SADOVEANU, (I. M.) SF. VEAC (1944).ocr_pypdf2

ION MARIN SADOVEANU 
SFIRŞIT DE VEAC ÎN BUCUREŞTI 


SERIA 
Patrimoniu 


Ediţie îngrijită de < o wi =m m A SAT 
~ I ION MARIN 
Re 
Repere istorico-literare 


Fie ue I jSADOVEANU 


SFÎRŞIT DE VEAC 
ÎN BUCUREŞTI 


wa 


EDITURA MINERVA 


Bucureşti — 1975 
Coperta seriei : Constantin GuhifS 


Edifie princeps : Sfirşit de veac în 
Bucureşti, Editura  „Socec"”, 1944 


Volumul de faţă reproduce textul 

după ediţia Scrieri, voi. II, colecţia 

„Scriitori români". Editura Minerva, 
1970 


DESPRE ÎNCEPUTURILE ŞI ÎNTOCMIREA ACESTEI CARŢI 


Cartea aceasta n-a fost scrisă ca să treacă timpul şi nici din 
vreo întrecere sau rîvnâ literară. Ea a fost impusă de realitate 
autorului ei şi a prețuit pentru el cît o eliberare. Gîndul mai larg, 
care se va reflecta cîndva şi în alte lucrări — cartea de faţă şi 
cele care vor urma din lucrul meu de azi — vine din săvîrşiri 
dinainte de zilele trăite de autor. Felul lor însă el l-a simțit şi 
răsunetul lor el l-a auzit. Cînd s-a apucat să transcrie, el a în- 
cercat să rămînă credincios înfăţişării realităţilor de atunci, cu 
ciudăţeniile, scăderile şi contrazicerile lor, şi cu îmbrăţişarea largă 
şi critică a întregii înlănțuiri. Sînt aproape două decenii de cînd 
lumea care avea să treacă prin Sjîrşit de veac în Bucureşti a în- 
ceput să ia fiinţă. Intr-o noapte de decembrie viforos a anului 
1935 s-a aşternut prima pagină din ceea ce avea să fie povestirea 
vieţii plină de izbîndă a lui Iancu Urmatecu. Apoi, după două 
capitole, redactarea a fost întreruptă, din cauze din afară de 
voinţa autorului. După publicarea acestor capitole, unii s-au mirat 
că cel ce le-a scris şi-a părăsit „decantarea subtilă a esenţelor 
literare" şi „mandarinatul estetic", pe care le practica, şi că 
s-a apucat de o „supărătoare îndeletnicire". Aceştia erau cei 
foarte „de sus", care îşi mai închipuiau că au dreptul să apere 
cauza boierilor Barbu, fiind prin naştere şi poziţie foarte aproape 
de ei. Alţii au bombănit şi au înfierat apucăturile şi firea lui 
Urmatecu şi mai cu seamă „mitocăniile” lui. Aceştia erau cei 
care de părinţi sau bunici fuseseră aşezaţi pe aceeaşi treaptă cu 
eroul, treaptă de pe care încercau să şteargă urmele trecutului. 
In drum spre parvenire, nimic nu-i supăra mai mult ca amintirea 
celor ce au fost, fie în suflet, fie în minte, fie în purtări. 


Pe autor reacţiunile acestea l-au încintat. I se dovedea astfel 
că e pe calea cea bună, că a lovit în plin, şi mai ales — cît 
de cît se putea desluşi numai din două capitole — că oamenii lui 
6.înt vii şi că indispun ca reale şi indezirabile vecinătăţi. Astfel, 
autorul îşi făcea controlul său literar şi al adevărului pe care îl 
mărturisea. 

Dreptul pe care scriitorul şi-l luase de a spune adevărul era 
mai ales pricina celor mai aspre dojane. Fireşte că aici nu era 
vorba de o critică literară, ci de una de la om la om, în care se 
recunoşteau citeodată ca adevărate fapte folosite pentru zidirea 
şi prăbuşirea bălanului baron, de pildă, dar nu se  recunoştea 
dreptul ele a le da în vileag. în cele din urmă. cînd toate argu- 
mentele erau trecute, se spunea pur şi simplu că e o chestie de 
bunăcreştere. Şi astfel, „aristocraţii” întorceau spatele, denunțau 
..prieteniile" şi plecau. 

Cu aceste experienţe, romanul a pornit să se întregească. 
Din primăvara pînă în toamna anului 1943 el şi-a căpătat defi- 
nitiva închegare, aşa că a putut vedea lumina zilei în februa- 
rie 1044. 

fireşte că de tribulaţiile unei cărți ce căuta să-şi facă drum 
în lumea şi deprinderile burgheze nici Sjirşit de veac în Bucu- 
reşti n-a fost scutit. A pornit mai întîi în înțelegeri cu alte 
edituri, care l-au părăsit pe drum. O dată era cît pe-aci să se 
sfarme întregul zaț, cu corectura în coaie făcută clc două ori; 
altă dată un editor a spus că e bun (dar nu l-a publicat) numai 
pe zece pagini citite de la începutul manuscrisului. lar cînd a 
fost întrebat ce crede, el şi-a arătat excelenta părere, scuzîndu-şi 
criteriul de apreciere pe temeiul „că n-ai nevoie să mănînci o 
putină de brînză ca să vezi cum e". 

Biruind piedicile adversităţii sau ale simplităţii, cartea a apă- 
rut, sprijinindu-se pe cîteva prietenii şi obiective aprecieri. 

Klibcerată do orice suspiciune, afirmînd adevărul, aducînd din 
trecutn lume de umbre aspecte nefalsUicate, cartea reapare. Fi- 
reşte că astăzi, în ISr>, autorul vede că adevărul consemnat de el 
cu nni în urmă e limitat la viziunea lui de atunci. Totuşi, socoate 
că volumul ar mai putea fi de folos. 


ION MAttIN SADOVEANU 
Iuntreşti, 1!>55, februarie 


Acolo unde astăzi, în inima Bucureştilor, e o răscruce 
de străzi şi tramvaie numeroase, pe la sfîrşitul veacului 
trecut era o uliţă abia însemnată, printre livezi şi mai- 
dane rar împrejmuite, închipuită numai pe o singură la- 
tură, de-a lungul căreia sa înşirau cîteva locuinţe răzlețe. 

Binale şi temelii de o parte, scormonind un pămînt afi- 
nat şi apos, dospit din vechi depozite de băligare de la 
marginea oraşului, iar de cealaltă, cît prindeai cu ochiul, 
nuci, meri, salcîmi şi tei, încurcaţi în crengile lor, pe dea- 
supra zaplazurilor, pe jumătate putrede şi dărîmate. Pri- 
măvara era numai floare albă şi mirositoare, iar iama, 
pe sub pomi, zăpadă groasă, cu haimanale zgomotoase şi 
cîțiva beţivi adormiţi de Crăciun şi lăsata secului. 

Pe partea clădirilor, dintre locuinţele scunde şi şoldii, 
se înălța de curînd casa lui Iancu Urmatecu, albă şi nouă, 
pătrată, cu acoperiş de tinichea roşie, cu geamuri mari 
la catul de sus, trei trepte de piatră şlefuită la intrare şi 
fiare pîntecite la ferestrele subsolului. Abia de cîteva luni 
fusese lăsată din mistrie. 


Urmatecu, de cîte ori se întorcea acasă, din colţul străzii 
o vedea albind printre crengi şi mi-şi mai lua ochii de la 
ea. Odată ajuns în faţa porţii, tuşea, îşi dregea glasul, 
ca şi cum ar fi vrut să spună ceva, şi se minuna. Se mi- 
nuna de casă, dar se minuna şi de el. Simţea atunci un fel 
de mîndrie, un fel de siguranță şi îşi mîngîia mustaţa 


lungă, mătăsoasă şi adusă, puţin căruntă, ce-i cădea peste 
obrajii cărnoşi şi injectaţi. 

O „muscă" stufoasă punea sub buza de jos un semn 
de bărbăţie pe faţa lui lată şi sănătoasă. 

Cu băgare de seamă, el trecea strada, căutînd colţuri 
de piatră uscată pentru ca să nu-şi murdărească ghetele 
de lac rusesc, înflorite cu găurele. lar în poartă, după 
ce respira adînc, de-şi umplea bine pieptul cu aer, răc- 
nea cu un fel de gîlgîit în vocea răguşită 

— Drepţi ! Ce, ați murit? 

Capete speriate de slugi ieşeau la ferestre şi după zi- 
duri. O forfoteală trecea peste tot, uşile se trînteau, şi 
pe scări erau numai duduieli de paşi grăbiţi. Un lătrat 
gros, de cîine mare, se trezea şi el, şi un dulău cenușiu, 
cît un vițel, apărea bucurîndu-se în fața stăpînului. 

— Ce mai e pe aici, boierule ? îşi mîngîia omul cîinele, 
care cu două labe îi ajungea în piept. 

Şi aşa se întorcea întotdeauna, fie zi, fie noapte, cu 
gură mare, cu lătrat de cîine, să se ştie că vine el! 

Pînă să ajungă în casă, de-a lungul curţii, căci intra 
întotdeauna pe din dos, lua în cap o frînghie cu rufe, 
pe care cearşafurile puse la uscat trosneau iarna, înţe- 
penite de ger. 

— lar spălaţi ! lar scuturaţi ! O să-mi tociţi lucrurile 
şi o să-mi subţiați geamurile ! se  răstea,  zîmbind în 
mustață. 

în realitate, era încîntat de vrednicia coanei Miţa, 
soția sa, care, mică, sprintenă şi pripită, clipea grăbit, 
de parcă i-ar fi suflat cineva în ochi. 

— Dă-mi un vin, Mito! 

Şi Urmatecu urca încet şi greoi treptele, cu paşi apă- 
saţi, de om mare şi gras, bucuros că a ajuns. 


Pînă să fie gata masa şi să pice vreunul „d-ăia" — rude 
sărace, multe la număr, care întotdeauna găseau la el o 
masă, un ban şi o înjurătură — Urmatecu golea de unul 


singur o sticlă de Drăgăşani şi trăgea un pui de somn. 

In întunericul ce se lăsa în amurg, se cufunda cu plă- 
cere. Toate uşile de la camere erau deschise, şi o linişte 
adîncă plutea. Se auzea numai din cînd în cînd cum tros- 
neau mobilele de nuc, şi scuturătura, prin somn, a unui 
scatiu din colivie. O flacără roşie pîlpîia tocmai în a treia 


8 


odaie, ca un incendiu îndepărtat. Candela de la icoane 
trăgea să moară. Şi iarăşi o mîndrie îl cuprindea privin- 
du-şi mărimea asta de casă pe dinăuntru, întocmai cum 
s-a simţit cînd a privit-o din stradă. Dar parca abia acum 
îşi putea bine măsura ceea ce a fost în stare să facă. 
întunericul şi tăcerea măreau încăperile şi, odată cu ele, 
şi inima lui. 

Fericirea asta dulce şi liniştită se topea în aroma vi- 
nului. Şi o toropeală caldă îl cuprindea. De cînd s-a mu- 
tat în casa asta, ăsta îi era ceasul cel mai plăcut, venind 
cu un somn greu şi cu un acelaşi vis... 


E el, şi parcă nu e el, copil de zece ani, în casa diaco- 
nului de sub Dealul Mitropoliei, unde a crescut. O piv- 
niţă lungă şi rece, cu miros amestecat de băcănie şi de 
poame : miroase vinul vărsat, icrele desfundate, lacherda 
tăiată, brînza frămîntată şi de undeva vine şi o boare de 
mere creţeşti şi de gutui. Ce caută aici? L-a trimis ju- 
pînul să scoată vin! Şi, lacom, cu mîna stîngă ţine o 
cană de smalţ verde la cana, iar cu dreapta, scobită ca o 
lingură, cară şi înghite nişte icre roşii şi mari, cu un bob 
ce plesneşte uleios între dinți. De sărătură multă, goleşte 
cana din mîna stîngă şi iar o pune sub butoi, şi iar îi e 
foame, şi iar îi e sete. Şi tot aşa, nu-şi mai aduce aminte 
decît de nişte cizme mari de iuft, popeşti, care au coborit 
încet scara de piatră, de o pereche de palme, de o voce 
aspră şi de o înjurătură. De la genunchi în sus, diaconul 
e numai neguri în amintirea lui ; nici visul nu l-a mai 
putut desluşi vreodată! Şi apoi vine un gol, peste care 
închipuirile somnului sar întotdeauna. Viaţa trecută se 
leagă mai tîrziu, cînd se aprinde o lumină şi iar porneşte 
la drum, cu mulţi, mulţi ani în urmă... 

De data asta e călare. Dichisit şi scos ca din cutie. 
Caii au fost marea patimă a tinereţii lui. Caii şi muierile. 
Se vede acum, ca atunci, sărind cu murgul peste varniţe 
pe maidane, în fața casei Pricupiţei de pe Cîmpul Cucoa- 
nei. Douăzeci de fete, grăsune, cu tistimel brodat cu arnici 
roş şi cu un fir de busuioc la ureche, stau pe prispă şi-şi 
dau cu coatele, şi zîmbesc, şi-i fac din mînă ca la o cu- 
noştinţă veche. Pînă şi Pricupiţa a ieşit să-l privească. 


„lancule, lancule, mă craiule ! Frumos oi fi lu, voinic 
oi fi tu, da' vezi că Bălăşica tot nu te vede !" 

Asta o ştie şi el, că d-aia îşi face calul numai spume! 
Nu l-a zărit doar adineauri, din deal, pe Matei Zaraful, 
cînd a intrat cu buzunarele doldora la Bălăşica ? A văzut-o 
bine cum se codea, aşa, doar de ochii lumii; a văzut-o 
pe Pricupiţa cum sălta din turii ei graşi, ca la mătănii, 
îmbiind şi momindu-l pe Zaraf în odaia fetii; a văzut 
mîna albă a Bălăşicăi cînd a tras perdeaua roşie şi parcă 
a văzut-o şi cînd a furat cu un ochi negru, ca un tăciune 
stins, şi dealul, şi uliţa, şi un călăreț nebun, care se nă- 
pustea peste casele Pricupiţei. Şi atunci s-a pornit să facă 
zbeguri. Ar fi putut să şi descalece, să-şi lege murgul de 
poartă şi să se ducă la oricare dintre fete. Care nu l-ar 
îi vrut şi pe degeaba, că doar unu era „,lancu de la tre- 
bonal" în toată mahalaua ?! Dar parcă nu-l lăsa inima! 
Mai bine să le fiarbă pe toate deodată, că aşa face un om 
„care nu e bou", cum îşi spunea el în clipa aceea. 

Dar nici în pielea lui Matei Zaraful n-ar vrea să fie! 
N-o stie el pe Bălăşica?! Puțin numai să fie seîncită, şi 
ce-i face ! Şi doar ei e el! Şi un fel de bucurie drăcească 
îl prinde deodată şi îl întărită. Ocoleşte, sare, aleargă pe 
maidane cu murgul, dar nu se depărtează, ca să poată 
vedea mereu geamul cu pei-deaua trasă. Cînd, fără să se 
aştepte, geamul se deschide şi perdeaua se dă la o parte. 
In casă, Bălăşica rîde şi netezeşte cu podul palmei patul, 
iar Matei, gata de plecare, îşi aprinde ciubucul. 

A fost atunci ca şi cum l-ar fi plesnit cineva cu un 
par în cap! La asta nu se aştepta ! Nu ştia nici el de ce, 
dar parcă era mulțumit cînd era trasă perdeaua, şi nici- 
odată nu şi-ar fi închipuit că o să se isprăvească, şi chiar 
sub nasul lui ! Un fel de nebunie îl apucă; băgă pintenii 
adînc în burta calului şi dădu un pumn de cîteva ocale 
în capul dobitocului. Murgul, surprins, sare, neehează, face 
r. berbecească, şi Iancu, moale în şa, e azvîrlit la pămînt, 
cu capul de un bolovan. Ce s-a întîmplat cu el nu mai ştie, 
că s-a prăbuşit în gol. S-a deşteptat mai -târziu, în patul 
Bălăşicăi, cu "o usturime şi o căldură la tâmpla dreaptă. 
Bălăşica sta lîngă el, frumoasă, fragedă, spăsită, de parcă 


10 


>dată mingîiere de bărbat n-ar fi atin's-o. Un miros 
tiiccăcios de busuioc şi de oţet de trandafiri plutea prin 
oxsa,.. 


— Hai, lancule, scoal', c-a venit nea Ivanciu ! Şi coana 
Miţa îşi zgudui de cîteva ori bărbatul. 

Urmatecu scrîşni din dinţi, mestecă în gol în gura us- 
cată de somn şi plescăi de parcă ar fi încercat un vin. 
Duse iute mîna la tîmplă şi se uită la degete, să vadă 
cîacă nu era sînge. Cu ochii ţintă la coana Miţa, zîmbi 
mulțumit că a fost numai vis. Apoi se ridică'iute pe 
coate, trezit, scuturînd capul. 

— Venişi, bă? 

— Da' dormi, moi lancule, de rupi pămîntul! şi Ivan- 
ciu îşi trosni degetele osoase, de parcă ar fi sunat'un sac 
cu arşice. 

De neam bulgăresc, de prin părțile Giurgiului, deşi 
născut şi crescut în ţară, Ivonciu mai,avea încă un accent, 
care punea un fel de greutate în vorbirea lui. Era mic de 
stat, supt şi spîn. Obrajii, găuriţi şi galbeni, se întindeau 
şi se mototoleau la loc cînd vorbea. Ochii ceunşii, aproape 
albi, însîngeraţi, pluteau într-o apă tulbure. La slăbiciu- 
nea lui, doar o burtică ţuguiată îl umfla caraghios. 

— lar ai buclarisit-o, liftă, ia spune ? 

— Am mare nevoie de tine, lancule ! 

— Vezi, aşa ! Tot la neică, sireacul ! Dă-ne o sticlă, 
Mito, că mi-e gura uscată. lar tu dă-i drumul! 

Şi Urmatecu, abia acum trezit, mai căscă o dată lung 
şi zgomotos, întinzînd mîna alene înspre o chisea cu tutun.. 
O „macedonie" fină risipea un miros amar şi înecăcios. 
Luă o ţigară groasă, răsucită cu mîna, potrivi fitilul de 
la lampă şi repetă : 

— Bi, hai odată! Dă-i drumul! 

— Moi lancule, îmi trebuie livada dinspre Pietroşiţa! 

—- Oleo ! făcu Urmatecu, neîncrezător şi invidios în 
acelaşi timp. Ws ej 

—" Am cu mine şi măsurătorile, şi banii. O vrea să 
mi-o vînză boierul ? insistă Ivanciu, dulceag şi rugător. 

— Apoi de, mă liftă, ştiu eu? Cată să ne chibzuim! 


11 


II 


Nimeni n-avea voie să intre iu laboratorul lui conu 
Barbu. Era o cameră lungă şi întunecată în casele bătri- 
neşti de pe Podul Mogoşoaiei. La cele cinci ferestre mari 
atîrnau perdele negre, iar pe jos, multe ligheane colorate 
felurit şi mîncate de săruri. Parchetul era ars în mai 
multe locuri, fie de soluţii tari, fie de cărbunii săriți din 
soba de tablă. Aci îşi petrecea conu Barbu partea cea 
mai mare a vremii, cînd treburile ministerului îi dădeau 
răgaz, şi mai ales domnița Natalia. Boierul era un pasio- 
nat fotograf. învățase meşteşugul la Viena, unde se mai 
ducea regulat de două ori pe an, să-şi vadă unicul fiu, 
pe Barbu B. Barbu, şi prietenii. Viena a rămas întotdea- 
una una din slăbiciunile vieţii sale, mai ales după înno- 
bilare. Căci conu Barbu era autentic baron austriac. Bla- 
zonul său, compus cu atenţie în birourile imperiale după 
toate regulile heraldice, avea în cartiere frumos colo- 
rate : o licornă, un trident, un snop de grîu şi un curs de 
apă, toate sub tufiş bogat de pene de struţ, care înflorea 
printre spinii coroanei de baron. 


In salonul cel mare, sub sticlă, stătea stema auten- 
tică. Era săpată şi în aur, pe un inel dintr-o singură 
bucată, turnat de două ori. Pe unul îl purta nedespărţit 
conu Barbu. pe celalt, Barbu B. Barbu, acolo, în şcoala 
lui de la Viena. 

Bătrînui baron se legase de lumea austriacă în primii 
ani de domnie ai împăratului Frantz Joseph. Şi moda 
de acolo o adusese întocmai cu el la Bucureşti. Pe lîngă 


străbuni — ale căror portrete erau atîrnate pretutindeni 
prin marile încăperi ale locuinţei sale, toți îmbrăcaţi ca 
la noi şi la Stambul — capul micului şi slăbuţului domn 


părea eu totul apusean. Două tufe bogate de păr roşcat 
şi încărunţit îi creşteau pe obraji, favoriţii imperiali, le- 
gaţi între ei de o mustață groasă, ce se arcuia de-a lungul 
buzei superioare. O mare chelie, binevenită, se adăuga 
să-i dea şi mai mult asemănarea cu împăratul Austriei. 

In ministerele cu miniştri puţini, dar cu vreme multă, 
de pe acele timpuri, conu Barbu avea întotdeauna un por- 
tofoliu cînd erau conservatorii la putere. De liberalism 


12 


i-a fost silă toată viaţa. Nu că ar fi fost lipsit de gene- 
rozitate sau de fineţea gîndirii. Dar pe cei mărunți îi 
plăcea să-i înalțe el, unul cîte unul, cînd îl slujeau, nepu- 
Lînd suferi să dea mulţimea buzna peste el şi să vor- 
bească de drepturi în casa» şi pe moşiile sale. Şi moşiile 
astea erau multe şi întinse. Erau petice şi în jurul Bucu- 
reştilor, dar acolo numai conacuri şi parcuri. (Toate erau 
fotografiate şi atîrnate prin casă !) Moşiile mari însă ur- 
cau înspre munte. De lîngă Buzău şi pînă deasupra 
Cîmpulungului, într-o parte, şi pînă în Vîlcea, în cealaltă, 
mergeai numai prin pădurile boierului. 

Cumpărături pripite sau neglijente, şi vînzări la fel, 
au făcut ca viaţa lui conu Barbu să se petreacă mai mult 
în faţa judecăților. După importanţa şi valoarea procese- 
lor, baronul stătea în instanţe de la judecătoriile de ocol 
pînă la Curtea de Casaţie. în lumea aceasta ahtiată şi 
vicleană a şedinţelor şi arhivelor, întilnise boierul pe 
Iancu Urmatecu. Prima dată cînd au stat de vorbă a 
fost la arhivă, la Urmatecu. Dintr-un proces mare (era 
vorba de o pădure care făcea cît o jumătate de judeţ), 
conu Barbu n-avea decît un număr scris pe manşetă, cu 
care urmărea să dezgroape un dosar aruncat de mult la 
pivniţă. ° 

Cînd l-a văzut mic, cu joben şi gheroc lung şi negru, 
din care Fantoche, căţeluşa baronului, de care nu se des- 
părţea niciodată, scotea un cap cît o nucă, lucios, cu 
ochii bulbucaţi, printre revenirile de mătase veche şi pă- 
tată, Urmatecu a simțit că nu trebuie să se mai despartă 
de el. L-a poftit printre dosare dincolo de bara de lemn, 
i-a oferit un scaun şi l-a luat de la început cu „coane". 
Baronul, cînd a dat să se aşeze, a ridicat cu grijă pulpana 
gherocului, din care se ivi un pachet umflat şi unsuros. 
Era un pui fript, învelit într-o hîrtie, pentru Fantoche. 
Nicăieri, nici la Cameră, boierul nu se dezlipea de căţe- 
luşă şi de hrana ei. 

— Dacă ar şti Cînd trebuie să mănînce şi cînd să nu 
mănînce, ar fi om! spunea el zîmbitor tuturor celor mi- 
raţi. Şi tacticos, oriunde, rupea cîte o aripă de pui. 

Văzăndu-l pe Urmatecu dînd ordine la aprozi şi el în- 
suşi scoțînd din minte, ipe dinafară, coloane întregi de 


13 


numere „temeiuri", din registrele arhivei, conu Barbu s-a 
minunat. lar la prima şedinţă, după lungi amânări proce- 
durale, toate după sfaturile lui Urmatecu încurcate în 
adrese greşite şi executări nelegale, cînd l-a văzut sus- 
pendînd pronunţarea, pentru că dăduse ceasul din sala 
de şedinţe cu un sfert de oră înainte, conu Barbu a fost 
pătruns de admiraţie. L-a chemat l-a făcut omul 
său, dîndu-i mînă liberă în administrarea averii. 

Aci, vrednicul şi vicleanul arhivar a găsit, ce e drept, 
pe o slugă mai veche, pe Ioachim Dorodan, un moşneag 
Mut, chel, cu un nas mare, plin de vinişoare roşii, şi 
cu vîrfurile degetelor foarte groase, peste care se bom- 
bau unghii tari şi lungi, ca de corn. Ca orice slujitor de 
nobil, ioachim Dorodan era dăruit de stăpînul său cu 
mici giuvaieruri purtînd stema boieriei, păstrate cu sfin- 
tenie de bătrîn. Cravata lui, de pildă, veşnic neagră, de 
atlaz, era trecută printr-un inel de fildeş, pe care stătea 
săpată coroana baronului. Acesta a fost primul lucru care 
a aprins gelozia şi invidia lui Urmatecu. Un fel de sete 
de a parveni crescu tot mai mare în el. Pînă atunci nu 
avusese cînd şi cum să vadă aşa ceva. Nu avusese unde 
si la cine rîvni. La petrecerile lui de mahala şi la beţiile 
din piaţă, toţi erau ca el, deşi el era cel mai bine îm- 
brăcat, după moda timpului. 

întotdeauna a avut o rîvnă de a învăţa, de a înţelege, 
de a imita şi de a ajunge. Hainele şi le tăia după ale 
avocaţilor şi boierilor pe care îi întâlnea la tribunal. Şi 
a crezut întotdeauna că ăsta e un semn bun în sufletul 
său, un semn ce îi dădea numai puţină mîndrie față de 
ceilalţi ai lui, care, din lene sau prostie, nu vedeau mai 
departe de deprinderile lumii lor şi n-aveau nici o rîvnă 
să iasă din ea. Abia acum însă, cînd a văzut cravata 
lui Dorodan, trasă prin fildeşul de la baron, şi-a dat 
seama cîte trepte are scara asta pe care o ar putea urca 
şi la ce înălțimi ameţitoare ar putea ajunge. Şi pentru 
prima oară a simţit de ce o să-i fie atît de ruşine în 
viață, după cum i-a şi fost: de taică-său, măcelar, şi de 
maică-sa, moaşă, moartă de beţie într-o magazie cu căr- 
buni. Acum morți erau amîndoi de mult. Şi Urmatecu, 
în tăcerea saloanelor de pe Podul Mogoşoaiei, unde îl 


14 


aştepta pe conu Barbu să se scoale, privind la strămoşii 
lui, simţea parcă o uşurare. Dar nu era destul, deşi îşi 
ştia sigur părinţii îngropaţi în curtea Bisericii Capra de 
pe Şoseaua Pantelimonului. Dacă vor vorbi vreodată 
morții ăştia ruşinoşi prin gura lui Dorodan mai ales ? 
Kra  bătrîn şi nărod, e adevărat, şi nu înţelegea nimic 
clin cîte îl ard pe el. Dar odată, „Umflatu" (cum îl bo- 
tezase el pe Dorodan) l-a şi întrebat, în biroul rece, de 
toamnă, în care nu se făcuse încă focul şi unde o slujni- 
cuţă în papuci afuma cu răşină: „Nu eşti dumneata bă- 
iatul lui Gherasie, măcelarul ?" La care el i-a răspuns 
iute : „Nu ! Tata a fost negustor mare, la Brăila. Eu nu 
l-am apucat !" Şi apoi a tăcut, şi din clipa aceea a în- 
ceput să-l urască, pe față, pe Ioachim Dorodan. Umflatu 
n-a simţit nimic, aşa îşi spunea Iancu. 


Ca atunci, ca şi de atunci, ani şi ani de-a rîndul. Ur- 
matecu se afla şi acum în aceeaşi încăpere cu conu Barbu, 
abia sculat şi îmbăiat, mirosind puternic a o apă de tran- 
dafiri ce îndulcea tot aerul camerei. De data asta, însă, 
omul de încredere era mînat de Ivanciu. cu mare inte- 
res să isprăvească cît mai iute afacerea de la Pietroşiţa. 
Ca întotdeauna, conu Barbu sta la birou, cu ochii ţintă 
într-o ghiulea de cleştar, plină cu apă, privind cum plu- 
teau cîțiva păianjeni negri şi aurii, închişi acolo de fan- 
tazia cine ştie cărui colecţionar. Urmatecu, respectuos, 
în picioare, corectând situaţia lui deferentă prin osten- 
tativul joc al unui lanţ gros de aur ce-i tăia vesta din 
buzunar în buzunar, iar Ivanciu, timid, aşteptînd să se 
desfăşoare tot ghemul gândurilor baronului, pentru care 
avea acum un dublu respect: de om milogit şi ridicat 
pe vremuri şi de cumpărător interesat. Urmatecu, mult 
mai familiar şi mai cunoscător al stăpînului său, nu avea 
nici o consideraţie pentru meditaţia baronului, pe care 
o cunoştea, dealtfel. Numai în capul de cuc al lui Ivan- 
ciu putea să intre ideea că bătrânul Barbu jgindeşte în 
momentul acesta şi că, mai ales, gîndeşte la treburile 
lui. Urmatecu citea aproape în mintea boierului şi nu 
se înşela. Era acolo un fel. de horă înceată din aceleaşi 
peisaje :  treierul de la Bobeşti; lunca de la Filipeştii; 
heleşteul de la Bălăşoieni şi conacul de la Urlaţi, prin 


15 


care se rupea din cînd în cînd, ca o pînză, cîte o frîntură 
de Prater vienez, de cariatide baroce, blestemate de sute 
de ani să ducă în spinare balconul vreunui palat austriac, 
sau de o ehermesă în pădurea Vienei, urzită în leagănul 
vreunui vals. Şi baronul surîdea în gînd unei siluete gra- 
țioase, în crinolină albă, cu o umbreluţă cît o palmă, ți- 
nută ştrengăreşte pe umărul sting, unei femei gingaşe, 
cu numele de Natalia, ce se desprindea ca un nour leneş 
de dimineață din inima întunecată a unei dumbrăvi. 

Urmatecu tuşi. Baronul se trezi ca clin somn şi privi 
întrebător înspre el. 

— Că ar vrea să se potolească odată şi să se strîngă 
de pe drumuri ! Şi noi, coane, să ne vedem scăpaţi de el, 
rosti mormăit omul de afaceri, cu ochii, lunecoşi între 
gene, lăsaţi în jos. măsurînd parcă într-o suveică de pri- 
vire furişă drumul de la colţul biroului pînă la o sofa 
mare, pe spatele căreia, din fire vechi şi fanate, se des- 
trăma stema de baronie. 

Conu Barbu simțea că acum vine clipa cea grea, care 
I-a plictisit întotdeauna : tocmeala. li plăceau banii să-i 
vadă în faţă, mai ales cînd era grăbit să îi aibă, ca acum. 
(O scrisoare trandafirie, nici el nu mai ştia a cîta, cu 
un scris prelung şi ascuţit, primită chiar în dimineaţa 
aceea lîngă ceaşca de cafea neagră, îl vestea, cu nerăb- 
dare, din partea domniţei Natalia, că Ilie geambaşul nu 
mai aşteaptă şi că dacă pînă în prînz nu are banii, vinde 
orlofii cei negri !) li plăcea boierului vînzarea gata în- 
cheiată, dar ura drumul întortocheat de lupte şi înşe- 
lăciuni pînă la luminarea completă. In asta era tare Urma- 
tecu. De-aia îi şi era drag. pentru că îl scutea pe el de 
ezitări, de remuşcări şi mai ales de gîndul care îl chi- 
nuia în urmă : că s-a înşelat. Cum el nu ştia în ce fel să 
câştige bani mulți, atunci cînd îi trebuiau, decît impru- 
mutînd sau vînzînd, şi cum întotdeauna arunca o pădure 
sau o casă la repezeală, un elementar spirit de conservare 
îl făcea să simtă, vag, ce e drept, că sare cîte o cără- 
midă din aşezarea temeinică a averii sale. Să se opună, 
n-avea putere, şi apoi îi era frică să privească în față” şi 
vînzarea şi golul pe care îl lasă. Ii trebuia un fel de niîn- 
gîiere şi mai ales îi trebuia cineva care să-l convingă că 
nu face rău, că nu se păcăleşte şi că nu se ruinează. 


16 


Şi omul acesta nu putea fi altul decît. Urmatecu! 
Pentru a doua oară boierul se uită întrebător înspre 


el. Omul se făcu a nu înțelege şi zise: „Că e grăbit, 
săracul ! Il aşteaptă acasă şi fata, şi nevasta, că de zes- 
tre o ia !" Şi iarăşi lăsă să se facă linişte, că nu se au- 


zeau decît ciocănitul de oţel al unei pendule mari de nuc, 
cu cifrele lunguieţe şi înflorite pe cadran, şi vuietul do- 
molit al străzii, în care huruiau în depărtare roţile vreunei 
trăsuri prin strigătul unui precupeţ. 


Dar nu asta aştepta boierul de la Urmatecu ! Ce-i pasă 
lui pentru ce cumpără Ivanciu livada de la Pietroşiţa?! 
Conu Barbu voia ca Iancu să facă prețul, să înceapă tîr- 
gul, şi în cearta dintre ei doi, să arunce şi el, boierul, 
un cuvînt din cind în cînd, care nu va trage la cîntar, 
dar să arate că el e vînzătorul. 

Lăsat singur, nu ştia de unde s-o înceapă. Ceea ce 

era mai ales foarte greu era să ceară preţul, căci nu ştia 
nici ce întindere avea livada, nici cît ar face. De mult 
nu i se mai întîmplase boierului să se simtă atît de părăsit 
şi neajutorat de cînd se întîlnise cu Urmatecu. O clipă, 
dezmeticit din această încurcătură şi adus pe pămînt din 
visarea lui, simţi ca un fel de bănuială : adică să fi trecut 
Iancu de partea lui Ivanciu de-l lăsa atît de singur ? Dar 
un sentiment de siguranţă şi parcă de recunoştinţă şterse 
iute umbra aceasta. Că niciodată nu i s-a mai întâmplat! 
O fi, poate că vrea să-l ajute pe Ivanciu şi d-aia lasă 
totul la voia lui, a vînzătorului. Şi de îndată baronul îşi 
simţi o mare bunătate şi bucurie revărsîndu-şi apele peste 
sufletul său. Fără să vrea, îi sună în ureche sfîrşitul de 
frază : ...„că de zestre o ia". Şi îşi ridică privirea cu 
blîndeţe şi admiraţie către Urmatecu, ce se încăpăţina 
în împietrirea lui. 
« „Ce bun e bietul Iancu !" gîndi baronul, şi de îndată 
îşi simţi un fel de întrecere în bunătate cu omul său de 
afaceri. Şi un colț de mîndrie boierească răsări în el. Că 
e bun, asta se vede, dar să fie adică mai bun decît el, 
ai cărui strămoşi au botezat zece sate şi au înzestrat de o 
sută de ani toate fetele de sub Cîmpulung ? Şi un arc 
vechi se întinse în sufletul său. Voința şi hotărîrea sa 
făcură deodată un sajt şi rosti scurt şi apăsat: 


17 


— Vînd! 

Nădăjduia că a spart tăcerea şi înmărmurirea celor 
doi. Urmatecu se uită însă scurt şi oţelit la Ivanciu. Acesta 
plecă pleoapele umflate, fără gene, în semn că a înţeles. 
Şi tăcură mai departe. Precupeţul se apropia pe stradă 
oferind mereu o marfă necunoscută cu un cîntec tărăgănat 
şi jalnic, iar pendula bătea nesupărată mai departe. Toţi 
parcă se cufundau în tăcere şi intrau sub pămînt. 

Pentru prima dată conu Barbu îşi simţi becisnicia şi 
se dojeni amarnic, cu gîndul: „Proprietar sînt eu de 
nici nu ştiu ce să cer?! Fireşte că Iancu nu mă ajută, 
să nu creadă că de face un bine, vrea să mă şi fure. Şi 
apoi binele e bine ! Ori îl faci, ori nu!" 

Şi pentru ca să scape din încurcătură, luă ghiuleaua 
de sticlă în mînă şi se hotărî să ceară de atîtea ori cîte 
o mie, ciți păianjeni vor fi adunaţi într-însa. 

închise ochii, clătină cristalul de parcă ar fi amestecat 
nişte zaruri, deschise deodată pleoapele, privi şi spuse 
iute 

— Cinci mii ! 

—"- Că bun mai eşti, coane! Da. e bine aşa! îşi legă 
iute vorba Urmatecu de preţul baronului. Şi-apoi, de în- 
dată către lIvanciu, care sta să deschidă gura: *— Hai, 
mulţumeşte, zi săru-mîna şi ieşi ! Vecinătăţile şi scrisul 
le fac eu. Du-te la mine, că vedem noi! 

Ivanciu se aştepta la de cinci ori pe atît. Nici un copil 
mic nu se putea astfel înşela. leşi cu spatele spre uşă, 
rupîndu-se în ploconeli stîngace. Urmatecu îl urmă 
liniştit. 

Conu Barbu era mulţumit de el, de gînclul care i-a 
venit şi mai ales mîndru de mîndria strămoşilor. Dar după 
încordarea aceasta, îşi simți iarăşi mintea întoreîndu-se 
lin, ca pe o apă, înspre vis, unde silueta domniţei Natalia 
începea să se închege. 


Tresări însă deodată şi strigă pe urma celor ce plecau 
de-a lungul încăperilor mari, cu glasul său piţigăiati 

e— Iancule, trimite pînă în prînz o mie lui Ilie geam- 
başul, că, de nu, e prăpăd! Şi se scutură de un rîs mă- 
runt şi eopilăros. 


Toamna, tîrziu, înserarea cădea repede, cu neguri şi 
lumini tremurate. Găzarii, întîrziaţi în amurg, ţipau de- 
parte tărăgănat. Prin curţile lungi, se strîngeau rufele 
de pe frînghii şi lucrurile puse la aerisit. Porţile de lemn 
scîrțiiau prelung ; iar în  geamlicuri, băteau cu degetul 
musafirii. 

Tn seara aceea a fost masă mare la Iancu Urmatecu. 
Fireşte că  stăpînul casei a venit cel din urmă, căci a 
avut chibzuială la el în odaie ou Ivanciu. Au stat două 
ceasuri şi mai bine, cu o ţuică ce mirosea a sîmbure, 
adusă din livezile Dîmboviţei, şi s-au luptat. O pană de 
somn fragedă, înecată într-un untdelemn străveziu, ce 
gîlgîia în jurul cărnii, le-a ajutat pofta la băut. Au întors 
de douăzeci de ori, în toate felurile, aceleaşi neînţelegeri 
şi tocmeli. Cînd se aprindea Urmatecu, mai dădea Ivan- 
ciu ; cînd se potolea Urmatecu, tot el îşi amintea că mai 
are cuvinte să ceară. Şi înţeleşi tot nu erau. Pornind spre 
masă, după nu ştiu cîte chemări ale coanei Miţa, amîndoi 
aveau tîmple'le fierbinți. Scara trosnea sub mersul lor 
greoi şi au coborit în subsol, de unde, prin geamuri pă- 
trate care dădeau în curte şi spre stradă, lumea din afară 
ți se părea sus, cu oameni din care nu vedeai decît picioa- 
rele şi foarfecă pasului. 

Musafirii erau mulţi şi înfometați. Erau „ăia", rudele 
sărace, venite la cazanul lui Urmatecu, după cum singur 
se rostea. Mai ales fraţi de-ai coanei Miţa, că avea mai 
mulți ! Era nelipsit Tudorică, cel mai procopsit dintre ei, 
ofițer de pompieri, însoţit întotdeauna de soţia lui, Juru- 
biţa, cum o botezase nenea Iancu, cu doi ochi negri, acrişi, 
mică şi durdulie, ca o prepeliță de mirişte, mirosind a 
proaspăt şi a levănţică. 

Printre femei vrednice şi cumsecade, mătuşi, surori şi 
cumnate de-ale coanei Miţa, cu frică de bărbat, numai 
cu gînd de gospodărie şi mîinile înăsprite de roboteala 
casei, Jurubiţa n-avea un loc sigur decît prin voința lui 
Urmatecu, care o impimea. ,. 


19 


în afară de el, nu plăcea nimănui nici felul ei cald 
de a privi, scurt şi cu înţeles ; nici zîmbetul ei luminos 
din dinţi albi şi lucii, nici mîna ei mică şi catifelată. 
Singura care rîdea de glumele deocheate ale lui Urmatecu 
ea era, după cum, în orice altă împrejurare, singura care 
să-i ţină piept era tot ea, mai ales cînd Iancu îşi bătea 
joc de bărbatul ei, cam beţiv şi cam bobleţ. 

Despre Jurubiţa, cumnatele nu ştiau nimic sigur din 
viața dinainte de a fi rudă cu ele. Şi tocmai d-aia, cînd 
erau singure povesteau fel de fel de întîmplări, temei- 
nicite numai pe cîte o frîntură de vorbă adusă. Dar asta 
ou grijă mare, să nu afle nenea! 

Pe masa întinsă tremurau în castroane piftii îngălbe- 
nite de grăsime, al căror adîne era întunecat numai de 
cîte o aripă sau picior de curcan. Un iz uşor de usturoi 
plutea prin sala de mîncare, amestecat cu scorțişoara unui 
lapte cu orez, ce aştepta deoparte. Rumeneli de fripturi 
de tot soiul şi o brînză de burduf gîdilau nările şi îmbiau. 

Pofta cea mai mare însă o desluşea, printr-un mestecat 
în gol, un alt frate al coanei Miţa, Lefterică. Pe cît era 
de supt şi de pirpiriu ofiţerul de pompieri, cu coşul piep- 
tului îngropat, cu urechile mari şi blegi şi cu ochii um- 
flati de beţie, pe atît Lefterică era plin de ifos, purtînd 
o barbă lungă, neagră, fir de fir, căreia capul, printr-o 
hotărîtă aruncare pe spate, i se împotrivea ca unei poveri. 
Un gheroc lung îi bătea genunchii, şi omul îşi ştergea 
din cînd în cînd tîmplele cu mînecile lustruite. Era sfios 
de felul lui, tăcut şi cuprins cîteodată de nestăpînite 
toane de melancolie. 

La chefuri, Urmatecu ar fi trebuit să şi-l caute, dacă 
nu l-ar fi avut, pentru boroboaţele lui. Se rîdea pe as- 
cuns de ani de zile, în familie, de păţania lui Lefterică, 
odată la o petrecere de Paşti ! 

De cînd se ştia, Urmatecu, mai ales cînd Pastile cădea 
în vară, de Florii, îşi dădea drumul. Simţea aşa, ca un 
fel de parapon, cu un gust de prăpăd, ce-i venea odată 
cu florile de cireş şi de măr. 'Atunci îmbrăca pentru 
prima oară, de bucuria soarelui nou. pantalonii albi, căl- 
cați ca pe oală, rotund, de chiar coana Miţa ; îşi trăgea 
o legătură subţire de mătase, ca para focului, îşi umfla 
părul pe lîngă urechi cu degetele răsfirate, se suia pe ca- 


20 


pră, dădea bici cailor şi pornea cu soţia şi fetița lui, Ame- 
lica, oriunde, la iarbă verde. 

„Aia" puteau să vină cînd voiau şi cîţi voiau, el îi 
ținea bucuros din toate. Şi „ăia" veneau! S-a întîm- 
plat însă odată ca Lefterică să nu ducă la băutură şi să 
adoarmă cu capul pe masă. Urmatecu, de cum l-a văzut, 
l-a luat, l-a culcat pe-o cergă, i-a pus mîinile pe piept, 
i-a aprins o luminare la cap şi i-a înmuiat apoi toată fru- 
museţea lui de barbă, la care ţinea ca la lumina ochilor, 
într-o strachină, după ce răzuise în ea un fel de clisă, 
dintr-o mlaştină de drum. 

Şi a chemat apoi pe soacră-sa, pe coana Tinea, să-şi 
vadă băiatul. Bătrîna, puţin obosită, puţin ameţită, cînd 
l-a văzut ca mort pe Lefterică, cu gura deschisă şi cu 
barba lemn, întărită de clisa uscată, şi de batjocură, şi de 
jale, a început să se tînguiască şi să plîngă, că abia au 
putut-o potoli. 

Lefterică şi astăzi, cînd îşi aduce aminte, se cutre- 
mură şi îşi mîngîie barba cu tristeţe, de parcă l-ar durea. 

Acum stăteau amestecați, aşteptând şi păzind scaunele. 
Cînd au intrat Urmatecu şi Ivanciu, Jurubiţa se lăsă iute 
la tacîm, tocmai în celălalt capăt al mesei. 

Urmatecu clipi de cîteva ori, ridică din colţul gurii de 
parcă ar fi vrut să muşte şi, netezind cu palma luciu] 
unei farfurii din dreapta lui, bătu uşor pe masă şi spuse: 
i *— Jurubiţo, mai colea! 

Femeia făcu a se fîstîci. Apoi, se ridică iute, alergă 
prin spatele comesenilor, sărută în treacăt creştetul pleşuv 
al soţului ei, care se şi aşezase la masă, dînd din cap cu 
gura plină, şi mai mult lunecînd pe locul arătat, oftă : 

—" Cum vrei dumneata, nene! 

Coana Miţa, de la mijlocul mesei, se făcu roşie ca ra- 
cul. Cu o coadă de lingură, ce-i scăpă din mînă, atinse 
o pomieră şi rupse din buza de cleştar o ţandăra cît un 
deget. Pomiera sună lung. Lina, sora cucoanei, sări şi-o 
făcu să tacă. Apoi, şopti printre dinți 

— Da' mai dă-o dracului, Mito, ce te pui cu lancu?! 

Şi masa trecu în toi. Ţăcăneau cuţitele pe farfurii, gîl- 
gîiau sticlele şi era tăcere mare. Din cînd în cînd, cîte 
unul tuşea şi îşi dregea glasul de parcă ar fi vrut să spună 
ceva. Dar nici unul nu vorbea. Tudorică împăturea şi 


21 


tăvălea prin sare pielea grasă de curcan şi o înfuleca 
iule. Lefterică, mai mofturos, desfăcea pieptul pînă la 
limba de carne fragedă de lîngă os şi apoi o ungea cu o 
grăsime caldă, cu miros de frunză de dafin. Ivanciu zdro- 
bea brînza prin semințe de ardei. 

Vinul, vărsat din belşug, adăuga mirosul său acrişor şi 
înecăcios miresmelor din încăpere. 

Urmatecu, din capul mesei, îi privea. Se juca într-o 
doară, cu o scobitoare, pe care o îndoia şi o netezea, de-o 
făcea să scoată o vibrare surdă. Şi făcînd paşi mărunți 
cu scobitoarea pe faţa de masă, întîlni mîna Jurubiţei. 
li mîngîie mai întîi unghiile, una cîte una ; apoi, pentru 
că nu ştiu care a spus o prostie şi i-a făcut pe toţi să 
ridice capetele din farfurii, se agăţă deodată, ca şi cum 
l-ar fi văzut pentru prima dată, de inelul femeii, numă- 
rînd mereu cele trei peruzele din trifoiul legat în argint. 
Inelul ăsta ol i-l dăduse, la Herăstrău, cînd gura ei a fost 
mai dulce ca niciodată, în tihna şi depărtarea unei odăiţe 
văruite, prin geamul îngust al căreia se vedea un apus 
limpede şi rumenit de primăvară, tăiat de praguri viorii. 

Urmatecu mînca puţin şi îi era scîrbă de lăcomia celor- 
lalți. Luă o bucată mare de pâine albă şi îngropîndu-şi 
nările în miez trase adînc. li plăcea mirosul ăsta bogat 
de grîu, care te hrăneşte fără să-l mesteci. De cînd era 
mic, mai mult iubea decît gusta plinea. De la maică-sa 
învățase s-o ferească de murdărie şi s-o strîngă oriunde 
ar găsi-o. Şi aşa făcea şi acum, punînd cojile aruncate pe 
burlane, pentru păsări. El, care, la beţie, cu o hîrtie de 
o sută îşi aprindea ţigara, culegea cu buricele degetelor 
umezite firimiturile dc „pe masă. 

Acum  adulmeca, amestecând prospeţimea femeii cu 
pi'ospiţiineu pîinli. privind cu dezgust la unsorile care 
fittvnu sâ lucească boturile comesenilor. Şi îi era silă şi 
ncvaz cu ăştia sini ui lui, la ol acasă, aduşi de Miţa aproa- 
pe-n fiecare zi. In ani mulţi de câştig gras la conu Barbu, 
cle-l ţinea acum pe toţi pe veresie în mîndreţea asta de 
casă, el ştia că a fost şi la ucenicie bună, „pe furate, în 
d-ale vieţii. Ştia cum se mănâncă frumos, la masa boie- 
rească, deşi şi el, cînd voia să guste cu totul isihia şi 
răsfăţul, se lăsa de cîte văzuse şi învățase. Dar îşi spunea 
că numai să vrea, oricînd se pricepea deodată să se poarte 


22 


boiereşte. Asta pentru că trăsese cu ochiul şi băgase la 
«eap ! Dar ăştia mai buni nu puteau fi chiar dacă ar fi 
vrut ! Şi simţea atunci şi mîndrie, şi înciudare. Mîndrie 
pentru el, că stă deasupra lor; înciudare, că nu-i poate 
da afară, că-l ruşinează cu purtarea lor şi că la ei ţine 
coana Miţa, la care ţine şi el. Şi clocotea, de multe ori, 
ca acum, de mînie ! Şi mai dînd peste cap un pahar, care-l 
încălzi deodată, iute luă mîna leneşă şi mică a Jurubiţei 
în mîna lui, strînsc tare, îi dădu drumul, tuşi şi zise: 


— Care mi-a văzut puiul din curte de-aseară? 

— Care pui, nene ? se trezi curios Lefterică, şi toc- 
mai el. 

— Taci şi mănîncă ! Nu-i treaba ta! se răsti la frate- 
său coana Miţa. 

— Lasă, Mito, omu-n pace, grăi lancu, bucuros de 
muşteriu. Cum care pui, mă? Ce, nu ştii? 

Şi coana Miţa sări de pe scaun şi ieşi din odaie. Urma- 
tescu rîse molcom. Luă iarăşi în mînă mîna Jurubiţei şi, 
de data asta păstrînd-o, începu: 

— A scăpat din coteţul Miţii, ieri pe seară, un pui! 
Era pestriţ, jigărit şi cu gîtul roşu, fără fulgi. Şi lacom, 
nevoie mare! Sărea pe treptele de piatră din faţa casei 
şi căuta să pigulească ceva. Şi eu îl priveam... (Toţi cei. 
de la masă se uitau Ia Iancu atenţi, deferenţi şi curioşi. 
Unii dintre ei înghiţeau tocmai cu plăcere îmbucătura 
de la sfîrşit, care dă tot gustul unui fel de mîncare, îna- 
inte de a lăsa tacîmul.) Da' ce moaş-sa putea să găsească 
pe pietre ? Nimic, că pune Miţa să măture !... cînd, deodată, 
zări un scuipat. li trase un cioc şi nu se dumiri. lar 
încercă, şi iar se miră. Era, sau nu era de mîncat?.. 

— li nene, că-i îmbolnăveşti!... şi Jurubiţa luă ea de 
data asta în mîna ei mîna lui Urmatecu, mîngîind-o uşor. 

într-adevăr, Lefterică, doldora de mîncare, cu imagi- 
nația aprinsă, înghiontită de poveste, începu să pălească, 
înghiţea în sec, şi după el şi Ivanciu. Amândoi căutară 
scăpare într-o sorbitură de vin roş. 

— Şi iar se repezi, şi iar nu se dumiri, şi nu ştia de 
ce se-ntinde... continuă Iancu, încet, rar, spionînd atent, 
să vadă efectul. 

Lui Lefterică parcă i-a pus cineva mîna în beregată. 
Cît obraz îi mai rămăsese din barbă se îngălbeni şi, clă- 


23 


tinîndu-se, se ridică şi ieşi. Ivanciu tuşi, să-şi stăpînească 
gîtul. Tudorică oftă adînc. Coana Lina scoase o batistă 
în trei colţuri, de dantelă scrobită, cu miros de floare de 
portocală, şi-şi netezi nările cu ea. Urmatecu biruise! 

— Aşa vezi !  Mîncărica mea, sireaca !... Şi-ncepu să 
rîdă tare şi să facă haz. 

Era uşurat. Se răzbunase pe ăi care l-au mîncat şi au 
să-l mănînce mereu, pîn' la sfîrşitul zilelor lui, cu ahtială, 
ungîndu-se pînă-n ochi de grăsime !... 

Şi, pentru prima dată în seara aceea, gustă şi el ceva: 
rupse o coajă de pîine, o aşeză pe limbă şi o udă cu o 
înghiţitură de vin. O boare rece, cu viaţă în ea, îi umplu 
gura şi-i înmuie îmbucătura asta curată. Şi omul se 
potoli, ca după o doctorie. 


Stătea acum, cu un zîmbet încremenit sub mustață, 
privind în gol. In tăcerea care s-a făcut, se simţea stăpîn, 
dînd de azvîrlita cu ăştia toţi, după împrejurări şi după 
mutra lor : cînd cu înjurătura, cînd cu cîte un joc amar- 
nic. Se uita la ei de parcă nu i-ar fi cunoscut şi îi cîntă- 
rea, rînd pe rînd. Erau ochi stinşi, obraji căzuţi şi încăr- 
caţi de sulimanuri ; cravate legate greşit; cercei care 
atîrnau pe margini de urechi, în găuri lărgite şi înverzite 
de ani, feţe rase pe întuneric, cu fulgi pe omuşor... 

Intre toţi ăştia,  Urmatecu închise ochii, să nu mai 
vadă. Cînd îi deschise, zări pe fata lui, Amelica, lîngă 
celălalt capăt al mesei, şi se miră, de parcă o şi uitase. 

Semăna copila puţin cu el : la ochi. încolo, aducea mai 
mult cu coana Miţa : gura cărnoasă, bărbia rotundă, frun- 
tea îngustă, şi mai ales părul maică-sii, castaniu, tăiat în 
două de o cărare pînă în creştet şi strîns apoi în melci 
de codițe, pe urechi. 

De cînd se făcuse mare, şi mai ales de cînd o dăduse 
la pension, simţea cum fata se depărtase de el. îşi aducea 
aminte cu duioşie de vremurile în care, micuță, îi ieşea 
înainte şi îl căuta prin buzunare, să vadă dacă i-a adus 
„ciocolată cu fetiţe” — cum spunea ea — adică cioco- 
lată învelită în hîrtie cu poze. Atunci Urmatecu se mai 
înțelegea cu copila lui. O lua pe genunchi, o sălta, o săruta, 
şi în toate jocurile şi năzdrăvăniile o simţea a lui, iubin- 
du-l şi bucurîndu-se cu el. Azi, nu era împrejurare în 
care să nu o simtă închisă şi îndepărtată. O privea cu 


24 


drag acum, rugînd-o parcă să-l ierte de-o supără cumva 
iyl dacă ceea ce face nu e pe voia ei. 

Amelica tăcea, cu gîndul şi privirea aiurea. Deodată, 
căută înspre tatăl său. Surprins, Urmatecu se trezi şi dădu 
drumul Jurubiţei, trăgîndu-şi mîna din a ei. Vrea să spună 
Teici ceva bun şi drag cu privirea, dar ea îşi şi întoarse 
ochii de la el. O nespusă mîhnire îl cuprinse. S-ar fi sculat 
de la locul lui, s-ar fi dus să-i ia fruntea în mîini, s-o 
mănînce de sărutări, să o roage să-i spună cum vrea să se 
poarte taică-su. Dar o ruşine îl ţinu pe loc. Ruşine şi 
de el, şi de toți nărozii ăştia din jur. Şi neputîndu-şi da 
drumul, se simţi parcă prea mic, în cuprinsul ființei sale, 
pentru clocotul dinăuntru. Dar îşi spuse singur că nu e 
bine s-o ia cu smiorcăieli d-astea, că atunci nu mai e 
lat-său. Mai bine, şi fără ştirea şi fără voia ei, s-o facă 
fericită ! Să-i strîngă bani mulți, cît se va putea mai 
mulţi, şi aşa, o să vadă ea mai tîrziu, după moartea lui 
poate, cît de mult a iubit-o ! Acum, o să rabde şi el şi o să 
se mulțumească cu mai puţin. Dar nici pe mîna copilului 
nu-i cuminte să te dai ! E, hei! Tîrziu de tot o să zică ea, 
cînd i-o fi bine: „Săracu tăticu !..." Şi el o să se mul- 
țumească şi cu atît. 


Era tulburat. Privea fără să vadă. Şi a rămas cîtva 
timp astfel, pînă ce i se lumină chipul mototolit al lui 
Ivanciu, care nu-şi venise în fire şi aştepta tăcut să-i treacă 
scîrba, sorbind din pahar. 

într-o clipă, Urmatecu revăzu prădăciunea becisnicului 
de boier, la care l-a ajutat. Şi o dogoare cumplită se 
aprinse în el, de se năpusti cu ură împotriva bulgarului. 
Cu ce s-a ales el, Iancu, prieten şi sfătuitor de totdeauna 
din pricopseala lui Ivanciu ? Cu două butoaie de vin, cu 
unul de ţuică şi cu poame pentru dulceţuri şi magiun! 
(Baronul îi dăduse, ce e drept, o zeciuială din afacerea asta, 
dar aia era partea baronului!) Şi lifta asta o să cîştige 
bunătate de livadă, cu acareturi, care lui i-au trecut prin- 
tre degete. Şi el — şi nu el, fetița lui — nu o să se 
aleagă cu nimic ? Apoi, dacă o scăpa azi una, mîine alta, 
aşa o să se pomenească Amelica, de pe urma lui, cu 
avere ? 


Şi ochii îi jucară între fată şi bulgar. Amîndoi, acum 
mîncau liniștiți, legaţi între ei, fără să ştie, unul de dra- 


25 


gostea, iar celalt de mînia lui Urmatecu. Simţi cum un 
fel de tremurătură începu să-i furnice trupul şi să se 
adîncească în el. Şi, aproape fără să vrea, puse mîna pe 
o gutuie galbenă şi o trînti ca pe o piatră, cu toată puterea, 
pe masă, în faţa lui Ivanciu. Paharul şi farfuria se făcură 
țăndări. Toată lumea tresări. 

— Moi, da' nebun eşti, moi! bîlbîi speriat Ivanciu, 
scuturmdu-şi aşchiile din poală. 

Urmatecu rămase nemişcat cu ochii la Amelica, Fata, 
palidă, se ridică ele la masă, părăsind, ea şi maică-sa, 
încăperea. 

A fost o clipă grea. Mulţi dintre cei de la masă nu 
înțelegeau. Cei mat deştepţi, care îl cunoşteau pe Urma- 
tecu, simțeau că se apropie furtuna. Ivanciu parcă bănuia, 
dar nu se dumirea. I se părea că dăduse atît de mult, 
sus, la cererile lui Iancu, încît nu vrea să creadă că ar 
mai putea voi ceva acum. 

Au rămas o clipă toţi împietriţi, simțind că Urmatecu 
e stâpînul tăcerii acesteia ciudate. Bine nu ştia nici el 
ce are de făcut. Se încurcau toate lucrurile în el şi căuta 
parcă o poartă prin care să dea drumul mîniei, numai să 
se ştie sigur împotriva cui şi de ce! 

Deodată cîinele de afară începu să latre, ca şi cum s-ar 
fi dat. O hărmălaie cu voci ascuţite de slugi şi strigăte 
ciudate pătrunse pînă în cameră. Urmatecu găsi în sfîrşit 
un motiv să se destindă. Lovi cu piciorul în uşa care se 
dădu de perete şi întrebă, cu glasul aprig, ce se petrece. 

-— Au venit nebunii, conaşule, îi răspunse cineva. 

— Să intre ! şi Iancu deodată zîmbi. Apoi, întoreîndu-se 
către Ivanciu : Boierul tot boier, mă liftă ; ai şi măscărici 
la cafea ! Il bătu pe umăr şi-l trînti pe scaun. 

Toată lumea, cîtă mai rămăsese, se aşeză. 

Nebunii ştia el cine sînt: cobzarul Ionică şi surorile 
lui. Şi mai ştia încă ceva, şi asta o cunoşteau numai el 
şi Ivanciu : povestea cu popa Gose şi milogeala lui la 
bulgar, în grele zile de aman. Pe vremea aceea, Urmatecu 
nu întîlnise încă pe conu Barbu, şi era un pîrlit de con- 
țopist, dar Ivanciu avea cherestele şi era chiabur. Dar de 
cînd s-au cunoscut, şi era mult de atunci, mai din obrăz- 
nicia lui Iancu, mal din blegenia lui Ivanciu, cel dintîi 
l-a luat cu „tu" şi cu „mă", deşi era mai tînăr. Cînd, 


26 


niui tir/iu, Iancu l-a ajuns pe Ivanciu în avere, a început 
tl bălaia de joc, 

l'opa Gose, atunci, lc-a dat în genunchi, să-l ajute. 
Iviiiiciu n-a vrut. Urmatecu i-a spus: „Rău faci, că şi 
Iu ai copii ! Cine ştie ce-o să se aleagă şi de ei !" 

Iar lui Ivanciu i-au rămas cuvintele lui Iancu în urechi. 
Singurul lucru care zguduia liniştea lui mototoală, pînă 
In iundul căreia nu pătrundea nimic, era blestemul copii- 
lor lui popa Gose. Şi nebunii, acum slobozi, veneau cu 
hai mare înspre ci. Erau Ionică şi surorile lui, Mariţica 
ijl Vasilica. Coborau pe scară, cîntînd cîteşitrei. Cobza 
Huna a dogit în braţele scurte ale omului, iar cîntecul 
lor era încălecat şi felurit. Ionică, numai pe două note, 
ii /ice un fel de romanţță politică 


„Domnu Brătianu 
Strînge numai voturi, 
Strîngc cu toptanu..." 


iar ele, un acelaşi vechi cîntec de dragoste 
„Pasăre galbenă-n cioc, 
T?ar mi-ai cântat de noroc." 


Şi totul se amesteca într-o hărmălaie din care cu greu 
se putea înţelege ceva. Femeile erau mai înalte. Ionică, 
bondoc şi veşnic între amîndouă. Neras, cu buze groase 
si răsfrînte, umede, cu ochii duşi, acoperiţi pe jumătate — 
pînă la luminile tulburi — de pleoapele grele. Mustăţile, 
cu fire lungi şi rare, îi intrau în gură, printre gingiile. 
fără dinţi. în fiecare ureche avea cîte un smoc de păr, 
crescut ca un burete. 

Vasilica, mai nebună ca ei toţi, umbla într-un palton 
bărbătesc, de căpătat. în picioare purta şoşoni, iar pe cap, 
un bariş tras pînă deasupra ochilor albaştri, ca de sticlă. 
Mariţica era înfăşurată, ca un copil, într-o broboadă ca- 
fenie, numai petice. Viţioane de păr fumuriu îi cădeau 
în ochi. 

De cum i-a văzut intrînd pe uşă, Urmatecu le aruncă 
o băncuţă, trăgînd cu ochiul la Ivanciu. Bulgarul se codi, 
se înviîrti, pînă ce se hotărî şi făcu la fel. Băncuţa lui se 
desprinse de degete fără putere, cu scîrbă, cu frică, şi 
căzu lîngă eî. Monedele sunară pe pardoseală, iar cîntă- 


27 


reții se aruncară, cu larmă şi înjurături, să le caute. 
Aveau, cîteşitrei, în gesturi ceva din stîngăcia şi repe- 
zeala copiilor care se bat, pe maidane, pe arşice. Cor- 
purile lor, însă, bătrîne şi grase, se amestecau caraghios, 
feroce şi animalic. Un fel de mormăit întovărăşea în- 
ghionteala cumplită de sub masă. 

— Ho, destul, că pun cîinii pe voi ! se răsti deodată 
Urmatecu, văzînd că voiniceasca asta se întrece cu gluma. 
Şi apoi : N-auzi, bă, vino-ncoace, la gîdileală, că-ţi mai 
dau o băncuţă ! 

Şi Ionică se repezi, de-a buşile, cu cobza care suna 
după el, pînă la genunchii lui Urmatecu. Aici, se propti 
în patru labe şi-l privi cu ochii lui moi şi buni, cu gura 
deschisă, ca un dulău care aşteaptă un os. 

— Fă limba copaie şi joacă ursu ! porunci boierul. 

Omul se ridică în picioare, îşi frînse mîinile de la în- 
cheieturi, ca pe nişte labe de cîine care face frumos, 
scoase o limbă lată şi plesnită, o răsuci ca pe un sul şi, 
săltînd greoi pe călcîie, grohăi a spaimă. Femeile sche- 
lălăiau pe lîngă el, ca zăvozii. Comesenii aruncară din 
nou o monedă. 

— Ei, şi acum cîntă-mi, iute, colea, jos! 

Ionică se mototoli din nou, îşi drese glasul şi începu: 

„Domnul Brătianu 


Strînge numai voturi, 
Strînge cu toptanu..." 


Urmatecu întinse un picior, şi-l aşeză pe umărul lui 
Ionică şi-ncepu cu „gîdileală", adică se porni să bată 
tactul cu vîrful ghetei în urechea cîntăreţului. Acesta 
scutura din cînd în cînd din cap, dar cînta înainte. Cînd 
i se întîmpla să se oprească o clipă, să înghită sau să-şi 
umezească buzele, boierul ţipa 

— Ce, ai stat?! Aoleo, tîlharule !... 

Şi omul pornea mai departe, clătinînd capul, ca de 
ameţeală, cu ochii închişi, să nu vadă, dar să cînte... 

Povestea lor era veche şi tristă, şi Urmatecu şi Ivan- 
ciu o ştiau de mult. Erau copiii lui popa Gose, de la bi- 
serica din Duşumea. Acum, cîteşitrei erau nebuni, bă- 
trîni şi bolnavi. Trăiau într-un bordei, sub pămînt, din- 
colo de Belu. Dar au stat mai bine cîndva. Năpasta i-a 


28 


lovit deodată pe cîteşitrei, dar de despărţit tot nu s-au 
despărţit. 

Erau mărunți, veneau la rînd, ca ulcelele: să fi avut 
cel mai mare, lonică, doisprezece ani cînd popa Gose şi-a 
pierdut preoteasa. (De mici, o boală urîtă, moştenită cine 
ştie de la cine, intrase în ei !) Cînd s-a întors de la în- 
rnormîntare şi şi-a văzut casa rece şi pustie, cu plozi mur- 
dari, seînciţi şi bolnavi, fără mîncarea de seară, popa a 
simţit că-i fuge pămîntul de sub picioare. Il durea schia- 
unui lor şi căuta un gînd să-l lumineze, cînd^auzi deodată 
— că o nenorocire nu vine niciodată singură! — pumni 
care băteau în dosul geamliîcului. Cînd a deschis, s-a tre- 
zit față-n față cu Chiflă, cumnatu-său, crunt şi aprig, 
venit să-i ceară banii pe care îi dăduse surorii sale, preo- 
teasa, în timpul bolii. Ceva ştia popa de banii ăştia. Ştia 
chiar că nu s-au luat numai doctorii şi că o bună bucată 
de vreme toţi au trăit din ei. Dar de unde să-i dea acum, 
după cheltuielile îngropăciunii ? 

Popa Gose mormăi deci ceva, din care nici el nu 
pricepu prea mult. Chiflă se aprinse. Bătu cu pumnul în 
masă, holbă ochii şi urlă că el una ştie: banii lui! Şi 
deoarece popa o tot ţinea că el n-a primit nimic, cum- 
natul său ieşi trîntind uşa şi amenințînd cu judecata. 

Atunci popa, fiindcă îi botezase doi copii lui Ivanciu, 
s-a dus şi i-a dat în genunchi, să-l împrumute cu ce 
va putea. S-a rugat popa, s-a tînguit, s-a jurat pe copii 
că o să plătească din capete şi cu dobîndă, la vreme. 
Ivanciu a fost ca de piatră. Nimic nu l-a putut îndupleca. 

Şi  Chiflă s-a ţinut de cuvînt. Peste două săptămîni, 
popa Gose a fost chemat în faţa judecătorului să jure 
că n-a datorat niciodată nimic. Cînd a fost să pună 
mîna pe cruce, popa a închis ochii, voind să uite deo- 
dată tot ce ştia, să nu jure strîmb. îşi încreţi fruntea, 
ca să aducă sub ea, în lumina treziei pe care o simţea 
acolo, numai dreptatea lui, şi greutăţile, şi zbuciumul 
vieţii, cu trei copii de gît. Simţi însă că nu era de ajuns. 
Siniţi că mai sînt gînduri libere, care nu voiau să moară, 
care zburau, slobode şi vii, în dreapta şi în stîngă minţii. 
Erau spusele preotesei, de Chiflă, care i-a dat banii. 
Spuse numai că bani nu văzuse niciodată. Şi dacă nu-i 
văzuse, ce mai stăruia în mintea lui cunoştinţa aceasta ? 


29 


Şi popa Gose, cu capul în piept, cu mîna pe cruce, încercai 
să facă întuneric în mintea lui, dar întunericul venea greu, 
căci perdelele minţii nu voiau să se lase. 

Şi astfel fiind chinul popii, el încercă să se domolească 
cu o rugăciune. 

— Iartă-mă, Doamne, de nu uit, dar priveşte-mă. 
Doamne, cît sînt de împovărat, de zbuciumat şi de amărit! 

Şi popa Gose jură că n-a primit niciodată nici un ban. 
Chiflă dădu căciula de pămînt şi trase o înjurătură tare 
în sala de şedinţe. La plecare îl scuipă pe popă în ochi.' 

Era toamnă. Un soare şters şi fără raze, scăpat o clipă 
printre nouri, lumina calea lungă, pînă acasă, a preotului. 

Tn ziua tulbure zburau stinghere fire argintii şi se 
încurcau, ca un abur, în barba şi în genele lui. Şi pentru 
întîia dată cînd a simţit, trecînd prin piață, mirosul 
proaspăt şi reavăn de zarzavat strîns în maldăre mari şi a 
văzut ce frumoase pot fi roşiile de toamnă, cu ape 
adînci în luciul lor; ce gingaşă ceapa, în foile ei subțiri, 
albe şi viorii, şi prunele cu brumă, scoase ca dintr-o 
fîntînă rece, popa Gose, care o viaţă întreagă a citit 
Evanghelia de la loan, la înmormîntare, şi pe toate cele- 
lalte, după tipic, cu gîndul fie la gospodărie, fie la go- 
loganii de pe tava cu luminări, a simțit voinţa şi mîna 
lui Dumnezeu în toată făptuirea lui. Deşi de la hiroto- 
nisire, de douăzeci de ani, purta rasa, pentru întîia dată 
simţi lăsîndu-se în el ceva, în care era şi binele şi răul, 
ceva care, fără voia lui, dar pentru el, citea şi-i răstăl- 
măcea lumea. Pînă atunci, toate făpturile popa le cunos- 
cuse după nevoi, nu după suflet! 


Şi era o vineri, zi de acatiste. Nemîncat, tulburat, popa 
se tîrî pînă la biserică, bun bucuros să slujească în ziua 
aceea fără să ia un ban, pentru toate nădejdile pe care 
fiecare închinătoare i le dădea să le urce la cer. Dar 
cum ar fi putut face un asemenea fapt fără să dea de bă- 
nuit ? Cum să vestească ? Cum să-i facă să înţeleagă, pe 
credincioşi, care îl ştiau aprig la cîştig, că de acum se 
lipseşte de toate ? 

Să-i spună dascălului ? Mai întîi nu-l va crede, şi 
apoi el va fi cel dinţii să-l bănuiască de cine ştie ce! 
Sufletul său frămîntat şi sufletul nou, care licăreau in 
el, cereau să fie crezute. Cu capul şi cu pieptul greu, 


30 


Intru în altar. Şi îşi trecea tocmai patrafirul peste cap, 
rînd, înlorcîndu-se fără să vrea spre peretele din dreapta, 
I se păru că sfîntul Vasile cel Mare mişcă. 

Popa Gose încremeni şi privi ţintă. Şi pentru a doua 
miră o umbră trecu de sus pînă jos şi înfiora trupul 
Hlal >ţîralic şi înnegrit al sfîntului. De data aceasta popa 
păli şi, fără voie, se aruncă în braţele  dascălului, 
țlpînd : 

—- Mişcă sfîntul Vasile, Zamfire ! 

Biserica răsună adînc. 

— Da' cum o să mişte sfîntu, părinte ? răspunse ne- 
încrezător dascălul, cu popa în braţe şi cu ochii țintă la 
chipul zugrăvit pe perete. 

Din biserică venea din cînd în cînd cîte un zgomot 
fturd, ca o bubuitură a genunchilor aruncaţi la cine ştie 
ce icoană în mătănii prăbuşite, cînd cel chinuit ţipă iar: 

— Uite! 

De data aceasta, dascălul, lămurit, îi dădu drumul din 
brațe, respirînd uşurat : 

— Da' uiţi, părinte, că e toamnă şi cad frunzele din 
copaci ? ! Iacă, umbre de frunze de castan, de afară, intră 
pe ferestruica de colo şi se preling tocmai pe sfîntul cel 
mare ! Da' spaimă-ți faci şi dumneata, părinte! Da' de 
ce ? Ai ceva pe suflet ? Te muşcă ceva de inimă ? De ce 
închizi, şi de cînd ? = 

Şi Zamfir dascălul, simțind că e aci ceva de spus şi 
de dus mai departe, nu înceta cu întrebările. Popa văzu 
ochii iscoditori ai dascălului şi se temu iar de scormo- 
neala şi curiozitatea lui. îşi dădu seama că e pierdut 
dacă nu-şi vine în fire. Se sculă iute, se plecă pe sfînta 
Evanghelie, o sărută îndelung, cu dezmierdări, şi ieşi în 
uşile împărăteşti, la Icoanele cele mari. 

—- Urîte năluci are popa ! mormăi dascălul, dereticînd 
prin altar. „ale 

Pe la Ivanciu şi pe la Iancu popa n-a mai dat. Şi 
se spunea că nu mai mînca şi nu mai dormea. Un iad 
întreg clocotea în el, de nu-şi mai putea găsi locul. 
Abia se mai tîra pînă la altar. Slujbele nu le mai în- 
țelegea, şi îl oboseau, şi îl ruşinau. Nici el nu ştia cît 
o s-o mai ducă astfel. Singurul lucru de care îşi dădea 
seama era că voința fugise din el. Era ca şi cum ar fi 


31 


fost pe capra unei trăsuri care alerga, alerga, iar el era 
cu mîinile tăiate. 

Şi au trecut aşa cîteva săptămîni, pină la o duminică 
din postul Crăciunului. 

Ca de obicei, a început să slujească, furat de gînduri 
ca de o apă murdară. Din cînd în cînd, abia se mai înţe- 
legea ce săvîrşeşte. 

Biserica era plină de oameni, şi frigul de mormînt 
din altar se mai înmuia prin căldura tuturor trupurilor 
care se înghesuiau şi de răsuflarea din atîtea guri. In- 
cropeala aceasta avea parcă ceva gras şi înăbuşitor în 
ea. Cald chiar nu era, ci mai mult te slinea. Tăcere 
adîncă se făcuse, numai glasul popii rostea înăbuşit 
Evanghelia. Deodată, dinspre uşă o larmă mare. Ca acum, 
nebuni, deşuchiaţi, copiii lui Gose au dat buzna peste 
credincioşi. Au început să cînte şi să joace cu chipuri şi 
vorbe spurcate. De dincolo de mintea lor, parcă le po- 
runcea cineva să ruşineze biserica şi să necinstească sfînta 
sărbătoare. Cîţiva gospodari au pus mîna pe ei, să-i ţină, 
şi totul s-a sfîrşit cu un schiaun ca la casa de nebuni. 

Popa Gose, din uşile împărăteşti, privea dus de pe 
lume. In faţa ochilor săi plutea, ca purtată de apă, crucea 
mică şi neagră pe care jurase strîmb. Întinse mîna s-o 
prindă şi s-o ţină pe loc. Dar crucea fugea de degetele lui. 

Zamfir dascălul, crezînd că popa vrea să întrebe ceva, 
se apropie de el şi îi şopti la ureche: 

— Sînt copiii sfinţiei-tale,  apucați de ducă-se-pe- 
pustii! 

Iar dintr-un colț, Chiflă urlă cit putu: 

—e Mai juri strîmb, popo ? Că Dumnezeu nu-i pisică 
şi le vede pe toate ! 

Gose simţi cum se învîrteşte pămîntul cu el. Sub po- 
licandru i se păru că plesneşte o lumină, după care se 
făcu întuneric. Şi popa se prăbuşi. 

Ani de-a rîndul toată mahalaua a vorbit de moartea 
şi blestemul popii, pe care-l purtau mai departe copiii, 
îmbătrînind în nebunia şi zăpăceala lor pe la uşile 
oamenilor... De obicei, ei erau cuminţi, zvăpăiaţi numai, 
ca plozii, în nepriceperile lor din tot ce e rînduială în 
viaţă. Aveau însă şi clipe cînd puteau fi primejdioşi. 
Rămăseseră cu un cuvînt pe care dacă îl auzeau se opreau 


32 


toţi deodată, ridicau nasurile, adulmecînd copoieşte aerul, 
ți căutau. De li se părea că au găsit pe cel de unde venea 
cuvîntul, se năpusteau toţi asupra lui, schelălăind, ur- 
lliul, dînd cu mîinile şi cu picioarele. Şi, cu greu, cel ce 
a spus vorba în glumă mai putea fi scos din ghearele 
lor. Iar vorba asta fără de înţeles era: Zbughie ! Se zice 
cil ar fi spus-o unul cînd l-a scos pe popă mort, iar pe 
copii i-a dat afară din casă. Era singurul lucru pe care 
nu l-au uitat, şi de cîte ori îl auzeau făceau spume la 
gură. lancu o ştia. El glumea şi rîdea cu ei, dar se ferea 
să rostească vorba, ştiindu-i de ce sînt în stare. 

Pe măsură ce Urmatecu îi asmuţea pe nebuni, Ivan- 
ciu se închidea, cu capul tras între umeri, ca într-o 
frică. Tăcea şi se uita în gol. Iancu zîmbea din ochi, lă- 
sîndu-l pe Ionică să schelălăie sub masă în voia lui, că 
altele îi erau gîndurile acum. 

Şi cînd Ivanciu dădu să se scoale şi să plece tăcut 
se luă după el şi în uşă îl opri, şoptindu-i 

— Miine dimineaţă ne vedem! Livada de la Pietro- 
şița, jumătate şi jumătate ! 

Şi pentru că Ivanciu îl privea ca şi cum n-ar fi în- 
teles, adăugă, arătîndu-i pe nebuni, lăfăiţi pe scaune şi 
întinzînd din rămăşiţele mesei : 

— Tu crezi în jurămîntul strîmb al popii? Eu, nu! 
Asta o spun numai proştii! O mai fi făcut el şi altele! 


IV 


Intr-o cameră întunecoasă, înspre curte, dădea biroul 
lui Urmatecu. Erau îngrămădite acolo mobile fel de fel. 
Nici un lucru însă nu se împerechea cu celălalt, dar fie- 
care avea un preț şi o frumusețe a lui. Erau strînse de 
pe la boieri, cerute cîteodată ; cele mai multe, de la conu 
Barbu. Masa de scris din stejar, cu patru capete de urşi, 
cu boturile lustruite la colțuri. Scaunele erau de pali- 
sandru, cu găurele în tăblii, şi tot de palisandru era un 
fel de pupitru înalt, cu douăsprezece cutii de ținut acte, 


33 
3 — Sfîrşit <e veac In Bucureşti 


pe care se împărțeau literele alfabetului, frumos ţintuite 
în alamă. O canapea verde, de catifea, umplea un gol, iar 
pe pereţi, planuri albastre de parcelări, cu moşiile ba- 
ronului. Un singur portret mare, în tuş, al tatălui coanei 
Miţa, boier Grigore, cu favoritele lungi şi cravată mică 
neagră, cu aripile ascunse sub colțul gulerului. Numai eî 
dintre bătrînii familiei era îmbrăcat nemţeşte şi scos la 
vedere. La vremea lui n-a fost fitecine : pe timpul mus- 
calilor a avut şcoală şi cor, de cînta la mai toate bise- 
ricile mari clin Bucureşti. A risipit banii, cu pungile, pe 
la drăguţe, şi tîrziu, cînd a rămas cu o casă de copii, 
Iancu, care fusese strîns de boier Grigore de pripas, în 
vremuri bune, i-a sărit în ajutor. Mai la urmă s-a însurat 
şi cu fata cea mare, cu coana Miţa. Acum, de trei ani, 
boier Grigore zăcea într-o casă de nebuni. lancu plătea 
regulat la spital, dar nu se ducea niciodată să-l vadă, că-i 
făcea rău. Numai coana Miţa, o dată pe lună, punea caii 
la trăsură şi se abătea pe la tatăl său, pe care îl găsea 
mereu acelaşi : necunoscînd pe nimeni, stînd la fereastră, 
rupîndu-şi şuviţă cu şuviță cămaşa şi privind ţintă, de- 
parte, spre un munte, pe care îl vedea, în nebunia lui, 
cu totul şi cu totul de aur. Şi de cîte ori soţia i se în- 
torcea ele la balamuc, povestindu-i mereu acelaşi lucru 
despre bolnav, Urmatecu simţea ca un sloi de gheaţă care 
i se topeşte în ceafă. Un fel de tremurat uşor îl cuprin- 
dea, şi atunci ridica tăcut ochii spre portretul lui boier 
Grigore, prins acolo să-l privească la toate mînuirile afa- 
cerilor. De multe ori s-a întrebat de ce vede boier Gri- 
gore muntele acela tocmai de aur?! Şi răspuns limpede 
n-a găsit ! Simţea numai că ar fi aici un fel de păcat al 
banilor risipiţi, după cum îşi spunea spre mîngiîiere, iar 
nu agonisiţi. Şi cu această tălmăcire se mulțumea. Din 
cunoştinţa lui de viaţă şi din tot ce vedea, veneau multe 
alte lucruri să-l întărească în credinţa aceasta : risipa lui 
conu Barbu şi a tuturor boiernaşilor care îşi lăsau moşi- 
ile, petic cu petic, în biroul lui. Azi aşa vedea. Miine 
totul era însă mai tulbure şi îndoiala se furişa în soco- 
telile şi rosturile conştiinţei sale. Şi lupta începea din 
nou, şi cumpănelile la fel... 


Un singur lucru era hotărît pentru el: că banul şi 
toogătia sînt boală grea, ori pe venite, ori pe fugite, şi 


34 


piMiimi ca să nu uite, privea în ochii galeşi, de chefliu, 
ui lui boier Grigore. Dar nimeni din casă nici măcar nu 
Miuiia că portretul acesta era icoana racilei celei mai 
ciln afund a sufletului lui Iancu Urmatecu... 

Prospeţimea aerului de dimineaţă năvăli prin geamu- 
rile de-abia închise, se încropea cu căldura odăii. Negu- 
rile toamnei se destrămau încet în lumina zilei cînd 
liincu îşi ceru ceaiul — mai mult rom decît ceai — în 
birou. Lefterică era acolo şi îl aştepta de mult, trist ca 
întotdeauna. Umbla uşor, ca o umbră, prin încăpere, sco- 
tocind şi orînduind hîrtii, ridicînd din cînd în cînd, du- 
reros parcă, braţul în unghi drept, pentru a-şi mingiia 
tîmplele şi firele lungi şi lucioase de barbă, cărora dege- 
tele palide şi nervoase le împrumutau un fior. Era tăcut 
şi îndeplinea, cu o încetineală de melc, un fel de slujbă 
de secretar al cumnatului său. încercase omul fel de fel 
de îndeletniciri pe la străini şi nu izbutise nicăieri. Nu 
putea suferi nu dojanele cu vorbe tari, dar nici măcar 
glasurile ridicate. Şi încetineala lui îl făcuse să audă de 
mai multe ori cuvinte răspicate. De cum i se întîmpla aşa 
ceva, fără să rostească o vorbă, îşi lua, cu gesturile lui 
îndurerate şi încete, lucrurile şi pleca. După multe în- 
cercări, Urmatecu s-a hotărît să-l ia la el. Şi aci îi era 
bine lui Lefterică ! De dimineaţă pînă seara din „mişcă", 
„nagodă" şi „boule"” cumnatul său nu-l mai scotea. Dar 
Lefterică nu* auzea nimic. îşi spusese de la început că 
e nenea Iancu, şi de atunci totul mergea bine ! Marea lui 
calitate era că nu pricepea lucrurile decît cînd i se ară- 
tau limpede şi cinstit în înlănţuirea lor. Era cu nepu- 
tință pentru el să înţeleagă efectul mai îndepărtat al 
unui fapt. Urmatecu citise de mult sufletul acesta de co- 
pil la Lefterică şi îşi spusese că prinde bine oricum. De 
îndată ce a intrat în cameră, Iancu, fără bună dimineaţa, 
trase dintr-un sertar un vraf de hîrtii şi începu să caute. 
Fel de fel de file îi treceau printre degete : scrisori, coaie 
ministeriale, plicuri desfăcute. Răsfoia iute, cu un anu- 
mit ţel, cînd deodată se opri în faţa unei pagini pătrate 
de caiet de şcoală, smîngălită stîngaci cu cerneală vio- 
letă. Se uită lung, zîmbi şi apoi, cu un fel de ruşine, 
zise : 


35 


— Tu pricepi ceva, mă nagodă, din ce e scris aici? 
Şi-i întinse hîrtia lui Lefterică. 

Acesta silabisi pe româneşte : „La poire et le couteau. 
La cruche, le vin et Veau..." apoi gîndindu-se puţin, 
spuse iute : 

— E vorba de vin, nene! 

Urmatecu, de cum văzu că Lefterică nici atît nu în- 
țelege, dădu drumul la toată mîndria lui 

— Bine, mă, că eu nu ştiu franţuzeşte şi nu ştiu ce 
scrie fata, mai merge ! Da' tu?! Că doar eşti mai tînăr 
şi te-a purtat mă-ta pe la şcoli ! Apoi, depărtînd foaia, 
o privi cu drag şi încîntare. — Mă, asta e de cînd a 
intrat Amelica la pension. I-am furat-o, că de dat n-a 
vrut să mi-o dea. Or fi cîțiva ani de atunci! Ia gîn- 
deşte-te numai ce trebuie să scrie acum! Să ştie ea că 
eu am slova ei de începătoare, Doamne-Doamiie ce s-ar 
mai supăra !... 

Şi cîteva clipe rămase furat de gînduri bune în fața 
scrisului ăstuia de copil. Il linişteau şi-i dădeau o bucurie 
de viață paşii stîngaci ai fetei lui într-o lume pe care, 
dintr-ai lui, numai el o ştia şi căreia îi bănuia frumuseți 
ce rămîneau străine pentru el. Dar aşa, cum o pregătea 
pe Amelica, ca pe o adevărată domnişoară de familie, era 
sigur că nu-i va rămîne nimic necunoscut din viața în 
care el nu a putut intra. Pînă să-şi vadă fata pornită 
pe drumul ăsta, pînă să fie sigur că cine îf era lui mai 
drag pe lume se va înfrupta din lumina, poleiala si bo- 
găţia mult rîvnite, lăcomia şi gelozia, lupta din greu, îsi 
făcea loc prin prostia sau nevrednicia boierilor, cîşt'iga, 
nădăjduia, simțind mereu locul nesigur sub picioare, căci 
ştia ce-i lipseşte. Acum, însă, s-a potolit. Nu mai face 
nimic care să-i placă numai pe jumătate, să-l strîngă-n 
obiceiuri, căci ştie că are cine s-o pornească chiar de la 
început în lumea lor. Şi lumea aceasta Urmatecu o vede 
ca pe un salon mare, mereu luminat şi pregătit pentru 
o strălucită petrecere. Iar oamenii, ei între ei, politicoşi, 
şi chiar cînd ar vrea să-şi spună ceva unul celuilalt, 
poftindu-se să vorbească frumos şi să asculte. Singurul 
lucru care-ţi trebuie ca să ţii acolo sînt banii, şi bani 
bine chivernisiţi, sigur aşezaţi, de un om cu scaun la 
cap, cum e el. Că asta le lipseşte boierilor .' Dar de Ame- 


36 


lica are el grijă să o asigure pe o viaţă întreagă! Şi 
irezindu-se deodată din visul lui, omul împături frumos 
pagina de caiet, o puse într-un plic şi o furişă în tean- 
cul de hîrtii, căutând mai departe. 

Şi deodată găsi. Era o scrisoare veche, scrisă greoi, 
cu litere mari şi întortocheate. Din tot scrisul, numai 
cifrele aveau oarecare siguranță şi îndemînare, cu o mai 
îndelungată deprindere de socoteli. Şi Urmatecu o reciti 
în grabă, ca şi cum i-ar fi fost frică să nu i-o smulgă cineva 
dintre degete : 

„lancule, 

Zece mii de lei e mult chiar pentru un negustor ceva 
mai cuprins ca mine. Dar dacă spui că altfel nu se poate, 
îi dau, să scap cu fața curată. la numai, cum ştii tu, 
hîrtie la mînă de la ai mortului, să nu mă pomenesc 
mai la urmă şi cu banii luaţi, şi băgat la puşcărie. Banii 
ti-i trimit diseară. Dumnezeu să-mi ajute ! Ivanciu. 1883, 
februarie în 23." 


Urmatecu sorbi din ceai şi, chemîndu-l pe Lefterică 
mai aproape, îl întrebă: 

— Dar pe asta o cunoşti ? 

Lefterică îşi aruncă ochii pe hîrtie. 

— Sigur că o cunosc. 

e— Mai ţii minte cum s-a întîmplat? 


— Ţin. 
— Eşti în stare să mai povesteşti o dată, ca atunci? 
— Sînt!  Da' asta-i poveste veche, nene! Să fie 


şapte-opt ani c-o şi uitasem! 

— Taci, că eşti prost! şi Iancu băgă iute scrisoarea 
în buzunar, că tocmai intra Ivanciu pe uşă. 

Noul-venit nu părea să fi avut o noapte bună. Ne- 
gustor bătrîn, se obişnuise de mult să nu-şi arate ne- 
liniştea şi nesiguranța. Totuşi, era ceva mai tare decît 
el, ca o spaimă, care i se citea pe față. Ochii lui mici 
şi cenuşii jucau în priviri scurte şi cercetătoare, dintr-o 
parte în cealaltă. Se ferea parcă de capcane. Ameninţa- 
rea lut Iancu din ajun, şi mai ales toată întîmplarea cu 
copiii nebuni ai lui popa Gose, stricase ceva în fundul 
sufletului său. Pe Urmatecu îl ştia „apucat", cum îi zi- 
ceau mulți prieteni, şi mai ales îl ştia (pentru că nu-l 


37 


cunoştea de azi, de ieri) că era mai tare decît el în fdL 
de fel de năzbiîtii şi gînduri nouă, pe care mintea lui 
greoaie nu era în stare să le prevadă. Pentru toate aces- 
tea, de foarte multă vreme avea pentru Iancu, cu şirete- 
nie şi muțenie, un fel de admiraţie amestecată cu teamă. 
De aceea intră încet, ca şi cum ar fi venit din altă încă- 
pere, îşi rezemă într-un colţ bastonul de vişin, cu mine- 
rul dintr-un corn lustruit de capră-neagră, şi, aşezîndu-se 
tihnit pe un scaun, zise 

— Moi, da" numai de pozne te ţii, şi surise lung, aş- 
teptînd să vadă ce o să se întâmple. 

Celalt simţi drumul îndepărtat de viclenie veche şi 
cunoscută pe care voia să apuce Ivanciu şi-i tăie scurt 
vorba : 

— Venişi ? Uite vecinătăţile ; sînt colea ! şi, apropiin- 
du-se de planul moşiilor boiereşti, urmări încet cu de- 
getul un triunghi înscris în linii albe, livada de la Pie- 
troşiţa. Apoi îi spuse lui Lefterică : Aşază-te şi scrie! 

Şi o tăcere se făcu. Urmatecu se aştepta ca, treeînd 
deodată la chestiunea lor, şi mai cu seamă la redactarea 
actului, Ivanciu să sară, să limpezească toate lucrurile. 
Dar cumpărătorul tăcea, ca şi cum toate erau hotărîte 
şi nimic nu s-ar mai putea ivi. Pe Iancu începu să-l sîcîie 
clipa aceasta, care, oricum, era grea. Era gata să dea 
lupta, dar n-ar fi vrut să înceapă el. Se aştepta să-l ră- 
sucească pe Ivanciu şi să-l strîngă din turbarea lui, sau 
să-l ajute, luîndu-i ceva, în deznădejde. Dar în faţa omu- 
lui ăstuia liniştit, care nu spunea nici un cuvînt şi su- 
rîdea mereu, prieteneşte, nici el nu ştia cum să înceapă. 
Lefterică înmuiase de vreo trei ori condeiul în călimară 
şi aştepta privind, fără să se gîndească la nimic, o pi- 
cătură străvezie de cerneală, care se prelingea pe lu- 
ciul peniței. Urmatecu făcu cîţiva paşi şi deodată se opri. 

— Văzuşi, mă, ce prieten ai ? zise. Am mințit boierul 
pentru tine! œ .. A 

Ivanciu rîse, dînd din cap. e. 

— Auzi, continuă Iancu, tu şi fată de măritat! Eu, 
da ! Că mîine-poimîine îmi vin pețitorii ! Şi-şi umflă pă- 
rul de lîngă tîmple şi aprinse o țigară. 

Ivanciu nu sufla nici o vorbă. 


38 


— Că nici tu nu te aşteptai la una atît de gogonată 
Las', că te-am văzut: mai că-ți era frică, mai că-ți ve- 
nea să faci haz... Ei, da' vezi, mă, eu îl cunosc, şi uite 
aşa, pe degete, ţi—l învîrtesc Şi pe urmă, cînd mă pun 
eu să-ți vin în ajutor, ori o fac, ori nu. Nu mă-ncurc 
cu una, cu două... 

Ivanciu, mu“> îşi lăsă capul pe umărul sting, deschise 
ochii mari şi privi ţintă, de nu puteai să desluşeşti: e 
aşteptare, e admiraţie sau e aprobare în încremenirea 
lui. Iancu, şi el era încurcat. Nu ştia dacă e pe drumul 
cel bun, căci niciodată nu întâlnise la lvanciu atîta mo- 
liciune. Mai se opri o clipă, şi apoi, hotărît, porni de 
unul singur să vorbească. Fărîmiță bucată cu bucată 
izbînda asupra lui conu Barbu, arătând priceperea lui de 
om de încredere, prietenia veche pentru Ivanciu şi buna- 
credinţă a boierului, amestecată cu slăbiciunea lui. 


Şi cînd, după cîtăva vreme, a socotit că tot ce trebuia 
spus a spus şi că e gata clipa după care umbla, se opri 
deodată şi zise 

— Şi acum actul îl facem... pe cît? 

— Aşa cum a spus boierul ! adăugă, în sfîrşit, Ivanciu, 
aproape în şoaptă. 

Cei doi oameni se priviră scurt, ca niciodată în viață 
Iancu, uimit, ca un stăpîn, de îndrăzneala unui rob de-al 
său ; lvanciu, ca un răzvrătit de multe îndurate, strîn- 
gînd într-o singură privire cu curaj la care poate rîvnise 
de multe ori, dar pe care nu îndrăznise niciodată să-l 
arate. 

Pentru Iancu nu numai că lvanciu era un alt om, 
dar gândul îl mîna şi mai departe, şi măsură deodată 
importanţa vînzării, care părea a fi mult mai mare chiar 
decît o bănuia eL Dacă bulgarul se încăpățânează astfel, 
ştie el ce ştie, mai ales dacă nu vrea să intre nimeni peste 
el în livada de la Pietroşiţa. Şi văzînd astfel că lupta 
începe să fie mult mai grea, lancu se cercetă o clipă, 
să se convingă că e într-adevăr pregătit. Apoi, dînd 
drumul la fereastră, în fața căreia jucau primii fulgi 
de zăpadă, trase adînc o gură de aer rece şi întrebă în 
vînt, ca şi cum casa ar fi fost plină de oameni, iar el 
vorbea cu toți deodată 


— In cîți ani putrezeşte un om, fraților ? 


39 


Ivanciu presimţi un pericol tulbure în jurul său. Era 
neliniştit de parcă ar fi simţit lîngă el o gură de cîine 
gata să-l muşte. Respirînd greu, se răsuci pe loc. Lef- 
terică, trezit dintr-o piroteală, se bucură că mai aude şi 
altceva decît tocmeli şi vînzări, care îl plictiseau foarte. 
Apoi, întrebarea cumnatului său îl şi interesa, căci dintre 
toţi copiii coanei Tinca, mai mult chiar decît fetele, Lef- 
terică se pricepea la toate rosturile înmormîntărilor şi 
tuturor obiceiurilor creştineşti. De aceea, părăsindu-şi 
desenul de care se apucase pînă să scrie actul — desena 
întotdeauna stîngaci, din profil, un om cu barbă, ţeapăn, 
ca de lemn, şi cu un ochi rotund de găină —* răspunse cu 
glasul înviorat 


— Cred că şapte ani, nene! 

— Vra să zică, cam p-aci! spuse Urmatecu, scoțînd 
din buzunar scrisoarea. Da' vezi că acţiunea nu putre- 
zeşte. Şi ce-i trebuie? O nimica toată să se aprindă şi 
(cu o privire stăruitoare şi grea asupra lui Ivanciu) să 
ardă, de parcă ar fi nouă, nouţă... 

Ivanciu se aştepta şi nu se aştepta la lovitura asta. 
In timpul nopţii nedormite pe care o petrecuse, îi ful- 
gerase o clipă prin minte, că e drept, şi povestea ade- 
vărată şi veche a unui omor prin imprudenţță, în care, 
cu declaraţii ale fraţilor mortului şi cu potrivite mărtu- 
rii că mortul singur a greşit, lancu îl scăpase din încurcă- 
tură. De atunci, însă, niciodată între ei n-a mai fost 
vorba de aşa ceva. Era un lucru uitat, şi mai cu seamă, 
credea el, sigur îngropat. Că, de întîlnit, s-au mai în- 
tîilnit şi în alte negustorii, şi Iancu aprig la cîştig r.-a 
arătat întotdeauna. Dar mai dădea unul, mai lăsa celalt, 
şi pînă la sfîrşit se împăcau. Dîrz, ca acum, nu-l văzuse 
Ivanciu niciodată. Şi gîndul îl fură şi pe el şi-l duse mai 
departe şi simţi că livada asta de la Pietroşiţa trebuie 
să aibă un rost mult mai mare, pe care nici el nu-l bă- 
nuia. Cine ştie ce cîştig ascuns o fi în peticul ăsta de pă- 
mînt de îl rîvneşte astfel Iancu ! Şi neputînd lămuri bine 
taina, se aprinse, de-ar fi încercat orice. Dar deîndată 
îi veni în minte mortul şi scrisoarea. Şi bătrînul ne- 
gustor simţi dincolo de amărăciunea înşelării sale — căci 
în fundul inimii lancu îi era drag — frica de a se găsi 
iarăşi pe un loc nesigur şi în mîna unui om primejdios. 


40 


Totuşi, se hotărî să reziste cît va putea. Ştia că de pier- 
dut tot a pierdut, dar măcar să dea cît mai puţin. Şi 
fără amintire prea limpede şi fără pricepere, ci numai 
din încăpăţînare şi ciudă de pierderea cîştigului întreg, 
zise : 

— Da' ce, moi, pentru o judecată veche şi închisă, 
alți avocaţi noi nu mai sînt? 

Urmatecu tăcu o clipă, lăsîndu-l pe lvanciu să se 
bucure de născocirea lui copilărească. Apoi, cu glasul 
liniştit, aproape prietenesc, răspunse 

— Mă, nea Ivanciule, în chestii d-astea e mai bun 
un martor vechi decît un avocat nou ! Dă-i drumul, Lef- 
terică ! şi rîse. 

Dacă i s-ar fi prăbuşit tavanul pe cap, Lefterică n-ar 
fi fost mai mirat. Trăia, cu deznădejde, una din acele 
clipe de viaţă în care omul vede că e sau că a fost prost. 
Tot jocul, toate vorbele, acum, tîrziu, i se lămureau. 
Stătea liniştit, fără să  bănuiască ce are să vină, şi se 
simţea strîns ca într-un cleşte. La nenorocirea de atunci 
fusese şi el de față, trimis de Iancu la o tăiere de pădure 
arendată de Ivanciu. Văzuse tot şi-i spusese tot lui Iancu. 
Acesta, însă, căzînd la înțelegere cu frații pădurarului 
mort, izbutise să nu se mai folosească de mărturia lui, 
din care, dealtfel, nu reieşea decît imprudenţa lui Ivan- 
ciu. Şi ce n-a spus atunci, să spună acum? 

După primele clipe tulburi, Lefterică abia lămuri ce 
i se cere. Cei doi bărbaţi aşteptau cu ochii ţintă asupra 
lui. O năduşeală rece începu să-i broboneze fruntea, pe 
care neîncetat şi-o ştergea cu mînecile de la haine. Un 
oftat adine îi zbuciuma pieptul, şi, încetul cu încetul, se 
prăbuşi cu coatele pe masă, fără să scoată nici un cuvînt. 
Apoi, pentru că tăcerea îi vuia în urechi şi în mintea lui 
era un gol fără nici o licărire, se ridică pe braţele lui 
îndurerate şi privi rugător, cu ochii înlăcrimaţi, rînd pe 
rînd, la Iancu şi la lIvanciu. Şi fără să poată rosti un 
cuvînt, gîtuit de -emoţie, cu aceleaşi gesturi grele, începu 
să rupă fiîşii-fişii, în lung, coala albă din faţa lui, pe care 
desenase, aşteptînd să i se dicteze contractul. 


Şi omul acesta tăcut, cu privirea pierdută, care rupea 
în neştire hîrtie, îl cutremură pe Urmatecu. Fără voie, 
ridică ochii de la fiu la tată şi privi în față portretul lui 


41 


boier Grigore. Un fior îl străbătu şi, punînd mîna pe 
braţul lui  Lefterică, îl opri, şoptîndu-i cald, frăţeşte 
aproape : 

e— Astlmpără-te ! Nu mai face aşa! 

Ivanciu simţi deîndată izvorul bun din inima potriv- 
nicului său. Privind lung, eu mulţumire şi recunoştinţă 
spre Lefterică, se ridică şi, bătîndu-l pe umăr pe Urma- 
tecu, zise : 

— Ei, lancule? 

Urmatecu rămase cîtva timp cu mîna pe braţul cum- 
natului său. Stătea cu ochii ţintuiţi, privind portretul lui 
boier Grigore. (Vra să zică, nu se înşelase cînd dintr-un 
gînd nelămurit, copilăreşte aproape se legase de el. lata 
că-l ajută, că-l îndrumează şi-i dă o măsură omenească 
în tot ce face.) Apoi, trezindu-se, îi răspunse lui Ivanciu 

— Da-mi trei mii de lei şi facem actul! 

Cumpărătorul, îneîntat, tot mai cîştiga destul. 

— S-a făcut! răspunse acesta. 

Şi Lefterică, şi de bucurie că a scăpat, şi de fericire- că 
Iancu şi Ivanciu s-au împăcat, începu să plîngă tare, cu 
hohote, ca un copil. Apoi, luînd o Coală nouă de hîrtie, pe 
care suflă cu grijă, s-o curețe de orice fir care ar putea 
să-i strice slova, se aşeză înviorat la birou, spunînd: 

— Ascult, nene! 

Ivanciu, cu mîinile în buzunare, cu ochelarii pe nas, 
cerceta planul; Iancu îşi dregea glasul, cînd deodată uşa 
se deschise, şi coana Miţa vesti din prag, într-un suflet; 

— Vine boierul! 

Urmatecu abia avu timp să-i dea afară din birou pe 
Ivanciu şi pe Lefterică, şi conu Barbu a şi sosit. Era 
înfofolit în şaluri calde, cu joben pe cap şi cu Fantoche 
ascunsă-n gulerul blănii. De cum îl zări, Iancu încercă 
să desluşească ce îl aduce la el. Nu s-o fi răzgîndit de 
la vînzare ? ! Dar omul se linişti deîndată de neliniştea 
boierului.Prea era sîcîit, prea îi clipeau ochii pentru ca 
să fie vorba de bani. Şi Urmatecu nu s-a înşelat! 

Conu Barbu, cu paşi mărunți, se îndreptă spre el şi 
li spttse, fără altă vorbă: . 

— Am venit, lancule, la tine, să şi scap, dar s-o şi 
văd pe nebună! Că o să vină şi ea, sînt sigur ! Putem s 


42 


mergem în odaia din față ? Vreau să fiu mai la stradă, 
ce zici ? 

—- Putem, coane, de ce să nu putem?! şi porniră 
amîndoi, de-a lungul casei, trecînd prin încăperi încă ne- 
dereticate, pînă ce au ajuns în odaia cea mare de, lîngă 
poarta de intrare. 

De aci, de la fereastră, strada se vedea departe, şi în 
dreapta şi în stingă. 

Conu Barbu se aşeză pe un jilt şi oftă adîne 

— Doamne, Doamne, lancule, că nebună mai e! Dă-mi 
o dulceaţă de portocale de-a coanei Miţa! şi începu sa 
aştepte. 

Scena nu era nouă. Conu Barbu se certase iar cu 
domniţa Natalia şi, ca întotdeauna, venise iar la Urma- 
tecu, să se mai certe şi să se împace. De peste douăzeci 
de ani, dragostea lor mai păstra viforos, ca în prima zi, 
doar un singur lucru : cearta. Nestăpînita gelozie a lui 
conu Barbu îl stîrnea întotdeauna. 

Pentru el, domniţa era ca atunci, la început, la Viena, 
cînd a cunoscut-o. El nu o vedea îmbătrînind şi ar fi putut 
să nu o vadă deloc, cu o singură condiţie : să ştie că nici 
ea nu vede pe nimeni. Mai sus de locuinţa lui, tot pe 
Podul Mogoşoaiei, într-o căsuţă joasă, cu o grădină mare, 
unde locuia domniţa, baronul strînsese tot ce ar îi putut 
să o facă pe o femeie aă nu i se urască. Era altă socoteală, 
fireşte, că, de multe ori, el şi uita să treacă pe la ea. 
Cărţi avea, tablouri avea, slugi avea, căţei avea, păsări 
avea, şi conu Barbu nu vedea altă lipsă pe care ar mai 
putea s-o ducă. Acum îi abătuse cu cai! Asta, de la în- 
ceput nu i-a plăcut baronului. Cu caii te mişti, că doar 
nu sînt cîini să umbli cu ei după tine prin grădină! Dar 
i-a luat... 

—- Şi ce-a făcut domniţa, coane ? întrebă cu un zîm- 
bet în mustață Iancu, la destăinuirile lui conu Barbu 
despre cai. 

— Ce să facă, lancule ? ! I-a pus la trăsură şi a venit 
să mă ia, să mă ducă pe străzi... 

— Şi nu te-ai dus ? 

— Da! ce-s nebun ? 1 Să ne vadă lumea ? 

Urmatecu rîse tare şi cu poftă. Deodată baronul se 
încruntă. Peste toată făptura lui mică şi slăbănoagă se 


43 


aşeză ca un duh de asprime, care îl căli. Un fir de oţel 
îl legă pe dinăuntru, făcîndu-l să arate chiar ca o ade- 
vărată putere. Ochii îi sticliră şi rosti încet, rar şi rece: 

— Urmatece ! (Vocativul acesta era cea mai mare se- 
veritate, puţin dispreţuitoare, în gura baronului.) Nu te 
amesteca în ce nu înţelegi! 

Iancu se feri, ca şi cum i-ar fi dat cineva peste degete. 
„lar, locul nesigur şi pasul greşit! E greu prin lumea 
lor!" îşi spuse el. Dar lancu nu s-a supărat. A mai 
învăţat ceva : ei pot să vină peste tine, tu însă nu trebuie 
să îi apropii prea mult. Şi, totuşi, dogoarea de la fundul 
sufletului său, care parcă începea să crească, nu se do- 
moli decît la acelaşi gînd, că Amelica ar fi stiut-o 
şi pe asta. 


Un huruit îndepărtat de trăsură se apropie şi se opri 
în faţa porţii. Baronul se ascunse după perdea, şi, cu o 
emoție a cărei frăgezime îi dădu parcă un timbru nou şi 
tînăr în glas, spuse 

— Uite-o, lancule! 

Intr-o clipă, nourul ifosului boieresc se topise, si omul 
de lîngă el redevenise prietenul de la al cărui gînd si 
pricepere îşi aştepta ajutorul. 

Echipajul din fața porţii era într-adevăr strălucit 
trăsura, cu spiţe roşii, avea o linie pricepută si rotundă, 
căci era doar de la Friţ, renumitul caretas. Se bănuia, 
cu privirea, moliciunea  perinilor de catifea. lar caii 
erau o mîndreţe ! Negri corb, cu coamele si cozile flutu- 
rinde, cu ochii sperioşi, injectaţi, privind în lături, cu 
spumă albă mestecată în zăbală, frămîntau pe loc, din 
copite lustruite, pămîntul, într-un joc mărunt de nerăb- 
dare şi putere. Ape de lumină treceau în părul lor cu»-at 
şi lucios, ca sănătoase podoabe. 

Lipindu-şi fruntea de fereastră, de a cărei răcoare avea 
nevoie, baronul, deodată palid, rosti înăbuşit, de parcă ar 
fi cerut să nu i se ia viaţa: 

—  Uite-o cu deşucheatu, Iancule ! 

Urmatecu se plecă peste micuțul domn, pentru ca să 
vadă mai bine. Un zîmbet îi flutură sub mustață şi poate 
ar fi şi rîs dacă nu şi-ar fi reamintit ce-a păţit. De ani de 
zile nimic nu se schimbase în rostul acestor scene de gelo- 
zie. „Deşucheatul era conu Ştefan, fratele mai mic al lui 


44 


conu Barbu. Mare iubitor de cai, priceput cît un geam- 
baş, conu Ştefan, înalt, frumos, cu ochi albaştri adînci, 
codaţi şi umbriţi, femeieşti aproape; cu barba înspicată 
cu cîteva fire lucitoare de argint; purtînd întotdeauna o 
cravată înfoiată, cu picăţele albe; strîngîndu-şi trupul 
zvelt într-o haină de catifea neagră cu ceaprazuri, iar 
piciorul lung şi subţire, în botfor roş, îl sîcîia şi îl înciuda 
pe baron numai cu prezenţa lui. O anumită înţelegere de 
vîrstă mai tînără, de îndrăzneală mai mare, de glume îl 
apropia, prieteneşte, de domniţa Natalia. Urmatecu avea 
pentru el amiciţie şi admiraţie. Patima lui pentru cai se 
întâlnea cu patima lui conu Ştefan. 

O gelozie veche, de care se ruşina, îl făcea pe baron să 
se chinuiască fără mărturisiri. De aceea, împotriva fratelui 
său nu dăduse nici un fel de oprelişte. Se muncea însă 
pe tăcute, rostind numai din cînd în cînd cîte un cuvînt 
de ocară, sau o poreclă. lar cînd i se părea că şi alţii 
pot privi prea de aproape în sufletul său, dovedea tuturor 
că certurile şi ocările aduse lui Ştefan se datorează vieţii 
sale nechibzuite şi risipitoare. In realitate, acesta nu 
era nici mai chibzuit, nici mai risipitor decît însuşi baro- 
nul. Doar că unul o făcea cu tinereţe, cu voioşie, cu vin, cu 
petreceri şi îndrăzneală, pe cînd celalt, cu tristeţea unei 
bătrîneţi venite prea devreme, cu mohoreală, cu un fel de 
neînfrîntă frică şi manii. Şi între amîndoi, baronul simţea 
cine ar putea sta mai aproape de inima unei femei. Era 
numai un gînd al lui, mereu viu şi dureros. Căci despre 
aşa ceva nici nu putea fi vorba. Domnița era o femeie 
cinstită şi ţinea la baron, de care se legase de mult pentru 
bunătatea şi delicateţea lui. 

In fața porţii, conu Ştefan sări sprinten din trăsură, 
ajutînd domniţei să coboare. Au schimbat apoi cîteva 
cuvinte şi au rîs cu poftă. El s-a înclinat adînc, i-a săru- 
tat mîna, a bătut milităreşte călcîiele şi a aşteptat ca 
domnița să intre în curte. După acestea, s-a dus fluierînd 
pe stradă, aruncînd încă o privire atentă la cai. 

In gelozie, pentru gelos, mici fapte care nu însemnează 
nimic dovedesc totul, după cum, cînd stă să treacă furia 
biruită de slăbiciune şi dor, aceleaşi fapte, putînd însemna 
mult, cad de pe suflet cu o absurdă uşurinţă! Astfel, 
baronul s-a simţit deodată mai liniştit din cîteva nimicuri, 


45 


ce puteau să însemne şi una, şi alta: mai întîi, că domniţa 
tot a venit. Apoi, că n-au stat mult împreună, că n-au stat 
prea aproape în faţa porţii ; că pe cînd vorbeau, se tot 
uitau la cai, şi mai ales că Ştefan n-a urcat şi el. De unde 
adineauri conu Barbu se simţea ca un înecat, cerând aju- 
tor, acum era stăpîn pe întâmplare. Giîfîiala inimii şi gîtui- 
rea dureroasă au trecut, pentru că aşa a vrut o anumită 
duioşie. Dar liniştea tot n-a venit. Vedea, judeca, dorea, 
dar de uşurat tot nu se uşura ! li rămăsese o înciudare, 
o mohoreală din care nu putea ieşi. Urmatecu, după ce îl 
privi cîtva timp, se repezi pe scări, s-o primească pe 
domniță. 

Baronul, nemişcat, cu capul tras în umeri, ascuns în 
gulerul uriaş al blănii, asculta glasurile lor apropiindu-se 
din odaia vecină, răsucind în acelaşi timp vîrful degetu- 
lui pe nasul negru şi rece al lui Fantoche. 

Deodată uşa s-a deschis, şi domniţa, cu presimţirea 
furtunii, se opri în prag şi spuse dulce 

— Mulţumesc, Barbul'e, pentru cai ! I-ai văzut? 

Ceremonios, baronul, fără să rostească o vorbă, s-a 
ridicat, i-a sărutat mîna şi a dus-o pînă la locul său. 
Apoi, el însuşi luînd un alt scaun, reîncepu ocupaţia 
cu cățeluşa. 

In lumina tristă, dar plină a zilei, frumuseţea dom- 
niței strălucea. O față îngustă, al cărei farmec' îl făcea 
linia fină a frunţii şi a nasului drept, înveselită de ochi 
albaştri, mari, copilăroşi, se împodobea cu părul lucios 
şi negru, lăsat pînă deasupra sprâncenelor în doi colţi, 
porniţi dintr-o cărare de mijloc, abia zărită sub căciulită 
de blană aşezată sus pe frunte. Cînd faldurile mătăsoase 
ale mantilei de jder au căzut, trupul femeii ce nu voia 
să îmbătrînească se ivi în toată mlădierea lui, sub o ro- 
chie strimtă da catifea vişinie, împodobită cu linii lungi 
de nasturi mărunți de aur, de la sîni pînă la şolduri. 
Boarea rece de afară, adusă cu ea, i se risipi în jur, ca 
sufletul unui buchet, în care  adîncile parfumuri ale 
stofelor dădeau un amestec dulce şi pătrunzător. 

O tăcere lungă se făcu. Domnița, încercînd să sfâr- 
şească această clipă grea, privi prin casă, ca şi cum ar fi 
căutat ceva. Apoi, ridieîndu-se iute, lunecă înspre un pian 
mare ce sta într-un colţ, încă neîmprietenit cu lucrurile 


46 


din jurul său. Se simţea că e străin în casa lui Urmatecu, 
unde ajunsese şi din întâmplarea tristă a unui stăpân pe 
care nu l-a avut niciodată, şi din lăcomia de alte rosturi 
decît de bani ale dezgheţatului om de afaceri. 

Trăia în Bucureştii de atunci un gazetar ce nu izbu- 
tise bine să cumpănească în el pe un foiletonist politic, 
pe un poet, pe un compozitor şi pe un băutor al tuturor 
vinurilor şi otrăvurilor. în puţinele case cu mai multe 
caturi de prin centrul oraşului, el ajunsese să găsească 
undeva un fel de pod cu lumina din cer, unde, cu cîteva 
lucruri aruncate, locuia, amintindunşi de un Paris pierdut, 
in care îşi petrecuse tinereţea. Purta pretutindeni, sub 
Gchelarii mici şi strâmbi, pleoapele roşii, ferecate de beţie 
şi oboseli, chelia cu un şanţ în creştet, obrajii căzuţi şi o 
țăcălie galbenă, cu firele năclăite. Fusese botezat „Papil- 
lon", grațios şi fără răutate, pentru uşurinţa lui de a trece 
cînd în slujba gazetelor conservatoare, cînd în a celor 
liberale. Şi din toate părţile, Papillon ciupea. Gdată a 
crezut că vede venind înspre el un cîştig mai mare, şi 
atunci, nemulțumindu-se cu pianele găsite prin prăvălii, 
şi l-a comandat, de-a dreptul de la Paris, pe acesta. Cu 
năzuinţa absolută a rataţilor, el punea în alegerea pianu- 
lui său o grijă şi un dor ce se confundau cu însuşi gîndul 
de creaţie şi izbîndă scăpat mereu de sub mâini. Se hotă- 
rîse să strângă şi să dea totul pentru instrumentul care în- 
făţişa, într-o tainică şi tulbure presimţire, succesul. Cîştigul 
mult dorit a venit, dar el s-a irosit în puţine zile. Şi cînd, 
după cîteva luni, factura a sosit şi ea, Papillon se stingea, 
biruit de beţie, în atelierul neizbutit, în zdrenţele ce-l alcă- 
tuiau, ca şi viața întreagă a omului. Domnița urca din cînd 
în cînd pînă la bolnav, întovărăşită de conu Ştefan. Acolo, 
cu ochii aprinşi de friguri, Papillon i-a. mărturisit că, 
pentru ultimele lui nevoi, bucuros ar vinde pianul, ce 
aşteaptă la vamă. Şi domniţa i-a vorbit lui Urmatecu. 
Acesta, ştiind că viitoarea zestre a Amelicăi, aşa cum vrea 
el să fie, nu va sta frumos fără pian, s-a arătat gata să-l 
cumpere. Dar (şi a fost ruşinat în şovăirea lui) a arătat 
deîndată că e un lucru scump, că o dată se ia şi că el nu 
se pricepe. Domnița, cu gîndul la Papillon, s-a oferit să-l 
încerce. Şi în magazia vămii, printre scînduri şi paie, 
cînd pe pianul abia desfăcut Urmatecu a văzut mîinile 


47 


domniţei fugind pe clape şi a auzit sunetele limpezi, ro- 
tunde şi înlănţuite ale gamelor, s-a gîndit la Amelica 
aşa cum o vrea el, şi l-a luat. Papillon a murit la o săp- 
tămână după cumpărare, iar de trei ani, pianul, închis, 
aştepta o mină să-l învie. Stîngacea Amelica îl întrebuința 
rar, pentru lecţii pe care era bucuroasă să le sară. 

Acum domniţa se aşeză în fața clapelor, întrebînd în 
treacăt, pe şoptite 

— Ce-ţi face fata, Iancule ? 

— Mulţumesc, măria-ta, sărută mîna ! răspunse omul 
de afaceri, măgulit în dragostea şi mîndria lui. 

Şi domniţa începu să cînte. Degetele uşoare legau ne- 
încetat un val de sunete, în care valsurile mari ale lui 
Johann Strauss se împleteau cu îmbătare şi sprinteneală. 
Pianul suna plin şi bogat. Pe ritmul tare şi grav al mîinii 
stingi, voit puternic bătut, exagerat, pînă a-l rupe de le- 
gătura obişnuită, în aşa fel încît să pară aproape un alt in- 
strument, arabescurile ingenioase, inspirate ale melodiilor 
la mîna dreaptă se desprindeau distincte şi luminoase. 
lar unduirea specifică valsului vienez, leagănul unei 
tinereţi fără umbre şi fără griji, trecu ca o bătaie de 
inimă, nebună de veselie. Se simţea că cea care cîntă îl 
auzise acolo, la Viena, valsul acesta larg, mare, făcut din 
zeci de valsuri ; îl dansase acolo, nădăjduise cu el, iubise 
cu el, visase cu el! Din cînd în cînd, lăsîndu-şi mîinile 
să-i fugă pe clape,  domniţa îşi întorcea capul înspre 
baron, cu un zîmbet şi o privire ce căutau parcă să 
prindă din aer firele rupte ale unei înțelegeri. Urmatecu 
urmărea scena ca un om de care muzica nu se prinde şi 
e mai vioi tocmai în timpul pe care ea îl cere şi în care 
ascultătorul neinteresat n-are ce face. Dar baronul îşi 
încetinea gesturile şi îşi lumina fața. După o privire 
lungă în gol, un zîmbet îl îmbuna. Purta de mult, chiar 
dinainte de a cunoaşte pe Natalia, din vremea tinereţii 
sale cu mama lui Bubi, fiul său, vraja valsului. Fusese 
prieten bun cu Johann Strauss. îl admira şi se uita la 
muzicant ca la o minune. Bucuros ar fi dat tot ce avea 
dacă ar fi putut şi el să aibă numai o fărîmă din talentul 
compozitorului. 


încercase de multe ori să prindă tainele acestui dar, 
şi nu izbutise. Şi în legătura prieteniei lor şi în dragos- 


48 


lcu lui pentru muzică, ani de zile baronul se mulţumise, 
in cele din urmă, să facă pe omul care aşteaptă. Mereu, 
oriunde, erau împreună. Oricînd baronul aştepta de la 
vionezul acesta un vals nou. Aştepta un nume, un 
fluierat de cîteva note, sau în serile molatice ale Prate- 
nilui, în grădinile cu becuri albe ca laptele, aprinse 
printre frunze, surpriza unui nou început, cu acorduri 
melodioase. Baronul nu fusese niciodată cu adevărat 
lînă-r. S-a sfiit întotdeauna de zburdălnicii, fiindu-i frică 
de ridicolul gesturilor care nu-l prind. De aceea, cu greu 
s-a ținut în frâu în tinereţe. Acum, şi vîrsta, şi obişnuința 
îl scuteau de a se mai lupta cu el. Ii rămăsese însă o 
vioiciune în fundul sufletului, şi prin ea valsul îl stăpî- 
nea. îi plăcea la vals prospeţimea şi tinerețea lui, lan- 
goarea, sentimentalul, dar îi plăcea mai ales — la valsurile 
amicului său Johann Strauss îndeobşte — ştrengăria lor! 
Ştia Johann să ascundă un fel de clipit din ochi şi ca o 
pălărie pe ureche în valurile lui de sunete, ca pe un fel 
de obrăznicuţe icoane tinereşti, ce treceau iute, lăsînd în 
urmă un fel de pofteală, de imbold pentru viaţă şi cuce- 
rirea ei. Astfel, tocmai ceea ce nu îndrăznea baronul se 
găsea în sufletul valsurilor. Dacă nu s-ar fi stăpînit, ar fi 
luat mereu aceeaşi poziţie, chiar acum, la bătrâneţe, ascul- 
tîndu-le : cu mîna în şold, cu nasul în vînt şi cu o legănare 
şi o trecere de pe un picior pe celalt... Sunetele călcau în 
inima lui pe locuri vii, care se înfiorau, răspundeau şi îl 
fericeau. 


Bucuriile mari ale vieţii le dau sentimentele fără 
treceri. Ele sînt rare, şi numai inimile fragede le cunosc. 
Intrarea într-o nouă stare de suflet te înviorează mai 
întîi prin uitare.... Tot ce a fost înainte se spulberă, şi 
un timp nou începe. Trebuie să fi fost ferit de lupta cu 
oamenii şi mai ales de cunoaşterea ființei şi faptelor lor 
pentru ca să păstrezi aceste subţțirimi şi prospeţimii de 
schimbări sufleteşti chiar dincolo de vîrsta bărbăţiei. Şi 
baronul Barbu le avea ! De aceea, schimbat parcă de casă, 
de împrejurări şi de zi, el se ridică deodată şi, îndrep- 
tîndu-se înspre uşă, îi spuse domniţei, de parcă ar fi 
întîrziat 

— Haidem, Natalie ! 


40 


lar domnița alergă după el, salutîndu-l pe Urmatecu, 
în treacăt, cu un zîmbet. Biruise ! 

Iancu abia a avut timp să-i ajungă la poartă. S-au 
suit amîndoi în aceceaşi trăsură şi au plecat. Arhivarul, 
nedumerit, n-a putut nici să înţeleagă, nici să simtă pur- 
tarea baronului. Privind numai lung după trăsură, el 
mormăi o înjurătură de admiraţie pentru femeie. 


Şcoala la care învățase Amelica, de cînd a dat-o la 
carte — să fi lost zece ani de atunci — era un pension 
de fete cum se întîlneau pe vremea aceea. Răspundea 
mai puţin unor nevoi adevărate de învăţătură şi mai 
mult unei mode aflate de curînd de părinţi, care ştiau 
că trebuie să facă ceva pentru copiii lor, dar nu ştiau 
bine ce. Mai ales mamele nu priveau cu ochi buni şi nu 
dădeau însemnătate acestor şcoli, deschise şi întreţinute 
mai mult din rîvna soţilor pentru odrasle. Ei vedeau tot 
atît de tulbure ca şi soțiile lor planul de educaţie şi de 
formare a copiilor, dar aveau în plus o presimţire a 
transformării sociale a lumii, jertfind astfel pentru ziua 
de mîine. Şi copiii simțeau neîncrederea aceasta şi vedeau 
vrăjmăşia pe care cei de acasă o purtau şcoalei, despre 
care se vorbea în familie ca de un duşman sau o pacoste. 


Pensionul Amelicăi îl ţinea o domnişoară bătrînă, cu 
socoteli chibzuite. Profesorii, îmbătrîniţi şi ei prin ţară, 
şi improvizații profesori, nu datorită cunoştinţelor, ci 
naționalităților lor, erau cei mai mulţi foşti pedagogi pe 
la copiii de boieri. Francezi, elveţieni, austrieci, chiar 
polonezi  cîteodată, cu bună cunoştinţă a unei limbi 
străine, ajungeau să le înveţe pe fete o franţuzească sau o 
nemţească uzuală. Dar „măicuţa", cum îi spuneau 
fetele directoarei lor, nici nu se sinchisea să facă ceva 
mai bun. Ştia doar că are căutare numai pentru străinii 
ăştia  prăpădiţi, care învățau elevele să  buchisească. 
Şcoala ei se intitula pompos : „Institut de domnişoare", 
şi de asta trebuia să se îngrijească mai întîi: să facă 


50 


domnişoare. De aceea, cursurile se ţineau şi cu foarte 
mare libertate, mai toate pensionarele neavînd a se teme 
de examene şi rigorile lor. Era o învăţătură în continuare 
dintr-un an în celălalt, care nu izbutea să sporească tem- 
peramentele şi inteligenţele şcolăriţelor. Casa părintească 
se prelungea oarecum între zidurile clasei. Ca şi pe la 
casele mai tuturor elevelor, şi aci evenimentele cele mari 
erau cele gospodăreşti, aduse de anotimpuri. Bulionul şi 
dulceţurile de toamnă, de pildă, căpătau deosebite pro- 
porţii. Pornite de lîngă mamele lor, cu aceleaşi preocupări, 
fetele găseau în jurul „măicuţii"” imbolduri la fel, mai ales 
că buna ei socoteală trăgea şi oarecare profituri după 
urma acestei pedagogii. Dar lucrurile acestea se făceau 
în taină, domnişoara directoare ştiind că părinţii, în mintea 
lor, doreau cu totul altceva decît gospodăria în educaţia 
copilelor pentru care plăteau bani buni. Cu Amelica însă 
lucrurile se petreceau după pofta inimii directoarei. 

De cînd începuse să-şi dea seama de ceea ce se în- 
„tîmplă în jurul ei, fata lui Urmatecu, mai din fire, mai 
din urît, mai din creşterea pe care i-a dat-o Miţa, s-a 
legat cu bucurie numai de roboteala gospodăriei. Nimic 
altceva nu-i plăcea. Crescută între pereţii căminului pă- 
rintesc şi în dorul plimbărilor pe stradă între case şi de 
la o casă la alta, Amelica nu avusese de unde să deprindă 
gustul cîmpului, al pădurii şi al călătoriilor cu gîndul. De 
aceea, nici nu-i plăceau, nici nu ştia să îngrijească florile. 
Urmatecu băgase de mult de seamă aceste lipsuri la copila 
sa şi fusese mîhnit. Căci el iubea şi florile, şi păsările. De 
la Florii, ferestrele lui începeau să se împodobească bogat 
cu ghivece cu zambile de toate culorile. Iar în nopţile calde 
de vară, după ce se trecuseră teii, sub care întîrzia la 
odihnă ceasuri întregi, la el, cu ferestrele deschise, sorbea 
parfumul dulce şi tare al chiparoaselor, încrucişat de cu- 
renţii calzi prin întortocherea camerelor. Amelica fugea de 
urgia aceasta de miresme, spunînd că o doare capul. Şi 
astfel, şi acum, ca şi în alte împrejurări, fata lui nu avea 
aceleaşi gusturi cu el, şi nu numai că nu le avea, dar 
simțea cum îi purta pică pentru că el le are. La şcoală, 
Amelica nu învăţa mai nimic. Nu-i plăcea. Nu avea niciun 
fel de dorință de a şti, şi „măicuţa" îi sfătuise pe părinţi 
să nu o mai chinuiască 


51 


— La averea dumneavoastră — spunea ea — ce, o s-o 
faceţi profesoară ? Mai bine nițică franțuzească, pianul şi 
pictura, că asta se cere azi. Că, slavă Domnului, bani are, 
să-i mănînce cu lingura ! 

Şi  Urmatecu, renunțînd cu melancolie la învăţătura 
Amelicăi, se mîngiîia totuşi că fata o să ştie ce i-a spus 
domnişoara, măgulit şi de complimentul de bogăţie pe 
care-l primise. în loc de cărţi grele şi plicticoase de în- 
văţătură, fata îşi umplea pupitrul cu toate lucrurile de 
modă nouă pe care le aduceau colegele ei. Erau caiete 
subţirele legate frumos, cu întrebări tipărite în franțu- 
zeşte şi cu răspunsuri de dat. Te întreba, de pildă, ce 
culoare, ce floare, ce parfum, ce lună, ce zi, ce carte îţi 
plac ? Din cînd în cînd, pe cîte un colț de filă era pictat un 
fluture. Şi fetele au învăţat-o pe Amelica ce trebuie să 
răspundă, şi dacă o face, apoi să ştie că aceea de-acolo 
din răspunsuri e ea, mai subţire, mai nobilă decît părinții 
ei, care nici nu s-ar pricepe ce să scrie în dreptul în- 
trebărilor, nici nu le-ar înţelege, pentru că nu s-au gîn- 
dit niciodată la ele şi nu ştiu franţuzeşte. Şi cînd Ame- 
lica a ajuns la întrebarea „ce floare vă place", a scris, după 
ce a căutat în dicţionar : le lys, pentru că ştia că e sin- 
gura floare care nu-i place lui Urmatecu. 

Jocul cel nou al caietelor a fost pe gustul fetei cîtva 
timp, dar pe urmă i s^a urît şi cu el, după cum de mult 
i se urîse şi cu pianul. După cîţiva ani abia izbutise să 
înfrîngă greutatea de a nu cînta cu amîndouă mîinile la 
fel. Cînd a văzut că poate să cînte cu fiecare mînă alt- 
ceva, la început Amelica s-a bucurat mult. Dar pe urmă 
a trecut şi asta. Ce cînta nu o înveselea, pentru că inima 
ei rece nu izbutea să se încălzească cu notele complicate. 
Numai ea ştia cîtă muncă îi cereau pentru ca să le facă să 
sune ! Singurul lucru ce-i rămăsese în gust şi despre care 
gîndea că merită trudă, fiind îndeletnicire serioasă, între 
altele gospodăreşti, era felul înflorit de a aşeza şervetele 
la masă. Dealtminteri, patima ei pentru roboteala cu lu- 
crurile şi mai ales cu rufăria bine spălată şi bine călcată, 
puţin întărită cu scrobeală şi cu un miros rece şi proaspăt, 
mergea mai departe, pînă în rostuirea marilor albituri de 
pat. De aceea, sîmbăta spre seară era un ceas ce-i cerea 


52 


atenţie şi-i dădea bucurie, cînd cearşafurile albe şi foşni- 
toare se întindeau pe saltele, păstrînd, în foile lor fără 
cute, împărţelile pătratelor netede în care fuseseră strînse. 
De cînd se ştia, se bucura de feţele de perine curate, ce se 
umflau deodată, tot sîmbăta, ca o spumă ; de puful curat, 
bătut, aerisit, afinat de mîna pricepută a coanei Miţa, pe 
crare Amelica o privea cu admiraţie. Cînd se închideau 
ferestrele după o îndelungată scuturătură şi rămînea în 
casă un aer viu şi înţepător în uşorul căruia lucrurile lus- 
truite, dichisite şi descărcate de praf îşi risipeau parcă 
fiecare ființa veselă şi recunoscătoare de viaţa ce i s-a 
dat şi mirosea a curat din duşumele, din colţuri şi din în- 
cheieturi ; cînd picioarele lustruite ale mobilelor se mai 
stergeau o dată, şi cuţitele, furculiţele, tăvile se mai fre- 
cau ; cînd în geamurile bine spălate, cu floarea perdelelor 
pe ele, stelele ce răsăreau aveau mai multe raze, mai 
albastre, în limpezimea sticlei clătite de mai multe ori 
Amelica simţea că pentru lucrurile astea, care fac bani 
buni, se făcuse treabă bună. Nici cărţile, nici pianul, nici 
caietele nu făceau cît toate astea la un loc. Oboseala unei 
zile de muncă, în care îşi pusese tot sufletul, o mulțumea. 
Stătea atunci în cîte un colţ, în întunericul vînăt şi încă 
luminos, înainte de a aprinde lămpile, singură şi lăsa să 
intre în sufletul ei multumirea, bucurîndu-se de braţele 
si picioarele trudite. Era poate singura clipă din zi în care 
semăna la gusturi şi la suflet cu tatăl ei. 

înțelegerea aceasta practică a lumii, căreia îi aparţine 
şi pe care simţea că o va stăpîni Ca pe lucruri, scoțînd 
din îngrijirea lor cele dintîi bucurii ale vieţii, Amelica o 
avea şi din firea sa, dar şi din pilda lui boier Lefter, 
unchi al coanei Miţa, negustor cu vază în zărăfia din 
Lipscani, bogat putred, cu multe acareturi şi hanuri, şi 
naşul lui Lefterică. Despre boier Lefter, de cînd era mică, 
nu auzise în casă decît laude şi recunoaştere de cinste şi 
vrednicie, chiar şi din partea lui Urmatecu, deşi acesta 
nu se putea împiedica de a glumi din cînd in cînd pe 
seama caliceniei unchiului soţiei sale. De multe ori 
fata auzise pe tatăl său povestind că la masa boierului 
Lefter undelemnul se împarte chiar de stăpîn, şi că după 
ce toarnă în fiecare farfurie după voie, cu o limbă lată 
şi lacomă, boierul linge picătura ce lunecă pe sticlă. 


53 


— Aşa se fac banii ! nu uita niciodată coana Miţa să 
adauge, spre descărcarea lui boier Lefter şi cinstea 
familiei sale. 

Cel puţin o dată pe săptămînă, Amelica, fie cu tatăl 
său, fie cu mama sa, trecea să-i sărute mîna unchiului, 
la zărăfie. Er, o dugheană scundă, cu ziduri groase, mai 
sus de Piaţa Mare, într-un fund de uliţă unde nici în 
toiul verii soarele nu străbătea. La intrare stăteau date 
de perete uşile groase de fier, iar în fereastra dughenii, 
pe o sfoară trasă dintr-o parte în alta, hîrtiile de toate 
felurile : lei, franci, mărci, ruble, de toate valorile, erau 
spînzurate şi îndoite. In prăvălie era întotdeauna întu- 
neric, şi un miros de mucegai rece sufla ca o gură de 
pivniţă. In fund, după o perdea verde, la o masă scundă, 
ardea o lampă. Casele de fier, vechi, cu firmele fabri- 
cilor roase, stăteau deschise, semn că stăpînul era acasă. 
Boier Lefter, uscăţiv, veşnic cu o broboadă în spinare, 
cu ochi mici şi şireţi, vîrîți prea tare sub nas, şi mîini 
mari şi osoase, vorbea în şoaptă, neprivind niciodată în 
ochii vorbitorului său, ci făcînd privirea suveică de la 
un vîrf de ureche la celalt. Boierul avea întotdeauna o 
socoteală sau un sfat de luat de la Urmatecu, sau vreunul 
de dat coanei Miţa. Şi atunci, Amelica rămînea singură, 
dincoace de perdeaua verde. înainte de a intra la tăi- 
nuirea din fund, zaraful, grijuliu, se ducea la uşă, o în- 
chidea, întorcea cheia şi o punea în buzunar. Copila 
începea să se uite în jurul ei, şi totdeauna rîvnea la stră- 
chinile de lemn de măslin, aduse de bancher dintr-o călă- 
torie în Orient, pline cu galbeni de tot felul. Era în ele 
aurul roşcat franțuzesc ; subţirea tablă bătută şi tăiată 
ca taleri austrieci ; monedele grele englezeşti şi mai 
vechiul aur turcesc, fără luciu, dar cu sunet plin. 

Singură în zărăfie, Amelica se trudea să înțeleagă 
cum, din simplitatea asta tristă a odăii, vin banii. Nu 
vedea nimic în jurul ei din ceea ce ar fi putut să ia 
urma veniturilor. Spiritul ei modest, realist şi practic 
avea neapărată nevoie să găsească o explicaţie într-o 
înmulţire pe care să o vadă. Cloşca, ouăle şi puii— iată 
un exemplu care o satisfăcea şi o lumina ! Daraici ? Aşa se 
trudea cînd era mai mică şi abia se mişca în mintea ei 
gîndul. încetul cv* încetul, însă, tot văzînd bănetul şi bo- 


54 


găţiile şi tot vorbindu-i-se de valul de aur ce intra în 
buzunarul lui boier Lefter ba din chirii, ba din zăloguri, 
ba din lucruri pierdute de alţii în mîinile lui, fata a 
început a se lămuri. Şi pe măsură ce înţelegea, creştea 
şi admiraţia ei pentru acest unchi înţelept. 

Mult -a ajutat la creşterea Amelicăi şi un fel de ri- 
tual cu care se sfîrşeau vizitele din zărăfie. Niciodată 
înainte de a pleca, nu uita coana Miţa să-i spună, pe un 
acelaşi glas, deprins de mult, unchiului său: 

— Arată-ne şi amaneturile, nene ! 

Pe acest „şi” nu l-a înţeles niciodată bine Amelica. 
Şi tocmai el dădea farmecul pe care nu-l uita niciodată 
coana Miţa. Amelica nu ştia ce' se petrecea dincolo de 
perdeluța verde. Acolo, regulat, zaraful le vorbea părin- 
ților ei, cu schimbul, de averea lui. Dar nu amănunţit 
şi nici pe cifre, sau nume, sau străzi de acareturi, ci aşa, 
despre toate, văzute din depărtare. Le culegea cu vorlja 
şi privirea, recunoscîndu-le de ici, de colea, din uliţi di- 
ferite, din tîrguri împrăştiate, şi, cu toate la un loc, făcea 
un fel de tîrg al lui, pe care apoi îl mîngîia cu o privire 
pierdută şi cu un gînd moale şi înfiorat de bucurie. La 
această privelişte, mereu aceeaşi, se adăuga, din cînd în 
cînd,, cîte un petic nou de cuprins sau ziduri de case. 
Era un fel de spovedanie de cărămizi, de lemne şi de 
prăjini de pămînt, de care bătrînul avea nevoie. Erau în 
ele rostul şi fala lui în viață. Şi întotdeauna, la sfîrşit, 
se încheia cu un iz de făgăduială, dar numai o adiere 
ascunsă în cuvinte bine lunecate. După cum el nu dădea 
decît o privelişte oarecum pietroasă a bogățiilor sale, tot 
aşa nu dădea decît un fel de sentiment al moştenirii, 
iar nu o făgăduială. Şi după această mărturisire, coana 
Miţa simţea că nu-i poate fi neplăcută boierului şi amin- 
tirea şi admirația mărunțişului de avere. Acolo, în ama- 
neturi, erau jucăriile lui de om bătrîn şi priceput la 
strîngere de avuţii. Şi iată cum acest „şi” întregea 
partea copilărească a acestei cuprinzătoare stări. Coana 
Miţa simţea întotdeauna o plăcere privind podoabele stră- 
lucitfe din care mai degrabă şi mai cu uşurinţă credea că 
se va înfrupta cîndva. 

Bătrînul îşi mai pipăia încă o dată cheia din buzunar. 
Apoi, punînd umărul, împingea din greu uşa unei case 


55 


de fier. Şi din cutii de tutun, rotunde, de tablă, revărsa 
pe geamul tejghelii giuvaerurile. Erau tot felul de inele, 
de brățări cu diamante, cu rubine, dar mai ales cu peru- 
zele, după cum gustul vremurilor mai vechi le cerea. 
Lanţuri grele de aur purtau legate de ele medalioane, 
din care mai întotdeauna zîmbea mărunt un cap de fe- 
meie. Şi erau şi lucruri fără preţ prea mare la cei de 
acum, ci numai'cu unul, al inimii, la cei care au fost. De 
ani de zile Amelica nu a uitat, şi revedea mereu, doi bieţi 
dinți mici, strîmbi şi tociţi, dinți de lapte ai unui copil pe 
care darea de mînă a părintelui său îi prinsese în aur şi îi 
agăţase de lanţul ceasornicului. Cînd nevoia l-a ajuns, a 
vîndut lanţul cu totul. Ia? boier Lefter, mărinimos, a închis 
ochii la nimicurile fără preţ şi a plătit preţul aurului. 

Coana Miţa scormonea uşor, cu vîrful degetului, mal- 
dărul strălucitor. Şi oprindu-şi mereu alegerea pe o bră- 
țară, spunea cu un oftat abia auzit 

— Toto maiai, nene?! 

— Tot! răspundea cuprinzător şi liniştit bătrînul, cli- 
pind şiret a făgăduinţă. 

Şi'coana Miţa zîmbea. După cîtva timp, cele două rude 
mai tinere îl ajutau pe zaraf să-şi închidă avuţiile. Apoi 
sărutau mîinile şi plecau. 

Dintre toate neamurile, cel care o iubea mai mult pe 
Amelica era Lefterică. Holtei, mulţumindu-se cu puţin, 
neavînd ce pizmui la ea şi la ai ei, el se înţelegea cu fata 
mai ales acum, după ce crescuse mai mare. Tot ce o inte- 
resa pe ea îl interesa şi pe el, şi în dorul de a învăţa de-ale 
casei, se ruşina mai puţin întrebîndu-şi nepoata decît sora. 
Dealtfel, coana Miţa îi ştia slăbiciunea, şi asta o supăra. 
li era necaz că îmbrobodeala lui Lefterică o face de rîs 
faţă de soţul ei, care din ce în ce avea mai multe cuvinte 
să-şi bată joc de frate-său. Lui Lefterică îi plăceau liniş- 
tile după-amiezelor în odăi bine dereticate, cu cîte” un 
pătrat de soare pe covor aprinzînd culorile. îi plăcea 
lucrul migălos al albiturilor, la care se pricepea, dealtfel, 
şi Urmatecu întreba de el, cînd era bine dispus, ţipînd 
prin casă: „Unde s-a vîrît Trei-picioruşe-şi-o-gaură ?" 

li rămăsese numele ăsta de la un model de croşetat l 
Amelica îi potrivise degetele : înfăşurase lîna pe arătă- 
torul de la mîna stîngă şi-l învățase cum să gîtuie cu 


56 


iglița din dreapta firul, cum să-l înnoade şi să-l petreacă. 
Şi pentru ca să nu uite, îi spusese că, după trei noduri 
pline, lasă un loc liber. Şi Lefterică era fericit! Putea să 
stea liniştit ceasuri întregi într-un colţ, să nu mai strige 
nimeni la el, dar mai ales să nu se mai gîndească la nimic 
şi să lase numai să-i meargă mîinile. In clipa aceea, însă, 
l-a chemat Urmatecu. Şi Lefterică, pentru ca să nu uite ce 
învățase, a intrat în birou, mormăind ca pe un cîntec, 
mereu : „Trei picioruşe şi-o gaură! Trei picioruşe şi-o 
gaură... „Urmatecu l-a batjocorit cumplit, dar de Cră- 
ciun, Lefterică îşi isprăvise modelul. 


Ceea ce îi împrietenise mai mult pe el şi pe Amelica 
era faptul că nici unul nu simţise clocotul tinereţii şi 
imboldul spre dragoste. El avea treizeci de ani trecuţi; 
ea de-abia nouăsprezece. întîrziaţi şi intimidaţi erau amîn- 
doi. Şi în casa zgîrcită în petreceri a lui Urmatecu, unde, 
în afară de mersul obişnuit al zilelor, nu se cunoşteau 
decît cheful pentru bărbaţi şi clevetirea pentru femei, 
unchiul şi nepoata născoceau mici jocuri, ce se potriveau 
mai bine cu frica lor de oameni. Se aşezau, de pildă, unul 
lîngă celalt, la fereastra de la stradă şi se jucau cu. trecă- 
torii. Cei din dreapta erau ai Amelicăi ; cei din stîngă, ai 
lui Lefterică. Şi petreceau astfel ceasuri întregi, biruin- 
du-se unul pe celălalt cu numărul, vîrsta sau calitatea 
celorice-şi vedeau de drum. In felul lor, se desfătau, pen- 
tru că nu treceau ei prin lumea de care se temeau, ci lumea 
trecea prin faţa lor. Şi-şi făceau de rîs şi de glumă din te 
miri ce ! Ochi şi observare n-aveau nici unul, nici celalt, 
nici simț de pătrundere. îi făceau, de pildă, să petreacă 
lucrurile simple, neadîncite şi copilăroase : un nas roş şi 
un mers împleticit de beţiv; o cocoaşă de cucoană bă- 
trînă ; o codiţă împletită sub potcap la vreun popă. Doar 
că Lefterică avea mai multă înţelegere pentru cerşetori. 
Amelica, în privinţa aceasta, învățase de la părinţii ei 
cîteva vorbe, pe care le spunea cu un fel de frică nelămu- 
rită, simțind că sînt bune să se apere cu ele mai înainte de 
a i se întîmpla vreun rău, de care bine nici ea nu-si dădea 
seama cam ce ar putea fi. Şi de la distanță şi 'fără ca 
nimeni să-i fi cerut ceva, ea repeta iute şi'uscat întot- 
deauna cînd vedea un cerşetor: „La muncă, la muncă, 
n-avem bani !" 


57 


In afară de slujba de copist în biroul lui Urmatecu, în- 
datorirea de căpetenie a lui Lefterică era să o ducă pe 
Amelica la şcoală. Porneau amîndoi pe drumul cel mai 
lung, fără grijă de întîrziere, căci fata se ducea la şcoală 
cînd vrea. Pe stradă îşi dădeau coate şi pufneau de rîs în 
nasul trecătorilor, dar nu pentru că ar fi vrut să-i jig- 
nească, ci pentru că voiau să petreacă şi se simțeau mai 
liberi : unul de puterea, celalt de batjocura lui Urmatecu. 
Căci de foarte multă vreme de aci începuse nerostita 
neînțelegere între părinte şi fiică, pe care dacă ar fi ştiut-o 
limpede, Iancu Urmatecu, ar fi suferit. Amelicăi îi era 
frică de el, de glasul, de rîsul, de apucăturile lui. îl simţea 
într-o viață cu care dacă s-ar fi apropiat mai mult de ea, 
n-ar fi îndurat-o. Şi ştia ce însemnează, în cele din urmă, 
nesupunerea față de voinţele tatălui său, deşi Urmatecu o 
iubea foarte mult ! Oricît era ea de ascultătoare şi de le- 
gată de casa părinţilor şi oricît de nelămurite i-ar fi fost 
gândurile, un fel de drum de lume mai nouă se deschidea 
prin ființa ei. Acum, de cînd se făcuse mai mare, înțelegea 
ce rost au vorbele de un anumit fel de glumă pe care Ur- 
matecu le spunea Jurubiţei în faţa tuturor. înțelegea că 
i se ia ceva mamei sale şi se mira că aceasta nu spune 
nimic. De multe ori se întreba, dacă ar fi ea în locul 
coanei Miţa, ce ar face? Şi iar îşi răspundea că n-ar 
îndura. Era destul ca noaptea tîrziu fata să audă glasul 
tatălui ei strămutînd la el cîte un chef şi sculînd toată 
casa, pentru oa să-şi înfunde capul în perine, strîngîn- 
du-şi tîmplele în pumni şi urînd tot mai mult apucăturile 


unei lumi* de care voia nelămurit să se despartă. Slăbi- ; 


ciunea lui Lefterică ea n-o prindea şi nici ridicolul din 
Întreaga lui fiinţă. Ce-i plăcea la el era ascultarea, supu- 
nerea lui adîncă la toate toanele ei, care erau aspre şi în- 
dărătnice, ca şi hotărîrile şi voinţa lui Urmatecu. 

După ce casele se răreau şi maidanele se-ntindeau 
tot mai mult, căci pensionul era la marginea oraşului, 
ascuns între salcîmii şi teii şoselei, ei se ţineau strînşi 
unul de celalt, şi astfel ajungeau şi sunau la poarta 
şcoalei. Aci, Amelica îl părăsea pe Lefterică deîndată şi 
se pierdea prin umbra coridoarelor. Rămas singur, omul 
pregeta să plece. întîrzia de obicei lîngă un tablou mare, 


58 


unde, sub sticlă, se păstrau panglici şi medalii de pre- 
miante. La început nu-l cunoştea nimeni. Fetele, grăbite, 
şi profesoarele, două cîte două, vorbind de-ale mâncării în 
drumul spre clasă, se uitau lung la domnul acesta cu barbă, 
sfios şi tăcut, răbdător într-o lungă aşteptare, sub tabloul 
de onoare. Cu încetul, însă, toată lumea s-a obişnuit cu el. 
lar Lefterică, după ce dobîndise din încrederea directoarei 
şi un scaun, număra în ceasuri lungi şi singuratice me- 
daliile şi citea inscripţiile de pe panglici. Aci l-a cunoscut 
într-o zi de iarnă domnişoara Zehi, Paulina Zehi, supra- 
veghetoare de albituri la interne. Săsoaică de la Braşov, 
Paulina, cu cîţiva ani mai în urmă, venise dădacă la Bucu- 
reşti. Avînd însă o fire singuratică şi fiindu-i groază de 
larma şi plînsetele copiilor, găsise postul în care era. 
Alerga toată ziua pe tălpi de pîslă prin dormitoarele pustii 
şi reci, cu paşii ei mari şi încălecaţi. Din cînd în cînd se 
refugia să se odihnească într-o odăiță îngustă şi întune- 
coasă, unde pînă în tavan se ridicau vrafurile de cearşafuri 
şi prosoape aşezate frumos, din truda ei. Un miros de 
săpun de migdale, uscat, plutea în încăpere, iar femeia, 
tăcută de obicei, ofta adînc cu un vaiet înăbuşit, lăsînd 
pentru cîteva clipe fruntea pe rafturile cu rufărie curată. 
Cînd fusese tînără nu mai ştia nici ea! Făcea parte din 
soiul fiinţelor de care vîrsta nu se prinde. Deşirată, cu 
umeri înguşti şi mîini osoase, cu un păr spălăcit, rar şi 
moale, de nu-i ţinea bucla de pe frunte, Paulina avea o 
faţă mototolită şi mică, în care ochii, ca boabele de enu- 
pere, se mişcau încet şi îndurerat. Pe Lefterică îl găsise 
înghețat şi îl poftise la „rufărie”, să se dezmorţească. Cu 
încetul, pentru că el de la o vreme numai aci îşi aştepta 
nepoata, se legase între cei doi oameni un fel de prietenie. 
El îi povestea de-ai lui, de surori, de mamă, dar mai ales 
de cumnatul său. Şi din spusele lui Lefterică, Urmatecu 
reieşea un fel de haiduc, pentru că, deşi nu-l iubea, Lef- 
terică îl admira şi-i vorbea Paulinei despre bărbăţia, cu- 
rajul şi puterea lui. Toate lucrurile acestea el nu avea 
isteţimea să le mintă, să le înfățişeze ca pe ale sale, în 
icoane pe care femeia nu le cunoştea încă, după cum ar fi 
făcut oricare alt bărbat, ci le aşeza frumos pe chipul ce-l 
preocupa neîncetat şi dintr-o adîncă preţuire, fără invidie, 
şi dintr-un fel de recunoştinţă, pentru că în afară de neca- 


59 


zul glumelor, şi el se simţea în siguranţă în umbra lui Ur- 
matecu. îneercînd să se apropie mai mult de Paulina la 
adăpostul figurii cumnatului său, Lefterică simţea că fe- 
meile au nevoie, pentru a fi atrase, de o anumită înfăţişare 
aspră, bărbătească, pe care el, în alt chip, nu ştia de unde 
să o ia. Ea desluşise încă de la început sufletul lui moale 
şi fără voinţă, bunătatea şi blîndeţea fără surprize şi, do- 
rindu-şi-l prieten tot mai credincios, nu se putea totuşi 
lipsi de o ispită pe care i-o aducea aprinsa curiozitate de 
a-l cunoaşte pe Urmatecu. Dorinţa ei lui Lefterică i se 
părea firească ; doar el o minase într-acolo. Şi un senti- 
ment străbătut de lucruri abia întrezărite începea să se 
închege în el. Mai întîi, nu se mai putea lipsi de Paulina; 
avea nevoie de ea! Apoi era mîndru că are un cumnat ca 
Urmatecu şi nu-i era frică de el, pentru că ştia că-i plac 
femeile frumoase, iar Lefterică era sigur de urîciunea 
prietenei sale. Şi mai ales nădăjduia că astfel fiind, ea se 
va mulţumi cu puţin, adică numai cu el. De aceea, de 
multă vreme se tot gîndea cum să facă s-o aducă la ei, 
cînd, într-o zi, Amelica îi prinse pe amîndoi vorbind prin- 
tre rufe : $ ; 

— Aş vrea să-l cunosc şi eu, spunea Paulina. Aşa, după 
cum mi-l zugrăveşti dumneata, am avut eu un unchi... 

— A! E mai bine, mult mai bine ! se grăbea să adauge 
Lefterică. Şi apoi e tare glumeţ! Cu mine, mai ales, glu- 
meşte mult! Te şi miri de unde le mai scoate! 

— Grozav aş vrea !... adause femeia, furată de gîn- 
duri. 

Amelica, la început, n-a înţeles bine cum poate cineva 
să dorească atît de mult să-l cunoască pe tatăl ei. Mai în 
urmă, însă, nu s-a putut apăra de o mîndrie care i se furişa 
in suflet. Şi încîntată şi de gîndul că va mai fi cineva 
alături de mica lume în doi, a ei şi a unchiului său, făgădui 
că va vorbi cu coana Miţa, pentru ca domnişoara Zehi să 
fie poftită pe cît de curînd în casa lui Urmatecu. în ziua 
aceea Lefterică, la întors, alese drumul cel mai lung, şi 
toată vremea n-a povestit decît de Paulina. 


Soarelele coanei Miţa, cu care se pornise, ca în fiecare 
an, din toamnă şi ajunsese pînă acum în primăvara tîr- 
zie, că bătea maiul la uşă, erau obişnuitele mese cu nea- 


60 


muri, după care Urmatecu, în loc să se ducă la culcare, 
rămînea să mai petreacă printre „ăia". De cîte ori boier 
Lefter se ostenea să vină şi el, sindrofia se prelungea 
pînă pe la miezul nopții. Bucuria pentru cumnaţi nu 
era prea mare, căci de unde, fără bătrînul zaraf, îl mai 
prâdau pe lancu la cîte un stos sau pichet, cînd era şi 
boier Lefter, nu se juca decît loton „pe boabe de porumb, 
ca să treacă timpul" cum spunea dumnealui. în realitate, 
si din loton ieşea un cîştig, dar mic, pentru că Urmatecu 
răscumpăra în urmă cartelele împlinite. Şi ca să-i facă o 
bucurie şi bătrînului, pe care îl aşeza întotdeauna la 
dreapta lui, Iancu singur îi muta nasturele pe numere 
(zaraful însemna cu un nasture alb, care îi aducea noroc) şi 
le sărea, şi le înmulțea, şi le isprăvea înaintea tuturor, 
numai să cîştige boier Lefter. 


în seara aceea fusese poftită şi domnişoara Zehi. Toată 
după-amiaza Iancu abia de l-a mai putut ţine pe Lefterică 
la birou. Fără să spună vreun cuvînt, tulburat, palid, 
omul se învîrtea prin casă, nu-şi găsea rostul, avînd din 
cînd în cînd nevoie de a privi pe fereastră. Purtarea lui se 
deosebea mult de ceea ce era el de obicei, ascuns şi uitat 
în cîte un colț. Urmatecu auzise ceva prin casă, că va fi o 
domnişoară de la şcoală seara la masă, dar nici nu-i trecea 
prin minte că tulburarea lui Lefterică poate fi în legătură 
cu noul musafir. Totuşi, mai tîrziu, o bănuială că ar fi în- 
drăgostit cumnatul său de cineva îl făcu să zîmbească. 
Apoi. gîndindu-se mai bine, lucrul i s-a părut atît de 
neaşteptat şi de caraghios, încît s-a hotărît să nu-l piardă 
din ochi pe Lefterică. Nu era numai faptul că dragostea 
nu se putea lega în nici un fel de fiinţa aceasta, dar pentru 
Iancu numai gîndul apărea o necuviinţă. în mintea lui doar 
stăpînului care hrăneşte, plăteşte şi comandă i se cuvine 
femeia, după fantezie, dincolo chiar de orice îngăduire. Şi 
stăpînul era el ! Dealtfel, se înţelesese parcă lucrul acesta 
la el în casă. Pînă şi coana Miţa, cîteodată în glumă, cîte- 
odată cu supărare, credea în el şi îl respecta. Urmatecu le 
trecea cu vederea tuturor toate metehnele : lăcomie, beţie, 
prostie şi oarecum şi necinste. Dar femeia, oricare şi în 
otice fel, înspre el trebuia să vină. Şi Lefterică astăzi uita 
rînduiala asta nerostită. Privind tot mai aproape înspre el 
şi tînjelile lui, Iancu Urmatecu, mergînd şi repede, cu 


61 


paşii mari ai înciudării, avu deodată exagerata impresie 
că i se pîngăreşte casa. într-o asprime cu atît mai mare cu 
cît el îşi îngăduia mai mult, leşinăturile dragostei, cu do- 
goarea subţiată, apoasă de frică şi timiditate ale cumnatului 
său i se părură greţoase, ca ale unei jivine mici, căţel sau 
pisică. Şi, în felul acesta, glumele şi zîmbetul s-au şters şi 
au încremenit în tăcere, dîrzenie şi aşteptare. 

Domnişoara Zehi a sosit devreme. Lefterică s-a nă- 
pustit să-i deschidă, alergînd prin casă şi dînd din bra- 
tele lui îndurerate, închise în unghi. La ţuică, Paulina, 
cînd l-a cunoscut pe Urmatecu, s-a roşit şi a făcut o re- 
verență, după moda săsească. Apoi, tot timpul mesei l-a 
privit pe sub gene. Bărbatul îşi mîngîia mustaţa, îşi înfoia 
părul pe tîmple şi-şi sfîrşea toate spusele cu un fel de în- 
trebare, mereu înspre Paulina întoarsă. 

Seara s-a jucat loton. Erau toţi risipiţi în odaia cea 
mare de la intrare, după cum apucau: în grupe mici, 
unii cu spatele la ceilalţi, urmărind cu degetul sau cu 
un semn cartelele. Iancu striga numerele, pe care le 
scotea dintr-un săculeţ, Avea la dreapta lui pe boier Lef- 
ter, iar la stingă, pe Paulina. Lefterică, emoţionat, nu juca, 
urmărind, din spate, cartela femeii. O linişte mare se 
făcuse, în care se auzea numai, din cînd în cînd, glasul 
gros, cu un gîlgîit în el, al lui Urmatecu. Striga rar şi lă- 
murit, iar de cîte ori ajungea la numere duble, avea un fel 
al lui deosebit de a înviora jocul. Dar asta o făcea numai 
cînd era foarte bine dispus. 

e— Cocoşaţii! rosti el, de pildă, tare şi rotund, aştep- 
tînd apoi o clipă, să vadă efectul. 

Toţi ridicară capetele, zîmbind. Singurul glas care în- 
drăzni să se audă a fost al Jurubiţei 

— Bravo, nene! zise femeia cu un iz de ciudă şi 
bătaie de joc. 

Iancu l-a prins şi a privit înspre ea, pe deasupra 
ochelarilor, închizînd dintr-un ochi, a izbîndă. în timpul 
acesta, domnişoara Zehi nu ştia ce să facă, pentru că 
nu înţelesese. Lefterică îi suflă la ureche : 

— Treizeci şi trei! Uite că ai!... 

— Oleo'1 făcu Iancu, şi continuă să strige. 

Toată lumea era atentă. Boier Lefter, mai mult decît 
ceilalți 


62 


—  Stilpii Moldovei ! strigă apoi Urmatecu. 

Lefterică suflă timid Paulinei : „Unsprezece !" Iancu 
Ic-a aruncat numai o privire, pentru că de data aceasta 
L.luma şi aluzia mergeau înspre altcineva. Se îndrepta 
înspre cumnatul său, Jean, moldovean domol şi cuminte, 
Iară fantezie, muncitor, purtînd un păr alb zbiîrlit pe o faţă 
roşcovană, om turnat într-o linişte desăvîrşită. 

Nici femeile, nici băutura nu-l ispiteau. Era cu totul 
închinat familiei sale, pe care o răsfăţa. Sora coanei 
Miţa, Lina, avea norocul să-i fie nevastă. La epoca 
aceea, atîţia ani după Unire, munteni şi moldoveni, chiar 
cînd se aveau bine între ei şi nu aveau nimic grav să-i 
despartă, tot mai scoteau reciproc, din caractere deose- 
bite, cîte o poreclă sau cîte un prilej de zăduf. închipui- 
rea mai înceată a lui Jean îl lăsa întotdeauna pe Iancu 
să i-o ia înainte. Moldoveanul se mulţumi deci să joace 
şi să  mormăie printre dinţi: „Talpa Dunării!" Şi se 
strigă mai departe. 

Urmatecu se aprindea cu încetul. Loviturile date răz- 
leţit, sîcîielile, resemnările şi admiraţia provocate la cei- 
lalți, întreţinîndu-se într-o atmosferă pe care el o stă- 
pînea, îl făcifră să se simtă tot mai viu, tot mai vesel. 
Simţea că femeia cea nouă, care nu-i plăcea, dar care 
totuşi era femeie, trebuie să fi înţeles că el e cel mai 
bine dintre toţi. Şi la strigătul numerelor, minunat prilej 
pentru deşteptăciunea şi hazul său, ştia sigur că are un 
dar. De aceea, ca niciodată, el adause variaţiuni de ton 
şi de fantezie. 

Cînd a strigat, de pildă, „ca la poliţie”, toți au ridi- 
cat capetele, nedumeriţi, l-au privit şi l-au întrebat din 
ochi. Era o mare noutate şi o neasemuită năzbîtie, şi 
numai boier Lefter, liniştit, şi-a mutat boaba. Culeasă 
din lumea micilor împricinaţi penali şi de la chefuri, 
expresia n-avea de unde să fie cunoscută încă în sînul 
familiei. Lefterică, întinzînd braţul peste capul Paulinei, 
mişca mîna de parcă ar fi apărat-o de un rău, în aş- 
teptare să cadă pe numărul pe care nu-l ştia. Era ner- 
vos, şi faţa i se albise. 


Iancu l-a privit cîtva timp şi, luînd mîna fetei într-a 
?ui, îi mută semnul pînă la pătratul cuvenit. 


63 


— Douăzeci şi cinci, domnişoară, şi ai şi ieşit! Apoi,; 
către Lefterică : — Pe-asta n-o ştiai, Trei-picioruşe ! 

Paulina privi întrebătoare la cei doi bărbaţi. Urma-!' 
tecu, după ce declară ieşită şi cartela lui boier Lefter, 
să nu se supere, închise jocul. Tocmai se aduceau dul- 
ceţile. Pe tăvi mari, sclipirile paharelor curate şi groase, 
lumina argintului din linguriţe, bine frecate, şi umedul 
străveziu şi colorat al fructelor, cu un gălbui dulce în 
ele, ca de chihlimbar, alcătuiau în bătaia lămpilor un 
joc de raze, a curăţenie şi poftă. Cafelele veneau şi ele, 
cu caimacul gras, cu aromă de lemn şi mirodenie, 
bucurînd mirosul, după cum dulciurile bucuraseră ochiul. 

— Şi acum, fiecare cu ale lui! spuse stăpînul casei 
luînd un ghem de lînă şi igliţe şi zvîrlindu-le lui Lefte-" 
rică. Fă la ciorap, că stau eu de vorbă cu domnişoara!, 

Şi nimeni n-a mai putut spune vreun cuvînt. Iancu. 
vorbea iute şi rîdea singur. Tot ceea ce suferise bietul 
Lefterică de ani de zile s-a reînchegat în fața Paulinei 
ca într-o a doua a lui viaţă. Tot ceea ce, de urît sau de 
frică, bietul om încercase, refugiindu-se lîngă femei şi 
liniştea lucrului lor, a fost scos la iveală ca singura lui 
înţelegere, ba, mai mult, ca un rost de viaţă. Cuvintele 
„muierce" şi „nagodă" veneau des în acest tablou larg, 
ridicol şi găunos al fiinţei sale, pe care Urmatecu îl zugră- 
vea cu aprindere şi cu destulă pricepere. Ceilalţi rîdeau 
cu poftă, adăugind rar fiecare cîte ceva. 


La început, Lefterică zîmbea, ca să umple golul ce 
simțea că se sapă şi în jurul lui, şi în el. Cînd însă Pau- 
lina, atrasă cu totul de povestire, s-a întors cu spatele Iâ 
el, bătîndu-l mărunt cu palma pe genunchi a milă şi mîn- 
gîiere, a simțit cum în cîteva clipe cumnatul său l-a 
subțiat, ca pe o pungă goală, între degete. 

Singură coana Miţa a încercat şi a izbutit să facă 
Gă se vorbească şi de altceva, întrebînd-o pe Paulina 
de viaţa Amelicăi la şcoală. Urmatecu însă nu renunţa. 
Se simţea bine, mare, admirat. Dar pornirea lui scădea 
cu încetul. închipuirea nu-l mai ajuta îndeajuns, şi ace- 
leaşi glume, aceleaşi bătăi de joc veneau din nou, măi 
palide, mai fără efect. Cei din casă îi scăpau din mînă, 
unul cîte unul. începuseră să vorbească între ei. Numai 
pentru Paulina farmecul rămînea acelaşi. Ea asculta, 


64 


simțind o putere de dincolo de povestea aceasta. Poate 
pentru prima dată simţea un bărbat care o atrăgea. 

Cînd s-a văzut însă urmărit numai de ea, obosit de 
succes, Urmatecu a tăcut. 

lar Lefterică plecase de mult, şi nimeni nu luase în 
seamă lipsa lui. 


VI 


— Conu lancu n-a putut să vină, şi m-a trimis cu 
treburi la boier. Spune-i dumneata atît, că-i Lefterică, 
şi o să priceapă ! 

Feciorul baronului îl mai privi o dată lung şi-l lăsă 
să aştepte. Il mai văzuse venind cu cumnatul său. Că- 
dea pe un scaun şi nu se mai mişca ceasuri întregi. 
Azi însă nu mai era acelaşi. Palid, cu ochii roşii de ne- 
somn, cu hainele într-o uşoară neorînduială, totul dădea 
de bănuit. Apoi şi ora — să fi fost opt de dimineață —e 
i se părea nepotrivită servitorului. 

Lefterică avusese o noapte de chin. Nu trecuse nici- 
odată prin aşa ceva. De cînd o cunoscuse pe Paulina, 
totul se limpezise şi se înfrumuseţase în jurul său. I se 
părea că lumea vedea ca şi el, şi că se bucură cu el. 
Ba, ceva mai mult, avea credinţa că atît de mult 51 
iubesc toţi, încît dacă el ar fi greşit cu ceva şi ar fi 
stricat din aşezarea asta minunată, pe care nu o înţele- 
gea prea bine şi nu ştia de unde vine, ar fi sărit unul 
sau toţi cei care îl iubeau să dreagă şi să-l dojenească. 
Aseară a crezut că, deştept cum e, înţelesese ce l-a apro- 
piat de Paulina. Pe urmă, însă, a văzut că s-a înşelat, 
şi nu numai asupra lui d,ar şi asupra ei. Altfel îşi în- 
chipuia el că o să fie venirea femeii în cafea lor. După 
cele dintîi şovăieli între ce ar 4i vrut el să fie şi ce 
era, a simțit cum i se urcă o mînă pe piept şi îl pi- 
păie înspre gît, să i se înfigă. Şi abia la loton lumină 
s-a făcut. Dacă l-ar fi rupt cineva*" în bucăţi, n-ar fi 
suferit mai cumplit! Şi după ce şi-a ascultat viața, po- 
vestită numai în zeflemea şi bătaie de joc de Urma- 


65 


5 — Sfirşit de veac în București 


> 


tecu, s-a dus la el în cameră, s-a închis şi a început sa 
se gîndească şi el la viaţa lui. Şi n-avea dreptate Iancu 1 
Dacă a îndurat schimonoselile numelui şi fiinţei sale, 
asta nu însemna că le va îndura, fără sfîrşit, şi pe ale 
sufletului. Era fricos, leneş şi nepriceput! Asta o ştia 
toată lumea, dar asta nu însemna că el nu se are pe el 
ca pe un altul, la care ţine şi de care nu se poate des- 
părţi fără să sufere. Sau Urmatecu, acum, tocmai asta îi 
cerea : să-şi dea singur cu piciorul, să se scuipe singur, 
să taie toată partea aceea, acolo, unde el e lipit cu el. 
Şi lucrul acesta Lefterică nu-l putea face ! 


La început s-a zbătut fără linişte. Nu putea să aleagă 
nimic din toate cîte fugeau din el, ca un ochi de împle- 
titură scăpat. Şi ceea ce îl îngrozea mai mult era iuţeala 
cu care totul se desfăcea. De vreo cîteva ori s-a surprins, 
ghemuindu-se, cu pumnii vîrîți în burtă, unde îl durea 
de parcă i-ar fi băgat cineva un cuțit, agățîndu-se cu pri- 
virea rătăcită de pereţi şi rostind, între țipăt şi geamăt, 
un „aoleo" adînc, înlăcrimat, sfîşietor. Cuminţenia lui de 
o viaţă întreagă şi timiditatea, care l-au făcut să fugă 
din faţa marilor încercări, astăzi îl lăsau gol şi neputin- 
cios, de parcă ar fi fost dezbrăcat. Lefterică nu ştia 
să sufere, nu ştia încotro s-o apuce. Se frămînta în el, 
şi atît.  Simţea că se loveşte în toate părţile de pereți 
ridicați împotriva lui şi simţea că are nevoie de o ieşire, 
oricare ar fi. 


Deodată, privind în treacăt într-o oglindă, se văzu. 
Şi atunci, amintindu-şi de ființa lui cum arată, i se făcu 
o nespusă milă de el. Şi începu să plîngă, cu capul în 
perine, trecîndu-i prin minte, fără să vrea, chipurile 
tuturor celor care ar putea să aibă şi ei milă de el. 
Mamă, surori, fraţi, rînd pe rînd i s-au oprit în închi- 
puire cu un zîmbet, dar şterşi, ca într-un fum !... 

Cînd iată că apăru şi Urmatecu. Nu zîmbea, nu-l li- 
niştea, ci rîdea. Rîdea cu hohot şi-l arăta cu degetul. 
Lefterică se rugă frumos de el ; Urmatecu rîdea. Lefte- 
rică se ridică în picioare, arătîndu-se întreg, mergînd 
spre el, aproape, mai aproape... Urmatecu rîdea mereu î 
Atunci, Lefterică avu deodată întreaga conştiinţă de sine. 
O idee foarte bună despre el îl lumină. Şi ea creştea ui- 
mitor, puternică. De unde la început se simțea numai 


turc, curind auzi în el şi o voinţă poruncitoare. Şi în- 
chipuirea îl crescu şi îl aruncă departe. Se văzu im 
om puternic : judecător, tiran, stăpân... Şi Urmatecu era 
tîrît în fața lui, iar el îl judeca. Şi nu se mulțumea cu 
atît : se apropia, îl simţea, îl pipăia, îl biciuia, îl chinuia, 
îl tăia... 

Gheara de fier înfiptă în el se descleşta. O plăcere 
de apă caldă, după o mare înfrigurare, îi furnică întregul 
trup. Un fel de coardă întinsă pocni în el, şi o moliciune 
dulce, unită cu o respiraţie liniştită şi adîncă îi aduseră 
o fericire pe care nu o mai cunoscuse înainte. Lefterică 
descoperise, în închipuire, răzbunarea şi dulceţile ei. După 
ce s-a liniştit, a deschis încet uşa şi a ascultat. Casa ador- 
mise de mult. S-a trîntit şi el, îmbrăcat, pe pat, cu sigu- 
ranţa că oricît s-ar căuta în odaia lui, nimeni nu va putea 
găsi nimic |... 

Cînd s-a întors însă servitorul şi i-a spus că îl aşteaptă 
baronul, omul s-a simţit, încă o dată, şubred şi fricos. Cu 
fruntea în pămînt, cu pasul întins, a avut o ultimă smu- 
citură din adincul lui. Apoi, ndrîndu-se de liniştea din jur, 
de lucrurile aşezate toate la locul lor şi de tăcerea servito- 
rului care-l aştepta privindu-l, se rupse din loc şi porni 
încet spre boier. 

In aerul cald a iatacului, un miros greu de mosc, ames- 
tecat cu fumul de tutun, făcea să apese şi mai mult pereţii 
încărcaţi de fotografii şi cadre. Perdele, netrase încă, 
întunecau camera luminată slab de candele. Conu Barbu 
nu era acolo. Neîndrăznind să mişte sau să facă vreun 
zgomot,  Lefterică a rămas locului, ascultînd în umbrele 
acestea nelămurite glasurile deosebite ale mai multor 
ceasornice, care băteau mărunt de prin diferite colţuri, 
îjicălecindu-se. Intrarea boierului nici nu s-a simţit. De- 
odată, numai lunecînd pe inelele de bronz, draperiile de 
catifea au căzut de pe ferestre, şi conu Barbu, în bătaia 
luminii, în halat, cu o tichie pe creştet, se află în faţa vizi- 
tatorului. 


După ziua bună, Lefterică simţi nelămurit că începe 
să crească în el teama, de care se apăra cum putea, 
îi era teamă de boier pentru că era boier, şi simţea â 
sfiiciune de toată camera asta cu ceasornice multe şi cu 
ebieete scumpe de piele, de pietre grele şi de alămuri j 


6? 


scrumiere, cuțite de fildeş cu minere de argint, mîini de 
bronz uitate pe teancuri de hîrtii. lar de apărat, se apăra 
cu ciuda pe Urmatecu, pentru că el trecuse de toate astea. 
Conu Barbu îl mai văzuse şi el pe nedumeritul om de 
vreo două ori. Stătu o clipă, apoi făcu un „ei ?" între- 
bător şi-l privi. 

Lefterică oftă adînc, ridicînd umerii, şi scoase cu greu 
cîteva cuvinte, care îl zgîriau în gît, de parcă ar fi 


fost spini 

— Eu sînt, coane, ăl de vă scriu actele! Şi vînzarea 
livezii de la Pietroşiţa tot eu am scris-o, şi apoi tăcu. 
A Boierul zîmbi, clătinînd din cap. Se gîndi la Iancu 


şi la mîna lui strînsă. Deschise un sertar, unde, printre 
pistoale vechi şi ruginite, minere de bastoane rupte, ta- 
bachere cu capacele îndoite şi foi multe, sfîşiate nere- 
gulat şi scrise mărunt, se ascundeau, răzleţite, cîteva mo- 
nede de aur. Luă două şi, dîndu-le lui Lefterică, îi spuse: 

— Pentru osteneala dumitale. 

Acesta văzu că nu fusese înțeles. Căută în mintea 
lui un început şi nu-l găsea. Rămăsese înfipt locului, 
cu banii în mînă, fără să mulțumească şi fără să-i dea. 
Baronul îl privea lung, nelămurit. A trecut aşa un groaz- 
nic răstimp de neînțelegere. Fiecare clipă săpa şi mai 
mult tăcerea, dînd celor doi bărbaţi temeri felurite. In 
“sfîrşit, Lefterică, după ce i-a jucat o pînză mare gal- 
benă în ochi, ca o presimţire de leşin ce s-a topit, cu 
un pas tare, de parcă ar fi început să alerge, se apropie 
„de o masă, puse banii şi, gîfîind, zise 

— Fură! 

Baronul încremeni. Apoi, cu glasul domol, în care suna 
ca o încercare de a linişti 

— Cine fură, băiatule ? 

— Nenea ! Nenea fură ! Şi te fură şi pe dumneata! 

Bătrînul nu răspunse nici un cuvînt, dar nu se simți 
bine. N-ar fi dorit să i se spună lucrul ăsta niciodată, 
pentru că îl bănuia, dar nu avea nici curajul, nici voia 
să-şi dea osteneala să-l cerceteze. Trăsese ca o pînză 
peste viaţa lui de treburi plicticoase de cînd îl cunos- 
cuse pe Urmatecu. Ce se frămînta sub ea nu mai voia 
să vadă şi să ştie, pentru că de acolo, de atîți amari de 
ani, îi venise nelinişte. Tot ce îi trebuia avea acum, 


68 


după ce descoperise că averea lui singură, cu boclucu- 
lile ei, nu-i putea da mulțumirea, ci îi trebuiau neapă- 
rat averea cu Urmatecu împreună, în întortocherile ei 
supărătoare. Şi iată că zevzecul ăsta vine într-o bună 
dimineaţă şi îi strică liniştea! 

Primul gînd a fost să-l mustre. Nu făcea de el să-l 
iscodească î Dar omul sta cu gura plină de vorbe în 
fala lui şi nu aştepta decît să fie întrebat. In sfîrşit, 
baronul se hotărî si, cu ochii în pămînt, ruşinat, zise: 

— Ce ştii ? 

— Multe ! La Bălăşoieni, la Bobeşti, şi acum la Pie- 
troşița, rosti repede Lefterică, de parcă ar fi numărat. 

— D-apoi, nu aşa! Ce şi cum anume? întrebă din 
nou baronul, totuşi bănuitor. 

Lefterică la aşa ceva nu se aştepta. Lucrurile mai 
vechi pluteau tulburi în mintea lui zdruncinată de emoţii. 
Era sigur că dacă i-ar fi dat cineva o mînă de ajutor, 
şi le-ar fi reamintit şi le-ar fi legat între ele. Dar asta 
numai Urmatecu putea să o facă! Numai el ştia să 
scoată din capul său greoi tot ce voia. Cu un nimic, cu 
o vorbă sau cu un semn, îi poruncea. Şi ceea ce putea 
să facă din el cumnatul său, el nu putea. La asta nu se 
gîndise. Acum stătea cu mîinile goale în fața baronului, 
care voia să asculte. Singurul lucru pe care îl ştia pe 
de rost, pentru că îl repetase în povestea cu Ivanciu, 
era istoria cu omorul şi scrisoarea. Şi atunci se năpusti 
asupra ei. înecă totul în amănunte nefolositoare, se în- 
curcă în dialoguri, nu putu să ţină limpede rînduiala lui 
„am spus" şi „a spus", în aşa fel încît boierul a înţeles 
în cele din urmă că Iancu, din amiciţie şi mărinimie, 
şi-a scăpat un prieten dintr-o grea încurcătură. lar în- 
trucît privea chestiunea cu reamintirea scrisorii şi ame- 
ninţarea, el văzu aci o dibăcie a omului său de afaceri 
la care nu s-ar fi gîndit. împotriva lui Ivanciu boierul 
avea zădufuri vechi, de pe cînd vicleanul negustor îl 
obosea cu şireteniile lui, de pe urma cărora baronul în- 
totdeauna ieşea păgubit. Astfel încît s-a şi bucurat cînd 
a aflat cum l-a învîrtit Urmatecu. 

Pentru conu Barbu era limpede atît cît să nu-i scoată 
ocinii, şi asta vrea şi el! Că era pe dedesubt bănuială,. 


69 


de care se speriase la început că o să iasă la lumină atît 
de puternică încît să-i strice socotelile, nu se mai sin- 
chisea ! Şi de unde mai înainte, înciudat şi dintr-un 
fel de datorie către sine, ridicase capul ducînd jocul, 
acum, liniştit, se cuibărea iarăşi în mulţumirea şi în- 
crederea lui în Iancu, afinată de gînduri rare, pentru ca 
să nu fie oarbă. Şi de lucrul acesta se felicita, ca un bun 
gospodar. Lefterică a simţit că lunecase în gol. După ce 
a spus tot ce a avut în minte, s-a oprit, neputind năs- 
coci. Şi iarăşi s-a făcut o tăcere, în care de data asta 
bătrînul zîmbea. A început apoi să-l dojenească, încercând 
să afle de ce a venit la el. Omul, înfrînt, întunecat, nu 
scotea nici o vorbă. Simţea cum creşte şi se zideşte iarăşi 
un perete în jurul său, unde va sta închis cu mînia lui 
mocnită. 

Că numai lipsurile l-au putut mîna pînă aci a fost 
concluzia la care a ajuns baronul. Şi adăugind încă două 
monede la cele de pe masă, tocmai se pregătea să i le 
dea cu vorbe bune, cînd intră în odaie Urmatecu. 

a— Să trăieşti, coane Barbule, rosti, cu ochii ţintă 
asupra lui Lefterică. Dar tu ce cauţi aici ? 

Intrase ca o secure, gata să taie, iar cei doi se te- 
meau fiecare să nu-i prindă în goliciunea gîndurilor lor 
şi să-i lovească. 

— Avut-ai nevoie de mine, sau ce altceva te-a îm- 
pins să stai de vorbă cu el? întrebă Urmatecu ireveren- 
țios şi tare, adresîndu-se baronului. 

Şi fără să aştepte să fie poftit, îşi trase un scaun 
şi-şi aprinse o ţigară. Baronul se simțea vinovat. în- 
găimă o poveste cu o scrisoare de trimis undeva prin- 
tr-un om de încredere, din care Urmatecu nu crezu nici 
un cuvînt, se uită pe furiş la Lefterică şi vorbi despre 
slăbiciunea şi paloarea lui. lancu nu răspunse, mişcînd 
nerxros din vîrful ghetei înflorite. Tuşea din cînd în cînd, 
scuturîndu-şi  scrumul. Drumul era greu, şi tăcerea, cu 
vinovăţii în ea, pîndea, cînd deodată, ca o lumină, trecu 
prin cel ce se frămînta şi se dezvinovăţea. Şi baronul 
spuse 

— Să te pregăteşti de plecare, lancule, să te duci 
să-mi iei băiatul! 


Şi se strînse iute în el, cu teamă, dar şi ascuţit de 
viclenie, aşteptînd să vadă efectul. Urmatecu ridică frun- 
tea şi privirile îi sticliră. 

— Vine cu vaporul de la Viena, continuă conu Barbu, 
vesel că a găsit calea cea bună. Poimîine ai să te duci 
la Giurgiu. Şi ia seama: aici, ţie ţi-l dau pe mînă! 

Urmatecu, luminat, se ridică şi se apropie de el. 

— Bine, coane Barbule ! zise el. Ai să vezi! 

Baronul găsise ce trebuia. Iancu privi prin casă, ea 
şi cum ar fi vrut să-şi dea seama dacă toate lucrurile 
sînt în regulă. Găsindu-l şi pe Lefterică, zîmbi şi-i în- 
tinse tabachera peste mînă. 

— lei, mă nagodă, şi tu ?! 


— Mulţumesc, nene! se repezi omul, fericit că-i 
vorbeşte. 

— Du-te şi te culcă! Şi nu mai fi prost! îi aruncă 
Urmatecu. 


Şi Lefterică plecă fericit, împăcat şi cuminţit. 


Urmatecu avea gusturile şi socotelile lui, pentru care 
sarcina ce i-a dat baronul era binevenită. De multi se 
făcuse poftă s-o zbughească şi să petreacă. Şi fireşte că 
primul său gînd a fost la Jurubiţa. Ivanciu primi deci 
poruncă să-l îmbete pe Tudorică o zi şi o noapte, lucru 
care nu era greu. Şi într-o dimineaţă de primăvară, cu 
o trăsură ce urca la pas dealul Filaretului, pe lîngă 
tufe mari de liliac, plecate pînă în drumul călătorilor 
de ciorchinii lor de flori, şi pe sub plopii ce se desfă- 
ceau în bumbac de argint zburător, au pornit să ia tre- 
nul de Giurgiu. 

Vagoanele mici, ca nişte cutii, scîrțiiau pe roţi şi su- 
nau din tampoane. Erau goale. Urmatecu s-a bucurat 
să intre, să nu rămînă şi să nu aleagă compartimentele. 
Striga tare pe Jurubiţa dintr-un capăt în celalt al va- 
gonului, şi glasul său răsuna în fluturarea perdelelor, 
care scuturau din ele praf şi un acru miros ele cărbune 
învechit. în cele din urmă, şi-a găsit locul. lar pe Ju- 
rubiţa şi-a aşezat-o în faţă, s-o privească. 

Cînd o femeie nu e chiar foarte frumoasă, din chipul 
ei uiţi şi ce are frumos de o vezi prea mult. Dar sînt 
unele zile cînd şi o asemenea femeie se înnoieşte, se 


71 


împrospătează ca în prima clipă în care ai cunoscut-o! 
Lucrul acesta se petrecea acum cu Urmatecu şi cu Juru- 
fiița. Bucuria, libertatea, primăvara scriau din nou, în- 
tr-o adevărată frumuseţe, fața banală, ce se uita iute, 
â femeii. Ochii, mai ales, atrăgeau! Scăldaţi în umbre, 
qa inimile de flori, umbre de sprîncene bogate, umbre 
de gene lungi, parcă întoarse cu fierul, umbre de orbite 
âdînci, ochii negri, toţi, de nu li se  desluşea lumina, 
se zbăteau, se mişcau, prinzînd raze în ei. In jurul lor 
şi a gurii cărnoase, a cărei prospeţime de duh cald, curat 
şi tînăr înfiora cînd vorbea, aproape ca pentru un sărut 
cu şoapta, se refăcea chipul ca într-o uimitoare şi neaş- 
teptată noutate. Şi priceperea şi pofta lui Urmatecu o 
cîntăreau din nou pe Jurubiţa, cu liniştea şi siguranța 
adaose ale unui trecut şi ale unei stăpîniri. O panglică 
neagră de catifea trecută pe sub bărbie curma carnea 
albă a femeii şi îi desena, subțire, prin strînsoarea ei ova- 
lul obrazului. Plase de mănuşi uşoare îi fereau mîinile, 
şi o rochie albastră, foşnitoare, se lipea de trup într-un 
corsaj strîns şi bine aşezat, mărind în mişcări ispita în- 
tregii ei ființe de femeie mică, dar bine făcută. 

Tot ce a fost pe drum de cumpărat au cumpărat, şi 
mai ales de-ale mîncării. După cotiturile trenului, soa- 
rele cădea cînd pe unul, cînd pe celalt, mîngîindu-le 
ochii cu lumina şi căldura lui tînără. Deodată femeia 
trecu lîngă Urmatecu, lăsîndu-şi capul pe umărul lui. 
Mîinile lor se uniră, lovind uşor verighetele, care îi le- 
gau pe amîndoi de doi frați lăsaţi în urmă şi înşelaţi. 
Femeia, fericită, se gîndea acum cu o remuşcare ce abia 
se mai auzea în depărtările nezbuciumate ale sufletului, 
ca un ecou gata să moară. Fată săracă, se măritase cu 
Tudorică pentru ca să aibă un rost în viaţă. Şi din sără- 
cia ei, simţise încă de la început vrăjmăşia familiei. 
Cînd Urmatecu, la o petrecere, i-a spus deodată: „Ju- 
rubiţo !" pentru că aşa i-a venit şi a sărutat-o pe gît, 
viața ei netrăită şi mai ales atît de greşit începută, 
lîngă un bărbat care nu putea şi nu ştia s-o iubească, nu 
i-a apăsat conştiinţa. Era prea mare ispita ce o chema 
din toată fiinţa ei. De cîţiva ani, legătura cu cumnatul său 
îi dădea atît cît să-şi păstreze veselia. Alături de el, 
sprinteneala ei firească se limpezise din ce în ce. Şi de 


72 


unde la început Urmatecu s-a simţit atras către Jurubiţa 
numai de farmecul unei muieruşti, cu încetul a desluşit 
în ea şi o minte gata să se deschidă şi să prindă. Şi 
asta i-a plăcut!  Simţea însă femeia, cîteodată, că viaţa 
e şi mai mult decît atît. Dar se ferea să încerce. Acum, 
printre genele încărcate de mărgelele soarelui, se juca 
alene cu zarea şi cu firele de telegraf, urmărindu-le cum 
urcau şi coborau pe linia verde din zare. In jurul ei, 
gîndurile erau ca o trecere mare, din care nici unul nu 
se oprea, dar unul voia mereu să întîrzie. Ce e dincolo 
de ce ştie ea, şi cum ar putea fi, dacă ar fi ca acum, dar 
cu altcineva ? Şi chip nu vedea, ci numai fiinţă, altfel 
făcută decît a lui Urmatecu: subțire, sprintenă, tînără 
şi mai ales cu acelaşi hai al sufletului, gata la toate 
fantaziile tinereţii ei. 


Leagănul scuturat al trenului a adus o tăcere care 
i-a cuprins pe amîndoi. Primele entuziasme au murit, 
bucuriile plecării au şi îmbătrînit, iar poftele, din obicei 
şi din siguranţă, ştiau să aştepte. Şi deodată femeia, cînd 
vorbi iarăşi, se pomeni întrebînd, ceea ce nici prin gînd 
nu i-ar fi trecut cu cîteva clipe mai înainte 

— Dar dumneata îl cunoşti, nene ? 

— Pe cine ? 

— Pe boierul cel tînăr ! 

Urmatecu îl uitase şi el, după cum uitase şi rostul 
călătoriei. 

— Da, fireşte că-l cunosc pe Bubi, răspunse; pe conu 
Bubi, se îndreptă apoi iute, pentru a fi sigur că nu va 
greşi peste cîtva timp, la întîlnire. 

Şi pentru că şi Iancu simţea că se face un gol şi că 
n-ar fi rău să fie împlinit cu lucruri amintitoare de în- 
crederea bătrînului baron, ba, ceva mai mult acum, de 
prietenia lui, îşi legă cîteva amintiri despre cel în întîm- 
pinarea căruia se duceau. Jurubiţa simţi deodată în ea un 
fel de limpezire plină de curiozitate, ca o trezire din somn. 

Pe tînărul baron Barbu B. Barbu, Bubi, cumi se spunea 
acasă, Urmatecu l-a cunoscut de copil. L-a văzut plecînd 
de cîteva ori la Viena, oraşul mamei sale, unde stătuse în' 
chis în şcoală. De puţini ani, însă, om în toată firea, cu- 
treiera lumea, fără să ştie ce face anume. Atît ştia, că cere 
bani neîncetat, şi că el, din ordinul bătrînului, îi trimite. 


73 


Mai fusese mai demult în țară. Atunci îl văzu ultima 
dată. Era înalt, blond, zvelt, cu un păr moale, bogat, cu 
ochi albaştri, bulbucaţi. Ceea ce îl mirase întotdeauna pe 
Iancu la el era subţirimea şi lungimea mâinilor. Degetele se 
răsfrîngeau ca trestiile, ceea ce îi şi dăduse, din copilă- 
rie încă, o mare îndemînare pentru a cînta la pian. Vor- 
bea cu un rîrîit în glas, era vesel şi deştept. Din Încre- 
derea pe care vedea că tatăl său o arăta lui Urmatecu, 
Bubi a voit să lege şi pentru el o prietenie. Era tînăr şi 
avea nevoie să găsească în oameni îndemn şi hrană pen- 
tru entuziasmul lui. Cu naivitatea celor şaptesprezece 
ani ai unei firi generoase, cînd credea că o femeie fru- 
moasă e şi o femeie bună, şi cînd îşi închipuia că un om 
întîlnit zilnic pretutindeni în casa părintească trebuie să 
fie neapărat şi un prieten înţelegător, Bubi încercase cîteva 
mărturisiri către Iancu. l-a vorbit o seară întreagă sub nu- 
cii bătrîni de la Filipeşti de o dragoste a lui de la Vienacu o 
fată blondă, ce cînta la vioară, conducînd o capelă de 
dame, ascunsă în boschetele unui Prater de vară. I-a po- 
vestit cum a luat-o de multe ori, împreună cu părinţii 
ei, într-o trăsură uşoară şi s-au dus să mănînce pe puful 
păpădiei de la Krapfenwald, unde, în năvodul de aur 
dintre crengi, o rugă să-şi despletească părul. Şi Bubi, 
cu o patimă întîrziată şi din cauza unei creşteri ce-l învă- 
tase prea devreme numai prețurile frumoase ale vieţii, 
ca pe un apanaj şi ca pe un semn de distincţie al clasei 
sale boiereşti, îi povestea atunci lui Urmatecu bucuria 
de a mîngiia, de a săruta, de a dezmierda părul tînăr, 
bogat, curgător. Trebuie să fi fost în fapta lui, ca şi în 
povestire, o proaspătă adiere de viaţă şi de nevinovăție, 
de curăţenie sufletească, ce-i încînta pe bătrînii vienezi, 
îngăduitori, dar poate şi cu gind prevăzător de pereche 
puțin nevoiaşe, albită în greutăţi pe la „Grintzing", în- 
trezărind pentru Mitzi a lor o fericire alături de acest 
naiv şi sentimental boiernaş de la Dunăre. Şi Bubi i-a 
povestit mult şi iute, cu r-ul lui boieresc, despre alergări 
printre copaci, despre rîsete limpezi, despre sărutări fu- 
rate, despre rătăciri prin pădure... Urmatecu asculta şi 
aştepta. Aştepta păcatul, care nu mai venea, păcat 
ca al lui, de la aceeaşi vîrsta, cu fete lăsate obosite pe 
sub scări şi prin poduri, şi mai ales cu mândria de crai 


74 


tînăr, cu veste dusă prin mai multe manalale. Din cîte 
asculta, îl vedea pe Bubi sorbit ca pe un fulg de un 
ochi de apă ! Şi nu înţelegea, căci din tînărul acesta lipsea, 
după părerea lui, tot ce dă gust vieții i fala bărbatului. 
Sufletul lui Bubi i se părea puţintel şi moale. Dar pentru 
că ştia că nu e prost, simţi că aci e ceva ce vine dintr-o 
lume care e altfel decît a fosta lui. Şi stătu şi cîntări care 
să fie mai bună ! Şi cînd iarăşi Bubi s-a pornit să cînte şi 
să descînte frumuseţile fetişcanei, Urmatecu nu s-a putut 
tine şi a întrebat 

— Ei, şi apoi, coane Bubi? 

—. Apoi? Ne-am întors la Viena şi atunci, ca şi altă 
dată ! 

— Ptiu ! făcu omul, cu necaz. 

Astfel, Urmatecu a mai învăţat ceva din lumea în- 
curcată şi misterioasă a stăpînului său şi n-a uitat, ştiind 
că-i va prinde bine cîndva. Şi-şi mai aducea aminte şi 
de o seară dinainte de a cumpăra pianul pentru Amelica. 
Bubi ţinea cu tot dinadinsul să şi-l facă prieten. Deslu- 
şea în Urmatecu o putere lingă care se simţea bine. Şi 
pentru ca să şi-l apropie, venea cu tot ce ştia că are mai 
frumos în el!  Vîrsta şi creşterea nu-l lăsau să creadă că 
oamenii, cînd se întîlnesc şi au nevoie de prietenie unii 
pentru ceilalți, pot să ducă în ei lucruri, şi încă din 
cele mai bune, care să le rămînă străine pentru totdeauna. 
ŞI după încîntarea celor dintîi ale lui desluşiri de dra- 
goste, el a încercat farmecul muzicii. De aceea, într-o seară 
i-a povestit despre un muzicant foarte mare, dar foarte 
nenorocit. Neîncetat el găsea cîntece mai frumoase, dar 
viaţa lui mohorîtă nu se mai însenina, pînă ce l-a ajuns 
şi pacostea cea mai cumplită : surzenia. Muzicantul acesta 
a trăit şi a murit mai demult la Viena. Urmatecu îi ui- 
tase numele. Ceea ce ţinea însă minte era urgia de la 
sfîrşit, căci a spus Bubi că — la moarte — o furtună 
cu trăsnete şi nouri rupţi s-a lăsat tocmai cînd îl por- 
nea spre cimitir o mulţime de oameni. Urmatecu se în- 
duioşa şi simţea că e foarte frumos să ştii ciudăţeniile 
astea ale lumii. Povestea n-a uitat-o şi-şi aducea aminte 
de ea cu mîngiîiere cînd se simţea mai slab, şi cu mîndrie, 
cînd, din capul mesei, vorbea rar către „ăia", care îl 
ascultau cu ochii ţintă şi plini de admirație. lar Amelicăi 


75 


i-o spunea ca o dojana cînd o vedea că fuge de învățătură. 
Ii dădea astfel pilda chiar cu el, cu delicateţe, amintindu-i 
nepriceperea lui, dar totodată şi rodnica lui curiozitate, 
de pe urma căreia culesese multe foloase în suişul greu 
al vieţii. Şi Bubi, după poveste, i-a cîntat ceva la pian. 
O compoziţie de-a muzicantului, de bună seamă ! Urma- 
tecu a stat iarăşi, ca de atîtea ori în fața domniţei Natalia, 
în casa ei plină de scatii şi privighetori, şi a aşteptat să 
se isprăvească. Atît putea face în faţa muzicii acesteia, 
care în nici un fel nu-şi găsea drum în el! Şi aşteptarea 
a fost lungă şi atît de grea, încît se iroseau aproape po- 
vestea muzicantului şi tristeţea ei, la care se gîndea acum. 
Doar degetele lui Bubi îi legau privirea şi îl interesau... 
Şi aşa îl revedea pe călătorul de azi... 

Jurubiţa desluşea din caierul acesta de amintiri ca o 
tremurare palidă, spre care mergea inima ei. Tocmai în 
lucrurile lăsate de Iancu în umbră licărea parcă o nă- 
dejde, un răspuns la toate dorurile din ceasurile ei 
tulburi. 

Ajunşi la Giurgiu aproape de sosirea vaporului, un plan 
bine chibzuit al lui Urmatecu i-a despărțit, nu fără o 
uşoară supărare a femeii. Neştiind sigur la ce să se aştepte, 
omul a socotit că e mai bine să iasă singur întru întîm- 
pinarea noului-venit. De aceea, Jurubiţa a fost lăsată pe 
terasa unei biete cafenele dinspre port, de unde, printre 
sălcii, departe, peste Dunăre, se vedea malul bulgăresc. 
Nu i se mai întîmplase niciodată nici să stea singură la 
o cafenea, nici să vadă în fața ei o ţară străină! Gîndul 
acesta îi dădea ameţțeală. Un dor o cuprinse, ca o lărgire 
de zare a sufletului, pe care toate întunecatele ei nelinişti 
mişunau. Se rupsese pojghiţa de resemnare şi cuminţenie, 
purtată ani de zile. închipuirea urzea, sub linia încreme- 
nită a celuilalt mal, o poftă de nebunie şi o sete de dra- 
goste şi bogăţie. în goana zvăpăiată a gîndului, ea se opri 
o clipă, privind înapoi, spre viaţa de toate zilele spre 
care se va reîntoarce chiar în seara aceea. îşi văzu casa 
sărăcăcioasă, bărbatul îndobitocit, şi mereu aceeaşi su- 
veică de drum, pe ploaie, pe ninsoare, pe căldură, de la 
ei la nenea Iancu şi înapoi. Şi simţi atunci un urît şi o 
poftă de fugă fără urmă ! Trecea prin ea în clipa în care 
femeile fac orice pentru ca să scape de ele şi de rostul lor 


76 


în viață! Şi în lumea asta anostă a lucrurilor cunoscute 
şi aşezate pentru ea, intra şi Urmatecu, bătrîn, poruncitor 
şi ciudat. Bucuria plecării de azi-dimineaţă ea înţelesese 
că e numai un strop din ploaia după care jinduia. Şi se 
întoarse iarăşi spre fuga gîndului, mîngîind cu privirea 
depărtarea, de parcă ar fi căutat pe cineva. 

Urmatecu, în răstimp, ajunsese departe, lîngă schela 
de coboriîre,  aşteptînd. Dunărea, după o iarnă grea, era 
tulbure şi umflată. In mijlocul ei se înălța o creastă 
de apă, pe care valurile se încălecaţi, puternice. Din miş- 
carea şi repeziciunea de la mijlocul fluviului, la mal nu 
veneau decît unde subţiri şi sparte, ce dispăreau iute, 
sorbite de nisip. Pontonul se legăna încet, şi ochiul, obiş- 
nuit numai cu încremenirile dealurilor şi ale cîmpiilor, 
ameţea de trecerea undelor, care chemau totuşi privirea. 
Deodată, Iancu văzu pe firul apei venind la vale ceva, 
săltînd ca un butoi spart, căruia 1 se vedeau doagele. 
Nu desluşea bine. Era ceva albicios şi parcă zdrenţuit. 
Cînd se apropie, văzu : era o vită înecată şi dusă de spume, 
ruptă din umflătura ei putredă, prin care ieşeau coastele. 
Dunărea, vestită la băut, la cîntat şi la iubit, îl dezgustă, 
mărunțită in scursurile şi murdăriile ei. înțelese că alt- 
fel trebuie să o privească : din căutături lungi, cercetînd 
braţele de argint sub bătaia soarelui, între care, ca o 
corabie neagră şi veche, sta înfipt un ostrov. Astfel 
învăţînd priveliştea, zări în ea vaporul, răsărit după o 
pădurice de sălcii. Pe puntea cu lume înghesuită străluceau 
alămurile, iar steagurile austriece fluturau în vîntul subţire 
dar continuu, pe care numai întinderile de apă îl 
au.  Fărîmînd valurile galbene sub  zbaturi, înfoiat în 
propria lui spumă, vaporul trecu prin faţa schelei, cu 
coşul dat pe spate, întins la drum. Apoi, ocolind deodată, 
sosi încet, să se aşeze lîngă schelă, mişcîndu-se tăcut şi 
uşor pe foşnetul Dunării. Urmatecu îşi făcu loc cu pri- 
virea printre călători. Au coborit mai întîi cei de prin 
porturile apropiate, mici negustori şi ţărani, ducînd cu ei 
bagaje personale sau mărfuri pentru negoţ. Se descărcau 
coşuri cu cireşe, legume, ouă, putini cu brînză, într-o 
îmbulzeală a hamalilor, care luau toate lucrurile de pe 
puntea caldă de cazanele înfierbîntate ale vaporului. Un 
miros greu de ulei încins plutea prin aer. Abia sosită, 


77 


toată lumea alerga înspre căruțele de ţară şi cele cîteva 
trăsuri vechi şi mici, care aşteptau să ia călători în oraş. 
Aproape că nu mai rămăsese nimeni dintre cei ce tre- 
buiau să coboare, cînd, lîngă punte, Urmatecu îl recu- 
noscu pe Bubi. Se îngrăşase. Purta o mustață lungă, roş- 
cată, şi ochelari legaţi în aur. Pe braţ ţinea o pelerină ce- 
nuşie şi arăta unui băiat cele cîteva cuiere şi geamantane 
de piele ce trebuiau trecute pe schelă. Iancu se repezi să-t 
salute. A fost primit cu bucurie, dar şi cu neatenţia pe 
care orice călător ajuns la ţinta călătoriei o are pentru 
cei ce-l aşteaptă, continuînd încă, în preocupările lui, 
viaţa de drum, al cărui fir se rupe cu greu. De îndată 
ce au trecut pe țărm, vaporul a plecat. Şi în liniştea ce 
s-a făcut iarăşi deodată pe ponton, cei doi oameni au 
rămas tăcuți, printre cufere, sub arşiţa soarelui. Spi- 
ritul şi curiozitatea lui Iancu dădeau ocol şi îl cercetau 
pe tînărul baron. Voiau să ştie cît e de nou şi ce a adaos 
cu vîrsta bărbăţiei. Avînd acum în față un om în toată 
firea, pentru Iancu lucrul era de mare însemnătate, gîn- 
dindu-se la trecerea şi la voinţa lui care ar putea schimba 
faţa tuturor întâmplărilor pe lîngă bătrînul Barbu. Voia, 
într-un cuvînt, să afle ce pierde sau cîştigă cu sosirea lui 
Bubi. Înfăţişarea neobişnuită a noului-venit îl neliniştea 
oarecum. Nu mai avea nici pripirea stîngace, nici privirile 
nesigure, mereu întrebătoare, cu care cerea aprobare şi 
ajutor odinioară. O linişte şi o anumită rotunjime în miş- 
cări îi dădeau greutate şi poate şi o voință necunoscută 
încă de Urmatecu. 

Tăcerea dintre cei doi bărbaţi s-a rupt cu hotărîrea 
de a merge la masă. Pe drum, înspre un mic restaurant, 
aşezat la marginea oraşului între sălcii, Bubi a întrebat 
de tatăl său, de unchiul său Ştefan şi de domniţa Natalia, 
de mult aşezată în dragostea şi admiraţia lui, aproape fi- 
liale. Iar cînd a fost să ia loc, Iancu şi-a încercat cea din- 
ţii socoteală. Prudent, şi-o pregătise dinainte. Stînd încă 
în picioare, a întrebat respectuos : 

— Am, coane, cu mine şi pe-o cumnată! Avea rude 
prin partea locului, d-aia am luat-o. Poate să mănînce 
cu noi? 


— Da, fireşte că da, să poftească ! 


78 


Şi i s-a părut lui Urmatecu că în răspunsul acesta, 
chiar iute şi sprinten, al lui Bubi parcă întrezărise ceva. 

Cînd s-au găsit faţă în față Bubi şi cu Jurubiţa, pri- 
virile le-au fugit peste umăr la amîndoi. Iancu însă i-a 
cîntărit dintr-o ochire. Apoi s-au aşezat. Masa trebuia 
să se alcătuiască din lucruri proaspete, din pescărie şi 
trufandale. Şi, într-adevăr, veni o mămăligă rumenă, prin- 
zînd coaja dulce chiar în faţa musafirilor ; ochiurile înecate 
de unt cald sfîrîiau gălbenuşurle lor coapte în cercurile 
albe ; şalăii argintii, teioşi, cu carnea sărind de pe os, lăsau 
o răcoare de baltă parfumată cu lămîie. Paharul era cu 
brumă, iar cireşele, mustoase şi lucii, îşi înnodau cozile 
in buchete, pe după bucăţi mari de gheaţă. Cu privirea lui 
scurtă, dezbărată de ochelari, Bubi căta din cînd în cînd 
înspre femeie, adăugind cîte o vorbă despre bunătatea 
mâncărurilor şi dorul dus după ele. Nădăjduia, câteodată, 
că aceleaşi lucruri, pregătite de mîna ei, ar fi fost şi mai 
gustoase.  Jurubiţa zîmbea, roşea şi tăcea. Sta la pîndă 
de la începutul mesei să spună ceva şi nu izbutea. li era 
frică de amîndoi bărbaţii şi de ea. Se temea că nu va găsi 
ce trebuie, cu adîncime şi înţeles. Urmatecu nu-şi părăsea 
auzul ascuţit şi ochiul ager. Vorbea puţin şi lega multe. 
Deodată Bubi ceru un taler. Cuvîntul îl nelinişti pe Iancu 
şi îi dădu parcă o urmă din ce căuta. Mai auzise vorba 
asta mereu, mai ales din gura unui anumit om, dar acum 
nu ştia care. Şi căuta, cu credinţa că e ceva serios de 
găsit aci. De aceea spuse în gînd de cîteva ori cuvîntul 
taler, lăsîndu-l să cheme din auz în ochi imaginile în 
întretăierea pînzelor lor neclare. Ce nu trebuia, se des- 
trăma ; ce era bun, se închegă. Şi în felul acesta, rupînd, 
lăsînd şi culegînd, văzu deodată în lumina minţii pe 
Umflatu. într-adevăr, Ioachim Dorodan îmbătrânise cu 
o vorbire mai veche şi mai neaoşă. Obişnuita „farfurie" 
nu se găsea în rostirea lui. Şi în gîndul lui Urmatecu 
o apropiere se făcu şi o umbră îl posomori. Ura veche, 
paza nouă şi nelămurirea mai ales nu-i dădeau pace. 
In realitate, insă, întortocheatele lui drumuri de bănu- 
ieli erau greşite, căci uita acum că murise numai de pu- 
țin timp, la Viena, Dumitrache Barbu, unchiul mai mare 
al băiatului. De la acest Dumitrache, boier luminat, cu 
tragere de inimă pentru limba pe care o vorbea curat, 


79 


luptător în tinereţe, fugit pe la Braşov în timpul holerei 
şi al urgiei, deprinsese Bubi nu numai un smalţ al vor- 
belor, pierdut mai tîrziu, dar şi un cuprinzător dor de 
oameni şi locuri din ţară, în care acum reîntoarcerea în- 
cerca să aşeze realitățile cu înfrigurare. Din această în- 
cîntare, dovedită încă din cele clintii clipe, veneau neîn- 
telese bucurii şi curiozităţi pentru tot ce descoperea în 
jurul său noul-sosit, precum şi nedumerirea lui Urmatecu 
şi a Jurubiţei, de atUa dragoste pentru ticăloşia româ- 
nească.. Oricît era de uscată priveliştea şi de dărăpănată 
circiuma, entuziasmele lui Bubi creşteau. Şi nu era nu- 
mai ceea ce vedea şi simţea, ci copilăria cu amintiri, 
ținute vii de boier Dumitrache ! Străinătatea trăsese doar 
o pînză uşoară de vremelnică uitare, ce se destrăma. Şi 
din regăsirea cu cele de demult, Bubi vorbea cald des- 
pre fiinţe şi lucruri. Era credincios şi evlavia lui se reîm- 
prospăta cu atmosfera pămîntului. In întrebările re- 
pezi pe care le punea amintindu-şi de servitorii bătrîni 
şi de colțuri de casă. întrebă şi de icoana lor, la care ți- 
nea atît ele mult, aşezată la biserica Olari. 

Dar Urmatecu n-a ştiut ce să răspundă. Biserica nu 
l-a ispitit niciodată. In gîndul lui, el o punea la un loc 
cu cimitirul. De la Joia mare pînă la clopotele zilnice, 
care băteau rar, de cîte trei ori, vestind un mort în 
mahala, întristînd după-amiezile, Urmatecu avea groază 
de tot ce-i aducea aminte de moarte. Şi biserica pentru 
el, înainte de orice, era un loc al morţii şi pentru morţi. 
Dintr-o pornire de a-i uita şi a-i tăgădui, ştiau toţi că, 
în împrejurări triste, el are un fel al lui ciudat de a fi, 
cu care dealtfel lumea se deprinsese. Spunea, de pildă, 
că lasă, cu limbă de moarte, să fie aşezat în coşciug cu 
un păhărel la ureche. Cerea ca la moartea lui să i se 
pună lăutari, cu cîntece fără perdea, iar el însuşi, de cîte 
ori nevoia îl ducea prin case vizitate de moarte, nu 
voia să vadă mortul şi rîdea mereu, glumind cu lucruri 
deşucheate. 

De întrebarea lui Bubi, însă, de data asta l-a scăpat 
Jurubiţa. Ca orice femeie, cu păcate multe de iertat şi 
cu prevederea de a nu şi le mărturisi decît la altarul 
„care are urechi, dar n-are gură", după cum spunea ea, 
femeia se închina des în lăcaşurile cu renume în lumea 


80 


credincioşilor din Bucureşti. Şi biserica Olari era una din 
cele mai des cercetate.. De aceea, Jurubița, cunoseînd-o, 
«lar neştiind icoana, dibui, pentru a-i face plăcere baro- 
nului. Ea vorbi cu căldură, dar nu putu să spună un 
lucru precis. Căuta, încerca ; dogoarea ei reținută, aştep- 
tînd de mult, găsise însă un drum. Şi furînd căldura, 
răsunetul, cuvintele grăbite şi privirile grele şi stărui- 
toare, încărcate de clipiri mărunte, din nemărturisita 
bucurie a clipei de față, mai ales din nădejdile ei, femeia 
povesti cu ele frica, şi speranțele, şi credințele rugăciu- 
nilor sale. Urmatecu o asculta aproape uimit, nerecu- 
noseînd-o, iar tînărul simți cum cugetul i se aprinde. Era 
o emoție puternică care îl cuprindea în fața acestei 
sincerități şi-i făcea bucurie Jurubiței. Cu mintea atît 
înțelegea baronul. Simţea, însă, nici el nu ştia cum, ceva 
venind spre el, o dată cu vibrarea aerului luminos din 
jurul feței ei, încinsă de nămiez. Vicleana strecurare a 
femeii în altă haină a sufletului nu lăsa urme. Şi mul- 
tumirea rară şi subțire, din lucrurile inimii, Bubi crezu 
că o găseşte în Jurubița. Se vedea bine însă că femeia 
nu cunoştea icoana. Numai aprinderile puternice şi bine 
ticluite se asemănau între ele. Icoana lor, a Bărbilor, şi 
mai ales a lui, era un Isus. La plecare el l-a aşezat la 
biserica Olari. 

Acum însă nesiguranța Jurubiței şi lunecarea ei pe 
vorbe şi priviri făcu să se nască o bănuială la Bubi. Ş: 
bănuiala, strecurată încet, că femeia nu cunoştea icoana 
şi că a încercat un joc, îi strică din frumusețea gîndului. 
Noua prietenie a lui Bubi cu Urmatecu şi Jurubița se 
lega, dar cu ochiuri largi. Erau goluri care veneau şi din 
firea şi din noua stare sufletească a tînărului. In tren, 
el se lăsă furat de priveliştile care îl îndepărtau de ceea 
ce ceilalți doi ar fi vrut să aibă mai iute : Urmatecu, 
cunoaşterea limpede la ce gîndeşte despre avere şi gospo- 
dărirea ei, iar femeia, semnele, tot mai multe, legate 
între ele, de cum i-a plăcut! Cînd au ajuns spre seară 
la Bucureşti, amîndoi erau nelămuriți. In trăsura cu 
care se întorceau de la gară, după ce s-au despărțit de 
Bubi în casele boiereşti, au tăcut tot drumul, fiecare în 
colțul său. Se simțeau că, dacă vreunul ar fi rostit un 
cuvînt, s-ar fi certat. 


sl 


VII 


Cînd Urmatecu a ajuns la el acasă, după ce a lăsat-o 
pe Jurubiţa, se întunecase. Aci s-a mirat de porţile de 
fier larg deschise, de o lăcăraie în curte ce nu semăna 
a urme de ploaie şi de o neobişnuită neorânduială. Toată 
casa era stinsă, deşi era devreme. Numai din fund, de 
unde locuia Lefterică, deasupra bucătăriei, bătea o lumină 
slabă. Cîteva vecine, ghemuite lîngă poartă,  şuşoteau 
între ele. Una, recunoscîndu-l prin întuneric, se apropie 
sfioasă 

— Dumneata eşti, maică, dom'le Ilancule ? Da' mare 
noroc aţi avut, începu ea, vrând să prindă vorba. 

Şi Urmatecu nu înțelese. Cînd bătrâna l-a văzut atît 
de nedumerit şi a auzit că a lipsit o zi întreagă, abia 
atunci şi-a dat drumul cu toate pe cîte le ştia. 

Spuse că dimineaţa, să fi fost zece, domnişoara Ame- 
lica, vrând să caute ceva, s-a suit în pod. Şi aci, vecina 
nu ştia bine şi se frămînta toată, de la o luminare sau 
de la un felinar, s-a aprins podul. Şi casa a început să 
ardă cu  pălălaie.  Urmatecu n-a mai aşteptat şi s-a 
repezit în curte. O boare de vînt stîrnit îi aducea din 
întuneric un miros acru de fum şi de foc stins. Omul 
atunci începu să strige 

— Mito! Cucoană ! Lefterică!! Ce e aici? Ce, aţi 
murit ? 

Şi numai dinele a răspuns, cu un lătrat înfundat, 
închis undeva. Iancu însă nu înceta. Striga şi căuta un 
drum, căci pe treptele obişnuite ale intrării erau îngră- 
mădite o mulţime de lucruri, al căror rost, prin beznă, 
nu îl putea afla. într-un tîrziu, la chemările lui zgo- 
motoase, îi răspunse un: „Sss ! Taci, pentru numele lui 
Dumnezeu !" Şi coana Miţa fu lîngă el. 

— Vino încoace, că scoli vecinii ! şi cu o siguranţă şi 
tristeţe în glas, ca o poruncă ce a supărat şi mai mult 
nerăbdarea bărbatului şi-i mări neliniştea, femeia îl 
apucă de braţ şi îl duse încet pînă în casă. 

Cînd îl văzu la lumina lămpii, speriat şi gata să 
strige, coana Miţa îi spuse răstit: 


82 


— Ne-a ars casa! Da, a ars în fund... Dar destul! 
Nu începe iar cu nebuniile dumitale, că nu e numai atît! 

— Da' ce mai e ? făcu el cu sfială. 

—- Fata şi-a rupt piciorul, şi Lefterică s-a prăpădit! 

Şi fața încruntată a coanei Miţa în cîteva clipe se 
destinse şi se lăţi în schimonoseala obrazului care trece 
înspre rîs sau înspre plins. Apoi veniră lacrimile, şi un 
geamăt înfundat, care în durere o schimbă pe femeie în 
copil, dădu măsura deznădejdii. 

într-o clipă Urmatecu se simţi împresurat ca de 
duşmani. Vru să se apere şi nu putu. Vru iarăşi să strige, 
să înspăimânte cu gura, ca de obicei, dar simţi că nu are 
pe cine. Fără să-i stea nimeni în faţă, trebuia să asculte 
şi să se supună. Toate cele povestite de soţia lui, şi mai 
ales neaşteptatul întâmplării se învîrteau în minte ca o 
morişcă. Deodată îşi aminti de Amelica. Sări şi, iarăşi 
strigînd, de parcă s-ar fi putut răzbuna de tăcere, zise 

— Ce-i cu fata ! Unde e fata ? 

Coana Miţa nu răspunse, dar îi făcu semn cu capul 
spre uşă. 

Greoi, Iancu porni într-acolo. în odaia Amelicăi erau 
strânse toate rudele, vorbind pe şoptite despre cele întîm- 
plate. Cînd l-au văzut, au tăcut, iar Amelica a închis 
ochii. 

— Ce are fata tatii ? rosti Urmatecu, apropiindu-se 
de pat. 

Privind-o sub plapuma umflată de perinele aşezate 
dedesubt, pe care zăcea palidă şi tăcută, el simţi căi se 
umezesc ochii. A încercat atunci să o mîngîie pe frunte. 
Dar Amelica, fără să-l privească, întoarse capul, se trase 
la o parte înspre perete şi gemu. lar Urmatecu rămase 
eu mîna întinsă. Simţea cum durerile cresc pentru el, 
ca o apă. Şi privind iarăşi înspre toţi „ăia" care erau 
prin casă, avu poftă să urle la ei şi să sfărâme ce-i cade 
sub pumni. Dar se stăpîni. Şi, cu acelaşi pas greoi, trecu 
iarăşi lîngă soţia lui, în camera vecină. Aci, coana Miţa 
l-a povestit că fusese doctorul, că Omul şi-a dat toate 
silinţele şi că mai aşteaptă şi el pînă a doua zi, să vadă 
ce se va întâmpla cu fata. Şi mai adaose că, dacă lucru- 
rile nu vor merge bine, vina nu e a lui. Şi spunea coana 
Miţa că doctorul a dat din umeri. La auzul acestor cu- 


83 


vinte, Urmatecu simţi că ameţeşte. Tot ce n-a putut îm- 
potriva nimănui zbucni deodată. Mînia şi mîhnirea de 
lîngă patul fiicei sale acum îi zvîrliră braţele în aer. Şi 
împotriva doctorului, care n-a spus cu siguranţă că fata 
lui se va face bine, îşi descarcă furia şi tînguirea dure- 
roasă de părinte care nu mai găsea calea Inimii înspre 
copilul său. 

— Dacă nu o vindecă, îl împuşce şi mă-mpuşc! răcni 
Iancu, deznădăjduit. 

Violenţa aceasta cu vorbă mare nu găsea preţ la coana 
Miţa, care-l privi lung, parcă acum îl vedea prima oară. 
Sub ochiul ei, bărbatul se zbătea în cuvinte umflate, după 
cum îi era firea la durere, dar se ştia şi urmărit, şi cîntă- 
rit. Şi privirea liniştită îl potoli cu încetul, ca o mînă. 
începea să simtă  Urmatecu că soţia lui acum ar mai 
aştepta ceva de la el. Şi o clipă şi o mirare îl opriră din 
zbucium. Se mira că şi lui i s-ar putea cere să mîngiîie pe 
alții, cînd, după cîte i s-au întîmplat, socotea că numai 
el are dreptul la mîngîiere. Dar cercetînd în el cu limpe- 
zime, se văzu vinovat. Şi, apropiindu-se de soţie, se aşeză 
alături, spunînd : 

— Toate ne-au venit deodată, Mito ! Cum s-a întîm- 
plat ?! 

Femeia îi povesti că, într-adevăr, din nebăgare de 
seamă, Amelica  aprinsese podul; că, la strigătele ei, 
nimeni n-a îndrăznit să alerge şi să-i vină în ajutor, afară 
de Lefterică. A trecut prin flăcări, a smuls-o pe fată şi 
i-a dat brînci pe scări, să o scape. In cădere, Amelica şi-a 
rupt piciorul din şold. lar el a rămas să scormonească 
prin pod. Căuta un lucru pe care îl pusese odată la păs- 
trare şi îl botezase, nici el nu ştia de ce, „,patul lui Napo- 
leon". Era o jumătate de ou mare de faianţă, pe marginea 
căruia stăteau în echilibru doi îngeraşi. Il aruncase dom- 
nița Natalia, fiindcă-i fusese trimis o dată, plin cu flori, 
Ide un necunoscut, şi îl strînsese Urmatecu ; dar Iancu îl 
aruncase la rîndul său, pentru că i-l ceruse Jurubiţa, şi-l 
strînsese Lefterică. Ce va fi adaos închipuirea lui acestei 
jumătăţi de ou cu îngeraşi şi ce va fi gîndit el despre îm- 
păratul francezilor, nimeni n-a ştiut niciodată ! Sigur însă 
era că ţinea mult la acest lucru, şi de frică să nu-i ia Ju- 
rubiţa urma, îl ascunsese în pod. L-a căutat cu înfrigu- 


84 


rare, pînă ce o bîrnă groasă, cu jeratic pe ea, l-a prăbu- 
şit. Cînd s-au suit pompierii şi au stins focul, l-au găsit 
pe Lefterică respirînd încă, dar fără cunoştinţă. înainte 
de apusul soarelui, s-a sfîrşit, şi nici n-a mai recunoscut, 
nici n-a mai Vorbit. Dădea numai semne, în neştiinţa lui, 
de groaznice dureri. Şi coana Miţa se ridică. Apucîndu-l 
iarăşi pe Iancu de braț, porni spre uşă, fără să mai spună 
un cuvînt. Urmatecu nu îndrăzni să se împotrivească. Au 
trecut un geamlie lung, au urcat în fund cîteva trepte 
si au intrat în odaia lui Lefterică, unde Iancu nu pusese 
niciodată piciorul. Era o încăpere mică, în care se simţea 
parcă mîna unei femei. Cîteva scaune şubrede, cu ciucuri 
de lînă colorată, un scrin cu o mulţime de nimicuri, două 
oglinzi împodobite cu funde de mătase şi un pat de bronz, 
cu dantele late şi scrobite ale cearşafurilor, mobilau în- 
căperea. Pe mescioare, lucruri de care nimeni nu se 
atingea : ouă roşii învechite, pahare tăiate din sare, amin- 
tiri de la Ocnele de la Slănic şi fotografii scoase pe tablă, 
de prin bîlciuri, stăteau ca podoabe. O luminare ardea, 
iar o perdea albă, ieftină şi curată, flutura prin ferestrele 
deschise. 

Urmatecu s-a oprit în prag, lăsînd-o pe coana Miţa 
să îngenuncheze lîngă fratele ei. Lefterică, care fusese 
liniştit toată viaţa, zăcea acum cu un zîmbet pe faţă. 
Gura şi ochii nu-i erau bine închişi, iar barba, pîrlită 
de flăcări, se mistuise, rămînînd numai cît o umbră. 
Capul se micşorase şi semăna cu al unui iepure de casă. 
Mortul era puţintel, înfăşurat în haina lui lungă şi nea- 
gră, cu mîinile ascunse în mînecile largi, pentru a nu i 
se vedea arsurile. O neorânduială nouă a întîmplării, făcută 
din vase uitate, din linguriţe şi foarfeci căzute, din sticle 
destupate ; se vedea dezordinea care schimbă, la moarte şi 
la mutat, lucrurile de la locul lor. Un ciorchine de liliac 
ascundea o arsură mare la urechea dreaptă, iar o muscă 
grea revenea cu zbor zgomotos mereu pe faţa mortului, 
pe un acelaşi loc al frunţii, de unde alerga de-a lungul 
nasului înspre gură. Urmatecu, privind-o, nu a putut să 
nu-şi treacă puternic palma pe față, scuturîndu-se de 
gîdilătură. Deşi coana Miţa desluşea cu simplitate şi 
bunătate cele cîteva lucruri care puteau să i se întîmple 
în viaţă şi ar fi fost înclinată să dorească în asemenea 


85 


împrejurări împăcarea şi înțelegerea, moartea fratelui ei 
o apropia atît de mult de el şi de soarta lui de totdeauna, 
încît, fără să vrea, cu ochii roşii, printre suspine, îi şopti 
soțului său, cu un glas fără intonaţie 

— Tii minte, lancule, cît ţi-ai rîs de el pe cînd trăia ? ! 
Săracul! A 

Urmatecu, fără să spună vreun cuvînt, ieşi, căci ace- 
laşi lucru îl frămînta şi pe el acum. Gîndul său rostit 
în acelaşi timp de Miţa, în fața mortului, îl îngrozi. Trecu 
pînă în curte, unde, în întuneric, începu să respire adînc. 
Nici nu se împlinise un ceas de cînd se întorsese acasă, 
şi multe lucruri la care nu se gîndise niciodată se năpus- 
tiseră asupra lui. Privea în dreapta şi în stîngă umbrele 
negre şi scunde ale caselor vecinilor săi şi dorea să li se 
fi întîmplat lor tot ce s-a abătut asupra lui. Nu-i ura, că 
nu-i cunoştea, dar le pizmuia liniştea în care îşi dormeau 
noaptea. Simţea că somnul lui n-o să vină în casa asta. De 
aceea, suind încet treptele de pe scară, şi-a chemat soția. 
I-a dat bani pentru cheltuielile de a doua zi şi a rămas 
tăcut şi ruşinat. 


— Vrei să pleci! Ştiu, îi spuse coana Miţa, că dum- 
neata tot nu eşti bun la nimic! Du-te, rămîn eu aici! 

Şi Urmatecu se bucură, de parc-ar fi fost iertat de-un 
păcat. 

De cum a ieşit pe poartă, sufletul i s-a schimbat. 
Strada încerca să adoarmă. Trecătorii erau rari. Pe la 
porţi stăteau de vorbă femeile, pe scăunele. Din cînd in 
cînd, se înfoia cîte un vînt iute, care făcea să foşnească 
plopii. Un miros dulceag de floare era risipit prin noap- 
tea înaltă, în fundul căreia licăreau stelele. Urmatecu 
mergea încet, simțind tot mai mult cum scapă de povară. 
Pe el ceea ce vedea îl făcea să uite uşor ceea ce văzuse. 
Aşa fusese toată viaţa! Şi acum, ajutate de depărtare, 
gîndurile i se aşezau în alt fel. Pentru înmormîntarea lui 
Lefterică o să dea cît trebuie, ca să-l îngroape frumos. 
Casa are să o repare, că bani are, ba o s-o mai şi mărească, 
pentru că tot îi mai trebuiau cîteva camere în fund, iar 
piciorul Amelicăi... Aci, o umbră întunecă bucuria cea 
nouă. Dar se risipi iute: Miţa era liniştită, şi doar ea a 
vorbit cu doctorul, şi apoi mai e încă o zi pînă să se ştie! 
Şi o zi multe aduce! Un singur lucru ştia : de acum s-a 


86 


WT 
li 


isprăvit cu şcoala fetei. Nu mai vrea să o chinuiască. Şi 
de învățat o să învețe şi acasă. Că e aproape fată de mă- 
ritat. Şi liniştea şi puterea se reîntorceau cu încetul în el. 
Pe măsură ce se simțea tot mai îmbărbătat, îşi încerca 
glasul cu un fel de mormăit prin întunericul şi pustiul 
străzilor, ca şi cum se pregătea să strige sau să înjure. 
Şi, astfel, tot ceea ce cu cîteva clipe mai înainte i se pă- 
rea greu şi de neînvins, acum i se părea deodată firesc şi 
uşor. Simțindu-şi siguranța ființei sale, se bucură şi, gă- 
sindu-se cu totul limpezit, se mîndri de el şi de mințea 
lui „Capul să trăiască !" rosti, în cele din urmă, cu ju- 
mătate de glas. Avea nevoie să se audă, ca pe cineva din 
afară de el, care să-i spună ultimul cuvînt! 

Cînd a bătut la uşa Jurubiței, toată călătoria de Îs 
Dunăre şi întîmplările ei îi erau departe în minte, de 
parcă s-ar fi petrecut cu ani în urmă. Proaspătă i se păru 
că e numai dragostea lor, ce ținea de atîta vreme. A bătut 
de cîteva ori pînă să-i deschidă femeia. Ea l-a întîmpinat 
în prag cu un simplu : 

— Ştiam că ai să vii, nene! sunînd ca o resemnare. 

Jurubița aflase totul de la servitoarea ei. Tudorică era 

la serviciu şi fusese şi la foc. 
' De la intrare, Urmatecu îşi luă iubita în brațe, aco- 
perind-o de sărutări. Apoi trecură în iatac. Jurubița nu 
se culcase. Pe o masă, un pătrat de cărți de joc întinse 
arăta o pasență întreruptă. Cîteva dulciuri şi țigări înce- 
pute dovedeau că femeia îşi trecea de urît. Gîndul că pe 
el îl aştepta îl îneîntă. Cuprinzînd-o iarăşi, o sărută pre- 
lung pe ceafă şi în părul moale, cu miros de levănțică. Ea 
se lăsa în brațe ca întotdeauna. Dar dacă Iancu i-ar fi 
putut atunci prinde privirea ce fugea peste umărul său şi 
se agăța în odaie de un lucru pe care nu-l vedea, s-ar fi 
mirat şi s-ar fi neliniştit de golul din adîncul ochilor ei 
negri. 


Urmatecu îi făgăduise, în gînd, lui Lefterică o înmor- 
mîntare frumoasă, recunoscător poate că a luat asupra 
lui nenorocirea cea mai mare. A doua zi, după ce s-a 
încredințat că fata o să scape şi nici măcar nu o să ră- 
mînă şchioapă, şi după ce cu o nouă mulţumire de sine 


87. 


a văzut că limpezile lui socoteli se adevereau, a pornit 
şă se ţină de cuvînt. S-a dichisit, reîntors la el acasă, în- 
delung, după cum îi era obiceiul. Acum, la lumina dimi- 
neții, toate urmele focului îl supărau mai puţin. Pînă şi 
mortul, pe care îl ştia în odaia din fund, nu-l mai neli- 
niştea. Calm, îşi făcea toate metehnele îmbrăcăturii, stri- 
gând slugile, trimițînd după coana Miţa, pentru că nu-şi 
găsea un nasture, înjurând în gura mare, încurcînd toată 
lumea şi glumind, ca şi cum nu se întâmplase nimic. 
Aproape de miezul zilei, porni. Pregetînd să umble strigă 
cea dintîi trăsură ce-i ieşi în cale. Birjarul îl în- 
itîmpină cu un : „Sărut mîna, coane lancule !" la care răs- 
punse : „Bună dimineaţa, băiete !" Şi mica întîmplare îl 
mulțumi. Era iarăşi una din mîndriile lui, pe care o amin- 
tea adeseori, spunînd că-l cunosc toți birjarii, chelnerii 
şi lăutarii din Bucureşti ! Stătu puţin, uitîndu-se la cai. Ii 
arătă birjarului că cel din dreapta se coseşte, dar îl lăudă 
de luciul scos din perie la ţesălat şi de curăţenie. Apoi se 
urcă, întârziind pe scară şi aplecînd trăsura sub greutatea 
lui. S-a aşezat la mijlocul trăsurii, foarte în faţă pe pe- 
rină, cu picioarele desfăcute. Pe genunchi îşi ţinea culcat 
bastonul. Cu el făcea semn, atingând umărul vizitiului. 
Privea cu mulțumire, din legănatul mersului, pe trecători, 
în soarele ce începea să se încălzească. Coti pe străzi, re- 
cunoscîndu-şi la fiecare pas Bucureştii cu care se reîntîl- 
nea. Largile privelişti ale Dunării, păduricile de sălcii, 
valurile galbene şi pline de spume, apoi neaşteptatul 
negru al nopţii de la el de-acasă — cu apă vărsată, cu 
murdărie, cu mobile aruncate, cu un miros acru de brad 
stins şi cu un mort scoțînd viaţa cea de toate zilele din 
obiceiurile ei şi trecînd înaintea tuturor prin grijile pe 
care le cere —e îi dădeau impresia unei reîntoarceri din- 
tr-o călătorie îndepărtată, care ţinuse foarte mult. Ca orice 
om legat de oraşul său, Urmatecu avea numai cîteva pri- 
velişti pe unde îşi purta viaţa. lubea mai ales, pe străzile 
dosnice, colţurile mai de curând clădite, aşa cum se întâl- 
neau prin Izvor şi pe Podul Giîrlei pînă la Piaţa Mare. 
Erau case cu unul sau două caturi, fără curte şi cu intrare 
prin gang. Mai întotdeauna prăvălia de la colț era o băcă- 
nie, pentru care lăcomia ochilor lui Urmatecu avea o mîn- 
gîiere. Ca o amintire din trecut îi venea mirosul de vin 


88 


Dao 


Vărsat, amestecat cu săpun şi untdelemn. Butoaiele înşi- 
rate lîngă uşă îl ispiteau şi mai arunca din cînd în cînd 
cîte o privire la ferestre, totdeauna la fel împodobite la 
toate băcăniile din mahalalele Bucureştilor : cu sticle în- 
şirate ca soldaţii, învelite în foiţă roşie, galbenă şi albas- 
tră, printre care atîrna un bec de gaz aerian. Casele aces- 
tea, cu cîte o tablă de doctor, de avocat sau de dentist la 
intrarea gangului, erau adeseori locuite de evrei, care, cînd 
se înstăreau, le clădeau după moda altor oraşe, întrebuin- 
țînd tot locul şi lipsindu-se uşor de curte şi bolta de viţă. 
Urmatecu n-ar fi stat pentru nimic pe lume în asemenea 
case, dar simţul lui practic îl făcea să bănuiască din chi- 
verniseala lor cum, odată cu ele, începea să crească nu 
numai un alt oraş, dar şi o altă viaţă de ţesute afaceri şi 
mari negustorii ! Şi lucrul acesta îl atrăgea. El, ca şi Ame- 
lica, iubeau strada, negustorească mai ales, cu ochiuri şi 
prăvălii de tot felul şi cu pietre curate. Drept spaţiu mai 
mare, le erau de ajuns curtea şi maidanul, iar ca prive- 
lişte, grădinile de la marginea oraşului, cu tei şi nuci, 
locuri de chefuri şi petreceri, unde o cîmpie ce începea, 
abia vălurâtă, strângea în cute de vilcele dîte un braţ de 
heleşteu, cu nuferi şi stuf. 


După această lume de dincolo de încăperi, măsurată 
de o viață întreagă, trăită prin colţurile tîrgului său, ve- 
neau, pentru viața trăită în casă, obişnuinţele lucrurilor, 
puţine, de care Urmatecu avea nevoie. Ceea ce se găsea 
pe la el prin sufragerie, de pildă : farfurii de papură, cu 
peşti şi vînat, de faianţă colorată, spînzurate pe pereţi; 
sau în salon, vase de flori şi etajere de stejar cu fund de 
porțelan şi un foişor de burg german desenat; sau halbe 
de plumb cu capace ; sau ceasornice de bronz oprite, pur- 
tate de doi cai de marmură ; sau mese turceşti de abanos, 
încrustate cu fildeş — toate erau daruri de la bătrînul 
baron, sau lucruri strînse tot de la el, să nu se piardă. Nici 
unul dintre cei care intrau în casa lui Urmatecu nu le ve- 
dea, pentru că nimeni nu le preţuia. Viaţa tuturor şi a lui 
trecea pe lîngă ele. Adevăratele lui lucruri — în afară de 
proprietăţi —erau în primul rînd hainele : apoi, banii, mai 
ales monedele de aur, şi cîte un ceasornic sau inel. lar ca 
lucruri de fantezie, avea un baston cu mîner de argint cu 


89 


monograma lui, un bici de patru cai înaintaşi şi o chitară, 
la care nu ştia să cînte decît un singur acord. Preţuirea 
citorva obiecte numai, din casa asta plină, Iancu o împăr- 
ţea cu soţia şi fiica sa. Şi ele ţineau mai mult la putini şi 
borcane cu imurături, dîndu-le zilnicele lor îngrijiri, decît 
la cadre şi dovoare ! Dar ceea ce îi atrăgea mai mult decît 
orice era viaţa vie, mai la îndemîna bucuriilor, decît cea 
trecută, greu de desluşit. De aceea, la ei, pe lîngă casă, îşi 
găsiseră un trai bun fel de fel de animale. De la pitpala- 
cii din ciur, atîrnaţi de-a lungul geamlâcului, şi de la Sca- 
tiii şi sticleţii din colivii şi pînă la rațele leşeşti şi găinile 
moțate din fundul curţii, păsările domneau aci, ca şi dinii 
şi pisicile. Iar iîn gîndul ascuns al lui Urmatecu, bucurîn- 
du-se în împrejurarea locului şi de o viitoare mărire a 
încăperilor, trăia nădejdea îndeplinirii unei vechi dorinţe, 
şi anume : clădirea unui grajd pentru încă o pereche de 
cai, de a cărei lipsă nu se putea mîngîia. 

La el în casă cărţi nu se vedeau ci numai dosare în 
birou. Toată lumea ştia, şi mai ales Amelica şi coana Miţa, 
că în ele dorm fel de fel de tertipuri, din care meşteşugul 
lui Iancu se pricepea să scoată bogății. Acest meşteşug ele 
nu îl înțelegeau bine, dar aveau simţămîntul că ar fi ceva 
foarte complicat, plin de taine şi puternic. De aceea, dosa- 
rele erau privite 'cu o anumită grijă. Erau strînse frumos 
şi şterse de praf, pentru a le scoate puţin din faţa de 
arhivă şi a le păstra ca într-o casă locuită. Amelica mai 
ales, avîndu-le în seamă cu răposata! Lefterică, învățase 
să vadă din ele şi o față juridică a tuturor celor care 
“veneau pe la ei. Maitoţi le erau prietenii, dar şi împrici- 
naţi, şi, mai curând sau mai tîrziu, clienţii lui Urmatecu. 
Chipul cuiului pe care ea îl cunoştea i se lega în minte de 
scoarţa dosarului, de culoare, de s'crisul numelui, de nu- 
mărul „şi de foşneala hârtiei lunguieţe, acoperită cu rânduri 
ide cerneală violetă, vorbind întotdeauna despre pogoane 
şi vecinătăţi şi sfîrşind cu (nedesluşite semnături de gre- 
fieri, în maldărele acestea de hirtii, toată ştiinţa lui Urma- 
tecu era deprinderea sa dea urmări, dintr-o veche practică 
de arhivar, trecut mai tîrziu portărel, procedura în forma 
executării ei. Cea mai mică neglijență a celeilalte părți era 
izbânda lui! Cu agerimea asta îl atrăsese pe bătrînul 
baron, cu ea îl legase şi din ea avea să-şi facă norocul! Şi 


la fiecare cotitură a vieţii, cît de neînsemnată, el gusta 
binefacerile priceperii sale. Asemenea plăceri nu treceau 
neştiute prin el; le simţea că sînt ale lui şi că sieşi şi le 
datoreşte. Băgase de seamă, în cele din urmă, că, legîn- 
du-le pe unele de celelalte, viaţa lui dobîndea un mers 
molcom, fără primejdii, ca un suiş abia simţit, pe care 
pasul ii era sigur, târând şi pe ai lui după el. Atâta vreme 
cît Urmatecu ţinea în mînă urzeala aceasta ce creştea 
neîncetat, nu se temea de nimic! Toate celelalte întîm- 
plări, ca, depildă, cele din noaptea trecută, cu puţin noroc 
şi cu bani, se puteau drege. Şi noroc avusese. Accidentul 
„fetei era ca şi trecut. lar moartea nu intra în socotelile 
lui! = ie j 
Acum cotea pe Podul Mogoşoaiei. Se simțea şi după 
legănatul mai lin al trăsurii, şi după mersul cailor, sunând 
în alt fel pe strada mai bine pietruită. Ulița era strimta 
şi gîtuită, în aşa fel încît oamenii se priveau de aproape. 
Aci Urmatecu începu să fie mai cu băgare de seamă la 
toți trecătorii. «Saluta adînc pe orice cunoştinţă cu vază, 
punînd numai cîte un deget la marginea pălăriei pentru 
ceilalți. Trăsura mergea încet. Lucrurile bătătoare la ochi, 
din ferestrele magazinelor scumpe, nu îi erau departe. Ii 
plăceau culorile vii. De aceea, de unde vreun magazin cu 
lucruri alese pentru bărbați îi chema privirea, se uita ol 
atenție, să nu uite nici obiectul, nici firma. A doua zi o 
trimitea „pe coana Miţa, pentru că ea se pricepea şi la cali- 
tate şi ştia să se tocmească ! 
) In faţa clopotniţei de la casele bisericii Creţulescu, 
unde strada era mai strânsă ca nicăieri şi era îngrămădită 
de prăvălii cu nume străine, opri. Coboriî şi intră într-o 
prăvălioară, în fereastra căreia privirea neliniştită sărea, 
neavînd pe ce să se aşeze. Era o îngrămădeală, ca de anti- 
car, de statuete, de tabachere, de pinteni, de cuțite de 
bronz, de vase de metal, printre care, cîteva coroane de 
mărgele umpleau locul. Aceleaşi obiecte erau zugrăvite şi 


pe tabla firmei, unde numele neguţătorului: Alois 
Schweickert,  Bronzuri şi  Coroane, stătea scris în litere 
negre. i i 


i  Urmatecu împinse uşa, dînd drumul la o sonerie care 
âl vesti. Din fundul încărcatei prăvălii, prelungită cu salo- 
nul cel mare al locuinţei întunecoase, înşirată de-a lungul 


91 


le făcea să se năpustească asupra lui Urmatecu, în româ- 
neasca lor stricată, cerînd fel de fel de lămuriri. Urmatecu 
le da, cu o ascunsă mulţumire de zarva pe care a adus-o. 
O simţea prielnică pentru ceea ce avea de gînd. în această 
frămîntare a Schweickerţilor, gestul său avea să cadă în 
plin. Neamţul nu va uita niciodată că înspre el s-a în- 
dreptat într-o clipă mare, iar ele vor povesti, cu siguranţă, 
coanei Miţa despre delicateţea soțului său. Şi cînd clipa i 
s-a părut coaptă, lancu zise: 


1 — Ei, şi-acum, Lică, adu o coroană de mărgele pentru 
biata nagodă ! Merită, săracu ! Dau cît o fi! 
i In severitatea leală a figurii sale în faţa morţii, 


Schweickert se lumină cu un zîmbet. Era una din cele mai 
frumoase biruinţe. Vedea, după visul lui negustoresc legat 
de mari sincerități, cum coboară din lumea boierilor de- 
prinderea cea bună şi se întinde în lumea cît mai largă a 
micii burghezii româneşti, pe care din recunoştinţă o 
iubea, după cum îl iubea şi pe Urmatecu, cu toate păcatele 
lui. De cînd îl cunoscuse şi se împrietenise cu el, vienezul, 
dintr-un simţ de devotament înnăscut şi dintr-o cinstită 
dorinţă de a face binele după mintea lui, se holărîse în 
taină să-şi ajute şi să-şi şlefuiască prietenul. La Iancu el 
iubea în primul rînd inteligenţa şi voinţa, puterea lui stă- 
ruitoare de a voi să ajungă într-o altă lume. îl vedea însă 
de multe ori stîngaci în căile pe care le apucă, după cum 
şi pentru bucurii îl simţea cu zări închise. De aceea, pe 
nesimţite, el stăruia să-l atragă în făgaşul gusturilor şi 
credințelor sale. Coroana de azi, Schweickert şi-o lămurea 
şi ca pe o înnobilare a lui Urmatecu în adîncul unei 
dureri, şi ca pe un sfat care cu încetul a ajuns să se 
schimbe în faptă. 

i  Liniştit şi sigur pe mişcări, negustorul aduse în fața 
prietenului o coroană nouă şi mare, sunînd sec din florile 
ei de sticlă. Erau pansele, imitate în liniile şi culoarea lor 
violet-închis, pe care vînzătorul o tălmăci ca pe una din 
cele mai alese culori ale tristeţii. In mijlocul florilor, o 
sticlă bombată, ca o lupă, aştepta viitoarea fotografie a 
mortului. Schweickert privi obiectul îndelung, cu duio- 
şie, apoi îl. oferi cu un gest scurt, dar hotărît, lui Iancu. 
“Acesta dădu cîteva bobîrnace, de încercare, florilor de 
mărgele şi mormăi tărăgănat: 


94 


— Spune tu, mă Lică, dacă nu ştiu eu să fac lucrurile 
boiereşte ! 

Schweickert zîmbi mulţumit. lar Mali şi Mili se bucu- 
rară şi-l lăudară. 

Din dealul Filaretului, înserările de primăvară tîrzie 
începuseră să aibă încremenelile de margini de lac ale 
frumoaselor nopţi bucureştene. Asfinţiturile fără o adiere, 
“frunzele nemişcate, liniile netede ale caselor, care, cu în- 
cetul, trec de la tighelul de foc la contururile tari de căr- 
bune ; turtirea de cîmpie în revărsare şi în linişte, ce 
istrăbate Bucureştii vara, înainte ca nopţile limpezi să 
aducă înălțimea — toate se resimţeau la cimitir. Inmor- 
mîntarea lui Lefterică întârziase din cauza drumului lung, 
şi acum, pe inserate, după ce sfîrşise ceremonia, jalnicii 
se căutau, rătăcind printre morminte. lancu Urmatecu, în 
poarta cimitirului, fuma şi aştepta', rezemat în baston. 
*Pornise de-acasă pe jos, după dric. După o bucată de drum, 
se urcase în trăsură, iar cînd au fost să ajungă, din nou 
a trecut în rîndul întîi, printre fraţi şi cumnaţi. La prohod 
nu luase parte, rămînînd să discute, ca să-i treacă de urit, 
ecu intendentul cimitirului cît produce o grădină de zar- 
zavat pe care acesta o avea prin împrejurimi. Măsurase 
apoi îngerii de ghips de la intrare ; numărase cîte bolți are 
zidul cel mare şi făcuse cîţiva paşi pe şoseaua Giurgiului, 
dar nu putu să meargă prea departe din cauza prafului. 
Niciodată nu i se păruse o înmormântare atît de lungă. Ar 
fi plecat bucuros, dar se temea de coana Miţa, de Amelica 
şi de ce au să descoase mai pe urmă muierile. Şi-apoi, nu 
voia să strice impresia pe care o iăcuse coroana de la el. 
“Nimeni nu se aştepta, nici coana Miţa, ca bietul Lefterică 
să aibă parte de aşa lucru boieresc la mormînt! 


i  — O fi nenea cum o fi —e° spusese chiar Lina, cum- 
nată-sa (botezată Mau de Iancu, pentru că era mofturoasă 
şi se sclifosea ca pisicile) — dar vezi, are suflet! 


Urmatecu auzise şi se bucurase, mai ales pentru că el 
şi cu Mau nu se prea făceau haz. 

Acum, însă, seara i se aşeza în jur, seară de vară, şi îl 
seca la inimă. In sufletul său liniştit de toate treburile 
izbutite, chiar moartea, care mai ţinea în rosturile ei 
ipămînteşti, trecuse. Se simțea bine! Şi în curăţenia de 
sticlă a amurgului, un neastîmpăr şi o poftă de goană şi 


95 


de dezmăţ îl cuprinse. Simţea că trebuie să scape, să dea 
drumul la ceva din el, să alerge şi să se obosească! Era 
ca un must şi un furnicar de viaţă, ce-i umpleau obrajii şi 
degetele şi îi întindeau şi îi netezeau pielea. Acelaşi gust 
de prăpăd, care-l ajungea primăvara şi pe care-l potolea 
cu un chef, îi tremura în încheieturi. 

Un brec mare, cu cai bine îngrijiţi, aştepta, tras la 
poarta cimitirului. Era brecul cu care Friţ, caretaşul, cu 
slujbă la palatul lui Vodă, prieten bun cu Schweickert şi 
cu ei toţi, adusese lumea lor la înmormîntarea lui Lefte- 
rică. 

Friţ şi Lică erau „nemţii ăştia cumsecade", după cum 
le spunea Urmatecu, şi de care se lega tot mai mult, fie 
la petreceri, fie în orice alte împrejurări. Friţ era berli- 
nez. Venise pe jos, adică într-o trăsurică uşoară şi înaltă, 
plină cu modele de cupele, de trăsuri, de sănii, de hamuri 
şi de şei, tocmai din fundul Germaniei, la începutul dom- 
niei lui Carol I. Şi în puţini ani ajunsese să umple stră- 
zile, la Bucureşti, cu trăsurile lui de tot felul, pe capra 
cărora vizitiii şi feciorii purtau livrelele boiereşti. Conu 
Ştefan, cu patima lui pentru cai mai ales, era bun prieten 
cu Friţ. Acesta îi născocea trăsuri pentru fel de fel de 
toane şi împrejurări : pentru vînătoare, cu un scaun pe 
patru roţi, ce se învîrtea în toate părţile; pentru drum 
lung pe moşie, cu o căsuţă bine închisă împotriva prafu- 
lui şi legănată pe arcuri moi, şi o aşa-numită „urlătoare" 
;— botezată de conu Ştefan — brişcă joasă, tăcută, uşoară, 
de înhămat cu un singur mînz şi cu două locuri: unul 
pentru boierul care mîna şi altul pentru ţiganul care 
cînta... bună la lumină de lună şi la iubit! Friţ înţelegea 
trăsnăile boierului şi pe ale muşteriilor săi şi le servea, 
priceput. Scund, bine legat, cu un ciuf de păr cărunt pe 
frunte şi cotlete zbîrlite pe obrajii rotunzi şi stacojii, sărea 
uşor pe roți şi pe capră, cu toată burta ce-i pornea de sub 
gît. Era bun la chef, ştiind să cînte frumos şi să bea bine. 
Şi brecul lui Friţ sta acum la poartă, parcă pentru pofta 
lui Urmatecu! 

i Cea dintîi care a ieşit din cimitir a fost Jurubiţa. 
Rochia neagră îi prindea şi mai bine formele, iar braţele, 
sub văluri, îi erau şi mai albe. Un parfum greu, obosit de 
căldură, îi plutea în jur. Cînd l-a văzut pe Iancu, parcă 


96 


s-a ferit şi şi-a împletit pasul. Urmatecu n-a pierdut-o însă 
din ochi. Va să zică, nu se înşela : Jurubiţa avea ceva, îl 
ocolea ! O mai prinsese încă de două ori : o dată, cu o pri- 
vire piezişă, măsluită în clipit de pleoape; iar a doua 
oară, cu cîteva vorbe, pe care abia i le-a înţeles, pentru 
că şi le omoriîse pe buze. Dar erau numai lucruri pe care 
greu le prindeai. Omul a şi crezut că-şi face doar păreri, 
căci de îndată ce se apropia de ea şi stăruia în vorbă sau 
mîngîiere, totul se topea. De aceea, acum, ca să o încerce 
în nedumerirea ei, îi trecu iute brațul pe după mijloc, cum 
nu se aştepta. Jurubița închise ochii şi i se lipi de piept, 
ca şi cum s-ar fi dat. El simţea fierbințeala trupului 
moale şi jilav sub stofele subţiri şi îmbălsămate. Şi gustul 
de iureş al lui Urmatecu crescu. De aceea, făcîndu-i vint 
puternic, o urcă aproape pe sus în brec, rostind c-un glas 
sănătos şi rotund: 


— Aruncă-te ! 

Curajul i se limpezise şi îşi hrănea singur pofta de ce 
o să se întîmple. Rînd pe rînd au venit Tudorică, Paula 
Zehi, Schweickert cu Mili şi Mali, Friț caretaşul, Ivanciu 
şi boier Lefter. Pe toţi, Urmatecu i-a urcat poruncitor, cu 
acel nerăbdător „,aruncă-te !" El însuşi sta pe capră, cu 
mîna pe hăţuri. lar cînd au apărut coana Miţa, cu cum- 
natul ei Jean, cu Mau şi coana Ţinea, mama mortului, 
Iancu a mai strigat vesel: 

— Noi o luăm înainte ! a dat bici cailor şi a pornit, 
ca nimeni să nu-l ajungă. 

Fugea, pentru că îi era oarecum ruşine de nevastă-sa, 
îi era silă de gura lui Mau şi-l plictisea dojana tontului 
de cumnatu-său. Strînsese ce putuse şi pornise în seara 
asta de primăvară să-şi dea drumul inimii. 

Brecul alerga prin praful moale şi gropile de la Fila- 
ret. Au trecut în zbor pe lîngă Cuţitul de Argint; au lăsat 
gara la stîngă, unde se aprindeau triste lămpile de la in- 
trare, au coborit în goană, şi cu o smucitură a lui Iancu, 
de care caii îşi aruncau capetele unii pe coamele celor- 
lalţi şi îşi stricau gura de zăbale proptindu-se în picioa- 
rele din faţă, ca de o prăpastie, au oprit la „Suzana". 

Sub o tufă mare de liliac, pe deasupra căreia începu- 
seră să sară stelele din înfiorarea plopilor, s-a întins masa, 
tăcută, cu o tristă cuviinţă, aşa cum se cade unui praznic 


97. 


7 — Sfirşit de Veac în București 


de înmormîntare. Cu toţi s-au spălat pe mîini, ca după 
mort ; apoi, cele dinţii pahare le-au vărsat pe pămîntui 
uscat, pentru cei răposaţi. Intre Jurubiţța, fără chef, şi 
Paula, dispoziţia lui Urmatecu crescuse iute. Repetînd pe 
multe glasuri, mai ales lui Schweickert : „Vezi, mă, ce e 
emul !*, de la un pahar la altul, vocea i se schimba, privi- 
rea i se aprindea. lar domnişoara Zehi îl admira. Cele 
cîteva lacrimi ale prieteniei, vărsate .pentru Lefterică, se 
duseseră cu totul, o dată cu imaginea lui, care semăna, 
faţă de ceea ce vedea şi o atrăgea la Iancu, cu un chip din 
apă lîngă o săpătură în lemn. Nu-l mai întîlnise pe Iancu 
din seara jocului de loton. Dar nu-l uitase. Dimpotrivă! 
Se mira chiar cum amintirea lui stăruie şi o chinuieşte. 
Firea ci, feciorelnică, romantică şi întirziată, cuprinsă de 
această patimă, izbutise să-i dea un fel de aiurare a sim- 
țurilor. Ele îl reaminteau şi-l chemau. Zgrunţurosul zidu- 
rilor de la şcoală, gros văruite ; lemnul pălimarelor cu 
aşchii şi neduri ; bolovanii din curte, unde piciorul se fră- 
mînta şi se chinuie — toate aceste dureri, îndurate cu 
greu de trupul slab al fetei, îi reaminteau de Iancu, şi mai 
mult de gîndul de bărbat şi de putere pe care ea îl lega 
de el ! Pînă la marginea suferințelor trupeşti ale domni- 
şoarei Zehi, ajungea o amintire cu care purta şi se închega 
acolo, din întreaga ei ființă, o icoană aproape eroică a lui 
Urmatecu, de care Paulina nu se putea dezlipi. Ochii ei 
mici şi oblici, spunînd bunătate şi o nesfîrşită naivitate, 
îl priveau cum se înfierbîntă neînfricoşat. Căci o anumită 
umbră de nelegiuire, de care ea se temea, plutea pentru 
Paulina peste ospăţul acesta, ce uita, prin frînturi de cîn- 
tece începute ici-colo, de mortul abia închis în groapa lui. 
Din cînd in cînd, Iancu îşi ciocnea paharul cu al ei, şop- 
tindu-i 

— Nu-i mai bine aşa, domnişoară? Ba-i mai bine! 
!Ei, atuncea, hai noroc! 

Apoi, ca şi cum ar fi vrut să o îmbărbăteze, o apuca de 
mîna uitată pe masă, o strîngea tare şi rămînea aşa cîtva 
timp. 

Paulina se simţea pentru prima dată, cu groază, stră- 
bătută de o nespusă fericire ! Lumina, ce se aşază pe frun- 


98 


tea oricărei femei în asemenea clipe, lăsa acum o palidă 
răsfrîngere pînă şi pe urîţenia ei. Urmatecu simţea înspre 
ea ca un drum deschis, pe care oricînd putea să apuce. In 
schimb, spre Jurubiţa trăgea numai din cînd în cînd cu 
coada ochiului. Femeia voia hotărît să nu vadă ceea ce se 
petrece lîngă ea. Găsea lucruri multe de spus soţului ei, 
Tudorică, adîncit în farfurie. Iancu însă n-o lăsa să-i scape 
uşor. Cînd 1 se părea că Jurubiţa, izbuteşte într-adevăr 
să-l uite şi să nu-l vadă, lega vorba cu Paulina. Apoi 
punea cîte o întrebare pe care o îndrepta tot înspre ea, sau 
o apuca de braţ. Jurubiţa tresărea şi se dezlipea de dege- 
tele lui, privindu-l ţintă, îndelung, tăcînd. lar după ce 
jocul acesta a ţinut mai multă vreme, femeia şi-a tras 
puţin şi scaunul de lîngă el, lăsîndu-se obosită pe umărul 
soțului ei. 

A — Mă rog, mă rog !... mormăi Urmatecu, apleeîndu-se 
ca numai ea să-l audă. 

La masă, fiecare îşi vedea de rostul său. Mîncînd, Mali 
şi Mili mărunţeau pe limba lor întimplările zilei. Friţ în- 
cerca un cîntec cu Lică Schweickert. Tudorică picotea, 
sătul, fără să înţeleagă stăruințele nevestei sale, iar Ivan- 
ciu, tăcut, îmbuca. Boier Lefter îşi dezlipi într-un tîrziu 
buzele. După ce îşi jelise nepotul şi finul şi îşi băuse ama- 
rul, spuse ca pentru el, cu o privire sticloasă şi tulbure: 

— Omul e ca oul ! Cade jos şi se sparge ! Asta e! 

Puţină oboseală şi o anumită stîngăcie la petrecere se 
lăsau pe cei de la masă. Unii nu voiau, alții nu îndrăz- 
neau să înceapă. Şi cîntecelor lui Friţ le era parcă teamă 
să urce. Chiar Urmatecu se simţi furat de gînduri. Dar 
deodată, nelămurit, urzeala de vorbe şi de gesturi dintre 
cele două femei îi stîrni. Şi dînd cu pumnul tare în masă, 
de săriră farfuriile şi se vărsară paharele, strigă : 

— Drepţi ! Nu dormiţi ! 

Toţi au tresărit. După o clipă de încremenire, rîseleîe 
şi-au dat drumul. Un țambal, care abia aştepta, ie-a răs- 
puns în surdină, cu un iz de cîntec vechi, dintr-un tufiş 
apropiat. Luna grea şi plină urca încet pe după case, albind 
frunzele şi potecile grădinii. 

— Să vie vin şi lăutari ! porunci Iancu înviorat. 


99 


Glasul lui Friţ, prinse p.itere. Simțind că de acolo o 
să înceapă, lăutarii s-au strîns în jurul lui, ascultînd un 
vechi cîntec de pădure şi dragoste germană, după care 
alergau să-i lege isonul, după ureche, 

i — Bravo, neamţule ! strigă Urmatecu, bucuros că s-a 
Spart gheaţa. Vino-ncoace, să te pup! 

i< Şi cu paharele pline, şi cu degetele ude de vinul rece, 
cei doi oameni s-au îmbrățişat îndelung la acest început 
de chef adevărat. 


VIII 


\\ întotdeauna cafeaua se servea in casa domniței Na- 
talia în salonaş. De acolo, prin toate uşile deschise, se 
putea vedea întregul cuprins al locuinței fără etaj, în- 
tinsă de-a lungul unei grădini. Ceea ce din prima clipă 
te mira în casa asta încărcată era impresia că toată lumea 
nu calcă, ci pluteşte. Lipsa de orice fel de zgomot, dato- 
rită covoarelor groase şi moi întinse pretutindeni, căp- 
tuşea casa cu o linişte în care vocile se auzeau limpezi, 
desprinse parcă de trup, dacă închideai ochii, şi tot atît 
de lămurit se auzeau ciripitul şi întrebările feluritelor 
păsări din colivii. 

Salonaşul era închis în draperii grele de catifea. Foto- 
liile, cu picioarele aurite şi întortocheate, legîndu-se în 
liniile lor de cadrele ovale ale portretelor, multe, aveau 
fiecare sub ele o blană. Etajere de lemn şi de bronz, 
şubrede şi înalte, abia ţinîndu-se drepte sub povara ni- 
micurilor de tot felul, daruri şi amintiri, încurcau col- 
țurile. Singur un pian mare şi veşnic deschis, încărcat 
de note, limpezea un loc, lîngă perete. Alături, o sofa, 
cu multe perine de mătase, se vedea a fi locul ales 
pentru citit, căci avea pe o măsuță o lampă înaltă cu glob 
mat, care dădea seara o lumină rotundă şi lăptoasă. 
Toamna, cînd uşile erau deschise la intrare,' vîrtejurile 
aduceau pînă în pragul salonaşului frunzele uscate, iar 
vara, de pe sofa, se vedeau trandafirii galbeni de lîngă 
usă. 


100 


Fusese o masă de regăsire. Convorbirile țesute din 
constatări şi amintiri, aşa cum se întîmplă după lipsa 
îndelungată a unei ființe, ce vine dintr-un loc de care 
tu însuți eşti legat, trecuseră încet cu oaspeții, fără a se 
întrerupe, din sufragerie în salonaş. Aci totul continua : 
şi vorba, şi serviciul amănunțit al ceştilor, dulciurilor 
şi țigărilor, făcut de mai multe slugi decît ar fi trebuit. 
Ca şi risipa lucrurilor, belşugul de servitori arăta că 
domnița îşi avea o viață foarte complicată, cu fel de fel 
de slujbe mărunte şi metode în desăvîrşirea lor, născo- 
cite mai mult să-şi omoare ceasurile de plictiseală decît 
să-i folosească. 


Baronul Barbu se ghemui, cu Fantoche în brațe, în- 
tr-un jilt. Domnița se întinse pe sofa, privindu-se în- 
delung într-o oglindă rotundă cu mîner de argint, care 
o văzuse aproape îmbătrînind, iar Bubi, rămas în pi- 
cioare, îmbrățişa totul dintr-o privire în care se regă- 
sea. Au fost clipe de tăcere. Un vînt de vară foşnea din 
cînd în cînd prin curte. 


— Ei, şi acum — spuse fiului său bătrînul baron, 
jucîndu-se mai departe cu Fantoche şi avînd şi can- 
doare şi tristețe în glas — după ce ne-ai povestit cîte 


toate de la Viena, pîrăşte-mă lui Natalie, c-abia aştepţi! 

Domnița, mirată, lăsă oglinda, privindu-l pe tînăr 
întrebător. 

— Ce? V-aţi certat? Aşa curînd? O femeie, Bubi ? 

e— Ba o idee, doamnă ! răspunse bătrînul pentru cel 
întrebat, neridicînd ochii din pămînt. 

— Papa exagerează, Taniţi ! (Era o poreclă, făcută 
dintr-o schimonoseală de nume încă din copilărie, cînd 
Bubi a vrut să-i spună domniței : tanti Natalie.) Nu e 
vorba de o idee, ci poate de un... sfat! 

— La bătrînețele mele — mormăi conu Barbu, hotă- 
rît să întrerupă — bine am ajuns ! 

Domnița îşi dădu seama că e ceva serios după taina 
păstrată de cei doi bărbați în tot timpul mesei şi după 
înciudarea glasului dintr-o parte şi liniştea şi siguranța 
din cealaltă. 

— Află, Natalie, că nu sînt numai nepriceput şi be- 
clsnic, dar sînt şi neomenos şi hapsîn ! adăugă bătrînul 


101 


baron, mai mult cu nerăbdare copilăroasă decît cu su- 
părare. 

— Dar nici nu ştiu despre ce e vorba, Barbule< 
spuse femeia. Care din voi vrea să vorbească, în sfîrşit? 

— El, mă rog, el! Eu iar ascult! Şi conu Barbu 
se clătină, ghemuindu-se şi făcîndu-şi loc în fotoliu. 

Bubi zîmbi. 

— E vorba de gospodăria noastră, Taniţi, adică a lui 
papa. Avere tot mai e, şi încă destulă, şi cred că —e 
nu vreau să spun mai bine chibzuită, dar altfel orîn- 


duită — ar putea să aducă mult mai mult decît aduce. 
Asta e tot! 

— Cunoşti tu toată averea ? întrebă domnita. 

— Da! 

— Şi de cînd? 


— De cînd m-am întors. 

— A ! Şi cine ţi-a vorbit despre ea? 

— Moş Dorodan! 

— Asta acum o aud ! sări în sus conu Barbu, dîndu-i 
drumul lui Fantoche să se plimbe prin casă. Cum de-a 
îndrăznît ? 

— îndrăznit ? ! răspunse Bubi, căruia i se răci glasul 
de o umbră de mînie. Da' eu nu sînt fiul dumitale, şi 
el nu e în serviciu la noi ? îl ştiu de cînd m-am pomenit! 
După atîta lipsă în străinătate, ce rău am făcut că am 
vrut să aflu şi că el mi-a arătat ce avere are tata?! 

Domnița, simțind ce are să vie, voi singură să des- 
chidă vorba, ştiind că în acest fel lucrurile se vor înăspri 
mai puţin. 

— Da' la Giurgiu, Bubi, cînd ai sosit, cine te-a pri- 
mit? Nu ţi-a ieşit înainte Urmatecu ? spuse ea privind 
înspre bătrînul baron. 

Acesta o aprobă cu un semn afirmativ, îi întoarse 
întrebarea din ochi şi aşteptă. Tînărul n-a răspuns în 
nici un fel, şi vorba dintre ei căzu. Bănuiala domniţei 
se întemeia : Bubi ocolea să vorbească de Iancu. Domnița 
Natalia se miră, şi lucrul i se păru nedesluşit. îi ştiuse 
pe vremuri prieteni, acum cîţiva ani, cînd Bubi fusese 
ultima oară prin țară. Pe Iancu îl cunoştea îndemînatic şi 
în a citi în oameni şi în a-şi cîrmui interesele. Era apoi 
prea puţină vreme, gîndi ea, de cînd se întorsese băiatul, 


le 


pentru a se fi întîmplat ceva, pe care să nu-l fi aflat. 
Dîrzenia aceasta tăcută, fără nici o explicaţie Ia Bubi, 
o plictisea, căci ei lancu Urmatecu îi era drag. De cînd 
luase treburile bătrînului baron în mînă, şi ea era liniş- 
tită. Veniturile pe care i le făgăduise prietenul său îi 
veneau regulat, ba, ceva mai mult, toate poftele i se 
înțelegeau şi se îndeplineau mai uşor şi de Barbu. Avea 
acest lancu un fel al lui de a fi şi de a pricepe din 
cuvinte abia rostite doruri de femeie străină de lumea 
lui, avea darul să prindă subţirimea unei clipe şi unei 
toane, ceea ce pe domniţă o uimea şi o îneînta! Apoi 
îi plăcea şi felul său de a fi, şi dragostea lui pentru 
Amelia, pe care o dorea, cu naivitate şi străşnicie, o 
cucoană. Toate aceste rosturi acum era pe cale să le 
strice Bubi, încordat, aşa cum îl vedea domniţa. O miră, 
fireşte, şi ideea şi faptul cu totul neaşteptat de a-l în- 
treba pe Dorodan despre avere, cînd Iancu Urmatecu îi 
ieşise înainte. Bubi nu ştia că bietul bătrîn nu mai însem- 
nează nimic şi că primeşte numai o pensie, fără a i se 
mai cere vreun serviciu în schimb?! Oricare ar fi fost 
pricina, domnița simţea cu intuiţia subţire a femeilor că 
de aci se va porni o neînțelegere mai mare decît sîcîiala 
de acum care îl necăjea pe bătrînul baron, greşit, de nu 
putea măsura destul de bine întîmplarea. Ce avea de 
gînd să spună Bubi, domnița nu aflase încă, însă orice 
ar fi fost, adus cu el de aiurea sau strîns în fundul 
sufletului, avea o introducere cu întîmplări nouă de acum 
şi de aci, şi ei în faţa acestor lucruri se găseau. Şi dom- 
nița iarăşi nu se înşela! 


Se petrecuse într-adevăr un fapt pe care nu-l aflase 
încă nimeni. A doua zi după sosirea lui, Bubi pornise 
într-o dimineaţă călduță de vară să-şi strîngă Bucureştii, 
în jur, de care i se făcuse dor. De la ei de acasă, din 
capătul de lîngă apă al Podului Mogoşoaiei, coti pe 
malurile Dîmboviţei, unde căruțele, venite de cu noaptea 
în oraş, poposiseră. Un fel de tîrg se înşirase în stradă 
printre paie risipite, aducînd un miros de sat, în care 
coşuri cu ouă uşoare şi limpezi, doniţi cu bradul din care 
erau făcute încă ud şi verde, scoarțe cu țesătură aspră 
şi bătătoare la ochi se întindeau printre paşii călătoru- 


103 


lui, ca o piaţă ce nu încăpea în Piaţa Mare, înspre care 
Bubi se îndrepta acum. Pe dreapta şi pe stîngă erau 
numai mărfuri ; din ele se umpleau cu vîrf coşurile ol- 
tenilor, ce porneau apoi pe străzi, cu gură mare, plescăind 
de pietre tălpile goale. Erau acolo de toate: maldăre de 
dovlecei cu floarea galbenă, fragedă şi neruptă ; morcovi 
lemnoşi şi cărămizii ; cartofi cu miros de pămînt; verze 
înfoiate, tighelite, pe frunze, cu picături de rouă ; cireşe 
sticloase ; crapi cu burţile pline de icre, cu aramă pe solz 
şi cercuri roşii împrejurul ochilor rotunzi ; lini pămîntii, 
cu o mireasmă de iaz; plevuşcă bună de ciorbă ; bibani 
de saramură şi coşuri multe cu plăşi pe ele, sub care 
topiau şi cotcodăceau găinile, în mirosul lor înecăcios 
de pene şi praf. 

Bubi călca rar prin revărsarea asta de roade, care, 
deşi înşirată pe pietre de oraş şi păzită de vardişti, 
arăta deodată plinul pămîntului, aşa cum la Viena de 
eurînd părăsită şi aiurea nu se mai putea vedea. Acolo, 
toată frumuseţea asta, gîndea Bubi, se pierde şi se as- 
cunde undeva. Spiritul său aprins şi iute, îmbătat de 
strada revărsată, de vară şi de un clocot tulbure, ce 
credea că-şi găsise drum pe cîteva poteci uscate de 


idei şi dogme învățate de la alții — colegi străini, cu 
frământate întîlniri prin colţuri de cafenea şi mici res- 
taurante în cartierele populare ale Vienei — acum abia 


căpăta puteri şi legături nouă. 

Cu Bubi se întîmpla cu totul în alt fel decît obişnuit 
cu cei care se întorc în ţară. Locurile regăsite i se pă- 
reau mai frumoase decît le lăsase! De aceea şi inima 
negustorească a Bucureştilor, pe unde drumul îl purta 
acum, tăind înspre Sfîntul Gheorghe, nu l-a bucurat 
mai puţin. Ochiurile de prăvălii, mici şi întunecoase, cu 
un bec de gaz aerian arzînd şi ziua în fundul lor, cu 
galantarele îngrămădite fără gust, îl făceau să zîmbească, 
pe lîngă amintirile Vienei, dar îi plăceau. Umblînd şi re- 
găsind, vedea ca un cuprins pustiu în faţa lui şi presim- 
tea o muncă mare ce îl aşteaptă, de care ar fi vrut să se 
apuce numaidecît. îl neliniştea mintea şi îl zorea. In el 
se împleteau visurile aduse cu locurile astea fără stră- 
lucire, dar puternice. Se uita cu drag la oamenii care 
mişunau pe ulițele înguste, cu feţele deschise, gata ori- 


104 


cînd să stea de vorbă şi să piardă vremea. Pe cei mai 
mulţi dintre ei îi vedea liniştiţi, în începutul acesta de zi 
luminoasă şi îmbelşugată de vară, în care se trăia cu 
puţin. Totuşi, Bubi ar fi vrut să se jertfească pentru ei! 
Simţea nevoia aceasta. Undeva — nu putea să-şi lămu- 
rească bine unde — în viaţa lor îi bănuia nefericiţi. Şi 
într-acolo ar fi vrut să alerge, să dea ajutor! Nepot al 
lui Dumitrache Barbu, boier înaintat la vremea lui, 
cu idei generoase, Bubi trecuse şi prin prietenii purtate 
în atelierele de pictură sau sălile de muzică de un tineret 
ce lega de multe ori, după obiceiurile vremii, idealul de 
artă cu un ideal umanitar. Fără să fi trăit astfel nici- 
odată, Bubi de multe ori se surprindea dorind o viață 
de lipsă şi de mizerie, ceea ce nu era decît tot o fantezie 
de boiernaş răsfățat. Se şi vedea în închipuirile decăde- 
rilor sale, îngrămădit cu tovarăşi obosiţi în cîte o în- 
căpere rece, seara, aducînd fiecare cîte ceva şi discutînd 
apoi pînă tîrziu noaptea planuri şi numai planuri de 
viitor. I se părea că numai de acolo poate ieşi un lucru 
într-adevăr mare. Şi gîndul fericirii pe care o întrezărea 
şi o purta cu el năzuia să îl înfăptuiască acum. Avea şi 
pe cei asupra cărora să le încerce! 

In drumul său, Calea Moşilor se strimta şi se întor- 
tochea. După un luminiş, la întretăierea cu bulevardul, 
strada se limpezea, din lipsa prăvăliilor. începeau curţile, 
care, fără să fie boiereşti, erau tihnite şi încăpătoare, 
cu aceleaşi case ca şi ale lui Urmatecu: ridicate de la 
pămînt, cu intrare de piatră şi fiare pîntecite la feres- 
trele subsolului. La Bucureşti, cînd a crescut o anumită 
lume ce deodată s-a înstărit, casele ei s-au risipit de-a 
lungul oraşului, de la Moşi la Cotroceni, şi de la Radu- 
Vodă la Şosea. Erau mai puţin încăpătoare decît ale boie- 
rilor, iar noutatea lor se cunoştea şi după grădini. Pomii 
erau puiendri, şi nu aveau încă nici tei, nici plopi bă- 
trîni, legănaţi în toate anotimpurile pe la porţi de aproape 
o sută de ani. în afară de curţi, străzile se întindeau şi 
se împlineau din casele mai modeste, cu curți lungi, cu 
doi ochi în drum (ferestrele scunde de dădeai iarna cu 
mîna în mormanele de zăpadă), învelite cu tablă, lucind 
ca zăvoaiele sub clar de lună, iar toamna, cînd se scutu- 


105 


rau pomii, acoperindu-se cu maldăre de aramă. Alătu- 
rate unele de celelalte, casele şi curţile întindeau oraşul. 

In calea lui Bubi, biserica Olari răsări deodată. Bine 
aşezată pe răspîntie, cu loc mult în jur pentru ocolirea 
din Vinerea mare, închidea în soare tare de vară întu- 
nericimile sale. Din uşă, mulțimea luminărilor aprinse 
părea mai mult belşug decît semn de credință în apele 
icoanelor de aur. Bubi intră şi rămase smerit în prag. 
în nici un fel îndepărtarea şi învăţătura cea nouă nu 
i-au putut strica sufletul. Acum, mulțumea pentru în- 
toarcere icoanei sale, pe care o vedea departe lîngă altar, 
rumenită de lumini. 

Cu ce judecată sigură sau cu ce presimțămînt va fi so- 
cotit Jurubiţa întîlnirea ei atît de grabnică, de aci, cu 
Bubi, ar fi greu de spus! Era, fără îndoială, o pîndă, 
a cărei hotărâre femeia o luase nelămurit, minată de 
atîtea lucruri ce trecuseră prin viaţa şi sufletul ei în 
ultimul timp. Ea era singura ființă din biserică, ştearsă 
de umbre într-un colț, unde aştepta în strană. Bubi, 
cînd a zărit-o, a simţit cum tot ce purta revărsat în el 
se strînge deodată ca o piatră din întreaga sa ființă. 
Tîmplele au început să-i bată.  Plutirea gîndului s-a 
spulberat, lăsînd în locul ei o mare emoție. Privind ne- 
sigur în colţul de întuneric care acum îl atrăgea, dădu 
din cap. Femeia a voit să înțeleagă că o cheamă. Şi 
trecînd cu paşi mici şi săltaţi pe lîngă el, a ieşit din 
biserică, aşteptînd şi clipind mărunt de puterea soarelui. 

Jurubiţa îşi îngrijise pentru această întîlnire toate 
farmecele, după o modă atrăgătoare. De la pălăria din 
vălurile căreia o păsărică verde parcă sta să-şi ia zborul, 
pînă la volanul lung, bătînd pămîntul,  nelăsînd decît 
din cînd în cînd să iasă de sub el botul ascuţit al ghetei 
mici, care necăjea piciorul şi necăjea şi privirea atunci 
cînd la paşi mai mari femeia îşi descoperea glezna, totul 
era ticluit să atragă, să ispitească şi să stîrnească îndrăz- 
nelile. Toate liniile ei erau pline şi rotunde : bucla de pe 
frunte şi de pe lîngă urechile descoperite ; umerii abia 
ascunşi sub o dantelă ; sînii chinuiţi în strînsori; şol- 
durile plesnind sub un corsaj ascuţit care le tăia, lăsîn- 
du-le să joace libere şi ghicite sub largile falduri. O 
umbreluţă, cînd strânsă, cînd deschisă, plină şi ea de ape 


106 


şi văluri, arunca pe faţa şi ființa femeii umbre şi culori 
ce mişcau şi înviau neîncetat toate liniile. 

Cînd i-a spus „bună dimineaţa", Bubi a simţit o 
strângere puternică de mînă mică, voind parcă să vor- 
bească. Apoi au plecat, unul lîngă celalt, cu pasul şi cu- 
vîntul rar, căutînd o potriveală de început în fiinţele lor, 
oa şi cum drumurile nu ar fi trebuit să li se întîlnească 
niciodată. El ţinea pălăria într-o mînă, pe care o legăna, 
ajutînd-o cu cealaltă pe femeie să sară sau să uree. La 
început o apucă de cot, apoi de subsuoară, unde degetele 
îi întîrziau, prinse de braţul ei, ce se lîpea tare de trup, 
ca pentru grija şi încordarea mersului. 

în asemenea împrejurări, cînd un bărbat şi o femeie 
ar sta mereu unul lîngă celalt pentru că simt nevoia, 
dar nu au nimic să-şi spună pentru că nu se cunosc, şi se 
sfieşte fiecare, aşteptînd ca celalt să înceapă, de obicei 
apropierea se face vorbind şi criticînd oamenii şi lu- 
cruri din afară. în felul acesta, părerile, cu încetul, încep 
să fie jumătăţi de mărturisiri şi de întrebări. Din tine dai 
cu măsură şi urmăreşti cum se aprinde sau cum moare 
cuvîntul tău în celalt. 

Bubi lăuda Bucureştii şi vara. Jurubiţa nu-l contra- 
zicea, dar zîmbea îngăduitoare, ca şi cum ar fi cunoscut 
multe locuri şi multe ţări. Simţea femeia că tocmai ce do- 
rea mai mult — evadarea din obiceiurile, din lumea şi 
dacă s-ar fi putut şi din oraşul ei — trebuia să ascundă 
mai bine. Mai mult asculta, aşteptînd clipa prielnică. 
Se mira numai, şi îi era necaz că întîrzie orice apreciere 
despre frumuseţea ei. Felul sfios de a fi al lui Bubi nu-l 
mai întîlnise. îl auzea, într-adevăr, vorbind cu căldură 
despre tot ce era în jurul lor, ba chiar cu oarecare avînt 
despre amintirile pe care de-acum le aveau amîndoi, 
ale călătoriei de la Giurgiu, şi din care şi pe ea, cu cîte 
o vorbă, se răsfrîngea dogoarea, dar nu-i er. de ajuns. 
Aştepta să se vadă mai bine prinsă de pofta şi îndrăz- 
neala lui. De partea lui, Bubi, de asemeni, nu ştia încă 
sigur ce să creadă. Potriveala întîlnirii (atît de puţină 
încredere avea în el) tot o mai bănuia în bună parte în- 
tîmplătoare. Şi deşi pentru prima dată simţea o puternică 
înclinare pentru o femeie, teama dojanei pentru un gest 
sau un cuvînt de dincolo de cuviinţă îl îngrozea. Mărtu-, 


107 


risirile fiindu-i astfel închise, singurul lucru ce-i mai 
rămînea era gluma, cu uşoare umbre de adevăruri stre- 
curate în ea. Şi Bubi începu să vorbească iarăşi despre 
călătoria lor, despre stăruinţele lui Urmatecu față de 
Jurubiţa, pe care le văzuse şi care dădeau oarecum de 
bănuit. Mai spunea apoi că în rudele de la Giurgiu el n-a 
crezut niciodată şi că toate îngrijirile şi răsfăţurile în 
mijlocul cărora a cunoscut-o îl fac să o creadă fericită. 
Cu acest cuvînt, femeia văzu, în sfîrşit, sosită clipa pe 
care o aştepta. Dar simți că nu trebuie să pară nici re- 
voltată, nici să vorbească prea mult la început, ci numai 
să se întristeze, lăsînd pe seama întrebărilor lui Bubi, 
ce sigur aveau să vină, destăinuirile ei. 

Astfel a urmat în primul rînd mărturisirea — pe 
jumătate — a legăturii ei cu Urmatecu, împodobită cu 
toate dezvinovăţirile, din care orice femeie are întot- 
deauna multe la îndemînă. Din tristeţea vieţii ei, greşit 
începută alături de soţ (căci despre cei dintîi ani ai tine- 
reții sale, încă misterioasă şi pentru familie, Jurubița 
urzi o poveste cu o înduioşătoare casă părintească de 
negustori cinstiți), zburdălniciile şi rîvnele anilor veseli, 
spunea ea, au aruncat-o prosteşte în braţele lui Urma- 
tecu, unde acum, lîngă o tiranie ce nu o înţelegea, îşi 
vedea irosindu-se zilele cele mai bune ! Apoi mai spunea, 
cu o încruntare din siprîncene şi un oftat ce i se oprea 
în gît, că se miră de încrederea pe care a căpătat-o de- 
odată în Bubi şi că, oricum, se simte mai bine cu sufletul 
mărturisit şi uşurat. Ştia, adăugă ea, că soarta îi e în- 
chisă, dar că nădăjduieşte, de acum înainte, să aibă to- 
tuşi o mîngîiere în prietenia cea nouă pe care o preţu- 
ieşte foarte mult. 

Drumul întors de-a lungul bulevardului îi scoase, nici 
ei n-au ştiut cum, în poarta Cişmigiului. Aci, femeia 
voi să se despartă. Avea de trecut prin grădină şi să 
urce apoi înspre casă pe una din acele străduţe înfundate 
şi rău pietruite ce se deschid din Popa Tatu. Bubi în- 
tîrzia, ţinînd-o de mînă şi privind-o adînc şi atît de 
puternic, încît nici el nu se recunoştea. îi ceru voie să 
o mai întovărăşească puţin, şi porniră din nou, de data 
aceasta iarăşi într-o tăcere grea, după ce firul abia prins 
al convorbirii fusese rupt de neaşteptata întîmplare. 


108 


Acum Bubi, după mărturisirea Jurubiţei, se  gîndea 
la Urmatecu şi stăruia să şi-l  reamintească. Deodată, 
omul acesta, uitat parcă, prin tot ce se întîmplase de 
la întoarcerea sa în ţară era deosebit de însemnat pentru 
el. Cît timp a fost în străinătate, nu i-a mai rostit nu- 
mele. Numai de cîteva ori, la Viena, cînd după şedinţe 
lungi prin cafenele, se închega şi în el tot mai mult fi- 
gura ideală a unui om nou, făcut din dezinteresare şi 
jertfă, pentru ca să-şi lege mai bine icoana, Bubi se gîn- 
dea la cine nu ar putea fi niciodată în acest fel. Şi fără 
să-şi fi putut da bine seama de ce (poate din contraziceri 
şi lipsuri prinse la omul acesta mai demult), întotdeauna 
îl vedea pe Iancu Urmatecu, cu mustăţile lui lungi, 
căzute pe obrajii revărsaţi din guler, cu buzele roşii, 
şi veşnic umede, cu părul înfoiat şi privirea neagră 
şi întrebătoare, şi mai ale.s cu hotărîre curajoasă de a 
vorbi sau a se mişca, păsîndu-i foarte puţin că mai sînt 
atîtea fire neştiute în jurul unei împrejurări prin care 
neapărat voia să treacă. Voința şi puterea se apropiară 
deodată de amintirile lui, ba, mai mult, de cunoaşterea lui, 
ca şi cum omul i-ar fi stat alături. Şi Bubi n-a uitat că 
a fost cîndva o vreme cînd se simţea în siguranţă lîngă el. 
Astfel, fără să vrea, se pomeni rostind deodată, pe gîn- 
duri, privind paşii regulaţi şi pămîntul. 

— Da, da, e un om tare Urmatecu! E un om deo- 
sebit în felul lui! 

Jurubiţa îl văzuse pe Bubi că visează şi nu-l tul- 
burase. Credea că se apropie de ea. Niciodată însă n-ar 
fi bănuit că are să rostească tocmai cuvintele astea! 
O înciudare bruscă o cuprinse. Pe Bubi nu se putea 
supăra, căci îl simțea că nu e de vină. Toată mînia ei 
se revărsă împotriva lui  Urmatecu. El stăruia între ei, 
el îi tăia drumurile, el, care n-a ieşit destul de urît din 
povestirea suferințelor ei. De aceea, văzu că a venit vre- 
mea să vorbească 

— Cît e de tare, numai boierul o ştie ! Dar o mai ştiu 
şi alţii ! spuse ea, dînd capul pe spate şi respirînd adînc. 

Bubi se opri cîteva clipe nedumerit. Apoi o întrebă 
rar, cu o hotărîre în glas: 

— ŞI... ştii şi dumneata ? 


109 


— Şi dacă aş şti, nu-i treaba mea! Şi-apoi mie nu 
mi-ar sta frumos să o spun! 

— Şi boierul cine e? E tatăl meu, nu e aşa? 

— Dar cine vrei să fie altul, că doar unul avem! 

Pornită acum pe calea aceasta, Jurubița se gîndea la 
toate. De aceea a pus un anumit înțeles în cuvintele 
„că doar unul avem !" Voia să-l facă să priceapă pe 
omul ce-i mergea alături că, deşi ea nu are nimic de 
împărţit cu conu Barbu, totuşi o anumită obişnuinţă şi 
un respect ce-i poartă o fac să-l privească drept al 
lor, ca stăpîn. Asta o învățase tot de la Urmatecu. îl 
auzise întotdeauna cum le spunea la cumnaţi şi la rude 
mai tinere că e bine să te aţii pe lîngă o curte şi să te legi 
de un boier. Şi dacă ai făcut-o, să le-o şi spui, că rău nu 
ți se poate întîmpla. Şi Jurubiţa nu se înşelase. 

Deşi clipa îi era tulburată mai adînc, o plăcere nelă- 
murită a trecut iute prin Bubi. S-a simţit alături de 
tatăl său şi el stăpîn la curtea lor, şi încă recunoscut de 
femeia pe care o dorea. A simţit deodată bucuria că va 
fi mai uşor, mult mai ilşor să o aibă ! Dar nelămurirea şi 
îndoiala de mai înainte, cu privire la Urmatecu, s-au 
întors iarăşi. Acum omul închipuirii sale de la Viena i 
se apropia tot mai limpede. Asta e! Celalt e o amintire 
copilărească şi atît. „Femeia aceasta ştie multe şi a în- 
durat multe", îşi spunea Bubi, aruncînd o privire caldă 
înspre Jurubiţa. 

în el se amestecau acum impresii vechi şi necazuri 
nouă împotriva lui Iancu. Bănuieli de tot felul i se între- 
tăiau în minte şi o curiozitate, pe care abia o putea stă- 
pîni, erestea. 

— Şi nu vrei să te hotărăşti să-mi spui ceva măcar? 
întrebă el cu un glas în care era şi mîngîiere. 

Femeia tăcu. 

—Vrea să zică, n-ai pentru mine nici urmă de prie- 
tenie ! adăugă Bubi iarăşi peste puţin. 

Jurubiţa ridică privirea ei gălbuie şi caldă. Se uită 
la el adînc şi spuse: 

— Dar de bătrînul Dorodan îţi mai aduci aminte? 
Ţine mult la dumneata ! Ştii că tot mai trăieşte 1 De ce 
nu te duci să-l vezi? AS 


ri© 


Şi strîngînd iute şi tare mîna tovarăşului său de drum, 
fugi. Ajunseseră. Locuia într-o casă mică, ascunsă între 
tei şi salcîmi. După cele două ferestre de la stradă, 
joase, şi după perdelele lor albe şi scrobite, se putea 
ghici gospodăria ei, rânduită şi curată. Bubi abia a mai 
avut vreme să întrebe, la întîmplare: 

— Pot să mai vin să te văd? 

Pentru ca femeia, ascunsă după crengi de leandru şi 
talgere înalte de floarea-soarelui, să-i răspundă bucu- 
ros 

—* De cîte ori vrei! 

Apoi o uşă se trînti şi o perdea abia de se dădu la o 
parte. Din casă, Jurubița îl privea. Ştia că a spus ceea 
ce trebuia să spună. Se gîndea la Urmatecu şi la ce ar fi 
în stare să-i facă, dacă ar afla că a rostit numele bă- 
trînului Dorodan. Şi se bucura de mînia lui Iancu. întîl- 
nirea cu Bubi mersese cam greu, dar simțea că a jucat 
bine. Era mulțumită. L-a privit pe Bubi, de după per- 
dea, cum s-a îndepărtat încet şi îngîndurat. Apoi a 
început să se dezbrace. Aşeza fiecare lucru, bine scuturat, 
la locul său, într-un garderob lucios de nuc. Pălăria, 
lîngă umbreluță; ghetele, dedesubt, iar pe două cuie 
de lemn, întinsă şi înfoiată, rochia, mîngîiată cu drag, 
în toate volănaşele ei. Panglicile late şi roşii, cu care 
fuseseră trase rufele cele bune, de parcă ar fi trebuit 
să fie văzute de cineva, le-a scos, le-a împăturit şi le-a 
aşezat între batiste. Robotind, numai în cămaşă, femeia 
intrase în garderobul cel mare ca într-o odaie. Trecea 
uşor mîinile peste toate cîte purtase, strînse acum într-un 
maldăr de culori. Un miros greu de garoafă şi paciuli se 
risipea din încheieturile vechii mobile. Jurubiţa mîngîia 
ceea ce avea şi se gîndea zîmbind la ceea ce o să mai 
aibă ! Şi la gîndul acesta începu să cînte cu un glas în- 
delung tremurat, pe note pline şi cuvinte de dragoste... 


Tot într-o casă de-a Bărbilor, nu departe, pe cheiul 
gîrlei, deasupra unei fierării, locuia Ioachim Dorodan. 
îl uitaseră acolo şi oamenii, şi vremurile. Numai neliniş- 
tita şi neîncetata groază a lui Urmatecu, de omul acesta 
slab şi blînd, i-l aduceau aminte. Umflatu trăia îngrijit 
de o nepoată, care descurca cum putea mica lor gospodă- 


111 


rie din pensia pe care o primea unchiul său de la conu 


Barbu. Bătrînul Dorodan nu mai vrea să iasă din casă. 


El, care a alergat o viaţă întreagă cu brişcă de la o moşie 
la alta a boierului, acum se mulțumea să stea ceasuri 
întregi şi să privească peretele de deasupra divanului, 
unde ca o floare, erau bătute în ţinte fotografii vechi, 
făcute de baron. Multe erau iscălite. Toate purtau anul 
pe ele, cele ale lui Bubi mai ales, la toate vîrstele, Doro- 
dan le privea, fuma ţigară după ţigară, şi gîndul, greoi, 
abia de i se muta de pe una pe cealaltă, ca o muscă le- 
neşă de vară. In casă plutea întotdeauna un miros de ca- 
fea fiartă de curînd, pentru că Umflatu era un mare 
cafegiu. Era singura lui patimă. Ea îl ţinea treaz din pico- 
teala ce-i venise, ca o boală, o dată cu tristeţea adusă de 
Urmatecu în viaţa lui. 

Cînd l-a văzut pe Bubi intrînd, puţin plecat, pe uşa 
cu hîrtie colorată la geam, ce dădea din capul scării 
înguste şi drepte în odaia lui, Dorodan a încremenit, 
rostind într-un tîrziu, cu un glas gîtuit, de bucurie 

—- Sfîntu Gheorghe s-a întors ! 


întotdeauna în viața lui modestă şi cinstită el a ames- 
tecat treburile şi socotelile lui cu o linişte şi cu vorbe 
ce-i veneau dintr-o neîncetată citire a Vieţilor Sfinților ! 
Cu „rumânii" pe moşii (cum le spunea ţăranilor), cu ne- 
gustorii şi cu boierii, o limbă şi o rostire aşezate şi neaş- 
teptate prin ton şi cuvinte îi tălmăceau buna-credinţă 
şi cuminţenia. lar în clipele sale solemne, el avea şi 
izbucniri din acestea, în care îşi împletea viaţa cea de 
toate zilele cu viaţa din fața icoanelor. Simțămintele, 
ca şi lucrurile pe care le strîngea, puţine, trăiau nedes- 
părţite în el şi pentru el. Un pahar de argint de cumi- 
necătură, de pildă, sta alături de o tabacheră de la bă- 
trînul baron, pentru că el nu ştia să le deosebească în 
dragostea ce le purta. Lipsurile şi uitarea, grea de umi- 
linţi de cînd Urmatecu pusese mîna pe administrarea 
întregii averi boiereşti, adînciseră şi mai mult, la el, 
purtările ajunse aproape nefireşti. 


De Bubi întreba mereu prin nepoata sa, şi întotdeauna 
i se răspundea că nu s-a întors şi că nu se ştie cînd vine. 
Bătrînul îl aştepta ca "pe o mîntuire ! Viaţa lui searbădă 
căpăta o zare numai prin ziua reîntoarcerii lui Bubi. Şi 


112 


acum îl avea în față ! O nădejde palidă — nădejde de om 
bătrîn, întreţesută'cu frici şi amintiri urîte — mai pîl- 
pîia încă în el. Se ridică, făcu doi paşi înspre noul-venit, 
şi, luîndu-i mîna să o sărute se prăbuşi în genunchi, cu- 
tremurat de un hohot de plîns. Bubi nu se aştepta la o 
asemenea primire. Nu-l mai văzuse de mult şi începu să 
creadă că va fi foarte greu să afle ceva cu rost de la 
bătrînul acesta, frînt şi maniac. Privind în jur, se îngrozi 
la gîndul că poate l-ar sili cineva vreodată să locuiască 
în încăperea asta peticită, mai tristă decît cea mai cum- 
plită mizerie. Era în lucruri vechi — feţe de mese, cadre, 
chibritelniţe, cutii — în păstrarea şi aşezarea lor, o mâ- 
runțire, o orbire şi o încredere ce dădeau şi înduioşare, 
şi deznădejde ! Bubi se mîngiia, socotind că bătrînul nu 
simte nimic din toate acestea! Şi aproape că începuse 
să-i pară rău că venise şi că o ascultase pe Jurubiţa. 
Fără să spună o vorbă, se aşeză la masă totuşi, lăsînd să 
moară ecoul cuvintelor cu care a fost întîmpinat. Doro- 
dan a rămas în genunchi, căzut pe coate, cu fruntea în 
pămînt. Erau ca doi oameni ce nu ştiau unul de celalt 
în tăcerea grea aflată în odaie. Bătrînul oftă şi ameţi. 
Privirea îi scăpă de pe lucruri, cum el însuşi a alunecat 
de pe mîna şi inima lui Bubi. Se simţea dus pînă la 6 
prăpastie neagră, dincolo de care nu mai vedea nimic. 
Gemu şi îşi mototoli faţa cu o strîmbătură, ca şi cum ar 
fi vrut' să' stoarcă din frunte un strop de lumină. Şi, 
într-un tîrziu, se mişcă. Bubi nu l-a văzut, dar l-a auzit 
cum se lupta să se ridice. Şi bătrînul, de-abia aşezat pe 
picioarele lui şubrede, trecu încet înspre fotografiile din 
perete. Şi făcînd un gest larg peste ele, zise 


— Pe toate le am ! Te am, coane Bubi, de cînd erai 
cît o lingură! 

Şi o curiozitate îl cuprinse şi pe tînărul baron. Se 
apropie de fotografii, pentru a se privi în colecţia cea 
mai completă a chipurilor sale, din care multe nu-i plă- 
ceau. Privea în viaţa lui trecută cu sentimentul oame- 
nilor tineri, care bucuros ar tăia anii palizi şi fără inte- 
res, ştiind că mai au foarte mulți înaintea lor. >! 

Se aflau unul lîngă celalt. Moşneagul era cu mîna" 
întinsă, tremurînd : 


113 


— Uite aşa erai, cucoane, şopti el, cînd a venit tîlha- 
rul la noi! Că eu pe la curte n-am mai dat şi nu te-am 
mai văzut de atunci! 

Bubi îl privi mirat. Bătrînul înţelese şi, bucuros că 
a mai găsit un fir de viață între ei, începu 

— Da, da! Era pe vremea procesului cu unul Buhor! 
Cîte nu făcuse conu Barbu şi cît n-am alergat şi cu? 
Era doar vorba de două mii de pogoane spre Baia-de- 
Aramă, cu moară şi iaz. Cîştigasem pe hotarul rîului de 
la un rumân pînă-n firul apei şi mă muncisem doi ani 
cărînd la bolovani, pentru o crescătorie de păstrăvi. 
Boierul pe atunci şedea mai mult la Viena, că dumneata 
erai mic. Mi-a depeşat într-o zi să-i trimit bani. L-am 
găsit pe Buhor. Avea negustorie mare în gura Oborului. 
Mi-a dat, dar eu drepturi la tăiatul pădurii. Am întrebai 
pe boier, tot cu depeşă, şi pe depeşă mi-a răspuns că da. 
De-atunci a intrat omul dracului pe moşie ! Socoteli cu- 
rate niciodată n-au fost .' De cîte ori spuneam boierului 
să dăm ce datorăm, numai să scăpăm, nu se învoia, că 
dumnealui lua bani mereu şi n-avea timp de socoteală. 
Pînă ce, într-o bună zi, boierul a cerut iar, dar Buhor 
n-a mai dat. Şi atunci, am început cu judecata ! Ne-am 
judecat la Severin, la Craiova şi aci, la Bucureşti. Pro- 
cesul lam cîştigat, însă numai cînd a început tîlharul 
cu tertipurile, că eu d-astea nu ştiam ! Şi de-atunci cine 
l-a mai scos pe conu Barbu din ghearele lui?! Cu cel 
care îți ia veşmîntul nu te pune în pricină nici pentru 
cămaşă ! 


Şi bătrînul lăsă să-i cadă braţul, trăgînd peste fier- 
berea amintirilor cuvintele aceste din Evanghelie. 

Bubi începu să desluşească cine era Ioachim Doroban. 
Tînărul măsură deodată nedreptatea ce i s-a făcut şi îl 
cuprinse o ruşine pentru cele cîteva clipe trecute de la 
sosirea lui cînd, după cuvintele ciudate, ce l-au întîmpi- 
nat, se purtase cu moşneagul acesta de parcă ar fi 
fost un copil sau un nebun. Odăiţa, dimprejur, nu închi- 
dea numai o tristeţe cu care n-ar mai fi dorit să se 
mtîlnească, ci viața amarnică a unui om pe care îl simțea 
tot mai aproape ! De aceea, îi întinse amîndouă mîinile 
şi s-au aşezat pe divan, ca doi buni prieteni ce se iu- 
besc mult. i 


114 


Gîndul bătrînului, însă, biciuit de întîmplarea cea 
mare, scormonea cu limpezime pînă în adîncul vremii. 

— Acum ştiu sigur că tot băiatul lui Gherasie măce- 
larul e ! Am căutat eu mai tîrziu, zise el cu tonul unui 
om care vine cu o plîngere şi-şi cere dreptate. De la 
început m-a minţit, de la uşa lui conu Barbu, şi aşa a 
rămas ! 

Şi Dorodan se porni să povestească multe şi de toate. 
Cunoştea pas cu pas viața lui Urmatecu. După părerea 
bătrînului, fiecare lucru cumpărat de Iancu făcuse un 
gol în averea baronului. Casa cu care se mîndrea atît, 
grajdurile, mobilele, şcoala fetei, zestrea ei, pe care înce- 
puse să o pună la o parte, chefurile mai ales şi ibov- 
nica de cumnată-sa ! 

Pe Jurubița, Dorodan o ura. Vorbea cu gura plină 
de prefăcătoria şi necinstea ei. (Şi Bubi se gîndea că fe- 
meia nu l-a cunoscut îndeajuns de vreme ce l-a îndrep- 
tat, din inimă bună, înspre el.) lar cu privire la cuvintele 
de ocară pe care le auzea pe socoteala ei, Bubi simţea 
cum ele nu se topeau cu totul în cugetul său, ca cele pe 
care le află despre Urmatecu, de pildă. Ceva în el li 
se împotrivea şi îi spunea nelămurit că bătrînul, aci, 
nu are dreptatea întreagă. O apărau pe Jurubiţa, la Bubi, 
din amintire, parfumul sinului încălzit de vară, puterea 
braţului ce i-a strîns vîrful degetelor lui sfioase şi în- 
treaga-! fiinţă, supărătoare în străduinţa ei. Şi, totuşi, 
lucrurile povestite de Dorodan îi dădeau o aprindere. Era 
în el un simț al dreptăţii şi al cinstei, dar mai ales o 
înciudare de răsfăţat, căruia cei din jurul său i-au făcut 
toate gusturile. Cu oamenii, Bubi avea nevoie de la în- 
ceput de mari sincerități. El dădea tot, dar îi plăcea 
să umble, la rîndul său, prin alţii, prin viaţa lor, şi 
nimeni să nu se supere, şi toată lumea să-l îngăduieî Cu 
Urmatecu simţise de mult că lucrul acesta nu era cu 
putință, încă de pe vremea primelor sale destăinuiri. Şi 
Bubi nu uitase! Acum îşi dădea seama că de atunci, de 
cînd îi vorbea de blonda lui, Mitzi, şi Urmatecu rînjea, 
se aşezase în el ca un frig şi o pică. Vedea că ele îl mina- 
seră, în zilele de încercare ale Vienei, să cheme imaginea 
lui Iancu, voind să vadă pe cel ce nu trebuie să fie. -Şi 


115 


iată că, în aprinderea aceasta nerăbdarea de a începe o 
luptă pentru alţii, de a veni în ajutorul celor pe care 
i-a întîlnit pe stradă puţin mai înainte, şi despre care 
gîndea că nu poate să nu fie nefericiţi, căpăta o faţă. 
Bubi simţea cum sporeşte, cum trăieşte! mult mai plin ca 
pînă acum. Ştia că, pe vorbe şi fapte, Dorodan şi Jurubiţa 
se ciocneau. In el, însă, ei se legau ca două puteri, 
hrănindu-i starea aceasta nouă şi vie, după cum, desi 
potrivnic ridicat astăzi cu hotărîre în faţa lui, Urmatecu 
îl stîrnea la fel. 

Şi tînărul înalt, cu gesturi grăbite şi ochiul aprins, 
îl luă la subsuoară pe bătrîn, strîngîndu-l lîngă el şi 
acoperindu-l cu trupul. Moşneagul se ghemui ascultător 
ca un copil fricos. Bubi se simţi mare şi mulţumit! Simţi 
că ce trece prin el acum dorea de mult, fără să ştie. Nelă- 
murit, gelozise pe omul de afaceri al tatălui său pentru 
siguranţa lui şi mai ales pentru cît de bine şi de ocrotit 
lingă Iancu s-a ghemuit şi el odată. Acum însă îi venise 
şi lui rîndul să ocrotească, şi parcă ar fi şi voit de în- 
dată să plece, să se măsoare cu celalt. 


In îmbrăţişarea aceasta, doar bătrînul Dorodan vor- 
bea mereu. Trebuia să-i povestească ani întregi. Cuvin- 
tele căpătaseră un fel de cîntec, pe care Bubi nu mai 
căuta să-l desluşească în cuprins. Ce ar mai putea adăuga 
faptele şi povestirile stării lui de acum, înaltă, puternică 
şi nerăbdătoare ? Numai din cînd în cînd auzea o aceeaşi 
frază, rostită neîncetat de moşneag : „Aşa a făcut, că îi 
era frică de sărăcie !" Toate tonurile se strecurau în 
aceste vorbe ale lui Dorodan. Le rostea tare, sau în 
şoaptă ; cu taină, sau răspicat; cu frică, sau bucurie; cu 
şovăire, sau siguranţă. 

După cîtva timp, stăruința acestei fraze risipi îmbă- 
tarea lui Bubi, silindu-l să-i cerceteze înţelesul. Şi sufle- 
tul său, nesigur şi moale, bîntuit veşnic de o îndoială, 
trezit, destramă, în şovăiri, puterea din jurul său. I se 
păru că refrenul lui Dorodan sună ca o proorocire miste- 
rioasă. Se simţi deodată încolţit de un necunoscut pe care 
îl uitase şi care venea înspre el din toate părţile. înăl- 
țimea de entuziasm unde a stat o clipă se îneca în apa 
mare şi tulbure de şovăieli. Şi, descleştîndu-şi braţele de 


116 


pe umerii bătrînului, începu să privească neliniștit prim- 
prejur, ca şi cum, deodată sufocat, ar fi căutat aer şi un 
Jiman. 

Atunci, însă, pe fața bătrînului părăsit, Bubi citi o 
spaimă şi o încremenire. Era ca o dojana, nu atît că îl 
părăseşte, cît, i se părea lui Bubi, de ființa afinată pe 
care o purta în el. Decăderea asta din curaj, dojana mută 
a înfăţişării lui Dorodan, toate l-au cutremurat. Şi sufle- 
tul său| ce luneca uşor, schimbat de drumuri, iarăşi 
înviorat în putere, călătorea acum într-o reîmprospătare 
a nădejdii. Aflase tot ce voi să ştie. Ba, ceva mai mult 
lăsase să i se taie inima adînc, s-o încerce dacă mai duce 
sînge bun în ea. 

Tîrziu, cînd s-a despărțit de moşneag, rămas zîmbitor 
în capul scării, Bubi, simțind încă întreg în el ultimul 
său curaj, şi-a dat seama că aci trebuie să se mai în- 
toarcă, pentru sfat şi putere. Acum, însă, tot mai avea 
nevoie să se limpezească! 


Lupta ce se dădea în el, tînărul n-a purtat-o cu min- 
tea. Simţea că dacă ar începe să judece, sub cleştele pu- 
ternic al raţiunii, ar sfărîma o mulţime de lucruri gin- 
gaşe, care alcătuiau lumea zbuciumului şi nelimpezirii. 

De aceea, el lăsă să se aşeze şi să se roadă impresii, 
sentimente şi gînduri, purtîndu-le numai şi nesilindu-le 
cu voința să intre în tipare. Simţea că numai în acest fel 
va putea stăpîni învălmăşagul pe care-l ducea în el. 

Din camera lui înaltă, plină de mobile grele, de co- 
voare, învăluită în draperii lungi de catifea, prin feres- 
trele deschise, Bubi auzi, în noaptea liniştită şi încreme- 
nită sub stele, glasuri ce se strigau pe marginea gîrlei 
în spatele casei părinteşti. Şi se gîndi cum o fi ceasul 
acesta de noapte în căsuţa Jurubiţei, cum o fi mai sus, pe 
apă, deasupra fierăriei în odăița lui Dorodan, şi apoi în 
casa pe care nu o cunoştea încă, a lui Iancu Urmatecu. 
Lumea aceasta de o zi intrase cu putere în el. Din tim- 
pul "Vienei nu mai păstra decît o anumită schelă de gîn- 
duri, rece şi nefolositoare, pentru că tot ceea ce ar fi 
încercat să aşeze de aci acolo se ofilea. îi trebuia altceva, 
o altă măsură pentru ca să se mulțumească şi să găsească 


117 


drumul necunoscut! In pînzele care se întretăiau în 
minte şi în ochi, a adormit tîrziu, sub dărîmăturile aces- 
tea, sub care nu se putea descurca. A doua zi, însă, cînd 
s-a trezit cu ciripitul vrăbiilor pe fereastra rămasă des- 
chisă, totul în el era aşezat ca de o mînă ce-a rostuit. 
Ştia hotărît că în gospodăria averii lor trebuie adus un 
lucru nou, care să producă, să întrebuinţeze şi să îndes- 
tuleze o lume întreagă şi mai ales în care să nu se ames- 
tece, pentru că nu se pricepe, Urmatecu. 

Trebuia o întreprindere pe temelii de muncă, iar nu 
de vicleşuguri şi de cumpene de afaceri, aşa cum făcea 
de atîți ani omul de casă al tatălui său. Şi această între- 
prindere nu putea fi altceva decît o industrie. 

Bubi şi vedea de departe fabricile fumegînd, forfo- 
teala lucrătorilor. Parcă-i şi auzea întîlnindu-l pe drum 
şi dîndu-i ziua bună. Şi în această închipuire cuprinză- 
toare, un gînd slobod fugea înspre Jurubiţa, din care 
frămîntarea, noaptea şi dorinţa făcuseră o fiinţă cum ea 
nu era, ci era mai mult a lui Bubi, urmărită tot mai 
aprig şi tot mai aproape de dorul ce-l stăpînea. Cu 
această închipuire, trecuse, cîteva clipe mai tîrziu, în 
camera lui conu Barbu, unde tînărul începuse să vor- 
bească şi să ceară. Aci se ivise neînțelegerea între tată 
şi fiu. Bubi colindase apoi cu gîndul său toată dhnineaţa 
oraşul şi venise la miezul zilei la masa domniţei Natalia. 
Acum vorbea iarăşi de nevoia unei asemenea industrii, 
plimbîndu-se prin casă. Arăta cît vor cîştiga şi mai ales 
amintea de recunoştinţa ce se va cuveni Bărbilor, care 
vor fi printre cei dintîi boieri ai ţării care au pornit pe 
această cale. Temeiurile adînci, personale, ale gîndului 
său, fireşte, nu le dădea la iveală. Nici numele lui Urma- 
tecu nu-l rostea. Cunoştea prea bine prețuirea tatălui său 
pentru acest om şi ar fi fost o mare greşală să-l pome- 
nească fără laudă tocmai în clipa în care voia să iz- 
butească. 


Conu Barbu n-a scos tot timpul nici o vorbă. Dom- 
nița era furată de gînduri. Lucrul i se părea nou şi foarte 
îndrăzneţ. In cele din urmă, auzindu-l mereu pe tînăr 


118 


vorbind despre o asemenea întreprindere, femeia întrebă 
cu sfială 

— Dar ce fel de industrie, Bubi ? 

Dacă bătrînul baron s-ar fi priceput cum să sur- 
prindă şi să dovedească toată  înflăcărarea fiului său 
numai ca pe o simplă închipuire deşartă, lucrul acesta 
ar fi trebuit să-l întrebe, şi încă mai demult. La cuvin- 
tele domniţei, Bubi nu se aştepta. Se opri şi rămase 
mirat de el însuşi, de drumul pe care-l făcuse cu închi- 
puirea, de lungimea lui, cînd cea mai apropiată şi prin- 
cipală chestiune nu şi-o lămurise. Astfel surprins, simți 
că dacă mai întîrzie cîteva clipe în tăcere, pierde ceea ce 
izbutise să aducă în gîndul tatălui său şi al domniţei 
spre convingerea lor. Văzu că va face pe ceilalți să 
creadă că propunerea nu este temeinic gîndită dacă va 
părea încurcat, cîncl se întîlni deodată în priviri cu el 
însuşi, răsfrînt într-o lungă şi clară oglindă venețiană. 
Era un lucru de preţ, ale cărui ape fugeau în adînc, fă- 
cînd o scorbură de lumină, cu imaginea omului tot mai 
scăzută, şi abia departe înecată în transparente cețuri 
verzui. Rama era tot de sticlă, înşurubată în cleştare 
colorate. 

Şi Bubi îşi zîmbi sieşi, de multe ori, în răsfrîngerea 
oglinzii, căutînd să acopere în glas urma unei emoţii 
scurte, în care simţise primejdia nepregătirii 

— O fabrică de oglinzi, Taniţi, zise el, ar fi un lucru 
şi folositor, şi frumos! 

Domnița, care nu bănuia acest răspuns, ridică iute 
capul, ca şi cum ar fi ascultat la chemarea cuiva. 
Surprinsă, uitase parcă şi cum ar arăta o oglindă. De 
aceea, căutînd cu privirea toate oglinzile din încăpere, 
mari şi mici, pe unde erau ascunse, o luă în cele din 
urmă şi pe a ei, rotundă, cu mîner de argint, în care se 
privi adînc, aproape speriată. Acum, cînd auzi că Bubi 
vrea să fabrice oglinzi cu averea bătrînului Barbu, şi 
că obiectele astea, care pentru ea păstrează întotdeauna 
o taină, vor începe să iasă de pe moşiile lor, multe şi în 
toate felurile, domnița crezu că nu e cu putinţă. Pentru 
bătrînul baron lucrul era de asemeni nou. Bubi văzu, 
însă, după surprinderea şi tăcerea lor, că găsise tocmai ce 


119 


trebuia. Şi încă o dată învăţță despre sine că e o fire ce 
nu trebuie să-şi aşeze dinainte toate gîndurile în legături 
hotărîte, ci că cele mai bune idei îi vin din ajutorul vieții 
dimprejur. Prospeţimea aceasta născocitoare a tempera- 
mentului său îl mulţumi, îi dădu încredere şi se bucură 
că se află pe calea cea bună. 


Pentru a nu pierde însă ceea ce cîştigase, el îngră- 
mădi, în vorbe repezi, tot ce-şi mai amintea de prin cărţi 
cu privire la o industrie de oglinzi şi de sticlă, lărgind în. 
acest fel activitatea fabricii viitoare. Vorbea de nisipuri, 
de stînci, de aşezarea întreprinderii pe o moşie de munte 
a baronului, cu toate avantajele căderilor de ape şi a 
văilor pentru transporturi. Clădea puternic, din vorbe 
fără strălucire, afacerea aceasta în logica ei, cu o uşurinţă 
care îl uimea pe tatăl său, pentru a dovedi că nu e mai 
greoi şi mai nepriceput decît Urmatecu în asemenea dis- 
cuții, după cum iarăşi adăuga gingăşii de scurte descrieri 
de vase şi alte podoabe subţiri şi graţioase, pentru în- 
cântarea domnitei. 


Bătrînul baron tăcea cu încăpăţinare, să nu arate ca 
începuse şi el să urmărească aceste planuri cu interes. 
Trăise prea mult printre lucruri frumoase pentru a nu se 
lăsa ispitit de gîndul fabricării lor, cu adaosuri de un tot 
atît de mare preţ pentru el, al unui viitor argument poli- 
tic împotriva liberalilor şi mai ales al unei fapte boiereşti 
şi româneşti. 

Cea dintîi însă care, din interesul adus de cuvintele 
lui Bubi, a trecut cu un gînd şi la înfăptuirea lor, şi mai 
ales la suma de bani de care va avea nevoie fabrica, a 
fost tot domniţa. De aceea, ea spuse, aproape cu o părere 
de rău în glas 

— Dar la bani te-ai gîndit? Cît o să facă şi de unde 
o să-i aibă Barbu? 

Deşi un răspuns hotărît Bubi nu avea, pentru că se 
gîndise numai la o mişcare a averii şi a unor schimbări 
de investiri, dar nu şi la anumite sume, el dădu iute 
o cifră, la întîmplare : patru sute de mii de lei. Nu ştia 
dacă e prea mare sau prea mică, dar nici ceilalți doi 
nu ştiau, şi nu ştia nimeni, nici chiar Urmatecu.! Ceea 
Qe era necesar era răspunsul iute, cu o sumă de bani în 


120 


el. Simţea tînărul că acesta va fi cuvîntul hotărîtor. Şi 
nu se înşela. Şi după ce a spus suma, crezu că poate să 
spună şi felul în care şi-o vor procura: 

— Trebuie să vindem o parte din moşii. Papa are 
inulte petice răzlețe, spuse el. Venitul banilor băgaţi în 
fabrică va aduce de cinci ori mai mult! 

Baronul Barbu, urmărind gîndul fiului său, găsise 
de mult aceeaşi soluţie şi poate pentru prima dată fără 
groază prea mare, nădăjduind că va pune poate altceva 
in loc. De aceea intră şi el în vorbă, întrebînd: 

— Pe care ? 

Bubi se bucură. Jumătate, drumul era făcut, Din lista 
numelor de moşii, învățată în ajun de la Dorodan, el 
alese două : Dorodan îi spusese că sînt trupuri mai vechi, 
rămase stinghere, unde inventarul moşiilor celor mari 
nu s-ar putea întrebuința. De aceea tînărul răspunse cu 
un anumit ifos, nedesluşind dacă îl va supăra sau îl va 
bucura pe părintele său: 

— Zidurile şi Gliganul! Ştie şi papa că au stat întot- 
deauna peste mînă gospodăriei noastre ! Apoi, nu e chiar 
pămînt de cîmpie şi nici moşii de munte nu sînt. Pentru 
fabrică vom urca mai sus, în Dîmboviţa sau în Vîlcea. 

Baronul nu răspunse, ca şi cum ar fi aprobat. O tă- 
cere mare se făcu. în liniştea casei, scăldată de soarele 
primelor ceasuri de după-amiază, canarii domniţei îşi um- 
flau guşile şi îşi tremurau cu putere ciocurile lor mici, 
întredeschise într-un cîntec răsunător, bătut şi din ari- 
pile lăsate ale fiinţelor lor gingaşe şi deznădăjduite. Al- 
bine din trandafirii de la intrare se rătăciseră pînă în 
salon, unde bîzîiau, amenințătoare. Fantoche le urmărea, 
alergînd prin casă, muşcînd aerul şi lătrînd scurt, cu un 
glas îngroşat de bătrîneţe. 

Domnița visa, Bubi aştepta, tatăl său picotea, biruit 
de masă, de încordare şi de căldură. 

într-un tîrziu, veni o servitoare, să spună că trăsura 
domnului baron aşteaptă. Deşi casa domniţei, cu covoa- 
rele ei groase, înfunda paşii, de data aceasta servitoarea 
a surprins şi pe Bubi şi pe Natalia cu apariţia ei. Nici 
unul n-a simţit-o venind. A ieşit pe neaşteptate, ca din 
pămînt! 


121 


Baronul se trezi, cu genele grele de somn. Şi pe cîn<& 
se pregătea să plece, domniţa l-a întrebat ce răspuns are 
de dat la propunerile fiului său. Chemat ca de foarte de- 
parte, conu Barbu îşi reaminti întreaga discuţie. Apoi 
spuse domol: 

— Bine. Am să vorbesc eu cu Iancu ! 

Bubi se întoarse brusc. O mînie i se urcă în faţa, dar 
se stăpîni. Domnița îl văzu şi, apropiindu-se iute de bă- 
trîn, spuse: 

e— N-ar fi mai bine, Barbule, să vorbească chiar Bubi 
cu el? Bubi ştie toate rosturile şi le va putea lămuri. 

Baronul se gîndi puţin. Apoi începu să rîdă mărunt şi 
cutremurat: 

e— S-o văd şi pe asta! rosti el. Ei, acolo să-l văd pe 
dumnealui ! şi făcînd cu degetul un semn de luare-aminte 
fiului său, se îndreptă înspre uşă. 

Neîncrederea de la urmă şi jignirea ce i s-a adus 
l-au îndîrjit şi mai mult pe Bubi. Era însă mulţumit şi 
aşa. In sfîrşit, vS"'vorbi şi va sta faţă în faţă cu Urma- 
iecu ! Ar putea să se ducă de îndată la el. Dar a mai 
amînat cu o noapte. In felul acesta, va pune mai multă 
rînduială în gînduri şi mai ales va mai purta cu el bucu- 
ria asta mare a biruinţei de azi cîva timp. Dorea să o aibă 
întreagă şi să o mai treacă şi să o revadă, pentru că ştia 
că după ce va începe lupta, poate i se va înjumătăţi. 


Dis-de-dimineaţă, o vizitatoare, care se vedea des prin 
casa lui Urmatecu, a intrat pe la bucătărie, „că atît îi 
era nasul", după cum spunea coana Miţa. Aci a găsit-o 
pe cucoană vrednicind şi pregătind de mîncare.  Stătea 
în jurul ei tot ce avea să fie o masă îmbelşugată : carnea 
roşie, împănată cu vine galbene de grăsime, peştii cu solzii 
săriţi sub cuţit, legume date prin mai multe ape, păsări 
tăiate, aruncate în ligheane şi risipind un abur greţos de 
pene opărite, precum şi foile de plăcintă, întinse, si moi, 
cu praf de făină 'uşoară şi lipicioasă pe ele, toate irecînd 
prin mîinile pricepute ale coanei Miţa, care le rînduia, le 
fierbea, le cocea. Intr-un colț, Amelica, neîngăduită decît 


122 


pentru lucruri curate, drămuia fructele şi zahărul. Coana 
Miţa, înfăşurată într-un şort mare albastru, mult petrecut 
peste mijloc, găsea o glumă pentru fiecare vînzător ce 
aştepta în fundul curţii, lîngă coşuri, cu cîntarul gata să 
măsoare marfa. Erau înşiraţi pescarul, zarzavagiul, fruc- 
tarul, respectuoşi şi familiari totodată, pierzînd timpul cu 
glumele cucoanei, pentru că ştiau că nu păgubesc, ieşind 
mai întotdeauna din curtea lui lancu Urmatecu grei la 
pungă şi cu coşurile goale. Noua-venită sărută mîna udă 
a coanei Miţa, aproape de cot, şi, uitîndu-se primprejur, 
şopti, să nu fie auzită de fată 

— Sărut mîna! Dacă s-ar putea, chiar acum! Veste 
mare! di 

Coana Miţa înţelese. De aceea, porni de-a lungul geam-' 
lîcului, ştergîndu-şi mîinile, înspre iatac. Aci, Urmatecu 
abia trezit, îşi fuma, cu dulceaţă şi cafea, cea dintîi ţigară. 

—" A venit Păuna, lancule. Cică are lucruri mari, 
spuse cucoana. 

— Să vie, să vie, mă rog, repetă cu glas tare şi cu 
înţeles Urmatecu, pentru a fi auzit de oriunde s-o fi aflînd 
prin casă Păuna. 

— Treci ! zise coana Miţa către femeie şi se întoarse 
liniştită la bucătărie, încredințată că treburile complicate 
ale soţului ei au în ele taine pe care nu le ştie decît el şi 
care nu trebuiesc cercetate. 

Cuminţenia aceasta adormea la ea, aproape cu dezin- 
teres, de vreme ce era vorba de treburi, o cunoaştere mai 
veche de năravuri ale soțului ei. 


Pentru că acum cîtva timp — după ultima împăcare 
în casa lui Iancu dintre bătrînul baron şi domniță — 
Urmatecu i-a spus soţiei sale : „Pe bătrîn îl ţin eu strîns 


şi nu-l scap din ochi, dar îmi trebuie cineva de încre- 
dere la femeie", coana Miţa i-a găsit-o pe Păuna şi a tri- 
mis-o să se bage în casă la domniţă. Căci de cînd cu 
întîmplarea de la pian, Urmatecu se temea de purtarea 
domniţei Natalia. 

Păuna era o fină de-a lor, rămasă văduvă, lucrînd cu 
acul, să-şi țină o odaie pe la Apele Minerale. Cam de 
treizeci de ani, curată, bine făcută, roşcovană, cu umerii 
obrazului puţin ieşiţi şi ochii albaştri şi vioi, ea se înţe- 


123 


lesese de minune, din prima clipă, şi în casă, şi în afară de 
casă, cu Urmatecu. 

Coana Miţa pricepuse numai că ceea ce se face e pen- 
tru binele lor. De aceea, cînd a chemat-o, înainte de ao 
duce să vorbească şi să se înţeleagă cu Iancu, i-a spus: 
„Boierul nu ştiu unde vrea să te trimeată! Vezi să fii 
supusă şi ascultătoare, că n-are să-ţi pară rău !" 

Şi de atunci alte gînduri nu i-au mai trecut prin minte 
despre Păuna. 

Noua-venită, cu sfială prefăcută, merse cîţiva paşi. 
Apoi-, privind cu un zîmbet pe urmele cucoanei Miţa, intră. 

— Ce mai veste, Păuniţo neică? o întîmpină vesel. 
Urmatecu. 

Femeia se uită încă o dată în jur şi apropiindu-se de 
Iancu, îl sărută, lăsîndu-se în mîinile lui lacome, care o 
strîngeau, frămîntîndu-i sînii şi şoldurile sănătoase 

— Nu-i rău muiere pietroasă dimineaţa, pe inima 
goală, spuse bărbatul, sorbind gîtul şi braţele care i se 
dădeau. 

Păuna era una din rarele legături pe care Urmatecu, 
şi de nevoie, dar şi de poftă, o ascundea. De obicei îi plă- 
cea să lase să se vadă din prietenia lui cu o femeie atît 
cît să turbeze de tot coana Miţa, dar cît să-şi şi îndestu- 
leze mîndria lui bărbătească. Păuna însă îi plăcea mult. 
Plăcerea pe tăcute şi neştiute depăşea ifosul de crai, la 
care Iancu ţinea într-o bărbăţie ce începea să se treacă. 
Cu femeile el îşi avea socotelile lui! Păstra un fel de cum- 
pănă între ele, luînd întotdeauna de la fiecare cîte ceva, 
pentru ca să nu rămînă în pagubă. Acum, de pildă, sim- 
tea cum se aşază un fel de brumă pe Jurubiţa. Pe dom- 
nişoara Zehi, care nu-l ispitea, o răsucea şi o aţiţa, s-o 
facă să moară după el, şi el să se poată mîndri. Nu-i păsa 
de coana Miţa, oricît ar arăta, pentru că întîi nu va crede 
niciodată, şi apoi pentru că nu era nimic între ei. Astfel 
că acum, focul cel mare la Păuna ardea. Şi asta într-o 
odăiţă a lor, din spatele bisericii Cuţitul de Argint, unde 
vara era răcoare şi veneau cofe mari cu apă rece şi dul- 
ciuri, iar iarna era cald şi o mireasmă de gutui şi de mere 
coapte. 


124 


Cînd a fost să se tocmească Păuna la domniţa, Iancu 
a pus o vorbă bună. A dat-o drept o rudă scăpătată şi mai 
de departe a unei cumnate. Şi în lumea de slugi multe, 
fără chip pentru stăpîna lor, Păuna se strecura pe neşti- 
ute, neatrăgînd luarea-aminte, după sfatul lui Urmatecu, 
nici celorlalte slugi, nici domniței. 

„Cu cît te-or uita mai mult, cu atît ai să asculţi mai 
bine !" fusese ultimul sfat pe care i-l dăduse înainte de a 
intra în serviciu. 

Şi noua angajată făcuse treabă, nu glumă, în cîteva 
luni numai ! Nu se mişca nimic în casa plină de păsări, 
de cadre şi flori, de pe podul Mogoşoaiei, unde vizitele 
erau dese, mîna largă, iar gîndurile domniţei alergau ori- 
unde, numai la gospodărie nu, fără ca omul de afaceri al 
baronului să nu afle. Şi mai ales baronul era îndea- 
proape urmărit în tot ce face, ce spune şi îndeosebi în 
ce făgăduieşte domniţei. De obicei Păuna nu se grăbea 
povestindu-i lui Iancu la întrevederile lor de dragoste 
cele ce auzise. Pe la el pe acasă dădea din cînd în cînd, 
dar fără rosturi mari, mai mult de ochii nevestei sale. 
Astăzi, însă, s-a grăbit, pentru că ieri, înainte de a vesti 
trăsura baronului, a ascultat tot ce se vorbea în salon. 
Acum povestea iute, cu vorbe întretăiate, adăugindo im- 
portanță şi o greutate deosebită lucrurilor pe care le 
aducea. 

Şi pentru Iancu, fireşte, erau fapte nouă şi de seamă. 
Dar, ascultînd-o, i s-a părut că-i sună ciudat în ureche 
tonul pripit şi priceput al Păunei. Femeia era deşteaptă, 
în cîteva luni de iscodire învățase nu numai să prindă 
vorbele, dar să le dea şi cuvenita însemnătate. Şi asta 
lui Iancu nu i-a plăcut, mai ales în faţa unei situaţii se- 
rioase ca aceea pe care o afla. 

Pentru bănuielile lui mai vechi, de la Giurgiu, şi pen- 
tru isteţimea sa, avu un zîmbet şi de înţelegere, şi de sa- 
tisfacţie, cu toată greutatea pe care o vedea înainte. Dar 
asta nu însemna că Păuna ar înţelege mai puţin. Nu-i 
plăcea povestea ei pentru că nu voia să simtă nimeni că 
i se şubrezeşte situaţia, şi apoi nu-i plăcea pentru că fe- 
meia îşi dădea seama ce unealtă primejdioasă ţine în mîi- 
nile ei. Şi cu toată patima lui, oricînd ar fi vorba de o 


125 


despărţire, deşteptăciunea şi cunoştinţele ei ar îngreuna 
lucrurile pînă la cine ştie ce tulburare. De aceea, după 
ce a ascultat totul în linişte şi a avut o ochire a între- 
gului, a început să aleagă cu întrebările. In felul acesta 
îşi întipărea lesne lucrurile cele mai de seamă şi mai ales, 
cu tonul glumeţ al unui om. sigur de el, încerca să risi- 
pească ceea ce mintea Păunei văzuse prea limpede. 

— Şi spui că Bubi a vorbit de... Umflatu... de Doro- 
dan vreau să zic? întrebă el, uitîndu-se în altă parte, 

— La început, da ! răspunse femeia. 

— L-o fi văzut? 

— N-a spus-o, dar prea îl apăra! 

— Auzi dumneata! Ei, ne-am. prăpădit! şi Iancu 
începu să rîdă, cu un rîs fals, care aduse încă de la în- 
ceput oarecare nelămurire în mintea Păunei. 

— Şi... ce spui că vrea să facă? Fabrică? Ce fel de 
fabrică ? 

— De oglinzi ! 

— Oleo ! Că asta ne mai lipseşte! 

Şi învîrtind linguriţa într-o dulceaţă de caise coapte, 
strîngînd cu grijă şi sîmburii amărui, Iancu şopti : „Des- 
chide guriţa'*, înecînd vorbele femeii cu gestul acesta 
ştrengăresc, de dragoste. 

— ŞI... care va să zică, aşa! Vor să vîndă Zidurile şi 
Gliganul... să facă fabrică! (Repetarea aceasta îi trăda 
tulburarea.) Da' pe mine m-au întrebat? 

Cuvintele de-acum, le spuse iute, ca pe-o greşală, de 
care şi-a dat seama îndată. Era însă bucuros că Păuna, 
mîncînd, nu putea să răspundă. De aceea, vorbi tot el 
mai departe : 


— Bine! Dacă vor ei, treaba lor! Ce-s banii mei” 
Şi, liniştit, îşi aprinse o ţigară. Bravo, fetiţo, dar de ce 
te-ai grăbit ? adaose uitîndu-se drept în ochii ei. 

Păuna începu să simtă cum scade importanţa veştii 
pe care a adus-o. Se aştepta Ia mai mult. Credea că o 
să-l vadă pe Urmatecu Sngîndurat, negăsîndu-şi locul 
nădăjduind tot mereu că ea va spune pînă la sfîrşit sau 
că nu e adevărat, sau că i s-a părut, ca să-i mîngiie şi 
să-i uşureze grija. Femeia, astfel gîndind, a început să 
creadă, cu încetul, că ea a depăşit măsura. Şi mai stăruind 


126 


încă pe o ultimă îndoială, pe care voi să şi-o încerce, ea 
spuse, privindu-l foarte atent 

— Boierul cel tînăr o să vină pe curînd să te vadă şi 
să-ți vorbească. Are învoire de la ăl bătrîn! 

— Să poftească ! Să poftească, mă rog! făcu Iancu. 
Bine că s-a întors şi că vrea să mai dea o mînă de aju- 
tor. Că şi eu prea multe angarale am ! 

Cu fraza aceasta liniştită, în care se furişau cîteva 
palide lămuriri, Urmatecu ştiu că dă tocmai cît trebuie 
şi ce trebuie. Păuna nu avu impresia că e nici înşelată, 
nici alungată. Ea singură se îndepărtă de întreaga po- 
veste, fiind adormite deodată şi curiozitatea, şi spiritul 
ei practic de femeie. De aceea, ea trecu iute la dezmier- 
dări, pe care Iancu, senin, le împărțea, adăugind o sumă 
de bani şi o zi de întîlnire, pentru ca bucuria ei să fie 
deplină. 

In realitate, neliniştea lui creştea şi bucuros ar fi vrut 
să rămînă singur. Prin camerele de alături auzi, între- 
tăiat, glasul soţiei sale. O strigă, punînd, în semn de în- 
țeleaptă chibzuială, un deget pe buze, pentru înțelege- 
rea Păunei. Coana Miţa sosi. lancu o lăudă pe Păuna, în 
cîteva cuvinte vagi, pentru vrednicie. Coana Miţa, veselă, 
în cele din urmă, că ei i se datorează totul, o luă să o 
mulțumească femeieşte, cu o basma sau o  broboadă. 
Iscoada se dezlipea însă cu greu, aruncînd o privire de 
deznădejde către Urmatecu. De rămas, nu mai putea 
rămîne, iar el părea că nici nu ia în seamă plecarea ei. In 
cele din "urmă, cele două femei s-au dus, iar el a scăpat 
şi a fost în siguranţă. 

Otrăvuri vechi şi simțămîntul unor primejdii nouă 
sc amestecau în el. Numele lui Dorodan făcea să i se în- 
tunece mintea de ură. Era ca atunci, la început, cînd Um- 
flatu îl ghicise deodată, dar mult mai sporit de tot ce iz- 
butise de atunci şi ştia că încă era clătinat numai de fap- 
tul că bătrînul trăieşte. De la lovitură pînă la insultă, 
Iancu ar fi fost în stare de orice acum. Simţea cum Doro- 
dan îl împinge la nesăbuite gesturi în afara, pentru ca să 
se isprăvească odată. Dar mai era şi Bubi. Gîndul lui îl 
făcea dimpotrivă, să se strîngă şi să se ghemuiască în 
el, pe viclenie. Intre aceste două cumpene ale urii şi răz- 


12? 


bunării, drumul cel mai sigur era al apărării, şi pe acesta 
îl căuta. Căci nu mai era, ca de obicei, el care pornea 
înspre altul şi mai avea timp şi de batjocură şi de întîr- 
ziere, ci vedea cum alţii vin înspre el, să-l răstoarne, îm- 
preună cu ai lui, de pe locul pe care şi-l muncise. Desigur 
că Bubi lucrează după un sfat. Dar cum a ajuns la sfatul 
acesta, şi încă atît de iute ? Aci era un lucru pe care Ur- 
matecu îl întrezărea, dar pe cai*e nu şi-l putea lămuri. Şi, 
totuşi, în tulburarea lui se mai strecurau o nădejde şi o 
judecată nelegată încă, venită din atîtea împrejurări grele 
de viață prin care trecuse. Experienţa aceasta era risi- 
pită, tulbure în el. învățase că, în impasurile cele mai 
mari, tot se mai află un loc de izbîndă dacă ştii să-l gă- 
seşti. Şi ştia că e atît de preţios, încît de multe ori el te 
face să sari cu mult dincolo de liniştea şi îndestularea 
'de unde ai plecat. Şi în răscrucea asta de primejdii ce se 
apropie, de ce n-ar găsi şi el locul acesta ? 

Astfel se frămînta, în aşteptarea celui care trebuia 
să-i aducă ceasul hotăritor din viaţă. Neliniştit, aprinse 
încă o ţigară şi deschise fereastra. Din salcîmul de de- 
desubt, zbură un stol de vrăbii greoaie, ca un pumn de 
bolovani aruncat de cineva. Vara, încă de dimineaţă, în- 
călzea iute mîna ţinută la soare. Peste acoperişuri şi zi- 
duri, cerul era albastru şi neclintit. In aşteptarea ce în- 
cepea să i se urzească în jur şi să-l cuprindă cu totul, 
Urmatecu, nerăbdător, voia să vadă drumurile, chipurile, 
întîmplările. Şi la toate întîmplările frămîntate, greu în- 
trezărite, iuți de nici nu ajungea să şi le aşeze bine în 
gînd, curtea şi gospodăria lui răspundeau cu linişte şi viaţa 
cea de toate zilele. 

Pînă în clipa cînd a pornit de acasă înspre întîlnirea 
cu Urmatecu, Bubi şi-a păstrat bucuria şi încrederea în 
sine. Pe măsură însă ce înainta, îşi închipuia cum se vor 
petrece lucrurile. Şi la multe nu găsea răspuns, şi în 
multe împrejurări nu se vedea înconjurat decît de ne- 
guri. Lipsa lui de pricepere îi aducea îngrijorări cu atît 
mai mari cu cît ştia ce om primejdios are în faţă. In spe- 
cial, în starea de acum, care îi răcea mîinile şi-i îmbu- 
jora obrajii, dîndu-i un fel de tremur şi o gheară în piept, 
îşi reamintea cu neplăcere de ceea ce întîlnise la cîţiva 


128 


oameni de cînd începuse să-şi dea seama de ei. Se gîndea 
la schimbarea unui acelaşi individ de la o clipă la alta, 
după greutatea pe care o avea împrejurarea în intere- 
sele lui. Ţinea minte că oameni descoperiţi, asemeni entu- 
ziasmelor şi generozităţilor lui, în fața unei idei sau în fața 
unui lucru prin care treceau numai, într-o împărtăşire 
fără parte şi fără preţ, deodată erau alţii, de nerecunoscut, 
cînd era vorba de cîştigurile lor. Şi Bubi îşi dădea seama 
ce început nedorit aducea, cu toate gînduriie sale nouă, şi 
în mersul treburilor lui Urmatecu, şi, mai ales, în toate 
nădejdile pe care acesta putea să le ţeasă de pe urma lor. 

Vedea astfel întîlnirea lor foarte nesigură în înţele- 
gere, el singur neştiind despre el ce o să facă si pînă unde 
are să meargă. 

De bună seamă, de undeva din casă, Urmatecu îi pîn- 
dea venirea. De aceea, timpul scurt pînă să i se deschidă, 
poftirea politicoasă a unei servitoare în biroul singuratic 
şi liniştit şi scurta aşteptare pînă ce să vină şi stăpînul 
au fost ca într-o casă mare. Bubi nu a luat seama. Toate 
lucrurile acestea i se păreau fireşti. Urmatecu însă le 
chibzuise şi dăduse ordine pentru executarea lor. In viaţa 
lui fără solemnitate, nici măcar cît ar fi o politeţe obiş- 
nuită, aceste reguli voiau să dovedească cunoaşterea pur- 
tărilor boiereşti şi deprinderea lor. Dealtfel, era şi un fel 
de a-l face pe Bubi să simtă că nu era nici o diferență 
socială între ei în datoriile vieţii şi înțelegerea lor. 

în birou, Urmatecu a intrat iute, închizînd uşa după 
el. Aducea un fel de grabă şi seriozitate politicoasă, pe 
care le tăia şi le despărţea de intimitatea ultimei lor în- 
tîlniri cu închiderea strictă a acestei convorbiri de afa- 
ceri în cadrul unei camere, ce îl ajuta să răcească de la 
început întrevederea prin întocmirea ei cu rafturi, cu 
dosare şi cu planuri. 

Omul de afaceri cunoştea şi sfiala, şi nevoia de mo- 
liciune şi prietenie din lucrurile de primprejur ale Băr- 
bilor. De aceea, încă de la început nu se lipsi de aceste 
pregătiri, care treceau în socoteala lui, uşurîndu-i sar- 
cina. Bl însuşi îşi îngrijise înfăţişarea. îmbrăcase un ghe- 
roc negru, bine închis, ce-l subţia O cravată umflată, 
ruginie, de mătase, pe un guler scrobit, cu colțurile frînte, 


129 


9 — Sfirşit de veac în Bucureşti 


precum şi focul manşetelor rotunde, eu nasturi grei şi pă- 
traţi de aur, îi dădeau o înfăţişare de domn, urmărită de 
el cu tot dinadinsul, 

Înspre Bubi, Iancu s-a repezit luîndu-i mîna cu amîn- 
două ale sale. 

— Ce bucurie şi ce cinste, coane Bubi, să te văd şi 
la mine ! zise el închinîndu-se respectuos. Da' nu cumva 
s-a întîmplat ceva cu conu Barbu de te-ai ostenit pînă 
aci ? 

— Nu. Numai pentru dumneata am venit, domnule... 
şi Bubi făcu o pauză, căutînd cum să-i spună şi pierzînd 
cel clintii firul. 

Această încurcătură lui Urmatecu i-a fost de ajuns 
ca să-l simtă. Sfiala şi stîngăcia, pe care le socotise, erau 
aci. Prin spărtura lor va trece. Familiaritatea, de el adusă, 
iar nu de Bubi, ca de la stăpîn la slugă, putea să-şi facă 
locul acum. De aceea el se grăbi să îndulcească relaţiile. 

— Da' spune-mi lancule, moş lancule mai bine, că 
te ştiu de cînd erai atît, coane! şi trase un scaun nou- 
lui-venit. 

în odaia plină de umbră, cu tot soarele de afară, col- 
țurile se pierdeau. Numai portretul lui boier Grigore fă- 
cea o pată alburie. Urmatecu ţinu să-l aşeze sub el pe 
tînărul baron. Era ca şi cum l-ar fi închis, pentru o şi 
raaî mare siguranţă, şi în puterea asta tainică a talisma- 
nului său de afaceri, în care Iancu credea, cu toată viața 
lui ele socoteală şi chivernisim El însuşi s-a aşezat în 
umbră, de unde putea mai bine privi. Ca orice timid în- 
tr-o împrejurare grea, Bubi a început prin a fi rece şi 
tăios. Vorbea rar, măsurîndu-şi cuvintele. Urmatecu aş- 
tepta. Nu-l întrerupea şi nu-l ajuta. Simţea cum are să 
se topească gheaţa aceasta sub chiar aprinderea vorbi- 
torului. Şi, într-adevăr, Bubi, pe nesimţite, avînd nevoie 
s'.-i corningă, a intrat în patima inimii lui, cu toate că 
î-- .'agăduise că nu va scoate nimic la iveală din ceea ce, 
ca sîmlămînt şi credinţă, ca entuziasm şi generozitate, 
e ^asea la temelia faptelor sale de .astăzi. De la o vreme, 
însă, Lrmatecu nu-l mai asculta. N-avea nevoie. Urmă- 
rea numai cîntecul vorbei şi creşterea ei. Acesta era firul 
„Ac i. cel mai sigur! Dădea numai din cap, privindu-l pe 


130 


Bubi în faţă, ştiind cît îl încurajează şi îl aprinde pe eer 
care vorbeşte atenţia şi aprobarea. Şi cînd a socotit,că a 
sosit clipa şi că tînărul nu mai poate da înapoi din înflă- 
cărările lui şi dorinţa de a convinge, omul de afaceri* 
drămuindu-şi cu pricepere şi subţirime un ton în care 
să fie şi admiraţie, şi aprobare, şi gravitate, zise: 

— Frumos ! Foarte frumos, cucoane .! 

Lăudă apoi ideea cea nouă de a face o fabrică, spu- 
nînd că se cunoaşte numaidecît isteţimea gîndirii tine- 
reşti şi înrîurirea străinătăţii. Lui şi bătrînului nu le-ar 
fi dat niciodată prin minte aşa ceva! Dar bucuria cea 
mare Urmatecu a păstrat să şi-o arate în cuvinte calde 
pentru faptul că Bubi a simţit chemarea şi datoria de 
a lua parte la munca şi răspunderea lor, luînd parte la 
o mai bună administrare a averii. Mărturisea totul cu 
atîta convingere şi bună-credinţă, încît în sufletul lui 
Bubi se risipea prevenirea şi încordarea de la început. 
Tînărul se simţea atras de sincera înţelegere. Iar în mer- 
sul convorbirii, purtată tot mai strîns, el se gîndea să 
îndrepte, pe fapte nouă, greşalele din impresiile lui si 
neînțelegătoarele judecăţi ale altora. Şi iarăşi îi apăru- 
nedreptatea şi ciudăţenia firii omeneşti, văzută de astă 
dată pe un cuprins mai larg, din amîndouă părţile. 


Cel care s-a apropiat cel dintîi de fapte, după această 
plutire în generalităţi luminoase, unde Bubi se simțea 
atît de bine, a fost, fireşte, Urmatecu. Ca şi în întreve- 
derea cu Păuna, după ce a aflat totul, începu să culeagă 
ceea ce i s-a părut că trebuie bine lămurit. 


— Vrea să zică, spuse el, avem nevoie de patru sute 
de mii de lei ! Pentru d--alde noi e mult, dar la conu 
Barbu se găseşte şi nu se simte ! Dar bani n-avem! Dum- 
neata ne sfătuieşti, coane Bubi» să vindem Zidurile şi 
Gliganul! Rău n-ar fi, că sînt greu de gospodărit! Apoi, 
oprindu-se şi bătîndu-l pe genunchi pe tînăr, adăugă: 
— Da' pe toate le ştii, coane! Şi pe asta desigur că de 
la conu Barbu ai aflat-o. O fi scăpat vreo; vorbă, aşa fără 
să vrea, iar dumneata, ager cura eşti, ai prins-o şi ai şi 
Mositro! . 1 


încântarea lui Bubi pentru neaşteptata lui înţelegere 
era atît de mare, încît nu a băgat de seamă nici iscodi- 


Bl 


rea, nici batjocura lui Urmatecu. Tînărul baron tăcu. 
Era tot numai încordare în privire şi auz, aşteptînd des- 
făşurarea judecății omului de afaceri, pe care, cu bucurie, 
îl vedea apropiindu-se de planurile sale. Dacă pînă în 
cele din urmă va avea întreaga lui înţelegere, aceasta 
însemna că tatălui său nu-i mai rămîne decît să aprobe. 
Astfel de va fi, lucrul era înfăptuit, iar el ieşea biruitor! 
Ceea ce nu simţea însă Bubi în această alunecare era că 
el nu luptase cu Urmatecu aşa cum dorise, ci că se să- 
vîrşise aproape totul prin voința celuilalt. Şi mai ales 
ceea ce n-a aflat (pentru că fusese făcută cu adevărată 
cunoaştere de oameni şi împrejurări) a fost învăluirea 
în care se găsea acum bine, tocmai pentru că avea toate 
colțurile unei potrivnicii roase de viclenia lui Iancu. 
Acesta, liniştit, urmărea un gînd ce i se împletea în minte. 

— Şi, totuşi, spuse el iarăşi, e păcat să vindem ! Dum- 
neata eşti tînăr şi nu ştii încă ce greu e să pui la loc 
lucrurile de care te desparţi. Cînd pornesc, se duc pentr» 
totdeauna ! Ştiu că în locul celor două trupuri de moşii 
vom avea fabrica ! Dar dacă am putea să le avem pe toate, 
n-ar fi mai bine ? Dacă ne-am chibzui mai mult, poate 
n-ar fi cu neputinţă ! 

în surprinderea sa bucuroasă, Bubi simţi cum se stre- 
coară şi o admiraţie pentru Urmatecu. Şi după ce a ascul- 
tat, în afară de tatăl său, pe toată lumea, el crezu că vede 
în sfîrşit cîtă dreptate avea bătrînul baron cînd se încre- 
dea cu totul în priceperea omului său. Dar cum părea 
că tot nu înţelege bine, acesta continuă: 

— La ceea ce mă gîndesc, fireşte, e că n-avem ce face 
cu moşioarele astea ! Pe ele le vinzi sau nu le vinzi ! Dar 
dacă am lua una din moşiile mari ale boierului, cu pămînt 
bun de cîmpie şi cu preţ rotund, şi am pune-o ipotecă? 
Pămîntul tot al' nostru ar fi. El ne-ar aduce numai, în 
curînd, banii de care avem nevoie. Bobeştii, Bălăşoienii, 
Popeştii, Videle... da' cîte nu sînt! Pe oricare din ele! 
Numai boierul să aleagă. 

întregirea ideii lui cu soluţia cea mai practică, dove- 
dind în acelaşi timp şi grija devotată pentru averea lor, 
a împins inima lui Bubi pînă la recunoştinţă. Dealtfel, 
abia acum vedea că Urmatecu se schimbase mult de la 


132 


ultima dată cînd a fost în ţară, pentru că întîlnirea lor 
de la Giurgiu fusese prea scurtă şi tulburată de Juru- 
biţa. Tînărul era o fire care în faţa unei bucurii era tot- 
deauna gata să uite întîmplările pe care le văzuse sau le 
bănuise tulburătoare liniştii şi frumoasei aşezări a do- 
rinţelor sale. De data aceasta, şi felul de a se înfăţişa al 
lui Urmatecu i-a plăcut mai mult. Era un domn bine 
îmbrăcat, care vorbea potolit, limpede şi mai cu seamă 
cu multă înlănţuire în idei. 

Prevenirile lui Bubi acum i se «păreau copilăroase şi 
fără înţeles. 

La rîndul său, lancu îşi dădea seama de impresia pe 
care a lăsat-o. Şi, pentru a o întări şi mai mult, zise: 

— Noi dăm banii, că d-aia sîntem noi, bătrînii, pe 
lume, coane Bubi, să dăm! Dumneata pui totul pe 
picioare şi pornim. E bine aşa? 

Şi lăsă deodată să cadă vorba, ca şi cum ar fi vrut să 
dea să înţeleagă că totul s-a priceput şi convorbirea e 
sfîrşită. Bubi, dacă ar fi insistat şi ar fi intrat în mai multe 
amănunte, ar fi însemnat că nu era cine era, ci un om 
de afaceri isteţ şi cu experienţă. De aceea lucrurile s-au 
desfăşurat după cum a vrut Urmatecu şi s-au oprit acolo 
unde el a hotărît. Cel care era încîntat acum nici nu bă- 
nuia ce primejdie sta în înţelegerea aceasta. Şi pentru 
ca stîngăcia tînărului baron să nu lase nimic la o parte, 
el adaose cu încredere şi prieteneşte, plecînd: 

— Atunci, vorbeşti dumneata cu papa, asa cum ne-am 
înţeles ! 

Erau aci şi bucuria că a scăpat cu bine, şi mmădria 
că a biruit, dar şi teama că, încă o dată, cu tatăl său şi 
cu noua chestiune a ipotecii poate că nu ar avea atît no- 
roc. Apoi Bubi era şi obosit de încordare şi de emoţii. Pe 
toate, Urmatecu le-a citit în el şi a zîmbit. Ceea ce însă 
i-a rămas nedescoperit a fost nerăbdarea din sufletul 
tînărului, care într-adevăr îl mîna în taină, mai puternic 
decît oricînd, înspre Jurubiţa, unde alerga să mărturi- 
sească totul. Bubi era încredințat că ei i se cuvine întreaga 
spovedanie, după cum, pe drumul acesta al marilor sin- 
cerităţi de care avea nevoie, simţea că se apropie tot mai 
mult de ea. 


133 


După plecarea vizitatorului, condus cu toată cinstea 
pînă la poartă, Urmatecu se întoarse în biroul său. Aruncă 
o privire de stăpînire şi recunoaştere peste toate lucru- 
rile şi i se păru că îi sînt tovarăşi vechi şi credincioşi. 
Apoi'bătu din palme şi se aşeză într-un fotoliu. Era iarăşi 
mulțumit de sine! Şi cînd veni o slugă sfioasă, care nu 
ştia dacă are voie să intre, el ceru pălăria şi bastonul şi 
plecă, fluierînd fals un cîntec de dor, prins de la lăutari... 

De mai bine de un ceas, lancu Urmatecu dovedea bă- 
fa-înului baron Barba că afacerea cu fabrica avea sorți 
de izbîndă. 

— Dar unde ai să găseşti patru sute de mii de lei, 
lancule ? întrebă boierul îngrijorat. 

— Asta să-mi fie greul, cucoane, cînd am la spate nu- 
mele şi averea dumitale! Şi ce avere! Limpede ca apa! 
Pe oricare din pămînturi, dăm ipotecă în rangul întîi. 
Ce-i puţin lucru ? 

— Vrea să zică, nu trebuie să vindem ? 

— Nu! 

— Şi o să avem şi fabrica? 

— Numai să vrem, şi numai noi, că pe alţii nu-i mai 
văd 1 O să punem preţuri cîte ne-or trece prin minte şi 
prin pungă! j 

— Şi crezi tu că într-adevăr o să avem un cîştig? 

— Sigur şi mare ! Ipoteca o facem pe timp scurt, să 
o plătim din recolta de toamnă. Şi fabrica rămîne a 
noastră ! 

Ochii boierului rîdeau. Cînd i-a vorbit fiul său, a cre- 
zut că e o nebunie, care o să-l ţină cît nu face. Astăzi, 
acelaşi lucru, înfățişat de Urmatecu, pare o afacere stră- 
lucită. Dar, gîndindu-se bine, vedea că şi Bubi îşi avea 
partea lui de merit. Ideea a fost a lui, asta nu i-o poate 
tăgădui nimeni ! Surprins, înduioşat şi poate şi ruşinat, 
fooierul abia şopti 

— E mai isteţț fiul meu decît mine, lancule î 

— E ştofă mare, cucoane | răspunse omul, recunos- 
cător de încrederea mărturisirii şi linguşitor de cale lungă. 

Căci pentru ce îi umbla lui acum prin cap trebuia să-şi 
ia ca tovarăşi de drum nu numai nepriceperea, nevoia de 
bani şi lenea baronului, dar şi bucuria lui de tată, pe care 


134 


o vedea mijind, în sfîrşit. Conu Barbu işi mîngîie mulțu- 
mit favoriţii. De băiatul ăsta stătuse înstrăinat multă 
vreme. Cu foarte rare excepţii, ar putea spune întotdea- 
una. Bubi era rodul unei întîlniri din tinereţea baronu- 
lui, fără dragoste, fără pasiune, doar cu un fel de senti- 
mentalitate, pe care în urmă baronul o socoti primejdioasă. 
De cum a venit copilul pe lume, i-a dat numele şi l-a 
luat de la maică-sa, lăsîndu-l în grija fratelui său. Dumi- 
trache, acolo, la Viena. Apoi, de pe la zece ani, şi mai tîr- 
ziu, cînd s-a făcut mai mare, l-a adus de cîteva ori prin 
țară. Natalia şi cu el s-au înțeles numaicfecît, şi de-a lun- 
gul anilor, domniţa s-a legat sufleteşte tot mai mult de 
flăcăul care creştea. In ultima vreme politica şi oboseala 
îl țineau pe conu Barbu mai tot timpul prin Bucureşti. 
De Bubi nu ştia nici ce învaţă, nici cu cine umblă, nici 
ce ginduri poartă. Ii trimitea bani, şi atît, Egoismul său 
trist îi deschidea foarte rar dorul de băiat. Cînd a auzit 
că se întoarce pentru totdeauna în țară, după moartea lui 
Dumitrache, nu s-a bucurat. lar cînd Bubi i-a vorbit pen- 
tru prima oară de planurile sale, a încercat mai întîi să 
se apere, apoi s-a hotărît să-şi jertfească o parte din avere 
numai pentru a-şi dobîndi liniştea. Şi iată că acum, îm- 
prietenit cu Urmatecu — lucru de care boierul purta 
mare grijă — acelaşi fiu vine poate să-i mărească averea. 
Conu Barbu era şi mulţumit, şi mîndru de Bubi. Şi, ca 
întotdeauna, înclinat cum era să fugă din clipa de față 
chiar cînd îi aducea bucurii, baronul se lăsă dus de o plu- 
tire în vis, unde, numai cu două-trei fire trase dîn viaţă, 
el îşi urzea lumea familiarelor sale odihne şi desfătări. 


Urmatecu îi cunoştea bine obiceiul acesta de călătorie 
cu gîndul din care trebuia să-l întoarcă. înainte se mai 
ferea ; acum, insă, îl trezea pe baron aproape speriindu-l. 

— Şi tot nu mi-ai spus pe care din toate, rosti el cu 
glas tare. 

— Pe care ce ? întrebă nedumerit bătrînul. 

— Pe care moşie o punem ipotecă ? 

— Fă tu, lancule, alege tu cum e mai bine! Ia banii 
şi dă-i băiatului, să înceapă! îi răspunse bătrînul. Apoi, 
stînd o clipă pe gînduri, spuse iarăşi : — Bun băiat, Ian- 
cule, ce zici ? 


135 


— Bun, măria-ta ! 

Cuvintele acestea de chibzuială adîncă ale lui Urma- 
tecu, numindu-l „măria-ta", au legat parcă pentru tot- 
deauna ceea ce urmărea. Sigur pe el, putea şă umble 
de-acum nesupărat prin voința îngenuncheată şi în dra- 
goste, şi în orgoliu a bătrînului. Astfel socotind sosită 
clipa, eladăugă, ca şi cum era gata să uite: 

— Aş cere numai îngăduinţa să schimb cîte ceva şi 
în casele pe care le avem ! Pe cheiul gîrlei ne stă o co- 
cioabă, din care nu mai putem scoate nimic. Vreau să o 
dărîm şi să clădesc o casă nouă, cu intrare cu gang şi bal- 
con, bună peijtru doftori sau avocaţi. Deodată o să ne 
sară chiria şi de acolo. S-o fac ? 

— Da' în casa veche nu stă nimeni acum ? întrebă 
baronul, fără să lase să se vadă că ştie sau nu adevărul. 

— Ba da, răspunse Urmatecu. Jos, avem un fierar, 
li dau casă în schimb în curtea de la obor. Sus, stă Do- 
rodan ! Ultimele cuvinte le spuse încet, apăsat, pentru 
a arăta că e hotărît. 

«— Bătrînul Dorodan ! rosti baronul, cu ochii în pă- 
mînt, ca şi cum i-ar fi fost frică, dar s-ar fi şi bucurat de 
o veche întîlnire. 

— Mai mult ne ţin dările şi cîrpeala, că numai fiera- 
rul plăteşte ! adaose Iancu, de data aceasta pripit. 

— Şi unde o să se ducă bătrînul? întrebă stăpînul 
cu acelaşi glas. 

— M-am gîndit la asta! Ce-i trebuie lui oraş? De 
hrană bună şi îngrijire la vreme are nevoie. Spre munte, 
e tocmai bine! Mai avem lîngă livada de la Pietroşiţa, 
pe care am vîndut-o, un fel de cuprins cu o casă. Teme- 
lia e sănătoasă şi stîlpii sînt de stejar. Pun să o deretice 
şi să o întărească. Cu doi stînjeni de lemne, cu o vacă, 
şi varză, şi cartofi la pivniță, nici nu simte cînd trece 
iarna ! Pe astea toate i le dăm ! Şi apoi mai are şi pensia. 
Pentru el şi o nepoată cu care stă, nici nu trebuie mai 
mult! 

Şi Urmatecu se opri o clipă, să aştepte şi să cîntă- 
rească. De data aceasta, însă, era rîndul lui să simtă ce 
grea e tăcerea. Şi văzînd că nu are nici un răspuns, zise, 
după un timp: 


136 


— Bine! Eu las casa şi aşa! (Avea o răceaLi în glas.) 
Dar dacă s-o prăbuşi, că-i putredă, şi s-o întîmpla o ne- 
norocire... 

— încă o nenorocire, lancule ? îi tăie baronul cuvîn- 
tul, cu un ton molcom şi îndurerat. 

Urmatecu nu socotise totul. Inima boierului veghea, 
şi mai simţea lucrurile şi durerile şi, în viitor, şi în tre- 
cut. Uitarea şi indiferența sa topiseră sub noua dragoste 
pentru Bubi, şi nu numai pentru el. Pe Dorodan, conu 
Barbu nu-l văzuse de mult. Din cînd în cînd, însă, îl tră- 
geau amintirile într-acolo, mai ales cînd stăpînul simţea 
asprimea şi voinţa omului său de afaceri de azi. lar acum, 
în duioşia ce i s-a aşezat pe suflet, boierul se despărţea 
cu greu de umbra aceasta credincioasă nu numai din 
trecutul său, dar şi al familiei sale. Simţea cum o aprin- 
dere îşi face loc prin picoteala lui obişnuită de om leneş la 
voinţă. O bunătate, hrănită de generozitatea lui, parcă 
începea să crească. Dar Urmatecu prinse de veste din 
privirea şi vioiciunea neaşteptată a stăpînului. De aceea, 
îşi dădu seama că trebuie să o ia înainte şi spuse: 

— Ce ar fi, coane Barbule, dacă l-am chema iarăşi 
în slujbele cele vechi, pe Dorodan ? Eu mă dau bucuros 
la o parte, că mă simt şi obosit. Să vină el, să alerge după 
ipotecă şi să facă fabrica. E încă priceput şi mai e în 
putere ! 

Baronul, deodată, fu cuprins de groază. îşi vedea nu 
numai spulberată averea, din rosturile căreia nu mai 
ştia nimic, dar vedea pierdut planul cel nou, simţea dure- 
rea lui Bubi şi se îngrozea de toate încurcăturile care îl 
aşteptau. Şi el zise cu înciudare şi tristeţe, neînvoin- 
du-se 

— Eşti nebun, Ilancule ? 

— Dacă nu mă laşi să lucrez cum trebuie ! 

— Dar cine nu te lasă ? 


— Atunci, dărîmăm fierăria şi facem precum am 
spus ? adăugă el. Că eu, slavă Domnului, numai pentru 
dumneavoastră mă zbat! Dar una ştiu: că în negustorie 
cîştigul inimă n-are! Şi parcă adineauri te bucurai de 
cîştig ! Trebuie să-l adunăm din toate părţile, şi cu cît 
de puţin! 


137 


— Fie si cum spui ! se dădu iute bătut baronul. 
Dar cînd a plecat Iancu, bătrînul boier a rămas ghem, 
în fotoliul său, cu o gheară înfiptă în inimă! 


— Ştii, Milo, diseară n-avem nici timp, nici loc pen- 
tru „ăia", c-avem treburi, nu glumă! Şi pune masa în 
grădină, că e vară şi-i frumos ! 

Aşa se rosti Urmatecu soţiei sale de cum se întoarse 
acasă* în amurg. De obişnuita lui isihie de înserat, cu o 
sticlă de Drăgăşani, nici vorbă ! Omul era nervos şi preo- 
cupat. Trăgea sertarele de la biroul său, căuta dosare, 
urmărea planuri. De cînd a murit Lefterică, tînjea mă- 
runta gospodărie a biroului. Amelica, singură, nu era in 
stare, sau nu voia să-i poarte de grijă, deşi tatăl să o 
rugase frumos, de mai multe ori. De aceea, acum, Iancu 
punea singur peniţțe nouă în tocuri, netezea testelele de 
hîrtie, cerceta călimările cu cerneala îngroşată de praf. 
Le făcea pe toate şi din nelinişte, şi ca să fie făcute ; dar 
de plăcut, nu-i plăceau. Era şi greoi, şi stîngaci, pentru 
că niciodată nu i-a prins mîna la nimic din orice fel de 
roboteală. El, om ager la minte, avea lenea asta şi nepri- 
ceperea miîinilor. Şi deşi nu-l vedea nimeni, simţea parcă 
în dogoarea şi năzuința gîndului său mare, de acum, un 
fel de înjosire a treburilor mărunte. Aşteptarea însă îl 
iuțea în toate. Şi negăsindu-şi locul, ieşi în grădină. 

Grădina aceasta a lui Urmatecu era un fund de curte, 
între case şi grajduri, unde, după gustul şi priceperea lui 
Schweickert, se trăsese, prin ronduri cu pămînt negru 
şi cu flori (mai ales părăluţe şi pansele), cîteva poteci, 
de patru sau cinci paşi, acoperite cu un pietriş ruginiu. 
La mijloc se aşezase un bazin, din centrul căruia o barză 
de tuci, vopsită cu ulei în toate culorile borzei, cu ciocul 
spre cer, arunca un fir subţire de apă. După coroanele de 
mărgele, bazinele cu figuri erau a doua săvîrşire a lui 
Schweickert. Şi el se fălea cu astă născocire în Bucureştii 
de atunci! Lumea nouă privea cu mîndrie, prin curţile 
ei, fel de fel de animale scuipînd apa. lar spiritul serios 
şi*luminat al mecanicului a complicat încetul cu încetul, 
după pungă şi după cerere, această căutată industrie cu 
o adevărată mitologie şi istorie. De pildă, se dusese vestea 


138 


51 


de havuzul cu călăreț, opera cea mai mare a lui Schweic-' 
kert, într-o curte pe Calea Plevnei, unde un cavaler în 
zale sta încălecat pe un cal de tuci. Coada animalului însă 
era o pompă, şi cînd se mişca, sărea apă din nări. Era bună 
la petrecere şi la glumă, pentru musafiri! 

Urmatecu sădise în grădina Iui trei trandafiri. Spri- 
jiniți de bețe verzi, cu globuri colorate, arbuştii îşi în- 
tindeau florile roşii şi parfumate. Omul se apropie şi 
pipăi cu delicateţe catifeaua foilor. Apoi alunecă privi- 
rea de-a lungul tulpinilor pînă la pămînt şi se gîndi că 
priveşte pămîntul său, puţin, dar care şi aici, între cără- 
mizi, hrăneşte plantele. Parcă pentru prima oară îşi dădu 
seama de puterea aceasta! El niciodată nu se gîn'dise la 
aşa ceva, mai întîi pentru că nu avusese timp şi apoi pen- 
tru că nu-i trecuse prin minte. Tîrgoveţ, crescut pe uliţi 
şi între case, Urmatecu era obişnuit să vadă bogăţia prin 
cît mai multe ziduri îngrămădite. Şi, din obişnuinţă, îi 
fugi privirea pînă la temelia casei, alergînd cu ochii pe 
linia pe care o face cu pămîntul. Pe aceasta o văzu; pe 
cealaltă, însă, hotarul dintre două moşii, nu şi-o putea 
închipui decît pe plan şi tălmăcită în 'vecinătăţile acte- 
lor. Şi totuşi îşi dădu seama că aduce o ameţeală şi o 
bucurie. 

Cum trebuie să fie să ai pămînt pe care să nu-l poţi 
vedea deodată pe tot? Căci pentru moşiile boierului, pe 
care le administra şi la care se ducea, el nu avea nici 
bucurie, nici pricepere. Semănăturile, vremea şi taina 
lor erau treaba logofeţilor. Iancu, din toată minunea pă- 
mîntului, nu număra decît în vagoane şi bani. Şi de 
tainele şi bucuriile astea încerca să se apropie acum şi 
pentru el, nu numai pentru altul. 


Din asemenea gînduri l-au trezit musafirii. Au venit 
cei chemaţi : boier Lefter, Ivanciu, Schweickert şi Frit 
caretaşul. Masa era întinsă între trandafiri. In întunericul 
care se lăsa, cîteva luminări în globuri de sticlă luminau 
mîinile şi fluturau umbre mari pe feţe şi pe umeri. Mai 
departe nu se mai vedea. Era noapte. Coana Miţa mînca 
felurile cea din urmă, grăbită să le aducă pe celelalte, 
simțindu-se nelalocul ei între bărbaţi care aveau de vor- 
bit afaceri. Şi cînd a sosit, caldă, încă, şi o plăcintă groasă 


J 
139 


şi parfumată cu scorţişoară, din care vişinele dulci cădeau 
zemoase sub cuţit, cucoana a aşezat, fericită că s-a ispră- 
vit masa, răcitoarele cu vin în iarbă şi nu s-a mai văzut. 
Un aer proaspăt, din adîncul nopţii, începea în sfîrşit să 
adie. Boier Lefter se înfiora şi ceru o broboadă. Friţ se 
desfăcu la vestă. O linişte venea dispre strada pe care 
nu mai treceau trăsuri. Casa, cu ferestrele larg deschise 
şi întunecate, parcă adormise. 


Şi Urmatecu, socotind că le poate vorbi, începu: 

— Mă ştiţi, fraţilor, cît ţin la boier, că sînt trup şi su- 
flet cu el! De ani de zile îl sfătuiesc, alerg şi muncesc 
pentru el. Şi m-a răsplătit boiereşte, nu pot zice că doar 
tot ce vedeţi împrejurul vostru lui îi datorez. L-a ajuns 
însă, săracu, un mare impas! Şi singur nu-i mai pot face 
nimic. Să mă ajutaţi! 

La asemenea cuvinte, nici unul dintre comeseni nu se 
aştepta. O curiozitate mare le ţintui la toţi privirile asu- 
pra vorbitorului, pe fiecare însă în alt fel. Cu capul ple- 
cat, boier Lefter se uita pe sub gene; Ivanciu privea cu 
ochii lui albi şi sfioşi ca de bivol, de parcă hu vedea nimic ; 
Schweickert făcea nişte ochi rotunzi, aprobînd, iar Friţ 
îşi culcase capul pe un umăr, cu două lumini neliniştite 
între gene. 

— Sînt nenorociri în viaţă de care nimeni nu te poate 
scăpa! adaose Iancu tărăgănat şi pe gînduri. Cum vreţi 
să se descurce bietul bătrîn cu un fecior cît un munte, 
fără meserie şi cu fel de fel de idei? Că a venit Bubi şi 
vrea să facă fabrică ! 


Schweickert tresări. 

e— Nu, Lică, nu de care crezi tu! prinse iute Iancu 
mişcarea. Ar fi bine, că, uite, berzele tale aduc bani mulţi! 
Fabrică de oglinzi, să umple toată ţara cu ele, asta vrea 
să facă dumnealui! 

O încremenire trecu peste toți. 

— L-aş fi putut sfătui pe boier să nu-i dea nici un 
franc şi m-ar fi ascultat! Dar la ce bun? Zi şi noapte 
l-ar fi chinuit şi băiatul şi domniţa, care a trecut de par- 
tea lui. Dacă n-are nici o meserie, trebuie să se apuce de 
ceva! Şi mai bine e să-l laşi să facă ce vrea decît să ne 
încurce cine ştie ce treburi! Şi Urmatecu umplu paha- 


140 


rele la toţi. De aceea, continuă el, i-am spus boierului: 
„Dă-i cît cere ! O să piardă paralele. Nu face nimic, dum- 
neata ai de unde şi ai să spui că aşa a fost să fie. în 
schimb, îl avem pentru totdeauna la mînă ! Pe urmă, tre- 
buie să ne asculte de cîte ori i-om pomeni de fabrică şi de 
ideile lui, că băiat rău nu e". Dar iată cum, din senin, 
va trebui să dăm drumul la o bucată de avere. Aţi pri- 
ceput ? 

— Nu aveţi bani ! spuse liniştit boier Lefter. 

— Nici puţini, nici mulți ! Şi ne trebuiesc mulți deo- 
camdată şi iute. Avem însă pămînt, curat, fără angarale 
şi bun. Ce vrem cred că nu e greu de prins! 

— Moşiile sînt mari, ce e drept, şi aducătoare, le 
aminti, cu accentul lui, Ivanciu, trezindu-i pe toţi neplă- 
cut. Dar de ce, mă rog, atîta lume ? 

Pofta pe care i-o bănuise Urmatecu ieşea la iveală. 
De aceea, el zîmbi şi spuse: 

— Pentru că nu vreau să fac nici negustorie, nici ca- 
mătă ! M-am gîndit întîi la prieteni. Să mă folosesc de 
ei, dar să-i şi ajut. Pe toţi: şi pe cei de la care iau, şi pe 
cel căruia îi dau ! Şi ca să-ţi dovedesc, nea Ivanciule, că 
m-am gîndit cu temei, iată că pe unul dintre noi îl las 
afară din socoteli : pe Lică! Şi se uită iute la Schweic- 
kert, pentru ca să-i stîrnească şi mirarea, şi părerea de 
rău, adăugind: E pe de-a-ntregul al boierului! Boierul 
l-a adus ; stă pe degeaba în casele lui şi n-ar fi frumos 
să se amestece la împrumut... 

Nedelicateţea lui Urmatecu îl făcu pe vienez să lase 
ochii în jos şi să recunoască, tăcut, excluderea sa. Rămă- 
seseră ceilalți trei. Acum se simțeau legaţi între ei de un 
lucru ce îi atrăgea şi de care habar nu aveau cu cîteva 
clipe mai înainte. Un interes comun îi făcea să schimbe 
priviri de înțelegere, stabilind un fel de singură voinţă 
a tuturor, simțind că afacerea e bună, uitînd însă că stau 
alături unul de celalt numai prin voinţa lui Iancu. Acesta, 
în micile pauze pe care le făcea, îi privea. 

— Şi cît îi trebuie şi pe care moşie ne-o dai ? întrebă 
iarăşi Ivanciu, de data asta învoit cu tovărăşia celorlalţi, 
dar grăbit. 


141 


— Să v-o dau ?! Dar nici nu mă gîndesc, nene, la aşa 
ceva ! Doar zălog dau pentru bani, şi atît! Vom plăti la 
timp şi dobînda, şi capetele, că, slavă Domnului, bucate 
O să avem destule, că numai pînă în toamnă ne împrumu- 
tăm. Ce, îți sade rău să ciupeşti ceva cîştig fără să te doară 
capul ? Doar din venit o să facem fabrica lui Bubi, iar 
nu din capital! 

— La început aşa se crede întotdeauna, se sili să spună, 
glumeţ, boier Lefter, voind mai mult să se audă prooro- 
cind. 

— Dacă nu vom avea noroc, norocul dumneavoastră! 
strecură Urmatecu. 

— Să te auză Dumnezeu ! şi, înviorat, bătrînul Lefter 
îşi udă buzele cu un strop de vin. 

— Aşadar, domnilor, noi punem ipotecă, pentru patru 
sute de mii de lei, pînă la toamnă, moşia Bălăşoieni. Una 
mie două sute de pogoane arabile, bas izlazul, heleşteul 
şi conacul. Ei, ce ziceţi ? 

— Ce e drept, e una din cele mai frumoase ale boie- 
rului ! aprobă Ivanciu. 

— Vrea să zică, nu vă înşală el, Iancu ! adăugă Urma- 
tecu sprinten, împrumutul, după socoteala mea, îl împăr- 
tim astfel : una sută de mii dă boier Lefter, je numele 
căruia se şi face actul, ca negustor şi proprietar cu greu- 
tate ; una sută de mii de lei, Ivanciu ; una sută de mii de 
lei, neamţul — şi-l arătă pe Friţ — şi una sută de mii 
de lei... eu ! 

— Dar tu nu eşti cu totul şi cu totul al boierului ? rîse 
Ivanciu, să vadă dacă se prinde o glumă cu înţeles. 

— Mai mult el e al meu ! răspunse Urmatecu iute şi 
tăios. Pentru cît mi-a dat, numai eu ştiu ce-am stors de 
aici! (Şi se bătu cu degetul pe tîmplă.) Şi apoi, nu uitaţi 
că eu sînt la roată! După cum spuneam, boier Lefter ne 
dă la fiecare un înscris că a primit banii de la noi, soco- 
tiți capete şi dobîndă pînă la termen. Şi astfel treaba s-a 
făcut ! Nu-i bine? 

— Chibzuiala nu e rea ! afirmă boier Lefter. 


— Şi sigură ! îşi manifestă voinţa Friţ. 
— Da' boierul cere ipoteca, şi noi doar un înscris al 
dumnealui ! îl arătă pe bătrînul zaraf Ivanciu, neîncre- 


zător. 


142 


— Tot numai înscris am şi eu, dar am şi încredere! 
zise Iancu, scurt. 

— Dar executarea, Doamne fereşte ? ! tot se mai în- 
doia nelămurit Ivanciu. 

— E pe drepturi, ca pentru oricine, dar şi pe obraz, 
ca între noi! explică Urmatecu, Nimeni nu va pierde 
banii, şi, la o adică, toți pornim la despăgubiri, dar cu mă- 
nuşi şi blajini, că ce e boierul de vină, săracul, dacă o fi 
să fie?! De pe urma lui cu toţi cîştigăm! Este, jupîn 
Ivanciule ? 

— Sigur că este ! interveni Friț, cuprins de un fel de 
bunăvoință plină de omenie. Cînd şi ce iscălim ? 

— Bravo, neamţule, aşa te vreau, dar pînă lâ iscălit, 
mai va! Deocamdată, haidem la ciorne; restul, mîine, 
la tribunal ! 

Şi porniră unul după altul înspre birou. Friţ şi Schweic- 
kert luminau calea cu luminările luate de pe masă. Urma- 
tecu se ostenea pe fiecare braţ cu cîte o răcitoare ; bătri- 
nul Lefter şi Ivanciu se țineau de umăr, căutînd paşii 
nesiguri prin întuneric. 


Sub lampa aprinsă, sfatul a mai ţinut pînă aproape 
de miezul nopţii. Au trecut pe ciornele de învoială şi de 
înscrisuri vecinătățile urmărite cu degetul pe plan şi cu- 
lese din acte; au calculat dobînzile ; au stabilit terme- 
nele. Cînd au isprăvit, fiecare avea impresia că duce un 
lucru nou cu el. La plecare, în poartă, Urmatecu, duhul 
lor cel bun, i-a mai dat pe unii în grija celorlalți, suin- 
du-i în brecul lui Friţ şi rînduind cum să fie lăsaţi pe la 
case, după bătrîneţe şi depărtare. Şi pentru ca Schweic- 
kert să nu plece cu inima grea, l-a bătut pe umăr şi i-a 
şoptit 

— Lasă, mă Lică, noi doi avem socotelile noastre! 

Şi s-au despărţit. 

Lui Urmatecu nu îi era somn. Tremura încă în el în- 
tîmplarea. Se întoarse cu paşi rari înspre birou, unde 
apăruse coana Miţa ca prin minune. Ea strînsese cenuşa 
țigărilor, pusese scaunele la locul lor, dereticase şi acum 
răsucea liniştită, cu o măiestrie de ani de zile încercată, 
țigări pentru soţul ei. Căci Iancu, deşi mare fumător, stîn- 
gaci cum era, nu a fost niciodată în stare să-şi facă o ți- 
gară. Şi în gospodărie, seara, înainte de rugăciune, asta 


143 


era ultima treabă a cucoanei Miţa. Aerul era cald. Din 
casă, parcă numai ferestrele larg deschise mai aveau un 
rost; Noaptea şi întinderea ei erau mai preţioase decît 
pereţii încinşi. Şerpuiau alene curenţi, care aduceau din 
alte odăi parfum de zambile, amestecat cu greul fumului 
de tutun întîrziat încă prin colţuri. Urmatecu simţea şi 
el lucrul cel nou cu care ceilalți au plecat acasă, dar la 
el parcă sentimentul acesta era risipit în fiinţa întreagă. 
Era ca o bucurie, dar şi ca o îngrijorare. Simţea că tre- 
cuse de un hotar pe unde nu fusese niciodată. Ştia bine 
că toată viaţa lui, de neîncetată urcare, aşa fusese Întoc- 
mită : paşi  îndrăzneţi, ținuturi nouă, necunoscute la 
început, pe care cu încetul se obişnuia şi se gospodărea. 
Acum însă crezu că s-a depărtat foarte mult. Se simţea 
singur într-un pustiu, unde oricînd s-ar putea stîrni o 
primejdie. Parcă-i era frică. Mai ales ceea ce îl neliniştea 
era viitorul. Ce a făcut pînă acum era legat din lucruri 
săvîrşite fiecare la clipa lui. De aceea avusese şi atîta 
siguranță. Acum, însă, şi gîndul, şi fapta alergau pe zări 
şi depărtări. Şi nu era vorba numai de el, dar şi de toţi 
ai lui, de fată mai ales şi de viaţa ei. Îndoiala aceasta nu-l 
lăsa să-şi guste bucuria pe de-a-ntregul. Ar fi vrut să 
vadă totul sfîrşit odată, ticluit pînă la ultimul amănunt, 
şi nu ceea ce se va întîmpla mîine la tribunal, ci, ceea 
ce va fi peste cîteva luni, aşa cum întrezărea el. întîmplă- 
rile posibile şi potrivnice şi gîndul lor numai îl nelinişteau. 

Deşi bănuia că se petrecuse un lucru foarte serios 
pentru el, coana Miţa n-a întrebat nici un cuvînt la în- 
toarcerea soţului său. Ea avea multă încredere şi ştia că 
el este capul. Dacă simţea el nevoia să-i spună ceva, spu- 
nea, iar ea era gata întotdeauna să-l ajute, după cîto pur- 
tau puterile. 

Urmatecu, furat de gînduri, trecu să se aşeze pe cana- 
pea. Cînd a fost lingă coana Miţa, a mîngîiat-o pe frunte 
şi pe păr. Aceasta, neobişnuită, îşi ascunse capul, trăgîn- 
du-şi gîtul între umeri, ca şi cum s-ar fi ferit de o lovi- 
tură. Dar zîmbi şi se uită recunoscătoare înspre el. 

— Ce crezi dumneata, Mito : îmi iese, sau nu-mi iese? 
că pricina e grea şi încurcată... spuse omul într-un tîrziu. 

—.Dacă ai pornit-o dumneata, lancule, iese ! răspunse 


femeia simplu. 


144 


Trecură cîteva clipe. In noapte parcă se auzea un glas. 
Dar cucoana ascultă puţin şi văzu că i s-a părut. 

— Vezi, începu să-i explice Urmatecu, sînt în viaţă 
împrejurări în care joci tot ce ai pentru un singur cîştig, 
dar ăla trebuie să fie mare! Aşa sînt şi eu acum ! Ce-ai 
spune dacă aş pierde ? 

Miţa aşteptă puţin, ca şi cum ar fi vrut să prindă bine 
înțelesul. Apoi, liniştită, răspunse 

— Dumneata nu poţi să pierzi !. Dumneata de-acum, 
ai să cîştigi mereu! 

— Dar de unde ştii, Mito, şi mai ales cu atîta sigu- 
ranţă ? 

— Pentru că aşa e ! răspunse ea, fără nici o altă lă- 
murire, şi, liniştită, răsuci mai departe la ţigări. 

Urmatecu o privea. Pe faţa ei, care fusese frumoasă 
în tinereţe, pluteau o pace şi o bunătate. în afară de cli- 
pele rare, cind şi-a gelozit bărbatul, care de multe ori a 
făcut-o de rîs la rude şi prietene cu încurcăturile muie- 
reşti, clipe scurte de răbufneală sau de vicleşug, înche- 
iate cu spargerea vreunui lucru sau cu o mărturisire 
glumeaţă a lui Iancu, iertată numaidecît de coana Miţa, 
femeia ducea cu ea o linişte hrănită de mintea ei puţină, 
dar bine închegată în cunoaşterea îndatoririlor de soţie 
şi de mamă. Lipsită complet de orice poftă, ea nu avea 
timp nici să dorească, nici să se plictisească. Era una din 
acele fiinţe muncitoare căreia aceeaşi treabă din fiecare 
zi nu-i aducea nici bucurii, nici oboseli, pentru că ea nu-şi 
vedea ziua de trudă dinainte. Mergea bucată cu bucată 
pe timpul tăiat pentru ea în spălat, în călcat, în gătit, în 
dereticat. Plimbările cele mai obişnuite îi erau sărbători; 
dar ea nu le privea venind şi nu le voia. Lăsa să ajungă 
în ele, şi atunci se bucura. Din belşugul de bani ce avea 
pe mînă, cheltuia cu măsură pentru găteli. Mai mult îşi 
ajuta rudele sărace. De la începutul căsniciei s-a hotărît 
să se lege de gospodărie şi de Iancu. 


Cu patimă nu l-a iubit niciodată, pentru că nu-i era 
firea ! I-au plăcut, cînd a fost vorba să-l ia, curăţenia şi 
obrăznicia lui. încetul cu încetul, însă, aceste înclinări 
s-au preschimbat în admiraţie. Coana Miţa ştia cu c't 
stă mai prejos de deşteptăciunea soţului ei. De aceea îl 
asculta, nu-l ţinea de scurt, şi pentru ca să nu-i fie ru- 


145 
10 


şine eu ea, îl întreba din cînd în cînd, învăluit, ca nici el 
să nu bănuiască, ce face şi ce spune domniţa Natalia în 
cutare sau cutare împrejurare. Pentru a se ajuta din cîte 
îi lipseau, ea avea ochii ațintiţi asupra domniţei. Din atî- 
tea certuri, în aceeaşi casă, cu bătrînul baron, Natalia se 
împrietenise cu soția lui Urmatecu. 


Cel mai mare copil dintre cinci fraţi, coana Miţa luase 
parte la ruina familiei sale la o vîrsta la care înţelesese 
totul. 

Pentru cei mărunți, printre care erau şi băieţi, ea tre- 
buise să se lipsească de multe... De aceea, scriitura ei era 
greoaie şi cu litere neînchegate, iar citirea, înceată şi cu 
opriri îndelungi asupra cuvintelor, pentru a le prinde în- 
țelesul, îndepărtat de accentele greşite pe care le punea. 
Din puţinul lor, ea se deprinsese a se folosi la urmă, chiar 
după mama sa, obişnuindu-se de timpuriu cu jertfa pen- 
tru ai săi. In căsătoria de mai tîrziu cu Urmatecu, mai 
ales după ce un anumit belşug începuse să le intre în 
casă, ea văzuse o mîntuire adusă de norocul vieţii sale 
celorlalţi. Şi de înstărirea aceasta ea se folosea cu măsură 
pentru rudele mai apropiate şi cu recunoştinţă şi credinţă 
pentru soțul ei. 


Prietene multe nu avea. Firea ei molcomă prefera să 
umple tăcerile  îndelungilor roboteli prin casă cu gîn- 
duri legate şi cu explicaţii, pe care singură să şi le dea, 
de mersul lucrurilor, pentru ale căror legi tăinuite avea 
şi timp, şi înclinare. Făcea aceste călătorii îndelungi între 
ce a fost şi ce o să fie cu ei toţi, fiindcă pe Iancu îl sim- 
tea că nu e în stare de atîta linişte şi înţelegeri de dincolo 
de „socoteli bărbăteşti”, cum le numea ea, şi le făcea şi 
dintr-un sentiment de răspundere pentru ai ei. Şi apoi o 
şi ispiteau şi îi şi plăceau! 

Din lumea misterioasă de dincolo de lucruri şi de oa- 
meni, pe unde umblă norocul sau piaza-rea, coana Miţa 
îşi clădise, după mintea şi simţul ei, o întreagă învăţă- 
tură, cu zbuciume şi trepte. Cea mai de jos şi mai obiş- 
nuită erau semnele care i se făceau. Cu bătaia ochiului 
sting sau ţiuitul urechii drepte, ea desluşea cu cîteva zile 
mai înainte o întîmplare rea de o vorbă bună. De aceste 
semne se legau faptele, pentru ea, de un fel sau de celă- 


146 


lalt, tari, puternice, pînă la mari bucurii sau la mari du- 
reri, dar numai faptele singure şi trecătoare. (Acum e ade- 
vărat că pleoapa ochiului stîng i se bătea să-i sară din 
loc de cîteva zile !) Treapta de îndată mai mare din ros- 
tul tainelor, la coana Miţa, era cumpănirea binelui şi rău- 
lui, pe cuprinsuri mai largi, pe ursite. Ştia că nici noro- 
cul, nici piaza-rea nu pot ţine ! Le vedea ca pe doi paşi, 
ce se calcă unul după celălalt, dar mai învățase că, pentru 
fiecare om, are mare însemnătate timpul dintre aceşti 
paşi. Ajunsese să creadă că la unii trec numai cîteva zile, 
iar la alții o viaţă întreagă. Văzuse, nu uitase, şi cu tăce- 
rile şi tălmăcirile ei pricepuse toate astea la cei din ju- 
rul său. De aceea ea era convinsă că norocul şi nenorocul 
se joacă nu numai pe uliţe, dar şi pe spiţe şi pe neamuri. 
Norocul lui Iancu Urmatecu ea îl urmărise atentă încă 
din primele zile, pentru că nu era numai al lui, ci al tutu- 
ror alor săi. Il văzuse întîlnindu-se cu nenorociri, care 
nu mergeau înspre el, dar care îl învăluiau şi se risipeau 
apoi, după cum îl văzuse biruind, neclintit, potrivnicii 
ce ținteau drept în inima lui. Il încercase în vreme şi 
avea încredere în el, după cum avea încredere în deştep- 
tăciunea soţului ei şi în toate afacerile lui complicate, 
la care nu se pricepea. Şi siguranţa norocului acesta 
pentru ea era atît de mare, încît se deprinsese să şi-e 
mute (pentru ca să o aibă la îndemînă şi să o repete de 
cîte ori va voi) într-o îndeletnicire casnică. După cum 
era sigură de aroma şi gustul unui şerbet, cu care de multe 
ori se juca pînă aproape să-l dea în ars, scăpîndu-l apoi 
cu pricepere şi două picături de apă de la o stricăciune 
de neînlăturat la orice altă gospodină, la fel, în lunecă- 
rile norocului soţului său, cînd se iveau, ea nu vedea de- 
cît un joc periculos, dar sigur, pentru o şi mai bună reîn- 
toarcere. Tristeţile singurătăţilor ei frămîntate veneau 
însă mai de departe, dintr-un viitor ce-i rămînea nedez- 
legat! Acolo era Amelica, şi ursita ei, şi cei care vorveni 
după ea. Paşii soartei, care azi îl cruţă ajutindu-l pe Iancu, 
se vor lăsa,' cine ştie, tocmai în viaţa ei? Atunci se va 
întoarce timpul! Şi gîndul acesta îi strîngea inima, şi 
coana Miţa nici nu mai vrea să-l asculte. 

Dar treapta cea mai înaltă şi cea mai chinuitoare a 
acestor legi, în care femeia credea, era acel vechi: „Ce 


147 


w 


ţi-e scris în frunte ţi-e pus !" Din ce stă acolo, neclin- 
tit pentru fiecare, şi pentru viitor, ea ştia că poate să 
fure cîte ceva, să întrevadă. Şi mai mult nici nu vrea să 
ştie. Dar ceea ce o îngrozea era de cîte ori încerca să pri- 
vească din legea aceasta a fiecăruia — şi întotdeauna se 
gîndea la ea — înapoi ! îşi vedea atunci viaţa pas cu pas: 
fata, soţul, căsătoria, nebunia tatălui ei, ruina lor, copi- 
lăria. Parcă era un drum cu gropi, în care trebuia săcadă, 
cum înainte mai e un alt drum cu gropi, în care va că- 
dea ! Şi cînd coana Miţa încerca să vadă drumurile tutu- 
ror, de pretutindeni, ameţea, îşi strîngea iute gîndul în 
singurătăţile liniştite în care cîrpea rufele sau aşeza ser- 
tarele şi se închina iute, rostind ; „Mare eşti, Doamne!" 
şi cobora din fuga minţii ei, care i se părea nelegiuită. 

Acesta era hotarul cel mai de sus al vieţii de simţire 
şi gînd al coanei Miţa! 

De multă vreme, Urmatecu desluşise că în soţia sa se 
petrec lucruri care lui îi rămîneau nelămurite. Şi pen- 
tru că, de cîteva ori, se potrivise o prevestire sau o încu- 
rajare, el ajunsese, fără să cerceteze, să asculte orbeşte 
de cuvintele femeii. Aceasta nu însemna însă că ar fi 
crezut-o şi deşteaptă! Doamne fereşte! Era numai ca 
un fel de putere, cu care s-a pomenit alături. Şi ea tre- 
cea şi în el şi îl oţelea. Acum, de pildă, spusa copilăroasă, 
dar sigură, a nevestei sale despre biruinţă îi domolea ne- 
liniştile şi îi uşura grijile. 

Deodată, în tăcerea curţii se auziră două feluri de paşi. 
Unii erau mărunți şi repezi, zoriţi să ajungă ; ceilalți, mai 
rari, mai greoi, mergeau în silă, cu opriri şi cu porniri. 
Urmatecu şi coana Miţa se priviră întrebători. Şi nici 
n-au avut timp să rostească vreun cuvînt, cînd din dru- 
mul bine cunoscut al casei, cu uşile şi ferestrele deschise 
în vară, Jurubiţa se ivi în prag. Purta ceea ce putuse 
arunca în grabă pe ea. Dintr-o anumită întunecare a feţii 
şi stăruință a privirii, lipsită parcă de lunecarea firească, 
se vedea că duce o groază. In prag, respiră totuşi uşurată 
Şi, întorcîndu-se pe urmele de întuneric din care ieşise; 
vorbi cu cineva, rămas în urmă 

— Pofteşte ! Pofteşte ! Că am ajuns! Aici e. 

In lumină apăru un om slab, mărunt şi neîngrijit. Din 
umerii obrazului, înspre bărbie, fața parcă-i era tăiată 


148 


cu tesla. Era neras, privea sfios în pămînt şi risipea în 
jurul său un miros acru de năduşeală şi vin. Dintr-un 
clipit des şi o înţelenire a vorbei se vedea că abia acum 
trece înspre o limpezire. 

In nedumerirea tuturor, Jurubiţa aruncă deodată 
cîteva cuvinte întretăiate 

— Cu Tudorică... s-a întîmplat o nenorocire !... Dum- 
nealui a văzut!... şi căzu pe un scaun. 

Coana Miţa se uită cu neîncredere, la început, la scena 
aceasta. Priviri ascuţite, în care i se citea disprețul pentru 
o femeie nesăbuită ca Jurubiţa, i se aprindeau între 
pleoape. Urmatecu crezu că în începutul lor de despăr- 
tire, pe înţelese, despre care nu vorbiseră încă nici un 
cuvînt, Jurubiţa încearcă, agăţindu-se de prilejul vreunei 
beţii a lui Tudorică, o ceartă mare. Altă dată i-ar fi bucu- 
rat mîndria lui bărbătească. In noaptea aceasta, însă, cînd 
din grijile lui şi din presimţirile coanei Miţa se fierbea 
viitorul lor, toate acestea îl supărau. 

De aceea, înciudat şi scîrbit, el se adresă necunoscu- 
tului cu un ton aspru 

— Cine eşti dumneata ? 

e— Ghenea Toncu. 

— Şi mai departe ? 

— Prieten cu mortu ! 

— Care mort ? 

— Nea căpitanu ! 


— Tudorică e mort? ! Nu minți ! strigă deodată coana 
Miţa, încă îndoindu-se, dar cu un început de spaimă. 

— E mort, cucoană ! făcu nevinovat Toncu. 

— Şi l-aj văzut dumneata ? zise Urmatecu. 

*— Văzut! răspunse omul. 

e— Da' ce s-a-ntîmplat ?... Cum s-a-ntîmplat? întrebă 
cu frămîntare coana Miţa. 

— Apoi, începu Toncu, eu, nea căpitanu şi-ncă doi 
am luat-o de cu ziua. Eram într-o circiumă unde ne 
duceam des, prin Pantelimon. Nea căpitanu avea poftă ca 
niciodată ! 

— Scurteaz-o ! se răsti Iancu. 

— Şi stînd aşa, am tot ciocnit şi-am tot vorbit, şi-am 
tot ciocnit, că ştie şi boierul cum e la d-alde astea, pînă 


149 


cînd nea căpitanu îşi aduse aminte de tat-său şi începu să 
plîngă. 

— Şi... şi... ? făcu nerăbdătoare coana Miţa. 

—" Şi a spus că e p-acolo, pe undeva, bolnav; că nu 
l-a mai văzut de ani ; că dumnealui, nea căpitanu, e un 
ticălos şi că vrea să-l vadă numaidecît... Şi s-a sculat şi-a 
pornit. Ăilalţi erau cu picioarele moi. Eu, ca prieten vechi 
ce mă aflam, m-am luat după el ! Şi tot umblînd, am ajuns 
la Mărcuţa.. 


— Ei, ş-apoi ?... Apoi ?... făcu nevasta lui Urmatecu, 
îngrozită şi nerăbdătoare. 

— Pe mine m-a lăsat să-l aştept la poartă. Dum- 
nealui însă a trecut, că era în uniformă. Şi-am stat, am 
stat, pînă ce am adormit... M-au trezit în ghionti nişte 
felceri îmbrăcaţi în alb, care strigau cît le lua gura : „Asta 
trebuie să ştie, că a venit cu el!" Şi nu mai pricepeam 
nimic ! 

— Ce au de-a face toate astea cu moartea lui Tudo- 
rică ? ! strigă coana Miţa, ieşită din fire. 

— Au, afirmă convins Toncu, pentru că, vezi dum- 
neata, tatăl lui nea căpitanu era nebun ! Da' noi de unde 
să ştim, că nu l-am fi lăsat ! Nebun d-ăla cu vedenii şi cu 
furii ! 

Urmatecu, fără să vrea, ridică ochii înspre portretul 
lui boier Grigore. Cu favoritele bogate, frumos pieptănate, 
şi privirea veselă şi zîmbitoare, chipul se uita la el, din 
umbrele cărbunelui în care fusese desenat. 

lancu începu să simtă şi el o groază nelămurită, ce se 
închega în jurul lor. lar Ghenea Toncu, pornit de cele ce 
văzuse şi purta în ochi, revenite parcă într-o viaţă şi mai 
puternică acum, îsi dădea drumul, ca si cum le avea în 
față 

— M-au luat şi m-au dus la nebun, să-l recunosc pe 
nea căpitanu ! Nebunu era legat, şi urla, şi scuipa spume. 
Tot striga mereu de hoţ şi de prădăciune, de aur şi de 
tîlhărie. Nea căpitanu era cu capul spart, plin de sînge, de 
cum îl izbise nebunul de perete. De pe uniformă, avea 
rupte galoanele şi nasturii lui lucitori de alamă. 

Coana Miţa îşi acoperi faţa cu mîinile, gemînd 

— Taci, ticălosule, că nu-i adevărat ! 


150 


Urmatecu privea ţintă pe boier Grigore din cadra, 
mustrîndu-l cu aceeaşi frază : ,„.Ce-ai fă/ut, boierule?-' Şi 
îi era şi frică de cele hithupîate. şt ^ro.iză, că do acum 
nu va mai sta acolo pentru e! şi penn-ii casă, de vreme 
ce s-a preschimbat într-un duh rău. Jurubiţa asculta pen- 
tru a doua oară, mult mai limpezită, povestirea asta. Se 
mai liniştise, de avea timpul şi mima sâ privească cercetă- 
toare în jurul ei. 

— Pe nea căpitanu, urmă Ghenea, l-a băgat la nebun 
o servitoare bătrînă, fără să ştie nimeni, aşa spuneau 
ăia de acolo. Şi nebunu cică tot urla după un munte de 
aur ! Cînd l-a văzut cu fireturi şi poleială pe el, s-a repezit 
țipînd că de ce i-a furat aurul. Nea căpitanu s-a apărat, 
da' greu, că era şi băut. Şi nebunii ăştia sînt tari ! Şi pînă 
să vină careva, l-a băgat într-un colț, i-a rupt uniforma 
şi l-a dat cu capul de perete, de i-a sărit creierii ! Da' eu 
l-am cunoscut pe nea căpitanu şi am venit să-i spun cu- 
coanei, că ştiam unde stă. 

Şi Ghenea Toncu, sleit şi el, căzu pe un scaun. Peste 
cei din casă se lăsă o încremenire. Numai plînsetul coanei 
Miţa se auzea înfundat, continuu, dureros. 

O pendulă mare, din iatac, bătu trei după miezul nopţii. 
Toţi tăceau. Din fundul curţii veni limpede şi înalt un 
cîntat de cocoş, urmat de o bătaie veselă din aripi. Trecea 
noaptea scurtă de vară“tulburîndu-se cu o lumină de 
dimineaţă. 

Cea dintîi care, într-un tîrziu, şi-a regăsit voinţa a fost 
coana Miţa. S-a trezit ca din somn, cu ochii umflaţi, şi-a 
şters lacrimile şi, scuturîndu-l pe Toncu, adormit pe un 
scaun, îi spuse cu blîndeţe: 

— Hai să te odihneşti, că trebuie să fii obosit! Apoi, 
cu glasul ei de femeie care în împrejurări grele ştie ce 
spune şi cere să fie ascultată, rosti către bărbatul său: 
lancule, eu pun caii la trăsură şi mă duc să văd ce e de 
făcut! Dumneata du-te şi te culcă! 

Pe Jurubiţa parcă nici nu o vedea. Şi cînd femeia s-a 
ridicat spunînd : „Merg şi eu țațo i-a răspuns scurt: 

— Nu mai e nevoie de tine! şi a ieşit, luîndu-l pe 
Ghenea Toncu după ea. 


151 


Urmatecu simţea cum în el nimic nu mai e la locul 
său. Privea în jur de parcă ar fi voit să caute un drum 
de scăpare. Se ridică, aprinse o ţigară, făcu cîţiva paşi şi 
încercă să se aşeze lîngă Jurubiţa, luîndu-i mîinile şi tră- 
gînd-o înspre el. Femeia se desfăcu brusc şi se depărta. Nu 
desluşise încă bine ce vrea. Il crezu, ca de obcei, neatins 
de întîmplare, urmărind o poftă de a lui, sau o jignire de 
a ei. Dar cînd se întoarse deodată şi îl văzu prăbuşit pe un 
divan, aşa cum îl lăsase mişcarea făcută înspre ea şi din 
care ea se desfăcuse, cînd îi privi ochii încremeniţi țintă 
într-o floare a covorului şi gura întredeschisă , atunci în- 
telese că Urmatecu trece prin clipe neobişnuite, lipsite de 
putere. Mai întîi îi fu milă. Apoi îşi aduse aminte cum îi 
poruncea şi cum a jucat-o cu Paulina. Şi Jurubiţa, regă- 
sindu-şi limpezimea figurii, cu un zîmbet răutăcios însă 
îi spuse : 

— Nu e aşa că ţi-e frică, nene, de neamul ăsta de 
nebuni ? 

Urmatecu nu a răspuns. A rămas nemişcat, a închis 
ochii şi şi-a înfipt degetele în ciucurii de lînă. Jurubiţa îşi 
dădu seama că acum poate să rupă petic cu petic din el 
trufia de odinioară. Il mai privi, şi, cu un glas curat, 
aproape de bucurie, îi spuse 

— Dar vezi, eu am scăpat! 

Şi-şi ridică braţele în sus, ca şi cum ar fi vrut să 
prindă cît mai mult aer în mînecile largi ale hainei. Iancu, 
zăpăcit de cele întîmplate, obosit de groază şi de veghe, 
nu mai ştia să se stăpînească. De multe ori i se mai în- 
tîmplase în viață să simtă cum oboseşte tocmai în timpul 
luptei. Dar atunci omul din faţa lui, pe care trebuia să-l 
înfrîngă numai pentru că îi şedea în faţă, îl asmuţea din 
nou, şi tot el biruia. Acum însă nu erau nici oameni, nici 
afaceri, ci întîmplări nelămurite şi înspăimîntătoare, care 
pentru el şerpuiau în jur din icoane, din farmece şi din 
ursite, că toate în aceeaşi negură stau. „Şi numai femeile 
ştiu să se descurce din aşa ceva" gîndea el! I se părea că 
Jurubiţa se depărtează în siguranţă şi că numai el rămîne 
în toate primejdiile. Se simţi încolţit şi silit să facă ceea 
ce n-a crezut niciodată. Şi astfel încercă, după cum auzise, 
să se poarte cu binele. îşi ceru deci iertare, cu gîndul, lui 


12 


Dorodan ; îi ceru şi coanei Miţa sentru Jurubiţa ; Jurubi- 
tei, pentru Paulina şi Păuna ; şi pentru că pe toate celelalte 
şi pe ceilalţi nu-i mai vedea şi nu-şi mai aducea aminte, 
ridică ochii înspre o înălţime unde s-ar găsi toţi iertătorii 
lui. Ceea ce i se păru mai greu in acest început de rugă- 
ciune, necunoscut pentru el, pe care nu ştia către cine 
să-l îndrepte, era că avea prea multe de cerut deodată. 
Măsura lui din afaceri, lacomă, o mai păstra şi aci şi îi 
simțea întinderea. Şi pacostea, şi nenorocul se simțeau 
pentru el prin această îngrămădire. După ipotecă, încurcă- 
tura nenorocirii cu cumnatul său trebuia să se limpezească 
şi nu nădăjduia să izbîndească în amîndouă, şi oricare din 
ele n-ar fi ieşit, tot rău ar.fi fost. In singurătatea în care 
se găsea acum, avea nevoie de Jurubiţa să-l mîngiie. Căuta 
şi uft adăpost, dar voia şi o răzbunare, mai ales după ul- 
timele ei cuvinte. Voia să o tragă cît mai aproape de el, să 
cadă şi pe ea ceva din piaza-rea, dacă e în jurul lui. De 
aceea, luă urma femeii ce se ferea şi îi scăpa din mîini. 
în cele din urmă, cînd o prinse într-un colț şi o strînse tare 
lîngă el, Jurubiţa, care nici ea nu mai vedea lămurit ce 
vrea Urmatecu, zbătîndu-se, îi aruncă în față 

— Ce mai vrei, nene ? Acu te-ai găsit ? Eu nu mai sînt 
de-a casei, iar a dumitale nu mai sînt de mult! 

Urmatecu scrîşni din dinţi. Lovit de cuvintele femeii, 
care prima dată avea îndrăzneala să-i spună adevărul în 
faţă, se trezi. Groaza nu fugise din el, dar trecuse înaintea 
ei mînia. Ea îl mişca acum. Jurubiţa îl cunoştea cum se 
aprinde şi socoti că n-ar fi bine să-l lase pe drumul acesta. 
Iancu era în stare, într-un scandal, să scoată la iveală 
toată povestea trecută, tocmai cînd, prin moartea lui Tu- 
dorică, ea nu mai avea nevoie de asta. De aceea îi plăcea 
femeii să-l vadă mai degrabă sub groază decît sub furie. 
Şi întorcîndu-se la întîmplarea de la care s-au depărtat, ea 
spuse ca o uşurare şi o biruinţă: 

— Şi pe mine şi pe dumneata ne-a scăpat ăla de colo! 
şi arătă înspre portretul lui boier Grigore şi fugi tocmai 
în capătul celalt al odăii. 


Urmatecu stătu puţin să lege tot ce era neaşteptat şi 
îndrăzneţ în ce a auzit, apoi strigă 
— Ticăloaso ! 


153 


Dar se reîntoarse cu gmdul într-o tăcere in care părea 
că urmăreşte ceva. Simţea cum cuvintele Jurubiţei îşi 
făceau drum în el, fără voia lui. Ele găseau acolo un 'fel de 
sete de a fi ascultate şi parcă asta era mîngiierca pe 
care Urmatecu o aştepta, dar nu o bănuia. Femeia, vă- 
zîndu-l că e tot liniştit, se grăbi să adauge: 

e— Dacă ai sta şi ai judeca puţin, nu ţi s-ar părea chiar 
atît de urît ! 


Urmatecu nu răspunse. Atunci femeia îndrăzni 


mai 
departe : 


— Ce se-ntîmplă nu te-atinge, nu-ţi fie frică < Mai 
greu e pentru ţaţa Miţa, că ăştia toţi sînt sîngele ei ' Dar 
pentru dumneata, ca şi pentru mine, e o uşurare! 

Jurubiţa aşteptă o clipă, să vadă ce se va petrece.după 
ce a spus acelaşi lucru a doua oară. Iancu sta nemişcat si 
asculta. 


De aceea, pe un ton ce vrea să convingă, ea reluă : 

— ţi trebuiau dumitale ghiulele de astea de picior 
tocmai acum, cînd norocul şi averea îţi cresc mereu? 
Mîine-poimîine ai să ajungi om mare! Nu-i mai bine să 
fii scăpat de ei ? Şi, uite, cu asta s-au însărcinat soarta şi 
nebunul de colo ! Ce vină avem noi, ce vină ai dumneata? 
Zi bogdaproste şi fii mulțumit, că eşti om deştept! Au 
pierit : Lefterică de foc, bărbatul meu — facă-l Dumnezeu 
bărbat ! — de mîna lui tat-său! Şi iaca aşa, de-acum ne 
vedem fiecare, uşurat, de drumul nostru ! ' 


Chiar la ce spunea Jurubiţa, Urmatecu nu se gîndise. 
întrezărea însă că Temeia ar putea să aibă dreptate. O 
tînjire lăuntrică îl mîna spre cuvintele ei. într-adevăr, se 
întîmplase o groaznică nenorocire! Cui? Lor: familiei 
nevestei sale ! Ce! mult poate ei, coanei Miţa. Lui însă i se 
întîmplase ceva ? Il lovise cineva în sănătate sau în avere, 
aşa ca să nu mai poată drege nimic, nici cu bani? Nu! O 
să mai dea, după cum a mai dat, parale pentru o înmor- 
mîntare frumoasă ; o să le facă rochii de doliu la toate; o 
să mai dea şi pentru ce nu-i vine în minte acum, şi cu asta 
s-a isprăvit ! Fata nu îi e bolnavă ; casa îi e întreagă; 
ipoteca e pe drum bun ; conu Barbu are aceeaşi încredere 
in el, ba şi Bubi se uită în gura lui ; Păuna îl aşteaptă di- 
seară lîngă Cuţitul de Argint, şi coana Miţa şi Jurubiţa 


154 


cred că mai are zile bune înainte. Atunci, unde e nenoro- 
cirea ? Nicăieri! Şi lancu Urmatecu, după ce stătu cîtva 
timp tot cu capul plecat, gîndindu-se la isteţimea Juru- 
biţei, se ridică deodată, liniştit şi luminat. Din cutremu- 
rarea prin care a trecut, el a înţeles că l-a pîndit o altă 
primejdie şi şi-a luat învăţătură pentru viitor. A văzut că 
nu trebuie să se lase descoperit. îi era ciudă acum de toate 
iertările pe care le-a cerut în gînd, ca un om aproape de 
pierzare, cînd el era teafăr şi mai tare ca niciodată. Acum 
se îngrijea numai să nu fi simțit Jurubiţa ceva din slăbi- 
riunea lui. Vedea că nu s-a isprăvit cu ea, şi nu era bine 
să-l ştie aşa ! Şi pentru ca să-i adoarmă şi mai mult orice 
bănuială, o luă pe neaşteptate în braţe şi o sărută cu pre- 
făcută lăcomie pe ceafă. Femeia se scutură. 

— Tot nu te astîmperi, nene ? spuse ea. Ce mai vrei 
de la mine ? N-ai auzit adineauri cum ne-a lămurit nevasta 
dumitale ? De-acum, eu nu mai am ce să caut pe aici ! lar 
la dumneata, cine să-mi ia locul, slavă Domnului ! Cît păr 
în cap ! Hai, fii cuminte! 

Cuvintele nu mai aveau însă greutate. De aceea, Ur- 
matecu o căuta. De plăcut, nu-i mai plăcea Jurubiţa ; parcă 
fugise ceva din ea. Trebuia însă să-şi ducă prefăcătoria 
pînă la capăt. Dar şi fără gust, o mîngîiere prinde bine. E 
ca o fereastră deschisă în aer proaspăt, după fierbinţeală. 
Şi-apoi, era viaţă şi era femeie ! 

Jurubiţa simţea poate acelaşi lucru în dimineaţa asta 
răcoroasă, care venise, albastră, pretutindeni, prin casă şi 
prin curte. în oboselile tîrzii, şi ei îi plăcea să se simtă fră- 
mîntată de mîini puternice. îşi înşelau astfel amîndoi 
trupurile, dar gîndurile le erau aiurea. Sub sărutările apă- 
sate, Jurubiţa se porni să rîdă, cu un glas abia şoptit, 
mărunţii, ca într-o ameţeală de început. Ochii ei însă nu 
se mai închideau, ca altădată cînd se dădea. Pînă în 
cele din urmă, îl sărută şi ea pe Urmatecu, dar gîndul o 
ducea departe, undeva unde căuta sau aşeza ceva, pentru 
alte rosturi, nouă, ale ei. Deodată ea se depărta de Iancu, 
îl apucă de umeri şi, privindu-l în faţă, îi spuse: 

— Noi doi sîntem singurii din toată casa asta care ne 
vom mai întâlni, nene! 

— Şi eu cred la fel, Jurubiţo ! răspunse Urmatecu. 


155 


— Nu, nu aşa, nene! se rugă frumos femeia, lipin- 
du-i-se de umăr. Nu mai vreau să mi se spună Jurubiţa, 
că ştii doar că mă cheamă Ecaterina ! 

Şi omul a rîs cu poftă. 

Ziua venise de-a binelea. 


IX 


In casa încăpătoare a Bărbilor, de pe Podul Mogo- 
şoaiei, scara principală era străjuită de doi harapi de 
bronz, purtînd lampioane mari, de cleştar. In sus, mer- 
geai înspre locuința boierului. Sub primele trepte, însă, 
se deschidea o uşă îngustă, care dădea în încăperile 
scunde ale unui cat, unde Urmatecu instalase birourile 
administrației. Erau odăi reci şi întunecoase, cu mese 
lungi, pe care stăteau vrafuri de registre de toate mă- 
rimile. Pe polițe erau borcane de sticlă pline cu porumb, 
eu rapiță, cu orz şi ovăz. Butuci grei, aruncați prin col- 
turi, arătau esențele lemnelor de prin pădurile boieru- 
lui. Pe. netezimea tăieturilor se citeau, pe inele, vîrstele 
fagilor şi ale stejarilor. Modele de stupi erau înşirate pe 
lîngă mese, iar pe pereți, pretutindeni, se agățau foto- 
grafii făcute de conu Barbu prin toate crescătoriile sale. 
Hergheliile de la Urlaţi arătau armăsari nervoşi, pe pi- 
cioare subțiri, cu capete lungi şi ochi speriați, înstelați 
în frunte. Şi în toate pozele unde se vedeau cai, conu 
Ştefan sta călare, cu o mînă în şold, iar cealaltă în grea- 
bănul înalt. Mai erau tauri de prăsilă, cu gîtul puternic 
şi coarnele lungi ; mangaliţe, culcate pe o parte şi supte 
de cîte nouă purcei ; berbeci greoi, cu ochii orbiți de cîr- 
lionţii de lînă ; cîini de stînă şi ogari; cîrduri de păsări, 
Cu curcani înfoiaţi şi gîşte grase, cu tîrtița de pămînt, şi 
erau pînă şi ciorchini de struguri uriaşi, cu boabe de rouă 
pe ele, toate vorbind despre bogăţiile baronului. Un mi- 
ros de grîne, de lemn uscat şi mucegai usturător plutea 
prin încăperi. Trei case mari de bani se deschideau cu 


15 


greu sub mîna osoasă a unui om deşirat, cu un cap turtit, 
cu ochi bulbucaţi şi mustață cenuşie şi deasă, sfiîşiată de 
doi colți din față, cari îi dădeau un aer fioros. In reali- 
tate, om blînd şi fricos. Era Serian, casierul, pus acolo 
de Urmatecu, să refuze şi să nu dea bani, fie chiar şi 
boierului, fără înscris, fără trecere în catastif şi fără şti- 
rea lui. De cîte ori umbla la casele de fier, pentru ca să 
ia sau să dea, casierul trăgea cîte o linie cu unghia dege- 
tului mare de-a lungul fişicurilor, să simtă zimţii şi mai 
ales să nu iasă vreo monedă mai în afară decît celelalte. 
Şi lucrul acesta îl făcea şi la argint, şi la. aramă. Aur 
n-avea, pentru că îl ţinea Urmatecu, sub cheie. Se dusese 
vestea de cinstea lui Serian. lar cinstea aceasta pentru 
el nu era numai o podoabă nevăzută a firii sale, ci avea 
şi o faţă care făcea una cu gîndurile de care asculta. El 
le purta pe toate împreună cu mîndria meseriei sale. De 
aceea, nu îi era mireasmă mai plăcută decît dimineaţa, 
cînd le deschidea, duhnirea caselor de bani, făcută din- 
tr-un iz de vopsea crudă şi oţel uns. Atunci, îşi descărca 
şi mintea de ceea ce aşezase acolo cu o seară mai înainte 
şi purtase, după un vechi obicei, spre neschimbare şi 
neuitare : cifra depozitelor în hîrtie şi monedă, cu care 
închisese casele de fier ale baronului în seara pre- 
cedentă. 


Pe omul acesta liniştit, care trăia singur în umbrele 
încăperilor de jos şi îşi închipuia cu plăcere de multe ori 
că toate din jurul său sînt vii şi sînt ale lui, îl necăjea 
de cîtva timp un nou-venit. De multe ori, acesta aprindea 
lămpile ziua-n amiaza mare, ceea ce pentru Serian era 
aproape o nelegiuire. De cînd cu fabrica, în încăperile 
administraţiei, cîteva mese şi cîteva dulapuri au fost date 
întreprinderii celei noi. Căci nici în ruptul capului Ur- 
matecu nu a vrut să jertfească o odaie întreagă. Şi, ast- 
fel, fabrica se risipise, ca administraţie, peste tot. Omul 
ei, Marco Bellini, un italian cu părul roşu, pistruiat, gras, 
guraliv şi agitat, cu unghiile negre şi mirosind veşnic a 
mahorcă, adus de Bubi de la Murano, ca specialist, încă 
din zilele primelor lucrări, pentru ca totul să pornească 
într-o bună rînduială, tulbura molcoma viaţă a lui Se- 
rian. Chinul acesta ţinea de pe la sfîrşitul verii, de cînd 


157 


italianul sosise în ţară şi începuseră lucrările pentru fa- 
brică. După sfaturile lui Bellini, fusese aleasă o moşie 
din Vîlcea, a baronului, pentru instalarea viitoarelor ate- 
liere. La Negovanu, nu departe de conac, între muscele 
albicioase, spălate de ploi, şi între drumuri de ape re- 
pezi, începuseră temeliile. Cîţiva lucrători, parte italieni, 
parte vienezi, fuseseră  găzduiţi în locuințe uşoare de 
lemn, aşteptînd să se sfîrşească întreaga clădire şi insta- 
laţie, care pînă în iarnă trebuia să pornească. Doi frați 
de-ai lui Bellini, unul constructor, celalt instalator de 
maşini, trebuiau să supravegheze lucrările. Bubi a trăit în 
timpul de la început, al încasării ipotecii, al sosirii lui 
Marco şi alegerii locului potrivit, o viaţă de grijă şi muncă, 
necunoscută pînă atunci. Tatăl său îl privea cu mulțu- 
mire ; iar Urmatecu, ţinîndu-se în umbră, nu-l scăpa din 
ochi, neştiind încă bine ce să creadă. Hărnicia tînărului 
baron îi dădea de bănuit, Nu era numai o spoială şi o 
frămîntare de pe deasupra lucrurilor, ci el mergea cu 
trudă pînă în adîncul lor. Nu era un joc, ci muncă la fel 
cu a lui, cu mese sărite sau întîrziate, cu seri pierdute 
în discuţii, în tovărăşia celor trei Bellini, sau numai cu 
Marco. Erau alergături prin tîrg, călătorii pînă Ia locul 
viitoarei fabrici, erau tocmiri grele şi tot zbuciumul unei 
grele afaceri. Şi Urmatecu îşi spunea că dacă va ţine 
astfel, gîndul, bănuit găunos şi ajutat de el, s-ar putea 
schimba într-o înfăptuire temeinică. 


Zilele acestea de sfîrşit de vară, deşi au adus cu ele 
încheierea dorită pe care o pîndea de mult, s-au trecut 
totuşi, pentru Urmatecu, nesigure şi cu multe neajun- 
suri. Căuta mereu să simtă un petic de pămînt sub pi- 
cioare şi nu izbutea. Era ca şi cum trăgea cineva de el 
şi-l clătina. După întâmplarea morţii lui Tudorică, mama 
lui, coana Tinca, a căzut doboriîtă de-o boală grea, po- 
vară pentru totdeauna pe capul lui Iancu. E adevărat 
că nu s-a întîmplat  numaidecit, ci după cîteva săptă- 
mîni, astfel încît ursita părea că şi-a rupt firul, dar asta 
nu însemna că îi era mai mică greutatea. De lăcomie, şi 
poate şi de inimă rea, bătrîna a fost găsită de coana Miţa, 
într-o dimineață, prăbuşită pe un ceaun cu vişine, din 
care mîncase jumătate. Cînd au dat s-o ridice, coana 


158 


Tinca era damblagită. Ii luase mîna, gura şi ochiul drept. 
Doctorul a spus, ascuitîndu-i inima şi din întreaga ei în- 
fățişare, că poate să o mai ducă doi, trei ani. Şi coana 
Miţa a dereticat frumos odaia de odinioară a lui Lefte- 
rică şi a aşezat-o la fereastră, de unde, de-a lungul curţii, 
coana Tinca, pentru ca să-i treacă urîtul, putea să vadă 
toată lumea ce venea la ei şi să privească vara cum dă 
în toamnă, toamna în iarnă şi aşa tot mereu, de-a lungul 
anilor pe care îi mal avea de trăit. De-acum, de cîte ori 
se întorcea acasă, Urmatecu privea la geamul de sus, 
unde „cucoana", cum îi spunea el, şedea, galbenă şi 
strâmbă sub colții aduşi mult pe frunte din părul ei sub- 
tire şi rar. Jurubiţa, cu care se obişnuise de atîta vreme, 
n-a mai dat pe la ei. S-a ţinut de cuvînt. De la parasta- 
sul de nouă zile, n-a mai văzut-o. Auzise că a trimis 
vorbă că e bolnavă şi că apoi ar fi spus că pleacă undeva 
la o rudă din provincie. Şi cu ea se dusese şi veselia. 
Lumina se împuţinase şi la masă. Acum Urmatecu îşi 
dădea seama că „ăia", aşa cum erau, ţineau locuri astăzi 
pustii. O viaţă întreagă dorise să scape de ei. Ştia, după 
cum îi spuse şi Jurubiţa, că pe drumul pe care a apucat 
e mai bine fără ei. Dar abia de îndrăznea să-şi mărtu- 
risească sieşi că le duce dorul. Vedea că viaţa din casa 
lor se schimbă cu totul şi că se face tot mai tristă şi mai 
mohorâtă. Glumele lui, cînd le încerca, sau prelungirea 
vreunei mese, la o sticlă de vin, cu Ivanciu şi Schweic- 
kert, erau rău văzute şi de coana Miţa şi de Amelica, 
întunecate şi îmbrăcate în negru după atîtea nenorociri. 
Şi totuşi el nu era trist. Toate treceau pe lîngă el fără 
să le simtă cuibărindu-se în sufletul său. De cînd îl vin- 
decase Jurubiţa, chiar în noaptea  tragicei întîmpîări, 
limpedea judecată nu-l mai părăsise. Singurul lucru care 
îl punea pe gînduri era hărnicia lui Bubi. Grija de a-l 
urmări pas cu pas şi zilele care nu aduceau nimic nou, 
după cum ar fi dorit, socotea că e destul pentru ca să 
aibă dreptul ca măcar la el în casă să găsească mai multă 
voie bună şi mai multă lumină. Dar se vede că treburile 
mai mari şi mai grele schimbă viaţa şi o întunecă. Miţa de 
multe ori nici nu-i mai răspundea la întrebări şi-l privea 
peste umăr. lar el doar la slugi de se mai putea răsti. 


Ivanciu, şi el după ce a dat banii şi s-a făcut actul, a 
fost cuprins de temeri şi neîncredere. Venea în fiecare 
zi, spunîndu-i, cînd cu binele, cînd cu rău, că vrea să 
vadă mai iute desfăcută ipoteca. Şi cînd, pe la mijlocul 
lui septembrie, a fost silit să mai amîne, cu încă două 
luni, de vreme ce nu strînsese toţi banii din vînzarea 
bucatelor, a fost gîlceavă mare cu bulgarul certăreț. în 
cele din urmă, au băgat dobînzile în capete şi au mai 
amînat. 

în zilele astea tulburi, viața lui Urmatecu a fost fă- 
cută din temeri şi îndoieli, lipsit fiind şi de puterea pe 
care i-o dădea încrederea oarbă a soţiei sale, care amu- 
tise. Doar cu Păuna stătea, pînă noaptea tîrziu, prin gră- 
dinile de vară, privind în după-amiezi întregi -de drageste 
şi petrecere cum cad frunzele galbene şi timpurii pe fața 
de masă. 


Cînd iată că într-o lipsă mai îndelungată a lui Bubi 
de prin birouri, Urmatecu a simţit că acesta a început 
să obosească. De multe ori l-a găsit pe italian singur, 
încurcat, neizbutind să se înțeleagă cu oamenii, muşcîn- 
du-şi de ciudă arătătorul îndoit. Pe masa fabricii se strân- 
geau scrisori nedesfăcute, veneau executări de plăţi în- 
tîrziate şi creşteau  maldărele de modele de oglinzi şi 
lămpi de tot felul, comandate mai ales de domniţa Na- 
talia, care acum îşi găsise o ocupaţie, născocind tot felul 
de lucruri pe care fabrica trebuia să le execute. Tînărul 
baron lipsea cu zilele, şi cînd venea, era cu gîndul aiurea, 
nu înţelegea ce i se spune şi fugea fără să-şi lase urma. 
Iancu privea liniştit văzînd cum limpezirile se apropiau 
pentru el. Bătrînului îi spunea vorbe neînţelese despre 
mersul noii întreprinderi, şi, pentru ca să nu supere pe 
nimeni, se ocupa, ca de obicei, de toată averea cealaltă, 
neamestecîndu-se în nici un fel în conducerea fabricii 
de oglinzi, urzind numai pe de departe plictiseli şi greu- 
tăţi celor care munceau acolo. 


Ca orice îndrăgostit, Bubi căuta să vorbească despre 
Jurubiţa cu sau fără de rost. îndeosebi domniţa era aceea 
care, din primele zile, trebuia să-l asculte. Discutînd orice, 
de pildă despre întîmplări de dragoste din lumea lor, 
deodată Bubi spunea: 


160 


>— Desigur, Taniţi, doamna de ieri, pe care am în- 
tîlnit-o la dumneata, nu are suflet! Cunosc o femeie 
bună, frumoasă, cuminte, care ar fi meritat şi o altă 
soartă, şi un alt bărbat! Să o vezi totuşi cu cîtă modes- 
tie şi resemnare îşi duce viaţa şi se jertfeşte pentru tot 
ceea ce ar putea fi liniştea căminului ei! 

Sau, altă dată, deodată, întreba 

— Cunoşti, Taniţi, pe cumnata lui Urmatecu ? Ce fe- 
meie cumsecade ! şi, nemulţumit numai să o judece cu 
un cuvînt, simţea nevoia să povestească despre ea lucruri 
pe care inima şi mintea lui le urzeau. 

In toiul tulburatelor zile de întîmplări şi de afaceri 
din casa lui Iancu, nu se petrecuse încă nimic între ei. 
Mărturisirile lui Bubi întîrziau din respectul adevărat 
pe care îl avea pentru femeia aceasta măritată. lar do- 
rinţa lui, şi din sfiiciune, şi dintr-o creştere ce-i adusese 
în primul rînd în deprinderi şi în gînduri politeţe pen- 
tru femeie, îşi făcea loc cu greu pînă la adevărata ei rea- 
lizare şi stăpînire. De aceea, ea întîrzia mai mult decît 
trebuia în plăsmuiri sufleteşti şi morale de ale lui Bubi, 
în care cine o cunoştea bine pe Jurubiţa n-ar fi putut-o 
recunoaşte. Obişnuitele descoperiri nesăbuite ale îndră- 
gostiților puseseră şi ele stăpînire pe el. Aflase, de pildă, 
că cea mai priincioasă mahala din Bucureşti dorurilor şi 
bucuriilor sale era Popa Tatu, cu toate ulițele ei înfun- 
date, cu gardurile pe jumătate căzute şi bolovanii mari şi 
gloduroşi la mers din mijlocul străzii. Luna cea mai bună 
din an, la care nu se gîndise înainte, de-acum era fe- 
bruarie, pentru că o dată vorbind de carnaval, Jurubiţa 
îi spusese în treacăt că e luna în care s-a născut. lar 
omul cel mai fericit era Arghir, un bărbier scund şi vor- 
băreţ, cu o cocioabă de prăvălie în fața casei Jurubiţei, 
stînd toată ziua pe o laviţă, cu un motan leneş şi mur- 
dar în braţe. Bărbierul intrase în vorbă cu Bubi cînd 
acesta, cu paşi abia dezlipiţi, se depărta încet şi pe gîn- 
duri, după ce în plimbări tot mai dese o întovărăşise iar 
pe femeie pînă în poarta casei sale. Arghir era acolo şi 
o vedea tot mereu, şi nu părea totuşi mulțumit, şi parcă 
nici nu aflase de fericirea aceasta ! Dar ceea ce îl chinuia 
mai mult pe tînărul baron era socoteala pe timpul trecut. 


161 


11 - Sfirşit de veac în Bucureşti 


I se părea că pierduse orice clipă înainte de a o cunoaşte 
pe Jurubiţa şi nu-şi putea ierta că trăise liniştit la Viena 
sau aiurea fără să fi aflat nimic despre existenţa ei. Ce 
făcuse ea fără el. şi mai ales fără ca el să ştie ? Pe unde 
umblase, pe cine întâlnise, cine îi făcuse curte, cui i-tt 
zâmbit ? Şi de ce el atunci nu a pornit înspre ea, să o 
cunoască, să o apere, să o salveze poate ? Toate întrebă- 
rile astea intrau în el, ca vârtejuri, pentru prima dată. 
Şi Bubi simţea că cele mai mari dureri ale noastre în 
viață ne vin dintr-o îndobitocire de care nu sîntem răs- 
punzători. Lucrurile cele mai hotărâtoare,, care ne pri- 
vesc, se petrec fără ca noi să aflăm ceva despre ele. Şi 
gîndul său, obişnuit cu şerpuirea şi adîncirea, vedea că 
dragostea şi moartea cresc undeva pentru noi, fără să 
ştim, şi că atunci cînd ne-am întîlnit cu ele, e nebunie 
să vrei să o ai întreagă pe cea dinţii şi e prea tîrziu să o 
mai priveşti pe cea de a doua. 

Dramul folosit de  Jurubiţa să-l aducă pe Bubi la 
viaţă din această îndrăgostită  aiurare, din care singur 
poate n-ar fi coborît niciodată, a fost durerea, prefăcuta 
et durere de văduvă tînără şi fără rost. Dimineţi întregi 
şi seri limpezi, îl purta, tînguindu-se, prin boschetele în- 
depărtate ale Şoselei, pentru ca să nu fie văzuţi. Pe băn- 
cile răzlețe sau prin tînzile cârciumilor îndepărtate şedeau 
ceasuri întregi unul lîngă celalt, tăcuţi, femeia aşteptînd, 
scriindu-şi marginea umbrei pe nisip cu vîrful umbre- 
luţei, sau privind de aproape obrazul holbat al unei lă- 
custe prinsă pe genunchi, iar el apropiindu-se de ea, cu 
un gînd tot mai legat şi mereu acelaşi, înalt. Gesturile 
erau puţine şi sfioase. Mîna ei se pierdea în mîna lui, şi 
cînd Bubi îi lua pumnul închis, îl acoperea cu palma şi 
îi săruta, Jurubiţa îşi aducea aminte de mîna lui Urma- 
tecu trosnindu-i degetele şi răsucindu-i braţul de cum a 
văzut-o într-un colţ de odaie, silind-o să sc lase săru- 
tată. Astfel, Jurubiţa şi-a dat seama că începuturile dra- 
gostei ei cu tînărul baron nu se vor putea înfiripa decît 
tot din jeluiri, dar acasă, aşa cerînd firea lui Bubi. Nici 
lacrimile, nici căderile în braţe, de care avea nevoie, nu 
se puteau arăta în timpul plimbărilor. De aceea, într-o 
seară, pentru prima dată, cînd au ajuns în dreptul casei, 


102 


femeia l-a poftit să intre. Pe un colţ de divan şi cu voită 
stîngăcie, Jurubiţa s-a tînguit, a pilos şi s-a lipit de el. 
Mîngîierile lui sfioase le prindea de îndată şi le întorcea 
înzecit. Şi atît fusese de mare dorinţa, sfiala şi năluca de 
dincolo de ei, în care o învăluise BubL încît după prima 
noapte de dragoste, femeia se simţea mai puţin biruită 
de flăcăul acesta decît de Urmatecu şi de alţi oameni 
mai trecuţi şi mai obosiţi. Dar priceperea ei îndelungată 
o făcea să aştepte şi să guste farmecul începutului fra- 
ged, despre care ştia că nu va rămîne aci. li plăcea la 
Bubi pielea albă şi catifelată, curăţenia şi un fel de par- 
fum topit în carne, pe care nu-l cunoştea. Dacă altădată 
se lăsase, cu bucurie, frîntă de oameni tari, acum gusta 
mîngâierea uşoară şi delicată, pe care Bubi ştia să o năs- 
cocească fără sfîrşit. Niciodată nu se simţise iubită ca 
acum ! 

Dragostea lor a intrat în tînărul baron cu uitare de 
lumea lui, cu entuziasm şi dărnicie. In cîteva zile, lo- 
cuința modestă a fostului căpitan de pompieri era de 
nerecunoscut. Scaunele şubrede şi subţiri fuseseră date 
afară, şi, o dată cu ele, şi dulapurile cu uşi ce nu se în- 
chideau, şi cadrele cu vînători de urşi albi, sau cele cu 
lupte cu tigri, pe spinări de elefanţi înfuriaţi. Camerele 
scunde se umplură molatic de stofe, de perdele grele, de 
covoare, de lămpi înalte de bronz. Pentru cochetăria Ju- 
rubiței, între geamuri se aşeză o oglindă lungă, ţinută 
de rafturi de abanos, purtând fel de fel de cristale, în care 
pudra cea nouă şi fină, cu un ameţitor parfum de floare, 
înlocuia pudra mai făinoasă şi numai cocoloaşe întrebuin- 
tată înainte. Un pian se instala, de asemeni, într-un 
colț, pentru visările lui Bubi. 

Ceea ce însă n-a izbutit femeia nici chiar în primele 
zile ale iubirii lor a fost să-l facă pe Bubi să ducă toate 
aceste frumuseți într-o casă mai mare şi mai arătoasă, 
după care rîvnea. Timiditatea lui îl mîna să-şi ascundă 
începutul fericirii ca într-un cuib. Şi pe străduța aceasta, 
înfundată şi liniştită, casa pierdută printre pomi şi bolta 
de viţă, singură în curte, era tocmai ce îi trebuia. Tînăr, 
el avea nevoie să fugă de lume cînd iubea, după cum, 
de îndată ce şi trupurile lor au intrat pe calea obişnuin- 


18 


tei, nu doreau decît un singur lucru : dragoste. Cu fiecare 
dimineaţă pofta aceasta creştea. Şi Jurubiţa, prinsă şi ea 
în goana fără alte gînduri a patimii, începuse a fi fericită 
cum nu mai fusese pînă atunci. Acum vedea cîtă deose- 
bire e între cîteva ceasuri furate şi aruncate în năclăiala 
vieţii de toate zilele şi viaţa cealaltă, de iubire continuă, 
trăită cu sufletul la gură. Cîteodată, cînd se oprea o clipă 
să privească urcuşul acesta şi cînd îşi dădea seama că nu 
va putea ţine mereu, închidea ochii, îşi pustia mintea de 
orice judecată şi se arunca în braţele lui Bubi, să scape 
de frînturile de lumină prea tare, prea adevărată. 


In cîteva săptămîni, Bubi isprăvise toate cuvintele de 
dragoste pe care le ştia, sau pe care le născocea. După 
ele a urmat un gungurit făcut din sunete moi, din sfer- 
turi de vorbe, din lucruri aduse în jurul femeii, strînse 
şi mîngiîiate şi ele cu fel de fel de nume, pentru ca să 
nu fie prea tari şi să nu o supere cu vecinătatea lor. Apoi 
s-au isprăvit şi lucrurile, şi atunci Bubi a început să 
aducă pe fereastră lumea lui Dumnezeu, pentru cântarea 
şi iubirea Jurubiţei. Ca plozii care abia învaţă să vor- 
bească, el prindea un ram de leandru sau de măr, cu 
umbră cu tot, în sunete din care închega vorbe pentru 
ea. Căuta să sune şi să scrie razele subţiri şi strălucitoare, 
să prindă in pumni pata de lumină şi să o verse apoi ca 
pe o apă pe trupul femeii, care, întinsă în pat, primea, 
cu linişte şi îmbătare, sau cu zvîrcoliri scurte şi ner- 
voase, belşugul acesta de dragoste. Şi aşa, Bubi a adus 
în odăiţa lor nourii, stelele, vînturile, ploaia. Dar şi ce- 
rul s-a golit cu vremea. Şi atunci el se lungea lîngă Ju- 
rubiţa, îi lua capul în mîini şi, gură în gură, îşi găsea 
scăparea într-o nebunie. Văzuse undeva (îşi aducea aminte 
şi nu se speria, şi nu-i era nici milă, nici frică de el) un 
biet nebun, care de dimineaţă pînă seara nu spunea decît 
un singur cuvînt: mamă, mamă, mamă... Biruit, fără 
vorbe, sărăcit de închipuire, pustiit de lumea dimprejur, 
Bubi simţea totuşi că trebuie să găsească ceva, de n-ar 
fi decît acelaşi cuvînt spus mereu, pentru fierberea lui 
lăuntrică. Şi, întins în pat, îi şoptea femeii în obraz ne- 
încetat, cînd rar, cînd iute, cînd în ochi, cînd în colţul 
gurii, cînd în buclele frizate ale tîmplelor: „Te iubesc! 


164 


Te iubesc ! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc !.,." Şi sub 
fiecare „te iubesc", Jurubița tremura şi se înfiora. 
Nopți întregi se petreceau astfel, nopți care, după ce tre- 
ceau, îl lăsau pe Bubi cu ochii învinețiți, cu buzele us- 
cate, cu glasul stins şi mîinile nesigure şi tremurătoare. 
Adormea apoi ca într-un leşin, sau ca într-o moarte cum- 
plită, şoptind : „Te iubesc !" lîngă femeia adormită de 
mult. 

In jurul lor se făceau o linişte şi o taină care ațîțau 
pe vecini. Erau iscodiți cînd plecau pînă în capul străzii, 
pe înserat, sau cînd se întorceau, iar ei nu vedeau pe 
nimeni. Şuşotelile şi bîrfelile şedeau roată în jurul că- 
suței lor. Arghir avînd în fiecare zi cîte ceva nou de adus 
pentru ceilalți. Dar viața închisă a îndrăgostiților le dădea 
foarte puțin de lucru şi îi înciuda. Ştiau numai atît: că 
un boier mare a înnebunit după cucoana lui domn' că- 
pitan. Şi ceea ce nu puteau să afle, născoceau cu biata 
lor minte, care nici pe departe nu-şi putea închipui pînă 
unde ajunsese dragostea dintre cei doi tineri. 

Bubi uitase tot ceea ce nu era el şi iubita lui. Plecase 
ele acasă fără să dea nimănui nici o lămurire. Numai 
bani cerea din cînd în cînd; şi pentru ca să nu vadă pe 
nimeni din cei care i-ar fi tulburat fericirea, îl întîlnea 
într-un anumit loc din Cişmigiu pe Marco Bellini, care, 
deşi era încurcat şi amărît de treburile fabricii, ce nu 
mergeau, de intrigile lui Urmatecu la bătrînul baron şi 
de furiile acestuia, avea destulă înţelegere pentru tînă- 
rul său patron, ascunzînd lipsurile, acoperind întîrzie- 
rile şi încurcăturile şi răspunzînd cu o vorbă închipuită 
de el la toate întrebările ce i se puneau pentru a se afla 
sigur cine e femeia : „Una donna bellissima .!" Simţea că 
toţi îl luau drept ceea ce nu era: un intim al tînărului. 
Lucrul acesta îl măgulea, şi n-a vrut să descopere nimă- 
nui adevărul pe care nici nu-l ştia. 

După cîtva timp, însă, Bubi a început să simtă nevoia 
lumii de afară. Dorea o lume bună, să-l primească bine- 
voitor, să-l aprobe şi să-l admire. Avea nevoie să fie 
văzut fericit şi mai ales să simtă cum toţi rămîn uimiţi 
de frumuseţea şi cuminţenia Jurubiţei, şi el să ştie că 
toate astea sînt ale lui. Nu erau numai simţurile care i 


165 


se aprinseseră şi plăcerea de a privi femeia cu atîtea ape 
s< suflete în ochi, din care nici unul nu era străin sau 
împotriva lui, ci era şi bucuria de a fi atins ceva, de care 
aciineul inimii sale de om sfios se îndoia mereu că va 
avea într-o zi. Bubi înţelesese din primii ani ai tinereții 
sale că mai bine de trei sferturi din lume era plămădită 
şi mereu împodobită pentru femeie. Dar el, care nu avu- 
sese mamă să-l îngrijească, să-l alinte, să-l caute la boală 
şi, de multe ori, din dragoste adîncă şi omenească, să 
îndure greutăţi şi să frămînte murdării pentru ct, îşi fă- 
cuse despre femeie un gînd de podoabă. înconjurată de 
toată politeţea şi morala complicată ce i se acorda în lu- 
mea tineretului de studenţi şi de aristocrați de la Viena, 
nestăpînindu-l nici una, niciodată, ca acum Jurubiţa, 
prin patimă, femeia rămăsese în afară de fiinţa lui în- 
treagă, singura care ar fi fost în stare să o măsoare şi 
să-i dea un cuprins. Şi acum se întîmpla lucrul acesta. 
Noutatea vieţii celei adevărate, descoperită, era îmbătă- 
toare. Şi de aceea ar fi dorit să o afle toţi, să o ştie toţi, 
risipind în dreapta şi în stîngă pentru împodobirea ei 
tot ce avea... 


Cînd a fost să iasă pentru prima oară împreună în 
oraş, Jurubița s-a sfiit. Mai roasă decît el de gura lumii 
şi mai pricepută în urâciunile vieţii, ea se temea să facă 
un început tuturor acelor lucruri care, mai curând sau 
mai tîrziu, aveau să aducă sfîrşitul dragostei lor. Mai 
ales se temea să nu fie văzuţi de familia fostului său soţ, 
şi îndeosebi de Urmatecu. Nu ştia dacă acesta va fi aflat 
că ea l-a trimis pe Bubi la Dorodan. Şi apoi, cu toată 
slăbiciunea pe care i-a surprins-o în noaptea aceea de 
groază şi cu toată agerimea ei de minte cînd l-a îndru- 
mat pe calea cea nouă a unor asprimi înţelese de el, ea 
nu era sigură, din cîte îl cunoştea, că a iertat-o şi nu va 
încerca să se răzbune de despărţirea lor fără un cuvînt 
şi mai ales fără nici o umilinţă din partea ei. A întîrziat, 
de aceea, pe cît a putut această ieşire în oraş, deşi tot 
visul ei din prima clipă de cînd l-a cunoscut pe Bubi 
acolo era. In plimbările acestea cu amantul ei cel nou, 
tînăr şi bogat, nemaicunoscînd nici o altă iubire, era 
arîndria ei de femeie, era bogăţia, erau rochiile şi po- 


106 


doabele dorite, erau petrecerile, salvate încă pentru 
cîţiva ani de tinereţe şi din care nu gustase nimic. Plim- 
bările astea trebuiau să şteargă amintirile urîtului, plic- 
tiselilor, jignirilor din trecut şi mai ales ceasurile acelea 
lungi de vis şi îndoială, cărora nu le vedea nici un sfîr- 
şit între bietul ei bărbat şi amantul ei de atunci, Urma- 
tecu, aspru şi fără duioşie, gîndindu-se mai mult la el 
decît la ea, în scurtele lor întîlniri de dragoste, curînd 
obosite şi îmbătrânite. O săptămînă, zece zile încă a mai 
întîrziat ! Simţea însă că nu va putea mai mult. 


Venise iarăşi toamna, de data aceasta fără tristeţe 
pentru ea. Zilele frumoase ale Bucureştilor cu cît se 
prelungeau, cu atît aduceau bucurii mai mari. Ştia că 
de acum se vor umple galantarele magazinelor cu lucruri 
bogate pentru iarnă ; nădăjduia că în nopţile senine şi 
călduţe încă se va mai putea lua masa prin grădini şi 
auzise că acum, cînd ceasurile tîrzii cer o pelerină de 
catifea cu dantele şi funde pe umerii înfriguraţi, sînt 
unele locuri în Bucureşti unde e muzică, şi femei şi băr- 
baţi, frumos gătiţi, urcă pe scenă, cîntînd. Se vedea în 
sală, la o masă cu prietenii lui Bubi, aplaudînd şi trimi- 
țînd un gînd înspre locuinţa lor, pe care şi-o închipuia 
aşteptîndu-i să se întoarcă tîrziu, puţin ameţiţi, pentru a 
se săruta nerăbdători, prin întuneric, din prag. 

Cînd au început să prânzească şi să cineze prin res- 
taurante, din cauza lumii şi a vecinătăţilor, cărora Bubi 
le trimitea saluturi mîndre în dreapta şi stingă, ochii lui 
au prins să desluşească bine cîte ceva din purtările ei. 
Astfel, obiceiul Jurubiţei de a duce cuțitul la gură acum 
de-abia l-a văzut, ca şi cum în doi, acasă la ei, ameţit 
de dragoste, ar fi fost cu ochii legaţi. Şi Bubi, uitîndu-se 
iute în jurul lor, rugîndu-se frumos cu privirea, a întins 
braţul peste masă cu un gest ce semăna mai multa mîn- 
gîiere, oprindu-i mîna. Femeia, înțelegînd de îndată, a 
roşit şi s-a îndreptat, Bubi zîmbi cu recunoştinţă, îm- 
preună vîrful degetelor şi îi mulţumi discret, mişcînd de 
cîteva ori mîinile în dreptul feţei. Jurubiţa a simţit că 
nu se poate ascunde în nici un fel de el, într-o aseme- 
nea împrejurare, şi că nu are decît un singur drum. De 
aceea, căutîndu-şi un glas liniştit, cald chiar, spuse: 


167 


— Eu îţi mulţumesc, iubitule ! Şi te rog să ai întot- 
deauna grijă de mine ! Recunoaşte şi tu că nu aveam unde 
să învăţ prea multe. 

Cuvintele acestea i-au mers lui Bubi la inimă. Credea 
a fi desluşit calităţile cele mari: modestia, liniştea şi 
rîvna de a prinde şi a învăţa la femeia pe care o iubea. 
Şi s-a bucurat foarte mult. In realitate, e adevărat că ceea 
ce a învăţat Jurubiţa acum nu avea să uite niciodată, 
dar nu avea să uite, de asemeni, nici faptul că Bubi a 
prins-o mîncînd urît. Astăzi, ea ardea de dragoste pen- 
tru el, şi tot ce îi arăta şi îi spunea era bine şi frumos 
din partea lui. Dar fără ca nici ea să ştie măcar, se stre- 
cura, o dată cu noua deprindere, în sufletul ei şi o pică 
împotriva omului care a îndrăznit să o îndrepte. Acum, 
cînd îşi vedea lipsa şi îşi simţea ciuda, îşi spunea că de 
vină a fost Urmatecu de a lăsat-o aşa. Peste cîtva timp, 
însă, cînd încîntarea ce-i înfăşoară viaţa se va rări, va 
şti şi va spune atunci că n-au fost bunăvoință şi dra- 
goste, ci îndrăzneală şi răutate, poftă de a o umili din 
partea lui Bubi de s-a purtat astfel cu ea. 


Dar descoperirile acestea de viaţă nouă, de deschidere 
de gusturi mai ascuţite şi mai complicate, care să facă 
din ea o femeie de altă lume decît aceea în care întîr- 
ziase prea mult, nu erau toate dureroase şi menite să o 
dea de gol chiar în faţa amantului său. Dealtminteri, şi 
ea se deprinsese a fi mereu cu luare-aminte, a nu se mira 
şi a nu se bucura prea mult, lăsînd să se petreacă în 
adîncul ei surprizele ce-i veneau din purtări, din cu- 
vinte, din felul lor de a le rosti, din mîncări, din parfu- 
muri, din culori altfel aşezate şi îmbinate, după un gust 
pe care abia acum îl învăţa, şi încă din atîtea lucruri, de 
parcă nu mai aveau sfîrşit. La început, şi mai ales la 
mîncare, erau pentru ea ciudăţenii a căror plăcere a des- 
coperit-o cu greu. îmbinarea, de pildă, a icrelor negre 
cu untul proaspăt, a fructelor cu şampania la gheaţă" şi 
aflarea gustului amar şi de preţ intr-o ciocolată de bună 
calitate erau tot atîtea nimicuri la care nu s-ar îi gîn- 
dit niciodată ! Dar puse toate la un loc, din fiecare pas şi 
fiecare clipă, Jurubiţa îşi dădea seama că dezleagă o altă 
viaţă, îă schimbă în totul fața drumului pe care a apu- 


168 


cat şi că oamenii se deosebesc între ei nu numai prin su- 
flete, ci şi prin toate aceste deprinderi. 

Intr-o zi, în liniştea lor, au fost descoperiţi de ne- 
poata lui Dorodan, care de mai mulţț timp întreba de 
Bubi. Acesta a fost silit să o primească şi să stea de 
vorbă în sălița dintre camere. Jurubiţa, în odaia cealaltă, 
s-a lipit cu urechea de uşă. Nepoata aceasta a bătrînu- 
lui era o femeie simplă. Vorbea greu şi spunea monoton 
ceea ce vrea şi o aducea. îmbrăcămintea ei, mult prea 
groasă pentru vremea în care erau, mirosea greţos a în- 
chis si bucătărie. Bubi a simţit-o de la început şi s-a 
depărtat de ea. Se deprinsese în ultimul timp, de cînd 
strînsese toate parfumurile în jurul femeii pe care o iu- 
bea, ca legăturile gîndurilor sale cu lumea din afară să 
fie îmbrăcate în bucuriile simțurilor. Viaţa aceasta îl de- 
părtase mult de o judecată nepărtinitoare şi puternică. 
Viena ideilor mari şi generoase, visate numai în lipsuri 
şi sărăcie, dorite chiar, era departe. Acum nu ştia ce vrea 
femeia aceasta cu el, dar după înfăţişarea ei şi după mi- 
rosul urît al hainelor, se prinse singur cu un gînd vino- 
vat, care îi trecu prin minte: că ea nu poate să aibă 
dreptate ! Lunecarea aceasta adîncă din ființa lui nu nu- 
mai că l-a mirat, dar l-a şi întristat. Şi biruindu-se şi 
certîndu-se, căută să pară cît mai apropiat, cît mai bun, 
cît mai ascultător. Nepoata lui Dorodan ştia despre vizita 
lui Bubi la ei. Bătrînul, de atunci, în fiecare zi, nu fă- 
cuse decît să i-o povestească, adăugind toate nădejdile 
unei limpeziri şi câteodată şi ocările despre lumea lui 
Urmatecu, în care intra şi Jurubiţa. De legătura lui Bubi, 
femeia nu ştia nimic, astfel încît, voind să fie cît mai 
convingătoare, ea repetă de mai multe ori, întocmai, cu- 
vintele unchiului său. Tînărul baron, ascultînd, era ade- 
seori nevoit să ridice glasul şi să rostească tare, pentru 
a-i acoperi cuvintele : 

— Bine, bine! Spune dumneata mai departe! 

Şi povestea aceasta, mai departe, era că Urmatecu i-a 
vestit că trebuie să părăsească locuinţa lor de pe cheiul 
gîrlii şi să plece la ţară. Femeia era înspăimântată. Nu 
ştia încotro s-o apuce, căci Dorodan îi spusese că doai 


169 


mort de l-ar scoate din casa în care şedeau. Scăpare nu 
era decît la Bubi ! Fusese de cîteva ori la bătrînul baron, 
dar nu o primise. încercase unchiul său să scrie, dar scri- 
sorile n-au ajuns. Şi cel mai bun lucru ar fi ca Bubi să 
vină să-l vadă pe Dorodan, care nu mai ieşea din casă, 
aşa încheie femeia printre lacrimi. 

Ceea ce a simţit mai întîi Bubi  ascultînd-o au fost 
remuşearea, dar şi greutatea lucrului. Fără să-şi mărtu- 
risească, suferea îndeajuns de cîtva timp de viaţa pe care 
o ducea. Făcea parte din acele firi în care fericirea ală- 
turi de o femeie nu adoarme şi nu dă uitării totul, după 
ce săptămînile primelor  îmbătări au trecut. Zilnic se 
prindea fugind cu gîndul înspre fabrică şi munca lui abia 
începută şi părăsită. N-avea însă nici puterea să se reîn- 
toarcă, nici să caute să împace cele două feluri de viaţă. 
Şi peste toate aceste suferințe şi remuşcări, mai venea 
acum şi femeia asta, cu hainele ei care miroseau urît, 
să-i arunce în braţe alte cunoaşteri nouă despre părăsitele 
sale îndatoriri, cu atît mai puternice cu cît de ele atîrna 
ea de un fir subţire o biată viață de bătrîn, care îl iu- 
bea mult şi care poate nu l-a minţit. Astfel fiind de 
obicei încercat de gînduri despre care nu pomenea nici- 
odată nimic Jurubiţei, putu să măsoare, dintr-o dată, 
povara pentru viitor adusă de femeia aceaista. Şi i-au fost 
nesuferite şi înfăţişarea, şi stăruința ei. Ştia dinainte cît 
o să se zbuciume şi nu voia să făgăduiască. Dar era greu 
de luptat cu îneăpăiînarea deznădejdii. Femeia se apropia 
de el, îl apuca de haine, îl atingea cu hainele ei, stăruia 
într-un singur gînd: să vină să-l vadă pe Dorodan. Bi- 
ruit, în cele din urmă, Bubi nu a avut ce face şi a făgă- 
duit că se va duce. lar femeia a plecat. 


Cînd s-a întors în cameră, Jurubiţa l-a întrebat ce a 
voit, pieptănîndu-se încet şi părînd că nimic n-ar in- 
teresa-o. 

Bubi a luat o perină de mătase, cu miros de garoafe, 
şi îngropindu-şi faţa în ea, după ce a respirat, răspunse 

— Ce să vrea? Bani! 

Minciuna l-a făcut să roşească de lenea asta a sufle- 
tului în care se află. 


170 


— Oricît ar fi de cumsecade şi oricît ar fi de bătrînî, 
toți numai după bani aleargă ! adăugă Jurubița, ca şi cum 
ar fi fost sigură de răspunsul iubitului ei. 

Şi n-au mai vorbit ntei despre Dorodan, nici despre 
nepoata lui, bărbatul fiind liniştit că femeia nu a auzit 
nimic, iar ea bucuroasă că el a şi uitat toată aeeastă ne- 
aşteptată întîmplare. 

Despre el începuse să se vorbească în oraş, dar fără 
siguranță. Mulți aşteptau să-i vadă. Bătrînul baron, cînd 
a auzit că Bubi nu se mai ocupă de fabrică, mai întîi s-a 
supărat, spunîndu-i domniței că ea e de vină, şi s-a dus 
iarăşi la Urmatecu, să se certe cu domnița Natalia. în 
urmă, s-a împăcat, a dat din umeri şi s-a tras la adă- 
postul gîndului său cel vechi, de paguba care a trebuit 
să fie. Urmatecu, în discuția aceasta, a lăsat ochii în jos 
şi, cu o voită sfială şi cu o prefăcută tristețe, a spus 

— Aşa a fost scris, coane, să vie nenorocul de undeva! 
Că de început începuse bine! 

— Da' femeia aia cine e, lancule, n-ai auzit? 

— Ei, e mare tîrgul ăsta, coane, şi eu sînt bătrîn! 
răspunse omul de afaceri. 

Numai domnița Natalia a zîmbit şi l-a privit lung 
şi cu înţeles pe Urmatecu. 

în cele din urmă, îndrăgostiţii nu se mai fereau. U m- 
brele, care, fie din gînduri, fie din mărunte întîmplări, 
îl întunecau pe Bubi, se risipeau iute în mereu împros- 
pătată bucurie de a ieşi în oraş, de a petrece şi mai ales 
de a cumpăra. Jurubiţa ajunsese acum să-şi facă o icoană 
limpede a deosebiţilor bărbaţi pe care i-a cunoscut după 
dărnicia lor şi felul ei. Ştia că trebuie să o păstreze tai- 
nic ascunsă de ştirea lui Bubi, căci din cunoaşterea ei 
multe lucruri rele se puteau întîmpîa. Şi cei doi oameni 
care apăreau în mintea ei neîncetat plătind erau Bubi 
şi Urmatecu. Il vedea pe acesta din urmă cum cumpăra, 
„şi astfel îşi desluşea acum, între altele, de ce oboseala 
şi deznădejdea se strecuraseră de mult în dragostea ei 
pentru el. Urmatecu îi cumpăra mai ales de-ale mîneării 
şi mai întotdeauna lucruri după gustul lui. Pentru mi- 
cile ei nevoi de femeie — săpunuri, pudre, dresuri, cîte 
o apă de toalată din cînd în cînd — îi dădea bani, fără 


T 


nici o altă vorbă. Nici nu o îndruma, nici nu-i spunea 
în urmă că-i place sau nu. Lăsată singură, Jurubiţa nu 
avea de unde să ştie a deosebi, şi cu bani puţini pentru 
astfel de întrebuinţări nu putea să guste şi să dea alese 
bucurii. Lucruri, şi mai ales lucruri femeieşti, pentru a se 
îmbrăca şi a se purta,  Urmatecu îi cumpăra puţine şi 
ieftine. Simţea Jurubiţa întotdeauna la el un fel de zgîr- 
cenie, pe care nu numai că nu o avea faţă de soţia şi 
fiica sa, dar se şi lăuda cu banii pe care îi cheltuieşte cu 
ele pentru rochiile lor. In felul acesta, Jurubiţa simțea 
mai bine ca oricine ce preț pune Urmatecu pe căsnicia 
şi familia lui, o dată cu nepăsarea şi poate şi disprețul 
păstrat celorlalte femei de petrecere, dintre care nici 
măcar pe ea nu înțelegea să o deosebească. Faptele şi 
purtările lui negîndite, glumele, îndrăznelile, zgîrceniile 
ce nu erau zgîrcenii, toate i le dovedeau. Şi femeia su- 
ferea de mult, în tăcere, cu frica de a căuta ceva nou, 
mulţumindu-se cel puţin cu siguranţa vieţii pe care o 
avea. Din nevoile ei de femeie săracă, cu puţine daruri 
de la amant şi nici unul de la bărbat, Jurubiţa învățase 
să-şi preţuiască şi să-şi păstreze lucrurile, dar să şi pună 
un atît de mare preţ pe ele, încît să dea totul pentru 
ele şi să uite, dacă ar fi trebuit, orice sfială şi orice 
ruşine. 


Fireşte că acum, faţă de Bubi, nu se putea întîmpla 
astfel. Fericirea ei era întreagă şi mare. Ea nu-şi tăgă- 
duia, cînd privea în urmă, că ceea ce a mînat-o la în- 
ceput către el a fost dorul acesta femeiesc de a avea lu- 
cruri frumoase şi cît mai multe. In urmă, însă, totul s-a 
schimbat. A venit şi pentru ea vîrtejul, ameţeala, nebu- 
nia tinereţii şi a dragostei. Şi dacă la risipa şi bucuria 
de a-i cumpăra mult, ales şi frumos a amantului ei se 
adăuga şi din gustul lui, Jurubiţa simţea că acest noroc 
îi umple în totul viața pînă la fericiri pe care nu a în- 
drăznit niciodată să le bănuiască. 

Pentru Bubi era o mare plăcere să-şi întovărăşească 
iubita şi să o călăuzească prin magazine. După-amiezile, 
mai ales, erau închinate acestor bucurii. Un birjar al lor, 
tocmit cu kma, trăgea în fața casei scunde, înveselită de 
dragoste şi bogăţie. Era în fiecare zi, aceeaşi oră, la care 


172 


întreaga mahala ieşea în poartă să privească trăsura 
aceasta largă, lucitoare şi caii ei, boiereşti. îndrăgostiţii 
ieşeau, ţinîndu-se strîns unul lîngă celalt, şi toate femeile 
de la portiţe făceau atunci aproape aceeaşi mişcare: în- 
tindeau gîturile, apucîndu-se cu palma de bărbie. Căci, 
de la' zi la zi, Jurubiţa se făcea tot mai frumoasă, tot 
mai elegantă, schimbînd neîncetat toaletele. Şi trăsura 
pleca. 

Prin toate prăvăliile cu rochii, cu pălării şi cu ni- 
micuri femeieşti, lui Bubi îi plăcea să aleagă şi să aş- 
tepte ceasurile lungi în care orice femeie, potrivind, 
ochind, cîntărind podoabele cele nouă, uită de ea si de 
lume. Peticele de toate culorile care zburau prin odaie; 
acele risipite ; ucenicele mici, speriate, cu aţe în păr, do- 
borîte de cîte o rochie grea, pe care o tîrau ca pe o ar- 


mură şi vorba neîncetată a stăpînei, lăudînd liniile şi 
formele, de parcă nu erau de vînzare, şi banii nu o in- 
teresau — toată lumea aceasta de ateliere şi de muncă 


pentru frumuseţea femeii îi legau lui Bubi gînduri gin- 
gaşe şi odihnitoare. Dragostea lui aci se liniştea, zîmbea 
şi cheltuia. Cîteodată se aprindea şi el de frumuseţea 
vreunei flori sau vreunei pene, şi adăuga, cu un simţă- 
mînt îmbătător al inutilului şi al risipei, peste maldărele 
ele mătăsuri, de catifele şi de dantele prin care îşi pe- 
trecea zilele, o bucată rară, scump plătită. Legase chiar, 
în lumea aceasta, necunocută înainte, cîteva prietenii. 
Trecea în fiecare zi cu Jurubiţa pe la madame Blanche, 
de pildă, modista de lume bună a Bucureştilor de atunci, 
pentru a o auzi vorbind bine franțuzeşte şi pentru a se 
bucura de politeţea şi  blîndeţea ei. Madame Blanche 
trăia printre oglinzi şi pălării, ce aşteptau capetele, cu 
pieptănături complicate, să se aşeze zîmbitoare sub ele. 
Pariziană, venită de mai bine de treizeci de ani în ţară, 
cu trăsuri întregi pline cu cutii înalte şi rotunde, cu cu- 
fere încărcate cu măşti, cu  dominouri şi fel de fel de 
costume pentru balurile mascate de atunci, izbutise să 
înjghebeze pe Podul Mogoşoaiei o prăvălie ce nu era de 
lipsă din dorurile nici unei femei. Ea însăşi, îmbrăcată 
întotdeauna în catifea, cu un păr alb şi bogat ce bătea 


173 


în albăstrui, cu un zîmbet încă proaspăt pe obrajii obo- 
siți, avea înţelegeri şi bunătate pentru lăcomia de viață 
a tinereţii puţin stîngace. Cu prietenie şi respect, după 
clientă, ea călăuzea gustul, după cum nu numai că pri- 
mea de multe ori să dea pe datorie, dar şi punea într-o 
mulțime de capete frumoase gîndul acestei primejdioase 
posibilităţi. Ca pretutindeni în atelierele podoabelor fe- 
meieşti, şi la madame Blanche marile săvîrşiri ale încer- 
cărilor şi potrivelilor se petreceau după un paravan. Din 
bunăcuviință, Bubi aştepta întotdeauna dincoace de 
această despărțire, furînd numai cu privirea ce se pe- 
trece dincolo, prin apele oglinzii. Din cînd în cînd, Ju- 
rubița, încîntată, cu palmele aşezate pe şolduri sau bra- 
tele ridicate în sus, cînd erau ia croitorese, sau cu capul 
dat pe spate şi nasul în vînt, cînd erau la madame Blan- 
che, ieşea de după paravan pentru ca să ceară părerea 
lui Bubi. 

O dată, cînd au venit la madame Blanche, au găsit 
cliente înaintea lor. Nu ştiau cine sînt. în ajun Juru- 
bița îşi alesese o pălărie, pe care o lăsase pentru cîteva 
schimbări. De cum au intrat, au auzit, din spatele para- 
vanului, politicoasă, o discuție a modistei, dar aprinsă şi 
ca o ceartă de glasuri ce nu se puteau înțelege : 

e— Plătesc şi eu, madam, ca orice cucoană mare, dacă 
e gustul fetei ! spunea o voce de femeie eu o ciudată si- 
guranță în ea. 

— Dar nu e vorba de plat şi de banii, răspundea cu 
accentul ei francez şi vorba stricată binevoitoarea mo- 
distă. Ast palari est vândut la o client, şi nu pot sa dau ! 

— Atunci, să-mi faci asta ! Vreau una la fel! se auzi 
un al doilea glas de femeie, mai proaspăt, mai tînăr, dar 
rece şi hotărît 

Jurubiţa a ascultat din uşă convorbirea cu luare-aminte. 
Apoi a pălit şi, fără să dea vreo lămurire şi fără să aş- 
tepte un cuvînt din partea lui Bubi, l-a părăsit şi, cu o 
hotărîre aproape provocatoare, a trecut dincolo de para- 
van. Recunoscuse glasurile. 

— Pălăria asta e a mea ! rosti ea deodată, cu un ton 
ce nu aştepta nici un răspuns. 


174 


— A ' Tu erai? Tot mai trăieşti? îi tăie cuvîntul 
coana Miţa, care la intrarea Jurubiţei se ridică deodată 
cu Amelica. 

— După cum vezi ! 

Şi femeia se încorda, căutînd să-şi arate mai mult ro- 
chia decît pe ea. 

— Dar cu cine, nu spune! adaose printre dmţi 
Amelica. IGE 

Ochii Jurubiţei s-au aprins de mînie. Vîrful ghetei 1 
se agita sub rochia bogată şi lungă de catifea, mîinile îşi 
frămîntau mănuşile. Coana Miţa, deşi bucuroasă de cu- 
rajul fiicei sale, o dojeni totuşi 

— Astea nu-s vorbe pentru o fată... şopti ea, pier- 
zînd cuvîntul care trebuia numai să fie spus, clar nu şi 
auzit. 

Jurubița însă l-a prins şi, legîndu-se de el, completă 

— Obraznică ! 

Era albă de mînie şi tremura. 

— Ticăloaso ! Ce, dacă nu e tăticu aici, ne şi în- 
frunți ? ţipă Amelica, punînd mîna pe pălăria cea nouă. 

— Tăticu tău păcat că a cheltuit banii cu tine! răcni 
Jurubiţa. 

— Otreapă ! 

Se auzea din odaie cum între Jurubiţa şi Amelica se 
amestecau coana Miţa şi madame Blanche. Aceasta din 
urmă, îngrozită, arunca frînturi de fraze bilbîite pe fran- 
țuzeşte 

— Mais, voyons, mesdames Dans ma maison la 
care vocea coanei Miţa răspundea: 

— Lasă, că dumneata eşti de vină, madam ! Dacă 
ne-o vindeai, pînă acum eram şi plecate! 

Dar glasul Jurubiţei se ridică iarăşi aprins, cu lacrimi 
în zbuciumul său: 

— Voi credeţi că sînt singură şi că vă puteţi bate joc 
de mine ? Nenea n-o fi aci, dar cine e cu mine e! Şi sco- 
țînd capul de după paravan, începu să-l strige pe Bubi 
— Dragule ! Unde eşti ? N-auzi că sînt insultată ? Vino, 
te rog! 

Bubi nu-şi dădea încă seama cine sînt cele două fe- 
mei şi-i venea şi greu să se amestece în cearta aceasta. 


175 


De aceea se mişcă încet, ca sub o povară, înspre para- 
vanul care acum se clătina. 

Cînd a apărut, femeile îşi arătau una celeilalte, cu fi- 
gurile apropiate, ura şi mînia. 

— Vino, vino, dragule, şi mă scapă! şi Jurubiţa se 
aruncă în braţele lui. 

— Da' dumnealui cine e? făcu Amelica, îndrăzneață 
şi îndărătnică, neavind de unde să-l cunoască. 

Şi tînărul, ţinîndu-şi iubita în braţe, se prezentă mîn- 
dru şi rar: 

— Sînt baronul Barbu B. Barbu! 

Grijile toate, pe care le purta, ca şi soţul său, de ros- 
turi mari ce trebuiau să se îndeplinească, pe de o parte, 
sfiala şi titlul de boier şi de neamul ăsta de care era le- 
gată viaţa lor, pe de alta, au făcut-o pe coana Miţa să 
simtă o ameţeală. După ce au trecut cîteva clipe grele, 
ea şopti, ca să spună ceva şi să dreagă, cu o supusă fa- 
miliaritate, întîmplarea 

— Conu Bubi, nu e aşa? 

— Aşa mi se spune acasă şi între prietenii mei! pre- 
ciza baronul. 

Soţia lui Urmatecu n-a putut chiar să prindă mica 
deosebire. Şi voind o împăcare cu orice preţ, apucă pe o 
altă cale, înspre o intimitate mai sigură 

— Dumneaei e o rudă de a noastră, lămuri ea, stîn- 
gaci, arătînd-o pe Jurubiţa. Şi curînd după aceasta 
adaogă : Prin alianță ! Apoi, către Amelica, ce sta încă 
încleştată cu mîinile pe pălărie : Are să-ți facă madam 
Blanşa şi ţie una! 

Şi luîndu-şi fata, care înţelesese şi ea greşeala, dar 
se desprindea cu greu, au plecat, 

Cînd, mai tîrziu, îndrăgostiţii s-au urcat şi ei în tră- 
sură, ^avînd la picioare, într-o cutie albastră, înaltă şi 
uşoară, ca de la marşandele de la Paris, obiectul aprig 
dorit de cele două femei, Jurubiţa, deşi împăcată, îi şopti 
lui Bubi cu o asprime în glas 

— Să ştii, dragule, că dacă nu vorbeşti cu bătrînul si 
nu mă răzbuni, înseamnă că nu mă iubeşti ! 

Bubi i-a luat mîinile şi i le-a sărutat, fără să ros- 
tească vreun cuvînt. Pentru ca să facă gestul acesta, el 


176 


s-a aplecat mult, ca sub o greutate. Jurubiţa îl privea 
de sus, zîmbind, fiind sigură de scandalul pe care-l avea 
de înfruntat Urmatecu. Bubi, însă, în aplecarea aceasta 
închisese ochii, simțind şi pîndind cum fuge dureros din 
el o mare bucurie, cu care trăise pînă atunci. Jurubița 
fusese numai nour dulce pentru el; acum începea să 
prindă carnea cea adevărată a vieţii din apucăturile ei. 
Şi se trecea ca o poamă, sau ca o floare. O clipă, sub 
groază şi un uşor dezgust, Bubi a şi crezut că a pierdut-o 
cu totul. Se înşela! Cînd gura avea să-l atragă şi sînii 
să-l ispitească, avea să se reîntoarcă la ea cu aceeaşi 
poftă, de multe, de foarte multe ori. 


Acum se aflase, în sfîrşit, de toată lumea, despre le- 
gătura dintre Jurubiţa şi Bubi. Seara, cînd coana Miţa 
i-a povestit soțului său cele întîmplate, Urmatecu a în- 
ceput să strige, certîndu-şi nevasta şi copila pentru lipsa 
lor de pricepere în a trăi în lume. Mînia lui era atît 
de mare, încît femeia nu avea răgaz să spună nici un 
cuvînt de lămurire şi să arate că nu ele au fost de vină 
şi că nu ele au început. Iancu nu voia să asculte nici 
o dezvinovăţire. I se părea că toate planurile sale de 
viitor i-au fost nimicite de această nefericită întîmplare. 
Nici judecată, nici înțelegere, nici mîndrie nu avea pen- 
tru familia lui, pentru că era stăpînit numai de spaima 
unei prăbuşiri a socotelilor. Era înciudat şi furios! 

Amelica la început a strigat şi ea, ţinînd piept tatălui 
său. Apoi a început să plîngă, şi Urmatecu nu s-a îndu- 
ioşat. Era cel dintîi conflict mai adînc între tată şi fiică 
asupra căruia tatăl n-a revenit numaidecît. Amelica nu 
era tare jignită şi amărîtă de insultele Jurubiţei, cum s-ar 
fi putut crede. Pentru aşa ceva se aprinsese la început, 
dar prietenia şi intimitatea de odinioară dintre ea şi tî- 
nără femeie o deprinseseră şi cu vorbe şi cu tachinări 
mai ciudate cîteodată. Era însă altceva. Acum, Amelica, 
răzbunătoare din fire, simţea că are un cuvînt împotriva 
tatălui său. Şi cu temeiul acesta, umflat de toate auzitele 
despre onoare, pe care le aflase la şcoală de la prietene 
de familii mai bune, şi fără să le înţeleagă şi să le simtă 
bine, i se părea fetei că răzbună tot ceea ce tatăl său a 


177 


făcut sau n-a voit să facă pentru ea şi pentru maică-sa 
in împrejurările vieţii lor mărunte de-a lungul anilor. 

De aceea, în iuţeala vorbei, Amelica a scăpat şi cî- 
teva cuvinte care l-au durut pe Urmatecu. Au fost mai 
ales cîteva aluzii la fosta lui legătură cu Jurubiţa. Fata, 
voind să ia apărarea mamei ei, acum, tîrziu, fără să-şi 
dea seama, făcea un lucru urît. Inima tatălui său nu © 
strica şi nu o învrăjbea împotrivă-i pentru că nu putea, 
dar săpa şi mai adînc prăpastia dintre ei. Urmatecu nu 
îşi dădea seama că firea aceasta aprigă, tare şi încăpă- 
țînată, Amelica de la el o moştenise, însă fără generozi- 
tăţile. entuziasmele şi gusturile lui pentru viaţă. „Două 
pietre tari", — după cum vorbea de multe ori coana 
Miţa despre soțul, şi despre fiica ei — Se ciocneau acum, 
aşa cum se vor ciocni mereu. Şi încetul cu încetul, după 
certuri din acestea, care aveau să fie din ce în ce mai 
rare, înghețînd însă răstimpurile dintre ele, tatăl şi fiica 
aveau să se depărteze tot mai mult unul de celalt, lăsînd 
în urmă mîhnirea lui Urmatecu de a nu fi înţeles şi de 
a nu vedea pe fata sa intrînd în viaţă chiar aşa cum ar 
fi voit el. 


Amelica, pe măsură ce creştea (se apropia de nouă- 
sprezece ani), dovedea a fi rece din fire şi ciudat al- 
cătuită sufleteşte : şi din copilării necoapte pentru vîr- 
sta ei şi din eresuri de om bătrîn. Obiceiurile creştineşti 
şi gospodăreşti le învățase pe toate, dar n-a simţit nicio- 
dată unde să se oprească în deprinderea lor. Trecuse 
dincolo de rosturile unei vieţi obişnuite, ce s-ar fi cerut 
“limpezită şi de învăţătura cea nouă, ce nu se prindea de 
ea. Fata se întorcea cu singura ei mare curiozitate în- 
spre îndeletniciri băbeşti şi farmece. Pentru vîrsta ei, 
ştia prea multe clin acestea şi credea prea mult în ele. 
Adeseori, coana Miţa găsea între ferestrele camerei sale 
şi arunca înciudată, ccrtîndu-şi copila, cîte un pahar cu 
apă, în care Amelica, la miez de noapte, sub stele, spăr- 
sese un ou. Inima ei nu dorea nimic şi nici un chip de 
bărbat nu o neliniştea. Cunoştea totuşi o lăcomie de a 
şti mai dinainte ce i se va întîmpla. Nu atît că ar fi aş- 
teptat ceva să-i schimbe viața, căci era mulţumită cu 
aceasta din casa părinţilor ei şi o alta nu dorea, ei toc- 


m 


mai pentru ca să capete o siguranță că nimic nu se va 


preface. 

Firele lungi de albuş, ce se prindeau ca o horbotă de 
pereții paharului, clătinîndu-se uşor la fiecare mişcare 
şi ducînd greutatea rotundă şi plinăaunuigălbenuş bogat 
ce plutea între ape, era o privelişte şi o tălmăcire ce 
puneau un fior în sufletul încremenit al Amelicăi, în di- 
mineți pline de nădejdi, astfel urzite pentru ea. Netul- 
buratul „pod", cum o învățase o ţigancă bătrînă odată 
să desluşească şi să numească firele de albuş, şi „soarele", 
cum se chema gălbenuşul, erau pentru ea puntea de si- 
guranţă a viitorului, purtînd norocul şi izbînda. Astfel 
închisă sufleteşte, iubind averea ca tatăl său, dar negus- 
tînd bucuria vieţii ca el; fiindu-i dragă casa şi gospo- 
dăria, ca mamei sale, dar pierzîndu-se dincolo de presim- 
țămîntul femeiesc şi de creştineştile credinţe şi rosturi, 
amestecînd, ahtiată şi bucuroasă, întotdeauna învăţătura 
altarului cu practici necurate, Amelica, nevrînd nimic 
cu tărie, nesigură pe ea, cu marginile ființei sale înceţo- 
şate, mîndră mai mult pentru că îşi spunea că aşa trebuie 
să fie,  neştiind bine cît şi față de cine, se supăra uşor, 
se bosumfla şi purta pică. 

Cuvintele mai ales, întrucît o priveau, nu erau lim- 
pezite şi bine aşezate în mintea ei. De aceea, pentru că în- 
ţelegerea lor pentru ea era lunecătoare, le tălmăcea greşit, 
şi dintr-un nimic ieşea o mare supărare, după cum, de 
multe ori, avînd credința că „subţire" îi spune fiecăruia 
în faţă ce I se cade, ea jignea lumea, îngheţînd oamenii 
şi împrejurările. 

Din desfacerea minţii ei, cu trecerea anilor, şi din stă- 
ruinţele părinţilor, ce i se repetau, că trebuie să fie şi să 
se poarte ca o domnişoară de familie bună, ea atîta prin- 
sese : să fie supărăeioasă şi să dea două înţelesuri cuvin- 
telor : pe unul cînd le primea şi pe altul cînd le spunea. 

Pînă la întîmplarea aceasta, Amelica se ferise să vor- 
bească prea mult cu tatăl său. Urmatecu îşi purta în 
legăturile sale cu fiica lui şi o resemnată îndurerare, şi 
o nădejde, din care într-o bună zi aştepta surpriza inimii 
ei. îşi spunea că, fiind fată, trebuie să o lase mai mult 
în grija soţiei sale şi a profesoarelor. Ca întotdeauna, el 
se gîndea numai la viitorul ei şi la banii pe care trebuie 


15 


să îi aibă. Astăzi, însă, cuvintele Amelicăi l-au trezit din 
aşteptare. I s-a dovedit omului că fata lui nu era nici 
deşteaptă, nici bună, nici respectuoasă. Şi încă o dată, 
trecînd peste durere, dar cu marea lui cunoştinţă de oa- 
meni, Urmatecu s-a îngrijorat de cum se va descurca 
Amelica în viaţă. Dar vremurile astea erau încă departe! 
Şi schimbînd o grijă de ce o să fie pe una care este, Iancu 
se zbătea acum în încurcătura scandalului de la modistă. 
Ce să facă şi cum să se poarte ? Pe Jurubiţa o cunoştea, 
şi din cîte auzise, ştia pe ce drUm a apucat-o! Dar ce va 
ii cu Bubi ? Ce va face? 5 

Urmatecu ştia că Bubi, de cînd se încurcase cu Juru- 
bița şi locuia împreună cu ea, nu mai dăduse prin casele 
de pe Podul Mogoşoaiei. Şi pentru ca lucrul acesta să 
nu scape nebăgării de seamă a bătrînului baron şi pentru 
ca să înrăutățească puţin şi să îngreuneze situaţia fabricii 
şi a oamenilor ei, Urmatecu, sub cuvînt că nu-l lasă 
inima şi că dă o mînă de ajutor, începuse să se amestece 
în treburi, descurcînd cîteva — atît cît să nu limpezească 
tot — şi să lucreze din cînd în cînd cu Marco Bellini, 
care, călăuzit, cît de cît, nici nu-l mai supăra pe Bubi. 
Tînărul baron, văzîndu-i lipsa, la început s-a îngrijat, 
în urmă, însă, fericirea l-a făcut să-şi uite datoriile şi 
remuşcările. După ce cumpăni cîtva timp ce are de făcut 
în furtuna aceasta de ceartă cu soţia lui, ceartă pe care 
tot o mai purta cu glas umflat şi vorbe mari, să ţină 
minte că au greşit şi să vadă şi ele, soţia şi fiica, ce greu 
e să mergi prin lume fără să faci prostii, Urmatecu chib- 
zui că tot e mai bine să o ia el înainte. Şi cînd a tăcut, 
iar coana Miţa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, 
a început să-l întrebe de o mulţime de treburi mărunte, 
de parcă şi-ar fi cerut iertare, Iancu se hotărî aşa să facă, 
după cum s-a gîndit. Şi s-a bucurat în gînd, el, pentru 
el ! 


Prietenia ce se legase de-a lungul anilor între Iancu 
Urmatecu şi bătrînul baron Barbu adusese între cei 
doi bărbaţi o intimitate pe care omul de casă o între- 
buinţa de cîte ori credea de cuviință şi căreia boierul, 
din blîndeţe, din lene şi din tabiet, nu i se putea împo- 
trivi. Era mai ales un ceas pe care Iancu îl ştia şi îl 
folosea ca fiind cu totul prielnic intenţiilor sale. Şi ceasul 


180 


acesta era pierderea de vreme într-o mulțime de gesturi 
rupte şi fără legătură între ele, pe care bătrînul o gusta 
mai ales în umbra iatacului său, încărcat de lucruri, în- 
tre deşteptare şi îmbrăcare. Atunci, mai mult ca oricînd 
întreaga ființă a boierului lenevea cu plăcere. Intre un 
pieptene cu dinţii mărunți, ce-i descurca favoriţii, şi o 
țigară ; între o sorbire de cafea şi mîngîierea unui ou 
mare şi galben de struţ, vechi şi neted la pipăit, tăiat de 
la mijloc, legat în argint şi schimbat în cutie pentru 
o parfumată pulbere de săpun; între cravata zilei aceleia 
şi un flacon greu, de cristal şerpuit, cu o uleioasă apă 
de trandafiri, erau multe, foarte multe lucruri mărunte, 
pe care boierul, cu gesturi leneşe, le atingea şi le părăsea, 
învîrtindu-se prin casă. Primit de mult să privească la 
aceste robotiri ale micilor voluptăţi şi ale maniilor bo- 
iereşti, Urmatecu învățase pe dinafară nu gesturile care 
rămîneau neprevăzute, ci lucrurile care neapărat trebu- 
iau să treacă prin mîngiîierea bătrînului. De aceea, de 
multe ori el nu numai că le prevenea, dar le şi sugera. 
Vorbind, fără să-şi dea seama, baronul lua din mîinile 
lui Urmatecu, şi acesta i le oferea, lucrurile înviate de 
hora ceasului de dimineaţă. 


Pentru fiecare, baronul se uita la Iancu şi, fără să se 
întrerupă, îi mulțumea din ochi şi dintr-un scurt gest 
de înclinare a capului, nepierzînd, nici pentru o clipă 
măcar, firul cuvîntului. lar Iancu, de-a lungul anilor, se 
deprindea cu fel de fel de lucruri care să-i împodobească 
viaţa. El le dobîndea fie cumpărîndu-le, fie mai simplu, 
din uşoare aluzii şi reamintiri făcute dărniciei stăpînului 
său. In felul acesta învăţa Urmatecu mai ales să-şi 
lărgească şi să-şi  înnobileze gustul. Şi lucrurile astea 
erau de toate felurile, dar printre cele dintîi erau ceasor- 
nicele de birou, cu arc puternic şi bătaie limpede, cu un 
cadran mare cu scrisul orelor lămurit pe el şi mai ales 
cu tocul de piele cu picior, ce le făcea să stea ca pe un 
cadru. Apoi erau chiar aceste cadre pentru fotografii, 
de ţinut pe masă, din care Iancu nu mai văzuse pînă în 
casa boierului. Pe la ei fotografiile fiinţelor dragi se bă- 
teau numai în perete, lumea mică şi modestă neştiind 
decît să imite tîrziu de la boierime felul acesta intim 
şi duios de a coborî imaginile pe masa de la căpatiiul 


181 


patului sau printre cărți şi hîrtiile de lucru. Erau apoi 
obiectele ajutătoare de ştiinţă zilnică, termometre şi ba- 
rometre, care îl incintau pe Iancu de curate şi precise ce 
erau. EI le citea tare, cu un glas de cunoscător ce le 
consultă în treacăt, dar cu un ton de mulţumire şi în- 
gîmfare, pe care o ureche atentă l-ar fi prins întotdeauna 
la el. Aceasta, mai ales, pentru ca să acopere preţuire* 
pînă la respect purtată pentru taina mecanismului for, 
neînțeles bine cînd i-a fost o dată explicat de baron şi 
uitat după aceea. Şi, peste toate acestea, mai era încă 
ceva, ceea ce Iancu a înţeles abia tîrziu; păstrarea şi 
risipirea în jur a lucrurilor inutile, care azi nu mai au 
nici o întrebuințare sau sînt numai frînturi din foste 
lucruri nobile şi bătrîneşti. Aşa erau narghilele, felinare 
mari de filaitari de sanie ; bice şi cojoace de surugii; 
pistoale nemţeşti ce se incărcau pe la gură şi mai cu 
seamă panopliile, eu ghioage, săgeți, baltage şi iatagane 
bătute în cuie pe cîte o tablă mare de lemn, acoperită 
cu blană sau postav roşu. lancu simţea că acolo e Şt o 
mîndrie şi o straşnică bogăţie de dincolo de parale. Pa- 
noplie încă nu avea la el acasă, dar era darul pe care 
şi-l  făgăduise de îndată după lovitura cea mare, căci la 
panoplie jinduia de mult şi mai aprig decît la Inelul de 
legătură al lui Dorodan. 


Ceasul acesta de dimineaţă, de neîncetată învățătură 
pentru omul de afaceri şi de măruntă şi pătimaşă isco- 
dire din partea boierului pînă a sări chiar din cadrul 
solemn al strămoşilor săi, se petrecea mai întotdeauna 
într-o convorbire în care lancu aducea şi povestea tot 
ce auzise în ultima vreme. Erau mai ales poveşti de vîn- 
zări şi de cumpărări de moşii şi de case boiereşti, aflate 
de pe la tribunal, cărora însă priceperea şi fantazia lui 
Iancu ştiau să le adauge întregul lor înțeles, căci mai 
întotdeauna pe vremea aceea, în spatele unei asemenea 
grăbite operaţii, se găsea o femeie. Şi baronul Barbu, de 
cîte ori auzea că un prieten din copilărie, boier vechi şi 
el, pierdea cîte ceva din avere de dragul unor ochi de 
fată, rîdea mărunt, fără să spună nici un cuvînt, bucu- 
rindu-se de virtuțile şi cumpătările lui. Dar omul despre 
care întotdeauna se vorbea în amănunţime (şi conu Barbu 
tot cerea mereu alte poveşti, şi nu se mai sătura î) era 


182 


conu Ştefan. Gelozia şi  îneiudarea boierului urmăreau 
neîndurătoare pe fratele său, fie chiar numai în felul 
acesta nevinovat al unei uşoare biîrfeli. Şi, într-adevăr, 
viața lui conu Ştefan avea ce să dea de vorbit! Cu da- 
torii în toate părţile, pe care tot Urmatecu i le descurca 
din cînd în cînd, mai vînzînd, mai ipotecînd, mai împru- 
mutînd din nou şi mai astupînd goluri vechi cu jefuiri 
nouă, pentru care, din admiraţie, omul de afaceri nu lua 
nici un ban pentru osteneală, conu Ştefan îşi ducea viaţa 
lui veselă de femei, de chefuri şi de cai. 

Şi în toiul petrecerilor celor mari, şi el îşi aducea 
aminte de fratele său, căruia îi spunea „curcan bă- 
trîn", şi ca răspuns la „deşucheatul", din care conu Barbu 
nu-l mai scotea, dar mai ales pentru a-l reaminti umflat, 
pe bătrînul baron, în solemnitatea favoriţilor săi impe- 
riali. Era apoi şi o mică răzbunare, conu Ştefan neavînd 
titlul de baronie. Poveştile, cît mai multe şi cît mai 
deşucheate despre fratele acesta mai mic, îl agitau, îl 
pasionau şi îl ascuţeau pe bătrînul domn, în ceasurile 
lui de lenevire. li părea atît de bine că vorbeşte lumea 
despre Ştefan, şi că mai ales vorbeşte de rău, încît aproape 
îşi pierdea buna lui măsură. Şi clipa aceasta era mai în- 
totdeauna întrebuințată de Urmatecu pentru a altoi ho- 
tărîri nouă în voința stăpînului său. Astăzi Iancu s-a în- 
deletnicit mult mai puţin cu el şi cu învăţătura lucru- 
rilor, şi a pregătit cu deosebită grijă, în schimb, trecerea 
înspre ceea ce aducea şi ceea ce voia să i-o ia înainte lui 
Bubi. De aceea, după ce a aprins bine focul în sufletul 
lui boier Barbu cu nevinovate întîmplări mai nouă, de 
chef, ale lui Ştefan, meşteşugit tălmăcite mai ales în ex- 
clamaţii care de fapt nu spuneau nimic, dar frămîntau 
mult în pasiunea bătrînului gelos, Iancu strecură  zîza- 
niile urmărite 

— Că o fi avînd multe păcate conu Ştefan, spuse el 
într-o doară, pe mine nu mă privesc şi nici nu am cădere 
să le judec, că, oricum ar fi, de la mine pînă la dumnea- 
lui, boier, e cale lungă! (Baronul Barbu protestă, mor- 
măind din delicateţe ceva. Dar ceea ce auzea, era sigur 
că e adevărat, îi făcea plăcere şi îi încărca sufletul de 
şi mai multă bunăvoință şi încredere pentru cuviinciosul 


18 


său om de casă.) Da' cu una nu mă împac, spuse Urmatecu 
mai departe, şi asta tocmai .pentru că e boier! îşi pierde 
cumpătul, şi în lume uită de cum trebuie să vorbească 
unei femei! 


"Baronul, tocmai mîngîia doi cai de bronz, care, grei, 
apăsau pe un vraf de scrisori rupte. Mîna i se opri în 
aer, faţa îi păli şi buzele au început să-i tremure. Urma- 
tecu îşi dădu seama că greşise, cu puţin, calea. Văzu că 
mintea boierului bătu deodată înspre domniţa Natalia, 
şi de aceea se grăbi de îndată să îndrepte 

— Că nu erau femei de lume mare, ci numai de chef, 
n-are a face ! Oricum, tot femei erau! 

Iancu spunea pentru prima' dată în viaţa lui fraza 
aceasta. Se auzea parcă din afară şi i se părea ciudată. 
Parcajnu erau nici gura, nici glasul lui care o înche- 
gau, căci orice s-ar fi putut schimba la el, dar ca să ajungă 
într-o zi să creadă ceea ce spunea acum, era cu neputinţă. 
Pentru el femeia nu merita stimă, iar încredere numai 
atunci cînd şi-o lua singură, silindu-te să i-o dai, aşa cum 
se întîmplase cu Miţa, soţia lui, care în împrejurări grele 
ştia mai multe decît el, şi dracu ştie cum, simţea, mai 
din farmece, mai din icoane, acolo unde Urmatecu nici 
nu bănuia ceva! Dar auzise de mult şi mereu, în lumea 
boierilor, că orice ar face, femeia e tot femeie ! Asta în- 
semna că, întocmai ca în faţa unui nebun sau a unui copil, 
trebuie să te porţi cu ea zîmbind, cu mîngiîiere cînd plînge, 
tăcînd cînd ţipă şi, mai ales, vorbindu-i frumos chiar 
atunci cînd minte şi te insultă. Nici la început, nici după 
aceea lancu nu a înţeles de ce trebuie să te porţi astfel 
şi nici n-a căutat să cerceteze, pentru că ştia că n-are 
ce face cu argumentele care i se vor da. Dar a păstrat 
vorba şi sunetul învăţăturii, purtînd-o ca pe o cheie în 
anumite împrejurări, căci era una din multele lor zicale, 
cea mai preţuită poate, care deodată te punea la rînd cu 
ei. Dacă tu credeai în ea, nimeni nu te întreba! Era destul 
sâ o ştii şi să o laşi să cadă cînd să-ţi fie de folos. Şi 
vorba asta, la bătrînul baron, avea mai multă putere 
decît la oricine, şi Iancu o ştia. De aceea, boierul, liniştit 
pe de o parte, dar scîrbit pe de alta, se scutură din în- 
treaga lui mică făptură şi zise: 


184 


— Şi cînd te gîndeşti, lancule, că poartă acelaşi nume 
cu mine! 

Mai bine nici nu se putea ţinti ! Conu Barbu găsise 
cuvintele stării de suflet pe care Iancu o căuta la el. Şi 
ca să nu se piardă nici o clipă puterea acestei indignări, 
vicleanul om zise iute: 

— Da' mai sînt şi alţii, şi mai tineri şi tot atît de 
aproape, ba mai aproape de măria-ta, care se poartă la 
fel! 

Solemnul „măria-ta", ca şi altă dată, era lovitura de 
măciucă, de sub oare bătrînul nu se mai putea ridica. Ne- 
liniştea şi supărarea ce l-au stăpînit cînd a fost vorba 
de frate, acum s-au- preschimbat în mîhnire mohorită 
auzind că e vorba de fiu. Şi poate ar fi fugit bătrînul 
baron, cum îi era firea, şi cu această durere într-o tul- 
bure şi întristată visare, după cum în visare fugea şi cu 
toate bucuriile, dacă arcul mîndriei sale boiereşti nu l-ar 
fi ţinut faţă în față cu Iancu din linguşirea cea mare, pe 
care acesta i-o aducea. De vreme ce i se spunea „mă- 
ria-ta", trebuia să rămînă aci, să asculte şi să se fră- 
mînte. 

Şi Iancu a început să povestească tot ce s-a întîm- 
plat în prăvălia lui madame Blanche. Numai că, vorbind 
pentru prima dată, pe faţă, despre Bubi şi despre Juru- 
bița, îi arăta mai puţin omeneşte şi mai mult în ceea ce 
înfăţişau : unul, banii fabricii, iar celalt lăcomia de bani. 
Asta trebuia să îi intre în cap boierului: că banii sînt 
pierduţi şi că izvorul lor, ipoteca, e şubredă, faţă de 
anul prost de la moşiile celelalte, şi că el, Urmatecu, nu 
a fost de vină cu nimic, ba, dimpotrivă, a avut meritele 
lui într-o încercare de bună gospodărie.  Necuviinţa față 
de femei, odată adusă în vorbire şi prinsă la boier, îşi 
mergea acum drumul ei, de care lui Iancu nu-i mai păsa. 
Dar ca s-o hrănească şi s-o rotunjească, el i-a dat şi fapte, 
puţin mai altfel povestite decît cele întîmplate. Astfel, 
se văita că soţia lui şi fata au fost batjocorite de femeia 
aceea a lui Bubi. şi că acesta n-a făcut nimic nici pentru 
a împiedica ocara, nici pentru a o şterge. Şi încheia cu 
jumătate de glas: 

— Şi e şi Miţa femeie cinstită la casa ei, coane, Iar 
Amelica e şi ea domnişoară de pension! 


185 


Bătrînul boier se simţi deodată înecat de ruşine. Dacă 
s-ar fi putut ascunde, ar fi făcut-o. Simţea cum Urma- 
tecu, umilit şi cu blîndeţe în glas, îi cerea socoteală pen- 
tru insulta adusă familiei lui. Asprimile în afaceri ale 
lui Iancu şi hotărârile pe care de multe ori i le impunea, 
şi care atunci îl necăjeau puţin, acum deodată se curățau 
şi se înălțau. Dacă în cel mai de preţ lucru pe care îl 
are omul, îşi spunea baronul, mîndria familiei lui, Iancu 
e atît de domol, aproape sfios, e că la fundul sufletului 
său e numai respect, dragoste şi bună-eredinţă. Aşa că 
toate celelalte sînt voințe folositoare față de îndoielile şi 
slăbiciunile lui de boier! 


Şi baronul stătea gata-gata să plătească oricît de scump 
răul pe care-l făcuse fiul său. După o scurtă tăcere, tre- 
cută cu fruntea întunecată, bătrînul s-a încordat, şi-a 
strîns cuviincios halatul lui lung de mătase, s-a încheiat 
pînă la gît, şi-a înțepenit pasul nesigur în papucii care-i 
scăpau din picioare şi, apropiindu-se, cu capul puţin dat 
pe spate, de Iancu, i-a luat mîinile îri ale lui, rostind rar, 
cu o neobişnuită putere în glas: 


— Îţi cer iertare în numele baronilor Barbu! Cere-mi 
orice, lancule, numai să uităm ceea ce s-a întîmplat! 

Urmatecu măsură dintr-o" ochire Cît de neaşteptată 
a crescut clipa aceasta. El voia să dobîndească o oarecare 
bunăvoință şi un fel de leneşă îngăduire a spune şi a pro- 
pune orice. Dar purtarea asia plină de hotărîre, de ifos 
şi de dărnicie nu o văzuse în socotelile lui. Şi-o reamintea 
însă şi din alte clipe. Din marile scene de gelozie ale 
baronului, de pildă, şi din încercările respinse de baron 
“cînd a fost să stea prea aproape de obiceiurile şi datinile 
lor. Din toate, abia acum Iancu Urmatecu vedea un în- 
ttreg, o singură purtare, un singur gînd, care era felul 
lor boieresc de a fi: aprinderi mari, îneăpăţînări bruşte, 
gesturi băţoase şi vorbe umflate. O fi fost poate odată 
In ele ceva care să facă tăria boierilor, atunci cînd zvic- 
«irile astea se legau strîns între ele şi în orice împrejurare, 
şi grea şi uşoară, astfel îi găseai. Atunci ei erau cu ade- 
vărat stăpînii, pe care dacă nu-i ascultai, te frîngeau. 
Acum, însă, cînd ani întregi se lăsau jefuiţi din lene, din 
nechibzuială şi nepricepere şi cînd deodată îşi aduceau 
aminte că sînt boieri pentru că n-au spus anumite cuvinte 


186 


în anumite împrejurări şi pentru că nu au stat chiar zîm- 
bind cînd au fost  despuiaţi de o parte din avere, Iancu 
vedea că toate sînt numai scurte şi biete treziri înainte 
de o admeă adormire. 

Solerardtaten baronului l-a plictisit; dărnicia lui co- 
pilărească însă l-a înd'bioş*:t şi l-a bucurat. Şi-a dat seama 
că. puţin da-"ă va şti si speculeze această clipă neaşteptată, 
va dobîndi lucruri pentru care, în alt fel, ar fi trebuit să 
lupte mai mult şi mai greu. De aceea, ținînd încă mina 
baronului, se prâvfli, gîfiind aproape, într-o îngenunchere 
asun-ra ei. gata-gata să i-o sărute, rostind cu o tulburare 
voită 

— Da', păcatele mele, coane, că de ştiam aşa, nici 
nu mă' spuneam ! Da' nu asta am vrut eu de la măria-ta! 

— Ba nu. lancule, răspunse emoţionat bătrînul, asta 
ți se cuvenea ! Asta, şi cîte multe, nu mai ştii ! Căci inima 
mea. de ani de zile, ţine socoteală bună pentru tine, bă- 
iete ! Şi odată şi odată tot vream să fac mai mult decît 
am făcut ! Numaică nu credeam căam să ajung să o înde- 
plinesc eerîndu-mi iertare ! 

Şi boierul înghiţi cu greu un nod, care îi venea şi 
din slăbiciune, şi din mîhnire. Amintirile de atîţia ani din 
urmă, bunătatea, încrederea şi tristeţea sinceră a stă- 
pînului său, de om  bătrîn şi îndurerat, au trecut prin 
Iancu o omenie caldă şi blîndă, care era să-l pună aproape 
să facă o prostie. li venea să dea în genunchi, să se soo- 
vedc.scă — nu de toate, că nici nu le-ar fi ţinut miu'e 
— şi" să se lege .pentru viitor că va lupta, va descurca, 
va gospodări şi fabrică, şi avere, ca pentru el sau Ame- 
lica. Il cuprinsese şi pe el emoția bătrînului şi îl gîtuia. 
Cînd, deodată, stătu să privească în urmă, peste cele cîteva 
lucruri îrtîmplate acum. Şi cutreierînd din faptă în cuvînt, 
ajunse cu gîndul la început, acolo unde din femeie şi pen- 
tru femeie baronul s-a umilit. Şi Iancu se trezi şi zîmbi. 
Cîntări, după el, nemeritatul acestui început de mîhnire, 
întreaga copilărie a faptei şi se opri. îşi aduse aminte că în 
atîtea împrejurări grele de avere bună pierdută, cu care. 
adevărat se împuţina, baronul nici nu simţise nimic, nici, 
nu se plinsese. Şi acum, pentru că ar fi fost jignită o fe- 
meie care nu era a lui de un fiu pe care nu-l învățase cee 
viața şi nu-l ţinuse de rău de la risipă, boierul se prăpă- 


187 


dea cu firea! Şi Iancu î] privi pe baron, care sta cu 
fruntea hpită de fereastră, iarăşi pierdut în tăcerea lui, 
şi socoti că milă poate să facă, dar că îndurare nu me- 
rită. Şi, în felul acesta, sufletul omului de afaceri, lune- 
cat o clipă pe îndoieli şi înduioşări, se însănătoşi. Îşi găsi 
deodată şi ţinta iarăşi limpezită, şi toată rostirea, de la 
asprime pină la viclenie. Şi hotărîndu-se la cea din urmă, 
pentru folosirea acestei clipe, spuse, întorcînd gîndurile 
baronului, care acum sigur erau departe, la frîntele măr- 
turisiri de dărnicie 

— Da' ce să mai capăt, cucoane, că, slavă Domnului, 
mi-ai tot dat şi mi-ai umplut casa de lucruri! 

Şi Urmatecu se uită în jurul său şi trecu iute prin 
mîini, bucurîndu-se, cîte unele din jucăriile de dimineaţă 
ale bătrînului. Acum minţea, însă, pentru că adevăratul 
lui gînd era că are prea puţine din ele după cîte i s-ar 
cuveni. 

Dar, cu totul neaşteptat, conu Barbu nu-şi părăsise 
firul gîndirii. Şi dovedind deodată o adîncime pe care 
i-o aducea mai mult inima decît mintea, spuse 

— Ei. sînt lucruri şi lucruri, lancule! De-astea mă- 
runte oi fi avind, nu zic ba! Dar cu altceva vreau eu să 
rămîi de la mine! 

Şi Urmatecu, presimţind ce are să vină, trecu printr-o 
stare ciudată, ca şi cum s-ar fi deschis deodată o uşă de 
care era rezemat. Inima începu să-i bată cu putere. O sim- 
tea cum i se suie în gît. Şi el singur se mira că nu mai 
e sigur pe el şi că se mai pot întîmpla lucruri pe care nici 
nu le bănuia! 

lar boierul, luminat, liniştit, mărit, aşa cum era în 
toate clipele lui de boierească dărnicie, adăugă: 

— Vreau să ai de la mine (că ai fată şi neam care de- 
abia începe) nu lucruri ce se mută dintr-un colț în altul 
şi se pierd, ci pămînt, că eşti vrednic să-l ţii şi să-l ro- 
deşti ! Aşa vreau şi o să ne chibzuim noi cîndva despre el. 
Şi acum du-te şi lasă-mă singur! 

Niciodată nu i se întîmplase încă boierului să-l gonească 
de lîngă el ! Nerăbdător, Iancu de-abia acum ar fi rămas 
să iscodească, să vadă la ce se gîndea, în ce fel şi mai cu 
seamă cînd se va întîmpla. Dar nu putea. Conu Barbu îi 
şi întorsese spatele, aşezîndu-se la masa de scris. Ce scria ? 


188 


Despre pămînt, sau cine ştie ce-i trecea prin minte ? ! Şi 
cu toată îndrăzneala şi trecerea lui de atîţia amar de ani, 
Iancu Urmatecu nu s-a încumetat să-l tulbure sau să-i 
spună vreo vorbă. A ieşit în tăcere, ducând cu el o bucu- 
rie care îl tulbura, făcînd paşi de-a-ndaratelea, cu faţa la 
boier, căutîmd uşa cu mîna, de parc-ar fi fost Ivanciu cînd 
a cumpărat livada de la Pietroşiţa, de a cărui veselie ne- 
ghioabă, atunci, el îşi bătuse joc. 


Dintre toţi tinerii care dădeau buzna şi îi căutau în 
plimbările lor pe Jurubiţa şi pe Bubi, acesta şi-a ales ca to- 
varăş un prieten din copilărie : pe Gună Licureanu. Eraun 
boiernaş frumos, înalt, negricios, cu o mustață subţire, ce 
se scria pe buze roşii şi umede. Părul des, vîlvoi, îi cădea 
în coamă groasă, ca o chică pe ceafă. Ochii lunguieţi, întu- 
necaţi şi calzi, ca de cadînă, miinile puternice, cu vine um- 
flate şi albastre ; pasul legănat ; glasul domol, adînc şi 
răsunător, de parcă mereu ar fi spus o rugăciune ; hainele 
închise, bine tăiate ; cămaşa tare, albă şi proaspătă şi un 
veşnic parfum de piele bună, rusească, ce se amesteca 
într-un miros înțepător cu tutunul, toate ii dădeau lui 
Gună Licureanu un farmec de neînţeleasă ispită şi o mare 
trecere la femei. Pe lîngă el, blondul Bubi, cu ochii lui 
albaştri, bulbucaţi, ajutaţi de ochelari, părea şi mai bătrîn 
(deşi erau de aceeaşi vîrstă), şi mai spelb. Gună Licureanu, 
fără învăţătură şi puţintel la minte, îşi moştenise părinţii, 
morţi de mult, şi avusese timpul să şi toace o moşie mare 
pe Ialomița şi cîteva vii de pe lîngă Valea Călugărească. 
Ce-i mai rămăsese era o casă aşezată cu curtea ei largă, pe 
una din străzile liniştite din jurul Bisericii Albe. Acolo, de 
multe ori, cînd nu porneau înspre Vila Regală de la Şosea, 
în serile răcoroase, se întindea masa în curte, la lumina 
felinarelor colorate. 

Bubi încărca cu de toate, de pe la băcănii, trăsura lui 
Gună şi o deşerta în mîna servitorilor vechi şi vrednici, 
care ştiau să pregătească lucruri bune în vreme ce se ser- 
vea ţuica. Trăsura aceasta, ca şi casa, dealtfel, stîrneau 
pofta din ce în ce mai aprinsă a Jurubiţei. De caii albi şi 
spiţele aurii ale roţilor se dusese vestea în Bucureşti. Toţi 
cunoşteau echipajul boiernaşului, fie că se oprea pe Podul 
Mogoşoaiei, la cofetăria lui Frederic, şi-şi cerea îngheţata 


189 


la scară, cînd tînărul zvelt şi frumos îşi scotea în lume o 
nouă iubită, fie că îşi odihnea caii la rondul al doilea sau 
mai departe, la Băneasa, de unde începea păduricea Mo- 
goşoaiei. Acolo, în primele zile cu soare ale lui martie, 
Gună culegea singur ghioceii, îi lega cu sfoară de aur, de 
la cutiile cu bomboane, şi umplea trăsura cu ei. Numai 
pe conu Ştefan Barbu îl mai întîlnea atît de departe, veş- 
nic cu altă femeie, şi el, cocoţat şi mînînd singur, de pe 
gabrioletele lui înalte şi galbene, cîte patru cai înaintaşi 
împerecheaţi întotdeauna în alte hamuri, după culoarea 
coamelor. 


Trăsura lui Gună Licureanu o tulbura pe Jurubiţa cu 
totul deosebit şi o apropia de el. Ajunsese că nu mai voia 
să iasă nicăieri decît în trăsura lui, pînă ce Bubi se va 
hotărî să-şi facă una, ceea ce nu era uşor, Bubi neavînd 
nici grajduri, nici şoproane la căsuţa modestă, cu chirie, 
pe care nu voia să o părăsească. Odată, Jurubiţa şi-a mai 
aprins gustul acesta cu faetonul lui Urmatecu, dar atunci 
numai pe apucate, şi mai mult să se necăjească, pentru 
că stăpîne erau pe el coana Miţa şi Amelica, şi oricare 
altul, numai ea nu ! De aceea, acum, nu numai că se 
plimba, dar la opriri, dîndu-se jos, ureîndu-se iarăşi, întîr- 
ziind pe scară rezemată de capră, cîteodată aruneînd braţul 
cu umbreluţța pînă peste aripile pe care le mîngîia în 
felul acesta, încerca să-şi sature pofta de trăsură, după 
care jinduise atîta vreme. La drumuri lungi, cînd opreau, 
se ducea pînă la cai, îi bătea pe gît, îi freca pe frunte, 
le dădea zahăr, arunca privirea la picioarele lor, după 
cum îl văzuse pe Urmatecu făcînd, şi vorbea cu Vasile, 
vizitiul, despre ei, ca şi cum ar fi fost stăpînă. Adresele, 
cînd se urcau în trăsură, şi locurile unde să meargă ea 
le spunea şi toate astea îi făceau o nespusă plăcere. Gună 
nu numai că o lăsa să se poarte astfel, dar făcea totul 
să simtă ca şi cum ea ar fi fost adevărata cucoană. îi plăcea 
să dea, numai c® să dea, să facă bucurie şi să ştie că 
strînge undeva iii sufletul Jurubiţei un sentiment pentru 
el, de care nu-i păsa prea mult dacă e recunoştinţă, dra- 
gate sans prietenie. Lacom de viaţă, de oameni şi mai 
ales de femei, el alerga după bunăvoința tuturor. Bubi, 
îngăduitor, o lăsa pe Jurubiţa să se joace, urmărind cum 


190 


bucuriile şi poftele i se deschid într-o viaţă nouă, pe 
care nu a cunoscut-o înainte. 

De multe ori, seara, se duceau la teatru, ceea ce femeia 
aproape nu văzuse niciodată. îi plăcea mai întîi intrarea, 
cum totul se deschidea înaintea ei, cum era poftită, in- 
stalată şi nu se mai contenea cu întrebările pînă ce nu 
spunea că nu mai vrea nimic. Apoi se simţea bine între cei 
doi tineri, care atrăgeau înspre ei privirile sălii- La drept 
vorbind, ceea ce îi plăcea mai mult Jurubiţei în serile 
astea era sala, cunoştinţele şi vizitele de la unii la alţii, 
cu care se obişnuise iute. Aştepta cuminte şi răbdătoare 
să se isprăvească ceea ce se petrecea pe scenă (şi îi plăcea 
mai mult lui Bubi decît lui Gună), pentru ca pe urmă să 
poată mînca dulciuri şi rîde după poftă. Atunci simţea 
cum, din toată lumea asta de femei frumoase, Gună stă- 
ruia cu privirea asupra ei. Era o privire care nu voia 
nimic, şi nu aştepta nici un răspuns, şi se lăsa numai aşa, 
moale şi cuprinzătoare, ca lumina şi căldura. Bubi îşi 
purta, fără să vrea, interesul prin alte loji, obişnuinţa şi 
cunoaşterea prea îndeaproape a femeii aducînd acea obo- 
seală tihnită intre ei, în care femeia crede că a găsit toate 
libertăţile, iar bărbatul, toate siguranţele. O singură dată 
Jurubiţa s-a simţit atrasă de ceea ce a văzut pe scenă şi 
aproape a fost săltată de pe scaun de emoție : la Ateneu 
la un scamator italian. Cînd artistul, un bătrîn deşirat, 
cu favoriţi cărunți, într-un frac necălcat, cu medalii 
multe ce-i sunau pe piept şi mîneeile suflecate pînă la 
cot, a topit un pachet de cărţi de joc în palmă, şi I-a făcut 
mai mic, tot mai mic, mic de tot, pînă ce a dispărut, Ju- 
rubița a deschis ochii mari, rotunzi şi a rămas mirată 
ca un copil. Cînd apoi scamatorul a spart nişte ouă intr-un 
joben, simţămîntul ei de curăţenie i-a strîns buzele cu 
groază şi grijă. Dar cînd după ce omul a bătut cu o ver- 
gea, şi din acelaşi joben au zburat doi porumbei albi cu 
panglici tricolore la gît, Jurubiţa a strigat un „a" scurt, 
a început să dea din picioare şi a înfipt unghiile în mîna 
lui Gună. Acesta rîse cu poftă şi îi acoperi mîna încleş- 
tată, prinzînd-o astfel în mîinile lui, pe care, ca o mîn- 
gîiere, le duse încet spre obraz. Bubi îi văzu. După amin- 
tirea întîlnirii lui cu Jurubiţa, cînd i-a tremurat sufletul 
crezînd-o credincioasă şi cunoscătoare de icoane pentru 


1>l 


frumuseţea lor văzută şi nevăzută, depărtarea unde îl 
arunca acum bucuria ei vulgară pentru scamator ar fi 
trebuit să-l lase liniştit, pe drumul unei plecări, fără în- 
toarcere, a inimii. Aşa ar fi trebuit să se întîmple dacă 
lucrurile s-ar fi petrecut după judecata care le vede pe 
toate! Dar o necunoscută putere, acum simțită abia, le- 
gată de adîncul lui, îi trase dureros o gheară pe inimă. 
Şi fără să mai dea nici o lămurire, se ridică, să plece 
acasă. Jurubiţa la început a fost mirată. Apoi, înțelegînd, 
se împotrivi. Bubi, în picioare, apăsa din ce în ce pe 
aceleaşi cuvinte, ca şi cum n-ar mai fi ştiut altele. Licu- 
reanu tăcea. In cele din urmă, pentru că vorbele lui Bubi, 
rostite prea tare, făceau să se întoarcă, în timpul specta- 
colului, capetele înspre ei, femeia se hotărî să-l urmeze. 
Gună însă a rămas. Le-a dat numai trăsura. Şi deşi era 
noapte şi coamele albe ale cailor abia se zăreau fluturînd 
în bătaia luminii de la intrare, Jurubiţa, mai mult ca 
oricînd găsi de cuviinţă ca, înainte de a se urca, să în- 
trebe pe vizitiu de starea echipajului şi să meargă încet, 
să mîngiie caii. Bubi, ghemuit în fundul trăsurii, aştepta, 
eu o mînie, care dacă nu-şi da drumul, sporea- cu fiece 
clipă... înainte de a pleca, Vasile întinse coşul, căci o 
burniță timpurie de toamnă se cernea ca prin sită. Juru- 
bita, mai mult de ploaie, se grăbi să-şi ia locul lîngă Bubi, 
şi trăsura porni. Pe feţele lor încălzite,  stropii reci îi 
ajungeau şi îi înţepau. 

„Aşa trebuie să fie picăturile de vărsat!" îşi spunea 
Bubi, nici el nu ştia de ce, avînd însă deodată înaintea 
ochilor un obraz şters fără sprîncene, ciupit, cu buzele 
vinete, pe care parcă-l cunoştea. 

Şi începu să caute în amintire. Căutarea asta îi făcea 
bine, îl potolea. Şi tot orbecăind prin el, în întunericul 
trăsurii şi al anilor, găsi în cele din urmă ; era unul Tă- 
nase Guşter, mort de mult, fost logofăt pe moşiile lor. El 
îşi omorîse nevasta din gelozie... Bubi se înfiora, mai ales 
că, în aceeaşi clipă, prin întuneric, îl atinse mîna Ju- 
rubiţei, căutîndu-l. Bubi nu făcu nici o mişcare şi ascultă 
cu luare-aminte, cu mîna lui liniştită, spusele! mîinilor 
femeii, care, în frămîntarea lor neînchipuită, vorbeau. 
Niciodată tînărul n-ar fi crezut că se pot spune atîtea şi 
că astfel se poate cere iertare cu degetele ! Erau mîngîieri 


1% 


lungi, de la încheietură pînă la unghii, după cum erau 
prinderi puternice în palmă, strînsori, lunecări de-a lun- 
gul fiecărui deget, poleiri de unghii şi sunări seci, şi ia- 
răşi grupuri de degete, de ale ei, ciupind şi zgîriind, ici- 
colea, pe mîna lui, de parcă ar fi vrut să fie sărutări. Din 
zbuciumul acesta mărunt, iute şi priceput, oricine ar fi 
trebuit să înțeleagă şi patimă, şi duioşie!  Scamatorul, 
Gună şi-apoi el! Şi lui Bubi i se păru că în seara aceasta, 
de-a lungul ciudatei poveşti de mîini, care reveneau în 
toate felurile, a văzut-o pe Jurubiţa în tot ce simțea şi 
în tot ce ştia. Şi nu era nici prea mult, şi nu era nici prea 
departe. Asta era Jurubiţa, dar avea şi farmecele ei ! Şi 
Bubi simţi, ca şi altă dată, că ceva din el începea iar să 
o apere. Apoi i se păru că tot ce a ştiut ea mai frumos 
tot lui i-a dat în seara aceea. Şi întinzînd, în sfîrşit, bra- 
tul pe după talia Jurubiţei, şi-o strînse alături. Femeia i 
se ghemui la piept şi se cutremură de cîteva ori. Prin în- 
tuneric, Bubi n-a putut să ştie dacă a fost rîs ori plîns. 
Mai în urmă, s-au potolit, fără să vorbească însă nici 
unul. Cînd au ajuns acasă, în linişte şi în relativă împă- 
care, după ce a aprins lampa, Jurubiţa l-a sărutat în trea- 
căt şi i-a spus : „Prostule !" El n-a răspuns. Apoi gîndurile 
lor s-au despărţit, deşi se aflau în aceeaşi încăpere. Nu 
mai aveau să-şi spună nimic. Ea s-a dezbrăcat de rochiile 
scumpe cu luare-aminte, ca pe vremuri, întîrziind într-o 
pregătire mai complicată pentru noapte. Iar el căuta scri- 
sori ; cerceta să vadă ce a mai venit. De unde altădată 
zăceau teancuri nedesfăcute, acum, orice veste din afară, 
chiar neplăcută, îl atrăgea. Şi pe masa lui de scris, de pe 
care nu se putea scăpa de pieptenii şi pufurile Jurubiţei, 
găsi într-adevăr două plicuri : unul, mai greu, mai mare, 
cu slova lui Marco Bellini, era de la fabrică; celalt, 
dintr-o hîrtie proastă, de băcănie, cu un scris ciudat, fă- 
cut din ciocuri şi bețe, era de la Ioachim Dorodan. 


"n 


„Coane Bubi !  Copilaşule !"... aşa începea bătrînul. 
„De cînd îţi împărţi talerul şi patul cu papina găinaru- 
lui, ce-ai mai făcut cu mine ! Şi urma apoi povestea cea 
veche, cu cîteva amănunte, nouă despre Jurubiţa!. 


1% 


13 — Sfiîrşit de veac în Bucureşti 


De la început nu l-au plăcut nici tonul, nici vorba. 
Oricîte păcate ar fi avut el față de Dorodan (şi le ştia, 
şi le spunea în fiecare zi), tragerea asta la răspundere îl 
supăra. Conştiinţa lui îl chinuia, era adevărat. O simţea, 
dar nu voia să şi-o mărturisească, ba, ceva mai mult, voia 
să scape. Şi atunci răstălmăcea de la început că bătrînul 
se întrece, că nu e nici respectuos, nici recunoscător. 
Bufei se oprea din cînd în cînd, ridica privirea de pe scri- 
soarea care se citea anevoie şi aştepta parcă să vadă alt- 
ceva decît rînduiala obişnuită a lucrurilor în jurul său 
dezlipindu-se cu greu de realităţi şi neavînd nici o che- 
mare pentru conţinutul scrisorii. Şi, totuşi, nimic nu se 
schimbase. Era viaţa cum o îngăduise el de la început 
să fie: Jurubiţa adormise în mijlocul patului. Respira 
mai adînc ca de obicei, aşa cum se întîmpla în cele dintîi 
clipe în care vine somnul. Un zîmbet îi plutea pe feţă 
şi o lumină liniştită. Şi Bubi ştia că la culcare, cînd va 
voi şi el să se urce în pat, ca de atîtea ori după cea rămas 
singur să citească tîrziu, şi va voi să-şi facă loc, femeia 
se va mişca greu, dar poate dacă o clipă printre pietrele 
somnului va licări conştiinţa că e el, îl va mîngiia cu 
mînă stîngace. Şi viaţa asta de linişte şi de tovărăşie îi 
plăcea nu numai pentru că îi plăcea femeia, dar pentru 
că o gusta prima oară. Şi erau clipe în care o simţea atît 
de puternic, încît gîndul ca şi altul va fi trecut prin ace- 
leaşi împrejurări îi punea ca o gheară în gît. Atunci, în 
loc să caute să fugă de vedenie, întârzia în ea şi o scor- 
monea. Aşa se întîmpla şi acum, stîrnit mai ales de vor- 
bele scrisorii. De aceea, cu ochii pe jumătate închişi, 
căuta să aşeze chipuri în jurul patului său. Şi nu avea 
decît două, limpezi, care se certau între ele şi nici nu 
voiau să ştie de Jurubiţa, dar nu plecau de acolo, pentru 
că erau cele sigure şi adevărate: era Urmatecu şi era 
Tudorică. Pe cel dintîi Bubi îl privea cu ură ; pe cel de-al 
doilea îl învia din fotografii, deoarece nu-l cunoscuse. 
Neînţelegerea, mai degrabă batjocura lui Urmatecu, î-e 
povestise femeia. Atît vedea limpede Bubi şi se chinuia 
mai puţin decît de ceea ce nu vedea. Ce n-ar fi dat să 
mai aibă un chip! Şi nevoia aceasta creştea şi ajungea 
fit mai mare, cit o suferință de neîndurat. Si cum ştia 


IM 


că tot ce îi trebuie se găseşte în mintea adormită acum 
a Jurubiţei, a avut de cîteva ori pornirea să o trezească 
şi să o întrebe. Dar s-a oprit, şi de ruşine, şi din mîndrie. 

Reîntors la scrisoarea lui Dorodan, Bubi măsură în el, 
cu mirare una din acele surprinzătoare călătorii de cîteva 
clipe pe care le facem. în depărtările fiinţei noastre, în 
care nu ştim cînd plecăm, nu ştim. pînă unde vom ajunge, 
clar din care ne întoarcem mai schimbaţi, decît după o 
îndelungată vreme de fapte şi trăire. Din zbuciumul ge- 
loziei şi al gîndului revenit, omul a simţit mai întîi o 
mare singurătate, dar şi o simpatie nelămurită pentru cel 
ce i-a scris. De aceea, în scrisoarea pe care o citea acum, 
acele „Coane Bubi ! Copilaşule !" ce reveneau neîncetat 
printre fraze, cuvinte neluate în seamă la început, mîngiî- 
iau eu vorbe vii sufletul său. Şi el îşi dădu iute seama că 
în scrisoarea unui bătrîn care îi cerea ajutor, el însuşi îşi 
găsea ajutorul, în cîteva biete cuvinte trimise înspre el. 

Mai departe, scrisoarea vorbea despre Urmatecu. „Nici 
de judecata lui Dumnezeu nu va avea parte, spunea Do- 
rodan. Judecătorii lui sînt grefierii şi arhivarii cari în 
cărţile sfinte nu încape! Acolo stau numai ticăloşii cei 
mari. Şi el nici măcar atît nu e!" 

Şi tăgăduindu-i lui Urmatecu intrarea în Evanghelie, 
Ioachim Dorodan adăuga neîncetat: 

„Fie ce-o fi, întîmplă-se ce s-ar întîmpla, dar eu de 
mutat nu mă mut! Mort mă scoate din casă, viu, însă, 
nu !« 

Şi Bubi îl şi vedea pe bătrîn, de cîte ori citea fraza 
aceasta, cu o încăpăţinare de copil semănînd în săvîrşi- 
rile ei atît de bine cu deznădejdea oamenilor în toată fi- 
rea, bătînd lucrurile, călcînd cîte un singur loc în casă 
şi lăsîndu-se "greu de parcă cineva l-ar fi tîrît înspre uşă. 

Dar stilul scrisului creştea, şi dojana, o dată cu el. 
Bubi era certatcă şi-a părăsit credinţa şi vechea lui măr- 
turisire ipentru cele sfinte, „care stau şi aşteaptă şi ori- 
cînd te primesc, scria bătrînul. Că trăieşti dumneata 
acum, coane Bubi, copilaşule, ca într-un vîrtej ! Dar vîr- 
teje sînt toate în viaţă, şi întru toate. Ştii dumneata 
unde stă Mîntuitorul în pustietatea văzduhului? Dincolo 
de noi şi dincoace de furtună! în spatele Mîntuitorului, 
Doamne, ce nu e acolo?! Acolo se încaieră crivăţele cu 


Îs5 


focul, tunetul se rostogoleşte ca  bolovanii şi curge apa 
printre maluri, pe cer, unde nici paserea nu poate să se 
țină. Şi în învălmăşeala aista, acolo sînt toate simţirile 
vieților şi ale sufletelor. Dar nimeni nu ştie cum sînt, 
unde sînt şi mai ales de unde vin. Şi în faţa lor, ca să 
nu le vedem, dar să le auzim, stă Mîntuitorul. El le lim- 
pezeşte pe toate pentru noi şi ni le dă cu picătura, căci 
altfel nu le-am putea îndura. Din el vin toate potecile, 
pentru că între el şi noi e pajişte! Şi pe pajiştea asta e 
rînduială şi sînt biserici, şi sînt altare, şi mai'cu seamă 


icoane, la care să te închini !... Dar de mutat, nu mă 
mut! Mort mă scoate din casă, viu, însă, nu !" 

i Şi scrisoarea se încheia astfel: „Dacă nu vrei să mai 
vii pe la mine, nu veni! Dar ajută-mă, nu mă lăsa! Că 


şi bune şi rele ţi-am spus, şi odată tot ți-oi mai fi şi eu 
bun la ceva." 

Abia acum în inima lui Bubi a pătruns o adevărată 
căldură. Era şi ca o bucurie, şi ca un entuziasm ! Gata 
ar fi fost de îndată să facă orice, pentru că nu-i spunea 
pînă cînd trebuia să-i ajute. Era liber Bubi să poarte 
încîntarea unei fapte frumoase cu el, despre care credea 
că oricînd o poate săvirşi. Şi pornirea îi era sinceră şi 
adîncă şi mai ales îl împăca şi îl apăra de neîncetatele 
remuşcări. Era numai bucuros că nu trebuie să facă acum 
fapta ce i se cere. Toată povara aceasta a lui Dorodan se 
putea limpezi în timp. lar el sigur o va limpezi! 

Din cealaltă scrisoare, însă, treburile îl chemau la 
fabrică, sus, în Vîlcea, la Negovanu, unde lucrările clă- 
dirii începuseră de mult. Şi ar fi fost chiar bucuros să 
scape cîteva zile de neliniştile de aci, cu jelania bătrînu- 
lui despre mutatul lui şi năzbiîtiile Jurubiţei. Timpul va 
mai limpezi lucrurile. Şi mai avea şi o datorie acolo sus 
de îndeplinit, la o treabă pornită pentru el ; va găsi toate 
la locul lor, gîndi, şi, mai ales, cu veşti bune la el, va 
putea să ceară tatălui său mai multă milă şi recunoştinţă 
pentru Ioachim Dorodan. 

Gîndul plecării îl stăpîni deodată ca o neaşteptată 
bucurie. Şi, fără să mai întîrzie, încet, pentru a nu o trezi 
pe Jurubiţa, coborî de pe dulap un geamantan mare de 
piele, îl deschise pe două scaune şi începu să-şi aşeze lu- 
crurile pentru drum. Nu mai umblase în el de cînd se în- 

4 


19% 


torsese de la Viena şi mai erau încă acolo lucruri răvă- 
şite şi nedespachetate. Găsi țigarete şi bomboane risipite, 
bileţele de pe la prieteni şi cîteva intrări la teatre. Zîmbi 
la amintirea lor, de parc-ar fi fost lucruri foarte vechi, 
Imps.chetînd, nu se putu hotărî dacă să ia sau să nu ia 
o fotografie a Jurubiţei de pe birou. Cîteva clipe nu ştiu 
ce să facă. In cele din urmă, se hotărî, luă fotografia, o* 
culcă peste rufe şi închise iute geamantanul. Apoi, ur- 
cîndu-se în pat, îşi cuprinse iubita în braţe, încet, cu 
blîndeţe. Cînd l-a simţit, fără să se trezească, şi-a făcut 
loc şi s-a cuibărit la pieptul lui. Afară, dintr-o ploaie de 
toamnă care abia se pornise, se auzea cum cad stropii rari 
şi grei. Burlanele începuseră să cînte, şi Bubi a ador- 
mit iute în odaia aceasta scundă şi caldă, unde se simţea 
atît de bine, după ce prin întuneric, tot mai slabe în apele 
somnului, vedea  priveliştile de groază şi mîntuire din 
scrisoarea de la bătrîn. 


A doua zi cînd tînărul baron Barbu B. Barbu luînd 
drumul prin Piteşti spre Piatra-Olt, s-a suit într-un vagon 
de clasa întîi, înțesat de moşieri şi vînători, care spînzu- 
raseră peste tot şubele lor de blană de lup şi ocupaseră 
toate plasele cu puşti şi cartuşiere, nici nu-şi închipuia"că- 
lătorul ce iute se vor petrece anumite lucruri în lipsa lui, 
lucruri pe care ar fi dorit, dacă le-ar fi ştiut, să le îm- 
piedice. 

Chiar în dimineaţa aceleiaşi zile, de pildă în casa de 
deasupra fierăriei, pe cheiul gîrlei, unde locuiau Ioachim 
Dorodan şi nepoata sa, au venit doi tîmplari cu scule, 
cu blăni de lemn şi o ladă de cuie. Erau trimişi de la ad- 
ministraţia caselor baronului. Ei trebuiau să-i împache- 
teze lucrurile cu grijă, să nu se strice la drumul destul 
de lung cu căruțele pînă la ţară, unde-l trimitea Urmatecu. 
Gînd i-a văzut bătrînul şi a aflat de ce au venit şi cine 
i-a trimis, la început a strigat la ei şi a vrut să-i dea 


197, 


afară. Apoi, cînd şi-a dat seama că nu sînt ei de vină, 
nu i-a lăsat să pună mîna pe nimic, apărîndu-şi cu în- 
verşunare lucrurile. Lucrătorii, care îl cunoşteau de mult, 
nu îndrăzneau să nu-l asculte, oprindu-se înlemniţi, fie- 
care în cîte un colț. Şi au stat aşa cîtăva vreme, pîndin- 
du-se unul pe celălalt şi aşteptînd să se întoarcă nepoata, 
trimisă iar cu o scrisoare la Bubi. In aşteptare, Dorodan 
nu le-a îngăduit tîmplarilor nici să se aşeze măcar, iar 
de cîte ori unul din ei schimba piciorul, amorţit în col- 
tul Iui, bătrînul, ameninţător, slab în glas şi slab în ges- 
turi, tremurînd şi lunecînd pe paşi greoi de la un perete 
la celalt, striga : 

— Să nu te mişti şi să nu ne atingi! (Şi Dorodan parcă 
se mîngîia cu lucrurile lui, pe care le tot pipăia şi le 
apăra.) O să vedeţi voi, tîlharilor, şi tâlharul care v-a tri- 
mis ! Că acum vine boierul ăl tînăr! Şi vine cu putere, 
şi vă dă afară, că el pe mine mă iubeşte, pentru că în- 
totdeauna m-a iubit. Şi să nu mişti, că dau! 

Şi lucrătorii, neştiind nici ei cît va ţine întâmplarea 
aceasta nu se mişcau, privindu-l pe furiş, cu un zîmbet 
în ochi, şi ţesînd între ei uh fel de înțelegere făcută din 
surprindere, din bunăvoință şi din milă pentru bătrîn. 
Aproape că nu voiau să-i strice inima din jocul acesta, 
care li se părea copilăros şi odihnitor pentru ei din munca 
neîncetată de o zi întreagă. 

Obosit de vorbe şi de mişcări, Dorodan s-a aşezat in 
cele din urmă pe un colț de scaun. Giîfiia. Cu un braţ se 
sprijinea pe genunchi, plecat jumătate înspre pămînt, cu 
capul căzut pe umăr. Cu celalt scutura din cînd in cînd 
o nuieluşe prin aer. 'Abia îşi trăgea respiraţia şi asculta. 
Aştepta să audă paşii lui Bubi urcînd pe scară. Şi cînd i 
se părea că sînt pe aproape şi că o să vină, pentru că nu 
poate să nu vină, mai spuse cu un glas pe care l-a în- 
groşat, ca să sperie cu el, cu şuierături, ca şi cum ar fi 
voit să nu uite s 

— O să vedeţi voi, tîlharilor! O să vedeţi! 

S-a scurs aşa o bună bucată de vreme. In cele din 
urmă, scara trosni şi răsunară paşi care se apropiau. 
Dorodan auzi şi nu voi să audă pînă ce se deschise uşa 
şi intră nepoata sa cu plicul nedesfăcut. Fusese la Bubi 
şi nu-l găsise acasă. Plecase din Bucureşti. 


198 


Lucrătorii, cînd au văzut întâmplarea, au încercat să 
se mişte. Bătrînul, iarăşi în picioare, în mijlocul casei 
a început să-i amenințe şi să strige cu vorbe în care o 
urmă de putere şi încordare biruia: 

— Staţi, că nu s-a isprăvit! Mai e unul pe lumea asta 
care să-şi aducă aminte de mine ! Şi oricît o fi el de amă- 
rît, tote ăl mai mare dintre toți! Şi întorcîndu-se către 
nepoata sa : — Mai fă-mi un bine, fetițo, şi ăl de pe urmă! 
Du-te la boierul ăl bătrîn. Plîngi, bate cu pumnii în uşi, 
strigă, scoală toată casa, adună trecătorii, fă ce-oi şti, nu- 
mai să te audă. Şi întreabă-1 de ce il dă pe Ioachim afară 
după patruzeci de ani?! 

Şi pentru că vedea că fata nu se hotăra, mai din neîn- 
credere, mai din drumuri zadarnice bătute înainte şi uşi 
închise, bătrînul, tot aprig, adăugă 

— Dacă te temi de necuviință, să ştii că nu e! Că 
doar eu te-am învățat de cînd erai mică să te porți şi 
să-i cinsteşti, după cum te-am învățat să te închini. Du-te 
şi fă cum ţi-am spus, pentru că tu în deznădejdea asta 
nu eşti tu, ci sînt eu. Tu îmi dai numai picioarele şi gla- 
sul. Paşii şi cuvintele sînt ale mele, şi amarul şi ursita, şi 
bătaia lui Dumnezeu... 

Şi, biruit, bătrînul nu mai putu să sfîrşească după 
cum a început. S-a frint şi s-a ghemuit pe-un scaun in- 
tru-un hohot de plîns. Fata rămăsese lîngă uşă, nemişcată, 
şi-i curgeau lacrimile pe față. Tîmplarii şi ei plecară ca- 
petele. 

într-un tîrziu, să fi fost miezul zilei, fata le-a făcut 
semn celor doi oameni să o urmeze. Şi cînd toți au pă- 
răsit încăperea, în vîrful picioarelor, bătrînul n-a simțit. 
Afară femeia a început şi ea să plîngă tare şi să le spună 
că ştie că nu mai e scăpare şi că de aceea nici nu mai în- 
drăzneşte să se ducă la bătrînul baron. Fusese zilnic, 
săptămîni în şir, chiar fără să ştie Dorodan. încercase în 
toate felurile să-l vadă pe boier şi nu izbutise. Toate slu- 
gile îi puneau mîna în piept şi îi aţineau calea, pentru că 
toată lumea o învățase şi se vede că ştiau de ce vine. De 
bătrînul Barbu, fata nu spunea multe, nu-l cunoştea. 
Printre hohote, însă, pomenea din cînd în cînd de inima 
lui de piatră şi atît. 


199 


Acum, ea se aşezase pe ultima treaptă a scării şi nu 
ştia încotro să o ia şi ce să facă. De dus, nu se mai ducea 5 
de spus bătrînului toate astea nu îndrăznea. In cele din 
urmă, i-a rugat pe lucrători să-i vorbească ei, cu binişorul. 
Cel mai tînăr dintre tîmplari, un muntean scund, cu 
pumni mari şi cu un păr des, care îi cădea în viţioane 
lungi pe faţă, îşi scutură capul, privi la tovarăşul său 
şi vorbi şi el: 

— De spus, i-om spune, fetiţo, că nu-i mare lucru, 
dar ce facem noi? Că de închis casa, trebuie s-o-nchidem. 

Fata îl privi lung, dădu din umeri şi tăcu. Omul 
celalt, cu două degete retezate de teslă la mîna stingă, 
răsuci cu greu o ţigară, o aprinse şi întrebă: 

— Da' acolo unde îl trimite casă nu-i dă? 

— Ba şi casă, şi cuprins, şi o vacă, şi am auzit că şi 
bani pe deasupra ! răspunse cel tînăr, care, deşi le ştia pe 
toate, abia acum se limpezea, pentru că nu se gîndise la ele. 

— Apoi, dacă e aşa de ce nu vrea şi ne-ncurcă ? în- 
trebă iar ăl însemnat. 

— Ştiu eu ? Uite-aşa, să ne facă necaz! Zău că e ne- 
bun bătrînul ! 

Şi fata simţea cum cu încetul oamenii se înăspresc. La 
gîndul că dincolo, pentru Dorodan, e mai bine decît aici, 
ei nu mai înțelegeau nimic, iar mila lor se topea ! 

— Să poftească să simtă viața noastră de lipsuri şi 
de necazuri şi pe urmă să vedem ce-o mai zice. Că te 
omori, te ciopîrţeşti, trăieşti ca un cîine, şi nici dracu 
nu se uită la tine! zise cel cu degetele retezate. Hai să-i 
spunem ce i-om spune şi să ne-apucăm de treabă. 

El vorbi şi dădtt să plece. Nepoata bătrînului însă le 
tăie drumul. 

— Ştiu, grăi ea, că şi pe dumneavoastră v-a supărat, 
dar tot vă mai rog să umblaţi cu binişorul cu el! 

Şi lucrătorii n-au mai răspuns şi au pornit-o pe scară 
in sus. lar fata şi-a luat capul între miîini şi a fugit pe 
stradă, să se ascundă la o vecină. 

Cînd au intrat tîmplarii în cameră, Ioachim Dorodan 
se închina. îşi aşezase frumos icoana cu adormirea Maicii 
Domnului în pat, rezemată de o cutie, şi îngenunchease 
pe scînduri, cu amîndouă mîinile puse pe macat. Cu ochii 
închişi sta, şi din rugăciune şi din durere, în închipuirea 


200 


lui, Dorodan mărea icoana, umplea întreaga cameră cu să- 
vîrşirile ei şi intra în ea. De aceea patul său se schimbase 
în patul Maicii Domnului. Se umflase plapuma lui de 
trupul sfintei ca o pîine mare, după cum era zugrăvită. Pe 
perina lui, înaltă, unsuroasă şi murdară, capul Preacuratei 
dormea cu poleiala nimbului în jur, cao strălucitoare 
pată de soare, moale, culcată pe toată cutele. In fund şi 
alături, ca în icoană, sfinţii, suluri de abur colorate fe- 
lurit, pîlpîiau, mişcaţi de bătaia unui vînt nesimţit. Sus, 
în chipurile lor bătrîne şi mari, ochii scînteiau de parc-ar 
fi fost stele. Iar el, Ioachim Dorodan, ticălosul, îşi aştepta 
pedeapsa necunoscutei sale vine din ăi patruzeci de ani 
munciţi la bătrînul baron. Ca nelegiuitul din icoană, aş- 
tepta acum, liniştit, să-i cadă mîinile din încheieturi sub 
loviturile arhanghelului, de va fi furat sau de va fi purtat 
sau urzit alte vicleşuguri... 

Lucrătorii cînd au intrat, s-au uitat la el, l-au lăsat 
în pace şi, fără să-i spună vreun cuvînt, au trecut la tre- 
burile lor. S-au apucat de ceea ce li se ceruse îndeosebi 
să bată ferestrele cu scînduri. Şi cînd au sunat cele din- 
tîi ciocane pe piroanele lungi, care pătrundeau în scîndu- 
rile de brad şi în cercevele, Dorodan a tresărit din visul 
remuşcărilor sale, ca sub topor. Degetele i s-au înfipt în 
macat şi a aşteptat sîngele şi durerea. Simţind că minunea 
pedepsei nu se întîmpla şi auzind mereu loviturile, el des- 
chise ochii şi se trezi. 

Camera începea să se întunece sub obloanele astea 
bătute parcă pentru veşnicie. Tîmplarii, aprinşi de lucru, 
nici nu mai luau seama la el. Atunci, bătrînul, văzîndu-se 
neatins de judecata lui Dumnezeu, se ridică iarăşi şi, cu 
o rămăşiţă de putere, voi să-i oprească. De data asta, însă, 
lucrătorul cel mic strigă la el 

— la mai astîmpără-te, cucoane, şi lasă-ne să ne ve- 
dem de treabă ! Că nu mai vine nici boierul ăl tînăr, nici 
ăl bătrîn, nici tata, nici mama boierului! Mai bine fii 
cuminte şi nu o mai chinui nici pe biata fata asta! Că 
şi-a luat şi ea lumea în cap şi-a fugit. 

O tăcere se făcu. Ciocanele se opriră şi nici un glas 
nu s-a mai auzit. Lucrătorii aşteptau să vadă ce are să se 
întîmple. Dorodan părea că nu pricepe. Privea într-un 


201 


singur loc cu ochii sticloşi, apoi clipea necontenit. In 
cele din urmă spuse, cu vorbe frânte, într-un geamăt: 

—- Departe nu e! Doar face colţul şi s-a întors 
Vine acum ! 

— Ba nu mai vine! strigă, cu o tărie socotită rău 
de el, dar care a fost cumplită, tîmplarul cel mare tre- 
eîndu-şi tesla în mîna fără degete. 

Văzînd apoi că toată povestea asta nu va mai ţine 
mult, adăugă 

— Că nici nu s-a dus fata. Ştia dinainte că nu o 
primeşte, că a mai tot fost, fără să ştii dumneata, şi 
tot nimic n-a făcut f Clini or fi ei ia inimă, şi mai 
ales ăla, Urmatecu, dar trebuie să pleci, boierule, nu 


te mai codi!  Şi-am auzit că nici acolo unde te duci 
rău n-are să-ţi meargă! Ai fost om cu noroc la viața 
dumitale ! Să pofteşti să vezi cum stau d-alde noi, cu 


copii şi nevastă, căci noi muneim de ne frîngem braţele 
de dimineața pînă seara. 

Şi  întoreîndu-se apoi înspre lucrul său, tîmplarul 
întunecă de tot o fereastră, bătând ultima scîndură cu 
lovituri mari şi puternice, de parc-ar fi voit să se răzbune. 

Dorodan de data asta a înţeles. îndreptîndu-se înspre 
pat, de unde ridică icoana, dădu plapuma la o parte şi se 
culcă, de parc-ar fi fost noapte. închise ochii, în întuneri- 
cul ce se făcea tot mai mare în casă, şi voind să nu mai 
audă groaznicele lovituri de ciocan, aţipi. Cînd au isprăvit 
de astupat toate ferestrele, de era beznă în întreaga 
locuinţă, lucrătorii au aprins o luminare şi, mişcîndu-l 
pe Dorodan din amorțeală, i-au spus: 

— Grăbeşte-te, că mâine dimineaţă venim să batem 
şi uşa! Mai mult nici noi nu putem întârzia! Hai, 
boierule, că ai să vezi ce bine are să fie unde te duci 1 

Şi apoi au plecat, fără scule, pentru a arăta şi mai 
sigură reîntoarcerea. 

Dorodan gemu singur cîtva timp. Apoi, coborând din 
pat, la lumina slabă, începu să se îmbrace. îşi puse 
gherocul, pe care nu-l mai întrebuinţase de cîţiva ani. 
îşi, legă cravata lui veche prin fildeşul de la baron, luă pe 
mîneci un palton scurt, negru, cu gulerul şi manşetele 
de astrahan, îşi  aşeză pe cap o  căciulită rotundă din 
aceeaşi blană. Şi  luîndu-şi bastonul cu  mîner de os, în 


202 


care era sculptată o femeie dormind într-o scoică prelungă, 
coborî pe scară. Jos, suflă în luminare şi trase uşa după el. 
Cheie n-a întors, că n-avea. Apoi porni pe stradă, cu 
vîntul în faţă, printre picături dese şi reci de ploaie, şi 
fulgi mari şi ameţiţi dintr-un început de ninsoare timpu- 
rie. Aerul îl tăia şi era prea tare pentru el, care nu ieşise 
atîta vreme din casă. Pietrele erau  alunecoase, pasul 
lui greoi şi nesigur, iar după-amiaza de toamnă, tristă şi 
rece. Bătrînul obosi curînd. De aceea, strigă prima birjă 
întîlnită în cale, şi pe uliţe întortocheate, pe care le mai 
ştia încă foarte bine, ieşi în capul străzii lui Urmatecu. 
Aci, dînd drumul trăsurii, porni pe jos înspre locuința 
duşmanului său. în fața curţii lungi şi pustii, închisă eu 
grilajul de fier,  Dorodan  recunoscu de îndată casa, din 
auzite, deşi nu fusese în ea. în perete, dincolo de fiare, 
era un mîner. Bătrînul îşi trecu mîna şi trase de el. 
Departe, în fund, răsună un clopot, şi de îndată un lătrat 
gros şi rău de cîine mare şi puternic îi răspunse. Dar în 
curte nu veni nimeni, pentru că nu era nimeni acasă. 
Era zaiafet de ziua cuvioasei Paraschiva la Mau, unde 
toţi o  sărbătoreau pe  soacră-sa. Coana Miţa încărcase 
trăsura cu bunătăţi, de dimineaţă, şi pornise cu toate 
slugile să pregătească masă mare la soru-sa. Acasă nu 
rămăsese decît coana Tinca, paralizată, sus, la fereastră, 
în odaia care fusese cîndva a lui Lefterică, şi o fetişcană 
ce o îngrijea, lipsă acum. Căci de cum au plecat boierii 
şi i-a dat ceva de mîncare bătrînei şi a aşezat-o la fereastră, 
să nu i se urască, fata a sbughit-o şi ea pînă la circiuma 
din colţ, unde un flăcău cu fotă verde o ciupea după tej- 
ghea, vorbindu-i de dragoste, în timp ce ea, îmbujorată, 
cu ochii în jos, trecea printre degete, ca pe o apă, boabe 
de linte dintr-un sac ce-i sta alături. Dorodan aşteptă şi 
mai încercă o dată de  mîner. Acelaşi  lătrat de cîine 
şi acelaşi pustiu. Apoi bătu cu bastonul în grilaj şi încercă 
poarta. Era deschisă. Intră, o trase după el şi porni prin 
curtea cea lungă. în fund, spre peticul de grădină, un 
gard scund, cu o portiță pînă la brîu. O dădu în lături, şi 
deodată fu lovit de ceva greu şi puternic, ce-i căzu în 
spate. Dorodan se clătină, dar, rezemîndu-se în baston 
izbuti să se tragă cîţiva paşi la o parte. Era cîinele lui 
Urmatecu, Boierii, după cum îl botezase, cîine mare, de 


203 


neam străin, cit un vițel, cu capul pătrat şi urechile mici 
şi ascuţite, înalt pe picioare, cu pieptul lat şi muşchii 
umflaţi, cu colţi galbeni şi plini de bale, crescut de mic 
în curte, dintr-o spiţă de la baron. După ce l-a lovit, dinele 
s-a înfipt în pămînt, mîrîind. O spumă albă şi cleioasă îi 
cădea din colţurile gurii, şi picioarele se încordau încet, 
ca nişte arcuri, gata să se destindă. Dorodan, cînd l-a 
văzut aşa, a întins mîna stingă către el, firimițind din 
degete şi spunîndu-i : „Na, cîine, na!" Omul şi dobitocul 
s-au privit o clipă, pînă cînd, deodată, animalul porni. 
Măselele în mușcătură i-au sunat ca un cleşte, şi cînd 
căzu de pe om, mîneca lui Dorodan era sfîşiată din umăr, 
iar mîna i s-a înroşit de sînge şi degetele i s-au încleştat. 
Bătrînul, văzîndu-se rănit, a început să strige, iar cu 
braţul celălalt a ridicat bastonul, să dea. Clinele, de data 
aceasta, s-a repezit sigur la piept; iar cel ce se apăra 
a căzut pe spate, cu capul de pietre, zbătîndu-se. Boieru 
s-a prăvălit atunci asupra lui şi a început să-l muşte, cu 
botul înroşit, de faţă, de gît şi de umeri. Omul urla. De la 
fereastra ei, de sus, coana Tinca văzuse tot. încă de cînd 
Dorodan a deschis portiţa, ea a încercat să-i facă semn să 
o privească. Dar n-a izbutit. Se agita pe scaunul ei, de 
care nu se putea dezlipi, dînd peste umăr, slab, cu mîna 
sănătoasă în geam. Cu gura ei strîmbă de dambla, gîn- 
găvea ceva. Pe măsură ce cîinele biruia în curte, coana 
Tinca se zbătea la fereastră, de parcă ar fi fost pusă 
în fiare. Pe  bătrînul  doborit şi  însîngerat bolnava îl 
privea cu o groază ce creştea mereu pe jumătatea ei 
de faţă sănătoasă, rotunjindu-i ochiul, în vreme ce celalt 
ochi, indiferent, acoperit de paralizie, cădea în jos, inexpre- 
siv, ca şi colţul gurii şi toate trăsăturile jumătăţii bolnave. 

Grămădit şi  însîngerat,  bătrînul, pînă în cele din 
urmă, n-a mai mişcat. Cîinele l-a ocolit de vreo cîteva 
ori, l-a încercat, ascunzîndu-şi botul în hainele lui, suflînd. 
mîrîind, dîndu-i cu laba. In cele din urmă, s-a aşezat lîngă 
Dorodan şi a început să urle. Se întindea din toate 
încheieturile, se înălța, se subţia cu botul roşu spre cer, 
tremurînd pe colții Intredeschişi buzele largi şi băloase, 
pentru a modula a pustiu urletul său înfundat. In grajd, 
după ce a plecat trăsura, nu mai rămăsese decît un armă- 


204 


sar tînăr şi nărăvaş al lui Urmatecu, Turturel. Calul, auzind 
în curte țipătul omului şi urletul cîinelui, începuse să-şi 
macine culcuşul. îşi zornăia neliniştit lanţurile de la 
căpăstru, lovind puternic cu copitele în parapetul de 
lemn. 

Lumina nesigură a după-amiezii de toamnă avea să se 
stingă. Umbrele mari cădeau umede. 

Din cînd în cînd, treceau cîte o trăsură pe stradă şi 
oameni grăbiţi. Nimeni însă nu a bănuit ce se petrecuse 
în fundul acestei curți lungi, triste şi pustii, în care 
urletul cîinelui,: copita calului şi îngrozitul cap de ceară 
de sus de la fereastră povesteau încă fiecare, în felul 
său, despre sfîrşitul bătrînului Ioachim Dorodan. 

Cînd s-au întors stăpînii acasă, abia se mai zărea 
prin amurgul iute încheiat, de toamnă. Pe la jumătatea 
curţii, însă, caii s-au speriat, au început să sforăie şi să 
bată în lături. Cîinele tăcuse din urlet. De îndată ce s-au 
deschis porţile, simţindu-i pe-ai lui, le-a ieşit înainte, 
gudurîndu-se. 

— E ceva în fund, că nu mai vor caii să meargă, 
coane ! zise vizitiul, ridicînd încă o dată, din ham, gura 
armăsarilor şi plesnind din bici. 

— E pe dracu să te ia! răspunse Urmatecu, din trăsură. 
Lor li se năzare, iar tu eşti prost' şi nu ştii să-i struneşti! 
Opreşte aici, c-am şi ajuns. 

Şi începură să coboare cu toţii, descărcînd coşurile de 
farfurii linse şi damigene golite. Urmatecu, îngreunat de 
masă şi el de data asta, pentru că fusese la altul, era 
obosit.' Abia aştepta să se culce, cînd deodată nişte slugi 
începură să strige ; 

— Un mort mîncat de cîine, cucoană, un mort la noi 
în curte ! 

Coana Miţa a alergat. (Pe Amelica a trimis-o iute 
în casă, să nu vadă.) Iancu a sosit cu încetul şi el. 
Privea rezemat de un zid şi întreba plictisit cine e. 
La lumina adusă în grabă, coana Miţa căuta. Omul era 
căzut ghem, ud de bale şi de burniţa ce se făcuse tot 
mai deasă, cu pete de sînge închegat şi sînge proaspăt pe 
el. Mai avea cîteva răni la gît şi la faţă, care sîngerau. 
Era fără simţire şi moale. Cînd lumina dintr-un felinar 


205 


i-a bătut faţa în plin, soţia lui Urmatecu îl recunoscu de 
îndată şi ţipă: 

— lancule, e Dorodan! 

— Nu se poate ! răspunse, trezit de-a binelea, bărbatul 
său. N-are ce căuta la noi! 

— Nu o fi avînd, după vorba dumitale, dar el e ! Vino 
să vezi şi dumneata ! 

Toate slugile, strînse, ascultau, priveau şi aşteptau. 
Urmatecu simţi că nu se poate da la o parte. Apropiin- 
du-se, se aplecă mult înspre om, să privească. Dorodan 
era cu fața sfîşiată şi cu ochii închişi.  Gulerul îi era 
smuls, cravata  desfăcută, iar fildeşul de la baron abia 
se mai ținea într-un nod. Iancu, dîndu-şi seama de întreaga 
împrejurare, întinse mîna aproape tremurînd şi, cu o 
smucitură, luă inelul de fildeş între degete. Il strînse tare 
cîtva timp, să îl simtă bine, şi-l puse în buzunar. Apoi, 
ridicîndu-se, zise: 

— Ele! Dar ce s-o fi întîmplat de a ajuns pînă aici ? 
A venit el la mine ?... 

Ultimele cuvinte abia le-a şoptit. In răstimp, coana 
Miţa şi-a dat seama că omul mai trăieşte. De aceea începu 
să strige : 

— Ce mai staţi ? Nu vedeți că nu e mort? Puneţi 
mîna şi urcaţi-l în trăsură. Mă duc chiar eu cu el la 
spital ! 

Şi aşezîndu-se în fund, sub coşul lăsat, cu bătrînul pe 
moarte ghemuit la picioarele ei, femeia îi luă capul pe 
genunchi, mîngîindu-i faţa, ştergîndu-i rănile cu batista. 
Cînd au ieşit în stradă, ea s-a aplecat şi a mai strigat 
vizitiului : 

— Să nu mergi iute, Tudore, că-i drumul rău şi 
zdruncină ! Da' cînd vei ajunge pe străzi mai bune, 
dă-i drumul, că altfel îmi moare în braţe! 

Şi clătinată în fundul trăsurii, coana Miţa se pierdu cu 
gîndul în lumea misterioasă de dincolo de lucruri şi de 
oameni. 

Urmatecu intră la el în biroti şi puse să i se aprindă 
lampa numaidecît, pentru că avea ne%oie de lumină. 
Apoi se aşeză greoi într-un fotoliu. Văzuse sînge, văzuse 
aproape un mort (lucru de care avea groază !), toate astea 
la el în curte, săvîrşite de cîinele la care ţinea, şi totuşi 


206 


nu era tulburat. Stătea într-o linişte şi o siguranţă care 
şi lui i s-au părut ciudate. Ba parcă rîdea chiar ceva în el! 
încruntînd din sprîncene, înfundă pornirea asta în sine, 
dregîndu-şi glasul, să nu cumva să scape cuvinte fără de 
noimă. Stătu o clipă mirat de el însuşi. Vorbind sincer, 
deznădăjduit nu putea fi de cele ce i se întîmplase lui 
Dorodan ! O milă omenească înțelegea să aibă, şi atît! 
(Şi pe asta o simţea!) Dar nu putea înlătura întreaga 
împrejurare, care aşa, din senin, încă o dată se amesteca 
tulburătoare în viața lui! Acum s-ar fi putut clătina, 
după cum s-a mai clătinat şi altă dată. Dar simţi cum, 
fără să o cheme, învăţătura Jurubiţei din seara morții lui 
Tudorică crescuse şi era în el. Ea număra acum fără voia 
lui faptele, făcea socotelile şi nu-l scotea dator cu nimic 
la nimeni. Urmatecu sporise între timp, se  limpezise 
în grabnice ochiri ale năprasnicelor împrejurări, întărite 
şi de credinţa nestrămutată a coanei Miţa în soarta şi în 
norocul lui. Urgia şi de data asta i-a ocolit pe ei, pe toți 
din casă. L-a pîndit şi a simţit-o, dar a trecut. Ce a mai 
lăsat, tot în mîna  Miţei căzuse, şi Miţa e meşteră să 
umble şi cu bolnavii, şi cu morţii, şi cu duhurile lor! 
Astfel se mişca în el însuşi, gîndind. Cînd a vrut să bage 
mîna în buzunarul vestei, găsi inelul de fildeş de la baron, 
prin care Dorodan îşi  legase cravata patruzeci de ani. 
Acum putea să-l privească de aproape ! Era galben, uşor 
şi lustruit de vreme. Coroana, frumos săpată, ciocnită 
însă, îşi pierduse o spiţă. Urmatecu zîmbi, cîntărind în 
palmă jucăria asta, care i-a aprins totuşi şi lui sufletul cu 
mulţi ani în urmă.  Cîte coroane d-astea nu a strîns 
el de atunci ! Cîte lucruri nu avea la el în casă cu sem- 
nul ăsta, lucruri date de baron în clipe de grea încercare 
şi ca unui prieten, nu ca unei slugi! 

„Dar aşa e omul! îşi spuse el. Nici nu ştii de unde 
porneşte !" 

Şi furat de. trecut, liniştit, Iancu Urmatecu se lăsa 
dus departe, pînă la începuturile lui. Nu-i părea rău 
de nimic şi avea parcă simțămîntul că nu greşise nici- 
odată. Dealtminteri, nu era greu de Văzut, gîndi el. 
Dacă ar fi greşit, n-ar fi avut tot ce are acum împre- 
jurul său. De aceea, el credea cu putere că toţi cei pe 
care i-a întîlnit în viaţă şi nu s-au înţeles cu el, ei au 


207 


greşit. Şi în felul acesta, se întoarse iarăşi la Dorodan, 
pentru care, fireşte, ură nu mai avea, dar nici părere 
de rău. Şi întâmplarea îi trecu iarăşi prin minte, în 
toată grozăvia ei! Ştia că aavut martori care au văzut 
cum au sărit, el cu toți ai lui, de la început, în ajutorul 
bătrînului. Şi cine ar fi putut avea cea mai mică bănuială 
măcar despre altceva? Nimeni! L-a învățat el pe cîine 
să-l muşte şi să-l omoare? L-a chemat el pe Dorodan, 
şi încă în lipsa tuturor de acasă ? întâmplările erau atît 
de sigure, atît de luminoase, încît nici cel mai crunt 
duşman n-ar fi putut spune vreun cuvînt! Şi, totuşi, 
simţea Urmatecu cum ceva de dincolo de pedeapsă sau 
de iertare îşi făcea loc aci. Toată lumea ştia că nu-l iubeşte 
pe Dorodan ; toţi ştiau că bătrînul, care nu se mai stă- 
pînea de cînd cu mutatul, scria şi se plîngea în toate 
părţile împotriva lui, şi-şi amintea şi de umbra aceea 
de milă şi duioşie a baronului cînd i-a vorbit mai întîi 
că Dorodan trebuie să plece din Bucureşti. Fireşte, potri- 
veală nu era nici una. Dar dinele era al lui, şi parcă 
niciodată nu a fost atît de rău şi de sălbatic. Şi liniştea 
lui Urmatecu, care se credea atît de bine păzit de nevino- 
văţie, începu să se tulbure. Simţea, nelămurit dar cu pu- 
tere, că trebuie să jertfească ceva. Şi în gîndul acesta, pe 
care nu-l chema, dar creştea din nelinişte, dinele, cu 
toată credinţa lui veche pentru stăpîn, se lămurea tot mai 
mult într-o hotărîre de luat. 

Urmatecu se ridică încet şi ieşi pînă în pragul casei. 
Afară se stârnise vînt, şi noaptea de toamnă era neagră 
şi urîtă. Fluieră de cîteva ori şi aşteptă. In cele din 
urmă, se auzi venind tocmai din fundul curții o alergă- 
tură înfundată pe pietrele ude, şi deodată, din întuneric, 
se ivi cîinele, vesel şi zvăpăiat. Iancu îl lăsă în casă şi luă 
iarăşi drumul biroului său.  Boieru îl urmă, orbit de 
lumină şi fericit de ceea ce de obicei îi era cu grijă 
interzis. Boieru începu să alerge ca un nebun, strîngînd 
covoarele, răsturnînd mesele, spărgînd lucrurile. Stăpînul 
său a trebuit să strige la el pentru ca să-l potolească. 
In cele din urmă, dobitocul s-a culcat cu labele întinse, 
frumos şi mare, cu ochii ţintă la Iancu, suflînd greu de 
alergătură, aşteptînd parcă o poruncă. Urmatecu voi să-l 


208 


mingile, dar îşi opri mîna. Oftă adînc şi trecu pînă într-o 
săiiță întunecoasă. 

Aci, de cînd începuse să se ocupe de moşiile baro- 
nului şi era silit să călătorească la ţară, îşi păstra hai- 
nele de drum. Cu  obişnuita lui grijă de curățenie 
şi  cochetărie boierească, îşi făcuse un rînd de haine 
cenuşii, pe care le purta cu cizme roşii şi o  şapcă 
uşoară din împletitură de pai de orez. Era cunoscut 
peste tot la conace şi la sate, după costumul acesta, care 
li se părea tuturor mai arătos chiar decît hainele conu- 
lui Barbu, obişnuit, în drumurile sale rare pe la moşii, 
îmbrăcat ca la oraş, cu gherocul lung şi negru. Şi pen- 
tru că ştia că trebuie să-şi dea şi o înfăţişare a cîmpului 
şi a pădurii, Urmatecu îşi trecea peste mijloc şi o cartu- 
şieră şi lua la umăr o puşcă de vînătoare. 

Era un dar tot de la bătrînul baron: o puşcă bună, 
englezească, avînd între cocoaşe, în bronz aurit, stema 
lui de nobleţe, o coroană. Iancu o purta cu sfinţenie, dar 
nu-i plăcea să o folosească. Cînd în brecuri sau în căruțe 
pornea pe moşii, el o ţinea goală pe genunchi, cum îşi 
ținea bastonul'în birje pe străzile din Bucureşti. Trăgea 
foarte rar, şi numai în cîte un pom plin cu vrăbii din 
marginea şoselei. Atunci, ca să nu-l vadă logofeţii că nu 
ştie să ochiască bine, ţintea la mijlocul pomului şi descărca 
o ţeava. Din roata de alice, cădeau cîteva păsărele, şi 
Iancu  Urmatecu, mîndru, trimitea copiii de prin sate 
să le siringă, şi le dăruia. Acum luă puşca, puse un 
cartuş cu plumbi mari şi se întoarse în odaie. Boieru 
îşi lungise botul pe covoare şi începu să se gudure la ve- 
nirea lui. Omul a stat nemişcat cîteva clipe de hotărire, 
cu puşca plecată pe brațul stâng. Apoi, făcînd cîţiva paşi 
greoi, o lăsă, şi porni de-a lungul casei, pînă în fund, la 
odăile servitorilor. Aci, trezi un rîndaş de curte, mai vechi, 
şi îl chemă la el. N-a sunat, pentru că nu voia să afle 
nimeni ce-a hotărît. Cînd a ajuns iarăşi în birou, Urma- 
tecu era obosit, de parcă ar fi umblat ceasuri întregi. 


— Mă Toma ! Eşti tu om de nădejde, sau nu ? îşi în- 
trebă el servitorul, care, somnoros şi abia îmbrăcat, sta 
respectuos şi înţelegea greu. 

— Sînt, conaşule, să trăiţi! 


209 


— Dacă e aşa, ia pe Boieru, găseşte o birjă, urcă-l 
în ea şi du-te cu el unde te-o lumina Dumnezeu! Cît 
mai departe, atît mai bine. leşi din oraş, mînă pe maidane, 
caută un loc pustiu şi dă-i drumul ! împinge-l, dă cu pi- 
cioarele în el să coboare, că n-are să vrea! Apoi, pune 
pe birjar să dea bici cailor şi goneşte spre casă! Ne-am 
înţeles ! 

Toma, abia acum dezmeticit, se speria de cele ce tre- 
buia să înţeleagă. El crescuse cîinele de cînd l-au adus şi 
ținea la el. In cele din urmă,  îngăimă, în apărarea 
cîinelui : 

— Da' parcă el a ştiut sau a vrut de-a făcut ce-a 
făcut ? 

Lui Urmatecu îi păru bine că Toma îl apără pe 
Boieru. 

— Bravo, mă! Ai inimă bună, îi zise şi îl bătu pe 
umăr. Dar acum ia-l şi du-te! 

Şi dîndu-i lui Toma bani pentru de toate, Urmatecu 
lovi cu piciorul în coapsa cîinelui, oftînd : 

— Aburul şi văzduhul tău de javră! Şi începu să strige, 
de s-a speriat servitorul : Ia-l şi ieşi! 

Cîinele întîi s-a ghemuit, cu coada între picioare, ne- 
înțelegînd de ce îl loveşte stăpînul. Apoi, cuminte, a ple- 
cat la chemarea lui Toma. Urmatecu şi-a ascuţit ure- 
chea şi a fost cu luare-aminte pînă ce a auzit trîntin- 
du-se poarta de fier de la stradă. Atunci a scrîşnit din 
dinţi. Pe urmă a rămas să asculte tăcerea, şi a adormit, 
îmbrăcat, pe un scaun. 


A doua zi de dimineaţă a venit veste de la spital că 
Dorodan a murit. Urmatecu a chibzuit cîteva clipe cum 
A mai bine să facă. Şi în cele din urmă s-a hotărît să 
trimită pe cineva la bătrînul baron, fără o vorbă scrisă, 
si numai aşa, să ducă vestea din gură şi să o spună oricui, 
lăsînd să se înțeleagă că o să vină şi el pe curînd, să le 
lămurească pe toate. N-ar fi fost nevoie nici măcar de 
atît, căci nepoata lui Dorodan, după ce a aşteptat o noapte 
întreagă la poarta spitalului, de cum a aflat de moartea 
unchiului său, s-a dus de-a dreptul acasă la baron şi a 
toceput să se tînguie. Şedea în bucătărie, cu părul desple- 
tit, blestema şi plîngea, iar slugile erau roată în jurul ei. 


210 


Fata îl iubea cu adevărat pe bătrîn, singurul ei sprijin. 
Şi acum îl plîngea şi pe el, dar se plîngea şi pe ea, iar pe 
Urmatecu nu-l uita, şi puţinul pe care-l ştia îl sporea şi-l 
înnegrea. De la curtea Bărbilor, guri slobode au alergat 
să povestească întâmplarea cea mare, cu toate presupusu- 
rile şi bănuielile, la casa domniţei Natalia. Şi în amîndouă 
părțile era zarvă şi fierbere. 

Cînd, aproape de miezul zilei, Iancu a venit, ca de obi- 
cei, să-şi vadă stăpînul, uşile i s-au deschis mai încet, în- 
tâmpinările respectuoase au fost mai reci, pentru că fie- 
care din cei mărunți îşi închipuia, după capul său, că fapta 
prefăcută a lui Urmatecu e atît de vădită, încît nici boie- 
rul nu o va ierta. Zădufuri vechi de slugi ţinute în friu 
răbufneau după priceperea şi după firea fiecăruia. 

Iancu le-a simţit pe toate din prag. Şi o poftă mare de 
palme şi de înjurături îl ispiti. Se stăpîni, însă, aşteptând 
să-l vadă pe boier. De aceea, trecu sigur pe pas şi se în- 
dreptă spre camera unde-l găsea întotdeauna. De după 
perdeaua grea, de catifea, care închidea a doua oară 
intrarea, îl auzi mormăînd şi mergînd iute pe vorbe, par- 
c-ar fi citit sau ar fi spus ceva învăţat pe de rost. Cînd a 
intrat, conu Barbu tăcu şi ascunse sub palmă o hîrtie pe 
jumătate scrisă. Ochii lui, blînzi de obicei şi limpezi, cău- 
tau în lături şi fugeau pe lucruri. Glasul îi era mai slab, 
dar tăiat puternic pe vorbe ciuntite şi rare. Urmatecu 
începu să povestească nenorocirea cu bătrînul, de unde o 
ştia. Ce fusese mai departe, şi anume de ce o fi venit ia el 
Dorodan, nu vedea! 

Baronul Barbu asculta, cu ochii în pămînt. Din cînd 
în cînd scotea numai sunete scurte, înăbuşite, pînă cînd 
spuse deodată: 

— Hm ! Adevărat! De ce-o fi venit adică, lancule, 
la dumneata ? 

Şi privirea o pironi asupra omului său de încredere, 
care îndură, fără să se  clintească, întrebarea ochilor 
celuilalt. Dar simţi totodată ca un fel de oboseală în 
pleoape şi luptă să le ţină deschise. între amîndoi, în 
clipa aceasta, bătrînul baron era mai tare. Urmatecu îşi 
dădu seama că trebuie să scape din strînsoarea de bănuieli 
şi de cercetări ce se închidea pe nedrept in jurul său. 


211 


Şi căutînd salvarea într-un gest care să rupă creşterea tot 
mai primejdioasă de puteri nevăzute, se dădu la o parte, 
ca din bătaia unei praştii, şi îşi aprinse, fără să mai 
întrebe, o ţigară. Trase cîteva fumuri şi se linişti. Apoi, 
sehimbîndu-şi şi glasul, ca pentru o poveste lungă, zise, 
prinzînd-o de sub un scaun pe Fantoche şi luînd-o în 
braţe : 

— Cu ce ţi-ai omorî, măria-ta, căţeaua, dacă ar tre- 
bui să o omori ? 

Bătrînul baron îl privi nedumerit. Urmatecu îşi împleti 
degetele pe gîtul cățelii şi adăugă 

— Că eu în al meu am tras, am trascu sete, să mă 
răzbun de nenorocirea pe care a adus-o pe capul nostru! 
Şi rămase cu ochii în gol, ca şi cum ar fi privit grozăvia 
faptei sale. 

— Cum? Ţi-ai omorît cîinele ? întrebă baronul. Ai 
avut puterea asta ? 

— Da, măria-ta ! 

Săracul de tine! şi glasul stăpînului se schimbă deo- 
dată ; era iar blînd, moale şi îndurerat. 

Nemişcat, numai din auz, Urmatecu îşi dădu seama 
de cele întâmplate. Şi atunci se grăbi să povestească totul. 
Zugrăvi amănunțit grozăvia scenei de reîntoarcere, aju- 
torul dat de soţia sa lui Dorodan, durerea ce l-a cuprins, 
răspunderea simțită în fața oamenilor, apoi cumpăna grea 
a hotărîrii. Povesti toată dragostea lui pentru Boieru, îm- 
pletind cu îndemînare amintirea că avea cîinele în dar 
chiar de la baron. Nu uită să vorbească de bucuria ce o 
dau animalele de pe lîngă casă şi de credinţa clinilor şi 
nevinovăția lor şi spuse că toate astea le-a învăţat, cu în- 
cetul, din pilda de bunătate a stăpînului său. Apoi, de- 
odată, aduse, cu glasul mai adînc şi parcă înlăcrimat, clipa 
cea mare. Pentru Dorodan şi moartea lui, cîinele trebuia 
pedepsit! (Conul Barbu se cutremură.) Urmatecu se văzu 
iarăşi luînd  puşca,  strigînd pe Boieru şi  coborînd în 
pivniţă. 

— Dobitocul parcă-şi presimţea sfîrşitul, spunea el. 
Alerga în toate părţile, schelălăind. Se ascundea, îi era 
frică. A trebuit să umblu după el ca după o sălbăticiune. 
Simţeam că dacă nu se întîmplă mai iute, şi mie îmi scade 


212 


puterea. în cele din urmă, l-am încolțit după nişte zăcă- 
tori. Văzînd că am gînd rău cu el, încercă să se apere. 
Rînji şi vrU să se dea. Atunci am văzut cele ce trebuie să 
fi fost : l-am văzut pe bietul Dorodan doborît şi sfîşiat 
de colții lui. Şi fără milă, fără durere, am sărit ca în aju- 
torul omului şi am tras. Boieru a căzut însîngerat, cu botul 
în pămînt! 

Urmatecu, încălzit de povestire, a ridicat capul, pri- 
vind de data aceasta el țintă pe baron. Izbutise iarăşi să 
fie cel tare. Baronul, îngrozit, pierdea din el, din ce în ce, 
umbrele şi chipul lui Dorodan. O admirație amestecată cu 
teamă creştea la el pentru Urmatecu. Şi nerostind nici un 
cuvînt, întinse grăbit mîinile şi o smulse aproape din bra- 
tele povestitorului pe Fantoche. Apoi o strînse la piept, o 
sărută, o mîngiîie, abia acum simțind-o în siguranță, de- 
parte de omul ăsta, care a fost în stare să omoare un cîine. 
Iancu tăcea ca după spovedanie. Boierul Barbu oftă adînc. 
Pentru el dovada nevinovăţiei de gînd a lui Iancu era fă- 
cută. Apoi, luînd foaia scrisă de pe masă, mai adăugă ceva 
în cuprinsul ei şi i-o dădu lui Urmatecu, spunîndu-i 

— Tipăreşte-o cu chenar mare, negru, şi trimite-o la 
toată lumea. Baronul Barbu, şi ai lui (şi acum te-am tre- 
cut şi pe tine), vrea să vestească la toţi moartea unei slugi 
credincioase, de care îi pare rău... Şi bătîndu-l pe umăr, 
cu aceeaşi încredere ca şi altădată, îi şopti prieteneşte: 
Şi nu uita, lancule, să vii să mă iei devreme, că la înmor- 
mîntare mergem împreună ! 

în urzeala şi forfoteala slugilor, Păuna se strecurase 
în casa baronului, să vadă şi să afle. Astfel încît la ieşire, 
Iancu o găsi ghemuită într-un colţ din antreul cel mare. 
Ea alergă iute şi îi ş«pti : 

— Fereşte-te ! Toţi sînt cu gura pe dumneata! 

Iancu îi arătă hîrtia şi îi citi în pomelnicul celor îndu- 
reraţi, alături de numele baronului, şi numele lui. 

Femeia rîse şi zise : „Bine !" Apoi se topi. 

In bucătărie, zarva creştea din, închipuirea fiecăruia, 
fiecare văzînd în alt fel sfîrşitul lui Iancu. 

Păuna, care tăcuse tot timpul, spuse într-un tîrziu pă- 


rerea ei: 


213 


— Dacă nu-i veţi vedea împreună la înmormântare, 
pe boieru şi pe conu Iancu, să nu-mi mai spuneţi mie 
Păunaî 

Şi toţi au încremenit, gîndul acesta firesc neputînd 
intra deodatăîn mintea mică a celor neluminaţi. 

Ca şi lui Lefterică, Urmatecu i-a trimis lui Dorodan 
o coroană de mărgele ; iar în după-amiaza hotărită a in- 
trat pe poarta cimitirului alături de stăpînul său. Slugi 
mirate şi slujbaşi mărunți se  descopereau în faţa lor. 
Urmatecu însă nu se mulțumea cu atît. Din tot ce ar fi 
putut vorbi cu baronul, alese cîteva veşti despre Bubi. 
Simţea că pe astea poate să i le spună şi la cimitir, fără 
să aducă vreo supărare sau bănuială. Şi nu se înşelase. 
Bătrînul domn îl asculta, privindu-l, astfel încît conu 
Barbu şi cu el păreau doi domni cufundaţi adine în d-ale 
lor, schimbînd într-o bună prietenie gîndurile pe care ni- 
meni nu le ştia. Şi asta îi ajungea lui Urmatecu! Sosiţi 
lîngă mormînt, au rămas să asculte slujba, care începuse. 
Iancu s-a tras cu cîțiva paşi mai în urmă, să nu vadă 
mortul şi să fie şi respectuos faţă de stăpîn. Se mulțumea 
cu intrarea lor, întîmplată tocmai după planurile şi do- 
rințele sale. 


Erau acolo aproape toţi cei care se amestecau în viața 
lui. De partea cealaltă, foarte aproape de groapă, sta Bubi, 
chemat cu depeşă de Jurubiţa după cele petrecute. La în- 
tâlnirea cu tatăl său, el s-a înclinat respectuos. Apoi era 
Jurubiţa însăşi, mai la o parte, după un tei, ascunzîndu-l 
pe Gună Licureanu, care, din cînd în cînd, cînd nu era vă- 
zut, îi mîngîia. ca din întîmplare, şoldul. Mai departe, să 
nu se vadă şi să nu se salute cu Jurubiţa, stătea coana 
Miţa şi Amelica. Ele trecuseră în faţa lor, ca pe copii, pe 
mărunțelele Mili şi Mali.  Ivanciu era singuratic, iar 
Schweickert privea în adîncul mormîntului. Singură, lîngă 
coşciugul lui Dorodan, se bocea nepoată-sa. Plîngea în- 
fundat cîtva timp, şi apoi, deodată, începea să strige: 

— Cîinii te-au omorît, nene, cîinii mi te-au omorît < 

La aceste cuvinte bătrînul baron simţea un fel de jenă, 
în care intra mai mult dorinţa de linişte şi de politeţe de- 
cît durerea. De aceea, se întorcea regulat la bocetele fe- 
meii, căutîndu-l din ochi pe Urmatecu, ridieîndu-şi umerii, 
ca şi cum ar fi vrut să arate zădărnicia şi poate şi necu- 


214 


viinţa acestor tînguieli. Iancu dădea din cap a înţelegere, 
privind departe, peste morminte. Dar pe furiş se uita şi 
Ia ceilalţi, să vadă ce cred. Şi l-a prins de mai multe ori 
pe Ivanciu privindu-l cu ochii lui cenuşii, în care nu pu- 
tea citi decît lucruri nelămurite. Şi o dată a simţit o pri- 
vire ciudată şi dinspre Jurubiţa. îşi dădea seama că pros- 
timea o amuţise, dar clevetirea cea mai rea, fără fapte, 
numai pe vorbe pierdute, uitate şi răstălmăcite, era încă 
vie. 

„La plecare, Ivanciu l-a prins între două morminte şi 


i-a spus: 

— Măi lancule, vine iar termenul de ipotecă. Fă ce-oi 
şti şi dă-mi banii, că eu vreau să ies din împrumut! 

lancy se opri şi-l întrebă aproape răstit: 

— Miine îi vrei ? 

Ivanciu la asta nu se aştepta. Mintea lui greoaie bă- 
nui iarăşi un vicleşug. De aceea abia îngăimă: 

— Mîine nu, dar la termen !... 

! Şi Urmatecu îi întoarse spatele, fără să mai spună un 
cuvînt, ceea ce nu l-a împiedicat pe Ivanciu ca peste două 
zile să vină iar la masă, ca de obicei. 

In fața cimitirului aştepta trăsura  domniţei Natalia, 
care n-a venit, dar a trimis flori. lancu îşi ajuta tocmai 
stăpînul să urce, şi el însuşi era gata, cu piciorul pe scară, 
cînd se pomeni doborît de o namilă ce se năpusti peste ei. 
Era Boieru. Nemîncat, murdar, cu botul îmbăiat, cîinele 
se bucura că şi-a găsit stăpînul, frămîntînd pe cei doi oa- 
meni cu zburdălniciile lui greoaie. Urmatecu a încremenit. 
Baronul, însă, ascunse iute în gulerul hainei pe Fantoche, 
lăsată în trăsură, şi, potolind cîinele rătăcit cu o mîngiîiere, 
zise cu un zîmbet nelămurit tovarăşului său de drum 

— Măcar, lancule, de mi-ai spune numai minciuni 
de-astea şi de-acum încolo ! Şi-l rugă să se aşeze lîngă el. 

Urmatecu se gîndi că dacă n-ar fi fost vorba de un 
cîine pe care să-l creadă mort, bătrînul Barbu, chiar bun 
cum era, n-ar fi iertat atît de iute! 

Boieru se ghemui la picioarele lor, şi trăsura porni în 
trapul bătut al armăsarilor negri, lăsînd în urmă ultima 
zi încheiată pe ființa frămîntată de zbucium şi de credinţă 
a lui Ioachim Dorodan. 


215 


Şi după ce isprăvea de vorbit, avea parcă grijă să-şi 
aşeze numaidecît zîmbetul în colțul gurii. Mai pe seară, 
însă, l-a chemat Iancu la el. 


XI 


Unul din nenumăraţii fini ai lui Urmatecu şi ai coanei 
Miţa era şi Manolache Tîrcă. După ce l-a cununat şi l-a 
pricopsit, Iancu l-a adus la portărei. Tîrcă era un om slab, 
mărunt şi îmbătrînit înainte de vreme. El îşi murdărea 
ca nimeni altul hainele şi cămăşile, spre deznădejdea so- 
tiei sale, Lisaveta, care, chiar duminica, dacă îl primenea 
şi-l îmbrăca bine, ştia că, în cîteva ceasuri, mînecile îi 
vor fi negre, piepţii pătaţi, iar omul întreg va fi scos ca 
din gunoi. Tîrcă era însă muncitor, iar din fire, tăcut. La 
cancelarie venea înainte de oră, nu ieşea nici după tre- 
buri, nici după vorbă şi scria ceasuri întregi copii, cu răb- 
dare şi cu un zîmbet în colţul gurii. Numai din cînd în cînd 
se oprea, întindea dreapta, îşi desfăcea palma obosită, 
mişcînd degetele, şi sufla în ele, să şi le răcorească. Era 
singurul gest îndrăzneţ pe care îl făcea, fără să-şi dea 
seama, şi acasă, şi la masă, şi aiurea. Căci încolo sta strîns 
şi nemişcat, ca un gîndac, cu mîinile aduse în burta sco- 
bită de slăbiciune, şi cu barba în piept, şi capul căzuta 

De Iancu, Tîrcă asculta într-un anumit fel: făcea ce-i 
spunea şeful, dar fără grabă şi fără convingere, şi asta 
lui Urmatecu nu-i plăcea. Era ca şi cum în tăcerea şi li- 
niştea cu care arhivarul executa i-ar fi strecurat întotdea- 
una o îndoială. Intre el şi Lefterică, prieteni buni pe vre- 
muri, Urmatecu ştia să deosebească tocmai gîndul acesta, 
necunoscut bine, dar care în Tîrcă era. La încercări mari 
nu fusese pus niciodată. Dar spre mai multă siguranţă, 
naşul său îl avea la mînă cu cîteva polite mărunte şi cu o 
presupusă recunoştinţă. 


Intr-o sîmbăta după-masă, Manolache Tîrcă fusese 
chemat la Urmatecu şi trecut într-o aşteptare mai lungă 
prin sufragerie. Aci, ţinîndu-l cu vorbă de femeie, coana 
Miţa i-a dat de toate : i-a dat un picior de pui rece, i-a 
dat şi brînză, i-a dat şi mere, şi o sticlă de vin negru, şi 
țigări. Tîrcă le-a primit liniştit, le-a mîncat, le-a băut, le-a 
fumat, răspunzînd la întrebările şi sfaturile cucoanei cu 
gura plină şi cu braţul drept întins printre farfurii, miş- 
cînd din degete de parcă ar fi vrut să se agate de ceva: 
„Sărut mîna, naşe, aşa am făcut, sau aşa n-am făcut!" 


216 


— Ei, ia să vedem, mă Manolache, cum dichisim noi 


vînzarea, că d-aia te-am adus! Ia scoate tu elementele! 
îi spuse Urmatecu de cum îl văzu. 


Tîrcă se căută prin buzunarele vestei şi găsi un petic 


de hîrtie murdară, scrisă cu creionul. 


— Ce-i aia ? întrebă Urmatecu. 
— Elementele, nasule ! răspunse Tîrcă senin. 
— Cum, mă? In loc să-mi vii cu dosarul, vii. cu 
zdreanţă asta la tine ?! 
— Dosarul nu e voie! 
e— Nu e voie ce? 
— Să iasă de la arhivă! 
— Nici pentru mine ? 
— Nici. 
— Mă, că tîmpit mai eşti ! făcu Urmatecu necăjit, 
Tîrcă, obişnuit şi el cu vorba naşului său, dădu din 
umeri, ceea ce ar fi însemnat: „Ei şi?" Şi tăcu, potolit. 
Aşteptînd apoi să se mai întîmple ceva, el găsi în măselele 
lui vechi şi găunoase o sămînţă de măr. Deodată se gîndi 
numai la ea. O scoase cu vîrful limbii, o aduse între dinţi 
şi o zdrobi. Un fel de aromă amară şi răcoroasă îi umplu 
gura. Şi lui Tîrcă îi plăcu. O ronțăi liniştit şi apoi zîmbi. 
Urmatecu, văzînd că n-are timp de pierdut, se hotărî să 
lucreze. Ştia că termenul se apropie ; ştia că Ivanciu nu 
mai vrea să aştepte ; socotea că întreaga chestiune a fabri- 
cii era destul de încurcată; că bătrînul Barbu era destul 
de hărțuit, şi el însuşi voia să vadă, în sfîrşit, luminişul 
drumului ăsta, pe care îl apucase demult. De aceea se ho- 
tărî s-o ia cu metodă, pentru ca Tîrcă să nu facă vreo în- 
curcătură. 
— Cîte pogoane sînt trecute acolo, mă Manolache? 
întrebă Iancu. E bob numărat, spun ei, nu-i aşa? 
— Una mie cinci sute, arabile... 
— Bun ! Ia hîrtie şi scrie : opt sute... 
— Da' de ce? făcu Manolache neînţelegînd. 
— Ai să vezi tu mai tîrziu ! Taci din gură şi scrie! 


se răsti la el Iancu. 


217 


Arhivarul, după ce făcu un arc deasupra capului cu 
mîna dreaptă şi-şi jucă degetele prin aer, luă tocul şb 
scrise ce i s-a spus. 

e— De izlazuri ce grăieşte ? întrebă iar Urmatecu. 

— Patru sute de pogoane! 

— Bun ! Scrie numai izlazuri, fără pogoane ! Vorbeşte 
si de helesteu ? 

— Da! 

e— Atunci, taie heleşteul! Da' de conac? 

— Conacul e trecut ca vechi, dar acareturile sînt noi 
toate. 

— Atunci, lasă numai conacul, fără acareturi ! Ei, cam 
asta e ! Nu e aşa? Dă-ncoace! 

Şi Urmatecu luă însemnările şi le citi încă o dată. Apoi 
aruncă mulțumit hîrtia pe masă şi zise: 

e— Ăştia sînt Bălăşoienii, mă Manolache, adevărații 
Bălăşoieni, pe care stă ipoteca de patru sute de mii de 
lei. Bani, nu glumă, băiete ! Uite, aşa să-mi faci vorbirea 
în procesul-verbal de situaţie. De asta te-am chemat! 

Se vedea că Manolache, încurcat, are ceva de spus şi 
că nu îndrăzneşte. Frămînta aerul cu degetele şi grohăia. 
Urmatecu se uită lung la el, ca şi cum ar fi vrut să-i în- 
țeleagă fărîma din gînd. Tîrcă întrebă şoptind: 

— Dar drumul, nasule ? Drumul la faţa locului! 

— Care drum, mă? Faţa locului e aici, mă, cara- 
ghiosule ! zise tare Urmatecu. 

Dar Tîrcă nu se potolea. Urmatecu, văzîndu-l astfel, 
îi spuse: 

e— Ei, ce e ? Ce te-a găsit ? Ce nu-ţi place ? 

La care omul răspunse cu greu, dar hotărît: 

e— Asta nu-i treabă curată, nasule ! 

— Ce mă? Ce-ai spus? răcni Urmatecu, Ai tu noroc 
că-mi eşti fin şi că eşti prost, că altminteri te-aş scuipa 
între ochi ! 

Dar lancu văzu că adineauri cînd îl privea a fost la 
doi paşi de adevăr cu bănuiala lui. De aceea, schimbînd 
glasul, îmblînzindu-se, îl întrebă : 

— Şi de ce nu e curat, mă? 

— Nu e la fel cu actul de ipotecă şi cu faţa locului! 
Acolo e mai mult! 


218 


Urmatecu se sili să rida zgomotos şi spuse :rnaî In urmă, 
glumind : 

— Bată-te să te bată, Manole! Apoi abia acum e 
treabă cinstită, mă ! Asta e moşia, asta pe care o vezi tu 
aici, că mai mare nu e ! Atunci, în act, a fost mărită din 
alte pricini. Acolo măsura nu e dreaptă ! Dar cu actul ai 
tu ceva de împărţit? L-ai făcut tu? Nu! Şi-apoi actul 
e aşa cum e, şi banii s-au dat! Acu, ce scrie la tine stă 
şi pe pămînt. Că dacă HU le-oi şti eu, cine dracu să le ştie ? 
Averea boierului doar e ca şi a mea! 

Manole pricepea, şi nu pricepea. Urmatecu îşi dădu 
seama şi continuă : 

— înţelegi tu, mă ? Boierul avea nevoie de bani. Eu 
sînt omul boierului. Atunci, ca să-l momesc pe zaraf să 
dea (Tîrcă nu ştia că şi Iancu are un sfert din ipotecă pe 
înscris făcut pe sub mînă), am mărit moşia. Zaraful n-avea 
decît să caute şi să vadă. N-a căutat şi a dat banii! Asta 
însemnează că era înţeles cu tot ce sta scris. Ce am făcut 
eu atunci a fost bunătate pentru boier, mă, n-a fost lucru 
necinstit ! Şi nimeni nu s-a plîns. Ai înţeles ? Acum, însă, 
cînd eşti şi tu la mijloc, că toate hîrtiile trec prin mîna ta, 
vreau să fie treabă rînduită şi dreaptă, că d-aia mi-eşti 
fin şi d-aia te iubesc! 

Şi de multe ori un cuvînt aruncat poate mai mult de- 
cît unul grăit cu tâlc. 

Lui Manole Tîrcă, nu i-a spus nimeni, niciodată, că-i 
iubeşte. Nici nevastă-sa. Acum parcă a simțit că se mişcă 
ceva în el, în piept, şi a văzut de îndată că trebuie să se 
bucure, dar nu ştia nici cum, nici de ce anume. După ce 
totul s-a clătinat o clipă în sufletul său, a înţeles că atunci 
cînd te iubeşte cineva trebuie să vie cu linişte şi cu lim- 
pezime. Că cel care te iubeşte, cel puţin aşa i se întîmpla 
lui acum, gîndeşte, vede şi vorbeşte pentru tine şi îşi des- 
face toate şi le aşază frumos împrejurul tău. Cădea dra- 
gostea la el cu ceea ce n-a avut niciodată : aciuire sigură 
pe lîngă o ființă mai luminată şi mai ales mai îngădui- 
toare decît nevasta sa. 

In cel mai bun caz, Manolache Tîrcă, în viaţă, a fost 
lăsat să se descurce singur în dorinţele şi gîndurile sale. 
Şi atunci, de cîte ori ieşea din el, o făcea pe tăcute şi pe 
nelămurite, între două ţigări, cu ochii pierduţi peste 


219 


teancul de copii, cu priviri lungi, la sfîrşitul cărora nu se 
afla nimic. Dar acum Urmatecu parcă nu vorbea, ci um- 
bla pentru el. Trecea prin desişuri de încurcături şi de 
frici, ţinîndu-l de mînă şi făcîndu-i loc. Şi toate cădeau, 
şi locul se lumina, şi Manolache trecea. Era frumos, era 
limpede, era curat şi sigur. Şi pentru prima oară Mano- 
lache, înflăcărat de ceea ce îi cerea naşul său, mai scrise 
o dată şi încă o dată, tot mai citeţ, tot mai bine aşezate 
pe hîrtie, datele cele nouă. De acum nu numai că nu-l 
mai speriau, dar se împrietenise cu ele şi voia să le vadă 
cît mai multe, în multe copii, în faţa lui. Urmatecu îl pri- 
vea fără a mai spune vreun cuvînt. 

Cînd a plecat, iarăşi cu zîmbetul în colțul gurii, naşul 
său era sigur de el. 

Un lucru de seamă în multe întîmplări din viaţă este 
timpul creşterii şi rodirii unui gînd sau al unei stări su- 
fleteşti, îmbinate cu hotărîrea unui om ! O întrebare care 
frămînta pe mai mulţi, dată uitării de ei, deodată se apro- 
pie altfel, sporită şi desăvîrşită dacă a trecut timpul peste 
ea şi dacă în acest răstimp o voinţă de undeva a schim- 
bat-o şi a împlinit-o. Faptele care o vor hotărî mai tîrziu 
se aşază mărunte şi liniştite în jur. Dar nu ele sînt cele 
mai puternice, ci omul şi voinţa lui! 

Toate acestea le învățase Iancu Urmatecu din zile tră- 
ite şi le simţea după o măsură lăuntrică. De multe ori, 
cînd se gîndea de ce are să facă sau cînd va face un lucru, 
nu ştia să-şi răspundă. Simţea numai că e un fel de lăsare 
din umeri, cînd pe stîngă, cînd pe dreapta, o apăsare pe 
fapte, pe oameni şi pe împrejurări. Asta era tot; asta 
era ce ştia el mai de preţ din mersul vieţii. Văzuse de 
mult că e un „dar", şi era foarte mîndru şi sigur de el !... 

Acum, în cîteva zile trebuiau să facă ceea ce voia el, 
iar ceea ce chibzuia şi dădea trebuia să se strecoare şi să 
se primească de ceilalți. Asigurările trebuia să şi le ia pe 
rînd. 

De aceea, a urmat cu boier Lefter, după începutul fă- 
cut cu Manolache Tîrcă. 

Niciodată nu i se mai întîmplase Amelicăi, nici cînd 
era mică, să se ducă şi cu tatăl său şi cu mama sa în vi- 
zită la zărăfia boierului. De data aceasta, însă, aşa a voit 
Urmatecu, şi încă fără trăsura lor : întîi cu o birjă şi apoi 


220 


pe jos. Nu că bătrînul Lefter n-ar fi ştiut că au trăsură, 
dar nu era chibzuit ca tocmai acum să i-o reamintească. 
Ca de obicei, zaraful s-a închis cu ei după perdeaua verde 
din fundul dughenii şi a început să asculte. A vorbit întîi 
coana Miţa. Apoi a vorbit Iancu. 

Veneau să se împrumute, că „acu" puteau să sară odată 
mai sus, şi nu pentru ei, ci pentru zestrea fetei. Amelica, 
după socotelile lui Iancu, trebuia să fie acolo. Era bine 
şi pentru convingerea bătrînului, şi era bine şi pentru ea, 
să vadă ce greu se strînge un ban şi se leagăo avere. De 
vorbit, n-avea nevoie, că asta era treaba părinţilor. Ceea 
ce cerea Iancu acum, urmărind Bălăşoienii ca zestre pen- 
tru Amelica (fata, cînd a auzit, a întrebat-o din ochi pe 
mama ei, şi coana Miţa, cu faţa numai zîmbet şi lumină, 
a dat de cîteva ori din cap în semn că: da !), era numai o 
sumă de două sute de mii de lei. Pentru ăştia era gata 
să-şi pună casa ipotecă la boier Lefter. Dealtfel, socoteala 
nu era grea : o sută de mii de lei, ai lui Iancu, se ştergeau; 
o sută de mii ai zarafului, pentru ăia dădea Iancu înscris, 
că era mai bine asigurat bătrînul, zicea el, în două feluri 
de datorii ; iar acum lua două sute de mii, pe casă, de la 
boier Lefter, pentru ca să-i acopere pe Friţ şi pe Ivanciu. 
Atît în împărţirea afacerii, cît şi în explicarea ei, Urmatecu 
a căutat să fie cît mai încurcat. 

De aceea, de fapt, voia să-şi păstreze datoria în două 
feluri : asta îl impresiona pe bătrînul Lefter, pe care 
Iancu îl cunoştea foarte bine. Oricît de multe şi iscusite 
afaceri va fi făcut în viaţă, boier Lefter avea un mare res- 
pect pentru însemnate schimbări de bogății şi treceri de 
sume de bani încheiate numai în socoteli pe hîrtie şi pe 
nevăzute. El nu îndrăznise niciodată aşa ceva. Averea lui 
a văzut-o bucată cu bucată cum a venit şi cum a crescut. 
Un amanet intra deodată în mîna lui; ştia că mai trăieşte 
puţin pentru cel care l-a adus, atît timp cît scrie pe biletul 
legat de obiect. O dată ziua împlinită, lucrul murea pen- 
tru împrumutat şi creştea în maldărul tuturor amanete- 
lor sale. Iar casele, viile, locurile şi le-a cumpărat întot- 
deauna cu bani gata, fără amînări, fără treceri, fără drep- 
turi rămase. In cîteva minute, şi plătea, şi avea. Vedeao 
casă cum trece din rîndul altora în rîndul lui! Numai aşa 


21 


lucrase boier Lefter toată viața, dar jinduia, de gust, după 
bancheria nouă, în care puţin se vede şi mult se face. 

Ar fi încercat de mai multe ori, dar nu avea încredere. 
Prima dată a fost datorită tot lui Iancu, împrumutând cu 
ipotecă şi dînd înscrisuri. I s-a părut atunci că se aruncă 
în gol. A făcut-o mai mult de ruşinea lui şi a celorlalţi. 
Dar siguranţă n-a avut nici o clipă; credea că sînt bani 
pierduţi. Şi aproape că se şi mira acum că se întâlneşte, 
tot pe nevăzute, fireşte, cu ei. Şi, iată, i se propunea un 
lucru şi mai încurcat. N-ar fi zis nu! Prinsese gust să 
urce încetul cu încetul încercările! Dar parcă era ceva 
în toată povestea asta şi mai primejdios. Lipsea o sigu- 
ranță. Şi dus pe gînduri, căuta să o prindă, să vadă, ce 
e ?! In curînd îşi dădu seama că lipseşte averea baronului, 
siguranţa şi trăinicia ei. Şi fără să dea vreun răspuns, zise 
ca şi cum ar fi rostit tare, fără să vrea, un gînd: 

— Păcat că boierul Barbu nu e de-al nostru ! 

Urmatecu atît aştepta. Din cuvînt, prinse de îndată 
firul. 

— Adică, ce vrei să spui dumneata ? zise el. Vorbeşti 
de avere, sau vorbeşti de boierie ? 

Bătrînul Lefter, surprins că neliniştea lui de bani se 
rupe în două, tăcu. Urmatecu se repezi asupră-i 

— Oricum oi lua-o, tot acolo ieşi cu frică şi fără în- 
drăzneală ! zise el. 

Apoi, oprindu-se o clipă, se pregăti pentru un gînd mai 
lung. îşi aprinse o ţigară, se aşeză mai bine pe scaun, îşi 
propti cotul de masă, să nu aibă decît să-şi răstoarne mîna 
pentru a-şi scutura scrumul şi pentru a nu-şi schimba 
înfăţişarea hotărîtă. Coana Miţa, simțind ce are să vie, îşi 
uită liniştită mîinile în poală şi privirea pe ele. Numai 
Amelica, neînţelegînd niciodată clipele cele mari, deşi des- 
pre viitorul ei era vorba, măsura din ochi pereţii. Şi Ur- 
matecu începu domol: 

—- Eu sînt, care va să zică, rudă cu. dumneata, boierule, 
că nevastă-mea şi fiică-mea sînt sînge din sîngele dumi- 
tale ! Asta o ştim cu toţii. Bun! S-a nimerit însă că în 
drumul meu (şi mi-am văzut cinstit şi cu muncă de el) să 
întâlnesc un om foarte cumsecade, care să fie şi boier, şi 
bogat. Şi mai dînd el, şi mai tragînd eu din greu, iată că 
am ajuns aproape umăr la umăr. Este? 


222 


Bătrînul Lefter asculta liniştit. El făcu semn pe tăcute 
că e de aceeaşi părere. 

— Cuprins am, ca şi el ; slugi am, ca şi el; rost avem 
la fel, ba al meu e mai bun, mai gospodăresc şi fără risipă, 
că îmi stă Miţa alături : e de neam vrednic şi bine învățată 
în de-ale casei ! 

Boier Lefter, simţitor la rudenie, zîmbi, măgulit; 
Amelica, trezită de noutatea cuvintelor, privi întrebătoare 
la tatăl său. Coana Miţa se mulţumi să ofteze. 

— Apoi, dacă e aşa, boierule, continuă Iancu, şi nu 
c vrăjitorie, ci numai muncă şi pricepere să ajungi, do- 
vadă că am izbutit, mult, puţin, să ies la lumină, de ce să 
n-am şi eu pămînt cum are el? Ce? N-o să vrea să stea 
pămîntul la mine ? Ba ai să vezi că o să vrea ! Şi-atunci, 
cînd o fi să-l am, cîtă trecere are bătrînul Barbu, şi noi 
vom avea ! Aşa că vezi, averea, oriîncotro o apucă, e bine 
apucată. Dar ştiu că altceva ai să-mi spui: că el tot mai 
e departe înaintea noastră, nu prin cîte are, dar prin cîte 
„ştie. Ei, aici ai dreptate ! Dar pentru asta a avut timp de 
ia tat-său, de la moşu-său şi bănetul la spate! Ia să avem 
si noi aşa ceva, şi pe urmă să vorbim ! Dă-mi dumneata 
bani, că de timp m-am îngrijit eu! 

Bătrînul părea nedumerit. Urmatecu, din ce în ce mai 
încrezător în vorbirea sa, zise: 

— Am strîns şi am dat Amelicăi, să treacă şi ea mai 
departe, copiilor ei ! Că banul agonisit e cu timpul slobpd 
în el! 

Apoi, apropiindu-se de fiica sa, mişcat, aproape în- 
curcat, lancu apucă fata de umeri şi o sărută iute pe amîn- 
doi obrajii. Amelica se şterse fără să vrea. 

— Uite cine o să urce alături de ei, boierule ! Domni- 
şoara noastră ! Tot ce va trebui să ştie o să ştie, şi de 
ruşine n-o să ne facă! 

Zaraful, roşu, plecă ochii în jos cu timiditate şi rîse 
mărunt şi cu plăcere. 

— Amelica, fetița mea, urmă Iancu, e şi sîngele meu, 
şi al dumitale. Pentru bucuria neamului trebuie să-mi dai 
banii, boier Lefter ! Şi-apoi tăcu şi se aşeză. 

Foarte grea a fost aşteptarea fără răspuns. Coana Miţa 
simțea ca un  bulgăre de gheaţă ce călătorea prin ea. 
Amelica însăşi, smulsă din nepăsarea obişnuită, îşi plimba 


223 


privirea de la unul la celalt. Zaraful, cu capul în jos, nu 
se uita la nimeni, ci, printre pleoapele întredeschise, parei, 
privea în el însuşi. Urmatecu ştia că altceva nu mai are 
de spus. A aşteptat aşa cîteva clipe. Apoi, hotărît, aşa cum 
făcea întotdeauna cînd trebuia să se limpezească ceva în*, 
semnat, se ridică, spunînd femeilor: '- 

— Haidem ! 

Ştia că nu mai are decît o singură întrebare, cea de pe 
urmă şi cea de care atîrna totul. La semnele lui, cîteştrei se 
ridicară, în afară de boier Lefter. Părea adormit pe scaunul 
său. Glasul puternic al lui Urmatecu mai răsună încă o 
dată după cîtva timp de tăcere 

— îmi dai, sau nu-mi dai banii, boierule? 

De data aceasta bătrînul Lefter ridică încet capul. Pri- 
virea lui, de obicei piezişă şi rece, era dreaptă şi bună. 

Ba, în apele ei avea ceva cald, ca o întrebare şi ca o ru- 
găminte. Cătînd în sus, ea se țintui pe fața lui Urmatecu. 
Apoi capul se plecă de cîteva ori în toate părțile, privindu-i 
pe toți : şi pe Iancu, şi pe coana Miţa, şi pe Amelica. în 
cele din urmă, bătrînul zîmbi. 

Asta însemna că da, dar că nu avea curajul să o spună! 

Ceea ce i-ar fi trebuit lui Urmatecu acum era să ştie 
precis ce a scris baronul B. Barbu cînd i-a vorbit de pă- 
mînt, ce a fost în gîndul dărniciei sale şi mai ales ce a mai 
rămas, de atunci, în bunăvoința lui. Ştia prea bine că me- 
reu nevoia îl va lega de el şi că n-are încotro. Avusese doar 
atîtea dovezi : cu Lefterică, apoi cu Dorodan şi cu Bubi. 
Dar se aşezase între ei, şi asta de foarte curînd, nenorocirea 
cu moartea Umflatului, şi toată povestea cu care l-a dat 
de gol cîinele. Ținea minte Urmatecu blîndeţea baronului 
din clipa aceea grea. Dar nu şi-a putut limpezi nici pînă 
acum dacă fusese bun pentru el sau mai mult pentru cîine. 
Dealtminteri, de la înmormîntare nu-l mai văzuse. îi venea 
şi greu şi făcea puţin şi pe supăratul. Aştepta o întîmplare 
mai de seamă care să-l ducă la baron, o nevoie de a baro- 
nului. Şi iată că tocmai împrejurarea asta cu termenul vîn- 
zării, ce nu putea să-i scape, îl duce cu o nevoie de-a lui. 
Potriveala nu era din cele mai bune. Şi nici Păuna n-a 
putut să-i mai fie de ajutor. De cîtva timp, prinţesa Nata- 
lia nu mai avusese ce să-i ceară bătrînului Barbu, iar 


224 


acesta, după cum i se întîmplase de atîtea ori, o uitase de 
tot. Astfel că Păuna nu mai aflase nimic. 

Două lucruri, însă, chiar în zilele acestea mai în- 
curcate, îi dădeau o linişte şi o încredere lui Urmatecu; 
întîi că bătrînul baron cu nici un chip, nici chiar cu prile- 
jul morţii lui Dorodan, nu se împăcase cu fiul său; apoi 
că el, Urmatecu, se înfăţişează ca singur cumpărător se- 
rios al moşiei, aproape ca salvatorul licitaţiei, fie că o vrea, 
fie că n-o vrea baronul! Ceea ce urmărea lancu acum 
era să se întîmple cîteva lucruri mărunte în jurul cumpă- 
rării moşiei, lucruri de care avea neapărată nevoie nu pen- 
tru o« dobîndi proprietatea, ci pentru a intra într-o altă 
lume odată cu ea. 


e La întîlnirea lor, baronul s-a arătat neobişnuit de tă- 
cut şi l-a lăsat pe omul său de afaceri să vorbească. 
Acesta a descris întreaga situaţie : cum creditorul, care 
era unul singur pentru baron, şi nu-l cunoştea decît din 
nume : boier Lefter ! nu mai vrea să-l aştepte ; cum banii 
daţi pe fabrică erau pierduţi pentru totdeauna (şi aci Ur- 
matecu înlocuia numele lui Bubi cu vorba „întreprinde- 
rea" şi arăta în treacăt nepriceperea şi lipsurile ei); cum 
față de alte datorii mai vechi de acoperit şi faţă de nevoile 
obişnuite ale celor două case — a baronului şi a domniţei 
Natalia — celelalte venituri nu ajung să se plătească şi 
datoria din ele. Apoi vorbi puţin şi de el : de munca şi de- 
votamentul lui pentru casa baronului ; de bucuria lui de 
tată şi de rîvna de a o vedea pe Amelica mai sus şi mai 
bine decît fusese el însuşi ; de recunoştinţa lui pentru veş- 
nica bunătate a baronului şi, în cele din urmă, vorbind de 
o aşezare pe care credea că o merită, nu uită nici cuvin- 
tele baronului de atunci, cînd a scăpat cîte ceva din făgă- 
duita dărnicie pe care o reamintea.  Spuse, de aceea, 
aproape la fel, vorbele frumoase prin care se arăta temei- 
nicia pămîntului într-o avere, neuitînd să repete că lucru- 
rile, oricît de preţioase şi de multe ar fi, se duc, şi nimic 
trainic nu înfăţişează. întrucît priveşte banii de trebuinţă 
pentru răscumpărarea ipotecii, Urmatecu mărturisi că s-a 
îndatorat pînă în gît, legîndu-se cu munca întreagă pentru 
tot restul vieţii. A vorbit mult, cînd mai repezit, cînd mai 
încet, cînd stînd respectuos în fața boierului, cînd umblînd 
cu paşi mari, punînd mîna pe lucruri şi mişcîndu-le din- 


225 


15 — Sfirşit de veac în Bucureşti 


tr-iin ioc în altul, ca un om de-al casei, sau funiînd şi dînd 
cu ii'c-s fumul în sus, după cum urca sau scădea în'el în- 
drăzneala şi nădejdea. După atîţia ani de slugărnicie, as- 
tăzi, în faţa unui mare interes al său, Urmatecu puse în 
timpul eît s-a zbătut şi a vorbit aproape tot ceea ce a mai 
făcut altă dată, dar şi ceea ce mai voia să facă : mîini îm- 
pletite, alături de pumni încleştaţi şi ridicaţi în gesturi 
largi; priviri furişe, alături de căutături stăruitoare şi reci; 
cuvinte topite în oftaturi şi rugăminţi, alături de'vorbe 
scurte şi poruncitoare. Dacă l-ar fi privit cineva cu o 
dreaptă eîntărire {şi boierul, deşi din alte hotărîri nu o 
arăta, dar ştia să măsoare astfel), l-ar fi văzut pe Urma- 
tecu la jumătate de drum, cu zbuciume şi cu limpezimi,cu 
siguranţe, dar şi cu temeri. Ceea ce nu ştia el să facă erau 
trecerile şi legăturile dintre aceste stări Se simțeau hopu- 
erile unui mers peste o clipă grea a vieţii. Nerăbdările şi 
ahtierele mai ales arătau faţa lor, pe care, pentru a o as 
cunde, omul întrebuința adeseori spuse ca: „Şi eu cu 
pămînt" sau : „Şi eu moşier !* 


Liniştea veche « baronului, atît de mult încercată îa 
vînzări şi în pierderi, era «a un nour moale şi tăcut, în 
care frămîntarea lui Urmatecu se îneca. într-un tîrziu, 
cînd din tot zbuciumul vorbirii, la Iancu, n-au mai rămas 
decît fraze scurte sau cuvinte răzlețe, care aminteau sau 
întăreau cîte ceva din ceea ce spusese, baronul Barbu 
zise cu glasul său obişnuit : 

— Mă bucură, lancule, că tu însuţi te-ai învrednicit 
să-ţ' cumperi pămînt! într-o anumită împrejurare, eu 
chihzuisem să-ți dau. Văd însă că astăzi nu mai ai nevoie 
de mine. 

*Oricît ar fi fost de sigur pe împrejurări, vorbele i-au 
sunat lui Urmatecu a ameninţare. De aceea, căzînd deo- 
dată cu mulţi ani în urmă, cînd din cuvinte respectuoase 
nu se ridicase încă apriga lui dorinţă, el spuse: 

— Pînă la moarte o să am nevoie de măria-ta! 

Apoi, aşteptînd puţin să se îndulcească în tăcere aspri- 
mea  -elipea, adăugă, pentru mai multă siguranţă 

— Nu credeam că măria-ta o să se supere ! Ori eu, ori 
altul, totuna e, că moşia de acum e pierdută 1 

Se părea că Urmatecu avea de gînd să înceapă cu ceea 
ce «boierul sfîrşise de mult ! De mult, de cînd o schimbase 


226 


pe fabrică, pentru bătrînul Barbu moşia era pierdută. 
Aşa se şi hotărîse în el însuşi, după obiceiul cel vechi. Se 
vede numai că Urmatecu na-şi mai dădea seama de asta, 
fiind vorba de el. Toate lămuririle şi amănuntele de acum 
pe boier începură să-l plictisească. îl purta din ce în ce 
o rin lucruri tot mai încurcate, unde nimic nou nu vedea 
in afară de acelaşi Urmatecu, în fel şi chip zbătut şi ne- 
liniştit. Şi deşi îl iubea şi îl şi preţuia, baronul găsi totuşi 
că stăruie prea mult, în acelaşi loc, numai despre el. 

în fața marelui său birou, bătut cu bronzuri şi săpat 
cu aurării, conu Barbu luă iarăşi în mînă ghiuleaua de sti- 
clă cu păianjenii închişi în ea. Iancu ştia: era semnul 
plictiselii. Numărîndu-i şi iar mestecîndu-i, boierul zise 
tărăgănat 

— Toate-s bune, lancule, numai să nu se spună că 
m-ai prădat, că lumea e ticăloasă! 

Şi-apoi tăcu şi privi la ghiulea. 

Era atîta potriveală între ce grăia baronul şi gîndul 
ascuns, dar stăruitor, al lui Urmatecu, încît acesta nici 
n-a băgat de seamă şuieratul ascuţit dintre vorbele bătri- 
nului, deşi i se întîmpla foarte rar să scape înţelesul as- 
cuns al faptelor sau al cuvintelor. Dar era hărțuit şi era 
grăbit. Astfel încît, văzînd deschisă cu totul calea rugă- 
minţii cu care venise în gînd, se grăbi să-şi lege propu- 
nerea : 

— La asta m-am gîndit şi eu, spuse el. De aceea ni-aş 
fi rugat de măria-ta să fie de faţă la licitarea şi adjude- 
carea moşiei. Mai întîi, pentru că de data asta şi ea sînt 
parte ; apoi, să astupăm toate gurile î E cel mai mare bine 
de care mă rog! 

Boierul zîmbi şi răspunse iute 

— Fireşte că e mai puțin decît ţi-aş fi dat eu! Voi 
veni, lancule, şi încă foarte bucuros, să-ţi stau alătur: în- 
tr-o zi mare. 

Apoi se ridică şi îi întinse mîna. Urmatecu se repezi, 
o luă şi se frînse într-o adîncă închinare. 

Cînd a fost să plece, însă, mulţumit, baronul Barbu ii 
mai spuse: 

— Ştii ce aveam de gînd, lancule ? Să-ţi fac danie Zi- 
durile şi Gliganul ! 


227 
15% 


Urmatecu zîmbi, ca unor foarte îndepărtate vedenii, şi, 
tăcut şi grăbit, se duse într-ale lui! Pe drum, însă, se gîndi 
că e mai bine cu un trup bun de moşie luat pe ieftin 
decît cu ciurucuri pe de pomană! 

In ziua de 12 noiembrie, la scoaterea în vînzare a 
moşiei Bălăşoieni, după cîteva amînări, nu s-au prezen- 
tat iarăşi decît Iancu Urmatecu şi un acelaşi singur ne- 
cunoscut, unul Solomon, care nu i-a stricat preţul. Era 
şi el un fin, cununat mai demult, aproape uitat. Ținea o 
dugheană cu mături şi sfoară pe lîngă Obor. Publicaţiile, 
scrise de Manolache Tîrcă după procesul-verbal, descriau 
o moşie care făcea jumătate din prețul cerut. 

In felul acesta s-au înlăturat mai dinainte de la toate 
termenele de licitaţie doritorii serioşi care s-ar fi putut 
ivi. 

De ani îndelungați, de cînd îşi găsise pe omul său de 
afaceri, baronul Barbu nu mai fusese văzut pe la tri- 
bunal. Revenirea lui a făcut zarvă mare. Se vorbea des- 
pre asta de la arhive pînă la cabinetele judecătorilor, 
mai ales că după cum stăteau treburile politice de cîtva 
timp, numele boierului se amesteca iarăşi în zvonurile 
listelor ministeriale. 

Baronul a făgăduit şi s-a ținut de cuvînt : a venit 
împreună cu Urmatecu. Ştia că pentru Iancu asta face 
mai mult decît plata unui preț între patru ochi. Era un 
consimțămînt public de care avea nevoie ; iar pe bătrî- 
nul baron, obişnuit cu judecățile, nu-l supăra licitația. 
A intrat în sala de şedinţe, a asistat la întregul proces de 
adjudecare, ceea ce a simplificat mult formele, judecă- 
torii aproape emoționați încheind iute vînzarea, aceasta 
consimțită de baron. La sfîrşit, după trecerea moşiei asu- 
.pra singurului doritor şi plătitor şi după declarația lui 
boier Lefter că a primit banii, conu Barbu i-a strîns mîna 
lui Iancu în fața tuturor şi i-a spus tare, ca să fie auzit: 

— S-o stăpîneşti sănătos, dragă Iancule, şi la mai 
mult şi la mai mare ! 

Atunci l-a cunoscut baronul şi pe fostul său creditor, 
pe zaraf. Acesta s-a grăbit să vină frînt, zîmbitor, să se 
gudure pe lîngă boier. Bătrînul l-a ochit însă de departe 
şi l-a oprit cu privirea. Apoi, fără să-i dea mîna, i-a spus 
simplu 


228 


— Ai făcut o faptă bună ! şi s-a depărtat. 

După plecarea boierului, care lăsase în urmă ceva din 
averea, bunăvoința şi prietenia sa, toți s-au strîns împre- 
jurul lui Urmatecu, unii să-l felicite, alții să-l linguşească. 
Despre el, în lumea tribunalului, se vorbea de mult că 
ajunge şi că răzbeşte. Se vorbea întotdeauna legîndu-i 
numele de al baronului, dar erau vorbe oare săreau peste 
bucăți mari de vreme şi care slăbeau sau se uitau de la 
o întâmplare la alta. Acum, tot ceea ce a fost risipit s-a 
legat şi s-a învederat deodată pentru toată lumea : Iancu 
Urmatecu ajunsese anoşier cu pămînt din pămîntul boie- 
rului, cu voia acestuia, pe bună cumpărătură, ba se ale- 
sese încă şi cu o prietenie manifestată în public şi cu 
semne de lungă trăinicie în ea. 


Singur Manolache Tîrcă era neliniştit de întîmplarea 
naşului său. Era sigur că omul s^a păcălit, cu foarte mult, 
cu o avere întreagă. Dacă la împrumut, îşi zicea el, a 
umflat prețui pentru ca să găsească bani boierului, de ce 
a dat acelaşi preț la cumpărare, cînd, după cît era, moşia 
nu făcea nici pe jumătate ? ! Acum, că s-a făcut, s-a fă- 
cut ! Dar îi părea rău. Şi îşi făgădui ca, mai tîrziu, pen- 
tru ca să nu-i strice bucuria de astăzi, să se ducă şi, cu 
binişorul, tot să i-o spună lui Urmatecu şi să-i deschidă 
ochii, poate s-o mai putea îndrepta ceva !... 


După lunga domnie politică, de doisprezece ani, a lui 
Iancu Brătianu, opoziţia liberală, tare încă, deşi fărâmi- 
tată, făcea greutăţi guvernului, care, prin frămîntări ne- 
încetate, lupte şi dizidente, abia de se mai ţinea la putere. 
Fuseseră multe cabinete conservatoare peticite sau com- 
plet revizuite, cînd, în toamna asta a anului 1891, întări- 
rile se căutau pe fel de fel de combinaţii. Baronul Barbu 
n-a voit să intre niciodată alături de noii-veniţi sau în 
grabă născociţi. I se păreau necuraţi şi lacomi. De multe 
ori i s-a pus chestiunea la club să treacă fățiş la luptă. 
Ba o dată chiar i s-a aruncat în față de către ai lui că 
trădează cauza conservatoare, în vreme ce opoziţia, spe- 
culîndu-i mîndria şi cinstea ca pe o slăbiciune, vorbea de 
el ca de o figură trecută şi îmbătrânită. De cîtăva vreme, 
însă* foile liberale, sub acelaşi titlu răutăcios: „Tatăl 
derbedeilor şi mama căţeilor !" (cu aluzii la oamenii săi 


229 


de casă, mai ales la Urmatecu, şi la pasiunea sa pentru 
cîini), publicau mereu aceeaşi caricatură: conu Barbu, 
cu un cap mare pe un trup mic şi firav, înfăşat în gheroc, 
din care ieşea, ca un copil, cu încă un cap mare, tot chel 
şi cu ochii bulbucaţi, Fantoche. In jurul baronului, roată, 
o haită de cîini, de la dulăii de maidan, pînă la javrele 
de curte, pe care el o hrănea. Iar umbra lui, căzută pe 
un perete, şi ea ca un cap, cu mustăţi lungi şi privirea 
cruntă, ar fi vrut să fie a lui Urmatecu. Dar de vreme 
ce despre Iancu se auzise numai în anumite cercuri, iar 
desenatorul nu-l cunoştea, caricatura nu semăna. Tre- 
buia să ştii ce vrea să spună şi să-l cunoşti pe om pentru 
a te lămuri. Toate aceste lucruri nu-l mîhneau puţin pe 
bătrîn, deşi căuta să ascundă în rîs şi în glumă batjoco- 
rirea lui din gazetele liberale, mai ales că în ultima 
vreme se înteţise. îndeosebi, de cînd cu fabrica, baronul 
Barbu ajunsese iarăşi ținta atacurilor opoziţioniste, nepu- 
tîndu-se îngădui unui vechi conservator să aibă şi să rea- 
lizeze idei atît de înaintate. E adevărat că fabrica nici 
nu exista încă şi că se aflase numai din anumite publi- 
cații şi cîteva operaţii bancare pe care Bubi le făcuse în 
numele firmei, semnate de tatăl său. Dar parcă trebuia 
să fie fabrica pornită pentru ca duşmanii să înjure, iar 
partizanii să se laude eu ea? Un lucru era sigur, că as- 
tăzi, pe renumele făcut de această fabrică, şi mai cu 
seamă pe noua putere politică pe care ea i-o dădea, ba- 
ronul era neîncetat hărțuit cu toate neplăcerile vieţii po- 
litice, ca şi cu propunerile de a intra în guvern. 


Luna noiembrie fusese deosebit de nefericită pentru 
conservatori. Se desfăceau diferitele combinaţii în cîteva 
zile. De aceea, pe la sfîrşitul lunii, într-una din marile 
crize ale partidului şi ale guvernului, baronul Barbu 
a găsit că este de datoria sa să nu mai stea la o parte. 
Era un înalt gînd conservator care îl mîna, fireşte, 
dar era şi o veste pe care o primise prin Urmatecu, 
veste aruncată într-o doară de omul de casă într-o 
dimineaţă la îmbrăcat.  Povestise  Urmatecu  împrejura- 
rea surprinzătoare, dar firească în fond, că încercînd 
un împrumut la o bancă liberală, de acolo i se suflase 
la ureche că dacă baronul intră în guvern cu gînd de 
cumpănă bună şi de înțelegere, poate or sări şi liberalii, 


230 


pe sub mînă, în ajutorul fabricii. Că numai în grija lui 
Bubi, totul se va duce de rîpă. Şi Urmatecu a oftat 
adînc şi a rostit rar cîteva cuvinte de înţelepciune şi de 
trecere la acţiune. De aceea, baronul a primit să intre în 
guvern şi să ia Justiţia. Dăduse răspunsul de dimineaţă 
şi i se spusese să fie pregătit, căci pe seară — pînă ce se 
va isprăvi cu întocmirea listei şi aprobarea ei — va ii 
chemat la depunerea jurămîntului. 

Conu Barbu aştepta deci în mijlocul iatacului său, 
în tovărăşia lui Iancu Urmatecu, după care trimisese dis- 
de-dimineaţă. In viaţa lui politică, mai mult opoziţia li- 
berală, cu acuzările şi caricaturile ei, dar şi zvonul de la 
banca liberală l-au făcut pe conu Barbu să-l târască şi 
pe Urmatecu după el. Dacă nu s-ar fi întîmplat toate 
acestea, nici bătrînul boier, din dispreţ, din scîrbă şi din 
spirit de contrazicere, nu l-ar fi scos pe Iancu la iveală. 
Nu mai încape îndoială că nici stăpînului nu i-ar fi tre- 
cut prin minte aşa ceva, nici omului de afaceri, mulţu- 
mit cu averea agonisită. Baronul Barbu însă avea ceva 
de femeie şi de copil în el! Şi în politică, mai ales, 
această frăgezime a sufletului, încîntat sau înciudat, îl 
descoperea întotdeauna ca pe un slab şi un nepriceput, 
Cînd s-a văzut mereu atacat pe chestiunea omului său 
de casă, boierul a legat o scurtă şi necăjită judecată şi 
a spus : „Om de casă vreți? Om de casă o să aveţi!" şi 
s-a hotărît să-i dea drumul lui Urmatecu în viaţa poli- 
tică, sub sprijinul său. E adevărat că, judecînclu-l bine, 
gîndea boierul, după neam şi apucături, lancu făcea mai 
mult a liberal decît a conservator ! Căci, altfel, de ce l-ar 
fi mirosit liberalii şi l-ar fi momit cu chestia fabricii ? 
Şi Urmatecu de ce ar fi venit cu ea la el şi i-ar fi spus-o ? 
Lucrul acesta l-a văzut ide la început. Dar tot el şi-a spus, 
în urmă, că e nevoie şi de de-alde Urmatecu pentru al- 
toirea partidului şi că, la dreptul vorbind, se mai şi află 
mulți ca el în partid. 


Iancu se găsea în dimineaţa aceasta mai mult în faţa 
unei ispite decît a unei dorinţi. Din cîte văzuse şi încercase, 
politica pentru el era un joc primejdios, de care nu e 
bine să te legi prea mult. 


De vreme ce, de cînd îl slujea pe conu Barbu, intra 
pentru prima dată în viaţa lor viitoarea asta politică (pe 


Bı 


celelalte ministeriale ale baronului nu le apucase), Ur- 
matecu îşi făgăduia să privească de aproape o mulţime 
de lucruri, să cunoască fel de fel de oameni, să-și încheie 
socoteli rotunde de cîte ori s-o putea şi mai ales să înveţe 
o mulţime de rînduieli, pentru care şcoală nicăieri nu se 
află şi care sînt şi frumoase şi de nevoie în viaţă. 

Astfel, acum, în aşteptarea unui nou pas înspre mă- 
rire al bătrînului baron, care şi pe el îl purta să-l ducă 
cine ştie pînă unde în urcuşul acesta, Urmatecu, deşi era 
mai trecut, mai domolit şi mai satisfăcut în năzuinţe de- 
cît la întâlnirea sa, demult, cu răposatul Dorodan, rîvnea 
totuşi la decoraţiile baronului. Acum le vedea pe toate, se 
minuna de ele şi voia să le înveţe. Baronul se lăsa între- 
bat, bucuros să dea lămuriri asupra decoraţiilor sale, ca 
orice om decorat. în fața mulţimii de stele, de cruci "şi 
medalii, făcute din toate strălucirile metalelor preţioase, 
ale tăieturilor gingaşe şi graţioase şi ale smalțurilor vii, 
purtate de panglici colorate în toate felurile ; faţă de lă- 
țimea panglicilor, de mărimea decoraţiilor şi de impor- 
tanţa lor ; faţă de frumuseţea mătăsurilor groase, cu ape 
şi cu dungi în ele, care, după desene şi după purpură sau 
azur, deosebeau nu numai pe un om de altul, o viaţă de 
cealaltă, o faptă mai mică de una mai mare, dar chiar o 
țară de alta, pe un împărat de altul, şi toate erau numai 
vorbe de regi, spuse demult pentru cutare sau cutare, 
sau bunătăţi de-ale lor şi hotărîri de nestrămutat, strînse 
în semne strălucitoare, încărcate de înţeles, faţă de tot 
ceea ce prin priviri sau gînd poate stîrni un şir bogat de 
decoraţii, cei doi oameni erau despărțiți de un întreg 
drum, la începutul şi sfîrşitul căruia se afla fiecare din- 
tre ei. Urmatecu, neavînd nici una, rîvnind şi cîntărind 
acum deosebirea dintre inelul de fildeş luat de la gîtul 
Umflatului, care trăgea să moară, şi o decorație ; baro- 
nul, avînd foarte multe, privind panoplia aceasta a tre- 
cutului şi a vredniciei sale, despărţindu-se de strălucirea 
ei şi înnodînd pe deasupra bucuriilor apuse numai o mîn- 
drie ce se împletea cu valoarea istorică a fiecăreia din- 
tre stele sau cruci. In felul acesta, nu numai că îşi trecea 
timpul, dar punea şi o oarecare solemnitate în trecerea 
care îl pregătea pentru clipa gravă a jurămîntului, de 


232 


măreţia căruia boierul se simţea legat şi în puterea că- 
ruia întotdeauna a fost deprins să creadă. 

îmbrăcat, dar numai în vestă, conu Barbu îşi privea 
fracul, spînzurat pe un umăr de scaun. Făcea o numără- 
toare şi dădea o lecţie de decoraţii lui Urmatecu. Pe par- 
tea stingă a hainei, se înşirau ordine şi medalii româ- 
neşti, austriece, ruseşti, ba chiar franceze şi italiene, îm- 
pletind toate o țesătură multicoloră de panglici, din care 
atîrnau giuvaierurile de aur, de argint şi de bronz. Mi- 
nunîndu-l pe Urmatecu de cum stăteau prinse fără să 
se vadă, marile ofiţerii împodobeau şi luminau negrul 
hainei cu plăcile lor, în vreme ce cordonul de Mare Cruce 
al coroanei şi comandoria cu panglicile albastre aşezate 
pe albul curat al gulerului şi al cămăşii tari, prinsă în 
piepţi cu doi butoni de briliante, dădeau baronului în pu- 
ținătatea fiinţei lui un adevărat aer de boier, trecut şi 
petrecut însă prin viaţă, solemnitatea cordoanelor legîn- 
du-se ciudat cu uşoara vulgaritate a ţinutei şi mînecile 
cămăşii. 

—' Va să zică, ai înţeles, lancule ! zise el. De la cava- 
ler (uite-o ici), orice decorație merge în sus, pe grade, 
pînă la Marea Cruce ! Uite-o şi pe asta dincoace, şi conu 
Barbu îşi bătu cu degetul pieptul scrobit, arătînd pan- 
glica lată care-l tăia din umăr în şold. 

Iancu înțelesese şi ar fi vrut să le încerce şi el. în cu- 
tiile întinse,' lunguieţe sau pătrate, toate căptuşite cu ca- 
tifea, mai erau încă multe decoraţii, de grade mai mari 
sau mai mici, ce nu mai aveau loc pe conu Barbu. De 
două ori dacă ar fi fost mai mare, şi tot nu le putea pune 
pe toate. Urmatecu a fost ispitit să le ia, să le aşeze pe 
gheroc şi apoi să se privească în oglindă, să vadă cum îi 
vin. De'cîteva ori a ridicat decoraţiile din cutie, dar s-a 
oprit. S-a prins singur căzut în capcana asta a măriri- 
lor, care-i plăceau. Altădată, însă, nu s-ar fi înfrînat, s-ar 
fi lăsat orbit de ele. Ar fi crezut că dacă eşti trecut 
într-o cancelarie cu număr şi cu grad şi dacă ai oricînd la 
îndemînă o podoabă din acestea să o porţi, mărturisirea 
scrisă şi rostită despre tine e bună pînă la fund. Ar fi cre- 
zut că' în toate împrejurările vieţii ai fost încercat, cân- 
tărit şi însemnat. Era — astfel îşi închipuia el — ca o gură 
nevăzută lîngă tine, care oricînd, în orice împrejurare 


233 


şi faţă de străini, era gata să rostească:  „Vrednic 


este!" In felul acesta, ea pe un fel de schivnicie a 
faptelor bune şi a curajului, şi-a închipuit el, de- 
mult, o decorație ! Şi astăzi încă îi plăcea. îi plăcea să 


o vadă, să o pipăie, să o aibă, dar ştia că nu mai acoperă 
totul ca în închipuirile lui. Il vedea, de pildă, pe baron 
în toate felurile, aşa cum l-a cunoscut: murind de ge- 
lozie şi cerîndu-i ajutor; nepriceput şi  punîndu-l să 
vîndă ; grăbit şi pierzîndu-«i averea ; cu ifos şi cerîndu-şi 
iertare pentru cine ştie ce fustă ; iubindu-l pe Dorodan 
şi fiindu-i frică să-l apere de el, de Urmatecu, după cum 
frică i-a fost şi cînd l-a prins cu Lefterică, şi totuşi îl 
vedea decorat, de nu putea să-şi spînzure pe întregul său 
trup cufărul de stele şi de cruci pe care-l avea! l-ar fi 
plăcut şi lui Iancu foarte mult să aibă decoraţii, dar se 
oprea şi nu voia să arate acum, căci, în fundul sufletului 
său, el credea că le merită mai mult decît baronul. Bătrî- 
nului boier gîndul acesta al meritului nici nu-i mai tre- 
cea prin minte. Le avea şi le arăta, ca pe o colecţie de 
inele sau de ace de cravate, despre care însă credea că 
nu oricine le ştie rostul şi ştie să le poarte. 


Lungă a fost ziua aceasta de toamnă, cu întunecare 
şi ceaţă venite curînd, lungă cît şi aşteptarea. Cînd au 
trecut la masă, numai ei doi, conu Barbu şi-a îmbrăcat 
fracul, pentru că în sufrageria cea mare se încălzea mai 
greu. 

Acum era gata pentru a se înfăţişa lui Vodă. Şi Ur- 
matecu a simţit, totuşi, la prînzul acesta trist, parcă mai 
mult respect ca de obicei pentru stăpînul său, astfel mu- 
iat în culori şi în multe străluciri. 

După-prînz au început să vie prietenii politici ai ba- 
ronului. Au venit viitorul ministru de domenii ; viitorul 
primar al capitalei şi prefect al Poliţiei. Apoi, cîţiva de- 
putaţi şi senatori. Salonul cel mare era plin de lume. Se 
aprinseseră cîte trei luminări în fiecare din candelabrele 
vechi de argint, înşirate de-a lungul unei lungi mese de 
marmură trandafirie, cu picioare grele de abanos. Inviau 
parcă din umbre pe portrete feţele şi mîinile tuturor Băr- 
bilor, pierduţi în caftanele lor negre şi largi. Se fuma 
mult, se vorbea zgomotos, se făceau glume şi pe seama 


234 


opoziţiei, şi pe seama celor care n-au intrat în guvern. 
După ce primea obişnuitele felicitări, conu Barbu avea 
grijă să-l împrietenească pe lancu Urmatecu cu fiecare 
dintre noii-veniţi. De multe ori a spus boierul: 

— Prietenul meu Paciurea, viitor deputat; sau, prie- 
tenul meu Stinghe, viitor senator; bunul şi vechiul meu 
prieten şi colaborator, Iancu Urmatecu ! 

Unii, mai străini, îi spuneau: „Domnule Urmatecu !* 
Alţii, care îl mai văzuseră cândva: „Ce mai faci, nene 
lancule ?" Unii: „îmi pare bine, nădăjduiesc să ne ve- 
dem cît mai des în viitor!" Alţii: „De o mie de ani nu 
te-am văzut. Tot zdravăn şi voinic!" 

La început, lancu a încercat să spună fiecăruia lămu- 
rit cuvinte de politeţe sau de bucurie. După cîtva timp, 
însă, a văzut că nu se poate, după cum nu se poate nici 
să strîngi prea mult o mînă. Intr-o asemenea învălmă- 
şeală, dacă ţii prea mult mîna unui nou-venit, degetele 
încep să i se mişte, o simţi cum se face nerăbdătoare, cum 
se strecoară şi fuge. Mult timp n-ai să-ţi arăţi pe înde- 
lete prietenia, nici măcar buna-cuviinţă ! Trebuie să ştii 
ce să faci şi ce să spui iute, atît cît să nu pari nici ne- 
simţitor, nici stîngaci. Şi numai după cei cîțiva musafiri, 
lancu a şi înţeles şi a deprins lucrul acesta. La rîndul 
lor, noii-veniţi, după ce îl întîlneau, treceau mai departe, 
şi prin cîte un colț al salonului se regăseau şi-i făceau, 
între ei, un chip omului acesta nou. Fiecare punea vreo 
vorbă purtată sau auzită despre el, unii chiar cîte o amin- 
tire fără nici o însemnătate, de la tribunal, de la minis- 
tere sau de la bănci, amintire pe care acum ţineau să o 
răstălmăcească, dîndu-i greutate. Faţa aceasta a lui Iancu 
Urmatecu, sub care urma să fie cunoscut, se ţesea astfel 
cu priviri piezişe aruncate înspre el, din care toţi voiau 
să-şi scrie bine în minte cum arată omul, să nu cumva să 
nu-l recunoască la o nouă întîlnire. Căci toţi simțeau că. 
de data aceasta, din ministeriatul baronului, lucrul cel 
mai de seamă era acest domn Urmatecu. 

Pe seară, în sfîrşit, a venit vorbă că noul ministru de 
justiţie trebuie să meargă în grabă la palat, unde erau 
adunaţi toţi ceilalţi miniştri, pentru jurămînt. Conu Barbu 
a strîns mîna tuturor musafirilor săi şi a urcat în caretă, 
cu blana aruncată pe umeri. S-a ghemuit într-im colţ, 


235 


unde abia luminau felinarele înalte şi gălbui ale caretei 
pe zâmbetul său liniştit. Apoi, el spuse, cu acelaşi glas 
simplu şi copilăros pe care îl avea uneori, atunci cînd 
rostea un gînd venit pe neaşteptate şi care îl bucura. 

— Ce-ar fi, lancule, dacă ai merge şi tu? Mi-e urît 
singur. Rămîi şi m-aştepţi, că nu ţine mult! 

Şi Urmatecu, ispitit, a urcat în'grabă, lăsînd pe toți 
viitorii deputaţi şi senatori înşirați pe treptele scării celei 
mari, ca pentru o fotografie. 

Nu departe, prin umezeala înspicată cu fulgi de ză- 
padă, cînd s-au apropiat de palat, au văzut toate geamu- 
rile, cele mari, luminate la sala tronului. Sergenţii stră- 
juiau la poartă şi cercetau trăsurile. Careta lor a oprit 
o clipă, şi vizitiul domniţei Natalia, căci echipajul era al 
ei, a spus cu mîndrie : 

— Conu Barbu, domnul ministru de justiţie! 

Şi au trecut. 

Cînd s-au oprit la intrare, şi un lacheu, cu ciorapi 
albi, cu barbă lungă şi o haină albastră tighelită cu fir, 
ş deschis uşa caretei, înclinîndu-se, baronul, aruncînd 
blana de pe umeri, l-a întrebat pe Urmatecu, vrînd să-si 
petreacă puţin şi să-l şi cerceteze, în mijlocul tuturor 
acestor lucruri neobişnuite pentru el: 

— Ei, ce zici, lancule, vrei să te fac prefect pe un- 
deva ? 

La care omul de afaceri, prinzînd cu limpezime gîn- 
dul stăpînului său, răspunse vesel, dar iute, să nu lase 
vreo bănuială de slăbiciune în aşteptare: 

—  Decît prefect, mai bine cu prefecţii, măria-taî 

Şi Urmatecu era sincer şi, poate pentru prima dată, 
mîndru şi dîrz pe măsura lui. lar baronul, pierind, se mai 
opri o clipă, îl privi lung şi spuse cu un ton nelămurit: 

— Eşti un înţelept, lancule ! D-aia mi-ai plăcut întot- 
deauna. Aşteaptă-mă! 

Şi a coborît! Trăsura a tras apoi la o parte, în curtea 
palatului, la rînd cu celelalte. 

La asta Urmatecu nu s-ar fi aşteptat. Simţise, ce e 
drept, de-a lungul zilei întregi, în bunătatea şi'prietenia 
baronului ca un fel de încercare şi uşoară zeflemisire la 
fiecare pas. Pe de o parte, îl prezenta' ca pe cel mai bun 
prieten al lui, îl lua cu el la palat, în faţa si invidia tutu- 


236 


ror, iar pe de alta, îl lăsa să aştepte în curte, cu vizitiii, 
fie chiar în curtea palatului ! Ce e drept, Iancu intra 
prima dată într-o lume pe care nu o cunoştea. Boierul 
îl trăgea după el, şi Iancu se lăsa luat. Pentru un înce- 
put nu făcuse nici o prostie şi ştia bine că nimeni n-a 
rîs în spatele lui; ba, dimpotrivă, toţi l-au privit cu 
sfială, ca pe o nouă pavăză a boierului. Atunci, de ce se 
purta astfel cu el? Pentru că era mai nou, pentru că 
trebuia să înveţe, pentru că nădăjduia poate că n-are să 
înveţe niciodată, sau tocmai pentru că era prea tare acolo 
unde îi dădea ajutor în încurcate afaceri bătrînului, şi 
acesta voia să-i plătească uşor, şi credea pe nesimţite, 
poliţa ? 

Iancu îşi aduse deodată aminte de Lefterică, de Tîrcă 
şi de Tudorică. Şi simţi că tîmplele îi zvîcnesc. Căzuse de 
pe locul lui printre „ăia", la fel cu ei, şi îi trecuse baro- 
nul în loc, să-l batjocorească. Se răsuci chinuit în strîm- 
toarea caretei. Nu mai avea aer. Deschise o fereastră. 
La picioarele lui, înfăşurată în tartane, Fantoche miriîia, 
pentru că fusese supărată din somn. Altfel îşi închipuise 
Urmatecu drumul acesta ! Se vedea ca secretar, lăsat în 
anticamerele palatului, prezentat la funcţionari, strîn- 
gînd mîini în dreapta şi în stînga, cunoscînd lume, zîm- 
bind şi vorbind. Şi iată ce a ieşit! Se mîngiia cel puţin 
cu gîndul că nici unul din viitorii deputaţi lăsaţi în urmă 
pe scară nu va afla vreodată ce s-a întâmplat, după cum 
nădăjduia. 

Cînd au strigat careta ministrului de justiție, Urma- 
tecu s-a făcut mic într-un colţ. Conu Barbu s-a urcat, şi 
trăsura a plecat, trecînd încet prin mulțimea strînsă în 
piaţa palatului. Partizanii ovaţionau pe miniştri. Nu se 
putea merge decît la pas. Intr-un târziu, bătrînul baron 
zise : 

— Ei, nu mă feliciţi, lancule ! Am vrut să fii tu cel 
dintîi ! 

— Ba să trăieşti, coane, şi la mai mare! zise Urma- 
tecu, lăsînd să-i cadă glasul. 

Abia acum noul ministru îşi dădu seama de supărarea 
prietenului său. Mai ales din neglijenţă şi lipsă de ob- 
servație n-a vrut să vadă că simţirea lui Urmatecu, odată 
închegată în forme de viaţă nouă, era mult mai vie decît 


237 


a unui om mai trecut şi obişnuit. într-adevăr, el nu se 
gîndea la tot ce întrezărea acum. Obişnuit cu Urmatecu 
începuturilor lor, el n-a vrut să ştie că omul pe care l-a 
înstărit ajunsese altul decît cel de demult, de la arhivă. 
Bătrînul îşi simţi întreaga greşală şi îi păru rău. Să dis- 
cute Taptui ar fi fost o stîngăcie din partea lui. De aceea, 
după ce tăcu puţin, zise : 

— Bine, prefect nu vrei să fii ! Am înțeles ! Dar pre- 
şedinte al funcţionarilor publici, ce zici ? 

Urmatecu se mişcă încet în colțul său. Baronul simţi 
eă nu a vorbit în deşert. De aceea adăugă: 

— Demisionezi de la tribunal; te numesc şeful cabi- 
netului. Apoi, în cîteva zile, vei fi ales ; iată-te om cu 
vază, bogat şi prietenul meu! 

Urmatecu se plecă peste baron şi îi căută mîna prin 
întuneric. Apoi, cu glasul pripit, cu care rostise atîtea 
mulțumiri către stăpînul său, zise 

— Să trăieşti, coane Barbule, că bun mai eşti! 

Şi, pe nevăzute, baronul crezu o clipă că are lîngă el 
pe lancu cel de altădată! 


XII 


Sînt vremuri în care zilele astfel se împietresc, încît 
la fiecare pas te ţin în loc şi te rănesc, după cum sînt 
iarăşi altele în care totul se netezeşte. O astfel de epocă 
bună a început pentru Urmatecu, odată cu dobînd-irea 
moşiei şi cu ministeriatul bătrînului baron. Chiar din 
clipa reîntoarcerii de la palat, un eveniment important s-a 
petrecut : în salonul cel mare, îmbiîcsit încă de tutunul 
partizanilor politici, aşteptau liniştiţi şi zîmbitori, la lu- 
mina sfeşnicelor care se treceau, Bubi şi domniţa Natalia. 
Veniseră!' să-l îmbrăţişeze pe baron. Astfel fără să vrea, 
Urmatecu avea să fie martor la împăcarea dintre tată 
şi fiu. 

De cînd bătrînul aflase de legătura lui Bubi ca Juru- 
bița, acesta nu mai dăduse prin casa de pe Podul Mogo- 
şoaiei. Despre intrarea tatălui său în guvern aflase din 


238 


ziare, după ce îl zărise în treacăt la înmormîntarea lui 
Dorodan. Bătrînul, cînd i-a văzut, s-a oprit o clipă în 
prag, apoi, ducîndu-se înspre domniță, îi luă mîinile şi 
i le sărută. Bubi, tăcut, abia de a îndrăznit să facă un 
pas sfios înspre tatăl său. 

— lată-ne iarăşi cu toţi laolaltă, Barbule, la o zi mare! 
zise domniţa lunecînd într-o parte dintre cei doi băr- 
baţi. 

— Te felicit, papa, şi mi-a părut foarte bine ! adăugă 
Bubi, dînd să-l sărute pe bătrîn. 

Acesta însă îi opri pornirea şi-i spuse rece: 

— Mulţumesc ! 

Prinţesa Natalia văzu că trebuie să intervină 

— Barbule / Barbule! Nu eşti drept, îl dojeni ea. 
Nu* uita că în bună parte noua ta situaţie politică lui 
Bubi i-o datoreşti. Ştie toată lumea, şi o spun şi gazetele 
opoziţiei, că te bucuri de multă trecere in noul cabinet 
pentru că tu, vechi conservator, ai îndrăznit ceea ce nici 
unui liberal nu i-ar fi trecut prin minte : să strici o moşie 
şi să faci o fabrică. Şi iarăşi ştim cu toţi că ideea nu a 
fost a noastră, ci a lui Bubi. Celelalte lucruri se uită la o 
zi ca asta! Nu este aşa, lancule ? zise domniţa, privind 
deodată înspre  Urmatecu, rămas încurcat la intrare, în 
dorinţa de a-l atrage în vorba şi întîmplărite tuturor. 

— Fireşte, măria-ta ! Şi ce nu se uită, se aruncă! 
răspunse omul cu multe tîlcuri, arătîndu-se totuşi bucu- 
ros de împăcarea tuturor. 

El trecu iute şi respectuos, sărută dreapta domnițţei, 
apoi îi întinse mîna bărbăteşte şt deschis lui Bubi. 

Acesta îi răspunse, şovăitor şi mai reţinut, spunîndu-i 

— Te felicit şi pe dumneata pentru moşie ! 

— Şi pentru cîte or să mai fie, coane Bubi, cu ajuto- 
rul domnului ministru, că de-aeuma m-am pornit ! adăugă 
Iancu rîzînd. 

Era o bucurie şi un gust de împăciuire în el pe care 
greu le putea stăpînî. Lui Bubi, deşi nu-l văzuse de mult, 
nu i se părea schimbat: acelaşi, numai mai sigur pe ce 
spunea, mai zgomotos, chiar mai întreprinzător. Iarăşi, 
după atîta vreme, de data asta însă pe fapte desfăşurate 
sub ochii lui, şi nu numai pe închipuiri, ca odinioară, 
întrebarea se punea şi rămînea aceeaşi pentru el, întru- 


239 


cît îl privea pe Urmatecu. Iarăşi, în lipsa lui, figura i se 
întunecase după cîte văzuse şi auzise mai ales. Dealtfel, 
de multă vreme, zi de zi, Jurubiţa avea grijă să i-l re- 
amintească. Dintr-un nimic vorbea iar de Urmatecu, şi 
vorbea mult şi urît, cu amănunte, despre fel de fel de 
întîmplări. Şi cînd slăbeau faptele,  cîteodată aceleaşi, 
femeia nu se ferea să intre în povestiri de dragoste, cu 
descrieri şi cîteodată cu prefăcute melancolii, ceea ce 
întotdeauna reaprindea gelozia lui Bubi. Şi mai erau îm- 
prejurul lui Iancu, de curînd, toate zvonurile şi şoap- 
tele în legătură cu moartea lui Dorodan. Ele nu amuţi- 
seră, ci se purtau învăluite numai cu mai multă grijă de 
cînd toată lumea văzuse că bătrînul baron, cu prietenie 
făţişe şi netulburat, arăta ce trebuie să fie: linişte şi 
uitare. Apoi, deodată, era iarăşi o întîlnire de neînlătura't, 
ca acum, cu acelaşi Urmatecu. 11 regăsea întotdeauna la 
aceeaşi apropiere de el şi de ai lui, liniştit, senin şi încre- 
zător, veşnic pregătit să dea socoteală oricui de orice şi 
mai ales cu o putere care nu-l slăbea. 


De pildă, acum, pentru că bătrînului baron, deşi tîrziu, 
i-a trecut deodată prin minte că trebuie să-l vadă' pe fra- 
tele său Ştefan, care nu dăduse semn de viaţă în ulti- 
mele zile, iertat de conu Barbu, tocmai pentru asta şi pen- 
tru că toţi, puţin obosiţi de cele întîmplate şi de bucurii, 
stăteau nepricepuţi, ca în fața unei nenorociri, la gîndul 
că, în viaţa lui fără urmă, Ştefan e aproape cu neputinţă 
de găsit, cu o voinţă mereu trează, Urmatecu, judecind 
lucrurile limpede, în cîteva clipe a şi văzut planul micii 
potere de căutare. Cu acelaşi glas lămurit şi tare, a hotă- 
rât să se facă vreo cîteva scrisori, şi bătrînul baron a scris; 
apoi a chemat mai mulți servitori ; le-a dat cîteva adrese 
posibile, cu legături fiecare, de va fi fost nevoie de mers 
mai departe, cu răspunsuri lăsate şi răspunsuri de luat pre- 
tutindeni ; a gîndit iute şi cu folos pentru toţi, a aprins 
rîvne în crainici, a stîrnit nerăbdări. Această mică întîm- 
plare l-a făcut pe Bubi să-l vadă iarăşi aşa cum l-a lăsat, 
ba poate încă sporit. Şi Urmatecul tuturor clipelor de faţă 
ştergea în el pe Urmatecul mimatelor absenţe. Şi, astfel, 
lui Bubi nu i-a părut rău că s-a împăcat. lar Iancu, pentru 
că simţise că din seara aceasta, după îndoiala şi supărarea 
din caretă, o nouă generozitate, mai largă, mai apropiată, 


240 


mai puţin rece, va începe să treacă de la bătrînul baron 
înspre el, şi mai ales pentru că simţea că în intimitatea 
aceasta, clădită de-acum nu numai pe vorbe aduse şi pe 
servicii, venea ceea ce aştepta de mult: puţina decăderea 
boierilor din ifosul lor, în fața lumii întregi, şi strecurarea 
lui şi alor săi alături de tagma boierească, lucru de neapă- 
rată nevoie pentru un strălucitor început al Amelicăi, 
Iancu Urmatecu ar fi vrut să lege clipa aceasta a bucu- 
riilor şi limpezimilor de familia sa, pomenind încă o dată 
numele soţiei şi fiicei sale şi vorbind despre devota- 
mentul lor. Pofta i-a fost atît de mare, încît gata era 
în clipa aceasta mai aprinsă să săvirşească o greşală. 
A fost însă  prevăzător şi s-a oprit la timp. Cînd să aducă 
vorba despre cele două femei, ochii săi i-a numărat 
iarăşi pe cei de faţă, i-a cîntărit şi i-a legat de trecut. 
Şi a'văzut deodată cearta femeilor de la modistă, în care, 
cu voie sau fără, Bubi fusese amestecat, şi a văzut, mai 
ales, singura şi cea mai mare mînie a boierului împotriva 
fiului său. Şi atunci, un simţ sigur i-a spus că acum tre- 
buie să se ferească de numele soției şi fiicei sale ca de 
un lucru foarte periculos. împăcarea tuturor era un bun 
ce se cerea păstrat cu grijă. Şi astfel, în cîteva clipe 
numai, a renunţat şi la o bucurie şi la un pas sigur îna- 
inte spunîndu-şi că va născoci pe' curînd o altă împreju- 
rare mai prielnică. Acestea, ca şi altele multe, erau 
nesfîrşitele daruri ale lui Iancu Urmatecu, neînvăţate ni- 
căieri," duse după o cumpănă lăuntrică, aşezată între atîtea 
temeri şi îndrăzneli, amestecîndu-se cu ele şi făcînd ceea 
ce unii numeau ticăloşia, alţii deşteptăciunea şi, în sfîrşit, 
cei din urmă, norocul vieţii sale. 

De adevărata destindere şi odihnă, Urmatecu, în seara 
aceea, s-a bucurat numai la el acasă, ca un început al 
tainei celei mai de la fund şi un prilej al tuturor sărbă- 
toririlor şi praznicelor care aveau să vină. 

Cînd a intrat, înfrigurat, în birou, coana Miţa, liniştită, 
ca în fiecare seară, răsucea pentru soţul ei  ţigaretele 
zilei de mîine. Cîntărea cu privirea mănunchiurile galbene 
de tutun, luate în trei degete, şi rostogolea iute şi tăcut 
țigarete nouă, ce i se strîngeau în maldăr pe masă. Cei 
doi soţi şi-au dat bună seara ca de obicei, şi Urmatecu se 
lăsă să se odihnească într-un jilt. Era o oboseală plăcută 


241 


16 


în trupul său. Din ziua în care se întorsese de la tribunal 
şi o sărutase pe frunte şi-i spusese grăbit: „Moşia ea 
noastră", Urmatecu n-a mai vorbit cu soţia sa despre 
această întîmplare. Venise apoi, numaideciît, ministeriatul 
baronului, cu alergături, cu lipsuri de acasă, aşa că abia 
acum cei doi soți petreceau cîteva clipe împreună. Au 
tăcut la început, fiecare la rostul său. 

Urmatecu refăcea, pentru a nu ştiu cîta oară, aceleaşi 
socoteli, cu venituri şi capitaluri, cu bani de cheltuit şi 
de pus la o parte, cu zestrea Amelicăi şi cu sume fără în- 
trebuinţări precise, lăsate libere pentru gusturile lui cele 
vechi, şi altele nouă, pe care abia le întrezărea într-o viaţă 
ce se schimba cu încetul. într-un tîrziu, fără să-şi ridice 
ochii de pe degetele ce se răsuceau cu pricepere împletin- 
du-se pe țigarete, coana Miţa spuse simplu, ca o frază 
dintr-o convorbire de mai demult începută: 

— Ei, am avut dreptate, lancule ? 

Urmatecu se opri din socoteli, se întinse şi, privind 
înspre soţia sa, cu capul puţin dat pe spate, ca şi cum ar 
fi fost foarte departe, îi răspunse 

— Fireşte că ai avut! Dar cum de ai putut fi aiît de 
sigură ? Grozavă eşti dumneata, Mito ! 

Femeia n-a mai răspuns, ci a zîmbit mîinilor sale, ca 
şi cum dincolo de ele s-ar fi înţeles cu cineva, pe care 
numai ea îl desluşea ascuns în temelia casei, de unde 
primea nevăzute, dar sigure, semne. Plutea între amîndoi 
o clipă pe care o simțeau ca pe o răscruce a vieţii lor: ea, 
cu mulţumirea unor presimţiri împlinite ; el, cu bucuria 
unor mari socoteli încheiate. Şi după ce a trecut timpul 
puternic, dar scurt, pe care l-au simțit amîndoi cum îi 
lua cu el, tot coana Miţa rosti gîndul cel mai de seamă 
al viitorului lor 

— Ai avut grijă de zestrea fetei, lancule? Ea, mai 
înainte de toate 1 

De data aceasta Urmatecu n-a mai răspuns, dar a pri- 
vit-o într-un anumit îel. 

Şi coana Miţa, mulţumită, a priceput. 

în felul acesta se ţesuse şi se liniştise cea mai de seamă 
întîlnire şi înţelegere dintre Iancu Urmatecu şi soţia sa. 
Şi fără îndoială că femeia adusese şi cuvintele şi felul 
Bielcom de a face să treacă clipa aceasta. Dacă Iancu ar 


242 


fi vrut să arate el cum trebuia să fie trăită, ar fi ieşit, 
altfel, mai zgomotoasă, cu vorbe mai multe, mai late şi 
mai umflate. 

Acum, siguri şi liniştiţi, oamenii se reîntorceau iarăşi 
la ale lor. Şi după o altă tăcere, petrecută cu gînduri de 
nevoi mai mărunte, de foame, de sete, de somn — Iancu 
făcea mai departe socoteli, gustînd în acelaşi timp şi mîn- 
carea rece, găsită aşezată frumos şi curat pe o tavă, pe 
biroul său — bărbatul spuse, ca pentru o încheiere: 

— Ştii, Mito, că mîine demisionez ! 

Vestea neaşteptată păru că are mai multă putere ca 
orice altă întîmplare asupra femeii. De data aceasta ea 
se opri din lucru şi ridică ochii întrebători. Apoi îşi părăsi 
locul şi, apropiindu-se de masă, zise soțului ei, cu teamă 
şi cu rugăminte 

— lancule, dumneata ştii întotdeauna ce e mai bine! 
E bine ce faci? Şi chiar mîine? 

— Miine! 

Glasul lui Iancu era hotărît. Fără să ceară altă lămu- 
rire, coana Miţa se depărta. Toată fiinţa ei, obişnuită 
cu tăcerea în marile împrejurări, arăta o nespusă părere 
de rău. Iancu nu-i înțelegea prea bine purtarea. 
Siguranţa vieţii doar ştia şi ea că o au de acum înainte, 
şi libertatea mai ales. Atunci, de unde îi vine mîhnirea ? 
De aceea întrebă: 

— Cum, Mito, ai vrea să nu demisionez niciodată, să 
rămîn toată viaţa funcţionar ? 

— Ba da! îi răspunse aproape ruşinată femeia. 

— Atunci, cînd ? 

— Mai tîrziu ! 

— Şi de ce mai tîrziu? întrebă stăruitor bărbatul. 

Coana Miţa nu îndrăzni să răspundă de îndată. Era 
în ceea ce ar fi cerut şi o bucurie de-a ei, şi întotdeauna 
s-a sfiit să-şi arate dorințele şi bucuriile.  Urmatecu 
stărui : 

— Cînd ai vrea dumneata să demisionez ? zise el. 

Femeia tăcu mai departe. 

— Cînd ? întrebă iarăşi omul, înăsprindu-şi vocea. 

— După 1 ianuarie, lancule ! S-ar bucura şi Amelica! 
şi coana Miţa roşi şi se ghemui pe un scaun. 


243 
1G* 


In sfîrşit, Urmatecu a înţeles. înduioşat, se apropie 
de soţia sa şi o mîngiîie pe frunte. Apoi rîse şi se înveseli 
de nevinovăția şi de cumințenia ei. Pe lîngă ambițiile lui, 
singura ei dorinţă era mult mai uşoară. 

La fiecare 1 ianuarie, regele Carol I dădea un mare 
bal la palat. Se pofteau fruntaşii din toate stările, iar 
funcţionarii cu nume bun şi ajunşi la un oarecare grad 
în slujba lor puteau să tragă nădejde că dacă nu anul 
acesta, la anul viitor vor fi şi ei chemaţi la serbarea 
aceasta, cînd regele voia să-şi vadă supugşii fie chiar din 
depărtare. Urmatecu, sigur de protecţia lui conu Barbu, 
chiar înainte de a fi ministru, făgăduise odată coanei Miţa, 
ca şi cum ar fi stat în puterea lui, vorbind aproape ca 
de un drept al său de funcţionar vechi, că la balul din 
iarna viitoare vor merge şi ei. Aşa că femeia, astăzi, cînd a 
auzit de demisie, a socotit singura ocazie rîvnită de mult 
pierdută pentru totdeauna. A trebuit ca soţul ei să-i lămu- 
rească întreaga situaţie şi să-i arate că, mai mult decît 
ca simplu funcţionar, avea dreptul să nădăjduiască într-o 
invitaţie, în calitatea de preşedinte al funcţionarilor pu- 
blici, pe care o va avea pe curînd. 


Totodată, îi arătă că de acum încolo, cu cîte ştia, îşi 
va îngădui altfel să se ocupe de afaceri şi mult mai liber 
să vorbească. Căci odată' demisionat, va putea, pe legi 
mai îngăduitoare şi practici mai vechi, să-şi spună : avocat. 
Şi luînd o coală mare de hîrtie, Iancu scrise în lat, cu 
litere înalte, ceea ce avea să fie viitoarea sa firmă : 


IOAN G. URMATECU, AVOCAT 


Coana Miţa a ascultat şi a privit tăcută. Apoi, depăr- 
tîndu-şi foaia de ochi, zise : 

— Şi cum vrei s-o faci, lancule ? 

— Cu poleială pe negru! răspunse mîndru Urma- 
tecu. Şi am s-o bat la poartă, în partea dreaptă! 

— Frumos o să stea ! şopti femeia. 

Iar Iancu, cu creionul albastru, mai îngroşă încă o 
dată pe G. Astfel se vedea bine că e prima literă de la 
George, şi în nici un caz de la Gherasie, pentru care ar 
mai fi trebuit un h ! Ultimul care l-ar fi putut da de gol 
era Dorodan, iar ăsta dormea sigur somnul cel veşnic. 


244 


— Da'evoie ? îşi reaminti deodată coana Miţa, mereu 
temătoare. 

—" E, că-i conu Barbu tare! răspunse liniştitUr- 
matecu. 

Şi, într-adevăr, după demisie, după noua numire ca 
şef al cabinetului şi o alegere biruitoare de preşedinte 
al funcţionarilor publici, a venit şi balul de la palat. 
Ba, între timp, s-a întîmplat şi decorarea lui cu o 
Coroană a României în gradul de cavaler, pentru lungă 
şi rodnică activitate în serviciul Ministerului de Justiţie 
şi organizarea corpului de portărei. După cum era şi de 
aşteptat, fiecare dintre aceste evenimente a fost prăznuit, 
dar în fugă, fără vîlvă mare, dealtfel ca şi sărbătorile 
Crăciunului pentru că toată casa lui Urmatecu era în mare 
fierbere şi nu se pregătea decît pentru un singur lucru: 
balul de ia palat. Preşedintele funcționarilor publici fusese 
invitat împreună cu doamna şi domnişoara. Şi cîteştrei 
începuseră pregătirile şi încercau costumele şi toaletele. 
Urmatecu şi-a comandat un frac. Cucoanele şi-au cum- 
pănit multă vreme culoarea rochiilor şi tăietura lor. lancu 
fusese de părere ca Amelica să meargă în costum naţional. 
Spunea că el e român, că e preşedinte, că tot ce are de la 
țară are, că acum e şi moşier şi că auzise că multe cucoane 
din lumea mare au început să vină aşa la baluri. Coana 
Miţa însă s-a împotrivit din răsputeri. 

— Dacă acum nu şi-o face fata o rochie de şaten roz 
cu dantele şi cu volane, cînd o să-şi facă ? spunea dum- 
neaei, şi nici Amelica nu avea nici o tragere de inimă 
pentru costumul naţional. 

De aceea, Amelica a avut o rochie roz, cu cerculeţe 
şi cu volane multe, multe; iar coana Miţa, o rochie de 
mătase neagră, cu baclavale pe foi. Seri întregi, cînd 
veneau toaleteie de la croitorese, în cutii mari abia duse 
de biete fetiţe rebegite de ger, Mili şi Mali au fost oprite 
de cucoane să încerce şi să mănînce cu ele. Şi-apoi mai 
era ceva: lui Urmatecu îi spusese baronul că la tre- 
cerea regelui şi a reginei, doamnele vor trebui să facă 
o reverență. Şi în toată lumea lor, în afară de domniţă, 
pe care nu îndrăzneau să o supere, nu se mai găsea 
nimeni, decît Mili şi Mali, care să ştie aşa ceva. Ele făceau 
ploconeli în fiecare duminică la biserică, în fața alta- 


245 


rului lor catolic, şi se pricepea» şi de-acasă, ea bune 
austriece, din Viena lor plină de arhiduci. Mali o învăţa 
pe coana Miţa, iar Mili, pe Amelica. Seara, cînd se întor- 
cea lancu acasă, împreună cu Schweickert, cu dorul unei 
tihnite sticle de Drăgăşani, şi le găsea pe cîteşipatru, 
una în faţa celeilalte, trăgîndu-se de fuste şi ploconin- 
du-se, zicea tare, cu un fel de hohot de batjocură, dar şi 
de mulţumire în glas 

Dă-i, dă-i, dă-i, coană Mito ! Dă-i, dă-i, dă-i, fata tatii, 
dar vedeţi să nu vă scrîntiți picioarele ! 

Şi totdeauna Amelica se supăra. începea să plîngă, 
ieşea din odaie şi trîntea uşa după ea. Ultima dată chiar, 
firea ei bolnăvicios de simțitoare, încăpăţânarea şi mai ales 
felul de a nu îngădui nimic tatălui său au făcut-o să se 
închidă la ea în odaie, să nu vină la masă şi să spună că 
nu mai merge la bal. Şi Amelica s-a ţinut de cuvînt cîteva 
zile. Doar coana Miţa, singură cu Mali, în faţa unei oglinzi 
mari de la şifonier, se pleca şi se ridica în înfoierea fus- 
telor, continuînd lecţiile cu tragere de inimă şi rîvnă, 
spunând că nu poate să scape nici o zi, că are oase mai 
bătrîne şi mai tari. 

In ziua Anului nou abia de s-au îmbrăţişat şi au 
gustat cîte ceva. Intr-o scurtă plimbare cu sania, întreagă 
familie s-a repezit pînă la conu Barbu şi la domniţă, 
să-i felicite. Apoi s-au întors cuminţi acasă, cu gîndul 
la seara care se apropia. Fireşte că Amelica hotărîse 
din ajun că iar merge la bal. Toate odăile erau pline 
de ceea ce Urmatecu şi familia lui aveau să îmbrace peste 
cîteva ore. Se întindeau pe scaune şi pe canapele rochiile 
înfoiate, călcate, cu apele mătăsurilor bine scoase în lu- 
mină. Ciorapii subţiri, corsetele, fundele, mănuşile lungi, 
batistele mici, făcute parcă din păienjiniş — toate erau 
risipite prin casă şi aşteptau, la un loc cu cravatele şi 
pantofii de lac noi-nouţi, ai lui Iancu. 


O Coroană a României, strălucitoare, spînzura de pan- 
glica ei albastră în partea stingă a fracului. însuşi 
Schweickert, cu ochiul lui sigur, se ostenise să o potri- 
vească şi să o agate tocmai la mijloc, între rever şi 
umărul hainei. Cucoanele aveau capetele mici, cu cărări 
de li se vedea pielea, pentru că părul era strîns şi răsucit 
tare în nişte legături de fier, înnodate, din care, mai tîr- 


246 


ziu, trebuiau să se reverse buclele. întreaga familie 
Schweieker*t rămăsese, de la o mică petrecere din noaptea 
de Anul nou, în casa lui Urmatecu. Au dormit puţin, pe 
unde au apucat, iar lancu s-a odihnit bine în timpul zilei, 
în acest an care începea atît de frumos, pentru ca să ţină 
la noapte. 

Afară ningea încet şi des. Pîrtiile făcute prin curte 
se ştergeau iute. Din cînd în cînd, se auzeau numai zur- 
gălăii unei sănii ce se apropia şi se topea apoi în depărtări. 

Clopotele de la Sfîntul Vasile, din capul străzii, înce- 
puseră să bată dis-de-dimineaţă. Era o mulţumire şi o 
bucurie în întreaga casă, ce se simţea în bacşişurile mai 
grase date slugilor ; în covrigii şi merele azvîrlite copii- 
lor cu sorcova, şi pumnii de gologani pentru flăcăii cu 
pluguşorul, care, din prag, presărau covoarele şi colţu- 
rile încăperilor cu boabe de grîu. Era un început de 
an ca întotdeauna, cu bucuriile lui româneşti şi datini 
vechi, aşa cum le apucase Iancu din copilărie, dar şi 
cu o măsură nouă şi o grijă pentru balul din seara 
aceea ! De data aceasta, ziua de 1l ianuarie nu se va mai 
sfîrşi cu mese întinse, cu fripturi şi plăcinte şi mult 
vin vărsat, cu glume piperate şi sărutări prin colțuri 


de fete şi de cumnate mai tinere — unde şi cum o fi 
petrecînd Jurubiţa ? i s-o fi schimbat şi ei ziua de Anul 
nou ? îi trecu deodată lui Iancu prin minte — cu 


Vicleim fără perdea, pus să joace în uşa sufrageriei, Şi 
cu multe, foarte multe rînduri de cafele. De data 
aceasta, Iancu Urmatecu se gîndea că seara va călca 
în palatul lui Vodă. Şi iarăşi, ca atunci cînd se minuna 
de casa lui nouă, abia lăsată din mistrie, stătu, înainte 
de a se lăsa somnului, să măsoare cu mintea tot drumul 
pe care l-a făcut. Era şi după numărătoarea zilelor şi 
a lunilor o clipă bună pentru socotelile ce nu se fac 
pe hîrtie, ci în fundul sufletului, singurul fel lămurit 
pentru a putea citi cît ai dat şi cît ai luat. Şi s-a văzut, 
iarăşi, cum a fost frământat de griji şi îndrăzneţ; 
făeîndu-şi poftele, cheltuînd şi pentru- el, dar şi pentru 
alții; nedîndu-se bătut; neînțelegînd doar anumite lu- 
cruri în mersul vieţii, dar atunci încurajat de soţia lui, 
Miţa ; trecând mai departe, vorbind frumos, dar şi răstin- 
du-se, luptînd şi, în cele din urmă, biruind. îşi dădea 


247 


seama că a înțeles de mult ceea ce alţii, bieţii de ei, 
„ăia", de pildă, n-au putut prinde niciodată (că de asta le 
şi spunea el „ăia" şi îşi bătea joc de ei), şi anume că: 
în viaţă nu se merge numai pe un singur drum şi că nu 
se clădeşte numai cu piatră şi fier. Urmatecu a pus cîta 
putut, şi de multe ori a şi uitat ici o vorbă, dincolo o 
glumă, în altă parte un sfat; şi a dat şi cu mîna, şi cu 
gura. De n-ar mai fi fost să vină niciodată înapoi ceea ce 
a risipit, nu i-ar fi părut rău, căci nici n-ar fi ştiut cît şi 
cum a cheltuit. Dar iată că acum toate se strîng şi vin fără 
să le cheme. Dacă se întîmpla întotdeauna şi tuturor ast- 
fel, Urmatecu n-ar şti să răspundă! Miţa crede că da, că 
sînt momeli, că sînt chemări ce se leagă de descîntece şi 
icoane şi vin înspre un om după inima lui. Iancu n-ar avea 
nimic împotrivă ; ba cu atît mai bine ar fi dacă s-ar găsi 
firul unei rînduieli şi dacă s-ar putea da lecţii de izbîndă 
şi noroc. Dar dacă s-a adeverit de multe ori vorba Miţei, 
el crede că a fost mai mult o dragoste şi o tragere de 
inimă faţă de el şi de casă. 


Ca toţi oamenii care nu cred hotărît în ceva, şi Iancu 
Urmatecu se ruşina în izbînzi ajutate de actul credinţei 
trecute, dacă el va fi fost întilnit în viaţă. Şi îl întîlnise 
de vreo cîteva ori! Şi fusese grăbită credinţa lui, înfri- 
coşată, cu inima-n gît, cerînd iute să scape de vreun 
rău, sau aşteptînd nerăbdătoare să-l ajungă un bine. Dar 
nu ştia după cine se luase (poate numai după sufletul lui) 
şi în ce fel a apucat-o, că în toate poveştile astea nu se 
putea potrivi după conu Barbu, care era credincios în 
biserică şi în legea veche, şi de multe ori, cu toate prile- 
jurile, o arătase. Se vede că pentru asemenea lucruri 
Urmatecu nu era încă îndeajuns de sigur pe el. Pentru ca 
să fii credincios şi pentru ca să o arăţi cu umilinţă, gîndea 
Iancu, trebuie să fii boier mare şi să stai foarte sus şi 
foarte tare, să ai de unde să dai din ifosul tău, la care te 
întorci, după ce ai bătut mătănii. Şi Iancu simţea şi cre- 
dea că după ce s-o întinde de-a buşilea în biserică, orătă- 
niile mai mici şi mai proaste decît el, care nici ele nu cre- 
deau, „ăia" şi alţii ca ei, îşi vor da cu coatele şi vor pufni, 
şi multe înfoieri, şi ifose de ale lui Urmatecu, agonisite cu 
poliţă ţinută la mînă şi înjurătură, se vor duce cu rugă- 
ciunea. In socotelile lui de viaţă din seara asta intrau şi 


248 


asemenea gînduri, aduse de o rămăşiţă de miros de tă- 
mîie care mai plutea prin casă, căci în ajun pusese coana 
Miţa, cu toate treburile şi grijile ei, pe popa Tudor să ci- 
tească la icoane moliftele sfîntului Vasile cel Mare, pen- 
tru sănătate şi norocul casei. Şi norocul ăsta se şi arătă, 
începînd parcă într-o peşteră de lumină, locul tuturor fă- 
găduinţelor şi înălțărilor viitoare, de teapă şi de minte: 
balul de la palat. 

Sosise, în sfîrşit, ceasul în care toate cele pregătite 
trebuiau îmbrăcate. Cea dintîi gata a fost Amelica. îşi 
trăsese şi mănuşile, îşi prinsese o coroniţă de trandafiri 
mici în păr, şi acum, între două luminări aprinse, se 
privea în oglinda unui şifonier, care o cuprindea întreagă. 
Făcea ceea ce de cîțiva ani făcea regulat în taină în noap- 
tea de Bobotează, cînd, cu părul despletit, aştepta să-i 
răsară din apele oglinzii chipul celui hărăzit de soartă. 
De data aceasta, însă, ea nu aştepta nimic. Fundul mis- 
terios al oglinzii, de unde venea prevestirea, era închis 
în credinţa ei şi răsfrîngea numai la suprafaţă imaginea 
de-acum, cu care ieşea în lume pentru prima oară. Şi 
înfăţişarea Amelicăi era atrăgătoare şi proaspătă. Tinere- 
tea ascundea şi grosolănia trăsăturilor, şi asprimea carac- 
terului ce se puteau citi în ochii vineţi, sticloşi, fără 
umbre şi fără căldură. Zîmbetul era frumos şi fraged în 
rotunjimile trandafirii ale feţii, şi trupul, bine legat, mlă- 
dia, sub faldurile bogate ale rochiei, adevărate ispite, 
l-ar fi trebuit însă, pentru ca să-şi întregească farmecul, 
c lunecare în mers, care-i lipsea. 

întârzia să se vadă în ea femeia. Voința şi greutatea 
gesturilor lui Iancu trecuseră la Amelica în încăpăţînare 
şi stângăcie. Şi fiinţele acestea două, atît de apropiate, 
înțelegîndu-se totuşi atît de puţin una pe cealaltă, semă- 
nau uimitor! 

In genunchi, cu ace în gură şi degete subţiri şi pri- 
cepute, Mili, măruntă şi agitată în rochia ei neagră şi 
obişnuită, sunînd din toate podoabele de brățări şi de 
lanţuri, prindea ici-colea ultimele cute şi volane pe toa- 
leta de bal a Amelicăi. Şi pe furiş, fără să fie văzută de 
fată, adăuga un bucheţel mai mult de flori artificiale 
într-o adîncime de fald, ca pe un răvaş ascuns, pe care 
inima ei încă tînără îl trimitea în lumina şi splendoarea 


249 


sălii de bal, unde .ştia că nu va ajunge niciodată, dar, 
unde, în dorul ei de vieneză încă lacomă de veselie şi de 
dans, ştia că ar petrece şi s-ar purta mai bine decît Ame- 
lica, un copil nepriceput să guste încă aceste mari lucruri 
ale vieţii. 

Cînd s-au aşezat bine — tatăl, mama şi fiica — în 
sanie, unde rochiile şi hainele au fost potrivite amănun- 
tit la lumina felinarelor, cu care slugile, Schweickert, 
Mili şi Mali luminau curtea vătuită de zăpadă, au pornit. 
Fulgii răcoritori zburau deşi peste capetele lor, se prin- 
deau în păr şi se topeau pe față. Amelica stătea nemiş- 
cată între părinţii ei, simțind cum se amesteca în aerul 
rece, din bătaia caldă a blănurilor, cîteodată, un puternic 
parfum de garoafă sau chiparoasă din batiste sau din 
volane de rochii. 

Nu numai curtea, ci întreaga piaţă a palatului erau 
sărbătoreşti. Marile ferestre luminate azvîrleau pulbere 
de aur pe moliciunea zăpezii. Felinarele aprinse alcă- 
tuiau şiruri lungi de mătănii luminoase, iar soldaţi cu 
torţe despletite în fum şi flăcări arătau drumul săniilor 
şi caretelor. O îrmlţime de cetăţeni înțesa trotuarele, 
întinzînd capete curioase înspre cei ce soseau. Din cînd 
în cînd se auzea numai glasul sergenţilor, puşi să ţină 
rînduială. Cînd au ajuns la scară, doi lachei în uni- 
forme albastre, cu fireturi, cu ciorapi lungi albi şi 
pantofi de lac, s-au înclinat respectuos şi au ajutat pe 
doamne să coboare. Coana Miţa, puţin încurcată, a întîr- 
ziat, însă, peste rîndul celor grăbiţi, îngrijorată de unde 
o să-i aştepte sania la ieşire în vălmăşeala aceasta. 
De aceea a şi încurcat îmbulzeala celorlalţi şi a strigat 
puţin prea tare un ordin către vizitiul lor. Dealtminteri, 
ea era aceea asupra căreia palatul şi lumea lui au făcut 
cea, mai puternică impresie. în mărimea şi în mulţimea 
aceasta» siguranța rînduielilor de lucruri şi oameni pe 
care doamna trebuia s-o aibă, pentru a fi liniştită, nu 
se găsea nicăieri. I se părea coanei Miţa că totul se 
pierde, că totul se rătăceşte. Şi, de aceea, încă o dată 
a tulburat liniştea solemnă sub care se frămînta mulți- 
mea de la garderobă cînd, după ce au' dat blănurile şi 
paltoanele şi au îndopat buzunarele cu şaluri şi căciuli, 


250 


coana Miţa a spus destul de tare lacheului care le lua, 
încît au şi întors cîțiva musafiri capul şi i-au privit 

— Vezi dumneata să nu se piardă ce-am pus în 
buzunare şi ține-le pe toate la un loc! 

Amelica, simțind mişcarea celor dimprejur, s-a depăr- 
tat un pas de mama sa, ca şi cum ar fi vrut să-şi îndrepte 
coronița de trandafiri în oglindă. Apoi, doi ofițeri tineri 
au venit, le-au dat brațul şi au urcat încet scara cea mare. 
In sala tronului, schimbată în sală de bal, luminile că- 
deau ca săgeți şi ca briliante din înaltele candelabre 
aprinse şi din sfeşnicele atîrnate cu gheare de bronz de 
pereți. Plante uriaşe — ficuşi, leandri şi palmieri — îm- 
podobeau cele patru colțuri, lăsînd să se vadă, sub bogă- 
ţia verdeții lor, scaune şi jilțuri grele sau uşoare pe 
picioarele şi arcurile lor de aur, aşezate în grupuri, de 
parcă atunci ar fi fost părăsite de musafiri. 

Lumea începea să vie din ce în ce mai multă. Se 
vedea că mulți nu se cunosc între ei. Intrau singuri sau 
cîte doi-trei, cu paşi rari şi sfioşi, aruneînd, ca şi Urma- 
tecu şi doamnele lui, priviri cercetătoare, de recu- 
noaştere. Toate uniformele treceau în strălucirea lor. 
Erau artileriştii, cu tunicile cafenii şi epoleții grei de 
aur ; roşiorii cu ceaprazuri negre şi nasturi creți la cizme ; 
străinii, miniştrii cu fracuri ciudate, muiate în aur. Apoi, 
erau fracurile negre ale domnilor, acoperite de decorații, 
şi printre ei, doamne multe, grațioase în eleganța şi tine- 
rețea lor, cu brățări grele prinse peste mănuşile lungi, 
şi mlădioase evantaie de pene de struț, pe care ştiau, 
dintr-o pricepută experiență, să le mînuiască discret, ele- 
gant şi cu un anumit înțeles. Două muzici, în două părți 
opuse ale sălii, ascundeau, sub bogate draperii, alămurile 
lor încă mute. Urmatecu, într-un colț, se întoarse cu fața 
la perete, pentru a nu fi văzut, şi îşi potrivi în fugă cea- 
sornicul. Apoi, vrînd să le asigure pe soția şi fiica sa că 
ceea ce se aşteaptă nu va întîrzia şi dorind să arate şi 
cîteva cunoştinţe precise, spuse: 


— La zece vin regele şi regina! Mai e! 

Amelica, mai puţin interesată de acest eveniment, 
găsea că ceea ce aştepta ea de la balul de la palat, miş- 
carea şi petrecerea, întîrzia. 


251 


Coana Miţa îşi căuta un loc bun şi liniştit, de unde 
să le vadă pe toate. In cele din urmă, departe, lîngă 
intrare, Iancu desluşi făptura mică şi încărcată de deco- 
raţii a baronului Barbu. Uşurat şi bucuros că în sfîrşit 
cunoaşte pe cineva, se repezi înspre ministru. Soția 
sa, văzîndu-l că se depărtează, l-a strigat, cu glasul pe 
jumătate, pentru că, părăsită, numai cu fata în mulțimea 
aceasta, se simţea ca un înecat gata să se ducă la fund. 
Văzînd însă că nu are nimic de făcut, se mulțumi să 
măsoare depărtările dintre ea şi diferite grupuri, pe 
luciul întins al parchetului, unde lumina orbitoare se 
aşternea ca suliți sau ca pete de apă. Deodată, din 
lumea care creştea şi se strîngea înspre intrarea de la 
fund, s-au desprins Urmatecu şi baronul. Bătrînul boier 
era liniştit; Iancu, dimpotrivă, trecea cînd la dreapta, 
cînd la stîngă ministrului, şi era aplecat, servil şi ascul- 
tător. Baronul a fost de o politeţe deosebită faţă de coana 
Miţa şi de Amelica. Le-a felicitat pe doamne pentru 
rochii şi i-a felicitat apoi pe părinți de frumuseţea fetei. 
Cînd, într-o tăcere care de îndată se făcu, un glas vesti: 
„Maiestăţile-lor !", musafirii se şi găseau înşiraţi pe două 
rînduri. Coana Miţa simţi o puternică emoție şi încercă 
să se ascundă. Amelica, împinsă de curiozitate, făcu un 
pas înainte. 


Perechea regală apăru. Carol I, în uniformă de geniu, 
cu decoraţii şi cordoane, se opri în mijlocul sălii. Figura 
începea să se închidă în trăsături aspre. Tîmplele şi 
barba încărunţeau, ştergînd de pe faţă favoriţii tinereţii. 

Zîmbea îngăduitor, dar numai aparent. In realitate, 
purta un adînc dispreț pentru toţi cei din jurul său, 
care în nici un fel n-aveau nimic de împărţit cu germa- 
nismul predestinat în care credea Karl Zefirin de 
Hohenzollern. Purta vădit o voinţă în ochii vii, sub 
sprîncenele arcuite şi ridicate.  Mărunt, avea la mers 
țopăituri de vrabie, dar şi uşurinţa şi mlădierea trupului. 
Lîngă el, regina Elisabeta părea şi mai lipsită de un 
jilt sau de un fund de trăsură de gală, pentru care în- 
treaga ei făptură, grasă şi afinată, ascunsă în faldurile 
largi ale unei rochii cenuşii, era făcută. încărunţind şi ea, 
pe o față lată şi plină cu un veşnic surîs, congestionata 
regină plutea totuşi cu privirea atît de deosebită şi cu 


252 


atît mai împrăştiată şi mai puţin sigură decît a soțului 
său. De curînd începuse să se afle prin mica lume româ- 
nească de numele ei de scriitoare: Carmen Sylva. Toţi 
cei care nutreau nădejdea vreunui cîştig — profesoraşi 
de tot felul şi iarăşi gazetăraşi abili — dădeau buzna la 
neprecupeţite laude în jurul regalei literaturi dulcege, 
cu eroine despletite şi lălîi. Pentru ființe însă cum era 
coana Miţa, lucrul acesta avea ceva tulbure şi ciudat. 
Numele nu o lămurea cu nimic, iar îndeletnicirea, şi mai 
puţin. Din cîte ştia despre regină, coana Miţa aflase nu- 
mai că a fost o mamă nefericită, pierzîndu-şi fetița. Şi 
simțea că dacă n-ar fi acest Carmen Sylva, pe care nu-l 
înţelegea şi care se aşeza oarecum supărător. între ea şi 
regină, dragostea şi pornirea ei de mamă şi-ar fi găsit 
mai iute drumul înspre făptura aceasta. Dar aşa, rămiî- 
nea rece şi n-o putea iubi. Nu înțelegea cum, după atîţia 
ani chiar, Elisabeta şi-a găsit mîngîierea. în orice caz, ar 
fi voit să ştie mai multe despre ea, să o asculte vorbind, 
povestind, pentru că poate, în cele din urmă, regina tot 
nu s-a mîngîiat, ci numai pare astfel! în felul acesta a 
gîndit coana Miţa. Amelica privea departe, fără gînduri 
prea mari. Doar firea ei invidioasă, neştiind să lămu- 
rească bine ce şi cui i se cade sau nu, simţea un fel de 
neplăcere personală în golul şi tăcerea pe care o clipă so- 
lemnă o face în jurul a două fiinţe obişnuite. Fata nu se 
pricepea să lege cu nimic maiestatea, puterea şi frumu- 
sețea ei. Frică nu îi putea fi, pentru că se ştia sigur 
ocrotită în viaţă de tatăl ei. Regalitatea, în lumea ei de 
pizme timpurii, de eresuri şi de îndeletniciri mărunte, 
nu avea încă nici un cuprins. Lipsa ei de emoție faţă de 
trecut şi de strălucirea măreției, făcută din încăpăţîna- 
rea unei timidităţi ce-i spunea să nu se sperie şi să nu 
admire nimic pentru a nu pierde ceva din mîndria ei 
rău înţeleasă, o închidea încă în anii tineri într-o tristă 
şi dureroasă neputinţă de a se aprinde, de a crede şi de 
a iubi. Şi poate lipsurile acestea, fără să ştie şi fără să 
vrea, o puneau pe Amelica pe drumul cel bun faţă de 
găunoasa solemnitate a regalității. Dar în nici un fel ea 
nu se pricepea să folosească drumul acesta. Iar întrucît 
îl privea pe Urmatecu, care măsurase în viață scarți mă- 
rimilor şi a puterii şi care, tulbure, simţea şi o mîndrie 


253 


naţională fără cunoaşteri, pentru că nu avea de unde să 
le aibă, dar cu o bucurie de fireturi şi de înaltă rînduială, 
perechea regală şi regele îndeosebi aduceau curiozitate şi 
nădejdi, mai ales pentru urcuşul vieţii, luat de-acum îna- 
inte şi pentru totdeauna. Fără să vrea, Urmatecu îşi aduse 
aminte de tablourile  decolorate de soare de deasupra 
biroului său murdar şi scobit cu briceagul de la arhivă: 
Carol I, regele României, şi regina Elisabeta, regina Româ- 
niei. Pentru el, totdeauna portretele astea n-au fost decît 
lucruri : ca dulapul cu dosare şi ca o hartă a țării, spân- 
zurată pe un alt perete. Astăzi, însă, era ca şi cum s-ar fi 
intîlnit cu România însăşi şi cu toate grefele ei deodată. 
Regele şi puterea lui, purtată şi arătată în galoane ce 
urcau sus pe braţ, îi înlesneau lui Urmatecu să înţeleagă 
şi să vadă Statul, pe care îl credea făcut pentru el şi pen- 
tru alţii ca el. în alt fel, Urmatecu ar fi trebuit să facă un 
efort şi poate tot n-ar fi înţeles şi n-ar fi izbutit să vadă 
lămurit. Dar orieit ar fi fost de pregătit din experienţa 
vieţii, altfel făcută decît de coana Miţa şi Amelica, pentru 
întrevederea cu perechea regală, Iancu Urmatecu se simţea 
acum zguduit, luă măsurile acestea tainice, ascunse în 
adîncul sufletului său, zguduit din tot ce-şi făgăduia în 
urcuşul acesta spre rege şi regalitate, din tot ce putea 
poate cîndva să-i crească o mai cuprinzătoare chiverni- 
seală. Căci, cu tot entuziasmul său, lancu Urmatecu nu 
fusese părăsit nici o clipă de un robust simţ al realităţilor, 
care-i spunea că şi regele e un om cu gînd de agonisită şi 
că, după cîte a auzit, nu dispreţuieşte o afacere bună şi 
încă pe un priceput om de afaceri. 

Trecerea regelui şi a reginei a fost scurtă. Au făcut 
cerc şi au. strîns cîteva mîini. Apoi valul mulțimii a în- 
ceput să se mişte, depărtând pe stăpînii palatului într-un 
loc împrejmuit de miniştri, pe unde nici Urmatecu, nici 
cucoanele nu îndrăzneau să treacă. Muzicile, după obiş- 
nuitul Trăiască regele la intrarea suveranilor, acum în- 
cepură unele arii de dans. Ofiţeri politicoşi împărțeau car- 
netele de bal doamnelor şi domnişoarelor, şi cel dintîi ră- 
sună marele vals al lui Johann Strauss, Dunărea albastră. 
Perechile în vîrteje goleau mijlocul sălii. Doamnele mai 
ales se înşirau pe scaunele poleite şi uşoare, îmbrăcate în 


254 


mătase vişinie, ce se întindeau nesfârşite pe laturile cu- 
prinzătoarei încăperi. Balul începuse. 

Coana Miţa şi Amelica, numai ochi, şedeau alături, 
cu sentimentul unei părăsiri, cînd, deodată, ofiţerul care 
i-a dat brațul Amelicăi la sosire veni, se prezentă şi 
ceru favoarea unui vals. Era poate singurul lucru de 
la şcoală pe care Amelica îl învățase cu patimă: să 
danseze. Şi, într-adevăr, era uşoară şi nu era lipsită 
de o anumită graţie. Cu un bărbat însă nu  dansase 
niciodată. Şi nu i s-a părut nici mai ciudat, nici mai 
plăcut. De data aceasta a văzut încă o dată sala, în 
toate colţurile ei, i-a văzut pe toţi cei care nu dansau, 
pe toţi care stăteau de vorbă, din fuga învolburată a 
valsului. Cînd s-a reîntors, respira iute, cu buzele între- 
deschise, purtînd o oboseală plăcută în întreaga fiinţă. 
Coana Miţa o privi cu drag şi cu un zîmbet. Simţea 
că o bucurie de tinereţe începe să o prindă pe fiica ei. 
îi potrivi cîteva bucle, îi făcu vînt cu batista şi, fericită, 
aşteptă mai departe. In pauză se mai simţea parcă 
încă vibrarea muzicii tăcute şi a veseliei aprinse. Mai' 
tîrziu începură şi murmurele acelor nesfârşite convorbiri 
ce se leagă pretutindeni într-o mare sală de bal. Regele 
şi regina s-au retras, lăsînd palatul acestor bucurii cu- 
viincioase. 

Şi nu începuse încă bine o polcă, tot a lui Johann 
Strauss, pe compoziţiile căruia dansa întreaga Europă, 
de la curţi fastuoase pînă la petreceri populare, cînd 
acelaşi ofiţer, cu un nume spus în pripă, că nici n-a 
fost bine înţeles de doamne, se înfăţişă iarăşi, de data 
aceasta însoţit de un tînăr mărunt, grăsuţ, negricios, cu 
un păr des, crescut stufos pe tîmple, şi o frunte scundă, 
cu o privire vioaie şi cercetătoare, îmbrăcat într-un frac 
bine croit. Ofiţerul, politicos, îl prezentă mamei şi fiicei: 

— îmi daţi voie, doamnă... domnişoară... d-l procuror 
Hangiu ! spuse el şi, înclinîndu-se, plecă. 

Noul-venit sărută curtenitor mîinile şi invită pe 
Amelica la dans. Perechea se pierdu în învălmăşeala 
sălii. 

Alexandru Hangiu era o podoabă a magistraturii. La 
treizeci de ani, puţin după întoarcerea de la Paris de 
la studii, ajunsese procuror, fiind foarte prețuit atît 


255 


pentru cunoştinţele sale, cît şi pentru cinstea şi inte- 
gritatea sa. Fiu al unui profesor de la Focşani, el moş- 
tenise de la tatăl său, o dată cu o mică avere, ce-l 
punea la adăpost de toate nevoile, şi un simţ deosebit 
al datoriei, şi o meticuloasă conştiinţă, atît în meserie, 
cît şi în viaţă. Deşi tînăr, ducea o viaţă ordonată, poate 
puţin lipsită de entuziasm şi de fantezie, împărţită sever 
după un anumit program şi avînd regularitatea unei 
existenţe de pensionar. Putea fi văzut mereu la aceleaşi 
ore în aceleaşi locuri, plimbîndu-se singur sau în tovă- 
răşia unor domni mai în vîrsta, pe care îi căuta. Lucra 
şi acasă : citea, nota, se informa. Era harnic şi pasionat 
de meseria lui. lubea dreptul, credea în el, şi, uşor, îşi 
întindea şi asupra vieţii politice şi sociale judecăţi 
încheiate pe priveliştile din jurul său, după un anumit 
tipar al profesiunii şi după firea sa bănuitoare şi ambi- 
țioasă. Purta, însă, cu aceeaşi uşurinţă şi unele idei pre- 
concepute. De pildă, ura Bucureştii, cu o veche teamă 
şi neînțelegere de provincial, moştenite şi păstrate întregi, 
fără posibilitate sau gînd de revizuire. Se ferea să 
curroască oameni şi nu primea să intre decît foarte rar 
în cercuri bine cunoscute, de unde era sigur că a doua 
zi nimeni nu va veni să-i ceară ceva. Dansul şi-l îngă- 
duia ca pe o obligaţie socială, fireşte, numai în anumite 
locuri şi cu anumite persoane. Nu i se cunoscuse nicio- 
dată o legătură sau o întîmplare cu o femeie. împodobit 
astfel cu toate prevederile şi toate virtuțile, nu se putea 
ca procurorul Hangiu să nu fie şi strîngător. După cum 
îşi împărțea viața, îşi împărțea şi banii, pe luni şi pe zile. 
Iar din economii, cu care se deprinsese de mult, călătorea. 
Era un obicei luat încă din timpul învăţăturii de lâ 
Paris. Atunci, oprindu-se în multe oraşe străine, l-â 
cunoscut, la Viena, pe Bubi Barbu prin cafenelele stu- 
denţeşti, pe cînd tînărul baron îşi făcea ucenicia teoriilor 
înaintate. Deşi erau complet deosebiți ca fire, ei s-au 
împrietenit, Hangiu nedtspreţuind un titlu şi o trecere 
la noul său prieten. în ţară s-au mai întîlnit de cîteva 
ori, iar acum, în urmă, de cînd Bubi avea un fel de 
cămin al lui, unde cu plăcere poftea cîte un prieten, 
procurorul mergea cîteodată să-l vadă, ţinîndu-se însă 
într-o rece şi puţin cordială depărtare atît de Jurubiţa, 


256 


cît şi de Gună Licureanu, al cărui fel zvăpăiat de a fi 
risipitor, a cărui lipsă de greutate în vorbă şi, mai ales, 
a cărui lipsă de lecturi îl supărau. 

La balul de la palat, Hangiu a stat şi a chibzuit 
îndelung alegerea  dansatoarelor. Amelica i-a plăcut 
de la început, cu aerul ei încruntat, cu lipsa ei da 
veselie pentru vîrsta "pe care o arăta, cu seriozitatea şi 
stîngăcia mamei sale, ce părea mai mult severitate, 
văzută de departe, în puţinătatea gesturilor. Apoi a 
observat şi vizita pe care, în colţul lor, le-a făcut-o 
ministrul de justiţie. Şi, fireşte, cu toată integritatea lui, 
tînărul procuror nu dispreţuia o relaţie sigură. Pe Iancu 
nu-l cunoştea. L-a bănuit a fi tatăl şi soţul, dar îl 
credea cu totul altceva decît ceea ce era. Procurorul 
Hangiu acum se pornise tocmai la un dans, la care se 
cerea şi pricepere şi mai ales tinerească voie bună; de 
aceeaj acest observator socotit  greşise. Dansa greu, 
încurcînd paşii, călcîndu-şi de multe ori, pripit, dansa- 
toarea. Neplăcerea pe care orice alt tînăr ar fi avut-o 
atunci, pe: el nu l-a tulburat. Vedea că nu ştie bine polca. 
Asta nu făcea nimic ! Dacă nu ştie, o să înveţe. Şi foarte 
atent, Hangiu era cu gîndul numai la picioare, căutînd 
să le potrivească după mersul muzicii. Au fost la început 
una din acele perechi triste şi stîngace, din care fiecare 
dansator urcă tocmai cînd celalt coboară. Cu încetul 
însă, şi mai ales prin silințele şi  mlădierile Amelicăi, 
au intrat în şuvoiul muzicii ca într-o apă, care i-a luat 
cu ea". De vorbit, au vorbit puţin. Tînărul a întrebat-o 
dacă e bucureşteancă, şi fata a răspuns da; apoi, dacă 
a fost la Paris. Fata i-a răspuns că nu, dar că ar vrea 
să se ducă. Hangiu i-a mărturisit că, de cîte ori va 
putea, se va reîntoarce în acest oraş minunat! Apoi au 
tăcut, şi polca s-a isprăvit. La cadril, procurorul iarăşi 
a apărut. De data aceasta lucrurile au mers mult mai 
bine. Executa precis şi tăcut figurile, lăsînd să se vadă 
că pentru el e mai important să nu iasă din rînd decît 
să-i facă plăcere dansul. Cînd muzica a tăcut, el a con- 
dus-o pe Amelica la locul ei, s-a înclinat fără o vorbă, 
si balul s-a sfîrşit. Tîrziu, după ce şi-a petrecut toată 
vremea la bufet, Urmatecu a venit să-şi ia soţia şi fiica. 
La ieşirea de la palat, ninsoarea se schimbase în vifor. 


257 
j7 _ Sfîrşit de veac în Bucureşti 


Au străbătut cu greu pînă acasă, unde seara s-a încheiat 
totuşi cu o masă de noapte intimă, la care toţi poves- 
teau despre cele văzute lui Mili, lui Mali, lui Schwei- 
ckert. După ce a vorbit despre vinurile şi mîncările 
privite mai mult decît gustate, Urmatecu întrebă într-» 
doară 

— Cu cine ai dansat, Amelico * 

Fata a răspuns iute, fără umbra de amintire păstrată 
pentru ea 

— Cu un procuror. 

— Cu un procuror ? făcu Iancu mirat. Cum 11 cheamă? 

— Mi se pare Hangiu, din cîte am auzitj răspuns» 
pentru fată, mama ei. 

— Hangiu !... Hangiu ! făcu Iancu de vreo cîteva ori. 
Nu-l cunosc ! Trebuie să fie din băieţii ăştia tineri, veniţi 
de curînd. 

Şi Urmatecu trecu mai departe, şi iarăşi vorbi despre 
rege, despre felul cum nu dă decît un deget, în treacăt, 
celor din jurul său. Schweickert ascultă îndelung. în 
cele din urmă, nemaiputîndu-se stăpîni, zise, puțin cam 
apăsat: 

— împăratul nostru n-ar face asta, pentru că ne 
cunoaşte ! 

Urmatecu, jignit, se aprinse. Schweickert insistă şi 
Iancu se înflăcăra. Devotamentul lui era tînăr, ce e 
drept, dar un patriotism abia trezit şi o mîndrie făcuta 
din gîndul a tot ce ar mai avea de dobîndit şi dintot 
ce  întilnise în ultimele zile — palat, miniştri, ofiţeri, 
decoraţii şi putere — îi dădeau o mulţumire şi o aprin- 
dere de român şi de bucureştean care nu îngăduiau nici 
o observaţie din gura unui străin mai ales! 

O dată cu starea cea nouă, multe lucruri au trebuit 
sa se schimbe. Chipuri mai vechi şi obişnuite în casa lui 
Urmatecu, rude chiar, au început să vie din ce în ce 
mai rar. Mesele erau tot atît de bogate, la fel de întinse 
oricînd pentru musafiri, dar pentru alţii. Celor vechi Ii 
se şoptea cîteodată, dacă nu înțelegeau, că nu mai sînt 
locuri, că ei sînt de-ai casei şi că sînt bineveniţi, dar 
în alte zile. Cei de-acum erau magistrați, bancheri, 
avocaţi şi cîteodată cîțiva parlamentari. Vechile slugi 
s-au schimbat si ele, ca si felul de a senă. Servitoarele 


' 


258 


nu mai umblau în papuci şi legate la cap, ci- in rochii 
negre, cu şorțuri albe; coana Miţa nu mai împărțea 
mîncarea la toată lumea, ci se servea fiecare pe rînd, 
Iar cafeaua nu se mai bea printre firimiturile de pîine 
şi furculițele uitate pe masă, cu sosuri sleite în dinți, 
ci se lua în odaia turcească, mobilată cu divane joase, 
cu covoare, cu mese scumpe bătute cu fildeş, unde stră- 
juiau prin colțuri narghilele înalte, cu şleaul încolăcit 
de-a lungul gîtului. Schimbarea aceasta, în cîteva săp- 
tămîni numai, o adusese mamzel Helene, de care s-a 
simțit mare nevoie încă din primele zile. Mamzel Helene 
era franțuzoaică, purtată cu cîțiva ani în urmă pînă la 
Bucureşti de toanele zburdalnice ale inimii. Unul din 
nenumărații români care au învățat în tinerețea lor la 
Paris să deosebească un tablou de un altul, să asculte 
o muzică, să citească o carte şi să iubească o femeie 
si care, după întoarcerea în țară, trebuia să le uite pe 
toate pentru a se face om serios, păstrînd numai o 
meserie care îi îngreunează tot mai mult trupul şi 
mintea, a prelungit cu o îndrăzneală mai mare decît 
a celorlalți tovarăşi de străinătate visul său inutil şi 
a luat-o cu el pe mamzel Helene. Fireşte că, odată aci, 
femeia n-a mai putut să lupte cu părinții băiatului, cu 
grija multor hectare din Oltenia şi cu fata unor vecini 
de moşie, care era hotărîtă să ajungă nevastă pentru 
că avea parale şi n-avea trecut. Şi mamzel Helene k 
rămas în țară să dea lecții de limba franceză, mai întîi 
la cîte un pension, apoi prin familii. De la nişte noi 
prieteni, funcționari la Curtea de Conturi, Urmatecu a 
aflat de ea. Şi s-a gîndit că, oricum franțuzoaica asta 
trebuie să ştie mai multe decît coana Miţa în tîlcul şi 
rînduiala mai subţire a casei şi că nu e rău să o ia 
la ei, Amelica avînd cu cine să mai vorbească franţu- 
zeşte, mai cu seamă acum, în preajma măritişului. Iubi- 
rea care a tulburat-o pe mamzel Helene i-a sfărîmat 
viaţa foarte devreme, să fi avut douăzeci de ani, astfel 
că acum, femeie nici măcar de treizeci, îşi purta o tinereţe 
în plinul ei. Era una din acele femei care dogoresc de 
cum le întîlneşti; te loveşte din întreaga lor fiinţă o 
căldură ca dintr-o gură de cuptor. înaltă, bine făcută, 
blondă, cu o gură cărnoasă şi ochii verzi, umbriţi de 


259 
17% 


gene dese şi negre, cu un sîn bogat, cu mîinile albe 
şi degetele subţiri, cu un picior mic, frumos îmbrăcată 
şi cu gust, ea avea o înfăţişare elegantă şi ispititoare. 
Vorbea o românească destul de limpede, cu un puternic 
accent, şi era de o mare blîndeţe şi sfiiciune. Cu Amelica 
nu izbutise să se împrietenească, dar nici nu se certa. 
Era răsplătită numai cu tăceri sau repetări înciudate de 
cuvinte de cîte ori o corecta într-o pronunțare greşită, 
sau în construcţia unei fraze. Urmatecu, pentru a acoperi 
cît mai bine ispita şi pofta pe care i le aducea femeia 
aceasta cuminte, se silea să se poarte politicos şi cu 
nepăsare. Ceea ce nu-l împiedica să o privească lung 
şi stăruitor cînd trecea prin casă şi să-i ceară prea multe 
şi prea dese servicii, pe care femeia i le făcea cu graţie, 
cu bucurie şi cu acel „o0ui, monsieur", care îi plăcea 
lui Iancu atît de mult. De vreme ce multe şi importante 
împrejurări i-au ţinut la Bucureşti în iarna aceasta, fără 
să aibă vremea să se abată pe la conacul de la Bălă- 
şoieni de cînd au cumpărat moşia, deşi vremea nu era 
prielnică, au hotărît totuşi să plece la ţară. Un dezgheţ 
timpuriu desfundase şoselele, care nu mai erau de sanie 
şi doar cu greu de trăsură. Drumul nefiind însă prea lung, 
au rămas la hotărârea lor. In două trăsuri trebuiau să 
meargă Iancu, soţia şi fiica lui, mamzel Helene şi 
Păuna, pe care coana Miţa, cu consimțămîntul lui Iancu, 
a luat-o de la domniţă. Plănuia să o lase femeie de în- 
„credere la conac, şi deocamdată, pînă la vremea munci- 
lor, un fel de administratoare a curţii. 

Au ieşit din Bucureşti spre Ciorogîrla. Şanţurile erau 
pline încă de zăpadă murdară, iar şoseaua, acoperită cu 
noroi pînă la scara trăsurii. Pe cîmp, omătul întins se 
rupea în pete de pămînt negru şi mustos. Cerul era trist 
acoperit cu un nour, mai negru înspre răsărit, ca un 
fum.  Ciorile,  puzderii, croncăneau şi cereau zăpadă, 
întîrziind îndrăzneţe pînă sub pasul cailor. Satele erau 
închise ; oamenii, puţini. Cînd au fost să treacă Argeşul, 
s-au oprit. In lunca rîului bătea un vînt ascuţit, lovind 
sălciile uscate în crengile lor. Podul nesigur era şubred 
şi au trebuit să coboare vizitii să ia caii de căpestre. 
O dată trecută apa, drumul se netezea. Şi după o vale 


260 


şi o cotitură prin sat, au urcat drept pe un dîmb, pe 
creasta căruia se afla conacul. în fața porţilor au trebuit 
să dea gură mare, să vină logofătul. Dulăii curţii s-au 
trezit şi ei. Zvonul s-a dus în sat, din casă în casă, 
ba purtat de cei ce se găseau la curte, ba de oamenii 
întîlniţi pe drum şi care cu greu îşi scoteau căciula. 

— A venit boierul ăl nou! năvăli cu gura plină la 
ai ei Sultănica, o fată subţirică şi sprintenă. 

— A venit, veni-i-ar numele şi ăstuia! că n-o să ne 
ia de la umbră să ne pună la soare... îi răspunse un glas 
gros şi amarnic. 

Era taică-său, Voicu Strapalea, care bolea pe cuptor 
de ani de zile, cu şalele rupte în bătăi. Cu trei-patru 
ani în urmă se răsculase şi el şi l-au răpus. Acum 
zăcea, şi toată nădejdea lui scapără în ochii aprinşi cu 
care îşi urmărea fiul la treburi şi la vorbă, pe Manea, 
un flăcăiandru. Şi în sat mai erau şi alţii ca el. Urma- 
tecu mai fusese de vreo cîteva ori la Bălăşoieni, pe 
vremea cînd moşia era încă a baronului. Pe oameni însă 
nu-i ştia şi nici nu-l mîna vreun imbold înspre ei. Casa 
şi bunurile îl atrăgeau acum. Cunoştea din încăperi 
numai prima odaie pe stîngă, unde avea administraţia. 
In restul casei, nu intrase niciodată. Şi ceea ce n-a făcut 
atunci făcea acum, cu greutate şi importanţă, ca stăpîn, 
întovărăşit de întreaga familie. 

Conacul era foarte vechi, dar bine clădit. în grosi- 
mea zidurilor, un om în toată firea putea sta bine pe 
pervazul ferestrelor. Odăi mari, cu un miros greu şi 
stătut de mucegai şi de praf, se deschideau una din cea- 
laltă. De jur împrejurul casei era o livadă de pruni, acum 
îngheţată şi acoperită încă de zăpadă. Din fund, de la 
cele cinci ferestre zăbrelite ale sufrageriei încăpătoare, 
ochiul fugea în vale, peste butuci de vie îngropată, pînă 
la heleşteul acoperit în mohoreala aceasta de ianuarie 
cu o faţă de plumb. Lucruri bune şi de preţ îmbătrâneau 
pretutindeni, uitate în casa aceasta închisă şi neumblată. 
Demult, conaculde la Bălăşoieni fusese locul începutului 
de dragoste dintre conu Barbu şi domniţă, după ce s-au 
întîlnit si s-au întors împreună de la Viena. O vară 
întreagă'îndrăgostiţii de atunci au petrecut-o aci. Şi se 
mai vorbea încă şi acum, printre bătrânele curţii, de 


261 


luntrea domniţei, pe care i-o făcuse iubitul ei. Li se 
păruse ţăranilor o minune, de vreme ce n-au uitat-o. 
După treizeci de ani, noii vizitatori au mai putut-o 
vedea fotografiată de baron şi spînzurată în iatacul de 
odinioară al prinţesei Natalia. Era o barcă pescărească, 
lungă şi foarte lată, ca un bac, pe care un fel de cort 
înalt, făcut din mătăsuri învoalte, îmbia la dragoste şi 
la odihnă, în liniştea din mijlocul apelor, unde luntrea 
putea fi legată. Pe tot cuprinsul ei, lăzi mari, împodobite, 
purtau flori şi trandafiri. Tot ceea ce trebuia pentru o 
viaţă tihnită de cîteva zile se afla pe această luntre ciu- 
dată, din care acum nu mai rămăsese nici urmă. Părăsită, 
ca întreaga moşie, dealtfel, putrezise cu încetul şi o 
înghiţise heleşteul. Se vedea, după lucrurile din odaia 
domniţei mai ales, că moşia n-a fost uitată din oboseală 
sau din deprinderi ce se desfăceau, ci a fost părăsită 
deodată. S-a întîmplat ceva, de bună seamă, care, prin 
lucruri, a tăiat timpul şi l-a ţinut în loc. Poate o mare, 
poate cea dintîi scenă de gelozie a baronului! 

în sertarele mobilelor de nuc greu, în care acum 
scotoceau cu degete grăbite Amelica şi mamzel Helene, 
se mai găseau ace de păr ruginite, trezite sticle de par- 
fum, funde, bucle, foarfece fine, şi rîncede cutii de dre- 
suri decolorate, lăsate de o femeie care într-o bună zi 
a plecat să se reîntoarcă şi nu s-a mai întors. Tinerele 
femei căutau cu pasiune. Chiar Amelica era cuprinsă de 
o curiozitate şi o aprindere neobişnuite. De cum au 
intrat şi au dat la o parte perdelele grele, reînviind apele 
oglinzilor, aburite de praf şi de ani, ele au simţit viața 
aceasta de dragoste împietrită aci. Mamzel Helene des- 
coperea neîncetat alte noutăţi. 

— Tiens! Voilă, mademoiselle! se minuna ea la 
fiecare lucru. 

Şi erau şi foarte mult cărți. Poeți mai ales ; francezi 
şi germani. Meditaţiile lui Lamartine se găseau însem- 
nate în multe locuri cu acul sau cu unghia, pe hîrtia 
ruptă aproape, iar între filele volumului, două traduceri, 
în româneşte, din Le lac, de mîna domniței. Una era 
o copie după Eliade Răduleseu. Cealaltă, o trudă perso- 
nală. Pe fila îngălbenită, scrisă ascuțit şi înalt de aceeaşi 
mînă care mai tîrziu avea să trimită multe bilețele cu 


262 


neîncetate cereri, poezia purta într-un colț un fel de 
închinare : ,„,Barbule, pentru tine am încercat! Natalia. 
Iulie, 1864." Scuza aceasta sfioasă şi delicată, alături 
de poezia care sigur îi era cea mai dragă, o înfăţişa 
pe domniţă aşa cum era şi acum şi cum rămăsese din 
marele său an de fericire, aci, în casa înstrăinată, cu 
sufletul ei cu tot. 

Celelalte camere se păstrau la fel, cu puşti şi săbii 
atîrnate pe pereţi, în fosta camera a lui conu Barbu; 
cu dulapurile din sufragerie înţesate de farfurii şi de 
pahare, numai bune de întrebuințat; cu pod vechi din 
birne groase de stejar, în care mai erau lăzi înalte 
pline de lucruri uitate chiar de o spiţă mai veche decît 
a lui conu Barbu. Era acolo încă un amestec zdrenţuit 
de antereie, de işlice, de meşi şi de hamuri uşoare, de 
şei din piele de căprioară, de tacîmuri, şi de scris, şi de 
purtat la brîu, cu loc pentru cerneală de boz şi penele 
de gîscă ; de cobze sparte, cu corzi plesnite, de marame şi 
de scurteici. Sigur că nu mai era nici o minte de om 
să-şi mai fi adus aminte de ele... 

Noaptea de iarnă se lăsa iute şi vînătă peste conacul 
de la Bălăşoieni, unde, după atîţia ani, se aprindeau 
iarăşi luminile. Coşuri de coceni aduceau un miros de 
patul în jurul sobelor, în care flăcările se luptau cu un 
frig înţelenit. Odăile mari, de multă vreme nelocuite, 
se încălzeau cu greu. Pînă la cină, coana Miţa cercetase 
şi rînduise toate colţurile, dindu-le în primirea Păunii. 
Argaţii tăcuţi şi femeile de la păsări şi de la putineie 
ascultau şi priveau, fără mirare, fără părere de rău şi 
fără bucurie, cu o mînă pe burtă şi alta proptită în cot 
şi cu palma pe gură. Numai din cînd în cînd cîte una, 
obidită de cine ştie ce durere de acasă, afurisea mormăit 
şi trecutul cu oamenii lui, şi viitorul cu ăştia de acum, 
care mai buni nu erau şi nu se uitau la ele şi nu le 
întrebau mai mult decît pe laviţe şi pe scaune. 


Urmatecu se închisese cu logofătul, să vadă ultimele 
socoteli. Era vesel. Golise singur înainte de masă o sticlă 
de vin. 

Noii stăpîni au cinat cu ceea ce s-a găsit prin oră- 
tăniile curţii si în beciul administraţiei. Au stat sub o 


263 


lampă mare, aprinsă tîrziu. Toţi mîncau tăcuţi, fiecare 
furat în felul său de casa aceasta! Din politeţe, dar şi 
din nevoie de a întovărăşi cu vorbe o privire fățişă, 
Urmatecu prins pînă atunci de mîinile albe ale lui 
mamzel Helene, îi spuse: 

— Iţi place aici, la noi, madmoazel? 

Femeia răspunse iute, cu un zîmbet care să ierte 
neatenţia ei, căci venea de foarte departe: 

— E foarte frumos, foarte frumos... romantic! 

— Ei vezi ? aşa ! adăugă Iancu. Dacă-ţi place atît de 
mult, n-ai decît să vii mai des! 

Şi o privi drept în ochi, cu înțeles, şi apoi îi turnă 
un vin gălbui şi parfumat, sfătuind-o să-l bea curat, 
pentru ca să-i simtă aroma. Apoi începu să-i povestească 
ce are de gînd să facă din moşia asta înainte de a o 
da de zestre Amelicăi. Hotărîrea lui astfel mărturisită 
a încîntat iarăşi pe fiică şi soţie, adormind orice bănuieli. 
Tot ceea ce ar mai îi putut să pară curios, de-acum încolo 
cele două femei n-au mai vrut să vadă şi mai ales să 
răstălmăceasă, dînd totul pe seama firii cu toane a lui 
Iancu. La adăpostul acestui vicleşug, la o masă ce se 
prelungea şi de la care coana Miţa se ridica adeseori 
după cîte o rînduială, iar Amelica fugise iar, cu o indis- 
creţie ce creştea în plăcerile ei nouă, să caute mai departe 
prin sertare, Urmatecu vorbea numai pentru mamzel 
Helene. Nu se ferise, în împletirea cuvintelor, să-i spună 
în cele din urmă că-i cunoaşte întreaga poveste de 
dragoste. Nu uitase să-şi mărturisească gîndul despre 
fostul iubit al femeii, pe care îl cunoştea, de asemeni, 
şi acum ocolea, mereu cu aceleaşi propuneri, cu aceleaşi 
vorbe, un singur fapt, stăruind, aproape rugîndu-se: să 
rămînă cît mai mult la ei! Vorbea de veselia casei, de 
strălucirea lucrurilor, de mersul plăcut al vremii de la 
venirea ei. Era adevărat că femeia asta, făcută să-i aţiţe 
poftele, aducea cu ea în acelaşi timp şi o eleganţă de 
cucoană adevărată, după care Iancu rîvnea de atîta 
timp. Se nimerise ca acum, la vîrsta la care poftele i 
s-au încărcat şi de gusturi ce-au luat cu ele pe drum, 
din zile trăite, şi alte subţirimi, mamzel Helene să cores- 
pundă în totul năzuinţelor, plăcerilor şi mîndriilor lui 
Iancu Urmatecu. O dată cu ispita aceasta, intrase în el 


264 


—- lucru nemaiîntîmplat — aproape şi un fel de dragoste, 
aşa şi-o lămurea singur, adică un fel de gînd ce-î 
mulțumea dinainte nu numai în întîmplările întrevăzute 
cu franţuzoaica asta plină şi frumoasă, ci şi în prietenia, 
mîngîierea şi ceasurile lungi şi tihnite petrecute în 
tovărăşia ei. Şi această dorință venea la Iancu cu o 
nerăbdare ce ar fi putut să-l împingă înspre multe gre- 
şeli şi mai ales cu o dărnicie de care nu s-ar fi crezut 
niciodată în stare. Din cuvintele lui calde, acum se 
oprise o clipă şi privea în jurul său, căutînd pretutindeni, 
în casa pe care nu o cunoştea încă, ceva ce-ar putea 
dărui lui mamzel Helene. Simţea această nevoie! Era 
încurcat, nu vedea bine şi tot ce îi sta împrejur nu se 
lega în nici un fel nici cu dorinţa lui, nici cu posibi- 
litatea unui dar, care să însemne tocmai cît trebuia. 
De aceea, omul, ca şi cum ar fi întrerupt pentru o clipă 
o poveste între doi prieteni, îndrăzni să acopere şi să 
mîngîie prelung mîna femeii, întinsă, în bătaia luminii, 
pe masă. Mamzel Helene era furată şi ea de gînduri, 
cu capul plecat, ascultînd poate aci, poate mai departe. 
Apoi lancu s-a ridicat greoi, după ce au rămas numai ei 
doi în încăpere, şi sa îndreptat înspre bufetul adînc de 
nuc, unde, din mulţimea sticlăriilor vechi, a găsit, în cele 
din urmă, umbînd cu stîngăcie, un şir de pahare mari, 
potire aproape, aşa cum nu se mai vedeau şi cum nu 
se mai făceau. Erau atît de mari, încît ar fi putut sluji 
pentru flori. Erau frumos împodobite, pe cleştarul masiv 
şi curat, de vîrteje şi desene scrise într-o pulbere albă 
şi zgrunțuroasă, ca un nisip; iar piciorul şi buza, încer- 
cuite de o poleială, din care un aur bun şi curat strălu- 
cea. Ape trandafirii, în lumina lămpii, dădeau gingăşii de 
piersică sticlei şlefuite şi grele. Iancu luă un pahar din 
rîndul cel mai ascuns, îl şterse, îl clăti, apoi, turnînd pînă 
la jumătate vin, îl dădu lui mamzel Helene, să închine. 
Ridică şi el paharul său. 


— Bine ai venit la noi, domnişoară ! zise. Păstrează-l 
şi să-ţi fie cu noroc 1 

Mamzel Helene zîmbi, mulțumi şi bău. Apoi rămase 
pe gînduri mîngîind în palme cleştarul acesta rotund, 
pe faţa căruia îşi plimba degetele distrase. 


265 


Nepăsarea şi lipsa din cameră a soţiei şi a fiicei sale 
li dăduseră lui Iancu prilejul acestei simple dar mari 
bucurii.. 

O singură ființă însă nu-l scăpase o clipă din ochit 
Păuna. 

încă de la sosire, Păuna văzuse privirile stăruitoare 
ale lui Urmatecu, ascultase rugămințţile lui de fiecare 
pas şi a stat pe cit a putut pe lîngă omul ce părea îndră- 
gostit şi cerea fel de fel de lucruri pentru ca să ascundă 
tot ce ar fi vrut să ceară, să facă şi să spună. După 
ce a servit la masă, Păuna a stăruit prin sufragerie. 
Iancu nici n-a luat-o în seamă. Apoi, deodată, a dispărut. 
Urmatecu şi mamzel Helene tocmai sorbiseră ultimul 
strop şi, cu' paharele ridicate, simțeau în jurul lor ea o 
învăluire caldă, adusă de vin şi de privirile stăruitoare, 
cînd fără să spună o vorbă, coana Miţa a intrat în 
odaie. Ea s-a dus drept la bufetul încă deschis, făcîn- 
du-se a căuta. Apoi se întoarse şi spuse fără nici o tre- 
murare în glas 

— S-a pierdut un pahar, lancule! Adineauri le-am 
numărat! 

Mamzel Helene roşi şi puse paharul pe masă. Urma- 
tecu s-a încruntat şi a răspuns hotărît 

— Ştiu ! L-am dăruit eu domnişoarei, de bună venire! 

Coana Miţa o măsură cu privirea de cîteva ori pe 
femeie, strînse din buze şi adăugă: 

— Bine, dacă l-ai dat dumneata! Că de vor începe 
aşa să piară lucrurile din casa asta, în care de-abia 
am intrat, nu mai rămînem cu nimic! 

Şi ieşi. După ea, se făcu nevăzută din prag şi Păuna, 
răsărită' acolo ca prin minune. De bună seamă, îşi 
minţise, cine ştie în ce fel, stăpîna. 

Mamzel Helene, fără să spună un cuvînt, împinse 
paharul pe faţa de masă înspre Iancu, în semn că nu-l 
mai poate primi. Şi ochii i se umplură de lacrimi. Omul 
se făcu roş de mînie, apoi o rugă frumos: 

— a-l! Te rog mult să-l iei! Nu mă cunoşti încă! 
In casa asta nu se face decît ce vreau eu. 

Şi punîndu-i-l în mînă cu de-a sila, plecă, scuturînd 
uşa, ca o furtună. 


26» 


A doua zi de dimineață, coana Miţa a spus. că, 
isprăvind cu tot ce avea de lucru, au prins-o grijile de 
casa de la Bucureşti, lăsată pe mîinile slugilor. De cu 
noaptea începuse iarăşi să viscolească : la început a bătut 
şi un crivăț puternic. Apoi a nins liniştit. Zăpada 
creştea, şi toate drumurile se acopereau. Iancu trebuia 
să mai rămînă cel puțin încă o zi la moşie. De aceea, 
de îndată după prînz, cucoanele au plecat, cu caii cei 
buni. Deşi mai era loc în fundul trăsurii şi deşi ningea 
des, chiar pe sub coşul lăsat, coana Miţa n-a primit-o 
pe mamzel Helene să stea lîngă ea şi Amelica. înghe- 
suită de coşuri, de damigene şi de pachete, femeia a 
trebuit să ia loc pe scăunel. Şi s-au dus, şi Păuna a 
rămas stăpînă la conac. Pînă la masa de seară nu l-a 
mai întîlnit pe Iancu şi nici n-a vrut să-l mai vadă. 
Au cinat în doi, în iatacul mai cald, Ia gura sobei. 
Urmatecu mînca tăcut şi grăbit. Păuna se răsfăța. în 
cele din urmă, ea căută să treacă lîngă el, şoptind ; 

— Nu-mi spui nimic? 

Omul se feri. Femeia insistă. Urmatecu, scuturînd 
brusc umerii, răspunse : 

— Dă la masă ce mai ai, deretică şi fă-mi patul că 
d-aia te-am adus ! 

Păuna abia putu să lege, nedumerită, aproape rugă- 
toare : 

— lancule ! 

Drept răspuns, el întinse piciorul şi-l aşeză greu pe 
genunchii ei. 

— Trage-mi cizmele, c-am să mă culc! şi începu să 
mişte nervos virful plin de noroi al cizmelor lui roşii» 
din piele groasă şi unsă. 

Păuna îi aruncă mînioasă şi cu seîrbă piciorul, care 
căzu ca un butuc pe podea. Apoi, ridicîndu-se, spuse 
iute 

— Iţi baţi joc de mine ? Ruşine să-ţi fie! Da' eu nu 
sînt bleaga ca nevastă-ta, asta s-o ştii! 

Iancu se ridică şi el cu greu. Aruncîndu-şi şervetul 
pe masă, zise răspicat şi tare: 

— Ei, femeie ! Bagă-ţi minţile-n cap cu cine vorbeşti! 

— Cu un porc! urlă femeia şi se trase cîţiva paşi 
înapoi. 


1 


26? 


Urmatecu ridică mîna, să dea. Se stăpîni însă şi îşi 
vărsă focul scrîşnind din dinţi şi scuipînd o înjurătură. 
Respiră adînc şi-şi aprinse o ţigară. O linişte se făcu. 
Păuna, văzînd că nimic din ce ar fi crezut nu se în- 
tâmplă, începu iarăşi 

— Faci pe grozavu acu, după ce te-ai văzut boier şi 
tu, aici, la moşie! Că nu se dumireau nici ţăranii, şi 
m-au întrebat ziua întreagă dacă e adevărat că e moşia 
ta. Se mirau şi ei, că doar pînă mai ieri te ştiau aler- 
gînd pentru stăpîn-tu! Şi ştii ce le-am spus? (Eu, asta, 
care-ţi vorbeşte acum!) Le-am spus: „E deştept foc, 
mă băieţi, conu Iancu, de l-a rămas într-o treabă de-a 
lor şi pe boieru ăl mare şi i-a luat moşia”. Cum m-ai 
adus, am şi început să te laud! Şi slavă Domnului, nu- 
mai eu ştiu cît am ascultat pe la uşi, cît am iscodit slu- 
gile, cît am tras cu ochiul pe după perdele şi cîte tălpi 
am tocit alergînd zi şi noapte să-ţi aduc de veste ce se 
mai petrece prin pofta domniţei şi în mintea bătrînului. 
Am pigulit pentru tine toate firimiturile, şi cînd ţi le 
dădeam, le şi vedeam cum se leagă şi cum îţi folosesc, 
că Păuna multe cusururi o fi avînd, dar proastă nu e! 
Aşa că, boierule, dacă nu ţi-e cu supărare, moşia astă aj 
agonisit-o şi cu ajutorul meu, ca şi cu multe alte vicle- 
şuguri. Că treabă curată n-a fost! Şi acum vrei să faci 
din fiica ta domnişoară şi să i-o dai de zestre ! Halal 
de domnişoară şi halal de boier ! 

Urmatecu se hotărîse să nu răspundă. De mult îl 
îngrijea agerimea Păunei. Şi în ultimul timp aproape 
că se caise de vreo cîteva ori că a pus-o chiar el acolo 
de unde multe vedea şi nu cu puţine putea să-l aibă 
la mînă. Astfel că în clipa în care coana Miţa s-a gîndit 
la Păuna să o mute la conac, femeie de încredere, Iancu 
a fost bun bucuros să o îndepărteze, scăpînd de ea de 
două ori: şi ca iscoadă primejdioasă, şi ca ibovnică ce 
începuse să-l obosească prin libertăţile pe care şi le lua. 
Urmatecu se trînti deci pe patul din care mai ieşea un 
miros de lînă veche şi de praf. îşi puse mîna sub căpătii, 
închise ochii şi se prefăcu că doarme. în realitate, voia 
să o lase pe Păuna să vorbească orice şi oricît, căutînd 
în felul acesta să afle ce ştie. Şi fără să-şi mărturisească, 
era în întîmplarea asta Şi una din bucuriile de totdeauna 


268 


ale lui Iancu, să vadă pe o femeie cum se frămînta pen- 
tru el, cum îl înjură de ciudă, cum nu poate să-i facă 
nimic, cum tot el rămîne cel mai tare, şi de toate să se 
veselească şi să petreacă. Păuna îl simţea că nu doarme 
şi că o ascultă. La început, cînd omul a ridicat mîna să 
o lovească, i se făcuse frică. Acum însă nu numai că i 
se păru că va putea să-i spună ce avea pe suflet, dar 
că, încercînd să-l facă pe Iancu să îndure o scenă mare 
de ocări, cu vremea ea va izbuti să-i treacă înainte, ce- 
rîndu-i şi obişnuindu-l cu ascultarea. Şi a încercat toate 
feţele sîcîielii.; la început a crezut că, lovit în cinstea lui, 
Urmatecu are să sară în sus. Şi nu s-a întîmplat nimic. 
A început apoi cu spoiala asta nouă, boierească, pe care 
lancu vrea să şi-o ia şi la care ţinea, şi omul nu s-a 
supărat. Era aproape sigură, după cum ştia că îi e de 
dragă fata, că vorbind-o de rău pe Amelica, tatăl ei se 
va mînia cumplit. Şi Iancu a tăcut şi s-a trîntit pe pat, 
prefăcîndu-se că doarme ! Sau era biruit, sau nu era des- 
tul, şi-a dat cu gîndul Păuna. Şi urmărindu-şi răzbuna- 
rea din gelozia ce o împinsese la atîtea de cînd sosise 
la Bălăşoieni, şi încercînd şi un început de stăpînire 
asupra lui Iancu, femeia nu se opri. Mai aminti, de pildă, 
de moartea lui Dorodan. îi povesti clevetirile slugilor şi 
ale multor din afară. îi spuse celui pornit să o asculte 
să nu creadă că lumea s-a liniştit cu bănuiala dacă l-a 
văzut la cimitir cu baronul şi dacă a vrut să [se] înţeleagă 
că el a încercat, într-un fel sau altul, să pedepsească 
un cîine. Dimpotrivă, toți cred şi acum că toate n-au 
fost decît chibzuite fapte şi socoteli, pentru ca să acopere 
adevărul. Unii spun chiar, zicea ea, că Urmatecu ştia qî 
o să vină Dorodan şi că, plecînd de acasă, s-a întors, 
fără să-l vadă nimeni, şi i-a dat drumul din lanţ dulău- 
lui. Alţii, continua Păuna, povesteau cum l-au-văzut chiar 
ei pe Urmatecu umblindu-i prin buzunare şi luîndu-i 
banii lui  Dorodan cînd l-au găsit fără cunoştinţă şi 
sfîşiat de cîine ; în sfîrşit, credeau cîţiva că dacă se va 
putea dovedi cu bătrîna damblagioaică de la fereastră, 
coana Tinca, faptul aproape sigur că lancu s-a întors 
şi a dat drumul cîinelui, Urmatecu ar putea fi tîrît în 
fața judecății şi că s-ar putea chiar alege cu cîţiva ani 
de ocnă ! Pe toate acestea Păuna le spunea iute, plim- 


269 


bîndu-se prin casă, oprindu-se numai între o clevetire 
şi alta, căutînd parcă o lămurire şi o putere în ele, încît 
aproape că făcea impresia că e mai multă născocire de- 
cît lucru auzit. Urmatecu stătea liniştit, cu ochii închişi. 
Numai la ultimele presupuneri ale lumii şi ale Păunii, 
după bucuria din glas cu care le aducea, el începu a clă- 
tina iar iute şi nervos din vîrful cizmei, lovind lemnul 
din bătaia aceasta. Păuna auzea şi zîmbea, bucurîndu-se 
prin colţuri, simțind că se apropie ceea ce a dorit. Dar 
nici acuzările acestea de omor cu precugetare nu l-au 
ridicat pe Urmatecu din prefăcuta lui linişte, cu atît 
mai mult cu cît el vedea limpede că Păuna începuse 
să-i dorească, iar nu să-i vestească nenorocirile din zvo- 
nul lumii. E adevărat că la început toate ticăloşiile astea 
l-au ros : şi hoţia, şi omorul, şi batjocura lui şi a fetei, 
mai ales. Dacă'ar fi fost să se oprească la ele şi să 
creadă pe Păuna, ca odinioară cînd iscodea pentru el, 
s-ar fi mîniat şi poate chiar s-ar fi înfricoşat. Simţea 
însă că, orice ar spune femeia, erau numai vorbe fără 
greutate, născociri ale inimii ei otrăvite. Ceea ce era 
adevărat acum, singurul lucru de seamă, era îneiudarea 
neputincioasă a răutăţii şi a geloziei, şi asta îi făcea o 
mare plăcere lui Urmatecu. Astfel, gîndind, se potolise* 
ba se şi bucura. Şi după ce a lăsat-o cîtva timp pe 
femeie să se zbată cu verzi şi uscate, văzînd că oboseşte 
şi că nu mai are ce găsi, se hotărî chiar el să țină mai 
departe focul aprins. Pentru ruşinea şi încurcătura făcute 
de Păuna în întîmplarea cu paharul, Iancu o socoti destul 
de pedepsită. Adevărata lui mînie căzu, şi acum vroi 
să o joace el pe ea, că e mai tare şi mai şiret. De aceea, 
prefăcîndu-se că se întinde şi cască, deschise ochii ca 
într-o altă odaie, cu o altă femeie, ca şi cum nimic nu 
s-ar fi petrecut. 


— Trăsei un pui de somn! Tare eram obositî zise 
el şi se ridică între perinele vechi şi zdrențuite ? Tu ce-ai 
făcut în vremea asta? Ai mai dereticat pe-aici? Aaa? 
O mai fi ningînd afară ? 

Păuna îl privi lung şi rămase nelămurită. 

— Mi-e grijă de cum or fi ajuns la Bucureşti cucoa- 
nele ! mai adăugă el şi îşi aprinse o ţigară. 


270 


Femeia stătea lîngă masa nedereticată, clipind mereu, 
voind parcă să vadă mai bine. Nu simțea că, încetul cu 
încetul, cădea ea în cursa întinsă de Urmatecu. 

— Că drumurile sînt numai hirtoape şi trăsura era 
tare încărcată .' mai adăugă el. Dintr-un nimic, şi ai şi 
scăpat în zăpadă! 

Astfel ajutată, acum şi Păuna se apropia de gîndurile 
vicleniei lui Iancu. De aceea, ea spuse cu o nouă aprin- 
dere : 

— Din fundul trăsurii nu cade nimeni! 

— Din fund nu, dar de pe scăunel? !... Ai? şi Iancu 
se ridică şi se îndreptă spre fereastră, ca şi cum' n-ar fi 
spus nimic. 

După un atît de mare ocol şi prefaceri, erau iarăşi 
ajunşi de unde au pornit, totuşi cu deosebiri. Iancu, 
acum sigur de el, se juca numai, iar femeia, silită să 
părăsească toate celelalte minciuni şi închipuiri, trebuia 
să intre în chiar necazul ei, de care s-a ferit, să-i ţină 
piept omului, mult mai tare decît ea. 

O tăcere scurtă se făcu. Apoi Urmatecu, privind pe 
fereastră, zise ca pentru el: 

— Subţire fată, madmoazela asta ! Şi învățată, şi pri- 
cepută, şi politicoasă, că de frumoasă nici nu mai e 
vorbă ! îmi place, ce să zic, şi se întoarse iute, să o vadă 
pe Păuna. 

Aceasta începuse să-şi facă de lucru strîngînd masa. 
Se ferea să-l privească. 

— Şi nici la ochiade nu e oarbă ! continuă, mîngîin- 
du-şi încet mustața. Ca dacă nici eu nu m-oi pricepe 
la aşa ceva, nici dracu nu mai ştie ce e aia! Am cîntă- 
rit-o dintr-o privire! Se lasă greu, dar se lasă! Şi îi 
rîd ochii în cap, şi trebuie să aibă o gură dulce, ca mura... 

— Pentru cine o fi! răspunse femeia cu un glas ce 
nu avea nici mînie, nici răutate în el. 

Păuna se silea să şi-l ţină astfel, ca într-o convorbire 
obişnuită între doi bărbaţi, nevriînd să-şi dea pe față 
îneiudarea, aşa după cum simţise că încerca să o silească 
Iancu. 

— Ba pentru cine s-o nimeri. Şi departe nu-s! adă- 
ugă omul, freeîndu-şi mîinile. 

— Oleo ! făcu Păuna, pufnind de rîs. 


271 


Deşi era pregătit pentru toate, la batjocura asta Ur- 
matecu se aştepta mai puţin ca la orice. Simţi ca o um- 
bră ce se lăsă în adînc peste voia lui bună. Deodată îl 
supără ceva tulbure. Şi în loc să treacă şi să n-o ia în 
seamă, se opri. Tăcu cîtva timp şi apoi întrebă 

— Adică cum vine asta ? 

— lacă, bine ! răspunse femeia, robotind fără să se 
uite la el. 

Avea însă un zîmbet uşor în colțul gurii, care în- 
semna că, după o clipă de nesiguranţă, Păuna îşi dă- 
dea seama că găsise iarăşi calea cea bună. 

Iancu, mînat de ceva din adîncul său, întîrzia şi se îm- 
potmolea. Se apropie şi, luînd-o de braţ, o sili să-l pri- 
vească în faţă. 

Femeia întoarse capul. 

— la să nu mă iei pe mine aşa ! Spune iute ce-ai vrut 
să zici ! insistă el, nerăbdător. 

Se prinsese. Erau toate semnele că tot în mîna Pău- 
nei stă jocul. 

— De, era să-mi scape şi mie o vorbă, da' bine că nu 
mi-a scăpat! se feri ea, desfăcîndu-se din strînsoare 
şi alergînd cu rîs zgomotos tocmai în capătul celalt al 
odăii. 

— Ce vorbă? 

— Nu de dragoste, ci mai degrabă de pe urma dra- 
gostei, răspunse femeia. 

— Cu mine ? se grăbi el să greşească. 

e— Ba cu tata ! Că de cînd te-am întîlnit, numai ibov- 
nici am avut! 

Cuvintele astea Păuna le-a spus serios şi cu amă- 
răciune. 

Iancu le-a prins înţelesul. Şi din ele bănuia că ceea 
ce Păuna nu vrea să-i spună e uri lucru mare, la care 
nu se gîndise niciodată. 

îndoiala aceasta îi făcea şi mai rău şi nu-i dădea 
linişte. Totuşi, mărturisirea de femeie cinstită, făcută 
la necaz, îl mulțumi oarecum, şi parcă îi aducea iar 
puţină încredere în el. Şi nevrînd să se dea bătut, îşi 
luă iar mîndria lui de bărbat şi încercă să vorbească 
de succesele sale cu siguranţă: 


272 


— Ehei ! Multe ca madmoazela am dat eu peste cap, 
fetițo ! încă una la rînd, că aşa e bărbatul! zise el cu 
ifos şi cu grijă să ascundă sub cuvinte lăudăroase nelă- 
murita emoție simțită cînd se gîndea la mamzel Helene. 

— Sărăcuța de ea! Că-i fată tînără şi frumoasă! 
adăugă otrăvit Păuna, şi aşteptă. 

Iancu n-a înţeles şi nu şi-a găsit răspunsul. Nesigu- 
ranţa din el a lăsat să treacă vremea şi tăcerea, pe care 
femeia le rupse spunînd: 

— Că eşti urît şi greoi, asta n-ar fi mare lucru! 
Dar te mai ştiu eu cum eşti, că la d-astea numai gura-i 
de tine! Na! 

Şi dîndu-i cu tifla, ştrengăreşte, ea începu să alerge 
peste perinile şi sofalele din care ridica un praf înecă- 
cios. vărsîndu-şi în bucuria asta zgomotoasă întreaga ei 
ciudă şi tot amarul! în Iancu, turbureala presimţită, 
venind cu mare tristeţe, se adînci. îşi văzu deodată par- 
tea cea mai bună a vieţii scăpată din mîini şi trecută. 
Adică să nu mai poată încă o dată să facă ceea ce a mai 
făcut de atîtea ori? Şi tocmai acum, cînd ar da orice 
pentru mamzel Helene, care aducea cu ea atîta ispită 
şi atîta dulceaţă ? Gîndul ăsta nu putea să-i intre in 
minte. Să aibă dreptate Păuna, că el era un om aproape 
sfîrşit? Dar atunci l-a minţit, l-a minţit cu neruşinare 
de cîte ori o întreba dacă îi place de el şi ea îi răspundea, 
sărutîndu-l că numai cu el a aflat gustul adevărat al 
dragostei. Cu mîinile pe o spetează de scaun, Urmatecu 
sta abătut, cu capul plecat, fără să spună o vorbă. Păuna 
s-a dat jos încet, tiptil, după goana ei pe sofale, s-a 
apropiat de el, l-a ocolit, l-a privit de aproape, ca şi 
cum ar fi vrut să vadă locul unde a fost lovit. Apoi, 
depărtîndu-se iarăşi cu paşi mărunți şi uşori, zise rîzînd: 

— Aşa, drăguţule ! Că tare mi te mai credeai ber- 
bant ! Ce ? Tu nu ţi-ai dat seama ce mai e şi ce nu mai 
e pentru tine? Că şi de mine,,cînd te-ai apropiat, bărbat 
întreg nu mai erai. Ştia ea şi Jurubiţța de ce te-a lăsat 
pentru boierul ăl tînăr! Numai că i-a venit greu, pînă 
ce n-a fost sigură, să se despartă de bănişorii tăi, şi d-aia 
te-a încornorat ! Şi acum vrei să mă laşi tu? Că eu, şi aşa 
neom, te-am răbdat ! Da' gînduri să nu-ţi mai faci şi nici 
să nu mai încerci, că te faci de ruşine! 


213 
18 


A fost ca şi cum Păuna ar fi descărcat un pistol cu 
multe gloanţe. Şi ei îi mai bubuiau vorbele încă în 
urechi. lancu a băgat capul între umeri, a încleştat pum- 
nii pe spetezele scaunului, l-a ridicat în aer şi a dat cu 
el după femeie. Aceasta abia a avut vreme să se tragă 
în lături. Scaunul s-a frînt de perete cu un zgomot asur- 
zitor. Apoi, omul răcni, gata să i se spargă tîmplele 

— leşi! 

Citeva clipe Păuna nu ştiu ce să facă. Şi a fost prea 
multă întîrziere pentru mînia lui lancu. El se repezi, o 
ajunse şi, eu o lăcomie de cîine cînd eşti flămînd şi de 
apă cînd îţi e sete, închise ochii şi se năpusti cu palmele 
lui grele pe capul Păunei, Lovi peste ochi, peste creştet, 
bătu cîţiva pumni în ceafă, grohăind din toată făptura lui 
grea, năduşită, gata să plesnească, aceleaşi cuvinte: 

— Tîrfă ! Să ieşi ! Căţea! 

Masa s-a sfărîmat. Scaunele s-au răsturnat şi au în- 
curcat paşii celor doi oameni care se alergau. Ultima 
palmă lancu a dat-o în gol, de a căzut cu vîrful dege- 
telor întinse într-un perete. Din puterea loviturii, şi-a 
scrîntit un deget. Durerea l-a dezmeticit şi l-a oprit. 
Păuna a ieşit, prăbuşindu-se în odaia de alături. La 
început a fost un schiaun ca de cîine, apoi plînsul ei 
prinse glas, trecînd din bocet la urlet. Blestema cu vorbe 
tari, mîncate pe jumătate şi pline de lacrimi, în care cel 
deznădăjduit seamănă cu un damblagiu, încurcîndu-se în 
ghemul limbii, ce nu poate să lege cuvintele. 


După ţipete ascuţite, se potolea, şi apoi iarăşi, cu mai 
multă mînie, se repezea singură împotriva ei. Unde a 
dat lancu, mai dădea şi ea; părul smuls adineauri şi-l 
sfîşia încă o dată, şi nu-i mai ajungea locul, şi nu era 
destul de mare să dărîme totul în jurul ei, după cum 
ar fi vrut, şi zgîria pereţii, şi muşca din pumni. Mersul 
îi era împleticit, de beţivă, iar amenințările înspăimântă- 
toare. Oprindu-se lingă uşă, cu mîna pe clanţă, deodată 
parcă se limpezi. Ar fi mirat atunci pe oricine gîndul ei 
neted dacă l-ar fi prins. Era gînd de răzbunare cu orice 
preţ! De aceea, iarăşi după o tăcere scurtă, începu să 
tipe cît o ţinea gura, pentru ca să fie bine auzită de 
Iancu 


274 


— Plec! Plec ! Să mă mănânce lupii ! Să nu mă mai 
poți ascunde şi pe mine ca pe nenorocitul ăla de Doro- 
dan ! Tilharule! 

Şi deschizînd uşa, ieşi în întunericul de afavă. în furtu- 
na de zăpadă. Vînt'ul fluiera pe sub streaşină, toată curtea 
dormea, că era tîrziu, iar dulăii de pază, făcuţi colac, cu 
boturile în blănuri, pe unde au apucat, n-au simţit-o, 
rebegiţi de ger şi asurziți de crivăț. Prin zăpada înaltă, 
Păuna' călca anevoie. Ea, care era fricoasă din fire, parcă 
nu mai era ea. Tot ce mai ştia se strînsese undeva, tul- 
bure, în adîncul ei, restul ființei sale fiindu-i aproape 
indiferent. Un gust de sfîşiere şi nimicire o mîna, dîn- 
du-i curaj. Şi ieşind cu greu pe poartă, răzbi pe culmea 
dealului. Drumul nu-l cunoştea, şi chiar cunoscut, nu 
l^ar fi putut găsi. A plecat aşa înainte, dorind, de n-o 
da ea peste moarte, să o ajungă moartea de undeva. 

în tăcerea ce se lăsase în casa veche şi pustie, Iancu 
se dezmetici de-a binelea. Acum, fără urletele Păunei, 
îi era mai urît. Simţea cum se învârteşte o nenorocire 
în jurul său. Trezit, trecu iute în odaia de alături şi 
văzu zăpada suflată pînă în mijlocul casei de vînt, prin 
uşa lăsată deschisă. Amenințarea femeii, numele lui Doro- 
dan le auzise foarte lămurit şi i se făcu frică. leşi pînă în 
prag şi stătu faţă în față cu întunericul şi vijelia. Strigă 
de cîteva ori numele femeii şi simţi cum vorbele i le 
întoarce parcă cineva în gît, i le înfundă şi i le îneacă. 
Şi atunci o groază îl apucă. în jurul lui nu era nici un 
suflet căruia să-i ceară ajutor, şi în timpul ce trecea, 
Păuna se pierdea şi se omora din cauza lui! în cele din 
urmă, îi veni un gînd : alergă iute la administraţie, sculă 
pe logofăt şi-i dădu poruncă să pună caii la sania de 
lemne şi să plece să o caute pe femeie. 

Departe nu putea fi. 

Cam după vreo jumătate de ceas, în care timp în 
Iancu se frământau remuşcarea şi frica, oamenii au pornit 
eu două felinare orbite de vifor, dînd gură şi bice cailor, 
care nu voiau să o ia din loc. Apoi s-a topit şi sania 
în întuneric şi iarăşi a început îngrozitoarea aşteptare. 
Cînd au adus-o — fusese găsită la vreo sută de paşi de 
conac, ghemuită in zăpadă — era vînătă de frig. Avea 
ochii întredeschişi şi duşi şi-i clănțăneau dinţii ca de un 


215 


18% 


fior, fără încetare. Au culcat-o într-o odaie bine încălzită, 
i-au frecat trupul cu rachiu şi i-au turnat şi un pahar 
mare de ţuică pe gît. Şi pe cînd femeia tremura sub un 
maldăr de perine şi de covoare azvîrlite pe ea, cu sfială, 
dar şi curios, logofătul l-a întrebat pe Iancu 

— Da' ce s-a-ntîmplat, boierule? A vrut să fugă? 
Şi de ce? 

Iancu simţi cum alte zîzanii şi clevetiri vor să în- 
ceapă şi să-şi facă loc, şi-şi văzu ameninţată faţa şi pu- 
terea lui de stăpîn. 

De aceea, se gîndi puţin şi răspunse 

— Are un nepricopsit de băiat la Bucureşti, de lîngă 
care abia am luat-o. Şi deodată a apucat-o dorul de el! 
Că m-am şi luptat cu ea să n-o las să plece, dar parcă 
turbase, nu altceva! 

— Hm ! făcu logofătul neîncrezător. Noi am tot au- 
zit-o aiurind de unu Dorodan, de dumneata şi de pe- 
deapsa lui Dumnezeu ! Dar la cîte nu dă drumul omul 
cînd i se tulbură minţile..., adăugă de îndată logofătul, 
temîndu-se că a spus prea mult. 

Iancu roşi, şi de faptă şi de minciună. Apoi rămase 
singur, să vegheze. Cînd a văzut că s-a mai liniştit, s-a 
întins şi el în sufragerie, îmbrăcat. 

A doua zi, în zori, fără să mai treacă pe la Păuna, a 
pus caii la sanie şi a plecat la oraş. Ninsoarea nu con- 
tenise. Crescuseră nămeţii cît omul şi abia de puteai 
răzbi. Cîmpul proaspăt acoperit cu zăpadă, aerul rece, 
mersul fără zgomot, numai în cîntecul zurgălăilor, l-au 
mai liniştit. Pe la mijlocul dimineţii a sosit la Bucureşti. 
A intrat întunecat în birou şi şi-a poruncit ceaiul. Coana 
Miţa, după obiceiul ei, robotea prin casă, tăcută şi cu 
paşi mărunți. Se simţea că pluteşte o neînțelegere între 
cei doi oameni, ceva greu de spus şi de început. Şi pe 
cînd soția lui Urmatecu lăsa mîinile să-i fugă pe lucruri 
pe care le strîngea şi le depărta de Iancu după nevoie 
şi după un rost deprins de mult, cu îndemînare de fe- 
meie vrednică, ea spuse, ca şi cum ar fi fost o vorbă 
despre zahăr sau despre ceai: 


— Domnişoara Elena a plecat de la noi... aseară ! Mi-a 
spus că de mult îşi găsise ceva mai bun în provincie! 


276 


Urmatecu s-a oprit cu linguriţa în ceaşcă, încremenit, 
aruncînd o privire ciudată soţiei sale. Aceasta s-a făcut 
că nu-l vede, continuînd cu îngrijirile pe care i le dădea. 
Deodată, Iancu puse mîna pe faţa de masă şi, trăgînd 
de ea, răsturnă, cu un zgomot asurzitor, tot ce era întins, 
prin odaie. Atunci l-a privit, în sfîrşit, şi coana Miţa: 
aspru, dojenitor şi cu un fel de scîrbă pe care o arăta. 
Apoi, plecîndu-se să strîngă ceştile sparte şi ceainicele 
vărsate, zise cu o stăpînită mînie 

— Să-ţi fie ruşine, lancule ! Om bătrîn, cu fată mare, 
de măritat ! 

Şi ieşi. Iancu era urmărit ca de un vis urît. Credea 
că, plecînd de la ţară, de lîngă Păuna, a scăpat de el. 
Acum însă îşi dădea seama că nu. Cele două femei parcă 
păreau înţelese şi în cuvintele lor, şi în ura împotriva 
lui mamzel Helene. Prea era mare potriveala să nu fi 
fost şi răul în el. Să fi îmbătrînit oare cu adevărat? Şi 
să le facă atîta plăcere femeilor să i-o spună ? Dar coana 
Miţa se răzbuna că a înşelat-o, iar Păuna, că ar putea 
să o înşele. Şi gîndul acesta îl mai învioră. 

„Va să zică, nu vor să mă lase ! Asta însemnează că 
încă mă mai iubesc! îşi zise el. Da' eu tot ştiu ce am 
de făcut, şi le arăt eu cine e Iancu !" 

Şi trecînd cuvîntul acesta de mîngiîiere peste o rană 
pe care nu mai voi s-o zgîndăre, Iancu Urmatecu, re- 
nunţțând cu greu la viaţa lui de berbant şi de crai, îşi 
aduse aminte de urîta Paulina Zehi, care nu i-a plăcut 
niciodată. 

Şi liniştindu-se singur, cu sfatul şi cu nădejdea, şi 
uitînd-o pe mamzel Helene, îşi zise mulţumit: 

„Pentru cît îmi trebuie, e bună şi asta!" 

Şi trecu în dormitor, să se culce, că era obosit. 


XIII 


Bubi avea ochi lacomi şi-i plăcea să cumpere. Pentru 
mesele pe care le dădeau în casa lui Gună Licureanu, 
de lîngă Biserica Albă, tînărul baron trecea cu birja prin 


277 


piaţă şi pe la băcănii şi venea încărcat cu de toate. 
Era însă la el mai degrabă o lăcomie de viaţă, docît 
«de mîncău, şi un gust de risipă. De multe ori îl încîntau 
mai mult oamenii de la care cumpăra decît marfa pen- 
tru care nu se tocmea. Ici şi colea descoperea şi cîte un 
lucru bun de tot şi rar: stridii de Ostanda, homar de 
Bosfor sau fructe din Italia şi nu se ferea să plătească 
foarte scump, în ianuarie, micşunele şi liliac de la Nisa, 
pentru ca să împodobească mesele prelungite pînă seara, 
sau pînă noaptea tîrziu, în jurul cărora îi plăcea să strîngă 
prieteni şi să vorbească. 

In cîteva luni, legătura cu Jurubiţa, tovărăşia priete- 
nilor cheltuitori, felul nou de a trăi şi belşugul de bani 
spulberaseră din el toate romantismele, toate idealurile 
de artă, de lipsă şi de sărăcie cu care se întorsese din 
cafenelele Vienei. Fire ncegală, Bubi nu izbutea să ţină 
o cale de mijloc, după cum se şi răcea iute din entuzias- 
mele de care se lăsa înflăcărat. Numai două lucruri îşi 
păstrau puterea în cl: în orice împrejurare, muzica, de 
la lăutari pînă la acel veşnic Beethoven, pentru care nu 
era zi să nu se aşeze la pian; şi în ceasuri singuratice, 
credinţa, cc-l apropia tot mai mult de gîndul unei vieţi 
de dincolo de lumea aceasta. Simţea o plăcere nespusă, 
tot atît de mare ca şi în faţa bucuriilor de roade, de 
parfumuri, de cărnuri şi de poame, să se umple cu stele 
in nopţile senine, să ameţească pe prăpăstiile gîndului 
şi să se desfete într-o linişte şi pace înspre care în- 
treaga lui fiinţă, nefăcută pentru luptă, se îndrepta. De 
aci, şi o chemare puternică la el, în zilele de toamnă şi 
primăvară, înspre lungi visări prin cimitire. li plăcea 
mai ales dealul semănat cu cruci şi fel de fel de monu- 
mente pe sub sălciile şi teii de la Belu. Balta aceasta de 
viaţă trecută, după cum spunea el cimitirului, i se po- 
trivea, dînd spiritului său o mişcare şi o adîncime. De 
multe ori întîrzia lîngă un mormînt necunoscut din fund, 
de deasupra Văii Plîngerii, de unde Bucureştii se ve- 
deau în depărtare cu bisericile şi casele mai înalte, pier- 
dute în apa bogată a verdeţii. Şi o poftă de viaţă, de 
dragoste şi de putere se aprindea atunci întotdeauna în 
el! în faţa cavoului lor, al Bărbilor, îşi număra ade- 


878 


seori strămoşii. Erau, într-o boltniţă, oase mai vechi, 
dezgropate de prin curţile bisericilor. Numele lor erau 
scrise în slavoneşte pe feţele unor pietre întoarse acum, 
străjuind pe morţii mai noi. Bunicii lui aveau însă două 
frumoase busturi de marmură, aşezate alături, icoană veş- 
nică a unei căsnicii de o jumătate de veac, trainică şi 
liniştită. Prin adîncimile pietrei, praful şi ploile lăsa- 
seră urme negre, punînd un fel de umbre de viaţă nouă 
în chipurile încremenite : lenache Barbu, bunicul, avea 
ochii bulbucaţi ca ai lui, barbă şi plete ; iar Bălaşa Barbu, 
bunica, o frunte înaltă, luminoasă, doi zulufi bine potri- 
viţi şi un zîmbet înghețat în colţul gurii. Încolo erau 
unchi şi mătuşii. Cel mai de curînd sosit era Dumitrache, 
mort la Viena, unde a avut grijă să-l înveţe multe pe 
nepotul său. Iar în colţul cel mai modest al acestui mare 
cavou de familie, o simplă placă de marmură, cu un nume 
pe ca: Lotte. Era mama lui Bubi, uitată, mai la o parte. 
N-a cunoscut-o nimeni în viaţă în afară de bătrînul baron, 
şi apoi era şi catolică. Astfel se putea lămuri această pă- 
răsii'e, care îl durea întotdeauna pe fiul ei. 

Gustul acesta al lui Bubi pontru cimitire nu l-a în- 
teles niciodată Jurubiţa. La început i-a întovărăşit, pen- 
tru că la început n-a vrut să spună nu, în nici o îm- 
prejurare. Cu încetul, însă, a plictisit-o şi i se părea 
ciudat. „în definitiv, dacă-i place să stea cu morţii, de 
ce nu se duce singur şi mă cară după el?" îşi spunea 
femeia, nefiind în stare să prindă tocmai ceea ce atunci 
făcea plăcerea lui Bubi, plăcere din ce în ce mai com- 
plicată, în care temele cele mari — dragostea şi moartea — 
urzite din literaturile timpului, familiare tînărului baron, 
fără să lipsească şi Eminescu, fireşte, se împleteau şi 
dădeau, în năzuinţele lui, nevoia acestui pelerinaj roman- 
tic. Cu încetul Jurubiţa a căutat să se desfacă de mania 
amantului său. De aceea, sau rămînea afară din cimitir, 
să-l aştepte, sub un cuvînt oarecare, sau nu se mai ducea, 
făcînd pe bolnava şi obosita. Abia mai tîrziu a izbutit să 
scape, rîzîndu-şi chiar de Bubi, cînd au ajuns destul de 
buni prieteni cu Gună Licureanu, străin şi el de sălcii 
plîngătoare, de morminte şi poezia lor. Iar cel care a în- 
cercat să-l lase cu totul singur şi cu batjocură pe Bubi în 
pornirea lui a fost un alt comesean pripăşit prin casa lui 


279 


Licureanu, un grecotei, un anume Panaiot, sau, cum i se 
mai spunea, Panaiotache Potamiani. 

Urmaş de slugă de fanariot (străbunicul său fusese 
vătaf de robi la curtea lui Hangherli-vodă, iar bunicul 
a murit amestecat în zaveră, fapt din care Panaiotache 
trăgea ifos mare şi îl povestea mereu), acest Potamiani 
se hrănea din zavistii şi vorbe duse de la un partid la 
altul, de la un ministru la un duşman, sau invers; de 
la un amant la o amantă, şi dacă putea, făcea şi vederi. 
Se subţiase printr-o lăcomie de cititor, singura calitate 
pe care o avea, adaosă unei netăgăduite sprinteneli a 
minții. 

Pentru toată lumea, era gazetar. Înjura şi-şi iscălea 
întotdeauna articolele : „Achillevs". Progresist şi liberal, 
avea cîteva rubrici ale lui, intitulate Săgeșile lui Achil- 
levs, unde, după gustul vremii, sau se lega de chelia ori 
grăsimea miniştrilor, sau linguşea pe politicienii pregă- 
tiţi să vină la putere, pe cucoanele cu trecere, sau pe ne- 
gustorii avuţi. Ținea gata întotdeauna, pentru laudă, în- 


treaga mitologie ; „S-a plimbat ieri Afrodita însăşi la 
Şoseaua Kiseleff", sau : „Nici Hermes n-ar fi încheiat o 
asemenea afacere !" erau formulele lui obişnuite. 


Lung, cu un cap osos, turtit pe lături, de i se zicea 
„Pepenoaica", Panaiot Potamiani nu-şi trecea niciodată 
hrana în socotelile lui. Mare iubitor de mîncărurl bune şi 
vinuri alese, el se poftea singur la mesele altora. In 
discuţii, ca şi în scris, era îndrăzneţ şi de foarte multe 
ori obraznic. Cînd găsea însă pe cineva să-l pună la 
locul lui, se făcea că nu s-a întîmplat nimic, uita orice 
şi pornea după cîteva clipe la fel, scăzînd însă față de 
cel ce se dovedise mai tare decît el tonul, încercînd să-l 
împace cu un „coane" ce nu lipsea niciodată. De la început, 
Bubi nu l-a făcut haz, cu atît mai mult cu cît aflase că 
multe din articolele strecurate în gazetele liberale îm- 
potriva tatălui său lui i se datorau. Il cunoscuse în 
seara unui scandal de la Teatrul Naţional, cînd necu- 
viinţa unui impresar străin jignise pe un societar, iar 
studenţii au sărit în apărarea artistului bucureştean. II 
găsise noaptea, tîrziu, după teatru, la „Cosma", pe jumă- 
tate beat, la masa unor deputaţi liberali aleşi de curînd, 


280 


vorbind singur în faţa a vreo douăzeci de oameni, care, 
minunaţi, stăteau şi-l ascultau cu gurile căscate. Vorbea 
de Moliere, de copiii lui Moliere, artiştii străini veniţi în 
turneu, şi de îndrăzneala românească şi anticulturală de 
a tulbura „altarul sfînt al artei apusene, vremelnic ridicat 
pe marginea Dîmboviţei". întregul auditoriu, ruşinat, îi 
dădea dreptate şi vin. Apoi, nemulțumit numai cu un 
asemenea succes, Panaiot Potamiani pornea din masă în 
masă, să propovăduiască. Toată lumea, onorată, îl primea 
bucuros. 


— E dat dracului grecu ! se auzea în urma lui. 

Şi Potamiani asculta, o ştia, zîmbea şi trecea mai de- 
parte. In felul acesta a ajuns şi la masa lui Bubi. De 
prin cafenele şi restaurante, unde scene asemănătoare 
au avut de multe ori loc, dînd un fel de faimă gazetaru- 
lui, îl cunoscuse mai demult Gună Licureanu, care nu- 
trea, în puţinătatea lui, o mare admiraţie pentru vorbitor. 

De cum a venit, tînărul s-a ridicat, i-a dat un scaun 
şi a făcut prezentările. 

La numele de Barbu, Potamiani a cerut o precizare: 

— Băiatul ministrului, fabricantul, nu e aşa ? zise el. 

Şi cînd Licureanu i-a spus că nu ss înşală, Panaio- 
tache întinse mîna peste masă lui Bubi şi-i spuse: 

— îmi pare bine, baronetule ! 

Bubi a tăcut. Jurubiţei îi plăcea mult grecul. O ame- 
ţea cu vorba. Spunea o mulţime de lucruri care trebuie 
să fi fost foarte frumoase, ieşite din mintea unui om 
tare deştept. Şi le spunea iute, pe nerăsuflate, nemailă- 
sînd pe nimeni să rostească vreun cuvînt. Din cînd în 
cînd, însă, nu uita că e şi ea la masă. Ridica paharul, o pri- 
vea drept în ochi şi cînta pe nas 

— Cu roze aş încununa buclele tale, silfidă! 

Apoi bea pe nerăsuflate, într-un fel ciudat, fără în- 
ghiţituri, turnînd ca într-o pîlnie. Jurubiţa nu înţele- 
gea nimic din închinare, dar îşi dădea seama că nu pu- 
teau fi decît lucruri bune şi măgulitoare. Roşea, zîmbea, 
mulțumea cu o uşoară înclinare de cap şi pleca ochii 
în jos. Toate acestea l-au supărat mult pe Bubi, care s-a 
închis în el şi n-a scos o vorbă noaptea întreagă. Dim- 
potrivă, lui Potamiani i-a plăcut foarte mult la masa lor 
de vreme ce a şi rămas pînă la ziuă. Gună, încîntat şi el, 


281 


comanda mereu mîncări şi bături, pe care avea să le 
plătească Bubi. Din ce în ce mai ameţit, ziaristul ames- 
teca într-un torent de vorbe istoria universală, mitologia 
şi întîmplările ultimelor alegeri, din care liberalii, deşi 
în opoziţie, intraseră cu o mare majoritate în Parlament. 

Cînd' s-au despărţit, Licureanu l-a poftit stăruitor 
acasă, iar grecul a făgăduit că nu o să uite. Şi n-a uitat! 
Aproape că nu mai era cină fără el. Chiar de a doua 
zi, pe trezie, Potamiani şi-a dat seamă că nu e pe placul 
lui Bubi. Şi obraznic cum era, la lichioruri, după ce toată 
vremea încercase să-l facă să vorbească şi nu izbutise, 
a şi spus 

— Baronetul nu mă-nghite ! 

Şi Bubi iar a tăcut. Se vede că această delicateţe 
firească a lui, grecul a luat-o drept slăbiciune. Şi ia 
ciuda rugăminţilor tînărului baron către ai lui, de a nu-} 
mai pofti atît de des (Jurubiţa mărturisea că ei îi plac“ 
şi că ea n-are nimic de împărţit cu politica bătrînulm 
Barbu), gazetarul, avînd uşile deschise, venea şi se ere* 
dea de nevoie. De aceea, încetul cu încetul, a prins naş 
şi a început să se întreacă, pînă într-o seară cînd toc-* 
mai Jurubiţa se plîngea, obosită, că fusese purtată de 
Bubi la mormîntul lui Dorodan şi întîrziase la cimitir, 
Potamiani a început să vorbească atunci despre morți 
şi credinţă. El nu credea în nimic, bătîndu-şi joc de cre- 
dința în viaţa viitoare. Adăugind şi o netăgăduită cu- 
loare şi vervă gazetărească în desfăşurarea teoriilor sale 
pentru înțelegerea Jurubiţei şi a lui Licureanu, cîştigase 
de la început, creînd o atmosferă de uşoară zeflemea îm- 
potriva lui Bubi, la care ceilalți doi, în sfîrşit găsind cu- 
vintele altcuiva, se adăugau şi ei. Argumentul boccelei 
cu putregaiuri (omul de îndată după moarte) şi al orgo- 
liului speţei umane de a-şi presupune singură un suflet 
nemuritor, cînd toate celelalte animale, care simt ca noi, 
se hrănesc şi se înmulţesc ca noi, mai modeste, n-au ase- 
menea năzuinţe sau le ascund şi nu fac cimitire şi mo- 
numente ; apoi, credinţa ridicolă, cu seînduri vopsite şi 
poleite la care te închini, lipsită de minuni convingătoare, 
ce nu se mai pot oricînd repeta cu vechile minuni, în 
vreme ce oricînd poţi face apă trecînd un curent elec- 
tric prin volume diferite de oxigen şi hidrogen ; nebunia 


282 


discuțiilor inutile, ca la Bizanţ, despre sexul îngerilor —* 
toate se amestecau în gura largă şi lacomă a lui Pota- 
miani, întrerupîndu-se numai după fiecare argument de 
cîte un „nu e aşa?" şi o înghițitură de vin. Toate aces- 
tea erau strînse, în urmă, cu îndemînare, împodobite de 
cîte o figură comică sau de cîte un gest solemn, caricaturi- 
zate şi azvîrlite împotriva baronetului. Gună şi Jurubiţa 
rîdeau şi făceau haz după ce ascultau foarte serioşi de 
ce au sau n-au animalele suflet, lucru la care ei nu s-au 
gîndit niciodată. Băteau din palme şi se înveseleau, în 
cele din urmă strigînd 

— Bravo, grecule, l-ai răpus! 

Atunci, Bubi n-a mai tăcut. Liniştit şi cu scîrbă, 4 
ridicat privirea înspre Panaiot Potamiani şi i-a vorbit rar 
şi cu înţeles 

— Dumneata, domnule, ai spus o dată, în felul vor- 
bei dumitale, că eu nu te fac haz! Află că ai avut drep- 
tate ! Şi se ridică de la masă. 

După o scurtă încremenire, cînd nimeni nu ştia ce 
are să se întîmple, gazetarul începu să rîdă şi alergă 
după Bubi. 

— D-apoi bine, coane, îi spuse el, luîndu-l de braţ, 
se poate tocmai dumneata să mă înţelegi greşit ? Nu sîn- 
tem noi doi capetele tari ale societăţii : dumneata — meta- 
fizicianul, iar eu — pozitivistul ? ! Restul a fost pentru 
galerie ! Şi întinse cu dispreţ bărbia înspre Gună şi înspre 
Jurubiţa. 

Bubi se desfăcu încet din strînsoarea lui şi-şi scutură 
mîneca atinsă. Din seara aceea, însă, Potamiani, în loc 
de „baronet", a spus întotdeauna „coane", şi ca să-i facă 
să petreacă pe Gună şi pe Jurubiţța nu se mai pornea 
decît împotriva femeilor, a alegătorilor şi a încornoraţilor. 

In amurgul ce se încheia devreme în ziua tristă de 
sfîrşit de ianuarie, se aprindeau lumini trandafirii sub 
lămpi înalte, cu abajururi de mătase, în casa de lîngă 
Biserica Albă, unde, ca de obicei, se pregătea o cină bo- 
gată din ceea ce Bubi cumpărase cu grijă. în afară de ai 
casei, erau poftiți procurorul Hangiu şi nelipsitul Po- 
tamiani. 

O iarnă aspră se aşternuse peste Bucureşti, aducînd 
cu ea pace şi o minunată şi fantasmagorică împodobire 


283 


a oraşului. Pomii stăteau liniştiţi şi grei, nu cumva să 
piardă ramurile de puf alb întinse pe ramurile de lemn; 
casele purtau căciuli albe şi ele, iar drumurile, şterse din 
rînduiala străzilor, se săpau pînă departe cu urmele să- 
niilor uşoare. Prin oraş se auzeau numai glasurile, atît 
de mare era tăcerea, şi, din cînd în cînd, zurgălăii ves- 
teau caii cu valtrapurile pînă-n pămînt, cu nările înghe- 
tate, aburind din trupurile lor încălzite de alergare. Por- 
titele de lemn tăiau cercuri în omătul înalt cînd se des- 
chideau, iar trecătorii, îmbujoraţi, căutau pietrele sigure 
sub mormanele pufoase şi moi. Şi ningea liniştit, şi mult, 
şi din plin, de parcă erau mîini care mîngîiau oraşul şi-l 
potoleau... 

Toată după-amiaza Bubi rătăcise pe străzi, li plăcea 
mult tîrgul ăsta domolit, cu viața ascunsă în grosimea 
zăpezii, pe care nu o arunca, nu o murdărea şi o res- 
pecta. Pe Jurubiţa o părăsise în neîncetatele ei drumuri 
prin prăvălii, iar de Gună se despărţise în uşa clubului, 
pe unde nu-i plăcea să treacă niciodată. îşi făcuse un 
fel de vacanţă, în care toate libertăţile luate îl nemul- 
țumeau. Mai întîi, părăsise fabrica, abia ridicată de roşu 
pînă la sfîrşitul toamnei. Dragostea lui cu Jurubiţa l-a 
împiedicat să muncească aşa după cum ar fi vrut. Cî- 
teva zile, smulse din cînd în cînd fericirii sale şi închi- 
nate de dimineaţa pînă seara unor neobişnuite hărnicii, 
nu izbutiseră-să pună pe picioare întreprinderea. In vreme 
de iarnă, maşinile nu se puteau urca pînă la locul ales. 
Lucrătorii, plătiţi degeaba cîteva luni, fuseseră concediaţi, 
iar dintre cei trei Bellini, Bubi a fost silit să-l păstreze 
numai pe cel mai mare, rămas peste iarnă să se îmbete 
în cîrciumile din Bucureşti. El şi cu zidurile de la Nego- 
vanu erau garanţia că la primăvară lucrul va începe şi 
erau răspunsul la toate bîrfelile politice ale duşmanilor 
bătrînului baron, că marea lui idee industrială şi econo- 
mică n-ar fi existat decît pe hîrtie. 


Apoi, şi în legăturile cu tatăl său, Bubi n-a fost în 
stare să aducă o limpezire şi o căldură. Din seara jură- 
mîntului ca ministru, dacă-l mai văzuse o dată, în casa 
domniţei Natalia. Şi atunci i s-a părut obosit şi slab, de 
n-a îndrăznit să înceapă o discuţie mai mare şi mai se- 
rioasă cu el. In ultimul timp viața lui Bubi se închidea 


284 


între aceste două ființe: Jurubiţa şi Gună Licureanu. 
Mulţumiri mari nu avea şi parcă simţea casa care se 
şubrezeşte şi într-o parte, şi în cealaltă. 

Dar îi era şi frică, şi lene să cerceteze. în Jurubiţa 
avea încredere pentru că îşi spunea că prea a făcut mult 
pentru ea ca femeia să fie nerecunoscătoare. Nădăjduia 
mai mult să o ştie în felul acesta legată de el decît prin 
dragoste. De simţămintele ei nu se îndoia şi nimic sigur 
încă nu bănuia, dar se petreceau cu Jurubiţa anumite 
lucruri greu de înţeles pentru el. 

De pildă, avea zile în care cu nimic nu putea să-i 
intre în voie şi se repezea, din senin, împotriva lui. 
Dacă încerca atunci să vorbească dorind să ştie mai 
lămurit ce se întîmpla, îl ameţeau la început, apoi îl mî- 
niau absurdul şi reaua-credinţă de care femeia făcea 
dovadă în discuţie. Şi nici lucrurile, după importanţa 
lor, nu ştia să le cumpănească şi să le aşeze. Pentru un 
nimic răsturna sau oprea rostul unei zile întregi, in 
vreme ce pentru un lucru serios nu avea luare-aminte 
şi de multe ori nici nu-l vedea. Ceea ce însă în ultimul 
timp ajunsese într-adevăr supărător la ea era un fel de 
necuviinţă amestecată cu răutate şi un ciudat gust de 
răzbunare împotriva bătrînului baron, pe care nici nu-l 
cunoştea, de altfel. încercase de vreo cîteva ori femeia, 
şi Bubi se împotrivise, să se apropie de familia lui. 
La început, pe vară, o dată, la Şosea, pe cînd trăsura 
lor şi a domniţei Natalia erau, după obiceiul plimbărilor, 
la umbra unor tei, aproape una de cealaltă, Bubi. fericit 
încă atunci să o arate şi să o prezinte peste tot, a coborit 
cu Jurubiţa, gătită şi parfumată, şi, dueîndu-se pînă la 
scara celeilalte trăsuri, le-a apropiat pe cele două femei. 
Domnița a fost foarte politicoasă. A spus că Jurubiţa are 
ochi frumoşi, i-a întins o mînă ţinută puţin cam sus, 
şi după ce, cu o discreție de boieroaică, a cîntărit-o la- 
com, şi cu un zîmbet, ca o femeie, s-a scuzat că e în 
întîrziere. în cîteva cuvinte l-a poftit pe Bubi la masă 
pentru a doua zi, a zîmbit iarăşi, uitîndu-se în altă parte, 
împrăştiat, şi a poruncit vizitiului să pornească. In seara 
aceea, pentru prima dată, Bubi a simţit-o pe Jurubiţa 
mai nervoasă ca de obicei. Deşi era îmbătat de dragoste 
şi îmbunat de generozitatea în care ierţi totul, ceea ce 


285 


aştepta şi de ta iubita lui, Bubi simţea totuşi că Jurubiţa 
a înțeles şi nu iartă o anumită răceală şi depărtare din 
purtarea domniţei Natalia. De aceea, a căutat să ocolească 
subiectul acesta, ba a încercat chiar să o facă să uite. 
Şi crezuse că a izbutit, cînd seara, înainte de culcare, 
deodată, cu simplitate, dar şi cu o mînie în glas, Jurubiţa 
îi spuse; 

— Nu vă omoară  politeţea în lumea voastră! De 
multe ori, noi, ăştia mai mici, sîntem mai cuviincioşi ! 

Şi-apoi vorbi despre altceva, încheind cu cîteva laude 
despre Licureanu şi sufletul său bun. Alte nume nu s-au 
mai rostit nici atunci, nici mai în urmă. 

în fericire şi voie bună, Bubi a crezut că Jurubiţa 
a trecut peste toate aceste întîmplări şi că a înţeles e$ 
sînt anumite lucruri pe care nu e bine să le încerce 
dacă nu din alte motive, cel puţin din dragoste şi deli- 
cateţe pentru el. Dar Bubi s-a înşelat. O a doua întîrra- 
plare n-a întîrziat să vie: la înmormîntarea lui Doro- 
dan. De cum s-au arătat bătrînul baron eu Urmatecu, 
tot timpul prohodului, ascunzînd nebuniile tinereşti şi 
glumeţe ale lui Gună, Jurubiţa a şoptit stăruitor în ure- 
chea tui Bubi 

— Prezintă-mă tatălui tău ! 

La care tînărul baron a sîsîit de cîteva ori, iar mat 
în urmă, nu s-a mai întors, mulţumindu-se să dea din 
umeri. 

La plecare, Jurubiţa s-a făcut aproape de rîs. Il tră- 
gea de mînecă pe Bubi, pe aleile cimitirului, după baro- 
nul Barbu şi Iancu Urmatecu, repetînd neîncetat : 

— Uite-acum, că sînt singuri ! Uite-acum, haide, pre- 
zintă-mă ! 

Pînă în cele din urmă, ca să fie lăsat în pace, Bubi 
a încercat să-i explice că nu e împrejurarea bine aleasă. 
Drept răspuns, Jurubița s-a pierdut în mulțime cu Gună, 
iar la sfîrşitul înmormîntării, Bubi n-a mai găsit nici 
prieteni, nici trăsură şi a fost silit să se întoarcă pe jos 
în oraş. De atunci s-a întețit mai ales ura Jurubiței îm- 
potriva lui Urmatecu. înjurăturile nu mai încetau, în- 
tinzîndu-se şi pînă la bătrînul baron, care e în stare, 
spunea ea, să țină pe lîngă el şi să iasă în lume cu uit 
asemenea ticălos. A mers pînă acolo, încît, în marile e| 


286 


scene de enervare, a spus că-l părăseşte pe Bubi dacă 
tatăl său nu-l dă afară pe Urmatecu. Trecutul ei, măr- 
turisit, îi explica însă tînărului înciudarea femeii şi-i 
dezvăluia cu încetul şi adevărata fire. Cînd o dată, mai 
obosit, i-a spus că nici el nu-l iubeşte pe Urmatecu, dar 
că nu se poate amesteca nici în voința, nici în treburile 
tatălui său, Jurubița a simțit la ce era să se aştepte, 
şi din ziua aceea a început să cheltuiască de trei ori 
mai mult, risipind banii cu şi fără de rost. Toate nimi- 
curile de prin magazine se strângeau în dulapurile şi cu- 
ferele ei, în afară de rochii, de blănuri şi de pălării. 
Bubi o privea liniştit şi îi dădea bani, bucuros că s-a 
cumințit şi n-a mai încercat niciodată să-i eeară să-i 
cunoască pe bătrînul baron, şi nici pe Urmatecu nu-l 
mai înjura. Ba, în adîncul sufletului său, îi dădea drep- 
tate Jurubiţei, căci era o oarecare jignire, socotea el, în 
refuzul acesta de a nu o duce pe femeia pe care o iu- 
bea în lumea lui. Astfel, se simțea vinovat şi căuta să 
fie iertat pe altă cale. Ceea ce-l ținea însă mai departe 
în legătura aceasta era patima de care nu se putea des- 
face şi un fel de grijă măruntă a Jurubiței pentru el. 
Lucrurile obiceiurilor lui îi erau aşezate întotdeauna în 
jur, bine orînduite şi nerătăcite. Cărți, partituri, cravate, 
pungi, țigarete, uitate de mult în mulțimea strînsă de 
tînărul cheltuitor de pretutindeni, erau readuse, după 
întâmplarea amintirii, de rînduiala precisă a femeii. Şi 
de cîte ori astfel îl surprindea cu un lucru vechi ce deo- 
dată era iarăşi nou, Bubi avea impresia că Jurubița îi 
face un dar neaşteptat şi se bucura. 

în viața aceasta, în care înfrângerea venea pe ne- 
simțite cu o lene şi cu o lipsă de zare, zilele se destră- 
mau, iar banii se împuținau. îi vedea cum descresc mai 
ales acum, după ce lucrările fabricii au fost oprite. In- 
trase de mult în sumele destinate primăverii şi nevoilor 
să pornească iarăşi întreprinderea. Bucuros că nu mai 
are de făcut plăți cu ziua şi cu săptămîna, avînd re- 
zerve pe care singur era stăpîn, nedînd socoteală nimă- 
nui, Bubi lua neîncetat, cu durere, din ele, dar lua. Ştia 
că o să vină odată o zi de mari greutăţi, dar la ea nu 
voia să se gîndească. Credea şi el că lucrurile în viaţă se 
desfac şi se potrivesc de la sine. 


28? 


Cînd a ajuns pe seară, obosit de atita colind prin ză- 
padă şi îngîndurat de ale lui, în casa de lîngă Bise- 
rica Albă, nu venise încă nimeni. S-a dezgheţat, fre- 
cîndu-şi manile in bătaia sobei do cărbuni din antreu, 
prin,ţipla căreia trecea dogoarea bulgărului de jar in- 
candescent ; a respirat cu deliciu un miros de vanilie 
dulce, ce venea pe sub uşi, din prăjiturile ce se pregă- 
teau ; a ridicat capacul la multe chisele de cleştar şi 
cutii de argint pînă ce a găsit o ţigaretă care să-i placă 
şi s-a aşezat apoi ia pian, unde, în fluturarea îndoielnică 
a unei lumini ce venea din altă odaie şi în lumina ză- 
pezii ferestrelor, ce străluceau prin întuneric, şi-â lăsat 
mîinile să alerge pe clape. Erau motive beethoveniene, 
pe care le dezlega din minunatul lor tipar, păstrîndu-le 
numai expresia şi dureroasa lor adîncime. Parcă, ajutat 
de ele, Bubi ar fi vrut să spună ceva personal cu muzica 
pe care o improviza. încerca acum să se depărteze de 
idolul său, să fie el, şi nu izbutea să se mărturisească 
într-o invenţie nouă. De aceea, desfăcea şi  reîmpletea 
aceleaşi sonate, acelaşi andante sau largo, după o lege 
a lui, a inimii şi îndemînării, care îi povesteau în ceasul 
acesta de singurătate şi de visare, dar care tot în umbra * 
lui Beethoven îl ţineau. 


Cel dintîi dintre comeseni a sosit Gună. Era vesel. 
Cîştigase la stos o sumă destul de frumoasă. De cum. 
a intrat, a întrebat de Jurubiţa şi a aşezat pe pian o 
cutie înaltă de catifea vişinie. A descuiat-o apoi cu o 
cheiţă poleită şi a scos un flacon mare, gîtuit de mai 
multe ori în înfăţişarea lui urîtă şi voit fantazistă, cu 
un parfum dulceag, între chiparoasă şi zambilă. O fundă 
înfoiată purta marca vestită a unei fabrici franceze, şi uh 
carton agăţat, preţul. Gună a rupt preţul şi a ridicat cu 
mîndrie flaconul, arătîndu-l lui Bubi. Acesta a cîntat, 
mai departe, dînd din umeri. Apoi deodată se opri şi 
zise : 

— Ştii, Gună, dacă nu te-aş crede un prieten cinstit, 
aş putea să intru la bănuieli! 

— Eşti nebun ! răspunse iute celalt, împachetînd cu 
grabă parfumul şi căutînd o umbră în care să se ascundă. 

Şi Bubi şi-a- reluat visul la pian. Cînd, puţin mai 
tîrziu, a sosit şi Jurubiţa, casa s-a umplut deodată cu 


288 


pacheţele desfăcute de pe toate degetele. Din manşon, 
ea scoase o pungă cu castane calde, pe care le curăța 
şi, cu grijă, le dădea prietenilor. Sticla de parfum de la 
Gună a fost primită cu o bucurie zgomotoasă. Apoi, 
adresîndu-se lui Bubi : 

— Tu nu te gîndeşti niciodată să-mi faci o plăcere! 
spuse ea şi, îndreptînd'u-se spre o oglindă, îşi scoase pă- 
lăria, umflînd cu degetele bucla părului de pe frunte, 
de-abia frizat. 

Se întunecase de-a binelea cînd a sunat Alexandru 
Hangiu. Ca întotdeauna, era solemn şi îmbrăcat într-un 
gheroc lung, negru, ce turtea şi mai mult făptura lui 
scundă, îngrăşată înainte de vreme. A intrat, oferind 
o cutie cu bomboane Jurubiţei şi strîngînd mîna bărbați- 
lor. Apoi s-a aşezat lîngă pian, ajutîndu-se, într-un în- 
ceput de sindrofie, cu cîteva mîngîieri amicale date pe 
umărul lui Bubi. 

A început să se vorbească de toate. Hangiu, pentru 
ca să iasă puţin din preocupările uşuratice şi glumele, 
voite şi nevoite, făcute de Gună şi Jurubiţa, amintea 
din cînd în cînd întîlnirea lui de la Viena cu Bubi şi 
interesantele cercuri în care au trăit cîtva timp. Ade- 
seori el a adus în conversaţie cuvintele „liberalism", 
„parlamentarism", cuvinte care cădeau în gol, fără răs- 
puns, făcînd numai piedici de cîteva clipe veseliei celor- 
lalţi, porniţi curînd peste ele. 

Cel din urmă sosit a fost Potamiani. Era- rebegit, 
întîrziase să cumpere o floare, un singur fir, pentru Juru- 
biţa, care a primit-o cu bucurie, i-a mulţumit, certîn- 
du-l de ce s-a ostenit. 

— E sceptrul dumitale, graţioaso ! încercă el să com- 
plimenteze şi să zîmbească, fiind singur plictisit de ceea 
ce a spus şi'lăsînd iute să-i cadă vorba. 

Venea de la Cameră. Fusese o şedinţă agitată. Po- 
tamiani povestea iute. Apoi deodată se opri, adresîn- 
du-se lui Bubi: 

— A ! Bine că mi-am adus aminte ! Tatăl dumitale 
se simţea foarte rău. S-a suspendat şedinţa din cauza 
lui, pînă ce a venit alt ministru. Nu mai putea să stea 
pe banca ministerială. Cînd s-a urcat în trăsură, cu că- 
țelul la subsuoară, se clătina. 


289 


19 — Siîrşit de veac în Bucureşti 


“Lui Bubi nu i-a scăpat nici felul neglijent al gaze- 
tarului de a-i da această informaţie tîrzie, nici ironia, 
nici tonul cu care era împletită. Robul acesta îi plătea 
la rîndul său poliţa din ziua în care l-a umilit. Bubi 
se ridică deodată şi zise : 

— Pe mine vă rog să mă iertaţi, trebuie să plec! 

— Ei, dar ce-i asta ? săriră ceilalţi, afară de Hangiu, 
care-şi măsura prietenia în cuviinţă. 

— Ne strici masa, dragule, nu-i frumos ! adăugă Ju- 
rubița. 

Bubi mai spuse încă. o dată: „Să mă iertaţi !" şi plecă. 
Jurubiţa cînd şi-a adus aminte, după un semn al lui 
Gună, că trebuie să-l conducă, tînărul baron ieşea pe 
poartă şi se pierdea printre nămeţii de zăpadă. 

— Ciudată ființă e şi Bubi ! spuse Jurubiţa reintrînd 
în cameră. Cînd are o idee în cap, nu mai vrea să ştie 
de nimeni! 

—" E mai degrabă un sentiment decît o idee, doamnă, 
îi răspunse Hangiu. 

— Sau o idee prea tîrzie! se grăbi să adauge Po- 
tamiani. 

Gună spuse să se ridice un tacîm, şi cei patru s-au 
aşezat la masă. S-a mâncat mult şi s-a băut şi mai mult 
Nioi nu se simţea lipsa lui Bubi. Numai spre sfîrşit, 
după ce grecul s-a săturat şi a început iarăşi cu veştile 
şi presupunerile politice (s-au înţeles discret şi iute Han- 
giu şi cu el asupra unor aceleaşi idei liberale), a venit 
voBfea iarăşi de bătrînul baron Barbu, de politica şi de 
familia lui. Şi de data aceasta, Potamiani, neavînd de 
cine să se mai teamă, îşi dădu drumul. Bătrînul baron 
apărea din spusele lui ca un incapabil şi ca o umplutură 
a cabinetului. Nepriceput şi maniac, şi-a risipit viaţa şi 
averea, spunea el, alergînd după titluri. Gazetarul pre- 
tindea eă diploma de baronie a căpătat-o împrumutând la 
o îmanghie de joc de cărţi pe un arhiduce. Vorbea apoi 
de imoralitatea trecutului boier cu o biată femeie, mama 
lui Bubi, găsită la Viena şi chinuită aci de legătura lui 
cu 0 boieroaică vestită în amantă (se gîndea la domniţa 
NaluSia), biata vieneză fiind părăsită la o a doua naştere 
îa Sfitaij unde i s-a tras moartea, şi a fost aruncată, ca 
un cline, nici nu se ştia unde. Apoi şi băiatul (astfel se 


apropia de Bubi): leneş, cheltuitor şi înfumurat. A stat 
mult pe la Viena, unde avea trei amante în acelaşi timp 
(şi grecul se uita pe sub gene la Jurubiţa): o balerină, 
o modistă şi o englezoaică. N-a învăţat nimic ; cu banii 
pe care îi avea făcea camătă cu prietenii şi a pierdut o 
avere la jocurile de noroc de la Baden. Potamiani poves- 
tea fără să privească pe nici unul dintre comeseni, ju- 
cîndu-se cu firimiturile de pîine, printre care treceau 
degetele lui păroase şi lungi, cu unghiile negre. 

— Pentru mine, gazetar liberal, încheia el, vedeţi că 
toate astea ar fi fost o comoară dacă n-aş fi avut caracter! 

Nici Gună, nici Jurubiţa n-au găsit să spună vreun 
cuvînt la povestea lui Potamiani. Procurorul, însă, după 
ce l-a ascultat şi a văzut cum, din purtătorul celor 
cîteva principii de la început, față de care şi el s-a măr- 
turisit, într-un anumit fel, a ieşit omul acesta ahtiat şi 
nesigur, a ţinut, şi pentru el, şi pentru dreptatea ce i se 
cuvenea prietenului său, să intre în vorbă: 

— Chiar fără caracter presupunem, fireşte, poate ai 
avut noroe, domnule Potamiani, zise el, tăind o pară gal- 
benă şi zemoasă cu parfum de tămiîie, din cele pregătite 
pentru toţi musafirii de cheltuiala lui Bubi. De obicei, 
chiar pentru un gazetar bine informat, cum eşti dum- 
neata, fără îndoială, materialul acesta intim şi greu de 
verificat, întins pe mai multe generaţii, cules din mai 
multe locuri, este primejdios ! 

Pe grec, destul de subţire în a prinde şi folosi in viaţă 
înainte de înţelesul cuvintelor tonul şi accentele frazelor, 
după indivizi şi împrejurări deosebite, dojana şi preveni- 
rea din vorba lui Hangiu l-au plictisit, pentru că de-acum 
trebuia să se ţină treaz şi pregătit pentru un fel de luptă. 
Ghiftuit după o masă bună, bucuros în fața unor lungi 
şiruri de pahare pe care le avea de băut, el socotea că 
fericirea lui va fi cpmpletă într-o plutire cu autoritate, 
în care nimeni nu-l va ţine de scurt şi toată lumea îl va 
admira, iar el, de la înălţimea tăcutelor ascultări, va face 
astfel incît să se audă că-şi serveşte partidul, strecurînd 
ici şi colea şi mici zădufuri personale. De aceea, prefă- 
cîndu-se că se înveseleşte de tinereţea şi cuvintele ne- 
coapte ale lui Hangiu, zise: 


291 


— Va să zică, dumneata crezi că am fi avut prilej 
să ne întîlnim şi în altă parte, domnule procuror? 

— Poate... răspunse liniştit acesta şi zîmbi. 

Potamiani ridică braţele în sus, ca un înecat. Apoi, 
după un oftat prelungit, cu un fel de văicăreală comică 
şi voită, mîngîindu-şi ţeasta diformată, numai cu cîteva 
vițioane năclăite prinse de ea. exclamă 

— Of! of! of! Tinerețe, tinereţe ! Că mult mai eşti 
aprigă şi simpatică şi — te superi dacă ţi-oi spune ? — 
neştiutoare ! Apoi, bine, domnule procuror, că dumneata 
eşti un magistrat de modă nouă, cinstit şi integru, 
o ştim cu toţii cei de aici, şi mai ales o ştiu eu ! Dar te-ai 
întrebat vreodată dacă au aflat-o şi cei care ar trebui să 
o ştie ? Patronul dumitale, de pildă, domnul ministru al 
justiţiei şi cei de pe lîngă el? 

Baronul Barbu, readus iarăşi în discuţie, îngreuna miş- 
cările şi pornirile lui Hangiu. Oricît ar fi fost de bănuit 
de nepricepere şi oricît ar fi fost de conservator, era mi- 
nistrul lui. O elementară cinste şi prudenţă îl făceau pe 
tînăr să nu primească lupta în felul acesta. Şi aci poate 
discuţia s-ar fi închis, din îndemînarea lui Potamiani, 
procurorul crezîndu-se, prin cît a spus, plătit de înda- 
torirea sa faţă de Bubi, dacă Jurubiţa, care aştepta de 
mult, n-ar fi simţit că a venit vremea să răscolească 
întîmplări mai vechi şi să aţiţe focul cel nou. 

— Da' de unde vrei dumneata să cunoască domnul 
procuror toate nimicurile şi pe toţi ticăloşii ? zise ea, ca 
şi cum ar fi suferit de mult de nedreptăţile pe care le 
vedea. 

— Să le cunoască ! răspunse cu înţeles ziaristul. Asta 
îi e meseria, şi-apoi, aşa cum e dumnealui, are o che- 
mare în ţara aceasta! 

Faţă de Jurubiţa, Hangiu s-a ţinut într-o anumită re- 
zervă încă de la început. Nu-i plăcea. Găsea că Bubi îi 
dă o nemeritată atenţie şi primise, trecînd peste grijile 
lui sociale şi profesionale, să o vadă şi să vie la ei, fiind 
sigur că niciodată femeia asta mai simplă, cu toate pof- 
tele îndestulate de banii prietenului său, nu va avea să-i 
ceară ceva. Cu încetul, însă, începuse să o cunoască mai 
bine. Şi dacă a văzut că nu se înşelase cu privire la 


292 


caracter şi creştere, îşi schimbase totuşi părerea întrucît 
privea deşteptăciunea ei. Din multe împrejurări şi-a dat 
seama că e destul de vioaie şi că are un simţ mult mai 
limpede pentru viaţă şi nevoile întîlnite decît amantul 
său, pe care (şi Hangiu era sigur) nu-l iubea, după cum 
ar fi vrut ea să se creadă. Fără să spună vreo vorbă, el 
păru totuşi interesat. 

— Şi greu n-ar fi, că mulți nu sînt! Unu-i destul! 
spuse Jurubiţa, cu ochii ţintă în cafelele pe care le 
servea. 

— Unul şi bun ! Dar domnul procuror nu-l cunoaşte! 
adaose, în sfîrşit, Gună, ca să spună ceva şi să se răzbune 
de o vorbă auzită, şi anume că Urmatecu îl făcuse nu 
ştiu cu ce împrejurare „scatiu”. 

Hangiu n-a întrebat, şi toată lumea a tăcut. 

Cînd, deodată, tot Potamiani, nevrînd să piardă clipa 
asta atît de bine pregătită, zvirli 

— De unu, Urmatecu, ai auzit dumneata ? 

— Nu ! răspunse procurorul. 

— Rău ! Pentru că ăsta e mîna dreaptă a ministrului 
dumitale ! Om, nu glumă, cată să te pui bine cu el! 

Şi cîteşitrei începură să rîdă cu hohot, 

— Meşter mare ! făcu Potamiani. 

— Om bogat! sublinie Jurubiţa. 

— Pe lîngă el, Bubi nu-i nimic în fața tatălui său! 
prelungi Licureanu. 

Şi începură să povestească toate cîte se ştiau şi se 
vorbeau despre Urmatecu. Ce uita Potamiani din afaceri 
şi mărunțişul femeilor, multe, din viaţa lui Iancu, com- 
pleta Gună. Jurubiţa întărea numai, ici-colea, cîte o în- 
tîmplare. Ultimele evenimente — demisia, alegerea, de- 
corarea, cumpărarea moşiei şi mai ales toate privite şi 
răstălmăcite prin povestea mai veche cu moartea lui Ioa- 
chim Dorodan — erau cercetate mărunt şi răsfirate. 

în vreme ce se povestea, lui Hangiu i se lămuri o 
aducere-aminte. Din pînzele minţii, la sunetul numelui, 
i se limpezi deodată Amelica, în rochia ei trandafirie, la 
balul de la palat, Cu figura încruntată şi serioasă, cu far- 
mecul tinereţii şi cu acea atracţie şi siguranță pe care 
le-a presupus la orice soţie într-o căsnicie trainică şi să- 


nătoasă. Rămas cu privirea legată în depărtare şi urmînd 
imaginea, el întrebă aproape fără să vrea: 

— Are o fată domnul acesta, Urmatecu ?! Nu e aşa? 

— Are, cum să n-aibă ! răspunse iute Jurubiţa. Un 
scaloi afurisit şi obraznic ! 

— Nu te înşeli ? o întrebă procurorul. 

Uimită, neaşteptîndu-se la aşa ceva, femeia şuieră 
aproape : 

— O cunoşti dumneata ? Cum şi de unde? 

— Nu-i nici o lună, de la balul de la palat f 

— Trăsni-m-ar Dumnezeu ! Au fost şi la bal la pa- 
lat ? ! nu izbuti să-şi înghită Jurubiţa un strigăt, după 
care Hangiu iarăşi putu să-i măsoare îneiudarea şi para- 
ponul. 

Apoi, între dorinţa de a-i plictisi puţin pe aceşti trei 
clevetitori şi plăcerea de a reînvia cu vorbe vîrtejul so- 
lemn, şi totuşi tineresc prin ființa Amelicăi, al balului la 
rare a fost, Hangiu începu să povestească, de la ochirea 
mai largă a întregii săli pînă la amănunte de toaletă şi 
palpitaţia sinului abia înmugurit al aceleiaşi Amelica, în 
jurul căreia gîndul său dădea ocol. 

Jurubiţa îndura cu greu povestirea aceasta. De cînd 
se încurcase cu Bubi şi nu mai punea piciorul prin casa 
lui Urmatecu, în afară de scandalul de la modistă şi în- 
tîlnirea de la cimitir, ea nu mai avusese unde să vadă 
pe coana Miţa şi pe fiica ei. Totuşi, se gîndea la ele ade- 
seori, cu fiecare purtare nouă învățată, cu fiecare rochie 
sau pălărie comandată, cu fiecare lucru cumpărat. Legă- 
tura cu Bubi o înstrăinase de lumea ei, care, în cele din 
urmă, nu era alta decît aceea a rudelor şi femeilor din 
jurul lui Urmatecu. Dar numai acolo privind, la această 
lume, putea să se vadă Jurubiţa, cît a crescut şi cît s-a 
deschis, ca apucături şi ca bogăţie. Aci, între ceştilalţi, 
nu se băga de seamă ! Şi ce bucurie ar mai face un lucru 
nou sau o manieră subțire dacă n-ar face în necaz cuiva? 
îşi spunea adeseori Jurubiţa. Nevoia aceasta de a se simți 
trăind mai bine, de a se simţi şlefuindu-se era atît de 
mare la ea, încît de multe ori s-a surprins aproape ho- 
tărîtă să se împace cu Miţa şi cu Amelica, pentru a avea 
cu cine să se măsoare, otrăvindu-le. In orice caz, în ciuda 
zvonurilor şi a aprinderii ei, Jurubiţa îşi păstra ca pe o 


294 


mîngiiere părerea că în casa lui Urmatecu nu s-a mai 
petrecut nimic în bine; că cele două femei sînt tot aşa 
după cum le-a lăsat şi hrănea speranţa că niciodată nu 
se vor mai schimba. Şi iată că pe neaşteptate află că ele 
au sărit cu mult peste ceea ce ea îşi închipuia că nu se 
poate întrece : viaţa ei de acum, luxul în care se lăfăieşte, 
plimbările, lumea, teatrul, mesele !... 

Miţa şi Amelica au fost la bal la palat! 

Gîndul acesta i se învîrtea ca o morişcă în cap, îi 
dădea o sîcîială de nu-şi mai găsea locul şi făcea să-i 
bată inima. Şi femeia, avînd neapărată nevoie de o satis- 
facţie, căută iute să vadă cine e răspunzător de această 
nenorocire. Fireşte că, cel dintîi, i s-a înfăţişat amantul 
său, Bubi. Dacă el n-a vrut să o prezinte nici măcar ta- 
tălui său, cum era să o ducă la balul de la palat?! Şi 
pe drumul acesta, ce i se părea luminos şi fără nici un 
alt cuvînt de oprire, Jurubiţa se adîncea într-o mînie ce 
venea ca o furtună. O orbire, atît de obişnuită femeilor 
în judecăţi, o cuprinse. Din ea nu s-ar mai fi putut clinti 
în nici un fel dacă n-ar fi venit să scoată o înduioşare 
despre ea însăşi, o tînguire despre viaţa ei, care este 
singura posibilitate, tot a femeilor, de a generaliza. Dă- 
dea la o parte din legătura ei cu Bubi risipa, ghiftuiala 
şi bogăţia şi păstra numai jignirea şi insulta. Şi deodată 
se simțea insultată de cînd se ştia! Şi, în felul acesta, 
trecea iarăşi de la Bubi la Urmatecu, de la care n-a vă- 
zut decît înjosire, alături de zgîrcenie şi înjurături, că se 
mira cum de le-a îndurat. Şi aci, la Urmatecu, găsea în- 
ceputul tuturor nenorocirilor, şi pe a celei mai mari, cea 
de astăzi ! Astfel se oprea, se adîncea şi creştea ca din- 
tr-un sîmbure pierdut ura Jurubiţei împotriva lui Iancu ! 

în fața ei, însă, Jurubiţa n-avea acum pe nici unul 
din marii vinovaţi, ci pe cîțiva oameni care îi erau nu- 
mai indiferenți sau binevoitori. Privea pe procurorul ăsta 
rotofei, îndulcit de amintiri, cu capul rotund şi pielea 
întinsă de tinereţe, şi un fel de silă i se făcea. O supăra 
gîndul că omul scrobit şi cinstit cum era ar putea să dea 
de la început — o dată cu dragostea şi cu banii *— şi 
prețuirea, şi onoarea, şi numele unei femei, şi că acea 
femeie ar putea fi Amelica, după care îl vedea oftînd. 


295 


Şi iarăşi, ca orice femeie, care poate să facă iute o pri' 
măvară în fața îngheţului ei sufletesc, din viclenie şi 
răzbunare, Jurubiţa începu să glumească pe socoteala lui 
Hangiu 

— Ei, iată-te şi îndrăgostit, domnule procuror! zise 
ea, uitîndu-se pe furiş la ceilalți doi. 

— Se vede ! spuse Gună, care îndrăzni o vorbă şi o 
mîngîiere, pe față, spre Jurubiţa, bucuros că e iarăşi 
veselă. 

— Se simte cît de colo! adăugă Potamiani, începînd 
să clipească. Numai că e păcat l.. 

— De ce ?. sări Jurubiţa să ia apărarea sentimentelor 
lui Hangiu. Ce-am spus eu adineauri se potrivea cu un 
copil ! Căci era un copil Amelica cînd am văzut-o ultima 
oară. Acum însă domnul procuror poate să aibă dreptate 
frumuşică şi cuminte a fost întotdeauna! 

— O preţuire nu  însemnează o dragoste, vorbi, în 
sfîrşit, Hangiu. 

— Ce am eu cu fata .' Poate să fie drăguță şi bună! 
se dezvinovăţi Potamiani. La altcineva ne-am gîndit cînd 
am zis că-i păcat! 


— La tatăl ei, nu ?... făcu simplu Jurubiţa, dar cu 
vădită grabă. 

— In orice caz, te-ai gîndit prea departe ! adaose, se- 
rios, procurorul. 

Şi iarăşi o tăcere se făcu. Hangiu era greu de ispitit 
şi de atras în lumea clevetirilor. N-avea încredere în vor- 
bele astea, pe care le prevedea purtate fără nici un temei. 
Şi apoi i-a displăcut şi felul familiar de a se glumi cu el, 
pe cîteva slăbiciuni omeneşti scăpate fără voia lui. Po- 
tamiani simți că e nevoie de ceva serios pentru a-l con- 
vinge. De aceea, scoase ca la comandă ultima mare afa- 
cere a lui Urmatecu, falsificarea vînzării Bălăşoienilor, 
după cum o numea el. Avea toate datele exacte. Ches- 
tiunea îi fusese adusă la cunoştinţă de un reporteraş 
care făcea notariatul la una din gazetele liberale. A pus 
să se urmărească îndeaproape. Şi vînzarea, şi diferenţa 
dintre actul de ipotecă şi procesul-verbal de situaţie vor- 
beau de la sine. La început a crezut că aduce partidului 
său una dintre cele mai senzaţionale bombe, de pe urma 


296 


căreia va sări în sus, pentru totdeauna, baronul Barbu. 
Şi-a dat însă de îndată seama că nu numai că bătrînul 
boier n-a făcut nici o afacere, ci, dimpotrivă, a dat, cu 
bună-ştiinţă şi cu voia lui, de vreme ce singur luase parte 
la vînzare şi adjudecare. A fost un fel de danie acoperită 
în favoarea lui Urmatecu, şi o asemenea chestiune, poli- 
ticeşte, n-avea nici un sort de izbîndă.  Şi-apoi nici nu 
era ministru la epoca vînzării. „Falsificarea", cum iarăşi 
o numea stăruitor gazetarul, nu rămînea însă mai puţin 
vădită şi, fără îndoială, pusă la cale de altcineva. 

Pentru Jurubiţa lucrul era cu desăvîrşire nou. Ea făcu 
ochii mari, încremeni şi începu să zîmbească deodată, ca 
unei ființe venind spre ea de departe. I se citea pe faţă 
bucuria unui gînd care o străbătea. Ceru o mulțime de 
amănunte şi voi să ştie ce şi cum s-ar întîmpla mai de- 
parte, întrebă cine ar putea deschide chestiunea asta şi 
cine ar putea porni scandalul. Hangiu, pentru care lu- 
crurile se lămureau din ce în ce, se vedea deodată îm- 
presurat chiar în meseria lui, lucru de care avusese 
groază întotdeauna. De aceea el răspunse scurt şi fără 
alte lămuriri: 

— Cei interesaţi.! 

— Şi cine nu e interesat în dreptate ? Dumneata, cel 
dintîi, nu e aşa, domnule procuror?! adaose, cu un rîn- 
jet, Potamiani. 

Simţea grecul că ceea ce doreau el şi cu Jurubiţa nu 
era pe cale să se întîmple : Hangiu nici n-a sărit în sus 
de indignare sau bucurie profesională, nici n-a făcut vreo 
declaraţie. Ce se petrecea în el era greu de ştiut! De 
aceea, gazetarul îndrăzni să mai facă un pas: 

— E, hei ! Viaţa e atît de ciudată, domnule procuror, 
încît te aduce cîteodată să-i dai dreptate tragediei vechi. 
Te simți sfîşiat între dragoste şi datorie! 

— Datoria mea e precisă ! răspunse omul şi se ridică. 

Era tîrziu. Bubi nu se mai întorcea. Hangiu mulțumi 
şi îşi luă rămas bun. A fost condus pînă la uşă de Juru- 
biţa, care tot mai simţea în ea fierberea veştii celei mari. 
La despărţire, ea nu se putu opri să întrebe 

— Şi dacă, pînă în cele din urmă, tot se va găsi unul 
dintre cei interesaţi ? Ce se va întîmpla? 


297, 


— Ce trebuie să se întîmple! răspunse procurorul 
plecînd. 

Jurubiţa, furată de gînduri, zdrobind cu mintea fel df 
fel de închipuiri, a avut impresia că încearcă să găureasc$ 
un perete eu un ac de gămălie, şi-a obosii Cîteva clipe 
înai tîrziu, pe cînd o conducea acasă cu sania, Gună a 
simţit-o cum lasă capul pe umărul său şi, cu ochii în- 
chişi, a auzit-o mormăînd ceva. A întrebat-o de cîteva 
ori : „Ce-aiî spus ?" şi nu a primit nici un răspuns. Apoi 
â lăsat-o în pace, Gună hefiind obişnuit să urmărească 
prea mult o idee. 


De mai multă vreme, pe conu Barbu îl supăra o durere 
ISeacă în capul pieptului. La început, numai un fel de 
gldilătură, apoi, ca o apăsare. Din ce în ce, însă, se în- 
teţea. Şi baronul a simţit cum trece încet la usturime şi 
se preschimbă, în cele din urmă, într-un junghi îngrozi- 
tor. Bolnavul nu a spus nimic, nimănui, pentru că nu-i 
plăcea să amestece pe alţii în necazurile trupului său. 
Toată viaţa fusese sănătos şi n-avea nici o încredere în 
doctori şi în meşteşugul lor. Rar, cîte o răceală. Iar la 
boală, ca şi la îmbrăcare, boierul a fost întotdeauna ru- 
şinos, şi nimeni, în afară de Iancu, nu l-a văzut gol sau 
sehimbîndu-se. Acum, însă, pălea, nu se putea hrăni şi 
slăbea. A dus-o cîtva timp pe picioare. întotdeauna a 
mîneat puţin, astfel că mesele lui neatinse aproape n-au 
atras atenţia nimănui, iar din cînd în cînd, dacă închidea 
ochii şi aştepta să-l lase durerea, răspundea liniştit în- 
grijatelor întrebări ale domniţei: 

*— Nimic, Natalie! Un junghi trecător! M-o fi tras 
undeva. 

De cînd a luat ministerul, însă, i se făcea din ce în 
ce mai rău. Se hotărîse chiar să se abată pe la bunul său 
prieten, doctorul Florea Petre, să vadă ce are, dar să 
ştie numai el. Dînd zi după zi, nu şi-a găsit vreme, şi 
îa şedinţa Camerei, de la care a fost nevoit să plece, s-a 
simțit deodată străpuns ca de-un cuţit. Camera întreagă 
a început să se învârtească în privirea lui, a ameţit şi a 
pus capul pe pupitru. Un orator opoziţionist interpela 
guvernul. Ajuns la fraza repetată de multe ori acasă şi 


298 


spusă mereu în nainte pînă să se suie Ia tribună, tocmai 
o rostise cu gesturi mari şi cuvinte umflate. Cînd conu 
Barbu a leşinat pe banca ministerială, vorbitorul a crezut 
că e un fel al lui conu Barbu de a nu voi să asculte. 
De aceea, el repetă fraza, apăsînd şi mai mult pe cuvinte. 
La aceeaşi tăcere şi atitudine a ministrului, întreaga Adu- 
nare şi tribunele s-au strîns într-o încordată atenţie. De- 
putatul, înciudat, spuse fraza pentru a treia oară. Abia 
atunci, văzind că nu urmează nici un răspuns, preşedin- 
tele a suspendat şedinţa. In jurul băncii ministeriale s-a 
îngrămădit Camera întreagă : majorităţi şi opoziţie. Conu 
Barbu a fost ridicat de cîţiva secretari, dus în salonul 
guvernului, şi aci, încetul cu încetul, şi-a revenit. Preşe- 
dintele Adunării, oratorul, mulţi prieteni politici, cîţiva 
liberali, chiar, au venit să-şi arate părerea de rău pentru 
cele întîmplate şi nădejdea că va fi un lucru trecător. 
Cu o caretă ce-a trebuit să meargă la pas, pentru ca bol- 
navul să nu sufere prea mult, ministrul de justiţie a fost 
adus la locuinţa sa. De îndată a fost culcat în pat, şi de 
trei săptămîni nu-l mai părăsise. Doctorul, pentru care 
nu avusese vreme baronul, a venit el să-l vadă. Profe- 
sorul Florea Petre era un om admirabil! înalt, cu o 
statură şi un chip de mare duce rus, cu o barbă căruntă, 
despărțită în două pe mijlocul bărbiei, cu privire caldă 
şi prietenoasă, îmbrăcat întotdeauna în gheroc, purtînd 
joben şi cravate mari de mătase, frumos legate, cu o pot- 
coavă de briliante la mijloc, el  învîrtea neîncetat pe 
«iegetul arătător de la mîna dreaptă şnurul negru al oche- 
larilor legaţi în aur. Cînd se încolăcea şnurul pe dreapta 
pînă la capăt, începea aceeaşi mişcare pe stînga. Avea « 
veselie care nu era nici profesională, nici prefăcută, ci 
venea din optimismul său robust de băiat de la ţară. Căci 
strălucitul internist de astăzi, profesorul prietenos cu toţi 
studenţii care ii umpleau sălile la cursuri, învățatul şi mai 
ales talentatul doctor Florea Petre, marele diagnostician, 
era ide fel de la Bolintinul-din-Vale. Unii din fraţii lui 
se mai găseau încă moşneni pe lîngă moşiile baronului. 
Ministrul conservator şi decanul Facultăţii de medicină 
astfel s-am cunoscut, fetr-un început de viaţă, cînd rîvna 


;2â9 


de carte a tînărului Florea a primit un sprijin hotărîtor 
din partea bătrînului lenache Barbu, tatăl baronului. 

Deşi avea un serviciu cu multe paturi, fiind şeful celei 
mai mari clinici din Bucureşti, deşi avea cursurile, o foarte 
numeroasă clientelă şi şedinţe cînd era Parlamentul des- 
chis, pentru că profesorul Florea Petre era senator li- 
beral, medicul acesta conştiincios se oprea asupra fiecărui 
bolnav care îl chema şi examina cu o aceeaşi luare-aminte 
şi amănunțime pe toată lumea. Apoi se aşeza tihnit la 
masă şi scria o reţetă lungă cu un scris de nici el nu îl 
mai descurca, cerînd o tăcere şi o linişte absolută din 
partea tuturor în timpul redactării reţetei. Erau poate şi 
taina perfecțiunii sale clipele acestea de reculegere pe 
care le cerea, în timpul lor legîndu-se în minte după o 
metodă şi într-un fel al lui anumit observaţia şi intuiţia, 
dar era şi o anumită solemnitate a meseriei, în care cre- 
dea şi pe care o reprezenta. Doctorul ţinea să lase după 
plecarea sa, prin casele unde adusese vindecarea şi bucu- 
ria, şi acest prestigiu al ştiinţei, strîns în cele cîteva clipe 
de tăcere. Pînă la reţetă, însă, el era vesel şi familiar, 
nelăsînd să se vadă nici cea mai mică îngrijorare din 
orice ar fi găsit. In timp ce bolnavul, după indicaţiile lui, 
îşi schimba poziţia pentru a fi cercetat, profesorul, răsu- 
cind neîncetat şnurul ochelarilor pe deget, spunea: 


— Lasă, c-o să treacă, neică ! Lasă, c-o să treacă! 

Pe conu Barbu l-a luat, de cum a intrat în cameră, 
cu veche glumă prietenească, şi baronul a încercat să-i 
răspundă la fel pe cît a putut. Apoi l-a cercetat aproape 
două ceasuri. Cine l-ar fi privit, cu oarecare cunoaştere, 
pe profesor în timpul cît examina ar fi văzut că în ochii 
strînşi, de unde pornea o privire căutătoare şi împrăştiată 
(goală de multe ori de orice expresie, pentru că toată aten- 
ţia trecuse în ureche sau în vîrful degetelor cu care palpa), 
încremenea cîteodată ca o pironire şi spunea o mirare. 
Atunci, părăsindu-şi firul cercetărilor, doctorul învăluia 
iute pe prieten într-o căutătură caldă, înduioşată, care ar 
fi vrut să mărturisească un lucru grav şi să mîngiie în 
acelaşi timp. Aceste treceri frînte şi numeroase, timp de 
două ceasuri, au frămîntat fără o vorbă, de la uimire şi 
groază pînă la hotărîre, milă şi durere, sufletul acestui 


300 


uriaş. In cele din urmă, profesorul oftă adînc, îl bătu uşor 
pe ministru pe spate şi zise 

— Ca tunul, ca piatra, ca sîmburele de piersică ! Bravo, 
Barbule ! Bine te ţii ! O să te dreg şi o să-ţi dau drumul! 

— Crezi ? îi răspunse baronul, în care puterea mai 
veche de a ascunde boala se sfîrşea deodată cu prima zi 
grea, intrînd într-o nemărturisită spaimă. 

— Ei, asta e ! Ai să vezi că tot sîntem şi noi buni la 
ceva pe pămînt, numai că trebuie să mă şi asculţi! zise 
profesorul. 

Conu Barbu era gata să creadă şi să facă orice, ca un 
copil. îl biruise durerea. Se pricepea foarte puţin la tai- 
nele fiinţei omeneşti şi ştia tot atît de puţin din me- 
dicină, pentru că nici nu-l ispitise, nici nu avusese ne- 
voie. Pentru el fizica şi mai ales optica erau ştiinţele 
cele mari. în om vedea limpede numai cum erau aşe- 
zate organele nobile : creierul, inima şi plămînii, pe care 
le preţuia. Mai jos de mijloc, ideile lui erau confuze des- 
pre celelalte organe rînduite în adîncimea trupului. Sto- 
macul nu şi-l simţise niciodată şi nu avea un gînd lim- 
pede despre el. Sfiiciunea şi curăţenia lui firească îl în- 
depărtau de la funcțiunile complicate ale  măruntaielor, 
unde totul se transformă de îndată în dospeală şi lichide 
dezgustătoare. Aşa fusese toată viaţa, şi în toate. Fugise 
de ceea ce i se părea că nu e curat şi mersese atît de 
departe, încît în grădinile sale secătuise pămîntul şi nu 
mai izbutea să crească flori, de groaza băligarului, după 
cum îndepărta de la el multe feluri de mîncare, mai ales 
prin restaurante şi case străine, la gîndul bucătăriilor- 
Oboseala lui timpurie şi fuga de putreziciunile, dar şi de 
mustul vieţii, îl făcuseră să preţuiască, de mult, mai de- 
grabă pe omul matur decît pe cel tînăr, prea amestecat, 
prea murdar în lăcomia instinctelor. lar din femeie, ale- 
sese prietenia, aşa cum o fiinţă mai domoală, ca dom- 
niţa, se pricepea să i-o dea, deşi gelozia stăruia atît de 
ciudat în el. 

Acum, cu frică de necunoscut şi groază de murdăria 
pe care o va întîlni, trebuia să coboare în cunoaşterea 
trupului său. Simţea că e ceva primejdios şi dezgustător 
si avea încredere în doctorul Florea Petre ca într-o călă- 


301 


uză care-l ducea printr-o mlaştină. Toate aceste sentimente 
îl stăpîneau din ce în ce mai mult, mai ales după cea 
fost scăpat de dureri. 

Doctorul, însă, în salonul cel mare, unde a cerut de 
la domniţă, de la Bubi şi de la Iancu tăcerea şi cuviința 
pentru lungile reţete pe care le-a scris, nu şi-a ascuns 
îngrijorarea. Conu Barbu era foarte greu bolnav. Medicul 
ar fi dorit, pentru îngrijirea specială de care avea nevoie, 
ajutorul unor oameni de meserie. Ziua, spunea el, va tri- 
mite un student de al lui; iar seara, pentru că nopţile 
sînt mai grele şi mai tulburi, însuşi ajutorul său, un doc- 
tor tînăr, ieşit de curînd şi nu prea bogat, ar veni bucuros, 
să fie aci gata la orice împrejurare. Atît bolnavul, cît şi 
ceilalți au înţeles de îndată şi au primit. Pentru protejatul 
său, însă, profesorul a avut o grijă deosebită: 


— Ai să vezi, Barbule, ce mult are să-ţi placă băiatul, 
l-a înfăţişat pe tînăr, lăudîndu-l ca pe unul dintre cei 
mai buni medici pe care îi vom avea. Ştie multe şi o să-ţi 
țină şi de urît ! Şi-apoi în casa asta a ta, plină şi bogată, 
o să se mai bucure şi el de viaţă, de un pat moale, de o 
mîncare mai bună, de catifele şi de mătăsuri după atîţia 
ani de internat şi de veghe lîngă bolnavi! 

Şi chiar în seara aceea, sînt de atunci mai bine de trei 
săptămîni, doctorul cel tînăr a sosit. Il chema Matei Sîntu. 
Era cam de vreo treizeci de ani, mai mult scund, bine 
legat, cu ochi albaştri, cinstiţi, cu un rîs plin şi glumeţ. 
Doctorul Sîntu făcea parte dintre acei oameni care încă 
din tinereţe şi-au măsurat cuvintele şi gesturile. Ştia ce 
să spună şi ce să ceară, nu se grăbea şi dovedea foarte 
des că a avut dreptate prin toate ce se întîmplau după 
vorbele lui, inspirînd astfel încredere. A ţinut să-l exa- 
mineze şi el cu de-amănuntul pe bătrînul baron; după 
aceea, a avut o lungă convorbire cu profesorul său. Lui 
conu Barbu i-a fost simpatic de la prima vedere, şi atît 
de iute s-a legat de el, încît abia aştepta să se întunece, 
pentru ca să-l vadă. Toţi ceilalţi, în aceste zile grele, nu 
se mai simțeau în siguranță decît dacă era "şi el în casă. 

Şi, încetul cu încetul, iatacul bătrînului baron, plin 
de lucruri strînse în atîția ani de viaţă, s-a schimbat 
într-o cameră de bolnav. De unde într-o odaie obişnuită 


W2 


toate lucrurile stau risipite, putînd oricînd fi legate de 
paşii ce se fac de la unele la celelalte, aci ele se aleg şi 
se'strîng lîngă patul bolnavului. Apoi, în orice cameră 
obişnuită, uşile pot fi deschise pentru toate drumurile 
şi toate făpturile, pe simple înțelegeri dintre oameni, pot 
intra prin ele, şi totuşi se simte în acea odaie o sigu- 
ranță şi o stăpînire a omului care o locuieşte; pe eîtă 
vreme într-o cameră de bolnav, toate uşile sînt zăvorite ; 
după măsura ceasurilor neştiute şi neaşteptate ale bolii, 
stau străjile dragostei şi ale grijii pretutindeni; cei care 
vin sînt aleşi, toate măsurile de siguranță sînt luate şi 
totuşi se simte undeva ca o poartă, pe cheia căreia nimeni 
nu poate să fie stăpîn. Nimic nu e mai puțin bine închis 
ca o cameră în care zace un bolnav! Şi lucrul acesta îl 
simțea din ce în ce mai mult bătrînul baron. Nici vizitele 
cîtorva prieteni din guvern şi de la club ; nici obiectele 
risipite prin casă, pe care de atîtea ori le-a luat în mînă, 
strînse acum, după cum le-a cerut în jurul său ; nici chiar 
valsurile lui Strauss, cîntate de domnița Natalia după- 
amiezi întregi în a treia odaie, nu izbuteau pentru baron să 
închidă uşa nevăzută din care bătea un vînt ce cutremura 
întregul său trup. In timp ce domnița cînta, baronul, slă- 
bit, ridica şi lăsa un deget galben şi osos pe marginea pla- 
pumei de mătase. Făcea aşa pentru că ştia că aşa făcuse 
o viață întreagă. Dar atunci bătaia degetului nu mai pu- 
tea fi ţinută în frîu dintr-o mare bucurie a mişcării, a 
unui dans ce venea, ce creştea din suflet şi căruia trebuia 
să-i dea o faţă şi o descărcare. Acum, însă, degetul acesta 
nu mai era legat de nimic. Chiar dacă trecea durerea 
cîteodată, în sufletul bătrînului bolnav nu se mai putea 
închega pasul vieţii ca un val sau ca un puls, asupra 
căruia muzica valsului, cu salturile şi mîngiierile ei, să 
aibă vreo înrâurire. Cunoscută, familiară, acum baronul 
vedea muzica în afară de el, o privea trecînd prin casă, 
aburind sau curgînd ca o apă printre fotografiile de 
demult, dar nu o mai simţea. Din ceafă pînă în călcîie se 
lăsa o greutate de-a lungul trupului culcat în pat. Plum- 
bul acesta, pe care valsul nu-l mai putea topi, dacă l-ar 
putea risipi doctorul Florea Petre, ar fi lucru mare, gîn- 
dea bătrânul, simţindu-l din zi în zi tot mai mult, cunos- 


303 


cîndu-l tot mai bine cu o inteligenţă ce i se ascuţea, şi 
n-avea nevoie să se împărtăşească celor din jur, pentru 
că avea siguranța în ea. Lumina nouă a minţii îl des- 
prindea de pămînt. li dădea răbdare pentru durere şi o 
uşurare ireală a trupului său chinuit şi măcinat. De 
patruzeci de ani, într-un colț întunecat al iatacului, bă- 
trînul baron păstra neatins iconostasul maicii sale. Era o 
tîmplă grea de stejar, frumos horbotită dintr-o împleti- 
tură tăiată în ramuri de lauri, în frunzişul căreia se 
repetau, de jos şi pînă sus, nişte călăreţi mici, cu sulițe 
subțiri şi cai ridicaţi în două picioare pe şopiîrle lungi. 
Ca o armată măruntă, alcătuită dintr-o mulțime de sfinţi 
Gheorghe, urca într-o lumină roşiatică şi nesigură spre 
cer. De tîmpla aceasta erau atîrnate icoanele. In mijloc, 
o Maica Domnului, mare, suflată cu aur; sfîntul Nicu- 
lae, episcopul Mirelor, şi sfîntul Haralambie,  amîndoi 
purtînd cărțile înţelepciunii ; cuvioasa Paraschiva, cu 
îndepărtatul schit, umflat din table de argint, în fund, 
pe linia ce-i povesteşte ţara ; sfîntul Stelian, apărătorul 
copiilor, alături de sfîntul Cristofor ; sfînta Varvara, 
patroana familiei lor, în aghiazma căreia numai mama 
Mitana mai îmbărbura la i:ile mari, şi puzderie de alte 
icoane mai mici, de sidef, de aur şi de argint, pe care 
sfinții sau erau subţiaţi greceşte, sau împodobiţi ruseşte, 
cu frunze şi cu hlamide, purtînd cruci cu cîte două braţe 
transversale şi flamuri ce fluturau din vîrf. Pe lîngă 
iconostasul acesta, baronul a trecut în fiecare zi, iar 
dimineaţa şi seara s-a închinat. Niciodată însă, ca acum, 
nu s-a oprit să-l privească. Din pat, pe unde era întins, 
aurăriile sclipeau, în bătaia candelelor, iar tîmpla era ca 
un început de pădure. Dintr-acolo simţea bătrînul Barbu 
că vine frigul care îl cutremura, după cum într-acolo 
simţea că se îndreaptă noua înţelegere pe care o avea. 
In spatele iconostasului, a început să creadă cu hotărîre 
că odaia lui are o gură ce se deschide undeva, sub pă- 
mînt. Şi în fiecare zi îl înspăimînta mai puţin, şi a ajuns 
cu încetul, după groază şi curiozitate, să o privească 
liniştit. Astfel, murdăriile bolii sale au început să nu-l 
mai înspăimînte şi să nu-l mai scîrbească, vărsăturile lui 
acre şi negre, ca drojdia de cafea; mirosul dulceag al 


304 


trupului totuşi abia spălat; laptele pe care îl bea şi trecea 
prin el cu zgomot de găunoşenie şi iarăşi ieşea nemistuit 
roşiatic, cu vine lungi de sînge închegat — toate desfa- 
cerile acestea dezgustătoare ale trupului se petreceau în 
faţa neclintitelor şi curatelor icoane, după o lege pe care 
baronul o înţelegea şi cu care se împăcase. li rămînea tot 
mai viu, tot mai curat gîndul care se ţinea pe aripi, ca o 
pasăre în faţa iconostasului, pigulind de ici de colea scîn- 
teile, înviorîndu-se cu sucul umbrelor şi al luminilor. Iar 
baronul, din pat, se închina fără să fie văzut... 

In afară de alte multe daruri şi priceperii, tînărul 
doctor Matei Sîntu îl avea şi pe acela de a şti şi a voi 
să-l ajute pe bolnavul său în îndurarea chinurilor sale. 
El nu era credincios, dar respecta credinţa şi feţele ei. 
Aşa apucase de acasă, şi purta prin lume cuviinţă pentru 
credinţa altora. 

Fiu de ţăran şi el, din Dolj, dintr-un sat de pe mar- 
ginea Dunării, ceea ce lămurea poate într-o oarecare 
măsură dragostea şi grija profesorului Florea Petre pen- 
tru el, doctorul Sîntu văzuse şi simţise biserica de copil. 
Avea un unchi preot şi doi fraţi la fel. Oltenesc prin 
aşezare, neamul lor era, cu multe spiţe în urmă, de 
obîrşie ardelenească. Tatăl său murise demult, şi Matei 
nu şi-l mai reamintea decît şters, ca pe un om bine legat, 
cu o barbă căruntă ca o spumă în jurul obrazului, 
şchiopătînd greu pe uliţa satului, unde toate căciulile se 
scoteau pînă la pămînt în faţa lui. La 1848, răzvrătit, 
fusese silit să fugă din sat, şi timp de trei săptămîni a 
rătăcit cu doi tovarăşi într-o luntre, pe care o mînuia 
iscusit printre ostroavele Dunării. Aşa a trăit, cum a dat 
Dumnezeu, pînă ce, urmărit de o poteră, cînd a pus 
piciorul pe pămînt în dreptul Severinului, a fost fugărit 
şi l-a ajuns unul cu un drug de fier, de i-a rupt laba 
stingă. Mai tîrziu, întors în sat şi iertat, să fi avut doc- 
torul cinei ani cînd a murit. Matei a rămas în grija fra- 
telui celui mai mare, care l-a dat la seminar. Nimic din 
viitorul medic nu se lega cu popia, căreia îi fusese hă- 
răzit. A învăţat latineşte, greceşte şi cînta şi acum fru- 
mos, în clipele molcome, dar rare, ale vieţii lui, Primăvară 
dulce! Pe la şaptesprezece ani a fugit din şcoală şi a 


305 


*luat-o pe jos de la Craiova înspre Bucureşti, deşi nu 
«eea nici un rost şi nu cunoştea pe nimeni. A nimerit la 
» gaadă, unde făcea rofeotelile curţii şi ale pivniţei, pentru 
un pat şi O îmteucătură. Mult n-a stat şi a trecut într-aon 
pensisn de băieţi, ţinut de un profesor aspru, dar des- 
chis la minte şi la inimă. Aci a fost găzduit, cu «dreptul 
de a-fi face şi el ultimii ani de şcoală, meditînd însă e 
cei mai mici. Şi i s-a dat să prepare istoria cu toate «cla- 
sele. In felul acesta, şi după înclinare, doctorul Sîntu a 
ajuns să ştie minunat istoria universală, mai înainte de 
a-şi găsi adevărata meserie, spre care a fost îndreptat de 
profesor. 

Din pregătire şi în -special din citiri l-au atras marii 
cuceritori : Caesar, Alexandru cel Mare şi Napoleon. Ue 
ştia viața pe de rost, şi astăzi încă, de se porneşte, «l 
face din ei icoane vii, împodobite cu multe culori şi lu- 
«aim, în care se răsfrâng ochiul său deschis, sufletul 
proaspăt şi felul țărănesc de a privi lumea, care nu l-a 
părăsit niciodată. 

De cum vine seara, doctorul Sîntu intră rîzînd în 
camera lui conu Barbu, de unde se retrag după o veghe 
de o zi întreagă domniţța Natalia şi Bubi. Singurul care 
(întîrzie încă, în  tovărăşia doctorului, e Urmatecu. I se 
Intîmplă chiar, adeseori, să rămînă şi pînă a d#ua zi în 
casele de pe Podul Mogoşoaiei. Nopțile de februarie sînt 
lungi şi de multe ori vîntul zgîlțîie ferestrele, dar nin- 
soarea se sehimbă în boabe de gheaţă, bătînd cu ropot 
în geamuri. In odaia baronului e linişte, lumină scăzută 
şi un miros amestecat de doctorii, de rană proaspătă şi 
deschisă, pe care conu Barbu nu-l mai simte, şi de o 
urmă de parfum tare de femeie, rămasă din părul, din 
batistele şi rochiile domniţei Natalia. Aerisirea se face 
greu, ca şi primenirea patului, pentru că, de o săptă- 
Baîmă, tb&baavul, întețit de dureri, nu a mai Writ să se 
misie dintr-o anumită poziţie. Ghemuit sub plapumă, ®Ħ 
vi»fbeşte puţin Im clipele cînd îşi găseşte cunoştinţa, şi, 
dimpotrivă, spune multe în aiurările în care se pierde şi 
din care revine ciudat, fără hotare, -cu treceri nesimţite, 
de m crede că limpezimea minţii şi aiurările sînt una şi 


aceeaşi viaţă. Pielea lui uscată e caldă de friguri ce nu 
încetează ; ochiul e tulbure, şi numai din cînd în cînd pe 
Omul acesta mie şi chinuit brobonează o sudoare rece. 
Delirul vine întotdeauna cu aceeaşi vedenie : pe un piept 
de cremene, în vîrf de munte, baronul spune că vînează 
şi urcă. Abia vede o potecă îngustă pe buza unei pră- 
păstii, iar înaintea lui, mereu aceeaşi caprărneagră, care 
fuge de nu poate să o ajungă şi care se opreşte din cînd 
în cînd, îl priveşte cu nişte ochi roşii, ce se măresc şi 
se micşorează, şi rîde la el! Atunci baronul horcăie pu- 
ternic şi se trezeşte. 

Iancu Urmatecu şi doctorul Sîntu, fiecare de cîte o 
parte a patului, aşteaptă liniştiţi revenirea. Bolnavul se 
uită întîi speriat la ei, apoi face de mai multe ori: „I? 
I? I?" ca şi cum ar întreba şi cu încetul îşi regăseşte 
cunoştinţa. Atunci începe doctorul să vorbească, după 
ee i-a dat încă o îngrijire bătrînului. Povesteşte mai ales 
despre plante şi despre animale, aşa cum le-a văzut o 
copilărie întreagă şi aşa cum le împodobeşte acum cu 
bogata lui închipuire şi cu dorul depărtării. Ştie cît de 
usturător e mustul zăpezii în care se ară primăvara; 
cunoaşte ceasul şi încetineala deschiderii nuferilor de pe 
iaz; a însemnat cercul de umbră făcut de floarea-soare- 
lui printre brazde; mai are în nări mirosul înecăcios al 
nalbei, şi în gură, amarul frunzelor de nuc. Povesteşte 
despre albinele care stau pe loc în zbor, închise ca într-o 
boabă de lumină făcută din bătaia aripelor; a prins 
licuricii ziua sorbind din melcii topiţi în şuruburile case- 
lor de var ; ştie cum bate inima speriată a vrăbiilor ţinute 
în palmă ; a privit în ochii verzi şi plesniţi de lumina 
neagră a bufniţelor prinse dimineaţa şi a ascultat şoapta 
lungă ce fuge prin pădure, sace şoseaua şi vine să moaşă 
prin tufişurile curţii, în salcîmii domoli şi cuminţi. Dar 
mai ales doctorul ştie, şi povesteşte ca nimeni altul, 
dragostea animalelor. Baronul atunci zîmbeşte trist şi 
depărtat, de parcă abia s-ar deschide lumea înaintea lui, 
iar Urmatecu ascultă cu lăcomie, cercetînd tot mai în- 
deaproape, mirat, chipul doctorului. Simte că în omul 
acesta, dincolo de ştiinţa lui, e o adîncime şi o minte 


307, 


nouă pentru el, că are ochii făcuţi să vadă altfel lumea 
decît ai lui. Şi în puţine nopţi Iancu s-a împrietenit şi a 
început să-l iubească pe doctorul Matei Sîntu, de la care, 
deşi mult mai tînăr decît el, a învăţat din belşug. Mai ales 
tot ceea ce sta dincolo de bariera oraşului şi era mort 
pentru lancu, acum a început să învie. Şi un fel de 
bucurie, de entuziasm şi de recunoştinţă l-au cuprins. 
Tîrgoveţul din el începu tîrziu să cunoască viața de la 
țară. Şi încă o dată se bucură că are moşie. în afară de 
mîndria şi de banii pe care îi aduce, va avea de acum 
înainte unde să le vadă şi pe toate acestea! în fiecare 
seară, însă, el nu lăsa pe doctor să isprăvească pînă ce 
nu-l aducea iarăşi la povestea de dragoste a animalelor. 
Şi doctorul povestea bucuros. Amintirile lui cresc atunci 
si se înfrumuseţează cu cunoştinţele şi credinţele de 
astăzi. Cum e şi firesc, Matei Sîntu crede într-o puternică 
forţă vitală, pe care natura, adîncă şi darnică, o risipeşte, 
după el, în nobile lupte, ca şi în vicleşuguri subţiri. După 
spiță şi după felul vieţii, dragostea — aşa cum a văzut-o 
el şi o povesteşte — e molcomă sau aprigă, pe pajişte, în 
poiană, ca şi în cocină şi în ţarc. Şi din rîndul animalelor 
mari, crunte sau frumoase în călduri, doctorul trece apoi 
la neamul nesfîrşit al mărunţişului şi al orătăniilor, din 
care toate înfoieiile, toate chemările, împăunările, dez- 
nădejdile şi gunguriturile sînt scrise în mintea şi în 
evocarea lui. Iancu Urmatecu şi-a dat seama cu încetul 
că, dacă n-ar fi fost Matei Sîntu aşa cum e, aducînd viaţă 
şi voie bună cu el în orice împrejurare, poate n-ar fi 
putut să îndure nopţile chinuitoare din iatacul lui conu 
Barbu, unde vremea e grea şi înceată. 


i Februarie şi carnavalul aduceau, în Bucureştii ahtiaţi 
de petreceri, nebuniile lor.* Aproape de miezul nopţii, cînd 
în casa mare, stinsă, de pe Podul Mogoşoaiei, nu se vedea 
decît o lumină slabă la fereastra unde zăcea bătrînul 
baron, şi ceasurile, venite o dată cu întunecarea, nu se 
mai sfîrşeau şi urcau încet, minută cu minută, luptînd cu 
noaptea, aiurea, nerăbdările şi pregătirile erau în toi. După 
pungă si după fantezie, costumele închipuiau, din lumea 
țărilor îndepărtate, a fluturilor sau a florilor, a călugă- 


308 


rilor sau a oştenilor, fel de fel de travestiri pentru balurile 
mascate. Lapoviţa şi zăpada nu stinghereau cu nimic 
nevoia de petrecere. Şi pînă în zorii tîrzii şi tulburi, aler- 
gau pe străzi, în sănii şi în carete, pe sub lumina nesigură 
a felinarelor, oamenii roşii, verzi, galbeni, ascunşi în mă- 
tăsuri, cu feţele acoperite de măşti, cu săbii, cu arcuri, cu 
aripi, cu mărgele pe ei, ca omizile, rîzînd zgomotos, glu- 
mind, sărutîndu-se. 

în seara unei asemenea nopţi, Bubi se reîntorcea, 
furat de gînduri, de-a lungul magazinelor luminate încă, 
rămase deschise pînă tîrziu, înspre casa de lîngă Biserica 
Albă, unde cina, ca de obicei. Venea de lîngă patul ta- 
tălui său. Stătuse toată după-amiaza. O  strîngere de 
inimă, o grijă şi o frămîntare îl stăpîneau. în sfîrşit, după 
atîta vreme, doctorul Florea Petre i-a chemat pe el, pe 
domniţa şi pe Urmatecu, în salonul cel mare, şi le-a spus 
boala bătrînului baron. Era cancer. Pornit de la stomac, 
aşa credea profesorul, se întindea şi rodea totul. Sfîrşitul 
departe nu mai putea fi ! După plecarea maestrului, doc- 
torul Matei Sîntu le-a dat amănunte. Vorbea cu limpe- 
zime despre boală şi despre tot ce se va mai întîmpla. 
Prevedea o criză mare, apoi o linişte, poate lipsită de 
dureri, în care bătrînul se va stinge pe nesimţite. în cît 
timp n-ar fi putut s-o spună, dar şi el era de părere că 
mult nu o va mai duce. în această prevestire simplă, 
îngrozitoare pentru ceilalți, doctorul Sîntu stăruia pe 
cuvinte şi aducea o neobişnuită căldură în glas vorbind 
de profesorul său. încă o dată admira preciziunea diagnos- 
ticului. Din prima zi, spunea el, Florea Petre îl prevenise 
asupra bolii şi asupra fazelor ei, care se îndepliniseră în- 
tocmai. Cu acest dar neobişnuit, adăuga el (şi nici unul din 
ceilalți nu-l mai asculta, legînd fiecare, eu inima sau cu 
mintea, ceea ce îl privea de viitoarea moarte a baronului), 
l-a_văzut în împrejurări mult mai grele pe clinician. O 
femeie, continuă doctorul Sîntu ca la un curs, a venit la ei 
la spital cu tulburări specifice, dar neprecise. Profesorul 
s-a rostit că ar fi cancer. Peste cîtva timp, femeia a murit 
otrăvită. La autopsie, însă, s-a găsit o tumoare de mărimea 
unei nuci, ce mai avea sigur înaintea ei, dacă bolnava ar 
fi trăit, tot timpul de creştere şi de dezvoltare. Era, într-a- 


309 


elevăr, minunat să poţi simţi — şi nu era vorba numai de 
ştiinţă, ci de o uimitoare intuiție — răul şi să-l numeşti I 
Din tăcerea însă cu care a fost primit entuziasmul său, 
doctorul Sîntu şi-a dat seamă că celor de aci le scăpa 
frumuseţea temelor şi biruinţelor medicale. De aceea, se 
depărta de cercul celor trei, furaţi de alte gînduri, aproape 
ruşinat de patima pe care o avea pentru meseria lui. Apoi 
s-au despărțit. Bubi, după cele ce a aflat, a mai ținut să-l 
vadă încă o dată, în seara aceea, pe tatăl său. Ştia că 
îl va privi altfel cu noua cunoaştere pe care o avea. A 
trecut încă o dată pînă în odaia bolnavului şi s-a oprit 
în prag. Conu Barbu donnea. 


Slăbiciunea lui ajunsese de neînchipuit. Chipul ră- 
măsese cît un pumn; trăsăturile erau chinuite, pielea — 
galbenă, pămîntie şi fără luciu. Dintr-un colţ a apărut 
© îngrijitoare, în şorţul ei alb, şi i-a făcut semn să tacă 
şi să fie liniştit. Bubi a închis fără zgomot uşa şi a 
plecat. 

Pe strada cu lumini, cu trecători şi cu sănii, ducea 
încă în el icoana celor văzute, şi o durere, şi o deznă- 
dejde care nu voiau să treacă. 

Nici nu era obişnuit, nici nu se aştepta la tristeţea 
aceasta mare. Trăise atîta vreme departe de tatăl său, 
şi acum, de curînd, de cînd se întorsese în ţară, se înţe- 
legeau atît de puţin încît Bubi a fost în primele zile sur- 
prins de ceea ce simţea. A crezut la început că e milă 
omenească numai; apoi, că e teamă de răspundere şi de 
viată. A vrut chiar să găsească în el, în faţa întregii moș- 
teniri viitoare, o vinovată bucurie de bani şi de libertate, 
şi o umbră s-a prins cîndva din toate acestea. Dar s-a 
trecut iute, o dată cu celelalte gînduri. In astă seară sim- 
tea numai durerea ce creştea din el, fără voie. Erau lacrimi 
şi suspine ce i se opreau în gît, era o nevoie de tînguire. 
S-ar fi dus oriunde, la oricine ar fi bănuit că ar putea 
găsi o mîntuire. Şi mai ales ar fi dat tot, ar fi risipit în- 
treaga avere, numai să-l scape pe tatăl său. Astfel fră- 
mîntîndu-se, ajunse la casa lui Gună Licureanu, unde 
trebuia, ca întotdeauna, să o întâlnească pe Jurubiţa. 

Luminile erau aprinse şi o forfoteală se vedea prin 
geamurile colorate de la intrare. Jurubiţa, de cum l-a 


310 


auzit, i-a ieşit înuinte, i-a aruncat braţele după gît şi a 
început să-l sărute din vîrful buzelor. Se simţea că nu 
„„a să dea îmbrâţi,..,, „.] calde, mai apropiate, pentru 
a nu-şi strica fața şi „.{ „les pieptănătura, din înălţimea 
căreia buclele nu trebuiau să se mişte. 

— Bine că ai venit, dragule ! De cînd te aştept! zise 


., trecînd un braţ 8uo.ţ lui Bubi si ureînd împreună 
scările. 


— Am stat mai mult astă-seară! E foarte rău! răs- 
punse încet Bubi. 


— Ei, iasă, c-o „.....ă ! Asa sînt bătrînii ! adaose 
.„ nepăsătoare, Preocupată de altceva. De azi-dimineața, 
<j. cînd nu ne-am. văzut, numai la tine mă gîndesc! Am 
„ surpriză mare, m,re si frumoasă. Ai să vezi! 


Şi tirindu-l d.-, lungul odăilor, sărind, gungurind, 
rîzînd, e, îl duse pî,.,„..„lon, unde, întinse pe scaune, 
aşteptau trei costume bogate. Era unul alb de paiaţă, cu 
¿asturi mari colorați si o tichie ţuguiată, pentru ea; era 
„n costum greu, d, mătase galbenă si albastră, de manda- 
rin, Pentru Bubi, ..,,,..,i. de drac roşie, cu o pelerina 
„eagră, cu botfori subţiri si o mască verde, cu coarnele 
poleite, pentru Gună. 


— Mergem la bal! Mergem la bal! începu ea să cînte, 
bătînd din palme ¿i învîrtindu-se împrejurul scaunelor, 

Bubi, rămas în mijlocul camerei, o privi lung, cu tris- 
tete şi cu un fel d. compătimire. Apoi, cu un glas obiş- 
nuit, zise : 


— Eu nu merg | N.,.t să merg! 
— De ce? făcu femeia. 


Dacă te-ai gîndi mai bine, nu m-ai întreba! 

— Dar nu te vede nimeni sub mască, dragule ! a fost 
răspunsul ei. D-ai, ti-am si luat un costum de chinez, 
sâ nu poţi fi recunoscut! Apoi, după cîteva clipe, cu se- 
riozitate: Ştii, dragule, nu ne strica bucuria, ca ne 
certăm! Astă-seară sînt' prea veselă, pentru ca sa mai 
îndur toate jălaniii. tale! 

. Bubi o privea însă liniştit, cu o surprindere ce creştea; 
din ce în ce. 

„Nu simte, sau nu vrea să simtă?" se întrebă el, şi 
tîmplele începură să-i bată. 


311 


Dîndu-şi apoi seama că, dacă ar mai întârzia în faţa 
costumelor şi în bucuria provocatoare a Jurubiţei, s-ar 
certa poate ca niciodată, Bubi se depărta spre uşă, fără 
a spune vreo vorbă. 

Femeia fierbea. Era înciudată. Simţea şi ea ce are să 
vie, la fel cu Bubi. Dar nu numai că nu se temea de 
ceartă, ci, contrar celor spuse, o dorea. De aceea, alergînd 
după el, îl apucă tare de braţ şi, privindu-l în faţă, îl 
întrebă 


— Nu vrei să mergi ? ! Asta e ultimul tău cuvînt? 

— Nu ! răspunse, stăpînindu-se, omul. 

— Bine ! Să nu-ţi pară rău atunci de ce se va întîm- 
pla, că eu de dus tot mă duc! Şi se răsuci într-un picior 
şi căută să-nceapă să cînte. 

Amenințarea pătrunse adînc în bănuiala mai veche a 
bărbatului. Şi într-o clipă, adormind durerea, gelozia îşi 
făcu loc, înveninată de clipa care aştepta. Buzele lui 
Bubi tremurară. în cele din urmă, neaşteptat, nefiresc, 
el strigă puternic, poruncitor, ca niciodată: 

— N-ai să te duci ! 

Avea nevoie de comanda aceasta, pentru a se găsi pe 
el, în viața şi în voinţa lui. 

Jurubiţa se opri din zburdălniciile ei, se întunecă şi-i 
aruncă aproape şuierînd: 

— Ce-ai spus ? Şi-apoi, copilăros şi cu o vulgaritate 
pe care nu şi-o putea domoli: Mai zi o dată! 

Bubi nu mai răspunse. Se trezise în scîrbă şi în obo- 
seală. Abia acum, însă, răbufneau ura şi adevăratul gînd 
al Jurubiţei 


— Auzi dumneata — spuse ea cu o groaznică Voce 
piţigăiată şi acră, întrebuințată totdeauna de femei 
pentru a rosti cel mai mare necaz al lor — nu-mi dai 


voie să mă duc la bal?! Şi cu ce drept, mă rog ? Şi pen- 
tru ce ? Pentru că e bolnav excelenţa-sa baronul Barbu? 
Ce-am eu cu el? Ce-i sînt eu, noră, fată, copil? Nici n-a 
vrut să mă cunoască şi mi-a-ntors spatele cînd m-a 
întîlnit. lar eu să stau, să-mi pun cenuşă pe cap şi să-l 
bocesc ? Nu zău ! Chiar atît de tîmpită'nu sînt! 

Şi luînd largul costum de paiaţă, îl îmbrăcă, îi înfoiă 
gulerul înalt împrejurul gîtului (şi-i'venea foarte bine), 


312 


apoi, privindu-se în oglindă, spuse ca şi cum ar fi vorbit 
cu cineva din altă odaie: 

— Fă-mă întîi baroneasă Barbu, şi pe urmă cere-mi 
să nu mă duc la bal! 

Nici nu se putea vorbi mai lămurit. Pe Bubi îl trezi 
ca o lovitură. Simţea acum că n-a fost niciodată vorbă 
de ceea ce abia a îndrăznit să nădăjduiască la începutul 
legăturii lor, trăinicia unei prietenii măcar. O crezuse 
totuşi a lui pe Jurubiţa, şi astăzi vedea cu cîtă înverşunare 
i se ridică împotrivă. Nu mai era mînios, ci se simțea 
singur şi caraghios în casa asta în care nu avea ce să 
caute. De aceea, se ridică şi, cu pas hotărît şi fără a mai 
spune ceva, trecu să-şi îmbrace blana. Jurubiţa nădăj- 
duise că cearta o să fie mai lungă şi mai zgomotoasă. Mai 
avea multe de spus, sau poate tot aceleaşi lucruri, dar 
în mai multe feluri. Apoi şi liniştea lui Bubi nu-i plăcea; 
era un semn de adîncime şi de seriozitate de care îi era 
teamă. Ar fi vrut să încerce o uşurare a clipei, dar i s-a 
părut că dă prea mult. Nesigură, neştiind bine ce să facă, 
ea se hotărî în cele din urmă să-şi păstreze glasul pe care 
şi l-a luat. Alergă deci după Bubi şi îi strigă din capul 
scării 

— De dus, tot mă duc ! Asta s-o ştii! 

Şi trînti uşa, de zăngăniră toate geamurile colorate 
în cercevelele lor de plumb. 

Alungat de mîhnire şi oboseală din casele “unde ar 
putea să o regăsească sau să şi-o reamintească pe Ju- 
rubiţa, Bubi se îndreptă prin noapte limpede şi ger uscat 
spre'locuinţa tatălui său. Se bucura dinainte că împre- 
jurarea prin care trecuse l-a mînat să-şi îndeplinească 
o datorie, de la care, fără voia lui, se abătuse. Acum, 
nici el nu înțelegea de ce nu i-a venit mai devreme gîn- 
dul acesta. 

Porţile mari de fier erau ferecate. A trebuit să bată, 
pînă ce un sergent din fundul curţii' l-a recunoscut şi 
a venit. Toate uşile erau încuiate, toate sălile erau stinse. 
O slujnică somnoroasă a alergat şi i-a aprins un bec de 
gaz în sala cea mare. Flacăra albastră, nesigură, juca, 
risipind pe pereţi şi pe tavan umbre uriaşe din lucrurile 
poliţelor şi din'statuile înfipte pe piedestale. încet, el 


313 


trecu într-o cameră mai mică, întunecoasă, ce dă în ia- 
tacul bătrînului baron. Din întuneric, privi dîra de lu- 
mină de sub uşa de la odaia bolnavului. Ascultă. Abia se 
auzeau şoapte nelămurite dincolo. In cele din urmă, 
deschise. Bolnavul dormea aşa după cum l-a lăsat. Lîngă 
el, îngrijitoarea picotea şi ea, cu capul frînt, căzut pe 
piept. într-un colț, pe două divane joase, doctorul Matei 
Sîntu şi lancu Urmatecu povesteau ceva. Cînd l-au văzut, 
nu s-au mirat. I-au făcut loc şi l-au chemat lîngă ei. 

Numai Urmatecu l-a întrebat în şoaptă 

*— Cum de se face, coane Bubi, c-ai venit? 

Atunci Bubi simți nevoia să se mărturisească cuiva 
de ceea ce ducea cu el. Şi începînd cu un „poate dum- 
neata mai mult decît oricare altul, ai să mă înţelegi !", 
se porni să-i povestească lui Urmatecu tot ceea ce sufe- 
rea de pe urmele Jurubiţei : lăcomia, nedelicateţea şi 
acum în urmă ura ei neînţeleasă şi dorința de a se răz- 
buna pe bolnav, pe el, pe toţi. Iancu asculta, foarte 
serios. Din cînd în cînd numai punea un deget pe buze 
pentru a-i arăta lui Bubi că, în aprindere, a ridicat 
glasul. Luase şi el obiceiurile bătrînului baron. Şedeau 
cîteşitrei lîngă o masă de  abanos încărcată cu fel de fel 
de lucruri, de pe care încet, cu un fel de joc al dege- 
telor, Urmatecu căuta obiectele prin întuneric. Apoi le 
trecea în palmă, le cîntărea, le mîngîia, ca şi cum pe ele 
şi-ar fi tors firul întâmplărilor şi al povestei. Din cînd 
în cînd se auzea numai un fel de plescăit, cînd prindea 
în mînă un lucru luciu şi-l ţinea apoi, strîngîndu-l bine, 
semn că vorbele lui Bubi intrau mai adînc în el. 

Pentru prima dată de la legarea ultimelor întîmplări, 
Bubi şi Iancu vorbeau despre Jurubiţa. Şi i se păru tî- 
nărului baron că se reîntoarce cu mult în urmă, pe vre- 
mea cînd îi povestea numai deşarte visuri de dragoste, 
sub nucii de la Filipeşti. Doctorul Sîntu vru să se ri- 
dice, să se îndepărteze. Urmatecu, cu un aer de hotărîre, 
da şi cum cele ce se povesteau erau ale lui, îl reţinu, 
lămurindu-i în cîteva cuvinte. Nu s-a sfiit să o arate pe 
Jurubiţa ca pe fosta lui amantă; nu s-a ferit să vor- 
bească de greşalele şi purtarea lui Bubi; nu s-a ferit să-j 
ftrunce acum în față o mulţime de lucruri pe care de 
;mult ţinea să i le spună, părinteşte. Bubi asculta cuminte, 


314 


înfrînt, dojenit. Avea nevoie să-l certe cineva, dar să-l 
şi apere. Cuvintele strigate, violența, voinţa lui faţă de 
Jurubiţa, neobişnuite la el, l-au obosit. Acum privea în 
urmă şi se îngrozea de ceea ce făcuse, şi mai ales de 
cum putuse să le facă. Şi ca în tinereţe, lîngă omul acesta 
tare, lîngă Urmatecu, ocrotit, el îşi simţea întreaga lui 
fire cum se reîntoarce şi pune stăpînire pe el. Şi în li- 
niştea aceasta firească, în care se afla de obicei, simţi 
că are iar nevoie de Jurubiţa şi de dragostea ei, dar 
fără larmă şi fără scandal. Ar fi dat orice să nu se fi 
întîmplat nimic. Şi lui Urmatecu, după ce i-a deschis 
sufletul, i-ar fi cerut şi lucrul acesta, împăcarea şi si- 
guranța reîntoarcerii la Jurubiţța dacă nu i-ar fi fost 
ruşine ! Tot drumul schimbărilor de dorinţe se trecuse 
în Bubi uimitor de iute. Cînd s-a dezmeticit după atît de 
îndepărtate înlănţuiri sufleteşti, era departe de ceea ce 
îl oprise pe Iancu în loc. Omul de afaceri, mai greoi şi 
mai simplu, nebănuind ceea ce se petrecuse în tînărul 
baron, fărîma încă vorbe tari, care nu erau decît jude- 
căţi ale experienţei pentru doctorul Sîntu şi uri, ciude 
şi porniri ale lui Urmatecu împotriva Jurubiţei. în cele 
din urmă, lancu mormăi apăsat, dar nu fără oarecare 
admiraţie şi parcă într-un fir de amintire 

— E muiere afurisită Jurubiţa ! Şi-i primejdioasă foc, 
pentru că nu e proastă! 

Pe Bubi l-au surprins urît cuvintele astea şi l-au şi 
supărat neîngăduind să se vorbească astfel despre fe- 
meia cu care trăia. Părţile nelegate şi opuse îâîe ființei 
sale începeau să se ciocnească iar între ele! 

De aceea se ridică si trecu spre fereastră. 

în liniştea din odaia lui conu Barbu, numai ceasor- 
nicele, multe, se încălecau cu mersul lor de toate felurile 
de prin colţuri. Baronul ceruse să fie lăsat fiecare la 
locul său, neputîndu-se obişnui cu o tăcere de care tot- 
deauna, noaptea, i-a fost frică. Din salon abia se auzea, 
prin uşile închise, pendula cea mare bătînd miezul nopţii. 
6 lună ciuntită şi tîrzie, sticloasă în lumina ei albă şi în 
ger, se revărsa pe acoperişurile caselor scunde din jurul 
curții celei mari. lar Dîmboviţa, abia închegată de slo- 
iuri, se vedea în lung, prin zăpadă, ca un drum aprins. în 


815 


casă razele cădeau si se frîngeau, ajungînd pînă la patul 
pe care urcau încet. Nimeni nu mai vorbea, cînd deodată 
bolnavul începu să geamă şi să bolborosească ceva ne- 
lămurit, într-o clipă toţi au fost lîngă el. Povara unei 
zăceri fără conştiinţă se risipea de pe chipul său. Ochii 
luptau cu pleoapele grele, să se desfacă. Miîinile înce- 
peau să se mişte, şi din ce în ce mai iute fugeau pe 
plapumă, înfrigurate, de parcă ar fi căutat ceva. Gura se 
strîngea şi se destindea cu putere, umflînd coardele gî- 
tului, iar capul, neliniştit pe perină, se zbătea dintr-o 
parte în cealaltă, ca şi cum ar fi vrut să spună un : „Nu.M* 
hotărît la cine ştie ce întrebare. Cînd se oprea, bolnavul 
astfel zbuciumat, încerca să se ridice. Pentru cei din jurul 
său, obişnuiţi să-l audă gemînd la cea mai mică mişcare 
sau atingere, lucrul părea minunat. întrezăreau aproape 
o nădejde, în afară de doctorul Matei Sîntu, care, la 
capătul patului, întunecat şi foJrte atent, urmărea toate 
mişcările bătrînului baron. 


In cele din urmă, pleoapele au rămas deschise, şi bol- 
navul a privit în jurul său. Căuta să recunoască pe cei 
din casă, zîmbind fiecăruia dintre ei. Cînd a ajuns la 
Bubi, a stăruit îndelung. A încruntat din sprîncene, a 
căutat să se ridice mai sus, mai aproape, apoi a zîmbit 
iar şi a şoptit încet: 

— Bubi! 

Nu era obişnuit să-l vadă noaptea alături de el. Apoi 
a închis ochii şi s-a întunecat. Era supărat pe ceva şi 
era crunt. Şi, în înfăţişarea aceasta severă, a început să 
vorbească, din ce în ce mai dezlegat, din ce în ce mai 
limpede, din ce în ce mai tare. Nu spunea decît un singur 
cuvînt, numele fiului său : 

— Bubi ! Bubi ! Bubi ! Bubi ! 

Şi pe măsură ce vorbea, ce repeta şi striga, se ridica. 
A ajuns să şadă în pat. Apoi i-a fost cald şi a aruncat 
plapuma în lături. Acum privea ţintă la fiul său. Peste 
braţul îngrijitoarei, care a sărit să-l ţină, a lovit puternic 
cu pumnul. Lui Iancu, apropiat şi  vrînd să-i vină în 
ajutor, i-a băgat o mînă sub guler, a tras şi a coborit 
drept alături de patul său. Gulerul lui Urmatecu s-a 
sfîşiat cu cravată cu tot şi i-a rămas bolnavului între 
degetele strînse. La atingere, pielea lui era caldă, dogo- 


316 


ritoare, iar ochii sticloşi, ca de nebun. Bubi, îngrozit, se 
dădu pas cu pas înapoi, în umbra iconostasului. Bătrînul 
incercă să umble şi căzu pe marginea patului. Dar se 
ridică iute şi porni prin casă. Atunci i-a ieşit înainte 
doctorul Sîntu. L-a luat în braţe şi l-a strîns de umeri, 
ca să-l potolească. Bolnavul se zbătea şi se frămînta cu 
o putere pe care nimeni nu i-ar fi bănuit-o. Doctorul îl 
luă pe sus şi îl întinse iarăşi în pat. Şi a început atunci 
o zvîrcolire în care n-a mai vorbit şi nici n-a mai încer- 
cat să coboare. Se încolăcea, se lungea, se zbătea, ne- 
mulțumit nici o clipă cu poziţia în care se afla. Se întor- 
cea cu capul înspre picioarele patului, lovea în perine, 
lc împrăştia prin casă şi nu scotea decît gemete surde. 
Potolit, din cînd în cînd, deodată zvicnea în sus şi cădea 
iar, de parcă ar fi fost azvîrlit, pe partea cealaltă... Doc- 
torul a încercat să-i dea o doctorie, dar n-a izbutit. Se 
mulțumea să-i pună, pe apucate, prosoape reci pe frunte... 
Şi a ţinut chinul acesta pînă aproape de ziuă. Nimeni nu 
vorbea. Numai patul suna din toate încheieturile lui de 
bronz, frămîntat de neliniştea bolnavului, şi aceeaşi pen- 
dulă vestea de departe, prin atîtea uşi închise : unu, doi, 
trei, patru... Tîrziu, a rămas încolăcit, fără un geamăt, 
fără o mişcare. După cîtva timp de linişte, cei din casă 
s-au uitat cu groază unul la celalt. Atunci doctorul Sîntu 
vorbi cel dintii : 

— Nu, n-a murit! A fost criza pe care o aşteptam! 
De-acum se va potoli! 

Şi luîndu-l iarăşi în braţe, îl culcă frumos într-un 
pat împrospătat cu perinele bine bătute şi răcorite. 

Cînd a deschis iarăşi ochii, baronul avea o faţă senină 
şi liniştită. 

— De acum nu se va mai chinui! Numai inima îl 
mai ţine ! Adevărata viaţă însă s-a stins! zise doctorul 
şi se duse să-şi ia locul pe sofaua din fundul odăii. 

Toţi cei din casă erau obosiţi. S-au aşezat prin col- 
turi, în întuneric, de unde vegheau. Luna  întinsese 
pătratul ferestrei deasupra patului. Aşezat, numai el, 
în lumina aceasta albă, ca pe un catafalc de lumină, ba- 
ronul Barbu părea singur în odaie şi poate aşa a simţit 
şi el de a început să vorbească încet, şoptit, rar, dar 
limpede şi cu şir: 


317 


— Mare lucru în viață n-am făcut Mur însă li- 
niştit ! N-am făcut nici un rău nimănui, zise el. Dato- 
ria mi-am împlinit-o față de toţi, iar pe Bubi, pe care 
l-am ţinut multă vreme departe de mine, l-am iubit... Şi 
pe fratele meu Ştefan... şi pe Natalia... şi pe Iancu... 
I-am chinuit, dar i-am iubit pe cît am putut... Să mă ierte 
şi ei şi să mă ierte toţi... Eu atît m-am priceput... Să 
facă Bubi mai mult decît mine... 

Şi bătrînul Barbu, albit de razele care îl ţinecu ca 
sub un polog, se căzni şi, cu greu, făcînd încet semnul 
crucii, închise ochii şi adormi. 

Aşa i-a prins ziua pe toţi, ghemuiţi pe unde i-a biruit 
somnul pe fiecare. Cel dinţii s-a trezit Iancu. Găsindu-şi 
haina deschisă şi gulerul rupt, el nu s-a dumerit la în- 
ceput. Apoi, cu încetul, printr-un fel de ameţeală şi du- 
rere la tîmple, îşi aminti de noaptea trecută. 

In curte începuse zgomotul dimineţii, căci soarele, lup- 
tîndu-se cu ceţurile unei zile senine, dar reci, de sfîrşit de 
februariei încerca să învie toate colţurile. Un car cu 
lemne intra pe poartă, pentru multele guri de sobă din 
casa baronului. Oprit de şanţ, carul o lua greu din loc, 
în încordarea unor căluți mărunți şi slabi, pe care-i 
mişcau bicele şi înjurăturile rumânilor. 

Ici-colea, cîte un servitor grăbit trecea prin curte şi 
sufla în degetele înghețate. Conu Barbu, trezit, auzea 
toate acestea. Şi cînd Urmatecu s-a întors, i-a făcut un 
semn uşor cu mîna, chemîndu-l: 

—  lancule, s-a sfîrşit!... şopti el. De acum într-o 
săplămînă, zece zile... Simt eu mai bine decît voi... Şi, 
mai odihnindu-se puțin, adăugă: Să ai grijă de Bubi! 

In bătrînul baron, prin care, în cei aproape şaptezeci 
de ani, au trecut multe patimi, groaze, nădejdi, bucurii şi 
dureri acum, mai mult ca oricînd, nu mai rămăsese de- 
cît o minte rece şi indiferentă, ascuţită tot mai mult de 
apropierea morţii. Mărturisirile de dragoste le făcea din 
amintiri şi pentru că ştia că atunci simţise astfel. Acum 
însă toate lucrurile se explicau şi se orînduiau numai 
într-o singură aşezare, pentru el cu un singur ţel : aştep- 
tarea din ce în ce mai încordată. Tot ce simţțise odinioară 
vedea şi era limpede. Era atît de limpede, încît cîteodată, 


318 


din amestecul de oameni urmăriţi aievea prin cameră şi 
amintirile lui, începea o lunecătoare şi pierdută uitare, 
cu o brumă deasă pe ea, de unde bolnavul îşi revenea însă 
uşor. Tot mai mult bătrînul baron simțea, şi nu o spunea 
nimănui, gura descinsă din spatele iconostasului, care du- 
cea sub pămînt. Şi în cele din urmă, cu ochii aceştia as- 
cuţiţi ai aşteptării, a ajuns s-o vadă. Era ca un cap de 
balaur. Printre dinţii rînjiţi intrau şi ieşeau: domniţa 
Natalia, Bubi, Iancu Urmatecu, doctorul Sîntu, îngriji- 
toarea şi, odată cu ei, nişte copii, flăcăi şi fete, numai 
tinereţe, în haine largi, uşoare, felurit colorate făcînd 
anumite semne înţelese numai de baron. Erau întîmplă- 
rile vieţii lui întregi, coborîte pentru el, printre oameni, 
printre ai lui, cu care se amestecau şi de la care acum, 
cu fiecare clipă, îşi lua rămas bun. Toţi umblau neliniştiţi 
şi toţi priveau din cînd în cînd în ochii roşii, mari cît 
două luni pline la răsărit, ai balaurului. De acolo tre- 
buia să vină ceva ce aştepta baronul Barbu cel dintîi. Şi 
pe măsură ce vremea trecea, forfoteala asta se limpezea. 
Se alegeau oamenii de o parte, şi amintirile, de alta, de 
parcă bolnavul se rupea în două, cu tot ce purta în el, ca 
în faţa unei judecăţi, aşa cum văzuse el, încă de pe cînd 
era copil, pe zidurile tuturor bisericilor de pe moşiile lor, 
în pridvorul cărora s-a jucat, a iubit şi în temelia cărora 
a ctitorit. 


XIV 


Balul la care ţinea cu orice preț să meargă Jurubiţa 
era unul dintre nenumăratele baluri mascate date de 
societăţile de binefacere ale doamnelor din lumea mare 
din Bucureşti. Venea societatea cea mai bună, pentru că 
intrarea era foarte scumpă şi balul avea loc la Teatrul 
Naţional. Sala se unea cu scena, dînd astfel o încăpere 
de o mare adîncime. La toate etajele lojilor erau atîr- 
nate covoare scumpe, iar pe alocurea, cîte o benuară era 
căptuşită ca o grotă, cu moliciuni de catifele şi foşnete 
de mătăsuri. Şi în fiecare se improvizase cîte o negustorie 


319 


fantazistă. Astfel, se ridica taraba pretențioasă a unor 
glume cu multe înţelesuri, tipărite pe bucăţi de atlaz alb 
sau ceruliu, vîndute de Ovidiu al lui Vasile Alecsandri, 
sau întunecata celulă a lui Hamlet, în care eroul lui 
Shakespeare împărțea ţigări dintr-o hîrcă de porțelan. 
Boierii veneau cu paşi leneşi, voit lunecători şi îndrăz- 
neţi, cu o obrăznicie şi o ţinută purtate numai la aseme- 
nea baluri ! Fracul se punea cu cravată neagră, iar în 
timpul balului şi în fumoar, nu se scotea jobenul şi nu 
se lăsa din mînă bastonul cu minerul de aur. O rînduială 
veche, rămasă, spuneau cei mai pricepuţi, de pe vremea 
tricornurilor cu pene, în mijlocul acestei lumi ce se 
ascundea sub mască, unde cinstea şi închinarea nu se 
puteau da omului necunoscut, nu obliga la nici un fel 
de politeţe faţă de nimeni. Astfel apărați, domnii erau 
bucuroşi să spună ceea ce credeau sau simțeau unor 
anumite doamne pe care le-au recunoscut uşor, iar doam- 
nele erau fericite să asculte cît mai multe necuviinţe de 
la cunoscuţi şi necunoscuţi. Era un fel de lege nescrisă 
a balurilor mascate, căreia lumea bună i se supunea cu 
mai multă plăcere decît cealaltă. Cînd au sosit Gună şi 
Jurubiţa, era puţin după miezul nopţii. Pe două rînduri, 
la intrare, curioşii stăteau să vadă costumele. După ce au 
ocolit împreună sala, Jurubiţa a hotărît că trebuie să se 
despartă, pentru a nu fi recunoscuţi. Şi cînd s-a depăr- 
tat Gună, Jurubiţa, l-a privit lung şi cu plăcere pe tînăr, 
de bine ce-i venea costumul de drac. Cum era înalt şi 
subţire, tricoul roz de mătase îi scria trupul frumos, de 
i se vedea fiecare muşchi. Umerii largi se simțeau pu- 
ternici sub pelerină, iar masca, dîndu-i siguranța nere- 
cunoaşterii, îl îmbia să zburde ca un copil. Cîtă deose- 
bire, gîndea femeia, de Bubi, îngreunat, leneş şi veşnic 
doritor de altceva decît de tinereţe şi de petrecere! Şi 
Jurubiţa îşi simţi o clipă bucuria de a-l avea pe Gună, 
de a-l şti al ei şi de a-l dezmierda fie chiar în taină. Apoi 
se pierdu şi ea în mulţimea măştilor, lăsîndu-se între- 
bată sau  strînsă prin colțuri de îndrăzneala vreunui 
domino, a unui cavaler sau chiar numai a unui frac 
foarte bine purtat de către un domn cărunt. Bucurîndu-se 
de revărsarea luminilor şi nebunia culorilor, Jurubiţa nu 


320 


rătăcea totuşi la voia întîmplării. Ea căuta ceva, ţinea 
să descopere pe cineva în mulţimea costumelor. 

Ştia că balul acesta, fiind o petrecere de lume foarte 
bună, în care era aproape o cinste să poţi intra, n-ar fi 
cu neputinţă să întîlnească pe procurorul Hangiu. Cu 
simţul ei ascuţit de femeie isteață, ea desluşise la procu- 
ror înclinarea de a petrece onorabil şi cu folos. Mica po- 
veste de dragoste cu Amelica, în care, dealtfel, nici ea 
nu credea i-a folosit atît cît să vadă acest lucru. Deşi 
nimic din firea şi înfăţişarea lui nu-l mînau pe Hangiu 
spre baluri mascate, el se găsea totuşi acum în anul cu- 
noştinţelor şi al încercărilor. Un om care ţinea neapărat 
să-şi facă o situaţie sigură şi o familie potrivită cu ea 
nu trebuia să lipsească, îşi spunea Jurubiţa, de la balul 
acesta, unde, cu toată neseriozitatea lui, putea să întîl- 
nească pe un viitor cumnat, sau pe orice altă mai în- 
depărtată rudă bărbătească din partea unei viitoare soţii, 
rudă ce avea să-l preţuiască de două ori: şi ca pe un om 
vesel, şi ca pe un om de lume bună. 

Acum Jurubiţa stătea într-un colţ şi se chinuia să 
bănuiască sub ce costum ar putea să vină Hangiu. S-a 
gîndit mai întîi la lucrul ce] mai simplu : la un frac. în 
curînd, însă, şi-a dat seama că e o cale greşită. Un om 
ca procurorul, care avea atîtea cuvinte să vie la un ase- 
menea bal mascat, nu va pierde folosul cel mai mare 
pentru sfiiciunea şi mai ales interesul său de a vedea, a 
cîntări şi a rămîne nevăzut cît timp va dori: masca. 
Apoi, îşi dădu seama că masca, fără costum, ar fi ne- 
folositoare pentru statura grăsuță şi îndesată, lesne de 
recunoscut, a lui Hangiu. Deci, dacă e, sigur că trebuie 
să fie travestit. Şi aci Jurubiţa cădea în valul nesfirşit al 
necunoscuţilor, care creştea neîncetat în jurul ei. 

O muzică îndepărtată începuse să cînte arii săltăreţe. 
Din cauza înghesuielii, aproape nu se dansa. Nu era loc. 
Lumea se mulțumea să petreacă vorbind, plimbîndu-se 
şi tachinînd. Nu lipseau nici perechile mai îndrăzneţe 
care se sărutau prin colțuri, sau se legau doi cîte doi. 
cu lungi serpentine culese de pe jos. Confetile plouau. 
Mulțimea veselă şi îmbătată ele libertate petrecea. Un 
singur om, într-un costum mult prea strimt pentru el, 


321 


21 — Sfîişil de veac în Bucureşti 


şedea stingher sub o lojă, privind. Ținea braţele încru- 
cişate pe piept, ceea ce făcea ca mînecile prea scurte sa 
i se ridice pînă înspre coate, lund astfel din solemni- 
tatea şi seriozitatea costumului. Era un hatman de oaste, 
nobil şi sever, desprins din paginile cronicilor moldove- 
neşti. Aşa cum era purtat costumul, cu pieptul scos, eu 
capul dat pe spate, căutînd parcă slavă şi dreptate, nu 
părea a costum, ci a om adevărat, pierdut din alte veacuri 
şi din altă ţară. însă nu după mîndria aceasta, ci după 
haina care plesnea pe făptura lui dolofană l-a recunoscut 
Jurubiţa pe procurorul Hangiu. 

Ascunzîndu-şi bărbia cît mai bine în gulerul înfoiat 
şi scrobit de paiaţă, ea se apropie de hatman, îl privi 
provocator, se învîrti în jurul său, îl atinse cu un deget, 
încercă să-i smulgă hangerul din brîul roş, ce-i strîngea 
şalele şi burta umflată, şi-i spuse, după această lungă 
cercetare, cu o voce piţigăiată: 

— Bună seara, mască ! 

Hatmanul, în mîndria şi izolarea lui, se simţi aproape 
insultat. El făcu doi paşi şi vru să se strecoare în mul- 
time dacă paiața albă nu s-ar fi ținut morţiş după el. 
în cele din urmă, Jurubiţa, văzînd că îl pierde, se ho- 
tărî să ridice pentru o clipă masca şi să-i spună aproape 
gură în gură 

— Bună seara, domnule procuror! 

întîlnirea pentru Hangiu era cu totul neaşteptată. Ta 
masa şi în intimitatea lui Bubi Barbu, pe care l-ar fi 
dorit liber în lumea lui, unde l-ar fi putut şi el folosi 
mai bme pentru relaţii, tînărul procviror găsea că Juru- 
biţa e o piedică aproape personală. De aceea nu se 
legase cu ea printr-o prietenie mai adîncă şi mai fi- 
rească pentru tinereţea lor. Aci, însă, cu buzele umede 
ai zîmbitoare, mirosind a floare şi a carne, femeia îl is- 
pitea. Mai ales după ce i-a spus că Bubi n-a vrut să vie 
şi, ou un anumit gînd, i-a mărturisit că Licureanu o 
lasă singură, încereîndu-şi norocul pe la alte măşti, Han- 
giu s-a oferit de îndată să petreacă seara împreună. 
Jurubiţa a primit bucuros şi, părăsind sala, au urcat 
scara cea mare, ascunzîndu-se la o masă din fundul fu- 
moarului. Aci. procurorul, ieşindu-şi clin măsura lui 


322 


obişnuită, a comandat şampanie. Şi cu paharele lungi, 
subtili şi reci, pe buza cărora foşnea spuma înțepătoare, 
au ciocnit, privindu-se adînc în ochi. La a doua sticlă, 
procurorul era neobişnuit de  vorbăreţ. Se trăsese cu 
scaunul foarte aproape de Jurubiţa, explica, se frămînta 
şi, din cînd în cînd, într-un gest ce voia să fie mai con- 
vingător, apuca, prin faldurile bogate ale costumului, 
genunchiul rotund al femeii, sau coapsa plină ce i se 
oferea discret şi nu se sfia, stînd picior peste picior. 

Ceea ce spunea procurorul erau lucruri menite să o 
facă pe Jurubiţa să-l admire. în primul rînd, depiîngea 
mizeria şi sărăcia balului în care se găseau. Aşa ceva 
văzuse ei de multe ori; dar adevărate baluri nobile şi 
elegante ea nu văzuse încă. Şi fireşte că toate minună- 
tiile astea procurorul le întîlnise la. Paris. însă, hotărît, 
din ce în ce mai mult, în seara aceasta lui Hangiu îi 
plăcea femeia. O descoperea, în sfîrşit! Simţea una djn 
nerăbdătoarele lăcomii pentru care dai totul, în tinereţe 
mai ales, numai să ai şi să stăpîneşti. Cu mîinile şi cu 
risipa el dovedea acest lucru, nu însă şi cu vorba. N-a 
izbutit, în toată aprinderea lui, să găsească un euvnt de 
apropiere, de mîngiîiere sau de dorinţă. 

N-a putut să născocească un compliment, n-n rostit 
o admiraţie, pentru că, aşa făcut şi crescut cum era, 
procurorul Hangiu nu se putea uita pe sine. Din tot ce 
spunea, parcă ar fi poruncit Jurubiţei să-l placă şi 
să-l iubească. Fireşte cu purtarea lui lua o cale ocolită, 
prin fel de fel de povestiri cu el şi despre el. Ce-a spus, 
de pildă, femeilor întîlnite prin trenuri, care na s-au 
mai coborît în gările pentru care au plecat, ci mergeau 
mai departe ; cum a explicat odată Parisul unei nem- 
țoaice sosite de curînd, de care apoi n-a mai putut să 
scape ; cum a sfătuit-o el odată pe o cîntăreațâ să se 
îmbrace pentru un bal de la Opera Mare şi a avut succes 
şi a fost premiată... toate întâmplările astea, şi erau multe, 
veneau unele după altele, întovărăşite neîncetat de mîn- 
gîieri, de întârzieri de mîini pe braţele, pe umerii Juru- 
biţei, care zîmbea, nu se sfia şi îl asculta. Dar nici o 
linguşeală, nici o drăgălăşenie, cum se spun de obicei 
femeilor ! Deşi aprins, Hangiu nu putea să uite situaţia 
inferioară în care el o aşezase, după multe jude':,-:!!, pe 


323 
21* 


Jurubiţa. O biată femeiuşcă fără nume, simplă şi necitită !e 
Şi acum, cînd, în sfîrşit, o dorea, nici nu putea să-i treacă 
prin minte că femeia nu s-ar grăbi să se lase iubită. 
El cu purtarea i-o dovedea, dar atît. Familia, creşterea 
şi mai ales funcțiunea lui de procuror îl împedicau de 
la altceva. Ea trebuia să priceapă şi să se grăbească! 

De partea ei, Jurubiţa îl cîntărise. Vedea, şi nu se 
înşela, că are în faţă un stîngaci înfumurat, arzînd 
acum de un foc de paie. Dealtfel, aşa bănuise mai 
demult, şi pentru ceea ce urmărea, se bucura. Oamenii 
ăştia plini de ifose şi plini de ei, cînd se aprind, sînt 
mai uşor de înşelat (dîndu-le impresia că se întîmpla 
ceea ce vor) decît un sălbatic în felul lui Urmatecu, 
sau un sentimental în felul lui Bubi. De aceea, lăsîndu-se 
în voie mîngiîiată, provocînd chiar îndrăznelile, ea simţi 
că ceea ce trebuie să-i dovedească mai întîi lui Hangiu 
e că-l ascultă, că petrece cu povestirile lui şi că-l ad- 
miră. Din cînd în cînd numai, lungea după cum voia 
timpul de care avea nevoie (pe care procurorul l-ar fi 
tăiat bucuros cu o plecare) cu cîte un liniştitor: „Fii 
cuminte .! care nici nu supăra, nici nu îndepărta, ci 
numai amîna. Astfel lămurită, Jurubiţa încercă să se 
apropie de țelul urmărit şi începu ea cu laudele pentru 
Hangiu. Acoperea totul cu tonul unor mărturisiri sfioase, 
de mult reţinute, care se bucurau de neaşteptata îm- 
prejurare din astă-seară pentru a se putea dezvălui. De 
ceea ce s-a ferit procurorul se folosea ea acum, cu 
multă siguranţă. I-a spus mai întîi că l-a cunoscut de 
îndată după costum. Un om ca el nu putea fi îmbrăcat 
în alt fel! Şi cum îi vine! Şi cum îl poartă! Apoi, că 
niciodată n-ar fi dorit să se sfîrşească serile cînd e şi el 
la ei, în casa lui Gună şi la masa lui Bubi. Fireşte că de 
asemenea n-a uitat să vorbească de rău pe cei doi prie- 
teni : Gună era fluşturatic, iar Bubi, fără voinţă. Şi 
deşi mărturisea că ea e numai o femeie fără pricepere 
şi fără prea multă carte, spunea că poate să-şi dea seama 
că nici un viitor nu-i aşteaptă pe cei doi prieteni. Şi, 
în acelaşi timp, pentru a nu scădea nădejdea poftelor 
şi pentru a da un semn că ceea ce el dorea are să se 
întîmple, începu să-l mîngîie pe Hangiu. Acesta se lega 


324 


mai mult de femeie şi prin ceea ce i şe făgăduia, dar 
şi prin surprinzătoarea judecată pentru viitor, neaştep- 
tată pentru el la Jurubiţa şi pe care o găsea adevărată. 
Femeia ştia că viitorul altora are să-l intereseze, mai 
ales prevăzut în rău şi era sigur că viitorul lui o să-l 
înflăcăreze chiar mai mult decît lăcomia de sînul şi şol- 
durile ei, dealtfel neprecupeţite sub mîngiieri. 

De aceea simţi cum trece ca o răceală şi o greutate 
peste procuror. Se cumpăneau în cîteva clipe aprinderea 
dorințelor şi ale vinului cu grija cea mare şi năzuința 
lui de fiecare clipă. Şi într-un om uscat şi bine hotăr- 
nicit sufleteşte, numai cu rîvnă de a ajunge ca Alexan- 
dru Hangiu, nici tinereţea, nici femeia n-au putut birui. 
Se lăsă iute prins de dulceaţa laudei, şi, fără să vrea, 
în puţine clipe se găsi în faţa Jurubiţei nu bărbatul, ci 
magistratul. Şi omul se minună iarăşi, şi mai mult, de 
cîte era în stare să înțeleagă muieruşca aceasta. 

Pentru procuror, deci, şi pentru alte vremi mai bune, 
lipsite de nedreptăţi şi hatîruri, Jurubiţa îşi ridică pa- 
harul. Ea bău pentru dreptatea pe care avea să o aducă 
omul acesta rar şi cinstit, care avea nevoie numai de 
o împrejurare prielnică pentru a se dovedi cine e. Tî- 
nărul plin de rîvnă era lovit în adîncul inimii sale. Ar 
fi plecat acum din bal,'cît mai iute, nu ca adineauri, 
cu o femeie pe care o dorea, ci cu o ființă care îl sporea 
şi îl încuraja. Se simțea cuprins de focul unei înţelegeri 
şi al unei admiraţii, şi Hangiu n-a cunoscut niciodată 
fericire mai mare decît atunci cînd se vorbea bine despre 
el şi era lăudat. 

— Un prilej, cît de mic, şi uimeşti Bucureştii, dom- 
nule procuror, aşa cum eşti dumneata! reveni femeia, 
întărind speranţele care-l îmbătau. 

— Cred că ai dreptate! îi răspunse el, cu o umbră 
de melancolie. Dar unde să găseşti prilejul acesta ? De 
mărunțişul dosarelor noastre nu se agaţă nici unul din- 
tre cei mari. Ei, cînd fac ceva, au grijă să nu treacă 
prin. sitele legii. lar întrucît priveşte politica, unii îi 
acoperă pe ceilalţi ! 

—! Ce-ai zice să prinzi un fir care să treacă prin 
toate deodată ? întrebă ea. 


325 


— Aş spune că am noroc! se grăbi să răspundă 
procurorul, rămînînd însă nedumerit. 

— Şi clacă norocul acesta ţi-ar ieşi în cale aci, astă- 
searâ, cînd te aştepţi mai puţin ? 

— Aş spune că nu cred! şi desfăcîndu-se deodată din 
încordarea în care se găsea, Hangiu, aproape dezamăgit, 
îşi reaminti de femeie. 

Turnă iarăşi şampanie în pahare, şi mai îndrăzneţ 
decît ia început, încercă să-şi apropie buzele de obrazul 
ei. Dar Jurubiţa de data aceasta păru mai puţin dispusă 
pentru mîngiîieri. Ea întoarse capul şi se depărta. Apoi, 
desfâcindu-şi cu grijă costumul, scoase o hîrtie lunguiaţă, 
ridicînd-o cu două degete deasupra paharelor. 

— Dacă nu te-aş fi găsit astăzi aici, mîine veneam 
la tribunal ! M-ai fi primit, nu e aşa? 

De data aceasta procurorul revenea, uimit şi cuprins 
de o mare curiozitate 

— Ce-i asta ? întrebă el, privind-o neîncrezător. 

— Un denunţ ! răspunse simplu femeia. 

Hangiu întinse mîna. Jurubița se feri. 

— Nu ! făcu ea. Mai e timp ; acum, cînd nu ştii încă 
despre ce e vorba şi despre cine, poţi să te mai gîndeşti! 
N-aî decît să te faci că n-ai văzut, şi hîrtia dispare! 
Şi deschizînd iarăşi costumul, se prefăcu a o ascunde în 
faldurile lui. 

Magistratul, înciudat, insistă 

— Dacă e ceva serios, dă-mi-o! 

— E împotriva cuiva foarte tare ! zise ea 

— N-are de-a face ! 

— E ceva foarte greu! 

— Cu atît mai bine! 

-— ia seama, e primejdios ! şi a fost duioasă în cuvin- 
tele acestea. 

— Meseria mea e numai primejdie, de aceea e şi fru- 
moasă ! răspunse el solemn, regăsind tot ifosul şi patima 
sa profesională. 

Se adăuga însă pentru el şi o anumită presimţire că 
femeia nu minte şi că într-adevăr o întîmplare neobişnuită 
îi ieşea în cale. 

-— Poftim, zise femeia, şi noroc! Şi-i întinse coala 
împăturită. 


326 


Procurorul desfăcu hîrtia şi-i citi cu lăcomie cuprinsul. 
Apoi se opri o clipă şi spuse; 

— Asta e povestea veche a grecului! Să fie oare aşa? 

— Te mai îndoieşti ? Nu are semnătura ? 

— Cine e acest Ivanciu P. Cristu? Adresa o văd; 
există însă cu adevărat? 

— Te poţi convinge oricînd! răspunse ea. E negus- 
tor bătrîn şi onorabil! Il cunosc! 

Şi rămase zîmbind la Hangiu, care nu-şi mai putea lua 
ochii de pe şirurile unui scris stîngaci şi coboriîtor. Cînd 
s-a spart însă balul şi au fost să plece acasă, Jurubiţa şi 
l-a căutat pe Gună şi s-a pierdut cu el în mulțime, deşi 
procurorul o sărutase de cîteva ori pe umăr, şi ea nu se 
ferise. 

Din seara în care tot Alexandru Hangiu i-a povestit 
intîlnirea cu familia Urmatecu, la balul de la palat, Ju- 
rubița n-a mai avut linişte. Viaţa ei alături de Bubi i-a 
deschis nu numai înţelesuri pentru întîmplări nouă, dar 
i-a răstălmăcit şi o mulţime de lucruri din trecut, pe care 
ea le simţea cu adevărat într-un anumit fel, dar nu pe 
de-a-ntregul. Abia acum legătura ei de atît amar de vreme 
cu Urmatecu o supăra prin tot ce dăduse şi prin cît de 
bună, de modestă şi de încrezătoare a fost. Şi erau anii cei 
mai buni ai tinereţii sale ! Mai ales tot ceea ce Iancu n-a 
vrut să-i arate ca preţuire, felul lui de ao face să simtă ne- 
încetat că îi e ibovnică şi că i se cuvine mai puţin şi mai 
prost decît soţiei, acum, după atîta timp, o mîniau încă. $: 
cu atît mai mult cu cît ea se ştia şi mai deşteaptă şi mai 
pricepută decît coana Miţa. Apoi mai crescuse alături de 
duşmana ei şi Amelica, leită maică-sa, ba mai rău. Închisă, 
proastă, la vîrsta ei fără un gînd de dragoste şi deci fără 
iertare, pricepere şi îngăduinţă, Amelica aceasta şi-a 
schimbat de îndată prietenia copilăriei faţă de ea în ură. 
De cum a simţit că se petrece ceva neobişnuit între tatăl 
ei şi Jurubiţa, n-a încetat să o gelozească, să o urmărească 
şi să o sîcîie. Mai ales o chinuia cu trăsura: n-a fost îm- 
prejurare în care să dorească şi ea, ca femeie tînără, să se 
plimbe cu trăsura lui Iancu, şi după multe rugăminţi, să 
) dobîndească, fără ca Amelica să nu prindă de veste, să 
nu stăruiască pe lîngă tatăl ei, şi în ultima clipă să i-o ia. 
în legătura ei cu Urmatecu, gîndea Jurubiţa, dacă ar mai 


32? 


fi ţinut, ar fi ajuns o zdreanţă, de care toată lumea putea 
să-şi bată joc ! Şi lucrul acesta, acum, cînd se găsea în 
siguranţă, nu putea să i-l ierte. Vrăjmăşiile n-au încetat, 
dovadă cele întîmplate la doamna Blanche, modista. Ba, 
dimpotrivă, au crescut şi s-au adîncit. Astfel, Jurubiţa 
era sigură că tot lui Iancu, mînat de femei, îi datoreşte 
intriga de la baron şi chiar de la Bubi. De vreme ce cu- 
noaşterea ei nu putea trece totuşi de o anumită măsură, 
ea îşi închipuia că nu putea să fie altă piedică în refuzul 
lui Bubi de a o prezenta şi al bătrînului baron de a voi 
să o cunoască (ceea ce i-ar fi deschis un drum — cine 
ştie ? — înspre mai mult) decît tot intrigile femeieşti. 

De aceea, o înciuda şi o neliniştea tot ce auzea de bine 
din partea cealaltă. Cînd a aflat, de pildă, că Iancu a cum- 
părat Bălăşoiehii, o lună de zile n-a mai vrut nici rochii, 
nici pălării, nici obişnuitele ei nimicuri pe care azvîrlea ba- 
nii. Şi-a strîns mîna, ca pe vremea lui Urmatecu, şi o amin- 
tea la fiecare pas : „Azi am văzut o umbreluţă cu minerul 
de mărgean ! spunea, de pildă, cu un ton aşezat şi copilă- 
ros. Şi era, dragule, ca o spumă! Dar n-am luat-o, că banii 
sînt scumpi şi ne trebuiesc la lucruri mai mari !" Şi toată 
vremea făcea numai fapte cuminţi şi înțelepte, pe care le 
răstălmăcea cu nevinovăție, doar se va arăta părtaşă la 
necaz. 

Dar toate astea pînă într-o zi, cînd i-a spus lui Bubi 
că vrea şi ea o moşie cît de mică. Ar putea să fie chiar 
numai un petic de vie sau de livadă pe numele ei. lar la 
răspunsul lui Bubi că averea nu e a lui, ci a tatălui gău, 
că el nu are mai mult decît îi dă şi că aşa au mîncat 
aproape banii pentru fabrică, Jurubiţa, uitînd pentru o 
clipă toate cinstirile după care alerga şi simțind aprig şi 
cu lăcomie numai interesul şi dorința de a nu-l scăpa, 
răspunse: 

— Prost plăteşte baronul Barbu nevoile de om tînăr 
ale fiului său! 

Şi amărăciunile pentru ea nu încetau, ci se schimbau 
numai. lar ahtierea ei încerca toate drumurile! 

Cînd voia bani, cînd voia preţuire ! Şi în afară de ri- 
sipa pe lucruri mărunte, cu care iarăşi începuse şi nu se 
mai mulțumea, deocamdată viața şi împrejurările nu-i 


328 


mai dădeau nimic. Femeia astfel se învrăjbea în adîncul 
ei, şi din cea mai mică întîmplare izbucnea. 

E adevărat că în frămîntarea asta îşi îngăduise o plă- 
cere : pe Gună Licureanu. Tînărul o făcea să uite necazu- 
rile şi înfrîngerile, de care însă nu se despărţea, mai avînd 
încă nelămurite nădejdi. Şi în zilele astfel nesigure, chi- 
nuite de pofte şi ambiţii neîndestulate, a venit vestea, 
puţin după Bălăşoieni, a balului de la palat. Pentru Ju- 
rubița a fost împlinirea tuturor răbdărilor. Dacă ar fi pu- 
tut să dea în toţi deodată, şi în fiecare pentru că ţinea sau 
îl acoperea pe celălalt, ar fi fost fericită. Gusta mai di- 
nainte bucuria unui rău pe care să-l facă lui Urmatecu 
pentru că e el şi pentru că a ajuns; Miţei şi Amelicăi, 
pentru că le ura ; baronului, pentru că n-a vrut să ştie de 
ea, şi lui Bubi, pentru că nu e cu totul în puterea ei şi 
pentru că e fiul baronului! 

încă foarte încurcată, i se învîrtea în minte povestea 
auzită la masă de la Potamiani şi chestia falsurilor şi a 
cumpărării Băiăşoienilor. Păstrase numai gîndul că s-ar 
putea scoate ceva de aci, dar trebuia să i se explice iarăşi, 
să poată şi ea înţelege toate încurcăturile astea avocăţeşti. 
De aceea, într-o după-amiază l-a întîlnit în Cişmigiu pe 
grec, întotdeauna dornic de un scandal, în care, cît de cît, 
să fie amestecat conu Barbu şi oamenii săi. Gazetarul i-a 
explicat că vînzarea e bună şi că asupra ei nu s-ar mai pu- 
tea reveni de vreme ce cel interesat, vînzătorul, boier 
Lefter, se mulțumise cu banii luați. Fireşte că vestea 
aceasta a fost o mare dezamăgire pentru Jurubiţa. Ceea 
ce ar fi vrut ea mai întîi ar fi fost să vadă zburîn'd moşia 
din ghearele lui Urmatecu, şi după aceea să mai vină şi 
alte pedepse. „Dar mai pot fi şi alţi interesaţi", îi lămuri 
mai departe Potamiani. Oameni care să fi avut cît de cît 
o cunoaştere a împrejurărilor, oameni serioşi, al căror cu- 
vînt să tragă greu, să dorească dreptatea şi cinstea şi să 
dea pe faţă hoţia de la fundul lucrurilor! Âştia însă sînt 
greu de găsit, pentru că sau nu ştiu, sau nu vor să ştie. 
Dacă s-ar găsi, ei ar fi cei „interesaţi"” despre care vor- 
bea procurorul, interesaţi nu în vînzări sau cumpărări 
negustoreşti, ci cu un gînd mai înalt, de curăţenia mora- 
vurilor şi limpezimea vieţii tuturor. Jurubiţa rămăsese pe 
gînduri. începuse să prindă şi să întrezărească rostul tre- 


329 


burilor, dar nu vedea încă cine ar putea să ştie ceva şi să 
aibă curajul în toată povestea aceasta. Potamiani, însă, 
văzînd-o nehotărită, nu a părăsit-o pînă ce nu i-a descris 
încă o dată frumuseţea biruinţei şi mai ales dulceața răz- 
bunării. Cu vorbe aprinse şi destul de bine ticluite, el i-a 
înfățişat un baron deznădăjduit, un Urmatecu rugător şi 
un Bulbi gata să dea orice satisfacție pretențiilor 
Jurubiţei ! 

Cîtva timp femeia a căutat, neliniştită, pe omul po- 
trivit, pînă ce, în cele din urmă, îşi aminti de Ivanciu. 
Ținea minte de mult, de la o masă la Urmatecu, de pe vre- 
mea unei negustorii pentru care cei doi bărbaţi nu erau 
înțeleşi. Auzea parcă amenințarea lui Iancu şi vedea, ca 
acum, mutra nemulțumită a lui Ivanciu încă o bucată de 
vreme cît îl mai întîlnise prin casă. Nu se putea ca Ivan- 
ciu ăsta să-l iubească şi nu se putea să nu aibă şi el vreun 
dinte împotriva lui Urmatecu. Ştia că şi acum mai sînt 
prieteni, dar asta nu făcea nimic! „Uri vechi mocnesc în 
tot locul, şi între părinţi şi copii, dar între prieteni, şi încă 
de ăştia ! îşi spunea Jurubiţa. Totul e să ştii să le aprinzi 
şi să ştii să momeşti pe cel de care ai nevoie!" Şi, cu 
asemenea gînduri, a pornit să-l întîlnească pe Ivanciu. 

Negustoria lui era departe, tocmai la Obor, o chiris- 
tigerie veche. Cînd a sosit Jurubiţa, singură, înfofolită în 
blănuri, în sania lui Licureanu, cu caii, numai zurgălăi, 
acoperiţi cu valtrapuri lungi, din fel de fel de lîni colo- 
rafe, împodobite cu cozi de vulpi, s-au speriat băieţii şi 
au alergat să dea de veste jupînului. Ivanciu a ieşit în 
pragul unei căsuțe din fund, ascunsă printre blănile de 
brad aşezate în şiruri lungi, a pus mîna streaşină la ochi 
şi s-a uitat bine la cucoana asta care venea spre el. Cînd 
a fost la cîţiva paşi, a recunoscut-o şi a poftit-o înăuntru. 
Aici era un birou mic, cu multe catastife, cu sobă cu 
mangal şi un ceainic cu ţuică fiartă. Un miros dulceag de 
scorţişoară şi mirodenii plutea prin încăpere, amestecat 
cu iuftul de la cizmele unor argaţi cu care Ivanciu stătea 
de vorbă. Cînd au rămas singuri, negustorul zîmbi şi tăcu, 
după obiceiul lui de veche neîncredere. Mai turnă ţuică 
într-o ceaşcă, trase de cîteva ori pe nas aburii parfumați, 
o întinse Jurubiţei şi aşteptă. 


330 


— Ne cunoaştem de mult, boierule! încercă femeia 
să lege vorba. 

— Hî! Hî! făcu Ivanciu, cu ochii în jos, prudent, ru- 
şinos şi intimidat de eleganța şi frumuseţea ei. 

— Pe vremea aia eu eram o nimica toată, iar dum- 
neata aveai necazuri cu nenea ! Că aflam şi noi, că d-aia 
eram prin casă! 

— Ihî! afirmă Ivanciu fără să rostească nici un cu- 
vînt, dînd din cap. 

— Ei, multe s-au schimbat de atunci ! începu ea, lun- 
gind cu un oftat vorba, pentru a da bătrînului timpul să 
prindă încredere. 

Şi amîndoi tăcură iar. Ivanciu era greu de momit; 
Jurubiţa nu ştia bine care drum duce mai lesne în sufle- 
tul lui. De aceea, mai făcu o încercare: 

—e Pe noi doi ne-a ajutat Al-de-Sus destul! Să nu-i 
înîniem ! Dar de nenea Iancu ce zici? 

— Ei ! răspunse Ivanciu ridieînd sprîncenele şi pri- 
vind într-o parte. 

Putea fi şi mirare, şi admiraţie, şi aprobare. Bulgarul 
scăpa prin mormăieli şi gesturi nelămurite. 

— Mă gîndesc la moşie, la Bălăşoieni ! adăugă femeia, 
privindu-l ţintă. Cum de ţi-a scăpat dumitale printre de- 
gete, că doar dăduseşi şi dumneata bani buni în ipoteca 
baronului ?.., 

Fără să vrea, ea a ridicat glasul, ca şi cum &r fi vorbit 
cu un surd, doar o înţelege şi o răspunde. De data aceasta 
Ivanciu răspunse numai : „Da, da !" şi îi sticliră ochii de 
cîte avea pe suflet. 

Jurubiţa îşi dădu atunci seama că e undeva o piedică. 
Oricît ar fi el de şiret şi oricît s-ar feri să se dea prins, 
avea în cl mai mult decît o prudenţă : era o teamă. Femeia 
se ginții puţin să vadă ce ar putea fi. Apoi, deodată, zise 
fără a se sfii 

— Ştii că bărbatul meu a murit şi că nu mai sînt cu 
nenea ! Parcă o să mă mai ascund de dumneata ? ! Uită-te 
la mine : putea el să mă îmbrace aşa? 

Argumentul era hotărîtor acum, după ce i-a atras 
luarea-aminte. într-adevăr, din cîte ştia Ivanciu despre 
Urmatecu, greu i-ar fi venit să creadă că el a îmbrăcat-o 
pe Jurubiţa în blănuri. Va să zică, ea nu venea din partea 


Bı 


lui Iancu să-l iscodească pentru cine ştie ce. Şi o piatră î 
se luă de pe inimă! Dar atunci pentru ce venea ? O bănu- 
ială nouă, mai uşoară, îşi făcu loc în mintea lui. Oricum, 
omul se deschise la față şi începu să ridice, cu priviri 
scurte ochii asupra femeii. Aceasta a simţit că nu s-a 
înşelat. 

— Da, da, boierule, aşa e, cum gîndegşti ! zise ea pentru 
ca să nu lase nici o clipă să se risipească din ce-a strîns. 
Că n-o să facă toată viaţa ce-o vrea! Să mai simtă din 
cînd în cînd că nici alții nu dorm şi nu uită! 

Şi sorbi din ceaşcă şi aşteptă. In sfîrşit, Ivanciu văzu 
pe ce drum apucă femeia. Era vorba tocmai pe dos de ce 
credea el. Poate de o răzbunare împotriva lui Urmatecu. 
Ce o fi avut Jurubiţa pe suflet, treaba ei, dar de ce se gîn- 
dise şi la el? De aceea el răspunde liniştit şi cu nevino- 
văție 

— Cusururi multe o fi avînd, dar Iancu mi-e prieten 
vechi, şi bulgarul, prevăzător, dădea înapoi de la cel dintii 
pas ce i se păru primejdios. 

— Prieten ! El, cu dumneata ? răspunse iute Jurubiţa. 
Dar de ce vrei să uiţi cîte ţi-a făcut ? 

Şi ea înşiră iute pagubele, mai mult bănuite decît 
ştiute. Livada de la Pietroşiţa şi Bălăşoienii, înghiţite pe 
nesimţite de Urmatecu, ţineau locul de frunte. Ivanciu, 
însă, care îşi aducea aminte mai bine ce cîştigase de pe 
urma lui Iancu, nu se lăsă dus de ispită, mai ales că nici 
nu vedea limpede despre ce e vorba. Atunci Jurubiţa 
începu să-i povestească ce a prins şi pe ce cale se află. Ii 
lămuri cît putu ea mai bine înşelăciunea lui Urmatecu la 
vînzare ; îi spuse că ştie ea pe un procuror care ar fi gata 
să pornească cercetarea şi-l asigură, în cele din urmă, că 
n-ar fi vorba chiar de o pedepsire, ci mai mult de un fel 
de sperietoare, cu care să-l domolească pe Urmatecu din 
pornirile lui, ce nu se mai opresc, batjocoresc pe toată 
lumea şi de nimeni şi nimic nu se tem. 

Astfel desfăcute, gîndurile se apropiau şi mişcau şi în 
Ivanciu lucruri adormite de mult. Pentru pagubă nu s-ar 
fi gîndit niciodată să se pornească împotriva lui Iancu, 
pentru că nu o avusese. Pentru frica însă care îi era de 
el; pentru tot ce şi-a rîs întreaga viaţă arhivarul de min- 
tea lui mai greoaie ; pentru teama în care îl arunca de 


332 


nu se putea apăra decît cu tăceri şi vicleşuguri, şi mai 
ales că nu era vorba de un proces cu condamnare, ci 
numai de un fel de început, Ivanciu parcă s-ar fi simţit 
atras să intre şi el în joc! Cînd a aflat însă că e vorba deo 
hîrtie, de scris şi de semnat, prin care să-l dea de gol pe 
Iancu, şi că hîrtia asta are să rămînă în dosare, şi că oricînd 
Urmatecu ar putea să o vadă, iarăşi l-a apucat frica şi i-a 
spus Jurubiţeicăelnuiscăleşte. 

Fri.ca de lancu nu putea să o alunge. în cele din urmă, 
Jurubiţa mai încercă o vorbă 

— Nu vrei, va să zică boierule, şă-l ai la mînă?! 
Bine ! Odată şi odată o să te aibă el pe dumneata, şi atunci 
are să-ți pară rău! 

A trebuit ameninţarea asta, găsită la voia întîmplării, 
pentru ca în mintea înceată a lui Ivanciu să înceapă să se 
facă lumină. 

Da' cum să nu-l aibă lancu la mînă! Il avea de mult, 
că de-acolo i se trage toată frica, precum şi din neprevăzu- 
tul născocirilor lui drăceşti. Că de cîte ori îi vine bine 
lui Urmatecu, îi scoate scrisoarea, cu încurcătura omorului 
din pădure, şi i-o pune sub nas ! Şi de cînd tot încearcă să 
scape de ea ! Dacă ar izbuti de data asta ? ! Şi acum parcă 
ar putea ! Şi pentru prima oară, nesigur pe judecăţile lui, 
dar nevrînd să piardă ocazia din mînă, Ivanciu se deschise, 
în sfîrşit, şi fiinţa care i-a ieşit înainte a fost tocmai Juru- 
biţa. îi inspirase încredere cu istețimea ei, şi apoi, gîndul 
acesta nou, întrezărit de Ivanciu, de curînd venit, îl gră- 
bea. La toate neîncrederile pe care le avea încă, femeia, 
înviorată, spunea: 

— Tii! Da' cum nu te gîndişi mai devreme, boie- 
rule ? ! Pentru aşa necaz făcea să alergi dumneata după 
mine ! Da' las! că-i bine şi-aşa, că Dumnezeu e bun şi are 
grijă de toate ! Să vezi cum o să vină să te roage să pri- 
meşti scrisoarea şi să-l ierţi ! 

Şi plimbîndu-se agitată prin biroul strimt al chiristi- 
geriei, Jurubiţa nici n-a simţit, în bucuria ei, că şi-a 
sfîşiat cîteva volane de mătase de pe clopotul înfoiat al 
fustei în aşchiile de brad ce se agățau de ea. Ivanciu, cu 
ochelarii murdăriţi de degete slinoase, clătinaţi pe vîrful 
nasului, scria denunțul împotriva lui Urmatecu. Din cînd 
în cînd se oprea, încă neîncrezător, încă înfricoşat, şi 


333 


întreba cînd o să aibă scrisoarea pe care o dorea de atîta 
vreme 

— De cum l-o chema procurorul, o scuipă ! răspunse 
femeia cu un cuvînt mai tare, pentru ca să fie şi mai bine 
pe înţelesul bulgarului. 

Şi cînd acesta, peste cîteva minute, iar s-a oprit, 
cuprins de aceleaşi temeri, şi a întrebat cine o să-i aducă 
scrisoarea, Jurubiţa a răspuns, cu o otravă în glas 

— Nenea ! De-a buşilea, uite-aici! Şi dacă n-o veni 
el, că o fi închis, ţi-o aduc eu, cu procurorul! 

Şi Ivanciu a scris iarăşi liniştit. Spunea în slove stîn- 
gace şi în cuvinte mîncate, că a fost şi el dintre împrumu- 
tătorii nemărturisiți ; că au fost amînaţi de Urmatecu la 
termene ; că ştie că el a falsificat procesul-verbal de situ- 
ție ; că el, Ivanciu, vreo pretenţie bănească n-are, dar că 
pentru limpezirea şi cinstea lucrului dă de veste şi iscă- 
leşte, cu numele întreg : Ivanciu P. Cristu. A tras, în sfîr- 
şit, un I întortocheat, cu melci, şi un C cu mai multe 
caturi, a pus strada şi data şi apoi a suflat pe hîrtie, pri- 
vind-o de departe. Jurubiţa abia aştepta să i-o ia dina- 
inte... Cînd a fost sigură de denunţ, ea împături jalba, 
o băgă în manşon şi, fără să mai întîrzie, plecă, dînd un 
bună ziua scurt şi grăbit. 

Lăsat singur, Ivanciu s-a aşezat iar la masă, şi-a luat 
capul în mîini şi n-a ştiut bine ce e cu el. Ca atunci cînd a 
fost să-i arate ultima oară Urmatecu scrisoarea veche 
despre omorul pădurarului, a început să simtă în jur, 
aproape, ca nişte boturi de cîini, care mîrîiau şi se dădeau 
la el. Şi a rămas să se gîndească multă vreme dacă a greşit 
sau nu. 


înainte de a porni cercetările, procurorul Alexandru 
Hangiu a stat să cumpănească : ce pierdea şi ce cîştiga 
lăsîndu-se  „sesizat", cum îşi spunea el. încredere prea 
mare n-avea în speţă. Dacă lua chestiunea în mîini şi nu 
se mişca nimeni, ceea ce nu credea, era bine ; dacă da însă 
curs denunțului, şi Urmatecu începea să strige, şi sărea 
şi conu Barbu, şi nu era pe placul conservatorilor, era 
poate şi mai bine. în orice caz, el, ca procuror, era apărat 
de datoria meseriei lui. Nu era ţinut să ştie cine e Urma- 


334 


tecu, iar gînduriie de căsătorie le mai amînase, şi figura 
Amelicăi de la balul de la palat se ştersese de cînd avea 
o ispită mai apropiată, pe Jurubiţa. Chiar dacă va ieşi cu 
scandal, cuiva tot are să-i prindă bine : liberalilor. Şi deşi 
Hangiu ştia că larma şi lupta se vor duce dincolo dţ biroul 
său şi că el nu va putea fi amestecat în nici un fel. se 
bucura şi socotea că e o înţeleaptă mişcare pentru el să 
folosească în felul acesta onest şi îndepărtat partidul 
liberal, pentru metodele practice ale căruia avea înţele- 
gere. Pe conservatori i-a simţit întotdeauna străini şi de 
firea, şi de convingerile lui. Mai ales acum în urmă, de cînd 
cu ultimele întîmplări şi întărirea partidului conservator 
cu fracțiunea junimistă, Hangiu nu numai că nu avea 
încredere în boierii ăştia, dar zîmbea de cîte ori se gîndea 
la ei. Politică nu putea să facă. Credea însă că se pricepe, 
şi mai ales că vede realităţile, şi că ştie încotro e drumul 
bun şi sănătos. Cîţiva dintre miniştrii cei noi şi întregul 
grup junimist veneau din altă lume : erau nişte domni cu 
preocupări literare şi artistice. Şi asta pentru Hangiu era 
hotărîtor ! Literatură nu citise niciodată, nici chiar în 
străinătate, pe vremea studenţiei, şi a rămas cu o amintire 
ciudată, de lucru inutil, despre literatură de cînd văzuse 
o piesă a lui Victor Hugo, demult, la Paris. Detesta pe toţi 
avocaţii, mai ales pe cei tineri, care, după obiceiul vremii, 
îşi împănau pledoariile cu versuri învăţate pe dinafară, şi 
nu avea respect decît pentru marele maestru al barei, 
vestitul civilist State Iacomin, o minte strict juridică, con- 
struind şi demonstrind numai în cuprinsul textelor, deşi 
avea o frumoasă cultură. în serile în care era obosit de 
dosare. Hangiu recitea codurile cu plăcere. Lua cîte un 
articol, din codul civil mai ales, îi păstra cuprinsul proas- 
păt în minte, închidea ochii, privea codul cu toate împăr- 
țirile lui ele la înălțime şi sărea în el, cu articolul, tocmai 
uncie trebuia, ascultînd parcă îmbucătura precisă a prin- 
cipiilor de drept ca pe închizătorul unei carabine ! Pentru 
un om astfel croit, oratoria înaltă a miniştrilor junimişti 
n-avea nici farmec, nici dreptate. Iar vorbele lor ustu- 
rătoare şi de duh nu erau decît obrăznicii ciocoieşti. Pre- 
fera îndrăznelile lui Potamiani, mai la îndemîna celor 
mijlocii, după cum şi răsplata liberalilor, în bani buni, 


235 


pentru cei care lucrau pentru ei. Dealtminteri, Hangiu îi 
socotea pe liberali ca fiind singurii în stare să se organi- 
zeze serios în clientela lor politică şi la guvern, şi în opo- 
ziţie. De aceea, se hotărî şi, în cele din urmă, el se lăsă 
sesizat. 

De la primele cercetări, au fost dezamăgite ura Juru- 
biţei şi nădejdile lui Ivanciu : Urmatecu a declarat că 
n-are nici un fel de cunoştinţă despre neexacta redactare 
a procesului-verbal de situaţii, iar Manolache Tîrcă, mai 
curajos decît s-ar fi crezut şi mai devotat naşului său 
decît acesta însuşi ar fi putut să nădăjduiască, a spus că a 
greşit de muncă multă şi de oboseală. Astfel încît nu i-a 
rămas mai nimic în mîini procurorului, care visa dreptate 
împotriva celor mari şi ţintea mult mai sus decît la un 
biet funcţionar fără nici un fel de însemnătate şi care, 
sigur, nu era autorul principal. Marele scandal politic 
dorit de toţi, de Potamiani mai ales, nu mai avea de unde 
să pornească. Totuşi, întârziind, dar cu inima îndoită, 
procurorul nu putea să închidă cercetările. Pe capul lui 
Tîrcă plutea o primejdie sub care funcţionarul stătea 
liniştit, îmbărbătat mai ales de cuvintele lui Urmatecu. 
Soţia lui însă, Lisaveta, era înnebunită de groază. Nu mai 
mînca, nu mai dormea şi nu-şi mai găsea locul. Blestema 
pe boieri şi pe duşmani şi era toată ziua în bucătăria coa- 
nei Miţa, unde plîngea şi se tînguia. Era o femeie între 
două vîrste, muncită, pe trupul căreia nu mai rămăsese 
nimic din tinereţea de odinioară. Sub rochia ei de chem- 
brică fumurie, sînii, burta şi şoldurile erau ca nişte desagi, 
unii peste alţii. Pricepea greu lucrurile cele mai simple, 
avea privirea ştearsă şi neliniştită şi frămînta mereu în 
mînă o batistă mare, plină de lacrimi, din care muşca din 
cînd în cînd, astupîndu-şi plînsul. 

Pentru coana Miţa, procesul lui Tîrcă era numai al lui. 
Nici nu-i trecea prin minte că, într-un fel sau altul, Iancu 
ar fi putut fi amestecat. De aceea îi privea pe bieţii 
oameni, pe Tîrceşti, cu milă şi cu depărtare. Şi, în fiecare 
zi, nu înceta să-l roage pe Urmatecu să facă ce-o şti şi să-i 
scoată de sub urgia căzută pe capul lor. 

La primul interogatoriu, lancu a răspuns scurt şi pre- 
cis şi a cerut să vadă denunţul. Cînd a citit iscălitura lui 


336 


Ivanciu, a strîmbat din colțul gurii, de parcă ar fi voit să 
muşte, cum făcea de obicei, şi n-a rostit nici un cuvînt. 
Seara, însă, cînd s-a întors acasă, i-a spus într-o doară 
soţiei sale : 

— Ascultă, Mito ! Ce mai face căzătura aia de nea 
Ivanciu, că de mult nu l-am văzut ? ! Nu ştiu, mă obişnu- 
isem cu el, aşa nărod cum e! Mai trimite-l pe Toma să-l 
cheme la masă! 

Şi Toma s-a dus, şi Ivanciu a venit. La început s-a 
temut că-l cheamă să dea socoteală. Pe urmă, însă, omul 
s-a liniştit, văzînd că nu se întîmpla nimic. Au mîncat, au 
băut, s-au veselit şi nici nu s-a pomenit măcar de întîm- 
plare. Bătrînul negustor şi-a luat nădejdea de la scrisoare, 
a crezut că toată povestea n-a fost decît o prostie încurcată 
de un cap de femeie şi a fost bucuros că Iancu fie că n-a 
aflat cine a iscălit denunţul, fie că l-a iertat. Şi apoi a tot 
venit, ca de obicei. 

Totuşi, Urmatecu îşi dădea seama că nu poate să lase 
chestiunea încurcată. Foile liberale începuseră să facă 
aluzii,  strecurate pe la diferite rubrici.  Săgezile lui Achil- 
levs puneau fel de fel de întrebări unui tînăr procuror, 
menite să stîrnească viîlvă şi curiozitate, şi acum în urmă 
apăruse un articol îndrăzneţ şi lipsit de orice fel de cuvi- 
inţă,  neiscălit, intitulat :  Tîrcă, cel fără de  prihană. 
Vorbea la început de frumuseţea şi sfințenia datoriei îm- 
plinite, pentru ca să arate apoi că în țara romanească ni- 
meni nu-şi face datoria. Funcţionarul mic, lăsător şi leneş 
era botezat Tîrcă, generalizat, înmulţit şi risipit ca linde- 
nii pe trupul ţării, de unde din putreziciune vine răul, 
pentru ca apoi acelaşi Tîrcă să fie iertat şi scuzat atît timp 
cît şi cei mari sînt la fel. Şi aci se ţesea cu litere groase o 
ticăloşie fără pereche împotriva bătrînului baron. Intr-un 
chenar negru, ca de mort, se scria că ministrul e rău 
bolnav, se'deplîngea boala nemiloasă, dar se deplângea şi 
ţara. arătînd ce e de vină neamul să aibă guvern şi să 
n-aibă ministru de justiţie ! Se sublinia că boala e o ches- 
tie personală a domnului ministru, oricît de crudă" şi de 
gravă ar fi, şi se cerea remanierea guvernului. A fost silit 
preşedintele de consiliu, drept răspuns, să solidarizeze 
Camera cu un prilej bine ales şi să provoace o aclamare 
de simpatie pentru conu Barbu, pentru a arăta poziţia 


337 
22 


guvernului față de ticăloşiile strecurate, ai'irmîndu-se în 
acelaşi timp corectitudinea şi  destoinicia funcţionarului 
public, Iancu a ţinut şi el o şedinţă de mulțumire, la so- 
cietate. 

Acestea toate, precum şi deznădejdea Lisavetei şi grija 
unei afaceri neînchise l-au făcut pe Urmatecu să se ducă 
să-l vadă pe procurorul Alexandru Hangiu. De data 
aceasta, însă, ţinea să se simtă încă de la început calitatea 
în care venea. După ce a trecut cu ifos pe sălile tribuna- 
lului, aruncînd în dreapta şi în stînga cîte un „,bună ziua, 
băieți", cînd a fost poftit să aştepte în anticamera procu- 
rorului, privind, prin fereastra ţesută cu stele de ger, 
Cişmigiul încărcat cu zăpadă, a mai rostit o dată cine e, 
tocmai cînd se deschidea uşa dinspre procuror. Şi-a dat 
răspicat numele în grija aprodului 

— Domnul avocat Urmatecu, preşedintele funcționa- 
rilor publici, vine din partea domnului ministru al justi- 
tiei ! Spunc-5 aşa, mă băiatule ! şi a strecurat, pe la spate, 
o monedă în mîna omului. 

—* Bine, coane lancule ! făcu aprodul, puţin mirat de 
cîte auzea, el, care îl cunoştea de treizeci de ani. 

Cînd a intrat la Hangiu, avocatul Urmatecu a fost prie- 
tenos, dar deosebit de grijuliu pentru Tîrcă, de parcă ar 
fi fost clientul său. 

— Ce facem cu becisnicul ăla de Tîrcă, domnule 
procuror ? întrebă el familiar şi-i întinse mîna magistra- 
tului. 

— Anchetă, după cum ştiţi! îi răspunse tînărul. pof- 
tindu-l să ia loc. 

— Şi-o să mai ţină mult ? 

— Pînă ce vom avea toate dovezile! 

— Care dovezi ? Că n-oţi fi găsit şi martori ? 

— Sînt! 

— Ei nu, pe ăştia aş dori să-i văd şi eu! şi Iancu 
începu să rîdă şi să petreacă. Apoi, deodată, regăsindu-şi 
aerul său serios : Ştii, dragă procurorule, că a aflat şi mi- 
nistrul de chestia asta şi găseşte că faci oarecum exces de 
zel ? Chiar azi-dimineaţă am vorbit despre dumneata ! Şi 
rămase să-l privească lung, peste birou, pe Hangiu, adău- 
gînd : Bine, nene, cu un pîrlit ca Tîrcă v-aţi găsit?! 


338 


— Asta mi-am spus-o şi eu! îi răspunse celalt, dar ce 
să fac dacă mi-a rămas numai el în mînă şi a şi recu- 
noscut ? 

— Din prostie ! 

*— Ba, culmea, domnule advocat, eu cred că din cinste! 

— Ei, bravo, aşa-mi placi ! Vezi că m-ai liniştit ? Acum 
miros eu încotro ai s-o iei! 

— Nici eu nu ştiu pînă ce nu voi avea dosarul în- 
cheiat ! 

—e* Lasă, lasă, că ştiu eu, şi-o să ştie şi alţii, şi o să fie 
bine ! 

Şi Urmatecu se ridică. îşi căuta un timp de cîştigat şi 
o schimbare de vorbă. Pe cînd îşi arunca ochii prin odaie, 
Hangiu îl privea curios, avînd şi el, în sfîrşit, în faţă pe 
omul acesta, despre care auzise atîtea, şi aproape numai 
rău. Viclenia, deşteptăciunea şi fărîma de abilitate i le 
desluşise din cîteva cuvinte, dar şi (oricît ar părea de 
necrezut) o naivitate de modă veche. Se simţea că omul, 
gîndea magistratul, a împletit numai fire mărunte, a urzit 
numai intrigi de casă, cu fini, cu nepoți, cu prieteni de 
chef şi boieri încrezători. Cîteodată a izbutit să-şi şteargă 
urmele şi din fața justiţiei, pentru că se pricepea la hîrtii 
şi încurcături. N-avea însă nimic din cel ce aruncă laţul 
departe, cu prevedere, cu îndrăzneală şi lasă să prindă 
după mai mult timp. N-avea stofă politică, într-un cu- 
vînt! „Dar de simpatic e tare simpatic, gîndi Hangiu, şi 
te trage ceva înspre el, şi trebuie să fie foarte plăcut cînd 
nu-ţi aduce neîncredere şi vrea să-ți fie prieten. Şi omul 
acesta ar fi putut să-mi fie socru dacă aş fi vrut!" gîndi 
procurorul şi nu i se păru ciudat. 

Pe o farfurie ascunsă între dosare, ochiul lui Urmatecu 
descoperi două mere şi îşi spuse că Hangiu trebuie să fie 
lacom, şi iar se uită la el că e gras. lar pe o etajeră cu 
cărţi, o statuetă de bronz, aşteptînd, dădea impresia, fiind 
împachetată pe jumătate, că e în drum spre locuința ma- 
gistratului.  Stătea într-adevăr numai în trecere  Pescărită 
închipuită de statuie, turnată cine ştie de cîte ori, într-o 
fabrică din Germania, şi atît de grosolan, încît se vedeau 
picăturile de tuci nerase bine de pe la încheieturile celor 
două jumătăţi care o alcătuiau. 


339 
22% 


— Îți plac statuile, dragă procurorule, după cîte îmi 
dau seama, zise Urmatecu. 

— Foarte mult, mai ales cînd sînt artistice ! răspunse 
Hangiu, mîngîind Pescărită:, mîndru şi bucuros că s-a 
văzut. 

— Şi mie ! Ştii că la mine e aproape un muzeu ? Strîng 
de douăzeci de ani! 

Şi Iancu ascultă iarăşi, cu o curiozitate nedumerită, ca 
atunci cînd la nevoie i-a vorbit frumos despre femei baro- 
nului, vorba asta nouă pe care o rostea. Nu o mai spusese 
niciodată. O agonisise picătură cu picătură din umbra lui 
conu Barbu, şi acum îndrăznea să-i dea drumul pentru 
prima oară. începea şi el să poarte, în sfîrşit, lucruri din 
lumea altora, care, cu încetul, începea să fie şi lumea lui. 
Şi se uită vesel împrejur, ca şi cum ar fi scăpat de o mare 
încercare. Că izbutise, asta s-a văzut din felul în care celalt 
s-a prins. De partea lui, Hangiu era tot atît de mulțumit 
cu răspunsul dat. Socotea că omul i-a putut preţui gustu- 
rile alese şi subţiri. Şi dacă pînă la urmă nu-i va fi el 
socru, o să fie altul ca el, şi în nici un caz nu strică să se 
ştie ce fel de om e el, cu atît mai mult cu cît, pentru colegi 
şi vizitatori neaşteptaţi, cumpărarea statuiei presupunea 
ştirbirea bugetului pe două luni. 

Urmatecu socoti în cele din urmă că aşa se face treaba, 
cu schepsis, şi se descurcă un fir înnodat, fără să-l atingi. 
Se găsea într-un fel de prietenie cu Hangiu ; vorbise de 
Tîrcă nu mai mult decît trebuia ; îl apărase aşa, pe de 
departe ; adusese şi umbra ministrului între ei şi încheiase 
discutând ca boierii despre statui. Pentru astăzi cumpăni 
că e de ajuns. Ce-o mai fi, de acum, cîtva timp, va trebui 
lucrat pe nevăzute. Cînd va fi nevoie, are să mai vie, că 
băiatul e curăţel, nu mănîncă pe nimeni, după cum i s-a 
spus, deşi ştia că altfel nici n-ar fi mers cu el. 

— Apoi, domnule procuror, se hotărî cu oarecare so- 
lemnitate pentru încheiere Urmatecu, tare mi-a părut bine 
că te-am cunoscut! Auzisem multe lucruri bune despre 
dumneata. Pentru a doua oară voi vorbi astăzi cu minis- 
trul ! Dealminteri, nădăjduiesc să te văd şi pe la mine, pe 
la masă. Ştii, fără mofturi, ca între noi f Te aştept să-ţi 
arăt muzeul ! 


340 


Şi-i strînse mîna puternic şi cu prietenie lui Hangiu. 
Acesta îl conduse pînă la uşă, cu multă atenţie şi plăcere. 
Ca de obicei, farmecul lui Urmatecu, de om sigur pe el, 
îl cîştigase şi pe magistrat. lancu se mai opri însă în prag, 
se întoarse şi, folosind la plecare deosebirea de vîrsta 
dintre ei, spuse pe neaşteptate: 

— Şi vezi, mă flăcăule, ce faci cu nepricopsitul ăla de 
Tîrcă ! şi se depărta. 

Hangiu, mulțumit pînă atunci, avu deodată impresia 
că a fost furat de ceva şi căută să se dezmeticească,. Ii 
lipsea încheierea, aşa după cum ar fi vrut-o el, la între- 
vederea aceasta, care, dealtfel, nu i-a displăcut. Şi se 
simţea astfel biruit, pentru că vorba de la urmă şi puterea 
ei le luase Iancu Urmatecu cu el. 

Acesta, cînd a sosit acasă, a găsit iar stăruința coanei 
Miţa şi bocetul Lisavetei. De data asta, însă, le-a mustrat 
amarnic pe femei 

— După ce faceţi prostiile, tot eu să alerg să vă scap! 
zise el mai mult mucalit decît cu necaz. 

Nici una din cele două femei însă n-au putut să prindă 
înțelesul ascuns al vorbelor. 11 ştia numai el, şi era mul- 
tumit. 

— Că aşa cum credeți voi, n-o să meargă. O să fie şi 
bani de dat! Dar nu prosteşte, cum vă închipuiți, ci cu 
rost şi cu dichis ! mai spuse Iancu. 

— Dăm, nasule, dăm cît o trebui, numai să ne vedem 
luminaţi ! se tînguia Lisaveta, care îşi şi ridicase o fustă 
să ajungă la buzunarul de sub a doua. 

— Nu aşa, femeie ! Las', că fac eu toate cum e mai 
bine, şi la urmă mă socotesc cu finul! Dacă n-aţi avea 
bani, mi-ti da iar o poliţă, că nu e capul lui crai! 

Şi coana Miţa o linişti pe Lisaveta, îi spuse să aibă 
încredere în naşul ei şi o luă la bucătărie. 

Chiar în ziua aceea, Toma al lui Urmatecu, băiat deş- 
tept şi cu încrederea lui Iancu de cînd izgonise cîinele care 
s-a întors, urca iar cele trei etaje de la /'I/ndependance, 
ducînd cu grijă o cutie frumos împachetată. Pe treptele de 
lemn, murdare, trosnind sub paşi, luminate în întuneceala 
după-amiezii de iarnă de cîte un bec de gaz aerian, cu o 
flacără albastră, cu miros greu, omul căuta locuinţa procu- 
rorului. Ca şi Papillon, Hangiu făcea parte dintre românii 


341 


care, după ce au trăit într-o sărăcie studenţească de prin 
mansardele Parisului, căutau să-şi păstreze amintirile la 
Bucureşti, fugind de casele tihnite, joase şi cu boltă de 
viţă. De aceea, se cuibăreau prin podurile celor cîteva 
clădiri din centrul capitalei, unde întunericul, scările, o 
duhoare de curte interioară şi zgomotul străzii să le aducă 
aminte de Apus şi de tinereţea lor liberă şi generoasă. 
Toma avea poruncă să revină de atîtea ori, să sune şi să 
bată pînă ce îl va găsi pe Hangiu. Atunci, să-i dea cutia 
şi o carte de vizită şi să-i spună : „Conu Iancu vă urează 
poftă bună !" şi să plece. Bacşiş să nu aştepte şi nici să 
nu se întoarcă dacă o fi chemat. Şi Toma a făcut întocmai! 
Urmatecu era mulțumit, cînd, o oră după aceea, un aprod 
de la tribunal aduse cutia, fără nici o altă vorbă. Iancu 
se miră la început, apoi se grăbi să desfacă pachetul. Vreo 
zece pere cit pumnul, galbene şi lucii, ca ceara, aşa cum 
numai marile băcănii şi cofetăriile le vindeau, frumos aşe- 
zate în vată, stăteau neatinse, după cum le trimisese. 
Urmatecu simţi o supărare ce semăna a mînie. Tinerelul 
ăsta, aproape îndrăzneţ, avea aerul că îi dă lui pildă de 
măsură şi dovedea apoi că Iancu nu putea fi chiar atît de 
sigur de el cum credea azi-dimineaţă, după vizita pe care 
i-a făcut-o. Aceasta a fost cea dintîi părere. Stînd însă şi 
cugetînd, liniştindu-se şi sfătuindu-se pe sine, din tot ce 
şlia despre lume, preşedintele funcţionarilor publici îşi 
reaminti că procurorul e un om cu ifos mare, de modă 
nouă şi foarte încrezut de persoana lui, uitîndu-se nu 
numai la ce, dar şi la cît i se trimite. Tăcerea în care Han- 
giu a învăluit neprimirea darului putea fi răstălmăcită 
oricum. Şi Urmatecu, voind să se asigure că asta e calea 
cea bună a înţelegerii, trimise a doua zi o cutie de două ori 
mai mare. De data asta, Hangiu nu-l lăsă pe Toma să 
plece. Deschise cutia în fața lui, se bucură de priveliştea 
celor douăzeci de pere, dar o dădu iarăşi omului, rugîndu-l 
să-i mulțumească stăpînului său şi să-i spună că pe el, 
procurorul Hangiu, ]-a învăţat tatăl său să mănînce pere 
cînd sînt doi bani litra, iar nu în inima iernii. 

De data aceasta, lucrul era lămurit : procurorul nu voia 
să primească nimic de-ale mîncării ! I se părea, de bună 
seamă, că e prea puţin şi că seamănă a plocon ! De aceea, 
Iancu, înciudat pe el însuşi că nu desluşise bine de la 


342 


început, căutînd să-şi dovedească totuşi dreptatea gîndu- 
rilor şi încrederea că nu poate să fie cineva care să refuze 
un dar dezinteresat, se călăuzi după ce mai văzuse în jurul 
lui Hangiu. Şi, în felul acesta, îşi aduse aminte de statuia 
Pcscăriței. „Va să zică, astea îi plac !" îşi spuse el şi căută 
să-l înţeleagă pe procuror, dîndu-i oarecum dreptate. Dacă 
e vorba să primească ceva, apoi să fie un lucru care să 
rămînă! Şi găsi că băiatul nu-i prost. 

Şi iarăşi a fost silit să ia drumul prăvăliei lui Schwei- 
ckert, în calitate de cumpărător. Vienezul, de cum l-a 
văzut şi a aflat pentru ce a venit, s-a speriat, crezînd că 
iar a mai murit cineva. După ce însă Urmatecu l-a liniştit, 
au început să caute împreună un obiect, să semene a sta- 
tuie, şi să fie şi de folos. Şi au găsit o lampă. Era o femeie 
goală, ţinîndu-se pe vîrful picioarelor pe o scoică. Subţire 
şi lucie ca un fus, cu toate amănuntele feţei, ale degetelor 
şi ale pletelor năclăite în grosolănia aceluiaşi tuci în care 
era turnată, deşi avea o poleială de bronz, ea ridica un 
braţ foarte lung, ţinînd în mînă un vas de alamă, cu fitil 
şi sticlă, bun pentru uleiul de răpită. Un glob mare albas- 
tru cît jumătate din statuie îi întregea frumuseţea. Urma- 
tecu socoti că foarte greu ar putea cineva să refuze un 
asemenea dar, şi, sub forma unui pachet voluminos, lampa 
luă şi ea calea locuinţei lui Hangiu, în braţele lui Toma. 
Nenumărate drumuri a fost silit să facă omul, ureînd de 
cîte douR-trei ori pe zi scările de la /'I/ndependance. După 
ordinul lui Iancu, a şi aşteptat de cîteva ori cîte un ceas la 
uşa procurorului. Totul a fost în zadar. Uşa nu s-a mai 
deschis. I s-a părut chiar lui Toma că o dată a auzit pe 
cineva tiptil pe dinăuntru, care a venit, s-a oprit şi a um- 
blat la clanţă, ca şi cum s-ar fi uitat prin gaura cheii ; iar 
altă dată, pe cînd aştepta, a văzut ca o umbră ureînd 
scările şi topindu-se de îndată ce a dat ochii cu el. Amîn- 
două întîmplările servitorul le-a povestit stăpînului său. 
S-a mai lăsat să treacă o zi. şi Toma a fost trimis iarăşi, 
şi, pentru ca procurorul să fie luat prin surprindere, omul 
a primit ordin să se ducă o dată dis-de-dimineaţă, iar altă 
dată noaptea tîrziu, şi tot n-a fost nimic de făcut. Veşnic 
a dat de aceeaşi uşă închisă, de parcă nu mai locuia nimeni 
acolo. Urmatecu s-a lămurit, în cele din urmă, că Hangiu 
nu poate fi mituit, şi aceasta l-a pus pe gînduri, cu atît 


343 


mai mult cu cît lucrurile nu se linişteau. Lisaveta nici nu 
mai pleca de la ei şi începuse să spună prostii întemeiate 
pe cine ştie ce cuvinte scăpate de Tîrcă numai ei la vreme 
de necaz : că el nu plăteşte acum numai pentru faptele 
lui şi că cine l-a băgat în iadul ăsta trebuie să-l şi scoată! 
Coana Miţa le auzea, le aducea seara soțului ei şi tot nu 
pricepea. Apoi, atacurile în foile liberale s-au întețit. 

In fiecare zi ticălosul de la Săgeșile lui Achillevs mai 
aducea cîte ceva nou. Azi, numărul hectarelor ; mîine, he- 
leşteul ;  poimîine, acareturile, „din minunata vînzare a 
unei preafrumoase moşii de un prea bine cunoscut domn 
către umbra lui", după cum spunea cel care scria. lar în 
altă parte, sub titlul Uite-o, nu e / se vorbea, tot aşa, de o 
moşie ascunsă sub basmaua unui scamator, care o făcea 
mică, mică, şi o băga în buzunarul vestei. Şi ticăloşiile nu 
mai încetau ! Ceea ce era însă mai grav în toată povestea 
aceasta, ce se învenina din ce în ce, era faptul că, zorit, 
Urmatecu nu mai vedea nici o scăpare pentru Tîrcă şi nici 
o linişte pentru el. Şi soluția trebuia găsită curînd, înainte 
de moartea lui conu Barbu, şi numai la adăpostul lui. lar 
bătrînul era din zi în zi mai rău. 

In fiecare dimineaţă, cînd intra Urmatecu la el în odaie 
— în ultimul timp din cauza zbuciumelor nu mai putuse 
să rămînă peste noapte acolo — bolnavul, liniştit din 
noaptea crizei celei mari, îl privea cu ochii strălucitori şi 
rotunzi, din faţa lui uscată şi galbenă, îi zîmbea blînd şi îi 


spunea, cu un glas din ce în ce mai scăzut: „Bună dimi- 
neaţa, lancule ! Mai am cinci... sau mai am trei zile de 
trăit !" Apoi îl chema alături şi-i mîngîia tăcut şi încet 
mîna. 


Nesiguranţa timpului scurt, în care trebuia să se zbată 
l-a făcut pe Urmatecu să nu-şi poată duce singur îngri- 
jorarea şi s-a destăinuit soţiei sale. Coana Miţa l-a ascul- 
tat cu capul plecat, ridicînd privirea înspre el numai cînd 
faptele o mirau sau cînd afla că Iancu se găsea în cutare 
sau cutare împrejurare, unde ea bănuise pe altcineva. Şi 
după ce îl dojeni încă o dată de mamzel Helene, pe care 
nu o uitase, şi se răzbuna astfel tîrziu şi cu alt prilej, ca 
orice femeie, coana Miţa a plecat fără să spună un cuvînt. 

Iancu a crezut fie că nu se mai poate bizui pe tovărăşia 
ei, supărată de toate pe care i le-a făcut, fie că situaţia 


344 


lui e atît de gravă, încît singur nu-şi mai poate da seamă 
de ea. Şi o zi întreagă a fost ca un condamnat fără nici o 
scăpare. 

Ca de obicei, coana Miţa şi-a văzut de treabă. A tăiat 
carnea la bucătărie ; a măsurat săpunul spălătoresei ; a 
dat cu degetul pe lucruri, să încerce dacă fata a uitat sau 
nu să şteargă praful şi pe faţa ei liniştită nimic nu se putea 
vedea. Totuşi, în ea, cu voinţă şi cu trecere pe o lunecare 
de gînduri chemată stăruitor, femeia călătorea şi întreba. 
Atinsese cu degetul mijlociu icoanele, aprinsese candela şi 
aruncase în jar, pe o lopăţică, miruri vechi şi cîteva boabe 
de smirnă, lăsînd prin casă o mireasmă grea de altar. Şi i 
s-a părut că în puterea fumului acesta a simţit de cîteva 
ori filfiituri grăbite zbătîndu-se prin încăperi şi căutînd 
o ieşire. Casa se curăța de duhurile cuibărite în ea, cre- 
dea coana Miţa, aduse de cine ştie ce duşman cu ochi 
negri, şi mai ales de fel de fel de femei, din care Iancu, 
nepotolit cum era, scosese rău şi-l oploşise la ei. 


Coana Miţa săvîrşea toate pe cîte le credea de cuviință 
pentru a putea asculta mai uşor în ea glasul care de atîţia 
ani nu o înşelase. Ii vorbise adevărat şi nu numai pentru 
ea, ci pentru toţi ai casei şi viitorul lor. De aceea, seara, 
înainte de culcare, robotind de parcă nimic nu s-ar fi 
întîmplat, cînd a trecut pe lîngă Iancu, căzut pe gînduri, 
atît i-a spus 

— Tot ei se-afundă ! Că să le fie frică ălora de-ţi vor 
răul dumitale ! 

Şi s-a dus apoi şi s-a culcat în altă parte, într-o odaie 
mică de lîngă cămară. 

Pentru ceea ce aştepta Urmatecu era destul. In îm- 
prejurările grele din viaţă el s-a încrezut întotdeauna 
în presimţirile soţiei sale. Şi atunci, Iancu, aprig de obicei, 
căuta o vorbă bună, ca un copil. Acum el mai numără 
pe toţi acei care i-au voit răul şi au căzut pe drum, după 
cum spunea nevastă-sa, şi începu să nădăjduiască. 

Noaptea i-a fost însă plină de zbucium. In afară de 
Miţa, care vedea poate o lumină departe, dar nu ştia 
să-i spună ce drum să apuce, lui Urmatecu îi trebuia 
un om priceput şi cinstit, căruia să i se mărturisească, 


345 


să-i dea un sfat şi să nu-l pîndească mai tîrziu în cine 
ştie ce împrejurare. Prin lumea lui aşa ceva nu se putea 
găsi. In cei de la tribunal, pe care-i cunoştea, nu avea 
încredere, iar cu conu Barbu nu se mai putea vorbi. Un 
singur om, gîndi fostul arhivar, ar putea să-i fie de ajutor, 
după cum îl cunoştea : State Iacomin. Pe vremuri, îi fu- 
sese şi Iancu de folos în cîteva treburi mărunte; apoi 
îl întîlnise de multe ori în jurul baronului, şi niciodată 
nu i-a arătat decît prietenie, n-a avut decît vorbe bune 
pentru el, fără să facă să se simtă depărtarea dintre ei, 
de la un om deştept, dar necitit, pînă la cel mai învăţat 
şi renumit avocat al baroului. Gîndul i se păru bun lui 
iancu, şi a doua zi a fost printre cei dintîi care, la locu- 
ința avocatului, aşteptau să-i vorbească. 

State Iacomin locuia, pe strada Batistei, una din acele 
clădiri care minunau pe trecători la Bucureşti. Pe lîngă 
căsuțele cu doi ochi în stradă sau casele boiereşti, cu 
un cat, fără înflorituri, largi cît nişte conace, cu magazii, 
pivnițe şi grădini, în mijlocul tîrgului erau risipite, ici 
şi colea, şi cîteva locuinţe într-un stil mai deosebit, după 
gustul celor care şi le-au zidit. Era, de pildă, un palat 
din piatră şi cărămidă roşie, strîmt şi cocoţat, sus, pe 
Podul Mogoşoaiei, croit ca în Renaşterea franceză ; era, 
pe Dorobanţi, o casă mare elveţiană, cu cerdacuri de 
lemn ; era pe Popa Tatu o casă vopsită în verzui, dar 
în stil arai), şi toate deosebeau, printr-o fantezie abia 
realizată, pe locuitorii sau foştii lor proprietari de cei- 
lalți bucureşteni. 

Casa lui lacomin avea un brîu de piatră deasupra 
temeliei. Era îngustă şi înaltă şi se împodobea cu turnuri 
şi turnulețe, cu geamuri lungi, cu vitralii colorate, dînd 
oarecum înfăţişarea unui castel medieval. La intrare, 
străjuia o armură de cavaler între două tufe de tranda- 
fir, şi numai grajdurile stricau înfăţişarea aceasta boie- 
rească, din altă lume, cu zidurile lor galbene şi cu podul 
de  fîn, deasupra căruia era înfipt, din ipsos, un cap 
de cal. 


Urmatecu a fost primit de un fecior bătrîn, umblînd 
încet, fără să se grăbească să deschidă şi să anunţe, şi 
a fost poftit să aştepte în bibliotecă, unde o lumină stinsă 


346 


şi colorată juca pe miile de cărţi strînse în rafturi ce 
urcau pînă în tavan. Rar, ici-colea, pe fişiile de pereţi 
lăsate libere,  atîrnau cîteva picturi. Erau portrete de 
femei cu părul lins şi ochii limpezi, cu medalioane de 
smalţ la gît, pe care şi florile de argint erau pictate, 
după cum erau portrete de bărbaţi cu mustăţile lungi şi 
sprîncenele stufoase, cu o cărare abia tăiată în vîlvoiul 
părului, dar eleganţi şi cu funde mari. 

De bună seamă, erau rude sau strămoşi de-ai avo- 
catului, toţi oameni cum nu se vedeau prin Bucureşti. Se 
bănuia uşor că sînt din altă lume şi că viaţa lor fusese 
altfel trăită decît la noi. Familia lui lacomin era, în- 
ti-adevăr, de origine străină, piemonteză, de-acolo unde, 
prin împrejurimile Turinului, sîngele italian e foarte 
amestecat cu cel francez. Şi-abia avocatul (botezat de un 
boier român, care i-a dat numele său) a tăiat ultimul i 
din numele de familie, pentru că, înaintea lui, toţi Iscă- 
leau Iacomini. Maestrul cunoştea puţin lumea şî limba 
italiană. Fusese crescut şi învățase în Franţa, că şi tatăl 
şi bunicul său, constructor, venit de mulfe |a Bucureşti. 
Dealtfel, pentru un ochi priceput, biblioteca ar fi putut 
face dovada. Moştenită, fără îndoială, ea păstra fa loc 
de cinste, într-o ediţie mare, în foarte multe volume, un 
Veltaire complet. Spiritul acesta fusese continuat de tre- 
cuţii cititori cu aproape toţi scriitorii enciclopedişti şi cu 
acele opere numeroase, moarte demult, cum ar fi, de 
pildă, Marmontel, care umpleau rafturi întregi. Franța 
filozofiei, a romanului, a teatrului nejucat, poale şi Uitat, 
dar mai ales a povestirilor morale era strînsă aci şi 
lăsată ca dar al unor anumite suflet; ce s-au croit după 
ea. Fireşte, biblioteca era completată de actualul el stă- 
pîn cu toate numele unei literaturi.mai apropiate, şi mai 
akv. cu multe cărți de specialitate. Nesfârşitele compendii 
de jurisprudenţă Sirey şi volume de doctrină întregeau 
bogăţia aceasta a unui mare cărturar. 

Cu neliniştea şi îndoiala lui, mărind şi luminînd din 
nădejdi chipul lui lacomin, de la care aştepta scăparea, 
Iancu Urmatecu se găsea pentru prima dată singur într-o 
asemenea încăpere căptuşită cu cărţi. La conu Barbu, 
cele cîteva dulapuri uitate într-un colț al salonului, pier- 
dute printre lucruri, blănuri şi  panoplii, niciodată nu 


34? 


l-au atras prea mult luarea-aminte, iar în aită parte nu 
a avut unde să mai vadă odăi din acestea mari, omorîte 
numai cu rafturi  înşirate. Abia acum el se apropia 
de ele şi le simţea în legătură cu omul şi stăpînul lor. 
Cineva intrase înaintea lui alături, în camera de primire, 
şi Urmatecu, în linişte, a trebuit să aştepte. Toată lumea 
ştia că lacomin era unul dintre cei mai mari avocaţi. 
Asta o ştia şi Iancu de mult, căci la tribunal toţi îl res- 
pectau şi se temeau de el. Auzise că în procese elîl strînge 
pe adversar ca într-un cleşte, că ii îngustează tot mai 
mult drumul pe care se zbate celalt şi că, în cele din urmă, 
nu-i lasă decît o potecă în discuţii, încotro vrea el. Se 
vorbea, ca de o neobişnuită putere, de mintea lui ageră 
şi de soluţiile găsite acolo unde alţii nu întrezăreau nimic, 
şi chiar şi duşmanii cei mai bine pregătiţi ştiau că nu 
e uşor de luptat cu lacomin, care, în afară de o mare 
ştiinţă a dreptului, aducea şi un dar şi cunoştinţe multe 
dintr-o frumoasă cultură. Şi despre toate acestea, cu- 
noscute de ani îndelungaţi de el din auzite, Urmatecu 
încerca astăzi să aibă un cuprins şi să găsească o în- 
ţelegere. 

Gîndul său a alergat mai întîi pe amintiri în împre- 
jurări risipite în viața de tribunal. Din aceste amintiri 
mărunte a încercat să facă un om mare, ca lacomin, şi 
n-a izbutit. Nu se lega şi rămînea mai ales tot aşa cum & 
fost şi pînă atunci pentru el: o vorbă goală, iar nu ca 
acum, o fiinţă pe care o simţea, o admira şi de care în- 
cerca să se apropie. Şi pentru ca Urmatecu să înţeleagă 
şi mai bine, nu s-a sfiit să se gîndească, în neliniştita lui 
căutare, chiar la el. Ştia că nu e de lepădat. Se ştia (şi 
nu măsurat după becisnicii lui de acasă, ci după oamenii 
făcuţi şi întîlniți în viaţă) sprinten la minte, văzînd şi 
el mai departe şi mai ales prinzînd uşor lucrurile din 
fapte şi vorbe pe jumătate rostite. Şi se gîndea că, la 
începutul vieţii lui, lacomin ceva cam aşa trebuie să fi 
fost şi el. Dar fiecare, el şi lacomin, au trăit apoi în 
alt chip. Fiecare a avut alte griji, alte greutăţi. Unul nu- 
mai le-a biruit, ca să trăiască el; celalt a putut să şi 
sporească, avocatul. Şi timpul liberat de necazuri, fără 
grijă de pline, timpul în care creşte boierul şi în care 
acum în urmă a văzut crescînd pe doctori, pe ingineri, 


348 


pe avocaţi, i se înfățişa lui  Urmatecu în toată bogăţia 
lui. îl simţea cu aceeaşi putere de belşug şi de preschim- 
bare cu care îl zugrăvise cîndva lui boier Lefter pentru 
Amelica lor. Atunci era mult mai tulbure în el ca acum, 
şi totuşi putuse să-l citească printre umbre abia deslu- 
şite, să se convingă şi să-l folosească. Astăzi, însă, îl sim- 
tea abia în toată puterea lui. Şi Iancu Urmatecu, pentru 
această presimţire timpurie, verificată acum, avu iarăşi 
un sentiment de mîndrie despre mlădierea minţii lui, şi 
din nou el s-a aşezat fără frică, într-un început de tine- 
reţe, alături de State Iacomin. Mai rămînea însă, şi Ur- 
matecu vedea din ce în ce mai limpede, nu numai timpul 
liber, ci şi ceea ce avocatul a pus în el. Şi iată-l pe 
Iancu pentru prima oară apropiindu-se de cărţi cu o pre- 
simțită şi adevărată înţelegere. Ce scria în ele, el nu ştia 
şi nu putea să le deosebească pe cele de sus de cele de 
jos, şi-şi mărturisea că la cărți nu se gîndise aproape 
niciodată. Dar acum, cînd aştepta să intre la omul din 
mintea căruia cerea luminarea lui, şi aştepta printre căr- 
tile sale, Urmatecu îşi dădu seama că ele sînt cele care 
îi lipsesc şi că tot ele deosebesc mult pe oameni între 
ei. Şi, în felul acesta, putu să vadă lămurit că timpul liber 
fără cărţi dă oameni ca bătrînul baron : cu maniere, po- 
liticoşi, buni, poate, dacă s-au născut aşa, dar fără putere 
în viață, fără vlagă, fără rosturi, ajunşi, în cele din 
urmă, pentru administrarea propriei lor averi, să aibă 
nevoie de d-alde el, de Iancu ; şi, dimpotrivă, timpul fo- 
losit de cărți dă oameni ca lacomin, puternici şi luminaţi. 
Ca orice idee simplă — din neobişnuite şi îndepărtate 
preocupări — sosită tîrziu în mintea unui om deştept, 
dar fără cultură, şi gîndul acesta a pus deodată stăpînire 
pe Urmatecu, înflăcărîndu-l, aducîndu-i o nouă încre- 
dere în el. I se părea că el e cel dintîi care judecă în 
acest fel, că a descoperit un lucru nou, şi mîndria lui 
creştea neîncetat, o dată cu admiraţia pentru bibliotecă! 


Neavînd nici cea mai mică orientare în cultură, ne- 
cunoscînd faptele, evoluţiile, nuanțele, legăturile şi des- 
facerile ideilor, şi puterea, şi schimbarea ce se desprind 
din ele, el simţea cartea ca pe o hotărîre bună de luat 
pentru viitor. lancu Urmatecu trăia acum una din acele 


349 


clipe atît de însemnate pentru un neam ca al lui, ce-şi 
căuta un loc mai bun în lume ! De-acum încolo Urmatecu 
avea să recomande cartea tuturor, ba, ceva mai mult, 
avea să o ceară şi să o impună urmaşilor săi. Şi în atîtea 
spiţe care creşteau o dată cu a lui, într-o nouă lume 
românească, se va fi trăit sigur — în fiecare — de către 
un strămoş, o clipă ca aceasta, adusă de cine Ştie ce îm- 
prejurări, cînd cartea, fără autor şi fără cuprins, numai 
pentru că era carte, înmulțită şi înşirată în rafturi, a 
intrat deodată într-o acceptare tîrzie şi a rămas ca o moş- 
tenire fără cuprins, aducătoare însă de năzuinţe şi or- 
golii nouă. 

Astfel descoperea, se împodobea cu gînduri şi se în- 
viora pentru viitorimile lui, lancu Urmatecu, între cărţi, 
cînd o uşă scundă de stejar s-a deschis, şi în pragul ei, 
pleeîndu-se cu greu, a apărut State lacomin. Era un om 
urît şi înalt, trecut de şaizeci de ani. Un cap mare, chel, 
în care ochii vioi şi negri se ascundeau după ochelarii 
legaţi în aur, îi cădea în piept. Buze groase şi răsfrînte, 
numai cu cîteva fire de mustață, care nici la bătrîneţe 
nu se împlinea pe figura lui de spîn, îi dădeau o ciudată 
şi fioroasă expresie. Avea un glas gros şi mîini mari şi 
osoase, veşnic neliniştite pe un ţigaret lung de chihlim- 
bar, din care fuma neîncetat. Era destul însă ca lacomin 
să vorbească pentru a-ţi dai seama că era un om bun şi 
înțelegător. Pe Iancu l-a apucat de umeri, ca pe un 
prieten vechi, şi l-a trecut dincolo. Încăperea de aci era 
mai mică şi încărcată şi ea cu cărţi, dar împodobită şi 
cu cîteva obiecte de mare preţ, pentru că, lucru rar pen- 
tru vremea aceea la Bucureşti, avocatul era şi priceput 
şi avea şi gust. In mijlocul camerei atîrna un candelabru 
de bronz cu sute de cupe albastre, de Sevres, în care 
gheare mărunte primeau luminările. Un pupitru de lemn 
înalt, dintr-o sculptură veche, şi un mapamond uriaş îm- 
plineau podoabele. Biroul şi scaunul erau de abanos, cu 
vulturi săpaţi pe speteze. 


O scoică veche, dintr-o piatră lucie cu vine negre, du- 
cea scrumul zecilor de ţigări arse, ascunsă sub vraful 
dosarelor şi al cărţilor deschise. Covoare moi şi blînde 
la călcat şi Ia privit îţi înecau pasul. Ferestrele colorate 
puneau pete peste tot. 


350 


— Ce vînt te-aduce pe la mine, lancule ? îl întrebă 
lacomin, cu vocea lui groasă, dar caldă, după ce s-au 
aşezat. 

— Necazurile unora şi bunătatea altora, eoane, răs- 
punse Urmatecu, că sînt trimis de conu Barbu, şi pentru 
un om de al lui vin! 

Avocatul se sprijini în coate şi, întinzîndu-se peste 
birou, întrebă cu interes 

— Da' Barbu ce face? Am auzit că-i greu bolnav 
şi n-am vrut să cred! 

— Ba, din păcate, aşa e! afirmă celalt, 

— Săracu de el! A fost om bun, lancule, zise laco- 
min şi rămase pe gînduri. 

Deşi mai tînăr decît baronul, deşi liberal, lacomin ii 
era prieten. Se întîlneau din cînd în cînd pe la club şi 
la cîte o masă mai mare dată de domnița Natalia. La 
început se certau. Pe măsură însă ce îmbătrîneau amîn- 
doi, politica nu-i mai supăra. Conu Barbu îşi aştepta mi- 
nisteriatele, care veneau din cînd în cînd, iar lacomin se 
mulțumea numai cu deputăţia, în opoziţie sau la putere. 
Nu voise niciodată, nici pe vremea lui Iancu Brătianu, 
să intre în guvern, deşi le-a fost întotdeauna de mare 
folos liberalilor. 

— Ei, şi cine e ăl cu necazurile ? întrebă după un 
timp avocatul, cu bunăvoință, aprinzînd ţigară de Ia 
țigară, 

— Un biet român, coane, un pîrlit de slujbaş, om 
vechi de-al nostru, dar care s-a încurcat pînă peste urechi, 
din prostie ! 

Şi Urmatecu începu să povestească totul, cu de-amă- 
nuntul. Se jeluia mai ales că în legătură cu cumpărarea 
moşiei, care trecuse asupra lui, se întîmplase greşala de 
neiertat a lui Tîrcă. Arăta ce oameni răi i s-au pornit îm- 
potrivă, după cum scriau în denunţ, dar că el, după cum 
bine se vede, nu putuse fi amestecat în nici un fel şi că 
era păcat şi de ticălosul ăla becisnic, şi ţine conu Barbu 
să-l scape cu orice preţ. 

— Şi cine e procurorul care s-a apucat de-o asemenea 
anchetă ? întrebă zîmbind avocatul. 

— Domnul Hangiu ! răspunse Urmatecu, aşteptînd. 


351 


— Aha ! făcu Iacomin, tinerelul ăla întors ca un cea- 
sornic, închipuindu-şi că legea, cu cît o fi mai strimtă," 
cu atît e mai bună! Văd, cu întîmplarea asta, că e şi 
tare grăbit! 

Şi se ridică şi începu să se plimbe prin odaie. Din 
toate cîte auzea şi vedea, Iancu parcă desprindea o nă- 
dejde, dar ce va fi pînă la sfîrşit, tot nu putea să pre- 
simtă. 

— D-apoi bine, mă lancule, ce fel de oameni ai legii 
sînteţi voi, că e limpede ca lumina, zilei ! spuse în cele 
din urmă avocatul şi se opri deodată în loc şi se aşeză. 
Apoi, ridicînd un braț, împreună două degete şi începu 
să bată în aer toate argumentele pe care le rostea: — Să 
presupunem, lancule, că o greşală a fost, şi a fost a lui 
Tîrcă, la început! Să presupunem că această greşală a 
fost chiar voită şi că tu chiar l-ai fi împins să o facă, 
după cum spune denunţul! 


Iancu protestă, apărîndu-se. 

— Să presupunem, am zis, continuă avocatul. la să 
vedem, care acte nu se potrivesc ? Poate din fraudă, poate 
din simplă greşală, cum spune Tîrcă: actul de ipotecă 
şi procesul-verbal de situația moşiei! Vînzarea însă s-a 
făcut ? Desigur! Prin licitaţie? Da! Există deci o sen- 
tință a tribunalului. Fireşte ! Sentința care să consfin- 
țească adjudecarea moşiei asupra ta! Cine ar putea să 
protesteze împotriva ei? Numai pe cale civilă, cei inte- 
resaţi, sau ăştia nu există ! Barbu nici nu s-a gîndit vre- 
odată ; împrumutătorul, nici atît; e mulțumit cu bănii 
pe care i-a luat, iar tu... ce, ai înnebunit? Şi de ce? Dar 
vor să vadă unii în vînzarea asta, la fundul ei, şi o faptă 
penală. Şi poate a fost. Mai are dreptul însă cineva să 
pornească înspre ea şi s-o învie? Şi un procuror, dacă 
se sesizează, mai poate să meargă pînă la judecată şi la 
condamnare ? Nu, categoric nu ! Şi pentru ce ? Pentru că 
justiția s-a rostit cu privire la întreaga chestiune în care 
fapta era cuprinsă. Şi justiția, lancule, nu se înşeală 
niciodată ! 


Iacomin se ridică. Urîțenia lui se schimbase. O în- 
seninare i se lăsase pe față. Iar ultimele cuvinte le-a rostit 
cu un ton înalt, de evlavie. Se simțea că nu vrea să-l 
impresioneze cu vreun cuvînt ticluit şi făcut pe Urma- 


352 


tecu, ci numai o convingere puternică şi respectul ei 
puseseră stăpînire pe el, dîndu-i înfăţişarea aceasta. De 
altminteri, după ce s-a rostit astfel, trecu pînă la o biblio- 
tecă, luă un volum mare, îl răsfoi, citi şi, dînd din cap, 
mormăi ca pentru el: „Sigur, eu ara dreptate !" de cîteva 
ori. Şi amîndoi bărbații au tăcut apoi. în cele din urmă, 
cu un ton mult mai prietenos, Iacomin zise 

— Vino colea ! Stai la masă şi scrie ! 

Iar el, ducîndu-se cu paşi rari înspre fereastră, tră- 
gînd fum după fum, dictă 

„Avînd în vedere că prin însăşi sentința de adju- 
decare justiția s-a rostit, ordonăm încetarea oricărei cer- 
cetări, de vreme ce justiția nu poate să se înşele nici- 
odată !" Ministru... Subliniază ultimele cuvinte ! adăugă 
el, apăsat. Şi iată cum, printr-o rezoluție, Barbu poate 
să-şi scape omul la care ţine. Tu du-te acasă. Dă-i lui 
Tîrcă să facă jalba şi pune pe cineva, cu slova frumoasă, 
să scrie pe un colţ cuvintele pe care ți le-am dictat. Barbu 
nu mai are decît să iscălească ! 

Şi avocatul, cu mîinile încrucişate pe piept, îl privi 
liniştit pe Urmatecu. Gîndurile pe care Iancu le purta 
în el, cu cîteva clipe mai înainte în bibliotecă, au revenit. 
Văzuse minunea întîmplîndu-se sub mîna lui lacomin. Şi 
multumind frumos în numele baronului, căruia avocatul 
îi trimitea multă sănătate, lancu a plecat alt om, liniş- 
tit, făgăduindu-şi să crească pe copiii Amelicăi în dorul 
şi în puterea cărţii, în care de-acum credea mai presus 
de orice. 

Lămuriri n-a vrut să dea de nici un fel nimănui. Nu- 
mai că, ajungînd acasă, a fost aspru şi hotărît cu coana 
Miţa, iar pe Lisaveta a înjurat-o. Pe Tîrcă l-a pus să 
facă o petiție prin care să ceară încetarea urmăririi şi 
nici lui nu i-a spus mai mult. lar rezoluţia i-a scris-o 
casierul Serian, jos, lîngă casele cu bani. Serian scria 
frumos şi era mormînt: nimeni n-ar fi putut scoate de 
la el vreo vorbă, după cum nu scotea nici un ban fără 
ordinul lui Urmatecu. Apoi s-a urcat, ca de obicei, în ca- 
mera lui conu Barbu. 

Lîngă bolnav nu era decît doctorul Matei Sîntu. Bubi 


şi domnița Natalia întîrziaseră. 


353 


23 — Sfîrşit de veac în Bucureşti 


Cu acelaşi glas slab, cu aceeaşi linişte, bolnavul îi 
spuse de îndată ce-l văzu: 

— Bună dimineaţa, lancule. Mai am poate o zi! Azi, 
Ia noapte... pregătiţi-vă! 

Urmatecu căută să nu creadă vorbele bătrînului, ba 
să se şi supere. De aceea zise : 

—e*e Păcatele mele, coane ! Că ai să vezi dumneata cum 
ţi-ai încurcat bobii, că mai ai multe, foarte multe zile 
înainte ! 

Conu Barbu de data asta zîmbi, într-adevăr, şi mişcă 
încet capul dintr-o parte în cealaltă, în semn că nu e 
adevărat ce spune Iancu. 

Acesta căută să-l ia pe doctor la o parte. 

— Parcă aş crede că are dreptate ! Ce zici, doctore ? 

— Simte cu o siguranță uimitoare ! răspunse  Sîntu, 
Pe curînd trebuie să ne aşteptăm la sfîrşit... 

— Aş avea ceva cu el de seamă ! E vorba de întreaga 
avere ! Ar putea să-mi dea o iscălitură ? 

— Cu greu ! Dar, cine ştie ? Poate... şi doctorul, dis- 
cret, fără să mai fie rugat, trecu în camera de alături. 

Urmatecu se apropie de patul bolnavului, îşi trase un 
scaun şi luă în mîinile lui mîna uscată şi caldă a lui 
conu Barbu. 

— Peste cîteva zile, coane ?că o să dea în primăvară 
curînd), trebuie să plec la Beizdad, ştii unde, sus, în Dîm- 
boviţa, să văd de conac, începu el. Acolo ai să te duci 
după boală, N-o să fie nimeni să te supere! O dată pe 
săptămînă vin şi eu, cu toate hîrtiile de la minister, şi 
stăm de vorbă aşa cum îţi place dumitale. Toţi Bucureştii 
ti-i aduc în sac şi-ţi povestesc cine cu cine se mai are... 

Conu Barbu parcă nu înțelegea. Cu ochii mari des- 
chişi, se uita departe, şi nimic nu se putea citi pe figura 
lui. Urmatecu îl privi cu atenţie. 

— Şi o să vină şi domniţa, şi conu Bubi, să stea acolo, 
că aşa ne-am vorbit după acum ! adăugă el. 

Bolnavoil era neclintit. Urmatecu se neliniști. 

— Ş-apoi, ai să vii iar la Bucureşti, şi iar ai să începi 
să umbli... în toate părţile... şi ai să întîlneşti... 

Iancu rărea din ce în ce cuvintele, apropiindu-se de 
bătrîn. Nici o mişcare, nici o clipfire], nici un răsuflet. 


354 


Il auzea ? Trăia ? Şi Urmatecu,. tot mai aproape, întîi cu 
spaimă, apoi cu deznădejde, începu aproape să-i strige: 

— Coane Barbule ! Ce faci ? M-auzi ? Ticăloşii ăia se 
țin de capul meu şi vor să mă tîrască pe la judecăţi. 
S-au pornit împotriva nenorocitului de Tîrcă, ca să dea 
în mine! Fără dumneata sînt pierdut!... Nu mă lăss, 
coane Barbule, că te-am slujit cu credinţă o viaţă în- 
treagă ! 

Spuse şl se opri, ca să asculte şi să vadă. Baronul nu 
s-a mişcat. A închis numai ochii puţin. Apoi, deschi?.Sadu-i, 
şi-a îndreptat, pieziş, privirea înspre el. Il auzise. Poate 
nu mai putea sau nu mai voia să vorbească. Urmatecu, 
mai liniştit, continuă : 

— Mă zbat de o săptămînă ! Am alergat in toate păr- 
tile, şi numai la conu State am găsit cheia ! îți urează 
multă sănătate! (Şi aci Iancu strigă aproape în urechea 
baronului.) Totul este aranjat. Trebuie numai iscălitura 
dumitale de ministru !... Iscăleşti ?... Vrei să iscăleşti ? 

Conu Barbu închise iarăşi ochii şi rămase aşa cîtva 
timp. De data aceasta Urmatecu a fost cuprins de fcroaaă- 
Aproape neştiind ce mai face, dincolo de cuviință şi de 
milă, începu, luîndu4 în braţe şi zguduindu-l pe bolnav: 

— Iscăleşte, coane Barbule ! Nu mă lăsa aşa ! Iscă- 
leşte ! 

Ar fi făcut orice, numai să fie lăsat în pace. 

Slovele au ieşit tremurate şi o pată mare de cerneală 
a stropit foaia pe care, grăbit, Iancu i-a întins-o pe-o 
perină şi pe-o carte. Totuşi, din aplecarea literelor şi" din. 
B-urile înalte şi subţiri, oricine putea să recunoască sem- 
nătura autentică a ministrului. Bolnavul, însă, îa urmă, 
Obosit, a scăpat tocul. Urmatecu, văzînd hîrtia iscălită, 
a lăsat-o pe pat, a îngenuncheat şi a sărutat ruina bol- 
navului, dueînd-o la frunte. Era aspră şi ardea. Apoi, îm- 
păturind petiția, Iancu îl aşeză frumos pe conu Barbu între 
perini, îl mîngiîie pe frunte şi ieşi. 

La minister chiar el a dat-o în mîna secretarului ge- 
neral, pentru executare, adăugind că bolnavului ii merge 
mai bine, după ce, fireşte, şi-a păstrat o ciornă şi pentru 
el. De-acum era liniştit şi s-a hotărît să nu se mai mişte 
de lîngă conu Barbu. In timpul zilei, bolnavul nu a mai 


355 
23% 


făcut nici un gest şi n-a vrut să vorbească. Numai seara 
a cerut să fie împărtăşit. A deschis gura mare, a luat 
toată linguriţa de aur, dăruită de el cîndva bisericii, şi 
a ţinut mîna preotului aşa cîteva clipe, pentru ca să nu 
piardă nici o picătură. 

La sfînta împărtăşanie, baronul Barbu a dovedit o lă- 
comie trupească ce nu era decît semnul îngrijorării pen- 
tru pacea sufletului său. Apoi a adormit, şi noaptea de 
iarnă s-a lăsat, ca toate celelalte, cu tăcere şi cu temeri 
pentru cei din casă, cuibăriţți pe unde o obişnuinţă de 
cîteva săptămîni i-a învăţat. 

Tîrziu, lancu s-a dus să se culce şi el într-o odaie 
de la subsol, de sub iatacul baronului, şi a adormit iute, 
de zbucium şi de oboseală. 

Şi a visat ceva ciudat şi fără nici o legătură cu gîn- 
durile lui. Se făcea că pe masa cea mare din sufrageria 
caselor boiereşti era un cuibar uriaş, pe care stătea o 
găină cît un struţ. In jurul ei, numai ouă, dar mari cît 
pepenii. Deodată, găina aceasta uriaşă răcni ca un om. 
Atunci pieptul i s-a desfăcut, şi din el îi ieşi inima um- 
flată de sînge. Era uşoară şi încerca să se înalțe. Găina 
îşi plecă însă capul spre rană şi, cu vîrful ciocului, îşi 
înţepă inima. Un val de sînge ţişni, sînge ce se risipea 
şi din care creşteau flăcări. Şi în cîteva clipe totul a 
fost numai scrum, cuibar, cameră, tot. In clipa aceea 
Iancu, înspăimîntat, se trezi. Lîngă el, mama Mitana, bă- 
trîna casei, încerca să-l scoale. Doctorul şi conu Bubi 
au trimis-o după el, pentru că bătrînul Barbu s-a sfîrşit 
de cîteva minute. 

Urmatecu, trezindu-se greu din vis şi din somn, s-a 
uitat în jurul său şi a rămas cu privirea pironită în ta- 
van. Ştia că deasupra lui, într-un pat aşezat tocmai ca 
acesta în care dormea, murise conu Barbu, poate tocmai 
în clipa în care găina din vis îşi înțepa inima cu ciocul. 
Şi Urmatecu s-a cutremurat. Apoi, uitînd că n-a văzut 
niciodată mort, el urcă iute în iatacul boierului. 


Conu Barbu era aşa cum îl găsise moartea. Cu un braţ 
pe piept, cu celalt întins de-a lungul trupului, cu ochii 
mari deschişi, privind departe prin frunzişul de lemn al 
iconostasului. 


356 


— E cald încă pe frunte ! spuse doctorul, închizîndu-i 
ochii. 

In clipa în care şi-a dat duhul nu era nimeni lîngă 
el. Toţi erau risipiţi prin casă. îngrijitoarea, după ce a 
venit, a ascultat puţin şi a văzut că nu mai respiră, s-a 
speriat şi l-a vestit pe Sîntu, iar acesta le-a spus c-a 
murit. Rînd pe rînd, Bubi şi domniţa Natalia au înge- 
nuncheat lîngă pat şi au sărutat mîna mortului, Iancu 
a trebuit să facă la fel. Mîna nu mai era ca atunci cînd 
a iscălit : începuse să înțepenească şi era rece ca o plită 
de piatră sau ca un plumb. Urmatecu s-a îngrozit şi, fără 
să mai spună vreo vorbă, a ieşit din odaie. Abia acum frica 
lui de morţi s-a întors, sporită de ceea ce văzuse şi sim- 
tise. Ca să nu se bage de seamă, s-a dus jos la adminis- 
traţie, a deschis casa de bani, a răsfoit catastife şi a în- 
ceput să facă socoteli, muşeîndu-şi neîncetat buzele, pen- 
tru a şi le încălzi. 

Cînd s-a luminat de ziuă, au început să vină şi func- 
ționarii, şi să bată de cîte trei ori, într-o dimineaţă ce- 
ţoasă şi rece, clopotul de la Sfîntul Dumitru, de peste 
drum. Atunci, Urmatecu l-a chemat pe Serian, casierul, 
pentru socotelile cele mari. Trebuia să ştie şi el cîţi bani 
are în casă. Şi Iancu, lucrînd, a început ?ă rîdă şi să glu- 
mească, din frică şi din zbucium, cu casierul, care scria, 
socotea şi era uimit. 

— La moartea mea, mă, să-mi puneţi toate tarafurile 
din Bucureşti şi să mă plîngă toate papinele! spunea 
Urmatecu, spre surprinderea şi tristeţea lui Serian, om 
liniştit şi cu frica lui Dumnezeu, sorbind din ceaiul lui 
tăiat cu rom. 

Tîrziu, dimineaţa, cînd a vrut să treacă înspre birou, 
să pună ordine în hirtii, în antreu Iancu s-a împiedicat 
de coşciugul lui conu Barbu, adus de curînd. 

— Ptiu ! Mi-au ieşit cu gol! zise el dricarului. 

— Golul se umple, coane Ilancule ! îi răspunse omul, 
care, prin meseria lui, înţelegea glumele astea şi nu era 
prost. 

Drept răspuns, lancu îi trase o înjurătură şi trecu 
mai departe, în salonul cel mare, unde, cu mulţi ani în 
urmă, îl primise baronul pentru prima oară cînd l-a che- 


357 


mat. Nici un lucru nu era schimbat de la locui său, şi 
era, ca şi atunci, o dimineaţă de iarnă. Singur, Iancu 
Urmatecu rămase pe gînduri, dîndu-şi seama de ceea ce 
a pierdut, într-adevăr. li părea rău de conu Barbu, îi 
părea rău şi de el. De acum se simţea descoperit, pentru 
că, deşi îi mersese vestea de om tare, el nu se socotea 
în siguranţă decît în umbra bătrînului baron. De acolo 
săvîrşea totul, şi nu numai pentru a-i face pe ceilalți să 
asculte de hotăriîrile lui, dar pentru a lăsa să se creadă 
că şi cel care îl proteja are voinţa lui. Era o întregire 
din urzeala însăşi a temperamentelor lor, din cea mai 
adîncă rostuire a lucrurilor, pe care moartea venea să 
O strice. In anii împlinirii, Iancu simţise cum a crescut 
lîngă baron. Fireşte că acum frică nu-i mai putea fi în 
nici un fel, pentru că se ştia sigur pe aşezările sale, dar 
1 se deschidea în jur un pustiu fără liman. Şi toate sim- 
țămintele astea el crezu că sînt dureri pentru conu Barbu, 
şi se privi singur cum le poartă, şi se mândri că le are. 
Din această a sa greşită înţelegere de sine, nevoind“ sau 
nepuiînd să se răstălmăcească întocmai, lancu a plămă- 
dit cîteva cuvinte, cu care avea să-l pomenească de-acum, 
întotdeauna şi faţă de toţi, pe baron. „Adevăratul meu 
părinte !" sau: „Sufletul cel mai bun, odihnească-se în 
pace !", astea toate erau vorbe care i-au venit acum din 
nesiguranţă, din noutate şi dintr-o grijă de viitor. Dacă 
ar fi trecut însă atunci pe lîngă el, în singurătatea re- 
culeasă a casei funebre, o femeie, cu sînii ciocniţi între 
braţe, cu şoldurile mişcătoare — aşa cum îi plăceau — 
Iancu s-ar fi lăsat ispitit, atît loc mai era încă pentru 
viaţă în durerea şi tristeţile lui. de jalnic. Mai mult că- 
păta buna-cuviinţă o faţă decît inima, şi Urmatecu socoti 
că este de ajuns. 


Cel dintîi care a venit să-l tulbure a fost doctorul 
Sinlu. îşi lua rămas bun. Iancu i-a mulţumit pentru toţi 
ceilalți, i-a dat un plic cu cîteva mii de lei şi l-a asigurat 
de prietenia lui şi de bucuria de a-l fi întîlnit. Apoi îl 
rugă stăruitor să poftească şi pe la el. 

— Casa mea îţi e deschisă, doctore ! îi spuse. Cine 
ştie ? Deşi eşti învăţat şi plin de putere, poate nu-ţi va 
prinde rău vreodată un sfat şi un ajutor prietenesc ! 


358 


Matei Sîntu a mulțumit şi a plecat cu o amintire bună 
despre Urmatecu, iar acesta s-a uitat lung după el, ca şi 
cum ar fi voit să-l facă, din privire, să nu uite şi să vie. 

Urmatecu i-a predat lui Bubi în fața domniţei Natalia 
şi lui Serian, casierul, toate cheile şi socotelile de cifre 
mari, încheiate provizoriu. Unicul moştenitor al baronu- 
lui le luă liniştit şi-i strînse mîna, fără să spună vreun 
cuvînt. Apoi plecă, să se îngrijească de îmbrăcămintea 
lui de doliu, rugîndu-l pe Iancu să-i primească pe cei 
ce vor veni, mai ales pe miniştri şi pe prietenii politici 
ai tatălui său. 

Şi, într-adevăr, salonul încăpător a început să se um- 
ple încetul cu încetul. In faţa casei caretele şi săniile 
se strîngeau în şiruri lungi, iar la intrare fîlfîiau două 
steaguri mari negre şi un polog cernit, răsturnînd jobe- 
nele celor care, solemni şi gravi, veneau neîncetat. Acum, 
alături de Iancu, şedea şi primea lumea şi conu Ştefan, 
neobişnuit de frumos în gherocul său lung, în cravată 
neagră şi guler înalt. Parcă el era adevăratul moştenitor 
al atîtor bogății şi al unui nume mare ! Mai toți cei gră- 
biţi să arate durerea aveau aceeaşi vorbă: „A fost o fi- 
gură, Dumnezeu să-l ierte !" La care şi conu Ştefan, şi 
Iancu dădeau încet din cap, ca şi cum ar fi vrut să 
spună : „A fost”. Aproape de miezul zilei, a apărut, mă- 
runt, grăsuţ, înfăşurat în negru, şi procurorul Hangiu, 
De cum l-a zărit, lancu s-a uitat stăruitor la el, voind 
să desluşească dacă l-a ajuns sau nu l-a ajuns ordinul 
ministrului. Hangiu a venit cu paşi rari, s-a prezentat lui 
conu Ştefan, a spus ceva, şi s-a înclinat apoi adînc în 
faţa lui Urmatecu. Acesta i-a strîns mîna cu tristeţe, a 
şoptit, răspunzînd cuvintelor procurorului : „Dumnezeu 
să-l ierte !" şi s-a gîndit: „L-a ajuns". 


Un gazetar — neliniştit ca toţi gazetarii, un fel de 
Potamiani al conservatorilor, dar mult mai puţin citit 
şi isteţ decît grecul, pe numele lui Bombonel Zizin, deşi 
era om trecut, boiernaş scăpătat, trăind între clubul de 
cărți şi clubul politic, chel, cu obrajii căzuţi de nopţi 
pierdute la bacara, purtînd o veştedă eleganţă — se în- 
vîrtea prin casă, umblînd după ceva senzaţional pentru 
gazetă. Agitat, în cele clin urmă Zizin se dădu pe lîngă 
Iancu şi-i şopti la ureche: 


359 


— Dumneata, coane lancule, multe ştii şi multe mi-ai 
putea spune ! N-ai avea aşa, ceva, care să fie ca o bombă 
la catafalcul mortului ? 

Iancu îl privi cu neîncredere şi cu o umbră de dojana. 

— Nu! Că nu e ce crezi dumneata ! se grăbi să lă- 
murească improvizatul gazetar. La naiba! Doar şi eu 
sînt conservator ! Dimpotrivă, ne trebuie ceva mare, ceva 
frumos, ceva care să nu se mai fi făcut! Vreo ultimă 
dorință, vreo danie, vreo ultimă vorbă de-a mortului! 

Urmatecu rămase cîteva clipe pe gînduri. Apoi, privind 
în mulțimea ce se înghesuia la ieşire, văzu făptura mică 
şi încurcată a procurorului Hangiu şi-şi aduse aminte de 
jalba lui Tîrcă. Se căută în buzunar şi găsi ciorna pe care 
i-o dictase State Iacomin. 

— Uite ! Asta e ultima rezoluţie pusă de bietu conu 
Barbu, odihnească-l Cel-de-sus ! Ca să vedeţi cine era, 
că nimeni nu l-aţi cunoscut! zise Urmatecu, vorbind 
înspre ureche, să nil fie văzut şi dînd pe sub mînă peticul 
de hîrtie. 

într-o clipă, el îşi făcuse socoteala că nu e rău, pentru 
mai multă siguranţă, să iasă rezoluţia şi la gazetă, ca o 
chestie de principiu. 

Bombonel Zizin îşi aruncă ochii pe cele cîteva şiruri 
şi se bucură, cu un guițat mărunt, în spatele lui Urma- 
tecu. 

— Admirabil, coane lancule! Admirabil! A fost un 
suflet mare, Dumnezeu să-l ierte, şi dumneata, omul lui! 

Şi, peste cîteva ceasuri, toate ziarele conservatoare 
apăreau cu titluri în litere de-o şchioapă 

„Baronul Barbu a murit strigînd : „Justiţia nu se în- 
şală niciodată !" — „Țara şi partidul pierd un mare om 
şi un jurist luminat !" — „Ultima rezoluţie a fostului 
ministru de justiţie !" 

Şi, cu litere mai mici 

„Unui biet funcţionar i se face dreptate cu o omenie 
adevărat boierească !" povestind fără nume chestiunea 
Tîrcă şi interpretînd viziunea juridică a baronului. 

Era un răspuns hotărît pentru toate ticăloşiile foilor 
liberale şi mai ales pentru veninul lui Potamiani. Se aflau 
lucruri necunoscute despre răposat, şi conu Barbu, abia 


360 


plecat dintre cei vii, creştea deodată şi in ochii duşmani- 
lor, şi ai partidului. Iar Iancu Urmatecu, liniştit, cu con- 
ştiinţa împăcată, socoti că s-a plătit, la moarte, de tot ce 
făcuse protectorul său, în viaţă, pentru el. 


XV 


Trecuseră şase săptămîni de la moartea baronului 
Barbu. In ciuda vorbelor mari şi a paradei de la înmor- 
mântare, numele lui începea să se uite. îl mai pomeneau 
domnița Natalia, în salonaşul ei, în serile lungi de iarnă, 
printre colivii şi tablouri, şi coana Miţa. care credea că-i 
face plăcere soțului său. 

în casele bătrîneşti de pe Podul Mogoşoaiei se mutase 
Bubi cu Jurubița, şi totul se rostuise în alt fel.. Mesele se 
dădeau acum la ei, iar în grajdurile neîntrebuințate de 
bătrîn, două perechi de cai, unii albi şi alții murgi, se 
auzeau nechezînd de departe. îi cumpărase Jurubița, fără 
ca Bubi nici măcar să-i vadă ; se pricepea Gună şi pentru 
el. Iar la Obor, trecînd de la un geambaş la altul şi aler- 
gînd, se întîlnise din nou femeia cu Ivanciu. Cînd l-a 
zărit, s-a făcut că nu-l vede. Negustorul însă i-a luat 
urma. Ferindu-se de picioarele cailor, care frămîntau ne- 
răbdători pămîntul în loc şi trăgeau de căpestre, prin 
mulțime, bulgarul a ajuns-o. Fără să-i dea bună ziua, a 
apucat-o de braț, a întors-o către el, a scuipat în fața ei 
pămîntul şi a trecut apoi liniştit mai departe, să-şi cum- 
pere o iapă cu mînz, pentru nevoile chiristigeriei sale. 
Jurubița s-a uitat cu groază în jur, să nu cumva s-o fi 
văzut Gună. Şi cînd a fost sigură că tînărul cerceta tocmai 
copitele murgilor, s-a oprit o clipă, şi-a umflat pieptul, şi-a 
ridicat manşonul şi a plecat veselă şi zîmbitoare, căutînd 
să se depărteze cît mai mult de bulgar. 


Pe Urmatecu l-a chemat Bubi la vreo săptămînă după 
înmormîntare, rugîndu-l să-i dea toate socotelile, lucru 
care s-a şi făcut. Şi de atunci oamenii nu s-au mai văzut. 
Afla Iancu din cînd în cînd, că totul s-a schimbat. Dacă 
ar fi fost singur, Bubi nu s-ar fi despărţit de Urmatecu. 


361 


Jurubiţa însă i-o cerea cu orice preţ, vorbindu-i în toate 
felurile. Şi, în cele din urmă, Bubi a primit. O lume 
nouă începea ! 

Primăvara, la Bucureşti, se simţea în ghiocei, în urzici 
şi-n iarbă-mare, venind o dată cu postul Paştelui. Băcă- 
niile atîrnau la intrai-e şirurile lungi de mînătărci şi cara- 
catiţe uscate ; racii şi melcii mişcau încet în sacii umezi, 
proaspeţi veniţi de la iaz, iar uleiul de nucă mirosea 
țreu, hrănindu-te numai cu mireasma. Roadele primăverii 
începeau. Urmatecu strângea maldăre mari în bucătăria 
coanei Miţa, de unde porneau saramurile, iahniile şi scor- 
dolelile, pentru prânzurile ce se prelungeau în linişte şi 
In siguranță pînă tîrziu cu un vin spirtos, cu cafele şi 
portocale, în bătaia călduţă a soarelui abia încropit. 


De cîtva timp, doctorul Matei Sîntu era nelipsit de 
la masa lui Urmatecu. Povestea fel de fel de lucruri, pe 
care lancu le asculta cu plăcere.. Acum începuse sa aibă 
timp şi pentru el. Şi vrea să-l folosească de Ia băiatul 
ăsta tînăr, foarte Învăţat. Cartea, despre care Urmatecu 
credea tot mai mult că este lucrul cel mai de preț, dar 
pe care nu o cumpăra pentru că nici nu i-ar fi trecut prin 
minte, o vedea şi o asculta prin doctorul Sîntu, 

Acum, ca şi altădată, prânzul se prelungea. 

— Da' mai stai, doctore, şi mai spune ceva, că nu 
dau turcii! zise Iancu, în vreme ce Sîntu se uita, de 
vreo jumătate de oră, îngrijorat la ceasornic. Ce dracu! 
E sîmbăta. Mai lasă-i s-aştepte 1 

— Da' boala n-aşteaptă niciodată, răspunse medicul. 

Trebuia să plece şi îi părea rău şi lui. Se simţea bine 
în casa asta primitoare, unde mesele erau îmbelşugate, 
unde era ascultat cu atenţie şi simţea că fiecare cuvînt 
spus prinde. Şi mai era şi un interes nelămurit încă nici 
pentru el, ce venea din trecerea Amelicăi în cele cîteva 
clipe scurte, cît o întîlnea. 


— Am să mă întorc, că nur-i departe ţ Un biet bolnav 
ca baronul, dar sărac! Vă mai găsesc ? zise Sîntu ridi- 
cîndu-se. 

— Da-ncotro s-o luăm? Că mai bine ca aici unde 
e ? răspunse liniştit Urmatecu. 

Şi doctorul pleci. 


O linişte se făcu. Cei rămaşi priveau în pahare cum 
cade şi se topeşte, în vin, cîte un ghem de lumină. 

—' Bun băiatî spuse în cele din urmă Iancu. 

— Bun ! făcu Ivanciu şi sorbi. 

— Ştii, mă nea Ivanciule, că mă gîndesc la fată ! Ce-ai 
zice să iasă ? ! 

— Ce să zic? Aş spune că bine te-ai gîndit! 

Şi cei doi prieteni vorbeau mai departe, rar, cumpănit, 
temeinic, aşteptîndu-l pe doctor, ca şi cum nimic nu s-ar 
fi întîmplat între ei. Dacă l-ar fi întrebat cineva pe Iancu 
ce crede despre Ivanciu, i-ar fi spus că e un tîlliar pri- 
mejdios, şi acelaşi lucru ar fi răspuns celalt despre el. 
Şi, totuşi, Urmatecu n-a mai scos nici o vorbă despre cele 
întîmplate, că îi era peste mînă singur şi fără bulgar, 
iar acesta a crezut că a uitat. I-a trecut o dată prin minte 
să-i povestească întîmplarea cu Jurubiţa, de la Obor, In 
urmă, însă, s-a răzgîndit, fiindu-i teamă să nu scormo- 
nească cine ştie ce şi să i se întîmple lucruri pe care nu 
le putea întrezări. Cu lancu nu era de glumit şi nici 
sigur nu erai. Le născocea, le încurca şi îşi bătea joc de 
tine, de te pomeneai în cine ştie ce bucluc. Mai bine să 
rămînă aşa, împrieteniţi în linişte, la un pahar de vin, 
că de limpezimi prea mari în tovărăşie n-aveau nevoie 
nici unul, nici celalt. Ani lungi de cunoştinţă îi legau, şi 
ei nu trebuiau discutaţi, pentru ca să ţină. Deşi era o 
deosebire de vîrsta între ei, şi deşi lancu văzuse mult mai 
multe în viaţă decît Ivanciu şi mai ales râvnise, şi învățase, 
şi îşi aruncase ţinta şi calea mai sus, acum, în pragul 
bătrâneţii, cînd prin averea lor şi siguranţa ei simțeau că 
reprezintă aproape aceeaşi lume amîndoi, iarăşi se apro- 
piau. Iancu mai mult, Ivanciu mai puţin, se interesau de 
lucruri de care n-au avut timp pînă atunci. Folos din ele 
ştiau că de acum nu mai pot trage, dar aveau o înţelegere 
şi o nerăbdare în a afla. Iancu pricepea mai iute, şi în- 
treba ; Ivanciu, mai greu, şi asculta. Iar cel care le vorbea 
era doctorul Matei Sîntu. Amîndoi il prețuiau pe tînărul 
acesta. Pusese ochii pe el şi Ivanciu. Avea şi el doar 
avere şi o fată de măritat. Dar nici nu se gîndea să 
încerce ceva. Urmatecu îi spusese că l-a ales pentru Ame- 
lica, şi negustorul nu îndrăznea să-i încurce drumul. Ştia 


563 


că e primejdios şi se mîngîia cu gîndul că s-o mai găsi 
şi un altul la fel pentru Mariea lui. 

Şi, într-adevăr, doctorul s-a reîntors. Amurgul, deşi 
foarte devreme sosit, era mult mai străveziu şi mai uşor 
în aceste zile tinere de primăvară. Un fel de subţirime 
de aer şi de sînge începuse să neliniştească şi să obo- 
sească. Şi cîteva ceasuri tihnite şi domoale prindeau bine 
oricui. Pe negustorul şi funcţionarul acesta, oameni greoi 
şi simpli, doctorul îi înţelesese de mult, dar numai pe 
deasupra. El, care nu se pricepea în afaceri şi nu ştia cum 
se fac, nici nu le bănuia puterea şi vicleşugul, îi vedea 
că au avere, că sînt buni cu el, potoliți şi prietenoși, şi-i 
preţuia. Apoi, față de ei avea şi mîndria lucrurilor pe 
care el le ştia şi pe care ceilalţi le cereau, şi bucuria că 
scăpase, de la moartea baronului, de cînd se împrietenise 
cu Urmatecu, şi de micile birturi economice, cu rnîncăru- 
rile sleite, şi făcea economii. Deocamdată îi era de ajuns. 
Că ziua de mîine ar putea să mai aducă şi altceva, el se 
gîndea din cînd în cînd, şi aştepta liniştit. 

Ceea ce plăcea mai ales bătrînilor să asculte în po- 
vestirile lui era istoria, despre care ei habar nu aveau. 
Alegînd la voia întîmplării, de ici, de colea, după nume 
şi după anecdote, făcîndu-i să înţeleagă anii şi popoarele 
cu numărători şi vorbe simple, doctorul le dădea lui Iancu 
şi lui Ivanciu un fel de ameţeală care creştea de la o zi 
la alta, o dată cu un interes tot mai mare. 

Simţeau ca un fel de gol sub' ei, minunat, de întîm- 
plări şi plin de bogăţie. Din cînd în cînd, Sîntu aducea 
şi cîte o poză din alte vremi, oameni îmbrăcaţi în alt 
fel, cu alte haine, sau desenul vreunei bătălii. Iancu abia 
atunci lega, tîrziu, ceea ce i se înfăţişa de cîte un tablou 
văzut pe la baron sau aiurea, şi deodată, simțind o lu- 
mină în minte, bătea foaia cu degetul şi striga bucuros: 

— Mă, drăcia dracului! Bravo, doctore! 

Ivanciu, fără nici o legătură posibilă în el, sta liniştit 
şi asculta. El se mira, pe tăcute, şi aştepta, cu prudenţă, 
ce are să mai fie. Entuziasmele lui Iancu erau de multe 
ori zgomotoase şi ar fi vrut atunci să strîngă toată casa 
pe lîngă el, să le povestească ce a aflat. Pe coana Miţa 
mai ales, trecînd cu treburi de femeie prin faţa sufra- 


364 


geriei, o chema adeseori să vină să asculte. Iar cucoana 
spunea nerăbdătoare şi grăbită: 

— Lasă-mă, lancule, că toate astea nu-s de mine! 
Cheam-o pe fiică-ta! 

— Amelica ie ştie ! răspundea Urmatecu, mîndru de 
presupusa cultură a odraslei sale, şi privea spre doctor 
cu înţeles. 

Acesta surîdea, modest şi încrezător. 

Din toată lumea împăraţilor şi regilor, care, în mintea 
lui Iancu, nu-şi urmau niciunul celuilalt şi erau ca într-un 
bîlci, strînşi toţi la un loc, fără hotare de timp şi de ţări, 
purtători numai de cîte o vorbă sau o faptă, unul mai 
ales era pe placul inimii sale: Napoleon Bonaparte. Ii 
plăcea mai întîi pentru că pornise de jos şi ajunsese ^îm- 
părat. Parcă din cauza asta îl înţelesese mai bine. Ii plăcea 
apoi pentru că era mai aproape de el, trăise pe timpul 
lui taică-su (şi a şi scăpat o dată o vorbă: „Să fi ştiut 
tata că trăia Napoleon !..."), şi apoi mai aflase că de la el 
rămăsese codul. Prin acest fapt l-a putut apropia mai 
bine şi măsura după mărimea lui. Dealtfel în micile po- 
vestiri de istorie, doctorul Matei Sîntu cu împăratul a şi 
început chiar puţin după şi în legătură cu moartea baro- 
nului Barbu. Vorbind iarăşi despre suferința bătrînului, 
doctorul a arătat că şi Napoleon a murit de aceeaşi boală. 
Pentru Iancu, întîi a fost ca şi cum ar fi vorbit despre 
oricare mort. Cu încetul, însă, şi pe măsură ce-l cunoştea 
mai bine, Urmatecu a început să protesteze împotriva ne- 
dreptăţilor care i s-au făcut, l-a urît pe doctorul englez 
care l-a lăsat să se chinuiască şi s-a dus la Schweickert 
să-şi cumpere bustul împăratului şi să-l aşeze în salon. 

— Fi-ţi-ar coroanele ale dracului, mă neamțule! l-a 
certat pe vienez Urmatecu, pe jumătate glumind. Să 
nu-mi spui tu, de atîta amar de vreme, că îl ai pe Na- 
poleon ? ! 

Schweickert, care se pricepea la mai mult decît Iancu 
şi nu putea să uite vulturii imperiali de la Schonbrunn, 
îi răspunse întunecat : 

— A fost un mare ticălos l 

— Taci, că eşti un prost! Ce ştii tu, mă Lici? I 


$65 


Şi, bosumflat, neamţțul a scos, în cele din urmă, de 
după nişte coroane, bustul prăfuit al împăratului, pentru 
prietenul său. 

O singură întrebare îl mai chinuia însă pe lancu, de 
cînd cu noile sale cunoştinţe, şi îşi spunea: 

„De unde ştia, înaintea mea, de Napoleon, nagoda 
de Lefterică, că era tîmpit ? !" 

Şi o înciudare tîrzie îl cuprindea împotriva fostului 
său cumnat. 

Dar nu numai cunoştinţe istorice aducea doctorul 
Sîntu la mesele lui Urmatecu. El vorbea adeseori şi despre 
sate şi ţărani. Şi în vorba lui erau amintiri despre obi- 
ceiuri, zicale, snoave şi înţelepciuni de cîmp şi de pădure, 
cu ştiinţă de anotimpuri, de buruieni şi păsări călătoare, 
dar şi cu răzvrătiri de nedreptate şi un vechi amar de să- 
răcie. Povestea cum apucase din copilărie, în noiembrie, 
sub zăpadă, coşarele goale, pătulele fără un bob de po- 
rumb şi bucatele încă pe cîmp nedijmuite şi pe jumă- 
tate putrede. O ură mocnită împotriva ciocoilor şi a ca- 
ţaonilor nu şi-o putea stăpîni, şi atunci ochii lui albaştri 
şi blînzi aveau o căutătură tăioasă. Moştenise mai ales 
o pornire împotriva grecilor şi străinilor arendaşi, iar 
viaţa lui de la oraşe şi în special timpul studenţiei de la 
Bucureşti nu făcuse decît să i-o întărească. Vorbea aspru 
de casa micului mahalagiu prin care fusese nevoit să 
treacă şi să rabde. îl descria ca fiind fără suflet, grăbit 
să ajungă şi lacom, fără omenie şi timp. Murdar pe el 
şi în ale lui, beţiv şi stricat. Şi Urmatecu, ascultîndu-l, 
parcă vedea adesea începuturile lui, peste care cădeau 
o încercare de a uita şi toate deprinderile, lucrurile şi 
trudele de-o viaţă întreagă, ascunzînd în belşugul şi în- 
găduința de astăzi, zilele aprige de cînd a pornit la drum. 
împotriva vederilor lui Sîntu n-a spus niciodată nici un 
cuvînt, dar nici nu le-a aprobat, pentru că îşi da seama 
că nu se vor putea înţelege. De partea lui, Iancu nu-l iu- 
bea pe ţăran. îl credea leneş, şiret şi rău. De cîte ori se în- 
tâlnise cu el, pe moşiile baronului, vorbă multă nu făcuse, 
ci îi dăduse numai porunci. Şi atunci nu-i plăcea felul 
întunecat al ţăranului de a nu răspunde în nici un chip, 
de a se depărta cu capul în jos, de a-şi răsuci căciula în 


366 


mină şi de a da din umăr. I se păreau lui Urmatecu eâ pe 
ţăran nu-l poţi cunoaşte şi că nu ştii de unde să-l iei ca 
să te apropii de el. Toată priceperea lui de oameni, care-l 
făcea să treacă printre boieri şi târgoveţi, aci nu prindea, 
şi nu din vreo împotrivire, ci din tăcerea asta şi din li- 
nişte, pe care el nu o pricepea. De vreo cîteva ori, dacă 
i s-a întîmplat să aibă neînțelegeri, ba răzvrătire chiar 
(şi acum, ascultîndu-l pe Sîntu, îşi aducea aminte de ele), 
pentru Urmatecu nu fusese țăranul pe care el l-a ne- 
dreptăţit, ci Marin al Saftei sau Niculae Palmagiu, cu- 
tare soi rău din Glina sau din Bălăşoieni. Numai atît 
vedea ; pe fiecare dintre ei ca pe un om îndîrjit sau în- 
răit de o întâmplare, şi atunci era stângaci şi nepriceput 
să vorbească. Dimpotrivă, doctorul Sîntu, depărtat, aprins 
de un dor mocnit, indignat de nedreptăţi, vedea pe ţăran 
ca pe un neam, pe toţi la un loc, cu sărăcia şi cu viața 
lor grea, pe care îi apăsau birurile şi nedreptăţile, şi mai 
ales cu măsura şi cuviinţa lor, despre care vorbea fru- 
mos, dar şi cu dîrzenia şi aprinderea lor. 

Acum, însă, în faţa ştiinţei doctorului, Urmatecu se 
întorcea cu înțelepciunea strinsă de-a lungul vieţii şi 
căuta să limpezească vechile sale credinţe şi uri şi să în- 
drepte greşala. Vedea că nu numai timpul, liberat de 
bani, care face pe boieri, după cum credea el, sau, acelaşi 
timp, frămîntat de carte în uşorul său, creşte pe în- 
văţaţi, stă la temelia oamenilor de lume nouă, tobă de în- 
vățătură, ci şi o rîvnă, un soi şi o putere care luptă şi 
ajunge. Şi aşa ceva era doctorul Sîntu, pornit de la ţară. 
Iancu stătu să numere cîţi târgoveţi de-ai lui, cu grijă de 
viaţă înlesnită în cine ştie ce negustorie de a părinţilor, 
au învăţat şi au răzbit ? Mai nici unul. Care cum se mărea 
şi dădea de zile uşoare era furat fie de lene, fie de mu- 
ieri, fie de cine ştie ce duşucheare. Să biruie şi să înveţe, 
atunci, pe vremea tinereţii lui, rar se găseau cîțiva! E 
adevărat că el a avut putere şi a ajuns; dar el era el, 
şi apoi tot neînvăţat a rămas. Parcă târgoveţii erau mai 
slabi la minte şi la ispită. Ş-asta a pricepui-o de la tine- 
relul de azi. 

Iancu a simţit cum, mai dîrz, mai puternic, cu jertfă 
mai mare, şi de aceea poate mai bun, doctorul Matei 
Sîntu seamănă totuşi cu el şi îi stă aproape. A văzut cum. 


SC? 


fiecare cu păcatele lui (căci auzise despre doctor că, aşa 
tînăr cum era, strîngea banii, îşi omora de multe ori pof- 
tele şi era înclinat spre zgîrcenie), amîndoi fac parte 
din aceeaşi spiţă de oameni de nădejde, şi s-a bucurat şi 
s-a gîndit tot mai mult să-şi altoiască sîngele răzbătător 
şi dornic de a se ridica prin puterea omului ăsta din altă 
parte, cu alte apucături, dar cu rîvne asemănătoare. De 
aceea, cu toată neînţelegerea lui pentru alte lucruri ță- 
răneşti, din doctorul Sîntu, Iancu multe a iertat mai 
dinainte, încercând să-l apropie. Zi cu zi, şi gîndurile lui 
se prefăceau lîngă tînărul doctor, care şi el căuta ceva 
în preajma casei lui Urmatecu. Iancu parcă învăţa tîrziu 
la o şcoală de pe urma căreia profita repede. Şi nu numai 
cunoştinţe nouă a aflat, ci a început să şi simtă în alt 
chip şi să rostească în treburi la care niciodată nu s-ar 
fi gîndit înainte. Astfel, s-a pomenit spunînd cîteodată 
vorbe ce păreau copilăroase în neştiinţa sau naivitatea 
lor, dar care dovedeau o frământare şi o nouă muncă a 
minţii, pentru că darul lui Urmatecu, între altele, era 
şi acesta: să rămînă chiar şi înspre bătrîneţe deschis 
pentru toate încercările faptelor şi ale gîndului. Astfel, 
după multe prînzuri prelungite şi cafele sorbite în tovă- 
răşia doctorului, după fel şi fel de chestiuni nebănuite 
aduse de acesta, cum ar fi, de pildă, şi obîrşia, şi tulpina 
cuvintelor, la care Urmatecu nu se gîndise niciodată, şi 
care l-au mirat, l-au minunat, l-au pasionat, fostul om de 
încredere al baronului Barbu, trecut de la gustul lucruri- 
lor învăţate cu degetele şi cu ochii în dimineţile leneşe 
din iatacul boierului la învăţătura vorbelor, s-a pomenit 
deodată spunînd o judecată caraghioasă pentru orice om 
mai luminat în ale cărţii, dar vie pentru el, care abia 
mînuia asemănările de sunete şi de înţelesuri: 


— Adică de ce, doctore, nu ne-am îndrepta vorba şi 
cuvintele greşite ? Şi de ce le-am spune ţărani numai 
celor de la sat şi n-am fi ţărani cu toţii, pentru că locuim 
în aceeaşi ţară ? 

Copilăria asta Urmatecu a spus-o senin, cu nevino- 
văţia şi mîndria bătrîneţii lui care abia învăţa. Doctorul 
a zîmbit, a aruncat un: „Da, poate!" lunecător, să nu 
supere şi să nu jignească, şi a trecut mai departe. în 


368 


realitate, Urmatecu ticluise fraza şi cu un anumit înţe- 
les, ca o delicateţe pentru originea tînărului, pe care voia 
sâ-l câştige în toate felurile. 

La rîndul său, doctorul se vedea la orăscruce de 
drumuri. Sărac, cu o meserie, în care se ştia priceput, 
îşi dădea bine seama că pentru rîvnele lui avea nevoie 
de un ajutor şi de o avere. Mulţi colegi i-o luaseră îna- 
inte pe calea asta. Familiile negustoreşti sau ale unei 
burghezii mai răsărite şi mai înjghebate aşteptau cu fete 
cuminţi pe tinerii cu carte. Vremea de atunci aşa lega 
tinereţea oraşelor pentru căsnicii temeinice. Şi doctorul 
Sîntu simţea pe nerostite şi la Urmatecu asemenea gîn- 
duri, şi-i vedea bunăvoinţele. 

Cu Amelica Sîntu vorbea puţin, dar îi plăcea, tăcută 
cum era, ascunsă totdeauna undeva şi prinsă, atît cît 
putea el să o vadă, in roboteli mărunte de ale casei. Acesta 
a fost un semn bun în ochii tînărului medic. El avea o 
icoană mai dinainte făcută despre cum trebuie să fie 
viitoarea lui tovarăşă. încercările de a se întîlni, în vi- 
zitele lui tot mai dese în casa lui lancu, aveau să fie 
înlesnite de primăvara care venea. De multe ori, Sîntu, 
astăzi unul de-ai casei, lăsa pe boieri la paharele lor şi se 
ducea să se plimbe prin peticul de grădină a lui Urma- 
tecu. Florile de vară nu răsăriseră, trandafirii erau de-abia 
dezgropaţi, dar cei cîţiva pomi erau în floare. Un măr 
şi doi piersici arătau, cu spuma gingaşă de pe ramuri, 
bucuria de soare între ziduri. Doctorul a întîrziat pe 
gînduri, răsucind între degete o floare de măr, cînd Ame- 
lica o dată s-a apropiat. Alerga să-l întrebe ce-ar fi 
de făcut pentru cea mai bună privighetoare a lor (pri- 
vighetorile erau marea patimă a lui Urmatecu). Pasărea 
tînjea de cîteva zile şi nu mînca. Şi doctorul, bucuros 
de prilej, a cerut să vadă pe bolnavul acesta înaripat. 
In fundul curţii, într-un colț de lumină, amîndoi tinerii 
cercetau cu multă luare-aminte pasărea. Aşa i-a văzut 
coana Miţa. Şi femeia s-a oprit o clipă, i-a privit cu 
ochii înseninați, le-a zîmbit şi a fost mulțumită. Ei însă 
nu ştiau nimic, aplecaţi asupra privighetorii. 


Doctorul luă pasărea bolnavă, picotind, şi crezu că 
n-ar fi nepotrivit să spună ceva: 


369 


— Ştii, domnişoară, că la ţară, de unde sînt. eu, pri- 
vighetoarea e pasărea dragostei ? zise el şi o privi stă- 
ruitor pe Amelica. 

— Da ? răspunse fata. Apoi, mult mai interesată de 
ceea ce o preocupa, adăugă : Ce-o fi avînd? 

Matei Sîntu închise pumnul, ca Amelica să nu mai 
vadă privighetoarea, şi şopti ca pentru el: 


Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate. 
Mulţimi de vineţie pe sîn mi se ivesc. 
Un loc s-aprinde-n mine... 


„„.„Ori ce să fie asta ?... O fi vrun zburător !..." 


O fi! Şi, poate, un Sburător adevărat, domnişoară .' zise 
doctorul. 


Amelica păru că nu înţelege nici versurile, nici apro- 
pierea tainică. 

— Săraca pasăre ! deschide mîna, deschide iute, că 
o înăbuşi ! spuse ea cu nerăbdare. 

Poezia încercată de Sîntu n-a prins. Şi cei doi tineri 
s-au despărțit, fără ca privirile lor să se întîlnească si 
fără să se fi legat ceva între ei. 

A doua zi însă, privighetoarea a murit. De data 
aceasta, împrieteniţi, fata l-a căutat pe doctor şi a venit 
înspre el cu pasărea în palmă. 


Au stat unul lîngă celalt privind-o, cînd Sîntu avu 
un gînd bun 


— Ce ar fi dacă am vedea de ce a murit? zise el. 

— Se poate ? întrebă foarte interesată Amelica. 

e— Sigur că se poate! 

— Atunci, vreau numaideciît ! 

Şi spiritul ei practic şi curios găsi o cale care rămăsese 
închisă versurilor din ajun. 

Masa de anatomie a fost numaidecît improvizată în 
grădină, la soare. Pe o bucată de scîndură, privighetoarea 
a fost bătută în cuie, cu fața în sus. Cîteva ace țineau 
loc de pense, iar un briceag ascuţit slujea drept bisturiu. 
După ce-i smulse fulgii de pe gît şi de pe piept, doctorul 
făcu o largă crestătură de la cioc în jos şi puse degetul 


370 


pe un tub plăpînd, trandafiriu, cu inele cenuşii. Totul 
era mic şi gingaş, gata să se rupă la orice atingere. 

— Uite traheea ! Pe aici respiră ! explică Sîntu. 

Amelica nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Școala nu 
o învățase prea multe, iar desenurile de prin cărţi şi 
de pe pereţi au fost ca şi cum nu le-ar fi văzut. Nu 
o interesau,' deci nu le-a privit. Şi chiar dacă şi-ar mai 
fi adus aminte, sau erau prea mari, sau erau altfel co- 
lorate, sau prea lămurit explicate. Şi niciodată n-ar fi 
fost în stare să lege, să privească şi să-şi lămurească, 
ajutată de închipuire, şi să vadă in grosime şi în adînc, 
cum vedea acum, toate organele aşezate unele sub cele- 
lalte, împachetate după anumite rosturi şi după anumite 
legi. O surprindeau moliciunile, formele, culorile şi mai 
ales indemînarea doctorului de a le găsi şi a le numi. 

— Uite inima !... Uite plămînii !... spunea Sîntu, um- 
blînd uşor, desfăcînd cu vîrful cuţitului, scoţind din pri- 
vighetoare organele şi fixîndu-le cu ace pe tabla de lemn. 

Cu fiecare explicaţie, cu fiecare gest, curiozitatea 
Amelicăi era tot mai mare. Tăcea şi se uita cînd la pa- 
săre, cînd la doctor, care, aplecat, îşi urmărea lucrarea. 
Frunţile celor doi tineri s-au atins o clipă şi au zimbit, şi 
astfel i-a găsit coana Miţa cînd s-a apropiat de ei. 

— Doamne, doctore, da' ce te-ai apucat să faci ? ! zise 
ea rîzînd şi privind spre degetele lui, care umblau cu de- 
licateţe şi pricepere. Ce ? Vrei să-i arăţi Amelicăi mărun- 
taiele ? Da' ce ştie ea, că nu o primesc niciodată la bucă- 
tărie. Să cînte ia pian şi să citească, nu să curețe găinile ! 

Şi coana Miţa se uită mîndră la fiica ei şi vru să o 
mîngîie. Amelica însă se feri. 

— Lasă-ne, mamă! spuse ea enervată, apropiindu-se 
de Sîntu. 

Acesta se opri şi o privi cu bucurie şi recunoştinţă. 
Mama, simțind că "aci se petrece un lucru pe care ea 
nu poate să-l înțeleagă şi că fiica ei ar putea apuca în 
felul ăsta o cale pe care ea nici nu o bănuia, ca să nu strice 
nici prietenia tinerilor, nici alte rosturi, se depărta, glu- 
mind: 

— Pe mine să mă înveţi, doctore, ce e într-o rață, 
să vedem care e mai tare! şi se pierdu după treburi. 


371 


Lecţia de anatomie a lui Sîntu a izbutit să-i dea 
o preocupare şi o curiozitate Amelicăi. în fiecare zi doc- 
torul trebuia să-i deseneze şi să-i explice ce e în om. 
Ba au mers şi mai departe şi au vorbit despre funcțiunile 
organelor şi legăturile dintre ele. Aci însă Amelica nu mai 
putea să fie atentă. O plictisea şi o obosea. Mintea ei, 
neobişnuită cu încordările şi cu urmăriri mai adinei şi 
mai amănunțite, se oprea. îi era destul cît ştia pentru 
nevoia ei de a vedea, de a pipăi şi de a învăţa limpede, 
dar puţin. Ceea ce a atras-o iarăşi, mai în urmă, au fost 
bolile. învățase că scarlatina vine cu dureri de gît şi de 
cap şi cu o spuzeală; că tifosul dă o fierbinţeală mare, 
după cum aflase că la o tăietură trebuie să legi strîns 
vinele de deasupra rănii. Şi de cîte ori putea, cu servitorii 
lor mai ales, îşi încerca învăţătura. Pe coana Miţa o 
minuna schimbarea Amelicăi şi o încînta. Fata începea să 
prindă o ştiinţă la care ea nu se gîndise niciodată şi-i 
povestea de toate acestea lui Iancu. Urmatecu răspundea 
ca şi cum ar fi ştiut dinainte: 

— Ce-ţi spuneam eu?! E grozav băiatul ăsta, numai 
de nu s-ar opri aci ! spunea omul întotdeauna. 

După primii paşi, însă, lenea Amelicăi n-a vrut să 
meargă mai departe. Cunoştinţele cele noi ea le-a trecut 
la un loc cu ce făcea şi ştia mai dinainte, şi de-acum ere- 
surile se împleteau iarăşi ciudat cu cele învăţate de la 
doctorul Sîntu. Fără putere şi fără minte, ea încurca lu- 
crurile precise cu cele închipuite şi le credea cu o încă- 
păţînare din care nimeni nu ar fi putut-o urni. 

Şi în curînd Amelica s-a închis iarăşi în singurătatea 
ei, de unde nu dădea nici un semn, nici de-al sufletului, 
nici de-al vîrstei, pe care îl aşteptau şi părinţii, şi docto- 
rul Sîntu. 

După cîtăva vreme, totuşi, doctorul s-a folosit de 
Ivanciu pentru a întreba pe Urmatecu dacă îi îngăduie 
să ceară mîna fiicei sale. Şi cînd i s-a răspuns că s-ar 
primi cu bucurie, el s-a înfățişat într-o vizită de după- 
amiază, în gheroc nou, cu mănuşi albe şi cu joben. Ur- 
matecu i-a răspuns că ar fi fericit să-l aibă drept ginere, 
dar că totul depinde numai de fată şi că în nici un fel el 
nu ar hotărî pentru ea. Zestrea erau Bălăşoienii, bine 
legaţi cu foaia dotală. Administrarea urma să o facă tot 


372 


Iancu, iar însurăţeii primeau doar un venit. Casa lui însă 
era şi a lor. Şi Urmatecu se obliga să-i ţină cu toate cele 
de nevoie, de la slugi pînă la trăsură, caretă şi sanie, după 
cum cerea meseria lui Matei Sîntu. 

Doctorul, în aşteptarea răspunsului, a crezut că este 
de cuviință să nu dea cîteva zile pe la părinţii Amelicăi. 
Trăia iarăşi cu puţin şi chibzuit în camera lui mare, dar 
scundă, într-o stradă pierdută de lîngă biseria Antim, 
unde acum, seară de seară, venea să-l vadă Irma, o le- 
gătură veche de cîţiva ani. Supraveghetoare la spitalul 
Brîncovenesc, Irma era un amestec de bucovineancă şi 
poloneză. Şi era o minune de femeie! înaltă, puternică, 
plină în sîn şi în şolduri, cu ochii verzi mari, puţin oblici, 
ceea ce îi dădea un permanent zîmbet al privirii, cu dinţii 
lucii şi albi şi o gură cărnoasă, ea îl iubea pe Matei şi i-o 
arăta de multă vreme. Dealtfel, nici tînărul nu şi-a 
precupeţit vreodată dragostea. Şi Irma avea toate 
farmecele care-i lipseau Amelicăi. De ani de zile, pere- 
chea asta sănătoasă, pe care socotelile lumii şi viitorul 
doctorului mai ales, nu o lăsau să ajungă soț şi soție (şi 
amîndoi o ştiau), îşi petrecea dragostea inimii şi a sim- 
țurilor în bucuriile anotimpurilor şi ale tinereţii lor. Sem- 
nele dragostei lor erau la fel şi în spital, la căpăthul bol- 
navilor sau în alaiuri lungi prin săli şi coridoare îrs ha- 
late albe, urmînd din pat în pat pe profesorul Florea 
Petre, ca şi în grădinile unde, economicos, împărțeau o 
masă modestă. Demult, liniştită, hotărîtă cînd nici nu era 
vorba de aşa ceva, Irma îl mîngtia pe Matei, îl săruta şi 
îi spunea, lipindu-şi obrazul lîngă al lui: „Cînd o să 
vină ziua în care va trebui să ne despărţim, dragule, 
căci tu trebuie să te însori cu o fată bogată, pe mine ai 
să mă găseşti întotdeauna !" 

Matei nu-i răspundea niciodată, o strîngea în braţe 
şi-şi ascundea obrazul în sînul ei. 

Şi iată că ziua aceea a venit. Irma ştia că doctorul a 
cerut mîna Amelicăi. Demult el i-a povestit totul: cine e 
fata şi mai ales cum e presupusa lui viitoare soţie. Irma 
l-a ascultat, n-a spus nici un cuvînt, dar s-a zbătut nopţi 
întregi, şi de atunci, mereu, în alte rosturi şi în alte 
vorbe, ea punea unele întrebări, care veneau pe neaştep- 
tate. Oriunde s-ar fi găsit, chiar la spital, chiar cînd 


373 


vorbea profesorul, ea se apropia deodată de Matei şi-l 
întreba 

„E mai înaltă ca mine ?" sau: „Ce culoare de ochi 
are ?" sau : „Tu crezi că te iubeşte cît de puţin, Matei?" 
lucruri la care doctorul nu răspundea, ci se depărta sau 
dădea din umeri. Pentru el, gîndul că s-ar putea însura 
nu aducea nimic nou şi mai ales nu aducea bucurie de 
suflet, ci una de lucruri şi de aşezări. învățase că aşa tre- 
buie să facă pentru ca să se ajute în viaţă, şi cu nimic 
nu-şi tulbura inima, pentru că nici nu se gîndea că se 
va despărţi de Irma. Fata lui Urmatecu îi va fi soţie, 
şi atît. Credea că pentru asta avea toate calităţile. Şi si- 
guranța i-o dădea tocmai ciudăţenia şi lipsa ei de aprin- 
dere şi de dragoste. Şi el tocmai asta căutase. De aceea, 
aşteptarea lui era liniştită şi purtată cu o convingere 
adîncă de om încrezător în el. Despre Amelica el îşi 
făcuse toate socotelile de cînd cu mica lecţie de anatomie 
şi credea că va putea să o trezească atît cît va trebui, 
oricînd, lăsînd-o apoi, după cum el va dori, să adoarmă 
iarăşi, în lenea minţii ei şi în greutatea celor învăţate 
în familie, care i se aşezau în jur în răsfăţ şi neînțelegere, 
nelăsînd-o să ajungă într-adevăr o femeie cu simţuri, 
cu dragoste sau cu o neînfrîntă hotărîre. 

De partea cealaltă, însă, vremea trecea mai puţin li- 
niştită. La început, Amelica a spus că nu se mărită, că 
ea n-are nimic împotriva doctorului, ba că, din toţi 
oamenii pe care i-a cunoscut, îi e cel mai plăcut, dar ea 
se simte bine la casa părinţilor ei şi că nu vrea să-i pără- 
sească. Atunci, Urmatecu i-a spus mai întîi că-l lipseşte 
de-o mare bucurie a vieţii, şi Amelia s-a făcut că nu 
aude, ca şi cum i-ar fi răspuns, fără vorbe, că ştie şi că îl 
lipseşte, iancu s-a supărat, şi după ce a arătat meritele 
lui Matei Sîntu şi a pus întrebări după întrebări, toate 
fără răspuns sau cu vorbe nealese sau capricioase, înche- 
iate de Amelica, Urmatecu a început să strige. Şi con- 
vorbirea între tată şi fiică s-a sfîrşit, şi acum, pe o neîn- 
ţelegere ca întotdeauna. Atunci, a trebuit să încerce coana 
Miţa să smulgă hotărîrea copilei sale. Au vorbit seri în- 
tregi, mama arătîndu-i fetei ce se cuvine, că acum sînt 
cele mai bune împrejurări pentru căsătorie, cîntărite de 
părinţi, şi a lăsat-o să întrevadă bucuriile de a fi mi- 


374 


reasă, ceea ce e atît de însemnat în viaţa unei femei. 
Coana Miţa vorbea cu un anumit curaj, pentru că ştia 
că Amelica nu iubeşte pe nimeni. Pricepuse cucoana că 
nu trebuie să taie calea unei îndrăgostite, ci să trezească 
numai cit de cit o curiozitate şi o bucurie de femeie în 
sufletul întîrziat al fiicei sale. Cîteva zile Amelica n-a 
voit să răspundă. în cele din urmă, însă, ea a început să 
discute cu părinţii ei. 

Ceea ce îi venea greu era să se ştie legată de un străin, 
şi numai de el, pentru că, în nici un chip, nici inima, nici 
trupul nu-i uşurau apropierea aceasta şi nu doar de doc- 
torul Sîntu, dar de nici un alt bărbat. De aceea, chiar 
dacă s-ar fi măritat, Amelica nu primea cu nici un preţ 
să părăsească pe păruiţi, casa lor, şi mai ales Bucureştii. 
Din restul ţării ea nu cunoştea nici un alt oraş, în afară 
de cîteva mici localități de munte unde fusese vara cu 
ai ei. Totul i se părea departe, întunecat, trist şi străin 
şi nu putea să sufere „provincia", despre care o idee 
limpede nu avea, dar simţea că e în cuvîntul acesta ca 
un iz de sărăcie şi de inferioritate. Ei rude în provincie 
nu aveau, ci numai cîţiva prieteni, care veneau din cînd 
în cînd să-i vadă. Şi Amelica ştia că sînt cei mai sfioşi, 
cei mai prost îmbrăcaţi, cei mai speriaţi de vorbele şi 
purtările de la Bucureşti, şi mai ales de glasul tare şi în- 
drăzneţ al lui  Urmatecu, ce cunoştea măcar această 
trecere şi prețuirea în ochii fiicei sale, de a fî neaoş 
bucureştean. Apoi Amelica nu putea renunţa la vaza cu 
care fusese obişnuită alături de părinţii ei, şi nu la aceasta 
nouă de acum, de cînd tatăl său, ajuns şi avut, le scosese 
într-o lume unde fata, cu toată strălucirea, nu se simţea 
legată, ci la cinstirea mai veche, negustorească, în care 
fusese crescută. Pentru că după lumea chiabură a negus- 
torilor, mai mult decît după aceea a funcţionarilor, a poli- 
ticienilor de care îi era frică şi a liberilor-profesionişti 
(înţelese aşa cum putea ea), se ţinea Amelica în obiceiuri 
şi în preţuiri, li plăceau vorbele domoale şi sigure, pofte- 
lile, îmbierile Ia cumpărături de tot felul şi acel sincer şi 
excepţional „pentru dumneavoastră" al negustorilor veeni 
şi cunoscuţi, care ii umpleau inima de mîndrie. Deşi cres- 
cuse, deşi altfel trebuia să vadă şi' să simtă, pentru "ea, ea 
şi în copilărie, cînd se ducea şi îşi explica singură fel de 


375 


fel de lucruri în dugheana lui, pentru ea, tot boier Lefter 
rămăsese icoana cea mai vie. Văzuse în toate prăvăliile 
mari din Bucureşti, unde erau cunoscuţi şi respectaţi, că 
tatăl său sau mama se aveau întotdeauna reduceri, mici, 
ce e drept, dinainte, la toate preţurile. Şi i se lămurise, 
cînd a întrebat, că nu reducerea, care nu însemna mai 
nimic în bani, e temeiul, ci bunăvoința şi respectul ne- 
gustorului pentru muşteriu, ascunse în ea. Şi muşterii din 
aceştia, mîndri de trecerea lor, bucuroşi de vază pe preţuri, 
fie la băcănie, fie la pînzării, fie oriunde, erau Urmatecii. 
Iancu se fălea mereu cu asta, spunînd că el cumpără tot 
tîrgul pe un bileţel, şi nici coana Miţa nu era nesimţitoare 
la o asemenea cinste. lar Amelica, alături de un străin fără 
gustul, voia sau obişnuinţa cumpărăturilor, în cine ştie 
ce dughene întunecoase din fundul unei provincii, unde 
ar fi intrat ca o necunoscută dintr-o mie, unde nu e vază, 
nici bunăvoință, nici scădere de preţ, n-ar fi primit nici- 
odată să meargă şi să se lipsească de bucuriile Bucureştilor, 
care pentru ea erau familie .şi magazine înainte de orice. 

Acestea au fost dorinţele fetei, care, dealtfel, se po- 
triveau şi cu ale părinților. Nici ei nu ar fi dorit s-o 
ştie înstrăinată. De aceea, cînd Iancu Urmatecu l-a che- 
mat pe doctorul Sîntu şi i-a spus că e mulțumit, pentru 
că Amelica primeşte, i-a făgăduit că va pune în joc toată 
trecerea lui pentru a face gustul fetei şi a-l păstra în- 
totdeauna cu serviciul la Bucureşti. Matei Sîntu a mul- 
tumit, şi din ziua aceea tinerii au fost ca şi logodiţi. 

Amelica s-a bucurat la gîndul tuturor prăvăliilor în 
care avea să intre şi să vadă de trusou şi rochia ei de 
mireasă. Şi abia îi sărutase doctorul mîna şi o sărutase 
pe frunte în fața părinţilor zîmbitori, că fata s-a şi în- 
tors către mama ei, spunîndu-i cu veselie: 

— Da' pe toate eu le aleg şi le cumpăr, mamă, nu 
e aşa? 

— Tu, maică, tu! răspunse coana Miţa şi-şi sărută 
fata, fericită. 

Logodna adevărată, însă, fusese plănuită de Paşti, la 
Bălăşoieni. 

înspre moşia aceasta, în afară de valoarea ei şi mîn- 
dria «ă o are, nimic nu-l atrăgea pe Urmatecu. El la 
munci nu se pricepea, iar cu oamenii nu-i plăcea să stea 


376 


de vorbă. Amelica, de asemeni, încercase şi rămăsese 
străină de bucuriile conacului. Şi ei, ca şi lui Iancu, 
îi trebuia oraşul, cu uruituri de birji, cu înghesuieli, cu 
parăzi, cu întîmplări de stradă şi gură-cască, şi mai ales 
cu vitrine luminate şi lucruri de ales, pentru ca să nu 
se plictisească. Aceste uscăciuni de tîrgoveţi erau poate 
cea mai mare asemănare între tată şi fiică. Adevărata 
administrare a moşiei, cu socoteli cu logofeţii, cu înţele- 
gere cu oamenii, cu grija curţii, a grajdurilor şi a pătu- 
lelor, o făcea coana Miţa. De aceea, în ultimul timp, de 
cum s-a deprimăvărat, ea era mai mult la ţară. Pleca, 
venea, ziua, noaptea, pe orice fel de vreme, cu trăsura 
plină de lucruri. lar la conac robotea pînă în amurg, in- 
trînd peste tot, şi în inima livezilor şi a unei pădurici, 
fără nimeni, că nu-i era frică. Dealtminteri, în toată 
casa de la Bălăşoieni dormea singură. Slugile şi Păuna 
erau tocmai în fundul curţii, lucru pe care nici Urma- 
tecu, nici Amelica nu l-ar fi făcut. Amîndoi erau fricoşi. 
Greoi şi stîngaci cum era, lancu nu s-ar fi priceput să 
se apere şi avea groază de urît şi de singurătate. Acasă, 
la Bucureşti, cînd rămînea fără Miţa, punea pe cineva 
să doarmă în a doua odaie şi lăsa toate uşile deschise. 
Se temea de tîlhari sau numai de sperieturi şi-i plăcea 
să audă suflet de om lîngă el. Şi de vreo cîteva luni pă- 
zitoarea lui era Paulina Zehi. 

După ce i se întîmplase supărarea cu Păuna, la ţară, 
Iancu s-a gîndit la ceastălaltă şi i-a spus soţiei sale că 
nu-i place să o vadă ostenindu-se atît, mai ales acum, 
cînd se împarte între casă şi moşie, şi că trebuie să-şi 
ia pe cineva de ajutor. Şi au vorbit cu săsoaica, nelip- 
sită duminica de la masă, şi au chemat-o la ei. In reali- 
tate, Iancu îşi căuta o mîngtiiere, cum o fi, de cele în- 
tîmplate, iar coana Miţa, după povestea cu mamzel He- 
lene, nici nu bănuia măcar că urîta asta de nemţoaică 
ar putea să mai fie bună şi la altceva decît la roboteala 
casei. 

De cum a venit, Paulina Zehi a început să-i dea lui 
Iancu semne că a înţeles de ce a adus-o, şi era fericită. 
Ea, atît de sfioasă de obicei, sprijinită în dragostea ei 
de o tălmăcire ce nu putea să se înşele, credea ea, faţă 
de glumele fără perdea ale lui Urmatecu, îndrăznea ceea 


377 


ce niciodată nu şi-ar fi închipuit. Astfel, ea l-a sărutat 
cea dintîi într-o seară şi s^a strîns lîngă el. 

Iancu a închis ochii, n-a spus nimic şi, voind să o 
prindă cu braţul, a simţit, la o mişcare a Paulinei, osul 
cum a jucat sub pielea uscată şi cîteva mosoare din şira 
spinării, şi s-a îngrozit. De atunci s-a jurat că nici'nu 
o s-o mai lase să se apropie de el, şi nici el nu are să 
o mai mîngîie. Se mulțumea cu vorbele ei cîntate şi în- 
dulcite, la orice răspuns, pentru orice întîmplare, fie că 
i-ar fi cerut ceva, fie că ar fi pus-o să-i tragă cizmele, 
şi cu privirea ei caldă, de cîine bătut, din ochii negri fără 
gene şi neliniştiţi. 

Era adevărat că, în pofte, Urmatecu se mai răcise, şi 
acum îi era de ajuns să nu se gîndească la ele. Se 
mulțumea numai să vadă cum se prăpădeşte o femeie 
după el. Asta îi făcea bine, îl înviora. îi'plăcea să-şi 
spună că întotdeauna era cineva gata la orice şi oricînd 
ar fi vrut, ar fi avut dragostea, dar că el nu voia. Atunci 
se simţea împăcat, mîngîiat de un gînd peste rănirea du- 
reroasă pe care i-o adusese Păuna, şi pentru rostul acesta, 
după cum se gîndise din prima clipă, era bună şi Pau- 
lina Zehi. l-ar fi plăcut numai să o vadă şi pe ea puţin 
geloasă. Asta i-ar fi sporit şi siguranţa în el, şi mîngîie- 
rea. Dar nu avea nici timp, nici prilej, şi apoi era greu 
pentru cît era de orbită şi de supusă noua lui dragoste. 
De aceea, se mulțumea şi cu atît. De partea ei, însă, 
Paulina ajunsese la un fel de nerăbdare. Aflase de toate 
isprăvile lui Iancu, de toate odăile ţinute prin oraş, pen- 
tru <fel de fel de ibovnice, şi ar fi vrut ca şi cu' ea să 
se petreacă la fel. Căutase, găsise şi închiriase chiar, din 
micile ei economii, o asemenea cameră. Trebuia numai 
să-l convingă pe lancu să vină. 

Prima dată cînd i-a spus, Urmatecu a rămas uimit. 
Era mai mult decît se aştepta. Simţea o bucurie pe care 
nu i-o dăduse pînă atunci nici o femeie. Nu a îndrăznit 
să răspundă numaidecît, dar a umblat mînclru şi fericit 
cîteva zile. S-a gîndit însă în cele din urmă că are şi 
ceva de spus Paulinei, care aştepta. Şi a voit să-i spună 
eă o iubeşte, dar n-a putut? îl îngrozea gîndul că o să 
rămîn singur cu femeia asta, care, cînd era drăgăstoasă, 
era stîngace, se strîmba îngrozitor şi ceia şi mai uriîtă, 


378 


Odată a şi făcut-o să aştepte şi nu s-a dus, iar cînd s-au 
intîlnit acasă, i-a dat bani să plătească chiria, i-a măr- 
turisit că s-a gîndit bine şi că n-ar fi frumos din partea 
lui, pentru că o ştia fecioară. Paulina a roşit de fericire. 
A alergat la el, i s-a aruncat în braţe, a început să-i 
sărute mîinile, şoptindu-i : „Pentru dumneata mai sînt !" 
Şi Urmatecu iarăşi s-ă îngrozit. în clipa aceea însă erau 
să fie surprinşi de cineva. Femeia, cu o sprinteneală pe 
care i-o dădea bucuria vorbei celei mari, s-a desprins 
alergînd, rîzînd şi întorcînd din cînd în cînd capul. Paşii 
ei greoi şi încălecaţi şi picioarele mari se împleticeau prin 
odaie. Şi Urmatecu a închis ochii, să nu mai vadă fuga 
asta fericită cu picioarele ei de urs ! 

în anul acela Pastele cădea în vară. Logodnicii şe- 
deau ceasuri întregi în grădiniţa din fundul curții, unde 
cîțiva trandafiri şi  panselele au apărut peste tot. Cei 
cîțiva trandafiri erau îmbobociţi iar globurile de sticlă 
fuseseră înfipte în beţele date proaspăt cu verde. Barza 
din mijlocul bazinului, vopsită şi ea de curînd, arunca 
un fir de apă subţire, care-i cădea în boabe uşoare pe 
penele de tuci. Din casă se auzeau sticleţii şi cintezoii 
lui Urmatecu ciripind, şi toate ferestrele erau deschise 
să intre soarele. Sărbătorile se aşteptau cu linişte şi cu 
bucurie. Numai coana Miţa nu mai prididea de griji. 
Trebuia să pregătească de logodnă, acolo, la ţară ; tre- 
buia să ducă tot rostul casei aci, şi, ca de obicei, se şi 
împărtăşea de înviere. Intre Paulina Zehi şi Păuna, ea 
îşi împărțea ordinele şi supraveghea pregătirile. Iancu 
mărea mereu o listă de musafiri, la care, în fiecare zi, 
adăuga vreo doi-trei, deşi de data aceasta nu voia să 
cheme decît de-ai lor. Pentru boierii cei mari păstrase 
nunta, care avea să se facă la Bucureşti. Căuta însă să-şi 
aducă acum aminte rudele cele mai îndepărtate şi prie- 
tenii cei mai vechi, căci voia să-i aibă pe toţi la o ase- 
menea împrejurare. Toţi aveau să vină la Bălăşoieni, pe 
socoteala lui, în ziua întîi de Paşti, care era şi ziua lo- 
godnei. Chiar şi el, şi tinerii. Pînă atunci la ţară va fi 
numai coana Miţa, care va pregăti. lancu voia să pe- 
treacă, nu glumă, şi nu voia să uite nimic. Avea să vie 
taraful lui Iliuță Pupăză, ţiganul, care de douăzeci de 


379 


ani îi ieşea înainte la toate chefurile, şi aveau să vină 
şi nebunii, să-i mai înveselească. Nebunii, copiii lui popa 
Gose, erau din ce în ce mai mohorîţi, mai greoi şi mai 
murdari, dar de lătrat, tot lătrau, ca în tinereţe. Dădeau 
pe la casa lui Iancu în fiecare săptămînă, după gologani 
şi cîte o mîncare. Ionică, mai din moştenire trupească 
a părinţilor, mai din beţie, damblagise.' Dar după ce a 
zăcut cîteva luni în bordeiul de sub pămînt, se îndrep- 
tase ca prin minune, şi acum putea iar să umble. Tîra 
numai piciorul stîng şi mîna îi era căzută, ca o aripă de 
pasăre împuşcată.  Mariţica şi Vasilica albiseră si erau 
bătrîne, grase şi zdrenţuite. Dar tot mai săltau, mai 
scheunau, şi acum, în urmă, cine ştie de la cine, învăța- 
seră şi măscări. Le cîntau în felul lor şi aveau şi un joc 
nou : Ionică, nemaiputîndu-se ţine bine pe picioare, se 
ghemuia deodată intre ele, iar surorile lui se repezeau, 
dădeau din braţe şi îl piguleau cu cîte trei degete în 
creştetul capului, strigînd: „Vin ciorile! Vin ciorile!" 
Iancu făcea mult haz de ei şi le arunca bani, după voie, 
asmuțind de multe ori, cu cîte o bucată mai bună sau 
cu o băncuţă, pe unul împotriva celuilalt. Dar, în nebu- 
nie, se spunea de cîtva timp că ajunseseră primejdiosi. 
Undeva, o femeie o dată le-a strigat vorba lor: „Zbu- 
ghie !" Şi-atunci s-au înfuriat. S-au năpustit cîteşitrei 
asupra femeii, dîndu-i cu pumnii în cap şi muşcînd-o de 
obraz. Şi numai cu greu a putut să fie scoasă din mîna 
lor. 


Astfel se pregăteau sărbătorile, şi zilele erau din ce 
în ce mai calde şi mai frumoase. La Bălăşoieni, coana 
Miţa n-avea însă numai grija logodnei, ci şi a bisericii, 
de care, de cum a intrat pe moşie, se hotă'rîse să vadă! 
Biserica era la margine de sat, sub dîmbul conacului, 
şi nu ajungea cu turlele nici pînă la vîrful plopilor care 
o străjuiau. Tablele de tinichea de pe acoperiş şi clopot- 
niță luceau în bătaia soarelui şi la lună plină, că erau 
nouă, schimbate de curînd, din grija cucoanei. Popa Ni- 
culaie, un moşneag mărunt, cu ochelari legaţi cu sfoară, 
groşi şi tulburi la sticlă şi aproape nefolositori, că nici 
ei nu-i mai ajutau la slujbă, atît îi era de prăpădită ve- 
derea, mulțumea toată ziua şi se căznea să ţină curat, 


380 


să nu supere pe cei de la curte. Sfinţii de pe pereţii bi- 
sericii nu erau frumoşi şi erau zugrăviți numai în două 
culori : în verde şi în vişiniu: iar icoanele, nouă şi ele, 
miroseau a vopsea. Dar pentru că popa Niculaie văzuse 
că, după boierul cel mare, care nu dădea niciodată pe 
la moşie, venise acum un boier nou, cu rost şi cu ne- 
vastă, 'şi că mereu au să fie aci, ca să-i bucure, pusese 
să vopsească sub sfinți şi pe deasupra stranelor un che- 
nar roş, galben şi albastru, să fie mai arătos şi să-şi 
spună şi el astfel credinţa şi mulțumirea. 

La denii, coana Miţa s-a dus cu sfințenie şi a ascultat 
în picioare slujba, în partea stîngă a bisericii, după cum 
e datina femeilor. în jurul ei, la cîțiva paşi, erau strînse 
nevestele şi fetele satului, dintre care cucoana pe multe 
le cunoştea. La ieşire, întîrzia printre ele, întrebîndu-le 
pe fiecare de necazuri şi de copii. în felul acesta, deşi 
nou venită, soţia lui Urmatecu a izbutit să-şi facă drum 
prin sufletele ţăranilor, care o preţuiau şi o respectau. 
Pentru epitaful din Vinerea mare, cucoana a trimis sfeş- 
nice frumoase de alamă şi zambile, iar în după-amiaza 
aceleiaşi zile, s-a mărturisit la popa Niculaie. 

După ce i-a citit molifta şi i-a ridicat patrafirul de 
pe umeri, popa n-a ştiut ce s-o întrebe. Nu-şi mai sim- 
tea harul, nici puterea lui, văzînd că are în față pe cu- 
coana de la curte. Mîinile lui neliniştite închideau şi des- 
chideau cartea molitfelnicului, gura îi juca în loc şi nu 
lega cuvinte, ochii, speriaţi, lunecau priviri pe de lături, 
şi mormăia, şi mesteca, şi se schimba de pe un picior 
pe celalt. Coana Miţa, cu sufletul pe buze, avea nevoie 
de limpezimi ! Se ştia cur.ată şi plecată bărbatului, copi- 
lului şi casei, şi totuşi parcă erau în ea unele îndoieli. 
Avea nevoie să fie întrebată şi ajutată. S-au privit aşa 
cîtva timp unul pe celalt, şi popa se simţea tot mai sfios. 
Coanei Miţa, îi trecu o clipă prin minte că l-a speriat pe 
popă, dar deîndată singură s-a dojenit şi s-a înspăimîn- 
tat de îndrăzneala şi necuviinţa ei. Şi îi păru rău atunci 
că nu s-a dus la duhovnicul ei de la Bucureşti. în cele din 
urmă, ea spuse, după o mai lungă aşteptare 


— Da' întreabă-mă ceva, părinte Niculaie 1 


381 


Şi bătrînul atunci se linişti puţin şi o întrebă iute 
dacă a postit. Cucoana, folosindu-se de acest început, s-a 
pornit să spună tot ce avea pe suflet şi nu l-a mai lăsat 
pe popă să vorbească. Acesta asculta cu ochii în jos, în- 
curcat şi ruşinat, de parcă el s-ar fi mărturisit la coana 
Miţa. Cînd femeia tăcu, a fost bucuros că a scăpat, i-a 
dat dezlegarea, i-a cetit molitfa şi s-a înveselit cînd a 
simţit, după pipăitul degetelor, oît i-a pus cucoana în 
palmă. Era o monedă de argint mare, cum nu mai pri- 
mise el niciodată la spovedanie. După cucoană, a venit 
şirul lung al bătrînelor şi al femeilor din sat. Şi popa 
Niculaie â început să le întrebe, cu glas tare, mult mai 
tare ca de obicei şi de cuviinţă, ce păcate au făcut. Ră- 
suna biserica de vorba lui pentru că popa Niculaie îşi 
găsise iar toată puterea harului şi închinarea supusă a 
enoriaşelor. 


Pentru cucoană, însă, firul gîndurilor aduse de măr- 
turisire nu s-a oprit aci. Ureînd încet dîmbul dinspre 
conac, se gîndea mai ales la logodna de mîine. Şi închi- 
puirea eij deprinsă să alerge şi să întrezărească, acum 
şe întretăia cu fel de fel de vedenii la răscrucea vieţii 
lor, în care stătea Amelica. Un neam nou începea cu ea. 
Cine ştie ce va aduce străinul ăsta, doctorul Sîntu, pe 
care cucoana îl cunoştea puţin, îl plăcea, ce e drept, dar 
care îi rămînea departe şi tăinuit? Şi, în tot ce era să 
vină, va fi el mai tare, sau ei, prin Amelica ? se întreba 
ea. Cum vor fi copiii ? Cu cine vor semăna ? Şi, mai ales, 
noroc au să aibă? Acest gînd al norocului o frămînta 
mult pe coana Miţa, pentru'că ea credea în el ca în 
puterea cea mai mare a vieţii, asupra căruia nimeni nu 
e stăpîn. 11 ai, sau nu îl ai, îşi spunea şi, dacă s-a arătat, 
cît ţine ? Şi acum, pentru prima dată, liniştea ei de ani 
de zile, venită dintr-un abur din jurul şi dinaintea în- 
tâmplărilor şi lucrurilor pe care, tăcută şi încrezătoare, 
le-a desluşit întotdeauna pentru Iancu, liniştea aceasta 
se tulbura. Norocul trebuia să treacă drumul! îşi spunea 
ea. Şi coana Miţa nu era sigură dacă îl va trece. Ceaţa 
obişnuită cu care era deprinsă şi care îi dădea putere 
se risipise, şi totul era prea limpede şi prea lămurit. Fe- 
meia îi vedea pe toţi ca printr-un ochean răsturnat: de- 


382 


parte si limpede, dar numai în carnea şi hainele lor, în 
casele,' pe străzile, pe căile lor, şi de limpezimea asta îi 
era frică, şi era nesigură dacă norocul lor va mai ţine 
sau s-a sfîrşit în altoiul acesta străin... 

Pînă noaptea, tîrziu, s-a lăsat dusă de gînduri şi a 
robotit. Apoi s-a culcat puţin, ca să-şi capete liniştea 
înainte de înviere şi împărtăşire. 

La douăsprezece noaptea, Hristos a înviat în pragul 
bisericii, unde era lumină strînsă din toate boabele lu- 
minărilor. Coana Miţa, frămîntată de nelinişti, căuta în 
jurul ei răspunsuri. Şi pe cînd se citea Evanghelia în 
curte, s-a uitat de jur împrejur, doar o vedea vreun 
semn numai pentru ea, vreo poartă în cer sau o lumină 
pe dealuri. Şi n-a văzut nimic. In afară de biserică, to- 
tul era stins şi încremenit în întuneric. Mărgelele ceru- 
lui pîlpîiau aprinse, ca în fiecare seară; dîmburile erau 
încremenite ; cîinii lătrau, departe; frunza nouă din 
plopi foşnea, şi doar oamenii vegheau. Hristos învia nu- 
mai între ei. Pădurile şi apele nu Wuiau să ştie de bucuria 
aceasta, şi coana Miţa, prinzîndu-se cu astfel de cuget, 
se scutură ca de un val de fierbințeală necurată. Ca nici- 
odată, grija logodnei Amelicăi o lega de oameni, şi nu- 
mai de ei, şi-i dădea gînduri pămmteşti, din care nu 
putea să se rupă. Era mai liberă, mai mlădioasă altă- 
dată, cînd ţesea ciorapii şi vedea pentru Iancu, în ne- 
siguranţele lui, decît acum, în uşa bisericii! Şi femeia 
oftă adînc de muncă sufletească şi deznădejde. 

Afară începuse să se reverse de ziuă cînd a ajuns în 
fața uşilor împărăteşti, la altar, aşteptînd cu luminarea 
în mînă, în fruntea şirului lung de femei, de copii şi de 
bătrîni, care veneau încet să ia împărtăşania. Şi cînd 
Popa Niculaie a ales din sfîntul potir cele cîteva picături 
de vin bun şi firimituri de pîine cu linguriţa de argint 
prelungită cu o cruce de aur, coana Miţa s-a bucurat şi 
de clipa asta mare la care lua parte, şi de darul pe care 
s-a învrednicit să-l facă. Linguriţa aceasta nouă ea o 
adusese, şi ea era cea dintîi de buzele căreia avea să se 
atingă. In clipa împărtăşirii, cucoana a închis ochii. Şi-a 
oprit gîndurile şi şi-a dat drumul în gol, ca într-o pră- 
pastie. Ştia că o să simtă mîini puternice întinse să o 


383 


prindă, să n-o lase să se ducă la fund. Şi aşa a şi fost le 
Din clipa aceea, ea s-a îmbrăcat ca într-o mare uşurinţă 
şi mulţumire. Un zîmbet s-a aşezat pe buzele ei, şi s-a 
tras la o parte, să privească la toţi cei ce se vor împăr- 
tăşi la fel cu ea. Şi au venit, rînd pe rînd, copii, care 
se uitau în ochii popii Niculaie cînd deschideau gura şi 
nu înțelegeau bine ce fac; femei, care cătau în sus, spre 
cer, şi oftau ; bătrîni, care îşi mai ştergeau încă o dată, 
înainte de a lua împărtăşania, mustăţile stufoase cu po- 
dul palmei, privind în jos şi închinîndu-se. Cînd s-a is- 
prăvit slujba, dimineaţa sosise de-a binelea, cu rouă şi 
cu rumeneală de zori. Coana Miţa a răspuns la toată 
lumea : „Adevărat a înviat !", a ciocnit cîteva ouă în 
curtea bisericii şi a plecat înspre conac, să-şi aştepte 
musafirii. Acum abia, pornită iarăşi prin viaţă şi printre 
oameni, ea îşi dădea seama de puterea sfintei împărtă- 
şanii. Era ca şi cum i-ar fi curăţit cineva ochii şi gîndu- 
rile ! Se simțea sprintenă şi deschisă pentru bucurii. în- 
doielile s-au topit, şi limpezime era, dar o limpezime 
sigură, bună, liniştită, la fundul căreia creşteau toate nă- 
dejdile ! Satul, cu gardurile lui încîlcite din nuiele şi spini, 
i s-a părut curat; pomii parcă erau spălaţi cu lumină; 
aerul, afinat, se bea cu plăcere. Era proaspăt şi cu arome, 
iar ziua care stătea înainte era uşoară în ceasurile ce 
nu se simt şi puternică în aşezarea ei în vreme. Era 
prima zi de Paşti şi ziua logodnei! Iar logodna nu o 
mai înspăimînta. Coana Miţa se simţea vrednică şi cu- 
rată ! Dar închisă în fericirea ei, ea n-a simțit săgetătura 
ochilor lui Voicu Strapalea cînd a trecut prin dreptul 
casei lui. Ologul a privit-o lung, prin ochiul de geam 
aburit, şi, înrăit fără leac de chinurile prin care trecuse, 
zdrobi în dimineaţa asta de Paşti, otrăvită pentru el, o 
înjurătură în urma cucoanei alei noi de la conac. 


In casa întinerită şi dereticată a Bălăşoienilor, toate 
lucrurile aşteptau ca cei ce vor sosi să se veselească. Pe 
mese întinse creşteau maldărele de ouă roşii. Cozonacii 
şi pastile cu fragedă şi dulce brînză de vaci, frămîntată 
cu stafide şi presărată cu mac, luceau de rumeneli po- 
trivite ; flori de cîmp ţineau culorile în uscăciunea lor 
prin ulcele, şi miroseau înecăcios a fîn de mai, iar peste 


384 


tot era un iz de muşeţel, de zambilă şi de vanilie. Albi- 
nele, plecate devreme să strîngă, intrau şi ieşeau pe 
ferestrele deschise în care băteau perdelele de borangic. 
Coana Miţa, reîntoarsă la grija şi mîndria gospodăriei, 
povestea Păunei toată făptura lui Dumnezeu, încă o dată 
prefăcută de ea în mîncăruri şi în gusturi. 

— Am găsit, Păuno, nişte ştiuculiţe, ca argintul, cu 
icre grase, ce cresc ca o spumă sub lingură, spunea ea. 
Şi am luat de toate, să fie, că le-am găsit proaspete şi 
bune ! Racii sînt cît palma ; din vițel curge lapte, nu alt- 
ceva, iar gîştele sînt fragede, că le-am ţinut în vin! 

Şi ea însăşi, în pridvorul caselor, după atîta post, gustă 
şi aşteaptă. 

De la conac se vedea departe, pînă în lunca Arge- 
şului. Şi tocmai de acolo s-a zărit alaiul venind. Soarele 
urcase pe cer şi începuse să încălzească cînd au intrat 
trăsurile în curte. Din faetonul casei au coborit Iancu, 
Amelica, doctorul şi Paulina Zehi. Brecul lui Friţ era plin 
cu prieteni şi rude : fireşte, Schweickerţii, în primul rînd, 
şi boier Lefter. Cîteva birje din oraş aduceau pe lăutari, 
cu Pupăză în frunte, un ţigan gras şi mare, cu o voce 
subţire, de tenor, apoi pe nebunii lui popa Gose şi altă 
lume mai măruntă. lvanciu venise cu cabrioleta lui, la 
care înhămase un roib cumpărat de curînd, şi cu Marica, 
fiică-sa, înfoiată într-o rochie albă, tînără, dar cu un aer 
de tristeţe, pe care i-l dădeau sprîncenele căzute şi un 
nas lung! şi subţire. Toată lumea s-a îmbrăţişat şi toată 
lumea rîdea. Amelica, ea însăşi, era veselă. De cum a vă- 
zut-o, coana Miţa a luat-o deoparte, i-a mai îngrijit părul, 
a sărutat-o de multe ori şi a întrebat-o 

— E mulţumită fata mamei ? 

— Da, mamă ! a răspuns Amelica. 

Şi, pentru prima oară, glasul ei a sunat limpede şi 
tinereşte. Doctorul căuta să cunoască şi să se lege de 
rudele şi de prietenii cei noi. Treeînd apoi încet, de unul 
singur, prin toate odăile, privind lucrurile, privind pe fe- 
reastră livada, lacul, ogoarele, încerca să-şi dea seama de 
zestrea pe care a luat-o. Din cînd în cînd, îşi aducea aminte 
de Amelica, cerceta să o afle, mergea înspre ea zimbind, 
îi spunea cîte o vorbă şi îi săruta mîinile. Cîteva înţe- 
legeri tainice se şi legaseră între ei. Dar erau numai vorbe 


385 
25 — Sfîrşit de veac în Bucureşti 


despre bani şi despre lucruri. Se şi hotărâseră ce să lacă 
în cutare odaie şi cu anumite mobile. Şi Amelica preţuia 
la el grija aceasta şi priceperea. Bucurie nouă nu avea 
decît cînd spunea „logodnicul meu" şi îl privea. Dar nu 
era pentru om, ci mai mult pentru cuvânt şi neobişnui- 
tul său. 

La sfârşitul mesei, Iancu Urmatecu le^a schimbat ine- 
lele. Apoi s-a băut şampanie, şi logodna s-a făcut. După 
aceea s-a pornit cheful. 

Din noaptea vijelioasă de ianuarie, lancu nu mai fu- 
sese pe la moşie şi nici n-o mai văzuse pe Păuna. Acum 
o privea pe furiş cum servea la masă. Nu-şi pierduse 
nimic din farmec şi încă îi plăcea. Pe lîngă ea, Paulina 
Zehi era Muma-Pădurii. Şi Iancu se gîndi că dacă Păuna 
a avut dreptate într-adevăr şi el e aşa cum âl crede ea, 
apoi zadarnic îşi mai caută mângâiere pe lângă fel de fel 
de urâciuni. Şi îi părea rău de ceea ce se întâmplase, şi 
mai ales acum, în aprinderea vinului, simţea cum pofta 
îl trage iarăşi spre iubita lui de altădată. De partea ei, 
nici Păuna nu uitase dragostea lor. îl mângâia cu privirea, 
îl servea numai pe el şi îi umplea prea des paharul. 

Ziua caldă şi luminoasă trebuia cinstită aşa cum se 
cuvine. Şi la o hotărâre a lui Iancu, masa întreagă s-a 
strămutat în livada de lîngă casă. Au pornit ţărăncuțe, 
cu salbe la gît, purtînd bunătăţile înjumătăţite ; rindaşii 
trăgeau cu greu hîrdaiele cu sticle îngropate în gheaţă, 
şi s-au cărat scaunele, fotoliile, ba şi divanurile. Pomii 
sunau de gîze. RînduneMe piuiau, cînd sus, cînd jos, dîn- 
du-se peste cap în albastru, şi era linişte peste tot, de la 
heleşteu, unde se vedeau cîţiva oameni trăgând o luntre, 
dar nu se auzeau, pînă la zaplazurile curţii pe după care 
se vorbea şi erau strînse femei şi fete, şi se aşezau numai 
jumătăţi de feţe, prin gard, şi ochii curioaselor. In liniştea 
adîncă a Paştilor, în livada curţii se petrecea şi chiuia. 
Şi pentru ca zgomotul să fie mai mare, lancu îşi pusese 
logofătul cu puşca lui cea bună să tragă focuri în aer' 
din cînd în cînd. în capul mesei, Urmatecu, între Ivanciu, 
Schweickert şi Friţ, bea, bea mereu şi fuma. Vorbea tare, 
glumea cu femeile, le amenința cu vorbe late, fără per- 
dea, şi înjura. In faţa ochilor îi juca totul şi îi era bine. 
Simţea cum leapădă anii din el şi grijile şi cum e tot mai 


386 


uşor. Vinul, cu care era obişnuit, nu-l obosea, ci-l sprin- 
tenea şi la duh, şi la trup. Din ameţeală nu se putea des- 
luşi decît felul ciudat cum întârzie şi tabără cu vorba răs- 
tită sau glumeaţă pe cîte un prieten sau o rudă, care nu 
mai scăpa din mîna lui. Deodată, însă, âi ieşi înainte lău- 
tarul. I se păru că urechile îi sînt înfundate şi că taraful 
cîntă prea departe. Şi l-a chemat atunci la el pe Iliuţă 
Pupăză. L-a cinstit cu un pahar, cu două, l-a pus să-i cînte 
un cîntec vechi : La  Turnu-Măgurele... şi i-a poruncit 
să se urce în pom. 

— Că de eşti pasăre, în pom trebuie să cînţi, tigane, 
nu la masă şi cot la cot cu mine ! rosti el apăsat şi bătu 
cu pumnul de săriră paharele în loc şi nu vru să asculte 
de nimeni. — Aici eu poruncesc ! strigă Urmatecu şi 
chemă argatul, să-i ajute lăutarului. 

Era la cîţiva paşi un cireş bătrîn, vestit la curte pen- 
tru rodul său. Era un cireş alb, care abia legase. Dintr-o 
tulpină groasă, cu boabe mari de clei prăjit de soare, cam 
la un stat de om, se desfăceau crengi puternice. Acolo îl 
găsise Iancu loc lui Pupăză. S-au căznit trei flăcăi să 
urce în pom grăsimea ţiganului, care, nepriceput şi stîn- 
gaci, luneca printre frunze, Cînd ţăranii au luat mîna de 
pe el, ţiganul a început să urle. 

— Stai bine, stai bine, pasăre ! făcea Iancu, bătînd dia 
palme. Daţi-i să-şi pună cuib ! striga el rîzînd şi aruncînd 
cu perinele în Pupăză, fluturînd însă în acelaşi timp cîteva 
hîrtii de cîte o sută, la rădăcina pomului. 

Lăutarului îi sticliră ochii. Se cuminţi, tăcu şi încercă 
să se aşeze. Apoi i s-a dat şi vioara. Şi Iliuţă Pupăză a în- 
ceput să cînte din cireş, oftînd prelung din versuri bătrâ- 
neşti, de se auzea pînă departe, peste sat. La picioarele 
pomului, nebunii lui popa Gose stăteau ghemuiţi cîteşitrei 
şi îngînau. 

— Aşa, vezi ! Să ştii şi tu ce c aia chef, mă neamţule .» 
îi zise Iancu, mîndru, lui Schweickert, care făcea nişta 
ochi mari şi speriaţi. 

— So ein Bengel ! rosti îngrozit vienezul şi se duse 
în fundul livezii, să guste liniştit bucuriile naturii. 

Ca la orice chef care ţine mai mult, comesenii s-au 
împărţit după firi şi înţelegeri. Coana Miţa, cunoscindu-şi 
bărbatul, îl lăsă să petreacă. Trecuse iarăşi în casa Ja 


38? 
25% 


răcoare, cu Mili şi Mali, care se ţineau una de alta. Amîn- 
două erau înfoiate în rochii liliachii, cuminţi şi înspăi- 
mântate de năzbitiile lui Iancu. Logodnicii se ascunseseră 
undeva spre lac, vorbind de casa lor, de cîte slugi o să 
aibă şi de fel de fel de lucruri folositoare. Iar ceilalți 
erau risipiţi după lăcomie sau curiozităţi. 

Cu înserarea şi cu prelungirea băuturii, care nu se mai 
sfîrşea, o oboseală începea să se lase. Iancu însă era tot 
mai aprig, tot mai aprins de ceea ce purta cu el: de pofte, 
de bucurii, ba chiar şi de uri vechi, pe care nu le putea 
uita şi pe care vinul le scotea la iveală. Păuna se ţinea 
de el ca o umbră, dar nu vorbea. Şi asta îl scormonea din 
adînc. Semn era că se întoarce, dar nici nu putea să-şi 
lămurească bine purtarea, şi nici nu se cădea ca acum 
să-şi dea drumul la pornirea veche. In orice caz, dacă ea 
vine, însemnează că-i e dor, şi dacă îi e dor, tot ce a spus 
atunci la mînie şi la gelozie nu e adevărat! Şi Iancu se 
simţea iar tînăr şi sigur de el şi bucuros nu de ce se pe- 
trece acum, ci mai mult de ceea ce are să se mai petreacă 
în viitor. Se deschisese iarăşi drumul spre obişnuitele lui 
plăceri şi mîndrii, fără de care n-ar fi putut să trăiască. 
Că încercase din iarnă să fie altfel şi se simţise înjumătă- 
tit! Toate parigoriile nu-i folosiseră la nimic. Tot ce a fost 
de atunci i se păreau neguri şi greutate, iar Paulina Zehi, 
care se învîrtea mută şi tristă împrejurul mesei, împle- 
tindu-şi şi mai stîngaci paşii ei mari prin iarbă, i se păru 
urîtă, de cum n-a fost niciodată. 

Astfel, Iancu, deschis la bucurii de ziua asta mare, de 
cum nu se ştiuse din tinereţe, se gîndea la el şi scotea 
din ani şi bunul şi răul, amestecîndu-le. Ameţeala paha- 
relor lasă de multe ori goluri cînd se desface sufletul şi 
nechemate vin amintirile. Se leagănă şi se clatină atunci, 
totul, ca deasupra unei prăpăstii, între bucurie şi întris- 
tare. Şi cel ce petrece, şi ţipă, şi cîntă, şi joacă se opreşte 
deodată, şi ameţeşte, şi cade ca plumbul, privind în el. 
Împrejur, la Ivanciu şi la Friţ, beţia era mai grea şi fără 
răsunet. La cel dintîi, din toropeală, nu mai rămăsese de- 
cît gustul acrişor al vinului, răcoreala şi setea ; la cel de 
al doilea, cîntecul, un cîntec din ce în ce mai încîlcit, de 
limbă grea, de pîslă, gemete mai mult ce se legau tărăgă- 
nat, leneş şi strident de lălăitul leneş ai lui Pupăză din 


388 


copac. Iancu, pornit pe gînduri, cheful parcă adormea, în 
lătrături omeneşti, obosite şi ruşinoase. 

Deodată, însă, după cum îi era obiceiul, se trezi. Se 
uită în dreapta şi în stîngă şi privi tovarăşii pe jumă- 
tate adormiţi. Şi neliniştea limpede a gîndului său, care 
vînzolea anii şi-l purta în clipa de față şi iar pleca şi nu 
înceta, întretaie iute întîmplări de altădată. Friţ îi aduse 
aminte, cu brecul lui, de înmormîntarea lui Lefterică. 
Erau alte vremuri atunci, era Jurubiţa! Şi parcă Iancu 
simţea şi acum, în golul palmei, şoldul ei plin şi mij- 
locul grăsuţ din clipa în care a prins-o, a aruncat-o şi a 
plecat la o altă petrecere, altfel pornită, mai tristă, dar 
cu mai sigură zi de bucurie a trupului după ea. Jurubiţa 
mai era pe vremea aceea plăcerea fără umbră şi fără în- 
doială. Dar e mult de atunci, şi ochii îi căzură pe Ivan- 
ciu. O vedea parcă iar pe Jurubiţa, de data asta cum se 
depărtează, cu lăcomia în ea după banii baronului, şi cum 
îl urăşte pe el, dorind numai să fie sigură că scapă şi că 
nu o urmăreşte. Se înrăia, fără ceartă, numai pentru 
bani. Şi nu se poate ca ăsta să nu o fi ajutat şi să nu se 
fi văzut ! Şi totul se trase în lături deodată din mintea 
lui Iancu. Se făcu un gol şi de oameni, şi de lucruri, şi 
de fapte. Şi nu-şi mai aminti decît de frica denunţului. 
Venea parcă de departe, şi se făcea tot mai mare, şi i s-a 
oprit sub ochi semnătura bulgarului de pe hîrtia de la 
procuror. O vedea limpede, şi literele pîlpîiau, aveau ca 
o viață în ele. Trăiau atîta vreme cît trăia şi cel care 
le-a făcut. Că sînt acum într-un dosar uitat, n-are de-a 
face. Dar au fost. Şi el, Urmatecu, l-a iertat pe Ivanciu 
şi l-a chemat la logodna fetei sale !... 


Deodată Urmatecu rînji, şi un gînd îi trecu prin minte. 
Apoi rîse de-a binelea. 

— Sculaţi, măi! răcni el şi îi apucă de ceafă şi pe 
Ivanciu, şi pe Friţ. 

Oamenii se treziră speriaţi. lancu ceru să se umple 
iarăşi paharele. îşi aruncă vinul cald pe lăutarul din pom 
şi începu să cînte. Cheful se înviora. lIvanciu, dezme- 
ticit de bruma paharului pe care şi-l duse la frunte, în- 
cepu să se înduioşeze: 


389 


— Să-ţi trăiască, măi lancule, fata şi să trăiască şi a 
mea şi să se mărite! zise el. 

— Să dea Dumnezeu, rablă ! Vino să te pup! îi răs- 
punse Urmatecu, şi cei doi prieteni vechi se îmbrăţişară. 

Apoi Iancu mai strigă o dată, să fie sigur că s-a tre- 
zit toată lumea. Şi apucîndu-l pe Ivanciu de umeri, se 
ridică în picioare împreună cu el. Era ca şi cum ar fi 
vrut să vorbească, să spună ceva frumos şi cu înţeles 
despre dragoste şi prietenie. Ivanciu se lăsă moale şi 
mulţumit. Cei doi oameni, minaţi de voinţa lui Iancu, 
făcură cîţiva paşi înspre pomul sub care săltau şi gro- 
hăiau nebunii lui popa Gose. 

— Drepţi, nebunilor! ţipă Iancu. 

Ionică, Mariţica şi Vasilica ridicară capetele, ca nişte 
zăvozi pe care îi fluieri. 

— Zbughie i răcni Urmatecu deodată pe cît putu. 
Zbughie ! şi îl împinse înainte pe Ivanciu, de parcă l-ar 
fi aruncat în apă, şi-l arătă cu degetul. 

Atunci, o tăcere se făcu. O clipă, nebunii se uitară 
unii la alţii şi săriră deodată în sus. Mariţica, cea mai 
aprigă, împietri, şi ochii îi scînteiară cu răutate. Apoi, 
cu un glas subţire, zgîriat şi înalt, de copil care ţipă, în- 
cepu să strige înspre Ivanciu: 

— El, zbughie, Ionică! El, zbughie! 

Şi se repezi. Ceilalţi doi au venit după ea. 

într-o clipă, bulgarul a fost trîntit la pămînt, iar ne- 
bunii au tăbărît pe el ca o haită. îi cărau cu pumnii în 
cap, îl muşcau, nechezau, lătrau, se zgîriau între ei. Ivan- 
ciu se pierduse sub mîinile şi picioarele lor. Din cînd în 
cînd scotea numai cîte un urlet scurt şi un strigăt de 
ajutor. Se strînsese toată curtea. Friţ şi cu Schweickert 
au sărit cei dintîi şi au vrut să se repeadă să despartă pe 
nebuni. Iancu însă i-a oprit. Numai el, cu două sticle de 
vin, s-a apropiat şi a început să toarne pe maldărul ăsta 
de oameni încăieraţi, ca apa pe cîinii turbaţi. Văzînd că 
bătaia nu se potoleşte, el lovi cu sticlele în capul nebu- 
nilor, de le făcu ţăndări. Ionică ameţi repede. Vasilica 
se mai îndemna, sughițînd : „El, zbughie, Ionică! EI, 
zbughie !" pînă ce Iancu o potoli şi pe ea cu un picior 
în coaste. Ivanciu leşinase de mult Rămăsese sub pom 


390 


un morman de oameni amestecați, la care Pupăză se uita 
cu groază dintre crengi. 

— Să vină doctorul să-i ia, că d-aia mi-am măritat 
fata cu un doctor! strigă Urmatecu, încercînd să rîdă. 

In pumni ţinea încă strîns gîturile de la sticlele sparte, 
în care se tăiase puţin. Voind să se întoarcă la scaunul 
său, n-a mai putut, Se împleticea. Sîngelei s-a urcat la 
inimă, iar vinul, la cap! A căzut în iarbă, a adormit şi 
a şi început să sforăie. 

Cînd s-au aprins stelele, în casa de la Bălăşoieni se 
îngrijeau răniții. Nu se mai auzeau nici chiote, nici ţam- 
bal în seara de primăvară. Cheful s-a spart deodată. Doar 
femei grăbite alergau prin casă, cu lighene mari, cu şter- 
gare însîngerate şi cu bucăţi de gheaţă, pentru a răcori 
capetele ameţite şi înfierbîntate de băutură. Doborît, în- 
suşi Iancu Urmatecu dormea şi parcă încerca, din cînd 
în cînd, să răcnească prin somn. 


XVI 


înainte de a se socoti cu lancu, Bubi o ascultase o 
noapte întreagă pe Jurubiţa. Femeia i-a vorbit aprins, 
cu planuri îndrăzneţe pentru averea asta mare, lîncedă 
şi împuţinată, după cum spunea ea, de nepăsarea bă- 
trînului şi necinstea lui Urmatecu. Tînărul baron a lă- 
sat-o să vorbească, fără să spună vreun cuvînt, şi apoi a 
plecat singur, pentru cîteva zile, de-a lungul moşiilor 
sale. Voia să încerce să-şi simtă averea, voia să vadă dacă 
într-adevăr bucuria proprietăţii se leagă undeva în om. 
In afară de cele dintîi zile de patimă pentru Jurubiţa, pe 
care o dorea şi nu se sătura, după cum i-ar fi fost foame 
ori sete, Bubi se obişnuise de mult să judece şi să pri- 
vească din afară toate împrejurările vieţii. Era ca o age- 
rime în eL care mai mult lega lucrurile decît le simţea, 
dar şi o răceală şi o nepăsare. Cînd i-au trebuit bani 
mulţi, şi-a dorit clipa aceasta. Acum, că-i avea, uitase 
nevoia, pentru că lipsa nu venise niciodată la el cu dez- 


391 


nădejde şi fără leac. Erau strîmtorări şi înciudări ale cli- 
pelor de restrişte, prin care a trecut  cîteodată, dar la 
fundul lor era totdeauna siguranţa unui gînd, că, orice 
s-ar întîmpla, prin averea de la tatl său va găsi o ie- 
şire. lar acum, stăpîn pe toate, avea în sfîrşit o expe- 
rienţă de făcut. Un lucru de seamă, pe care Bubi nu-l 
ştia, din toată frămîntarea aceasta, era că el nu cunoştea 
viaţa, ci numai strâmbăturile ei. Căci strâmbătura era la 
el şi bunătatea, şi asprimea, şi tristeţea, şi dragostea, 
pentru că niciodată nu fusese lăsat singur cu ele, nici- 
odată nu arsese pînă la cenuşă şi niciodată n-a încercat 
să se ridice din ea prin propriile lui puteri. 

In cîteva zile a vizitat tot ce avea. A fost primit 
peste tot de logofeţi, a dormit în conacele sale pe unde 
nu mai fusese de cînd era copil şi a primit rapoarte. 
A văzut vite, acareturi, lucruri şi mai ales fotografii 
peste tot. Şi ele îl furau şi nu-l lăsau să se închege după 
cum ar fi vrut, pentru că Bubi simţea că peste toată ave- 
rea aceasta trebuia un gînd de rînduială, ca un fel de 
joc, în care fiecare moşie să vină la rîndul ei, să aducă 
şi să se lege cu celelalte. Şi tocmai gîndul acesta el nu-l 
găsea ! Fiecare amintire îl momea, îl îndepărta, şi ave- 
rea, care era, aştepta. Dar, lipsită de voinţa stăpînului, 
nu învia! Aşa cum o simţea Bubi, ea sta mai mult pen- 
tru gusturi, care, dacă erau mai mari şi mai costisitoare, 
trebuiau să se sfîrşească şi la el, ca şi la tatăl său, cu 
vînzări, iar nu cu lucru şi organizată putere. Pentru a 
se convinge de ființa lui ca proprietar, Bubi a cerut peste 
tot să vadă hotarele, mai mult ca să-şi simtă vecinii şi 
strînsoarea altora, şi astfel să se bucure şi să învie în ce 
e al lui. Şi astfel a făcut călătorii lungi, cu brişcă sau cu 
trăsura, cu opriri la movile de vecinătăţi, sau la maluri 
de rîuri, sau la gene de păduri, după cum se afla. Şi 
nicăieri Bubi nu se putea întregi într-un simț al pro- 
prietăţii. Peste tot, lucrurile închipuirii sau idei uscate 
veneau să-l ameţească. Mogşiile, pentru el, nu erau pre- 
lungirea şi întregirea ființei lui, cum se căznea să le 
simtă, după tipicul aşa-zişilor proprietari adevăraţi pe 
care îi cunoscuse cîndva şi pe care acum, într-o rîvnă 
gospodărească, încerca să-i ajungă, ci erau natură, pri- 


392 


velişti, din care ar fi putut să cadă trupuri întregi fără 
să-l doară, cum nu l-a durut nici pe tatăl său. Dar asta 
pentru gusturile lui, fireşte. Căci nu i-ar fi dat prin 


„minte, cu toate ideile înaintate, că aceleaşi trupuri de 


moşii ar fi putut să cadă pentru ridicarea altora din ti- 
căloşie şi mizerie. Cîteva seri, rămînînd cu el singur 
prin iatacele scunde de la conace, a căutat să se lămu- 
rească. Şi i s-a părut că toată această lipsă de simț al 
proprietăţii, care era atît de aprig la alţii cînd aveau 
bunurile, sau luptau pentru a le dobîndi prin orice mij- 
loace, ca Jurubiţa, de pildă, la el, după judecata lumii în 
care trăia, se arăta ca o infirmitate. In realitate, era o 
lene şi o lipsă de putere care erau aşezate fără clintire 
la fundul firii lui Bubi. 

Tînărul baron Barbu a petrecut, în singurătatea călă- 
toriei sale, cîteva zile bune. Pe măsură ce stăruia însă în 
cercetarea fiinţei sale, Bubi obosea. Şi, într-o seară, lipsa 
aceasta de faptă, de luptă şi de viaţă vie îl sili pe Bubi 
să se coboare în el şi să se privească aşa cum era, cu 
aprinderi, dar fără încordare, fără legătură, fără putere, 
fără voinţă. A trebuit să recunoască, în afară de toate 
nădejdile pe care a încercat să le poarte, cine e. S-a sim- 
tit fără putere şi fără gînd limpede de a gospodării şi 
struni toată averea asta mare, care îl înspăimînta cu tru- 
dele şi răspunderile ei. Şi atunci a făcut iute o soco- 
teală,să vadă cît îl va ţine averea asta, aşa cum îl slujise 
şi pe tatăl său, în prelungirea unei vieţi mai tinere, a lui. 
Şi s-a hotărît să trăiască, bucurîndu-se de linişte şi de mu- 
zică, fără să se mai cerceteze. Cînd s-a reîntors la Bucu- 
reşti, era pregătit pentru răspunsul pe care îl avea de 
dat Jurubiţei. I-a spus lui Iancu, mulțumindu-i, că nu 
mai are nevoie de el, iar femeia n-avea decît să-şi în- 
cerce planurile cu cine va voi! Şi dacă lucrurile se vor 
îndrepta, cu atît mai bine! De seamă era pentru Bubi 
faptul că astfel i se vor lua toate grijile. Pentru că şi 
la el, ca şi la tatăl său, era amestecată ciudat, în nepă- 
sarea pentru avere, în rosturile ei mari, o groază de a nu 
pierde şi a nu strica în amănuntul lucrurilor pe care le 
stăpînea. In risipa lor era un fel de zgîrcenie. Boierii 
Barbu, cu averi prea mari pentru ei, aveau suflete de 


393 


gospodari mărunți, cu grijă să nu le ardă o casă, să nu 
le moară vitele sau să piardă vreun obiect. Şi de aceea, 
pe lîngă groaza de luptă pe care o aveau, mai bine în- 
străinau orice decît să vadă cum se iroseşte sau se rui-« 
nează. O asemenea mîhnire inima lor n-ar fi îndurat, 
întocmai ca la cei ce nu pot asista la o operaţie. Şi sar- 
cina aceasta şi-a luat-o Jurubiţa, iar Bubi era bucuros. 

In cîteva luni numai, au apărut pe unele dintre moşii 
îmbunătăţiri care aveau să dea roadele mult mai tîrziu, 
dar şi vînzări şi ipotecări de alte trupuri. Jurubiţa şi 
Gună erau de părere că, înainte de orice, trebuie să aibă 
bani mulţi, pentru a putea face faţă oricărei împrejurări 
şi mai ales pentru a investi în condiţiile cele mai avan- 
tajoase în noile lucrări. S-a hotărît de asemeni că se va 
continua fabrica începută de Bubi, însă ca o întreprin- 
dere mult mai mare. 

— Boierii cînd fac o fabrică se gândesc la oglinzi, iar 
nu la sticle de lampă! spunea Jurubiţa, însemnînd în 
acest fel, şi de multe ori, cu orice împrejurare, neprice- 
perea fostei administrații. 

O înviorare era peste tot, neîndoios. Gună se ocupa 
de moşii, de arături, de insămînțări şi de întreaga gos- 
podărie. Jurubiţa lucra la Bucureşti. Alerga, controla, 
cerea socotelile în fiecare seară lui Serian şi, mai ales, 
comanda. lar Bubi semna împrumuturile şi vânzările. 

Toată munca aceasta Jurubiţa şi Gună o făceau Iară 
să se fi hotărît un ban pentru ei. Lăsau la voia lui Bubi, 
iar Bubi nu se gândea la aşa ceva. I se părea Trese şi 
nu simţea aşteptarea celorlalți. Cu încetul, însă, starea 
aceasta de lucruri a schimbat ceva în legăturile între 
cei trei oameni. Deşi Bubi era stăpînul, ceilalţi l-au făcut 
să simtă strădania şi gîndul cel nou, care era al lor. De 
aceea, un fel de ton glumeţ, de uşoară bătaie de joc 
întovărăşea mereu purtările lor. Baronul îşi dădea seama 
şi nu îndrăznea să răspundă. lar pentru a-şi păstra în- 
treaga mîndrie, se închidea singur cu cărţile lui, în pa- 
tima pentru muzică, unde nici Jurubiţa, nici Gună nu 
puteau să-l ajungă. Şi astfel viaţa se putea trăi. 

In aceste mari prefaceri, cu îndrăzneli şi proiecte pen- 
tru viitor, din care abia se vedeau începuturile, fosta 


894 


avere a bătrînului Barbu semăna cu un uriaş şantier. 
Erau sorți de cîştig, dar în timp şi în desăvârşire. Acum, 
însă, totul era şubred, înjumătăţit, deschis. Dacă ar fi 
venit o împrejurare neprielnică, averea s-ar fi prăbuşit, 
şi cine ştie ce s-ar fi ales de eal 

In casa bătrînească a Bărbilor, lumea nouă a Jurubi- 
tei adusese deprinderi de dincolo de gusturile şi mulţu- 
mirile lui Bubi. Mesele din gospodăria lui Licureanu 
s-au mutat aci, şi, cu ele, nelipsitul Potamiani şi, din cînd 
în cînd, şi procurorul Hangiu. O apropiere se făcea tot 
mai mare între procuror şi Jurubiţa, mai ales după în- 
frîngerea lor prin hotărîrea de pe patul de moarte a bă- 
trînului Barbu. Oamenii aceştia intrau acum în casa lui, 
unde bătrânul trăise o viaţă întreagă, unde amintirea lui 
mai era în lucruri şi în duhul încăperilor. Şi-i simţeai 
cum urmăresc să dezlege tainele locului acesta, care le-a 
fost oprit. Bubi îi îngăduia, le vorbea puţin şi-i părăsea 
iute. Chiar în casa lui îşi găsise o singurătate şi se re- 
fugia în ea. 

Strecurarea celor doi străini de orice rost în moşte- 
nirea boierească a Bărbilor a fost la început sfioasă. Ea 
s-a făcut pe cîte o vorbă aruncată în fața vreunei foto- 
grafii sau unui tablou de familie, pe prețuirea unui lucru, 
luat de la locul său, cîntărit şi aşezat iarăşi cu oarecare 
grijă, însă şi cu un zâmbet, sau pe vorbe cu două înţe- 
lesuri, aruncate în sonoritatea încăperilor mari, care le 
prelungeau ca un ecou. De la o zi la alta, oamenii în- 
drăzneau însă din ce în ce mai mult: mai şters, mai dis- 
cret, Hangiu ; mai obraznic şi înrăit, Potamiani. La aces- 
tea toate, se adăuga şi critica târzie, de după moartea 
bătrînului Barbu, pe care Jurubiţa o avea mereu pe buze 
cu orice lucru nou şi nepriceput sau lăsător descoperit în 
administrarea averii. Femeia nu-l ierta în nici o împre- 
jurare pe fost stăpîn. Se răzbuna şi se preţuia în acelaşi 
timp. Şi, în felul acesta, Jurubiţa, Potamiani şi Hangiu 
(Gună mai puţin, şi după fire, şi după duioşia amintirilor 
din copilărie), bucurîndu-se de averea Bărbilor, de la o 
masă întinsă pînă la o mai mare chiverniseală, nu înce- 
tau o clipă de a vorbi de rău sau de a-şi bate joc de fos- 
tul stăpîn. 


395 


Faţă de Bubi, fireşte, lucrurile se domoleau oarecum, 
căpătmd oarecare cuviinţă. Numai Panaiotache nu se 
putea abţine şi, din cînd în cînd, scăpa cîte o vorbă des- 
pre cine ştie ce întîmplare din trecutul familiei sau des- 
pre ridicolul vreunei fotografii. Atunci baronul se întu- 
neca. Jurubiţa se trezea numaidecît, făcea un semn de 
îngrijorare grecului, şi acesta, cu o îndemînare prefăcută, 
pentru care nu-şi dădea o prea mare silință, încerca să 
îndrepte cu alte vorbe. Ceea ce însă nu se fereau să-i 
arate lui Bubi neîncetat era deosebirea de avere între el 
şi ei. El era „bogatul fără griji", „fericitul", „asiguratul”, 
Ei erau oamenii deschişi la toate întîmplările vieţii şi 


nesiguranţele ! 
Cînd ai la spate bani să-i mănînci cu lingura, ce-ţi 
29 5 
mai pasă de ceilalți ? !" spuneau cînd unul, cînd altul 


dintre cei trei. 

Era o stăruitoare acțiune de răspundere şi de ruşi- 
nare a lui Bubi. Şi, pînă în cele din urmă, au izbutit. 
Nelegat în nici un fel, cum se simțea, de bogățiile lui ; 
obosit de gîndul unei rînduieli; înspăimîntat de ideea 
de a risipi şi de a rămîne pe drumuri, dar dorindu-se 
şi liber „chiriaş al vieții", cum ar fi vrut să fie, după 
o vorbă pe care o auzise cîndva şi care îi plăcuse, Bubi, 
frămîntat de toate simțirile acestea contradictorii şi mai 
ales bun şi delicat, mustrîndu-se amarnic de orice amă- 
răciune ar fi adus oricui, ținea să aibă în jurul său mul- 
tumirea sufletelor şi bucurii statornice şi nesupărătoare. 
Ca toți oamenii slabi, el năzuia, pentru el şi pentru alții, 
la o scurgere senină de vreme. Nedreptatea adusă de 
viață, ca şi lupta, grija, supărarea, înnourarea îl făceau 
să sufere. Şi vina aceasta de a fi bogat, care i se arunca 
deschis în fiecare zi, pe toate tonurile, şi la care el nu 
răspundea, îl rodea adînc. Ajunsese şi el să se simtă vino- 
vat, în cele din urmă, şi vinovat mai ales faţă de cei mai 
de aproape de el, pentru că, în afară de Potamiani, pe 
toţi ceilalți baronul şi-i credea prieteni.  Izbutiseră, cu 
toată agerimea lui de vedere, să-i lase această impresie, 
fiind săritori în cine ştie ce împrejurare măruntă, aşezîn- 
du-se între el şi grijile vieţii, sau la cine ştie ce vorbă 
din afară, sau primejdie, spunînd „noi" şi strîngîndu-se îm- 


396 


prejurul lui Bubi. Şi această mică apărare personală pe 
tînăr îl liniştea şi îl încălzea. Simţământul acesta de co- 
munitate, cu grijă de el, îl bucura, trezindu-i recunoştinţa. 

In felul acesta, Bubi ajunse într-o bună zi la gîndul 
unui dar pentru Jurubiţa. îşi aminti astfel de vechile 
trupuri de moşii despre care fusese vorba demult, cînd 
cu fabrica şi banii pe care îi căutau. Zidurile şi Gliga- 
nul erau tocmai ce-i trebuia. Cu acelaşi cusur ca şi 
atunci, stînd peste mînă pentru o bună gospodărire (i-o 
spusese şi Gună de curînd), peticele astea de pămînt nu 
erau o înstrăinare prea mare, şi totuşi la un loc nu erau 
de lepădat. Să fi făcut cinci sute de pogoane împreună, 
şi atît era destul pentru o femeie. Pe sub nepăsarea lui 
obişnuită, mai era în Bubi o grijă şi o zgîrcenie. îşi sim- 
tea singur mîna strînsă şi frica, de multe ori. Dar pen- 
tru munca şi devotamentul Jurubiţei, şi mai ales pentru 
dragostea lor de odinioară, din care rămăsese pentru 
baron o duioşie molcomă, fără nici o bănuială şi cu în- 
credere, femeia merita această bucurie. Actul de danie 
s-a făcut în aprobarea tuturor. Gună mai ales era fericit. 
După socoteala lui, îşi aştepta şi el rîndul. Iar Bubi, de 
mulţumire, îşi ieşise din tăcere şi întunecare, şi, ca odi- 
nioară, el însuşi se îngriji de o masă bună, prin care să 
se prăznuiască întîmplarea aceasta. Aşteptau cina, tot ei, 
cei obişnuiţi, în sufrageria cea mare, îmbrăcată în stejar, 
luminată de lămpi înalte de bronz la cele patru colţuri. 
Jurubiţa avusese grijă să întindă serviciile de zile mari 
şi întreaga argintărie grea, cu stema în aur, a baronului. 
S-a mîncat bine, s-a băut şi s-a rîs. în salonul portre- 
telor trecuseră la cafele şi lichioruri. 


Pe masa de marmură trandafirie, în jurul căreia s-au 
strîns odinioară prietenii politici ai bătrînului Barbu aş- 
teptînd jurămîntul, se lumina ca şi atunci cu sfeşnice 
mari. Sticlele de lichioruri prindeau razele în culorile 
lor, felurite şi străvezii. Potamiani, ahtiat şi setos, se 
aşeză lîngă ele, alegînd pentru fiecare un păhărel. Şi o 
convorbire domoală începu. 

S-a vorbit şi despre politică, şi despre gospodărie. 
Panaiotache, nepotolit, cu limba lui înveninată, povestea 
ultimele întîmplări de la club, şi despre nepriceperea 


39? 


conservatoare, şi intrigile liberale. Jurubiţa, aducîndu-şi 
aminte 'de cine ştie ce ordin de dat, sau scrisoare de scris 
la furnizori sau vreunui antreprenor, îi poruncea deodată 
lui Gună să nu uite, şi Gună asculta. Hangiu povestea de 
cîte un caz de la tribunal, şi fiecare, din lumea lui, adu- 
cea veşti şi păreri. Peste toţi, însă, din ce în ce mai tăios, 
cu glasul mai tare, aproape fără cuviinţă, revenea Pota- 
miani. Ceea ce spuneau ceilalți el nu auzea, şi de unul sin- 
gur îşi urma firul gîndului. Mai ales că, de la o vorbă 
la alta, se simțea cum păhărelele golite cu nesaț urcă în 
el şi îl înfierbîntă. 

e— Să trăieşti, frumoaso ! lată-te şi proprietăreasă! 
Că de acum numai noi am mai rămas golani! zise eL 
bînd în cinstea Jurubiţei. 

Aceasta roşi de bucurie şi mulțumi. 

— Că baronetul o fi cum o fi, dar inimă bună are! 
mai zise grecul sorbind. 

De foarte multă vreme, din seara în care Bubi îl pu- 
sese la locul lui, Potamiani nu mai îndrăznise să vor- 
bească despre Bubi spunîndu-i baronet. Bubi îl iertase, 
Crezînd că şi-a îndreptat pentru totdeauna greşală. Tî- 
nărul boier ştia ce se ascunde sub vorba asta batjocori- 
toare în mintea gazetarului. Şi pentru disprețul şi pentru 
insulta pe care le arăta, nu i-o îngăduia, căci Bubi, cu 
toate promisiunile lui tinereşti şi ideile nouă, ţinea la ti- 
tlul pe care-l purta mai mult chiar decît la avere. In ce-l 
privea pe Potamiani, cu interes de mese bune şi băuturi 
scumpe, se ferise cu grijă de a mai rosti cuvîntul supă- 
rător, deşi îi stătuse pe buze de multe ori. Acum, de bună 
seamă tăria lichiorurilor înghiţite cu lăcomie îl făcuse 
să uite măsura. Jurubiţa, de cum l-a auzit, a încercat să-l 
oprească. l-a făcut semne, a schimbat vorba şi l-a rugat 
pe Bubi să le cînte ceva la pian, mai ales că-l văzuse în- 
tunecîndu-se şi privind cu un ochi aspru pe gazetar. Dar 
clipa mocnită de multă vreme îşi făcea drum. Bubi nu 
avea de gînd să lase să treacă uşor cuvîntul spus, găsind 
prilej de răfuială eu Potamiani pentru tot timpul neplă- 
cut cît a fost silit să-l îndure, iar  Panaiotache, ameţit, 
avînd poftă să spună adevărul şi să-şi curețe sufletul de 
povara invidiei şi clevetirii, părea gata de luptă. De aceea, 


398 


făcîndu-se că nu înţelege semnele Jurubiţei, el repetă 
cu nepăsare 

— E băiat bun baronetul ! Zău că e bun! 

De data aceasta, însuşi procurorul Hangiu interveni 

— Prietenul meu Barbu îşi are, domnule Potamiani, 
îngăduinţele lui, după cum şi mintea şi inima lui le 
arată ! Şi e bine, cred, să ne respectăm unii pe alţii şi să 
nu depăşim măsura, spuse el cu un glas hotărît. 

O enervare tot mai vădită însă pusese stăpînire pe 
gazetar. Simţea cum i se umple gura de vorbe care îşi 
căutau şirul şi voia să înceapă fraze lungi, cu usturătoare 
cuvinte vii, legate şi pornite iute, de cum îi era obi- 
ceiul, ca nimeni să nu-l poată întrerupe şi să-i stea îm- 
potrivă. Dacă ar fi fost să-şi asculte pornirea, ar fi tre- 
buit să fie violent, mojic chiar, şi îşi mai dădea încă 
seama că aşa ceva nu se cade. Ii trebuia însă o idee în 
jurul căreia să adune tot ce avea de spus. Şi privind 
nesigur împrejur, ochii i se opriră pe stema de baronie, 
aşezată de ani de zile sub sticla în care se păstra. Şi lui 
Potamiani i se păru că a găsit ideea, făcută pe măsura 
lui, pe care numai el ar fi putut să o mînuiască, pentru 
că avea deprinderea şi cunoştinţele necesare. Şi, de aceea, 
ca şi cînd, foarte atent, ar fi vrut să prindă şi să deslu- 
şească o nuanţă, îşi şopti singur, dar destul de tare, cu- 
vintele, pentru a fi ascultate 


— Baron — baronet! Hm! Mare deosebire nu e! 
Unde vedeţi voi nenorocirea?! Că în heraldică mă pricep 
eu mai bine decît voi! 

O dată cu obrăznicia şi perfidia grecului, creştea însă 
şi mînia lui Bubi. Abia dacă braţul întins al Jurubiţei l-a 
putut opri să nu sară. 

— Să stăm, mă rog, şi să judecăm heraldiceşte! zise 
Potamiani şi se porni. Să citim semnele şi să vedem ce e 
în spatele lor ! Şi se sculă, se apropie de stemă şi începu 
să arate cu degetul: — Văd într-un prim pătrar, cum se 
zice, spuse el, un snop de grîu! înţeleg : astea sînt mo- 
şiile ! Văd apoi un trident; o înţeleg şi pe asta: e o furcă 
în coasta rumânilor ; la dreapta, apoi, stă o apă: e semn 
că neamul se trece ; iar licorna, care e animalul simbolic 


399 


al curăţeniei şi al nevinovăţiei, dumneata să ni-o lămu- 
reşti, duduie! 

Şi după această necuviinţă, Panaiotache Potamiani se 
întoarse către Jurubiţa şi începu să rîdă tare, cutremurîn- 
du-se, lărgind gura lui udă de băutură, cu gingiile des- 
culțe şi dinții mari şi laţi, îngălbeniţi de tutun. 

Ca niciodată atunci, Jurubiţei şi prietenilor ei le-a fost 
dat să vadă mînia tînărului baron dezlănţuită. 

-— leşi afară ! Să ieşi numaidecît din Casa mea, că 
de unde nu, pun slugile pe tine ! începu Bubi să strige, 
stăpînindu-se cu greu. 

In necuviinţa lui, Panaiotache a voit să mai întîrzie. 
Bubi s-a şi îndreptat către el cu cîţiva paşi. Atunci a sărit 
procurorul şi, luîndu-l de braţ pe gazetar, a ieşi cu el şi 
au plecat împreună. Gună, fără să rostească o vorbă, a 
părăsit camera pe nesimţite. Jurubiţa a alergat după el 
şi au stat mult de vorbă pe scară. Cînd s-a întors, l-a gă- 
sit pe Bubi palid, ghemuit într-un fotoliu. Şi n-a avut 
nici un cuvînt de prietenie şi de apropiere pentru el. Ba, 
dimpotrivă, după o lungă tăcere, ea spuse cu un glas ne- 
ted, de parcă i-ar fi adus o veste 

— Ai să plăteşti scump nesocotinţa asta: Potamiani 
e rău şi nu iartă ! şi apoi iarăşi a tăcut. 

Bubi ridică ochii înspre ea şi o privi ca şi cum ar 
fi văzut-o pentru prima oară. Il stăpînea o mirare şi o 
neînțelegere. 

— Ce-ai spus ? întrebă el, ca şi cum n-a priceput ceea 
ce a auzit. 

— Că o să te coste mult nebunia ta de a-l da pe Po- 
tamiani afară din casă ! răspunse ea. 

— Bine, zise Bubi nedumerit, dar a fost necuviincios! 

— Era beat! 

— A fost obraznic cu tine î 

— Eu mi-am dat seama şi, după cum ai văzut, n-am 
spus nici un cuvînt! făcu Jurubiţa cu o plictiseală vă- 
dită. Astăzi, ifosele nu mai folosesc la nimic! Ai auzit 
ce crede el despre boierie ! Dar, la urma urmelor, tu ai 
să pătimeşti, şi ce-mi pasă mie ? mai adăugă femeia şi se 
ridică să plece. 


400 


Bubi, din cîţiva paşi, a fost lîngă ea. Simţea cum se 
încarcă de o putere tulbure, mînioasă, pentru că simţea 
că în Jurubiţa se ascunde o ființă nouă, necunoscută şi 
rea. Orice ar fi crezut, numai că, după scena întîmplată, 
Jurubiţa ar putea să nu fie alături de el, asta nu şi-ar 
fi închipuit niciodată! De aceea, întorcînd-o din drum, 
o sili să vorbească. 

—"- Dacă tu ai poftă să te cerţi cu toată lumea, n-ai 
decît ! începu ea să spună cu tonul cu care, în sfîrşit, se 
dezvăluiesc adevărurile. Eu însă mai am nevoie de oa- 
meni. Şi, apoi, la Potamiani ştii bine că ţin! Cu mine a 
fost întotdeauna cuviincios şi nu înţeleg să goneşti ast- 
fel prietenii din casa noastră ! 

— Casa ta?! ţipă deodată Bubi, de parcă ar fi fost 
lovit. 

— Şi a mea! răspunse Jurubiţa, apropiindu-se de 
el, înfruntîndu-l şi privindu-l aspru şi cu îndrăzneală. 

— Asta, niciodată ! făcu baronul. J,a moşii, fă cît oi 
pofti pe stăpîna, că aşa vreau eu! Aci, însă, sînt la 
mine acasă! 

Jurubița şuieră o frază înjumătăţită de mînie. 

— Ai început să prinzi curaj şi să ridici capul ? ! 

— Niciodată nu l-am plecat! 

— Şi nu l-ai avut! 

Şi o ceartă aprinsă, cu uri vechi, cu insulte, cu acu- 
zări, cu hotărîri mari pentru viitor, începu între cei doi 
oameni. Bubi era violent, dar era de bună-credinţă. De 
aceea, de cîteva ori a ştiut să se înfrîneze, să coboare, 
să ia cuvinte şi tonuri mai blînde, să caute chiar o ier- 
tare şi o împăcare. Jurubiţa, însă, era de neînduplecat. 
Şi de cîte ori bunătatea şi  îngăduinţa lui Bubi erau 
aproape să stingă mîniile, şi cuvintele lui erau gata să 
aşeze iar lucrurile în vechile lor rosturi de înţelegere, 
reaua-credinţă, încăpăţînarea şi toanele Jurubiţei aprin- 
deau iarăşi ura şi cearta dintre ei. Femeia ameninţa şi 
batjocorea. Şi nu vrea să se împace. lar Bubi nu vedea 
şi nu înţelegea. Noaptea, tîrziu, s-au despărţit cu ultime 
ameninţări. Jurubiţa n-a mai venit în dormitor. Şi-a gă- 
sit loc într-o altă încăpere, iar Bubi, înainte de a adormi, 
a auzit paşi prin casă, în camerele goale de deasupra lui, 


401 


Pa alia tai 


şi duduieli parcă pe scări şi mai multe glasuri de slugi 
trezite din somn. înciudat, n-a mai voit să cerceteze. Şi-a 
închipuit că sau Jurubiţa nu se simte bine, sau îşi pre- 
găteşte o cameră în care să se culce. Şi, zbuciumat, cu 
sufletul greu, plin de dezgust, dar şi de neliniști, a 
adormit. 

A doua zi dimineaţă s-a trezit cu o rază de soare pe 
ochi, furişată printre perdelele de catifea. Şi-a adus 
aminte de cele petrecute noaptea şi a încercat să-şi dea 
bine seama că nu a visat. Dintr-o fire blajină ca a lui, 
odihna spulberase înrăirile şi mîniile. Se simţea iarăşi 
liniştit şi îi părea rău de tot ce spusese şi făcuse. Iarăşi 
o mare nevoie de înțelegere, de prietenie şi încredere 
creşteau în el. 


Dealtfel, şi dimineața aceasta de primăvară tîrzie 
— era la sfîrşit de mai — cu lumina ei îi aducea uitarea 
şi voioşia. Fără a mai păstra nici un parapon, fără a mai 
avea nici un gînd ascuns, se pregătea de împăcare. Cu 
nerăbdare, zîmbind la gîndurile bucuriei pe care o va 
face, el căută într-o cutie veche de piele printre diferite 
giuvaeruri şi găsi un inel prelung, cu o peruzea mare, 
împrejmuită de briliante. 

Era preţul împăcării. leşi in antreu şi culese de pe 
toate mesele florile aşezate, în ajun, prin glastre, pen- 
tru sărbătoarea dată în cinstea Jurubiţei, proprietară pe 
Zidurile şi Gliganul. Şi încărcîndu-şi braţele cu stînjenei 
şi cu bujori, el începu să alerge prin casă, căutîndu-şi 
iubita în camera în care se va fi ascuns. O striga prelung, 
cu duioşie, aşteptînd să-i răspundă. 

Cînd cobora scara, din umbră, s-a desprins însă mama 
Mitana şi i-a tăaat drumul. 

— Coniţa nu mai e nicăieri, spuse ea, pentru că a 
plecat ! şi privi în jos, ruşinată. 

— Ce?! strigă Bubi. Â plecat ? Cînd? Unde ? Cum? 
Cu cine? 

— Cu conu Gună, să fie o jumătate de ceas! adause 
bătrîna Am auzit cînd au poruncit vizitiului să-i ducă 
la gară. 

— Avea şi cufere cu ea? 

e— Vreo trei! 


402 


— Şi nu ţi-a spus nimic, nici un cuvînt pentru mine? 

— Ba da! Mi-a spus să vă las să dormiţi cît de mult, 
că v-aţi culcat tîrziu şi trebuie să fiţi obosit! 

Lui Bubi i-au căzut florile din braţe. O clipă, şi-a 
lăsat capul pe un umăr, şi mama Mitana şi-a prins stă- 
pînul în braţe, liniştindu-l. 

Apoi, el spuse deodată, trezindu-se: 

— Să-mi vină trăsura ! Mă duc la gară! şi alergă să 
se îmbrace. 

Căldura zilei de mai învia Bucureştii cu o verdeață 
fragedă şi o mireasmă proaspătă de pămînt. Străzile erasa 
pline de oameni care alergau după treburi, dar se şi bucu- 
rau de primăvară. La Gara de Nord, de unde plecau tre- 
nuri puţine, cheiurile erau încărcate de munţi de cufere, 
aruncate cu strigăte şi larmă de hamali. în faţa vagoa- 
nelor cu destinaţii îndepărtate stăteau grupuri de oameni 
ce-şi vorbeau iute, cu nerăbdarea şi neliniştea plecării. 
Unii rîdeau. Alţii îi priveau stăruitor şi lung pe cei ce 
rămîneau. Cîţiva plîngeau. 

Bubi căuta, încercînd să nu fie văzul, spunîndu-şi 
mereu acelaşi lucru: 

„Ce curios... Nici nu m-aş fi gîndit că am să viu as- 
tăzi la gară !' 

Şi în nedumerirea aceasta a lui Bubi era şi mirare, 
şi mîhnire, şi curiozitate, şi aprindere. In sfîrşit, aştep- 
tînd cu emoție clipa în care îi va recunoaşte, i-a zărit, 
în cele din urmă, la vreo cîţiva paşi departe de el. S-a 
ascuns deîndată după un maldăr de bagaje, pentru ca 
să-i privească mai bine şi să nu fie văzut. Jurubiţa şi 
Gună erau fericiţi, după semne şi după purtări. Ea stă- 
tea la fereastra vagonului şi primea toate lucrurile pe 
care Gună i le cumpăra neîncetat: bomboane, fructe şi 
flori... El se apropiase mult de vagon, întinsese mîna, o 
prinsese pe a ei prin fereastră şi îşi vorbeau lucruri pe 
care numai ei le auzeau. Bubi a crezut o clipă că Gună 
nu pleacă. Şi atunci a încercat să se ierte singur de bă- 
nuială. Ba încă mai întrevedea şi o bucurie: să plece şi 
el, şi pe drum să se ducă pînă la compartimentul Juru- 
biţei, care, sigur, va fi cu perdele trase, să bată la uşă 
politicos şi să întrebe : „E voie, doamnă?" 


403 


Aşa se mai gîndea Bubi cînd s-a dat semnalul de ple- 
care. Atunci a auzit-o lămurit pe Jurubiţa, cu un glas 
pe care îl cunoştea foarte bine, spunînd: 

— Urcă-te, dragule ! Să nu ți se întîmple ceva! 

Şi Gună, sprinten, mlădios, se agăţă de scara vagonu- 
lui. Trenul porni încet, spre nedumerirea lui Bubi. Bine, 
nici el nu ştia ce are de făcut. Cîteva vagoane trecură 
pe lîngă el. Şi trenul era aproape să fugă pentru tot- 
deauna, cînd Bubi se agăţă de ultima scară. De ce s-a 
urcat, nu ştia, dar simţea că trebuie să facă aşa. A găsit 
un loc într-un compartiment, unde doi domni bătrîni dis- 
cutau ceva, ceea ce, pesemne, el nu trebuia să audă, de 
vreme ce au tăcut la intrarea lui. Trenul sărea peste ace 
şi începuse cîntecul său obişnuit, clătinînd pe cei trei 
călători pe locurile lor. 


Oraşul se sfîrşea rărit, în case scunde, ce se risipeau, 
se desfăceau tot mai mult unele de celelalte, pregătind 
parcă trecerea înspre cîmpia în care se pierdeau. Stațiile 
cu nume cunoscute erau tot atîtea opriri. La toate, Bubi 
alerga dintr-o parte în cealaltă a compartimentului, pen- 
tru a privi şi a se asigura că Jurubița şi Gună n-au cobo- 
rît. Cei doi domni, după ce l-au privit lung, au început 
iarăşi conversaţia întreruptă. Vorbeau aspru despre mo- 
ravurile nouă, averile mari care se duceau şi odată cu 
ele şi despre o anumită lume, şi vorbeau mai ales despre 
femei, despre necredinţa şi lăcomia lor, a celor mai de 
jos mai ales, care voiau să ajungă. Gîndeau la alte vremi, 
poate şi cu apucături <e stăpîni, cărora nimeni nu în- 
drăznea să li se împotrivească, poate şi cu ciude vechi 
de pe urma unor întîmplări pe care fiecare le ascundea. 
Credeau şi într-un frîu tare, ce trebuie să stea în mîna 
bărbatului, căci numai lui îi e dat să ştie încotro să o 
apuce. 


— Femeia e ca vrabia ! spunea unul. Se hrăneşte cu 
firimituri. Dacă-i dai pîinea întreagă, o spurcă! 

— Că bine grăişi ! îi răspundea celălalt. 

Şi urmau apoi pilde peste pilde de averi irosite, de 
femei ticăloase şi de bărbaţi lăsaţi. La început Bubi a 
crezut că vorbesc pentru el, şi sîngele i-a năvălit în obraz. 
In curînd, însă, după tonul lor molcom şi îndepărtat, îşi 


404 


dădu seama că se înşală. Că l-ar fi putut lua drept unul 
dintre cei mulți, poate, dar de asta puţin îi pasă! Nu-l 
cunoşteau, nu-i cunoştea. Şi ascultînd la ei, începu să 
creadă că au dreptate. 

Cei doi domni erau bătrîni, greoi şi stîngaci. Se vedea 
după felul cum îşi aprindeau singuri ţigările sau căutau 
un obiect de care aveau nevoie. Dar erau curaţi, cu hai- 
nele şi buzunarele bine rostuite. Se desluşea, după grija 
fularelor, a batistelor, tabacherelor şi a pungilor, fiecare 
lucru hotărît la locul său, că n-au plecat de acasă la voia 
întîmplării, aruncînd cum dă Dumnezeu lucrurile unele 
peste altele, ba mai şi uitînd şi pierzînd. Se simţea că 
lîngă ei a stat cineva, cu grijă, cu dragoste pentru ni- 
micurile şi rosturile vieţii lor, cineva care nu le-a dat 
drumul în lume pînă ce nu le-a pus la îndemînă tot ce 
le trebuie, pentru drumurile scurte şi aceleaşi ale zilei. 

In pachete frumos legate, se vedea că aceleaşi griji 
acum, la drum mai lung, trecuseră dincolo de tot ceea 
ce, monoton, devotat, simplu şi cu o anumită gingăşie, 
femeia (poate tovarăşa de o viaţă întreagă) trebuie să 
stie să dea soțului ei. Bubi se gîndea acum cine sînt toate 
femeile care sînt alături de bătrînii aceştia. Fiice, surori, 
soții poate ? Şi tînărul baron a înțeles că, dacă vorbesc 
astfel, bătrînii nu pot jigni, nici scădea pe femeie. Căci 
femeie, pentru ei, însemna trăinicie, grijă, devotament 
şi recunoştinţă. Tot ce nu ajunsese pînă acolo era lepă- 
dătură, cum îi scăpase unuia o vorbă mai aspră, şi Bubi 
se gîndi la Jurubiţa, la dragostea lor, la slăbiciunea lui 
si la îndrăznelile ei, şi fu ruşinat şi trist. Convorbirea 
celor doi bătrîni îl domolise din aprinderile lui necurate. 
Atunci, dacă ar fi putut să coboare şi să se întoarcă, ar 
fi făcut-o bucuros. 

Trenul urca din greu. Se auzea gîfîitul maşinilor în 
valea care îl înmulțea ca un ecou, după cum fîşiitul Pra- 
hovei, spumoasă printre stîncile de lîngă linie aducea un 
„frig în căldura încă plăpîndă a soarelui de primăvară. Se 
apropiau de Sinaia. Indiferența şi cuminţenia, trecută 
cîtva timp prin sufletul lui Bubi, ce-şi găsise numai o 
cumpănă trecătoare, s-au risipit. Era aproape sigur că 
aici vor cobori Gună şi cu Jurubiţa. Şi o emoție îl cu- 


405 


prinse iar, şi cu ea o nesiguranţă, Ce are de făcut? Să 
se ducă la ei, să le vorbească, sau numai să-i urmărească, 
să-i lase să se aşeze şi apoi să-i caute, să le arunce în 
faţă mişelia lor şi să le ridice toată încrederea lui? O 
gheară i se prinsese de piept şi îl supăra, si o nelinişte 
îl agita. 

La Sinaia au coborit cei doi domni. Le-a ieşit înainte 
un ;grup de domnişoare vesele şi o doamnă bătrână, de 
bună seamă soţia unuia dintre ei, înconjurată de fiice sau 
nepoate. S-au îmbrăţişat şi  deîndată ' s-au reîntors la 
viaţa lor obişnuită. Drumul rupsese numai cîteva ore din 
ea. Şi, veseli, au pornit spre trăsuri, fără să mai ia seama 
la nimeni. Bubi a rămas singur pe peron, cu ochii aţin- 
titi la vagonul pe care îl urmărea. Nici o mişcare. Toţi 
călătorii, veniţi pînă aci, plecaseră. In jurul trenului se 
făcuse iar liniştea de dinainte de sfîrşitul opririi. Şi Bubi 
a văzut la fereastră capetele îndrăgostiţilor, cu tâmplele 
lipite, cu aceleaşi zâmbete de fericire, aplecate puţin, să 
privească munţii şi să se bucure. La pornire, singur în 
compartimentul său, el nu a mai putut să stea locului. 
Se plimba neliniştit, fuma, frămîntat mai ales de neînţe- 
legere. Au trecut iute prin cele cîteva localități de unde 
Carpaţii creşteau tot mai înalți. Răcoarea şi prospeţimea 
aerului intrau prin ferestrele deschise, ajutîndu-i respi- 
rația grea, apăsată ca de povară, cînd trenul se opri, în- 
ţepenindu-se pe îrîne, la Predeal. 


Tînărul baron a sărit deîndată pe peronul neobişnuit 
de lung al gării de graniţă. Doi soldaţi umblau liniştiţi 
pe lîngă vagoane, iar la capătul celalt al cheiului fluturau 
drapelele maghiare. Bubi îşi aduse aminte că tot aşa a 
eunoscut-o pe Jurubiţa, la o altă margine de ţară.'Cît 
timp trecuse de-atunci şi, cîte lucruri s-au schimbat! 
Era numai o simplă potriveală, ghidi el. Apoi socoti că 
foştii lui prieteni s-au ferit de Sinaia pentru a fi mai 
greu de găsit. Predealul, mai departe, mai puţin cercetat, 
avea căsuțe pierdute sub brazi, în care o dragoste vino- 
vată se poate ascunde mai bine. Şi Bubi, cu sufletul la 
gură, în aşteptarea hotărârii lor, îi pîndea. Tinerii au 
coborât cei din urmă. Veneau după ei doi hamali, care 
duceau cu greu o mulţime de geamantane. Un al treilea 


406 


primise de la GUnă o hîrtie pentru bagajele cele mari. 
Erau semne de drum lung, în care Bubi tot nu voia să 
creadă. Gună, luînd-o de braț pe Jurubiţța, care mergea 
încet, întârziind să privească toate lucrurile acestea nouă 
pentru ea, s-a îndreptat spre vamă, unde pe un pod, bă- 
tut cu şine de fier, îi aşteptau geamantanele pentru re- 
vizie. Bubi trecuse de atîtea ori graniţa şi cunoştea bine 
toate formele acestea. Acum trebuia să creadă: Gună şi 
Jurubiţa plecau, fugeau mai degrabă, în străinătate. 
Unde ?' Poate la Viena, poate mai departe, cu fericirea 
de a nu mai fi supăraţi de nimeni şi mai ales de el. Ba- 
ronul îşi dădu seama că tot ar mai fi în puterea lui să-i 
întoarcă. Dacă ar voi, ar răsări între ei, cerându-le soco- 
teală de faptele lor, denunțîndu-i ca hoţi, pentru a con- 
vinge poliţia să nu-î lase să plece. Şi o clipă, nu a fost 
urâciune pe care pofta de răzbunare! a lui Bubi să nu şi-C 
mchipuiaseă. Mai era încă atît de tare încît să le poată 
zădărnici bucuria şi plecarea. Acum îl durea mai mult 
batjocura decît dragostea şi prietenia înşelate Era o du- 
rere cum Bubi nu mai încercase niciodată ! Parcă l-ar fi 
pălmuit cineva în lume, iar în jurul lui se strânseseră 
oameni mulți şi râdeau de el. Nici mărturisirile făcute 
cîndva Jurubiţei, nici banii pierduţi, nici daniile, nici du- 
ioşiile lui de odinioară nu se întorceau atît de cumplit 
împotrivă-i ea ruşinea aceasta. Vreme îndelungată el se 
crezuse cel care trebuie respectat şi pentru averea, şi 
pentru numele său şi mai ales pentru tot ce purta cu el, în 
suflet şi în minte. Dacă se simţise bine cîndva, între Gună 
şi Jurubiţa, era tocmai pentru acest lucru. Pe ea o iubea, 
iar la el ţinea. Şi-i plăcea să se simtă mai mare şi mai sus 
decît ei, 'plătind cu generozitate o supunere, o ascultare 
si un respect.. Şi era atît de sigur de aceşti doi tovarăşi 
găsiţi de el în viaţă, încît acum prăbuşirea venea cu 
mînîe şi cu lăturalnice şi închipuite acuzări, în care poate 
dreptate nu avea, dar pe care gîndul silit în împrejurări 
grele să recunoască un fapt ce nu se mai poate schimba 
le născoceşte, ca pe tot atîtea uşurări. Ii acuza de a nu-i 
fi vorbit deschis ; ba de a nu-i fi spus Jurubiţa că nu-l 
mai iubeşte, şi de a nu-i fi cerut un ajutor în dragostea 
ei cea nouă. Lucrurile pe care niciodată nu le-ar fi în- 


teles sau admis, acum toate i se păreau mai limpezi, mai 
fireşti decît ceea ce i se întîmpla. Şi, furat astfel de ceea 
ce ar fi trebuit să fie şi mai ales neuitînd nici o clipă 
cine e, Bubi se îndepărtă de mînie şi de sfaturile ei, sim- 
tind puterea să nu-şi găsească răzbunarea în cine ştie ce 
gest nesocotit. 

Maşinile fluierau ascuţit, primind răspunsuri din văile 
îndepărtate. în zornăit de lanțuri şi smucituri de va- 
goane, trenul se rupea şi se alcătuia din nou, dincolo de 
închipuita graniţă a ţării, pe pămînt străin. De-acum Bubi 
n-ar mai fi putut ajunge nici la el, nici la îndrăgostiţi. Pe 
după un grilaj înalt, care tăia în două peronul gării, se 
trecea în străinătate. Şi Bubi i-a văzut iarăşi, dincolo de 
această despărţitură, strînşi unul lîngă celalt, pe Gună 
şi pe Jurubiţa, cum, veseli, înconjurați de geamantane şi 
de oameni pe care îi plăteau, căutau locuri şi se urcau 
în trenul pregătit să-i ducă departe. Deodată, a voit să 
îi strige, să le rostească numele. Dar s-a oprit. S-a apucat 
cu amîndouă mîinile de zăbrele, a închis ochii şi a sugru- 
mat, cît a putut, tăria fierului. Apoi, după cîteva fluie- 
rături scurte, trenul s-a pus în mişcare şi a pornit uşor, 
scăpat de povara urcuşului, dîndu-şi drumul în lume, pe 
valea de dincolo de creasta Carpaţilor. lar Bubi, obosit, 
părăsi gara şi luă drumul pădurii, ducîndu-se să-şi caute 
un loc singuratic, unde să poată să plîngă în voie. 


Nunta doctorului Matei Sîntu şi a Amelicăi fusese 
hotărîtă pentru luna septembrie. 

— Logodnele lungi nu sînt bune! spusese coana 
Miţa. Dacă avem bani să ne îngrijim de toate, şi, slavă 
Domnului, avem, de ce să mai aştepte copiii ? 

Toată vara, Amelica a stat cu tatăl ei la Bucureşti şi 
s-a ocupat de trusou şi de rochii. Doctorul aducea în fie- 
care zi fie flori, fie bomboane. Petreceau ceasuri lungi 
împreună şi o prietenie se legase între cei doi tineri. 
Naşii aleşi au fost profesorul Petre, şeful lui Matei, şi 
domnița Natalia. 

— Unul de-al băiatului, şi unul de-al fetei, că prinde 
bine ! spusese Urmatecu. 


408 


Avea să fie nuntă mare. Urmatecu poftea pe toţi cu- 
noscuţii ; doctorul Sîntu, cîţiva colegi, că bruma de fa- 
milie pe care o avea îi era departe şi n-ar fi primit să 
vină la o nuntă boierească. Naşii însă erau rugaţi să 
cheme pe cine voiau, şi, la fel, şi unul din cei mai de 
seamă musafiri : State lacomin. 

Cu ocazia nunţii, lancu Urmatecu ţinea să-i intre în 
casă tot ce era mai de seamă la Bucureşti. Era folositor 
şi pentru însurăţei, iar pentru el era o răsplată meritată 
după o viaţă întreagă de rîvnă şi de muncă. Baronul 
Barbu nu fusese uitat nici el. De cînd cu fuga Jurubiţei 
de acum cîteva luni, ceea ce făcuse vîlvă mare în tot 
oraşul, lancu nu-l mai văzuse, dar din lume află veşti 
despre el. Se pare că nu era mulţumit. Se lupta din greu 
cu o avere primejduită de toate planurile îndrăzneţe ale 
celor care au plecat, şi Bubi nu se pricepea să le înfăp- 
tuiască. Pentru a se limpezi, lancu aflase că Bubi pierdea 
la fiecare afacere cîte o parte din avere. De bună seamă, 
trăia retras, de vreme ce nu se vedea nicăieri. Se nădăj- 
duia că nu va lipsi de la nuntă. Urmatecu a scris o scri- 
soare politicoasă, caldă, plină de vorbe frumoase şi 
recunoscătoare pentru amintirea tatălui său, stăruind, ru- 
gîndu-l să vină, preţuindu-l ca pe un prieten vechi, ce-i 
face cinste la o zi mare pentru ai lui. 

Săptămîna nunţii a dat peste cap rosturile vechi ale 
casei. Se mînca ce se găsea, pe cîte un colț de masă, pen- 
tru că, marile pregătiri nu îngăduiau apucăturile obiş- 
nuite. S>-au scos toate mobilele din odăi şi s-au urcat în 
pod. De asemenea, portretele de familie n-aveau ce căuta, 
în afară de al lui boier Grigore, mai arătos în hainele lui 
negre, cu cravata bine făcută şi favoritele bine îngrijite. 
Pianul de la Papillon a fost adus la loc bun. N-avea să 
fie nevoie de el, pentru că erau două tarafuri de lăutari, 
dar era o mobilă frumoasă şi rară şi era bine să se vadă. 
Iancu a stat zile întregi şi a căutat în lucrurile pe care le 
avea de la conu Barbu ce i s-a părut mai de preţ. Astfel, 
pe etajerele din pereţi a păstrat, ici-colo, cîte o farfurie 
veche, cîte o narghilea de cristal, sau cîte un ou de strut 
legat în argint. Fotografiile bătrînului Barbu — şi erau 
multe şi de toate, cu semnături — au fost alese şi aşe- 


409 


zate la îndemîna curioşilor, pe mesele rămase prin col- 
turi. Parchetul a fost frecat şi cernit ca pentru dans f 
lămpile au .fost schimbate cu altele, grele, de bronz, îm- 
prumutate de la Schweikert, şi o zi întreagă camioane 
au cărat scaune închiriate. Erau toate poleite, uşoare, ea 
pentru o sală de bal, şi îmbrăcate în catifea vişinie. Fi- 
cuşi şi leandri, în hîrdaie ascunse, au fost aşezaţi Mngă 
uşi, iar în sufragerie, pe mai multe mese întinse, s-a în- 
grijit bufetul, cu de-amănuntul. „Fialkovski", cea mai 
renumită casă a Bucureştilor, avea să întindă aci toate 
bunătăţile, şi şampania avea să curgă din belşug. 

Pe măsură ce se apropia duminica hotărîtă pentru cu* 
nunie, frămîntarea creştea. Ih fiecare dimineaţă, la deş- 
teptare, primul gînd al Amelicăi era să privească afară, 
să vadă dacă mai ţine vremea bună. Şi într-adevăr, m* 
noroc de lungă şi frumoasă toamnă bucureşteană era ca 
un semn de fericire. Soarele esa luminos şi domolit din 
vipiile lui, cerul înalt, iar pomii, încă stufoşi, încă plini 
de frunze, obosiţi totuşi de vară, presimţeau, în cîteva 
pete, arama sfîrşitului îor. Belşugul toamnei intra în că- 
rute pline de la ţară şi se oprea la toate răspîntiile ora- 
şuiui. Se auzeau ferăstraiele tăietorilor prin curţi. Prin 
pivniţi se aruncau butucii, iar afară se clădeau stînjenii 
de lemne încă verzi, aducînd un parfum de pădure. Un 
miros dulceag plutea din ogrăzi şi de-a lungul străzilor, 
din cazane mari, care clocoteau de bulioane şi de magiun. 
In anotimpul cel mai ispititor al gospodăriei Amşlica îşi 
simţea bucuriile viitoarei ei căsnicii. Ştia că tot ce nu 
i-a fost îngăduit, de-acum îi va fi o datorie. Şi era fe- 
ricită că se mărită, pentru că nimeni nu va mai putea să 


o împiedice (sub cuvînt că o domnişoară nu trebuie să se 
îndeletnicească decît cu lucruri frumoase şi curate) să in- 
tre în bucătărie să dea porunci, să gătească şi să păstreze 
bogăţia asta după pofta inimii ei si cu un gînd bun de 
economie. 

îşi dorea ca ea şi doctorul Sîntu să ducă mai departe 
averea strînsă de Urmatecu, ale cărui strădanii abia acum 
1 se desluşeau, căci, mai degrabă decît în sentimente, su- 
fletul ei se risipea pe lucruri şi bogății. 


410 


RR RR RR a 


tă get PR 


Ziua cununiei sosi. Ca pentru orice nuntă de lume 
bună, se alesese Domnița Bălaşa, la o oră mai tîrzie, de 
seară. Caretele, în şiruri lungi, aşteptau, cu bicele lor albe 
şi felinarele aprinse, pe nuntaşi. în biserică era cald şi mi- 
rosea a flori şi a trupuri parfumate de femei elegante. 
Slujeau un arhiereu şi cinci preoţi. Profesorul Florea 
Petre, în frac, părea un ministru străin ; domniţa Natalia, 
cu un zîmbet luminos pe faţă, cu bogatele ei podoabe de 
safire, de la diademă pînă la inele, era coboriîtă ca dintr-o 
cadra, frumoasă încă, dar dintr-o lume care apunea. Iancu 
era solemn, iar coana Miţa, emoţionată, cu lacrimile în 
gene. 


Cînd arhiereul a luat cununia şi a închinat cu ea frun- 
tea lui Matei, logodindu-i pe tineri, s-a auzit un țipăt în 
tăcerea bisericii. Cîteva capete s-au întors, iar coana Miţa 
a spus ca pentru ea 

— l-a venit cuiva rău de căldură ! 

Aproape de ieşire, lîngă un stîlp, Irma se prăbuşise. 
Nna putut să se ţină de cuvînt, după cum îi făgăduise 
chiar în dimineaţa aceea lui Matei, care a rugat-o să nu 
vină la biserică. Ajutată de cîţiva tineri, femeia şi-a re- 
venit numaidecît, s-a ruşinat şi a plecat plîngînd. 

Şi nimeni n-a aflat niciodată cine a fost! 

La sfîrşitul slujbei, cînd au sărutat cununiile şi Evan- 
ghelia, coana Miţa a închis ochii ca la împărtăşanie şi 
a mulţumit în gînd pentru toate. Iancu s-a împiedicat 
şi era cît pe-aci să scape o înjurătură printre dinţi, dar 
nu s-a băgat de seamă, lumea strîngîndu-se tot mai mult. 

Mirii s-au urcat în caretă. Luminările mari, cît un stat 
de om, împodobite cu trandafiri albi, ardeau cu flacără 
plină în noaptea liniştită de toamnă. Şi toate cucoanele 
şi mătuşile îşi spuneau una celeilalte că e un semn bun. 
Şi careta a plecat să ocolească oraşul, vizitiul avînd a se 
feri, după cum i se dăduse în grijă, să nu se încrucişeze 
cu o altă nuntă, ceea ce, după cum iarăşi se spunea, ar 
fi fost un semn rău. 

în casa lui Urmatecu, între timp, soseau musafirii. 
Iancu îi primea. Veniseră cîteva boieroaice, aduse de dom- 
nița Natalia. Se puteau recunoaşte după felul cum umblau, 
cum vorbeau şi după bijuterii. Prefectul poliţiei sosise şi 


ui 


el, şi erau şi cîţiva deputaţi şi senatori. După moartea 
baronului Barbu, Iancu îşi păstrase cu daruri şi vizite 
legăturile vechi. Toţi doctorii mari din Bucureşti veniseră 
şi pentru naş, şi pentru ginere, iar cîțiva magistrați de 
la curte şi avocaţi renumiţi erau invitaţii lui lacomin. 

O linişte şi o politeţe la care Urmatecu ţinea foarte 
mult făceau boieria acestei soarele.  Chelnerii de la 
„Fialkovski"” serveau şampanie pe tăvi mari de argint, iar 
bufetul, încărcat de la pescăriile cele mai fine, ascunse 
în aspicuri, de la icre moi, prin toate felurile de vînaturi 
şi brînzeturi, pînă la prăjituri, îngheţate, piersici zemoase 
şi struguri de chihlimbar, îmbia cu bogăţia lui. Buchetele 
înfloreau peste tot, mai ales din trandafiri galbeni şi roşii, 
florile triste de toamnă, fără parfum, fiind îndepărtate 
cu grijă. Lăutarii cîntau valsurile la modă, şi după sosi- 
rea miresei, dansurile au început în odăile încăpătoare. 

In treacăt, lancu auzi o cucoană, din lumea cea mea 
bună, spunînd domniţei Natalia : 

— Frumoasă nuntă ! Ce oameni bine! 

Şi inima lui s-a înveselit ca de o bucurie pe care o 
aştepta de mult. Biruise pînă la sfîrşit ! Coana Miţa avea 
ochi în toate părțile. Zîmbea, mulțumea şi se strecura 
modestă şi mulțumită în umbra soțului ei. Familia şi cei 
mai mărunți petreceau în altă parte, prin odăile din fun- 
dul curţii. Inţeleseseră şi ei că nu se cade să se amestece 
cu lumea mare. Şi apoi şi lancu le spusese la toţi că ar 
fi mai bine aşa, şi le făgăduise, după aceea, un chef pînă 
la ziuă. Ca să nu-i jignească, se arătase plictisit chiar şi 
împovărat de îndatoririle lui, adăugind că e greu să duci 
vaza lumii. Acolo erau Schweickerţii şi Friţ; acolo petre- 
ceau Jean şi cu Mau, Paulina Zehi, Păuna, Tîrcă şi cu 
Lisaveta. Fireşte, fiecare după rostul său, dar putînd să 
se înţeleagă între ei. Şi mai erau şi rude îndepărtate, 
pe care nu le mai văzuse de mult. Numai Ivanciu lipsea. 
De la logodnă, n-a mai dat prin casa lui Urmatecu şi 
nici nu a fost poftit. Se sfirşise cu el! In schimb, apă- 
ruse un chip nou: o fină, văduvă, de-a coanei Miţa. A 
început iar să vină prin casă acum, cu treburile nunții, 
să mai dea o mînă de ajutor. Era o femeie durdulie, 
sprintenă, cu sprîncene îmbinate şi o faţă albă ca laptele. 


412 


Se îmbrăcase frumos, într-o rochie simplă, care o prindea 
bine, şi cînd alerga, avea şoldul rotund, pasul sprinten 
şi piciorul tare. Risipea în jurul ei o impresie de tinereţe, 
de voiciune şi putere. O chema Tudora. 

Tîrziu, printre musafirii de vază, a apărut şi Bubi. 
îşi purta frumos fracul. Slăbise şi era palid. Trimisese 
de cu ziuă un vas de argint plin cu garoafe roşii şi cu 
cîteva cuvinte, prin care mulțumea şi vestea că va veni. 
De cum a intrat, s-a îndreptat spre Iancu : 

— Le urez tinerilor o viață bună şi mult noroc ! zise 
el cu un glas blajin. Iar dumitale, numai bine... şi, oprin- 
du-se o clipă şi ținînd mîna lui Urmatecu în mîinile lui, 
adăugă : Iar nu ştiu cum să-ți spun ! 

— Spune-mi lancule ! răspunse celalt. Sîntem doar 
vechi prieteni. 

— Poate... Doar mă ştii de cînd eram copil. Mai bine, 
nene Iancule ! 

— Fie şi aşa, coane Bubi! Tare îmi pare bine că 
te văd ! 

Şi Urmatecu îl strînse de braţ şi îl întovărăşi înspre 
domnița Natalia, pe care Bubi a regăsit-o cu bucurie. 
Apoi, luîndu-şi un scaun, s-a aşezat lîngă ea şi au în- 
ceput să vorbească îndelung. 

Petrecerea şi belşugul deşi încălziseră pe toată lumea, 
se păstra totuşi o măsură şi o vorbă scăzută, întovără- 
şită de gesturi largi şi sigure, după care se putea recu- 
noaşte creşterea şi purtările celor strînşi laolaltă. Urările 
se făceau cu uşoare ridicări de pahar şi mai mult din 
zîmbet decît din cuvînt. Convorbirile nu lîncezeau, şi ori- 
care dintre invitaţi găsea iute ceva de spus care să lege 
şi să învioreze. Urmatecu prindea frînturile de laudă ici- 
colea şi era fericit că toate acestea se petreceau la el în 
casă, la nunta Amelicăi. 

Şi, după cîtva timp, îl întîlni pe Bubi lîngă bufet. 
Musafirii se răriseră. 

— De multă vreme nu ne-am mai văzut, coane Bubi! 
Iti duceam dorul ! spuse Urmatecu şi se simţea că nu se 
preface. 

— Şi eu, nene lancule! îi răspunse tînărul baron. 
Multe s-au întîmplat de atunci... 


413 


Şi o tăcere se făcu. Cei doi bărbaţi se temeau parcă 
să vorbească de acelaşi lucru. Urmatecu întinse un pahar 
lui Bubi şi îl ridică pe al lui. 

Au băut fără să rostească vreo urare. Apoi deodată 
Iancu rupse tăcerea ; 

— Eşti tare mîhnit! Duci o povară grea. Nu e aşa? 

Baronul făcu semn că da. 

— Ştiu, continuă Urmatecu, să nu crezi că n-am cău- 
tat să aflu tot ce s-a petrecut cu dumneata. E o nebunie! 
Cum de ai putut să-ţi laşi averea să ajungă aici?! 

Bubi dădu din umeri, ca şi cum ar fi vrut să arate 
zădărnicia oricărei dojane şi încercări. 

— Nu s-au mulțumit numai cu ce le-ai dat şi cu cît 
te-au jefuit, urmă Iancu, au vrut cu răutate să-ți desfacă 
din încheieturi tot ce-ţi mai rămînea şi să te lase în sapă 
de lemn ! Se mai poate scăpa ceva? 

— Ştiu eu ? Deocamdată văd că totul se duce! răs- 
punse baronul, 

— Ai cel puțin situaţia limpede ? Ai putea să ştii tot 
ce ai de făcut? 

— Am încercat. Acum cred că am prins toate firele. 
Cunosc toate cheltuielile si pe toti creditorii! răspunse 
Bubi. 

— Creditori ? Dumneata ai avut nevoie de creditori ? 

— Se pare... Planurile erau atît de mari... 

— Şi de ticăloase ! făcu Urmatecu, regăsindu-şi glasul 
obişnuit, de voinţă şi de putere. 

O tristeţe şi o oboseală întunecau faţa tînărului baron. 
Cuvintele lui Iancu însă i-au dat o îndrăzneală şi o nouă 
aprindere. încrederea, pe care, neîncetat, încă din copilă- 
rie, o simţea lîngă el, i-a revenit, Şi, deschis iarăşi pentru 
o prietenie în care nădăjduia, Bubi îndrăzni să rostească 
iute, uitîndu-şi pentru o clipă mîndria, vorba cea mare 
care îl chinuia : 

— Dacă nu mai pot scăpa bruma ce mi-a rămas, în trei 
luni de zile sînt sărac ! Pierd şi casele părinteşti î 

— Aici ai ajuns ? făcu Urmatecu îngrozit. De ce n-ai 
trimis după mine ? Acum, de cînd ai rămas singur, te 
aşteptam ! 


414 


— N-am îndrăznit. Credeam că mă urăşti, ştii pen- 
tru ce... 

— Dar coane Bubi, cum se poate să te pierzi în ase- 
menea copilării ? Nici o femeie nu merită atîta jertfă, şi 
ea, mai puţin decît toate ! 

Şi Urmatecu îl luă în braţe pe Bubi şi-l îmbrăţişa. 

— De mîine trec eu la cîrmă! Mă primeşti ? zise el. 

— Nene Iancule, cum să-ți mulţumesc ?... 

Şi cu ochii înlăcrimaţi de bucurie şi recunoştinţă, Bubi 
îşi găsi un zîmbet tîrziu, stringind cu prietenie mîna lui 
Urmatecu. 

Trecuse mult de miezul nopţii. Musafirii plecau unul 
cîte unul. în cele din urmă, şi baronul s-a retras, feri- 
cit. Casa se golea, lămpile se micşorau, şi Urmatecu a 
rămas între ai lui. însurăţeii trecuseră să se odihnească 
puţin. A doua zi porneau într-o călătorie, care avea să-i 
ducă departe. 

Iancu îşi părăsi pentru cîteva clipe prietenii. Il supăra 
fracul. Cînd s-a întors, în haine obişnuite, era din nou 
înviorat, vesel şi pus pe petrecere. 

Taraful a început să cînte ca pentru ei ; vinul a în- 
ceput să curgă, şi glumele, să se țină lanţ. Cînta Pupăză 
de inimă albastră şi cînta şi Friţ de-ale lui, nemţeşti; 
Schweickert îşi dansa surorile pe rînd, iar boier Lefter 
clipea din ce în ce mai des. Cucoana Mila, obosită, se 
prăbuşise pe un scaun, zîmbind ca în vis. 

Acum abia o văzu lancu mai bine pe Tudora. li plăcea. 
Femeia era vioaie, deşteaptă şi bună la chef. A chemat-o 
lîngă el, a îmbiat-o cu toate bunătăţile, apropiindu-se tot 
mai mult de ea, adulmecîndu-i umerii şi părul. Vinul şi 
femeia sporeau în el bucuria şi viaţa, care nu voiau să 
moară şi nu se dădeau bătute. 

Priiî ferestrele deschise, prospeţimea dimineţii intra cu 
o lumină palidă, în care, din ce în ce, pe stradă, se lim- 
pezeau casele, iar prin grădini se desprindeau pomii din 
umbrele nopţii... Veselia lui Iancu creştea neîncetat. De- 
odată el se ridică, strigînd : 

— Drepţi ! Ce-aţi adormit ? Toată lumea după mine! 

Şi coborînd scara cea mare, ieşi la poartă, unde aştepta 
brecul lui Friţ. Nuntaşii se apropiau sfioşi. 


415 


— Hal! Ce-mi staţi ? Vreau, mă nemților, s-o lungim 
cum ştim noi, că o dată se mărită Amelica ! 

Şi punînd mîna pe după mijlocul Tudorei, care venise 
lîngă el, o urcă dintr-o smucitură de braţ, strigîndu-i: 

— Aruncă-te ! 

Ceilalți se urcară şi ei. 

De departe, Paulina Zehi văzu că se pregătesc de ple- 
care. Inima ei, dornică de veselie, o mîna înspre petrecerea 
aceasta, care avea să se lungească undeva în aer liber. 
Iar dragostea ei pentru Iancu, acum, după ce nu l-a mai 
văzut o noapte întreagă, o ispitea să plece la drum. De 
aceea, alergă pe cît putu, pe picioarele ei grele şi îndu- 
rerate, să ajungă la brec. 

Cînd a fost lîngă scară, Urmatecu tocmai se pregătea 
să se urce pe capră, să ia hățurile. Stătea cu mîinile prinse 
de trăsură, tăindu-i drumul Paulinei. Femeia se apropie 
de brațul lui, privindu-l galeş şi rugător. Parcă ar fi vrut 
să spună : „la-mă !" Bărbatul se uită lung la ea, de data 
aceasta fără nici o umbră în ochi, şi deodată, cu o smu- 
citură 

— Nia, urîto ! îi zise, dînd-o la o parte cu cotul. 

Rîzînd, sări sus de pe roată, struni hățurile şi porni. 

Şi pocnind din bici, el o luă înspre Herăstrău, să scoată 
soarele din lac de fericit ce era ! 


ŞERBAN CIOCULESCU ; Cu Sfirşit de veac in liw:nrei, 
Ion Marin Sadoveanu se aşază pe linia marii teme istorice a ro- 
manului nostru trasată de N. Filimon. D-sa cercetează dia :iou ra- 
porturile dintre marii proprietari care nu-şi administrează nxs- 
şiile, fără a fi absenteist!, şi oamenii lor de afaceri (vechili, cum 
se numeau altădată), pe seama cărora se lasă cu totul. Ancheta 
sa e însă mai obiectivă decît aceea a înaintaşilor săi, din filiera 
lui Filimon, care au făcut cu prilejul ei un fel de profesiune de 
credinţă în favoarea vechii clase privilegiate, atît de  nederoa 
spoliată de prepuşif ei. La d. Ion Marin Sadoveanu, pentru intiia 
oară,, romanul nu se întoarce în satiră împotriva parvenitismulaî 
şi în elegie pentru reprezentanţii crepusculari ai marii proprie- 
tăți rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii sa in- 
tuiască, îi lasă pe urmă să acţioneze potrivit logicii inter»oure 
individuale şi nu intervine în nici un fel ca să-şi trădeze pre- 
ferința pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la ion de 
Liviu Rebreanu un roman românesc aşa de obiectiv ca Sftrțit de 
veac în Bucureşti. Şi tot aşa, de la Jon încoace, n-am mai “mii:n:N 
la noi un alt romancier cu atîta putere de creaţie obiectivă ta 
Ion Marin Sadoveanu. Parvenitul său, noul Dinu Păturică, pe 
nume lancu Urmatecu, depăşeşte toate modelele sale autohtone; 
prin complexitatea caracterului şi puterea de viaţă este de-a drep- 
tul balzacian, fără să amintească precis pe vreunul dic prota- 
goniştii Comediei umane. [...] Urmatecu arc preciziunea ursei .-ră- 
şini de calculat, preciziune din fericire sădită pe un trumb; avnn 
sănătos, exuberant, de o neobişnuită vitalitate; dfis familu şp5~ 


419 


rituală a lui Rastignac, Hulot şi Falstaff, e personajul cel mai 
viguros al romanului, pe lîngă care celelalte par pe nedrept mai 
şterse, deşi fiecare e excelent schițat şi viu în felul său. 

Vreo două duzini de personaje, pe care spaţiul nu ne îngă- 
duie să le caracterizăm (Baronul şi Natalia, domniţa lui, Ştefan, 
fratele Baronului şi Bubi „baronetul"”, Miţa, soţia lui Iancu, şi 
Amelica, fiica lor, Jurubiţa şi soţul ei, fratele Miţei, Lefterică, alt 
frate al ei, şi „boierul"” Lefter, zaraful, unchiul Miţei, Paulina 
Zehi, guvernanta Amelicăi, şi Păuna, iscoadă şi metresă a lui 
Iancu, Dorodan, sluga boierească credincioasă, perechea de copii 
degeneraţi ai răposatului preot Gose, Ivanciu, prietenul lui 
Iancu, Manolache Tîrcă, portărelul, Alexandru Hangiu, procurorul, 
Gună Licureanu şi gazetarul Panaiotache Potamiani, prietenii 
Jurubiţei., Schweickert, fabricantul de coroane artificiale, avo- 
catul State Iacomin, doctorul Matei Sîntu, ginerele lui Iancu), 
gravitează în jurul acestuia, constituind ambianța familială şi 
socială, in chipul cel mai veridic cu putinţă. 


Romanul se desfăşoară şi se amplifică printr-o creştere inte- 
rioară desăvîrşită, fără nici o bruscare. După modelul tehnicii 
teatrale, mai fiecare din cele 17 capitole au cîte un moment dra- 
matic, de puternică încordare, prin care se menţine mereu trează 
atenţia cititorilor. într-un cuvînt, romancierul e inventiv, pose- 
dînd darul de împrospătare a acțiunii înmulţind cu socoteală con- 
flictele secundare şi  păstrînd secretul soluţiilor sale finale. 
Ca-ntr-un roman de senzaţie, neprevăzutul îşi are rolul său deter- 
minant. 


La Ion Marin Sadoveanu, interioarele caselor trăiesc, ca şi în 
romanele balzaciene, cu o viaţă proprie ; apoi, romancierul are 
simțul scenariului în care se desfăşoară capitolul ; s-ar spune că 
tehnica dramatică l-a învăţat şi arta decorativă, şi regizura dis- 
cretă (personajele sînt dominate de legea acordului dintre gest, 
cuvînt şi simţire ; psihologia lor se exteriorizează plastic şi eloc- 
vent). Apoi fiecare erou e creionat ca să-l vedem şi noi aşa cum 
l-a văzut autorul. Iată personajul cel mai episodic al cărţii, fran- 
țuzoaica Helene, angajată de Iancu pe lîngă Amelica: „Era una 
din acele femei care dogoresc de cum le întîlneşti ; te loveşte, 
din întreaga lor fiinţă, o căldură ca dintr-o gură de cuptor. înaltă, 
bine făcută, blondă, cu o gură cărnoasă şi ochii verzi, umbriţi de 
gene dese şi negre, cu un sîn bogat, cu mîini albe şi degete sub- 
tiri, cu un .picior mic, frumos, îmbrăcată şi cu gust, ea avea o 
înfăţişare elegantă şi ispititoare. Vorbea o românească destul de 


420 


limpede, cu un puternic accent, şi era de o mare blîndeţe şi 
sfiiciune."' Impresia sintetică precede aici amănuntele portre- 
tistice. 

Ion Marin Sadoveanu a înfruntat lingvistic o grea experienţă, 
evitînd sistematic neologismele, formîndu-şi unelte puriste, fără 
elemente arhaice sau provinciale, şi încercînd a dovedi că înseşi 
subtilităţile gîndirii pot fi exprimate în limbajul comun. 

Sfirşit de veac în Bucureşti e un monumental roman social 
obiectiv relevînd la maturitate adevărata vocaţie a scriitorului. 
Avem în lon Marin Sadoveanu un nou meşter al genului epic. 
(Cronica literară : Ion Marin Sadoveanu — „Sfirşit de veac în 
Bucureşti”, în „Ecoul", an. II, 23 februarie 1944, nr. 63, p. 2) 


POMPILIU CONSTANŢINESCU : Interesantul profil literar 
al d-lui Ion Marin Sadoveanu, de critic dramatic, poet, drama- 
turg şi conferenţiar, se modifică într-o adevărată figură lite- 
rară prin apariţia romanului Sfirşit de veac în Bucureşti. 

în fine, tipul arivistului, atît de frecvent în romanul nostru 
social, de la Filimon pînă la cel mai recent prozator care a in- 
tenționat să-i dea o identitate literară, a fost reabilitat de d. Ion 
Marin Sadoveanu ! Este vorba, fireşte, de o reabilitare artistică, 
provenită din acea tainică simpatie faţă de „erou" şi din stăpî- 
nirea de sine a scriitorului, care-a renunţat să mai facă un pro- 
ces etic şi social al timpului într-o cronică romanţată vecină cu 
rechizitorul. 

Iancu Urmatecu — fost arhivar şi devenit om de încredere 
şi de afaceri al baronului Barbu, boier conservator, ursit să se 
ruineze, în etape, prin oboseală biologică şi incapacitate de a-şi 
descurca propria avere — are toate tarele morale ale arivistului. 
Egoist, violent, prost-crescut, afemeiat, acaparator prin mijloace 
necinstite, fudul şi incult, viclean şi capabil să-şi înlăture adver- 
sarii ce se pun în calea poftelor lui, cu brutalitate, iubitor de 
chefuri năstruşnice, corupător de conştiinţe şi cîinos cu aman- 
tele, Urmatecu este un instinctiv, ajutat de o inteligenţă practică 
excepţională. Cu dragoste nealterată de viaţă şi de toate plăce- 
rile ce i le poate smulge, este alcătuit din pasta oamenilor tari, 
născuţi să biruiască. 

Procesul ascensiunii lui se petrece, în ordinea socială, dar şi 
în suflet, atît cit poate recepta un rudimentar ; Urmatecu e dor- 


421 


mc «le confort, de o ambianţă agreabilă, de ascensiunea nu mir 
«nai a lui, ci 'şi -a familiei. Coana Miţa, soţia (ce tip Viu, creat dia 
acte reflexe şi din umbrele subconştientului ei de femeie care St 
identifică cu Toiul fe mamă şi soţie î), şî Amelica, fiica, sînt so- 
lidare «ca toate aspiraţiile lui sociale, alcătuind o celulă îndes- 
troctibiilă. Urmatecu are un sentiment inalterabil al familiei, iar 
satisfacţiile Mi «xtraconj agale sînt numai o formă a lăcomiei', lui 
efc viată. îşi caută im ginere harnic, deştept, în doctorul Matei 
Stata, băiat de la -teră, crescut în aprige nevoi şi stimat pentru 
inSBşinea Iul de cărtarar; Urmatecu aspiră şi la ordinea morală 
şi intelectuală, preţuind -manierele, sentimentele şl cultura clasei 
sociale în care vrea să între, deşi formaţia lui este cristalizată 
şi nu se mai poate depăşi. Strînge, minte, înşală pentru familie, 
pe care o vrea la nivelul la care el nu se poate ridica. Este un 
ambițios de mare clasă, dar îşi îngrădeşte ambiția în interesul 
tatăl al familiei. Vaza lui personală e dobîndită cu ajutorul baro- 
aatai Barbu, «are, jumătate ironic, jumătate din recunoştinţă 
pentru omul lui de afaceri, «are-l jecmăneşte, dar şi-l admiră, 
este mai mult un aspect al procesului de adaptare la un nou me- 
diu decît o vanitate stearpă. 


Personagiu central, de mare amploare, de variate game şi de 
structură solidă, progresiv dezvăluită, Urmatecu este pivotul în- 
tregii lumi care îoieşte în jurul lui. 

De-o bogăţie excepţională de personagii, expuse în mai multe 
planuri, romanul d-lui Ion Marin Sadoveanu este o frescă vie, 
în «ane -individualităţile «u o precisă stare civilă şi psihologii 
bine determinate.<(...) 

iCmloarea de epocă se trădează în manierele, în limbajul, în 
gtîstul, în mentalitatea oamenilor, fără ca romancierul să utilizeze 
pitorescul exterior; sîntem la sfîrşitul veacului trecut, într-un 
Bucureşti «are nu apare descriptiv, topic, ci numai în constituţia 
lui morală şi într-o aură de subtilă psihologie. 

Aş folosi o formulă aproximativă ca să indic natura roma» 
nului d-lui Ion Marin Sadoveanu : un material, în parte, de Ma- 
tei Caragiale, ca pitoresc moral, utilizat însă în planul creaţiei 
obiective, şi sporit în volum cu o minuțioasă, deşi poate cam 
abstractă analiză psihologică. (Cronica literară: Ion Marin Sa* 
doveanu — „Sfirşit de veac în Bucureşti”, in „Vremea", an. XIV, 
26 martie 1944, nr. 742, p. 0.) 


422 


-- p > 


OCTAV ŞULUȚIUî- Creație variată şi complexă, Sfîrşit 
de veac în Bucureşti esee: In acelaşi timp un roman psihologic, 
un roman social, ua roman de atmosferă şi totodată un roma» 
artist ta sensul e& este scris cu a artă deosebită a stilului > 

Puterea banului trăieşte în acest roman ca în literatura- 3ui- 
Balzae — şj apropierea de marele creator de viaţă se poate face 
de mat multe ori, căci Sfirşit de veac în Bucureşti, are şi struc- 
tură şi. tipuri balzaciene — nu numai subsecvent, în afacerile pe 
căra- îe maşlnează Urmatecu, sau în opulenţa de care el se în- 
conjoară, nu numai prin interesul pe care-l arată acesta pentru 
avere «au, kt dezinteresul şi nepriceperea baronului Barbu, pen- 
tru care problema banului nici nu se pune, dar în prezentarea 
maJUpHlării lui efective, în. împrumutul pe care Urmatecu îl 
face la Boer Lefter, în cheltuielile nebuneşti ale lui Bubi, risi- 
pind! fondul destinat, fabrieei. Banul circulă viu în această carte, 
este o realitate, palpabilă, aproape un personaj. La fel de con- 
vingătoare* sînt afacerile, cu tot substratul de viclenie şi şantaj 
pe care-l ascund ; ce puternică este bunăoară povestirea cumpă- 
rării livezii de la Pietroşiţa, de către Ivanciu, în toate etapele ei: 
discuţia preliminară eu Urmatecu, intervenţia acestuia la boier 
şi păcălirea kti* după care şantajarea  bulgarului de la care 
scoate un comision dublu cît preţul de cumpărare însuşi, boierul 
cîştigtod 5 000 de lei, iar Urmatecu 10000 (e vorba de leii de ;a 
1890 bine-nţeles). 

Banii, afacerile, moşiile, la care se adaugă politica cu dede- 
subturile ei, gazetăria, venală şi odioasă, reprezentata de tipul 
abject al grecoteiului Panaiotache Potamiani, apoi intervenţia 
justiţiei în afacerea vinzării moşiei Bălăşoenr, cu încercarea r> 
tată de mituire a procurorului, balul de Ia Palat, toate converg 
în a crea o neîntrecută frescă socială, subliniind tema fundamen- 
tală a romanului. Roman al începuturilor burgheziei române şt 
în acelaşi timp al conflictelor materialiste, Sfirşir de veac în 
Bucureşti se împlineşte astfel sub specia socialului. 

Roman psihologic este opera lui Ion Marin Sadoveanu, însă 
nu în sensul în care a fost dirijat acest gen în ultimele decenii, 
adică acela de minuțioasă introspecţie proustiană, de tăiere in 
patru a firului sentimentelor unui om, sau de sondngiu în sub- 
conştient. Acest roman influenţat mai ales de Marcel Proust s-ar 
putea numi mai degrabă psihologist, spre a-î deosebi de ro- 
manul psihologic de tip balzacian. Romanul psihologistic, în care- 


423 


analiza sufletească este dusă pînă la exagerare, îndrumă cerce- 
tările spre trăsăturile cele mai particulare şi mai unice ale indi- 
vidului ; pe cînd în romanul psihologic analiza este înlocuită prin 
construirea de caractere, mai mult pe baza manifestărilor externe, 
ca gesturi, vorbe ale lor, decît prin incursiunea în culisele gîn- 
dului, simţirii şi subconştientului lor. [~] Şi modul de a crea per- 
sonagiile din Sfirşit de veac este cel balzacian, deşi, pe alocurea, 
unele sondagii directe în intimitatea lor sufletească arată că 
scriitorul a ştiut să folosească şi noile metode de investigaţie 
literară. 


Ca toate romanele de structură balzaciană şi acesta are un 
personaj principal în jurul căruia este centrată întreagă acţiunea 
şi asupra căruia s-a concentrat toată atenţia creatorului. Acesta 
este Iancu Urmatecu, tip de proporţii şi de originalitate deplină. 
Ceea ce nu însemnează că autorul neglijează pe ceilalţi eroi ai 
eăi cantonîndu-i într-o penumbră de al doilea plan. Dimpotrivă, 
“toate personagiile romanului circulă într-o puternică lumină şi 
cu o viaţă personală netă, în acelaşi prim-plan unde se mişcă şi 
Urmatecu şi cu o aceeaşi perfectă diferenţiere individuală. Pot 
afirma fără greş că personagiile cele mai neînsemnate aparent şi 
cele mai episodice au aceeaşi tăietură accentuată de contururi, 
aceeaşi unică proprietate care nu îngăduie nici o asemănare cu 
celelalte. Bogăția şi varietatea de aspecte psihologice a eroilor 
lui Ion Marin Sadoveanu îl apropie de asemenea de Balzac, cu a 
cărui sagacitate în făurirea de stări civile are multă atingere. 

Iancu Urmatecu face parte din familia de arivişti a lui Dinu 
Păturică sau Tănase Scatiu, fără putinţă însă de a fi apropiat de 
ei pe latura specific individuală. Mult mai schematici, eroii lui 
N. Filimon şi ai lui Duiliu Zamfirescu erau mai mult reduşi la 
proprietăţile tipice ale cupidităţii unei oarbe parveniri mate- 
riale. Prima oară cînd aspiraţia de a se ridica este deplasată, 
în literatura noastră, din domeniul pur material pe un plan spi- 
ritual, e în cazul lui Mihnea Băiatu a lui Gib I. Mihăescu, erou 
înzestrat cu alte calităţi şi ambiţii de parvenire decît simpla 
situaţie financiară sau socială. 


Mihnea Băiatu încearcă o depăşire de sine pe plan pur sufle- 
tesc, arivismul său fiind de nobilă esenţă, iar structura lui psi- 
hologică mai complexă. Eroul lui lon Marin Sadoveanu n-are 
asemănare cu ceilalți decît în punctul de plecare. El este mult 
mai complex şi mai perfect individualizat decît eroii lui N. Fili- 


424 


mon şi Duiliu Zamfirescu, deosebindu-se în nuanţe şi particula- 
rităţi şi de acela a lui Gib I. Mihăescu. 

Construit dintr-o voinţă extraordinară, ajutată de o inteli- 
genţă neobişnuită îndrumată nu numai spre practicarea afaceri- 
lor dar şi spre cunoaşterea sufletească a oamenilor, scheletul psi- 
hologic al lui Urmatecu este îmbrăcat într-o sumă de caracte- 
ristice şi nuanţe care însufleţesc şi umanizează portretul său 
literar.  [..] 

Ca o replică a lui Urmatecu este Baronul Barbu, total lipsit 
de voinţă, comod, îngrozit de orice i-ar putea complica existenţa 
sau i-ar cere efortul unei hotârîri, dezinteresîndu-se pînă şi de 
ceea ce ar trebui să-l preocupe în primul rînd, propria-i avere, 
a cărei fărîmiţare nu-l afectează întru nimic. Sînt extrem de ca- 
racterizante două scene : prima, aceea în care el ezită să fixeze 
preţul livezii de la Petroşiţa pe care i-o vinde lui Ivanciu şi din 
lipsa de cunoaştere exactă a valorii lucrului, dar şi din laşi- 
tatea de a lua o hotărîre; a doua, cînd se sperie de revelaţiile 
pe care Lefterică i le-ar putea aduce asupra cinstei lui Urma- 
tecu, silindu-l să se despartă de omul lui de încredere, care vine 
la timp să înlăture orice dificultate prin îndepărtarea fără greu- 
tate a delatorului, incapabil de a-şi formula în mod concret acu- 
zaţiile. Baronul Barbu trăieşte într-o inactivitate fantomală, în- 
conjurat de obiecte ciudate şi de animale, nedespărţit de căţeaua 
Fantoche, purtată pînă şi în biroul ministerial şi pe culoarele 
Camerii. Viaţa lui nefirească, într-un aer rarefiat ca sub un 
clopot, nu e străbătută decît de pasiunea lui pentru Domnița 
Natalia, pasiune constantă şi cimentată numai de frecvente ac- 
cese de gelozie senile şi de certuri repede aplanate de inteli- 
gența şireată şi cochetă a femeii răsfățate. |] 

Barbu încarnează tipul în care s-a adunat toată vlăguirea 
unei clase sociale [~] şi ideea este cu atît mai accentuată în fiul 
său, reproducerea fidelă a tatălui său, într-o variantă mai tînără, 
cu aceeaşi apatie, întreruptă doar cu un moment de scurtă tre- 
zire a mîndriei boiereşti, combinată cu reminiscența educaţiei po- 
litice căpătată la Viena, încercînd o afacere cu fabrica de 
oglinzi, repede abandonată. Pînă şi în pasiunea pentru femeie fiul 
îi seamănă tatălui, iubirea sa pentru Jurubiţa reflectînd pe plan 
mai jos sentimentul mai pur dintre tatăl lui şi Domnița Natalia. 
Singura deosebire dintre tată şi fiu este că pe cînd primul re- 
prezintă declinul lent, al doilea precipită procesul catastrofal. 


425 


Cu tot atîta grijă este urmărită psihologia Jurubiţei, suflet 
lipsit de complicaţii şi de nuanţe, ascunzînd o nestăvilită putere 
<te a ajunge, voinţă de putere rar întîlnită Ia o femeie, nu însă 
neverosimilă. Neputînd să-şi învingă adversarul mult superior 
— Urmatecu — ea se mulţumeşte să izbîndească pe plan material, 
consumînd averea lui Bubi Barbu. Cochetă şi vicleană, ambiţi- 
oasă şi stăruitoare, aceeaşi lipsă de scrupule, întîlnită de obicei 
mai ales la bărbaţi, o mînă. Suflet uşor schimbător, Jurubița 
ttîe să simuleze gingăşia şi tandreţa pentru a-şi ajunge scopurile, 
dar atunci cînd este sigură pe ele nu se sfieşte de a-şi arăta pro- 
venienţa mahalagească ajungînd la situaţii ca aceea a certei de 
la modistă [~] 

Ar fi greu să insist în spaţiul restrîns al unei cronici asupra 

psihologiei tuturor personajelor, aşa cum am făcut-o pentru cei 
patru eroi de primă mărime, de mai sus. Cititorul va găsi însă 
în forma umană a cărţii satisfacţiile oferite şi o bogăţie de in- 
dividualităţi rare. [|] Este o colecţie de tipuri unică, al cărui 
echivalent nu poate fi găsit în literatura noastră decît în litera- 
tura lui Caraglale I. Luca, Mihail Sadoveanu din Frații Jderi, 
Hortensia Papadat-Bengescu şi G. Călinescu din Enigma Otiliei, 
operă cu care Sfirşit de veac în Bucureşti se înrudeşte şi în struc- 
tura internă şi în modalitatea epică. 
i In aceeaşi măsură în care este un admirabil roman social şi 
psihologic, Sfirşit de veac în Bucureşti este şi un roman de atmo- 
sferă, el reconstituind cu multă coloare şi pitoresc epoca de la 
finele secolului trecut, în Bucureşti, f..] 

Este în paginile descriptive ale lui Ion Marin Sadoveanu o 
viziune picturală a vieţii, reţinută şi sobră, dar cu linii net deli- 
mitate şi colori armonioase. Scriitorul realizează în bună măsură 
descrierea, pe care romanul contemporan a trecut-o în magazia 
de rebut a elementelor literare dar pe care ştie să o folosească 
I. M. Sadoveanu, alternîad-o cu pasajele de naraţiune şi acelea 
de analiză sufletească. Cred că apropierea care s-a făcut între 
Ion Marin Sadoveanu şi Craii de Curtea-Veche ai lui Matei Ca- 
ragiale nu stă în picioare, latura evocativă nefiind suficientă 
pentru o comparaţie. Proza lui Matei Caragiale este mai mult 
muzicală şi substanţa operei lui de un amărui parfum morbid, 
ideea rai e de a accentua delirul unei lumi, crepusculul unui mod 
de a fi, pe cînd I. M. Sadoveanu este plastic şi analitic, romanul 
său se axează pe elanul unei lumi care se naşte şi al unui mod 
de a ft care se formează (ceea ce îl apropie mai mult de Enigma 


426 


Po e DN EPIC IO SRC a N e IV PRR CTE a ti 3 Sea 


- p E Go i _ 


Otiliei a lui G. Călinescu). (Pe margini de cărți: Ion Marin Sado- 
veanu — „Sfirşit de veac în Bucureşti”. Raman. Ed. Socec, în 
„Revista fundațiilor regale", an. XI, iulie 1344, nr. 7, p. 171—183.) 


I. NEGOIȚBSCU : Acestui roman i s-a făcut, în urmă cu 
vreo cîțiva anii, o excepțională primire critică, încît e firesc ca 
cine îl citeşte abia acum, în a doua lui tipărire, să fie însoțit de 
acea atmosferă «de caldă favoare, care s-a creat la întâia apariție, 
a cărții. Iată de ce autorul acestor rîndairi se simte îndemnat la 
o nouă lectură de emoția generală a celor care au scris despre 
romanul lui Ion Marin Sadoveanu. 

Şi cum să nu fii curios şi îmboldit să citeşti o carte ce se 
aşează în tradiția romanului românesc, pe linia care a reuşit să 
impună o temă caracteristică a epocii noastre ? In afara cauzelor 
morale, istorice ori sociale, care au făcut dintr-o astfel de temă 
un loc predilect şi de însemnată tradiție al prea recentei noastre 
literaturi, ne interesează deocamdată doar semnificația estetică 
a problemei. Dar într-un sens mai complex : tocmai pentru că 
aceste rînduri vin mai tîrziu, ele nu s-ar justifica doar printr-o 
simplă relatare de cronicar. Lectura de acum invită la o mal 
largă meditație, în care obiectul propriu-zis al cronicii nu e 
decît un moment. 

Romanul avînd ca temă decăderea clasei boiereşti şi înlocui- 
rea ei prin cea nouă, arivisto-burgheză, roman care în această 
idee a lui umple, ca preocupare, realitatea socială cea mai tipică 
a întîiuiui secol de civilizație română, ispiteşte pe scriitorii noştri 
cu o frecvență ce probabil nu se va epuiza încă, suscitînd tot- 
odată interesiM constant al criticilor, — şi întreagă această conver- 
gență porneşte dintr-un motiv care din punct de vedere artistic 
ni se pare hotărîtor. 

Depăşind cadrul strict estetic, epica modernă — şi cu aceasta 
am spus romanul (căci nuvela e o formă literară prea riguros 
artistică, prea tehnică, şi de aceea totdeauna dificilă şi, ca reali- 
zare, inai rară) — se desface uneori aproape monstruos, în opere 
de un interes extrem de bogat şi care răspund unor necesități 
extraestetice multiple ale spiritului nostru. Chiar îa opera 
marelui -Stendlial s-a produs o despicare deosebit de interesantă, 
împărțind pe cititorii săi în două tabere: cei care exaltă Za 
Chartreuse de Parme, pe de o parte, cei care îi preferă Le Rouge 
et le Nair, pe de alta. Primul roman reprezintă fantezia, aventura. 


4-27 


deliciul narativ, epica propriu-zis estetică. Al doilea reprezintă 
problematica, drama personalităţii, o temă umană propusă şi 
dezvoltată. Pe această din urmă linie, romanul modern a mers 
atît de departe, încît s-a realizat într-o uluitoare operă care a 
zguduit la un moment dat conştiinţa europeană, operă adeseori 
neestetică, chiar senzaţională : cea a lui Dostoievski. Dar intere- 
sul ei uman, adînca tulburare a conştiinţei ce o provoacă s-au 
dovedit mult mai importante decît deficienţele estetice. 


Cu gustul lor pentru teorie, pentru teme şi Mei care străbat 
cîteodată în mod primejdios operele lor literare, germanii au cul- 
tivat încă de la început, într-o formă declarată, romanul supra- 
estetic (să-i spunem aşa). De la Goethe pînă la Thomas Manii, 
germanii au frecventat cu pasiune genul de literatură căruia i-aU 
găsit numele de Bildungsroman, adică operă literară epică meniţi 
nu atît să aducă desfătarea noastră, cît să ne înveţe ceva despre 
ceva. Bildungsromanul are o funcţie pedagogică primordială, nu- 
mai în aparență convertită estetic, tinzînd nu atît la realizarea 
pură a esteticului, cît la echilibrarea estetico-pedagogică, în fa- 
vorul declarat al spiritului de cultură ce depăşeşte pe cel estetic. 
La Goethe, romanul tricotomic al lui Wilhelm Meister e un ro- 
man de personalitate, zugrăvind formarea personalităţii, şi se 
încheie într-o atît de cuprinzătoare viziune socială, încît cores- 
punde în mod profetic timpului nostru, interesat cu preeminenţă 
de categoria socialului. La Thomas Mann, Bi/dungsromanul are 
o valoare de document social-moral-istoric, el e marele roman 
social nu de dragul artei poetice creatoare, care dă viaţă estetică 
lumii (ca la Tolstoi), ci de dragul reprezentării cvasi-dooumentare 
a unei societăţi. Casa Buddenbrook te învaţă, te cultivă mai bine 
ca opera uscată a unui sociolog, fiindcă în fond *nimeni nu ne 
poate învăţa cu atîta profunzime vie şi cu atîta adecvare ca un 
mare artist. Thomas Mann nu e niciodată „dus"” de eroii săi, de 
destinul acestor eroi pe care nu-i poartă viaţa estetică gratuită. 
Ei nu au aripi proprii cu care să zboare, ei nu au o viaţă auto- 
nomă în afară de ceea ce sînt destinaţți să probeze. In acest sens, 
există azi din ce în ce mai vie tendinţa de a considera arta de- 
plin realizată în măsura în care probează mai mult şi mai multe. 
Drept este totuşi că suma a ceea ce arta probează trebuie să 
stea sub unghiul vigilent al principiului estetic, dar acest prin- 
cipiu pare că se manifestă cu o mai mare vigoare, dînd măsura 
sa întreagă atunci cînd îşi verifică imperiul într-un complex 
extraestetic. Şi criticul nu poate rămîn străin de lupta pentru 


428 


stăpînire ce o dă principiul estetic într-o operă literară, căci 
criticul este interesat nu numai de valorile strict estetice ale 
unei opere, ci şi de complexul celorlalte, supuse unei ordini spe- 
ciale. 

Iată în ce mod, ca să revenim, se poate explica succesul ră- 
sunător al romanului lui Ion Marin Sadoveanu: valorile lui 
extraestetice sau cel puţin sugestia acestor valori a contribuit în 
primul rînd la favoarea critică. Deoarece pe linia romanului cu 
tematică socială, de la Filimon şi Duiliu Zamfirescu încoace, ne 
găsim pe o linie de Bildungsroman românesc. 

Era nevoie de această explicație, deoarece ca valoare este- 
tică Sfirşit de veac în Bucureşti ni se pare un roman doar în 
parte reuşit, şi în tot cazul încă distanțat de realizarea cea mare 
a Bildungsromanului nostru, pe linia cu tradiția înfiripată. De la 
Filimon încoace tot aşteptăm şi ne bucurăm de cîte ori între- 
zărim posibilitatea realizării finale. 

In romanul lui lon Marin Sadoveanu se întîlnesc faţă în 
faţă, conform tradiţiei, cei doi reprezentanţi ai momentelor opuse : 
boierul şi arivistul care-l sapă. Iar dacă întîiul apare într-un 
contur vag, mai mult de sugestii mentale decît de planuri epice, 
al doilea nu poartă îndeajuns accentul tematic, în opera sa de 
minare a puterii boiereşti şi de constituire a propriei poziţii sub- 
stitutive. E adevărat că Urmatecu a fost văzut de autor într-o 
lumină umanizată, şi din acest punct de vedere trebuie să sub- 
liniem sensibila evoluţie în istoria tipului, dar în latura econo- 
mică şi socială a caracterului său (latură aici esenţială, adevărat 
mobil epic), trăsătura e lipsită de vigoare. In definitiv, într-un 
roman de acest gen interesează extraordinar de mult, cel mai 
mult poate, procesul de descompunere a clasei pe care o repre- 
zintă unul din eroi, ca şi organizarea paralelă a clasei celeilalte, 
întruchipată de eroul opus. 


Desigur, totul poate fi înlocuit prin structurile puternice ale 
eroilor, a căror capacitate expresivă dispensează pe autor de des- 
crierea procesului economic în fluxul şi refluxul său (e ceea ce 
se întîmpla în Casa Buddenbrook). Renunţînd însă de a pune în 
valoare epică un destin economic, lon Marin Sadoveanu nu are 
nici puterea de a crea mari tipuri, mari caractere, care să umple 
cele două simboluri. Lucrul ni se pare cu atît mai vrednic de 
semnalat, cu cît acestei opere nu-i lipsesc, de altfel, momentele 
epice interesante, presimţite de un adevărat artist, scenele pu- 
ternice, chiar violente, patetice, dintre care momentul cel mai 


429 


bun şi care ni se pare locui cel mai însemnat al romanului lui 
Ion Marin Sadoveanu, este fără îndoială acela cînd agonicului 
boier Barbu, Urmatecu îi smulge semnătura salvatoare. Dar o 
dovadă că romancierul nu-şi stăpîneşte încă mijloacele găsim 
chiar în inexperlenţa de a valorifica momentele vii, care se în- 
chid în sine, se autonomizează, fără ca — aşa cum ar fi necesar 
aici — să dea impuls naraţiunii (destul să amintim : moartea lui 
Lefterică, cea a lui Dorodan, scena dintre Urmatecu şi Păuna, la 
conac ; însăşi descoperirea falsului lui Urmatecu nu e adusă în- 
deajuns în actualitatea narativă). Acestui autor îi plac rezonan- 
țele epice largi (înmormîntarea lui Dorodan aminteşte de aceea 
a Sîei din Concertul bengescian). Dacă prima pagină a romanului 
te cucereşte ca şi pagina cu care începe Enigma Otiliei a lui 
G. Călinescu, punctul său culminant e ratat: ar fi trebuit poate să 
fie în coincidenţa balului de la Palat — care e momentul cel 
mare în cariera de arivist a lui Urmatecu — şi descoperirea fal- 
sului, scandalul apărut la orizont, dezvăluind adevărata faţă a 
lucrurilor. Dar noului romancier îi lipseşte încă arta înlănţuirii 
efectelor, a  consecutivului palpitant, încît eroii acestor întîm- 
plări apar mereu ca printr-o perdea aşternută între cititor şi 
profilul sau actele lor. (Cronica literară: Ion Marin Sadoveanu 
— „Sfirşit de veac în Bucureşti”, în „Fapta", an. V, 9 iunie 1947, 
nr. 820, p. 2 ; reluat în Scriitori moderni, Editura pentru literatură, 
J965, p. 277—280, de unde reproducem.) 


AL. PHILIPPIDE : Ţesătura compactă a romanului o for- 
mează numeroasele episoduri care ajută la definirea personaje- 
lor precum şi descripţiile amănunțite în care se înfăţişează so- 
cietatea bucureşteană de acum cincizeci-şaizeei de ani. Interesul 
romanului stă în mare măsură aici, în evocarea unei epoci tre- 
cute şi a unei societăţi care a dispărut în bună parte şi care, de 
atunci, s-a transformat mult, mai ales în ce priveşte formele 
exterioare de viaţă. In ce priveşte caracterele descrise, fără în- 
doială că ele sau multe din ele dăLnuiesc, sub aspecte cteoaebite, 
şi în societatea de azi. Urmatecu este un parvenit Jovial, bon 
enfant, mU lipsit de generozitate şi chiar de Cinste, cu dorința 
fermă de a-şi îmbunătăți existența şi cu respect pentru învă- 
tțătura şi civilizație, capabil el însuşi de o evoluție morală şi 


dornic de-a se ridica. Aceste trăsături nu-l fac antipatic, 6pre 


430 


deosebire de ambiţioşii şi parveniții de felul lui Dinu Păturică 
şi Tănase Scatiu. Autorul n-a vrut să facă din Urmatecu un tip 
sinistru de parvenit şi a evitat schematismul şi generalizarea şi 
bine a făcut. Urmatecu, mai puţin tipic, este mai viu, fiind tot- 
odată şi un exemplar de mic burghez român de la 1890 dar şi de 
astăzi. i 

Cartea este scrisă într-un stil masiv şi echilibrat, minuţios 
şi precis, cu descripţii lungi, uneori încărcate pînă la exces de 
amănunte. Dialogurile însă nu exprimă decît esenţialul, după 
metoda lui Flaubert, fiecare personaj fiind caracterizat prin fe- 
lul lui de a se exprima şi avînd stilul său propriu. Masivitatea 
descripţiilor şi concizia dialogului cer o lectură pe îndelete, cu 
pauze şi reluări. Unele pasaje, cum ar fi lungile descripţii 
amănunțite de icoane atunci cînd se arată puternica credinţă re- 
ligioasă a tînărului baron, apar ca nişte digresiuni, pline de 
culoare desigur, dar care opresc în loc atenţia. Dar aceste opriri 
sînt compensate de episoade puternice cum ar fi acela al morţii 
bătrînului Barbu, sau acelea în care bătrînul Dorodan, fostul 
administrator al baronului şi pe care Urmatecu l-a înlocuit ca- 
lomnlindu-l, nioare sfiîşiat de cîinii acestuia. (Cronica literară: 
Ion Marin Sadoveanu : „Sfirşit dg veac. în Bucureşti”. Ed. Cultura 
națională, în „Semnalul", an. X, 12 iulie 1947, nr. 1561, p. 1—2) 


PERPESSICIUS : Impresia aceasta de lung şi laborios tra- 
valiu, pe care numai romancierii predestinaţi îl pot întreprinde 
şi duce la bun sfîrşit, ca pe o călătorie în jurul propriului lor 
univers, este printre cele dintîi şi printre cele mai puternice ale 
i-omanului de faţă. 

Ea se impune cu necesitate şi nu are nevoie de demonstraţii. 
Dar dacă totuşi, dornic de experienţe, un cetitor ar voi să sur- 
prindă diferenţa dintre un sunet plin şi unul mai puţin consis- 
tent, să compare Sfirşit de veac în Bucureşti cu un roman, de 
care o superficială atenţie s-ar socoti îndreptăţit eă-l apropie, 
de pildă cu Ciocoii vechi şi noi. Examenul ar fi dintre cele mai 
instructive, chiar dacă, forţînd similitudinile pe linii mari, el ar 
afla oarecari corespondențe între Iancu Urmatecu, baronul Barbu 
şi Jurubiţa (ţiitoarea lui Urmatecu şi metresa de după aceea a 
lui Bubi Barbu, feciorul întors din străinătate al baronului) şi 
Intre Dinu Păturică, postelnicul Andronache Tuzluc şi Keri 
Duduca din romanul lui Filimon. Evident, la suprafaţă, oamenii 


431 


se aseamănă între ei, şi destinele lor de asemenea. Priviţi însă 


eu oarecare atenţie şi veţi vedea cît de mult aparențele înşală. 
Fără să mai spunem că ceea ce deosebeşte sau apropie pe un 
scriitor de altul nu este nici subiectul, nici stratul social din 
cara-şi recrutează eroii, nici chiar mobilurile sufleteşti care 
animă, cît unghiul sub care fiecare din ei îşi consideră făpturile, 
fiorul metafizic pe care li-l injectează, viziunea, cu un cuvînt, 
întregii lui construcţii narative, care dictează şi stilul, tiparul 
expresiv în care-şi toarnă ficţiunea. Şi din acest punct de vedere 
nu sînt două romane mai depărtate unul de altul, atît de mult 
încît par să ţină de două continente, ca Ciocoii vechi şi noi şi 
Sfirşit de veac în Bucureşti. Este deosebirea şi distanța dintre o 
pledoarie, indiferent cîtă virtuozitate risipeşte avocatul, şi un 
studiu migălos, urmărit cu trudă şi tenacitate, ca forajul unei 
fîntîni la mare adîncime. Preocupat să demonstreze, Nicolae 
Filimon îşi urmăreşte eroii, îi încarcă de păcate sau de vir- 
tuţi, îi condamnă sau îi căinează, după cum cer regulile jocului 
dinainte chibzuit, şi dacă smulge adeziunea cetitorului, e pentru 
că o face nu numai cu regia decorativă de rigoare, dar şi cu 
netăgăduită vervă de pamfletar. In timp ce d-l Ion Marin Sado- 
veanu este un romancier din rasa marilor creatori de ficțiuni, 
ascuns tot timpul de ochii lumii şi a cărui prezenţă o masori 
numai după grandoarea edificiilor durate. E drept că o dată 
sau de două ori, în timp ce-şi asistă eroul şi-l contemplă evo- 
luînd cu abilitate printre dificultăţi, d-l Ion Marin Sadoveanu 
îşi îngăduie să-l califice. „Şi ca să nu se piardă nici o clipă 
puterea acestei indignări (a baronului), vicleanul om zise iute...”, 
stă scris într-un loc (p. 218), şi raportat la context şi la econo- 
mia episodului, cu greu s-ar putea spune dacă ne aflăm în faţa 
unui epitet infamant, sau dimpotrivă, a unuia de reverență. Căci 
fără doar şi poate, d-l Ion Marin Sadoveanu îşi iubeşte eroul, 
cu acea afecţiune lucidă şi critică, pe care orice creator o are 
pentru făptura fanteziei lui. (Menţiuni critice. Cronica romanelor; 
Ion Marin Sadoveanu „Sfirşit de veac în Bucureşti”, în „Re- 
vista fundațiilor regale", an. XIV, decembrie 1947, nr. 12, p. 74—75.) 


S. DAMIAN: intenţia artistică a romanului Sfirşit ds 
veac în Bucureşti rămîne de a dezvălui profund şi unilateral psi- 
hologia eroului central. Romanul nu scontează pe o dinamică a 
subiectului, pe o intrigă încordată şi unitară. In ritmul agale al 


432 


m. 


w 


_ 


povestirii se deapănă scene molcome, abuzînd de popasuri ispi- 
titoare, pentru descrierea priveliştilor sau a moravurilor epocii. 
Realizarea chipului complex a lui Iancu Urmatecu susține însă 
întreaga arhitectură a cărţii. 

Nu asistăm la toate fazele propăşirii sociale a eroului, de la 
faza ciubucului boieresc în apogeul chivernisirii, curn se întîmpla 
la N. Filimon, ci doar la etapa de înflorire, cînd Urmatecu se 
află în deplinătatea puterii şi influenţei. în special fizionomia 
spirituală şi morală îl preocupă pe meticulosul scriitor, care re- 
face cu migală un complicat țesut sufletesc de slujbaş. 

Arendaşul boierului Barbu se remarcă prin aceeaşi tenaci- 
tate, robusteţe, voinţă de a ajunge şi de a acapara prin care s-au 
distins şi predecesorii săi. Din întreaga lui înfăţişare, cu mustață 
lungă mătăsoasă, ce-i cădea peste obrajii cărnoşi şi congestionați, 
peste buzele roşii şi veşnic umede, se degaja o violenţă a poftei, 
caracteristică unei pături sociale avide să se înfrupte chiar ani- 
malic din ospăţul claselor avute. Fiu al unui umil măcelar, fostul 
funcţionar anonim de la tribunal, devenit om de încredere al boie- 
rului Barbu, îşi modela cu străşnicie existenţa conform noii situaţii. 
Prin respect fățarnic, Iancu îl linguşea pe stăpîn („să trăieşti, 
coane Barbule, că bun mai eşti !.-'”) şi-i mulțumea sărutîndu-i cu 
evlavie mîna, iar prin agerimea minţii, prin priceperea verificată 
în administrarea bunurilor se făcea indispensabil în casa lui. 

Mimarea obiceiurilor şi capriciilor aristocrate este surprinsă 
cu perspicacitate în reacţiile ambiţiosului arhivar. Această pe- 
cete proprie parvenirii capătă nuanţe distincte, corespunzătoare 
individualităţii eroului. Şi Urmatecu strîngea fără alegere obiecte 
vechi, antichităţi primite în dar de la stăpîn şi încerca să simu- 
leze declinul boierului la atingerea lor. Greoiul slujbaş imita 
—* după cum înţelegea el — felul boieresc de a acţiona, aprinde- 
rile mari, încăpăţînările bruşte, mişcările băţoase şi umflate. 
Mimarea dă însă adesea un timbru diferit faptelor care compro- 
mit pînă la urmă intențiile lui Urmatecu, iar contrastul devine o 
sursă continuă a satirei. [..] 


Fizionomia personajului principal relevă precis conţinutul 
istoric, explicînd artistic cum condiţiile noi sociale, asalturile bur- 
gheziei pentru puterea deplină, pretind alte forme ale arivismului. 

Luciditatea l-a oprit pe Urmatecu în pragul unei ere noi. Cu 
subtilitate, autorul sugerează ideea neputinței conştiente a lui 
Urmatecu de-a rezista vremurilor în prefacere rapidă. El nu înţeie- 


433 
28 


«gea proiectul entuziast al fiului baronului de Înjghebare a urnei 
fabrici şi jau era dispus să depăşească stadiul rudimentar bănesc 
al afacerilor sale cm cîştigmt maici si îndesate, 

19 Pentru perioada cînd burghezia se îaăl$a cu moderație, păstrîa- 
du-*e la es“loatarea moşiilor, la comerţul «cu grîne, Urmateeu, prin 
şeoacitatea şi abilitatea realizării micilor tertipuri, prin pasiunea 
Şemwkui întortocheat de lupte şi înşelăciuni mărunte, se arăta 
fesul ipotrivit, Ha mea tesă stofa şarlatanului de anvergură aran- 
cîmd laţul la distantă apreciabilă şi pîadiad ca riscuri eaorine ivirea 
victimei, ea SFăaase Vasileseu Lumînăraru, care îşi bate joc de 
orice prevedere sau şovăire lasă, ©eşi se hitajdiisese în politică 
li 40 *crisese cil Mtere apăsate firma proaspătă „loaa Gr. Urma- 
teca — avocat", el nu îndrăznea prea Mult în larg, mai ales cînd 
nu Zărea țărmul, pe care se considera sigur şi de nebiruit. 
Această conştiinţă a limitei puterii conturează tipul unei anumita 
epoci, ameninţat cu perimarea tocmai prin ridicarea precipitată 
I clasei sale, i A 
7! iancu Urmatecu se recunoştea greoi, vulgar, necizelat şi îşi 
dădea seama că fără cultură, fără ştiinţa de a mînui afacerile 
grandioase şi de a cocheta cu politica primejdioasă a burgheziei 
“a putea sălta mai departe. El era încă adeptul fortificațiilor mi- 
nuţioase, al calcului exact în elaborarea loviturilor, realizate lent 
şi sigur, ceea ce corespundea mai curînd fazei anterioare de dez- 
voltare a capitalismului. Orgolios şi impertinent la nevoie nu 
avea totuşi tupeul lui Gorică Pirgu, care, devenit moştenitorul 
unei averi fabuloase, se plimba cu monoclu, măsurând în aer cu 
bastonul şi dînd din umeri: „Mais, voyons, mais, voyons,..", sau 
afişîndu-şi erudiţia cu un zîmbet înduioşat: „Ei, oricum, Mon- 
taigne e drăguţ, are părţile lui", repudiind vechile locuri de petre- 
cere : „Vous devenez agaeant AVeC vos Arnoteano; mai dă-i... 
Voyons, il faut etre serieux". 

Gonsolîndu-se pentru mărginirea puterii sale, Urmatecu urmă- 
rea paşii stîngaci în lume ai fetei sale, Amelica, îngrijorat de 
destinul ei, decis s-o pregătească pe dînsa pentru a înfuleca 
nestingherit din bunătăţile pe care el nu le putuse digera. Bar 
se necăjea observînd că fiica lui are inima rece şi mintea gre- 
oaie, ca o destindere a sorții după firea agitată, nepotolită a tată- 
lui. In dragostea pentru Amelica, deşi la nivelul frământărilor şi 
iluziilor burgheze, pîlpîie un licăr de omenie. (Cronica literara s 


434 


"„Sfirşit de veac în Bucureşti” de Ion Marin Sadoveanu, în „Gazeta ! 
literară", an. II, 13 mai 1S55, nr. 20, p. 2 ; reluat în Prefaţa la edi- 
ţia a IV-a, Editura pentru literatură, 1962, de unde reproducem.) 


LEON BACOJSESKY: Ca şi Goethe sau, mai ales, Thontas. 
Mann — cei mai apropiați poate dintre afinii săi literari — scrii- 
torul pare să adere la formula: unui fel de roman-eseu, specie 
deloe hibridă, în cazul său, care-i permite — în măsură mai mică 
poate în Sfirşit de veac în Bucureşti şi în raport precumpănitor 
în Jon Sîntu — să-şi aplice strălucit şi talentul de observator rea- 
list şi desăvîrşit stilist, şi inteligența îndelung exercitată în studiu 
şi infinitesimale disocieri, şi prodigioasa cultură filozofică şi artis- 
tică (= inteligența altora, cum ar fi spus M. Ralea). Sub unghiul 
acestei particularităţi, observaţia mai veche a unui critic, care 
descifra din romanul lui I. M. Sadoveanu „un narator neconvins 
şi un poet refulat", ne pare discutabilă, specificul artei scriitoru- 
lui neputînd fi definit, în nici un caz, prin ceea ce criticul numea 
„0 teamă, nemărturisită de episod şi de situație", şi nici poezia ana- 
logată evocărilor „de ghid". Autorul Sfirşitului de veac nu evită, 
pur şi simplu, episodul, cum i-ar putea apărea unui cititor gră- 
bit, exercitat în lectura romanelor de acțiune, ci are un fel al 
său, personal, de a-l relata estompîndu-l, eventual, prin adopta- 
rea; naraţiunii indirecte şi a perifrazei minuţios analitice, dar şi 
lărgindu-i semnificaţia, prin alternarea scenei şi a portretului, cu 
divagaţia asociativă şi, uneori, consideraţia filozofică şi chiar apof- 
tegma. De unde şi acea. impresie de „lung şi laborios travaliu”, pe 
care a mărturisea Perpessicius, remarcînd  „minuţiozitatea de 
ceasornicar"! a creatorului atît de singulasei figuri a lui Iancu 
Urmatecu. (Ion Marin Sadoveanu, în „Steaua", an. IX, 1958, nr. 
5, p. 59—67 ; republicat în voi. Marginalii critice şi utorico-literare” 
Editura pentru literatură, 1968, p. 64, de unde reproducem.) 


DUMITRU MICU — NICOLAE MANOLESCU: I. M. Sæ" 
doveanu umple schema tradiţională nu atît cu date noi sub ra- 
port tipic, cît cu o mare complexitate şi vigoare în ordinea exis- 
tenţelor particulare. E întîi o sensibilitate la mişcarea timpului, 
la vibrația lumii şi aerului, la unele clipe ale zilei sau nopţii, la 
obiecte, care dezvăluie în autor voluptăţile omului modern. Im- 
presia de obiectivitate nu e însă anulată de această participare 


435 
28* 


foarte vie a autorului la lumea pe care a produs-o. Într-un Bucu- 
reşti de sfîrşit de secol XIX, cu livezi şi maidane rar împrejmuite, 
se cheltuieşte imensa energie acaparatoare a lui Iancu Urmatecu, 
fiul lui Gherasie, măcelarul, şi al unei moaşe, găsită moartă, din 
beţie, într-o magazie de cărbuni. Urmatecu e un personaj excep- 
tional. Funcţionar la „trebenal", umblînd călare prin mahala pen- 
tru a tulbura sufletele femeiuştilor, el îşi descoperă adevărata 
vocaţie după ce intră ca om de încredere la baronul Barbu. Inlă- 
turînd repede concurența bătrînului Dorodan, rudă mai nouă a 
vătafului Gheorghe din Ciocoii vechi şi noi, Urmatecu se îmbo- 
gățeşte pe socoteala boierului, îşi face case în centrul Bucureştiu- 
lui, ajunge proprietar de moşie şj om politic, în ultimii ani. 
Averea baronului o administrează magistral, pentru că insul are 
o abilitate ieşită din comun. Chiar bănuindu-l de combinaţii sub- 
terane, baronul nu se poate dispensa de mîna lui de fier. Cînd, 
după moartea bătrînului, fiul acestuia, Bubi, renunță la servi- 
ciile lui Urmatecu, averea se risipeşte în cîteva luni. Intuirea pro- 
cesului social e foarte sigură în roman. Dar observaţia autorului 
nu se rezumă la atîta. Urmatecu are o viaţă sufletească foarte 
complexă. lubeşte femeile, mesele îmbelşugate, vinul, senzațiile 
violente, e, cu alte cuvinte, un voluptuos, de-o vitalitate extraordi- 
nară. Fermecătoare sînt escapadele pe la cîrciumi mărginaşe cu 
lăutari ţigani, mesele date rudelor sărace din partea nevestei, pri- 
lej pentru Urmatecu de a batjocori, de a-şi arăta orgoliul şi pu- 
terea nemăsurată, înmormîntările fastuoase pentru cine ştie ce 
cumnat prăpădit. In firea lui Urmatecu se ciocnesc ambiția teri- 
bilă cu generozitatea, spiritul practic şi exact cu sentimentalis- 
mul, făţărnicia cu sinceritatea cea mai surprinzătoare — dar tot- 
deauna pornirile pozitive ies biruite. Omul e nu o dată cuceritor, 
alteori dezgustător şi fineţea autorului e de a păstra armonia 
interioară a acestui suflet contradictoriu. In întreprinderile sale, 
Urmatecu are, fără discuţie, geniu şi o intuiţie a firii oamenilor 
cu adevărat neaşteptată la lipsa lui de rafinament şi de cultură. 
lată-l mergînd la baron cu vreo afacere delicată, într-un anumit 
Ceas al dimineţii pe care l-a simţit favorabil. Sau iată-l într-una 
din scenele foarte subtile ale romanului, primind cu interes deru- 
tant propunerile tînărului Bubi privitoare la clădirea unei- fabrici 
de oglinzi şi flatîndu-l pe acesta că a avut o idee strălucită. 
O discretă sugestie de ipotecare a unei moşii, acolo unde tînarul 
tiu vede altă putinţă decît vînzarea, şi entuziasmul lui Bubi pen- 


436 


Rm 7 


tru omul din faţa lui devine nemăsurat, acoperind perfect combi- 
nația foarte exactă pe care Urmatecu o plănuieşte. Sfirşir de veac 
în Bucureşti e un roman solid, pe nedrept ignorat astăzi, reuşind 
în afara personajului principal (care poate sta, prin relief, alături 
de Mara lui Slavici), o pictură extrem de vie şi de nuanţată a 
atmosferei bucureştene în anii 80—90. (Literatura română de azi. 
1944—1964, Editura Tineretului, 1965, p. 232—234.) 


x CORNEL REGMAN : Cu privire la Sfirşit de veac în Bucu- 
reşti, critica n-a întîrziat să se pronunțe favorabil, considerîndu-l 
un excelent roman de moravuri, un tablou de epocă al arivismu- 
lui burghez; personajul principal este aici Iancu Urmatecu, ulti- 
mul sosit dintr-o falangă de creaţii tipologice memorabile, care a 
debutat cu Dinu Păturică, a continuat cu Tănase Scatiu — şi 
unul şi altul, tipuri odioase întrupînd scelerateţea — pentru a se 
diferenţia, într-o perioadă mai nouă, în cîteva variante care ex- 
ploatează de preferinţă pitorescul moral, cum sînt Lică Trubadu- 
rul, acea specie de fluieră-vînt din romanele Hortensiei Papadat- 
Bengescu, Gore Pirgu din strania evocare de epocă a lui Matei 
Caragiale, sau Stanică Raţiu, volubilul Mitică asasin din Enigma 
Otiliei. l-am numit doar pe cei mai reprezentativi, care exprimă 
în stare aproape pură ideea de parvenire legată şi de acumula- 
rea materială, căci, altfel, proza noastră realistă cunoaşte nume- 
roase forme şi mobiluri derivate de escaladare socială, precum 
snobismul (larg analizat de Hortensia Papadat-Bengescu) sau 
rîvna plebeiană, cu ceva sportiv într-însa, de a cuceri pieptiş 
piscuri erotice inaccesibile (unii eroi ai lui Camil Petrescu şi 
Gib. I. Mihăescu). 

Noutatea — în cazul creaţiei amintite a lui Io.* Marin Sado- 
veanu — îşi are izvorul în faptul că autorul restabileşte, după 
multă vreme, gravitatea în aprecierea actelor eroului şi introduce 
studiul psihologic minuţios în cercetarea evoluţiei sale. Lucrul 
acesta se impunea, de altfel, să fie făcut şi pentru faptul că, spre 
deosebire de Pirgu şi ceilalți confraţi ai săi din promoţia tipolo- 
gică mai nouă, toţi eroi de-al doilea plan, Iancu Urmatecu repre- 
zintă obiectul de bază al observaţiei scriitorului. Obiect care, în 
viziunea lui bine cumpănită, nu este nici împovărat inutil de 
subiectivismul spumegător şi justiţiar, propriu într-un fel atît lui 
Filimon cît şi lui Duiliu Zamfirescu, dar nici tratat ca exemplar 


437 


“insolit al faunei sociale, pînă la a-şi pierde ponderea şi consis- 
tenţa specifică. (E ceea ce se întîmpla în genere cu cazurile de 
excepție, pitoreşti prin amoralitate, -de felul lui Care Pirgu, Sta- 
nică Raţiu sau Lică Trubadurul.) Un atare regim de caracteri- 
zare ce restituie pe hulitul ciocoi zonei sale omeneşti, firescuhfi 
şi cotidianului, dar care obligă şi la confruntări şi motivări mai 
strînse pe plan social şi moral, avea asigurate toate condiţiile să 
ducă la adîncirea tipului, la investigarea în direcţii necercetate 
a individualităţii sale. Şi într-adevăr, Iancu Urmatecu este cel 
mai deplin şi mai omeneşte adînc caracterizat din galeria de eroi 
pe Care o reprezintă. Unii recenzenţi, îndată după apariţia roma- 
nului, s-au simțit îndemnați să aplaude această poziţie, identifi- 
cînd-o cu încercarea de a reabilita într-un fel modelul istoric, 
alţii, pornind de la aceeaşi confuzie, au schiţat gesturi de reproş, 
imputînd scriitorului un anume obiectivism în tratarea figurii 
centrale. In realitate, ne găsim în faţa unei formule de realism în 
care tipul nu apare nici pe departe ca un dat definitiv încheiat 
(căruia nu i-ar rămîne decît să-ți dezvăluie una după alta faţe- 
tele). El este privit — am spune — dintr-o perspectivă genetică 
şi explicativă, contemplat din unghiul cel măi favorabil înregis- 
trării sporurilor treptate cu care experienţa lui se îmbogăţeşte, 
ceea ce se va reflecta ulterior în mişcări şi atitudini mai libere, 
in noi deprinderi şi obişnuinţe. Un parvenit meditînd, chiar şi 
mai sporadic, la condiţia lui, la „greaua misie" de a se ciopli, dis- 
pus să înveţe din greşeli şi eşecuri gi mai ales să nu le repete, sau 
înoercind să pătrundă cu priceperea taine ale sensibilităţii care 
cer totuşi, spre a fi sesizate, o prealabilă şlefuire — iată, într-a- 
devăr, o perspectivă mai puţin obişnuită în prezentarea acestei 
Siguri tradiţionale a «picii noastre. Dacă adăagăm şi faptul că 
Observațiile despre sîne şi despre alţii ale eroului se însoțesc ar 
observaţiile şi contrapunctăfile destul de abundente ale autoru- 
lui însuşi, care meditează la rîndu-i cu privire la stările de 
lucruri şi de spirit întîlnite, căpătăm şi o imagine destul de 
fidelă a ceea ce este romanul în practica de creaţie a lui Ion 
Marin Sadoveanu : -naraţiune, fără îndoială, cu «roii bine şi cla- 
sic conturaţi şi cu conflicte, dintre care unele fearte dramatice, 
Sar în acelaşi timp şi operă de moralist şl 4te «seist. «(Prefaţă la 
Sfirşit de veac în Bucureşti, ediţia a şasea, Editura pentru litera- 
tură, 1966, p. VIII—X.) 


438 


OV. S. CROHMALNICEANU : Talentul epic scriitorul şi l-a 
arătat cu volumul Sfirşit de veac în Bucureşti. Ca şi G. Căli- 
nescu, Ion Marin Sadoveanu se întoarce deliberat Ia formula 
romanului tradiţional cu convingerea că aceasta nu s-a  istovit 
deloc. Autorul reia tema Ciocoilor vechi şi noi; romanul său e, 
de fapt, istoria înavuţirii şi ridicării, pe ruina familiei baronului 
Barbu, a lui Iancu Urmatecu, arhivar obscur la tribunal, ieşit 
din lumea mahalalei bucureştene, netrecut prin şcoli, dar înzes- 
trat cu un viguros instinct arivist!...J 


S-ar părea că nu se adaugă mare lucru acestei vechi scheme, 
regăsite în atîtea opere din literatura noastră. Chiar de la început, 
însă, o optică inedită duce la efecte surprinzătoare. Mecanismul 
arivismului social apare demontat în cele mai intime detalii ale 
angrenajelor sale omeneşti, cu o răbdare extraordinară şi o aten- 
ție analitică excepţională. Factorul psihic, hazardul, inerţiile me- 
diului intră în jocul determinărilor cu ponderi nici o clipă negli- 
jabile. Urmatecu e rugat de Ivanciu, negustor chiabur, veche cu- 
noştinţă a sa cu care mai făcuse afaceri, să intervină pe lîngă 
baronul Barbu ca boierul să-i vîndă un teren. Perfectarea afa- 
cerii devine o admirabilă scenă psihologică. Urmatecu îşi pregă- 
teşte propunerea cu o strategie savantă, ca o deschidere într-o 
partidă de şah, pîndeşte reacţiile stăpînului, dîndu-i mereu sen- 
timentul că îi păzeşte vigilent averea. Pe baron îl fascinează 
operaţia vînzăriî, dar numai sub forma ei abstractă de joc pur 
financiar. Cînd Urmatecu, dibaci, îl lasă să fixeze singur prețul, 
se simte pierdut, nu e în stare să realizeze mintal cît valorează 
efectiv terenul, fiindcă a ajuns să nu mai aibă asemenea repre- 
zentări practice, spune o cifră la întîmplare, numărînd pâiaa-. 
jenii dintr-un glob de cristal aşezat pe birou. Ideea că acum va 
urma tocmeala îl îngrozeşte ; aşteaptă ca Urmatecu să-l scape 
de această fază penibilă a tranzacţiei; îi rămîne recunoscător 
pentru adresa cu care ştie să i-o evite şi nici nu bănuieşte că a 
cerut un preţ derizoriu. Toată această scenă e descrisă cu o putere 
de observaţie fascinantă ; romancierul nu scapă nici o coordonată 
a desfăşurării episodului, biroul unde are loc discuţia, mobilie- 
rul auster, peisajul matinal şi tomnatec de afară, gîndurile baro- 
nului, fugărind o amintire din tinereţe, scrisoarea domniţei Nata- 
lia, nerăbdătoare să primească orlofii tocmiţi geambaşulul Iile, 
pînda bulgarului, temătoare şi opacă. 


Tema ascensiunii păturilor burgheze reprezentate de Urma- 
tecu şi a declinului unei' aristocrații vlăguite capătă, în. romanul 


439 


lui Ion Marin Sadoveanu şi dimensiuni morale inedite. Persona- 
jele centrale ca şi cele secundare îşi dezvăluie o complexitate 
sufletească absentă în modelele lor anterioare. Urmatecu nu e 
numai arivistul îndemînatec, stăpînit de dorința ajungerii. In el 
sălăşluiesc o forţă vitală elementară şi o inteligenţă nativă auten- 
tică. Cunoscător neîntrecut de oameni, eroul ghiceşte fulgerător 
caracterele şi le cîntăreşte slăbiciunile. Fără vreo educaţie, po- 
sedă un tact perfect, învaţă repede cum să se poarte cu cei mari ; 
intuieşte valoarea culturii şi ţine ca Amelica să şi-o însuşească, 
trăieşte o secretă şi înduioşată satisfacţie, cînd descoperă primele 
fraze scrise de ea în franţuzeşte. E dur, fără să fie rău ; nu-şi cruță 
adversarii, dar are şi un fel de mărinimie a omului puternic. 
Adună în juru-i o liotă întreagă de rubedenii sărace. îl amuză să-i 
ia de sus pe „ăia”, fraţii şi surorile coanei Miţa, nevastă-sa, le ţine 
însă casa deschisă şi-i hrăneşte. Bogăția nu-l ameţeşte şi nici nu-i 
atrofiază instinctele. li place să petreacă, are mai multe ţiitoare, 
dar la capitolul succeselor lui virile nu acceptă compromisuri şi 
caută să cucerească într-adevăr femeile. Aceasta îi dă senzaţia 
plenară a vieţii, iar trecerea ei grăbită o presimte obscur şi-i stîr- 
neşte momente de frică. Lui Urmatecu, egoismul nu i-a anihilat 
încă simțul moral. La Coana Miţa ţine şi, cu toate că o înşală, 
înţelege să o respecte ca soţie ; pe Amelica o iubeşte cu fanatism 
şi, cînd aude că şi-a fracturat un picior, ameninţă că-i va face 
doctorului felul şi se va omorî apoi dacă fata rămîne oloagă. 
Actele lipsite de scrupul le îndeplineşte cu ezitări şi numai după 
ce le găseşte diverse justificări interioare. în comportările sale 
îşi caută mereu un echilibru compensator. Obţinînd înainte de 
moartea baronului, ajuns ministru al justiţiei, o semnătură care-l 
scoate dintr-o grea încurcătură, dar pe care presa o prezintă ulte- 
rior drept o răsplată meritată, socoteşte că i-a achitat dispăru- 
tului tot ceea ce îi datora. Cînd fiul boierului, Bubi, e jefuit de 
Jurubiţa (fosta metresă a eroului) şi de un prieten trădător, Gună 
Licureanu, Urmatecu nu-i poartă pică fiindcă renunțase să-i mai 
ceară concursul şi acceptă să revină la cîrma averii boiereşti spre 
a salva din ea măcar ultimele rămăşiţe. Personajul apare astfel 
puternic umanizat, ca şi bătrînul baron famelic, cu geloziile lui 
infantile şi totala-i dezarmare, cu delicateţea-i comică pusă în 
orice gest, cu adîncu-i ataşament pentru cățeluşa Fantoche, pur- 
tată sub gheroc pînă şi în incinta Camerei, cu dragostea-i tîrzie 
închinată Domniței Natalia. Cuplul biruitorului şi învinsului alcă- 
tuieşte o complementaritate fatală. Procesul substituţiei sociale 


'440 


se împlineşte prin acţiunea unor legi inexorabile, cărora autorul 
izbuteşte să le sugereze efectele multiple în cele mai variate pla- 
nuri ale existenței. Graţie ascuțimii şi fineţei, analiza străpunge 
aspectele imediate economice şi face transparentă o filozofie a 
istoriei. [..] 

Urmărirea minuțioasă a motivării actelor eroului nu sără- 
ceşte epica romanului. în el, zeci de destine se întreţes, cunosc 
reversuri neaşteptate şi autonome. Cartea foîeşte de viaţă şi are 
p nescăzută încărcătură dramatică. Lefterică încearcă să se răz- 
bune pe Urmatecu, pentru că l-a făcut de rîs în faţa unei femei 
care îl atrăgea, şi-l denunță baronului că fură. Pîra e primită 
insă fără nici o plăcere, ba chiar cu iritare. Baronul nu vrea să 
afle lucruri care-i tulbură liniştea şi-i reclamă intervenţia. E feri- 
cit cînd Urmatecu, sosind, îl opreşte pe Lefterică să mai conti- 
nue. Acesta piere într-un incendiu, salvînd viața Amelicăi şi 
incăpăţînîndu-se apoi să scoată din foc o figurină bizară pe care 
6 botezase „patul lui Napoleon" şi la care se dovedeşte a fi ţinut 
extraordinar. 

Păuna are o izbucnire isterică de gelozie, cînd Urmatecu 
ajunge stăpînul Bălăşoenilor şi o tratează ca pe o slugă. Fuge 
nebună, unde o duc picioarele, după ce-şi ameninţă fostul ibovnic 
şi-i răneşte mîndria virilă. Ivanciu, îndemnat de Jurubița, schi- 
ţează şi el un act vindicativ întîrziat. Dă o declaraţie scrisă, în 
care arată cum moşia a fost cumpărată prin falsificarea actelor 
ei de proprietate. Urmatecu lasă multă vreme gestul duşmănos 
neplătit, se poartă cu fostul lui tovarăş de afaceri prieteneşte, 
ca mai înainte. La nunta Amelicăi, unde Ivanciu e invitat, îşi 
aminteşte că are de încheiat o răfuială şi-i asmute pe nebunii lui 
popa Gose asupra bulgarului, strigîndu-le „zbughe". Se împli- 
neşte astfel o datorie mai veche, avariţia chiristigiului fiind cauza 
nenorocirii părintelui şi a smintirii copiilor săi. 

Pe căpitanul Tudor îl ucide, într-o criză de furie, tatăl lui 
şi al Coanei Miţa, boier Grigore, care fusese închis la Mărcuţa, 
după ce-şi pierduse averea şi mințile. Ofiţerul, făcut bine (băuse 
o zi întreagă într-o circiumă prin Pantelimon), se simte subit 
cuprins de sentimente filiale; îi face o vizită internatului la 
balamuc, dar acesta îl izbeşte cu capul de pereţi, acuzîndu-l că i-a 
furat aurul. întîmplarea, de un umor sinistru, aduce iar inter- 
venţia fatalităţii în viaţa personajelor, impunîndu-i cotituri dra- 


matice imprevizibile, . 


441! 


De o factură balzaciană (ca temă şi caracterologie!, romanul 
îşi are mai degrabă modelul în Familia Buddenbrook a Iul Tho- 
mas Mann. Pe Ion Marin Sadoveanu îl apropie de factura, par- 
ticulară a acestei vaste construcţii epice o evidentă viziune artis- 
tă Tablourile ni se înfăţişează pictate cu o deosebită grijă de 
compoziție. Culorile sînt alese savant, autorul stăruind asupra 
efectelor de contrast şi armonie. Cum remarcă foarte bine Paul 
Georgescu (încercări critice), Ion Marîn Sadoveanu e un GMca 
trecut prin şcoala germană a „Kunstprosei"'. Găsim în romanul 
lui o evocare uimitor de vie a Bucureştiului, la sfîrşituî veacului 
al XIX-lea. Cartierele, arhitectura, vegetaţia, interioarele, toate 
sînt descrise cu o mare pasiune pentru reconstituirea exactă. Poe- 
zia textului nu vine însă, ca Ia Matetu Caragiale, din deformarea 
fantastică, ci din fineţea precisă a desenului şj virtuozitatea dis- 
punerii culorilor. 


Fiecare amănunt — geamlîcuriîle caselor, zâplazorile prăbu- 
şite şi înecate de bălării, rufele înşirate pe frînghiîi prîn curţi» 
umbrele prăfuite ale pomilor, vitrinele dughenelor, gangurile în- 
tunecate, tinicheaua acoperişurilor, tarabele negustorilor, turlele 
bisericilor, grilajul porţilor — apar tratate pictural cu o atenţie 
niciodată plictisită. 

lată-l pe Bubi descoperind farmecul Bucureştilor: „De Ia el 
de acasă, din capătul de lingă apă al Podului Mogoşoaie», coti pe 
malurile Dîmboviţei, unde căruțele venite de cu noapte în oraş 
poposiseră. Un fel de tîrg se înşirase în stradă printre paie risi- 
pite, aducînd un miros de sat, în care coşuri eu ouă uşoare şr lim- 
pezi, doniţi cu bradul din care erau făcute încă ud şi verde, 
scoarţe cu țesătura aspră şi bătătoare la ochi se întindeau printre 
paşii călătorului, ea o piaţă ce nu încăpea in Piaţa Mare, înspre 
care Bubi se îndrepta acum. Pe dreapta şi pe stînga erau numai 
mărfuri; din ele se umpleau cu vîrf coşurile oltenilor,, ce porneau 
apoi pe străzi, cu gura mare, plescăind de pietre tălpile goale. 
Erau acolo de toate. Maldăre de dovlecei cu floarea galbenă, fra- 
gedă şi neruptă; morcovii lemnoşi şi cărămizii, cartofii cu miros 
de pămînt; verze înfoiate, tighelite pe frunze cu picături de 
rouă ; cireşe sticloase ; crapi cu burţile pline de icre, cu aramă pe 
solzi şi cercuri roşii împrejurul ochilor ; linii pămîntii cu o mi- 
reasmă de iaz ; plevuşcă bună de ciorbă, bibani de saramură şi 
coşuri multe cu plâşi pe ele, sub care ţopăiau şi cotcodăceau găi- 
nile în mirosul lor îneeăcios de pene şi praf..." 


„în drumul său, Calea Moşilor se strimta şi se întortochea“ 


442 


După un luminiş, la întretăierea cu bulevardul, strada se 
limpezea din lipsa prăvăliilor. începeau curţile, care, fără să fie 
boiereşti, erau tihnite şi încăpătoare, cu aceleaşi case, ca şi ale 
lui Urmaiecu, ridicate de la pămînt, cu intrare de piatră şi fiare 
pîntecite la ferestrele subsolului.» 

In calea lui Bubi, biserica Olari răsări deodată. Bine aşezată 
ia râspîntie, cu loc mult în jur pentru ocolirea din Vkierea-Mare, 
închidea în soare tare de vară întunecimile sale. Din uşă, mulți- 
mea luminărilor aprinse părea mai mult belşug decît semn de 
credinţă în apele icoanelor de aur..." 

Sentimentul „prozei artiste” îl dă şi fraza lucrată, cu peri- 
oade lungi. legănate, şi încrustări de orfevrerie, dar caracterolo- 
gia precisă şi pictura amănunţită a ambianţei sociale sînt balza- 
ciene. (Recitind „Sfirşit de veac în Bucureşti”, în „Tribuna", serie 
nouă, an. XI, 8 iunie 1967, nr. 23, p. 3; reluat în Literatura ro- 
mână între cele două războaie mondiale, Editura pentru litera- 
tură, 1967; reproducem din ediția a Il-a, voi. I, Editura Minerva, 
1972, p, 563—568.) 


AL. PIRU : S-a făcut mult caz, la apariție, de Sjirşit de 
teac în Bucureşti, întîiul volum dintr-o plănuită serie. [~] Tema 
apusului clasei boiereşti este de esență sămănătoristă, şi nu-i o 
întîmplare că autorul îşi aşază acțiunea pe la 189%, adică tocmai 
în momentul cînd începe să se deplîngă ruina boierimii feudale. 
In literatura lui Sandu-Aldea, vina cade pe vechil (ciocoiul nou 
al lui Filimon şi Duiliu Zamfirescu), Ion Marin Sadoveanu ex- 
plică decăderea neamurilor prin lipsa lor funciară de energie 
vitală. Astfel, baronul Barbu, nobil cu Uliu austriac, apare cu 
totul docil la asalturile managerului său, nedîndu-se în lături 
de a-l numi „preşedinte al funcționarilor publici" şi a-l introduce 
în balul de la palat. După o perioadă de rivalitate, baronetul Bubi 
va accepta, de asemenea, în urma morţii tatălui său şi a trădării 
Jurubiţei, serviciile lui Urmatecu, ce va pune mîna cu timpul pe 
toată moştenirea defunctului. Lămurind Jurubiţei blazonul fami- 
liei Barbu, ziaristul Potamiani întrevăzuse ironic viitorul: 

»— Văd într-un prim pătrar, cum se zice, un snop de grîu! 
înţeleg : astea sînt moşiile. Văd apoi un trident: o înţeleg şi pe 
asta: e o furcă cu coasta rumânilor; la dreapta apoi stă o apă: e 
semn că neamul se trece, iar licorna, care e animalul simbolic 


443 


al curăţeniei şi al nevinovăţiei, dumneata să ne-o lămureşti, 
duduie!" 

Este tema tratată de Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe 
Şiret. Insă ambițiile lui Ion Marin Sadoveanu par mai mari. 
Sfirşit de veac în Bucureşti năzuieşte a fi o evocare în frescă 
a societății româneşti după modelul romanului balzacian. In acest 
sens, mijloacele autorului sînt mult mai mici. Psihologia diverşi- 
lor arivişti, în frunte cu Iancu Urmatecu, nu dispune de resur- 
sele unui Rastignac şi nici de acelea ale lui Julien Sorel, care 
sînt minaţi, în romanul lui Balzac şi Stendhal, de pasiuni violente. 
Omul de afaceri al baronului Barbu e un om de afaceri oarecare, 
bon enfant, bon vivant, cu o mică patimă de flori şi cai, bun tată 
şi bun soţ, cu toate aventurile erotice pe care şi le îngăduie din 
cînd în cînd cu slugile sau cumnatele sale. Una din acestea din 
urmă, Jurubiţa, fiind măritată cu un căpitan de pompieri, pro- 
mite la început a repeta cazul doamnei Bovary. Autorul o scu- 
teşte de cazuistica eroinei lui Flaubert, împingînd-o din braţele 
lui Urmatecu în acelea ale lui Bubi şi apoi în braţele lui Gună 
Licureanu, amicul lui Bubi. Cînd Jurubiţa, voind să se răzbune 
pe Urmatecu, îndeamnă pe Hangiu să ancheteze modul în care 
s-a făcut ipotecarea Bălăşoienilor, ne-am crede în faţa unei cou- 
sine Bette. Autorul dă însă o altă soluţie evenimentelor, şi Juru- 
bita rămîne o amantă plată, triumfînd nu datorită iscusinţei sale, 
ci îmbecilităţii baronetului. Toate celelalte personaje, inclusiv 
baronul Barbu, care-şi poartă pe Fantoche, cățeluşa sa, după re- 
verul gherocului, pînă şi pe culoarele Parlamentului, sînt şterse 
sau cu totul secundare. Imaginea „fin du siecle" a Bucureştiului 
se pierde în amănunte nesemnificative, comunicate într-un stil 
incolor. Moravurile citadine şi provinciale apar inconsistent. Ca 
să dăm o pildă, la logodna doctorului Matei Sîntu cu Amelica, 
în Bălăşoieni, un lăutar e pus să cînte dintr-un pom (aluzie la 
porecla „cioară") : 

„„__ Stai bine, stai bine, pasăre ! făcu Iancu bătînd din palme. 
Daţi-i să-şi pună cuib, striga el rîzînd şi aruneînd perinele în 
Pupăză, fluturînd în acelaşi timp cîteva hîrtii de cîte o sută, la 
rădăcina pomului. Şi lliuţă Pupăză a început să cînte din cireş, 
oftînd prelung din viersuri bătrîneşti, de se auzea pînă departe 
peste sat. La picioarele pomului, nebunii lui popa Gore stăteau 
ghemuiți cîteşitrei şi îngînau. 


444 


— Aşa, vezi ? ! Să ştii tu ce e aia chef, mă neamţule, ii zise 
Iancu, mîndru, lui Schweickert, care făcea nişte ochi mari şi 
speriați. 

— So ein Bengel! rosti îngrozit vienezul şi se duse în fundul 
livezii să guste liniştit bucuriile naturii...” 

O compoziţie mai degrabă trudnică şi un ritm încetinit fac 
lectura prozei lui Ion Marin Sadoveanu dificilă. (Ion Marin Sa- 
doveanu, în Panorama deceniului literar românesc 1940—1950, 
Editura pentru literatură, 1908, p. 209—272.) 


I. OPRIŞAN : Stînd mai puțin în atenţia scriitorului — dat 
fiind gîndul ce şi-l dorea reliefat în trilogie —. cealaltă latură 
socială cuprinsă în carte, aceea a decăderii lumii boierilor, este 
reprezentată doar printr-o singură familie: baronul Barbu B. 
Barbu, moştenitor al unui înalt titlu de nobleţe vienez, Ştefan, 
fratele său — „deşucheatul"” — ţinut într-o anume penumbră pe 
tot cuprinsul romanului, sentimentalul Bubi, feciorul, şi domnița 
Natalia. Asta nu înseamnă însă că imaginea de ansamblu a ago- 
niei întregii clase boiereşti este mai palidă sau lipseşte ! Restrîn- 
gîndu-şi observaţiile numai la cîteva persoane, I. M. Sadoveanu 
întreprinde o investigaţie în adîncime. Şi figura atît de neajuto- 
rată a baronului este o creaţie deosebită, simbolizînd pînă şi fizio- 
logic sterilizarea lumii cu care apune. Posesor al unor nverl p“' 
care doar le-a fotografiat, după un obicei nemțesc!', dar ti căror În- 
tindere şi localizare îi sînt necunoscute, iubitor de muzică şi cilul, 
„tatăl derbedeilor şi mama căţeilor"”, cum îl caracterizează o re- 
vistă, ministeriabil de umplutură in Lot felul de formule guver- 
namentale de ocazie, om al tabletelor de interior, fiindu-i groază 
să se arate în public, Barbu B. Barbu vegetează asemeni unui 
păianjen într-un imens palat de pe cheiul Dîmboviţei. Lipsit de 
grijile administrative şi de oricare altele, dueîndu-şi existenţa 
mai mult în lumea viselor, sîcîit de orice lucru ce-i cere un cît 
de mic efort intelectual, baronul nu aminteşte decît foarte vag 
că trăieşte, şi asta doar prin repetabile scene „de nobleţe", de 
goliciunea cărora Urmatecu îşi dă seama imediat. Aproape o ca- 
ricatură, însă cu destule trăsături ce ne trezesc simpatia, figura 
baronului Barbu se memorează uşor, uimindu-ne mai ales prin 
lipsa de vlagă şi neputinţă devenite boală incurabilă. Ca şi în 


cazul burgheziei — unde analizase indivizii prin prisma trăsă- 
turii ce-i leagă pe toți : parvenirea — scriitorul se opreşte şi aici 
445 


cu deosebire asupra „morbului”! comun întregii lumi vechi, pe 
care îl urmăreşte în două generaţii consecutive ; la baronul Barbu 
B. Barbu şi la fiul acestuia, Bubi. Plin de energie şi gînduri uma- 
nitare cîştigate prin şcolile vieneze, dornic de acţiune şi afirmare 
— încă de la sosirea în ţară începe construirea unei fabrici de 
oglinzi — Bubi pare a fi alcătuit dintr-un material mai rezistent 
decît tatăl său. Cînd întîlneşte, însă, femeia în persoana Jurubi- 
tei — dăruindu-se cu trup şi suflet dragostei, cheltuindu-şi fon- 
durile fabricii, dedîndu-se lenevirii şi vieţii non active — ne dăm 
seama că viciile s-au transmis ereditar şi că nu există întoarcere 
de pe drumul completei destrămări. Dovada ne-o furnizează însăşi 
evoluţia faptelor. După ce, mai mult împins de la spate, Bubi o 
rupe cu Iancu, în final, acesta se simte nevoit să-i ceară din nou 
ajutorul, spre a mai salva ceva din averea întoarsă pe dos de cei 
doi uzurpatori: Gună Licureanu şi Jurubița. Viaţa îşi spusese 
cuvîntul, iar romanul consemna victoria deplină a lui Iancu 
Urmatecu”. (Prefaţă la Jon Marin „Sadoveanu; Scrieri, voi. I, 
Editura pentru literatură, 1969, p. XLIX—L.) 


CUPRINS 


SFÎRŞIT DE VEAC IN BUCUREŞTI 


REPERE ISTORICO-LITERARE 


Şerban Cioculescu : 419 ; Pompiliu Constanţinescu: 421; Octav 
Şuluţiu : 423 ; I. Negoiţescu: 427 j Al. Philippide : 430 ; Perpessi- 
c'ius: 431 ; S. Damian: 432; Leon Baconsky: 435; Dumitru 
Micu-Nicolae Manolescu: 435; Cornel Regman: 437; Ov. S. 
Crohmălniceanu : 439 ; Al. Piru: 43; I. Oprişan: 445. 


Lector : MIHAI DASCALU 
Tehnoredactor: AURELIA ANTON 


Bun de tipar 271.197 Tiraj 22 610 ex. Broşate 
2» «5 ex. Legate 'I* 2 %5 ex. Coli ed. Ă 
Colt tipar 29 


Tiparul executat sub comanda 
nr, PI la Combinatul Poligrafic 
„Casa Scînteii”, Plata Scîntell ar. 

Bucureşti 


Republica Socialistă România 


00! 240 " 197 a vxmi