Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0018

UNIVERSUL III 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - a3 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Imscelsă sub No. 163 Trib. Ilfov 








PREZENȚA MAGICĂ 
A SCRIITORULUI 


de 1. VALERIAN 


Cână am aflat că scriitorul T. se găsește refugiat într'un 
sat de pe malul Argeșului, numai la câțiva kilometri de 
București, am căutat să-l vizitez cu primul prilej. Nu-t 
mai văzusem de când își ocupase catedra la o universitate 
din nordul ţării şi acum serisoarea lui suna ca o chemare 
emoţionantă „dovedindu-mi că afecțiunea rămăsese aceeaşi 
de pe vremuri când lucram entuziaști la revista noastră. 

L-am găsit în grădina unei vaste gospodării, printre 
brazde cu legume şi arbori înfioriţi, ars de soare şi îmbră- 
cat într'o bluză colorată de lucrător. Ședea la o mesuţă 
tixată în pământ, având dinainte mai multe volume groase 
şi un caet pe care migălise ceva cu creionul. 

— lată-te, în sfârşit, earissime, exciamă el cu ochii sincer 
lumniaţi de bucuria revederii. A trebuit să vie cutremurul 
ca să ne mai întâinim cu ființele dragi. Imi pare bine că 
vom putea conborbi sub arborii aceștia tot așa de liniștiți 
ca sub plopii din grădina mi Aristo. Avem atâtea lucruri 
de lămurit? 

Mă uitam la vechiul menu tovarăș de visuri. Anii tre- 
cuseră fără a lăsa urme pe fața lui. Aceeași grație tine- 
rească in gesturi ca şi în stil, același optimism molipsito: 
arătau că profesiunea didactică nu alterase nimic din 
vioiciunea artistului. i i 

— De când „m'am adăpostit aici la ţară, urmă el, sau 
petrecut cu mine transformări ciudate ce mi-au modificat 
felul de a privi realităţile înconjurătoare și chiar proectele 
de viitor. "1rebuie să ştii că de avia arzi iau cunoștință mai 
in de-aproape cu satul românesc, după ce în peregrinările 
de studiu am cunoscut viața . altor popoare din Apus. 
Evident, a fost un fel de trecere bruscă dela vis la adevăr 
şi contrastul m'a decepționat ia început până la anihilarea 
oricărei hotăriri de viitor. Scrisul meu de până astăzi mi-a 
apărut searbăi, ca o farsă grotescă, consumată pe seama 
vieții adevărate. Apoi treptat, un îndemn ce nu-l bănuisem 


în mine, mă făcu să purced la acţiune. Orice s'ar spume, 


“noi intelectualii dela oraș suntem mai toţi fii sau nepoți 
de țărani, aşa că wpurtăm in subconștient înfrăţirea cu 
pământul și toate potenţele lui. Să nu crezi că vreau să fac 
elogiul semănătorismului pe care-4 consider tot atât de fas 
ca și alte curente compromise de nătângi. Este vorba de un 
plan serios și datoresc marea revelaţie acestei cărți găsite 
în lada mea de bejenar. Uite-o! ii 

— „Georgicele jui Virgil“ ! Nu înţeleg, i-am răspuns ami- 
cului. Cum pentru tine, latinist, asta înseamnă o deseco- 
perire ? ! 

— 'Poemai pentru mine, închipuește-ţi ! Și eu m'am mirat 
la început. A trebuit să viu la ţară ca să fac această desco- 
perire. De aceea am lăsat toate celelalte preocupări la o 
parte şi m'am apucat să traduc pe Virgil. Nu este propriu 
zis o traducere, ci un fel de localizare, în cadrul economiti 
rurale româneşti, după cerințele agronomiei moderne. 

-— O treabă cam obositoare. 

-— Și destul de îndrăzneață. Contratelui Virgil i-au tie- 
buit şapte ani să însăileze cele două mii de versuri pe care 
le-a tot cizelat întreaga viaţă, Nu ştiu cât îmi va trebui 
mie, dar știu că o astfel de operă ar fi o mană cerească pen- 
tru mulțime și mă mir că n'a realizat-o altul până acum. 
Poate nu s'a încumetat nimeni, pentrucă e mai uşor să te 
lamentezi de părăsirea iubitei decât să descrii în poeme 
munca ţăranilor la câmp, vitele și albimele, asttel ca suile- 
tul să fie atras de farmecul naturii, iar mintea să se 
cultive. Numai un poet ca Virgiliu a putut contopi poezia 
savantă cu graţia naivă, sculptând în marmura vremii ver- 
suri din care nu poţi lăsa afară niciunul. Nădăjduesc că 
umbra străbunului poet latin mă va susține, iar pe zeița 
Ceres o voiu ademeni prin jertie ca să-mi fie inspiratoare, 

Scriitorul T. îşi sfârși confesiunea în obișnuitul lui ton 
glumeț, urmărind cu privirea un nouraș de vată pe cer. 
Bănuiam o tulburare pe care nu voia să mi-o mărturisească. 
Din depărtare, glasuri răsleţe de oameni se amestecau cu 
timbrul grav al vitelor și toate aceste sunete, spre Aeosebire 
de oraș, aveau rezonanţa curioasă a unor clopote de cleștar 
afundate în apă. 

A doua zi, prietenul mă sculă cu noaptea cap, făcân- 
du-mi vânt în căruța gospodarului care pleca la muncă. 

— Hai să trăim pentru azi un poem de Virgil la prășitul 
porumbului. 

Era o dimineaţă minunată cum nu se vede decât în luna 
Mai. Mireasma florilor de salcâm se împletea cu parfumul 
grădinilor și ierburilor câmpului. Soborul matinal al sbu- 
rătoarelor ne întâmpina sgomotos din frunzișul copacilor 
iar-dintr'un zăvoi cucul își striga ştrengărește numele. Pe 
covorul ogoarelor, țăranii păreau zugrăviți de mâna iseu- 
sită a unui meșter ţesător. 

Am șoptit la urechea contratelui: 

—- Oamenii de aici par a duce un trai mai fericit ca 
la oraș. - 

— Tot așa spune și Virgil: „Ofortunatos nimium, sua si 

bona norint, agricolas!'“ 


Căruța noastră ducea trei generaţii de plugari: tatăl 
gazăei, octogenar în putere, alături de baba lui; gospo- 
darul cu nevasta, iar pe capră şedea feciorul du tânăra-i 
soție (aceasta din urmă cu un prunc la sân, pionul gene- 
raţiei a patra). 








(Urmare în pag. 4-a). 





A. IACOBESCU 


ABONAMENTE: 
autorități și instituții 1600 lei 


12 luai 809 „ 
6 luni 4350 „ 


p articulare 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezolana 23-25 
TELEFON 850.18 





INSCRIPȚII PE COTIDIAN loan Al. Brătesc 


Cuvântul dor exprimă o stare sufle- 
tească complexă, greu de definit. Creaţie 
superioară a poporului, dor are pe lângă 
valoarea sa estetică și o semnificație on- 
tologică ; protundă, ea măturisește com- 
plexitatea ţăranului român ; poate chiar 
depăși aceste sensuri în peste estetic şi 
mai adânc decât psihologic. Dorul este 
um cuprins de gând, mai mult decât de 
abstracţie, de gând viu, trăire. Pentrucă 


numai o aderenţă la viață,o sevă pornită 


din rădăcini proprii, poate da naștere unszi 
suferinţi, poate stârni acel „doare“ atât 
de frecvent în folcior. Omul, în vasta lui 
peregrinare prin culmile şi genurile tu- 
turor experiențelor, tinde spre mai sus, 
pe înălțimi, pe crestele ştiute undeva, însă 
rămase inaccesibile: şi de „dorul“ lor 
suferă. 

Omul desprins din unitatea sa firească 
şi organică a destinului, desrădăcinat so- 


de ION STANCU 


venii şi aşteptări pentruca domnul oare- 
care să se distreze câteva ceasuri de după- 
amiază plictisitoare ; şi ca apoi domnul 
oarecare să declare cu suficienţă : 

„prea multă fantezie şi prea puţină 
viaţă“... sau „mi-a plăcut începtul; fi- 
na;ul e prea tragic"... etc. 

Dar scriitorului i se rezervă voluptăţile 
intime, bucuriile creaţiei, inaccesibile 
domnului Oarecare. 

Sentimentul că ţe-ai dăruit, că ai desă- 
vârşit ceva care e numai al tău, că ai 
trudit migălos :până fa împlinire... O 
plenitudine imensă care trebue să fi fost 
a Creatorului în ziua a șasea. Şi sunt bu- 
curii atât de intense, încât pentru câteva 
ciipe e necesară lucrarea vieţii întregi. Se 
înfiripă astfel extazul contemplării pro- 
priei opere întemeiat pe jocul antitezelor: 
a 


(Urmare în pag. 2-a) 





Aparesde 3 ori pe tund 
PREŢUL 24 LEI: 


Proza românească a ţinut pas 
egal cu poezia, Drumul ei de evo- 
luţie s'a urmat necontenit, astfel 
că era și normal ca, după un anu- 
mit parcurs, să se producă dite- 
renţieri de fond și de formă, prin 
concepțiile deosebite ale diverşi- 
lor prozatori, cari aduceau, în 
operile lor, ceva din atmosfera de 
viață din care-şi făcuseră un 
ideal. Dacă la început proza lasă 
să se desprindă o notă de uni- 
tate din țot cuprinsul ei, e fiimdcă 
era întrun stadiu de evoluţie de 
început, în faza dibuirilor și a 
căutărilor de poziții stabile, sta- 
diu care nu putea rămâne în ace- 
leaşi configurații, fără ca să în- 
semne o împotmolire fatală, Pro- 
gresul evolutiv a dus la o multi- 
plicitate de concepţii, astfel că 
fiecare din acele concepţii şi-a 


/u 





“i 
Pa 


Aa 


Să LR 
i 


croit un drum nou, propriu, spre 
orizontul afirmării. Proza a înce- 
put să ia forme diferite şi să cu- 
prindă in fondul ei idei şi prin- 
cipii similare formelor. 

Proza noastră, care ca şi lite- 
raiuza în genere, are un stadiu 
de evoluție relativ scurt faţă de 
progresele altor literaturi străine, 
şi-a croit și ea, în funcţie de cu- 
sentele dominatoare la un m» 
ment dat, diferite drumuri de 
parcurs, Primele afirmări se a- 
fundă în lumea cronicilor şi a 
hr'soavelor, dându-ne o proză de 
coloratură istorică. Mai târziu, 
când se ajunge la 0 conștiință 
mai deplină a valorii biologice, 
economice, morale și spirituale a 
ţăranului, stâlpul de temelie al 
existenţei și rezistenţei neamului, 
proza a imbrățișat viața şi mani- 





lului specific, îşi pierde — ante'c — forţa: 
nu mai e întreg, i s'au tăiat legăturile cu 


însăși viaţa lui: şi-i este „dor“... 


„Dorul aduce tristețe şi suferință, pen- 
trucă omul căruia îi e dor e în lipsă, nu- 
și este deajuns. Omul dornic de ceva are 
un gol neimplinit ; îl trăește ca pe rană 





deschisă 


Când fiinţa se întrogește suferinţa dis- 
pare; atunci dispare şi dorul“, scrie 
[. Bernea despre sensul ontologic al do- 


rului. 


Când această pierdere, această dusră- 
dăcinare es'e violentă, brutală, golul ră- 
mas 'apropie de moarte. (In creaţile fol- 
morţii : 
păstorul Mioriţei acceptă calm, cu înţele- 
gere; iar meşterul Manole, din clipa zi- 
dirii iubitei, este un ales al morţii). In 
alte condiți dorul e o tristețe vagă, o 
durere cuprinzătoare şi oarezum v2lup- 
toasă, cu un ciudat farmec particular, 
care, credem, este adesea un stimulent 


clorice predomină sentimentul 


pentru creatorii anonimi. 


„Dor însemnază desintegrare și lipsă. 
dar mai însemnează și putinta de împli- 
nire“, scrie mai departe autorul citat. 

Deaceca suntem îndreptăţiți să credem 
în caracterul pezitiv al dorului, în atri- 


butul său de factor creator. 


din confesiunea unui jurnal. 








trudă, câte nopţi de veghe lângă 


AR Și vântul îmi aduse o pagină smulsă 
Rânduri : 
Cât de ingrată ar fi satisfacția unui 
seriitor, dacă sar limita la 6ecut pe care-l 
are în opinia publică o carte a sa. Câtă 
albul 
coalei care nu vrea să se umple, câte re- 


d. 


NIC. ȘTEFĂNESCU 








Periterie 


festărije acestuia, răscolind-o, cu 
mijloace analitice bogate, în cele 
mai ascunse străfunduri. După ce 
şi această dominație semănăto- 
ristă s'a risipit, interesul a înce- 
put să sc desprindă din poziţia 
de fixitate numai asupra -unui 
singur aspect, ori asupra unei 
singure concepţii, îndreptându-se 
spre puncte diferite şi explorând 
un material de realitate variat. 
Astăzi, proza se prezintă într'o 
ipostază de explorare a tutu- 
ror aspectelor de viaţă, 

In cadrul acestei proze trebue 
să-i găsim loc și activităţii lite- 
rare a lui loan Al. Brătescu-Voi- 
neşti, unul dintre prosatorii de 
notorie valoare, ale cărui 'obiec- 
tive se îndreaptă spre complexul 
variat al realităţii, încercând să 
extragă din ea elementele nece- 
sare unor construcţii cu totul 
noui. Intr'adevăr, el își alege un 
cu totul alt material de prelu- 
crare, adresându-se, cu precădere, 
peisagiului urban, lumei de inte- 
lcetuali de mai mare sau mai 
mică valoare, amalgamului perife- 
ric, căutâna să scoată în lumină 
consecințele morale ma; ales. Lu- 
mea li se mişcă întrun cadru 
limitat, în cadenţe, bine fixate, 
la o anumită temperatură sufle- 
tească. Totul e construit pe no- 
iunea de realitate, fără joc de 
vis şi fantezie. Eroii lui au de 
îndeplinit funcțiuni etice deter- 
minate, încât ei îşi desfăşoară 
existența pe planuri ierarhice 





„JURNALUL“ unui TÂNĂR FILOSOF 


Cine nu-l cunoaşte pe Constantin 
Noica nu pierde nimic cetind jiloso- 
fia sa — cine îl cunoaște căştivă 
ceva. 

Teoria reflectării omului în operă 
dacă în artă ni s'a părut confuză, în 
filozofie, în schimb, i-am verificat 
de multe ori veracitatea. Pout= pen- 
trucă îm artă, între om şi spiritul 
creator stă tehnica  amtistică, acea 
grijă dinlăuntru în afară, acea po- 
trivire la formă. Im filosofie, tehnică 
propriu zisă neexistând și toată în- 
vrednicirea fiind din afară în spre 
înăuntru, potrivirea trebue să [ie 
doar cu tine însuţi. Spiritul e reflec- 
tat de «el însuși și omul se realizează 
pe sine în aceea ce are el mai auten- 
tic, mai subiectiv : în gândurile sale 
despre lume şi vieaţă. In artă e 
totdeauna un vis al lumii, un vis 
despre lume. In filosofie himen ești 
tu şi se adună toată înitr'un bob de 
lumină. Gândeşti, e drept, lumea 
sau rosturile ei, dar le gândeşti în 
felul tău, după um chip care îţi sea- 
mănă. perfect. Și numai astfel gân- 
dești cu adevărat, iar între tine şi 
gând (cu alte cuvinte între autor și 
operă) nu stă decât curgerea lină 
a cuvântului, adică gândul însuşi. 


Peisaj 


Im filosofie nu există talente poa- 
te tocmai fiindcă în  filosotie nu 
există tehnică și formă. In artă tu- 
lentul — înțeles cu nota lui în 
minus faţă de geniu — ținz de teh: 
nică şi de virtuozităţile ei şi are 
unele posibilităţi de-a părea sau 
de-a fi cu adevărat obiectiv. Geniul 
nu poate fi decât subiectiv, pentrucă 
e el însuşi chiar şi în tehnică. 

Filozofia cere gândire proprie, 
originalitate puternică. Toate acestea 
dau măsura subiectivităţii depline. 
lată dece, în adevăratul filosof, 
omul şi opera se regăsesc într'o umi- 
tate neturburată şi deci în filosofie 
nu există un gen obiectiv așa cum 
îm literatură, de pildă, el există în 
unele cazuri. 

Geniul filosofic cu toate uneltele 
raționale pe care este oblivat să ie 
folosească, cu toată dialectica idei- 
lor, este însoțit — atumei rând filo- 
soful nu e un simplu meşteșugar ai 
„Sistemului“, de-o poezie a minţii 
şi sufletului uman. Poezia aceasta 
nu vine numi dela un ; literar 
ci şi dela gând însuși, dela noutatea, 
frumasețea şi acordul lui cu perso- 
nadlitatea gânditorului. 

Faţă de un „jurnal filosoţic“ cate 
consideraţiile de mai sus par fireşte 
mai puţin arbitrare şi cel puţin aci 
trebue recunoscută ideea unui per- 
feot acord liric între om şi operă, 





„Nu este nevoe să-l nrezentăm ce- 
titorului pe tânărul nostru gânditor, 
Cine l-a urmărit l-a putut cunoaşte 
pe Constartin Noica din cele câteva 
lucrări de seamă ale suie şi dintro 
wmimoasă activitate ea iv filoso- 
fică pe care o îutreprine în diferite 
direoții cu o distincţie şi o discreţie 
puțin obișnuită tocmai lu tinerii 
noștri filosofi. Intirun namăr din 
iarna trecută a „Rev. Funa. Regale“ 
— Petre Comarnescu a Schitar un 
portret destul de reușit a colegului 
său. În orice caz, toată lumea este 
de acord în ceeace priveste eztra- 
ordinara pregătire filosojică a au- 
torului nostru şi calitățile sale deo- 
sebite de filosofare: Spirit profund 
subtilitate, claritate, prezizui ideilor. 
eleganţă în stil, ete. ii 

Veti spune : locuri comuna ale 
unei bune filosofii. Dar gândiţi ce 
aevin aceste însușiri în puteren pa- 
Siunu pentru fitosofave şi  într'uu 
spirit atât de meiafizi contemnpla- 
tiv cum este acela al lui Constantin 

Noica. 








Și în Jurnalul filosofic, ca şi în 
celelalte lucrări a'e sale, un lucru 
ni se pare deosebit de prețios: sub 
formularea comzenitrată și redusă la 
esențial a ideilor, sub ghiața lor 
pură şi translucidă, simţi arzând 
focul viu ai poeziei ideii şi al tem- 
peramentului liric în filosofie. Este 








poate îmbinarea fericită pe care nu- 
mai muzica şi matematicile o "pot 
realiza într'um suflet omenesc, în 
genere și intrun spirit filosofic, în 
special. Constantin Noica le iubește 
şi le prețueşte deopotrivă. Amân- 
două satisfac două laturi deosebite 


ale sufletului său cure, în fond, sunt 


poate una şi aceeași: pasiunea pen- 
înru echilibru și pentru aventura 
spiritului în propria lui curgere şi 
armonie. 

„Dacă tubiţi muzica, — pierderile, 
curgerile, creșterile ; dacă vă place 
geometria și rigoarea fără să vi se 
împietrească inima și minteu; caci 
aveți un dram de nebunie şi mu 
minte de măsură — veţi întâlni, 
cândva, filosojia“ (Jurnal filosofic -- 
pog. 13). 

Dar nam spus încă nimic despre 
acest jurnal. Se pare că autorul lui 
l-a recompus din diferite fragmente, 
note, impresii -— dintr'o culegere de 
meditații, unele din vremea liceului 
chiar, aşa cum îi şade bine oricărui 
început de jurnal. Grupând Jără 
greutate aceste meditații variate in 
jurul câtorva axe, descoperi temele 
preferate : şcoala — discipolul şi în- 
văţătorul care îl obsedează cu pu- 
termica lor sugestie pentru tot lu- 
crul care dela sine trebue să se facă 
şi cu toată oroarea de „lecţie*' — pa- 
rabola fiului risipitor, pe care auto- 
rul o speculează jilosoţic pe toate 
fețele, făcând din cei doi fnăţi biblici 
două simboluri diferite, două tipuri 
amane, două mari valori etice (nu e 
clar tot timpul către care din ei mer- 
ge simpatia și aprobarea qutoruluij-— 
spiritul în devenirea și riscurile lui, 
bunul simţ ca îndreptar moral şi 
autemtilcitatea, sinceritatea ca norme 
ale împlinirii de sine. Apoi alte teme 
frunzărite pe  marymea vieţii, a 
omului, a filosofiei, - a muzicii, a 
Bibliei mai ales. . 

Și totuși jurnalul apare ca o operă 
unitară şi consecventă cu spirituali- 
tate autorului. Bucuria sa pentru 
lucrul care „se face“ pentru ordinea 
lui nevăzută, pentru spontaneitate, 
pentru risc — trebue să fi Just mare 
ori de câte ori nota ceva pentru 
jurnatui său. In el autorui a putul 
pune în voe o bună parte a inimii 
sale şi n'a simţit probabil, niciodată 
tristețea „cetor care începând să 
scrie o carte, ştiu fot ce nur spune 
anala“. (pag. 99). 

A spune că din acest jurmai se în- 
jiripă o morală, înseamnă u-l con- 
funda cu o mulegere de maxime care 
n'au fost în intenția autorului. Pen- 
tru el, o astfel de morală ar friza 
puţin pedagogia şi față de această 
îndeletnicire are aversiuni mărturi” 
site. 


Îmdreptarul discret dar persistent 
adresat gândirii în paginile acestor 
meditații imdică ceva cu mult mai 
preţios şi amume virtualităţile unei 
veritabile filosofii a spiritwltti. Sim- 
jul metafizic al lui Constantim Noica 
este net orientat către o problema- 
tică sa acestuia. Pasiunea sa filoso- 
jică merge către drama cea mai 
subtilă a metajizicei : problema cu” 
noașterii. „Jurnalul“ desigur o în- 
vedereuză mai puţin, dar stau măr” 
turie celelalte lucrări ale sale şi 
toată orientarea sa filosofică. Ar 
putea [i aci o adevărată stea a mu. 
gilor pentnu tânăra filosofie româ: 
nenscă care îşi caută un destin me. 
tafizic propriu. In definitiv, după 
profesorul Nae Ionescu, după Lu: 
cian Blaga, filosofia română se 
poate învrednici pentru chemările 
cele mai înalte. 

Constantin Noica „este o speranță 
serioasă a filosoţiei române. Iar jap- 
tul că spiritului filosofic dela noi îi 
reproșează în diferite ocazii și în 
diferite moduri „măsura, înţelep: 
ciunea, „mioriticul“ în. sens nefilo- 
sojic“ și aibsența acelui „dram de 
nebunie“ şi a acelei răsturnări to 
tale de perspectivă dela natură la 
spirit, — me îndreptățește în plus să 
aşteptăm curând o problemaiică a 
spiritului pe românește. Marile po- 
poare cu destin metafizice au avut 
neapărat idealismul lor în filosojie 
Ce frumos şi interesant ar putea fi 
un idealism românesc! Dar câtă 
maturitute, cât exerciţiu, câtă ieșire 
din haos şi din mioritic vor trebui 
să ise întâmple până atunci. 

Românii încă învaţă cum să gân- 
dească. Va trebui să vină odată și 
rodul plin al acestei ucenicii sacra- 
tice. 

Pentru acest CUM Jurnalul filo- 
sofic al lui Constantin Noica este o 
mare lecţie. Insușirile de profesor 
— viguros cu pregătirea, cu textele 
şi cu materialul filosofic, dar prie- 
ten incomparabil al tânărului per- 
tru a cărui spiritualitate are un a- 
devărat cult — precum şi însuşirile 
sale de filosof prin vocaţie, garan- 
tează cândva. succesul unei astjei de 
lecţii. Via trebui să fie una vie, spon- 
tană, văz şi trăită, plină de wo- 
luptatea acelui „mu se ştie cine Gă 
şi cine primeşte“ așa cum îi placa 
acestui... ciudat profesor. 

Na avut miciodată vreo catedră, 
e! care şi-a făcut din „şcoală“ uni 
mit atât d= frumos, atât de curat. 

În paguba imensă a unui tineret 
pentru care Constantin Noica învă 
țătorul ar fi fără îndoială „ploaia, 
ploaia aceea de toamnă, care nu știe 
nimic despre culesuri“. 











MELANIA LIVADA 


DAR 


* "ANUL LIII Nr. 18 
VINERI 30 


Redactor responsabib: TRAIAN CHELARIU 


IUNIE 1944 








PORTRETE 


u- Voineşti 


de DUMITRU IMBRESCU 


dinainte stabilite, după o anumită 
concepție arhitectonică. Ei nu-și 
pot perm'te alte manitestări, în 
aiară de cele menite să determine 
finalitatea povestirii. 

Am ţinut astfel să fixăm locul 
pe care scriitorul nostru îl ocupă 
în ansamblul literaturii noastre şi 
încercăan acum să deslușim, pen- 
tru cititori, rostul și aspectele 
vieții sale de până acum. Aparţi- 
nând unei familii boereşti de o 
notorie vechime, cu un trecut în- 
cununat de merite în slujba isto- 
riei, seriitorul a văzut lumina zi- 
lei în anul 1868, în vechea capi- 
tală a, Ţării Româneşti, la Târgo- 
vişte, păstrătoarea unor bogate 
vestigii de glorie străbună. 'In 
afară de şcoala primară, pe care 
a urmat-o în urbea natală, stu- 
diile secundare şi cele universi- 
tare le-a făcut la București, După 
terminarea lor, a fost tentat să 
facă avocatură la Târgovişte. A 
intrat şi în luptele politice, reu- 
şind să facă parte, ca deputat, din 
parlament. După aceea intră în 
administraţie, ajungând director 
administrativ şi apoi secretar ge: 
neral al Adunării Deputaţilor, 
unde dovedește alese însușiri de 
conducător şi îndrumător în a2fa- 
cerile gospodăreşti ale forului le. 
gislativ. Astăzi, după o muncă 
îndelungată și istovitoare, s'a re- 
tras din activitate, fiind pensio- 
nar. In ultima vreme, sub povara 


„oobselii şi a slăbiciunii fizice, se 


află suferind, dar spirtul l-a ră- 
mas tot atât de activ ca şi altă- 
dată. 

Proza lui este o isbândă cât se 
poate de evidentă. Ea se adresea- 
ză lumii simple, cu dragoste sin- 
ceră şi curată de oameni şi de 
flori, de muzică şi veselie, de fa- 
milie şi de copii, cu jerttă şi ab- 
negaţiune. Aceste stări se încru- 
stează cu stăruință peste toată. 
proza lui mesteşugită, Din toată 
fabulația materialului vrea să re- 
iasă valoarea morală a vieţii, în 
aspectele ei: felurite,  Pentruca 
efectul să se desemneze întot- 
deauna, în chip clar, uzează de 
metoda contrastului, alături de 
un om bun, unul rău, alături de 
un soţ fidel, o soție iresponsa- 
bilă „alături de un om darnic, 
unul avar. Prin dozarea lor în ca- 
darul povestirii, stabilind proporţii 
de participare bine măsurate, el 
reuşeşte să oreieze o stare de 
echilibru necesară pentru ca fi- 
nalitatea etică să se plaseze pe 
primul plan. Oamenii lui buni, 
izolaţi într'o lume de moravuri 
stricate, cari domină totul, nu se 
pot adapta, ci sunt incorigibili 
în prestanța lor morală, prete- 
rând să cadă decât să cedeze. 
Din toată viața socială decăzută 
pe care o scrutează, prin analize 
de un crud realism, el surprinde 
totuşi oaze de satisfacţii, în cu'tu! 
ce-l are pentru viața de familie, 
în respectul faţă de tradiţiile mo- 
rale şi faţă de individual ităţile 
puternice, El se lasă uşor prins 
în mrejele simţământului de du- 
ioşie. In vaga notă de tristețe, în 
noianul de gânduri răvăşite de 
răscolirile realităţii, stă accentul 
fundamental al operii sale. 

La început, la îndemnul criti- 
cilor, în deosebi al lui Maiorescu, 
scriitorul nostru a încercat să se 
afirme în poezie, deşi destul de 
timid şi stângaciu. Genul în care 
a reușit să-şi găsească realizarea 
talentului este proza, în schiţe şi 
nuvele. A scris următoarele vo- 
lume: In lumea dreptăţii (0905) 
întunerec și lumină, Rătăcire Şi 
Fărimituri. Acesta din urmă e 
mai puţin realizat faţă de cele- 
lalte anterioare. Deasemenea, nu 
de mult, ne-a dat „In pragul 
apusului“, în care pe lângă note 
de interes documentar, găsim și 
o perfectă formă de realizare. L-a 
atras şi teatrul, redactând, îm- 
preună cu A. de Herz, drama 
„Sorana“, în care, deasemenea, se 
vădeşte ideia ca eroina să cadă 
pentru a ispăşi păcatele altora; 
ideia de care e, deseori, străbă- 
tută proza sa bogată. 

Câteva din nuvelele sale, ca 
In lumea dreptății, din v'aţa plină 
de lipsuri a magistraturii, se 
înseriu printre cele mai isbutite 
realizări realiste ale prozei ro- 
mâneşti. Pe aceeași linie se situ- 
iază: Microbul, Sâmbăta, Moartea 
lui Castor, Pană Trăznea Sfântul. 
Uneori se surprinde în proza să 
şi o uşoară revărsare de humor, 
de bună calitate, cum e în Călă- 
torului îi şade bine cu drumul. Din 
tot ce-a scris se observă un spi- 
rit independent şi o atitudine ce 
canită să impună, Totuși, lucrările 
sale nu beneficiază de avantajul 
unei fantezi bogate. Totul este 
aci de un orud realism. Are pre- 
dilecție specială pentru lumea 
bo'erească. poate şi din motive 
de ascendență proprie. El o tra- 
tează în dureroasa ei etapă de 
destrămare şi dispariţie. Nu se 
revoltă însă câtuși de puţin faţă 
de arest trist eveniment, ci păs- 
trează o stare de distinctă resem- 
nare. Uneori îl copleşesc aminti- 
rile copilăriei, sub potopul accen- 
tator de duioșie, dar aspectul cel 
mai atrăgător din realitate i sa 
părut viata judecătorească. 





(Uramare în pag. 2-a) 


Da 


=: 2 
Cu 





NOTAȚII TEATRALE 


Problema repertoriuluila noi... 


Li 


In legătură cu cele arătate mai sus pot 
să spun că am, şi fost întrebat odată de o 
actriţă şi tânără și frumoasă, din insăşi 
cadrele primei noastre scene, cine mi sar 
părea dela noi a fi cea mai bună înter- 
pretă pentru rolul Juliettei, 

Cu această ocazie trebuie să-mi măr- 
turisesc unul dintre familiarele mele ac- 
cese de sinceritate și 
deoarece actriţa în chestiune, fiind con- 
vinsă și de talentul ei (sau, ce zic eu 
talent: geniu!) mai fiind. şi frumoasă şi 
totodată şi alintându-se, desigur că se 0Ș- 
tepta s'o numesc pe ea, ori tocmai asta 
mam făcut că nici pe departe mu pricep, 
ba, mai mult, la întrebarea ei, cu destulă 
perfidie în intenţie dar cu aerul cel mai 
naiv și mai sincer din bhume, am mai şi în- 
trebat-o dacă ţine cu adevărat să ştie ca- 
re-i părerea mea şi ca atare dacă vrea 
să-i dau un răspuns sincer Sau nu. 

Bineînţeles mi-a spus să fiu sincer şi a- 
tunci... i-am răspuns că, la drept vorbind, 
cel puțin după mine, pentru o Juliettă în 
adevăr minunat realizată nu. văd abşolut 
pe nimeni, dar că, dacă ar fi să te mulţiu- 
meşti cu o Juliettă ceva mai „Oproxima- 
tivă“ atunci desigur că sar putea găsi mai 
multe. 

Dar chiar şi între acestea. este cum greu 
de ales. 

In adevăr dintre ale, îi spuneam, unele 
au şi vârsta şi țizicul potrivite dar nu au 
talent ; altele sunt repezite sau arogunte, 





bune numai în Toluri de vampe sau de 

«si 
cochete ; altele sumt cam „trecute“ şi 
a. m. d, 


Adevărul este că, adăogam eu, lu ne- 
voie, trecându-le pe toate în revistă, sar 
putea, totuşi, principial, să te fixezi la 
vreo trei dintre ele. | 

Și, la drept vorbind, una ar fi putut fi 
chiar interlocutoarea mea care, fără îndo- 
ială, este o tânără actriţă cu deosebit ta- 
lent și deo mare sensibilitate, dezavanta- 
jută îmsă de fizic sau, mai exact, de statura 
ei, care oricum este destul de nepotrivită 
pentru o Juliettă aceasta trebuind să fre — 
cel puţin așa ne-um obișnuit cu toții să o 
vedem — cât mai fragilă, cât mai delicată 
şi mai diafană; o altă actriţă, tot din cadrele 
Teatrului Naţional, care ar parea şi ea în- 
dicată pentru acest rol, dacă totuși înde- 
plinește în mare măsură condiţiite de mai 
sus, în schimb se poate să aibă ceva mai 
puțină sensibilitae sau, dacă voii, u sen- 
sibiuirate îndreptată nu atât în spre lu- 
minos cât în spre întunecat, în Spre trist 
şi chiar în spre morbid, ceiace —- cu tot 
Lragicul sfâşit al ambilor îndrăgistiţi din 
această dramă — este cu totul departe de 
a fi potrivit pentru Julietta care, pe lângă 
că nu-i decât un copil, ea trebue privită 
în primul rând ca un simbol, ca un imn 
curat, închinat dragostei, în toată struc- 
tura ei fiimd ceva limpede şi senin; 
cât priveşte cea de a treia actriţă la 
care mă mai gândeam, întâmplător tot din 
cadrele Teatrului Naţional, poate cu ar fi 
fost — şi ca fizic, şi ca fel de vorbi şi cu 
delicateţă şi sensibilitate — dintre toate 
trei în adevăr cea mai indicată. ' 

Și totuşi poate că nici aceasta — și lu- 
crul sar ji văzut cu siguranţă în reprezen- 
taie — nici aceasta nu-ar fi fost o Juliettă 
în adevăr bună, i 

Ori, când 'uceagta este situaţia penru 
un teatru mare cum este Teatrul Naţional, 
ale cărui cadre sun așa de numenoase —- 
ba: încă uneori se spune că Sunt Prea nu- 
meoase dar care, iată, când e vorba la o 
nevoie se dovedesc mai degrabă... însu- 
ficiente — ce să mai spun atunci de cele- 
lalte formaţii teatrale, adeseori improvi- 
zate, alcătuite de obicei dintr'um director 
şi un „cap de afiş“, iar restul complectat 
cu actori de strâsură, cel mult încă vreo 
doi-trei, care la un loc se intitulează tea- 
tru sau trupă de teatru ? 

Când, însuşi Teatrul Naţional nu poate 
prezenta îm condiţii bune o astjel de 
piesă ? 

Și care ? 

„Romeo și Juliettar“ ! 

Pentru care oricând ar trebui să se gă- 
sească interpreţii de cari este nevoie! 

La drept vorbind trebuie să spun că şi 
atunci găsisem o Julieită bună — fiindcă, 
ca să nu disperăm, trebuie să spun că to- 
tuși există şi, dela început, prin elimmări 
succesive, mă oprisem la dânsa, ba, mai 
mult, avusesem până şi cruzimea să 0 şi 
numesc, ceiace desigur că interlocutoarea 
mea, cu atât mai mult cu cât se poate să 
fi avut şi dreptate, nu mi-o va mai ierta 
niciodată, — o actriţă în adevăr cu o ex- 
trem de mare fineţe şi sensibilitate, care 
putea fi văzută pe la unele dintre tea- 
trele particulare de atunci, dar cure, as- 
tăzi, nu mai poate să joace pe scenele ro- 
mânești. 

Prin urmare, recapitulând, iată o serie 
de situaţii care se pot prezenta când e 
vorba de alcătuirea unui repertoriu şi de 
care trebue să ţii seama ca în nu mai ştiu 
care poveste în care, când ai de unele nu 
ai de altele, când îţi procuri şi tu din a- 
celea, abea atunci vezi că îți mai trebue 
încă altceva, ior când, în fime, ai de toate 
atunci... nu Se poate! 

+ 





Acestea fiind spuse, urmează, după toate 
aceste exemplificări şi situaţii arătate 
până acum,să vedem și ce anume conclu- 
Cluzii se pot trage privitor la problema 
Care ne interesează, aceea a repertoriului. 

Concluziile ? 

Cele mai simple cu putință: care, din 
toate cele spuse, cred că se impun dela 
sine şi care cred — de aceea um și dat 
toate aceste desvoltări — au și rezultat 
pâmă acum dim toate cele arătate. A 

Concluziile și învățămintele celor de 
mai sus cred că ar putea fi următoarele: 

Că alcătuirea unui bun repertoriu 

este prima şi cea mai importantă pro- 
blemă pe care trebue s'o rezolve direcția 
unui teatru şi care, tocmtui de aceea, cere 
celui care are răspunderea întocmirii lui 
în primul rând o mare şi cuprinzătoare 
cultură teatrală; în al doilea rând, şi mai 
mult decât cultură teatrală, el va trebui 
să aibă o mare experiență teatrală; şi 
că, în al treilea rând, şi mai mult decât 
chiar o mare experienţă teatrală, e ne- 
voie să aibă mai cu seamă un admirabil 
instinct teatral, 
„Deasemenea — şi într'o altă ordine de 
idei — el trebuie să cunoască cu preci- 
ziune toate posibilităţile pe “care poate 
să_se bazeze: atât posibilitățile, ca să 
zic așa, ale „pieţei”, cât şi acelea ale lui, 
ale teatrului lui şi ale trupei lui sau, cu 
alte cuvinte, să-şi cunoască cu preciziu- 
ne și propriile lui puteri, 


de... impoliteţe, 


SR i 


III 


Deci el trebue să ştie în fiecare mo- 
ment şi ce poate să prezinte şi ce poate 
să ceară în țuncție de tot complagul ele- 
mentelor care decid de soarta unui spec- 
tacol. 

Am arătat deja mai sus, atât prin e- 
zemple cât şi altfel, care sunt acestea. 

Va trebui prin urmare să ţie seama de 
public care, cum am arătat încă din pri- 
mul moment, în străinătate este altul şi 
la moi este altul, cu alte reacţiuni şi 
cu alte caracteristici, chiar temperamen- 
tele, și vware, pe lângă acestea mai este 
și neformat şi mai este ca să zic așa, în 
mare măsură — şi s'a văzut ce sens dau 
acestei idei — şi „nespecializat“. 

Va mai trebui deasemenea să ție seamă 
de regisorii, interpreții şi toți ceilalți 
făuritori ai spectacolului : decoratori, pic- 
tori,mașinişti, electriceni, etc., 'de care 
dispune. 

Și, în fine, poate că va maitrebui dea- 
semenea să-și aducă aminte în tot timpul 
-— şi consider că oceasta nu-i o recoman- 
dare inutilă mai cu seamă că e vorba 
de o mare slăbiciune, o adevărată marotă 
a oamenilor de teatru! — de anu se 
întemeia niciodată în materie de teatru, 
aşa, fără suficient discernământ, pe e- 
exemple, pe precedente și pe analogii 
căci ele ușor te pot induce în eroare. 

Cum s'a. văzut, — prin asta trebuie să 
se înțelagă evitarea adoptării fără o se- 
rioasă examinare a acelor reţete, altfel, 
adevărat, destul de comode, la care recurg 
anumiţi directori de teatru — grefate u- 
neori şi pe oarecari snobisme pe care a- 
ceștia le au-—de a transpune numaidecât 
şi în orice condiţii pe o scenă bucu- 
reșteană. orice piesă de „mure succes 
din străinătate, pentrucă astfel de pro- 
cedee nu sau dovedit a fi în toate oca- 
ziile dintre cele mai fericite, 

De aceea un adevărat director de tea- 
tru va trebui în primul rând să ştie să-şi 
aleagă el singur piesa de teatru de care 
are nevoie: aceia care este cea mai po- 
trivită publicului lui și anume nu spui 
„țării“ tui ci „publicuvui“ lui: adică unui 
anumit oraş şi chiar unui anumit cartier, 
ba, mai mult, chiar şi unei amumite ca- 
tegorii sociale căreia el, fie că vrea să ise 
adreseze, fie că este aproape obligat, con- 
stituie publicul lui. : 

Și asta pentrucă alți spectatori are o 
sală di xentru, elegantă, mică și cochetă 
și alt publi: o sală mame cât un garaj de 
automobile, situată de ex. într'un cartier 
periferic, după cum şi, din punctul de ve- 
dere al preţurilor, alt public vine la un' 
teatru cu preţuri de intrare ridicate, — 
un public mai rafinat, uneori framţuzit, 
căruia poţi şi chiar trebuie să-i dai lu- 
cruri mai fine şi căruia atunci când i le 


dai trebuie să i le dai chiar fine şi în a-.. 


devăr rafinat, — şi altceva este să ai pre- 
țuri de intrare populare, 

Și, de asemnea, un bum director de 
teatru trebuie să mai ție seamă nu numai 
de publicul pe care-l are — adică de 
mediu : ţară, oraş, cantier sau categorie 
sovială — ci totodată și de epocă! 

Şi aceasta pentrucă nu numai fiecare 
țară, fiecare oraș şi Ghiar fiecare car- 
tiey ci şi fiecare epocă îşi are teatrul ei. 

Și este şi normal să fie așa pentrucă 
alt gen de spectacole vei da în momen- 
te de bună stare, şi de prosperitate, de 
bună dispoziţie, de viaţă ușoară, veselă 
şi fără griji şi altele în momentele de în- 
gvijorare, după cum iarăși altele în mo- 
muente de stringentă mobilizare a tu- 
turor energiilor unui Neam, de încordare 
sufletească, și, evident, inrăşi altele în 
momente de depresiune, 

Ori acesta e motivul pentru care pu- 
neam accentul în primul rând pe instine- 
tul omului de teatru, pentrucă la. toate 
acestea nu te ajută nici ştiinţa, nici ex- 
perienţa : din cauza tuturor acestor con- 
dițiumi extrem de delicate, dim cauza tu- 
turor acestor imponderabile de cari totuşi 
este necesar să se ţie socoteală la alcă- 
tuirea unui bun repertoriu. 

Toate acestea numai în ce priveşte ale- 
gerea piesei. 

După ce sa fixat astfel la genul de 
piese la care să se oprească și care-i 
convine din toate punctele de vedere 
sau, eventual s'a fixat chiar şi asupra 
piesei, urmează să-şi facă pe cât mai bine 
cu putință distribuţia, ținând seama fie 
în atribuiri de roluri, fie de alte însărci- 





de ALEXANDRU DRĂGHICI 


nări, de posibilitățile și de  aptitudinele 
reale, bine cântărite, ale ţiecăruia. 

Fără concesiuni de nici un fel! 

Când e vorba de spectacol nu trebuie 
să se admită nici un fel de concesiuni, 
nu=i permisă nici un fel de şovăire, nici 
un fel de slăbiciune! 

Căci toate acestea se- răzbună ! 

Şi păcatul este că nu se răzbună numui 
pe cel vinovat — cum ar fi şi drept, căci 
atunci ar mai merge cum ar ma merge 
— dar se mai întore şi în contra celui 
care finanţează, fie că e Stat sau particu- 
lar, se mai întorc şi în contra celor- 
lalți actori pe care-i demoralizează că- 
derea, în fine, în contra teatrului şi chiar 
a artei dramatice. 

De aceia dacă cineva este în această 
situațiune şi are de ţinut seamă de 
„obligaţii“, sau să ţie seamă chiar de 
„contracte“ deja existente sau dacă, din 
motive de ex. de economie, vrea ca o a- 
numită piesă asupra căreia sa fixat şi 
care poate este bună. să o joace numai cu 
personalul pe care-l are, deşi vede singur 
că poate unii dintre interpreţi sunt im- 
proprii pentru acea piesă şi Sar îm- 
pune mai degrabă o achiziție din afară, 
pe care o vede chiar el. necesară, și un 
actor care ar fi mult mai potrivit şi care 
ar putea fi angajat, atunci iarăși se face 
o greșală: în caz că vede o stfel de ne- 
cesitate și, totuși nu se hotărăște să-l în- 
vite pe cel care-i în adevăr mei indicat, 
chiar dacă piesa aleasă este bună, e 
mult mai bine să renunțe și să puie alt- 
ceva pe afiș! 

Altceva care... să poată să meargă şi 
cu ce are. Căci, aşa cum am mai spus, 
teatru cu compromisuri, cu economii, cu 
cârpăcealii, etc. nu merge: nu se poate 
face artă cu jumătăţi de măsură! 

Inainte de a termina, însă, trebue să 
ddaog că tot de probiema reportajului 
mai ține încă o chestiune, aceasta, insă, 
din păcate, mult mai vastă, mult nai 
complexă, și, din unele puncte de ve- 
dere, chiar mult mai importantă, 
importantă chiar și pe plan general. 

Aceasta este o problemă care, însă, 
până lu un pumct, pare în antinomie cu 
cele spuse mai sus, aparenta antinomie 
derivând mai mult din aceia că teatru! 
— şi prin urmare și directorul de tea- 
tru — nu trebuie să aibă preocuparea 
bunului mers al reprezentaţiilor şi al 
spectacolelor numai în vederea încasări- 
lor, cu alte cuvinte nu trebuie să aibe 
numai preocuparea de a menge pe linia 
gustului public şi a simţi prin instinct ce 
anume place şi ce anume nu place, spre 
a şti astfel ce să-i dea gi ce să nu-i dea, 
ci mai are şi o misiune : aceia de a ridica 
acest public. 

Ori, problema astfel 


pusă este mai 





UNIVERSUL LITERAR = 








delicată şi îmbimarea acestor două obiec- 
tive, a acestor două preocupări, realiza- 
rea lor Simultamă, este o sarcină care cere 
în adepăr și mare abilitate şi deosebit de 
mare intuiție. 

Căci wwcrul acesta, ca să poată să -reu- 
şească, mu trebuie să fie făcut deodată ci 
pe nesimţite, mărimdu-se, ca să zic așa, 
de fiecare dată „doza“, — teatrui bun 
trebund 'mai mult să se insinueze decât să 
bruscheze gusturile unui public, mai Cu 
seamă când este însă neformat, jorţându-i, 
totuşi, de jiecare dată, puţim câte puţin, 
acest gust. Ceva mai mult, în această 
privință adevăratele rezultate jrumoase 
sar putea requza, numai dacă lucrul 
acesta Sar face  printr'un consens 
cât mai general, din partea a cât mai 
multor formaţiuni teatrale şi, desigur, de 
ce n'am spune-o, dacă acestora li Sar 
adăoga şi concursul larg.şi luminos al 
Statului, um concurs nu în sens normativ 
— şi voi arăta cu altă ocazie în ce ar 
consista : în orice caz mu normativ căci 
în „artă normativul este totdeauna stin- 
jenitor — ci în sems de sprijin și de în- 
curajare printr'o largă, umanistă şi, în 
acetaşi timp, mecesar abilă politică teatrală. 

Cum, însă, toate aceste chestiuni ţin de 
o cu totul altă problemă — aceea a ridicării 
nivelului gustului publicului de teatru — şi 
cum în felul acesta ele intră în cadrul 
altor preocupări, le voia examina cu altă 
ocazie, atunci când mă voiu ocupa de acele 
alte aspecte ale vieţii teatrale cu cari ele 
au legături mult mai strânse. 

Dealtfel aceasta ar fi depășit cele ce 
voiam să spus acum în legătură cu pro- 
blema în sine a repertoriului, și anume, 
pe deoparte privitor la dificultățile pe 
cure le prezintă alcătuirea oricărui re- 
pertoriu — şi cred că am fost destul de 
explicit în toate cele' de mai sus, încercând 
să dau o privire cât mai lămurită usupra 
acestei chestiuni — și, pe de altă parte, 
am încercat să pun în lumină o serie de 
lucruri care, în special din partea celor 
necunoscători, adeseori erau judecate 
greșit sau chiar eraw neînţelese, de aici 
provenind diverse incriminări şi acuzaţii 
cu tot felul de înmvinovăţiri nedrepte când 
dintr'o purte u! rampei când din cealaltă 
socotind că utunci când ele sunt mai bine 
cunoscute, atunci înţelegerea reciprocă şi 
însăși posibilităţile de colaborare sunt 
mult. uşurate. Totodată, pe cât era cu pu 
tinţă — fiindcă în toată această materie 
a teatrului regule rigide nu se pot nici 
desprinde nici statornici — am căutat să 
arăt şi complexul condiţiilor de care un 
repertoriu bine făcut trebue să ţie seamă 
şi pe care trebuie să le îndeplinească. 

Bineînţeles, toate acestea în linii ge- 


nerale în materia aceasta fiimd încă 
multe de spus, astfel că fiecare din 
arătările mele — și chiar din exemolih- 


cările pe care, pentru mai mare uşurinţă, 
lesam dat — pot fi oricând reluate și 
desvoltate. 

Ca vedere de ansamblu, însă, pentru 
ceiace este necesar să se știe cum și pen- 
tru weiace trebuia să facă obiectul aces- 
tor rânduri în legătură cu problema re- 
pertoriului, lămuririle de mai sus socot că 
ar putea fi deocamdată suficiente. 





INSCRIPȚII PE COTIDIAN 


(Urmare div pag. I-a) 


aici, în cpera asta, ai închis cea mai bună 
parte a sufletului tău. Te-ai zidit lăsând 
cotidianului stârvul vremelnic, steril. 

lată dece artiștii ar trebui să formeze 
clasa unicului blazon valabil : aristocrația 
spiritului. împenetrabilă domnului Oare- 
care. 

Este unul din scumpele mele dezide- 
rate”... 

Rainer Maria Rilke scria undeva că una 
din șansele singurătăţii este în iubire. Nu 
ştiu dacă prin singurătatea aceasta în- 
țelegea conştiinţa izolării în destinul pro- 
priu, sau conștiința că ești neîntreg, pe 
pian metafizic. . 

Apologia din Symposion lămurea su- 
blima separație erotică prin . alegoria 
sancţiunii lui Jupiter: fiindcă oamenii tin- 
deau să-l egaleze, zeul i-a tăiat în două: 
iar părţile se vor căuta veşnic pentru re- 
facerea unităţii originare, prin atracţia 
iubirii. 

Pare-se, simbolul creștin a! androginu- 
lui crește din vechea idee păgână ; ipos- 
taza adamică devine, în sensul biblic, 
forma arhetipală. Vor fi manifestări de 
artă având această temă: deoarece pos- 
tulatul unei estetidi primare promulga 
artistic numai ceea ce aderă la un arhetip. 





EFERAGMENI 


Dina tresări scurt. Prea multă liniște! 
Totul împrejur părea mare, grav și do- 
minant. Cenușiul zilei de afară se fil- 
ira prin vitraliile colorate ale bisericii 
mici şi ascunse printre case, ca un cer 
de plumb văzut printrun penaj de 
Răun. Vitraliile erau roșii însângerate, 
galbene şi violete. Pete de sângeriu, 
galben și violet cădeau în întreaga bi- 
serică, dansând un cadril straniu — 
—— împerecheri de colori şterse — pe 
catapeteasma micuță, în mijlocul căreia 
ochiul lui Dumnezeu își plecase pleoa- 
pa ostenit. Deasupra capului își legăna 
simetria celor trei braţe. candela îne- 
grită de argint, şi rănile lui Isus pe 
cruce păreau că se  cioatrizaseră de 
mult. î 

Dina își dădu seama că totul părea 
mare şi apăsător, prăvălindu-se deasu- 
pra ei, pentrucă era îngenunchiată. Se 
miră că fusese tentată să îngenunche- 
ze, nu-și aducea aminte să mai fi sim- 
țit vreodată nevoia să-și plece genun- 
chii. Nici de data asta nu venise să în- 
genunche în fața nimănui, nici nu ob- 
servase măcar că biserica avea icoane 
cu sfinţi desenaţi în stil bizantin, cu o- 
braji palizi şi prelungi 

Era mulțumită că ochiul Domnului 
n'o privea : era obosit. Şi Dina era obo- 
sită. Ingenunchiase să se odihnească în 
fața catapetesmei, din nevoia de a se 
simţi înconjurată de ziduri cât mai 
groase. Zidul ăsta era odihnitor, pentru- 
că despărțea în două liniștea bisericii, 
Aici nimeni, în altar nimeni. Plafonul 
koltit îşi continua meditaţia avântat- 


de ELENA DIACONU 


înflorită de sfinți și îngeri, spre cerul 
plumburiu. 

Ea fugise de toamnă, de cerul care 
se proecta deasupra ei ca o pânză 
imensă care susține o povară grea. Ce- 
rul ăsta se clătina deasupra ei, şi Dina 
avea impreşia că toată greutatea ceru- 
lui era susținută de o mână nevăzută, 


care putea dispune de cer şi de ea cum | 


vroia. Nu putea suferi regia asta de 
scenă ascunsă ; totul părea dinainte 
pregătit. Trebuia să aștepte momentul 
culminant, să termine repede tot ce 
avea de făcut, nu cumva, odată strigată 
pe nume, Dina să nu fi reușit să se 
împace cu ca. De aceea fugise în bise- 
rica mică din colțul străzii Antim, nu 
să aprindă obișnuitele lumânări, sau să 
sărute icoana făcătoare de minuni a 
Fecioarei. Venise să îngenunche ală- 
turi de Dina, alături de ea, pentru ea, 
să se închine ei sau să se împace cu ea. 
Căuta în ființa ei cu mâini lacome, ce o 
văscoleau în străfunduri, 

Şi acum sc surprinsese îngenunchia- 
tă, de cât timp nu știa ; doar palii întu- 
necoase fugeau din noapte să se furi- 
şeze în unghere: ochiul Domnului dor- 
mea liniştit, şi Dina nu gândise nimic. 
Î se părea că încremenise acolo de 
mult, de atunci când Fecioara îşi aco- 
perise maisra pruncul la sân, să nu 
îngheţe înțepenirea eternă, și buzele 
pios-credincioșilor care-i sărutau smerite 
trupul. Işi aducea vag aminte gestul 
mamei, discret și semnificativ. 








(Urmare în pagina 3-a) 


Suntem deci în era când totul este sau 
tinde să se transforme în mitologie. A 
fost o tendință salvatoare: profiluri sim- 
bolice care nu ar fi rămas viabile fără 
pulberea mitului. Stări sufietești care nu 
ar fi fost verosimile fără mărturia legen- 
dei. 

Semnificații care păreau ridicule fără 
perspectiva tragicului. De pildă, filţrul de 
iubire, băutura vrăjită a legendarilo: 
Tristan şi Isolda ; sorbiseră din cupa iu- 
birii nelimitate şi a morţii. Când li sau 
întâlnit fântânile: ochilor, alu tresărit: 
era momentul când i-a pătruns acea 
conștiință a izolării „n destinul propriu? 
Nu. Dimpotrivă, conştiența separaţiei, a 
neîntregului ; deaceea, primul sentiment 
al fiecăruia a fost de regăsire : pe el în- 
suşi, în sufletul celuilalt. Părţile Jui Ju- 
piter nu vor mai putea fi despărțite prin 
obstacole lumești. 

Rilke, poate, avea dreptate : iubirea dă- 
pue marea trecere în singurătate. Fiindcă 
prezența iubitei este o auto-prezenţă ; nu 
doi, ci unul, întreg, închis în farmecul 
splendidei izolări, cum cercurile puteau 
despărți de restul lumii pe Arhimede. 

In, teatrul ibsenian apar două figuri, pe 
cât de aparent deosebite, pe atât de con- 
vorgente sub alt raport: Brand și Peer 
Gynt. Sunt tipuri expresive, cum atâtea 
trăesc în aces. teatru apologetice individu- 
lui: sumbrul pastor nordic încarnează 
voinţa ferma şi uotarirea de a nu se clinti 
de pe calea adevărului. Peer Gynt (despre 
care oamenii spun că-i nebun) nu-și refuză 
nimic : să dărue necondiționat şi frenetic 
momentului prezent. E] nu aşteaptă nimic 
de nicăeri ; ci numai desvăluirea fondului 
său autentic, devenirea lui-însuşi. E o 
atitudine care amintește invitaţia gidiană 
la disponibilitate şi act gratuit. Pe când, 
autenticul pastor, de pe țărmul întuneca- 
tului fiord, rezistă cu tărie dricărei che- 
mări ; el cultivă severitatea unei formule 
născocite de exclusivismul său: „tot sau 
nimic'. 

Aparenta divergență dintre cele două 
tipuri devine corelație subteran, prin pers- 
pectiva tenacităţii comune, respectiv, pe 
drumul aleg, 

Brand nu se face niciodată vinovat 
faţă de mistica sa ; şi nu vrea să şovăe. 
Preferă cele mai dureroase sacrificii : în- 
tâiu mama sa, apoi fiul şi însfârşit, soţia.., 

Brand nu va admite că uneori aplicarea 
asprei formule este o cruzime care depă- 
şeşte orice etică ; el își va servi un îndo- 
elnic paleativ teoretic ; „nu ne aparține 
în veșnicie decât ceea ce am pierdut“. 

Deasemeni, Peer Gynt sacrifică succesiv 
mama, iubita şi reputaţia sa. 

Fervoarea lui  n'are limite până la 
moarte; la ulitima lui întâlnire cu Solweig 
tâzzie, e] întreabă ezitând dacă prin acea 
existenţă a reuși! să fie cu adevărat el- 
însuşi. La care ea îi răspunde: „în cre- 
dinţa mea, în nădejdea mea şi în iubirea 
mea'. 

Evident, singurătatea ei, trăirile ima- 
ginative, așteptarea neostoită, îi permise- 
seră creerea unui Peer Gynt cum îl dorea. 
Şi niri o confruntare deficitară nu avusese 
loc, așteptatul fiind departe... 

Insă realul Peer Gynt :sbutise să fie 
el-însuși tocmai prin furtunateca sa viaţă. 
Astfel, ambele personagii ibseniene sunt 
uneori krutale cu ceea ce părăsesc: deşi 
Brand o face în numele credinţei, iar Peer 
Gynt în numele candoarei naive... 


ION STANCU 














30 lunie 1944 => 


creat 


ORIENT 


Nu cântece campestre, ci zări mântuitoare 

Iţi vom aduce, lună, făpturii tale, dar. 

Cum te inundă ceața şi palidă licoare 
Aşterne-un zâmbet rece peste-un pierdut cleștar. 


Intârziaţi destinul ! Mânaţi în ani calvarul 
Inalte constelații cu înunțile'n văzduh 

Spre Nord îşi duc oștirea şi mâinile ca varul 
Cuprind o primăvară ce se preschimbă'n duh. 


Din nou în luminișuri întrezărim abisul 

Din nou un zbor ne-alungă pe mari singurătăţi 
Tristeţea e în ramuri, în lacrimi zace. visul 

Și moartea'n faetoane se plimbă prin cetăţi. 





i duc nădejdea în negre închisori 


Tot ce gândim, în carne durerile'şi răspund. 
Pe culmi înseninate urcăm nepăsători 
Dar mai în jos, în vale, e'noaptea fără tund. 


Să mai sperăm? Să credem în dimineţi de aur? 
Neptun îşi regăseşte cumplitul lui trident 

Şi beznele din mâluri şi din afund de plaur 
Gonite fără veste, pornesc spre Orient. 


Acolo între iasme dospește noul Int 

Şi luna abia-l adie cu vălurile reci 

Iar Gemenii frământă un chip necunoscut 

Ce din genuni amare ne va privi în veci. 

IULIAN VESPER 





MITRIC 


Pe temeiul unei munci nicio- 
dată mărginită la rezuitate în- 
doelnice, și mai ales pe reazi- 
mul unui talent cu nimic des- 
minţii, Atamasie Mitrie şi-a tă- 
cut destul de cunoscut numele io 
liţeratura noastră dramatică. 

Incepând cu Aramatizarea ro. 
manelor:  „lon“ și „Pădurea 
Spânzuraţilor“ ale domnului Li- 
viu Rebreanu şi terminând cu 
aţât de mult cunoscutele scenarii 
dela microfonul posturilor noas- 
tre de radio, Mitric a Qăruit a- 
matorilor de frumos realizări 
de-o calitate care au hotărit 
admiterea lui ca membru al $0- 
cietăţii Autorilor Dramatici, 

Numai cu atât, şi moartea lui 
Atanasie Mitric a pus un sfârşit 
dureros unei activități dela care 
mai puteam aştepta gnulte în- 
făptuiri. 





„TURNEE“... 


Intocmite de-o manieră care 
insemnează mai degrabă o re- 
«lamă decât altceva, notele—dar 
mai ales articolele—apărute în 
unele ziare informându-ne pe 
larg despre „activitatea teatrală“ 
ia Belciugatele sau Bolintin, ni 
se par venite ca să impue mai 
degrabă o tăcere asupra atâtora 
în numele căror se fac aceste 
turnee, 


Nu socotim necesară 0 imedia- 
tă denunțare a metodelor de-u 
se marca 0 „prezenţă la datorie”, 
Jiindcă efortul urmărit s'ar anu- 
la printr'o rezoheare grăbită 





Aşteptăm momentul potrivit 
când şansele ne vor fi mai mari, 
prin adaptarea la un mers mai 
normal al lucrurilor cari să nu 
nască confuzii şi greșeli 

Atunei — numai atunci — ra: 
clama asta, de azi, va da însem- 
nătatea cuvenită activității ten- 
trelor de azi. 


„PRIETENIE“. 


Mai întotdeauna suntem gră- 
biți de-a acorda prietenia, la pri- 
mul pas cel facem alături de 
un om. 

Şi mai totdeauna ne şi înşe- 
Vă... R 

Acordăm, deci, cu mută ușu- 
rință ceeace star cădea să păs- 
trăm doar pentru cei cari cu a- 
devărat merită. 

Ce vreți?.. 

E o încredere ponnită dintr'un 
“gând curat, şi dăruită celor-pe 
rari îi credem la fel 

Dar greșeala asta o simţim 
deabea când ne dăm seama că 
„prietenul!* a avut alte gânduri 
și alte interese. 





Ne cheamă la această mărtu- 
pisire numele câtorva artiști, cari 
bătând cândva la uşe ca să-i a- 
iutăm în începutul lor, piâsese 
astăzi potrivit. să ne critice. 








Insemnăm asta ca să ne spri- 
jine oricând hotănirea ce-am 
iuat-o de-a acorda prietenia doar 
«clor cari menită. 


„SĂRBĂTORIRII“... 


Cândva am spus că sărbători- 
rile de actori o să ajungă să 
micșoreze interesul publicului, 
tocmai prin uumăruj mare ivit 
mai acum câteva luni, de ajun. 
sese să ocupe afișul mai mult ca 
spectacolele obișnuite. 

Se mersese până acolo încât 
srice actor cu o vechime de... 10 
ani in teatru, pretindea o sărbă 
inrire, 

„Moneda“ aceasta atât de des 
bătută s'a văzut la ce rezultat o 
ajuns. - 

Y. suficienti să arătăm doar ca- 
2ul unui actor care umblă şi azi 
din oraș în oraş cu „pantahuza“ 
sărbătoririi. 

T-am recunoscut totdeauna și 
talentul de actor şi pe cel de au. 
tor dramatic, dar — să me erte 

nu i-l putem recunoaște pe 
acel descoperit de-abea acum: 
de „sărbătorit“ !,. 

Ar fi nemerituos chiar Pentru 
rel care ni-l impune, 


„ACTIVITATE... 


O fostă actriță a Teatrului 
Național, care în ultimul timp n 
jucat p2 o scenă particulară —- 
nu tocmai cu un desăvârșit ste. 
ces — a pornit la o uctivitate „alo 
culise” care su impue îar pri- 
inei noustre scene cu toate ono- 
urile și — mai ales —.: dreptu: 
rile cuvenite. 

Momentul îl găsește prieinie 
prin  anunțata măsură ce se 
crede că se va lua, contra acelo- 
va cari stau departe de rosturile 
scenei oficiale, 

Pe noi însă un lucru ne nedu- 
mirește: ă 

Dece „activitatea domniei sale 
să înceapă tocmai de acolo de 
unde se sfârșește?... 

Fiindcă altă logică decât aceea 
pe care doar timpul ne-a impus-o 
nu vedem). 


AFIȘ... 


Un nume cunoscut de mare 





actriţă, pe afișul unui festival 
artistic programat întrun 
mcedest, mână interesul până 


dincolo de proporția spectarolu= 
lui, 

Așa sa întâmplat Joi 29 cor, 
în comuna Isvoranul, unde d-na 
Natașa Alexandra, dela 'Teatrul 
Naţional, a spus la festiva'ml ar- 
tistie organizat de comandamen- 
tul miitar local, un monolog 
semnat de d. Alex. Kirițescu. 

Şi activitatea aceasta redusă a 
d-nei Natașa Alexandra, se încu 
drează mai cu temei în rostul 
teatrului la sate, decât „turneu 
dela Reloiugate'e... 


I.M LEHLIU 


Li a e ii cd i i i a 


loan Al. Brătescu-Voineşti 


(Urmare din paz. I-a) 


In afară de această activitate 
pur literară, loan Al. Brătescu- 
Voinești a mai dovedit încă o 
mare calitaţe. I-au plăcuţ munţii 
şi apele lor în revărsări repezițe, 
în amda cărora îşi arunca undiţa, 
în timp ce mintea-i torcea tăcută 
şi liniştită firul gândurilor. Din 
admiraţia |ui neânțrecută pentru 
piscurile luminoase, a rezultaț 
ace] castel de vis dintr'o depre- 
siune a Țării Hațegului, unde şi-a 
petrecut clipele de odihnă ale ve- 
rilor, ascunzându-se tot mai. mult 
de zgomotul vieții trepidante. 
Acolo, cu undița lui momitoare de 
păstrăvi, a înţeles frumuseţile pa- 
turii, în ce au ele mai sublim, 
munţii încărcaţi de gloria zăpezii 
veşnice, pădurile de întunecoasă 
verdeață şi izvoarele şi râurile 
în joc sglobiu de imagini, săge- 
tate de argintul peştilor neastâm-. 
păraţi. Pescuitul în apele de 


munte i-a fost una din marile 
pasiuni și a dus o luptă necruţă- 
toare contra pescarilor hecinat ţi 
şi nedemni, cari  întrebuinţav 
otrăvuri, sare a-i scuti de muncă, 
„Cu undiţa“ este un admirabil 
manual de pescuit şi o șarjă bine 
meritaţă contra braconierilor ape- 
lor de munte. In ea autorul păs- 
trează o atitudine anecdoţică din 
care transnără totuși omagiul adus 
apelor de munte și disprețul în- 
temeiat aruncat  profanatorilor 
lor. 

Iată un mare prozator şi un 
sincer iubitor al naturii, prin des- 
crierea, vacanţelor sale, la pescuit 
păstrăvi, în ţinuturile din 
"Țara Hațegului, și la Herculagele 


Banatului, făcând să fâlfâie, în - 


sufletul 1ectorilor, un simțământ 
de prețuire adâncă faţă de natura 
românească și bogatele ei resurse. 


DUMITRU IMBRESCU 








333 30 lunie 1944 


Poetul Aurel Marin moare în cursul 
lunei Mai a. c., la un spital de Cruce 
Roşie din Roman, din cauza unei în- 
jecţii cu calciu, prost administrată. Cu 
dânsul se stinge unul din cei mai ta- 
lentaţi scriitori contemporani, a cărui 
operă a intrat deja în conștiința cri- 
iică a vremii, suscitând totodată şi 
cele mai înalte nădejai pentru viitor. 
Nădejdiile se spulberă acum, rămânân- 
du-ne ca lângă proaspătul său mor- 
mânt să vorbim numai despre ce ne-a 


lăsat şi să evocăm, — pentru mo- 
ment puţin și necomplect —, opera și 
omul. 

* 


Aurel Marin a fost și el, ca şi celălalt 
prieten. al nostru George Vaida, ofiţer 
de infanterie. A participat la răsboiul 
actual încă dela începutul lui, fiind 
rănit în vara anului 1941, de un glonte 
care i-a străpuns ficatul. Rămas în 
timpul nopții la inamicul care a con- 
traatacat, este regăsit în dimineaţa 
zilei următoare de unităţile care și-au 
reluat înaintarea și după o lungă su- 
ferinţă pe patul de spital, umiată de 
un concediu petrecut în orașul Brașov, 
de care poetul se legase, se face bine. 
Atacul Sebastopolului din vara anului 
1942 îl găsește din nou la datorie. la 
parte apoi la toate operaţiile din Cri- 
meia, unde stă până în primăvara anu- 
lui 1943, după care, admis în Şcoala Su- 
perioară de Războiu, căpitanul Aurel 
Marin vine în Bucureşti. Un an de zile 
de muncă intensă și încordată aduce 
ofiţerului-poet brevetui de Stat Major. 
Pregătit pentru conducerea operațiilor, 
este repartizat pentru noua perioadă 
de operaţii militare în stat-majorul 
unei brigăzi de infanterie, unde putea 
ti socotit pus la adăpost de pericolele 
imediate ale liniei I-a. O simplă injec- 
ție de calciu, greşit făcută. curmă însă 
viața acestui poet de mari posibilități 
și de realizări deja durabile, mărind 
deotată numărul poeţilor sacrificați în 
actualul răsboi cu unul, dar acesta deo 
valoare care depășește cadrul. local, 
atingând însăşi literatura română în 
personalitățile sale proeminente. 


Aurel Marin debutează, ca toţi tinerii, 
în revistele timpului, dar din acea pe- 
rioadă trebue menţionată epoca redac- 
tării revistei „Foaia tinerimii“ prin 
anii 1928/1929. Din cauza greutăților 
familiare, deşi student al Facultăţii de 
Litere din București, pe care o absolvă 
ca ofițer, tânărul poet intră în Școala 
Militară de Infanterie de unde iese sub- 
locotenent în anul 1932. In primăvara 
anului 1933 publică cea dintâi culegere 
de versuri „Cununi“, naivă prin tonali- 
tatea gingaşă a simţirii sale femenine. 
Cu Aurel Marin și, Niculae Cantonicru, 
scriitorul acestor rânduri redactează în 
anul următor, ja Braşov, primul număr 
din revista „Frize“, 'care apare regulat 
un an și cinci luni, fiind interzisă în 
urma unor articole calomnioase ale 
prof. Pimen Constantinescu din Sibiu, 
necunoscut traducător din italiană stri- 
mise comandamentelor superioare mi- 
litare de care depindeau tinerii ofițeri 
redactori ai publicației. Desecompletat 
prin moartea timpurie a lui Niculae 
Cantonietu, grupul se completează 
mai târziu, la Iași, cu George Vaida, a 
cărui soartă este cunoscută. Deşi mai 
în marginea activității acestui grup, 
din cauza greutăților materiale : fami- 
liale (poetul trimetea sume de bani 
importante mamei sale la Bucureşti și 
unui frate muzicant, răpus după câţiva 
ani, de tuberculoză), Aurei Marin nu 
s'a despărțit niciodată ae el, mărturi- 
sind public, în unul din „m=m:n- 
to“-urile operelor tipărite, că trei din 
cărțile sale s'au imprimat în colecția 
„Frize“, 

Ritmul publicaţiilor lui Aurel Marin 
este de aproape o carte pe an. El face 
astfel să apară: „Lumini“, 1933; 
„Xodler“, 1935 ; „Intrarea în pădure“, 
1936 ; „Versuri“, 1937; „Poezii“, 1938; 
Insemnări de vacanță', 1939; „Insem- 
nări despre lume, prieteni şi moart2“. 
1940 ; „Viaţa în munţi“. A doua carte 
de însemnări despre lume, prieten: și 
moarte, 1940 ; „Moartea lui Pan“, 1941; 
„Sonete“. A treia carte de însemnări 
despre lume, prieteni şi moarte, 1942. 
Aurel Marin a mai deţinut un lung 
şir de ani foiletonul critic la „Gazeta 
Transilvaniei“, activitate în care se tră- 
da natura poetului și mai puţin a cri- 
ticului, Din acele foiletoane sa consli- 
tuit o primă culegere de „Comentarii 
critice“, 1942. Statistic, activitatea sa 
poetică însumează un număr de a- 
proximativ 280 poezii. Aursi Marin este 
membru în Societatea Scriitorilor Ro- 
mâni, Un Singur volum de poezii a fost 
premiat de către Academia Română 
Şg-anume :  „Insemnări despre lume, 
prieteni şi moarte“, 1940. 

Poetul a mai scris, în colaborare cu 
colonelul Alex. Petrescu, cartea de răs- 
boiu „Sebastopol, 1942“, care aşteaptă 
rândul apariţiei între manuscrisele edi- 
turii „Fundațiilor Regale“. Fragmentele 
publicate în „Universul literar“ şi în 
„Revista Fundațiilor Regale“, irădează 
o neobișnuită capacitate de a recep- 
ţiona până în cele mai mărunte aspecte 
câmpul de luptă, opera având, pare- 
se, caracterul unui rar document ome- 
nesc, prima în cariera scriitorutui, în 
care-și dau mâna poetul de mare talent 
cu ofițerul purtat în război. Reportajul 
atingea aici limita artei. 

* 


Omul era de o modestie încadrată în 
reacţiuni ciudate, din care cea mai 
esențială ne pare a îi fost disprețul 
pentru mediocritatea szomotoasă. Au- 
rel Marin avea o.sensibilitate ieșită din 
comun și această sensibilitate gretfată 
pe conștiința, calităţii artei sale l-a fă- 
cut să se ţină departe de cafenea şi 
prieteniile interesate ale acesteia. In 
firea lui stătea neclintită încredzrea în 
izbânda artei sale, pentru evidențierea 
căreia nu vedea la ce sar tulbura, sau 
ar alerga cu obișnuitele metode ale ce- 
lor mai mulţi dintre confrați. A avut 
câțiva prieteni, foarte puţini, față de 
care prietenia lui a fost oscilatorie, orice 
gest și manifestare din afară găsind la 
pândă acea sensibilitate stranie făcută 
din milioane de simţitoare cornițe de 
melc, prompte la o retranşare suspi- 
cioasă, El iși creiase o lume proprie 
de voluptăţi intimiste, în care conta 
prea puţin participarea la sgoumotoasa 
şi vulgara existenţă a lumei din afară. 
Se poate spune că în această atitudine, 
labirintul voluptăţilor sale era extrem 
de complicat şi ghicirea exactă a psiho- 











AUREL M 


logiei sale un lucru destul de greu, chiar 
pentru cei care i-au stat in apropiere. 
In fond, psihologia, sa este psihologia ca- 
pricioasă a temeii, măzuivoare ia tan- 
dreţea vecină şi la acceptarea bruscelor 
oscilaţii, contrarii când sunt privite nu- 
mai pe limitate porțiuni, dar făcând un 
sistem psihologic articulat, privite în 
totalitate. In acest chip, se poate spune 
că modestia sa și încreaerea în adevă- 
rata sa poezie pe care o scria n'au avut 
aspectul solemn şi grav al învingători- 
ior, ci tresărirea mânioasă și stingerea 
bruscă a reacţiilor, deciziunea nestăpâ- 
nită şi nederaptă cu regretul duios şi 
tandru ce urma al marilor sensibili sau 
al copiilor cu care poetul se înrudea, în- 
vederând încă odată, prin întreaga sa 
fiinţă, dictonul că sufletul poeţilor este 
asemenea suflețului copiilor şi femei- 
lor. 


Poezia lui Aurel Marin este străbă- 
tută de trei mari teme lirice. Astfel, ei 
a cântat voluptăţile muntelui şi pădu- 
rilor, voluptățile prieteniei și a cărţi- 
lor şi, în sfârșit, umbrele morţii. Evo- 
luția spre maturitate urmează ea în- 
săşi această înșiruire, stingându-se cu 
vremea cea dintâi temă, fără a dispare 
vreodată totuși, spre a se desvolta me- 
lancoliile morţii, în jurul cărora gravi- 
tau în ultimii ani izbânzile sale lirice 
cele mai proeminente. Trei din cărțile 
sale au titluri concludente în ceeace 
privește cântarea muntelui şi a pădu- 
rii : „Yodler“, „Intrarea în pădure“ şi 
„Viaţa în munţi“, Acest poet ne pare 
Singurul din toată hieratura noasură 
care s'a ataşat atât de mult de frumu- 
seţile rustice, solemne, şi grave ale mun- 
telui. Dela înţelegerea lui pitorească, din 
primele  răstimpuri, la adâncirea și 
simțirea plină (de duioșii trainice de 
mai târziu, intreaga simțire a poetului 
ne-a rămas mărturisită în unele poezii 
de o frumuseţe care nu trebuie să scape. 


“„Solemnă ora elară când paşii duc povara 
Către imensul mumte împădurit. Ecoul 
Multiplică prezența prin brazii svelţi şi noul 
Zvon undue pădurea —mnemărginita, rara. 


Drum străjuit de greeri şi părăsit departe 
Unge sembină crestem buchete de granit 


Poartă voluptoasa lumină ca un mit, 
Prin luminiş dorm păsări ca slovele în 
[earte.“ etc. 


„In munţii” Qin Yodler 


-Dela această interpretare a pitoras- 
cului muntelui, până la grava tristeţe 
din 'poezia : Vars („Insemnări despre lu- 
me prieteni şi moarte“), este un drum 
lung, acela însuși dela juvenila viziune 
exterioară, la mâhnirile trainice ale 
maturității : 


„Munţii mă chiumă'm zădar. 
Ziua-şi subție lumina. 

Nam să mai urc pesînaltele creste, 
Pe sub pădure 


Lumea cu vesela ei 

armă îmi frânse avântul. 

Astăzi mice sufletul părăginit de 
Vechi solitudini 


Sau : 


„Cum arborii se ?nalță la ferestre 
Cu braţe încărcate de zăpadă, 
Parc'a venit pădurea să mă vadă 
Un oaspe scump, aducător de veste. 


Pun ochelarii, totuși mă cunoaște. 

--- Sunt mai bătrân, de sigur mai bătrân: 
Dar eu sunt. Iată inima, bătânda da, 
Mbună să te poată recunoaște, — 


Pădure a uitatelor trecuturi ! 
Arunc aceste file dinainte 

Vu seci, uzate, sarbede cuvinte! 
Dă-mi ramurile tale, calde scuturi“. 


Această frumoasă poemă de comuniu- 
ne cu pădurea, cu viaţa ei intimă, pro- 
pice fericirii poetului se intitulează, 
explicit, „Revedere“ şi aparțire ace- 
lciaşi culegi de maturitate, ca prece- 
denta. 

Poeziile de prietenie, menite să con- 
figureze alt sector al originalei poezii 
a regretatului Aurel Marin, poartă pe- 
cetea tristeţelor, a despărțirilor, a tim- 
pului care trece. Incă dela „Jodler“, a- 
cest lucru e vizibil: 


„Cum se sfarmă anii, prieteni, în neant 
Percă ieri ne înodam gândul funie 
Pentru atu în care doar pulbera lunii e 
Azi, ca întotdeauna, vis şi diamant“. 
„Noi trei şi Govodarva”, 


spre a ceveni rând pe rând, cam ca în 
sumara înşiruire de poeme ce ur- 
mează : 


„Aţi uitat, uitaţi în vreme, 
Când ue reciteam poeme, 
Sub al nopții baldachin 
Plin de stele, de rubtui; 
Păurind mărețe planuți, 
Dornici cheltuind elanuri, 


Pinereţii de argint, 

Anilor care ne mint? 

Nu vă sfâșie, unevri 
Versul, mersul, —- trecători 
Pe sub luna din trecut? 
Cât e. decând am tăcauţ, 2* 


Poema „Aţi uitat“, cutegerea „Insemnări 
de vacanţă” 


Maturizându-se, poezia „Moartea ul- 
timului prieten“, prin ritmuj.ei sinco- 
pat, prin pasul ei împiedecat, tradu- 
când însuși ritmul sbuciumului inte- 
rior înecat în lacrimi și sincopat în 
sughițuri, reprezintă o remarcabilă 
realizare, din care sentindeau în vii- 
tor vastele posibilităţi ale poetului, as- 
tăzi curmate : 


„Pasul şovăie, vocea seacă. 

Nu te.om mai vedea. 

Noaptea, toamna, gândul me îneacă, 
Plânge inima. 

Veşnic tânăr, veșnic aproape, 
Astăzi nu mai eşti. 

In auz vin murmure de ape 
Tu călătoreşti. 

Scriu de tine, mâna=i bolnavă, 
Noaptea cade grea. 

Lumea varsă, în jur, otravă, 
Mai căzu o stea“. 


In acelaş sistem psihologic din care 
se cânta cu accente inţimiste pădurea, 
muntele şi prietenia se desprinde cân- 
tecul cărţilor și al scrisului, întrevă- 
zute pe laturea celor mai trainice ami- 
ciţii care-s date cărturarului: 


„Noaptea trage, la ferestre, vechi obloane 

Peticite, ici, colo, c'o stea 

Şi mă'mpiedecă să văd căn stradă 

Țipă, despuiată, dragostea. 

Am un teanc de file albe dinainte 

Şi de bună seamă o să scriu 

Dar mai mult ascult singurătatea, 

Ornicul cum bate rar, tâfziu. 

Aţipese şi şterg şi scriu într'una ; 

Somnul cere cuvenit peşcheș, 

Până când pe masă-mi cade luna, 

Versul se încheagă fără greş“. 

(Poezia „Scrisul“, în culegerea ,Insemnări 
de vacanță“) 


LA 


Sau „Carte“, în „Poezii“ : 


„Undeva, neștiută, uitată 

Şi tu prea curând vei zăcea. 
Pe geam. îşi trimite, ciudatu, 
Lumina târzie, o stea. 

Poate nici o ascunsă putere 
Nu tremură'mn file subțiri. 

In odaie -— abia stăruie, piere 
Parfumul de vechi trandațiri. 
Pe boltă căzu iar o stea 
M'amăgii, carte mult adorată : 





UNIVERSUL LITERAR 


Cronica literară 





RIN 


Şi tu, prea curând, vei zăcea, 
Tndeva, neştiută, uitată“. 


Şi tot astfel „Cartea“ în „Insemnări 
despre etc.“: 


„Cartea aduce cu ea 
Nopțile lumii eterne 
Peste care se cerne 
Pulbere fină de stea. 

Nu imploră, nu ştie 
Temeri de ploaie, de furi; 
Şoarecii rod evii suri 
Strânși mototol pe hârtie. 
Pulbere fină de stea 
Neîncetat se aşterne. 
Cartea duce cu ea 
Nopțile lumii eterne“, 


Dar tutelar, infiltrat în toate fibrele 
acestei poezii de timbru suav, discret 
și totuşi pătrunzător, este, cu vremea, 
sentimentul zădărniciei eforturilor pă- 
mântești şi al morţii care ne cuprinde 
pe toți odată şi odată. E acest senti- 
ment ca un ocean Ge biânde svonuri 
care mângâie subteran întreaga senti- 
mentalitate a poetului, reducând-o la 


o acceptare  resemnată a tuturor 
tâmplărilor terestre : 


în- 








„Am fost cu voi asemeni, prieteni sgomotoși, 
Dar în rostogolirea lor anii ne-au pierdut 
Și ne-am uitat de lume. 
Ne-apare cunoscut 
Al vostru nou elogiu, efebi orgolioși! 
Ştim a fi fost, odată, tot tineri ca şi noi, 
Visând la ochii umezi și trişti, Ling- 
îngenată, 
La patime mărunte, a, toate învățați, 
Al lunii pal lințoliu târîndu-l în noroi. 
Spre unic mod de Artă, în versul uneori 
Cu modulări ciudate ne-am amăgit pe 
rând, 
A timpului aripă simţindu-o bătând 
Asupra-ne, de-a-pururi umili ostenitori. 
Iar azi prea multe laude și critice firești 
Le știm de mai nainte ca voi să le fi spus. 
Mă tem că prea devreme şi voi veţi fi apus, 
Amestecaţi de valul micimii omenești“. 
(„Am fost“). 


Iar în poezia „Noi, fără teamă, do- 
rim“, ce testament sguduitor al pregă- 
tirilor sufieteşti încheiate, pentru ma- 
rea plecare, pe care astăzi, sărmanul şi 
iubitul 
prin voia nemiloasă a sorții, să se por- 
nească ? 


„Noi fără teamă dorim 
Molcoma pace de veci, 
Visele, vechi ţintirim, 
Pasul greu, vocile seri. 
Noi fără rost, ne'mtrerupt, 
Strângem uitarea la sân 
Până în urmă rămân 
Inimi pe care le-am rupt. 
Pasul greu, vocile seci, 
Visele, vechi țintirim, 
Molcoma pace de veci, 
Netemători le dorim“. 

Aurel Marin a cântat copiii, pentru 
fragilitatea şi gingășia existenţii lor 
miraculoase ; temeia, în timbre de 
vată, fiind accentele atenuate, de vesti- 
rile morţii, întrevăzută pretutindeni. 
Poezia sa de cameră, de linişti, de sua- 
vităţi de rezonanţe domoale aparţine li- 
teraturii viitorului şi, ca atare, difu- 
zarea ei așa cum se cuvine, cade în 
sarcina celor care supraviețuesc ului- 
torului măcel. 

Greaua pierdere pe care scriitorii o 
suferă astăzi, cu moartea lui Aurel 
Marin, nu poate fi evaluată cu aceste 
cuvinte puţine, rostite mai mult în 
chip documentar. Frumoasele sale poe- 
zii w'au fost încă citate, întreaga sub- 
stanţă muzicală a versurilor sale n'a 
fost încă transmisă. In vremuri de li- 
niște, când acest lucru va fi posibil, nu 
vom întârzia s'o facem. 


MIHAIL CHIRNOAGĂ 





=FRAGMENI= 


Incercă un efort să se ridice. Odată 
în picioare, totul a coborit la proporții 
firești, tavanul boltit 'şi-a reluat locul 
pentru somnul de noapte, icoanele s'au 
așezat în cadrele lor, iar cele trei braţe 
ale candelabruiui sau strâns laolaltă, 
într'o mbrâpșare care o făcu să se 
gândească la instinctul de conservare 
a speciei umane. 

Dina se intoarse cu fața la catape- 
teasma. 1ȘI intoarse privirea pe :cuana 
din sianga ușh principaie. instinctiv, 
Fecoara 1și strânse piuncul la sân. 
--- „Nu, nu vreau să-i sarut! Nu-i aşa 
că te doare iliecare sârutare așternută 
pe carnea iui ?* şi privi gnemul de car- 
nc gin brațele ei. 

Noaptea uncepuse să se cuibărească 
în toara biserica şi Dina se simţea go- 
nuă. Se swecură printre brayele moi 
ale nopţii, se serea de ele și inchise 
prudent uşa, cu dorința să asigure li- 
mşrea celor rămaşi inauntru. Asară, în 
stradă, respiră aer mult în plâmani. 
Dar aerui voamnei aș.eia era scumoşat 
şi cienos. Era convinsa că nu trebuia 
»A IN INtrav in biserica, putea să se pa- 
veasca pe ea onunue, adr o îacea an 
nevoia de a omori limiștea acoio un- 
de o găsea ; doar acolo, in biserică, li- 
niştea se refugiase ca pe o insulă. Tot 
orașul gemea de sgomot, de toamnă și 
de oameni. 

1şi privi ceasornicul mic depe închee- 
tura braţului : şapte fără zece minute. 
Socoţi repede în gând că peste patru- 
zeci de minute el o va aştepta în holul 
cutărui cinematograf, enervat de obli- 
gaţia de-a o întâlni, plictisit de prezen- 
ţa ei. Totuşi va veni, pentrucă a vrut 
ea. Dinei nu i se părea deloc absurd că 
insistase să-l întâlnească, dupăce, per- 
fect conștientă, cunoștea toate datele. 
Era convinsă că gestul este inutil, dar 
insistase să-l întâlnească. Tot ce nu-și 
putea justifica logic, Dina trecea în a- 
celaş debarras larg etichetat : „capri- 
ciu“:. Numai că în seara asta Dina era 
mai puţin tentată să-și catalogheze do- 
rința de a-l vedea sub eticheta „ca- 
priciu“. In ritmul pașilor, gândea ace- 


laș lucru: — „Am vrut să-l văd?“ 
Răspunsul se impunea categoric: 
„Nu !* — „Bine, dar atunci?“ Cineva 


mai puţin absurd şi mai sistematizat în 
Dina se opunea: „Bine, dar atunci?“ 
Dina clipi, ca și cum ar fi vrut să evite 





(Urmare din pag. 2-a) 


monologul. lubea dialogul cu ea, pev- 
trucă-i dovedea că nu imbătrânise, din 
moment 'ce avea curajul să se infrunte, 
dar dialogul ăsta intim în mijlocul oa- 
menilor insemna monolog, și ea detesta 
genul. Apoi *dialogănd, se obhga la miş- 
care, atituaine, aiegere sau concesie. In 
seara asia nu avea chef decât să cons- 
tate, să facă un bilanţ statistic și nesem- 
mincativ pentru ceilaiți. 

Oamenu pe strazi cadențau paşi re- 
pezi, pași ușori, pâşi ingriorăp, sau 
paşi Inuuneren]. rictare Oi Calcă alttel, 
şi „ecare pas așternut cangrana pe as- 
vait un om. 


Dina iși numără repede cei douăzeci 
şi aoi de ani. i-se parea că un om nu 
poare avea gecat avuuzeti și doi de 
ani. 'Lordeauna 1 se paruse că nu poţi zi 
om decat având varsta pe care din în- 
tampiare o numara in momen cand 
iși punea proviema. Surase. iși aminti 
Gorazul ei Sigur și mainue came Cand 
0 pruvise bx pe prietena ei, care ca și 
ea avea 101 şaprezece anl, ȘI-l spuse» 
se convinsa : — pub, acu poL Să Inur, 
am artpuut să mur, pentruca am cu- 
DOSCUL invărwa !, Și cel şaisprezece 
ani pini Ge vieaţă aL piretenei au prl- 
vit adomrativ ce şaisprezeve am âi ei 
cari aveau dreptul la moarte pentrucă 
u cunoscuseră. 

La şase ani avusese impresia, fot a- 
tât de bine conturată, că ştia ce-i moar- 
tea : „plecare de acasă, fără să spui 
când te întorci, într'o trăsură mare, 
care-i plăcea pentrucă avea îngeri şi 
flori şi stăteai culcat ca într'o cutie de 
păpuși mare, urmată de preot şi toată 
tamilia care plânge și te iubeşte. 

La doisprezece ani moartea însemna 
categoric : „posibilitatea să nu mai fii 
mici la şcoală, nici acasă, nici latină, 
nici matematici, nici vocea mamei ca- 
re-ţi dictează grav în fiecare Sâmbătă: 
„Azi nu te duci la cinematograf, pen- 
trucă ai patru la istorie!“ 

La optsprezece ani moarte era : „pe- 
deapsă pentru omul pe care-l iubea, 
om care nu se va consola niciodată, și 
va veni în fiecare zi la cimitir cu un 
buchet de violete, trist, distins şi înalt, 
ca'n Francois Coppee. 

Acum Dina nu mai gândea la moar- 
te. Nu însemna nici călătorie, nici răz- 
bunare, nici eliberare. Ca pe orice lu- 
cru al ei, nu-l cântărea, nu-l sgândărea. 
Aşa-şi însuşise pe rând o serie întrea- 
gă de adevăruri. Le desfăcea în capitole 
pe ani, le categorisea definitiv, şi le a- 
propia din ce în ce, până se identifica 
cu ele şi le trecea sub tăcere, îngrămă- 
dite şi sugrumate de aceeaș bandă edi- 
torială: „lucru al meu”. 

Inălță capul. Se simţea urmărită. Pa- 
şii din spate țineau ritmul pașilor ei. 
Dina își argumentă simplu: „în defini- 
tiv, ce facem decât să ne căutăm noi 
oamenii, să ne adulmecăm urmele, să 
ne oprim cu dorința de afrămâne pe loc, 


"şi goana nebună, care virtual zace în 


toate opririle“. Cu ironie, își închipui 
toţi oamenii care se privesc în ochi şi-și 
spun: „ne-am întâlnit pentru că te cău- 
tam; am ştiut că trebue s'o iau pe aici 
şi nu pe acolo; te-ași fi găsit, orb fiind, 
într'o mie de femei!” In fond omul pe - 


care, în adevăr, ar fi meritat să-l în- 
tâlnești, chiar în clipa în care ai ajuns 
lângă el, poate avea stupida inspiraţie 
să intre într'un debit pentru a-și cum- 
păra pachetul de Naţionale obișnuit, sau 
apucă să treacă stopul mai repede decât 
tine. Asta era celebra căutare şi găsirc, 
determinată de o lăsare prea repede a 
stopului — Măria Sa Agentul de Cir- 
culaţie. 

Incepuse să ningă. Erau primii îulgi 
ai iernei, stingheri şi timuzi soli ai fn- 
gului. Dinei ii era milă de nesiguranța 
cu care rătăceau în aer, pe case, pe 
borurile pălăriiior, atingeau fără con- 
vingere obraji palizi, se topeau pe o- 
braji roşii și încinși. 

La colțul bulevardului, Dina privi 
ceasul: șapte și douăzeci. Paşii n'o mai 
urmăreau. Se inșease.. Omul avusese 
din intamplare acelaş drum. Nimac mai 
firesc decat să conmunzi coincidența de 
a avea acelaș drum cu cineva, și dra- 
gostea. 

Rări pasul ca să nu ajungă prea de 
vreme. S:mţi o turnicătură în variul 
degereior. strânse mainile tare în man- 
Șon. işi apasa pașu pe calaaram, evita 
să gândească, observa vitrinile, temeile, 
sergenţii postați la încrucișări, tăcea 
orice, numai să nu aibă timp să se sur- 
prindă neliniștită. Nu, asta nu se potri- 
vea cu cei douăzeci şi doi de ani ai ei, 
şi mai ales felului ei de a înţelege lu- 
crurile. Dina era opera ei, opera celor 
douăzeci şi doi de ani de muncă neobo- 
sită şi nu-și ierta contrazicerile. 


Intră în holul cinematografului: lu- 
mină obositoare, de fosior, pe un afiș 
buzele roș-senzuale ale unei vampe pa- 
riziene şi ochii albaștri ai unui spadasin 
italian. Roti privirea printre perechile 
nedecise să intre sau nu în cinemato- 
graf, nu-l văzu şi părăsi imediat holul. 

Ti tăie prin minte, cu ascuţimi de îul- 
ser să plece. Nu mai voia să-l vadă, dar 
nu se putea hotărî să facă nicio miş- 
care. Aștepta ceva. Trebuia să-și lă- 
murească ceva. Intoarse capul și se tra- 
se lângă zid. Li era rușine că-l spionea- 
ză, dar ceva peste puterile ei o ţineau 
pe loc. El venea calm, dar punctual ca 
de obiceiu. 

Dina aşteptă, Nu-și dădea seama cum 
trecuse timpul, nici dacă fusese cald 
sau frig. A așteptat să iasă, l-a privit 
cum a trecut pe lângă ea, puţin adus 
"de spate, cu profilul crispat, a vrut să-l 
strige, dar sunetul s'a oprit în gâtlej. 

Dina răsuflă uşurată. Un val de aer 
ii mângâie corpul și liniştea i se scurgea 
pe mâinile înfierbântate. Ochii îi stră- 
luceau şi în razele gălbui ale irisului 
juca bucuria unei victorii. Cucerise ce- 
va. Asta căuta. Să sugrume liniștea ori- 
unde o găsea. Și el era liniștit doar 
când nu o vedea. Da, de asta îl che- 
mase; să-i sape liniștea la rădăcini! 
Să-l deruteze. 

Dina traversă bulevardul ; noaptea i 
se lăsa pe umeri, nu-i simțea povara, 
şi, ca în urma fiecărei biruinţi, nu-şi 


. mai aducea aminte nimic din ce a pre- 


cedat momentului solemn. 


ELENA DIACONU 


nostru prieten, s'a 'ncumetat,, 





CĂRȚI 
NOUI 


MIHAIL LUNGIANU: 
„IN SĂRBĂTORI“ 


A apărut de curând, într'o- 
tipăritură îngrijită în institutul 
de arte grajice „Cugetarea“ o 
nouă ediţie a volumului de 
icoane din viaţa ţărănimii „In 
Sărbători“ de cunoscutul scrit- 
tor Mihail Lungiamu 

Volumul, premiat de Acad: 
Rom. în 1921, în urma unui 
elogios raport al marelui căr- 
turar şi bun român 1. Bianu, 
prezintă, ca un cuvint intro- 
ductiv şi ca rezumat al cuprin- 
sului lui, un eloquent motto 
scos din scrierea d-lui Simeon 
Mehedinţi. 

Din el se vede marea: impor- 
tanță a literaturii țărănești, cu 
puternice zăcăminte de folklor. 

Intadevăr, de la început 





până la sfârşit, pe lângă obi- 
ceiuri, credinţe, eresuri, cân- 
tece, volumul cuprinde o sea- 
mă bună de colinde şi de ere- 
suri, cu toti oragmale şi mi- 
nunate prim jondut, prin forma 
lor vmpecabuă şi prin O muzi- 
calitate impresonamtă, 

D* Miha Lungiamnu a pere 
fecpona etemenuwne jolkiorice 
ş: G creat atveie nou, «ntru ni 
mac qrosevue de cere auienti- 
ke, cand a avut nevoe. 

TY'răm timpuri grele în cari 
toate nadezuea ne e numa în 
pwerea de vwaitate a poporu- 
tui nostru. De act, importanța 
cunoașteri! şi incuragăru jotkto- 
Tului, cae arma vechimea 
noastră pe acesre piaiurt şi Pro- 
junzimiuie rewpoase ale siră- 
moşilor, la cari trebue să ne 
întoarcem. 

Sunt în acest volum icoane 
ca „Focu lu Sumedru“ „Noap- 
tea de Pușii” „Cu Cturtezii” „lia 
Cruci”, cami zugrăvese cultul 
apusului şi răsănruun soarelui, 
ca şi al ape:, cea ma? mure Sar- 
bavoane a Qruor de pe var, stră- 
moş LAtinlor, i 

Deoseint de interesante sunt 
sahețeve „După rascovout” cu 
întoarcerea wm seara de anul 
nou de câtre fete a cotindelor 
băeților deva Crăciun şi cu evo- 
carea chemării ca Domn al Un. 
gariei « lui lon Corviwm de Unia- 
de, şi „„Brezaea/“, care simboli- 
zează unirea arilor depe văi — 
Sași — cu a celor de pe dea- 
luri — în împerecherea moşu- 
lui cu brezaea, 

Un întreg trecut de credinţe, 
de lupte, de dragoste şi de nă- 
dej: țâșnește din negurile ui 
tărei, în aceste pagini, date în 
o limbă neaoș românească, fără 
un singur neologism, în schimb 
cu multe cuvinte arhaice, cari 
pun pe orcine pe urmele ve- 
chimei noastre. 





Ministerul culturii naţiona- 
le, apreciimd indiscutabil va- 
loarea acestui volum, a reco- 
mandat-o profesorilor de, 1. ro- 
mână, cerând ca elevii să o ci- 
tească și să facă teme din ea, 
cu constatări proprii în folklo- 
rul regional al fiecăruia. 

Origina acestor icoane e 
partea muntoasă a județului 
Muscel, cu graiul lui curat, cu 
portul artistic şi deosebit de 
interesant, cu chipuri sănătoa- 
se, cu munţii-i măreţi, cu ae- 
rul înviorător şi cu viaţa adânc 
patriarhală, împărţită între 
grija de adorarea divinității şi 
de apărarea moșiei strămoșești. 

De aci importanța lor docu- 
mentară pentru toate vremu= 
vile și pentru toate popoarele, 
cum şi împerioasa nevoe a cu- 
mnoașterti de către noi a acestei 
vieți. 













Către miezul nopţii, când petrecerea era mai în 
toiu și nuntașii, pătrunși de băutură, începură a cânta 
cot la cot cu lăutarii, Manafu Borcoș se ridicară fără 
veste dela masă și-i făcu semn Salomiei să-l urmeze. 

—- Ce treabă ai cu mine? întrebă ca speriată, isco- 
dindu-l chiorîș cu privirea. 

— Cum ce treabă am ? răspunse el tresărind, dar cu 
un aer de veselie mirată — și îndată după aceea urmă: 
— Trebue să ne grăbim să mergem acasă, fiindcă s'a 
înnourat și mi-e teamă să nu ne prindă ploaia pe drum. 

Auzind aceste cuvinte, Salomia de rușine cobori pri- 
virea. Știa că de-acum trebuia să-l urmeze pe Manafu 
orbește, dar nu se putea deprinde cu gândul să se des- 
partă' pentru totdeauna de maică-sa, după cum dease- 
meni nu se putea împăca cu gândul să se despartă 
atât de curând de odaia ei de fată, în care zăceau, frân- 
te, atâtea şi atâtea amintiri. 

— Unde acasă? întrebă ea mirată, ca și cum nu i-ar 
fi înţeles bine cuvintele. 

— Ei! vorbă și pe tine... Acasă la noi! zâmbi Bor- 
coș, punându-i o mână pe umăr și silind-o să ridice 
truntea și să-l privească în'ochi. 

Dar fiindcă Salomia întoarse mai îmbufnată capul, 
el urmă îndulcindu-și glasul : 

— Apăi, Salomio, acuma degeaba te ruşinezi şi faci 
pe mireasa neştiutoare, că de mers tot împreună vom 
merge... Aici, la taică-tu, nu mai ai ce să cauţi. Eşti ca 
o străină de care toţi se împiedică «și casa ta cea ade- 
vărată nu mai este asta pe care o vezi, ci aceea abăr- 
batului tău... Sau poate (şi ca să nu-și mai ferească pri- 
virea, o întoarse cu toată fața spre el) îţi vine greu 
să te desparţi de-ai tăi ?... 

Caii erau de mult înhămaţi și căruţa trasă deoparte, 
lângă intrarea morii. Onufrie Gânj tocmai discuta la 
lumina felinarelor cu câțiva nuntaşi, așa că zărind-o 
pe Salomia coborînd scările împreună cu bărbatu-său, 
se repezi înspre ea să-i strige: Ă 

— De-acum, fată dragă, s'a. isprăvit: îmi pare nss- 
pus de rău că trebue să ne despărţim, dar potrivit da- 
tinei femeia trebue să-și urmeze bărbatul oriunde s'ar 
afla. La mine ai'stat destul. Acum trebue să te duci 
la rosturile tale, fiindcă vă aşteaptă deopotrivă grijile 
casei și datoria voastră de căpetenie este să le învin- 
geţi pe toate, să vă puneţi cu temei pe lucru. 

Manafu râse din. toată inima. Cuvintele morarului 
îl încântară nespus. Tocmai chibzuia ce să-i răspundă, 
când în spatele lui uşa se deschise fără veste şi Anisia 
se ivi în capătul scărilor. Odată cu venirea ei, izbuc- 
niră din casă și câteva strigăte răgușite de-ale nunta- 


şilor. 

— Al 'iat-o şi pe mama soacră... — o întâmpină Bor- 
coș vesel, apoi văzând-o cu brațele încărcate, se în- 
toarse spre morar să-i dea de veste: — Ne-a adus co- 


joace şi pături, ca nu cumva să răcim pe drum, 

Anisia însă nu-l luă în seamă. Era cu ochii încă în- 
roșiți de plâns și se feri să-i înfrunte privirea, de tea- 
mă să nu-și dea pe față adevăratele-i gânduri. 

Dar lui Borcoş nu-i scăpă noua ei înfăţişare. 

— Aoleu, mamă soacră, mi se pare că iar te-ai cam 
întrecut cu firea !... Ce ţi-a venit acuma să dai apă la 
șoareci ? : ă 

— Eh! prostii muereşti... — se amestecă Onufrie 
bruse întunecat, şi cam în doi peri. Mai bine aţi face 
să schimbaţi vorba și să grăbiţi plecarea, fiindcă nu 
m'ar prinde mirarea să vă apuce ploaia pe drum. 

Ascultându-l, Manafu ridicase privirea. Cerul era 
într'adevăr acoperit de nori. Fremătau salcâmii în aş- 
teptarea ploii și departe, de partea cealaltă a dealului. 
scăpărau iulgere. 

—— Da, ai dreptate ! zise el. Trebue să ne grăbim, In- 
tr'o jumătate de ceas trebue să fim acasă. 

[și luă rămas bun dela morar și dela toţi ai casei, pe 
unmă se întoarse spre Anisia să-i sărute mâna. N'o 
mai află însă. După ce se sfătuise în şoaptă cu Salo- 
mia și-i ajutase să urce şi să-şi învelească bine picioa- 
rele, ca nu cumva să-i fie frig pe drum, fugise înapoi 
în casă tot cum venise: ca o umbră. 

— Mi se pare că mama soacră e cam supărată pe 
mine ! zise el cu o lucire ascuţită în ochi. 

Onufrie își muşcă buzele. 





— Haide, nu le mai lua și tu acuma pe toate în sea- 
mă, că nu e ce crezi !... Nu știi cum sunt mimele când 
le sboară odraslă din cuib ? 

Inştiinţaţi pe semne de plecarea mirilor, cei din casă 
năvăliră fără veste în curte să-i caute, în frunte cu 
lăutarii. Căruţa tocmai ieşia pe poartă. Ii însoţiră cât- 
va timp în strigăte și chiote sălbatice de bucurie, acom- 
paniați pe de lături de glasul miorlăit al viorilor care 
scârțâiau hora miresei. 

Curând însă după aceea căruţa se mistui în noapte, 
după ce-și mai clănțănise un timp fiarele pe podul ho- 
dorogit — aşa că nuntașii se întoarseră chiuind în casă, 
unde îi așteptau bucatele și vinul roșu din ulcioare... 


Scrutând anevoie întunericul şi orientându-se după 
drumul care se deslusea din când în când sub scăpă- 
rarea de amnar a fulgerelor, Daniil abia dacă mai ve- 
dea pe unde mână caii. Era oleacă mahmur din prici- 
nă că trebuia să-i însoțească pe miri la casa lor, dar 
se mângâia cu gândui că peste un ceas-două va fi iarăși 
înapoi și va putea să se amestece şi el printre nuntaşi. 

Vântul parcă se mai înteţise. Pomii foşneau acuma 
deslușit. Dinspre deal, cobora până la ei o boare rece 
de ploaie și picături abia simţite. af e 











a, = 


Sp 


pP- = 
= A 2 


—EPISOD— 
de LIVIU BRATOLOVEANU 


— Dacă o bate tot așa vântul — își dete el neîntre- 
baţ cu părerea — apoi n'avem a ne teme de furtună! 

Salomia nu-l luă în seamă. Gândurile ei se întor- 
ceau necontenit acasă, la sosirea neașteptată a lui Dra- 
gomir în mijlocul nuntaşilor, — şi deodată își zise că 
el nu venise s'o vadă, ci numai să-i amintească de jură- 
mântul pe care-l călcase. Şi cu toate că nu scosese un 
cuvânt, mulţumindu-se doar s'o scormonească îndelung 
şi dușmănos cu privirea, acolo față de meseni, sub ochii 
scăpărând de mânie ai tatălui ei, nu-i fusese greu să-și 
dea seama că el o ură — o ura într'adevăr. Se temuse 
prea mult de această întâlnire — ca să nu dea ochii 
cu el. Dar de ce venise? Ce rost mai avea să tulbure 
buna dispoziție a mesenilor — acum când totul era 
prea târziu, când nimic nu-l mai putea abate pe morar 
din drumul hotărîrii lui ?... Măcar de ar fi putut să ră- 
mână o singură clipă cu el, să-i vorbească între patru 
ochi, să-l facă a înţelege că ea nu purta nici o vină 
de cele întâmplate, că totul se petrecuse împotriva 
voinții ei. Se măritase cu Borcoș nu pentrucă fusese 
silită s'o facă — ci pentrucă nu vedea altă cale. Ori, 
Dragomir trebuia să înțeleagă acest lucru. Şi-apoi mai 
era ceva: ceva la care el debunăseamă nu s'a gândit. 
De ce n'a mai 'dat nici un semn de viaţă — timp de 
atâtea zile? Afară de asta, nici n'a mai avut răgazul 
să-și dea. seama ce se petrecuse cu ea. Prea repede s'au 
întâmplat toate. Intr'o săptămână, plecarea lui Drago- 
mir, hotărirea tatălui ei, pregătirile de nuntă şi cunu- 
nia. Dacă Dragomir și-ar fi dat cel puţin silința să ci- 
tească ce s'a petrecut în sufletul ei — n'ar mai învinui-o 
că și-a călcat jurământul, n'ar mai fi privit-o cu atâta 
dușmănie. A fost ca un vis, ca într'un vis negru și rău 
din care nici după ce te-ai deșteptat, nu-ţi poţi da sea- 
ma dacă visezi sau nu. 

Gândindu-se la toate astea, fu cuprinsă de neliniște. 
Ar fi vrut să rămână singură, numai ea cu gândurile 
ei — şi fiindcă tocmai simţi mâna notarului cuprin- 
zându-i încetișor mijlocul, îşi zise că singura ei scă- 
pare n'ar fi decât să moară. Da! să moară, să uite to- 
tul, să nu mai ştie nimic, să nu mai simtă nimic, să 
scape de toţi și de toate, să nu mai fie pentru nimeni 
motiv de supărare ori ură. 

--- Mi-eşti dragă, Salomio, abia aștept s'ajungem 
acasă, să fim la casa noastră !... Oare eu nu ţi-s la fel 
de drag? 

Ea nu-i răspunse. sa 

— Haide, las-a focului de rușine şi nu mă face să 
mă perpelesc în oală seacă |... Ești doară nevasta mea, 
de mine nu trebue să te sfieşti.., 

Fiindcă nici acum nu-i răspunse, el își retrase mâna 
supărat și ca să-și descarce mânia, strigă vizitiului : 

— Mână şi tu mai cu nădejde, adormitule, că aşa 
cum mâi, nici până mâine dimineață nu mai ajungem! 

Daniil struni hățurile, urcând coama dealului aproa- 
pe în fugă. Pe la jumătatea drumului însă opriră. Caii 
răsuflau din greu. 

Degeaba zise pot să-i snopesc în bătăi, dar 
mai mult decât atât n'am ce să le fac. 

Manafu îl repezi. 

— Taci din gură, neobrăzatule !... Nici un cai na 
crăpat urcând priporul ăsta. 

Vizitiul îl lăsă să vorbească, ascultându-l încruntat 
și buzele i se mișcară molfăind un răspuns neauzit. Pe- 
ste puţin, când intrară în sat, supărarea încă nu-i tre- 
cuse. 

Se auziră câteva lătrături de câini. Pe urmă un poc- 
net îndepărtat de armă. Pe urmă cântecul unui cocoș 
trezit din somn — însoţit de altele mai puternice şi de 
sbateri precipitate de aripi. 

— Iată, a dat Dumnezeu și-am ajuns! bombăni Da- 
niil oprind în faţa porţii. 

Manafu sări sprinten din căruţă şi se duse să deschi- 
dă, apoi se întoarse, ajutându-i Salomiei să coboare. 

— Eu ce fac, pot să plec? întrebă vizitiul nerăb- 
dător să întoarcă. 

— Da, de bună seamă că poţi să pleci, răspunse Bor- 








= UNIVERSUL LITERAR 


/ 


coş. Dar mai întâi ajută-mi să duc ale legături în 
casă. 

Când însfârșit isprăviră cu căratul, Daniil urcă gră- 
bit pe capră şi înainte de-a întoarce, aruncă o privire 
înveninată spre casa notarului. 

-— Au să facă şi ăștia casă când m/oiu face eu popă! , 
bombăni el stupina acru în praful şoselei. 

L] 

— Ce mai stai, Salomio: nu te desbraci? se adresă. 
Borcoș tinerei sale neveste, apropiindu-se surâzător de 
ea şi ajutându-i să-și scoată beteala. 

Salomia nu răspunse nimic, Privea speriată la patul 
cu cele două perne potrivite alături, albind încăperea. 
Notarul îi ghici gândul, căci se întoarse râzând. 

— Degeaba te uiţi așa, că alt pat n'am!... De-acum 
toată viața vom dormi împreună. i 

Salomia se reculese, se lipi cu spatele de peretele 
alb și întrebă șoptit, cu o figură sfioasă şi rugătoare de 
copil fricos : 

— Nu sar putea, măcar în noaptea asta, să dorm sin- 
gură ? Sunt obosită că abia mă țin pe picioare. 

— Şi eu ? îi întoarse el vorba râzând. Eu unde să 
dorm? 

„— Ași putea la adică să mă cule pe jos... sau pe-o 
laviţă... sau pe câteva scaune în odaia de alături, Qar 
numai să fiu singură, i 

Manafu făcu un gest tăios cu mâna. 

— A! nu... asta cu nici un chip. Vei dormi în pat 
alături cu mine, așa cum se cade să doarmă un bărbat 
cu nevasta lui. 


























Ea îl privi stăruitor și își netezi o șuviță de păr care-i 
cădea mereu pe frunte. - 

— Te rog... măcar în noaptea asta !... Mâine seară 
vom dormi împreună. 

—Dar dece tocmai mâine și nu acum? 

—. Fiindcă sunt... 

— Bi, ce? 

— „Fiindcă sunt obosită... mi-e rău... mă doare capul 
şi mi-e greu să... 

"EI o întrerupse nervos. 

— Astea-s povești, Salomio ! N'am să fiu eu atât de 
prost să te las să dormi singură, numai pentrucă așa 
ai tu poftă. Mai bine spune-mi că ești rușinoasă și nu 
îndrăsnești să te desbraci față de mine. 

—- Da, şi de asta... — răspunse ea repede, cu un licăr 
de nădejde în ochi. Eu nu m'am desbrăcat niciodată 
faţă de un străin... nici cel puţin faţă de mama. 

— Bine, bine, faţă de mamă-ta poate să nu te fi des- 
brăcat, dar cu mine se schimbă socoteala, Eu sunt băr- 
batul tău şi între noi nu trebuie să existe nici sfială, 
nici rușine. 

Era din nou lângă ea, un pas îi mai despărţea, și 
când rosti cuvântul „rușine”, se repezi fără veste a- 





PREZENȚA MAGICĂ A SCRIITORULUI 


(Urmare din pag. I-a) 


Ajunşi pe câmp, fiecare își luă locul fără cuvinte de pri- 
sos. Ni se dădu și nouă câte o sapă și, după o recoman- 
daţie sumară, începurăm să mușurolm cuiburile de po- 
rumb, silindu-ne să nm țăiem firele cele bune, odată cu 
buruienele atât de asemănătoare porumbului. Exerciţiul 
mi sa părut la început ușor, dar după ce meșterisem un 
şir de-a-lungul pogonului, eram leoarcă de apă. 

Amicul era mai antrenat şi prin verva-i îndrăcită căuta 
să mă stimuleze, - 

— Este satutar acest exercițiu, mai ales pentru descon- 


gestionarea ficatului. Ar trebui să-l facem obișnuit cel 


puțin o zi pe săptămână. Ii amintești ce-i spuneam regre- 
tatului nostru magistru, în fiecare Sâmbătă: „Hai, maistre, 
cu noi în munți. N'ar strica puțină mișcare după ințepe- 
nirea din fotoliu și mâncarea bună“. lar el îmi răspundea 
stereotip: „N'am timp să plec dim București; cât privește 
mișcarea, află că mă plimb în fiecare seară în Cișmigiu. 
Cred că e suficient“. Dacă ar fi făcut ca noi, nu ar fi că- 
pătatat niciodată acea fatală afecţiune hepatică, 

Nu trăim conform cu natura, asta e. A trebuit să venim 
la ţară ca să ne convingem de anumite adevăruri elemen- 


tare. Uite, pe aici sunt o mulțime de orășeni evacuaţi. 


Crezi că am întâlnit pe cineva pe ogor? Ferit-a sfântul ! 
Şi-au adus le acasă radio și nelipsitul patefon şi stau toată 


ziulica ţintuiți pe scaune, preocupaţi numai de ce vor 
mânca la prânz și seara, Cât de mult ar face pentru țărani 
unele exemple bune! Vezi, am impresia că dela lucrurile 
acestea mici începe abisul dintre sat și oraş. Dar pentru 
astăzi ne e deajuns prășitul nostru, hai să me întoarcem 


în saţ. 


La plecare, stăpânul pământului ţinu să ne petreacă până 


la hotar. . 
— V'aţi făcutără pottă de mâncare, ne spuse el. 


—. Da, ne-am făcutără, accentuă profesorul, crezând pro-. 


hubil că voiu jeșina sub acest atac neaşteptat al limbii, 


Pe drum, mi-am arătat destul de vehement nedumerirea. 
—- De unde dracu, au introdus ăștia terminația aceasta 


barbară în vorbirea de pe-aici? 


— In orice caz nu din graiul tui Creangă sau Eminescu. 
Ai răbăare, vei mai vedea şi alte curiozităţi care or să-ţi 


tempereze avântul bucolic. Neglijenţa cărturarilor rurali 
faţă de limbă înfățișează, poate, păcatul cel mai puțin 
dăunător. Lângă mentalitatea evului mediu, cu superstiții 
şi descântece, vei avea plăcerea să constaţi că li sa păs- 
trat cu sfințenie oamenilor noștri tot confortul primitiv. 
Fhei, „Popa Tanda“ al lui Slavici e mai actual decât 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL“ S, A. BUCUREȘTI SIR, BREZOIANU 23—25 


sar crede. Satele care au avut norocul să-l aibă sau 
ridicat ca în basme, dar mu prea sunt multe. 

Când mă gândesc la clavirul şi biblioteca țăranilor din 
apus, oameni care nici pe departe n'aveau istețimea har- 
nică a Românilor, parcă mi-i ruşine că prin condeiul meu 
nam folosit nici cu o iotă la îndrumarea cebor de acasă. 
Ce însemnătate are faptul că există la noi câteva talente 
autentice, că întrecem în rafinament pe Proust sau Baur 
delaire pentru a fi cunoscuţi de vreo două mii de cetitori, 
când marea masă de milioane rămâne mai departe în sta- 
rea pe care o ştim, cu totul străină de munca şi idealul 
nostru? 

Vezi, din satul ăsta visez un rol activ ce revine seriito- 
rului, pentru a nu mai fi considerat ca un obicot de lux 
întwo colibă uitată. Nu semănătorism, nu arta cu tendință 
a celor nechemaţi, ci aportul marilor dăruiți ha a operă 
constructivă, unde fiecare să vie cu un pie de suflet şi un 
dram de bumăcredinţă, pentru fraţii lui rămași cu sulfletul 
virgin lângă pământ, 

Există în chimie un fenomen bizar, după care două ete- 
mente nu se pot contopi fără prezenţa obiectivă a unui al 
treilea personaj numit corp catalitic. El nu se lasă imtluen- 
ţat de reacție, ci numai ordonează creaţia prin însuși faptul 
prezenţei sale inexplicabile. 

Asttel văa en rolul scriitorului în procesul evolutiv al 
națiunei, O prezență magică, bazată pe intuiţia suverană, 
pe prestigiul talentului, care să armonizeze energiile con- 
ducătoare cu. forţele constructive, prin contactul direct cu 
realitatea neâmbrobodită, prin scrisul ia gazetă sau stova 
cărţii, prin relațiile, personale cu cei dela centru, prinşi în 
formule biurocratieă. , 

Vis, utopie, —.vei zice. 

Cred mai de grabă în acţiiinea:visătorilor decât în: a rea- 
liştilor ce s'au perindat în ultimele decenii, nefăcând nimic 
fără, profituri mațeriale. Condeerii noştri sunt numiţi 
câteodată: scriitorii neamului, Pentru a li se cuveni această 
consideraţie, ei trebuie să țindă a, deveni cu adevărat expo- 
nenţii naţiunii. De aceea. sili se pare o descoperire fericită 
ca acest tezaur virgilian să-l ofer și poporului, după ce l-am 
răstălmăcit de sute de ori studenților. mei. 








Te voiu duce după masă să faci cunoştinţă eu notabi- 


lităţile satului; ne-am dat întâlnire la școală. Voiu mai 
avea de întâmpinat multe surprize, dar cu răbdare și per- 
severenţă vom. urni carul cu bolovani din șanț. Asta deo- 
camdată ca un experiment în mic. Mâine, după războiu, 
vom da acţiunei toată amploarea. 

I. VALERIAN 








— 30 lunie 1944 —= 
supră-i, înlănțuind-o strâns cu amândouă braţele pe 
după mijloc. 

Salomia încercă să se elibereze din strânsoare. 

— Nu, nu vreau !... Dă-mi pace! i-am spus că sunt 
obosită și că vreau să... 

Vorbele îi fură brusc acoperite de buzele lui Manafu, 
care-i prinsese capul în îndoitura brațului și-o săruta 
apăsat și lacom pe gură, i 

— Ah! lasă-mă... lasă-mă când îţi spun... — ţipă ea 
cuprinsă de un tremur nervos — și reușind să se libe- 
reze o clipă din strânsoarea de crește, se șterse scâr- 
bită, cu dosul palmelor, de saliva ce-i umezise trecător 
buzele. 

— A! rânji el, ţi-e silă de mine?... Ţi-e silă, va să 
zică ?... lată atunci că nici eu nu te ias, fiindcă ești ne- 
vasta mea și... 

Cu o mână îi cuprinse din nou mijlocul şi cu cealaltă 
îi imobiliză capul, căutându-i tot mai lacom gura. Dar 
Salomia se svârcoli, se sbătu, reuși să-şi ferească bu- 
zele şi în clipa când el, orbit de patimă, îi înfipse mâi- 
nile în păr silind-o să ridice fruntea, ea se smuci ge- 
mând și-l mușcă adânc și fără veste de braţ. . 

— Aoleu, dar numai viperă nu te ştiam! răcni el 
scos din sărite, și de necaz o lovi cu palma. — Na, să 
te înveţi minte !... Și dacă nu te potolești, îți mai câr- 


 pesc una!... 


Salomia îl privi cu adâncă ură. Buzele ei șoptiră: 

— Cum, îndrăsnești să mă lo...?! 

— Da, te lovesc, sigur că te lovesc! îi luă el vorba 
din gură. Pentrucă și tu mai mușcat. Acum însă sun- 
tem chit și nu mai avem de ce să ne scoatem. ochii. 

Salomia se lasă pe un scaun, moale ca o cârpă. Era 
atât de sdrobită, atât de sfârşită și uimită de cele în- 
tâmplate, încât nu se mai putu stăpâni. Incepu să plângă 
încet, ușor, cu fața ascunsă în palme, 

Pe Borcoș însă plânsul nevestei sale în loc să-l do- 
molească, mai mult îl: înfurie, * 

— Hai, sfârșește, nu mai face acum pe mironosiţa, 
că nu te prinde. Mai bine desbracă-te şi vino în pat 
lângă mine să ne culcăm. 

Salomia nu-i răspunse. 

— N'auzi să te desbraci și să nu mai faci pe miro- 
nosița cu mine ?... Desbracă-te când îţi spun!.. 

Așteptă ; nici o mișcare... O privi neclintit, îndelung, 
stăruitor, cu dușmănie, dar nici de data asta vorbele 
lui nu aflară răspuns. 

— Ei, gar văd că nu-i de-a glumă cu tine !... Ai prins 
rău şi-acum îi dai înainte... Mult crezi că am să-ţi mai 
rabd izmenelile astea de mireasă neștiutoare ? 

Ar fi vrut s'o lovească, s'o calce în picioare şi so 
facă una cu pământul, dar se stăpâni şi apropiindu-se 
subit înduioșat de ea, îi puse o mână pe umăr. 

— Hai, mieluşica tatei, nu mă face să te rog atât. 
Mi-oiu fi pierdut și eu răbdarea cu mofturile astea fără 
rost. De ce nu vrei să...? 

Salomia sări deodată în picioare, ca arsă. 

— Pugi, nu te apropia de mine !... Nu te apropia, că 
mă scârbești !... Mai bine moartă decât să mă știu pân- 
gărită de un om ca tine. 

De mirare, Manafu rămase câteva clipe în cumpănă, 
ca prostit. Incercă să zâmbească, dar zâmbetul îndată 
i se topi pe chipu-i. Vorbele Salomiei îl răniseră adânc, 
ca un spin otrăvit. Rosti: 


— Va să zică așa stau lucrurile? Bine, eu unul nu 
mai am, nimic de zis. Dar te înștiințez că dacă nu te 
desbraci de pună voie, am să te silesc eu so faci. 

— N'ai să cutezi! 

„— Adică de ce să nu cutez? Cine mă poate opri s'o 
fac ? Sunt bărbatul tău şi trebuie să-mi dai ascultare... 

Se apropie din nou de ea, hotărit şi cu gândul să-i 
descheie rochia la piept, dar Salomia ţâșni ca o nălucă 
alături, furișându-se îngrozită în spatele mesei pe care 
ardea lampa cu glob alburiu. 

Manafu n'o slăbi. Făcu un salt înspre ea, ca și cum 
ar fi vrut să-i taie calea, dar se împiedică şi ca să nu-și 
piardă echilibrul, se sprijini de un colț al mesei, Miș- 
carea însă nu-i folosi. Se prăbuși, înainte, cu capul, 
cât era de lung, și odată cu el, în cădere, trase şi faţa 
de masă. 

Era prea târziu acum; Pe podele, lampa răsturnată 
se făcu țăndări. Un timp rămaseră amânaoi în întune- 
ric, nemişcaţi și cu respiraţia tăiată. Dar nu mult: atât 
numai cât se împuţinase — în cădere — lumina tremu- 
rață a fițilului. Pe urmă flacăra se mări brusc, crescu, 
și gazul împrăștiat pe jos se aprinse, întinzându-sa 
treptat-treptat pe toată suprafața covorului de lână. 

Speriată şi profitând d zăpăceala notarului, Salo- 
mia se năpusti îngrozită spre ușă, ţipând. O deschise 
dintro singură smucitură, parcă s'o smulgă din țâţâni, 
şi se avântă afară, în noapte, muncită de o singură do- 
rinţă, stăpânită de un singur gând: să fugă, să scape, 
să se facă nevăzută, să fie cât mai departe de omul 
care-i tulburase viața și-o târîse aici să-i pângărească 
trupul, 

Ca întrun vis rău, străbătu ea curtea, şi tot ca în- 
tun vis rău trase zăvorul dela poartă, nerăbdătoare 
să ajungă în uliţă, Sări șanțul, se împiedică, era să cadă, 
se strecură printre pomi și se prelinse dealungul gar- 
dului ca o fiară încolțită, me știind ce să facă, cum să 
scape mai repede. Se trezi singură, afară, în noapte, 
cu capul gol, la marginea satului, sub lumina orbitoare 
a fulgerelor ce brăzdau dela un capăt la altul cerul. 

Sfârșită, se lipi cu spatele de trunchiul unui arbore, 
să-şi adune puterile. Inţelegea că însfârșit scăpase. Ma- 
nafu trebuie să fi rămas acolo. Era de bună seamă 
ocupat să stingă focul. Dacă sar fi întâmplat să fugă 
după ea... ! 

Inima îi bătea puternic în piept, parcă să-l spargă. 
Simţea că se înăbușe. Broboane mari de sudoare i se 
scurgeau de pe frunte pe ochi, împânzindu-i vederea. 

Nu începuse să plouă (măcar de n'ar prinde-o ploaia 
pe câmp), dar vântul se potolise şi norii se apropiau 
ameninţători, ca o turmă de bivoli, acoperind toată su- 
prafaţa cerului. | ș 

Făcu câţiva pași mai departe, dar apoi, scuturată o 
clipă de gândul că s'ar fi putut totuși aprinde casa no- 
tarului, se opri să-și arunce privirea îndărăt. 

Se linişti însă, Nici teamă de așa ceva. Cele două fe- 
restre ale odăii dinspre șosea erau cufundate în întu- 
neric — semn că Manafu luase grabnice măsuri și că 
izbutise să stingă focul. AR 

Pe nesimţite, apele sufietului i se potoliră. Iși trecu 
ușor, ca beată, mâna pe fruntea umezită de sudoare. 
Scăpase de-o primejdie, de-o mare primejdie, dar îm 
dată după aceea alte gânduri începură, nemilos, s'o 
frâmânte. 

Se întoarse.: A 

Serută întunericul de funingine care o învăluia din 
toate părţile, hain, — și cu toate că picioarele îi tre- 
murau şi simţea nevoia să se odihnească un pic, porni 
totuși mai departe. ă Ă 

Acolo, departe, pe deal, în întunericul săgetat de îul- 
gere, ştia ea o apă care ar fi primit-o bucuros, şi tot în 
părţile acelea, un drum care ducea — urcând şi cobo- 
rînd — spre alte drumuri ale lumii, poate mai drepte, 
mai sigure și mai blânde decât cele de-aici... 


Taxa poştală plătită tu numerar conform aprobării dir, G-le P, £, E. Nr, 24.434.939