Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0026

UNIVERSUL LITERAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN, „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23-25 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, ICN LUGOSIANU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Lifov 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1600 lei 
12 Inni 800 „ 
6 luni 430 , 


particulare 








REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23—25 
TELEFON 330.10 


. 


Apare de 3 ori pe lună 


PREȚUL 24 LEI 


NUL LIII 
20 SEPTEMBRIE 1944 


responsabil : TRAIAN CHELARIU 


Nr. 26 





MANON LESCAUT Dificultăţi in cercetarea estetică 


de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Dacă Abatele Prâvost a trecut la posteritate cu un titlu care nu 
e al lui, vina nu e a lui, ci a epocii în care a, trăit. De alttel, 
secolul al XVIII-lea a modificat cu totul înţelesul cuvântului de 
abate, Mai înainte, el nu se aplica în mod strict decât pentru a 
desemna pe superiorul unei mânăstiri, ceeace numim noi stareţ 
sau egumen. Odată cu relaxarea moravurilor, mai cu seamă după 
epoca galantă şi destrăbălată a Regcnţei, se constată și o slăbire 
3 sentimentului religios, rezultat fatal al raționalismului care 
prinsese de mult rădăcini protunde în mentalitatea clasică. 

Adeseori, preoţii ei înșiși nu mai sunt niște credincioşi. Tinerii 
seminarişti sau novici cunosc crize sufleteşti, şi sunt frământaţi de 
întrebări şi ispitiţi de îndoieli de tot felui, cărora am putea crede 
că li se răspundea mai repede şi mai ușor de către generaţiile 
precedente. Gentilomi, moştenitori uneori ai unor nume dintre 
cele mai răsunătoare, intră în biserică așa cum se intră în orice 
profesiune liberă acum, dar nu se pot resemna să părăsească 
Parisul pontru cine ştie ce mânăstire pierdută. 

In felul acesta se naşte clasa abaţilor de curte, oameni de 
societate, 'literaţi, cheflii sau jucători; şi de vreme ce abatele a 
părăsit mânăstirea, numele lui poate fi foarte ușor luat de orice 
cleric, indiferent dacă el e un adevărat egumen, său nu. Abate 
se va spune de acum înainte tuturor celor ce poarţă haina 
bisericeastă, uneori chiar şi seminariștilor. Haina însă nu mai 
corespunde unui sentiment sau unei credinţe, după cum numele 
nu mai dovedeşte legătura cu vreo mânăstire, . 

Abatele Prâvost e unul din acești oameni, Viaţa lui e e aven- 
tură mai romanească decât oricare dintre romanele sale, oricât ar 
ti ele de bogate în peripeții neprevăzute. Un fiu de burghezi pro- 
vinciali, care fuge la 19 ani din colegiul de Jezuiţi unde a fost 
trimis spre învăţătură, şi se înrolează în armată, fără voia şi 
fără ştirea părinţilor.. Pacea vine însă mai înainte ca aspiraţiile 
lui eroice să fi fost implinite, și împreună cu-pacea vin poate şi 
ramuşcările, căci abatele Prevost a fost totdeauna un chinuiţ. In 
Viaţa lui începe atunci o :perioadă de ezitare, care e poate aceea 
a intregului tineret modern, care e în orice caz dureroasa me- 
siguranţă 'a cavalerului des Grieux între cărările sufletului și 
ale lumii, - 

După rătăciri prin Nordul Franţei, și poate şi prin Olanda, după 
o scurtă întoarcere pocăită la școala din care totuşi fuze din nou, 
şi după o amară pasiune, care nui ne e cunoscută în amănunt, 
dar care pare a fi crestat în sufletul lui o brazdă adâncă şi ne- 
vindecată, sc pare totuși că îndemnurile virtuţii vor avea mai 
multă putere asupra lui. La 23 de ani, el intră întrunul in 
urdinele călugărești cele mai severe, la Benedicţinii dela Saint- 
Maur. Lucrul acesta nu dovedeşte oare că în sufletul lui s'a pe- 
trecut o schimbare, și că tânărul acesta svânturat, și acum cu- 
minţit, înţelege să intre pe căile datoriei? E greu de crezut, căci 
cu toate ămenințările tatălui său, tânărul Benedictin nu rostește 
legământul său de intrare în cinul călugăresc, decât cu rezerva 
pe care nu le poate spune 'cu glas tare, dar pe care le mărtu- 
riseşte cu sinceritate mai târziu. 

E adevărat că timp de şapte ani, tânărul Dom Prâvost va duce 
a viață de reculegere şi de mortificări, de muncă neîntreruptă 
în același timp, pe tărâmul didactic şi a. Dar așa 

h umai o obligaţie ci şi un ascunziș, o scăpare pentru 
perie cir care îi ei necontenit rezistența morală, Toţi 
marii muncitori sunt nişte desnădăjduiţi, care se torturează 
pentru a se mântui. Prâvost se mărturiseşte de altiel în scrisorile 
tai, care nu au nimic fabricat și nimic literar, atât de goale sunt 
in profunda şi trista lor sinceritate: „Imi cunosc prea bine slă- 
biciunea inimii... Dacă vreau să fiu fericit în sânul Bisericii, va 
trebui să păstrez neatinsă impresia de har care m'a adus într'insa. 
Trebuie să veghez ca să ţin departe de mine tot ce ar putea so 
slăbească. Prea mult bag de seamă în fiecare zi de ce ași fi în 
stare din nou, dacă ași pierde pentru o clipă din vedere norma, 
ba chiar dacă aşi privi cu îngăduinţă anumite închipuiri care îmi 
vin în minte prea deseori, şi care ar avea încă destulă putere ca 
să mă dută în ispită, deşi sunt pe jumătate şterse de vreme“. 

Cel care vorbeşte astfel, nu sar crede că e însuşi des Grieux, 
sârguitorul şcolar dela Saint-Suipice, pe care amintirea proas- 
petei şi dureroasei experienţe sentimentale, îl tulbură prea des 
din singurătatea în care ar vrea să se cufunde pentru totdeauna? 
Omul acesta, chinuit de atâtea gânduri străine de liniștea celulei 
monahale şi de-seninătatea cercetărilor benedictine, nu «e tăcut 
pentru a fi călugăr. După șapte ani de viaţă elaustrală, dom 
Prâvost fuge din mânăstire, bizuindu-se pe iluzia unei libertăţi 
care nu exista decât în închipuirea lui. Urmărit, e nevoit să fugă 
în Olanda şi apoi în Anglia, şi să trăiască din puţinul produs ai 
condeiului său. 

Impins de nevoie, călugărul devenit scriitor înmulțește necon- 
tenit numărul volumelor sale, care se vor ridica la vreo două sute 
la capătul vieţii. Toate, sau aproape toate, sunt compilaţii, între- 
prinderi oarecum industriale, atunci când nu sunt lungi şi în- 
câlcite povestiri romaneşti, Cea dintâi din toate, Memoriile unui 
am de familie, fusese începută încă de pe când autorul se afla 
la Saint-Maur. Volumele, şapte la număr, se continuă, puţin citite 
ta început, şi de altfel puţin interesante. Aventurile se înmulţesc, 
fantasmagorice şi totuşi vuitoare de o viaţă complexă şi tulbure; 





(Urmare în pagina 3-a) 


“AURELIAN VASILESCU 


Sighişoara 


Incercarea de a cerceta, a amaliza și 
studia un scriitor român, din punct 
de vedere pur estetic, este extrem de 
dificilă. In primul rând e faptul că 
nu avem 0 literatură destul de evolua- 
tă. Din realizările noastre nu resultă în- 
totdeauna un ciclu de experiență lite- 


- rară bogată, Ele se înscriu sporadic pe 


panoul izbânzilor literare, Așa zisele 
noastre curente, sau școli literare, da- 
că se deosebesc prin ceva unele de al- 
tele, e tocmai prin ceeace ele se înde- 
părtează de principiile de artă adevă- 
rată. Ele se întemeiază tocmai pe ten- 
dinţa de a pune arta şi scrisul în sluj- 
ba unor idealuri de viaţă, cari se lea- 
gă mai mult de faptele concrete. Şi cu 
cât arta se îndepărtează de propriile 
ei preocupări, spre a servi altor sco- 
puri, noțiunea de antă suportă o cate 
gorică abdicare dela postulatele sale 
existenţiale. Scriitorii noştri au scris 
unii din propriile lor imbolduri, alţii 
fiindcă, făceau parte dintr'un curent 
oarecare, dar nu aveau întipărită o 
conștiință artistică pură. Ei au scris 
din amor propriu, sau din vocaţie, la 
voia întâmplării, amestecând în preo- 
cupările scrisului idei și fapte din do- 
meniul actualităţii. Afirmarea lor în 
făgașurile actualităţii, a adus cu sine 
o scădere de valoare a scrisului. In li- 
teratura noastră, cazurile în cari se 
poate vorbi de o pură conștiință artis- 
tică pot fi numărate pe degete. Reali- 
zările literare pe care le avem sub o- 
chii noștri, cele mai multe dintre ele, 
nu pot resista unei scrutări din punct 
de vedere pur estetic. In cuprinsul lor, 
printre filoanele de artă adevărată, a- 
bună, în chip inutil, o seamă de ma- 
teriale eterogene, care au rămas în 
forma lor originară chiar şi după e- 
fectuarea procesului de creație, ceeace 
înseamnă că autorul respectiv s'a con- 
dus și de alte criterii, în realizarea 0- 
perii sale, decât cel anţistic. 

Fără să intrăm în analiza cauzelor 
cari au dus la o asemenea stare de 
lucruri, constatăm doar că disciplina 
estetică trebue să răzbată cu greu în 
materialul literar existent, pentru a 
găsi un tăgaș prielnic pentru cercetări 
și aplicări practice. Dimpotrivă, istori- 
cul literar poate găsi un prilej nime- 
rit pentru a îmbogăţi cercetările  dis- 
ciplinei sale, Lucrările de până acum, 
cart cuprind un vast și variat conți. 
nut, cu elemente luate din toate ra- 
murile și preocupările, îl ajută pe cer- 
cetătorul istoric să le descopere isvoa. 
rele și să le identifice în cadrul ope- 
rii. Pentru estetică, o operă de artă 
trebue să prezinte garanţia că a fost 
realizată sub imperiul umei depline 
conștiințe artistice. Elementul etero- 
gen nu trebue să predomine în cupnin- 
sul operii de artă și chiar şi în cazul 
că Sar strecura undeva, prezenţa sa 
trebue să fie cât mai discretă și redu. 
să, spre a nu produce disonanţe ar- 
moniei realizate. 

La scriitorii noștri, mat ales cei din 
veacul trecut, cu oarecari excepţii, nu se 
poate vorbi, în general, de o pură con- 
știință artistică. Lipsiţi de o evoluţie 
literară și artistică îndelungată, care 





de DUMITRU IMBRESCU 


ar fi putut permite înscrierea valorilor 
autentice pe frontispiciul timpului, 
noi am trebuit să luăm literatura cu 
asalt. Că s'a făcut bine sau nu, e o al- 
tă chestiune și ea nu poate forma o- 
piectul preocupărilor noastre actuale. 
Un lucru nu poate fi însă tăgăduit. 
Intr'un material de realizări literare 
variate, isvorit din curente și opinii 
diferite, în afară de nota caracteristi- 
că curentului respectiv, detașaţ umeori 
dela, principiul artei adevărate, pentru 
a se pune în slujba unei idsi de ac- 
wualitate politică sau socială, se găsesc 
totuşi şi îltoane de reală valoare ar- 
tistică. Acestea au resistat timpului și 
curentelor de opinie publică, ceeace 
înseamnă că realizatorii lor sau ridi- 
cat deasupra vremelnicului trecător, 
și-au depășit propriile idealuri de ac- 
tualitate, isbutind să se realizeze în- 
tr'un fel care se apropie de eternita- 
te. Identificarea acestui material se 
face însă cu multe dificultăţi. Distinc- 
ţia ce trebue făcută între ceeace a fost 


+ de simplu efect imediat și între ceeace 


depăşeşte vremelnicul, vizând înălți. 
mile adevăratei arte, cere un puternic 
simț critic și discernământ, Cercetăto- 
rul estetic nu se preocupă de substra- 
tul exterior al unei realizări artistice 
oarecare, Acesta e domeniul de explo- 
rare al istoricului literar, mereu preo- 
cupat de gândul să facă legături între 
o operă realizată și factorii cari i-au 
înlesnit realizarea. Pe cercetătorul es- 
tetic îl preocupă opera de artă în sine, 
dispensată de orice atribute biografice 
şi istorice. Ceeace a isbutit creatorul 
să facă îl interesează și nu cum ar fi 
vrut și ce-ar fi vrut și de ce n'a putut. 
Judecata istorică are o valoare relati- 
vă. Ea admite circumstanțe ușurătoa- 
re. Cea estetică formulează verdicte 
cu valoare absolută, Contingenţele ex- 
terne, cari nu fac parte din opera în 
sine, n'au ce căuta în domeniul ei de 
explorare. Pentru istoricul literar, ele- 
mentul eterogen face parte integrantă 
din opera realizată și nv-l jenează în 


- formularea judecății. Pentru estetică, 


aceasta nu e decât un simplu agent 
în procesul de araaţie, Dacă nu sa 
subliniat în structura operi! de artă, ei 
constitue un balast și e tratat ca atare. 
Opera de artă trebue să fie exprasia 
exclusivă şi desăvârșită a sbuciumu- 
lui interior al areatorului ei, 

Atari dificultăţi cari apar în genere 
în calea cercetătorului estetic, se pun 
cu mai multă tărie în cazul unul scrii... 
tor, a cănui operă e și o problemă de 
temperament, în afară de talentul 
inăscut. Anumite reacţiuni ale strue- 
turii nervoase înrâurese asupra plăci! 
sensibile şi ceeace se produce din acest 
contact simbiosic dă mult de lucru 
cercetătorului, până câna să poată 
desluși ceeace se datorește talentului 
înăscut -şi ceeace a fost adăugat de 
prezenţa tumultoasă a temperamentu- 
lui. Manifestările nervoase se revarsă 





(Urmare in pag. 2-4) 








IOAN DIACONESCU 





Peisaj 


0 St arat Ereto x inca te Aire De 


Montaigne si spirilul lvancez 


Se vorbeşte din ce în ce 
mai mult despre Franţa, 
pledându-se pentru o renaș- 
tere politică a ei. 

Franţa n'a murit și nici nu 
va, muri. Spiritul ei trăiește 
şi astăzi, chiar dacă istoria 
acestei ţări a trecut prin du- 
reroase eclipse. Necesitatea 
reînvierii Franţei este recu- 
noscută chiar de adversarii 
ei. Fără de această țară, sar 
simţi un gol imens în cultura 
curopeană, căci dacă cineva 
a putut să facă reproșuri 
Franţei, literaturii și spiritu- 
lui francez nu li sa putut 
aduce nici un fel de învinui- 
ve. Ele au strălucit tot- 
deauna. 

Poporul cel mai de spirit 
din lume și-a păstrat şi azi 
calităţile remarcabile, ne- 
fiind întunecate de fenome- 
nul politic, care înregistrea 
ză în mod tatal urcări şi 
toboriri. Aceste urcări şi to- 
borîri nu sunt însă în legă: 
tură cu spiritualitatea unei 
națiuni, care-şi urmează dru- 
mul €i. O mare națiune poa- 
te să fie mică din punct de 
vedere cultural și un mic po- 
por, cu o puternică conștiin- 


ță, poate să dea opere nemu- 
ritoare. 


Spiritul francez își găsește 

întruchipare în acel gânditor 
care i-a pus oarecum teme- 
lie, dându-i o manieră și o 
fizionomie : Montaigne. A- 
cest gentilom francez, care a 
ştiut să se ţină departe de 
frământările politice, trăind 
singur pe domeniile sale şi 
găsind satisfacţie în medita- 
ţia liberă, pe care o exercita 
ca pe un fel de joc, este unul 
din cei mai desăvârșiți re. 
prezentanți ai spiritului 
francez. A gândi, pentru el, 
însemna un fel de trecere de 
timp, lăsând curs liber ins- 
piraţiei. Urmându-și proprii 


le sale gânduri şi complăcân-. 
du-se în stări de spirit suge- 


rate de moment, el a marcat 
o trăsătură modernă şi am 
putea spune franceză. 

Personalitatea umană este 
iesrobită de orice idele de 
autoritate, lăsând curs liber 
naturii omului, 

Pentru Montaigne, lumea 
este un spectacol ; privirile 
sale alunecă peste diversita: 
tea lucrurilor fără a fi reţi- 
nute prea mult de nimic. E) 
simte bucurie trecând în re- 
vistă aceste aspecte, pe mar- 


ginea cărora își brodează 
propriile reflexii sceptice. 





AMFITEATRUL „BOGDAN P. HASDEU“ 





Lecţia se desfăşura ca o destăi- 
nuire. Băncile, în amfiteatru, e- 
rau înțesate. Ochii discipolilor se 
aţintiseră asupra Maestrului, ne- 
mișcaţi, atenţi, prinși, parcă, în 
lațul cuvântului său, 

Ajunsesem până sus, împins de 
năvala studenţilor cari urcau, 
străin pe aci de toată lumea. Omul 
de pe stradă. 

Maestrul vorbea. Mâna sa părea 
că plămădeşte ideile, avea o plas- 
ticitate plăsmuitoare. Ochii îl în- 
suflețeau. 

Povestea despre Piccarda Dona- 
ti care a fost pe lume „fecioară- 
monahă” în Ordinul Clarisselor. 
Intâmplare duioasă cure, într'o 


vreme atâta de sălbatecă şi înrăi- * 


tă, te duce cu mintea către smere- 
nia și către sănătatea duhului. 
Căci fratele ei, cu alţi răufăcători, 
„A mal piu che a bene usi” (de- 
prinși mai mult cu răul decât cu 
binele), o scoseseră cu sila din 
mânăstire, spre a o da de soție flo- 
rentinului Rosellino della Tosa, 
călcându-i astfel juruințu către 
Iisus. i 

Dante nu a recunoscut-o îndată, 
îndumnezeită cum era de o netru- 
pească înfățișare, ca o icoană răs- 
frântă în sticle străvezii. 

Pe scurt şi cu mare gingăşie, 
Picarda, acum, amintește de jal- 
nica-i viață nelegiuită, evocând în 
Sfântu Claru idealul dela care se 
inspirase.  Sălăsluiește înlăuntrul 
ei câteo licărire din înflăcărarea 


i cu carei se diruise. „Perfetta vita 


ed alto meero in ciela“ (viaţa desă- 
vârşită și înalta preţuire ridică la 
ceruri) și lauda are avântul unui 
imm. 


Sfânta Clara din Assisi, lămure- 
şte Maestrul, acolo unde coasta se 
lasă pe încetul, iar Assisi stăpâ- 
nește peste valea domolită. Când 
ceața ușoară a dimineţii o învălue 
încă și măslinii, cu braţele deschi- 
se se înfățișează ca într'o rugă a- 
vântată și culorile pălesc, plante- 
le, făpturile și lucrurile au luolal!- 
tă ceva ne luat în seamă și nel&- 
murit. lar în vale plutește duhul 
unei însufleţiri evlavioase, în timp 
ce firea e în așteptarea minunatei 
îviri a soarelui, 

Câte lucruri ştiute, dragi şi îm- 
depărtate, de atâtea ori trăite și 
cercetate: Monteţalco, La Porziun- 


cola, Santa Maria degli  Angeli, 
Perugia ! 
Apoi răsare soarele, urmează 


Maestrul, şi brazda din fundul văii 
se înfierbântă mai mult decât dra- 
gostea și oamenii încep din nou 
truda, lor întreruptă și astfel până 
la sfârşitul zilei lor celei din urmă 
și tot astfel şi pentru copiii și stră- 
nepoții lor în frământatul mers al 
generaţiilor în timp. 

Cercul discipolilor rămâne stă- 
pânit de o tainică vrajă. 

Assisi, spune Maestrul, „ove na- 
cque al mondo un sole” ” (unde s'a 
născut lumii un soare): San Fran- 
cesco. Măreţia lui stă în sărăcie, 
fapta în rugăciune, desăvârşirea în 
dreptate. Este în descătușarea de 
omenesc pentru a atinge Dumme- 
zeiescul, pentru ca să fie dată pa- 
ceu „hominibus bonae voluntatis”. 

Cuvintele Maestrului par că 
rechiamă atâtea amintiri; poate fi- 
ecare gândeşte la ţara sa, apărată 


"şi recucerită, Și gândul meu e nă- 


pădit de amintirea atâtor lucruri, 


acum așa de îndepărtate, acolo un- 
de se află casa mea, unde tăcerea 
albă sa strâns între zidurile unui 
cimitir, unde sunetul clopotelor 
îmi e prieten, deoarece cu el te 
naști, te rogi, te căsătorești şi mori, 
unde a rămas tot ce am iubit încă 
din copilărie și păstrea în inima 
mea ca 0 comoară. 

Dar comentarea merge mai de- 
parte. Piccarda, acoperind cu vă- 
lul rușinării viața în afară de du- 
ioșia mânăstirii, ajungând în pun- 
ctul cel'mai dramatic al ei, pare că 
glasul i se stinge. Și pentru a abate 
pe Dante din drumul dureros al 
vieţii sale, îi arată îndată alături 
de ea, pe împărăteasa Constanţa, 
fericită că poate preamări strălu- 
cirea aceleia, numai pentru a face 
să intre în umbră viaţa aceea pe 
care fusese constrânsă de a o a- 
minti. 

Inţelegerea noastră redusă, care 
prin sine nu vedea, pricepe acum 
prin ochiul de poet al Maestrului 
fiecare podoabă. Intâmplarea tră- 
ieşte în noi, prin vraja aceluia, o a 
doua viaţă. El scutură critica de 
întrebările mărunte care o micșo- 
rează. Vorbeşte ca poet și filosof. 
Ridică arta în cerurile înalte ale 
științei. Poezia obișnuită, explică 
el, își are locul pe pământ; Dante, 
însă, ridică pământul până la cer. 
Omul viu pătrunde în împărăţia 
umbrelor, ducând cu sine patimile 
omului și cetățeanului. In veșnicie 
retrăește timpul, sufletele renasc 
o clipă cu patimile lor și îşi revăd 
Patria și prietenii. Istoria apare ia- 


răși cu maniile și ambițiile sale, 


învrăjbirile și obiceiurile timpu- 


lui, iar Italia stă în fața Europei şi 
a Lumii cu Dante şi cu poezia sa, 
care îmbrățișează cerul și pămân- 
tul, timpul și veşnicia, omenescul 
şi dumnezeiescul. 

Mă simţean acum înălțat şi nici 
de cum nu eram străin: acel amfi- 
teatru, în mintea mea, era un colț 
al Patriei mele. 

Piccarda, cântând, se îndepăr- 

tează. „Cosi parlommi e poi co- 
mincio”, 
(Astfel îmi vorbi și apoi începu). 
Pe un preludiu de sunete joase, 
după o scurtă pauză, se înalță deo- 
dată cântul. „Ave Maria cantando” 
şi acel cânt religios care se pierde 
cu încetul, care „cantando vanio”, 
din ce în ce păleşte; apoi, nimic, 
după cum vederea şi sunetul „per 
ucqua cupa, cosa grave.” 

Maestrul închide cartea, rupând 
parcă vraja. Atunci tinerii, deştep- 
taţi din farmec, se mișcă, prind să 
vorbească, se îngrămtdesc spre îe- 
şire, ca descătuşaţi de vraja care-i 
înlănțuise. Cu ei, omenirea se lea- 
pădă mereu de păcate şi se botea- 
ză iarăși pentru 0 viață mai fru- 
moasă. 

Jos, în stradă, viscoleşte şi se 
înnopteazii. Și, în vreme ce acel 
amfiteatru se îndepărtează de mi- 
ne în besna umedă şi neagră care 
îmi coboară în suflet, simt parcă 
în mine cum se stinge o lumină, 
ca şi acel cânt slăbit în depărtare 
şi în timp, acel „Ave Maria can- 
tando che cantando vanio”. 

După aceea, nimic. Din nou, 
pribeag și singur. 


ROBERTO SCHEGGI 


Umanistul din el îl face po- 
trivnic oricărei aserțiuni dog- 
matice, considerând ca sin- 
gur lucru valabil individul cu 
forţele sale creatoare. Indivi- 
dualismul francez datează de 
la el și a continuat să existe 
până în zilele noastre, indi- 
ferent' dacă a avut sau nu 
prilej de manifestare. 

Montaigne este un admira- 
bil causeur. Concepţia sa de- 
spre lume este prezentată 
sub formă ușoară, plină de 
claritate:“E o expunere vie şi 
antrenantă, ce se desfășoară 
fără nici un plan preconce- 
put, 

Deşi părerile lui Montaigne 
sunt sceptice și au ca bază 
individualismul, concluzia fi- 
nală la care' ajunge nu este 
sceptică, El vede în dosul fe- 
nomenelor natura, care este 
fondul permanent şi pe care 
trebuie să o urmăm în toate, 

fiind singura călăuză serioa- 
să. Mama noastră a tuturor, 
natura, cunoaște bine calea 
ce trebuie străbătută; ea nu 
dibuiește prin întuneric, ci 
merge cu paşi siguri Spre 
scop. E bine să păstrezi con- 
tactul cu ea. In ceeace pri- 
veşte linia de conduită a »- 
mului, Montaigne rămâne 
partizan al tradiţiei, fiind 
contra noutăţii. Opiniile sale 
sunt conservatoare, E prete- 
rabi) să rămâi la un lucru 
vechi şi bun, decât să alergi 
după idei noui, ce nu au încă 
rădăcini adânci şi care tre- 
buesc mai întâiu experimen- 
tate. Când conștiința s'a o- 
bișnuit să respecte ceva, ea 
se simte atașată de acest 
cova şi cu greu se desparte 
de el, 

Montaigne asigură pentru 
fiecare individ dreptul natu- 
rii sale proprii. 

De aici isvorăşte acel indi- 
vidualism seducător şi pru- 
dent în acelaș timp, care a- 
vea să culmineze în promo- 
varea ideilor de libertate şi 
frăţietate. 

E! aduce totuși un corectiv: 
nu trebuie să te abandonezi 
în braţele naturii tale pro- 
prii, decât atunci când „ai un 
cap bine construit“ pentruca 
rațiunea să poată interveni, 
de câte ori natura te dure 
spre prăpastie. 

Rajionalismul, care este o 
altă trăsătură franceză, își 
are şi el locul în ansamblui 
concepției lui Montaigne, 

Discernământul și voința 
sunt factori importanți, ală- 
turi de natura individului. 
Biealul preconizat de Moa- 
taigne este ca fiecare să des- 
volte în el o natură din care 
să dispară conflictele înteri- 
oare. E o tendință spre echi- 
librul olimpic, spre clasicism, 
în care spiritul francez sa 
revelat în mod desăvârșit, 

Noţiunea de natură este 
strâns legată la Montaigne 
de noţiunea de individ. 

Ca francez adevărat, el nu 
putea să treacă peste om. 

Gândirea lui este personală 
şi. Essewrile sale au farmec, 
tocmai fiindcă vezi în ele pe 
om, care te poartă prin toate 
ungherele, în voia hazardului, 
fără niciun sistem. 

Citină aceste Esseuri, simţi 
în ele suplețea, eleganța şi 
fineţea, dar îl simţi mai ales 
pe om în operă, cu toate cali. 
tăţite spiritului francez, care 
ne-a fermecat întotdeauna şi 
pe care-l gustăm cu atâta sa- 
tisfacţie ! 


IONEL NEAMTZU 


2 





NOTAȚII TEATRALE 


Natura intimă, limitările și dificultăţile pe care 
arta dramatică singură și le ridică 


Așadar, după cum spunem în cele două 
articole precedente, firescul total îl vrea 
Stendhal ?! 

Ei bine, greşește. 

Voi spune și eu că în artă trebue un fi- 
rese. 

Trebue un firesc dar un firesc... „conven- 
țional” : firescul specific al aceiei artel 

Pentru că în artă, firescul... „firesc. 
poate spune că e mneţiresc. 

Dovada o avem. în însuși faptul deja a- 
rătat: ca actorul să moară cu adevărat în 
acenă ! 

Este nefiresc ! 

Dar este nefiresc pentru 
Pentru teatru este nefiresc ! 

Pentrucă nu este în natura acestei arte. 

Deosebirea dintre firescul din realitate şi 
firescul din artă se vede până şi în ceiace 
priveşte materialul utilizat: în adevăr, de 
câte ori nu sa întâmplat ca fapte gin viața 
reală, trecute în roman sau în piese de 
teatru, să pară mneverosimile, spre surpriza 
autorilor care de multe ori se apără afir- 
mând veracitatea lor ? 

Şi asta pentru că adevărul adevărat, ne- 
transfigurat, este de nlte ori, de foarte 
„multe ori, neverosimil ! 

Și cred că se poate spune mai mult: că 
in toate artele de reprezentare, cu cât ele 
sunt mai complece și mai înalte și mal 
mult „artă”, cu atât, din punctul de vedere 
ul ideilor curente, ele par mai nefireşti. 

Şi, în adevăr, între prozaica scenă de 
teatru naturalist deoparte şi, de altă par- 


se 





arta teatrală. 


te, „Lohengrin”, „Tanhăuser”, „trista şi 
solda”, „Parsiţal”, „Manor”, „Pelleas şi 
Melissanda” sau „Oedip” sunt grade mne- 


numdrate. 

Nași vrea să fac elasiţicări, Jiindcă, așa 
cum am mai sp, în generat nu se pot cla- 
sihea două pese de teatru —de fapt nu se 
pot compara două genii mari având şi sfere 
de artă diferite, dar clasițicări obişnuite de 
valoare se poi face — totuşi se poate spune 
că aitceva este %o piesă de Zola, de Suder- 
mann, de Henri Reque, autori de piese na- 
turaliste, deoparte și altceva este de exem- 
plu un Giraudoux și Jules Romains de altă 
purie. 

Primii vor să prezinte viața cât mai au- 


tentie, cât mai „stocument” — de adminis- 
trație publică, de poliție, de spital, de ospi- 
ciu, ete. — pe când ceilalți o realitate vă- 


zulă şi transfigurată până la nerecunoaște- 
re din punctul de vedere al  veracităţii li- 
miilor obişnuite. 

In felul acesta “chiar şi din punctul de 
vedere al Jondului, un astfel de teatru are 
un convenţional „a lui, acela de a fi acrep- 
tate ca materie de teatru, 'creațiuni de fan- 
tezie, cu alte cuvinte un anumit nefiresc în 
cure se îmbracă realităţile văzute de autor. 

Referindu-mă, însă, la elementele mai 
mult formule, care fac obiectul preocupări- 
lor acestor „articole, voi spune că, într'o or- 
dime oarecum ierarhică, prezentarea lor ar 
putea fi aceasta: 

-— Reatrul în proză, s'ar prezenta așa cum 
am arătut, chiar şi el cu un anumit comven- 
țional al lui, cu neţirescul lui specific. 

— Teatrul în versuri, ca să zic ustfel cu 
un grad mai sus, bineînțeles aceasta nu 
urmează a se lua în sensul comun de îerar- 
hizuve brută — s'ar mai prezenta pe deasu- 
pra și cu nefirescul vorbirei ritmate şi ri- 








mute. Deci o muzică a vorbirei, care i se 
aduogă. 

—- 'Trugediu clasică jranceză ar merge, 
însă, și mai departe, și astfel se poate 
vorbi de încă un elemeut cimuvenţional: ca 
"uri n sut da masinuum, așa cum de? 
sigur vi nu vorbeşte niciodată în viaţa de 
toate ziil». Deasemenea versul, deaseme- 


nea, în cole mai multe cazuri, perfecti or- 
donare a acțiunei și armonia aproape de- 
săvârșită a întregului eşafodaj, deci o orda- 
nave în plus, o dise:plină în plus, o scrie de 
dificultăţi “în plus pe care şi le pune această 
jormă de teatru şi pe cure autorul respectiv 
trebue să le rezolve, E 

[er ia toat» acestea nai adăogaji şi strin- 
vențu celor trei unităţi, de loc, de timp şi 
de acțiune, ture vi: suit ușor de realizat şi 
cari pretind astjel ca să se poată comlensa 
acțiunea unei mari tragedii = acțiune, pro- 
bleme sufletești, motivare, etc. — în cadrul 
tor, 

Este în felul acesta acelaș lucru ca şi în 
nuaterie de scrimă: una este a te bate cu 
Lastonul, alta este a te bate cu sabia, alt- 
ceva cu spadu, —— ceeace în orice caz e mult 
mai greu — şi, în fine, cu totul altceva este 
că Ţloreta cure are cele mai grele condiţii 
de luptă, pentru că nu ai voe să lovești mici 
cum vrei și nici când vrei; mişcările lrebue 
să le faci numai din antebraț, etc., — deci 
ceva mult iai greu, mult mai aificil dar, 
tot de aceea, și mult mai frumos, mult mai 
pretențios, madt mai elegant și mai nobil, 
aşa că nici nutpoate şi mici nu-i este dat 
oricui și mici mu este permis să se bată ovri- 
când cu o 'astfel de armă! K ij 

Sunt aşa dar și aici etape dela sabie sau, 
dacă voiţi, dela baston şi până lu floretă! 

Aşa trebue privită şi tragedia clasică în. 
năunțrul teatrului tragedia, prin însăși di- 
ticultățile pe cari le prezintă și prin dis- 
zincția ei, fiind ultima etapă și cea mai grer 
de ajuns, cea mai înaltă formă teatrală, cca 
mai concentrată şi de cea mai intensă şi 
totuși — ca rezonanță — de cea mai nobilă 
emoțiune ! ” 

Mergând, însă, pe acest drum, constatăm 
că problema teatrului și a artelor de re- 
prezentare mai pune o chestiune care e bi- 
ne dela început să fie și aceea lămurită, spre 
n nu rămâne un echivoc, mai cu seamă că 
logica însăși a acestei discuţii te duce la ea. 

In adevăr, sunt momente câud însuși ver- 
hul — şi fraza ritmată —— nu mai sunt su- 
ficiente pentru tot cceace vrea sufletul să 
capteze să redea. și să transmită: și atunci, 
tot așa ca și în poesie — și cei care au în- 
cercat să scrie versuri știu ucest lucru, își 
dau seuma că la un moment dat cuvinte- 
le nu mai sunt suficiente pentru a tălmăci 
toată învolburarea  sufletului,—simţi nevoia 
de altceva, simţi nevoia muzicii ! 

Se simte, cu alle cuvinte, nevoia să se re- 
curgii la orchestră, la soliști, la corurile 
mari, impresionante, pentru ca astfel, până 
lu urmă, să se poată ajunge la realizarea 
acelor mari spectacole, întrun anumit sens 
mai depline, de o emoție estetică mai pură, 
mai înaltă, la spectacolele mari de operă! 

La prima vedere, aici vom fi în faţa a 
două arte: arta dramatică și muzica. 

Bu chiur, la un moment dat, spectacolul 
a» putea să se închege cu autorul mai 
multor arte squ chiar a tuturor artelor, 
seanee poate ză pară e ahsuriitate: parbese 





n:ereu de teatru, care este o artă şi acum, 
în legătură cu el, încep să pomenesc despre 
toate artele. 

Nonsensul însă este numai aparent. 

E drept că au fost regisori şi oameni de 
teatru cari au spus că arta teatrală este şi 
trebue să fie o artă autonomă, de șine stă- 
tătoare şi, ca atare, că trebue să se încerce 
să se facă teatru fără contribuţia altor arte, 
Jără contribuţia muzicii, fără aceea a pic- 
turei, cu alte cuvinte fără nimic. 

Im felul acesta sa şi ajuns, de unii iubi- 
tori de experiențe şi inovaţii, la sălile sim- 
ple, fără nicio .decoraţiune, chiar vopsite în 
culori monotone, cenușii, „ca să nu se dis- 
tragă atenţia spectatorilor”, s'a ajuns astfel 
ia desființarea decorurilor, « diferitelor pla- 
nuri, ete. 

Și a fost, în adevăr, la un moment dat 
chiar un fel de modă în această privință. 

Dealtfel, o modă analoagă, asemănătoare 
ca mentalitate, cu toate excesele ce derivă 
din ea, cuprinsese la un moment dat până 
şi cinematograful din care s'a încercat dea- 
semenea să, se facă o artă specială și auto- 
nomă, separată de celelalte, care să nu îm- 
prumute nimic teatrului, romanului şi lite 
”aturi, în general. 

Se spunea, astfel, purnindu-se dela acelaș 
jel de a gândi, că cinematograţul trebue să 
jie o artă pur vizuală — şi desigur o artă 
vizuală de mişcare — astfel încât  emaţia 
să derive din imaginile cinematice pra- 
priuzise |... 

Şi, spre a se justifica asemenea teorii, se 
ajunsese: să se cinematograjieze imagini su- 
prapuse, case și străzi care fugeau, care se 
clătinau, care se apropiau, ete., fără nici un 
subiect, fără nimic, pe motiv că tot ce e 
subiect este „teatru” sau „roman”, că în- 
seși vederile n'ar fi decât „filme documen- 
ture” și, deci, că nu au un scop estetic în 
ele însele, încât prin ele sar intra în do- 
menii... diferite ! 

Se uita, însă, că artele, ca și științele, ca 
şi disciplinele filozoţice, se întrepătrund. 

Iată logica: nu poate [i de sine stătător 
Jără psihologie, după cum, mai departe, a- 
dâncirea și a uneia și a celeilalte te vor 
duce la metafizică, de care, oricât ai vrea, 
nu poţi să scapi în nicio disciplină  specu- 
tativă, 

La fel fenomenele în legătură cu viața 
omului : ele pot fi în acelaș timp material 
sau de economie politică, sau de etică, sau 
de drept, după cum, tot așa de bine pot 
să fie de toate deodată. 

Astfel, în sociologie, în științele antropo- 
logtce, se înglobează și politicu dar şi isto- 
via, se înglobează și geopolitica dar şi fol- 
klorul, se înglobează și etica dar și econo- 
mia politică, găsindu-și loc oricare din ele, 
fără ca, ta rându-i, să fie, propriu zis, nici 
una, ci o știință sau disciplină aparte, deasu- 
pra lor. 

La fel şi in ce privește artele: există arte, 
cum ar ji arhitectura, care înglobează de- 
odată mai multe altele — desemn, pictură, 
sculptură, — fără ca totuși să fie nici una 
din ele. 

S'ar putea spune, însă, pentru asta, că ar- 
hitectura mu mai este o artă de sine stătă- 
toare ? După cum, ar putea spune cineva 
despre soctologie că mar fi și ea o disciplină 
autonomă? 

Desigur că nu. 

Revenind lu beatru, acelaș lucru! 

Imtrucât elementul lui esenţial este cuvân: 
tul, ar putea fi și el asemuit unor alte arte, 
de exemplu, dacă voiți, artei oratorice (dic- 
iune, căldură, recitare...). 

In definitiv ca şi actorul, orutorul se adre- 
sează uhui public, vine în faţa lui şi, prin 
ceea ce spune și prin felul cum spune, caută 
să-i câștige atenția, să-i trezească interesul, 
să-l miște sau să-l convingă. Este cam ceea 
ce își propune să facă şi teatrul. Mai faci un 
pas şi ai poesia. Şi cu toate acestea, este all- 
cova., 

Acelaş lucru, aceleași mijloace, aceleași 
scopuri urmărite, atât că cele spuse sunt în 
versuri, fomna fiina astfel eristalizută, ea ră- 
mânând definitivă! 

Aşa dar, în primul cuz, ca artă a cuvintu: 
lui, auem oratonul — vorbirea — o artă a 
cuvântului pură şi simplă. Dar arta cuvân- 
tului mai poate deasemenea să-și asotiezv 
poezia, şi atunci avem recitarea în versuri 
Mai depurte, însă, arta aceasta a cuvântu- 
ui mai poate să ta decorurile dela pictură. 
volumele dela sculptură şi construcțiile „dele 
urhitectură, mai poote pretinde, deasemenea 
-- spre deosebire de oratorul sau de rapsodui 
ce recită versuri—să se deplaseze pe un anu- 
mit spaţiu, să înceapă să umble, să gesticu- 
leze şi să înceapă să mimeze textul spus, 
aur nu să stea fixat la o tribună sau în fațu 
unei mese cu un pahar de apă dinainte, și 

atunci, înâng astfel mişcarea și mâmica dela 
joc, fără ca totuși teatrul să fie joc și dans, 
cântare, muzica instrumentală dela vrches- 
tră, fără ca spectacolul să fie concert și așu 
mai departe, deci devenind din ce în ce mai 
complexă. 





cu putere în actul de creație, colabo- 
rând la realizarea operii de artă, lă.- 
sân în structura acesteia dovezile sa- 
le de prezenţă și colaborare. A discer. 
ne ce este exclusiv opera eului artis- 
tului, de ceeace i-a adus tempera 
mentul, constitue o grea piedică în 
calea. unel analize estetice serioase. A- 
deseori, colaborarea  temperamentu- 
lui în plăsmuirea unei opere se face 
atât de simțită, încât ea este produsul 
exclusiv al acestuia, structura eului 
fiind împiedicată să se afirme, năvala 
temperameniului e mai tare susţinută. 
Așa se face că ne aflăm uneori com- 
plet stăpâniţi de o vădită emoție în 
faţa unei realizări, în care tempera- 
mentul şi-a strecurat itot retor'smul, 
pentru ca, abia mai târziu, elementele 
de actualitate ne mai având nici un 
îel de corespondență cu ambianța 
nou creiată, să ne dăm seama că nu 
suntem întradevăr în faţa, unei rea- 
Hzări artistice. Sunt multe cazuri 
când asemenea realizări obţin remar- 
cabile succese şi se bucură de o bună 
apreciere critică, dar cari la prima 
schimbare de climat literar să dispară 
cu totul din făgașul literaturii adevă- 
rate. Ele rămân simple momente de 
evocare pentru cine știe ce prilej rap- 
sodie. 

Dar diticultatea de a supune opera 
de artă unui examen pur estetic reşi- 
dă şi în faptul că la noi disciplina es 
tetică avea un câmp de experiență și 


Cum se juce atunci că teatrul este totuşi 
altceva, pentru că, trebue să recunoaștem, 
întradevăr, este altceva ? 

Peritru că în toate acestea este o chestie 
de ptedominare. 

Şi de aceea cred că din punctul de vedere 
al ariei draimdtice propriu zise, idealul « 
jost realizat tocmai de tragedia clasică 
jranceză care reprezintă, în acest sens, ma- 
aximum, rămânând totuşi strict teatrală ! 

Căci peste ca, începem să intrăm în alte 
domenii. 

Până aici —. este vorba de tragedia cla- 
sică franceză — îngrădirile din ce în ce mai 
mari există, dar, în acelaş timp, ele nu +0: 
vârşesc natura teatrală a operei respective: 
ca rămâne tot o artă a cuvântului, predo- 
minarea asiyurând-o tot dramaticul! 

Peste aceste opere însă, cu înprădiri even- 
tual mai multe şi cu dificultăţi mai mari de 
depăşit — regulele muzicale ale armoniei, 
contrapunctului, fugei, etc, — intrăm în alt 
domeniu:  „Bohema”,  „Tosca”,  ,Werther”, 
„Faust” „Vasul Fantomă”,  „Niebelungii”, 
deși ne aflăm tot în domeniul artelur de re- 
prezentare, ele îniră totuşi în domeniul unei 
alte arte, cu alte reguli ale ei, cu un alt 
cod convențional și cu o altă tehnică, înce- 
pe să fie o artă a sunetului. De-aici încolo 
predominarea o are muzica! 

Vorbeam de tragedie. 

In sensul, celor spuse în aceste articole, 
trebue să mai adăogăm următoarele: 

Tragedia nu poate fi apreciată ca o operă 
de artă decât, numai dacă se înțelege adevă- 
rata ei natură, aceea de a fi privită ca un 
poem, cu alie cuvinte de a fi privită în pri- 
mul rând ca un poem de mare artă. 

Aşa dar ta polul total opus al beuthulari, 
naturalist. 

De aceea. dacă teatrul naturalist în reali- 
tate este o coborire în cotidian, tragedia 
clasică în. schimb este o urcare spre înăl- 
țimi, 

Ea mu poate şi nu trebue prin urmare să 
fie înţeleasă după ideile curente și nici 
apreciată după înțelegerea . şi după criteriile 
după oare marele public judecă în mod o- 
bişnuit operele dramatice. 

Din această cauză, este foarte adevărat că 
de multe ori, din lipsă de cultură sau de 
rafinament — sau chiar altfel — înţelege- 
rea și aprecierile şi, bineînțeles, şi preferin- 
țele acestai pmftic, merg în deobște în spre 
teatrul naturalist. 

Aceasta pentru că este şi mult mai ușor 
de gustat, 

Teatrul naturalist,  prezentându-ți  întot- 
deauna o piesă de imediată şi netransfigurată 
vealitate, atât ca subiect, cât și ca sentiment, 
este explicabil să atingă mult mai direct sen- 
” sibilitatea curentă a publicului, tot așa după 
cum acestuia îi va fi mult mai ușor să usculte 
v sârbă sau o horă —- căci îi simte ime- 
diat și ritmul şi linia melodică — decât o 
subtiiă muzică de Schumann, de Chopin, de 
Faur6 sau muzica acelor adâncini spăimân- 
tătoare pe care câteodată ţi le deschide 
înainte un Beethoven ! 

Așa dar, dacă teatrul naturalist se si- 
tuează la un anumit pol al artei dramatice, 
tragedia se găsește la celălalt: ea, după cum 
am spus, se situează pe linia de artă „poem 
dramatic”, luând bineînțeles cuvântul poem 
într'um sens mult mai larg şi mult mai, 
îmalt decit acela, mult prea restrâns, pe care 
îi are de obiceiu, într'o terminologie leutra- 
lă specifică întrun sens de poezie, 'le cevă 
deplin!. 

Evident, însă că. atunci când vorbesc de 
tragedie ca fiind in materie dramatică genul 
situat pe linia marei arte, pe linia „poem dra- 
matic”, trebue să sc înţeleagă că nu mă re- 
Jer al orice fel de producţie literară care 
Vrea Să se intituleze tragedie, la toate pas- 


tișerile acelea naive sat yrandilocvente du- , 
pă operile unui Racine sau Corneille —- în 


general fără viaţă şi lipsite de talent — care 
au urmat imediat Marelui Secol, ci lu acelea! 
care cu adevărat merită acest mume, lu ope- 
rele acelea mari, elegant realizate, armonios 
construite, de mare suflu, ule marilor poeţi 
tragici ai secolului XVII francez cari, ală- 
turi de marii tragici greci  -— aceia 
cu unele caracteristici şi dimensiuni 
ferite — reprezintă singuri și cu. 
Tragedia!.., 


totuşi 
dise- 
adevărat, 


ALEXANDRU DRĂGHICI 





UNIVERSUL LITERAR 


ci e 


TEATRUL „COLORADO“: „0 
CĂLĂTORIE PRIN RAI”, CO- 
MEDIE IN 4 ACTE DE SACHA 
GUITRY. 


TEATRUL „COMOEDIA“ : 
„AMANTUL DE CARTON“ 
COMEDIE IN 3 ACTE DE 
JAQUES DEVAL 


Inainte de toate, simţim nevoia 
unei mărturisiri pe care momen- 
bul de faţă o cere cu atât mai in- 
sistent, eu cât stările de lucruri 
de până acum o făceau ascunsă 
întro dictată tăcere: FRANȚA 
ESTE LIBERA... 

'TRATASCA FRANŢA !... 

Prin această mult dorită şi aş- 
tentată eliberare de sub o ocu- 
paţie pe care doar îngântarea 
„învingătorului“ o socotea per- 
manentă, cultura și arta franceză 
obţin regala lor libertate de ma- 
nifestare în întreaga lume. 

Cel dintâi ambasaidor al acelei 
forme de artă care va pătrunde 
din nou la moi, va fi mult dori- 
tul și adevăratul teatru francez. 

De patru ani, o slabă plenipo- 
tență l-a înlocuit. 

Azi însă, când Franţa e liberă, 
şi când de-acolo va putea porni 
iarăşi tot ceeace până acum era 
supus unui control sau umor 
restricții dictate de câteva legi 
aspre, vom şti să beneficiem de 
rangul unor preţioase sijpoiacole. 

Prin teatrui francez, vom 'că- 
păta — însfârșit !... — iar mistica 
unei definitive închegări cu ce- 
eace omul cheamă ha înţelegere 
şi înfrățire: arta. 

Şi tot prin el — ca şi prin alte 
forme ale culturii — vom obţine 
dreptul de-a cunoaște munca as- 
cunsă a unui spor de creație pe 
care doar um popor de aleasă şi 
nobilă rasă poate să-l dea chiar 
şi-atunci când mu mai este stă- 
pân la el acasă. 

Să încercăm să reținem măcar 
atât că, pentru noi libertatea 
Franţei, insemnează promavare a 
culturii şi artei moastre. 

Iată dece ne-a satisfăcut din 
plin când pe afişul a două teatre 
au apărut numele a doi autori 
francezi. 

Nu de aleasa calitate a ceeace 
poate stabili o circulție valabilă 
momentelor solemne prin care 
trecem, dar totuși de-o atât de 
categorică, valoare încât să le re- 
eunoaştem meritul unei construc- 
ţii de piese care să desfete copios. 


Comedia semnată de Sacha 
Guitry intitulată „O călătorie 
prin mi”, cu care teatru! „Co- 
lorado” și-a deschis stagiunea, e 
artificiu unui motiv din care 
un talent consacrat a scos o pie- 
Să de teatru, 

Inehipuiţi-vă că nu oricine 
boate stăpâni cu sigură isbândă 
“ideia de a scoate un subiecti de 
teatru din orice vis, dacă mai 
întâi nu are îndrăsneala unui 


„meşteşug de mult încercat şi a- 


poi dacă îl chiamă altfel decât 


„Bacha Guitry. 


Fiinacă toată găteala celor pa- 
tra acte din „O călătorie prin 
rai” numai o experiență şi un 
ta'ent de talia lui Guitry putea 
să-i dea o atât de cutezătoare 
imbrăcare, ca să nască din orice 
scenă interesul unei fantezii, ca- 
Htatea unui dialog și râsul unor 
situaţii nebănuite. 

Activitatea teatrală a tăcut 
dintr'un autor dramatic ca Sacha 
Guitry un as al fanteziei şi al 
Spiritului francez căruia doar 
carența unor greșeli politice i 
Sar opune. 

Dar despre asta noi nu pu- 
tem vorbi. 

Interpretarea a avut darul să 
servească o plesă potrivită tem- 
peramentului fiecărui actor, și 
din care noi am ales pe cei cari 
au contribuit cu un deosebit 
merit atât Ia succesul cuvenit lui 
Eacha Guiiry cât și lui Tudorică 
Muşatescu, care a găsit necesar 
— nu știm dece!... — să colabo- 
reze cu câteva spirite originale 
toomai atât cât era necesar să 
capete pe afiș menţiunea de. 
„versiune românească”. 

In primul rând d. Vasiliu Bir- 
ic a ştiut să șteargă rămășiţa 
impresiilor dela trecutele farse, 
când agitația pe scenă insemna 
pe-atunci singura sa ispravă ca 
să stârnească râsul celor veniţi 
doar pentru așa ceva, încât din 
jocul său de-acum am. înțeles să 
tragem folosul întâlnirii cu ade- 
văratul său talent, și să-l aplau- 
dăm călduros. 

Jocul lui din „O călătorie în 
rai” a fost parcă dedioai unei 








A 


20 


Septembrie 1944 ===> 


CRONICA DRAMATICA 


arvunite aşteptări din ceeace 
d-sa a lăsat odată ca primă și 
valabilă impresie judecății cri- 
ticii de-atunci: „Impăratut”, 

Directoratul său este deopotri- 
vă încununat de succes: atât in 
ce privește alegerea piesei, cât 
și în ce priveşte interpreta- 
rea sa. 

Doamna Virginica Popescu a 
purtat — dealttel așa cum va 
purta oridecâteori va iuca tea- 
tru serios — peste tot textul 
grija unui efort de-a părea alt- 
fel decât cum ar fi jucat în- 
tr'o revistă, 

Și totuşi, ma reușit. 

Ori că părea — uneori -— de-o 
gravitate nepotrivită  tempera- 
mentului său, ori că — alteori — 
părea de-o fa'să intuiţia îu ceea- 
ce ar fi trebuit să facă, încât 
lăsa impresia că e gata, gâta, să 
dea drumul 1a un cupleţ. 

Cu această grijă a noastră de 
a menţiona tot ceeace se cu- 
vine şi de a nu trece neobser- 
vate adevăratele calităţi, repe- 
tăm ceeace am mai spus: talen- 
tul d-nei Virginica Popescu este 
mai mult potrivit pentru revistă. 
D, 1. Talianu, care pe lângă o 
interpretare justă mijlocită nu- 
mai de incontestabi'ul său ta- 
lent, provoacă totdeauna răs- 
plata unor stăruitoare aplauze, 
sa dublat din nou de calitatea 
directorului de scenă care știe să 
dobândească succes, 

Ii felicităm mai mult ca atunci, 
când la teatrul Mic, a fost poate 
aumăi o încercare. 

In rolul avocatului spiritist, 
George Voinescu, un acior care 
la tinereţea sa face ecoul unui 
cumul de ta'ente, atât în dome- 
niul teatrului, cât şi în dome- 
niul plastic. 

Interpretarea d-sale din „O 
călătorie în rai” pune garanţia 
unui talent și a unui actor con- 
ştiincios care ştie să nu nesli- 
jeze nici un amănunt care să-i 
ştirbească din îndreptăţitul lui 
succes. 

Restul distribuţiei a fost nu- 
mai o compietare dela care ni- 
mic mam putut reţine. 

“ . 

După „Steaua fără nume”, care, 
găzduită pentru puţin timp la 
teatrul din pasaj, a însemnat 
cu totul altceva decât ce-a fost 
în distribuţia veche, încât e mai 
bine să trecem cu vederea „a- 
portul” nouilor interpreţi şi-a] 
nouii regii, teatrul Comoedia — 
mutat provizoriu în sala fostului 
teatru „Regina Maria” — 1 în- 
țeles să înfrângă asprimea zi- 
le'or pe cari le trăim, deschizând 
stagiunea, 

Piesa de deschidere a fost a 
jeasă tot din lucrările autorilor 
francezi, 

După „Colorado”, este al doilea 
teatru care inaugurează stagiu: 
nea cu o piesă frânceză. 

E vorba, însă, de un autor des- 
pre care ştiam ceva, dar pe care 
piesa singură îl recomandă: un 
talent. Ă 

Sar îi cuv:nit votuși să figu- 
veze și în programul-caet nr. 1 
al teatrului ceva despre activita- 
tea sa, în loc ca cele 32 pagini 
să fie consacrate doar prezen: 
tărilor directorului, actrițelor și 
actorilor, pe cari îi cunoaştem 
destul de bine, încâţ ne şi sur: 
prinde noutatea celor cetite — 
bunăoară — în paginele 12 și 13. 

Intârzierea cunoașterii mal am- 
ple a activităţii autorului, pe 
care mulţi ar fi dorit-o cunoscu- 
tă întaucâtva chiar 14 spectacol, 
cade — aşa dar — în vina celor 
cari au obligația întocmirii pro- 
gramului-caet, 

“Tema piesii care —întrucâtva— 
a tost prinsă de atâtea alte con- 
dee, fiindcă subiectuj „Un bătat 
iubea o fată” cade plocon în pre- 
ocuparea atâtora, reprezintă în 
„Amantul de carton” terapeutica 
servită de o femeie propriei 
voinţi de-a se despărți de amant. 

Ceeace Jacques Deval face să 
cunoască succesul unei inedite 


construcții, este creerea persona- 
giului Andrâ Sallicel făcut 


să 





contureze figura neretuşaiă a u- 
râţeniei unui tânăr, tocmai de-a 
birui «<u bogăţia de argumente, 
cu avântul unei inspirații și cu 
logica unor situaţii, până acolo 
încât să vezi în totul prezent ta- 
lentul autorului la orice abilă 
întorsătură de trază şi ia orice 
cotitură de vehement dialog, 

La un moment dat, îmi impu- 
sesem să-mi notez părţi din dia- 
fogul de-o cuceritoare frumuseţe 
pe cari să le menţionez apoi aici 
ca o dovadă, dar până la urmă 
am renunţat, fiindcă toate repli- 
cile n'au însemnat altceva de- 
cât biruința unti scăpărătoare 
inteligenți făcută să  încânte 
orice spirit critic. 

Subiectul pe care niciodată 
nu-l folosim ca să completăm 


cronica, nu se desparte de ceea-. 


ce un Louis Verneuil, un Marcel 
Achard sau un Pagnol, aleg să 
desăvârșească o acţiune, 

Dar pe când la ceilalți trivoli- 
tatea capătă imgăduinţa și chiar 
aprobarea, la Jaques Deval cons- 
tatăm severa, ba chiar brutala 
metodă de-a vindeca abaterile 
sau de e reabilita situaţiile 
compromise de umilita accepta- 
re a femeii. 

Uneori manifestă vizibil rău- 
tatea de-a refuza intervenţia ]ui 
de autor, tocmai ca să pară cât 
mai natura! conflictu!, 

Actul al doilea — mai puţin 
sfârşitul lui ou fereastra — îl 
consemnăm ca cel mai reușit și 
deţine calitatea de-a ne fi reţi- 
nut atenţia cu acel nerv al inte- 
resului ce se cnvenea. 

O piesă căreia buna şi limpe- 
dea traducere a d-lui Ionei Ţă- 
ranu i-a împlinit calitatea să en- 
tuziasmeze publicul nostru spec- 
tator, 

In distribuție, multe capete de 
afiș, dar numai două duc greul: 
d-na Tantzi Cocea și d. Radu 
Beligan. 


Ar mai fi putut îi şi d. G. De- 
metru, dacă posibilităţile sale 
de realizare ar fi putut da mai 
mult decât rolul lui Tony. Dar 
d-sa găseşte poute destul să tie 
frumos şi să-şi poarte cu eie 
ganță costumele. 

D-na Tantzi Cocea ne-a pro: 
curat satisfacția unui succes pe 
care doar d-sa ni-l putea da in 
rolul Simonei Massoubre. 

Cât privește pe d. Radu. Bo- 
ligan, cucerește întatdeauna sia- 
patia publicului chiar din pra 
gul primei sale intrări în scenă. 

E în asta dovada că ştie să 
acorde multă atenţie fiecărui ro! 
pe care îl interpretează, până în- 
tratât încât să statornicească ce 
legitimă cucerire a spectatorului. 

Din interpretarea lui Annr6 
Sallicel, d. Radu Beligan a fă- 
eut — parcă — mai mult, toc- 
mai ca să împace până şi ob- 
servaţiile celor cari îi reproșau 
lipsa de oarecare variaţie în joc. 

Gama întrunită în personaztul 
tânărului Andr6 Sallicel, din care 
Jaques  Deval — autorul — a 
făcut dovada unei rare intuiţii 
în ale teatrului a folosit-o cu o 
maturitate de înțelegere care a 
însemnat un mare succes. 

Intr'un rol mic, nepotrivit po- 
sibilităţilor marelui său talent, d. 
Xonei 'Țărănu şi-a ancorat totuşi 
jocul în stima sălii. 

Aături de d-sa. d-na Nutzi 
Stănescu a reuşit pe măsura ro- 
lului să ofere o scurtă dar plă- 
cută apariţie, 

Decorurile d-nei Cella Voi. 
nescu au fost alese după gustu! 
d-sale atât de frumos. 

Nu-i vina nimănui dacă cei- 
Walţi interpreţi — mai puţin 
d-na Ioanid — n'an lăsat urma 
unui joc pe care să-l reținem şi 
să-l menţionăm. 


1. M. LEHLIU 





RUINI... 


Cărui reazăm să me alăturăm 
ca să simțim mai ușoară povara 
vedinătăţii atâtor ruine. 

Treceţi pe lângă bătrânul mos- 
tru teatru Naţional și vedeţi du- 
reroasa atare în care a ajuns. 

Refacerea Teatrului Naţional 
va cere răbdarea unei maunoi grele 
și sacrificiul atfitor renunțări în- 
cât meritul înfăptuirii mu va veni 
decât dela cei cari ştiu să şi mun- 
ctancă mi să gi remnrnţe în trăiul 
umei vieţi - comode, 

Asta ca să dovedim o deplină 
înţelegere a marilor mevoi, dela 
care nu me vom abate. 

Zidurile moui de mâine, vor fi 
dovada singurului mostru prie- 
ten : munca, 


SCHIMBARE... 
Timpurile pe cari — atumi 
când trebue — doar istoria le 


înscrie, au darul unor schimbări 
de oameni de a căror folosință 
au mevoe — mai întâi — trebu- 
rile şi rosturile instituţiilor. 

La direcţia generală a teatre- 
lor și operelor dim țară, Ta 
mirea făcută în persoana d-lui 
Victor Eftimiu, stabileşte o justă 
alegere. 

D-sa este un prea bine cunos- 
cut autor dramatic — și, miri 
mult: e un adevărat om de tea- 
tru, încât — fără îndoială 
face să reprezinte girul sigurei 
rezolvări a tuturor problemelor 
de teatru. 


SCRISORI, 


Nu răzbuinările pot să serveas- 
că drept rezolvării de probleme, 
— «i mumbi înjțelegerea! și — mai 
ales — buna, credinţă a fiecăruia. 

Spumem asta fiimdcă dela mm 
tump a îniceiput 'să se publice nume 
și se arată cu degetul persoane 
cari cel puțin — până azi — m'au 
fost: aumosculte să fi participat — 
sam să fi militat într'o politică 
potrivnică demaorraţiei, 

Găsim 'că ceasul me față are o 


spa a E a EA pg a RE ea AP IE ip BERE, ez pp a aa Pe a aa i af ea eat 


Dificultăţi în cercetarea estetică 


(Urmare din pag. 1) 


un trecut prea redus. S'a confundat a- 
desea cronica, literară cu preocuparea 
estetică. O notă, cronică pe marginea 
unei opere e posibil să cuprindă câte- 
odată și elemente de estetică, dar de 
cele mai multe ori o cronică porneşte 
dela considerente subiective şi apre- 
cierea ori judecata riscă să răspundă, 
exclusiv acelor considerente, fără să o 
împace cu punctul de vedere estetic. 
Multă vreme sa crezut la noi că a fa- 
ce cronică literară, care nici măcar 
cerințele elementare ale criticei lite- 
rare nu le îndeplinea, înseamnă ace- 
laș lucru cu estetica. Mai târziu, când 
această nouă disciplină, a esteticei, a 
pretins o cât de mică autonomie, sa 
recurs la modele străine, prin adop- 
țiuni întâmplătoare. Se neglija carac- 
terul cu totul specific al literaturii 
noastre, lipsa vmei evoluții firești, 
contingențe speciale, dificultăţi inedi- 
îe. O disciplină estetică trebuia să 
plece şi dela materialul existent, spre 
a se vedea în ce rnăsură realizările 
noastre artistice răspund cu adevărat 
normelor și principiilor estetice con- 
sacrate. Importul de teorii trebuia să 


servească doar la operaţia de ins- 
trucţie a cercetătorilor noștri  esteti- 
cieni și nu la aplicarea lor nefirească 
și chiar uneori păgubitoare la materia- 
lul nostru, de o altă proveniență, și cu 
o altă structură. Literatura, noastră 
avea nevoe de un regim special de a- 
preciere, care să corespundă întocmai 
felului ei de apariție și de afirmare. 
Pentru a extrage din ea virtualităţile 
existente nu trebuie făcut apel pur și 
simplu a reguli şi teorii din afară, de 
Sigur valoroase, dar cari nu aveau nici 
un fel de aderenţă cu spiritul nostru 
literar. De aceea, e necesar ca, regulile 
de apreciere în domeniul literat să ţină 
seamă de toate aceste contingenţe. Nu- 
mai prin punerea lor în acord cu ma- 
terialul pe care-l explorează, pot duce 
la rezultate dorite. 

Curentele noastre si-au avut toate 
criţicii lor militvanţi. Unii din ei, bine 
pregătiţi, au dat dovada unei atitudini 
hotărite şi unei activităţi serioase. Dar 
ei nu plecau aproape niciodată dela un 
principiu obiectiv de cercetare și apre- 
ciere. Fiind în slujba unei școale liţe- 
rare, ei se subordonau principiilor a- 


cesteia, tocmai prin ceeace ea, se înde- 
părta dela normele evidente ale artei. 
Am spus că școalele noastre litc- 
rare puneau literatura lor în slujba 
unor iddâluri cari nu făceau parte și 
nu se acordau cu regulile de artă axle- 
vărată. Cu cât sau îndepărtat mai 
mult, cu atât au realizaţ mai puţin 
pentru artă și mai mult pentru ceeace 
forma postulatul lor de școală. Avem 
numeroase exemple când autori cari 
nu s'au înregimentat în niciun fel de cu- 
rent sau școală literară. au realizat 
opere de artă de mai multă puritate 
estetică. Faptul înseamnă că, structura 
lor interioară s'a conformat numai ce- 
rințelor lor proprii, fără, să lege inten- 
ţia de realisare de vre-o revendicare 
din afara artel. Având această, liber- 
tate, ei au dus pe umerii lor isbânda 
realizărilor artistce cu mai multă si- 
guranţă, că nu sau simţit stânjeniți în 
actul de creație de presiunea elemen- 
tului de tendinţă, specific unei şcoli li- 
terare oarecare. 

Tată doar câteva din dificultățile ce 
se ivesc în calea cercetătorului estetic. 

Examinate atent şi ilber de orice in- 
tenție preconcepută, fiecare din ele 
poate constitui capitole aparte, asupra 
cărora e necesar să ne oprim, pregă- 
tind astfel, în mai bune condițiuni. dru- 
mul disciplinei estetice în aplicarea ei 
la materialul nostru literar existent. 


PUUMITRU IMBREGCU 





semnificație mai înaltă, decât 
cegace ar putea reprezenta înfor- 
malţia că actorul „cutare“ sau 
actrița „cutărică“ a bemefiriat de 
pe urma regimului. de dictatură. 
Dar numele grăbite și. nev i 
calte invinuir! pot să comită şi 
greşeala vreunui, neadavăr, încât 
să nască proteste şi precizări cari 
mai de cari mai întărite de-o 
dreaptă și legitimă revoltă. 


PER 


Bunăoară cazul d-nei Nataşa 
Alexandra, care a protesiui ve- 
hement printr'o scrisoare publi- 
cată zilele trecute în „Dreptia- 


tea”, 





Nu sumtem nici pentru ascun- 
derea celor vinovați, dar denum- 
area lor implică o cât mai atentă ai 
și migăloasă cercetare, pentru a 
nu se face greșeli. 





SOARE... 


Cu numele purtat pe gioria 
unei munti, Soare Z. Soare nu 
putea. să moară decât în zile mari, 

Adică atunci când istoria țării 
a înregistrat evenimente curagi- 
oase, iar moartea lui a trecut 
ca un amănunt, 

Poate cu această singură sie- 
mulţumire a trecut dincolo Soare 
Z. Soare. că pentru el — marele 
regisor—care totdeauna cu fastul 
momntărilor a doborit orice sgâr- 
cenie, el — tocmai el — să plece 
din viaţă cu um atât de simpiu şi 
pustiu cortegiu. 

Și totuși, sub povara sretetur 
încercări, nu puteam uita una 
mai mult: Soare 7. Soare pără- 
sea scena vieţii sub potunra u- 
nui destin pe care nu t-ar fi 
bănuit să fie atât de aspru. 

Atât cât l-am cunoscut ca om 
şi cât l-am apreciat ca om de 
teatru, moartea lui Soare Z, Soare 
ue lasă convingerea unei şi mai 
mari preţuiri, tocmai prin ceace 
am. pierdut ca om și mai ales pria 
ceeace a pierdut teatrul româneso 
ca neegalabilă competenţă. 

Cu Soare apune fantezia şi bo- 
găția momntărilor dela Naţional. 

Si mu mumai atât: cu Soare 
mai apume şi strunirea elemen- 
telor nepătrunse încă de pasiu- 
nea teatrului. 


AFIȘ... 


Stagiunea „Studio”-ului se va 
deschide la sfârşitul lunii cu- 
rente. 

E posibil ca în semn Qe oma- 
giu pentru memoria lui Soore Z. 
Soare, deschiderea stagiunii să 
se facă cu piesa sa „Tragedia 
înimâi”, K 
Teatrul „Comoedit”. provizoriu, 
găzduit la Opera Română (fost 
teatnul Regina Maria) anunţă a 
doua premieră cu „Bujoreştii” 
de Caton Theodorian. 

In ce privește teatrul „Colora.- 
do”, se pare că piesn care n 
constitui noul său afiș, va fi 
„Jupiter”, ue Gabriel Boissy. 


IML. 


——— 20 Sâ&ptembrie 1944 





Nu ne primeşte 
moartea, poezie 


Nu ne primeşte moartea, poezie... 


lar viața nu ne dă ce-am fi pretins. 
Ne-a blestemat a cerului urgie 

să ardem ca un rug în veci nestins. 
Nu ne primeşte moartea, poezie. 


Bucuraţi-vă îngeri ai morţii, le-am zis, 
şi sunați din tobe şi chimvale. 

Vine poetul cu poemele sale 

să-şi ceară dreptul -său de paradis. 


Când am bătut în portalul ferecat, 
însăşi moartea sa cutremurat. 

— Eşti mare crai, de astfel străluceşti, 
străimule, sau ce domn mare eşti? 


— In viaţă am avut un singur steag: 
poezia mi-a fost chinul cel mai drag. 
In loc de glorii și vestite steme, 

port în suflet tristele poeme 


urzite din dispreţ şi disperare 

căm lume mâna ta e cea mai tare. 
Viaţa mi-a ucis iubirea şi visurile. 
Mi-a rămas doar să măsor abisurile. 


Am iubit o frumoasă păpuşă de ceamă, 
care de-al inimii foc s'a topit. 

Am sângerat pentru o luminoasă ţară, - 
ce-o port în suflet ca pe-un sacru mit. 





3 E: 


Astăzi, după ce mi-a ros rugina 
idealuri şi iluzii, vrei răspunsul? 

Eşti mai taxe chiar decât lumina 
şi mai adâncă decât nepătrunsul. 


Iată stârvul meu! Să-l stăpânești : 
cu dracii şi cu viermii tăi în pace. 

Sunt sătul de visuri pământeşti, 

iar cu minciuni cereşti eu n'am ce face. 


Ochii ce-au văzut cerul cu stele 

și albe trupuri de fecioare dansând, 
se vor sparge ca două ulcele 

de lut şi se vor scurge 'n pământ. 


Buzele care-au gustat minciuna 
iubitei adormite lângă sân, 
se vor destrăma ca mătrăguna 
printre fire putrede de fân. 


Vor putrezi şi delicatele mâni 
ce-au mângâiat.odată flori și sâni 
Chiar şi inima arsă de dureri 
va fi obiectul cinicei tale plăceri. 


Dă-mi, în schimb, sărutul tău sublim, 
aducător de pace şi uitare, 

In viaţă doar pe tine, chenuvim, 
te-am slăvit ca unica scăpare. 


— Im cartea morţii un astfel! de sol 
nu e scris să-mi calce veşnicia. 

— Atunci spune-mi: de marele gol 
mă poate salva poezia? 


Nu ne primeşte moartea, poezie. 
Să ardem ca un rug în veci nestins 
ne-a blestemat a cerului, urgie. 
Iar viața nu ne dă ce-am fi pretins. 


Nu ne primeşte moartea, poezie... 


GEORGE PUTNEANU 


Roata 


Flutură munţii frunţi sâmgerate. 


Nici un voinic nu-i în cetate. 
Li 


Hăue munţii lung peste veac. 
Aude doar luna făcută colac. 


Numai la ceasuri donăsprezece 
Umbră de umbră printre ziduri trece, 


Si furişate trag după ele 
Porţile negre, lacăte grele. 


Flutură munţii frumţi de argint. 
Paşii de umbre nimeni nu-i simt, 





Clopot de linşti ăue lung 
Umbre de umbre pe munte s'ajung. 


Pârâie vrescuri, şueră vânt, 
Coase de cețuri ies din pământ. 


Roata trosneşte. Horia tace. 
Umbra cea mare vine încoace. 


Flutură munții frunţi de zăpadă. 
Roata pe umbră nu vrea să cadă, 


Scârţâie 'n noapte singură roata. 
Veacuri în lanţuri cer judecata. 


Pleacă în zori umbre călare. 
Aue munţii: spânzurătoare. 


RADU PĂȚRAȘCANU 








— » Făzmi puțin loc!“ Omul gras cu 
ochelari îşi supse masa de carne care se 
aşezase pe el, demonstrână că natura are 
de unde da, şi dă cu prisosință. Dina-i 
privi în fugă pantofii marco, mici, peste 
care nâvăleau glesnele grcase împache- 
tate în ciorapi beige cu picăţele maron. 
Se așeză pe canapeaua trenului, după 
ce-și instalase valiza micuță pe plasă şi 
deasupra cutia de pălării, rotundă ca o 
îlorentină purtată pe incheetura braţului. 
Se aşeză comod, cu dorinţa precisă să 
stea bine. Nu-i plăcea să fie inghesuită, 
incomodată de apropierea cuivu. De data 
asta știa că nu avusese noroc. In stânga 
simțea pe omul gras cu ochelari cu ramă 
de aur, cu mâini durdulii, cu unghiile 
lustruite cu i:ie alb. Dinei i se oprea un 
nod în gât; nu putuse suferi niciodată 
ojă pe unshiile de bărbat. i 

În dreapta ei visa, cu capul pe spate, 
un fe; de femee, care dacă a fost vrev- 
dată femse, apoi a fost de mult, și pe 
ascuns ca că do surprindă nimeni. Dina 
gândi : „Uitr, un compromis între gazelă 
și făcăiet.” Li privi pantofii negri prinși 
cu şireturi, cirrapii de muselin. tot nperi, 
rochia toț neazră, lungă, cu mâneci lungi, 
strânsă pe picpt, omorându-i pieptul, iar 
părul prins intrun coc ia spate. Căuta 
ceva care să-i inveselească fiinţa, și Dina 
surprinse un  guleraș alb, sau aproape 
alb. Mâna dieaptă, cu unghiile curate şi 
vinete își odihnea degetul mijlociu între 
tilele unui roman gros, învelit în hârtie 
albastră. Dina era grozav de curioasă să 
știe dacă în adevăr romanul o fi Tudor 
Ceaur A'caz, așa cum nu numai că bă- 
nuia, dar era, sigură. Numai că femeea în 
Hegru nu citea. Visa cu ochii cenușii, pe 
jumătate acoperiţi de pleoapele fără gene. 
Dina şi-o inchipuia pedagogă într'un pen- 
sion de fete, vânând buclele şi biletele de 
dragoste strecurate dimineţile în mâinile 
albe, repede ascunse in copertele cârți- 
lor. Pentru a varia, pentru a-și odihni pri- 
virea de atâta negru, Dina privi femeea 
de lângă presupusa  pedagogă. Grasă, 
mică, cu ocnii mereu îndreptaţi spre uşa 
compartimentului, după „soţul ei“ cum 
ii numea ji viăjganul blond, înalt, care 
fuma ţigară cupă ţigară și pare-se nu 
rămânea  neimpresionat de ochii fetițe: 
cu batic roșu agezată pe o valiză, împinsă 
şi îngrămădită de lume. Privea speriată; 
ochi negii și fular roşu, ca o vrabie în 
iarnă. Și vlăjganul o proteja cu statura 
lui masivă, In definitiv era bărbat, nu? 
Cavaler, nu? 

— „Stai dragă în locul meu!“ nevasta 
grasă din compartiment ţinea să-l știe 
aşezat la loc sigur. i 

„Nu, dragă, stau bine!“ Vlăjganul 
voia să rămână pe culoar. 

— „Ai să răcești!“ Nevasta nu ceda și 
gata. 

Dina şi-i închipuia pe soți ajunși în 
staţie. Ii sună în ureci dialogul : 

— „Dece nu âi intrat în comparti- 
ment?“ 

—- „Nu eia loc!“ 

— „Cum nu era?! Dar tipa care sa ur- 
cat la Ploeşti cum a găsit? Incă ce loc! A 
stat admirabil. Dar, sigur, era dumneaei 
pe culoar !* 

— „De cine vorveșii, dragă ?” 

— „De tipa pe care o corcoleai mereu. 
Sigur, eşti cavaler. Dar la mine nu te gâr,- 
deai că, înțepenisem. pe bancă.“ 

— „Dece nu ai eşit, afară?” 

— „Da, eram să-i ţin companie ei şi să 
fumez, nu? Când văd temeea fumând mă 
gândesc la... 

— „Te rog să n'o insulţi! N'o cunoşti!“ 

— „A, o cunoşti tu! Așa sunteţi voi, băr- 
baţi. Toate femeile sunt adorabile, afară 
de nevestele voastre! “. 

— „Termină, dragă, nu vezi că n'ai 
dreptate?“ 


UNIVERSUL LITERAR 


îi când vor cobori din tren. Acum vlăj- 
ganul plecase cu fetița speriată în vago- 
nul restaurant, iar femeea grasă năvălise 
pe ușa compartimentului după ei, ca o 
sarma rostogolită, depe farfurie. 

Dina zâmbi. Ca într'o oglindă își zări 
zâmbetul pe obrazul tânărului de vis-ă- 
vis. O privea indiferent, fără curtozitate, 
și râdea. Ea avu o secundă impresia că 
vâde de ea. Apoi își argumentă simplu că 
poate și omul de vis-a-vis gândise aceiaș 
iucru privind scena conjugală,. 

Și asta o fi găsind scena tot așa de ri- 
dicolă ? Dina era sigură că da. Dealtfel, 
omul părea că face parte din categoria 
celibatarilor. II felicită în gând pentru 
asta. Iși imagina odaia lui simplă, puţin 
întunecoasă; omul era palid, cu cearcăne 
mari și ochii negri. Și el părea incomodat 
de alăturarea soției negustorului de lângă 
geam. El băcan. Ea blondă, mică, frivolă 
Dina căuta să-i găsească un număr de 
serie ca să-și justifice cum de reușise să 
iasă pe poarta fabricei de femei standară, 
cu părul răvășit, ochelari negri, sandale 
cu plută și fusta din două baticuri roșii. 
Bărbatul purta pe piept, ca pe un trofeu, 
lanțul de aur al ceasornicului. Dina 
nu se descurcase niciodată bine în aliaje 
şi carate. Bănuia că e băcan, după burtă 
și după poșeta mare din piele de pore a 
doamnei. 

— „Vă numiţi Mimt Popescu?" aşa-l 
venea s'o întrebe dar se opri. Mimi pen- 
trucă era blondă și Popescu pentrucă era 
nevasta băcanului de lângă geam. Şi pre- 
supusa Mimi ronțăia o pricomigdală între 
dinţii alți ca laptele, mărunți și inșirați 
ca mărgele la soare. 


Dinei începuse să-i fie cald. Iși scoase - 


trenciul și-l agăţă în cuierul plășii, Ii era 
mai comod acum, avea mai mult loc, deși 
domnul din stânga adommise și când 
adormise cărnurile se desumflaseră, se 
împrăștiase tot pe canapea, și ea se între- 
ba cu groază dacă nu va aluneca din 
haine. 

Dina privi pe fereastră. Știa că are 
mult de mers. Nici nu-i făcea plăcere 
grumul.  Ea-și împărțea drumurile, pe 
cari le făcea, în donă: Grumuri pe cari 
trebuia să plece și drumuri pe cari ar îi 
vrut să apuce. 

— „Vom pleca odată în Franţa!” așa-i 
spusese cândva un: om. Şi ea-l ascultase 
mirată şi a rămas câtva timp cu ochii 
închiși. Numai că omul micuţ cu tâmple 
fine și gura strânsă răutăcios, sar fi dis- 
trat cumplit văzând-o pe Dina privind 
oamenii din compartiment, şi iar îi spus: 
-- „Ei, hai să nu tim inteligenţi !* Și ea 
ar fi renunţat să-i mai măsoare pe toţi, 
să se intrebe de unde vin sau ce-or fi fă- 
când atunci când nu mai sunt în tren. 
Când era mai tânără își închipuia că fie- 
care om este un castel fermecat și « dea- 
juns să găsești cheia dela intrare ca să 
descoperi tezaurul dinăuntru. 

Acum știa precis că băcanul avea doar 
burtă şi în buzimăr multe hârtii de două 
mii. Soţia avea poșetă de porc, cu foto- 
grafihe familiei, ltatăi negustor și mama 
casnică) şi poate, aproape sigur, un bilet, 
pe care domnul avocat Ionescu, tânăr de 
viitor din târg, scria : 


„Dragă Puișor, 


mâine te aştept la mine la ora șase 
post meridian. Vezi n întârzia că 





kt UM= 


Dar de asta nu știa domnul care totuși 
multe stia din ale negustoriei secrete. 

Dina nu mai credea în castelul ferme- 
cat. Tânănul din față o privea ca şi cum 
ar fi gândit acelaș lucru şi ar fi descope- 
ri bileţelul ascuns în poșeta din piele de 
porc. Dina îl privi pentrucă era singurul 
om pe care-l putea privi. Ştia că amândoi 
fac parte din altă categorie socială. După 
mâini se vedea că el cochetase mai des 
cu muzele decât cu asperităţiie vieţii con- 
jugale. Nu era tipul de om care sar fi 
însurat. Iși imagina, dacă ar putea fi în- 
surat, cum ar arăta femeea lui, şi nu-i 
găsea niciuna, potrivită, 

Trenul își flueră intrarea în halta din 
Hemeiuş. Lumea începuse să se precipite 
pe culoar. Omul cu ochii negri se ridică 
Simplu, cobofi depe plasă un cos, două, 
trei, o boccea, un vas cu marmeladă şi o 


atinse ușor pe umăr pe femeia uscată în 
negru de lângă Dina: 





Ia 


— „Am ajuns dragă!“ 

Femeia tresări scurt. L-a privit lini$- 
tită, sa ridicat încet, și-a luat pardesiul 
din cuer, a pus un semn de hârtie în 
cartea deschisă, cu titlul scris deasupra 
paginei: „Princesse Malaine“ Mâterlinck. 
Dina tresări. Perechea a salutat pe băcan 
şi-a luat buccelele și a plecat. Dina în- 
trebă grăbit: 

— „Știţi cumva cine e domnul și 
doamna?“ 


— „Da, e] e negustor şi ea scriitoare! 
Ea este cam demodată. Fiica mra n'a pu- 
tut-o suferi. Domnul era dispus să dea 
toate explicaţiile. Fiica lui! Dina era de- 
rutată. Pe ușa campartimentului intrară 
femeea grasă şi vrăbioara speriată care-i 
spuse timid nevestei vlăjeanului blond: 


— „N'o să se sperie mama că întârzie 
trenul?" 


— „Mama știe că întârzie totdeauna!“ 
Deci surori. 


Dina își imagina cum omul cu tâmple 
__ fine și ochii cenușii i-ar spune râzând 
răutăcios, mângâindu-i obrajii : 
— „Hai să nu fim inteligenţi !"... 


ELENA DIACONU 


a] 


MILOGUL 


In sorb de veac, în păgânul vârtej 
al furtunilor de schije ucigașe, milogul 
din ființa mea şi-a neamului se trezi 
ca scuturat de stihii și obraznic eşi pe 
prispa sufletului, „ca pe un mal dela 
începutul lumii“. Aici mugi ca o fiară 
săgetată și ţipă cu un urlet în noaptea 
înebunită de întunerec. gata să nărue 
veacul 

II gort din vremi nştiute în fiinţa-mi 
vobită neamului. Dar nu l-am simţit şi 
pipăit cu ochii sufletului nici când până 
azi. E pervers de urât, dar iscusit peste 
măsură în poffe şi vreri, pe care şi-le 
ştie hrăni cu îndrăsneala „inteligenței 
canceroase“. Gemete dz moarte poartă 
pe buzele-i lacome și'n ochii de năpârcă 
sticlivi de pradă. 

Ridicânri din umbra sufletului braţe 
rebegite, urlă cu desnădejde în urechea 
întunerecului : 

„Dă-mi bucuriile lumii, dă-mi feri- 
ciri pământene ! Vreau să trăesc fără 
griji și qureri în liniștea păcii !“ 

Ruga-i miloagă se topi neputincioasă, 
ca isbucnirea nătângă a desnădejâii re- 
bele, era parecă ţipătul pasării de 
noapte ce-şi găseşte cuibul pustiu. 

Sufletul meu însă, vie schintee din 
focul neamului, biruind temerea de 
moarte strălucea întru nemurire și își 
chiui bucuria în vorba: 

„Mă scutur de povara milogului”, 
Doar lumina libertăţii ce mocnește în 
ființa fiecăruia, om sau neam, țâșneşte 
la soroace cu putere de fulger, năruie 
zăgazuri. și frânge lanţuri ancestrale. 

Şi în vreme ce dimineața fremăia de 
biruința luminii, aidoma ca șura vră- 
biilor, învălită în paie, din curtea pă- 
rintească, în luna lui Florar, sufletul 
grăi bărbătește milogului : 

„lată lumina lumii! Ea singură e 


să, că „iscusinţa ta nu va mai batjocori 
dreptatea libertăţii mele şi nici lingu- 
şirea intehgenţei tale nu va mai 
mmwnici credința mea“. 
Vreau şi suni liber: 

In clipa aceea am simţit cum prin 
spărtura întunetecului, cerul intra în 
sufletul meu și al neamului, sporind 
dragostea je:tfei şi râvna voinică a ai- 
1ejiei prin muncă neodihnită, E], sufle- 
tul răsufla slobod. afund şi sănătos, ca 
apa mărilor întinse, iar „credința ne- 
măslu:tă'* îmi apleca fruntea sub ochiul 
bai Dumnezeu, care prin grai de înger 
cobora din vârful văzduhunilor adevă- 
ruri înfiorător de dulci, lecuind toate 
rănile păcatelor și împodobinăd frumu- 
sețea cea dintâi a zidirii noastre. 

Invie om, învie neam prin libertatea 
dreptăţii şi prin dreptatea libertăţii. Se 
săvârşeşt: o minune în albăstrimi de 
veşnicii şi pogoară pe treptele zărilor 
de mărgărint spre pământul strămoşi- 
lor daci, o minune prin care poporul 
toropit de nenorocul lui îndelungat în- 
vie pentru a s= așeza din nou la locul 
unde-l chiamă tradiția naşterii lui și 
amuntirea zilelor mai bune“. (lorga). 

Să se știe însă că măreția veșniciilor 
şi strălucirea nemuririi o zidesc numai 
cei ca îşi depășesc umbra, povăţuindu- 
se de râvna adevărurilor eterne şi de 
dragostea jertfei pentru binele colecti- 
vităţii c2 se chiamă neam. 

Do, ziditorii de veşnicii sunt sortiți 
să-și ucidă în sânge toată poita fericirii 
fugare și toată grija cea lumească, con- 
duși liina de steaua asprelor încercări, 
care în lumina ei poartă mai mult de- 
cât ispita mulțumirilor vrerszinice, râv- 
nite de mărunții muritori, 

Milogul, tremurând ca de friguri, la 
auzul acestei Evanghelii strămoșești, se 





— „Sigur, eu nu am niciodată drep- 
tate“, 

Dina ar ti vrut să-i roage să vorbească 
mai tare, dar își dădea, seama că asta va 


acţiunea se îneacă în mulţimea digresiunilor şi a episoadelor 
independente de mersul firesc al acţiunii. Al şaptelea volum al 
acestor memorii, e pe de-a'ntregul independent. Acţiunea nu se 
leagă de biogratia autorului decât prin pretenţia acestuia de a 
fi auzit-o povestită de principalul erou; povestea nu e alta decât 
romanul de iubire al frumoasei Manon Lescaut şi al cavalerului 
des Grieux, 

Acest unic tiilu de glorie al abatelui Prevost, această capo- 
dopesă a romanului francez, apare astfel furişată la capătul unei 
îndelungate călătorii »e o mare de aventuri amestecate şi uneori 
de necrezut. Pentruce şi-a găsit locul în Memoriile acestui om de 
familie, nu e totuşi prea greu de înţeles. Episodul acesta e o 
bucată. din autobiogratia lui Prâvost. E o parte din sufletul lui, 
o tainiță a inimii pe care n'a avut desigur curajul de o da în 
vileaa cu amănuntele ei cele adevărate. In schimb a avut curajul 
cu mulț mai nou şi mai crud, de a se apleca peste suferințele 
morale ale unui suflet care se simte alunecând spre prăpastie, 
de a-l imbrățișa cu dragoste de frate, şi în loc de a-l condamna 
aşa cum i-ar fi fost uşor să facă unui romancier moralizator, de 
a-l apăra şi a-l lămuri 

în simplicitatea ci, acţiunea e de o desăvârşită banalitate, dacă 
se consideră evenimentele care-i fac miezul, sub uhghiul general 
omenese. Eruul, care se mărturisește singur autorului, şi care 
nu ce altul decât autorul el însuşi privindu-se in oglinda amin- 
tirilor, povesteşte cum, tânăr, student de 1? ani, a întâlnit pentru 
prima oră în curtea unui han de provincie pe Manon, pricina 
tuturor bucuslitor și suferințelor lui. Cine e fetiţa aceasta, cu 
un ân mai tânără decât el, o copilă aproape? Părinţii ei vor so 
trimită la mănăstire, pentru purtările ei care nu făgăduiau nimic 
bun pentru mai târziu. Des Grieux el însuşi recunoaşte într'însa, 
din cea dintâi clipă, pe cineva cu mai multă experienţă şi price- 


„pere decât el; când e vorba de găsit subterfugii pentru a înșela 


supravegherea însoţitorului tinerei fete, tot ea le va inventa. 
Nicio distinoţie, nicio sensibilitate, nimic deosebiți în afară de o 
trurauseţe fizici piină de atracţie, la fata aceasta întâlnită prin 
hazardul unei călătorii. O asemenea cucerire trecătoare, ar merita 
ea, suferinţe şi lacrimi? Pentru cea dintâi venită, pentru femeia 
care a răsucit capul bietului copi! abia ieşit dintre cărţile lui, 
atâta flacără subită, şi atât de indelungată nefericire? Și totuși, 
des Grieux nu e un orb, şi şt:e cu cine a intrat în vorbă, tot așa 
de bine cum ghicește fiecare subinţeles și bănuiește fiecare reac- 
țiune sufletească: 

„Domnişoara Manon Lescaut mi sa părut a fi foarte mulțumită 
de efectul pr rare mi-l făcuse frumuseţea ei. Mi sa părut că nici 
ex nu era mai puţin emoţionată decât mine; mi-a mărturisit că 
eram pe placul ei, şi că ar fi fericită dacă mi-ar datora mie 
libertatea ei. A vrut să ştie cine sunt, şi aflând-o, a fost şi mai 
bucuroasă, pentrucă fiind născută din oameni umili, era încântată 
că făcuse cucerirea unui om ca mine“. 

Un îndrăsostit n'ar vorbi astfel, și mai mult încă, nar vedea 
cu atâta limpeziciune. Tonul e mai degrabă al unui exaltat, al 
unui înfierbântat. Tot ce are să facă de-acum înainte des Grieux 
pentru femeia aceasta, va fi o acumulare de nebunii neexplicate. 
Vitând trecutul şi toate legăturile lui, uitându-şi familia, la care 
ține totuşi atât de mult, el fuge cu femeia aceasta care se dă 
primalui venit, orbiţ de o pasiune pe care el singur o ştie cât e, 
de nebunească. Parisui deschide tinerei perechi braţele lui pri- 
mitoare, dar le întinde şi cursele lui, în care sufletul slab al fe- 
meii se pierde numai decât, vânzându-se la cel dintâi prilej, ba 
chiar făcându-se vinovată de o primă trădare, în urma căreea 
des Grieux e, fără voia lui, înapoiat familiei sale. 

Astiel, pe când Manon continuă la Paris viața el de lux şi de 


destrăbălarz, iubitul ei trece printr'un purgatoriu de suferinţe, 


în urma căruia s'ar putea considera vindecat. Des Grieux se ho- 
tărăşte atunci să intre la Saint-Sulpice, unde însă Manon îl gă- 
seşte. Câteva strigăte şi recriminări sunţ repede potolite de pu- 
terea de dominare a acsstal famei, care-l câștigă din nou, făcând 


stau cu grijă. Te îmbrăţișez cu pati- 
mă şi te aștept. 





Georges." 


MANON LESCAUT 


(Urmare din pag. l-a) 


uitate vechile-i greşeli și pregătindu-se pentru aitele noi. Acestea 
nu întârzie nici ele. Pentru aceea pe care o iubeşte, bietul cavaler 
străbate pe încetul toată scara turpitudinilor şi a nemerniciilor, de 
care nu sar fi crezut niciodată în stare: mai întâi trişează la joc, 
pentru a câștiga mijloacele de a întreținea luxul nebunese pe 
care-l desfăşoară Manun, apoi consimte să-şi împartă iubirea, să 
înşele, să ucidă chiar. Nimic nu-i mai pare prea scump, atunci 
când e vorba să păstreze sau să piardă pe Manun. 

Prin ce concurs de împrejurări se ajunge Ja rezultatul acesta? 
Des Grieux nu €e un om mai rău decât oricare dintre noi. Dim- 
potrivă, de o parte se vede bine a fi un fiu docil și un şcolar 
plin de aplicaţie ș; de merit. Firea lui e dreaptă şi cinstită, și 
nu face fără repugnanţă niciunul din păcatele spre care e împins. 
Cu toate acestea, păcatul a pătruns atâţ de adânc în sutietul lui, 
încât el însuşi se simte uimit: „Prin ce fatalitate, îşi spune el. 
am devenit atât de 'criminal? Iubirea e o pasiune nevinovată; cum 
de s'a schimbat atunci peniru mine întrun isvar de mizerii şi de 
dezordini? Cine m'ar fi împiedicat să trăiesc cu Manon în îiniște 
şi în cinste?” Obişnuinţa frecventării păcatului se vede până şi 
din felul sofistic în care își vorbeşte sicși. Des Grieux ştie prea 
hine că în niciun chip mar fi putut să tie fericit cu Manon, şi 
vă fatalitatea aceasta nu există în afara personagiilor lor, ci în 
ei înşişi. 

Care este atunci, adevăratul înţeles al romanului lui Prâvost? 
Mai întâi, trebuie înlăturată o iedee care se fixează în spirite 
în chip oarecum firesc. Manon Lescaut nu e personagiul principal 
al romanuhui. Mai mult încă, Manon nu e decât un pretext, Fi- 
gura «ei e de un interes psihologie de primul ordin, e adevărat. 
Poate că niciodată un scriitor n'a analizat cu mai multă măestrie 
şi cu mai multă delicateţe şi discreție, acest fel de inconștiență 
şi de inconsecvenţă, care e în fond atât de caracteristic omenesc, 
şi mai ales femeiesc. Suferinţa ei e aceea de a nu vedea departe. 
Marion trăieşte o viaţă vegelativă, o viață limitată, în care n'au 
toe decât văzutul şi imediatul. Cu ea nu sar putea vorbi de 
proecte, de programe pentru mai târziu, de  chibzuieli pentru 
viitor; şi de fapt, toate visele lui des Grieux sunt crescute dintr'o 
singurătate totală, ma: mare decât ar vrea el să și-o mărturi- 
sească. Alături de Manon, un om e singur cu el însuși, pentrucă 
ea însăși e totdeauna absentă din ceeace vrem să fim; cu toate 
acestea, e de faţă şi amestecată în tot ceeace suntera. Puterea ei 
fatală e puterea tuturor lucrurilor de care vrem să ne lepădăm, 
şi care se agaţă în carne. 

Dar aşa cum este, şi oricât ar îi de reprezentativă figura ei 
pentru a caracteriza atotputernicia femeii în general, Manon nu 
e în realitate decât un personagiu de figuraţie. Adevăratul erou 
e des Grieux, cu chinurile lui sufleteşti şi cu lunga și dureroasa 
evoluție a iubirii lui.:EI însuşi nu e mai puţin caracteristic pentru 
nm în general. Firea lui e silabă, şovăelnică, plină Ia fiecare pas de 
întrebări şi de îndoieli; dar ar fi de ştiut dacă îndoielile acestea 
nu sunt ale fiecăruia dintre noi. 

Din povestea iubirii lui des Grieux, mi se pare că se desprinde 
cu destulă limpeziciune o concluzie de ordin moral, care e im- 
posibilitatea fericirii. Personagiul însuși e o dovadă vie de acest 
adevăr; mai mult încă, autorul ne spune şi el că intenţia lui e 
aceasta: „Ceeace vreau să zugrăvesc, e orbirea unui tânăr, care 
refuză să fie fericit, pentru a se arunca de bună voie în cele 
din urmă nefericiri; un tânăr care, cu toate calităţile care ar 
trebui să-i facă un loc de cinste, alege de bună voice o viață 
obscură şi rătăcitoare, în locul tuturor avantagiilor norocului Și 
ale vieții, care-şi prevede nefericirea, dar nu se dă la o parte 
din drumul ei“, 





drum de muncă creatoare și crește 
bucurii roditoare. Tu te-ai 
nopţii şi stihiilor ei. Invredniceşte-te 
de împărăţia întunerecului. Să ştii în- Z. SANDU 





topi în genuna întunerecului, prohodit 


închinat de tăcerza morţii. 


Li ii i d 


Cât de modernă e o asemenea concepție, nici nu mai e nevoie 
să subliniez. Doar tema din le Grand Meaulnes de Alain Four- 
aie nu diferă prin nimte de aceasta. Omul fuge de fericire, cu 
bună știință sau fără să-şi dea seama. Fericirea nu e o soartă 
care să încapă în destinele noastre. Henry de Montherlant a sub- 
lintat de altfel iipsa de concepţii precise ale omului, asupra fe: 
ricirii, care c înţeleasă mai ales ca o stare negativă, de absenţă. 
Des Grieux a optat pentru nefericire. Opţiunea aceasta nu ce 
numai a lui. și nu datează din prima clipă a întâlnirii lui cu 
Manon, ci s'a născut odată cu dânsul, din chiar complexul ue 
calităţi ah-se care-l deosebeşte de vulg. De altfel, cine alege ce 
inimii, nu se poate să nu aleagă în același timp şi spinii cu care 
ele sun; semănate, Aceasta e marea lecţie care se desprinde din 
Manon Lescaiut. Fericirea care, după atâtea tribulaţii, pare că 
aşteaptă însfârşit pe cei doi îndrăgostiţi pe țărmurile Lumii Noi 
nu ce nici ea decât o cursă, pentrucă e de scurtă durată şi sfârşeşte 
prin moartea aceleea care e la isvorul atâtor suferinţe, 











Interesui tomanului stă atât în problema sufletească a perto- 
nagiului principat şi în treptata lui evoluție pe un drum care 
ar trebui să ducă de-a'ndaratelea spre fericire, cât şi în adevărul 
scenelor povestite. Niciun personaziu de roman nu e însuflețit 
de o viață mai adevărată. nu e mai viu decât Manon. 

Alfred de Musset nu se mirase oare şi el 


Pourquoi Manon Lescaut, des la premiăre seno, 
Fst-clhe si vivante et si vraiment humame, 
Qui semble quon ta vue et que cest un porțraii? 


Mi se pare că poetul nu s'a înşelat, şi că Manon Leseaut trebuie 
să fie întradevăr portretul credincios al unei vechi iubiri. Critica 
mai nouă a dovedit indeajuns că romanul lui Prâwvost nu e străin 
de anumite influenţe. venite mai cu scamă dir romanul Moil 
Flanders al celebrului Daniei de Foe. Şi intradevăr, nu e fără 
interes să se sublinieze, alături de faptul că eroina acestui din 
urmă roman e şi ea o femeie de moravuri destul de uşoare, că Moi) 
e un diminutiv din Margareta, ca şi Manon, iar Flanders e numele 
englez al Flandrei, provincia scăldată de fluviul Escaut. Insăşi 
aceste apropieri nu sunt I'psite de semnificație, şi dovedesc la 
Prevost o orientare spre isvoare străine, care totuşi nu exclude 
o puternică originalitate, şi o creaţie cu totul nouă prin realismul 
și prin fineţea observaţiei. 

Anumite amănunte trădează în :ch'pul cel mai evident existenţa 
unei experienţe personale, la origina tuturor acestor aventuri. 
Numai ineva care a suferit şi a iubit, poate povesti cu detalii 
atât de precise şi cu o atât de semnificativă delicateţe. Ceeace-l 
face pe des Grieux să sufere, atunci când Manon e-dusă în carul 
mfamiei spre Hâvre, legată împreună cu tovarășele ei de închi- 
soare, nu e situaţia iubitei sale, nu e necinstea ce se resfrânze 
asupra ei, ci faptul că femeia zeițicată de el, a rămas „cu mâinile 
ei delicate expuse injuriilor vântului“; numai un îndrăgostit ado- 
vărat, ar fi putut să se gândească, în această împrejurare la un 
asemenea amănunt. 





Interesul romanului lui Prevost e deci mai ales sufletesc, El 
vine din faptul că se ghiceşte sub ficțiunea romanescă, o dorință 
de sinceritate şi de realism, care nu e mai puţin adevărată, chiar 
dacă sar dovedi că toate aceste închipuiri n'au nimic comun cu 
biografia. scriitorului. Inir'o vreme în care romanul se mulțumea 
cu vagi generalităţi, şi în care pana excepțională a unei femei, 
doamna de La Fayetie, se adâncise în cercetarea sufietului mai 
ales pentru a ziugrăvi sforțările voinţei care se străduiește să 
domine, dacă nu să suprime sentimentul. apariţia romanulni lui 
Prevost reprezintă un progres şi o nouă îndrumare, prin tabloul 
atât de simplu at pasiunilor înfăţişate fără haina lor de paradă, 
aşa cum sunt în realitate, pline de umbre şi colurate de violenţe 
şi de păcate, pe care în zadar ne silim să ni le ascundem. 


ALEXANDRU CIORANESCU 


= A 


Asa iarnă, cu omătul mâi 'nailt decât ostrețele gar- 
durilor și cu viscole mai-mai să smulgă omul de pe pă- 
mânt şi să-l poarte prin văzduh ca pe NE pa Su d 

inte nici cei mai bătrâni oameni din Pecoleni să m 
arid vreodată. Prăpădenia lumii, nu alta. A început 
să ningă de pe la Sânmedru și nu s'a mai potolit. Ba, 
încă, cu fiecare zi, urgia crește și nămetul urcă tot mai 
sus ; oamenii îl văd cu ochii cum se înalţă şi-i străbat 
al Oare n'o să ne acopere? se intreabă unii, speriaţi. 

In scurt t;mp, nămetul a acoperit drumul și câmpul. 
incât nu se mai poate ști une-i hotarul între unul și al- 
tul. Şi după altă scurgere neînsemnată de vreme a, tre- 
vut şi de vârturile celor mai înai'te bălării, din care Ciu- 
guleau cu disperarea foamei păsările cerului. Scutun- 
daţi în stratul gros de zăpadă, copacii parcă nu mai au 
tulpină şi crengile par crescute de-a-dreptul din pă: 
mânt. ia 

In sat, omătul a acoperit repede gardurile mai mici 
iar acum, din cele mai înalte n'am rămas în afară de 
cât vârfurile stâlpilor, care, cu căciulile lor de zăpa- 
dă deasupra, par niște capete 'de oșteni tăiate și așe- 
zate la râna ca pentru a hotărnici împărăția unui căp- 
căun, Prispele nu se mai văd de mult, zăpada a atins a- 
cum marginile de jos ale ferestrelor și casele, scufun- 
date pe jumătate în nămet, par așezările ciudate ale 
unui sălaş de pitici. 

Şi ninge, ninge mereu. 

In fiecare dimineaţă, când se scoală din somn, 0a- 
memnii bătrâni laolaltă cu plozii se sgâesc pe ierestre 
și se minunează, de așa, potop de omăt. La mulţi li se 
strânge inima, de o teamă, care înmugureşte și creşie 
odată cu un gând: poate Dumnezeu vrea să le pedep- 
sească păcatele și-o să ningă până ce-o acoperi lumea 
cu nămețţi. de sor inăbuşi şi-or pieri ca niște jivine ne- 
trebnice. 

In multe case, sub icoane, au fost aprinse lumânările 
apărătoare de cumpene care-au ars în noaptea Invierii 
Domnului şimn fața lor, stăpâniţi de aceaşi teamă, se 
roagă și bat mătănii bătrâni şi copii. 

— Doamne lartă-ne dacă, ţi-am greșit și apără-ne de 
moarte năpraznică... șoptese buzele lor. 


. 





tatea lui Toader -— și ca să-l aducă mai repede acasă — 
de nimic nu se temea. Nu mai era temeea căreia îi era 
frică să păşească pragul tinzii după ce însera. Infrunta 
ploi şi ninsori, neguri și viscole. Adesea o apuca noap- 
tea, la, câmp sau în pădure. Se gândea la Toader şi la 
copii şi nu-i; mai era teamă de nimic. Le făcea pe toate 
numai pentru ei și numai cu gândul la e! şi asta-i dă- 
dea puterile pe care nu le avusese. Şi doar era o mână de 
femee, mică și prizărită, că dacă s'ar fi stârnit un vânt 
mai aprig, ar îi luat-o pe sus ca pe un pâiu. 

De mult nu i-a mâi fost frică de ceva Anicăi a lui 
Toader Glonţ, dar de eri a inceput să i se strecoare în 
suflet ca un firişor de vânt rece, care o înfioară. Face 
ce face prin casă și iar aleargă la fereastră şi priveşte 
ninsoarea care nu mai stă și nămetul care creşte me- 
reu. Cocoţaţi pe laviţă, lângă fereastră, copiii se sgâese 
afară și se minunează în gura mare de așa potop de ză- 
padă, cum h'au mai văzul și nor mai vedea. Ei nu știu 
ce teamă a apărut în sufletul mamei și râd și bat din 
palme înveseliţi. 

Frica, stărue și creşte fără încetare în inima Anicâi 
Ini Toader Glonţ, dar n'o spune copilor ca să nu-i spe- 
rie. Când e vreme bună, din ferestrele casei lor se vede 
departe în zare satul. Acum, pe viscolul acesta, nu se 
vede nici poarta dela ogradă, [i vine un gând să-și ia 
copii și să fugă în sat, dar inima î-i contra, fiindcă, nu 
se îndură să se despartă de casă, s'o lase pustie. In te- 
meliile acestei case pe care au ridicat-o ei după cunu- 
nie, ea, şi Toader, — și-au zidit sufletul. Dumnezeu le-a 
binecuvântat-o și aici le-au venit copiii și spor în toate. 
Nu, nu poate s'o părăsească nici pentru o clipă. So în- 
dura bunuj Dumenezeu și-o stăvili ninsoarea. 

Așa-şi zice in gând Anica lui Toader, dar cu amăgirea 
Du poate alunga teama care crește la fiecare privire 
nouă pe care o aruncă pe fereastră. 

Mai 'sunt câteva.zile până'n Crăciun... Noroc căa 
apucat să taie porrul. Pe viscolul acesta cine ar mai 


UNIVERSUL LITERAR 


Işi scoase botinele și-și trase în picioare ciuboțelele 
cu cărâmbi înalți. Işi încheie bine cojocul şi legă mai 
strâns broboada în jurul capului, lăsână pe față numai 
o gaură mică pentru vedere. 

Copiii o priveau miraţi şi glasurile şi privi- 
rile le erau încheţate de spaimă. Când o văzură ieșind 
ochii li se umplură de lacrimi. 

— Merg până la grajd să-ți ajub să te sul pe Roibu... 
zise Gheorghiţă ieșind după ea în tindă. 

-- Nu-i nevoe să mergi. Inchide bine ușa după mine. 

Mama ieşi în vifornița Ge-afară şi copilul își propti 
cu toată puterea, în ușă, genunchiul și umărul, so ție 
ca să, n'o iizbească de perete. După ce reuși s'o închidă, 
el își făcu repede cruce şi se rugă cu gând înfiorat de 
spaimă: 

— Doamne, ajută... 

In odae ceilalți copii se repeziră la ferestre, tremu. 
rând, Voiau s'o vadă pe mama plecând. Gheorghiță sări 
şi el pe laiţă lângă ei. Priveau cu încordare prin ochiu. 
rile de geam de sus, care mai rămăseseră neacoperite 
de zăpadă. Nu vedeau altceva decât o învălmășeală 
cumplită a vântului şi a zăpezii, care se ridica şi cădea 
ca valurile bântuite de furtună năprasnică ale unei 
mări cu apele albe. Așteptau infioraţi s'o vadă pe 
mama și ea nu mai apărea. Vântul fluera sălbatec în 
horn. In încheeturile casei s'auzeau sgomote ciudate, 
ca iecnelile cuiva care şi-ar fi pus umerii s'o sgâițâe, 
s'o klatine din căpriori și s'o doboare. 


— Uite-o ! strigă deodată Gheorghiţă, smuncindu-se , 


ca nebun din loc. 

Ceilalţi doi copii își îndesară capetele în fereastră, 
mai.mai să-i spargă geamurile. Privirile lor căutau cu 
disperare chipul mamei în iureșul de zăpadă de-afară. 

— N'o văd... zise fata desamăgitiă. 

— Nici au... zise și băiatul cel mic cu plâns în glas. 

Gheorghiţă căuta cu privirile în vânzoleala albă, fâl- 
firea neagră care apăruse în frântura unei clipe, apoi 





PR N OI 20 Septembrie 1944 ze 





într'o încordare disperată de a depăşi altă distanţă și, 
gândindu-se că numai datorită lui își va salva copiii 
dela moarte. sigură, dragostea pentru câlul acesta îl 
umplea inima ca o băutură caldă, caze-i întărea pute- 
rile trupului şi ale sufletului, Aplecându-se, ea îi mân- 
gâe gâtul, apoi coama și animalul primi gestul ca un 
indemn şi sforţarea lui crescu. Dar, după altă bucată 
de drum, ea simți cum puterea animalului seade. Tru- 
pul fierbinte se moleșise, arcurile mușchilor nu mai 
lucrau ca inainte şi temeea se gândi cu disperare că 
hu vor ajunge în sat. 

Nămetul cădea în grămezi și, cu fiecare pas, înaln- 
tarea, devenea tot mai grea. 

ȘI deodată calul se opel. Trupul lui tremura şi în ră- 
butnelele înverșunate ale vitorniței, femeea îl simţi 
clătinându-se. ! 

— Nu mai poate !.., strigă un gând de spaimă într'in- 
sa și toate amenințările negândite de ea până în clipa 
aceea îi veniră în minte ; că va fi acoperită de zăpadă 
în câmp și nu va mai putea aduce ajutor din sat ca să 
salveze copiii, care vor pieri singuri în cea mai mare 
groază... Mai bine nu plecam... se tângue, apoi se gân- 
dește că vor veni lupii... și când se gândește la asta, în 
răbutnirile şi fluerăturile viscolului parcă le şi aude 
urletul îndepărtat și-și simte carnea brobonindu-se pe 
corp. 

După un răstimp de odihnă, Roibu S'aruncă iar în 
nămet spulberându-l, spuberându-i şi gândurile Anicăi | 
lui Toader Gionţ. 

Nu stie dacă merg pe șosea sau pe câmp ; calul se'm- 
pedică mereu și poticnește, parcă ar da prin gropi. Nu 
știe sigur dacă încotro merg, acolo e Satul. Nu vede nt- 
mic în jur, nici un semn de hotar al ogoa:elor, nici un 
stâlp de telegraf, nici un copac. Dincolo de botul calu- 
lui nu se mai distinge nimic de nici ochii nu-i poate 
tine deschişi decât 'o clipă și după aceea o ustură și 
trebue să-i ţină închiși cât face calul douăzeci de pași. 

Și m'a făcut decât câțiva pași Roibu şi iar s'a oprit. 
Inima Anicăi a lui Toader Glonţ a îngheţat de spaimă. 

— U-hu-huuu... scoate ea un chiot cât poate, parcă 
ar vrea să alunge duhurile rele ale întunerecului care 
se apropie. Intr'un svâcnet de spaimă, pe care i l-a sim- 
țit, calul ridică botul, ciulește urechile și trupul lui scu- 








Și când au terminat rugăciunea, parcă gu mai prins i? Ş ,, Ș d A Ș.: ia e giaztigi se iipei cu ultimu rest de puteri şi 
curaj și-și zic că nu se poate să fie altceva decât o nin- e a LibrgS "to 1. arme „9 nervi. msul a umplut cu lacrimi ochii femeii. 
soare fecioare și că se va opri. Atunci se reped cu a. i 6. o y Inserarea pretimpurie cum m'a fost niciodată; a înce- 
toţii sub șoproane și pun mâna pe hârlețe și lopeţi de o. Do i E DI Fe put să-și cearnă întunerecul peste pustiul bântuit de 
lemn și'ncep din ușă să sape tranșee adânci spre graj- 7. A > O că ” A 7 p o = e furtună. Ninsoarea a inceput să-și schimbe culoarea în 
duri, spre fântâni și spre porți. Munca lor grăbită, PY. > A 49. 17. 387% 52 9- cenușiu, încât nămeţii par grămezi uriașe de cenușă. 
smuncită, spune că spaima, nu le-a trecut pe de-a/ntre- '- IP. /A [ 4 YA ., AMR — U-hu-uuu... dă ea drumul celui de al doilea chict, 
gul. [7 + .* «4 Pe, “ sia îi care nu mai are nimic omenesc într'însul, ci pare țipă- 

De mai multe zlie nu fac altceva oamenii din satul Pia _, 3 . o ao A ii of tul de durere şi groază al unei fiare injunghiate. Dar 

D DI E PI 


Pocoleni. Luptă cu nămeții, curăţă prispele, sapă cărări 
în bătătură, dar n'au sfârșit bine şi trebue să'nceapă 
iarăşi. Parcă-i un blestem, munca lor nare niciun spor. 
Și teama care a fost la început, revine în suflete și se 
incuibă mai adânc. ” 

Frica, asta s'a incuibat și în inima Anicăi lui Toader 
Glonţ şi o chinue mai grozav decât pe toţi ceilalți, fi- 
indeă i-i casa năt departe de sat, pitită între niște dea- 
luri, înta'o vale mică, în care şin alţi ani, când iernile 
nu semănau cu cea de-acum, nămeţii creșteau mai re- 
pede, căci tot omătul de pe creste, pe care-l spulbera 
vântul, aici se îngrămădea și rămânea până târziu în 
primăvară, când îl topea soarele fierbinte. 

Hei, dar atunci era acasă Toader a] ei! El apuca lo- 
pata de după ușa tinzii şi se repezea afară. Parcă avea 
zece mâni și'n fiecare câte o unealtă ! Intr'o clipă a- 
părea cărarea, dreaptă, parcă ar fi tăiat-o după un 
semn tras cu linia. Din casă, dela, fereastră, ea și coplii 
11 urmăreau în lucru, cu bucurie și mândrie, de parcă 
omul de afară sar fi luat la trântă cu un smeu care 
aflase că sânt acolo copii și dădea târcoale casei. Ii 
simțeau puterea şi'n sutletele și'n braţele lor. Nu le era 
frică de nimic. 





Acum... S'au împlinit mai zilele trecute doi ani de 
când Toader nu-i acasă. A plecat la războiul cel mare 
care bântue iar lumea. Un timp i-a scris, tot la o lună 
odată, dar de vre-o jumătate de an wa mai primit nici 
o veste. I-l sufletul o lacrimă și-i tremură ca o frunză 
bătută de vânt. Ce-o fi cu Toader al ei și tatăl copiilor? 

A rămas ea, femee bicisnică, să le facă pe toate. Ea 
1a bucătărie, ea la grajd cu grijă de vite, ea după cum- 
părături la târg, ea la câmp, la arat, la prășit şi la 
strâns, ea. la pădure după lemne. Se uită toţi din sat la 
ea şi se minunează de unde atâta răbdare și putere la 
o femee. Nu știe nici ea de unde. Altă dată o dădea 
vântul jos. Ii era frică să iasă noaptea până'n tindă. Il 
avea pe Toader ca o pavăză în taţa tuturor relelor. 
Când el a plecat şi a rămas singură, câteva zile a fost 
ca bolnavă. Parcă primise o loviutră grea în cap. Umbla 
de colo până colo și nu eru în stare să se apuce de ni 
mic. Copiii o priveau nedumeriţi și, neștiind ce se pe- 
trece cu mama, plânsul le stătea agăţat de pleoape. Ea 
nici nu-i vedea. Privirile-i împăenjenite cătau Lix în 
pol. Aproape că uitase că ea şi copiii trebuiau să mă- 
nânce ca să trăiască. 

Dar peste câteva zile a mai oftat odată din adâncul 
imimii și s'a scuturat de năduf, cum se scutură de apă 
un câine care a stat în ploaie. A ridicat capul şi-a, pri- 
vit cencetătoare în jur. Și, deodată, a început să alerge 
prin casă ca prâsnelul... 

Cât ai clipi, toate au fost la locul lor; copiii spălați, 
mâncarea gata, masa întinsă, în casă curăţenie lună. 

In ochii copiilor răsări iar soarele. Jocurile și cânte 
cele lor inveseliră din nou casa. 

Robotea din zori până târziu în noapte, fără să simtă 
oboseală, fără, să se plângă sau să.și blesteme zilele. In 
siorțarea aceasta amarnică de a învinge viaţa, se as- 
cundeau bucurii și mulțumiri pe care nu le trăise în 
viața dinainte, când Toader era acasă şi ea avea atât 
de puţine griji și atât de ușoare! Să facă mâncare, să 
ție curat în casă și din când în când să-t ajute la tre- 
burile lui în bătătură. El o vedea slabă și.n'o lăsa să 
muncească alături de dânsul. 

Acum le făcea pe toate ca un bărbat. In afară de 
Dumnezeu, la care mereu se ruga pentru viaţa și sănă. 


- Nuvelă = 


îndrăzni să aprindă, paele pentru pârlit? ŞI de unde 
om care să-l înjunghie? Nămeţii au acoperit to- 
tul. Nu se mai cunoaşte nici șosea, nici Șanț, nici 
câmp. Pământul pare scufundat sub apele unei 
mări albe. In jurul casei lor — în care se întindea și 
altă dată numai câmp și singurătate — acum e pustiu 
care înfioară. Spaima cuprinde tot mai mult sufletul. 

In celălalt an s'a luptat ea cu nămeţii, i-a mai aju- 
tat și Gheorghiță, băiatul ei cel mare şi i-a biruit. Dar 
în acest an nu-i poate birui. Cresc în jurul casei vă- 
zând cu ochii. Vântul măpraznic ridică departe în câmp 
talazuri uriașe şi le aduce până aici, rostogolindu-le 
peste casă, A încercat de mai multe ori să deschidă că- 
rare, dar ea arunca o lopată și viscolul punea la loc 
zece... 

Deși nu-i decâţ ora prânzului, în casă sa făcut întu- 
nerec încât a trebuit să aprindă lampa. A aprins şi lu- 
mânările dela înviere în camera din față. Se închină şi se 
roagă lui Dumnezeu pentru izbăvirea sufletelor lor și 
iertarea păcateior. Copiii au început să înțeleagă că se 
petrece ceva rău și o privesc speriați. 

-— Ce-i mămucă ? îndrăznește s'o întrebe cal mai ma- 
re dintre copli. 

—— Nu mai stă ninsoarea. O să ne acopere. Voi nu ve- 
deţi ? E 

Copiii se uită unul la altul. Ceeace tusese până acum 
o distracţie pentru ei, se schimbă deodată în amenin- 
are. Chipurile lor sau făcut ca de ceară. O tăcere grea, 
apăsătoare se lăsa în casă. 

Când sau dus iar la fereastră, Ghevrghiţă a strigat 
cu glas înfricoşat mamei lui. 

—- Mămuco, vino să vezi; omălu'a ajuns la fereastră. 

Femeea sa repezit inspre copii, năucă, ca să vadă 
grozăvia. 

— Ce ne facem ! se vaetă frângându-și mâinile. 

Dar când copiii, speriaţi de vorbele și frământarea 
ei, încep să plângă, chipul i se împietreşte și zice : 

—. Nu. nimic, nu vă speriaţi, o să se oprească nin- 
soarea, nu se poate să nu se oprească. Treceţi şi mân 
caţi. 

Din străchinile așezate pe masă se ridică aburi fier- 
binţi. Copiii mănâncă şi privese chipul mamei, care 
mănâncă, și ea, mai mult ca să le dea lor ghies. Dacă 
mama mănâncă inseamnă că nu-i chiar aşa supărată... 
își zice Gheorghiţă în gând și îndrăznește să rupă tă- 
cerea grea pe care mămuca a răsturnat.-o pe masă ca 
pe o mămăligă mare, ca pe vremea când era şi tătuca 
intre ei. 

— Dacă mă laşi, mă duc în sat să chem oamenii... 

— Nu-i cu putinţă să ajungi nici până la poartă, Sa- 
tu-i departe. Vrai să tie înghită nămetul?... Doamne 
scapă-ne de cumpăna grea... se roagă ea și-și face cruce. 
Copiii o privesc şi-şi fac și ei cruce. Au lăsat lingurile de 
lemn sprijinite de farturii. Nu le arde de mâncare. 

Nămetul a trecut repede de marginea de jos a fe- 
restrei. Urcă in fugă. Fereastra are șase ochiuri de 
geam, : trei rânduri câte două. Primele două de jos 
zăpara, le-a, acoperit. 

— Să.l las să se ducă... să nu-l las? se dă luptă cum- 
plită în sufletul mamei. Altfel ne îngroapă nămetul și 
muxim cu toții 'aici. 

Dar nici ultimul gând no poate hotări să-și trimită 
copilul prin iadul de-atară, în sat, după ajutor, Gheor- 
ghță poate ar răzbi prin nămet, dar viforniţa l-ar înă- 
buşi sigur. 

— Nu, nu-l trimit! Mai bine să mai incerc odată. 

Să încerce ce-a încercat de atâtea ori.., 

Imbracă cojocul, îşi leagă șalul gros în jurul capului 
și peste gură, apucă lopata din tindă și dă să iasă, 
Dar când a apăsat clanța, ușa ii sa smuncit din mână 
și s'a izbit de perete. Un val de zăpadă a năvălit peste 
ea, în tindă, umilându-i fustele, aproape s'o doboare. 
Gheorghiţă şi-a tras cușma, pe ochi și s'a repezit după 
ea, apucând în mână a doua lopată care era în tindă. 
S'avântă amândoi în nămetul care a ajuns până aproa 
pe la jumătatea ușii. Luptă, spulberă, gâtâe. Viscolul 
le aruncă zăpada în ochi, îi orbește. Lucrează cu ochii 
închiși. Dar ei aruncă două lopeţi și vin alte douăzeci 
în loc. Muncă fără spor, blestemată. Mama își dă, sea- 
ma că, ce încearcă ea, e zădărnicie și se opreşte, - 

—- Ce-l mămucă? strigă tare Gheorghiţă ca să fie au- 
zit, Nu mai poți? 

Ea i-a, răspuns cu un semn? Sau numai i s'a, părut 
ui! In clipa aceea însă s'a simţit prins de mână, și 
tras înapoi în tindă, Abia au putut să închidă ușa din 
cauza furiei viscolului ! 

Anica, lui Toader Glonţ se reazimă de perete, Chipul 
ei pare negru ca şi broboada care-i învelește capul. 

— Nu putem tace nimic, nimic... şoptese buzele ei, 
din care spaima a scurs ultima picătură de sânge. 

Pe fereastră, linia zăpezii urcă tot mai sus. Nu va 
trece mult și vor fi acoperite în întregime. 

-— Când va veni Toader nu ne va mai găsi... și jalea 
ii stâșie inima. Ochii i se umplu de lacrimi, pe care 
însă și le șterge cu un gest ruşmat, ca să n'o vadă 
copiii, 

— Lasă-mă să mă due... se roagă ir Gheorghiţă, II 
iau pe Roibu şi-oi răzbi eu până'n sat. 

— Nu se poate. E urgia pământului atară. Tenghite 
nămetul și nu mai ieși la lumină decât la primăvară, 
când s'o topi. Dacă... i 

Sa oprit. Voise să spue că dacă v fi să moară, să 
moară cu toții împreună. Se oprise și nu mai arun- 
case cuvântul de spaimă între copii. 

— Mă duc eu... zice ea în clipa ummătoare, Să ai 
grijă de ceilalți. Să fiţi cuminţi. 


DU N NN MA NN 
TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” S. A. BUCUREŞTI STR. REZOIANU 23—25 


A ————————————————— 


de MIHAIL ȘERBAN 


dispăruse cu pâlpâitul unei flăcări care se stinge. Nin- 
gea atât de des încât, părea că în jurul casei lor sa 
ridicat un zid alb până la cer, In faţa lui, copiii stă- 
teau cu sufletele înfricoșate parcă ar fi auzit pașii 
unui Căpcăun care se apropia. 

+ 


Caii stăteau cu urechile ciulite, ascultând larma înă- 
buşită a viforniței de-afară. Poate că auzul lor prin- 
dea, venit de departe, pe aripile vântului, urletele unor 
dinănii ieşite la pradă ; sau poate un simț al lor, pe 
care oamenii nu-l au, înregistra undele înainte mer- 
gătoare ale unei cumpene uriaşe care venea asupra 
pământului; căci trupurile lor se frământau neliniștite 
intre grinzile despărţirilor din grajd, smuncind legă- 
turile mai-mai să le rupă şi izbind cu copitele în lem- 
nul podelelor. Din când în când nechezau scurt, alt 
nechezat decât cel obișnuit al lor, parcă ar îi chemat 
pe cineva din casă, ca să stea cu dânșii, atât de curios 
şi speriat le era strigătul, 

Când stăpâna lor deschise ușa, el întoarseră capetele 
şi privirile lor negre și umede se tixară îndelung asu- 
pra ei, Apoi încordară gâturile și amândoi deodată în- 
cepură. să lovească încet podeaua cu copita piciorului 
drept din față. Era semnalul lor de bucurie, când se 
apropia de ei stăpânu lor în mână cu baniţa cu ovăz. 

Anica lui Toaâer Glont intră în despărțirea calului 
roib şi-i desprinse dela gât legătura care-l fixa de stâl- 
pul ieslei, apoi îuă din cuiul de deasupra căpăstrul şi 
îl puse în cap. Calul stătea cuminte, continuând so 
privească cu aceiaşi ochi de animal credincios şi blând. 
Numai când ea îl trase după dânsa și, ajungând la uşă 
o deschise, dând drumu) viforniței să se năpustească 
înlăuntru cu palele de zăpadă, -- calul se smumnti, 
speriat și nu voi să treacă pragul. Dar mâna femeii ste 
ridică spre botul lui, pe care. netezi uşor. Si-i vorbi 
ca unui om: 

— Hai, Roibu, ajută-mă... . 

Parcă i-ar Zi înţeles vorba, calul trecu pragul. In iata 
ușii grajdului, pe distanţă de câţiva pași, vântul spul- 
berase nămetul, săpând o albie în fundul căreia zăpada 
era numai până la genunchii calului. După ce inchise 
uşa, femeea puse un picior pe o ieșetură de mai sus a 
peretului de scânduri și dintr'un salt fu pe cal. Aşa 
îl văzuse pe Toader făcând şi făcea și ea. Calul se în- 
vărti de câteva ori in loc, sforăind și parcă ar fi vrut 
să vadă ce sa întâmplat, dar frâul se strânse brusc. 
cu o putere căreia animalul știa că trebue să i se supua 
și tocurile cismelor îl loviră scuri în burtă. Speriat 
întâiu, făcu un salt neobișnuit de mare, care ar fi pu- 
tut să arunce jos şi pe cel mai iscusit călăreț; dar 
Anica lui Toader Gionţ stătea, pe spinarea lui parcă ar 
fi fost legată... parcă ar ti călărit în fiecare zi, de-o 
viaţă... 

Saltul îl vâri în nămet pe Roibu până la burtă. Se 
opri iar. Ar fi dat înapoi, dar simţi iarăși lovitura 
poruncitoare a călcâilor şin gură smuncitura zăbale- 
lor. Inţelese că trebuia să meargă înainte, să lupte cu 
vifornița, și o porni. Inaintarea devenea tot mai grea 
insă, căci dincolo de poartă, zăpada era şi mai mare, 






după câţiva paşi trebuia să tacă un salt, asttel că mer.. 


sul lui părea înot... 

Vântul sufla cu furie crescândă şi din toate părțile. 
Totind vârtejuri năprasnice. 

Nici femeea, nici animaluj nu puteau ţine decât o 
clipă ochii deschişi, căci viscolul le înfingea ace de 
ghiaţă în ei. Mergeau cu pleoapele strânse, cu spaimă 
că la fiecare pas se vor scufunda și vor fi acoperiți de 
nămet. Broboada femeii, cu care se legase peste gură 
şi nas, lăsându-și numai othii liberi, întâiu se aburise, 
dar după o bucată de drum înghețase Şi o simţea pe 
faţă ca pe o perie aspră. Ca să-și mute depe taţă par- 
tea, înghețată a pânzei, ar fi trebuit s'o desfacă de după 
cap. N'ar îi putut, Vântul i-ar Ssmulge-o din mână. Cu 
gura și cu nasul descoperite în vitorniţă, s'ar înăbuși. 

La fiecare Câțiva pași calul se opria ca să răsufie. 
Sforăia și strănuta. Apleca smuncit capul când întz”o 
DAie când în alta, parcă sar fi ferit de atingerea ari- 
pilor unor păsări ușiaşe care sburau prin văzduhul 
bântuit de furtună. & . 

Femeea, își simţea trupul tot mai cald. Picioarele i 
se strângea ca niște arcuri pe rotunjimea burţii ani- 
malului. Ii simţea fecare smuncitură a fiecărui muschi, 





— ————————————— 


nici chiotul acesta nu poate răsbate peretele de vată al 
ninsorii de care se loveşte şi cade jos, mototol. Nici un 
strigăt de om n'ar putea întrece mugetul sălbatec al 
furtunii de zăpadă care crește cu fiecare clipă, 

Și iar 1 se pare că aude în vitorniţă, venind de dapar- 
te, hau-haul dihăniilor hămesite. 

Dacă ar putea vorbi animalul și dacă ar avea, răgaz 
să vorbească — căci acum e pe puntea Qintre viaţă și 
moarte — Roibu şi-ar spune nedumerirea de care-i sunt 
plini ochii: l-a bătut stăpâna ! de ce l-a bătut? ar vrea 
și el să străbată dintrun salt întimderea până'mn sat, 
car îi sunt picioarele legate și de gât i-i prins un 
streang, care se strânge cu fiecare sforțare de a înain- 
ta. Nămetul i-a ajuns la piept, în unele locuri e până 
la gât şi'n altele numai cu gâtul întins și-a putut ţine 
botul afară, ca să nu se înăbușe sub zăpadă. Picioarele 
călărețului îs pe jumătate în omăt. Cât a putut răsba- 
te, a deschis cu trupul pârtie largă, ca un plug. 

— Trebue să mă întorc... îi vine alt gând femeii, 

Smucește frâul, zăbalele rup și dor. Animalul se în- 
vârteşte cu greu. Dar pârtia pe care o deschisese în nă- 
met trupul lui s'a închis, parcă nici n'a tost. Se învârte 
iar apoi mereu până ce nu maj știe în care parte e casa 
şi în care satul. Ninsoarea fâlfâie și cade în jurul lui ca 
niște văluri dese. De-acum S'or și rătăci. 

— Copiii mei... geme glasul ei înăbușit de spaimă și 
viscol. 

Un gâni o îndeamnă să sară jos, să încerce să iînoa- 
1e prin nămet, dar altul o oprește. Dacă nu poate Roibu 
răsbeşte, cu atât mai mult nu va putea ea. Nămetul ar. 
inghiţi-o ca o apă. 

Şi, deodată, un urlet cumplit străbate întinsul, Saltul 
smuncit al calului îngrozit a aruncat-o în zăpadă. Dar 
wa scăpat frâul din mână. Iși dă seama că animalul 
tuge şi-o târăe după el prin nămet : parcă sar afla, în. 
tr'o căruţă plină cu perne care merge în goană pe un 
drum cu gropi adânci. Simte hurducăturile foarte pu- 
țin şi no doare trupul, căci are culeuş moale și cald. 
[-i cald tare, cum nu i-a fost de mult. 

Apoi s'a oprit. Poate s'a oprit Roibu sau poate sa 
rupt frâul de care se ținea. Sirăfulgerări scurte 4i lumi- 
nează mintea... Copiii! Toader! Inima îi bate să-l Sspar. 
gă pieptul. Plămânii i Sau umflat şi stau gata să 
plesnească,. Se inăbuşă. O dor oasele. Tâmplele îi sunt 
ca ferecate în arcuri de fier... Se sbate. Vrea aer. Dar 
s'a, răsturnat un munte de zăpadă peste ea şi a acope- 
vit-o Mâinile bâjbâe în nămet, trupul se svârcoleşte, 
O groază nestârșită o cuprinde. Vrea să strige, dar când 
deschide gura, pulberea albă io umple, îi umple și 
nările, le astupă. O căldură ciudată îi gâlgâe în gâtlej 
şi-i umple gura. I s'au deschis isvoaze fierbinţi în piept, 
care curg, curg fără încetare. I-i atât de cald! Culcuşul 
de puf sa încins și trupul i s'a moleşit. Inainte de a-și 
pierde cunoştinţa, în frântura, unei clipe mai scurtă 
decât lumina unui fulger, îi apare în minte o imagine 
ciudată: parcă pe cer strălucea soarele primăverii, ză 
pezile începuseră să se topească și ape mari, sgomo- 
toase, curgeau spre albii înspumate de clocotul revăr 
sărilor. Această imagine avu viața scurtă a unei scân- 
tei. După care Anica lui Toader Glonţ nu mai simţi și 
nu mai știu nimic... * 


(Sfârșitul în n-ruy viitor). 





Taxi poştală plătită în îrmerar cov form aprobăzii dir. G-le P. T. B. Nr. 24.424.939