Procesul Schwartzbart — Petliura (1927)

PROCESUL SCHWARTZBART 


ADEVĂRUL ASUPRA POGROMURILOR LUI PETLIURA 


BUCUREŞTI — 1927 


www.dacoromanica.ro 


DRAMĂ IN FAȚA ISTORIEI 


PREFAŢĂ 


Sunt țcâțiva ani numai de când fara dintre Don și Nistru 
“a fost teatrul unei fioroase tragedii. Zeci de mii de vieți ome- 
nești s'au sfârșit victime ale bandelor pogromiste. Furia sălba- 
tecă a nebuniei distrugătoare s'a năpustit asupra unei populațiuni 
pacinice, 'scăldând în sânge copii, bătrâni, femei. Relatarea în- 
grozitoarelor crime în povestirile supraviețuitorilor, martori oculari 
ai măcelului, jalea şi durerea răspândite în sufletele atâtor oameni 
sunt lucruri pe care mintea omenească refuză să le creadă. 

Nimeni nu poate concepe că faptele, despre care vorbesc 
cei scăpați din infern s'au petrecut în realitate. Un motiv pentru 
care „conștiința omenirii“ ma reacționaț deloc față de cele în- 
tâmplate în Ucraina. 

Și totuşi aşa a fost. Un singur episod, o singură scenă, un 
singur document din cele nesfârșit de multe, ajunge ca să ilus- 
treze toată cruzimea și toată grozăvia carnajului care a avut loc. 

Au trecut ani de atunci. Omenirea nu s'a mișcat. Victimele 
putrezesc în cimitirile imense ce se întind in locul căminurilor 
distruse, orfanii rătăcesc și azi în cele patru colțuri ale lumii, 
iar călăii se plimbă nepedepsiți trăind viața plăcerilor neturbu- 
rate. ` 

Dar iată că pentru o clipă a fost ridicat vălul uitării, pe 
care timpul La aşternut peste cumplita tragedie. Pe străzile Pa- 
risului ceasornicarul Schwarzbart a ucis pe promotorul și condu- 
cătorul massacrelor din Ucraina, şi jurații Senii, chemați să ju- 
“dece pe ucigașul lui Petliura, au devenit fără voia lor şi jude- 
cătorii grozavelor crime săvârșite de bandele pooromiste împo- 
triva populațiunii evreești. 


; www.dacoromanica.ro 


2 


Au defilat în fața juraților, ca martori, foști miniştrii și ge- 
nerali, stâlpii regimului sângeros, pe care dictatorul Petliura îl 
introdusese în Ucraina, încercând să apere memoria prietenului şi 
conducătorului lor. Fără să conteste pogromurile şi grozăvia lor, 


ei căutau să înlăture vina şi responsabilitatea lui Petliura în or- 


ganizarea acelor masacre. 

Cu eforturi supraomenești, cu o perzistență diabolică, aju- 
taţi de talentul covârșitor al marelui avocat Campinchi şi de bu- 
năvoința întregii prese reacționare, îndeajuns plătită, s'au stră- 
duit. tovarășii lui Petliura să întunece adevărul şi să reducă pro- 
cesul istoric dintre două popoare la proporțiile unui fapt izolat 
săvârșit de un fanatic, a cărui condamnare o cereau. 

Dar lucrul acesta n'a fost cu putință. Dela sine, în mod na- 
tural, prin simpla desvăluire a faptelor şi a documentelăr s'a des- 
prins înfiorătoare, elocventă și sguduitoare realitatea. 

O singură depozițiune a unui martor ocular a fost sufi- 
cientă, ca să arate până la evidență monstruozitatea crimelor făp- 
tuite de bandele lui Petliura, să stabilească r sponsabilitatea a- 
cestuia și să-l aşeze definitiv în rândul celor mai cruzi şi mai 
odioși asasini. Cu declarațiunea studentei Chaia Gruenberg soarta 
procesului Schwarzbart era hotărâtă. 

Fapta lui Schwarzbart a putut fi astfel înțeleasă ca o pe- 
deapsă aplicată unui infractor ce isbutise să se strecoare jude- 
cății tribunalelor ordinare, dar care n'a putut scăpa de verdictul 
conștiinței umane trezită în cele din urmă de ecoul strigătelor de 
durere. Scehwarzbart a lucrat nu ca un individ izolat, ci ca un 
exponent al justiției imanente, ca un răzbunător al suferințelor 
indurate de poporul său. 

In capitala Franței generoase, în patria libertății, dreptății 
și egalității, nu se puteau găsi judecători care să condamne pe 
Schalom Schwarzbart. Juraţii Senii lau absolvit; în această ab- 
solvire stă însă judecata supremă a istoriei asupra zilelor de 
sânge din Ucraina. 


www.dacoromanica.ro 


Smolensk ]8..... 

Oraşul este trist şi neîngrijit. Oraş rusesc. Un suflu 
de ghiață pluteşte peste oameni, peste lucruri. Străzile 
înguste şi întunecoase ale Ghettoului evreesc sunt presă- 
rate cu case scunde, şubrede, trosnind sub povara o- 
mătului îngheţat. 

Oamenii ca şi casele. Plăpânzi şi încovoiaţi. Cine i-a 
văzut, sfioşi, strecurându-se pe lângă zidurile caselor, s'a 
întrebat oare, cum de a putut cuprinde un piept omenesc 
imensitatea durerilor şi suferințelor? Ucazurile țarilor i-a 
înfundat în orașele perdute ale sfintei Rusii, i-a împins, 
i-a încercuit între zidurile sufocante ale unui Ghetto sordid, 
până la care abea pătrunde soarele, dar care eră o in- 
sulă de jale în mijlocul unui ocean agitat de ură. Ură 
satanică, care extermină bobul de viaţă din trupul evreesc. 

Ură care merge până la crimă; crimă care este aco- 
perită cu purpura raţiunii de stat. Căci cine a pedepsit, 
oare, pe pogromistul rus, care asasină din ordin, cu ucaz 
în regulă? Când şi cine a ridicat stindardul justiţiei pen- 
tru a se zăgăzui puhoiul blestemat al crimei?... 

In Smolensk, noaptea a pogorit grea, acoperind cu 
mantia întunerecului casele şi străzile. Undeva, într'o fun- 
dătură de uliţă, într'una din acele mizerabile locuinţe ce 
adăpostesc majestatea suferinței crunte şi mute, un copil 
sa născut. Ei şi? In Smolensk sau mai născut copii. 
Ei bine, nu! In Smolensk s'a născut Schalom Sechwartzbart. 


Poltava 18..... 

__ Cazacul, un uriaş dela Don, liberat din armată, a 
venit acasă, cu zestre. A adus 2 cai. 2 cai bătrâni, re- 
formaţi. Răi la şea, dar buni la ham. 


www.dacoromanica.ro 


+ 


Și cazacul sa îndeletnicit cu birjăria. Un birjar rus. 
S'a însurat. A avut copii. Unul dintre ei, Simion, sa făcut 
contabil. Contabil în Poltava. Ei şi? Sunt mulţi contabili 
în Poltava. 

Ei bine, nu! Pe contabil îl chemă Simion Petliura. 


Paris 1912. 

Copilul din Smolensk a fost un răsvrătit. Zidurile 
umede ale hederului şi melamedul uscățiv mau isbutit să 
spiritualizeze firava creatură a Ghettoului. 

In pieptul acestui copil sortit să fie tărămiţat între 
foliante şi misticizat de dogmă, sufletul şi-a stredelit o 
potecă spre lumină. 

Este un proces -firesc. Acolo unde se acumulează 
colcăitul surd al durerii, trebue să existe supapa prin 
care să țâşnească o lacrimă, măcar. Şi atunci se declan- 
şează sufletul omenesc în căutarea respirației. 

Tânărul răsvrătit fuge. 

Vagabond.. 

La Viena lau închis şi lau expulzat apoi. lar Pa- 
risul îl primeşte. Acolo, nimeni mu la întrebat de unde 
vine şi pentru ce vine. i 

Parisul este o fântână de lumină. 

Sărmane Ghetto din Smolensk! 

Tu eşti ca un iaz blestemat, cu apele negre. 


Paris 1914. 

Zile de războiu. Franța este amenințată. Toate ener- 
giile s'au concentrat întrun suprem efort şi au construit 
acel formidabil zăgaz dela porțile Parisului. Străinul, cu 
sufletul vibrând de emoție la apropierea primejdiei, so- 
licită, umil, o uniformă şi o armă. Soldat în primul re- 
` giment din „legiune”. Curând stă în linia de bătae. 

La Carency luptele au durat câteva zile în şir. 
Armatele franceze au cucerit poziţii germane. 
Sehalom Schwartzbart a luptat ca un erou. 
Ordinul de zi pe armată cuprinde numele străinului 
din Smolensk. Pe piept i sa așezat crucea militară. Vin 
„rănile. Spitalul. Apoi invalidul glorios ia drumul spre 
pacea orașului, i 


Y 


www.dacoromanica.ro 


5 


Munceşte onest, în tăcere. 

Pace! 

Oare şi pe meleagurile părăsite altădată e pace? 
Schalom Schwarzbart porneşte într'acolo. 


Rusia 1918. 

Revoluţia a stâşiat vastul imperiu țarist. Armatele 
albe, galbene, roşii, cutreeră ţara în lung şi în lat. Ceea 
ce rămâne depe urma lui Wranghel, distruge Denikin, 
Petliura “s'au Balacovici. 

Luni şi ani de zile durează războiul intern. O vână- 
toare bestială de oameni. Orizonturi de toc, oraşe şi sate 
din care mau rămas decât cenuşă şi sânge. Pisici îlă- 
mânde cutreeră oraşele. Singurele viețuitoare cruțate. In 
decurs de patru ani, Kievul a avut 17 stăpânitori. Când 
Sehwarzbart soseşte, focul încă nu sa stins. Ruinele ca- 
selor mai fumegă încă. O lume îndobitocită de mizerie, 
de jale, de suferință. Oamenii, cari altădată se strecurau, 
sfioşi, pe lângă zidurile caselor, plâng pe lângă ziduri, 
mai chinuiţi, mai încovoiaţi; cine sar. putea incumetă 
să ferece în strânsoarea cuvintelor tragedia evreească din 
Rusia. In această vâltoare a durerii, cade Schalom 
Schwartzbart. 


Ucraina 1919. 

Aţi auzit de fostul contabil din Poltava, feciorul ca- 

zacului-birjar, Simion Petliura! 

„A răsărit din tumultul zilelor de generală răsvră- 
tire, de răsturnare“. Petliura a devenit şeful guvernului 
Ucrainei şi comandantul şef al armatelor. Luptă împo- 
triva bolşevicilor. Un aventurier, pe care forţa 'oarbă a 
evenimentelor la aşezat în fruntea unor armate destră- 
bălate. Un şef de bande, organizator de progromuri, uci- 
gaşul a zeci de mii de evrei. 

Se poate identifică Petliura cu istoria Ucrainei? 

Poate. numele său pângări paginile istoriei? 


www.dacoromanica.ro 


6 


Câteva documente. 


BRIA DE SÂNGE DELA TETIEW 


Depozitia a5 Sapra lojutto i 


Masacrul a început în ziua de 26 Martie. La orele 2 
după amiază s'au schimbat două focuri de armă cu pos- 
turile din oraş. La orele 3 intră în oraş 17 oameni sub 
comanda lui Kurowski. Comandantul miliției Cikowski se 
ataşează imediat acestui grup, şi se dedau la jat şi o- 
mor. Câţiva dintre locuitori oferă soldaţilor sume de bani. 
Ei bagă bancnotele în buzunar şi imediat împuşcă pe 
oameni. Populaţia evreească se retrage în case, în piv- 
nițe, iar o mare parte se refugiază la sinagogă. Aci se 
găsesc cam vre-o două mii de oameni. Trupele pun foc 
sinagogii, soldaţii se postează la ieşiri şi numai 3 evrei 
scapă cu viață. Intr'o pivniţă erau ascunși 70 de oa- 
meni. Toți au fost ucişi. Unul din martori eră ascuns în- 
tro pivniță de unde ma putut scăpă decât către 2 ore 
spre dimineaţa. Din sinagogă mau rămas decât zidurile. 
Pe locul masacrului se vedeau mâini şi picioare tăiate 
şi cadavre ce mau putut fi identificate. In timpul înmor- 
mântării celor asasinați, sa tras asupra mulțimii, iar nu- 
mărul morţilor a sporit cu 3. Semnează această mărturie 
Klingman, Friedman, Ghekow, Wortmann şi Reits. 


POGROMUL DELA PROSKUROW. 


Extras dintr'un raport al avocatului Hilersohn, delegatul Comitetului 
Central pentru ajutorarea victimelor pogromului i 


Cu 10 zile înainte de pogrom şi-au făcut intra- 
rea în oraş trupele petliuriste. Comandantul lor di- 
rect eră hatmanul Semesenko. In acelaş timp intră 
în oraş al treilea regiment de haidamaci. Apariţia a- 
cestor trupe insutlă neliniște populaţiei evreeşti. Se, 
vorbeă despre o răscoală bolşevică împotriva garnizoa- 
mei, nimeni nu ştiă însă precis desfășurarea insurecției. 


www.dacoromanica.ro 


7 


Cu câteva zile înainte, şeful miliției raportase despre in- 
tenția unei insurecții bolşevice, ai cărei conducători ar 
fi cetățenii din Proskurow. Cert este că Partidul Comu- 
nist intenționà o lovitură, care avea să se desfăşoare în în- 
treaga Podolie. La orele 8 dimineața se aud împuşeături. 
‘începuse marșul bolşevicilor. Ei au ocupat în primul 
rând poşta şi telegratul şi au luat prizonier pe coman- 
dantul Kiwerciuk. Insurgenţii au pornit apoi spre cazăr- 
mile regimentelor 8 şi 15 şi au cerut soldaţilor să li se 
ralieze ceeace aceştia au şi tăcut. Impreună; trupele por- 
mesc spre gară, aci găsesc pe haidamaci în vagoane şi 
se ordonă focul împotriva lor. Forţele haidamacilor. fiind 
superioare, bolşevicii abandonează lupta şi fug spre oraş. 
Hatmanul Semesenko şi cu comandantul Kiwerciuc, eli- 
berat, preiă comanda garnizoanei. Acest eveniment este 
sărbătorit printr'un banchet la care şampania curge în 
valuri. La acest banchet Hatmanul ţine o cuvântare prin 
care elogiază isprăvile haidamacilor şi declară că cei mai 
înverşunați duşmani ai Ukrainei sunt Evreii, a căror ni- 
micire Ukraina nu o vede prea îndepărtată. El face a- 
pel la oamenii săi să activeze în acest sens şi le atrage 
atenţia să nu jefuiască întrucât aceasta mar fi demn de 
o armată regulată. 

Populaţia evreiască uitase de răscoala efemeră a bol- 
şevicilor, ea fiind obişnuită cu desele schimbări de fo- 
curi între diversele categorii de trupe. Răscoala. însăşi 
avusese loc într'o zi de Sâmbătă când mai toată comuni- 
tatea evreească se găseă prin Sinagogi. Către seară cre- 
dincioşii se îndreptau spre locuinţele lor iar mulți se şi 
culcaseră. La un moment dat apar în cartierele e- 
vreeşti patrule de cazaci în grupe de cinci oameni 
şi pătrund în casele oamenilor, cu săbiile scoase, lovind 
în dreapta şi în stânga femei, copii şi bătrâni. Armele 
de foc nu le-au întrebuințat decât împotriva acelora ce 
reuşeau să scape de loviturile săbiilor şi baionetelor. La 
auzul împuşcăturilor oamenii se refugiară în pivnițe. Ca- 
zacii i-au urmărit şi au aruncat prin ochiurile pivniţelor 
granate de mână. Din depoziţia martorului Schenkman 
cetim "următoarele: „Cazacii mi-au omorît fratele în faţa 


www.dacoromanica.ro 


8 


casei, au intrat înăuntru şi au ucis pe mama. Ceilalţi 
membri ai familiei s'au ascuns sub pat. Când fratele meu 
mai mic a văzut pe mama prăbuşindu-se la pământ a 
eşit din ascunzătoare ca să-i vie în ajutor. La fel a făcut 
şi tatăl meu; amândoi au fost ucişi. Cei ce au mai ră- 
mas sub pat au fost împunşi cu baionetele şi omoriţi. ` 
Eu însu-mi am scăpat fiindcă m'am lipit de perete și nu 
„m'am putut ajunge vârfurile baionetelor. 


UN BILANŢ 


Câteva date şi cifre extrase dintrun raport întoc- 
mit de comisiunea oficială de anchetă care a lucrat sub 
protectoratul Crucii Roşii. 

Localitățile din Ucraina, în care au avut loc pogro- 
muri în anul 1919, luate la întâmplare şi indicate pe o 
singură pagină a acestui raport. 

lanow: 11 şi 15 Iulie: 300 morţi. 

Jitomir: 23 şi 26 Martie: 317 morţi. 

Trostinaneţ: 10 Maiu: 370 morţi. 

Pulşin: 14 Iulie: 519 morți. 

Felşin: 16 Februarie: 485 morți. 

Cercaşi: 16 şi 20 Mai: 700 morţi. 

Fastov: 25 Septembrie: 600 morți. 

Elisabetgrad: 7 Martie: 1520 morţi. 

Proscurov: 15 Februarie: 1650 moni 


i Ultimul oraş este Mejigorie. 


Aci 104 evrei au fost alungați în apa care curge la 


marginea oraşului, 


spuneà: 


şi împuşcaţi. In limbajul călăilor se 
} { 


„Am trimis jupânii la bae“. O bae de sânge! 


ax 


Altă pagină a raportului. Guvernământul Kiewului: 
1919: Ianuarie nici un progrom, Februarie 7 pro- 


gromuri, Martie 2, 


Aprilie 7, Mai 30, Iunie 15, lulie 27. 


Oraşe atacate şi în parte distruse: 304. 


www.dacoromanica.ro 


9 


In total trupele regulate ale lui Petliura au distrus 
120 oraşe şi au asasinat 15.000 evrei. 

Printre comandanții, care s'au distins la Proscurow 
a fost hatmanul Semoşenco. La sosirea în oraşul acesta 
blestemat a lansat următoarea proclamaţie: 

„Ordon populaţiei să înceteze cu manitestaţiile a- 
narhice. Sunt destul de puternic ca să mă împotrivesc. 
Aceasta priveşte în special pe evrei. Ştii că sunteți un 
popor pe care toate naţiunile îl dispreţuiesc. Voi semă- 
naţi neînţelegerea printre popoarele creştine. De ce voiți 
să trăiţi? Popor nenorocit, nu vreţi să încetați a cicăli 
poporul ucrainean“. 


(ss) Semoșenko. 
(ss) Locot. latrenko. 


După această proclamaţie a urmat măcelul. 

Jaf şi pârjol. 1650 de morţi. Semoşenko contemplând 
crima lansează o nouă proclamaţie. 

„Evrei, aţi văzut ce îmi stă în putere. Păziţi-vă. As- 
tăzi dispun de 10.000 de oameni“. 

Groapa comună în care au fost svârlite cele 1650 
cadavre este lungă de 60 de metri, şi lată de 10 metri. 

Este cel mai demn monument al civilizaţiei secolu- 
lui XX. A 

Intro singură zi au fost măcelărite 20 de familii 
cu, câte 12 şi 15 membri. Preotul Komilievici, atestă co- 
misiunii sub semnătura, că preotul Katkowsky care sa 
opus asasinărilor a fost împuşcat pe loc. Medicii Po- 
lozow, Lisen şi Koken (ruşi creştini) atestă şi ei comi- 
siunei că au vizitat mai mult de 1000 de cadavre într’o 
singură zi, cadavre dintre care cele mai multe au fost 
masacrate în mod oribil, fiecare cu aproape 30 de răni, 
şi aceşti medici au: declarat la întrebările ce li sau pus 
că printre victime au fost în special. copii, bătrâni şi 
temei. i BETA 

Se pune o întrebare. Intrucât a fost Petliura părtaş 
la aceste nelegiuiri. Na luat parte şi nu sa scăldat în 
sânge ca şi ceilalţi. Dar un lucru este sigur: a avut per- 
fectă cunoştinţă de toate aceste fapte. In numele său s'au 
comis măcelurile, în numele său s'a jefuit, în numele său 


www.dacoromanica.ro : 


10 


au fost violate femei. Către dânsul în calitate de coman- 
dant suprem sau adresat protestele, rugile şi petiţiile. 
Hatmanul său Semosenko a fost cel mai înverşunat călău. 
Dar Petliura m'a luat nici un fel de măsură împotriva lui, 
mu l-a revocat, l-a apărat chiar. 

Al doilea prezident al directoratului ukrainian, Vi- 
nicenko a demisionat în Februarie 1919 motivându-şi de- 
misia cu refuzul de a-şi lua răspunderea pentru nemai- 
pomenitele nelegiuiri. El a spus despre Petliura: „dacă 
Petliura a fost numit pogromist trebuie să afirm în de- 
plină cunoştinţă de cauză că el a meritat acest nume“. 
Desigur, Petliura, în şiretenia lui, a lansat câteva pro- 
clamaţii prin care căută să mai tempereze zelul arma- 
telor sale. Dar niciodată nu s'a gândit, atunci când i sa 
cerut în mod categoric, să pedepsească pe aceia dintre 
oamenii săi cari sau făcut vinovaţi de crimă. Din con- 
tră, i-a menţinut mai departe în funcţiile lor. Camarazii 
săi creştini spun despre Petliura că a fost un duşman 
neîmpăcat al evreilor. Un colaborator al său spuneă: „an- 
tisemitismul său nu eră o chestiune a creerului sau a 
calculelor. El Pa avut în sânge, acest antisemitism“. D'a 
avut în sânge şi ma lăsat să vorbească decât acest sânge. 


ISTORIC 


In ultimele zile ale lunii Octomvrie 1927 sa judecat 
la Curtea cu juri din Paris procesul lui Schalom Schwaz- 
bart, acuzat de asasinat împotriva hatmanului ucrainean 
Simion Petliura. Crima sa petrecut în luna Mai 1926 în 
Rue Racine. Schwartzbart a fost apărat de maestrul Henri 
Torres, o glorie a baroului parisian, partea civilă fiind 
asistată de către nu mai puţin strălucitul avocat Cesare 
Campinchi. In ziua de 27 Octombrie 1927 juraţii Senei 
pronunță în unanimitate următorul verdict: 

„Pe conștiința noastră şi în acord cu adânca noastră 
convingere declarăm că Schalom Schwartzbart e nevino- 
wat“... > i 


wwWw.dacoromanica.ro 


11 


ZIUA I" A PROCESULUI 


In sala cea mare a Curţii cu juri din Paris, unde 
lumea se îmbulzeşte la marile procese până în cele mai 
ascunse unghere ale sălii se observă şi de astă dată o 
afluență neobicinuită. Afacerea Schwartzbart prezintă un 
interes mondial. Au sosit jurnalişti până din depărtatele 
state ale Americei de Sud. A fost nevoe de o amenajare 
specială a sălii pentru a se da posibilitatea mulțimii de 
cronicari judiciari să asiste la desbateri. 

Prima şedinţă a procesului se deschide. După consti- 
tuirea Curţii este introdus acuzatul. 

El este un om slab, tenul clar, ochii albaştri, părul 
blond răstfrânt în ondulaţiuni. Nare nimic în înfăţişare 
din specificul rasei sale. 

In față, ia loc avocatul său: Maestrul Torres, figură 
de gladiator roman, neînfricat. 

Asistenţii săi sunt avocaţii Rosenthal, Weill-Goud- 
chau. Partea civilă este reprezentată de către avocaţii 
Cesare Campinchi, Albert Wilm, Charles Denis şi Monner- 
ville. La proces ia parte văduva Hatmanului Petliura şi 
fratele său. Curtea este prezidată de către consilierul 
Flory, iar acuzarea o susține procurorul Raynaud. 

“Schwartzbart răspunde cu voce fermă primei între- 
bări a prezidentului Flory privitoare la identitatea sa. 

„Mă numesc Sechwartzbart, pronumele meu este Şa- 
lom în ebraică şi sunt în vârstă de 39 ani.“ 

Apoi acuzatul ascultă cu aviditate actul de acuzație 
cetit de către greftierul Willmès. Se face apelul martorilor. 
Lipsesc Maxim Gorki, Contesa de Noailles, Mazepa des- 
cendentul eroului ukrainean glorificat altădată de Victor 
Hugo. Nu răspunde nici d-l Albert Einstein. Din contră 
în sala rezervată pentru martori au luat loc Edmond Fleg,. 
autorul „Evreului Papei“, poetul André Spire, pastorul 
Wiltried Monod, profesorul Langevin, D-na Severine, d-l : 
Judet, d-l Pioch. 


www.dacoromanica.ro 


12 


INTEROGATORIUL 


După ce sau predat interpreţilor din limba idisch 
şi ukrainiană o serie de documente pentru a fi traduse 
şi prezentate apoi Curţii, a început E Be oa ORL acu- 
zatului. 

Prezidentul: Eşti născut la Smolensk în Rusia şi ai 
devenit cetăţean francez în anul 1925 printrun decret 
de naturalizare şi locuieşti în Franţa din anul 1910. Te- 
ai angajat în anul 1914... 

Sechwarlzbart: Da, în primul regiment din Legiunea 
străină. 

Prezidentul: Ai fost rănit şi reformat pentru ae 
ditate, iar de atunci te-ai stabilit în Bulev. Menilmontant 
unde ţi-ai deschis un magazin de bijuterii şi ceasorni- 
cărie. Informațiile despre d-ta, despre viaţa d-tale din ` 
Franţa ne spun lucruri bune, mai atras asupra d-tale ni- 
“ciodată atenţia mai înainte de crima care te aduce acuma 
pe banca acuzaților. i 

Astfel se isprăveşte, după expresia prezidentului Flory 
prezentarea lui Schwartzbart, juraţilor. 

Prezidentul: Ai tras 7 focuri de revolver asupra lui 
Petliura care treceă pe Bulev. St. Michel ducându-se la 
restaurant. La postul de poliţie ai strâns mâna agentului, 
atunci când s'a comunicat vestea că d-l Petliura a sucom- 
bat în urma rănilor d-tale. 

Schwartzbart nu contestă nimic din cele relatate de 
prezident, din contră se ridică şi se înclină aprobând în 
totul. i 

Iată-l vorbind: In anul 1925 un lucrător rus creştin 
venind la Paris dintrun spital al Crucii Roşii mi-a comu- 
nicat câteva amănunte din convorbirile auzite între bol- 
navi. Ofiţeri din armata lui Pelliura se lăudau cu cinism 
de isprăvile lor sadice. Unul se mândriă de a fi violat 20 
de femei evreice. Atunci mi-am reamintit ce-am văzut 
eu însu-mi, toate suferințele rasei mele şi din momen- 
tul acela ideia de răzbunare a fraţilor mei şi-a făcut loc 
în sufletul meu. Am aflat de prezenţa lui Petliura la Paris, 


www.dacoromanica.ro 


13 


într'o conversaţie surprinsă la biblioteca St. Geneviève 
între doi ukrainieni. Ştiam deci că organizatorul recen- 
telor masacre din Ukraina se află la Paris. Frecventez 
bibliotecile atât cât îmi permite munca mea. Din acea zi, 
umblam prin cartierul latin unde locuiă Petliura în Rue 
“du Sommerard, înarmat cu browningul. Mi-am încordat 
atenţia, am vrut să fiu sigur de mine, sigur că nu voiu 
lovi pe un altul. 

In ziua de 25 Maiu 1926 îl întâlnesc la colțul străzii 
Racine. L'am privit bine în faţă, lam mai privit încăodată. 
Pentru a fi sigur m'am adresat lui: „Pan Petliura“... El 
Sa întors... a ridicat bastonul întrun gest agresiv. I-am stri- 
gat: „Apără-te canalie. Iată pentru masacre, iată pentru 
pogromuri“. Am tras cinci tocuri, unul după altul fără 
„a mă opri. Ştiţi, am tăcut la fel cum fac soldaţii, după 
ce au pus mâna pe trăgaci, nimic nu-i mai împiedică să 
tragă incontinuu. La al cincelea glonte el sa prăbuşit la 
pământ. N'a mai scos nici o vorbă, numai strigătul de 
durere, da, aceasta e adevărat. Mi-am dat seamă că cele 
cinci gloanţe au nimerit bine. Pe urmă fiind sigur că eră 
mort n'am maï tras pentru a da lovitura de graţie ci pentru 
a descărcă arma întrucât nu voiam să nimeresc pe un ino- 
cent, din greşală. lată adevărul. Nimeni na fost lângă 
mine în acel moment. Lumea sa adunat apoi ca muştele. 
A sosit şi agentul de poliţie, el mi-a spus: „E gata“? 
I-am predat arma. Ma condus la poliţie. 

Prezidentul: Conteşti că ţi-ai manifestat satisfacția 
atunci când ai auzit că Petliura eră mort? 

Sechwarlzbart: Trebuie să rectific. D-l comisar mi-a 
spus că aşi fi putut să mă înşel. Desigur că mi-ar fi pă- 
rut foarte rău, m'ași fi simţit nenorocit. Când am aflat 
însă că cel pe care Pam întâlnit eră Petliura şi că pe 
dânsul Pam ucis, mi-am manifestat bucuria de a nu mă 
fi înşelat. 

Prezidentul: Faţă de fermitatea acestei ae lia nu 
vreau şo atenuez cu nimic. D-nii jurați vor judecă cu 
sufletul şi conştiinţa lor. 

Prezidentul: Ai contestat că ai fi acţionat în numele 
unui grup sau al unui partid. 


www.dacoromanica.ro 


14 


| Schwarizbart: Da, am acţionat din proprie conştiinţă 
pentru a răzbună pe evreii martirizaţi. 

Şedinţa se suspendă pentru câteva minute, iar la 
redeschidere prezidentul Flory invită pe Schwartzbart să 
facă cunoscut juraţilor care sunt dovezile, pe care se spri- 
jină atunci când afirmă că Hatmanul Petliura a fost in- 
spiratorul sau organizatorul pogromurilor. | 

Schwartzbart îşi rezervă câteva momente de gândire 
şi apoi vorbeşte cu debitul precipitat: „Imediat după iz- 
bucnirea revoluţiei, Ukraina a fost guvernată de către 
Rada centrală, pentruca apoi frânele statului să trreacă în 
mâinile lui Petliura. Imediat au început pogromurile. 
Ele erau numeroase, iar făptuitorii erau cazaci, brutele 
de cazaci. De altfel aceste pogromuri nu sunt inovațiuui. 
Ele dăinuesc de secole în această vale a lacrămilor şi a 
ruinilor. 

Schwartzbart vorbeşte despre voluntarii morţii în- 
veşmântați în uniforme germane, purtând la braţ o bandă 
pe care erau scrise aceste cuvinte: „omoară pe jidani şi 
salvează Ukraina“. In special, continuă Schwartzbart, a- 
nul 1919 a fost cel mai plin de orori. Imi aduc aminte 
că am străbătut un sătuleţ din această țară de jale şi 
prăpăd. Am bătut la uşa unei case. Nu mi sa deschis. 
M'am adresat în idisch şi am spus: „sunt evreu, deschide 
unui evreu“. Şi atunci a început povestea celor ce sau 
petrecut în ajun. Din 15 familii câte locuiau în acest sat 
8 au fost masacrate. O mamă a 5 copii, al cărei soţ ex- 
piase pe câmpul de onoare a fost siluită. 

Prezidentul: Dar ce te face să crezi că LE: a or- 
donat toate aceste crime? 

Schwartzbart: El le-a tolerat fără rezervă. 

Prezidentul: Dar d-ta ai susținut că le-a inspirat. 

„ Schwartzbart: Este acelaş lucru. 

Prezidentul: O nu, nici de cum. De altfel este foarte 
grav ceeace susții. Vei vedeă apărând la această bară 
martori şi vei auzi depoziţia lor din, care va reeşi atitu- 
dinea favorabilă a lui Petliura față de evrei. 

Se va produce mărturia a numeroşi rabini cari sau 
plâns lui Petliura şi care au găsit la dânsul sprijin. 


WwwWw.dacoromanica.ro. > 


15 


Schwartzbart nu se lasă intimidat de aceste obser- 
vaţii: „Şi Haman i-a îndrăgit pe evrei. l-a iubit atât de 
mult încât îi trimitea în ceruri“. 

Prezidenlul: Dar Petliura a interzis pogromurile. El 
a pronunţat chiar sancțiuni. 

Schwarizbart: Da, ştiu, pe hârtie şi numai în apa- 
rență. Ca şi Pilat din Pont şi-a spălat mâinile, în nevi- 
novăţia bandelor sale. 


ZIUA IMF 


La orele 1 precis Curtea îşi face apariția. Schwartz- : 
bart flancat de agenții municipali, pare mai palid decât 
eri, dar pe față se citeşte o expresie: de fermitate: In 
ochii săi străluceşte siguranța fanaticului care şi-a răz- 
bunat frații ucişi. Se începe cu audierea martorilor, ceeace 
dă loc la o serie de observaţii din partea lui Schwartzbart. 

Cu o preciziune care ar putea fi pedantă, dacă nu 
şar simți turburarea clocotindă care face să se contracteze 
fiecare muşchi al feţei sale, Schwartzbart rectilică cu o 
siguranță care apasă nervii, depoziţiile martorilor, ac- 
centuiază asupra datelor, şi în urma unei afirmaţii vagi 
a: unui agent de poliţie istoriseşte din nou toată scena 
atentatului. Auditoriul priveşte la acest actor fanatic care 
îşi repetă vorbele şi gesturile. Dacă pentru- mulți repe- 
tarea amănuntelor din ziua aceea tragică, a fost un pri- 
lej de înfiorare, dacă pentru mulţi vesmântul însângerat 
al lui Petliura care este etalat în vitrină în fața băncii a- 
cuzatului aminteşte clipe de groază, pentru Schwartzbart, 
ele nu fac decât să-i provoace o şi mai intensă îndârjire 
în descrierea amănuntelor. Acuzatul pare atât de adâncit 
în meditaţia sa, încât nici măcar apariţia momentană a 
soției sale nu-i turbură atitudinea. Această linişte curioasă 
nu-l părăseşte nici atunci când începe defilarea marto- 
rilor. El priveşte cu ochi mari deschişi, cu o privire 
clară pe toţi aceşti oameni, ale căror cuvinte sunt pen- 
tru Sehwartzbart elementele destinului său. Apare la bară 
agentul Mercier, care declară următoarele: „rănitul strigă, 


www.dacoromanica.ro 


16 


ajunge, ajunge... iar Schwartzbart la rândul său i se a- 
dresă cu cuvintele, asasinule... asasinule...“ „La postul de 
poliție Scehwartzbart, aflând că cel împuşcat a fost în- 
tradevăr Petliura şi-a manifestat marea sa bucurie“. 

Din nou aceeaşi controversă, ca şi în prima zi. A fost 
sau nu Schwartzbart. mulțumit de fapta sa? 

Avocatul Campinchi: „Il. cred şi mi-e de-ajuns“. 

Avocatul Torres: Mulţumirea sa eră aceea de a nu 
se fi înşelat în privinţa persoanei. 

Avocatul Campinchi: „Este o nuanţă fără interes“. 

Avocalul Torres: „Eu mu găsesc că este aşa“. 

Apariţia la bară a comisarului Mollard nu tace decât 
să intensifice tocul acestei controverse. 

Prezidenlul Flory însă încheie astfel această agitată 
încăerare de argumente: „Da sau nu, spune d-ta Sehwartz- 
bart. Ai fost mulțumit de a fi reuşit să omori pe Hat- 
manul Petliura ?* 

Schwarizbart: „Da“. 

Vine rândul d-lui Vaisszlier politechnician, martor al 
crimei, care caută să trateze depoziţia sa ca o temă im- 
pregnată în mod savant cu psihologie şi cu teorii de 
balistică. Ceeace face pe prezidentul Flory să-i amin- 
tească că numai este în chestie. Avocatul Campinchi con- 
trariat se scoală şi spune: „Adversarul meu a citat aci 
80 de conferenţiari, deci...“ 

Prezidentul: „D-l martor care este un matematician 
distins...“ 

Avocalul Torres: „...al cărui nume este legat de un, 
faimos sistem de rulete, care permite un câștig infaibil...“ 
Martorul Vaisselier (modest): „Da“ (ilarilate). 

Martorul Smith, profesor de limba engleză a fost 
printre cei dintâi la locul-atentatului: „Am văzut scena a- 
ceea oribilă. Mam repezit pentru a opri pe Schwarzbart. 
Dar vai, venisem prea târziu..... După împuşcătură, a- 
cela care fusese Petliura se prăbuşi la pământ. Am 
pus mâna pe umărul omului care trăgeă şi lam în- 
trebat: De ce ai făcut aceasta? El mi-a răspuns cu 
un accent ca în tragediile lui Shakespeare: „Am ucis un 
asasin“. Eram atât de uluit de cele ce se peirecuseră în- 


www.dacoromanica.ro 


17 


cât m'am dus la redacţia ziarului Le Matin pentru a o 
înştiință şi pentru a spune impresia ce am avut de a fi 
asistat la o dramă politică. De ce? Pentrucă asasinul aveă 
înfăţişarea unui om cinstit“. 

După ce atât acuzarea cât şi apărarea renunţă la 
depoziţia . d-nei Schwartzbart, apare Prinţul Tokari To- 
karevski, fost membru al guvernământului provizor ukrai- 
nean, şi prieten intim al lui Petliura. Martorul este un 
om frumos, distins, elegant, cu apariţie de diplomat. El 
aduce lui Petliura omagiul prieteniei şi-l numeşte „şei 
venerat“. 

Prințul Tokari: „A tost un mare amic al Franţei. Cine 
alirmă contrariul calomniază memoria sa. Şi calomite 
este afirmaţia acuzatului care vrea să se disculpe acu- 
zând pe Hatman de organizarea şi încurajarea pogro- 
murilor. 

Atât a fost deajuns ca să pună în mișcare tempera- 
mentul înflăcărat al maestrului. Torres. Vocea aceea pu- 
ternică de stentor răsună ca un tunet în sală: „Vă rog să 
răspundeţi clar dacă în perioada când sau deslănţuit po- 
gromurile în Ukraina Petliura a fost şeful acestui Stat 
şi dacă a fost responsabil de trupele sale“. 

Prințul Tokari: „Dacă monseniorul Hatman. Petliura 
este responsabil de. ordinile pe care le-a dat, eu care 
am fost sub ordinile sale în misiune la Viena, la Roma 
şi la Constantinopol, înţeleg să iau şi să împart această 
responsabilitate. Repet, Petliura a condamnat totdeauna 
pogromurile“. Intervine avocatul Campinchi: „Petliura a | 
condamnat progromurile. Dacă d-v. îi atribuiţi vre-o res- 
ponsabilitate, atunci este aceeaşi responsabilitate pe care 
un ministru şi-o asumă în Franţa, în fața Parlamentului, 
atunci când acoperă cu autoritatea sa actele celor în sub- 
ordine. Dar de aci până la asasinare, este o deosebire“. 

Avocalul Torres: „Desigur, dar în Ukraina n'a existat 
această responsabilitate în faţa Parlamentului. Petliura 
însemnă putere personală şi autocrată. El dispuneă de 
codul penal şi de Curțile marţiale. Ce-a făcut acest om 
pentru a stăvili oroarea pogromurilor? Nimic, nimic. N'a 
trimis pe asasini la moarte. A venit în persoană la Ji- 
tomir, dar pogromul dela Jitomir n'a încetat“. zZ 


www.dacoromanica.ro ? 


18 | 

Avocatul Campinchi precizează că Petliura eră un 
social-democrat, de aceeaşi nuanţă ca d-l Leon Blum. 
Martorul următor d-l Tresterenko, fost vice-președinte al 
unei Curți marţiale, şi delegat de către Petliura de a an- 
chetă pogromurile dela Proskurow. Martorul declară că 
Petliura a fost un prieten al evreilor şi a avut chiar un 
ministru evreu în cabinetul său. El susține că o curte 
marţială prezidată de dânsul a judecat 26 de acuzaţi pen- 
tru crimă, furt şi incendiere. Printre aceşti 26 de acuzaţi 
sar fi aflat 25 de evrei comuniști. Toţi au fost achitaţi. 

Avocatul Torres: „Aţi judecat şi condamnat oare şi 
pe aceia care sau făcut vinovaţi de crimă cu ocazia po- 
gromurilor? După relaţiile unui rabin ar fi fost acolo 
880 de morţi printre evrei“. 

Avocatul Wilm: (partea civilă): „Se vorbeşte mereu 
de pogromuri şi pentru acest proces s'a pus la cale o 
întreagă mobilizare a lui Israel. Adevărul este că dela 
1917, Ukraina a fost teatrul unor lupte sângeroase, iar 
victime au căzut şi dintre evrei. Ukraina a fost obiectul 
de discordie. între toate ţările limitrofe pentru că prin 
bogăţia ei eră grânarul Europei“. Martorul rămâne im- 
pasibil la bară chiar atunci când vocea tunătoare a a- 
vocatului Torres răspândeşte în sală fiori de vijelie. Cu 
degetul arătător spre martor, şi adresându-se juraţilor, 
Torres spune: „Acest judecător nu sa atins de asasinii 
evreilor fără apărare. Voi juraţi ai Franţei trebuie să vă 
substituiți acestui magistrat fără energie“. 

Martorul următor generalul Chapoval, nu neagă că 
s'au comis la Proskurow şi în alte părţi pogromuri. Ge- 
meralul Chapoval comandă pe vremea aceea armatele 
ukrainiene. El ţine să informeze Curtea că şi pe timpurile 
țarilor, evreii au fost ținta persecuţiunilor şi numește pe 
generalul Budiow. organizatorul pogromurilor dela Pros- 
kurow. Prezidentul Flory ridică şedinţa, urmând a se 
continuă cu ascultarea martorului a doua zi. 


ZIUA 3-7 


Şedința începe cu cetirea unei scrisori interminabile 
a unui oarecare Daykowski, care acuză pe Schwartzbart 
de a fi fost agentul sovietelor. 


www.dacoromanica.ro 


19 


Prezidentul Flory: Schwartzbart, ce aveţi de răs- 
puns. ia E 

Schwartzbart: „Poporul evreesc are două categorii 
de. oameni, una a creat pe Christ, iar alta Va dat pe Tuda. 
Daykowski este o Iudă trădătoare. L’am ajutat, i-am dat 
bani, dar desigur că nu i-am dat destul“. 

Avocatul Torres: „„Lrebue să adaug că acest Day- 
kowski care în anul 1919 a fost recunoscut de d-l Bur- 
few ca fiind un agent provocator, a fost supus şi unui 
examen medical care Pa găsit demi-dement“. 

Grefierul dă cetire unei a doua scrisori de astădată 
semnată de colonelul Butiakow, prin care acesta recu- 
noaşte realitatea sângeroasă a pogromului dela Prosku- 
row,. a cărui cauză stă într'o inspiraţiune de ordin divin. 

Avocatul Torres: „lală d-lor juraţi recunoaşterea for- 
mală a crimei şi iată cinismul cu care se califică această, 
masacrare în: massă drept operă de inspiraţiune divină. 
- După aceste cuvinte, eu nu pot spune decât că procesul 
meu este câştigat“. 

D-l Campinchi însă nu dezarmează: „Colonelul Bu- 
tiakow n’a spus aceasta. Să ne ferim de traduceri. Inspi- 
rație divină însemnează că pogromul a fost o mişcare 
populani instinctivă, aţă de care şefii- iale nepu- 
tincioşi“. | i 

Avocatul Torres: „Sunt liber cugetător, sunt ateu, 
dar simt întreaga oroare de a vedeà că se întrebuințează 
această expresiune de inspirație divină pentru un masacru 
care răpeşte viaţa femeilor şi copiilor dela sânul mu- 
melor“. | Iaz] 

Procurorul Raynaud: „N'aşi vrea să reţiu decât un 
singur lucru. In timpul masâcrului dela Proskurow, d-l 
Petliura, eră simplu ministru şi nu şeful suprem al na- 
țiunei şi al armatei;. | 

Avocatul Torres: „In anul 1919, Petliura eră mem- 
bru al Directoratului, şi la acea dată evreii care deţineau 
departamentele afacerilor evreieşti au părăsit portofoliile 
pentru a nu fi complici morali la aceste pogromuri. Hat- 
manul Semoșenko, care a organizat pogromul dela Pros- 
kurow, a stat sub ordinile directe ale lui Petliura“, 


www.dacoromanica.ro 


20 


„Petliura este responsabil de pogromuri tot astfel 
cum în ochii noştri de trancezi, mareşalul Hindenburg 
eră responsabil :de crimele armatelor germane“. 

Avocatul Campinchi: „Desigur da. Dar Hindenburg 
a fost asasinat? Oare mareşalii Petain şi Nivelle au fost 
responsabili de cele ce s'au petrecut în 1917? Nu, şi de 
sigur că bine s'a făcut când nau fost declaraţi respon- 
sabili. Care şef poate împiedică toate dezordinile comise 
de trupele sale? Deci dovediţi că masacrele au fost ordo-` 
nate de către Hatmanul Petliura“. 

_ Avocălul Torres: „Să nu vă incumetaţi să faceți a- 
ceastă comparaţie. Soldaţii francezi mau masacrat nicio- 
dată femei şi copii. Dar ascultați aceasta: „soldaţii entu- 
ziasmaţi de Semoşenko, ucideau pe evrei cu strigătele 
de bucurie: „trăiască batiuşca Petliura“. 

Avocatul Campinchi: „Scumpe contrate, este o e- 
“roare istorică afirmarea d-tale. Semeşenko a fost -recu- 
noscut culpabil şi împuşcat“. 

Avocatul Torres: „Pentru alte crime însă, şi numai 
în anul 1920, deci mult după pogromul dela Proskurow“. 

Generalul Chapoval, care nu isprăvise depoziţia sa, 
este chemat la bară pentru a continuă. El face o apologie 
înfierbântată şi documentată a politicei lui Petliura des- 
pre care spune că departe de a fi- antisemit, a fost un 
prieten al evreilor. Petliura a fost un liberal şi un filo- 
semit. In cabinetul său au fost câţiva miniştri evrei. In 
ziua crimei, declară martorul, am auzit peun oarecare Vo- 
lodin spunând: „un general rus a fost asasinat, desigur, 
Petliura“. Pentru generalul Chapoval nu există deci nici 
o îndoială că Volodin a cunoscut pe Schwartzbart şi pro- 
iectul său, cel puţin. 

Avocalul Torres prezintă Curţii şi eaor o foto- 
grafie, luată după prima depoziție a martorului la instruc- 
tie, în care generalul Chapoval este întăţişat la braţ chiar 
cu d-l Volodin, şi se întreabă: „Oare nu sunt amici aceşti 
doi domni fotogratiaţi atât de intim? Insăşi revista pe 
care o conduce d-l Chapoval, un frate al martorului, a 
: publicat, după comiterea crimei o serie de articole sem- 
nate de Volodin“. Replica d-lui Torres privitoare la a- 


www.dacoromanica.ro 


21 


čest martor este atât de tăioasă, atât de concludentă, în- 
cât d-l Campinchi sare nervos dela locul său pentru a 
răspunde. Prezidentul Flory însă suspendă şedinţa. 

lată trecute cele 10 minute, Generalul Chapoval în- 
cepe: „Presupunând că  Volodin eră complicele lui 
Schwartzbart, am continuat relațiile cu dânsul pentru a 
putea să-l supraveghez cu mai multă atenţie. 

Din momentul însă din care m'am convins că Volo- 
din este complice am rupt legăturile cu dânsul. 

Avocalul Campinchi: „Este clar“. 

. Avocatul Torres: „Nu şi pentru mine însă“. 

Se audiază martorul Langevin profesor. Langevin este 
adversar al vărsărilor de sânge, totuşi, el scuză crima 
lui Schwartzbart. Violenţa se explică prin faptul că ori 
şi ce fel de justiţie organizată eră inexistentă. 

Sehwartzbari: „Franţa a aşteptat 44 de ani pentru 
a se răzbună, eu am aşteptat numai 6“. 

Avocatul Campinchi: „Compari gestul d-tale cu re- 
“întoarcerea Alsaciei-Lorena la Franţa?“ 

Schwarizbart: „Da“. 


ZIUA 47 


Şedinţa se deschide cu o întrebare pe care avocatul 
Campinchi o adresează lui Schwartzbart: „Unde şi când ai 
cetit la Paris în gazeta „Trident“ editată de ukrainieni 
petliurişti un articol semnat de Petliura, care te face să 
crezi că Hatmanul a urmărit o politică favorabilă po- 
gromurilor?*. 

Schwarizbart care nu se lasă intimidat de întrebarea 
avocatului părții civile, se ridică şi rosteşte o lungă re- 
plică. Intre altele spune: „Am citit Debacle de Zola, des- 
pre care vorbeă eri d-l Campinchi. Am citit această carte 
vărsând lacrimi calde pentru durerile Franţei. Ei bine, 
tot astfel cum Napoleon al Ill-lea a fost responsabil de 
menorocirile din 1871, tot astfel Petliura a fost respon- 
sabil de crimele oribile din Ukraina între 1917—1920“. 

Avocatul Torres adaugă: „Simion Petliura rămâne 
legat de redactorii lui „Trident“, tot astfel cum rămâne 
legat de asasinii dela Jitomir şi Proskurow. El poartă 


www.dacoromanica.ro 


22 


răspunderea articolelor celor dintâi, precum şi a crimelor 
celor din urmă“. 

D-l Campinchi îşi arată mirarea faţă de această re- 
plică şi atunci Schwartzbart adaugă: „Petliura eră in- 
spiratorul acestui ziar. „Trident“ este simbolul diavolului 
Un asemenea trident se găseă pe drapelele bandelor ar- 
mate ale lui Petliura, care au asasinat pe evrei“. 

E rândul prof. univ. ukrainian din Praga, d-l A-- 
lexandru Schulgin. Acesta declară că nu vine în proces 
pentru a apără memoria prietenului şi şefului său Petliura, 
care a trecut astăzi în Istorie, ci că apare la bară pentru 
a acuză pe Schwartzbart. D- Schulgin fusese ministru 
„al naționalităților minoritare sub Petliura: şi este autorul 
unei cărți în care tinde să justifice atitudinea perfect a- 
micală a lui Petliura faţă de evrei. Este slab, foarte pa- 
lid şi vizibil turburat. D-l Schulgin se îndreaptă, se o- 
preşte cu privirea la Schwartzbart şi strigă: „Am venit 
aci să acuz pe acest domn. Nu este un răzbunător al e- 
vreilor, este un agent al Cekei. Lřa asasinat pe Petliura: 
din ordinul Sovietelor. Aceasta este convingerea -mea pro- 
“tundă“. Schwartzbart însă nu părăseşte poziţia sa de 
atac, şi la afirmația martorului care susținea că printr”o 
lege se acordase evreilor egalitate de tratament cu cei- 
lalți cetăţeni şi chiar privilegiul de a trimite în guvern. 
doi miniştrii evrei, -cari luaseră parte la şedinţele cabi- 
netului unde se discută despre pogromuri, sare în sus 
şi spune: í 

„Da, este singurul lucru ce lau făcut. M'aţi acuzat 
de complicitate cu Ceka. Inainte de război, evreii erau 
acuzați de crime rituale. Şi cum aci în Franța nimeni nu 
mai poate. acordà crezare acestor legende, iată pe d-l 
Schulgin care vine şi mă acuză de bolşevism“. D-l Schul- 
gin devine palid. d 

Avocalul Torres: „Domnule martor, în timp. ce 
Schwartzbart, acest evreu, se băteă pentru Franţa, d-ta 
erai ambasadorul Hatmanului germanotil Skoropatzki, pe 
lângă un duşman al Franţei, Ferdinand de Coburg al Bul- 
gariei““. De astădată d-l Schulgin roşeşte. „In nici un caz 
d-ta n'ai dreptul să califici pe acest soldat francez drept 
DOSE VICE E bei tea E sp RER Eee Ca vai EARE aaae 


„_www.dacoromanica.ro 


23 


Inainte de a se retrage d-l Schulgin, d-l Campinchi 
salută într'însul pe un veritabil amic al Franţei, şi spune 
că în anul 1917 doi generali francezi Pau cunoscut în 
Ukraina. Avocatul Torres însă ţine să remarce consiliului, 
că în anul 1918, d-l Schulgin eră ambasador ukrainian, 
germanofil pe lângă un inamic al Franţei, iar în con- 
tinuare citeşte o declaraţie a lui Petliura, prin care acesta 
glorilică pe germani şi puterea lor. Sehwartzbart care 
_4ăcuse în tot acest timp şi care eră nerăbdător să deă 
replica, strigă: „La Odesa trupele lui Petliura au tras 
în armatele franțuzeşti. Eu eram acolo“. Acoperit de a- 
“ceste acuzaţiuni martorul părăseşte sala. Şedinţa se ridică. 


ZIUA 5H 


La începutul şedinţei, al optelea jurat se scoală şi 
se adresează lui Schwartzbart cu următoarea întrebare: 
„Acuzatul Schwartzbart a avut el oare de suferit în mod 
direct din cauza pogromurilor ukrainiene. Au fost ma- 
sacraţi şi membri ai familiei sale“. 

Sechwartzbart: „Da, mulţi dintre ai mei au fost asa- 
sinaţi“. | i ie 

Ceeace face pe avocatul Torrès să citească imediat 
un act, certificat de un notar din Odesa, prin care se do- 
vedeşte că în zilele pogromurilor au murit din rudele 
apropiate ale lui Schwartizbart. 

Al opielea jurat: „De ce acuzatul, care mărturiseşte 
Că a acţionat ca răzbunător al victimelor pogromurilor, nu 
a lovit pe acela pe care-l credeă responsabil, chiar pe 
scena violenţelor ukrainiene“. 

Schwarizbart: „Mi-a fost imposibil. Nu ştiam unde 
se află Petliura. Drumul de fier eră în mâinile oamenilor 
săi, am aşteptat momentul pentru a atacă mai bine“. 

Este o afirmaţie care îl lasă sceptic pe d-l Procuror 
General, acesta afirmând că Sehwartzbart a contat cu in- 
dulgenţa juriului francez, „indulgența pe care nici o na- 
iune, alta decât franceză nu o cunoaște“. 

Avocatul Torres, nu lasă fără răspuns această inter- 
venfie a Procurorului: „De ce, Domnule Procuror General, 
nu te duci cu imaginaţia d-tale în Elveţia, de pildă. Juraţii 


www.dacoromanica.ro 


24 


din Lausanne au achitat pe genevezul Conradi şi pe rusul 
Solunin, asasinii lui Worovski, ambasador al Sovietelor, 
şi nu se poate afirmă că Worowski ar fi asasinat măcar 
un singur om. La fel la Berlin, unde a fost achitat asa- 
sinul lui Talaat Bei. Dacă juriul Senei a meritat această 
reputaţiune, eu nu pot decât să-l felicit şi am ferma 
credinţă că el va pronunţă achitarea lui Schwartzbart, răs- 
bunătorul fraților săi“. 

D-l Campinchi, mirat: „Nu ştiu pe cineva care ar 
putea să invoace o jurisprudenţă în asemenea materie“. 

Se continuă cu audierea martorilor: Este ascultat d-l 
Dozenko, fost ofițer în armata lui Petliura şi martor o-` 
cular la cucerirea Kiewului. Martorul ar fi văzut pe Hat- 
man, acoperind cu sceptrul său pe evreii ameninţaţi de 
baionetele soldaţilor sângeroşi. El susține că Petliura ar 
fi luat măsuri împotriva deslănţuitorilor de pogromuri 
şi, că ar fi trimis de pe front trupe pentru a apără pe 
evrei. Un general, acuzat de ațâţare la pogrom, ar fi 
fost suspendat chiar... 

Avocatul Torres: „Suspendat?... hm... hm... e delicios“. 

Martorul Dozenko: „Aşi vrea să vă citesc lista oame- 
nilor din armata lui Petliura, care au fost împuşcaţi pen- 
tru participarea la pogrom“. 

Urmează câteva nume şi apoi enumărarea detaşa- 
mentelor distruse în bloc. „Insuşi un şef de batalion a 
fost executat“. 

\ Avocatul Campinchi: „Este ceva aceasta!“ 

Schwartzbart: „De ce oare batalionul acestui coman- 
dant a fost numit „batalionul îlăcăilor veseli“. 

Martorul Dozenko: „Eu ştiu că Petliura, livid de 
furie, s'a adresat unuia dintre ofițerii care au ucis evrei 
cu cuvintele: „nenorociţilor ce-aţi făcut, Ukraina va plăti 
scump âcest sânge vărsat“. 

Avocatul Campinchi: „Reţineţi aceasta“. 

Avocatul Torres: „Aşi vrea să-mi răspundeţi de ce 
Petliura ma împușcat pe loc pe Hatmanul masacrator 
Semoşenko. Ar fi fost un exemplu întricoşător. Dar Pa 
lăsat să-şi continue acţiunea şi numai în anul 20 a fost 
pedepsit“. 


wwWw.dacoromanica.ro ă 


25 
Martorul 'Dozenko: „La Proskurow Semoşenko a o- 
perat singur cu trupele sale. Dacă sar fi dat trupelor 
ordinul de arestare împotriva lui Semoşenko, aceasta ar 
fi însemnat să se dea lui Semoşenko însuşi ordinul de 
a se arestă singur“. 

Avocatul Torres: „Voiu dovedi, că Petliura nu Pa 
arestat pe Semoşenko, pentru că masacrul dela Pros- 
kurow a fost opera sa. Spun aceasta în prezenţa marto- 
rului şi eu voiu dovedi cu martori“. 

In fine martorul ţine să spună că pogromurile erau 
totdeauna precedate de agitaţiunile create de trimişii Mos- 
covei. ARSĂ ie, 

La toate alirmaţiunile lui Dozenko, 'd-l Torres răs- 
punde cu citirea unui ordin 'dat în ziua de 15 Februarie 
1919 (în chiar ziua pogromului), 'ordin iscălit de Seme- 
'şenko şi afişat pe zidurile caselor din Proskurow, adresat 
brigadei de cazaci al armatei republicane ukrainiene. 

Avocatul Torres prezintă documentul în original, în- 
cepând cu aceste vorbe: „Luaţi seama jupăni...“ 

„Și vi se mai spune d-lor juraţi şi Onor Curte că la 
acea dată Semoşenko ar fi dezertat din armata regulată“. 

Avocatul insistă asupra acestui punct şi prezintă o 
serie de declaraţii scrise de un medic local din care se 
vede că imediat după începutul pogromului, Semoşenko 
pleacă la Petliura să-i prezinte raportul. 

„Da sau nu, a fost Semoșenko la Proskurow sub 
-ordinile lui Petliura“. 

Martorul Dozenko: „Petliura nu eră atunci coman- 
dant efectiv“. i 

Avocatul Torres: „Constat că martorul modifică de- 
poziția. lată că Semoşenko numai este dezertor şi numai 
“operează în calitate de bandit izolat“. 

Avocatul Wilm (partea civilă): „Martorul contestă că 
Petliura a trecut prin Proskurow. Deci urmează domnule 
Torres să dovediţi că Semeşenko şi-a prezentat totuși 
raportul. Veţi face aceasta cu scrisorile medicilor sau cu 
rapoartele primarilor din sate“. 

Avocatul Torres: „De ce nu?“ 

Prezidentul chiamă pe martorul Titluk, fost poliţist 


www.dacoromanica.ro 


26 


sub diversele regimuri, care susține că micile excese au 
fost reprimate totdeauna pe loc. Martorul declară că nu 
sa prea ocupat de politică. 

La bară îşi face apariţia un francez, d-l Albert Baudry 
care a trăit aproape 30 de ani în Ukraina. La afirmaţia 
martorului, care a asistat la pogromuri, că ele nu 
ar fi însemnat decât mici ciocniri, avocatul Torres îi a- 
runcă în față acuzaţia de cinism. „ţi amintese domnule 
martor că în anul 1893 au existat pogromuri şi pentru 
ajulorarea victimelor sa format atunci un comitet pre- 
zidat de Victor Hugo“, . 

Avocatul Campinchi: „Vedeți dar că au existat tot- - 
deauna pogromuri. Trebue să fi existat şi motive“. 

Martorul: „Să nu se uite. că Ukraina se sbăteà în 
anarhie. Dealtfel trebuie luat în considerare faptul că sub 
presiunea Soad t extraordinare, armatele POLED 

au comis şi ele excese“ 

Avocatul Torrès: Sunt indignat de această compa- 
rație imorală. D-lor juraţi credeţi D-v. că o armată fran- 
ceză fie chiar o armată colonială în derută, ar putea ea 
comite asemenea crime, asemenea nelegiuiri. Ca francez, 
resping comparaţia cu banda de asasini, care la Pros- 
kurow a omorît peste 200 de copii sub vârsta de 6 ani“. 

Martorul: „Repet, Petliura a fost împotriva pogro- 
murilor, şi amic al Franţei“. 

Avocalul Torres citeşte o serie de acte din care reese 
că Petliura a conlucrat cu trupele germane la opa rea 
Kievului. 

In decursul depoziţiei martorului Kazenko isbucnesie 
un nou conflict între avocați. Torrès spune cà se va 
adresà Ministerului de Externe pentru a cere expulzarea 
tuturor agitatorilor antisemiți străini, iar Campinchi îi 
răspunde că în primul rând ar trebui expulzați ucigașii. 
Cecace Torres nu lasă fără răspuns: „„Schwartzbart nu 
este un ucigaş de rând. El este francez şi sa pus din 
proprie voință la dispoziţia Patriei pentru care a luptat 
şi a sângerat“. La aceste cuvinte spuse cu înflăcărare 
de marele avocat, sala isbucneşte în aplauze delirante, 
prezidentul evacuează din sală o serie de asistenți şi apoi 
închide ședința. i 


www.dacoromanica.ro 


27 


ZIUA 6-7 


La începutul şedinţei Prezidentul roagă asistența să 
nu mai manifesteze pentru a nu fi nevoit să recurgă la 
evacuarea publicului. Apoi citeşte o scrisoare a deputa- 
tului Lautier, prin care acesta condamnă cu toată aspri- 
mea pogromurile şi pe acela care le-a adus la îndeplinire. 

Primul martor al acestei şedinţe este d-rul Grunberg, 
care fusese trimis în Ukraina în anul 1922 ca delegat al 

Crucii Roşii franceze. După ce face o descriere amănun- 

` țită a îngrozitoarelor pogromuri din Proskuow şi Jito- 
mir, descrieri cari sunt tot atâtea documente ale groazei, 
martorul spune următoarele: „Părerea unanimă a evrei- 
lor ukrainieni eră, că Petliura fusese vinovat de pogro- 
muri. Acestea erau numite Petliurewskipogrom. Am în- 
trebat atunci de ce, şi din toate părțile, şi toți oamenii 
mi-au răspuns: „pentru că Pelliura eră comandant su- 
prem“. Procurorul general care chemase pe acest martor, 

"este vădit contrariat de spusele sale. Avocatul Torrès ţine 
să remarce că martorul a fost delegat al Crucii Roşii fran- 
ceze pentru a lua parte la opera de ajutorare în Ukraina. 
Se audiază martorul Dr. Boris Goldstein: 

„Este convingerea mea cea mai profundă, că ac:ste 
pogromuri au. fost organizate. Cu toate că nu a existat 
mici o legătură între regimentele petliuriste, totuşi, felul 
cum au decurs masacrele în toate părțile Ukrainei, do- 
vedeşte prealabila organizare sistematică. Pretutindeni pa- 
rola eră următoarea: „Salvaţi ţara şi omorîți pe evrei“. 
Această proclamaţie a fost răspândită pretutindeni, de 
aceea sunt întărit în convingerea mea că pogromurile au 
fost executate după un ordin general. Ura în armată a 
fost alimentată în mod sistematic. In toate părțile pogro- 
murile au început după aceeaşi metodă. In primul rând 
se cereă evreilor o sumă imens de mare. Apoi erau aduși 
motabilii la cartierul comandamentului şi acuzaţi de bol- 
şevism. Aceasta eră parola, apoi li se rădeau bărbile, e- 
rau forțați să danseze şi să cânte cântece religioase după 
care erau pur şi simplu înjunghiaţi. Urmau orgii și şam- 
pania curgeă în valuri. Femei şi fete erau violate, iar 
spre dimineaţă bestiile sfârtecau trupurile cu baionetele. 


“wwWw.dacoromanica.ro 


28 


La Proskurow sa mai spus soldaţilor, pentru a-i întărâtă 
ă întrun sat apropiat, evreii ar fi furat clopotele bise- 
ricilor şi-ar fi spânzurat 3 preoți. Or aceasta nu eră a- 
devărat căci, în satul vecin se Spune acelaş lucru despre 
evreii din Proskurow:. 

Procurorul General: „De unde știți d-v. că bandele 
dela Proskurow. au fost trupe regulate şi cine le-a dat 
` ordine?“ 

Martorul d-r Boris Goldștein: „Am văzut destule em- 
bleme şi steaguri de ale trupelor lui Petliura. Și cine alt- 
cineva putea da aceste ordine decât comandantul su- 
prem? Nu erau doar două comandamente, unul pentru: 
război şi altul pentru pogromuri. Repet: Convingerea mea 
este că Petliura a fost vinovatul principal“. 

Procurorul General: „Cunoaşteţi pe Schwartzbart?*: 

Martorul d-r Boris Goldștein: „Am fost prezidentul - 
Comitetului francez de ajutorare. Când ne-am adresat prie- 
tenilor noştri şi le-am cerut să primească în casele lor 
pe orfanii celor asasinați din Ukraina, Sehwartzbart a fost 
primul care a venit înaintea noastră şi ne-a cerut să 
figureze printre aceia cari vor primi asemenea copii“. 

Procurorul General: „Dar au mai fost pogromuri în 
Ukraina“. 

Marlorul d-r Boris Goldștein: „Da, dar au fost po- 
gromuri izolate, niciodată ele nu sau desfăşurat după 
planuri sistematice ca acele din timpul lui Petliura“. 

Avocatul Campinchi: „Dar bine d-v. nu ştiţi scumpe 
confrate că Petliura a publicat o serie de proclamaţiuni 
prin care condamnă aceste pogromuri“. (Avocatul Tor- 
res profită de această ocazie, pentru a salută în mar- 
torul d-r Boris Goldştein pe un strălucit contrate, pe 
marele âpărător al lui Tolstoi). - 

Martorul d-r Goldștein: „Da, da a fost un sistem al 
său, când eră în pericol. Petliura dădeă mâna ori cui, 
chiar şi evreilor, dacă se puteă servi de ei. 40.000 de morţi 
evrei trebuiau să cântărească cât un ministru evreu. 300 
milioane de ruble a stors dela acești evrei și din ele 2 
milioane le-a întrebuințat pentru victimile sale. D-l avocat 
Campinchi îmi vorbeşte de proclamațiuni. Eu nu cunosc 


www.dacoromanica.ro 


29 


decât apeluri pentru pogrom. Aceste ucazuri se citeau 
în fiecare regiment. Poate că proclamaţiile sale serveau 
ca să arunce praf în ochii aliaţilor săi, sau atunci când ` 
voiă să stoarcă dela Rotschild un împrumut“. 

Avocalul Torres: „Asemenea maniteste scrie lesne ori 
“ce general dar nu le publică. 

Procurorul General extrage totuşi din dosar jurnalul 
oficial ukrainian şi-l prezintă lui Torres. 

Avocalul Torres (râzând): „Hm... hm... nu prea o 0 
soldații Monitorul Oficial, Domnule Procuror“. 

Procurorul General: „Dar proclamația este evidentă“. 

_ Martorul d-r Boris Goldștein: „Cinci zile numai după 
publicarea ei, domnule procuror general a izbucnit po- 
gromul dela Proskurow*. - 

Avocatul Campinchi: „In Ukraina a fost totdeauna o 
stare de anarchie“. j 

Avocatul Torres: „Trupele franceze au apărat Vier- 
dunul când au. primit ordinul Mareşalului Petain. Tru- 
pele ukrainiene au ucis şi masacrat sub comanda lui Pel- 
liura. Dacă ar fi fost întradevăr animat de dorința de 
a le pune capăt ar fi putut să le împiedece. 

Martorul d-r Boris Goldștein: „Petliura nu a încer- 
cat a Bo, să apere pe evrei. Nici. odată nu a pedepsit 
pe asasini“ | 

Este extrem de interesant de relevat că acest martor 
a fost al acuzării, chemat de procurorul general. A doua 
oară procurorul se simte contrariat de depoziţia marto- 
rilor săi. 

„Tată însă că controversa politică cedează locul ce- 
lei mai sfâşietoare descrieri a durerii umane. 

La bară îşi face apariţia o femee îndoliată. Un mo- 
ment de emoție. Este medicinista Chaia Gruenberg. In 
timpul pogromului din Proskurow a fost acolo; în casa 
bunicilor ei a improvizat un spital pentru primele aju- 
toare. Martora vorbeşte curat limba franceză şi descrie 
cu vocea vibrând de emoție jalea trăită în acele zile de 
groază şi de crimă. 

Ce n'a văzut această ființă? In braţele ei şi-au dat 
suflarea copii și sugaci. Unul dintre aceştia eră numai 


www.dacoromanica.ro 


30 


de 3 săptămâni. Ea căută printre cadavre pe cei care 
mai dădeau semne de viaţă. Ghetele, hainele, rochia, toate 
erau pline de sângele rudelor şi prietenilor ei. 

In sală este o tăcere mormântală. Pe. ochii tuturora 
sunt aninate lacrimile. Iar atunci când fata aceasta nu-şi 
mai poate reţine plânsul, isbucnese în plânset bărbați, 
juraţii îşi şterg lacrimile. 

Sehwartzbart plânge. 

„Domnilor juraţi“ li se adresează Chaia Gruenberg: 
„Nu vă puteţi imaginà suferința noastră? Nu pot să mă 
gândesc fără să mă cutremur de groază“. 

Dar procurorul general rămâne impasibil. Pe el nu 
îl interesează descrierea pogromurilor. El vrea să ştie 
dacă Petliura a fost sau nu răspunzător şi pentru ce el 
este ținut vinovat. Toa 

Martora: „Toată lumea la privit pe el vinovat, chiar 
şi Ukrainienii“. i 

Procurorul refuză să creadă. 

Avocatul Torres: „Pricep prea bine că d-l procuror 
general se miră. Astăzi am auzit pentru prima oară des- 
crierea tăcută de un om care a asistat la pogrom. 

Ea se bizue pe depoziţiile generalilor lui Petliura. 

Impotriva celor spuse de martoră nu puteţi obiectă: 
nimic, şi nu puteţi negà că Petliura sa găsit în timpul 
pogromului în gara Proskurow şi că el a refuzat să imne 
în oraş“. a i 

Avocalul Campinchi: „Dar unde vedeți aci mâna lui 
Petliura. Şi eu am fost emoţionat, şi eu am fost turburat. 
Dar să nu lăsăm inima să nedreptăţească mintea noastră. 
Şi eu condamn pogromurile. Dar unde, repet, TAIR mâna 
lui Petliura? ! 

Eu nu sunt duşmanul lui Schwartzbart, eu sunt 
un apărător. Eu plând împreună cu d-voastră victimele, 
dar nu Petliura este vinovat. Au fost trupe neregulate. 
Este Petliura vinovat? 

Martora: Da, toţi au ştiut-o. Semoşenko a rămas ne- 
pedepsit; Petliura a sprijinit pogromurile, aceasta este 
convingerea mea. Un cuvânt al său ar fi fost deajuns“, 
| Avocatul Torres: „Da, iată esenţialul! 


wwWw.dacoromanica.ro 


31 


Depoziţiile acestei martore vă sunt neplăcute. Des- 
crierea D-rei Gruenberg la făcut pe Schwartzbart să is- 
bucnească în plâns. Pe el, care a auzit toate amenințările ` 
şi "atacurile fără a clipi din ochi“. 

Martora: „Toți ofițerii au declarat, că un cuvânt al 
lui Petliura ar fi fost suficient“, 

Avocatul Campinchi: „Nu cred să fi fost d-ta în con- 
tact cu aceşti ofițeri“. 

Avocalul Torres:. „Slavă domnului, nu“. 

Cu aceasta se termină! copleşitoarea CS POZA a mar- 
torei Chaia Gruenberg. i 

Descrierea acelor suferințe infernale, acelor viziuni 
danteşti ale morții, a lăsat să se coboare peste auditoriu 
sufletul durerii şi al morţii. Capetele erau plecate ca sub 
povara unei apăsări, plânsul înecă respiraţia. Cu capul 
înfundat în mâini, Schwartzbart plângea în hohote înă- 
buşite. 

Pentru prima oară, în decursul zi a fe e Schwartz- 
bart cade pradă emoțiilor. Cât de puternică trebuie să fi 
fost evocarea! Cât de mare trebue să fi fost durerea şi 
cât de turburătoare amintirile“. 

Martorul următor este cunoscutul avocat rus d-rul 
Sliosberg, tostul prezident al Comitetului de ajutorare al 
victimelor pogromurilor. El a aparţinut comisiunii de an- 
chetă. D-rul Sliosberg este o figură impunătoare cu barba 
albă, cu părul de argint. El face o impresie de demnitate 
şi prestanță. Martorul declară că este ferm convins de 
complicitatea lui Petliura în acţiunea pogromistă. „Noi 
cei din Rusia avem din nefericire experienţa tristă a po- 
gromurilor şi ştim perfect de bine că dacă guvernul nu 
vrea, pogromurile nu se fac. 275 de pogromuri au avut 
loc subt dominaţia ţaristă. Dar atunci când guvernul in- 
terveneă cu autoritatea şi cu voinţa sa, pogromurile erau 
împiedecate. De aceea totdeauna guvernul şi şeful său 
purtau răspunderea. De altfel pogromurile lui Petliura 
erau de specialitate: victimele nu erau niciodată creştini, 
-nici măcar unul. Dacă Petliura în calitate de şef al gu- 
vernului şi al armatei a avut intenția să împiedice pogro- 
murile, dar nu dispunea de puterea şi autoritatea necesară, 


www.dacoromanica.ro- 


32 


de ce a rămas în fruntea trebilor statului şi a armatei? 
Trebuiă să cedeze locul său altora care erau mai capabili 
decât dânsul. In armata sa totul, până la alimentarea tru- 
pelor, eră perfect de bine organizat. Aceasta dovedeşte 
că el a necesilat pogromurile pentru scopurile sale. S'a 
citit aci o serie de proclamaţiuni ale sale. Dar cunoaște 
cineva o singură sentință împotriva asasinilor şi ban- 
diților pogromişti 7“. i f 

Avocatul Campinchi: „D-v. susțineți că Petliura ar 
fi trebuit să se retragă dacă se simțeà prea slab şi tără 
autoritate. Dar spuneţi-mi aţi mai auzit vreodată ca un 
şef de guvern să se retragă pentru că eră prea slab? 
A făcut cândva vreun şef de guvern aceasta 7“, 

Martorul: „In cazul acesta ar fi trebuit să poarte şi 
răspunderea. Eu am trăit tinereţea mea în Ukraina şi 
iubesc poporul de acolo. Se prea poate ca Petliura să nu 
fi fost un antisemit de rând. La urma urmei pe vremea 
aceea eră încă socialist. Regret că nu se poate apără 
aci împotriva grozavelor acuzări ce i se aduc. Când am 
auzit de moartea sa tragică am fost copleşit şi zguduit. 
(Martorul continuă cele ce urmează cu voce ridicală şi 
plângând). Dar d-v. după aceste bănci, nu vă puteţi ima- 
gină ce au suterit evreii de pe urma lui Petliura. Este 
imposibil să uităm grozăviile comise de soldaţii săi“. 

Avocatul Torres: „Imi voi permite să vă pun acum.o0 
întrebare foarte- importantă. Aşi vrea să declaraţi dacă 
d-v. în calitate de membru al partidului cadet, în calitate 
de democrat-eonservalor, ca adversar al bolşevicilor, ați- 
fi compărut în acest proces, dacă aţi fi ştiut că Schwartz- 
bart este bolşevic“. ` 

Martorul: „Nu, nu, niciodată, nu, niciodată n'aşi fi 
spus un singur cuvânt în favoarea „unei creaturi a Ce- 
kei. Dar noi ruşii cunoaştem foarte bine pe aceşti agenţi. 
Eu pot să jur că Schwartzbart nu este bolşevic. Sunt 
de 40 de ani avocat şi cunosc valoarea şi importanţa unei 
mărturii, şi pot să jur, Schwartzbart nu a acţionat nicio- 
dată ca bolşevic. Pot dovedi afirmația mea. Posed o scri- 
soare din partea lui Burţev, şi am vorbit chiar cu dânsul. 
lată, predau această scrisoare Curţii. Burţev a demascat pe 


Www.dacoromanica.ro 


33 


agenţii provocatori ai Ohranei TS El a demascat în 
Azev, speciaiitatea sa eră demascarea agenților secreţi, e 
care este incarnațiunea urei împotriva bolşevicilor, el ta 
ca mici altul, posedă competenţă, acest om declară cu 
fermitate că Sehwartzbart, pe care-l cunoaşte foarte bine, 
nu este bolşevic şi nu este agent al Cekei. Ca bolşevie 
nici mar fi putut trăi viaţa publică pe care i-o cunoaştem. 
Nenumăraţi oameni creştini ca şi evrei, Pau cunoscut. 
Nu, Sehwartzbart a fost condus numai de sentimente na- 
tionale şi umanitare. Ca evreu şi ca om desigur nu admit 
fapta lui Sehwartzbart. Dar o înţeleg. Se poate să fi fost 
nebunie, dar această nebunie are motivele sale profunde. 
Ukrainienii pare că nu înţeleg aceasta. Dar duceţi-vă d-lor 
juraţi în ziua de 9 Ab. în ziua aceea de doliu, într'o sina- 
gogă şi asistați acolo la ceremonia pentru pomenirea mor- 
ților, pentru pomenirea morţilor din pogromuri, pentru 
martirii poporului evreu, și veţi cunoaşte d-lor juraţi în 
acele rare clipe hărăzite pentru exprimarea durerii evre- 
eşti, suferința de veacuri, şi veţi pricepe d-lor juraţi, 
motivele faptei lui Sehwartzbart“. 

Avocatul Campinchi: „Domnule martor, nu ne zu- 
grăviţi durerile evreeşti din decursul secolelor. Eu vreau 
dovada logică, peremtorie a atirmaţiunei că Petliura este 
responsabil de pogromurile ukrainiene“. . 

Martorul: „El poartă răspunderea nominală şi mo- 
rală“. | 

Maestrul Torres: „...şi aceasta însemnează că o poartă 
şi pe cea criminală“. 

Ultimul martor al zilei este cunoscutul sionist Vladi- 
mir Tiomkin, fost ministru sub Kerenski şi mai târziu 
prezident al Sfatului Naţional evreesc în Ukraina. 

Prezidentul Flory: „Ce ştiţi d-v., domnule martor, 
despre răspunderea je sonalăi a lui Petliura %, 

Martorul: „Eu jur, că Petliura a fost responsabil de 
aceste pogromuri“. Martorul face apoi o emoţionantă des- 
criere a raporturilor dintre evrei şi ukrainieni şi spune 
că ambele popoare au trăit în pace sub teroarea regimului 
țarist, şi această comunitate de sentimente prietenești i-a 
făcut să creadă, atunci când imperiul țarilor sa prăbuşit, 

3 


www.dacoromanica.ro 


> 34 


că pe viitor se vor înțelege la fel.de bine și vor convieţui 
într'o eră de pace. Dar Petliura poartă răspunderea că 
nu s'a întâmplat aceasta. Pogromurile au început atunci 
când el a venit la putere şi au încetat odată cu regimul 
său. Niciodată nu a existat motiv pentru pogromuri. Prin- 
tre evrei, cari au suterit cel mai mult de pe urma bolşe- 
vicilor, nu sa găsit decât un infim procent de partizani 
ai acestora. Când au început primele excese ale trupelor, 
excese urmate de jaturi, mi-am dat seama că izbucnirea 
pogromului este iminentă. Martorul descriind scenele tur- 
burătoare ale acelor întâmplări, istoriseşte cum sa prezen- 
tat prezidentului Vinicenko, care la îndrumat la Petliura. - 
Administraţia civilă eră împotriva pogromurilor. Dar con- 
ducerea militară s'a opus acestei administrații civile. Şe- 
ful militar eră Petliura și el poartă întreaga răspundere. 
Na vrut să ia nici o măsură împotriva pogromurilor şi de 
aceia ele au isbucnit cù furie. Martorul descrie groză- 
viile petrecute şi spune că fantezia nu-l poate ajută să 
zugrăvească toată oroarea lor. Cine nu le-a văzut ca şi 
martorul cu proprii ochi, nu-şi poate imaginà bestiali- 
tatea acestei beţii de sânge, acestor crime fără alegere 
împotriva celor fără apărare, acestor nelegiuri animalice“. 

„Mam prezentat lui Petliura, şi i-am vorbit în calitate 
de patriot ukrainian, i-am istorisit şi i-am raportat şi 
i-am cerut un ordin direct şi urgent. El mi-a răspuns ti- 
niştit şi nemișcat: „Vom luă măsurile noastre“. Am avut 
convingerea precisă că mu a îndrăznit să ia o atitudine 
energică, cu toate că i-a stat în putinţă“. 

Maestrul Torres: (cu un gest larg): Voilà. 

Martorul (cu tonul ridicat, patetic şi plin de înilă- 
cărare): „Niciodată nu mă voi încumetă să acuz un ne- 
vinovat. Am părăsit pe Petliura zdrobit, dezamăgit, dis- 
perat pentru că ştiam că imediat după aceasta se va abate 
nenorocirea asupra noastră. 

Maestrul Torres: „Ar fi putut Petliura să pună capăt 
pogromurilor? Este el răspunzător? Ar fi putut să le 
împiedice dacă ar fi vrut? 

Martorul (cu toată convingerea): „El eră răspunză- 
tor. El a avut-puterea şi eră necesar numai să vrea“, 


www.dacoromanica.ro 


35 

Procurorul general: „Aţi spus înainte că pogromu- 
rile lui Denikin au fost şi mai grozave“. 

Maestrul Torres: „Mă mir că domnul Procuror ge- 
neral ne vorbeşte despre pogromurile lui Denikin, fiindcă 
Denikin şi acţiunea sa, erau susținuți de Franţa, şi mă mir 
încă de un lucru. La început i sa făcut lui Schwartzbart 
imputarea că l-a ucis pe Petliura prea târziu, acum. iată 
că i se reproşează că nu l-a omorît pe Denikin. Dar eu 
declar că aşi fi apărat cu aceeaşi convingere cu care 
apăr astăzi pe Schwartzbart şi pe.-asasinul lui Denikin“. 

Marlorul: „Denikin a fost prizonierul armatelor sale, 
pe când Petliura eră un stăpân temut şi feroce“. 

Cu această replică tăioasă a maestrului Torres şi cu 
afirmaţia puternică a lui Tiomkin, sa sfârşit şedinţa. 


ZIUA 7-H 


Şedinţa începe cu continuarea audierii martorului 
"Tiomkin. Avocatul Campinchi i se adresează din nou, in- 
sistând asupra chestiunii responsabilităţii lui Denikin. 

Marlorul: „Denikin a fost ca şi Petliura responsabil 
de pogromuri, dar a avut mult mai puţin prestigiu în ar- 
mată și deci mult mai puţină responsabilitate“. 

Avocatul Campinchi prezintă martorului documen- 
tele Margolin, care, spune avocatul, erà tot evreu. 

Avocatul Torrès: „Da dar erà în acelaş timp amba- 
sador şi ministru al lui Petliura, şi aceasta spune foarte 
mult“. . 

Martorul: „L’am cunoscut personal pe Margolin şi 
am avut mai multe convorbiri cu dânsul. Eră un om 
onest şi de valoare, dar niciodată ma stat gg partea 
noastră“. 

Avocatul Campinchi: „Veţi admite, domnule martor, 
că acest om a fost orientat. Omul acesta a declarat că sub 
- Denikin pogromurile au fost mai îngrozitoare“. 

Martorul încearcă să explice deosebirea de împre- 
jurări în care sau produs guvernările lui Denikin şi Pet- 
liura. El istoriseşte cum după întâmplările sângeroase, 
Sa adresat lui Margolin făcându-i imputări şi cum Mar- 


www.dacoromanica.ro 


36 


. 
a 


golin a răspuns evaziv într'o scrisoare. In acel moment, 
vădit iritat de turnura pe care o ia chestiunea, maestrul 
Torres se ridică şi spune cu impetuozitate: „Domnule 
confrate martorul a venit aci pentru a stabili răspunderea 
criminală a lui Petliura. 

Diversiunea Denekin nu va diminuă cu nimic impor- 
tanța formidabilă a depoziţiei d-lui Tiomkin, pentru care 
Petliura este culpabil de tot sângele evreesc vărsat pe 
câmpiile ukrainiene. El a spus-o răspicat şi clar. Nu sun- 
tem aci în procesul lui Denikin, aci este procesul lui 
Petliura. Denikin este la fel de vinovat ca şi Petliura de 
sângele ce sa scurs în valuri, şi d-v. nu ne veţi Set 
de ce nu lam ucis pe Denikin“. 

Avocatul Campinchi: „Dacă Denikin ar fi fost ucis: 
tot alât de nevinovat ca “şi Petliura i-aşi fi apărat şi lui 
memoria. Dar, Sechwartzbart, declară d-ta, dacă Denikin 
eră responsabil de cele mai violente pogromuri de ce 
ai ucis pe Petliura? L/ai ucis pentru că îl credeai mai cri- 
minal sau pentru că, în calitate de şef, chiar în exil, eră 
mai periculos?*. 

Schwartzbart: „Am spus-o în prima zi; am ucis pe. 
Petliura pentru că eră vinovat de pogromurile din 1919, 
epocă în care eră şei al armatei, iată, acesta este ade- 
vărul şi voi repetă acest lucru“. 

Prezidentul Flory: „Domnule martor mai aveţi ceva 
de spus“. 

Martorul: „Da, toţi miniştri evrei chemaţi de Pediuta 
pentru a acoperi politica sa perfidă şi-au dat demisiunea 
pentru a nu fi socotiți responsabili şi complici la crimele 
a căror oroare va apăsă în veci asupra aceluia care eră 
şeful Statului ukrainean. Imi amintesc, pentru a dovedi 
încă odată cele ce am afirmat, că la un moment dat 
protestaseră împotriva lui Petliura însăşi partidele ukrai- 
niene. Puterea militară wa vrut să ţină seama de aceste 
proteste. Ea a împiedicat comisiunea de anchetă să facă 
cercetările necesare. Mai mult, ea a împiedicat ziarele să 
relateze despre pogromuri. Aceasta ar fi suficient pen- 
tru a stabili legătura între administraţia militară şi con- 
ducătorii pogromurilor. Tot ce rămăsese curat sufletește 


www.dacoromanica.ro. 


37 
în populația ukraineană, la acuzat pe Petliura de pogro- 
muri. Numai atunci când puterea sa începuse să se clatine, 
- Petliura. a publicat proclamatțiile împotriva pozromurilor:” 
eră însă prea târziu“. 

Cu aceasta ia sfârşit lunga depoziţie a martorului 
Vladimir  Tiomkin. Următorul martor este scriitorul 
Tcherikower. Martorul este autorul unei cărți despre po- 
gromuri. El este actualmente secretar şi curator al arhivei 
istorice evreeşti. Ca evreu şi ca istoric, s'a devotat stu- 
diului pogromurilor şi a strâns, în cele mai periculoase 
împrejurări, imensul material necesar, pe care la adus, 
` după multe peripeții, în străinătate. La îndemâna datelor, 
martorul dovedeşte că ofiţerii lui Petliura din armata re- 
gulată au condus pogromurile după un plan pertect uni- 
tar “şi urmărind o politică precisă: 

„Domnilor, Petliura eră şeful armatei şi al Statului. 
Dar bine, cine altul putea fi responsabil? El a fost atot- 
putinte în armata sa. Unde eră vorba de întărirea poziţiei 
şi puterii sale, Petliura nu se temeă de nici un mijloc pen- 
tru a destăşură cea mai cumplită energie, destiluiă hat- 
manii care i se opuneau în cu totul alte împrejurări decât 
pogromurile, a executat pe Hatmanul armatei de sud, 
însă niciodală nu s'a atins de vreun ucigaș al evreilor. 
Un ministru al cabinetului Petliura a comunicat marto- 
rului că Petliura a declarat în prezența prof. Bruşewski, 
supranumit părintele revoluţiei ukrainiene, şi în prezența 
ministrului de război Sukowski, că pogromurile erau o 
necesitate, pentru întărirea disciplinei în armată. In anul 
1919 Directorul ceruse executarea unui ofițer care ordo- 
nase un pogrom. Petliura la apărat şi la sustras pe- 
depsei. Unei alte delegaţiuni oficiale, Petliura i-a declarat: 
„Nu mă bag cu plăcere în asemenea chestiuni“. Nume- 
roase erau: deputațiunile care se adresau lui Petliura după 
ajutor. 

Schwartzbart, se scoală dela locul său și striga: „Intre 
timp masacrele își urmau cursul lor“. 

-Martorul: La 26 August 1919 el a lansat proclamații 
către armata sa, însă aceasta eră cu mult după groaz- 
nicile măceluri dela Proskurow şi Jitomir. Aceste măsuri 


www.dacoromanica.ro 


38 


-amintesc de expedientele unui medic după ce Pacientul 
„moare. i 
z „In Martie 1919, o delegațiune comună a. partide- 
lor social-democrat, evreesc şi ukrainean, ceruseră lui Pet- 
Jiura măsuri urgente, împotriva generalilor Angel, Schaef- 
fer, Struk şi Wolymitz, căpetenii ale armatei petliuriste 
-şi temuţi pogromișşti. 

Petliura nu numai că nu le-a reproşat nimic, dar pe 
generalii Schaeffer şi Petrow i-a ridicat la ranguri im- 
portante pe când episcopul ortodox Katkowski, care con- 
damnase masacrele, fu ucis de către soldaţii lui Petliura. 
“Comandamentul superior din Kiew a oprit strângerea de ` 
fonduri pentru victimile pogromiste. . 

Imsăşi Vinicenko a trebuit să se despartă de Petliura 
pentru a nu-şi încărcă conştiinţa cu grozava răspundere 
şi complicitate a pogromurilor. Din aceeaşi cauză au de- 
misionat şi miniştrii: evrei Zilberfab şi Kremitzki. Nu 
pot pricepe cum de se mai pune la îndoială responsa- 
bilitatea lui: Petliura. Intr'o armată englezească sau fran- 
țuzească, un general este toldeauna responsabil de erorile 
‘CE; pan absurd, ar putea comite soldații de sub cai 
sale“. 

` Avocatul Campinchi: „Vreau s să dovedesc martora 
că nu trupele regulate ale lui Petliura au comis masa- 
crele“. ral 

Maestrul Torrès, citeşte o serie de S ofi- 
ciale, cu numele comandanților şi efectivele regimentelor 
care au luat parte la pogromuri. Din nou izbucnește un 
conflict între cei doi avocaţi, asupra valorii documente- 
lor cetite, dispută întreruptă de martor, care dă detalii 
despre autenticitatea documentelor. El spune: „Am cetit 
cu ochii mei un ordin al armatei a treia în care se spune 
între altele: salvați Ukraina, ucideți pe evrei. In 1919 
Petliura şi-a dat seama că Europa aflase de nemai po- 
menitele sale nelegiuiri şi atunci a publicat acele cinics 
şi perfide proclamaţiuni“. In acest moment avocatul Cam- 
pinchi încearcă să stabilească o comparaţie între Petliura 
şi revoluţionarul francez Lazare Carnot. 

„ Torres, se simte rănit în conştiinţa sa franceză. Infă- 


www.dacoromanica.ro 


39 


țişarea acea superbă de gladiator se ridică şi adresându-se 
maestrului Campinchi îi spune: „Ca francez te invit să 
păstrezi măsura cuviinţei în comparaţia pe care o faci. 
şi să nu alături pe omul, care este gloria Franţei, de Pet-- 
liura, care şi-a plătit trupele sale cu aur furat dela evreii, 
pe care cu puţine momente înainte, îi trimisese la moarte. 
Aşi fi vrut ca disciplina din armata lui Petliura să fie 
aceea a unei armate a revoluţiei. Este excesiv de în- 
drăzneţ să comparaţi pe Danton sau pe Carnot cu un 
criminal care a avut miniştri ca Schulgin, prietenul Ger- 
maniei şi inamicul Franţei. 

In atenţia încordată a sălii Torres ceteşte apoi o: 
scrisoare a văduvei preotului din Proskurow care a fost 
ucis de trupele lui Petliura pentru că se opusese masacru 
lui. Ofițerii lui Petliura îl sfătuiseră să. nu se_încumete 
a eşi în stradă. Eroicul preot însă nu ţină seamă de sfa- 
turile ofițerilor, eşi în stradă îndemnând la linişte, dar 
de acolo nu se mai întoarse. L'au găsit cu pieptul sfâr- 
tecat de împunsăturile baionetelor. Acesta eră răspunsul 
ofițerilor lui Petliura la rugăminţile preotului pentru gra- 
ţia nenorocitei populaţii. 

Avocatul Campinchi: Petliura a fost acela care la o- 
morît?*. | 

Maestrul Torrès (strigând): „Da, da, el trebuià sä 
răzbune moartea acestui erou“. - 

Avocatul Campinchi: „Petliura trebuiă să organizeze 
victoria. Prima sa datorie erà salvarea națiunii“. 3 

Maestrul Torrès răspunde lui Campinchi: „Nici o na 
țiune nu merită să fie salvată cu sacrificiul femeilor şi 
copiilor zvârliţi în faţa soldaţilor beţi şi posedaţi“. 

La bară apare cunoscutul conducător sionist Leo 
Moizkin, prezidentul delegaţiunilor evreeşti din Paris. A- 
cesta declară că ar vrea să menajeze memoria lui Petliura 
pentru că el înfățişă mişcarea de eliberare a Ukrainei. 
Dar după studiul a sute de documente el şi-a format con- 
vingerea că responsabilitatea lui Petliura este evidentă: 
„Cel puţin întrun anumit sens“, 

„El a lansat proclamaţiuni, dar cu ce a contribuit 
la alinarea atâtor suferințe grozave? Desigur că acest pro- 


www.dacoromanica.ro 


Ha 


pă 


40 


ces este necesar pentru curățirea unei atmosfere. Intr'o 
țară civilizată, cu greu îşi va putea cineva imaginà ceeace 
reprezintă ca oroare, un pogrom. Ca tânăr am trăit a- 
ceste pogromuri, un pogrom mic şi aproape neînsemnat, 
în comparație cu acelea ce s'au desfăşurat în trista U- 
kraină. Mă ascunsesem atunci într'o pivniţă, şi de atunci 
mă urmăresc în continuu amintirile acelor clipe de groază. 
Poate că amintirea lor ma făcut să mă devotez proble- 
melor evreeşti şi suferințelor poporului meu. Pogromul 
acela însă a fost nimic pe lângă pogromurile lui Pet- 
liura“. i | 

Avocatul Campinchi: „In anul 1919 în Septembrie 
d-v., în calitate de sionist emerit, aţi fost invitat împreună 
cu alte personalităţi, între cari Zangwill, de către Pet- 
liura, pentru a formă un comitet însărcinat cu anchetarea 
pogromurilor. Da sau nu? De ce sa renunţat la consti- 
“tuirea acestui comitet atât de necesar ?“. 

Leo Molzkin: „Este adevărat că am primit această 
invitaţie. Am răspuns însă guvernatorului că nu putem 
primi invitaţia în calitate de persoane particulare şi-l 
rugam să adreseze această invitaţie diferitelor organiza- 
țiuni. La această scrisoare nu am primit nici un răspuns. 
Această invitaţie însă, şi aceasta este foarte necesar a 
îi relevat, ne-a fost adresată într'un timp când Petliura 
nu -stăpâneă decât o mică parte din teritoriul ukrainean 
şi tocmai acela unde nici nu avuseseră loc pogromuri. 
De altfel aceasta se întâmplă mult timp după săvârşirea 
lor, şi de aceea am considerat orice anchetă drept o farsă. 
Există încă o naţiune care „a suferit aceeaşi tragedie ca 
şi a noastră, armenii, cărora noi am căutat să le aducem 
tot ajutorul nostru. - ; 

Avocatul Campinchi: „lată o scrisoare a lui Zangwill 
prin care se arată că la acea vreme chestiunea evreilor 
din Ukraina nu erà arzătoare“. 

Schwartzbart: „La Londra Zangwill nu puteà şti ni- 
mic din cele ce se petreceau în Ukraina“. 

Leo Motzkin: „Dacă Zangwill ar fi cunoscut imen- 
sitatea acestor crime, mar fi scris această scrisoare“. 

Avocatul Campinchi citeşte o declarație comună din` 


www.dacoromanica.ro 


41 


anul 1919 a partidelor social-democrat, ukrainean şi e- 
vreu, prin care se exprimă mulțumiri pentru guvernul 
ukrainean. 

Leo Molzkin: „Totdeauna veţi găsi oameni gala a se 
pretă la ori şi ce infamie, chiar şi printre evrei“. 

Prezidentul Flory citeşte o scrisoare a unui martor, 
Vespalko, membru şi reprezentant ukrainean în Inter- 
naționala a II-a prin care se arată că Petliura a încercat 
să oprească pogromurile, de care se făcuseră vinovaţi 
bolşevicii şi o parte din populațiune. 

Avocalul Torres: „Acest Vespalko agită în calitate de 
instructor în lagările austriace de prizonieri, unde căută 
să recruteze prizonieri polonezi şi ukrainieni, pentru võ- 
luntariatul în lupta împotriva Rusiei“. 

Martorul următor este fostul căpitan în armata ru- 
_sească Safra, un carait, deci un adept al unei secte tă- 
tare, care nu este semită. Căpitanul Satra este părintele 
unui student care voiă să constituiască la Kiew o legiune 
împotriva pogromurilor şi pentru apărarea populaţiei e- 
vreeşti împotriva atacurilor hoardelor pogromiste. Această 
legiune fusese împuşcată fără nici un fel de judecată. 

Avocalul Torres către martor: „Pe cine indici d-ta 
drept culpabil pentru acest asasinat şi pentru celelalte 
asasinate. Care este sentimentul d-tale față de Petliura. 
Te declari solidar cu Schwartzbart?“. 

Martorul (cu voce tunătoare): „Răspunzător este nu- 
mai Petliura. Eu însu-mi am vrut să-l pedepsesc. Moar- 
tea ce i-a fost dată de către Schwartzbart a fost prea 
uşoară şi prea demnă. Eu cer să împart cu Schwartzbart 
respoinsabilitatea faptei sale pentru că el wa făcut decât 
să anticipeze intenția mea“. 

Avocatul Campinchi: „A! fost Petliura în vremea a- 
ceea la Kiew. După informaţiile mele el ma stat acolo 
decât 4 ore, apoi a intrat în oraș, Denikin“. 

Mariorul: „Petliura este răspunzător. Studenţii au 
fost aduşi la cartierul său general. Inainte de toate au 
fost maltrataţi în mod îngrozitor, în aşa fel încât câțiva 
dintre dânşii au murit pe loc. Eu însu-mi am numărat ca- 
davrele. Au fost 9. Tinerii au fost întrebaţi: „Eşti evreu?“, 


www.dacoromanica.ro 


42 


Aceia cari confirmau erau duşi deoparte. Fiul meu, care 
nu erà evreu, nu a vrut să-şi părăsească camarazii. El 
răspunse: „Da, sunt evreu“. A plătit cu moartea dragostea 
sa pentru cei oprimaţi. A fost împuşcat cu alţi 36. Ca- 
davrele nu le-am putut căpătă decât în urma intervenţiei 
Crucii Roşii. Eu le-am căutat şi le-am găsit mâncate de 
câini, pe alocuri, aruncate pe un maldăr de gunoi. Cei 
9, care căzuseră în curtea comandamentului general, erau 
îngropaţi numai până la gât“. 

Nervii sunt extrem d2 înco dați. Atmosfera este alât 
de încărcată încât prezidentul găseşte necesar să suspende 
şedinţa. La redeschidere avocatul Torres propune renun- 
țarea la restul de martori, dintre cari numai 80 erau ca- 
marazi de regiment ai lui Schwartzbart, pentru a se în- 
cepe pledoariile. Procurorul şi partea civilă se raliază 
la propunerea lui "Torres. 


ZIUA 8-7 


Prezidentul Flory deschise şedinţa cu o întârziere 
de o jumătate de oră. El citeşte cele 5 întrebări adesea 
juraţilor: 

1. Schwartzbart a ucis pe Petliura cu bună, stiință? 

2. Moartea lui Petliura a fost cauzată de cele 7 îm- 
pușcăluri? 

3. A avut Schwartzbart intenția să ucidă? 

4. A lucrat cu premeditare? 

5. A ucis Sehwartzbart mișelește? 


i 


PLEDOARIILE 
Vorbeşte DAE civilă. 


Se dă cuvântul avocaților părții civile. 

Avocatul Wilm, un domn de statură mică cu părul 
alb, gras dar sprinten, vorbeşte cu patos, nu reuşeşte însă 
să fie mişcător. 

El Hepe prin a exprimă mulțumirile sale avocatului 


www.dacoromanica.ro 


a ADE e 


Podnansky, din baroul polonez, care venise la Paris pentru: 
a asistă pe maestrul Campinchi. (Avocatul Podnansky este 
un evreu botezat, tatăl său a fost rabin; amănuntul a-- 
cesta este într adevăr foarte interesant. Mai trebue rele- 
vat ca extrem de curioasă interpunerea avocatului polo- 
nez între Petliura şi Schwartzbart. 

Se cunosc raporturile mai mult decât „reci“ dintre- 
ukrainieni şi polonezi. Totuşi, intrarea în scenă a avo- 
catului Podnansky se atribue intervenţiei directe a ma-- 
reşalului Pildusky, intervenţie care se leagă de anumite 
interese ale acestuia pentru o serie de documente ce sar 
află în posesia d-nei Petliura).. 

Avocatul Wilm începe pe un ton de oraţie funebră- 
descriind jalea Ukrainei -pentru moartea eroului ei. 

Sa mobilizat întregul Israel. Desigur evreii francezi. 
nu au luat parte la această mobilizare. Dar ce însemnă 
această vastă propagandă desfăşurată în jurul asasinu- 
lui, pe care cercurile evreeşti lau înălțat la rangul de 
erou. Da, fiecare popor îşi are eroii săi, cel evreesc l’a 
ales pe Schwartzbart. 

Eu afirm, că Schwartzbart a avut complici; sa a-- 
cordat prea puţină importanţă acestui fapt. Renza] este- 
„un agent bolşevic“, 

Avocatul Wilm analizează piesele din dosar şi spune - 
căl rapoartele comisiunii de anchetă au fost întocmite sub 
presiunea amenințărilor agenţilor sovietici. 
|. „Călătoria sa în Ukraina“ continuă avocatul „a rămas - 
până în prezent un mister. Schwartbart a ucis din ordin... 
A avut complici. In ziua crimei, la orele 2 după amiază, au. 
fost văzute, la întretăerea străzii Racine cu bulevardul 
Saint-Michel, câteva figuri curioase. Cine erau? Și cum 
se explică faptul că pneumaticul către d-na Schwartzbart 
a pornit la orele 2 şi 35 (oră înregistrată de poştă). 
Când crima a avut loc exact la orele 2 şi 20! Este deci falş. 
când se susține că Schwartzbart a acţionat singur. 

Petliura a fost un adversar al pogromurilor. Nu le-a 
vrut niciodată, şi a afirmă contrariul înseamnă a pângări 
memoria sa. i 

Nu uitaţi, d-lor juraţi că Schwartzbart sa pus sub. 


www.dacoromanica.ro 


Ca ea cale 


“scutul Franţei. In ţara aceasta trebue respectat sentimen- 

tul de blândeţe. Voi, juraţi francezi, trebue să pedepsiţi 

pe asasinul unui erou naţional, care a respectat ospita- 

litatea franceză. Schwartzbart nu a acţionat din motive 

etice, ci din ordinul Moscovei“. | 
Aceasta fu pledoaria avocatului Wilm. 


PLEDOARIA MAESTRULUI CAMPINCHI 


Avocatul Wilm vorbise o oră şi jumătate. Cuvântarea 
sa plină de patetism nu avusese efectul mare, dorit. In 
această atmosferă, care eră totuşi supra încărcată ia cu- 
vântul maestrul Campinchi: „Schwartzbart, iată ora a so- 
sit, dar nu acea a răzbunării ci a justiţiei“. Oratorul ana- 
lizează documentele prezentate pentru a spălă memoria 
lui Petliura de toate calomniile ce i sau adus. El aduce o 
serie de exemple ale armatelor de altădată chiar franceze, 
şi, cum tolul este relativ el compară trupele zaporoge 
şi pe haidamacii cari lau urmat în 1919 pe Petliura cu 
armatele franțuzeşti de pe vremuri conduse de nu mai 
puţin celebrul general Turenne. Şi atunci oratorul îşi ex- 
primă înțelegerea sa pentru durerile lui Israel. „Nu vă 
vorbeşte un inamic al poporului evreu“. Și d-l Campinchi 
se întreabă dacă Schwartzbart a avut dreptul să răzbune 
această rassă a cărei sublimă rezistență în fața suferinţei 
o admiră. 

„Nu“. 

„Nu“, pentru că după cum spune d-l Campinchi „con- 
sider împreună cu Descartes, că nimic nu poate fi ade- 
vărat ce n'a fost mai înainte demonstrat“. In special a- 
părătorul mortului conjură pe magistrații populari să nu 
aducă un verdict de opiniune. „Uitaţi ideile voastre, uitaţi 
lectura cotidiană, uitaţi simpatiile voastre politice, nu vă 
-constituiți în Tribunalul Istoriei şi al posterităţii. Ascul- 
taţi apărarea sacră, dar păziţi-vă de mirajiul şi prestigiul 
faptelor îndepărtate pe care nu le-aţi cunoscut decât din 
partea ukrainienilor şi evreilor, unii plângând pe şeful 
lor intrat în legendă, alţii plângând pe rudele asasinate, 
-toți deopotrivă de sinceri“. 


www.dacoromanica.ro 


45 

O emoție profundă planează asupra auditoriului. 

„Jitomir, Proskurow, Obruci...? Da... Dar oare a fost 
Petliura. responsabil, şi avut-a cineva dreptul să-l culce 
la pământ. Nici un cod din lume nu vă va spune că-a 
toleră sau a nu împiedică echivalează cu a cooperă“. A- 
dresându-se lui Schwartzbart avocatul Campinchi strigă: . 
„Sechwartzbart, cine eşti tu de ai venit aci și ţi-ai luat 
rolul de justiţiar, oare mâinile tale sunt ele curate?:. Avo- 
catul Campinchi cere o condamnare pentru ca Schwartz- 
bart să nu fie purtat în triumf de inconştienţii care ar 
vedeă într'insul un erou. „In fine domnilor gândili-vă la 
cortegiul de crime. Gândiţi-vă la acest om liniştit, pä- 
rintele lui Petliura, care şi-ar puteă recunoaşte dreptul 
să ucidă şi el la rândul său. Vă rog să mă credeţi că nu 
sunt un duşman el evreilor pentru că stau pe aceste 
bănci, pe mine m'au mişcat adânc ca pe ori şi care om 
descrierea acestor grozăvii. Dacă d-v. condamnaţi pogro- 
mrile, eu sunt cu toată inima deschisă alături de d-v. Dar 
nu despre aceasta este vorba. Schwartbart spuneă, am 
ucis pe Petliura pentru că mă temeam că sub influiența sa 
şi în urma propagandei ce va tace, pogromurile vor reiz- 
bucni. Bine, dar acest lucru trebuiă dovedit. El nu Pa do- 
vedit. Petliura a fost ucis, nu pentru că eră un călău, ci 
pentru că eră un şef. Torres a făcut din clientul său un 
anarchist idealist. Dar el a început prin a face o elracţie 
şi a sfârşit cu un omor. Cer dela d-v., juraţi ai Senei, să 
întrebuințaţi întreaga asprime. Străzile Parisului au de- 
venit teatrul răzbunărilor politice. Nu întrebuințaţi mila 
care sar putea răzbună. Stăm în faţa unei serii întregi 
de crime politice, cari au rămas nerăzbunate şi nepe- 
depsite. Poate, dacă, asasinul lui Jaures ar fi fost con- 
damnat, nu sar mai fi înregistrat multe alte crime. Vă 
conjur să nu lăsaţi neispășită această crimă“. Cuvântarea 
lui Campinchi a durat o oră. Netăgăduit că ea a impre- 
sionat puternic pe cei veniţi să ia parte la ultima zi a a- 
cestui proces celebru. 


WwWw.dacoromanica.ro. 


46 


"RECHIZITORIUL 


Prezidentul Flory acordă cuvântul Procurorului Ge- 
neral Reynaud. ai 
„După. o desbatere în care pasiunile au găsit terenul 
cel mai propice pentru deslănțuirea lor, iată venită clipa 
în care ne este dată sarcina de a analiză în mod obiectiv 
toate împrejurările şi toate faptele, pentru a ne ridică 
în regiunile sublime ale dreptului şi dreptăţii. Vom în- 
lătură tot ce este accesoriu, vom ţine departe, tot ceeacg 
nu priveşte acest proces, pentru a contemplă adevărul 
pur. Domnilor juraţi, luaţi seama, atenţia întregii lumi 
se îndreapiă asupra doniniilo:-voasire, asupra sentintei ce 
veți pronunță“. Adresându-se lui Sechwartzbart, procurorul 
îi spune: „Domnule Schwartzbart, Petliura, pe care Lai 
ucis n'a avut nici o vină: N'ai tăcut nici un serviciu po- 
porului d-tale, asasinându-l. Nici un om onorabil nu poate 
fi antisemit şi mai puţin apărător al pogromurilor. Pet- 
liura wa fost antisemit şi n'a fost pogromist. Dovezile 
d-tale sunt neîntemeiate, ele constituiese un subtertugiu“. 
Procurorul citeşte apoi o serie de documente şi insistă 
în special asupra datelor diverselor manifeste în care 
Petliura condamnă pogromurile şi afirmă că Petliura a- 
fectase o sumă importantă pentru ajutorarea victimelor. 
pogromurilor. (In public se produce nelinişte. Cititorii 
vor recit spusele martorilor din care reese că sumele 
despre care vorbeşte procurorul general nu erau decât 
bani storşi dela evrei). i 
`. Schwartzbart nu a comis crima din proprie inițiativă. 
Mi s'a-prezentat un martor care m'a informat că se gă- 
seă cu Petliura într'o cafenea la Paris unde au fost urmaţi 
de două persoane. Una din acestea eră Schwartzbart. 
„Crezi d-ta Schwartzbart, că ucigând pe Petliura ai făcut 
un serviciu conaţionalilor d-tale? Nu ai avut nici puterea 
morală şi nici pe cea intelectuală de a judecă acest com- 
plex de împrejurări“, Procurorul se adresează juraţilor şi 
le spune: „Această crimă abdominală a unui francez na- 
turalizat, arată că el nu poate fi demn de onoarea franceză. 


www.dacoromanica.ro 


47 


Nu avem nevoie de asasini străini, să se ducă în patria 
lor şi să ucidă pe cine vor voi. (Mare neliniște în sală). 
Ca om de onoare şi ca procuror, cer condamnarea“. 


PLEDOARIA MAESTRULUI TORRES 


La orele 4 şi 45 se dă cuvântul lui Henri Torrès. 
Lumea se aşteptă, la o amânare pentru ziua de mâine. 
Prezidentul prelungeşte însă şedinţa. 

„Am preluat eri una din cele mai grele răspunderi 
ale carierei mele, dm renunţat la sute de martori, victime 
ale grozăviilor petliuriste, martiri ai poporului evreu, oa- 
meni cari ar fi trebuit să vină în fața acestei Curți pentru 
a confirmă răspunderea lui Petliura, oameni care au cu- 
noscut crima pe propriul lor trup, oameni care trebuiau 
să confirme aci, în fața domniilor-voastre, domnilor ju- 
rați, eroismul şi puterea de sacrificiu a lui Schwartzbart. 
Erau martori care sosiseră din America şi din toată lumea, 
oameni cari sau grăbit să apară în fața d-v. pentru a 
vă aduce la cunoştinţă vina şi oroarea crimelor lui Pet- 
liura. Erau martori care incarnau elita morală şi spiri- 
tuală a Franţei veniţi să spună aci groaza lor profundă 
pentru pogromurile lui Petliura. Trebuiau să vină aci 
oameni care au luptat la Reims, la Carency, în Argonne, 
camarazi de luptă ai lui Schwartzbart, soldatul francez 
care a fost un admirabil erou în acele lupte. 
| Aduc cu mine, în acest proces, ecoul. suferințelor 
atâtor mnenorociţi, care au suferit atât de mult şi care 
aşteaptă din partea Domniilor voastre un verdict de a- 
chitare. 

Mă întreb, domnilor juraţi, ce voi mai căută eu la 
această bară dacă nu veţi ascultă glasul meu, care cere 
achitare. Niciodată nu voiu mai veni la această bară! 

Nu mă importă să ştiu cărui partid politic aparțineți, 
sau cărei confesiuni, pentru a vă cere condamnarea po- 
gromurilor. Trebue oare să vă mai amintesc că un Albert 
de Mun, contele acela (catolic, a stat alături de Octave Mir- 


“www.dacoromanica.ro j - 


48 


beau întrun comitet constituit împotriva acestor atrociăţi, 
că d-l Cambon, cul'ocazia masacrelor comise de către Turci 
a spus marelui vizir: „Capul Domniei Voastre, răspunde 
de viața consulului nostru“, trebue să vă reamintesc toate 
acesta? 

In acest proces care se înalță peste noi toţi, şi care 
reconciliază întreaga Franţă, nu aştept din partea Dom- 
niilor voastre decât un verdict de achitare. Dar sunt a- 
tât de sigur domnilor juraţi că după depoziţiile copleşi- 
toare ce s'au tăcut aci de către martori aduşi de acuzare, 
trebuie să achitati în unanimitate pe Schwartzbart încât 
am luat cu toată liniştea sufletească hotărirea temerară 
de a renunţă la martorii mei. Nu apoteozăm pe acela pe 
care o groaznică obsesie Pa mânat spre crimă şi nu vom 
spune că Scehwartzbart este un erou naţional. In această 
tragedie groaznică nu există eroi. In totdeauna vom con- 
sideră uciderea unui om ca o mare nenorocire, dar nu ui- 
taţi, domnilor juraţi, că Schwartzbart s'a încărcat de a- 
ceastă grozavă răspundere numai pentru că a simţit până 
în adâncul sufletului său durerea lui Israel martirizat. In 
tinereţea sa $Schwartzbart a văzut pogromuri, şi această 
amintire zguduitoare nu ľa părăsit niciodată. Au fost e- 
vrei care, eri, fuseseră expuși pogromurilor şi care, poate 
şi mâine, vor fi din noi victimile acestor crime. Pe a- 
ceştia i-a apărat Schwartzbart. Să vă spun pentruce şi 
în ce împrejurări. 


CINE ESTE SCHWARTIZBART ? 


Schwartzbart s'a născut într'o ţară care a fost tot- 
deauna teatrul pogromurilor oribile: pogromurile dela 
1882, pogromurile dela 1905, pogromurrile dela 1918 şi 
înfine pogromurile, triplele pogromuri dela 1919, iar a- 
cestea din urmă în primul semestru al anului în care sa 
concentrat toată activitatea pogromistă a trupelor lui Pet- 
liura. Schwartzbart a trăit sub permanenţa şi obsesia 
pogromurilor. 

In 1905, îl găsim participând la un soi de iar 
împotriva ţarismului opresor. In acea vreme el este un 


www.dacoromanica.ro 


49 


lucrător harnic, bine notat. Evreii sunt însă obligaţi să 
fugă pentru a scăpă de urmăriri. Ei rătăcesc, proscriși, 
dealungul şi dealatul Europei. Poliţia Habsburgilor asmute 
agenţii secreţi asupra lor. La Viena Sehwartzbart suferă 
© uşoară condamnare. A luat întreaga răspundere. Erà 
în vârstă de 20 de ani, în imensa şi copleşitoare suferință 
a tânărului care căută de lucru dar care nu găsea. 

Din acest moment însă, existența sa este un drum 
admirabil de probitate, de lealitate, de bunătate. zu) 

S'a spus că a fost anarchist, pe urmă s'a afirmat că 
a tost bolşevic, ceeace nu este unul şi acelaş lucru. 

Cine, oare, la 20, spuneă Maurice Barrès, nu a fost 
cât de puţiin anarhist? 

Acest om a devenit de atunci un modest meseriaş. Vă 
voiu supune, domnilor juraţi, o petițiune semnată de două 
mii de oameni din cartierul său, oameni care aduc omagiul 
lor probităţii şi virtuţii acestui om. 

Iar atunci când este arestat ce se găseă în buzunarul 
său? O carte de membru al Ligei Drepturilor Omului. 

Sechwartzbart este un soț ideal, un prieten totdeauna 
fidel, şi sincer, un camarad devotat. Acest om, idealist 
în 1914, dă exemplul. Nimeni mu îl forțează să se bată. 
El se angajează. Nimeni nu îl obligă să aleagă infanteria. 
El alege infanteria. Căpitanul regimentului său îmi scrie: 
„li doresc lui Schwartzbart curaj, din partea mea și tu- 
turor voluntarilor din legiunea străină“. Pe urmă, în urma 
asimilării acestui evreu modest la geniul francez, el pă- 
răseste „Legiunea străină“ pentru a fi vărsat într'unul 
din regimentele noastre unde devine egal în bravură şi 
sacrificiu cu eroii francezi. 

lată-l rănit..... decorat..... 

La întoarcerea sa în Rusia, este încorporat în ar- 
matele lui Kerensky. După dezastru îl găsim la Odesa, 
unde trăeşte din munca sa de ceasornicar. 

Suntem în anul 1919, anul marilor pogromuri. 
Nu voiu mai face o descriere a acestor pogromuri, 
pentrucă nu vreau să abuzez de oroare în acest proces. 
Aci în Odesa se regăsesc victimile. Victimele înebu- 
mite care fug dinaintea groazei acelor nopți tragice când 
4 


4 


www.dacoromanica.ro 


50 


evreii întundaţi în întunecimile Ghettourilor, când evreii 
umili care n'au ştiut niciodată să opue rezistenţă cu arma 
în mână, sunt asasinați. 

Schwartzbart îngrijeşte, în ambulanţe, de victimele 
acestor pogromuri. In anul 1920 el revine în Franta. 
V'am vorbit despre pasivitatea poporului evreu care 
wa fost niciodată în stare să organizeze acea faimoasă 
jandarmerie evreească despre care vorbiă Petliura, vam. 
vorbit despre pasivitatea acestui popor, care sa lăsat ma- 
sacrat, căci niciodată nu sa văzut un evreu care să ri- 
dice mâna pentru a se apără. 

Atunci când el devine cetățean francez, când în 
tranșee, strânge în mâinile sale o armă încă intierbân- 
tată, un suflet nou, înfiorat tresa”> «i el loveşte pentru a 
face dreptate. 

In Franţa, în ţara aceasta domneşte pacea. Dar i incon- 
tinuu şi pretutindeni îl urmărește viziunea morții văzută 
pe câmpiile de jale ale Ukrainei. Gândul său este la 
orfanii nenorociţi, la tinerețea aceea evreească distrusă 
şi batjocorită, la miile de evrei masacrați. Atunci află de: 
prezenţa lui Petliura la Paris şi citeşte în „Trident“ ar- 
ticolele de aţâţare, care propagau ideia unor noi pogro- 
muri. El. află că Petliura colaborează la această gazetă. 
In mintea sa încolţeşte ideia de a suprimă pe acest om, 
el simte misiunea de a înlătură pe ucigașul ce deveneă 
din nou periculos pentru poporul său. 

Cine n'a văzut venit în Franţa cohorta jalnică a vic- 
timelor pogromurilor? 

Joseph Kessel, Georges Saurès şi Pierre Bonardi tre- 
buiă să compară aci pentru a vă descrie, spre exemplu, 
ce au văzut în orfelinatul unde au fost strânși orfani 
ai căror părinţi au fost asasinați în timpul pogromurilor, 
orfani care poartă ei însăşi urmele rănilor şi care, atunci 
când li se vorbeşte despre Petliura sunt coprinşi de un 
fior de groază. Pe unul din aceşti copii scăpaţi de hoar- 
dele lui Petliura Pa primit Schwartzbart la dânsul. 

D-rul Claude vă spuneă: „Este trezirea obsesiei im- 
placabile -. 
lari în , „Trident“ excitarea la pogromuri reîncepe. Dar 


wWw.dacoromanica.ro 


51 


dacă ea nu mai este tăţişă, trebue s'o atribuim faptului că 
poliția împiedică această manifestare. 

Da, atunci Schwartzbart va omorî pe Petliura. Il va 
ucide, luând asupra-şi întreaga răspundere. El ar fi putut 
invocă scuza atât de obişnuită: „In ultima clipă când 
Pam văzut în fața mea (ca să întrebuințez o expresie po- 
pulară) mi sa răscolit sângele“. 

Dar el, mu! 

A decis să-l ucidă când a aflat că se găsește aci. 
Singur. Da. El eră singur. Este inutil să explic cum şi de 
ce rezultă din aceste dosare de informații pe care le- 
am cules, din anchetele poliției franceze, din mărturiile 
vecinilor săi, din- mărturia chiar a D-rului Claude, că 
Schwartzbart a lucrat singur. 

Este oare nevoie să expus că Schwartzbart nu a 
avut complici? , y 

Ah, da! Recunosc că Sci ui a spus cu un ac- 
cent de. lealitate care se acoperă perfect cu francheţaj 
şi curajul său: „Sunt mulțumit că Pam ucis“. Dar el nu 
simte nici-un fel de bucurie, este nenorocit că a trebuit 
so facă. Trebue oare să vă reamintesc despre cazul în- 
tâmplat la Berlin în anul 1921, despre armeanul care a 
asasinat în plin Berlin pe Taalat-Bey, marele masacrator 
al poporului armean? Asasinul a fost judecat de către . 
burghezii severi ai citadelei berlineze. Pentru a impresionă 
pe judecători, o înaltă personalitate militară a fost a- 
dusă la bară, ca să declare că Taalat-Bey a fost întotdea- 
una un aliat şi un amic al Germaniei. Juriul berlinez a 
absolvit crima şi pe asasin. Și acestuia o obsesie imt 
“placabilă i-a înarmat braţul; şi acesta a spus: „Sunt mul- 
tumit de a fi răzbunat poporul meu“. Sechwartzbart n'a 
răzbunat un popor, dar pe acei nenorociţi la a căror su- 
ferință el a fost martor, nenorociţi care se găsesc chiar 
şi în familia sa: doi cumnaţi, un unchiu, prima soţie a ta- 
tălui său şi doisprezece veri au fost asasinați în cursul 
pogromurilor. 


www.dacoromanica.ro 


52 


RĂSPUNZĂTORUL: PETLIURA 


Nu încriminez memoria unui om. Petliura, parvenit 
poate prea repede la situaţiuni înalte, a avut un destin 
prea mare pentru înfăţişarea sa. El s'a găsit încercuit în, 
cea mai imperioasă dintre dileme, pe care el a rezolvat-o 
prin pogromuri, ceeace la adus la necesitatea de a prelua 
asupra sa răspunderea, de a legă numele său de această 
răspundere prin intermediul hatmanilor care depindeau 
direct, de puterea sa. Aci nu încape nici-un fel de sub- 
tilitate. Nu ne interesează dacă eră răspunzător în mod 
activ sau pasiv. Şeful este făcut ca să ap Odă de lărăde- 
legile soldaţilor săi. 

Eu cred că Petliura a încurajat chiar pogromurile 
asigurându-le impunitatea, ceeace conslituiă un indemn 
direct pentru reînceperea pogromurilor, deoarece eră în 
imposibilitate de a-şi impune şi realiză politica sa. | 

Mişcarea naționalistă ucraineană a fost inspirată de 
germani. In ziua când după armistițiu, germanii au fost 
siliți să părăsească Ucraina, mișcarea naționalistă a fost 
înfrântă. Condamnat să rămână un paradox şi o perma- 
nentă anticipație, Petliura care. nu mai avea rațiune de 
a există ca şef politic şi militar, sa văzut nevoit, pentru 
a-şi plăti soldaţii, să încurajeze şi să tolereze pogromul, 
aceste pogromuri sistematizate şi mereu repetate. 

Erà un mijloc comod pe care la inventat pentru a 
trăi, bazându-se nu pe viaţa cetățeanului ci pe asasinarea 
şi moartea cetățeanului. 

Pretulindeni legătura directă şi sângeroasă între 
crimă şi între acela care comandă, între soldaţi şi „ba- 
liușca“. e BR au 

Ce mai „batiuşca”, halal de „batiuşca”! Nume cu care 
erau terorizaţi, în leagănele lor, copii de evrei. 

„Este călău sau este căpitan?“ se întreabă mulţi. 

„ Eu răspund: este şeful călăilor sau călăul-şet. 


CĂTRE JURAŢI 


Adresându-se juraţilor, maestrul Torres vorbeşte ast- 
fel P ; ER t | 
„Sehwartzbart a făcut până în prezent un an și ju- 


www.dacoromanica.ro 


58 

mătate de închisoare de drept comun fără să se fi plâns 
vreodată, fără să fi pretins nimănui ceva, cucerind a- 
deseori admiraţia temnicerilor săi prin atitudinea sa loială. 
Sehwartzbart trebue să iasă în astăseară din închisoare. 
Şi vă spun: că dacă răspundețţi „DA“ la prima întrebare, 
veţi greşi faţă de tâlcul profund al acestui proces 'şi veţi 
păcătui față de instinctul poporului nostru. 

Nu este cu putință ca să mergeţi împotriva instinctu- 
lui acestui popor care este viu şi nezăgăzuit; acest in- 
stinct noi îl numim tradiţie. Dar eu prefer numele său 
adevărat pentru că el conţine o forţă mai francă. Instinctul 
poporului francez a adus întotdeauna: libertate, Justiţie, 
demnitate pentru toți oamenii, în consecință şi pentru 
evrei. Din acest motiv procesul acesta capătă o amploare 
şi o rezonanţă pe care nu le putea aveă decât aci. El cu- 
prinde cel mai puternic instinct acela al Revoluţiei fran- 
ceze, al acelei revoluţii care a vrut ca evreii să aibă lo- 
cul lor de demnitate asemănător aceluia al tuturor popoa- 
relor, care a vrut ca ei să fie puşi în egalitatea dreptu- 
rilor lor. 

Forţele nobile şi generoase ale Franţei nu trebue să 
iasă micşorate din acest proces. 

Nu este procesul lui Schwartzbart, ci procesul po- 
gromurilor. Pentru a condamnă pogromurile de eri, pen- 
tru a preveni pogromurile de mâine, pentru a nu lăsă 
să fie batjocorite cele mai frumoase titluri de noblețe ale 
Franţei, de care suntem răspunzători fiecare din noi, pen- 
tru cei morţi şi pentru cei vii, împreună cu mine mii 
şi mii de martiri precum şi vocea abatelui Gregoire, a 
lui Mirabeau şi a lui Gambetta vă cer această achitare. 

Pentru toţi aceşti morţi şi pentru toţi aceşti vii, acest 
om trebue să plece de-aci liber şi absolvit, acest om care 
poartă pe fruntea sa! ca un sigiliu teribil, toată tragedia! po- 

“porului său! i 
| Veţi răspunde însă „nw? la prima intrebare, veți achită 
pe Schwartzbart pentru că vă dați seama de răspunderea| 
ce o luaţi. Domnilor juraţi, sunteţi răspunzători astăzi de 
prestigiul naţiunii noastre şi de miile de vieți umane care 
şi-au legat soarta de acest verdict al Franţei“. 


www.dacoromanica.ro 


54 


' ACHITAT 


Prezidentul întreabă pe Schwartzbart: 

„Mai aveți de adăogat ceva în apărarea D-v.“. 

„Nu“ răspunde acuzatul. 

D-l Flory declară desbaterile închise, cetind jura- 
ților întrebările la care vor avea să răspundă şi dându-le 
indicaţiunile necesare. 

Juraţii se retrag în camera de deliberare. La orele 
18,10 D-l Torres este chemat în camera de deliberare. La 
orele 18,15 juraţii reocupă locurile. : 

Primul jurat se ridică şi rosteşte formula sacramen- 
tală răspunzând, nu la prima întrebare. 

Este achitarea. 

Un ropot de aplauze, Strigăte isbucnese de pretu- 
tindeni „Trăiască Torrès, Trăiască juraţii, Trăiască Franţa, 
Trăiască Republica“. 

Sehwartzbart se îmbrăţişează cu Torres. 

Maestrul Cesare Campinchi se apropie de Henry Tor- 
res şi îi strânge mâna. 

Schwartzbart părăseşte liber palatul de justiţie. 


SABATUL DELA PROSKUROW 


(Louis Roubaud „Die Wahrheit“. Praga, Anul VI No. 21) 


Suntem în Februarie 1919. Franţa înalță mausolee 
şi reconstrueşte fabricile distruse de urgia războiului. Din 
tarini s'au smuls gardurile de sârmă ghimpată. Plugul brăz- 
dează adânc pământul ce rămăsese sterp, oraşul vuieşte 
de zgomot, activitatea este în toi, lumea petrece. Trenul, 
care pleacă dela „Gare du Nord“ trece prin Berlin şi 
Warşovia şi ajunge după 36 de ore la granița poloneză. 
Iată trecută această graniță, iată prima gară mai impor- 
tantă din Podolia, Proskurow. Nici mai avut timpul să 
uiţi de bulevardul Strassbourg şi iată, găseşti un oraș 
mic, alb dar nu din piatră şi var ci acoperit de zăpadă, 
cu case de lemn, acoperite cu vesminte de hermelină, străzi 
largi unde la oră corso-ului lumea se întâlneşte în faţa 


www.dacoromanica.ro 


55 


'vitrinelor; iată catedrala mândră dar iată şi străzile să- 
răcăcioase presărate cu colibe. 
Prăvăliile sunt închise, trecătorii învăluiţi în blănuri 
. pornesc către țărmurile Bugului, copiii poartă la sub- 
tiori patinele. f 
Este Duminică. i 
Nu, la 15 Februarie este o Sâmbătă; dar există 2 
zile ale Domnului la Proskurow, una pentru creştini, alta 
pentru evrei: Duminica şi. Sabatul. 25.000 de credincioşi 
pornesc spre biserică, cam tot atâţi spre sinagogi. Fie- 
care are însă numai o singură zi de rugăciune, dar toţi 
îşi dăruiesc 2 zile de odihnă. Sabatul este pentru creştini 
o Duminică .fără preot, iar Duminica este pentru evrei 
un Sabat fără rabini. In dimineața aceasta, la orele 10 
nu se poate ştie nimic despre cele ce se poate întâmplă. 
De sigur Ukraina este în plină revoluţie, dar zilele au 
aspectul vieţii cotidiane, obişnuite. Muncitorul care nu eră 
soldat sau meseriaş a muncit zi de zi fără să-şi dea seamă 
de cele ce se întâmplă. Lumea citeă ziarele. Se atlase că 
Directoratul ukrainean cedase cu 2 săptămâni în urmă, 
Kievul către armatele roşii. Hatmanul Petliura luptă în 
provincie, în ţinuturile ukrainiene. împotriva duşmanilor 
săi. Una din unităţile trupelor sale, brigada cazacilor Za- 
porogi, sub comanda Hatmanului Semoşenko, îşi insta- 
lase cartierul în Proskurow, împreună cu al treilea regi- 
ment de haidamaci. Cavalerişti şi infanteriști soseau de pe 
front pentru a se recreă. În felul acesta Proskurow aveă 
de 10 zile o garnizoană întărită. Prin casele din strada 
„Alexandru ca şi în colibele întunecate din „cartierul gâş- 
telor“ nu se ştiă prea mult despre cele întâmplate. 
Războiul între popoare dacă se prelungeşte ani şi 
ani numai prezintă: mult interes, devine banal şi uniform. 
Un foc la casa vecinului poate fi un eveniment deosebit 
de important, chiar mai important decât distrugerea unui 
oraş întreg. Populaţia paşnică auzise că alaltăieri tru- 
pele lui Semoșenko care locuiau în vagoane, garate pe 
linie în staţia Proskurow înăbuşiseră în câteva ore şi 
fără mari jertfe un început de rebeliune condusă de câțiva 
bolşevici locali, susținuți de 2 regimente ukrainiene din 


www.dacoromanica.ro 


56 


garnizoană. Miliția fugise fără să lupte. Răscoala bolşe- 
vică fu nimicită în faşă. Toate acestea nu erau decât o 
întâmplare fără prea mult interes. Astăzi ca şi în fie- 
care Sâmbătă lumea sărbătoreă Sabatul... Pe suprafața 
lucioasă a Bugului îngheţat alunecau cu eleganță pati- 
norii. Evreii bigoţi se plimbau înveşmântaţi în caftane 
negre, frumoase, iar creştinii se plimbau pe trotoarele 
largi ale străzilor. Nimeni nu ştiă, nimeni nu bănuiă 
ce pregăleă Semoşenko. Semoşenko comandantul cazaci- 
lor şi soldaţilor, stăpânul garnizoanei şi al oraşului eră 
un flăcău spătos de 20 de ani cu figura de fecioară. 
Dolmanul său verde, strâns încheiat pe coapse, pantalonii 
de călărie bufanţi, cismele roşii, făceau din acest, şet un 
olițeraş de operetă. El se adresează ofițerilor săi astfel: 

„Ce-a mai rămas de băut?“ 

In vagoanele intendaturei nu rămăseseră decât 40 de 
butoiaşe de vutcă şi aproape 1000 de sticle de coniac fran- 
țuzesc. 

„Am invitat astăzi pe oamenii mei la masă“. 

In sălile de serviciu şi în dormitoare precum şi în 
birourile cazărmilor s'au întins mese mari. Toţi bucătarii 
brigăzii lucrau de zor. Pentru a se găti zakusca, sau cum- 
părat din „cartierul gâştelor*“ cantități imense de păsări 
iar măcelarii furnizaseră boi întregi. 

Fusese o serbare memorabilă. 

Oamenii aceştia blonzi, flăcăii aceştia robuşti îşi des- 
făcuseră cingătoarele de iuft şi au aruncat căciulele de 
astrahan întrun colț făcându-le grămadă. 

„Le temi de băutură, fetițo?“. 

Erau cazaci în vârstă de 15 ani, păreau elevi de 
şcoală, ţineau nagaica ca pe o jucărie, nagaica aceea cu 
care- biciuiau pe jidovi, iar revolverul părea prea greu 
pentru mâinile acelea de copii. 

Cei bătrâni întrerupseseră băutura și mâncarea pen- 
tru a da cu puţină pomadă pe mustăţile zburlite. Ei îm- 
bărbătau pe cei tineri. 

„Hei Alioşa, bea acest pahar pentru gloria Hatma- 
nului nostru“. 

Se amestecase vulka cu coniacul şi astfel eră turnată 


www.dacoromanica.ro 


57 

în pahare. Târziu după sfârşitul mesei, cântăreții înto- 
naseră cântece de război, grozave şi melancolice, imnuri 
bisericeşti şi cântece de beţie totodată. Pe 4 mese din care 
se făcuse un podium dănțuiau cei mai buni dansatori, 
cu mâinile încrucişate, cu genunchii încovoiaţi, dansau 
înflăcăraţi de sutele voci şi de miile de mâini ce băteau 
tactul, dansau călzăceasca fără a se mişcă din loc, ca nişte 
oameni fără mijloc cărora le crescuseră cisme la coapse. 
Deodată se aude un strigăt, cântăreții amuţesc, dansatorii 
stau nemişcați. 

„Moarte jidovilor“. 

Dela masă la masă din mână în mână treceă o 
hârtie scrisă la maşină. Eră un ordin al brigăzii care 
fusese afişat în ziua de 6 Februarie la cartier, ordin însă 
care nu eră cunoscut de prea multă lume. Ordin către 
brigada de cazaci din Zaporogia a armatei republicei 
ukrainiene comandată de către Hatmanul en chet Petliur: 


Proskurow 6 Februarie 1919. 

Ordon populaţiei să se obţie dela orice manitestaţie 
împotriva guvernământului. Sunt destul de puternic pen- 
tru a împiedică orice revoltă. Atrag în special atenţia ji- 
dovilor asupra acestui lucru. Căci să ştiţi, sunteţi un po- 
por pe care îl urăsc toate naţiunile. Voi împrăștiați tur- 
burarea şi meliniştea printre popoarele creştine. Dece voiţi 
să trăiţi? Popor nenorocit, nu vreţi să încetaţi a cicăli 
poporul ucrainian? , i 

Subsemnat Hatman Semoșenko 
pentru exactitate Locot. Iatrenko 

Se aude un alt strigăt: 

„Slavă hatmanului“. 

Fiecare sare în picioare dela locul său. Semoşenko 
îşi face apariţia. Din sală în sală Semoşenko îşi rosteşie 
toastul: | j 

„Cazaci din Zaporogia, vă salut şi vă doresc o bună 
sănătate. Ați venit în acest oraş pentru că aci locuiesc 
cei mai mari duşmani ai Ukrainci, cei mai răi duşmani 
ai cazacilor, aceştia sunt jidovii“. 

„Să-i ucidem“. 

„Da, de sigur să-i ucidem pentru a salvà brigada 
noastră, pentru a salvà patria. Nu vă veți îndeplinì decât 


www.dacoromanica.ro 


58 

datoria, veţi ascultă de porunca mea şi o veţi pune în 
executare în momentul pe care eu îl voi alege, dar cer 
dela voi un jurământ: un adevărat cazac sar dezonoră pe 
sine şi ar dezonoră brigada sa dacă fură bani şi dacă 
îşi însuşeşte obiecte. Un adevărat cazac jură, jură înainte 
de toate că nu va aveă milă de duşmanul nostru şi nu-i 
va da iertare“. 

„Jurăm“. 

„Juraţi mai departe că nu veţi jefui nici o casă“. 

In această noapte cazacii din Zaporogia au jurat în 
faţa Hatmanului Semoşenko, conducătorul lor un jură- 
mânt solemn, de a ucide pe evreii din Proskurow, lără 
însă a jetui o singură rublă măcar. Atunci se apropie de 
Hatman un locotenent împleticindu-se în picioare: 

„Brigada mu mai are nici o sursă de venituri. Dece 
mam lăsă viața populaţiei evreeşti. Ea poate plăti o con- 
tribuţie de 100.000 de ruble“. 

Semogenko îl fixează cu ochii săi albaştri: 

„Dacă wai fi beat aşi pune să te împuşte i ei 
cu oamenii tăi“. 

Un căpitan ia de asemeni cuvântul: 

„Nu voi permite niciodată escadronului meu să mă- 
celărească oameni fără apărare“. 

Semoşenko ridică din umeri. 

„Am hotărît ca d-ta împreună cu escadronul ce co- 
manzi, să luați în primire cartierul dela`gară. Prezintă-te 
la post. Nici d-ta nici oamenii d-tale mu veți aveà de lucru“. 

Oraşul nu ştià nimic de toate acestea în ziua aceea de 
Sabat. : | 

` După ce se isprăvise rugăciunea în sinagogi lumea 
porni spre easă. In jurul meselor erau întruniți membrii 
familiilor. După masă şi după rugăciune cei mai bigoţi 
se întinseră pentru odihnă. La orele 1.45 pornea în pas 
de paradă, câte 4 în rând, cu muzica în frunte, brigada, 
spre strada Alexandru. Trecătorii se aşezaseră pe am- 
bele laturi ale trotuarului, priveau spectacolul şi auzeau 
concertul. Cei mai tineri păşeau alături de cazaci şi fre- 
donau marşul. Copiii sunau ca şi trompeţii în pumni în 
timp ce mergeău milităreşte. Când muzica ajunse la sfâr- 


www.dacoromanica.ro 


59 i 


şitul străzii Alexandru, răsună comanda care porneă din 
căpitan în căpitan, din companie în companie: 

„Brigadă... Stai“. 

Imediat după aceasta, în cea mai complectă ordine 
s'au format grupe de câte 5. oameni. Toate aceste patrule 
se risipiseră prin străzile laterale şi porneau tăcute spre 
cartierul gâştelor, ghetoul evreesc. 

Iată case scunde şi sărăcăcioase, cu câte un singur 
etaj care se sprijineă una de alta, frățeşte, poate pentru 
a se menține mai bine, poate pentru a tremură mai puţin 
de frigul aspru. Astfel se înşiră casă lângă casă în uli- 
țile mici şi nenumărate, paralel sau perpendicular pe 
strada Zabornaia. 


A g E A 
** 


Conducătorul patrulei bate cu tocul revolverului în 
uşe. Femeia lui Schenkman strigă: 

„Moischel du-te de deschide“. 

Se băänuieşte următorul schimb de cuvinte: 

„Nu, nu el, mă duc eu“. 

Dinăuntru sau auzit bătăile în uşe cu tocul re- 
volverului. Pe străzi au fost zăriţi soldaţii cu mitralierele; 
femei cu părul despletit alergau și strigau. 

„Pogrom, pogrom“. 

Femeia lui Schenkman se tocmeşte înapoia uşii: 

„Nu putem deschide, bătrânul meu zace în pat“. 

„Deschideţi din ordinul Hatmanului Semoşenko, Hat- 
man din armata lui Petliura“. 

Zăvorul este tras la o parte, cheia se învârteşte în- 
cet în broască. Aci este odaia cea mare, două paturi de 
lemn cu saltele roşii, o masă, nici un covor pe podeaua 
de lut bătătorit. 

Trei oameni au intrat. doi păzesc la ușe, toți au în 
mâini sabia trasă din teacă. Ei se servesc de dânsa ca de 
un baston. In patul din fund, deasupra cuverturii se vede 
barba neagră a lui Schenkman. 

„Domnilor cazaci, noi suntem prietenii voştri. Nu 
avem alți dușmani decât pe bolşevici. Slavă Hatmanului 
Semoşenko, îi dorim sănătate şi lui şi vouă“. 

lar conducătorul patrulei interoghează: 


www.dacoromanica.ro 


60 


„Câţi sunteţi ?. 

Schenkman şi femeia sa ezilă: 

„Copiii au ieşit în oraş; suntem singuri... Ah..... 
domnule..... ah..... nu, nu“, 

Un strigăt de groază. 

Sabia cazacului, învârtită deasupra capului cade cu 
putere peste figura evreului, odată, de două ori, ţeasta 
crăpă, barba se roşeşte de sânge. 

Femeia căzută la pământ sărută cizmele cazacului. 
El se debarasează de greutatea aceia prin câteva lovi- 
turi, o înghesuie întrun colț şi împlântă sabia adânc 
în carnea ei. De sub pat apare micul Mozes şi sora sa şi 
se aruncă peste trupul stârtecat al mamei. 

„Mamă, mamă“. 

Comandantul patrulei ordonă: 

„Sfârşiţi mai repede“. 

Incă 3—4 lovituri de sabie cad peste micuţii înge- 
nunchiați deasupra mamei. 

„Gata“. e A ui) 

Casa lui Schenkman este curăţită. 

ri 

Și acum cititori cer dela voi puţin curaj pentru 
ca să putem asistă mai departe la serbarea de Sabat din 
Proskurow: îți cer iertare pentru nervii tăi, pentru odihna 
ta, pentru demnitatea noastră de oameni. Am aci sub 
ochii mei documente oficiale, rapoartele comisiunilor de 
anchetă, declaraţiile martorilor oculari, ordine, procla- 
maţii, documentele armatei şi ale Statului, fotografii în- 
grozitoare. Trebuie o putere, o storţare supraomenească 
pentru a ceti şi a studià aceste acte. Nu toate! 

La Blekman haidamacii au omorît întreaga familie, 
tată, mamă şi 3 copii. 

„Numai e nimic aici“, 

Ei au vrut să se retragă, dar oamenii care păzeau 
ieşirile străzii au adus o tânără copilă lividă, cu părul 
vulvoi, au prins-o în momentul când săriă pe fereastră. 
Pentru a cere milă ea sărută mâinile cazacilor. 

„la stai, tu ai noroc, te vom lăsă aci pentru a păzi 
casa“. oi 


t 


www.dacoromanica.ro 


61 


„Nu mă ucideţi“. 

„Ti-am spus că te vom cruţă, îți vom lăsă viaţa, dar 
te vom biciui. Ridică rochia“. 

Oamenii lovesc cu . nagaica. Copila scrâşneşte din 
dinţi, îşi muşcă buzele şi îşi înăbuşe plânsul. Cazacul 
aruncă nagaica, scoate sabia şi taie în carne. 

Aceasta în toate străzile, în toate casele. 

La Averbruch sunt 15 morţi şi patru răniţi. La Ze- 
melman 21 de cadavre. Bătrânul Crotscheak este apucat 
de barbă, târît prin bucătărie la fereastră şi aruncat dela. 
etaj în stradă. Aci el este prins în vârfurile săbiilor caza- 
cilor. Femeia şi cele două fete ale sale sunt târite în stradă. 
Un băiat de 13 ani, fiul său vrea, să le vie într'ajutor. Este 
zvârlit peste mama sa. Amândoi sunt înjunghiaţi de a- 
ceeaşi sabie, şi ţintuiți în podea. Femeia Zozulia asistă 
la moartea şi martiragiul fiicei sale. Vine rândul băia- 
tului. Ea aleargă la un scrin şi scoate bancnote şi mo- 
nezi de aur: AN 

„lată bani, luați bani“. 

Soldații resping prețul răscumpărării: 

„Nu ne trebuie decât viața voastră“, 

Cu o singură lovitură- ei ucid pe mamă şi pe fiu. 
Pretutindeni călăii îşi respectă jurământul. Banii şi lu- 
cerurile de preţ sunt respectate. Nu iau cu ei nimic... de- 
cât viaţa. Sugacii sunt smulşi dela sânul mamelor şi cra- 
niul lor plezneşte lovit de pereţi. Dar lănţişoarele dela 
gâtul lor rămân la loc. In case soldaţii economisesc gloan- 
tele şi omoară numai cu oţelul. In stradă se aud împuş- 
cături. Bărbaţi, femei şi copii au reuşit să scape fu- 
gind prin ferestre. Ei aleargă, răniții se târăsc sau sar 
întrun picior. Pretutindeni armele sunt îndreptate îm- 
potriva lor, la fiecare colţ de stradă îi păzeşte ţeava din 
care se slobozeşte glonţul. Aceea cari au scăpat pentru 
prima sau a doua oară de glonţul trăgătorului neabil 
sunt loviți de al treilea. Se învârtese odată în jur, pun 
mâinile pe piept sau la cap şi se prăbuşesce în ză- 
padă. In unele străzi soldaţii mânuiesc mitralierele. O 
companie sanitară îi întovărăşeşte. Medicul militar Scor- 
nik şi asistenții săi, privesc la masacru, ei economisesc 


Wwww.dacoromanica.ro 


62 


bandajele şi ajutorul lor pentru ucigași, dacă sar în- 
tâmplă ca unul din ei să fie rănit executând ordinile 
Hatmanului. Skornik scoate din buzunarul mantalei o se- 
ringă. El rupe cu dinţii gâtul unei fiole de morfină, su- 
flecă mâneca stângă, injectează morfina pentru a-şi în- 
tări nervii bolnavi. 

Cartierul evreese fusese complectamente încercuit. 
Ceilalţi locuitori crezuseră că se fac percheziții domiciliare, 
şi nu bănuiau nimic despre pogrom. Mulţi dintre ei îşi 
continuau plimbarea. In casele bogătașilor răsunau gra- 
mofoanele. Comisarul Taranovici aflase la orele 3 despre 
cele petrecute și se prezentă lui Semoşenko. Il imploră 
să deă ordin oamenilor săi pentru încetare. Semoşenko 
se uită la ceas şi apoi se scuză: „Cazacii Wabia au început. 
Voi vedeă mai târziu“. Paranovici aleargă la telegraf şi 
telegratiază la Kamenetz. Un funcţionar îi răspunde: „Te- 
legratiaţi lui Schapoval, comandantul frontului“. Se lan- 
sează o nouă telegramă. 

La orele 4 şi jumătate soseşte răspunsul. 

„Ordin către Hatmanul Semoşenko de a încetă pe 
dată represaliile“ ; ; 
(ss) Chapoval 


k*k 


Taranovici sare în sanie și aduce personal lui Se- 
moşenko telegrama. Tânărul primeşte pe comisar întrun 
nor de fum de țigară, mişcă din umăr după ce citi hârtia 
adusă de comisar, scutură ţigara şi adause: „Bine, fie 
de ajuns pentru astăzi“. Apoi luă telefonul şi dădă un 
ordin scurt. D'abia la orele 5 trompeţii sunară semnalul 
pentru încetarea focului. Cazacii disciplinaţi părăsesc 'ca- 
sele evreeşti, se întorc la brigada lor şi ia fiecare locul 
în grupe. La orele 5.30 pornesc cu muzica în frunte spre 
cartierul lor. 

Sabatul din Proskurow a durat 3 ore şi a cerut o 
jertfă de 1650 de oameni. In fiecare Vineri seara. evreii 
nu sting lumina electrică şi pentru că nu au voie să rea- 
prindă lumina, ei renunţă să o stingă. Uzina oraşului 
închide curentul dimineaţa şi îi dă drumul către seară. 
In felul acesta luminile se aprind la oră potrivită în toate, 


www.dacoromanica.ro 


63 


casele fără ca astfel să se fi călcat obiceiurile religioase. 
In această seară de Sabat, aceia care au fost feriţi de ma- 
sacru au stins luminile şi au plâns în întunerec. Dar 
numai în casele ce erau locuite de cadavre ardeă lumina 
electrică în plină strălucire. Pleava din Proskurow sa 
împrăștiat prin casele iluminate pentru a le jetui. 


t*a 


Proskurow este numa un episod. In Ukraina au fost 
ucişi din anul 1917—1920 mai mult de 100.000 de evrei. 
Perioada petliuristă rămâne cea mai grozavă. In timp 
ce Hatmanul en chef eră isgonit din Kiew şi îşi căută 
drum luptând dela sud spre nord, bandele sale sanguine 
„se räzbunau pe oamenii paşnici pentru dezastrul lor mi- 
litar. j 

Teplik, Kitai-Gorod, Ovrutch, Feltchine, Vassilkovo, 
Stepansky, Gaissine sunt nume de oraşe mici şi crime 
mari. s HRK 

In Sargorod, în Kopaigorod, soldații au aranjat un 
„tel de spectacol. Ei adunau întreaga familie în jurul pă- 
rintelui. Toţi trebuiau să privească cum se tăiă limba bă- 
trânului, i se scoteau ochii şi cazacii râdeau în hohote 
de plânsul bunicii, al fiilor, al fetelor şi nepoților. 

In Petschanka cazacii au forțat pe mama să ţie în- 
tins copilul. O lovitură de sabie.... capul copilului se rosto- 
golește în zăpadă, mama strânge la piept trupul sânge- 
rând al copilului. 

Un alt joc: ii 
„Fiecare se desbracă în pielea goală“. 

Bătrâni, temei, copii se desbrăcă. 

„Dansaţi!“. 

Nenorociţii dănțuiesc. 

„Mai departe, învârtiți-vă mai iute! Bravo, bravo“. 
Pentru a nu îngheță de frig şi pentru a câştigă 
grația călăilor, ei se învârtesc, se învârtese drăceşte. 

SEOC: ; i S 

O salvă şi corpurile goale se prăbuşesc la pământ. 
Aceia ce mau fost loviți încă continuă să danseze peste 
cadavre, continuă să dănţuiască dansul macabru, până 
când plumbul loveşte în piept şi viața dispare. 


www.dacoromanica.ro 


64 


In Bratslaw cazacii au inventat un lucru și mai ori- 
ginal. Evrei goi sunt spânzurați de mâini şi atârnă le- 
gați de plafon. Incepe jocul. Se pun rămăşaguri pentru 
cea mai bună bucată de carne. Şi atunci intră în acţiune 
sabia. Fiecare taie câte o fâşie de carne. lar pentru de- 
săvârşirea glumei, carnea este prăjită pe cărbuni şi ast- 
fel mâncată de cei mutilaţi. 

Mamele imploră: 

„Ucideţi-mă pe mine, cruţaţi pe fiul meu“. 

Soldaţii răspund: Trebuie să măcelărim pe jidovi îm- 
preună cu toate progeniturile“. 

In Kitaigorod un cazac a legat pe femeia Melamed- 
man de păr la coada caiului şi i-a dat copilul în braţe 
pe care mama îl strânge la piept. 

„Ţine-l bine“. 

„Şi cazacul biciuieşte calul. 

In Kamenetz Podolsk cazacii taie fâşii din carnea 
victimelor şi sting ţigările aprinse în carnea jilavă. 

La Bar se aduce un evreu pentru a fi executat. I 
se smulge cravata roşie dela gât: i 

„Mănâne-o“. 

El se supune. Şi cazacii se amuză atât de bine, încât 
unul propune ca evreul să facă încăodată aceeaşi sca- 
matorie. Apoi îl dezbracă. I se rade barba albă.  : 

„Și acum mănâncă barba“. 

Tânărul Spector este ucis în faţa bătrânului şi ca- 
zacul ordonă părintelui: 

„Pentru. că îţi iubeşti fiul, linge sângele“. 

Femeile, fetele tinere, fetitele apar şi mai frumoase 
plângând şi zguduite de groază. Pentru ele sunt rezer- 
vate metode speciale pentru moarte. Nu li se îngăduie 
tortura simplă sau moartea precipitată. Mama care vrea 
să smulgă din mâinile călăului posedat pe fiica îngro- 
zită, este ucisă. Și atunci încep acele nelegiuiri pe care 
nu le putem transcrie. Obrazul roşeşte de ruşine, senti- 
mentul pe care-l avem de a fi oameni ca şi aceia ai lui 
Petliura cu faţa ca a noastră, cu corp ca al nostru şi cu 
mers ca al nostru, te îngrozeşte şi te desgustă. 


Clișeul depe copertă iste o reproducere după tabloul „Ostaticii“ 
de Abel Pann. 


www.dacoromanica.ro 


Preţul.30 Lei. 


Editura Tip. „Cultura“ 


„Renaşterea Noastră“ ù Strada Câmpineanu No. 15. 


www.dacoromanica.ro