Pia Alimăştianu — Insemnări din timpul Ocupaţiei Germane 1916-1918 (1929)

PIA ALIMANESTIANU 


BUCURESTI 
IMPRIMERIILE INDEPENDENTA 
Str. R. Poincaré, 17 
1929 


www.dacoromanica.ro 


Cea /necca Pons 072 Pata. 
hitederecd le ; i 
fa Glover AGE Re: 
Leal apes 
INSEMNARI 


TIMPUL OCUPAȚIEI GERMANE 
1916 —1918 


2 


BUCURESTI 
1929 


www.dacoromanica.ro 


Dedic aceste pagini 
Memoriei Mamei mele 
PIA 1. C. BRĂTIANU 


si fratelui meu 
ION. I. C. BRATIANU 


www.dacoromanica.ro 


21 Noembrie 1916. 


Bubuitul tunului a inceput de azi noapte. Orasul pare 
gol. Numai pe străzile de la periferie, trec pâlcuri, 
— pâlcuri, soldaţi obosiţi, îngheţaţi, în retragere. 

Aş vrea să mă opresc, să-i întreb ca ceilalți trecători, 
pe şoptite „de unde vin? unde merg ?“ si nu îndrăsnesc. 
Mă tem să nu aflu de aproprierea vrăjmaşului. Iminenta 
“ocupaţie a Bucureştilor. care la început mi se părea un 
vis urât, devine din zi în zi o tristă realitate. 

Trupele germano-turco-bulgare, după ce au încercat 
zadarnic să spargă frontul prin toate trecătorile, înain- 
teazä acum prin 3 părți de odată: din Oltenia dela Du- 
näre şi din Carpaţii Argeseni — ca o invasiune. 

Armata noastră, copleșită de trupele lor superioare în 
număr, în mașinării şi prin experienţa dobândită 2 ani 
dela începutul războiului, le-a ținut totuşi piept 3 luni; 
guvernul a cerut zadarnic ajutorul făgăduit de aliaţi prin 
«ofensiva generală: sprijinul lui Sarrail şi cei 250.000 
ruşi. Armata se vede azi constrânsă să se retragă spre 
linia Nomoloasa-Focşani, pe care, la urma urmelor, se 
pare că Rusia s'a hotărât să-o apere. 

In câteva zile ne-am despărţit rând pe rând de ai 
noștri, despărțire cu atât mai dureroasă, cu cât simtiam 
apropilndu-se dezastrul. Nici o lacrimă nu s'a vărsat în 
clipele acelea, nici din partea celor ce plecau în pribegie, 
nici din a celora ce rămâneau, prada vrăjmașului. Indi- 


www.dacoromanica.ro 


vidul nu mai există în asemenea împrejurări, La pier- 
derile sufleteşti, nu te mai gândeşti la cele materiale. 
S'au contopit toate într'o singură colectivitate: Armata. 

Ea reprezintă tot — cel puţin în ochii mei — şi 
țară şi rude şi prieteni. Viziunea ei fugărită zi şi noapte — 
îmi sângera inima. 


22 Noembrie, 


Eșind, azi dimineaţă pe poartă m'am oprit s'ascult de 
s’aude tunul. Se auzea în apropiere chiar către Nord 
şi m'am bucurat. Este singura legătură ce o mai aveam: 
cu ai noştrii. 

Bucuria mi-a căzut repede insd. Pe zidul din faţă, 
pe Scoala Clementa erau lipite afişe mari, iscălite, nu de 
prefectul Poliţiei Corbescu, ci de generalul Mustaţă. 
Măsurile de ordine ce le decreta, mi-au arătat că intrarea 
trupelor germane era iminentă şi mai iminentă mi s'a 
arătat când am aflat prin covorbirile din tramvai, în 
drum spre spital, că în timpul nupfii sărise pulberäria 
Dudeşti şi, când ajungând la spitalul nostru din şoseaua 
Filantropia, n'am mai văzut profilându-se pe cer, stâlpii 
telegrafiei fără fir. 

Prin spital plutea o mare nelinişte. O citeam pe fefele 
surorilor şi ale infirmierelor, dar mai ales o citeam în 
ochii soldaţilor. 

Pe când rătăceam printrei ei, unul m'a întrebat: 

— „Dacă vin ce ne facem? 

— „Nimic, băete „am raspuns. Rämâneti aici cu noi“. 

Şi altul îngână: 

— „Până ce ne-om face bine, şi apoi... cine ştie unde 
ne-or duce. 

Dar dintre toți... de sergentul Matei îmi era mai milă. 


www.dacoromanica.ro 


5 


După ce fusese evacuat dela noi cu 2 răni vinde- 
cate, se întorsese după 8 zile dela front cu 6 răni şi 
ceruse să fie adus iarăşi la spitalul 108. Ne istorisise 
câteva zile mai înainte, cd nu se lasă de răsboiu până 
n’o merge de 9 ori la luptă, și când m'am apropiat de 
patul lui, azi nu mi-a dat ziua bună ca de obicelu: m'-a 
privit numai o clipă, apoi a închis ochii. 


23 Noembrie. 


lată cum s'a săvârşit intrarea trupelor germane im- 
periale în Bucureşti : 

Aseară la cartier, lângă Cotroceni, a fost adus un 
ofiţer, achii legaţi, trimes ca ihtermediar de Machensen 
să întrebe daca se apără oraşul, S'a înapoiat cu răs- 
punsul că nu se apără, dar cerea să se garanteze 
averea şi cinstea locuitorilor. 

Azi dimineaţa s'au dus întru întâmpinarea lor, repre- 
zentantii ţărilor neutre, al Americei d-l Wopicka şi al 
Olandei d-l Vredenburg, împreună cu primarul Capi- 
talei, d-l Emil Petrescu. 

Au mers departe în direcţia Bragadir pe unde cre- 
deau că înaintează trupele vrăjmaşe, dar s'au întors 
singuri după o lungă aşteptare şi după ce constafaseră 
distrugerea podurilor de pe Argeş. 

Peste putin, a sosit vestea intrării trupelor germane 
în gara de Nord, apoi un automobil cu 5 ofiţeri au 
sosit la Primărie. Printre ei era şi Principele de Schaum- 
burg-Lippe, nepot al Impăratului Wilhelm, fost secretar 
de legatiune la Bucureşti, la declararea răsboiului, 

Se vede că a ţinut să revie în România ca învin- 
gător, spre a răsbuna umilința plecărei sale, 

Mi-l amintesc privind pe stradă, cu ceasurile, din dosul 


www.dacoromanica.ro 


6 


grätarului de fier al imprejmuirei legatiunei germane din 
Calea Victoriei, zilele cât fusese sechestrat in casă până 
i Sa putut libera trecerea, 

Cei 5 ofiţeri au iscalit hârtia, prin care asigurau ave- 
rea şi cinstea cetăţenilor, dar pe de altă parte, cu toate 
aceste asigurări, Colonelul de Kleve, însărcinat cu inten— 
denfa, punea cele mai drastice condiţii oraşului şi anume = 
una pâine pe zi, !/, litru vin, cafea, ceaiu, orez, zahăr, 
untură şi câte altele pentru 50.000 soldaţi şi dări de un 
miliard, 

Guvernatorul cetăţii, Generalul de Stolzenberg ame- 
ninţa pe D-nul Emil Petrescu, că dacă nu li se dă tot 
ce vor cere in 24 de ore, îl aşteaptă un glonte. 

— „O viaţă am, a răspuns dânsul liniştit. Ce voiu 
putea da, voiu da, ce nu, nu...“ 

Invingătorul a sfârşit spunând: 

— „Să fifi mulţumiţi că nu wam lăsat pe mâna Bul- 
garilor şi că suntem noi, germanii intermediarii dintre 
D-voastră şi ei“, 

Preşedintelui Crucii-Roşii, D-lui Al. Marghiloman, i-a 
spus: 

„Nu uitaţi că suntem învingători și a-ți făcut să curgă 
mult sânge german !“ 

Eu mam eşit toată ziua din casă, de teamă să nu 
întâlnesc soldaţii nemți în marşul lor triumfal, întâm- 
pinati, mi se spune, de sute şi sute de germane şi de 
israelite, cu flori in mână, cântând cu entusiasm — „Wacht 
am Rhein !* 

O femee trecea adineaori prin fata casei şi plângea 
istorisind unei prietene ce văzuse: 

— „Ca ciupercile au eşit din pământ și râd şi se bu- 
cură neruşinatele de nenorocirea noastră, după ce ne-au 
mâncat pâinea ani de zile. Nemernicile strigau solda- 


www.dacoromanica.ro 


7 


filor nemți, în gura mare: „Insfârşit a-ţi venit! Cu câtă 
nerăbdare vă aşteptam !“, 

Dar în clipa aceasta nu mi räzvräteste nimic, nu mă 
atinge nimic din cele ce mi se istorisesc, 

Un singur gând, o singură grile am: dacă armata 
noastră a isbutit să se retragă, fără pierderi prea mari, 
dacă a putut s'o ajungă Machensen —în automobilul 
său monstru, — monstru el însuși, — căci dacă armata în- 
trupează pentru mine ţara, el întrupează vräjmasul, de 
când a sosit după amiazi la Palatul Regal într'un auto- 
mobil sgomotos întâmpinat de D-l Tigara Samurcas, 
care i-a pus locuința regală la dispoziţie. El n'a 
primit, 

— „Nu obişnuesc palaturi. De altmintrelea, eu nu stau 
în Bucureşti decât câteva ore. Urmăresc armata ro- 
mana. 

Pentru cei ce nu se asteptau la intrarea germanilor 
în oraş, azi dimineaţă a fost o lovitură, dând cu ochii 
de ei, cum a pätit d-l Procopiu *). Eșind dela gazeta 
l'Indépendance Roumaine“, a rămas înmărmurit zärind 
uhlani călări, defilând dealungul străzii Victoriei, 

Era să leşine; s'a proptit de zid ca să nu cadă jos. 

Noi fusesem prevestifi la spital, şi cum ne întorceam 
cu automobilul în grabă, în fata avuzului dela şosea, po- 
posea un batalion de infanterie română. Ne-am înspăi- 
mântat văzându-i, 

Le-am strigat să plece. 

— „Sunt departe“ au răspuns. 

Am oprit automobilul, şi chemând pe singurul ofiţer 
ce-i întovărășea: „Fugiţi! Intră germanii“. 


*) De atunci a căzut bolnav la pat si nu s'a mai sculat, 


www.dacoromanica.ro 


8 


M’a privit întâi zăpăcit, apoi a dat ordin de plecare. 
I-o fi prins pe drum ? 


24 Noembrie. 


A fost o usurare, când ajungând la spital, l-am găsit 
aşa cum îl ldsasem. Cel puţin acolo nu pusese străinul 
piciorul. Aiurea, nu te crezi în București, care din ceas 
în ceas îşi schimbă înfăţişarea. Calea Victoriei este stră- 
bătufă şi zdruncinată de automobile, de camioane în 
plină viteză, infernale şi ca mărime şi ca zgomot. Căs- 
cile germane alternează cu fesurile turceşti şi cu sep- 
cile bulgarilor. Numai vorbesc de steagurile vräjmage 
ce fâlfâiau pretutindeni şi de străinele în haine de săr- 
bătoare, împărțind flori şi tutun soldaţilor — de dimineaţa 
până seara. 

Singura uniformă română ce se mai zăreşte este aceia 
a sergentului de oraş şi a jandarmului pedestru, dar şi 
aceştia sub dependinta Kaiserului. 

Adineaori, unul din ei, întrebat de un cälätor ce vor- 
bise cu ofiterul german oprit câteva clipe în fata lui — 
a răspuns trist: 

— „Nu vă pot spune“. 

Avea dreptate. 

Si cu toate că sau smuls hârtiile albastre dela fe- 
restre, cu toate ca s'au aprins iarăşi felinarele ca’n vre- 
muri de pace, mi se pare că din ceas în ceas, creşte în 
jurul nostru întrun cerc de fier întunericul ce ne desparte 
de ai noştri şi n'aş mai putea lupta cu desnădejdea ce a 
cuprins pe mulţi din jurul meu, dacă nu aş face să mi 
se oglindească neîncetat speranţa că viitorul va fi al 
nostru, 


www.dacoromanica.ro 


25 Noembrie 


Spuneam eri că Spitalul 108 era singurul loc unde 
vrăjmaşul nu pusese piciorul. 

Azi am găsit însă aşezaţi, în catul de sus, 35 de germani, 
Când le-am zărit feţele roscovane, pe cearceafurile albe, 
m'am oprit pe pragul uşii, fără al putea depăşi. Tova- 
Tăşele mele simțeau tot ca mine. Toate fugiseră jos, 
la răniții noştrii. 

Intorcându-mă acasă, tramvaiul a fost oprit câtva 
timp până au defilat trupele bulgare. Pe calea Victoriei 
colt cu Afhenée Palace, fâlfâ'a un steag uriaş : era tri- 
<olorul german. Acum este cazinoul ofițerilor de Stat 
major. Publicul bucureştean, toată cafeneaua îi privea 
inmarmurifi. 

Umilinţa de a-te şti stăpânit de germani este nesu- 
ferită, dar şi mai nesuterită este aceia de a fi stăpânit 
şi de bulgari, 


26 Noembrie 


Un mecanician, care venia dela front cu automobilul, 
ar fi istorisit că pe tot drumul până la Buzău, nu mai 
întâlneşti un soldat româm, că automobilele şi tunurile 
grele germane stau întundate in noroiu. Trăim în ast- 
fel de întunerec, că orice ştire, din afară de incinta 
Oraşului, este un eveniment care trecând din gură in 
gură, deseori se schimbă cu totul şi când se reîntoarce 
la urechile celui de la care a pornit acea ştire nu 
mai e recunoscută de chiar acela care a născocit-o. Un 
eveniment plăcut pentru spitalul nostru, a fost evacuarea 
germanilor, dar de rândul acesta fără de florile, tutunul 
piesa de 5 lei şi de urările de drum bun tradiţionale, 
ce-i întovărăşiau pe răniții noştri înainte de plecare. 


www.dacoromanica.ro 


10 


27 Noembrie 


»Wir sind die Sieger“ — lată fraza ce neincetat ne 
răsuna la intrarea ori cărui ofițer în casă. E de ne- 
crezut, setea de răzbunare şi de a ne umili, ce ei nutresc, 
faţă de noi. 

Imi pare că nouă, rasă latină, ne-ar fi milă de cei 
învinşi, mai ales de femei. Pretutindeni colindă casele: 
pentru încartierare. La fiece clipă, sună câte unul la use 
ceea ce ne face pe toţi să tresărim mai ales pe mama, 
îngrozită la gândul, că va locui sub acelaș acoperiş cu 
vrăjmaşul. Pretutindeni aceiaş brutalitate, mai ales când 
le ese înainte o femeie. Casele goale nu le plac. 
Voesc pe cele locuite şi dintre toate odăile, mai întot- 
deauna aleg pe aceia a stăpânilor. 

După ordonanţă trebue să se prezinte cu un „Schein“ 
iscălit de poliţia noastră, dar de asia nu ţin seama „Die 
Sieger“. In multe locuri unde nu Ii s'a ţinut piept, au 
dat afară cu totul pe stăpâni. 

«Niciodată nu mi-asi fi închipuit astfel. Militarismul 
ce li se înfiltrează în sânge de secole, a stins într'ânşii 
orice coardă umanitară; nu mai sunt decât o mașină 
de războiu desăvârșită, al cărei scop este distrugerea 
a tot ce nu este german. 

Ura cea mare este asupra Brătienilor, fiindcă dânşii 
au provocat războiul — ură aţâţată si de germanii. 
din ţară, şi spre ruşinea noastră şi de românii ger- 
mano-fili rămaşi aici după spusele lor, spre a apăra 
populaţia ! 

Au inceput persecuțiile cu mine. A venit un agent al 
poliţiei secrete să mă cerceteze spre a mă duce la coman- 
dament. Când te duci la comandament — ştii că intri şi 
la închisoare îndată. Am fost chemată sub pretext că. 


www.dacoromanica.ro 


11 


eu singurä stiam unde a fugit Doelinger, supus austriac, 
sofeur la Doctorul Cantacuzino, de 8 zile si cu care 
abia schimbasem câteva cuvinte. 

Cum automobilul cu Doelinger fusese declarat îndată la 
sosirea germanilor şi rechizitionat de ei, a fost găsit a doua 
zi la Ministerul de Războiu. La comandatură am aşteptat: 
câtăva vreme; văzând că nu se ocupă de noi, am plecat 
cu Sabina la Ministerul de Interne la Lupu-Costache — 
căruia i-am lămurit chestiunea pe care el s'a însărcinat să 
o descurce. Dacă nu eram aşa de energice, petreceam 
noaptea la comandaturä. 


28 Noembrie. 


De dimineaţă m'a desteptat glasul ascuţit al unui 
vânzător de gazete din stradă. Mi se părea că strigă ne- 
lipsitul de altă dată: „Universul, Dimineaţa, Viitorul“. 

Am revenit repede la realitate însă. 

Apăruse primul număr al „Gazetei Bucureștilor“ pe 
o foaie, pe cealaltă foaie era Bukarester Tagblatt. 

Deși luasem hotărârea să nu cumpăr ziarul şi să nu-l 
citesc, am trimes îndată după el şi l-am citit în întregime. 

Erau aproape numai proclamatii şi ordine de zi către: 
soldaţi. Ii felicita de bärbätia ce au desfăşurat-o la cuce- 
rirea celei mai puternice fortărețe române, fără a adăoga 
că această fortăreață nu se apărase. 

lată proclamația afişată de altmintrelea, dela 23 Noem— 
brie pe străzi, către locuitorii oraşului Bucureşti: 

„Oraşul Bucuresti este ocupat de către trupele mele. 
EI intră sub legile de războiu. Noi ducem războiu 
numai împotriva armatei rusești și românești, nu 
contra poporului roman. 

Cine nu va opune armatei mele nici o rezistență 


www.dacoromanica.ro 


12 


si se va supune de bund voe ordinelor comandantilor 
mulitari si a insdrcinafilor, tt va fi asiguratd viața 
si averea. 

Tard cine va încerca a aduce vreun rău trupelor puse 
sub comandamentul meu, sau a aduce vre-un folos ar- 
matei rom@ne-ruse, contra căreia luptăm, va fi pedepsit 
cu moartea. 

Pentru orice rezistență ce s'ar opune trupelor mele 
de către populația civilă, inclusiv funcționarii publici, 
orașul Bucuresti va fi tras la răspundere si va putea 
aștepta măsurile de represiune cele mai aspre. Iscälit 
Comandantul suprem al armatelor Imperiate: 


V. Mackensen. 


29 Noembrie, 


In primele zile ale ocupaţiei, viața era aproape nor- 
mala, pe zi ce trece simțim însă mâna de fier a învigă- 
torului mai grea asupra noastră şi cu cât o simţim mai 
grea cu atât se cimentează o solidaritate, o adevărată 
fraternitate între noi românii rămaşi sub dominaţia streină, 
afară bine înţeles de germanofili: Cei mai multi din noi 
am rămas, unii din necesitate, lipsă de mijloace, boală 
iar alţii din simtämântul de datorie, cum au fost unii 
funcţionari, ca eforii spitalelor civile si cei rugaţi de 
guvern să stea pe loc spre a susţine moralul populaţiei 
şi de care categorie făceam si noi parte familia Brătianu, 
Procopiu, Alexandru Crăsnaru, Emil Petrescu și alţii... 
Mai ales în tramvae îmi dau seama de această apro- 
piere în nenorocire a tuturor: 

Se intatnesc cot la cot femei în haine de catifea cu femei 
în scurteici şi le vezi şoptind tot timpul împreună, istorisin- 
du-si păsurile, plângându-se de devastările săvârşite prin 


www.dacoromanica.ro 


13 


case de trupele puterilor centrale, de poporul înaltei culturi 
şi de grozăviile celor bulgăreşti comise în cartierele cele 
mărginaşe — prin mahalale. 

Din relaţiile oficiale, reese că patrulele germane au 
împuşcat pe unii, ceeace ne arată cât de neinfranati 
sunt. Intre germani şi bulgari nu există simpatie. 

Cei dintâiu dispretuiesc pe cei d'al doilea, îi tratează. 
drept hoţi, cei d'al doilea sunt foc pe cei d’ântâiu, zicând 
că nu ţin seama de ei întru nimic, că sunt priviţi ca. 
supuşii lor. 


30 Noembrie 


Sabina Cantacuzino mergând din întâmplare la D-nu 
Vredenburg, acesta a vestit-o că în curând va fi inter- 
nat Doctorul Cantacuzino şi multi alţii. 

S'a dus repede la Ministerul de Interne, unde nu se 
ştie nimic, dar cum Lupu Costache poftise la masă. 
câţiva ofițeri germani, i-a făgăduit că se va informa. 

Intradevar spre seară a confirmat ştirea internării nu, 
numai à D-rului Cantacuzino, dar si a Liei-Brätianu si 
ne sfătuia să telegrafiem îndată prin Ministrul Wopika 
la laşi ca sa cerem guvernului liberarea germanilor din 
câmpul de concentrare. 

Era un şantaj prin urmare ameninţarea luărei osta- 
ticilor. Germanii, cei dintâi, înaintea noastră închiseseră 
la declaraţia războiului pe toţi românii aflaţi în ţara lor, 
iar noi le-am răspuns prin aceeaşi măsură. Cei bänuiti de 
spionaj au fost duşi la Văcăreşti, puţini de tot şi printre ei 
25 femei de moravuri uşoare, precum şi cei ce locuiseră în 
fara mai putin de 20 ani, au fost internaţi la Slobozia. Bine- 
înţeles am refuzat categoric orice intervenţie pe lângă 
Statul român. 


www.dacoromanica.ro 


14 


Domnul Petrescu, aflând că ameninţarea de internare a 
sosit, e foarte sigur că acelaş lucru îl aştepta şi pe el. 
li fac neîncetat tot felul de grosolănii, ameninţându-l cu 
glontul, dacă nu le dă ceia ce-i cer. 

Si pe zi ce trece sunt mai îndrăsneţi. Voiesc să puie 
o dare asupra oraşului de 500 milioane lei. Văzând că 
Primăria este în imposibilitate de a strânge atâţia bani 
dela populație, au redus-o la 250 milioane. 

Ducele de Mechlemburg este în trecere prin Bucu- 
testi, dar nu a primit guvernământul. Guvernator al 
cetăţii, este Vogel şi. cel militar al oraşului Bucuresti 
este I. Einrich fost guvernator de Lille. 

Când au aflat de această numire, chiar ofiţerii lor se 
zice că s'au speriat, Spuneau că nu va fi bine de noi. 


1 Decembrie. 


Azi dimineaţă m'am dus la Vredenburg şi i-am spus 
-că de oarece trebue o femee ostatic din familia noastră 
este mai firesc şi mai umanitar să mă ia pe mine, nea- 
vând ca Lia, cumnata mea, un copil mic cu dânsa. M'a 
privit o clipă mirat şi mi-a spus: „Și d-voastră veți fi 
luată, nu numai d-voastră dar întreaga familie“, 

— „Chiar mama?“ am întrebat eu. 

Nerăspunzând nimic, am înţeles că şi pe dânsa. Am 
“simţit aşa mare răsvrătire in mine, la gândul că puteau 
împotriva tuturor drepturilor, ridica o femeie de 76 de 
ani, încât mam sculat repede si mulfumindu-i, am esit, 
dar pe urmă pe drum judecând cazul, m'am potolit. 

„Dacă o fac“, mi-am zis, nu vor da decât o dovadă 
‘mai mult de brutalitatea lor. 

„Gazeta Bucureştilor“ reflectează foarte bine starea 
sufletească a asupritorilor. De sus până jos, numai în- 


www.dacoromanica.ro 


15 


cercări si insinuări de intrigi între noi şi aliaţi spre 
a ne desgusta de ei — mai ales de ruşi. 

Din comunicate nu afli nimic. 

Despre frontul italian nu vorbesc nimic şi lumea spune 
că s’ar fi luat Triestul. Ce întunerec în jurul nostru! 

Putinţa luării ostatecilor femei a răzvrătit atât pe re- 
prezentanfii țărilor neutre cât şi pe germanofilii noștri 
încât pentru moment au renunțat la orice internare. Noi 
în orice caz ne-am făcut cuferile. 


2 Decembrie. 


Am asistat azi la un spectacol trist dar care mi-a 
arătat că dacă am fost învinşi, nu noi am fost de vină 
ci aliaţii noştri, de oarece niciodată nu am fi putut ţine 
capăt oricât de multe tunuri am fi avut. Am asistat azi 
la o revistă a trupelor germane, — în fata lui Mackensen 
şi a statului său major, compus din vre-o 50 ofițeri. 
Trupele în coloană de marş nu se mai sfârşeau; birja- 
rul meu neputând înainta, eram silită să stau şi eu lo- 
cului, deşi mă durea să asisf la desfășurarea puterei lor. 
La durerea spectacolului se adăoga o singură mân- 
gâere: mi-am dat seama că trupele noastreau avut de 
luptat cu forțe mult mai mari decât îşi putea închipui 
cineva. 

Tot ce este mai bun pe frontul occidental a fost 
adus împotriva noastră, sub conducerea unor generali 
ca Mackensen, Falkenhein, etc. Ori câte sfortäri am fi 
făcut, ori câte tunuri mari am fi avut, nu puteam ftne 
piept invaziunei teutone, care de 40 ani se pregăteşte 
si are experiența de 2 ani de räzboiu. 


3 Decembrie 
La orele 5 a venit un gradat şi-a luat pe doctorul 


www.dacoromanica.ro 


16 


Cantacuzino la comandament, fără a voi să lămurească 
pentruce. 

Ne-am închipuit de ce-l luase. A plecat el însuşi 
mişcat, lângă polițistul de două ori mai înâlt. Până la 
orele opt neïntorcându-sé, am trimis la d-nul Crăsnaru 
să întrebăm de ştie ceva. Fusese şi dânsul ridicat în 
aceleaşi condiţii. A sosit şi d-nul Petrescu, pe când ne 
sfătuiam cum să-i dăm de urmă. Ne aduce vestea că 
nu va fi nimeni închis, 

Pe la orele opt, Sabina nedumerită s'a dus la d-nuf 
Tzigara, care zicea că nu ştie nimic. Văzuse pe Mackensen 
şi Mecklemburg şi nici unul nu suflase un cuvânt de 
măsurile luate. Insfârsit pe la 9:/, ne-auinformat că 
ni s’au refuzat orice desluşiri, afară de aceea că au fost 
închise treizeci şi cinci de persoane. 


4 Decembrie 


Internările urmează și azi— acelaş procedeu cu toţii. 
Au fost duşi la comandatură vre-o treizeci bărbaţi, 
printre cari şi Pillat. 

Alegerea ostatecilor se face nu după importanţă, ci 
după resimfiminte personale, cele mai multe după denun- 
turile germanilor din fara. De pildă: Vasile Derussi nu 
a voit să facă cunoştinţa lui Busche, Architectul Berindei, 
confundat cu ginerile lui Costinescu a fost liberat ime- 
diat ce s'a văzut greşeala. Dealtminteri era unul dintre 
cei ce se bucurau mai mult de sosirea germanilor 
înainte de ocupaţie. — Aproape mai toţi internafii sunt 
din partidul liberal. Conservatorii antantişti au fost cru- 
țaţi, fiind susținuți de Carp şi de Marghiloman. 

Sabina a făcut un cufăr cu lucrurile de prima nece- 


www.dacoromanica.ro 


17 


sitate pentru d-ril Cantacuzino si cum i s'a spus că 
trebue un permis de la comandament s'a dus acolo. 

Ofiţerul de serviciu intreband-o: „Sie Sind die Sch- 
wester von Brătiano“ ?, şi aflând cine este, a început 
să tipe şi să spună grosolanii. 


5 Decembrie 


O ştire care m'a bucurat a fost aceia dată de un ofi- 
ter german: o fotografie din care se vedea cum unul 
din zepelinurile, cu care bombardau neîncetat capitala, 
a fost atins de tunurile noastre şi scos din uz. 

Ce departe şi fericită îmi pare vremea când clopo- 
tele Mitropoliei şi ale tuturor bisericilor sunau spre a se 
da alarma, că aeroplane inamice sosesc asupra Bucu- 
restilor, când începea dintr'un capăt la celălalt al stră- 
zilor flueratul strident al sergentilor si bubuitul tunurilor. 


Deseori aeroplanele pluteau asupra spitalului nostru. 
Intr’o zi erau douăzeci si patru vopsite în negru, lugu- 
bre ca pasări mari de pradă. Spaima multora nu o inte- 
legeam, unii fugiseră la țară, alţii la laşi, alții se ascun- 
deau prin pivnițe, cu ceasurile. 

Imi amintesc mai ales o seară că veniseră târziu, când 
locuiam la Tati în str. General Manu, în lipsa Mamii, 
care rămăsese cu copii lui Dinu si Vintilă la Florica 
dela isbucnirea răsboiului, din îndemnul lui Ionel, deşi 
eu luptasem din răsputeri să nu rămâie aşa departe de 
noi toţi imobilizati în oraş. Era pe la miezul nopţii. Fu- 
sesem treziti din somn de bubuitul intens al tunurilor 
şi esiseräm cu toţii pe balcon, urmărind zepelinul în luptă 
cu ghiulele. Era o noapte cu stele, dar pe cer nu se 
vedea decât el, fugărit ca un punct, ca o jucărie lumi- 
noasă, intrând şi eşind depe uriaşa cale aburită a pro- 


2 


www.dacoromanica.ro 


18 


ectilului, De sigur in seara aceea fusese lovit, cäci de 
atunci nu se mai întorseseră decât aeroplane. Niciodată 
nu resimtisem altceva decât răzvrătire, când îi vedeam 
sosind, răzvrătire împotriva lasitatii vrăjmaşului şi cru- 
zimei lui de a omori femei şi copii, fară nici un folos. 
O singură dată am avut emotiune, când au răzbit Ger- 
manii prin Rucăr si au început să se auda aşa distinct 
tunurile dela Florica, încât m'am dus în grabă să aduc 
pe mama cu copiii în oraş. La întoarcere eram în două 
automobile, Dinu luase o puşcă să tragă în caz de nevoe. 

La pădurea dela Buftea vedem în faţă deodată un 
cârd de aeroplane. Vor fi sosit cincisprezece şi se în- 
vârtiau vâjâitor şi ameninfätor, parcă dinnadins asupra 
capetelor noastre. Deseori urmariseră trăsuri pe drumu- 
rile mari, rănind călători şi chiar asupra casei dela Florica 
ştiind unde trebuesc aruncate bombe, plutiseră de mai 
multe ori. Urmăriţi de tunurile oraşului, se depărtară 
aşa că am putut esi din tufisurile în care ne ascunseserăm 
şi să ne urmăm calea. Ce copilăroase mi se par acum pe 
lângă evenimentele ce sau desläntuit în urmă şi dintre 
care, ceeace mi-a lăsat impresia mai adânca, a fost lunga 
agonie dinaintea ocupaţiei, ruperea progresivă a fron- 
turilor, până la retragere. 

Dar chinul prin care treceam, îl uitam când mă atlam 
în faţa celor cu răspundere şi mai ales a lui lonel, 
De la început chiar, deşi era convins de necesitatea 
intrărei în război, avea o presimţire a evenimentelor 
ce s'au desfășurat. Aveam impresia că pentru el era nu 
numai o suferință morală, dar şi fizică, față de nenoro- 
cirile ce ventau ca: retragerea armatelor, aruncarea 
podului de peste Dunăre în aer, părăsirea Bucureştilor, 
de toate ordinile dureroase ce era el însuşi silit să le 
dea. 


www.dacoromanica.ro 


19 


Si pe când eei ce plecau din Muntenia erau torturați, 
dar plini de credință în izbândă, cei ce rămâneau a tot 
puternici, — Germanofili, — se bucurau de înaintarea 
“vrăjmașului, de plecarea a lor noştrii, fară nici o credinţă 
în victoria aliaţilor, 

Imi amintesc propaganda, pe care o faceau ca să nu 
“se mişte nimeni din Bucureşti, arătând pe Germani drept 
“cuceritori, dar ca prieteni. Din fericire erau puţini si 
chiar ei au inceput sd simtă jugul Germanilor. Nemţii 
strâng şurupurile în toate directiunile, desi au dat asigu- 
area Că averea şi cinstea cetăţenilor vor fi respectate. 
Sequestrează tot la moșii, la bănci, fac cea mai mare 
propagandă prin popor, cautând să-le arate, că sprijină 
pe cei săraci împotriva celor bogaţi, pe ţărani împo- 
triva proprietarilor. 

Dar cu toate făgaduelile lor, populaţia începe să 
sufere de foame. Morile s'au sequestrat; tutunul şi 
mălaiul nu se mai găsesc. Casele se ocupă după 
bunul plac, dulapurile se sparg şi totul este golit la 
“plecare, 

Azi a venit unul la noi şi după ce a cutreerat casa 
şi-a ales drept locuinţă odaia de culcare a Sabinei zicând 
<ä ştie că-i este închis bărbatul; dar când i-a cerut or- 
dinul de incartierare, Neamtul a fugit fără să se mai 
întoarcă, 


6 Decembrie 


Am sărbătorit St. Niculae în spital, cu vin, plăcintă 
si țigări dar bine înţeles fără dé iiici un chef. 

Comunicatele germane marturisesc izbânda franceză la 
Bezonvaux. De frontul italian nu mai vorbesc nimic de 
© săptămână. Semn rău. 


www.dacoromanica.ro 


20 


8 Decembrie 


Gazeta de azi aduce la cunoştiința publicului tot felu? 
de măsuri drastice : electricitatea nu se mai poate intre- 
buința decât un chilovat pe săptămână de persoană. 
Bine înţeles ofiţerii găzduiţi pot arde cât poftesc. 

Tramvaiele nu mai circulă pentru Români decât di- 
mineafa dela 7—8, dela 12—3 şi seara dela 7—8 si: 
numai linia ce duce spre gară. 

Comunicatul din ce în ce mai laconic ne dă nădejde 
foarte deşartă. Ca noutate a zilei este evacuarea spitalului 
Liei şi al D-nei Râmniceanu. Le-a sosit un doctor german, 
care fară să-şi decline atributiunile, a cerut să-i se arate 
spitalul pentru evacuare. Cele două directoare au spus. 
că nu poate nimeni să se amestece în spital, decât in 
baza unui ordin dela Crucea Roşie română. Dânsul, era 
D-nul Volt, cel mai mare peste doctorii germani în ţara 
ocupată, a început să strige iaraşi fraza tipică, pe care 
dealtfel o întrebuinţează mai des faţă de femei: 

»Wir sind die Sieger“ şi alte cuvinte grosolane. Lia 
şi D-na Râmniceanu au însărcinat un împiegat să-i arate 
spitalul. In urmă s'a dus la Crucea Roşie unde a cerut 
destitu.rea imediată a celor două directoare. 

Crucea Roşie în loc să faca o anchetă spre a se în- 
credinţa de adevăr, s'a supus orbeşte doctorului şi le-a. 
înştiințat, rugându-le să nu se mai prezinte la spital. 


11 Decembrie. 


Din toate părţile vin plângeri la prefectura poliţiei şi 
la comandament cu privire la locuinţele rechizifionate, 
de oarece nu se dă nici o dreptate, Se luau numai cele 
luxoase, de oricine, iar la plecare erau jefuite. 

La Mariufa Pillat au sărit aseară câţiva derbedei 


www.dacoromanica.ro 


21 


peste gard si au amenintat-o, că sparg usa dacă nu li 
se dă lemne şi săpun. Strigau că ştiu că-i este bărbatul 
internat şi înjurau, spunând tot felul de vorbe proaste. 
€e va fi la plecarea lor din Bucuresti? 


12 Decembrie. 


Crăciunul nemtesc este astăzi sărbătorit de colonia 
statelor aliate cu ifos. Negăsind brazi în piaţă, au pus 
să se taie 500 din Parcul Carol și au ameninţat că de 
nu le vor ajunge, nu vor cruța nici celelalte grădini. 

Chef si mese în toate casele incartierate. 

D. Emil Petrescu, foarte abătut, a venit spre seară să 
ne vestească disolvarea consiliului comunal. Cel nou 
este alcătuit din: 

Verzea, Primar. 

AL, Darvari. 

J. Berindei, arhitect. 

Prager. 

Dustman. 

Paul "Theodorescu. * 

Oscar Niculescu. 

Se germanizează toate — Prin biserici, Mitropolitul a 
oprit de a se mai pomeni de numele familiei regale. 

Calea Victoriei, unde am trecut să zăresc pe Doctorul 
“Cantacuzino la fereastra din mansardele Otelului Impe- 
tial, era înţesată cu străini si soldați, 

Firmele prăvăliilor au început să fie scrise jumătate 
pe româneşte, jumătate pe nemfeste. Se schimbă numele 
hotelurilor în „Zum Kronprinz“ şi altele. 

Noi trebue să le primim toate şi să le inghitim. 

Am poftă uneori să mă răsvrătesc, să le spun pe fafa 
ce gândesc de ei... dar va veni şi ziua aceia! Rabdare | 


www.dacoromanica.ro 


22 


14 Decembrie 


Pentru ce au dat drumul Doctorului Cantacuzino, lui 
Pillat si la alti sease, închizând unsprezece în loc, nu o- 
înţelege nimeni. Ceeace ştiu este că ieri la orele două- 
sprezece, ne-am pomenit cu ei impresionați de sistemuf 
celular în care trăiseră timp de douăsprezece zile şi 
care-i demoralizase grozav. Nici ceasornicul nu li se 
lăsase şi dacă n’ar fi avut în timpul zilei pe acela al. 
Palatului in fata ochilor, ar fi trăit ca orbii. 

La comănduiri cea dintâi întrebare fusese : 

— „Dacă sunt rude cu Primul Ministru Brătianu“. 

După ce li s'au luat numele şi adresa, au fost duși. 
în subsol, într'o cameră locuită de soldaţi pe care 
cârcâiau insectele. De acolo pe jos urmaţi de soldaţi la. 
Hotel Imperial, li s'au luat toţi banii şi au fost închişi 
fiecare intr’o chiliufä în care nu puteau face 6—7 paşi. 
Mâncarea le-o trecea soldatul pe use. N'aveau voie să 
deschidă fereastra decât dimineaţa, pe când li se cu- 
raja odaia şi în acest timp erau päziti în coridor de 
sentinele. De altfel aceştia ar fi fost mai omenoși cu 
internafii, dacă ofiţerii nu ar fi fost așa de îndâriiţi şi 
grosolani în special cu ai noştri. Numele de Brătianu — 
spunea o autoritate română — făcea să li se ridice pä- 
rul pe cap. 


15 Decembrie 


Azi gazeta m'a îngrijorat. Comunicatul relatează că 
germanii ar fi înaintat spre Râmnicul-Sărat, 17 km. luând 
7.000 prizonieri ruşi şi 24 mitraliere. Se pare că în 
clipa aceasta armata română s'a retras dincolo de linia 
Focşani, de oarece numele ei nu este menţionat nicăieri. 

Sunt atâtea inexactitäfi şi contraziceri în ştirile ce le 


www.dacoromanica.ro 


23 


dau, încât nu ştii ce să crezi. Vestesc printre altele că 
lui Joffre, i s'ar fi luat comandamentul şi că toţi primii 
miniştrii țărilor aliate sunt întruniți la Londra. Printre ei 
ar fi şi al României. As vrea să fi ieşit putin şi Ionel 
din ţară să-şi schimbe cursul gândurilor. 

Imi amintesc deseori când mă gândesc la el printre 
clipele dureroase ale vremurilor din urmă, acelea petre- 
cute în cancelaria de jos, în strada Lascăr Catargi. 

Când părăsind consiliul de miniştri, venise să telefo- 
neze la cartierul General pentru a şti, care este situa- 
tia precisă, deoarece printre colegi există divergență de 
păreri, unii găsiau că trebue plecat imediat fiind pericol să 
fie prins de vraşmaşi, alţii erau de părere, că plecând prea 
din vreme, ar alarma populaţia şi că deci ar fi o lasitate. 

Erau clipe istorice, dar grozave. 

După o lungă aşteptare cartierul sfătui să nu plece. 
Nu este nici o primejdie spunea el... Două zile în urmă 
pleca el însuş spre Ploesti. 


16 Decembrie. 


Särbätorile de Craciun ale noastre si anul nou, sunt 
suprimate prin faptul că de poimâine înainte este 1 Ia- 
nuarie stil nou şi se unifică calendarul, 

Pe de oparte îmi pare bine să nu mai avem sărbători 
anul acesta, pe de altă parte mi se pare o jignire la 
adresa Românilor să nu se ţină seama de dreptul lor. 
Dar dreptul lor sună acum ca o vorbă ironică. Pe străzi 
stă afişat pretutindeni numele cantinelor, la care se poate 
alimenta singură populaţia ţărilor aliate. 

Eri ni s'a spus de la minister de Domnul Cräsnaru, 
că moşiile proprietarilor trecuţi în Moldova, vor fi van- 
dute la ţărani şi banii trimişi în Germania. 

„ Deasemenea proprietăţile urbane. 


www.dacoromanica.ro 


24 


Li-se dau sease luni pentru unele, trei pentru altele 
de răgaz să se întoarcă proprietarii, de voesc sä-le 
păstreze. 

De unde s'ar reîntoarce şi cum ar afla această măsură ? 

Guvernatorul Von Tulff de Schepe şi de Weidenbach, 
locueşte în palatul Şuţu. Neplăcându-i mobila guverna- 
torului german, au hotărât să cheltuiasca 80.000 lei 
spre a o înlocui în contul statului român. 

De aci înnainte militarii vor plăti în bancnote emise 
de Banca Geneïalä, care la reîntoarcerea guvernului ro- 
mân, nu vor mai fi valabile, fiind scoase ilegal. Mai 
mult: deoarece România nu va putea plati indemnizarea 
de răsboi, de nu ştiu câte miliarde, ceruta de statele 
aliate centrale, se stabileşte aci un ministru al agricul- 
turii, care va stoarce timp de 15 ani bogăţiile pământului 
spre a-şi scoate ei însuşi îndemnizarea, iar Dunărea va 
fi ocupată tot de ei, fiindcă nu stau de loc la îndoială 
că victoria va fi a lor. 

lată perspectiva ce ne aşteaptă! 

Toate acestea din isvor oficial, iar nu născociri de 
mahala. 

Unde esti, cronicare Niculce, să plângi biată tara a 
Munteniei, cum ai plâns pe vremuri pe a Moldovei, co- 
tropită de vräjmasii sälbateci si poate mai puţini ca cei 
de azi? 


3 lanuarie 1916 


Azi noapfe am fost trezită din somn de răcnete şi 
vaete, când mai apropiate, când mai depărtate şi după 
câteva momente de nedumerire, mi-am dat seama că 
erau răcnetele sergentilor si vaetele multimei, luptând la 
brutăria din strada Salciilor să capete o pâine. 

De câteva zile de când se resimte oraşul de mobili- 


www.dacoromanica.ro 


25 


zarea gi rechizitionarea alimentelor de cätre germani, ma 
främântä gândul sä deschidem cantine pentru populatia 
săracă. La spital nu mai putem face nimic. 

Lily Fălcoianu, care acum are directiunea, ne spune 
să nu mai revenim, căci aducem ura asupra lor, prin 
numele ce purtăm. Dânsa nu face decât să-i laude, să 
le spună că Românii sunt toţi hoți, bine că pun Germanii 
regulă în ţară. Un băiat, Ion, pe care-l creşte, fiindcă 
a descoperit un mare talent de pictor la el, —o mustră 
mereu si-ii este silă când o aude vorbind astfel de ţara 
ei. Eu însu-mi cu toată iubirea ce am avut-o până 
azi pentru ea, mă face să o evit constatând cât de 
putin simţ românesc are., 

Dar nici de cantine nu ne putem apuca. Suntem prea 
deochiate ca să nu periclităm şi această operă. Că vräs- 
maşul are ură împotriva familiei Brătianu, aceasta mă 
mândreşte. Ceeace mă răsvrăteşte însă este să văd 
alături de ei pe Românii germanofili, care pun pe dea- 
supra iubirei de ţară, ura pentru adversarul politic. Cum 
mai pot exista partide politice în timp de răsboi? 

P. Carp spunea mai deunăzi că chipul cum au fost 
trataţi internaţii din Ialomiţa ne-a făcut de ruşine în 
fața Europei şi că deci bine au făcut Germanii de au 
închis pe români. 

La minister unde se întrunesc Germanofilii şi îşi 
petrec vremea, vorbind de rău pe compatrioţii lor şi 
lăudând pe asupritor, au ajuns în aşa grad de inconş- 
tientä în cât au desgustat şi pe Germani. Unul chiar 
spunea deunăzi: ,,Mä desgustă Românii aceştia, care se 
ploconesc în faţa noastră, a vrăşmaşului.* Am aflat pentru 
ce a fost liberat Costache. L’a cerut P. Carp fiindcă 
nora lui aşteaptă un copil şi are nevoe de îngrijirile 


www.dacoromanica.ro 


26 


sale. Aceasta arăta că, pe multi ar putea scăpa, dacă 
at voi, dar nu vrea. 


4 Ianuarie 1917 


Am sărit treisprezece zile din calendar și iată-ne la 
4 Ianuarie. Totus în spital, pe Luni, se pregăteşte steaua 
şi vicleirhul. 

Eri a fost evacuarea spitalului Liei cu zorul. Au venit 
peste doamnele cari începuseră evacuarea, le-au dat 
afară, le-au împins, neîngăduindu-le măcar să-şi ia 
geanta cu bani si bluzele de infirmiere, nici măcar pä- 
lariile din cuier. Toate acestea desigur ca să pună mâna 
pe tot materialul Crucei Rosi. 

La orele 91}, au sosit la noi acasă doi ofiţeri şi un 
civil evreu. Au chemat pe Sabina în sala de asteptare 
şi cel mai gradat, aşezându-se in faţă-i, îi declara cu 
obrăznicie: „Eu sunt seful poliţiei şi am venit să vă 
arestez“. 

»Pentrà ce“? a întrebat dânsa. 

„Pentrucă aţi scris o protestare împotriva noastră“, 

Sabina, înțelegând că era vorba de Didina Cantacu- 
zino, — vecina noastră — i-a spus că se insealä. Atunci au 
lăsat-o sub pază unuia din tovarăşii săi, cu ordinul să 
nu iasă din odaie şi s'a dus după informatiuni alături, 
la Grigore (Cantacuzino. S'a reîntors peste câteva clipe 
dar n'a intrat, cum S'ar fi cuvenit, să facă scuze de gre- 
şeală. A trimis numai răspuns celui ce rămăsese în casă 
să-şi părăsească postul. 

Am aflat în urmă, că s'au dus la Ortodoxie să ridice 
pe Didina Cantacuzino. Mult însă n’o va fine, căci vor 
descoperi că este soţia lui Gr. Cantacuzino. 

Dar toate acestea sunt nimicuri, pe lângă ceea-ce s’o 


www.dacoromanica.ro 


27 


fi petrecând dincolo de Milcov. Lipsa de stiri este ur 
adevărat chin. 

Chinul este însă şi mai mare, când se răspândeşte o 
veste rea, căci numai cele rele-se răspândesc, ca astă 
seară una: că un aeroplan ar fi bombardat la laşi casa 
lui Vintilă Brătianu. Nu am mai spus-o nimănui, deşi 
ştiu că asemenea ştiri nu pot trece până la noi, tot mă 
nelinişteşte. 


5 lanuarie 


Singur cuvântul „angoisse“ poate tälmäci ce resimfi 
în anumite clipe, în as'eptarea unei nenorociri prevăzute 
sau neprevăzute de care fi se pare că ai un presimti- 
mânt. Mare curaj au aceia care, fie prin cărturărese fie 
prin spirite, fie prin visuri, cred a cunoaşte viitorul. Dacă. 
ai şti dinainte toate nenorocirile ce le vei întâmpina în 
viaţă, îmi pare că puţini ar duce-o până la capăt. Pe 
mine mă apucase acea „angoisse“ în urma unor comu- 
nicate germane. După prânz spre a o înlătura am luat 
harta României şi a Transilvaniei şi comunicatul în mână, 

am căutat satele unde se dădeau ultimele lupte. 

Am descoperit înmărmurită că Germanii înaintaseră 
în Putna prin două puncte, pe la Milcov şi pe la Su- 
şiţa. In curând, cunoscându-le acum forțele, neîncetat 
mărite, în luna aceasta va fi luată linia Focşani-Nămo- 
loasa. 

Ce urmări puteai trage de cât, că odată trecută, vor 
înnainta cu repeziciune catre laşi. De aci perspectiva 
unui nou exod, al guvernului, al populaţiei, al armatei, 
prin stepele Rusiei, în timpul ieinei... 


6 Januarie 
Printre Germanofilii, care revoltä populatia, este un caz 


www.dacoromanica.ro 


28 


patologic. Este un ministru plenipotentiar, Pisoski, pus 


în neactivitate de la declararea războiului, fiindcă nu a * 


voit să se reîntoarcă în ţară cu misiunea română, ca şi 
ministrul nostru la Berlin, Alexandru Beldiman. 

Pisoski şi-a făcut intrarea triumfală în Bucureşti cu 
vrăimaşii. Nu sunt mese ale nobletei germane si aus- 
triace, la care să nu ia parte, iar cei ce-l cunosc de 
aproape, spun că-i cetesc pe faţă după cum este, vesel 
sau trist, dacă îi merge rău sau bine armatei române, 

O singură dorinţă are ca Moldova să cadă mai repede 
sub ocrotirea puterilor centrale. 

Mă întreb uneori, când văd asemenea mentalități, pen- 

tru ce isi pierde câte unul trăit în străinătate, aşa repede 
naționalitatea, pe când țăranul din teritoriile asuprite atât 
în Transilvania cât şi în Basarabia, până şi în Mace- 
donia şi chiar cei colonizați prin Caucaz, cu toate sfor- 
țările, îşi păstrează neatins simfämântul de patrie. 
- Ionel spunea într'o zi foarte bine, că noi avem 
diplomaţie foarte slabă, fiindcă diplomaţii noştrii după 
câtva timp, se indentifică cu fara în care traesc și da 
pildă pe Beldiman la Berlin, pe Rosetti Soiescu la Peter- 
Sburg si atâţia alţii. 

Eu cred că de vină este și creşterea ce se dă copi- 
Jului, fie trimiţându-l de mic în străinătate, fie auzind 
părinţii, care critică tot ce este în ţară şi laudă tot ce 
este străin. 

De s'ar schimba această mentalitate după răsboi, ar 
fi un mare bine. Clasa de sus este imitată de cea de 
jos întotdeauna şi pildele rele nu ar trebui să ne vie 
tocmai de la cei deştepţi și cărturari, 

In toate cazurile, oricare ar fi legăturile ce le are un 
om cu străinătatea, nu este ertat ca el să şi le păstreze 
cu poporul care îţi urmăreşte armata şi îţi sleeste pă- 


www.dacoromanica.ro 


29 


mântul. Si ne sleeşte in aşa chip încât ne întrebăm, 
uneori cu spaimă, ce va mânca populaţia săracă peste 
câtăva vreme. 

Cinci zile n'au scos pâine de Crăciun, dând bruta- 
rilor făină numai pentru trei zile. Carne nu a fost zece 
zile. Germanele şi Evretcele capătă de toate şi dacă nu 
capătă, fură. 

La Dinu Brătianu, nemfoaica pe care au lăsat-o să 
păzească casa, terorizează servitoarea româncă, vinde 
lucrurile de prin casă, aduce de Ja fara alimente furni- 
zate pe nimic şi le vinde pe preţuri întreite. 

Germanele se plimbă acum neruşinate la braţul ofite— 
rilor şi soldaţilor, în blănurile de samur, rechizifionate 
din casele stăpânilor. Bulgarii se plâng în toate părțile. 
că şi pe ei, deşi ţară aliată, îi storc şi-i duc tot în 
Germania. 


24 Decembrie 


Ajunul Crăciunului. La spital, doamnele în jurul unei. 
mese, pregăteau säculefele cu covrigi, mere, nuci şi 
tutun pentru răniţi. Râdeau şi vorbeau. Eu nu am putut. 
sta mult cu ele. Perspectiva sărbătorilor îmi este prea 
dureroasă. Nici nu vreau să ştiu, să-mi amintesc de 
vremurile când ne strângeam cu toţii mari şi mici la 
ușa dormitorului mamei, de strigam: „Bună dimineaţa“. 

Am hotărât între noi să nu schimbăm nimle din 
traiul obişnuit. Să încercăm să uităm trecutul. 


25 Decembrie, 


»ldiotul“ lui Dostoevski, pe care în timp normal l-aş 
fi găsit o carte bolnăvicioasă, şi pe care l’asi fi cetit 
cu greutate, deşi cu admiraţie, în aceste două zile m'a. 
fermecat. N'am lăsat cartea din mână până n'am sfâr- 


www.dacoromanica.ro 


30 


Şit-o, şi când am sfarsit-o mi-a părut rau, findcă reve- 
neam la realitate. 

Nimic nou pe ziua de azi decât, fără să ni-l mărtu- 
tisim unul altuia, eram fiecare în parte cuprinşi de 
„Spleen“ şi ziua a trecut mai încet ca de obicei. 


26 Decembrie, 


Comunicatul mai bun deoarece vorbeşte de ofensiva 
rusă pe frontul Focșani şi sosesc răniți peste ranifi ger- 
mani. Ai noştrii mor pe câmp. 

La spital a fost sarbătorit Crăciunul cu steaua şi 
Vicleimul. A cântat corul, a oficiat preotul. Eu nu m'am dus. 


27 Decembrie. 


S'au luat Focşanii prin lupte indarjite. Ruşii pare că 
luptă alaturi de ai noştri. Vor putea oare să-i oprească 
când pe fiecare zi vin forţe noi din Transilvania și de peste 
Dunăre ? Azi a sosit un prizonier român din Ploesti, 
fugar îmi închipui. A istorisit grozăvenii de traiul prizo- 
nierilor. Nu au ce mânca: o pâine la 5 zile, un taler cu 
varză la şapte inşi şi printre ei s'a întins şi holera. 
Suferințele lor nu se pot uşura ca în Occident, prin in- 
terventia ţărilor neutre. Noi suntem înconjurați de jur 
împrejur de aliaţii puterilor centrale, iar miniștrilor 
Olandez si al Statelor-Unite li se contestează orice 
amestec, sub cuvânt că erau acreditaţi lângă guvernul 
român după declararea razboiului. 

Cu privire la bombele, şi otrava ascunse în subsolul 
legatiunei germane, destinate oamenilor politici, se poate 
spune că aceste bombe şi bomboanele otrăvite depuse 
la ţară şi prin oraşe de supuşii Kaiserului, vor rămâne 
printre dovezile cele mai convingătoare de sentimentele 
monstruoase nutrite de înalta cultură în timpul răsboiului. 


www.dacoromanica.ro 


31 


Dealtminteli de când sunt aici, pe fiecare zi dau noui 
probe de ce pot, nemai ţinând seamă de devastările prici- 
nuite, nu de Bulgari, cum o pretind, ci de ei cu con- 
" simţimântul ofiţerilor de toate gradele, 

Mosiile dintr'un capăt la celalt al tärei, casele țăranilor, 
şi bisericile au fost jefuite. Din biserici au făcut grajduri. 

La Florica, sub cuvânt că este acolo mormântul lui 
I. C. Brătianu sfatuitorul Regelui Carol, au rechizifionat 
şi furat tot ce au putut, însă pe sub ascuns. Au sta- 
bilit acolo o etapä a regiunei, etapä austriacä din feri- 
cire, de oarece Austriacii au läsat pretutindeni amintiri 
mai bune. 

Nu mă pot obişnui cu faptul că mormântul tatii este 
acum în mâinele vrăjmaşului. 


29 Decembrie 


Sunt printre Românii, care lucrează cu guvernul, două 
categorii. Intâia : cei care văd într'insul prietenul, mijlo- 
cul prin care poate deţine frânele puterii. Ei se pun în 
serviciul vrăjmaşului cu platitudine, fericiţi. 

Pe aceștia îi despretuesc şi dacă n’ar fi Români şi 
nu mi-aş reaminti neîncetat că trebue să fim uniţi în 
nenorocire mai mult ca oricând, i-a$ uri mai strasnic 
decât pe dușmani. 

A doua categorie: sunt acei cari lucrează cu Germanii, 
suferă, se simt umiliţi şi răsvrătiţi de chipul cum sunt 
trataţi, atât ei cât şi populaţia civilă, pe care o ajută 
cât pot şi se sacrifică pentru ea. Acestora le admir 
abnegatia. 

latä ce gandiam ieri cand, intrunindu-se la noi mai 
multi din cei de categoria a doua isi istoriseau päsurile 
Şi umilintele. De pildă consilierilor comunali nu le este 


www.dacoromanica.ro 


32 


îngăduit să stea jos pe scaun, când vorbesc cu un simplu 
soldat german. Trebue să stea în picioare in fafa lui. 

Primarul oraşului numit şi ales de ministerul actual, 
a fost în aşa chip înjurat şi apostrofat de generalul guver- 
nator Stolzenberg, fără nici un motiv, încât — spunea — 
că în viața lui nu plânsese cum a plâns în ziua aceia. 

Cu prefectul poliţiei aceeaş purtare, încât şi-a dat de- 
misia şi nu a retras-o până nu i s'au făcut scuze. Mai 
este un fapt, care le taie puterea de luptă: este desă- 
vârşita abstracţie ce fac de traiul populaţiei civile deşi 
prin gazetă tot vorbesc de bunavointa guvernământului 
pentru clasa de jos. Dacă nu ar fi funcționari români, 
care să lupte cu slabele lor mijloace împotriva lor, n'am 
avea nici alimente, nici lumină, nici căldură. 


1 Ianuarie 1917 


Am intrat în anul 1917, cu încredințarea că ne va 
aduce bine. De ieri chiar comunicatul mai bun. Tă- 
cerea desavârşită pe un front arată întotdeauna că nu 
le merge cum doresc, 

Svonurile din oraş sunt din ce în ce mai optimiste 
ca să le putem da crezământ: Sofia şi Triestul ar fi în 
mâna Quadruplei. Judecând desigur după sosirea in 
oraş a 800 prizoneri italieni şi a o mulţime de Bulgari 
refugiaţi. Triestul se poate să fi căzut, dar Sofia nu. Mâine 
voi merge la obor să văd cu ochii mei pe Bulgarii şi 
Bulgăroaicele, despre care spune lumea că s'au stabilit 
acolo de câteva zile ca fugari din Bulgaria. 

Dintre noi cea mai optimistă este Mariuţa. Ea nu vede. 
nici un pericol, nici la laşi, nici aici: toate merg bine. 
E o fiinţă fericită, caci deşi am încredere oarba în viitor, 
totuşi mă roade grija luptelor dela Milcov, grija armatei 


www.dacoromanica.ro 


33 


şi ca să-mi păstrez sângele rece înlătur, pe cât pot, toate 
gândurile. 

Contrariul Mariuţei, prea optimiste, este Sabina şi mai 
ales Costache care este deprimat de tot. Sabina are voinţă 
şi curaj deşi se indoeste de isbânda finală. Pe mama 
o admir. La vârsta ei, despărțită de cea mai mare parte 
din copii, neştiind de-i va mai vedea, este plină de nă- 
dejde şi chiar când are clipe de îndoială, ştie să le în- 
lăture. Viaţa sbuciumată ce a dus din tinerețe până la 
bătrâneţe, în exil, răsboaie şi lupte politice îndâriite, i-au 
ofelit poate sufletul mai mult ca nouă celor tineri, care 
am dus un trai cu mai puţine frământări. Totuși cât 
trebue să suferă în ea. Să dea Dumnezeu ca să vadă 
ceace nu credea nimeni că va vedea generaţia noastră: 
România-Mare, fâurită cu ajutorul fiilor ei, precum a 
văzut România Mică făurită cu ajutorul bărbatului ei. 


2 Ianuarie. 


Rechiziţiile sau mai bine zis hoţiile, acum oficiale, au 
început azi. Zahărul particularilor a fost depus, fiecare 
interpretând ordonanța după voia sa. Unii păstrează 
cincisprezece kilograme de familie, alţii de locuitor. 

Românul ştie să tragă chiulul chiar Germanului. 

Altă ordonanţă spune că ocoalele din jurul Bucures- 
tilor, (mai multe sate alcătuesc un ocol) sunt silite să 
aducă pe zi patru zeci care cu porumb şi grâu la oraș, 
cinci vite cornute pentru abatoriu sau patru zeci oi. 


3 Ianuarie. 


Singurul fapt demn de a fi semnalat azi este inter- 
narea Mitropolitului în Mitropolie şi numirea ca director 
şi locţiitor al şefului bisericei ortodoxe pe Marius Teo- 

3 


www.dacoromanica.ro 


34 


dorian, catolic, care a condus toate campaniile de räs- 
turnare a Mitropolitilor, anii din urmă. 

Un martor ocular, venind azi din Slatina, ne spune 
cä prizonierii romani din acest oras, stau de 6 zile ne- 
mâncaţi, ţipă si se vaetă, urlă ca lupii, de ti se rupe 
inima. 


4 Ianuarie. 


S'au desfăşurat o serie de fapte de eri până azi, pe 
care ar merita să le notez. 

I. Mackensen s’a dus la magazinul Albinei să cumpere 
cusături româneşti. S'a mirat de dibăcia şi gustul täran- 
celor noastre, dar a găsit prea scumpe cusăturile. S’a toc- 
mit cât a putut, le-a plătit însă fără a le rechizitiona. Gu- 
vernatorul von Tiilf, în schimb — alegându-și marfă de 
5000 lei (dintre ele câteva erau destinate Impăratului) 
le-a găsit ieftine — mai ales că nu le-a plătit nici măcar 
cu bonuri de rechizitie. 

Il. lată cum s'a sfârșit cu internarea mitropolitului: 

Aflând cele întâmplate în ajun, D-na Didina Canta- 
cuzino cu Zoe Râmniceanu conducătoarele societății 
ortodoxe, s'au dus la mitropolie, unde un sergent român 
împiedica accesul la şeful bisericii. 

Dânsele au intrat cu sila şi l-au găsit în lacrămi. Li s'a 
plâns că a fost sechestrat din ordinul D-lui Marghiloman. 

L'au pus să jure că până se vor întoarce, nu va iscăli 
nici o hârtie de renunțare şi au alergat la Marghiloman. 
Acesta avea la el tocmai întrunit, comitetul partidului 
conservator. Neputându-l vedea, au chemat pe Grigore 
Cantacuzino care făcea şi el parte din comitet. I s'a 
expus cazul, arătând la ce scandal va da loc. Eşind și 
D-l Marghiloman le-a lămurit că întradevăr consimţise 
la numirea lui Marius Theodorian partizan politic, crezând 


www.dacoromanica.ro 


35 


<ă era cu consimţământul mitropolitului si al arhereilor. 

Gr. Cantacuzino i-a declarat atunci că dânsul nu 
admite această numire a unui renegat în capul bisericii 
ortodoxe, şi că trebue neapărat destituit. 

Marghiloman le-a sfătuit să meargă să se înţeleagă 
cu Lupu Costache, care a părut mâhnit de amestecul 
în această afacere. Le-a spus totuşi că se va duce la 
Mitropolit şi-l va libera. Când s'au reîntors doamnele 
da Mitropolie, au constatat că-şi tinuse făgăduiala, de 
«oare ce au găsit pe Mitropolit liberat. Le-a declarat 
însă că nu face slujba de Paşte decât la 2/15 Aprilie, 
după dogmele religiei ortodoxe — care sunt categorice 
„asupra acestui punct. 

Paştele nu poate cădea ca cel catolic odată cu cel 
evreesc, şi ar fi excomunicat. Marius Theodorian a 
doua zi a fost gonit de la Mitropolie, aproape în 
bătăile preoţilor şi afurisit de mitropolit. 

Poimâine de Bobotează, ne-am înțeles între noi, să-i 
facem manifestaţie mitropolitului, mergând în corpore 
la slujba dela Mitropolie la orele 91/, şi pe urmă să 
defilam în fata lui sărutându-i mâna. 

Azi comunicat foarte bun — totul este relativ. Pe linia 
Nomoloasa-Focsani si în Munţii Putnei, ofensiva română- 
tusä a pătruns, cum recunoaște comunicatul, în tranșeele 
germane. 

Domnul Marghiloman a anunţat la Crucea Roșie că 
Mackensen a renunţat a înainta în Moldova și se va 
aşeza acolo în defensivă. 

Desigur parte din trupe au fost luate şi duse la Sa- 
lonic. Vestea aceasta pare adevărată, nu vreau însă s’o 
cred încă. Ar fi prea frumos numai de s’ar confirma 
plin fapte. Dacă s'ar confirma, nu-mi mai pasă de noi 
Putem sta aici un an-doui în întunerec şi în mizerie, 


www.dacoromanica.ro 


36 


numai să fie ferită Moldova de ocupaţie, asteptand 
victoria. 


6 Ianuarie. 


Turna cu găleata când am sosit la Mitropolie. Ser-- 
viciul începuse. Lume destulă, dar nu destule doamne 
cunoscute, aproape numai cele aduse de noi de la spital. 
Aveam însă impresia unei atmosfere româneşti, simpa~ 
tice, de căldură sufletească, până în clipa când şi-a 
făcut intrarea solemnă autorităţile pământene: secretarii 
generali, prefectii, consiliul comunal si-am simţit că, cu 
ei intră şi o suflare rece printre noi: colaboratorii vrăj-. 
maşului. 

După slujbă, am trecut la Mitropolit care ne-a ţinut 
o scurta cuvântare, asigurându-ne de sosirea unor vre=' 
muri mai bune şi asemuindu-se cu Veniamin Costache, 
sustinu că nu se va da înlături dela nimic—spre a 
păstra nevătămată biserica ortodoxă. Mă întreb dacă in 
clipa când s'a întors către Lupu Costache şi i-a amintit 
că-i fusese stramoş, nu făcea vre-o aluzie sângeroasă. 


8 lanuarie 


Ger cu soare şi un cer de toată frumuseţea. Spre 
marea noastră mulţumire soldații germani păreau dege- 
rați pe străzi. 


13 Ianuarie 


De 5 zile nu am mai scris. Am trăit clipe triste — 
altele decât acelea aduse de războiu. Doamna Stolojan 
în seara de 10, abia după 24 ore de boală, şi-a dat 
sufletul. Ca niciodata expresia de „aşi da sufletul“ nu 
mi se pare mai nemerită — fară agonie, fără un gemet, 


www.dacoromanica.ro 


37 


fără o mişcare. Singură oprirea räsuflärei ne-a dat să 
înţelegem că murise. Moartea ei în clipele acestea când 
suntem aşa puţine la număr în aceleaşi simfäminte, 
ne-a impresionat mult. 

Pe când o veghiam şi îmi sta în faţă ca o sfântă— 
parcă mai frumoasă ca în viaţă — zâmbetul pe buze, 
mâinile încrucişate pe piept — nu mă putui opri să in- 
vidiez liniştea în care trăia de câteva clipe. „A scăpat de 
ocupaţia străină“ mă gândeam şi totus n’as vrea să 
mor înainte de sfârşitul războiului, înainte de a vedea 
vrajmasul la pământ, înainte de a le putea striga la 
rândul nostru: ,,Wir sind die Sieger“! 

Comunicatul de azi vesteste retragerea trupelor de pe 
Canalul Sf. Gheorghe — altfel nimic pe toate fronturile. 
Dacă nu at fi fost siliți, pentru ce această retragere subită? ! 

S'au dus şi o mare parte din Germanii din Bucu- 
testi — fnlocutti prin austriaci,, unguri și turci. Cartierul 
nostru este locuit aproape numai de turci, care se poartă 
foarte bine — nu se aud — abia se văd, 

Doctorul Cantacuzino a întâlnit eri pe Halil Bey, direc- 
torul muzeului din Constantinopol, bărbatul lui Sadieh 
care a trait aproape până la maritişul ei în Bucuresti, 
fiind fata ministrului turc în România, Suleiman Bey şi 
cu care am copilărit. 

A înaintat spre Doctor — intimidat şi i-a Spus că 
venea la noi şi voia să scrié Sabinii, întrebând'o dacă 
în conditiunile în care_se afla în ţara, Pam primi. Doc- 
torul i-a spus numai ca Sabina nu e acasă. El a 
înţeles. Se spune că a venit să %trângă pentru muzeu 
lucruri dela foi. Acum oraşul este plin, nu atât cu arfhată 
de tăzboiu, cât de biurdcrafi sf oameni specialişti în 
toate ramurile, care să studieze şi Să răptască tot ce-ar 
ft de rapif irl ţară. 


www.dacoromanica.ro 


38 


In 12 ore au cerut dela poliţia română: 

20.000 pături. 

20.000 cămăşi bärbätesti. 

20.000 ciorapi lânä. 

1.000 blăni etc... cu ameninţarea că dacă nu le dă, 
vor pune dări asupra orașului, Poliţia le-a spus să execute 
dânşii această rechizitie. Nu au voit, căci doresc ca 
populaţia să pună vina pe ai noştrii, nu pe ei. 

Totuşi după 2 zile, văzând că în 36 ore nu se 
strânsese jumătate din lucruri, au pornit din casă în 
casă un comisar român, un soldat german, călăul SF 
nelipsitul evreu : Iuda denunţătorul. 

De atunci, a început o adevărată barbarie. O singură 
pildă: La D-l Bărbulescu — dela Banca Naţională — aw 
sosit azi dimineaţă, i-au luat plapoma de mătase de 
pe pat, paltonul D-lui Bărbulescu, din cuer şi când soția 
sa a voit să-i impiedece, soldatul a smucit-o de braț 
scuturând-o bine. 

Prin mahalale au făcut razii, după ce au lăsat po- 
pulatia lipsită de lemne şi de plăpumi. 

Şi când te plângi unuia din ai lor, răspunde cu cinism = 

„Asta nu este nimic ! să vedeţi cum veţi fi peste 2 luni“. 

Azi în gazetă vestea unei deraeri la Ciurea lângă laşi : 
300 persoane moarte, 300 rănite şi printre ele şi mar- 
chizul de Belloy. 

Îmi vine neîncetat în minte de când am citit această 
veste, întrebarea dacă nu vor fi fost nici unul din ai 
mei acolo? 

Ce groaznic întunerec | 

La Academie, D-l Bianu s'a pomenit eri cu un sub- 
ofițer german şi unul bulgar la orele 4 p. m. Au cerut 
să cerceteze documentele slavone. 

Stiau perfect tot ce se găsea acolo. D-l Bianu a stat pana 


www.dacoromanica.ro 


39 


târziu noaptea, apoi s’a dus sä se culce. läsând bibliote- 
carul cu ei, care dupä câtäva vreme îl chiamä speriat 
înapoi. Ofițerii făceau din documente pachete-pachete, 
ca să le ia cu automobilul. l-a spus că Academia este 
pusă sub pază. Intradevär la poartă erau postați soldaţi. 
Ofiţerul i-a cerut o hârtie prin care atestă că le dăduse 
anumite documente (fără să le controleze). Dânsul nu a 
voit. Le-a cerut la rândul său zadarnic, o adeverinţă 
prin care recunoşteau luarea documentelor. Au plecat 
însfârşit cu maşina încărcată, 

A doua zi, D-l Bianu a convocat Academia (în nu- 
măr de 5 membri) le-a citit un raport despre ce se în- 
tâmplase şi s'a alcătuit o protestare împotriva răpirei 
documentelor. D-l Maiorescu a fost rugat să o prezinte 
lui Mackensen. Declinând însă această însărcinare, s'a 
dus D-l Bogdan. Mackensen nu i-a acordat audiența 
cerută şi hârtia a fost înmânată secretarului. Afacerea 
luase forma unei conspirații prea tâlhäresti. Intimidati 
de protestarea Academiei şi, temându-se de un răsunet 
dincolo de graniţe se vede, au făgăduit că vor înapoia 
documentele ridicate. 


14 Ianuarie. 


Azi răsună muzica militară prin oraş, vestitoare a 
serbărei de mâine, ziua Kaizerului. Chiar pentru germani, 
dacă ar fi învingători, ar fi o nenorocire. Le trebue o 
purificare radicală — o ispäsire a păcatelor — o renaştere 
căci din naţia civilizată şi disciplinată de altă dată, au 
devenit tâlhari la drumul mare, de la cei de jos până 
la cei de sus, 

Guvernul german este el însuși şeful organizației ex- 
crocheriilor. Simfi cum din zi în zi—chiar ce-i ce ii 


www.dacoromanica.ro 


40 


apărau mai mult, se răcesc ; sunt toţi inmarmuritide atâta 
îndrăsneală rafinată. La Serban Cantacuzino, devastân- 
du-se casa, familia a reclamat la comandatură, care a ves- 
tit-o că a găsit hoţii şi parte din lucruri, dar că ar fi bine 
ca D-na Caterina Cantacuzino, mama lui, să-i erte. Dânsa 
a răspuns că hoţii nu se iartă. Atunci au născocit că s'a 
găsit o pușcă întrun dulap şi dacă nu-şi retrage plângerea, 
i se dă o amendă de 3000 mărci. Știind că nu putea 
fi găsită nici o puşcă la fiul său, a cerut să o vază. Era 
una de soldat. La D-na Boambă, pe când era în oraș, 
i s'au ridicat mobilele din casă. De la Pillat se încărcase 
intro căruță, spre a-l duce la Lia, un cazan şi o 
sobă. 

Un soldat trecând pe stradă cu o germană a silit pe 
cärutas să plece cu el, înainte de a fi sfârşit încărcarea; 
din fericire — chiar patrula germană chemată în grabă, 
nu i-a putut lua lucrurile înapoi. Astfel, la fiece clipă. 
Acum nemai având ce discuta asupra comunicatului, din 
ce în ce mai laconic, nu cred sa se întâlnească două 
persoane, fie din popor, fie din societate, să vorbească 
altceva decât de tâlhăriile săvârşite pretutindeni la cei 
bogaţi, ca la cei săraci şi din pungaşi și păcătoşi nu-i 
mai scoate. 

Astă seară sunt mai sătulă de ocupaţie ca ori şi când. 
Aş vrea să fiu departe — departe, dar mai ales în 
Moldova. 


15 lanuarie 


lata o apreciere scrisă fn condica unui ţăran transil- 
vanean Cartan care cufreeră cu éa braşul din casă în 
casă şi cere persoanelor de seamă un autograf — şi 
mai ales un mic ajutor bänesc. 

Fără comentarii : 


www.dacoromanica.ro 


41 


Condica d-tale moșule, s’o păstrezi cu sfinfenie, 
pentru a servi la ziua mare a judecății spre stabilirea 
räspunderilor si stigmatizarea vinovaţilor. Ea este 
oglinda inconstienfei criminale care a adus peste ca- 
pul acestei biete țări cumptitele vremuri de bejenie din 
toamna anului 1916 când „România Mare“ se întinde 
de la Siret la Prut. 

Floarea fiilor ei scuturată, prăpăd şi ruină pe hol- 
dele țării. Să te erte Dumnezeu, dacă prin vagabon- 
dajul și prin milogirea d-tale, ai fost câtuși de puțin 
vinovat la nenorocirea fără pereche. 


Victor Beldiman 


Lupu Costache 
26/12 1916 


Urmează ştampila cu inscripţia: 
Vertreter Stadtbehorden-beim Kaiserlichen guverna- 
ment... 
Bukarest 


N. Lupu Costache trebue sä fie fiul secretarului ge- 
neral. De iscalitura lui Victor Beldiman nu mä mir. 
Tatal său a rămas în Germania la declaraţia războiului. 
Alecu — fratele lui Victor — nu s'a reîntors de loc. Victor 
a venit mimai în vremurile din urmă. Spre a nu pleca 
cu armata română în Moldova, s'a afiliat la Crucea-Rosie 
Şi lucrează cu gerimanii. Aceştia sunt urmasii boerului 
Alexandru Beldiman, bun român. 

Ordonantele pe ziua dé azi. 

I. Toate tablele dé fiét de ia Bellu, pe tari sunt ră- 
zimate coroanele trebttes¢ scoase. 

IL Cozonacii şi prăjiturile sunt interzise afară de 


www.dacoromanica.ro 


42 


Sâmbäta si Miercurea si atunci in urmätoarea proportie : 

500 gr. făină. 

200 gr. zahär. 

Unt de loc. 

Ouä „ „ (stupiditate nemteascä). 

III. Cartelul de pâine va fi de 220 gr. făină cu 150 
gr. mälaiu. La farä numai 500 gr. mälaiu. 

Cel de carne până la 1 Aprilie: 200 gr. pe säptä- 
mânä, dela 1 Aprilie inainte: numai 150 gr. 

Zäpada cäzutä aceste 2 zile, a oprit orice luptä pe 
frontul oriental. Camioanele şi automobile patinau eri pe 
bulevard. Azi a venit Samurcas. Este şi el exasperat 
de toate grosoläniile ce le înghite. 


17 Ianuarie 


Eri intrunifi proprietarii şi arendaşii din Ilfov la pre- 
fectură au fost vestiți că moşiile care nu vor fi culti- 
vate în primăvară, vor fi vândute ţăranilor. Recoltele 
vor fi ale Germanilor, care pun la dispoziţia proprie- 
tarului, prizoneri şi maşine. 

Nouii efori ai spitalelor civile au încercat să ridice 
banii Eforiei depuşi la Banca Naţională, ca să-i stră- 
mute la Banca Generală. D-l Bărbulescu a spus d-lui 
Bărdescu, să ia seama, căci se vor reîntoarce românii 
şi atunci dânsul in parlament le va da purtarea pe 
faţă. 

La aceste cuvinte amenințătoare, au renunţat, lăsând 
banii la Banca Naţională cu dobândă. 

„Fereşte-mă, Doamne, de prieteni că de vrăjmaş mă 
feresc singur“. 


www.dacoromanica.ro 


43 


18 Ianuarie 


Spitalul nostru se evacuează treptat: lipsă de ţiţei şi 
de bunăvoința a Preşedintelui (Marghiloman). Am hotărât 
să facem acolo o cantină pentru populaţia civilă, a cărei 
mizerie creşte. Cred că vom putea fi mai folositori în 
direcția aceasta, deşi ne doare inima să vedem plecând 
cu atâta părere de rău, deseori cu lacrămi, pe bieţiă 
răniți. 

Țăranul nostru este tocmai ca un copil blând şi bun 
sub influenţa bună şi numai sub înrâurirea nemților răi, 
au devastat moşiile pe unele locuri după ce au trecut 
armatele vrăjmaşe. Propaganda acestora era: „luaţi tot 
dela curţi, boerii au plecat şi nu se mai întorc“. S'au 
răspândit chiar hârtii roşii sub ocrotirea Germanilor, 
făgăduindu-le pământul. Dar tot mai bine c’au trecut 
grânele pe mâinile a lor noştri decât să fie trimise în 
Germania şi Bulgaria. 


21 Ianuarie. 


Pe la orele 10 dimineaţa am fost chemată în grabă 
jos. Trei germani, printre care un sub-ofiter şi un evreu 
Acesta, pe româneşte, susținea pretentiunea celorlalţi, ca 
găsind casa bună de încartierat, un ofiţer superior. Feig- 
cel ce se ocupă de prizonier, pretindea că trebue îndată să 
le facem rost de două odăi. In zadar i-am spus că erau 
2 familii, că ni s'au rechizifionat paturile şi saltelele. 

Văzând că nu este chip să scap, am spus să-şi aducă 
biletul de încartierare dela comănduire. Atunci, au plecat 
după el. 

Sosind Doctorul Cantacuzino a pornit la Prefectură, 
care i-a făgăduit tot concursul. 

După dejun, soseşte ofiţerul, intră cu zorul prin odăi, 


www.dacoromanica.ro 


44 


“si declară ca să-i se orândulascä una de dormit, una de 
lucru si pleacä. Abia a plecat, sosesc iar cei de dimi- 
neatä. 

Mare disperare pe mama, care nu a închis ochii 
noaptea. 

Reclamatiile reînnoite la prefectură ne-au scăpat de 
rândul acesta. Seara consfătuire cu D-l Emil Petrescu 
şi Al. Crăsnaru pentru cantinele populare. Crucea roşie 
dă mâncare la 6000 de săraci. Primăria la care ne-am 
afiliat dă de mâncare la 4000—5000 de oameni, din 
care o cantină plătită la Cişmigiu. 

Vom lua şi cantinele şcolare în mână si vom 
putea astfel da de mâncare la aproape 20.000 suflete 
— 0 picătură totuşi pe lângă numărul muritorilor de 
foame. 

Am aflat tot aseară oarecare amănunte oficiale, printre 
care certurile între etapele germane cu cele austriace și 
bulgare. 

D-l Petrescu vânduse grâul etapei germane din Bu- 
cureşti. Insărcinatul său a plecat la moşie cu doi soldați 
să-l ridice. Acolo ceartă şi bătae între ocupanti. La urma, 
urmei, tot germanul a fost învingător. 

Pe malul Dunării ridicau Bulgarii pe capete tot ce 
găseau. De unde încăerare cu pustile şi baionetele. Ceeace 
este curios, este lipsa de adaptare a germanului în mij- 
locul în care se află. 

Nu vrea să înţeleagă, că organizaţia, câre în ţara lor 
se potriveşte, la noi nu “se potriveşte, de aceia, este o 
dezorganizare desăvârşită pretutindeni. 

In vremurile din urmă au sosit multi ofiţeri aiistriaci 
în locul celor germani plecaţi, în grabă. Nu spun ficio- 
data unde. 

Austriacii sunt priviți ta mult mai aécesibili la o otga- 


www.dacoromanica.ro 


45 


nizatie mai fnfeleaptä. Nu au în acelaş timp acea ură si 
îngâmfare a aliaţilor lor. Cu toate acestea, spune Lupu 
Costache, Czernin are o ură neîmpăcată faţă de ţară şi 
mai ales de Brătianu. A spus: , Je suis arrivé en Rou- 
manie, roumanophile ; et j'ai quitté Bucarest roumay 
nophobe à outrance“. 


23 Ianuarie. 


O ştire. azi tot asa de minunată ca vremea de afară, 
un cer fără nor şi un soare cu dinţi. Gazeta vestea ru- 
perea relaţiilor dintre America şi Germania! E drept 
neașteptată, dar care lămureşte nelinistea ce părea că 
domneşte de câtăva vreme printre vrăjmaşi. 

Plecări subite ale ofiţerilor si soldaţilor încartieraţi pe 
timp îndelungat şi printre ei Schaumburg Lippe se ex- 
plică acum. 

Se spune că şi Mackensen o şterge și totuşi parcă 
nesimfitor de ridicarea lumei împotriva lor, urmează să 
semene ura. 

Inainte de ora 12, a sosit iar soldatul de eri cu alt 
evreu şi un ofițer. De rândul acesta cu obrăsnicie fără 
seamăn, mi-a declarat că din toată casa le este îngă- 
duit să-și aleagă ce voesc, şi ei au ales odaia de cul- 
care a Sabinei. Eu foarte sceptică, îl lăsam să spuie. Se 
opreau din când în când. Cerând biletul de întartierare, 
a plecat furios. Ştia ca nu-l putea obține de la poliţie. 
Ce brută! 


25 Ianuarie 


Nu se poate tăgădui că dintre elementele rămase în 
Bucureşti, femeile în genere au ţinut mai mult piept. 
vrăjmaşului, având o mare nădejde în viitor. 


www.dacoromanica.ro 


46 


Sunt printre ele totuşi unele [care s'au mânjit căci 
“dacă îngădui bărbaților dreptul şi datoria de a conlucra 
cu guvernământul într'o  oarecarej limită, femeilor le 
contestez orice drept de a-şi deschide casa, de a da 
ceaiuri şi de a face bridgeuri în onoarea învingă- 
torului. 

Sunt şi printre bărbaţi mentalități aşa stranii. De 
pildă unul dintre tovarăşii de închisoarea al docto- 
rului Cantacuzino la Imperial, D-l Ioaniu — mem- 
bru al consiliului comunal — în ziua când au foşti aduşi 
în fata politaiului german — şi i sa declarat că este 
liber — a zis în faţa tuturor: că-i pare rău, că nu ştie 
limba germană, ca să-i mulțumească şi să-i exprime 
dorința ce are, ca în curând Moldova să fie si ea sub 
ocrotirea Germaniei. 

De 2 zile nu putem eşi, aşteptând din nou comisia 
pentru rechizitionarea plăpumilor şi a blănurilor. 

Ordonanţa vesteşte că această comisie are împuter- 
nicire de a intra pretutindeni, de a impune să li să 
«deschidă toate dulapurile. Se lasă o singură plapumä 
de om, copiii până la 10 ani nu sunt socotiți, neavând 
nevoie, spun, Pe de altă parte, propovăduesc plecarea 
lor cât de repede la ţară. Acolo vor fi mai folositori la 
munca câmpului, iar părinţii vor avea în oraş o grije 
mai puţin. Din fericire pentru noi — cum o spuneam, — 
românul ştie să iasa din încurcătură fiind mai deştept şi 
mai puţin disciplinat, se sustrage la toate aceste ordo- 
nanţe cât poate. Mă întreb cunoscând pe german mai de 
aproape, dacă nu cumva este aşa de prost din pricina acestei 
discipline peste masură, pierzându-şi orice individualitate. 
Tot ce le spun cei mari, cred. Acuma îi duc cu asigu- 
tarea păcei, altfel mar mai merge la luptä. Soldaţii zic 
că la plecarea lor spre frontul român, li se făgăduise 


www.dacoromanica.ro 


47 


odată lovitura dată — pacea. De asemenea la plecarea 
de aci spre Sarrail; chiar ruperea relaţiilor cu America, 
ar fi un semn de pace şi ei cred tot. 

De două zile este un ger de 18 —20 grade. Am 
fost silită să trec azi pe calea Victoriei, unde am 
întâlnit mai multe prietene printre care pe Zoe Arion, 
exasperată de neincetatele rechizitii si şicane ce li 
se fac. 

O servitoare germană venită la dânsa, spre a intra 
în serviciu, — căreia avusese imprudenta să-i spună că 
preferă pe o româncă, — a denunţat-o îndată la comanda- 
tură. Adusă acolo cu D-na Arion, a fost supusă unui 
interogatoriu fără sfârşit. Ofiţeri interpelând-o: „Sie 
Frauenzimmer“ şi că vor arăta murdarilor de români 
Cum să se poarte și câte şi mai câte... 


26 lanuarie 


Am aflat deosebite fapte din știri oficiale: 

1. Mackensen, venind în Bucureşti, a declarat că nu 
vrea să facă vizită nimănui. După multe insistente a 
primit pe Lupu Costache şi pe Petre Carp. Amândoi 
au eşit dela dânsul cu părerea că dintre toţi el este cel 
inai favorabil României. 

Ceilalţi guvernatori şi funcționari superiori cât se 
poate de ,revêches“. 

Singurul care are înrâurirea asupra lor este Petre 
Carp, dar din nenorocire este cu totul în vederile lor. 
Mai deunăzi a fost desidentä între el şi Marghiloman. 
Voia să împartă ţara in Căpitănii, administrate de ger- 
mani şi români. Cel de ai doilea, voind să mai joace 
un rol politic în ţară şi dânduși seama că i s’ar putea 
tăia craca de sub picioare dacă consimte la asemenea 


www.dacoromanica.ro 


48 


ilegalităţi — s'a opus. De rândul acesta a fost aproape 
o ruptură între ei. Carp fără partid, care să-l susţină, 
a fost silit să renunţe. Din fruntaşii germanofili, Maio- 
rescu a fost cel mai demn. Nu a voit să facă vizită lui 
Mackenserr, iar Teodor Rosetti — de îndată ce Banca Ge- 
neralä a fost preschimbată în Bancă de stat scoțând 
hârtii ilegale — şi-a dat demisia din consiliul de adminis— 
trafie. 

Imi -pare foarte rău că prietenul Stere nu i-a urmat 
pilda. Acesta este o enigmă pentru mine în clipele de 
față. Vom vedea ce va esi: un bun român sau un trä- 
dător 2 


28 Ianuarie 


Azi scriitorul D. Patrăşcanu mi-a trimis răspuns că 
doreşte să mă vază. 

Amintindu-mi înrâurirea ce-o are Stere asupra lui şi 
discuţiunile noastre în privinţa intrărei in răsboiu, i-am 
scris că voiu merge eu la dânsul acasă de teama unor 
noi discuţii în fafa mamii. Vreau să ştiu ce este în 
fundul sufletului său; şi cum se poate ca acel om care: 
pleca cu atâta entuziasm ca simplu soldat în Bulgaria. 


la 1913 pentru a cuceri cadrilaterul, acum, când mergem 
să scapăm 3.000.000 de români de sub jugul străin, nit 
poate erta guvernului român, calea ce-a luat-o. 


Marţi Pam văzut pe Ștefan Popescu, pe care Pam 
găsit foarte impresionat de teoriile lui Stere. 


Pictorul fu este de loc germanofil ; dimpotrivă doreşte 


înfrângerea lor dar are ca toţi artiştii o fire prea impre- 
sionabilă si cam pesimistă. 


www.dacoromanica.ro 


49 


Pe de altä parte mai are ca scuzä si starea sufleteascä 
a soţiei sale, care şi-a pierdut singurul fiu, un băiat 
eminent şi plin de vitejie. Nemăngâerea ei îl face să 
vază lucrurile în negru. 

Şi cu tot pessimismul său, îmi face mare plăcere să-l 
văd. Are un suflet bun, ceva copilăresc al artistului, 
ceva deosebit în firea lui, atât de modest încât nu ai 
nici odată impresia, că te afli în fata unuia din marii 
artişti ce i-a avut fara. 

De el este legată şi amintirea celor 3 luni petrecute 
la Florica acum 2 ani — când toată ziua era dus pe 
câmp să zugrăvească şi nu-l vedeam decât seară — şi 
atunci cât râset şi câte glume! Mai ales când erau 
printre noi Lili Fălcoianu şi Ionel — Nici odată după 
războiul acesta, chiar dacă toate sfârşesc cum cred şi 
fără nici o nenorocire în familie, — nici odată nu vom 
mai putea regăsi liniștea dinainte. Mi se pare, că de 
câte ori voiu râde, îmi va eşi în faţă spectrul acestor 
ani de durere. 


29 Ianuarie 


Intr'adevär întrevederea cu Pătrăşcanu a fost cum 
am prezis-o. Mi-a aratat, Basarabia pierdută, desna- 
ționalizată pe veci, Ruşii la Constantinopol, independenţa 
României sfârşită. 

Eu îi răspundeam ca un refren: „Aşteaptă să vezi 
sfârşitul şi atunci vom vorbi noi. Nu puteam merge de- 
cât cu cine am mers. Înfrângerea noastră actuală tre- 
buia să fie prevăzută. Nu de la noi se putea aştepta 
victoria finală“, Acestea erau frazele ce căutam să le 
intercalez în discursurile sale neîntrerupte. 


www.dacoromanica.ro 


50 


Dupä plecare, in drum spre casä, in toväräsia lui 
Stefan Popescu, aproape nu am deschis gura. Ceva 
apäsa pe sufletul meu, ceva greu, neobisnuit. Poate din 
clipa când luam rămas bun de la Domnul Pätrascanu mi-a 
trecut prin gând întrebarea: „Dacă va avea dreptate ?“ 

Sculându-mă a doua zi dimineaţa, am luat hotărârea 
să urmez pilda mamei, să evit aceste discuţii, care nu 
aduc la nici un rezultat şi numai te turbură şi te mâh- 
nesc. Dânsa nu se coboară din odaie. Toţi cei ce vreau 
să o vadă, se urcă sus şi toată ziua se perindă prietene 
şi chiar persoane pe care nu le cunoştea până la ocu- 
patie. Unii vin să-i tind de urât, alţii să-i istoriseascä 
păsurile, multi să ia putere de răbdare de la dânsa. Pe cei 
care vorbesc fără nădejde, care cred în victoria duşma- 
nului sau veştejesc armata, nu vrea însă să-i mai pri- 
mească. Aşa s'a întâmplat cu Lily, care într'o zi s'a apu- 
cat să laude pe Nemţi, spunând că împerecherea dintre 
Germani şi Romance va regenera rasa română. De atunci 
n’a mai vrut să o aducem sus. Si bine face. Duce o 
viaţă cât se poate de retrasă, nu iese decât dimineaţa 
câte un ceas; se duce până la Mariuta pe jos să vadă 
pe cei doi strănepoţi, Sandu Danielopol şi Pia Pilatt pe 
care părinţii, la câteva săptămâni după naştere, au fost 
siliți să-i lase la Pillat, neputându-i lua la laşi. La în- 
toarcere până seara isi scrie jurnalul si citeşte. Mă mir 
câte odată că la vârsta de 75 de ani s'o intereseze to- 
tul : ştiinţa, literatura, gospodăria, agricultura, arta. Este 
la curent cu toate. Bucuria cea mai mare i-o dau ga- 
zetele şi ştirele ce mi-le trimite Liseta Grueff, în fiecare 
zi de la începutul ocupaţiei ca: ziarele Le Temps, sau 
altele, franceze şi germane, în care se spune mai mult 
ca în păcătosul de „Bukarester Tagblatt“ sau „Gazeta 
Bucureştilor“. 


www.dacoromanica.ro 


51 


Un preot auzind strigându-se, ,Gazeta Bucurestilor“, 
pe stradă esi să cumpere un număr. 

„la dă, măi băiete, să văz ce minciuni mai spune azi“. 

Nu luase Seama că alături de dânsul trecea o dia- 
-coneasă. Aceasta s'a dus întinsă la poliţia germană să-l 
“denunțe şi preotul fu chemat la comănduire. Diplomaţia 
lui face admirația mahalalei, căci”a isbutit să scape din 
închisoare, sfătuind pe politai să nu se ia după vorba 
femeii, căci toată lumea ştie că femeia vorbeşte 
multe. 

Carp se stradueşte să convingă pe Maiorescu şi pe 
„Marghiloman, nu numai de schimbarea administrativă, dar 
si de proclamația abdicărei Regelui Ferdinand. Am aflat 
că Maiorescu este ținut în lături din pricina Bulgarilor, 
care nu pot uita pe 1913 — pacea dela Bucureşti — iar 
Marghiloman din pricina incidentului din primăvară de 
la Jokey-Club, când intrând Nicu Filipescu pe uşe şi 
Biische apropiindu-se de el cu mâna întinsă, acesta i-a 
spus : 

„Nu-ţi dau mâna. Nu meriti să-ţi dau decât piciorul 
în spate“ Ministrul Germaniei nu a răspuns un cuvânt, 
'S'a dus la preşedintele clubului, Marghiloman, să ceară 
satisfacţie. Acesta voind să-i împace, le-a spus la amân- 
«doi că celălalt ținea gata o scrisoare de scuze. 

Descoperind guvernul german, că Busche trimesese 
scuze înnainte de a îi primit pe ale lui Filipescu, îi 
“făcuse mustrări aspre. 

Incepem să avem ştiri de la ţară prin proprietarii ce 
merg acum sub escorta germană să-şi cultive moşiile. 
Dintre toţi Zoe Romniceanu era cea mai îndurerată şi des- 
nădăjduită de munca ce o depusese zadarnic ani de zile. 
„A fost silită să şeadă într'o casă ţărănească. La dânsa 
sezuserä trei sute de Germani, adevărați varidali. Nici 


www.dacoromanica.ro 


52 


uși, nici ferestre la odăi, nimic prin gospodării, saw 
casă. Grâul neridicat de nemți fusese împărțit la ţărani 
tot cu propaganda că nu mai vin boerii şi că de le trebue 
lemne, să se ducă să le taie din pădurea proprie- 
tarului. 

Emil Petrescu a fost si el la ţară, dar simte cum simt 
şi eu: nimic din lucrurile materiale nu-l ating. Este in- 
diferent la dezastrul ce-l găseşte pretutindeni. 

Singura mulţumire pe ziua de azi a fost consfătuirea 
şi stabilirea cantinelor şcolare şi populare. Vor începe 
de săptămâna viitoare să funcţioneze sub inspecția unui 
comitet de doamne și a directorilor respectivi. S'au găsit 
copii morţi pe străzi de frig şi foame. 

Lia a cerut să i se pue în gazdă acasă în strada 
Țăranilor (ea şeade dela plecarea a lor noştri la d-na 
Stolojan), ofiţeri, temându-se să nu pată ca la mama. 
acasă unde sunt soldaţi. Aceştia iau lemnăria din odaie, 
scândurile, parchetul şi le bagă în foc, dulapurile le 
sparg si le golesc, bucătăria o fac pe ţevi de gaz deadreptul 
pe parchet. Mai deunăzi s'au aşezat cu toţii în fostul 
salon, aduseserä un fotograf și chemaseră şi pe băiatul 
ce ne păzia casa să se fotografieze cu ei, caci vor să 
arate acasă, cum Sau instalat la Brătianu. 

Unul din ofiţerii fncartierati la Lia, este Austriac, om 
cumsecade. Germanul abia a venit de o zi, a reclamat. 
îndată covoarele, cristalurile, pianul, perdelele, pe cari 
ministrul de război, trebue să le fi avut; In cazul când 
nu se aduc până a doua zi, le va cumpăra el pe contul 
stăpânei casei. Menagera zadarnic a încercat să-l încre- 
dinfeze, că ne fiind casa sfârşită, nu era încă mo- 
bilată. 

A făcut toată noaptea perchiţziţii, amenințând să caute, 
şi la d-na Stolojan și să închidă pe Lia în caz când 


www.dacoromanica.ro 


53 


nu ar gäsi nimic. Abia ne istorisise Lia in timpul mesei 
cele de mai sus, că soseşte randasul ei, rugând-o să vie 
repede, strada Cozma, cäci a intrat un ofiter si rechi- 
zitioneaza lucruri. 

A pornit-o repede la fafa locului. Germanul plecase, dar 
vestise că se va întoarce cu poliţia germană. A spart usa 
de la pivnita cu vinuri, a pus sai se deschidă dulapurile, 
oprindu-si un manşon, un boa, un cuţit de hârtie, o 
jachetă a d-nei Stolojan cu guler de sconx şi un covor 
şi în sfârşit tot ce i-a plăcut din odaie. A scormonit prin 
zăpada din grădină să vadă de nu ascunsese ceva. Până 
la plecarea mea nu se întorsese inci. 


2 Februarie 


Iarăşi perchezitie eri la Lia, de acelaş ofiţer, însoţit 
de altul de rândul acesta şi de patru soldaţi. Au intrat 
spunând că în urma unui denunţ făcut de o germană 
din casă, voesc să perchizitioneze pretutindeni, să vadă 
de nu sunt blănuri ascunse. i 

Lia le-a cerut, „schein-ul“ Nevoind să-l arate şi fiind dată 
obrăznicia mai ales a celui nou venit, care vorbia bine 
româneşte, le-a spus că pot căuta. 

Au descuiat toate dulapurile, prin pod s'au urcat ca 
pisicile, s'au coborât prin pivniţă, au spart geamurile. La 
sfârşit au găsit într'un dulap o blană scumpă nestiutä de 
Lia a sorei sale. Au Juat-o, declarând că vor aduce 
un bon pe care nu l-au adus. Apoi deodată, ofiţerul ce 
se da drept român a schimbat tonul, spunând cu lacrimi 
în ochi (de crocodil) că este Român şi silit să facă ce 
face, că Lia de are lucruri ascunse să nu le arate 
tovarăşului său. Când a dat însă de Domnul Ra- 
dovici, care venise din întâmplare, s'a intimidat şi pe 


www.dacoromanica.ro 


54 


cand celalt striga că se va reîntoarce la o a doua 
perchezitie mâine, acesta sărută mâna Liei si au pornit. 
E groaznic să stai să-te uiţi la ei cu braţele încrucișate 
fără să-le poţi spune 9 vorbă şi să nu poți măcar re~ 
clama undeva, căci D-l Tigara şi D-l Lupu Costache 
ne-au declarat că nu mai intervin pentru familia 
noastră, de oarece isi aprind paie în cap, când ne aud 
numele. 

Ne gândiam aseară după două nopţi nedormite de 
grija Liei şi de amenințările că o vor închide, că ar 
trebui să fim mai filosofi, să nu ne mai atingă aceste 
hărțuele şi totuşi ne ating. 

Percheziţiile Liei, au început să devie o tragi-co- 
medie, Aceiaşi ofiţeri trimişi de guvernanta lui Radu 
Bratianu, prietenă a acelei, de la Lia, s'au dus la Popovici 
Haţeg au ridicat două sute sticle vin şi o căruţă de lemne, 
înjurând pe Brătianu. Cel ce vorbia româneşte este un 
evreu, căpitanul Bancko. 

Azi mi-a căzut în mână manifestul împărțit de German; 
soldaţilor români în tranşee. Iată-l: 


Țăranilor, 


„Voi țăranii n'aţi vrut răsboi ţărei. Noi am voit sä-ne 
vedem în pace de treburile noastre; dar guvernului 
nostru şi bogatilor noştrii propietari nu-le pasă de 
cerinţele noastre, Doar suntem robii lor, Nu vrem răsboi. 
Nu vrem să mai fim astfel! Haideţi să isgonim pe uzur- 
patorii noştrii propietari si arendasi. Jos guvernul! Să 
facem pace cu învingătorii !“ 

Propaganda cea nouă este abdicarea regelui şi adu~ 
cerea unui fiu al împaratului. 

La întrunirea conservatorilor, la care lua parte şi 


www.dacoromanica.ro 


55 


Carp, d-l Nenifescu a propus această soluţie. Maiorescu 
şi-a luat pălaria şi a plecat în semn de protestare, 

Un ofiţer tânăr, sosit din Bulgaria, istoriseşte că erau 
douăzeci şi cinci de prizionieri din Turtucaia. După ce 
fusesără descälfali de cisme, desbräcati de cămaşe şi pră- 
daţi de ceasornice, lasânduli-se numai banii şi hainele, li s'a 
ordonat să lucreze la corvoadä. Au declarat toţi că ofiţerii 
nu fac corvoadä. Li s'a tăiat mâncarea pe o zi, apoi cum 
stăruiau în hotărârea lor, au fost puşi în front și s'au 
tras la sort. Câţiva, care fiind desbräcati, au fost 
batuti. 

Neavând încotro s’au supus. Ofiţerul cunoştea la 
Sofia un tânăr Bulgar, cu care făcuse studiile la Munich 
şi care auzind că este prizionier, l-a luat la institulul 
metereologic la Sofia, apoi după intervenţia sa, fu 
reexpediat, în fara si atașat la institutul de la Filaret. 

Mai istoriseşte că ura Bulgarilor pentru Români este 
de neînchipuit. Unul singur, se vede că este Român 
macedonean: la plecare i-a dat o mulţime de merinde 
şi l-a silit să ia o sumă de bani, temându-se să nu 
moară de foame pe drum. 

Multe din edificiile noastre publice au fost preschim- 
bate în biurouri militare și multe din casele particulare 
mai spatioase, transformate în cluburi de beție si 
petreceri, 

Banca Naţională a fost transformată într'o administraţie 
de uleiuri. S'au luat până şi birourile directorilor, cărora 
li s'a spus că pot lucra acasă, 


5 Februarie 


De câteva zile scriu în silă. Dacă nu aş face o sfor- 
fare, nu aş scrie de loc, mai ales că din pricina perche- 


www.dacoromanica.ro 


56 


zitilor hartiilor, sunt silită să mă ascund. Imi este ruşine 
să mărturisesc că această stare de deprimare nu provine 
dir ştirile rele de pe front, ci numai din neîncetatele lupte 
ce-le ducem de câtăva vreme cu percheziţiile şi rechi- 
ziţiile. Eri spre seară plecând în oraş, am dat în faţa 
casei de lume strânsă pe trotuar. Glumele şi râsetele 
m’au mirat mai întâi. 

Dându-mi însă seama după câteva clipe, ce le stârnise 
veselia, m'am înveselit si eu. In fata noastră întrun 
automobil, un fotograf, altul jos lângă el. De jur împrejur 
ofiţerii turci îşi aliniau soldaţii. 

Desperechiati, îmbrăcaţi alandala, unul din ei purta 
chiar haine şi manta de ofiţer român si fes pe cap. 

In coada cortegiului, cu o muzică stridentă în cap 
urmau ca în triumfurile romane, prizionieri români, 
dar care erau aşa de mândrii să fie luaţi în cinemato- 
graf, incât păşiau cu trupul încordat, capul sus. 

Păreau mai mult învingători decât chiar învingatorii. In 
sfârşit după multă trudă au pornit-o în coloană de 
marş. Aparatul fotografului din automobil înregistra cu 
repeziciune, Erau aşa de caraghioşi, încât chiar ofiţerii 
austriaci și germani opriţi şi ei pe trotuar, se ţineau 
cât puteau să nu râdă cu hohot. Unul a şoptit altuia cu 
dispreţ. „sehen die mal an“. 

Sosind la Mariuţa mi-a trecut pofta de râs. Pillat 
fusese din nou internat si de rândul acesta fără nădejde 
de scăpare, iar Mariufa rămânea din nou singură cu cei 
doi copii, luptând neîncetat cu perchezifiile şi rechiziţiile. 
Noroc că îşi păstrează optimismul. Deseori când vine la 
noi, ştiind cum va răspunde, o întrebăm; „Cum le 
merge“. „Le merge rău de tot“. 

La mama acasă trimițând să caute lucruri în pod, deşi 
lacătul era la locul lui, s'au găsit läzile goale. 


www.dacoromanica.ro 


57 


De douä ori au venit azi sä ridice lemnele si am 
äsbutit să le scăpăm. 


7 Februarie 


In fiecare zi câte ceva nou. Dacă nu as vedea pe mama 
ca-si face sânge rău, as fi mai răbdătoare. 

La zece dimineaţa a sosit iarăş soldatul de eri căruia 
iam spus că nu-i dăm lemnele fără Schein. De rândul acesta 
era cu un doctor, care a început să strige la Sabina şi 
să facă atâta sgomot, încât, ca să-l potolească, i-a 
propus să vie să vadă că nu are lemne multe şi 
ca aceste lemne sunt de altminterea declarate la foaia 
de rechizitie. 


Abia s'a încredinţat singur că Sabina îi spusese ade- 
“vărul, cam rusinat de purtarea lui, a început să spună, 
că guvernul român a părăsit Germanii muritori de foame 
la Ialomiţa. Sabina i-a răspuns, că guvernul nu era de 
vină, dacă de la retragerea sa în Moldova, până la 
sosirea armatei germane, au rămas supușii ţărilor vräj- 
maşe pe drumuri. Asta era de datoria guvernului german 
sa vază de ei; că dealtminterea, Românii propuseseră 
la declaraţia răsboiului, să-i treacă pe toţi in Bulgaria şi 
că Bulgarii nu voiseră să'i primească. I-a istorisit ce li-se 
întâmplase Liei si Mariutei, că ofiţerii cutreerau casele 
şi luau orice le cădea în cale, sub mână, fără ,,Schein“, 
că la noi îşi permiteau şi mai mult, erau si mai răpitori, 
fiindcă suntem surorile lui Brătianu. Dânsul şi-a dat 
cuvântul de onoare că n’o ştia. Sabina i-a mai vorbit 
“e buna tratare ce o aveau compatrioţii săi în ţară. 

Abia se induplecase doctorul, că sosi alt ofiţer 
tânăr adus în grabă de soldatul ce întovărăşise şi pe 


www.dacoromanica.ro 


58 


doctor. Fâră să ţină seama de „ Nimeni, începu la 
rândul său să tipe si să ceară să vadă îndată lem~ 
nele, spunând că este la aprovizionare şi ştie că le 
ascunde. 

S'a dus iar jos cu el şi a plecat tot furios. Doctorul 
îl aştepta la poartă. Abia ne aşezasem la masa că sună 
din nou. Mama, de câte ori sună, acum tresare. Avea 
dreptate. Erau D-na Slatineanu cu Marcela, care veniau 
în grabă să ne ia. La Lia perchizitie de două ore. 

Sabina a plecat repede cu ele şi s'a reîntors istori- 
sindu-ne că, pe când perchizitionau hârtiile, a sosit Ti- 
gara, chemat de Lia. Când Germanii i-au arătat însă o 
hârtie, s'a retras. Era un ordin de la poliţia secretă. 

Aceasta nu i-a împiedicat să pună la o parte conserve 
cumpărate pentru copii, cinci zeci cutii, fără bon. Au 
întrerupt perchizitia şi trebuia să se reîntoarcă la trei ore, 
lăsând un soldat de paza. 

Adineaori a chemat jos un ofițer german pe Sabina. 
Era ofiţerul de azi dimineaţă, care-i aducea o hârtie prin 
care ne oprea casa de rechizitiile de lemne. Sabina a 
înţeles că era influenţa doctorului, al cărui nume acesta 
nu a voit să i-l spună. 

Sunt obosită. Aş vrea, ca şi Kundri din Parsifal, să dorm, 
să dorm, să nu mă deştept, până în clipa când se vor 
reîntoarce ai noştrii. Câţi se vor mai reîntoarce ? 

De când cu ocupaţia am trecut prin trei faze faţă de 
vrăjmaşi. Prima a fost covârşită de simtimântul de 
umilinţă, cea de a doua de răzvrătire, cea dea treia de ură. 
Dintre toate cea care te face să suferi mai mult este cea 
din urmă, care este şi cea mai urâtă, fiindcă-ţi deprimează 
sufletul. Poezia lui Macedonsky ce mi se părea, altă 
dată, că redă aşa bine ura, acum mi se pare incoloră pe 
lângă ceea ce resimt. 


www.dacoromanica.ro 


59 


Cand mä gandesc uneori cum au präpädit tara, cum 
au sfärâmat armata, cum isi bat joc de ea şi de noi 
toţi, nu simt linişte decât la gândul că vor trece si ei 
prin clipele prin care trecem noi acum, că vor fi si ei 
umiliti, batjocorifi fără crufare de celelalte puteri ale 
quadruplei, căci dupa cum îi cunosc pe ai noştrii cu 
blandetea lor înăscută, uneori până la indolenfä, vor 
uita tot, prea iute. Imi este totuşi ruşine să mă simt aşa, 
eu care nu urâsem niciodată pe nimeni, şi-mi amintesc 
de starea sufletească descrisă de ucigaşul lui Andreief, 
asemănătoare cu aceia a unei pantere în cuscä. Ea se 
mişcă cu o rectitudine matematică in faţa multimeb 
vrajmaşe, a oamenilor ce priveau la ea. 

Dar iată mai bine cuvintele proprii: 

„Maintenant dans ma cage de fer, j'étais devenu 
moi même sembable à cette bête; j'allais et je pensais. 
J'allais suivant une seule ligne, en travers de ma cellule 
— d'un coin a l’autre et suivant une seule ligne, ainsi 
allaient mes pensées si lourdes qu’il me semblait porter 
sur mes epaules non seulement ma tête, mais le monde 
entier. Et toutes mes pensées consistaient en un seul 
mot, — mais comme ce mot était grand, comme il etait 
douloureux comme il était méchant. Ce mot était men- 
songe“, 

La mine cuvântul mensonge l’asi schimba in „haine“ 
(urä) 


8 Februarie 


lar au cercetat aseară la Lia, până la ora şase, dosarele 
deosebitelor societăţi economice, întemeiate din îndemnut 
lui Vintilă, — veşnic preocupat de propăşirea industriei, 
naţionale. 


www.dacoromanica.ro 


60 


Par'că aud pe D-l Lascăr Catargi când ne ruga pe 
toți din familie — unul câte unul din cei sortiţi să rămânem 
în Bucureşti — să nu rămânem cu nici un pret. Văzând că 
rugămintele sale erau zadarnice, spunea mereu: „Vă daţi 
prada vrăjmașilor Dumneavoastră celor mai înverşunaţi. 

Avea dreptate şi totuşi nu puteam face altfei. D’ar fi 
fost de reînceput, tot aşa am face. Mai întâi fiindcă ar 
fi fost o laşitate să părăsim Bucureştii noi toți membrii 
familiei Brătianu, punându-ne la adăpost la Iaşi, lă- 
sand populaţia săracă la discreţia vrajmasului, şi al doilea 
fiindcă faptul că Ionel și-a lăsat mama și surorile aici 
i Vintilă soţia și copilul, a dat linişte celor siliţi prin 
situaţia lor să rămână. 

Singura vorbă comică în frământările prin care trecem 
«este ceace se petrece la comandatura turcească din faţă. 
Cartierul nostru este aproape exclusiv turc. La patru ore 
reîncepe în fiecare zi ceremonia de deunăzi, a cinema- 
tografului şi a muzicei aduse tocmai din Stambul, ade- 
vărată muzică de Moși. 

Cum defilau eri triumfal, o femeie din popor intre- 
bând pe un domn: 

„Unde îi duce ?“ 

Acesta răspunse în bataie de joc. 

„La morgă“, 

Femeia luând cele spuse în serios, le lamurea celor 
dimprejur că merg la morgă. 

Bietul Pillat scrie de la Jmperial că moare de frig, 
nu li se face foc şi afară iar ninge. 

Pe când scriam, mă cheamă jos. Era un ofiţer german, 
însoțit de rândul acesta in loc de Evreu, de scriitorul, 
fost monah — Galaction. Se scuza când l-a întrebat 
servitoarea mirată: 

„Cum dumneata ne aduci în casă Nemti ?“ 


www.dacoromanica.ro 


61 


Au cutreerat cu nerusinare toate odäile cu ofiţerul, 
notând că putem încartiera un german foarte bine. 

Chemată repede la Lia, iar mam oprit din scris. 
Acolo am găsit pe Elvefianul Wangler, care a scăpat 
băile Govora de a fi prădate de Nemti. Ne aduce ştiri 
de la Florica. Găsise pe d-i Gheorghiu, administratorul 
lui Ionel, sequestrat în două odăi. S'au schimbat lucru- 
rile decând au plecat Austriacii. De atunci au început 
jaful. Au făcut din capelă o magazie de ouă. Comandantul 
este chiar nepotul lui Mackensen. 


9 Februarie 


Astă noapte visam, impresionată de ştirile aduse de 
Elvetian, că biblioteca de la Florica se golise. 

O zi liniştită, prima de o săptămână. 

Am aflat unele amănunte asupra relatiunilor dintre 
autoritatile române şi cele germane, destul de încordate 
în vremile din urmă. Verzea îşi dăduse dimisia în urma 
unei scene cu Stolzenberg, care îi ceruse ca în două- 
sprezece ore să fie toate refugiile deschise, pe socoteala 
primăriei. Verzea, nelăsându-i-se timpul trebuincios, le-a 
deschis cum erau, intro stare mizerabilă. Stolzenberg 
aflând desigur aceasta, vine la ora 9 seara să-l ia şi 
vizitând unul din refugii, se înfuriază aşa de rău, încât 
a mers până a-l scutura de umeri. 

După câteva zile Verzea și-a retras dimisia. 

Au cerut lui Lupu Costache o declaraţie prin care 
fagăduia că încuviinţează ori ce vor face autoritatile 
germane. Nu a voit sä-si dea iscälitura. 

La poliţie au cerut deasemenea ca toate hârtiile să 
fie contrasemnate de poliția germană. Domnul Tigara 
Sa opus, nu doar că germanii fit la prestigiul autori- 


www.dacoromanica.ro 


62 


tätilor române, dar doresc ca execuţia să fie a Româ- 
nilor, autoritățile noastre apărând ca nişte călăi pentru 
populaţie. 

Trebue să înregistrăm aci câteva cazuri nenorocite, 
Je numesc nenorocite fiindcă este vorba de ai noştrii: 

I. Un articol al lui Mangra, de cea mai mare plati- 
tudine față de împărat. Partea cea mai interesanta, sau 
mai bine zis cea mai odioasă, este sfârșitul. 

„Şi în îndeplinirea acestei chemări care-i asigură pro- 
pria existenţă politică şi de stat, ca şi existența etnică 
a românismului în genere, România va căuta un regim 
natural într'o alăturare sinceră de Austro-Ungaria şi 
Germania. Se va realiza astfel cuvântul marelui patriot 
zomân, P. Carp, care a dorit înfrângerea României de 
astăzi, aliată cu imperiul Tarilor, pentru ca regatul să 
se poată alatura apoi cu atât mai puternic şi fără re- 
zervă de puterile centrale“. 

II. lon Filitti secretar la ministrul afacerilor străine, 
rămas din întâmplare în Bucureşti, — deşi mobilizat, — 
după multe stäruinte a isbutit să fie numit director al Tea- 
trului national, cu condiţia ca artiştii din Berlin, muri- 
tori de foame, să poată veni cu trupe să joace la Bu- 
cureşti, plătiţi de primărie, 50.000 lei. A inaugurat des- 
-chiderea seziunei printr’un discurs. 

III. Doamna Marta Bibescu trimite azi răspuns mamii, 
ca ar dori să vie s’o vadă, dar nu ştie cum să facă, temân- 
du-se să nu fie luată la ochi. l-am răspuns să nu 
se obosească, deoarece s’ar compromite în ochii Ger- 
manilor. 


11 Februarie” 


Jara este împărțită în patru etape germane şi etapele 
în douăzeci şi şease, „nebenetape“, din care trei numai 


www.dacoromanica.ro 


63 


austriace, Dobrogea este pe mâna Bulgarilor. Un comisar 
ne-a adus o telegramă, trimisă de ministrul de război, 
(Vintilă) adresată ca un pomelnic, tuturor membrilor fa- 
miliei rămaşi în Bucureşti. 

Telegrama însă nu conţinea decât o singură frază, 
numai sfârşitul desigur, în care da ştiri de fiul lui Arion 
Inceputul, fiindcă privea familia Brătianu fusese tăiat, 
aşa că nu am aflat altceva decât că cei de la laşi au 
încercat să ne transmită ceva. Acesta a fost primul 
Semn de viaţă. 

Ceteam zilele acestea articolul unei domnişoare fran- 
ceze, care a trăit zece luni sub ocupația germană în 
Lorraine şi cartea unui ofițer „Sous Verdun“. Amândoi 
eroi. Deseori lăsam cartea din mână satulă de descrip- 
fiunile încă vii ale suferințelor lor fizice şi morale, des- 
criptii care se asemănau mult cu ale noastre. Aceiaşi 
brutalitate, aceleaşi hoţii, dar deseori nu mă puteam opri 
de a individia solidaritatea, ce exista în contra vrăjma- 
Sului, indiferent de clasele sociale si de partidele politice. 

Singur cuvântul de patrie îne scrisul lor, dă impresia 
Că-i face să vibreze, că este un steag în jurul căreia 
pier toate patimile. 


15 Februarie 


De câte-va zile, stăm cu sabia”lui Damocles d’asupra 
capului. lar este vorba de internare. De rândul acesta, 
călăii stau la îndoială dacă să fim duşi toți mare şi mic 
la Periş sau la Hotel Imperial. Ori cum va fi, aşteptăm 
în linişte, cuferile sunt gata, nu mă turbură recluziunea ; 
pe mama şi pe Costache îi cam turbură. Socotesc, ca 
şi Pillat, că faptul de a fi dus sub paza soldatulti neamt 
e o umilire, 


www.dacoromanica.ro 


64 

De fapt asi înţelege, dacă am fi furat, omorât, fap- 
tuit ceva rău, dar când ai conştiinţa liniştită şi ştii că ase~ 
menea măsuri nu sunt decât o armă mai mult împo=— 
triva vrăjmașului, nu mă simt umilită, 

Azi am primit o scrisoare de la Vintilă, Ne dă ştiri 
de fiecare. Erau tocmai întruniţi la laşi. Am plâns toţi 
cetind'o, dar ne-am mai liniştit, deși era tocmai de la 
10 Decembrie, 


16 Februarie 


Internarea a devenit realitate. Sabina şi Lia au primit 
o hârtie, prin care erau invitate de a-și strămuta locuinţa 
la Hereşti. Heresti este tot devastat de Bulgari: nici uşi, 
nici ferestre, iar de două zile este un viscol şi o zapadă 
aşa de mare, încât pe străzi este oprită orice circulaţie. 

La Ploesti au fost internaţi o sută patruzeci bărbaţi 
şi femei, printre care însuși primarul, Gh, Ionescu. A- 
flând aceasta ofiţerii germani de acolo, care-şi pe- 
treceau sările la dânsul, au sosit pe capete la Bucureşti 
să-l scape. 

„Abia trei-patru germanofili erau in Ploeşti, ar fi de- 
clarat comandamentului de aici şi pe aceia îi închideţi, 
făcând şi din ei vrajmaşii noştrii“ | 

Prefectul din Mehedinţi a fost închis, fiindcă fusese 
prietenul D-lui Mihail Burileanu și îi luase în casă câteva 
mobile, 

Paul Greceanu întâlnind pe Carp şi istorisindu-i că 
venea dela Ploeşti unde s'a închis multă lume, acesta 
a raspuns: 

„Lasă, bine le face, că sunt toţi hoţi!“ 


18 Februarie 
Azi la parastasul de la Domnița Bălaşa, pentru Re+ 


www.dacoromanica.ro 


65 


gina Elisabeta, prima oară am avut impresia de la ,,Bre- 
bis galeuse“, mă temeam eu însă-mi să mă apropii de 
celelalte tovarăşe de spital. Mi se părea că voi aduce 
asupra lor bănuiala poliţiei secrete, care desigur mişună 
printre noi. 

De aceia am ieşit repede din biserică, când s'a sfârşit 
slujba. 

Aseară am aflat că otrăvurile găsite, cu dosarele Gunt- 
her şi destinate pentru oamenii noştri politici, erau aşa 
de puternice, încât câteva picături omorau pe loc fără 
a lăsa urme. Bombele găsite în subsolul legaţiei ger- 
mane, au fost demontate de un fost rândaş al nostru. 

De ieri sântem nedumerite. Sabina sa dus pe rând 
la Lupu Costache, la P. Carp, să le ceară, ca în loc de a 
fi trimise la Hereşti, — unde este tot devastat şi la 40 km. 
de oraş, fără orice comunicaţie, în zona bulgărească, cu 
un copil de trei ani, — mai bine să le închidă la Imperial. 

Au făgaduit că-i vor da răspunsul, dacă li se admite 
cererea, Până acum însă nimic. Unii se tem să nu se 
compromită în ochii germanilor, alții găsesc că merită 
acest surghiun ! Sabina le-a spus, că-i face răspunză'ori 
ca autorități române, de ceeace li s'ar întâmpla. 


+19 Februarie 


Aseară, din cele ce ne istorisea d. Jigara, aveam im- 
presia că ne aflam într'un viespar şi printre viespi, — 
poate cele mai rautăcioase, erau unii din ai noştrii. 

Oberpolizeimeister a primit de la Berlin ordinul să 
nu ne interneze, deoarece ar avea efect rău în străinătate, 
ci să izoleze în condițiuni nu prea bune membrii familiei. 

In prostia lor, căci niciodată n’asi fi crezut să găsesc 
atâta prostie la Germani, nu-şi dau seama, că internarea 


5 


www.dacoromanica.ro 


66 

ne-ar fi făcut mai puţină propagandă decât asasinatul 
ce voesc a-l comite, trimițând două femei cu un copil 
pe vremurile acestea prada trupelor. Am aflat totdeodată 
că Lupu Costache şi Carp nu au voit să facă nici un 
demers, desigur mulţumiţi că scapă de doi membrii din 
familie. Au însărcinat pe Tigara să intervie, ştiind că 
dânsul nu poate face nimic. Sabina i-a declarat categoric că 
la ţară, în asemenea condiţii, nu merge. Mai încearcă o 
singură cale ce le-a mai rămas, să vorbească lui Mar- 
ghiloman, invocând atributiunile lor de directoare de spi- 
tal la Crucea roşie, Multă nădejde totuşi nu au. 


21 Februarie 


De trei zile totul se învârteşte împrejurul internării. 
Dovezi de afecțiune şi prietesug ne vin din toate păr- 
tile şi sunt o mângâiere. 

Sabina cu Lia au scris lui Mackensen, după sfatul 
preşedintelui Crucii Roşii, cerând să fie internate în oraş. 
Aşteptăm rezultatul. Spun aşteptam deoarece după spusele 
lui Lupu Costache, vom fi luate şi Mariuta cu mine. 

Marghiloman în această chestiune s'a purtat cel putin 
cuviincios, pot spune chiar bine faţă de Sabina. 


22 Februarie. 


Internatii dela Imperial au primit ordin de plecare la 
Ialomița, — alt proect de răsbunare. 

Azi pe la orele sease, a sositla doctorul Cantacuzino, 
un polifai, cu pipa în gură. la făcut un act de acuzare, 
că în luna lui Septembrie, anul trecut, find chemat de o 
doamnă Kaminschy la Aténée Palace, să vadă pe băr- 
batul ei bolnav de arterio-scleroză, spre a fi scutit de 
internare, dânsul n’a vrut să meargă. Doctorul i-a spus 


www.dacoromanica.ro 


67 


că nu-şi aminteşte nimic de aceasta, că se poate să fi 
refuzat, dar că de obicei merge ori unde îl chiamă, însă 
de câtăva vreme fiind bolnav, nu-şi mai îngrijeşte decât 
de vechea clientelă, 

La sfârşit Germanul i-a spus ca o ameninţare, că se 
vor revedea. Costache l-a rugat de se mai întoarce, să 
aducă cu el un dragoman, căci se exprimă greu pe limba 
germană, 

„Eu aşi putea fi dragoman, a răspuns obraznic, ştiu 
si frantuzeste şi româneşte, dar acum in fara ocupată, 
D-v. trebue să vorbiti nemteste“. In privința internării, 
s’a dat o amânare: Hereşti fiind găsiţi în adevăr ne- 
docuibil, 


25 Februarie. 


Asearä a sosit ordinul, cä Sabinii si Lii le este interzis 
a-si päräsi domiciliul, Aceasta desigur in urma scrisoarei 
ce au adresat-o lui Mackensen, spunând că a garantat 
securitatea cetăţenilor şi viaţa lor şi că faptul de a-le 
trimite în asemenea condițiuni la ţară, poate avea con- 
secinţe foarte rele pentru două femei şi un copil mic. 
Scrisoarea a fost trimisă prin ministerul de interne, ală- 
turând o petiție către Lupu Costache, făcându-l răspun- 
zător ca autoritate română, de ceeace se poate întâmpla 

Graţie energiei Sabinei, s'a atins o parte din scop. 

Astăzi ninge iarăși. Zăpada ajunsesegpână la un metru 
săptămâna trecută şi se topise într'o zi de ploaie. Străzile 
erau în astfel de stare că păşiam tot timpul prin băl- 
toace adânci, 

Perchezitia poliţiei secrete la Tati. Au cerut să li se 
deschidă casa de fier. Erau un ofiţer şi doi civili, printre 
care un băiat tânăr. Servitoarea le-a arătat pe aceia din 


www.dacoromanica.ro 


68 


birou. ,Nu, a spus bäiatul, este alta ascunsä in hall“. 

Intradevär exista una în hall, de care nu aveam habar. 
Băiatul i-a adus drept la locul unde se afla ascunsă în 
lemnărie. Deschizând-o au găsit-o goală. 

Aceasta mi-a arătat că lucrătorii germani sunt spioni 
în casele unde lucrează. 

Introduceam noi înşine „le loup dans la bergerie“. 
După războiu trebue să avem numai Români meseriaşi. 


26 Februarie 


Mâine dimineaţa la orele 5, spre a nu da loc la ma- 
nifestații, pleacă internatii dela Imperial la Săveni, — sat 
din Ialomiţa. Sunt printre ei bărbaţi de 70 de ani (Caraba- 
tescu) şi alţii bolnavi. Vor face drumul până la gară pe 
jos, cu trenul câteva ore, apoi iar pe jos patru ore. 
Afară a nins şi este iarăşi o lapovifä de nu se poate umbla. 
Totuş Pillat este curagios. Le-a dat voe să treacă pe 
acasă şi dânsul a sosit cu soldatul neclintit. Mariufa s'a 
dus de a luat masa cu ei la Imperial. Au făcut mare 
haz împreună, mai ales că Derussi compusese versuri și le 
cântă bătându-şi joc de Germani în gura mare. Mariufa 
îi îmbărbăta pe toți. Mă mir că n’a pafit ceva. 

lată din isvor oficial, cum au fost trataţi internatii 
puterilor centrale înainte de ocupaţie. Ceeace fac acum 
sub motivul că au fost maltrataţi, este numai un pre- 
text. Comit ceeace au comis pretutindeni, atât în Belgia 
cât şi in Franta. Internafii mai de seamă ca Sperling 
au fost închişi în casele lor, ceilalți duşi la Urziceni, un 
mic orăşel cu case mai bune şi repartizaţi pe la pro- 
prietari. Cei mai de rând prin casele ţărăneşti. Li s'a îngă- 
duit să ia nevestele şi mobile, servitori, şi provizii. Unii 
au venit chiar să-şi vadă familia în Bucureşti. Aceasta 


www.dacoromanica.ro 


69 


numai câtva timp, apoi au fost adusi la Bucuresti in 
două hoteluri. Multor din ei li se îngăduia să-şi aducă 
mâncarea dela Capşa. Femei nu au fost internate afară 
de cele prinse cu spionagiu. Dealtmintrelea, după cum 
am mai spus, ca să scape de beleaua internărilor se 
propuse să fie trecuţi toți cei suspecți in Bulgaria. Gu- 
vernul bulgar s'a opus. Este curios faptul că unul din 
cei ce ţipă mai mult împotriva internărilor, este Antipa 
care fusese în comisiunea română și a condus aceste 
tratative. 

Scrisoare deschisă, publicată prin gazetele germane, a 
lui Al. Beldiman şi trimisă şi lui Ionel la laşi... O nouă 
pată pe numele său. 


27 Februarie 


Cu toate că nu am primit nici o hârtie oficială, ni s'a 
cerut mamii şi mie, dela poliție, să nu eşim din casă. 
Eu care puteam sta cu zilele fără să mi se urască în 
odaie, acum resimt o poftă neobişnuită să cutreer străzile. 

Suntem de tot la cheremul lor, de când a plecat Wo- 
picka şi Vredenburg, dar mai ales cel dintâi, căci ce] 
de al doilea în timpul neutralității trecea drept spion al 
“Germanilor. Azi la orele trei dimineaţa au plecat inter- 
naţii. Un singur glas român nu s'a ridicat pentru ei! 


7 Martie 


Opt zile nu am mai avut ce nota afară de hotărârea 
guvernământului de a trimite pe Sabina şi Lia la mă- 
nästirea Pasărea, Marta Bibescu, voind să plece in vi- 
zită la Czernin s'a retras la Buftea câtva timp, până îi 
vine permisul. Acolo primeşte vizitele ofiţerilor germani 
prieteni și se fotografiază cu ei. 


www.dacoromanica.ro 


70 


S'a amânat plecarea Sabinei şi a Liei din pricina unei 
sinuzite a acesteia din urmă, care trebue tratată. 


8 Martie 


Revoluţia rusă, detronarea ţarului, sunt ştirile de azi. 
Gazeta spune că sunt uneltirile englezilor. Nu ştim ce 
să credem, să ne bucurăm sau să ne înstristăm. Va 
aduce oare vre un folos rasboiului sau vre un rău? 

Când am eşit azi după atâta vreme de recluziune din 
casă, pe stradă, am găsit mare schimbare. Abia mai 
vezi câte un automobil, câte o birje. Prăvaliile, vitrinile 
goale. Oraşul pare pustiu. Alimentele se găsesc foarte 
greu. Nici mălai, nici pâine nu poţi obţine cu carteluri. 
Fasolea deşi 1.80—2 lei nu se mai găsește; de carne, 
nici vorbă: se vinde 4,90—5 lei, cea de porc cu 9 lei, 
cartofii lipsesc. Țăranilor, când vin la târg cu câte ceva, 
li-se seqestreazä marfa de soldaţi în bande la periferie. 
Noi avem noroc că ne trimite deseori lucruri dela ţară 
şi Emil Petrescu şi Paul Radulescu, din mult-putin ce 
au si ei. 


9 Martie 


Cand esiam, îmi spune servitoarea: 

„Mare revoluție alături în strada Mercur la Marghi- 
loman“. 

Intr'adevăr era multă lume, femei mai ales, pe strada 
Mercur, cerând pâine. Printre ele mişunau soldaţii ger- 
mani, soptindu-le: „Cereţi pacea!“ Fuseseră şi la Pre- 
fectură. Marghiloman le-a vorbit, asigurându-le, că li se 
va da pâine şi carne, că pacea nu atârnă nici de ele, 
nici de el. 

S'au risipit la urma urmelor fără rezultat; totuşi ger- 


www.dacoromanica.ro 


71 


manii cam speriaţi, au acordat imediat cele nouă vagoane 
de făină, cerute de primărie şi de care nu voiau să 
audă vorbindu-se. Este întradevăr mare mizerie. La noi 
a venit o doamnă de 70 de ani, de bună condiţie so- 
cială, să ne ceară ajutor. Nu mâncase deo lună, decât 
aproape numai pâine cu usturoi sau ceapă. 

De eri a început al doilea recensamânt al populaţiei. 


12 Martie 


Pe Sabina o pornesc Vineri singură. Medicii Fessler 
şi Elias au oprit să ia pe Lia înainte de sfârşitul trata- 
mentului. 

Sabina s'a luptat din răsputeri cu ofiţerul Moss, 
evreu din Germania, însărcinat cu expedierea lor. Ceruse 
să poată avea pe bani — la Pasărea — câteva alimente de 
prima necesitate ca: făină, fasole, petrol, etc. Nu a fost 
chip. Pentru ce le trebue petrol? au spus. 

„Până la ora şeapte este zi şi pe urmă se pot culca“. 
A întrebat pe Sabina dacă ştie pentru ce este internată. 

„Nu“. 

— ,,Ca ostatec pentru ca guvernul român să dee 
drumul Germanilor din Moldova“. 

— Vă înşelaţi, a zis Sabina, dacă credeţi că prin fap- 
tul închiderii a două femei din familia Bratianu, fratele 
meu va da drumul internaţilor, luând astiel o măsură, 
care poate fi în dauna mersului războiului“. 

Lupu Costache a venit eri încântat cu ştirea sensa- 
țională ca soseşte împăratul Germaniei, că ofensiva 
reîncepe pe frontul Siretului, că Germanii vor cuprinde 
Moldova, însfârşit vor trece Nistrul, vor sili Rusia să 
facă pace! 

Mama, făcându-i-se rău să-l audă vorbind astfel, s'a 


www.dacoromanica.ro 


72 


sculat si a părăsit odaia fără a spune un cuvânt, lăsându-l 
cu Sabina şi Costache. 

Stere a plecat în Germania cu o misiune. Ce misiune ? 

Despre revoluţia rusă abia mai vorbesc acum şi caută 
să ne convingă că este împotriva răsboiului, că noul 
guvern vrea pace imediat. Ne-au spus atâtea minciuni, 
încât nu mai credem nici ceeace poate fi adevărat. Ga- 
zeta este scrisă parte de Români. Din ziua când Karnabat, 
Pora, Slavici şi C-ie au luat condeiul; am cu totul im- 
presia că cetesc „Adevărul“, Sunt regulat două articole 
cu insulte pentru Regele Ferdinand, Tache Ionescu, 
Ionel. 


14 Martie. 


Deşi doctorul Fessler scrisese Sabinii că mai au trei 
zile de lucru la clinică, nu-i s'a acordat amânare. A primit 
ordin să plece Miercuri. De trei zile o urmează soldatul 
până la dentist. 

Eri un căpitan a oprit trăsura, în care se aflau D-na 
Elena Pherechyde cu D-na Zăuceanu pe calea Victoriei, 
ordonându-le să se coboare. Dânsa și-a arătat ,,Scheinul*, 

— „Bine, — a spus ofițerul, atunci cum nu este 
pentru două persoane, doamna care este cu D-ta să se 
coboare“, 

Doamna Zduceanu fiind bolnavă, s'a coborât D-na 
Pherehyde. 


16 Martie. 


La orele nouă dimineaţa a sosit D-l Moss să ia pe 
Sabina cu autoul. Şi-a schimbat programul faţă de in- 
sistenfele Sablnei. Voise s’o ducă cu trenul până la 
gara Pasărea şi apoi pe jos până la mânăstire. 


www.dacoromanica.ro 


73 


Legasem la florile ce-i se aduseserä de prietene, o 
panglică tricoloră, ca să văd ce va face neamful. M’a pus 
s’o scot, uitandu-se urât si la flori si la mine. 

Mama, care vede internarea altfel decât noi, ca un 
mare pericol, este nemângäiatä. Nu vrea sä se mai co- 
boare jos; scrie si plange neincetat. 


21 Martie 


Multe zile au trecut de când m'am mai scris. Dela 
plecarea Sabinei nu am mai văzut pe nimeni şi nu am 
eşit decât dimineaţa la Lia şi la Mariuţa din pricina 
mamei. Abia de eri s'a mai potolit şi a consimţit să vadă 
pe câte cineva. Singura distracție mi-a fost „Gazeta“ 
pe care o citesc, deși cu desgust, şi ştirile trimise de 
Lizeta Grueff. Revoluţia din Rusia este gogorifa cu 
are ne sperie, pacea separată cu care ne demoralizează, 
telegrame peste telegrame, contrazicându-se una pe alta. 
Un adevărat haos! O fi asa? 

Dacă întradevăr Țarina a fost o trădătoare şi Țarul 
slab voia să închee pacea, atunci revoluția trebue pri- 
mită cu bucurie, deşi în clipe când Rusia ar fi trebuit 
$4 aibă linişte şi să-şi înceapă ofensiva, nu erau de 
dorit asemenea frământări. 


22 Marte 


Trece vremea încet. Mi-se par ani de zile de când 
s'a retras armata si totuşi au trecut abia patru luni. 
Din zilele acestea de reculegere, mă simt eşind alta de 
ce eram înainte, de a le fi trăit. Perchiziţiile, rechizitiile, 
inchiziţiile, chiar internările imi par nimicuri şi mă mus- 
trez singură de importanța ce le-am dat şi de sângele 


www.dacoromanica.ro 


14 


rău ce mi-am făcut în zadar. De aci înainte facă ce vor 
voi, nu-mi mai pasă. Luarea aminte mi-c păstrez numai 
pentru trecut şi pentru viitor. 


28 Martie 


Multe zile nu am scris. După plecarea Sabinei am 
intrat într'o viaţă de linişte până când a avut Mariufa 
o perichizifie prin care i-s’au ridicat mobile, haine, sal- 
tele, scaune, dulapari, încărcând două camioane. Mare 
ajutor îi da neîncetat Marcela Slatineanu cu o abnegatie 
admirabilă. 


30 Marlie 


Doctorul Cantacuzino a cerut voe să vadă pe Sabina, 
după cum îi făgăduise locotenentul Moss. I s'a räs- 
puns negativ. Lia ne-a parăsit azi dimineața. Suntem 
acum numai patru şi mă întrebam azi, când a pierit 
automobilul, încărcat cu flori şi cu jucăriile copilului, 
care părea un înger printre ele, — dacă nu erau de 
"invidiat Sabina şi Lia? Vor putea esi să se plimbel... 
Vor putea uita în mijlocul naturei uneori, clipele grele: 
prin care trecem |! 


31 Martie 


Intrând cumnatul proprietarului în casa din faţă spre 
a constata cât este de devastată, s'a mirat văzând pe 
lângă garda germană şi una turcească. 

— „Pentru ce, a întrebat pe soldatul turc, două gărzi ? 

„Pentru că, a răspuns el, aici şade şi un ofiţer de ai 
noştri şi spre a împiedica garda germană să fure şi să 


www.dacoromanica.ro 


75 


nu se punä vind cum se pune deobicei pe ai nostri. Si 
a mai adaugat: 

„Dv. nu voiafi să luaţi în gazdă ofiţeri turci de teamă 
să nu vă prăpadească casele. Rău a-ţi făcut, căci nimeni 
nu pradă ca germanul”, 

Scoalelor, — până acum închise, —li s'a impus să se 
deschidă în săptamâna mare. Membrii tribunalului au 
primit ameninţarea că dacă nu fin şedinţa a doua zi de 
Paşti, vor fi pedepsiţi cu 50.000 lei amendă. 

Stere a plecat în străinătate. A fost tovaräs de 
deportare cu Miliukow. Se spune că s'a dus să-l con- 
vingă la o pace separată. 


2 Aprilie 


Aseară am primit prima scrisoare de la Pillat. Se 
plânge că de trei ori pe zi sunt duşi, pe un noroi grozav, 
la comandaturä. Altfel au ce mânca. 

Pe Emil Petrescu Pau pornit eri dimineața în ziua 
Paştelui spre o destinație necunoscută. Aseară la orele 
10, abia mă băgasem în pat, — au început să sune toate 
clopotele bisericilor, printre care se deosebia limpede af 
Mitropoliei. Răsunetul lor în mijlocul nopţii era impre- 
sionant. Imi amintea vremurile, când dedeau semnalul 
aeroplanelor şi al zepelinelor. 

Ce fericite şi depărtate vremuri! Azi de Paşti cred că 
în nici o casă românească nu s'au ciocnit ouă! Este 
foarte trist oraşul. La serviciul de la biserica Enii, la cari 
erau de faţă şi soldaţi germani, preotul desi era oprit 
de la Mitropolie, a pomenit familia regală rugând cerut 
să alunge cât mai repede vrăjmașul din fara. 

Alaltăeri am stat multă vreme de vorbă cu Ştefan Po- 
pescu. Isbânzile engleze la Arras, îl învioraseră, 


www.dacoromanica.ro 


76 


Am aflat azi cä autoritätile române fiind convocate de 
cele germane, li se ceruse sä scoatä in ziua de Pasti 
la corvoadă bărbați civili de prin oraş. Li s'a răspuns 
că nu este cu putinţă aceasta şi că prin asemenea mä- 
suri îşi vor depărta orice simpatii şi vor fi trataţi ca 
păgâni. Poliţia noastră, de rândul acesta mai energică, a 
isbutit, dar prizonierii în schimb toată ziua au muncit 
şi treceau ca niciodată, cârduri, — cârduri pe străzi, 
zdrenţăroşi, deabia miscându-se, urmaţi de patrulă cu 
pusca la umăr. 


4 Aprilie 


Veste bună. Căpitanul Scheibl, executorul indarjit al 
tuturor internărilor, a primit aseară o telegramă, che- 
mându-l în grabă la Bruxelles, Era stabilit la Ionel în 
casă pe tot sezonul. A plecat ieri dimineaţă fiert. Ordo- : 
nanfa lui plângea spunând că „Deutschland caput“. A 
ridicat lucruri din casă şi a plecat cu mai multe cufere. A- 
ceasta îmi aminteşte un articol cetit în „Tăgliche Rund- 
schau“, în care se plâng de greutăţile, ce le-au întâm- 
pinat, tot timpul cât au înaintat de la Predeal la Putna. 
Comunicatiile : podurile, şoselele, căile ferate distruse, grâ- 
narele arse de Englezi. Cele pe care nu le prăpădise 
focu! tot nu le serviau la nimic, deoarece morile nu mai 
existau. Pe de altă parte, noroiul şi vremea rea împie- 
dică orice transport şi aprovizionare. Muriseră de frig 
şi de foame, trupele lui Falkenhayn, fuseseră nutrite din 
cadavrele corbilor de pe câmpul de luptă, ca alimentul 
cel mai preţios. 

Zvonuri răspândite prin gazetă şi prin oraş din ce 
în ce mai fantastice. Nu vreau să le cred. Ba soseşte 
împăratul, se închee armistițiul cu Rusia, ba pacea ge- 
neralä. 


www.dacoromanica.ro 


77 


Ceeace este însă de netăgăduit este că Germania nu 
mai poate rezista. O spun soldaţii neîncetat. Printre: 
celelalte zvonuri mai circulă şi aceia că Bulgarii şi Turcii 
protestează împotriva păcii. Intreabă, cu drept cuvânt, 
atunci pentruce sau luptat cu atâtea sacrificii. ? 


14 Aprilie 


Zile uniforme dela 4 Aprilie. Noroc că am priiejul să 
mă ocup cu administrarea moşiilor mamii şi ale celor 
trei fraţi, care îmi iau destul timp şi pe care abia acum 
începem să le descurcăm. Vremea care îmi mai rămâne 
o petrec căutând să mai distrez pe mama puţin, tot. 
abătută dela plecarea Sabinei şi a Liei. 

Una din temele ei era că: cine ştie ce va face vrăj-- 
maşul la un moment dat cu ele. 

S'a mai potolit de când prin călugărițele, care se 
poartă foarte frumos, mai ales maica siariţă, avem 
ştiri aproape la trei zile, şi primim scrisori dela Sa- 
bina, lungi şi toate amănuntele vieţei lor dela Pasărea. 
Sabina şi-a găsit ca distracţie să dea lecţii de limba 
franceză, nepoatei staritei şi să facă citiri din Biblie cu 
preotul afară de plimbările ce le fac zilnic prin pă- 
durea cea bătrână din împrejmuirile mânăstirei. Lia are 
destule distracţii cu băiatul. 

Ce tărie de suflet a avut Vintilă, lăsându-i aici şi 
cât trebue să-l doară faptul, dacă ştie că copilul lui 
este ostatec pe mâna Germanului. Cum îl cunosc de 
spartiat în simfimintele sale, trebue să-şi caute in 
munca straşnică, alinarea îngrijorărei. Este calea cea 
mai bună, întradevăr pentru ca să uiţi suferinţele. 


Singure comunicatele franceze şi engleze, luptela dela. 


www.dacoromanica.ro 


78 


Arras şi la Aisne sunt o digresiune in monotonia zilei 
de azi. Mare noroc avem că le putem ceti din gazetele 
franceze, ce mi le trimite Lizeta Grueff, atât de devotată 
prietenă. 

Revoluţia, anarhia din Rusia, pacea separată, numai 
îndrăsneşte nici „Gazeta Bucureștilor“ sa le pună înainte 
sa ne otrăvească cu stafia lor. 

De câteva zile cuvântul „Frieden“ care le umplea, a 
dispărut cu desăvârșire. Articolele lui Karnabat şi Slavici 
sunt pentru mine o busolă sigură acum. Cu cât sunt 
mai violente împotriva interventionistilor şi mai ales a 
lui lonel, cu atât le merge mai rău nemților pe front. 

Ca ştiri sunt: Reîntoarcerea lui Stere dela Berlin şi 
Viena „bredouille“, sau mai expresiv cum zica Românul 
cu buza umflată. Scopul călatoriei sale a fost, după cum 
o spun cei care-l apropie, de a trece în Rusia făcând 
propaganda pentru pace şi a fost impedicat. Neisbutind 
în planurile sale de mare European germanizat s'a ocu- 
pat să scoată o gazetă „Lumina“ cu Brănişteanu, Pă- 
trăşcanu, Galaction. 

Va apărea zilele acestea. Păcat pentru el şi pentru 
cei pe care îi atrage pe povârnisul pe care se îndru- 
mează, deşi afară de Pătrașcanu, ceilalți nu au ce pierde 
Dar n’ai ce le face. In orbirea lor, văd tot Germania 
“victorioasă. Zadarnic am încercat să conving alaltăeri 
pe Pătrăşcanu. Germanofilii români s'au molipsit dela 
Nemţi. 

Nu văd decât clipele de faţă. Faptul că România este 
-ocupata în parte, este dovadă pentru ei, cea mai neîn- 
doioasă, că Germania este invincibilă. 

Noroc că ţara nu a fost pe mâinele lor când era neutră. 

De nu s'ar destepta prea târziu. 

Aseară n'am putut să adorm până la miezul nopţii 


www.dacoromanica.ro 


79 


din pricina unui chef nemfesc, in casa vecinä. 

Se vede că geamurile lor erau deschise ca şi al meu 
de oarece se auzia muzică, alternând cu glasuri ome- 
neşti si cu vioare, ca şi când ar fi fost la noi în curte. 
După câtăva vreme tăcerile prelungite erau fntretäiate 
de strigăte, entuziaste: Hoch! Hoch! Aşa dar pe când 
fraţii lor duceau lupta uriașe de la Arras, ei benche- 
tuiau şi le vedeam în închipuire strânşi în jurul mesei, 
fețele desgustătoare, lucioase şi roşcovane, aprinzân- 
du-se din ce în ce sub patima betiei. 


14 Aprilie 


Doamna Sihlianu ne istorisia eri lupta sufletească ce 
© ducea o prietenă la Câmpina, dânsa franceză dânsul 
german. Pe masă avea un cuţit făurit de un prizonier 
neamf, dintr’un obuz francez, de care nu se despärtia 

Ne mai istorisia că Thompson, ataşatul militar englez 
prezisese ceeace s'a întâmplat: ocupația Germană, că 
aceasta nu era decât tributul pe care trebuia să-l plă- 
tească România cu sângele şi cu averea ei spre a-şi 
putea întrei pământul. Mai spunea că nu este de mirat 
dacă până atunci învinseseră germanii, căci s'au pre- 
gătit cincizeci de ani, pe când noi acum începem pre- 
gătirile. Anul acesta însă vom arăta ce putem şi nu 
vom cruța pe Kaiser, cum am cruțat pe Napoleon, pe care 
noi înşine îl admiram. Nu la St. Helene va merge el, 
ci va muri într'o cuscä de fer, în care îi vom da de 
mâncare la câte douăzeci şi patru ore, căci aceasta 
merita. 


15 Aprilie 
O călătorie de la Bucureşti la Leurdeni, descrisă de 


www.dacoromanica.ro 


80 


Colonelut Slätineanu, este demnä de a fi notatä, Dupä 
publicaţii si trâmbitäri, prin toate organele, că de aci 
înainte oricine poate călători, se înfiinţează expresuri şi 
trenuri de persoane, D-l Slătineanu s'a hotărât să 
meargă la ţară, pe trei zile să reguleze situaţia moşiei 
sale vecine de Furduestii ai lui Ionel. A umblat trei zile 
înainte după două ausveisuri, fără de care nu putea 
pleca şi altul de despăduchere (Românii, de orice calitate 
ar fi, nu pot merge, dacă nu l-au obţinut, decât în clasa 
III). Ca să ia bilet de tren a fost silit să stea la casă 
de la 6—8, ora plecărei. 

Ajuns noaptea la 12 în gara Leordeni, s'a dus intr’un 
han, negăsind “trăsură, bine înţeles, nici nu s'a apropiat 
de patul dubios, în privința curäteniei. 

In sfârşit a doua zi la moșie a găsit casa devastată. 
fără uşi si giurgiuvele. S’a dus la etapă la Gruiu, unde 
a găsit doi unguri, dar mai mare peste toţi un Evreu 
civil, agricultor din Moldova. 

Văzând neputinfa de a obţine cele trebuincioase pen- 
tru cultivarea câmpului, s'a înţeles să-l lase în seama 
lor, deoarece scrie în ordonanţă, că pământul ce nu 
poate fi cultivat de proprietari, va fi cultivat de germani. 

Evreul foarte obraznic sfârşeşte prin a spune: 

„Păcat că moşia d-tale se învecinează cu a d-lui 
Brătianu. Trebue ca tot ce mai există în fara aceasta 
să se unească, spre a-l nimici, căci dânsul a vrut 
războiul“, 

—„Nu dânsul a vrut războiul“, a răspuns D-I Slătineanu 
Evenimentele l-au vrut. D-l Brătianu nu putea face altfel. 

Ungurul îl privia si da din cap, găsind că avea dreptate. 

E curioasă această simpatie aş spune, dacă nu ar fi 
exageratie, înțelegerea cu Ungurii, ce pare că există 
acum, împotriva cărora cu adevărat vorbind am dus noi 


www.dacoromanica.ro 


81 


războiul. Poate unde îi vedem atât de duşmani nemitilor. 
Acum câteva zile, Stefan Popescu era într'o prävalie. 
Au intrat un soldat german şi un ungur. Fără a se sin- 
chisi de cel dintâiu, iată ce spunea cel d'al doilea, in 
gura mare. 


„Ne trimit pe noi pe front si ei stau aci să fure în 
dreapta şi stânga. Asta le este acum rostul în Romania‘. 

Caracteriza Ungurul admirabil rolul aliaţilor în ţară, 
faţă de Germani. La Siret aproape nu mai sunt de ai 
lor, în schimb prin sate, pe la moşii, pe la oraşe cârcâe 

Ca să sfârşesc cu călătoria D-lui Slătineanu voi mai 
adăoga, că la întoarcere a plecat dimineața la 10 şi a 
sosit în Bucureşti, a doua zi dimineaţa la aceeași oră, 
24 ore pentru 90 km. 


La gară, iar fuga după bilet ca să poată urca în birje, 
deși avea, aussweis de trăsură. I s'a declarat că nu se 
liberează decât la Germani si a plecat pe fos. In calea 
Griviței, întâlnind una, s'a urcat, dar abia o pornise, că 
l-a oprit un ofiţer, somându-l să se coboare şi săi 
dea träsura. 

A protestat atâta arătându-şi aussweisul, încât nu l-a 
putut coborâ şi astfel a sosit acasă, desgustat de călă- 
torii în asemenea condiţii, mulţumit chiar, că moşia rä- 
măsese pe seama neamfului, mai ales că l-am asigurat 
că dacă acesta face cheltuială, poate până să se recolteze, 
îi va reveni tot lui. 

Stere spune că pacea era încheiată între Tar şi Ger- 
mania pe spinarea României, dacă nu isbucnea revoluţia: 
Moldova ar fi trecut Rusiei, Oltenia Austriei, Dobrogea 
Bulgariei. Trăiască John Bull sau mai bine zis Buchanman. 

Imi pare bine, că Ștefan Popescu nu mai este sub 
inrâurirea lui Stere. Azi e nenorocit că la el la moşie 


6 


www.dacoromanica.ro 


82 


s’au furat toate tablourile si se gândeşte cu melancolie 
că nici un penel nu i-a mai rămas. 

Cheile de la toate bisericile au fost luate de Germani, 
probabil spre a-le ridica clopotele. Mitropolitul sa dus 
azi la Mackensen să reclame. 


21 Aprilie 


Se rechizitioneazä din biserici clopotele şi argintul de 
pe icoane. Se spune că în urma protestării mitropolitului, 
au fost redate azi unele, dar multe nu. Ca fulgerul s'a 
răspândit ştirea în ţară a acestui sacrilegiu și dând loc 
unei indignări generale; zvonuri, unul mai fantastic ca 
celălalt, circulă prin popor, că încercând să ia cosciugul 
lui Sf. Dumitru, au căzut träznifi, că clopotul dela Sf. Spi- 
ridon a strivit patru Germani etc. 


23 Aprilie 


Internatele noastre ne scriu că materialmente o duc 
bine. Li-se aduce dela Hereşti ce le trebuie. 


24 Aprilie 


Cea mai criminală faptă săvârşită de Germani în ţară 
este desigur ridicarea lui Procopiu. A fost luat din pat cu 
toate, că după părerea doctorilor, — atât celui român cât și 
celui german — orice mișcare îl poate omori. Transportat, 
leșinat în maşină, a ajuns la spitalul militar seara la 8, tre- 
cut prin trei pavilioane, negăsindu-i-se loc și depus însfârşit 
intr’o sală cu deţinuţii (nu politici ci hoți). Closetul era al- 
cătuit dintrun butoi în mijlocul odăii. Acolo și-a petrecut 
noaptea. Detinufii i-au furat lucrurile de pe el, dar fă- 
cându-li-se milă la urmă, văzând că-i este așa rău, tot 
ei s'au dus spre dimineaţă de au chemat pe doctor. 


www.dacoromanica.ro 


83 


Acesta i-a facut o injectie de morfinä, ceiace nu era 
deloc indicat pentru boala lui. 


27 Aprilie 


Având necesitate de braţe la câmp, ordonantele anunţă 
că vor fi rechizitionati (cu deasila) din toate clasele so- 
cietätei cei ce nu vor fi având ocupație fixă în oraş. 

Alta: Oricine nu va primi o funcţiune dată de coman- 
dantul german, sau se va demite, este condamnat la 
30.000 lei amendă şi trei ani de temniţă. 

Cine nu-şi stropește trotuarul și jumătate stradă, de 
patru ori pe zi, este condamnat de la 100—200 lei amendă 
Asta n’ar fi rău, dar cum au nevoe de bani, pun la 
amendă cartiere întregi, de se udă sau nu. 

La ţară, ţăranul este silit a cumpăra ouă şi a-le preda 
poliţiei germane, căci ne mai având găini, îi pun la amendă. 


29 Aprilie 


Mare parastas la Curtea de Argeş de Sf. Elisabeta 
pentru Regină,» organizat de d-l Neniţescu şi d-ra Fany 
Seculici. 

lată cum se sfârşeşte apelul pentru doamnele române 
spre a lua parte la acest parastas: 

„Astăzi odată cu gratitudinea şi pietatea realului si 
autenticului românism, unindu-se si remuşcarea şi po- 
cäinfa rătăciţilor unui fatal moment, neamul depune 
cununi de lacrimi pe mormântul unde au depus cununi 
de flori proaspete si virginale Feldmareşalul Mackensen 
$i maresalul Falckenhayn“. 

Dintre toate au räspuns la acest frumos apel, d-nele : 
Seculici, Radovici (Stere) Marie Nicole Darvari. Ca 
bărbaţi: Stere si câţiva profesori, 


www.dacoromanica.ro 


84 


La parcul loanid se lucreazä pe capete la regulareæ 
grădinei din jurul casei lui Geblescu, punându-se dra- 
pelul cu pajura germană. S'au cheltuit 200.000 lei. 
Aceasta în previziunea unei eventuale sosiri a împăratului. 


30 Aprilie 


Clopotele vor fi ridicate. Cuvintele de mai jos vor 
descrie, mai bine ca orice, jalea ce lasă în urmă ridi- 
carea lor. 

1) „Azi dimineaţă plecând la plimbare, am găsit pe 
stariti plângând pe bancă sub clopotniță; preoţii erau 
sus la clopotele, după care copiau inscripţiile şi notele 
ce emiteau. M'am suit şi eu la ei. Când ne-am coborât 
s'au dus cu toţii în biserică să copieze inscripțiile de 
pe icoane. 

Biata starifa se închina la fiecare, o săruta cu foc, 
făcea cruce şi le mângâia. „Te cunosc de când eram 
uite așa de mititică, m'ai văzut crescând şi vor să te 
ia“, Plângea și le săruta, apoi se închina: 

„Doamne trazneste-i, doboară-i şi, înfuriindu-se, it 
blestema. 

Pe urmă trecea la alta și iar începea, invocând la 
fiecare si pe bătrâna starifä, care o crescuse, şi pe do 
natori. Era foarte atingătoare, mi s'a părut chiar impu- 
nătoare în vanitatea şi umilința ei şi care era plină de 
iubire şi de respect pentru mânăstire. 

Căutând s'o mângâi, spunându-i că tot Germanii fi 
vor plăti în curând altele noui, dar dânsa cu mult 
simţământ : 


1) Scris de Sabina de la Pasărea. 


www.dacoromanica.ro 


85 


— Noui, mamă, noui, dar n’o să mai fie acestea vechi, 
<u care am trait şi am îmbătrânit si noi şi părinţii 
noştrii, care ne-au sunat si de bine şi de rău. Pe acestea 
le vor face ghiulele, să tragă tot în noi. 


20 Mai 


Multă vreme nu am luat condeiul în mână şi aceasta 
numai din pricina temerii de perchizitii de hârtii, ce mi 
se anunţase, cât şi de un fel de desgust de toate, în 
mare parte otrăvită de minciunile ce le fnghitim din 
gazetă. Deşi ştiu bine că sunt minciuni, nu mă pot îm- 
piedica să-mi fac sânge rău. De netăgăduit, am pierdut 
din încrederea ce aveam în quadruplă, nu în rezultatul 
final, dar în temeiul ce-l putem pune noi — ţările mici — în 
cele mari, cum se adevereşte din ce în ce pacea separată, 
ce era să facă pe spinarea României, de aliatul nostru 
țarul cu vrăjmaşul german. Dacă Englezii nu favorizau 
revoluţia, era făcută. Aceeaşi trădare ca la 1877, când 
i-am scăpat la Plevna şi în urmă ne-au luat Basarabia. 
De copil, auzind istorisindu-se în jurul meu cum s'au 
purtat cu noi, cum jăfuiseră pe unde trecuseră, cum o 
duceau într'o beţie de la cei de jos la cei de sus, cum 
ne-au trădat la pace, — crescuse în mine un simfämânt 
de repulsiune, de temere. Când întâlniam vreunul prin 
sate, vânzător de icoane, mi se strângea inima, aveam 
acelaş simțământ pe care-l am în fata unei pisici, ce 
te mângâie ca să te sgârie pe nevestite. Mai târziu în 
‘loc să descrească acest simtimânt, a crescut, căci aten- 
tatele făcute asupra Tati, în aproape toate era ames- 
“tecată "şi legatiunea rusească, mai ales pe vremea lui 
Hitrovo, al cărui aur conrupsese atâta lume. 

Ei simfiau în tata o piedică pentru cuceririle în Orient, 


www.dacoromanica.ro 


86 


în drumul spre Constantinopol, deaceea şi Ionel nu a 
voit să intre în război până nu și-a luat toate cheză- 
şiile posibile, date nu numai de Rusia, dar şi de Anglia şi 
Franţa, căci numai pe cea dintâi ştia că nu se poate bizui. 

Mi sa adus mai deunăzi o hartă, Frieden Karte, 
acum interzisă. Europa în trei exemplare ; într'unul ţările 
cu graniţele d’inainte de răsboi, în alta : astfel cum s’ar fi im- 
pärtit făcându-se pacea separată; cea de a treia, Europa 
colorată după naţionalităţi. In cea de a doua, România nu 
există. O parte până la Siret, aparține Rusiei, cealaltă 
Austriei. In harta din urmă, Românii alcătuesc o pată 
mare cafenie, cuprinzând Transilvania, Banatul, Buco- 
vina, Basarabia, etc., în sfârșit consacrând tot ce este 
locuit de Români. 

O singură mică pată în mijloc galbenă, reprezintă 
Ungurii, Saşii; verde: Bulgarii. Cadrilaterul este aproape 
tot verde. 

Cred că această mărturisire a drepturilor noastre, 
asupra 'Transilvaniei, nu a convenit Austriei, de aceia a 
fost oprită vânzarea. 

Dacă am desgust față de Rusia, mi-a crescut în vre- 
murile din urmă încrederea în Anglia. 

Din zi în zi se afirmă mai mult ca o putere conștientă 
de drepturile sale. Nimic nu o va da înapoi să sdrp- 
bească imperialismul german, atât pe calea brutală a 
armelor (în 2 ani şi-a făcut o armată), cât şi pe cale 
diplomatică. Franţa sacrificată, care până acum a ţinut 
singură piept năvălirei teutone, admirabilă prin vitejia 
soldaţilor şi solidaritatea cetăţenilor, nu ar fi putut duce 
războiul, totuși până la sfârşit, fără autoritatea morală a 
Angliei, care a grupat in jurul său aproape toate țările 
Americei. 

De aceia, toată râvna Germaniei este asupra ei şi in- 


www.dacoromanica.ro 


87 


cearcä prin toate mijloacele sä-i deslänfuiascä desagre- 
garea, fie prin revoluţie în Irlanda, fie prin frământări 
în Colonii, sau propagandă socialistă internațională, pe 
teritoriul său, 

Cu toate că ea caută să facă întunericul tot mai mult 
printre noi, ca să nu vedem că se petrece, un început 
de descurajare în sânul alianţei puterilor centrale, sunt 
uneori licăriri. li bate la poartă revoluţia socială, atât 
ei cât şi Austriei. Criza ungurească, prin căderea lui Tizsa 
nu se poate rezolva, foametea netăgăduită chiar de ga- 
zetele- lor şi mai ales ura cu care vorbesc pe faţă pu- 
terile aliate unele de altele, mai ales cele austriace, arată 
o stare de lucruri care nu mai poate dăinui. Dacă prin 
forţa armelor nu va fi silită să facă aşa repede pace, 
desigur o va face prin aceia a desagregării alianţei. 

Dar nu aş fi mulţumită decât dacă s'ar călca şi teri- 
toriul german ca să simfä şi ei durerea şi umilinţa unei 
ocupaţii. 

Am avut o mică răzbunare mai deunăzi: S'a desco- 
perit printr’un denunt făcut la Berlin, tot de un coleg 
de-al lor, o mare bandă de hoţi, căci sistemul de spionaj 
nu se limitează numai la străini; ofiţerii, funcţionarii 
se spionează unii pe alţii şi fiecare denunţ este luat 
în considerație. 

Comisiunea de aprovizionare a orașului cu căpitanul 
Albrecht în cap adus din Germania ca o somitate, ju- 
risconsultul Kaufmann, procuror tot din Germania, Si- 
mons, Adelştein Pauker furau cu toţii din vagoanele de 
grâu destinate pentru pâinea populaţiei, transformân- 
du-le în griş. 

Câştigau câte 30.000 lei pe zi. Au realizat astfel se 
zice 14 milioane lei. Banii găsiţi au fost depusi la Banca 
Naţională şi spre a băga numai pe germanii şi pe evreii 


www.dacoromanica.ro 


88 


de aci in judecatä, au expediat imediat pe Albrecht pe front. 

Sunt mâhnită ca autoritățile române care făcuseră 
ancheta lui Emil Petrescu la Primărie, — anchetă cerută 
de Ministerul de Interne, — spun pretutindeni că nemţii 
nu sunt hoţi, dar că s'au molipsit dela ai noştrii! 

Ca fapte petrecute în vremurile din urmă : la 5 Mai per- 
chezitie la Mariuţa la orele 7 dimineaţa; au intrat prin 
toate odăile, silind pe cei îmbrăcaţi sau neîmbräcati să 
se adune repede în hall. 

Au căutat amănunţit, desfăcând păturile, scormonind 
dulapurile, rufă cu rufă, carte cu carte din bibliotecă, 
podul, cămara, sobele, pretutindeni, în zadar. 

Moss, pe când ceilalți căutau, făcea conversaţie cu 
franceza ce şedea la Pillat , l’homme du monde“ spu- 
nându-i, că este jumătate parisian, Că mama lui este 
americană — ovreiu din 2 ţări, — că are de gând să se 
stabilească după războiu în România, că el nu este de 
meserie poliţist, dar comerciant de piei. 

D-şara Debest i-a spus: 

„Vous avez un sale métier en ce moment“, 

„ll y en a de plus sales“ — a răspuns. 

Cerusem să mergem să facem parastas pentru Tata 
la Florica, dar ni s'a refuzat. L’a făcut totuşi D-l Gheor- 
ghiu şi a avut îndrăzneala să vie ofiţerii în mare ţinută 
să asiste. 

S'au golit toate dulapurile, şi se tin chefurile lant. De 
asemenea şi în toată tara. Casele, golindu-se din pricina 
rechemărei trupelor la front, au devenit multe casinouri, 
Numai în strada noastră sunt trei. 

După câtăva vreme de acest „dulce farniente“ nu-i 
mai poate duce la front. S'au împușcat 3 ofițeri chiar 
la „offizierheim“. Soldaţii dezertează şi nu vorbesc decât 
de pace. 


www.dacoromanica.ro 


89 


Se simte că s'au săturat. 


26 Mai 


La Pasărea s'au sti âns șurupurile : Nu le mai dă voe, in- 
ternatelor, să se plimbe prin pădure, de cât urmate de 
soldat cu puşcă. Cu toate că sosind la Bucureşti, ger- 
manul cu care s'a făcut schimbul D-rului Sion, au spus că 
internafii în Moldova au fost foarte bine trataţi, că trăiau 
mai luxos ca ofiţerii francezi, totuşi se fac noui inter- 
nări. Dealiminterea este pentru cei de la poliţie şi un 
mijloc de a câștiga bani. La D-na Băicoianu vin neîn- 
cetat ofiţeri, propunând să-i scoată bărbatul din Săveni 
pentru suma de lei 10.000 sau 20.000, fără ruşine. A 
spus foarte bine Streseman, în parlament, că au devenit 
o bandă organizată de tâlhari. 

Orice afacere trebue mituită, nici bilet de tren nu poţi 
lua fără bacsis. La Buzău, mai ales este o etapă cu- 
noscută prin brutalitatea ei. A luat în urmă 40 cetăţeni, 
din clasa cea mai bună şi i-a pus la corvoadă. In aju- 
nul Crăciunului, au ridicat 2 doamne (una avea 70 ani 
trecuţi) pe inoptate şi le-au dus la 3 km. de oraş pe 
jos, pe o zăpadă de aproape un metru, fiindcă nu-şi 
-curăţiseră trotuarul. Civililor li s'a impus pretutindeni să 
salute pe ofiţerii germani. 


3 lunie 


Se limpezeşte din zi în zi -orizontul. Grecia a intrat 
în războiu. Regele Constantin a fost detronat. Blocada 
s'a ridicat. America înarmează pe capete. Conferinţa din 
Stockolm devine un bluff, iar Spania este frământată de 
manifeste interventioniste. Regele schimbă neîncetat mi- 
misterele. 


www.dacoromanica.ro 


90 


Prin gazete totuşi continuă răspândirea ştirilor demo- 
ralizatoare. Mă preocupă mai ales descrierea tifosului 
exantematic ce bântue în Moldova şi care concordă din 
nenorocire cu ştirile ce vin pe cale particulară, ici şi 
colo. De pildă un doctor turc, un evreu, un grec, rând 
pe rând sosesc de pe front şi istorisesc că au murit 
D-nii doctori Botescu, Djuvara, Jianu — 140 — Cât asi 
vrea o clipă să văd ce se petrece la laşi... s'au poate 
mai bine, nu...! , 


4 lunie 


Doctorul Cantacuzino a obtinut în sfârsit permisul de 
a merge la Pasărea. S’a reîntors mulţumit. Le-a găsit 
pline de nădejde. 

Bietul Procopiu, după câte ne-a spus D-na Berindei, 
astă seară merge din ce în ce mai rău. Au isbutit sä-} 
readucă acasă — dar au adus numai un cadavru. El 
este martirul ocupaţiei străine. 

Când am trimis pe cineva la Stere, ştiind că-i fusese 
prieten, să intervie pentru el, a răspuns ca şi Carp: că 
are ce merita. 


8 lunie 


Certuri de supremație între Verzea şi arhitectul Be- 
rindei. Cel dintâiu preferat de autorităţile militare, celă- 
lalt de cele civile şi-a dat demisia, dar a retras-o. 


10 lunie 


In sfârşit ne-au sosit ştiri din laşi, că toţi sunt bine 
şi ne-a scos grija ce ne dăduse tifosul exantematic. lonet 
esfe la Petersburg. S'a votat exproprierea şi votul obştesc. 

Regele a şi dat moşiile domeniilor şi ale sale proprii 
la expropriere. Câteva cuvinte si câtă emofiune resimtim 
de câte ori le primim! 


www.dacoromanica.ro 


91 


21 lunie 


Pentru lucrul câmpului, se iau mäsuri peste mäsuri, 
ordonanțe peste ordonanţe: una contrazice pe alta. 
De pildä au dat prizonieri D-nei Romniceanu, pe urmä 
i-au retras şi au trimis bucureşteni neocupati, spunea că: 
l-au venit o gloată de oameni sui generis: un ţigan, o 
femee cu un copil, un pantofar. 

Au început să plângă, să se vaite că în viaţa lor nu 
au ținut o sapă în mână, logofătul că îi strică semă- 
naturile. Floarea Soarelui au dat-o la pământ, săpând-o. 
li plătea cu 2.50 lei pe zi şi mâncarea. Văzând că-i aduc 
numai pagube, a plecat cu ei la Bucureşti şi i-a dus în 
corpore la prefectul de Ilfov, D-1 Răceanu. Acesta foarte 
speriat la perspectiva unui conflict cu Germanii, a declarat 
nu este de competinfa sa si i-a trimis în capătul celă- 
lalt al orașului, la un biurou, care i-a înapoiat la Pre- 
fectura Poliţiei. Directorul, desperat, i-a spus că cu- 
noştea dinainte rezultatul acestor măsuri şi a sfătuit pe 
Zoe să redea „ausweissurile“ lucrătorilor şi să le dea 
drumul. 


Așa a şi făcut. Tot din pricina aceasta, aprovizionare 
aproape numai există. De 4 zile, intrarea zarzavaturilor 
a cartofilor, azuntului s'a interzis. Precupetii, de oarece 
plătesc dări foarte mari și nu mai au ce vinde, au făcut 
o mânifestaţie ; publicul asemenea la cassa de depuneri 
unde se afla biuroul de aprovizionare al primăriei cu 
Prager ca delegat. Dânsul le-a dat dreptate şi a declarat 
că dacă nu se reîntoarce Verzea, care cel puțin îi da 
ajutor, se retrage, căci populaţia îi sparge capul. Ase- 
menea cu lemnele, Inainte de plecarea lui Albrecht se 
dăduseră 15 păduri în exploatare Primăriei, se şi ince- 
puse tăerea, cu personal român. După plecarea lui, au 


www.dacoromanica.ro 


92 


dat pädurile unor evrei, pe un pret derizoriu. Acestia 
le revindeau bine înțeles cu speculă mare. Verzea a 
reclamat să'i se dea înapoi pădurile, dacă nu, îşi dă 
demisia. Carp îl susține. După multe certuri, i le-au 
lăsat din nou primăriei, dar le-au luat toți lucrătorii, 
prin faptul că au dat o ordonanţă, cum că afara de 
Duminica, nici un ţăran nu are voie sa iasă din sat 
decât pentru munca câmpului. 

lar reclamaţie la Prefectul de Ilfov. Acesta răspunde 
că nu este nimic de facut, fiindcă-l amenintaserä, dacă 
nu urmează ordonantele ad-literam, cu închisoare. 

In sfârşit i s'au acordat prizoneri, dar în timpul acesta 
S'au rechizitionat toate securile. Cu ce să tae pădurea? 


19 lunie 


A murit Maiorescu. Ne simțindu-se bine acum câteva 
zile şi mergând Marghiloman să-l vadă, i-a adus cu sila 
un doctor neamţ. După ce a plecat, a cerut să nu-i mai 
vie doctori germani să-l îngrijească. A murit subit şi a 
lăsat în urma lui regrete, căci tocmai el care avusese 
cele mai strânse legături prin studii și nevastă — cu 
Germania — se arătase mai bun român ca ceilalți ger- 
manofili. 

Au fost aduşi Derussi, cu încă 3 dela Săveni si în- 
chisi la Cercul Militar. Li se spusese la plecare că sunt 
liberi, dar în gară i-a luat un soldat in primire. 

Revoltele împotriva administraţiei militare se intetesc 
printre ţărani. Azi era aflşat cu iscălitura lui Tulf, că 
au fost împuşcaţi 3 oameni, fiindcă au răspândit ştiri 
false şi au împins pe ţărani la răscoală împotriva pu-, 
terilor centrale. 


www.dacoromanica.ro 


93 


Särmanii! Dac’ar fi împușcat numai 3 ar fi bine, dar 
la Mehedinţi, ofiţerii au spus singuri ca s'au împuşcat 
cu sutele. 

In comunicat vorbeau numai de judeţele Prahova şi 
Vlaşca. In Ilfov au sărit pe soldaţii germani, care le 
strângea tot ce aveau prin casă şi le-au tăiat firele tele- 
grafice. Când am istorisit băiatului din casă că la el în 
Mehedinţi s'au pus țăranii să lupte cu nemţii şi că mai 
bine s'ar astâmpăra, căci nu pot aduce nici un folos ţării 
acum, a răspuns: 

„Lasă — tot e bine că mai omoară câti-va din ei“. 


21 lunie 


„Ordonanţa caraghioasă... Cine va cumpăra de la mi- 
litarii puterilor centrale, alimente, zahăr, carne etc. va 
fi pedepsit. (In loc să primească pedeapsă cel ce vinde). 
Noul Primar se spune că va fi D-l Bragadiru. 


24 lunie 


Nu a primit D-l Bragadiru primăria. 

Tratamentul ce se face lui Derussi, îl va duce pe 
calea lui Procopiu, care trage să moară. Când a izbutit 
nevasta lui să-l vadă, nu la mai cunoscut. Era îmbrăcat 
cu cămaşe de cazarmă (îi trimisese 3 pachete cu rufe 
şi haine, pe care le-a scos sub ofiţerul la reclamatia lui 
Fanny) şi într'o stare de enervare care a speriat-o. Il 
siliseră să intre într'o baie de aburi deşi le spusese, că 
nu 0 poate suporta. A leşinat. 

E tot timpul maltratat. Când s'a dus Fanny la Lupu 
Costache să-l roage să afle pentru ce atâta chinuială, 
s'a apucat cu mâinile de păr, ca un actor, spre a des- 
vinovati pe germani și striga: „Ce-a făcut guvernul ro- 
man! Ce-a făcut guvernul român!“ 


www.dacoromanica.ro 


94 


La inceputul ocupatiei cuvintele acestea asa de des 
repetate de autoritäfile române, aveau räsunet in sufle- 
tul celor ramasi aici. 

Acum însă sunt răzvrătiți, cu cât victoria finală se 
desemnează mai bine si cu paşi mari pentru quadrupla. 
Toţi îşi dau seama, că dacă rămâneam neutrii, ne-am 
fi păzit averea şi viata, dar am fi renunţat pe veci la 
întregirea neamului și am fi avut soarta Greciei, la urma 
urmelor, mai rea din pricina situaţiei noastre nenorocite, 
între Austria si Rusia. 

Ofensiva rusă formidabilă. 


26 Iunie. 


Armata noastră este în luptă, fapt sigur acum. Ne-au 
ascuns-o cât au putut, dar dintr’un manifest al lui Brus- 
silow în Pester-Llloyd am văzut că îndeamnă trupele de 
pe frontul vest la luptă îndâriită spre a susţine succesele 
fraţilor dela frontul nord şi sud (noi) căci altfel ar fio 
trădare. 

De acum înainte nu mai pot ceti comunicatele, făcând 
literatură asupra lor. Când deschid gazeta îmi bate inima. 


27 lunie,. 


La Săveni s'au dat câte o foae de hârtie fiecărui in- 
ternat, să spuie dacă vrea să plece la Iasi sau nu, în 
schimbul internafilor germani de acolo. 

Au iscălit 14, Pe Pillat l’'am îndemnat să plece. 


29 Iunie, 


A murit Procopiu azi. Până în ultima clipă spunea: 
„Nu face nimic! Numai ţara să iasă bine“, 


www.dacoromanica.ro 


95 


2 Julie. 


Ceremonia înmormântărei lui Procopiu a fost foarte 
tragică după cum i-a fost şi moartea. Lume puţină. 
Numai câţiva prieteni mai îndrăsneţi ca: Ştefan Popescu, 
Crăsnaru, Grigore Pherihide, din obisnuitii casei afară 
de rude. 

Mulţi se abţinuseră de a veni la început de teamă, 
să nu se compromită. Autorităţile române au lipsit de 
asemenea, şi când în acest cerc restrâns, aproape numai 
femei, a luat cuvântul Teodor Aslan, ne-a cuprins o emoție 
mare pe. noi toţi, care simţeam actul eroic ce-l făcea 
în clipele acelea, căci printre noi erau câţiva germa- 
nofili ca Stere şi agenţi ai poliţiei. 


7 lulie. 


Mare propagandă făcută de poliția germană pe lângă 
internați să nu plece la Iasi. Când ne-am dus la poliţie 
să scoatem un ,ausweis“ cu Mariuta pentru Săveni, după 
cum au căpătat toate soțiile internafilor ce plecau la Iaşi, 
ofiţerul, loctiitorul lui Hielkman, a fost pentru o singură 
dată politicos, dar a căutat să ne convingă să nu plece 
Ionică din cauza tifosului. Nu au voit să fixeze pe bilet 
durata şederii Mariuţei ; ceeace ne-a mirat. 


9 Julie. 


Care ne-a fost mirarea azi dimineaţă primind un bilet 
de la Mariuta că sa reintors şi, mergând la dânsa am 
aflat că odată urcată în tren s'a prezentat un soldat. 
A cerut să caute sacul, şi dacă nu are scrisori. Abia 
sfârşise cu regularea „ausweissul“ la sosirea în Săveni, 
reapare soldatul din tren, trimis special pentru ea, şi 
spune că”nu poate sta mai mult de 11/, acolo şi că 
trebue să stea de faţă la convorbirile ei. 


www.dacoromanica.ro 


96 


Pillat era foarte impresionat. Au silit-o să plece 
imediat după 11/, şi neavând tren au trebuit să pe- 
treacă noaptea la "Țăndărei la un ţaran. Toate celelalte 
neveste ale internatilor şezuseră 4 zile. 


12 Iulie. 


Lison Greceanu este închisă în condițiuni mizerabile, 
fiindcă s'au gasit arme zidite la Spitalul Brâncovenesc, 
unde este soţul ei director. Erau arme de vânătoare. Ea 
este la Cercul Militar, intr’o odaie cu alte femei, închise 
pentru hoţii şi pline de insecte, 

Expirându-se concediul său, Emil Petrescu s'a pre- 
zentat la poliţie, unde căpitanul Hielkman, i-a spus 
că s'a renunţat la trimiterea în Moldova, neputân- 
du-se face înţelegerea cu Moldova şi peste 2 zile 
să se prezinte spre a fi închis la Imperial. Toate 
minciuni. Cum putea fi făcut un schimb de internaţi 
tocmai acum când sunt lupte pe front. 


18 lulie 


Zile grozave. Ofensiva germanä in Galitia a spart 
frontul, 

Inainte chiar de atac, o divizie întreagă rusă sub im- 
boldul propagandei lui Lenin, şeful socialist internatio- 
nal plătit de germani, au părăsit tranşeele ; de aci ruperea 
frontului şi retragerea neîncetată a ruşilor, Azi ei sunt pe 
graniţa rusească. Am trăit cumplite emofiuni. Teama re- 
tragerii întregului front rus, părăsind Moldova, prada 
vrajmasului ne înspăimântase. Perspectiva era pribegia 
armatei şi a guvernului prin Rusia haotică. 

De azi însă pare că sa oprit înaintarea. Kerenski 
este acum dictator şi dă impresia unui om extraordinar : 


www.dacoromanica.ro 


97 


o figură tolstoianä; pe de altă parte români au luat 
ofensiva la Putna si Siret si au respins pe germani in 
toate punctele, dupä chiar comunicatul german. 

Pe când noi ne înspăimântam in tăcere de cele ce 
se întâmplă, câci se joacă în clipele acestea una din 
cele mai riscate cărţi ale istoriei României, germanofilii 
noştrii dau banchete lui Makensen. Lupu Costache cu 
ai săi serbează victoria din Galiţia şi în curând luarea 
Moldovei. Mi s'a spus, că Petre Carp cere germanilor 
ocuparea Moldovei. Dânsul va fi numit dictator, Regele 
detronat, şi ales altul din familia imperială, probabil. 


22 iulie 


Clipele prin care trecem îmi reamintesc cu totul ace- 
lea când eram sub spada lui Damocles a intrării ger- 
manilor în Bucureşti. 

Credeam că asemenea emoţii, în urma stabilizării 
frontului la Milcov să nu se mai repete. Ruşii se retrag 
mereu. Au ajuns la Cernăuţi. Germanii strigă victorie şi 
Lupu Costache face turneuri prin ţară, împărțind mani- 
feste spre a fi iscălite de populaţie, prin care se face un 
plebicist ceraridu-se împuternicirea lui Carp spre a in- 
cheia pacea. Au fost lungi întrevederi cu Marghiloman, 
care ar adera, dar mai aşteaptă să vază cum se întorc 
lucrurile, A consimţit la detronare, dar nu încă: e prudent. 


23 lulie 


După ce s'au cultivat toate moşiile de arendaşii sau 
reprezentanţii proprietarilor plecaţi, pe spesele lor, acum 
li se confiscă recolta. 

Primul procuror Diaconescu a primit o hârtie iscălită de 
Tulf, cum că fiind ostil germanilor, va fi dus in Germania. 
L’au şi pornit. EmilPetrescu a fost expediat la Săveni. 


7 


www.dacoromanica.ro 


98 


26 lulie 


Tot zile grele. Ofensiva din Nord, totusi pare cä scade, 
dar cea dela Siret începe. Nu-mi vine să mai citesc 
gazeta de mâine. 


27 lulie 


Comunicat mai bun. Ofensivele amândouă oprite. Ce- 
eace a preocupat lumea afară de luptele de pe Siret, 
sunt uneltirile lui Carp. A chemat pe Marghiloman la 
Călineşti şi i-a spus că a cerut un ultimatum Germaniei 
după plebiscitul început prin ţară, să se facă pace cu 
România, Moldova fiind privită de germanofili ca şi luată. 

Statul german să ne ia pe 20 ani terenurile petrolifere 
şi recoltele pe anumite preţuri fixate de ei. 

Ni se lasă Dobrogea fără Cadrilater. Basarabia pe care 
o priviseră ca posesie germanică ne va fi redată. 
Familia regală detronată — numai pe Principele Ni- 
colae Par primi poate, dar dus și crescut în Germania. 
Regentii: Lupu Costache, Virgil Arion şi Nenitescu. 
Aceştia își aşteaptă cu nerăbdare numirea. Marghiloman 
mâhnit că nu este în capul bucatelor, 

Poporul tace, dar judecă. Acum câteva zile întâlnind 
pe P. Carp, D-l Aslan a rostit către nevastă-sa: „Nu-l 
mai salut“, „Cine să-l mai salute, domnule, de acum 
înainte“, a grăit în spatele lor un bărbat din popor. 

Işi dau seama că n’ar mai iscăli nimeni manifestul 
de ar vorbi şi de detronare — de oarece când chiamă 
funcţionarii, preoţii şi învățătorii la prefecturi să subscrie, 
nu le vorbesc de cât de pace. Nici pomeneală de detronare, 
de regență, de mobilizarea armatei împotriva celei din 
Moldova. 


www.dacoromanica.ro 


99 


lată hârtia ce se da de iscälit: 

Subsemnafii cetățeni, având convingerea că în împre- 
jurările prin care trece țara, acțiunea D-lui Petre P. 
Carp, e singură în stare a reda României situația 
perdută, ii încredințăm sarcina de a apăra drepturile 
țărei în negocierile ce se vor deschide pentru dobân- 
direa păcei dorită de toți. 

Mackensen ar fi declarat că nu primește regența 
— a păţito odată, cu asemenea pace fidicolă în Mun- 
tenegru. 

Zoe Arion, din pricina germanei, care venise să se 
bage la ea, şi căreia îi spusese că preferă o româncă, 
a fost condamnată la 4 luni închisoare. 


31 lulie 


Vrăjmaşul înaintează treptat prin Valea Caşinului şi 
prin Focşani. Puterile de pe frontul de sus le-au adus 
asupra celui de la Sud. In clipele acestea se dă o luptă 
mare, la Adjudul nou, luptă care ţine, după comunicatul 
german, de 2 zile şi nu-mi prezice nimic bun. 

Ce groaznice clipe — dar şi înălțătoare, să ştii că 
armata română fine piept celui mai indârjit vräjmas, pe 
care lumea întreagă se cäsneste să-l răpună, fără să 
isbutească, de 3 anil 

Alexandru Sturdza, al cărui rost nu-l înţelegem încă 
în țară, ştiindu-l ofițer în armata de pe Siret, a sosit 
cu un număr de ofițeri români, cei mai mulţi evrei, 
spre a face propagandă printre prizonierii de aici în 
vederea alcătuirei unei armate, care să meargă împo- 
triva celei din Moldova! 


2 August 
Azi îmi venea să nu mai scriu si totuşi am luat con-i 


www.dacoromanica.ro 


100 


deiul, căci este singurul chip să dau drumul la „supapa“ 
frământărilor, prin care trec şi pe care trebue să 
le tac, 

Faţă de mama nu pot vorbi decât de isbânda finală 
şi să nu-i arăt îngrijorarea. Când ne văd pe amândouă 
în aceste 2 odăi aproape mansarde, în care trăim de 
atâtea luni fără să eşim mai de loc, am impresia uneori 
că suntem în puşcărie, 

Cărţi nu poţi titi: nu ai inimă să citeşti literatură; 
gazetele te otravesc. Una din singurele distracţii este să. 
mă gândesc uneori la trecut şi totuşi cu câtă amärä- 
ciune când îmi ese înainte prezentul: lupta uriașe a 
armatei noastre ca să păstreze neatârnat petecul de pä- 
mânt ce reprezintă acum patria şi pe care sunt în cli- 
pele acestea aţintiţi ochii întregei suflări românești, căci 
de ea atârnă viitorul. La cei dele laşi, nu vreau şi nu 
pot să mă gândesc. 


4 August 


Luând seama la tovarăşii şi tovarăşele noastre de 
ocupaţie afară de germanofili, observi două chipuri de a 
privi evenimentele de pe front. Unii printre care suntem 
şi noi, care nu urmăresc decât armata şi rezultatul räzbo- 
iului, izbutind să facă abstracţie completă printr’o sfor- 
fare de voinţă mare, de familie şi de prieteni. Alţii care 
urmăresc ofensiva, chinuiti de gândul al lor lor. Cu toate 
că emofiunile şi încordarea celor dintâiu sunt mai pu- 
ternice, ei. sunt mai fericiţi, de oarece au ca punct de 
reazem încrederea in victoria finală. Eu însămi, după 
multă trudă şi filosofare, am isbutit să mă sugestionez, 
că pentru rezultatul războiului este mai bine să cadă 
Moldova, oricât ne-o costa, decât Podolia. Intrarea în 
Rusia poate atrage după sine mai repede pacea—pe 


www.dacoromanica.ro 


101 


cand ocuparea Moldovei n’ar avea drept rezultat decât 


impingerea frontului dincolo de Prut. 
Isbutind să mă sugestionez astfel, mi-am recăpătat in 


parte somnul şi liniştea trebuincioase spre a putea su- 
porta emoțiile prin care treceam. 

Totuşi par'că apasă din ce în ce mai mult asupra 
noastră prelungirea ocupaţiei. De la sosirea lui Michaelis 
la putere și cenzurarea extraordinară a presei germane 
şi austriace, s'a întețit întunerecul si nesiguranța de ce 
se petrece dincolo de Carpaţi. O mângâere este însă 
spiritul naţional ce se desvoltă neîncetat printre cei 
imprejur. Increderea în ai nostrii creşte, vitejiile armatei, 
repetate de ofiţerii germani şi austriaci, le dă insufle- 
tire si, după cum spune manifestul ce se împrăştie prin 
“oraş zilele acestea, le dă puterea să aştepte cu încre- 
dere şi răbdare. 

Pe Carp este focul cel mare. Poporul îl consideră drept 
evreu, pe Sturdza Par sfâşia, de oarece s'a răspândit 
sgomotul că a trădat si de aceea a fugit în Germania. 

6 August 

Primul comunicat bun după atâtea săptămâni. Englezii 
au spart frontul în 2 locuri. Ofensiva de la Siret pare 
a avea o pauză. Din ce pricină? 

Citim printre rânduri succesul şi ne inveselim. 

Am pus mâna pe manifestul Mitropolitului şi al fnaltilor 
demnitari ai Bisericii ortodoxe din teritoriul ocupat, care 
a fost aruncat pe front, spre a demoraliza armata si a in~ 
demna soldaţii să nu se retragă din Moldova peste Prut, 
dacă li se cere. 

Textul este urmäforul : 

Chemarea Mitropolitnlui Primat 


Români moldoveni si voi Români de pretutindeni 
adunați între Carpaţi si Prut, auzifi glasul frafilor 


www.dacoromanica.ro 


102 


voștrii din România ocupată. Ostile puterilor centrale 
sunt în trecătorile Carpaţilor, sunt la porțile de sus și 
la porțile de jos ale Mo.dovei, ele înaintează și fara 
va fi din nou ciuntită în sângele ei. 

Noi Mitropolitul Primat al României, am ingenun- 

chiat înaintea altarului si ne-am rugat Domnului pentru 
mântuirea poporului nostru și s'a umplul biserica de 
lumina măririi Domnului şi asupra noastră a venit 
duhul cel bun, ca să sfătuim sfat de pace în cetatea 
noastră. Tara vrea pace. Prea mult a fost pus spre 
pustiire, cuprinsul țări. 
' Peste cele 4 aripi ale pământului a venit asupra 
noastră sfârşitul nostru. Cele înalte ale țării au pierit. 
Puterile noastre s'au surpat. Mulţi din fii au fost uciși, 
afii s'au risipit prin țări străine, unde suspind de 
foame, se sfârșesc. Dar Domnul Dumnezeu s'a îndurat 
de fara aceasta, el a îmblânzit inima biruitorului către 
noi si a făcut dintr'ânsul tovarășul nostru la munca 
pentru mântuirea Român:ei. 

Tarani târgoveți slujbasi si orice afi fi, aveți bună 
credință că biruitorul care intră în Moldova, nu este 
setos de răzbunare, nu ucide, nu jefuiește, nu dă foc, 
nu pustieste. Aici în Muntenia, averile, casele cinstea 
noastră a tutulor au fost respectate la o laltă noi am 
muncit câmpiile țării si ele au dat roade. Dumnezeu a 
potolit mânia războiului şi a binecuvântat munca 
noastră comună. Nu vă temefi fraţilor şi nu apucaţi 
drumul pribegiei. Cu dor şi gând de pace ne întoarcem 
către voi și vă trimitem îndemn sfătuitor să staţi și 
să romanefi cu toții pela locurilor voastre. Afi apărat 
tara cu vrednicie, datoria v’ati fdcut-o pe deplin. 
Mulfi dintre voi au căzut apărând moşia strdmoseascd, 
Astăzi puterile voastre sunt frânte. O singură datorie 


www.dacoromanica.ro 


103 


mai aveți: Sd nu părăsiti pământul țării, să nu lipsiţi 
omânia de puterile voastre. Să nu puneţi brațul vostru 
ih slujba unei cauze străine. Stati pe loc, fraților. Ră- 
mâneți între Carpaţi și Prut. Nu faceți din acest râu 
românesc hotar desvărțitor între inimile noastre. Ră- 
ménefi pe pământul strămoșesc, lângă mormintele stră- 
ii și ale fraților voştri de luptă, lângă holdele 
cati de aci înainte vor hrăni neamul nostru. Aveţi în- 
credere în marele și milostivul Dumnezeu. 
veți Încredere în pronia lui minunată care ridică 
pe cel surpat și din dărâmături scoate din nou la fața 
soarelui viața cea frumoasă de mai nainte. Aveţi in- 
credere în viitorul tulpinei românești. 


Dr. Konon Al. Donici 

Arhiepiscop şi Mitropolit Primat 

Th. M. Ploesteanu 

Arh. Valerian Romniceanu 

losif Archimandrit de scaun Sfânta Mitropolie 
Melitie Costäteanu 

Ic. Orden (?) Musceleanu 

Ic. G. I. Geblescu 


Mitropolitul om slab şi îmbătrânit peste măsură, a 
fost unelta celor mai tineri, printre care Arhimandritul 
Scriban si Galaction. 

Opinia publică se mişcă, reacționează, nu vrea să is- 
călească plebiscitul lui Carp, cu toată teroarea ce se 
exercită de autorităţi; mai ales ţăranii, se tem să nu fie 
mobilizați împotriva a lor lor. 

La Ionel, în Str. Larcăr Catargiu, a murit un ofiţer de 
tifos exantematic. Cât îi era de rău, şedea cu sticlele de 
şampanie la căpătâiu şi bea. 


www.dacoromanica.ro 


104 


7 August. 


Ofensiva germană scade de tot pe frontul nostru. 
Acum sunt lupte pe tot frontul francez si in Italia, 


10 August. 


Credeam azi cä prin faptul cä s’au potolit luptele pe 
Siret, voiu putea citi. Luasem Banchetul lui Sociate, ¢i- 
tit acum câtiva ani la Florica şi care-mi pläcuse atâța. 
In zadar, cartea ’mi era în mână, dar gândul aiurea: ua 
Florica. Mă vedeam sus pe terasa deschisă, pe canapea, 
cum îmi era obiceiul să stau zilnic ore întregi cu pr- 
veliştea întinsă în jurul meu. In dreapta: Piteştii cu aco- 
perişurile sclipitoare, în față : râul Argeş eşind şi intrând 
prin zävoaele de anini şi de plute, în strânga: podul 
de cale ferată ca o horbotă în verdeață şi lângă el, plopi 
piramidali ai parcului din Golești, 

Atunci ce linişte în sufletul meu şi ce linişte în natură ! 
Căci sunetele ce se desprindeau, din când în când, ca 
flueratul trenului, pufuitul automobilelor pe drumul de 
a lungul văii, cântecul grangurilor din pădurea de tei, 
alături de casă, sau doinele färäncilor din vie, par'că 
făceau parte din însăşi natura şi nu le mai auzeam. 

Dar înapoi cu trecutul, să mă întorc la realitate, 

Notă semnificativă, „le merge rău“ cum spune Ma- 
riufa. Filo-germanii sau înblânzit şi caută să se apropie 
de noi. Tzigara are o situaţie destul de ciudată: Este 
reprezentantul curţii regale, prin faptul că lui i s'au 
lăsat palaturile în seamă de Rege. Cheile sunt la 
dânsul şi totuşi sub ocrotirea sa este pus manifestul 
lui Carp. 


www.dacoromanica.ro 


105 


Alaltäeri a sosit la noi ordonanta Colonelului Feil care 
se ocupă cu prizonierii, şi care urmăreşte mereu planul 
de a fi încartieruit în casă. 

Ordonanţa a interpelat pe Doctorul Cantacuzino astfel : 
„Ştii D-ta pentru ce vrea Colonelul să stea aici“, 

— „Nu ştiu“, 

— Fiindcă eşti cumnat cu Brătianu şi Brătianu este un 
mincinos, ne-a trădat. 

— ,,Dela om la om nu trebue să minţi, dar dela popor 
la popor !.. Sunt clipe când pentru binele ţării tale tre- 
bue s’o faci, De altmintrelea Bismark al vostru a fost 
un mare om politic, şi a făcut mult pentru Germania. In 
toată viaţa a minţit celelalte popoare. 

Văzând că-l ia repede — strigând la el — s'a potolit 
deodată şi după cea cercetat din nou toată casa, a plecat 
dând doctorului de 2 ori mâna. 

Neamţul este las — chiar la luptă se vede aceasta. 
Cât este sprijinit de tunuri şi mitraliere, merge cu avânt, 
cât ajunge la baionetă se domoleste, sau se predă: 
Kamerad ; Kamerad ! — Asa ne spuneau soldaţii la spital, 


20 August 


Se răspândeşte manifestul profesorului Mangâru şi 
I. Caragiale (fiul) susținând plebiscitul Jui Carp — sem- 
nat de ei. 


22 August 


Unul dirt ofiférii aduşi de pe front, Locotenent-Co- 
lonel Kifescu, are regim special. S’a dus Zoe Romni- 
ceanu să-l vadă si ne-a istorisit ce bine este tratat, 

I s'a pus a casă la dispoziţie, i s'a dat înapoi sabia 


www.dacoromanica.ro 


106 


— de către Mackensen — ca răsplată pentru vitejia sa — 
spune că luptase pe frontul dela Focşani între 2 regimente 
ruseşti. Retrăgându-se acestea, singur cu al său, 2 
luptat până au rămas 105 oameni. Din ordinul lui 
Mackensen plin de admirație i-ar fi redat sabia. 


Bietul Stere ! Imi face rău să-i citesc jurnalul, care 
apare de 4 zile „Lumina“. In primul articol, preconi- 
zează intrarea României în confederatia habsburgică ; 
în al doilea face un tablou falş în mare parte, după 
spusele celor competenţi, a situaţiei financiare de la 
începutul războiului; în al treilea caută să convingă, 
publicul, că războiul a fost deslănţuit de quadruplä, că 
Germania este statul cel mai democratic, în sfârşit tot 
bagajul „Gazetei Bucureştilor“: Este un Karnabat cu firmă 
mai periculoasă. De altmintrelea, afară de articolul de 
fond, regulat al lui Stere şi cele literare ale lui Pă- 
trăşcanu, toate informaţiile, cuvânt cu cuvânt, ca ale 
„Gazetei Bucureștilor“. Aceleaşi minciuni, intrigi. Nici 
Q deosebire între acea scoasă de Puterile centrale si aceia 
scoasă de români. Am început să mă îndoesc de sin- 
ceritatea lui. Mulţi spun că o face pentru bani, căci este 
finanțat de germani. Cât de mare se crede şi cât de mic 
este în clipele acestea ! A murdărit un trecut frumos şi mai 
mult ca ori şi când proverbul este drept: „La parole 
est d'argent, la silence est d'or“. 

Mai bine s'ar fi coborât în popor, să ia lecţii de pa- 
triotism. Mă gândeam mai deunăzi când îmi istorisea 
Stefan Sihleanu cuvintele unui ţăran din Nehoiaş, jude- 
ful Buzău, Ştefan Dumitru, în gară la Ploeşti. Văzând 
că nu se poate urca în tren din pricina piciorului tăiat, 
i-a venit un trecător în ajutor: 

i „Lasă, Domnule, a zis el, că m'am învăţat să umblu 


www.dacoromanica.ro 


107 


şi cu unul“. A mai istorisit că schija de tun îi sfări- 
mase osul... 

„Dar — a sfârşit — nu face nimic. Mă gândesc cu 
bucurie că pierzând piciorul, mi-am făcut datoria către 
tara“. 

Doamna Romniceanu, care era de faţă, a istorisit şi 
dânsa, cä veniserd la spital nevasta unui färan orb, 
prizonier de räzboiu, cu copilul ei. A fost o scenä tra- 
gicä prin faptul că dânsul nu-i mai putea vedea. „Mai 
bine așa“ — a spus dânsa — „plângând,“ să ştiu ca cel 
puţin nu s'a dat în lături. 

Este curios cât de repede se ridică şi se coboară 
moralul românului : 8 luni ale ocupaţiei sub depresiunea 
înfrângerei, câţi n’au bârfit armata. Nimic nu era bun, 
nici ofiţer — nici soldat. 

De la succesele din urma — de pe front — citite 
cu sete printre rânduri în gazetele străine, nu se mai 
vorbeşte decât de vitejia soldaților şi a ofiţerilor români. 
Ei au salvat Europa, crede poporul şi s'au răspândit 
ştiri fantastice care merg din gură în gură că în luptă 
au luat prizonier pe Mackensen, că au atras o divizie 
germană în locuri mlăştinoase, şi au dat drumul obu- 
zelor, au nimicit 2 regimente bulgare. Au lăsat pe ger- 
mani să facă un tunel sub Siret şi Pau aruncat în sus. 

La Ortodoxie, de Sfânta Maria, D-na Cantacuzino; 
căreia îi place să fie bine şi cu capra şi cu varza, 
invitase câţiva ofiţeri din cei vânduți, cum îi numeşte 
lumea, din ai lui Sturdza. 

După serviciu, sau aşezat cu toții lă masă, dar puşi 
fat% ’nfafé cu aceştia, cei infirmi din Spital au întrebat 
ce Căuta în ţară și să le facă imputări. 

A început o ceartă care s'a sfârşit prin bătaie. 
De câtăva vreme oraşul este bântuit de manifeste, 


www.dacoromanica.ro 


108 


în contra nemților de prieteni si băieţi de școală. Va- 
sile Bănete si Trocan sunt printre cei mai activi. 


lată 2 manifeste lipite noaptea pe ziduri: 


Români, 


Domnul P. P. Carp, în unire cu Dusmanul, vrea să 
ne silească a iscăli un plebiscit pentru pace. Pacea în 
împrejurările ae față e o trădare, e o înjosire chiar 
față de inamic care suntem siguri că nu-și caută decât 
de interesele sale proprii îndemnându-ne la această 
faptă mişelească. E osândirea neamului nostru, a ar- 
matei, a Regelui si ce e mai presus de toate a Onoarei 
Românești, 

Nu, D-1 P. P. Karp, mână în mână cu inamicul, nu 
poate face pace, ci Regele României care nu ne-a 
părăsit în dorințele noastre și căruia noi i-am jurat 
credință. 

Armata isi face datoria apărând până la ultima 
picătură de sânge pământul Românesc. 

Datoria noastră este să avem răbdare şi incredere. 


Frați români, 


Acum în timpurile de grea încercare prin care trece 
fara, când dușmanul ce ne stăpânește se străduește 
Sä-si reverse veninul până în adâncul sufletului nostru, 
ispitindu-ne cu tot felul de planuri înjositoare de pace 
pe care —ne doare s’o mărturisim -— unii Români cu 
mintea rătăcită le primesc, ba chiar le răspândesc, a- 
cum e timpul ca voi să vă luați drept pildă pe cei, 
cari atât de vitejeste se jerifesc pentru țară, si să lup- 
taţi şi voi cu tărie pentru cauza sfântă a Onoarei 
Românești, 


www.dacoromanica.ro 


109 


Fifi credinciosi, demni si statornici, nu dafi crezd- 
mânt zvonurilor înșelătoare de pace ale dusmanului: 
ea ar fi acum mai mult ta ori când o pată rușinoasă 
în istoria fdrei, o trădare față de rege, căruia t-anr 
jurat credință, faţă de țară, pentru care cu toți trebue 
să ne jertfim. Să vă fie un imbold marele Român, 
Regele nostru, care în clipa hotărâtoare n’a avut de- 
cât o ţintă: Indeplinirea Idealului nostru national. 
Și nu uitaţi că numai Lui si sfetnicilor Tarei le cste 
dat a alege momentul prielnic încheerei păcei. 

Sus inimile, Fraților, cu încredere că Domnul nu 
lasă să piară a cauză dreaptă, cu credință nestrămu- 
tată în viitorul glorios al fărei, aveți răbdare, indu- 
rati bărbăteşte orice si nici o suferință să nu vă pară 
prea mare, în lupta pentru idealul strămoșesc si sfânt. 


INTREGIREA NEAMULUI 


31 August 


Multe zile fără să scriu. In urma manifestelor răspân-— 
dite, perchizitie la D-na Maria Berindei. ] s'a găsit pe 
masă jurnalul în care-şi scrisese impiesiile sale si trata. 
pe germani mereu de barbari. Bine înţeles i-a fost con- 
fiscat. Până azi nu i s'a întâmplat nimic, dar fusese 
prevenite că voiu fi cercetată şi eu... astfel că m'am usu- 
rat de tot ce putea aduce neplăceri celor din casă, In 
vremurile dia urmă, nu s'a mai întâmplat nimic de 
seamă decât că aliaţii par a înainta în Macedonia. 

Luarea Rigei nu m'a mișcat, deoarece m'am obignuit 
cu retragerile şi înaintările ruşilor. 

Dar partea comică au fost minciunile ce s'au deslăn- 
tuit zilele din urmă în gazete: Kerenski asasinat, Kot- 


www.dacoromanica.ro 


110 


nilow în capul armatei împotriva guvernului provizoriu, 
imposibilitatea României de a mai lupta... Un sir de 
minciuni fanteziste care în loc de a ne demoraliza, ne 
dau nadejde. 

„Lumina“ din ce în ce mai revoltătoare. „Pro domo“ 
serie de articole împotriva lui Ionel, împotriva celor de 
la Iaşi, laudand pe nemți — mai rău ca ,,Gazeta !* 

Mă doare când o citesc, deşi trăind toată viaţa prin- 
tre oameni politici, ar trebui să fiu obișnuită cu decep- 
file, cu lipsa de caracter a celor în care uneori dveai 
cea mai mare încredere. 

Atâtia care ca Clovis: „Ont brulé ce qu’ils ont adoré 
et adoré ce qu’ils ont brule“. 

Chiar pe Tata, al cärui farmec deseori a schimbat pe 
cel mai mare vrăjmaş în cel mai credincios colaborator, 
câţi nu Pau părăsit de cele mai multe ori pentru motive 
de interes personal ! 

Trebue s& recunosc, cä Päträscanu cel putin, desi des- 
tul de vinovat cä scrie in asemenea gazetä, nu da decat 
articole literare... pânä acum... cäci cine stie ce va mai 
esi de sub pană până la sfârşit. 


1 Septembrie 


Scarlat Varnav a fost chemat la comandatură şi închis 
câteva zile, sub pretext că fusese cerut de bulgari (fusese 
prefect mulţi ani la Constanţa). 

Peste câteva zile a sosit la el un ofiţer bulgar, să-i 
spuie să nu crează o vorbă din cele ce i sau spus de 
nemți, căci dânşii nu-i ceruserä sechestrarea. Dimpo- 
trivă aveau cea mai bună amintire de prefectura sa. Il 
închiseseră, fiindcă îşi dăduse demisia din consiliul co- 
munal. Descoperise acolo hoţii mari şi nu mai voise să 


www.dacoromanica.ro 


111 


ştie. Marea exploatare este acum sechestrarea mosiilor. 
Pretextul este cä procuratorii proprietarilor plecafi ii de- 
lapidează si că sechestrii vor depune veniturile la cassa 
de depuneri. Iată motivul sub care au luat Liei din mână, 
moșiile din Vâlcea, crezând că sunt ale lui Vintilă, dar 
neştiind că sunt ale mamei care le-a reclamat. Averea 
D-nei Assan care constă din case, a fost luată din mâna 
surorei sale, în ajunul plätei chiriilor şi banii au pierit. 
La Hereşti, în contul moşiei, au mobilat casa, au cum- 
părat trăsuri şi cai, au adus cucoane din Bucureşti şi 
duc o viață largă și plăcută pe socoteala proprietarului. 
D-lui Slătineanu la Furduesti, nu numai că nu i s'a dat 
venit, dar Pau mai pus să dea din pungă, spunând că 
cheltuelile au depăşit veniturile. 


8 Septembrie 


De teama percheziţiilor nu mai pot scrie regulat. Sunt 
silită să-mi fiu caetul ascuns. Monotonia viefei ur- 
mează. Nimic nu mă mai atinge din cele ce scriu ga- 
zetele nici chiar „Lumina“. Mă desgustă numai minciu- 
nile şi intrigile. Citindu-le uneori mă opresc şi mă 
întreb : E Stere, mișelul acela care scrie ? 

Intr’o zi, intr’o clipă de răzvrătire, am luat condeiul 
şi am scris sub numele unei femei din mulţime urmă- 
toarea scrisoare. 


Stimate Domnule Stere, 


In cele câteva numere apărute în Gazeta D-tale, 
sexul nostru este bogat reprezintat. Se văd încă în 
D-ta urmele unui fost și generos socialist. In două 
săptămâni au si defilat 3 tipuri deosebite unul de altul. 

Primul mi-a dat şi mie impresia, judecând după cri- 


www.dacoromanica.ro 


112 


tica impetuoasă a activității bărbătești şi după impe- 
tuositatea apărării femeii, că trebue să fie nu numai 
frumoasă dar și foarte tânără și simpatică. 

Asupra celui d'al doilea nu mă opresc. Fiind su- 
pusă puterilor centrale, lumea întreagă ştie azi ce rot 
joacă în țările vräjmase chiar de au copilărit în ele — 
„Supusele puterilor centrale“ 

Prin urmare nu „are voce la capitol“. 

Pe cel dal treilea, las judeca cu asprime, mai ales 
când își exprimă pierderea încrederii în trecutul şi 
viitorul României, dacă nu mi s'ar părea că vorbește 
sub înrâurirea vre unui bărbat... germanofil, fără cu- 
loare proprie. E insipid. 

Eu ași ft cel d'al patrulea. Ti-o spun dinainte — it 
vei găsi antipatic — căci tipul meu este tipul vulgar 
al mulțimii, fără sex, fără vârstă călăuzită de un sin- 
gur gând: acela de a nu încrimina, de a nu mânji — 
sub ochii îndemnători ai vrăjmaşului. Sunt tipul mul 
jimii ce aşteaptă credincioasă și increzătoare. El nu 
poate apare in independentul d-tale ziar, chiar de te-ar 
interesa, ceeace nu cred— de oarece stăpânul la care 
te-ai supus de bună voe — te-ar împiedica să-l pomeneşti, 
(Cât de mic pari, d nu S. sub scutul cenzurii ]). 

Viu așa dar spre D-ta, fără speranță de publicitate 
sau apanagiul frumuseții și tinereții, din îndemnul de 
a-mi face dator.a de româncă, de a te instiinfa, fiindcă 
deziluziile sunt foarte amare —că într'adevăr glasul 
D-tale, dac'ar avea un răsunet — nu lar putea avea 
decât în pustiu, căci simfimântul, ce-l deşteaptă arti- 
colele D-tale în sufletele mulțimii, nu esta altul decât 
durerea de a vedea pe unul din ai noştrii, din acei în 
care puseseră mari nddejdi, mâna dreaptă, unelta ace- 
luia cu care se luptă armata de peste Milcov. Pentru 


www.dacoromanica.ro 


113 


el dacd esti destept cum o spun cei ce te cunosc, nu 
ai așteptat pacea, ca să dai la iveală „Lumina“ si ai 
făcut din foaia care prin nume era menită să fie 
făclia unui neam — sora gemenă a Gazetei Bucures- 
tilor, supranumită Gazeta minciunilor ? 

Pentru ce nu ai șiiut să aștepți pacea în tăcerea și 
resemnarea obștească din jurul D-tale, spre a-ți începe 
dacă o credeai folositoare țării, în condițiuni normale, 
pe cale leală, față în față cu acuzaţii, campania de 
propagandă pentru robia noastră teritorială și econo- 
mică în confederafia Habsburgică, pentru disculparea 
administrafiilor militare în dauna intereselor si a drep- 
turilor de existență ale populației — campania de in- 
vinuiri împotriva foştilor D-tale tovarăși politici, atât 
din Rusia cât și din Moldova? 

Dacă ai fi fost mai puțin nerăbdător, nu te-ai fi 
arătat D-le S. în ochii tutulor— chiar in ai tinerelor 
și frumoaselor cititoare, sub o înfățișare odioasă și 
glasul D-tale nu ar fi răsunat în pustiu. 


O femeie... din mulţime 


Dacă iscăliam, erau în stare să-mi dea scrisoarea 
comandaturei ! Mi-a răspuns printr'un articol de fond, 
chemându-mă „damă voalată“. Pe urmă am scris lui 
Pătrăşcanu fără anonimat si i-am spus că asigurarea 
ce mi-o dăduse de a nu face personalităţi în „Lumina“ 
nu s'a menţinut, de „oarece oamenii politici din Moldova 
sunt acuzaţi de cele mai mari infamii, fără să se poată 
apăra, 

Acum însă am luat hotărârea să nu mai polemizez 
cu ei. Să-i lăsăm să-și rupă gâtul, cum spunea cu drept 
cuvânt D-l Cräsnaru. 

8 


www.dacoromanica.ro 


114 


La Florica au pus in locul lui Gheorghiu pe un admi- 
nistrator sechestru fără să ne fi vestit. Vom lupta 
însă din răsputeri să scapăm mormântul Tatii. Mare 
ajutor ne-a dat acolo D-na Nina Radovici. 

Deşi mama este aici, i-au sechestrat tot; iar din cele 
3 case, nu au mai rămas decât cea de la Florica. Pe 
cea din Predeal, găurită de un obuz, i-au pus foc când 
s'a împlinit anul dela intrarea în războiu. 

Kaiserul a sosit şi s'a dus întovărăşit de Tigara 
pretutindeni ; la curtea-de-Argeş a luat masa cu el; i-a 
dat un ac de cravată. Dacă a văzut pe Carp şi pe 
Marghiloman nu se spune. Nu ştiu de este adevărat că 
cerând a face cunostiinta celor ce le dau ajutor în teri- 
toriul ocupat, Par fi întâmpinat la gară. Ei însuşi nu se 
laudă cu această întrevedere. In oraş nu a intrat, se spune 
de teama unui asasinat. 

La front a făcut un pompos discurs, tratând pe Re- 
gele Ferdinand de apostat — ultimul pe tronul României 
din Hohenzollern-Sigmaringen. 

Ar fi fost aci şi unul din fiii Kaizerului — cel d’al patrulea. 
Viitorul rege al României venise să-şi vază ţara!! 

O ştire tristă este că vor fi porniţi internatii de la 
Săveni în Bulgaria, la Troian lângă Plevna. 

Alexandru Sturdza nu mai îndrăsneşte, ca la început 
să se arate. Se vede căi saw făcut mutre. Ofițerii 
români ce sunt aduşi mereu din Germania sunt primiți 
de dânsul în oraşele de provincie şi repartizați fie la 
moșii, fie la funcţii. 

li pune să iscălească această declaraţie: 


Ce trebue să iscălească ofițerii aduși din 
Germania de Sturdza 


1. Nu va mai lupta contra puterilor tentrale 


www.dacoromanica.ro 


115 


2. Nu va complota in contra intereselor germane. 

3. Nu va face politică nici nu se vor amesteca in 
măsurile politice luate de guvernul teritoriului ocupat 
de puterile centrale, nici nu le va combate. 

4. Nu va încerca să facă propagandă, nici nu va 
face acte de spionagiu ori de interes. 

5. Nuva părăsi teritoriul ocupat și nu-și vă schimba 
domiciliul declarat fără de prealabila instiinfare. 

6. Nu va proferi insulte nici batjocuri la adresa 
guvernului si supușilor puterilor centrale. 

1. Nu va discuta evenimentele ce ar surveni pe unul 
din fronturile de luptă ale aliaților centrali. 

8. Nu va face nici propagandă ce ar lega întere- 
Sele acestor puteri centrale. 

9. Nerespectarea acestora se va pedepsi cu moartea. 

10. Guvernul și autoritățile imperiale germane se 
obligd a întrebuința în raport cu necesitățile și apti- 
tudinile lor individuale, pe prizonierii tiberafi. 

11. La semnarea tratatului de pace, fiecare din ei 
pot găsi azil şi ocupaţie intruna din fările puterilor 
centrale dacă ar fi siliți să părăsească fara lor natală. 

12. Familiile lor în acest caz vor fi retribuite cu o 
pensie viageră. 

Pe Wachman vroesc să-l impue ca Director la Banta 
Naţională, ceeace ar sili pe Doctorul Cantacuzino să se 
retragă din consiliu. Radu Stanian din Ploesti, fiindcă 
reîntorcându se de la ţară și-a găsit trăsura rechizifionatä 
şi s'a dus la comandatură, a fost bătut până la sânge de 
ofiţerii incartierati în casă la dânsul (6 la număr). 

A fost greu bolnav in urmă. 

Pe Emanuel Miclescu, magistrat, asemenea Pa bătut 
un ofiţer când a voit să viziteze moșia cumnatului său 
Lucasievici, vecin cu moşia sa. 


www.dacoromanica.ro 


116 


Lizon Greceanu a scăpat de la închisoare plătind 
25.000 lei. O serie de intervievuri interesante în „Lu- 
mina“ — dată de Simionescu — Romniceanu, Gr. Coandă, 
Verzea, C. C. Arion, Marghiloman, prin care vroesc să 
dovedească că ei au salvat populaţia de distrugerea şi 
infometarea, la care o sortise guvernul. 

Uită să spuie că Ionel înainte de a pleca, chemase 
pe toţi fuctionarii superiori, care erau siliți să rämâie aici, 
rugându-i să şi păstreze funcțiunile şi să vază de popu- 
latie. A lăsat mai multe milioane spre a fi distribuite la 
săraci şi din care un milion lui Marghiloman pentru 
„Crucea roşie“. 


4 Octombrie, 


Mariuja care plecase din nou la Saveni cu Fanny 
Derussi pe 5 zile, a fost pornită val-vârtej întrun 
sfert de oră înapoi din localitate. Au pus 2 zile ca să 
se reîntoarcă, ne mai având trenuri. 


5 Octombrie. 


Mare banchet la Curtea de Argeş, la parastasul Re- 
gelui Carol. Mackensen a ridicat paharul către Lupu 
Castache : „A la Roumanie!“ 

Am scris azi a doua scrisoare lui Stere sub pseudo- 
nimul de „Dama voalată“. — li dau 2 sfaturi. Primul 
de a numai da numele morților din Moldova, căci este. 
groaznic să afli asemenea ştiri prin gazete şi al doilea: 

Să citească mai cu băgare de seamă discursurile 
oamenilor de stat ai Antantei, spre a nu trece cu vederea 
conditiunile, pe care le pune „sine qua non“ Lord Asquith 
şi printre ele şi aceia a întregirei neamului românesc. 

„In „Lumina“ apăruse un articol de fond, care afirma. 


www.dacoromanica.ro 


117 


cu neruşinare, că Lord Asquith nu cere decât redarea 
Alsaciei-Lorrena, că de noi îşi bate joc. Discursul era 
întreg in „Pester Lloyd“ şi „Wiener Tagblatt“. 


7 Octombrie. 


In județul Buzău s'a dat monopolul vinurilor unur 
evreu. Nu are nimeni voe să-și vândă vinul decât prin- 
‘r’insul. 

Populaţia se pregăteşte de iarnă, dar abia găseşte ce 
cumpăra. Intrarea cartofilor a fost interzisă în oraș; de 
asemenea a fasolii, a mazării, a nucilor, a tuturor pro- 
produselor agricble. Lemnele rechizitionate cu 60 lei — 
se vând cu 350, cartofii 35—40 lei suta de kgr. ceapa: 
80 bani. 

Carne nu se mai găsește nici de contrabandă. 


8 Octombrie. 


Sunt încă sub impresia zilei de eri. La 3 a sosit bă- 
iatul D-nei Băicoianu, cu trăsura, să mă ia la gară, unde 
trebuia să sosească internatii de la Săveni în drum spre 
Troian. 

I-am găsit pe toţi, vreo 80, în sala restaurantului in 
jurul meselor. Unora le prinseseră familia de veste şi 
veniseră, deşi poliţia le interzisese. 

Pillat era de necunoscut, fiind ras de tot şi slăbit. 
Erau însă toţi sdraveni ca moral. Bătrânul Carabatescu 
în cap, căruia deşi i se îngăduise să rămâie la Imperial, 
ceruse să-și urmeze tovarăşii. I se părea o defectiune. 

Printre ei te simfeai in altă atmosferă. Vorbeau pe 
faţă fără teamă de soldaţii postați cu puştile pretutindeni 
prin sală. Aveau încredere în sfârşit şi-l aşteptau cu 
răbdare, ori care le-ar fi fost chinurile măcar că şi aceşti 
ostatici erau de aceiaşi stofă cu bărbaţii din oraş. 


www.dacoromanica.ro 


118 


Abia putusem schimba câteva cuvinte şi au năvălit 10 
ofireri cu 17 soldaţi, dându-le ordin de plecare. A fost 
jalnică plecarea: nici nw'i-au lăsat să-şi sărute rudele şi 
i-au împins ca pe o turmă de oi, strigând la ei. Apoi pe pe- 
ronul gărei le-au făcut apelul nominal şi i-au urcat în 
vagoane, 

Am alergat pe podul dinspre Chitila, să vedem trenut 
trecând şi le-am strigat „Ura, trăiască România“ | Ei ne 
răspundeau, miscându-si batistele, Chipul cum au fost 
aduşi până la Bucureşti merită să fie notat. Porniti la 
6 dimineaţa, au fos: duși în căruţe la Feteşti, tocmai, 
timp de 6 ore. Au pus 24 de ore până la Gara de Nord, dor- 
mind în vagon ştrânşi ca sardelele, Aci au fost duşi la 
despăduchere lângă şcoala de poduri şi şosele, frecati 
cu petrol, fără să li se dea măcar un şervet să se 
şteargă. Aceiaşi operaţie li s'a făcut şi celor ce veneau 
din concediu de acasă. Pe dănşii, ca să le prelungească. 
suferinţele îi aduseră cu 24 ore înainte la Hotel Bratu. 


12 Octombrie. 


Azi am fost chemată jos să vorbesc cu un domn 
german care spunea că soseşte cu ştiri din Moldova. 

S’a prezentat şi mi-a spus că dânsul obținuse prin 
cartierul general-german ca să fie trimis Klein, şeful po- 
lifiei secrete, să ceară mamii o scrisoare către Ionel, 
scrisă de mâna ei, (Intr'adevăr o făcuse Klein şi nu ştiam 
pentru ce), Era evreu din laşi, căsătorit cu o germană 
şi condusese o mare casă de export de coks in România. 

A cerut să vadă pe mama, spre a da relaţii lui 
lonel că se află sănătoasă. Jată ce ne-a istorisit timp: 
de 11/, oră în câteva cuvinte cât a stat la noi. 

„A părăsit Iaşii la isbucnirea războiului, spre a nu fi, 


www.dacoromanica.ro 


119 


internat. fiind supus strein. S'a împrietenit cu d-l Bilciu= 
rescu, însărcinat de afaceri la Stockolm. 'Toate rapoara 
tele către guveinul român le făcea cu dânsul, ajuta pe toţi 
românii exilați din Suedia, înlesnea corespondenţa româ- 
nilor, al căror număr creştea necontenit şi înlesnea chiar 
corespondența într "multe persoane din teritorul ocupat 
cu cei din Moldova, fără nici un interes altul decât 
din umanitarism. Odată se afla la masă cu D-l Bilciurescu 
şi a văzut la altă masă de alături pe un domn mic şi gras, 
cărunt. A spus tovarăşului său că este generalul iliescu. 

„Nu e cu putință“ a răspuns Bilciurescu. Spre a do- 
vedi că avea dreptate, sa apropiat de domn și l-a numit, 
Domnul a sărit în sus, speriat: Era generalul. Aflând cine 
sunt, s'a aşezat la masa Jor şi pe când vorbea cu Bil- 
ciurescu despre ale armatei, D-l Z. ma luat seama la 
convorbire (pretinde), dar a auzit pe Iliescu spunând că 
Brătianu este om de 54 ani si plânge de câte ori pro- 
nunta numele mamei şi al surorilor sale şi D-l Z. în- 
duiosindu-se, i-a făgăduit, că va da Primului-Ministru 
ştiri de noi“, Si pentru tot binele ce l-am făcut, D-l 
Bilciurescu cu mine, ştiţi ce ni s'a întâmplat? Am fost 
acuzaţi de spionajiu şi însărcinatul de afaceri mutat 
la Copenhaga din cauza denuntärilor lui Derussi. 

Ne propunea tot ce voiam. Incredintatä că fusese un 
spion, am refuzat, spunând că-i mulţumim, dar nu avem 
nevoe. Vizita era numai ca să-şi deschidă desigur o 
poartă pentru viitor. Se vede că simte şi el infran- 
gerea Germaniei. 


16 Octombrie. 


De 4 zile ofensiva germană pe frontul italian. Au 
ajuns aproape de Udine. Tot căştigul de ani de zile 
pierdut. Nu-mi lămuresc această retragere decât prin 


www.dacoromanica.ro 


120 


tridare: spionajul si coruperea sunt acum uneltele cele 
mai de temut cu care lucreazä Puterile centrale. 


17 Octombrie. 


Eri a sosit un ţăran din Rătești— vechiu servitor la 
curte. Purta barba mare şi păr lung ca nici odată. Abia 
l-am recunoscut, şi când l’a întrebat unul din servitori 
în bătae de joc: 

„Nu te tunzi mos Drăghici ?*. 

Dânsul i-a răspuns razvrătit : ,,Cum să mă tund — când 
biata ţară geme“ — Când îţi moare un copil, şi eu am 
doi pe front, porţi o făşie neagră la braţ — dar când 
ti s'a strâns fara de gât, cum să-mi tund părul? 

Nu-l tund până nu o voi vedea iar cum a fost ma 
înainte, 


25 Octombrie. 


Preotul Justin, prizonier, care îngrijea de răniţi la Târ- 
goviste, a fugit şi tocmai când era să intre printre munţi 
în Moldova, a fost trădat şi prins. L'au legat şi ame- 
ninfat cu impuscarea. Au fost găsite la el fotografiile 
regelui şi acuzat de spionaj. „Nu sunt spion, dar sunt 
român şi mă duceam unde puteam să-mi servesc Regele 
şi tara“. 

L'au trimis în Bulgaria. 


26 Octombrie. 


Se strâng ostatici pe capete — mai ales femei. Pe 
D-na Berindei şi pe fica sa au voit să le expedieze la 
Baia de Aramă în pustietate — o femee de 70 ani! Au 
isbutit să li se schimbe cu Sinaia, din fericire. 


www.dacoromanica.ro 


121 


28 Octombrie 1917. 


Ordonanța de rechizifionare a aramei -şi cuprului. 
Italienii se retrag din nou la Piave... Revoluţia rusă cu 
maximaliştii stăpâni pe situaţie, este ştirea tristă ce ne-au 
adus gazetele azi. Se confirmă căderea lui Kerenski. A 
fost -o figură mare, cred, dar trecătoare de oarece nu 
a știut să fie mână de fier şi să infraneze anarhia ce 
domneşte întotdeauna într'o revoluție, mai ales a unui 
popor sălbatec ca cel rus. 

Banul german işi urmează conrupția în toate ţările in: 
Franţa, Anglia, Rusia. Acum în Belgia a pus pe Fla- 
manzi să ceară autonomia. 

Ordonanţa că administraţia militară, îngrijindu-se de 
lipsa de zahăr, va vinde pentru 20 lei aur 5 kgr. zahăr, 
numai pe aur. Sper că nimeni nu se va mai păcăli, cäct 
acum câtva timp au mai spus că Fabrica Chitila vinde 
zahăr pe argint. Li s'a dat argint mult, apoi au declarat 
că nu se mai dă zahăr și au restituit argintul în 
hârtie germană. Toate acestea pentru a strânge aurul şi 
argintul. Banii de nichel nu mai există pe piaţă. Popu- 
latia este silită să plătească cu bilete de 0,25 singuri în 
fiinţă în loc de 0.10. In tramvaie asemenea. Tot nikelul 
este pornit în Germania. 


11 Noembrie 


Nici o ştire din Rusia. Clemenceau şi-a văzut visul 
cu ochii, oricât de antipatic îmi era până mai deunăzi 
din cauza politicei sale distructive, citindu-i azi progra- 
mul, m'am liniştit şi bucurat. Ii trebuia Franţei o mână 
de fier, spre a pune stavilă intrigilor germane — care si 
acolo au început să demoralizeze lumea, de oarece a 
pătruns corupția până la oameni de stat cum este Caillauxe 


www.dacoromanica.ro 


122 


Cu moşiile lui Ionel şi ale lui Dinu, puse sub sechestrul 
Bäncii Generale, merge bine. Mi-au läsat mie conducerea 
administrativä, luand asupra lor socotelile si incasärile. 
Discufia este însă cât va încasa Banca pe fiecare moșie. 
Vrea 0.50 la hectar; ceeace ar fi prea mult. 


12 Noembrie 


Acel!aş joc pretutindeni. In Flandra s'au găsit 3000 de 
Petre Carp Flamanzi, care au iscălit declaraţia prin care 
cer despărţirea de Belgia, detronarea Regelui Belgiei şi 
alipirea de Germania, fiind de rasă germană. 


13 Noembrie 


Ştiri din Bulgaria. Călătoria foarte grea: 12 zile în va- 
goane de vite. Nu au dat voe, să se ia bagajul cel mare 
cu ei, spunând să nu aibă grijă că îi va urma. Când au 
sosit cuferile, multe erau goale. Carabatescu nu mai 
avea nici o cămaşă de schimb. S'a facut colectă printre 
ceilalți. S'au majorat atât preţurile traiului la Troian, în- 
cât D-l Gheorghiu a cheltuit într'o lună 3000 lei. 

Activitatea lui Al. Beldiman, Stere, Sturdza se măreşte 
din zi în zi: Ţin adunări în provincie si la Ateneu. 


4 Decembrie 


Sabina este în concediu pe 8 zile pentru dinţi. A so- 
sit Hielckman şi a vestit’o că schimbul ostaticilor se face 
şi că cei de la Troian sosesc. 


8 Decembrie 


Lia a sosit să-şi facă cuferile, căci pleacă diseară în 
Moldova cu copilul. S'a despărţit de nemţoaica, despre 


www.dacoromanica.ro 


123 


care sunt sigusă acum că a fost spicand, în urma unei 
scrisori ce am citit'o către o prietenă, şi în care tot timpul 
îşi bate joc de Lia, ce fusese aşa de bună cu ea. 

Plecarea ostaticilor ne bucură. Mi se pare că se sta- 
bileşte acum o legătură cu cei din Moldova. Von sti 
însfârşit adevărul — cum stăm faţă de Rusia, ce este cu 
pacea generală. 

Aflându-se plecarea Liei — a fost un adevărat pelerinaj 
la noi, unde am înscris numele tuturor ca să dea ştiri 
familiei lor ; ereau oameni din popor — necunoscuţi — 
ca si din lumea cea mare. Am scris pe foite de hârtie 
subţire şi le-am cusut prin haine. 


30 lanuarie 1918 


S’au grämädit evenimentele. Ukraina a făcut pace pro- 
vizorie. Trotzki a spus că neputându-se înţelege la Brest 
Litovsk, declară războiul sfârşit şi demobilizează, apoi 
cel din urmă, — care ne fine mai la inimă — începerea 
tratativelor de armistițiu cu România. 

Ministerul Brătianu s'a retras şi s'a constituit altul sub 
preşedinţia luj Averescu, alcătuit din persoane fără cu- 
loare politică, cei mai mulţi: Generel Culcer, General 
Iancovescu, Luca Niculescu, Säräteanu, Argetoianu, Fo- 
tin Enescu. 

Se așteaptă Mişu dîn Anglia. Nu cred să exisle si- 
tuaţie mai greu de deslegat decât aceia în care se află 
țara noastră acum, izolată de aliaţi şi părăsită de Rusia. 

Dacă n'aş avea încredere în steaua ei, aş trece prin 
clipele cele mai groaznice ale acestui războiu, dar am 
încredere si astept, 

Aseară a sosit o comisie compusä din Mitilineu, Pa- 
piniu si Resse]. A stat çâteva ore, dar in cel mai mare 
secret cu sentinela la use. 


www.dacoromanica.ro 


124 


Se spunea că au vazut pe Marghiloman şi Arion, 
Nu mai înțelegem nimic, nu mai ştim nimic: Carp ar fi 
declarat furios că nu admite ca Germanii să trateze 
cu Regele Ferdinand. „Este mai catolic ca Papa“. 

Germanofilii sunt exasperati de chipul cum sau com- 
promis împinși de germani — faţă de Rege — si acum 
se stabilise tratative cu guvernul român pe deasupra 
„capului lor. Marghiloman cu toată prudenta lui, în urmă 
«dăduse un interviev, în care spunea că nu mai rămâne 
„altceva Regelui decât să abdice. 


3 Februarie 


Azi noapte s'au furat de bulgari dela Mitropolie, în 
2 automobile, moaștele Sf. Dumitru. Mitropolitul a pus 
să tragă clopotele, a trimis protestare la Mackensen si 
„autorităţi. 

S'au găsit lângă Călugăreni. Corăbiile cu care trebuia 
să le treacă în Bulgaria, aşteptau la Giurgiu. Poporul 
spune că a fost găsit înnămolit, căci se lăsase sfântul 


greu. 
4 Martie 


O lună n'am scris. — A fost o perioadă de umilire, 
preliminările de pace. Noroc că avem ştirile ce ne 
vin dela laşi, aproape zilnic acum, care ne spun ce se 
petrece pe frontul occidental şi că această stare este 
“trecătoare. 

Mă întreb cum pot spune la Berlin, că fac pace fără 
anexiuni, când ne iau Dobrogea, toate trecătorile dela 
Cernäufi, la Porţile de fier, petrolul, căile ferate din 
teritoriile ocupate, toate produsele asemenea. Intr’un 
cuvânt, vasalitate desăvârşită. Cu cât însă condiţiile vor 


www.dacoromanica.ro 


125 


fi mai grele, — am impresia, — cu atât vom fi mai sus- 
ținuți la pacea generală. 

Averescu s'a retras fiindcă germanii, spre a pune: pe 
Marghiloman în capul bucatelor, spun că ar face o 
pace mai bună, dacă ar fi dânsul prim-ministru, 

Cum va avea obrazul — după cele făcute faţă de di- 
nastie, după intervievuri date în urmă — să presteze jură- 
mânt în fața Regelui ! 


6 Martie 


Tratativele le duc Kuhlman şi Czernin, cărora le daw 
— germanofilii, — banchete şi recepții. Cum ne scriu 
cei de la laşi, nu ne rămâne decât să avem răbdare și 
iar rabdare. Scrisori de la toți — mare bucurie. 


18 lunie 


Perchezitiile la noi la 7 dimineaţa. Noroc că — în pros~ 
tia lor— nu au găsit nimic, deşi au căutat pretutindeni. 
Aveau teancuri de manifeste și scrisori din ţară. E drept. 
că vremurile din urmă neîncetat răspândisem şi făcusem 
manifeste, lipindu-le pe ziduri. De la noi, au mers la Emil 
Petrescu, care era la fara, dar a avut mai puţin noroc, 
de oarece deschizându-i biroul, au găsit înăuntru mani- 
feste de la Iaşi, între care şi tratatul de pace cu Ger- 
mania comentat de Vintilă. 

L’au adus în grabă înnapoi şi azi îl pornesc peste 
graniță. Unde? Nu ştim! 

Ne-am luat rămas bun cu multă emoție de la el, 
căci venise să ne vadă urmat de soldatul german. Se 
arătase şi bun român si credincios prieten. Se lega- 
seră în timpul ocupaţiei legături aşa strânse de prietenie, 
încât ni se pare că ne părăseşte un membru al familiei_ 


www.dacoromanica.ro 


126 


O mare mulţumire am avut erî. Dimineaţa vine D-na 
Pompei şi-mi spune: Ofițerii francezi au sosit la Atenée 
Palace să trateze armistițiul. Vrei să mergem să-i vedem ? 

Repede, spre a Ie face o manifestaţie, am vestit pe 
cei din casă, am trimis scrisori în tot orașul să dăm 
întâlnire prietenilor la ,Atenée Palace“ şi am pornit-o. 
Toată Calea Victoriei de-a lungul din str. Romană la 
Piaţa Episcopiei, cei şase care plecasem, strigam trecă- 
torilor „Vin Francezii!“ Cunoscuţi sau necunoscuţi ne 
urmau, inconstienti de furtuna ce vom deslănțui şi din 
care am scăpat ca prin minune. 

Sosifi pe. Piaţa Episcopiei, neîncetând propaganda, 
în câteva clipe se strânsese o mulțime care peste 
putin cuprinsese Calea Victoriei, dela Piaţa Episcopiei 
la Bulevardul Elisabeta. Noi eram postate la uşa dela 
hotelul Athenee Palace. 

Doctorul Danielopol cu un mare buchet de flori, cu 
tricolorul francez în mână, cumpărat în grabă la flo- 
rista de alături — aştepta neclintit pe ofiţerii francezi. Abia 
atunci au început să se trezească nemții, să se mire de 
această mulțime pe străzi. 

Un ofiţer la uşa hotelului întrebând: „Ce așteptați ?“. 

Mariuta a răspuns: „Pe ofiţerii francezi“. 

„Nu vine nici un ofiţer“. 

„Ba vin“. 

„Ba nu vin“, 

Şi au început un schimb de cuvinte, din ce în te 
mai îndârjite cu ofițerii, ce se coborîserä de sus şi ne 
țineau piept. 

Peste câteva clipe ne-am pomenit cu armata. Tot in~ 
conştienţi, ne-am repezit la muzica militâră — de pe 
piață, dând ordin să cânte, „Marseilleza“ Noi o into- 
nam în cor împreună cu publicul. Armata înaintează 


www.dacoromanica.ro 


127 


cu mitraliere — Koch ce trecea cu maşina, văzând că 
se agaţă pe trepte băeţi, trage sabia crezând, că voesc 
să-l atace. Se rup placardele nemtesti de la Cercul 
Militar — se huiduesc ofițerii şi nemfoaicele. Multi 
din ei înmărmuriți — pe balcoanele caselor, galbeni ca 
ceara, nu ştiu încotro să o ia. — Se vede că credeau 
intro revoluție, Insfârsit, soldaţii începând să dea cu 
sabia în dreapta şi în stânga, am fost siliți să ne 
risipim. 

Au fost câţi-va răniţi, printre care D-l Vintilescu, 
care a stat ascuns câteva zile ca să nu i se ştie de 
urmă şi Derussi, prins si închis câteva ore. 


15 Noembrie 


Au fugit nemții. Am stat în întunerec, de la plecarea 
lor ne ştiind ce se întâmplă: dacă se dau lupte în ju- 
rul nostru, dacă vor intra francezii sau românii. 


22 Noembrie 


S'au reîntors rând pe rând ai noştri, cei mici mult 
crescuţi, cei mari aproape neschimbaţi, afară de Ionel, 
al cărui păr este alb şi privirea îngrijorată *). Asupra 
umerilor săi a apăsat o prea încercată răspundere şi 
va mai apăsa până ce se va încheia pacea generală. 
Numai are veselia de altă dată el, care cu mine, eram 
cei mai veseli din casă! 

De altmintrelea, şi printre noi, cu toată bucuria de a 


*) Si tatii îi albise părul, intro noapte în ajunul Plevnei, de 
grija răspunderii ce o luase singur impotriva celorlalţi oamen 
de stat român. 


www.dacoromanica.ro 


128 


ne găsi, pluteşte încă spectrul războiului. Ne-au istorisit 
prin câte au trecut. 

Viaţa lor zbuciumată, lipsită de toate, dar liberă, căci 
dacă avuseseră clipe grozave, poate mai grozave ma- 
terialmente, avuseseră însă altele de mare insufletire: 
avuseseră contactul cu occidentul, care le dăduse pu- 
terea să le sufere pe cele d'intâiu. 


3 Decembrie 


Câte fapte mari, una după alta : După alipirea Basarabiei, 
alipirea Bucovinei şi a Ardealului. 

Regele Ferdinand şi Regina Maria şi-au primit răsplata 
pentru lupta uriaşă ce au dus’o împreună cu toată suflarea - 
românească. 

Gloria domniei lor în istorie va stinge gloriile celor 
mai mari voevozi ai neamului. 

Când stai de te reculegi, câteva clipe, când ai văzut 
trecând în revistă armatele române lângă cele franceze, 
engleze, italiene, americane, în urale nesfârsite, întrăţin-— 
du-şi steagurile şi marsurile militare, când ai văzut 
bucuria poporului manifestându-se zile şi nopţi, nebun 
de bucurie, prin jocuri şi cântece naţionale pe străzile 
Bucureştilor şi în toate colţurile ţării de la Nistru 
la Tisa, te întrebi dacă această Românie nouă, urmă- 
rită de atâtea generaţii în trecut, este realitate sau un. 
vis minunat? 


www.dacoromanica.ro