Medic Colonel Dr.Vasile Bianu — Însemnări din răsboiul României Mari. Volumul 1 — Dela mobilizare până la Pacea din București (1926)

INSEMNARI | 


DIN 


RĂSBOIUL ROMA NIE MARI 


DE 


DR VASILE BIANU 


MEDIC COLONEL I. R, 
FOST MEDIC PRIMAR AL SPITALULUI I. C. BRĂTIANU DIN BUZĂU 
SENATOR DE HUEDIN, 


TOMUL If. 
DELA MOBILIZARE PANA LA PACEA DIN BUCURESTI. 


CU MAI MULTE ILUSTRATIUNI. 


CLUJ, 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE «ARDEALUL» 
1926. - 


Insemnări din Răsboiul României Mari. 


Tomul I. 


VITEAZULUI 
SOLDAT NECUNOSCUT 


Tie, bravule între bravi; tie, simbolul 
virtuții fără seaman a acelor cari ş'au dat 
viața pentru Patrie și Tron; tie, reprezen- 
tantul gloriei romane, care prin sublima ta 
jertfă ai făuriti România Mare; tie, îţi în- 
chind această carte în semn de recunoştinţă. 
gi pios omagiu. 

AUTORUL. 


PREFAŢĂ. 


In campania din anul 1913, care a ţinut dela 23 Iunie până 
la 9 August st. v., am luat parte, cu gradul de medic-maior, ca 
şef al ambulantei Diviziei a 3-a de rezervă, în așa zisul Cadrilater, 
pe care ni l’a dat apoi pe vecie pacea, dela Bucuresti din acelaşi 
an. Divizia a fost comandată de Generalul Stamatopol, având ca 
sef al statului-major pe distinsul maior Alexandru Alexiu.! La 
demobilizare, când ne-am despărţit în gara Murfatlar, de lângă 
Constanta, toţi ofterii, în frunte cu sus numiții şefi, ne-am im- 
brätisat cu cuvintele: „Să ne revedem în Ardeal!..,“ 

Era par'că ceva nevăzut, care plană deasupra noastră ,., şi 
o simtire caldă ne răscolea sufletul ... înviorându-ne si transpor- 
tându-ne gândul departe... în sfere necunoscute!... 

In noaptea de 14/27 August 1916, exact după 3 ani, s'a dat 
semnalul mântuirii neamului românesc. De o miie de ani, toate 
generaţiile au räbdat cumplitul jug al neamurilor jefuitoare 
străine şi al tiraniilor organizate, trăind numai cu nădejdea 
într'un viitor mai bun, într'un viitor mare şi strălucit, alintate 
de un vis, de un vis mângăietor, de „un vis neimplinit, copil al 
suferintii, de jalea căruia ne-au răposat si moşii si părinţii“. ..2) 
si al cărui ceas de implinire îl aşteaptă întreaga suflare româ- 
neasca. 

Un craiu mândru, insufletit de spiritul mucenicului-erou 
din Câmpia Turzii, s'a ridicat la înălţimea chemării lui istorice ,. . 


„Și Voda dă semnul. Cu straniu avânt 
Porneşte ostirea ca valul 

les oşii numeroase, ca din pământ, 

Si cântă'n ecouri purtate de vânt 
Ardealul, Ardealul, Ardealull‘‘...* 


„Şi, deodată, sgomot de răsboiu. Dela ântâia veste, o minune. 
Zidul inexpugnabil al Carpaţilor trufasi a început să trosneasca. 
Şi printre crepăturile lor au apărut baionetele înşiruite ale doro- 
bantilor nostri. Din trecătoarea Prisăcanilor, din valea Bicazu- 
lui, din trecătorile Ghimesului si a Palancăi, din valea Uzului, 
din trecătoarea Oituzului şi a Jiului, din meterezele lui Tudor, 


1 Eroul dela Mărăşti, mai târziu general (vezi: 22 Sept. 5 Oct. 1917 Tom. 1. 
? Octavian Goga, din poezia: Noi. 
* Mircea D. Rădulescu, din poezia: Să scoală morţii. 


8 


au început să să scurgă deodată, la un singur semn, armatele ro- 
mänesti, dorobantii usori şi artileria grea. S’au năruit Carpaţii. 
Printre ruinele lor sau infiltrat picătură cu picătură şi pe un 
front enorm oastea noastră. Ii credeam dușmani neinduplecati, 
și Carpaţii s'au arătat niște buni uriași bătrâni, cari ne-au spe- 
riat atâta vreme, pentru a ne şterge lacrimile si a ne indulci du- 
rerea! In locul unui zid de despărțire, ei vor deveni astfel co- 
vana vertebrală a unui corp bipartit, solid organizat în jurul 
or”... 

Uriaşul räsboiu pe care l’a început, in August 1914, Germa- 
nia cu Austro-Ungaria, ajutate de Turcia si de Bulgaria, a dat 
României prilejul mult dorit si atât de binevenit. Toate puterile 
mari ale lumii: Franţa, Anglia, Rusia, Italia, Statele Unite ale 
Americei, Japonia, urmate de o mulțime de popoare mai mici, au 
luptat împotriva celor patru dușmani, proclamând cu hotărâre 
că duc si vor duce răsboiul până când să va statornici dreptatea 
pe pământ, până când să vor desrobi toate popoarele si până cand 
toate neamurile să vor întruni şi conduce după voia lor. Şi Ro- 
mânia a prins clipa mântuirii, aruncându-şi cu curaj copiii în 
vâlvătaia flacărilor, cari prin sângele lor curat au scris cea mai 
mare epopeie a neamului nostru, la Mărăşti, la Oituz şi Mărăşeşti, 
şi astfel s'a împlinit visul fericirii noastre: România Mare! 

Ceeace a schiţat printr’o scânteie fulgerătoare marele viteaz 
Mihaiu la Alba-Tulia, a înfăptuit marele nostru Rege Ferdinand, 
prin puterea unui gest măreț, urmat orbește de sutele de mii de 
voinici, cari prin moartea lor vitejească, ne-au dat o patrie mare, 
liberă şi bogată, şi din suferintele cărora a eșit asa de luminoasă 
bucuria cea mare a întregirii neamului românesc! 

Această bucurie pe care o simţim cu toţii, trăind aceste zile 
mari, este cu mult mai mare pentru cei cari au avut dela înce- 
putul răsboiului credinţa statornică în isbândă, pentru cei cari 
au purtat pe umeri crucea înfrângerilor şi au îndurat calvarul 
tuturor mizeriilor, suspinând si sângerând de durere, fără să 
murmure si să cerseascä altă soartă, pentru cei cari au purtat 
steagurile în viforul bătăliilor, târându-le pe cărările grele ale 
retragerii şi înălțându-le apoi pentru ca să vestească lumii pră- 
busirea dușmanilor si cari astăzi fâlfăie asa de mândru dela 
Nistru până la Tisa. Să ne închinăm si să preamărim pe toţi 
aceşti sfinţi ai neamului! 

Intru cât mă priveşte pe mine, smeritul scriitor al acestor 
„Insemnări din Răsboiul României Mari”, care am avut norocul 
să iau parte în cruntul răsboiu ca medic-colonel, îngrijind şi 
operând un mare număr de răniţi, şi care am fost părtaş la toate 
suferințele îndurate de brava noastră armată, las iubitului ceti- 
tor să, ghicească de câtă bucurie si fericire este cuplesit sufletul 
meu în clipa în care scriu acestea rânduri... Şi pentru a-l pune 


* Eugen Lovinescu, — Lectura pentru toţi; Iunie 1919, pag. 388. 


9 


în stare de a să pătrunde mai ușor de această bucurie, îi cer 
voie să transcriu aci sfârşitul toastului pe care l’am rostit în ziua 
de 19 Iunie 1921, la banchetul dat în onoarea d-lui Jon I. C. Bră- 
tianu, cu ocazia inaugurării cercului de studii al partidului na- 
fional liberal din Cluj, al cărui președinte sunt, si care toast a 
fost publicat în ziarul Infrățirea (No 250, 22 Iunie 1921): 
„Domnilor. Acum daţi-mi voie să incheiu această scurtă cu- 
vântare, rostită cu adâncă emofiune, printr” un suvenir personal. 

In luna trecută, s'a serbat în Blaj, în mica noastră Romă, 
cu mare ponpă şi alaiu aniversarea zilei de 3/15 Mai 1848, cu 
binecuvantarea I. P. Sfintiei sale Mitropolitului Vusile Suciu al 
Alba Iulia si Făgărașului. 

Această zi, de 3/15 Mai 1848, esta una din cele mai mari 
zile ale Românilor ardeleni, din veacul XIX, căci in această zi pe 
Câmpul libertăţii de lângă Blaj, 40,000 de Români, sub inspiraţia 
îngerului libertăţii Simion Barnuf, au proclamat drepturile na- 
tiunii române în cunoscutele 16 puncte, afirmând cu tărie in fata 
lumii că națiunea română este de sine stătătoare si cu drepturi 
egale şi, în acelaș timp, respingând cu hotărâre unirea Ardealu- 
lui cu Ungaria, strigând într'un glas: moarte vrem, unire nu! 
In urma acestor proclamaţii a isbucnit contra-revoluţia română 
în frunte cu legendarul Erou, supranumit Regele Munţilor, 
Avram lancu, care a contribuit în mare măsură la prăbușirea 
revoluţiei ungurești. 

Aniversarea acestei zile mari istorice, de atunci, s'a serbat 
în Blaj în fiecare an de către tinerimea studioasă, cu conducte de 
torte, cu cântece şi cuvântări naţionale, în frunte cu tricolorul 
românesc, chiar şi sub guvernul vitreg al Ungurilor, până în anul 
1876. In acel an tinerimea studioasă a serbat aniversarea aceasta 
cu mare insufletire. Printre oratorii acelei serbări a fost si vor- 
bitorul din aceste clipe; elev în clasa VIII liceală de acolo, in 
etate de 18 ani, care de pe o piramidă împrovizată în mijlocul 
pietii Blajului, în fata Mănăstirii, 6 piramidă cu pereţii trans- 
parenti si având următoarele inscriptiuni: 105. Dacia ferice. 
Viafd’n libertate (spre răsărit); — Ficele Romei: România, Fran- 
ta, Italia, Spania, Portugalia, — trăiească! (spre miază noapte); 
— Preoți cu crucea în frunte ... (spre apus, către reşedinţa Mi- 
tropolitului); — 3/15 Mai 1848. Murim mai binen luptă! ... (spre 
miazăzi); — cu tricolorul român in mana stângă si cu chipiul de 
elev în dreapta, a rostit o înfläcäratä cuvântare pe care a termi- 
nat’o astfel: „Jar vouă inimicilor, cari să pare că ali uitat de re- 
volutia din 1848, vă spun în fata lumii, cu fruntea senină şi cu 
inima liniștită, că: mai curând veți putea smulge soarele de pe 
firmament. mai uşor veți patea mută munții, decât să nimiciti 
sentinela latină, fiul Romei eterne, transplantat în răsărit! — Să 


* Vezi ziarul Unirea din Blaj, No 20 din 1921, articolul lui Ion F. Negrut. 
“ Autorul acestor Insemnäri. 


10 


trăieuscă speran{a noastră România! Să trăieuscă marele ro- 
man lon C. Bratianu!' Să lrăieuscă tot Românul cu simteminte 
bune!” 

Această cuvântare € a fost cauza pentru care stăpânirea un- 
gurească a oprit pe viitor serbarea acestei aniversări cu ame- 
ninfarea de a închide pentru totdeauna școalele Blajului. De 
atunci şi până în anul trecut, când s'a prăbușit pentru vecie Sta- 
tul milenar al Ungariei, această serbare naţională nu s'a mai 
ținut. 

Şi acum, în aceste clipe înălţătoare, in această atmosferă in 
care planează spiritele evocate ale mucenicilor nostri Simion Băr- 
nut si Avram Iancu, tresärind de bucurie văzându-ne adunaţi 
aci în Clujul românesc, în jurul acestor mese bogate, eu acel tâ- 
năr liceian de acum 45 de ani, am marea fericire ca împreună 
cu d-voastră să strig: Să irdieascd România Mare! Să trăiească 
marele român Ionel I. C. Brătianu, unul din fduritorii ei! Să 
trăiească încă mulţi ani pentru ca să poată face şi o Românie 
lare şi fericită!“ 

Terminând această prefaţă voiu mai spune că aceste Insem- 
nări au fost scrise zi cu zi și că ele cuprind fapte văzute, auzite, 
cetite şi culese de prin diferite ziare si reviste, toate în legătură 
cu răsboiul sfânt de întregire al neamului, arătând în același timp 
şi stările sufletești prin cari a trecut autorul lor. 

l'eoarece aceste Insemndri au luat o intindere prea mare 
am fost silit să le impart în două tomuri, și anume: Tomul I, care 
este Calvarul neamului românesc, cuprinde toate evenimentele 
dela Mobilizare până la Pacea din Bucuresti, iar Tomul IL, care 
este .{poteoza neamului nostru, povesteşte toate evenimentele dela 
Pacea din Bucuresti până la Incoronarea Regelui tuturor Romä- 
nilor din Alba-Tulia. 

Din aceste Insemmndri iubitul cetitor isi va putea face o ideie 
destul de exactă despre întreg decursul Răsboiului României Mari 
si dacă ele îi vor putea procură clipe de mulţumire si de înălţare 
sufletească va fi pentru mine cea mai desăvârşită răsplată. 

Mulţumesc cu adâncă recunoștință d-lui ministru al instruc- 
tiunii publice, Dr. Const. Angelescu, pentru ajutorul dat la publi- 
carea acestor Însemnări. 


Colonelul Dr. V. Bianu. 


7 Fe atunci prim-ministru al principatului României, 
* Publicata în ziarul Cultura Poporului din Cluj, Nrii 6, 7 şi 8 din 1921. 
et 


Insemnäri din Răsboiul României Mari. 


Dela mobilizare, 14/27 Aug. 1916, până la pacea din București, 
24 Aprii/7 Maiu 1918. 


Eram concentrat de vr'o zece zile la Galaţi si în gazdă la 
bunul mieu prietin și coleg de liceu August Frăţilă, profesor la 
liceul din localitate. ardelean si el ca si mine, din apropierea 
Blajului, când în noaptea de 14/27 spre 15/28 August 1916, du- 
minecă spre luni, ziua Sfintei Mării, s'a decretat mobilizarea, la 
ora 12. Clopotele dela Biserici răsunau, sirenele vapoarelor din 
port suerau, tunurile dela Tiglina bubuiau, iar rachetele luminau 
văzduhul. Cerul era instelat, temperatura recoroasă și plăcută; 
pietile si stradele gemeau de lume, entuziasmul era la culme; cân- 
tece si urale pretutindenea. Ne-am culcat pe la ora 2 după mie- 
zul nopţii; somn agitat si intrerupt; starea sufletească turburată 
de emotiune, bucurie şi frică; erain sub înfiorarea unei emotiuni 
puternice si sfinte, cu gândul la mult iubitul și doritul Ardeal, 
care încurând are să fie al nostru si numai al nostru ... 


15/28 Aug. 1916. 


In dimineaţa acestei zile esind din casă am văzut pe toate 
zidurile lipite proclamaltiunile date către națiunea română si 
către armată, odată cu declarafiunea de răsboiu adresată, Austro- 
Ungariei, de marele şi iubitul nostru Rege, pe cari le-am cetit şi 
recetit pe neresuflate si cu tot focul sufletului meu infierbântat 
în acele clipe sublime din istoria măreaţă a neamului nostru. 
Aceste proclamatiuni le transcriu aci pentru ca şi cetitorii de 
mai târziu să simtă fericirea acelor clipe. 


Romani, 


Răsboiul care de doi ani a incins tot mai strâns hotarele 
noastre, a sdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei şi a 
învederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional să poate 
asigură viaţa pacinică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a 
adus ziua așteptată de veacuri de conștiința naţională, ziua Unirii 


lui. Dupa vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele încer- 
cari, inaintasii nostri au reuşit să întemeieze Statul Român prin 
Unirea Principatelor, prin răsboiul Independenţei, prin munca lor 
neohosita pentru renașterea naţională., Astăzi ne este dat să in- 
tregim opera lor, închiegând pentru totdeauna ceeace Mihaiu 
Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: Unirea Românilor de 
pe cele două parti ale Carpaţilor. De noi atârnă astăzi să scäpäm 
de sub stăpânirea străină pe fraţii noștri de peste munţi şi din 
plaiurile Bucovinei, unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de 
veci. In noi, în virtuțile, în vitejia noastră stă putinţa de a le redă 
dreptul ca într'o Românie înlregilă si liberă, dela Tisa până la 
Mare, să propășească în pace potrivit datinilor și aspiratiunilor 
gintei noastre. 
Români, 


Insufleţiţi de datoria sfântă ce ni să împune, hotărâți să in- 
fruntăm cu bärbatie toate jertfele legate de un crâncen răsboiu, 
pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are cre- 
dinta neclintitä în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase 
ale isbândei. 

Cu Dumnezeu înainte! ” 
Ferdinand. 


Preşedinte al consiliului de ministri si ministru de räsboiu, 
Ton I. C. Brälianu: ministru al afacerilor străine, Eman. Porwn- 
baru: ministru de finanţe, Emil Costinescu; ministru de interne, 
Vasile G. Morțun; ministru de domenii, flex. Constantinescu; 
ministru de industrie, Alex, Radorici: ministru de lycrari publice, 
Dr. Const. .Ingelescu: ministru de justiție, Victor Antonescu: mi- 
nistru de culte si instrucţiune publică, Ion G. Duca. 


Ostasi, : 


V’ain chiemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotareie 
unde fra{ii voştri vă așteaptă cu nerăbdare si cu inima plină de 
nădejde. Umbrele marilor Voevozi Mihaiu Viteazul si Stefan cel 
Mare, ale căror rämäsiti zac în pământurile ce veţi desrobi, vă 
îndeamnă la biruinté ca vrednici urmași ai ostașilor cari au 
învins la Răsboieni, la Călugăreni si la Plevna. Veţi luptă alături 
de marile naţiuni cu cari ne-am unit. O luptă aprigă vă asteapta.. 
Cu bărbăţie să le îndurăm însă greutăţile si cu ajutorul lui Dum- 
nezeu isbânda va fi a noastră. Arätati-vä deci demni de gloria 
străhună. Dealungul veacurilor un neam întreg vä-va binecu-— 
vântă si vă va slavi. | 


15 August 1916. Ferdinand. 


D. Emanoil Porumbaru, ministrul nostru de externe, a auto— 
rizat pe d. E. Mavrocordat, ministrul nostru la Viena, ca să co— 


& 
S 
S 
Se 
S 
Ww 
o 
& 
o 
a 
6 


and I. 


SESE OBIE REREAD IE HEINE OB SIEGE I OL OL ROO IORI 
M. 


S. Regele Ferd 
socat 0909 OOLOZOLO SOO SOLOS OS OLOLOLOSOSOSOSOSO, SOS OS OS OSLO OPO 9003 FOSOROSOS 


BOS OL OS OLOSOSOS OS OZOIOSOLOSOBOSOS OS OSOSOS OS OSOB OOS OOS OS OSOSOBO BOS OSOLOLOSOSOSOSOSOROLOLOSO 


. 


13 


munice Cancelarului, in nwnele guvernului român, declarafiunea 
de rdsboiu adresată Austro-Ungariei, si care a fost remisă la 
14/27 August 1916, la 9 ore sara, în cuprinsul următor: 
„Alianţa încheiată între Germania, Austro-Ungaria si Italia 
nu avea, după chiar declaraţiile guvernelor respective, decât un 
caracter esenţial si conservator si defensiv. Obiectul ei principal 
eră să garanteze ţările aliate contra oricărui atac din afară si să 
consolideze starea de lucruri creată prin tratatele anterioare. 
România s'a alăturat acestei alianţe în dorinţa de aşi acordă 
politica sa acestor tendinţe pacifiste. Levotată operei sale de re- 
constituire internă şi credincioasă fermei hotărâri de a rămânea. 
în regiunea Dunării de jos un element de ordine și de echilibru, 
România nu a încetat să contribue la menţinerea păcii în Bal- 
cani. Ultimele răsboaie balcanice destrugând statul-quo, i-au im- 
pus o nouă linie de conduită. Intervenţia ei a grăbit pacea si a 
restabilit echilibrul; ea sa mulţumit pentru dânsa cu o rectifi- 
care a frontierei, care îi dădea mai multă siguranţă contra unei 
agresiuni si care în același timp repară greșeala săvârşită in 
detrimentul ei la congresul dela Berlin. Dar în urmărirea acestui 
scop, România a avut deceptiunea de a constată că nu a întâlnit 
pe lângă cabinetul din Viena atitudinea la care eră în drept să 
să aştepte. Când a isbucnit actualul răsboiu, România, după cum 
a făcut şi Italia, a declinat a să asociă declaraţiei de răsboiu a 
Austro-Ungariei, de care n'a fost prevenită de către cabinetul din 
Viena. In primăvara anului 1915, Italia declară răsboiu Austro- 
Ungariei: Tripla Alianţă nu mai există. În acelaș timp dispăreau 
motivele cari determinaseră alipirea României la acest sistem po- 
litic. In locul unui grup de state căutând să lucreze de acord 
prin sfortäri comune pentru a asigură, pacea si conservarea, si- 
tuatiilor de fapt si de drept create prin tratate, ne găseam în fata 
unor puteri ce-şi făceau răsboiul tocmai în scopul de a ajunge 
să transforme de sus până jos vechile arangiamente cari servi- 
seră de bază tratatului lor de alianţă. Aceste schimbări profunde 
erau pentru Romania o probă evidentă că scopul ce-l urmărise 
alipindu-să Triplei-Aliante nu mai putea fi atins si că trebuiă 
să-şi îndrepte privirile si sfortärile spre căi noui; cu atât mai 
mult cu cât opera întreprinsă de Austro-Ungaria lua un carac- 
ter amenintätor pentru interesele esenţiale ale Râmâniei precum 
şi pentru aspiratiunile sale nationale cele mai legitime. In fata 
unei modificări atât deradicale a situatiunii create între monar- 
hia Austro-Ungară si România, aceasta din urmă s-a reluat liber- 
tatea de acţiune. Neutralitatea pe care guvernul regal s’o impu- 
sese, în urma unei declaratiuni de răsboiu făcută fără voinţa lui 
și contrarie intereselor sale, o adoptase, în prima, linie, în urma. 
asigurărilor date, la început, de către guvernul imperial și regal 
că Monarhia declarând răsboiu Serbiei, nu fusese inspirată de 
intentiuni de cucerire şi că nu urmărea cu nici un chip dobân- 
diri de teritorii. Aceste asigurări nu s'au realizat. Astăzi ne gă- 


14 


sim înaintea unor situatiuni de fapt din cari pot să iasă mari 
transformări de teritorii și schimbări politice de natură să con- 
stitue o aimenintare gravă pentru siguranţa si viitorul României. 
Opera de pace pe care România credincioasă spiritului Triplei 
Alianțe încercase să o înfăptuiească a fost zădărnicită de însişi 
aceia cari erau chemaţi să o sprijine si să o apere. România, 
aderând la 1883 la gruparea Puterilor Centrale, departe de a 
uită legăturile de sânge cari uneau populaţia din Regat cu Ro- 
mânii din monarhia Austro-Ungariei, văzuse în raporturile de 
amiciţie si de alianţă ce să stabilisiră între cele trei Mari Puteri, 
un gaj preţios pentru liniștea sa interna, precum si pentru îmbu- 
nätätirea sorții Românilor din Austro-Ungaria. Intr’adevar, Ger- 
mania si Italia, cari isi constituiseră statele lor pe baza princi- 
piului naționalităților, nu puteau să nu recunoască legitimitatea 
bazei pe care să rezemă existenţa lor proprie. In ce privește 
Austro-Ungaria, ea găsea in relatiunile amicale cari să stabili- 
seră între ea şi regatul României, asigurările pentru liniștea ei 
atât in interior, eât si la frontierele noastre comune, ştiind foarte 
bine că nemulţumirea populaţiei române să repercuta la noi, 
amenințând la fiecare moment să turbure bunele raporturi între 
cele două state. Speranţa ce ne-am inteineiat, din acest punct de 
vedere, pe alipirea noastră la Tripla Alianţă, a fost înșelată. In 
timpul unei perioade de peste treizeci de ani, Românii din Mo- 
narhie nu numai că n'au văzut niciodată întroducându-să o re- 
formă de natură a le da macar o aparenţă de satisfacţie ci, dim- 
potrivă, au fost trataţi ca o rasă înlerioară și osândită să sufere 
opriinarea unui element străin care nu constitue decât o minori- 
tate în mijlocul diferitelor naţionalităţi din cari să compune sta- 
tul austro-ungar. Tuale nedreptätile pe cari fraţii nostri au tre- 
buit să le sufere, au întreţinut între Tara noastră si Monarhie o 
stare continuă de animozitate pe care guvernele regatului nu 
reuşeau s’o îndulcească decât cu preţul a mari greutăţi si nume- 
roase sacrificii. Când răsboiul actual a isbucnit, nutream nädej- 
dea că guvernul austro-ungar, cel putin în ultimul ceas, să va 
convinge, în cele din urmă, de nevoia urgentă de a face să înce- 
teze această nedreptate, care punea în pericol nu numai legătu- 
rile noastre de prietinie, dar chiar raporturile normale ce tre- 
buie să existe între state vecine. Doi ani de răsboiu, în timpul că- 
rora România a păstrat neutralitatea, au dovedit că Austro- 
Ungaria, ostilă oricărei reforme interne care să fi putut îmbună- 
täti traiul popoarelor pe cari le guvernează, s'a arătat tot asa de 
gata a le jertfi, pe cât de neputincioasă a le apără împotriva 
atacurilor din afară. Răsboiul, la care ia parte aproape toată 
Europa, pune in discutiune problemele cele mai grave privitoare 
la desvoltarea naţională și la existenţa însăşi a statelor. Romă- 
nia, mişcată de dorinţa de a contribui la grăbirea sfârşitului con- 
flictului si sub imboldul nevoii de a salvgarda interesele sale de 
rassă, să vede silită să între în rânduri alături de acei cari pot 


99% 
3 
30% 
3 
©. 
YO 
50 
O% 
© 
ee) 
© 
W 
os 
Oo. 
Oe 
Oo 
& 
ot 
19% 
x6 
© 
3% 
ee 
se 
x 
5 
8 
ee 
8 
& 
: 
3 
Ke 
3 
ë 
302 
& 
53 
19% 
a 
O, 
Oe 
Ce 
e 
© 
> 
0% 
19% 
Oi 
$02 
19% 
Oi 
$02 
- 
fe 
% 
O, 


026 


Maria. 


M. S. Regina 
“ OS OLOLOLOLOLOLOLOLOLOSOLOLOSOLOPOSOSOSOSOLOSOLOSOLOSOLOMOSOSOLOLOLOSOIOLOSOSOSOS OSS. 


St 
St 
O, 
O; 
& 
CO 

e 
3% 
$2 
2 
0, 
& 
SS 
3% 
& 
8 
oe) 
$C} 
O, 
e 
i 
i 
8 
Ss 
& 
es 

$02 

e 
$03 

se 
= 
3 
3 
es 

D 

g 
x 

S 
8 


15 


să-i asigure realizarea unităţii ei naţionale. Din motivele acestea, 
ea să socoate, din acest moment, in stare de răsboiu cu Austro- 
Ungaria.” 

In Consiliul de coroană, care sa ţinut ieri in palatul Co- 
troceni din Bucureşti s'a hotărât întrarea României în răsboiu, 
alături de Aliați. Acest consiliu a fost prezidat de M. S. Regele 
Ferdinand fiind de faţă: membrii guvernului în frunte cu lon 
I. C. Brătianu, M. Ferechide, președintele Camerii, C. F. Ro- 
bescu, vicepreședintele Senatului, Petre Carp, Teodor Rosetti si 
Titu Maiorescu, fost prim-ministri, Niculae Filipescu, Tache Io- 
nescu, Alex. Marghiloman, Const. Olănescu si C. Cantacuzino- 
Päscani, fost ministri. 

Regele Ferdinand deschizând ședința a declarat că a con- 
vocat consiliul de coroană nu pentru a-i cere sfatul, deoarece ho- 
tărârea sa este luată, ci de a cere în aceste clipe mari concursul 
tuturor conducătorilor ţării. Regele era vădit emoţionat și voiă 
cu arice pret să invingă rezistenţa, pe care o aşteptă dela Carp, 
Maiorescu și Marghiloman. El spuse că situaţia este de așa na- 
tură încât neutralitatea nu să mai poate ţinea si balanța răs- 
boiului să apleacă spre Intelegere, iar România, având să aleagă, 
nu poate merge decât aläturea de Aliați si împotriva puterilor 
centrale. Regele adause apoi că dânsul a trecut peste propria sa 
durere rostind următoarele cuvinte istorice: „Voiu sti să înving 
pentru că am începul prin a invälà să mă înving pe mine în- 
sumi.” Si tocmai această victorie este cel mai bun indiciu că El 
a apucat pe calea cea dreaptă, că a ales drumul cel mai bun 
pentru România. Cunoscând puterea unirii dintre partide Regele 
a cerut tuturor oamenilor politici ai ţării să-l ajute în acţiunea 
sa de bun Roman, pe care voeste să o sävârseascä întrând in răs- 
boiul pentru eliberarea Românilor asupriti. Fixând cu privirea 
pe bătrânul Carp, i-a adresat aceste cuvinte: „Te rog si pe d-ta 
să-mi dai tot concursul.” 

După M. S. vorbi d. ministru președinte Brătianu. Romania, 
zice d-sa, nu poate rămânea neutră într'un răsboiu în care să 
hotărește soartea lumii. Ea trebuie să urmărească realizarea idea- 
lului său naţional, înfăptuind unitatea sa naţională, pentru că 
împrejurările de astăzi nu să vor mai repetă niciodată. Refuzul 
Italiei de a merge alăturea de puterile centrale ne dă toată liber- 
tatea, de acţiune. De altfel şi tara si el, — Brătianu, — sunt deja 
angajaţi alături de Aliați si nu mai poate dă inapoi. Intreaga tara 
şi toți Românii de peste munţi aşteaptă cu nerăbdare intrarea 
României în răsboiu. 

D. Tache Ionescu a declarat că înţelege foarte bine suferin- 
tele pe cari a trebuit să, le îndure M. S. Regele pentru a lua hotä- 
rârea de a luptă împotriva rassei sale si l’a asigurat că va găsi 
pentru aceasta cea mai strălucită recompensă în dragostea în- 
tregului popor unit. Dânsul, fericit că să îndeplineşte ceeace a ce- 


rut de doi ani, îi va dă Regelui si guvernului întreg concursul său 
necondiţionat. 


16 


D. Marghiloman şa exprimat părerea de rău că guvernul s'a 
angajat. Nu să ştie care va fi sfârșitul räsboiului. El a aflat că 
Hindenburg pregăteşte o mare lovitură împotriva Rusiei şi ar 
trebui să să aștepte rezultatul acesteia înainte de a să luă vr’o 
hotărâre. Tara nu este pregătită de răsboiu și Românii din Un- 
garia nu doresc să să unească cu noi. El vede realitatea aşa că 
Rusii să vor instala la Constantinopol, ceeace ar însemnă moar- 
tea României. Dacă nenorocirea aceasta ar fi să să întâmple, cel 
puţin să nu să întâmple cu concursul nostru. 

M. S. Regele a întrerupt aci pe d. Marghiloman cu urmă- 
toarele cuvinte: „Admiţând că Ruşii ar fi într'o bună zi la 
Constantinopol, ce ar fi mai preferabil pentru noi: să fim prie- 
tinii ori dușmanii lor?” 

Turburat, d. Marghiloman n'a răspuns nimic la această în- 
trebare, dar a promis tăcere, fără să poată dă concursul său. 

Ridicându-să d. Filipescu a zis că politica adoptată de gu- 
vera nu-i decât desvoltarea logică a primului aranjament în- 
cheiat cu Ruşii în Septembrie 1914. Or, d. Marghiloman a apro- 
bat atunci acest aranjament. Indignat de aceste şovăeli, d. Fili- 
pescu zise: „eu revindec pentru partidul meu onoarea de a fi luat 
iniţiativa acestei politici şi sunt satisfăcut că am alungat din 
sânul partidului pe toţi aceia cari mi să opun.” 

D. Marghiloman n'a răspuns nici un cuvânt la aluzia crudă 
a d-lui Filipescu. 

Luând cuvântul d. Carp a vorbit cu o patimă care nu să 
potrivea cu vrâsta sa înaintată. „Lot ce a spus d. Brătianu este 
lucru secundar“ a zis el. Ceeace îl interesă mai mult era să să 
ştie nu cine va fi invingătorul, ci cu cine ne dictează onoarea ca 
să mergem alături chiar si în cazul când am fi învinşi. Ceeace 
a spus d. Brătianu despre Unguri si Bulgari este fără valoare. 
Acest răsboiu să va termina ori cu egemonia germană, ori cu 
egemonia, rusească. Aceasta din urmă însemnează sfârșitul Ro- 
mâniei, pentru că ea îi închide drumul spre Constantinopol. Chiar 
interesul Dinastiei cere a fi mai mult împotriva. Rusiei, căci o 
Rusie victorioasă nu va toleră pe tronul României o dinastie ger- 
mană, ci va instală sau -dinastia Ghica sau Sturza. Regele are 
deci obligaţia de a să opune acestei politici si de a rămânea ală- 
turi de Germania. Carp vede însă că soarta României este hotă- 
rata şi că lingusitorii tronului au reușit să decidă pe Rege. El nu 
poate da concursul său unei politici, care însemnează sfârşitul 
României. Cei trei feciori ai săi să vor bate, el însă va rugă pe 
Dumnezeu ca armata noastră să fie bătută, căci aceasta este sin- 
gura scăpare a României, altfel ea va fi perdută. 

M. S. Regele răspunse că el respectă toate părerile, dar ulti- 
mele cuvinte ale d-lui Carp sunt datorite numai unei supărări; 
ele nu vin din inimă. Adause apoi că dânsul nu poate separa 
interesele dinastiei de cele ale fürii şi că dinastia nu este germană, 
ci română. 


A. S. R. P 


rincipele Carol, 


17 


D. Brdlianu a spus că cuvintele d-lui Carp a uimit pe toată 
luunea şi dacă ele vin din inimă, atunci el ar trebui să-și retragă 
copiii din armată. 

D. Maiorescu a întrebut guvernul dacă a luat angajamente 
şi dacă însă să desface de ele? 

D. Brătianu a răspuns că {ara este angajată şi că nu mai 
poate să să retragă, Făcu apoi o expunere asupra, tratativelor cu 
„Aliaţii, a arătat ce teritorii a ob{inut dela ei şi că în ce privește 
drepturile României de a participă la congrersul de pace, ea va fi 
admisă ca egala cu celelalte puteri. El a întârziat cât a putut 
întrarea doasträ în răsboiu, dar simte că dacă ar mai intarzia 
şi de acum înainte, Aliaţii vor trată cu Ungurii şi apoi toată 
cauza României ar fi perdutä. 

D. Maiorescu a afirmat că Românii din Ungaria nu vor ui 
rea cu Romania si că preterä să rămâie sub Habsburgi, dar apa- 
rali de Germania împotriva Ungurilor. 

D-nii Brălianu si Tache lonescu il întrerupseră: „Nu este 
exact, Românii din Ungaria ni-au mărturisit tainele inimilor lor, 
ceeace n'au putut’o face lata de d. Maiorescu, cunoscându-i senti- 
mentele cele adevärate. D. Brătianu adause că are scrisori dela 
d. Vaida şi alți Români din Ardeal, cari desmint afirmatiunea 
d-lui Maiorescu. 

Atunci d. Maiorescu a replicat că guvernul ar fi trebuit să ia 
înţelegere cu Ungaria pentru inbunätätirea sorții Românilor din 
Ungaria. 

De data aceasta întrerupe pe d. Maiorescu M. S. Regele, 
declarând că încă dela începutul räshoiului a cerut Germaniei 
şi contelui Czernin ca să acorde Românilor din Ungaria cel pu- 
tin acele drepturi pe care le au Ceho-Slovacii în Bohemia. Inainte 
de räshoiu impăratul Wilhehn s'a dus în persoană la Viena ce- 
rând acest lucru pentru Români, dar a fost refuzat. Regele adause. 
că este ferm convins că nici Germania, nici nimeni altul nu poate 
face nimic cu privire la acest punct. El însuși a tratat personal 
în mai multe rânduri această chestiune, dar fără succes. 

D. Maiorescu continuându-și discursul spuse că opinia pu- 
blică a Regatului este împotriva răsboiului si de altcum chiar 
Constituţia să opune. Inainte de a întră în răsboiu trebuie revi- 
zuită Constituţia si prin urmare trebuie făcute alte alegeri. La 
această afirmaţie M. S. Regele nu s'a putut împedecă să nu zin- 
beascä. 

D. Emil Costinescu a blamat atitudinea celor trei şefi ai opo- 
ziţiei conservatoare: Carp, Maiorescu si Marghiloman. „Chestiu- 
nea strâmtorilor, a spus d-sa, nu va putea fi hotărâtoare, deoa- 
rece pentru noi este tot una cine o fi la Constantinopol, ori 
Nemţii, ori Rusii. 

M. S. Regele a întrerupt spunând că nu-i e teamă de Rusia, 
si chiar dacă ar fi să ne temem de ea, este preferabil să înfăp- 
tuim o Românie Mare pentru a ne putea apără mai bine. 


Dr. V. B'auu: Răsboiul României Muri. 2 


18 


D. Costinescu a adăugat că din moment ce toate popoarele 
au întrat in răsboiul acesta. de eliberare, ar fi o ruşine pentru 
noi şi ar însemnă nimicirea noastră dacă am rămânea neutri. 

D. Marghiloman spune că Olanda. Svedia si Spania sunt 
neutre. „Aceste ţări n'au revendicări de făcut“, îi s'a răspuns 
din toate părţile. 

D. Costinescu continuând zice: „Noi suntem în mijlocul răs- 
boiului și dacă nu întrăm, Bulgarii şi Ungurii vor trece peste noj.“ 

D. Tache Ionescu a intervenit prin aceste cuvinte: „Afirmă 
că Românii din Ungaria ne aşteaptă ca pe Messia. In 1911, este 
adevărat că erau pentru Unitatea națională, cu întrared noastră în 


Jon I. C. Brătianu. 


Imperiul habsburgic. Dela 1914 însă lucrurile sau schimbat. 
Membrii partidului naţional mi-au spus că dacă nu vom întră 
acum să-i eliberăm, Carpaţii vor rămânea o frontieră vecinică si 
Românismul va fi perdut. In ce privește Regatul, toată tara este 
pentru răsboiu. 

D. Ferechide asigură pe Rege în numele Camerii Deputaţilor 
de tot concursul, deasemenea si d.C. F. Robescu, vicepreședintele, 
în numele Senatului. 

D. Brătianu a luat încă odată cuvântul și răspunzând d-lui 
Maiorescu si celorlalţi a zis că „după cum părintele său nu era 
nici rusofil, nici germunofil, nici el nu e altceva decat Roman.” 
Cei cari să opun räsboiului nesocotesc chestia morală. El nu este 
sigur de victorie, dar chiar învinşi, noi vom asigură Unitatea 


19 


naţională, după cum Italia bătută la Navara, a realizat'o după 
cafiva ani. Cauza Românismului a facut un pas gigantic din mo- 
ment ce patru mari puteri au recunoscut dreptul nostru la Uni- 
iatea naţională. Mihaiu Viteazul este eroul legendar fiindcă a 
trecut în Transilvania, asa va fi si cu M. S. Regele Ferdinand. 
Dinastia română nu este o dinastie străină, dar după ce Regele 
va trece Carpaţii, această chestiune nici nu să va mai pune.” 
D. Brătianu a terminat spunând că isi ia toată răspunderea, 

M. 9. Regele, punând capăt discutiunilor, a declarat că a 
luat această hotărâre după o matură chibzuinţă si este adânc 
convins că acum hotărârea aceasta corespunde intereselor ţării şi 
ale dinastiei; el crede că lucrând astfel va face si mai trainice 
legăturile între ţară si coroană; apoi a cerut ajutorul tuturor 
Românilor cu cuvintele: „Cu Dumnezeu înuinte!” 

După ameazi am plecat acasă la Buzău ca să-mi iau toate 
cele trebuincioase pentru mobilizare si sä-mi arangiez toate afa- 
cerile pe tot timpul lipsei mele. Cu mare greutate am sosit, caci 
tenurile au inceput deja să fie infesate de soldaţi; apoi pe lângă 
trenurile obicinuite începură să circule trenurile curat militare, 
insghebate in pripă pentru înlesnirea concentrărilor. 

Mam întors la Galaţi, bine pregatit pentru răsboiu si am 
luat în primire Spitalul de Etupă No 3 al Corpului 3 Armata, 
pus sub conducerea mea şi având ca ajutoare pe medicul 
maior Papanicol Ioan, medicul căpitan Nedelcu Petre, farma- 
cistul subiocotenent Cucu Iulian, iar ca ofițer administrator 
pe locotenentul Gdnescu Ilie. Trupa spitalului era compusă din 
30 sanitari, dintre cari 3 sergenti si 5 caporali, afară de ordo- 
nantele ofiţerilor. Ordonanţa mea să chiema Alexandru Constan- 
tin si era din comuna Gura-Nișcovului, cătunul Săsenii-noi; 
contingent 1893; avea 5 copii, 4 pogoane de pământ, o vucă cu 
vifel si 6 oi; boii i-a vândut acum 2 ani ca să-și planteze un 
pogon si jumătate de viie, cu teras, dar având și câţiva butuci de 
viţă veche, rămași de pe vremuri; mai are si 150 de pruni în li- 
vada casei, din cari scoate cam 30 de velre de ţuică în vremuri 
bune: pentru apărarea moșiei este hotărât să-și deie viata. 

In drumul dela Buzău la Galaţi, care acum a fost îndoit de 
lung decât în timp normal, am avut plăcerea să vad cu cât avânt 
Si entuziasm alergau soldaţii nostri din toate părţile spre locurile 
de conceutrare, pentru a luptă si asi di viata ca să desrobească 
pe fraţii. lor subjugaţi si cari de doi ani sângerau în lupte otân- 
cene pentru asupritorii lor. Prin toate gările să vedeau trenuri 
lângă trenuri, lungi de câte 50 până Ja 60 de vagoane, iar va- 
goanele erau acoperite peste tot de soldaţi, dari ne mai având loc 
nici înăuntru, nici pe sus, să atineau pe scările si capetele va- 
goanelor, atârnând ca ciorchinele de struguri. Plecarea trenu- 
rilor, precum. si sosirea, lor erau însoţite de urale si cântece cari 
străbăteau văzduhul în mare depărtare. Ai fi crezut că toţi aceşti 
eroi ai neamului să duc la nuntă, așa erau de veseli și de sprinteni 


2* 


20 


în miscäri. Toţi strigau din toată inuna: să trăiească România 
Mare! Nici odată nu voiu uită această privelişte măreaţă si înăl- 
fatoare de suflet. 

Mobilizarea sta făcut în cea mai mare ordine si cu un en- 
tuziasm care nu să poate descrie, toţi soldaţii alergau la chema- 
rea patriei cântând si chiuind. In cinci zile întreagă armata ro- 
mână a fost mobilizată si imediat s'au început transporturile de 
concentrare pe zonele ordonate. Efectivul mobilizat de către ţara 
noastră, chiar dela începutul răsboiului, a atins numărul de peste 
800,000 de oameni, adecă aporape 13% din întreagă populaţia, 


Soldatul tomân. 


coeficient pe care celelalte state beligerante Pau atins abia târziu 
după întrarea lor în campanie. 

In Galaţi am stat până la 24 Aug. (6 Sept.), când am primit 
ordinul să plec cu formațiunea mea spre Ploiești. In acest timp 
am urmărit cu deosebit interes trecerea Carpaţilor şi elanul cu 
care înaintă armata noastră spre inima Ardealului. In noaptea 
decretării mobilizării, chiar în momentul când s'a înmânat la 
Viena declararea răsboiului, trupele române de acoperire, cari 
erau înşirate dealungul frontierii noastre încă din primăvara 
anului 1915, au trecut graniţa dela Dorna până la Orşova şi au 


21 


atacat pe toată întinderea. zonei muntoase cu deosebită însufle- 
lire. Atacurile noastre au surprins pe dușman si iau sdrobit 
chiar dela început orice rezistenţă. In primele zile dela decreta- 
rea mobilizării şi abia pe când să incepuse transporturile de con- 
centrare, trupele de acoperire ocupaseră Orşova, malurile Cernei 
cu muntele Alion; basinul Petroşanilor cu minele de cărbuni si 
cu defileul Merişor până la eşirea in sesul Hațegului; sesul din 
josul Sibiiului; Braşovul cu şesul vecin şi valea superioară a 
Ultului. Mulţi ofiţeri şi mii de prizonieri, precum si un material 
bogat de răsboiu, au căzut în mânile soldaţilor noştri şi inami- 
cul fugea inspăimântat si în dezordine. Trupele de acoperire s'au 
oprit apoi pe pozitiunile cucerite, întărindu-să prin lucrări de 
sapă si așteptând sosirea grosului armatei, care în acel timp să 
mobilizase si începuse a fi transportat spre graniţă, 

Astfel viteazul soldat român a pus piciorul în mult iubitul 
nostru Ardeal. Cu privire la numele de Ardeal cred interesant 
pentru cetitorii mei a reproduce din monumentala operă a lui 
Niculue Densuşianu: Dacia preistorică (pag. 596-97, 1037 si 
1039-40) următoarele rânduri: Patria lui Vulcan (cunoscut de 
poporul român sub numele de Vâlcan), un rege din dinastia di- 
vină sau divinizată, a fost în regiunea cea fericită din nordul 
peninsulei tracice lângă Ocednos potamos sau Istrub de jos, acolo 
unde râul murmură și spumegă cu un vuiet imens, adecă lângă 
Cataractele Istrului, pe la Porţile de fier, în regiunea dintre Car- 
patii meridionali si Istru, cunoscută la autorii vechi sub nu- 
mele de Tara (Terra), nume care a rămas până astăzi la Ro- 
mânii ardeleni. În cântecile epice române regele Vulcan apare 
numai ca un capitan: 3 


Am avut de Capitan 

Pe vileazul de Vâlcan, 
Puişor de ortoman, 

Om de treabă şi chipos, 

Copt la minte, copt la os, etc. 


Un fiu al lui Vulcan era cunoscut sub numele de Ardalus, 
termin eponim care arată că Ardealul sau Transilvania de astăzi 
a fost patria lui Vulcan si a fiului său. Numele de Ardalus cores- 
punde la eponimul Ardelean sau din Ardeal. Fiul lui Vulcan, 
Ardalus, a descoperit fluerul, care a fost cel mai vechiu şi mai 
plăcut instrument de muzică al Pelasgilor. La poporul latin si la 
Romani fluerul era prescris la toate ceremoniile religioase şi po- 
litice, la sacrificii, la procesiuni, la jocurile publice, la ospete, la 
räsboaie, la triumfuri, la nunţi si la înmormântări. Cu fluerul 
să acompaniau după terminarea festinelor cântecile pentru lauda 
zeilor, a ereilor şi a bărbaţilor ilustri. Culmile şi văile Carpaţilor 
si astăzi mai răsună, întocmai ca în timpurile pelasgice, de can- 
tecul cel dulce si duios al fluerilor ciobăneşti. Fluerul inveseleste 
Si astăzi ospetele si toate petrecerile popordle în părțile muntoase 


22 


ale ţărilor locuite de Români; el însoțește cântecile vitejesti despre 
Navac, Gruia şi Iorgovan; el însoţeşte în unele părţi şi bocetele 
femeilor pentru cei ce trec în altă lume. Iubirea tradiţională ce o 
au ciobanii români pentru fluer să află exprimată în mod ad- 
mirabil în aceste versuri poporale: 


lar la oap sa-mi pui 

Flueraş de fag, 

Mult zice cu drag! 

Flueras de os, 

Mult zice duios! 

Flueraş de soc, 

Mult zice cu foc! 

Vântul când o bate 

Prin ele răsbate 

S'oile s'or strange 

Pe mine m'or plânge 

Cu lacremi de sange! 
Alexandri, poezii pop . 


Numele poporal de Ardeal, ce-l are Transilvania sau regiu- 
nea centrală a Daciei vechi, este, dupăcum să vede, foarte vechiu. 
Un vicus Ardilenus este pomenit în epoca romană lângă Fili- 
popole, probabil o colonie de păstori ardeleni. Phaedru, fabulistul 
născut în Tracia, aminteşte despre o colonie de Ardeleni şi în 
Roma, dintre cari unii să ocupau cu arta declamatiunii, cu advo- 
catura, istoria, poezia, gramatica si astrologia.* 

Dacă ştirile din Ardeal mi-au umplut inima de bucurie, cele 
din spre graniţa dobrogeană, în schimb, mi-au produs mare ne- 
liuiste. Din sara zilei de 17/30 Aug. trupele bulgărești, ajutate de 
cele germane, au început să atace frontiera Dobrogei şi în deosebi 
Turtucaia. In timp de cinci zile s'au dat lupte inversunate în 
cari soldaţii nostri au făcut adevărate minuni de vitejie; mor- 
mane de cadavre zăceau în fata vitezelor noastre trupe. Dar în 
fata forţelor inamice, cari erau în număr de peste 70,000 de 
oameni, ajutate de sute de tunuri de diferite calibre, chiar si de 
305, automobile blindate, aeroplane, dirigeabile Zeppelin, trupele 
române, cari nu aveau decât 17,000 de combatanți, au trebuit să 
părăsească T'urtucaia si să să retragă spre Silistra. Din nenoro- 
cire această linie de retragere a fost tăiată de cavaleria inamică, 
fiindcă trupele noastre de întărire n'au putut sosi la timp ca să 
facă legătura cu acelea din Turtucaja, iar Ruşii n'au voit să ne 
vină în ajutor, aşa că o divizie întreagă de a noastră a fost dis- 
trusä. In această înfrângere, purtarea Bulgarilor, atât cu răniții 
cât şi cu prizonierii a fost de o barbarie fără seaman, pe care 
nici un suflet de roman nu o va putea uită. Cu credinţa neclin- 


* Häsdau in Etymologicum magnum Romaniae spune cu numele de Ar- 
deal vine din ungurescul Erdély, care vine la rândul său din erdé = silva, 
padure, codiu. 


23 


titä în Dumnezeu si în vitejia soldatului român mi-am putut re- 
căpătă liniştea şi speranţa într'o apropiată revanse. 

La ora 3 p. m. am plecat din Galati cu un tren militar, in 
care erau 17 vagoane cu material si efecte de ale Spitalului nostru, 
şi după un drum lung şi plicticos am sosit în gara Albești, a doua 
zi pe la ora 8 de dimineaţă. Aci am dascărcat ceea, ce era pe 
vagoanele platforme, iar cele 7 vagoane închise, pline cu efecte 
spitalicesti le-am lăsat în gară sub pază; noi am mers la Inotesti, 
unde ne era destinaţia. Aci ne-am ocupat locuinţele, am raportat 
sosirea comandamentului general al etapelor din Ploieşu, astep- 
tând noi ordine. Timpul foarte frumos, cam cald, doream o ploaie 
vecoritoare. ‘ 

Comuna Inotesti este compusă dintr'un sat mare de 304 case, 
având. cam 1600 de suflete; câteva strade soseluite; casele binisor 
aliniate. Locuitorii cei mai multi sunt în stare bună, având case 
mari, cu faţa spre stradă, cu cerdacul în curte, ridicate de un 
metru dela pâmânt, cu ferestre mari, cari să deschid; acoperite 
cu tablă, unele văpsite cu roșu, altele cu negru; pereții väruiti, 
curati si cu chenare în diferite colori în jurul ferestrelor si a 
uşilor; multe cu grădiniţe de flori înaintea lor; unele podite cu 
scânduri, altele lipite cu pământ, dar curate. Biserica este mare, 
de zid, acoperită cu tablă albă şi cu 2 turmuri. Preotul să nu- 
meşte Nicolae Ștefănescu, cu 7 copii, dintre cari cel mai mare 
este doctor în medicină. Cimitirul este în jurul bisericii, iar 
înaintea ei sunt îngropaţi, în morminte cu grilaj de fier şi cu 
cruci frumoase de marmură cumnatii Tudorache Mincu si Ilie 
Sava, cu soțiile lor, cari au clădit acest sfânt locaş în 1900, in 
locul bisericutei de lemn care a ars. Biserica este zugrăvită fru- 
mos de pictorii W. Stoenescu (Râmnicul Sărat) si P. Nicolescu 
(Buzău) în anul 1901. Clopotniță nu este, iar clopotul este fixat 
între cele două ramuri mai groase ale unui salcăm bătrân şi pe 
acărui tulpină, de grosimea, unui om, sunt atârnate o toacă de 
fier si alta de lemn. Oamenii spun că au voit ei să facă o clopot- 
nita de zid, vrednicä de sfântul loc lăcaș, dar moștenitorii pro- 
prietarilor mai sus pomenifi nu i-au lăsat, promifandu-le că o 
vor face ei. 

Lângă bișerică să înalţă o şcoală frumoasă, făcută din că- 
rämidä şi acoperită cu tablă rosie. Ea să compune din o sală mare 
în care încap 50 școlari si o mică cancelarie. Locuinta învăţăto- 
rului este lângă şcoală în aceeași curte și zidită în aceleași bune 
condițiuni; de jur împrejur să uflă grädinuta pentru cultivarea 
legumelor. In fata bisericii este primăria instalată într'o casă 
închiriată, mică si în stare rea. Primarul mi-a spus că îndată 
după terminarea răsboiului isi vor clădi un local propriu și co- 
respunzator trebuintelor. 

Eu sunt in gazdă la Alecu Chivt Dumitru; care este cismar 
şi agricultor; are trei fetiţe; patru pogoane de pământ, dintre 
eari 1'} viie (teras si câteva vite altaite): el este mobilizat in 


24 


Mizil la partea sedentară. Casa este bună, mare si cu acaretele 
trebuincioase. In odaia-salon pe eare o ocup să văd pe päreti 
frumoase ţesături si cusături, lucrate toate de vrednica si harnica 


Mihaiu Viteazul, 


lui femeie. In sat să văd multe vite cornute, dar cai aproape de 
loc fiind rechizitionati. : 

La primărie sunt afișate toate imprimatele relative la mo- 
bilizare, si la răsboiu. Zilnic să primesc prin telefon comarnicatele 


25 


oficiale de răsboiu, cari sunt afişate si cetite cu mult interes de 
către ştiutorii de carte. 

In ziua de 29 Aug. (11 Sept.) am cetit cu mare bucurie in 
«comunicatul No 15 că localitatea istorică Șelimbăr a fost ocupată 
de trupele noastre. Acest sat să află aproape de cetatea Sibiiului. 
In câmpia Selimbärului, acum 317 ani, oştenii lui Mihaiu Vitea- 
zul, împreună cu cäläretii munteni ai lui Baba Novac, au învins 
oștile lui Andreiu Batori, punându-le pe fugă. Astăzi bravii sol- 
dati ai Regelui Ferdinand au reinoit năvala vijelioasä a inainta- 
silor lor din anul 1599, anunțând Ungurilor că duhul sfânt de 
acum 317 ani sa pogorât din nou în pântecele anului 1916, din 
care să va naște copilul anunţat de proorocii neamului: România 
Mare. Seliinbărul lui Mihaiu Viteazul este astăzi al nostru. In 
«urând vom avea tot cuprinsul până la Tisa. 

Astăzi, în ziua aniversării luării Griviței în 1877, am cetit în 
Universul un articol reprodus din Gazeta Transilvaniei cu titlul: 
Intrarea triumfală o urmatei române în Brasov; l’am cetit cu- 
prinşi de o adâncă emotiune. Armata română a fost primită cu 
un entuziasm de nedescris, care a umplut de bucurie inimile 
tuturor Românilor. Acesta a fost primul număr al Gazetei Tran- 
silvaniei, care a apărut ca ziar al României Mari, după mai 
multe decenii de martiriu pentru ea. Cuvântul de bună sosire 
publicat în fruntea ziarului sub titlul de: Bine afi v®kit Pam 
cetit la masă cu glas tare si cu lacrimile în ochi în auzul tuturor 
ofițerilor. Acest salut sfârșește astfel: „Stăm şi azi încă uluili, nu 
găsim cuvinte să dăm glas bucuriei înăbușite de suferinţele secu- 
lare, ne stergem din nou si tot din nou ochii plansi si impainge- 
niti, întrebându-ne: Să poate?! Să poate?!... Da! Să poate! S’a 
putut! Deşteaptă-te Române! Armata glorioasă a marelui Rege 
Ferdinand este în mijlocul nostru. Fraţii liberatori au sosit, căci 
ceasul a bătut!... Bine ali venit şi să mergeţi cu bine tot înainte! 
In varful baionetelor voastre zace viitorul neamului românesc 
dela Tisa până la Mare! Bine ati venit si cu Dumnezeu inainte 
pentru Neam şi Rege!!” 

Duminecă (14/27 Aug.) sara la ora 9 s'a declarat răsboiul. 
Armata română a trecut Predeatul si cu un elau ne mai pomenit 
a respins armata austro-ungară, iar marti (16/29) pe la ora 11 
ajunse la porţile orasului. La ora 312 p. m. loctiitorul de Prinrar, 
P. Fabritius, însoţit de mai multi consilieri comunali români, 
sași si unguri, la răspântia drumurilor spre Herman si Dârste, 
la marginea oraşului, aşteptă sosirea armatei române, în fruntea- 
căreia era Colonelul Darvavi, încunjurat de un grup de ofițeri, 
Fabritius a rostit o scurtă vorbire de bineventare, apoi a luat 
cuvântul Dr. G. Bäiulescu zicând: „In numele populatiunii ro- 
mânești a vechiului si prea frumosului oras Brașov vă zic: Bine 
ati venit! Totodatä sunt autorizat să va bineventez cu toată căl- 
dura în numele poporatiunii săsești si maghiare, care locuieşte 
cu noi împreună în acest oraș. Prin graiul meu vă asigurăm cu 


26 


toţii, fără deosebire de naţionalitate si confesiune, că vom da do- 
vezi de cea mai perfectă lealitate și că vom fi cât să poate de 
prevenitori faţă de brava armată română. Vă rugăm din parte- 
ne, domnule Colonel, ca să binevoiti a luă poporatiunea acestui 
vraş sub scutul şi ocrotirea d-voastre. Incă odată vă zic: Bine afi 
venit si vă rugăm cu toţii să aşterneţi omagiile noastre profunde 
Augustilor Suverani ai României! Träiascä Maiestatea Sa Regele 
Românilor Ferdinand J, împreună cu Augusta Sa Familie! Să 
trăiţi domnule Colonel! Trăiească brava armată românăl“* Colo- 
nelul a răspuns declarând in numele M. S. Regelui Ferdinand 
orașul Braşov pentru vecie cucerit de trupele românești şi dând 
delegatiunii asigurări linistitoare că armata română va respectă 
viaţa şi avutul cetăţenilor pacinici şi supuşi. Apoi a convocat pe 
notabilii români ca să să, prezinte la ora 5 în localul Primăriei 
pentru a luă în primire ordinele sale. După acest act solemn, 
primele trupe românești ş'au făcut intrarea triumfală în orașul 
Braşov, fiind primite cu flori si aclamatiuni îsufleţite de către 
populatie, fără deosebire de naţionalitate. In fata Primăriei tru- 
pele s'au așezat cu frontul spre biserica română din cetate şi gor- 
nistii au sunat rugăciunea, care a fost ascultată de soldaţi si de 
public cu capetele descoperite. S'a numit primar Dr. G. Băiulescu 
şi şei al poliţiei Dr. N. Vecerdea. Sub impresia acestora am petre- 
cut toată ziua cu mare mulţumire sufletească. 

In ziua a doua sa, cetit pe toate zidurile orașului Braşov ur- 
mătoarea: Publicaţie: In urma mandatului primit din partea. 
comandamentului trupelor române din oraşul Brasov aducem 
la cunoștința publicului brașovean următorul ordin, care va fi 
observat cu toata stricteta: 

1. Autorităţile polițienești si comunale să destituie pe ziua. 
de azi, comuna întrând în posesia României. 

2. Toţi funcţionarii comunali din vechia administraţie sunt 
datori a se predă singuri în localul Primăriei până la ora 5 după 
ameazi; în caz contrar vor fi arestaţi, prinși şi împuşcaţi pe loc. 

3. Să numeşte primar doctorul Gheorghe Băiulescu, care isi 
va formă singur consiliul comunal numai dintre Români. 

4. Politaiu va fi numit după propunerea primarului numai 
dintre Români. Sef al poliţiei a fost numit doctorul Niculae 
Vecerdea. 

5. Numirea functionarilor subalterni polifienesti si comunali 
să va face de către domnul primar si de șeful poliţiei numai dintre 
Romani si cu aprobarea Comandamentului militar. La ora 5 
p. m. să vor găsi la municipalitate 12 notabili români si toţi şefii 
comitetelor ecleziastice locale. 

6. Să va prezentă comandantului trupelor o listă de 40 nota- 
bili unguri si saşi cari vor fi expediati imediat la satul Dârstele, 
unde vor rămânea până la noi ordine. Vor avea cu ei cele nece- 
sare pentru schimb şi plata hranei pentru timp mai îndelungat. 

7. Seful poliţiei va face cunoscut prin publicaţie urmätoa- 


Ei 


27 


rele: a) Până la noi dispozitiuni nici un cetăţean nu are voie a 
părăsi oraşul. b) La orele 7 şi jumătate seara circulaţia pe stradă 
a bărbaţilor este interzisă fără autorizaţie semnată de Polifaiu 
şi contrasemnată de comandantul militar; dela orele 10 noaptea 
nimeni nu mai are voie să ieasă în oraş. c) In tot timpul nopţii 
toate casele vor fi luminate şi cu perdelele ridicate, afară de ca- 
sele goale, care vor fi puze sub perchiziţie. d) Până mâne joi 
orele 12 fix să vor predă poliţiei toate armele de foc, armele de 
lovire, revolvere si efecte militare, sub orice formă să vor găsi; 
acei care după această oră să vor găsi cu ele vor fi executaţi 
imediat, +. 

Comandantul garnizoanei va confiscà si expedià toatä cores- 
pondenta ce să va găsi la posta, autorităţi si comande militare, 
împreună cu orice ce sumă de bani să va gâsi. Prin îngrijirea 
poliţiei să va formă inâine Joi la ora 8 dimineaţa un convoiu de 
20 căruţe înhămată, împreună cu conducătorii lor, pentru a fi la 
dispoziţia autorităţilor române. Asemenea să vor predă 10.000 
de pani si 50 vite mari. Să vor vinde parte de autorităţi. Emble- 
mele ungare şi portretul Regelui vor fi înlocuite cu cele românești. 

Limba oficială va fi cea românească, toţi funcţionarii tele- 
grafo-postali şi C. F. să vor conformă punctului 2. Localurile 
publice să vor închide la ora 7 jumătate seara. 

Toate prăvăliile vor fi deschise începând cu ziua de astăzi. 
Prăvăliile rămase închise vor fi deschise cu forța şi mărfurile 
confiscate. 

Tentativa de spionaj sau încercarea de omor asupra solda- 
tilor să va pedepsi prin executare imediată. Este interzis ca publi- 
cul să circule pe străzi în grupuri mai mari ca 3 persoane. 


Primar (s.) Dr. G. Bdiulescu Cap al Poliţiei Dr. Vecerdea. 


Braşov, 17 August 1916. 


31 Aug./13 Sept. 1916. 


Am primit ordin telegrafic dela Comandamentul general al 
Etapelor ca să ne mutăm din satul Inotesti la gară, unde să 
instalăm spitalul si să-l punem în stare de funcţionare. Imediat 
am fost la fata locului, am dispus ca baracele Doecker să fie 
instalate în grădina proprietarului Popazu, care este mare, fru- 
moasă si în apropierea gării; trupa va stă sub corturi, iar perso- 
nalul medical în localul vechiu al gării. 

După ameazi am avut o nouă surprindere plăcută. In zia- 
rul Dimineaţa am cetit următoarele: Armata română către Ro- 
mânii din Sibiiu. Dela porţile Sibiiului comandamentul armatei 
române a adresat această proclamatiune: Fraţi Români! Bucu- 
rati-vä! România a intrat în răsboiu. Alături de Anglia, Franţa, 
Italia si Rusia ea a pornit ca să vă desrobească de jugul ungu- 


28 


e 

resc. Ceasul mântuirii voastre a sunat! Visul vostru de veacuri 
sa împlinit, Le acum sa sfârșit cu prigonirile. Veţi putea vorbi 
limba voastră în linişte, vă veţi putea neturburati închină in bi- 
sericile voastre, veţi fi un popor liber stăpân pe pământul lui. 
Impreună cu Românii din Regat si cu cei din Bucovina nu veţi 
mai fi decât un singur suflet, o singură tara. Din această zi lo- 
cul vostru nu inai e în armata austro-ungară. Päräsiti rândurile 
ei. Uniti sub tricolorul român, veniţi fără întârziere să luptăm 
cu toţii la olaltă pentru fericirea voastră si a noastră. Veniti să 
înfăptuim România Mare. Biruinta ne așteaptă. Trăiuscă nea- 
mul românesc! 


1/14 Sept 1916. 


Am montat o baracă, dar pe când voiam să instaläm patu- 
rile, am primit un alt ordin telegrafic ca să ne oprim şi să ne 
pregătim pentru dislocare. 

In Universul sosit astăzi am cetit omagiul adus României de 
preşedintele Paul Deschanel cu ocazia redeschiderii Camerii 
franceze, care ne-a stors lacremi de bucurie si de mândrie. lată 
cum a cuvântat el: ,,Destinele se îndeplinesc; dreptatea îşi face 
opera ei. Alaltăieri Portugalia, ieri Italia, astăzi România. Zece 
popoare în picioare, pentru libertatea lumii. Ne îndoiam de Ro- 
mânia. Să putea oare ca ea să servească asupritorilor ei seculari, 
unguri si turci? Putea ea să se unească cu sugrumätorii micilor 
poţioare? Ce avea ea de aşteptat dela Imperiile centrale? Victoria 
lor ar fi însemnat perderea României. Nu luase ea deciziunea 
de acord cu Rusia, a doua zi după Marna? Nu precizase ea, a 
două zi după intervenţia Italiei, împreună cu tripla Inţelegere, 
pământurile de exil în cari trebuiă să între din nou? De atunci 
prezenţa Aliaților Aa Salonic eră speranţa. tuturor acelora cari 
cereau victoria noastră în orient. Inaintarea Rusilor în Buco- 
vina, cucerirea Goriţiei, eroica rezistenţă dela Verdun sfarseau 
prin a oferi Românilor toate şansele -de reuşită. Cum puteă ea 
să mai întârzie? Scumpă Românie! Tu iei parte la lupta sfântă 
la care te îndeamnă nobleta originii tale. Da, tu esti urmase a 
marei rase a patricianilor cari au creat dreptul, tu ai beut până 
la fund cupa plină de nedreptäti si de dureri, dar în noaptea 
profundă tu ai păstrat, odată cu limba ta, secretul forţei şi idea- 
lului tău! lată-l că să realizează în sfârşit, mergi triumfätoare 
de eliberează pe fraţii tăi! Eroi dela Marna, de pe Yser şi dela 
Verdun, eroi dela Liége si Malines, eroi din Belgrad și cei din 
Carpaţi si de pe Nistru si cei de pe Somme și din Iutlanda, si cei 
de pe Isonzo si Carso, voi aduceţi Columnei lui Traian, iluminată, 
de raza dela Plevna, cunună de lauri!“ 

Toti deputații în picioare au aclamat pe orator. D-l Briand, 
președintele consiliului de miniştri, a asociat guvernul la cuvin- 
tele preşedintelui Camerii. P-1 Emil Lahovari, ministrul nostru 


29 


plenipotenţiar, care era de faţă, s'a sculat si a salutat adunarea, 
care a făcut o adevărată ovatiune reprezentantului oficial al Ro- 
mâniei. 

4/17 Sept. 1916. 


Fiind Duminecă si timp frumos am mers cu toţii la biserică 
unde ne-am rusat nentru victoria oştilor române; popor mult si 
evlavios. F 

In cursul zilei am cetit în Epoca că armata noastră a ocu- 
pat Fdgdrasul_si Almaşul, Cohalmul şi Homorodul. Cu aceasta 
ea a pus stăpânire pe Țara Făgăraşului cea frumoasă si bogată. 


Impăratul Traian. 


Alinas-Fdgdras!! Nume scumpe oricărui Român. Cui nu i-a tre- 
sărit inima de emotiune cetind aceste sfinte nume în comunicatul 
Marelui Cartier General? Almaş-Făgăraş, leagănul si punctul 
de plecare al lui Radu Negru, descălecătorul Ţării Românești, 
spiță basarabă, care în fruntea voinicilor a trecut munţii, a 
măturat vălcelele şi văile de rămăşiţele barbarilor si a întemeiat 
Stat civilizat în valea Dunării de jos, Stat românesc, făcut de 
Români, nu numai pentru binele lor, ci şi al vecinilor şi al Eu- 
ropei întregi, din care împreună cu Moldova lui Dragoş s'a ză- 
mislit în timpul părinţilor noștri Regatul Român! Este greu de 
găsit cuvinte pentru a dă rost simtirii noastre în clipa când mân- 


30 


drul tricolor al României fâlfăie pe locurile de unde a plecat 
acum şapte veacuri unul din întemeietorii scumpei noastre Pa- 
trii! 


Columna lui Traian. 


6/19 Sept. 1916. 


Zi tristä; vesti rele ne-au sosit de pe frontul dobrogean. Bulga- 
rii, Turcii si Germanii, după victoria dela Turtucaia, au înaintat 
spre interiorul Dobrogei, ocupând Silistra, Bazargicul şi trecând 
„de vechea frontiera româno-bulgară. Puținele noastre trupe, 
cari să aflau în Dobrogea, ca si cele două divizii ruseşti venite 


at 


în ajutor, sau retras luptând pas cu pas si făcând inamicului 
mari perderi. Ne mângăiem însă cu credinţa că în curând vom 
repune pe barbari. 

După ameazi, fiind timp frumos, m'am repezit până la Mi- 
zil, ca sä văd pe fratele. meu, Dr. Emil Bianu, care este insarci- 
nat cu toate serviciile medicale din localitate, fiind singurul me- 
dic lăsat pe loc; Pam găsit. si pe el într'o chinuitoare stare sufle- 
ieascä din cauza înfrângerii noastre din Dobrogea. 


9/21 Sept. 1916. 


Sfântă Măria, cea mică; zi frumoasă. Am fost cu toţi sol- 
datii formaţiunii la biserică, care gemea de lume; si am înălţat 
rugăciuni fierbinţi către Provedintä pentru victoria armatelor 
noastre. 


Dragos si Zimbrul. 


După amiazi am primit ordin telegrafic dela Comandament 
că Sâmbătă (10/23 Sept.) la ora 8 să plecăm la Homorici, cap 
de linie ferată în sus de Vălenii de Munte, unde vom așteptă noi 
ordine. i 

Buletinul de aseară ne-a mai înveselit prin succesul obţinut 
de armata, noastră, care a oprit înaintarea inamicului pe fron- 
tul dobrogea, fiindcă toate atacurile inversunate date de el 
au fost respinse în mod sângeros. lar în Transilvania s'a ocupat 
Odorheiul. 


; 10/23 Sept. 1916. 


După două săptămâni petrecute la Inotesti am plecat la ora 
8.15 dimineaţa spre Homorici, unde am ajuns la ora 3 jum. p. m. 


Urumul pe valea Teleajenului este incântätor, cu privelişti mi- 
nunate; dealuri bine îmbrăcate cu verdeață şi păduri: multe si 
mari hvezi de pruni. Esind din târguşorul Văleni am văzut o 
mulţime de care acoperite, trase de cai, pentru convoiul militar, 
cari sunt destinate pentru transportul eelor necesare arinatei. 
Comuna, Homorici ne-a impresionat în mod cât să poate 
de plăcut, fiind împodobită cu case frumoase si având o vege- 
tatiune luxuriantă. Am fost gäzduiti în casa d-lui G. Pisău, unul 
din cei mai mari proprietari din localitate si care are in exploa- 
tare păduri de ale Statului la Cheiu si de ale Eforiei Spitalelor 
din București, cu instalaţie sistematică de cherestea. Comuna Ho- 
morici să mărginește spre nord cu com. {svoarele, de care este 
despărțită de valea Crasna, cu malurile râpouse și adânci. Peste 
această vale să zäreste podul de fier, aproape gata, pentru linia. 
ferată care să va prelungi până la graniţă si poate si dincolo... 
Homoriciul are cam 3500 locuitori, oameni mulţi cu dare de 
mână si buni gospodari; multe case sunt de zid de piatră şi de 
cărămidă, iar celelalte sunt din paiante de lemn, îngrădite şi 
lipite: ridicate dela pământ de un metru si mai bine; cu ferestre 
mari cari să deschid, podite cu scânduri și acoperite cu șindrilă. 
Mai in fiecare curte să văd tot felul de acarete; stradele princi- 
pale sunt şoseluite. Local nropriu de Primărie si de Școală, iar 
ca podoabă o mândră clădire a Băncii populare Teleajenul, fun- 
dată în anul 1896 şi zidită în 1919; edificiu mare de zid, având 
o sală mare arangiată pentru adunări, conferinţe, serbări, baluri 
si teatru; apoi o bibliotecă cu o sală de cetire. Banca Teleajenul 
are un capital de 600,000 de lei și este condusă de harnicul învă- 
{ator Platon Morcovescu. Scoala este de zid si să compune din 
2 sale mari, în cari să văd atârnate Harta României cu ţările 
române din jur si 5 hărţi mari ale Continentelor. Primăria dea- 
semenea este o clădire solidă si confortabilă, având posta si te- 
lefon. Toate acestea clădiri sunt în apropierea gării, care însă 
constă numai dintr'o baracă de scâuduri până când să va face 
clădirea definitivă. 
11/24 Sept. 1916. 


Zi frumoasă de duminecă. Am fost la biserică, care să află 
în apropierea Băncii; ea a fost clădită în anul 1744 sub domnia 
lui Racoviţă-Vodă de boierul Iancu Homoriceanu; este de zid, 
gros de un metru, zugrăvită, dar cam mică pentru populatiunea 
de astăzi. Slujeă preotul foi Costeanu, om înalt, uscaţiv, cam de 
50 de ani; slujea frumos, cu glas respicat şi lămurit, iar răspun- 
surile şi cântările le făcea un cor bunişor compus din copii de 
şcoală, condus de învăţător. Biserica eră plină de oameni, mai 
ales de femei. La sfârşitul slujbei, după ce s'a zis rugăciunea in 
genunchi plină de evlavie si de duiosie penru victoria armatelor 
române şi înfăptuirea României Mari, preotul a rostit o cuvân- 
tare potrivită pentru a mângăiă pe acei ai căror membri sunt pe 


33 


câmpul de bătaie, în rândul eroilor, şi ale întări sufletele şi cre- 
dinta în bunăiatea lui Dumnezeu si a unui viitor mare şi fericit. 
Această predică a fost ţinută în cutinte alese si înältätoare, por- 
nite dintr'o inimă plină de patriotism și rostite cu glas pătrun- 
zător, arătând în acelaşi timp și datoriile celor rămași acasă, 
cari trebuie să niuncească în locul celor duși, pentru ca munca 
câmpului să nu sufere, să ajute pe cei nevoiasi si să le aline su- 
ferintele celor loviți de soarte. 

Ziarele si comunicatul oficial ne spun că armatele române 
au repurtat suecese strălucite atât la nord, cât si la sud. In Ar- 
deal trupele noastre au operat în munţii Călimanului si Gher- 
ghiului, apropiindu-să de tranșeele inamice dela Vatra-Dornei, 
unde dușmanui este bine întărit, dar fiind atacat la nord de Ruși 
şi la sud de noi va fi. silit să se retragă și să părăsească ultima 
lui poziţie întărilă pe frontul Carpaţilor. In Dobrogea armata. 
româno-rusă a luat ofensiva pentru a fixă trupele lui Macken- 
sen pe pozilie si a obţinut un succes strălucit distrugând aripă 
dreaptă compusă de Bulgari, la Husancea si Topraisar, luându-le 
7 tunuri, peste 5000 de puști, multe mitraliere, câteva mii de 
prizonieri si cauzându-le câteva, mii de morţi. 


12/23 Sept. 1916. 


Mare jale în Bucuresti. Nemţii cu un dirigeabil Zeppelin, &- 
ruia mahalagiii îi zic Țipilig, si mai multe aeroplane Taube, au 
omorit 60 şi au rănit peste 130 de oameni, mai mult femei si 
copii. Aceasta ca să se adeverească odată mai mult că Kultur-a 
germană este cea mai desăvârșită pe tot globul. 


13/26 Sept, 1916. 


Banca populară Teleajenul este asultată de femeile luptăto- 
rilor pentru ca să-şi iee porumbul care li să dă în preţul celor 
15 lei, pe cari Statul li-l dă pe lună ca ajutor de traiu. Am auzit 
acolo de soldatul Niță Ion, om însurat cu 2 copii, care a luptat 
pe frontul din Ardeal, și având permisiunea de 8 zile a venit 
acasă si după ce ș'a văzut nevasta, copiii și casa cu pospodăria, 
a 5-a zi îi s'a făcut dor de front si a plecat iar la_luptă fără s& 
steie până la sfârșitul concediului, cu toate protestările soţiei 
Mos Miclea Gärlà, păzitorul Băncii, om de peste 60 de ani, că 
2 feciori in răsboiu: Dumitru în Dobrogea si Ton în Ardeal, ne 
poTâsteşte cum soldaţii Homoriceni, Luni 15 August în zorii zilei 
(mobilizarea sa anunţat în sat la miezul nopţii) au alergat cu 
toţii la răsboiu ca şoinii, unii uitând chiar să-și iee câte ceva 
deale mâncării. 

11/27 Sept. 1916. 


Una din cele mai frumoase zile de toamnă; cerul de un al- 
bastru deschis, fără nici o pată de nor, fără nici un clătinat de 
De. V. Bianu: Räsboiul României Mari. 3 


34 


frunză, cu un soare strălucitor dând o căldură plăcută. Fiind 
invitat de Locotenentul Popescu Petre (Oprişoreanu), profesor la 
liceul din Buzău, ca să facem o escursiune la Slänicul Prahovei, 
de după deal, împreună cu doamna lui, care venise să-l vadă 
pentru câteva zile, am nlecat pe la ora 8 dimineaţa. Am urcat 
un deal mare, numit Poduri, appi pe o şosea foarte bună în zig- 
zag am scoborit în valea Slănicului. 

Orăşelul Slănic, frecventat în timpul verii de multi clienţi, 
cari yin să-şi recapete sănătatea pierdută sau să-şi întărească 
constituţia sdruncinată, este așezat pe o vale care isi serpuieste 
cursul prin mijlocul lui. O sumă de căsuțe, una mai cochetä 
decât alta, să insiruesc pe tot lungul văiii. Pe stânga părăului să 
află vestitele Saline, pe cari cu multă părere de rău nu le-am 
putut vizita, căci fiind Ziua Crucii, ele erau închise. Contrariati 
de această. neprevedere, deoarece trebuia să facem această călă- 
torie intr’o zi lucrătoare, am mers să vizităm orașul şi trecând 
pe lângă Primărie am intrat in parc, care în cea mai mare parte 
isi are aleiele mărginite de pini şi de brazi; la o parte eră bufetul 
cu o sală mare pentru spectacole şi baluri, care astăzi însă ser- 
veste ca depozit al Spitalului de Convalescenţi, organizat aci cu 
1000 de paturi, dintre cari câteva vor servi şi la vindecarea răni- 
tilor. 

In partea dreaptă a râului am vizitat Ocna veche, care a 
fost pe vremuri exploatată de ţărani. Ne găsiam in fata unei 
stânci conice de sare, ai cărei päreti sunt bräsdati de sus in jos 
de nenumărate säntulete, formate de apa ploilor si cari îi dau 
înfăţişarea unei scoici. La baza acestei stânci am intrat pe o 
poartă înaltă de doi metri și lată de un metru și jumătate într'un 
fel de tunel de sare, recoros, pe tavanul căruia am văzut mai 
multe începuturi de:stalactiţi. Tunelul acesta are o lungime cam 
de 14—15 metri, iar la. capătul celalalt corespunde cu o cavernă 
conică mare, acărei adâncime să zice că ar fi cam de 2—300 
de metri, iluminată prin deschizătura rotundă care să află în 
vârful ei; ea este plină pe jumătate cu apă sărată groasă, pe su- 
prafata căreia să văd plutind mai multe bucăţi mari de lemne 
si de scânduri, printre cari se zărește într'o parte un cap de om, 
iar în alta parte corpul lui, urme ale următoarei nenorociri: 
Pe vârful stâncii acesteia, aproape de deschizătura de sus se află 
ghereta de pază in care să adăpostea soldatul care păzea ca 
locuitorii să nu vină să iee sare de acolo. Intr’o seară s'a des- 
lănţuit o furtună cu viscol mare și asa de puternic încât a aruncat 
ghereta cu sentinelă cu tot prin acea deschizătură în adâncul 
ocnei. In această cădere, cine știe cum?, s'a rupt capul de corp 
şi soldatul nenorocit îşi face somnul de veci, plutind în două bu- 
cäti, pe suprafaţa. saramurei, de unde, spun soldaţii de pază, 
n’a fost chip să fie scos cu toate încercările făcute... De atunci 
ghereta de pază nu s'a mai pus pe vârful stâncii şi ea îşi adăpo- 
steste sentinela la baza stâncii, în partea dinspre mează-noapte. 


35 


In apropiere de aceasta să află lucul sdral in care să fae 
băile şi în jurul căruia sunt aranjate cabine de lemn în felul ce- 
lor dela Mamaia (Constanta), însă în număr mai mic. Apa la- 
eului, al cărui fund se zice că este foarte adânc, este asa de să- 
rată şi de groasă încât omel pluteşte la suprafaţă ca o besica, 
iără să aibă trebuintä ca să înnoate. 

Am plecat sub impresiunea tristă a nenorocirei: bietului sol- 
dat şi am continuat plimbarea prin orășel, trecând pe lângă fa- 
brica de ipsos a primarului Nicolau, iar după ce am dejunat în- 
iun mic dar curäfel restaurant ne-am înapoiat la Homorici. 


15/28 Sept. 1916. 


Această zi am destinat-o pentru o vizită la marele nostru 
istorie, profesorul NICOLAE IORGA, care trăiește ca un patri- 
arh în Vălenii de Munte. Drept aceea plecat’am patru din for- 
mafie şi anume: căpitanul Dr. Nedelcu, locotenent administrator 
Gănescu, sublocotenent farmacist Cucu si eu, în două trăsuri 
bunicele, angajate din com. Mâneci-Pământeni, la ora 8 jum. di- 
mineaţa. După un drum de un chilometru şi mai bine am esit 
din Homoroci si pe drum am întâlnit o coloană lungă de cai de 
remontă, care mergea în Ardeal. 

La jumătate drumul am trecut podul de peste Valea lui Dra- 
“gomir. La intrarea în orășelul Văleni am văzut unul din cele 
mai mari depozite ale armatei. 

Vălenii de Munte să află aşezat între două șiruri de munţi 
păduroși, cari să pare că să întâlnesc la nord ca si la sud; aerul 
“îi este curat şi vecinătatea Teleajenului il face recoros; el este 
ferit de curenţi, are o apă minunată de beut, iar împrejurimile 
prezintă vederi de o frumuseţă încântătoare. Şoseaua pe care 
am venit constituie strada principală a orașului. Pe stânga ei 
să văd casele boierești ale familiei Cireseanu cu un pare adini- 
rabil, unde predomină brazii si pinii. Am traversat această lun- 
ga stradă până la capătul celalalt pentru ca să trecem in revista 
clădirile de pe ea. Am însemnat școala de meserii, Banca Popu- 
lavă Vălenii de Munte, apoi încă o. Bancă comercială. După aceea 
am mers să vizităm mai întâiu, pentru a evită osteneala ce i-am 
ti produs nrofesorului Iorga, care desigur ne-ar fi arätat’o sin- 
gur, după cum are obiceiul s’o facă cu toţi vizitatorii, tipografia 
sa, care lucrează cu două prese miscate de motor, apoi legătoria, 
depozitul de cărți si, în fine, frumoasa Sală de Conferinţe şi 
cursuri, cari să tin în fiecare vară şi la cari iau parte mai cu 
zeamă Români din Ardeal si din Bucovina. 

De aci, pe la ora 10 am mers în strada Gheorghe Lazăr, un- 
de să află locuinţa fericitului proprietar. Infätisarea acestei lo- 
cuinţi seamănă cu aceea a vechilor curţi boierești. Imprejmuită 
cu uluci înalţi spre stradă si cu zid spre partea proprietăţii ve- 
<ine din dreapta. casa are spre stradă o grădiniţă cu flori şi 


3° 


‘86 


arbuști, iar curtea dă intro grădină plină de pruni, meri sz 
nuci. Locuinta să compune din trei clădiri; casa propriu zisă, 
cu subsol, care este casa veche reparată; apoi un adaus cu un 
etaj, unde se află în partea de jos o mare sufragerie, şi, în fund a 
treia clădire, tot cu etaj, pentru copii, cari sunt în număr de opt: 
trei băieţi, dintre cari cel mai mare este recrutat deja si gata de 
a merge pe front, si cinci fetiţe, dintre cari cea mai mică de 
5 luni. i 
In curte am fost intémpanati de Mircea, al doilea băiat, care 
ne-a anunţat tatălui său. Am urcat o scară înaltă de vr'o 15 
trepte, intrând intr’o galerie deschisă, iar de aci am fost intro- 
duşi intr’un salon împodobit cu covoare si mobile naţionale. Prin- 
‘tre cadrele de pe pereţi am zărit si portretul în mare al regreta- 
tului artist Petre Liciu. După câteva secunde Profesorul intră 
repede si surizând, si după salutările si prezentärile obicinuite, 
auzindu-mi numele a esclamat voios „Ah! autorul Dictionarelui 
Sănătății? Imi pare bine că te cunosc şi personal, si profit de 
acest fericit prile] ca să te rog să-mi mai dai un exemplar, căci 
acela pe care lam primit în calitate de membru al Academiei Ro- 
mane, cu ocazia premierii Dicţionarului, Pam imprumutat unui 
bun prietin, care nu mai vrea să mi-l înapoieze, pretextând că la 
pierdut. Si cum eu am copii multi, nevasta mea n'are nici un pova- 
{uitor în casă în caz de boale, asa de dese la copiii cei inicuti- 
Apoi, imediat am deschis vorba asupra evenimentelor mari în. 
vârtejul cărora am intrat si noi abia de o lună. După un examen 
al situaţiei armatelor noastre, si trecând peste eşecul dela Tur- 
tucaia, unde soldaţii si ofițerii noştri au luat bofezul sângelui, 
încărcându-să de glorie, trebuind în urmă să se retragă în fata 
numărului covârșitor al dușmanului, d-sa crede că situaţia pre- 
zentă este bună; pe îrontul dobrogeun ofensiva inamicului pare 
a fi oprită, mulţumită vrednicului nostru general Averescu, care 
a luat comanda după înfrângerea dela Turtucaia, si care cu si- 
guranta n'ar fi avut loc dacă dela început îi să dă conanda ace- 
stui destoinic comandant. Pe frontul ardelean armata noastră 
inerge din victorie în victorie, ocupând în timp de o lună maz 
mult de a patra parte din iubitul nostru Ardeal. Profesorul lorga 
este pe deplin convins de victoria finală și întregirea neamului. 
Dar, cum nici soarele nu este fără pete, d-sa vede unele lu- 
eruri cari p'ar trebui să fie. Asa, între altele, nu să împacă cu 
reclama, pe care ş'o fac toţi donatorii si binefäcätorii institutiilor 
de răsboiu, cum sunt Crucea Rosie, Familia luptătorilor, etc., 
crezând că ar fi cu mult mai frumos să urmeze preceptul biblic: 
ce face mânu dreaptă, să nu ştie cea stângă. Apoi îngrijirea bol- 
navilor de prin spitale, mai ales în acele din Capitală, să face 
în mod prea sgomotos de către damele de caritate si mai ales 
ale acelor din clasa înaltă, cari tot mai au încă marele cusur de 
a vorbi imai-mult frantuzeste decât româneşte, asa că bietii sol- 
dati răniţi nu ştiu dacă ele sunt românce sau străine, “ceeace în 


37 


loc de folos aduce bolnavilor mai mult rău, desi, în fond, devo- 
tamentul acestor doamne este de admirat. De asemenea nu-i prea 
place d-lui lorga rolul cercetasilor, care ar fi depășit priceperea 
si puterea lor. Ceeace îl supără mai mult este aglomeraţia la 
partea sedentard a tuturor celor sus-pusi și a bogdtusilor, cari 
cuută prin acest mijloc. să scape de tributul de sânge pe care sunt 
datori să-l depuie pe altarul Patriei, si mai ales partea scanda- 
loasă cu ordonantele rude ale ofiţerilor, cari rămân în familiile 
lor. Mult sânge rău i-au făcut Ardelenii si Bucovinenii refugiati 
în Regat, cari, în loc să fie pe fronturi, s'au ascuns „prin diferite 
birouri de cenzură, de interpreţi şi de alte insärcinäri mai mult 
sau mai putin lăudabile. 

Abstractie făcând de toate acestea, istoricul nostru este in- 
cântat şi impresionat până la lacremi de toate faplele eroice pe 
«ari le ceteste prin ziare, atât ale ofiţerilor cât si ale soldaţilor; 
apoi, de munca desfäsuratä pe tot cuprinsul ţării pentru a uşură 
pe deoparte viata soldaţilor de pe fronturi, iar pe de altă parte 
pentru a înlesni traiul familiilor celor mobilizați. Binecuvântat 
fie acest rasboiu, care, spune d-sa, va purifica radical sănătatea 
Și viața românească, vă inällà caracterele, va amelioră moravu- 
rile, mult decăzute în timpul din urmă. și ne va întări spiritul 
naţional. 

Intrebat asupra celor ce lucrează, d-l Iorga ne spune că 
tocmai acum a terminat Carfea oșteanului român, făcută din în- 
särcinarea Ministerului de răsboiu, si o brosuricä întitulată: Ca 
sd fim mai tari în ceasul de ustăzi, tot pentru a fi împărţită în 
mii de exemplare Ia soldaţii de pe fronturi, si care cuprinde 
cugetări deule allora cu privire la răsboiu, adunate de d-sa din 
diferite cărţi, cugetări de-ale lui: Mihaiu Viteazul, Vasile Lupu, 
Vlad Tepes, Neagoe Basarab, Grigore Ureche, Miron Costin, Si- 
auion Dascălul, Napoleon, Rohan. Campagne, Maresalul de Saxa, 
Mareșalul Boucicaut, Tavannes, Montluc, etc. O duce însă rău 
cu tipografia din cauză că are mulți lucrători mobilizați. de fa- 
miliile cărora să îngrijește dându-le câte 20 de lei pe lună la 
fiecare, precum şi alte ajutoare. Neamul românesc îl va scoate 
zilnic cât va tine războiul. 

Inainte de a merge la dejun, căci ilustrul nostru amfitrion 
a ținut cu orice pret ca să ne ospäteze, la rugăciunea noastră 
ne-a arătat mai amănunţit prea confortabila sa locuinţă. Alături 
de salon să află o cameră acărei pereţi sunt impodobiti cu dife- 
vite cadre istorice si artistice, între cari am văzut vr’o trei de-: 
semnuri deale artistului Stoica, care s'a luptat vitejeşte in Do- 
brogea, unde a fost rănit la mâna stângă, căci aşa a vroit Dum- 
nezeu să-i crute mâna dreaptă, dându-i nimbul de erou. În co- 
vidor am observat mai multe lucruri interesante, între altele: 
două medalioane de teracotă, luate dintr'o biserică ruinată mi să 
pare dealui Ştefan cel Mare, dintre cari unul reprezintă stema 
tării, iar celalalt o figură înfăţişată printr'un corp de cal eu 


38 


coada foazte lungă, iar capul este de om cu o coroană (cam în 
felul minotaurului). In biroul marelui scriitor este cu nenutinta. 
să găsești vr’uif loc ca să sezi, afară de scaunul său dela birou; 
cărţi și iar cărţi, pe pereţi, pe birou și pe jos; manuscrise şi pe- 
tece de hârtie scrise, corectate, sfarsite şi altele abia începute. 

La ora 1 ne pofteste în sufragerie la un dejun frugal, după 
zisa d-sale, dar în realiate la o masă încărcată cu bunätäti. Am 
mâncat numai noi oaspeţii, căci d-sa cu familia au obiceiul să, 
steie la masă numai la ora 2. In tot timpul mâncării ne intreti- 
nea cu fel de fel de povestiri, spunându-ne între altele că regimul 
d-sale alimentar constă mai mult din ouă, lăpturi şi legume, car- 
ne cât să poate de puţină. Ne mai spuse că în anul acesta având 
© recoltă mare de prune a făcut o mare cantitate de majun (po- 
virlă), din care ne va oferi, şi nouă pentru răniţi, insistând ca 
să trimitem un soldat ca să ne deie atunci când va începe spita- 
lul nostru să funcţioneze. 

Apropiindu-să ora 2 şi terininând dejunul, ne-am dus din 
nou in birou, unde ne-a dăruit fiecăruia câte un mare număr de 
cărţi spre suvenire, precum și un pachet mare, cu câteva sute 
de exemplare din Curtea oşteanului român, ca să le impartim 
răniților spre cetire. 

Emotionati adânc de această primire asa de amabilä si 
afectuoasă, abia am găsit cuvinte de mulţumire, atât d-sale cât 
și prea stimatei sale soţii, care cu un devotament nemărginit isi 
ajută soţul său ilustru în munca lui încordată de toate zilele, 
îşi creşte cu deosebită îngrijire numeroasa familie si întreţine o 
atmosferă de mulţumire și iubire în tot cuprinsul casei. Le-am 
urat tut binele, deplină sănătate la toţi si neobositului nostru 
muncitor pe tărîmul istoric si national să trăiască până la 100 
de ani! 


18 Sept./1 Oct. 1916. 


Zi veselă de Duminecă; proprietarul nostru, G. Pisău, fiind 
liber a stat toată ziua acasă. Vorbind împreună despre multe si 
mai ales despre răsboiu, după cum o face toată lumea astăzi, 
d-sa scoate o hârtie din buzunar si ne zice: ,,Dati-mi voie să vă 
citesc o profeție a lui Ion Eliade Rădulescu din anul 1856, care 
să realizează acum. În acel an într'o carte întitulată Descrierea 
Europei, tipărită curând după răsboiul Crimeei, Eliade Rădu- 
lescu are întrun capitol o admirabilă viziune a răsboiului, care 
striveste astazi omenirea sub fatalitatea lui. Paginile acestui ca- 
pitol, scrise într'un stil evanghelic. au ceva din misticismul pro- 
zei profeților. Viziunea aceea să realizează astăzi pe deaîntre- 
gul.“* Profetia părintelui literaturii române «ä împlinește cuvânt 
cu cuvânt si este vrednică s'o reproduc si eu în aceste însemnări 
ale mele, mai ales că puţină lume ştie de existenţa ei, Capitolul 
poartă titlul „Răsboiul“ şi subtitlul „Viziune“. 

1. Si mă aflam în insula Florilor la revärsatul zorilor. Era 


39 


ziua Înălţării la ceruri a Celui născut în staul, care pu a avut 
unde să-și plece capul, si fui răpit cu mintea în vârtejul elemen- 
telor naturii. 

2. Vederea mea să întindea cu cât Europa să restrangea 
în spaţiul unei mese de lucru. Imperiile si regatele erau acum pe. 
masa mea și eu puteam să le imbratisez intr’o ochire. 

3. (Ca printr'un miracol, toate isi schimbară fata înaintea 
echilor mei:.nu mai văzui decât fiare monstruoase si sălbatice; 
fiare immonde si hidoase; fiare avilite si detestabile; oameni ce 
semănau a monstri: animale ce aveau asemănare cu oamenii. 


Yon Eliade Rădulescu. 


4. Si toate să înfățișau ochilor méi sub formele cele mai 
frozave si fără de măsură: niște fiinţe apocaliptice, ce rezumă 
fiecare spetia sa. 

5. Un vuiet înspăimântător să auzi, mii de tunete să auziră 
deodată, repetându-să neîncetat. O grindină de plumb si de fier 
roșu: ca focul, de o mărime formidabilă, însoţită de fulgere or- 
bitoare, cădea ziua şi noaptea. 

6. Ordinea lucrurilor eră răsturnată, iadul să indltase sus 
şi vărsă asupra pământului: Focul, Boala si Moartea. 

7. Răul luase numele de Bine şi Binele să pumea Răul. 
Nedreptatea usurpase numele și atribuţiile Dreptăţii. Minciuna 
sforță umanitatea a o recunoaște de Adevăr. 

8. Domnul măcelului luase numele de Eroism. Carneficii 
erau gardienii Ordinei. A împlini voinţa Impilatorilor de popoa- 


40 


re să zicea că este Umanitate. A muri fäurind bende de fier pen- 
tru fraţii săi să zicea că e una cu a muri pentru Onoare si Glo- 
rie. 

9. Si tunetele si fulgerile, grindina înflăcărată tinurä peste 
nouă sute de zile. Occidentul să aliase cu Orientul si dă o luptă 
de Archangeli Balauriului înfuriat. 

10. Vazui cetăţi în flacäri şi torente de sânge înecând stra- 
dele si câmpiile. Umanitatea decimată cu Plumbul, cu Fierul, 
cu Boule si cu Foamete; sutimi de mii de cadavre jos pe pământ, 
sutimi de familii cufundate în doliu. 

11. Şi toametea chinuia rărunchii la milioane de oameni 
și miliarde de arginti erau storși dela cel scăpătat si dela văduvă. 

12. Vuietul si focul infernal încetară după treizeci de luni. 
Nu mai auzii decat susurul lacremilor mumelor în doliu si vădu- 
velor sermane: gemätul celor răniţi; chiotele voioase ale specula- 
torilor si fariseilor; blestemul invalizilor. 

13. Apoi, pontificii si preoţii sacrificatori, împărații si 
diplomaţii plini de sânge încă, să adunarä într'un Consiliu şi 
proclamärä Pacea! 

14. Lumea aşteptă Pacea vieţii şi Pacea celor căzuţi apäru 
în toată înspăimântătoarea diformitate, grintând dinţii în pra- 
gul Consiliului. 

15. După un asa lung carnagiu din noaptea răsboiului, 
florile apar odată cu lumina ..... 

16. Si Soarele dreptăţii și al clementei să apropiă de tro- 
nul său, spre a judecă lumea și a dă fiecăruia după faptele sale. 

17. La arătarea Lui, natiile toate, în regenerare ta nişte 
virgine în vestminte candide esirä spre întâmpinarea Lui. 

18. Si văzui între ele pe Româniu, în a ei splendidă invest- 
mintare de aur si azur, cu virginala-i frunte încinsă de aureola 
ce geniul ei poartă. 


19 Sept./2 Oct. 1916. 


Vreme urită, plouie si frig. In schimb avem vești bune de 
pe fronturi. în Transilvania, în Munţii Gurghiului trupele noa- 
stre au luat 4 mitraliere, 500 de oameni si 11 ofiţeri. In sud tru= 
pele române au trecut Dunärea pe la Flămânda, între Rusciuc şi 
Turtucaia, ca să cadă în spatele dușmanului ce operează în Do- 
brogea. 


21 Sept./£ Oct. 1916. 


Prin ordinul Marelui Cartier General, Serviciul Sanitar, cu 
Nr. 1506, eu si medicul maior Papanicol am fost detaşaţi provi- 
zoriu la Galati pentru îngrijirea răniților, al căror număr a cres- 
cut asa de mult, încât chirurgii de acolo nu mai sunt în stare să 
facă faţă cerinţelor; trebuie să ne prezentăm în 24 de ore Comi- 
tetului regional Covurlui, de unde ne vom înapoiă la unitatea 
noastră la primul ordin dat. i 


41° 


23 Sept./5 Oct. 1916. 


Am sosit la Galaţi seara la ora 8, iar in dimineaţa zilei ur- 
mătoare m'am prezentat Prefectului Alex. Gussi, care m’a dus la 
Corpul de Armată prezetându-mă Generalului de divizie Cica. De 
acolo am mers la Spitalul militar, unde mi-am luat serviciul în 
primire. Am găsit 177 soldaţi si 8 ofiţeri răniţi. l-am examinat 
pe toţi, ocupându-mă mai cu seamă cu cei mai gravi. Ceeace 
m'a frapat chiar dela început a fost că mulţi soldaţi erau ră- 
niti la mâna stângă. Aceasta m'a pus pe gânduri şi m'am intre- 
bat nu cumva acești răniţi să vor fi împușcat singuri (auto-im- 
puscali) ca să scape de răsboiu. Examenul mai amănunțit al 
acestor răniţi Pam făcut în ziua următoare şi iată ce am con- 
statat. Cei mai multi erau împușcați în unul sau două degete pe 
faţa palmară, iar rana era cu marginile arse, ceeace n'a întărit 
în bănuiala mea, lucru care rezultă şi din modul confuz în care 
soldaţii povesteau rănirea lor; multi spuneau că au fost impus- 
caţi în timpul când ridicau mâna stângă, fie în tranșee, fie în 
altă împrejurare, dar și în acest caz, inamicul fiind la o depăr- 
tare de 50 până la 100 de metri, chiar dacă declaraţia lor ar fi 
adevărată, rana nu putea să aibă marginile înegrite, arse. Prin 
urmare să poate deduce cu siguranţă că ei sau împușcat singuri. 
Este adevărat că au fost soldaţi, cari s’au scos singuri mâna stan- 
ga din tranșee pentru ca să fie răniţi de inamic; precuin tot ade- 
vărat este că mai târziu, aflând soldaţii că negreata din jurul 
ränii îi dădea de gol au recurs la următorul truc: isi puneau 
pe locul unde voiau să se rănească un strat groscior de pâine, 
frământată putin între degete ca să fie mai cleioasă, apoi puneau 
țeava, puștii pe locul hotărit și trăgeau, asa că cercul negru, ar- 
sura, nu să mai făcea în jurul rănii, ci în jurul găurii din pasta 
de pâine prin care trecea mai întâiu glontul. După cât m’ain 
informat s'au luat asnre măsuri în contra auto-impuscatilor. 
Să zice chiar că un General de ai-nostri, în- Dobrogea, ar fi or- 
donat impuscarea celor cari sau dovedit a să fi rănit singuri, in 
fata regimentului, după ce a rostit o potrivită cuvântare, spunând 
soldaţilor că, cea mai mare crimă faţă de Țară este această faptă 
și că nu va cruta pe nici unul dintre cei vinovaţi! | 

Intre ranitii gravi erau unii cu leziuni craniene (la cap), 
alţii cu plăgi penetrante la torace (piept), iar cei mai mulţi cu 
fracturi {frânturi) de oase, mai ales la coapse (armuri), com- 
plicate de plägi supurate, unele gângrenoase. Dificultatea cea 
mai mare eră insuficiența personalului, atât ca număr, cât si 
ca destoinicie. Toţi acei 185 de răniţi trebuiau trataţi şi pansati 
zilnic nuinai de 2 medici si de 3 sergenfi sanitari, ajutaţi de sol- 
dati sanitari, aduşi atunci dela trupă. Aveam mare noroc cu Da- 
mele dela Crucea roșie, în număr de 8, cari lucrau cu multă în- 
grijire si devotament. La venirea mea, nici un pavilion nu ‘avea’ 
sală de pansamente, cari să făceau la patul bolnavului, ceeace 


42 


are mai multe incon\eniente: lipsă de spaţiu, paturile fiind foarte 
apropiate unele de altele, din cauza aglomerației; purtarea apa- 
ralului dela pat la pat si murdärirea asternutului. Imediat am 
improvizut aceste sale de pansament în câte o cameră din cele 
mai mari dela intrarea pavilionului. | 

Intre ofiţerii răniţi am găsit si pe Maiorul Buruiand Mihail 
din Regimentul 48 Buzău, care în lupta dela Boita (Ardeal), pe 
când trupele noastre erau în retragere, fiind rănit uşor la coapsa 
stângă, fata de dinainte (o sterpeliturä de glonţ, interesând nu- 
mai pielea pe o întindere de 4 centimetri), a fugit peste munţi 
pe o potecă cu vr’o doi soldaţi, tot asa de uşor răniţi, a fugit pâ- 
nă la Curtea de Argeș lăsându-și Batalionul în voia Domnului. 
Ce deosebire între acest Maior şi: Colonelii Băltărețu si Iacobini, 
Maiorul Romano Alexandru, Locotenentii Penciu Constantin şi 
Stavrache Stere, cari fiind mai grav răniţi au continuat să co- 
mande trupele până ce au căzut ca niște eroi în fruntea unitäti- 
lor lor! 


30 Sept./13 Oct. 1916. 


Au: scos din coapsa unui rănit iai multe bucätele dintr'un 
glonţ, care a sfärimat osul explodând. Aceasta dovedeşte că ina- 
micul si în Dobrogea s'a servit de gloanţe explozibile, cunoscute 
sub numele de ditin-diun. 


1/14 Oct. 1916. 


Astăzi au esit din spital 4 soldaţi, cari au avut pieptul strä- 
puns de glonţ dintr’o parte până în cealaltă, vindecati fără nici 
a complicatie în 7—8 zile, cărora le-am dat un concediu de con- 
valescentä de câte 13 zile (terminul maxim), desi unul din ei: 
Radu Gheorghe din com. Mirosi (judetul Teleorman) a cerut sa-i 
dau numai o săptămână, căci îi s'a făcut dor de front! 


3/16 Oct. 1916. 


Dela venirea mea aci în fiecare zi am facut mai multe ope- 
rafiuni de diferită importanté: estrageri de gloanţe si bucăţi 
de șrapnele din diferite părţi ale corpului; dezarticulatiuni de 
degete si curäliri de eschile; deschideri de abcese. La un turc, im- 
puscat în cap, în regiunea fruntii, glontul a pătruns prin partea 
stângă și a esit pe partea dreaptă, sdrobindu-i osul frontal în tre- 
cerea lui, iar prin plaga de eșire să scurgea creer terciuit. După 
ce Yam adormit cu cloroform am făcut o tăietură în piele dela o 
rană până la cealaltă, am curätit toate fărimăturile osoase gä- 
site, am desinfectat bine și am făcut pansamentul lăsând plaga 
deschisă; vindecat după 6 săptămâni. Astăzi cu ajutorul locote= 
nentului doctor Duca s'a făcut o operaţie de anevrism traumatic 
al arteriei femorale în triunghiul lui Scarpa. 


Lă 


+3 


5/IS Oct. 1916. 


Am făcut la Galati prima amputatie de coapsă, pentru. à 
fractură cominutivă a osului femoral cu eschile mulie. si mari 
destrucţii de parti moi. Această operaţie s'a repetat în zilele ur+ 
mătoare încă la 5 soldaţi, dintre cari 2 erau prizonieri bulgari. 


10/23 Oct. 1916. 


Pe când ii scoteam o bucată de srapnel din coapsa dreaptă, 
soldatul Ciuciu Preda, din com. Trestenicu-Popesti (Vlaşca), 
fiind adormit cu cloroform, strigă: „Inainte mă! Inainte cu Dum- 
nezeu, că ne mănâncă Nemţii!“ El a fost rănit în luptele de lân- 
ga Techir-Ghiol. Tot astăzi la un soldat cu fractura osului frun- 
tii, i-am facut trepanatia, scoténdu-i mai multe bucăţi de oase 
din cap. 

15/28 Oct. 1916. 


Am dat drumul la 5 soldaţi vindecati în câteva zile, cari toţi 
au avut câte un plămân găurit de glonţ dintr'o parte până în 
cealaltă. Fiind vorba de un concediu în familie, înainte de a să 
reintoarce pe front, le-am zis: Eu am dreptul după lege să vă 
dau o învoire dela 4 până la 15 zile, acum să-mi spuneţi fiecare 
câte zile vrea să-i dau? După un moment de gândire: unul mi-a 
răspuns că ar vrea 5, altul 7, ceilalți 10. Pentru acest răspuns 
frumos si neașteptat, la toţi le-am dat maximul de 15 zile! 


16/29 Oct. 1916. 


In sara acestei zile proprietăreasa casei, unde stau în gazdă. 
a primit o familie italiană, refugiată din Medgidia, n ser din 
2 părinţi si 2 copii. In timpul nopţii tatăl a prezentat primele 
semne de Coleră, vărsături, diaree, dureri (crampe) în pulpe si 
văceala extremităților. Am avizat serviciul sanitar al oraşului, 
care imediat a ridicat bolnavul si l’a expediat la Spitalul Coleri- 
eilor, iar familia lui la Spitalul de izolare spre supraveghere. 
Examenul bacteriologic a confirmat boala. Locuinta a fost des- 
infectată şi toţi cei din casă au fost injectafi cu ser anticoleric. 
Din informaţiile luate ulterior am constatat cu plăcere că toţi 
acei membrii ai familiei italianului au căzut bolnavi si că toţi 
“au vindecat. 

17/30 Oct, 1916. 


Veşti bune de ne fronturi, date de comunicatele oficiale şi 
după știrile particulare, cari pun în evidenţă că armatele noastre 
depun maximul de rezistenţă şi că în curând vor dă inamiculul 
lovituri hotăritoare. După ceasuri de restrişte să ivesc zile de bu- 
curie şi printre norii ce au acoperit pentru o clipă cerul ţării 
noastre, apare mândrul soare al Victoriei care ne încălzeşte su- 
fletele şi ne avântă spre ceasul victoriei finale. Pe toată linia 


44 


(eu patilor Moldovei, inamicul este“that peste graniţă. In Munte- 
nia succese strălucite la Predeal, Rucăr, si mai ales la Jiu, unde 
trupele Bavareze au fost sdrobite si prada de răsboiu bogată. 
Sub-locotenentul Pătrășcoiu a luat dela inamic 2 baterii de obu- 
ziere, complete, cari imediat au fost îndreptate impotriva dus- 
manului. 

23 Oct./5 Nov. 1916. 


Conforni poruncii Poliţiei toţi carcimarii au desertat in 
stradä butile si butoaiele cu beuturi spirtoase, afarä de spirt 
(alcool) care a fost secvestrat de stat. In aceastä zi am avut oca- 
zie să văd la încrucișarea străzii Zimbrului cu strada Traian 
pe mai mulţi oameni mari, femei, copii si multi Ruși, luând! 
cu diferite vase rachiul care curgea pe säntuletul străzii, dintre: 
cari unii îl bea pe loc! | 

26 Oct./S Nov. 1916. 


Prefectul judeţului, în calitate de președinte al comitetului 
regional, mi-a comunicat ordinul marelui cartier general cu 
No. 3515, prin care sunt detașat la Buzău, unde trebuie să plec 
cât să poate mai iute, punându-mă la dispoziţia comitetului re- 
gional de acolo, fiind mare lipsă de personal medical fatä de 
numărul enorm al răniților, cari au trebuinta de a fi operati. 


28 Oct./10 Nov. 1916. 


Din Galaţi am plecat ieri dimineaţa la ora 7, cu un auto- 
mobil al spitalului de evacuare, la gara Barbosi, eäci prin gara 
Galalilor nu mai trecea nici un tren. Dela Barbosi am plecat 
abia la ora 1 după ameazi cu un tren militar, care vinea din 
Moldova îmbâcsit de soldaţi. După un drum lung si obositor, in- 
ghesuit într'un vagon sârbesc de cl. III, singurul vagon rezervat 
pentru ofițeri, am ajuns azi dimineaţa la ora 5 în Buzău. Deşi 
drumul a ţinut 14 ore, am fost vesel că după trei luni de absenţă. 
am ajuns să-mi mai revăd căsuţa. 

In Buzău mi Sa dat să conduc Spitalul I. C. Brătianu, care 
acum să numea Spitalul militar Buzău Nr. 166, şi în loc' de 40 
de paturi avea acum 70, toate ocupate de răniţi grav. Afară de 
aceasta mi sa mai dat însărcinarea ca să fac tote operaţiunile 
ce mi să vor trimite dela celelalte spitale din oraş. Pe răniții 
ușor îi operam si îi retrimeteam la spitalele lor iar pe cei gravi, 
cu amputatiuni si dezarticulatiuni de membre, precum și toţi 
cranienii, toracicii și” abdominalii, după operaţie, îi opream în 
spitalul meu, dând in locul lor pe alţi operati cari să găseau He 
cale de vindecare. 

In timp dé 24 zile cât-am stat: în Buzău am făcut peste o' 
sută, de” operaţiuni, între cari cele mai multe erau amputatiuni: 
(tăieri) de coapse, gambe, braţe si antebrate. Operațiunile si ra- 
nile în genere mergeau bine: pansamentele fiind făcute de către 


45 


subchirurgul Gheorghe Antouescu, ajutat de doamnele dela Cru- 
cea Roşie: Teodoru, Haiden si Lupescu si domnisoara Elena Gh. 
Antonescu, toate desfășurând o mare activitate, cu mult devota- 
ment. Pansamentele să făceau dimineaţa dela 7 până la 12 ore, 
cele mai multe sub ochii mei. Operatiunile le făceam după ameazi 
dela 2 până la 6 ore, când dispuneam de tot personalul, care 
atunci nu mai era ocuput cu pansamentele. La unele operaţiuni 
nai mari eram ajutat de maiorul doctor Stefănescu (mort mai 
târziu sub ocupaţia germană de tifus exantematic); el făcea ser- 
viciul la Spitalul No. 167 din Internatul Liceului. 

Mai toate operaţiunile mari le faceain sub cloroform; pentru 
acele din jumătatea de jos a corpului mă serveam de rachisto- 
vainizare, iar operaţiunile mici, la degete le făceam cu anestezie 
locală cu coco-stovaină. În general rezultatul operaţiunilor mari 
a fost bun; unii din cranieni, veniţi cu eşirea creerului, acărui 
substanţă era sdrobită. sau vindecat; dintre toracici am avut 
câţiva cu supuraţiuuni pleurale si necroze de coaste, cari s'au vin- 
decat; dintre abdominali iarăşi am avut câteva succese. Dar cei 
veniţi în condițiuni foarte rele, cu slăbiciune mare si cu supu- 
raţiuni abondente n'au aut norocul să scape. 

De obiceiu răniții noștri suportau cu multă resemnare si 
tărie durerile operaţiunii și ale pansamentelor. Erau însă unii 
mai putin răbdurii, mai fricosi si mai simtitori, cari nu puteau 
-să-şi ascundă sulerinta, maniestând'o prin diferite fipete sau 
vaiete, dar nici o inanifestare a durerii nu cuprindea vr’o alu- 
ziune răutăcioasă la răsboiul nostru sfânt, la scumpa noastră ta- 
ră; cei mai mulţi, după obiceiul Românului, își văicărau pe ma- 
nia lor, care i-a facut: era însă deajuns ca să-i ambitionez putin, 
aducându-le aminte de insusirile mari ale neamului, pentru ca 
orice vaiet să înceteze. z 

Toţi răniții povesteau cu vioiciune si cu multe amănunte pe- 
ripetiile luptei la care au luat parte, si cu multă mândrie orice 
succes al nostru, iar în-caz de neisbândă blestemând si înju- 
rând maşinăriile Neamţului, care să luptă cu ajutorul lor, fără 
ca să dea ochi cu soldatul nostru, mai ales că de baioneta Româ- 
nului avea mare grouză, 

Dintre toţi răniții și operaţii mei, cel mai vrednic de pome- 
nire si mai simpatic a fost Murea Ion, care a venit în spital 
cu antebraţul stâng sdrobit si cu genunchiul din aceeaș parte 
găurit si {andurit. I sa facut mai întâiu, ca mai grabnică, am- 
putafiunea (tăierea) braţului, în treimea de sus: iar genunchiul, 
Voind să-i păstrăm piciorul, Pam pansat si imobilizat, dându-i 
zilnice o deosebită atentiune la pansament, dar toate au fost 

. în zadar; genunchiul mergea din rău în mai rău. supuratiunea 
„era, abondentă si fetidă. iar el slabea văzând cu ochii, fiind topit 
de friguri. Pentru a-i scăpă viata, la care tinea asa de mult, a 
trebuit să-i facem si amputafiunea (tăierea) în sus de genunchi, 
în treimea .de mijloc a coapsei, asa că acest erpu al neamului a 


46 


rămas fără o mână şi tără un picior, dela rădăcina lor, şi ea cul- 
me a nenorocirii, îi lipseau amândouă membrele din aceeaşi 
parte. Cu toate acestea, Murea Ion nu să plângea de altceva de- 
cât numai de faptul că bunul Dumnezeu nu i-a dat cel putin fa- 
vorul ca mutilarea, să-i fie încrucişată, adecă să-i lipsească mâ- 
na dintr'o parte şi piciorul din partea cealaltă, în care caz i-ar 
fi fost cu mult mai uşor intrebuintarea membrelor artificiale, 
Când a fost să-i tai piciorul m'a întrebat că cu ce are să se 
hrănească si la asigurarea ce i-am dat’o că Statul îi va purta 
de grije, îi va face mână şi picior în asemănare cu cele pierdute, 
dându-i şi o frumoasă şi îndestulătoare pensie, şa făcut cruce 
yi zâmbind a zis: Acum taie-l domnule Colonel! 

In timpul petrecut la Buzău, in luna a 3-a a răsboiului, 
n'am mai avut aproape nici un rănit la mâna stângă, după cum 
avusesem la Galaţi, în prima lună, și când lumea să alarmase de 
numărul cel mare al asa zișilor auto-impuscati (adecă al acelor 
cari să împușcau singuri în mâna stângă pentru ca să scape de 
răsboiu). De altfel răniții la mâna stângă să puteau uşor dovedi 
dacă erau sau nu împuşcaţi de inamic. Să vede treaba că mă- 
surile strasnice luate de comandament (impuscarea în fata tru- 
pei a celor vinovaţi) au avut efectul lor. 

Cele mai grave răniri erau făcute de schije de obuz si de: 
srapnele, cari produceau mari destructii în drumul lor si ale 
căror leziuni erau aproape toate infectate, lucru uşor de expli- 
cat prin pământul şi murdăria de pe îmbrăcăminte luate cu ele 
si întroduse în carne. Ränirile cu gloanţe de mitraliere si de 
puști erau mai puţin grave; glontul de mitralierä si de pușcă 
fiind mai subţire și ascuţit produce leziuni ușoare, cu un traiect 
îngust si regulat; multe perforatii de torace (piept) făcute de 
ele să vindecau fără complicatiuni, fără puroiu, în 5—6 zile. Le- 
ziunile produse cu gloanţele explozibile, numite dum-dum, erau 
cu mult mai întinse, mai grave: oasele erau sdrobite (fractură 
cominutivă), iar bucätelele osoase (eschilele) erau înfipte în cär- 
nuri si în număr mare, din care cauză seoaterea lor să facea 
cu mare greutate, mai ales că unele erau asa de mici încât abia 
să puteau prinde cu pensa. 

La facerea pansamentelor de obiceiu ne serveam de apă 
iodată sau de o solutiune de ipermanganat de potasă (1 la 1000), 
iar în cele din urmă în cazurile de infectiune gravă, supuratie 
mare şi fetidă, cu solutiune Dakin, care a dat rezultate bune. 
Apa oxigenată împuţinându-să, o intrebuintam numai în cazurile 
extrem de grave şi mai ales la operaţiunile mari; apoi toate plă- 
pile cu aspect urit sau cari lâncezeau în mersul lor le atingeam 
după spălare cu tinctură de iod, care ş'a confirmat pe deplin 
reputatiunea de care să bucură numai de câţiva ani. Deasupra 
plăgii (rănii) aplicâm tifon, un strat subţire de vată idrofilă, 
un strat mai gros de vatelină si fasa. Fesile să spălau si să între- 
buintau până când starea lor o permitea. Am desfiinţat în sea 


47 


mai mare parte fitilele, asa de mult întrebuințate de medicii ne- 
chirurgi, căci ele impedecau scurgerea puroiului din rană în 
pansament. De tuburile de drenaj am făcut uz moderat şi mai 
mult în leziunile articulare, tot pentru motivul că şi ele servesc 
de multe ori ca adănost favorabil de cultură pentru microbi. In 
timp de o lună n'am avut decât numai un singur rănit cu erizipel 
(brânră). : 

Mai multă bătaie de cap ne dădeau fracturile (frânturile) 
coapsei deschise, fracturile cominutive, la cari trebuiă să apli- 
cam aparatul de extenziune si contra-extenziune Volkinann, care 
făcea anevoioasă primenirea pansamentului; rezultatul fiind de 
altfel bun, cu mult mai bun decât în cazurile în cari să aplicau 
bandaje de ghips cu fereastră; membrul să vindecă în linie 
dreaptă și cu prea mică scurtare. 

Am mai constatat că unii soldaţi cu leziuni de altfel uşoare, 
în momentul rănirei, punând prea multă tinctură de iod din pan- 
samentul individual, neintelegand bine instrucţiunile cari li 
s'au dat, şau produs arsuri întinse, cari să vindecau mai încet, 
pe câtă vreme leziunea prin armă de foc, fiind cele mai de multe 
ori uşoară sau numai o simplă sterpelire, s’ar fi putut vindecă 
mai iute dacă ar fi pus tinctură de iod cât să poate de puţină, fă- 
ră ca rănitul să mai fie trebuintä de a fi evacuat la vr'un spital 
din oraș. 

La Buzău ca şi la Galaţi, la sosirea mea am găsit foarte 
mulţi răniţi cu degete tăiate de glonţ, cari nu să puteau vindecă 
din cauza unui mic oscior ce iesea prin plagă, din pricină că nu 
erau medici chirurgi care să le reguleze plăgile si să le scoată 
oscioarele. Acești răniţi erau pansaţi zilnic de câte o lună si 
chiar de câte 2 luni fără să se poată vindecă. Toţi aceştia dacă ar 
îi fost cine să-i fi operat s’ar fi vindecat fiecare în câteva zile-si 
ar fi putut merge din nou pe front. Lipsa de chirurgi s'a dovedit 
cu prisosinţă prin numărul foarte mare al răniților, acäror vin- 
decare stă pe loc, neavând cine-i operă Ja timp. Această stare de 
lucruri a fost “prejudicioasă răsboiului nostru, din cauză că 
multi, foarte multi din acești răniţi, înr loc să se întoarcă pe front 
dupa 14—20 de zile, stăteau prin spitale cu lunile şi ocupau în 
acelaşi timp paturile, in cari ar fi putut să fie instalaţi răniții 
cu adevărat gravi, ceeace cu drept cuvânt a alarmat pe marele 
cartier general. De altfel acesta a fost motivul pentru care eu am 
fost detaşat dela Spitalul de Etapă Nr. 3 mai întâiu la Galaţi şi 
apoi la Buzău. ' 

Administraţia spitalului eră încredinţată d-lui profesor Alex. 
D. Scrădeanu, care împreună cu vrednica sa soţie îşi îndeplineau 
serviciul cu multă râvnă. Cu plăcere îmi aduc aminte și de doam- 
nele dela Crucea Rosie: Mocanu, inginer Nicolescu, Paraschives- 
cu, Surlă şi domnişoara Măncescu, cari toate lucrau ca albinele, 
fiecare îndeplinindu-și cu sfinţenie atribuţiile: administrarea me- 
dicamentelor, distribuirea alimentelor, îngrijirea, lingeriei, luarea 
temperaturii, etc. 


48 


22 Nov./5 Dec, 1916. 


Toate ar fi fost bune si toate sucriticiile suportate cu voie 
bună, dacă soarta armelor ne-ar fi fost favorabilă. Iu cursul 
lunii Novembre evenimentele s'au desfäsurat în mod cât să poate 
de trist pentru scumpa noastră tärisoarä si pentru viitorul mare 
al neamului nostru! Această nenorocire ne-a amărit sufletele și 
ne-a. dat pradă celor mai mari chinuri. Munceau ziua fără pre- 
get de dimineaţa si până seara, ca să dau alinare suferinzilor si 
să vindec pe vitejii ţării, cu inima strânsă de durere; iar noaptea. 
mă sbăteam si mă svarcoleam până în zorii zilei fără să pot 
aveă mai mult de o oră sau maximum două de somn, si acela în- 
cärcat de visuri înspăimântătoare. Dimineata mă sculam obosit si 
cu mintea greoaie și mă duceam clătinându-mă la spital ca să aud 
vaietele si gemetele răniților, cari curgeau din greu, si să operez 
nuinăi cu credința într'un viitor mai bun. Oh, eu câtă multu- 
mire, cu câtă ușurință mi-asi fi putut îndeplini apostolatul fiind 
într'o altă stare sufletească, înviorată şi insufletitä de zăngănitul 
triumfător al armelor române! Eseam dela. spital deprimat si 
abătut, desi cu conștiința impäcatä de împlinirea datoriei; mă 
duceam la restaurant ca să-mi întremez forţele, si în loc să dau 
de tovarășii veseli, ca altă dată, vedeam figuri cu aceeași înfă- 
țișare tristă, cu aceleași priviri posomorite si scrutätoare, cu ace- 
leasi întrebări descuragiatoare cu privire la conţinutul comuni- 
cutului oticial şi cu interpretarea tragică a frazelor lui scurte 
şi îndoelnice, puţin lămurite și mai mult ghicite, aşa că, în cele 
din urmă, aveam frică cu toţii de a ne mai întrebă de sosirea 
comunicatului. Si astfel să succedau zilele triste, aproape inute, 
cu nopţile turburate de insomnie si visuri urâte! Aceustă stare 
sufletească, asa de sfäsietoare, {ineà intr’una și mergea crescând, 
după cum si duşmanul înaintă spre inima României, adânc ră- 
nită! 

Dela ruperea frontului de pe Jiu, care a urmat repede după 
rănirea si moartea glorioasă a viteazului general Dragalina, si 
până la ajungerea inanricului aproape de Buzău, am dus'o în- 
tr'un chin, care nu să poate descrie. Când am auzit că Neamţul 
a luat Târgu-Jiu, apoi că să scoboară spre Dunăre, că este aproa- 
pe de Craiova, apoi că a ocupat si Capitala Olteniei, ajunsesem 
cu toţii în culmea desperării. În puţine zile dusmanul din Bulga- 
ria a trecut si el Dunărea pe la Zimnicea, apoi armata germană 
din Oltenia a trecut Oltul, Oltul lui Tudor Pomn Roman, iar ca 
urmare a acestora a început retragerea grabnicä si fără rându- 
ială a armatelor noastre de pe valea Jiului, de pe valea Oltului, 
dela Arges si Dragoslave, de pe unde sau luptat cu atâta vitejie, 
apoi de pe valea Prahovei, unde au dat atâtea strălucite atacuri, 
cauzând mari si sim{itoare perderi inamicului, iar după strälu- 
citele fapte de arme dela Neajlov si Călugăreni au fost silite să 
lase în mâinile inamicului Bucurestii, Capitala mândră a mare- 


49 


lui nostru rege Carol, ocuparea Târgoviștei, Capitala lui Mateiu 
Basarab, si mai apoi a Ploeștilor, retragerea trupelor noastre de 
la Nehoiu si Tabla Buţii. unde i-a sdrobit pe Nemti, aruncându-i 
peste graniţă, tot ca urmare a înaintării vrajmasului spre Mol- 
dova; toată această desfășurare ameţitoare de evenimente deza- 
stroase pentru mult încercatul nostru neam, va rămânea adâne 


Generalul Dragalina. 


săpată în inima mea ca si in inimile tuturor Românilor, cari au 
plecat în acest räsboiu crâncen, cu sufletul plin de speranţă si cu 
siguranţa bine întemeiată întru împlinirea marelui nostru ideal: 
Romania Mare! 

Si mai cumplit decât aceasta a fost pribegia: populatiunes 
aproape întreagă, atât cea bogată, cât si cea săracă, cuprinsă de 
spaima inimicului, de ororile la cari să spunea că să dădea faţă. 
Dr. V. Bianu: Rächoinl României Mart. 4 


50 


de toţi locuitorii, şi mai ales faţă de copii, flăcăi si fete, s’a luat 
lumea în cap şi sate întregi au plecat cu ce bruma puteau luă. 
Ruina să întindea pe cât vezi cu othii. Printre cârdurile: de pri- 
begi să zăreau și soldaţi cari s'au perdut de unităţile lor, dintre 
cari unele au fost cu totul nimicite în lupte. 

Trenurile erau îmbâcsite de călători, vagoanele arhipline; 
încărcate chiar si pe acoperișurile lor de oameni de toate vrâste- 
le; mulţi erau acätati de scări; chiar şi pe mașină, pe botul ei, pe 
tender, în toate colţurile pe unde să puteă urcă vedeai o mul- 
{ime de nenorocifi atârnând ca ciorchinele de struguri. O mulţime 
de nenorociri s'au întâmplat din cauiza îngrămădirii, unii au mu- 
Tit pe loc, alţii s'au ales cu câte un picior sau mână sdrobite, 
rămânând nevolnici pentru toată viaţa. : 

Convoiuri întregi de sute si mii de fugari, zäpäciti, trasi la 
faţă, mai mult neimbracati, vedeai pretutindenea, Träsuri, că- 
rute trase de cai, cară cu boi, încărcate cu tot felul de obiecte şi 
printre ele copii înghesuiți, treceau mereu şi greoiu în sireaguri 
neîntrerupte pe şoselele desfundate de ploaia care nu mai încetă, 
si de urmele copitelor şi ale roţilor; toate acestea să scurgeau ziua 
şi noaptea şi nu să mai sfarseau. Multi săraci cari n'aveau putinţa 
de a furi cu trenul sau în trăsuri, au plecat pe jos cu bagajele în 
spinare şi mamele cu copii în braţe si de mână, dintre cari multi 
cădeau pe drum şi unii nu să mai sculau. Plânsete și vaiete 
pretutindenea, o jale sfăşietoare încătrău te întorceai, credeai că 
s'a apropiat prăpădul pământului. Toţi să duceau înainte, tot 
înainte, fără să ştie până unde, fără cele trebuincioase traiului, 
în cea mai neagră sărăcie, să duceau in lume ca să scape de o 
mizerie şi sä deie de alta si mai mare, căci în zadar li se spunea 
de către autorităţi ca să steie pe loc, să rămână fiecare la căsuţa, 
si gospodăria lui, fiind în orice -caz mai bine, chiar când ar veni 
duşmanul peste ei, decât să plece în timp de iarnă pe drum, răb- 
dând de frig si de foame si adăpostindu-să cine ştie prin ce san- 
dramele de scânduri şi de cotinete! In zadar toate, lumea eră 
cuprinsă de panică; mai ales când a văzut că Guvernul ţării s'a 
mutat la Tasi, nu mai eră chip să-i domolesti, orice arpumentaţie 
eră de prisos, nebunia pribegiei îi cuprinse pe toţi. Fugeau cu 
toţii spre Moldova, care ajunsese să-și îndoiască populaţia. toate 
orașele şi chiar satele ei gemeau de lume, ne mai rămânând loc 
de adăpost nicăiri si nici mijloace de traiu.. Pâinea, se imputinase 
si era asa de puţină încât lumea stă îngrămădită si înghesujtă la 
uşile brutăriilor, așteptând să se coacă pâinea; nu mai era vorbă 
şi de alte deale mâncării; toată lumea, cerea pâine! Restaurantele 
si birturile din Buzău erau pline de musterii, încât nu mai găseai 
nici un loc la masă, unii mâncau stând în picioare, dacă: mai a- 
veau ce mâncà; de multe ori lumea dă buzna în bucătărie şi lua 
oalele şi cazanele cu mâncare de pe foc, chiar şi dacă carnea, şi 
legumele nu erau încă fierte bine, le luau şi le duceau în stradă, 
împărțind mâncarea cum puteau; din această pricină cele mai 
multe localuri sau închis, de frica jafului. Rg ee 


51 


Armata se retrăgea si ea în neregulă, după cum puted. 
“Pusti aruncate, tunuri sfärimate, căruţe, chesoane, efecte pärä- 
“site pretutindenea; cadavre de cai umpleau drumurile; gările pli- 
ne de răniţi, cari așteptau să fie transportaţi în vr'un spital. În 
fiecare gară aşteptau câte sase-sapte trenuri ca să li să deschidă 
«alea şi să poată merge mai departe; aşteptau ceasuri întregi cu 
„Maşinile în amortire. 

In urma armatelor în retragere, pentru ca să se facă gol şi 
ruină în calea inamicului, să distrugea totul ca să nu cadă nimic 
in mâinile lui. Să aprindeau hambarele pline de grâu, să prăbu- 
seau în râuri podurile, să aruncau în aer tunelurile; să distru- 
-geau şi aprindeau sondele si depozitele cele mari de petrol gi 
de benzină, cu mii de vagoane; să minau pulberăriile şi arsena- 
lele; să dărâmau morile şi fabricele; să bombardau silozurile, cari 
toate acestea au costat milioane si milioane, 

Cine ar putea descrie toată tristeta şi durerea ascuţită a ace- 
stor clipe cumplite, când ţi se părea că bunul Dumnezeu şa 
întors fata dela noi?! 

Peste tot pustiu şi jale, iar vremea continuă să fie rea şi zi- 
-lele posomorite din pricina ploilor, cari au transformat drumurile 
în mocirle si bălți, prin tari oamenii înotau până în genunchi. 
Soldaţii stăteau ziua pe poziţii, așteptând duşmanul sau luptând 
-cu el când să ivea, iar noaptea să retrăgeau prin beznă, dibuind 
din loc în loc, fără să deie de vr’o casă de adăpost. Să retrăgeau 
astfel în şiruri lungi, mult rărite, să retrăgeau truditele noastre 
trupe, întristate şi amärîte, ne mai rămânându-le în sufletele lor 
-decat nădejdea intr’un viitor mai bun, nădejde care nu le-a pă- 
răsit nici un minut, mergând snre pământul sfânt al Moldovei, 
călăuzite de chipul mare şi viteaz al iubitului lor Rege! In acest 
mod s'a, făcut retragerea armatei române din tot cuprinsul Mun- 
teniei, sub presiunea tot crescândă a unui duşman cu mult mai 
“numeros si mai puternic, fără nici un ajutor din multele ajutoare, 
cari ni s'au promis de Aliaţii noştri şi în deosebi de vecina noa- 
stră, marea şi puternica, Rusie. Armata noastră s'a retras fiind 
îngenunchiată, fiind înfrântă, dar nu bătută, nici distrusă; ea a 

“rămas tot cu sufletul mare, cu sufletul unui popor plin de viata, 
pe care nu lau putut sdrobi mulţimea barbarilor, nici suferin- 
tele îndurate de două mii de ani. ăi 
24 Nov./? Dee. 1916. 


M. S. Regele, împreună cu Marele Cartier. General al Arma- 
tei, cari de patru zile erau în Buzău, au plecat spre Bârlad. Noi 
am primit ordinul de evacuarea tuturor răniților pe cale de vin- 
decare, precum si a celor cari pot fi transportabili, reţinând nu- 
mai pe cei amputaţi de membrele inferioare şi pe cei gravi, ab- 
solut în, neputinţă de a fi transportaţi, ceeace s'a și facut imediat 
în marginile posibilităţii, în destul de bune condițiuni. La început 
“s'a hotărît ca eu să rămân în Buzău cu acei răniţi netransporta- 


4* 


52 


bili, să rămân ca medic civil sub protectiunea Crucii Rosii. Dar_ 
s'a revenit asupra acestei dispozitiuni, primind un alt ordin ca să. 
plec cât mai grabnic la formațiunea mea, la Spitalul de Etapă. 
Nr. 3, care să găseşte la Mărăşeşti. 

25 Nov./S Dee. 1916. 


Mi-am împachetat cu iutealä cele mai strict necesare; iar 
eele 2000 de exemplare din Dicţionarul Sănătății, împreună cu 
toate hainele civile le-am lăsat la spital sub grijă Econonului Gh. 
Antonescu; mobilierul şi întreaga bibliotecă au rămas în locuin- 
fa mea sub paza proprietarului, părintele Alex. Movileanu, care» 
şedea în căsuţele din fundul curţii. Spre Moldova nu mai plecă 
decât asa numitul tren Curier, şi acesta numai sara la ora’ 7, du- 
pă cum să anunţase. Sosind la gară pela ora 6 a trebuit să stau 
în sala de așteptare până la ora 10. In restaurantul gării, la ova 
8, luă masa generalul Alex. Averescu, vrednicul comandant al Ar- 
matei a, 2-a, cu întreg marele său.stat major, care să compunea 
cam din 50 de persoane. Ei au plecat spre Moldova pe la ota 9/2 
cu trenul special, acărui maşină sta sub presiune, ‘gata în tot mo— 
mentul de plecare. Pe la ora 10 m'am putut urcă și eu în trenul 
Curier, mulţumită maiorului Călătorescu, dela Marele Cartier Ge- 
neral, care plecă în ateeasi seară si eră, prietin bun cu fratele 
meu maiorul Virgil Bianu,'tot dela Marele Cartier, plecat şi el. 
cu o zi mai înainte dela Buzău spre Bârlad. Abia mi-am putut 
găsi un loc într'un vagon de clasa II, vagon din vremea veche, 
cu intrarea laterală, cu ferestrile sparte si infundate cu scânduri, 
prin cari bătea vântul ca prin cortul ţiganului. Am stat înghesuit. 
într'un locsor lângă uşă până la ora 5 dimineaţa, fără foc si tre- 
murând de frig, întorcându-mnă când pe o parte, când pe cealaltă. 
ca să-mi mai desamurţesc partea răcită. După 7 ore, in fine, am. 
plecat şi la ora 8 Ie dimineaţa am sosit la Mărăşeşti, teafar. Dela 
Focşani si până aci, doi tineri soldaţi au venit pe scara vagonu- 
lui, acätati cu mânile de fiere, veneau şi ei sermanii la împlinirea. 
datoriei sfinte, întrebând mereu dacă mai este mult până la Mă- 
răşeşti. De intrat în vagon nu mai eră vorbă, căci nu mai eră 
nici un loc cât de mic. 

26 Nov./9 Dec. 1916. 


Ajuns la’ Mărăşeşti imediat m'am adresat Ja Comandantul 
gării, întrebând dacă a sosit spitalul meu de Etapă si unde este? 
ram găsit pe linia a 4-a de Triaj, spre cea mai mare bucurie a 
mea. Până seara mi-am găsit drept locuinţă o odaie curată şi căl- 
dutä pe uliţa principală a satului, nu tocmai departe de gară, 
la Tudor Dragomir, aşa că avui o noapte admirabilă de somn, du-— 
pă o oboseală şi nedormire de 40 de ceasuri. Dimineata cand 
m'am sculat ningea; pământul si casele erau acoperite de un 
strat groscior de zăpadă; aerul era asa de curat de nu te mai lia 
turai respirându-l. 


Spitalul meu de Etapă aveă porunca ca-să stea pe loc, im— 


33 


-barcat, pana la noi ordine, iar personalul medical să dea ingri- 
„jire si ajutor răniților, cari să găsesc în localitate. 

Am găsit personalul formaţiunii mele complet, afară de Ma- 
iorul Dr. Papanicol, care rămăsese la Galati; iar. trupa a fost 
„sporită cu [0 soldaţi, trimiși după cerere, dela Spitalul de Eva- 
cpareal Corpului 3 Armată. Am mai găsit si pe sublototenentul 
Dr: Buzehchi Mihail, medicul infirmeriei de gară No. 6, care la 
Homorici a funcţionat cu tot personalul si efectele la Spitalul 
nostru. De aci, după 3 zile dela sosirea mea a plecat spre altă 
-destinaţie. Si acest tânăr confrate a căzut după câteva luni vic- 
timă a tifusului exantematic. 

După plecarea mea din Homorici la Galati(21 Sept. st. w.) 
„Spitalul de Etapă Nr. 3, a fost debarcat si instalat în Sala cea 
mare, de teatru, adunări şi serbări, a Băncii Teleajenul (30 de 
paturi), în casa Morcovescu (12 paturi) şi în Şcoală (20 paturi), 
primind primii răniţi din luptele dela Bratocea si dela Muntele 
Jtosca, cari au fost crâncene, acest munte trecând din mână în 
mână de mai multe ori, unde şi Nemţii au avut mulţi morţi şi 
răniţi. Spitalul a funcţionat până în ziua de 17 Noemvrie st. v., 
tratând aproape 3000 de răniţi, când a primit ordinul ca să eva-. 
cueze răniții la Spitalele din Ploiești si să plece la gara Zoita, 
lângă Buzău, de unde la 25 Nov. a plecat la Mărăşeşti, unde 
Jam ajuns. Ordonanţa pe care o avusem, dela început fiind în 
permisie, mi s'a dat provizoriu ca ordonanţă soldatul Papuc Ni- 
colue, din com. Ranzesti (jud. Tutova), pe care, fiind mai vioiu 
şi mai serviabil, lam păstrat până la fine. 

Mărășeştii sunt un sat mare cam de vr'o 3000 de suflete; 
~el să compune din o stradă principală, lungă, numită şoseaua 
Carol I, si câteva uliti laterale, între cari una mai de frunte poar- 
4% numele lui Cuza-Vodă și în care se află spitalul întreţinut de 
Stat; spital mic, construit în rele condițiuni, fără ventilatoare, 
cu ferestrile la nivelul paturilor, fără atenante suficiente, mic de 
20 de paturi si în care am văzut si opt răniţi ușor. Ca medic al 
spitalului functionà d-na Dr. Maistorescu, care îndeplinea, şi ser- 
viciul de plasă. Scoala comunală este bună şi a funcţionat ca spi- 
tal militar până acum câtevă zile. La gară să află o infirmerie 
întreţinută de proprietarul Negroponte, sub îngrijirea d-rei Ca- 
vadia si conducerea doctorului Urbeanu. Aci erau numai 4 răniţi 
ușor. Alte spitale nu erau în localitate, si nici n'a fost trebuintä 
de concursul nostru medical. ie i ae i 

De când am venit la Mărăşești zilnic treceau prin gară nu- 
meroase trenuri cu soldaţi ruși de infanterie, artilerie si cavale- 
“rie, cu armament (tunuri grele si uşoare) si munitiuni; treceau 
ins& eu anevointä si eu: mare: întârziere, liniile fiind arhipline, 
asa că ajutorul pe care lar fi putut dă armatei nostre” ny-soseă 
nici odată la timp. Soldaţii ruși in general iti fac inipresie bună: 
Aproape toţi sunt în etate de 20-35" de ani; cei mai multi de 
statură mijlocie, că părul balan. si cu ochii albaștri: sunt bine 


a4 


îmbrăcaţi si echipati; veseli si cu înfățișarea sănătoasă, fiind 
bine intretinuti si hrăniţi, iar în loc de beuturi spirtoase li să dă. 
de mai multe ori pe zi 'ceaiu, în abondentä. Când dau prin gări 
sau prin sate de buti pline cu vin, cum sa întâmplat în gara Gu-- 
jeşti, împuşcă in bute şi pela găurile de intrare'ale gloantelor stau: 
soldaţii .cu: gamelele, umplându-le si band cu mare poftă până să 
îmbată; dejeaba caută ofiţerii lor să-i oprească dela această ope- 
ratie. ! 


27 Nov./10 Dec. 1916. 


Organizarea serviciului sanitar al armatei române in vede— 

rea Räsboiului din 1916—1919. Serviciul sanitar al armatei la 
începutul răsboiului mondial 1914 lăsă foarte mult de dorit. El 
Hu corespundea nici cerinţelor moderne ale ştiinţei medicale, nici 
organizării unui seryiciu medical cerut de o armată in campanie,. 
nici nu avea materialul indispensabil unei armate chiar miti, 
chiemată să ducă un răsboiu lung şi greu. 
.* Tratatul de Alianţă pe care România îl avea cu Puterile: 
centrale (Germania şi Austro-Ungaria) permitea armatei noa~ 
stre să se aprovizioneze, atât. înceeace privea serviciul. militar, 
cât şi în ceeace privea armamentul necesar dela Puterile centrale 
aliate mai bine situate şi cu o industrie suficientă pentru procu- 
rarea celor. necesare unei armate în campanie. 

Prin faptul însă că chiar dela începutul răsboiului mondial, 
îndrumarea Romdaniei eră, îndreptată în altă directiune, spre o 
alianţă cu Franţa si Anglia, pentru îndeplinirea idealului nalio 
nal, Unirea tuturor Românilor, ue-am găsit intr’o situatiune 
foarte precară, atât cu privire la aprovizionarea materialului 
sanitar pentru armată, cât si în privinţa aprovizionărei materia— 
lului de răsboiu. 

Dela Puterile centrale nu mai puteam primi nimic sau 
aproape nimic din cauză că ele au început să bänuiascä atitudi- 
nea noastră, iar dela Puterile apusene, Franţa şi Anglia, din 
cauza, depărtării lor de frontieră si a lipsei mijloacelor de comu- 
nicatie directă, eră, cu neputinţă să ne procurăm cele necesare: 
serviciului sanitar al armatei. Era deci firesc lucru ca acest ma- 
terial să se procure din {ara şi să se organizeze transportul ma- 
terialului din apus, dela ţările prietine, fără ca să se destepte- 
bănuiala Puterilor centrale că România ar fi încheiat deja o 
convenfiune cu Puterile aliate din apus. 

Pentru aceasta guvernul român a însărcinat atunci cu toa-- 
te acestea pe harnicul si priceputul nostru ministru Dr. C. An— 
gelescu, precum şi pe d. ministru Alex. Constantinescu. Primul, 
de profesiune medic, a luat în mână organizarea serviciului sa- 
nitar al armatei propriu zis, iar al doilea sa ocupat, împreună 
cu un comitet format din colonelul Popescu, doctorul Sion si 
doctorul Botez, de organizarea sanitară a zonei interne. 

: In zona înternă s'au înfiinţat spitale în toate localităţile şi. 


53 


în toate localurile disponibile, înzestrându-să acestea cu materia- 
lul sanitar necesar. 

In ceeace privește serviciul sanitar al armatei d. ministru 
Angelescu, ajutat. de d-nii doctori Marinescu si Petrescu, de co- 
lenelul farmacist Merisanu, de căpitanul farmacist Grinfescu si 


Dr. €. Angelescu. 


de alte persoane, insufletite de cel mai cald patriotism, de o mare 
energie si neclintit devotament, a întreprins organizarea lui în- 
tr’un mod serios şi metodic; organizare care a durat dela Octom- 
vrie 1914 până în August 1916. 

___ Această organizare, făcută pe principiile cele mai noui şi 
bazată pe datele culese de pe câmpul de luptă al armatelor din 
apus, ajunsese să fie la începutul intrării noastre în răsboiu una. 


56 


din cele mai perfecte si mai bine dotate organizaţii si mulţumită 
căreia serviciul nostru sanitar al armatei a putut corespunde 
duturor trebuintelor unui lung şi teribil răsboiu. 

Fără a intră în toate amănuntele si a arătă întreaga tech- 
nică a acestei organizați, ceeace mi-ar răpi prea mult timp, este 
de ajuns să arăt numai în trăsături generale în ce constă ea. 

S'a comandat şi s'a adus din străinătate, pe cât a fost cu 
putinţă, materiile prime de care eră trebuintä si care lipseau cu 
totul în ţară, întru cât înainte de această organizare, în 19i4, 
armata română nu avea material nici macar pentru o campanie 
de 15—20 zile. Valoarea acestui material furmzat a trecut de 40 
de milioane. Pentru transformarea lui s'a organizat la spitalul 
militar ,,Regina Elisabeta“, din Bucuresti, o uzină întreagă cu 
aparatele necesare acestei transformări, iar la marginea Bucu- 
reştilor s'a făcut un depozit cu diferite instalafiuni, cu linii de 
garaj si cu clădirile trebuincioase pentru depozitarea materialu- 
lui transformat. 

In afară de aceastu sau mai creiat asemenea depozite la 
cele 6 Corpuri de armată din tara. | 

In uzina dela Spitalul: militar din București, medicamentele 
solide s'au transformat în pastile cu aparate, cari produceau zil- 
nic câteva milioane de pastile de aspirină, antipirină, chinină, 
salicilat de sodă, ipermanganat, etc. 

Substanțele lichide au fost puse unele în flacoane corespun- 
zătoare, altele în fiole, toate cu etichetele şi arătarea dozelor lor. 

Apoi, instalaţiile făcute la acea uzină pentru prepararea me- 
dicamentelor furnizau în fiecare zi zeci de mii de pansamente 
individuale si de pansamente aseptice pentru ambulante si spi- 
talele de evacuare. 

Serurile au fost preparate în mod foarte conştiincios în In- 
stitutele Babes si Cantacuzino. Toate acestea erau puse şi aran- 
jate metodic în lăzi speciale, practice, înlesnind intrebuintarea 
lor. 

Organizarea sanitară a armatei eră făcută pe batalioane, 
regimente, divizii si corpuri de armată. Fiecare batalion si fie- 
care escadron avea o ladă proprie cu medicamente de tot felul, 
o ladă cu pansamente aseptice și o ladă cu instrumentele şi apa- 
ratele necesare primelor ajutoare pe câmpul de luptă; apoi, o 
ladă mare de rezervă plină cu pansamente aseptice. 

Lăzile să transportau cu o trăsură de ambulanţă, amenajată 
special atât pentru transportul medicamentelor şi pansamente- 
lor, cât si pentru evacuarea răniților (ambulante de batalion). 
La escadroanele si batalioanele alpine lăzile de medicamente şi 
pansamente să transportau cu cai sau catâri. 

La fiecare regiment erau atâtea trăsuri de ambulanţă, or- 
ganizate după acelaș sistem, câte batalioane erau. Fiecare am- 
bulantä de batalion si de regiment ave» corturile şi instalaţiu- 
nile trebuincioase pentru a să putea (i răniților primele aju- 
toare pe câmpul de luptă. 


5T 


Această organizaţie să întindea si mai departe. Brigăzile, 
diviziile si corpurile de armată aveau trăsurile de ambulanţă cu 
tot materialul necesar; ambulante divizionare, ambulante de corp. 
de armată, etc. 

Pentru îngrijirea răniților si bolnavilor, atinşi de răni grave 
sau de boale ce necesitau un tratament îndelungat, erau semi- 
spitalele“ de evacuare şi spitalele de evacuare așezate la 20—30 
chilometri de front, spitale organizate pentru a fi transportate 
cu vagoanele sau căruțele după împrejurări si după localităţi. 

In afară de aceasta s'au mai organizat trenuri cu vagoane 
speciale pentru răniţi, vagoane cu medicamente si pansamente, 
cu sală de operaţie, cu sală de sterilizare, cu sală de radiografie, 
cu băi, vagoane spitale pentru transportul răniților, etc. 

Fiecare corp de armată avea mai multe trenuri de acest fel. 
Mai erau organizate trenuri cu vagoane speciale cu medicamen- 
te 51 pansamente iar alte trenuri numai cu băi, cari puteau fi 
trimise în orice parte a ţării pentru desinfectarea răniților sau a 
bolnavilor. 

Aceste trenuri-bäi au adus cele mai mari servicii armatei 
și locuitorilor în combaterea epidemiei grozave de tifus exante- 
matic prin deparazitarea populatiunii si a soldaţilor. 

Dela început s'a dat o deosebită atentiune productiunei dife- 
vitelor seruri, asa încât la August 1916, când s'a început cam- 
pania, armata română avea peste 700 de mii de doze de ser antite- 
tanic. Toţi soldaţii erau inoculati contra holerei, contra febrei 
tifoide, etc., si de aceea mortalitatea răniților noștri de tetanos şi 
de friguri tifoide a fost neînsemnată, pe câtă vreme morţii de 
acestea boale în armata germană si chiar în cea franceză erau 
foarte numeroși. 

Fără a intra în alte amănurite este de ajuns să spun că mul- 
4umită acestei organizaţii asa de complete si de bine ordonată, 
zeci de mii de răniţi au putut fi salvaţi, iar abondenta pansamen- 
4elor şi medicamentelor a fost asa de covârşitoare încât, cu toate 
pierderile suferite şi cu tot focul mistuitor dela. Odessa, armata 
română, până în ultimul timp, a avut din belşug medicamente 
și pansamente. 


29 Nov. 12 Dec. 1916. 


-Voind să mă duc pentru oarecari afaceri personale la Bu- 
zău, am rugat pe d. Bogdan, unul din șefii Depozitului de maşini, 
care mă cunoștea, să-mi facă vr'o combinaţie de trenuri, căci 
acum numai astfel să mai poate călători, né mai fiind decât tre- 
nuri militare. Pe la ora 4 p. m. d-sa primește ordin telegrafic ca 
să trimită grabnic o locomotivă bună la gara Gujesti, să iee şi 
să, ducă mai departe un tren militar- rusesc, acărui mașină nu 
maj. putea să meargă. Ocazia eră minunată péntru mine; mă du- 
ceam cu maşina până acolo,. repede, iar de acolo cu trenul mili- 
tar mai departe, asa că în 3 -4 ore voi fi la Buzău! Drept aceea 


28 


plecat’ain le ora 5 pe maşină din gara Mărăşeşti. La Putna-seaca, 
unde am ajuns după 30 de minute am stat 2 ore, neputând inain- 
ta deoarece nu ne da linia la Focsani, unde am sosit abia la ora 
8. In restaurantul gării din Focşani imposibil să mănânce ceva, 
m'am mulţumit cu un ceaiu si doi covrigi, tot ce am. putut găsi. 
Dela Focşani am putut plecă abia la ora 10, mergând bine şi re- 
pede prin gara Coteşti şi la 10'/. am ajuns la Gujeşti, unde ma- 
gina numai decât s'a pus în capul trenului militar rusesc si am 
plecat repede spre Buzău. După un sfert de oră am fost în gara, 
Sihlea, unde aflarăm cu mare întristare că trebuie să stăm si să 
aşteptăm mult până ce Râmnicul-Sărat ne va da linia. liberă, 
Am stat pe mașină dela 10 jum. până a doua zi la 12 (aproape 
14 ore). Este uşor de închipuit câte chinuri trebuie să îndure un 
om, care pentru întâia oară călătoreşte în astfel de condițiuni; 
o noapte întreagă şi mai ales o noapte de iarnă, cu pâclă şi cu 
maşina în amortealä, cu focul mic, în toväräsie numai cu meca- 
nicul si cu fochistul, cari, nenorociţii, de 3, zile stăteau neîntre- 
rupt pe maşină, fără cel mai mic repaus și drept mâncare având 
numai puţină pane si brânză si ale căror familii erau in Bucu- 
reşti sub ocupaţie străină. Vorbeau ce vorbeau si apoi atipeau, 
fiecare intepenit la locul lui, iar eu stam pe pragul usitei tende- 
rului, pe unde scoteau cărbunii pentru a-i aruncă în pântecile 
masinei, stam sgriburit câte o jumătate de oră, avoi amortit mă. 
apropiam de gura maşinii, unde mă încălzeam la putina căldură 
ee străbătea prin portita-i groasă de un lat de mână; mă intor- 
ceam când cu o parte, când cu cealaltă parte a corpului, ca să 
mă încălzesc pe unde simţeam frig, şi aceasta o făceam până mă 
esteneam, apoi mă aşezam spre odihnă pe pragul tenderului, si 
aceasta s'a repetat mereu din ceas în ceas până în ziua mare, 
fără să fi închis ochii. In timpul nopţii au venit dela Râmnicul- 
Sărat vr'o cinci trenuri, şi după fiecare tren asteptam să ne deie 
drumul, dar de acolo ni să răspundea că nu ne poate dă linie li- 
berä. Cu cât suferinţa şi chinul meu erau mai mari, cu atât com- 
pătimeam mai mult pe cei doi slujbasi neadormiti ai locomotivei 
în tovărăşia cărora eram. In mintea mea îmi închipuiam toată. 
viaţa lor şi nu odată mi-am zis că nu poate să fie pe lume o slujbă 
mai grea, mai murdară şi mai chinuitoare, și în acelaşi timp cu 
mai mare răspundere, decât aceea a acestor robi ai existenţei; 
poate, poate numai viaţa lucrătorilor din minele de cărbuni sau 
a nenorocitilor de prin vasele sub-marine să fie mai cumplită? 
Şi atunci mă mângăiam multumind lui Dumnezeu că n'am avut 
şi eu aceeaşi soarte pe acest pământ! 

„Abia la ora 12 ni să răspunde dela Râmnicul-Sărat că s'a fă- 
eut o linie liberă, dar tocmai atunci a sosit în gara Sihlea dinspre 
Focşani un tren cu pâine, căruia îi s'a dat preferinţă, deoarece 
armata n'avea ce mâncă. A plecat şi acest tren, iar rândul nostru 
ne venea numai după o oră. Stând în gară de vorbă, am auzit că 
Nemţii dela Ploieşti au ajuns la Mizil, iar cei dela Nehoiu sunt 


59 


li Viperesti, şi că cel mult in două zile vor ocupă Buzăul; m'am 
gândit să-mi opresc odiseia aci şi să mă reintorc la formațiunea. 
mea. Repede m'am urcat într'un tren care plecă inapof spre Foc- 
şani si la ora 7 seara am sosit cu bine la Mărăşeşti, trecând la 
fiecare gară dintr’un tren în altul. Las pe cetitor să ghicească cu 
ce poftă am mâncat după ce in 29 de ceasuri n’am pus în gură 
decât doi covrigi şi trei ceaiuri. 


1/14 Dee. 1916. 


Astăzi, pela ora 9 seara, am primit ordin dela M. C. G. ca 
să plecăm imediat la Brăila. Drept aceea în ziua următoare am 
cerut şefului gării să formeze un tren, împreună cu Spitalul de 
evacuare a Corpului 3 Armată; care încă se află în gară, pri- 
mind acelaşi ordin. Sara la ora 10 am plecat din Mărăşeşti si la 
eră, 4:dimineafa am ajuns în gara Lieşti; unde am stat până la 
ameazi . Noaptea am petrecut'o binisor intr’un vagon de cl. IIT. 
cu Nr. 8151, cu o sobitä de tablă în care ardea lemne şi cocs, şi 
care vagon ne-a servit de locuinţă aproape tre; luni. Cât timp am 
stat la Liesti, am văzut pe şosea un lung convoiu de cară si cä- 
Tuţe; acoperite cu rogojini, cu cearsafuri, cu covoare, cu bagaje 
şi familii cu copii, mari si mici, refugiaţi, cari veneau sermanii de 
trei săptămâni, tocmai din judeţul Muscel, nemâncati si infrigu- 
rati, cu o înfăţişare care îţi rupea inima; mergeau şi ei înainte 
fără să ştie unde... Am dejunat în vagon, având destule pro- 
vizii, şi l& ora 1 am plecat mai departe, ajungând la 4 în gara: 
Serdaru, unde am stat mai multe ceasuri. In dosul gării am văzut 
4 tunuri franceze de 120, cu tragere lungă, și vr’o 3 tunuri mai 
mari, de 210. [n această gară să construise o linie de garaj cu un 
debarcader lung si potrivit pentru încărcare şi descărcare de tu- 
nuri şi munitiuni, după ordinul unui colonel francez dela M. C. 
G. Pe la ora 9 sara am plecat şi la 3 dimineaţa am sosit în portul 
Brăilei, lângă docuri, unde ne-am oprit. : 


A1? Dec. 1916. 


In Brăila am avut altă înfăţişare tot aşa de jalnică. In port 
să încărcau pe slepuri si vapoare comerciale tot felul de bagaje 
şi de efecte militare, căci au început să se evacueze cazarmele si 
spitalele, şi o parte din populaţia civilă își luă lumea în 'cap. 
Nemţii au ajuns la Făurei şi acum veneau spre acest mare şi bo- 
gat port al ţării... 

„După ameazi am primit ordin de plecare la Galaţi si de acolo 
spre_Bârlad, oprindu-ne în gara Ghibärteni. In portul Galaţi am 
stat o noapte, iar în dimineaţa zilei următoare am plecat şi de 
acolo şi trecând prin gara Tulucesti am ajuns la halta Sivifa, un- 
de ne-am oprit cam la 2 chilometri dincolo de ea, între ea şi gara. 
Frumusifa si de unde înainte linia ferată era înfundată. 


5/15 Dec. 1916. 


Satul Sivifa are cam 400 de familii si este reşedinţa comunei 
cu același nume. El este așezat pe un povârniş, la apus de linia 
ferată, care trece prin vale: printre nehumärate bălți cu papură 
şi trestie, Are biserică fr -umoalsă, de zid cu două turnuri şi acope- 
rită cu tablă rosie; la răsărit de:linia ferată, cam la un chilome- 
tru, curge Prutul, dincolo de care să zăreşte malul deluros al Ba- 
sarabiei. . 

Dela halta Sivita, care să găseşte cam la 19 chilometri în 
sus de Galaţi, şi până la Bârlad, erau o mulţime de trenuri, de 
câte 50—60 vagoane fiecare, si un mare număr de locomotive, 
înşirate pe linie, care era considerată ca linie moartă. Trenurile 
si locomotivele erau oprite pe acestă linie pentru a descongestionă 
gările de pe celelalte linii si pentru a le pune la adăpost de vrăj- 
mas. In urma noastră au venit alte trenuri, oprindu-să cu ace- 
laşi scop. 

In unele trenuri erau adăpostite o mulţime de familii de re- 
fugiati, unii din Dobrogea, alţii din Ialomiţa si alţii din Oltenia, 
din judeţele Gorjiu şi Doljiu. Aceste familii au nlecat in lume la 
năvălirea dușmanului si au venit spre Moldova, care cum a pu- 
tut, pe jos, în cară, pe tren, din sat în sat, iar acum, abia acum 
Şau găsit o odihnă în aceste trenuri. Intr’o dimineaţă a murit o 
copilitä de 4 luni, mai mult de frig, a unei femei din com. Che- 
seler (Dobrogea), care mai aveà încă 3 copii cu ea, iar bărbatul 
ei eră mcbilizat dela începutul războiului, fără să mai știe ceva 
despre el. Copilita a puso intr’o cutiutä de lemn si a înmormân- 
tat'o pe marginea liniei ferate. 

Noaptea spre Sf. Niculae a fost cam friguroasă si mult sim- 
titi din cauză că focul să stânsese cam de mult. Sfântul Niculae 
era, vesel, soarele, care a stat ascuns mai multe zile, s'a arătat 
în toată strălucirea lui. In timpul nopţii am auzit multe detună- 
turi de tunuri mari, cari să zice că ar fi tunurile Nemtilor de 
pe frontul Brăilei. sau că ar fi tunurile noâstre, mai bine zis 
franceze, cari ar face exerciţii prin apropierea Galatilor, sau pe 
linia fortificată ce duce spre Nămăloasa. 

Nu să ştie cât vom mai stă la Sivita; trebuie să aşteptăm 
ca mai întâiu toate trenurile dinaintea noastră să fie trase de pe 
linie si împărţite prin diferite sări pentru ca să ne vie şi rândul 
nostru. Norocul că mai avem merinde pentru câteva zile. 

Dela Galati si până aci am venit tot pe marginea apusanä 
a faimosului lac Brateşu, iar aci unde ne-am oprit ne găsim la 
capătul dinspre meazä-noapte a lui si unde să află o mulţime de 
mlästini si balti, cu păduri de papură şi de trestie (stuh), cu cari 
locuitorii își acoper casele şi își îngrădesc ogrăzile. Din când în 

când să văd sburând rate sălbatice, dintre cari am mâncat si 
noi una. Lacul Bratesu cu bălțile lui dinspre nord are o lungi- 
me aproape de 24 chilometri. Dacă s’ar canaliză si s'ar seca toa- 


6t 


te baifile, lucru care n'ar fi greu de făcut, s’ar da spre cultivare 
populaţiei mai muNe mii de hectare de pământ foarte productiv. 

Cu toate mizeriile îndurate în mijlocul bălților, pe cari unii 
şugubăţi le-au botezat „lacurile mazuriene“, în zilele de 7 si 8 
(20—21) Dec. am fost mai veseli, auzind că Brăila nu numai că 
nu a fost ocupată, dar Germanii ar fi fost respinși cu vr'o 20 
chilometri de pe front; iar în sus au fost siliţi să se retragă între 
Zoita şi Buzău. Afară de aceasta ne-a maj înveselit şi ştirile bu- 
ne venite dela Aliaţii noştri, şi anume că ei ar fi înaintat până 
aproape de Niș, iar o părte să duc spre Sofia, apoi că Italienii ar 
fi ocupat Triestul, iar Francezii și Englezii ar merge spre Metz. 
Toate aceste le-am aflat din auzite, căci de 15 zile n'am mai 
primit nici un ziar, fiind cu totul izolaţi de lume. După câteva. 
zile am constatat cu durere că toate acestea veşti nu erau adeva- 
rate. Aliaţii noștri stau pe loc pe toate fronturile, nu să mişcă şi 
pe noi ne sdrobesc Nemţii cum le place si ne jefuesc ţara noastră 
cea mândră, frumoasă si bogată. 

rimăria comunei Sivita fiind aproape ne inai ducem să 
vedem comunicatele oficiale, cari, vai!, sunt întotdeauna aşa de 
scurte şi de... incurcate. 

In dimineaţa zilei de 9/22 Dec. am azistat la un frumos ră- 
sărit de soare, ale cărui raze aurii să reflectau în apele din jurul 
nostru, si care ar fi fost un interesant subiect pentru penelul 
unui artist. După ce ne-am îmbrăcat şi luat ceaiul obicinuit am 
plecat pe linie, pe lângă vagoane pentru a face o plimbare de 
2 ore, cum de altfel o făceam în fiecare zi, când timpul ne per- 
mitea. 

Astăzi, după oficiarea Tedeumului la Metropolie, s'a deschis 
cu mare solemnitate sesiunea Corpurilor legiuitoare in Sala Tea- 
trului national din Iasi. Mesagiul a fost cetit de M. S. Regele, fi- 
ind de faţă întreagă familia regală si toţi reprezentanţii corpului 
diplomatic, înalta curte de casatie, înalții demnitari, senatorii gi. 
deputaţii si un numeros public. Când am primit textul acestui 
mesagiu (13/26 Dec.) Pam cetit cu grăbire pentru ca să ne mai 
inältäm sufletul coplesit de durere, să ne recăpătăm putere de 
rezistenţă faţă, de gravele evenimente prin care trecem şi să ne 
mai împrospetăm provizia de speranţă, care a început să scadă 
în mod simţitor. Mai ales următoarele pasagii ne-au fost ca un 
balsam alinător: „Armata noastră a susţinut lunta în aceste gre- 
le împrejurări cu o vitejie demnă de traditiunile glorioase ale 
strămoşilor noștri si care ne indrentätesc să privim viitorul cu 
desăvârşită, încredere“. Anoi ..până acum răsboiul ne-a impus 
jertfe mari şi dureroase; le vom îndură însă cu bärbätie fiindcă 
păstrăm neştirbită credinţa, în isbânda finală a aliaţilor noştri 
şi oricare ar fi greutăţile şi suferinţele, suntem hotăriţi să lup- 
tăm alături cu dânşii cu energie şi până la capăt.“ 

, In fine ,,aspiratiunile şi jertfele de astăzi mă leagă pe Mine: 
si dinastia Mea si mai puternic de Națiunea Mea, care va găsi 


62 


pururea în Regele ei pe sprijinitorul si apărătorul drepturilor ei şi 
insufletiti de patriotismul cel mai călduros să ne arătăm uniţi în 
simteminte și: în gânduri, să încunjurăm cu dragoste si cu admi- 
ratie pe soldaţii nostri, cari apără pământul strämosesc călcat 
de vrăjmași, să spunem ţăranului nostru că luptând pentru 
Unitatea Naţională el luptă totodată pentru desrobirea politică 
si economică, că astfel dobândește drepturi si mai mari asupra 
pământului pe care îl apără şi că ne impunem mai mult ca ori- 
când datoria, ca la sfârşitul răsboiului să înfăptuim reformele 
agrare si electorale, pe temeiul cărora, această adunare consti- 
tuantă a fost aleasă“. 


14/27 Dec. 1916. 


Am primit prin Comandamentul Etapelor ordinul M. C. G. 
No. 5340, prin care ni se ordonă ca imediat să plecăm la Iaşi, 
unde vom rămânea până la noi dispozitiuni. Am cerut şefului 
staţiei Frumusita să ceară de urgenţă locomotive suficiente pen- 
tru desfundarea liniei, pe care mai erau încă vr'o 10 trenuri 
înaintea noastră, pentru ca apoi să putem plecă la noua noastră 
destinaţie, 

In această zi, de dimineaţă, din zori şi până seara târziu am 
auzit încontinuu bubuituri de tun groaznice, de tunuri grele, 
cari cutremurau văzduhul de credeai că să apropie sfârşitul lu- 
mii. Această luptă uriașe să petrecea în Dobrogea, în sus de Ba- 
badag, pe la Luncavita; luptă in care Bulgarii ar fi fost bătuţi 
si respinși, ceeace multă bucurie ne-a. produs. 


16/29 Dee. 1916. 


Noi ne aflăm tot lângă halta Sivita, linia nefiind încă deblo- 
<ată, cu toată intervenţia pe lângă cei în drept. Comunicatul ofi- 
cial Nr. 123, publicat de Prefectura judeţului Covurlui, ne aduse 
la cunoştinţă remaniarea Ministerului, formându-să un guvern 
naţional în forma următoare: 

Preşedinte al consiliului si ministru de externe, Jon I, C. 
Brătianu; ministri fără portofoliu, Emil Costinescu, Tache Io- 
escu, Mihail Ferechide; ministru de răsboiu, Vintilă Brătianu; 
ministru de interne, Alex. Constantinescu; ministru de finanţe, 
Victor Antonescu; ministru de justiţie, Mihail Cantacuzino; indu- 
strie şi comerţ, Dr. C. Istrati; culte şi instrucţie publică, I G. Du- 
ca; lucrări publice,D. Grecianu; agricultură şi domenii, G. G. 
Mârzescu, 

Acest guvern dovedeşte în noua sa formaţiune că între toţi 
oamenii noştri de stat există cea mai deplină armonie, dând lu- 
mii priveliștea solidarităţii unui popor conştient de însemnătatea 
vremurilor pe care le trăieşte și de menirea lui istorică, fiind 
hotărît să lupte cu energie până la victoria finală, care va adu- 
ce: întregirea neamului sub sceptrul României Mari. 


63 


20 Dec. 1916/2 Ian. 1917. 


După 15 zile de petrecere în acest loc urât si nesănătos, izo- 
dati de lume, închiși în vagoane, am plecat astăzi pe la ora 12 
de lângă halta Şiviţa cu o maşină mică si veche, care gâfäià din 
greu, şi la ora 5 după ameazi am ajuns în gara Lascar Catargiu, 
unde am scăpat definitiv de bălți si de mlästini. In drumul nostru 
am văzut pe partea dreaptă două sate mari: Măstacăni si Far{d- 
esti, cu multe case frumoase, acoperite cu tablă de tinichea, al- 
bă sau văpsită cu rosu, cu biserici mari de zid, având câte 3 
turnuri (2 în fatä maï mici gi unul mare la mijloc, cupola), a- 
vând clopotnite deosebite. 

In ziua următoare fiind timp frumos am făcut o plimbare 
prin satul Goldsei, care tine de Târgu Bujor, şi unde să află mo- 
sia fostului Prim-ministru în mai multe rânduri si şeful parti- 
dului conservator, Lascar Catargiu, unul din cei mai mari oa- 
meni de stat ai României, mulţumită energiei căruia la 1870, 
Principele Carol, mai târziu primul nostru Rege, n'a demisionat 
în urma scandalului din Sala Slatineanu din Bucuresti, si în 
memoria căruia, s'a botezat această gară cu numele lui. Gara a- 
ceasta, ca toate gările de pe linia Galati—Barlad, este construită 
în stil elveţian, în cărămidă roşie, cu un etaj şi cu un turnulet 
la aripa nordică, având o înfăţişare cochetă şi mai mult luxoasă 
decât comodă. Din gară am mers pe o şosea curată, bine între- 
ţinută şi am trecut peste podul de pe părâul Chinejea, care des- 
parte satul Goläsei si pe marginea căruia merge linia ferată. A- 
cest sat este mare cam de 300 de familii şi ţine de comuna Târgu 
Bujor, cu care să continuă peste dealul dintre Chinejea si pă- 
râul Covurluiul cu apă, spre deosebire de Covurluiul sec, care 
se găsește după un alt deal. Bujorul este un târgușor cam de 
150 de familii, în care cele mai multe prăvălii sunt ale Evreilor; 
el este centrul comunei Bujor, care pe lângă Golășei mai are trei 
sate: Moscu, Putichioaia si Umbrdresti. Ceeace iti atrage atenti- 
unea, din primul moment este Biserira, o constructiune frumoasă 
de piatră, cu un turn şi o clopotniţă, făcută în anul 1896 de: 
„Boierul Lascar Catargiu cu ajutorul unei loterii şi a muncii 
enoriașilor“. Ea este frumusel zugrăvită de pictorii: Gheorghe 
Gh. Corbu (Bucuresti) şi Niculae G. Popescu (Olt); are catapi- 
teasmä si candelabre frumoase, dar este cam mică în raport cu 
numărul locuitorilor din satele Bujor si Goläsei. Locul din jurul 
Bisericei este mare, plantat mai mult cu salcâmi. Clopotnița are 
3 clopote şi pe sub ea să află o poartă mare de fier, prin care 
trece lumea la biserică; împrejmuirea este provizorie de scân- 
duri, dar este făcut zidul de temelie, din ciment, pe care să va a- 
sezà la timpul său un grilaj de fier, potrivit cu sfântul locaş pe 
care îl inconjoară. Intrarea în Biserică are un geamlâc si totul 
este bine îngrijit şi întreţinut, mulţumită preotului Const. Patri- 
chie; licenţiat în teologie, care serveşte de 16 ani. 


64 


Alături de sfântul locaș, ceva mai in vale, să ridică măreaţă 
Scoala comunală, clădire de piatră si cărămidă, spatioasä si bine 
luminată, unde am dat de harnicul învätätor-diriginte Const. 
dfrim, care conduce această școală de 15 ani si este ajutat de o 
invätätoare. Scoala a fost construită cu cheltuiala locuitorilor, 
cam în același timp cu Biserica; ea este frecventată de multi sco- 
lari, cari fac frumoase progrese în ştiinţa cărții. 

In comuna Bujor am mai văzut cu deosebită plăcere o scoa- 
là de fesätorie, instalată intr’o clădire mare si potrivită; o bancd 
populară numită „Lascar Catargiu“; o altă bancă federală, con- 
stituită de mai multe bănci populare din jur si care poartă nu- 
mele ilustru al lui Mihail Cogälniceanu; apoi o societate coope- 
rativă de Cherestea, numită „Bujorul“ si care este așezată ală- 
turi de Cherestegiea evreului Ghelbert, căreia îi face o concuren- 
{a lăudabilă. Sufletul acestor trei institutiuni asa de folositoare 
este vioiul învăţător C. Ifrim, căruia îi să cuvine toată cinstea. 
şi lauda pentru această, activitate rodnică pe câmpul muncii na- 
tionale. Vrednic de pomenit este şi Spitalul, construcţie mare, so- 
lida şi potrivită destinatiunii sale, căruia bunul proprietar Lascar 
Catargiu i-a dăruit 120 de hectare de pământ, pe care îl lucrează. 
o mică obstie țărănească şi al cărui venit serveşte la întreţinerea, 
spitalului. Nu departe de spital s& ridică mândrul local de zid în 
care să adăposteşte Primăria, cu poştă şi telefon. 

Dar ceeace este mai vrednic de pomenit este conacul sau lo- 
cuinta bătrânului boier Lascar Catargiu, care să află pe culmea 
dealului dintre Chinejea şi Covurluiul cu apă, la dreapta şoselei 
ce duce dela gară, în sat, cam faţă în faţă cu Biserica. Din so- 
sea mergi vr’o sută de metri pe un drum, care ar putea fi trans- 
format într'o frumoasă, aleie, la capătul căruia să află a cochetà. 
căsuţă a grădinarului; apoi intri pe o poartă de uluci în marele 
parc în mijlocul căruia să înalță casa boierească. Această locu- 
intä are înfăţişarea unei clădiri acărei vrăstă ar trece de 60 de 
ani; ea constă întrun edificiu mare, de forma patrată; este văp- 
sită cu galben, iar partile-i eşite cu alb; are două faţade: una mat 
de toate zilele spre răsărit cu o scară mică de peatră; iar cealal- 
tă, faţada principală, spre apus, are o galerie deschisă, cât ea de 
lungă, şi la mijloc, în dreptul intrării în salon, o scară frumoasă 
de piatră cu 6 trepte, De pe această galerie omul are cea mai fru- 
moasă vedere asupra târgului Bujor, care să află în vale, şi 
asupra împrejurimilor până departe. In partea nordică a cla- 
dirii să află acaretele (grajduri, magazii, etc.). Pe coborisul co- 
linei din spre răsărit este viia, iar pe cel din spre apus să gă- 
seste o pădure de salcâm, în jos de care să vede o grădină de le- 
gume; restul parcului este plin de tot felul de pomi: meri, peri, 
pruni, caiși, cireşi etc. 

Mi-a părut foarte rău că n'am putut vizită şi interiorul ace- 
stei interesante locuinte, in care asi fi putut vedea multe lucruri 
şi suveniruri de ale marelui om de Stat. Doamna Ventura, cum— 


65 


nata marelui defunct să. află la Bucuresti cu micii moştenitori 
ai acestei moșii, nenoţii săi. Acești moştenitori sunt un băiat şi 
o, fetiţă de 8—12 ani, cobiii d-lui Ghica-Deleni, care împreună. 
cu soţia sa, născută Ventura, au perit mai acum câţiva ani, la. 
Sinaia, intr’un accident de automobil. Moșia aceasta, căreia tä- 
ranii din localitate si astăzi îi zic moșia Vânturesei, a fost zestrea. 
doamnei Eufrosina. L. Catarsiu, care nu a avut copii, asa că 
moșia, a rămas surorii sale si care la rândul său a dat'o ca zestre 
ficei sale. 

Această frumoasă moşie, care aduce un venit anual cam de 
120—140 de mii, este arendată evreului Wassermann. Ce păcat 
şi ce blestem al lui Dumnezeu să fie oare, ca această bogată mo- 
sie, care a fost odinioară a marelui boier român Lascar Catargiu, 
să nu fie dată în arendă, Cbstei sătești, după cum sa făcut dejà 
în mai multe părţi ale ţării, şi care are deja în această comună 2 
bănci şi o cherestea?! Mult mai trebuie să sufere spiritul mare- 
lui om văzând una ca aceasta! Am deschis vorba în privinţa a- 
ceasta cu învățătorul Ifrim, exprimându-mi cu tărie mirarea 
şi durerea, sufletească, si l'am întrebat care este cauza? Mi-a răs- 
puns şi el tot cu aceeași durere de suflet că toate încercările 
făcute în acest senz n’au reușit, punându-să în cale tot felul de 
piedici și intervenţii ascunse din partea celor interesaţi, boală. 
aşa de comună în toată Moldova lui Stefan cel Mare, în care a- 
proape toate moşiile mari sunt exploatate de Evrei, fie ca aren- 
dasi, fie chiar ca proprietari. 

Casele locuitorilor din Golăşei sunt frumusele, curate si aco- 
perite în mare parte cu table de tinichea, uneori văpsite în roşu 
shu negru; mai toate au câte un cerdac in faţă si spre stradă. 
Starea materială a locuitorilor este bunisoara. 

In cursul zilei s'au mai scurs prin această gară spre Bârlad 
5 trenuri, lungi de câte 50—60 vagoane, între cari un tren cu 
depozitul Corpului 2 de Armată şi un altul cu depozitul sanitar 
central al Corpului IIT. 


22 Dec. 1916./4 Ian. 1917. 


După miezul nopţii, în timpul primului somn, am plecat şi 
dimineaţa ne-am deşteptat în gara Ghibärfeni. In dreapta liniei 
ferate, faţă în faţă cu gara să află satul cu același nume, care 
tine de comuna Balintesti. Ghibartenii au o poziţie frumoasă, pe 
o costise legănată, şi în mijlocul satului sa înalţă falnic Biserica. 
de piatră si cărămidă, văpsită galben, cu 2 turnulețe fără fe- 
restre în faţă si turn mai mare la mijloc pe cupolă; ea este aco- 
perită cu tablă albă. Casele locuitorilor au o înfăţişare plăcută, 
curäticä, şi multe sunt acoperite cu tinichea, — dar, după numă- 
rul si felul acaretelor din jurul lor, ei nu par a fi tocmai bine 
înstăriți. 

Pe stânga liniei ferate, ceva mai sus de gară sä vede o clädi- 
re mare cu etaj, cu cerdac de jur împrejur, şi sus şi jos. Aceasta 


Dr. Y, Bianu: Răsboiul Roméniei Mari. 5 


66 


este locuinţa proprietarului moşiei E. M. Nicolau, ale cărui pro- 
duse să vând în parte în bufetul clădit lângă gară. La ora 11 a. 
m. am plecat şi după un ceas am ajuns la gara Berești, trecând 
prin tunelul cu acelaşi nume și care ţine 16 minute numărate, 
Noaptea am dormit în gara Bdldbdnesti. 


23 Dec. 1916./5 Ian. 1917. 


In dimineața acestei zile frumoase am făcut o plimbare prin 
apropierea gării, pe marginea, părăului Jeraväfu si în drum am 
întâlnit pe preotul din Odaia Bursucani, comună vecină, de pe 
valea Trestiana, care venea dela o mosiutä a lui (părintească) de 
pe hotarul com. Bäläbänesti. Acest preot, în etate cam de 60 de 
ani, poartă numele de Pavel Chiricuţă: el mi-a spus că origi- 
nea comunei Bălăbăneşti să ridică pe timpul lui Ştefan cel Mare, 
care a dat bravului său Căpitan Bălăban, drept răsplată pentru 
vitejiile lui tot pământul de pe ambele maluri ale părăului Jera- 
vatul; moşie mărginită la sud-vest de părăul Hobanul şi la nord- 
est de părăul Trestiana, cari păraie toate să varsă în râul Bâr- 
ladul. Comuna Bäläbänesti are un singur cătun: Lungesti. 

Preotul Chiricutä, om cu dare de mână, având ca proprie~ 
tate dela părinţi o frumoasă mosiutä de 15 fălci şi având numai 
3 copii: o fată măritată în Bălăbănești şi 2 băieţi, le-a dat acesto- 
ra o bună instrucţiune, fiind amândoi doctori în teologie dela fa- 
cultatea din Cernăuţi. 

Cel mai mare Toma, după ce a luat doctoratul a fost un an 
în Germania, unde a urmat cursurile la o facultate de litere, 
apoi s'a însurat şi sfinţit ca preot în Bârlad; acum este pe front 
<a preot al unui regiment de infanterie; celalalt n'a apucat să se 
sfinţească ca preot pe când a început răsboiul nostru, a fost re- 
<rutat şi acum urmează la Şcoala de ofiţeri din Botoșani, timp de 
6 luni, după care va fi trimis pe front. 

Seara după mâncare stăteam de vorbă în vagonul nostru si 
ne găteam de culcare, căci trenul după cum spunea şeful gării 
va plecă spre Bârlad numai pe la 12 noaptea. Stand de vorbă, pe 
la ora 10, ne-am pomenit cu un sergent sanitar rus şi cu o soră 
de caritate rusoaică, cari veneau dela Foltesti, unde au functio- 
nat la un spital rusesc de răniţi, cerându-ne ospitalitate până la, 
Bârlad. Desi cu oarecare jenă din cauza sorei, i-am primit cu 
plăcere şi voie bună. Sora de caritate să ducea în permisie, lân- 
gă Petrograd, ca să-și vază părinţii. Sergentul eră un român dela 
Chişinău şi să numea Vasile Broascä. In viata lui civilă ocupase 
postul de secretar al celei mai mari Societăți cooperative de con- 
sum din Moscova, care are 5000 de sucursale în provincie şi 
acărei circulaţie anuală este cam de 140 milioane de ruble. El a 
fost concentrat dela începutul răsboiului, 1914, si dat la serviciul 
sanitar al armatei, unde esfe însărcinat cu secretariatul serviciu- 
lui la care este atașat. Broască vorbește bine româneşte, ca toţi 
Românii Basarabeni, cari au învăţat numai şcoală rusească; 


67 


vorbește limba poporului, pe care o ştie din casa părintească. 
El a învăţat cursul secundar şi apoi o școală de contabilitate; 
a făcut şi o călătorie instructivă prin Europa, mai ales în Ger- 
mania: limba nemteascä o vorbeşte binisor. 

Intrebat asupra numelui său, cum de a scăpat nerusificat, 
ne-a spus că tatăl său îşi schimbase deja numele de familie in 
Brascov, dar murind el, fiul a avut din această cauză oarecari 
dificultăţi la luarea moștenirii, pentru care şa reluat numele, 
iscälindu-sä Brosca, ca să nu fie întocmai moldovenesc; multi 
moscoviți il cred după nume italian de origine. El este în etate 
de 29 de ani, cu chipul românesc, şi pare a fi în curent cu stă- 
rile politice şi economice ale marelui imperiu aliat. 

Broască ne spune că dela răsboiul cu Japonia, Rusia sa 
prefăcut aproape cu totul, aşa că nu mai e de recunoscut. Din 
punctul de vedere al politicei interioare, Rusia începe a să de- 
mocratiza; regimul de teroare aproape a dispărut si odată cu el 
şi nihilistii; libertatea întrunirilor si a presei s'a lărgit în mod 
simţitor, ceeace să datoreşte în cea mai mare parte Dumei, care, 
orice s'ar zice, este un parlament, care are un hotărât răsunet 
în viata interioară a Rusiei. Deşi Duma a fost disolvată si legea 
electorală modificată în trei rânduri până acum, nu-i mai puţin 
adevărat că glasul ei este luat în seamă de cercurile conducătoare 
şi de multe ori hotărâtor în multe chestiuni; chiar şi unele schim- 
bari ministeriale îi să datoresc. Discursurile deputaţilor din toate 
partidele, chiar şi ale celor mai radicali, sunt publicate în ziare, 
xetite si comentate cu multă râvnă. Astăzi să pot ceti si în zia- 
rele rusești articole cari critică cu asprime toate relele care bân- 
tuie si otrăvesc încă viata internă a imperiului; chiar si acum 
în timpul răsboiului nu se găsesc mai multe coloane albe în presa 
rusească, decât în cea franceză sau română, asa că regimul cen- 
zurei nu este mai greu de suportat decât aiurea. Apoi în privinţa 
economică si culturală progresul este mai sinititor; băncile popu- 
lare şi societăţile cooperative s'au înmulţit și întins peste întreg 
imperiul, până şi în Siberia. Dintre societăţile cooperative de con- 
sum, cea mai mare şi cu mai multe sucursale este cea din Mosco- 
va, despre care s'a pomenit mai sus. Societăţi cooperative de pro- 
ductiune si destăcere sunt iarăşi foarte multe si variate. In Sibe- 
ria, unde sunt regiuni foarte bogate în pășune să cresc vite în 
număr foarte mare şi produsele laptelui să exportează în canti- 
titi mari, mai ales în Anglia, cam în valoare de 20 milioane de 
ruble pe an. 

Multă pagubă i-a adus războiul Rusiei și îi va mai aduce, 
dar credinţa generală este că din această cumplită încercare, im- 
periul rusesc va esi mai purificat şi cu un avânt mai mare de 
înaintare pe toate terenurile. Industria. care până acum a fost 
în mâini străine, mai ales germane, să va nationaliza, căci cu si- 
gurantä cu această ocazie Rusia să va emancipa cu totul de 
tutela nemteascä, care începuse să apese din ce în ce mai greu 


5* 


68 


asupra ei. După răsboiul acesta influența germană, care covâr- 
seà în pătura de sus, va dispăreă şi spiritul de naţionalizare 
a marei industrii îşi va luă avântul în raport cu mărimea şi pu- 
terea imperiului. Dar mai presus de toate ceeace este mai îmbu- 
curator este îmbunătăţirea vieţii economice a ţăranului rus, mul- 
ţumită desființării monopolului alcoolului si opririi consumatiu- 
nii lui; casa lui nu mai este de recunoscut, la fiecare vezi o nouă 
gospodărie; abondentä în toate; cămara plină de cele necesare 
traiului; oamenii sunt bine şi curat îmbrăcaţi, şi toate acestea 
bunătăţi vin din banii pe cari mai înainte îi dă ţăranul pe beu- 
turi alcoolice şi la cârciumă, 

' Intrebat asupra răsboiului actual, ce crede el şi poporul rus? 
Intru cât îl priveşte pe el, Broască ne spune că acest răsboiu, 
orice s'ar scrie, nu éste răsboiul Rusiei, care nu eră preparată 
încă; el este räsboiul Angliei si al Germaniei. Aceşti doi uriași 
să bat în cap pentru Domnia lumii, târând fiecare din ei pe 
celelalte popoare ale Europei; räsboiu de moarte sau de viata; 
învingătorul va stăpâni lumea cel puţin 100 de ani! Poporul rus 
crede ceeace îi să spune; după răsboiu va dă de bine, soarta 
îi să va amelioră în toate privintele prin legile cari s'au făcut 
şi prin acele cari să vor mai face în favoarea desvoltării lui, apoi 
când Ţarul sfintei Rusii va fi stăpân pe Țarigrad si pe strâm- 
torile lui, va plouă belșugul asupra împărăției; iată pentru ce po- 
porul rus să bate cu credinţa neclintită că neamţul până în cele 
din urmă va fi bătut! 

Simţul naţional românesc cu regret am constatat că în 
sufletul lui Broască nu ş'a găsit cuibul. De altfel această anoma- 
lie să poate explică prin faptul că el din frageda lui copilărie a 
învăţat şi crescut printre Ruşi, în şcolile cărora nici pomenire nu 
s'a făcut de România sau de Români. Cu aceasta am terminat 
convorbirea şi fiind trecut de miezul nopţii ne-am culcat care 
cum am putut. Broască eră însărcinat să meargă la Odesa ca să 
aducă ceva instrumente chirurgicale și o mașină de scris pentru 
formațiunea lui . 

Când ne-am desteptat, dimineaţa lui Mos-Ajun era tristă; 
ploaie si noroiu. Pe fereasta din dreapta vagonului am zărit pe 
o movilă din marginea oraşului Bârlad un frumos monument al 
soldaţilor din judeţul Tutova, morţi de coleră în Campania din 
1913. Eram tristi si cu jale ne gândeam la Bună dimineața lui 
Moş-Ajun de altădată! 

Şeful gării ne-a spus că nu vom puteă plecă mai departe decât pe 
la 3 după ameazi. Astfel fiind ne-am dus în oraş pentru a-l ve- 
deă şi a ne face şi cevă aprovizionări pentru zilele de Crăciun, 
pe cari le vom petrece într'un vagon de cl. III, departe de iubiții 
nostri şi cu inima strânsă de durere, mai ales că primirăm si 
vestea ocupării Brăilei de către inamic. Ruşii în retragerea lor 
au aruncat în aer gara si au dat foc magazinelor din port. 

Oraşul Bârlad ni s'a părut cu o înfăţişare greu de descris; 


69 


lume multă si de tot felul circulă pe stradele-i pline de noroiu; 
pe lângă orăşeni, treceau în sus și în jos soldaţi români și sol- 
dati ruși, între cari şi cazaci călări cu sulitele lor înfiorătoare; 
toţi erau trişti, nicăiri nu vedeai fete vesele si grăbite cum ar fi 
trebuit să fie în ajunul Crăciunului. La ora 3 p. m. am plecat, 
si la gara Banca ne-am oprit; acolo am dormit, neputând mer- 


ge mai departe. 
25 Dee. 1916./7 Ian. 1917. 


Peste noapte a bătut vântul si era ger; dimineaţa pământul 
eră îngheţat; vântul să mai domolise; cerul senin; să pare că 
timpul s'a schimbat în spre frumos, în cinstea marei zile în care 
sa născut Mântuitorul nostru. Sub impresiunea acestui mare 
praznic creștinese am plecat să facem o plimbare pe dealul ce să 
ridica în spatele gării. Am mers până la vârful lui, care pare a 
fi cam la 300 de metri deasupra nivelului mării. Această plimba- 
re ne-a făcut mult bine, ne-a mai insufletit prin aerul curat pe 
care Pam respirat si ne-a mai dezamortit trupul trudit în încă- 
perea unui vagon în timp de 24 de zile fără întrerupere. 

Pe când urcam dealul am văzut pe şoseaua din vale un con- 
voiu mare de oameni, cu diferite legături în spate, mergând încet 
ca plosnitele; rau străinii din ţară, din tabăra dela Slobozia 
Si cari acum erau duși la Huși. 

La ora 12 şi jum. am stat la masă, care eră împodobită cu 
traditionalele sarmale de varză cu carne de pore, iar in loc de 
cârnaţi am avut salamă friptă. Am mâncat si am închinat câte 
un pahar de vin cu urarea ca Domnul să ne ajute ca acest Cră- 
ciun să fic primul si ultimul petrecut în așa condițiuni rele si 
triste, iar la anul să fim cu toţii în sânul familiilor noastre, săr- 
bätorind cu veselie si fericire aceste zile mari ale Crestinatatii, 
în scumpa, mult dorita si iubita noastră Românie Mare! 

După ameazi a început să ningă și zăpada să se întindă 
peste tot cuprinsul, acoperind pământul cu un strat alb din ce 
în ce mai gros. Am plecat seara pe la dra 8 și întreagă noaptea 
n'am mers mai departe decât două staţiuni: Crasna si Munteni, 
oprindu-ne la aceasta din urmă. 


: 26 Dee. 1916./8 Jan. 1917. 


Cand ne-am sculat aerul s& linistise, iar pamantul era im- 
brăcat într'o mantie groasă albă, cum îi sade bine să fie in a 
doua zi de Crăciun. Lângă gara Munteni am vizitat marea fa- 
brică a lui Topuli, în care să fabrică alcool rafinat de 95° din 
porumb şi secară, alcool denaturat, drojdii şi acid carbonic, iar 
cu borhotul să ingrase vite cornute spre tăiere. Am vizitat si 
două grajduri; în unul să aflau vr’o 500 de vite, între cari am 
admirat o serie de boi foarte mari, dintre cari vite multe erau 
aduse din Dobrogea; în al 2-lea grajd erau si câţiva bivoli. Acea- 
stă fabrică este luată acum de Stat si păzită de armată. Langa 


70 


fabrică am văzut depozitul cu armamentul dela Târgoviște, 
transportat aci de două luni. La 12 am dejunat şi în timpul me— 
sei am căutat, şi astăzi ca şi ieri, să ne încurajăm, urându-ne o- 
soartă mai bună pentru anul viitor. 

La ora 1 și jum. am plecat si la 2 am ajuns la Vaslui. Pe linia 
principală a gării să află un tren sanitar cu 800 de răniţi, eva- 
cuati din Galaţi. Deoarece șeful gării ne-a încredinţat că nu vom 
plecă mai înainte de ora 8 seara, am mers în oraş pe strada Gă- 
rii, am trecut părăul Racova şi am ajuns în strada principală 
Ştefan cel Mare, în care am văzut locuinţa somptuoasă a prin- 
tului Mavrocordat, cu un pare minunat, cu tot felul de pini si 
de brazi, transformată acum în Spital de răniţi; apoi clădirea 
Băncii Nationale, scoala profesională şi o şcoală primară, prefa- 
cute ambele în spitale; de aci am dat în Strada I. C. Brătianu 
în care am admirat frumosul Palat administrativ şi de justiţie, 
apoi ne-am îndreptat pe strada Carol, în care am zărit pe marele 
nostru orator şi scriitor Barbu Delavrancea, Pam văzut trist si 
gânditor... Prin strada Peneș Curcanul ani ajuns iar în strada. 
Gării. 

Orașul Vaslui, desi este mic, are o înfăţişare plăcută, coche- 
tă chiar. El este situat pe un deal nu prea ridicat, nici râpos, cu 
o pantă dulce; stradele lui sunt cu trotoare de lespezi de piatră, 
curate, bine întreţinute si iluminate cu electricitate. In timpul. 
plimbării am văzut copii umblând cu steaua şi lume multă ca a 
doua zi de Crăciun, dar si aci ca si pretutindenea nu puteai ceti 
pe fetele trecătorilor decât tristetä, jale şi grija zilei de mâine. 

După miezul nopţii am plecat din Vaslui şi spre ziuă am. 
sosit în gara Buhdesti, unde am petrecut a treia zi de Crăciun. 
În aceasta gară am vazut un mare depozit regional de lemne, 
de grâu, secară, ovăs, orz, făină de grâu, de porumb și o magazie 
de coloniale si leguminoase. O magazie de grâu ardea de 8 zile, 
fumega mereu. La capătul ei să află mormane de sfeclă, părăsită. 
supusă ploilor, care sa încins şi dă un miros de acreala. Pe linia 
moartă Buhäesti-Negresti. care duce spre Roman (neterminată. 
încă) să aglomerează mai multe trenuri lungi, dintre cari un 
tren de depozit si un tren arsenal, cu tunuri. Cât pe aci eră să 
ne împingă și trenul nostru pe această linie, unde cine ştie cât 
timp am fi stat, dar cu chiu cu vai, cu mare stäruintä, am fost 
readuși în gară pe linia a doua. 

Zăpadă, şi ceaţă peste tot. Vesti din ce în ce rhai rele vin de- 
pe fronturi, ceeace ne întristează şi mai mult si nu ne putem găsi 
mângăierea decât cu gândul că are să fie iarăși bine. Am avut 
norocul însă că cu tot acest lung martiriu ne-am putut aprovi- 
zionă cu deale. mâncării din diferitele depozite pe cari le-am 
întâlnit în drumul nostru, asa că aveam de luptat numai cu su- 
ferinta sufletească. Ce să mai zicem de miile de soldaţi, de pri- 
begi si de săraci, cari să luptă cu frigul, cu foamea si cu boalele?t 


(Și 


28 Dec. 1916/10 Ian. 1917. 


Azi dimineaţă ne-am trezit în gara Scânteia. La dreapta li- 
niei ferate să vede satul Scânteia, reşedinţa comunei cu acelaşi 
nume. In mijlocul satului să înalţă mândră o biserică mare, cu 
un singur turn, zidită de Stefan cel Mare. In apropierea ei să 
vede Primăria şi Judecătoria de Ocol, la spatele ei o frumoasă 
Şcoală, iar pe culmea dealului Spitalul. La stânga liniei ferate 
să află satul Ciocérdesti, la marginea căruia, lângă o pădure să 
vede conacul moşiei, un adevărat castel, zidit de proprietarul 
moşiei Mihail Tăutu, acum 2 ani, dar n'a avut parte să se bucure 
mult de el, murind până la anul. Ca curiozitate notez că am vă- 
zut pe peronul gării o ţărancă cam de 40 de ani dintr'un sat ve- 
cin, care venind să vândă niște găini, s’a aprins ţigara scăpă- 
rând cu amnaru pe cremene pentru a da foc la iască; fumă cu 
mare poftă, dând târcoale de fum. Ce progres! 


30 Dec. 1916/12 Tan. 1917. 


In fine, iată-ne ajunși la Iași. De trei zile plouă mereu, dru- 
murile sau desfundat şi chiar în oraş circulaţia este anevoioasă 
din cauza noroiului. La ora 2 p. m. m'am prezentat la Ministerul 
de răsboiu, secţia a 6-a sanitară, pentru a primi ordinele secre- 
te, carini sau dat imediat. Conform acestor ordine trebuie să ne 
ducem pe linia Iasi-Dorohoiu, oprindu-ne în gara Trusesti, unde 
vom debarcă şi stationà în satul cu același nume. După debar- 
care, trenul formaţiunii noastre să va împărţi în două parti, si 
anume: vagoanele cu amenajare proprie pentru transport de ma- 
teriale sanitare, precum și vagoanele pentru ofițeri şi trupă vor 
rămânea garate lângă formaţiune în staţie, iar vagoanele pentru 
vite (cai si boi) şi platformele libere vor fi scoase din trenul for- 
matiunii sanitare şi predate șefului gării pentru a le pune în cir- 
culatiune până când vom avea iar trebuinta de ele. 

Spitalul meu de Etapă No. 3, formând acelaşi tren cu Spi- 
talul de Evacuare No. 3, a pleat astă seară şi a ajuns la Tru- 
sesti în ziua de 4/17 Ianuarie 1917, iar eu am rămas cu permi- 
siune de câteva zile în Iași. 

Aspectul acestui frumos și liniștit oraş, vechia Capitală a 
Moldovei, eră cu totul schimbat. Pe toate stradele circulă atâta 
lume încât abia te puteai mișcă. Populatiunea orașului dela 
70.000 a ajuns 580,000, după ultima numărătoare, aproape de 
două ori cât populatiunea normală a Bucureștilor. Pe lângă gu- 
vernul ţării si toate autorităţile înalte de Stat din Bucuresti, in- 
stalate aci, mai eră o lume întreagă de refugiaţi din Muntenia. 
Afară de Români, era multă armată rusească, ofiţeri şi soldaţi, 
cari erau în continuă mișcare. In fata Otelului Traian, pe Piaţa 
Unirii, în jurul falnicalui monument al marelui domnitor român 
Cuza-Vodă, am văzut un grup numeros de ofiţeri francezi, ale 
căror variate uniforme, amestecate cu uniformele rusești şi ro- 


72 


‘mânesti, precum şi îmbrăcămintea tot asa de variată a celor ce 
nu făceau parte din elementele armatei, dădeau acestei pieti e 
înfăţişare cât se poate de ciudată şi prevestitoare de mari eveni- 
mente, la cari trebuie să ne așteptăm. Același lucru să vede pe 
toate stradele principale, mai ales în strada Lăpușneanu, în cari 
circulaţia este extrem de anevoioasă din cauza aglomerației. 
Unde mai pui că în ziua următoare eră ajunul Anului-nou, pe 
care lumea să pregătea, cu toată situaţia tristă în care să găsea, 
să-l prăznuiască, dacă nu tocmai ca în timpurile bune, cel putin 
pentru ași face urarea ca în anul viitor să deie Domnul ca să 
fie pace şi să-l sărbătorească în condițiuni mai bune, mai vesele 
si cu mulfumirea sufletească a realizării Idealului national. 

Din cauza aglomeratiei viata in Iasi a devenit foarte scum- 
pa. Chiriile au ajuns la sume fabuloase, iar pretul articolelor 
principale de traiu s'a îndoit si intreit, dar nici cu acest preţ nu 
să puteau găsi decât cu mare greutate. 


31 Dee. 1916/13 Tan. 1917. 


Azi dimineaţă când am esit în stradă toată lumea vorbea 
consternatä de groaznicul accident din timpul nopţii, petrecut 
in gara Ciurea. Pe la ora 12 noaptea plecase din gara Bârnova, 
trenul aşa zis Curier, compus din 60 de vagoane, încărcate cu 
Jume, care era îndesuită in interior, pe coperise, pe scări şi pe 
tampoane, având si 2 vagoane pline cu cartușe de puşti si 2 ci- 
sterne de benzină. Ajungând trenul la panta deasupra gării Ciu- 
rea, pantă deja celebră printr'un alt accident, care acum câţiva 
ani a costat viaţa la mai mulţi călători, ajungând, zic, la această, 
pantă, dintr'un defect al frânei, mecanicul n'a putut la timp s'o 
strângă si trenul o luat o viteză ameţitoare spre vale si intrând 
în gară pe linia a 2-a s'a ciocnit cu un alt tren care stationà aco- 
lo. Ciocnitura a fost formidabilă; vagoanele au încălecat unele 
asupra altora, formând până la două etaje, apoi altele s'au ră- 
sturnat şi ca culme a nenorocirii, vagonul de dormit a luat foc, 
iar focul s'a intins mai departe; cele 2 vagoane pline cu gloanţe, 
aprinzându-să şi ele la rândul lor, acestea au început să poc- 
nească în toate părţile; apoi a venit rândul cisternelor cu ben- 
zină. Ceeace s'a văzut şi auzit în acele momente eră îngrozitor 
si nu este pană pe lume ca să deie o icoană fidelă a acelui tablou. 
Martorii oculari în emotiunea de care erau cuprinși nu erau în 
stare nici să deschidă gura, stând ca înlemniţi. Vaietele şi geme- 
tele victimelor iti sfăşiau inima, şi numărul lor eră foarte mare, 
căci în acel tren să zice că erau cam la 5000 de călători! De 
amândouă părţile liniei ferate erau aruncate capete si membre 
(mani şi picioare) de oameni; multi erau apucati sub tren numai 
de picioare si ţipau îngrozitor cerând ajutor; bălți de sânge ară- 
tau şi mai mult grozăviea nenorocirii. Până spre seară s'au con- 
statat un număr de 568 de morţi si 756 de răniţi, cari au fost 
transportaţi în spitalele din Iasi, dintre cari multi au murit în 


73 


aceeași zi şi în ziua următoare, în cele mai mari chinuri. Un ma- 
re număr de cadavre să aflau carbonizate sub vagoanele fume- 
gande si a căror identitate cu greu să va putea stabili. Intre vic- 
time s'a constatat un colonel francez, Viallat, şi un aviator fran- 
cez; un colonel si 45 soldaţi ruşi; opt ofiţeri si un mare număr de 
soldaţi români; restul civili, bărbaţi, femei, de toate vrâstele, şi 
copii, dintre cari cei mai multi veneau la Iasi să-şi vadă familiile 
şi să petreacă împreună acest an nou, de două ori nenorocit pen- 
tru ei! Şi când mă gândesc că în noaptea precedentă trenul no- 
stru a staționat în gara Ciurea tocmai pe linia a 2-a mă iau 
fiori! 

După ameazi am plecat cu o trăsură la viia mea dela Uri- 
cani, cale de jumătate de oră, şi cu chin cu vai abia am ajuns în 
două ceasuri, din cauza noroiului, care mai ales în sat eră aşa 
de mare încât roatele să înfundau până în butuc. Revelionul meu 
a fost bucuria de a mă găsi cu o parte din ai mei în căsuţa mea. 


1/14 Xan. 1917. 


In satul Uricani am văzut în dimineaţa acestei zile o parte 
din regimentul 2 de artilerie, care după o săptămână a plecat, 
venind în locu-i Coloana a 7-a de munitiuni. In fiecare sat din 
jur este armată. Coloanele de muniţiuni şi subsistentä sunt așe- 
zate pe la marginea satelor şi mulţi soldaţi dorm afară spre pază; 
ceialalţi soldaţi sunt cantonati pe la săteni. Pe linia a 2-a a căii 
ferate dela Iasi până la gara Cucuteni să afla staționate multe 
trenuri sanitare şi trenuri cu depozite. 

Anul nou lam petrecut la viie având ca oaspe numai pe fiul 
meu cel mai mic, Mircea, căpitan de artilerie, care eră detaşat 
la arsenalul din Iași. Fiul cel mai mare, Vasile, înginer electri- 
cian dela Paris, acum sublocotenent de geniu, ataşat la secția de 
Projectoare la Păşcani, fiind reţinut de serviciu, n’a putut com- 
pletă bucuria acestei mari zile. Am petrecut toată ziua in casă 
fiind imposibil de a esi prin viie din cauza noroiului. 

Recolta viiei din toamna trecută, din cauza manei, a fost sub 
mediocră ca cătime, însă escelentă ca bunătate; mai ales vinul 
alb eră minunat, păcat numai că era foarte putin faţă de cel 
roșu, care deși foarte bun, eră mai puţin gustat. Cum pe la câr- 
ciume şi prin apropiere nu să mai găsea vin, a început să curgă 
soldaţii din toate părţile cu gaméle, cu sticle, cu damigene, donite 
şi chiar cu găleți de adăpat caii, cerând cu inzistentä să li să deie 
vin, mai ales că tot Românul este obicinuit să prăznuiască săr- 
batorile mari şi uneori chiar şi pe cele mai mici cu puţină beutu- 
rică. Desi nu aveam permisiunea cuvenită, am cedat stäruintelor 
prea rugătoare si am ordonat să li să deie vinul cezut, plecând 
cu toţii veseli şi mulţumiţi; unii neavând răbdarea până acasă 
Tau beut pe drum. 

In seara Sfântului Vasile am cetit cu mare plăcere următo- 
rul ordin de zi al M. S. Regelui către armată: „Pe pragul anului 


74 


nou, întâiul Meu gând să îndreaptă spre iubiții Mei ostaşi, cari 
în patru luni de lupte crâncene nu s'au arătat mai prejos de a- 
ceia, despre a căror vitejie ne povesteşte istoria neamului nostru. 
Ostasi! Lumea întreagă să uită la voi, iar Tara să sprijină pe 
voi ca pe scutul ei; cu Mine ea aşteaptă să faceţi zid din pieptu- 
rile voastre, spre apărarea scumpei noastre Jari, să duceti dra- 
pelele române la isbândă. Aduceţi-vă aminte că vă luptati pen- 
tru pământul strămoșesc, pentru copiii si părinţii voştri, pentru 
fraţii voştri de dincolo de hotare, că prin biruintä le veţi pregăti 
un viitor mai fericit. Vă salut azi cu recunoştinţă şi cu încredere 
în viitor si urandu-va la toţi, ofiţeri, subofiteri şi soldaţi, un an 
bun şi încununat cu lauri, vă spun: „Inainte cu Dumnezeul!“ 
FERDINAND. 

Aceste înălţătoare cuvinte ne-a umplut inimile de curaj si de 
speranţă în viitorul iubitei noastre Patrii, în viitorul de aur al 
neamului nostru, întrevăzut de cântăreții noştri si cu dorul că-. 
ruia ni-au murit moşii si strămoşii. 


10/23 Ian. 1917. 


Timpul a continuat să fie urât; si noroiu de nu puteai esi 
din casă; chiar în ziua de Bobotează plouă si noi oftam după. 
gerul Bobotezii, ca să mai putem merge la plimbare prin viie si 
mai ales pe culmea dealului, de unde să vede tot Iaşul, cu toate 
împrejurimile lui minunate; să stăm sub uriașul si bătrânul nuc, 
cu trunchiul lui gras cât trei oameni şi cu coroana lui măreaţă, 
care prin înălţimea lui stăpânește toate dealurile din jur si pe 
care îl zăresc foarte bine toţi cei ce iasă din lași pela bariera 
Păcurari, pe şoseaua ce duce spre Päscani. 

In noaptea spre Slântul Ioan, Botezătorul s'a schimbat vre- 
mea; a început să bată un vânt rece cu viscol şi spre ziuă să 
ningă. Ce bucurie că ain scăpat de noroiu, căci pământul ince- 
puse să îngheţe. A nins toată ziua şi toată noaptea, așa că in di- 
mineaţa zilei următoare tot pământul era asternut cu un strat 
gros de zăpadă. Abia acum a început doritul ger al Bobotezei, 
care a ţinut mai multe zile. Dar pe cât bucuria ne-a fost de mare 
că am scăpat de noroiu, pe atât de mult ne-am întristat gândin- 
du-ne la suferinţele soldaţilor noștri de pe front și ale acelor 
cari durmeau pe afară în bivuacuri, ale acelor dela coloanele de 
munitiuni si de subsistentä, cari fiind rău îmbrăcați si rău hră- 
niti au suferit cumplit, îmbolnăvindu-să și unii chiar murind de 
frig după cum sa întâmplat într'una din zile intr’un tren care 
venea dela Vaslui la Iași, în care au murit doi soldaţi de frig; 
la unul din ei s'au găsit 17.000 de lei. 

De pe fronturi am avut știri bune. Situaţia a devenit mai 
multumitoare, ceeace ne-a încurajat mult. Pe întreagă frontiera 
Moldovei inamicul întâmpină o rezistenţă neînfrântă. Pe frontul 
Putna-Dunărea-Marea Neagră, valurile furioase ale puhoiului 
năvălitor au fost oprite si in mai multe puncte, trupele noastre 


T5 


şi ale aliaţilor au trecut la ofensivă înregistrând câteva succese. 
Ruşii la Riga, în jos de ea, au avut un succes strălucit, spărgând 
frontul şi respingând pe Germani cu 12—20 chilometri, luând 
peste 15.000 de prizonieri și mult material de războiu. In Franţa, 
Englezii și Francezii, au obținut câteva succese mai mici în di- 
ferite puncte ale frontului. Italienii pe Carso să ţin bine, iar în 
Macedonia Aliaţii isi menţin cu tărie pozitiunile preparându-să 
pentru marea ofensivă din primăvară, la care vor fi ajutaţi si de 
trupele italiene din Albania, cari să înmulţesc sub comanda du- 
celui de Aosta. 


11/24 Ian. 1917. 


Astăzi am primit discursul d-lui N, Iorga, rostit în ședința 
Camerii din 14/27 Dec. a. tr., publicat în broșură, care a impre- 
sionat adânc pe toţi deputaţii si cari aproape în unanimitate au 
hotărît ca acest remarcabil discurs să fie afişat în localul Primă- 
riilor din ţară. Am cetit cu deosebită plăcere acest discurs, după. 
cum de altfel cetesc tot ce publică acest fiu vrednic, harnic, în- 
văţat şi înfocat nationalist al neamului românesc. 

Discursul cuprinde trei părţi: In prima parte oratorul s'a 
ridicat cu toată puterea în contra criticelor formulate de unii de- 
să pot adresă tuturor guvernelor; nu că éle n'ar fi indreptätite, 
să pot adresa tuturor guvernelor; nu că ele n’ar fi indreptatite, 
dar d-sa crede că nu este timnul să se facă acum, când la spatele 
nostru (a deputaţilor) stă suferinţa ţării, când străinul este pe 
pământul nostru și când cuvintele fiecărui deputat trebuie să se 
prefacä în puterea care intinereste si însănătoșează si care pune 
pe fiecare la dispoziţia, nu a prietinilor săi politici, ci a neamu- 
lui și ţării sale. Dacă s’ar putea aduce vr’o invinuire ar fi în 
contra drumului greșit al unui întreg regim, care să ispräveste 
fiind sdrobit sub aspra lovitură a unei fatalitati, care vine asupra 
noastră. Trebuie să înceapă un nou regim, care nu înlătură nici 
o bunăvoință, nici un patriotism, nici un ideal, dar înlătură ho- 
tärit toate rătăcirile și toate păcatele trecutului. Ceeace ne-a adus: 
aci a fost lipsa a două lucruri mari, și anume: libertatea și auto— 
ritatea. Am trăit un regim constitutional fără libertate jos si fără 
autoritate sus; lucruri neapărat trebuincioase, căci nu poate să 
existe libertatea pe care să nu o coordoneze, să nu o întrebuin- 
feze spre un scop folositor sus, autoritatea. Apoi trebuie să ne 
gândim că în aceste momente multe priviri să îndreaptă către 
Adunarea Deputaţilor; să îndreaptă privirile, pline de rugăciune 
tăcută, ale unui popor sfios, care veacuri întregi n'a găsit atât ve 
adeseori cuvinte mari pentru suferinţele lui, dar care le-a simţit 
cu' atât mai adânc. cu toată gura lui mută. Să mai îndreaptă a- 
supra noastră (a deputaţilor) ochiul de ură al străinului, care 
vrea să ştie cum suferim de rana pe care a făcut'o, şi acestui 
străin, la urmă, trebuie să-i răspundem că oriunde am fi, ori- 
cum ain fi, suntem hotăriţi să mergem până la capăt, în credința 


76 


că, dacă s'a ridicat vr'odată o religie pe lume, dacă sa vorbit de 
dreptate şi de ideal, nu să poate, cu nici un chip, ca, şi înaintea 
celei mai sălbatice forţe organizate, să piară drepturile unui po- 
por de a trăi pe pământul în care nu este un fir de ţărână, care 
să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge. 

In partea a doua a discursului, d. lorga, să simte obligat să 
ducă omagiul care trebuie adus, nu numai Tronului, Coroanei si 
Comandantului de oștiri, dar si Omului, poate din Europa intrea- 
ga, în sufletul căruia s'a jucat o mai sguduitoare dramă, care a 
înfrânt tot ce strămoşii lui cereau în EI, tot ce pământul în care 
Sa născut infatisa în făptura sa fizică. Este Regele. Să se in- 
găduie, zice d-sa, unui glas care nu vorbește în numele Tronului 
însuşi, cum pot să vorbească miniștri, a recunoaşte superba pil- 
dă morală pe care Ferdinand, care este astăzi numai Regele 
României, a adus’o înaintea lumii. Este uşor când cineva este 
născut în mijlocul unui popor cu același sânge ca El, este ușor 
să ieie o hotărire care pleacă dela sine, fără acea luptă din toate 
fibrele făpturii sale, prin care a ajuns Regele României la hotä- 
rirea din August 1916, învingându-să pe sine, rasa Sa mândră, 
amintirile Sale de copil, secole întregi de strămoși legaţi de alt 
pământ, pentru a ne oferi nouă, nu numai persoana Sa, dar sa- 
crificiul tuturor strămoşilor Săi. 

In partea a treia, d. Iorga, vorbeşte despre oștirea României, 
care reprezintă azi un popor întreg şi în special pe ţăranul no- 
stru. Niciodată steagul românesc n'a fost mai mândru decât în 
momentul când a arătat celei mai superbe alcătuiri militare dia 
luine, că pot merge ţărani fără şcoală, fără arme, moderne, ina- 
intea oștirilor înzestrate cu tot ce o cultură grozavă si inversunata 
dă sclavilor înarmaţi cari o reprezintă. Ostirea românească, care 
este moraliceste întreagă, este mai mare astăzi decât chiar în 
momentul, când întâiul detașament a sfarimat cu patul puştii 
piatra de nedreptate la graniţă. Atunci om viu lângă om viu, 
ea reprezentă numai puterea fizică si încrederea în biruintä; 
astăzi cei vii aduc cu ei moștenirea sufletească a acelor cari au mu- 
rit pe câmpul de luptă. Cel din urmă soldat, cu haina sfăşiată 
de suferințele și răbdările îndelungate, faţă de asprimea naturii 
şi de cruzimea dușmanului, aduce în făptura lui morală pe toţi 
aceia pe cari nu-i vom mai vedea nici odată. Partea cea mai 
vrednicä de iubire a poporului românesc si partea cea mai putin 
îndreptăţită este țăranul, tocmai el care ne dă pe viteazul nostru 
soldat, şi din această pricină! a sosit timpul ca să facem ca tärä- 
nimea română să nu mai fie străină pe pământul, pe care sângele 
celor mai deaproape al lor săi Pau sfințit din nou prin sacrificiul 
lor. Prin urmare datori suntem ca îndată după biruinţa operei 
de dreptate, după eliberarea teritorului nostru, după întregirea 
teritorului rasei noastre, să primim pe soldaţii noştri nu numai 
cu florile culese în acest pământ, ci si cu darul însuși al pămân- 
tului hrănitor pe care ei îl muncesc. 


TT 


Iar, la sfârşit, d. Iorga spune că dacă suntem ceva, nu sun- 
tem atât prin biruința strămoşilor, cât mai mult prin suferinţa 
lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strân- 
să la olaltă si prefäcutä în energie. Si unul din strămoşii nostri, 
mare prin nenorocirea lor, Gheorghe Stefan Vodă (1650), intr’o 
clipă de restriște, când îi să zicea să-şi lase tara si să se ducă sub 
jug străin a strigat că decât să plece din ţară mai bine să-l mâ- 
nance cânii pământului acestuia, asa si noi să spunem lumii că 
mai curând să ne mânânce cânii pământului acestuia, decât să. 
găsim fericirea, liniștea si binele din gratia străinului dușman. 
Cu toate încălcările dușmanului, care ne-a distrus tara până 
la Milcov, care să bucură de peirea cinstitei opere de civilizaţie 
pe care am îndeplinit-o.în Dobrogea, colţ de Asie din care am 
făcut un mărgăritar al Euronei, să mergem înainte cu toată 
energia sufletească si credința neclintită în biruinţa finală să 
zicem ca Petru Rares că „vom fi iarăși ce am fost, si mai mult 
decât atâta!“ 


12/25 Ian, 1917. 


Am plecat de dimineaţă la postul meu, la Spitalul de Etapă, 
care să găsea tot în gara Trusesti. Am plecat pe un ger mare cu 
o trăsurică trasă de doi cai mici ţărăneşti, şi cum drumul eră 
presărat cu grunzi mari şi mulţi, neumblat, am găsit că este 
mai bine să. merg pe jos prin sat si pe drum până vom ajunge la 
şosea. Am văzut pe marginea drumului trei cai morţi, inghetati. 
Ajungând în şoseaua ce duce dela Iasi spre Cucuteni, am mers 
mai bine si mai repede. Pe şosea am întâlnit o înmormântare cât 
să poate de tristă; patru soldaţi duceau pe umeri un cosciug; alt 
soldat mergea. înainte cu o cruce făcută din 2 lemne bătute în 
crucis, iar pe de lături mergea un sergent cu niște hârtii in 
mână. Am salutat cu evlavie şi durere mare sufletească pe acest 
erou al neamului, mort de frig în câmp si pe care îl duceau ca- 
marazii lui în satul Cucuteni ca să-l înmormânteze acolo cu 
preot, ca pe un creștin; si câţi nu vor mai muri încă astfel în 
această iarnă, care să anunţă a fi foarte aspră?! 

La ora 12 am ajuns în gara Cucuteni, unde şeful mi-a spus 
că trenul spre Trusesti a plecat la 3 dimineaţa, si acum nu va mai 
trece un altul în acea direcţie decât la noapte sau mâine. L’anr 
rugat să-mi facă vr'un rost ca să mă duc pe vr'o maşină, dacă. 
până atunci se va întâmplă să treacă vr'una. M'am adăpostit la 
Magazinerul gării, căci sala de așteptare eră plină peste măsură 
de soldaţi, cari stăteau sgriburiti de frig. La această gară am 
băut din buna apă dela Timisesti, care alimenteâză Romanul, 
Târgul Frumos, Podul Iloaei, cu toate gările din drum, si Iaşul. 

Seara la 10 am fost instiintat că o locomotivă trece spre Do- 
rohoiu. Imediat am mers cu ordonanța mea Papuc spre acolo şi 
ne-am urcat pe mașină, unde mai erau câţiva ofiţeri şi mai multi 
soldaţi pe tender. Am mers destul de bine şi repede până la gara: 


78 


Vlădeni, unde locomotiva trebuia să formeze un tren pe care să-l 
ducă la Dorohoiu. Manevra aceasta a ţinut mai multe ceasuri, 
căci vagoanele din cari trebuiă să se formeze trenul erau împăr- 
lite prin alte trenuri cari stafionau in gară, umplând toate liniile 
afară de linia principală (primă) si din care cauză manevrarea 
eră foarte anevoioasă. De altfel toate gările de pe această Unie 
erau îmbâcsite de trenuri, dispunând pentru circulaţie numai de 
prima linie, care era liberă. Trenurile de prin gări, cele mai 
multe erau sanitare, spitale de evacuare, semievacuare, etape şi 
de convalescenti, ale întregii armate, aduse pe această linie, pen- 
tru a fi puse la adăpost sigur si pentru a fi organizate din nou 
Şi cu oarecari modificări, pentru a fi gata de funcţionare la pri- 
măvară, când va începe ofensiva generală a Aliaților. 

Noaptea a fost foarte friguroasă, dar am avut norocul că 
ne-am adăpostit repede în vagonul de manipulare al trenului ce 
era în formaţiune, unde am dat de căldură. 

La ora 11 înainte de ameazi am intrat în gara Trusesti. Am 
găsit spitalul meu în gară, pe linia a patra; pe celelalte linii, 
afară de cea principală, erau alte formaţiuni sanitare. Pe toţi 
i-am găsit bine. Nu s'a făcut cantonamentul după ordin: oamenii 
si animalele trăiau în vagoane. Unele din celelalte formaţiuni sa- 
nitare, cari au venit înaintea noastră, au cantonat în satul Tru- 
sesti si în satul Drislea, de după deal.' In Trusesti eră instalată 
Divizia a 6-a, partea activă, cu d. general Razu, iat partea se- 
dentară în gară. Am umblat prin tot satul, dar n'am găsit nici 
© casă neocupată, n'am găsit nici un grajd pentru vite. Tot asa 
am patit si în Drislea. Am fost siliţi să rămânem si să iernăm tot 
în vagoane, după cum am trăit şi până acum, începând dela 10/23 
Dec. a. tr. Vitele au fost mai norocoase, căci am găsit lângă gară 
două case neterminate, acoperite, lipite, dar fără ferestre şi uşi; 
le-am transformat în grajduri, înfundând ferestrile și improvi- 
zând nişte uşi, asa că am putut instala in ele vitele în condițiuni 
„destul de bune. 

Timpul a fost destul de potrivit, numai cam aspru; aproape 
zilnic ningea câte putin, uneori viscolea, iar în zilele de 17—20 
Tan. st. v. a fost un ger mare; toată ziulica ne invarteam în jurul 
sobei; norocul că în satul Drislea”să află o pădure pare a Sta- 
tului, din care să dădea voie tuturor să iee lemne cu bonuri. In-. 
tru cât priveşte hrana o duceam binişor, având manutanta la în- 
demânä în sat si unde să instalase si un depozit de articole ali- 
mentare. 

Satul Trusesti să află situat pe dealul trăgănat din stânga 
râului Jijia, vis-a-vis de gară, care să află în dreapta râului, 
peste care trecea un pod mare de lemn, foarte larg şi solid. Po- 
vârnişul dealului este regulat si cu o suprafață netedă, asa că 
mai tot satul să vede din gară. Apa Jijiei de obiceiu este mică 
ca un părău, dar după ploi să umflă si crește ajungând până 
aproape de podelele podului, care este foarte lung. Râul Jijia îşi 


79 


ia începutul din nordul judeţului Dorohoiu, cam de pe la Tărnău- 
ca, să scoboară pe lângă oraşul Dorohoiu şi merge printre minu- 
nate şi bogate lunci, dumbrăvi, poiene, crânguri şi prin multe sa- 
te până aproape de Ungheni, unde să varsă în Prut. Pe malurile 
ei să află numeroase tufișuri, printre cari să zăresc adeseori 
lisite, rate sălbatice, gâște sălbatice, apoi să mai găsesc mulţi 
raci, scoici si diferiţi pești prin apele ei. Satul Trusesti este re- 
şedinţa comunei cu acelaşi nume, care să compune din 4 sate: 
Buhdceni, Guranda şi Iondseni. El are aproape 500 de case. Bi- 
serica de piatră si cărămidă este acum în reparaţie; ea a fost 
construită, mai joasă şi fără turn, în anul 1829 de către arhi- 
mandritul Ascanie, egumenul Mânăstirii Trei-Sfetitele din Iasi, 
cu ajutorul lui Vasile Lăpădatu, și a celorlalţi locuitori ai satului. 
Acum îi s'au înălţat zidurile şi îi s'a făcut un turn potrivit cu 
mărimea ei, în care să vor pune cele două clopote, cari stau in- 
tr’o clopotniţă de lemn. 

Pe vârtul dealului, deasupra satului, cu o vedere minunată, 
să află localul cu etaj al Judecătoriei de ocol și al Jandarmeriei, 
iar ceva mai jos, în imediată apropiere este localul mare şi fru- 
mos al scoalei. Amândouă aceste clădiri sunt ocupate de Spitalul 
Crucei Roşii, cu 100 paturi pline de răniţi, care este condus de 
maiorul Dr. Petre Popovici (medicul băilor Govora). 


Lângă gară, dincoace de Jijia, să află Spitalul plășii, clä- 


dire confortabilă, care acum caută tot răniţi, în număr de 50, 
Si este condus de doamna Dr. Ropală. Satul mai are o Bancă po- 
pulară numită Mama Avuliei, care face bune afaceri si este de 
mare ajutor pentru populaţie. Localul Primăriei este de zid si 
destul de încăpător; el este ocupat de Cancelaria Diviziei. Gene- 
ralul este adăpostit în faţa Primăriei, în frumoasa casă a jude- 
tului, în care sade conductorul şoselei judeţene. In sat sunt mai 
multe prăvălii şi cârciume. Casele locuitorilor cele mai multe 
sunt în bună stare, bine întreţinute, de gard si lipite, podite si 
cu ferestre mari, acoperite mai mult cu stuh si cu paie, unele cu 
şindrilă şi câteva cu table de tinichea. In jurul caselor să văd 
diferite acarete si toate sunt imprejmuite, ceeace dovedește că 
proprietarii lor sunt înstăriți si buni gospodari. Ulitele satului, 
cele mai principale sunt soseluite; prin el trece şoseaua judetia- 
na, largă si bine întreţinută. 


20 Ian./2 Febr. 1917. 


S'a înmormântat plutonierul Trifu Constantin, dela Spitalul 
de Evacuare No. 3 de pe linia a 5-a, mort în vagonul în carea 
zăcut, în urmă unei peritonite din răceală. A fost dus spre odihna 
vecinică în cimitirul satului vecin Drislea, însoţit de personalul 
superior şi trupa formaţiei, fiind preot slujitor părintele [on Ar- 
bore, din localitate. In ultimele momente Trifu regretă din suflet 
că Dumnezeu nu i-a dat o moarte mai bună şi mai folositoare 
pentru ţară, pe câmpul de luptă. A fost om bun, harnic, vrednic 


80 


$i cinstit; n'avea mai mult decât 30 de ani si în cariera civilă a 
a fost administrator la o moșie din judeţul Buzău. Il plânge soţia 
cu şase copii. 

21 Jan./3 Febr. 1917. 


Cel mai fericit eveniment pentru noi este când ni să aduce 
ziare, fie cât de vechi, mai ales că pentru viaţa noastră de acum 
10—15 zile nu numără mai mult decât tot atâtea ore; de multe 
ori uităm în ce zi a săptămânii ne găsim, mai cu seamă că în 
corespondenţa ce o facem pe cărţile postale militare ni să inter- 
zice să punem data si localitatea. Astfel ziua de astăzi a fost o 
zi mare pentru noi, căci a venit administratorul nostru, căpita- 
nul Gănescu, din misiunea pe care a avut’o la Bacău si la Iasi, 
încărcat de ziare, cu data de 7 până la 19 Ianuarie: Neamul ro- 
mânesc, Mișcarea, Evenimentul, Opinia, Fulgerul, Informatiu- 
nea, Ecoul Moldovei si un număr din L’Indépendance Roumaine, 
cari toate apar la laşi. Le-am cetit cu toţii din cap si până la 
sfârşitul anunţurilor. 

Ceeace ne-a impresionat mai mult, făcându-ne o mare plă- 
cere a fost un articol din Neamul Românesc, semnat de d. N. 
Iorga si publicat în numărul de 8 Ianuarie st. v., despre „Că- 
lătoria principelui Carol‘, intoväräsit de primul nestru ministru, 
d. Jon I. C. Brătianu, la Petrograd, si căreia îi si dă o mare 
însemnătate. Fără a preciză scopul misiunii pe care o indepli- 
nește prinţul, care, încă pe când era numai un adolescent, a câş- 
tigat prin înfățișarea sa simpatică si prin vioiciunea conversa- 
tiei toate inimile întâlnite în drumul ce a făcut la Roma, va fi si 
de astădată în Capitala Rusiei, solul cu autoritate al ţării sale 
si un oaspe bine primit în cercurile dinastice, unde are atâtea 
rude. El va putea spune, zice d. lorga, tot ce a stat în cugetul no- 
stru când ne-am hotărît a luă parte la răsboiu, toate speranţele 
ce au făcut să bată inimile, toată hotărîrea pe care am pus’o si 
o punem în statornica îndeplinire a unei chemări pe care nici 
morţi nu o vom părăsi. Prin cuvintele miscate ale prinţului no- 
stru să va ști cu adevărat ce jertfe fără număr de oameni, de 
bogăţie si de cultură a adus până acum un mic popor, care a in- 
drăsnit să stea în fata uriasului german, fiindcă avea conştiinţa 
absolută a dreptăţii sale nemuritoare. D. Iorga încheie astfel: 
„Au mai fost drumuri românești într'acolo; acesta este cel d'in- 
tâiu care duce încrederea unui neam in ursitele sale viitoare si 
de aceea îl salutăm cu toţii bucuroși si plini de nădejde!“ 


24 Nan./6 Febr. 1917. 


Ne-am desteptat intr’un ger cumplit, cum n’a mai fost in 
iarna aceasta; termometrul gării s'a scoborit la —24 grade sub 
zero. Cu sosonii în picioare îţi venea să joci chindiea si nu pu- 
team să stăm cu picioarele pe podea că ne înjunghiă prin oase; 
trebuiă să stăm cu picioarele pe câte un scaun, iar noi în pat. 


81 


Bătaia picioarelor să auzea din toate vagoanele prin cari să a- 
dăposteau suflete omeneşti, eră dantul gerului. Ce va fi fost cu 
bieţii soldaţi cari stăteau prin corturi sau sub cerul liber în tim- 
pul nopţii. 

In sala de aşteptare a gării un preot servea Sfânta Liturghie 
soldaţilor (biserica, din sat fiind în reparaţie) si în cea mai mare 
simplitate si reculegere s'a sărbătorit Unirea Principatelor, a- 
ceastă sărbătoare asa de scumpă tuturor inimilor româneşti st 
decât care mai mare nu va avea să fie decât numai acea zi 
sfântă si dorită de toată suflarea, ziua sfântă și întreit sfântă a 
Unirii tuturor Românilor! 

Spre seară a început să bată vântul si să ningă, viscolind 
toată noaptea. 


27 Tan./9 Febr. 1917. 


- Sare ziuă a încetat viscolul şi ninsoarea; frigul a mai scă- 
zut. Pe la ora 10 a. m. am fost chemat în satul Drislea, ca îm- 
preună cu confrații dela Spitalul de Evacuare No. 3, de acolo, 
Lt. Colonelul Dr. Rigani, Maiorul Dr. Gruescu şi Locotenentul 
Dr. Landau, să facem un consult simpaticului si de mare valoare 
chirurg, Locotenentul Dr. Victor Gomoiu, dela aceeaşi formatiu- 
ne. El suferea de trei zile de o febră continuă, însoţită de vărsă- 
turi bilioase şi o sensibilitate dureroasă la pipăit în regiunea fi- 
catului, fără nici o altă localizatie, nici din partea plămânilor. 
nici din partea altui organ important. Febra varia între 38° gi 
39.5, uneori şi 40”. Avea din când în când fiori, cari nu ţineau 
mult. Nu ştieam bine ce boală ar fi; ne gândeam la o gripă tu 
formă abdominală. Am combătut simptomele şi în ziua următoare 
când Pam văzut din nou fiorii şi värsäturile au încetat, dar tem- 
peratura eră neschimbată si atunci bănuind o infectiune îi sa 
făcut o injectiune intravenoasă cu electrargol, iar intern îi +a 
dat urotropină. Peste noapte pacientul.a fost foarte agitat, tem- 
peratura să ridicase într'un moment la 41.6 grade, dar dimi- 
neata pe la 6 a scăzut dintr'odată la 35.8, fiind întrun lac de nă- 
duşeală. In ziua de 30 Ian., când am mers pe la 10 ca să-l văd 
am găsit aceeaşi temperatură scăzută, regiunea ficatului nu mai 
era dureroasă la pipăire, bolnavul luase un păhar de lapte dulce si 
acum cetea un ziar. După modul cum a evoluat boala şi după 
terminația sa, toţi am fost de acord stabilind că confratele no- 
stru a suferit de o febră recurentă sau tifus recurent, după cum 
îi să mai zice, lucru care s'a confirmat peste câteva, zile, cand a 
avut un nou acces de febră, însă mai slab și mai scurt, după care 
pacientul a fost definitiv vindecat. , 

Ziarul Neamul Românesc, începând dela 17 Ian. st. v. a 
publicat în mai multe numere sub titlu: „Regina despre Tara si 
Poporul ei‘‘, traducerea din englezesté, făcută de d-l N. Iorga, a 
scrierii Maiestätii Sale, publicată în anul trecut în Londra sub 
numele de: My Country, ceeace înseamnă Tura Mer. 


Dr, V. Blanu: Băsboiul României Mari. 6 


In această remarcabilă scriere, gratioasa noastră Regina 
Maria să arată in toată splendoarea Ei, a simtemintelor pe cari 
inima Ei le poartă scumpei noastre ţări şi poporului român. Să 
reproducem câteva părţi pentru a dovedi aceasta. 

„ltegina unei ţări mici înseamnă muncă, griji şi nădejde, si 
multă trudă pentru slabă ispravă. Dar larg e câmpul, şi, dacă 
inima are voie bună, mare e opera. Când eram tânără, gândeam 
că totul e muncă, muncă pieptis in sus, dar anii cari trecură 
au adus altă cunoștință, o cunoștință binecuvântată, şi acum ştiu. 
Tara aceasta e mică, dar e fara care mi-e dragă. Imi trebuie ca 
şi altora să le fie dragă; deaceea ascultați câteva cuvinte despre 
ea. Voi zugrăvi câteva icoane, voi face câteva schiţe aşa cum 
le-am văzut, cu ochii întâiu, apoi cu inima“ 

„Odată eram pentru acest popor o străină; acum sunt una 
dintre ei, şi, pentru că viu atât de departe, am fost mai mult in, 
stare să-i văd cu însuşirile lor bune si cu neajunsurile lor. Tara 
e rodnică, cu, şesuri întinse, cu grâu înveluite, cu codri adânci, 
cu munţi stâncoși, cu râuri cari primăvara vuiesc de ape spume- 
gate si vara nu sunt decât suviti lenese de apă. O ţară în care tä- 
ranii muncesc sub un soare care arde, o ţară neatinsă de mur- 
daria fabricelor, o ţară de extreme, unde iernile sunt de ghiaţă 
şi verile ard ca în cuptor. Pe încetul străina a ajuns una din ei, 
și acuma i-ar plăcea ca pământul naşterii ei să vadă acestalalt 
pământ cu ochii Reginei sale. Da, puţin câte puţin am învăţat 
să înţeleg acest popor şi cu încetul el a învăţat să mă înţeleagă. 
Acum ne încredem între noi, şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, 
împreună vom merge spre un mare viitor“. 

„Am cheltuit 23 de ani până acum in aceasta ţară, fiecare 
zi aducând bucuria ei sau necazul ei, lumina ei sau umbra ei; 
cu fiecare an interesul meu pentru dânsa s’a făcut mai vast 
si înţelegerea mea s'a adâncit; am ajuns să ştiu unde era nevoie 
de mine ca să ajut. Mam purtat printre cei mai umili, am intrat 
în cäsutele lor, i-am întrebat, am îmbrățișat copiii lor; le-am 
vorbit limba şi nicăiri n'am întâmpinat neîncredere sau bănu- 
ială; toţi erau bucuroși să-mi vorbească de necazurile lor, de 
moarte si de sărăcie cu o resighare stoică, numărând mormintele 
copiilor aşa cum altcineva ar nwnără pomii säditi in jurul casei. 
Mulţi sunt săraci, nestiutori si plini de eresuri, dar este o mare 
nobletä în rasa acestor ţărani. Sunt cumpätati la mâncare, mul- 
tumiti cu putin, puţine sunt nevoile lor, dorinţele lor sunt măr- 
ginite, dar toţi au un vis mare, pământul, ogorul care îl lucrează 
să fie al lor“. 

La sfârşit M. S.-Regina isi încheie cartea cu un capitol asu- 
pra soldatului român, pe care a avut ocazia să-l cunoască mai de 
aproape în calitate de colonel onorific al unui regiment de Ro- 
siori; l’a văzut în mai multe rânduri şi i-a remarcat toate însu- 
şirile bune; Pa văzut la manevră şi l’a văzut şi în anul 1913, când 
s'a reîntors din Campania din Bulgaria, crunt şi obosit de cale, 


88 


uneori in sdrente, dar cântând de răsună cerul de cântecele bucu- 
viei lui. Apoi a avut ocazia să vadă soldaţii noştri în timpul epi- 
demiei de coleră, când această cumplită molimă îşi făcea de cap 
smulgând vieţile lor tinere așa cum o furtună smulge puternicii 
stejari. A fost în mijlocul lor în acele zile cumplite, în lagărele in 
care erau închiși ca nişte prizonieri, ca să nu poată întinde o 
molimă fatală ţării întregi; a rămas printre ei dându-le mângă- 
iere şi ajutor, dovedindu-le iubirea Fi si apropiindu-să mult de 
inimile lor, si aceasta în mai multe zile dearândul, împărțind din 
belşug medicamente si deale hranei, conform ordonantelor me- 
dicilor; împărțindu-le lămâi si bomboane acrişoare ca să le po- 
tolească nestinsa lor sete, care le ardea gâtlejul; iar în convales- 
centä dându-le vin din cel mai bun si floricele din cele mai fru- 
moase ce puted găsi. M. S. Regina încheie cu cuvintele acestea: 
Asa de decorativ nu e soldatul român, dar e hotărît, e gata să 
ajute, e cumpătat, ba e și vesel la locul lui. N'are nevoie de mult 
confort; poate merge mult în căldură si în frig. Multumit cu pu- 
fin, să poate hrăni cu o bucată de mămăligă si poate durmi cu 
capu'n manta la un colţ de sant. Oachesi ţărani mărunți, cu 
ochii negri, nu asa de arätosi, nu prea bine rânduiti la îmbrăcă- 
minte, nu cocheti; dar iată, eu sunt sigură că nu e ţară cu mai 
buni oșteni decât România. Soldatul e aci neobosit, e răbdător, 
* credincios; el merge până cade; Tara lui, Regele lui, Căpetenia 
lui să pot răzimă pe el, siguri că uu va lipsi dela datorie. Cu 
mândrie scriu aceste cuvinte, şi mândră sunt aducându-mi amin- 
te că din ziua întâie a venirii mele între ei, prietină le-am fost!“ 

Despre modul cum Regina noastră descrie tara noastră, d. 
Petronius (Gr. Täusan), vorbind despre Tara Mea spune că: „In 
această carte minunată palpită, sub nenumerate imagini viata 
unei tari, cu întreg alaiul de simţiri si de nazuinte, dela lacremi 
până la speranţă. Sunt colţuri de frumusetä în care plutește mi- 
sterios sufletul lucrurilor, tainele de odinioară, trecutul mistic si 
eroic. descifrat din slovele lespezilor bătrâne si crucilor strambe; 
© mulţime de icoane şi de decoruri; zări fumurii cu sate scăldate 
în basme şi doine; lumini de amurg care coboară fantastice peste 
mânăstirile în ruină; umbre de sară care cufundă în năvala dă 
întuneric, si lanari, si ape, si drumuri ,..; o ţară cu mii de în- 
fitiseri, si fiecare înfăţişare un alt isvor de frumusetä. Sufletul 
Reginei, îmbrăţișând frumuseta si poezia ţării n'a rămas străin 
de caracteristica pământului şi poporului ei. Solemnitatea muncii 
ritmice şi triste, pitorescul zilelor de sărbătoare, paienjenisul de 
superstiții amestecat cu cea mai profundă evlavie. Credinţa, ade- 
seori să topeşte într'un eres, iar datina răstoarnă mai întotdea- 
una sfatul înţelepciunii. O primitivitate ciudată si poetică. Su- 
flete şi trupuri vecinic îmbrăcate în alb. Dar a ghicit şi suferinţa, 
nesecată si veche cât o robie. Glasul suferintii l’a ascultat pretu 
tindeni, pe tot întinsul pământului celor necăjiţi, în vorba şi mai 
ales în tăcerea lor. Si ascultarea a fost ca o fägäduintä. Si cei 


ç* 


84 


necăjiţi sau închinat şi au sărutat hainele sfinte ale Reginei, 
binecuvântând minunea .... Ei n’o pot socoti făptură pämân- 
tească, zidită din lut vremelnic ca şi dânșii, — Regina lor trebuie 
să aibă suflet sfânt, trebuie să fie cel putin din neamul zinelor. 
"care le mângăie durerea zâmbindu-le în vis..." 


31 Kan./43 Febr. 1917. 


Fiind timp frumos am plecat cu sania în comuna Albeşti, 
cam la 10 chilometri de aci, pentru ca să luăm ceva proviziuni 
dela depozitul de acolo. In drum am văzut, în dreptul satului 
Muşcăteni, dincolo de linia ferată, pe lângă care mergeam, pe 
deal şi la marginea unei păduri frumoasa casă boierească, ocolită 
de acarete si un parc frumos si mare, a pintesei Marieta Ghica, 
soră cu foasta regină Natalia a Serbiei, care ni s'a spus că acum 
ar fi şi dânsa acolo. 

i 1/14 Febr. 1917. 


Peste noapte iar a fost frig; termometrul a arătat —13°. 
'Plinbându-mă prin sat am văzut multi ţărani şi tärance, cari 
după costum păreau a fi din Ardeal. Intrebându-i am aflat că. 
ei au fost lucrători la fabrica de cherestea si de lemne de foc 
dela Lotru, din judeţul Vâlcea, unde o societate evreo-ungurească 
a luat în întreprindere exploatarea mai multor păduri pe întin- 
dere mare. In această fabrică, cu mari si multe instalaţii, lucrau 
yr’o 1500 de oameni români de dincolo, de ambe sexele, luaţi si 
aduşi din diferite locuri, de pe la Orăştie, Alba-lulia, Oradia- 
Mare și de prin alte părţi foarte depărtate. Toţi acești lucrători 
români sub bănuială de a fi trădători, în momentul mobilizării, 
au fost adunati de către Primarul local si de Șeful postului de 
jandarmi, apoi li sa dat ordin să-si iee merinde pe 5 zile, nelă- 
sându-i însă să-și mai iee si altă îmbrăcăminte decât aceea care 
eră pe ei, şi în două ore i-a expediat spre Râmnicul-Vâlcii. De 
atunci acești nenorociti au mers din loc în loc cum au putut până 
-ce au ajuns aci în nordul Moldovei, în judeţul Dorohoiu, unde 
auwost împărțiți în mai multe comune. Aci in Trusesti să găsesc 
vre-o 500, gäsduiti pe la oameni; mâncare li să dă la toţi dela 
bucătăria comunală, anume aranjată pentru ei, dar de îmbrăcat 
n’au nici acumn decât aceleaşi haine de vară cu cari au plecat, 
cu deosebire că acum ele sunt în stare mai rea, din care cauză o 
duc foarte greu cu gerul. Toată averea lor dela Lotru a rămas la 
Lotru și le-a fost luată de cei rămaşi și de inamic. Primarul acela 
nelegiuit să chiamă Jon Bărdaş, care sa dovedit mai în urmă, 
pri relaţiile lui cu Germanii si prin faptele sale, că el a fost 
acevăratul trădător al ţării lui. 

2/15 Febr. 1917. 


Am văzut mai multe grupuri de soldaţi făcând exerciţii pe 
câmpul din apropierea gării. Aceștia erau caporali si sergenti, 


4 


85.» 


cari făceau așa zisa şcoală de gradufi, după care caporalii vor fi 
înaintați ca sergenti instructori, iar sergentii ca plutonieri. Mai 
departe făceau exerciţii soldaţii recrutaţi de curând, pentru re- 
jacerea regimentelor, cari sunt în acest sat si în satele din jur: 
Regimentele 7, 8, 9 şi 32. Unii soldaţi mai vechi făceau exerciţii 
cu granate. Soldaţii din Trusesti sunt cantonati în patru bordeie 
mari dela marginea satului. Toate aceste pregătiri să fac în ve- 
derea viitoarei ofensive, în primăvară. La sfârşitul fiecărui exer- 
citiu, soldaţii intră în sat sub comanda unui ofiţer. cântând acest 
cântec frumos, pe care mi l’a copiat caporalul Andreiescu Stefan: 


Tunul bubuie, şuieră gloantele in vânt, 
Fraţii noştri latini cad cu miile la pământ, 
Ei luptă ca leii dușmanul a sdrobi, 

Că ţara e scumpă, azi a o înflori. 

Deci, Români, 

Să fiţi cu toţii 

La arme, ceasul gloriei a sunat, 

La arme, să sburăm la luptă fraţi, 

La arme, să trecem prin Carpaţi, 
Români, că ne-asteaptä ai nostri fraţi! 


Fraţi Români, noi avem un singur ideal, 
Fiţi gata de lupta, la primul semnal, 

Să ştie dușmanul că Soimul român 
Ştie să 'nvingă flămândul păgân. 

Deci, Români, 

Strigati cu toţii în cor: 

La arme, ceasul gloriei a sunat. 

La arme, să luăm ce ni sa luat, 

La arme, să strigăm cu toţii în cor: 

La arme, sus al nostru tricolor! 


5/18 Febr. 1917. 


À. S. R. Principele Mostenitor Carol s'a întors din [tasia 
in Iasi, împreună cu d. Ion I. C. Brătianu, primul-ministru. Pri- 
mirea făcută Prințului nostru la Petrograd a fost măreaţă. El a 
fost condus cu toate onorurile pe frontul de luptă, unde a fost 
primit de Comandantul corpului de armată, generalul Smirnov, 
şi de Comandantul grupului, generalul Ebert. S'a dat prințului 
un banchet de către regimentul Vologda, la care a domnit un en- 
tuziasm nespus si la care s'a beut pentru Jar, pentru Regele 
nostru şi pentru victoria apropiată a aliaţilor. Suita prinţului a 
fost si ea primită peste tot cu căldură si respect. Generalii 5 
principii ruși, preveneau întotdeauna salutul curtenitor și popu- 
. latia a întâmpinat pe aghiotantii princiari cu urale. Suita asi- 
stând într'o seară la Teatrul imperial la o reprezentaţie, publicul | 


s 


a cerut să se cânte Imnul national roman. Cand primele accente 
ale Imnului au răsunat, sala întreagă a isbucnit în aplauze. 
In legătură cu manifestatiile de simpatie ale marelui popor aliat 
Marea Ducesă Olga, fica Țarului, îngrijește personal pe răniții 
români, transportaţi în Spitalul din Chiev, dând astfel încă o 
dovadă de înalta sa bunătate. M. S. Regele nostru a fost numit 
de către Tar, Colonel onorific al Regimentului de Vologda, al că- 
rui colonel fusese regretatul Rege Carol. 


6/19 Febr. 1917. 


S’a creat Directinnea Sänälälii publice. având în capul ei pe 
învățatul si mult apreciatul profesor universitar, d. Dr. Iow Can- 
lacuzino. Nu numai suflarea meditală, dar toată suflarea româ- 
nească s'a bucurat afland aceasta, căci toţi îl știu pe acest om 
de bine, cu o cultură vastă, cu o inimă nobilă, cu idei democra- 
tice şi a cărui viaţă întreagă a fost un sacrificiu; n'a fost nimeni 
care să-i ceară ceva pentru vr'un scop nobil si care să nu fie 
satisfăcut. In timpul cât a fost Director general al serviciului 
sanitar civil, toată leafa sa eră destinată numai pentru diferite 
ajutoare. Plini de încredere în rodul muncii sale pentru binele 
neamului nostru toţi Românii îi urează să träieascä multi ani? 


7/20 Febr. 1917. 


Am cetit în Neamul Românesc despre moartea, eroică a Ser- 
geniului Donici pe câmpul de onoare. Această fapta vitejească 
este vrednică să fie cunoscută şi de cetitorii mei. Gheorghe Do- 
aici, om de peste 70 de ani, boier de neam, cărturar, muncitor, 
stiutor de multe, încercat şi cuminte, iubitor fanatic a ţării sale, 
darnic și primitor fără socot, minte și suflet vecinic tinere. La 
1877, în Răsboiul Independenţei, își făcuse datoria de Român ca. 
sergent într'un regiment de roşiori, întorcându-să cu pieptul în- 
stelat de mărturiile vitejiei lui. De atunci si până acum, boierul 
Donici, în mai multe rânduri deputat şi senator, cunoscut prin 
sfaturile lui de ispravă, prin härniciile lui fără răsgând, träià 
retras la moșia lui, blând și bun, cu o nemărginită iubire de ţară 
și de neam. 

„Când goarna a sunat în vara anului 1916, bătrânul Donici, 
chiar în primele zile ale răsboiului a alergat ca să-și regăsească 
întrun regiment de cavalerie locul dela 1877, şi iată-l pe front, 
el cel bătrân printre cei mai tineri, voios ca si ei. E ziua cea 
d'intâiu de luptă, la Robänesti, regimentele descălecate lovestîd- a 
fanteria dușmană, iar escadronul Sergentului Donici, cu vitéaztl 
Cäpitan ‘Filiti în frunte, rămâne călare, trebuind să deie o sarje’ 
în trap grabnic prin potece; escadronul să apropie de flancul ba- 
teriilor inamice, Căpitanul comandă: Desfäsurati! Sabia afară! 
Sergentul Donici iasă din rând, uitător de disciplină, trece în 
fata celorlalţi ofiţeri, să alătură de Căpitan si strigă: Cel mai 


87 


bătrân înainte! Sub grindina de oţel cade Căpitanul Filiti, cade 
Sergentul Donici alături, cade Locotenentul Roşcu, cad, aproape 
toţi! Astfel a murit Sergentul Donici în slujba neamului şi a re- 
gelui său la vrâsta de 70 de ani! Cinste și mărire lui, care a mu- 
rit cu fruntea încununată de aureola gloriei pe un câmp ce eră. 
al Moldovei lui iubite, rămânând ca o-dovadä care ne umple ini- 
mile de mândrie şi ca o figură pusă în cadrul de aur al veciniciei. 


8/21 Febr. 1917. 


Astăzi la ora 11 a. m. a avut loc la Comandamentul Corpu- 
lui de Armată din laşi, pe platoul regimentului 7 roşiori Cuza- 
Vodă, degradarea militară a generalului Socec Alexandru, con- 

“damnat la cinci ani muncă silnică pentru faptul de părăsire de 
post in fata inamicului. In afară de pierderea gradului şi a drep- 
tului de a purtă insemnele şi uniforma, precum şi orice decora- 
fiuni, condamnatul a pierdut şi dreptul la pensiune, ca şi la 
orice răsplătire pentru serviciile care le-a făcut până acum. 

Straşnică şi înfiorătoare pildă pentru toţi, atât cei mari cât 
si cei mici, cari nu s’au făcut datoria fatä de tara, care i-a cres- 
cut, hrănit, si înălţat până la cele mai mari onoruri, acum în 
aceste împrejurări extrem de grave, când este vorba de existenţa. 
si viitorul ei şi a întregului nostru neam. 

Condamnatii la munca silnică din Targu-Ocna aflând că 
noul condamnat va fi dus acolo spre asi face osânda, au cerut 
graţia ca să nu fie adus în mijlocul lor un trădător de patrie. 


11/24 Febr. 1917. 


Astă noapte a fost un ger cumplit; termometrul s'a scoborit 
la —24°. Acest ger a ţinut trei zile; să zice că ar fi îngheţat vinul 
în poloboace; în unele părţi viscolea și ningea; zăpada pe unele 
Jocuri a ajuns la un strat de un metru. Ce trebuie să fie pe fron- 
turi, mai ales pe frontul nostru din Carpaţi, câte mizerii trebuie 
să îndure vitejii noştri, cari sunt siliţi să lupte si cu asprimea 
iernii, ca si cu barbarii nostri de dușmani, cari ne-au năvălit 
şi cutropit scumpa noastră ţară?! 

Cu gândul la această tristă. situaţie şi cu inima indurerata 
mi-am adus aminte de versurile strămoşului nostru Ovidiu, fa- 
cute în timpul exiliului său dela J'omis, Constanta noastră de 
astăzi, perla Mării Negre, şi prin cari versuri ne descrie aşa de 
jalnic iernile din Dobrogea si pe barbarii de acolo, si asa de po- 
trivit cu situaţia noastră de acum, mai ales cu acea de pe fron- 
tari, încât nu mă pot opri de a nu reproduce acele versuri, tra- 
duse.asa de bine de învățatul nostru Bogdan Petriceicu-Hdsddu: 


Cand mai adiie vântul recoritor al verii , 
Avem un zid. de valuri, prin care ne scuteste . .. 
De cruda năvălire, curgând la mijloc, Istrul: 


88 


Vai însă când soseşte posomorita iarnă 
Rânjind grozava-i buză, si când începe gleba 
A carunti cu’ncetul sub marmora de ger, 

Si erivetul porneste, si neaua umple nordul, 

Si cade, cade, cade, nici soarele, nici ploaia 
N’o mai topeşte acuma, căci frigul o impetreste 
Si până să dispară un strat, s’asterne altul, 
S’adesea’n aste cuiburi de gheturi indesate, 
Privesti într'o grămadă zăpezi de donă ierni. 


Ris NTT EU 
a Oe Tite 


Statuia lui Ovidiu. 


Si barbarul imbracä nădragi şi piei informe 

Cât din alui făptură d’abia să văd obrazii, 

Dar până si prin blană dă 'gerul în putere, 

Si pulberea de ghiatä pe barbă -schinteiează; . 

Si te cuprinde groaza când sloiuri cristaline 

Să încheagă printre plete şi să ciocnesc cu freamăt 
La capului mişcare; ş'in vase'nghiaţă vinul 

Pe-l scoţi în bolovane, păstrând figura oalei, . 

Si ?n loc a soarbe spumă, mânânei bucăţi de vin. 


89 


Aci si n timp de pace räsboiul te’ngrozeste, 

De nu mai vezi pe barbari, e spaima ce {'o lasă, 
Şi nimeni nu cutează, pe câmp să tragă brazde; 
Si telinä uitată rămâne sterp pământul; 

Un pom nu să găseşte, pe care ca ’n vechime 

Să scrie un Acontiu cuvinte de iubire, 

Pelinul singur numai infirm îmbracă sesul, 

Si nu rodește câmpul decât amäräciuni! 


14/27 Febr. 1917. 


Conform ordinelor Comandamentului Etapelor Armatei II, 
s'a cetit în fata trupelor noastre sub arme mai multe sentinţe. 
pronunţate de Curtea Martialä. Mai multi soldaţi din parcul de 
artilerie au fost condamnaţi la câte 3—4 ani de închisoare pen- 
tru faptul de dezertare în timp de răsboiu, iar sublocotenentul 
Ciuleiu Constantin, din Regim. 8. Infanterie, pentru faptul de pa- 
răsire de post în prezența inamicului a. fost condamnat la 
moarte. *) Tot la această mare pedeapsă a fost condamnat şi su- 
pusul austro-ungar Vasile Sniezecu, pentru faptul că a îndemnat 
soldaţii români să se predea la inamic, înlesnindu-le pentru a- 
ceasta mijloacele, dându-le haine civile. La cetirea acestor sen- 
tinte oamenii trupei noastre au fost adânc impresionați. 

Al doilea ordin circular, cetit imediat după aceasta, a fost 
privitor la datoriile religioase ale fiecărui creştin, în toate tim- 
purile, în timp de pace şi mai ales în timp de răsboiu. Li s'a spus 
prin acest ordin că religiunea in toate timpurile şi la toate nea- 
murile a fost temelia pe care s'a clădit educatiunea, cultura şi 
desvoltarea oamenilor. La noi religiunea a fost adăpostul în vre- 
murile de cumplită furtună şi susținătorul graiului nostru, In 
religiune găsește omul sprijin la nevoie, liniște si mângăiere cel 
îndurerat și putere de a învinge în pragul nehotăririlor. In îm- 
prejurările grele prin care trecem, cultivarea simtéméntului re- 
ligios capătă o însemnătate si mai mare, si pentru aceasta s'a 
luat dispoziţii ca în fiecare regiment sau unitate să se facă ser- 
vicii religioase în fiecare duminecă, la care să aziste ofiţerii și 
soldaţii, infiintându-sä pe unde să poate si coruri, cari dau 
slujbei religioase mai mult farmec si o influin{a mai mare asu- 
pra sufletului cand’ rugăciunea este făcută în cadrul armonios 


pe care îl creiază muzica, 
15/28 Febr. 1917. 


. In zilele acestea mi-a, căzut in mână valoroasa monografie 
istorică şi socială, întitulată „Orașul Iași“ de d. N. A, Bogdan: 


"*) Mai târziu, după cererea familiei, s'a revizuit procesul gi sa 
constatat pe deplin nevinovatia fui, fiind împuşcat fără vind.’ Reabili 
tându-să memoria lui, sub- locotenentul Ciuleiu Constantin trebuie tre 
cut printre eroii mucenici ai neamului nostru. dă 


SE 


ediţia II, cu 550 ilustratiuni, format mare, tipărită pe hârtie de 
lux, pe 2 coloane, și având 522 de pagini. Acum când Iaşul a 
devenit pentru câtva timp Capitala ţării noastre si a cărui popu- 
latie a ajuns până la 600,000 de locuitori, mi s'a părut interesant 
lucru a ceti această mare lucrare, împodobită cu minunate ilu- 
stratiuni, a o ceti cu deosebită atenţiune, mai ales că în ea să 
oglindește întreg trecutul neamului nostru din Moldova, din tim- 
purile preistorice si până în zilele noastre, și ca dovadă despre 
aceasta este de ajuns să citez numai cuprinsul ei sub forma de- 
sumar. ,, 

" Această lucrare începe cu întemeierea si denumirea orasu- 
lui, descrierea geografică si socială, apoi vorbește despre Iasi ca 
Scaun de Domnie; despre Scaunul mitropolitan şi locaşurile de 
închinăciune; aşezămintele școlastice si educative; arte frumoase,. 
tradiţii, teatre, muzică, danturi, sculptură si architectură; pro- 
ducte, mestesuguri, negot si bresle; soltuzie, agie, eforie, prima- 
rie, finanțe, edilitate; viata ieşană în cursul veacurilor; asezä- 
minte umanitare și de prevedere; împrejurimile; oamenii de sea- 
mă ai lasului (Alexandru Beldiceanu, Mitropolitul Veniamin Co 
stache, G. Asachi, G. Săulescu, M. Cogălniceanu, Anastase Panu, 
Vasile Sturza, V. Alecsandri, Alecu Ruso, etc.), si în capitolul 
din urmëä câteva tipuri anormale. 

Pentru cetitorii mei voi reproduce cele scrise despre înte- 
meierea şi denumirea orașului. Fundarea Iaşului datează din 
tirapuri preistorice, iar numele său de astăzi vine. dela Zasigii, 
numiţi şi Jasci, lassi sau Iasonii, cari au fost un popor de orisi 
gine sarmată (slavă), care prin veacul I înainte de Christos -a 
năvălil pe pământurile scitilor (Rusia meridională) şi s'a sta— 
hilit între Tanais (Don) si Boristene, iar sub împărații romani 
August si Claudiu (pe la începutul erei creștine) ei să întinsese-- 
ră până dincolo de Dunăre, până în câmpiile Panoniei (Ungaria 
actuală), Numele de Iaşi vine dela acest popor, care l’a fundat 
pe- același loc pe care Ptolomeu așează antica cetate cunoscută 
sub numele de Petrodava. Romanii au bătut pe Iasigi cam pe la 
170 după Christos, şi atunci orașul şa schimbat numele pentru 
câtva timp in Augustia, iar mai târziu a revenit la Jassium. Dar 
Tasigii fiind amestecați si cu Daci, atunci când au fost bătuţi de 
Romani, aceștia făcând din laşi un municipium, îl numesc une- 
ori: Municipium Dacorum-lassiorum, după cum să vede în unele 
inscriptiuni. Iasigii au mai dat numele lor şi unor localităţi din 
Ungaria, "cai däinuiesc până astăzi, si iată cum: Iasigii fiind 
învinşi s'au retras pe malurile Tisei, în centrul Ungariei, unde 
să mai vorbește si acum de Iasigi ca de nişte strămoși ai Ungu- 
rilor, cu drepturi documentare, patentate, de rasă nobilă ab an- 
tiquo, formând populatiunea a trei districte, numite: Jazygia, 
ungureşte Jaszok si având un fel de capitală care să numeşte si 
astăzi Jdsz-Berényi, precum si alte numiri ca: Jdasz-Laddnyi, 
Jasz-Apathi, etc. 


91 


In capitolul „Câteva tipuri anormale“ să vorbeşte de cei mai 
mari criminali ai Iaşului: Jon Chetrariu şi Gavril Buzatu, care 
a fost si cel din urmă calău al Moldovei.. Gavril Buzatu, ţigan 
fugit de robie, s'a apucat de furat si de omorit oameni la dru- 
mul mare, singur sau in bandă, mai ales în banda vestitului hot 
Ion Chetrariu. După multe crime şi hoţii au fost prinşi amândoi 
şi condamnaţi la moarte. Dar nu eră calău care să-i spânzure. 
S'a căutat în toate părţile ţării un calău, însă fără rezultat; a- 
tunci s'a hotărit ca Armasul să meargă la închisoare si să in- 
trebe pe deţinuţi dacă nu cumva vr’unul, în schimbul libertăţii 
sau a capului, n'ar primi să fie călău? Toţi au refuzat afară de 
Buzatu, care la 18 April 1829 a debutat în noua lui carieră pu- 
nând ştreangul în gâtul tovarăşului său Ion Chetrariu. El s’a 
continuat serviciul până la 25 Oct. 1847, când s’a încheiat ca- 
riera cu execuţia fraţilor Cuciuc, cari în complicitate cu mama 
lor vitregă au ucis pe tatăl lor. Această execuţie s'a făcut cu 
mare paradă si alaiu pe Movila Sarandei. Fraţii Cuciuc erau îm- 
bräcati în negru, iar Buzätu, care mergea după ei era îmbrăcat 
în roşu. Ei în tot drumul dela închisoare si până la locul. exe- 
cufiei au mers vorbind şi râzând, salutând publicul în dreapta si 
în stânga. Ajunşi acolo s'au sărutat şi îmbrățișat luându-și ră- 
mas bun și fratele cel mare a avut privilegiul să vadă mai întâiu 
pe fratele cel mic spânzurat. După câteva zile Buzatu s'a dus la 
Dorohoiu ca să spânzure și pe mama lor vitregă. Aceasta a fost 
ultimă lui execuţie si pe la sfârșitul domniei lui Mihait Sturza 
Vodă el a fost pus în pensiune și trimis, după cererea lui, ca 
să-şi sfârşească zilele ca călugăr în Mânăstirea Secu. De pe tim- 
pul lui Buzatu n'au mai fost execuţii capitale in tara noastră. 

Cartea să sfârșește cu cerşitorii inilostivi: Lumindricd si 
Titinas. Luminäricä trăiă pe la 1843; el cersea pe strade, prin 
pieţe, pe la biserici, descult, cu capul gol, încins cu o funie si cu 
traista la şold; el colindă până în ziuă toate bisericile împărțind 
luminări şi cerşind pentru alţii, căci lui nu-i trebuiă nimic; da- 
că-i dădea cineva o cămașă sau o haină, le dădea altora cari nu 
aveau, desi el era gol pușcă; la văduve sărace cu copii le ducea 
de mâncare şi la copii lapte. Din cerşitorie Luminărică a cumpă- 
rat un clopot la un schit sărac: la altă biserică veşminte preo- 
testi; îndemnat de plăcerea sa si de o stäruintä puternică el a 
ajuns să zidească chiar şi o biserică într'un sat. Intr’o dimineaţă 
Luminărică a fost găsit mort la poarta casei unei văduve bogate, 
care cunoscând şi ea pe acest om sfânt, l’a îngropat cu cheltuiala 
ei, ducându-l la biserică, punându-l pe un catafalc simplu in- 
velit în giulgiu, iar biserica fiind iluminată și împodobită ca 
pentru un om bogat. La înmormântare a slujit un arhiereu in- 
cunjurat de un cler numeros; biserica era plină de lume, bogați 
si săraci. In rugă arhiereului s'a auzit cuvintele: ,Doamne odih- 
néste sufletul robului tău Joan in-loc de pace, etc.“, căci altfel 
lumea nici n’ar fi știut că pe el îl chiema asa: alt nume nu îi 


92 


să Stiea, decat numai cel de Lumindricd. Vlădica Filaret Beldi- 
man, locţiitor de Mitropolit, a dat poruncă să se tragă clopotul 
cel mare dela Alitropolie, si după obiceiu când sună acest clopot, 
toate clopotele dela celelalte biserici pătrundeau väzduhul cu 
glasul lor plângator, si aceasta a ţinut trei zile, până in ziua în- 
mormantarii, căci aşa să cuvine când un om sfânt părăsește lu- 
mea aceasta. 

Celalalt cersitor milostiv Titinas, ca si Luminărică, avea 
intrarea pe la toate curţile boierești, până si la Vodă Grigore 
Alex. Ghfa. El dă ajutor nu numai la oameni de rând, din po- 
por, ci și multor familii boierești scăpătate, și care tot din cer- 
setoria lui a zidit la Bârlad clopotnița Bisericii Sf. Ioan. 


16 Febr./1 Mart. 1917. 


Am primit dela Comandamentul Etapelor intr’un plic, pe 
lângă alte ordine, o foaie volantä pe care era tipărit Orezul Sol- 
datului român, întocmit de soldatul Petre Florea, din Batalionul 
de Specialitäti, pentru ca să fie cetit trupei. Acest crez pe care îl 
reproduc aci, ar fi trebuit tipărit si împărţit la toţi soldaţii, ca 
să-l cetească şi să-l poarte fiecare Ia sânul său ca pe o carte de 
rugăciune, iată-l: 

I. Puterea voinţei inele este mare: pot să mă FAR pe 
mine, pot stăpâni si pe alţii. 

II. Sunt un brav ostaş român. Nu mă tem de nimic: nu mă 
tem nici de duşmanul cel mai aprig, nici de suferinţa cea mai 
grozavă, nici de moarte nu mă tem, voi învinge! 

III. Pot să îndur foamea, gerul si orice primejdii gi chi- 
nuri, oricât de mari ar fi ele. 

IV. Nu voiu face rău nimănui. Nu voiu fură avutul altuia. 
Nu voiu înjură. Nu voiu batjocori pe nimeni; îmi voiu stăpâni 
orice poftă lumească. Voiu face numai fapte bune. Nu-mi voiu 
uită niciodată camarazii; le voiu alergă întotdeauna intr’ajutor. 

V. Imi iubesc Patria, Neamul și Regele. Mă supun legilor şi 
sunt gata să ajut Patria apărând'o; sunt gata în orice clipă a-mi 
jertii viaţa pentru ea. Cred în Dumnezeu Atotputernicul. Sunt 


învingător! 
17 Febr./2 Mart. 1917. 


Toată noaptea a nins mărunt și a viscolit; un strat gros de 
zăpadă a acoperit din nou pământul, asa de gros încât a astupat 
şinele liniei ferate; pe dealuri, pe locurile neumblate, pe unde. 
zăpada nu să topise, ea a ajuns acum să aibă o grosime de 50-——60 
centimetri. Din cauza 'viscolului nu ne-am mai putut plimbă în 
acea zi şi am fost siliţi să stăm în vagon şi să ne uităm pe ferea- 
stă, privind cum vin săniile să descarce în magazinele Depozi- 
tului. Armatei, instalat aci: fasole, orz si ovăs deocamdată. In 
zare vedeam nuinai ciori în stoluri mari, cari sburând întune- 
cau cerul, iar când să lăsau jos inegreau zăpada pe mari în-, 


93 


tinderi, acoperind'o cu un covor negru. Si când le vedeain si le 
auzeam croncănind, un fior ne cuprindea gândindu-ne că poate 
nici odată ca în vremea aceasta nu le-a mers asa de bine: hrană 
pretutindenea, din belșug, pe lângă. magazinele pline de prin gări, 


Octavian Goga. 


pe drumurile pline cu hoituri de cai si de alte animale, şi de oa- 
meni prin apropierea câmpurilor de bătaie. Si atunci mergând 
cu gândul mai departe nu să putea să nu ne aducem aminte de 
admirabila poezie a cântăreţului neamului nostru, Octavian Go- 
ga, publicată mai zilele trecute, poezie de actualitate si cu adâne 
înţeles, poezie întitulată Ciorile, pe care o reproduc aci: 


- 94 


C’un croncănit asurzitor 

Le văd pe câmpul de zăpadă 
Urâte ciori, popor de pradă, 

Le văd cum negre trec în sbor... 


Le văd rotind din vreme ’n vreme, 
Peste biserici vin tipand, 

Si par’c’o ploaie de blesteme 
Mi-asvârle ciocul lor flămând. 


Batalioane să strecoară 

Din cârdul lung, infometat, 

In drum pe ori si unde sboară 
Miroase-a moarte şi-a păcat, 


In fata Por închid fereasta, 
Simt ura ’n suflet si fiori, 
Căci mi să par in iarna asta 
Mai multe ca de alte ori... 


Şi-mi zic: sunt oare ciori în lege 
Ce-mi strigă noptile’n auz, 

Ori suflete de nemți, pribege, 
Din gropile de la Oituz?... 


Dela cetirea acestor versuri de câte ori văd ciori, nu să poa- 
te să nu mă gândesc, fără voie, la sufletele nemților. 


18 Febr./3 Mart. 1917. 


Ninge mereu şi viscoleste. Această vreme mă întristează, 
mai ales că după amiazi, la ora 3, pe câmpul de exerciţiu de lân- 
gă gară, să ţine concursul, intre cei mai buni aruncători de gra- 
nate, la care mă hotärîsem să azist si eu. In zilele trecute am 
fost de faţă mai de multe ori la astiel de exerciţii şi acum eran 
curios să văd rezultatul si pe cei premiaţi. 

Aceste exerciţii să fac de soldaţi şi de gradati, trimişi de di- 
ferite regimente în serii si pe timp de o săptămână, sub condu- 
cerea Maiorului Constantinescu Haralamb, ajutat de mai mulţi 
ofițeri inferiori. Ele să fac cu granate franceze si cu granate ro- 
mânesti (inventate de căpitanul Savopol). Cele franceze sunt mai 
mici si mai uşor de manipulat; ele au forma mingei, cu peretele 
de fontă, cu säntulete în lung și in lat, în cruciş; sunt pline cu 
explozibil, care după ce a isbucnit sfărâmă îmbrăcămintea in 
atâtea bucățele câte diviziuni are. Granatele Savopol sunt nişte 
cutii de tinichea, umplute cu explozibil şi gloanţe (cam 40 la 
una). Exerciţiile să fac mai întâiu cu granate false, cari nu ex- 
plodează, având aceleași diviziuni şi cam aceeaşi greutate ca și 


“OS 


cele adevărate, şi numai după ce oamenii au căpătat o indema- 
nare îndestulătoare fac exerciţii cu cele veritabile. La sfârşitul 
săptămânii (Sâmbăta) să face un fel de examen-concurs şi cel 
care reuşeşte întăjul are un premiu de 10 lei din partea Diviziei. 
Cu tot timpul rău, concursul s'a ţinut şi la ora 3 am fost si 
eu de faţă. Din partea Diviziei a tuat parte Lt. Colonelul Tods- 
wescu, deoarece Generalul Razu a trebuit să plece in alte parti în 
afuceri de serviciu. Aruncarea granatelor s'a făcut la distanţă 
de 30 metri. Mai întâiu s'a făcut o selectiune cu granate false; 
fiecare soldat a aruncat 10 şi cel care avea 6 bune luă parte la 
concurs. Au reuşit 8, cari au concurat cu granate adevărate, 
reuşind 4, iar dintre aceştia 2, si anume: Caporalul Anghel 
Gheorghe din Regim. 3 Vânători şi în rândul al doilea soldatul 
Vasile Nicolae din Regim. 8 Buzău. Premiul de 10 lei al Diviziei, 
sa mărit încă cu 10 lei daţi de scriitorul acestor rânduri, cu 5 
* dati de Lt. Colonelul Todicescu si cu 5 ai Maiorului Dr. Stefa- 
nescu Mitu (Craiova). El s'a împărţit in fata trupei si cu onoru- 
rile obicinuite, dându-să lui Anghel 20 si lui Vasile Nicolae 10 lei. 
Luni să reincep exerciţiile cu altă serie de oameni, trimiși 
de alte regimente; urmându-să astfel până cand toate regimen- 
tele din Divizia V vor avea un număr îndestulător de aruncätom 
îndemânateci de granate. Aceasta tot în vederea marei ofensive 
care va să fie la primăvară. 


19 Febr./4 Mart. 1917. 


Ninsoarea şi viscolul au încetat; gerul însă să menţine la 
—18°; zi de altfel splendidă stăpânită de un cer senin cu un soa- 
re strălucitor, care te înveseleşte. Făcându-ne plimbarea obici- 
nvită după amiazi, am avut iar trista privelişte văzând cum duc 
la cimitir pe alti doi soldaţi morţi într'unul din spitalele locale. 

In satul Trusesti, nefiind suficiente spitalul Crucei Roşii si 
Spitalul plășii, s'au instalat după porunca M. C. G. trei barace 
Doecker, cari toate gem de soldaţi bolnavi de gripă, cu diferite 
forme grave, de febră recurentă si câteva cazuri de tifus exan- ~ 
tematic, care acum a început să bântuie armata noastră. Febra 
recurentă bântuie mai cu intenziiate si cu un caracter din ce in 
ce mai grav, dând o mortalitate de 10—15 la sută. In toate regi- 
mentele cantonate prin satele din acest ţinut sunt foarte mulţi 
bolnavi. In satul Vânători, unde să află detașamentul de recruți 
al Regimentului 9 Râmnicul-Sărat, compus dintr'un efectiv de 
1068 de oameni, sunt 800 bolnavi, dintre cari au murit până 
astăzi 150! Si acest lucru cu mare durere să vede mai in toate 
detașamentele. Această mortalitate mare să datoreşte pe deoparte 
asprimei iernii, iar pe altă parte împrejurării că oamenii sunt 
slab hrăniţi, rău îmbrăcaţi si adăposiţi, precum şi insuficientii 
îngrijirii medicale si a tratamentului, din cauza lipsei de medi- 
camente, de hrană bună şi potrivită si de localuri proprii. Si 
când te gândești eă acum suntem tocmai în petioada de refacere 


96 


si întregire a armatei, pentru a fi gata la reluarea ofensivei celei 
mari, care să aşteaptă să fie în luna Aprilie sau Maiu, nu să 
poate să nu ti să strângă inima de durere! 


20 Febr./5 Mart. 1917. 


Astăzi a venit sania trimisă de d. Mihail Alexandrescu, pro- 
prietarul moșiei Guranda, sat dependinte de comuna Trusesti, ce 
să află dincolo de dealul dinspre. răsărit; cu invitaţia ca să mă 
duc să-i văd băiatul, care fiind pe front a suferit de pleurezie şi 
acum să află în convalescenté. Cum ieși din satul Trusesti si 
ajungi pe vâriul dealului dai de un platou :ninunat, care consti- 
tuie partea principală a moşiei Guranda, avand o întindere de 
800 de fălci, și care merge până la marginea pădurii, a cărei in- 
tindere este de 400 de fălci și ţine tot de moșie. După ce scobori 
dealul intri în sat, care numără, numai cam vr’o 200 de locuitori, 
şi mergând dealungul lui ajungi la cealaltă extremitate dinspre 
pădure, unde să află curţile boierești. Mai întâiu treci printr’o 
mulţime de acarete: suri, hambare, grajduri, magazii, etc., apoi 
în parcul cu tot felul de brazi si de pini, în mijlocul căruia să 
inaltä frumoasa locuinţă a proprietarului, clădită numai de vr’o 
5 ani, în stil elveţian, cu un etaj. Acest edificiu are o înfățișare 
cochetă prin decoratiunile ce le are în abondenţă. Interiorul este 
bine împărţit, prezentând tot confortul cerut pentru o viata li- 
nistitä si plăcută, iar mobilierul si decoratiunea estetică îţi în- 
cântă vederea. 

Aci pe lângă ferici{ii proprietari am avut plăcerea să fac 
cunoștință cu Căpitanul francez Maurice Badaire, de fel din Or- 
léans, simpatic ca înfățișare si cultură. Acest brav căpitan a fost’ 
mai întâiu pe frontul belgian, chiar la începutul răsboiului, unde 
a fost rănit cu un glonţ în coapsa stângă. în marea, luptă dela 
Charleroi, pentru care poartă unghiul aurit pe braţul drept. 
Acum două luni a Venit in Romania, odată cu marea misiune 
franceză, trimisă după cererea noastră, de către marea noastră 
sora Franţa, pentru refacerea si instructia armatei noastre. 
Această misiune să compune din 480 de ofiţeri şi vr’o 500 de 
gradati si armurieri; iar pentru armament și muniţie Franţa si 
cu Anglia s’au luat angajamentul să ne trimită totul din ceeace 
avem trebuinţă, în cantităţi mari, îndestulătoare. Misiunea fran- 
ceză este condusă de unul din cei mai distinși generali ai Franţei, 
generalul Berthelot, tost ajutorul mareșalului Joffre la Marna, 
iar ofițerii sunt aleşi dintre cei mai buni, mai constiinciosi si cu 
mai multă experienţă. La fiecare regiment de infanterie, de arti- 
lerie si de cavalerie s'a dat câte un ofițer si câte un gradat, iar 
fiecare comandant de divizie, de corp de armată are un ofiţer 
sau doi. Marele Cartier General are un grup de ofiţeri din cei 
mai capabili. Afară de aceasta ne-a venit o splendidă escadrilă 
de aviatori, atât ca material cât si în privinţa calităţii piloților, 


97 


cari sunt deasemenea dintre cei mai buni si uimesc lumea prin 
năprasnicele lor sboruri. Apoi ne-à mai trimis buna noastră soră 
Franţa o artilerie anti-aeriană. Artileria grea, care ne lipsea 
aproape cu totul a fost îndrumată, reorganizată şi instruită prin 
directivele misiunii franceze alăturate ei. Insărcinarea acestor 
ofiţeri distinși este de a servi ca sfätuitori, neavând drept de co- 
manda. Instructia armatei s'a început metodic si pedagogic. In 
fiecare regiment s'au înfiinţat toate şcolile trebuincioase sub con- 
ducerea ofiţerilor francezi, dar sub ordinele si supraveghierea 
comandantului român. S’au înfiinţat școli de mitraliere, de 
pusti-mitraliere, de granates școli de semnalizare, de telefoane, 
de cadre, de patrule, de tragere, de cercetași, de observatori gi 
altele. In toate regimentele s'a, început o muncă de toată lauda, 
de dimineaţa până seara târziă, muncind cu toţii cu tragere de 
inimă si cu nădejdea că în curând isi vor eliberă scumpa tara 
de sub călcâiul vrăjmașului. : 

Căpitanul Badaire este dat la Regimentul 7 Prahova de in- 
fanterie, cantonat in satul Guranda, avand ca comandant pe Lt. 
Colonelul Condeescu (mort după vr’o două luni de tifus exante- 
mnatic). Când sa prezentat acest căpitan la Regiment a întrebat 
pe ofiţeri nu cumva să află vr'un soldat care să vorbească fran- 
tuzeste, pentru ca să-i fie dat ca ordonanţă. Această întrebare a 
făcut pe ofițeri să zâmbească, crezând exagerată pretentiunea 
lui, întru cât limba franceză, oricât de dragă ne-ar îi, n'a putut 
pătrunde și in pătura poporului. La inzistenta lui repetată s'au 
adunat trupele în front si sa făcut întrebarea cu glas tare dacă 
este vr'un soldat care să vorbească această limbă, soră cu a noa- 
stră, si atunci iasă din rânduri soldatul Jon Făcălef. In adevăr 
el vorbea cu ușurință limbă franceză si astfel a fost dat câ ordo- 
nantä căpitanului Badaire, spre cca mai mare bucurie a amân- 
durora. Atunci toți Pau întrebat cu mirare pe acest ţăran praho- 
veau, de unde si cum a învăţat frantuzeste? ,.Foarte uşor, fu răs- 
punsul lui; am servit patru ani ca fecior in casa Prințului 
Gheorghe Bibescu, unde eră bucătar. francez si o guvernantă 
franceză, cari m'au învățat limba lor cea frumoasă, în timp ce 
eu le-am dat dulcea inea limbă românească“. 

Căpitanul Badaire a fost decorat pe la sfârsitul anului de 
către M. S. Regele Ferdinand cu ordinul „Coroana României“, 
cu spade. în gradul de ofiţer. 

Am petrecut o seară plăcută. și reconfoftantä în acest cuib 
delicios, iar în ziua următoare m'a ‘inapoiat in ospitalierul meu 
vagon. 

22 Febr./? Mart. 1917. 


“Astăzi s'a cetit trupet foymatianii noastre ordinul circular 
cu No. 14308 al Comandamentului Etapelor Armatei II, care 
cuprinde: „Informaţiunile asupra suferințelor populației remase 
pe teritorul cotropit de duşman“. Voiu rezumă aci câteva din 


Dr, V. Bianu: Räsboinl României Mari. 7 


98 


aceste suferințe, cari umplu 5 pagini de coală. S'au comunicat 
trupelor aceste suferinţe, pentru ca să se arate mijloacele de rea, 
credintă ale duşmanilor noştri, menite la, distrugerea fizică prin 
unelte technice si la distrugerea morală a armatei şi populatiu- 
ni noastre. Să descrie pe larg spionajul fără scrupule de oameni 
de toate categoriile, cari au fost primiţi în ţara noastră cu bra- 
tele deschise, cu toată ospitalitatea românească din timpul păcii. 
Apoi să arată amănunţit suferinţele de tot felul descrise de mar- 
tori oculari, prizonieri evadați si alti pribegi. Toate aceste sufe- 
rinte vor face să amuţească svonurile false aruncate de agenţii 
secrefi ai dușmanului asupra, „bunelor intenfiuni ale Germani- 
lor, cari nu corespund cu realitatea. Duşmanii să poartă ca ne- 
legiuiţi cu populaţia, fură tot si duc în tara lor, iar ce nu pot 
luă devastează şi distrug, batjociresc bisericile, femeile şi copiii. 
Prizonierii luaţi de duşman, luaţi unii prin amăgiri şi ademeniti 
prin promisiuni mari, sunt trataţi rău, lăsaţi fără hrană cu 
zilele, sau hrăniţi cu câte un sfert de pane pe zi; ţinuţi multi în- 
chişi prin camere mici, fără ventilaţie si fără paturi, aglomerati 
peste măsură, unul lângă altul; apoi mulţi sunt duşi înapoia 
armatei lor ca să sape la transeie şi să ducă hrana, şi munitiunile 
trebuincioase dușmanului; alţii sunt duşi prin gări să încarce 
şi să descarce munitiuni, lucrând peste puterile lor, si dacă obo- 
sesc şi încetineaeză lucrul sunt crunt bătuţi. Mulţi prizonieri au 
fost batjocoriti pe când treceau pe stradă de către evrei şi servi- 
toarele unguroaice. Prizonierii sunt purtaţi pe drum şi la muncă 
desculți şi aproape desbräcafi. Prin oraşe s'au lipit afişe, prin 
care să anunţă toţi bărbaţii dela 16—46 ani, cari sunt pe acolo, 
să se prezinte autorităţilor germane, pentru a fi transportaţi în 
Germania, pentru a înlocui bărbaţii cari vor îi trimiși pe front. 
Trenurile si vapoarele pe Dunăre pleacă zilnic încărcate cu ce- 
reale şi altele, ducându-le în tara lor. Purtarea brutală faţă de 
nenorocita, şi neputincioasa populaţie civilă, copii, femei şi bă- 
trâni, este de nedescris. şi să pare din ea că acești civilizati ger- 
mani sunt hotärîti să distrugă din rădăcină „poporul valah“. 
Apoi Bulgarii şi Turcii sunt de o sălbătăcie îngrozitoare, violea- 
ză fetele, femeile si chiar bătrânele în fata bărbaţilor si după 
aceea, jefuesc tot: bani, haine, încălţăminte, rufărie şi uneori ter- 
mină prin foc. Dar să nu să creadă că armatele germane şi au- 
stro-ungare ar fi mai umane în purtarea lor; suferințele popo- 
latiei au fost si sunt tot aşa de înspăimântătoare si din partea 
lor. Şi aceste armate au devastat tot ce au găsit prin casele pără- 
site de refugiati si rămase închise; pe sate nu există biserică, ca- 
re să nu fie transformată în grajd pentru caii ofiteresti şi ai 
trupei; toate altarele sunt dărâmate şi icoanele puse pe foc, pe 
masa sfântă au făcut spurcăciuni; n’au mai rămas garduri; 
nemţii şi ungurii împușcă porcii şi rațele, gâstele şi celelalte 
păsări, pe cari le iau apoi pentru mâncare; din case iau rufăria, 
hainele, articolele de hrană, banii, etc.; dela cârciume au strâns 


. 


“99 


tot: tutun, beuturi si toate articolele de mâncare; apoi nemţii 
scormonesc si pământul ca să vadă. dacă oamenii nu au îngro- 
pat ceva lucruri de mâncare sau alte bogății, aşa că populaţia 
este ameninţată să moară de foame. Totul să ridică, şi să trans- 
poartă, de obiceiu fără nici o plată, iar bonurile de rechizitie sunt 
adevărată bătaie de joc, asa de exemplu, traduse din nemteste 
ele sună astfel: „Dumnezeu să pedepsească pe Englezi şi să ajute 
biefilor valahi. Am luat un porc dela acest valah contra 3 palme: 
Comandamentul păduchilor“, 

Ne oprim aci cu descrierea tuturor nelegiuirilor comise de 
dușmanii noştri; cele arătate sunt de ajuns ca să arate lumii 
cine sunt Nemţii, şi întru cât să deosebesc ei de Unguri, Bulgari 
$i “Turci. Vom mai aminti numai că din toată populatiunea noa- 
stra n'au rămas crujaţi decât numai Evreii şi străinii de neam, 
cari în timp de pace s'au împărtășit de multe favoruri, iar acum 
sau aruncat fără pic de rușine în braţele dușmanului, uitând 
ţara la al cărei sân sau hrănit si îmbogăţit! Aproape toţi Evreii 
“au pus în serviciul Germanilor ca interpreţi, informatori sau 
în serviciul poliţiei civile, în care calitate nu crutä mai ales ca- 
sele bunilor Români. 

23 Febr./S Mart. 1917. 


Incepând dela miezul nopţii plouă şi bate un vânt puternic. 
Ce schimbare de timp! Acum 4 zile ningea si viscolea. Este im- 
posibil să esim din vagon. Norocul nostru a fost, că ne-a venit 
prin poştă câteva numere din bunul ziar „România“. In numa- 
rul 14 am avut deosebita plăcere să cetim un articol semnat de 
iubita noastră Regina Maria: „Dela inima mea lu a lor“. Este 
o adevărată poezie in proză. Este vorba de soldaţii nostri, de 
martirii nostri, de eroii anonimi ai marelui răsboiu al împlinirii 
Idealului nostru naţional. 

In acest articol sunt 4 tablouri, terminate fiecare cu același 
refren al României Mari. In primul să descrie avântul cu care 
îlăcăji noştri pleacă la răsboiu. Trenuri trec... tree si povara 
lor pe care o duc departe este tinereta ţării noastre, speranţa că- 
minurilor. Ingrämäditi cu miile pe acoperișurile vagoanelor, 
" spânzurați pe margini, atârnati în chip primejdios, dar veseli 
cu toţii; râd, cântă şi strigă... și trenuri trec, trec înainte pe 
fiecare zi. Regina îi vede în gară şi le dă flori și îi încurajează, 
iar ei îi răspund: Ne ducem cu bucurie, he ducem la biruință ca 
Tu să te faci Impărăeasă, Impdrateasa tuturor Românilor!“ 

In al 2-lea tablou buna noastră Regină ne spune cum în- 
tr’o seară ajungând prea târziu la gară, când trenul cu eroii 
noştri să pusese în mișcare, s'a îndreptat grabnic spre vagoanele 
pline de soldaţi impodobiti cu flori si cum aceştia când au zarit’o 
s’au desprins florile de pe tunică, de pe capelă si de pe puști şi 
le aruncau la picioarele Ei strigând din toate piepturile: „Dum- 
mezeu sä-Ti ajute să ajungi Impdrdteasd, Impărăteasa tuturor 
Românilor!“ 

Li 


100 


In al 3-lea tablou miloasa noastră Regină ne arată cum să 
ducea printre răniții din spitale si cum aceștia, o doreau şi o pri- 
veau, smulgându-i inima din piept cu privirile lor si pe cand să 
aplecă, spre faţa lor trudită şi le punea mâna pe mânile lor în- 
tinse si pe fruntile lor arzătoare, ei îi opteau: „Ce înseamnă 
suferința noustră, dacă Tu te faci Impdrdteasd, Impărăteasa tu- 
turor Românilor?“ Si atunci marea, noastră Regină sta simţit. 
asa de mică, aşa de umilită in fata răbdării lor stoice, ochii îi. 
sau umplut de lacrimi si își dă seamă că trebuie să multumeas- 
că lui Dumnezeu pentru măreţia acestei credinţe si să întrebă: 
»De ce să fiu eu, cea aleasă ca să înfätiseze un ideal, de ce să fiu 
eu acest simbol? Ce drept am oare să stau deasupra lor şi să do- 
bândesc slava cu preţul sângelui?** 

In al 4-lea tablou prea gratioasa Regină ne spune cum în 
împrejurări cu totul schimbate, în clipele când cel mai întune- 
cos dezastru copleşise ţara, când armatele noastre să retrăgeau 
în fata suvoiului dusmanilor noştri, ducându-să iar prin spitale 
ca să mângăie si să încurajeze răniții, unul din aceștia, care nu 
putea să-i vadă faţa în dimineaţa aceea, după ce suferise o tre-— 
panafie (deschiderea tastei capului), zăcea cu capul înfășurat în 
pânze însângerate, simțind că M. S. Regina eră lângă el şi să 
interesà de rana lui, el a şoptit acelaşi refren: „Dumnezeu să Te 
apere şi să Te fie, ca să ajungi Impărăteasă, Impărăleasa tutu- 
ror Românilor!“ Si atunci Ea s'a rugat lui Dumnezeu să-i as- 
culte dorinţa lui şi a tuturor Românilor ca sângele atâtor umili 
eroi să nu să risipească în zadar, s'a rugat ca în ziua sau ceasul 
când isbăvirea cea mare va veni, un ecou al cântecelor de biru- 
inţă să ajungă si până la acest anonim, dincolo de marca Umbră. 
în care să cufundă, să ajungă, pentru ca de dincolo de groapă, 
să ia parte la o glorie pe care ochii lui, încă vii, nu mai puteau 


s’o vadă... 
24 Febr./9 Mart. 1910. 


Astăzi am fost invitat la Spitalul Crucii Roşii ca să operez pe 
soldatul Alexie Banu din Regim. 9 R.-Särat, care mergând la 
pădure şi tăind un lemn mare, acesta i-a căzut peste piciorul 
drevt, sdrobindu-i gionata (gamba) cu încheietura piciorului 
(glesnele) şi eşindu-i oasele sdrobite prin cărnurile rupte. I-am 
tăiat piciorul deasupra genunchiului, căci numai astfel îi să pu- 
tea. salva viata, fiind ajutat de medicul spitalului Maior Dr. Po- 
povici. 

26 Febr./11 Mart. 1917. 

Marele Cartier General prin ordinul jelegrafic No. 10,025. 
îmi ordonă să mă prezint omandamentului Armatei II la Ba- 
cău spre a fi îndrumat la Spitalul Mobil No. 1, unde sunt repar- 
tizat după noua ordine de bătaie. Conformându-mă acestui ordin 
mi-am aranjat în grabă toate lucrurile şi după ce m'am prezen- 
tat Diviziei la ora 3 p. m. am plecat spre noua mea destinaţie. 


101 


M am despărţit cu multă părere de rău de ofiţerii si soldaţii for- 
anafiunii, precum si de vagonul 111, 8151, care ma adăpostit așa 
de bine 88 de zile. Cu acest prilej am dat următorul: 

ana ORDIN DE ZI No. 53. 

Având in vedere ordinul M. C. G. Serviciul Sanitar No. 8359, 
după care Spitalul de Etapă No. 3 in noua sa organizaţie ia nu- 
mele de Spitalul de Evacuare No. 6, cu începere dela 1 Februa- 
rie 1917; 

Având in vedere că subsemnatul nu figurează in ordinea de 
i a nouei formaţiuni, urmând a trece la Spitalul Mobil 
cu No. 1; 

1. Predau serviciul şi conianda formaţiunii d-lui Maior Dr. 
“Ştefănescu Mitu dela Spitalul de Semi-evacuare No. 1, prezentat 
în baza ordinului citat, — care va functionà ca atare până la 
„sosirea titularului comandant, conformându-să legilor, regula- 
mentelor și ordinelor în vigoare. Imprimatele şi materialele pri- 
mite de subsemnatul dela Compania 3 Sanitară s'au predat prin 
încheiere de proces-verbal. 

2. Cu această ocaziune aduc mulţumiri ofiţerilor, gradati- 
lor şi trupei pentru modul cum m'au ajutat la conducerea for- 
matiunii si le recomand să aibă o purtare tot asa de bună fata 
“de noii şefi si să-și facă fiecare datoria în conștiință. Mă despart 
cu părere de rău de formaţiune, fiindcă dorinţa mea ar fi fost 
să ducem împreună până la capăt campania începută cu un scop 
atât de înălţător: împlinirea idealului nostru national! 

3. Prezentul ordin să va ceti ofiţerilor, gradatilor şi trupei. 

In ziua următoare la ora 12 am sosit cu bine la Iaşi. 


7/20 Mart. 1917. 


Schimbându-să din nou ordinea de bătaie, am fost reţinut 
în serviciul Spitalelor de chirurgie la Iaşi, unde am stat până la 
19 Iunie, 2 Iulie a. c. 

In Iasi aceeași populaţie supranumerară ca si la anul nou 
$i greutatea de traiu si mai mare. Cu toate trenurile organizate 
pentru a duce în Rusia o parte din refugiații bogaţi, nu să vede 
nici o diferintä; puţini să duc si unii din aceia să reîntore după 
câtva timp, fiindu-le urât în lume străină, unde nu găsești prie- 
tini şi cunoscuţi, nici gazete românești. 

Ceeace este mai cumplit si mai chinuitor in Iaşi este numă- 
rul cel mare de bolnavi, bolnavi de boale molipsitoare și în spe- 
cial de tifus exantematic; bolnavi mulţi, aproape 12,000, iar pa- 
turi puţine, numai vr’o 6000, asa că în cele mai multe spitale 
sunt câte 2 bolnavi întrun pat. Din această cauză tratarea bol- 
mavilor lasă mult de dorit, neputându-să face cum trebuie, cum 
cere ştiinţa, şi nu să poate obţine acea stare perfectă de curäte- 
nie, singura în stare de a pune o stavilă acestei crunte boale; 
de aci rezultă și acea mortalitate mare, cam de câte 100 pe zi! 

Intre victime nu sunt numai soldaţi şi ofițeri. Au început să 


102 


moară pe un capăt medicii şi personalul sanitar îngrijitor: surori 
de tătitate si infirmieri. In timpul din urmă s'au înregistrat ur- 
mătorii medici căzuţi victime ale datoriei întru îngrijirea bolna— 
vilor: Iacob Téranu, Gh. Gianni, Virgil Popescu, Ion Stănoiu, I. 
Sanielevici, Titu Perta (ardelean), N. P. Badralexi (macedo- 
nean), Erneste Belzoni (italian), Jean Clunet (francez), etc. 
Vrednice de pomenit sunt si: nobila infirmieră franceză, domni-— 
soara Hennet de Goutel, colaboratoarea devotată a ilustrului său 
şet Clunet (mort şi el după câteva, zile), d-ra Beatrice Apostol, 
studentă în medicină, şi d-ra Natalia Iliescu, soră de caritate. 

In faţa acestor victime toate ziarele aduc prinosul de laudă 
şi expresiunea recunostintii întregei ţări la adresa corpului me- 
dical, care a arătat şi arată o strălucită dragoste pentru ţară, 
atunci când este chemat să îngrijească. bolnavii de această cum- 
plită molimă, murind ca nişte adevăraţi eroi si împodobind astfel 
una, din cele mai vii pagini din sfânta carte a răsboiului nostru. 

Intr'una din zilele din urmă, buna noastră Regină, însoţită. 
de A. S. R. Prinţul Carol, a vizitat spitalele de contagioşi, mer— 
gând dela bolnav la Bolnav, fara frică de primejdie, şi împărțind 
daruri la toţi si mângăind pe toţi; iar la întoarcere la toţi solda— 
ţii pe cari i-a întâlnit in drum le-a dat merinde şi tutun, de cari 
era plin automobilul. Asa înţelege iubita noastră Suverană iubi- 
rea deaproapelui. 

În cursul acestor zile s'au petrecut la Aliaţii noştri mari 
si îmbucurătoare evenimente. Armata engleză, după ce a cucerit 
Kut-el-amara, a înaintat repede si in putin timp a ajuns la Bag- 
dad, oraşul sfânt, cetatea albă cu multe moscheie şi palate de 
piatră albă, care a căzut în mânile lor cu multă. pradă de răs- 
boiu şi munitiuni. 

Orasul Bagdad este eap de linie ferată (care pleacă dela. 
Constantinopol) si un centru important de aprovizionare a ar~ 
matei turceşti. El să oglindește in recoroasele ape ale Tigrului, 
între grădinile de migdali şi asfodele, între livezi cu rodii şi ză- 
voaie cu nard mirositor, pe unde să zice că a plutit corabia lui 
Noie, care a sămănat apoi, după potop, în ţara binecuvântată, 
toate florile şi roadele cele mai aromate. Bagdadul, odinioară 
minunea Orientului, nu mai străluceşte astăzi ca o perlă în te- 
zaurul Padisahului. El a fost zidit în anul 762 de Califul Alman- 
sor, ca să-i fie reşedinţă, a fost mult mărit de vestitul Harun al 
Rasid pe amândouă malurile Tigrului. El aveà prin secolul XI 
peste 2 milioane de locuitori. Dela 1638 a căzut sub robia tur- 
cească si de atunci a mers tot scăzând; astăzi abia are 200 mii 
de locuitori. Din vechia splendoare nu mai are decât mormântul 
Zobaidei, soţia lui Harun al Rasid. 

Dela Bagdad englezii au mers înainte încă cu vr'o 20 chilo— 
metri ocupând şi oraşul Bakubah. Turcii să retrag mereu şi în 
dezordine; ofensiva engleză continuă. Pe de altă parte Ruşii a— 
lungă pe Turci din Persia, ocupând orasul Kermansah, si ina— 


103 


intează pentru a se întâlni cu englezii. Pe frontul occidental 
franco-englezii au început ofensiva cu toată puterea si au obfi- 
nut mari victorii, ocupând cetăţile Bapaume si Peronne, elibe- 
rând în câteva, zile un teritor de 2000 chilometri pătraţi cu 160 
de sate; germanii s'au retras pe un front de 140 chil. în lungime 
şi 35 adâncime, Entuziasm la Paris şi la toţi Aliaţii; mare spe- 
rantä în victoria finală! 

9/22 Mart, 1917. 


‘Gel mai mare eveniment, cel mai uriaș, am putea zice chiar 
supra-omenesc, a fost schimbarea politică i in forma de guvernă- 
mânt a Imperiului rusesc. Schimbarea s'a făcut pe neștiute şi în 
mod fulgerătar prinr’o revoluţie pusă la cale de Duma şi eare 
a durat abia şase a ati, cu (Date puţine ia varus Dida a a 


e = ene 08) Fa eons 


Tarul Nicolae IT la o paradă. 


abdicat dela tronul strămoșilor săi, printr’un manifest înduioşă- 
tor, în favoarea, fratelui său mai mic, în etate de 39 de ani, Ma- 
rele Duce Mihail Alexandrovici, care mai pe urmă a declarat că 
nu primeşte tronul decât numai cu aprobarea poporului, prin 
Constituantă. Marele Duce Nicolae fiind numit, în ajun de către 
Jar, generalisim al armatelor rusești, a demisionat si a fost inlo- 
cuit cu generalul Aleveiev. Guvernul provizoriu constituit de Du- 
ma are ca președinte al consiliului de miniştri si ministru de in- 
terne pe Prinţul Lyov, iar ca. ministru de externe pe șeful cade- 
tilor Miliucov. Manifestul guvernului provizor, compus din toate 
partidele reprezentate în Dumă, promite: sufragiul universal fă- 
ră nici o restrictiune; libertatea și. egalitatea, politică pentru toate 
nationalitatile; libertatea religioasă, libertatea presei, a gândirii, 


104 


a întrunirilor; acordă ainnestie generală politică, ceace înseamnă 
golirea Siberiei de nenumărați vizionari, de toţi fii aleşi ai Ru- 
siei, de toţi intelectualii, cari au luptat pentru dreplurile omului, 
gi cari astăzi să întorc acasă, unii bătrâni, ca să-şi vadă cu ochii 
lor marele vis realizat; restabileşte autonomia completă a Fin- 
landei, care îi sa acordat acum 100 de ani, când a fost alipită 
la imperiul rus si care în cele din urmă a ajuns o literă moartă; 
acordă autonomia Lituaniei, independenţa, Statului Polonez, cu- 
prizând toate ţările locuite de Poloni de sub toate dominatiunile, 
şi care va fi unit cu Rusia numai din punct de vedere militar, 
hotărându-și singur organizarea regimului interior; hotăreşte ca 
toate moşiile dela 160 hectare în sus să fie împărţite la ţărani; 
iar În ceeace priveşte politica externă să se mentie cea mai strân- 
să legătură cu Aliaţii si ducerea răsboiului cu cea mai mare 
vigoare şi iutealä până la victoria finală, Toate acestea vor fi 
întocmite, votate si executate de o mare adunare constituantd, 
aleasă prin vot universal si în cel mai scurt timp. 

Cetind acestea rămâi uimit si iti vine să crezi că ceeace a 
îndeplinit poporul rus, acum în plin răsboiu mondial, este ceva 
dumnezeiesc găsind în el puterea asi lecui propriile lui răni in- 
terne, înlocuind “vechiul regim tiranic, prin altul nou, precum și 
-puterea de a reacţionă in contra dusmanului extern, in contra 
încercărilor. lui râvnitoare de dominatiune mondială. Actul popo- 
rului rus este de natură a întrece chiar sublimul, căci el face 
o Rusie nouă, aşa de mult dorită de toată suflarea rusească. Noi 
Romanii nu putem decât să luăm parte la fericirea poporului ru- 
sesc şi să salutăm plini de admiraţie Rusia nouă, puternica noa- 
stră aliată, urându-i în mod sincer cel mai desăvârșit succes 
pe calea binelui politic, economic şi social! | 

După informaţiile câştigate mai pe urmă, iată cum s'au suc- 
cedat evenimentele cu privire la abdicarea Țarului. Primele sem- 
ne ale revoluţiei rusești s'au arătat Joi, 24 Febr. (8 Mart.) a. ¢., 
când lucrătorii uzinelor Putilov au declarat grevă, iar în ziua 
următoare si alte fabrici au intrat în grevă. S'au format cortegii 
impunătoare de manifestanți pe strade cerând pâine, cari au 
ajuns în centrul oraşului cu toate măsurile şi rezistența poliţiei. 
La 27 Febr. (11 Mart.) un ucaz al Țarului disolvă Duma, ceeace 
a stârnit şi ridicat în picioare toată lumea. Duma, neţinând sea- 
mă de ordinul de disolvare al Ţarului, s'a întrunit la miezul 
nopţii, formând un comitet executiv, însărcinat cu stabilirea or- 
dinei. La 28 Febr. (12 Mart.) s'a resculat armata, ducându-să 
spre Palatul Dumei ca spre un nou conducător. In faţa armatei, 
deputatul lucrătorilor A. F. Cherenschi a rostit soldaţilor o cu- 
vântare de îmbărbătare. Armata a intrat apoi în sala de ședințe 
şi a ascultat diferite discursuri, prin cari să cereau revendica- 
țiuni pentru lucrători si să expuneau teorii sociale, planuri și 
programe. In acel timp Duma a fost înştiinţată că Palatul Justi- 
tiei este în flacări, că închisoarea Kresty a fost luată cu asalt si 


105 


că fortăreaţa Petru-Paul s'a predat, că arsenalul a fost deva- 
stat şi că tomisariatele de poliţie ard. Mulfimea eră stăpână pe 
Petrograd; agenţii Poliţiei au fost arestaţi si unii linsati; iar ar- 
mata care mai tinea cu Ţarul a fost împuşcată. La 29 Febr. (13 
Mart.) revoluţia eră în toiul ei. Regimente întregi în frunte cu 
ofiţeri şi steaguri au defilat în fata Dumei, iar preşedintele ei 
Rodzianco electrizase cu cuvântul pe acei oameni dornici de li- 
bertate, cari îi strigau: dispunefi de noi, suntem la poruncile 
voustre! Fostul guvern a fost arestat, iar la 2/15 Martie sa forr 
mat guvernul provizor compus din: Prinţul Lyov, preşedinte şi 
interne; Miliucov, externe; Gucicov, răsboiu; Cherenschi, justiţie, 
etc. Generalii de front, comandantii de armate Ruschi, Brusilov 
si Evert, vorbind telefonic cu presedintele Dumei Rodzianco ce- 
xură abdicarea Țarului. Țarul aflându-să în acel timp la Moghi- 
dev, în trenul imperial, voi la început să meargă la Petrograd, 
dar crezând că drumul spre acolo poate fi periculos, a luat di- 
rectia spre Pskov. Acolo au mers Gucicov cu Salghin, membri ai 
guvernului provizor şi în gara Pskov au cerut abdicarea Țarului 
în favoarea fiului său Alexi, dar el nevoind să se despartă de 
fiul său a abdicat în favoarea fratelui său Mihail, în noaptea 
de 2/15 spre 3/16 Martie, chiar in tren. De acolo, Ţazul spre a fi 
mai în siguranţă s'a întors in Moghilev, unde a venit mama lui 
Țarina văduvă Maria Teodorovna, dela Chiev, ca să-l vadă, deşi 
de mai multi ani nu i-a mai vorbit din cauza intrigelor soţiei lui. 
La 8/21 Martie au sosit la Moghilev Deputaţii Dumei: Bublicov, 
Gribunin, Verchinin, Calunin, si au arestat pe Tar în numele re- 
prezentantei nationale. El s'a supus cu resemnare, s'a urcat în 
trenul ce îl aşteptă sub presiune, despärtindu-sä de mama lui, 
care i-a zis: ,,J’am spus că Alexandra o să-ți mânânce tronul şi 
ea ti Pa mâncat“. Țarul a fost condus la Țurskoe-selo, unde a 
fost arestat intr’o aripă a palatului imperial. 


10/23 Mart. 1917. 


Astăzi pe la orele 8 și jumătate a. m., gratioasa noastră Re- 
gină, însoţită de o damă de onoare, a făcut o plimbare pe jos pe 
străzile oraşului. Suverana, a parcurs străzile din centru fiind 
întâmpinată cu un vădit respect de numeroșii trecători, plăcut 
surprinşi de această aparitiune augusta la vr’un colt de trotoar, 
şi între cari am avut fericirea să fiu si eu. Cu această ocaziune 
buna noastră Regină a împărţit mici ajutoare în bani la soldaţii 
suferinzi, la refugiaţi și la oamenii săraci, cari îi eseau în cale. 
In piaţa Sf. Stefan, M. S. Regina zărind un soldat, care aveă 
mâna dreaptă frântă Va oprit şi l’a întrebat dacă mai are dureri. 
‘La răspunsul negativ al soldatului Suverana i-a adresat câteva 
cuvinte de mângăiere, însoţite de o frumoasă sumă de bani. In 
acest mod și prin toate faptele săvârşite, atât faţă de bolnavii de 
prin spitale, pe cari îi vizitează foarte des, chiar şi acolo unde 


Lă 


106 


primejdia este mai mare, cât si faţă de toţi desmostenitii, neman— 
catii și inghetatii pe cari ii întâlneşte pe străzi, fie când merge pe 
jos, fie când merge în automobil, oprindu-să din drum şi dându-- 
le câte un ceaiu cald cu însuşi mânile Ei, câte o mângăiere cu 
vorba, şi cu tot felul de ajutoare bănești, Suverana noastră isi lea- 
gă tot mai mult sufletul Ei de al nostru și pecetluiește o legătură 
nobilă şi sfântă între Tron si Ţară. M. S. Regina Maria este zeiţa. 
bună a României, iar opera sa din marele răsboiu va rămânea, 
deapururea în cartea sfântă a muceniciei de astăzi si pe care po- 
porul român o va binecuvântă ca pe cel mai bun har dumneze- 
iesc ce i-a, fost trimis în zilele de restrişte pe care le trăiește, 


21 Mart./3 April 1917. 


Trecând pe strada Lăpușneanu, pe la ora 3 după amiazi, am 
văzut trecând şi am salutat cu mare durere sufletească corpul 
neînsufleţit al confratelui Maiorul Dr. 0. Popescu-Azuga, mort 
de tifus exantematic, urmat de mult onoratul Director General al 
Sănătăţii publice, d. Dr. I. Cantacuzino, si de multii prieteni ai 
defunctului, cari să găseau în localitate. Este cumplit de mare 
numărul victimelor pe cari le face această molimă în rândul me- 
dicilor devotați, cari cad silindu-să să scape dela moarte pe vi- 
tejii nostri soldaţi; n'apucă să moară unul si altul îi urmează. 
Dacă medicii dau acestei crude boale un contingent asa de mare, 
este uşor de închipuit cât de mare trebuie să fie numărul morti- 
lor în toată armata noastră, care n'a suferit în timpul luptelor 
de pe fronturi, cât sufere acum în perioada de refacere. Numai 
în Iaşi, numărul morţilor să ridică la 80 până la 100 pe zi! 

Iată o boală, care dacă n'ar există păduchi; nu sar putea. 
apropià de om, cel putin asa să crede şi să afirmă de către ştiinţa 
medicală. Astfel fiind, lucrul n’ar fi greu la aparenţă; ar fi de 
ajuns ca să scăpăm pe om de păduchi si molima să dispară. 
Dar dacă aceasta este ușor de făcut în timp de pace, când tot 
omul este la căsuţa lui si are de toate: rufärie indestulatoare, 
săpun şi apă din belșug, nu tot așa este în timp de răsboiu, şi 
mai ales într'o perioadă aşa de nenorocită, cum este aceea prin 
care trece mult încercata noastră ţară. Acum când am trecut prin- 
tr’o iarnă esceptional de lungă si de grea, când trupele noastre 
Stau cantonate şi îngrămădite peste măsură prin toate oraşele şi 
satele Moldovei, când soldatul n’are un adăpost cum să cade, 
nici căldură, nici primenele, nici săpun şi nici apă caldă, cea 
mai grea problemă de rezolvat este curäfenia, singura în stare de 
a ne scapa de păduchi și prin urmare de această boală omorî- 
toare. 

Să sperăin şi avem mare credinţă că înaintând în primăvară 
şi odată cu ivirea căldurilor, trupele vor putea fi cantonate in 
barăci, la aer liber şi curat, şi puse în condițiuni cu mult mai 
bune de igienă, putându-să face în mod riguros: despäducherea 
(deparazitarea) soldaţilor, izolarea cazurilor confirmate si izo- 


107 


larea, cazurilor suspecte, pentru a preveni ivirea altor cazuri, să 
va combate cu deplin succes epidemia aceasta, care aruncă în ju- 
rul ei atâta jale! 

22 Mart./4 April 1917. 


Statele Unite ale Americei, republica celor 100 de milioane 
de suflete, au declarat răsboiu Germaniei. Această veste mare si 
de mult așteptată cuprinde un fapt tot asa de important în isto- 
via omenirii ca şi revolutiunea Rusiei. Destinele rasei omeneşti 
iau o îndrumare nouă. A trebuit. ca criminalitatea nemteascä să 
treacă peste toate marginile, ca obrăznicia germană să nu mai 
aibă nici un frâu, ca Dumnezeu să iee minţile Kaizerului, pentru 
ca poporul american să iasă din viaţa lui pacinică, să vadă pri- 
mejdia teutonică şi să-şi recunoască datoria pe care i-o dictează 
credinţa lui în concepţia liberală şi democratică a societăţilor 
omenești. 

De când există America nu s'a văzut un entuziasm aşa de 
mare şi de adânc. Regimentele au fost aclamate cu frenezie. Spi- 
ritul şi atitudinea trupelor au fost escelente. Prin toate orașele 
au avut loc manifestatiuni cari nu să mai terminau. Pretutin- 
denea ponorul francez a fost aclamat ca un exemplu de eroism. 
Delegatiuni numeroase au plecat spre Washington pentru ca să 
impedece eventualele manifestatiuni pacifiste ale agenţilor ger- 
mani. 

Acelaş răsunet l’a avut acest mare fapt istoric asupra tutu- 
ror popoarelor europene, nari şi mici, cari luptă încontra bar- 
bariei germane. La noi n'a fost inimă românească, care să nu 
tresalte de bucurie. Credinţa intr’o grabnică şi strălucită, victo- 
rie a, crescut mult şi în curând să aşteaptă mult dorita pace, care 
va scăpă lumea pe vecie de o stăpânire groaznică de care eră a- 
meninţată. România, scumpa noastră Românie, vede cu bucurie. 
şi are ferma credinţă că în curând va sosi ora mântuirii şi să 
va transformă într'o Românie mare şi fericită, Daria felix! 


23 Mart./5 April 1917: 


Incă o victimă a tifusului exantematic. Lt. Colonelul Dr. Ha- 
ralamb Botescu a murit astăzi. El a fost unul din fruntaşi, o po- 
doabă a medicilor români, ceeace l’a înălțat până la Prezidentia 
Asociatiunii generale a Medicilor din ţară. Medic distins, cu mult 
bun simţ, sigur în exerciţiul carierii, simplu si efectiv în trata- 
mentul pe care îl recomandă. De o activitate fără răgaz şi întot- 
deauna voioasă; un dezinteresat al profesiunii, care pe mulţi îi 
duce la bogății; un dăruitor cu milă şi dragoste al stiintii si in 
grijirilor date suferinzilor din clasa săracă, cari alergau zilnice 
după ajutorul său. Muncea mult și din greu pentru deaproapele 
si pentru toţi, după cum a dovedit’o cu prisosinţă pe timpul când 
a fost ajutor de Primar al Capitalei; el, cel d'intâiu, a purtat de 
grije ca hrana populaţiei să fie curată si sănătoasă. controlând 


108 


în mod efectiv şi ştiinţific alimentele de prin cârciumi şi restau- 
rante, lovind fără milă în toţi otrăvitorii de tot felul, cari exploa- 
tau populaţia Bucureștilor. Sub formă de anchete sociale, de 
conferinţe de vulgarizare medicală, de înfiinţări de dispenzarii 
şi de băi populare, de organizare a igienei şcolare, el a desfăşurat 
o activitate neobosită de medic îndrumător al mulţimii. Băile 
Govora-Cälimänesti, mulţumită lui au ajuns să rivalizeze ‘cu cele 
mai renumite staţiuni balneare din străinătate. 

Asociatiunea generală a medicilor s'a sprijinit ani întregi 
pe hărnicia lui neastâmpărată. Ea nu va uită nici odată că el a 
fost acela care a organizat’o pe o bază mai largă si mai dezinte- 
resată; că el a luptat neobosit pentru triumful revendicatiunilor 
profesionale ale medicilor, mai ales a celor desmosteniti, si pen- 
tru, dobândirea unei legislatiuni sanitare mai drente. 

Ca om politic, doctorul Botescu, a luat parte la orice faptă 
folositoare, dând concursul orisiunde s'a simţit trebuinta. In ca- 
litate de deputat glasul lui a resunat in Cameră, pentru ultima 
oară, la 10/23 Martie a. c. aducând cu emotiune laude medicilor, 
cari au murit în silinta lor de a scăpă pe alţii de moarte, cerând 
deputaţilor să-şi arate „sentimentele lor de prinos de recunostin- 
ţă şi de admiratiune pentru acești eroi apărători ai energiilor 
omeneşti scumpe“. lar confratilor le-a adresat o scrisoare publi- 
c& prin ziare îmbărbătându-i în lupta aprigă în contra duşma- 
nului intern, care pare a fi mai cumplit decât cel extern, sece- 
rând mai multe victime. N’o fi fost aceasta o presimtire de ceeace 
îl aşteptă?! . 

Universitatea populară din București îi va păstră eternă 
recunoştinţă pentru cursurile de igiend populară pe care le pre- 
dă şi cari erau aşa de atrăgătoare şi de interesante pentru publi- 
cul muncitoresc prin forma lor simplă, umoristică şi plină de 
viaţă. 

Golul lăsat de doctorul Botescu este imens şi el va rămânea 
pentru mult timp una din fizionomiile cele mai originale ale cor- 
pului medical, vecinic în mișcare şi în luptă in contra dificultä- 
tilor, pe care le întâmpină în calea sa, neabătut şi neobosit. Fie 
ca unicul său fiu Radu să-i fie vrednic urmaş şi să-i poarte cu 
cinste mândrul si neuitatul său nume! 


24 Mart./6 April 1917. 


In această zi mergând la Marele Cartier General, instalat în 
Liceul militar, şi așteptând un răspuns în camera de gardă dela 
poartă, am fost de faţă la o scenă penibilă. In această. cameră 
să aflau de serviciu un sublocotenent si un sergent-maior, cari să 
ocupau cu telefonul şi cu cererile de audienţe, pentru cei te ve- 
neau cu afaceri de serviciu sau personale. 

In timpul acesta, vine o femeie märunticä, släbutä dar vioaie, 
în etate cam de 56 de ani, îmbrăcată curätel, cum să poartă fe- 
ameile de prin oraşe din pătura celor fără de ştiinţă de carte, dar 


109 


gospodari; ea eră îmbrobodită cu o năframă de coloare închisă 
cu mănuși cenu$ii şi tinea în mâna dreaptă un sul de hârtii. 
Fiind aglomeratie cu mare greutate a putut pătrunde în cameră; 
intrând a dat bună ziua tuturor si a așteptat să-i vină rândul, 
care nu-i mai venea, căci cei chemaţi a întrebă nu-i dădeau nici 
o consideraţie. După vr’o jumătate de ceas s'a adresat cuviinçios 
sergentului, spunându-i că. are nişte acte dela ginerele ei, care 
este plutonier pe front. Sergentul aruncând o ochire repede asu- 
pra actelor îi spune cam, aspru că trebuie să, meargă cu ele la 
Ministerul de răsboiu, dar dânsa i-a răspuns că a fost acolo şi 
că de acolo a fost. îndrumată aci si prin urmare îl roagă să-i pri- 
mească actele și să le deie celor în drept spre rezolvare. Sergentul 
i-a răspuns şi mai aspru că n’are timp să se ocupe cu astfel de 
lucruri. Atunci femeia să adresează sublocotenentului, care nu 
numai că nu-i dă nici un sfat, dar o ia şi în bătaie de joc cu nişte 
vorbe si gesturi, cari sunt greu de reprodus aci. Indignatä peste 
măsură şi cu drept cuvânt, această femeie să, adresează subloco- 
tenentului cam astfel: „Mă iartă, domnule ofiţer, dar imi pare 
rău că mă iei aşa uşor; ce? unde mă vezi fără pălărie în cap şi 
îmbrăcată asa cum sunt, fără zorzoane’si marafeturi, crezi că 
pentru mine nu poate fi nici o dreptate? Desi n’asi fi vrut să-ţi 
spun cine sunt, ca să nu crezi că mă laud, dar prin purtarea 
d-tale mă silesti să-ţi spun că eu sunt mama celor trei frați Bă- 
lan, cari toţi trei sunt pe front. Cel mare fiind căpitan a fost {a- 
cut prizonier în luptele dela Olt, dar a fugit dela duşman, a fost 
înaintat maior şi acum este iar pe front; al doilea este acum că- 
pilan, tot pe front; cel mai mic este medic sublocotenent, aproape 
de a fi doctor, tot pe front; iar actele acestea sunt ale ginerului 
meu care este plutonier, tot pe front, asa că eu fiind văduvă 
trăiesc cu fata cea măritată după plutonier şi care are trei copii, 
precum si cu cea mai mică fată, care n'are mai mult de 16 ani, 
întrun tren de refugiați pe o linie ferată moartă, de felul nostru 
fiind din Pitesti, de unde am fugit de frica Nemtilor!“ — „Ei, 
si ce-are a face?“ îi răspunde ofiţerul întorcându-i spatele si vă- 
zându-şi de treabă. — La aceste cuvinte m'am crezut dator a luă 
apărarea acestei femei venerabile şi în faţa celor prezenţi am zis 
d-lui ofiţer: „Cum, te-are a face? Astfel sti d-ta să apreciezi me- 
ritele acestei femei sfinte, care a dat ţării, în timpurile aceste, 
trei ofiţeri şi un ginere plutonier, toţi pe front, pe câtă vreme d-ta. 
stai aci la telefon? Astfel şti d-ta să stimezi si să ajuţi pe aceasta. 
vrednică femeie, căreia ar trebui să îi te închini, acum când ne- 
voia a scos’o din trenul de pribegie si a adus’o la Iași, în intere- 
sul ginerelui său? Astfel sti d-ta să-i implinesti serviciul pentru 
care esti pus aci si te scuteşte de front?“ — La aceste cuvinte, 
aprobate cu deosebită satisfacţie de toată azistenta, ofiţerul rusi- 
nat şi înfricat i-a luat actele, le-a trimis la Registratură si în 
urmă i-a dat chitanta de primirea lor. 

Plină de recunoștință această mamă vrednică mi-a multu- 


110 


mit şi mi-a zis: „te rog, domnule colonel, să-mi spui cum te chia- 
mă, ca să pot spune și copiilor mei bunătatea d-tale“, „In alte îm- 
prejurări t’asi da numele meu, i-am răspuns, dar ceeace am fà- 
cut pentru d-ta este un lucru asa de mic si de obligator pentru 
toţi cei chemaţi aşi face datoria de slujbasi si de oameni bine 
crescuţi, încât nu merită să se facă parada de numele meu, fiind 
adânc mulţumit în suflet că am putut fi de folos unei mame așa 
de vrednică de toată stima cum esti d-ta si iti urez ca toţi iubiții 
d-tale de pe front să se întoarcă acasă cu cununa de viteji ai mult 


iubitei noastre țări“, 
26 Mart./S April 1917. 


M. S. Regele a inspectat in ziua de 22 Martie (4 Aprilie) 
trupele de pe frontul armatei II, tinandu-le cuvântarea urmä- 
toare: „Ostaşi! Cu inima plină de nădejde vă salut azi pe voi, 
ostaşi din armata II, cari de mai multe luni aţi opus o rezistenţă 
nebiruită tuturor încercărilor vräjmasului de a rupe liniile noa- 
stre; voi staţi aci la un post de onoare, păzitori neobositi ai ho- 
tarului Țării, expuşi la atacurile unui vräjmas care în trufia 
lui crede că toate trehuie să se închine lui, că toate drumurile, 
toate uşile sunt deschise lăcomiei sale de stăpânire; prin vitejia 
voastră bărbătească lati învăţat că pe aici nu să trece, 

„Am venit azi între voi să vă aduc prinosul Meu de recunoş- 
tinţă pentru modul cum v'aţi luptat până acum şi să împart ace- 
lora cari s'au destins în deosebi, răsplata pentru faptele lor, dar 
mulţumirea mea vă îmbrățișează pe voi toţi cari v’ati condus ca 
niște ostaşi vrednici de dragostea ce Tara vă poartă si dela care 
Țara şi Regele vostru mai așteaptă multe fapte eroice. 

„Dincolo în ţinuturile bogate, dar pustiite, acuma stau fraţii 
nostri si sufer sub jugul nemilos al unui vräjmas, care fără cru- 
fare a cotropit o mare parte a iubitei noastre Ţări si care suge 
până la cea din urmă picătură de viaţă a unei populaţii chinuite 
și batjocorite în cele mai sfinte sentimente ale ei. 

„Acolo zac sub tarinele sfintite de sângele lor mii de viteji 
cari Ş'au dat viata pentru mărirea patriei, ei toţi vă chiamă, ei 
toţi așteaptă dela voi să goniti din pământul strămoșesc arma- 
tele vräjmase, să, înfigeţi drapelele voastre victorioase iarăşi in 
pământul strămoșesc. 

„Vă mai așteaptă lupte grele, căci drumul este lung dar, cu 
ajutorul lui Dumnezeu, îl veţi străbate ca biruitori. 

„Vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul vostru pă- 
mântul unde v’ati născut, unde aţi crescut, vă spun Eu, Regele 
vostru, ca pe lângă răsplata cea mare a isbânzii, care vă asigură 
fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg, aţi câştigat tot- 
deodată dreptul a stăpâni într'o măsură mai largă pământul pe 
care v'aţi luptat. Vi să va da pământ. Eu, Regele vostru voiu fi 
întâiul a dă pilda, vi să va da și o largă participare la treburile 
Statului. (Votul obstesc). 


111 


„Arătaţi-vă, scumpii Mei ostaşi, demni de încrederea ce Tara 
si Regele vostru pun în voi si îndepliniţi-vă, ca până acum, dato- 
riile voastre cu sfinţenie. 

„Să trăiească scumpa Noastră Ţară si viteaza ei armată, 
nădejdea și fala ei“. 

29 Mart./11 April 1917, 


Toate ziarele publică și dau amănunte despre marea victorie 
engleză dela Cambrai, al cărei rezultat a fost: înaintarea frontu- 
lui cu câţiva chilometri, ocuparea mai multor localităţi şi pozi- 
ţiuni imnortante, apoi peste 13,000 prizonieri cu 235 ofiţeri, lua- 
rea a peste 120 tunuri, 60 mortiere si 163 mitraliere. Oraşul St. 
Quentin este încercuit şi căderea, lui este chestie de foarte scurt 
timp. Pe frontul din Mesopotamia, englezii înaintează mereu pe 
raul Diala, iar Ruşii au cucerit orașul Kanekim. Patrulele anglo- 
ruse au stabilit primele legături între cele două armate. Aceste 
stiri au produs mare bucurie tuturor aliaţilor. 


30 Mari. 12 April 1917. 


Astăzi în Joia, Sfintelor Paşti a fost împuşcat trädätorul Lt. 
Colonelul Crdiniceanu pe front, în fata Regimentului 25, a cărui 
comandă o avusese până în momentul arestarii; un glonţ în cap, 
cinci în piept şi trei în picioare au pus capăt acestei ticăloase 
vieţi, ca să fie pildă tuturor trădătorilor de neam si tara. 


31 Mart./13 April 1917. 


Un ciudat fenomen meteoric s'a, observat astăzi între orele 4 
si 5 p. m. pe cerul senin al Iașului, soarele fiind încă în toată 
strălucirea lui. A apărut la zenit o fäsie luminoasă cu colorile 
spectrului solar, ca un curcubeu, care însă nu aveă forma carac- 
teristicä de arc. La lumina strălucitoare a soarelui, colorile ace- 
stui curcubeu apăreau ca un enorm stindard desfăşurat pe bolta 
cerului, în care să deosebeau aproape numai cele trei colori ale 
frumosului nostru tricolor. Acest fenomen a făcut o adâncă im- 
presiune asupra privitorilor, mai cu seamă în timpul acesta de 
sbucium sufletesc, şi cei mai multi vedeau în el un semn al lui 
Dumnezeu, un semn de pace. Stindardul iubitei noastre Tari, apă- 
rut pe cer, nu puted să fie decât un semn al Provedintei, care ne 
instiinta că în curând va veni mult dorita pace; stindardul fiind 
comoara oastei, oastea ne va aduce pacea; apoi stindardul nostru 
întins pe cer, este de bun augur, căci el să întinde peste întreg 
neamul românesc, care în curând va fi întregit, și atunci Româ- 
nia Mare va trăi în pace si fericire! 

Pentru a satisface curiozitatea, cetitorilor mei le voiu aduce 
aminte că în ştiinţă aceste aparitiuni să chiamă Halo şi sunt atri- 
buite unor fenomene meteorologice. Sunt două feluri: halo solar 
(ziua) si halo lunar (noaptea), cerul fiind întotdeauna senin. 


112 


Cel solar este produs prin refractiunea luminei, trecând prin 
nişte cristale mici de ghiatä, transparente si prismatice, cari plu- 
tesc în regiunile înalte ale atmosferei; eolorile acestui halo sunt 
acele ale curcubeului, mai puţin pronunţate însă, începând cu 
coloarea roşie şi sfârşind cu violetul, care ocupă partea. exterioa- 
ră. Haloul lunar este numai un cerc luminos, alb şi incolor, care 
este foarte apropiat de lună, datorit difractiunii luminei in jurul 
besicutelor umede suspendate în aer, cebace să întâmplă când at- 
mosfera este încărcată de umezeală, el prevesteşte ploaie pentru 
ziua următoare. 

4/17 April 1917. 


În anul acesta ain prăznuit cea mai mare sărbătoare a creş- 
tinătăţii, Invierea, Mântuitorului nostru Isus Christos, mai de 
timpuriu, în zilele de 2/15, 3/16 si 4/17 Aprilie, De astă dată clo- 
potele au amuţit, n'au chemat la denii pe credincioşi, nici n’au 
anunţat învierea. Sfintele Paşti de acum sunt tăcute. Credincioşii 
nu sunt inviorati ca altădată, dar, în schimb, rugăciunile lor sunt 
mai fierbinţi, rugăciunea si atitudinea lor au un aer mai solemn, 
mai grav şi mai tainic. Cei mai mulţi să adâncesc înr'o medita- 
tie prelungită, în care să amestecă dorul de casă, de rudenii, de 
prietini, şi compară cu durerea în suflet ceeace a fost altădată 
cu ceeace văd si simtesc astăzi. Cu aceste amintiri duioase fie- 
care să roagă celui Atotputernic ca să ne aducă mult dorita pace 
cât să poate mai curând şi să întocmească luczurile pe pământ 
în aşa fel ca să nu mai fie pe el decât numai pace şi iubire între 
oameni; să ne ferească pe, viitor ca să nu mai fim pärtasi la asa 
cumplită tragedie, în care nişte neamuri blestemate au nesocotit 
legile lumii creștine si civilizate „au luat în batjocură cuvintele 
Aceluia care sa sacrificat pentru oameni, faurindu-si ‘un alt 
Dumnezeu feroce, sângeros, răsbunător și diabolic. Pentru orgo- 
liu şi nebunie o singură făptură omenească a sacrificat milioane 
de vieţi, asvârlind lumea întreagă într'un cataclism, desläntuind 
patimile, scormonind instinctele primitive, împrăştiind durerea 
peste tot locul şi ridicând ca intr’o viziune drăcească toate pu- 
terile iadului, pentru a sdrobi tot ceeace a cucerit civilizația si 
morala creștină. 

Avem însă credinţa că această tragedie să apropie de sfârșit 
şi sperăm că în curând binele si dreptul vor esi biruitoare. Invie- 
rea Mântuitorului, care s'a sacrificat pe sine pentru omenirea 
întreagă cu moarte pe moarte călcând, ne întărește în această 
speranţă, căci învierea aceasta, este triumful binelui, a dreptăţii 
şi a adevărului. 

Dacă Pastile noastre sunt triste, acele ale duşmanului tre- 
buie să fie şi mai triste, deoarece succesele lui trecătoare de pe 
frontul român sunt plătite acum cu înfrângeri mari pe frontul 
apusean; înfrângeri, cari sunt începutul sdrobirii definitive a 
ambitiuniior teutone. Aceste înfrângeri, precum și evenimentele 


113 


politice considerabile din Rusia si Statele-Unite, cari sau produs 
în ultimul timp, insemneaeză condamnarea la dezastru a Germa- 
niei si a tuturor aliaţilor ei. 

Sărbătorile le-am petrecut la viie la Uricani. In ziua primă, 
pe un timp minunat de frumos, am avut ca tovarăși pe Locote- 
nentul Dr. Al. Pop-Avraniescu, medicul divizionului coloanelor de 
munifiuni ale Diviziei IV, Arm. I, din localitate, si pe fiul meu, 
căpitanul Mircea. Cu toată vitregia timpului am avut la masă 
traditionalele ouă roşii, cozonac si pască cu de multi dorita frip- 
tură de miel. Am ospătat destul de bine în frumuselul cerdac al 
casei, având înaintea ochilor minunata privelişte a satului cu 
împrejurimile lui. Am ciocnit ouă după legea crestineascä, bine- 
cuvântând Invierea Domnului și urându-ne din suflet pacea cu * 
realizarea idealului naţional. 

Trupa din localitate a luat parte în frunte cu corpul ofițeresc 
la ceremonia religioasă a Invierii dela miezul nopţii, iar prânzul 
l’a luat pe câmp, pe iarbă verde, ciocnid ouă roșii si ascultând 
urările si cuvintele inältätoare ale comandantului; apoi toată 
după amiaza au petrecut'o în cântece, jocuri şi chiuituri, după 
obiceiul Românilor, cari nici in cel mai mare necaz nu-şi perd 
cumpătul, nici veselia lor obicinuita. 

In ziua a doua timpul a fost tot frumos, dar Siria contra- 
riat de vânt. Tot asa si în ziua a treia, însă am fost compensati 
prin plăcuta prezenţă în mijlocul nostru a Căpitanului Eraclide, 
yrednicul comandant al divizionului din localitate, iar nai spre 
seară ni sa mărit societatea cu neobositul Primar Gheorghe Di- 
mitriu, care de 3f de ani administrează comuna Uricani ca un ade- 
vărat părinte. 

3/18 April 1917. 


M. S. Regina Maria în fiecare zi de Paşti, de dimineaţă pâ- 
nă seara, a împărțit daruri la soldaţii din spitale şi la cei pe cari 
i-a întâlnit în drum, mângăindu-i si încurajându-i pe toţi cu 
cuvinte blânde şi bune pe cari nu le vor uită piciodată. Princi- 
pele moştenitor Carol a petrecut sărbătorile impreună cu soldaţii 
de pe fronturile Putnei si Susilei. stând patru zile în mijlocul lor 
si străbătând tot lungul frontului, călare sau pe jos, pe timp fru- 
mos sau pe vreme rea, mergând prin tranşeie până la posturile 
înaintate, observând toate lucrările de apărare și stând de vorbă 
cu soldaţii pentru a le cunoaște educaţia militară şi pregătirea, 
neapărat trebuincioasă pentru viitoarele lupte. Soldaţii au fost 
adâne impresionați si nu vor uită clipa în care Prinţul i-a sa- 
lutat cu „Christos a înviat!“ iar ei au răspuns cu glas puternice 
si voios. „Adevărat ca înviat!” de au răsunat codrii Vrancei. 
Prinţul s'a despărţit de ei urându-le ca la anul să serbăm învie- 


rea poporului românesc întreg! 
: 6/19 April 1917, 


După marea victorie a Englezilor de acum câteva zile, zia- 
Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. à 8 


114 


rele anunţă o nouă victorie franceză, între Soissons si Reims, 
precum şi la Muntele Cornillet, în care au făcut peste 17.000 pri- 
zonieri germani şi mult material de răsboiu (75 tunuri, 180 mi- 
traliere, etc.), înaintând frontul cu 11 chilometri. Aceste succese 
strălucite pe frontul franco-englez sunt considerate de către A- 
liatii noştri ca prima fază a marei lor ofensive si sperăm că în 
curând vom auzi de alte victorii mari. 

7/20 April 1917. 


După Statele Unite au început si Republicele Americei de 
Sud; Argentina, Brazilia, Chili, Guatemala si Uruguay au rupt 
relaţiile lor diplomatice cu Germania. In curând să speră că 
întreaga America de Sud va declară răsboiu, aşa că Germania să 
va găsi înaintea unui continent întreg, care să ridică cu putere 
încontra ideei de dominatiune universală, politică şi economică 
prin militarism, 

9/22 April 1917. 


Când m'am desteptat viscolea și ningea; câmpul şi casele 
erau.acoperite de un strat subţire de zăpadă si eră un frig ca de : 
iarnă. Intocmai aceeaşi vreme care eră pe frontul franco-englez 
acum câteva zile, când s'a obţinut acele victorii strălucite din 
partea Aliaților nostri şi al căror rezultat bine cunoscut acum 
este de: 40,693 prizonieri, 437 tunuri, 356 mortiere de transeie, 
882 mitraliere, etc. 

15/28 April 1917. 


D. Ion I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, 
a plecat la Petrograd, pentru ca să întoarcă vizita Ministrului 
de răsboiu Gucicov, iar pe urmă să va duce la Marele Cartier Ge- 
neral rus. D-sa este însoţit în această călătorie de către d. gene- 
ral Prezan, şeful Marelui Stat Major. 

De pe frontul francez un fapt vrednic de însemnat este că 
în bătăliile desfășurate în Champagne, numai într'o singură zi 
(5 April) s'au tras de ambele parti peste 3 milioane de obuze. 


16/29 April 1917. 


Astăzi, Duminică, d-na Olga Sturza, vrednica si milostiva 
preşedintă a operei de azistentä a refugiaților, a botezat un copil 
al unei refugiate dându-i numele de Mircea, de faţă fiind toţi re- 
fugiatii. 

17/30 April Lory. 


Trecând din piata Unirii pe strada Stefan cel Mare, unde 
aglomeratia si circulatia intotdeauna sunt foarte mari, am azistat 
la o scenă sfäsietoare de inimă; un soldat rus a fost trântit de un 
automobil tot rus si i-a rupt piciorul stâng în sus de genunchi. Sol- 
datul sa ridicat cum sa putut si târându-si piciorul cu mare 
greutate s'a dus până pe trotoarul din dreapta, unde a căzut din 


115 


mou. In acel moment un soldat român care l’a văzut, a alergat ‘ca 
„să-l susţină şi să-i deie ajutor. Aceasta s'a petrecut într'o clipă. 
Multă lume s'a adunat în jurul rănitului până ce a fost transpor- 
tat de Salvarea la un spital. 

18 April/I Maiu 1917. 


“După noile rapoarte epidemia de tifus exantematic ar fi în 
continuă descrestere, atât în privinţa numărului cazurilor, cât şi 
a mortalităţii, care ar fi scăzut la 10%. Cu toate acestea, medicii 
continuă a mări numărul victimelor, între cari, ca cele mai re- 
cente, să află: Lt. Colonelul Dr. C. Marinoiu si Colonelul Dr. I. 
Bufă, căruia, fiind în agonie, îi s'a anunţat înaintarea la gradul 
de general. O fi înţeles el ceva?! 

19 April/2 Maiu 1917. 


In ziarele de azi am cetit că Alexandru Jeszensky, calăul Ro- 
mânilor din Ungaria, a murit. Este neuitat rolul pe care l’a jucat 
„această tristă figură, în calitate de procuror, în vestitul proces al 
‘ Memorandului, când s'a osândit întreg Comitetul national al Ro- 
mânilor, pentru faptul că în loc să să adreseze Regelui Ungariei 
prin guvernul său din Budapesta, s'au dus cu memorandul dea- 
dreptul la Viena, fiind sigur că guvernul unguresc nu lar fi 
înaintat. Ca recompensă pentru serviciul adus ideei de stat 
maghiar, el a fost numit şef al biroului de naţionalităţi, anume 
înființat pentru Jeszensky de către guvernul lui Banffy. Acest 
birou nu avea menirea, după cum ar fi fost firesc, ca să ocro- 
tească interesele naționalităților, ci rolul lui a fost ca să supra- 
veghieze mai deaproape şi să ia din vreme măsuri de represiune 
faţă de orice tendinţă de emancipare naționalistă. Din acest birou 
„să dădea materialul de informaţii secrete pentru orientarea poli- 
ticä a guvernelor ungurești şi tot de acolo să puneau la cale fai- 
moasele procese de presă ale căror victime erau mai cu seamă 
Românii. Acest slovac ungurizat eră neobosit în a descoperi cri- 
mele, urmărind, persecutând şi lovind cu setea parvenitului de 
aşi câștigă noi merite faţă de stăpânii lui și a să ridică, pe dea- 
supra suferințelor naționalităților, la onoruri cât mai mari. Să 
sperăm ca el va fi ultimul calău al Românilor ardeleni! 


26 April/9 Maiu 1917. 


Regimentul 9 de Vânători, refăcut, complectat si bine echipat 
a defilat pe stradele orașului mergând pe front, în cap cu ener- 
gicul său comandant, Lt. Colonelul Rasoviceanu. Toţi cei ce Pau 
văzut trecând s'au închinat şi Pau salutat din toată inima, urân- 
du-i să să încarce de glorie în noua ofensivă, care va să înceapă 
în curând. Soldaţii aveau o înfăţişare cât să poate de bună, cu 
moralul ridicat, chipesi şi sdraveni, toţi aveau frunză verde la 
capelă şi erau veseli, mergând cu pas grăbit acolo unde onoarea 
‘$i viata ţării îi chiema, să duceau să libereze pământul sfânt al 


116 


patriei, încălcat de barbari şi in acelaşi timp să desrobească pe 
fraţii nostri subjugati. Este vorba ca în același scop să plece si 
celelalte corpuri ale armatei I, în zilele cari vor urmă, 


1/14 Maiu 1917. 


Ziua de 1-iu Maiu în anul ăcesta este tristă; cerul este ino- 
rat, pe alocuri plouă; aerul este rece. Să pare că natura într'adins 
a luat această întăţișare pentru ca oamenii, în necazul lor de 
acum, Să nu să mai gândească la Maiul din alte timpuri, din vre- 
muri bune, când toţi creștinii cu multe zile înainte isi făceau 
planul cum să-l petreacă mai bine, la pădure, pe iarbă verde, cu 
friptură de miel si cu vin de pelin (amărel) si cui îi dà-mâna si 
cu un taraf de lăutari alături. In loc de aceasta, toţi sunt cu ofta— 
tul pe inimă și cu gândul la Dumnezeu rugându-l ca să să îndure 
ca cel puţin Maiul viitor să-l prăsnuiească după cum este obiceiul 
strămoșesc. 

Ziua de 1-iu Maiu, cu sărbătoarea ei tradiţională, cu copä- 
celul sădit la poartă, să chiamă în popor Arminden. Pentru Ro- 
mân această zi nu este sărbătoarea cu steaguri roşii a neamurilor 
străine, asa zis'a sărbătoare a internafionalei, care propovaduies- 
te înfrăţirea popoarelor, ceeace n’a împedecat mäcelul de astazi. 
cu boalele și foametea lui, și, lucru vrednic de însemnat, cei mai 
aprigi si mai întocaţi susţinători ai socialismului cosmopolit şi 
fraternizator au fost Nemţii, tocinai ei, cari au deslantuit asupra. 
omenirii acest răsboiu fără pereche în istoria lumii. Este ştiut că 
socialiștii lor au votat în Parlamentul Imperiului cu unaniinitate 
toate creditele cerute pentru räsboiu, si atunci să naşte întrebarea 
firească dacă Nemţii au fost socialiști intrernationali din convin- 
gere sau numai din calcul, pentru ca să păcălească pe naivii lor 
vecini si pe adeptii lor din toată lumea?! 

Pentru noi Românii ziua 1-iu de Maiu este o zi de voie bună, 
de petrecere, de bucurie, în mijlocul naturii reinviate si impodo- 
bită, cu verdeață si flori, este armindenul, în. care datina strămo- 
şească mai cere ca fiecare să sădească în țarina lui un pom, în 
cinstea pământului generos si fecund, acest isvor de viaţă si de 
belșug, de care este legată existenţa omului. In anul acesta s'a dus 
petrecerea şi sădirea pomului, căci Românii trebuie să steie în 
mijlocul furtunii cu fruntea in sus şi neclintiti, făcând zid de 
apărare din pepturile lor otelite în contra puhoiului sălbatic si 
pregătindu-să pentru ceasul cel mare în care vor alungă pe dus- 
man peste hotare și dincolo de hotare, pentru asi mări moșia stră- 
moșească, desrobindu-si fratii și făurindu-şi graniţele poruncite 
de Dumnezeul isbândei! 

Poate că unii cetitori vor fi curioşi să ştie care este originea 
numirii de arminden, dată de popor zilei de t-iu Maiuw. Iată ce 
ne spune d. V. Bogrea în numărul dela 2 Maiu a. c. al Neamului 
Românesc: „Originea acestei denumiri a lämurit’o Episcopul Mel- 
chisedec în „Cronica Romanului.” „Pornind dela expresia Ilie 


117 


denu „Ziua de Sf. Ilie”, aflătoare intr'un document dela Stefan 
cel Mare, precum şi dela constatarea că patronul calendaristic al 
zilei de 1-iu Maiu este Sf. Ieremia, invätätul episcop, care, spre 
deosebire de cărturarii profani, nu să rătăcea neștiind scriptu- 
rile, esplică pe Arminden dintr'un slavonesc Jeremiinu denu „ziuă, 
Sf. leremia.” 

Tot cu privire la Arminden am găsit în Dacia preistorică, 
monumentula operă a lui Niculae Densuşianu la pag. 745, urmă- 
toarele: „Umne despre un cult foarte vechiu în onoarea divini- 
tatii Armin mai există si astăzi la Carpaţi. Prima zi a lunii Maiu 
este una din cele mai solemne sărbători poporale ale pästorilor 
si ţăranilor români din Transilvania si Banat. Ea să serbează cu 
rituri tradiţionale necrestine şi are numele de Arminden. Cuvan- 
tul să vede a fi compus din Armin şi den, foarte probabil cu în- 
telesul de aniversarea morţii lui Armin. Părinţii bisericii creştine 
consacrară această zi profetului Ieremia. Pe teritorul Sarmizege- 
tuse?, sărbătoarea cea mare a Armindenului să celebrează la Den- 
sus, unde mai există până astăzi cel mai vechiu monument archi- 
tectonic al Transilvaniei, un mausoleu de formă antecreștină, 
acărui istorie nu o cunoaştem, dar care să vede că ar fi fost 
restaurat în cursul evului de mijloc tot în stilul antic. In ajunul 
acestei sărbători să infige în pământ lângă poarta fiecărei case 
românești o prăjină lungă de fag sau de stejar, cu crengi și frunze 
la vârf, numită de asemeni arminden. Ea rămâne lângă stâlpul 
porţii pana când să seceră grâul, sau să face cea d’intaiu pane 
nouă: atunci de regulă, femeile române, în semn de multumita 
lui Dumnezeu, fac o pogace coaptă în fest, ars cu lemne din ar- 
minden. In Atica şi Arcadia, unde elementul pelasg rămase mult 
timp preponderant, sărbătorile poporale în onoarea lui Hermes 
sau Armes să numeau Ermaia (greceste); la porţile edificiilor 
publice si ale caselor particulare să puneau stâlpi sau armindeni, 
numiţi Ærmai (grec.). Mai notăm aci că numele de arminden 
pentru stâlpii lui Hermes eră cunoscut si în antichitate. In ce 
privește vechile reprezentări ale lui Hermes sau Armes, el ne apare 
adeseori figurat cu barbă. uneori cu două, trei şi patru capete 
In cultul roman sărbătoarea cea mare în onoarea lui Armes sau 
Hermes (Mercuriu) eră în ziua de 15 Maiu; iar pentru Maia 
mama lui Armes, sacrificiile să făceau în ziua primă a luni 
Maiu, adecă la Arminden.” In notitä pe aceeași pagină găsim ur- 
mătoarele: „Hermes în dialectele italice să nuinea Aries si Ar- 
men. Unele din monedele vechi ale Romei poartă pe o fata tipul lu: 
Janus, pe alta tipul lui Armes. Probabil că Armes este zeul ocult 
sub acärui protectiune specială să află cetatea Romei si la Armes 
apelează Numa când voiește să înduplece mânia lui Joe (Ovid). 
După cucerirea Daciei, Armes rămase si mai departe o divinitate 
protectoare a Sarmizegetusei şi a întregei provincii. In inscrip- 
iunile latine însă, numele său cel vechiu national. este intot- 
deauna înlocuit cu numele altor divinităţi similare romane.” 


118 


5/18 Maiu 1917. 


Epideinia de tifus exantematic scade și ca număr şi ca gra- 
vitate, dar medicii continuă asi dă tributul de victime cu aceeaşi 
marinimie ca şi în trecut. Nu este zi în care ziarele să nu înre- 
gistreze unul sau doi medici, căzuţi pe câmpul de onoare al da- 
toriei lor faţă de neam și de ţară. După informaţiile culese rezultă 
că din numărul doctorilor şi al studenţilor în medicină, cari să 
aflau în serviciul armatei la începutul răsboiului şi care era de 
2200, au murit până astăzi în lupte sau au căzut prizonieri 130. 
au rămas în teritoriile ocupate 200, au murit de tifus exantema- 
tic 180, iar 200 sunt bolnavi în prezent. Aceasta însemnează o 
pierdere de 30% din numărul iniţial al medicilor. 


9/22 Maiu 1917. 


Această zi a fost tristă pentru mine. Nepotul meu Cornel 
Bianu, student la facultatea de drept din Cluj, care fiind artile- 
rist în armata austro-ungară, a căzut în cursul luptelor prizonier 
la Rusi si acum să află în lagărul de prizonieri dela Darnifa de 
lângă Chiev. El a trimis îratelui meu, maiorul Virgil, dela Marele- 
Cartier General, o scrisoare lungă prin care îi arată situaţia lui, 
precum şi nerăbdarea de a să vedea cât mai curând în rândurile 
armatei române, luptând pentru desrobirea neamului, si în care 
s'a înscris şi el cu mai multe zeci de mii din camarazii săi ca 
Voluntari. La sfârşitul scrisoarei spune că mai mulţi preoţi ro- 
mani din Ardeal, au murit moarte de mucenici, fiind spânzurați, 
de către Unguri, ca trădători de patrie. La cetirea acestora am 
rămas inmarmuriti gândindu-ne la toate victimele, cari sunt cu 
sutele si cu miile pe tot pământul Ardealului si am implorat aju- 
torul Provedintei ca să ne ajute să răsbunăm sângele lor nevino- 
vat şi vărsat pe altarul aurit al viitoarei noastre Patrii, mărită şi 
întregită până în graniţele ei naturale şi să răsplătim după cum 
să cuvine suferinţele şi chinurile räbdate din partea barbarilor- 
asiatici de neamul nostru în timp de mai bine de o miie de ani. 
Căci nu să poate să nu vie şi dreptatea noastră, fie chiar cât de 
târziu! 

Poe 10/23 Maia 1917. 


In această zi mare a neamului nostru natiunea română este 
în arme. Inimicul este tot la frontiera Moldovei şi ultragiează 
prin prezenţa lui cea mai mare parte a ţării. Parada din anul 
acesta nu s'a mai făcut în atmosfera anilor trecuţi; ea n’a mai 
fost o paradă banală, de formă, la trecerea trupelor toată lumea 
a simţit un fior sfânt, a salutat în mod solemn. aproape religios, 
drapelele desfăşurate, căci ele au acum o aureolă de glorie curată. 
Toţi au privit cu drag la ostasii cari au trecut defilând, căci ei: 
sunt luptătorii din Carpaţi si dela Dunăre, sunt vitejii copii at 
ţării, cari au înfruntat cu bărbăţie urgia ce s'a abătut asupra. 


119 


patriei; ei sunt aceiaşi cari vor luptă şi cu mai mare îndârjire 
mâne, poimâne si până la victoria finală. Din privirile lor s'a. 
desprins voinţa nestrămutată de a învinge; ţinuta morală a lor 
a fost admirabilă; între armată si seful ei suprem sa stabilit o 
legătură sufletească indisolubilă, punând împreună bazele Româ- 
niei Mari, în sânul căreia vor trăi toţi Românii. 

Ca de obiceiu asa şi în anul acesta 10 Maiu a fost o zi fru- 
moasă, un soare cald trimițând razele lui înviorătoare asupra 
tuturor. Norocul a fost ca să dau de un loc bun, de unde am pu- 
tut vedea întreaga serbare, care s'a făcut pe platul splendid al 
parcului de aviaţie, în mijlocul căruia să aflau trupele cu drape- 
lele, formând un careu si având in faţă numeroşi soldaţi răniţi 
pe câmpul de răsboiu. De faţă erau toţi miniștrii cu şefii misiuni- 
lor străine si cu unii din generalii noştri, ofiţerii ţărilor aliate si 
multe persoane oficiale. La ora 10 a sosit Maiestăţile lor Regele 
gi Regina cu Prinții si Printesele României, apoi imediat s'a ofi- 
ciat serviciul religios de către Arhiereul Antim, vicarul Mitropoliei, 
care la sfârșit a rostit o cuvântare inimoasă, terminând tu cu- 
vintele: ,,Jertfele poporului român si a iubitului nostru Rege sunt 
mari, dar un popor care umblă pe calea dreaptă nu poate fi in- 
vins. Vom vedea cu bucurie sfârşitul acestui răsboiu sângeros si 
ziua de 10 Maiu va fi ziua Incoronării Regelui tuturor Români- 
lor!“ Urale nesfârşite au acoperit aceste cuvinte înălțătoare. După 
aceasta, Regele cu Prinţul Carol au decorat drapelul Regimentu- 
lui 9 de Vânători şi aceloralalte de faţă cu Crucea Mihaiu Vitea- 
zul şi pe mai multi ofiţeri, iar cu Virtutea militară pe cei ce s'au 
distins din trupă. Generalul Berthelot a decorat cu Legiunea de 
onoare, în numele guvernului frances pe Colonelii Bădescu, Epure. 
Botez şi Lt. Colonelul Ştefănescu; pe Locotenentul Grigorescu cu 
Crucea de răsboiu; iar pe plutonierul Sibiu. cu Medalia militară. 
După aceasta a urmat defilarea trupelor sub comanda Golonelu- 
lui Vlădescu. Tinuta trupelor a fost admirabilă; soldaţii voiosi şi 
plini de vitejie treceau sprinteni pe dinaintea Regelui și păreau 
că aşteaptă numai comanda ca să să arunce cu avânt și dragoste 
de ţară asupra dușmanului. 

După defilare a urmat o productiune de gimnastică şi jocuri 
soldätesti, executate cu multă maestrie de soldaţi, cari la urmă 
au dănţuit tradiționalul joc al Cdluserilor. Un entusiasm de ne- 
descris a făcut o piramidă formată din soldaţi, în mijlocul cărora 
să află un vânător în ţinută de ceremonie cu arma la mână, dea- 
supra căruia doi soldaţi ţineau tricolorul român pe care eră 
seris: Trăiească Regele tuturor Românilor! In acest timp muzi- 
cile si corurile de soldaţi cântau marșul nemuritorului Stefan O. 
Iosif: La arme, condus de autorul muzicei, măestrul Castaldi. 
Acest mars a stârnit un entuziasm general, si toată lumea din 
faţă a început să-l cânte. Acest cor imens, cor de peste 10,000 de 
persoane, aceste sunete esite din atâtea pepturi, acest apel „La 
arme pentru nație şi Rege” a luat proportiuni formidabile, cari 


120 


au făcut sa să cutremure văzduhul. Şi atunci, pe când cu toţii 
erau cu ochii înlăcrimaţi de bucurie si de entuziasm, d. Vasile 
M or fun, președintele Camerii, plângănd si el ca un copil, s'a re- 
pezit spre d. Castaldi, șa smuls dela pept ceasornicul si lanţul de 
aur si îi le-a dat spre aducere aminte si drept recompensă. 

In uralele nesfârşite ale celor de faţă si intr’un entuziasm de 
neinchipuit Maiestăţile Lor au părăsit platoul pätrunsi de multu- 
mire pentru dragostea şi devotamentul arătat de întreaga suflare 
românească. Stransi uniţi in jurul Tronului şi încrezători în rea- 
lizarea destinelor poporului nostru, atât de crud încercat, nu pu- 
tem face altă urare decât ca viitorul 10 Maiu 1918 să fie o sărbă- 
toare a, întregului neam românesc, o sărhătoare a victoriei și a 
libertăţii! 

13/26 Maiu 1917. 
Ziarele anunţă un mare succes italian pe frontul Alpilor 
Julieni, între mare si Plava. Totalul prizonierilor 10,245, dintre 
cari 316 ofiţeri, si o pradă mare de răsboiu. Acest succes este 
salutat de toată presa noastră cu cea mai vie bucurie, mai ales 
că această victorie strălucită vine la timp ca să confirme apro- 
piata victorie finală a Aliaților, de pe urma căreia, vom dobândi 
tot ceeace dorim. Eri victoria franceză și engleză, astăzi trium- 
ful armatei italiene, mâne va urmă neapărat victoria armatelor 
ruso-române. Prevestiri de zile fericite renasc în sufletele noastre 
pe urma acestor strălucite .succese de arme, căci vedem în ele în- 
frângerea Teutonului năvalnic si răsăritul altor zile fericite pen- 
tru neumul nostru. Totalul prizonierilor făcut pe frontul italian 
dela 1 până la 12 maiu st. v. este de 22,419, între cari 487 ofiţeri. 
Am cetit astăzi manifestul prizonierilor români din Rusia, 
semnat de 250 de ofiţeri si 250 subofiteri si soldaţi, ca delegaţi 
ai celor 126,000 de prizonieri români din armata austro-ungară, 
cari aşteaptă moinentul în care vor fi chemaţi să lupte alături cu 
armata noastră, pentru întregirea României. Acest manifest a 
fost publicat în toate ziarele mari ruseşti din Petrograd şi Chiev, 
şi în acelaşi timp a fost trimis, în traducere franceză, tuturor 
reprezentanților țărilor aliate si neutre. 
14/27 Maiu 1917. 


Ministrul de munitiuni al Frantei, d. Albert Thomas, a sosit 
la Iași, venind din Cernăuţi. Aci îi s'a făcut o primire călduroasă 
fiind găzduit în Palatul metropolitan, unde a fost întâmpinat la 
sosire de d. Vintilă Brătianu si Mitropolitul Pimen, care l’a salu- 
tat de bună venire prin cuvinte bine simţite și alese la care d-sa 
viu emoţionat a răspuns astfel: „Mulţumesc I. P. S. Voastre pen- 
tru frumoasele cuvinte cu care mă întâmpinați si vă rog să cre 
deti că venirea mea în România este cea mai mare fericire pentru 
mine. Franţa, sora mai mare a României, îi întinde mâna cu toată 
dragostea ei si o încredinţează că în curând visul ei de aur ‘va fi 
realizat.” Sara a prânzit la d. Ion Brătianu, preşedintele consi- 
liului de miniştri. 


121 


15/28 Maiu 1917. 


‘La consiliul de miniştri, ţinut astăzi inainte de amiazi, a 
luat parte şi d. Thomas. Inainte de acest consiliu d-sa a avut o 
conferinţă cu ministrul Franţei d. de Saint-Aulaire si a primit pe 
câuva reprezentanţi ai presei. Pretutindenea d-sa a lăsat cele mai 
bune impresiuni prin declaratiunile sale asupra victoriei finale, 
care nu poate să fie decât a Aliaților, precum si asupra idealului 
nostru naţional, care este pe deplin asigurat. 


16/29 Maiu 1917. 


Astăzi ilustrul nostru oaspe, d. Thomas, a însoţit pe M. S. 
Regele nostru la inspectarea Diviziei dela Hârlău, de faţă fiind 
Si d-nii Ion şi Vintilă Brătianu. D. Thomas a rămas adânc impre- 
sionat de aspectul martial al trupelor noastre, cari au executat 
diferite manevre în faţa Regelui si a generalului francez Berthe- 
Jot. După aceasta a avut loc un dejun în mijlocul pădurii Pârco- 
vari, în apropierea câmpului unde s'a executat manevrele. Regele 
a ridicat un toast mulţumind Franţei pentru interesul ce-l poar- 
1ă ţării noastre, 1). Thomas a răspuns foarte emoţionat, plin de 
entuziasm si de admiratiune, exprimându-și convingerea că toate 
näzuintele României vor fi realizate. 

Seara, după ce s'a întors la Iasi, d. Thomas a luat parte la 
o întrunire de ofiţeri si soldaţi ruşi, cărora le-a ţinut o miscä- 
toare cuvântare, arătându-le necesitatea de a duce răsboiul cel 
mai crâncen Germanilor, cari sunt dușmanii libertăţii. Soldaţii 
si ofiţerii infläcärati de cuvintele pline de insufletire ale d-sale, 
Yau purtat în triumf pe braţe până la automobilul său. 

După întrunire a luat parte la o receptiune dată în onoarea 
sa, la d. ministru M. Cantacuzino, de fata fiind M. S. Regina cu 
Prinţul Carol si Prinţesa Elisabeta. Maestrul Enescu a executat 
„cele mai frumoase bucăţi din repertorul său. 


17/30 Maiu 1917. 


La ora 9 de dimineaţă d. Thomas a acordat un interviev d-lui 
Emil Nicolau dela Acţiunea Română, pe care d-sa îl termină 
prin următoarele declaratiuni: „Victoria finală a armatelor alia- 
ţilor să, poate socoti ca sigură. Toţi aliaţii cunosc drepturile na- 
fionale ale României si toţi sunt de acord asupra acestui punct. 
De altfel tot ce este suflare românească va cere alipirea sa de 
patria-mamă, de Romania. Cine ar putea să stea incontra acestui, 
principiu, astăzi când noi forte democratice nasc în toate po- 
poarele europene? Puteţi fi incredintati că toate aspiraţiile Ro- 
mâniei vor fi îndeplinite. O repet: în privinţa aceasta hotărârile 
sunt unanime printre aliaţii şi amicii României!“ 

La ora 4 p. m. d. Thomas a luat parte la şedinţa solemnă a 
Parlamentului, ţinută în onoarea sa. Aparitiunea sa în sala de 


122 


şedinţe a fost salutată cu urale nesfârşite și strigăte de „Vive la 
France.“ Toţi membrii parlamentului si publicul arhinumeros 
erau în picioare, făcându-i o măreaţă manifestaţie de simpatie. i 

D. Brătianu, primul ministru, rosteşte între altele urmätoa- * 
rele cuvinte: „Salutând pe reprezentantul republicei franceze, sa- 
lutăm Tara care a luat asupra-şi apărarea umanităţii, a dreptu- 
lui la viaţă al popoarelor. Salutând pe ministrul munitiunilor- 
salutăm și pe bravul reprezentant al armatei franceze. Suntem 
recunoscători misiunii militare franceze pentru devotamentul de- 
pus în serviciul ţării noastre. Vă suntem recunoscători fiindcă 
din primul moment ati fost prietinul nostru cel mai sincer, cel 
mai devotat.“ Aplauze furtunoase si prelungite au însoţit aceste 
cuvinte. Apoi d. Porumbaru, preşedintele senatului, şi d. Morţun, 
preşedintele camerii, în numele corpurilor legiuitoare, au salutat 
pe d. Thomas prin cuvinte elocvente, inimoase si de inaltare 
sufletească. . 

In mijlocul unui măreț entuziasm d. Thomas, solul Franţei, 
ilustrul tribun al ideilor generoase și democratice, ia cuvântul 
şi zice în esenţă următoarele: ,,Stieam de mult comunitatea de 
sentimente între: Franţa si Romania. Am înţeles si am simţit 
această comunitate când am păşit pe pământul ţării româneşti. 
Astăzi înţeleg și Franţa înţelege toată măreţia sacrificiului Ro- 
mâniei. In ceasul de faţă Franţa vă onorează si vă iubeşte. Stim 
valoarea soldatului român și astăzi armata d. voastre e demnă. 
de încrederea ce îi s'a arătat. Nu v’o spun ca o felicitare banală, 
ci a spus'o generalul nostru Berthelot prin cuvintele: .,Cum sea- 
mana soldatul român cu cel francez!” Ati trecut prin clipe dure- 
roase. Franţa o ştie. Aţi suferit. Franţa cunoaște suferințele 
d-voastre. Cu atât mai mult să cuvine răsplata României, acum 
când să cunosc toate evenimentele nefericite, cari au ocazionat 
suferinţa. Aceste evenimente au încetat. Ultimele lor repercutări 
să istovesc si România va fi în stare să-și arate toată vitejia cu 
folosul ce ii să cuvine. Franţa susţine dreptul la viata liberă a 
naționalităților. Franţa vrea unitatea naţiunilor. România va fi 
aceea ce trebuie şi ce îi să cuvine să fie. Plecând dintre d-voastre 
o fac cu inima încărcată de mulţumire si nu cred să fiu un pro- 
fet prea grăbit spunându-vă la revedere în curând la București.” 
Aplauze furtunoase, cari durează mai multe minute, au acoperit 
ultimele cuvinte; ovatiunile par nesfârşite; ministrii și membrii 
parlamentului încunjură pe orator, felicitându-l. La plecare mul- 
timea face o măreaţă manifestaţie ovationând pe sărbătoritul 
ţării noastre. 

Recepţia d-lui Thomas în parlamentul român va însemnă o 
dată istorică. Discursurile rostite, entuziasmul și aplauzele, cari 
au subliniat fiecare frază, omagiile aduse Franţei glorioase si 
eterne, ca un resunet unanim al dragostei si jertfelor Marei Re- 
publici pentru neamul nostru brăsdat de suferinţă, vor face 
neuitate clipele acestei sărbători de contopire sufletească a celor 
două tări latine. 


198 


Seara s'a dat o masă în onoarea d-lui Thomas la Palatul 
M. S. Reginei Maria la care au participat pe lângă suverani, 
membrii guvernului si alte personalităţi de seamă. lar la orele 
11, d-sa cu însoțitorii săi a părăsit tara ducându-să cu un tren 
special la Petrograd, după ce mai întâiu a primit la locuinţa sa 
vizita d-lor: prim ministru, ministru de răsboiu, general Prezan, 
şeful marelui stat maior si general Berthelot, şeful misiunii mili- 
tare franceze. 
24 Maiu/6 Ian. 1917. 


Astăzi s'a început in Cameră discuţia reformelor: expropie- 
rea şi votul universal. Sunt mulţi oratori înscrişi şi discuţia va fi 
“lungă si largă, inspirată de dorinţa ca opera care să va realizà 
să fie pe cât să poate mai bună şi mai fecundă. Desigur că unul 
din cele mai mari momente ale acestui răsboiu, aşa de bogat în 
mărire şi în durere, va fi acela în care o naţiune însângerată pe 
trei sferturi de cotropirea inimică, dar cu cea mai mare credinţă 
în dreptate şi victorie, a ştiut să să facă mai vrednică de ele, asi- 
gurând viitorul pentru care luptă, o democraţie întemeiată pe 
justiţie și adevăr. 

25 Maiu/? Tan. 1917. 


Brazilia a declarat räsboiu Germaniei. Senatul brazilian a 
votat 270 de milioane franci pentru cheltuelile necesare de răs- 
boiu. In trei luni Brazilia va putea pune pe picior de răsboiu 
600,000 de soldaţi, perfect pregătiţi şi echipați. + 


26 Maiu/S Tun. 1917. 


Svonul că ofensiva ruso-română va începe nu peste mult 
timp ne-a umplut inima, de bucurie şi ne face să întrezărim sosi- 
rea zilelor bune şi mari, cu atât mai mult cu cât ofensiva italiană 
merge din victorie în victorie, apropiindu-să de Triest, a cărui 
cădere să așteaptă în curând. 


27 Maiu/9 lun. 1917. 


Au sosit în laşi un mare număr de soldaţi ruși, printre cari 
să aflau mulţi români basarabieni. Trecând la rampa militară 
pentru îmbarcare au venit în atingere cu trupele româneşti ale 
unui regiment de al nostru, care ocupă un alt tren. Intre aceste 
două, ostiri luptătoare pentru cauza comună s'a stabilit îndată 
o armonie si înfrățire. Muzica regimentului a cântat dela 6 până 
la 10 ore seara, diferite cântece românești si ruseşti; oştenii ro- 
mâni si ruşi s'au prins în horă. Soldaţii ruși strigau: „Lrăiească 
România“ si „Trăiească armata si fraţii nostri Români!” la cari 
soldaţii noştri răspundeau: „Trăiească republica si libertatea 
rusă!“ Când soldaţii nostri strigau: ,,Träieascä M. S. Regele Fer- 
dinand“, ruşii răspundeau cu: „Ura.“ Pe când unii jucau, alţii 
discutau. La convorbirile soldaţilor noștri luau parte și ruşii; ek 


124 


spuneau ca cu toții voiesc să lupte până la ultima picătură de 
sânge şi că olilerii lor le-au spus că în curând trebuie să fie la 
Bucureşti, Cernavoda şi Constanta, căci numai astfel isi vor pu- 
tea asigură pe viitor libertatea. Soldaţii nostri ca şi cei ruseşti 
erau asa de insufletiti, încât să îimbrätisau si să sărutau, iar lu- 
mea civilă privea cu drag la ei. Această frätie ruso-românä a 
produs o adâncă impresiune, mai ales că dela începutul răsboiu- 
lui până acum ea s'a văzut pentru întâia oară și este considerată 
ca un bun augur pentru viitoarea ofensivă ce încurând va să 
înceapă. 

30 Maiu/12 Iun. 1917. 


Englezii au repurtat o nouă victorie mare la Ypres şi care să 
consideră ca una din cele mai importante ale acestui räsboiu. 
Numărul prizonierilor germani a fost de 7000, precum şi o mare 
cantitate de tunuri şi munitiuni au căzut în mânile lor. Acest 
strălucit succes, caracterizat si prin întinderea și situaţia tere- 
nului câștigat ne-a produs mare bucurie. 


114 Iunie 1917. 


Luna aceasta să începe cu abdicarea regelui Constantin al 
Greciei, care a trebuit să renunțe la tron în urma măsurilor 
energice luate de Aliaţii noştri. Cu aceasta a încetat echivocul 
grecesc, care într'un moment dat eră să primejduiească definitiv 
cauza Inţelegerii, în Orient şi expediţia dela. Salonic. Regele a 
abdicat în favoarea fiului său al doilea, Alexandru, în etate de 
17 ani: primul născut, diadocul Gheorghe, fiind mai germanofil 
decât tatăl său, Sub tânărul rege Alexandru, d. Venizelos, unicul 
on al situaţiei, va lua din nou în mânile sale conducerea desti- 
nelor Greciei, indrmnéndu-le pe calea datoriei si a onoarei, aceea, 
a răsboiului naţional, împotriva inimicului ereditar al Elenis- 
mului. : 

Astăzi spre seară a sosit în Iasi d. Vanderwelde, ministru 
belgian, șeful socialistilor din tara sa, însoţit de d-nii de Brouckére 
si de Man, deputaţi belgieni. El a fost primit în Palatul Mitro- 
politan, unde este găzduit si unde a fost întâmpinat de I. P. S.S. 
Mitropolitul Pimen, care i-a urat bună venire, de d. Brătianu, 
primul ministru, d. Morţun, președintele Camerii, și de d. Raco- 
viţă, primarul orașului. Seara la ora 8 a avut loc la Palatul re- 
gal un prânz în onoarea sa, la care au participat Suveranii și 
membrii guvernului. 

Sosirea marelui cetăţean Vanderwelde a produs o nespusă 
bucurie si adâncă împresiune în inimile tuturor Românilor, căci 
el este solul eroicei Belgii, care cea dintâiu a cunoscut urmările 
civilizației germane; căci el este sfetnicul marelui rege Albert, 
care, prin bravura si jertfele făcute de el alături de poporul său, 
a devenit un erou legendar ca și marele nostru rege Ferdinand: 
căci el ne aduce sufletul cavalerismului, onoarei și bravurei până 
la uitare de sine a unui mare Rege și al unui popor nobil. 


125 


2/15 Iunie 1917. 


Ministrul Belgiei, d. Vanderwelde, a vizitat înainte de amiazi 
armata noastră dela Albeşti, aproape de Vaslui, unde s'a execu- 
tat un exerciţiu de luptă de către o divizie. La acest 
exerciţiu a azistat M. 8. Regele și Prinţul moștenitor, însoţiţi de 
d-nii Brătianu, general Prezan, general Cerbacev, comandantul 
trupelor ruse, general Berthelot, șeful misiunii franceze, general 
Oumont, atasatul militar al Belgiei, numeroși ofiteri francezi si 
ruși. Soldaţii nostri au avut o atitudine falnică si plină de energie. 

La ora 6 p. m. a avut loc o ședință festivă a Parlamentului 
în onoarea d-lui Vanderwelde în sala Teatrului Naţional. Popu- 
latia Iaşului a ţinut să-și arate toată dragostea pentru solul Bel- 
giei îndepărtate, de care ne apropie astăzi aşa de strâns atâtea, 
dureri comune. Incă dela'ora 4 piaţa Teatrului cra plină de lume. 
In sală erau de fata senatorii şi deputaţii; pe scenă să aflau ofi- 
terii din misiunea militară franceză, multi ofiţeri ruşi şi români, 
iar în loja regală să zărea generalul Berthelot si ministrul bel? 
gian dela noi, baronul Yperselle de Strihon; lojele rezervate publi- 
cului erau ticsite de lume. La ora 6 soseşte d. Vanderwelde si este 
întâmpinat la întrare de d. Dr. Racoviţă, primarul oraşului, care 
il salută; apoi pătrunde în sală precedat de cestorul Camerii, d. 
At. Gheorghiu, si urmat de membrii guvernului în frunte cu d. 
Brătianu. 

"După un moment de vie curiozitate să naște un entuziasm 
puternic; lumea să scoală si aclamatiunile de „trăiească Belgia“ 
durează câteva minute. Sărbătoritul împreună cu membrii Gu- 
vernului iau loc pe estradă si când ropotul de aplauze a încetat, 
încep discursurile. Primul ia cuvântul d. Brătianu, care in nu- 
mele guvernului si al ţării, urează bun sosit oaspelui iubit şi in- 
fățişează în câteva cuvinte pline de demnitate hotărârea nein- 
duplecatä a ţării noastre de a face noui sfortäri pentru a contri- 
bui la victoria definitivă a dreptului, care va asigură emancipa- 
rea si unitatea naţiunii românești. D-sa a terminat cu cuvintele: 
„Domnule Ministru, credinţa neclintitä în marea cauză, pentru 
care suferim și luptăm împreună, ne unește la olaltă, astăzi; — 
realizarea operei comune va constitui, între popoarele care o 
fondează, o legătură care nu va peri si un factor esenţial in viata 
omenirii conştiente de mâne.” 

D. Tache Ionescu a arătat în cuvinte mișcătoare rolul Bel- 
giei, credincioasă înainte de toate onoarei, dreptului şi libertăţii, 
terminând astfel: „Imi pare, domnule Ministru, că după 19 
veacuri s'a ivit din nou unul din acele evenimente care schimbă 
cursul istoriei. Imi pare că câmpiile Belgiei, noua Golgotă, vor 
rămânea leagănul lumei celei noua, acea lume de libertate, de 
dreptate, de solidaritate si de pace, pentru care sa jertfeste gene- 
ratia actuală. Văd în secolele care au să vină Patria d-tale ca 
un pământ sfânt, unde pelerini din toate colţurile globului vor 


126 


veni sa refacă calea sacră dela Liege la Louvain. Aud vocile 
misterioase de azi, de mâne, din totdeauna întrunindu-se intr’un 
strigăt unanim: Trăiească Belgia de aci înainte nemuritoare!” 

In numele Senatului a vorbit d. Em. Porumbaru, preşedin- 
tele, cu multă distincţie, arătând isbitoarea asemănare între si- 
tuatia ambelor noastre ţări, România şi Belgia, reprezentând în 
familia popoarelor, cauza statelor mici cari cresc prin cuceririle 
morale, prin spiritul binefăcător pe care îl arată în viata lor in- 
ternă ca și în cea externă, pentru drept şi justiţie, — prin partea 
contributivă pe care o aduc civilizaţiei generale şi progreselor 
omenirii. D-sa termină prin cuvintele: „In ce vă priveşte pe 
d-voastre, domnule Ministru, care aţi ridicat nu odată glasul 
d-v. elocvent în favoarea păcii între naţiuni, care ştiţi că această, 
pace pentru a fi reală şi durabilă, trebuie să fie întemeiată pe 
dreptul fiecărui popor, mare sau mic, de a dispune liber de soarta 
sa, — salutăm în d-ta Belgia de ieri şi cea de mâne, Belgia leală 
şi neutră până în clipa agresiunii; eroică şi martiră în timpul 
räsboiului; reîntronată în drepturile sale la încheierea păcii, 
prosperă şi înfloritoare ca şi înainte!“ 

In numele Camerii vorbeşte Preşedintele ei, d. Morţun, care 
prin cuvinte insufletite de o puternică vibraţie de sinceritate a 
emoţionat atât pe oaspele României, cât şi pe toţi cei ce lau 
ascultat, terminând astfel: „N'aşi sti să vă spun, domnule Mi- 
nistru, cât suntem de fericiţi în aceste zile tragice, în aceste zile 
de îngrijorare, de a avea ocazia să vă exprimăm, toată simpatia. 
noastră, toată admiraţia noastră. N’asi putea să vă spun cât 
suntem de mândri de a fi aliaţii voştri credincioşi si să vedem 
strălucind la soare, alături unul de altul, drapelele noastre ge- 
mene, având aceleaşi colori, după cum şi inimile noastre închid 
aceeaşi speranţă, aceeaşi hotărâre de a învinge, oricât ar costa!“ 

În numele grupării muncii a fost salutat de către d. Dia- 
mandi, prin câteva cuvinte bine simţite. 

În sfârşit, în mijlocul unei atmosfere de cald entuziasm, ia 
cuvântul d-l Vanderwelde, începând astfel: ,,Primindu-m& în 
această adunare, îmi faceţi o cinste pe care nu ași merită-o dacă 
n’asi trece-o întreagă asupra ţării mele, asupra soldaţilor nostri, 
asupra acelor lucrători ai Belgiei cotropite, care are la activul 
ei trei ani de suferinţă în serviciul cauzei libertăţii.“ D-sa arată, 
cum până în preajma răsboiului partidele politice în Belgia erau 
învrăjbite între ele, cum chiar poporul belgien eră desbinat prin 
limbă, prin credinţe şi opinii politice, iar în ziua de 4 August 1914, 
în clipa în care armatele germane treceau graniţa, parlamentul 
belgian în întregime eră unanim si această unanimitate s'a rea- 
lizat pe o chestiune de onoare, căci apărând neutralitatea Belgiei 
să execută un mandat pe care îl dase Europa, toate marile pu- 
teri, împreună cu Germania; neutralitatea Belgiei nefiind numai 
un avantagiu pentru ea, dar eră şi o garanţie pentru toţi, o pro- 
tectiune pentru Germania contra Franţei şi o protectiune a Fran- 


127 


tei contra Germaniei. Arată mai departe toate chinurile prin cari 
a trecut mult iubita lui Patrie, precum şi hotărârea ei de a mai 
suferi încă luptând din toate puterile până la isbânda finală. 
D-sa termină remarcabilul său discurs cu următoarele cuvinte: 
„Nu e pentru prima oară că Cezarismul vrea să domine Europa 
şi lumea. Şi cum am putea să nu apropiem două epoci şi două 
coaliţii? Coaliţiile europene contra lui Napoleon I, acum un veac, 
şi contra lui Wilhelm II, astăzi. Analogie de o parte şi câte deo- 
sebiri! Napoleon întrase învingător intr’o strălucitoare glorie în 
toate marile capitale ale Europei; Wilehlm II s'a strecurat numai 
în Capitalele ţărilor mici pe cari le-a cotropit miseleste. Armata 
lui Napoleon avea în bagajele sale codul civil, armata lui Wil- 
helm II are în bagajele sale manualul de răsboiu prusian cu 
toate grozăviile pe cari le ordonă, si cari au fost practicate în 
România ca şi în Belgia. Şi totuși cu toată gloria, cu tot geniul 
său, cu tot rolul istoric pe care l’a îndeplinit, Napoleon a fost 
învins de lumea întreagă, fiindcă ameninţă libertatea luinii. L’au 
învins pe Napoleon, cum n’o să-l învingă pe Wilhelm II? L’au 
bătut pe Cezar, ce vor face cu Cezarion? Şi după, înfrângerea sa, 
când Europa şi lumea vor respiră în sfârșit vom vedea deschi- 
zându-să înaintea noastră cu totul alte perspective decât în 1815, 
când sa constituit Sfânta Alianţă a Regilor pentru a indbusi, 
libertatea popoarelor. Lăsaţi-mă astăzi, Domnilor, să salut Sfânta 
Alianţă de mâne, Sfânta Alianţă a popoarelor cari vor declară 
pace lumii şi va dă tuturor dreptul şi libertatea! (Aplauze pre- 
lungite şi ovatiuni entuziaste pentru Belgia şi ilustrul ei repre- 
zentant). 

D. Vanderwelde, împreună cu însoțitorii săi au plecat în 
ziua următoare în Rusia cu automobilul. 


7/20 Iunie 1917. 


Zi mare. Zi sfântă. Una din cele mai sfinte zile ale Roma- 
niei Mari, căci ea este prevestitoarea apropierii zilei celei mai 
mari, ziua întregirii neamului românesc. Astăzi la ora 4 p.m. a 

„sosit cel dintâiu Batalion de Voluntari ardeleni şi bucovineni, 
compus din 1500 de oameni. Sosirea acestei armate naţionale a 
Ardealului şi a Bucovinei să poate considera ca un eveniment is- 
toric fără seamăn în trecutul nostru. Această armată va luptă. 
acum pentru libertatea şi desrobirea patriei, înfrățită cu ostirea 
Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. De azi înainte 
destinele noastre sunt legate pe veci și nimic nu ne mai poate 
despărţi, şi nu mai aşteptăm decât victoria, sigură şi apropiată, 
care să consfinfeasca fratia de arme şi unirea aspirațiilor tuturor 
sufletelor româneşti. Am trăit clipe cari vor rămânea vecinic şi 
adânc întipărite în inimile noastre si cari să vor transmite din 
“generaţie în generaţie ca momente de înălţare sufletească, de în- 
tărire morală si de redesteptare patriotică. Pam văzut sosind pe 


128 


fraţii nostri, ofiţeri și soldaţi, purtând cu mândrie uniforma osta- 
şilor romani, veseli și cu scânteieri de hotărâtă răsbunare în pri- 
viri, cu ochii umezi de lacrimi calde de fericirea atingerii pämân- 
tului românesc, de imbrätisarea mai mult decât duioasă a fra- 
tilor de arme, a voinicilor nostri vâänätori. 

Dau aci pe scurt descrierea acestor clipe mari, aşa cum am 
găsit'o prin ziare, pentru ca si cetitorul acestor însemnări să le 
‘unoasca si să le simtă farmecul, cu aceeași bucurie si mulţumire 
sufletească, ca și acei ce au avut fericirea a fi pärtasi la ele. 

In şedinţa Camerii din această zi d. Macaveiu propune ca cu 
ecazia sosirii Ardelenilor cari de bună voie, din prizonieri ai 
armatei rusești, au cerut <ă lupte în rândurile armatei române, 
pentru sfanta cauză a unităţii naţionale să să deie numirea de 
Ardeal unei străzi din Iasi. D. Morţun, președintele, spune că 
această propunere să va comunică Consiliului comunal. In ceea 
ce priveşte azistarea deputaţilor la receptiunea lor, d-sa crede că 
‘ea mai bună manifestare este ca Adunarea să lucreze mâne 
până la 5 ore seara, după care deputaţii să să ducă în corpore 
in piaţa Unirii, la Statuia Marelui Domn Cuza, spre a-i primi 
(vii aplauze). D. Banu spune că Ardelenii vin astăzi în cetatea 
‘are ne adăpostește suferinţele si idealurile noastre de veacuri. 
Idealul nostru national a fost întotdeauna hrănit de toate sufle- 
tele mari ale neamului. Asa a gândit si Regele nostru în cea mai 
sguduitoare vreme prin care trecem, asa gândim si noi toţi. Să 
nu uităm că trăim în zile mari si datoria supremă pe care o 
avem pentru pregătirea zilei de mâne. Un suflet nou vine pe 
lângă sufletul armatei noastre, vine sufletul chinuit dar nici 
odată infrant al Ardealului, vine sufletul lui Horia si al lui 
Avram Iancu, vine marele suflet al acelora cari să urcau „la 
m inten zori pentru ca să prindă fulgerul din nori si de sus din 
inălţiine <ă-l arunce’n ungurime.“ Dacă este un strigăt care tre- 
buie să iasă lin fundul sufletului nostru este strigătul: „Trăiească 
Ardealul liber al României Mari de mâne!“ 

La ora 4 p. in. pe peronul Gării, împodobit cu tricolorul ro- 
mânesc, așteptau nerăbdători sosirea trenului,: care aducea pe 
bravii ostaşi ardeleni şi bucovineni, d-nii Vintila Brătianu, mi- 
nistru de răsboiu, generalii Prezan, șeful statului maior, Cris- 
tescu, sub-seful, Petala, Vlădescu, Paraschiv Vasilescu, Herescu 
si alţi multi ofiteri din garnizoană, marele poiet ardelean Octa- 
vian Goga, etc. In piaţa din fata gării un regiment de vânători, 
in ţinută de campanie, cu drapel şi muzică, eră format în careu, 
in mijlocul căruia aveau să fie primiţi viitorii lor camarazi si 
fraţi de luptă. La întrarea în gară a trenului, împodobit cu ra- 
muri verzi si drapelul tricolor al unităţii neamului, urale entu- 
ziaste să ridică în aer. Din fiecare vagon răspund glasurile cäl- 
duroase ale voluntarilor. Este un moment de emotiune adâncă; 
urale nesfarsite, strângeri de mani, aruncări de flori. Grupuri, 

grupuri să scoboară din vagoane și sub faldurile drapelelor să 


129 


îndreaptă .spre piaţa din faţa gării unde sa fäcut primirea ofi- 
cială. Apariţia fiecărui grup, este salutată cu un entuziasm deli- 
rant; fraţii ardeleni răspund cu emoție agitandu-si capelele. 
Iată-i înşiraţi faţă în faţă cu ostașii nostri; sunt toţi unul şi unul, 
ofiţeri și soldaţi, toți complet echipați în uniformă românească. 
Drapelele lor tricolore, șapte la număr, poartă diferite inscriptii; 
pe cel mai mare să vede portretul Regelui cu inscriptia: „Trăie- 
ască Ferdinand I, Regele tuturor Românilor“ Voluntarii Ardeleni 
cântă „Pe al nostru steag e scris unire“, în mijlocul entuziasmu- 
lui mereu crescând, iar Vânătorii noştri au răspuns cu cântecul 
„Să trecem Carpaţii.” 

Apoi să strânge cercul, să face liniște si generalul Prezan, 
profund mișcat rostește următoarele: „Fraţi Ardeleni şi bravi 
camarazi! Sunt fericit că mi-a fost dat să vă salut când faceti 
primul pas pe pământul ţării noastre. Acest salut vi-l aduc în 
numele întregei armate române, care luptă de aproape un an în 
‘acest răsboiu pentru reîntregirea neamului nostru. In curând 
vă veţi duce să luptati alături cu soldaţii nostri şi le veţi adăugi 
o nouă forţă, o forţă puternică, nu atât prin număr, cât prin 
valoarea ei morală. Venind prin propria voastră voie bună în 
rândurile armatei române, v’ati arătat dorinţa de a vă uni cu 
acest neam. Mergâmd pe câmpul de luptă veţi face sacrificiul 
suprem, vă veţi vărsă sângele, singurul cu care să face indisolu- 
bil blocul unui neam. În numele camarazilor voştri vă zic: Bine 
aţi venit! Si vă arăt credinţa că nu târziu veţi călcă pe pământul 
vostru, in care va străluci un alt soare ca cel din trecut, soarele 
libertăţii. Terminând dati-mi voie să vă imbratisez pe toţi prin 
sărutarea ce o dau celui mai vechiu dintre voi.“ 

Pronunţând aceste cuvinte, generalul Prezan, sărută pe cel 
mai vechiu dintre ofiţerii ardeleni. Gestul acesta plin de duiosie 
si de manifestare a dragostei între fraţi a produs explozie de 
entuziasm; soldaţi si ofiţeri, poporul adunat, isbucnese în urale 
entuziaste! Generalul Prezan,. alături de ministrul de răsboiu, 
trece în revistă regimentul de vânători. Momentul culminant al 
înfrăţirii s'a înfăptuit apoi când s'a dat libertate soldaţilor ro- 
mani să să imbratiseze cu voluntarii ardeleni şi bucovineni: strân 
geri de mani, urări de bun venit si bună găsire s'au schimbat 
între ei timp de câteva minute. 

Din piaţa gării voluntarii au plecat cu muzica în frunte, 
prin mahalaua Păcurari, spre Cazarma Regimentului 7 Roşiori. 
Un public numeros aşteptă in toate părţile să-i vadă si îi aclamă 
cu entuziasm. Corul voluntarilor resună până departe si vested 
înainte. Ajunşi acolo, pe platoul din faţa cazarmei, i-a aşteptat 
un batalion de infanterie, iar soldaţii văzându-să s'au salutat, 
„prin urale îndelungate. Generalul Vlădescu le-a adresat urmă- 
toarele cuvinte: „Domnul general de corp de armata v'a salutat 
în numele întregei armate, eu vă salut în numele camarazilor 
vostri de mâne. De mâne încolo veţi fi copiii mei. Eu vă voiu 

Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 9 


130 


dă comanda, iar voi îmi veţi da sufletul şi trupurile voastre şi 
împreună vom merge să desrobim vetrele noastre ca şi ale voastre. 
Poate că Dumnezeu a vrut să cadă în robie şi o parte din avutul 
nostru, pentry ca să putem recuceri deodată, unindu-le, si ceeace 
a fost al nostru si ceeace a fost al vostru. Si am credinţa că în 
fața forţelor noastre unite dușmanul să va preface în pulbere!“ 

Aceste cuvinte au produs o insufletire mare. Pe urmă s'a ordo- 
nat repausul si înfrätirea dela om la om; soldaţii isi urau bună, 
întâlnire, își strângeau mânile, să imbritisau si sărutau, ca ade- 
varali fraţi, cari sau regăsit după vreme îndelungată. Muzica a 
întonat apoi hord unirii, care s'a, încins ca un cerc uriaş si a con- 
tinuat vioaie şi veselă până la timpul mesei, ora 7, întrerupân- 


eens RE 


Depunerea jurământului Ardelenilor si Bucovinenilor. 


du-să numai o clipă prin apariţia Comandantului Corpului I de 
Armată, general Petala, care a fost ridicat de voluntarii ardeleni 
pe umeri şi purtat astfel în urale nesfârşite şi cu un entuziasm 
mare, până în mijlocul platoului. 

A descrie impresia, făcută în public de sosirea acestei armate 
naţionale este împosibil. Este de ajuns să spunem că ochii tuturor 
la vederea voluntarilor să înrourau cu lacrimi, nu lacrimi trecă- 
toare ale unei isbucniri de o clipă, ci picurarea prelungă şi tot 
mai sclipitoare a diferite simteminte de fericire, de bucurie si... 


si de durere... 
8/21 Iunie 1917. 


O zi frumoasă ca si ieri, cu un cer de o seninătate ideală: 
scăldat în razele soarelui, care a favorizat împlinirea bogatului 
program al ei' şi care program are să înceapă cu solemnitatea 


431 


depunerii juramdutului bravilor voluntari ardeleni si bucovineni. 

Pe întinsul platou al Moarei de Vânt, soldaţii să insiruiau 
«e dimineaţa în rânduri strânse cu baionetele selipind ca fulge- 
rile. Un pavilion îmbrăcat în verdele naturii şi cu tricolorul ro- 
mânesc eră ridicat pentru suverani, ministri si îhalţii demnitari. 
Bravii ardeleni, veseli si mândri, “purtând pe umerii lor voinici 
arma românească, stau adunați în fata pavilionului, la dreapta 
“si la stânga. Rând pe rând sosesc toţi membrii guvernului, sena- 
“torii si deputaţii, generalii Berthelot, Cerbacev, Prezan, Cristescu, 
Petala, Vlădescu, etc., si numeroși ofiţeri superi a misiunile mi- 
litare ale Aliaților si un imens public. La ora 10 sosesc suveranii 
au toţi prinții si printesele. E un moment miscätor si inältätor; 
trompetii sună pentru onor, muzica întonează imnul real. Re- 
gele cu prinţul moștenitor trec în revistă pe noii soldaţi ai arma- 
tei române. Urale umplu văzduhul. Suveranii să urcă pe estrada, 
jar Mitropolitul Pimen cu înaltul cler oficiează slujba religioasă; 
ostaşii să descoper, muzica întonează rugăciunea, corul ridică 
imnuri de mărire către Dumnezeu. Momentul solemn soseşte. 
Mitropolitul rosteşte câteva cuvinte arătând însemnătatea actului 
ce să îndeplineşte si apoi cu glas tare zice: „Sus inimile Osteni! 
Ridicati mâna dreaptă in sus si cu ochii atintiti spre steagurile 
sub cari veti luptă de azi înainte, faceţi semnul crucii si spuneţi 
-dup& mine: „In numele lui Dumnezeu Atotputernicul jurăm cre- 
dintä Regelui nostru Ferdinand |, supunere legilor ţării și în- 
datoririlor militare în toate împrejurările, in timp de pace ca si 
în timp de răsboiu. Așa să ne ajute Dumnezeu!“ Acest jurământ 
-să repetă de acele 1500 de pepturi ostäsesti cu hotărâre în glasuri, 
«<u deplină credință a săvârșirii marelui act. In acest moment 
drapelele româneşti ciuruite de gloanţe, acoperite de glorie, să 
„apleacă spre capetele descoperite ale noilor ostaşi români. 

M. S. Regele coboară câteva trepte pe estradă, dă ordin să să 
adune ostasii în rânduri compacte lângă tribună si plin de emo- 
tiune, cu glas puternic, vibrator, străbătând inimile întregei azis- 
tente, spune următoarele cuvinte: „Vouă fraţilor ardeleni si din 
Bucovina, cari ati venit între noi din pribegie, cari după multe 
si crude suferinţe ati păşit pe pragul casei pärintesti, vă zic azi 
din adâncul inimii: Bine ati venit! Prin jurământul solemn ce 
aţi depus înaintea lui Dumnezeu, înaintea drapelelor acestora, care 
va vor arătă drumul spre'libertate, înaintea camarazilor voştri, 
cari sau luptat, cari au sângerat pentru înfăptuirea idealului 
nostru national, v’ati legat într'un lant îndisolubil de Patria- 
mumă, aţi pus sufletul și sângele vostru în serviciul cauzei sfinte 
st împreună cu voi am imbratisat’o cu inimă curată, cu voinţă 
de fier. Trăim nişte momente frumoase, niște clipe de bucurie, 
de înălţare sufletească. Vouă tara vä spune bine aţi venit, căci 
în voi vede întâiele raze ale unui soare nou ce răsare din întune- 
rec; pe voi oraşul acesta, unde s'a înfăptuit Unirea Principatelor, 
vă salutä cu iubire, ca pe întâii soli ai unirii neamului; armata 


g* 


132 


183 


Gn a cărei familie ati întrat, azi vă primeşte cu braţele deschise 
<a pe niște fraţi de mult aşteptaţi, căci ştie că inima voastră bate 
-spre biruinţă, că braţul vostru este ofelit prin luptă. Pe voi, En 
Regele, căruia i-ati jurat credinţă, vă privese cu dragoste si cd, îri- 
credere, căci in sosirea voastră salut chezäsia cea mai puternică, 
<ă visul atâtor veacuri să va înfăptui, că dorul unui neam între; 
în sfârsit să va stânge. Vouă fraţilor de dincolo şi bucovineni vă 
zic: Inainte cu Dumnezeu! Uniti sfortärile voastre cu ale fraţilor 
«din ţară, cäläuziti steagul nostru peste munţi, unde milioane de 
fraţi aşteaptă plini de nădejde desrobirea de un jug asupritor. 
Biruinta va fi a nosträ si eu ea libertatea si fericirea, gi atunci 
-vom fi un singur şi strâns unit popor de fraţi nedespărţiţi in- 
otdeauna.” 

Urale puternice si nesfârşite umplu văzduhul la aceste ul- 
time cuvinte ale Suveranului iubit. Corul Ardelenilor intoneaza: 
Trăiească Regele! E un moment mişcător care umezeşte ochii; 
trupele trec în rânduri spre a formă ordinea de defilare; goarnele 
“să aud din depărtare, muzicele militare cântă marşul francez plin 
«de avânt ,,Sambre et Meuse.‘ Si legiunile de ostaşi sosesc; baione- 
tele sclipesc, drapelele să desfäsurä în vânt. Trece prima forma- 
tie, compusă din cei 130 de ofiţeri ardeleni, apoi urmează giru- 
rile de soldaţi ardeleni, veseli şi mândri; apoi vin trupele noastre. 
Aplauze si urale isbucnesc din toate părţile. E o serbare militară 
«le adânc înţeles, de reconfortare morală, de încredere desăvârşită 
în valoarea ostaşilor noştri. Defilarea s'a terminat. Corul arde- 
Jenilor cântă „Pe al nostru steag e scris Unire şi „Deşteaptă-te 
“Române”, în fata suveranilor cari să scoboară în mijlocul lor. 
“Ora mesei a sosit. Regele prins în entuziasmul acesta înălţător 
«de patriotism îşi exprimă dorinţa să iea masa împreună cu noii 
„Săi soldaţi si cu toţii să îndreaptă spre şirurile de mese întinse pe 
“câmp, pe iarbă verde, sub bolta cerească. M. S. Regele cu prinții 
Carol si Nicolae să aşează voioși la mesele împodobite cu flori de 
“câmp, în mijlocul ofiţerilor si soldaţilor si ospătează veseli, și 
plini de bucurie. 

La sfârşitul mesei Suveranul să ridică maiestos si după ince- 
“area aclamatiunilor entuziaste, pronunţă următoarele cuvinte: 
„Voi cari ati pus piciorul azi în Patria-mumă a Moldovei, de 
«care este legat în mod nedespärtit numele lui Stefan cel Sfânt, 
după cum sunt legate de numele lui Ardealul, Bucovina şi Mun- 
tenia, voi ati avut prilejul să vedeţi azi una din diviziile române, 
cu care azi vă contopiti si vă înfrăţiţi pentru jertfă ca şi pentru 
‘biruintä. Pe cât de inimosi ati păşit pe pământul României, pe 
„atât de inimoşi veţi trece pe sub ghiulele inimicului pentru a in- 
fruntă toate greutăţile luptei şi a ajunge a vă uni pentru tot- 
“deauna cu fratii voştri de sânge. Ridic păharul meu nu numai în 
sănătatea corpului de armată, dar şi în sănătatea ofiţerilor ar- 
deleni şi bucovineni, cari vor sti să să strângă sub cutele drape- 
“elor române şi să să jertfească pentru idealul „României Mari.‘ 
“Aplauze si urale entuziaste umplu väzduhul). 


M. S. Regele decorează drapelul regimentului. 


135 


Generalul Petala, comandanul corpului I de armată, adre- 

ă apoi următoarele cuvinte: „Fraţi Ardeleni si Bucovineni, în 
omentul când ati pășit pe pământul tarii-mame, voi ali făcut 
să dispară o legendă; legenda pe care de mult vräjmasii nostri 


Generalul Petala 


vroiau s'o strecoare în conştiinţa omenirii, si anume: că voi nu 
voiaţi unirea. Prin însuşi faptul sfärâmärii acestei legende, voi 
vati legat numele de epopeia unităţii noastre nationale, întrând 
în istorie. In calitate de comandantul corpului I de armată, sub 
steagurile căruia veţi merge la luptă. va sălut pe voi, primii soli 


136 


ai reintregirii neamului, pe voi crainicii tuturor durerilor si jert- 
felor, pe voi crainicii biruintii de mâne! Fericit că ati venit spre. 
a vă infräti cu noi prin alte suferințe si noi jertfe, vă îndemn 
să vă topiti sufletele şi să vă uniţi cugetele cu ale noastre, ostaşi 
ai corpului J, pentru ca în același simtemânt de iubire si credință 
neclintită către Regele nostru, si care nu mai are pe nimeni decât 
pe noi si în care sunt întrupate toate aspiratiunile neamului 
nostru, și să strigăm: Să trăiească I-iul Rege al tuturor Româ- 
nilor!“ Ovatiuni delirante și manifestaţie sgomatoasă de dragoste 
pentru M. S. Regele o fac toţi ostașii. In picioare, cu capelele agi- 
tate'n aer, strigă toţi din toate puterile: Träieascä Regele! La orele 
2, Suveranul cu prinții părăsesc masa şi câmpul de înfrățire, re- 
petându-să în urma lor ecoul uralelor soldaţilor. 

La ora 3 a început procesiunea, în oraș. In frunte cu muzica 
militară, in al cărei sunet vioiu päseau sprinteni si soldaţii arde- 
Jeni şi bucovineni cu soldaţii români, în coloane de marş de câte 
patru, pe stradele: Cucu, Anastase Panu, Stefan cel Mare si 
Cuza-Vodă; stradele fiind pline de lume, care aclamă armata. 
Trecând pe dinaintea Statuiei lui Stefan cel Mare, fraţii ardeleni 
au aclamat cu entuziasm pe viteazul Voevod. Cortegiul a ajuns în 
Piaţa Unirii, în jurul monumentului lui Vodă Cuza, întemeieto- 
rul celei dintâiu uniri a Românilor. Este poate un semn al desti- 
nului ca tot aci în Iasi să să serbeze cel mai înălţător sim- 
bol al unirii tuturor Românilor! 

La orele 4", parlamentul s’a suspendat lucrările; Senatorii 
si Deputaţii, cu membrii guvernului, Mitropolitul si înaltul cler, 
ofiţerii superiori, ministrii străini, au luat loc în jurul statuei. 
Când procesiunea a ajuns aci era un entuziasm îndescriptibil; 
multi plângecau de emotiune patriotică. Încetul cu încetul să făcu 
tăcere şi imensa mulţime, descoperită ca în fata altarului, ascultă 
cuvântările rostite. Cel d'întâiu care a urcat scările monumen- 
tului a fost d. Jon 1. C. Brătianu, preşedintele consiliului de mi- 
nistri, rostind cu voce tare și răsunătoare un înflăcărat discurs. 
„A vrat Dumnezeu, începe d-sa, ca in această piaţă, unde după 
veacuri de slăbiciune si de despărţire, s'a sărbătorit pentru în- 
tâia oară prin Unirea Munteniei şi a Moldovei, naşterea nouei 
Românii, a vrut Dumnezeu ca tot aci în zilele de lupte şi de 
dureri, să sărbătorim prima manifestare a întregirii neamului 
nostru, în care serbăm temelia României Mari.“ După ce arată 
suferințele neamului nostru despărțit și impilat de diferite stă- 
pâniri vitrege, precum și dorinţa arzătoare a acestui neam de a 
să vedea cdată unit sub o stăpânire părintească, românească, 
d-sa zice: ..Tela mic la mare toţi s'au părăsit avutul şi odihna 
şi au alergat jertfindu-si sângele si viaţa pentru ca să desrobească 
pe fraţii nostri de sub jugul străin, asigurând prin jertfele unei 
generaţii. unirea pentru vecie a neamului nostru.“ Apet termină 
astfel: ..Bine ati venit în acest colţ al României, care de azi înain- 
te, intr’o întindere mică are un cuprins mare, căci prin infrätirea 


137 


moastră Romania Mare este azi la Iasi. Pe voi si pe noi Dumne- 
zeu să ne ajute ca jertfele noastre să fie binecuvântate de fii fiilor 
nostri, — şi ca vrednică si vecinicä să fie Clădirea Statului nou, 
naseut-in durere si sânge, dar clădit pe dragoste si pe credinţă. 
“Bine ati venit şi Dumnezeu să ne ajute!” 

Cântărețul -Ardealului, Octavian Goga, tine o cuvântare cum 
numai din inima unui ardelean poate ieşi. Nu știe, zice d-sa, cum 
să-şi aleagă cuvintele, fiindcă vorbeste dela picioarele Statuei lui 
Cuza-Vodă, care a înfăptuit aci întâia unire a jumätätii neamu- 


Alexandru Ioan Cuza 


lui, si fiindcă simte cum umbre mari din trecut plutesc peste 
capetele noastre în aceste clipe, când să săvârşeşte a doua unire, 
unirea Ardealului cu România, la al cărei botez au venit Arde- 
lenii si Bucovinenii ca să-i aducă, cel mai scump dar: sângele lor. 
Arată cum soldaţii ardeleni si bucovineni au fost siliţi dela ince- 
putul răsboiului să-şi verse sângele lor pe diferite fronturi pentru 
0 cauză străină, pentru salvarea asupritorilor lor tirani. Laudă 
pe Rusia revoluţionară, Rusia conştiinţei libere, care i-a înţeles 
pe Ardeleni şi le-a, deschis drum liber näzuintei lor, si mulţumită 
căreia putem să ne sărbătorim astăzi unirea. Prin jurământul 
depus azi să leagă pentru totdeauna sufletul Ardealului de fla- 
mura României. Acest. jurământ rămâne o piatră fundamentală 
pe care sa zideşte de acum istoria noastră. Prin acest jurământ 
viata- Ardealului primeşte altă temelie, care însemnează că a mu- 


, 


138 


rit pe vecie în mintea si în inima poporului românesc, a “murit 
Imparatul Austriei, şi că pe ruinele tronului putred dela, Viena, 
scpup nou de domnie s'a ridicat pentru Regele Ferdinand al "Ro- 
mâniei, acărui dinastie ș'a topit sufletul în tainele mari ale, exis~ 
tenţei naţionale, şi poporul românesc întregit va sti cum să, ras- 
plătească strălucirea curată a Coroanei” regale. Prin acest ‘jar’ 
mânt Ardelenii au devenit cetăţeni liberi ai României; care ‘este 
de'azi înainte patria lor, patria Ardealului întreg. D-s4' intheie- 
astfel: „Iubiţi, fraţilor, iubiţi cu toată căldura ce poate. dă liber- 
tatea, iubiţi această ţară, care aproape de un an sângerează in 
pragul porţilor voastre. Siliti-vä s’o cundaste-ti cât, mai bine, să-i 
patrundeti durerile si nădejdile; cinstiti-o cu blandet& pentru lip- 
surile ei, cu îndârjire pentru drepturile ce îi să cuvin, iar dacă 
s’ar întâmplă vr'odată ca cineva să vă greşească, nu-l confundați 
cu fara; gânditi-vä că fraţii voştri sunt milioanele neamului, 
fraţii voştri sunt soldaţii morţi la Făgăraș si la Braşov, si sol-+ 
daţii vii cu cari alături va trebui să sfărâimnaţi dușmanul dela 
hotare. Cu aceste dorinţe vă urez bun sosit şi crezând în vitejia 
voastră, si în biruinţa steagului nostru vă zic: La revedere la not 
acasă, la revedere in Ardeal!” 

D. Dr. Victor Deleu, locotenent, vorbeşte în numele volunta- 
rilor ardeleni. D-sa arată emotiunea ce o simte în dcest moment 
istoric şi care nu-i dă voie să spuie atâta cât ar vrea. D-sa spune 
că vor îi credincioşi jurământului depus astăzi, vor fi credincioși 
pentru că i-a chemat aci sângele si neamul, precum si dragostea. 
nemărginită de această scumpă fură, la care sburau zilnic visu- 
vile lor. Precum soldaţii României au trecut Carpaţii cd. libera- 
tori, asa si noi Ardelenii suntem datori să venim azi când Româ- 
nia trăieşte zile atât de grele. Ei vin la credinţa biruintii şi la. 
aceasta ne conduce o mână dumnezeiească, Azi Ardelenii au de- 
venit cetăţenii României Mari de mâne. Terminând d-sa declară 
în numele fraţilor săi de luptă că vor dă Regelui nostru ţara, li- 
beră cu hotarele ei naturale! Această inimoasă cuvântare a fost 
în continuu întreruptă de aplauzele și urările entuziaste ale celor 
de faţă, iar la sfârşit oratorul a fost ridicat pe brate. - 

D. Dr. Ion Nistor, în numele Bucovinenilor rosteşte o oxvâini- 
tare ‘in care reamintește suferinţele fraţilor din Bucovina, ruptă. 
de Austria din trupul Moldovei. D-sa îndeamnă pe voluntarii bu- 
covineni să-şi susțină pământul și să lupte cu vitejie pentru Ro- 
mânia Mare! 

‘ D. N. Iorga, chemat să vorbească, spune cam urmăoarele: 
Fraţi ostaşi ai României celei mari, fiindcă România Mare este în 
sufletul ostașilor mucenici, în sufletul vostru Ardeleni si Buco- 
vineni, cari nu ne trimiteţi cuvinte, ci fapte; — fraţi ostaşi mă. 
închin în fata hotărârii voastre, fiindcă aţi venit aci cu mana 
pe sabie. Azi nu e timpul vorbelor. Să vă spunem vorbe când la. 
vei plang mamele si copilaşii, când aci in ţara noastră, trei parti 
din ea zac sub călcâiul dusmanului? Nu, nu vă trebuiesc cuvinte 


13% 


Azi aci în jurul vostru să află tot sufletul unui neam. La luptă, 

frafi. Ardeleni si Bucovineni, la luptă toţi Românii. Nimeni să nu 
rămână la vatră toţi la locul de primejdie până ce vom pune 
piciorul pe grumazii hoardelor barbare, cari ne necinstesc ora~ 
sele si satele! (Aplauze prelungite).. 

Seria cuvântărilor o încheie I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei 
Pimen, care într'o patriotică vorbire spune că sosirea fraţilor 
Ardeleni este începutul unei noi vieţi naţionale. Să dea Dumne- 
zeu ca armata noastră, care luptă pentru drept si libertate, să. 
treacă Carpaţii şi să să coboare în văile Ardealului, lărgind hota- 
rele României Mari. După zilele grele de azi vor veni zilele bune 
si ne vom putea bucură în cea mai mare fericire pământească, 
aceea de a vedea realizându-să toate aspiraţiile neamului. 

Aplauze si ovaţii au acoperit această cuvântare ca şi pe ce- 
lelalte, cari au înălțat sufletele și au produs o manifestaţie de 
înfrățire întocmai ca și acum o jumătate de veac, când intr’o 
fräfeascä şi istorică horă a unirii s'a topit într'un singur suflet 
românesc aspiraţiile și speranţele celor două ţări surori unite 
în 1859. 

In acea piaţă sfântă, pe care să înalţă falnicul monument 
neperitor ca însuşi faptul istoric care la prilejuit, o nouă unire: 
s'a, înfăptuit şi sa încins o nouă Horă a Unirii. In sunetul a trei 
muzici militare, în cadenta horei nationale, într'o atmosferă de 
fräteascä dragoste, s'au contopit toate inimile şi sufletele româ- 
nesti ale mulţimii. Ministrii, ofiţeri de toate gradele, senatori si 
deputaţi, doamne si domnisoare, femei din popor. doctori, avocaţi, 
ingineri, profesori si tot ce simţea românește sau înfrățit intr’o 
uriașe horă, în care mii de mani s'au strâns în aceeași cadență. 
strämoseascä. Aceasta a fost o clipă istorică în care s'a închegat 
destinele unui neam și care nu să va uită de nici unul din cei ce 
au avut fericirea a fi partasi. 

In aceeaşi ordine perfectă procesiunea șa urmat apoi dru- 
mul pe strada, Lăpuşneanu, până în dreptul Palatului Regal, 
fosta reşedinţă a marelui domnitor Cuza. In balcon să afla M. S. 
Regele. Procesiunea s'a oprit aci şi voluntarii ardeleni şi bucovi~ 
neni au aclamat cu puternice si nesfarsite ovatiuni pe iubitul 
nostru Suveran: „Trăiască Regele tuturor Românilor! Trăiească 
Ferdinand I cel Viteaz!” M. S. Regele, vădit emoţionat de această 
măreaţă manifestare de iubire, a mulţumit prin saluturi cordiale. 
Apoi admirabilul cor al voluntarilor a întonat câteva imnuri 
patriotice, ascultate cu sfinţenie de Suveran şi public. Toţi vo- 
luntarii si soldaţii nostri au defilat apoi în faţa Suveranului, iar- 
drapelele lor au dat onorul, închinându-să în faţa Aceluia, care 
le va duce mâne la victorie! 

De aci procesiunea a plecat pe strada Carol oprindu-să în 
fata Palatului în care locueste M. S. Regina Maria, cu familia 
regală. Buna noastră Regină cu printii si pănţesele luase loc 
într'un automobil ce să află în fata palatului. Aci sa repetat 


140 


«aceeaşi manifestaţie de iubire respectuoasă. Regina a împărţit 
flori ofiţerilor şi soldaţilor. Corul a cântat „Deşteaptă-te Române” 
“şi alte imnuri. In nesfârsite aclamatiuni şi ovatiuni procesiunea 
a pornit apoi în sus pe strada Carol, pe dealul Copoului, spre 
“Cazarma Regimentului 7 Rosiori. 

Aci s'a încheiat această neuitată zi printr’o serbare militară, 
prin productiuni de ale soldaţilor din Corpul I de Armată, date 
în cinstea voluntarilor. Cântece, jocuri, exerciţii gimnastice şi 
interpretarea poemului eroic al d-lor Corneliu Moldoveanu şi 
Mircea Rădulescu: „Pe aicea nu să trece!” : 

Cu drept cuvânt spun cronicarii că această mare zi va rămâ- 
nea deapururi neştearsă în amintirea şi sufletele acelora cari au 
zavut fericirea, s’o trăiească, 

: 9/22 Iunie 1917. 

Deputatul Leonte Moldoveanu a propus în Cameră ridicarea 
“unui monument comemorativ pe locul unde primii ostaşi arde- 
deni şi bucovineni au depus jurământaul în fata noului lor Rege. 
Guvernul s'a asociat la această patriotică ideie şi Iașul atât de 
bogat în amintirile Unirii va mai fi înzestrat cu una, cea mai 
mișcătoare din toate. Acest monument va rămânea vecinic acela 
al soliei, care a vestit lumii că unitatea Românilor trebuie să, 
să facă. 

14/27 Xunie 1917. 


Astăzi Camera a votat aproape cu unanimitate proiectul de 
lege al reformelor: exproprierea a 2,300,000 hectare de pământ 
pentru ţărani şi votul universal, egal, direct, obligator şi cu scru- 
tin secret pe baza reprezentării proporţionale. Acest vot a provo- 
“cat un mare entuziasm în toate păturile noastre sociale, dovedind 
în același timp solidaritatea tuturor claselor din tara noastră, 
atunci când viitorul ei este în joc. Această votare a reformelor 
ne arată că, vitalitatea poporului românesc este mai mare şi mai 
pe sus decât orice înfrângeri militare vremelnice pe cari a fost 
osândit să le sufere din partea hoardelor barbare. Dând soldati- 
lor țărani pământul ţării, Camera a dat armatei unitatea sufle- 
tească a ei cu oamenii fruntaşi cari conduc destinele României și 
i-a dat totodată avântul şi încrederea trebuincioase victoriei 
noastre. 

Discuţia generală a reformelor va începe la Senat mâne. Cre- 
‘dem că si Senatul va fi la înălţime si peste puţine zile votarea să 
va face cu aceeaşi unanimitate si insufletire. 


15/28 Kunie 1917. 


In Grecia s'a îndeplinit ceeace eră uşor de prevăzut după 
abdicarea, Regelui Constantin. Marele om de stat, Venizelos, a luat 
frânele guvernului, constituindu-și un mare minister compus din 
12 membrii. Ceeacă va urmă, este iarăși usor de prevăzut: Grecia 
a întră si ea în rândul Aliaților nostri. : 


148 


19 Iun./2 Iul. 1917. 


Astăzi am primit din partea Directiunii generale a Sănătăţii 
publice ordinul de serviciu cu No. 2454, prin care sunt numit ca 
chirurg şef al Spitalului militar No. 256 din Fălticeni. Pentru a. 
mă conformă acestui ordin am plecat din Iaşi cu trenul de 11 
seara, în condițiuni destul de bune, şi dimineaţa la ora 6 am sosit 
la noua mea destinaţie. 

In această splendidă zi de vară am întrat în acest orăşel 
drăguţ, de pe dealul care stăpâneşte Valea Somuzului; orășel. 
plin de verdeață, plin de grădini şi de arbori, la umbra cărora 
stau adăpostite casele cochete, parfumate de mirosul nenumera- 
„telor şi variatelor flori ce-ţi înveselesc privirea din toată partile.. 
Ai crede că te afli intr’o staţiune climatericä si de vilegiatură.. 
Nu e casă să nu aibă o curte spațioasă, împodobită cu verdeață şi. 
cu flori, şi câte o grădină cu diferiţi pomi roditori; e o splendoare. 

Oraşul Fălticeni,* fiind situat pe un teren accidentat, pe 
dealul mărginit la sud de Valea Buciumenilor si la nord de So- 
muzul mare, îţi oferă priveliști încântătoare, la toate eşirile. In. 
partea dinspre miază-noapte, vezi valea Somuzului mare cu prea 
frumoasa Bucovină, de care ne desparte numai un mic paraiasi,. 
hărăzit să dispară în curând de pe harta ţării noastre ca gra- 
nité. In această parte a orașului să află modesta locuinţă, înăbu- 
şită într'un noian de vegetaţie, a mult gustatului nostru scriitor 
fruntaş Mihail Sadoveanu. 

Stradele sunt curate, pavate cu bolovani mărunți, iar trotoa- 
rele cu lespezi mari patrate de piatră adusă din Galiţia, cari le- 
dau o înfăţişare plăcută si curată. Pe strada mare, care are pe 
margini câte un rând de arbori, ca un bulevard, din loc în loc 
să află câte o bancă de odihnă la umbra unui copac. Intre clä- 
dirile publice, vrednice de pomenit sunt: Palatul administrativ 
al judeţului (Prefectura), în stil national, cu înfăţişare măreaţă; 
Primăria, construcţie modernă, cu un mic pare alături; Tribu- 
nalul, Spitalul Stamate, Banca-Naţională, Gimnaziul, câteva şcoli 
primare; mai multe biserici, între cari Catedrala, aproape de Pri- 
mărie, care anunţă oraşului trecerea timpului din sfert în sfert 
de oră; etc. Infätisarea oraşului, peste tot, este o mărturie de 
bună gospodărie. 

Spitalul meu, care poartă Nrul 256, este instalat în clădirea 
gimnaziului în cele mai bune condițiuni de funcţionare. El are 
instalate şi provăzute cu tot confortul 250 de paturi, gata în tot 
momentul să primească răniţi. Acum însă are numai 14 şi nu- 
mărul lor să va-märi cu siguranţă îndată ce va începe ofensiva, 
care să aşteaptă . ,. Personalul medical să compune de cel se scrie 


* Am întrebat pe mulţi de unde vine numele oraşului şi iată ce am aflat. 
Numele oraşului cel adevărat ar fi Folticeni iar nu Fălticeni, şi foarte mulţi 
chiar si astăzi îl scriu şi îl pronunţă Folticeni. Să zice că întemeietorul ora~ 
sului ar fi fost un om cu foale (pântece) mare, un foltic si de aci ş'a luat ora~ 
sul numele de Folticeni—Fălticeni. 


442 


-aceste rânduri, ca şef, ajutat de doi studenţi în medicină, si de un 
număr suficient de infirmieri şi infirmiere. La pansamente sun- 
tem ajutaţi de d-rele Eugenia Șerbănescu si Lucia Ionescu. Per- 
sonalul administrativ este reprezentat prin d. Vasile Ciurea, un 
„distins profesor al gimnaziului de ştiinţele fizico-chimice, ajutat 
de d. Gh. Papadopol, institutor, ca, contabil, şi de d. V. Mocdnescu, 
ca intendent. Intreaga clădire este ocupată de spital, afară, de .o’ 
mică parte, în care să află instalat muzeul regional, fundat de d. 
prof. Ciurea, şi despre care voiu vorbi mai departe. Spitalul meu 
este destinat pentru cazurile ‘de chirurgie mare, ca şi spitalul 
Stamate, condus de distinsul medic francez, locotenent Dr. Peyre; 
pe lângă aceste mai sunt două spitale pentru chirurgie mică si 
câteva spitale pentru boale interne, între cari unul la marginea. 
oraşului de boale molipsitoare (contagioase), instalat în Scoala 
Normală. : 

Sunt in gazdă in frumoasa si vasta locuinţă a d-lui Dr. 
Gabriel Tatos, mobilizat pe front. Aci să mai află în aceleaşi con- 
ditiuni de găzduire si d. Dr. Louis Peyre, precum și doi ofiţeri 
aviatori ruşi. ; 

Prefect al judetului Suceava este d. Colonel în rezervä Const. 
Gr. Sturza, mare proprietar, om activ, cu multă bunavointä, ama- 
bil cu toată lumea si de o cinste bine apreciată. Primarul oraşu- 
lui să numeşte Octav Lovinescu, avocat, fiul venerabilului Vasile 
Lovinescu, fost profesor şi mult timp director al gimnaziului, 
acum senator. Domnul Lovinescu, vrednicul primar, conduce cu 
multă râvnă si pricepere gospodăria, oraşului. Frumosul palat al 
Primăriei fiind ocupat de un spital rusesc, d-sa a mutat servi- 
ciile Primăriei în casele sale proprii rezervându-şi pentru fami- 
lie numai trei camere mici. Pentru activitatea desfăşurată, ama- 
bilitatea şi cinstea sa, d. Lovinescu să bucură de o deosebită stimă 
si consideraţie din partea orășenilor. 


21 Iun./4 Kal. 1917. 


Jeri s'a terminat în Senat discuţia şi s'a votat proiectele refor- 
melor, aproape cu unanimitate. Astfel s'a desăvârşit marea operă 
socială, care a produs o nespusă mulţumire tuturor acelora, cari 
îşi iubesc neamul si să interesează de soarta lui în viitor. Lauda 
Parlamentului nostru, care prin votarea acestor două mari. re- 
forme a pus Statul român pe baze noi şi sigure; dreptatea, echi- 
tatea şi generozitatea larg democratică a acelor reforme este cea 
mai bună garanţie a siguranţei şi a bunei stări pentru un stat. 

Un nou si mare tovaräs de luptă a fost astăzi în Iasi: misiu- 
nea americană, în frunte cu generalul Hugh Scott, şef al statului 
maior şi sfătuitor militar al Prezidentului Statelor-Unite, Wilson, 
şi al Secretarului (ministrului) dela răsboiu, şi care are de fapt 
conducerea politicei militare a Statului; el are încrederea guver- 
nului, armatei şi cetăţenilor. Misiunea a fost primită la ora 11 
za. m. în audienţă la Palat de către M. M. L. L. Regele si Regina 


143 


$i reţinută la dejun. Ea a venit ca să aducă României îndurerate 
din partea puternicei Americi, salutul său de cordială simpatie sv 
confirmarea unei frätii de arme, care va duri până la victoria 
finală, 

La sosirea misiunii la Parlament, ea a fost întâmpinată de 
membrii guvernului, în frunte cu d. Brătianu. Când a apărut în 
sală toţi parlamentarii în picioare isbucnesc în urale frenetice, 
iar după ce misiunea cu miniștrii au luat loc pe estradă şi după 
<e liniştea sa restabilit, d, prim-ministru Brătianu a luat cuvân- 
iul si adresându-să generalului Scott, arată cât de fericiţi si de 
mândri suntem -prin această manifestare a frätiei de arme, in 
mijlocul încercărilor si suferințelor prin cari am trecut, si din 
<ari Romania, desi ştirbită, a rămas întreagă ca suflet, păstrând 
credinţa în triumful dreptăţii şi hotărită fiind de a nu să opri în 
fata nici a unui sacrificiu. Această credinţă si hotarire nu puteau 
găsi o încurajare mai puternică decât participarea la luptă a 
forţelor morale şi materiale ale marei democraţii din lumea nouă. 
Ca să asigure triumful justiţiei şi a libertăţii, Statele-Unite au 
pus în serviciul umanităţii energia, neînvinsă, care caracterizează, 
geniul american şi care dă o atât de prețioasă garanţie pentru 
victoria finală, isvor fecund al progreselor pacifice, al vieţii po- 
poarelor în viitor. România va găsi în aceste principii de drept 
şi emancipatiune, conditiunile necesare legitimei sale desvoltäri 
şi graţie unirii poporului român, până acum crud oprimat de 
către stăpânirea austro-ungară, neamul nostru va putea duce de 
acum înainte o viaţă naţională, conformă civilizaţiei, aspiratiu- 
nilor şi intereselor lui. Actuala noastră frätie de arme, pericolele 
pe cari le înfruntăm împreună, marea operă pentru săvârşirea 
căreia am contribuit fiecare după mijloacele noastre, vor stabili 
între noi şi marea Republică a lumii nouă o legătură care nu să 
poate aprecia îndeajuns, căci va constitui între ţările noastre o 
prietenie nestrămutată, pe care pacea nu va putea decât s’o întă- 
reascä şi s’o desvolte. (Aplauze lungi si ovatiuni). 

După aceasta ia cuvântul d. Tache Ionescu, în limba engleză, 
si tine un discurs de o frumusetä rară, care să termină astfel: 
„>Domnule General. Germania a comis cea mai mare crimă din 
tot cursul istoriei. Dar în acest timp ea sa arătat a fi o putere, 
o putere ce e drept a răului, dar o putere de care a rămas chiar 
ea mirată. Nu să poate, nici nu e drept să se refuze naţiunii ger- 
mane unitatea germană pe care noi o reclamăm pentru alta. Dar 
ar fi culmea nebuniei de a lăsă. Germaniei un vasal, un stat arti- 
ficial de 52 de milioane, pentru a-i constitui o rezervă de oameni 
pentru un nou atentat la libertatea naţiunilor. Statul artificial 
al Austriei trebuie să fie desfiinţat. Daţi-ne o Polonie liberă gi 
unită, o Românie unită, o Serbie unită, o Italie întregită, o Un- 
garie în limitele ei drepte, adecă fără provinciile sârbeşti, slovace 
si româneşti. Făcând asa vom satisface principiile de dreptate, 
vom smulge dela militarismul german o rezervă de oameni. Vom 


bas 
|. 


144 


dă viitoarei păci temelii cari nu se vor puteă clătină. Când Ame- 

„Tica cu nemărginita ei putere, cu infinitele ei resurse, va ajută la 
realizarea, acestui ideal, ea va puted să-şi spuie ei însăşi, acum sé 
întotdeauna: Noi am prodigat sângele nostru, ne-am Tisipit bo- 
gätiile noastre, dar am fost muncitorii muritori ai unei opere ne- 
muritoare. Şi în toate ţările, în toate colţurile acestei lumi, unde 
acum îngerul morţii culege o aşa de bogată recoltă, un strigăt va 
resună peste toate celelalte: Trăiască națiunea americană. Glorie 
ei, acum şi în vecii vecilor!“ 

Apoi d. Em. Porumbaru, în numele Senatului, şi d. 7. Mi 
tescu, vicepreşedinte, în numele Camerii, au salutat cu căldură 
pe reprezentantul Statelor-Unite, exprimând speranța că ideia 
de dreptate şi libertate va triumfa, atunci când cauza Aliatilor 
a fost imbrätisatä de marea democraţie americană. 

Cel din urmă a varbit generalul Scott, multumind pentru pri- 
mirea strălucită pe care le-a făcut'o poporul si parlamentul ro- 
man. D-sa spune că au venit cu un mesaj de dincolo de ocean 
spre a ne asigură de frăţia lor, a americanilor. Statele-Unite ne 
simpatizează, ne admiră curajul cu care am îndurat zilele si lu- 
nile atât de grele din ultimul timp. America văzând pericolul ce 
să ridică” din partea puterilor centrale, cari umblă după domi- 
natia lumii, ş'a luat sarcina să să opună la aceasta şi să menţină. 
în lume Dreptul şi Justiția. Pentru aceasta a întrat America in. 
răsboiu cu toata. hotărârea; ea a început construirea a 1500 de 
vase, a înrolat 10 milioane de oameni si a votat 40 bilioane de 
franci pentru cheltuelile răsboiului. America îşi propune să stea 
alături de noi şi de Aliaţii nostri până la capăt si ne transmite 
expresiunea profundei sale simpatii, dorind să ne ajute pe toate 
căile. D-sa termină astfel: „Suntem fericiţi de a vă vedea asa de 
curagiosi si de hotărâți, si ne vom bate împreună cu d-voastre, 
cot la cot, şi vom continuă să ne batem până în clipa când liber- 
tatea tuturor naţiunilor, ale celor mici ca si ale celor mari, vor 
fi salvgardate!” (Urale şi ovatiuni nesfarsite). 

După acest minunat discurs, d. Brătianu mai rostește urmä- 
toarele cuvinte: „Domnule General. Tot ce America va face pentru 
România, o puteţi asigură că n'o face nici pentru incapabili, 
nici pentru ingrati! (Aplauze furtunoase şi îndelung repetate). 

După această şedinţă aga de solemnă, M. S. Regele, împreună 
cu membrii misiunii, ministrii, ofiţeri francezi, ruşi şi români, 
atasatii militari, s'au dus si au azistat la trecerea in revistă a 
trupelor române, între cari eră şi regimentul ardelean. Sara la 8 
misiunea, a prânzit la d. Brătianu, iar la 11 ore a plecat în 
Rusia. 

Astfel s'a încheiat şi această zi mare peritru noi, pentru 
sufletele noastre rănite şi dornice de o lume mai bună şi mai 
dreaptă. 

Seara pe la ora 10 am avut o eclipsă totală de lună, cerul 
fiind senin si luna plină. Eclipsa a început la 10, a fost completă 


145 


la 14. Rușii cari o priveau au luat’o de bun augurt pentru ofen- 
siva lor, care a început. 


22 Xun./5 Xul. 1917. 


Ofensiva rusă, începută acum trei zile, să desfăşură in mod 
strălucit. Totalul "prizonierilor făcuţi până astăzi să ridică la 
17,500 de soldaţi și 290 ofiţeri, s'au luat 56 tunuri, multe mor- 
tiere, mitraliere şi mult material de răsboiu, iar linia duşmană a 
fost străpunsă în mai multe puncte pe o adâncime de 6 chilo- 
metri. Luptele continuă. Acest succes mare a provocat un entu- 
ziasm mare până la delir în oraşul Fălticeni. Armata, ruseasgă 
din localitate a făcut o procesiune monstră pe strade cu muzică 
si steaguri roşii cu diferite inscripţii, între cari cea mai de seamă 
eră: ,,Noi vrem răsboiul până la victoria deplină.” 


23 Iun./6 Kul. 1917. 


După o săptămână dela venirea lui Venizelos la cârma Sta- 
tului, însarcinatul de afaceri al Greciei din Berlin a înaintat gu- 
vernului german următoarea declaraţie: „Având în vedere că sa 
realizat fericita unire a celor două părţi ale Greciei, separate 
până acum, si având in vedere faptul că mai multe regimente 
greceşti participă la luptele de pe frontul balcanic, guvernul grec 
găseşte că nu mai este posibilă menţinerea relaţiilor oficiale cu 
guvernul german. In acelaşi timp insarcinatul de afaceri cere 
pasapoarte pentru sine şi pentru personalul legatiunii si con- 
sulatului.'“ 

Venizelos a hotărât să cheme sub arme clasele 1918 si 1919. 
El a fost obiectul unei demonstraţii. entuziaste si într'un discurs 
șa exprimat bucuria ce o are față de repeziciunea cu care creşte 
ordinea, și pacea în armată şi în oraș. 


21 Xun./? Tul. 1917. 


Din Rusia vine ştirea că femeile din Petrograd, acăror edu- 
catie militară este de mult consacrată in literatura rusească, au 
hotărât să formeze mai multe batalioane si să plece pe front ca 
luptătoare în prima linie de bătaie. Lucrul acesta nu e de mirare 
în Rusia, unde de veacuri este furtună și frământări în gânduri; 
lupta nesifârşită pentru drepturile sufletului. Mii de studente au 
luat drumul Siberiei sau au perit de mizerie în închisorile ta- 


riste pentru o ideie. 
27 Xun./10 Tal. 1917. 


Având liberă după amiaza, am plecat pe la ora 4 in tovărăşia 
d-lor profesori V. Ciurea şi N. Răutu, să facem o plimbare pe jos 
până la vestitul sat cunoscut sub numele de Rădășeni, la 2 chilo- 
metri spre asfintit de Fălticeni. Timpul a fost cât să poate de 
frumos, iar drumul, în urma ploitei din timpul zilei, curat şi 
fără praf. Am esit din oraș pe strada care poartă numele satului 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 10 


146 


pe care vrem să-l vizităm, şi trecând pe dinaintea porţii locuintii 
patriarcale a mult cetitului nostru scriitor M. Sadoveanu, ne-am 
oprit câteva clipe ca să-i admirăm frumoasa grădină ce-i incun- 
jură căsuţă. Grădina are o întindere cam de două fălci şi este 
plină de tot felul de pomi roditori si intr’un colt este o parte culti- 
vata cu tot felul de legume: cartofi, fasole, mazăre, morcovi, mă- 
rar, petrinjel, ceapă, etc. Aleia dela poârtă care duce până la usa 
locuintii, esteemărginită de tei bătrâni, si pe o parte şi pe cea- 
laltă, încărcaţi cu floare, care a început să să vestejească. Am 
avut plăcerea să vedem pe doamna Sadoveanu, femeie mult apre- 
ciată şi lăudată pentru spiritul său de gospodărie și mai ales 
pentru darul ce îi l’a adus soţului său, dar neprefuit, care face 
fericirea acestei familii și râvna multor familii sterpe: nouă co- 
pilaşi, începând dela 14 ani in jos, toţi bălani cu ochii albaştri, 
unii mai drăgălași decât alţii. In mijlocul lor si cu ochii vecinic 
atintiti asupra, lor, această vrednică și bună mamă isi dapănă 
* firul vieţii, muncind în mulţumire si fericire, privind cum îi crese 
odraslele de frumoase, pe câtă vreme neobositul ei soţ isi dure 
viata prin lumea, mare, prin capitala ţării, acum Iaşul istoric, 
Iașul Unirii, al îndoitei Uniri, scriind mereu prin ziare si reviste 
ewântul bun al timpului, asa cum măiastra lui pană ştie să-l 
astearnä pe hârtie, dând insufletire celor molesiti şi obosiţi, si 
hrană sufletească celor dornici de carte si de scrisul românesc.* 

Continuându-ne drumul pe şosea am treeut pe lângă Scoala 
si Primaria comunei Oprişeni; clădiri frumoase şi potrivite mi- 
siunii lor. In drum am întâlnit un grup mic de oameni aducând 
cireşe amari si visine, în mai multe cosulete, spre vânzare în târg, 
destinate anumitor negustori evrei, cari le cumpără cu 1 leu chilo-’ 
gramul, ca să la vândă cu 4. 

După putin timp am ajuns pe dealul numit Cetăţuia, î în faţa, 
-căreia să räsfatä pe o costişe frumosul sat Rădășeni. De pe Cetă- 
fuia. am avut o privelişte încântătoare. Satul dinaintea ei este 
inecat într'o pădure de pomi roditori, aşa încât abia să zărese 
acoperisele caselor, în jurul cărora nu să află decât numai gra- 
dini, curţi aproape de loc: meri, peri, pruni, ciresi si vişini, dar 
mai cu seamă meri, meri domnești, căci merele sunt negotul si 
mijlocul de căpetenie al traiului acestui mare sat, unic în felul lui; 
mere pe cari le cultivă cu deosebită îngrijire, le adună şi le vând 
în toată {ara Moldovei, până la Galaţi. In mijlocul satului să 
înalţă o măreaţă biserică. nouă, încă nesfintita, făcută de zid în 


* Ce pacal, mare pacat, cu acest frumos nume s'a pătat pe timpul odiosu- 
lui Tratat de pace dela Bucuresti; purtătorul lui punându-şă în contradicţie cu 
tot crezul sau de până alunci şi cu tot ce scrisese cu câteva luni mai înainte 
în mult gustatul ziar al apărarii naţionale „România“, susținută de Marele 
Cartier General. După nenorocita pace şi după demobilizare, d. Sadoveanu a 
scris la ziarul „Momentul“, în care preseră flori la picioarele lui Stere biruito- 
aul, liecänd cu cenuse pe cap în apele marghilomaniste. Pacat! 


147 


stil bizantin, cu trei turnuri, unul mai mare pe bolta din mijloc 
şi două mai mici în faţă; biserică, care după cum spune vrednicul 
ei preot Miron Teodoriu, costă peste 100,000 de lei! 

Din viaţa acestui popor, nu să ştie mult, decât că el să com- 
pune din oameni muncitori si cumpätati în toate, trăind si 
lucrând tot anul ca albinele, sgârciţi în felul lor, si toţi cu dare 
de mână. Odată numai pe an știe şi Rädäsanul să trăiească, a 
4-a zi de Paşti, care să serbează cu evlavie mare, asa zisa ,,Mercu- 
riec“, sau după cum îi mai zice poporul Nercorie (Sfântul Mercu- 
vie, patronul bisericilor). Nu mă voiu încumătă să descriu acea- 
stă sărbătoare unică, în care tot stäeanul mânăncă bine si mult, 
și bea vin din greu ca să-i ajungă tot anul. Cetitorul care doreşte 
să-şi facă o ideie deplină despre aceasta să cetească volumul 
d-lui Sadoveanu: Oameni și locuri, în care va găsi o icoană cre- 
dinciosă şi adevărată a acestei sărbători, ° 

De pe Cetăţuia vederea omului să. intinde spre miază-noapte 
asupra culmii Glimeia, iar spre nriazä-zi peste Horbaza şi Std- 
nije până ce să opreste pe varful Ceahlăului. Mulțumită răsboiu- 
lui mondial, în vârtejul căruia am întrat şi noi, dealul Cetăţuia 
isi inerită numele. Ce fel de cetate o fi fost aci nu să știe si nu să 
văd urme de ziduri; din săpăturile făcute s'au scos cioburi de 
oale pictate, idoli şi ciocane de lut ars, un corn de Zimbru, cor- 
nite de cerb, un ban roman legionar, etc. Acum însă bravii nostri 
soldaţi ai Regimentului 56 de Infanterie, care a dat un mare nu- 
măr de eroi, chiar dela începutul răsboiului, au săpat 6 serie de 
tranșeie sistematice s+ după toate indicaţiile militare, cari vor 
povesti viitorului suferinţele neamului nostru în apriga luptă de 
întregire. Săparea transeielor s'a făcut sub conducerea eroilor: 
Căpitanul Dionisie Zaharescu si Sub-Locotenentul Alexandru 
Voinescu, morti mai târziu pe câmpul de luptă. Tot spre nord de 
Cetăţuia să zäreste satul Bunesti, sat de graniţă afurisitä, peste 
deal de care să ascunde Suceava lui Stefan cel Mare şi Sfânt. 


28 Iun./il Iul. 1917. 


Epidemia de tifus exantematic este aproape cu totul stânsă; 
afară de câteva cazuri rare și eu formă uşoară, numai în câteva 
localităţi, nu să mai află niei un alt caz mai grav, nici în armată, 
nici în populaţia civilă. 

Succesul ofensivei ruseşti continuă. Ziarele de azi ne spun 
că flancul drept al armatei a 8-a rusă a străpuns frontul inamic 
între Halici si Stanislau pe a întindere de-13 chilometri lungime 
si 6 adâncime, cucerind trei sisteme de fortificaţii, fiecare de trei 
linii de transeie si fuând 7000 de prizonieri, 131 ofiţeri si un ma- 
terial de răsboiu considerabil. 


30 lun./13 Jul. 1917. 

Ofensiva rusă obţine victorii strălucite. Po frontul Stanjslau- 

Halici, armata rusă a făcut o nouă spărtură pe o întindere de 35 
10* 


148 


chilometri. Oraşul Halici a fost ocupat, luându-să 11,000 prizo- 
nieri. Apoi s'a cucerit oraşul Kalusz si alte mii de prizonieri au 
căzut în captivitatea rusească cu un imens material de räsboiu. 
Numărul total al prizonierilor luaţi în zilele din urmă este de 
36,000 cu 112 tunuri, mai multe sute de mitraliere, etc. 


1/14 Tul. 1917. 


Astăzi am vizitat Muzeul regional, instalat într'o mică parte 
a localului gimnaziului. L'am vizitat cu deamănuntul şi cu deo- 
sebit interes, după cum cu tot dreptul o merită, şi în rândurile 
cari urmează mă voiu sili să pun pe cetitor în situaţia de asi face 
o ideie lămurită despre aceea ce poate face in putin timp dragostea. 
pentru o faptă folositoare, însoţită de râvna de a o duce la în- 
deplinire. | 
Acest muzeu regional numit „Muzeul Sucevei din Fălliceni” 
şa luat fiinţă în primăvara anului 1915, prin munca si stăruința, 
mai pe sus de orice laudă a d-lui profesor Vasile Ciurea dela 
acest gimnaziu, care este părintele şi sufletul acestui muzeu și 
care pentru dragostea lui n'a cruțat nici osteneli, nici cheltueli. 
De dimineaţa şi până seara îl vezi în Muzeu, şi oriunde află că 
este ceva vrednic de a fi păstrat nu să lasă până ce nu isbuteşte 
să-l aibă, desvoltând în privinţa aceasta. o energie rară. Cerând 
"şi bătând la multe uși d-sa adünat o sumă de bani pentru dula- 
puri gi etichete, a insirat până astăzi peste o sută de donatori, 
care cu‘un manuscris, care cu câte un obiect găsit undeva în pă- 
inant, care cu vr'o haină veche naţională, sau cusătură ori täsä- 
tură, ţărănească de o valoare artistică, ori cu alte produse de ale 
industriei casnice regionale, ori cu vr’un animal împăiat vânat 
din ţinutul Sucevei, sau cu alte multe lucruri interesante, aşa că 
astăzi, abia după doi ani, călătorul rătăcit pe aci, prin acest oră- 
sel încântător cu livezi mari şi incunjurat de dealuri mănoase, 
poate să petreacă câteva clipe fericite în acest minunat muzeu, 
privind şi admirând multe lucruri de mare preţ. 

Muzeul Sucevei ocupă în mod provizor trei săli din edificiul 
Gimnaziului, cu autorizaţia Ministerului Instrucțiunii publice. 
EI, asa cum este insghebat astăzi, este rezultatul bogăției de ma- 
terial istoric, preistoric, etnografic, atât din oraşul Fălticeni, cât 
și din întreg judeţul Sueevei. Acest material adunat şi studiat, 
poate fi considerat ca începutul unei colectiuni de mare insem- 
nătate științifică si culturală, atât pentru elevi, cât şi pentru ma- 
rele public. Muzeul acesta mai are menirea să fie şi o podoabă a 
judeţului Suceava, în care să să adune tot ceeace a mai rămas 
neinstrăinat si neimprăştiat din acest ţinut, atât de bogat în 
amintiri istorice si culturale. 

: A ded, : ȘI Ve 

Muzeul cuprinde cam vr’o 11 secţiuni, arangiate în 3 mari 
grupe: istorică si preistorică, etnografică si ştiinţifică, la cari sa 
mai adaugă şi manifestarea economică a judeţului Suceava, re- 
prezentată, prin produsele solului şi ale fabricelor din judeţ. 


149 


lată pe scurt enumerarea sectiunilor cu arătarea obiectelor 
mai importante. 

A. Grupa istorică şi preistorică, cuprinde: 1. Secția docu- 
mentelor, in care să văd diferite documente referitoare la trecu- 
tul istoric al judeţului; hotärnicia diferitelor moșii din timpul lui 
Mihail Sturza, acte de boerie ale diferiților oameni vechi, etc. De 
mare însemnătate este uricul din timpul lui Alexandru cel Bun, 
dela anul 1424, februar 16, prin care să hotăreşte cât si a cui are 
să fie moşia Buciumani, astăzi sat, în coasta oraşului. — 2. Secţia 
fotografiilor, cuprinde vederi din ţinutul Sucevei, biserici, şcoli, 
locuri istorice; fotografii ale diferiților localnici dispăruţi şi cari 
au jucat un rol în viaţa socială locală. Locul de frunte îl ocupă 
nai multe fotografii din viata marelui Domn Cuza-Voda. — 3. 
Secţia cărților vechi găsite.pe la biserici şi pe la diferite persoane, 
aparţinând cărturarilor de pe vremuri. Vrednică de pomenit este 
Biblia lui Stefan Cantacuzino din 1688. — 4. Secţia antichitdfitor. 
Pe teritoriul judeţului Suceava să află multe localităţi cu 
urme preistorice. Majoritatea din ele să cunosc de locuitorii Ce- 
tafuti, Făcându-să săpături incidentale, fie în trecut, fie în anii 
din urmă cu ocazia transeielor, s'au găsit diferite obiecte preisto- 
rice ca: topoare, ciocane de piatră şi de lut ars, olărie, idoli bine 
conservafi tot de lut ars, obiecte de bronz. In transeiele de lângă 
sara Dolhasca sau găsit bucăţi de silex, corect cioplite, cari au 
fost dăruite muzeului de d. prof. 0. Fedeles, dela Universitatea 
din Iaşi. — 5, Secția numismaticd, este reprezintatä prin o sumă 
de monete vechi: romane, grecești, poloneze, ruseşti şi românești. 
Mai vrednică de pomenit pentru deosebita ei importanţă este o 
imoneta ducă, determinată astfel de prof. C. Moisil din Bucuresti. 
Afară de acestea să mai află şi un număr de diferite medalii. 

B. Grupa etnografică este o bogată colectiune de veșminte 
vechi şi nouă; arme, unelte de muncă şi de meşteşuguri; obiecte 
<asnice. Apoi icoane, odoare şi vase bisericeşti; măsuri şi greu- 
t&ti vechi de cântărit, mai ales de pe timpul lui Cuza-Vodă. In 
aceasta secţie să află si invențiile unui bun român, modestul si 
harnicul locuitor din satul Botești, comuna Horodniceni, Petru 
Gavrilescu, cu totul necunoscut. Sunt mai bine de 25 de ani, de- 
«ând el a arătat principiul ceroplanului, fără să fie luat în seamă, 
de cineva. Tot el, fără nici o pregătire științifică, fără ateliere 
speciale, fără avere mare, necăutând brevete de inventator, a dat 
la iveală câteva inventiuni proprii, pe cari cu mult mai târziu 
le-am primit cu entuziasm din străinătate, şi anume: un sistem 
practic de cursă, pentru animale mici si mari; un revolver cu 
repetitie, facut in întregime din fier; un baston cu revolver 
ascuns; una maşină de topografie, cu taximetru, pentru înre- 
gistratul distanţei pe metru, decametri şi bectometri, având si 
planşeta respectivă pentru ridicat planuri pe teren; apoi, o ma- 
sinä de tors, care cu repeziciune uimitoare dapănă firul şi-l pre- 
gateste pentru suveică, şi care sar fi putut introduce de mult în 
scoalele profesionale de fete. 


150 


C. Grupa ştiinţifică cuprinde: 1. Secția zoologică, compusă 
din colecţia de paseri regionale, procurată cu donația bäneascä 
a Primăriei, din Institutul dermatoplastic Dombrovski din Bucu- 
veşti. Specimene de fluturi, insecte, cuiburi, etc. Ceea ce atrage 
atentiunea este craniul de Bison Priscus (Zimbru), admirabil 
conservat şi găsit în malul Somuzului mare, in dreptul satului 
Dolheştii-mici. — 2. Secția botanicd şi agricolă cuprinde exem- 
plare din speciile de cereale, precum si un număr de esențe de 
arbori. — 3. Secția geologică, mineralogică si paleontologicd. 
Structura, geologică a pământului din judeţul Suceava, fiind de- 
stul de variată, putându-să urmări toate fazele evoluţiei în timp 
a pământului, elementele cari întră în formarea scoarţei pămân- 
testi sunt foarte variate. O coletfie completă si variată, de roci si 
de minereuri. Paleontologia este reprezentată prin fosilele carac- 
tevistice terenului. . : 

Pe lângă aceste grupuri vrednică de amintit este şi Secţia 
artistică, compusă din obiecte de artă, sculptură în lemn, în pia- 
tra; busturi; diferite tablouri. Secfia economică cuprinde pro- 
dusele fabricelor mari din judeţ; fabrica de sticldrie din Heci- 
Lespezi are o frumoasă colecţie de tot felul de obiecte de sticlă; 
fabrica de cherestea din CGdinesti, cu diferite articole de lemn; 
fabrica de olărie din Fălticeni, fabrica de pălării si fabrica de 
spirtoase din Oprișani sunt bine reprezentate. - 

Judeţul Suceava prin oamenii de cultură ce i-a avut și-i 
are încă, trece ca un ţinut de seamă în viata literaturii noastre. 
Pentru aceasta sa înfiinţat şi o bibliotecă în care să adună toate 
operile Sucevenilor şi care deja pusedă toate strierile lui N. Gane, 
A. Gorovei, N. Beldiceanu, M. Sadoveanu, N. N. Beldiceanu, I. 
Dragoslav, etc. 

Răsboiul nostru pentru îndeplinirea idealului national n'a. 
putut să rămână fără resunet în viata abia începută a aeestui 
muzeu. Cu toate greutăţile timpului prin care trecem, d. Ciurea 
a adunat obiecte din diferite lécalitäti, pe unde au luptat cele 
două regimente, 16 si 56, din Fălticeni; această colecţie să va 
mări după răsboiu. 

D. Ciurea nu s'a mulţumit numai să adune ca albina tot ce 
să găseşte vrednic de păstrat; d-sa s'a gândit și la răspândirea 
gustului pentru adunat, pentru care publică și un Buletin al 
Muzeului Sucevei având drept colaboratori pe d-nii profesori: 
I. Simionescu, Dr. A. Cardas şi N. N. Răutu. Afară de aceasta 
d-sa îşi frământă mult gândul ca să-i facă muzeului o casă 
proprie, pe terenul viran de lângă gimnaziu, ceeace îi urez 
din tot sufletul ca să reușească a o face cât să poate mai curând, 
fozestrand astfel orașul Fălticeni cu aceasta podoabă culturală 
a judeţului Sucevei. 


2/15 Fal. 1917. 
Cancelarul german Bethmann-Hollweg, după opt ani de 


151 


trudă proastă şi munca sălbatică, numit cu drept cuvânt Cance- 
larul mizeriei omeneşti, a căzut si în locul lui a venit Dr. von 
Michaelis, fost ministru al Tezaurului si acum în urmă aprovi- 
zionator al Imperiului. Acesta să pretinde a fi salvatorul Impe- 
riului german, ale cărui temelii încep a trosni din toate părţile 
şi căruia ziarele noastre şi ale Aliaților i-au dat porecla de Dr. 
Machiavelis, din prieină că devenind cancelar a fost apucat de 
ambitiuni bismarckiane, după ce a debutat printr'un discurs cu 
toate înțelesurile si fără nici unul. Desigur că posteritatea, il va 
numi și Cancelarul de plumb. Unele ziare spun că acest Michae- 
lis ar fi de origine israelită si un mare inamic al catolicismului. 


10/23 Iul. 1917. 


In Rusia sa făcut o schimbare in guvernul provizoriu, în 
urma dezordinelor anarhice din Petrograd, provocate de mazi- 
mulişti, pe rusește bolcevisti, si de agenţii Germaniei, cari sunt 
tot. aşa de mulţi și de puternici ca şi pe timpul ţarismului. Prese- 
dinte al consiliului de miniştri în locul lui Lyov, a fost numit 
ministrul de răsboiu şi de marină Alexandru Feodorovici Che- 
renschi, care ar fi omul cel mai indicat de situaţie si căruia, îi s'a 
dat puterea de dictator. In adevăr, consiliul (sfatul) delegaților 
lucrătorilor si soldaţilor, precum si sfatul delegaților ţăranilor, 
reunite intr’o ședință de noapte, au votat o rezoluţie, prin care 
să recunoaște că ţara, este ameninţată, că statul și revoluţia sunt 
în pericol şi să proclamă guvernul provizoriu drept Guvern al 
sulvării revoluției, acordându-i o putere nelimitată pentru a re- 
stabili ordinea. 

Turburările anarhice au fost reprimate şi ordinea publică 
restabilită; societăţile suspecte au fost disolvate şi ziarele com- 
promise suspendate. Liniştea s'a restabilit mulţumită interven- 
tiei cazacilor și automobilelor blindate. Guvernul a arestat si tri- 
mis in fata justiţiei sub învinuire de trădarea patriei si a revo- 
lutiei, toate organizaţiile cari au participat prin apel sau insti- 
gatie la’ aceasta acţiune; multe persoane marcante au fost are- 
state. Situatiunea din Rusia, cu tot răul ei, a avut şi binele că a 
armat toate clasele, făcând să dispară divergintele. Toată lumea 
Sa grupat in jurul lui Cherenschi, care venind de pe front s'a 
exprimat că, deși situaţia este serioasă, el are deplină încredere 
în restabilirea completă a ordinei precum si în bunul mers al 
evenimentelor până la victoria finală. 


U/24 Jul. 1917. 


Dupä o lungä crizä, obositoare si chinuitoare, noul guvern 
sa constituit astfel: Președinte al consiliului si la externe, d. 
Ion I. C. Brătianu; ministru fără portofoliu si vicepreşedinte al 
consiliului, d. Tache Ionescu; ministru fără portofoliu şi însăr- 
cinat cu munitiunile, d. Vintilă Brătianu; miniștri fără porto- 
foliu, d-nii Emil Costineşcu si Mihail Ferechide; la interne şi a- 


152 


provizionare, d. Alex. Constantinescu; la justiţie, d. Mihail Can- 
tacuzino; la lucrări publice, d. Dim. Greceanu; la industrie şi co- 
mert, d. Barbu Delavrancea; la culte si instrucţie publică, d. J. G. 
Duca; la agricultură şi domenii, d. G. G. Mârzescu; la răsboiu, 
d. General Iancovescu; si la finanţe, d. N. Titulescat. 

Să sperăm că aceasta va fi ultima formaţiune ministerială, 
care va duce la bun sfârşit răsboiul. 


12/25 Kul. 1917. 


M. S. Regele a dat semnalul ofensivei noastre, ruso-române. 
Astăzi am avut bucuria să aflăm primul succes al ei. Trupele 
ruso-române atacând între Valea Casinului si a Putnei puterni- 
cele pozitiuni organizate. de inamic, au spart frontul pe o lun- 
gime de 20 chilometri şi pe o adâncime de 3. După lupte crâncene 


Atacul românilor la Mărăști. 
(Costin Petrescu). 


au pus stăpânire pe întreaga pozitiune inamică si au ocupat sa- 
tele Mărăşti, Gogoiu şi Voloscani. In cursul luptelor s'au captu- 
rat: 43 tunuri, dintre cari 13 grele, mai multe mitraliere, mor- 
tiere de transeie, şi foarte mult material de răsboiu. Numărul 
prizonierilor a trecut de 1000, printre cari 6 ofiţeri. Un aeroplan 
inamic fiind silit să ateriseze în apropiere de Bogdănești, a fost 
capturat întreg. Comandantul Armatei II, ale cărei trupe luptă 
pe acest front este vrednicul general Alexandru Averescu. 

Acest prim succes a provocat o bucurie şi un entuziasm ma- 


153 


ze în toate inimile românești. Soldaţii ruși din Iasi la auzirea 
acestei vesti bune au tinut o intrunire in sala Pastia, la care 
au luat parte peste 1000 de persoane. Preşedintele adunării, 
căpitanul Axenov, după ce a vestejit cu cuvinte aspre propa- 
ganda maximaliştilor și agenţilor germani, precum şi fapta ru- 
sinoasa a armatei IT rusă, care a predat fără luptă poziţiile ina- 
micului şi spectacolul desgustător al lașilor cari fug cu arma 
în mână sau aruncând arma, cere să se voteze încredere deplină 
în guvernul provizoriu şi rugându-l să iee imediat cele mai stras- 
nice măsuri contra maximalistilor si lasilor. După discursul in- 
flăcărat al generalului Baleami si al altui orator, cari au arătat 
că Lenin cu tovarășii lui sunt nişte trădători ai Rusiei, în solda, 


(Regele cu generalul Averescu pe front. 


Germaniei, sa votat următoarele rezoluţii: 1. Armatele ruso-ro- 
mâne trecând pe ziua de azi la ofensivă, adunarea trimite salu- 
tul său frăţesc eroilor cari luptă; 2. Guvernul salvării din Petro- 
grad trebuie să iee măsurile cele mai energice contra celor cari 
încearcă, să distrugă Revoluţia si Patria; 3. Trädätorii cari fug 
din faţa inamicului şi nu îndeplinesc ordinele militare primite 
dela şefi să fie împuşcaţi; trădătorii. spionii, provocatorii şi in- 
stigatorii sä fie dati în judecata curţii marţiale si condamnaţi la 


moarte. 
13/26 Iul. 1917. 


Ofensiva noasträ continuä cu succes. Intre Valea Casinului 
si Putnei, trupele noastre au înaintat, împingând frontul până 
la 12 chilometri ocupând satele: Gura-vdii, Feteştii, Câmpurile, 
Rosculestii, Ciurucul, Vizantea Mânăstirească, Piscul Radului, 
Géurile, Purceii si Părosul. 


154 


S’au mai făcut 450 prizonieri şi s'a capturat o baterie de 
obuziere, 1 tun de munte, 17 mitraliere, 15 mortiere de transeie, 
o mare cantitate de arme si material de răsboiu. Inamicul să. 
retrage în dezordine spre frontieră. 


11/27 Iul. 1917. 


Trupele noastre au lärgit spre nord spärtura fäcutä în fron- 
tul inamic, aşa că acum întreaga pozitiune inamică pe o lungime 
de 30 chilometri şi o adâncime de 15, a trecut în stăpânirea noa- 
stră. In cursul zilei de ieri s'au capturat 1243 prizonieri cu 5 
ofițeri, 2 baterii de obuziere de 105 mm., 9 tunuri de câmp de 77 
mm., 3 mortiere de tranșeie, precum şi o mare cantitate de mu- 
nitiuni. 

Un splendid atac francez a mäturat cu totul pe Germani din 
tot ce ocupaseră la Casemate si pe California, lângă Craonne. 
Dusmanul a suferit în timp de 10 zile perderi cari să socotese 
la cifra enormă de 100,000 de oameni, un al doilea Verdun. Cea 
mai puternică luptă de artilerie o duc si mai departe Englezii pe 
frontul de Vest, încercând şi oarecari înaintări. 

Pe cât de îinbucurătoare si de înältätoare de suflet au fost 
aceste știri bune de pe fronturile ruso-român și franco-englez, 
pe atât de deprimante au fost ştirile rele venite de pe frontul 
rus din Galiţia, unde Ruşii au evacuat Stanislau, Buczacz şi Tar- 
no pol, desi rezistenţa lor trebuia să se organizeze la Buczacz, pe 
linia ferată. Din aceasta cauză toată ziua am fost trist si nu-mi 
gäseam locul şi odihna, rai ales când mă gândeam ce ne asteap- 
tă dacă dezastrul rusesc va continua încă câteva zile. Succesul 
inamicilor noştri nu să datoreşte superiorității lor, ci în prima 
linie armatei ruseşti care a fost influenţată în rău de propagan- 
da germană si a maximalistilor, adecă a socialiştilor cari vor 
maximum de revendicări sociale, chiar cu preţul reducerii la 
nimic a bunurilor moştenite nationale, si cari pe ruseşte să chia- 
ma bolcevisti, sub conducerea lui Lenin. Să zice că armatele IX 
si VII ruseşti n'au voit să intre în foc si au început să se retragă, 
în fugă cu arma în mână sau aruncând armele. Tradarea acea- 
sta a facut pe aliaţii nostri Rusi să piardă în câteva zile roadele 
bogate ale strălucitei lor ofensive, începută pe la 19 Iunie st. v. 

In aceste momente critice când Rusia trece cea mai amenin- 
tätoare primejdie ce a putut încercă dela începutul răsboiului, 
toate gândurile şi speranţele noastre, ca şi ale Ruşilor, precum și 
ale tuturor aliaţilor nostri, să îndreaptă spre acel om providential, 
care simbolizează astăzi sufletul arzător si curat al nouei Rusii, 
spre Cherenschi, care cu ocazia începerii ofensivei ruseşti dela 
19 Iunie, s'a dovedit a fi o forţă impetuoasă capabilă de adevă- 
rate minuni, având toate însușirile superioare ale unui mare 
şef. Ordinul său de zi către armată şi flotă este încă, viu în toate 
minţile: „să înaintați în rânduri strânse uniţi prin disciplină si 
datorie. Poporul vă va blestema dacă nu veţi apăra onoarea, li- 


155 


bertatea şi prestigiul patriei“. Avem mare speranţă că Cherens- 
chi, care este incarnarea Rusiei hotărite să ducă răsboiul până. 
la victorie, şi care este acum învestit cu puterea supremă, va reu- 
si să stăpânească eșecul vremelnic, insuflând armatelor revolu- 
tionare avântul irezistibil cu care au spart de atâtea ori groa- 
sele rânduri ale duşmanilor. Să ajute Domnul! 


15/28 Kul. 1917. 


Astăzi pentru a ne mai îndulci amarul zilei de ieri si timpul 
fiind potrivit, am plecat pe la ora 6 p. m. cu profesorul V. Ciurea, 
pe strada mare, în. jos, până la marginea orașului, unde am 
luat'o spre dreapta, pe o cărare ce mergea pe lângă un lan de 
grâu, până ce am ajuns la părăul Buciumenilor. De aci am mers 
pe lângă părău cam vr'un sfert de oră, când am ajuns la niște 
săpături pe cari le făceau câţiva oameni pe malul acestui părău 
sub conducerea d-lui inginer Niculescu. Am văzut o groapă mare 
şi adâncă cam de vr'o 4 5 metri, în fundul căreia să vedea un 
filon gros de lignit, care este de o calitate superioară, de coloare 
neagră, petrificat, cu o putere mare de căldură (cam 6850 calorii) 
şi care după încredințarea inginerului ar fi superior celorlalte 
feluri de lignit din alte părţi ale ţării. Tot acel inginer ne spuse 
că acest fel de lignit s'ar găsi în cantități mari în această regiune 
şi care dacă sar extrage in mod sistematic si pe scară întinsă 
ar fi un isvor mare de bogăţie. Această mină de cărbuni să află. 
pe proprietăţile locuitorilor din com. Sbldăneşti si alui Manea 
Hagiul si ar fi concesionată unei Societăţi în frunte cu d-nii al. 
Vlădescu, fostul ministru de instrucțiune publică şi Niculescu, 
fratele inginerului mai sus numit. Să zice că si Statul ar fi hotă- 
rat să ieie parte la această exploatare, asa de importantă pentru 
viitorul economic al României. După analiză s'a constatat că. 
acest lignit conţine: 1 la sută cenuse, 2 la sută materii arsenicoa— 
se, 4 la sută apă si 93 la sută cărbune. In partea dreaptă a pă- 
răului Buciumenilor s'a găsit prin sondaj la o adâncime de 18 
metri ozocherit, un strat de un centimetru, si de desupt păcură. 


17/30 Iul. 1917. 


În vederea situaţiei critice in care să găsește Rusia, guver- 
nul provizoriu a restabilit pedeapsa cu moarte pe front, creiând 
curţi marţiale pe tot frontul; a suspendat publicarea editiunilor 
periodice ce îndeamnă la nesupunere la ordinele autorităţilor mi- 
litare, la executarea datoriilor orășenești, ca si la acte de vio- 
len{a, răsboiu civil. Redactorii responsabili ai acesor publicatiuni 
vor fi daţi în judecată. 


18/31 Iul. 1917. 


Lenin, vestitul sef bolcevist, a fost arestat in Finlanda. A- 
ceastă arestare a fost salutată cu viie satisfacţie de toţi prietenii 
şi aliaţii Rusiei, căci arestarea lui Lenin si a complicilor lui, u- 


156 


nelte ale Germaniei, pretuieste cât o victorie. Acest act de energie 
din partea guvernului rusesc însemnează o lovitură mortală dată 
conspiratiunii odioase, care tindea să arunce Rusia în genunchi 
înaîntea, calăului omenirii, Wilhelm II. Rusia revine la constiin- 
ta lămurită a adevărului si a datoriei, rezumată în hotărârea, 
de a să bate fără clătinare si de ași ascultă șefii fără împotrivire. 
Acesta, este înţelesul noilor evenimente desfăşurate în Rusia, a- 
nunţând restabilirea ordinei si a disciplinii morale, fără de care 
libertatea moare prin însuși excesele ei. 

Cherenschi, împreună cu generalul Brusilov, şeful marelui 


Din lupta dela Măgura. 


stat major, au trimis un ordin către armatele ruse, cari operează 
in România, prin care li să aduce la cunoştinţă. că neexecutarea 
ordinelor superiorilor atrage după sine pedeapsa cu moarte. 


19 Jul./1 Aug. 1917. 


La sud de Valea Casinului trupele noastre au pcupat plaiul 
Măgura, luând prizonieri 5 ofiţeri şi 100 soldaţi. Pe şoseaua Va- 
lea Putnei—lacobeni inamicul a atacat în două rânduri pozi- 
tiunile ruse, dar a fost respins luându-i-să și câţiva prizonieri. 

In Galiţia trupele ruse să întăresc la nord de Nistru si să or- 
ganizează pe noile pozitiuni; s'au dat lupte înverşunate între tru- 
pele germane si ruse, în cari Rușii au luat mai multi prizonieri 
si mitraliere. Dusmanul plănuise să înainteze între Nistru si 
Prut, cu gândul de a dă lovitura la Cernăuţi, unde s'a That toate 
măsurile pentru a îi să opune; câteva poziţii perdute în Galiţia 
au fost luate de trupele ruse. 


157 


Aceste ştiri, precum şi alte informaţii, arată o îndreptare 
însemnată a situaţiei, şi ele au produs după cum eră de așteptat, 
cea mai mare bucurie în sufletele îngrijorate așa de mult în zi- 
lele din urmă. 

La acestea să mai pot adăugă şi alte veşti bune, între cari 
cea, mai importantă este următoarea: Camera grecească a votat 
mobilizarea generală. Venizelos a ţinut un discurs, arătând că 
Grecia trebuie să. intre cât mai curând in răsboiu, alături de A- 
liati. Apoi ambasadorul Siamulai a comunicat ministrului de ex- 
terne din Berlin că Siamul să consideră în stare de răsboiu cu 
Germania. 


20 Iul./2 Aug. 1917. 


In dimineaţa frumoasei zile a Sfântului Ilie am aflat despre 
noul succes al ofensivei franco-engleze, cucerind pe un front de 
40 chHometri 11 sate, mai multe păduri, poduri si locuri întărite, 
si capturând peste 3500 de prizonieri si mult material de răsboiu. 

Cu ocazia succeselor obţinute de armata noastră de pe Va- 
lea Caşinului, guvernul francez prin ministrul său de răsboiu, 
a trimis ministrului nostru de răsboiu următoarea telegramă de 
felicitare: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoa- 
sele succese ale armatei române, refăcută de curând şi nerăb- 
dătoare în dorinţa ei de a curäli pământul patriei cotropit încă, 
ca şi al nostru de dușmanii dreptului și ai civilizaţiei. Rog trans- 
miteti felicitările cele mai călduroase si urările cele mai vii ale 
soldaţilor francezi către fratii lor de arme“. Pe de altă parte 
corespondentul marelui ziar englez Times scrie cu privire la acest 
succes: „Românii au dat un nobil exemplu marelui său aliat dela 
nord. Românii şau revenit în mod strălucit din nenorocirile din 
toamna trecută, fiind acum numeroși şi puternici. Românii au 
aruncat înapoi pe Austriaci în sectorul dela nord-vest de Focşani, 
între râurile Trotus si Putna. Dusmanul să retrage ‘peste înălţi- 
mile Berescului, care formează creasta Alpilor transilvăneni, 
vârful lor fiind hotarul în această regiune“. 

Astăzi mi-a căzut în mână următoarea proclamatiune a ,,Co- 
mitétului îndeplinitor al Moldovenilor Basarabeni de pe frontul 
român“, tipărit cu litere cirilice, pe care il transcrin întreg aci: 

Strigare către Moldovenii de pe frontul român. 

Basarabia piere! Tara este în primejdie! Fraţi Moldoveni! 
In vremea de demult a fost numai un singur Juda Iscariatul, 
care a vândut pe Dumnezeiescul său Invätätor. Iar în timpul de 
fatä s'au iscat întregi legioane de Iude, care vând slobozenia 
sfinţită cu sângele fraţilor nostri mucenici. Ei ca niște năpârci 
veninoase să strecură prin toată armata răspândind otrava omo- 
râtoare a neascultării si a anarhiei. Voi i-ati văzut. Voi ştiţi pe 
aceste Iude, pe aceste gadine. Fie blestemati din neam în neam! 
Aceştia sunt tot aceia cari dela începutul revoluţiei s'au silit să 
îndemne pe soldaţii încrezători la fapte de samavolnicie şi fără. 


158 


judecată. Aceștia sunt aceia care în loc să apere Rusia slobodă 
«le duşmanul din afară, au stăruit să adoarmă băgarea de seamă 
a soldaţilor, ca să-i întoarcă iar la robie, dar de data aceasta la o 
robie nemfeascd, care ar fi de o miie de ori mai grea decât aceea, 
de care am scăpat. In sfârșit, aceştia sunt aceia cari aruncă 
proclamatii nemtesti pe pământul Statului întovărășit cu noi la 
lupta sfântă, îndemnând pe soldaţi la neorândueli în această grea 
vreme. Pentru a ajunge la scopul dorit ei ar fi vroit să dezorga- 
nizeze şi armata română, ca să le fie Nemtilor mai uşor să ne 
robeascä pe toţi. Dar nădejdea lor nu s'a îndeplinit. 

Fraţi Moldoveni! Noi mai mult de o sută de ani am suspinat 
sub jugul robiei vechi și am așteptat cu răbdare luminata zi a 
învierii slobozeniei noastre. Noi am dovedit lumii întregi, cum 
ştie să rabde un popor, care crede în biruinţa dreptăţii. Si Dum- 
nezeu ne-a răsplătit pentru indelunga noastră răbdare. Drepta- 
tea a biruit. Scampa noastră Basarabie este astăzi slobodd. Noi 
nu vom mai fi străini în ţara noastră. Dar mulţumită vânzărilor 
acestor Iude, Basarabia si slobozenia ei este în primejdie. Isca- 
riotii aceştia au turburat mintea soldaţilor si ei nu mai pot să 
<leosebească. pe prieteni de duşmani. 

Fraţi Moldoveni! Furtuna să apropie! Basarabia este în pri- 
mejdie! Fiara setoasă de sânge omenesc este la hotarul ei! Obi- 
ceiul nostru sfânt ne poruncește, că la pojar, fiecare necrutân- 
du-şi viata, trebuie să alerge să stângă focul, să scape viaţa ‘si 
averea celor cuprinsi de foc. Acum părinţii nostri, mamele, fra- 
fii şi surorile strigă către noi, apărătorii lor: Sdrifi, Basarabia 
«irde! Noi ne prăpădim! Oare nu vom auzi strigärile sfäsietoare 
de suflet ale femeilor si copiilor noștri, cuprinși de para focului 
nemtesc? Oare îngădui-vom noi. ca Basarabia cu frumoasele ei 
câmpii să se acopere cu trupurile copiilor şi femeilor nevinovate? 
Nu! Mai bine moarte decât călcare în picioare a sfintei sfintelor 
noastre! Noi suntem foarte mulţi pe frontul român. Nu-i regi- 
ment, companie si pluton, unde să nu fie Moldoveni. In sângele 
nostru este sădită dragostea de ascultare şi disciplină. Cu rându- 
rile strânse să Stam împrejurul nucialnicilor nostri şi să ajutăm 
da scăpurea Rusiei si a iubitei noastre Basarubii. Să ridicäm lup- 
ta sfântă împotriva tuturor provocatorilor de Iscarioti. Jos tră- 
datorii! Jos spionii! Jos provocatorii si fricosii, cari indrasnesc 
să se numească prietinii nostri! Dacă ei ar fi prietinii nostri, 
“ar duce în Germania si acolo ar ridica steagul anarhiei, ar a- 
runcă de pe fron pe Wilhelm. Dar în loc 8& facă aceasta, ei să 
silesc din toate părţile să ridice turburări în România, să sdrun- 
cine disciplina în armata noastră rusă, ca Nemţii cu disciplina 
lor de fier să ne biruiască. După faptele lor să vede ai cui prie- 
tini sunt ei. Moarte unor astfel de prietini! Moarte slujilor nem- 
testi! Moarte Iudelor! Inainte! Pentru cinstea şi libertatea Ţării, 
dela Baltica si până la Dunăre, toţi Moldovenii cu sfinţenie să-şi 
puie viata pentru apărarea Patriei și a neamului moldovenesc!“ 


159 


Această frumoasă proclamaţie este pe foi volante mari, iar pe 
contrapagină este tipărită si in limba rusească. 


21 Iul./3 Aug. 1917. 


Vesti rele continuă a veni de pe frontul din Galiţia si din 
Bucovina. Ruşii continuă a să retrage dinaintea trupelor ina- 
mice, iar la noi toată lumea este alarmată- și heliniștită, mai ales 
că, în vederea unor surprinderi neplăcute, sau încâput unele 
pregătiri, de altfel destul de discrete, pentru evacuare. Din când 
în când să aud bubuituri de tunuri, cari ne strâng inima si mă- 
resc tristeta care a cuprins de câteva zile populatiunea asa de 
pacinicä a acestui orăşel. Lume puţină pe stradă si când să în- 
tâlnesc doi, nici unul nu îndrăsnește să deschidă vorba, așteptând 
pe celalalt să înceapă. Am petrecut o noapte cumplită; am nu- 
-narat toate ceasurile bătute în turnul Bisericii Sfintei Adormiri, 
care să află în apropiere, începând dela 1 până la 7 dimineaţa. 


22 Xul./1 Aug. 1917. 


Comunicatul rusesc lispeste si din această cauză suntem si 
mai nelinistiti. Să zice că a căzut Câmpu-lungul, de unde să aud 
bubuiturile tunurilor. Alţii susţin că si Cernduful ar fi în mana 
Nemtilor. Multi ne asigură că rezistenţa Ruşilor să organizează 
în mod serios la Cernăuţi şi Hotin. Din tot acest haos nu poţi 
să tragi nici o concluzie, nu poţi ghici proporţia numerică a tru- 
pelor de o parte şi de alta, nici nu poţi interpretă însemnătatea 
mișcărilor de trupe germane şi austro-ungare. *) 


23 Xul./5 Aug. 1917. 


Prin adresa Nr. 28, cu data de astăzi, gornizoana din Făl- 
ticeni imi comunică că în executarea ordinului serviciului sani- 
- tar din M. OC, G. si a ordinului Direcţiei VI sanitare din Mini- 


* Tata ce s'a allat mai târziu despre această ofensiva faimoasă rusească, 
care a fost mai mult o înscenare decât o lupta adévarala: Cherenschi fiind 
foarte încrezatot în forţele armatelor sale, în spiritul lor de jertfa si în entu- 
ziasmul lor revoluționar, a hotarât de bună credință ofensiva în contra arma: 
telor austro Jingare, pe frontul galitian. La început totul mergea bine și părea 
că soldaţii ruși luptau cu hotărâre si curaj; dar, în realitale ei au înaintat mai 
mult din cauză că n'au dat de nici o rezistenţă, duşmanii lăsându-i inadins ca, 
să înainteze. Numai o parte din armată lupta cu adăvărat, şi aceasta era com- 
pusă din batalioanele ceho-slovate şi ale voluntarilor, printre care era şi ba- 
talionul de femei, cunoscut sub numele de: batalionul morţii. Mulțumită. ace- 
stora s'a ocupat cele câteva Jocalitati, între cari si Haliciul. Dar, îndată ce 
forțele germane au apărut în contra regimentelor ruse, acestea au luat'o la 
fugă în mod ruşinos gi în câteva zile tot teritoriul ocupat de Ruși a fost per- 
dut. După dezastrul dela Tarnopol, Nemţii au pus mâna pe o imensă pradă 
de răsboiu, în muniții, tunuri grele şi provizii, prada evaluată la trei miliarde, 
Astfel Ruşii au evacuat toată Bucovina si mare parte din Galiţia, pe care 
© ocupau din 1914, chiar din primele zile ale rasboiului. 


160 


sterul de răsboiu, transmis acestui comandament cu No. 8 secret, 
din 19 Jul./i „Aug. eu în caz de evacuare voiu rămânea pe loc, în 
Fălticeni, având însărcinarea de medic la spitale. 

Acest ordin m'a turburat până în adâncul sufletului şi ochii 
mi Sau umplut de lacrimi, gândindu-mă că în curând o să cad 
sub stăpânire străină în ţara mea, izolat de familie, de cei doi 
copii ai mei, ofiţeri în armata română. Oh, ce blestem! Ce soartă 
vitregă să anunţă încă odată pentru neamul nostru, care după o 
viaţă trudită si mult chinuită de mai bine de o miie de ani, să 
legănă în iluzia plăcută si fericită à unei Românii Mari! Doam- 
ne, Dumnezeul nostru fi îndurător cu noi, cei ce te-au rugat din 
mosi şi strămoşi si te rugăm cu toată ardoarea sufletului, nu ne 
lăsă, nu lăsă pe robii tăi să mai sufere o altă robie mai cumplită, 
poate vecinică, din partea celor, mai barbari şi mai păgâni oa- 
meni, pe cari i-a hrănit pământul tău cel rodnic si mult răbdă- 
tor! Fie-ti milă şi ne isbäveste de acest rău, care ne închiagă sân- 
gele în vine si ne amuţeşte graiul cu ochii atintiti spre tronul 
tău ceresc! 

In ziarele de astăzi am cetit că alaltăieri a mai sosit în lași 
un grup de 600 de Ardeleni voluntari, dintre cari 100 de ofiţeri. 
Au fost sărbătoriţi ca si primii voluntari veniţi, cu toată drago- 
stea fräteascä. Azi la ora 8 dimineaţa ei vor depune legiuitul ju- 
rământ pe platoul dela Sorogari cu ceremonialul obicinuit. Le- 
gământul pe care îl fac ei cu noi în aceste zile de grea cumpănă 
ne este de două ori rscurmp si preţios! 


21 Jul./6 Aug. 1917. ' 


Am trecut şi a treia noapte de chin, numărând, cu ochii îm- 
painginifi și obosiţi, ceasurile sunate în clopotele catedralei Sfin- 
tei Adormiri. Mă chinuiă mereu gândul cum să rămân eu aci în 
Fălticeni, în caz de evacuare, să rămân sub stăpânirea Nemtilor 
și Ungurilor; eu, Ardeleanul, care încă pe când eram în școalele 
primare din Blaj, şi până în clasa V liceală, în toate serile îmi 
încheiam rugăciunea de culcare cerând dela hunul Dumnezeu să 
mă ajute să termin liceul si să trec în fură; să trăiască România 
cu Prinţul Carol, ca să aglune la sânul ei pe toţi Românii sub- 
jugati! Cum asi putea eu să rămân acum, când port uniforma, 
Regatului Român, în acest răsboiu făuritor al României Mari, 
cum asi puted să rămân sub stăpânirea vräjmasului secular al 
neamului meu, care de a doua zi m'ar consideră ca prizonier şi 
nvar trata în consecinţă?! Aceasta nu să poate odată cu capul! 
Voiu interveni pe toate căile și dacă nu voiu isbuti să mi să deie 
altă destinaţie pe teritorul liber al ţării mele, voiu plecă eu în 
ultimul moment, întâmple-să orice! 

Cu această hotărire irevocabilă m'am sculat foarte obosit si 
cu capul greoiu, m'am îmbrăcat şi m'am dus la spital. Acolo, 
conform ordinelor primite am evacuat peste 30 de răniţi, aproape 
vindecaţi; iar pe cei nevindecati i-am împărţit în două categorii: 


161 


transportabili 19 şi netransportabili 3. Aceştia erau si ei pe cale 
de vindecare, dar fiind cu picioarele frânte din sus de genunchi, 
nu puteau încă să se miște. Ei bine, pentru aceşti 3 bolnavi să 
rămân aci, mai ales că în localitate mai rămâneau încă doi con- 
frati? Nu pot fi oare de o miie de ori mai folositor în ţara liberă, 
unde voiu puteă dă ajutorul vitejilor răniţi de pe frontul nostru? 
Voiu plecă cu orice preţ în ultimul moment al evacuării! Si in 
această clipă mi-am adus aminte cu groază de chinurile suferite 
în zilele de 22, 23, 24 şi 25 Noemvrie 1916 st. v., când am eva- 
cuat Buzăul şi mi să strângea inima, iar peptul mă apăsă greul 
Toată lumea din oraş este alarmată; mulţi părăsesc oraşul, 
care cum poate, cu trăsuri, cu care cu boi, iar alţii o iau spre 
gară, de unde să întorc desnädäjduiti, negăsind trenuri de ple- 

care... d 
25 Iul./7 Aug. 1917. 


Aceeaşi atmosferă grea, desi comunicatul oficial este mai 
bun. In regiunea dela nord de Vamă inamicul a fost bătut și si- 
lit să se retragă în completă dezordine. Lângă Cernăuţi, în re- 
giunea Boian, Ruşii au ocupat pădurea Doljecului, făcând 600 
prizonieri cu 20 ofiţeri. Pe restul frontului trupele rusești să în- 
täresc pe noua linie de rezistenţă, 

De două zile şi toată noaptea aceasta au trecut trupe ruse 
spre front, infanterie si mai ales artilerie. In oraş au venit două. 
spitale ruseşti pentru răniţi. La Petrograd a avut loc o întru- 
nire a tuturor grupurilor politice, în care au vorbit mai mulţi 
miniştri. A fost vorbă de „Unirea siântă a tuturor forţelor Ru- 
siei şi s'a repetat încă odată că nimeni nu să mai gândește la 
pace. Trupele au defilat apoi prin Capitală, în mijlocul ovafiuni- 
lor entuziaste ale mulţimii. Guvernul provizoriu a adresat Alia- 
tilor un nou memorand prin care spune că organizarea întregu- 
lui sistem de guvernământ nu poate fi îndeplinită cu inamicul 
in ţară fără serioase dezordini. Propaganda criminală a elemen- 
telor iresponsabile a fost folosită de agenţii dușmani, provocând 
revolte la, Petrograd şi făcând ca o parte din trupele ruseşti să. 
uşureze înaintarea vräjmasului. Rusia însă nu va fi dată înapoi 
de nici o greutate dela hotărîrea ei irevocabilă de a continuă răs- 
boiul până la triumful final al principiilor proclamate de revolu- 
tiune. Revoltele anarhice din Petrograd au fost înăbușite, autorii 
lor au fost trimişi în fata justiţiei si toate măsurile au fost luate 
pentru restabilirea puterii de luptă a armatei. Guvernul ştie că. 
retragerea armatelor este numai temporară și că nu va împedecă 
reorganizarea si regenerarea ei, precum şi reluarea ofensivei la 
ora hotarita. re 

Toate acestea sunt lucruri bune si în stare de a ne întări 
sufletul, dar, cum e lumea, până nu vede, nu crede! Să vedem ce 
ne va mai aduce ziua de mâne! 


Br, V. Bianu Răsboiul României Mari. 11 


162 


28 Xul./9 Aug. 1919. 


In urma interventiunii, serviciul sanitar M. C. G. prin ore 
dinul Nr. 7150, mi-a admis cererea ca să stau la serviciu până 
m momentul evacuării, când voiu plecă lu Iași spre a pr imi 0 
nouă destinaţie. 

Situaţia în Bucovina şi pe frontul nostru arată o schimbare 
în spre bine. De patru zile inamicul n'a mai înaintat, ceeace este 
un semn bun. Mai mult, comunicatul de ieri seara ne anunţă 
pentru întâia oară în aceste din urmă zile, lupte cu atacuri repe- 
tate din partea trupelor ruse. Toate atacurile germane pe diferite 
puncte ale frontului bucovinean au fost respinse si Ruşii au fă- 
cut si prizonieri. In regiunea Mărăşeşti, lupta angajată s'a ter- 
niinat în favoarea trupelor noastre; satul Mărășești este cu totul 
despresurat. 

In urma turburärilor anarhice din Petrograd din zilele ace- 
stea, Ministerul rusesc s'a relăcut tot sub prezidentia lui Che- 
renschi, intrând noi membri din toate partidele revoluţionare, 
între cari si doi cadeți. Pe de altă parte în locul generalului Bru- 
silov a fost numit generalisim Lavrentie G. Cornilov, învingă- 

"torul dela Halici, care a primit odată cu această înaltă insarci- 
nare puteri discrefionare, atât asupra Zonei de operaţii, cât şi a 
celei interioare, în legătură cu operaţiile 1nilitare, precum si cu 
serviciul de cai ferate. Pe de altă parte au sosit mai multe bata- 
lioane de soldaţi ruși, admirabil echipați si insufletiti de un spi- 
rit de ordine si disciplină, vrednice de admirat. Atitudinga lor 
faţă de ofițerii și soldaţii romani respiră mai multă camaraderie 


$i simpatie. 
28 Iul./10 Aug. 1911. 


Pe întreg frontul ruso-român, precum si pe frontul din Bu- 
covina’si Galiţia, operaţiunile in curs au luat asa de mare inten- 
sitate încât ele vor schimbă în curând situatiunea in mod foarte 
simţitor. In Galiţia trupele ruse au ocupat trei sate, capturând 
3 ofițeri, 300 soldaţi si 4 mitraliere. Pe frontul nostru trupele 
romane dau atacuri violente, ferace, după cum le numește ina- 


micul. 
29 Iul./11 Aug. 1918. 


Atentiunea generala este concentrată asupra atacurilor cari 
sa dau pe frontul nostru; soldaţii români atacă cu o extraordi- 
nară tenacitate pe duşman. Dacă ofensiva română de acum două 
saptămâni a fost admirabilă prin impetuozitatea irezistibilă a 
soldaţilor nostri si prin rezultatele stralucite obţinute în câteva 
zile, niciodată însă destoinicia trupelor noastre nu s'a vădit aşa 
de bine ca în luptele teribile în cari s'au angajat acum, mai ales 
că însuși vestitul mareșal Mackensen, comandă forţele inamice, 
înmullite în mod considerabil. 

Spre seara s'a primit următorul comunicat: „Pe frontul dela 


163 


Oituz la Dunăre, trupele ruso-române au atacat cu putere la 
Tifesti si Batinesti (pe frontul dinspre Focșani) trupele germane, 
luându-le linia întâie şi a doua de transeie şi 1200 prizonieri. La 
Corbu-Maxineni, trupele ruse luând ofensiva au respins pe Bul- 
gari si Austriaci si au capturat o baterie întreagă de tunuri, 
cu material si servanţi, 8 mitraliere si 3000 prizonieri. Urmäri- 
rea inamicului continuă cu înverșunare“. 


30 Iul./12 Aug. 1918. 


In sectorul din regiunea muntoasa dintre Valea Doftanei si 
a Putnei, inamicul a continuat să atace pozitiunile noastre între 
Valea Oituzului si Caşinului. Luptele să desfäsurä pe o linie care 
trece la 3 chilometri la vest de satul Doftana, liziera est a satului 
Slănic, satul Grozästi și Magura Casinului. Trupele române au 
rezistat cu bravura la presiunea forţelor inamice, iar printr’un 
contra-atac energic au reluat fabrica de sticlarie. Pe Putna, 
în regiunea dela Kud de Mărășești, lupta, începută în ziua de 24 
Tul. (6 Aug.), a luat desvoltarea celei mai mari bătălii de pe 
frontul român dela începutul campaniei. Zece divizii, din care 
9 germane, s'au lovit dela început de rezistenţa trupelor ruso- 
române, cari deși inferioare în număr au reuşit să-și menţină 
pozitiunile aproape peste tot. Toate atacurile desperate pe cari 
inamicul le dă de 4 zile si 4 nopţi în mase compacte, susţinute 
de artilerie grea, sau spulberat de liniile noastre, apărute cu 
îndărătnicie de bravele trupe ruso-române, cari prin luptele crân- 
cene corp la corp si contra-atacurile energice ce au dat. au pro- 
dus inamicului perderi enorme. 

Incă doi duşmani ai Germaniei: China şi Liberia s'au decla- 
rat în stare de rasboiu cu ea. Din ce în ce cercul care strange 
inamicii noștri să măreşte şi să întăreşte; în curând el va cuprin- 
de întreagă lumea. 

31 Iul. / 13 Aug. 1917. 


Vestile de pe frontul nostru sunt din ce în ce mai bune. Ata- 
curile inamicului date în Văile Slănicului si Oituzului au fost 
respinse. Trupele noastre de infanterie si cavalerie contri-atacând 
în urmă pe inamic lau pus pe fugă în dezordine si au ocupat 
mai multe înălţimi, luând peste 600 prizonieri si 4 mitraliere. 
Bătălia dela sud de Mărășești continuă cu înverșunare. Inamicul 
a atacat toată ziua cu forte proaspete. Lupte crâncene corp la 
corp, atacuri si contra-atacuri violente s'au succedat fără intre- 
rupere. Un regiment rus contra-atacând a luat 400 prizonieri. 
Luptele sunt în curs şi să desfäsurä cu o înverșunare fară sea- 
man din ambele parti. Pe Siret bombardament de artilerie; o 
incursiune făcuta de trupele ruse Ja sud de Créngeni a adus pri- 
zonieri si mitraliere, iar din ofensiva întreprinsă în direcţia 
Maaineni au luat 4 tunuri, 8 mitraliere, 13 ofițeri. şi 420 soldati. 
Pe frontul bucovinean, dintre Nistru si râul Moldova, atacurile 


11% 


164 


inamicului au fost respinse; numai intr’un singur punct la sud 
de orașul Vama inamicul a putut pune piciorul intr’o portiu- 
ne. de transeie. 

In ziua de 15/28 Iulie a. c. d-l Paul Deschanel, preşedintele 
Camerei franceze, un mare amic al României, a ţinut la Sorbona, 
de faţă fiind Președintele Republicei si d-l Lahovari, ministrul 
României la Paris, o conferinţă despre alianța franco-română, 
pe care o transcriu în întregime: „Domnule Preşedinte al Repu- 
blicei, Domnilor și Doamnelor. Ne-am întrunit aci spre a ma- 
nifestă României dragostea noastră fräteascä. In timp ca si in 
spaţiu, România și Franţa, care sunt de același neam, au acelaşi 
ideal. Intre cele două concepţii ce luptă între ele în acest răsboiu, 
disputându-și dominaţia lumii, de o parte, forța creatoare a 
dreptului, — ceeace în fond nu reprezintă decât instinctul vea- 
curilor primitive, — de altă parte, dreptul independent de forţă, 
si superior acesteia, — Romania, fica geniului latin, care in 
decursul secolelor a fost zidul însângerat al Europei, mai întâiu 
încontra barbarilor, apoi încontra Turcilor, și care prin curajul 
ei a salvat civilizatiunea, era predestinată a luptă pentru cauza 
dreptului. Prin însuși faptul că ‘milioane de români, să află. 
încă sub apăsarea jugului străin, România, ca si Italia, ca si 
Franţa, eră sortită a apără, nu spun principiul naționalităților, 
— s'a dat acestui cuvânt prea multe înţelesuri, cari au servit a-l 
violă în momentul chiar când era invocat, — dar dreptul popoa- 
relor ca și al indivizilor, de a dispune de ei înşiși, adecă ideia 
revoluţiei franceze, care este şi la baza răsboiului actual, con- 
stituind märetia-i sfântă. Totuși câte dificultăţi pentru Români, 
înainte de a se aruncă în luptă. Granițele lor întinse, expunân- 
du-i atacurilor din toate părţile ale vecinilor, stăpâni pe înăl- 
{imi si pe puncte strategice; natura solului si produsele lor, com- 
puse din cereale si petrol pe care Rusia, ce exportă aceleași pro- 
duse, nu le putea cumpără si pe cari le vindeau in Austria şi în 
Germania; neînțelegerile lor cu vecinii dela nord, dela. 1878, 
nevoia de ași procură material de răsboiu nou, care le lipsea, 
în fine originele însăi ale dinastiei lor... 

Domnilor. Daţi-mi voie să evoc în acest moment o amintire 
personală. Revăd, — sunt vr’o cinci ani de atunci, — coastele 
împădurite ale munţilor Sinaiei şi, colo sus, printre brazi, cari 
încă şi primăvara erau acoperiţi de zăpadă si îţi reaminteau 
zilele de Crăciun, în reşedinţa sa patriarhală, pe Regele Carol, 
Suveranul leal care îşi făcuse faţă de ţara sa adoptivă întreaga 
sa datorie, fericit în acea zi. El, prinţul german, un Hohenzol- 
lern, fericit că povesteşte unui francez istoria emoţionantă a. 
unei victorii repurtate alături de viitorii noștri aliaţi, cea mai 
glorioasă amintire a tinereţii sale, laurii săi dela Plevna. 

Revăd deasemenea, în palatul dela Cotroceni, din București, 
pe Prinţul moştenitor simplu, amabil, pe Prinţesa plină de o 
graţie strălucită si de milă, cât şi pe copiii lor mândri, în care 


165 


par că să împreună frumuseţea măreaţă anglo-saxonă, cu ele- 
gan{a find a Orientului latin. 

Ce dramă sfäsietoare avea să turbure mai pe urmă aceste 
suflete! Bătrânul rege, muri într'adevăr din cauza nobilelor 
sale scrupule. Tânărul Rege la rândul său a suferit mult. El a 
făcut in public confesiunea sa dureroasă şi mândră, suportând 
în sufletul său lupta grea prin care a învăţat să se domine, re- 
prezentând victoria treptată a unui om cinstit asupra simpatiilor 
sale de familie şi a amintirilor afectuoase din copilărie, prin 
care să distinge vocaţia regală; perderea tragică a pretiniilor sa- 
le, căci generalii germani, cari i-au invadat teritorul au fost 
colegii săi de şcoală, camarazii săi, unii încercând a-l despărți 
în mod perfid de poporul său, ceialalti vorbind despre dânşii cu 
mărinimie: Nu ştiu dânşii, exclamă el, că datoriile formează o 
erarhie pe care nimeni dintre noi n’o alege şi că aceea ce mi 
să impunea eră să apăr România, asigurându-i independenţa in 
prezent şi mărirea în viitor. Germanii spun: Germania mai pre- 
sus de tot. Eu am spus: Dutoriu mea mai presus de tot. Româniu 
va merge până la capăt alături de scumpii ei aliaţi, sunt sigur 
că i-am arătat marea cale a destinelor ei istorice. Astfel toate 
pedecile care stătuse la început în calea intervenţiei României 
au cedat în fata acestei forte supreme: vocea sângelui, strigătul 
fraţilor subjugati, glasul străbunilor ce odihnesc peste munţi, 
cauza sfântă a libertăţii, a dreptului uman pentru care s'au ri- 
dicat în cele două lumi popoarele democratice şi liberale, contra 
forţelor de vicleşug, de cucerire si opresiune. Isvor de glorie ne- 
peritor pentru familia noastră din Orient. , 

Din primele momente ale răsboiului, hotărirea d lui Bra- 
tianu eră luată în Septemvrie 1914, d-sa trată cu Rusia. Singu- 
ra chestiune ce mai rămâneă eră alegerea momentului. Când 
trebuiă să intre în acţiune? Iată ce să întrebă primul-ministru 
roman; iată ce să întrebau d-nii Tache Ionescu si partizanii săi, 
d-l Filipescu si aderentii săi. In zadar Puterile centrale îşi în- 
multeau promisiunile şi amenințările: nimic nu clinti nici pe Tte- 
ge, nici pe ministrul său în hotărîrea lor. Iar, când, acum un 
an, armatele lui Brysilov luară ofensiva, rupând liniile dus- 
mane si recucerind Galiţia orientală, România, la rândul ei, să 
avântă, entuziastă. Ştiţi ce-a urmat: sfortarea măreaţă a arma- 
telor române luptând singure cu Germania, Austria, Bulgaria 
si Turcia. Trupele române pătrund mai întâiu victorioase în 
Transilvania, unde sunt primite ca armate liberatoare; dar cu- 
vând după aceea vräjmasul concentrează masse imense de in- 
fanterie, cavalerie si artilerie; armatele ruse obosite de chiar 
victoria lor, jenate din nou de lipsa de munifiuni si intarziate, 
si oarecum paralizate de incuria birocratică a vechiului regim, 
nu pot sosi la timp; Muntenia este ocupată; Românii învaţă să 
cunoască barbaria Germanilor şi corupţia lor. şi văd cu durere 
Capitala lor căzând în mânile vrajmasului. 


166 


Domnilor. Popoarele să cunosc în momente de restriște, nici 
Regele, nici Guvernul, nici Poporul n'au avut vr’un moraent de 
slabiciune, mizeria eră oribilä, toate comunicațiile erau tăiate: 
epidemile se ţineau lanţ; sa părea că Europa întreaga să depar- 
teaza si totuşi nime nu sa plângea. La 27 Decemvrie 1916, ta Tasi, 
d-l Bratianu esclamä: „Oricare ar fi suferinţele novstre si chiar 
dacă n’asi aveă credință în victoria definitivă, credin{i pe cure: 
o pastrez intacta, încă asi avea convingerea ca sacrificiile woa- 
stre nu sunt sterile, căci prin ele, au introdus» dreptul Romèni- 
lor în conștiința Europei“. 

In fine, vrăjmaşul este oprit la Galati; Moldovr este salva- 
tă. Cu concursul misiunii franceze, comandată de gencralul Rer- 
thelot, armata să reorganizează; virtuțile răsboinice ale solda- 
tului român sunt puse în valoare de răsboiul modern; încetul cu 


= 


Generalul Berthelot. 


încetul materialul sosește, asa încât azi, armata română repre- 
zinta o armată instruită de experienţa răsboiului si otelitä de’ 
suferinţa care va liberă patria si va coopera la victoria Aliaților. 

lată ce a făcut România. lată greutățile pe care a avut ale 
invinge si nenorocirile pe care a avut să le supoarte pentru asi 
luă locul cuvenit în marea luptă pentru civilizatiune. Ea a intrat 
în rasboiu în numele aceluiaș ideal de drept si de liberare a po- 
poarelor, care a adus în tabăra noastră pe America și care sus- 
tine atât Rusia liberată, cât si Anglia, Italia, Belgia, Serbia si 
pe viitor si Grecia. In numele aceluiaș ideal Franţa salută azi 
sora latină, care în inomemntele cele mai grele n'a disperat nici 
odată de victorie, pentrucă nu credea ca până la urmă dreptul 
să nu triumfe si care a adus marei noastre cauze partea ei de 
vitejie si de durere, 

Scumpul meu domn ministru Lahovari. D-voastră care ali 


167 


fost aci, intocinai ca şi domnii Camille Blondel si Saint-Aulaire 
acolo, un preţios colaborator la opera comună, astăzi sub au- 
spiciile Președintelui Republicei si în prezenţa d-lui Albert Tho- 
mas, ministru al armamentului, a cărui călătorie în România 
a fost atât de folositoare, armata franceză, care e reprezentată, 
de un glorios mutilat dela Marna, de generalul Malleterre, și de 
marii şi iubiții soldaţi, generalul Pau, amiralul Fournier, gene- 
ralii Brugére şi de Lacroix, vă va remite, pentru armata ro- 
mână, stindardul lui Stefan cel Mare, *) pe cure trupele gene- 
ralului Sarrail lau regăsit în Muntele Atos. 

Am impresia că în acest moment deciziv pentru istoria, 
d-voastră, si a noastră, întreg trecutul d-voasträ glorios ca si 
toată nenorocirea sublimă pe care o suportaţi de optsprezece 
veacuri să înalță in fata noastră; toţi eroii d-voastră căzuţi nu 
numai: pentru libertatea, lor, ci si pentru libertatea noastră a 
tuturor, să ridcă aclamând în armata română refäcutä, patria 
d-voastră încununată de noi fapte de arme strălucite, iar în 
armata, noastră, — armata dela Marna, dela Yser si dela Ver- 
dun, — Franţa nemuritoare, Franta dela Portiers, dela Bouvi- 
nes, dela Reims si dela Valmy. De aci din véchea si scumpa noa- 
stră Sorbonă, de pe Muntele sfânt, de pe Cupola stiintii si artelor, 
de unde geniul francez secole întregi a împrăștiat dreptatea, asu- 
pra lumii, simțim, o Românie, avanturile inital tale genersane, 
in care curge acelaș sânge ca şi al nostry!? 


WN Aug. 1917. 


Inceputul acestei luni se arată bun gi plin de prantisiuni, 
Să pare că a început şirul zilelor mari pe eati avem să te trăim 
de azi înainte. Mai bine de o săptămână în Carpaţi si pe frontul 
Siretului să desfäsurä una din cele mai crâncene bătălii din răs- 
boiul mondial. Dela Mărăşeşti, unde sute de mii de oameni stau 
fata în fata, si dela Oituz, unde inamicul atacă fără întrerupere, 
ne vin știri cari ne arată că nici odată armata română n'a fost 
silitä să țină pept unor lovituri asa de puternice. De șapte zile 
si şapte. nopţi, omenirea sângerează necontenit și această sânge- 
rare dovedeşte că din ambele părţi să pune cea mai mare îndârjire 
în această tormidabilă inläntuire de forte contrarii. Vitejia sol- 
datilor nostri a întrecut orice închipuire si numărul cel mare de 
Nemti morţi arată îndeajuns sufletul neînfrânat al lor. Iată ce 
zice comunicatul: „În văile Oituz şi Slănic trupele noastre au 
continuat să respingă pe inamie spre vest, luând încă 100 de 
prizonieri si 2 mitraliere. Pe frontul dela Mărăşeşti inamicul a 
dat cinci atacuri puternice în diferite puncte: dar valurile de a- 
salt mereu reinoite s'au sfărâmat de rezistenţa trupelor ruso-ro- 
mâne, cari s’au menţinut toate pozitiunile. Faptele de avânt si 
eroism, pe cari le-au săvârşit trupele noastre în -cursul grelelor 


* Vezi: 2/15 Sept. 917. Wescriptia acestui stindard). 


168 


lupte din ultimele zile întrec orice închipuire. Fără a sovai ele 
au rezistat celui mai intenziv bombardament de artilerie desvol- 
tat vr'odată; iar atacurile în masă date cu o extremă violenţă 
de trupele bavareze si germane s'au lovit toate de vitejia soldati- 
lor nostri, cari deși inferiori numericeste, au luptat cu o îndâr- 
jire fara seamăn. Să citons cazul eroicului Regiment 32 Mircea, 

i carui ofiţeri si soldati läpädändu-si ranitele, căştile şi hainele. 
au pornit la atac numai în cămeşi pundud pe yoană pe inamic. 


Lupta dela Oituz. 


De asemenea bravii Vânători de Munte, la primul botez al fo- 
cului, au facut singuri peste 400 de prizonieri“. 

Aceste fapte ne umplu inimile de bucurie si ne fac să pri- 
vim viitorul cu mai multă încredere ca oricând. 

Ziarele de uzi ne spun că în jurul Statuei lui Cuza-Voda 
din Piaţa Unirii din Iasi, au fost aşezate tunuri grele şi de câmp, 
obuziere și mitraliere, trofeie luate de bravele noastre trupe în 
luptele dela Mărăşti, Câmpurile şi Soveja. Aceste trofeie sunt 
marturii vii ale vitejiei soldaţilor nostri, cari într'un avant ire- 
zistibil au pătruns rândurile inamice până la liniile de artilerie. 
Multă lume să adună în jurul lor, le privesc cu atentiune şi dra- 
goste, aducând laude eroilor noştri și la mulţi li să umezesc ochii 
de bucurie si de speranţă într'un viitor apropiat mai bun. 


169 


2/15 Aug. 1917. 


Succesul trupelor noastre continuă; ele au ocupat satul Gro- 
zeşti. Pe frontul bătăliei dela Mărăşeşti inamicul a reuşit pentru 
moment să ocupe cota 334 la 2 chilometri spre nord de Panciu, 
dar intervenind la timp, Vânătorii români au smuls printr’un 
contra-atac demn de toată lauda această importantă înălțime 
din mânile inamicului, punându-l pe goană. Frontul aliaţilor 
noştri din Bucovina să consolidează din ce în ce mai cu temeiu. 

Astăzi am primit în căutarea spitalului pe soldatul Butnaru 
Toader, din Regimentul 16 Suceava, din com.Bogdänesti. El a 
iost rănit în ziua de 26 Iul./8 Aug. printr’o schije de obuz la 
mâna stângă, sdrobindu-i oasele palmei in dreptul degetelor 2, 
3 si 4. Sa luptat vitejește în luptele din Valea Oituzului. 


3,16 Aug. 1917. 


Vestile bune de pe front se mentin. In sectorul dintre Valea 
Doftanei si Valea Putnei toate atacurile inamicului au fost 
respinse cu perderi foarte grele, luându-i-să şi 2 mitraliere. Pe 
frontul dela Mărăşeşti, prin lupte crâncene corp la corp si după 
ce pozitiunilé au trecut de câteva ori din mână în mână inami- 
cul a fost respins cu perderi mari. Toţi prizonierii declară că 
unele companii inamice au rămas numai cu 20—30 de pameni 
si regimentele cu 200—400 de soldaţi, şi că nu au întâlnit o 
asemenea rezistenţă îndârjită dela luptele de pe Somme și dela 
Verdun. Pe frontul de vest al Moldovei, ruşii au fugärit trupele 
inamice, ocupând înălţimea dela nord de Brosteni. 

Astăzi au mai intrat în spital soldaţii Sburlea Ion şi Nechi- 
for Gheorghe, #mandoi din com. Drăgușeni si din Regim. 16 Su- 
ceava, răniţi în ziua de 29 Iul/11 Aug. în luptele crâncene dela 
Grozeşti; soldatul Tufă Gheorghe, din com. Bogdănești, rănit în 
ziua de 31 Iul/13 Aug., într'o luptă din Valea Oituzului; soldatul 
Niță Mihaiu, din com. Pleșești, Regim. 1 Grăniceri, rănit grav 
la cotul drept tot în ziua de 31 Iul./13 Aug. în lupta de pe Mun- 
tele Măgura. Odată cu aceștia a intrat în spital si Maiorul Mihà- 
escu Toma, comandantul Batal. I din Regim. 16, rănit la cap, 
la cotul drept si la mâna stângă, tot in ziua de 31 Iul/13 Aug.., 
pe când conducea bravul său Batalion si a reluat cota 789, Dealu 
Coşna, la vest de Târgu-Ocna. 

Am avut astfel fericita ocaziune să aflu din gura acestor 
eroi ai neamului multe fapte de avânt şi de eroism pe cari le-au 
săvârşit trupele noastre în cursul grelelor lupte din ultimele 
zile şi cari întrec orice închipuire. Toate aceste fapte strălucite 
de arme constitue o pagină de glorie în istoria noastră, care va 
arătă lumii puterea de viaţă a Românului precum si eroismul 
cu care oștirea noastră ştie să lupte pentru apărarea pământului 
strămoşesc si pentru înfăptuirea idealului nostru national. Toţi 
răniții îşi suportă durerile cu mulţumire că au oprit pe inamic 
şi în unele locuri Pau dat înapoi, şi toţi au o singură dorinţă de 
a să vindecă cât mai curând ca să se înapoieze pe front. 


170 


1/14 Aug. 1819 

Dupa a 12-a zi de lupta inamicul stäruie încă in voinţa de a 
strapunge frontul nostru, fara sa obțină succesul dorit; toate 
atacurile lui au fost respinse si întreaga linie a rămas în stä- 
pânirea noastra. Pe de alta parte englezii si francezii în atacul 
dat în utlimele două zile au luat peste 3000 prizonieri, cu 60 de 
ofiteri, si mult material de răsboiu. 

Intr’un interwiev acordat de generalisimul Corniluv, acärui 
numire în fruntea armatelor ruse a făcut cea. mai bună impresie 
în cercurile militare ale Aliaților nostri, fiind unul din cei mai 
mari generali ai Rusiei si care s'a distins foarte mult si în räsbo- 
iul ruso-japonez și dela care să așteaptă cu drept cuvânt sal- 
varea Patriei, unui corespondent al „Gazetei Bursei“, după ce 
vorbeşte de indisciplina care a fost în armata rusească, dă ca 
exemplu de organizare si tărie armata română. ,,Avem in fata 
ochilor, zice Cornilov, exemplul aliaţilor noștri. În România ar- 
mata eră slab", nesieură; acum ea este o armala măreață. Dacă 
armata română a putut învăţă ceeace n'a ştiut, armata noastră 
trebuie sa înveţe ceeace a stiut mai înainte perfect, iar astăzi a 
uitat. Von ajunge desigur să reparăm greşelile si în cele din ur- 
ma Germania va fi batută, fară ca bolcevistii s'o poată scapa.“ 

Curtea martiala a condamnat pe Lt. Colonelul Victor Verzea, 
directorul general «1 Postelor, la moarte si degradare militară, 
pentru tradare de patrie. 

518 Aug. BIB. 


In Valea Sl: nicului si în sectorul Fabricei de sticlarie tru- 
pele noastre au avut de susţinut puternice atacuri inamice, res- 
pingând în cele din urma pe dusman si luându-i un număr de 
prizonieri. La Märäsesti sau mai liniştit lucrurile; inamicul n'a 
facut nici un atac. In Bucovina truvele ruse stau neclintite în 
liniile lor. Pe frontul franco-englez, ofensiva Aliatilor noştri con- 
tinuă pe o întindere de 30 chilometri, cu însemnate succese pen- 
tru ei. 

Astazi ne-a mai venit trei răniţi din luptele de pe Valea Sla- 
nicului si din sectorul Fabricei de sticlărie, cari ne spun lucruri 
vrednice de admirat despre purtarea vitejilor nostri soldaţi. 


G/If Aug. IBN. 


Des de dimineaţă inamicul porneşte un atac inversunat pe 
tot frontul dela Warasesti. In fata celor 4 divizii romane de pe 
front, si a unei divizii în rezervă, precum si a corpului de cava- 
lerie din stânga Siretului, inamicul aduse mai bine de 10 divizii, 
dintre cari 8 germane. Atacul a început cu un bombardament 
cumplit. Satul Mdrdsesti este în flăcări. Acolo să aflä resturile 
diviziei IX române, care de 10 zile luptă fără încetare. De ase- 
menea şi pădurea Rdăzocre este răscolită si aprinsă de mulţimea, 
proiectilelor dușmane; dar, divizia X română sta neclintită în 
faţa inamiculni. Tunurile noastre încă trag fără încetare. 


171 


Acest bombardament de ambe pärtile continua pânä aproa- 
pe de ora 10, când infanteria inamică incepe atacul cu deosebita. 
furie, mai ales în spre satul Măraşești si fabrica de parchete. 
Trupele române să retrag pe marginea de sud a acestui sat, unde 
să luplă cu toată inversunarea. tela ora 5 p.m, dupa o prega- 
tire violentă cu artilerie, soldaţii nostri sa arunca naprasnie 
asupra inamicului, respingându-l si facând mai multe sute de 
morţi, dav în acelaşi timp si dintre ai nostri cadeau mulţi: dus 
„mariii însă vineau mereu, cn puhoiul, să luptau cumplit fara nici 
un spor si spre seara au fost siliti sa se retraga, iar ai nostri 


Regimentul 32 Infanterie in cămăși la Atacul dela 
Mărăşeşti (Lroteanu). 


au ocupat sutul Marasesli si de acolo nu i-a mai putut scoate 
nici odată. Pe de alta parte, pe frontul diviziei XIIL română, 
bombardamentul a continuat de dimineaţa până la ora 9, când 
infanteria germană s'a aruncat la atac în spre pădurea La Ra- 
zoure, pătrunzând_ între regimentele 47 si 51 de infanterie si 
punând mana pe colţul sud-estice al pădurii, apoi a întors stânga 
regimentului 47 si dreapta regimentului 51, căzând în spatele 
batalioanelor dela aripile acestor regimente, pe care le-a decimat, 
şi pe când duşmanul se credea victorios, iată că se ivesc rezervele 
diviziei XIII, repezându-să asupra lui cu o furie inspäimäntä- 
toare, distrugând și omorând tot ce le cădea în cale, astfel că 
inamicul a fost silit să se retragă cu gräbire mai mult de 2 chi- 
lometri de liniile pe cari le-a avut mai înainte, ajungând până la 


172 


Susita, lăsând mulţi morţi şi prizonieri precum şi mult material 
de răsboiu. După această faptă strălucită, trupele noastre, a- 
coperite de glorie, s'au rétras spre vechile lor linii, aducând pri- 
zonieri, mitraliere, arme, munitiuni şi proviziuni. Bombardamen- 
tul la divizia X a fost tot aşa de inversunat, dar atacul infante- 
riei inamice nu s'a făcut decât numai în partea stângă a diviziei, 
la punctul ei de legătură cu divizia XIII. Rolul diviziei X-a fost 
remarcabil mai mult prin ajutorul pe care l’a dat in aceasta 
memorabilă zi diviziilor XIII si IX prin contra-atacurile pe cari 
le-a, dat inamicului pe când atacă acele divizii. 


Generalul Cristescu. 


Astfel s'a petrecut ziua de 6/19 August, in care trupele re- 
mâne au câştigat o mare victorie. In această zi a încercat ina- 
micul să deie asupra frontului nostru lovitura hotărîtoare, dar 
n'a isbutit şi aceasta a fost cea din urmă încercare mare pe care 
a făcut'o aci,la Mărăşeşti. Prizonierii făcuţi în această zi au de- 
filat cu 2 zile mai târziu, le Tecuci, pe dinaintea M. S. Regelui, 
care în tot timpul celor mai grele zile a stat în apropierea iubi- 
tilor săi soldaţi ca să-i vadă, să-i încurajeze şi să-i răsplătească. 
Victoria românească dela Mărăşeşti a înfrânt cerbicia mareșa- 
lului Mackensen, vestitul spărgător de fronturi, care dela înce- 
putul răsboiului mondial, aci a fost bătut pentru prima oară. 
Este greu de descris bucuria tare a stârnit'o această victorie ma- 
re în inimile tuturor Românilor şi credința pe care ea le-a insu- 


173 


flat’o in victoria finală! Si cu drept cuvânt, căci după victoria 
dela, Mărăşti, din ziua de 12/25 Iulie, in care sa arătat vitejia 
neîntrecută a Românilor în lupta ofensivă, a venit marea, victo- 
rie dela Mărășești, în care armata română s'a arătat tot asa de 
tare în lupta defensivă; aci ca si la Oituz soldaţii nostri au oprit 
avântul turbat al inamicului, arătându-i că: pe aici nu să trece. 
Aceste două mari victorii ne-au pus în rândul popoarelor eroice. 
Comandantul Armatei I., ale cărei trupe luptă pe frontul dela 
Mărăşeşti este bravul general Eremia Grigorescu, urmaşul gene- 
ralului Cristescu 


Generalii Berthelot și Grigorescu pe front. 


7/20 Aug. 1917. 


De mai multe zile curg trupe rusești prin străzile pacinicu- 
lui nostru orășel, ducându-să pe frontul din Bucovina; artilerie 
grea, şi artilerie uşoară, şi mai multe regimente de infanterie. 
Aseară pe la ora 11, pe vreme de ploaie, strada noastră gemea 
de mersul încet şi obosit al trupelor, cari cine ştie de unde si de 
când vin?! Soldaţii ruşi toţi au o înfăţişare bună, sănătoasă; ei 
sunt bine hräniti si bine echipați; să duc veseli si hotariti la lup- 
tă; să pare că ar fi dispărut spiritul de anarhie, care-i copleșise, 
mulţumită spionilor si intrigilor nemtesti; ei par hotärîti a luptă. 
până la sfârşit, pentru asi întemeiă trainice noul lor Stat. 

Aproape în fiecare zi ne pică câte 2—3 răniţi, din Regimen- 
tul 16 Suceava şi cari sunt din comunele acestui judeţ. Mai toţi 
sunt răniţi în luptele din Valea Slănicului şi de pe lângă Târgul 
Ocna; rănile lor sunt ușoare, căci numai astfel au fost lăsaţi să 


174 


vie aci, ca să fie mai aproape de familiile tor; răniții gravi sunt 
ţinuţi pe loc si trataţi cum să cuvine, pentru ca să se evite com- 
plicatiunile ce s’ar putea ivi pe drum si prin neingrijire. Aceasta 
este o măsură foarte inteleapta, mai ales că în luptele din ulti- 
mele zile, aşa de înspăimântătoare prin proporţiile ce le-au luat, 
au fost victime așa de numeroase, de cari nu ne poate mângăiă 
decât gloria neperitoare cu care s'a acoperit mândra noastră ar- 
mata. Eroii noştri merită nu numai admiratia, dar si întreaga 
noastră solicitudine si pentru aceasta, odată cu refacerea atât de 
minunată a armatei, sa organizat şi serviciul sanitar al ei, după 


m ue 
A 


Zi Mr 
ill Zi i i 


Drapelul român. 


toate cerinţele moderne, instalându-să spitale în apropierea ime- 
diată a frontului. Aceste spitale au o instalaţie cu adevărat mo- 
dernă, cu serviciu de chirurgie mare, laboratoare, săli de baie 
şi cu tot ce reclamă necesităţile răsboiului. In acest mod să dă 
răniților o asistenţă imediată, pe câtă vreme sistemul evacuării 
la distante mari prezentă inconvenientul că multe răni să infec- 
tau neputându-li-să dă la timp ajutorul medical. 

Buna noastră regină Maria, de o săptămână este pe front, 
acolo unde acum să cere cea mai mare mângăiere. Pe când au- 
tomobilele pe cari îi poartă augustul său nume ridică miile de 
martiri, Măria sa naintează până la primele linii, ca să vadă cu 
ochii săi cum'sä îngrijesc vitejii nostri răniţi. 


175 


8/21 Aug. IN. 


Vesti bune si inältätoare de suflet continuă să ne sosească 
de pe frontul nostru. In sectorul dela nord de Valea Susitei până 
la Mărășești, inamicul a reînceput de dimineaţă un bombarda- 
ment violent si cu gaze axfixiante, desläntuind mai multe ata- 
curi si silind trupele noastre să cedeze putin; după ameazi însă 
trupele române, conduse cu mare avânt de către ofiţeri, sau 
aruncat la contra-atac cu furia răsbunării, asvârlind pe inamic 
până la Satul nou, la sud-vest de Panciu şi capturând numeroși 
prizonieyi şi mitraliere, Cu mare greutate au fost oprite trupele 
noastre din inaintarea lor, pentru a să consolidă pe pozitiuni. 
In sectorul Slănic si Târgu-Ocna, la Grozesti si la Fabrica de 
sticlărie, la 8 chilometri vest de Mânăstirea Cașin, toate atacurile 
inamicului au fost respinse cu mari perderi, ţinând sus drapelul 
roman! 

Pe frontul franco-englez luptele să desfasura în favoarea A- 
liatilor noştri. Ofensiva italiană a reînceput şi lupta continuă cu 
mare înverșunare pe un front de 60 chilometri. 

Astă noapte la ora 11 jum. am azistat la venirea în lume 
a lui Horiu, al treilea băiat al Primarului Octav Lovinescu. Cat 
de mândru va fi acest voinic si binelegat Românas, când va spu- 
ne că s'a născut in tiinpul răsboiului României Mari, a doua zi 
după marea victorie dela Mărăşeşti! 


BBG Aug. BIR. 


Ziarele de astăzi ne anunţă strălucita victorie italiană, între 
Plava si Mare. Italienii au făcut 7500 prizonieri, cu 100 ofiţeri. 
Isonzo a fost trecut în mai multe puncte. 208 aeroplane italiene 
au luat parte la bătălie, bombardând liniile şi rezervele inamice. 
Francezii la arândul lor au obținut un succes foarte mare spăr- 
gând frontul german la Verdun, pe un front de 18 chilometri si 
pe o adâncime de 2, luând peste 4000 prizonieri si doborând 13 
aeroplane germane. Englezii s’au mai înaintat linia lor in regiu- 
nea Sfeenbok. , 

Pe frontul nostru dintre Valea Doftanei si Valea Putnei, la 
Fabrica de sticlărie, Dealul Rächitasului, in Valea Susifei, după 
mai multe atacuri şi contra-atacuri date cu deosebită putere de 
ambele părţi, luptele s'au terminat în favoarea trupelor noastre, 
cari s’au menţinut întreaga linie. 

Eroul Musat Constantin, soldat din Regim. 2 Grăniceri, ca~ 
re in luptele din Munţii Vrancei, din luna Noemvrie 1916 a fost 
rănit asa de grav, încât a trebuit să îi să taie mâna stângă în sus 
de cot, după ce s'a vindecat n'a voit să fie reformat, cerând cu 
mare stäruintä ca să fie trimis din nou pe front ca granatier 
în același regiment, deoarece avea mâna dreaptă teafără, în ziua 
de 31 Tul./13 Aug., în timpul unei violente canonade de artilerie, 
a murit moarte de viteaz, repus de un proiectil care s'a spart 


176 


în apropierea lui. Camarazii lui însă Pau răsbunat, căci chiar în 
acea, seară au ocupat pozitiunea pe care o deţinea inamicul. Fru- 
mosul lui exemplu, vrednic de cea mai mare laudă, a fost adus 
Ja cunoştinţa trupelor, printr’un Inalt Ordin de zi al Regelui Fer- 
dinand. Mușat în clipa morţii era caporal, şef de granatieri ai 
Companiei sale, în preajma, de a fi înaintat sergent. 


Caporalul Mușat Constantin. 


10/23 Aug. 1917, 


Italienii, Francezii şi Englezii isi continuă cu succes ofen- 
siva, începută de două zile. Numărul prizonierilor merge cres- 
când şi frontul lor înaintează încet şi sigur. Aliaţii noştri Ruşi 
au obţinut câteva, succese pe frontul bucovinean. Bravele noastre 
trupe dela Doftana şi Putna, dela Oitue si Slănic, precum si cele 
dela Mărăşeşti, au respins toate atacurile inamice şi întreagă li- 
nia a rămas în stăpânirea noastră. 

Regele si Prinţul moștenitor au fost în ziua Schimbării la 
față (6/19 Aug.) pe front ca să decoreze pe vitejii cari s'au aco- 


177 


perit de glorie, luptând 13 zile dearândul, zi şi noapte, pe frontul 
Siretului. A fost o sărbătoare strălucită pentru armata noastră. 
In mijlocul batalioanelor, adunate în careu, cu steagurile ciu- 
ruite si sfäsiate de viforul gloantelor și schijelor, Prinţul Carol 
cetea eu glas tare numele eroilor, cari vor rămânea în veci scrise 


Regele decorează pe soldaţi, 


ochii lăcrămânzi prindea decoraţiile pe pepturile de bronz ale vi- 
tejilor, cari ab stat ca un zid neclintit în luncile Siretului. Să. 
spune că foarte miscätor a fost momentul în care Regele a pus. 
pe peptul Locotenentului Gheorghe Bratosin, din Regim. 9 Vâ- 
nători, rănit la 40 de paşi de linia germană, în ziua de 30 Jul. 
(12 Aug.), pe când isi comandă Compania sa la atacul satului 
Dr. V. Bianu: Räsboinl României Mari. 12 


178 


Douga, marea decorație de răsboiu a noastră Mihaiu Viteazul, 
îmbrăţişându-l şi sărutându-l pe amândoi obrazii ca un părinte. 
Intreg capul acestui erou eră, în momentul decorării, înfăşurat 
în bandaje, afară de fata si ochii săi, cari ardeau ca de foc pe 
chipul său räsboinic. 

11/24 Aug. 1917. 


Astăzi Maiestatea Sa Regele Ferdinand implineşte 52 de ani. 
Tot Românul îi să închină şi îi urează din inimă ca să trăiască 
mulţi ani fericiţi cu întreaga-i familie. Să ne ajute Dumnezeu ca 
cu toţii să ne împărtășim de bucuria ce nu va întârziă să vină: 
Incoronareu Lui ca Rege al tuturor Românilor! 

Înaintarea franceză face progrese; până acum s'a capturat 
6116 prizonieri cu 174 ofiţeri și mare pradă de răsboiu. Italienii, 
în ofensiva lor care continuă, au luat până acum peste 13,000 
prizonieri, 311 ofiţeri, 30 tunuri si mare cantitate de alte mate- 
riale de răsboiu. Englezii au împins linia germană, înaintând pe 
un front de 4 chilometri. 

Trupele române în luptele de pe diferite puncte au respins 
toate atacurile inamice. Trupele ruse să luptă cu mare vitejie si 
bravul general L. Al. Pogoschi, decorat deja cu ordinul Mihaiu 
Viteazul, clasa III, a căzut glorios în fruntea diviziei, îmbăr- 
bătând soldaţii, prin propriul exemplu, la lupta grea ce aveau 
de susţinut. 

Pe la noi au trecut până acum 4 corpuri de armată rusești, 
mergând pe frontul bucovinean. Să mai aşteaptă să vină şi al 
5-lea, corp. Numărul răniților ruși mărindu-să foarte mult, ni 
sa luat de către ei şi spitalul nostru dela gimnaziu, iar eu cu 
tot personalul am trecut la Spitalul Crucii Roşii, instalat în 
localul Şcoalei israelite, şi care poartă numerile 257—259; bol- 
navii i-am evacuat la Spitalul Stamate unde erau paturi vacante. 
Spitalul Crucii Roşii este condus de d-nele: Elena Samson, pre- 
şedintă; Maria Comino, vicepreşedintă, Eliza Millo si Elena 
maior Popovici, membre; ajutate de d-nii: Cristofor C. Gheor- 
ghiu, administrator; Artur Goroveiu, casier, şi prof. Nic. Dră- 


gusanu, contabil. 
12/25 Aug. 1917. 


Pe la ora 12 a sburat asupra oraşului un aeroplan inamic, 
dar repede' a fost alungat de tunurile antiaeriane ruseşti, insta- 
late lângă oraş în pădurea dela Bogdănești. Multă vreme fumul 
acestor tunuri, ceva mai alb decât norii, pluteau prin aer ca 
nişte nouraşi. Să zice că aeroplanul inamic a venit numai in 
recunoaştere, iar nu cu scop incendiar. i 

Succesele franco-engleze continuă, tot astfel şi ale Italieni- 
lor, numărul prizonierilor crescând mereu. Pe frontul ruso-ro- 
man zi relativ liniştită; trupele române au respins un atac ina- 
mic în direcţia Nicorești si pe dealul Rachitasul. 


179 


Ziarele aliaţilor noştri fac elogii armatei române. In deosebi 
ziarele franceze urmăresc cu mare interes luptele de pe frontul 
nostru și glorifică România pentru mândra ei rezistenţă, afir- 
mând convingerea că armata română, dacă n'ar fi fost înfrân- 
gerile suferite de Rusi la început, ar fi uimit lumea prin rezul- 
tatele ofensivei sale. 

Nu mă pot opri să nu reproduc aci frumoasele si înältätoa- 
rele ordine de zi, cari urmează: 

Ordin de zi No. 105 
Ostaşi ai Armatei I-a! 

Timp de aproape 2 luni, prin rezistența îndârjită ce aţi 
opus cu pepturile voastre la Mărăşeşti şi Muncelul, năvălirei dus- 
manului cotropitor, aţi făcut să se întunece visurile de cucerire 
uşoară, a părţii ce ne-a mai rămas din scumpa noastră ţară. 
De aproape un an hoardele duşmane, atacă cu furie în dorinţa 
lor sălbatecă, de a robi întregul nostru neam. Sfortärile lor cri- 
minale, au găsit în baionetele voastre un zid de neîntrecut. La 
Siret în focul urei răsbunătoare, nesocotind risipa sângelui, aţi 
smuls biruinţa cea mai mare. Aţi făcut să reînvie în mintea tu- 
turor amintirea glorioasă a faptelor străbunilor nostri. Aţi atras 
admiraţia lumii întregi. Franța „trimite salutul sorei sale mai 
miei, asociindu-să la speranţele României mai mult ca oricând. 
Bătălia dela Mărăşeşti va rămânea un exemplu strălucit de 
ce sunt în stare să săvârşească aliaţii nostri Românii. Camera 
franceză citează luptele de pe Siret, ¢a din cele mai mari si mai 
de seamă din acest răsboiu, zicând: „Românii au înscris în 
istoria lumei Siretul, alături de Marna, Yser şi Isonzo“. Anglia 
prin Regele ei „trimite admiraţia poporului Britanic pentru mo- 
dul eroic cum luptă Armata română. Prin rezistenţa atât de pre- 
fioasä, Românii au adus servicii numeroase cauzei Aliaților“. 
Italia în urma bătăliei dela Mărăşeşti, comparând asaltul fran- 
cez, englez şk italian în acelaşi timp, e de părere „ că atât pe 
tărâmul militar cât şi moral, oştirea română să află azi cot la 
cot cu armatele din Occident? Rusia „salută în tunete de aplau- 
ze sfortarea uriaşe a României declarând că avem o Armată 
măreaţă“. Statele-Unite spun că „România este stimată la noi 
si are toată dragostea noastră, Sfortärile ei -vor avea răsplata 
zilelor de grele încercări pe tare le-a trecut, apărând ideile de 
dreptate si civilizaţie". 

Osiaşi ai Armatei I-a! 

Aceste dovezi de iubire si admiraţie ne întăreşte credinţa că, 
jertfa adusă pe Altarul Patriei, va fi răsplătită de aceia cu cari 
ne-am unit pentru sfânta cauză a libertăţii. 

Viteji! 

In fata patriotismului vostru si a dispretului de moarte, s'a 
descoperit până şi vrăjmaşul. De rezistenţa voastră dârză, înver- 
sunatä, să sfarmă faimoasa ofensivă alui Mackensen. Bătălia, 
fusese îndelung pregătită. Insemnätatea ei fu trimbitatä de Pu- 


12* 


180 


terile Centrale. Aci la Siret voiau să dea o lovitură decizivă fron- . 
tului Român. Dusmanii nostri în timpul bătăliei dela Mărășești 
spuneau: „La sudul Moldovei, ne aflăm în luptă cu cea mai mare 
parte din Armata Română refăcută. Prin ciocnirea de masse 
mari, lupta începe să ia aci un caracter deciziv. Pentru noi nu 
poate fi decât îmbucurător acest fapt. O victorie asupra, lor, care 
nu poate întârziă, va fi cu atât mai hotărîtoare“, 
Ostaşi ai Armatei I-a! 

Cât de mare a fost victoria noastră, — svarcolirea adversa- 
rului de 12 zile și 12 nopţi, — atacurile năprasnice, — sfortarea 
extraordinară din 6/19 August, sunt probele durerii, infrângerii 
cerbiciei şi renumelui trufasului spărgător de fronturi. Onoare 
vouă, care cu credința în Dumnezeu, în Rege si în Ofițerii voştri 
ati lovit cu sete pe aceia cari căutau să calce în picioare dreptul 
si cinstea neamului. Victoria voastră, fu victoria Românismului! 
Onoare vouă, cărora generaţiile viitoare vor aduce vecinic laurii 
recunostintii. 

Ostasi! 

Mândri şi încrezători in voi, nu uitaţi că dușmanul înfrânt, 
gândeşte să-și spele rușinea, prin toate mijloacele de cari încă. 
dispune. Fiţi vecinic la post; int&riti puterile voastre fizice si 
morale, lucraţi din răsputeri la înălţarea sufletului vostru cât 
mai sus. Fiţi gata să arătaţi liftelor sălbatice de’ nemți, unguri, 
bulgari si turci, că Românul nu are de dat din pământul scump 
(d ţării, decât locul de mormânt. Mândru de voi, sunt sigur că, 
aşa cum a-ţi făcut-o la Doaga, Străjescu, Mărășești si Muncelul, 
veţi purtă cu furie plină de mândrie tricolorul Românesc peste 
cadavrele luptătorilor vulturului negru și a celui cu două capete. 

La lucru, ostaşi ai Armatei I-a. Sus cugetul si inimile voa- 
stre, sus dorul vostru de sacrificiu. Din sângele vostru să va ri- 
dica curat şi măreț o Tard Românească a tuturor Românilor! 
Comandantul Armatei I-a, General de Divizie (ss) Grigorescu. 
Şeful Statului Maior, Colonel (ss) Samsonescu. 

Inalt Ordin de zi No. 39 
Ostasi de pe frontul Roman! 

Luptele crâncene ce s'au dat în timpul ultimelor săptămâni 
de către trupele ruso-române puse sub comanda Mea, au dat 
din uou la iveală însușirile ostäsesti ale armatelor aliate pe fron- 
tul Român. După ce bravele Mele regimente din Armata II-a, 
cot la cot cu vitejii lor fraţi de armă din Armata IV rusă, au a- 
lungat pe vrăjmașul din poziţiile ţinute atâta timp, Armata I-a, 
împreună cu corpurile VIII si VII ruse au ştiut să ţină în res- 
pect valurile inamice ce încercase a rupe frontul nord de Foc- 
sani, Mărăști, Mărășești, Panciu si Oituz, pentru Armata IV 
rusă sunt niște nume care constituie titlurile de glorie pentru 
trupele ce au luptat si sângerat acolo. Cu pepturile voastre ati 
ridicat un zid mai tare decât granitul. Voința voastră, vitejia 
copiilor Ţării noastre aliate, au pus o stavilă potopului vrăjmă- 


181 


sesc ce a vrut să se reverse asupra Moldovei, pentru a purta va- 
lurile sale si mai departe până în sânul Rusiei. Cu mândrie Mă 
uit la voi şi vă aduc multumirile Mele călduroase şi recunostin- 
ta Mea ofiţerilor şi trupei, care v’ati purtat atât de bravi. Onoare 
acelora cari ş'au lăsat viata pentru apărarea patriei lor. 

Ne mai așteaptă nouă lupte, nouă sfortäri şi nouă jertfe ni 
să impun, căci vrăjmașul tot isi mai tine capul sus. Nu uitaţi 
nici o clipă că drumul spre biruintä duce numai într’o singură 
direcţie: înainte; numai învingând pe vrăjmaş puteţi realizà 
sträduintele voastre. Aţi dovedit până acum că puterea voastră 
de rezistenţă este mai tare ca nävälirile vräjmasului, iar vitejia 
voastră e mai mare decât numărul lui. Va veni momentul când 
voi veţi fi năvălitorii, când veţi purtă drapelele voastre înainte 
pentru a alungă pe vräjmasul de pe pământul care nu este’ al 
lui, căci cât timp mai are un picior pe pământul nostru, biru- 
inta nu este desăvârşită. Vitejia ce aţi arătat până aci îmi dă 
dreptul să privesc cu încredere în viitor, căci luptăm pentru bu- 
nurile noastre cele mai sfinte şi cauza noastră e justă, de aceea 
si biruinţa trebuie să fie a noastră. 

Acest ordin trebuie cetit la toate compăniile, escadroanele 
si bateriile. 

Dat în Cartierul Nostru General in 12/25 August 1917. 


FERDINAND. 
13/26 Aug. 1917. 


La ora 11 a. m. s'a oficiat în Biserica catedrală de aci un pa- 
rastas pentru odihna şi glorioasa amintire a eroilor căzuţi in 
decursul primului nostru an de răsboiu, pentru apărarea şi vic- 
toria neamului românesc. Au luat parte toate autorităţile, ofiţerii 
şi soldaţii din garnizoană, între cari şi multi Rusi. 

Veşti bune de pe toate fronturile. Trupele ruso-române au 
respins toate atacurile inamice. Francezii şi Englezii au înaintat 
puţin. Italienii, cari continuă bătălia, au ridicat numărul prizo- 
nierilor la 20,000 soldaţi şi 500 ofiţeri, cu 60 tunuri, multe mitra- 
liere şi bombarde, foarte mult material de răsboiu. 

Ziarele ne anunţă o nouă crimă ungurească. Ministrul Ap- 
ponyi a poruncit închiderea tuturor şcoalelor româneşti din Ar- 
deal! Noul atentat din Ungaria împotriva neamului nostru, siin- 
plifică problema naționalităților, care va putea fi acum mai uşor 
rezolvată, la masa verde. 

Astăzi am avut plăcuta ocaziune a face cunoştinţă cu Sub- 
LocotenentulPetre Vidrighin (originar din frumosul sat Rdsinari 
din Transilvania), din Regimentul 7 Vânători, care a fost rănit 
în ziua de 28 Tul./10 Aug. în luptele din Valea Oituzului. Acest 
erou a mai fost odată rănit în toamna trecută în luptele dela 
Cernavoda, pe când făcea parte din Regim. 62 Infanterie. Cred 
înteresant a reproduce aci în rezumat istorisirea luptelor date de 
trupele române cu începere dela 9/22 Iulie, când s'a început fru- 


182 


moasa noastră ofensivă, până în ziua de 28 Iul./10 Aug., cind 
povestitorul martor ocular a căzut rănit. 

De mai multe zile armata noastră îşi aşteptă clipa cea mare 
a răsbunării, care, în fine, a sosit la 9/22 Iulie. La ora 4 de dimi- 
neafa a început bombardamentul de artilerie, ţinând până la 
11/24 Iulie. Divizia a 6-a, din care făcea parte şi Regimentul 7 
Vânători, cu Divizia a 3-a, ocupau înălțimile Prabu, întinzându- 
să spre Mărăşti, unde să legau cu Divizia a 15-a rusă. In noap- 
tea de 10/23 Iul. s'a primit ordinul de facerea, porţilor de ieșire 
prin reţelele de sârmă şi s'a executat fără ca inamicul, care stă 
cu capul la cutiutä (vorba soldatului român) din cauza vijeliei d 
artilerie ce cădea asupra lui, să observe această mişcare a sol- 
datilor nostri, și pe unde avea să îi să deie o lovitură de moarte. 
In noaptea de 10/23 spre 11/24 Iulie, trupele noastre părăsese 
poziţiile lor, scobor în vale, să urcă pe contra-panta inamică, 
isi pun mästile si aşteaptă ordinul de năpustire asupra dusma- 
nului. In zorii zilei, pe când bateriile noastre isi lungiseră tirul, 
făcând un baraj în spatele primei linii inamice, pe deoparte ca 
să nu le poată veni noui forţe într'ajutor, iar pe de alta pentru 
ca cei din prima linie să nu poată să se retragă, silindu-i astfel 
sau să moară sau să se predeie, soseşte ordinul de asalt. Atunci, 
cam pe la 4 ore dimineaţa, trupele noastre luându-și formaţia 
de asalt, au pornit la asalt pe 4 valuri, cu grupele de granatieri 
in primul val. Soldaţii noștri, deşi au fost primiţi cu focuri de 
arme, mitraliere și granate, au înaintat cu curaj apropiindu-să. 
cât mai mult de Nemti, pentru ca pe urmă să-i sdrobească cu 
baioneta. După mai multe ore de luptă crâncenă, i-a alungat pe 
dușmani din transeie fugărindu-i în dezordine, asa că în di- 
mineaţa zilei de 12/25 Iulie bravele noastre trupe stăpâneau in 
întregime pozitiunile inamice şi unde batalioane întregi germane 
s'au găsit mormântul, având în stăpânire și cota 711, cea mai pu- 
ternică întăritură inamică. Acum Românii aveau în puterea 
lor satele Mărăști, Răcoasa, Vizantea, Gura-Văii si Câmmnurile, 
înaintând spre Soveja şi Găurile. După reconstituirea unităţilor 
sau trimis detasamente ca să urmărească pe duşman, care lăsă 
totul în mânile noastre numai să scape. Restul trupelor a luat 
masa in Poiana Boului, de unde punându-să in marş au înain- 
tat, cu Preotul în frunte, prin Soveja şi unde populaţia le-a pri- 
mit plângând de bucurie şi cu flori, urându-le sănătate şi putere 
ca să alunge pe vräjmasi peste graniţă. 

La 14/27 Iulie, din cauza retragerii Rusilor din Galiţia si 
pentru alte consideraţii necunoscute, guvernul rusesc a oprif 
orice ofensivă pe întreg frontul oriental si prin urmare si pe fron- 
tul românesc s'a oprit ofensiva armatelor ruse, astfel că si co- 
mandamentul român a fost silit să oprească ofensiva începută cu 
atâta avânt şi succes, dând ordin în consecinţă. Aceasta a amărât 
si mähnit foarte mult sufletul soldaţilor nostri, cari înaintau 
victorioși, nimicind orice rezistenţă a inimicului. Trupele noastre 


183 


s'au oprit pe înălţimea Sboinu neagră, cota 1374, pentru perderea 
căreia trupele nemtesti au fost pedepsite cu micşorarea portiei de 
mâncare in timp de 3 zile. Soldaţii nostri să găseau acum la 4 
chilometri de graniţă, unde au început să-şi întărească poziţiile 
pentru defensivă. Prizonierii germani, cari au luat parte la lup- 
tele dela Verdun, spuneau că asa bombardament numai acolo au 
mai văzut şi că ei credeau că armata, română nu mai există, cre- 
zând în toiul luptei că au a face cu francezi şi englezi, i-ar când 
au văzut că sunt Români mirureu i-a cuprins pe toţi; niciodată nu 
Sar fi putut gândi că pe frontul românesc ar putea fi atacați de 
artilerie asa de puternică; apoi în luptele de cot la cot i-au în- 
grozit vânătorii si graniterii nostri. 

La 19 Iul/1 Aug. Divizia a 6-a a fost schimbată de Divizia 
a 12-a, iar ea punându-să in marş a plecat să schimbe trupele 
ruseşti dela Oituz. La 21 Iul/3 Aug. Divizia a 6-a să găseă în noile 
poziţii dela Oituz. Nemţii ş'au adus acolo trupe luate de pe fron- 
tul italian si aveau ordin din partea Kaizerului ca în 15 zile să 
ocupe întreagă Moldova. La 24 Iul./6 Aug., următori ai acestui 
ordin, Germanii au început un bombardament groaznic, care a 
ținut până la 26 Iul./8 Aug., ora 11, când infanteria, lor s'a pornit 
la atac. In faţa lor să găsea Regimentul 7 Vânători (în care să 
află şi povestitorul acestor lupte), care ocupă cotele 704 şi 619, 
făcând legătură în dreapta cu Regim. 11 Siret, iar“ în stânga cu 
Regim. 10 Putna. Nemţii, cari credeau că în tranşeie n’o să fie 
nimeni, au înaintat în formaţiuni strânse, iar infanteria noastră, 
care stă pitită şi neclintită în transeie, cu tot focul ucigător al tu- 
nurilor de 105, 150, 210 si 305, i-a lăsat să să apropie până la 
reţeaua noastră de sârmă, când i-a primit cu un foc îngrozitor 
le arme, mitraliere, puşti-mitraliere și baraj de granate, în urma 
căruia, ei au fost siliţi să să retragă la locul lor de plecare, lăsând 
pe loc mormane de morţi si de răniţi. Dar, în curând s'au întors 
cu forţe mai considerabile, înzecite ca ale noastre, şi atunci tru- 
pele române au fost silite să să retragă vr'o 200 de metri pe o 
'reastă din spate si unde formând un zid puternic de baionete i-a 
oprit pe loc pentru puţin timp, căci venindu-ne ajutor am pornit 
la un contra-atac turbat prin care i-am respins cu perderi mari 
până în poziţiile perdute de noi. Succesul nostru n'a tinut mult, 
căci Germanii cu alte forţe noi s'au aruncat iar asupra noastră 
şi ne-au silit în seara de 26/8 Aug. să ne retragem pe a 2-a linie 
le rezistenţă pe înălţimea Lesunfu mare, după o înverşunată 
luptă din Poiana Arsifei, în care Nemţii au avut perderi foarte 
mari. Peste noapte numai ciocniri de patrule, de recunoaştere. 
In 27 Iul.|9 Aug. duşmanii ne-au atacat de şapte ori, dar intot- 
deauna au fost respinşi. 

‘In ziua de 28 Iul./10 Aug. inamicii noştri mai primesc un 
ajutor de 2 regimente de cavalerie, descălecate. Aceste regimente 
veneau în coloană de marș până ce s'au apropiat de defileul din 
Valea Lesuntului, cand bateriile noastre au deschis un foc nă- 


184 


prasnic asupra lor şi in timp de 2 ore le-am nimicit cu totul, ian 
râul Lesunţului s'a schimbat intr’un rau roşu de sânge. In luptele 
din această zi bravul Sub-Locotenent Vidrighin a căzut rănit in. 
spata dreaptă. A fost într'un spital mobil şi fiind pe cale de vin- 
decare îi s'a dat un concediu de 12 zik, pe eari a venit să. le 
petreacă aci la o soră a sa, d-na Voreas, vesel şi doritor de a săt 
întremă mai iute ca să să reîntoarcă pe front. 


14/27 Aug. 1917. 


Astăzi să implineşte anul decând România a intrat in hora. 
‘tragicä a märelui răsboiu european. Cu această ocazie M. S. Re- 
gele a dat următorul manifest către ţară: „Români! să incheiee 
anul decând credincioşi neamului, am declarat răsboiu Austro— 
Ungariei. De atunci ne aflăm în luptă cu Germania si cu Aliaţii 
ei. Räsboiul nostru nu porni din dorinţa de cucerire. Viaţa si 
roadele muncii voastre ne-au fost prea scumpe pentru ca să ne- 
îi gândit la risipa lor în scopuri de desartä strălucire. Räsboiul . 
nostru este un răsboiu sfânt. A nu-l fi declarat ar fi fost o în- 
doită tradare faţă de inaintasii nostri si faţă de şirul generatiu- 
nilor care vor si vie. Acum optsprezeee veacuri Traian ne puse 
straje pe crestele Carpaţilor şi la poalele lor dela miază-noapte la 
miază-zi, dela Tisa şi până la Mare. Năvala ungurească de acum 
zece secole ne-a rupt în două Carpaţii; leagănul neamului: l'a. 
schimbat în hotar despärtilor între fraţi. Ea. ne-a despicat poli- 
ticeşte, dar ne-a lăsat sufletul întreg: acelaş suflet al aceluiașm 
popor. Vremi de veacuri nu am avut decât un gând: ,,Veni’are 
ceasul să fim iarăş împreună.“ Prin muncă, prim răbdare şi prin. 
jertfa strămoşilor si a părinţilor nostri abia ajunsărăm la înfăp- 
tuirea Regatului României. Si era limpede: ori isbutirn să infi- 
gem steagul românimei dincolo de munte, ori sar stânge viata? 
noastră şi dincoace de munte. Răsboiul lumii desläntuit acum trei. 
‘ani de setea de stăpânire a Austriei şi Germaniei, ne dădu prilej 
să punem la mijloc toate puterile neamului, oricât am suferi 
trebue să urmăm soarta şi să asiguräm menirea pearnului nostru. 
Eri şi mai ales azi suntem aliaţi cu aproape toate popoarele de 
pe fata pământului. Bătându-ne pentru desrobirea moşiei stră- 
moşeşti, ne batem pentru triumful libertăţii si al dreptätii în 
omenirea întreagă. Biruinta este sigură. Nimic şi nimeni nu 0 
poate impedecă. Aliaţii şi noi vam învinge. Vom învinge oricare 
ar fi întamplările nestatornice şi trecătoare ale acestui răsboru 
uriaș si ne vom întoarce într'o patrie preamărită. En locul Româ- 
niei de azi vom dobândi România de mâne, așa cum au mân- 
„găiato în visurile lor părinţii nostri, aşa cum o vom lăsă, moste- 
nire urmaşilor nostri. Eroismul uimitor al ostasilor, — admirati 
de lumea toată, — a fost susţinut de bärbätia voastră, a celora. 
de-acasă. In mijlocul celer mai groasnice încercări ati rămas sta- 
tornici în credinţa si în hotărârea voasträ de a jertfi tot pentru 
cinste, pentru drept si biruirţă. Atacati de armata celei mai pa~ 


185 


ternice împărăţii, am fost siliţi să părăsim două treimi din scum- 
pul nostru pământ. Şi soarta a vrut să îndurăm şi vedenia chinu- 
rilor cumplite la care,sunt supuşi cei rămaşi sub călcâiul vrăj- 
maşului. S’ati rămas neclintiti, S’ati dat cea mai frumoasă pildă 
de înältare sufletească. Al doilea an de răsboiu începând acum, 
ne va găsi tot așa de hotărâți, tot asa de neclintiti. Prin suferin- 
tele noastre vom câştigă dreptul la viaţă Românilor de pretutin- 
deni, singura, viaţă care are pret pentru noi toţi. Sus inimle si 
strânşi uniţi împrejurul steagului, acoperit de glorie prin vitejia 
ostaşilor, să nu iasă din pepturile noastre decât un singur stri- 
gat: Inainte pentru România Mare!” FERDINAND. Ministrii: Ion 
I, C. Brătianu, Tache Ionescu, Emil Costinescu, D. Grecianu, 
Alex. Constantinescu, Barbu, Delavrancea, Mihail G. Cantacuzino, 
I. G. Duca, Vintilă Brătianu, G. G. Mârzescu, N. Titulescu şi Ge- 
neral Iancovescu. | 

Către armată M. S. Regele a dat un ordin de zi, care să ter- 
mină astfel: ,,Vitejia ce ati arătat până acum Imi dă dreptul să 
privesc cu încredere în viitor, căci luptăm pentru bunurile noas- 
tre cele mai sfinte şi cauza noastră e justă, de aceea și biruinţa 
trebuie să fie a noastră.“ 

Prin luptele desfăşurate în timp de 14 zile, sub comanda, 
viteazului general Hremia Grigorescu, s'a oprit definitiv ofen- 
siva germană si a scăpat de cotropirea barbarilor scumpa noastră 
Moldovă, acest din urmă petecel de pământ, care ne mai ţine 
liberi, acest ultim refugiu al sufletului şi visului românesc în 
reculegere. In aceste lupte memorabile s'au înregistrat o mulţime 
de exemple de eroism, cari umplu de o legitimă mândrie sufletul 
oricărui Român și cari merită să fie cunoscute şi de generaţiile 
viitoare. Între eroii noştri să citează căpitanul Gul din Regim. 
8 Infanterie, care fiind vestit că trebuie să să retragă deoarece 
este ameninţat să fie împresurat cu tot batalionul lui, a zis: 
„CGonsemnul meu este să lupt pe această poziţie până la ultimul 
om; nu mă retrag fără ordin în scris!“ Si adresându-să atunci 
soldaţilor le zice: „Băieți! Fraţilor! Murim aci până la unul pen- 
tru fara noastră!” Incunjurati fiind s'au bătut cumplit ca niște 
lei, căzând cu toţii în frunte cu Căpitanul lor! Dar, au perit si 
mai multi din partea inimicului. In locul acela fioros, a rămas pe 
câmpie un morman de leşuri si acest spectacol a infricosat toate 
liniile germane. 

Maiorul Ionescu Atanase, care comandă un batalion din 
Regim. 32, isi aşteptă rândul să între în foc. „Haidem domnule 
Maior! îndemnau soldaţii. „Staţi băieţi; aşteptaţi să vie vremea.“ 
Asteptand să vie vremea, în arsita soarelui, în praf şi în fumul 
înecăcios care-i încunjură, soldaţii să făcură sprinteni, isi lăpă- 
dară bocancii şi hainele, asvârliră coifurile, păstrând pe ei numai 
armătura şi munitia. „Hai, domnule Maior, că nu mai putem 
răbdă!“* Si atunci Maiorul Ionescu s'a pornit cu soldaţii lui si a 
isbit năprasnic în puhoiul german. Comandant, ofiţeri și soldaţi, 


186 


ca în timpurile eroismului de altădată, au seris cerc pe pământ 
în jurul lor, rostind: „Aici vom muri!“ Si au murit toţi până la 
unul, fără să dea un pas înapoi. 

In toiul unei lupte un căpitan francez cu colonelul regimen- 
tului s'au aruncat în apa Siretului pentru ca să nu cadă în mâ- 
nile dușmanului. 

De pe fronturi ne vin tot veşti bune. Pe frontul ruso-român 
zi liniştită. Pe frontul italian bătălia continuă cu vigoare şi cu 
importante succese pentru aliaţii noștri; numărul prizonierilor 
să urcă la 23,000, cu 600 ofiţeri, 75 tunuri si mult material de 
răsboiu; tricolorul italian fâlfäie pe Monte Santo, iar inimicul 
continuă a să retrage. Francezii au obţinut o nouă victorie la 
Verdun; au luat cota 304 şi acum merg mai departe; numărul 
prizonierilor făcuţi de francezi este de 8100. Englezii au cucerit 
poziţiile germane pe un front de peste 1600 metri, luând mai 
multe puncte întărite şi făcând 150 prizonieri. 


15/28 Aug. 1917. 


Iată ce zice un ziar rusesc despre vitejia armatei noastre 
după luptele dela Mărăşeşti: „După declaratiunile celor ce au 
fost de faţă, armatele române s'au condus mai presus de orice 
laudă, provocând admiraţia tuturora şi aducând dușmanului per- 
deri îngrozitoare. Regele României a fost în tot timpul pe front 
în regiunea luptelor aprinse și a localităţilor bombardate de arti- 
leria inimică. Prezenţa Regelui a înflăcărat mult pe soldaţii 
romani." 

Italienii au mai înaintat făcând încă 500 prizonieri. Fran- 
cezii au respins mai multe atacuri inimice. Englezii cu Canâ- 
dienii lor să găsesc la Lens, pe care caută să-l cucerească cu orice 
preţ. Trupele române au respins sângeros atacurile germane și 
au rămas în stăpânirea Piscului Cocosilä (la 3 chil. nord de 
Soveja). d 

16/29 Aug. 1917. 


Regele George al Angliei a trimis Regelui nostru urmätoa- 
rea telegramă: „In timpul când Maiestatea Voastră este prinsă 
într'o luptă grozavă pentru apărarea ţării, doresc să aduc admi- 
ratia poporului britanic pentru modul admirabil cum luptă ar- 
matele aliate sub comanda Maiestăţii Voastre si pentru vitejeasca 
rezistenţă pe care o susţin în potriva atacurilor inimice. Popoa- 
rele britanice urmăresc de aproape mersul acestei bătălii mari, 
care este în toiul ei, și au încredere că vitejia trupelor române si 
rusești de sub comanda Maiestăţii Voastre va zădărnici sfortä- 
rile dușmanului. Forţele britanice din apus cooperând cu vite- 
jii lor aliaţi francezi isbesc cu putere în duşmanul comun si vor 
urmă cu toate mijloacele ce sunt în puterea lor a dă tot ajutorul 
posibil forţelor Maiestätii voastre şi aliaţilor lor.“ 

Generalisimul armatei italiane, Cadorna, a trimis şefului mi- 


187 


siunii militare italiane din Iasi, telegrama următoare: „Vă rog 
să exprimati via mea admiraţie Comandantului Suveran român 
pentru proba măreaţă dată de trupele române în luptele din re- 
giunile Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti. Spuneţi că armata italiană 
urmăreşte cu fräteascä simpatie strălucitele acţiuni ale soldati- 
lor, români, cari să arată demni coborâtori ai victorioşilor cuceri- 
tori ai Plevnei. Prezentati cordialele mele urări pentru continua- 
rea operaţiunilor contra dușmanului comun, care si pe frontul 
nostru acum e puternic atacat şi greu încercat.“ 

De pe frontul bucovinean ne vine vestea, că trupele rusești au 
fost silite să să retragă cedând satele Boian si Mamornifa. Acea- 
stă ştire a adus oarecare turburare în sufletele celor fricoşi, dar 
suntem siguri că această perdere în curând va fi reparată. Tru- 
pele române au respins toate atacurile inimice şi să tin tari în 
liniile lor bine întărite. Tensiunea ofensivei apusene continuă, 
fără să să poată însemnă succese mai importante. Trupele austro- 
ungare sunt în așteptarea unor nouă lovituri. Italianii luptă pe 
platoul Bainsizea, unde austriacii rezistă cu înverșunare. 


'17/80 Aug. 1917. 


Generalul Pershing, seful misiunii americane din Franta, 
intro convorbire pe Care a avut'o cu d-ra Elena Văcărescu, a 
vorbit despre armata noastră în termini foarte elogioşi, cari vor 
face să tresalte de mândrie toate inimile românești. In cursul 
convorbirii, d-ra Văcărescu esclamând: „Sermana Românie!“ 
Generalul Pershing a ripostat: „Nu spuneţi sermana, ci marea 
si glorioasa Românie!“ Apoi a adaugat: „Admir splendidul eroism 
al armatei române, care s’a apărat cu îndârjire pământul patriei. 
Să nu vă temeti de nimic. Il va cuceri şi va vedea visul implinil. 
In America toată lumea crede ca mine. Poporul român ne este 
simpatic, şi inimile noastre, vă rugăin să ne credeţi, au sângerat 
la nenorocirile ce le-aţi avut. Acum cunoaştem întreg sufletul 
României. Ii vom fi devotați, si după victoria de aci si de acolo, 
mă voiu duce să vă cunosc vitejii şi să prezint omagii Suveranului 
vostru. Nu pot să-mi explic cum, dar iubese neamul d-voastre 
și-l voiu iubi întotdeauna.“ 

Criticii militari englezi, cari descriu ofensiva italiană ce să 
desfäsurä cu o forţă extra-ordinară si cu un elan care a stârnit 
admiraţia generală spun că: „atitudinea României a fost strâns 
legată de acţiunea victorioasă a Italianilor asupra vrajmasului 
comun.“ „Simpatiile pentru România au crescut mult în Anglia 
în ultimele săptămâni. In special în clasele muncitorești, Româ- 
nia să bucură de o deosebită simpatie, mai ales în urma destăi- 
nuirilor lui Gerard, fostul ambasador american la Berlin. care 
spune că Bethmann-Hollweg vroiă să lase Bulgarilor toată liber- 
tatea de a hotărâ de soarta RomAniei.“ Acestea ni le spune Agen- 
tia telegrafică engleză. 

Trupele italiane continuă succesele, mai ales pe înălțimile 


188 


dela est de Gorifia, unde au mai luat 1000 prizonieri si mai multe 
mitraliere; la aceste lupte au luat parte 246 avioane italiane, 
aruncând peste 7000 chilograme de proectile. Francezii au făcut 
în regiunea Beaumont 1470 prizonieri, între cari 37 ofiţeri. En- 
glezii au ocupat un nou punct întărit lângă Langemurk, captu- 
vând mai mulţi prizonieri. Pe frontul ruso-român mai multe 
atacuri inimice au fost respinse. 


18/31 Aug. 1917. 


Corespondentul militar al marelui ziar englez „Times“, la 
lupta dela Mărăşeşti, zice că: „Apărarea frontului de acolo, la 
nord de Focşani, a fost cea mai strălucită faptă de arme săvâr- 
sitä vr'odată, de Români; că ea nu a fost întrecută nici de vitejia 
Belgienilor şi a Serbilor. Timpul ales de Mackensen, pentru înce- 
perea atacului a fost ziua de 8 August, când Ruşii erau schim- 
baţi de Români. Trei zile întregi o divizie românească a rezistat 
atacurilor turbate date de trei divizii germane, care aveau ordi- 
nul să treacă cu orice preţ. Perderile dușmanului au fost enorme 
si prizonierii corpului alpin au mărturisit că dela Verdun n'au 
mai văzut o luptă atât de crâncenă. Divizia 12 bavareză a fost 
aproape distrusă, fiind redusă la 2000 de oameni. In zilele urmă- 
toare atacul a devenit general pe tot frontul de aci unde Germanii 
au adus 12 divizii, în contra unor forte românești cu mult mai 
slabe. Românii au rezistat intr’un chip eroic. Datorită perderilor 
celor mari, o divizie prusiană a si fost retrasă chiar a 2-a zi de 
luptă. In prezenţa Regelui lor, Românii s'au luptat cu o vitejie 
vertiginoasă, fiind mai presus de orice laudă. Soldaţii germani în 
faţa unor contra-atacuri atât de violente, aruncau armele şi să 
predau. Situaţia este acum mai favorabilă si înfrângerea sufe- 
rită aci de Germani constitue cea mai serioasă lovitură pe care 
au primit'o vr'odată în orientul Europei." 


19 Aug./1 Sept. 1917. 


Generalul Cerbacev' comandantul trupelor ruse, a dat un 
ordin de zi „Către vitezele trupe de pe frontul român“, care să 
termină cu cuvintele: „Sunt plin de admiraţie pentru eroismul 
trupelor române si felicit comandamentul, pe ofiţerii şi soldaţii 
tuturor unităţilor, pentru felul strălucit în care ele au respins 
ofensiva vrăjmaşe. Cred cu tărie că şi în viitor, trupele ruso- 
române vor sti să menţină si să consolideze această frätie de 
arme, care a fost întemeiată de părinţii noștri la Plevna, sunt 
acuma tocmai 40 de ani. Privim înainte plini de curaj şi de în- 
credere şi ne vom îndeplini datoria faţă de Patrie până la capăt.“ 

In ziarele de azi a apărut următorul Inalt ordin de zi No 40: 
„Sergentul Frigorescu Ioan, din Regimentul 2 Vânători, perzân- 
du-si ochiul stâng şi rămânănd desfigurat, în urma rănirii cu o 
schije de obuz, n'a voit să fie reformat, cerând favoarea de a fi 
retrimis la corpul său, pentru a să răsbună, luptând si apărând 


189 


Patria. Cererea i-a fost admisă si fi face cinste, Să aduce acest 
act măreț la cunoștința tuturor ostașilor, spre a servi drept pildă 
de sacrificiu si de înältätor avant moral! Dat la Marele Cartier 
General, astăzi 12 August 1917.“ (ss.) FERDINAND. 

Pe frontul român situaţia neschimbată. La nord de Grozeşti 
și la sud de Valea Susifei, atacurile inimice au fost respinse. 
Austro-Germanii au reluat ofensiva la Ivesti-Varnifa-Mdndstioara 
si luptele continuă cu îndârjire. In aceste lupte sa distins cu 
deosebire Regimentul din Gorjiu, care şa menţinut pozitiunile 
respingând sângeros numeroasele atacuri date de inimic cu forţe 
mult superioare. Luptele continuă cu succes pentru Italiani pe 
platoul Bainsizza şi la est de Gorifia, capturând 561 prizonieri. 
Englezii au mai înaintat la Janshok, făcând un număr de pri- 
zonieri. 

Eri s’a dus la odihna vecinicä, cu toatä pompa cuvenitä si 
cu azistenta ministrilor, senatorilor, deputaţilor si altor oameni 
de seamă, corpul neînsufleţit al marelui filantrop Alexandru 
Iliescu-Olt, vicepreședintele Camerii si şeful liberalilor din Sla- 
tina (judeţul Olt). Testamentul lui a fost o plăcută surprindere 
prin legatele sale de binefacere şi de înaltă cetăţenie. Iată aceste 
legate: 1) 240,000 lei si moşia Casu lui Alb, precum şi o casă din 
Slatina, pentru un internat al liceului de acolo, cu 50 de locuri 
pentru copiii din judeţul Olt. — 2) Mosia Linesti o lasă rudelor 
lui țărani, în loturi de 20—100 pogoane, cu un adaus de câte 
2—4000 lei de cap, pentru întemeierea unei gospodarii model. — 
3) Moșia Drdgoesti (1700 pogoane): plus 140,000 lei, oraşului 
Slatina, ca să deie în luna Septembre, în fiecare an, câte 2000 lei 
la fiecare şcoală primară si la şcoală profesională din oraş, 
pentru cărţi şi îmbrăcăminte la elevii săraci, si pentru diferite 
lucrări edilitare (piaţă, hală, pare etc.) — 4) Moşia Cusa veche 
să să deie în loturi de câte 5 hectare la soldaţii ţărani din cuprin- 
sul ei, cari sau distins în răsboiu şi la familiile celor morţi pe 
câmpul de onoare. —- 5) Mosia Trepteni să să deie în loturi de 
câte 5 hectare ţăranilor cultivatori de pământ, cari munciau de 
obiceiu pe acea moșie. — 6) Moşia Vitonviresti, un teren la gara 
Corbu si o parte din Moșia Sdngeru, pentru construirea si între- 
ținerea unui sanatoriu de tuberculosi. — 7) 110,000 Casei scoa- 
lelor pentru ca, din venit să să deie 4 burse de câte 1000 lei, pen- 
tru fiii de ţărani din Olt, cari învaţă la universitatea din Bucu- 
resti. — 8) 100,000 Casei Bisericei, pentru zidirea, unei Biserici în 
Drăgoeşti. — 9) 60,000 Casei scoalelor pentru zidirea unei școli 
în Drăgăşani. — 11) 100,000 oraşului Slatina, pentru ca din ve- 
nit să să dea ajutoare familiilor celor morţi în răsboiu. — 12) 
31,000 oraşului Slatina, pentru terminarea construirii Băilor co- 
munale, începute tot de el. — 13) 40,000 Societăţii Acoperemân- 
tul Maicii Domnului. — 14) Un loc lângă Cazarma din Slatina, 
din vânzarea căruia să să institue un premiu pentru bunii tră- 
gători ai Regimentului local. — 15) 15,000 baroului de avocaţi 


190 


din Slatina pentru o bibliotecă juridică. 16) Lasă tuturor co- 
munelor de pe moșiile lui islazuri comunale. 17) 'Toate capita- 
lurile ce le are depuse pe la băncile populare din Olt și la alte 
bănti mici, la lasă comunelor respective, cu îndatoriea să împartă 
din venitul lor cărţi si haine copiilor săraci. — 18) artă pe toţi 
muncitorii de orice obligaţii și datorii. Afară de acestea a mai 
lăsat câteva legate mici particulare. 

Am înşirat într'adins toate operile de binefacere, cari consti- 
tuie o avere de milioane, ale acestui mare şi vrednic Român; ple- 
beianul incult, cum îi place d-lui N. Iorga a-l numi pentru a-l 
înăltă si mai mult; om esit din pătura cea mai sănătoasă a ţării, 
din țărănime, sărac şi fără sprijinul nimărui, care a muncit toată 
viaţa, cu îndârjire si fără preget, adunând o avere mare pe care, 
murind, s'o dăruiească întreagă neamului său românesc, şi, care 
faptă este cel mai frumos monument ce să poate ridică pe mor- 
mântul unui om de bine. Această faptă mare filantropică poate 
servi de exemplu tuturor milionarilor si arhimilionarilor acestei 
{ari şi în acelaşi timp poate să fie si ca un blam public pentru 
memoria nababului Gheorghe Gr. Cantacuzino, cel mai bogat om, 
hrănit la sânul ţării noastre si care a fost ridicat la cele mai 
înalte demnități de stat; pentru memoria înstrăinatului Mene- 
fas Ghermani, bancher, venit sărac si îmbogăţit cu avere de mi- 
lioane, ajuns Ministru de finanţe al ţării; şi pentru memoria 
mult lăudatului Jon Kalindern, administratorul Domeniului Co- 
roanei, care a fost membru si presedine al atâtor Societăţi, ajuns 
până la demnitatea de membru si președinte al Academiei Ro- 
inane, om neinsurat si de mai multe ori milionar, — si pentru 
alti multi ca aceștia, — cari au deceptionat lumea prin moartea 
lor, bătându-și joc prin testamentele lor de ţară si chiar de nu- 
mele lor proprii, făcându-le odioase pe vecie pentru orice suflet 


de Român. 
20 Aug./2 Sept. 1917. 


Cu ocazia aniversării unui an dela intrarea in răsboiu a 
Romaniei sa constituit la Londra Liga anglo-iomdud, al cărei 
scop este de a strânge cât mai mult relatiunile dintre Marea Bri- 
tanie şi România si pentru a să sprijini aspiratiunile perfect în- 
dreptatite ale României. Lordul Besshorough, președintele Comite- 
tului executiv al acestei ligi, a publicat un prim articol, în care 
între altele zice: „Aliaţii s'au angajat în mod formal să vegheze 
asupra restaurării si completei liberări a popoarelor române. Noi 
dorim în acest moment solemn să oferim aliaţilor noștri români 
tributul nostru de admiraţie și de simpatie și cuvântul de îmbăr- 
bătare in sfortarea sublimă a Românilor de a liberă pe toţi fraţii 
lor de acelaşi sânge.“ Ziarul englez Daily Chronicle, ocupandu-sa 
* întrun articol de întemeierea acestei ligi, îl termină astfel: „Toţi 
Englezii nădăjduesc acum să strângă cât mai mult rela{iunile cu 
poporul român si cu Tara românească reîntregită, adecă cu Ro- 
mânia Mare.” 


191 


La deschiderea Marei Conferinţe de Stat din Moscova, mi- 
nistrul preşedinte Cherenschi, în remarcabilul său discurs, aduce 
omagii deosebite poporului român, care a suferit asa de mult in 
acest räsboiu şi a dat dovezi de mare vitejie, adaugând că Rusia 
este datoare ca o bună aliată să ajute România din toate punc- 
tele de vedere până la victoria finală.” 

De pe fronturi nu să semnalează nimic important, afară de 
lupte inversunate ale Italianilor la est de Goritia si pe platoul 
Bainsizza, care acum să află în stăpânirea lor. 


22 Aug./4 Sept. 1917. 


M. S. Regina Maria, însoţită de Prinţesa Elisabeta, a vizitat 
în ziua de 10/23 August oraşul Piatra-Neamţ, cercetând cu deo- 
sebitä bunăvoință instituţiile de caritate, spitalele si sanatoriile de 
convalescenti si mulţumită fiind de buna ordine pe care a găsit-o în 
tot locul. In momentul în care eră să părăsească cantina din gară 
spre a vizită spitalele din oraș, prefectul N. Brânzău a incunostin- 
tat pe Maiestatea sa că un aeroplan duşman sboară deasupra 
gării şi că ar fi bine cu M. Sa să mai rămână acolo câteva mi- 
nute. M. Sa a răspuns: ,.Nu face nimic! Să mergem la datoria 
noastră,“ Si în sgomotul bombardamentului contra aeroplanului 
inimic, Regina s'a urcat în automobil si a plecat în oraș. 

De pe fronturi avem de însemnat că pe cel ruso-român si- 
tuatia să menţine neschimbată; toate atacurile şi contra-atacurile 
puternice ale inimicului au fost respinse cu mari perderi pentru 
el. Ofensiva italiană continuă cu vigoare, luând din nou 685 pri- 
zonieri si 32 ofițeri. Lângă ferma Hertebise, francezii au cucerit 
o parte din liniile germane, luând si prizonieri. Englezii au re- 
spins mai multe atacuri germane la Artois. Pe frontul macedo- 
nean atacuri puternice din partea francezilor la Monastir spre 
Prilep, din partea serbilor la Dobropolje, iar din partea italieni- 
lor în regiunea Cernei, pe culmea 1050, cu succes, luându-să pri- 
zonieri. + 

23 Aug./5 Sept. 1917. 


Primul ministru al Angliei, Lloyd George, a trimis guver- 
nului nostru telegrama următoare: „Cu ocaziunea întrării Ro- 
mâniei în răsboiu, doresc să exprim din partea guvernului brita- 
nic, profunda noastră admiratiune, pentru curajul eroic si avân- 
tul ce l’a dovedit poporul român în timpul unui an de încercări 
aproape fara seaman. Declarând răsboiul Puterilor centrale, Ro- 
mânia, s'a declarat pentru cauza libertăţii contra autocrației, pen- 
tru cauza dreptului contra violenței: cauze ce nu pot să cadă, 
oricâtă întârziere ar putea să sufere triumful definitiv. Reconsti- 
tuirea. armatei române si rezistenţa incäpätinatä, — rezistenţă 
atât de prețioasă pentru cauza comună, — pe care această ar- 
mată o opune dușmanului în acest moment în condițiuni de o 
greutate esceptionalä, prezintă un exemplu măreț de tăria, pe 


192 


care libertatea o inspiră unui popor liber. Această rezistenţă mai 
dă dovadă de hotărârea ce insufleteste toate armatele aliate de 
a purta răsboiul până ce victoria va fi câștigată, victorie de care 
nu m'am îndoit nici odată.“ N 

D. Ion I. C. Brătianu a răspuns astfel: „România a infrun- 
tat plină de încredere încercările unui răsboiu formidabil, căci ea 
ştiea că realizarea aspirațiilor sale nationale depindeau de ener- 
gia poporului său, de care ea nu să putea îndoi si de solidarita- 
tea cu acei ce au consacrat toate sfortärile lor servirei dreptului. 
In această sblidaritate nimic nu poate avea pentru noi un pret 
mai mare decât sentimentele de amicitie şi încredere ale nobilu- 
lui popor britanic, atât pentru victoria în lupta actuală, cât şi 
pentru desvoltarea mondială de inâne. Pentru aceasta în ora ma- 
rilor încercări, mai mult ca totdeauna cuvintele pe cari Escelenta 
Voastră a binevoit să ni le adreseze, fac să vibreze inimile noastre 
ca Q manifestare strălucitoare a sentimentelor ce ne unesc şi a 
deciziei noastre comune si nestrămutate de a luptă până Ja trium- 
ful complet al libertăţii popoarelor, care singură poate asigură 
pacea reparatoare si durabilă.“ 

Ziarele române zilnic înregistrează acte de eroism săvârşite 
de ofiţerii si soldaţii nostri pe câmpul de luptă. Regimentele să 
întrec pe front în acte de bravură, nerămânănd nici unul mai 
prejos de celalalt, şi când e vorba de eroism siliţi suntem să la 
înregistrăm pe toate. Regimentul 16 Suceava, compus din fiii 
acestui judeţ, s'a distins cu deosebire în toate luptele şi nu puţine 
sunt faptele de vitejie săvârșite de ei si cari fac mândria armatei 
noastre, ducându-i faima peste ţări şi mări. Din fuga condeiului 
cităm următorul fapt: In seara zilei de 25 Iul/7 Aug, în lupta 
desfäsuratä între Oituz şi Slănic, luptă crâncenă si sângeroasă 
cum nu S'a mai pomenit, Regimentul 16 a fost trimis să păzească 
un loc primejdios. Două companii comandate de Locotenentii 
Strat şi Chisielevschi formau flancul stâng şi făceau legătura 
cu altă Divizie. Nemţii (Bavarezi si Wiirtemberghezi), plus Un- 
guri şi Turci, au dat trei atacuri spre Divizia din stânga şi com- 
paniile de legătură; ei au fost respinsi, dar în zorii zilei s'au 
întors si au isbit flancul stâng pătrunzând în câteva transeie, 
apoi s'au repezit trei batalioane încontra celor două companii 
ale regimentului 16. Patru atacuri au fost respinse, atunci Nemţii 
au pornit un bombardament îngrozitor, aruncând sute si mii de 
obuze de toate calibrele, chiar si de 305 mm., mine si gaze 
asfixiante. Ai nostri aşteptau in transeie. După trei ceasuri de 
bombardament, valurile inimice au pornit Ja atac. Pe multi de 
ai nostri i-au îngropat proectilele, dar ceialalfi sau ridicat cu 
baionetele si toate atacurile au fost respinse cu perderi grozave 
pentru duşman. Nemţii cu si mai mare furie au reînceput bom- 
bardamentul si pe la ora 4 p. m. (26 Tul/8 Aug.) nu rămăsese 
nici un metru patrat de pământ nescormonit de proectilele lor; 
tranşeiele noastre s'au transformat în morminte; o parte din 


193 


trupe s'a retras cu ofiţerii în adăposturile din linia a două; mulţi 
ucişi, mulţi răniţi. Când au ajuns duşmanii în locurile unde fu- 
seseră tranşeiele, i-au primit mici grupuri de luptători cu baio- 
neta si granata; să luptau si cădeau până la unul. Trupele care 
să retrăseseră în linia a 2-a, cu puţini ofiteri şi sub conducerea 
viteazului lor colonel, au organizat repede o nouă poziţie la 800 
metri şi acolo au oprit cu mare curaj puhoiul . 

Pe frontul român între varful Momdia şi Varnija, precum şi 
la vest de Nicorești, toate atacurile au ‘fost respinse cu mari per- 
deri pentru inimic. 

24 Aug./6 Sept. 1917. 


Primul ministru al Franţei, Ribot, a trimis guvernului nos- 
tru telegrama următoare: „Intrând in răsboiu acum un an ală- 
turi de Aliați pentru liberarea tuturor copiilor săi, România nu 
s'a temut de a înfruntă cele mai grele încercări. Franţa salută. 
națiunea română, sora sa curagioasă, care a arătat în mijlocul 
greutăților de acum cele mai eroice virtuţi, — zălogul victoriei. 
Fa consideră ca un preţios privilegiu de a vedea astăzi lucrând 
şi luptând. în rândurile armatei nationale, pleiada ofiţerilor fran- 
cei. Ea salută în luptele actuale o reîntoarcere meritată a soar- 
tei armelor. Rog pe guvernul român să creadă că Franta să aso- 
ciează mai mult ca oricând la speranțele României de mâne, și 
are hotărât încredere în apropiata lor înfăptuire.“ 

Intr’una din luptele din zona Focsanilor s'a petrecut un 
fapt vrednic de amintit, în faţa reprezentanţilor misiunilor fran- 
ceză si engleză. Ofiţerul Aletandru Constantinescu, din un Re- 
giment de infanterie, căzând greu rănit si perzând mult sânge 
din cauza arteriilur rupte, a fost adus la un post rusesc de prim 
ajutor. Chirurgul văzând că acest ofiţer va muri în curând din 
cauza prea marei perderi de sânge, s'a adresat soldaţilor ruşi, 
întrebându-i care din ei voeşte să-și dea o parte din sângele lui 
pentru acest ofiţer român? Imediat s'au prezentat mai mulţi 
voluntari, între cari şi sora de caritate, fica generalului Mo- 
ritz. Chirurgul francez, care a operat, a ales pe soldatul Gaspar 
Torneo, din Regim. 133 Infanterie, pentru a-i luă sânge. Opera- 
tia a reuşit si ofiţerul a scăpat de o moarte sigură. Pentru această. 
faptă de devotament misiunea engleză a propus pe acel soldat 
pentru a fi decorat de guvernul britanic. 

Corespondentul ziarului rus „Armata si flota. Rusiei libere“, 
aduce noi mărturisiri despre vitejia soldaţilor noştri: „Armatele 
române, zice el, au arătat faţă de cele ruse adevărate sentimente 
de frätie, ajutând si schimbând secţiunile rusești, care aveau ne- 
voie de odihnă. Armata română cu un curaj admirabil să avanta 
înaintea inimicului, care atacă cu forte mult superioare şi după 
istorisirea celor de faţă, soldaţii erau năprasnici în lupta si în 
ofensiva. lor. O grupă de Bavarezi, incunjurati de Români, in- 
cepură să strige predându-să: împuşcaţi pe prusiemi; ei sunt care 

Dr. V. Bianu: Războiul României mari. 13 


194 


nu doresc pacea! Resultatul acestor lupte a fost respingerea Ger- 
manilor şi alungarea lor pe linia Märäsesti-Muncel, precum şi 
perderea câtorva divizii dușmane.” ‘ 

De pe fronturi avem de înregistrat următoarele: In Buco- 
vina bombardament de artilerie. La sud de Mamornita, inimicul 
ocupase o înălţime, dar trupele ruse contra-atacând l'a aruncat 
înapoi si au ocupat înălţimea, făcând 200 prizonieri din 3 regi- 
mente austriace. In nordul frontului rusesc, Germanii au ocu- 
pat oraşul Riga. Pentru aceasta generalul Scalon, comandantul 
frontului de acolo, a fost arestat-si dat în judecata tribunalului 
militar revoluţionar. Podurile şi apărările au fost aruncate în 
aer de către Ruşi pe când să retrăgeau, iar ariergardele lor dau 
lupte pentru a opri înaintarea nemților. Armatele Kronprintului, 
după 15 atacuri disperate, au fost silite să să retragă la Chemin 
des Dames: acolo frontul avea o lungime tot așa de mare ca la 
Verdun. 

25 Aug./ Sept. 1917. 


Românii din Transilvania, cari au emigrat în Statele-Unite 
ale Americii, au cerut guvernului de acolo, ca să-i primească ca 
voluntari în rândurile armatei americane, pentru a luptă în 
contra Germaniei si Austro-Ungariei, ceeace li sa incuviintat, 
dându-li-să în același timp si învoirea de a îmbrăcă haina ostä- 
şească românească, iar regimentele lor să poarte ca simbol, în 
fruntea lor, tricolorul românesc. Astfel tricolorul nostru fâlfäie 
cu mândrie şi peste ocean, şi cu el în frunte regimentele române 
vor străbate în curând apele Oceanului pentru ca să lupte cât la 
cot cu bravele ostiri ale Statelor-Unite, pe pământul sfânt al 
Franţei, şi aşi dă tributul sângelui alături de aliaţii noştri. Acesta 
este unul din cele mai mari episoade pe care le înregistrează 
istoria, acestui răsboiu, şi cu aceasta România s’a făcut întreaga, 
datorie, căci Românii de pe toată suprafaţa pământului s’au dat 
tributul sângelui pentru cauza libertăţii şi a umanităţii. 

Inaltul Ordin de zi No. 41, din 16/29 August, ne spune că 
bravul căpitan Ignat Grigore, din Regim. 51/52 Infanterie, a fost 
găsit mort in trangeie, cu mitraliera în braţe, încunjurat de 
oamenii săi și de mormane de cadavre inimice. A luptat ca un 
erou si tot astfel a murit. S’a plătit scump viata, incunjurat de 
dragostea şi devotamentul subalternilor săi, cari făcând cu pep- 
turile lor zid de apărare în juru-i, i-au dat putinţa să-şi mă- 
nuiească mitraliera lui dragă, până la cel din urmă cartuș. 
Acest sfârșit ostăşesc îi va cinsti pururea memoria, pe care Inal- 
tul ordin de zi îl aduce la cunoştinţa ostasilor ţării, drept pildă 
de înältätor avânt patriotic si sublim sacrificiu al vieţii. 

In România de astăzi să arată cum Prinţul moştenitor 
Carol a fost pe front si a luat parte la marea bătălie dela Siret- 
Doaga-Märäsesti-Muncel, care a ţinut fără întrerupere dela 23 
Tul.|5 Aug. până la 8/21 August. In tot timpul acesta mult iubi- 


195 


tul nostru Prinţ a stat alături de armata noastră, pe frontul ei 
chiar, pentru a o îmbărbătă, alergând dela o unitate la alta, 
dela un comandament la altul, neobosit şi mereu vesel, răspân- 
dind pretutindenea încredere şi bärbätie. Ofițerii şi soldaţii cu 
ochii lăcrămânzi să uitau la El şi-l ascultau cu drag. Intr'o zi 
Prinţul Sa dus să vadă si un corp de armată rusă, care erà pe 
frontul român. Acolo îi sa făcut o primire strălucită; ofițerul de 
ordonanţă prezentându-i-să îi zice Alteță imperială. După dejun 
Prinţul, împreună cu comandanții de corp de armată si de di- 
vizie, a inspectat trupele, în care erau şi mulţi Români basara- 
beni; a felicitat pe toţi cei ce s'au distins si pe cel mai viteaz l’a 
sărutat pe amândoi obrazii, care apoi a transmis această săru- 
tare la toţi ceialalti eroi. In urale nesfarsite, Prinţul a fost ridicat 
pe braţe şi purtat în triumf de către soldaţi. In aceste zile glo- 
rioase, Prinţul a văzut plin de fericire cum brava noastră ar- 
mată, culegându-și laurii isbândei, şa recâștigat reputaţia mili- 
tară, perdută din cauza împrejurărilor vitrege prin cari am tre- 
cut dela începutul răsboiului. 


> 27 Aug./9 Sept. 1917. 


O veste tristä ne sosește dela fraţii din Basarabia. Marele ro- 
man. si fruntaşul partidului nationalist Simion Murafa, avocat si 
maior în armata rusă, împreună cu prietinul său Andrei Hodo- 
rogea şi cu preotul Dumitru Băltagă, au Lost omoriti miseleste 
de o bandă de dezertori ruşi. Murafa eră redactor la „Cuvântul 
Moldovenesc“. Prin moartea lui, mult încercata noastră Basara~ 
bie perde pe cel inai vrednic fiu al ei. Minte luminată si inimă 
largă, Murafa se ocupă nu numai cu ţărişoara lui, ci privirea 
lui să intindea peste tot pământul locuit de Români. Acum vro 
două luni si jumătate, când primul batalion de voluntari ardeleni 
trecea prin Chişinău ca să vină pe frontul nostru, Murafa, care 
era mobilizat cu rangul de Maior, i-a dat din partea Basarabeni- 
lor un steag tricolor foarte frumos, cu destinaţia pentru \4/ba- 
Iulia lui Mihaiu-Viteazul, ceeace a produs o puternică emotiune, 
storcând lacrimi din ochii tuturor azistentilor. Murafa cunoştea 
bine literatura română şi iubea cu patimă muzica naţională; 
el avea cea mai bogată bibliotecă românească în toată Basarabia: 
Acest moldovean înflăcărat lasă în urma lui un mare gol în viata 
politică și culturală a fraţilor nostri de dincolo de Prut si toc- 
mai acum când mai mare trebuintä ar fi fost de el. Amicul său 
Hodorogea era inginer hotarnic si mare nationalist; el a lucrat 
din toate puterile lui pentru afirmarea compatriotilor lui in senz 
national: casa lui eră deschisă pentru toţi Românii necăjiţi, 
faţă de cari aveă o inimă largă, curat românească. 

M. S. Regele Ferdinand a trimis primului ministru rus 
Cherenschi telegrama umthătoare: „In momentul când România 
întră în al doilea an al răsboiului întreprins ca să libereze pe 
fraţii nostri de jugul austro-unguresc, privesc ca o datorie să va 


13, 


19% 


transmit, domnule preşedinte al consiliului, urările cele mai în- 
focate de biruinţă pe care Eu şi poporul Meu le formăm pentru 
națiunea rusă si glorioasa ei armată. Declar, în același timp. 
hotärirea noastră nesguduită de a nu depune armele si de a com- 
bate, alături de inimosii nostri aliaţi, si în ciuda tuturor jertfelor, 
până la triumful Dreptului si al Justiţiei. Intrebuintez acest pri- 
lej pentru a vă transmite, domnule președinte, sincera admiraţie 
ce o am pentru ostașii ruși cari, alături de Români, să luptă sub 
steagul libertăţii. Cele două naţiuni pretine asigură prin eroismul 
lor o pace solidă si sigură, sprijinită pe dreptate.” 

La aceasta Cherenschi a răspuns astfel: „Cuvintele atât de 
cordiale pe care Suveranul României, amice şi aliate, a binevoit 
să mi le adreseze în momentul când România intră în al doilea. 
an de răsboiu, au mers drept la inima poporului rus, care simte 
propria sa cauză legată strâns de aceea a naţiunii române. Tin 
să proclam admiraţia ce o deşteaptă printre noi vitejia armatelor 
române, în apărarea pământului lor natal. Rusia întreagă vede 
chezăşia succesului care va veni, -— după ce vom fi învins incer- 
cările ceasului de acum, — să încoroneze lupta noastră comună 
si să așeze temeliile unei păci fecunde, garantând tuturor popoa- 
relor binefacerile independentii, progresului și libertăţii. Guver- 
nul provizor să închină in fata vitejilor ce au acoperit de glorie 
trupele române sub direcţia Comandantului lor suprem si-L roa- 
gă să primească drept semn al fraternității noastre de arme Or- 
dinul sfântului Gheorghe, Crucea bravilor“. 


28 Aug./10 Sept. 1917. 


Sub-Locotenentul Ecaterina Teodoroiu, iecioara din satul Vă- 
deni, judeţul Gorjiu, a murit moarte de erou în glorioasele ata- 
curi de pe frontul Märäsesti-Oituz, pe dealul Macăului, în frun- 
tea ostașilor ce comandă. Ea a fost înmormântată în Yalea Glo- 
dului, satul Fifionesti din judeţul Putna, în locul numit Poenile, 
între fagii verzi, în groapa săpată cu lacrimi de către soldaţii 
plotonului ei. Incă din luna Septemvrie 1916, Ecaterina Teodo- 
roiu a luat parte ca cercetase, în luptele din munţii Gorjiului, 
organizând apărarea la podul Jiului, de lângă Târgu-Jiu, când 
o puternică patrulă germană, care pătrunsese până acolo, a fost 
respinsă de populaţie. Odată cu Regimentul 18 Gorjiu, Ecaterina 
Teodoroiu a luat parte la numeroasele lupte, la Brdtina, Pesteana, 
etc., şi participând la glorioasa victorie românească, concretizată, 
prin sdrobirea unei divizii bavareze. În retragere, între Răcari 
și Filiaşi, eroina Ecaterina Teodoroiu a fost rănită de o schije 
de obuz şi a fost evacuată în Moldova. Vindecată, ea a luat parte 
la refacere și, cu un zel admirabil, a îngrijit pe soldaţii bolnavi 
de tifus exantematic. Primind gradul de sub-locotenent onorific, 
în Regimentul 43/59, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată cu 
„Virtutea militară“. De atunci a fost nelipsită dela regimentul ei, 
ducând aceeași viaţă casi camarazii săi, înfruntând cu curaj 


197 


toate nevoile și lipsurile, şi ocupându-să cu toată inima de sol- 
dati ei îi pregătea cu vorba si fapta pentru ziua cea mare de 
iuptă, care în fine a sosit. Deşi comandantul, voind să-i crute 
viata, i-a propus o ocupaţie la postul de ajutor al răniților, Eca- 
ierina Teodoroiu n'a voit să primească si a cerut cu mare stă- 
ruinfä ca să meargă cu soldaţii ei la luptă, pentru ca să räsbune 
pe sorioarele sale rămase sub jug străin. 

Intr'o dimineaţă tunurile au început să bubuie straşnic, 
pădurea să răsune de suerul proectilelor, de sgomotul obuzelor 
care să spărgeau, iar batalioanele înaintau pe furiş prin deasa 
pădure, spre inimicul ascuns prin tufişuri. Potolindu-să tunurile 


Co. 


Ecaterina Teodoroiu. 


au inceput mitralierele si atunci ai nostri s’au aruncat furiosi 
la atac. Ecaterina Teodoroiu era in fruntea plotonului; lupta fu- 
sese grea, înverșunată, şi soldaţii să luptau cu copacii si cu tu- 
fele de după care curgeau gloantele ca ploaia, până târziu noap- 
tea, când pădurea s'a mai liniștit. Zâna regimentului, cum îi zi- 
ceau unii soldaţi, eră la post, cu inima otelitä, înflăcără soldaţii 
ei cu vorba şi cu fapta. In seara următoare, inimicul cu puteri 
noi dă un contra-atac furios, dar vitejii noştri Pau oprit pe loc 
cu granatele şi cu baionetele. In învălmăşeala aceasta un glonţ 
năprasnic lovi drept în inimă pe fecioara-ostas, care căzu lân- 
ză soţii săi de luptă. 

Astfel s'a stâns această fată sfântă, în vrâstă de 19 ani, şi 
numele ei incunjurat de aureola vitejiei va străluci în mijlocul 
eroilor nostri, căci ea a fost fecioara aleasă de Dumnezeu ca să 


198 


ilustreze marea epopeie a desrobirii neamului nostru, infäptuind 
România Mare! 

Virtutile fecioarei dela Jiu sunt foarte bine caracterizate de 
Colonelul Pomponiu, comandantul Regimentului 43/59, în ordi- 
nul de zi dat la 24 August (6 Sept.) 1917, pe care îl transcriu 
intocmai: „In timpul ciocnirii de eri noapte, pe Dealul Secului, 
a căzut în fruntea, plotonului său, lovită în inima-i generoasă, 
de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu, 
din compania 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea 
mai stăruitoare energie, aceea, pe cari unii au numit’o cu drept 
cuvânt ,,Eroina dela Jiu“, ş'a dat jertfa supremă, lipsită de orice 
trufie, de orice desartä ambiţie, numai din dragostea de a apără 
pământul ţării noastre, cotropit de dușmani. Ecaterina Teodoroiu 
a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale, pe cari 
i-a întrecut prin puterea cu care îşi înfrângea slăbiciunea feme- 
iască, ştiind să dovedească vigoarea bärbätiei de trup si suflet 
si calităţile întregi ale unui ostași îndräsnet, neobosit si plin de 
entuziasmul de a să face folositor cu orice preţ. Aceea care a 
luptat ca un viteaz din alte vremuri, la Târgu-Jiu, aceea care 
șa desfăşurat o energie rară împotriva „morţii albe“, care a se- 
cerat pe camarazii ei bolnavi de tifus exantematic, pornise din 
nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui 
si ea la opera cea mare a răsbunării, la a cărei pregătire a luat 
parte activă. A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanse. 
S'a dat viata cu simplicitatea eroismului adevărat, nu pentru a 
obţine apoteoza de vorbă, ci pentru că aşa cerea inima ei, pentru 
că așa credea sufletul ei, că i să împlineşte datoria vieţii. Aceea 
care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când să descope- 
rea, spre a-şi indemna ostașii cu vorbele: „Incinte bdefi, nu să 
lăsați, sunteți cu mine, — are drept din clipa aceasta la cinstea 
vecinică a tuturor Românilor. Pentru dragostea-i de ţară, pentru 
simtu-i rar al datoriei. pentru energia si avântul cu care şa îm- 
plinit, ceeace socotea misiunea ei, până la jertfa, supremă, o ci- 
tez la ordin de zi pe Regiment, dând'o ca pildă tuturor ostașilor!“ 

D. Petronius scrie în Viitorul că: „Ecaterina Teodoroiu a 
întrupat în avântul, în vitejia si în jertfa ei pentru tara, sufletul 
generos şi eroic al neamului nostru. Dacă este permis a compară 
lucrurile mari cu cele mici, cum spunea poetul latin, ne ingä- 
duim să punem pe Ecaterina Teodoroiu în mica scenă a unui po- 
por mic, în acelaş rang cu acea splendidă vizionară, pe care bi- 
serica romană a așezat'o în rândul sfintelor, pe martira, profeta 
și inspirata fecioară din Orleans, care a murit pe rug, sacrificată 
pentru cel mai frumos ideal al vieţii: moartea pentru libertatea 
patriei! Ca şi fecioara din Domrémy, eroina noastră nu s'a spe- 
riat de pericole, n’a simţit moartea cum o incercueste, n'a avut alt 
gând decât acela ca, în fata pericolului de aşi vedea scumpul pă- 
mânt natal pângărit de străinul dușman, să lupte şi să moară!“ 

In onorea fecioarei dela Jiu, care a făcut să reînvie si să 


199 


dea, iarăşi realitate legendei Ioanei d'Arc, d-l Emilian Berea a 
publicat următoarea poezie, întitulată „FECIOARA DELA JIU“: 


Pornită de pe văi fermecătoare, 

Tu ai urmat a sângelui chemare 

Când trâmbiţa sună pe munţi si dealuri 
S’adune iar oştirea ’mprastiata, 

Si când veneau ostașii valuri, valuri 
Erai şi tu’ntre ei, vitează fată, 

Si ai pornit cu sufletu ’n credinţa 

Că tot a noastră fi-va biruinţa, 

Că intr’o zi, oricât de'ndepărtată, 

Ne-a, răsări al libertăţii soare, 

Tu ai pornit cu inima 'mpăcată 

Să-ţi aperi casă, scumpele hotare. 

Si fapta ta măreaţă, de martirä, 

Mari elanul celor ce privirä. 

Cum ai căzut de-un plumb vrajmas lovită, — 
Sin pacea sfântă a nopţii solitarä 
P'un pat de crengi, cu flori împodobită 
Duceau să'nmormânteze o fecioară! 


Osemintele fecioarei s'au transportat în ziua Eroilor, 9 Iu- 
nie 1921, la Târgul-Jiu, cu mare cinste, când a avut loc şi des- 
velirea monumentului pentru glorificarea vitejilor Gorjeni că- 
sufi în răsboiu, şi s'au depus în cavoul construit lângă catedrală. 
In momentul coboririi sicriului în cavou, tunurile au tras mai 
multe salve, iar două aeroplane au evoluat pe deasupra mulţimii. 
Rugäciunile le-a zis episcopul Vartolomeiu, iar generalul Istrati, 
în numele armatei, a făcut istoricul actelor vitejeşti desfăşurate 
de eroină. Au mai vorbit în cinstea ei ministrul Octavian Goga, 
deputatul Virgil Slăvescu şi studentul Budisteanu. 

D-ra Atena Călugăreanu, preşedinta comitetului de initia- 
tivă, a făcut un apel cătze sculptorii din România-Mare îndem- 
nându-i să concure cât mai mulţi pentru monumentele eroinei 
Ecaterina Teodoroiu, monumente dintre cari unul să se ridice în 
satul ei natal, comuna Vădeni (Gorjiu), iar altul în Bucureşti. 
Monumentele aceste vor mărturisi la ce înălţime, la ce glorie 
“a înălțat sufletul femeii române in răsboiul pentru întregirea 
neamului. 

Pentru completarea celor scrise mai sus, reproduc, aci du- 
pă ziarul „Viitorul“ (No. 4279 din 1922) articolul din foiţă. 
care scoate şi mai mult în lumină virtuțile bravei fecioare moartă. 
pe câmpul de onoare: 

Eroina Ecaterina, Teodoroiu a fost fiică de umili ţărani din 
Gorjiu; cercetase în cohorta „Domnul Tudor“, ea a organizat lup- 
te dela digul Jiului pentru apărarea Târgu-Jiului, cu milițieni, 
sergenti de stradă şi cercetaşi respingând pe vräjmasi, cărând 
pe linia de luptă şi gloanţe cu poala la bravii apărători. 


200 


Imbrăcând haina de ostaş în regimentul 18 Gorjiu, ea luptă 
alături de flăcăii Gorjiului. Despretuitoare de moarte servise de 
călăuză ostilor pe cărările munţilor Gorjiului; scăpase de sus 
ploaia de gloanţe, a vräjmasilor, tovaräsii de arme din inecul 
apelor Jiului, luase parte si luptase ca cel mai viteaz în celebrele 
lupte de pe Jiu, când fură, strivite divizia 11 Bavareză şi divizia 
de cavalerie Maria Luiza. A fost rănită grav si evacuată in retra- 
gere până la Iaşi. 

„In ziua de 10 Octomvrie 1916, scrie ea, primesc botezul de 
sânge, dar avântul răsbunării m'a făcut să pierd prevederea şi 
sunt luată prizonier. Escortatä de un soldat german, care mi-a, 
luat arma, am fost trimisă, unde, nu ştiu. In cale, mi-aduc aminte 
că am încă revolverul, două gloanțe în capul sentinelei mi-au 
redat libertatea. Imi iau arma si fug pe poteci în spre ai nostri, 
sunt văzută însă la un luminis şi o ploaie de gloanţe râpăie în 
urma, mea, rdnindu-md la piciorul drept. Nu simt nimic, liberta- 
tea îmi dă aripi. Fug înainte si la două noaptea sunt între ai mei, 
carora le descriu, poziția inamicului. Vor să mă bage în spital, 
dar nu primesc şi plec în luptă cu un bandaj sumar. Iau parte 
la un atac de baionetă şi cu toată greutatea armei, avântul imi 
dă puterea şi ucid trei duşmani. Sunt mulţumită. La Bärbätesti, 
o bombă îmi fractureazd tibia şi coapsa stângă, asa că în timpul 
retragerii am fost tot în spital“. 

A stat zile şi nopţi întregi pe timp de ploaie torențială în 
transeie, a suportat toate mizeriile timpului rău, ce era pe atundi, 
cu un curaj care uimise pe toţi camarazii ei. In Noemvrie 1916, 
într'una din gările dinaintea Pitestilor, intr’un tren de evacuare, 
să afla Ecaterina. Teodoroiu; eră îmbrăcată ostäseste, cu arma 
deasupra capului, rănită la ambele picioare de schije de obuz, 
palidă din cauza rănilor, care să infectaserd, si din lipsă de aer. 
Cu dânsa să mai aflau încă doi grav răniţi. 

Deşi lipsită de puteri, Ecaterina să oferi singură să dea în- 
grijire camarazilor ei ca o adevărată soră. Unul din ei muri du- 
pă câteva staţii, binecuvântându-o. 

Ecaterina a fost însufleţită de cel mai curat sentiment al da- 
toriei către Patrie si Tron. Maiestatea sa Regele i-a acordat gra- 
dul de sublocotenent onorific şi Virtutea Militară, răsplata vite- 
jilor. 

In refacere, cum regimentele s'au amestecat, Eroina dela 
Jiu este transferată în regimentul 43/59 de infanterie, unde-i 
este încredinţată comanda efectivă a unui ploton. Aci, prin iste- 
timea si prin energia ei extraordinară, prin o pricepere clară şi 
uşoară a cunoştinţelor, ea dovedea șefilor ei pe cel mai desăvârşit 
comandant, isi însuşise chiar tecnica militară, asa de bine încât 
a uimit pe comandantul francez ataşat pe lângă divizie. Ea era 
socotită şi ca cel mai bun ostaș aruncător de granate. | 

Când tifusul exantematic eră mai în furie, Ecaterina a sal- 
vat un număr considerabil de vieți omeneşti. 


201 


Să infunda zilnic cu un curaj neobosit, zice un camarad al 
ei de companie, în noroaiele imposibile ale râpelor lutoase, spre a 
duce din casă în casă cuvânt de încurajare şi de desamortire la 
nenorocitii ostaşi, umbre cari vegetau şi mureau de molimă in 
întunerecul colibelor, în vreme ce mulţi poate care aveau roluri 
adevărat ale luptei, târau din greu povara datoriei. Ea despre- 
tuie şi primejdiile contagiunii si oboseala firească spre a să devo- 
iă în întregime misiunii ei. 

Dotată dela natură cu aceste calităţi, ea insufla soldaților e 
încredere desăvârşită, îmbărbătă pe orice soldat, care din cauza 
oboselii rămâneă în urmă în mars, prin câte o vorbă bună, du- 
joasă ,printr’o atentiune cât de mică, dând ţigări, ciocolată, co- 
niac, iar în luptă îndemnă şi dă exemplu de rară vitejie. 

„După inspiraţia divină cu care înflăcără soldaţii, zice ge- 
neralul Brosteanu, nu arareori să auzeau din gura soldaţilor ei 
jitrăminte prin cure declarau că o vor urmă până la moarte”. 

La Codăeşti, în refacere, Ecaterina să plângeă generalului 
Alexandru Anastasiu, șeful ei, zicând: „Cum să poate, d-le ge- 
neral, să mă despartă pe mine de arma mea? Eu vreau să o am 
toată viata mea lângă mine“. 

Apoi, fiindcă M. S. Regina isi arătase dorința de a o avea 
la Crucea rosie a zis: „Când mă gândesc că asi putea fi obligată 
într'o zi să-mi părăsesc plotonul meu, să las camarazii mei, să, 
jas soldaţii pe care i-am instruit, i-am povätuit, i-am format eu, 
să trec la o ambulanţă, ori la vr'un spital.... mi să strânge 
inima. Dar soldaţii mei, cărora le-am stârnit curajul cu exem- 
plul meu, ce vor simţi ei, ce vor gândi ei, ce vor spune ei despre 
alomnisoara sublocotenent, despre sora lor de arme, căci aci îna- 
poia frontului le-a vorbit de nevoia jertfei, iar mâne când va fi 
să intre plotonul în foc, ea să rupe de ei, va rămânei înapoi. 
Nu, aceasta nu să poate!‘ — Simtire sfântă. de fecioară! ... 

La 4 August 1917, regimentul pornește în mars pe front în 
spatele Mărăşeştilor si după două săptămâni de marsuri, contra- 
marșuri si bivuacuri nesigure, regimentul intră pe poziţia din 
Valea Zäbräuciorului. Au fost lupte grele de zi şi de nounte, au 
fost formidabile atacurile dela Muncel, spune generalul Gävänes- 
cu, unde pieriseră multi de ai noştri, dar inimicul fu respins. 
„Ecaterina Teodoroiu, zice generalul Broşteanu, a fost un stră- 
lucit exemplu de virtute ostdseascd. Soldaţii vedeau în ea pe un 
trimis al lui Dumnezeu“. 

In noaptea de 22 spre 23 August 1917 a fost lovită în înimă 
de două gloanțe de mitralieră şi Ecaterina a murit moarte de 
erou în fruntea plotonului. 

In ultimul atac în care a murit, ca si în celelalte, isi chiemă 
oștenii si cu cuvinte înflăcărate, cum numai ea stiea să le spună, 
le vorbi de Jara, de Ardeal, de Rege si de Regină si inimile în- 
cepusă să bată tare, sângele să clocotească în vine şi un freamăt 
ciudat să iscă în trupă, fu un monument de înmărmurire. Ura! ... 


202 


răsună plin de curaj, iar Nemţii inebuniti îşi faceau semnul cru- 
ci fugind, spune Virgil Serdaru, în luptele dela Mărăşeşti până 
la Oituz. 

Compania a 6-a stă rău, povestește un soldat. Am pornit 
plotonul I din a 7-a cu domnişoara sublocotenent în frunte. Dom- 
nişoara sublocotenent a pornit cea dintâiu. Mitralierele ne băteau 
rău. Am început să dăm înapoi şi ne-am culcat la pământ. 
Atunci dânsa a rămas în picioare strigându-ne: „Inainte băieţi! 
Nu vă lăsaţi; după mine, după mine!“ si am pornit înainte. 

Aşa s'a stdns Ecaterina în floarea vieţii, senină şi increzdtoa- 
re în steaua țării sale, cu nădejdea, care n’a încetat o clipă să-i 
lumineze sufletul şi să-i aprinză vitejia. * ( 

Pentru faptele vitejesti, din a doua parte a campaniei, pen- 
tru dragostea, de ţară, pentru simţul rar al datoriei, pentru ener- 
gia şi avântul cu care s’a îndeplinit ceeace consideră misiunea ei 
până la jertfa supremă, Ecaterina a fost citată pe ordin de zi 
în care să arată că meritele ei au făcut ca numele tineretului ro- 

*mân să fie clasat printre cel dintâiu din lume, iar eroina Ecate- 
rina intitulatd oficial „Jeana d'Arc” a românismului. 

Despre viata ei să pot găsi pagini de un lirism neintrecut 
în cele scrise de Virgiliu Serdaru în luptele dela Mărăşeşti până 
la Oituz şi de Corneliu Moldovanu, cât si în cele scrise de coman- 
dantii şi camarazii ei. 

„Ecaterina zice Corneliu Moldovanu, a fost aleasă de destinul 
istoric ca să reînvie şi să dea iardsi realitatea legendei Jeanei 
d'Arc şi a fetei dela Cozia, să ilustreze cu chipul ei iluminat un 
vers din marea epopee a desrobirii noastre şi în urmă, etericd şi 
neinfeleasd ca o minune, să se reîntoarcă în lumea de minuni, 
unde sufletul viefuieste pururea în fericire şi upuleoză! * ) 


29 Aug./ll Sept. 1917, 


M. S. Regele nostru a răspuns telegramei Regelui Angliei 
astfel: „Mesagiul M. V: Mi-a sosit în momentul când trupele ru- 
so-române au rezistat atacurilor sălbâtice ale inimicului, timp 
de două săptămâni neîntrerupt. Sosindu-Mi în momente aşa de 
grele pentru Mine si Tara Mea, mesagiul M. V. ne-a mişcat 
adânc, căci în împrejurările de acum nimic nu ne încălzeşte mai 
mult decât când simţim solidaritatea strânsă a Aliaților. In lupta 
dusă alături de fratii săi de arme ruși, armata Mea reorganizată 
a rezistat cu bravură atacurilor violente și repetate ale inimicu- 
lui. Ea are un profund sentiment de admiraţie pentru trupele 
britanice, care cooperează cu bravele trupe franceze, cărora le 
trimite cele mai frumoase urări de succes“. i 


*) In ziua, de Duminică, 31 Maiu 1925, s'a desvelit cu mare pompă mo- 
numentul Ecaterinei Teodoroiu, în oraşul Slatina, în prezenţa M. S. Regine: 
Maria, a ministrului de răsboiu, generalul Mărdărescu, a autorităţilor din oraș 
şi a delegaților din fara. 


203 


Ziarul francez „Figaro“ publică pe o jumătate de pagină un 
articol splendid al M. S. Reginei Maria a României, drept omagiu 
Francezilor, cari au căzut victime datoriei şi devotamentului pe 
pământul ţării noastre. Regina mulțumește generoşilor donatori 
francezi, cari au subscris pentru spitalul francez din Bucureşti, 
apoi Ea aduce omagii nobililor soldaţi cari luptă sub ordinele 
gloriosului general Berthelot, pe 'care Românii îl iubesc şi îl ve- 
nereazä ca pe un erou national. Articolul se termină astfe]: „Ina- 
inte Românii iubeau Franţa, cum să iubeşte tot ceeace este dulce 
si frumos în lume. Astăzi, când ea oferă suferințelor noastre, 
înafară de gratia geniului său, si sângele copiilor săi, noi o iu- 
bim nu numai ca pe o soră mai mare, ci ca pe o mamă care își 
susţine copiii săi şi îi conduce“. 

Intr’un discurs rostit la Birkenhead primul ministru al An- 
gliei, Lloyd George, a vorbit in termini foarte elogioşi despre Ro- 
mânia, spunând între altele: „Cine ar puteă să omită importanţa 
rezistenței armate pe care o opune România inimicului nostru 
comun? Românii au adus servicii incalculabile Aliaților prin 
apărarea tenace a Moldovei. Fiii lor apără o mare parte a ţării 
împotriva unei invaziuni dusmane, în condițiuni descuragiante. 
Românii s'au luptat cu succes si chiar Germanii sau mirat de 
asemenea rezistenţă eroică. Când va sosi momentul oportun, 
Aliaţii nu vor puteă uită România, care în tot timpul răsboiului 
șa, făcut datoria în chip strălucit. 

Ziarele ruseşti anunţă moartea, fostului preşedinte de consi- 
liu Stiirmer, care odată cu isbucnirea revoluţiei fusese arestat 
sub acuzarea de tradare a intereselor Patriei şi luare de mită 
dela Germani. El fusese închis în fortăreața Petru si Paul, iar în 
urmă îmbolnăvindu-să a fost internat întrun sanatoriu. Procesul 
lui eră să se judece după terminarea procesului lui Sukhomlinov, 
tost ministru de răsboiu, ticăloşiei cărora să datorește dezastrul 
Rusiei şi în mare parte suferințele noastre. 


30 Aug./12 Sept. 1917. 


Aseară la ora 11 am plecat din Iasi, unde venisem în afaceri 
de serviciu ca să mă întorc la Fălticeni. Am luat loc în trenul 
curier, în vagonul a] 4-lea dela coadă, căci în această parte erau 
toate vagoanele cari nu să schimbă la Päscani şi mergeau dea- 
dreptul la Botosani, aşa că noi cari eram în aceste vagoane schim- 
bam trenul numai la Dolhasca. Trenul curier ca de obiceiu era 
lung de peste 60 de vagoane, pline şi pe dinăuntru și pe dinafară 
de multă lume, majoritatea însă erau soldaţi ruși. Am ajuns cu 
bine în gara Târgu-Frumos pe la ora 1 Jum. după miezul novţii. 

Stand in gară, după câteva minute, auzim pe un impiegat 
strigând cu o voce puternică și grăbită către mașinistul nostru 
ca să deie repede drumul mașinii că vine trenul cu refugiaţi, și 
acest strigăt s'a repetat de mai multe ori, la intervale foarte scur- 
te şi cu voce din ce în ce mai puternică. Atunci cu toţii am în- 


204 


teles ce ne aşteaptă. Un murmur general de spaimă si de groază 
să, auzea din toate părţile; toţi căutau să fugă si să sară, dar cei 
din interiorul vagoanelor n’o puteam face, coridoarele fiind im- 
bâcsite de lume. Eu şedeam în compartimentul dela extremitatea, 
vagonului din spre mașina trenului nostru, pe banca din spre 
capăt. Instinctiv m'am ridicat în picioare ca să stau în mijlocul 
compartimentului, fixându-mi bine picioarele ca să pot suportă, 
mai uşor sguduiturile, mi-am încrucişat braţele asupra peptului, 
ca, să fiu mai bine apărat şi mi-am zis: acum fie ce va fi! Pe mine 
aan imitat si ceialalţi 4 călători de pe aceeaşi bancă, iar cei 

5 de pe banca din faţa noastră au stat locului, neputând face 
role lucru ca noi. 

Dupä câteva minute sä produce groaznica ciocnire, cu un 
sgomot asurzitor, infernal .... Vagonul nostru să apleacă intr’o 
parte, fără ca să se răstoarne, dar păretele împreună cu banca 
si polifa s'au spart si sfarimat. Apoi vaiete, tipete şi plângeri nă- 
pădiră väzduhul .... Sguduiturile au încetat, vaietele însă con- 
tinuau din ce în ce mai pronunţate si mai sfäsietoare, Unul din 
compartimentul nostru, om prevăzător, aveă o lumânare şi chi- 
brituri, cu ajutorul cărora ne-a scăpat de bezna in care eram, 
luminându-ne mintea şi sufletul. 

Acum ne-am venit în fire, căci din minutul ciocnirii par'că 
eram în nesimţire. Din cei 10 călători, câţi eram în comparti- 
mentul nostru, numai trei au fost răniți uşor la frunte: doctorul 
Mihail Savu (Naiu), căpitanul Economu, profesor la şcoala de 
artilerie din Botoşani, şi o doamnă, soţia unui ofiţer din Dol- 
hasca. Văzându-mă scăpat întreg în mijlocul sdrobiturilor si {an- 
durilor din jur, am început să fiu emoţionat, să-mi bată inima 
mai tare, să am un fel de neastâmpăr... A mai trecut câteva 
clipe până ce ne-am recules cu toţii şi am început să ne întrebăm 
fiecare în ce stare am rămas, iar cei 3 răniţi, cu fata plină de 
sânge, fără să se vaiete, multumeau lui Dumnezeu că au scăpat 
numai cu atâta. 

Ne-am căutat care cum am putut pachetele cu cari am ple- 
cat din Iasi si de printre ruine le-am scos fără ca să se fi perdut 
nimic. Ordonanţa mea, care eră în coridor, lângă usa comparti- 
mentului, a scăpat cu bine împreună cu toţi cei de acolo. De esit 
eră imposibil, uşile neputându-să deschide, vagonul fiind răstur- 
nat pe Jumătate. Atunci am spart geamurile şi încet cu încetul 
am esit pe rând prin ferestre, fiind ajutaţi de cei de afară, în 
mare parte soldaţi ruşi. 

Jată-ne scoşi din vagon. Acum ne-am putut dă seama bine 
de înfiorătoarea privelişte a dezastrului. Am zis la început că 
vagonul nostru eră al 4-lea dela coadă; cele trei vagoane dina- 
poia lui erau încălecate unul asupra altuia, adecă cel din urmă 
asupra celui de al 2-lea si acesta asupra celui de al 3-lea, care . 
era un vagon de cl. III ca si al nostru, plin de soldaţi. Vagonul 
din urmă eră vagonul poştei ruseşti și al 2-lea al poştei româneşti. 


205 


Dela vagonul nostru înainte n’a mai fost nici o stricäciune. Acum 
s'a început scoaterea morţilor și a răniților din cele trei vagoane 
încălecate si în mare parte sfărâmate. Au fost 6 morţi şi 20 ră- 
niti grav, iar ceialalti răniţi ușor. In celelalte vagoane unii călă- 
tori erau uşor răniţi sau contuzionati. Aflându-să, din fericire, 
în gară un tren sanitar rus cu tot personalul medical si cu mate- 
rial abondent de pansament, am început toţi cei chemaţi să le- 
gam răniții si să le dim tot ajutorul trebuincios. 

Prima maşină a trenului care a venit peste noi, lovind va- 
goanele a sărit de pe sini suferind mari stricăciuni; maşina a 
2-a n'a suferit nimic; masinistii si fochistii de pe ele au dispărut; 
de jeaba i-a căutat un colonel din trenul nostru cu revolverul în 
mână ca să-i împuște, căci, zicea el, nu înţelege ca viaţa lui, în 
loc să se piardă pe front pentru salvarea Patriei, să se stângă în 
gara Târgului Frumos, in mod asa de ticălos. 

Dacă numărul morţilor a fost asa de mic, precum si acela 
al răniților grav, aceasta să datoreste pe deoparte că masinistul 
nostru reuşise să puie trenul în mișcare, fără însă să aibă tim- 
pul ca să-i deie si viteza trebuitoare pentru a evită ciocnirea; 
iar pe de altă parte că numai cele patru vagoane din urmă au 
fost atinse şi dintre acestea cele două din capăt erau de poștă 
cu personal mic. Apoi alt noroc mare a fost că nu s'a aprins 
nici un vagon, nefiind nici unul iluminat, şi am scăpat de foc, 
care în nenorocirea dela Ciurea a făcut asa de numeroase vic- 
time. 

Cercetând cauzele acestui accident nenorocit am aflat urmä- 
toarele: Prima greşeală a făcut'o masinistul trenului nostru, ca- 
re, pentru ca să-şi umple cazanele masinelor cu apă, s'a oprit 
cu ele în dreptul rezervoriului ch apă, asa că mai mult de ju- 
mătate din tren a rămas în afară de ac, ceeace a făcut ca trenul 
cu refugiaţi să deie peste trenul nostru, neputând intra în gară 
pe altă linie. A doua greșeală, poate si mai mare, a fost că sem- 
nalele date trenului care veneă peste noi, n'au fost observate de 
masinistul şi fochistul acelui tren, căci amândoi dormeau. 

După un ceas am plecat din această gară, care pentru mine 
va purtă numele de Târgul Urdt, multumind lui Dumnezeu că 
m'a scăpat din gura, morţii, ca să pot vedea, si eu România Mare, 
dupa care am oftat din cea mai fragedă copilărie. 

Despre acest accident nu s'a scris nimic prin ziare. Poate că 
Sa făcut bine, căci destule sunt celelalte amărăciuni ale vieţii 
noastre. de acum si nu ar fi de nici un folos ca să se mai vâre 
spaima si frica în sufletele celor cari sunt siliţi să călătorească 
pe aceste vremuri .... 


31 Aug.[13 Sept. 1917. 


La incheierea lunii August, asa de miare, poate cea mai mare 
lună a răsboiului nostru, în care s'au săvârşit atâtea, fapte stră- 
lucite de eroism din partea armatei române, mulţumită cărora 


206 


una din cele mai năprasnice ofensive, pregătită pe o scară mare 
şi cu deosebită vigoare de către cel mai genial general german, 
vestitul mareșal von Mackensen, spărgătorul de fronturi, să cu- 
vine să ne mai oprim putin la cele două puncte strălucitoare, 
care luminează deapururi marea epopeie a Românismului, la 
Mărăşti şi la Mărăşeşti. Din tot răsboiul României, după luptele 
şi victoriile de pe pământul sfânt al Ardealului, după apărarea 
vitejească a trecătorilor carpatine, la Jiu, la Câneni, la Dragos- 
dave, la Predeal şi la Buzău, ca să nu vorbim decât numai de cele 
mai importante, apoi după luptele uriaşe de lângă București, dela 
Neajlov şi Călugăreni, menite să nimicească cu totul pe unul din 
vräjmasi, care venise de peste Dunăre, si care cu siguranţă ar fi 
fost cea mai strălucită victorie, dacă am fi fost ajutaţi cât de pu- 
tin de aliaţii nostri Ruşi, cari stăteau impasibili la spatele no- 
stru, fără să să miște, cu toate solicitările comandamentului nostru, 
pretextând că n'au ordin dela comandamentul lor superior, iar 
pe de altă parte dacă n'ar fi fost trădarea unuia din generalii 
nostri, condamnatul Socec, după toate aceste lupte năprasnice, 
zic. cele mai însemnate fapte de arme sunt cele petrecute în zilele 
de 11/24 până la 16/29 Iulie, cunoscute sub numele de ofensiva 
dela Mărăşti, şi cele din zilele de 23 Jul./5 Aug. până la 7/20 
Aug., aşa zisă defensivă dela Mărăşeşti. 

La Mărăşti a avut loc minunata isbucnire a puterii noastre 
de ofensivă, care după luni de înfrângeri nemeritate si de crude 
desamägiri, s'a reînălțat victorioasă pentru recucerirea pămân- 
tului românesc cotropit şi desrobirea fraţilor rămași într'o tristă 
așteptare. Trupele noastre, într'un avânt căruia nimic nu îi s'a 
putut împotrivi, au trecut peste linile germane, întărite cu tot 
mestesugul räsboinic al cotropitorilor si apărate de trupe de 
elită, si au făcut să răsune iarăși în văile Vrancei acel strigăt de 
libertate şi de biruintä, si care nu sar fi oprit decât departe, de- 
parte, dacă cei chemaţi de noi, aliaţii nostri, s’ar fi făcut datoria. 
Rezultatul total al luptelor dela Mărăști a fost: desrobirea unui 
teritor de aproape 20 chilometri în adâncime pe un front de 40 
chilometri; peste 4000 prizonieri: peste 50 tunuri de câmp, tunuri 
„rele si de transeie; peste 80 mitraliere, un imaterial de răsboiu 
imens si peste 80 vagoane de munitiuni. Acestea au fost isprävile 
Armatei II, comandată de marele general Alex. Averescu, — si 
pe când urma să înceapă ofensiva Armatei I s'a primit un ordin 
‘dela marele comandament prin care să spunea că guvernul rusesc 
opreşte orice ofensivă pe întregul front oriental, prin urmare 
si pe frontul românesc. Această veste a căzut ca un trăsnet asu- 
pra armatelor române si hotărîrea rusească a fost o lovitură din 
cele mai mari, care ni s'a putut dă, căci ea lovea speranţele şi as- 
piratiunile noastre, loveă în amorul propriu, în demnitatea si în 
sufletul tuturor Românilor. Vitejii noştri s'au oprit fără să ajun- 
gä la ţintă, dar fapta lor a rămas ca o dovadă nemuritoare a for- 
ei morale si a pregătirii tecnice a armatei româneşti refăcută. 


207 


La Mărăşeşti ne eră rezervată, o altă încercare, mai grea dar 
şi mai glorioasă, care să dea lumii convingerea că o armată, ma- 
re prin eroismul ei, apără ultimul drapel al onoarei şi libertăţii 
aici în răsăritul Europei. Prin luptele dela Mărăşeşti, am dovedit 
tapacitatea noastră de rezistență, care s'a arătat mai presus 
chiar decât puterea de atac dela Mărăşti, căci acolo duşmanul ar 
fi putut invocă surprinderea şi neprbgătirea, pe când aci el în- 
suşi a plecat la atac, cu toată formidabila sa maşinărie de răs- 
boiu în acţiune, pentru a sparge un front, pe care îl socoteă drept 
singurul capabil de rezistenţă în toată întinderea dela Riga până 
la Marea Neagră. Generalul Mackensen, irezistibilul, cu cele 
inai bune trupe de Germani, întărite de Bavarezii invincibili, şi 
ce infernală artilerie, care isi făcuse faima la Verdun, au pornit 
cu furie asupra frontului nostru, care trebuiă spulberat ca un 
zaplaz de scânduri, si în 20 de zile să cucerească Moldova si să 
ajungă la Iasi, iar armatele române bătute să fie alungate în 
Basarabia. Dar cu toate cele 14 Divizii, dintre cari 10 germane, 
cu toate sutele de guri de foc, de toate calibrele, până la 305, şi cu 
tot armamentul și bogăţia lui de munitiuni, mareșalul Mackensen 
sa întors biruit, bătut, lăsând multi Bavarezi spre îngrăşarea 
pământului românesc; şi au amuţit tunurile şi neclintită a rămas 
stânca rezistenței românești, pe care lumea civilizată, si poate 
chiar dușmanii, au salutat’o ca pe unul din cele mai mari fapte 
de arme din răsboiul mondial. Aceasta a fost isprava Armatei I, 
comandată de viteazul general Eremia Grigorescu. — Să ne adu- 
cem aminte întotdeauna de Mărăşti si de Mdrdsesti, aceste două 
nume glorioase, cari sunt si vor rămânea pentru vecie simbolu- 
rile puterii noastre! 

Este vrednic de pomenit că Mdrdsestii mai figurează in isto- 
tia noastră la loc de mare cinste încă, din anul 1330, când oastea 
Craiului Carol Robert, regele Ungariei, a fost impresurată acolo 
si nimicită de către Basarab Voevodul Ţării Românești, la 10—13 
Noemvrie, după cum ne arată mult regretatul Niculae Densusia- 
nu întrun studiu publicat în Buletinul Armatei si Marinei din 
anul 1909, sub numele de: „Răsboiul din 1330 între Carol Robert, 
regele Ungariei, și Voevodul Basarab al Ţării Româneşti.“ 

Cred interesant şi cetitorii de sigur că o să mă aprobe dacă 
voiu aminti mai amănunţit si rezistența biruitoare dela Oituz, 
eare s'a terminat în aceeaşi zi de 6/19 August ca şi aceea dela 
Mărăşeşti, din defensiva căruia face parte. Această luptă dela 
Oituz o transcriu aci după descrierea făcută de d-l I. P. Stănescu, 
unul din eroii pärtasi la ea. La aripa dreaptă a Armatei IT, după 
frumoasa înaintare dela Mărăşti, Ruşii s'au retras şi inimicul 
ne atacă furios încercând să treacă spre Iasi. Atacurile princi- 
pale le-au început Germanii la Oituz în ziua de 29 Iul. [11 Aug. 
cu 6 zile după cele dela Mărăşeşti, și o clipă au avut succese. 
Frontul nostru a trebuit să fie retras pe alocuri, dar eroismul 
neînchipuit de mare al Vânătorilor de Munte, al diviziilor 6 şi 7 


208 


a stavilit înaintarea germană, tot aşa, cum la Mărăşeşti apărătorii 
de acolo au oprit cele mai alese divizii dușmane, cari trecuseră, 
Siretul spre Tecuci. Sfârşitul zilei de 31 Tul./13 Aug. aduse tru- 
pelor noastre dela Oituz isbândă strălucită: regimentele germane 
erau silite să se retragă in fata avântului cu care au mers la 
contra-atac bravele cordoane ale diviziei 1 de Cavalerie, unităţi 
din diviziile 6 si 7, grănicerii şi batalioanele glorioase ale regi- 
mentului 22 Infanterie din divizia 3. Comandamentul german 
însă n’a desperat si a încercat cel din urmă atac, care după pla- 
nul lui trebuiă, să le aducă la 6/19 Aug. spargerea frontului no- 
stru la Mărăşeşti şi Oituz. Fiecare soldat german aveă poruncă 
să înainteze sau să moară. La Oituz atacul a început pe la ora 
10 dimineața printr’un bombardament de artilerie din cele mai 
vijelioase pe care le văzuse frontul român; pământul păreă că 
să surupă sub loviturile ghiulelelor care nu mai conteneau. După 
2 ceasuri au trecut la atac din pădurea din faţă, valuri nesfar- 
site de germani şi unguri, pe cari însă mitralierele si artileria 
noastră i-a primit cu focuri dela început, asa cum trebuiă. Dar, 
din regimentele noastre, cele mai multe compănii erau duse la 
odihnă şi refacere, iar pe poziţie aveam numai forţe insuficiente 
care, reduse la proporţia de 1 la 10, trebuiau singure să facă 
faţă atacului uriaș, pe care îl îndreptase dușmanul asupra noa- 
stra. Vräjmasul a isbit puternic; linia noastră dela Cosnu şi Gro- 
zesti a, cedat; patrulele germane urcau sus pe Măgura Nicoresti- 
lor, amenințând satul şi tinzând să-şi croiească. drum spre Tro- 
tuş. Cădeau pretutindeni soldaţii nostri, loviturile dușmanului ne 
isbeau din toate părţile si, o clipă, toți aveam impresia că până 
sara vom fi aruncaţi dincolo de Trotus. De nicăiri nu ne venea 
nici un ajutor; compăniile noastre perduseră aproape jumătate 
din efectiv şi inimicul isi sporea mereu forţele. S'au petrecut 
atunci fapte de sublim eroism şi sacrificiu, fapte cari să pot*trece 
în rândul minunilor .... Sus pe Măgura Nicorestilor, incunju- 
rati de trei parti de un duşman cu mult mai superior ca număr, 
rezistam de trei ceasuri de luptă crâncenă o mână de fläcäi din 
Regim. 22 Infanterie si din escadroanele regimentelor de cava- 
lerie, cari, renunțând cu totul la viaţă isi impuseseră o singură ho- 
tărîre: aceea că pe acolo nu trebuia să treacă înimicul. Comanda 
sigură a colonelilor Olteanu şi Naum din Cavalerie si a Lt.-Colo- 
nelului Georgestu din 22 Infant. a strâns oamenii împrăștiați, i-a 
regrupat și i-a îmbărbătat. Şi ei rezistau acum. Era un foc în- 
spăimântător acolo sus pe acel triunghiu al morţii, isbit de sute 
de ghiulele de 105,210 şi 305, pe cari le trimiteau bateriile au- 
stro-germane aşezate pe hotar; era un nesfârşit suier de gloanţe 
si de sfärimäturi de granate; era un jalnic vuiet de durere al ace- 
lor ce să rostogoleau în ţărână, loviti de focul ucigător al schijelor 
ori de plumbul gloantelor. Si totuși nimeni nu să gândea să facă 
un pas înapoi. A fost o încordare ne mai pomenită, a fost o furie 
mereu crescândă, a fost o rezistenţă neînfricoșată, si, mai presus 


209 


de toate, o dragoste adâncă de sfântul pământ ameninţat al țării. 
Ne împuţinaserăm de tot când ne-a venit veste dela Oneşti că ne 
sosesc rezervele în ajutor. Toţi am trăsărit de bucurie, dar şi 
inimicul ne atacă și mai puternic, aducându-și mereu forţe noi 
în luptă. Mai trebuiă încă o sfortare, încă o rezistenţă sdravănă 
să opunem și celui din urmă atac pe care îl pregăteau Nemţii. Da- 
că ne-am fi retras si am fi perdut poziţia, perdut ar fi fost intreg 
frontul până la Târgu-Ocna şi atunci cine ştie unde am mai fi 
putut opri pe dușmani. Ofițerii şi soldaţii au înţeles aceasta, 
ne-am înfrățit şi am rezistat. Valurile de asalt ale Nemtilor sau 
topit în focul mitralierelor, artileriei și granatelor noastre. Pă- 
mântul s'a deschis și i-a înghiţit pe acei cari căutau să-l supună. 
Noaptea s'a lăsat asupra noastră, aducându-ne rezervele şi o 
linişte adâncă. Inimicul istovit ş'a oprit atacurile pe care le plă- 
tise asa de scump .... In sara aceea nu stieam că asa o pätiserä 
şi la Mărăşeşti. Bucuria noastră ar fi fost şi mai mare si sufletele 
noastre îndurerate de perderea camarazilor iubiţi, cari căzuseră 
lângă noi, ar fi fost mai mângăiate.... In zilele următoare, Ger- 
manii n'au mai încercat mare lucru la Oituz, märturisindu-si 
greaua înfrângere hotärîtoare din ziua de 6/19 August. 

După telegramele sosite astăzi, la Londra toţi atasatii mili- 
tari străini de pe frontul român, vorbesc în terminii cei mai en- 
tuziaşti de elanul si eroismul trupelor noastre. In toate cercurile 
din Capitala Angliei a produs o vie satisfacţie primirea cälduroa- 
să făcută la noi celor două mesagii: al Regelui George și al pri- 
mului său ministru Lloyd George. 

Italienii au făcut în timpul ultimei ofensive o pradă imensă, 
numărându-să până acum: 145 tunuri, dintre cari 80 de calibru 
mare și mijlociu; 94 bombarde; 322 mitraliere şi 11,196 puști. 
Cea mai mare parte din aceste arme sunt acum în funcţiune in 
contra foștilor lor posesori. 


1/14 Sept. 1917. 


Ziarul englez Daily News în unul din numerii săi mai proas- 
peti scrie următoarele: „Nu am putut aduce decât un foarte slab 
mesagiu valoarei, îndemânării și tăriei cu care armata română, 
inferioară în număr și armament, a respins unul după altul toate 
atacurile inamice pe frontul Moldovei. Dacă nu ar fi fost neîn- 
frântă rezistența Românilor, înfrângerea rusă din Bucovina si 
din sectoarele alăturate ar fi avut urmări cu mult mai serioase“. 

Comunicatele Marelui Cartier General german nu mai po- 
menesc de loc numele generalului feldmareșal von Mackensen, 
comandantul armatelor nemtesti de pe frontul român de sud și 
sud-vest. Numele ilustrului general, care sună mândru și ame- 
nintätor în timpul groaznicelor atacuri în massă date de arma- 
tele bavareze şi prusace la Mărăşeşti şi pe Siret, a dispărut de 
câteva zile. Vestitul Mackensen văzând că treaba nu merge bine 
s’a retras iscälitura. Nu este de mirare când să ştie că chiar un 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 14 


210 


ofiţer german, luat prizonier, a zis în limba lui „Mackensen s’a 
blamat“ s'au după cum am zice noi: s'a făcut de râs! 

Corespondentul unui ziar american, care vizitând frontul 
din răsărit s'a abătut si pe la noi, spune că revolutiunea rusească 
n'a avut nici o influintä asupra Românilor. Dorul de a se räsbunà 
pe Germani şi a-i scoate din ţară stăpâneşte inima Românului 
mai mult decât oricând. Preocupati de acest gând, Românii uită - 
totul. Atât cât a îndurat poporul român, n'a îndurat alt popor. 
Foamea, mizeria, tifusul şi colera, cari au secerat mii de vieţi, 
mau putut înfrânge hotărîrea Românilor de agi salvă tara si de 
a înfăptui prin arme România Mare. De aceea Românii îndură 
totul, fără să cugete la altceva. Toate sunt lăsate la o parte pentru 
Idealul Naţional, căruia să închină azi toţi Românii. Soldatul 
român e intr’o condiţie minunată. E vânjos şi neobosit. Spiritul 
militarului român merită lauda întregii lumi. La o petrecere dată 
lângă o frumoasă pădure corespondentul american a fost părtaş 
al veseliei generale şi a rămas entuziasmat. Dorinţa tuturor este 
să ducă lupta cu orice pret, mai departe. Moartea e ceva care nu 
inspaimântä pe Români. 

Acestea ni le aduce la cunoștință Neamul Românesc, după 
ziarul fraţilor noștri din America „Românul“. 

In laşi a intrat astăzi unul din cele mai încărcate de glorie 
dintre regimentele noastre, regim. 9 de vânători, în frunte cu 
bravul lui Colonel Rasoviceanu. El a intrat mândru, în minunată 
ordine soldäteascä si în sunetul trambitelor, aclamat de public 
cu urale nesfârșite si cu risipä de flori, aruncate de pe trotoare 
şi de prin feresti. Acest regiment viteaz a fost o lună întreagă 
pe trei câmpuri de juptă apărând locul cel mai periculos şi ti- 
nându-l cu tărie, umplând golurile şi păstrând linia. Dintre cei 
1500 câţi au defilat astăzi, numai vr’o 200 sunt dintre aceia cari 
au plecat acum trei luni (vezi la: 26 April/9 Maiu) pe front, ceia- 
lalti s’au lăsat trupurile lor tinere în luncile Siretului, în râpele 
Sisifei si pe dealurile Putnei, ca să tie in viaţă patria si idealul ei, 
după cum asa de frumos zice d-l Nicolae Iorga. 


2/15 Sept. 1917. 


In Mânăstirea Zograful din Sfântul Munte Atos s'a găsit 
Steagul lui Stefan cel Mare, care prin mijlocirea şi multa stăru- 
int& pe lângă şeful armatelor aliate a d-lui G. C. Ionescu, consul 
general al României la Salonic, a fost ridicat din mânăstire şi 
dat nouă, scăpându-l dela o peire sigură. Acest steag este pentru 
noi o rămășiță scumpă, mai ales în împrejurările actuale, deoa- 
rece ea ne vine dela Voevodul, care'cu patru veacuri înainte, lup- 
tându-să contra acelorași dușmani de astăzi, Nemţii, Ungurii şi 
Turcii, a facut să răsbată în lume gloria armelor române. Steagul 
acesta după descriptia dată de ziare are mărimea de 1 m. 23 cm. 
pe 0,95 cm., si este de.atlas roşu pe care să află brodat cu fir de 
aur si de argint chipul Sfântului Gheorghe, cu sabia in mână, 


211 


șezând pe tron şi având sub picioare un bălaur cu trei capete. 
Doi îngeri, unul dintr’o parte și altul din cealaltă parte, îi pun 
pe cap o coroană pe care să văd, astăzi, două rânduri de petri 
preţioase de rand, probabil în locul celor veritabile pe care trebuia. 


Stefan cel Mare. 


să le aibă coroana, si ir oferă unul scutul si celalalt spada, ca 
armă de luptă. Atlasul roşu. pe unde a rămas nebrodat prăpădin- 
du-să a fost înlocuit de Călugări prin catifea roşie grenat. In- 
scriptia de pe câmpul liber, de pe partea dreaptă si stângă a ca- 


14* 


212 


pului a fost scrisă de un călugăr din mânăstirea Zograiul cu li- 
tere cirilice în greceste: O Agios Georgios O Kapadokios (Sfântul 
Gheorghe Cupadocianul). De jur împrejurul steagului să află. 
scrisă cu litere cirilice, măestru împletite şi cusute cu fir de ar- 
gint, în felul acelora cari să văd pe mormintele Eroului si al 
Doamnei dela Phtna, cu aceleași prescurtäri şi ligatura obicinuită, 
următoarea inscripţie in limba slavonă si care tradusă în româ- 
neste sună astiel: „O răbdătorule de chinuri si purtătorule de 
biruinţă Mare Gheorghe, carele în nevoi si în nenorociri vii în 
grabă apărător şi ferbinte ajutător, iar celor necăjiţi bucurie 
negräitä esti, primește dela noi această rugăciune a smeritului 
rob Io Stefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Mol- 
dovei, păzeşte nevătămat în acest veac si în cel viitor, cu rugä- 
ciunile celor ce te cinstesc, ca să te preamărească în veci, amin. 
Si s'a făcut în anul 7008 (1500), iar al Domniei lui anul al 43“. 

Este o fericire că tocmai în aceste timpuri grele, steagul ace- 
sta a ajuns în stăpânirea noastră, acum când scumpa noastră. 
țară, după patru veacuri si mai bine, poartă aceleaşi lupte în 
contra aceloraşi dușmani și pentru înfăptuirea aceluiași ideal 
naţional. Acest steag care reprezintă pe eroul cu sufletul aprins 
de cel mai înfocat patriotism şi cu credinţa în puterea şi ajutorul 
lui Dumnezeu, alături cu patriotismul si dragostea nemărginită. 
de ţară a marelui nostru Rege, sunt în deajuns pentru a insuflă 
în inimile bravilor noştri ostaşi curajul și vitejia neînfrântă, cu 
ajutorul cărora să alunge barbarii blestemati, cari ne-au incal- 
cat si pângărit scumpul și mănosul pământ al mult iubitei noas- 
tre ţări. 

Despre Steagul lui Stefan cel Mare a pomenit d-l Paul De- 
schanel în discursul său dela Sorbona (vezi la 31 Iul.|13 Aug. 
1917). Acest Steag a fost predat de către d. ministru de răsboiu, 
generalul Räscanu, Mitropolitului Primat Miron spre păstrare în 
ziua de 8 Febr. 1920 (vezi această zi în tom. II), cu mare paradă 


la Mitropolie. 
. 3/16 Sept. 1917. 


Astăzi la ora 11 a. m. a sosit în Iasi misiunea americana, 
însoţită de d-l Wopicka, ministrul plenipotenţiar al Statelor- 
Unite. Ea a fost 'aclamată de mulţimea aglomerată pe peron si a 
fost întâmpinată de secretarul general al Ministerului de räs- 
boiu, de prefectul poliţiei, de comandantul pietii, de directorul 
general al sănătăţii publice si alte persoane oficmle de distincţie. 
Misiunea să compune din 39 de persoane, dintre cari 31 medici şi 
surori de caritate, cari vor rămânea în permanenţă în ţară. Ceia- 
lalti 8 membri formează misiunea propriu zisă, care a venit la 
noi ca să studieze toate chestiunile în legătură cu rasboiul şi să 
avizeze la urgentele măsuri de îndreptare. Această-misiune mai 
are rolul de a studiă în deaproape chestiunea foarte importantă 
a aprovizionării piefii noastre cu alimente si mărfuri. Ea rămâ- 


213 


ne în ţară o lună și jumătate. Misiunea este preşidată de d-l Au- 
derson si să compune din d-nii inginer Artur Graham Glascow, 
dr. Francis Peaboty, advocatul Bernard Fleyner, dr. H. G. Wells 

profesor universitar), dr. Robert Bryand, unul din cei mai mari 
<hirurgi operatori din America, si încă alti doi doctori. Misiunea, 
stă în strânse raporturi cu Ministerul de răsboiu şi cu d. dr. 
I, Cantacuzino, directorul general al sănătăţii publice. 


ANY Sept. 1917. 


Marele ziar londonez „Times“, comentând discursul primului 
ministru Lloyd George, în care să face elogiul armatei române, 
scrie: „Lot atât de meritat este omagiul cordial pe care primul 
ministru l’a exprimat în ceeace privește rezistența României. In 
adevăr Românii au arătat curaj tenace în împrejurări cari ar 
puteă, descurajă și slăbi inimile cele mai tari. Acesta nu va fi 
uitat şi va fi răsplătit când ziua victoriei va sosi şi cine a fost 
viteaz va fi aşezat lângă noi la masa de consiliu“. 

Din America ne vine trista veste că unul din cei mai buni 
oculisti de-ai noştri, dacă nu cel mai bun, profesorul Dr. G. Slan- 
culeanu, dela Universitatea din București, a murit acolo. Acest 
eminent profesor eră plin de calităţi: învăţat; profesor conştiin- 
¢cios şi devotat până la uitare de sine; stăruitor si modest până 
la extrem; gata întotdeauna de a îndatoră pe oricine apelă la el; 
«e o absolută dezinteresare; milos cu nenorociţii orbi, pentru cari 
avea o deosebită îngrijire; sufletul Societății care să Angrijeà de 
soarta lor; să interesă de ţăran, pentru care aveă o admiraţie 
nemărginită şi gata în tot minutul a lucră în favoarea lui; să in- 
teresa de literatură si eră pătruns de tot ceeace eră drept, bun si 
frumos; a publicat un remarcabil curs de oftalmologie pentru 
studenţii săi; nu umblă după faimă şi după avere; aveă oroare de 
politică. Iată ce a perdut ţara noastră, mai ales că doctorul Stăn- 
‘uleanu eră încă în floarea vieţii. 


518 Sept. 1917. 


Din Petrograd sä anuntä cä au fost numiti: sef al statului 
maior tus, generalul Alezeiev; comandant al frontului de nord, 
generalu) Ruschi si al frontului sud-vest, generalul Dragomirov. 
Despre generalul Cornilov să zice că ar fi fost arestat, fiind in 
divergintä cu guvernul provizor si având “veleităţi de a ajunge 
«lictator. De asemenea au fost arestaţi marele duce Mihail Alexan- 
«lrovici, în favoarea căruia a abdicat fostul Tar Nicolae; fostul 
ministru de răsboiu din primul minister revoluţionar, Gucicov, 
care a luat abdicarea Ţarului în tren, si cu ajutorul său Filatov. 

Vrednic de însemnat este numele tânărului profesor si publi- 
cist bucovinean: Dimitrie Marmeliuc, sublocotenent în armata 
romana, Abia eşit din scoala de ofiţeri dela Botoşani, pe care a 
terminato acum câteva luni, acest brav fiu al Bucovinei, care să 
află rănit întrun spital de lângă front, a fost decorat de M. S. 


214 


Regele, cu mâna, sa, cu ordinul Mihaiu Viteazul, pentru eroismul 
cu care a luptat în cumplita si glorioasa zi de 6/19 August. D- 
Marmeliuc este fiu de ţăran român din comuna Zaharesti, judeţul 
Suceava. Păcat numai că poartă la sfârşitul numelui o coadă ru- 
teană, după cum o fac de altfel o mulțime de români intelectuali 
din frumoasa noastră Bucovină, fără să-şi deie seamă cât de su- 
părător este acest lucru pentru oricare Român adevărat, mai ales 
acum în România Mare! . 
6/19 Sept. 1917. 


Unul dintre cei mai valorosi generali ai nostri este generalul 
Eremia Grigorescu, al cărui nume este astăzi cunoscut si iubit 
de toţi Românii. El este considerat de subalternii săi ca un om cu 
noroc, ca un om sfânt, si aceasta din cauza hotäririlor lui demne 
si pline de încredere. Astfel să, explică cum a putut tine pe dus- 
man pe loc la Oituz, cu 5 batalioane la început, apoi cu 9 bata- 
lioane contra a 3 divizii germane. Ofițerii şi soldaţii au o incre- 
dere nelimitată în el, care este ostasul victoriilor, si unde coman- 
dă el nu se poate să nu câștige victoria. Când soldaţii ştiu că 
cel care comandă este generalul sfinții, toţi capătă curaj si să in- 
viorează mergând la luptă cu siguranţa biruintii. 

După ce Ruşii au fost bătuţi la Oituz a sărit inimosul generat 
în ajutorul lor si a salvat nu numai corpul rusesc, dar a arun- 
cat peste graniţă pe dușmani şi acolo i-a pironit. Ţarul Nicolae 
Pa felicitat pentru această faptă și Pa decorat cu Sf. Gheorghe. 
Dar cea mai mare biruintä morală alui a fost aceea când chiar 
soldaţii ruşi revoluționari Pau recunoscut de adevăratul lor șef 
şi au venit cu propunerea ca să-l aleagă ca atare. Fl a pus la 
ordine divizii întregi rusești numai prin prezenţa sa, divizii cari 
își arestaseră chiar pe generalii lor. La cuvântul lui toţi rebelii 
s'au supus. 

Dela începutul răsboiului nostru și până astăzi, generalul 
Grigorescu n'a avut repaus, nici liniște sufletească; zi și noapte 
a azistat la concertul ghiulelelor şi la freamătul oștilor si al ar- 
melor. Cuvintele istorice dela Oituz: „Pe aici nu să trece“, precum 
şi acele dela Mărăşeşti: „Nici pe aici nu să trece“, să datoresc ho- 
tiririlor lui sănătoase şi pline de tact. El nu s'a clintit dela postul 
de comandă, nici chiar atunci când iubitul nostru Rege i-a dat 
voie să şi-l schimbe, din această cauză îi s'a mai dat si gloriosul 
nume de general ul ghiulelor. La sfârşitul lunei Iulie, când groaza 
cuprinse pe toţi Românii, când puhoiul barbarilor nu să putea 
opri, M. S. Regele, fiind bine inspirat, i-a dat comanda şi atunci 
ca prin minune totul s'a schimbat, totul s'a îndreptat, si dusma- 
nul a trebuit să plătească scump îndrăsneala sa în şirul luptelor 
dela: Mărăşeşti, Doaga, Cosmeşti, Răzoare, Muncelul. 

Vestea acestor acte mari de vitejie 4 pătruns în toată lumea, 
până chiar şi in tara, unde eroismul pentru gloria patriei este o 
religie, până în Japonia, care a simţit, a descoperit in acest colt 


215 


al ţării noastre iubite, în Moldova, o pagină din religia sa. Nebi- 
ruitii fii ai soarelui au descoperit in stränepotii Dacilor dela poa- 
lele Carpaţilor, un popor înrudit prin vitejia sa. Şi ca semn că îl 
tin pe acest popor vrednic de pretinia și admiraţia oștilor, cari nu 
cunosc decât victoria și gloria, delegaţi japonezi au venit să felicite 
pe generalul Grigorescu si au oferit eroului dela Mărăşeşti o sabie 
de onoare spunându-i: „Voi sunteți cari scrieţi istoria țării". Sa- 
bia oferită de Japonia eroismului român, va trage în cumpăna. 
istoriei mai greu decât ar fi tras o cucerire uşoară a ţărilor lo- 
cuite de Romani de sub stăpânire străină, iar la masa verde va 
străluci deasupra hărților arătând odată cu hotarele unui drept 
câștigat și hotarele unei vrednicii, ale vredniciei noastre dela Ma~ 
rășești. 

Cel d'intâiu care'a judecat după valoarea lui pe acest mare 
general a fost M. S. Regele si de aceea, după marea bătălie dela 
Mărăşeşti, când îi s'a comunicat rezultatul luptei, adresându-i-se 
i-a zis: „Generale d-ta întrupezi gloria!’ 

De pe frontul român ne vine buna veste că trupele noastre 
au atacat si au ocupat primele linii inamice din Valea Susitei si 
de pe versantul de Est al Văiei Alunei, consolidându-să pe terenul 
câştigat. 

7/20 Sept. 1917. 


In Rusia s'a petrecut un importat eveniment politic, care 
pare menit să puie capăt în mod definitiv perioadei de criză, care 
intretinea într'o turburare permanentă forţele ei active. Guvernul 
provizor a proclamat Republica, instituind un Directoral, compus 
din: Cherenschi, preşedinte; Terescenco, afaceri străine; generalul 
Verchovschi, răsboiu; amiralul Verderschi, marina; Nichilin, pos- 
ta. Programul imediat al acestui Directorat va fi organizarea au- 
toritätii şi menţinerea capacităţii de luptă a Republicei ruseşti. 
Noul minister se compune din 12 membri, afară de cei 5 membri 
ai Directoratului, în total 17; el este format din diferite grupuri 
politice și din oameni înafară de orice grupare politică; este un 
minister de coaliţie cu nuanţă cadetă. 

Proclamarea Republicei a fost anunţată poporului prin 
afișe mari. Hotärîrea luată de Cherenschi, de acord cu amicii 
lui, n'a provocat nici o manifestaţie ostilă. Din contră, numeroase 
cortegii au fost organizate în diferite cartiere ale Petrogradului; 
mulţimea a aclamat cu căldură Republica. 

Din sbuciumul acestor din urmă zece zile a esit biruitoare 
figura asa de populară a lui Cherenschi, acărui energie în conti- 
nuarea răsboiului până la îndeplinirea operei de dreptate ne 
este bine cunoscută, și dorim ca biruinţa lui internă să se prefacä 
în biruintä asupra dușmanului comun, pentru ca să ne putem 
pästrà rosturile teritoriului nostru până la refacerea şi comple- 

rtarea lui. 

Președintele misiunii americane, d-l Anderson, care este 


216 


unul din marii jurisconsulfi ai Statelor-Unite, om energic, cu 
privire hotarita şi cât să poate de amabil, într'o convorbire avută 
cu un redactor al ziarului România, a declarat, între altele, ur- 
mătoarele: „România este stimată la noi si are toată dragostea, 
noastră. Vă spun și vă autoriz să o comunicaţi tuturor. Sfortärile 
noastre sunt concentrate în această directiune: să ajutăm oricât 
mai mult pe aliați. Crucea americană dă primul exemplu. Ea a 
trimis la d-voastre în ţară, misiunea cea mai numeroasă. Aveţi 
mare nevoie de ajutor şi de pretinie, — si nefericirile pe cari 
le-aţi suferit pentru cauza dreaptă, care e și cauza noastră, sunt 
bine stiute la noi. Tot ce să va puted face pentru tara românească 
vom slărui să se facà repede. Peste 700 de milioane de lei s'au 
subscris într'o săptămână pentru Crucea rosie americană. Am 
adus material medical si proviziuni. Vor veni multe mărfuri in 
curând. Am luat în acest senz înţelegere cu misiunea americană 
din Petrograd, cu ministrul d-voastre de acolo şi cu noul d-voa- 
stra ministru dela Washington, d-l Dr. C. Angelescu. Prin Kula 
si pe o cale ferată construită acum de Americani, să vor aduce 
pentru România, cu trenuri curierc speciale, materiile diferite. 
Aceste transporturi vor îi pe cât posibil accelerate asa ca s& să 
răspundă nevoilor mai urgente“. Apoi mai departe spune: „Aju- 
torul Statelor-Unite vine sigur. Multumiti publicului d-voastră si 
autorităţilor românești pentru pretinoasa primire pe care ne-a 
făcut'o. Şi vom fi veseli că precum vă spunem astăzi ce vom face 
în România, să vă spunem pe larg, cand-vom cunoaște bine si 
lacunele si soluţiile lor, ceeace am.făcut pentru tara d-voastră, 
Statele-Unite vor luptă. cu d-voastră până la isbândă“. 

D-l Wopicka, ministrul plenipotenţiar al Statelor-Unite, a 
adaugat: „Fiţi siguri de întreaga noastră atentiune şi de tot con- 
cursul Republicii noastre. Avem în ţara noastră 11 milioane de 
oameni între 20 şi 30 de ani. Instruim acum 6 milioane de soldaţi, 
si vă rog să credeţi că eu reduc mult cifrele adevărate. Până în 
două luni, 500 mii soldaţi americani vor fi în Europa. In ultimele 
6 luni, a crescut de 3 ori tonagiul flotei noastre comerciale. In- 
treagă industria americană e rechizitionatä de Stat. Fabricile 
noastre nu lucrează decât pentru răsboiu. Pretutindeni guvernul 
american a trimis comisiuni. Materialul necesar să lucrează cu 
metodă. Peste tot silintele noastre merg paralel cu ale aliaţilor. 
In Rusia 500 ingineri americani sunt puşi gratuit la dispoziţia 
căilor de comunicaţie. Sfortärile noastre vor duce la isbândă. 
Si atunci România va aveă răsplata zilelor de grele încercări pe 
cari le-a trecut, apărând ideile de dreptate şi civilizaţie, care 
au adus lângă Aliati si pe Statele-Unite“. 

Misiunea americană, chiar a 2-a zi după sosire la Iaşi, a în- 
ceput să viziteze spitalele. Medicii sau interesat de aproape de 
felurile de boale, de rănile mai obicinuite, cercetând Sf. Spiridon 
si secţiile de boale infecțioase, iar ceialalti membri ai misiunii 
au însemnat lipsurile de material, cari împedecă bunul mers 


217 


al lucrărilor, spre a le împlini. Misiunea va deschide cât să poate 
mai curând un spital al său pentru răniții si bolnavii din armata 
noastră, precum şi câteva centre de evacuare în apropierea fron- 
tului şi mai multe cantine. Ea a adus cu sine 6 vagoane de me- 
dicamente, pansamente și instrumente chirurgicale. 

Din comunicatul de azi însemnez că în regiunea dela nord- 
est de Friedrichstadt, trupele ruse au ocupat prin luptă pădurea 
dela sud de satul Biddag, înaintând pe acest sector pe un front 
de 16 chilometri și o adâncime de 12. 

8/21 Sept. 1917. 


Astăzi este naşterea Maicii Domnului, Sfântă Maria si 
sândul oricărui bun Roman să îndreaptă către buna noastră 
Regină, care încă dela începutul răsboiului a apărut, ca o zină 
a mângăierii si a alinării, fiind întotdeauna cea mai devotată si 
mai neobosită soră a răniților și bolnavilor. Din” multele fapte du- 
ioase ale Ei voiu cită aci numai una. Vizitând intr’o zi spitalul 
dela Cofofdnesti a văzut acolo un copilaș de 4 ani, frumos, cu 
ochii blajini, inteligenţi și mari. Acest copil fusese găsit intr’un sat 
părăsit de pe linia de luptă. O boambă a exploadat asupra cäsutei 
in care să află, ucisese câţiva săteni si pe el il rănise o schije la 
cap. Era cuminte; nu plângea și când s'a apropiat Regina de el 
a zâmbit. — Cum te chiamă? — Niculitä. — Ai tată? — Am, 
este în răsboiu. Dar maica ta unde-i? — Nu știu. — Esti sin- 
gur pe lume Niculiţă? Da. — Si te-a lovit la cap? Nu te doare? 
— Nu mă doare.... Regina îl luă în brate, îi restiră părul de 
pe frunte cu degetele, îi sărută ochii cei frumoși ca două flori, 
— şi copilul părăsit să lipi de Ea ca de mama sa.... 

Pentru a se şti câte ceva din faptele eroice ale soldaţilor 
nostri vom dă aci în rezumat descrierea unui corespondent de pe 
front a luptelor din regiunea Sovejei, publicată în Neamul romă- 
unesc. In regiunea Soveja a fost obiectivul ofensivei noastre din 
luna Tulie. Dusmanii au fost alungaţi până dincolo de Soveja, spre 
graniţă. Au fugit dușmanii lăsând tot: material de răsboiu si 
multe din obiectele indispensabile, haine, etc.; au fugit desculți si 
desbräcati, ofiţeri şi soldaţi, fiind atacați de cu noapte. Intr’o 
lună și jumătate decând soldaţii noştri le-au ocupat locul, nu 
s'au putut strânge toate trofeiele rămase; tranșeiele si bordeiele 
de prin păduri erau încă pline de munitiuni si echipamente ger- 
mane, alături de câte 2—3 soldaţi morţi, rămaşi neingropati. Ca 
să-şi spele ruşinea au dat cele mai sălbatice atacuri, începând 
dela Valea Lepsei şi Sboina Neagră. si isprăvind odată cu sleirea 
forţelor lor la Răchitaşul mic. Au murit mulți de-ai nostri, dar nu 
sau clintit. Din luptele dela Răchitaş au vroit Nemţii să-şi facă 
o glorie, anunțând după două zile de luptă, că au ocupat înălţi- 
mile dela Soveja: Rächitasul şi Cocosild, şi că au alungat pe Ro- 
mâni. Dar, minciuna nu s'a prins și după 3 zile au trebuit să se 
Tesemneze si să anunţe că trupele lor in faţa forţelor superioare 
au trebuit să se retragă la sud-vest de Soveja. 


218 


Luptele dela Rächitas au început la 3/16 August; Nemţii aù 
băgat masse mari de oameni, umplând văile şi pantele Răchita- 
sului cu cadavrele lor, fără să înainteze cât de putin. Au încercat 
toate stratagemele ca să ocolească linia dreaptă; sau furisat 
prin tufișuri şi viroage. După 2 zile de lupte groasnice, lăsând 
în urmă poduri de leșuri, înconjuraseră de trei părţi înălțimile 
Răchitașului mic, crezându-să stăpâni; dar sus, pe înălţime, au 
rezistat vitejii nostri trei zile, fără hrană; o zi şi o noapte a 
plouat; erau uzi şi nemâncaţi, plini de noroiu, dar nu s'au dat, 
n'au părăsit locul. A patra zi de luptă (a doua de când erau în- 
cunjurati) camarazii regimentului din stânga, de cari fuseseră 
despărțiți, s'au năpustit asupra dușmanului, din flanc si din 
spate; eră urgia iadului şi de atunci n'a mai rămas picior de 
Neamt pe văile din vestul şi nordul Rächitasului. Ce veselie si îm- 
bratiseri între camarazi, când s'au văzut iar uniţi în transeiele 
Jor. In a 5-a zi de luptă, de sus de pe Rächitas, din stânga si din ° 
dreapta, pornesc ai noştri atacul general, iar duşmanul nu numai 
că se retrage, dar fuge mâncând pământul. Multă greutate au 
avut ofiţerii nostri ca să-şi oprească soldaţii, cari alergau cu furie 
după Nemti, căci ordinul nu eră să înainteze, ci numai să men- 
țină poziţia întreagă. In transeiele ce fuseseră ocupate pentru un 
moment de inimic sau găsit soldaţi de ai noştri morţi strângân- 
du-si în braţe pușca, mitraliera, si în fata lor 30 de Nemti culcati 
la pământ. S'au găsit mitraliere distruse de obuze si soldaţi in- 
gropati lângă ele de malul răsturnat peste ei de obuzul dușman 
căzut lângă ei. 

In Franţa a demisionat ministerul Ribof, fiind înlocuit de 
ministerul Painlevé, in care Ribot păstrează portofoliul afacerilor 
străine, ceeace: însemnează că noul minister va urma aceeas poli- 
tică. Mai târziu Ribot a fost înlocuit cu Barthou, fost preşedinte 
de consiliu în 1913. 

9/22 Sept. 1917. 


Papa Benedict XV a trimis o notă puterilor beligerante pen- 
tru împăciuire. Cum această notă aveă în vedere mai mult in- 
teresele dușmanilor nostri, nimeni n'a luat'o în seamă. Este re- 
marcabil în privinţa aceasta răspunsul Președintelui Statelor- 
Unite, Wilson, răspuns cu atât mai energic în fond, cu cât este 
de moderat în formă. In acest răspuns vorbeşte o minte clară, 
lucidă, gânditoare, care s’a pus o serie de probleme, printre cari 
stă pe planul întâiu forţa criminală de guvernământ, care a des- 
läntuit răsboiul. „„Vinovat nu este poporul german, zice Wilson, ci 
stăpânul lor cel plin de neastâmpăr. Noi n'avem însă să ne ocu- 
păm în ce măsură acest popor să lasă condus de această putere. 
și nici de proporţia în care el ş'a dat consimţământul lui la între- 
prinderile hotilor cari îl conduc. Este însă treaba noastră să in- 
grijim ca lumea să nu să mai întoarcă iarăşi la o stare de lucruri, 
în cari nelegiuirile de astăzi să poată fi înfăptuite din nou. Pen- 


219 


tru aceasta Statele-Unite văd trebuinta imperioasă a unor garan- 
fii de democraţie guvernantă cari să cer poporului german si nu- 
mai când masele germane vor fi înţeles accast& necesitate se va. 
puteă vorbi de pace“. 

Pregătirea și bravura trupelor române în luptele dela Mără- 
şeşti au surprins şi uimit chiar şi pe Nemţi, după cum înşişi o 
recunosc acum. Ziarele lor, vorbind de aceste lupte, mereu pome- 
nesc de rezistența dârză, uwersunatd, neobicinuil de vie a trupe- 
lor noastre. Pentru ca Nemţii să vorbească astfel despre noi, 
această însemnează că sau convins singuri de calităţile sune- 
rioare ale ostașului român. Din aprecierile criticilor militari 
germani şi austriaci să vede marea însemnătate, pe care inimicii 
noştri o atribuiau bătăliei dela Mărășești. Pentru aceasta este 
de ajuns să cităm aci ceeace a scris marele ziar din Viena Neue 
Freue Presse, a 3-a zi după pronunţarea ofensivei lui Mackensen 
la nord de Focșani: „In sudul Moldovei ne aflăm în luptă cu cea. 
mai mare parte din armata română refăcută. Prin ciocnirea 
de masse mari, lupta începe să ia aci un caracter deciziv între 
noi si Români. Pentru noi nu poate fi decât înbucurător acest 
fapt. O victorie asupra lor nu poate întârziă, — ea va fi cu atât 
mai hotaritoare...‘‘ Bătălia dela Mărășești au terminat’o de mult 
bravii noștri ostaşi şi victoria, care trebuiă să fie decizivă n'a 
fost de partea duşmanilor .... lată ce mare însemnătate are si 
va aveă pentru noi bătălia dela Mărăşeşti. 

Comunicatul de azi ne anunţă un nou si mare succes englez. 
Aliaţii nostri au atacat pe un front de 14 chilometri, între canalul 
Ypres-Comines şi calea ferată Ypres-Staden, cucerind peste 14 
puncte de o mare importanţă militară si făcând peste 2000 de 
prizonieri. 

Astăzi, între orele 11 si 12, s'a facut înmormântarea în ci- 
mitirul dela biserică din Tdmpesti, de lângă Fălticeni, a celor doi 
aviatori ruşi: locotenentul observator Strugalschi si sublocotenen— 
tul pilot Niedzwiedschi, cari au murit .printr'un accident lângă. 
Gura-Humorului. Acest accident a provenit din cauză că la sco- 
borâre au oprit prea târziu motorul şi aeroplanul a căzut prea 
repede infundându-să în părnânt şi omorând pe loc pe observator, 
iar pilotului îi s'au sdrobit amândouă picioarele până în sus de 
genunchi, din care pricină a murit în mari dureri după câteva 
cesuri. In tot timpul înmormântării, care s'a făcut cu toate ono- 
rurile militare cuvenite acestor eroi. un aeroplan sbură ‘pe dea- 
supra regiunii, făcând tot felul de virajuri. 


10/23 Sept. 1917. 


M. S. Regele a făcut o inspecţie pe front dela 26 Aug./8 Sept. 
până la 6/19 Sept. mergând mai întâiu la gara Băâlca, iar de 
acolo pe jos la Spitalul din Cofofdnesti, unde a fost întâmpinat 
de Regina şi Prinţul Nicolae, cari să găseau de mai multe zile 
în mijlocul răniților de acolo. Apoi s'a dus la Adjud ca să viziteze 


spitalul rusesc şi de acolo la Armata II, vizitând postul de co- 
mandă al unui corp de armată, unde a azistat la desfăşurarea 


Generalul Văitoianu Artur. 


unei lupte de pe a înălţime si unde sosise tot atunci si Prinţul 
Carol. Trei zile dearândul au vizitat frontul Armatei IT, decorând 
pe Generalii Văitoianu si Arghirescx cu Mihaiu Viteazul, clasa 


III, precum si un mare număr de ofiţeri si de soldaţi, cari sau 
distins în ulfimele lupte, convorbind cu fiecare in parte si ascul- 
tând cu mult interes povestirea actelor de vitejie ale lor. De acolo 
s'au dus la Bacău, apoi la kiatra Neamţu, unde au vizitat dife- 
rite spitale, însoţiţi de generalul Grigorescu. 

Un ziar rusesc ne spune că să discută din nou intervenţia. 
armatei japoueze pe frontul european. Chestiunea a. fost discu- 
tată în Statele-Unite de către misiunea japoneză condusă de 
contele I/schi, trimis în acest scop acolo. Ar fi vorba să se trimită 
pe linia ferată siberiană o jamdălale de -milion de japonezi. Trans- 
portul, după, cererea Rusiei, trebuie să fie făcut cu vagoane ja- 
poneze, iar alimentarea trupelor, în tot timpul răsboiului, să fie 
în sarcina Japoniei, din cauza greutăţii de aprovizionare din Ru- 
sia. Numai dacă ar fi aşa, căci noi de mult aşteptăm acest aju- 
tor..... 

Zilele trecute Aliaţii nostri au sărbătorit aniversarea a treé 
ani dela lupta dela Marna. Această luptă, din punctul de vedere 
al urmărilor, este cea mai mare dintre toate luptele, căci ea a 
hotărît evenimentele militare ale acestui uriaș și monstruos răs- 
boiu. La Marna sa cântat prohodul puterii pfensive a armatei 
germane, care din minutul acela n'a mai putut face un singur 
pas înainte pe frontul de vest, singurul teatru de răsboiu pe 
care să va decide victoria finală. Eroii principali ai marei 
victorii dela Marna au fost: Generalul Maunoury, care cu 
armata sa se găsea la nordul Parisului si a atacat pe neastep- 
tate armata lui von Kluck în flanc forţând'o să se retragă câţiva. 
chilometri, apoi Generalul Galieni, care în acelaşi timp, cu gar- 
nizoana Parisului, a executat o esire fericită (trupele fiind trans- 
portate într'o noapte cu automobile pe front) si a impedecat pe 
von Kluck să primească ajutor la timp din partea armatei lui 
ron Biilow. In mod succesiv celelalte armate franceze esalonate 
pe râul Marna, încep si ele atacul; generalii francezi Foch, Langle 
de Cary si Franchet d'Esperey să întrec unul pe altul, iar genc- 
valul Sarrail, comandantul cetăţii Verdun, imită operaţiunea lui 
Galieni. După 3 zile de lupte crâncene, Germanii încep să cedeze 
si după 14 zile întregul front al armatelor nemtesti, străpuns în 
mai multe locuri, a fost silit să se retragă pe toată întinderea 
pentru a să putea reface pe asa numitele poziții pregătite mai 
dinainte. De atunci şi până astăzi Germanii n'au mai putut 
înaintă până acolo, retrăgându-să mereu, încet cu încetul, tot 
pe poziţii de mai înainte pregătite... 

Lupta dela Marna nu este numai o victorie militară, ea este, 
sar putea zice cu tot dreptul, cea mai mare victorie a conștiinței 
unui popor, care într'un moment critic ş'a dat seama de primejdia 
ce-l pândea si de măsura sacrificiilor ce trebuiă să facă pentrir 
aşi asigură existența şi renuuniele în lume. 

Englezii s’au consolidat poziţiile câștigate prin nouă cuceriri. 
respingând toate contra-atacurile germane; numărul prizonieri- 
lor luaţi până acum trece de 3000. 


222 


11/21 Sept. 1917. 


Eri dimineaţa a avut loc pe platoul dela Sorogari depunerea 
jurământului noului contingent de Ardelenii, sosit din Rusia, com- 
pus din 600 soldaţi si 37 ofiţeri, în prezenţa colonelului R. Măr- 
enlescu, comandantul centrului de instrucţie, azistat de un ba- 
talion de vânători. A oficiat părintele Partenie, care a ţinut o 
caldă cuvântare, apoi a vorbit colonelul si a răspuns locotenentul 
ardelean Ionel Siara. Noii soldaţi români, după ce au luat masa, 
au cântat si au jucat hora înfrățirii cu camarazii lor din tara. 

In „Journal de Genéve“ s'a publicat o interesantă profeție, 
serisă în 1600 de Călugărul Fra Giovanni, care să potriveşte cu 
rasboiul actual. Mi s'a părut vrednicä de știut si de cetitorii mei 
această, profeție, care vorbind de Antichrist spune: „Omenirea a 
crezut de multe ori că-l vede, pentrucă toţi ucigașii să aseamănă 
Si toţi perversii sunt înaintașii principalului Pérvers. Adevăratul 
Antichrist va fi un monarch, un fiu al lui Luther, care să va 
proclamă trimis al lui Dumnezeu. Va ayea un sigur braț. Nenu- 
aneratele sale armate, care vor lua ca deviză ,,Dumnezenu cu noi’ 
vor semana cu legiunile infernale. El va lucra mult timp cu in- 
selätorie şi tradare. Spionii lui să vor respândi pe întreg pämän- 
tul şi va avea în puterea sa secretul Forței. Un răsboiu îi va da 
ocazia a să demască; un răsboiu ce nu va începe contra unui 
monarch francez, ci în contra altuia, si care în două săptămâni 
va deveni universal. Sabia sa va semănă cu aceea a creştinilor, 
dar actele sale vor fi ca ale lui Neron si ale persecutorilor ro- 
mani. El va aveă un vultur ca stemă si aliatul sau, un alt mo- 
narch, tot astfel. Sub drapelul său, popoarele cele mai îndepăr- 
tate vor alergă, creştine și mahomedane. Mai întâiu popoarele 
vor fi: perdute, dar apoi îngerii le vor lumina si toate vor înţelege 
<ă el e Antichristul si că vor deveni scluve dacă nu-l vor sdrobi. 
El nu va avea milă de nimeni: va masacra preoți. călugări, femei, 
bătrâni, copii; şi va trece agitand o tortä ca barbarii, semănând 
tocul în numele lui Dumnezeu. Pentru a ucide pe Antichrist, va 
trebui să se sacrifice mai multi oameni decâti locuitori a avut 
Roma antică; Cocoșul, Leopardul si Vulturul alb vor trebui să 
se unească pentru apărarea lumii. Apariţia lui Antichrist va fi 
către anul 2000 si armata sa va întrece toate arinatele trecutului. 
Triburile sălbatice să vor luptă alături de creștini. Vulturul ne- 
gru, care va veni din tara lui Luther, va surprinde Cocoșul si va 
voi să-i ocupe teritorul, dar va trebui să se întoarcă pentru a să 
apăra contra Vulturului alb, care va reuşi în sfârșit să pătrundă 
în tara sa. Atunci să vor da cele mai aprige lupte. Fluviile vor 
fi trecute pe cadavre în loc de pietre; morţii vor fi atât de nu- 
merosi, încât numai cei de seamă vor putea aveă un mormânt. 
Antichrist va cere pacea mai de multe ori, dar cei șapte îngeri, 
cari vor călăuzi cele trei animale, la vor impune să continue räs- 
boiul până când supușii lui Antichrist, vor fi intinsi pe terito- 


223 


viile lor ca paiele pe arie. Dar când ultima sa armată va fi distru- 
să, câmpul de luptă va fi altarul unde să va sacrifică cel mai 
mare dintre oraşele mari ale lumii. Antichrist va perde coroana 
si va muri părăsit si nebun. Ținuturile sale vor fi împărţite în 
22 de părţi, dar nici una nu va avea nici soldaţi, nici suveran. 
Vulturul alb condus de Archanghelul Mihail va goni semiluna 
din Europa. Era de pace şi prosperitate să va începe atunci în 
toată lumea, căci toate naţiunile vor fi guvernate atunci după 
dreptate“. 
: 12/25 Sept. 1917. 


Un nou transport de voluntari ardeleni a mai sosit la Iasi 
eri dimineaţă si astăzi alte două transporturi de trupă si un 
grup de ofiţeri. 

AgentiaNauen anunţă că Kaizerul să află in România si ca 
într'una din zile s'a dus la Curtea de Arges, ca să depună co- 
roane pe mormintele Regelui Carol şi al Reginei Elisabeta. Zia- 
rul Romania, vorbind de aceasta vizită, să miră de această cu- 
rioasă potrivire, constatând cu drept cuvânt că în timpul cât a 
trăit Regele Carol şi a condus cu credinţă destinele ţării noastre 
spre Puterile centrale, Impăratul Germaniei nu s'a invrednicit 
nici odată să vie să-l salute pe El şi pe poporul Lui, în ţara 
nuasträ. lar acum când mareșalul von Mackensen a simţit aşa 
de crud vitejia românească, Kaizerul vine să îngenunchie în 
fata unor morminte în cari s'a îngropat si un vis de al lui des- 
amăgit. *) 

Ion Gramadd, fiu de ţăran, din satul bucovinean Zăhărești, 
ofiţer voluntar în armata română, scriitor de frunte şi bun cu- 
noscător al trecutului neamului nostru, a murit moarte de erou 
pe Valea Trotușului, luptând pentru realizarea. idealului naţional. 
El a fost un bun profesor al liceului din Cernăuţi; vorbea frumos 
si cu căldură; iubit si mult apreciat de elevii săi; ca chip avea 
o înfăţişare voinicä si frumoasă; stăpânit de o minte ageră si 
aleasă. Să pregătea şi eră aproape să iea doctoratul în litere la 
Viena, pentru care isi aveă preparată teza, tratând despre ,,Ro- 
mânii la asediul Vienii din anul 1683“. In urma lui Ion Gramadä 
a rămas și o lucrare de actualitate foarte importantă, pe care 
o scrise ca un document istoric cu gândul ca s'o publice în mai 
multe limbi europene, si în care înfățișează cu o extraordinară 
putere de evocatie toate nelegiuirile, toate sălbătăciile fără nume 
săvârşite de Austriaci în Bucovina, cu date exacte şi controlate 
în mod foarte riguros. Ar fi bine ca această lucrare să nu ra- 
mână, în părăsire şi să se publice pe lângă românește şi în limba 
franceză, fiind de mare folos pentru cauza noastră naţională. 


13/26 Sept. 1917. 
M. S. Regina Maria, mult iubita noastră Suverană, a făcut 
*) Vezi ziua de: 2/15 Nov. 1917. x 


224 


un apel către America, publicat în revista „Roumania“, care 
apare în Chicago şi care apel a făcut o adâncă impresiune asu- 
pra guvernului de acolo si asupra opiniunii publice americane. 
Revista Roumania, apare sub direcţia fraţilor Paul şi Gogu Ne- 
gulescu; ea are o parte românească si alta in limba engleză. Intre 
colaboratorii străini pe cari îi are să numără si Tiletson Wells. 
Acestui apel să datorește misiunea americană, care a venit la 
noi în zilele din urmă si sperăm că el va avea şi alte urmări 
bune pentru ţara noastră. Pentru ca să se vadă şi mai bine 
toată dragostea şi grija pe care iubita noastră Regină le pă- 
strează poporului ei în nefericire, reproducem în întregime acest 
apel, în care să găsesc cele mai duioase şi mai sfinte cuvinte, cari 
au isbucnit vr'odată din sufletul unei Regine. 

„In aceste zile, când întreaga lume este în flăcări, când acei 
cari luptă pentru un ideal, văd atât de înfricosätoare si de nein- 
telese întâmplări, Eu, Regina unei ţări ajunse în nenorocire, 
ridic vocea Mea și fac un apel către acei cari întotdeauna sunt 
gata să ajute acolo unde necazurile și durerile pătrund. Aici sunt 
necazuri şi dureri fără sfârşit, în această ţară a României. Moar- 
tea sub toate formele s'a abătut peste ţară: sabie, flacări si inva- 
zie, foame şi boale. Pământuri au fost răpite dela noi, speranţa. 
ne-a fost distrusă, oraşe şi sate devastate. Ce ne-a rămas din 
provincii e înăbușit de îngrozitorul exod al celor ce au fugit 
de brutalitätile dusmanului. Spitalele noastre sunt supra-pline, 
nutrimentul nostru redus. Ne sbuciumăm totus în contra furtu- 
nelor, care aproape ne sdrobesc. Dar nu suntem infricosati. Noi 
nu ne vom declară pe noi înşine de bătuţi. Pas cu pas luptăm 
pentru binecuvântatul pământ al patriei noastre, — nici un sa- 
crificiu nu e prea greu, nici o străduinţă prea mare. Dar nemi- 
loasa lipsă ne isbeşte în faţă. Dela noi cer toţi, dar resursele noa- 
stre sunt pe sfarsite. In toate timpurile Eu am avut buni şi cre- 
dincioşi pretini printre Americani. Sunt dar sigură că ei vor voi 
să-mi ajute poporul Meu, trimjţându-ini ceeace Mie îmi e im- 
posibil a procură în aceste tragice circumstanţe: nutriment, îm- 
brăcăminte şi provizii medicale, astfel ca Eu să nu stau neputin- 
cioasă în faţa lacrimilor unei naţiuni în durere. Multe cuvinte nu 
sunt necesare. România e desperată, nenorocită. Trebuie oare să 
spun mai mult? Eu aştept ajutor de la marea și generoasa inimă 
a Americei. Eu îmi iubesc străduitorul Meu popor. Eu sunt una 
cu idealul lui. Eu plâng cu durerile lui, sufer cu nenorocirile lui. 
Nu lăsaţi mânile Mele goale, când mame şi copii, soldati şi răniţi, 
strigă către Mine. Când o ţară e mică, Regina ei devine mamă. 
Ta nu trebuie să se odihnească. Ea nu trebuie să despereze. Când 
mulţi tremură, Regina nu trebuie să arate teamă. Zi si noapte 
Ea trebuie să lucreze pentru poporul Ei. In toată supărarea Mea, 
îmi rămâne veriga care leagă pe toţi cei în grije. Eu mi-am lă- 
sat casa şi tot ce-a fostu al Meu. De aceea inima Mea, înţelege bine 
toate durerile lor. Eu mă duc printre cei mai nenorociti, incerc 


225 


să-i mângăi şi să le dau puţin ajutor. Rusia, Franţa, Anglia m'au 
ajutat. Nu stau la îndoială că America va face la fel“. 


14/27 Sept. 1917. 


O telegramă anunţă că un întreg regiment bosniac cu ofi- 
terii în frunte, iar soldaţii purtând armele in mani, a trecut in 
liniile româneşti. Comandantul regimentului, care este sârb, 
a declarat că dorința ofiţerilor si a soldaţilor lui este de a fi in- 
corporaţi în corpul de voluntari sârbi și jugo-slavi din Rusia. 
Oamenii acestui regiment au fost aduşi numai de 3 zile pe fron- 
tul românesc și au declarat că fapta lor va fi urmată de toate 
trupele cehe şi jugo-slave din armata austro-ungară. Din ace- 
stea să poate vedea că descompunerea Austro-Ungariei ia pro- 
porţii mari şi că nationalitatile de sub stăpânirea vitregă a Habs- 
burgilor s'au convins de zădărnicia sacrificiilor făcute pentru 
asupritorii lor, cari până în cele din urmă vor fi îngenunchiaţi. 

Generalul Alexeiev, seful marelui stat maior rus, şa dat 
demisia în urma divergintei de păreri între el si generalisimul 
Cherenschi, care inzistă pentru depărtarea din armată a tuturor 
generalilor şi ofiţerilor bănuiţi de complicitate cu Cornilov, pe 
câtă vreme Alexeiev crede că o astfel de măsură ar fi foarte rea 
din punctul de vedere al conducerii şi reuşitei operaţiunilor mi- 
litare, fiind greu de înlocuit asa de repede ofiţerii experimentați 
şi instruiți. In locul lui Alexeiev a fost numit generalul Duho- 
nin, *) fost şef de stat major pe frontul de vest. Generalul Cere- 
misov a fost numit comandantul frontului de nord, iar generalul 
Volucenco al frontului de sud-vest. Generalii Balnev şi Cerbacev 
au rămas la locurile lor ca comandanţi ai frontului de vest şi al 
frontului român. 

De pe fronturi merită să însemnăm că Englezii, după un 
violent bombardament de artilerie, au început un atac puternice 
pe un front de 12 chilometri dela St. Julien spre sud-est, pätrun- 
zând în apărările germane pe o adâncime de 1 chilometru şi ju- 
mătate, cucerind localitatea întărită Zonnebeke, precum si toate 
punctele întărite la sud de această zonă şi făcând 1600 prizonieri, 
cu 48 ofiţeri, cu mari perderi pentru inamic. Francezii deaseme- 
nea laBeaumont au făcut 121 prizonieri cu 4 ofiţeri. 


17/30 Sept. 1917. 
Numärul ränitilor primiti în Spitalul Crucii-Rosii a ajuns la 


*) Generalul Duhonin a avut un sfârşit trist. In urma evenimentelor din 
Rusia, prin înlocuirea guvernului provizor printr’un guvern maximalist (bol- 
cevist) Lenin-Trotzky, a ajuns generalisim praporgicul (sublocotenentul) Kri- 
lenco, care în ziua de 21 Noemvrie, în capul trupelor revoluţionare, a intrat 
în Moghilev, făcând prizonier întregul stat major şi de necaz că generalul 
Cornilov a reuşit să fugă, mai mulţi revoluționari s'au aruncat asupra lui 
Duhonin, Pau împuşcat, Pau tăiat bucăţi pe cari le-au aruncat în diferite 
locuri. Să zice că Krilenco s'ar fi numit cândva: von Schnâr. 


Dr. V. Bianu Răsboiul României Mari. 15 


226 


109, dintre cari 9 sunt ofiţeri. Cei mai mulţi sunt răniţi uşor şi 
aproape de vindecare, fiind căutaţi mai întâiu prin spitalele din 
apropierea frontului, iar când s'au văzut mai bine sau cerut 
ca să fie trimiși aci, mai aproape de casă, find toţi din judeţul 
Suceava, Aceşti răniţi, făcând parte din Regimentul 16, au luat 
parte la multe lupte din Valea Oituzului, a Casinului si a Trotu- 
şului. Astăzi am operat pe sergentul Gheorghiteanu Gheorghe, de 
loc din com. Sasca, El a fost rănit în ziua de 6/19 August, in 
groaznicele lupte dela Grozesti. In dimineaţa, acelei zile, pe când 
se află într'un bordeiu cu 11 soldaţi, a început un bombarda- 
ment cumplit de artilerie din partea Nemtilor; cădeau obuzele 
ca ploaia, în toate părţile, până ce un ohuz a căzut peste bordeiul 
lor, care s'a prăbușit, iar soldaţii din el s'au făcut una cu pă- 
mântul, iar lui, care stătea în ușa bordeiului, i-a trecut o schije 
de obuz peste gionata stângă, rănindu-l sub genunchi, fără ca 
să-i sfarme ciolanele. De durere a căzut la pământ, dar cum acolo 
hu putea să rămână din pricină că obuzele cădeau mereu si 
începură a bate si mitralierele dușmane, care aruncau gloantele 
ca ploaia grindina, ca să fie mai la adăpost s'a târât grapis 
până la o groapă mai mare, făcută tot de un obuz mare de tun, 
groapă adâncă aproape de doi metri şi ajungând acolo s'a lăsat 
în ea, stând în fundul ei ca mort. Când au trecut Nemţii la atac, 
după această preparatie groaznică de artilerie, au trecut si pe 
lângă groapa lui, dar crezându-l mort au mers înainte. A stat 
acolo, nemâncat și nebăut toată ziua si toată noaptea până în 
ziua, următoare, cam pe la amiazi, când vitejii nostri soldaţi pri- 
mind ajutoare au contra-atacat pe inamic si lau respins fugä- 
rindu-l până în poziţiile lui de mai înainte, si atunci când a vă- 
zut el aceasta a început să strige după ajutor. Au venit câţiva 
soldaţi de ai noștri si lau scos din groapă, ducându-l la postul 
de prim ajutor; apoi a fost trimis la un spital din Roman, de 
acolo la Iasi si mai pe urmă evacuat la noi. La intrarea lui în. 
spitalul nostru rana aveă o înfăţişare urâtă şi făceă mult puroiu, 
care mirosea greu; de jur împrejurul ei pelea era umflată şi ro- 
şie, dureroasă, iar după câteva zile puroiul sa îngrămădit în 
vr’o două cuiburi, pentru care a trebuit să-l operăm. Cu toate 
acestea lucrurile nu sau îndreptat, umflătura s'a urcat in sus 
de genunchi, până aproape de stinghie, ivindu-să mai multe co- 
lecţii de puroiu, pe cari a trebuit să le deschidem si să le deser- 
tam, bolnavul fiind adormit cu cloroform. După vr’o două săp- 
tămâni Gherghiţeanu s'a vindecat, 


19 Sept./2 Oct. 1917. 


Astăzi avem de înregistrat încă, două succese de ale Aliaților 
noștri, Cel mai strălucit este victoria engleză din Mesopotamia, 
aproape de Ramadie. Englezii după ce au atacat poziţiile princi- 
pale, au încunjurat pe Turci şi au capturat 4400 prizonieri cu 
200 ofiţeri şi cu comandantul lor Ahmed-bey şi statul său major; 


227 


«0 bogată pradă de răsboiu: tunuri, arme, muniții, provizii, echi- 
pamente şi 'altele. După ocuparea Bagdadului de către Englezi, 
Germanii plănuiseră o mare lovitură acolo, pentru care trimise 
pe vestitul general Falkenheyn, ca să întocmească planul pentru 
recucerirea acelui oraș. Dar mai înainte ca Nemţii să fie gata 
pentru aceasta, Englezii au luat ofensiva, obţinând acest frumos 
succes. 

Italienii au respins pe platoul Bainsizza toate atacurile Au- 
striacilor, făcând 2019 prizonieri între cari 63 ofiţeri si punând 
mâna pe o mare cantitate de muniții şi explozive. 


20 Sept./3 Oct. 1917. 


M. S. Regele nostru a fost decorat cu Crucea de răsboiu, pe 
care i-a remis’o generalul Berthelot din partea guvernului fran- 
«ez. Drept mulţumire bunul nostru Rege a trimis Preşedintelui 
Republicei următoarea telegramă: „Sunt cu atât mai atins de 
atentiunea aceasta, cu cât Eu văd în faptul acesta o mărturie 
prețioasă şi incuragiatoare dată de Franţa bravelor Mele trupe, 
„care, rezistând cu bărbăţie atacurilor dusmane, au putut să 
„aducă servicii reale-cauzei comune, pentru care luptăm cu toţii”. 

D Rutherferd, preşedintele societăţii Roumaniun Oilfiedes, 
in Londra, în ultima şedinţă a spus că Românii au tot dreptul 
să fie mândri de lealitatea, bravura şi jertfele lor. Ostaşii români 
sunt perfect echipați si-si apără tara cu eroism. „Sunt convins, 
zice d-sa, că România, care a fost în Europa orientală în fruntea 
“civilizaţiei timp de atâţia ani, este menită a jucà un nou rol pre- 
ponderant, şi asa cum este situată la gurile Dunării, va avea un 
rol pfincipal în viitor. Felicităm pe Rege, guvern şi poporul ro- 
mânesc de recentul succes militar. Era stabilit că România va 
primi ajutorul rusesc la intrarea ei in rasboiu. Acest Ajutor 
însă nu l’a primit din cauza corupţiei birocraţiei si a guvernului 
rus din acea epocă. Ceeace este mai de admirat la Români, este 
că după perderile și sacrificiile ce au suferit au putut să îndepli- 
nească admirabila sfortare pe care o desfăşură acum“, 

Valoarea armatei române n'a fost recunoscută si afirmată 
în mod strălucit numai de Aliaţii noştri; ea a început să fie apre- 
ciată şi de presa inamicilor noștri. Ziarul ministerului de externe 
«din Viena „Fremdenblatt“, întrun număr proaspăt scrie: ,,Ar- 
mata română reorganizată, compusă din 15 divizii, luptă cu vi- 
lejie si îndârjire. La Ocna, împotriva înălțimilor la nord-est de 
Soveja, precum si împotriva pozitiunilor de ambele părţi ale 
Susitei, atacurile reluate după puternice pregătiri de artilerie, au 
dus în repetite rânduri la aprige lupte corp la corp“. lar mai 
“departe: ,„Duşmanul să bate bine.“ Apoi in alt număr zice: ,,Pu- 
terea de rezistenţă a Ruşilor sa întărit. Aceea a Românilor n’are 
nevoie de asa ceva. Dela catastrofa anului 1916 ea n’a fost in- 
frântă niciodată. Generalul von Blume in ,.Nord-Deutsche Allg. 
Zeitung scrie: „Trupele române reorganizate par a corespunde 


15% 


228 


așteptărilor.“ Ziarul ,Neues Wiener Tagblatt‘ într'un număr « 
spune că „armata română este splendid reorganizată si dornică 
de luptă“. 

Ziarele din Tokio publică o informatiune din Anglia asupra. 
înţelegerii japoneze-americane în scopul intrării Japoniei în răs- 
boiu, alăturea de Rusia. Să deie Domnul! 


21 Sept./£ Oct. 1917. 


D-l Untkovschi publică în ziarul rusesc ,,Jujnii Krai un 
elogios articol asupra ţării noastre, din care merită să publicăm 
următoarele: „Armata română a renăscut ca si Fenixul din ce- 
nusa sa... Astăzi ea este cu desăvârșire capabilă să ducă răs- 
boiul, cu o disciplină admirabilă, neavând lipsuri nici în muniții, 
nici în tunuri, nici în aprovizionare. Toate defectele ce a putut 
aveă, au dispărut cu desăvârşire. Artileria este la înălţine, in- 
fanteria întreagă merită toată lauda. Românii sunt bravi si să 
luptă ca leii. Azi când Germanii ameninţă să ocupe si treimea, 
de teritoriu ce a mai rămas Românilor, ei mor în mod fanatic 
dar tin în loc pe vräjmas. Mor, dar nu să dau. Să luptă pentru. 
orice bucăţică din pământul lor asa de sălbatic ca si lupoaica 
când e să îi să răpească ultimul pui. Acum începe lupta eroică 
a României pentru existenţa ei. Lupta nu pentru viaţă, ci pentru 
moarte. Si România după luptele din Iunie şi August poate fi 
numărată în rândul ţărilor ce au suferit, stropite în sânge şi în 
lacrimi: Belgia, Serbia şi Muntenegru. Am văzut pe răniții ro- 
mâni umplând spitalele româneşti, cu ochii strălucitori, cu figura 
aprinsă de entuziasm şi cari îmi spuneau: „Ah, de m’asi însdră- 
veni mai curând, să mă întorc la luptă! N'avem decât un gând: 
să luptăm şi să murim! Orice viaţă s’o dăm, dar s'o dăm scumpl 
Ce chin pentru un rănit să stea, în spital, fără să facă nimic, toc- 
mai când patria ne chiamă, când ea are trebuintä de ajutorul 
nostru“. Am văzut locuitori cari în vremea asta au părăsit Ro- 
mânia. Numai că nu te trag la pământ si te întreabă rugându-te- 
cu o tainică nădejde si privindu-te,in ochi: „Spune, vor să se 
mai retragă Ruşii, ori nu?“ Dar ce să le răspunzi ca să-i linis- 
testi? Dacă n'ar fi fost ruşinea dela Tarnopol, dacă n’ar fi fost 
groaza din Bucovina, dacă nu sar fi întâmplat retragerea noa- 
stra fantastică, Germanii într'adevăr n'ar fi mai îndrăsnit să. 
mai râvnească şi la ultima lor bucată de pământ. Dar Românii 
sunt hotärîti, orice ar fi, să-și apere bucata de pământ ce le-a 
mai rămas. Armata ca un singur om a răspuns: „Ne vom lăsă 
aci oasele, dar Nemţii nu vor mai putea înaintă!“ Mă inchin 
până la pământ ţie, o Românie, pentru patimile tale, pentru soar- 
tea ta eroică. Iar noi Ruşii, privind nefericirea României, trebuie 
să-i sărim în ajutor, cinstea, şi conștiința noastră o cere!“ 

Pe de altă parte generalul Mir, comandantul diviziei de ca- 
valerie, care a sosit la Odesa de pe frontul român, a făcut urmă- 
toarele declaraţii asupra armatei noastre şi situaţiei frontului: 


229 


-„Situaţia frontului român, după impresiile pe care le-am căpătat 
in urma vizitării diferitelor regiuni militare să poate socoti ea 
foarte rezistentă. In onoarea armatei române să adaugă rezi- 
stenta şi tăria pe care ea a pus'o la apărarea pozitiunilor Märä- 
şești, contra, încercării de ofensivă germană. Această rezistenţă 
pentru Români este Verdunul lor, de care s'au sdrobit toate ata- 
curile furioase ale renumitei falange a feldmareșalului Macken- 
sen. Armata română organizată din nou, arată un rar eroism 
şi o intensă rezistenţă. Fără exagerare pot spune că armata ro- 
mână este mai pe sus de orice laudă și soldaţii noştri ruşi n'ar 
face rău să ia dela dânsa exemplul datoriei și dragostei către 
tara“. : 

Sub-locotenentul Gheorghe I. Brătianu, unicul fiu al primu- 
lui nostru ministru, a fost rănit de un glonţ de mitralieră în glo- 
rioasele lupte dela Mărășești şi acum să află în convalescenta, 
iar după vindecare va plecă din nou pe front. 


22 Sept./5 Oct. 1917. 


Veşti bune dela fraţii nostri din Basarabia. Revolutiunea 
rusească cu marile ei principii umanitare, a răscolit și dincolo de 
Prut toate energiile latente. Chiar din primle zile de libertate o 
sumă de fruntaşi români: profesori, preoţi, învăţători şi mai 
mulţi proprietari sau întrunit si au căutat mijloacele unei re- 
desteptäri nationale prin cultivarea limbei strămoșești, infiin- 
ţând o Societate culturală a Moldovenilor: Mulțumită acţiunii 
acestei societăţi şi cu sprijinul Zemstvei guberniale, care a recu- 
noscut necesitatea introducerii limbii românești în scoale, mai 
mulţi profesori au ţinut cursuri pe seama învăţătorilor, în nu- 
măr de peste 400, dându-le pregătirea, profesională si punându-le 
la dispoziţie fondul pentru tipărirea abecedarelor şi manualelor 
didactice cu alfabet latin. Aceste cursuri au ţinut trei luni si au 
adus roade binefäcätoare de pedagogie naţională, dovadă re- 
vista şcolară, care s'a înfiinţat, examenile pe care le-au făcut în- 
vätätorii si frumoasele serbări culturale ce au avut loc la Chi- 
sinäu. Regimul actual îndrumat de principii umanitare a luat 
următoarele hotăriri: In toate scoalele primare din satele româ- 
nesti învăţământul să se facă în limba română. La gimnaziul de 
stat din Chişinău să se înfiinţeze clase paralele românești. Să va 
‘infiinta un gimnaziu curat românesc în Chişinău, care va purtà 
numele celor doi martiri naţionali: Murafa si Hodorogea. La 
gimnaziul de fete să se înfiinţeze clase paralele româneşti. De ase- 
menea scoala normală de învăţători si învăţătoare să aibă câte o 
secţie românească. Tot astfel se va introduce limba română în 
seminar şi în şcoala eparhială. 

Pentru ca să se vadă şi mai bine cum au luptat Românii 
pe frontul dela Mărăşeşti, unde s'a scris cea mai măreaţă pagină 
de epopeie, vom reproduce Ordinul de zi al Diviziei, dat si pe 
:armată, al disfinsului si bravului general Alexandru Mărgi- 


230 


neanu: „In crâncenele lupte ce au avut loc în zilele de 16, 17, 

18, 19, 20 şi 21 August, trupele de sub comanda Colonelului 
Alexiu, au făcut dovada celui mai înältätor eroism. Timp de 6. 
zile soldaţii au rezistat zi şi noapte, sub cel mai îngrozitor bom— 
bardament al artileriei dușmane, fără a clinti înapoi un singur 
pas de pe poziţiile ce au apărat cu atâta vitejie. La adăpostul 
acestui uriaş bombardament, desläntuit de o formidabilă artilerie: 
grea, concentrată în fata acestui sector, numeroase forte inamice 
au dat 11 atacuri in acest timp, care au fost respinse însă, cu 
perderi din cele mai sângeroase pentru duşman, care a lăsat pe 
poziţiile atacate sute de cadavre. Al 12-lea atac, desläntuit cu o 
furie ne mai văzută si cu forte cu totul superioare, a fost <-nl- 
berat în mod eroic de aceste viteze trupe, cari prin contra-atacuri 
date cu o hotärîre exemplară au arătat odată mai mult dusma- 
nului vitejia noastră străbună. La aceste crâncene lupte, care: 
prin sângele vărsat şi prin măreţia lor vor fi puse pe aceeaşi 
treaptă cu cele mai mari bătălii date în acest răsboiu, au contri- 
buit la succesul comun bateriile din Reg. Art. si Obuz. si bateriile 
ruse din Brigadă. Prin un foc de baraj din cele. mai eficace şi 
bine susţinute toate aceste baterii au sprijinit în cel mai înalt. 
grad, trupele de infanterie în eroica lor rezistenţă. Pentru toate 
aceste fapte glorioase, care vor rămânea neperitoare în istoria 
răsboaielor, citez prin prezentul Ordin de zi pe întreaga Divizie 
trupele de infanterie și artilerie, care au luptat sub conducerea 
energică a Colonelului Alexiu, spre a servi drept pildă de bra- 
vură, eroism si spirit de jertfä întru sdrobirea duşmanului şi 
apărarea, sfintei noastre Patrii“. 

Credem interesant să reproducem şi apelul generalului Măr- 
gineanu, către trupele Diviziei a 3-a, comandată de d-sa, pentru 
refacerea, satului Mărăşti. „In cea mai glorioasă bătălie dată dela 
începutul campaniei de către trupele Diviziei a 3-a, s'a eliberat 
la 11 Iulie 1917 satul Mărăşti din mânile dușmanului. Bravele- 
noastre trupe au mai eliberat în acea memorabilă bătălie si alte 
sate, însă nici unul n'a suferit de pe urma barbariei dusmane ca 
satul Mărăşti. Avem o înaltă datorie morală si patriotică de a 
pune iarăşi în picioare acest sat. Inaintea tuturor, noi, care Pam» 
cucerit, trebuie să luăm iniţiativa înşghebării unui fond sub 
numele de Fondul Mărăşti, cu care mai târziu să se înalțe un sat 
mai frumos şi mai mare. Doresc ca prima contribuţie să fie data 
de către ofiţerii, subofiterii şi soldaţii Diviziei a 3-a, după care 
fondul ce să va strânge va fi sporit prin contribuţiile populatiunii 
româneşti. In acest scop, fiecare după putere isi va dă obolul său. 
Sumele colectate să vor strânge sub directa supraveghere a fie- 
cărui comandant de regiment, întocmindu-să totodată tabele no-- 
minale de cei cari au cotizat. După strângerea definitivă a su- 
melor, ele să vor vărsă de regimente, cu forme în regulă, Servi- 
étului Intendentei Diviziei, care va raporta rezultatul cel mai târ- 
ziu la 25 Septemvrie 1917", 


231 


După cum Stefan cel Mare, acum 400 de ani, în urma strä- 
lucitei invingeri a oștilor lui Mohamed păgânul, a zidit mână- 
stirea si satul Räsboieni, asa si tânărul şi bravul general Măr- 
gineanu, zice d-l N. Iorga într'un minunat articol din Neamul 
Românesc, a hotărit să ridice satul Mărăști din nou; acel sat 
unde trupele române au cucerit cea mai impunătoare fortifi- 
catie germană, făcând astfel începutul unei strălucite victorii, 
in fata căreia cea mai trufase ostire a timpului de acum n'a știut 
cum să, găsească mai repede, părăsind totul în cale, munţii ocro- 
titori dela hotar. Soldaţii Diviziei a 3-a au răspuns cu toţii și 
cu grabă la acest apel, adunând frumoasa sumă de 25.000 de lei, 
care sumă de sigur se va mări de către toţi Românii, pentru ca 
Mărăștii să se înalțe falnic spre pomenirea glorioasei încordări 
de acolo pentru alungarea fiarei sălbatice. 

Locotenentul Iorga Petre, din regimentul 9 vânători, a fost 
decorat cu ordinul „Coroana României“ cu spade, în gradul de 
cavaler, pentru bravura si destoinicia arătată ca şef al observa- 
torilor în luptele dela sud de Mărășești din 28 Iulie 1917, produ- 
când știri preţioase cu care s'au putut luă la timp măsuri eficace. 
Ce mândru trebuie să fie d-l N. Iorga, unchiul acestui viteaz! 


24 Sept./7 Oct. 1917. 


M. S. Regele României a trimis generalisimului si ministru- 
lui președinte al Rusiei, Cherenschi, următoarea telegramă: „Ge- 
neralul Han Nahicevanschi Mi-a remis din însărcinarea guver- 
nului provizoriu ordinul Sf. Gheorghe. Sunt mândru de acest 
semn de distinctiune, care împodobește pepturile atâtor eroi. Sunt 
cu atât mai mișcat că văd în aceasta din partea Rusiei recunoas- 
terea curajului armatelor Mele, arătat în aprigele lupte unde 
Sau luptat alături cu tovarășii de arme: soldaţii ruși. Uniti în 
acelaşi scop si aceeas dorinţă nestrămutată de a învinge, aliaţii 
noştri și armatele lor vor căpătă victoria, îndeplinind idealul ge- 
neral al tuturor aliaţilor“. 

Generalul Berthelot, şeful misiunii militare franceze, intr’o 
convorbire ce a avut cu d-l N. Georgescu, redactor al ziarului 
România, vorbind despre armata noastră spune: „După cum aţi 
relevat, dușmanii scontau ca o certitudine inevitabilă, acum 0 
lună: înfrângerea României, evacuarea Moldovei. Răspunsul îl 
cunoaștem. Armata română a urcat splendid panta pe care să 
scoborise fără voia, şi fără vina ei. Chemată la suprema încercare 
a ofensivei trecute si a luptelor dela sud, armata României a dat 
minunate dovezi de eroism. Soldaţii români luptă admirabil. Cre- 
deţi-mă. Sunt la înălţimea celor mai viteji apărători. Ei sunt 
cei mai buni soldați ai lumii“. lar la urmă generalul a declarat 
cu căldură și cu convingere: „Trecutul vijelios de rezistență 
dârje, trecutul apropiat in care otelirea inimilor a oprit potopul 
inamic, acest trecut märet imi dă mie: încredere în viitor!" 

Aliaţii noștri Englezi au avut un nou şi mare succes. Ata- 


232 


cand pe linia ferată Ypres-Staden, la nord de Langemarck, pe un 
front de peste 14 chilometri, ei au luat cu asalt mai multe sate si 
mai multe puncte de mare importanţă si au facut peste 9000 de 
prizonieri. Perderile germane in aceste lupte sunt extraordinar 
de mari, peste 40,000; multe tunuri si mult material de răsboiu. 
Perderile engleze au fost mici. Corespondentul ziarului Times, 
care a participat la această luptă, spune că desi timpul a fost mi- 
zerabil, entuziasmul trupelor a fost indescriptibil. Toţi soldaţii 
au luptat cu elan pentru câştigarea acestei importante victorii. 


27 Sept./10 Oct. 1917, 


D. G. Ranelti într'un frumos articol de fond al ziarului Ro- 
mânia, face o rugăciune compatriotilor evrei, ca ei să renunţe, 
măcar pe timpul răsboiului acestuia, de a convorbi pe stradă şi 
chiar în casele lor, în limba germană, sau mai bine zis, în acel 
jargon special în care elementul lingvistic nemtesc este predomi- 
nant. D-sa are mare dreptate s'o ceară aceasta, acum când Nemţii 
sunt cei mai urâţi si mai despreţuiţi duşmani ai nostri, cari ne-au 
pângărit tara, Acest tablou desgustător nu-l oferă numai Evreii 
din laşi, Acelaşi lucru să petrece în toate orașele Moldovei, în 
care elementul evreiesc covârseste pe al nostru. La noi în Fäl- 
ticeni, aceeaşi nerusinare o au Evreii, mai ales femeile si fetele, 
care niciodată nu vorbesc între ele românește, ori unde ar fi. In 
Pesta şi în toate oraşele Ungariei, unde Evreii sunt aproape tot 
asa de numeroși, toţi vorbesc numai ungureşte, si dacă vr’unul 
sar abate dela această regulă imediat autorităţile respective îl 
pun la rezon, arătându-i cu politeta ungurească în ce ţară se gă- 
seste. Si când te mai gandesti că studenţii români nici pe cori- 
doarele Universitätilor din Pesta si din Cluj n'au voie să vor- 
bească între ei în limba lor! 

In Belgia, cu toată vremea rea, trupele franco-engleze au 
dat un atac între Broodseinde si St. Iansbek, înaintând doi chilo- 
metri, cucerind trei sate, mai multe ferme întărite si capturând 
peşte 2000 de prizonieri, între cari 29 ofiţeri; câteva tunuri de 
camp si un număr de mitraliere si mortiere de transeie. 


29 Sept.]12 Oct. 1927. 


O delegaţie de Români din Basarabia s'a prezentat marelui 
stat major rus din Moghilev, cerând să se formeze câteva regi- 
mente de rezervă curat moldovenești. In cererea lor ei arată că 
azi fiind împrăștiați prin regimentele ruseşti, au mult de suferit 
din cauza necunoasterii limbei ruse. Delegaţia a arătat că să pot 
organiza vr’o 50.000 de luptători moldoveni hotärîti pentru luptă. 
Comitetul moldovenesc a şi organizat câteva batalioane româ- 
nești de atac. 

In Chişinău a început să lucreze tipografia ,,Obstei cultu- 
rale Moldoveneşti“, pentru cărți de școală, cărţi populare si, 
pe alături, pentru foaia ,,Ardealul‘‘. Vorbind despre aceasta, zia- 


233 


rul Cuvânt Moldovenesc zice: „Să ştiţi, fraţilor Moldoveni, că o 
zi mai mare ca aceasta n'a avut Basarabia noastră... Prin lu- 
mina care’ se va răspândi cu ajutorul tipăriturilor esite din 
această tipografie, Moldovenii să vor destepta la o nouă viaţă, 
la o viaţă naţională vrednică de un popor cu o obârsie asa de 
«strălucită, cum suntem noi“. Tipografia are litere latine. La des- 
-chiderea solemnă a acestei tipografii a vorbit preotul V. Gobjild, 
care a facut şi slujba, preotul Parfenie, d-nii N, Alexandri, P. N. 
Halipa si P. Harea. Hârtia o asezà în maşină o învăţătoare care 
a mântuit cursurile moldovenești. 


30 Sept./13 Oct. 1917. 


Un nou grup de voluntari Ardeleni a venit din Rusia. Ei au 
fost pe deplin instruiți acolo. O parte din misiunea americană a 
părăsit tara, ducându-să direct în America, unde va face un ra- 
port asupra celor constatate la noi şi va supraveghiă la trimite- 
rea celor necesare nouă şi constatate de ei că ne lipsesc. Restul 
misiunii va rămânea în ţară, o parte ocupându-să cu organiza- 
rea spitalului ce-l înfiinţează in Roman; altă parte va continuă 
să se intereseze de nevoile noastre pentru ca ele să fie cât mai 
urgent satisfăcute. 

Agenţia Havas spune ca d-l Tache Ionescu, expunând situaţia 
tragică a României, care luptă alături de apărătorii dreptului şi 
a libertăţii, a zis că „Germanii vor să încheie pace cu România 
Şi pentru aceasta fac o propagandă activă. România nu va în- 
cheia nici odată pace fără aliaţii ei, căci noi nu suntem capabili 
de o astfel de tradare. Aliaţii pot aveă încredere în noi, după cum 
şi noi avem în ei“. 


1/14 Oct. 1917. 


Dintre cei 104 răniţi câţi să află astăzi în căutarea spita- 
lului Crucii Roşii, 10 sunt ofiţeri. Dintre aceştia 5 stau in can- 
tonament şi numai 5 în spital; toţi sunt sublocotenenti si învă- 
tätori în viata lor civilă, luminători ai poporului, cari, precum 
în timp de pace asa si in timp de răsboiu s'au purtat bine, des- 
fäsurând multe acte de vitejie. I-am rugat pe acești 5 sublocote- 
nenti, ca să-mi descrie fiecare luptă în care a fost rănit și toţi au 
primit cu plăcere. Astăzi încep cu descrierea sublocotenentului 
Ion Spiridon *) din Regim. 1 Mars (învăţător în Boroaia). El a 
fost rănit la cap de un glonţ de mitralieră, în lupta crâncenă 
dată la cota 789, la nord de Grozesti, în ziua de 31 Tulie/{3 Au- 
gust a. c. 

Iată cum descrie acest viteaz acea luptă. „După crancenele 
atacuri din zilele precedente, inamicul, înarmat cu un potop de 
guri de foc şi cu mult superior nouă ca număr, reuşeşte să ocupe 
o parte din poziţiile noastre, plătind însă foarte scump fiecare 


*) Inaintat locotenent la Decemvrie 1917. 


234 


metru de pământ apărat de Pldiesii Sucevei. Nemţii, după spusele 
prizonierilor, aveau ordin ca până sara, cu orice pret, să ajungă 
la Ocna noastră. Era în ziua de 30 Iulie (12 Aug.). Trupele noa— 
stre, reculese o clipă, așteptau cu cea mai mare nerăbdare ordi- 
nul de contra-atac. Ziua aceasta a fost de ambele părţi mai li- 
nistita, afară de obicinuitul bombardament de artilerie. Nu ştiu 
de ce? Ştiu însă că atacul s'a amânat pentru a 2-a zi, ziua de 
31 Iulie. Acum stieam precis; ziua răfuelii eră hotärîtä. Mane 
să va da o luptă crâncenă. Atâtia camarazi de ai nostri cäzu- 
seră... şi strigau răsbunare. Soarele pogora dela toaca cea 
mare. [ra senin si liniște. Ne venise vestea că ne-au mai sosit 
ajutoare. Inainte de a se înseră, comandantul regimentului, Lt. 
Colonelul Negulescu, *) un bărbat de inimă şi plin de avânt, mă 
chemă la dânsul si spunându-mi ordinul de atac, îmi zise: „Sub- 
locotenent Spiridon, te-ai purtat bine întotdeauna; mâne ne as- 
teaptă o frumoasă, dar grea încercare, vei şti să fi la înălţime. 
Am toată încrederea că isbânda va fi a noastră. Du-te si comu- 
nică trupei ordinul, — si să ne vedem pe creastă!“ Träiti domnule 
Colonel, îi zisei si plecai repede. Imi insuflase ceva din bärbätia 
lui, acest comandant plin de curaj si de stimă, încât mă simtii 
şi eu sprinten şi plin de încredere. Seara se lăsa posomorîtä pe 
Valea Trotușului. După umerii înalţi ai Carpaţilor, soarele isi 
mai arătă o sprânceană de foc. Ajuns între soldaţii mei, căutai 
să le spun și lor hora ce ne așteaptă pe-a 2-a zi, şi după ce-i aşe- 
zai cât am putut: mai bine pe fiecare, într'un târziu, doborât de: 
oboseala mai multor nopţi şi zile în sir, mă aciuai sub o tufa,. 
punând perna pumnului sub cap, cu privirea rătăcită pe bolta 
cerească .... Atâtea visuri scumpe începură a mă cuprinde în 
mreaja lor şi atâtea icoane dragi imi trecură prin poteca min- 
tii.... Geana dimineţii începu să se ivească. Lumina acelei zile 
grozave creștea cu repeziciune. Soarele mai roșu ca’ntotdeauna, 
picurând fire aurii, să înältä peste albia Trotușului. N’apucase 
bine a să despărţi noaptea de zi si să porni un duel teribil de ar- 
tilerie din amândouă părţile. Vazduhul tot era un geamät. Miile- 
de obuze treceau ţipând in sbor ca niște paseri fantastice, pur-— 
tătoare de foc şi jale. Bubuiturile şi vâjăiturile erau fără şir, 
trosniturile erau aşa de puternice încât să cutremură pământul. 
Mania lui Dumnezeu să coborise asupra omenirii. Ce frumoasă 
să instiintase acea dimineaţă de Iulie si să hâzise într'atâta încât 
devenise o groază, un infern. Si asa tinuse prăpădul acesta câ- 
teva, ceasuri fără întrerupere. Poziţia eră bătută. Atunci de pe- 
întreg frontul începu un clămpănit asurzitor de ţi să părea că 
toacă un neam întreg de barze... 

Deodată, la un semn dat, valurile pornise la atac. Ii spuse- 
sem camaradului meu Stan: mergi unde vrei, eu voiu plecă cu 
valul întâiu. Mi-am luat o parte din voinici si pornirăm cu Dum-— 


*) A murit ca un erou în aceste lupte. 


235 


nezeu înainte! Mergeau vitejii, cu pepturile deschise, mergeau cu 
un avânt de nedescris. Valuri după valuri, cât vezi cu zarea, pe 
întreg frontul, înaintau fără a ţine seamă de nici o pedecä. Du- 
pă câteva, clipe, strecurati printr'un potop de plumbi, ne văzurăm 
aproape de creastă. La 20—30 de paşi de vârful cotei fu o mică 
zăbavă. Inamicul fäceà un baraj de granate, înspăimântător. 
Eră o jale cumplită. Pe morţi călcai ca pe snopi. Câteva mitra- 
liere deale lor, flancate, făceau mari ravagii. De stat pe loc nu 
eră chip; de înaintat greu; trebuia însă cu orice pret să mer— 
gem... „Mai bine murim copii cu toţii, decât să perdem poziţia“, 
strigă un căpitan cu glas de aramă. Nu isprăvise vorba căpitanul 
si dela dreapta lui gornistul sună înaintarea. Un ura uriaş perni 
din pepturile tuturora, şi încă un iureș, atât de scump si greu, 
şi-a noastră. fu poziţia! 

Inamicul sdrobit fugea în dezordine, lăsând în urmă-i mor- 
mane din elita Kaizerului. Arme, căști, muniţie, efecte; eră plină 
creasta, după cum le aruncase Nem{dria, fugind să scape numai 
cu sufletul. Câteva mitraliere deale noastre, ajunse deasupra, îi. 
puse pe goană. Fuse un vaier şi un carnaj pe care nici o pană 
nu le-ar putea redă. Trupuri schilodite la fiecare pas, capete sdro- 
bite din cari curgeau creerii terciuiti. Unii fără mâni, fără pi- 
cioare să vaietau, să târau pe brânci; alţii în spasmele morţii să 
dădeau de-a rostogolu, horcotind în sânge; la vale să scobora câte 
o targă încărcată cu câte un ofiţer, care îşi trăgea sufletul. S’a— 
cum îl văd pe soldatul Furtună, sdrobit de o granată, cum cade 
şi acărui vorbă, cea din urmă, fuse: „eu mor frate Dumitraşcu, 
n’a pusca-mitralierä în seama ta‘. Rănitul o tinea la pept si 
sfârșind cuvântul isi dădu sufletul. 

De lângă mine în clipele în care urcam pe creastă, o mitra- 
lieră ce rămăsese într'un dos la aripa noastră stângă, trânti 
alti vr'o trei soldaţi si un căpitan, răni grav pe un locotenent, 
iar pe mine mă lovi în ceafă tocmai pe când mă culcam pe pă- 
mânt ca să scap. Sau aruncat numai decât câţiva voinici să-i 
facă faţă acelei mitraliere blestemate, dar până atunci tributul 
ni-l dădusem. Sângele imi năpădi ceafa, gâtul, si porni în jos 
pe haine. La început, când fui isbit mi s'a părut că m'a atins 
cineva cu arma sau că m’a plesnit cu o piatră, dar când am vä- 
zut sângele am ştiut că-i lovitura inamicului. Glonţul mi-a venit 
în ceafă dinspre dreapta. Norocul că fusesem cu casca, pe care o: 
spărsese glontul, asa că n'a mai avut putere să-mi spargă si ca- 
pul, alegându-mă numai cu sterpelitura pelei până la os. 

Eră în amează mare. Soarele dogorea cumplit şi eră o înă- 
bușeală de nesuferit. Pe fruntile tuturor străluceau broboanele de 
sudoare. Ne mai putând stă locului, am pornit'o de vale, pu- 
nându-mi o batistă pe rană ca să mai opresc sângele. Cu mare 
greutate am ajuns sub pantă. In cale m'a pansat un brancar- 
dier. In vale am dat de o grozăvie: părăuașul de sub cotă eră 
ticsit de răniţi şi morţi. Ajunşi aci, nimeni n'a mai putut face 


236 


nici un pas, surprinși fiind de un straşnic baraj de artilerie. 
De două ori ne-a acoperit de ternä. Soldatului Stratulat, rănit 
odată, îi veni a doua oară o schije şi lângă mine îi sdrobi piciorul. 
Un altul fu isbit de o sfărâmătură de stâncă şi făcut praf. Vaiete 
şi jelanie umpleau văzduhul; părăul gemea de răniţi si vedeai 
moartea sub potopul de obuze. Mulţi ridicând mânile spre cer, 
implorând mila lui Dumnezeu, rămâneau asa incremeniti. 

Înspăimântat de atâta măcel, mi-am pus o foaie de cort peste 
cap şi mi-am astupat urechile, ca să nu mai aud şi să nu mai 
văd nimic. Mine şi 305 cădeau fara întrerupere. Bucăţi de stâncă 
săreau în înaltul cerului, amestecate cu trupuri omenești. Iar 
când cădeau pe pământ moale făceau nişte gropi îngrozitoare. 
Si astfel tinu dela 12, când fuse-i rănit până.pe la 3—4 ore, in 
continuu, acest potop, când, într'un moment dat, îmi lua-i inima 
în dinţi si tupilus, tot pe brânci, din tufă în tufă, cotind vr’o 2 
chilometri, m'am strecurat până la postul de ajutor. 

Ajuns aci, stătui o clipă, aruncai ochii îndărăt spre poziţie şi 
nu-mi vinea să cred că am fost şi eu acolo. Cum scăpasem?! 
După aceea, mândru că luasem parte şi eu la una din luptele 
Verdunului nostru de pe Trotuş, plecai. Soarele să pogorea spre 
asfintit, pe când îmi luasem rămas bun dela această cota fai- 
moasă. Pe sus, sburau două aeroplane, vesele si ele de isbânda 
noastră, şi astfel să sfârși ziua de 31 Julie cu asaltul cotei 789, 
pe care-l vor pomeni şi Nemţii câte zile vor avea!“ 


3/16 Oct. 1917. 


Astăzi împlineşte 24 de ani iubitul nostru moştenitor al tro- 
nului, A. S. Regală Principele Carol. Această aniversare este 
scumpă tuturor Românilor, cari văd în El pe vrednicul si ini- 
mosul urmaş al marelui nostru Rege, care a ştiut sa înfräfeascä 
aşa de puternic Dinastia cu aspiraţiunile şi sufletul întregului 
popor românesc. Prinţul Carol a ştiut întotdeauna si mai ales du- 
pă isbucnirea răsboiului nostru, prin munca fără prejet si fără 
odihnă, să se facă iubit de toată suflarea românească, — şi toţi 
îl incunjurä cu o dragoste nemărginită, urându-i să trăiască 
multi-multi ani în sănătate și putere, iar la timpul său să poarte 
cu mândrie şi strălucire Coroana, împodobită cu toate mărgări- 
tarele neamului nostru de către mult iubitul nostru Rege. 

Cu această ocazie sa ţinut la Metropolie un Te-Deum, fiind 
de faţă autorităţile superioare civile şi militare, iar M. S. Regele 
a înaintat pe Prinţul Moștenitor la gradul de Locotenent-Colonel, 
numindu-l în același timp Comandant al Regimentului de ,,Va- 
nători de Munte“, drept mulţumire şi recunoştinţă pentru intere- 
sul neobosit ce a pus pentru înfiinţarea unui Corp special, in- 
struit pentru. lupta la munte. La dejunul care a avut loc în 
această zi la Palat s'a remis Prințului Carol şi decorația vitejilor: 
Ordinul „Mihaiu Viteazul“, iar generalul Prezan a ţinut o caldă 
cuvântare. Astfel legăturile ţării si ale ostirii cu Dinastia sau 


237 


afirmat încă odată prin dragoste şi ele sunt o deplină garanţie 
a viitorului nostru. 

Vrednic de cetit este discursul pe care ministrul Statelor- 
Unite, d-l Wopicka, l’a rostit la dejunul care sa dat la Cercul Mi- 
litar, în onoarea misiunii americane şi la care au participat 
membri guvernului, reprezentanţii ţărilor aliate şi generalii Ber- 
thelot, Cerbacev și Prezan. „Domnilor. Acest dejun sa oferit în 
onoarea comisiunii Crucii Roşii Americane. Unii din membrii 
ei vor plecă în Statele-Unite, unde vor continuă a lucra pentru 
nevoile cele mai urgente ale României, iar ceialalti vor continua 
a lucră aci. Sunt mândru de chipul în care Crucea Rosie Ameri- 
cană a lucrat pentru ca să se vadă cum să se ajute România. 
Sunt convins că această muncă va aduce cele dorite. Succes celor 
cari pleacă; curaj şi devotament celor cari rămân. Ştiu că toţi 
aliaţii doresc să ajute România. Munca misiunilor aliaţilor, îm- 
preună cu acea a Crucii Roşii Române, sub îndemânatica direc- 
tiune a M. S. Reginei României, vor alină suferinţele poporului 
român. Am văzut România in splendoarea ei, acum o văd în clipele 
ei de încercare. Ea a contribuit cu partea ei să combată pe dus- 
manul comun, sub comanda iscusită a M. S. Regelui democratic 
al României. Sunt de asemenea sigur că România va fi restabi- 
lită cu Transilvania în plus, când se va face pace, şi sunt sigur 
că soarele va lumina încă câmpiile acestei, nobile tari. Inchin 
pentru succesul Crucii Roşii Americane şi pentru victoria fi- 
nală a aliaţilor“. 

15/18 Oct. 1917 


Au sosit pe frontul francez cele d'intâiu batalioane de Arde- 
leni, recrutaţi în America. Cu această ocaziune s'a dovedit cât 
de mare este generozitatea Preşedintelui Wilson. Voluntarii Ar- 
deleni poartă uniforma românească, fiind ostaşi ai Regelui Fer- 
dinand Lealul, iar aspiraţiile si vrednicia lor legendară sunt 
ocrotite de acelaşi drapel care flutură cu mare cinste pe văile Tro- 
tuşului si ale Siretului. In acest mod frontul român să prelun- 
geste pe pământul binecuvântat al Franţei, confundându-să în 
lupta uriaşe pentru Drept şi Libertate cu frontul umanităţii. 
„Fiecare strop de sânge viteaz, zice d-l Corneliu Moldoveanu 
împlântat în brazda lui Joffre, va rodi deopotrivă în câmpiile 
Ardealului sau Bucovinei, după cum minunile şi jertfele dela 
Mărăşeşti însemnează totodată victorie și triumf în Flandra, pe 
Carso sau la Verdun. Suntem cu toţii ostași ai Patriei Univer- 
sale, care în istorie a purtat vecinic numele libertăţii si al onoa- 
rei... Voluntarii Ardeleni cari isi fac apariţia pe uriașa scenă 
a tragediei mondiale, sub ocrotirea steagului naţional, vor luptă 
nu numai pentru făurirea unei patrii nouă, o Românie mare și 
liberă, dar vor luptă şi pentru patria adoptivă de ieri, generoasa, 
Republică Americană, cât şi pentru Franţa, patria soră, care îi 
cäläuzeste astăzi la victorie“, 


238 


M. S. Regele României a conferit Mareşalului J offre, ordinul 
militar Mihaiu-Viteazul. 


6/19 Oct. 1917. 


Fostul prim ministru englez Asquit, in ultimul s&u discurs 
rostit la Liverpool, vorbind despre drepturile statelor mici, a spus 
următoarele: „Statele mici au aceleaşi drepturi ca şi Statele mari. 
Luaţi de exemplu cazul Serbiei eroice, sau a tuturor Slavilor din 
jurul ei. Sau luaţi cazul României invincibile, care învingând di- 
ficultäti enorme, cum nu s'au mai ivit nicăiri, tine in loc hoar- 
dele lui Mackensen. Statele mici au tot atâta drevt la un loc pe 
această lume, cum au și Statele mari, atât de bine populate şi 
atât de puternic înarmate. Până acum aceste state au dus o exi- 
stenţă mizerabilă. A le atribui hotarele lor naturale ar fi nu nu- 
mai o plată a datoriilor pe care le avem de mult faţă de ele, ci 
si un omariu celui mai corect principiu politic care va pune sta- 
vilă, în viitor cauzelor de răsboiu, din moment ce toate nationa- 
litätile vor fi grupate după originile lor“. 

Un fapt important pentru soarta răsboiului mondial este re- 
volta din flota germană. Echipajele a 4 vase de linie, printre 
care să aflau Kaizer şi Westfalen, aflătoare la Wilhelmshaven, 
Sau räsvrätit părăsându-și vapoarele. Echipajul vasului West- 
falen, înainte de a-l părăsi, a pus mâna pe Căpitan si l’a aruncat 
în mare. Un regiment de marină a primit ordin să înäbuseascä 
răsvrătirea, însă a refuzat să asculte. Regimentul Oldenburg a 
fost însărcinat apoi să facă aceasta si a înconjurat pe răsvrătiţi, 
cari s'au predat. Vasul Niiremberg încrueişă în vremea asta în 
fata portului. Echipajul lui s'a răsvrătit deasemenea. După ce 
a arestat pe ofiţeri, s'a îndreptat spre coasta Norvegiei, cu in- 
tentia de a interna vasul. Vasul a fost întâlnit de o flotilă de tor- 
piloare. Comandantul lor a fost mirat că nu îi să răspunde la 
semnalele ce îi să fac. El a telegrafiat la Wilhelmshaven spre a 
cere instrucţiuni. I s'a răspuns să oprească vasul Nüremberg 
sau să-l scufunde. El a încunjurat vasul, iar echipajul s'a pre- 
dat. Indată ce răsvrătirea s'a potolit, Kaizerul a plecat la Wil- 
helmshaven, cu cancelarul Michaelis, ordonând ca 1 din 7 mari- 
nari, să fie împuşcat. 

Rapoarte sosite din Olanda arată că marinarii germani re- 
îuză să se îmbarce în submarine si că autorităţile germane ca 
pedeapsă au împuşcat mai multi marinari. Executiile aceste au 
avut loc înainte de revolta dela Wilhelmshaven. Rebeliunea a 
isbucnit şi în flota austro-ungară. Cazurile de răsvrătire sunt nu- 
meroase. Un distrugător s'a predat flotei italiene din Adriatica, 
la Ancona. 

Pe de altă parte să arată semne de revoltă chiar şi în armata 
germană. Asa să spune că într'un atac mare plănuit de Germani, 
unele companii de pioneri au refuzat să înainteze. Exemple de 
acestea au început să se înmulțească în armata germană. Aceste 


239 


acte de rebeliune arată destul de lămurit viaţa sbuciumată a 
imperiului german si că starea de spirit, atât a populatiunii cât 
Şi a armatei, devine din ce în ce mai primejdioasă. 


7/20 Oct. 1917. 


Astăzi mi-a dat sub-locotenentul Vasile P. Vasiliu, *) învă- 
jător în satul Rusi, com. Toresti, jud. Suceava, descrierea luptelor 
dela cota 779, numită Vârful Ungureanu, în ziua de 27 Iulie (9 
Aug.) a. c. in care a căzut rănit. O reproducem aci ca mică pa- 
gina a groaznicelor lupte din jurul Grozeştilor. „In seara zilei 
de 26 Iulie, în urma ordinului primit, am plecat din satul Nico- 
resti, unde cantonasem noi, ultimul batalion din Regimentul 1 
Marş al Diviziei 7, spre a întări sectorul a două batalioane din 
Regim. 16 Infanterie, cari după lupte grele fuseseră sdrobite, 
perzându-și poziţia. Ajunserăm cu o oră înainte de a să ivi zorile 
pe poziţie, unde domnea o liniște mormântală. Am fost instiintati 
«că la ora 4 jum. a zilei de 27 Iulie să va dă un atac pe toată linia 
Casinului si Oituzului. Colonelul nostru ne chiamă si ne arată pe 
hartă linia inamică, dându-ne si instrucţiunile necesare. Compa- 
mia mea, a 10-a, din Regim. 1 Mars, fu dată la batalionul 2 din 
Reg. 16, care eră sub comanda Maiorului C. Popovici. La ora ho- 
tărîtă porniräm la atac. O ploaie de gloanţe ne întâmpină, cad 
câţiva răniţi si mort un gornist. Am respins posturile înaintate 
„ale inamicului, lăsând câţiva morţi pe loc. După semnul de iden- 
titate văzurăm că erau din Regim. 16 Inf. bavarez. Ne-am apro- 
piat strecurându-ne prin tufis până aproape de linia inamicului. 
Germanii se instalaseră parte în bordeiele vechi ale fostei noastre 
poziţii, parte in măşti,*) de unde ne puteau tinti bine. Din cauza 
mereusitei atacului în direcţia Grozesti şi pentru a nu fi înväluiti 
Si prinşi, ne-am retras cu vr’o 300 metri căutând a organiza po- 
zitia, cota 779, cu transeie, amânându-să atacul până seara, când 
Divizia ne va trimite un ajutor de 1000 oameni. 

Până la ora 12 linişte, apoi a început un bombardament for- 
midabil cu obuze de toate calibrele, dela 53 până la 305 mm., răs- 
“colind pământul şi înecându-ne cu un fum gros şi negru. Din cei 
160 de oameni, pe cari îi aveam au căzut răniţi până la ora 4 cel 
putin 50. La 5 ore fui înștiințat că la dreapta Companiei mele a 
fost ruptă linia si inamicul înaintează în linii dese prin tufis. Pe 
când mergeam pe linia de luptäwpentru a vedeă dacă măsurile de 
a pară lovitura dela dreapta fuseseră executate conform ordi- 
nului dat, mam simţit lovit de o schije de obuz. Ştiind situaţia 

L] 
*) Inaintat locotenent în luna Decemvrie 1917, 
*) Să chiamă măşti nişte adăposturi mici, individuale, pe care şi le caută 
sau şi le fac soldaţii, când sunt expuşi la un foc omoritor de puşti si de mi- 
traliere, nu atât pentru a fi apăraţi, ci mai mult pentru a să ascunde de ve- 
derea şi ochirea inamicului, dar de unde la rândul lor pot trage foarte bine 
asupra dușmanului. 


240 


critică, compania înjumătăţită şi prea mică pentru a menținea. 
poziţia şi a rezistă la un inamic cu mult maj numeros, neavând 
nici speranţa unui ajutor, am dat ordinul de retragere pe o altă 
poziţie apropiată, comunicând celuialalt sublocotenent ca să iea 
el comanda Companiei, eu fiind rănit în soldul stâng si perzând 
sânge mult am căzut în nesimţire. Când m'am trezit eram pansat, 
ordonanța eră lângă mine cu un alt soldat și un sergent, pe po- 
ziţie nu mai eră nimeni. Inamicul lungise tirul artileriei, semn că 
infanteria lor eră aproape de linia noastră pentru atac. Fui în- 
tâmpinat de sergent cu vorbele: Să mergem, domnule sublocote- 
nent, că ne ajung Nemţii. M'am ridicat să plec, dar după câţiva 
pași am căzut ne mai având nici o putere în piciorul stâng. Sol- 
datul care eră alături m'a luat atunci in spate si o cotirăm spre 
stânga prin tufis. In urma noastră la vr’o 150 m, inamicul ina- 
intă încet. Au tras cu armele prin tufis, fără să ne atingă. Ajun- 
gând apoi în Valea Slănicului am scăpat“. 


8/21 Oct. 1917. 


Un nou grup de 950 de Ardeleni, în frunte cu 11 ofiţeri, 
printre cari un căpitan, au sosit la Iaşi, fiind primiţi, ca de obi- 
ceiu, cu ovatii călduroase de către publicul adunat pe peronul 
gării. Infăţişarea noilor veniţi era din cele mai frumoase iar 
moralul lor foarte ridicat, cerând să fie trimiși pe front cât să 
poate mai curând spre a luptă pentru înfăptuirea idealului na- 
tional. 

D-l general Iancovescu, ministrul nostru de răsboiu, in tim- 
pul vizitei făcute în Rusia, s'a oprit şi la Chiev, ducându-să în 
mijlocul Ardelenilor, cari s'au înscris ca voluntari în armata 
română. D-sa le-a dus fraţilor noștri salutul României, felicitân- 
du-i că s'du oferit de bună voie ca să lupte alături cu soldaţii ei, 
pentru desrobirea tuturor Românilor, fiind încredințat că Ro- 
mânii transilvăneni își vor face datoria cu sfinţenie. „Românii 
mau fost si nu vor fi învinşi!“ Voluntarii au acoperit aceste cu- 
vinte cu urale îndelungate şi puternice. 

Să semnalează o nouă revoltă în marina germană. La 
Ostanda matrozii germani au refuzat să se îmbarce pe subma- 
rine, Un ofiţer a fost aruncat în mare. 

Pe frontul franco-englez lupta de artilerie a ajuns din nou 
la o mare violenţă, lângă Mare şi în sectorul Yser şi Lys. Fran- 
cezii pe frontul Aisne au pătruns în poziţiile germane, făcând 
stricăciuni si luând peste 100 prizonieri. 


9/22 Oct. 1917. 


Sub-locotenentul Dumitru Ciocdn, absolvent al scoalei nor- 
male din Iasi, născut in com. Preutesti, jud. Suceava, a fost ră- 
nit in lupta dela Dealu Candea, la sud de Targu-Ocna, în ziua de 
417 Aug. a. c., pe care o descrie astfel: „Ne indreptasem spre 
Piscul Ungureanu, unde am dat ochi pentru prima oară cu ina- 


241 


micul. Mi s'a părut grozave momentele când am intrat şi eu în 
horă. Regimentul 1 Mars, din Divizia 7, din care făceam parte, 
venise ca să întărească frontul, căci Regim. 16 Infanterie fusese 
aproape complet decimat. Des de dimineaţă, conform ordinului 
primit ca, să respingem cu orice preţ inamicul, am început ata- 
cul, dar in fata forţelor superioare ale dușmanului am fost siliţi 
să ne retragem luptând. Nemţii ne urmăreau cu îndârjire, pentru 
ca conform ordinului lor să ocupe în 4 zile Targu-Ocna. lar pen- 
tru ca comănduirea lor să se asigure de succes, să zice că în 
tot timpul acela nici n'ar fi dat de mâncare soldaţilor, cu scopul 
ca ei să se grăbească să pună mâna pe poziţiile noastre. Insă 
vorba Românului „Socoteala de acasă nu să potriveşte cu cea 
dela târg“ s'a adeverit si cu acest prilej. Ne-au urmărit Bosii 
până la vestita cotă 789, unde li s'a înfundat prăbuşindu-să în 
faţa vitejilor noştri, pe cari îi numeau Romanschi, vorbă luată 
dela Ruși. 

Aceasta, s'a petrecut în ziua de 31 Julie (13 Aug.) zi de groa- 
ză și de măcel; mii de bombe trăsneau în jurul nostru scormo- 
nind pământul, iar prin aer sburau mâni, picioare şi tigve de- 
şertate de creeri; cădeau voinicii noştri sägetati de gloanţe, dar 
şi Nemţii să rostogoleau ca potârnichile. Colonelul nostru a fost 
rănit şi înaintea lui comandantul Companiei mele, amândoi răniţi 
de moarte. Rămăsesem singur cu compania. Puţinii oameni pe 
cari îi mai aveam erau släbiti de putere; erau schimbaţi la fata 
şi groaza săpase culcuş adânc în orbitele lor. Ne cramponasem 
pe poziţie, stabilisem frontul, când am primit ordinul ca să ne 
retragem, fiind înlocuiţi cu trupe proaspete. 

Era în dimineaţa zilei de 4/17 August, când ne coboram spre | 
Targu-Ocna pentru a ne reface. Era o zi tristă, plouă mărunt 
şi des, si un vant subtirel ne vâreă in friguri. Ajunşi în Satul- 
nou, nici n’apucasem bine a-mi numără oamenii şi primesc or- 
dinul de plecare. Nemţii atacaseră la flancul drept al nostru, dea- 
supra Târgului Ocnei, au rupt frontul si au reuşit să ocupe Dea- 
lul Candrea. Trebuiau întăriri şi alte trupe de rezervă nu erau 
decât compania mea, redusă deja aproape la nimic, numărând 
abia vr’o 80 de oameni. Ne oprim într'o viroagă din Päräul Lu- 
pului sub poalele Dealului Candrea. Pe aceasta, deoparte şi de 
alta a părăului erau liniile: în dreapta, cum mergi cu fafa către 
sud, erau Nemţii. Ordinul eră ca să înaintăm pe părău cât să 
va puteă mai mult şi apoi să atacăm pe inamic în flanc şi să-l 
silim să se retragă de acolo, căci „să uită în Târgu-Ocna ca în 
strachină“, după cum ziceau soldaţii nostri. 

Inaintăm cam 2 chilometri pe părău, prin noroiu si apă, 
ajungem, luăm formaţia de luptă si ne urcăm până la jumătatea 
pantei, când prin două fluerături ni să dă semnalul de atac... 
S’atunci, dă Doamne bine! Eram la vr’o 30 metri de inamic, sbu- 
rau granatele deasupra noastră de par'că erau vrăbii şi una 
s’a spart lângă mine, iar o schije mi-a pătruns gionata stângă, 
Dr, V, Bianu: Răsboiul României Mari, 16 


242 


fără să-mi sfarme fluierul. Am căzut jos de durere şi pentru mo- 
ment n'am mai știut de mine, dar mi-am revenit repede şi m'am 
uitat să văd legătura frontului la stânga, când sergentul meu îmi 
spune că sângele îmi curge şiroaie din picior, ridicând în același 
timp şi coada granatei care s'a spart lângă mine.... Am plecat 
târâs-gräpis spre postul de prim ajutor....“ 


"10/23 Oct. 1917. 


Zemstva a hotărât ca in toate satele moldoveneşti din Basa- 
rabia, din toamna anului acestuia să se deschidă numai şcoli 
moldoveneşti. Invätätorii şi învăţătoarele, cari n’au făcut încă 
un curs de limba moldovnească in Iulie—August, vor veni la 
acela care s'a deschis pentru o lună la Chişinău, la Bălţi şi un 
alt oraș din Basarabia de jos. In această lună (Septemvrie) vor eşi 
trei cărţi de şcoală: Abecedarul, Cartea de cetire şi Catechismul 
(„Legea lui Dumnezeu“). Şcolile vor începe in Noemvrie. 

Generalul Cerbacevy a dat voie, după cererea Comitetului 
central al deputaţilor — ostași moldoveni, ca să se formeze re- 
gimente moldoveneşti. 

Marea incursiune a Zepelinelor germane, deasupra Angliei 
şi Franţei, s'a sfârşit cu o catastrofă pentru flota aeriană duş- 
mană. Din Zepelinele care să reîntorceau din raidul Londrei, 4 
au fost doborite pe teritorul francez (unul a fost capturat fără 
să fie stricat), iar altele 4 rătăcesc încă, incapabile de a luptă 
(2 în sud-vest, 1 deasupra Mediteranei şi 1 pe frontiera Elveţiei). 
Aceasta este cea mai mare înfrângere pe care a suferit'o flota ae-. 
riană a Germaniei; ea sar putea compara cu victoria franceză, 
de pe Marna şi cu cea engleză din Belgia. După nenumeratele lor 
eşecuri, pe pământ, pe mare şi pe sub mare, a început pentru 
Nemti seria neagră a răsboiului aerian. Ne putem închipui ce 
impresie a trebuit să facă această înfrângere la Berlin! 


11/24 Oct. 1917. 


Aproape în fiecare zi bravii noştri soldaţi primesc semne de 
dragoste din partea Aliaților nostri, cari strâng tot mai mult 
legăturile sufletești dintre cei ce luptă cu glorie pentru libertate 
si onoare, infratiti fiind de acelaşi ideal. Regimentul francez 21 
de Infanterie a trimis o scrisoare inimoasă Regimentului român 
21 de Infanterie, care pe româneşte sună astfel: „Paris, 27 Au- 
gust 1917. Foştii soldaţi ai Regimentului 21 de Inf. francez, că- 
tre camarazii lor din Regim. 21 românesc, La începutul acestui al 
doilea an de răsboiu al poporului român, foştii soldaţi ai Regim. 
21 Inf. francez, cu toţii într'o-unire adresează camarazilor lor 
ai Reg. 21 Inf. român, urări ferbinti pentru salvarea patriei lor 
și sdrobirea dusmanului comun. Faţă de atâtea suferinti si acte 
de eroism, faţă de atâta devotament si glorie dobândită în comun 
pe toate câmpurile de bătaie, ei sunt siguri de viitor. Cu stăru- 
intä, victor a va încunună într'o zi toate sfortärile noastre. In- 


243 


<rederea aceasta absolută face pe popoare puternice si otelite. 
Așteptând această zi glorioasă, strigăm cu toţi din toată puterea. 
pepturilor noastre; Trăiească România! Trăiască armata româ- 
na! Trăiască Regimentul 21 de Infanterie roman!“ 

Sublocotenentul Constantin V. Dorofteiu, din Regim. 2 Mars, 
învăţător în Com. Liteni, jud. Suceava, a fost rănit în lupta dela 
Fabrica de Sticlărie în ziua de 29 Iulie (11 Aug.) a. c. Iată cum 
descrie această luptă până în momentul când a căzut rănit. „In 
zorii zilei de 29 Iulie să hotărise un atac general pe frontul Fa- 
brica si Dealul Sticlăriei. Batalionul nostru atacă călare pe so- 
sea, având însărcinarea să ocupe fabrica şi cota. 633, Luăm for- 
mafia de luptă şi pornim. Vedeai în dreapta si în stânga cum fie- 
<are-soldat isi făcea cruce şi îngână cu evlavie un Doamne ajută! 
Plutonul pe care îl comandam eu era linia II din Compania I. 
Cum mergeam așa, deodată suntem întâmpinați de un foc nebun 
de mitralieră şi arme. Toată lumea se trânti la pământ, lângă 
primul adăpost din apropierea fiecăruia. Acest foc ucigător tinu 
cam un sfert de oră, când mai.încetă putin. Ne-am sculat si am 
pornit înainte. Din toate părţile se auzeau vaiete de durere si ce- 
reri de ajutor, dar noi treceam înainte cu vijelie şi strigăte de 
ura, fluerături si chiuituri de-{i asurzeau urechile; am reuşit să 
“ocupăm fabrica si în urmă cota mai sus pomenită. 

In timpul acestei înaintări cum scoboream repede intr’o vale 
m'am lovit cu peptul în baioneta puștii unui soldat de-al nostra, 
care murise şi îi se infepenise mânile pe armă; m'am rănit uşor, 
m'am pansat în grabă si am plecat înainte. Din cauză că se rup- 
sese legătura la dreapta şi Nemţii înaintaseră pe valea unui pă- 
rau, şi pentru ca să nu fim învăluiţi, am fost siliţi să ne retragem 
puţin pe o poziţie de mai înainte fixată. Lupta a ţinut cu îndâr- 
jire până la ora 3, când am reuşit să ocupăm noua poziţie. Pe 
această nouă poziţie am stabilit legătura şi am dat voie soldaţilor 
ca să mânânce şi să se odihnească puţin, mai ales că dușmanii 
încetaseră atacul. 

N'am stat mult așa, când primim ordinul ca la ora 4 jum. să 
dăm atacul asupra cotei. Când să esim din măști, suntem primiţi 
de un foc foarte puternic de mitraliere-arme și granate, dar după 
puţin timp acest foc s'a mai domolit. Indemnându-mi flăcăii 
ne-am iuţit pașii si am înaintat repede prin ploaia de gloanţe. 
Germanii să retrăgeau, iar noi am ajuns pe cotă, cam la vr’o 
‘60 de metri de inamic. Acolo ne-am oprit; căutam să văd dacă 
avem legătură în dreapta şi apoi să urmărim pe dușman. 

In timpul când vorbeam cu caporalul Plugaru, care trebuia 
să meargă să vadă dacă avem legătură, un glonţ îl nimeri drept 
în frunte şi-l trânti mort pe spate. In același timp o granată 
inamică s'a spart în apropierea mea şi o schije mă lovi puternic 
în coapsa stângă iar din rană începu să curgă sânge. Am pus 
mâna pe rană ca să mai opresc sângele si prin ploaia de gloanțe 
m'am retras și m'am adăpostit după un copac din apropiere, 


16* 


244 


strigând unui camarad sublocotenent ca să aibă grije si de sol- 
datii mei. La adăpostul copacului m'am pansat si plecând de 
acolo am dat de Căpitanul care comandă batalionul si care ve— 
nea în ajutorul nostru cu o companie de rezervă. I’am expus si- 
tuatia şi cum eu nu mai puteam merge din cauza durerii, mi-a 
dat doi soldaţi cari m’au dus de vale Ja un bordeiu, uhde era po- 
stul de prim ajutor ...“* 

12/25 Oct. 1917. 


De trei zile să află în ţara noastră un apostol al eliberării 
din sclăvie a tuturor naţiunilor subjugate si în special a prea 
iubitei sale patrii Boemia, profesorul Tomas Garrigus Masaryk, 
şeful comitetului ceho-slovac. Acest învăţat profesor, cu un rol 
preponderant in viata publică a ţării sale, cu putin timp înainte 

de răsboiu, apucase drumul pribegiei, ducându-să in apus, 
în Franţa, apoi in Anglia, care l’a numit profesor la Universita- 
tea din Oxford, iar mai pe urmă în Rusia, unde avea legături 
vechi şi temeinice, desfäsurând o activitate uriașe pentru lämuri- 
rea străinătăţii asupra stărilor din Austro-Ungaria. Prin con- 
ferinte si propagandă publicistică, el a creat o atmosferă de sim- 
patie în jurul cauzei naționalităților si a ajutat organizarea me- 
todică a luptei în contra dușmanului. In Rusia s'au înrolat vo- 
luntari din rândurile prizonierilor de răsboiu, cari s'au luptat : 
cu mult eroism apoi în contra asupritorilor lor, întocmai după 
cum Să înrolează acum voluntarii noștri dintre prizonierii ar- 
deleni şi bucovineni. 


Acest vrednic apostol a venit acum la noi ca să ne vadă 
suferinţele şi lupta pe care o dăm pentru desrobirea neamului 
nostru si care nu să va putea dobândi decât prin prăbuşirea mo- 
narhiei habsburgice. România Mare ca şi Boemia, sau marele: 
regat Ceho-Slovac, nu să pot înfăptui decât pe ruinele si dispa- 
ritia Austro-Ungariei. N 

In timpul petrecerii sale la Iași, profesorul Masaryk a avut o 
convorbire cu d-l C. Bucsan, publicată în ziarul România, din 
care reproducem câteva, extrase. Cu privire la intervenţia Româ-- 
niei în răsboiul mondial, d-sa spune că ea este pe deplin îndrep- 
tätitä, deoarece din acest răsboiu va esi reconstituirea Europei 
pe o bază morală, de dreptate și de umanitate. Pentru aceasta 
răsboiul va fi continuat până la lichidarea definitivă a tuturor 
problemelor pe cari le-a ridicat. „Priviţi harta etnografică a 
Europei, zice d-sa, şi veţi vedea că dela capul de nord al Sean- 
dinayiei până la sudul Greciei să întinde în linie dreaptă o fäsie 
de pământ locuită de 18 naţionalităţi nelibere. Este zona micilor 
naţionalităţi. In mijlocul zonei să află Austro-Ungaria cu cele 
9 neamuri asuprite. De secole, întreagă istoria lumii să joacă 
pe această făşie de pământ. Drang nach Osten al Germanilor, 
Mittel europa, nu însemnează altceva decât absorbirea micilor na- 
{ionalitäti din această zonă. In apus sunt numai ţări si neamuri 


245 


«organizate. Italia, Franţa, Anglia, Germania însăși, chiar și cele 
2 milioane de Norvegieni își au organizaţia lor naţională. Răs- 
boiul actual este chemat, în sfârşit, să organizeze si micile natio- 
nalitäti din restul Europei, înțelegând si Rusia. Până nu să va 
face acest mare lucru, nu poate fi pace“. In privinţa desmem- 
brării Austriei zice: „Este un proces firesc care în mod fatal 
va duce la descompunerea Austriei. Turcia si Austria trebue să 
dispară, fiindcă ele sunt „state artificiale şi nu mai corespund 
cu concepţia noastră de Stat. Germanii din Austria și Ungurii 
pot forma pe teritorul Îocuit de ei o monarchie mai redusă? E 
treaba, lor. Dar numai pe teritorul locuit de ei, mai mult nu. 

Dacă se respectă dreptul popoarelor de a dispune de ele in- 
şile, celelalte popoare din Austria vor refuză să intre în această, 
tovarasie“. Iar mai departe spune că: „Dreptul popoarelor de a 
dispune de ele este recunoscut de toţi Aliaţii, după cum rezultă 
şi din nota pe care au trimis’o ei Preşedintelui Wilson. Ultimul 
discurs al lui Asquit afirmă aceasta. Revoluţia rusă întăreşte si 
ea acest drept, prin urmare si dreptul României de a se uni cu 
toate provinciile locuite de Români din Austro-Ungaria este con- 
sfinţit“. In privinţa viitorului Stat Ceho-Slovac, d-sa crede căi 
va fi sub formă de Republică, întru cât nu este o dinastie 
naţională“. La întrebarea dacă la Conferinţa păcii vor fi primiţi 
si reprezentanţii naționalităților din Austro-Ungaria, d-sa crede 
"că vor fi admiși cel putin cu vot consultativ reprezentanţii acelor 
naţionalităţi, cari nu să pot sprijini pe diplomaţia unui Stat co- 
interesat, cum sunt Cehii şi Polonii. Interesele Românilor, ale 
Italienilor şi ale Sârbilor vor fi apărate de trimişii României, 
Italiei şi Serbiei libere“. 

Cu mare bucurie am primit vestea marii victorii franceze la 
nord de Aisne, unde francezii au atacat o serie de poziţii apărate 
de floarea armatei germane, cucerind din primul asalt linia în- 
tărită, formată de carierele Fruty şi Rohery, după cari au luat 
apoi şi fortul Malmaison. Ducând atacul mai departe Francezii 
au mai cucerit satele Allemant. Vaudesson si Chavignon, precum 
Si cariera Parnasse şi înălțimile care domină Parguy-Filain. 
In unele puncte ei au înaintat pe o adâneime de 3 chilometri şi 
jumătate. Germanii au avut perderi considerabile în morţi şi 
xăniţi. Numărul prizonierilor luaţi de Francezi este de 8000, cu 
160 ofiţeri, aparţinând la 8 divizii diferite, între cari 2 din vestita 
gardă imperială. Statele majore a 3 regimente, incluziv cei 3 co- 
loneli, sunt printre prizonieri. Materialul de răsboiu fiind. consi- 
derabil nu să va putea numără decât în câteva zile; până acum 
Sau numărat 62 tunuri, 30 aruncătoare de mine si 80 mitraliere. 


13/26 Oct. 1917. 


Locotenentul Constantin Drägoiu *), din Regim. 44/68, com- 
pania 6, învăţător în com. Azuga, jud. Prahova, născut in Satu- 


*) Inaintat căpitan în luna Decemvrie 1917. 


246 


Lung lângă Brasov, care să află în căutarea spitalului nostru, a 
fost rănit în ziua de 7/20 August a. c. în lupta dela Piscul Coco- 
şilă, la nord de Soveja. Iată cât de frumos ne descrie acea luptă. 
până în momentul când a căzut rănit. 

„Dela părinţi am învăţat, la luptă când plecăm, învingem 
ori nurim in foc! Această deviză ne-a călăuzit si ne va călăuzi 
sufletele până va veni ziua in care: cel ce a plâns, în veci nu va 
mai plânge! Mi s'a cerut să scriu si eu. Dar ce să scriu? Să scriu 
lupta în care am fost rănit? Să descriu grozăveniile momentului 
aceluia? Mi să pare că n'am să reuşesc... Numai cel ce-a fost la. 
fata locului, numai acela va înţelege... si, au fost alţii, cari au 
mănuit condeiul cu mai multă dibăcie si tot nu au reușit să re- 
deie cetitorului tabloul viu al grozäviei.., Atunci când uiţi de 
tine însuţi, când ce-i omenesc în tine să schimbă în fiară!... 

Era într'o dimineaţă de August. La răsărit roseata, care aco- 
pereă orizontul, să făceă din ce în ce mai pala, lăsând la urmă, 
să apară în întregime astrul binefăcător, care aveă să fie marto- 
rul grozăveniei din acea zi. Ciocârlia de mult începuse a să 
urcă sus, tot mai sus, acolo către acela ce ea a vrut să-i fie iu- 
bit... şi väzându-si neputinta, de acolo de sus isi astrangea. 
aripioarele, lăsându-să să cadă glonţ la pământ de credeai c’o 
să se facă una cu el. Aproape fiind de el, isi întindea aripioarele- 
si din nou să ridică, biata neputincioasă! ... Murmurul Susitei, 
freamătul codrului, ciripitul patärilor ne făceau să fim visă- 
tori... O bubuitură rupe tăcerea; un vâjăit ascuţit, sinistru, să 
aude pe deasupra noastră. ,,Atine-te mă-ă-ă!... că vine purcica 
şi ne mânâncă porumbul si nu mai avem cu ce esi din iarnă!“ 
Cu toţii pufnim de râs de gluma sugubeatä a unuia din ai nostri. 
Să aud alte bubuituri urmate de trăsnete, alte vâjâituri cari iti 
îngheaţă zâmbetul pe buze. Pământul să cutremurä; văile încep: 
să clocotească; paserile dădeau tipete speriate şi isi luau sborul 
spre locuri mai liniștite. ..; copacii cad vijeliosi loviți de trăs- 
netul obuzelor; pământul este scormonit si aruncat in toate păr- 
file; transeiele surpate; toţi sunt la postul lor; pe feţele tuturor 
să ceteşte hotărîrea; încep jertfele; să aud tipete scurte, horcăi- 
turi...; trupuri sângerânde; membre ce nu mai asemănau a 
membre erau aruncate cine ştie unde. De prin copaci câte-o că- 
patina privea rânjind spre vräjmas, sfidându-l si acum când nu 
mai are viaţă... Moartea nu mai însemnă nimic pentru noi. 
mirosul de sânge cald ne întărită si mai mult, cum să întărită 
fiarele la apropierea vânatului ... Câteva minute nu să mai au- 
de nimic, apoi încep iar bubuiturile şi trăsnetele cad mai departe 
de noi... Cei rămași resuflăm usurati... „De-acum să. ne pre- 
gătim că trebuie să ne pice musafiri pe drum de zi şi trebuie să-i 
primim cu cinstea cuvenită rangului lor“. O forfoteală să vede în 
toate părţile, căci fiecare își dă osteneala ca să fie la înălţime. 
Cu toţii ne cercetăm mândra, care acum ne este mai dragă decât 
oricând, vorba cântecului: „Mândra care-o am acuma, n’asi da-o 


247 


pe toată lumea, căci cu lumea n'am ce face şi cu mândra fac 
ce-mi place“. Cei cu melitele le pun fuiorul si sunt gata a me- 
lita... Au mai rămas acei însărcinaţi cu adevărata primire: 
aruncătorii de pepeni... Asteptarea musafirilor nu este de lungă 
durată. Semnalele vestitoare că ei să apropie să aud. Melitele în- 
cep să toace. Cei cu mândrele lasă să-și aleagă musafirii cari le 
plac. Dar să vede că le plac mulţi şi, ceva ciudat, pe care-i sărută 
intepenesc locului căzând ca, bolovanii. Si când sunt mai aproape 
încep aruncätorii..., pepenii cad in fata lor, din toate părţile, 
dar si ei sunt fermecali, cine gustă începe să se tăvălească. Vin 
valuri-valuri, însă după cum valurile mării să sparg de digurile 
cimentate, tot asa să sfarmă si ei de pepturile otelite ale Româ- 
nașilor. Valuri să culcau pe vecie si altele le luau locul; răsăreau 
ca din pământ. Vizita eră darje, dar nici primirea nu eră altfel. 
Aceasta a ţinut aproape trei sferturi de oră. Nu să hotărise încă. 
biruinţa. Vine rândul artileriei noastre. Trăsnetele încep să cadă. 
Musafirii încep să soväie ... Deodată din stânga s’aude: „Ne 
vine ajutor!“ Electrizati de aceste verbe, ai nostri devin mai 
dârji: „Pe ei copii, la contra-atac!“ Eşim din vizuinile noastre, 
N’apuc să fac câţiva paşi si simt că mă arde ceva’n sale. Ma în- 
torc, mă uit, dar deocamdată nu văd nimic. Insă după câteva 
clipe mi să umplură hainele de sânge. Imi adun toate puterile si 
susținut de mândra mea caut să merg înainte... Dar, puterile ma 
părăsesc, mi să întunecă înaintea ochilor şi urechile încep 
să-mi vâjâie... Cea mai fost nu știu! M'am trezit Ja postul 
de prim ajutor, în mirosul intepätor de eter. La început n'am 
putut să-mi dau seamă ce-i cu mine. Incetul cu încetul însă mi 
să perindă pe dinainte ochilor cele petrecute, întocmai ca pe o 
pânză de cinematograf. Incep să plâng, nu de durere, ci de necaz 
că n'am văzut stârșitul luptei. Imi spune însă doctorul că ina- 
micul a fost gonit cu mari perderi pentru el. La întrebarea că 
cei cu mine? Mi-a răspuns: „Eşti rănit în sale de un glonţ, dar 
nu esti în pericol, cu toate că ai două răni cam mari.“ Si după 
putin timp. stiindu-mi firea, mai zic: „Pe semne c'a fost Neamţu 
beat!“ Şi cum eram întins pe targă mi-am adus aminte de tim- 
puri mai bune si mi-am zis: „Mândra care-mi place mie, n’o 
lasă Neamţu să vie, căci Neamju-i siret mare şi s’atine la că- 
rare!”. .. Şi în acea zi încă o pagină cu sângele nostru scris’am 
în cartea neamului, și încă multe vom mai scrie până vom ajunge 
acolo unde de veacuri ne-am pus în gând să ajungem, să făurim 
o „Românie Mare” care să strângă la sân pe toţi fiii ei. O Româ- 
nie care să fie în răsărit luceafăr, după cum e în apus sora noas- 
tra cea mare, Franţa. Si așa mi-a cântat cocoşul în ale lunei 
August zile 7 pe Piscul Cocosild, la nord de Soveja.” 


14/27 Oct. 1917. 


Victoria franceză continuă. Trupele franceze au făcut pro- 
grese noui, ajungând la canalul Oise şi Aisne. Satul si pădurea 


248 


Pinon sunt acum in mâna lor, precum şi satul Parguy-Filain. 
La sud de Filain patrulele franceze au pătruns în fermele St. 
Martin şi S-te Berthe. Inimicul sub presiunea Francezilor a 
abandonat o cantitate mare de material de răsboiu, între care 
20 tunuri, unele de 150, si multi prizonieri. 


5/28 Oct. 1917. 


Atașatul militar japonez, maiorul Tochinoli, într'o convor- 
bire avută cu d. N. Georgescu, dela ziarul România, cu privire 
la ţara, noastră, între altele a făcut și următoarele declaratiuni 
importante: „Japonia întreagă urmărește cu emotiune si simpatie 
supra-omenestile sfortäri ale României. Suferințele ei le stim. 
Invätati să iubim pe cei mici si gloriosi, învăţaţi să urâm cu 
toată patima tirania odioasă, contra căreia v’ati ridicat cu bra- 
vură, mai poate fi discuţie asupra chipului cum vedem patria 
d-voastre? Intreagă presa niponă vorbeşte cu meritate elogii de 
eroismul armatelor române. Ziarele noastre nu ezită să arate 
minunatele d-voastre calităţi. Ele deplâng depărtarea si împosi- 
bilitatea pentru noi de a vă dă tot ajutorul nostru. Numirea unui 
“reprezentant român la Tokio arată dar intenţia reciprocă a unor 
relaţii de pretinie. Noi Japonezii vom fi bucuroși să avem legă- 
turi strânse cu un popor brav, harnic şi cinstit cum e poporul 
român. Şi ar fi să vă spun o banalitate dacă aşi accentuă că din 
parte-ne toată solicitudinea noastră vă e asigurată.” La între- 
barea dacă armata japoneză va veni vr'odată pe fronturile euro- 
pene, d-sa a răspuns: „Sunt probleme ale diplomaţiei. Nu pot să 
fac în această direcţie aprecieri. Totul să reduce la tranşarea 
problemei între cabinetele aliate. Un fapt rămâne absolut sigur 
si anume: Intreaga noastră armată e demult complet pregătită. 
Intreaga noastră putere este pusă de mult la dispoziţia marilor 
pretini din Europa. Până la urmă, cu orice risc, cu orice sacri- 
ficii Japonia isi va tine cuvântul dat. Cauza aliaţilor, care e si 
cauza ei, nu poate fi lăsată fără o soluţie definitivă. Noi nu inte- 
legem altfel decât așa, să fim pretini cu pretinii și dușmani cu 
duşmanii. Şi în ziua isbânzii complete, mica și glorioasa Românie, 
va fi nobila si eroica Românie-Mare!' 

Marele ziar parizian Le Temps, comentând stirea, despre con- 
vocarea conferinţei aliaţilor dela Paris, hotărâtă pentru ziua de 
15 Noembre, vorbește despre problema austro-ungară și arată că 
fărâmițarea monarhiei habsburgice este în interesul Rusiei: „Alt- 
fel, zice acest ziar, care ar fi fost situaţia Rusiei, în fata unei 
Austrii luptând pe un singur front, dacă Românii n'ar fi avut 
ambitiuni demne de rasa si de trecutul lor, dacă nu sar fi arun- 
cat în luptă şi n’ar fi păstrat un ideal şi după înfrângere? Cu 
forţele lor intacte Austro-Germanii ar mai fi tot atât de departe 
de Odesa? Nu prin renuntäri, ci prin acte de îndrăsneală ca în- 
terventia italiană, intervenţia României. expediţia dela Salonic si 
răsturnarea lui Constantin, Aliaţii au astăzi fericirea să sustie 


249 


Rusia revoluţionară. Ne-am îndatorat în mod solidar faţă cu 
toate speranţele cari servesc interesul comun.“ 

Ziarul Figaro publică cu privire la ofensiva lui Mackensen pe 
Siret un articol al d-lui Polibe, din care extragem următoarele: 
„România nu s'a culcat pe laurii dela Mărăşeşti, ci continuă să 
stea 'de gardă, împreună cu resturile armatei lui Cerbacev, cari 
au scăpat din ghiarele colerii anarhice pe frontiera Moldovei. Cu 
ce emotiune şi cu ce speranţe să duce gândul nostru in spre aceşti 
bravi! Austria ar fi fost dărâmată dacă deruta voluntară dela 
Tarnopol n’ar fi oprit brusc şi în picioare ofensiva română. Obi- 
cinuită de un an de zile cu cele mai crude rigori ale vremei, ar- 
mata română stă gata în faţa lui Mackensen, care va avea de 
furcă cu această armată reorganizată de către generalul Berthe- 
dot, după cum cea rusească a fost reorganizată de către soldaţii 
Moldo-Valahi.” 

In Camera Comunelor din Anglia ministrul Cecil a spus că in 
Rusia s'a răspândit de către agenţii dușmani știrea că puterile 
apusene au de gând să facă pace separată pe socoteala României 
si a Rusiei. Acest lucru a fost făcut în scopul de a descuragià pe 
aliaţii nostri din răsărit. Guvernul englez tine să desmintä cate- 
goric acest lucru, el fiind hotărât să stea alăturea de aliaţii lui 
apreciind deplin rezistența Românilor, pe cari Britania i-a asigu- 
rat că nu-i va părăsi nici odată.” 

Trupele anglo-franceze au făcut câteva operaţiuni reuşite pe 
linia, frontului dela Ypres, luând peste 800 de prizonieri. 


16/29 Oct. 1917. 


Astăzi este aniversarea bunei noastre Regine, numită si Regina 
sufletelor noastre. Pentru serbarea acestei scunipe aniversări s'a 
oficiat la Sfânta Mitropolie din Jasi un Te-Deum, de către I. P.S. 
Mitropolitul Pimen, încunjurat de înaltul cler, la care au luat 
parte misiunile străine, ministrii şi toţi generalii si ofiţerii supe- 
riori din garnizoană. Astfel de Te-Deum-uri s'au ofciat în toată 
fara cu ceremonialul obicinuit. Toţi Românii urează din adâncul 
sufletului ca marea lor Regină, împreună cu întreaga Dinastie, 
să trăiească în deplină sănătate şi mulţumire, ca să vadă si să 
să bucure cu noi de îndeplinirea destinelor istorice ale neamului 
românesc, care încurând are să fie! 

Camera deputaţilor din Brazilia a ratificat aproape cu una- 
nimitate (1 contra) recunoașterea stării de răsboiu cu Germania, 
iar senatul a aprobat aceasta rezoluţie, cu unanimitate, şi prese- 
dintele republicei a sancţionat proclamația răsboiului. 

Dintre republicele Americei de sud, au rupt relatiunile lor 
diplomatice cu Germania următoarele: Peru, Ecvatorul, Bolivia 
si Brazilia. Argentina si Uruguay, Chili, Venezuela, Columbia, 
Guatemala, Nicaragua, Costa-Rica, Salvador, Haiti, Domingo şi 
Cuba sunt pe acelaşi drum, aşa că este de prevăzut că va veni 
momentul în care toată America va fi unită contra Germaniei, şi 


250 


atunci să va putea zice că lumea întreagă s'a ridicat pentru apä- 
rarea Dreptului, Justiţiei şi a Libertăţii. 

Trupele Americane continuă a debarcă în Franţa şi numărul 
lor merge crescând cu mare regularitate, guvernul american 
fiind hotărât ca până în primăvară ele să ajungă la 2 milioane. 
Câteva batalioane din primul contingent ocupă acum transeiele 
primei linii de luptă într'un sector de pe frontul francez, în co- 
mun cu batalioanele franceze. Trupele americane de pe front sunt, 
sprijinite şi de câteva baterii din artileria lor. 

17/30 Oct. 1917. 


Mult sânge rău mi-a făcut înfrângerea fraţilor nostri Italieni 
de către armatele austro-germane, pe care o reproduc, după 
amândouă comunicatele. După comunicatul german forțele ita- 
liane cari căutau să oprească diviziile germane de a eși din munţi 
au fost aruncate îndărăt printr'o puternică isbiturä. Seara pă- 
trunseră trupele germane în Cividale, care ardea. Frontul italian 
până la Marea Adriatică este în clătinare. Gorifia a fost ocupată. 

Numărul prizonierilor este de 80,000, iar al tunurilor de 
600. Iată cum explică comunicatul italian această dezastroasä 
înfrângere: „Lipsa de rezistenţă a unor unităţi din armata II, 
cari s'au retras in mod las, a permis forțelor austro-germane 
să sfarme aripa noastră stângă pe frontul “Alpilor Iulieni. Va- 
loroasele sfortäri ale celolalte trupe n'au putut reuşi să împe- 
dece pe inimic să puie piciorul pe pământul sacru al Patriei. 
Linia noastră să retrage după planul stabilit. Magaziile şi de- 
pozitele teritoriilor ocupate au fost distruse. Valoarea arătată 
de soldaţii nostri în cursul luptelor, unde au luptat și învins 
timp de doi ani si jumătate de răsboiu, dă încredere comanda- 
mentului suprem că si de astădată armata, căreia îi este incre- 
dintaté onoarea si salvarea Țării, va sti să-și îndeplinească, 
datoria. ? 

Pe de altă parte să anunţă că Germanii, pe frontul oriental, 
s'au retras cu 24 de chilometri la sud de Riga, distrugând totul 


în calea lor. 
18/31 Oct. 1917. 


Fatä de dezastrul armatei italiane, marii nostri aliati, Fran- 
cezii şi Englezii, au declarat că pentru ei nu există decât un 
singur front şi o cauză, şi prin urmare ei vor dă Italiei cât să 
poate mai grabnic tot concursul necesar pentru ca să înfrângă 
sfortärile austro-germane. 

Pe lângă numeroasele simpatii arătate României în timpul 
din urmă, atât din partea aliaţilor noştri, cât şi din partea unor 
ţări neutre, mai înregistrez astăzi şi pe acele exprimate de mai 
multe ziare mari din Danemarca. Din acele articole elogioase, 
din lipsă de spaţiu, voiu reproduce numai acest mic extras: 
„Armata şi poporul român vor cu hotărire să ducă până la sfâr- 


251 


sit lupta, cu ioate greutăţile cauzate de retragerea Rusilor. Dife- 
ritele încercări ale elementelor străine de a împinge poporul ro- 
man la o revolutiune, nu au avut nici un succes şi soldatul ţăran 
urmează aşi pune toată încrederea în viitorul ţării sale si a ră- 
mas credincios Regelui său, Rapoartele ofiţerilor străini de pe 
frontul român sunt pline de admiratiune faţă de curajul solda- 
tului român. Golurile lăsate de retragerea diviziilor ruse au fost 
umplute cu rezerve române. După telegramele primite dela ofi- 
terii străini, ultimele operaţiuni ale armatei române, mai cu sea- 
mă luptele de lângă Mărăşeşti, sunt o mare victorie pentru Aliați. 
In cursul acestor operaţiuni Germanii au uzat 14 divizii fără a 
putea atinge scopul dorit. Românii să bat cu vitejie şi aduc un 
nepretuit ajutor Aliaților“. 

19 Oct./1 Nov. 1917. 


M. S, Regina a acordat o convorbire d-lui James ’A. Mills, 
din Asociaţiunea Presei Statelor-Unite şi membru al misiunii 
americane dela noi. care a fost publicată în ziarul România. 
Cum toate faptele şi cuvintele bunei noastre Regine cad la ini- 
ma tuturor Românilor, voiu reproduce şi eu aceste duioase şi 
admirabile cuvinte, privitoare la eroismul și suferinţele noastre, 
precum şi la ajutorul puternic pe care ni-l dă America. „Ajutorul 
Crucii Roșii Americane si al opiniei publice a Statelor-Unite, 
vine în clipe grele, când nevoile ţării sunt mari, după suferinţele 
şi lipsurile anului care s'a scurs. Inimile noastre vor fi totdeau- 
na recunoscătoare. Sperantele noastre toate reînvie la această do- 
vadă de generozitate a Americei. Doresc ca Asociatiunea Presei 
din Statele-Unite să transmită multumirile Mele întregii opinii 
publice americane pentru nobilul chip în care a venit în aju- 
torul nostru, in acest teribil ceas de suferință. Ştiu că milioane 
de suflete din poporul d-voastre, chiar dintre cei mai umili, 
au făcut posibil acest ajutor prin subscrierile lor şi de aceea. sper 
că glasul Meu, exprimând recunoştinţa Mea adâncă, va pătrunde 
în orice toltisor al patriei d-voastre, până in cäsutele cele mai 
mici, şi va fi auzit la masa cea mai umilă, la vetrele celor mai 
săraci. Mamele, copiii şi soldaţii României vor binecuvântă ma- 
rele nume al Americii. Fiecare suferind va sti că Aliatul despre 
Mari al României, a venit în vreme de nevoie în ajutorul ei, 
şi Eu, ca Regină a lor, arăt Americii recunoştinţa adânc simțită 
a opt milioane de suflete“. 


Tara şi Tronul. 


„Deşi regat, România este o ţară democratică, Regele şi 
Regina sunt una cu poporul lor, după cum tatăl și mama una 
sunt cu copiii lor. Fiind de aproape în atingere cu lipsurile si 
suferinţele lor, ne pare cu atât mai bine în faţa noilor speranţe 
date nouă, că vom fi în stare să le usuräm nevoile și nenoroci- 


252 


rea. Ne este cu atât mai plăcută această mare bucurie ce ne-o dă 
bunăvoința Americii. Ministrului d-voastră, d-l Wopicka, om 
de judecată, simpatic şi totdeauna gata să ajute, îi arăt toate 
laudele Mele. România îi datoreşte multă recunoştinţă. Sfortärile 
sale neîntrerupte în Statele-Unite ca să dobândească ajutor pen- 
tru ţara noastră nenorocită, nu vor putea să fie vr'odată uitate. 
În timpul zilelor noastre cele negre, ministrul Americii a dove- 
dit un mare devotament pentru interesele si binele României, 
comparabil numai cu felul pe care îl desfäsurä în serviciul pa- 
triei sale. Dovada cea mai nouă a adâncului interes pe care mi- 
nistrul d-v. îl are pentru ţara noastră s'a arătat în ultimele 
sale vizite pe frontul rus. D. Wopicka a vorbit la zeci de mii de 
soldaţi ruși îndemnându-i să continue răsboiul până ce Germa- 
nia va fi învinsă. Aceste cuvinte au ridicat mult moralul trupe- 
lor ruse. Orice tinde la întărirea braţului Rusiei, va aveă ca ur- 
mare o influintä binefäcätoare asupra României“. 


Sperantele României. 


„România a intrat în răsboiu cu mari speranţe şi cu un 
mare ideal. Acele speranţe au fost năruite, dar idealul României 
stă tot aşa de sus ca oricând. Suferinta e un mare dascăl, care 
purifică inima şi ridică sufletul deasupra dorințelor pământești. 
La început, viziuni de ușoară victorie au înveselit multe inimi. 
Visul de secole de a liberă, cele 4 milioane de Români transilvă- . 
neni de sub jugul Austriei, promitea să devie o realitate si arma- 
tele noastre plecau insufletite și entuziaste peste Carpaţi. A ur- 
mat amara deziluzie. România a intrat în răsboiu în ceasul ales 
de Aliaţii ei, dar împrejurările nu i-au fost favorabile. După o 
scurtă perioadă de speranţă, care face înfrângerea şi mai crudă, 
fara s'a găsit in fata unui dușman înfuriat, de zece ori mai mare 
în furie şi în putere. Mă opresc să mai arăt amănuntele luptei 
armate ce a urmat, sau să descriu cum cădeau loviturile una du- 
pă alta, sdrobind entuziasmul, năruindu-ne puterile, reducând 
tara la, o treime din puterea ei, până ce a căzut rănită si sânge- 
rândä ca un organ al cărui puls mai bătea încet, — in ultimele 
clipe. Istoria va spune odată, povestea epică a luptei eroice pe 
care a dus’o soldatul bun si viteaz, soldatul român, in contra 
unui dușman mult mai puternic“. 


Loviturile sorții. 


„Ororile acelei retrageri, deprimarea unei armate înfrânte, 
e o tragedie. Rănile noastre abiă s'au vindecat. Pericolul lasă 
încă umbra lui asupra-ne. Dar avem curajul să trecem peste 
aceste nenorociri. Iarna trecută a fost plină de grozävii. Mii de 
viteji soldaţi au murit de lipsă. Nu puteam nici să-i hrănim, 
nici să-i îmbrăcăm, nici să-i adăpostim. Boala sub cea mai rea 


253 


înfățișare a căzut asupra noastră. Izolati de orice ajutor, am 
luptat în contra unor greutăţi grozave, aproape fără mijloace 
să le putem învinge. Rânduri după rânduri de morminte şi ne- 
numărate cruci de lemn, simple, au fost risipite pretutindeni, ca 
o dovadă a unei triste povești de nepovestit. Mii de copii mici, 
rămaşi fără părinţi, au murit înainte ca să le fi putut dă cineva 
alinare, în chinuri si în lipsă. Iarna a fost lungă si strasnic de 
friguroasă. Disperarea ne privea, de oriunde ne inturnam privi- 
rile! Iar eu, Regină, am auzit fiecare geamăt, fiecare strigăt de 
desnădejde, am împărtăşit fiecare groază şi fiecare teamă eră 
şi a Mea. Slabele Mele mijloace au fost toate sfârşite. Mânile mele 
neputincioase au luptat cu greutăţi de netrecut. Perdusem tot 
ce avusesem. In viata Mea a pătruns durerea adâncă prin moar- 
tea copilului Meu, căzut pradă morţii de tifosul îngrozitor, cu 
câteva săptămâni numai înainte de a fi siliţi să părăsim Bucu- 
restii...“ (Aci ochii Reginei au fost näpäditi de lacrimi). 


Reinvierea ţării. 


„Nu am perdut curajul. Am luptat cum am putut, ca să 
scăpăm de nesfârşita şi groaznica iarnă. Nu ne-a infricosat nici 
boala, nici foametea. Curajul poporului meu eră mai puternic 
decât dezastrul. A venit apoi primăvara, care a alungat unele 
amărăciuni. Atunci, ca o minune, armata noastră apăru reînvia- 
tă, renăscută. Spectrele cari treceau iarna spre străzi, deveniră 
soldaţi viteji si puternici. Printr'o mare sfortare, rândurile noa- 
stre rărite să reîntregiră. Ceasul înfrângerii noastre să îndepăr- 
tă mereu şi o nouă si mai hotärîtä dorinţă ca să räsbunäm ne- 
dreptăţile, unită cu un dor puternic de casele noastre luate de 
dușmani, otelirä inimile toate printr’o nouă şi formidabilă sfor- 
fare. Voiam să recucerim ce perduserăm“, 


Noi deziluzii. 


„Noile noastre speranţe erau însă si ele sortite să se impras- 
tie ca, şi celelalte. Când ceasul cel mare al acţiunii sosi, acel ceas 
pe care armata noastră îl aşteptă cu neastâmpăr, când trupele 
noastre să avântau cu un curaj ce ne îndreptăţeă credinţele, dis- 
cordia a intrat în rândurile armatei Aliaților nostri apropiaţi, 
şi aceştia nu au mers cu noi alături. In mijlocul celui mai glo- 
rios succes al României, soldaţii noştri au fost siliţi să dea îna- 
poi, perzând foloase mari, câştigate şi plătite cu sânge“. 


Rezistenţa României. 


„Perderile şi suferinţele României erau însă doar un inci- 
dent în marea luptă angajată de armatele lumei întregi. Eră 
însă nevoie de inimi tari, ca să nu perdem curajul în asemenea, 


254 


clipe şi să putem rezistă atacului reînoit al unui dușman care, 
folosindu-să de lipsa Rusiei, îşi concentrase încă odată toate pu- 
terile sale contra ţării noastre. Ofensiva pe care o plănuise ar- 
mata română, fu părăsită din cauza fortii covârşitoare a dus- 
manului, Armata a fost obligată să intrebuinteze mijloacele ei 
de rezistență pentru defensivă. Defensiva României dovedi în- 
tregii lumi eroismul soldatului român si făcu dovadă că trei 
sferturi din dezastrele trecute să datorau lipsei de armament, 
lipsă de colaborare la timp cu Aliaţii, şi, de fapt, lipsei de orişice, 
afară de curaj şi îndârjire“. 


Ameriea în luptă. 


„In adevăr scopurile pentru care luptă America, constituesc 
un ideal mare şi nobil si am pentru el o simpatie adâncă, cu atât 
mai mult cu cât interesează si mica noastră ţară, intrată în ma- 
rele răsboiu cu speranţa de aşi realiză idealul naţional, unind cu 
noi milioanele de Romani de dincolo de Carpaţi“. 


Reformele. 


„Regele înainte de toţi, fusese antemergătorul principiilor 
de democraţie. In Mesagiul său către Parlament, a propus din 
propria sa iniţiativă, o mai dreaptă împărţire a pământului, si 
El singur a dat cel d'intâiu exemplu, cedând marile sale pro- 
prietäti ca să fie împărţite populaţiei rurale. In acelaş mesagiu, 
Regele a cerut drepturile politice cele mai întinse pentru toţi 
supușii săi. Mai târziu ca räspuns unei cereri a unei deputa- 
tiuni a evreilor români, Regele a dat cuvântul său că aceleași 
drepturi vor fi acordate şi lor“. 


Apostolatul femeei române. 


„Ajutată de femeile române, am lucrat cât am, putut, în 
toate direcţiile. Partea lor de jertfă şau îndeplinit'o cu curaj 
femeile române. Ca o urmare a vieţii liniștite, nenorocirea ne-a 
găsit nepregatiti pentru nevoile ce trebuiau îndeplinite în ope- 
tile de caritate si de ajutor. Sfortärile femeilor române au fost 
deci cu atât mai laudabile, cu cât întâlneau mai multe obstacole. 
Ne lipseau complet infirmierele cu practică, aşa încât femei din 
toate straturile sociale au oferit cu drag ajutorul lor pentru 
bolnavi şi pentru eroii cari sângerau prin spitale. Femeile au 
stat la posturile lor neclintite, cu toate epidemiile îngrozitoare 
ce au bântuit si care le puneau viata în pericol. Netemându-Mă 
de pericol, am dus încurajarea în cele patru colţuri ale ţării şi 
în mijlocul unor aşa de profunde suferințe, am avut cel puţin 
bucuria să întăresc sufletele şi credinţa zilelor bune si să deschid 
drum luminos, prin acest întuneric, spre zile de mari speranţe. 


255 


Incercările noastre au fost în adevăr teribile. Dar încrederea care 
s'a născut între noi, cimentată de necazuri şi suferinţe, au fost 
un isvor de reconfortare şi a creat un lant pe care zile mai fé- 
Ticite nu ar fi putut să-l făurească“. 


Calvarul nefericirii. 


„Avem speranţa adâncă că Rusia, cu armata ei mare, cu 
resursele ei imense, cu soldaţii ei bravi, îşi va reveni din desbi- 
narea de acum, şi că va luă parte la marile victorii militare ale 
Aliaților, Trebuie să avem încredere în soartă si să sperăm 
că lucrurile vor merge bine. Nici un chin, nici o deziluzie sau 
nenorocire nu ne-au fost crutate. Experienţa dureroasă ne-a în- 
vatat să fim pregătiţi pentru orice întâmplare bună sau rea. 
Dar nu vom cedă. România va continuă să lupte orice s'ar în- 
tâmplă, până la urma urmelor. Nenorocirile ne-au făcut ho- 
tariti până la desperare, ne-au silit să nu ne oprim dela o luptă 
care ne-a costat atâtea lacrimi şi atâta sânge“, 


Omagiul eroismului. 


„Aceasta este una din cele mai märete calităţi ale ostasilor 
Mei. Nepăsarea lor la suferinţă, nu a fost niciodată întrecută 
de nimeni. Rănile cele mai grozave, cele mai teribile, sunt răb- 
date cu o sfântă şi liniştită resemuare. Durerea nu înspăimântă 
pe vitejii României. Ei o suportă cu acel curaj cu care au lup- 
tat pentru ţara lor. Moralul trupelor României nu e mai mic 
în luptă, ca răbdarea si curajul lor la suferință. Fiecare soldat 
în mica noastră armată. este conștient de idealul pentru care 
luptă si de sfintenia cauzei pentru care e chemat să se jertfeascä. 
Exemplele altora nu i-au demoralizat. Dimpotrivă le-au îndoit 
curajul si energia. Știind că purtarea lor e un exemplu pentru 
cei slabi. soldaţii Țării au dovedit un eroism pe care lau plătit 
cu viata, ca o supremă dovadă a devotamentului lor către Tara. 
Ca Regină îi binecuvântez. Ca mamă sufer pentru ei. Dar mân- 
dria Mea e mai mare decât chinul Meu, fiindcă sufletul Meu a 
înţeles ce minunat spirit de abnegatie și credinţă inspiră pe eroii 
României“. 


Avem încredere. 


„Ajutorul Americii va fi un factor de încurajare şi de sus- 
‘tinere pentru noi, — fiindcă si eroismul are margini. Oricât de 
măreaţă ar fi rezistența lor, soldaţii trebuie să fie hraniti si 
liniștiți că ai lor, de acasă, nu duc lipsă. Spuneţi poporului Sta- 
telor-Unite că România îşi va aduce întotdeauna aminte de gri- 
ja si generozitatea lui. America ne-a risipit îndoelile şi deprima- 
rea, ne-a inoit speranţele si credințele noastre în zile mai fru- 


256 


moase si mai limpezi. Am încredere că România încă suferindä. 
și sângerândă de pe urma răsboiului şi a foametei poate să pri- 
vească liniştită spre continuul ajutor al marelui și generosului 
său Aliat de pe noul continent. Astfel ne vom împlini şi mai de- 
parte rolul nostru în aducerea victoriei, si ea, după cuvintele 
Președintelui Wilson, va dă pace şi siguranţă pentru toate na- 
ţiunile, liberând lumea, de visul negru al acestor zile“. 


20 Oct./2 Nov. 1917. 


In urma loviturii neasteptate de pe Isonzo si a retragerii 
armatei italiene in interiorul ţării, ministerul Boselii a fost in- 
locuit cu ministerul Orlando, care a menţinut pe generalul Ca- 
dorna ca. comandant şef al armatelor. Noul şef de guvern a adre- 
sat generalului această telegramă: „Cu conștiința räspunderilor 
formidabile, care cad pe umerii mei, eu iau directiunea guver- 
nământului Italiei şi primul meu gând este să asigure pe esce- 
lenta Voastră, că poporul italian urmăreşte cu curaj încercarea 
aceasta teribilă și vă asigură că el nu a perdut nici un moment 
încrederea în armată şi în șeful care o comandă. De aceşti sol- 
dati şi de acest şef, pe care îi aclama in timp de victorie, de ei 
si apropie şi acuma, în momentele de restriște. Să o ştie ina- 
micul şi să o ştie lumea întreagă că Italienii, sub lovitura du- 
rerii de neexprimat, pe care o simt, văzându-și ţara invadată, 
au avut onoarea să pună capăt tuturor frământărilor interne, 
pentru a întări voința şi energiile lor şi pentru ca, în felul 
acesta, pământul patriei să fie din nou evacuat printr’o victo- 
rie în care noi credem“. 

Astăzi împlinindu-să un an dela moartea micului principe 
Mircea, *) s'a oficiat un părăstas in Sf. Mitropolie de către I. P. 
S. Pimen, încunjurat de înaltul cler, la care au luat parte toţi 
membrii familiei regale. Iată cât de frumos anunţă acest pără- 
stas „Neamul Românesc“: „Familia noastră regală să îndreaptă. 
astăzi cu un nemângăiat gând către un mormânt la care nu-i 
îngăduit a plânge. E al copilului prizonier la Cotroceni sub 
lespedea mormântului său. Va fi suflet omenesc, ştiind ce e du- 
rerea, care să nu aibă o lacrimă pentru acela care a fost Prinţul 
Mircea?" Iar „România' îşi încheie articolul despre acest scump 
printisor astfel: „Steagul nostru va flutură iarăși pe pământul 
latin dintre Dunăre şi Mare, nu numai pentru triumful drep- 
tăţii, dar şi pentru glorioasa pomenire a celor doi augusti morţi: 
Mircea cel Bătrân şi Mircea cel Copil“. 


*) Printisorul Mircea a murit de febră tifoidă, de care, să zice că, sa tm- 
bolnăvit mâncând nişte bomboane ce conțineau. microbii acestei cumplite 
boale si care fuseseră aruncate de către un aviator german, în grădina Pa- 
latului dela Cotroceni, pe unde prinţul să juca, fără să fie observat de gu- 
vernantä. 


257 


21 Oct./3 Nov. 1917. 


Presa englezä continuä a aduce elogii tärii noastre si bra- 
vei sale armate, vorbind despre aniversarea inträrii noastre în 
răsboiu. Ziarul Westminster Gazette salută astfel armata noa- 
stra: „In săptămâna aceasta am avut prima aniversară a in- 
trării României în răsboiu. Aceasta coincide cu o epocă în care 
armatele române reconstituite au dat o probă splendidă despre 
calitatea. lor. Apărarea frontului de pe Siret contra unei serii 
de atacuri ale Germanilor lui Mackensen, a fost una din cele 
mai frumoase operaţiuni de răsboiu.' 

Marele ziar Truth vorbind despre bătălia dela Siret şi Trotuș, 
după ce constată că: „moralul trupelor române e în contrast is- 
bitor faţă de cela al trupelor ruseşti“, arată cât de grea a fost 
înfrângerea lui Mackensen: „Dela 6 la 16 August lupta urmă 
în continuu, încheindu-să cu înfrângerea Germanilor, cari au 
aruncat în aceste lupte nu mai puţin de 16 diviziuni în incerca- 
vea, lor de a trece Siretul în Moldova. Deşi Românii au trebuit 
să se retragă cu intenţia de a apără trecerea râului. ei au oprit 
de fapt înaintarea lui Mackensen și au scăpat Moldova de inva- 
ziunea vräjmase. Au facut aceasta prin ei însuși si fără ajutorul 
armatei ruse, care forma flancul ei drept. Românii pot fi mân- 
dri de succesul lor. Ofensiva lor din 24 Iunie cu retragerea ce 
a urmat si oprirea pe Siretul mijlociu, formează un record de 
curaj], de rezistenţă si de hotärîre, care rareori a, fost întrecut 
în acest răsboiu şi a restaurat complet creditul datorit armatelor 
române“, 

Liverpool Daily Post scrie: .„Incercările prin cari a trecut 
Romania dela intrarea ei în răsboiu, au fost totodata grele si 
amare. Ea a fost rand pe rând victima autocrației si a revoluţiei 
ruse. Prin tradarea vechiului regim rus, ea şa văzut cea mai 
mare parte din teritoriu cucerit de dușman, după cum influen- 
tele rele cari s'au strecurat în armatele Rusiei emancipate, au 
stânjenit în chip serios sfortärile generoase care făgăduiau re- 
dobândirea celor perdute“. 

Haliffax Evening Courier arată că: „România e astăzi tot 
atât de leală faţă de Rusia si de Aliați, ca si în ziua intrării 
în răsboiu. Si cu toate acestea, câte fapte s'au petrecut de 
atunci? ... In Rusia, trădătorii orânduiră lucrurile în asa fel, 
încât România fu părăsită si inamicul pătrunse adânc in teri- 
torul ei... Si cu toate acestea, în ultimele săptămâni, România 
a salvat in mod real Rusia de sud. Hotärîrea însă a fost măreaţă, 
credinţa ei minunată, gesturile ei remacrabile ... Mackensen isi 
adună cele mai bune trupe, susţinute de o foarte puternică arti- 
lerie, si hotărî să treacă cu orice pret, fără ca să ia în seamă 
perderile. Românii trebuiau să se împotrivească. înaintării ger- 
mane pe un teren ses, fără altă protecţie decât transeiele obici- 
nuite. Ei isbutiră, şi perderile germane nu pot fi comparate de- 
Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 17 


258 


cât cu cele dela Verdun. In urmă ei au trecut prin mai multe ex- 
periente similare, si linia română nu s'a dat înapoi decât numai 
acolo unde au cedat Rușii. România a adus un serviciu incal- 
culabil Rusiei şi cauzei comune a Aliaților“. 

Italienii printr'o manevră rapidă au dejucat planul de ur- 
mărire al dușmanului. Trupele italiene de acoperire prin vitejia 
lor au întârziat înaintarea inamicului, astfel că armatele ita- 
liene, s’au putut execută retragerea lor pe raul Tagliamento. 
Armata III a dat un strălucit exemplu de bärbätie si devotament. 
Mai ales regimentele din Novara şi Genova, precum şi diviziile 
1 şi 2 de cavalerie, care s'au jertfit în mod eroic, precum și avia- 
torii neobositi merită toată lauda. — Inaintările franco-engleze 
dela Paschendaele şi Poelcapelle ameninţă din ce în ce mai mult 
situaţia Germanilor în Flandra. Francezii socotesc la aproape 
12,000 numărul prizonierilor luaţi în câteva zile şi 180 tunuri. 


23 Oct./5 Nov. 1917. 


La Londra s'a ţinut o conferinţă între primul ministru al 
Franţei, Painleve, şi cel al Angliei, Lloyd George, stabilindu-să 
un acord complet cu privire la situaţia din Italia. Apoi primul 
ministru al Angliei s'a dus la Paris şi de acolo, împreună cu cel 
al Franţei, au plecat la Roma ca să se înţeleagă cu şeful guver- 
nului italian, Orlando. 

Sosirea, trupelor franceze în zona armatelor italiane a pro- 
dus un entuziasm fără margini în mijlocul populatiunilor din 
oraşele prin cari au trecut. Mai ales la Brescia, soldaţii francezi 
au fost särbätoriti ca niște adevăraţi salvatori de către toată lu- 
mea, veterani, femei si copii cari îi aclamau cu. frenezie. Inaintea 
monumentului lui Garibaldi, soldaţii francezi au prezentat ar- 
mele, 

Presiunea franceză pe Oise urmează. S’au numărat 200 
tunuri grele şi de câmp, 222 tunuri de tranşeie. Germanii au fost 
siliţi să părăsească, vestita culine Chemin des Dames, de care s'au 
cramponat 6 luni; astfel Francezii au înaintat pe un front de 
20 chilometri, ocupând pozitiunile inamice pe o adâncime care 
trece de 1 chilometru. Englezii au obţinut şi ei câteva succese 
mai mici, fiind mult impedecati în acţiunea lor de desele ploi. 
In Palestina si in Mesopotamia Englezii deasemenea au mai 
înregistrat câteva succese, 

In locul lui von Michaelis, Kaizerul a numit în postul de 
Cancelar al Imperiului, de prim-ministru prusian şi ministru 
de externe pe contele George von Hertling, în etate de 74 de ani, 
născut in Darmstadt (Hessa), doctor în filosofie, istoric si filo- 
log, fost profesor la Bonn, apoi la Miinchen, membru şi prese- 
dinte al partidului catolic, iar dela 1912 prim-ministru al Bava- 
riei. Mai toate ziarele din Germania, afară de cele ale partidului 
conservator, salută cu bucurie venirea lui la putere, deoarece 
numirea lui a fost făcută pe baza tratativelor, cari au avut loc 


259 


eu conducătorii partidelor majorităţii din Reichstag. Partidele 
amajoritatii au impus programul lor, pe care el l’a primit obli- 
„gându-să ca să-l execute in mod energic si leal. Acest program 
cuprinde între altele: introducerea dreptului de vot egal în Pru- 
sia, crearea camerelor de muncă şi suprimarea cenzurei politice. 
Noul cancelar a numit secretari de stat şi miniştri din membrii 
cei mai de seamă ai parlamentului, reprezentanţi ai diferitelor 
partide, obţinând astfel unirea şi cooperarea mai intimă între 
împărat, guvern şi popor. Noul cancelar se va prezentă Reichs- 
tagului la 9 Noemvrie pentru a-și expune programul. 


24 Oct./6 Nov. 1917. 


Naţional Review, una din revistele engleze cele mai însem- 
nate, a publicat un articol foarte documentat, cu privire la con- 
difiunile diplomatice și militare, în cari s'a produs şi s'a des- 
făşurat acţiunea României. In acel articol să scot la iveală gre- 
selile, pe cari le-a săvârşit încă din 1914 diplomaţia Intelegerii, 
în orientul european, mai întâiu faţă de Bulgaria si Turcia, a 
«căror felonie n'a inteles’o si mai târziu faţă de Grecia si Româ- 
nia. N 

Cu privire la Bulgaria această revistă spune că: „în vara 
anului 1916 guvernul ei, care dela isbucnirea răsboiului să ocu- 
pă cu neastâmpăr de echiparea armatei, începuse să mobilizeze. 
Dela Bucuresti ca si dela Atena, Aliaţii primiră veste despre pe- 
ricolul care-i ameninţă. Guvernul sârb, care atea atâtea cuvinte 
pentru a cunoaște duplicitatea ţarului Ferdinand, imploră auto- 
lizaţia de a atacă pe dușmanul său inainte de mobilizarea lui 
Si de a strivi astfel dintr'o singură lovitură această primej- 
divasă putere. Răspunsul a. fost negativ din partea Aliaților, 
căci Englezii erau incredintati că mobilizarea Bulgarilor este 
îndreptată, în „contra Turciei. Nenorocita Serbie! Sângele ei var- 
sat ca preţ al acestei criminale miopii n'a încetat încă de a cur- 


ae 


ge . i : 
Apoi revista engleză critică amar diplomaţia Intelegerii, ca- 
re n'a ştiut să impedice, rând pe rând, strivirea micilor săi Ali- 
ati. Examinând pe larg sfortarea militară a României, întru pre- 
pătirea acţiunii, ea aduce cele mai călduroase omagii silintelor 
marelui stat major român: „de fapt timp de doi ani tara fu 
transformată într'o mare tabără in care, cu toate dojenile si 
amenintarile Germaniei, toţi să pregăteau de răsboiu. Dintr’o 
“povulaţie de 7 milioane si jumătate de locuitori, anroape 1,200,000 
au fost chemaţi sub arme, un procent neatins de nici un stat 
beligerant“. Mai departe revista arată pe larg tărăgănelile si 
dificultăţile de tot felul aduse fie de guvernul Stürm-- fie chiar 
de agenţii germani din Rusia, în ceeace priveşte anrovizionarea 
cu muniții şi armament; între altele ni s'au promis 4000 de mi- 
“traliere, cari nu ni sau dat. „Probe indiscutabile arată că data 
declaratiei de răsboiu a României. ca şi planul de campanie au 


17° 


260 


fost imnuse României de guvernul din Petrograd“. Dr-ä ce 
expune documentele diplomatice, în ateastă privinţă, date pe 
faţă de revoluţia rusească, articolul arată mărimea sacrificiu- 
lui României pentru cauza, Aliaților, terminând astfel: „Din cei 
620,000 de soldaţi, cari în ziua, de 14 August 1916 porniseră la 
semnalul dat şi în care ţara românească speră, să-şi împlinească 
visul strămoșesc, numai o treime ajunseseră la malurile Sire- 
tului. 200,000 de oameni zăceau morţi sau răniţi; 100,000 erau 
prizonieri, prinşi în diferitele puncte unde armatele lui Macken- 
sen şi Falkenhayn își operau joncţiunea. Anul 1916 să termină 
pentru România cu un dezastru, însă aveă multumirea de asi 
zice că nu să sacrificase dejeaba. Succesele trupelor Kaizerului 
erau larg compensate în alte locuri. Atrăgând asupra lor 37 de 
divizii, care altfel ar fi fost întrebuințate pe alte fronturi, au sal- 
vat de o contra-ofensivä îngrijitoare armatele lui Brusilov şi Le~ 
citschi. Puteă să revindice cu mândrie că nu fusese străină la 
succesele Aliaților pe Somme şi pe Ancre şi că contribuise la 
oprirea completa şi definitivă a Germaniei în bătălia dela Ver 
dun. Să sperăm, încheie revista engleză, că conferinţa Aliaților, 
căreia îi s'a încredinţat conducerea răsboiului va şti să întrebu- 
infeze noua armată de aproape o jumătate de milion întocmită 
în România, într'un mod mai profitabil pentru victoria defini~ 
tivă a Aliaților“. 
26 Oct /8 Nov. 1917. 
Neamul Românesc de astăzi publică următoarele rânduri 
dintr’o scrisoare a d-lui Charles dela Ronciére, dela Biblioteca 
Naţională din Paris: „Noi azistăm minunati la märeata apărare 
a coboritorilor soldaţilor lui Traian. Zidul latin care oprise nă- 
vălirile barbare sa ridicat din nou şi vechiul sânge roman care 
bate în vinele noastre pe malurile Marnei, ale Dunării și Ison- 
zului, curge în valuri pentru civilizaţie. Mâne, România va fi 
găsit in triumf pe copiii ei despărțiți de dânsa, Italia nu va mai 
aveă provincii iridente si Franţa nu va mai aveă răni sânge- 
rânde în coastă. Sacrificiul tuturor alor nostri isi va fi dat roa- 
dele. In mijlocul încercărilor voastre, care sunt și ale noastre, 
sosească-vă salutul unui fiu al Franţei, care a perdut mai mult 
decât pe unul dintre ai săi pe câmpul de onoare! Camarazi de 
tineretä, rămânem fraţi de armă in vrâsta matură“. 


27 Oct./9 Nov. 1917. 


Din Rusia a sosit un nou transport de voluntari ardeleni, 
în frunte cu ofiţerii lor. Să anunţă si alte transporturi. Publicul 
şi de astădată a facut voluntarilor o primire entuziastă. 

Ziarul românesc America din Statele-Unite, publică in tra- 
ducere din ziarul Piltsburg Sun, următorul articol cu privire 
la luptele din Moldova: „Groaznic de înfricoşată-i bătălia ce a 
durat aci timp de mai multe zile, pe frontul moldovean; a fost 


. 


261 


suna, din cele mai sângeroase din întreg răsboiul. Trupele armatei 
T şi II ale României au arătat o istetime de a mănui armele care 
a pus în uimire pe toţi cei de pe aci, cari au văzut decursul luptelor 
şi i-au văzut luptând. Câţiva prizonieri germani şi austriaci au 
rămas uimiţi văzând că ei au luptat contra Românilor, că, de 
Stieau dinainte, nu ar fi luptat. Atacurile germane au fost conti- 
nue și atacatorii atacau în grupe mari, ca şi la lupta dela Yser. 
Sa adeverit oficios că numai într'un singur sat, unde au dat 
Românii un mic şi neînsemnat atac, au căzut 2500 morţi ger- 
mani. Diviziile prime pe cari le-au aruncat Nemţii în linia de 
bătaie, au fost sdrobite aşa de tare, că după câteva minute au 
trebuit să fie scoase din linia de bătaie, aşa de rău erau ciuruite. 
Au venit alţii si iarăşi alţii. Ca hoardele barbare de pe vremile 
vechi, toate sau năpustit asupra Românilor, dar ei au rămas 
la locurile lor. Ofițerii români tineri, eşiţi din şcoală abiă cu 
© lună înainte de aceea, s'au distins prin eroism ne mai pomenit. 
Soldaţii români ai unui regiment, inferbântati de căldura lup- 
telor, şau dat hainele jos si cu mânecile suflecate, au purces 
mai departe la luptă. Alţii asudaţi isi aruncau bonetele si coifu- 
„zile, grele şi scutitoare, şi mergeau senini, zimbind, cu capetele 
descoperite contra inamicului. Ura trupelor române contra celor 
germane este acum mai mare decât era mai înainte contra Bul- 
garilor. Ei sunt pregătiţi de orice. Ceeace este mai de însemnat 
în întreagă purtarea acestor soldaţi ţărani eroi este conștiința na- 
tionalä. Fiecare diă ei îţi spune că au intrat în răsboiu ca să 
facă dreptate fraţilor lor din Ardeal şi că vor luptă până la 
cea din urmă picătură de sânge, până la cel din urmă om, pen- 
tru dreptatea cauzei lor, pentru România Mare! Ura Românilor 
ce o nutresc contra Germanilor să explică şi prin faptul că ei 
ştiu acum toate planurile ce le urmăresc aceştia. Ei ştiu că Ger- 
manii doresc să ocupe întreagă România ca s'o domin2ze asa 
coum dominează astăzi Polonia, să instaleze in România un Cu- 
vern nou, compus din trădătorii acestei brave armate si ai yérii 
lor şi să închidă România în Europa de mijloc“. 


28 Oct./10 Nov. 1917. 


Mare bucurie a produs succesele Englezilor pe toate fron- 
turile lor. Pe frontul belgian, ei au cucerit noi pozitiuni in re- 
giunea Paschenduele, făcând peste 400 prizonieri, între cari 21 
ofiteri; satul nou cucerit este una din pozitiunile dominante ale 
frontului belgian. — Pe frontul din Palestina, trupele engleze au 
ocupat oraşul întărit Gaza, ceeace constitue un eveniment mili- 
tar de prima importanţă, având în vedere că Turcii construiseră 
acolo cu ajutorul Germanilor cel mai puternic sistem de transeie 
şi concentraseră cele mai importante forţe ale lor, aşa încât ei 
credeau această localitate ca imposibil de luat. Perderile inami- 
cului au fost considerabile; s'au făcut numeroşi prizonieri şi s'a 
luat un bogat material de răsboiu şi munifiuni. Odată cu că- 


262 


derea oraşului Gaza, întreagă linia de apărare turcească, dea— 
curmezisul Palestinei sudice, dela Mediterană până la Marea 
Moartă s'a dus. Inamicul este forţat să se retragă pe o linie 
nouă şi retragerea lui pe întinderea unei câmpii fără căi fe- 
rate, cum este acea a Palestinei, constitue o operaţiune foarte 
grea. — Pe frontul din Mesopotamia, trupele engleze înaintând 
pe fluviul Tigru, au cucerit localitatea Tekrit, făcând peste 180 
prizonieri şi luând mult material de răsboiu. — In Africa de 
vest, Englezii au ocupat orașul Liwale, făcând 800 prizonieri si 
luând 2000 tunuri. 

Ultimul comunicat italian ne arată că operaţia de retragere 
sa terminat şi trupele Aliaților nostri să întăresc acum in pozi- 
tiile noi, unde vor primi lupta. In legătură cu evenimentele din 
Italia ni să anunţă că pe lângă Consiliul superior politic inter- 
aliat, pentru întreg frontul apusan sau numit: generalul Foch 
pentru Franţa, generalul Wilson pentru Anglia si generalul Ca- 
dorna pentru Italia. Regele a dat un decret prin care numește 
ca șef al statului major al armatei în locul lui Cadorna pe gene- 
ralul Diaz, iar sub-sefi pe generalii Badoglio si Giardingo. Pri- 
mul ministru englez Lloyd George cu generalul Smuts, cel fran- 
cez Painlevé cu Franklin Bouillon, cel italian Orlando cu mi- 
nistri Sonino si Bissolati, au fost pe frontul italian pentru a duce 
omagii Regelui Italiei. Ei au fost insotiti de generalii Robertson, 
Foch, Wilson si de misiunile militäre. Regele a avut cu ei o con- 
ferintä lungă discutând toate măsurile dictate de împrejurări si 
cari vor fi executate cu ajutorul militar activ al Aliaților. Mi- 
nistrii, după ce au luat concediu dela Rege, au vizitat mândrele 
trupe franceze și engleze, care să duc pe front; în cursul vizitei 
lor pe front, ei au putut să-şi deie seama de moralul ridicat al 
trupelor italiane, care cu hotärîre linistită luptă în contra nă- 
vălitorilor. 

30 Oct./12 Nov. 1917. 


In Chişinău apare de vr'o jumătate de lună un ziar care 
noartă mândrul nume de: Ardealul, publicat de un mănunchiu 
de pribeji din Sibiiu, cari s'a stabilit acolo, cu scopul de a să 
trimite în acelaşi timp si soldaţilor români, împrăștiați prin toa- 
te colţurile Rusiei. Rolul cultural al Ardelenilor în Basarabia are 
la bază conştiinţa unităţii da rasă, care întotdeauna a îndrumat 
sufletul neamului românesc de pretutindeni. Această redesteptare 
culturală a acestui colţ de românism ne umple inima de mare 
bucurie, căci prin aceasta să afirmă încă pdată principiul de 
unitate sufletească a întregului nostru neam, care ne va fi scu- 
tul de apărare în contra loviturilor dușmanilor. Constiinta de 
rasă care să afirmă din ce în ce mai puternic da noi si palpita- 
rea ei ne dă fiorul eternității. 

Criticul militar Carl T. Robertson a publicat în ziarul Plaiw 
Desler din Cleveland (Ohio, Statele-Unite) un articol despre 


263 


România, pe care îl reproducem în românește după ziarul Ame- 
rica. „Bătuţi de Franţa, Anglia, Italia şi Rusia, Germanii s’au 
întors puterile asupra micii Românii şi au câştigat victorii foar- 
te profitabile. Nu eră nici o greșeală în prețuirea valorii cuce- 
ririi României, pentru că aci erau câmpii bogate de grâu şi 
puțuri de păcură, de petrol. Iar ei au ştiut să deie si valorii si 
chiar și cuceririi un lustru, ca ambele să apară înaintea popo- 
rului lor de acasă de o mai mare însemnătate decât sunt ele de 
fapt. Acum e primejdie din nou. Succesele aliaţilor în anul tre- 
cut au fost mici faţă de succesele lor de astăzi. Germanii din nou 
Sau cugetat la victorii ușor de câştigat şi atentiunea lor din 
nou a fost îndreptată asupra României. Moldova rămăsese ne- 
cucerită. Cum să le scape o așa bucăţică? Că doară îndărătul 
Moldovei zace Basarabia, cu bogatele ei grânare, și îndărătul 
ei Odesa, care promite chiar mai mult profit decât încercările din 
1916. Asa dar Germania din nou s’a concentrat atacurile pe 
câmpurile de luptă din Moldova. Dezorganizarea armatei rusești 
îi promitea o victorie şi mai sigură decât una în Moldova. Dar 
în dosul fronturilor apărate de Ruși nu eră nimica de valoare, 
nimica de jefuit. In dosul liniilor apărate de Romani erau arti- 
cole de nutriment şi încă multe. Așa dar s'au îndreptat contra 
Moldovei. Desfășurarea întâmplărilor pe câmpul de răsboiu a 
arătat îusă destul de vădit că si această campanie a fost pornită 
în desert. Armata română a suferit ferm toate atacurile nem- 
testi şi în tot decursul lor s'a arătat ca o armată vrednică, ce-și 
cunoaște menirea şi ştie să fie la înălţimea ei. Incetul cu încetul 
Românii au fost împinși pas cu nas îndărăt de greutatea si mă- 
rimea numărului de oști germane. Dar acestea n’au putut să-și 
facă drum nicăiri pe linia apărată de Români. Si acum, ca ur- 
mare, atacul a fost abandonat. Cu toate că frumoasa apărare a 
fronturilor românești de către mica armată română n'a fost 
recunoscută şi apreciată după meritul ce îi să cuvinea, și aceasta, 
din cauza victoriilor mai însemnate ale Aliaților de pe fronturile 
de vest, abandonarea Germanilor întâmplată pe frontul moldo- 
vean contra României este una din srălucitele victorii ale ace- 
stui răsboiu. Acesta este punctul care iasă foarte învederat din 
întreaga campanie. Indärätul Rigei sunt pustiile deșertului Bal- 
tic. Indărătul Moldovei zace grânarul Europei. O înaintare con- 
siderabilă îndărătul Rigei are să fie o slăbire a forţelor germa- 
ne în mod considerabil. Şi încă fără de nici o compensație. Dacă 
Nemţii voiesc să înainteze peste Riga la Petrograd, ei o pot face. 
Dar Petrogradul este la o depărtare de 300 de mile de Riga si 
ținutul de dincolo de Riga este cel mai putin preţios in privința 
economică, din toate părţile Rusiei. Singura mișcare a lor contra 
Rigei va fi un bluf, prin care să arate cuceriri celor de acasă 
intr’o parte macar. Dar ca să fi putut cuceri Moldova ar fi fost 
o victorie aproape incalculabilă. O înaintare, peste liniile din 
Moldova s'ar fi răsplătit bogat prin prăzile ce le puteau avea. 


264 


Numai așa este cu putinţă calcularea valorii sträduintelor eroice 
ale armatei române pentru civilizaţia întreagă. 


31 Oct./13 Nov. 1917. 


In Petrograd au fost în zilele din urmă mari turburări, pro- 
vocate de maximalisti în frunte cu Lenin si Troteky (Braunstein), 
cari au constituit un nou guvern, făcându-să stăpâni pe Capi- 
tală şi publicând un manifest prin care să propune tuturor be- 
ligeranţilor să trateze pacea şi să se înceapă prin încheierea ime- 
diată a unui armistițiu de trei luni. Ei sau substituit guvernu- 
lui provizoriu, a cărui cădere au proclamat’o. Din fericire însă 
maximaliștii din Petrograd au rămas izolaţi de socialistii-demo- 
crafi minimalisti, de socialistii-revolutionari ai comitetului exe- 
cutiv al consiliilor țărănești, de membri parlamentului prelimi- 
nar, precum şi de aproape toate trupele de pe front. 

Ultimele telegrame ne anunţă că generalisimul Cherenschi 
sa dus spre Petrograd în fruntea trupelor credincioase pentru 
restabilirea, ordinei si reîntemeierea autorităţii guvernului pro- 
vizoriu, ceeace n'a reuşit însă s'o facă. 

Programul comitetului central al Sovietului (sfatul lucră- 
torilor şi al soldaţilor), propune între altele pentru Alsacia-Lo- 
rena plebiscit, pentru Dobrogea noastră autonomie, fără nici o 
amintire despre Ardeal si celelalte provincii românești de sub 
stăpânirea Austro-Ungariei, si în sensul acesta s'a dat instruc- 
tiuni delegatului său Scobelev ca să le prezinte conferinţei aliate 
dela Paris, care nu s'a mai ţinut. In privinţa acestor instrucţiuni 
a vorbit înaintea parlamentului ministrul de externe Terescenco, 
afirmând cu toată puterea că Rusia oficială (guvernul provizo- 
riu), precum şi conștiința luminată a marei republici ruseşti, nu 
admit acest program. Deasemenea si Plechanov, şeful partidului 
social-democrat, a criticat aspru hotărîrile Sovietului, cari ar fi 
favorabile numai imperialismului german. 

Credem interesant să reproducem aci după Neamul Ro- 
mânesc două articole de presă, cari ne iau apărarea cu cuvinte 
elocvente şi drepte. Iată ce zice ziarul rusesc Birjevia Viedomosti 
despre articolul privitor la Dobrogea din programul Sovietului: 
„Autorii acestui articol au dovedit că nu cunosc de fel chestiile 
politice si istorice de care vorbesc si în acelaşi timp may nici o 
grije de onoarea poporului rusesc, pentru care ar fi o ruşine 
vecinică să ajute a să rezolvi asa problema românească. Dacă 
Sovietul poate ignoră până într'atâta chestiile de politică străină, 
guvernul rus si mai ales d-l Terescenco n'au dreptul de a le ig- 
noră şi de a nu prevedea necinstea ce ar cădea asupra Rusiei. 
Guvernul trebuie să-și deie seamă că o asemenea soluţie sumară 
a chestiei românești e neadmisibilă. Instrucţiile Sovietului nu 
privesc numai chestia „cadrilaterului“, ci, cu intenţie, ele vor- 
bese de tot teritorul Dobrogei, pământ cedat României prin tra- 


tatul de Berlin în schimb pentru Basarabia, care-i fusese luată 
® 


265 


de Rusi. Dacă să vorbeşte de Dobrogea ca de o simplă anexiune 
la România, făcută acum 40 de ani în paguba imperiului oto- 
man, atunci în chip logic ar trebui să se considere ca anexiuni 
toate teritoriile smulse Turciei după ultimul răsboiu balcanic. 
Sovietul pretinde autonomia completă a Dobrogei, dar guvernul 
rus trebue să ştie ceeace autorii necunoscuţi ai instructiilor nu 
ştiu desigur, anume că tot sudul Dobrogei e locuit în mare parte 
de Turci, că nordul e locuit de Ruși si de Români si că recenta 
ocupaţie bulgărească a avut ca urmare măcelărirea întregii po- 
pulatii ruso-române a Dobrogei. Să înţelege în aceste condiţii 
ce valoare ar avea un plebiscit. Afară de aceasta guvernul rus 
mu poate ignoră faptul că anexiunile cerute de Bulgari constitue 
o adevărată rușine pentru Rusia si că ele ar înăbuși poporul ro- 
mân, luându-i eşirea la Mare. O astfel de purtare faţă de Ro- 
mânia ar fi un oprobriu nesters pentru Rusia, asupra căreia 
„apasă o mare parte din răspunderea nenorocirilor ponorului ro- 
mân. Guvernul, ca şi d-l Scobelev, care eră atunci ministru, 
ştiu perfect că Rusia după dezastrul nostru din Galiţia. a cerut 
un suprem sacrificiu României; armata română a fost silită să 
iee ofensiva ca să acopere retragerea dezordonată a armatei 
ruseşti, şi prin propriele ei forţe ea a putut să sfarme atacul ar- 
matelor austro-germane, care voiau să cucerească sudul Rusiei. 
Oare printr'un act de incalificabilă tradare înţelege Rusia a răs- 
plăti România? Guvernul provizoriu trebue să înţeleagă şi stra- 
nia tăcere a Sovietului în ce privește pe Românii din Ardeal, cei 
patru milioane şi jumătate de ţărani şi proletari exploataţi de 
magnații unguri si capitaliştii germani. E caracteristic faptul 
că spiritul democratic al Sovietului să oprește brusc la hotarele 
ungurești“. 

In ziarul L’Entente un scriitor rus să exprimă astfel: „Dar 
mai ales pasagiul din discursul d-lui Terescenco, care nisa luat 
mai mult greutatea de pe inimă, e recunoaşterea francă şi for- 
mala a nedreptăţii ce sar face României luându-i Dobrogea. 
In ce priveşte poporul român, propunerile Sovietului sunt așa de 
exorbitante şi de perfide, încât un glas autorizat al democra- 
tiei ruseşti nu putea face mai putin decât să proclame înaintea 
lumii întregi reparația datorită aliatei noastre si recunoştinţa 
poporului nostru faţă de poporul sacrificat prin gresala noastră 
şi pentru cauza, noastră comună. Ar fi fost o crimă atroce înam 
intea istoriei să plătim printr’o tradare lealitatea şi nemărgini- 
tele jertfe făcute de România. Nu trebue să se uite, în adevăr, 
ceeace d-l Terescenco a subliniat așa de bine, de altmintrelea, 
că pe când oastea noastră bătea în retragere înaintea dușman 
nului, armata română ea singură să oferea a fi măcelărită pen- 
tru ca să apere sudul republicei noastre şi cinstea cauzei noastre. 
Nu trebue să se uite apoi drepturile imprescriptibile ale natio- 
nalitätii românești asupra pământului Dobrogei şi asupra celor 
patru milioane si jumătate de Români supuşi monarhiei austro- 


266 


ungare. Ce pace ar fi aceea care n'ar ţine seamă de dreptul tu— 
turor popoarelor de a dispune de ele insile si ce e această paro— 
die de democraţie care proclamă libertatea Irlandei(?) si nw 
suflă nici un cuvânt despre dreptul la aceeaşi libertate a patru 
milioane de oameni, cari n'au decât o singură gresalä să vede 
înaintea. Sovietului: aceea de a nu fi Nemti, ci Romani?“ 


1/14 Nov. 1917... 


Astăzi s'au deschis scoalele din Fălticeni: gimnaziul, scoalele 
primare şi scola profesională. Același lucru s'a făcut în întreagă 
Moldova. Cu mare bucurie înregistrăm si faptul că tot astăzi 
s'au deschis şi în Basarabia 400 de școale pentru copiii fraţilor 
noştri de peste Prut, cari vor găsi pentru întâia dată farmecul 
literilor latine şi mijlocul de asi exprimă, prin aceste semne cu- 
noscute de toţi Românii, sentimentele ce ne insufletesc pe toţi 
deopotrivă. Prin urmare trebue să considerăm această zi ca o 
sărbătoare mare pentru cultura românească. 


2/15 Nov. 191%... 


Abia acum am dat de descrierea mai amănunţită a călătoriei 
făcute de Kaizer în zilele dela 18 până la 24 Septemvrie pe pă- 
mântul scump al ţării noastre. Intrând in România, el sa dus 
mai întâiu la Curtea de Arges ca să depună o cunună de flori 
nemfesti pe mormântul primului nostru Rege. De acolo s'a dus 
deadreptul la Giurgiu si apoi pe un vapor unguresc la Cerna- 
voda, unde s'a întâlnit cu Ţarul bulgăresc, cu care s'a îmbrăţi- 
sat călduros. Să zice că la Cernavoda trupele de milițieni ger- 
mani i-ar fi cântat imnul bulgăresc. A trecut pe jos podul de 
peste Dunăre însoţit de Țarul Ferdinand. Dela Feteşti cu un 
tren special s'a dus la Focşani, unde pe platoul dela răsărit al 
oraşului a rostit trupelor o cuvântare plină de venin la adresa 
marelui nostru Rege. A vizitat apoi forturile, poziţiile şi întări- 
turile de pe Putna până sus pe Magura Odobestilor pe a cărui 
culme „a infipt cu mâna proprie steagul casei imperiale ger- 
mane, ca să fluture deasupra ţării învinse“. La Bucuresti nu sa, 
dus; cine ştie de ce? Dela Odobeşti s'a dus deadreptul la Slănicul 
din Prahova, ca să viziteze ocnele de sare, a căror productiune 
în cea mai mare parte să expoartă în Bulgaria. Dela Slănic, 
peste Ploeşti, s'a dus la sondele de petrol din Câmpina. Acolo, 
să zice, copii şi femei în costum românesc l’au întâmpinat cu 
flori, iar elevii şcolei germane i-au cântat: Deutschland über al- 
les. De acolo, însoţit de Mackensen s'a dus la Sinaia, unde a stat 
o zi si o noapte, vizitând Castelul Peles, Castelul Pelişor și plim- 
bandu-s& prin parcul orașului. Dela Sinaia, prin Buşteni, Azuga, 
Predeal, unde a văzut urmele destrugerii răsboiului, apoi pe va- 
lea Timișului, s'a dus la Brasov, unde a fost întâmpinat de ar- 
hiducele Iosif, comandantul trupelor austro-ungare din Ardeal. 

Condus de arhiduce, a vizitat Cetatea Brașovului, pe urmă 


267 


Sibiiul, înălțimile dela Gusterita, Cisnădie si pasul Turnu-Rosu, 
pe unde s'au dat luptele din toamna trecută. Peste tot locul Sasii 
Yau primit cu flori si urale entuziaste ca pe. adevăratul eliberator 
al Ardealului, *) 

3/16 Nov. 1917. 


Presedintele Wilson, in sedinta de deschidere a congresului 
anual al Federaţiei muncii americane, ţinut la Bufalo, de faţă 
fiind 6000 de delegaţi lucrători din toate colţurile Statelor-Unite, 
a pronunţat un discurs, care a produs o impresiune adâncă şi 
care va avea un mare răsunet. „Este important în ceasul acesta, 
a zis d-l Wilson, să ne amintim cum a venit acest răsboiu. Acea- 
sta, este lupta decizivă și finală, între principiul cel vechiu de do- 
minatie si principiul cel nou al libertăţii. ‘Germania este aceea 
care a deslänfuit rasboiul. Oamenii ei de Stat neagă lucrul ace- 
sta, dar eu sunt gata să aştept judecata istoriei, care va confir- 
ma spusele mele. Germania aveă cu toate acestea locul ei în lume, 
De ce nu s'a mulţumit ea atunci cu lucrul acesta, ce dorea ea 
mai mult? Nu este decât un răspuns la această chestiune. El este 
următorul: Germania nu eră mulţumită cu mijloacele de concu- 
renţă, de care dispuneă atunci, căci ea nu dorea să aibă numai 
controlul industrial al muncii, ci şi controlul politic“. Președin- 
tele a citat apoi exemplul drumului de fier dela Bagdad, care 
aveă de scop în primul rând să amenințe pe flanc o jumătate de 
duzină de ţări străine. El a făcut apoi aluzie la faimoasa hartă 
de războiu, de care vorbeşte fără încetare Germania si a declarat 
că, dacă această hartă ar rămânea aşa cum este astăzi, atunci 
Germania ar controlă lumea întregă. „Insă, a strigat Preşedintele 
cu o voce puternică, puterea nu poate fi întrebuințată in contra 
popoarelor libere, atunci când puterea ‘apartine popoarelor 
chiar“. Această declaraţie a stârnit un entuziasm general. D. 
Wilson a continuat astfel: „Germania este hotärîtä să pună mâ- 
na, pe puterea politică a lumii întregi. Eu mă mir că unele gru- 
puri din Rusia, sunt informate atât de rău, încât își închipue, 
că ar putea să trăiască fără pericol, alăturea de această Gedma- 
nie. Hu nu mă opun sentimentelor pacifistilor, dar mă opun pro- 
stiei lor. Pacifistii nu ştiu cum să obţină pacea, eu însă știu“. 


4/17 Nov. 1917. 


Azi dimineaţă când mi-am deschis ochii am văzut casele 
acoperite cu zăpadă, semn că sa început.iarna, a doua iarnă a 
răsboiului nostru, și gândul meu s'a îndreptat pe deoparte spre 


*) Un corespondent de răsboiu german spune că Wilhelm II a calătorit 
în România îngenunchiată cu tren special si a impartit vesel generalilor săi 
din friptură câte o bucata: „Asta pentru lupta dela X...., asta pentru lupta 
dela Y....'“, impartind bucăţile după miile de morţi de pe câmpul de luptă. 
Din memoriile contelui Czernin, după răsboiu. Revista Transilvania Nr 
4, 1922). 


268 


fronturi, unde bravii nostri soldaţi stau de straje si de apărare, 
gata în tot minutul ca să se avânte, când ceasul va sună, pen- 
tru liberarea fraţilor cotropitori, — iar pe de altă parte spre sa- 
tele noastre, unde atâtea suflete indurerate jelesc pe scumpii 
Jor îndepărtați, multi pentru vecinicie, şi duc cu greu mizeriile 
frigului si ale foamei. Anoi, când mă gândesc si la boalele levate 
de acestea, din cauza cărora am suferit aşa de mult iarna tre- 
cută, mă ia groaza, și nu-mi rămâne decât ca un bun creştin 
să cer ca Dumnezeu să ne aibă în a sa bună pază! 

In legătură cu aceasta am cetit cu plăcere că mereu au loc 
consfătuiri între d-l Alex. Constantinescu, ministru de interne, 
d-l Colonel Andersen şi Maiorul Perkins, președintele şi vice- 
preşedintele misiunii americane, pentru a să stabili norma după 
care să vor împărţi populaţiei sărace mărturile americane sosite 
şi cele care vor mai veni de aci înainte. Deasemenea au loc con- 
vorbiri permanente între d-nii Dr. I. Cantacuzino, directorul ge- 
neral al sănătăţii publice, medicul general Vicol, Dr. V. Sion, 
directorul sanitar civil, și maiorul Perkins, cari au de scop evi- 
tarea epidemiilor ce ameninţă tara. Să desfăşură o mare ac- 
tivitate pentru deparazitarea populaţiei civile. In armată pentru 
moment domnește o stare sanitară foarte bună. 

Ziarul Ardealul, care apare în Chişinău, spune că în ziua de 
21 Octomvrie, 1917, congresul soldaţilor și ofiţerilor moldoveni 
de pe toate fronturile de luptă, adunat în Palatul Unirii din Chi- 
sinäu, a proclamat cu insufletire nemărginită Autonomia Ba- 
sarabiei. Peste 500 de reprezentanţi ai Basarabiei s’au unit ini- 
mile în accentele naţionale ale imnului nostru Desteaptd-te Ro- 
mânel pecetluind astfel cea mai mare faptă din istoria jalnică a 
Basarabiei. „Revoluţia rusească, scrie ziarul Ardealul, li-a dat 
fraţilor nostri libertatea, dar ea n'are mare pret dacă nu să pot 
ocârmui singuri. Acum s'a împlinit si acest mare lucru. Basara- 
bia să va ocârmui singură, prin Moldovenii viteji şi înţelepţi. Ei 
vor face aşezăminte moldovenești, vor rândui slujbaşi moldoveni, 
cari, cunoscând suferinţele şi nevoile poporului, vor şti să lucreze 
cu inima bună pentru ridicarea bunei stări şi fericirea, satelor. 
Scoala cea nouă moldovenească va învăţă pe copii în limba pa- 
rintilor, ca să se lumineze cu lumina cea adevărată şi să-și iu- 
bească neamul din care fac parte. Bucurie si fericire vă aduc au- 
tonomia în toate casele Moldovenilor. Soarele dreptăţii a răsărit! 
Visul cel sfânt: Autonomia, nădejdea și scăparea Moldovenilor 
sa înfăptuit! Nimeni nu va uită că aceia cari, sau luptat cu 
arma în mână pentru apărarea Basarabiei s'au gândit să pună 
temeiu tare si nestricat şi fericirii ei în timp de pace. Căci au- 
tonomia vrea. să zică. fericire. De acum totul atârnă de härnicia 
Moldovenilor, ca autonomia să fie isvor de întărire si de inältare 
a poporului“. 

Tot ziarul Ardealul ne mai aduce știrea că ofiţerii şi mari- 
narii moldoveni au deschis o scoala la Sevastopol, în care cursu- 


26% 


rile să predau în întregime in limba românească. Pe de altă parte 
aflăm că guvernul provizoriu a numit ca nou comisar pentru 
Basarabia pe moldoveanul Vladimir Gr. Criste; loctiitorul său 
este tot roman, Jon Inculeţ. Ca preşedinte al Upravei zemstvei din 
Chişinău a fost ales Dr. D. Ciugureanu, iar în consiliu a intrat si 
Pant. N. Halipa. Amândoi, multumind pentru alegere, au stă- 
ruit asupra, trebuintei neapărate a scoalei nationale în provincie. 
In Chilia sau adunat 163 de soldaţi moldoveni si au format un 
comitet national sub presidentia subofiterului Lungu. Ilumina- 
tul Inochentie cutrierä satele rusești din Basarabia predicând 
apropiatul sfârşit al lumii şi târând spre front mii de fanatici, 
mai ales de femei. 

In Franţa, după un vot dat pe o chestie internă, secundară, 
ministerul Painlevé s'a retras, deşi a avut o majoritate (250 con- 
tra 192) pe care el a crezut-o insuficientă. 

De pe fronturi să înregistrează că in Italia, pe platoul Asia- 
go inamicul a fost înlăturat; un atac austriac la lacul Garda 
a fost respins; linia Piavei rezistă. Englezii sosesc în Italia. Ve- 
nefia să evacuează si pentru a nu îi să strică monumentele si 
tezaurele de artă prin bombardare s'a oprit riguros intrarea în 
oraş oricărui om în uniformă. Wilhelm calăul a apărut în Adria- 
ticä. : 

In Palestina trupele engleze înaintează mereu; ele au luat 
în stăpânire linia ferată dela Moaneh şi Mansurah, împreună cu 
junctiunea liniei ferate Beershaba-Damasc ‘cu linia Ierusalim. 
Turcii au avut perderi mari. Englezii au capturat 1500 soldaţi, 4 
tunuri, 20 mitraliere şi alt material de răsboiu. 


6/19 Nov. 1917, 


In Franţa a luat cârma guvernului cunoscutul om de Stat 
George Clemenceau, care s’a compus ministerul de 14 membrii în 
48 de ore, având la ministerul de externe pe S. Pichon, care a 
mai condus cu mare competintä politica externă a Republicei. 
Acest minister este primit favorabil aproape de toată presa si 
opinia publică franceză, cari sunt sub impresia că forţa guverna- 
mentală este incarnată de acum înainte într'un om pe care îm- 
prejurările şi temperamentul său Pau desemnat ca şef. Franţa, 
are acum mai mult decât oricând trebuintä de un guvern; care, 
luând cu hotärîre in mâni conducerea răsboiului, să reprimeze 
cu energie crimele comise în contra ţării şi care să poată re- 
prezentă cu autoritate Republica la apropiata Conferinţă inter- 
aliată. Mare inamic al militarismului prusian, brutal şi agresiv, 
din minutul în care pământul sfânt al Patriei a fost profanat de 
hoardele barbare ale Kaizerului, Clemenceau s'a ridicat cu toa- 
tă puterea, si tinereta talentului său, si răsunând ca o trambita 
de răsboiu, a vestit lumii civilizate că destinele ei sunt în pericol. 
România să bucură de constituirea acestui guvern, în care figu~ 
rează un mare pretin al ei, d-l Pichon, şi are mare speranţă în 


270 


bunele sentimente pe care îi le poartă seful guvernului, in care 
vede o garantie solidă în ceeace priveşte sprijinul si iubirea 
Franţei. 

Italienii printr'un contra-atac puternic au respins cu desă- 
vârşire pe inamic în zona Fugure, pe Piave si pe Zenson, luân- 
du-i 1212 soldaţi, 51 ofiţeri şi 27 mitraliere. 

Trupele engleze au ocupat importanta localitate Jaffa (port 
la Marea Mediterană), înaintând mereu. Turcii să retrag spre 
Nord. Cucerirea oraşului Jaffa completează succesul operatiu- 
nilor fericite, pe cari englezii le continuă fără întrerupere de o 
lună, în una din cele mai bogate provincii ale imperiului turcesc. 
Jaffa constitue centrul principal prin care respiră întregul co- 
mert al Siriei de sud; punctul pe unde să scurgea până acum 
de curând întreagă bogăţia acestei regiuni, unică în lume prin 
produsele ei si de unde Turcia isi luă cele mai sigure si mai grase 
venituri. Jaffa şi Beirutul, care este ceva mai la nord, sunt cele 
două porturi asiatice din Mediterană, spre care să îndreptau odi- 
nioară toate vapoarele europene și de unde veneau toate aroma- 
tele și productele ţărilor calde. Cu ocuparea Jaffei, Englezii să 
fac stăpâni pe o bună parte din termul sirian si pe întreagă Pa- 
lestina, pe care.Germanii puseseră ochii mai de mult, creân- 
du-si o situaţie superioară celorlalte State mari europene. 


S/21 Nov 1917. 


Profesorul Masaryk, plecând din România spre Petrograd, 
s'a oprit putin timp si la Chiev, unde a acordat o convorbire: 
unui redactor al ziarului România Mare, cu privire la primirea 
ce îi s'a tăcut la noi și despre impresiile ce le-a cules pe frontul 
nostru. Intre altele d-sa spune: „M'am reîntors cu cele mai ad- 
mirabile impresiuni. Am fost primit în o lungă şi foarte gra- 
tioasä audienţă de Maiestatea Sa Regele. Am avut apoi ocazia 
fericită de a face cunoștința tuturor bărbaţilor politici ai Ro- 
mâniei. Am discutat cu dânșii probleme importante actuale și de 
viitor, cari interesează popoarele noastre, Am vizitat și frontul. 
Pot să spun că toate elogiile cari le-am auzit despre armata, 
d-voastre, rămân sub impresiunile pe cari le-am primit, vă- 
zând'o cu ochii mei. Aveţi si un corp ofițeresc de elită, chiar 
strălucit. Am vorbit cu mai mulţi generali, cari mi-au impus 
mult prin personalitatea lor. In general nu vă pot spune decât 
că am venit încântat de cele ce am văzut, de spiritul înălţat al 
țării, de credinţa, ei neclintită în victorie si de voinţa ei neinfranta 
de a o obţine. Vă prezic un mare viitor.“ 


10/23 Nov. 1917. 


Camera francezä a votat ordinea de zi de încredere în guver- 
nul Clemenceau cu 448 de voturi, fiind numai 65 contra. Această 
aprobare aproape unanimă a politicei noului guvern, probează, 
“că numai un program de continuare fără şovăire a răsboiului, 


271 


program pe care il reprezintă şeful guvernului, a putut să rea- 
lizeze din nou acea unire sfântă, pe care dejeaba au căutat'o 
diferitele combinaţii ministeriale de până acum, cu tendinţe mai 
putin categorice si ferme. Acest vot mai dovedeşte că întreagă 
Franţa să alipeste de luptătorul apri- şi temut pentru a-l ajuta 
în lucrarea sa, ceeace de sigur a produs o mare deceptie în Ger- 
mania, care credea că sora noastră cea mai mare ar fi obosită 
de răsboiu, pe care n'ar mai puteă şi n'ar mai vroi să-l continue. 
Astăzi Franța arată lumii că ea este hotärîtä mai mult decât 
oricând să ducă răsboiul până în pânzele albe, şi pentru aceasta, 
pe lângă lupta de pe front, va stârpi fără milă pe toţi inamicii 
dinăuntru, pe spioni și trădători, ceeace de altfel ar fi trebuit 
S’o faca încă dela începutul răsboiului, dar nici un guvern n'a 
avut curajul s’o facă până acum. Omul care să găsește astăzi la 
cârma Franţei o va face-o fara şovăire si toţi să uită la el ca la 
un salvator, iată pentru ce programul său a obţinut aproape 
unanimitatea Camerii. 

Colonelul Teodor Roosevelt, fostul Preşedinte al Statelor- 
Unite din America, într'o convorbire ce a avut cu ziaristul ar- 
delean Vasile Stoica din New-York, s'a exprimat despre noi ast- 
fel: „Mi e drag poporul românesc, iar decând nenorocirea s'a 
abătut asupra-i, sufer par'că si eu. Asi puted spune că îmi este 
mai drag poporul românesc şi decât Belgienii. D-voastră Româ- 
nii îmi sunteţi dragi pentrucă întotdeauna v’ati luptat pentru 
libertate şi unitate, şi nici odată n’ati avut noroc. Acest noroc il 
veţi aveă acum pentru că îl plătiţi cu sânge. Noi stim pretui 
jertfele si ne vom pune toate puterile ca dreptatea să biruiască. 
Desrobirea neamurilor mici depinde de biruinţa Aliaților, iar 
biruinţa aceasta este sigură. Despre vitejia armatei române sunt 
pe deplin convins; singurul punct. sigur pe frontul oriental este 
locul unde să află ea“. Mai departe zice: „Va trebui să avem o 
pace dreaptă, si nici o pace nu va fi dreaptă dacă nu va da Bel- 
piei o mare despăgubire de răsboiu pentru pagubele ce a suferit. 
Nu va fi dreaptă pacea dacă nu va înfiinţa o Boemie mare şi un 
mare Stat slav în Austria. Dacă nu va dă României şi Italiei 
pe fraţii lor ce sufer sub stăpânirea Austro-Ungariei. O pace 
“dreaptă va trebui să dlunge pe Turci din Constantinopol şi să 
‘libereze pe Armeni“, 

Aliaţii nostri, Englezii au repurtat o nouă si mare victorie 
pe frontul occidental, pe un front de 16 chilometri şi au pătruns 
până la adâncime de 8 chilometri, luând multe sate şi poziţii 
întărite; au spart vestita linie Hindenburg la nord de șoseaua 
Bapaume-Cambrai până la Escaut. Numărul prizonierilor este de 
10,000, cu 180 ofiţeri, între cari şi 1 general; mult material de 
Tasboiu, care nu s'a putut încă inventaria. La asalt au participat 
peste 100 de tancuri. Intr'un tanc pe care flutură drapelul coman- 
dantului să află generalul Bing, șeful armatei care a câştigat 
această glorioasă luptă. 


272 


Din Petrograd să anunţă prin telegrafia fără fir că armata 
rusă din Caucaz, care nu s’a suspendat activitatea, a obţinut la 
Diala, la graniţele Mesopotamiei, o strălucită victorie asupra Tur— 
cilor, făcând 1600 prizonieri. 

Ministrul de răsboiu al Japoniei, drept consfintire a bunelor 
raporturi dintre viteazul popor japonez și națiunea română, a. 
adresat ministrului nostru de răsboiu, telegrama următoare: „In 
numele armatei japoneze, am onoare a arătă escelentei voastre ca. 
noi, ca aliaţi, suntem plini de admiraţie pentru vitejia armatei 
române, care cu statornicie face cele mai considerabile jertfe, 
pentru indeplinirea nobilei sale misiuni comune tuturor aliaţilor, 
și că păstrăm armatei voastre o înaltă stimă și o sinceră simpa- 
tie. Mă folosesc de această ocazie spre a vă mulţumi călduros pen- 
tru binevoitoarea primire şi toate înlesnirile, atât de apreciabile, 
pe care ati avut bunătatea ale acordă ofiţerilor nostri în misiune: 
militară pe lângă strălucita voastră armată.” 


17/30 Nov. 1917. 


In Rusia s'au încurcat rău lucrurile. De vr'o câteva zile nu 
ne-a mai venit nici o știre. Să zice că trupele conduse de Che- 
renschi s'au întâlnit la Tsarskoie-Selo cu trupele bolsevistilor şi 
ar fi fost bătute, asa că guvernul lui Lenin a rămas stăpân pe 
Petrograd, iar generalisim a fost numit praporcicul Krilenko 
(von Schniir). Guvernul bolsevist, format încă dela 25 Oct. (7 
Nov.) a. c., sub numele de Consiliul Comisarilor Poporului Rus, 
să compune astfel: Vladimir Ulianov Lenin, presedinte al consi- 
liuluiy Ricov, la interne; Leon Trotzky (Braunstein), la externe; 
V. P. Miliutin, la agricultură Sleepnicov, la munca; Lunaciarschi, 
la instrucţie publică; Scvortzov, la finantey Oppocov (înlocuit mai 
târziu prin Steinberg) la justiţie, Teodorovici, la aprovizionare; 
Avilov, la poste, telegraf, V. P. Nogin, la industrie, comerţ; pra- 
porcicul (sublocotenentul) N. V. Krilenco, cu soldatul Sevenco An- 
tonov, la räsboiu; matelotul Dibenco, la marină: si Stalin, pentru 
naţionalităţi. Programul guvernului este: 1. Armistitiu general 
pe toate fronturile; 2. Trecerea pământului la ţărani; 3. Convo- 
carea unei adevărate adunări constituante. 

Schimbarea: de regim s'a făcut cu vărsare de sânge, comiţân- 
du-să cele mai josnice crime: 'omor, furt, viol si încendin. Palatut 
de iarnă unde sezuse Cherenschi, un monument de artă şi o co- 
moară, de bogății, a fost devastat. In primul rând sa suspendat 
apariţia ziarelor burgheze şi chiar a ziarelor socialiste, adverse 
ideilor lui; apoi s'a oprit întrunirile publice. Acest guvern de 
uzurpatori a arestat pe membri guvernului provizoriu din Petro- 
grad, a pus mâna pe averea Băncii Naţionale a Statului şi pe 
averea celor. alalte bănci, a publicat tratatele secrete pe cari le 
avea Rusia cu Aliaţii şi a făcut propuneri de pace, atât aliaţilor 
cât şi dușmanilor. La aceasta Aliaţii au răspuns prin ataşaţii lor 
militari de pe lângă Marele Cartier General Rus că ei sunt ferm 


273 


hotărâți să continue răsboiul până la sfârşit şi că nu vor tolera, 
sub nici o formă, ingerintele inamicului în acţiunea lor comună, 
declarând totodată că orice încercare de pace separată, adecă fără 
învoire cu Aliaţii, va avea cele mai grave urmări, iar pe de altă 
parte Statele-Unite ale Americei au instiintat că vor inceta de a 
mai trimite in Rusia munitiuni şi articole de hrană până când nu 
să va restabili ordinea. 

Toată speranţa pusă în Cherenschi s'a prăbuşit. Omul acesta 
a ţinut o clipă în mână destinele Patriei lui, având o mare ascen- 
dentä, o enormă popularitate. Nu trebuiă decât să vrea, să fie in 
stare să vrea, si să ştie ce vrea. Dar să vede ca nu el a fost omul 
vremii lui si al formidabilei misiuni ce-şi asumase; n'a fost nimic 
decât o ambiţiune vulgară, nesustinutä nici de o convingere lim- 
pede, nici de o voinţă temerară. S'a afundat în mod umilitor, 
după ce să încovoiase ca o trestie, când spre elementele ponde- 
rate, cu al căror concurs putea încercă orice, când spre sovietu- 
rile (sfaturile) primejdioase, în rândurile cărora maximalismul 
(bolsevismul) poruncit de Ludendorff, — marele strateg al spio- 
najului, făcea zilnic progresele cele mai grave. 


18 Nov./1 Dec. 1917. 


Uprava Zemstvei guberniale a Basarabiei aduce la cunostinta 
profesorilor refugiaţi din Transilvania, Bucovina şi România că 
la scoalele de mijloc (secundare) din Basarabia să deschid catedre 
de limba română şi cere ca doritorii de a ocupă astfel de catedre 
să-şi înainteze cererile. Pe de altă parte publică concurs pentru 
ocuparea a două catedre românești la Universitatea din Odesa: 
una pentru limba și literatura română şi cealaltă pentru istoria 
neamului românesc, Cum Sau schimbat lucrurile? 


19 Nov./2 Dec. 1917. 


In Valea Glodului, din judetul Suceava, Rusii au devastat 
Castelul contelui Zopola, acärui solie este näscutä Mavrodi, si 
apoi i-au dat foc. Astfel de vandalisme comit trupele ruseşti si în 
alte localităţi decând s'a întins spiritul anarhiei în sufletele lor. 
Satele pe unde stau si pe unde trec sunt într'o stare de plans; lo- 
cuitorii sunt jefuiti de tot avutul lor, acum în preajma iernii. Ceea 
ce n'au împlinit boalele si mizeria să angajează aliaţii noștri s’o 
facă. Cine știe ce ne mai aşteaptă?! 


20 Nov./3 Dec. 1917. 


Presa engleză continuă cu publicarea articolelor elogioase la 
adresa ţării noastre. Spre mângăierea cetitorilor public câteva 
extrase: Ziarul Daily Graphic scrie: „Avem motive să primim cu 
plăcere declaratiunile lordului Robert si ale lordului Cecil, cari 
cu drept cuvânt, au lăudat serviciile splendide ale guvernului și 
armatei române. Când România a declarat răsboiul a fost ca să-și 
unească puterile sale cu armatele ruse, şi ea n'a putut să prevadă 


Dr, V, Bianu: Războiul României Mari. 18 


274 


că această camaraderie îi va lipsi. Presa engleză laudă cu atât 
mai mult pe viteazul soldat român, care a rămas neclintit la 
postul său de luptă. Aliaţii sunt deci obligaţi de a veni în ajuto- 
rul României acuma, în cea mai mare măsură posibiliă şi a asi- 
gură viitorul credincioasei sale camarade.” 

Enok Telegraph zice că: „Eroismul României si al armatei 
sale puternice a stârnit admiraţia guvernului şi poporului en- 
glez.“ Liverpool Daily spune că: „Lupta splendidă pe care Ro- 
mânii o duc contra Austriacilor şi Germanilor insufleteste pe 
orice soldat.” Teachers World arată că: „Singura ţară vitează în 
Orient este România. Nu s'a recunoscut îndeajuns ce succes în- 
tr'adevăr uimitor a avut România respingând pe Mackensen, care 
speră să pătrundă până la Marea Neagră şi Odesa. Până acum 
‘Romania mică a reuşit literalmente să apere Rusia si ea a avut 
succesul militar cel mai remarcabil în vara aceasta.“ ‘Yorkshire 
Herald declară că: „Partea pe care România a luat’o în răsboiu 
este un record neintrecut de martiriu şi vitejie. Ea va trăi în isto- 
rie ca o adaugire la gloria rasei romane.“ Morning Post recu- 
noaste că: ,,Renasterea armatei române este una din minunile 
rasboiului si ea trebue să fi fost o surprindere neplăcută pentru 
Germania.” 

In fine, Fornigty Review zice că: „Diferite motive au fost 
puse înainte pentru a esplică înfrângerea lui Mackensen în Mol- 
dova. Incepandu-si ofensiva el credea cu siguranţă să-şi asigure 
posesiunea recoltei române şi n'a reuşit în încercarea sa pentru 
că a fost bătut de Români în bătălia de 12 zile din jurul Mără- 
sestilor. Considerând conditiunile descuragiatoare în care Ro- 
mânii s'au bătut în vara aceasta, ofensiva lor dela 24 Iulie şi ope- 
ratiunile lor defensive ulterioare sunt recordul curajului, răb- 
dării si soliditatii, cari rar au fost egalate de alte trupe in acest 
räsboiu, care a restaurat complet creditul armatei române.“ 


21 Nov /4 Dec. 1917. 


In săptămâna trecută cu ocaziunea zilei de mulțumire, — o 
sărbătoare specială a Americanilor, — M. S. Regina Maria cu 
Prinţesa Elisaveta au vizitat Spitalul Crucii Roşii Americane 
din Roman, fiind conduse de Colonelul Anderson, şeful misiunii 
americane, şi Maiorul doctor Kirpatrick, directorul serviciului 
medical. Inaltele vizitatoare au cercetat cu deamănuntul toate 
salele, interesându-să de fiecare rănit şi împărțindu-le daruri 
bolnavilor. Buna noastră Regina s’a exprimat deplina mulţumire 
şi admiraţie pentru felul cum este condusă institutiunea. Le de- 
junul oferit de misiune în onoarea Augustilor oaspeţi, Colonelul 
Anderson a rostit un foarte frumos şi bine simţit toast. 

Ziua de mulțumire este la Americani o sărbătoare naţională pe 
care întreg poporul o serbează prin rugăciuni şi servicii religioase 
pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile acordate în 
cursul anului expirat, Această serbare își are originea în anul 


215 


1621, când poporul, după întâia recoltă reușită din noua Ame- 
rică a fost invitat de gubernator ca să serbeze o zi specială de 
mulțumire. In anul 1680 ziua de multumire a devenit un obiceiu 
naţional; însă primul exemplu când un Președinte al Statelor- 
Unite a, proclamat’o, a fost în anul 1689, când Washington, după 
cererea Congresului, a ordonat mulțumiri pentru sărbătorirea 
adoptării Constitutiunii Americane. Preşedintele Hadison, in 
‘1815, a ordonat mulțumiri speciale pentru pace, iar Președintele 
Lincoln a hotărât zile speciale de mulțumire pentru victoriile din 
‘1862 si 1863, dând câte o proclamaţie naţională în 1863 si 1864. 
De atunci proclamaţii pentru asemenea zile de mulțumire au fost 
date în fiecare an, obiceiul fixând apoi ultima Joie din Novem- 
bre ca zi de sărbătoure. Națiunea americană serbează această zi 
prin rugăciuni si servicii religioase, prin adunări in familie si 
numeroase organizări patriotice, prin ospătare în mod privat și 
din partea cluburilor soldaţilor si marinarilor. In anul acesta 
Preşedintele Wilson a proclamat această zi naţională pentru săr- 
bätorirea idealului de răsboiu american, căci Statele-Unite au 
întrat în acest cumplit răsboiu pentru drept si dreptate: o sin- 
gură lege să fie pentru toţi: legea dreptății, si nu două legi: una 
pentru cel tare si alta pentru cel slab! 

In Basarabia s'a înfiinţat o ligă culturală a femeilor române, 
având în frunte pe d-na Elena D. Alistar, doctor în medicină 
«dela Universitatea din Iaşi, iar ca secretară pe d-na Nudeja Tu- 
dor. Ziarul Soldatul Moldovean ne spune că în Basarabia au 
votat pentru Constituantă si toate fetele mari, cari au trecut de 
20 de ani. Același ziar ne mai spune că în orașul Chișinău a în- 
ceput să să formeze Regimentul 1-iu Naţional Moldovenesc, din 
soldaţi şi ofiţeri moldoveni. Comandant a fost numit Colonelul 
Furtund. La Rostov s'a deschis o școală românească; profesorii 
predau cursurile în mod gratuit. | 

22 Nov./5 Dec. 1917. 


Astăzi, împreună cu medicul orașului, căpitanul Dr. Floran- 
tin Amedeu, în urma invitatiunii si în prezenţa procurorului de 
pe lângă Tribunalul local, am facut autopsia cadavrelor lui Sloim 
Strominger si a soţiei sale Babla, locuitori în Fălticeni, în Strada 
Mare, aproape de Cazarma Regim. 56 Infanterie, omorâţi de 
niște soldaţi ruşi pentru jefuire. Bărbatul a fost înjunghiat în 
mai multe locuri cu un instrument ascuţit, iar femeia a fost ină- 
busitä (sufocată) cu perinele. Rușii au comis mai multe omoruri 
dé acestea, ca niște buni aliaţi! 

23 Nov./6 Dee. 1917. 


In mod oficial să anunţă că „Armata rusă a propus vrajma- 
şului încheierea unui armistițiu.” Armata română, făcând parte 
din acest front, guvernul nostru a hotărât ca și ea să participe la 
această propunere.” — Această înştiinţare a produs mult sânge 
rau în inimile tuturor Românilor buni si multe lacrimi a stors 


18% 


276 


din ochii acelora cari zi şi noapte să gândeau numai la România 
Mare! Cine ştie ce ne mai este scris în tainica carte a viitorului?! 
Oare tot blestemat de soarte să fie şi acum nenorocitul nostru. 
neam, care ș'a stors puterile si sângele pentru realizarea idealului 
său national? Pare-că inima tot nu mă lasă să cred in ursita 
neagră! Nu să poate să nu vină pentru noi și lumea dreptății! 
lată cum descrie declararea autonomiei Basarabiei ziarul 
Soldutul Moldovean din Chișinău: „Președintele pune la vot în- 
trebarea despre autonomia Basarabiei si la şase ceasuri sara, în 
ziua de 21 Octombre 1917, Adunarea Ostaşilor Moldoveni din tot 
cuprinsul Rusiei, într'un glas, sub umbra steagului moldovenesc, 
hotăreşte că Basarabia, cu toate drepturile ei politice si pămân- 
teşti, de astăzi înainte este autonomă. Ceeace s'a petrecut în clipa 
a doua după această hotărâre este greu de scris. Lumea toată a 
sărit de pe scaune. Strigăte de: ura, trdieascd Basarabia auto- 
noma, trăiească neamul moldovenesc, şi tot felul de strigăte de 
bucurie ridicau curtea în slavă. Pe președintele adunării şi aju- 
torii lui, pe ofiţeri si alţi bărbaţi de frunte, ostașii îi purtau pe 
mani pe deasupra adunării, pe sus, urându-le sănătate si arătân- 
du-și faţă de ei toate semnele de bucurie și mulţumire. Toată mul- 
timea moldovenească, câtă eră adunată aci, în clipa aceasta, s'a 
shntit că înadevăr ea este un suflet și o viaţă. Târziu sara, această 
mare serbare în viata neamului moldovenesc s'a sfârşit cu cântä- 
rile: Deşteaptă-te Române si Pe-ul nostru steag e scris Unirea!” 


24 Nov./? Dec. 1917. 


Presedintele Wilson al Statelor-Unité, a pronuntat la deschi- 
derea Congresului un discurs, din care urmätoarele pasagie ne-au 
mai întărit inima îndurerată si ne-au mai ridicat speranţa mult 
scăzută într'un viitor mai bun, așa cum îl dorisem la intrarea 
noastra în hora fragicä a acestui răsboiu ne mai pomenit in isto— 
ria omenirii. „Să nu tie nici o îndoială asupra intenfiunilor noas~ 
tre. Sarcina noastră prezentă si imediată este să câştigăm räsboiul 
si nimic nu ne va opri, până ce nu vom ajunge la acest scop. 
Toate forţele si toate resursele pe care le posedăm în oameni, bani 
si material, sunt consacrate sarcinii acesteia, până când ea va 
putea fi implinită. Acelora cari ar dori, ca noi să încheiem pace 
înainte de a ajunge la acest ideal, noi le răspundem că vor face 
bine să îndrepte în altă parte sfortärile lor. Noi nu avem ce face 
cu sfaturile lor. Noi vom consideră că răsboiul este câştigat nu- 
mai atunci când poporul german ne va spune, prin reprezentanţii 
aleşi de el, că este gata să primească o regulare a situaţiei, pe 
baza dreptăţii şi a reparării nedreptatilor, pe care suveranii lor 
le-au comis. Nimenea nu ameninţă desvoltarea pacifică, indepen- 
denta sau existenţa imperiului german. Cel mai rău lucru care îi 
să poate întâmplă imperiului german este acesta: dacă la sfâr- 
şitul răsboiului el va fi obligat să trăiească sub stăpânii lui am- 
bitiosi, intriganti și doritori de a turbură pacea lumii, sau sub 


277 


aceea a unor oameni, în care restul popoarelor nu să vor putea 
încrede, atunci va fi imposibil, ca el să fie admis în societatea na- 
tiunilor, care vor trebui să garanteze de acum înainte pacea lumii. 
Societatea aceasta trebue să fie o societate de popoare și nici de- 
cum 0 societate de guverne. S'ar mai putea ca să nu ne mai fie 
posibil să admitem Germania, şi aceasta în cazul că ea să separă 
de restul lumii, prin organizaifa ei, în mijlocul raporturilor eco- 
momice libere, care vor esi in mod inevitabil din sânul asociaţiei 
popoarelor cu adevărat iubitoare de pace.” 

Apoi, după ce a proclamat necesitatea liberării popoarelor, 
altădată prospere, din Belgia şi nordul Franţei, de sub dominaţia 
prusiană si a reparatiei drepte a pagubelor enorme de răsboiu, 
care au fost cauzate, — după ce a recunoscut dreptul tuturor na- 
tiunilor de a fi libere, Wilson a cerut Congresului în mijlocul 
aplauzelor generale să declare răsboiu Austro-Ungariei, devenită 
vazala guvernului german, şi el a terminat astfel: „„Pentrucă 
acesta este pentru noi un răsboiu cu scopuri înalte şi dezintere- 
sate, și în care popoarele lumii sunt unite, spre a răsbună drep- 
tatea, un răsboiu pentru conservarea naţiunii noastre si a princi- 
piilor şi a scopurilor celor mai inalte ale acestei ţări, noi ne sim- 
{im de două ori obligaţi să propunem numai o astfel de încheiere a 
lui, care să consfinteascä ce este drept şi ireprosabil, atât pentru 
noi, cât şi pentru pretinii noștri. Pentru acest scop am intrat noi 
în acest răsboiu si pentru realizarea lui ne vom bate pănă când va 
fi tras cel din urmă tun.“ 

In comunicatul oficial publicat aseară iată ce să ceteste la 
frontul român: Comandamentul rus propunând vrajmasului in- 
cheierea armistiţiului şi armatele române făcând parte din fron- 
tul rusesc, s'a hotărât ca şi trupele române să participe la aceasta 
propunere, In consecinţă cu începere dela ora 8 (22 Novembre) 
ostilitățile au fost suspendate pe întregul front român. Inimicul 
îşi manifesta sgomotos bucuria şi încearcă să să apropie de rete- 
lele noastre de sârmă. Trupele române, păstrând o atitudine re- 
zervată si demnă, au respins cu hotărâre toate încercările de fra- 
dernizare, 


25 Nov./S Dee. 1917. 


Astăzi să împlineşte anul decând am plecat din Buzău, care 
Sa evacuat după ce capitala a fost ocupată de inimic. Când mă 
gândesc la acele momente tragice și la noaptea petrecută în gară, 
întrun vagon in care bătea vântul ca’n cortul ţiganului, intr’o 
stare sufletească de nedescris, mă cuprinde groaza şi cutremurul. 
De atunci şi până astăzi am îndurat toate mizeriile, trupesti şi 
sufleteşti, cari în mare parte sunt arătate în aceste însemnări ale 
mele, trăind numai cu speranţa și cu credinţa neclintită în viito- 
rul de aur al neamului nostru. Si după un an de chinuri grele şi 
fara număr am ajuns la ‘armistitiul, oferit duşmanilor de către 
aliaţii nostri Rusi, armistițiu care începe de mâne pe tot frontul 


278 


dela Marea Baltică până la Marea Neagră. Nu ştiu ce va urmă 
după aceasta și nesiguranța viitorului îmi strânge inima de du- 
rere; cu toate acestea sper că Dumnezeu va lumină pe oamenii 
noștri, cari sunt la cârma ţării, şi îi va face să înţeleagă tot ceeace 
să cere dela ei în aceste clipe dureroase și că hotărârea lor, pre- 
cum Şi atitudinea lor va fi conformă cu interesele mult primej- 
duite ale scumpei noastre ţări! 

Am o singură mângăiere, în aceste momente tragice, că în 
sufletele noastre am rămas cu toţii aceiași, fără să să schimbe 
ceva din ceeace eram până în clipa armistiţiului. Am rămas cu 
mica, dar brava noastră armată, pentru care avem o adâncă ad- 
miratie, un adevărat cult si care armată, deși a fost necontenit 
tradată şi uneori sprijinită numai de formă pentru a fi tratată de 
multe ori chiar cu dușmănie, s’a făcut datoria până la sfârșit cu 
toată vitejia posibilă și cu cel mai sfânt devotament pentru ţară. 
Mărăştii, Oituzul si Mdrdsestii au arătat lumii ce poate soldatul 
român si i-au dus faima până in cele mai depărtate colţuri ale 
pământului unde bate o inimă de om, punându-l în rândul celor 
mai buni si mai viteji soldaţi ai Aliaților nostri din Apus. 

Congresul din Washington a votat o rezoluţie prin care de- 
clară că între Statele-Unite și Austro-Ungaria există stare de răs- 
boiu. Preşedintele Wilson părăsind Capitoliul a declarat intr’un 
cerc de reprezentanţi de ai naţiunii că declaraţia de räsboiu con- 
tra Austro-Ungariei să împunea între altele și din cauză că Sta- 
tele-Unite vor trebui să trimită trupe si pe frontul italian, ceeace 
înseamnă în mod fatal răsboiu în contra monarhiei dualiste. In 
senatul american s'a făcut propunerea ca să să declare răsboiu și 
Turciei și Bulgariei, 

Declaraţia de răsboiu pe care marea republică americană o: 
face Austro-Ungariei este de o extremă importanţă pentru noi și 
ne dă o lămurire prețioasă asupra desfășurării viitoare a rasboiu— 
lui european, întărindu-ne credinţa care ne călăuzește și dându-ne 
un nou sprijin pentru îndeplinirea idealului nostru naţional. Ame- 
rica s'a pus în rândul puterilor, cari au hotărât sfärmarea impe- 
riului austro-ungar si prin urmare alipirea Ardealului, prevăzută 
de logica istoriei noastre nationale si pecetluită cu sângele viteji- 
lor noștri soldaţi, ne pare a fi din nou asigurată. 


Din Basarabia aven mai multe ştiri bune. Intre acestea este 
aceea că Sfatul Țării, care să compune din 105 Români moldo- 
veni, 15 Ucranieni, 13 Evrei, 7 Rusi, 3 Bulgari, 2 Gägäuti şi 2 
Germani, sa întrunit la 21 Nov./4 Dec. a. c. în Chișinău. Slujba 
bisericească s'a făcut în limba românească. S'a sfinţit noul steag 
al ţării, — roşu, galbin, albastru (colorile fiind așezate orisontal 
ca în Ardeal), — care apoi a fost înălţat pe Palatul Sfatului. Ser- 
viciul divin şi sfinţirea steagului s'a făcut de către Arhiereul 
Gavriil, vicarul Achermanului, având alături pe Arhimandriţii 


279 


Gurie (Român) si Filip (Rus), incunjurati de numeroşi protoierei, 
preoţi si diaconi. Cand arhiereul a stropit steagul, azistentii stri- 
gau ura aplaudând furtunos, iar corul a cântat cu putere: Pe-al 
nostru, steag e scris Unire! şi apoi Deşteaptă-te Romane! 

In acest timp, în fata Casei Sfatului, care pentru moment 
este clădirea măreaţă a Liceului, armata manifestă şi ea sgomotos. 
Şedinţa s'a ţinut în frumoasa Sală festivă a liceului. Ea a fost, 
deschisă de către deputatul român cel mai în vrâstă, d. Niculae 
Alexandri, rostind următoarele cuvinte: „Domnilor Deputaţi. De- 
clar prin aceasta deschisă şedinţa Sfatului Ţării.“ Toată lumea 
să ridică în picioare şi aplaudă, timp de mai multe minute, iar 
Räsboiul Românie mari — 137 — L 
corul catedralei, care să insfalase în sala laterală din dreapta, 
cântă puternic Deşteaptă-te Române, apoi Pe-al nostru steug e 
scris Unire, şi la urmă frumosul cântec basarabean La revedere! 
Mulţi ochi au lăcrimat de bucurie. După invitarea, preşedintelui 
ad-hoc s'a ales cu unanimitate d. Ion Inculeț, privat docent al 
Universităţii din Petrograd, ca conducător al desbaterilor Sfa- 
tului, 

D. Inculeţ este salutat cu aplauze prelungite şi frenetice, iar 
discursul său il rosteşte mai întâiu în limba română, apoi în cea 
rusească. Iată acest discurs: „Cetăţenilor Deputaţi. Republica ru- 
sească e coprinsă de anarhie si scăparea este numai în organiza- 
rea fiecării provincii a Rusiei. Trebue să punem frâu anarhiei, 
care începe şi în Basarabia. Munca poporului strânsă începe să 
să risipească. Sfatul Ţării trebuie să aibă grije de ea. Tot el trebuie 
să cheme Adunarea Intemeietoare a Basarabiei. De acum incolo 
tot pământul şi toată voia să fie ale norodului muncitor. Pământ 
şi voie, iată ţinta Sfatului Ţării. Să luăm măsuri ca să păstrăm 
pădurile şi toată averea, care acum să fură. Sfatul Ţării trebuie 
să iea în mână aprovizionarea ţării, fiindcă altfel la 1 Ianuar ori 
1 Februar vom rămânea fără pâne. Armata demobilizată să va 
întoarce acasă, şi atunci Muscalii flămânzi vor prădă Tara. Sfa- 
tul mai trebuie să garanteze drepturile naţiunilor mai mici din 
Basarabia; să mai garanteze lucrul oraşelor și al Zemstvelor. 
Viaţa să fie pusă pe baza păstrării legilor, iar legile să fie apro- 
piate de cunoştinţa norodului. Să facem slobozenia cuvântului, a 
adunărilor, a grevelor,“ Mai departe cere cetăţenilor să sprijine 
Sfatul Ţării şi încheie astfel: ,,Slobozeniile dobândite cu mult 
sânge frăţesc nu le-om scäpà din mânile noastre!” (Vii aplauze). 

După aceasta vorbeşte d. P. N. Halipa în numele partidului 
national, care-intrupeazd toate aspirațiile naționale ale neamului 
moldovenesc, terminându-si admirabilul discurs cu cuvintele: 
„Trăiească Sfatul Ţării, trăiească Basarabia slobodă ca chezäsie 
a Republicei democratice federative ruseşti!“ — Apoi ia cuvân- 
tul trimisul partidului țărănesc, d. Erhan, care purta pe pept o 
cocardă cu tricolorul român, cerând ca „Sfatul Ţării să pornească 
lupta împotriva înculturii şi întunerecului, care a stăpânit până 


280 


acuma norodul.“ — In numele Comitettlui ostașilor moldoveni a 
vorbit locotenentul Cocoras, care salută „Sfatul ării ca pe unicul 
şi adevăratul stăpân al Basarabiei.” — In numele orașului Chi- 
şinau a vorbit Primarul Schmidt; după el au vorbit: sublocote- 
nentul învăţător Tanfu, care e şi preşedintele Biroului de organi- 
zare al Sfatului Ţării, apoi președintele sfatului soldaţilor si mun- 
citorilor basarabeni Dobrovolschi. 

Salutul Republicei Ucraniene îl aduce simpaticul bătrân Lu- 
fenco, care între altele zice: „Noi am tras anume hotarul Ucrai- 
niei numai pună la Nistru, căci stim că între Nistru si Prut lo- 
cuieste un popor care trebuie să-și fie domn sorții sale si Ucrania 
vede bucuros näzuintele lui de neatârnare“. — Apoi vorbesc re- 
prezentantii: al judecătorilor ţării, al comitetului soldaților de 
pe frontul de sus, al comitetului central ostăşesc moldovenesc, al 
socialiştilor revoluționari, aducând salutări Sfatului ării. — 
Doamna Dr. Alistar, în costum naţional, salută Sfatul Ţării în 
numele Ligei culturale a femeilor moldovene. — Ofiţerul G. Mare 
vorbește în numele ostașilor moldoveni de pe front; d-na Griinfeld 
în numele democraţiei evreiești, apoi trimişii: Polonilor, Grecilor, 
Bulgarilor şi Bundului evreiesc. 

In şedinţa de după amiazi a vorbit d-l Jon Pelivan, cunoscu- 
tul advocat şi om de inimă, ţinând un discurs minunat în nu- 
mele partidului national românesc, care a stârnit o mare si în- 
sufletitä bucurie în sufletele tuturor ascultătorilor, cari la urmă 
băteau în palme şi strigau necontenit: să trăiască şi ura! 

Chemat la tribună de către public în puternice aplauze să 
urcă la tribună d. Onisifor Ghibu, unul dintre intelectualii Arde- 
Jeni, care a lucrat mult pentru cauza Moldovenilor din Basarabia, 
şi rostește din partea ziarului „Ardealul, al cărui întemeietor 
şi conducător este, o cuvântare înflăcărată prin care arată tre- 
cutul duios al acestei provincii românești și salutând Sfatul Ţării 
al Basarabiei, căruia îi urează isbândă deplină, termină astfel: 
„Sunt fericit, domnilor și fraţilor, că m’a învrednicit Dumnezeu 
să fiu printre d-voastre în aceste vremuri de înviere a Basarabiei. 
Dacă în gazeta Ardealul am scris până acum numai cu lacrimi 
de durere pentru fraţii mei nenorociti de acasă, sunt vesel că de 
aci încolo voiu putea scrie cu lacrimi de bucurie despre viaţa cea 
nouă a fraţilor mei Moldoveni. In ziua celei mai mari bucurii 
care v'a fost dată, vă zic din toată inima în numele Ardealului: 
Trăiească Basarabia! Trăiească Sfatul Ţării! Trăiească Republi- 
ca federativă!“ La sfârşitul acestei cuvântări, deputaţii și întreg 
publicul din sală s'au sculat în picioare şi au aplaudat îndelungat 
strigând: Trăiească Ardealul! Trăiească Transilvania slobodă! 
Trăiească Ardelenii! Trăiească neamul românesc! 

In armata moldovenească s'a ales ca înalt comisar militar, 
sublocotenentul Tanfu; ca secretar general, căpitanul de stat 
maior Bogos, iar ca instructor, V. Gh. Cricopulo. Comisarul mili- 
tar a dat o chemare prin care aminteşte soldaţilor români că au 


281 


fost imprastiati pe toată fata pământului, că au fost înlăturați si 
mdepărtaţi dela vatra sfântă a ţării, că duşmanul nu-i lăsă să fie 
împreună că se temea de puterea lor, şi în urmă le cere să fie uniţi 
Si disciplinati. Uniforma armatei moldovenești să deosebește de 
acea a Ruşilor numai prin aceea că epoletii ofiţerilor sunt de ar- 
gint şi dealungul lor este trecut tricolorul românesc. 

Ziarul Cuvânt Moldovenesc într'un număr face următoarea 
declaraţie: „Prin osebirea desăvârşită a Ucrainei de Rusia, Basa- 
rabia a ajuns cu totul deslipită de Rusia si noi am rămas fără 
stăpânire înaltă. Asta înseamnă că de azi înainte tot ce trebuie 
pentru viata liniștită a popoarelor trăitoare în Basarabia şi pen- 
tru bunul mers al trebilor obşteşti în tara noastră, trebuie să le 
„cerem dela noi înşine, neasteptand că cineva altul să va îngriji de 
noi şi de nevoile noastre. Si, fiinăcă trebile obşteşti intr’o ţară nu 
pot merge singure dela sine, ci trebuiesc povätuite de cineva, da- 
toria noastră a.tuturora este să ne grăbim cu întocmirea stăpâ- 
nirii noastre basarabene, care să iee asupra sa povata trebilor 
obşteşti şi paza rânduelii şi liniştii în ţară, să urmăm deci pilda 
Ucraniei.” Acest ziar în alt număr descrie opinia publică în Ru- 
sia astfel: „Dacă cetim gazetele ruseşti, vedem că cele mai multe 
din ele de loc nu sunt multumite de starea lucrurilor. Aproape în 
toate să spune că revoluţia nu să ştie unde ne duce. La toţi le 
pare rău că trebile nu merg asa cum ar vrea ei. Pe de altă parte, 
dacă am luă seamă ce să vorbește în popor despre revoluţie ne-am 
încredinţă că nemulţumirile acolo sunt si mai mari.” Mai departe 
ziarul spune: „Rusia acuma o putem asemănă cu o oală cu borş 
care fierbe. In borşul acesta este si curechiu, si cartofe, şi sfeclă, 
şi carne, şi multe altele, care toate forfotesc, să mișcă, să mută 
din loc în loc, să ridică mai la faţă, să lasă mai la fund, și pe 
deasupra toate sunt acoperite cu spumă. Asa-i si Rusia de azi.“ 


28 Nov./11 Dec. 1917. 


Jerusalimul, cetatea sfântă a creștinismului, a fost cucerit de 
trupele engleze. Generalul comandant Allenby, însoţit de coman- 
dantii contingentelor franceze si italiane, si de către misiunea 
politică franceză, a întrat în mod oficial în cetate pe jos, iar nu 
-cum a întrat mai acum câţiva ani Kaizerul, cu ocazia vizitei sale 
bombastice, care a făcut să râdă o lume întreagă. Proclamaţia 
dată de Englezi cu această ocazie este o evanghelie pentru toate 
popoarele persecutate, iar influintele liberatoare din Ierusalim 
vor fi stabilite ca o moştenire de drept tuturor raselor din toată 
lumea. 

Cucerirea Ierusalimului, care a fost întârziată din cauza 
marei griji de a evită stricăciuni locurilor sfinte din oraş şi îm- 
prejurimi, are mare importanţă pentru Aliaţii noştri și va avea 
o mare repercusiune morală în lumea întreagă, dând o lovitură 
straşnică mandriei germane. „Cetățile şi grădinile, zice d. Corne- 
liu Moldoveanu cu acest prilej, munţii si văile, colibele si umbra- 


282 


rele, pe care acurm două zeci de veacuri fiul dulgherului din Na— 
zaret le sfintise cu atingerea, lacrima şi gestul său divin. — cerul 
limpede şi cald al Palestinei, sub care au resunat odinioară pre- 
dicile de iubire şi smerenie, pulberea drumurilor rescolite de san— 
dalele apostolilor si de paşii mucenicilor adevăratei credinţe, — 
sfântul pământ care adăposteşte atâtea amintiri cereşti, — este 
astăzi desrobit de noii cruciați ai onoarei si ai libertăţii.” 

Odată cu cucerirea Ierusalimului, ziarele publică următoa- 
rea declaraţie oficială engleză: „Guvernul Maiestatii Sale Brita- 
nice ar vedea cu ochiu favorabil ridicarea Palestinei ca Stat inde- 
pendent, atribuit poporului israelit şi el declară că va face ce-i 
stă prin putinţă ca să atingă acest scop. El priveşte ca neataca- 
bile şi înviolabile drepturile religioase şi civile ale locuitorilor 
Palestinei, cari aparţin altor culturi şi menţine aceleaşi drepturi 
pentru Israelitii, cari trăiesc în altă ţară,” 


29 Nov./12 Dec. 1917. 


In Rusia contra-revolutia a fost începută de Cazaci, sub con- 
ducerea, generalilor Caledin si Cornilov, cu scop de a înlătură dela 
putere guvernul usurpatorilor. 

Ziarul englez Daily Chronicle publică numele adevărate ale 
şefilor maximalisti (bolsevisti) din Rusia, ca să să vadă ce fel de 
Ruşi sunt acei cari conduc astăzi destinele marelui imperiu de 
odinioară, şi cari sunt: Trotzky-Braunstein, Zinoviev-Apfelbaum, 
Camenev-Rosenfeld, Steclov-Nalhanikis, Sutcanov-Gimmer, Go- 
rev-Goldmann, Michkovshi-Goldenberg si Ladin-Lure. 

Conditiile Germanilor in negocierile de pace cu Rusia ar fi cam 
acestea: „Controlul german asupra pietii grâului pe 15 ani; im- 
portul in Rusia al tuturor mărfurilor germane libere de taxe; 
Germania să nu părăsească nici un teritoriu ocupat.” 


30 Nov.j/13 Dec. 1917. 


Astăzi am primit o veste tristă din nenorocitul nostru Ardeal. 
Un mare număr de cărturari şi preoţi români au fost condamnati 
la moarte prin spânzurătoare de către Ungurii din Cluj. Intre 
cei condamnaţi să află: preotul Coman Baca din Poplaca, Romul 
Popescu dela Albina din Sibiiu, Zaharie Munteanu din Alba-Iulia, 
precum si două femei: Doamna Dr. Beu din Sibiiu şi soţia proto- 
popului Popovici din Braşov. La această nouă crimă ungurească 
nu să poate răspunde decât cu pumnii inclestati si tipând că 
„Românul tine minte!”* 
5/18 Dec. 1917... 


Intr'o dimineaţă buna noastră Regină scriea o scrisoare si 
pe când scriea, fără să bage de seamă, lacrimi îi curgeau de pe 


* Execuţia n'a avut loc, dar toţi aceşti nenorociti, condamnaţi pentru 
tradare de patrie, au fost ţinuţi închişi în grea temniță, sub frica morţii, mai 
mult de un an şi jumătate. 


283 


obraji pe hârtia din faţa sa, lacrimi stoarse de durerea ţării, iar 
Vasile şi Niculăiţă când au văzut aceasta s'au mirat si s-au sop- 
tit: „Uite, Mama Regină plânge; pentru ce plânge Mama Re- 
gina?” 

Vasile si Niculăiţă, cari sunt adäpostiti la Mama Regină ca 
la ei acasă şi cu cari Prinţesa Ileana să jucă adeseori, aducân- 
du-şi aminte de fratiorul ei Mircea, cu care ei să potrivesc la 
vrâstă, sunt doi orfani de tată si de mamă, doi mielusei rätäciti 
pe cari Dumnezeu i-a trimis inimii sale. Vasile, care e un bäietas 
vioiu cu ochii negri, a fost găsit de un cazac, bun la inimă; Pa 
găsit rătăcit într'o pădure flămând, şi sdrentuit, un copil al ni- 
mănuia, şi care a crezut de cuviinţă să-l aducă la Mama Ţării, 
la Mama Regină, unde era firesc să-l aducă... Dar, cazacul a 
ţinut cu orice preţ ca el însuși să aducă pe Vasile pentru ca să 
sărute mâna Reginei, în care a pus în acelaşi timp o pungă plină 
de bani, adunaţi dela Cazaci pentru acest orfan. Pe Niculäifà Va 
găsit miloasa noastră Regină într'un spital aproape de front, 
rănit de o boambă care-i ucisese pe mama lui; el eră cu capul 
tot legat în fesi, cu faţa palidă şi suptă, şi cu ochii lui mari al- 
baştri i-a pătruns sufletul. 

Vasile şi Niculäitä vin în fiecare dimineaţă la un ceas hotă- 
rât să sărute mâna Mamei Regine, s'o întrebe de sănătate şi să-i 
povestească câte ceva din necazurile şi bucuriile lor de copii, pri- 
mind în schimb bomboane şi prăjituri, cari să găsesc întotdeauna 
în odaia Mamei Regine. 

In acea dimineaţă ei au venit ca de obiceiu, dar Mama Re- 
gina, care eră tristă si scriea cu gândul stăpânit de durerea ţării, 
îi uitase, iar ei stând liniștiți si cu ochii atintiti spre ochii Ei, 
deodată au zărit cum lacrimile îi curgeau pe obraji şi pe hârtie. 
„Pentru ce plânge Mama Regină?” — Ce amărăciune putea să 
umple de lacrimi ochii unei femei cu coroana pe frunte? Dar, 
răspunsul nu l’a putut dă acestor două fiinţe nevinovate, l’a dat 
însă, ostaşilor Săi, poporului Său, prin cuvinte care fără putere 
de impotrivire îi isbucnese din adâncul inimii. 

Da, -buna noastră Regină, desi este curagioasd, sunt ceasuri 
când plânge, ceasuri în cari toată durerea ţării Sale pare că îi să 
scurge în inimă şi i-o umple peste măsură încât să revarsă şi 
atunci plânge... Pentru ce este mama tuturor? „Amărăciunile 
noastre au fost nenumerate, desamăgirile noastre, jertfele noastre 
n'au cunoscut sfârşitul, însă o mare comoară mi-a îngăduit Dum- 
nezeu să adun in această vreme de suferinţă: inimile care bat in 
poporul Meu, o comoară mai scumpă decât orice comoară pe pă- 
mânt.“ Si fiindcă toate inimile poporului sunt ale Sale, cum să 
nu plângă pentru suferinţele lor? „In noua incercare venită asu- 
pra noastră, cea mai crudă din toate incercările, când stăm tre- 
murând în faţa necunoscutului, cu atât mai groaznic, cu cât avem 
simţământul că, nu ştim cu ce arme putem întâmpină o primejdie 
care ne loveşte pe ascuns, din întuneric, cum să nu strig către 


284 


aceia alaturi de cari mă simt mai mult ca niciodată, când mai 
mult ca nici odată simt că inima, Mea este a lor!“ 


Ea ştie că armata noastră este credincioasă si bravă, si de 
aceea simte un dor nemărginit să vorbească eroilor din transeie 
şi să le spuie că dragostea lor este scutul nostru și încrederea lor 
tăria noastră. „România este mică, România este părăsită, sfă- 
Siata şi sângerată, inima ei a fost călcată în picioare, mândria ei 
a fost îngenunchiată, speranţele ei clătinate. Fiii ei au murit cu 
miile, rostul ei a fost de multe ori nesocotit, dar acum, cu toată 
agonia, onoarea ei stă sus ca un pisc de munte! De aceea sunt cea- 
suri când plâng, asa cum plânge o mamă, ceeace nu înseamnă că 
am pierdut curagiul sau nădejdea! Cu toţii simţim la fel, si cu 
cât mai mult ne cuprinde întunericul, cu atât mai mult simţim 
lanţul care ne tine strânși, lanţul făurit din chin si suferinţe!” 


In această nouă încercare gândul tuturor s'a îndreptat către 
Domnii ţării şi printre multele solii a venit una dela un soldat 
de pe patul morţii dintr'un spital prin o femeie, care a stat de 
pază la patul lui până în ultimul minut al vieţii sale, o solie care 
să le spună că România a fost o ţară de suferinţă, de lacrimi, de 
mari dureri, dar întotdeauna a fost credincioasă si niciodată nu 
şa luat cuvântul înapoi; — că desi au murit multi, mai sunt încă 
multi gata să-şi dea viata pentru ţara lor; — şi că niciodată nu 
va fi iertat României să-şi plece capul în rușine! Apoi venit'au 
solii din locuri depărtate, dela bătrâni şi dela tineri, dela bogaţi 
si dela săraci, şi toţi L-au încredinţat că sunt ai Lor si Ei sunt ai 
lor, şi că orice durere, bucurie, teamă sau speranţă sunt împăr- 
täsite de toţi împreună, căci Ei sunt una cu fara! 

Si tuturor glasurilor care au ajuns până la Ea, vrea să le 
răspundă cu cuvinte de iubire. „Cel mai intunecat ceas este ceasul 
dinaintea răsăritului, spune înţelepciunea bălrânilor. In adevăr 
ceasul este întunecat şi fiindcă sunt o femeie de aceea plâng 
uneori. Insă ceasul poate să fie sfinţit de încrederea pe care o 
avem unul într'altul, de lanţul sfânt de suferinţă care ne lagă îm- 
preună, de simtemântul acesta binecuvântat de înfrățire care 
unește pe Domn si popor, într'o vreme când vechea întocmire să 
näruie. Un vant de anarhie suflă asupra noastră, dar să fim stân- 
cai în faţa primejdiei, să sperăm într'un viitor mai puţin tragic, 
să credem într'o lumină dincolo de întuneric, o lumină pe care 
numai dacă suntem cu putere si credinţă vom ajunge-o intr’o zi. 
Da, uneori plâng dar lacrimile Mele nu sunt lacrimile celui slab, 
care îşi mărturiseşte înfrângerea şi îşi pleacă fruntea, ci sunt 
lacrimile unei mame, care plânge pentru copiii ei, pe cari uneori 
nu-i în stare să-i ajute, sunt lacrimi care pică în tăcerea dimine- 
tilor, în ceasul când iti aduci aminte de cei căzuţi în cale, de cei 
cari nu mai pot privi înainte spre răsăritul pe care îl nădăjduim 
dincolo de nori; lacrimi de pomenire, prinos adus celor cari, deși 
au murit, trăiesc deapururea în cutele cele mai tainice ale inimi- 


28% 


lor noastre, lacrimi curätitoare, lacrimi cari spală rănile trecutu-- 
lui... Şi de aceea nu-mi este ruşine de lacrimile Mele...” 
Acestea rânduri sunt culese din minunatul articol „La- 
crimi.....“, publicat de geniala noastră Regină în „România“, 
No. 285, cu data de astăzi. 
8/21 Dec. 1917. 


Primul ministru al Angliei, Lloyd George, a tinut un discurs 
la Londra, care ne-a mai insufletit putin. El a sfătuit popoarele 
să supravegheze pe aceia din mijlocul lor, cari susţin că poate 
fi o oprire în mijlocul drumului, adecă între victorie şi înfrân- 
gere. El a mai spus că Aliaţii au acum înaintea lor un Stat cri- 
ininal, care trebuie pus la ordine, continuând astfel: „Nu este 
nici o îndoială asupra alternativei în faţa căreia ne găsim: noi 
stăm de vorbă cu un criminal triumfător, ceeace înseamnă să 
ne injosim pe noi în fata teroarei, în fata nelegiuirei si a rău- 
tätilor, ca nişte oameni infricosati de nişte bandiți; o altă alter- 
nativă este să mergem până la capăt cu dumnezeiasca noastră 
sarcină de a luptă, pentru libertate, aşa ca să stabilim o pace 
dreaptă şi durabilă pentru noi şi pentru copiii noştri. Desigur 
că nici o naţiune, care să gândeşte la interesele ei, nu poate sta 
un moment la îndoială asupra drumului de urmat“. Mai departe 
el a spus că desi îşi dă perfect seamă că victoria este necesară 
pentru siguranţa lumii, totuşi, dacă el n'ar avea convingerea că 
lucrurile vor merge tot mai bine pentru Aliați, n’ar mai prelungi 
răsboiul, căci a face altfel ar fi o infamie. 

Ceeace ne mai întărește speranţa în bine este faptul că de- 
când Statele-Unite au declarat răsboiu Germaniei, preparativele 
lor militare au întrecut toate aşteptările. Nici un transport de 
soldaţi n'a suferit din cauza submarinelor. Imense convoiuri de 
vapoare transpoarlă zilnie material si muniții. A urmat apoi 
declaraţia de răsboiu a Austro-Ungariei, după care îndată, au şi 


început debarcările do soldaţi în Italia. 
9/22 Dec. 1917. 


Cu ocazie descoperirii corespondenţei cifrate (secrete) între: 
Imperatorul Wilhelm şi foştii Suverani ai Greciei, s'a confirmat 
din nou faptul că intervenţia României în acest răsboiu, a avut 
drept urmare schimbarea planului de luptă al puterilor centrale, 
îndreptând contra noastră cele două mari ofensive pregătite, 
una pe frontul rusesc contra generalului Brusilov şi cealaltă pe- 
frontul macedonean, în contra generalului Sarrail. Publicând 
această, corespondenţă presa franceză și engleză aduce României 
cele mai meritate elogii, punând si mai mult în evidenţă nepre- 
tuitul serviciu, pe care ostaşii regelui Ferdinand cel leal, lau 
adus cauzei Aliaților nostri cu preţul propriului lor sacrificiu. 

Pentru a dovedi aceasta vom reproduce câteva extrase din 
acele preţioase documente. La 2 August 1916, adecă cu două 
săptămâni înainte de intervenţia noastră, regele Constantin a. te-- 


286 


legrafiat ministrului său dela Berlin, Teotokis, astfel: „Aflu prin 
informatie secretă că Germanii au strâns două armate sub ordi- 
nele lui Mackensen contra României. Este acesta un semn că voesc 
să acţioneze contra României pentru a preveni o eventuală agre- 
siune?“ — La 4 August, Teotokis răspunde: „Pentru moment 
Germanii n'au nici o intenţie de a atacă cei d’intaiu România. 
Concentrarea trupelor este făcută numai pentru intimidarea Ro- 
mâniei. Din contră, armata lui Mackensen va procedă chiar zilele 
acestea la o acţiune ofensivă contra armatei Inţelegerii din Ma- 
cedonia, ca răspuns la acţiunea pe care această armată a între- 
prins’o contra Bulgarilor.“ — Lucrul este dar lămurit că dacă 
România n'ar fi intervenit la timp, Germanii s’ar fi îndreptat 
contra lui Sarrail şi cauza Aliaților noştri în Macedonia, dacă 
n'ar fi fost perdută cu totul, în orice caz ar fi fost compromisă 
în mod serios, cu atât mai mult cu cât dintr'o altă telegramă, 
pe care Kaizerul a trimis’o surorei sale, Regina Sofia, să vede 
că această lovitură era pegătită în înţelegere cu Regele Constan- 
tin. La întrebarea Reginei Sofia: „Le rog să ne comunici ime- 
diat când armata din Macedonia va fi îndeajuns de puternică 
pentru a întreprinde o ofensivă decizivă contra franco-englezi- 
lor?“ — Kaizerul răspunde: „Nu-i mai rămâne lui Tino decât 
să, se întoarcă pe faţă contra calăilor săi. Intervenţia lui contra 
aripei de vest a lui Sarrail va aduce cu siguranţă lovitura deci- 
zivă în Macedonia şi liberarea Greciei. De altfel Tino ştie şi el 
lucrul acesta“. 

Marele ziar parisian Le Temps, comentând cuprinsul ace- 
stei corespondențe secrete. scrie: „Şi în timpul acesta intervenţia 
României s'a produs, iar mareșalul Mackensen în loc să scoboa- 
re spre Vardar s'a îndreptat să lupte dealungul Dunării. Iată 
dar raţiunea mai mult, pentru care Aliaţii isi arată astăzi credin- 
cioasa lor înfrățire cu armata română, asaltată de o mulţime de 
greutăţi, din care cea mai mare parte nu pornește dela duşmani.” 
Aceasta este cea mai elocventă pledoarie care să poate face cauzei 
şi vitezei noastre armate, care din vârfurile baionetelor ei a făcut 
paratrăsnetul, care a atras asupra ei toate trăsnetele armatelor 
inimice, salvând astfel marea cauză a Aliaților nostri. 


10/23 Dec. 1917. 


Intre ofiţerii bolnavi, trataţi, în spitalul Crucii-Rosii, să află 
acum şi Locotenentul Stan V. Popescu, care dela începutul răs- 
boiului nostru şi până în luna Septembre a. c. a luat parte la 
luptele dela: Cic-Racoş (25 Aug. st. v. 1916), Olâh-falu (2 Sept.), 
St. Mihali (17-19 Sept.), Goioasa pe Trotuş (29 Sept. şi 14 Oct.), 
Piscu cu pini, Asău (17 Oct.), Ciorogârla în Ilfov, Chitila (23 
Nov.), Spidele din jud. BR. Sarat (17 Dec.), apoi în luptele dintre 
Oituz si Slănci (25 Iul. — 6 Aug. 1917) şi la Ciresoaia (29 Aug. — 
1 Sept.). Pentru ca să se vadă cum acest brav ofiţer s'a purtat în 
“cursul acestor multe si mari lupte, voiu reproduce descrierea lup- 


287 


telor dintre Oituz si Slănic, făcută de dânsul anume pentru aceste 
însemnări. i 

„Eră în ziua de 25 Iul, st. v. 1917, când după un mars forţat 
„de 3 zile sosisem în preajma Slănicului. Si ofiţeri si trupă eram 
deziluzionati, căci Divizia noastră (a 7-a), după lungi si serioase 
preparative făcute în vederea mult aşteptatei ofensive, prin care 
ne suridea perspectiva revederii scumpilor noștri de dincolo de 
Siret şi de Putna, să vedea nevoită a să înturnă în grabă din cale, 
dela, câţiva chilometri depărtare de obiectivul mult dorit. 

Abia în apropiere de Târgu-Ocna, aflaräm în sfârşit că noi 
vom schimbă din poziţie pe Ruși, cari aveau să pornească în Bu- 
covina, unde ofensiva germană sdrobise si presă frontul rusesc. 
Schimbarea s'a făcut în grabă si cu neobservarea multora din 
principiile tactice, dar nimeni nu bănuiă că în noaptea urmă- 
toare să va deslantui una din cele mai grozave lupte, în care brava 
noastră Divizie avea să tind pept furiei vräjmasului de 4 ori mai 
mare în forte și să-i spuie pentru a 2-a oară că pe aicea nu să 
trece. Superioritatea ininicului eră covârşitoare: patru divizii 
germane, înzestrate cu o numeroasă artilerie de toate calibrele, 
atacau divizia noastră, care ocupă sectorul a două divizii rusești 
şi care n'avusese timpul nici să se orienteze şi nici să se asigure 
de cel mai mare ajutor al artileriei sale. Nu este un secret că timp 
de 2 zile de lupte crâncene, artileria noastră n'a avut muniții. 
Eram surprinși, eram tradaii de proprii nostri aliaţi, cari inles- 
niseră inimicului să viziteze toate poziţiile, pe care acum le cu- 
nostea mai bine ca noi, bătându-le cu o preciziune uimitoare. 

Scopul inimicului, demascat printr'un ordin de zi, găsit 
asupra, unui ofiţer prizonier, era ca printr’o lovitură ce va da în 
acest sector, în condiţii atât de avantagioase pentru el, să spargă 
frontul nostru, să debuseze în Valea Trotusului si să întoarcă 
„astfel frontul de vest până la Adjud, şi să cadă în spatele îrontu- 
lui de sud, angajat și el în același timp, prin memorabilele lupte 
dela Mărăşti si Mărășești. Făceam parte din Regimentul 1 Mars 
al Diviziei, înfiinţat abia de 20 de zile, o nouă formaţiune adop- 
tată după ultimele cerinţe ale răsboiului, care nu eră o unitate 
tactică de luptă, ci un debuseu pentru completarea golurilor ivite 
în rândurile regimentelor diviziei. Dar aceasta n'a impedecat ca 
Regim. t Mars să fie băgat în luptă din primul moment, sacrifi- 
cându-să, aproape în întregime cu comandant cu tot, luând o vie 
parte la sdrobirea cerbiciei inimicului. Acest regiment a fost des- 
fiintat odată cu pironirea celei mai îndrăsneţe ofensive germane. 
Iată acum pe scurt câteva lupte în care unitatea mea a adus pri- 
nosul de jertfă şi in care viata mea n'o pot datoră decât Prove- 
dintei divine. 

In ziua de 29 Iulie st. v. mi s'a încredinţat comanda forţelor 
de care mai dispunea Batalionul I din Regimentul nostru si din 
care abia am putut constitui o companie cu un efectiv de 167 
oameni şi 1 ofiţer subaltern, dispuși pe poziţie în faţa inimicului, 


288 


care ocupă înălțimile Cosnei, satul Grozesti si Väleana, care merge 
paralel cu dealul Coşna. Chiar în seara acelei zile primii ordinul 
de operaţie dela Comandantul regimentului; eră scurt şi hotărât: 
„Inimicul ne va atacă; fiţi cu băgare de seamă, nici un pas îna-— 
poi; contra-atacati la baionetă si respingeti orice încercare a ini- 
micului de a vă scoate din poziţie; va fac direct responsabil!” 

Incepuse a inseră; soarele scoborâse de mult în culcusul său; 
liniște ca de mormânt; nimic n’ar îi tradat, inafară de ordinul 
primit, măcelul ce încurând avea să fie. Nici un sgomot, nici o 
mișcare; toate să aranjaseră în taină şi în soaptă ca în jurul unui 
mort. Trebuiă lăsat inimicul în credinţa că noi nu știm nimic. 
Retrăsesem a treia parte din forte spre a le aveă la îndemână. 
pentru manevră si contra-atac. Cuvântul meu de ordin eră de a 
nu să trage nici un foc, de a lăsă inimicul să urce panta până la 
100 metri de creastă, după care cu toţii să sară din măşti asupra. 
lui, uzând de granate si de baionete, în timp ce eu cu rezerva - 
aveam să mă strecor pe sub botul de deal la stânga, spre a atacă 
în flanc. Să înoptase binisor, când inimicul își face apariţia, ve- 
nea, în linii dese și compacte, şi începuse a urcă panta; forţele lui 
erau vizibil superioare; să putea calcula cam la un batalion. In- 
cepusem a mă strecură si eu cu rezerva pe sub botul dealului, 
când ce să vezi? În stânga noastră, la 3—400 de metri, apare de 
dupa un dâmb din direcţia satului Nicorești, o mare de valuri, 
care înaintau cu pas vioiu si sigur spre linia noastră. Eram pier- 
duti; nu ne rămânea decât să ne retragem cât mai grabnic spre 
poziţie, căci o impotrivire eră cu neputinţă. Inimicul din faţă 
urcase panta, iar trupa noastră în loc de a contra-atacă începuse 
retragerea, întru cât observase şi ea pericolul din stânga. În acest. 
timp şi mai înainte ca panica să se producă, presupusul inimic 
care îşi făcuse apariţia din stânga și care nu eră decât cavalerie 
de a noastră descălecată, să repede la atac cu un puternic ura. Ca 
electrizati de acest strigăt fratesc, oamenii mei să reped ca leii 
asupra inimicului din faţă si în mai putin de un ceas l’a spulbe- 
rat, iar putinele-i remäsite ce-au scăpat cu viata au fost aruncate 
până dincolo de välcea, pe care au pus stăpânire cavaleristii 
noştri. 

A doua zi, în sectorul meu, o echipă de două grupe s’au făcut 
ciestineasca datorie de-a îngropă 67 de wiirtembergezi. Toată ziua. 
de 30 Julie am petrecut’o sub un potop de proiectile, pe cari ini- 
micul ni le arunca drept rasbunare. Spre sara fui chemat la Co- 
mandantul regimentului, care odată cu mulţumiri imi-da un nou 
ordin de operaţie: In dimineaţa zilei de 31 Iulie trupele noastre 
întărite cu numeroase forţe vor luă ofensiva, având ca obiectiv 
cucerirea dealului Cosna, cotele 703 si 789. Fix la ora 9 de dimi- 
neata lupta a fost deschisă printr’un foc domol al artileriei noas- 
tre, care a stârnit cu un moment mai de vreme furia artileriei ini- 
mice, acărei violentă intensitate şi preciziune a costat viaţa a peste 
1000 de viteji. Cu toate aceste un pas nu s'a dat înapoi, ci numai 


269 


înainte si inainte era vazul și crezul tuturor. La ora 3 p. m. pri- 
mele inele elemente, infruntand furia mitralierelor vräjmase, 
îngtând printre mormane de cadavre și luând in pept panta re- 
pede şi lungă de peste 40 de metri, au pus piciorul pe cota 703. 
Abia sosiți pe poziţie, inimicul isi revarsă mania asupra noastră 
printr’un torent de obuze. Un obuz cu un vuiet sinistru şi grohăit 
să sparse la trei pași de mine, îngropându-mă împreună cu cei 
doi agenţi ce mă însoțeau. Am fost tras de picioare de credincioşii 
mei ostași și scăpat de o moarte sigură. M'am ales numai cu obo- 
seală și cu perderea auzului, care mi-a revenit după 43 ore. Mai 
rău a pătimito caporalul Elise; sermanul, căci pe el când l’au 
scos de sub pământ eră cu sângele tasnit pe gură, pe nas şi ochi 
şi în neputinţă de a să mai {ine pe picioare. Pe el Pam trimis la 
postul de prim ajutor, dar după patru zile a fost înapoiat sub mo- 
tiv că nu are nici o rană, cu toate că era năuc si surd; ca mân- 
găiere lam făcut sergent şi lam dat la căruţe ca să se insdreve- 
neascä. ; 

Din această cruntă si sângeroasă luptă, regimentul nostru 
sa curăţat. In sara aceleeasi zile, pe când organizam sectorul 
cucerit, a fost împușcat căpitanul Păsculescu, care stătea de vorbă 
cu mine. A doua zi a fost ucis si bunul nostru colonel Negufescu. 
Am rămas singur cu comanda regimentului al cărui efectiv era 
în ziua de 1 August: 2 ofiţeri subalterni, 4 elevi plutonieri, 1 plu- 
tonier major, 22 sergen{i, 18 caporali si 373 soldaţi. Cu acest efec- 
tiv am organizat si susţinut poziţia până in ziua de 4 August, 
cand am fost scoşi de pe poziţie si vârâţi în a treia luptă, atacând 
Dealul Candea, unde am mai perdut 52 oameni. In ziua de 6 Au- 
gust regimentul a încetat de a mai fi o unitate, iar eu cu restul de 
oameni, am fost trimis la regimentul 15 Rasboieni, de unde pleca- 
sem, iar în ziua de 29 August am întrat din nou în lupta, după 
care am căzut grav bolnav de gälbinare (icter epidemic), cu multe 
complicatiuni, de cari am suferit până astăzi.” 


12/25 Dec. 1917. 


Ziarul Ardeulul dela Chişinău anunţă că Sfutul Țării a pro- 
clamat Basarabia Republică, cu numele de Republică moldove- 
Heuscă, iar pe de altă parte a constituit un guvern compus din 
următorii directori: Preşedinte si la agricultură, Erhan: la in- 
terne, Cristea: la culte si instrucţiune, Stefan Ciobanu; la căi, 
posta si telegraf, Gh. Codreanu: la comerţ și industrie, Grünfeld: 
la răsboiu si marină, căpitanul, Cojocaru; la finanţe, Iancu; la 
justiţie, Sava: la externe, 7. Pelivan. Prin aceasta Basarabia a. 
făcut ceeace a făcut mai de mult U craina, care sa proclamat re- 
publică si ş'a' constituit un guvern în regulă, cu un început de 
organizaţie administrativă, cu armata ei, avându-și steagul și 
însemnele deosebitoare, deocamdată /drd președinte, făcând parte. 
în forma care să va stabili de către (Constiluantä, din marea re- 
publică federativă a Rusiei. 


Dr, V. Bianu: Răsboiul României Mari. 19 


290 


Cele ce să petrec la fraţii nostri de dincolo de Prut ne umple 
inima, de bucurie, mai ales când ne gândim că un secol încheiat, 
jumătate din vrednicul popor al Moldovei a dormit sub jugul 
ţarismului. Robia politică să pare că a nimicit cu totul dragostea 
de libertate pe care o afirmase în curgerea veacurilor. Mulţi cre- 
deau că ea omorise chiar simţul national, care, în viaţa popoa- 
relor, este expresia instinctului de conservare. Din fericire însă, 
n’a fost nimic din toate acestea. Sub efectul marilor prefaceri, 
care au sguduit din temelie organizaţia Rusiei ţariste, redeştep- 
tarea naţională s'u produs. în Basarabia, cu o spontaneitate, cu o 
strălucire, cum numai într'o ţară de geniu latin sar fi putut 
produce. 

14/27 Dec. 1917. 


După cum generalul Alex. Mărgineanu, printr’un apel către 
trupele Diviziei 3, {facut în luna Septemvrie (vezi la ziua: 
22 Septlă Oct. a. c.), propune reclădirea satului Mărăști, eliberat 
de sub cotropirea străină printr'o glorioasă bătălie dată de acea 
Divizie, asa si d. N. Iorgu, prin Nr. 343 al Neamului Românesc 
cu data de astăzi, propune ca refacerea satelor și orașelor noastre 
distruse de răsboiu să se facă cu plan, cu gust şi cu... înfeles. 
Din oraşele cele noui cel putin unul să fie închinat răsboiului 
care, nimicind pe cel vechiu, ne-a impus să ridicăm pe celalalt. 
Si pentru aceasta d-sa propune Mdrcisestii, deoarece nicăiri apă- 
sarea, dușmanului n'a fost mai puternică, și mai plină de îndărăt- 
nicie. Acolo s'a urmărit cu turbare cel mai mare plan de către 
duşman si care plan a căzut prin vitejia soldaţilor nostri din 
toată tara; Români de pretutindenea, chiar şi de peste hotare, . 
Şau pus peptul acolo în fata unei năvăliri date de cele mai bune 
trupe germane. 1). Iorga propune ca să se facă în acel vechiu 
centru industrial, la întâlnirea de căi ferate, în mijlocul chiar al 
1ării, un oraş al vicloriei, al cărui centru sa fie însuşi câmpul 
de luptă, biserica-mausoleu a eroilor; să se întemeieze acolo fa- 
brici mai märete decât acele cari au ars si să se mărească nu- 
mărul lor; apoi să se facă, institutiuni pentru creșterea orfanilor, 
adăposturi pentru infirmi şi să se ofere gratuit locuri pentru 
case acelora cari au tinut sus steagul țării. „Ca și strămoşii nostri 
romani, zice d-sa, să colonizăm pe veterani acolo chiar unde au 
biruit. Şi, anual, serbări cu întreceri de luptă, cu concursuri 
gimnastice să aibă loc acolo unde s'a luptat cu dinadinsul, Ar fi 
un simbol si un puternic mNjloc de educaţie naţională“. *) 


*) Satul Marasesli a fost declarat comună urbană, păstrându-şi aceeași 
denumire. Stema oraşului va reprezenta pe Sf. Arhanghel Mihail doborând pe 
Lucifer şi va purta deviza: Pe aici nu să trece! Maresalul Joffre, eroul dela 
Marna, în ziua de 22 Aug. 1920, vizilând oraşul Mărăşeşti, l'a decorat cu 
„Crucea de răsboiu'“' franceză. Piaţa Märäsestilor, pentru construirea căreia, 
guvernul a dat un milion de lei, va purta numele acestui ilustru mareşal 
francez. (Vezi ziua de: 23 Aug. 1920 din Vol. IT. 


291 


Astăzi s'a, deschis sesiunea ordinară a Corpurilor legiuitoare, 
în împrejurări din cele mai critice pentru ţara noastră. La ora 
12 M. S. Regele cu Prinţul Carol, într'o trăsură de gală, apoi 
M. S. Regina cu Prinţesele Elisabeta şi Marioara, în altă trăsură, 
cu obicinuitul cortegiu regal, s'au dus la Parlament, care s'a des- 
chis în Teatru National din Iasi, unde erau adunaţi Senatorii si 
Deputaţii, precum si numeroase personalităţi oficiale de distinc- 
ție. La intrarea in Sală, M. S. Regele a fost salutat prin ovatiuni 
și strigăte de: Trăiească Regele! cari au ţinut mai multe minute. 
Apoi cu voce clară M.S. a cetit următorul mesagiu: 


„Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi. In grele împreju- 
rari deschid sesiunea ordinară a Corpurilor legiuitoare si vă 
aduc caldele Mele multumiri pentru reformele constituţionale. 
In cea de pe urmă sesiune aţi săvârșit o mare operă de solidari- 
tate naţională. Aţi schimbat până în temelie viaţa socială și poli- 
tică printr’o dreaptă împărţire a pământului de hrană si prin 
votul obstesc. Acestea adânci prefaceri niciodată n’au fost mai 
mult dorite, si d-voastre le-aţi înfăptuit fără a precumpăni jert- 
fele, văzând cum să jertfeste poporul român pentru binele Patriei 
si al Idealului naţional. In acest răsboiu oștirea ţării pururea 
şa îndeplinit datoria cu o vitejie vrednică de admiraţia lunii. 
Supt apăsarea nunărului covârşitor a vrajmasului a trebuit să 
se retragă pe câmpiile şi plaiurile Moldovei. Repeziciunea cu 
care s'a reorganizat în mijlocul suferințelor celor mai de nein- 
durat. a dovedit si de astădată bärbätia si puterea de viaţă a prea 
mult incercatului nostru neam. Si iarăşi sa întors aprigă si 
otelitä în mijlocul luptelor nesfarsite si, prin faptele ei de vitejie, 
la Mărăşti, la Mărășești şi pretutindeni pe văile şi înălțimile 
Moldovei a scris pagini de mândrie si de glorie, care vor rămâ- 
nea de pomenire, nu numai în istoria României, dar si în aceea 
a acestui crâncen räsboiu. Astfel ostașul român, după ce apărase 
bucată cu bucată pământul strămoșesc, a dovedit lumii întregi 
că la gurile Dunării trăiește un neam stiutor de menirea sa si 
pe care să poate răzimă civilizaţia în răsăritul Europei. Pen- 
tru asemenea fapte strălucite, Eu, urmaşii Mei şi tot neamul ro- 
manese, îi vom fi vecinici recunoscători. Oricât de dureroase 
vor fi jertfele ce ne mai așteaptă, până să ajungem la realizarea 
aspiratiunilor noastre legitime, avem convingerea că ele vor fi 
räsplätite în ziua hotăritoare când să va stabili în “relaţiile din- 
tre popoare domnia dreptului și a libertăţii. Legăturile de dra- 
goste, pe care speranţele si suferinţele comune dintre Mine si 
Tara le-au sporit si le strâng mai cu putere, Mă fac să vin în 
mijlocul d-voastre cu sufletul plin de credinţă în destinele nea- 
mului. Nu mă îndoiesc că prin unirea tuturor vointelor si ener- 
giilor opera noastră va ajunge la bun sfârșit. Insufletiti de ace- 
leași simteminte de iubire si de devotament nemärginit pentru 
Patrie, pe care le-aţi dovedit cu prisosinţă in legislatura din 
urmă, cu adevărat istorică, și cu gândul la cel Atotputernic, sunt 

19% 


292 


sigur că veţi duce si mai departe, uniţi cu Guvernul Meu, greaua 
muncă pe care ati început-o cu asa de patriotică hotărire. Tră- 
iească armata! Trăiească România! Sesiunea ordinară a Corpu- 
vilor legiuitoare este deschisă“. 

Parlamentarii si tot publicul în picioare au aplaudat fre- 
netic manifestând în deosebi sentimente de caldă recunoștință 
şi admiraţie pentru armata noastră oridecâteori M. S. Regele 
a vorbit de faptele ei eroice. Nu mai conteneau strigătele de Trd- 
ieascd Regele, traiească armata, în aplauzele furtunoase ale în- 
tregii azistente, La plecarea cortegiului regal, publicul adunat 
în mare număr pe tot parcursul a manifestat prin ovatiuni 
»gomotoase dragostea, devotamentul si admiraţia cu care neamul 
întreg înconjură dinastia naţională, care s'a pus în fruntea as- 
piratiilor noastre milenare. 


16/29 Dee. 1917. 


In urma arinisli{iului s'au adunat la Brest-Litowsk delegaţii 
Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei şi Turciei, ca împreună 
cu delegaţii lusiei să înceapă tratativele de pace. Rușii au facut 
următoarea, declaratiune cu privire la pace: „Pacea pe care Gu- 
vernul rusec o cere este pacea imediată fără anexiuni, — adecă. 
fara smulgere de teritorii, fără anexiuni forțate de popoare si 
teritorii, si fără contributiuni de răsboiu. Sub expresiunea aie- 
vind sau luare de teritorii străine cu sila, Guvernul crede că 
este conform înţelegerii juste a democraţiei tuturor claselor mun- 
citoresti, mai cu seamă în ceeace priveşte anexarea la vr'un 
Stat mai puternic sau mai mare a vr'unei naţiuni mai mici 
sau mai slabe fără consimţământul şi dorinţa acestei naţiuni; 
exprimare exactă, limpede si fără soväire, independent de fap- 
tul când s'a săvârşit această anexare siluitä: independent, de 
asemenea, si de faptul cât de mult s'a desvoltat sau a obosit 
acea naţiune in graniţele Siatului dat; independent, în fine, ori- 
cât de departe ay trăi acele naţiuni, în Europa sau chiar dincolo 
de Ocean. Dacă vr'o naţiune oarecare este reținută în hotarele 
vrunui Stat prin sila, contra dorinţei sale, oricum ar fi expri- 
mată acea dorinţă, în presă, în adunările populare, în rezolu- 
tiuni, atunci ea are dreplul să voteze liber, dupa ce mai întâiu 
trupele de ocupaţie vor fi retrase. Rezultatul votării libere va lo- 
tări soarta ei în viitor“. 

La aceasta declaraţie a Rusilor, delegaţii Aliaților prin Con- 
tele Gernin au dat urmatorul răspuns: „Teritoriile ocupate să 
vor lichidă în actul însuși de pace; independenţa popoarelor 
care şau perdut'o în timpul răsboiului nu va fi desfiinţată; 
popoarele fără Stat îşi vor căpătă drepturile pe cale constitutio- 
nală, nu internaţională: minoritățile vor fi ţinute în seamă cu 
acest prilej: asupra fondului comun de despăgubiri să va discută 
munai când si Aliaţii vor veni la masa verde; Germania isi cere 
toate coloniile înapoi.“ Mai departe Cernin zice; „Guvernele Alia- 


293 


tilor declară solemn hotărîrea de a subscrie imediat o pace, 
care trebuie să termine acest răsboiu pe baza unor condițiuni 
tără de excepţie şi deopotrivă de drepte pentru toate puterile 
beligerante, însă să atrage atenţia în mod expres că toate pu- 
terile, care iau acwn parte la räsboiu, trebuie să se indatoreasca. 
întrun termin fixat, fără de excepţie si fără nici o restriclie, 
la cea mai exactă observare a condiţiilor care leagă deopotriva 
pe toate popoarele. Expunerea ar [i îndeplinită, dacă șefii de- 
legatiei rusești vor declară că este părerea lor ca în declaraţia 
deschisă cuprinsă în răspunsul puterilor aliate, de a nu nutri 
nici o intenţie agresivă, să găsește posibilitatea de fapt de a päsi 
imediat la tratative asupra păcii generale între toate Statele 
beligerante.“ 


Luând acestea în consideraţie, delegaţia rusească propune 
o întrerupere de 10 zile a tratativelor, pentru a se acordă posi 
bilitatea popoarelor, ale căror guverne încă nu s'au alipit la 
tratativele care au loc acolo, cu privire la pacea generală, să 
se pună în cunoştinţă cu principiile stabilite acum ale unei 
asemenea păci. lupă decurgerea acestui termin, tratativele tre- 
buie să fie continuate, in orice împrejurări. 


17/30 Dec. 1917. 


In Chișinău au mers în vizită un grup de delegaţi ai Franţei 
(Colonelul Henri), Angliei (Spitt), Rontâniei (Colonelii Ghena- 
descu şi Lucasievici) si Americei. Colonelul Henri a salutat cel 
întâiu Republica Moldoveneascd. A vorbit apoi colonelul Gheuă- 
descu și amândoi au urat Statului moldovenesc o organizaţie 
cât mai solidă si o coordonare a puterilor ţării, spre binele po- 
porului moldovenesc. Ion Inculej a răspuns în numele nouei re- 
publici latine spunând că Moldovenii vor fi întotdeauna feri- 
ciți să primească, cu toată dragostea, în cuprinsul ţării lor, pe 
pretinii lor sinceri și pe fraţi. Au vorbit apoi deputaţii români: 
Buruiană, Orjevschi şi Busdugan, salutând cu căldură pe oas- 
peti. Busdugan s'a adresat delegaţiei astfel: „Domnilor delegaţi 
englezi şi americani, fraţilor francezi si români. Ne uităm din 
beznă spre Inceafärul latinitatii, spre Franţa, azi când ne-a stra- 
lucit şi nouă soarele cald al libertăţii patriei moldovenești. Aţi 
venit ca fraţi buni, iar mâne veli veni ca soli ai ţărilor liberate 
din robie. Trăiească sora noastră Franţa si sora noastră Româ- 
nia. Trăiească Anglia si America‘. 

In legătură cu organizarea vieţii naţionale din Basarabia, 
aflăm că să iau toate măsurile necesare pentru orânduirea vieţii 
economice si pentru completa liniştire a ţării. In acest scop so- 
sesc necontenit la Chișinău contingente de soldaţi moldoveni de 
pe front. Organizațiile militare moldovenești din toate părţile 
frontului, au ţinut întruniri în care s'au adus la cunoștința sol- 
datilor evenimentele nouă care au avut loc în ultimul timp în 


294 


Basarabia, şi de pretutindeni s'au trimis salutări insufletite par- 
Jainentului si noului guvern. 
15/31 Dec. 1917. 


Mare panică în orăşelul nostru Fălticeni. Des de. dimineaţă 
să svonise ştirea că vin două batalioane bolşeviste rusești de pe 
dront şi că ar face revoluţie, după cum s'au încercat la Cucuteni, 
la lioman şi la Botoșani, unde a fost si puţină vărsare de sânge. 
Patrule îndoite de câte 5 si 9 soldaţi de-ai nostri să plimbau 
pe strade; ici si colo sau instalat mitraliere. Scoalele sau închis; 
nu vedeai decât foarte rar oameni pe strade si și aceia mergeau 
par'că cu sfieală. Pela ora 2 p. m. un batalion mândru de gră- 
niceri de-ai nostri au defilat pe dinaintea Colonelului Rădulescu, 
pe strada Mare, spre uimirea puţinilor ruși cari mai mișună 
prin oraș. Pe la ora 4, un batalion de grăniceri a dezarmat la 
satul Spätäresti, aproape de oraș, cele două batalioane rusești, 
iar pe soldaţi iau dus apoi la gara Basarabi. Aci s'a mărginit 


rebcliunea rusească. 
19 Dec./1 Ian. 1917. 


D. Pichon, ministrul de externe al Franţei, a rostit un dis- 
curs in Camera Deputaţilor, prin care a adus oinagii fidelității 
alianţei române și a afirmat menţinerea angajamentelor luate 
fata de Romania şi a afirmat’o în termeni; cari au atins inimile 
îndurerate ale tuturor Romäânilor in mod foarte plăcut, redes- 
teptând și întărind speranţa noastră intr’un viitor bun al nea- 
mului. „Am putea cu atât mai putin, a zis d-sa în mijlocul 
aplauzelor frenetice ale Camerei, să ne dezinteresăm de republica. 
rusă, cu cât avem o datorie de împlinit către nobila şi nefericita 
noastră, aliată România, ameninţată până chiar în existenţa sa 
de capitulärile militare cari să organizează in jurul său, pe 
frontul rusesc. Suntem mai mult decât oricare alţii ţinuţi să ne 
implinim angajamentele faţă de Romania si de Suveranul ei, 
dată fiind partea pe care am luat'o în ce privește intervenţia 
sa in răsboiu. Avem datorii speciale faţă, de dânsa. Un general 
francez este acela, care a reorganizat armata sa, ajutat în acea- 
stă sarcină de ofiteri francezi. Fi sunt înconjurați de simpatia, 
unanimă, Avem deci un drept special de a ne interesă de aproape 
si de a lucra. Am intervenit la Iasi pentru a informa guvernul 
român, că toate angajamentele luate în momentul intrării sale 
în răsboiu sunt menținute. România a obţinut, de acord cu noi 
Și prin noi concursul tuturor aliaţilor. Arneistitinl n'a putut fi 
evilat cu toate sfortärile noastre. Motivele necesităţii sale nepu- 
tând fi apreciate decit la fata locului, am lăsat întreaga latitu- 
dine generalului, care comandă de acord cu reprezentanţii mi- 
litari ai aliaţilor noștri. Nenorocirea României nu va fi una 
lin cele mai mici consecințe ale uneltirilor maximalistilor, sta- 
pani ai Fetrogradului, care, casi aceea a Serbiei, a poporului 
belgian, e o nenorocire trecătoare.“ 


295 


20 Dec. 1917/2 Kan. 1918. 


Americanul Wyron T. Herick, fost guvernor al Statului Ohio, 
la o adunare românească din Cleveland, a rostit următorul dis- 
curs: „Domnii mei. Nu e nici o deosebire între noi, — eu si d-l 
H. L. Davis, — şi d-voastră; suntem fraţi, fii ai aceleiași mame: 
republica Statelor-Unite. Suntem aci, în zilele aceste grele, să 
trăim pentru tara si, cum datoria ne cere în aceste clipe mari, 
să luptăm pentru eu. Va vorbesc vouă, știind că sunteţi Ameri- 
cani, și Americani buni... Vă cunosc! Știu mult din istoria nea- 
mului din care vă trageţi. Cunosc pe ministrul vostru la Paris, 
care mi:a fost cel mai bun pretin si care, atunci când armata 
germană să apropiă de Paris, mi-a stat în ajutor. Cunose sufe- 
rinfele unei Regine, — ale Reginei voastre! Acea femeie, care a 
trebuit să sufere mai mult decât noi toți am învăţat să suferim. 
Barbaria teutonă i-a înfipt ghiarele în suflet. Copilul ei, — 0! 
Mamă! Sfânt cuvant!, a fost ucis când Nemţii, acei ucigași 
de prunci, au aruncat în grădina palatului regal bombe otră- 
vite cu microbi de tifus de blestematele lor Zeppeline! Ce minu- 
nat popor sunteţi voi! Ce minunat popor e acela din care vă 
trageţi! Sunteţi stranepotii unui popor pe urmele căruia noi, 
aceștia de azi, ne-am ridicat. Si cat de frumoasă esle istoria. 


Kancu Nistor 


voastră! Care popor din lume are o urnă istorică asa ca aceea 
a voastră? Au trecut secole, secole negre de urgie peste capetele 
“ neamului acestuia, dar el a rămas. Si... nu voi, ci noi trebuie 
să ne simţim mândri că vă avem aci. E o cinste pentru poporul 
american de a vă ateu drept tovarăși si, ce e mai mult, fraţi! 


296 


Da, voi sunteţi uruasi ai Romanilor, pe cari si noi si toată lu- 
mea am învăţat să-i admirăm. Romania sa alăturat Franţei, 
acelei fericite ţări pe cari noi, Americanii, stim să o cinstim asa 
cum să cuvine. Romania Sa alăturat cauzei drepte, cauzei mari 
a umanităţii. Suntem mândri de Franţa si suntem mândri de 
Romania voastră! Mai mândri, de o wie de ori inai mândri 
suntem de voi (urule îndelung prelungite), Stindardul acesta (a- 
ratând cu mâna steagul american) este stindardul sub cutele 
căruia ne întalnim si sub care trebuie să ne facem datoria! Vreau 
sa vad România restituita lumii! America întreagă are aceasta 
dorinţă, si nu vă îngrijoraţi: America e cu voi!” 


Profesorul universitar din Cernăuţi, Iancu Nistor, a fost 
chemat de Sfatul Ţării din Basarabia, astăzi Republica Moldo- 
venerscă, ca profesor de istoria română la Universitatea din 
Odesa, ca să vorbească tinerimei române de trecutul Moldovei, 
de strălueirea acelui trecut, pe care îl cunoaşte asa de bine 
pâna în tainele lui cele mai ascunse. „Sala de cursuri din Cer- 
nauţi, zice d-l G. Roticä (dându-ne prin ziarul România aceasta 
veste imbucurătoare). eră o biserică, unde intrau pe rand doin- 
nile de Voivozi, Mari Voivozi si Hatmani, cu fulgere în priviri, 
mustrând cugetul unora, încurajând speranţele altora, iar pro- 
fesorul părea un preut care vorbeşte din pragul altarului gloriei 
strabune. Infelesuri adânci. necunoscute, nesimţite până astăzi 
vor căpătă codrii și apele Basarabiei, care prăznueşte, care se 
bucură de libertatea ei, dar nu-și dă încă seamă câtă bucurie 0 
mai aşteaptă, când tinerimea îi va putea spune ceeace i-a spus 
Bucovinei generaţia crescută de fiul de ţăran din comuna Vico-. 
vul de sus, care șa mutat altarul dela Cernăuţi la Universtatea 
din Odesa. Abia atunci Moldova de peste Prut va siinţi tot far- 
mecul ca și toată datoria ce să desface din numele ei. Felicităm 
tinerimea basarabiană pentru lecţiile ce o aşteaptă, dar felici- 
tam si Universitatea din Odesa, care numără azi în domeniul 
istoriei popoarelor sud-est-europene o autoritate mai mult.“ 


O veste bună de pe frontul italian. In sectorul Monte Tomba, 
după o minuțioasă şi intensă pregătire de artilerie, trupele fran- 
cexe cu o insufletire demnă de admirat au luat cu asalt poziţiile 
inamice dintre Osteria Monferrera si Nazanzine, înfrângând re- 
zistenta îndârjită a vräjmasului si capturând 44 ofiţeri, 1348 
soldaţi, 60 mitraliere, 7 tunuri si mai multe tunuri de transeie, 
precum şi un bogat material de răsboiu. Bateriile italiene şi 
engleze au cooperat la acţiunea francezilor. Pe de altă parte 
lângă Zensen pe Piave, în urma puternicei presiuni a trupelor 
italiene, inamicul a fost silit să se retragă cu perderi mari, pă- 
răsind capul de pod și trecând pe malul stâng al râului; in- 
treagä cotitura să găsește acum in mâinile ltalienilor. Două 
acroplane dușmane au fost doborite de aviatori francezi si en- 
glezi. 


297 


22 Dec. 1917/4 Ian. 1918. 


In numărul de astăzi al ziarului Neamal Românesc am 
cetit următoarea scrisoare a nobilei noastre Regine, publicată 
mai întâiu într'un ziar englez. „Scumpe Lord Dunedin. A fost o 
mare plăcere pentru mine să văd numele d-tale printre cei cari 
lucreaz& pentru binele ţării mele, si doresc sa-ti exprim d-tale 
si celorlalţi toată gratitudinea mea. Fiind născută prinţesă en- 
gleză, sunt si mai doritoare să văd {ara mea de adoptiune apre- 
ciată de ţara mea natală, si pot să spun cu mândrie că Romani 
merită toată simpatia, căci încercările ei au fost multe, sacri- 
ficiile ei mari şi durerile ei suportate cu nobletä. Cunosti Roma- 
nia; de multeori ne-am întâlnit aci în zile fericite. Dacă îmi aduc 
aminte bine, obicinnia-i chiar să vorbeşti românește si iubeai 
bogăţia pitorească a pământului nostru. Astăzi trei sferturi din 
ea ni-a fost smulsă, tocmai din părţile care erau mai scunve 
inimilor noastre. La Câmpina te-am văzut mai des, Câmpina 
unde erau bogăţiile noastre de petrol. Pentru moment si ele sunt 
un lucru al trecutului, si e multă amäräciune să sti că așa co- 
mori sunt în mâna vrajmasului. Ränitä, sângerândă, sfäsiatä 
în bucăţi, România să înfățișează astăzi astfel, dar niciodată 
nu mi-a fost mai scumpă, aşa redusă si wnilitä. Simt cu pasiune 
Ja unison cu suferinţele ei si cu speranţele ei sdrobite. Saracă 
scumpă țară! Ea n'a fost totdeauna tratată cu dreptate, nici tot- 
deauna înţeleasă; dar acum văd că Anglia începe să-şi deie <ea- 
mă prin ce am trecut noi si că, deci, cauza noastră este o cauză 
nobila, demnă de susținut. Neînvăţaţi in arta răsboiului modern, 
insuficienti înarmaţi, insuficien{i în număr, aim intrat în con- 
flict la un ceas pe care alţii lau ales pentru noi, împinşi de spe- 
ranta de a ne înfăptui visul unirii cu fraţii cari sufereau sub jug 
slräin. Nam să insir toale deccptiile noastre, toate suferinţele, 
toate extraordinarele noastre încercări. Au fost prea multe, ră- 
nile noastre sunt încă deschise; va veni ziua când adevărata 
istorie să va cunoaște, si cei cari la început sau îndoit de cu- 
rajul nostru vor înțelege ce nedreptate ni s’ar face, si cum ne-am 
sbătut fără de ajutor în contra unor forte mult superioare nouă! 
Regenerarea aproape miraculoasă a armatei noastre, dovedește 
mai 'bine decât orice de ce este capabil poporul nostru. Dacă ar 
fi să descriem sfortärile supraumane pe cari a trebuit sa le fa- 
cem, izolaţi cum eram, lipsiţi de orice ajutor, cu comunicaţii 
aproape imposibile, transporturile întrerupte, singurul nostru 
vecin frământat de o extraordinară convulziune, el însuşi in 
stare haotică, ai înţelege în adevăr că sunt mândră de poporul 
meu, şi cu mine te-ai minună și te-ai bucură de învierea pe care 
@abia putea cineva să îndrăsnească s’o spere. [nina mea să 
revarsă de gratitudine si emoţii când mă gândesc la rezultatul 
îndeplinit Si acum mica noastră armată apără cu eroism ul- 
timele ei posesiuni, inentinand partial cu slabele ei mijloace si 


298 


in neînfrânta ei vitejie un aliat mult mai puternic. Sunt multe 
„alte lucruri pe care nu le pot spune, lucruri pe cari istoria în- 
tr'o zi le va destăinui, şi tocmai lucrurile acestea, despre care 
trebuie să rămân mută, te vor egnvinge si mai mult că cauza, 
României trebuie să fie susţinută. Pericol foarte amenintätor 
încă ne încunjură, — dacă vräjmasul poate să adune forte mari 
contra noastră, vom vedea alte zile crude; dar, curajul ne stă 
sus, speranţa nu ne părăsește niciodată si interesul pe care ni-l 
arată acum Anglia ne susține moralul cum nimic alta nu ar pu- 
tea-o face. Un alt fapt asi vrea să-l mentionez, care dovedeşte 
soliditatea poporului meu. Cu tot dezastrul inevitabil și dez- 
organizarea produsă la vecinii nostri prin area transformare 
prin care ei trec, poporul nostru nu s'a lăsat să fie întors dela 
idealurile lui; în ciuda relelor exemple, el şa urmărit munca pe 
care o începuse, întrebuinţându-și toată energia ca să nu lase 
dezorganizarea să se furiseze în rândurile lui. Aceste luni de pe- 
riculoasă propagandă le-au dat Românilor ocazia să dove- 
dească o lealitate adâncă și: convinsă faţă de Regele lor, care 
sa arătat că este una cu ei în aspiraţiile lor naţionale, știind 
cum să-și învingă sentimentele lui personale, pentru ceeace a 
crezut că este binele ţării lui. N'am nevoie să mentionez adancile 
legături de simpatie si de reciprocă încredere care mă unesc cu 
poporul meu, ne-am iubit în zile de prosperitate, cu atât mai 
mult în zilele de înrercare, când munca femeci este manifesta, 
mă simt una cu ei. Mai mult nu pot să spun! Suntem deci adânc 
atinsi că tocmai acum s'a format în Anglia acest comitet si, ce- 
tind numele celor cari îl compun, inima mea sa bneurat, si am 
știut că, si dacă încercările noastre ar fi să sporească, nu vom 
fi uitaţi si că marea, buna mea Anglie nu va părăsi niciodată 
cauza ţării pe care o iubesc si căreia îi aparţin. Este mult de 
făcut, dar este o operă bună. Rinecuväntarea lui Dumnezeu va 
fi asupra ei. De aceasta sunt sigură, MARIA.“ 


23 Dec. 1917/5 Ian. 1915. 


Armata rusă a ajuns intr’un hal de nedescris; lipsită de 
ofițeri, cari au fost desfiintati de fapt si cari sunt plătiţi cu 15 
ruble pe lună ca si soldaţii, ea să dedă la cele mai mari dezor- 
dini; vin numeroase plângeri de prin toate satele prin care trec 
si unde săvârşesc diferite jafuri, dând foc la clădiri. In Fälti- 
ceni chiar, furturile comise de ei devin din ce în ce mai nume- 
roase. Intr’una din nopțile trecute au furat tot cuprinsul unei 
cămări din locuinţa generalului Lăzăvescu, care era îucăreată 
cu proviziuni pentru iarna întreagă. Ofițerii ruși nu îndrăsnesc 
să se întâlnească cu soldaţii lor ca să nu-i insulte şi maltrateze. 
Când a venit ordinul că ofiţerii să desființează si că soldaţii să-și 
aleagă ei conducători după voie, bielii ofiţeri erau degradati pe 
stradă de către soldaţi. cari să repezeau la ei si le rupeau epo- 
letii. 


299 


Intr’un -spital mare din localitate a avut {oc următoarea 
scenă: La vizita de dimineaţă, când medicul şef al spitalului, 
care purta epoleti de colonel, sa prezentat în cancelarie soldatul 
sanitar, care îl servea de obiceiu, si îi porunceste să-şi lapede 
époletii; medicul îl ascultă si îşi rupe epoletii punându-i în bu- 
zunar; apoi, îi cere să-i aducă sortul, sanitarul în loc de sort 
alb, îi aduce un sort albastru, de sanitar; medicul îl întreabă 
atunci: ce va să zică asta? Sanitarul îi răspunde: deacum ina- 
inte suntem tovarăşi! Bine, zise medicul, să mergem la vizită. 
Intrând în primul salon de bolnavi, medicul! îi zice: poftim, 
caută bolnavul! Sanitarul sfiicios îi răspunde: eu nu sunt doc- 
tor, caută-l d-ta! Cum? îi zice atunci colonelul: n’ai zis adineu- 
ori că suntem tovarăşi? ... In ziua următoare medicul a revenit 
cu epoletii, făcându-și serviciul ca si mai înainte, dar cine mai 
ştie până când?... 

27 Dec. 1917/9 Ian. 1918. 


Sărbătorile Crăciunului le-am petrecut la viie la Uricani 
cu întreaga mea familie. A doua zi am avut ca oaspeţi pe fratele 
meu, Lt. Colonelul Virgil, cu familia lui. Am petrecut bine, în- 
trucât am avut de toate cu câte este învăţat Românul să aibă în 
astfel de zile mari. Câtă deosebire între acest Crăciun şi acel 
din anul trecut, pe care l’am petrecut pe linia Galati-Iasi, în- 
tr'un vagon de cl. III, prin staţiile Banca, Crasna, Munteni, Vas- 
lui si Buhaesti, în lungul drum de pribegie, pe care lam făcut cu 
Spitalul de Etapä No. 3 până in gara Trusesti, pe linia Iasi— 
Dorohoiu, si unde am stat până la sfârşitul lui Februarie! 

Dar, dacă astădată am fost mai favorizat de soartă, sărbă- 
torind naşterea Mântuitorului nostru în fainilie în frumoasa pod- 
gorie a Uricanilor, starea sufletească însă nu mi-a fost bună. 
Anul trecut ne urasem ca acest Grăciun să deie Domnul ca să-l 
petrecem în fomdnia Mare, şi în loc de aceasta ne găsim în 
preajma unor evenimente si mai grave, grave de tot. Aliata 
noastră Rusia să află în plină anarhie si in tratative de pace cu 
duşmanii nostri seculari, iar noi Românii ne găsim izolaţi, de- 
parte de bunii și puternicii nostri Aliați din apus si ameninţaţi 
în tot momentul de a prifni o pace ruinatoare sau de a fi sdrobiti 
din nou si cu desăvârșire de sălbaticii nostri vrăjmași! După gre- 
le si lungi sfortäri chinuitoare suntem tot departe de ţinta noa- 
stra; mari jertfe si crâncene lupte ne mai așteaptă până când 
ceasul păcii şi al unirii sfinte va sună! 

Cum tăcerea guvernului este foarte adâncă fatä de eveni- 
mentele din afară si cu privire la ceeace este hotărit să facă 
pentru salvarea ţării si a neamului, fel de fel de svonuri sau 
luat naştere în public; svonuri unele mai neliniștitoare decât 
altele, și cari iti tulbură inima până în adâncimile ei. Să zice 
că este o mare neunire între guvern si generali. Guvernul ar fi 
hotărit să organizeze o rezistenţă strasnicä a armatei noastre 


300 


pe un front mic, care ar cuprinde apărarea numai a trei-patru 
judeţe, între vari ar fi si judeţul lași: rezistenţă dusă până la 
cca mai înaltă expresiune, si aceasta pentru a corespunde ce- 
yintelor Aliafilor noştri din apus, cari contează încă pe ajutorul 
nostru, și pentru care ne fac cele mai leale asigurări cu privire 
la, îndeplinirea legitimelor noastre aspirații nationale, și mulţi 
aprobă hotărirea aceasta a guvernului, deoarece ea este bună și 
dreaptă si fiindcă, numai astfel să pot menţine Aliantele, nu nu- 
mai pe hârtie, ci si în suflete. Unii generali de ai nostri, şi dintre 
cei mai de seamă, ar susține că deoarece marea noastră vecină 
si aliată Rusia, ne-a tradat pe noi si pe Aliaţii nostri si să află 
în tratări de pace cu dușmanii, noi rămânem cu totul izolaţi de 
ceialalţi aliaţi si în neputinţă de a putea fi aprovizionali cu mu- 
nifiuni si cu toate cele absolut necesare continuării răsboiului, 
rezistenta armatei noastre, fie si pe wn front redus, apărând 
numai un mic triunghiu si care cu siguranță s’ar câştigă numele 
de triunghiul morții, ar fi o adevărată sinucidere a poporului 
român, care n’ar putea fi de nici un folos aliaţilor nostri, si ori- 
ce alt nou sacrificiu ni s'ar impune n'ar servi decât la prelungi- 
vea calvarului, pe care până astăzi Pâm urcat fără să soväim 
o singură clipă, si multi sunt. şi aceia cari aprobă aceste ve- 
deri ale acestor generali încercaţi, cari sunt mândria armatei 
noastre, 


28 Dec. 1917/10 Ian. 1918. 


In fata acestor două curente contrarii. cum ar puted inima 
noastră, însângerată. si adânc rănită de atâtea suferinte si dezi- 
luzii, să-și mai regăsească o clipă de linişte ca să se mai 
bucure de măreţia sărbătorilor nașterii. Mântuitorului nostru?! 

Astăzi se împlinesc 25 de ani dela căsătoria iubitilor nostri 
Suverani si nunta de argint a Lor să serbează într'un ceas de 
adâncă suferinţă naţională, iar în loc de flori poporul român le 
oferă iubirea lui întreagă și nefăţărită. Membrii guvernului sau 
prezentat în corpore si odată cu felicitärile au oferit Suveranilor 
două inele de otel turnate dintr’un tun luat dela dusman, precum 
şi o sumă de 500.000 lei pentru operile de binefacere ale M. S. 
Reginei. Deasemenea și miniștrii puterilor aliate s'au prezentat 
în corpore, remiţând Suveranilor o frunoasă adresă de felici- 
tare, care să termina astfel: „Martori ai tăriei de suflet si a ge- 
neroaselor iniţiative ale M. S. Regelui, care conduce poporul său 
pe calea unităţii sale nalionale, a justiţiei sociale, a libertăţii 
politice, precum si ai devotamentului neobosit si ai curajului 
M.S. Reginei; martori în același timp a faptelor eroice ale arma- 
toi române, indisolubil unită cu celelalte armate ale [nfelegerii, 
reprezentanţii aliaţi au neclintită încredere că realizarea idea- 
lului secular al unităţii nationale va fi dreptă răsplată pentru 
atâta vitejie, abnegatie si patriotism.‘ 


301 


29 Dec. 1917/11 Jan. 1918. 


Guvernul usurpator al Rusiei, nerecunoscut de Aliaţii nostri, 
a invitat pe toţi beligerantii ca să iee parte la tratativele de pace 
dela Brest-Litowsk pe baza principiilor stabilite acolo pentru a 
ajunge la, o pace generală, amânându-să desbaterile timp de 10 
zile, până ce va sosi răspunsul celor interesaţi. Să înţelege dela 
sine că acest răspuns n'a sosit, dar în schimb, Anglia, Franţa 
şi Statele-Unite au arătat indirect cum s'ar putea încheia o pace 
dreaptă şi durabilă. Așa d. Lloyd George, primul ministru al An- 
gliei, întrun discurs ţinut înaintea reprezentanţilor sindicatelor 
asupra, titlurilor de răsboiu, a declarat că nu este intenţia An- 
gliei de a distruge marea situaţie în lume a Germaniei. Prima ce- 
rere a Angliei este completa restaurare a Belgiei, despăgubire 
pentru oraşele si provinciile pustiite, restaurarea Serbiei, Mun- 
tenegrului, a părţilor ocupate din Franţa, Italia si România, 
completa retragere a armatelor dușmane, repararea nedreptatii 
dela 1871 cu privire la Alsacia-Lorena. Înțelegerea nu are nici 
o putere de a opri catastrofa rusă și regretă aceasta. Indepen- 
denta, Poloniei este necesară pentru echilibrul Europei räsärite- 
ne. ltalienii și Românii Austro-Ungari trebuie incorporati la tä- 
rile de origine. Turcia cu Constantinopolul drept Capitală, tre- 
buie să fie menţinută. Arabia, Armenia, Mesopotamia, Siria si 
Palestina trebuie să capete recunoașterea condiţiilor lor speciale 
nationale, fiind internationalizate si neutralizate ca drum de tre- 
cere între Marea Neagră si cea Mediterană. In privinţa colonii- 
lor germane trebuie să se hotărască la congres. De oarece nici 
unul din aceste teritorii nu este locuit de europeni, trebuie să se 
ice în considerație dorinţele si interesele locuitorilor indigeni. 
In fine, el mai cere o organizare internaţională pentru transarea 
conflictelor dintre naţiuni si micșorarea armamentelor. În aceste 
condițiuni poporul englez este gata a salută pacea. 

Ministrul afacerilor străine al Franţei, d. Pichon, Vorbind în 
Camera despre condiliunile de pace ale Infelegerii, a expus pro- 
gramul Franţei, din care reiasă concordanța perfectă care există 
între ea, Anglia și Statele-Unite. D-sa a desvoltat cu tărie ideia 
că Franţa și Aliatele ei au luptat pentru o pace dreaptă și dura- 
bilă, ale cărei fre; condițiuni esenţiale sunt: caracterul sfânt al 
respectului tratatelor, un regulament teritorial, bazat pe dreptul 
naţiunilor de a dispune de ele inșile si limitarea armamentelor. 
Mai departe ocupându-se de propunerile președintelui Wilson, 
d-sa a vorbit şi despre România, la alianţa căreia Franţa rămâne 
pasionat fidelă, recunoscându-i-să sacrificiile care le-a făcut 
deja pentru cauza comună și pentru ceea ee mai e gata să mai 
facă în vederea realizării aspirațiilor sale legitime nationale. 
Franţa rămâne fermă în executarea contractelor ei, si că, în mod 
particular are legături cu Italia, cu România si cu Serbia si pen- 
tru nimic in lume nu să vor putea rupe aceste legături. Cand 


302 


drepturile noastre, întemeiate si justificate prin sacrificiile şi 
eroismul recunoscut si admirat al eroicei noastre armate, sunt 
proclamate în felul de mai sus, ele sunt de pe acurh dobândite 


și realizate. 
30 Dee. 1917./12 lan. 1918. 


Fraţii nostri din Statele-Unite au trimis M. S. Regelui Fer- 
dinand următoarea telegramă: „Românii americani de origine 
din Transilvania și Tara ungurească, în întrunirea din Cleve- 
land-Ohio, având în mijlocul lor Misiunea patriotică română, 
să îndreaptă cu adâncă dragoste către Maiestatea voastră şi Vă 
asigură că sunt gata la toate jertfele pentru biruinţa libertăţii 
si pentru desrobirea fraţilor din mijlocul cărora au plecat. Să 
trăiţi, Maiestate, Rege al tuturor Homânilor! Träieascä M. 3. 
Regina, mama răniților!“ 

In Basarabia va apare dela «nul nou înainte o nouă gazetă 
românească, oficioasă, cu numele de Sfatul Țării. Oastea nationata 
moldovenească să completează zilnic. Mereu sosesc soldaţi inol- 
doveni din toate părțile în Chișinău pentru a intra în oastea na- 
ţională, care acum dispune de toate trei armele: infanterie, arti- 
lerie şi cavalerie. Franţa a recunoscut Republica Moldovenească, 
care face parte din confederafia rusă, numind pe d. Savré ca re- 


prezentant al ei la Chişinău. 
30 Dec. 1917./13 Ian. 1918. 


In seara de revelion Societatea ortodoxă naţională a femeilor 
române a organizat tradiționalul plugusor la Palatul M. S. Re- 
ginei. Pe lângă doamnele din comitet au luat parte și câţiva, scrii- 
tori împreună cu d. N. Iorga; apoi corul Mitropoliei şi un ma- 
re număr de urători veniţi de prin toate mahalalele iașilor. Re- 
gele şi Regina cu Prinții şi Printesele au întâmpinat pe oaspeţi 
cu multă bunăvoință. Maestrul Notara a zis cu mult foc frumoa- 
sa urare făcută în versuri de d. Iorga, completată, după termina- 
rea fiecărei strofe, de strigătele şi chiotele urătorilor, cari trageau 
strasnic din buhaiuri, pocneau din bice şi sunau din clopote. 
Ochii suveranilor şi a celor prezenţi de mai multe ori au arătat 
emoția ce-i cuprinsese. Corul Mitropoliei a executat mai multe 
cântece, sa remareat în deosebi melodia minunată pe care s'a 
aranjat poesia lui Bolintineanu: Cea din urmă noapte alui Mihaiu 
Viteazul. Apoi toată lumea a fost servită de mânile Doamnei Ţării 
şi ale Domnitelor cu prăjituri si vin. S'a făcut mult haz de micii 
urâtori cari, primind cu veselie pe Prinţul Nicolae ce venise să le 
deie dulciuri, îi strigau: „Dă-mi si mie, domnule cercetas, dă-mi 
şi mie. Eu n'am luat. Nici eu, domnule cercetas.” Au fost clipe de 
mare înălţare sufletească si pline de mult farmec, care cu greu să 
vor uită. 

1/14 Ian. 1918. 


Cu ocaziunea nului nou, M. S. Regele nostru a dat urmä- 
torul Inalt Ordin de zi: Ostasi! A trecut un an plin de lupte grele 
în care drapelele noastre s'au acoperit cu o nouă glorie. In fräteas- 


303 


că conlucrare, în munca comună pentru biruintä, diferitele arme 
au cules noui lauri şi faima vitejiei armatei noastre și for{a ei de 
rezistenţă a pătruns departe peste gfanitele noastre. Aţi stârnit 
admiraţia si ati câștigat recunoştinţa Aliaților nostri, iar vrăj- 
masului ati impus respect faţă de ostasul român. Azi, în pragul 
unui nou an, Vă aduc tuturor, dela general la soldat, adâncile 
mele mulţumiri. Anul cel nou, însă, tot mai găsește pe vräjmasi 
înăuntru hotarelor Ţării, biata populaţie din ţinuturile ocupate 
tot mai simte greaua apăsare a pumnului său cotropitor. El um- 
bla ca lupul în haină de miel, lingusind cu vorbe dulei ca să pună 
pe urmă cu mai multă siguranţă mâna pe prada lui; ca proo- 
rocii cei falsi, el vorbeşte de fericire si nu poate dărui decât des- 
binare si peire. Voi, vitejii mei luptători dela Mărăști, Mărășești 
si dela Munţii Oituzului, stati neclintifi ca pază a hotarului, — 
făcând straje credinicoasă, — încât să nu poată pătrunde prin 
inelul de oţel ce ati făurit prin vitejia voastră. Stand acuma cu 
arma la picior, ochiul vostru să fie mereu aţintit spre inamic; 
inima voastră să bată cu aceeași încredere şi căldură pentru 
Tara si Regele vostru, care vă. îmbrățișează cu iubirea unui pă- 
rinte; toată nădejdea și credinţa să le puneţi în braţul vostru 
si în Dumnezeu, care răsplătește pe fiii săi cu dreptate. Priviţi 
fără soväire viitorul! Vă urez din iuimă un an bun care să vă 
aducă cu belșug rodul muncii voastre intr’o luptă pentru cauza 
noastră sfântă!“ 

Pe de altă parte, buna noastră Regină să adrescază astfel 
către armată: „Ostaşii Mei! Anul plin de dureri și măreție, plin 
de îngrijorare şi de speranţă, anul 1917 s'a sfârșit. Un nou an 
vine cu suferinţele si bucuriile lui necunoscute si Eu, Regina voa- 
stra, nu vreau să începeţi acest an fără ca să vă trimit cuvântul 
meu, oricât de departe aţi fi. Nu pot să fiu cu voi în oricare clipă, 
în orice loc, în spitale, in transeie, în satele îndepărtate, unde ia- 
răși veţi înfruntă singurătatea, zăpada şi gerul, dar vreau ca 
urarea mea plină de drag să ajungă la voi oriunde ati fi si de 
aceea am făcut Calendarul acesta pentru voi. *) M'au ajutat si 
alții la alcătuirea lui, căci în zilele uceste de mare infratire, fie- 
care dorește să deie o parte din inima lui pentru voi. După multe 
luni de sfortäri chinuitoare suntein tot departe de (inta noastră, 
multe lupte şi mari jertfe ne mai așteaptă, ceasul păcii și al unirii 
n’a sunat încă, ci Eu vă cunosc, vitejii mei, si știu că în sufletul 
vostru nu este soväire. Istoria ţării noastre a fost scrisă cu sânge, 
dealungul veacurilor am suferit mult, pământul acesta a fost de 
multe ori cotropit, căminurile au fost distruse, femeile si copiii 
au cunoscut foamea și teama și nenorocirea, dar ţara a rămas 
neînvinsă, neamul a rămas întreg, căci în tine, poporul meu, este 
© putere pe care n’o poate birui nici fierul, nici focul. Incă odată 
luptăm într'un mare răsboiu pentru libertate si dacă dusmanul 


*) „Calendarul Regina Maria pe 1918“. 


804 


a patruns în tara noastră, va veni ceasul când vom fi mai mari 
si mai puternici fiindcă am ştiut cum să indurain jertfele si să ti- 
neni sus visul nostru de veacuri, visul nostru de aur! 

Ostaşii Mei! Ati cunoscut amărăciunea retragerii si jalea 
chinuitoare a drumurilor lungi, cari vă duceau departe de casele 
voastre. Curajul și puterea voastră de a îndură au fost puse la 
încercare de nenorocirile iernii, care părea fără de sfârşit. Cu o 
resemnare şi o răbdare mai presus de orice laudă ali stat tari în 
faţa tuturor încercărilor și nici odată o plângere sau un blestem 
n'a esit din gura voastră. De aceea cu atât mai glorioasă a fost 
vara, cand refäculi dupa sfortäri ce întrec puterile omenești ati 
rămas hotäriti în împotrivirea voastră dârză în fata dusmanului, 
care, încrezător nebunește în puterea lui de neînvins, a încercat 
să sinulgä de sub apărarea braţelor voastre cele din urmă fäsii 
ale ţării noastre. 0! cu adevărat în ceasul acesta, ostașii mei, ati 
trăit vremurile stramoșilor voştri, în ceasul acesta lumea întreagă 
a recunoscut valoarea si tăria voastră! Aţi sfärimat furia năvă- 
litorului și wati câștigat numele de eroi pe cari istoria nu-i va 
uită nicodată! Inima mea care a suferit cu voi în ceasurile de 
umilinţă si de nenorocire, care a plâns amäräciunile voastre si a 
jelit la mormintele voastre, a bătut atunci de o mândrie sfântă 
si asi fi voit cu mii de glasuri să aduce cântarea mea de multu- 
mire lui Dumnezeu! Nu m'am îndoit niciodată de vitejia si cre- 
diufa voastră, însă stieam grozăviile si pustiirile războiului din 
zilele noastre. Cunosteam mijloacele dusmanului, ura lui de mo- 
arte întpotriva celor cari înfruntă pofta lui de cucerire. Dar voi 
aveţi căminurile voastre, aveţi un steag si un tron de apărat, si 
aveţi visul vostru de veacuri, visul de aur! De aceea ati stat ca 
un zid neatins de dezordinea vecinilor voştri si ati apărat cu pep- 
turile voastre, {ara aceasta care este a voastră! Cu astfel de su- 
flete sunt câștigate biruintele si sunt scrise faptele mari în istorie 
si cu astfel de suflete naţiunile isi câştigă libertatea si unitatea, 
si pentru noi, cu toate zilele de restriște pe cari le-am trăit, ziua 
biruintii şi a împlinirii visului va veni! Deie Domnul ca anul cel 
nou pe care îl începem să 14 aducă răsplata vitejiei voastre, deie 
Domnul ca să 14 intoarceti iarăși la căminurile voastre, la ini- 
mile care vă aşteaptă si la cei pe cari îi doriţi. Viitorul este în 
mânile lui Dumnezeu. însă binecuvântarea, lui să va coborî asu- 
pra acelora cari au rămas statornici în credința lor neclintita, 
biruind suferinţa și durerea, neşovăind niciodată și având îna- 
intea ochilor numai sfârșitul cel mare. Tini sunteţi dragi, ostașii 
mei, si sunteţi vrednici de iubirea mea.“ MARIA. 

Vrednic de însemnat este și ordinul de zi al bravului general 
Averescu, care sună astfel: ,Jubili Ostasi ai Armatei a 2-0! In- 
trim în anul 1918 sub un cer posomorit. Imprejurările au adu- 
nat nori groși peste capetele noastre și nu putem ști ce va scă- 
para din ei, dintr'un minut într'altul, asupra tärisoarei noastre 
scumpe. Faptele märete săvârşite însă de voi în cursul anului 


305 


ce am trăit sunt o garantie sigură că, orice ne asteapta în viitor, 
armata a 2-a, prin solidaritatea ei neintrecută și prin spiritul ei 
de sacrificiu, mai presus de orice laudă, va sti a să menținea 
necentenit și neclintit la înălţimea gloriosului ei trecut din acest 
răsboiu. Dela prima împușcătură sentinelă neclintită în fata dus- 
manului, după o retragere din cele mai grele, cum puţine cunoas- 
te istoria răsboaielor, de îndată ce flanurile voastre nu au mai 
fost descoperite, v'aţi oprit în fata dușmanului, hotariti, cu frun- 
tea sus şi braţul vânjos. Desi istoviti de oboseală, deşi bântuiti de 
boale, deși lipsiţi de cele trebuincioase, nu v’ati mișcat o palmă 
din loc si toate sfortärile dușmanului au fost zadarnice, sau isbit 
de liniile voastre ca de o adevărată stâncă. Cu baioneta necontenit 
spre peptul duşmanului şi în bătaia neîntreruptă a tunurilor lui, 
ati început, cäläuziti de comandantii voştri şi numai de ei, de 
comandanții vostri tot atât de scumpi vouă ca si inie, să vă re- 
faceti, şi în trei luni în capăt ati putut spune: „Suntem gata, mai 
tari si mai încrezători in isbândă ca vricând; așteptăm numai 
semnalul pentru a rostogoli orice în calea noastră.“ Imprejura- 
rile ne-au silit să mai întârziem, dar, când sa dat semnalul, 
ati dovedit cu prisosinţă că încrederea ce aveati în tăria voastră 
era întemeiată. Cu un avânt care a înscris pentru vecie în istoria 
neamului o pagina glorioasă v'aţi aruncat în luptă, masurându- 
vă cu trupe încercate ale unet armate din cele mai puternice din 
lume si ati împodobit drapelele voastre cu laurii biruinţii. Ati 
făcut prizonieri, ati liberat sate, ati lnat bogată pradă de răsboiu. 
Ati avut adevărata victorie! Nu ati apucat apoi bine să esiti din 
ofensivă, când deodată ati fost chemaţi să faceţi faţă la doua ata- 
curi însemnate ale dușmanului, la aripile voastre, in sectoare 
ocupate până atunci de alte trupe si pe care ati trebuit să le apă- 
rati voi. Nu numai că ali isbutit să puneţi stavilă sfortärilor dus- 
manului si pe aceste noi fronturi ce vi sau dat, dar ati putut, la 
nevoe, să alergali fräteste în ajutorul armatei vecine, când a fost 
în strâmtoare. Acestea sunt faptele.voastre din cursul anului in- 
cheiat, fapte märete cari vor trece în poveste, caci de glorioasele- 
voastre isprăvi dela Mărăști, Soveja, Magura Casinului, Munce- 
lul, Cireșoaia și altele vor povesti fii din fiii vostri, spre gloria 
neamului. O armată cu astfel de trecut nu să mai poate arată, 
altfel! Mândru peste seamă de a fi fost în frunte, închinându-mă, 
cu recunoștință, ca tot ce este Român, înaintea voastră, si încre- 
zător pe deplin în statornicia, credinţa și solidaritatea voastră 
în viitor, vă urez cu neţermurită iubire, vouă si la ai voștri: să- 
nätate, zicându-vă din adâncul inimii: la mulți ani, sub un cer 


senin!“ 
3/16 Han. 1918. 


Ziarul Evenimentul din Iasi, în numărul de astăzi, publică, 
un interesant articol despre Nirolae Xenopol, mort în serviciul 
Patriei ca ministru al ţării la Tochio. Deşi acest eminent om de 
stat a trăit numai o lună în Capitala Japoniei, el a săvârșit mul— 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 20 


306 


te şi folositoare lucruri, începute după un program de activitate 
bine chibzuit. In patru scrisori, trimise unui prietin din Iasi, isi 
arată activitatea împlinită. El începe prin a descrie Japonia, 
spunând între altele că Japonezii ne cunose mai bine decât îi 
cunoastein noi pe ei, mirându-să de exactitatea noţiunilor ce le 
au asupra lucrurilor din România. Arată primirea strălucită ce 
i-au tăcuto Suveranii, principii imperiali si miniștri; vizitele pe 
cari le-a făcut ambasadorilor și ministrilor plenipotentiari; vor- 
beste de intervievurile acordate ziarelor principale de acolo cu 
privire la scopurile noastre de răsboiu si a legăturilor ce dorea 
să se închege între noi si Japonia. El prepară o broșură in limba 
japoneză asupra Homâniei și să hotărise să facă o serie de con- 
ferinte în oraşele principale ale Japoniei, in limba englezd;-caci 
acolo, dacă toată lumea ştie englezeste, aproape nimeni nu știe 
altă limbă europeană, afară de câțiva învăţaţi cari vorbesc nem- 
feste. Xenopol dorea să organizeze o puternică propagandă prin 
aceste conferinţe în favoarea României. El speră intr’o inter en- 
tie japoneză la primăvară, pentru care eră în contact zilnic cu 
ziariştii cari aveau trecere acolo, căutând să-i convingă în pri- 
vinta aceasta. El spune că ambitiunile Japonezilor sunt colosale; 
ei înfiinţează bănci cu capitaluri mari în toată Asia (la Hong- 
Kong, Sangai, Singapur, Manila, Calcuta, Bombay, etc.) si for- 
meaza diferite societăţi japono-chineze, japono-indiene, etc. Xe- 
nopol a mai ajutat bäneste pe Românii sosiți acolo pentru a trece 
in America si cari din cauza scăderii rublelor au rămas muritori 
de foame. El ceruse intervenţia guvernului român pentru aran- 
jarea unui curs al leului nostru, care nu eră primit de loc în Ja- 
ponia. lin aceste scurte notițe să poate vedea cât de mult si bine 
a lucrat acest bărbat meritos pentru Patria lui într'un timp asa 
de scurt şi ce roade ar fi dat munca lui, dacă ar fi avut norocul 
sa trăiască ca să-şi poată îndeplini programul. 


4/17 Tan. 1918. 


Ministru de marină al Statelor-Unite a luat dispoziţiile ne- 
cesare pentru transportarea in Europa a 2,033,345 soldati -si 
55,042 ofiţeri. Acest transport să va efectuă cu 100 vase, dintre 
<ari unele sunt vase germane. Intro singură cälätorie-aceste 
vase pot transportă cam 60.000 de oameni. 


5/18 Tan. 1918. 


Generalul francez Lacroix într'o broșură publicată de cu- 
rând expune întrun chip luminos toată campania României si 
greutatile de neînvins pe care le-a trecut. ,Sfortarea română, 
zice el, a sfărimat formidabilul atac al Germanilor, austro-un- 
garilor, bulgarilor şi turcilor. Nu a fost sacrificiu la care Rema- 
nia sa nu fi consimţit cu bravură, ca să-şi îndeplinească inte— 
gral rolul care i-a fost dat. Ea şa pus armatele, copiii, averea 
si viitorul ei în balanţa Aliaților. Ea a rezistat multă vreme. cu 


307 


propriele ei mijloace, la adversari eu mult mai numeroși. Roma- 
nia s'a arătat demnă de trecutul ei şi de nobilele ei traditiuni de 
cavalereascä vitejie. Ea a avut să sufere odată mai mult incerca- 
rea nefericirii şi merită de pe acunt să vadă realizarea apropiată 
a legitimelor ei aspirații nationale-‘ 


6/19 Lan. 1918. 


Abia astăzi s'a știut la noi că în seara de 31 Decemvrie a. tr. 
guvernul bolsevist a arestat in însuși localul legatiunii pe mini- 
strul nostru dela Petrograd, d. Diamandi, împreună cu tot perso- 
nalul; apoi i-a trimis în -Cetăţuia Petru si Paul, unde au fost 
{carte rău trataţi, închiși in carcere cu paturi fără asternuturi si 
dându-li-să nâncarea deţinuţilor ordinari. Motivul arestării ar fi 
că autorităţile române nu acordă rfici o atenţie șefilor alesi ai 
armatei ruse, că pun mâna pe furajele armatei, că mișcarea tru- 
pelor ruseşti este oprită cu forţa armelor, că sosirea aprovisio- 
nărilor este impedecată, că armata rusă este dezarmată, că au 
arestat comitetul ales al regimentului 194. Aceste motive, int ocate 
pentru a justifică această violare îndrăsneaţă si fără precedent 
a dreptului ginţilor, au fost reduse la nimic prin lămuririle dute 
de gtuvernul nostru, lămuriri cari nu constitue o apărare a noa- 
stra, căci n'avem nici o vină să ne inputăm, ci dimpotrivă sunt 
un sever si drept rechizitor contra exceselor comise de trupele 
ruse demobilizate cari, într'o retragere dezordonată, cu toate si- 
lintele noastre binevoitoare de a le hrăni si de a le repatria în 
buna orânduială, s'au dedat totusi la violente şi prădăciuni asupra 
ospitalierei populaţii moldovene. Ba, ce e mai grav, aceste trupe 
dezorganizate şi rebele au încercat să ducă cu ele grupuri de ofi- 
teri austriaci, călcând astfel stipulatiile încheiate de comun acord 
între noi si ruși cu vrăjmașul. Ambasadarii si miniștri cari re- 
prezintă in Pelrogrud douazeci de State, printre cari multe ţări 
neutre, au protestat energic si cu indignare, silind pe dictatorii 
de azi ai Rusiei să libereze pe d. Diamandi si pe ceialalti membri 
ai legatiunii române. 


9/22 Ian, 1918. 


Şedinţele Constituantei ruseşti sau deschis. Cernov a fost 
ales preşedinte. La Petrograd au avut loc lupte sângeroase pe 
strade. Bolsevistii au ameninţat cu disoharea si vor să impună 
Constituantei programul lor. Dar adunarea a votat contra decla- 
raţiunii Comitetului executiv central. din care cauză bolsevistii 
au părăsit sala de şedinţe. Adunarea constituantă n'a voit apoi 
să aprobe felul cum au fost conduse tratativele de pace de către 
Soviet, din care cauză a fost disol\atä de matrozi, după care sa 
întrunit Comitetul executiv central al Sovietelor muncitoreşti, 
ţărăneşti si soldätesti intr’o ședință extraordinară, hotărând si 
el disolvarea adunärii constituante: ceeace, după ce sa facut, sa 
adus la cunoştinţa lui Trotzky. 


20* 


308 


16/23 Ian. 1918. 


Ziarul basarabean Cuvânt Moldovenesc arată că în intere- 
sul ordinei si pentru paza depozitelor şi liniei ferate, Sfutul Țării 
a chemat trupe aliate: ucraine, sârbești, cehoslovace, ardelene si 
românești, care să fie la dispoziţia directorilor (miniștrilor). Ali- 
atii recunosc independenţa basarabiana; ei promit a nu să ame- 
stecă în politica ţării si a evacuă Basarabia, la cea d'intâiu cerere 
a guvernului ei. 

Turburările în Austria au luat proporţii mari, lucrătorii cari 
sufer de lipsa de hrană au incetat lucrul în multe locuri; ei au 
publicat energice cereri de pace şi au înștiințat autorităţile des- 
pre consecinţele ce ar urmă dacă nu ar cäpäta-0. La Praga mun- 
citorimea cehă a declarat greva generală. Intr’o dimineaţă s'a 
facut o demonstraţie populară la care au participat cain 100,000 
persoane; ziarele nu au apărut în acea zi; teatrele și cinemato- 
grafele s'au închis. In Budapesta a început greva generală; nu- 
mărul grevistilor să urcă la 100.000, iar pe de altă parte să afir- 
ma că aproape 300.000 au încetat lucrul. 

Intro mare luptă navală, care a avut loc lângă Dardanele, 
Breslau, unul din cele două sase germane, atât de temute, din 
serviciul Turciei, a fost cufundat; iar Goeben a fost rău stricat si 
să află sub grindina aeroplanelor. Englezii au perdut numai două 
vase mici. 

11/21 Han. 1915. 


Primul ministru englez, Lloyd George, cu ocazia anului nou, 
a trimis gwernului nostru următoarea telegramă: „trimit din 
partea ministrului de răsboiu al Angliei, guvernului si poporului 
român expresii de caldă simpatie. Fiecare zi ce trece, trebue să 
ne apropie de realizarea cât mai grabnică, a tot ceeace rasa ome- 
nească aspiră dela triumful cauzei noastre, si fiecare zi să ne do- 
vedeascä cumcä prietinia si respectul reciproc, strâng și -mai 
mult alianţa care constitue salvarea libertăţii și dreptăţii lumii. 
Cu acest prilej ţinem să aducem în mod deosebit mulţumiri ar- 
matei române, pentru statornicia ei în anul care s'a scurs si pen- 
tru voința ei de a captinuă lupta până când să va face dreptate 
si până când lumea va scăpă de dominatiunea autocrației milita- 
re al cărei discredit și înfrângere sunt esenţiale pentru o pace du- 
rabilă. Nici unul din cuvintele mele nu ar putea să exprime mai 
elocvent sentimentele care ni să impun faţă de acei ce luptă si su- 
fere pentru ca cei de acasă să se poata bucură de pace si liber- 
tate. Nu putem decât să le mulţumim din adâncul inimii, încreză- 
tovi că noul an va aduce roadele sacrificiului lor odată cu victo- 
via si libertatea. 

Mai multe unitafi rusesti, Soutien ordinelor comandamentului 
lor, au părăsit in dezordine frontul si au încercat să atace Ga- 
latii, asupra căruia au tras şi câteva lovituri de tun, si să di- 
struvă linia ferată Galati Reni, care servește la aprovizionarea 


309 


trupelor române si chiar ruse. Faţă de aceasta trupele noastre 
au trebuit să intervină şi ordinea a fost restabilită. 

„La Petrograd au avut loc grave turburări. S'au facut sute 
de arestări. In diferite cartiere au fost lupte de stradă cu arme 
și mitraliere. In mai multe locuri au fost ridicate baricade. Câte- 
va vase de răsboiu, sosite din Cronstadt, au intervenit în luptă. 

Ziavele ne aduc vestea că si marinarii din Kiel s'au revoltat. 
Focul sa aprins între marinarii submarinelor si apoi s'a întins 
la o parte din echipajele încrucişetoarelor cari stalionau în acel 
port. Marinarii au ucis 38 de ofiţeri. Vestita disciplină prusienea- 
scă a început să se sfarme. Flamura roşie pe care agenţii Germa- 
niei au desfäsurat’o peste suferinţele poporului rus, şa ridicat ca 
o aripă de foc si sub cerul ei cernit de fumul industriei morţii. 


13/26 Ian. 191$. 


M. S. Regina Maria a fost aleasă ca membru corespondent 
al Academiei de arte frumoase, care face parle din JInstitutul 
Frantfei. Pentru aceasta ministrul nostru din Paris, d. Victor 
Antonescu, a remis preşedintelui acelei academii următorul me- 
sagiu din partea Reginei României: „Domnule Președinte. Alc- 
gerea mea ca membră corespondentă a Institutului, îmi prici- 
nueste surprinderea cea mai plăcută si cea mai vie satisfacţie. 
Dni place să văd în acest act de curtenie cu totul franceză, oma- 
giul pe care reprezentanţii cei mai autorizaţi ai artei au voit sa-l 
doie ţării mele și suferinței îndurate cu atâta vitejie. Binevoiti 
a primi, domnule președinte, mul{umirile mele cele mai vii șia 
exprimă menbrilor Academiei de arte frumoase cât de mândră 
m'a făcut alegerea lor“. 

Trotzky, cel care face pe ministrul de externe al Republicei 
rusești, a dat o proclamaţie în care afirmă că scopul Puterilor 
Centrale este o anexiune monstruoasă și inselarea popoarelor. 
Bine că s'a desteptat si a început să vadă mai lămurit. 

Din Viena se anunţă că 200.000 de grevisti nu s’au reluat 
lucrul. Greva din Budapesta continuă. Cu privire la aceste un 
mare ziar german scrie: „Evenimentele din Austria ne aruncă 
în criza cea mai acută din tot räsboiul. Suntem în prezenţa unei 
acţiuni în stil mare, întreprinsă de socialismul revoluţionar in- 
ternational contra imperiului german. E un act de ostilitate co- 
mis în interiorul frontierelor imperiilor centrale. Metodele si 
principiile adoptate în negocierile dela Brest-Litowsk au dat agi- 
tatorilor prilejul care le lipsea.“ 


14/27 Ian. 1939. 


Inainte de amiazi sau prezentat la Comandamentul local al 
trupelor române doi delegaţi ruși, ca să ceară permisiunea de a 
trece prin Fălticeni a unei divizii, compusă cam din 8000 de oa- 
meni, să treacă cu armele, având să meargă mai departe spre Ru- 
sia. Nedându-să această permisiune, de îrica unei surprinderi 


310 


nepiacute, delegaţii s'au înapoiat la divizia lor, care să află între 
tatele Dumbrăviţa și Spätäresti, şi comunicându-i aceasta, sfatul 
diviziei a hotărit ca să se îndrepte cu forța spre oras si să-l 
treaca prin sabie și foc. Dar comandantul nostru a trimis la timp 
doua companii de grăniceri înaintea diviziei cu ordinul ca s'o 
oprească cu orice pret pe loc şi s’o desarmeze. 

„ela ora 4 p. m. a început lupta. Ruşii, cari de altfel aveau 
foarle puţine. muniții au tras câteva focuri de tun, apoi au ince- 
put cu puştile. Cele două compănii ale noastre au ripostat cu vi- 
goare încingându-să o adevărată luptă și căzând morţi si răniţi 
de ambele parti; lupta a ţinut până sara la 9, când Rusii s’au 
terminat munitiile si când a mai sosit un regiment de al nostru 
dinspre Lespezi, atunci ei au ridicat steagul alb depunând armele. 
Dintre ai nostri au murit 10 si au fost raniti 26, dintre cari 6 au 
fost aduși în spitalul nostru (Crucea Rosie), fiind grav răniţi, 
ceialalfi au fost trataţi în spitalul Stamate. Dintre ai noștri cel 
mai grav rănit a fost soldatul A. Gheorghesei Costuche, din com. 
Vârtu Câmpului, judeţul Dorohoiu, având coapsa stângă sdrobită 
de un glonţ. Rușii au numărat 50 de morţi si peste 300 de răniţi. 

Lucrul acesta s'a mai întâmplat si in alte parti. Armata ru- 
sească a ajuns intr’o stare de destrăbălare ne mai pomenită. 
Cu \r’o două zile mai înainte a fost altă ciocnire pe la satul Mi- 
roslavesti, unde s’a găsit moartea si bravul Maior C. Butnaru, lo- 
vit de o granatä. Un bun prietin din Galaţi, profesorul August 
Fraţilă, îmi serie că în zilele de 7 si 8 Januarie a. c. „au auzit din 
nou muzica tunului şi a mitralierelor rusești, dar de astădată nu 
în contra dușmanului comun, ci ele cântau contra asa numitilor 
aliaţi, contra noastră, voind Ruşii să intre cu armele în Galaţi, 
ca să se dädeie la prădăciuni. Gälätenii au fost în mare priinejdie 
luni, 8 Ianuarie, înainte de amiazi; unii Ruși ajunseseră până 
la barieră; câteva hombe au căzut asupra unor clădiri făcând 
stricăciuni. Dar, armata noastră intervenind repede si în mod 
energic, în curând s'a restabilit liniştea și dezarmarea Rusilor 
s'a făcut apoi cu înlesnire. Să zice că o parte din trupele rusești 
sar fi dus la Nemţi, predându-să cu arme cu tot. Trupele noastre 
au avut 3 morţi si 58 de răniţi, iar cele rusești au avut perderi de 
trei ori mai mari ca ale noastre.“ 

Din ziua in care generalisimul Duhonin a fost asasinat mi- 
seleste în gara Moghilev, sfăşiat în bucăţi și aruncat pe ferestrile 
vagonului, fiind înlocuit cu tovarășul prapurcic Crilenco, armata. 
ruse, care şa dovedit valoarea ei în numeroasele ofensive dela 
inceputul răsboiului mondial, ajungând în mânile bolsevistilor, 
sa transformat în niște hoarde inconștiente, cari după ce au omo- 
rat pe unii ofițeri, iar pe alţii i-au maltratat. rupându-le epo- 
leţii si alungändu-i, s'au apucat de jafuri, de prädäciuni, de omo- 
ruri și dând foc la tot ce le stă în cale. Din această cauză guver- 
nul a fost silit să iea aspre măsuri pentru întâmpinarea răului si 
linistirea nenorocitei noastre populatiuni. 


811 


Orasut Fălticeni şa arătat recunostinta faţă de purtarea 
eroică a Regimentului 2 Grăniceri astfel: 1. A schimbat nuinele 
stradei Taimpesti, stradă lungă care duce din oraș spre satul Spă- 
tărești, unde a fost lupta, numind’o: strada Regimentu 2 Graui- 
ceri. 2. A adunat prin subscripţie și împărţit familiilor celor 
morti, precum si ränitilor 15,000 lei. 3. A hotărît să ridice un 
monument in oras pentru comemorarea acestui fapt de „arme, 
pentru care s'a subscris până acum 16,000 lei. 


15/28 Ian. 1918. 


Astăzi trebuia să se deschidă Corpurile noastre legiuitoare, 
însă deputaţii şi senatorii nau fost în număr suficient. Camerile 
vor rămânea deschise, deoarece peste câteva zile să speră că toţi 
parlainentarii aflaţi în Rusia vor sosi in Iasi. 

D. Lloyd George, primul ministru al Angliei, a trimis d-lui 
Jon Brătianu următoarea telegramă: „Daţi-mi voie în numele gu- 
vernului M. S. Britanice a exprimă simpatia mea adâncă popo- 
rului român si guvernului său, care în aceste clipe critice îi că- 
läuzeste destinele, încunjuraţi de dificultăţi fără precedent si des- 
partiti prin bariere de netrecut de pretini. cari sunt asa de vii do- 
ritori să vă dea un ajutor efectiv. Numai cu cel mai rar curaj 
puteţi face faţă dificultăţilor crescânde ale poziţiei d-voastre. Re- 
zistenta neimblanzité a armatei române în timpul verei trecute, 
ne-a umplut de admiraţie. Fiţi asiguraţi că nu vom negligea nici 
o măsură care va fi posibilă de luat spre a vă ajută. Sunt încre- 
din{at că se apropie ziua în care despotismul mecanismului mili- 
tar prusian va fi răsturnat și în care popoarele Europei vor fi 
libere de a controlă propriele lor destine, după cum o cere drep- 
tatea. Când va sosi această zi, statornicia si tăria guvernului ro- 
man vor primi deplina lor räsplätire.“ 


16/29 Ian. 1918. 


Ziarele de azi ne aduc știrea că trupele române, chemate de 
comandamentul rus si de Sfatul Ţării Republicei Moldovenești, 
nu intrat în ziua de 13/26 1. c., ora 6 p. m., in Chisindu, fiind 
primite cu aclamatiuni si ovatiuni din partea populatiunii. Ar- 
mata care a intrat în Chişinău a fost formată de unităţile Diviziei 
XI, cu infanterie, artilerie. cavalerie, secţii de mitraliere,-sub co- 
manda bravului general Brosteanu. Cu această ocazie, generalul 
Prezan, însărcinat cu Comandamentul Armatei Române, a dat ur- 
mătorul manifest în limba română (cu litere cirilice si cu litere 
latine) si rusească: 

„Cetăţeni ai Republicei Moldovenești! Voi și ţara voastră, 
ca si a noastră, treceţi acum prin ceasuri grele și hotăritoare pen- 
tru soarta voastră. Din toate părţile si de către o mulţime de oa- 
meni răi, vi să spun tot felul de neadevăruri, care vă întunecă 
mintea, vă fnrdutadtesc inimile și vă fac să nu mai simtiti unde 
este binele şi unde este răul. In aceste clipe de grea cumpănă și 
nestatornicie, Sfatul Ţării Moldovenești ş'a adus aminte de noi 


312 


si ne-a cerut, prin Comandamentul militar rus, să trecem Prutul: 
1. Ca să aducem rânduială şi linişte în satele și târgurile voastre, 
punând la adăpost viaţa și avutul întregului popor împotriva 
rău făcătorilor; si 2. Ca să chezäsuim transportul celor trebuin- 
cioase pentru traiul armatelor ruse şi române, care fac puză la 
hotarele noastră, apărând prin aceasta si hotarele ţării voastre. 
Venirea soldaţilor români în Basarabia a supărat mult pe rău- 
facători si pe cei cumpăraţi de dușmanii vostri si ai nostri, cari 
igi găsiseră un așa de bun adăpost pe pământul vostru, căci ei 
au simţit că de acum înainte nu vor mai putea prada la voi aca- 
să ca intr’un codru. Si acesti dușmani s'au folosit de sufletul 
vostru cinstit. bun si încrezător, si au căutat să sädeascä învrăj- 


Generalul Broșteanu 


birea între voi si noi, spunându-vă că Românii vin să stäpâneas- 
că tara voastră, că ei vin să pună mâna pe pământurile voastre 
si că n'ar avea alt gând decât să aducă în capul vostru pe vechii 
stăpânitori, cari să vă răpească, drepturile naţionale și politice 
câștigate prin revoluţie. Departe de noi gândul acesta! Cetăţeni 
Moldoveni! Nu dati nici o crezare acestor vorbe viclene! Cum 
aţi putea închipui că soldatul român, care, prin marinimia Re- 
gelui si a guvernului lui, şa mărit acuma pământul lui de hrană, 
tocmai el să vie astăzi in tara fraţilor săi ca să-i împedice de asi 
înfăptui si ei dreptul lor! Vă declar sus și tare că Oastea română 
nu dorește altceva, decât ca, prin rânduiala și liniștea ce aduce, 
să vă dea putinţa să vă statorniciti si să desävârsiti autonomia 
si slobozeniile voastre, precum veţi hotărî voi singuri.Oastea ro- 
mână nu va obiklui pe nici un locuitor din Republica Moldove- 


313 


nească, oricare ar fi neamul si credinţa lui! De îndată ce să va 
statornici rânduiala, şi liniştea şi va fi chezäsie că prădăciunile, 
tâlhăriile şi omorurile nu vor mai începe, ostașii români se vor 
întoarce la ei acasă. Aveţi toată încrederea și primiţi pe ostașii 
aceștia cu dragostea fräteascä cu cari ei vin la voi! lar dacă 


Generalul Prezan 


vr'unul din aceşti ostaşi sar arătă nevrednic si s'ar abate dela 
calea cea bună, care i-a fost poruncită de noi, aduceţi numai de- 
cât jalba, voastră înaintea celui mai apropiat comandant, si fiţi 
incredintati că se va face îndată deplină dreptate!“ 

Ziarul Ardealul, care să publică în Chişinău de către fraţii 
Ardeleni si Bucovineni, salută oștirea română cu aceste cuvinte: 
„Bine ati venit! In ziua de 13 Ianuarie s'a petrecut un fapt mare 
si drept. Oştile române au intrat biruitoare în capitala Basara- 
biei, aducând cu ele rânduială şi pace. De fini de zile Basarabia 
a fost pe mâna dușmanilor şi a hotilor, cari au batjocorit-o si au 
prădat'o cum au vrut. Era o jale si o rușine fără pereche ceeace 
să petrecea în această ţărişoară frumoasă si bobată. Imbätati de 
democraţia rusească a bolsevistilor, chiar și fraţii nostri moldo- 


814 


veni şau perdut capul si s'au lăsat să fie intrebuintati ca unelte 
oarbe de catre străinii fără suflet si fară omenie. Intâmplarea cu 
uciderea Ardelenilor, la 6 Ianuarie, este o dovadă că stările de 
aci erau din cale afară de rele si că nu numai viata şi averea sin- 
guraticilor oameni, dar însăşi viata tinerii republici nationale era 
in cea mai mare primejdie. Putinii oameni cu dragoste de tara 
si cu răspundere pentru soartea ei trebuiau să aleagă între a 
vedea cum să prăpădește tara în mânile anarhice bolseviste, care 
a cuprins si oastea moldovenească şi între a luă o hotărire ener- 
gică de a chemă in tara oaste străină, care să scape totul de 
peire. Dar unde să putea găsi o oaste străină, care să-și facă de 
buna voie din cap călindar, cum să zice, si care să vie să se ame- 
stece în anarhia rusească? Ucraina, rugată să dea ajutor, a răs- 
puns că n'are de unde, — alte state vecine nu sunt deocamdată, 
așa că vrând-nevrând, trebuia cerut ajutorul României. Si iată, 
minune, că mica Românie, tara de jertfă pe care au vrut s’o ni- 
micească Nemţii și Ungurii, și pe care au vandut’o și au batjoco- 
rit'o Ruşii, ea vine să-și scape fraţii din ghiarele peirii. Ea nu 
să mai gândește la nevoile ei, multe si mari; ea isi uită o clipă pri- 
mejdia care-i poate veni dela Nemti și aleargă să mântuiască Ba- 
sarabia din valurile anarhiei. Tara pe care la 1916, lacrimile şi 
gemetele Ardealului si ale Bucovinei au induiosat’o atât de mult, 
încât pentru mântuirea lor s’a aruncat în cumpănă sabia si ş'a 
pus în primejdie viata, — Jara aceasta a alergat si acum la che- 
marea Basarabiei, ca 50 scape de nevoi. Vitejii cari au oprit la 
Oituz si Mărășești nävala sälbatecä a Nemtilor, astăzi sunt pe 
pământul vechei Moldove, pe care tovarășii lui Lenin îl părăsese 
în ruptul capului. Mărire tie oaste românească vitează, care aduci * 
pace și rânduială în această ţară! Mărire tie Ţară Românească 
spre care cu lacrimi de mulţumire trebuie să cate astăzi fiecare 
fiu al Basarabiei ajunsă la liniște! Mărire tie Rege Ferdinand, 
care sori în istoria Europei o pagină atât de frumoasă! Ostile tale 
au mântuit Basarabia, pe care Rusia o sută de ani a robit’o si pe 
care acum anarhia eră s'o îngroape. Moldoveni, închinaţi-vă pa- 
na la pământ în fata acelora cari v'au dat pentru a doua oară 
viața, şi strigati cu toţii întrun glas: Trdieascd Româniu mantui- 
toare de anarhia bolșevistă!“ a“ 
Guvernul Republicei Moldovenești a trimis d-lui Jon I. C. 
Brătianu, preşedintele consiliului de ministri, următoarea tele- 
gramä: „Guvernul Republicei Moldovenești luând act de simte- 
mintele pretineşti cu cari România a venit în ajutorul său pentru 
restabilirea ordinei, trimite poporului român mulfumirile sale 
frätesti. Totodată ei isi arată adânca lui mâhnire de a nu fi avut 
mijloace de a împedecă arestarea Românilor militari si civili din 
cuprinsul Republicii şi îşi exprimă prin aceste regretele sale pen- 
tu acest incident penibil. Guvernul Republicii a fost îndeosebi in- 
dignat când a aflat că printre persoanele arestate se găseşte si d. 
Gheorghe Lucasievici, reprezentantul guvernului român pe lân- 


315 


gă Republică. El va face tot ce atârnă de dânsul pentru a pune 
cât mai repede capăt acestei stari de lucruri și pentru a pedepsi 
pe vinovati‘‘. Preşedintele Sfatului directorilor generali ai Repu- 
blicei Moldovenesti, P. Erhan. Directorul general al afacerilor 
străine, J. Pelivan. La aceasta s'a asociat si Sfatul Ţării prin pre- 
şedintele lui, I. Inculef. 

17/30 Tan. 1918. 


După ce trupele române au ocupat Chisinäul imediat s'a re- 
stabilit ordinea și liniștea. Populaţia arată multă dragoste arma- 
tei noastre. Maximalistii (bolsevistii) s'au retras la Bender. A 
doua zi după intrarea trupelor române în Capitala Basarabiei, 
14 Ianuarie, la ora 12 din zi, s'a făcut de către stapânirea ţării 
și a orașului Chișinău priinirea sărbătorească a ostirei României, 
venită să așeze rânduială în Basarabia. Defilarea armatei a avut 
loc pe Bulevardul Alexandru cel Bun, *) în fata Catedralei celei 
mari (Sobor). Entuziasmul celor de faţă a fost foarte mare, mer- 
gând până la lacrimi. Prezenţa armatelor românești la Chişinău 
si în Basarabia constitue în momentele de fata un adevărat sim- 
bol. Trecând Prutul, ele au reconstruit peste apele acestui râu 
blestemat, podul Sfărâmat acum o sută de ani, şi pe pământul 
strămoșesc al Basarabiei, vecinic românească, a aprins din nou 
flacăra cărbunilor aproape stânși, uitaţi sub cenușa unui secol 
de întunerec si de răceală sufletească, făcând să renască sufletul 
românesc pe întregul cuprins al Basarabiei lui Stefan cel Mare 
şi Sfânt. 

18/31 Ian. 1918. 


Academia de Stiinte morale si politice din Paris a trimis 
Academiei Române adresa următoare. ,,Academia Stiintelor mo- 
rale și politice a Institutului Franţei exprimă Academiei Române 
adânca admiraţie pe care i-o inspiră eroismul desfășurat de Ro- 
mânia în säptämânile tragice ale istoriei sale naţionale. Ea e con- 
vinsă că dreptul reprezentat prin Franţa și Aliatele sale va esi in- 
vingător din luptă. Ea salută nobila cauză care leagă strâns na- 
tiunea română de puterile Intelegerii si care va face ca Romania 
restaurată să rămână în Europa orientală sentinela glorioasă a 
civilizaţiei latine.‘ 

Vrednică de însemnat este declarația primului ministru au- 
striac Seidler cumcă „monarhia dualistă va trebui reconstituită, 
intr’o federaţie democratică a naționalităților.“ Această declara- 
tie ne arată situaţia gravă în care să găsește Austro-Ungaria, con- 
firmată, de altfel si de comunicatele germane, precum si convin- 
gerea că această monarhie blestemată va trebui să piară în cu- 


*) Acest mare şi frumos bulevard sa numea sub Ruși numai „Alexandru“, 
în amintirea Țarului anexarii din 1812. Astăzi el poarla numele lui „Alexan- 
dru cel Bun“, în amintirea sfânta a Donmului Moldovei, care in 1412 stäpà 
nev şi cârmuia fara întreagă libera a neamului său. 


316 


rând si această reconstituire nouă ar fi o ultimă încercare de 
salvare. Nu să poate prevedea întru cât acest plan ar fi reali- 
zabil, în raport cu scopurile de răsboiu ale Aliaților nostri, cari 
urmăresc desrobirea tuturor popoarelor si întronarea libertăţii 
in lume. 

19 Kan./L Febr. 1918. 


v telegramä din Petrograd, din isvor bolsevist, anunţa ru- 
perea relatiunilor intre noi si Rusia. De fapt, aceasta nu e o nou- 
tate. Starea aceasta de lucruri datează încă dela 3/16 Ianuarie 
a. €., când ministrul român dela Petrograd a fost arestat. Guver- 
nul nostru ne asigură că oricum s’ar desfăşură evenimentele, 
sfârşitul ne va fi favorabil. Interesele legaţiunii noastre din Pe- 
trograd au fost încredințate Ambasadei franceze. 

Parlamentul Busarabiei a trimis în ziua de 15/28 Ianuarie 
a. e. parlamentului nostru următoarea telegramă: „Domnule Pre- 


Joan Inculeţ 


sedinte. Parlamentul tinerii Republici Moldovenești, Sfatul Ţării, 
salută din toată inima Parlamentul român, care să adună astăzi 
din nou în vechea Capitală a Moldovei, în împrejurări atât de 
grele pentru viaţa şi viitorul Poporului român. Sentimentele noa- 
stre pretinesti si frätesti fatä de România sunt cu atât mai vii, 
cu cât oștile ei aflătoare astăzi in tara noastră ne-au dat un pu- 
ternic ajutor, pentru asigurarea vieții noastre de Stat nou si in- 
deper dent, Din partea noastră vă dorim spor la muncă, pentru a 
putea asigură prin silintele d-voastre atât fericirea internă a ţării 
si a întregulyi popor asa de greu încercat, cât si interesele Alia- 
tilor, printre cari avem onoarea a ne numeră și noi“. Președintele 
Sfatului Ţării, Jon Inculeț. 


317 


Aliaţii nostri Italieni au înregistrat o victorie strălucită. Tru- 
pete lor, după ce au cucerit Col-del-Rosso si Col-del-Chele, au res- 
pins pe inamic în regiunea Sasso-Rosso si prin numeroase ata- 
curi cu baioneta s’au mărit succesul cucerind muntele Di Val Bel- 
la. Inamicul a suferit perderi foarte mari: două divizii de ale 
lui au fost aproape complet distruse. Prada de răsboiu n'a fost 
încă complet inventariată. Sau numărat până acum 100 ofiţeri 
și 2500 soldaţi prizonieri, 6 tunuri, 100 mitraliere, mai multe 
mii de arme și multe muniții si material de räsboiu. 


20 Ian./2 Febr. 1918. 


Astăzi trupele române au intrat in Suceava, orașul sfânt ca- 
re închide între zidurile sale cea mai glorioasă epocă din istoria. 
neamului nostru, în Suceava lui Stefan cel Mare. lată cum ziarul 
România Nouă din Chișiiău, povestește intrarea armatei române 
în bătrâna capitală a Moldovei din zilele cele bune: „In ziua de 
20 Tanuarie 1918, după o întâlnire cu niște ofiţeri austriaci, cele 
din urmă rămășițe ale Stabului armatei rusești a 9-a şau făcut 
bagajele si au plecat din Suceava. Străinii, Neinţi și Ovrei, îndată, 
au răspândit, plini de bucurie, vestea că vechii stăpânitori si a- 
supritori ai Românilor din Bucovina să întore înapoi. Si ei au si 
început a să pregati pentru primirea lor. Bietii Români, deprinsi 
în cei patru ani de rasboiu cu tot felul de neporociri, așteptau cu 
inima, întristată ceeace eră vorba să se întâmple. De pe muchea 
dealului, din marginea orașului, să vedeau în zare cele d’intâiu 
pâlcuri de ostași cenușii. Străinii, cu fete vesele, credeau să re- 
cunoască în ei uniforme austriace, iar Românii stăteau nedu- 
merili, dar, totusi, cu oarecare speranţă în suflet. Şi iată că spe- 
ranta cea bună nu i-a înselat. Când s'au apropiat pâlcurile, s'a. 
văzut că erau mandri ostași ai României. Feţele străine s'au in- 
gälbenit, iar feţele românești s'au înseninat vesele ca cerul de 
primăvară. Străinii, unul câte unul, au plecat de acolo, mai mult 
pe furiș, iar Românii întâmpinau pe soldaţii României cu urări 
de: Bine afi venit! Su fie înt”un ceas ban! „Și astfel, zice d. N. 
Iorga, pentru întâia oară după anul despoierii, 1775, ostaş ro- 
man sa văzut din nou în locurile unde a fost atâta trudă si atâta, 
glorie românească. In Biserica lui Alexandru cel Bun, la Miräuti, 
în Biserica lui Rareş, în ctitoriile boierilor din vremurile eroice, 
în Mânăstirea dela Humor a aceluiaș Petru Vodă s'a făcut po- 
menire pentru Regele român .... Si ce bucurie ar fi fost in alte 
împrejurări, când un comandant român ar fi luat în primire 
sfânta noastră Suceava si ar fi așezat drapelul ţării pe ruinele 
Cetăţii unde Stefan a frânt nu numai pe Polonii regelui loan 
Albert, dar şi pe Teutoni, ajutătorii lor, cu însuși Marele Maestru 
al ordinului Prusiei în fruntea lor!“ 

Să nu uităm dar această zi de 20 Ianuarie si s'o numărăm 
printre zilele mari ale neamului, întocmai ca și ziua de 16 Au- 
gust 1916, când armata română pentru prima oară a intrat în 


318 


Braşov, pe painantul sfânt al Ardealului, si 73 Ianuarie 1918 
când trupele noastre au intrat în Chişinau, capitala scumpei noa- 
stre Basarabii. Aceste trei zile muri trebuie să le punem în aceeaşi 
linie cu sfânta zi a Unirii Principatelor, 24 Ianuarie; căci ele să 
pare ca ar fi zorile înfăptuirii idealului nostru naţional, care în 
curând are să vie! 

Cu ocazia dezarmării trupelor rusești, cari s'au retras de pe 
front pentru a să duce in Rusia, si mai ales în urma ciocnirilor 
sângeroase ce a avut loc prin diferite localităţi între ele si sol- 
datii români, s'a wnplut pământul cu arme, cartuşe si granate, 
cari să găsesc împrăștiate în mare număr pe șosele, drumuri, 
prin sate, prin grădinile şi livezile ţăranilor pe unde au trecut 
Rusii. Din această cauză s'au produs o sumedenie de nenorociri; 
mulţi copii găsind granate și cartuşe le-au luat in mână si jucân- 
du-să cu ele, au facut explozie, sdrobindu-le degetele, mânile şi 
pe unii i-au orbit sau omorit. Nu este zi în care să nu ne vină 
în spital câte 2 J răniţi de aceştia. toţi băieţi între 12 14 ani; 
pâna acum avem peste 16 răniţi. Astăzi chiar am fost silit să 
tai antebraţul unui băiat de 14 ani, din com. Bogdănești, acärui 
mâna stângă în totalitate i-a fos sdrobită de o granată, care eră 
sub un copac din grădina lor și care a exploatat pe când el vroia 
să taie acel eopac pentru a face lemne de foc. Iată încă una din 
binefacerile ce le avem din partea Aliaților nostri! 

Din informaţia agenţiei telegrafice din Petrograd, rezultă că 
in al treilea congres panrusesc al Comitetelor muncitorilor si sol- 
datilor, la sfârşitul cuvântării sale, Trotzky a declarat urmätoa- 
rele: ,,Delegatiunea răsă nu va sacrifică pretentiunile sale, ea 
nu va încheia nici o pace separată. Puterea guvernelor imperia-" 
liste si burgheze este subminată. Proletariatul european ne va 
sprijini, noi luptam pentru cauza comună si voim învinge.“ 


21 Ian./3 Febr. 1918. 


Sa telegrafiază din Petroprad că comisarii poporului rus au 
sechestrat tezaurul României, aflat în Moscova. Această proce- 
dare constitue un act de inconstientä politică, care însă nu are 
nici o înrâurire asupra situatiunii financiare a ţării noastre. Te- 
zaurul român a fost încredințat Rusiei în zilele de restriste, du- 
pă invitatiunea ei si pe baza unui protocol cu garanţii formale, 
asa că chiar comisarii poporului rus au înţeles ce urmări poate 
să aibă pentru ei o confiscare, pentru care ei sau mărginit a 
declară tezaurul dela Moscova intangibil pentru așa zisa oligar- 
hie română, luându-și în schimb obligatiunea de a-l păstră sub 
propria lor răspundere, încontra oricărei distrugeri şi de a-l re- 
stitui poporului român. Pe de altă parte, în ziua în care turbu- 
rările interne din Rusia au constituit o ameninţare pentru tezau- 
rul nostru, prin imposibilitatea de a-l transportă aiurea în con- 
ditiunile de siguranţă dorite, el a fost pus de guvernul român sub 
garanţia colectivă a aliaţilor nostri, cari au si notificat guver- 


319 


nului din Petrograd interesul lor la păstrarea tezaurului roindin 
si au cerut arborarea drapelelor lor pe imobilele în care sunt ada- 
postite valorile noastre. 

Din Chişinău să anunţă că președinția directoratului ţării 
Sa încredinţat d-lui Dr. D. Ciugureauu, un bun moldovan si bun 
patriot. Artiştii teatrelor noastre vor jucă la Chişinău pentru 
inaugurarea Tealrului Moldovenesc de acolo „Fântâna Blandu- 
ziei® în ziua de 24 Ianuarie, ziuă sfântă a Unirii neamului... 
Apoi, d-ra Marioara Ventura cu d-nii Bulandra şi Manolescu, 
vor dă o serie de reprezentații în Capitala Basarabiei. 


22 Ian./1 Febr. 1918. 


Profitând de amabilitatea confratelui, Maior Dr. St. Vasi- 
lescu, medicul Regiméntului 2 Grăniceri, am dejunat la popota 
Batalionului II, în toväräsie cu ofiţerii acelui batalion. Unii din 
ei purtau cu mândrie pe pept decoraţii de vitejie și alţii câte un 
unghiu sau două de rănire pe braţul stâng. Veniţi de pe front, 
după o viaţă de tranșeie destul de aspră, toţi aveau o înfățișare 
bună, sănătoasă, şi erau de o veselie exuberanta; iti era mai mare 
dragul să stai de vorbă cu ei, să-i auzi glumind şi cântând ca pe 
timpurile cele bune; toţi ofiţerii erau neinfricati de cele ce vor 
urmă, hotăriţi fiind la toate si cu mare credinţă în realizarea 
idealului nostru naţional. Masa în jurul careia stăteau era bo- 
gată și spre mirarea mea ei mi-au spus că tot așa au trăit şi pe 
front! 

Din voluntarii ardeleni, fost prizonieri in Rusia, sau format 
două regimente de infanterie, cari poartă numele sugestive de 
Alba-Iulia si Turda. La cel dintâiu, care să află pentru moment 
la Hărlău, a fost numit ca preot, părintele Galea, fost diacon la 
Mitropolia din Sibiu si care a venit în tara odată cu retragerea 
armatelor noastre din Ardeal, iar acum functiona ca preot la 
Biserica catedrală din Fălticeni. La al doilea regiment, care să 
află în com. Scobinfi, aproape de Hărlău, a fost numit ca preot. 
părintele Jon Agârbiceanu, fecundul si mult gustatul scriitor ar- 
delean. 

23 Ian./5 Febr. 1918. 


Trupele române, cari operează în Basarabia, au ocupat ora- 
şul Bender, podul de peste Nistru din dreptul orașului Tiraspol 
(Ucraina) si Ismuilul. 

Gazeta Bucureştilor, fifuica scrisă in dulcea noastră limbă 
de către trădătorii neamului, intraţi în solda cotropitorilor, care 
aproape în fiecare număr isi bate joc de iubiții nostri’ Suverani 
şi de oamenii de stat cari conduc destinele ţării, publică fel de fel 
de ştiri alarmante, neadevărate și cât să poate de ridicole. Pentru 
a dovedi aceasta este de ajuns să reproduc această telegramă pu- 
blicată în numărul dela 20 Ianuarie a. c.: „In Iasi s'au înfiinţat 
diferite comitete de soldaţi si muncitori români, după modelul 


320 


celor din Rusia. Propaganda maximalistilor rusi in Moldova a 
determinat formarea unei comisiuni româno-maxiinalistă, al că- 
rei președinte e șeful socialiștilor români, Dr. Racovschi. Comi- 
siunea aceasta a lansat un mandat de arestare contra Regelui 
‘Ferdinand, a lui Brătianu si Tache Ionescu. Regele a fost somat 
să renunţe la putere, care să va predă comitetelor de soldaţi și 
muncitori români“. In alt număr acel cinic ziar a publicat ştirea 
că Regele Ferdinand a fost detronat, arestat si dus în închisoarea 
din fortareata Petru si Paul din Petrograd. 

După Brazilia, Peru și Uruguay, republica Argentina a dec- 
larat si ea răsboiu Germaniei si Austro-Ungariei, rechemându-si 
miniștri plenipotentiari din Berlin si Viena. 

Primul ministru al Franţei, Clemenceau, a declarat unui re- 
dactor al ziarului Telegraaf din Amsterdam, că răsboiul va mai 
dură, afară numai dacă Germania nu să va deșteptă. „Un popor 
ca cel german, care are mari calităţi, frebuie să sfârșească prin 
a sa deșteptă; dar dacă militarismul continuă totuși să domneas- 
că la vecinii nostri, ei bine, atunci vom fi gata să primim lovi- 
tura si să răspundem. Si noi von răspunde într'un chip atât de 
formidabil si atât de puternic, încât răsboiul acesta va fi cel din 
urmă. Lumea trebuie să fie liberată odată de această crimă“. 


21 Ian./6 Febr. 1918. 


Această zi, ziua de 24 Ianuarie, este cea mai mare sărbătoare 
românească, caci ea este sărbătoarea sufletească a neamului no-. 
stru de pe tot cuprinsul; ea este simbolul reîntregirii naţionale 
și primul pas fericit spre înfăptuirea unităţii geografice şi poli- 
tice a tuturor ţărilor locuite de cei de o limbă și de un sânge cu 
noi. Dar, adevaratul 24 Ianuarie n'a fost încă sărbătorit, căci în 
jurul nostru să mai găsesc fraţi raslatiti si dușmanii tot mai pân- 
garesc o parte din scumpul pământ al României libere. Increză- 
tori în puterea de viaţă a poporului român si pe deplin conştienţi 
de menirea noastră istorică pe suprafaţa pământului häräzit 
nouă de Atotputernicul, privim cu fruntea în sus viitorul şi în 
zarea fumurie a zilelor ce va să vie putem să descifram rostul 
sacrificiilor noastre din anul trecut. Zorile uiti nou 24 Ianuarie 
ne dezamurtesc din toropeala loviturilor nedrepte ale sorții, iar 
ochii nostri orbi{i deocamdată de atâta strälucire-sä deschid se- 
toşi de cât mai multă lumină, si în timp ce Oituzul, Märästii si 
Märäsestii ne cântă în urechi refrenul vitejiei sträbune, ostasii 
României să îndreaptă falnic spre Prut și înaintează tot mai de- 
parte, tot mai insnfletiti de frumuseta binecuvântatului pământ 
al Basarabiei pe care îl calcă pentru prima dară, fmbrätisati de 
cei ce-i chiamă în graiul dulce al strămoșilor. Apoi din Basara- 
bia, unde soldaţii nostri să înfrăţesc cu răsăritul, ei vor trebui să 
pornească, pe drumul soarelui şi să se scoboare încă odată peste 
munţi în Ardealul nostru, ca să strângă la un loc pe toţi Româ- 
nii, ca toţi să fie un trup si un suflet, si ziua cea mare si sfântă 


321 


a unirii să fle sărbătorită de întregul nostru neam dela Nistru 
pan’ la Tisa! 

Din cauza evenimentelor, în anul acesta ziua unirii n'a fost 
sărbătorită cu paradă militară ca de obiceiu; sa oficiat însă câte 
un Te-Deum în toate bisericile catedrale. 

Fraţii noştri din Basarabia au ales această zi de 24 Ianuarie, 
a Unirii, pentru ca să proclame la Chișinău INDEPENDENȚA 
REPUBLICEI MOLDOVENEŞTI, rupând astfel orice legătură cu 
Rusia. De azi înainte ziua sfântă a Unirii va fi o nouă ocazie de 
bucurie a inimilor românești 'de pretutindeni. Pământul Basara- 
biei, rupt din trupul Moldovei de un veac, să va bucură de azi 
înainte de libertatea binecuvântată a popoarelor libere. Basara- 
bia, trup din trupul chinuit al Moldovei lui Stefan cel Mare, a stăr- 
mat porţile temnijei si a esit din intunerec la soarele binecuvântat 
al libertăţii. Noi, -Românii din toate părțile, privim cu bucurie 
la minunea învierii sale, a scumpei Basarabii, ca la o insulă de 
lumină, în care resar isvoarele cu apa vie a sperantelor neamu- 
lui nostru. Binecuvântată fie această zi mare a popotului român 
și fie ca tot prin ea să sărbătorim unirea neamului întreg! 

Cu această ocazie au avut loc mari serbări la Chişinău, în- 
cepând cu serviciul religios la Mitropolie, oficiat de însuși prela- 
tul rusesc, care intr’un discurs avântat salută ostirea română, 
care a adus pacea, şi a înălțat rugăciuni pentru măritul rege Fer- 
dinand I, pentru Prinţul Carol si pentru întreaga Dinastie a 
României. In acest timp în curtea Mitropoliei erau insirate bata- 
lioanele de infanterie, cavalerie si tunurile noastre, erau ostașii 
nostri, căliţi în atâtea lupte grele, cari s'au bătut în toate colţurile 
Românismului, toţi având înfăţişarea serioasă si marțială. După 
sfârşitul slujbei din Biserică, afară, în sunetul puternic al clopo- 
telor si al muzicilor militare, cari intunează imnul regal, gene- 
ralul Brosteanu trece în revistă sirurile eroilor dela Oituz, 
Mărăşti si Mărășești. Soldaţii moldoveni ai Basarabiei salută si 
ei cu glasul și cu muzica lor pe Regele României, iar pe deasupra 
mulţimii trec aeroplanele, salutând din limpezimea cerului prima 
serbare românească de pe pământul Basarabiei. La Cazino să 
primesc felicitările şi să tin cuvântări calde pentru prosperitatea 
Republicii Basarabiei; iar muzica afară intonează hora unirii, 
în care să pring fraţi din Basarabia, din România, din Bucovina 
si din Ardeal, cu o insufletire cu neputinţă de descris. Sara, cei 
mai buni actori ai nostri au jucat în teatrul orașului Fântâna 
Blanduziei, pe care publicul basarabian a ascultat-o cu lacrimi 
de fericire, deschizându-să pentru prima oară în minţile fraţilor 
nostri comorile frumusetei limbii românești. In ziua următoare 
sa jucat Răzvan şi Vidra, piesa marelui basarabian Hasdeu, ca- 
re cu. versurile armonioase în cari vibrează sufletul românesc a 
cucerit pe deplin publicul, care nu mai încetă cu aplauzele si 
ovatiunile. Afară. de acestea, în zilele de 24 si 25 Ianuarie, s'au 
ținut sezätori literare de unii din scriitorii nostri, în frunte cu M. 


Dr, V. Bianu; Răshoiul României Mari, 21 


32 


Sadoveanu, cari au cetit cele mai alese din operile lor, precum şi 
din alţi autori de seamă, din Ion Creangă, etc., si cari au făcut 
o adâncă impresiune asupra fratilor nostri basarebeni. 


26 Ian./15 Febr. 1918. 


Cabinetul Republicii Basarabiei sa constituit astfel: Dr. Da- 
niil Ciugureanu, preşedinte si director la externe; Gh. Savencu, 
la justiţie; V. G. Cristea, la interne; Colonelul Brăescu, la răsboiu; 
Th. Ioncu, la finanţe; N. Codreanu, la căile de comunicaţie, poştă 
şi telegraf; P. V. Erhan, la învăţământ. 

O radiogramă din Chiev ne comunică că Moghilev, sediul co- 
mandamentului suprem al armatei ruse, a fost ocupat de Polo- 
nezi, iar Crilenco, generalisimul armatei ruse, a fost arestat îm- 
preună cu tot statul său major. 


2? Ian./9 Febr. 1918. 


In numărul 325 al ziarului România am cetit Hora anului 
1918 de P. B. Această frumoasä si înălţătoare horă sună asa: 


Floricică, floare albastră Dusmanii s'au strâns deodată 
Floare-i România noastră! Imprejurul nostru, roată, 
Oricât e de mititică Roata ei, şi roată noi, — 
Tot e mândră şi voinică, De-o fi pace ori răsboiu — 
Si de dușmani n'are frică! Să-i împingem înapoi! 

Azi vrăjmaşii să strâng roată  Vino'n horă, frate, hai! 
Imprejuru-i, toţi deodată. _ Dela Stefan la Mihaiu 

Dar oricât ne’nchid vârtos, Vin cu românimea, toată, 
Noi vedem ce-i mai frumos:  Basarabie uitată, 

Cerul sus, — pământul jos! Ori acum, ori niciodată! 

Sus e'mpărăţie-albastră, Hai cu noi în horă, Vină! 
Jos e tärisoara noastră! Dulcea noastră Bucovinäl 
Sus e Dumnezeu cel bun, Scris e ca din Răsărit, 

Jos e neamul cel sträbun, Neamul care-a, pribegit, 

Şi pe tot am să-l răsbun! Să pornească la 'ntregit! 
Dumnezeu asa a vrut: Hai din Dunăre la Mureş 

Să ne strângem toţi la Prut, Până sus la Maramureş 

Ca prin sânge și prin foc, Si din Nistru pan’ la Tisa, 
Să ne facem alt noroc. Până unde plânsu-ni-s'a, 
Să fim fraţii la un loc! Să cuprindem cât ni-i scrisa! 


Hai să ne unim Români, 
Ca să fim în veci stăpâni 
Pe-ale noastre vechi hotare, 
Si să spunem fiecare: 

Ura! România Mare! 


323 


28 Ian./10 Febr. 191$. 


Astăzi am primit prima scriscare din teritorul ocupat, din 
Buzău, prin Divizia noastră a 5-a, dela d. Gheorghe Antonescu, 
economul spitalului I. C. Brătianu, al cărui medic primar am' 
fost până în ajunul mobilizării. Scrisoarea are data de 10 Ianuat 
rie stil nou 1918, adecă tocmai de o lună, si merită s'o transcriu: 
aci: \,Cu mare mulţumire profităm de voia ce ni: să dă de a scrie! 
în. Moldova, ca să vă trimitem si dela noi un mic'semn de viaţă. 
Pe aci au circulat diferite versiuni, că ati fost bolnav de ‘tifus 
exantematic, că ati murit chiar, dar noi nu credem nimic și' avem 
credinţă că bunul Dumnezeu vă va aduce tot sänätos. ’Cärtile *) 
şi celelalte lucruri lăsate la noi sunt în bună stare. Eu sunt foarte 
ocupat si fac serviciul la Spitalul Gârlasi, căci spitalul nostru nu‘ 
mai există. D. Dr. Maior Ştefănescu, loctiitorul d-voastre, a ihurit 
de tifus exantematic; şa făcut datoria până la sfârșit pentru Pa 
trie. D. Dr. Emil Bianu dela Mizil, cu toată familia să-află bine. 
Noi sunteni deasemenea cu toţii bine. Vă dorim sänätâte si voie: 
buna. Această scrisoare a venit în plic deschis, fără mărci şi 
fără sigiliu postal, iar adresa este scrisă în neniteste astfel: An 
Herrn Oberstabsarzt Dr. Vasile Bianu, Korpsarzt des 5 Armee- 
korps, Moldau. carr 

Nu pot descrie bucuria si placerea cu care am, cetit aceasta, 
întâie scrisoare, primită după un an si două luni de pribegie, din: 
scumpul pământ al României noastre robite; mult m'a inveselit | 
Ştirea că Dicfionarul meu a scăpat întreg asa cum lam läsat, Ma 
întristat însă mult vestea că nu mai există Spitalul, la care func- 
tionam şi care in mare parte era opera mea, căci mulțumită ny- 
mai stäruintelor fără preget am reușit să se clădească aşa mă- 
ref şi să, se inaugureze în primăvara anului 1896; desigur că spi- 
talul a căzut sdrobit de bombele dușmane la ocuparea Buzăului, 
şi unde Ruşii au opus oarecare rezistenţă **), Am reprodus adre-,, 
sa asa cum este pe plic, ca să se vadă de câtă libertate să bucură 
fraţii nostri sub ocârmuirea nemteascä. Iar dacă li ș'a dat voie,, 
să trimită scrisori în Moldau, sunt sigur că dușmanii au făcuț'o , 
cu un anumit scop... is 

29 Ian./41 Febr. 191$. 


In urma ultimatului dat de Puterile Centrale, guvernul Bra- 
tianu s'a retras şi in locul lui a venit un nou minister compus din: 
Generalul Al. Averescu, președinte al consiliului si ministru ad- 
interim la externe; Mateiu Cantacuzino, la culte si instrucţiune 
publică; General C. Iancovescu, la răsboiu; 1. Luca, Niguleşcu, la 
industrie şi comerţ; Fotin Enescu, la finanţe; C. Sdrdfeanu, la, 


*)" Dicţionarul sănătăţii (2000 exemplare). 


**) Spitalul n'a fost distrus cu totul; o singură bombă a căzut pe aripa 
dreaptă, pătrunzând prin coperiş şi tavan în salonul barbatilor şi, omorând, 
numai doi bolnavi. 


21% 


324 


interne; C. Argetoianu, la justiţie; General Culcer, la lucrări pub— 
lice; C. Garoflid, la agricultură şi domenii. 

Acest minister este de transitie, un minister al păcii, pe cares 
trebuie %o primim asa cum să va putea, mai ales că pacea cu 
Republica Ucrainiună s'a încheiat, si această republică fiind 
acum cu totul independentă de Rusia, a primit sj clauza impusä 
de Puterile centrale de a nu permite să treacă prin teritorul ei 
nici un transport de munitiuni si de alimente pentru noi. Prin a- 
ceastă pace suntem cu totul izolaţi de Aliaţii noștri şi în acest. 
mod suntem siliţi să primim pacea care ni să impune, o pace 
forțată, care nu poate să dureze decât până la pacea generală, 
care avem nădejdea că o să vină încurând, aşa după cum o dorim 
noi; o pace dictată de Aliaţii nostri, prin care o să fim recompen-- 
sa{i de toate sacrificiile făcute în acest räsboiu, sacrificii cu mult 
mai mari decât să cereau din partea noastră. Avem ferma cre- 
dintä că Anglia si Franţa, precum si Statele-Unite, nu ne vor 
uită când vor dicta conditiunile păcii generale si drept recompen- 
să ne vor dă ţările locuite de fraţii nostri subjugati, realizându-ne 
idealul nostru național! 

3b Ian./i3.Febr. 1918... 


La Brest-Litowsk. preşedintele delegaţiei ruseşti a declarat 
că Rusia, renunțând la semnarea unei conventii-de pace- formală, 
declară terminată starea de răsboiu cu Germania, Austro-Un- 
garia, Turcia si Bulgaria, dând în acelaş timp ordin pentru com- 
pleta demobilizare a forţelor de luptă ruseşti de pe toate fron- 
turile. Trotzky a declarat că discutiunile ulterioare ce vor de- 
curge din această situaţie, între Puterile centrale si Rusia, cu 
privire la reluarea raporturilor diplomatice, consulare, juridice 
si economice, vor fi urmate printr'un schimb de vederi directe 
între guvernele respective si de către Comisiunile Puterilor cen- 
trale care să află în Petrograd. Cu aceasta pacea ruso-germand 
să poate consideră ca încheiată. Pe de altă parte s'a încheiat şi 
pacea separată între Puterile centrale si Ucraina, al cărei tratat 
cuprinde articole, printre cari să prevede imediata începere a 
evacuării teritoriilor ocupate, reluarea raporturilor diplomatice 
şi consulare, renunţarea la despăgubirea cheltuelilor de răsboiu, 
punerea în libertate a prizonierilor și imediata reluare a rapor- 


turilor economice. 
1/14 Febr. 1918... 


Valorosul ziar România isi sărbătoreşte prima aniversară, 
publicând un număr festiv (332) si având în frunte inteleptele 
cuvinte ale bunei noastre regine MARIA, pe care le reproduc : 
şi eu aci: „Gândurile au aripi. Ele sboară în lume fără, să fie vă- 
zute, ducând cu dânsele putinţa binelui şi a răului. Cei care le 
zămislesc, si mai mult cei cari le astern pe hârtié, trebuie să aibă 
grije de sămânţa pe care 6 seamănă si o imprastie. Un gând fru- 
mos poate să fie ca o biserică în care omul isi oglindește sufletul, . 


325 


dar gândul rău este neghina care înăbușe grâul cel mai curat şi 
mai rodnic. Gândurile au aripi, — de aceea să fim cu grije pen- 
„tru gândurile trimise în lume, mai ales când soarta îşi coboară 
umbra ei asupra viitorului nostru si asupra onoarei unei ţări, 
“care s'a, ridicat la culme înaltă, prin credinţa, prin jertfa, prin su- 
ferinta si prin idealul care a trimis’o în luptă. Măreţia unui po- 
por nu stă numai în ceasul biruintii, ci mai ales în puterea lui de 
a suferi. De aceea gândurile fiecăruia, trebuie să fie ca stâncile 
„cu care clădești o fortăreață împrejurul onoarei patriei, o fortä- 
reatä afât de tare încât generaţiile care vor veni să se simtă si- 
gure între zidurile ridicate pe morminte, — pe mormintele ace- 
lora cari s’au dat viata pentru un ideal, ziduri cimentate de sân- 
gele vitejilor si de lacrimile celor cari îi plâng... Gândurile au 
aripi, — de aceea ia aminte la gândurile pe cari le trimiti in 
lume... “ 

Aceste sunt cuvintele cu adânc înţeles, vrednice de pătruns 
în sufletul fiecărui Român, scrise de „Regina noastră care, zice 
4. Delavrancea, este bună ca pâinea caldă, — generoasă ca o 
„ploaie recoritoare după o lungă secetă, — bălană şi frumoasă ca 
Maria Magdalena, — bravă ca un cavaler medieval. Ea îndeam- 
nă pe bărbaţi să păzească demnitalea si cinstea neamului. Ea, 
din instinct, să identifică -cu trecutul nostru de dureri, de visuri 
-si de speranțe. De va isbuti, o bună parte de laudă Ei îi să cuvine, 
iar de nu... vina nu va fi a Ei, ci a acelora cari n’au fost năs- 
cuti să ne pătrundă şi să ne înțeleagă... “ 


2/15 Febr. 1918. 


Intr’un număr al marelui ziar american Plain Dealer s'a 
“publicat acest frumos articol cu privire la tara noastră: „Chiar şi 
acuina lumea apreciază putin măreţia victoriei României din Au- 
gust, care a ruinat planurile, cu atâta îngrijire pregătite ale lui 
Mackensen de-a invadă Rusia de sud. Zi de zi armata română a 
întâmpinat şi respins asalturile în masă ale trupelor alese ger- 
mane. Cea mai intensivă pregătire de artilerie nu a fost în stare 
să dea Germanilor o deschizătură în şirul bravilor soldaţi, cari 
luptau în prezenţa îndrăsneţului lor rege. Românii au suferit din 
greu, dar nu așa greu ca Germanii. Diviziuni întregi germane 
au fost aproape nimicite. In rezultatele ei imediate, victoria ro- 
mână a fost cea mai importantă luptă în vara anului 1917, si 
probabil că istoria o va încrestă ca una din cele mai fioroase 
lupte ale răsboiului. Aşa dar este clar că armata română a bene- 
ficiat de lectiunile răsboiului. Astăzi, forţele generalului Averescu 
sunt cu totul deosebite de regimentele negligente care, în 1916, au 
mers în marşuri asa de vesele la triumful trecător din Transilva- 
nia. Dar, dacă armata română sa schimbat pe urma răsboiului, 
atunci tot aşa s'a schimbat si Statul român în urma lectiunilor 
marelui conflict. Inainte de răsboiu, România, de fapt, era e 
«oligarhie. In decursul unui an, Parlamentul român, cu liberul 


326 


consimtemant al conseryatorilor si al proprietarilor privilegiat& 
de pământuri, a votat reforma legii electorale, care transmite pu— 
teréa politică“dela clasele de sus şi mijlocii în mâna maselor po~ 
Borului.' Legislaţiunea agrară a dat sute de mii de hectare de pi~ 
Jymant pe mana, țăranilor. România, înrolată in tauza democraţiei, 
‘a văzut trebuinta de a să democratiza. Un exemplu mai frumos 
de altruism nobil şi unitate naţională foarte tar a fost notat. 
Lipsită de două treimi din teritorul ei şi stând la Siret cu spatele 
tătre părete, România de azi este națiunea cea mai inspiratoare 
din Europa. Ca şi Franţa la Verdun, asa si România la Siret 
à tostit cuvântul final: De aici încolo ei nu trebuie să treacă! Pu- 
ternica Franţă bine a făcut. Mica Românie, cu rănile anului 1916 
îhcă. hevindecate si stând singură împotriva Germaniei putetnice, 
iarăşi bine a făcut. Ea a făcut bine pe câmpul de räsboiu, unde 
mii din fiii ei cei mai buni au dat viata lor pentru libertate, în- 
tr’un timp când Ruşii, jnebunifi de libertate erau laşi şi o luau 
la fugă. Si ea a făcut bine întemeind adevărata, libertate, în ca- 
drele regatului ei, prin a recunoaşte egalitatea fundamentală a 
dmeñnirii pe care fiii ei asa de splendid au stabilit'o în linie de 
luptă. Acolo nu mai este un dacă în prețuirea civilizaţiei Romä- 
niei, America n'a putut aveă un aliat mai preţios.“ 


3/16 Febr. 1918. 


Zidrele franceze constată că „Regele României apelând la 
generalul Averescu, i-a încredinţat sarcina de a salvgardă cu 
orice pret, în actuala criză, interesele vitale şi demnitatea ţării. 
Caracterul generalului Averescu este o garantie că hotărârile sale- 
vor fi inspirate numai de cel mai pur patriotism. 

i La întrunirea parlamentarilor, convocată de noul guvern, ge— 
heralul Averescu, "președintele consiliului, a declarat că actualul 
guvern continuă aceeaşi politică externă ca si trecutul cabinet. El 
cere concursul parlamentului și al tuturor Românilor în scopul 
superior ca tara să iasă, cât mai bine din împrejurările foarte grele 
de astăzi, şi pentru aceasta va căută să fie în cât mai permanent 
contact eu adubirile legiuitoare. D. Ion Brătianu, în numele libe- 
ralilor, a asigurat noul guvern de tot concursul majoritatilor, si 
cum dânsul este aatorizat să reprezinte aceste majorităţi, cere ca 
d. prim-ministru să-l pună în curent cu chestiunile cari nu pot 
'suferi o prea lungä discuţie fără pagubă. El speră că sfortärile 
tuturor vot concură spre binele României. 

1 | AI? Febr. 1918. 

D.'Wilson, preşedintele Statelor-Unite a vorbit din nou lumii. 
Cu acea înălţare de gândire, care caracterizä oratoria acestui. 
‘mare ‘dm, el a pus în evidenţă noile principii călăuzitoare ale po— 
liticei viitoare a popoarelor. Principiile aceste, îsvorâte din con- 
ştiinţa publică universală, au fost numite cu drept cuvânt legi, 
hdècä formule cari să impun prin adevărurile generale pe cari, le 
contin. Iată cari sunt principiile de pace ale Preşedintelui Wilson’. 


327 


1. Fiecare parte a hotărârii finale să fie în deplină concordanţă 
cu condiţiile impuse de dreptate, în fiecare caz special, sub re- 
zerva, dispoziţiilor particulare care pot asigură o pace perma- 
nentă, — 2. Popoarele şi provinciile să înceteze de a mai fi la 
discretia guvernelor ca un simplu zălog mobil, punându-să capăt 
jocului, discreditat astăzi, al echilibrului de puteri. — 3. Să nu 
să facă nici o regulamentare teritorială, care să nu răspundă in- 
tereselor populaţiei interesate si care ar fi numai o simplă în- 
voială între două state rivale. — 4. Fiecare naţionalitate să-și 
vadă aspiraţiile ei realizate în cea mai mare măsură posibilă, 
aşa încât să să evite cauzele de discordie și de antagonism din care 
ar rezultă noi primejdii pentru pacea Europei. „Bazându-ne pe 
aceste condițiuni, zice d. Wilson, noi putem negociă o pace gene- 
rală. Atâta timp cât nu vom ajunge aci, noi nu vom avea altă al- 
ternativä decât de a merge până la capăt.” . 
Acesta este maretul şi mândrul răspuns al Statelor-Unite la 
condiţiile de pace enunțate de Hertling si Cernin, şi prin acel răs- 
puns asa de hotărît să întăreşte si credinţa noastră în realizarea 
idealului nostru naţional, cu toate nenorocirile prin cari am tre- 
cut şi vom mai trece! Aliaţii noștri la pacea generală nu vor re- 
cunoaşte nici unul din aranjamentele impuse prin violenţă și 
viclenie, cari ar pretinde să reguleze statutul Europei orientale în 


mod izolat. 
7/20 Febr. 1918. 


In declaraţia sa din ultima ședință a tratativelor de pace dela 
Brest-Litovsk, Trotzky a proclamat încetarea stării de răsboiu 
între Rusia cu Putezile centrale, a ordonat demobilizarea armatei 
întregi, dar a refuzat să semneze un tratat de pace. El a refuzat 
în acelaşi timp să ia parte la şedinţa. plenară propusă, in care 
trebuia să îi să comunice hotaririle Puterilor centrale si a rupt 
negocierile. Prin această declaraţie unilaterală din partea Husiei, 
starea, de răsboiu n'a fost înlăturată, nici pacea, restabilită. Astfel 
fiind, Germanii să consideră liberi în acţiunea lor şi expirând 
armistițiul au început ofensiva pe frontul de nord; trupele lor au 
înaintat spre Dunaburg. Trupele austro-ungare, având frontul pe 
noua, graniţă a Ucrainei, cu care s'a încheiat pacea, stau deocam- 
data pe loc. 

8/21 Febr. 1918. 


Republica Moldovenească a Basarabiei declarându-şă cu to- 
tul independentă de Republica Rusă, directorii cari compun ca- 
binetul ce sta în fruntea administraţiei s’au luat titlul de miniştri. 
Personalul va adăugă la uniformă un semn distinctiv moldovenesc. 

Din Paris să anunţă moartea lui Constantin 1. Istrati, doctor 
în medicină, şi doctor în chimie, profesor la Universitatea din Bu- 
curesti, membru si fost președinte al Academiei Române, fost în 
mai multe rânduri ministru. Doctorul Istrati era o figură bine 
cunoscută, cu mare putere și dorinţă de muncă şi cu neclintită 


328 


credinţă în idealul national, toate intrupate într'o înfăţişare im- 
punătoare. A fost unul din cei mai entuziaști partizani ai răs- 
boialui României Mari, lucrând din toate puterile la intrarea 
noastră în acţiune aläturea de Intelegere, având credinţa că nu- 
mai astfel vom ajunge la îndeplinirea idealului nostru naţional. 
Cu câtă durere de inimă să va fi stâns viata-i rodnică, văzându-să 
în ultimele clipe în pământ străin, iar neamul lui svârcolindu-sä 
în durerile nesiguranţei de mâne! Păcat mare că n'a putut trăi 
cel puţin câteva momente în România Mare! 


9/22 Febr. 1918. 


Studentimea basarabianä, care luptă cu hotărâre pentru 
drepturile poporului roman, a publicat apelul următor, in care 
să oglindesc cele mai frumoase si mai curate simteminte natio- 
nale: „Basarabia noastră este ţară românească întocmai ca şi 
celelalte ţări de peste Prut, locuite de fraţii noştri. De 106 ani ea a 
fost ruptă dela sânul mamei noastre, Moldova, si dată pe mâna 
străinilor, cari ne-au asuprit şi ne-au batjocorit cum au vrut, 
luându-ne orice drept la viaţă naţională Și omenească. Noi, sub 
stăpânirea rusească, n'am avut scoala, n'am avut biserică, n'am 
avut limba, n'am avut himic din ce-i trebuie unui popor ca să 
poată înaintă. Pământurile ni s'au luat de străini colonizați aici, 
drepturile avute în vechia Moldovă ni-au fost răpite rând pe rând 
de veneticii așezați printre noi. Din poporul bästinas ce am fost 
am ajuns cap de-bou,* luaţi în râs de toţi, chiar in casa si în ţara 
noastră. Asa de bine au știut străinii să ne disguste de noi înşine 
si de fraţii nostri, încât multi moldoveni s'au lăpădat de neain si 
au ajuns să-i socotească dușmani pe însuşi fraţii noştri romani. bs 
Am ajuns sd nu ne mai cunoastem fraţii si să punem nădejdea în 
străini. Noi, studenții români din Basarabia, dându-ne seamă de 
starea dureroasă de lucruri dela noi si voind să lucrăm pentru 
îndreptarea ei, ne-am hotărât să pornim lupta împotriva a tot ce 
a fost si este rău in viata noastră naţională. Noi socotin că män- 
tuirea neamului nostru este numai in unirea tuturor fiilor noştri 
intro singură tard. Dela străini nu mai așteplăm nimic; toată nă- 
«lejdea ne-o punem în viața la un loc cu toți frații noştri români. 
Nu ne trebuie Rusie federativă, căci Rusia nu ne-a fost în curs.de 
106 ani decât întunecime si robie, iar în vremurile de slobozenie 
de acuin nu ne-au dat decât anarhie; noi vrem o Românie a tutu- 
ror Românilor, Suntem fericiti că la olaltă cu fraţii nostri din 
Transilvania, Bucovina, România, Serbia si Macedonia, în jurul 
gazetei România Nouă, putem lucră pentru aşezarea unei țări a 
noastre tuturora. La lupta sfântă pe care o începem noi acum 
chemăm pe toţi fraţii nostri basarabieni. Veniti fraţilor cu toţii 
să facem o ţară nouă si mare a tuturor celor de un sânge cu noi. 
Nicăiri nu ne va fi mai bine ca în această ţară. Blestemat să fie 


* Porecla batjocoritoare pe care o dau Ruşii fraţilor nostri din Basarabia. 


. 


329 


acela care ne va impedeca în lupta noastră. Să ştie toţi duşmanii 
neamului nostru, fie ei străini, fie din mijlocul nostru, că noi tine- 
rimea din Basarabia nu ne vom dă îndărăt dela nici o pedecă care 
ne va stă în calea îndeplinirii sfintei cauze a unizii tuturor Romd- 
nilor. Vom spulberă spusele mincinoase ale räuvoitoriloi neamu- 
lui nostru cumcä nu suntem democrați si progresiști. Din progra- 
mul nostru să va vedea lămurit dacă suntem noi reactionari, sau 
acei cari ne invinuesc. Gândurile ne sunt curate ca şi sufletele 
noastre tinere pline de iubire de neam si de dorinţele cele mai 
bune de a-i aduce fericire. Să ne ajute Dumnezeu după gândul 
nostru cel bun!” Comitetul central al studenților români din Basa- 
rabit. 

10/23 Febr, 1918 


Noua ofensivă germană in contra Rusiei continuă. Armatele 
nemtesti înaintează fără a întâmpină rezistenţă, tac prizonieri si 
capturează mare pradă de răsboiu. Astfel în drumul spre Rovno 
şi la ocuparea acestui oraș au pus mâna pe: un general coman- 
dant, mai mulţi comandanţi de divizie, 425 ofiţeri, 8700 soldaţi, 
1353 tunuri, o mulţime de vehicule, trenuri cu alimente si alt ma- 
terial de răsboiu. In sus de Riga deasemenea înaintează cu acelaş 
câștig. Ameninţaţi de această nouă ispravă nemteascä, consiliul 
comisarilor naţionali (ministri) din Petrograd au dat o radio- 
gramă guvernului german prin care declară că consimt la sem- 
narea păcii în condifiunile propuse de Puterile centrale la Brest- 
Litovsk, iar răspunsul la conditiunile de amănunt puse de guver- 
nul german va fi dat grabnic. 

- 11/24 Febr. 1918. 


Având in vedere marele rol pe care îl au Statele-Unite din 
America in politica mondială si cum România nu avea nici un 
reprezentant oficial acolo, guvernul nostru a numit ca ministru 
plenipotentiary la Washingtonspe d. Dr. C. Angelescu, cu misiunea, 
de o face o mare propagandă în Apus, acărei lipsă era foarte sim- 
titä, si de a apără interesele românești în ţările aliate; 

Ajungând în Statele-Unite prima grije a d-lui ministru An- 
gelescu a fost de a face să fie cunoscute drepturile ţării noastre 
şi justele ei revendicări. Această campanie de propagandă acolo 
eră foarte necesară din cauză că, România, neavând până atunci 
nici un reprezentant, n'a facut nici o propagandă, așa că Bulgarii, 
Ungurii şi Austriacii, prin acţiunea lor neadormită, făcuseră ţării 
noastre o situaţiune“împosibilă. Acestia au răspândit cu profu- 
siune tot felul de minciuni şi au prezentat România sub un aspect 
foarte neprielnic neamului nostru. Este de ajuns să spun că ziarele 
ilustrate din Americă reprezentau România în chipul unei femei, 
care cu o mână întrodusă în buzunarul unui Bulgar îi fură Dob- 
rogea, iar cu cealaltă mână vârâtă în buzunarul unui Ungur îi 
fură Ardealul. 

In astfel de condițiuni, cât să poate de dificile, d. ministru 


330 


Angelescu a început o propagandă sistematică prin presa din 
Statele-Unite, arătând marile sacrificii făcute de tara noastră 
pentru triumful dreptăţii si al civilizatiunii, precum şi prin nu- 
meroase conferinţe ţinute în Palatul asociatiunii presei. In aceste: 
conferinţe d-sa, ajutat fiind si de vajnieul român Părintele Lucaci, 
de prof. Paul Negulescu, de Gogu Negulescu, de d. Stoica şi alţii, 
a arătat în toate amănuntele suferinţele armatei si ale poporului 
român, decimati de foame, de frig si de tifus exantematic, a in- 
zistat asupra marelui sprijin dat Aliaților, prin întrarea României 
în răsboiu, și a pus în evidenţă dorinţa fierbinte a întregului po- 
por românesc de a să uni într'un singur Stat naţional. 

Mulţumita acestei propagande aproape întreagă presa din 
Statele-Unite ş'a schimbat atitudinea, făcând cauză comună din 
dreptele noastre revendicări şi începând o campania viie pentru 
apărarea intereselor româneşti. 

Această campanie a ţinut cu deosebită intensitate în tot tim- 
pul cât a stat d. ministru Angelescu în America, fiind susţinută 
din toate puterile şi mereu alimentată prin conferinţe făcute în 
diferite oraşe. 

La Chicago s'a ţinut o conferinţă în „Auditorium”, cea mai 
mare sală de acolo, fiind de faţă peste 6000 de oameni, în care 
d. ministru Angelescu împreună cu profesorul Wels si cu alţi 
oratori americani, dintre cari unii foşti pe frontul românesc, au 
arătat suferinţele prin care a trecut poporul nostru în decursul 
veacurilor; umilintele si nedreptätile săvârşite asupra Românilor- 
din Ardeal de către Unguri; cauza sfântă pentru care luptă Ro- 
mania şi să jertfeşte, cerând cu inzistentä sprijinul marei şi no- 
bilei naţiuni americane pentru aducerea la îndeplinire a justelor- 
revendicări ale poporului român de pretutindeni. 

La Indiana-Arbor, la Jungstown si în alte oraşe s'a dus aceeas 
campanie, care a contribuit în măsură mare la cunoașterea, drep- 
tatii cauzei noastre de către poporul american, care ne cunoștea 
așa de puţin. 

In Jungstown s'a petrecut un mare eveniment sub impulsiu- 
nea d-lui ministru Angelescu, a d-lui Stoica si a părintelui Podea, 
protopopul Românilor ortodoxi din Statele-Unite, unde s'au adu- 
nat mai multe mii de Români, cu preoţii și reprezentanţii celor 
22 de parohii ortodoxe, şi au făcut un jurământ solemn consem- 
nat într'un act, prin care declară că, atâta timp cât Transilvania 
va fi sub stăpânirea ungurească, ei nu mai recunosc jurisdictiu- 
nea Mitropoliei din Sibiu si să alătură de biserica ortodoxă din 
vechiul regat, punându-să sub jurisdictiunea Mitropoliei Ungro- 
Vlahiei din Bucuresti. 

Această declaraţie, pe care o reproduc si eu aci în întregime, 
a fost semnată de toţi preoţii şi de către toţi reprezentanţii laici 
ai acelor 22 parohii ortodoxe, şi înaintată într'un exemplar și 
autorităţilor superioare americane, contribuind si ea în măsură 


331 


destul de mare la susţinerea intereselor românesti de către repre- 
zentantii Statelor-Unite. 

Iată pe scurt care a fost activitatea de mare pret a d-lui mi- 
anistru Angelescu in America, care s'a desfășurat în toate direc- 
tiunilé, atât pentru cunoaşterea cât si pentru satisfacerea. drepte- 
lor noastre revendicări. 


Hrisov de Inchinare şi supunere *) 
a Românilor Ortodocsi din Statele-Unite de Americei de Nord 
către Sfânta Metropolie a Ungro-Vlachiei. 

Noi mai jos iscalitii preoţi si Mireni, trimisii si împuterni- 
citii Poporului si Bisericii Române Ortodoxe din Statele-Unite 
ale Americei de Nord, intruniti in Sobor Obstesc, pätrunsi de sim- 
ţământul dreptăţii si al dragostei de Neam; 

socotind că toţi suntem din ţinuturile Românești robite de 
Unguri, cari vreme de zece veacuri nu numai ne-au răpit toată 
agoniseala noastră câștigată cu grea trudă, ci purutea s'au nă- 
zuit să stârpească Limba, Credinţa si Datinile noastre Românești 
moștenite din Mosi-Strämosi; 

socotind, că din fata prigonirilor stăpânirei Unguresti ade- 
văraţii nostri Luminători si Inainte-Mergători au fost siliţi să-și 
caute scăparea în binecuvântatul Regat Românesc, iar noi, popo- 
rul muncitor, sărac şi necăjit să venim peste {ari si peste mări 
în acest dulce Pământ al Libertăţii; 

socotind, că în toate zilele amarei noastre Vieti gândurile ni 
să îndreptau cu adâncă dragoste şi neclintită nădejde spre liberul 
Regat al României, de unde aşteptăm cu toţii desrobirea Neamu- 
lui nostru ajuns sub oblăduiri streine și dușmane; 

socotind că pe limanul unde ne aflăm în aceste zile de dure- 
roasä încercare cu munca braţelor noastre am ridicat noi Lăca- 
suri Sfinte întru Slava lui Dumnezeu si pentru izbăvirea Sufle- 
tului ncstru Cteştinesc şi Românesc, şi că aceste Lăcașuri au stat 
până în ziua de astăzi în strânsă legătură de supunere cu Metro- 
polia Ortodoxă Română din Ungaria şi Transilvania; 

socotind că Ocârmuirea Ungurească, potrivit planurilor sale- 
de zdrobire a Neamului Românesc încăput pe mâna ei, a schimbat 
din temelie menirea acestei Metropolii si a întregei Biserici Ro- 
mâhesti din Ungaria si Transilvania, prefăcându-o dintr’un ase- 
zământ de Cultură si Viaţă Crestineascä intr’o unealtă de apă- 
sare şi chinuire; 

fiind convinși că prin legătura, ce ar avea Biserica noastră 
din Statele-Unite cu sus pomenita Metropolie, Ocârmuirea Ungu- 
rească şi-ar întihde asupra noastră, si aici mâna sa aducătoare de 
stricăciune si pierzare; 

ştiind că în zilele de amară robie ale Neamului nostru de pe 
Plaiurile Ardelene si Ungurene Sfânta Metropolie a Ungto-— 


*) Reprodus întécmai după original, cu aceeaşi ortografie şi punctuație, 


332 


Vlachiei ne-a apărat si povätuit trimiténdu-ne vrednici Duhovnici 
şi Archierei, singurii conducători ai Poporului nostru de pe acele 
vremuri; 

pentru deplina asigurare a Drepturilor noastre Bisericesti, a 
Credinței, Limbei si Datinilor pe cari Străbunii le-au apărat cu 
cinste dealungul veacurilor, din al nostru cel mai curat îndemn 
şi fara nici o sila din nici o parte, 

hotărât, 
“că nimeni dintre noi, fiii Bisericii Române Ortodoxe din America, 
nici Preot nici Mirean, de astăzi înainte să nu mai fie supus si 
nici să mai aibă nici un soi de legătură cu Metropolia Romana 
Ortodoxă din Ungaria şi Transilvania; legăturile ce au fost, să să 
Tupä si numai atunci să fie statornicite iarăşi, când Transilvania 
si Ținuturile Românești din Ungaria vor fi desrobite, făcând parte 
din Regatul Liber al României; 
întemeiem aici pe pământul acestei Tari a Libertätei o 

Episcopie Românească de Legea Noastră a Răsăritului, care de 
acum întotdeauna. va purtă numele de „Episcopia Română Orto- 
doxă din Statele-Unite ale Americei de Nord”; . 


supunem această Episcopie Sfintei Metropolii a Ungro-Vla- 
chiei, având să urmeze toate cele ce crede, mărturiseşte şi hotă- 
reste această, Sfântă Metropolie, care singură va avea de acum 
încolo dreptul de a da îndrumări întru chivernisirea Bisericei 
moastre. 

Tot odată ne ţinem datori în fata lui Dumnezeu si înaintea 
oamenilor, să spunem cu toată tăria, că prin acest cuvânt âl nos- 
tru să rostesc nu numai cele una sută cincizeci de mii de Români 
Ortodocsi din Statele-Unite, ci si milioanele de fraţi rămași sub 
stăpânirea Ungurească, al căror glas a fost întotdeauna, si este 
astăzi mai mult decât oricând înăbușit de silnicii si prigoane și 
cu cari împreună de veacuri întregi ne-am străduit şi ne-am jert- 
fit pentru unirea întru Libertate cu Regatul Românesc. 

Am făcut şi iscălit acest Hrisov, întărindu-l cu Jurământul 
nostru, în oraşul Youngstown din Statul Ohio, astăzi în a Două- 
zeci şi Patra Zi a lunei Fevruarie, Anul dela Naşterea Domnu- 
lui și Mântuitorului Nostru Una Mie Nouă Sute şi Optsprezece, 
după socoteala Sfintei Noastre Biserici a Răsăritului, si al Una 
Sută Patruzeci şi Doilea an al Independenţei Statelor-Unite din 
America de Nord. 

Așa să ne ajute Dumnezeu acum si în ceasul morţii noastre, 
Amin. 

Ioan Podea, adm. prot., Elie Pop preot, Nicolau Closite preot, 
“Cornel Fatutiu preot, Octavian Mureşan preot, Teofil Rosca preot, 
“Romul B. Doctor preot, Aurel Reu preot, Simion Mihältian preot, 
„Solomon Duma preot, Iuliu Holdea preot, Iosif Roman, Ioan 
Popa, Ioan I. Herupu, preot Irimia Delea, Ilie Stirbetiu, Victor 
Bertea, Nic. Savu, Andreiu Ghetia curator, Nicolae Opincaru, 


333 


Avram Becoiu, Iuon Ramniantu, Iova Onciu, Mihailă Crăciun, 
Zacharie Oprea, Vasilie V. Luca, Andronic Porta, Ilarion Mora- 
riu, loan Rosiala, Gavril G. Giurgiu, Iacob G. Popa, Simion: 
Grama, loan Cohina, Victor Andreiu, Niculae Burdach, Nicolae 
Dobrota, Nicolaie G. Lăpădat, Moise Ballea, Petru Cucu, Pavel. 
Crăciun, loan Baba, Niculae Nemes, Teodor Baba, Nicolae Boeriu, 
Ioan G. Radu, Bucur Neagoie, George N. Lascu, Ioan L. Tecşa, 
Valeriu Cutean, Ilie Moga, Teodor Moroiu, Pavet Imbrone, Stefan 
Stoica, Niculae Bârsan, Niculae Ratu, Avram Josa, George Giura, 
Pantilimon Chima, Costache Belba, Dr. C. A. Patrajo, Ilarian 
Inalaci, Ninu Nanciu, Nicolaie Bäisan, Petru Rus, Jordan Cosma, 
Spiridon Gavrilă, Gheorghe Bălan, Filaret Gheorghiu, Simion 
Lupșa, 

i 12/25 Febr. 1918. 


Preşedinţii Corpurilor legiuitoare ale României la telegrama 
Sfatului Țării din Basarabia, au dat următorul răspuns: ,,Adanc 
miscati de cuvintele călduroase cu care parlamentul Republicii 
Moldoveneşti salută reînceperea lucrărilor Parlamentului Român, 
membri Senatului şi-ai Adunării Deputaţilor ne dau plăcuta în- 
sărcinare de a vă trimite prinosul lor de simteminte, de mulţumire 
şi de dragoste. O îndeplinim cu atât mai multă bucurie, cu cât 
prin însemnatele schimbări în treaba pământului şi alegerilor, să- 
vârşite de asezämintele noastre legiuitoare în sesiunea lor cea de 
pe urmă si insufletite de cel mai larg duh democratic, s'a putut 
vedea, cât de mare este rudenia de gânduri si simteminte, care ne 
apropie unii de alţii. In vremile grele prin care trecem cu toţii, 
este o mare mângăiere pentru poporul român că a putut să răs- 
pundă la chemarea Sfatului Țării şi să puie oștile sale în slujba 
tinerii Republici Moldoveneşti pentru apărarea ordinei înlăuntru. 
ei şi a vieţii sale de republică, nouă şi neatârnată. Nădăjduim că 
aceste legături de fräteascä prietinie între două ţări de aceeaşi 
viţă, vor ajută să întărească din ce în ce mai mult legăturile sufle- 
testi, care n’au încetat nici odată să fiinteze între noi.” 


13/26 Febr. 1918. 


Guvernul nostru ţinând seamă de realitatea faptelor si de 
situatiunea creată pe frontul oriental sa hotărât să înceapă tra- 
tativele de pace cu dușmanii noștri. Dar, guvernul nu să va an- 
gajă pe această cale, decât având siguranţa că negocierile vor: 
putea, fi duse pe baze acceptabile sub toate raporturile. Intru cât 
priveşte svonurile răspândite cu privire la acceptarea unei păci 
cu orice pret, 6le- sunt lipsite de orice bază. De altfel nimeni nu 
poate să, creadă că Germania va fi lăsată să rezolve singură 
chestiunile politice si teritoriale din orientul european, in dispre- 
tul dreptăţii si al principiilor generale, cari au triumfat în lu- 
mea întreagă, cum este de exemplu dreptul naţiunilor de a dis- 
pune singure de soarta lor. Tratatul de pace pe care vom fi siliţi 


334 


să-l primim acum, precum şi tratatul de pace cu Ucraina si toate 
tratatele pe cari le vor mai încheiă Puterile centrale în răsărit 
nu vor putea dăinui decât până la pacea generală, când toate să 
vor revizui sau nimici. Chestiunile internaţionale ridicate de răs- 
boiu] general formează un complex indivizibil si rezolvirea lor să 
va face numai în Conferinţa generală a păcii. Este sigur astăzi că, 
nu Imperiile centrale vor esi triumfătoare din răsboiu şi prin 
urmare tot aşa de sigur este că şi tratatele pe cari le împun acum 
vor fi revizuite la pacea generală conform principiilor de drep- 
tate pentry cari a luptat Intelegerea victorioasă. 


14/27 Febr. 1918. 


Astăzi am fost luat de către bunul meu pretin, Colonelul Paul 
Miciora, comandantul regimentului 8 obuziere grele, cantonat in 
frumosul sat Rădășeni (Vezi însemnările zilei: 27 Iun[10 Iul. 
1917), şi ospătat de prânz în locuinţa sa provizorie, în frumoasa 
casă, a preotului Miron Teodosiu, cu care ocazie gentila sa doamnă 
a căutat ca prin abondenta, gustul si variaţia mâncărilor să ne 
facă să credem că nu mai suntem în stare de răsboiu. Regimentul 
odupă întreg satul. El să compune din 41 ofiţeri, 945 soldaţi, 5 ba- 
terii de câte 4 obuziere şi 1012 cai. Obuzierele sunt de calibru 105 
și 120, iar mortierele de 58. Acest regiment s'a format în iarna 
tretută în judeţul Bacău, în satul Căiuţ, apoi completat în judeţul 
Dorohoiu la Väculesti. De acolo o jumătate a regimentului a ple- 
cat la 14 Iulie st. v. pe front în sectorul Oituz-Slänic-Doftana, 
iar cealaltă jumătate a rămas la Väculesti, ca’ să-şi completeze 
organizarea cu materialul ce avea să, sosească din Franţa. La 1 
Octombre st. v. întreg regimentul s'a, găsit pe front, unde a stat 
până la 18 Ianuar st. v. a. c., când a venit aci ca să ocupe sectorul 
rusesc din Bucovina. Tinuta oamenilor, starea armamentului, 
precum şi înfățișarea cailor, merită toată lauda si aceasta mul- 
tumita vigilentei şi conducerii destoinice a acestui tânăr si neobo- 


sit comandant. 
13/28 Febr. 1918. 


Din America ne vine ştirea că la Chicago a fost o mare ma- 
nifestatie în onoarea României. Mai multe mii de Români tran- 
silvanéni au mers pe străzi cu drapele şi cu muzica în frunte. 
Alianța Americană a organizat o zi românească, primind. pe mi- 
pistrul nostru plenipotenţiar, d. dr. 0. Angelescu, care a fost salu- 
tat de consulul francez. La teatru s'a ţinut un mare meeting, la 
care au azistat oamenii statelor aliate, personalităţile de seamă, 
din Chicago si peste 6000 de persoane. S'au ţinut discursuri foarte 
călduroase pentru Romania, d. Angelescu fiind viu aclamat. Toate 
ziarele au publicat articole elogioase la adresa României. 

Dela Petrograd să anunţă că şedinţa plenară a Comitetului 
principal executiv, după desbateri violente, a primit condiţiile de 
pace dela Brest-Litovsk, care însă au mai fost completate şi înăs- 


-% 


prite prin ultimele adausuri ale delegatului principal german, von 
Kühlmann. 

Astăzi, după amiazi, a fost adus la Divizia din Fălticeni un 
dezertor de pe frontul austro-ungar din dreptul Brostenilor. Acest 
dezertor este un medic italian (supus austriac) şi să află pe câm- 
pul de răsboiu chiar dela început. De altfel aproape zilnic sosesc 
câte unul sau doi prizonieri de pe acel front; în timp de o lună 
Sau numărat peste 70, şi ar veni şi mai multi, spun ei, dacă ar fi 
siguri că îi primim, mai ales că Ruşii nu-i primeau în timpul 
când erau pe front. Acest tânăr medic italian a avut pe tatăl său 
fugit în armata italiană, unde a murit ca un erou, luptând pentru 
împlinirea idealului lor national. El spune că armata austro- 
ungară este într'o stare jalnică; soldaţii sunt cât să poate 
de rău hrăniţi, având ca hrană zilnică o pane de 700 grame pen- 
tru 5 oameni (!), pe care o mânâncă dimineaţa cu un fel de cafea 
de surogat, la amiazi cu o ciorba sau mâncare cu carne de cal 
(caii în lipsă, de nutreţ sunt präpäditi de slabi şi mor pe un capăt, 
pe unii din aceştia îi taie înainte de a muri si îi dă ca hrană sol- 
datilor), iar sara tot cu cafea, de surogat ca şi dimineata; şi aceasta 
să repetă zilnic dela începutul iernii şi până acum. Isi poate lesne 
închipui oricine în ce stare de sănătate să pot găsi acei soldaţi, 
dintre cari multi să îmbolnăvesc şi mor de inanitie sau de alte 
boale de aceeaşi origine. El mai spune că din această cauză spiri- 
tul armatei lor este foarte abătut şi toţi doresc o pace generală 
ne mai având putere de a luptă. El să roagă ca să nu-l conside- 
răm ca prizonier, ci să-l primim în armata noastră, ca să fie de 
folos; cât de mult ar dori să poată merge în Italia să lupte ca şi 
tatăl său! Ne sfătueşte din convingere şi stăruitor să nu încheiem 
pacea şi să mergem înainte fiind siguri de succes! 


16 Fehr./l Mart. 1918. 


In ziua de 2 Februar st. v. sa împlinit 500 de ani dela moar- 
tea lui Mircea cel Bătrân, cu care ocaziune, din iniţiativa vredni- 
cului profesor universitar D. Onciu, s'a oficiat la Mitropolia din 
Bucureşti un parastas, la care acest inimos Român a îndrăsnit, 
sub dominaţia vräjmasului, să ţină un admirabil discurs prin 
care a arătat drepturile noastre asupra Dobrogei, care a fost tara 
românească, întotdeauna si că Bulgarii n'au nici un drept la ea, 
oricât sar sili să facă lumea să creadă în dreptatea cauzei lor. 
Acest discurs a sunat ca goarnă a dreptății si a demnităţii noastre 
naţionale. Faptul istoric dare ne dă dreptul pentru vecinicie la 
posesiunea. Dobrogei, este că această provincie a fost sub Mircea 
trup din trupul Ţării Româneşti, până în momentul când toată 
peninsula balcanică a'căzut sub stăpânirea turcească si a fost 
încorporată în acelaşi trup în momentul, când prin răsboiul din 
1877, s'au înfiinţat state naţionale în Balcani. Hrisovul lui Mircea 
dela 1387 este cea mai sdrobitoare dovadă încontra pretențiilor 
bulgăreşti. Acest hrisov sună limpede asa: , Eu cel întru Cristos, 


336 


Dumnezeu, binecredinciosul si binecinstitorul si de Cristos iubito— 
rul si singur stăpânitorul Ion Mircea, mare Voevod si Domn, cir 
mila lui Dumnezeu stăpânind si domnind toată ţara Ungro-Vla- 
chiei și părţile de peste munţi si încă spre părţile tätäresti, si 
Almașului si Făgăraşului herteg, si Banatului de Severin Domn, 
și de amândouă părţile de peste toată Dunarea până la Marea. 


cea mare şi cetăţii Dârstorului stăpânitor,“ 


10% Pay 6 
pegob- 4vt'79 
V 09EB3M 000044 
MISE THOTPODEB: 


AN 
4 


Ey 
Be 


ANA 


ANY 


Ze 
rf 


A 
Z 


ANY 


ANI 


Mircea cel Bătrân 


Mai departe, profesorul Onciu, arată că toate diplomele lati— 
nesti ale lui Mircea îi recunosc dreptul asupra Dobrogei si a ce- 
tatii Silistra sau Dârstorul de pe atunci. Cuvintele pline de căl- 
dură patriotică, cu care profesorul Onciu a afirmat dreptul nos— 
tru asupră Dobrogei în fata dușmanilor râvnitori la moşia al- 
tora, vor rămânea ca cea mai frumoasă faptă naţională. Inältä- 
tor a fost momentul în care oratorul, ca un ecou at suferințelor 
noastre din trecut si al celor de astăzi, ca un glas din mormintele- 
luptătorilor dela Rovine, si ale celor dela Jiu, Dragoslave, Goba— 

din, Oituz, Mărăști şi Mărăşeşti, a terminat discursul său recitând 


nemuritoarele versuri ale marelui Eminescu: 


937 


„Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, 

Şi deaceea tot ce mişcă în ţara asta, râul, ramul, 

Mi-e pretin numai mie, iară ţie duşman este 
Duşmănit vei fi de toate, fär'a prinde chiar de veste.” 


Câtă deosebire este între acest bun Român, între profesorul 
Onciu, și între miseii rămași în teritorul ocupat, în fruntea, cărora 
mai nerușinat decât toţi stă profesorul C. Stere, care publică zia- 
rul Lumina, în toväräsie cu Karnabat bulgarul şi alţi mulţi Kar- 
nabati levantini, al căror nume ţi-e si scârbă să-l mai pui pe hâr- 
tie, și cari nu găsesc nimic mai bun de scris în ziarul lor, decât 
tot felul de invective la adresa lealului nostru Rege si a Dinastiei, 
acărei „rămânere pe tronul României“ este „incompatibilă cu vii- 
torul ei”, și după ce își exprimă speranţa că „.în programul Pute- 
rilor Centrale pentru restaurarea viitoarei Românii figurează 
înlăturarea totală a actualei Dinastii românești”, continuă astfel: 
„Când. vor începe lucrările aceste de restaurare încă nu e stabilit. 
In Muntenia sa pus pe lucru de câteva timp un grup, spre a 
alcătui temelia viitoare a unui partid menit să servească numai 
renașterea naţională. Partidul acesta să sileste să arate populaţiei 
româneşti, unde a dus'o politica lui Brătianu cu complicitatea Re- 
gelui.” Ce rușine! Cum îi mai rabdă pământul pe scoarţa lui? 

Astăzi dela ora 101], până la 2 după ameazi a avut loc un 
consiliu de miniştri sub președinția Suveranului, la care au luat 
parte ministri actuali și d-nii 7. I. C. Brătianu, Tache Ionescu, 
V. Morțun, Em. Porumburu, Al. Constantinescu, M. Cantacuzino 
şi D. Grecianu. Preşedintele Consiliului a făcut o amănunţită ex- 
punere a situaţiei: După lungi desbateri, reprezentanţii partidelor 
politice au lăsat guvernului actual sarcina rezolvirii crizei. 

La ora 4 a avut loc un consiliu de ministri, în urma căruia 
la ora 5 s'a dat următorul comunicat: „Sub presiunea. evenimen- 
telor, guvernul răspunzând unui ultimat primit astă noapte, a 
comunicat reprezentanţilor Puterilor centrale hotărârea de a 
întra în tratative de pace.” 

18 Febr./3 Mart. 1918. 


Ziarul Public Ledger din Filadelfia publică un articol cu 
privire la rezistența României. Intre altele să spune ca: „Biata 
Românie este ca o însulă în mijlocul unei mări furtunoase. Pu- 
fini își dau seamă de grozăvia izolării ei. Consimţemântul Ro- 
mâniei la încheierea armistiţiului nu înseamnă că ea împărtă- 
seste vederile Rusiei. In eroica armată română nu există bolse- 
vism.” Apoi autorul articolului, Dr. Ellis, care este corespondentul 

ziarului, arată o mare admiraţie atât pentru ofiţerii români, cât 
“şi pentru colaboratorii lor francezi. El speră că România va găsi 
mijlocul să-și păstreze restul ţării si este convins că la încheierea 
păcii generale puternicii săi aliaţi vor sti să-i asigure drepturile ei. 

Sub titlul „Acum ori nici odată” ziarul Romănia Nouă din 
Chșirtău publică un articol frumos semnat, de d-na Dr. Elena Alis- 


Dr, V. Bianu: Răsboiul României Mari. 22 


338 


tur, deputat în Sfatul Țării, prin care arată necesitatea unirii 
Basarabiei cu Romănia. Acest minunat articol să termină asa: 
„Astfel putem spune că fiecare Moldovan trebuie să dorească 
acum unirea cu România și să formăm cu toţii o Românie nouă, 
care să fie nouă din toate punctele de vedere. Spre aceasta trebuie 
să meargă atât naționaliștii cât si socialiștii moldoveni, fiindcă 
orice socialist îşi dă seama că numai ridicând cultura fiecărui po- 
por să pot înfăptui marile gânduri ale omenirii. Revoluţia din 
Rusia și în deosebi urmările ei ne-a arătat că ideile socialiste nu 
pot fi pricepute de un ponor fără carte si atunci să ivește anarhia, 
care după cum vedem bântuie întreaga Rusie. Dacă nu ne vom 
uni acum cu fraţii nostri, apoi nu să ştie de va mai veni în viitor 
un timp atât de potrivit si în veci vom fi blestemati de urmașii 
noştri, cari cetind istoria vor vedea că am putut înfăptui actul de 
unire si nu Pam înfăptuit. Eu mă tem de acest blestem şi strig în 
gura mare: Să ne unim!” 

19 Febr./4 Mart. 1918, 


Opinia publică franceză isi concentrează toată atenţia asupra 
situaţiei României. Ziarele abundă în publicarea ştirilor şi arti- 
colelor asupra acestui subiect foarte pasionant. Cu toate că pro- 
paganda duşmană a dat mereu multe informatiuni tendentioase 
asupra tratativelor începute între Români şi Kiihlmann cu Cer- 
nin, presa franceză a demascat manopera şi nu discută decât 
sacrificiile României, nefericirile ei și precizează situaţia ei difi- 
cilă. Ziarele franceze, aproape toate, publică numeroase articole în 
acest senz. Spiritul acestor articole reiese întreg din ilustratia 
publicată de ziarul Le Journal, datorită geniului marelui desem- 
nator olandez Ramaeckers. Ilustraţia reprezintă un soldat ro- 
man, stând în picioare, în fundul unei transeie, cu arma la 
mână şi având înainte orizontul închis de coifurile germane; în 
spatele soldatului român, un bolşevic rus, rânjind sălbatic si si- 
nistru, să sileşte să arunce în capul aliatului său un bolovan 
enorm. lar de desuptul ilustratiei să află inscripţia: Roumanie, 
noble victime! (Românie, nobilă victimă!) Această nouă operă 
de artă a prins în trăsături viguroase, şi cu o sugestivă putere 
evocativä, tot sbuciumul vremurilor prin care trece România. 
Ea stă neclintită la postul de onoare si vitregia timpurilor nu 
poate s’o abată. Presa franceză inzistă mult asupra armatei ro- 
mâne care a fost capabilă de sfortäri cu adevărat eroice, cu toate 
dificultăţile situaţiei sale, mai ales la Mărășești, unde a oprit 
formidabila nävalä a dușmanului, comandat de însuși Macken- 
sen. Franţa arată toată dragostea României neînvinse şi ura 
mărește cu inima strânsă desfășurarea tragediei noastre. Ea nu 
ne uită şi nu ne va părăsi niciodată și la pacea generală, impusă 
de Aliaţii noștri. ne va dă recompensa cuvenită. 

In legătura cu ilustratia artistului Ramaeckers, putem vorbi 
aci şi despre statueta sculptorului nostru G. Tudor, pe care toată 


839 


lumea a admirat'o la expoziţia artiştilor mobilizati. Această sta- 
tuetă reprezintă un tovarăş, care este un exemplar din märeata 
armată a Aliaților nostri ruși. Un solid voinic, solid fixat pe 
picioare, cu o barbă lungă până'n pept, cu chipul liniștit si ne- 
păsător, care mănâncă seminţe de floarea soarelui. Este o minu- 
nată atitudine simbolică: în jurul lui să rostogolese popoarele 
într'o crâncenă inclestare spre vâltoarea morţii; armate întregi 
“să bat pentru idealuri seculare; naţiunile stau cu. ochii ţintă spre 
„viitor; omenirea sângerează din mii de răni; Rusia lui, cea mare 
si sfântă, este o mare roșie a anarhiei, nenorocirea bate in ea ca 
năpraznicul crivät..., iar el stă nepăsător intr’un colţ si crapă 
între dinţi seminte.... Artistul a prins momentul cel mai ca- 
racteristic şi atitudinea cea mai expresivă. In această mica sta- 
tue este întreg poporul rusesc, este marea ofensivă, este istoria 
întreagă a răsboiului Aliaților noștri, este nenorocirea noastră... 
Intr’o scrisoare publicată în ziarul România, No. 345, d. Ap. 
Guşu, din Galaţi, spune, din informaţiile culese la fata locului 
din gura lui Ivan Ganev, din Eschibaba, în etate de 112 ani, si 
alui Dimon Ivanov, din Ceamurli, în etate de 90 ani, că la 1806 
Rușii au declarat răsboiu Turcilor, care răsboiu a ţinut 6 ani; 
armatele ruseşti au ajuns pe culmile Balcanilor; Turcii fiind bă- 
tuti au cerut pace. Rusii cari meditau ocuparea Basarabiei, pen- 
tru a o slaviză, la plecarea lor din Bulgaria, au ridicat câteva 
mii de familii bulgare din ţinutul Târnovei si le-au instalat în 
sudul Basarabiei ca coloniști. Rușii n'au cruțat nimic faţă de 
acești colonişti slavi, așezați într'o tara românească, însă le-a 
pus îndatorirea ca, copiii de sex bărbătesc, cari să vor naște în- 
cepând din anul 1813 să facă serviciul militar în oastea Rusiei, 
când vor atinge etatea de 21 ani. In anul 1833/34, au ajuns la 
recrutare cei d'intâiu copii bulgari; unii sau înrolat, dar alţii 
n’au voit s'o facă si au părăsit Basarabia, trecând Dunărea şi a- 
șezându-să în partea de sus a judeţului Tulcea, unde sunt si 
astăzi. Dobrogea eră atunci locuită de Tatari şi de Români sta- 
bili şi Bulgarii s'au așezat pe la marginile satelor. Apoi inmultin- 
du-să au format câteva sate noi, bulgărești. Când au venit Bul- 
garii acolo să vorbea numai turcește si românește, — si Bulgarii 
știu româneşte încă de pe vremea Turcilor. Dela Tulcea si până la 
Constanţa, tara să numea Bugeac, iar dela Constanţa spre Varna, 
Sumla si Rusciuc Dobronea. Cumcă Bulgarii din Dobrogea nu 
sunt în continuitatea celor din Bulgaria să vede și din aceea că ei 
sunt așezați la nordul Dobrogei si nu la sud după cum ar fi na- 
tural să fie, conform fluxului și refluxului populatiunilor limi- 
trofe. In judeţul Constanta nu să găsesc sate bulgărești. 


20 Febr./5 Mart. 1918. 


Parlamentarii prezenţi la Cameră, au fost invitaţi ieri după 
amiazi la o consfâtuire, pentru ca să li să facă de către Guvern 
mai multe comunicări privitoare la condifiunile și stadiul in 


22; 


340 


t 


care să află tratativele de pace. D. Barbu Delavrancea a arătat. 
conditiunile pe care le cuprinde utlimatul duşmanilor şi a pro- 
testat în contra unei păci umilitoare. România trebuie să arate, 
spune d-sa, că ştie să reziste şi armata va răspunde încă odată 
cu vitejie apelului pentru salvarea ţării. D-nii N. Iorgu şi Leonte 
Moldoveanu au combătut deasemenea hotărîrea Guvernului de a. 
intră în discuţii de pace în condițiuni asa de grele. Au mai vor-. 
bit d-nii G. G. Mârzescu si Const. Brătianu tot în acel senz. D. 
Argetoianu, ministrul justitiei, și generalul C. Iancovescu, mi- 
nistrul de răsboiu, au dat mai multe lămuriri pivitoare la intra— 
rea României in tratative de pace. O parte din parlamentari au. 
semnat un protest pe care să-l adreseze Suveranului. S'a hotărît 
deasemenea să se ceară o audienţă la Palat. 

Comisiunea pentru preliminările de pace x părăsit aseară Lasii. 
Ea să compune din d-nii: C. Argetoianu, ministru de justiţie, 
Papiniu si Burghelea, miniștri plenipotentiari, generalul Lupes— 
cu și colonelul Mircescu; secretari: Zănescu si Slăvescu. Delega- 
tia aceasta va luă contact cu delegaţii Puterilor centrale; ea să va. 
înapoia după 2 zile. In comisiunea economică au fost numiţi 
d-nii: Alex. Ștefănescu, fost director al Băncii Nationale; I. Ra- 
ducanu Popescu, profesor si economist, Dr. I. N. Anghelescu 
profesor si economist; N. Ştefănescu, director al Băncii Ro- 
mânesti; si Gheorghiu, directorul vămilor; iar Petre Missir, pro- 
fesor la facultatea de drept, a fost numit ca reprezentant juridic. 

Partidele politice au dat următorul comunicat: „Un comu- 
nicat oficial face cunoscut hotărirea Guvernului, în urma: 
Consiliului de Coroană, care a avut loc Sâmbătă, 17 Febr. st. v. 
In adevăr, în urma, acestui consiliu, Guvernul a hotărît să intre 
în tratative de pace. In acest consiliu însă reprezentanţii parti- 
dului liberal-national, precum si acei ai partidului conservator, 
au fost de părere că în conditiunile propuse pacea nu trebuie 
admisă“. 

Pe de altă parte, Guvernul a publicat următorul comunicat 
oficial: „Situaţiunea ţării este atât de gravă, încât este o datorie 
de patriotism pentru toți Românii de a nu dă crezământ svonu- 
rilor tendentioase, cari circulă prin public. Răspândirea unor 
asemenea svonuri nu face decât să stânjenească Guvernul în ac- 
tele sale. In special svonurile privitoare la o eventuală ocupatiu- 
ne si la o dezarmare a armatei române sunt absolut lipsite de 
orice temeiu“. 

Din acestea, se poate vedea ce vremuri grele trăim, nu nu- 
mai ca simpli privitori ai unor evenimente. Trăim intr’un vis 
urit, pe care noaptea fatalitätii l’a coborit asupra ochilor nostri 
obosiţi de nenumeratele suferinţe, la căpătâiul căruia am stat 
de pază aproape doi ani. Trăim clipele de grea cumpănă, care. 
vor hotări asupra sorții tuturor Românilor si pe care trebuie- 
să le numărăm cu chibzuială, fără ca se lăsăm să se piardă 
vr'una în vant. Vrăjmaşii ne vorbesc cu două înţelesuri, pe deo-- 


341 


parte ca să ne înspăimânte fiindcă nu ne-au putut amägi, iar pe 
de altă parte ca să ne umilească fiindcă nu ne-au putut învinge, 
Nu stim ce ne va aduce ziua de mâine; deoarece până în clipa 
de faţă am văzut toate precupetirile dușmanilor nostri fără scru- 
pul si fără suflet. Nădăjduim însă că în nici un caz ea nu ne va 
aduce umilinţa pe care n’o merităm şi că ea va aduhă de pe 
căile greşite pe toţi ratacifii de până acum, asa ca să fie ld un 
loc, ca într'un mănunchiu, toţi cei ce simt cu adevărat româ- 
neste, răsplătind toate suferinţele îndurate pentru păstrarea 
cu cinste a numelui de român, cu dărnicia unor zile mai fe- 
ricite. 


21 Febr./6 Mart. 1918. 


Pacea cu Rusia a fost semnată în ziua, de 18 Febr./3 Martie 
la Brest-Litovsk, în condițiuni cât se poate de umilitoare pentru 
Colosul de Nord de odinioară si din care n'a mai rămas decât 
praf și cenuşe. 

Q telegramă din Lyon ne aduce trista veste că turburările 
din Transilvania au fost înăbuşite de către Unguri cu strictefa 
și fără milă. Personalitatile române cari se aflau în fruntea mis- 
cării au fost arestate si vor fi traduse in fata justiţiei pentru 
afatare la răscoală. Autorităţile au luat măsuri riguroase pen- 
tru a înăbuși imediat orice mișcare si de a pedepsi in mod exem- 
plar pe instigatori. Jandarmii au primit ordin să împedece adu- 
nările la sate; până si serviciile religioase vor fi suspendate, da- 
că autorităţile locale vor crede de cuviinţă. Cine cunoaşte săl- 
hătăcia ungurească își poate închipui numărul spânzurătorilor 
care vor împodobi din nou pământul jalnic al Ardealului nostru! 

Astăzi, la ora 2 p. m., cei Patra ofițeri francezi, atasati la ea, 
s'au prezentat Diviziei de aci, a 7-a, ca să-și iee rămas bun, de- 
oarece misiunea franceză, în urma ultimelor evenimente, în zilele 
acestea va plecă în Frania. Erau de fata toţi ofiţerii Diviziei din 
Fălticeni, în frunte cu seful de stat major al ei, Lt. Colonelul Gh. 
Ruginschi: generalul C. Scdrisoreanu, vrednicul ei comandant 
aflându-să la Iasi, bolnav în Spitalul Sf. Spiridon de antrax (ser- 
-pengea, bubă neagră), din fericire acum pe cale de vindecare. 
După un schimb de vorbe potrivite momentului, cordiale şi emo- 
tionante, şau strâns mânile cu toţii si li s'a urat călătorie bună si 
norocoasă, ca să ajungă cu bine pe pământul sfânt al Patriei lor, 
unde vor luptă înainte până la sdrobirea completă a dușmanului 
Jor secular. 

România va fi vecinic recunoscătoare bravilor fii. ai Fran- 
tei, cari acum un an au venit să-i deie sprijinul lor puternic, ma- 
re şi generos. Când sub formidabila presiune a dușmanului, 
“armata noastră să retrăgeă, disputând cu violenţă si energie 
supragmeneascä fiecare palmă de pământ pe care eră silită s’o 
cedeze; când oboseala, suferinţele, boalele si grelele condițiuni în 
cari trebuiă să luptăm cu forţe incomparabil superioare, au sleit 


342 


aproape cu totul puterile bravei noastre armate; când criza era. 
aproape de paroxism si totul părea perdut, au apărut ca prin 
farmec trimisii Franţei, cari s’au unit în grabă sfortärile lor cw 
ale noastre şi ne-au dat putinţa să îndeplinim minunea cea mare. 
Armata noastră sa refăcut, suferințele s'au alinat, molimele s'au 
stâns, speranţele au renăscut, mulţumită activităţii, devotamen- 
tului, abnegatiei acestor fraţi ai nostri din apusul Europei, cari 
ne-au înțeles si ne-au iubit; mulţumită, lor sa împrăștiat negu— 
ra si a putut străluci plin de lumină soarele dela Oituz, Mărăști 
şi Mărășești! A 

Aceşti scumpi soldaţi ai Franţei generoase au venit la noi 
ca împreună cu noi să sufere pentru un ideal, care nu este 
numai al lor, ci al omenirii întregi, si cari, înțelegând voca- 
tiunea glorioasă a neamului nostru, au venit să-şi amestece sân- 
gele lor nobil cu al nostru, făcându-să apărătorii sfântului no- 
stru pământ strămoșesc. Cu inima îndurerată s'a făcut această 
despărţire, acest rămas bun, siliţi numai de împrejurările vitrege 
şi de soarta crudă pe care ne-a hărăzit'o destinul, dar suntem 
pe deplin încredinţaţi că deacum înainte nimic nu va putea des- 
părţi sufletele celor două naţiuni surori, cari au luptat împreună, 
pentru sfânta cauză a libertăţii şi dreptăţii. 

Odată cu ofiţerii a plecat si medicul locotenent îrancez Dr. 
Peyre, care conducea Spitalul No. 255 (Stamate) din Fălticeni, 
așa că de acum înainte mi s'a dat spre conducere şi acest spital. 


22 Febr./? Mart. 1918. 


Armistitiul nostru cu Puterile centrale a fost prelungit pa- 
nă la 6 Martie în vederea tratativelor de pace. Mare parte din 
membrii delegaţiei germane dela Brest-Litovsk au plecat, după 
semnarea păcii, spre Bucureşti, unde să află deja secretarul 
de stat german von Kühlmann. 

Ministerul de externe al Frantei, d. Pichon, vorbind în co- 
misiunea parlamentarä a declarat urmätoarele cu privire la noi: 
„Prima consecinţă a situatiunii din Rusia este încercuirea Ro- 
mâniei, care este lipsită de orice comunicaţie cu Aliaţii ei“. După 
ce a făcut elogiul Romnâiei, d-sa a adaugat că sunt temeri că 
eroica naţiune română să fie silită să se supună momentan con- 
ditiunilor de pace pe care vräjmasul comun îi le impune. Presa 
din Paris, anunțând primirea de către guvernul român a con- 
ditiunilor armistiţiului, constată că situaţia României este ne- 
norocită în urma evenimentelor din Rusia. Ziarul Radical, dis- 
cutând pe larg această situaţie a României, termină articolul ast- 
fel: „Independența României va fi apărată la urma urmelor pe 
frontul occidental“. 

O telegramă din Londra spune că în Marea Britanie dom- 
nește o simpatie generală pentru durerile României. D. general 
Ballard, ataşatul militar al Angliei, a primit un mare număr de 
decoraţii pe care Regele George V le-a împărţit ofiţerilor români, 


343 


superiori şi interiori, cari s'au distins in crâncenile lupte desfä- 
surate contra dușmanului în cursul verii anului 1917. 


23 Febr./S Mart. 1918. 


Primul ministru al Franţei, d. Clemenceau, a primit o dele- 
gatie de Români transilvăneni, în frunte cu d-l profesor Mân- 
drescu, care i-a expus situaţia critică in care se află populaţia 
românească din Ardeal şi noile persecutiuni desläntuite cu o fu- 
rie nemaipomenită de către Unguri în contra ei. D. Clemenceau 
a primit delegaţia cu foarte multă bunăvoință asigurând'o că 
cauza României si a Românilor din Austro-Ungaria nu va fi nici 
un moment neglijată de Aliați, când ora regulării definitive a 
chestiunii naționalităților va sosi. 

In Chișinău s'a deschis Universitatea populară, în ziua de 
18 Febr./3 Mart., în sala cea mare a Casei Eparhiale, care a fost 
plină de lume. Cel d’intâiu care a luat cuvântul a fost N. N. Ale- 
æandri, care în numele comitetului de organizare a deschis se- 
dinta. Apoi a urmat la cuvânt: P. N. Halipa, în'numele initiato- 
rilor Universitatii; Vladimir Herţa, în numele societăţii culturale 
a Românilor din Basarabia; Frütiman, în numele comisiunii sco- 
lare de pe lângă ministerul de instrucţie, si V. Tanfu, în numele 
societăţii culturale Făclia. Cursurile acestei Universităţi au în- 
ceput în mod regulat ieri, 22 Febr. st. v., și vor urmă în fiecare 
zi câte două cursuri sistematice, iar Dumineca să vor ţine con- 
ferinte. S’au fixat următoarele cursuri: 1. Istoria limbii româ- 


ne; — 2. Istoria literaturii române; — 3. Istoria politică a Ro- 
mânilor; — 4. Istoria socială, culturală şi economică a Români- 
lor; — 5. Geografia generală a României şi în special a Basara- 
biei; — 6. Istoria Bisericii române; — 7. Dreptul; — 8. Medi- 


cina populară, — 9. Bacteriologia (boalele molipsitoare la vite): 
— 10. Agronomia; si 11. Ştiinţele naturale. 


24 Febr./9 Mart. 1918. 


Franța, Anglia si Italia au rugat Japonia ca să intervină 
in Asia răsăriteană (Manciuria și Siberia) si să apere interesele 
Aliaților. Statele-Unite ale Americii sau înţeles si ele cu Japonia 
în această privinţă. Procedarea Japoniei va duce la răsboiu con- 
tra Rusiei, sau mai bine zis contra puterii care reprezintă acum 
Rusia si Asia răsăriteană, ceeace înseamnă că pe când Germa- 
nia încearcă să sfărâme apusul Rusiei, același lucru să va face 
şi la răsărit de către Aliaţii noștri. Guvernul japonez a si ince- 
put să iee măsurile necesare; posibilităţile technice au fost studia- 
te şi să așteaptă un rezultat efectiv în câteva zile. 


25 Febr./10 Mart. 1918. 
Un mare număr dintre parlamentarii nostri au remis respec- 


tuos M. S. Regelui cu privire la situaţia gravă a ţării noastre un 
act, în care să remarcă următorul pasaj: „Parlamentul neputân- 


344 


du-şi ţine şedinţele din cauza lipsei numărului trebuitor, subsem- 
naţii membri ai săi, reprezentând deosebite parti ale ţării si nepu- 
tând dă expresie astfel sentimentelor de îngrijorare şi de durere 
care mișcă ţara în acest moment, când integritatea ei este ame- 
nintatä, cred de datoria lor să arate că părerea tuturor oame- 
nilor cu simţul onoarei naţionale si cari sunt imensa majoritate 
a ţării, de acord cu întreaga noastră armată biruitoare, este că 
nu să, poate cedă nimic din pământul pe care ni l’au transmis 
strămoșii noştri si pe care s'a vărsat din nou atâta sânge pentru 
cel mai legitim ideal.“ = 

Să duc prietenii nostri. Odată cu francezii pleacă si englezii, 
cari erau in ţara noastră simbolul si chezäsia întăritoare, că cea 
mai mare împărăție din lume este cu noi, și americanii, cari re- 
prezentau in România isvorul cel mare de bogăţie, de iubire de 
oameni si de spirit de dreptate, pe care Aliaţii nostri Pau câștigat 
în ultimul an de partea lor; în fine, pleacă si italienii, cei mai 
fraţi dintre fraţii nostri latini; — toţi aceştia să duc fără voia lor 
și ne lasă singuri în mijlocul durerii noastre, care si ea va trebui 
să fie mută de acum.... Un singur lucru ne mai rămâne ca să 
întărească sufletele noastre aproape frânte, este gândul că preti- 
nii cari să duc nu ne vor uită. De altfel în Anglia, în America, 
în Italia, întocmai ca si în Franţa, sa făgăduit din nou, acum, 
după. pacea germano-rusă si cu privire la pacea impusă nouă, 
dreptate popoarelor asuprite; dreptate care va trebui să fie rea- 
lizata prin revizuirea, sau chiar nimicirea, păcilor parţiale incheia- 
te în timpul acesta. lar noi, care-i cunoaștem si pe englezi si pe 
americani ca si pe fraţii nostri francezi, stim că vorba lor este 
sfântă și suntem îndreptăţiţi să sperăm, într'un viitor bun, pentru 
care în momentul despărțirii, din adândul durerilor încätusate, le 
adresăm cea mai sinceră urare de victorie deplină! 

O delegaţie parlamentară sa prezentat d-lui general Berthe- 
fot, seful misiunii militare franceze, înainte de plecare, expri- 
mându-i sentimentele de nemărginită recunoștință pe care Ro- 
mânia va păstra-o întotdeauna Franţei glorioase. Cu această 
ocazie parlamentarii i-at oferit drept suvenir amicul exemplar 
din Biblia tipărită în românește de Serban Cantacuzino, la 1688, 
iar Generalul adânc emoţionat le-a mulţumit pentru aceasta do- 
vadă de dragoste pentru patria lui. 

Un grup de parlamentari în frunte cu d. Delavrancea s'a 
prezentat d-lui Colonel Anderson, șeful misiunii militare ame- 
ricane, exprimându-i sentimentele de recunoștință pentru spriji- 
nul moral si material acordat naţiunii noastre în cursul grelelor 
şi amarelor încercări prin cari am trecut. D. Colonel Anderson 
a răspuns în termini cât să poate de cordiali, spunând că dacă 
patria sa, Pa trimis aci să-și facă datoria, din ceasul în care ne-a 
cunoscut a înţeles să-și împlinească mai mult decât simpla da- 
torie. Națiunea română poate fi sigură, a zis el, de sprijinul in- 
reg al Statelor-Unite. Preşedintele Wilson intelege ca în Europa 


845 


«le mâine toate popoarele până la cele mai mici, să fie pe deplin 
Stäpâne pe drepturile si libera, lor voinţă, si America nu va depune 
armele până ce nu vor fi obţinute toate garanţiile şi sancţiunile 
lumii renăscute. Națiunea română poate fi sigură de triumful 
sfintei și marei ei cauze, care să confundă, în lupta pentru idealul 
comun, cu aspiraţiile umanităţii. 

Eri după amiazi, în cinci trenuri, plecate la intervale de câte 
2 3 ore, au părăsit îndurerata noastră ţară misiunile militare 
străine: franceză, italiană, engleză, americană si cei 40 de sârbi 
viteji ai colonelului Hagici, singurii rămaşi în viaţă dintre toţi 
sârbii câţi au luptat în Dobrogea. Cu ultimul tren a plecat bravul 
peneral Berthelot cu statul său major. Plecarea tuturor trenu- 
rilor a fost salutată de un numeros public, care a ţinut să-și iee 
rămas bun dela pretinii cari să duc... La plecarea ultimului tren 
au fost de faţă si MM. LL. Regele si Regina, cu prinții si printe- 
sele României, ministrii nostri şi miniștrii străini, multi parlamen- 
tari, generali și ofiţeri si un public numeros. Clipa despărțirii a 
fost emoţionantă. Regina sărutase pe frunte pe marele general 
Berthelot, care pleacă să ducă în lume vestea agoniei noastre, iar 
Regele i-a strâns mâna cu recunoștință pentru tot ce făcuse si 
ceeace va mai face pentru România. În momentul în care trenul 
sa pus în mişcare, manifestatiile de regret si de simpatie ale tu- 
turor celor de faţă au fost culminante, salutând cu ochii lăcră- 


mmânzi pe bravul general cu strigate puternice de Trăiească 
Franţa! 


26 Febr./ll Mart, 1918. 


Stirea despre semnarea, preliininariilor de pace impuse nouă 
a produs la Paris o emotiune profundă. Toate ziarele au publicat 
articole al căror înţeles să rezumă în titlurile lor: Pace de răsbu- 
nave, România încercuită, Pacea odioasd, Nenorocilu Romänie 
semnează pacea, Romania incunjurata semnează pacea „printr un 
crud sacrificiu, Sugrumarea prin tratatul germano- -roman, Conse- 
cinfele slăbiciunii ruse, etc. 

Ziarul d-lui Clemenceau L'Homme libre zice: „Incunjurată 
și tradată România semnează pacea care-i smulge Dobrogea până 
la Dunăre, dar Aliaţii nu vor recunoaşte decât tratatele semnate 
de ei.” La Petite République scrie: „Cuţitul e l’a gâtul Aliatei 
noastre, care va semnă o pace ruinătoare pentru ea.” Ziarele 
care anunţă începerea tratativelor de pace dintre noi si Puterile 
centrale să citesc pretutindeni cu mare interes si cu o emoție 
adâncă. Nimeni nu-și ascunde grija ce o resimte pentru poporul 
român și indignarea fata de duşmanii lui. Poporul francez arată 
9 vie durere faţă de nenorocirea României si pe buzele tuturor 
nu sunt decât cuvinte de încurajare si asigurări că poporul ro- 
man va fi rasbunat, reparându-i-să toate nedreptatile suferite. 

Ziarul Le Matin spune: „Aceste sunt conditiunile grele pe 
care o naţiune tradată de diferite guverne rusești, este pe punctul 


346 


de a le primi, cu cuțitul la gât. Legăturile de simpatie tradiţională 
care ne leagă de Romania nu sau rupt cu aceasta şi trebuie să. 
sperăm că viitorul ne va permite să le reluăm în chip tot aşa de 
cordial ca si în trecut.” — L’Echo de Paris scrie: „Păstrăm Ro- 
mâniei, care a dovedit in lulie trecut energid şi fidelitatea sa, 
toată dragostea noastră. Ea este astăzi în puterea inimicului, dar 
știe că libertatea ei e solidară cu libertăţile noastre şi că nu va fi 
cu putinţă o pace onorabilă pentru noi, dacă nu va fi totodată 
onorabilă și pentru ea.” — La Victoire arată ca: „România n'a 
fost bătută de Nemti. Ea a fost asvârlită dușmanilor de către're- 
volutia rusă, în timp ce ea avea credinţă în onoarea Aliaților ei.‘ 

Le Journal scrie: „O nouă datorie să adaugă la pasivul nostru, 
îndeajuns de încercat. să privim realitatea în faţă si să acordăm 
nefericirii singurul adevărat sprijin, care nu e speranţa suspen- 
dată pe buze, ci voinţa înfiptă în inimi.” 

Marele ziar Le Temps într'un articol consacrat României 
spune: „Să nu uităm că România s’a făcut întreaga datorie si că 
armata ei n’a fost învinsă. Drapelele ei, infasurate astăzi, închid 
cele mai glorioase amintiri răsboinice, care nu vor rămânea 
multă vreme sterpe. România să închină astăzi numai din cauza 
tradării ruseşti, iar toate laudele umilate cu care Germanii vor 
acoperi pe Mackensen, de fapt să adresează bolsevistilor ruşi. Lor 
trebuie să le mulţumească Imperatul Wilhelm. Această pace, care 
e în acelaşi timp triumful nedreptatii și fructul tradării, e de două 
ori vitioasä si sub nici un cuvânt nu va putea fi definitivă. Aliaţii 
nu o vor recunoaște. De aceea noi strigäm României: speră, speră 
înainte!“ 

Figaro serie: „Acest ticălos tratat nu-i decât un moment urât 
si trecător, şi ar fi putut fi si mai ticălos, dacă austro-germanii, 
în. schimbul compensatiilor din Dobrogea si trecătorile din Carpaţi, 
ar fi oferit României Basarabia. Ar fi fost atunci un târg injosi- 
tor şi tot ceeace face azi nobleta, onoarea si măreţia tragediei ro- 
mânesti ar fi fost perdut din insasi vina lor.” 

Iată.cum vorbesc toate ziarele franceze si câtă speranţă ne 
dau ele că pacea generală va repară toate nedreptätile noastre. 
Toată lumea vede că pacea împusă Rusiei si pacea pe care vreau 
să ne-o împună nouă dau pe faţă, cu brutalitate, şi metoda şi 
scopurile germane în actualul răsboiu. Metoda este: utilizarea for- 
tei fără nici un scrupul si totala despretuire a oricărui drept în 
fata stării de fapt creată cu pumnul. Scopurile sunt: cucerire de 
pământ, robirea economică a popoarelor și crearea de teritorii 
tributare după o concepţie pe care nici un om politic nu ar fi in- 
drăsnit să o susţină în Europa veacului nostru până la purtătorii 
de cuvânt ai generalilor Hindenburg si Ludendorf. Mare dreptate 
a avut Anglia când sa ridicat cu hotărâre în contra agresiunei 
germane, și tot asa dreptate au avut Statele-Unite când au luat pe 
socoteala lor lupta, tocmai când ea ajunsese la punctul cel mai 
grav. Declaraţiile sentimentale ale guvernului german apar acum 


347 


în lumina curată a adevărului, care nu să mai poate nega. N’a 
fost vorba nici când, in realitate, de apărarea patriei germane si 
a unităţii politice a popotului german. A fost un răsboiu de agre- 
siune premeditatä care, când perduse orice speranţă de isbândă, 
încercă să-i deie aparențele unui răsboiu defensiv împus, dar 
care s'a arătat numai ca manifestarea unei pofte lacome de cu- 
cerire îndată ce incidentul dezerţiunii rusești a reaprins speran- 
tele stânse după Marna si Verdun. Victoria germană în răsărit 
a făcut omenirii serviciul că i-a arătat primejdia imperialismului 
cotropitor, care inspiră pătura conducătoare a Germaniei. Ea va 
fi un motiv mai puternic încă pentru marile puteri din tabăra 
apărătorilor libertății, ca să înteţească lupta lor pentru a face 
împosibilă victoria germană asupra lumii si & anihilă efectele 
succesului atât de lesnicios în răsărit. 


27 Febr./12 Mart. 1918. 


Republica îndependentă moldovenească, a Basarabiei, a hotă- 
rat să participe la tratativele de pace din București, trimițând. 
delegaţi pe d-nii: Pelivan, Erhan şi Inculeț. 

Din Londra ni să anunţă că Lordul Cecil a declarat în Ca- 
mera Comunelor că Guvernul britanic este în continuă legătură 
telegrafică cu ministrul său dela Iasi. El a adaugat că Aliaţii 
sunt ţinuţi în curent cu toate negocierile de pace, dar nu pun nici 
o însemnătate pe conditiunile păcii pe care România este silită să 
le primească, fiind temporare. lar ministrul de externă Bonar 
Law în discursul său a arătat adâncul său regret că pentru mo- 
ment Aliaţii nu pot dă nici un ajutor României. Presa engleză 
publică si ea numeroase şi cordiale articole cu cele mai mari elogii 
la adresa României. 

Intr’o, şedinţă a Camerei din Paris, d. Clemenceau şa rezu- 
mat politica de răsboiu în câteva formule viguroase, cari au pro- 
vocat furtunoase aplauze. D-sa a zis: „Ni să spune: ne trebuie 
pace cit mai curând posibil, pacea atât de dorită. Ar fi criminal 
să am alt gând. Dar nu voind pacea, voiu putea să fac să tacă 
militarismul prusian. Formula mea este aceeași pretutindeni. Po- 
litica interioară? Urmez răsboiul! Politica externă? Urmez răs- 
boiul! Caut să menţin încrederea Aliaților nostri. Rusia ne-a tra- 
dat? Continui să fac răsboiul! Nenorocita Românie a fost silită 
să capituleze? Continui să fac răsboiul si voiu continua până în 
ultimul ceas, căci noi vom învinge în ultimul ceas!” Camera a 
votat cu 400 de voturi, contra a 75, ordinea de zi de încredere, 
arătând astfel că aprobă această politică energică. 

O telegramă din Lyon, vorbind de conditiunile de pace impuse 
nouă, termină așa: „România este obligată să cedeze forţei. Dar 
ea rămâne credincioasă idealului Aliaților, cart din partea lor, 
nu vor uită sacrificiile consimtite de eroica naţiune pentru cauza 
comună.” 

Din Petrograd vine ştirea că Trotzky, vestitul comisar natio- 


348 


nal pentru afacerile externe, unul din fruntașii maximalistilor 
(bolsevistilor) cari au nenorocit Rusia,sa demisionat si în locul 
lui a venit un oarecare Radek. 


28 Febr./ 13 Mart. 1918. 


In Iasi a sosit o delegaţie a Republicei Moldoveneşti, com- 
pusă din d-nii:' Dr. Daniil Ciugureanu, preşedintele consiliului de 
ministri si Jon Inculeţ, preşedintele Sfatului Țării din Basarabia, 
Delegaţia a fost primită de membri guvernului român, iar sara li 
sa oferit o masă. de fata fiind d-nii ministri C. Argetoianu si 
C. Sdrdfeanu. Cel dintâi a arătat însemnătatea acestei vizite a 
ministrilor basarabieni în România. Ea constitue, după o sută de 
ani, un moment înălţător de reîntregire sufletească. Ministri ba- 
sarabieni au închinat pentru România. Distinsii oaspeţi vor pe- 
trece mai multe zile in Iași, când vor plecă la Bucuresti pentru 
tratativele de pace. 

Generalul Berthelot, inainte de a pleca din Iasi, a acordat 
d-lui N. Georgescu, redactor la ziarul România, o convorbire. Iată 
câteva din cele spuse de marele nostru prietin: „In nenorocirea, 
României sunt obligat. s'o părăsesc, Plec cu moartea în suflet. Vad 
în ce condiţii înspăimântătoare vi să cere să capitulati. Văd bine 
drumul spinos al calvarului României. El însă e aproape de sfar- 
şit. Văd pumnalul pe care dușmanii îl fac să lucească, pe când 
ei zâmbese.” Apoi: „România să nu-şi piardă speranţa. Trebuie 
să vedem cu toții un cer mult mai senin. Fifi siguri că nu s'a 
spus încă ultimul cuvânt. Franţa si Aliaţii săi nu recunosc si nu 
vor recunoaşte vr’odat& această pace oneroasă. Fruntaşii ţării 
mele s’au făcut toate rezervele asupra grelelor condițiuni ce vi să 
împun, acum când aţi rămas izolaţi de marii voştri prietini. Va, 
veni ziua când să vor adună reprezentanţii popoarelor în jurul 
mesei verde unde să va semnă pacea lumii. Atunci cu o trăsătură 
de burete, Franţa si Aliaţii ei vor sterge umilirea si vor răsplăti 
dureroasele jertfe pe care le faceţi pentru cauza cea mare. Atunci 
vor veni zile frumoase pentru marea Românie.” Mai departe: 
„Oliţerii mei plecând cu mine, lasă în România prietini multi si 
duc cu ei atâtea sentimente frumoase şi, profunde pentru ţara 
unde au trăit zile grele. Ceialalti rămaşi pe veci în pământul ţării 
voastre, sunt sfânta si eterna legătură între viteaza Românie si 
Franţa: In fine: „Nu vă pot ascunde cât de dureroasă îmi pare 
plecarea din România. Nu vă pot ascunde că plecând, duc în 
inima mea, o parte din generosul suflet al României, care soarbe 

„până în fund păharul nenorocirilor. Rămânem mai legaţi ca în- 
totdeauna. De aceea vă spun nu adio, ci la revedere, cu toată spe- 
ran{a şi încrederea în triumful cauzelor drepte. 

Misiunea americană, plecând din tara, ş'a trecut organiza- 
tia si depozitele ei imense de alimente, îmbrăcăminte și medica- 
mente Crucii Roşii Române. Depozitele aceste sunt pretuite la mai 
‘multe milione si au fost date cu totul gratuit. Cantina la care 


849 


mânăncă zilnic 2000 de guri va continuă a functiona ca şi in tre- 
cut. Organizaţia americană va functionà sub președinția si con- 
trolul M. 8S. Regina Maria. 


1/14 Mart. 1918. 


Această zi, ziua primă a babelor, să arată sub forma ei obi- 
cinuită, ca o tristă, moroasă, presărată cu fulgi, când mărunți, 
când mari, de zăpadă. Incepând deaseară, după mai multe zile 
frumoase ca de primăvară, cerul sa inourat și o ploaie măruntă 
a început să cadă, urmată de fulgi mari de zăpadă, cari au aco- 
perit peste noapte casele și pământul cu un covor alb. In timpul 
zilei a continuat să cearnă mărunt, soarele a stat toata ziua. 
ascuns, ceeace ne-a întristat si mai mult sufletul înăbuşit de ceața. 
groasă a tratativelor de pace, care par a nu mai avea sfârşit, şi 
la care să mai adaugă si neașteptata criză ministerială. S'ar părea 
că la Buftea să discută serios şi cu patimă conditiunile de pace 
împuse de Puterile centrale si că comisiile, numite pentru aceasta, 
lucrează din răsputeri ca şi cum ar fi vorba de o pace trainică, 
așezată pe temelii de granit. Lumea a început să să plictisească 
de aceste tocmeli fără rost, când situaţia să pare foarte lămurită 
şi faţă de care ar trebui să ne arătăm hotărâți, resemnati si demni 
în ceeace priveşte drepturile neamului nostru. 

Conditiunile de pace ce ni sau impus, în situaţia noastră de- 
astăzi, nu să pot discută, nici nu pot primi vr’o întărire valabilă 
din partea noastră, întru cât Aliaţii nostri din Apus au declarat 
în mod solemn că nu vor tinea seamă la pacea generală de trata- 
tele cari să făuresc acum de către Puterile centrale şi că ele vor fi 
pe dea’ntregul revizuite. Atunci să naște întrebarea de ce să ne 
facem atâta sânge rău si de ce atâta discuţie fără folos pentru 
lucruri cari nu vor dăinui? De ce să să prelungească niște tra- 
tări, cari dau timp vrăjmaşului să ne umilească și mai mult, în- 
curagiat fiind la aceasta de neputința în care ne-au pus impre- 
jurări create de alţii şi nu din vina noastră? Ar fi fost cu mult 
mai cuminte ca să fim scutiţi de acest chin sufletesc pe care nu-l 
meritäm şi trebuia ca guvernul nostru să fi primit tratatul împus, 
fără multe negocieri, pentru ca nobleta atitudinii noastre, carac- 
terizată prin jertfă, credinţă şi ideal, să nu fie de loc întunecată, 
având siguranţa că ceasul nu este departe când ne va veni răs- 
plata întreagă si cinstită. 

În acest timp de criză istorică numai o mângăiere să coboară 
în sufletele noastre, care vine de peste Prut, din vechea ţară 
moldovenească, rămasă atâta timp în întunerecul robiei, spre 
care numai cu sfială să duceau speranţele noastre de viitor. Ba- 
sarabia eliberată, Basarabia redesteptatä și pusă în stare să ho- 
tărască de soarta ei după tradiţia şi caracterul său naţional, este 
răspunsul dreptăţii sfinte la încălcările de dreptate și de pămân- 
turi pe care o fatalitate înverşunată în contra noastră ne face 
să le îndurăm si acum. Oricare ar fi loviturile pe care dușmanii 


350 


ni le dau în timpul de faţă, hotarele românismului nu să îngustea- 
ză, dar ele să întind politiceşte şi să întăresc. Dela Hotin la Gura 
Nistrului triumfă sufletul românesc, stăpân pe sine însuşi, tri- 
umfä graiul românesc, răsunând liber pe tot cuprinsul ţării, si 
va triumfă voinţa naţională a poporului român, care să va orga- 
niză politiceşte conform spiritului vremilor actuale şi principiului 
naționalităților. Aceste triumfuri pe cari ni le dă geniul bun al 
neamului nostru sunt pentru viitor un mare temeiu de speranţe 
si o sporire a încrederii în puterile noastre de viaţă, si în virtu- 
tea acestei încrederi găsim mângäierea trebuincioasă in tragicele 
împrejurări prin care trecem în zilele acestea. 


2/5 Mart. 1918. 


Teri la ora 4 p. m. a avut loc in Amfiteatrul Institutului de 
Anatomie din Iasi, sedinta festivă organizată de Societăţile stiin- 
tifice române, în frunte cu Academia Română, pentru a salută 
demnitarii Basarabiei, d-nii Dr. D. Ciugureanu şi I. Inculeţ, pri- 
mifi cu o zi mai înainte de membri guvernului nostru. D. Petre 
Poni, preşedintele Academiei Române, a luat cel d'intâiu cuvân- 
tul simţindu-să fericit că poate salută în numele tuturor societä- 
filor ştiinţifice române pe reprezentanţii si conducătorii fraţilor 
nostri din Basarabia, zicându-le din toată inima: „Bine ati venit 
între noi!‘ D-sa speră că: , noua noastră Asociatiune va cuprinde 
în curând si Universitățile din Chișinău, Cernăuţi si Cluj“. D. Po- 
ni termină astfel: „A trecut un veac de când Prutul blestemat, 
cum îl numeşte o veche baladă din Basarabia, a despărţit pe fiii 
aceluiaș neam; a trecut un veac decând cei despărțiți de noi trä- 
iesc în mijlocul noianului slav si sub regimul cel mai cotropitor 
ce a existat vr’odata; cu toate acestea ei ş'au păstrat si limba si 
conştiinţa naţională. Aceasta este o adevărată minune; ea întă- 
reste în noi credinţa nestrămutată ce cu toţii avem în viitorul po- 
porului român“. 

Apoi d. prof. Dr. Bacaloglu a ţinut o frumoasă cuvântare, 
punând în lumină însemnătatea vizitei oaspeţilor basarabeni si 
aspiraţiile culturii şi neamului românesc, după care a luat cu- 
vântul d. Inculeţ, preşedintele Sfatului ării, începând astfel: 
„De hună seamă noi ne-om întoarce acasă si vom spune că aci 
am găsit atâta căldură, atâtea braţe deschise cum nu ne-am aș- 
teptat. Aici, noi, cari, pentru întâia oară venim prin aceste locuri, 
am înţeles că suntem neamuri, si neamurile cele mai de aproape. 
Cu atât mai bucuroşi suntem că ne aflăm aci între reprezentanţii 
stintii, spune d. Inculeţ, fost docent la Universitatea din Petro- 
grad, cu cât si noi am avut oarecare împărtăşire din ştiinţă“. 
D-sa arată, mai departe, cum nu i-a fost dat să lucreze in Basa- 
rabia ca profesor, dar împrejurările din urmă l’au făcut pe d-sa 
şi pe alţii „de ne-am întors să lucrăm pentru poporul românesc“, 
desi tinerii români erau crescuţi în cosmopolitism „de să uite si 
numele :noldo+ ertesc.“ „Dar tot a mai rămas ceva din sângele 


351 


moldovenesc, şi, când a venit timpul, toţi ne-am adus aminte că 
suntem Moldoveni.'“* D-sa spune că în Basarabia „poporul sim- 
plu țărănesc e acela care a înţeles că mântuirea poate fi numai 
pe bază naţională.“ O adunare de ţărani a hotärît la Octomvrie 
constituirea Sfatului Țării; după 3 săptămâni, 7—800 soldaţi 
s'au alipit la mişcare, înțelegând că „ţara noastră dragă numai 
atunci putem s’o mântuim când noi singuri vom luă trebile noa- 
stre.“ Sfatul care avea la început numai 30—40 de membri, la 
cari s'au. adaus 30 de ţărani și apoi delegaţi ai partidelor, zemst- 
velor, etc., formând 120—130 de deputaţi, un adevărat Parlament, 
din care a eșit Guvernul. „Zidim Statul nostru din nou. Mai toţi 
suntem esifi din ţărani. Suntem abia 20—30 de oameni, cari dis- 
părând, n’ar mai rămânea nimic. Dar aici la d-voastre sunt multe 
puteri. Şi credem că pricepeti încotro să întorc ochii noștri pentru 
un ajutor pe care uneori îl vom cere“. 

Preşedintele Consiliului de miniştri basarabian, d. Dr. Ciu- 
gureanu, arată cum „au venit aci cei doi copii ai Basarabiei, în 
fara pe care n'au văzut'o niciodată, ci numai au dorit'o“. Ei nu 
reprezintă boierimea, care în cea mai mare parte s'a lăpădat de 
nație, şi nici clerul, care s'a supus vlädicilor desnationalizatori. 
„Singură țărănimea s’a păstrat limba moldovenească, numai tä- 
ranul a fost mândru de neamul lui si nu s'a rusinat niciodată 
a să spune Român. Dacă astăzi suntem gata în viitor de unirea 
cu neamul de peste Prut şi din Transilvania, aceasta o datorim 
ţăranului român din Basarabia. In cei 106 ani de robie ni-a fost 
oprit tot. Ni-a fost oprit şi dreptul de a ne îmbrätisà cu fraţii 
nostri de peste Prut, de a ascultă chemările maicii noastre Ro- 
mânia. Mult timp noi n'am simţit minciuna şi a trebuit să inter- 
vie revoluţia, rusească din 1905, cu trecătoarea ei libertate, pentru 
ca bătrânul Gavriliţă cu d-nii Halipa şi Pelivan sa cuteze a publi- 
că Basarabia. A urmat apoi epoca tristă a prigonirilor. La 1913 
numai, să formează un nou mic cerc naţional, cu aceiaşi doi ti- 
neri şi cu neuitatul Murafa, şi atunci apare Curânt Moldovenesc, 
care durează până acum.“ Incă odată, d. Ciugureanu afirmă 
că boierimea, care a lipsit si în momentul primejdiei bolseviste, 
este gata să primească puterea, dar ea nu o merită. Sefii de azi 
ai Basarabiei n'au, de sigur, experienţă, dar o înlocuiesc cu o 
mare iubire. „Dorim să infloreascé neamul nostru moldovenesc 
si pentru aceasta să luăm parte la sărbătoarea noastră a stiintii, 
căci numai cu dânsa Republica Moldovenească, în istoria neamu- 
hui întreg moldovenesc, va putea să aibă un rol frumos şi bun“. 


La urmă d, N. Iorga, chemat să vorbească, a spus următoa- 
rele: „După cuvintele din inimă ale d-lui Poni si frumoasa salu- 
tare a preşedintelui Societăţii de medici si naturalisti, după tot 
ce au spus trimisii Basarabiei, noi, cari i-am ascultat, n’avem 
de adaugit decât un singur lucru: „că ati venit la o mare durere 
a noastră si ne-aţi adus o mare mângăiere.“ 


852 


3/16 Mart, 1918. 


In Camera Comunelor din Londra, ministrul Balfour, răs- 
punzând unei întrebări, a declarat urmätoarele cu privire la pa- 
cea care ni se impune: „Guvernul britanic a fost informat de- 
conditiunile impuse României. Noi arătăm toată simpatia noastră 
faţă de România în această crudă situaţie în care a fost pusă. 
Va fi desigur una din datoriile noastre şi unul din scopurile sfor- 
țărilor noastre ca la Conferinţa păcii să se facă revizuirea aspre- 
lor condițiuni impuse României'. 

O notă a agenţiei Reuter afirmă că toate hotăririle Consiliu- 
lui de Coroană român au fost luate în cel mai deplin acord cu 
Aliaţii. Cu toate grelele încercări prin care trece, România a ră- 
mas vecinic credincioasa Quadruplei. Ziarul Daily Chronicle, dis- 
cutând pacea brutală impusă României, spune: „Suntem mahniti 
văzând că să impun condiţii atât de grele Aliatei noastre. Dar A- 
liatii vor face totul cu putinţă ca ele să fie revizuite și că în Con- 
gresul de pace aspiraţiile poporului român să fie satisfăcute, 
România s'a purtat faţă de aliaţi în chip leal, Aliaţii să vor pur- 
„tă în acelaşi chip cu dânsa“. 

După ziarele americane pacea impusä României înseamnă. 
nimicirea acestei ţări, dat fiind că ea nu va mai avea acces la 
mare, deşi astăzi toate popoarele civilizate sunt de acord ca toate 
naţiunile să aibă drumul deschis la mare. Puterile centrale pro- 
cedează acum fatä de România cum au încercat să procedeze 
faţă de Serbia, voind a o izolă din punct de vedere comercial de 
restul lumii: ele încearcă să o închidă în închisoarea pangerma- 
nistă, unde comerţul României va fi nimicit, Această pace nu in— 
semnează altceva decât răpirea independenţei române. O aseme- 
nea pace nu va îi niciodată recunoscută de America, şi de Aliaţii 
ei. Ziarele cer cu inzistentä să se ia mäsuri pentrti a înfrânge re- 
zistenta Germaniei si a o pedepsi pentru toate crimele ei. 

In Camera olandeză deputatul Troelstru, a spus întrun dis- 
curs că pacea Austro-Germanilor cu Rusia, Ucraina şi România, 
îndepărtează tot mai mult perspectivele păcii generale. „Dacă. 
aceste psendo-păci sunt un simptom, pacea generală este de de— 
plâns chiar de pe acum‘, 

In Reichsrath-ul din Viena, deputatul Seitz, seful partidului 
majoritar socialist, a spus: „Nimeni nu poate fi satisfăcut de pa- 
cea pe care noi voim s’o impunem României. Politica pe care o 
urmăreşte Germania si poporul german duce la încercuirea Pu- 
terilor centrale de către celelalte popoare ale lumii. Noi nu numai 
ca socialiști, ci si ca reprezentanţi ai marelor mase ale tuturor 
popoarelor şi păturilor acestui Stat, nu putem spune destul de 
tare că popoarele nu doresc nici silnicul marş înainte in Ucraina, 
nici o violentare a României, ci nici nu vreau alta decât o pace 
din spre Răsărit, care ar deschide o perspectivă către pacea ge- 
nerală a lumii întregi. Noi nu voim nici un răsboiu de cucerire; 
dela România wavem nimic de cerut şi nimic de voit.“ 


353 


Deputatul socialist din Reichstag-ul din Berlin, Wendel, a 
declarat falimentul politicei socialistilor majoritari: „După pacea 
cu Rusia, pe care legislatorii din Petrograd au semnat-o intor- 
cându-si fata si închizând ochii; după pacea cu România şi care 
a fost smulsă cu pumnalul pus la gălul nenorocitilor din această 
jură, ce mai rămâne din frumoasele cuvinte asupra păcii de re- 
conciliare, asupra dreptului popoarelor de a dispune de ele, asu- 
pra dezarmării şi asupra, ligei naţiunilor? Nu mai rămâne decât 
un sgomot desert si putin fum!“ 

4/17 Mart. 1918. 


Atasatul militar american, Lt. Colonelul H. E. Yates, a adre- 
sat comandantilor de armată români, la plecarea, sa, următoarele 
cuvinte: „Acum, când demobilizarea armatelor române va începe, 
mi s'a părut că ar fi de folos să se răspândească în mod liniștit, 
verbal, nu prin ordin, ideile următoare: 1. Părerea Aliaților ca și 
a lumii civilizate este că România a făcut mult pentru cauza 
umanităţii. Ea s'a luptat bine si la pacea generală isi va primi 
răsplata; — 2. România a trebuit să facă pacea din cauza îm- 
prejurärilor nenorocite, asupra cărora n’avea nici o putere. Când 
situaţia să va schimbă, cum să va si schimbă desigur, ea va fi 
iarăşi în stare să lucreze în contra apăsătorilor ei. — 3. Nimeni 
nu trebuie să se simtă deprimat, ci trebuie să fie mândri toţi de 
isprăvile României din trecut şi plini de încredere în viitor. Fie- 
" care trebuie să adopte o atitudine de veghetoare așteptare, pă- 
strându-și mintea, trupul şi mai pesus de toate energia gata 
pentru viitor“. 

5/18 Mart. 1918. 


Astazi intre orele 10 si 12 a. m., azistat de confratele Capi- 
tanul Br. Amedeu Florantin, am inlesnit, cu ajutorul, instrumen- 
telor, venirea in lume a primului copil al d-lui Locotenent Ilie 
Florescu, care să oprise in drum de 30 de ceasuri, ne mai putând 
înaintă cu nici un pret. Conform dorintii mele, părinţii veseli au 
dat mostenitorului lor numele de Horia. 

6/19 Mart. 1918. 


Am dejunat la masa bogată a d-lui prefect al județului, Const. 
Gr. Sturza, împreună cu mai multi invitaţi. Pe la sfârşit a venit 
d-l Artur Gorovei, fost primar, cu un aer de supărare, și cu un 
ton indignat începe să se plângă prefectului că soldaţii români de 
pe moşia d-sale i-au făcut mai multe stricăciuni si, în durerea (?Y 
sa, recurge la diferite imprecatiuni cam în felul acesta: Soldaţii 
nostri sunt niște vandali! niște sälbateci! mai răi decât Rușii! si 
ca culme: decât așa, pacoste mai bine era dacă veneau Nemţii și 
in Moldova, ca să aducă regulă! — La auzirea acestora mi s'a ur- 
cat sângele la cap, nu m'am putut stăpâni si fără să mai ţin sa- 
mă de locul unde mă găseam, am esclamat si eu din baierile ini- » 
mii: „cum? tocmai d-ta vorbeşti astfel? Aceasta nu-i permis s’o 
zici nici chiar în glumă!“ A urmat un moment de tăcere; discuţia 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 23 


854 


a luat altă întorsătură si până în cele din urnă atmosfera s'a 
mai inseninat. 

Această întâmplare îmi aduce aminte de alta cam tot la fel 
la Husi, pe la sfarsitul lunii Martie din anul 1917. Atunci fusei 
trimis acolo pentru câteva zile de către Direcţia sănătăţii publice. 
In timpul acela m'am întâlnit cu mai mulţi buzoieni refugiaţi şi 
într'o zi, chemat fiind, m'am dus să vizitez o familie din Buzău 
găzduită la bogätasul Vasile Mitache (fiul). Acest d. Mitache avea 
una din cele mai frumoase şi mai mari case din Huşi, cu curte 
împodobită cu flori şi o grădină bogată în pomet. El mai eră şi 
fericitul proprietar al unei moşii mari din judeţul Fălciu. La în- 
ceputul răsboiului a fost mobilizat cu gradul de locotenent si pus 
într'un serviciu oarecare de aprovizionare, iar acum era mobili- 
zat de câtva timp pe loc, pentru ași putea cultivă moșia în inte- 
resul general al ţării, după cum să făcuse cu toţi proprietarii 
mari, cari își cultivau singuri moșiile. D. Mitache nu eră acasă, 
unde am găsit numai pe soţia sa si familia buzoiană. 

Vizita mea pentru concetăţenii mei, cari erau foarte depri- 
mati şi îngrijoraţi de mersul evenimentelor si de starea averii 
şi rudeniilor rămase în Buzău, unde erau Nemţii mai mari, a 
avut un efect bun întru cât, prin vorbele mele de încurajare și 
credința neclintită întrun viitor bun si apropiat, i-a inveselit si 
le-a ridicat moralul. Pe la sfârşitul vizitei, iată că soseşte si d. 
locotenent Mitache dela moșie. După prezentările obicinuite, l’am 
întrebat ce mai este si cum merg trebile pe la moșie? D-sa, după 
ce-mi face o descriptie sumară a moşiei, s'a arătat foarte ingrijo- 
rat de muncile agricole, cari sufer din lipsa braţelor, fiind silit 
să se servească mai mult de soldaţii unităţii militare din satul 
moşiei, după cum de altfel o fac şi ceilalţi proprietari, conform 
dispozitiunii Ministerului de răsboiu, obligând pe soldaţii de pe 
moşii să muncească cu anumită plată si în anumite condițiuni. La 
asigurarea ce i-am dat că lucrurile o să meargă bine şi aprobând 
dispoziţia luată de guvern în privinţa asigurării muncilor agri- 
cole, d. Mitache mi-a răspuns: Da, asa ar fi să fie, dacă soldaţii 
noștri ar fi oameni cum să cade. Dar, soldatul român este leneș, 
de rea credinţă și mai pe sus de toate hot, care devastează şi fură 
tot ce-i cade în cale, si că în lume nu poate să fie un om mai ne- 
trebnic si mai rău decât soldatul român. Si pe tonul acesta a ur- 
mat d. Mitache aproape o jumătate de ceas până ce m'a scos din 
toate răbdările, deşi îmi impusesem cu toată puterea calmul ne- 
cesar pentru a putea suportă toate acestea infamii, debitate la 
adresa armatei române de către un locotenent (proprietar mare) 
care a făcut räshoiul la o formaţiune de aprovizionare si care 
acum e mobilizat la moșia sa. Si atunci, după ce a sfârşit, am in- 
ceput a-i atrage atentiunea asupra celor zise, arătându-i in cu- 
vinte foarte demonstrative cât de mare nedreptate comite vorbind 
astfel de neamul nostru românesc, care pretinde a fi si al lui. 
Am facut o comparaţie între ceeace a făcut soldatul român pentru 


355 


apărarea, patriei, cu tot avântul şi disprețul morţii al celor mai 
viteji soldaţi din lume, si între purtarea celor cu dare de mână, 
a bogătașilor, cari aproape toţi au fost si sunt niște ambuscati, 
puși la adăpost de gloanţe, în diferite servicii pe la părţile seden- 
tare. l’am schiţat toată martirologia soldatului nostru si i-am arä- 
tat cum acest soldat rău hrănit, rău îmbrăcat, găzduit prin satele 
Moldovei, claie peste grămadă, să reface si să pregăteşte pentru 
viitoarele lupte ce vor să fie la viitoarea ofensivă generală, care 
să apropie; cum îndură toate și cum, pe deasupra, este decimat 
de cea mai cumplită molimä (tifusul exantematic) si el nu câr- 
teste, nu să räsvräteste, ci cu credinţa, în viitorul neamului să su- 
pune la toate, rabdă și ascultă după cum simţul lui de datorie 
îi impune, spre admiraţia ofiţerilor din misiunea franceză. „Şi, 
d-ta domnule locotenent, nu ţii seamă de toate acestea si nu te 
înduri să răsplătești pe bunul nostru soldat decât prin astfel de 
vorbe, pe cari îmi este peste putinţă să le calific după cum me- 
rita, fiind in casa d-tale...” Am plecat scârbit şi mâhnit, bleste- 
mand clipa in care am intrat în casa acestui...! 


7/20 Mart. 1915. 


Guvernul de sub preşedinţia d-lui general Averescu, dându-si 
demisiunea, a fost inlocuit cu un nou minister compus din d-nii: 
Al, Marghiloman, presedinte al consiliului si ministru la interne, 
ad-interim la agricultură si domenii; C. C. Arion, la externe; Mi- 
hail Săulescu, la finanţe; general IJ. Hdrjeu, la răsboiu; Sim. Me- 
hedinti, la instrucţiune publică si culte; C. Meissner, la industrie 
si comerţ; D. Dobrescu, la justiţie; şi N. Ghica-Comdnesti, la luc- 
rări publice. *) 

Noul guvern a trimis telegrafic, prefecturilor de judeţ, ur- 
mătorul comunicat: „Guvernul prezidat de d. general Averescu 
reträgändu-sä în ziua de 12 Martie st. n. am fost însărcinat de 
M. S. Regele cu constituirea ministerului. Prima misiune a nou- 
lui minister este de a încheiă, în terminul ce ne este fixat, pacea 
ale cărei baze au fost aşezate prin preliminariile de pace iscălite 
în ziua de 5 Martie st. n., preliminări cari au şi primit un început 
de executare militară. In îndeplinirea acestei grele sarcini guver- 
nul pune toată silinta si tot creditul lui pentru ca sacrificiile ce 
să impun Patriei să-i atingă cât mai putin puterea ei ca factor 
economic și politic. A două misiune ce avem de îndeplinit este o 
îndoită, operă de regenerare morală si de reorganizare a tuturor 
ramurilor activităţii de Stat. Experienţa dureroasă prin care a 
trecut tara, dovedește cât de grabnică și de imperioasă este acea- 
stă îndatorire. În această ordine de idei, guvernul face dintr’o 


* Cu ocazia, deschiderii Corpurilor legiuitoare s'a făcut remanierea şi com- 
pletarea ministerului, numindu-să d-nii: C. Garoflid, la agricultură şi domenii; 
Grig. Cantacuzino, la industrie şi comerţ în locul d-lui Meissner, trecut ca 
președinte al Camerei; şi L Mitilineu la justiţie în locul d-lui Dobrescu, ales 
preşedinte al Senatului. 


23% 


356 


completă si inteleaptä rezolvare a problemei agrare si din che~ 
marea, la viata politică a maselor profunde ale naţiunii, două: 
puncte esenţiale ale programului său de activitate“. 
Reprezentanţii guvernelor aliate, în conferinţa care a avut loc 
la Londra, au căzut de acord spre a să publică următoarea dec— 
laratiune: „Guvernele Inţelegerii întrunite la Londra in confe- 
rinţă, după ce au stabilit un deplin acord cu privire la problemele: 
militare la ordinea zilei, cred de alor datorie de a.lua act de 
atentatele fără precedent, săvârşite sub domnia unei păci ger- 
mane asupra popoarelor din Rusia, ale căror armate au renunţat. 
în mod spontaneu la apărarea ţării, intr’o mișcare de aberatiune- 
stranie si fără pereche în istorie. O simplicitate neînţeleasă i-a. 
făcut pe Ruși să aștepte dela Germania o pace democratică pen- 
tru Rusia dezarmată, o pace fără anexiuni si fără violenţă, prin 
voinţa aceleeaşi Germanii, care de patru ani să luptă împotriva. 
independenţei popoarelor, sfidând toate drepturile omenirii. Efec- 
tul s'a arătat imediat. Inainte de a să face schimhul prelimina- 
riilor, comandamentul german a luat anumite măsuri militare, 
călcându-și cuvântul si transformând pacea impusă Rusiei, în— 
tr’o invadare de teritorii, prin ocuparea satelor şi oraşelor, prin 
capturarea sau distrugerea tuturor mijloacelor de apărare, insta- 
land pretutindeni autorităţi militare si orgänizând desmembrarea, 
pământului Rusiei în profitul Germaniei, care a anexat câteva 
mari provincii ruse.“ După ce să face istoricul tratativelor impu- 
se Rusiei, declaraţia continuă astfel: „Pentru guvernele Intele- 
perii, judecata popoarelor libere nu s'a impus niciodată într'un 
mod atât de limpede. De ce am mai fine seamă de cuvântul Ger— 
maniei, când acțiunea de cucerire a ei n'a fost niciodată mai di- 
strugătoare față de orice independenţă, iar acum atât de dușmă- 
noasă tuturor drepturilor, cari constituiesc demnitatea indivi- 
dului și naţiunilor civilizate?” După ce să inzistă asupra sorții 
Poloniei, guvernele aliate declară că „România suportă astăzi re— 
petarea acestor torente de dominatiune nemiloasă, ale cărei va— 
luri au produs atâtea dezastre printre popoarele din Orient. Toate 
acestea să petrec sub eticheta unei păci mincinoase, care în ca- 
drul unei vorbării pacifiste subordonă toate realităţile răsboiului, 
legii supreme a forţei brutale fără frâu. Noi nu cunoaștem ase- 
menea păci, nu le putem cunoaște deoarece noi ne propuhem ca 
prin eroism si suferinţă să sfarsim odată cu această politică de 
spoliatiune pentru a face loe unui regim durabil de pace prin 
dreptul organizat. Fără să insirém lberările ce vor trebui să se 
facă în viitor, este suficient de a invocă reparatiunile generale de: 
justiţie, cari să rezumă in acest singur cuvânt: „dreptul“. 


9/22 Mart. 1918.. 


In urma interventiunii guvernului nostru, negocierile de pa— 
ce să vor continuă nu la Buftea, ci în Bucureşti, la Cotroceni. 
Comisiunea română a fost modificată si să compune din d-nii: 


357 


Al. Marghiloman, prim-ministru, ca preşedinte; C. C. Arion, mi- 
nistru de externe; Burghelea si Papiniu. Comisiunea militară din 
d-nii generali: Coandă, Lupeseu şi Mircescu. Comisiunea. juridică: 
P. Missir. Subcomisiunea economică, comercială şi industrială: 
N. Ştefănescu, Al. Ştefănescu, I. Anghelescu, N. Răducanu-Po- 
“pescu, I. Tănăsescu si D. Gheorghiu. Comisiunea marinei: Ami- 
valul C. Bălescu si Comandorul Mărgineanu. Comisiunea schim- 
bului de prizonieri: Căpitanii N. Tabacovici şi Gheron Netta. Se- 
‘cfetarul comisiunii tratativelor de pace: Maior Al. Dumitrescu. 


14/27 Mart. 1918. 


In Neamul Românesc am cetit următoarele rânduri dintr’o 
scrisoare către directorul acestui ziar, d. Iorga, a profesorului G. 
W. Prothero, ruda ministrului cu acelaşi nume: ,,Intrebuintez 
„această ocazie pentru a vă trimite câteva cuvinte de simpatie şi 
pentru a vă spune, — întrucât am avut un drept de a vorbi pen- 
tru alţii ca şi pentru mine însu-mi, — cât de adânc simţim noi, 
din Anglia, pentru pretinii noştri din România si pentru ţara 
căreia-i aparţin. Cu adevărat v’ati bătut o luptă vitează; şi re- 
zistenta pe care a-ţi opus'o violenţei şi apăsării germane va fi 
strânsă, sunt sigur, ca o comoară şi o sfântă amintire de toţi Ro- 
mânii şi va servi ca să îndemne si să înalțe generaţiile ce vor veni. 
Ati fost siliţi să cedati, pentru câtva timp, unei forte imens su- 
perioare; dar putem hrăni credința că Puterea nu va fi întotdea- 
una mai presus de Drept şi că viitorul tine zile mari şi fericite 
pentru România, precum ţine libertate pentru Europa întreagă. 
In această credinţă, care sunt sigur că e d-tale ca şi a mea, îţi 
trimit aceste puţine rânduri de încurajare și de speranţă“, 


15/28 Mart. 1918. 


Astăzi am cetit în România articolul întitulat: Glasul Basa- 
rabiei, care mi-a mai înseninat sufletul întunecat de durerile zi- 
lelor prin care trece scumpa noastră ţară. In acel articol ni să 

- spune că în dimineaţa zilei de 3 Martie a. c. 18 Moldoveni, adecă 
Români din Basarabia, membri ai Consiliului judetian din jude- 
tul Bălți, în oraşul cu același nume, profitând de faptul că să ti- 
nea şedinţă plenară pentru nevoile ținutului, au înaintat o cerere 
către președintele adunării ca să pună în discuţie o moţiune prin 
care, după ce să justifică economiceste şi istoriceste nevoia ca 
Basarabia să fie alipilă la România, să cerea ca să intervină la 
Sfatul Ţării şi la Consiliile judeţene ca să proclame acelaşi lucru, 
iar Sfatul Ţării să trimită delegaţi la Iaşi, spre a să înţelege cu 
Guvernul român în această privinţă. 

Această moţiune a fost susţinută de către tânărul Cazacencu 
printo cuvântare plină de căldură si ea a fost primită cu una- 
nimitatea voturilor. Din cauza bucuriei pe care au simtit’o toţi în 
acel moment, a trebuit să se suspende şedinţa câtva timp, în care 
:S'a format un cor de basarabeni, bucovineni ‘si Români din re- 


358 


gatul liber, care a intonat: Pe-al nostru steag e scris Unirea. Toa~ 
tă azistenta a ascultat în picioare si a aplaudat frenetic. 

In aceeaşi zi pe la ora G. p. m. a avut loc în același scop o în- 
trunire publică în sala Clubului din oraşul Bălţi, compusă din 
marii proprietari, membri consiliului judetian, aproape toţi {a— 
rani, intelectualii orașelor si satelor si au aclamat o moţiune cu 
acelaşi cuprins strigând cu toţii: Trăiască Unirea! Trăiască Ro-— 
mânia! Trăiască, Regele Ferdinand!, iar muzica militară a into- 
nat imnul regal si alte cântece nationale. După întrunire multi- 
mea a manifestat prin oraş pentru unire, iar pg strada principală. . 
s'au lipit placardé cu acelaşi înţeles. In ziua următoare generalul 
Schina, comandantul Diviziei I de cavalerie, cu sediul in Bălţi, 
a dat în sălile aceluias club, unde avusese loc întrunirea publica, 
o masă tuturor participanţilor la întrunirea si manifestatia pu- 


ie 


\ 


= 


a il. 
ah i | 


VI sl 


Răpirea Basarabiei 


blicä. Articolul să sfârşeşte astfel: ,Graba cu care locuitorii dim 
judeţul si oraşul Bălţi, fără deosebire de clasă socială, vin să adu- 
că balsam mângăietor mamei din nou îndurerată, alină în parte» 
durerea care stă să ne copleseascä. Fie ca pilda celor din Bălţi 
să fie cât mai curând imitată de toţi basarabienii şi dorinţa lor: 
să devie realitate, spre binele Românilor de pretutindeni.“ 
Reproduc aci şi frumoasa moţiune a celor 18 basarabeni, 
care sună asa de duios: „Noi, mai jos iscalitii, membri ai Zemst- 
vei ținutului Balti, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, ina-- 
inte de a intră în rânduiala zilei hotärîte pentru adunarea de 


359 


astăzi a Zemstvei, să, puneţi la glăsuire dorinţa noastră, arătată 
mai la vale, de a ne uni cu tara noastră mamă România. Stiind 
prea bine că acum o sută și şase ani cu de-a sila ne-a smuls dela 
sânul mamei noastre scumpe, cu care am făcut un trup și un su- 
flet; — Stiind prea bine că în vremile aceste grele, când, după ce 
ne-a, isbăvit Dumnezeu de tirănia rusească, care ne-a apăsat, bat- 
jocorit şi întunecat atâta amar de vreme, eră să ne prăpădim în 
focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frätesc, în 
zile de grea primejdie, curätindu-ne ţara de duşmani, dându-ne 
scutul, liniştea si rânduiala perdutä; — Știind prea bine că sin- 
guri sântem si prea puţini si prea slabi si prea neputincioşi, 
pentru a ne puteă ocârmui și apără singuri fără a cădea 
din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi: 
— Hotdrim în numele ținutului nostru Bălţi să ne unim 
din nou cu scumpa noastră ţară mamă: Romdnia, vroind 
să impärtim cu ea fräteste tot norocul și nevoile vieţii noastre 
viitoare ca si în vremurile Moldovei lui Stefan cel Mare. Această 
hotărire nestrămutată si sfântă a noastră rugăm să fie trimisa 
fără întârziere Sfutului Țării din Chișinău, pentru ca acesta, as- 
cultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii 
țări: Sfânta, mântuitoarea, mult dorita si vecinica noastră Unire 
cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci 
ca bună mamă ne va garantă fratie deplină si drepturile căpătate 
de norod prin revoluţia din 1917“. Semnati: Ioan Scobiola, Ioan 
Cazacencu, Simion Ciobanu, Ioan Guriţă, Vasile Costise, A. Filip, 
V. Osadciuc, D. Garconita, N. Miauna, Gh. Popovici, Ioan Sav- 
ciuc, Vasile Focsa, F. Grigoriev, Gh. Cioban, St. Rosca, P. Sol- 
tinschi, Gh. Cocos, M. Moscal. 


16/9 Mart. 1918. 


După cele scrise de ziare ziua păcii, ziua doliului national, 
să apropie, după multe, grele și chinuitoare tratative. Cu aceasta 
ocazie mi să pare potrivit să reamintesc frazele calde, pe care 
binecunoscutul scriitor francez Camille Mauclair le închină scum- 
pei noastre ţări. Pe când Serbia şi Belgia au fost silite de împre- 
jurări să între în răsboiu, România s'a alipit de bună voie de po- 
poarele apusului în marea luptă pentru onoare si dreptate. ,,Ro- 
mânia, zice d. Mauclair, putea foarte bine să rămână neutră, fă- 
ră felonie si fără laşitate.“* Pe când Belgia, si Serbia au avut 
unde să se retragă, având tot ajutorul aliaţilor lor credincioşi, 
iubita noastră ţară a fost în continuu, chiar dela început, mintita. 
înșelată si tradată atât de Rusia Tarilor, cât si de Rusia revolu- 
tionarilor, si mai pe urmă si de Ucraina, care închizându-și gra- 
nifele dinspre noi a refuzat să adăpostească si să înlesnească re- 
tragerea, armatei noastre. „Nu vă primim, ne-au zis acești vecini, 
muriti sub ochii nostri sau mai bine vă predaţi.“ Să înţelege că 
în această nenorocită dilemă a trebuit să ne îndreptăm pe calea 
păcii. Bunii nostri aliaţi din apus au înţeles si ne-au dat sfatul 


360 


ca să bem paharul suferintii până la fund cu neclintita speranţă 
că după restignire va veni şi ziua învierii. Marele publicist fran- 
cez, Gustave Hervé, a scris într'un mare ziar din Paris că „dacă 
România ar mai voi să reziste, noi va trebui s’o silim să facă pa- 
ce‘, Iată cum știu Aliaţii noştri să pretuiascä sacrificiile noastre. 
Nu ne osândește nici un glas, nu să sfarmă nici o legătură si nu 
să spulberă nici o promisiune. Ei să simt mai solidari ca intotdea- 
una tă de nefericitul popor latin dela Dunăre, învingător și 
învins, glorios și umilit, inocent şi pedepsit. 


17/30 Mart. 1918 


Exemplul dat de districtul si orașul Bălţi, cari au cerut uni- 
rea Basarabiei cu România, a fost imitat de membrii districtului 
si orașului Soroca, împreună cu micii si mari? proprietari, cu 
membri clerului, cu învățătorii si multime de alţi. cetăţeni, în ziua 
de 13 Martie a. c. Iată cum s'au petrecut lucrurile în acea memo- 
rabila zi. Adunarea generală a Zemstvei districtului Soroca, näs- 
cută din alegerile regionale din Decemvrie 1917, fiind convocată 
pentru ziua de 13 Martie, spre aşi alege preşedintele, a vota hu- 
getele şi a luă măsurile trebuincioase bunului mers al administra- 
tiunii şi vieţii economice. După ce s’a ales preşedintele si mai 
înainte de orice altă lucrare, adunarea a discutat şi a votat urmä- 
toarea moţiune: „Poporul moldovenesc înfiinţat de aproape 20 de 
veacuri de către străbunii romani si deosebit apoi între Nistru si 
Prut de fratii săi, rezemat pe principiile marei revolutiuni a po- 
poarelor fostului marelui Imperiu al tuturor Rusilor, care odată 
cu libertatea si egalitatea tuturor indivizilor în fata legilor, a 
proclamat în primul rând libertatea najionalităţilor de a dispune 
singure de soarta și așezările lor prezente şi viitoare, a proclamat 
in ziua de 2 Decemvrie 1917, Basarabia ca Republică Moldove- 
nească independentă si de sine stătătoare. Ținând seamă că viata 
si propäsirea economică şi culturală a unui popor este în raport 
direct cu Torta viie si aptitudinile cu care Dumnezeu l’a hărăzit. 
că în unire stă puterea şi că unde-s doi puterea crește. Ţinând 
seamă ră în timp de 19 veacuri Basarabia a fost totdeauna un 
trup cu Moldova de pe dreapta Prutului şi că soarta ei a fost 
deapururea legată de aceea a Principatelor Dunărene, cu care a 
îndurat aceleași suferinţe, gustând aceleași lucruri şi având ace- 
leaşi nevoi. Ţinând seamă de înäliätoarea pildă dată de tânărul 
regat al României în scurtul timp decând a fost recunoscut ca 
Stat independent, aträgându-si prin muncă, prin ordine, admi- 
raţiunea si iubirea tuturor popoarelor din lume si chiar respectul 
dușmanului comun. Proclamăm astăzi în mod solemn, în fata lui 
Dumnezeu și a întregei omeniri, că declarăm Unirea Basarabiei la 
Regatul României si sub al cărui regim constitutional şi sub ocro- 
tirea legilor căruia de Monarhie democratică, vedem siguranța 
existenţei noastre nationale si propäsirea economică şi culturală. 
Facem apel la Sfatul Ţării şi la toate adunările constituite din în- 


361 


treaga Basarabie, dela Hotin până la Ismail, să se unească prin 
votul lor la noţiunea noastră si să trimită delegatiuni cu repre- 
zentanti din toate adunările regionale si proprietare, pentru a 
«depune la picioarele Tronului României, omagiile noastre de de- 
votament si credinţă pentru Regele Ferdinand I, Rege al tuturor 
„Românilor. Alegem ca delegaţi pe domnii: Mila, Rusu, Secara, 
Cosciug, Ganea, Topală, Soltuz, Meleghi, Bandac, Butoni de Katz- 
anan, Hârjeu, Satanof, Caisăn, Braunstein, Vârlan, Vizitiu, Bâr- 
san, Cernăuţan, Grosul si protopopul Cotuzmschi.“ 

După cetirea acestei motiuni toată lumea s'a sculat în pi- 
„cioare strigând la vot şi preşedintele întrebând cum să se voteze, 
toţi au răspuns prin aclamatiuni, începând un ura formidabil, 
care înăbuși muzica militară, pe când canta Deşteaptă-te Romane, 
apoi Imnul Regal, care a fost ascultat de toată azistenta in pi- 
cioare. După votarea unanimă, moţiunea a fost semnată de pre- 
şedinte si de toţi azistentii, cari să îngrămădeau so semneze. „Era, 
zice cronicarul acelei zile, o pornire plecată din iubire adâncă 
de neam, un entuziasm sincer, o voinţă desăvârşită pentru marele 
act al Unirii. Mai toţi semnând strigau: Dumnezeu s'ajule!“ Du- 
păce muzica a mai executat câteva cântece naţionale, toţi s'au re- 
tras cu multumirea sufletească că au îndeplinit un fapt mare. 

In ziua următoare, 14 Martie, ziua proclamării Regatului 
Român, sau adunat cetăţenii districtului şi orașului Soroca să 
ia parte la Te-Deum-ul oficiat de 10 preoţi si un diacon, în frunte 
cu protopopul local. Orașul întreg era, gătit de sărbătoare cu 
steaguri si stegulete cu tricolorul roman. S’au ridicat două arcuri 
de triumf pe strada principală și spre clădirea Zemstvei, pe care 
era scris: Trăiască România! Trăiască Unirea! Trăiească Regele 
Ferdinand I!, iar pe piaţa cea mare o frumoasă estradă impodo- 
bită cu tricolorul român pe care s'a oficiat serviciul divin. 

Incă dela orele 9 de dimineaţă piaţa era plină de lume. La 
ora 11 să anunţă sosirea Generalului Schina, comandantul Divi- 
ziei I de cavalerie, care a venit fiind invitat de președintele Zemst- 
vei pentru a fi salutat de populaţie ca comandant al armatei li- 
beratoare. Serviciul religios a fost „oficiat de către preoţi in stră- 
lucitoare odäjdii, iar răspunsurile au fost date de corul biserici 
Soborul, care a fost mult admirat. In slujbă s'a pomenit M. S. 
Regele Ferdinand si augusta familie regală, iar corul de trei ori 
a cântat: Mulţi ani trăiască! După serviciul religios generalul a 
primit defilarea ofiţerilor si a trupei, care a stârnit admiraţia po- 
porului prin ţinuta sa marţială, apoi delegaţii aleși în ziua prece- 
dentă au prezentat generalului în Palatul Opravei moţiunea vota- 
tă, prin câteva cuvinte pline de căldură, rostite de preşedintele 
orașului Lafan. Generalul mândru a mulţumit prin cuvinte înăl- 
4atoare pentru acest fapt mare istoric al Basarabiei, care coin- 
<ide cu aniversarea proclamării Regatului Român. Este greu de 
arătat entuziasmul cu care au fost primite aceste cuvinte; pe fe- 
ele tuturor să vedeau lacrimi de bucurie, iar muzica militară 
intonă Imnul regal. 


362 


La ora 2 p. m. a avut loc un mare banchet de 350 de tăcâ- 
muri, dat de autorităţile locale în saloanele Clubului. Intre invi- 
taţi erau si doamnele din Soroca. Primarul Soltuz a închinat cel 
d'intâiu pentru M. S. Regele Ferdinand I un toast, acoperit de 
urale si aplauze nesfarsite, La acest toast a răspuns generalul 
Schina, vorbind in cinstea locuitorilor orasului si districtului 
Soroca. După mai multe toaste inflăcărate rostite de mai multi 
insi, între cari si doi ţărani, banchetul s'a terminat la ora 5, când 
generalul a trebuit să plece la Bălţi, fiind ridicat pe sus si dus. 
în triumf până la automobil. Petrecerea însă a continuat până la 
oră, 7, când lumea a început să plece ca să iee parte la retragerea 
cu torte, făcută de toţi locuitorii Sorocii pe strada principală si 
pe sub arcurile de triumf, ale căror inscripţii să puteau ceti la 
lumina alor trei becuri electrice: albastru, galbin şi roşu, arun- 
cându-să sute de artificii în tot timpul serii. La ora 10 a început 
balul la club, luând parte multe doamne si domnisoare din oraş 
şi judeţ, care a durat până în zorii zilei. 

Termin această mare si inältätoare zi, reproducând cele trei 
strofe din urmă din poezia lui Liviu Marian, din Balti, intitulata 
Basarabiei şi dedicată amintirii mucenicului national Simion 
Murafa: 


„Apropie-te dragă, cu'ncrederea de mamă, 
De-al cărei sân odată calăii te-au răpit, 

Si Pal iubirii soare tu, iar intineri-vei, 

Şi fi-vei floare — aleasă în Soare — răsărit: 


Azi lanţul ti să rupe si plânsul ti să curmă; 
Acei ce te loviră şi te-au batjocorit 

De fraţii tăi pe goană sunt puși, iar pe-alor urmă 
Pornit'au corbii — ciocli cu glasul rägusit .. . 


N'ai frică si nu plânge, căci mama ta veghiază 
La căpătâiu-ţi gingas, iar cel ce te-a robit 

E dus să nu mai vie pe plaiul ţării tale, 

O, dulce Basarabie, raiu drag si înflorit! 


18/31 Mart. 1918. 


Astăzi să îinplinesc zece zile decând a început puternica ofen- 
sivă germana de pe frontul anglo-francez, pe o întindere de 80 
chilometri, cu un efectiv de 90 de divizii, între cari multe trupe 
aduse de pe frontul din răsărit, cu un prisos de munitiuni, cu 
gaze otrăvitoare, cu aeroplane şi o mulţime de tunuri de toate 
calibrele. Germanii s'au hotărît şi preparat ca să deie o lovitură 
decizivä, adecă să se strecoare pe văile Sommei, cucerind oraşul 
Amiens si să ajungă la mare sdrobind si nimicind armata engleză, 
iar pe de altă parte să împingă frontul şi să ajungă cât să poate: 
mai repede la Paris. Cu această ocaziune Germanii au rezervat 


363 


lumii o mare surpriză de mare efect politic si moral, bombardând: 
Parisul dela o distanţă de 120 chilometri cu un tun colosal, cu 
tragere lungă, a cărui construcţie a cerut o muncă enormă. Acest 
tun cu un tir asa de lung, după informaţiile câştigate foarte tar- 
ziu, a fost instalat pe masivul Saint-Gobain, de unde trăgea asu- 
pra regiunii pariziene. El are o gură de foc lungă de 25 metri; 
obuzul este de 24 centimetri si are o iuteala iniţială de 2100 metri, 
adeca cu 500 metri mai mare decât tunurile anti-avioane franceze 
şi engleze. Obuzul este un obuz de ruptură cu pereţii extrem de 
groși, care are o mare putere de pătrundere, dar a cărui forţă 
de expansiune este foarte redusă. Dată fiind încărcătura slabă, 
explozia nu-l frânge decât în 4 sau 5 bucăţi mari, încât efectul 
cele mai de multeori este nul. Din cauza impreciziunii tirului nu- 
mărul loviturilor cari să perd este foarte mare. Afară de aceasta 
manierea tunului este delicată si periculoasă. El să uzează foarte 
repede, din care cauză Germanii au trebuit să revină numai decât 
la bombardarea cu aeroplanul. Nemţii spun că faţă de înălţimea 
trajectoarei, punctul culminant atinge înălţimi la cari nu sa ri- 
dicat până acum nici un alt corp. Căldura ţevii atinge o tempe- 
raturä, la care alte proiectile obicinuite sar topi şi viteza iniţială 
este atât de mare, încât metalul pare la contactul aerului incan- 
descent. Acest tun a adus oarecari stricăciuni Parisului si a făcut 
mai multe victime, precum s'a întâmplat în Vinerea sfântă a Pas- 
tilor catolice (16 Martie), când chiar în ceasul morţii Mântui- 
torului nostru Isus Christos, atunci când credincioşii erau adu- 
nati în biserici pentru a comemora acest mare mister, un obuz a 
căzut asupra bisericii St. Augustin, präbusindu-i bolta si omo- 
rând vr’o 75 de creştini, între cari mai multe femei si copii, si ra- 
nind un număr si mai mare. Intre morţi să află si Consilierul de 
legatie al Elveţiei, d, Strochlin cu fata lui. Acest tun a fost numit. 
Die qrosse Bertha. 

In fata superioritatii numerice a dusmanului, trupele fran- 
co-engleze s'au retras pas cu pas, rezistând cu deosebită vigoare 
si cauzând perderi mari vräjmasului, perderi asa de mari încât 
40 de divizii au fost retrase din luptă. Rezultatul acestor crâncene 
lupte, cărora Germanii, în mândria lor nemăsurată, le-a dat nu- 
mele de bătălia imperiali, şi la care să zice că a azistat însuşi 
Impăratul, a fost că ei au recâștigat tot terenul perdut pe acel 
‘front în cursul anului 1917, cucerind orașele Peronne si Bapau- 
me, ajungând la frontul pe care l’au avut în Januarie din anul 
trecut si făcând dela începutul ofensivei si până astăzi 70,000 
prizonieri, luând peste 1000 tunuri, număr pe care Englezii îl 
micşorează mult, declarând că pe acel front n'au fost atâtea, tu- 
nuri, me ee 

Este greu să spun in ce chinuri am trăit in aceste zile gro- 
zave, mai ales că toată speranța noastră este pe frontul Aliaților 
nostri si tot viitorul nostru atârnă de pacea generală dictată de 
ei; căci numai prin victoria lor putem scăpă de urmările păcii 


364 


pe care ne-o impun Germanii cu atâta cruzime si numai dela vic- 
toria lor atârnă unirea, neamului întreg, visul nostru la care n'am 
renunţat si nu putem renunţă odată eu capul, orice sar întâmplă. 
In fiecare dimineaţă, după o noapte întotdeauna agitată, mă scu- 
lam obosit si cu inima îndurerată, așteptând cu neastâmpăr zia- 
rele cu comunicatul, care, vai!, eră din ce în ce mai rău. Unde 
mai pui şi neliniștea, mărită zilnic, prin trăgănarea tratativelor 
de pace din Bucureşti, care par fără de sfârşit. Aceste zile mi s'au 
părut cele mai chinuitoare din tot timpul răsboiului nostru si nu 
le-am putut suportă decât luând zilnic bromur de potassiu, doc- 
torie care pentru prima oară am luat’o acum in viata mea. 


19 Mart./1 April 1918. 


Zi veselă. Aliaţii nostri să pare că au reușit să oprească ofen- 
siva germană, fixându-şi şi întărindu-și frontul; ei au cucerit 
mai multe sate si pozitiuni importante, făcând peste 1000 prizo- 
nieri şi luând numeroase mitraliere şi material de răsboiu, mul- 
fumitä ajutoarelor date de rezervele sosite la timp. Comunicatul 
german, care de obiceiu era lung, de două-trei ori mai lung decât 
al Aliaților nostri, acum apare scurt si să mărginește a spune că 
afacurile extrem de indarjite ale inimicului din cutare loc s'au 
prăbuşit cu perderi grele şi că situaţia a rămas neschimbată. 


22 Mart./4 April 1918. 


De trei zile Germanii stau pe loc si toate încercările lor de 
a înaintă îi costă, perderi mari fără nici un rezultat. Aliaţii noștri, 
dupa toate indicatiunile, socotesc pericolul ca trecut. Forţele fran- 
-co-engleze sunt din nou grupate pentru a preintâmpină orice sur- 
prindere, iar Anglia a debarcat suficiente trupe şi munitiuni pen- 
tru a alimentă defensiva sigură. Trebuie să reținem un fapt: 
dacă Germanii nu vor isbuti să oblie acum deciziva, colosala 
ofensivă alui Hindenburg să poate socoti că a dat greş. Germanii 
mu să vor mai întâlni cu această superioritate numerică, pe care 
le-au înlesnit'o în primăvara aceasta esirea din răsboiu a Rusiei 
si României. Criza de astäzi a Aliaților noştri va fi în curând 
înlăturată prin coperarea efectivă a Americei. Prin urmare im- 
periala batdlie, care să desfäsurä acum în Franţa poate fi com- 
parată din punctul de vedere al marilor rezultate cu bătălia dela 
Marna şi cu cea, dela, Verdun. 

Guvernul englez şi cel francez în vederea operaţiunilor ulte- 
rioare, au numit de comun acord pe Generalul Foch ca generali- 
sim al armatelor anglo-franceze, punându-i la dispoziţie toate 
resursele militare ale tuturor Aliaților. Această numire a fost 
salutată cu mare bucurie în Franţa și în Anglia, iar în America 
a fost primită cu entuziasm. Preşedintele Wilson, care de mult a 
inzistat asupra necesităţii unui comandant unic, a trimis gene- 
ralului Foch următoarea telegramă: .,Pot să-mi permit a vă 
„adresă sincerile mele felicitări pentru noul nostru comandant? 


365. 


O astfel de unitate de comandament constitue unul din cei mai feri- 
citi auguri ai succesului nostru final. Noi urmărim cu cel mai 
adânc interes acţiunile îndrăsneţe şi strălucite ale forţelor noa- 
stre“, Ziarele din America salută pe generalul Foch ca pe cel mai 
mare soldat al timpului nostru; el fiind unul din aceia cari s'au 
imortalizat la Marna, un mare strateg în răsboiul de mişcări. Sta- 
tele-Unite au o încredere absolută în el și trupele americane vor 
servi sub ordinele lui cu bucurie și entuziasm. Unitatea de coman- 
dament, cu generalul Foch în capul ei, ca generalisim, face în 
momentul de faţă mai mult decât câteva divizii pentru Aliati si 
s’a făcut primul pas pentru asigurarea Victoriei. 


23 Mart./5 April 1918. 


M. S. Regele a adresat d-lui administrator al Domeniilor Co- 
roanei scrisoarea următoare: „Imprejurări vräjmase au împede- 
cat până acum Parlamentul să desăvârșească opera reformelor 
constituţionale. Astăzi când vitejii noștri ostași, cari cu atâtea 
jertfe şi atâta sânge au apărat pământul strămoșesc, să întore 
la căminurile lor, voesc ca pe Domeniile Coroanei, casi pe pro- 
prietatile Mele, ei să se bucure fără întârziere de foloasele pe 
cari le asigură principiile sancţionate de Mine în Constituţie. In 
acest scop, până ce noi legi vor permite împroprietărirea lor de- 
finitivă, doresc ca pe acestea domenii ei să fie deja, sub formă de 
obşte și de arendă, puși de îndată în folosinţa pământurilor ce li 
sä vor cuveni. La aducerea, la îndeplinire a acestei hotăriri a Mele 
să va tine seamă în primul rând de luptătorii cari să întore de 
sub drapel şi de familiile acelora cari s’au istovit viaţa în serviciul 
Patriei. Veţi binevoi, potrivit cu aceasta, să alcătuiți un proiect de 
organizare a obstiilor, astfel ca funcţionarea lor să poată începe 
imediat, ce situaţia generală o va face cu putinţă. 

Acest măreț gest al bunului nostru Rege vorbeşte dela sine si 
n'are trebuintä de nici un comentar. El de sigur va umplea de 
bucurie inima fiecărui bun Român. Tot ce să poate dori cu acea- 
stă ocaziune este ca generosul exemplu dat de M. S. Regele să gă- 
'sească cât să poate de multi imitatori. Este mare lucru, de sigur, 
ca ţăranii de pe Domeniile Coroanei să se bucure de o situaţie 
privilegiată, dar şi marii proprietari trebuie să-și deie seamă că 
şi pentru ei a sosit timpul sacrificiilor. Dacă ei iubesc cu adevă- 
rat această tara şi trebuie s'o iubească din toată inima, căci la 
sânul ei să hrănesc cu toţii, atunci suntem siguri că nu vor stă 
mult pe gânduri și să vor hotări cu un ceas mai înainte ca să se 
iee după marinimosul nostru Suveran, cedând cea mai mare 
parte din pământurile lor ţăranilor, pentru ca aceştia să-și îm- 
bunätäteascä soarta si prin munca lor-rodnica să contribuie la 
înălţarea, scumpei noastre Patrii, aşa de mult încercată. 


25 Mart./7 April 1918. 
Astăzi am avut o surprindere neplăcută. Ziarul România, 


866 


organul apărării nationale, a fost suspendat pe 15 zile de către 
cenzură, din cauză că acest ziar ar îi trimis pe front numere ne- 
cenzurate. Mă obicinuisem așa de mult cu scrisul limpede, frumos 
si mai ales românesc al acestui valoros organ de apărare natio- 
nală, încât lipsa lui am simţit-o foarte mult si mi-a înrăutățit 
starea sufletească, de altfel destul de rea din cauza tratativelor 
nesfârşite de pace, precum si de mersul evenimentelor de pe fron- 
tul apusan, de care depinde în măsură asa de mare viitorul ţării 
şi a neamului nostru. Este singurul şi primul caz, dela începutul 
răsboiului nostru și până astăzi, de suspendare de ziar, deși, vai!, 
ar fi destule alte ziare vrednice de suspendat, ziare parazite, care 
ne otrăvesc zilnic viata. Si acum, tocmai în aceste momente, cen- 
zura a găsit de cuviinţă să ne răpească o hrană sufletească, de 
care am avut şi avem încă mare trebuintä! Intru cât mă privește, 
n'am destule cuvinte ca să-mi pot esprima tot binele, toată incu- 
ragiarea și toată mângăierea ce mi-a vărsat zilnic în suflet zia- 
rul România şi de aceea aştept cu mare nerăbdare reaparitia 
lui. *) 

26 Mart./S April 1918. 


Nori grei să aredică din spre răsărit pe orizontul patriei 
noastre. Republica Ucraină, abia constituită ca Stat liber si în- 
dependent, a început să arate serioase pretentiuni asupra Basa- 
rabiei şi, călcând peste dreptul fraţilor noștri de peste Prut la 
viaţă naţională şi independentă, cere, nici mai mult, nici mai pu- 
tin, anexarea acestei scumpe tärisoare românești. In această pri- 
vinta a, avut loc o discuţie foarte animată în Sfatul Țării din Chi- 
şinău, şi din care să vede glasul de indignare şi hotărîrea basara- 
bienilor de asi apără pâmântul şi neamul de pofta nejustificată, 
a vecinilor lacomi de peste Nistru. Ministrul președinte, d. Ciu- 
gureanu, arată tot pericolul care vine din partea Ucrainei şi ex- 
pune toate tertipurile la care aleargă pentru aşi satisface această 
dorinţă nedreaptă. Ministrul de externe, d. Cristea, arată cum 
primul guvern al Ucrainei a recunoscut dreptatea Basarabiei 
şi prin diferite acte de formalitâte adevereşte acest lucru şi acum; 
noul guvern ucrainian, după ce a semnat pacea, numai vrea să 
țină seamă de nimic. Ministrul de instrucţiune, d. Erhan, a fost 
mai energic si a spus verde că guvernul ucrainian să înşeală da- 
ca crede că locuitorii Basarabiei, atât cei dela nord, cât şi cei dela 
sud, ar gravită spre Ucraina. Toţi Basarabienii doresc și sunt 
hotariti să rămână cetăţeni ai Republicii libere Moldovenești. 
„Deputaţii, zice d. Erhan,trebuie să se strângă în jurul protestu- 
lui guvernului, împotriva actelor de tradare a vecinilor de peste 


*) Am aşteptat zadarnic, caci după 15 zile România n'a mai găsit nici o 
tipografie în laşi care s'o tipareasca, tipografia ei fiind luată de Atena si 
Momentul, ziare nemtofile, guvernamentale, pe cari n'am avut curajul să le 
cetesc decât o singura dată, dupa care le-am aruncat cu scârbă. 


367 


Nistru. Trebuie ca un singur om poporul întreg să audă strigătul 
nostru de protestare“. 

Alarma dată în Sfatul Țării de reprezentanţii acreditaţi ai 
Basarabienilor, arată marele pericol, care ameninţă Basarabia 
din partea unui vecin, care abia născut la viaţă politică, caută 
să răpească drepturile legitime ale altora. Prea arbitrară însă 
este cererea guvernului ucrainian și prea evidente sunt drepturile 
istorice, etnice si geografice ale poporului moldovan în tara lui 
dintre Prut şi Nistru, pentru ca să ne închipuim că visurile cu- 
<eritoare dela Chiev vor putea cândva să se realizeze. Painantul 
Basarabiei şi mai ales al Hotinului şi Achermanului, a fost udat 
cu sângele ostașilor Moldovei, si, acest sânge, vărsat pentru apă- 
rarea creştinătăţii în luptele cu Tatarii, a fost vărsat si pentru 
credinţa Ucrainenilor, cari acum să poartă asa de ingrat cu ve- 
cinii lor. Avem deplină credinţă că Ucraina nu va reuşi cu pre- 
tentiile ei asupra Basarabiei, care întotdeauna a făcut parte in- 
tegrantă din ţările române, şi a cărei parte sudică mai înainte de 
a fi alui Stefan cel Mare a aparţinut Basarabenilor din Munte- 
nia, cari i-au dat numele lor. Dela acest Domn, mare si sfânt, in- 
treagă Basarabie a aparţinut Moldovei, cu trup şi suflet, şi numai 
mulţumită tradării unor fanarioți ea a fost smulsă şi încorporată 
la Impărăţia rusească acum 106 ani. Republica Moldovenească a 
Basarabiei este o ţară românească si nu poate, astăzi când si ea 
a putut să salute din nou Soarele libertăţii, ca să servească de 
jucărie falsilor socialiști din Chiev, nici de victimă a egoismului 
lor sălbatic! 

27 Mart./9 April 1918. 


Rectorul Universităţii din Londra, Ronald M. Burrows, a 
trimis Rectorului Universităţii noastre din Bucureşti următoarea 
scrisoare: „Scumpe Domnule. Intrebuintez această ocazie pentru 
a vă exprimă, d-voastre si colegilor d-voastre dela Universitate, 
profunda mea simpatie pentru România în situaţia încercată şi 
critică în care să găseşte astăzi, după toate sfortärile eroice ale 
armatei şi naţiunii române în cele din urmă optsprezece luni, Nu 
exagerez dacă vă asigur că opinia publică în Anglia este foarte 
îndurerată de situaţia în care să găseşte nobila noastră aliată 
România şi de obstacolele cari să găsesc între ea şi puterile de 
vest. Cum precumpănitoarea majoritate a populaţiei noastre este 
cu tărie hotarité a continua răsboiul până să vor îndeplini prin- 
cipiile de atâtea ori proclamate și până la urmă susţinute de In- 
telegere, noi vă asigurăm că avem deplină încredere în lealitatea 
si onoarea naţiunii române. Noi ştim că cea mai tristă nevoie 
a putut să silească România să trateze cu dușmanul, şi nu o ho- 
tarire dictată de forța majoră poate să șteargă amintirea luptei 
comune pentru ideale comune. Pretinii din Anglia ai României vor 
lucră cu mai multă ardoare ca niciodată pentru a înlesni legături 
mai strânse între cele două ţări în viitor si vor continua cu în- 


368 


credere cooperarea cu pretinii lor din România. Pentru a porni 
o înţelegere dorită între cele două naţiuni, eu cred că Universita— 
file noastre pot să aibă o parte importantă si indispensabilă. Noi 
căutăm acuma ceeace putem face în tara noastră pentru a pune 
la cale o astfel de înţelegere. Nu e nevoie să spunem că vom primi 
cu plăcere propunerile ce ni s'ar face de Universitățile românești 
în această direcţie. Un astfel de schimb intelectual va constitui, 
indiscutabil, cea mai sigură bază pentru înţelegerea mereu cres- 
cândă între cele două popoare, care au mult de învăţat unul dela 
altul, înţelegere pe care nici dezastrele răsboiului, nici cerinţele 
politice nu o vor putea, distruge“. 

La această scrisoare Rectorul Universităţii din București, 
profesorul 1. Atanasiu, a răspuns astfel: „Domnule Rector. Ono- 
rata, d-voastre scrisoare dela 22 Februarie a. c. ne soseşte în mo- 
mente de profundă mâhnire, produsă de evenimente independente 
de noi. Tara noastră a trebuit, spre marele ei regret, să părăseas- 
că lupta ce eră mândră să ducă alături de scumpii săi Aliați din 
vest și să primească o pace sub presiunea împrejurărilor nenoro- 

„cite mai tari decât ea. Iată de ce cuvintele d-voastre de imbarba— 
tare răspândesc un adevărat balsam pe rănile ucigătoare ale na- 
țiunii române întregi şi o întăresc în convingerea, pe care ea a 
avut’o întotdeauna, că marea si nobila sa aliată, Anglia aprecia- 
ză după dreapta lor valoare aspiratiunile ei nationale si sacrifi- 
ciile pe cari le-a tăcut pentru realizarea lor. In numele colegilor: 
mei dela Universitatea din Bucuresti, vă mulţumesc pentru onoa- 
rea ce binevoiti a ne face invitându-ne la o colaborare intelectuală 
cu Universitățile d-voastre, pentru a apropiă mai mult între ele 
ţările noastre. Fericita, d-voastră iniţiativă va fi aplaudată, sunt 
convins, de toţi colegii mei, cari să găsesc împrăștiați dela ocu- 
parea. Bucureștilor de către inimic. Modestele noastre puteri vor: 
fi puse în întregime în serviciul acestei frumoase cauze.“ 


28 Mart./10 April 1918. 


Acum să explică de ce dușmanii noștri au amânat semnarea 
păcii dezastruoase care ni să impune, încă cu două săptămâni. 
Nemţii au avut trebuintä să mai facă o nouă rechizitie generală 
in tot teritorul ocupat, jefuind populatiunea şi de putinul ce-i mai 
rămăsese. In acelaşi timp au mai luat o nouă contributiune de 
400 milioane de lei, pentru acoperirea, zice comandantul suprem 
Mackensen, cel bătut la Mărăști si Mărășești, a trebuintelor ar- 
matei de ocupatiune şi ca contribuţie la cheltuelile de administra- 
tie. Si cand te gândești că tratativele de pace să fac de către gu- 
vernul Marghiloman, guvern agreat, putem zice prietin al Ger- 
manilor, impus de vrăjmași, guvern germanofil în toată puterea 
cuvântului, acărui firmă este împodobită şi cu numele sugestiv 
de Meissner! Mi să frânge inima, de durere numai când mă gan- 
desc la conditiunile păcii, care să va semna peste vr'o două săp- 
tămâni, si pe cari încă nu le putem cunoaște în toată grozävia lort 


369 


29 Mart./Il April. 1918. 


Azi dimineaţă esind din casă am observat mai multe clădiri 
împodobite cu steaguri naţionale si pe pereţi lipită, in mai multe 
locuri, o înştiinţare semnată de către Prefectul judeţului Suceava, 
C. Gr. Sturza, prin care să aduce la cunoştinţa cetăţenilor marele 
eveniment istoric: Unirea Basarabiei cu Romănia. Imi este peste 
putinţă să arăt prin scris impresiunea adâncă ce mi-a făcut în- 
făptuirea acestui vis. Nu-mi vinea să cred ochilor! 

În ziua de 27 Martie]9 Aprilie a. c., Sfatul Ţării cu mare 
majoritate a votat următoarea hotärîre: „In numele poporului 
Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldo- 
venească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, 
Marea Neagră si vechile granite cu Austria, ruptă de Rusia, acum 
o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea. 
dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului că 
noroadele singure să-și croiească soarta lor, de azi înainte si pen- 
tru totdeauna să unește cu mama sa Romania". 

Această unire să face pe următoarele baze: Basarabia își pă- 
strează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), 
ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ 
împlinitor şi administraţie proprie. Sfatul Țării rămâne mai de- 
parte pentru rezolvirea şi realizarea reformei agrare după ne- 
voile şi cererile poporului. Aceste hotărîri să. vor recunoaște de 
Guvernul român. Competinţa Sfatului Ţării este: votarea buge- 
telor locale; controlul tuturor organelor Zemstvelor şi orașelor; 
numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin Orga- 
nul său Implinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întäriti de guvern. 
Recrutarea armatei să va face în principiu pe baze teritoriale. 
Legile în vigoare şi organizaţia locală (Zemstve şi oraşe) rămân 
în putere si vor putea fi schimbate de Parlamentul Român, nu- 
mai după ce vor lua parte la lucrările lui si reprezentanţii Basa- 
rabiei, Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia. Doi 
reprezentanţi ai Basarabiei vor face parte din Consiliul de mi- 
niștri Român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe 
viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul 
Român. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr 
de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului 
universal, egal, direct si secret. Toate alegerile din Basarabia 
pentru voloste și sate, oraşe, zemstve și parlament să vor face pe 
baza unui astfel de vot. Libertatea personală, libertatea tiparului. 
a cuvântului, a credintii, a adunărilor si toate libertăţile obstesti 
vor fi garantate prin Constituţie. Toate călcările de legi făcute din 
motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt 
amnestiate. Basarabia unindu-să ca fică cu mama sa România, 
Parlamentul Român va hotărî convocarea neîntârziată a Consti- 
tuantei, în care vor întră proporţional cu populaţia și reprezen- 
tantii Basarabiei aleși prin vot universal, egal, direct si secret, 


Ds. V. Bianu Răsboiul României Mari. 24 


370 


sprea a hotări împreună cu toţi înscrierea în Constituţie a princi- 
piilor și a garantiilor de mai sus. Trăiească Unirea Basarabiei cu 


România deapururi şi totdeauna! Primită în Sfatul Ţării la 27 
Mart st. v. 1918, Chișinău. Presedintele Sfatului Ţării: 1. Inculeţ. 
Secretarul Sfatului Ţării: 7. Busdugan. 


871 


Aceste baze ale Unirii au fost primite si garantate înaintea 
Sfatului Ţării, înainte ca acestea să între în discuţie, de către d. 
Alex. Marghiloman, primul-mininistru al României, împreună cu 
Generalul Harjeu, ministru de răsboiu, cari să aflau de două zile 
în Chişinău. După ce s'a votat Unirea cu o insufletire uriaşe, in- 
tonându-să de către cei de faţă Imnul Unirii, d. Maghiloman a 
întrat în sala de şedinţă urmat de militari şi înalţi funcţionari, 
fiind primit cu aplauze frenetice. Deputatul Busdugan a anunţat 
în gura mare că Basarabia s'a unit cu fara mamă, cetind apoi 
actul istorie mai sus arătat prin care Basarabia să declară pe 
veci unită cu Romania. Cetirea actului a fost ascultată în picioare. 
Minute întregi au ţinut manifestatiile, cari au acoperit această. 


+O IA 
A A NNN 


ARRETE 
SSSR 
es x is at 
KY Ws 
SSN 
we 


Onetti 


Arhiepiscopul Gurie. 


faptă mare. D. Marghiloman, urcându-să la tribună vădit emo- 
tionat, în numele poporului român şi al M. S. Regelui Ferdinand 
I, mulţumeşte Sfatului Ţării pentru actul îndeplinit, făgăduind că 
el va fi respectat întru toate. Apoi președintele Inculeţ închide 
şedinţa, după care au avut loc scene de o măreție si de o duiosie 
neîntrecute. Lumea să sărută pe un cap, bătrânii plângeau, tine- 
rimea săltă transfiguratä, damele alergau către cunoscuţi felici- 
tându-i. O bucurie de înviere plutea în toată atmosfera. Oraşul era 
împodobit cu steaguri naţionale, tot Chişinăul eră strâns pe bule- 
vardul Alexandru cel Bun, în aşteptarea părăzii militare. Depu- 
taţii şi publicul s'au dus la Mitropolie, ânde arhimandritul Gurie, 


24% 


372 


împreună cu mai multi preoţi, a slujit un Te-Deum, multumind 
lui Dumnezeu. Apoi d. Marghiloman a trecut în revistă trupele- 
române si ale Basarabiei înșirate în grădina soborului. Urale ne- 
sfarsite isbucneau din pepturile ostasilor, cari după lupte sange— 
roase își vedeau răsplătite macar în parte jertfele crunte aduse- 
pentru idealul national. Sara la ora 8 a avut loc un mare banchet 
oferit de d. Marghiloman în numele României. 

Ziua de 27 Mart 1978 este pentru Basarabia ziua dreptății 
celei mari, căci în această zi Istoria a reparat marea nelegiuire: 
săvârșită la 12 Maiu 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în. 
două si partea ei dintre Prut şi Nistru a fost dată pe mani străine, 
cari au căutat s’o sugrume. Dumnezeul neamurilor ne-a supus 
timp de o sută de ani la încercări grele, astăzi el isi întoarce mila 
lui spre noi. El ne dă îndărăt cea dintâiu parte de pământ româ- 
nesc, răpită pe nedreptul de străini. Basarabia este de azi înainte 
o parte intregitoare a României libere și mărite. Fie binecuvantati 
cei cari au ostenit pentru împlinirea visului nostru şi al părinţilor 
nostri! Fie binecuvantati toţi acei cari vor lucră pentru fericirea 
viitoare a României Mari! Bunul Daimnezeu să aibă în grija sa 
România cea nouă si să-i ajute ca în curând să-și întindă hota- 
rele ei până unde să întinde dreptul său! 

M. S. Regele a trimis d-lui Inculeţ, preşedintele Sfatului 
Țării, şi d-lui Ciugureanu, președintele consiliului de ministri al 
Basarabiei, următoarea telegramă: „Cu adâncă emoție si cu inima 
plină de bucurie am primit știrea despre spontaneul act ce s'a 
săvârșit la Chişinău. Sentimentul national ce să desteptase atât 
de puternic în timpurile din urmă în inimile Moldovenilor de din- 
colo de Prut a primit, prin votul înältätor al Sfatului Țării, o 
solemnă afirmare; un vis frumos s'a înfăptuit. Din suflet multu- 
mesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o 
dulce mângăiere, să văd, după o sută de ani, pe fraţii basara-— 
bieni venind iarăşi la Patria-Mamă. Aduc prinosul Meu de cäldu- 
roase multumiri d-voastre si Sfatului Țării, ale cărui patriotice 
sfortäri au fost incoronate de succes. In aceste momente solemne 
și înălţătoare pentru Patria de aci înainte comună, vă trimit, la 
toţi cetăţenii din nouă Românie de peste Prut, regescul Meu salut, 
încunjurându-vă cu aceeași inimoasă si caldă iubire parinteasca.” 

Mitropolitul Pimen al Moldovei s’a arătat bucuria prin tele- 
grama care urmează: „Binecuvântat fie Dumnezeul părinţilor 
nostri, care, în a sa iubire către neamul românesc, a oranduit ca 
scumpa noastră Basarabie, prin hotărârea Sfatului Ţării si lumi- 
natul patriotism al guvernului său, să să alipeascä pentru vecie 
Ja trupul patriei mame, dela care a fost despărțită timp de mai 
bine de un veac. Această veste bună ce ne-a sosit dela Chişinău 
este pentru Biserica și Neamul Românesc o dulce mângăiere în 
aceste vremuri grele, dar pline de nădejde pentru un viitor mai 
fericit. Din toată inima binecuvântez poporul basarabian si îi do-- 
resc o viaţă liniștită si întemeiată pe dragostea crestineasca.” 


373 


D. Ion I. C. Brătianu a trimis următoarea telegramă: „Din 
“Chişinău raze de lumină trainică pătrund în casa noastră, pentru 
moment aşa, de crud cernită. După o prea lungă despărţire, de- 
când soarta nemiloasă dar vremelnică a armatelor făcuse din 
Prut graniţă între fraţi, vocea sângelui, legea firească a neamu- 
“ilor, care siñgurä clădeşte trainic, vă readuce pentru totdeauna 
între noi. In numele partidului national-liberal vă zic: Bine afi 
venit fraţilor! Unirea sufletelor si a puterilor în zile de restriște 
“ca şi în zile de fericire, va fi pentru poporul nostru cea mai temei- 
“nică, chezăşie a tăriei si a propäsirii sale.” 
Rectorul Universităţii din Bucuresti, prof. I. Atanasiu, a 
#elegrafiat următoarele cuvinte: „Universitatea din Bucuresti sa- 


Mitropolitul Pimen. 


Autä cu respect hotărârea Sfatului Ţării dela 27 Mart curent şi 
urează din toată inima ca unirea cu Patria-Mamă, să aducă fra- 
filor basarabieni toată fericirea şi prosperitatea așteptată. Fie ca 
„acest al doilea act măreț de unire între fraţi români să grăbească 
sosirea ceasului când poporul românesc întreg să va putea bucură 
de viaţa liberă la care îi dau dreptul secolii de suferinţă ce a 

“îndurat.” 

Ziarul rusesc Rodina, care apare în Iaşi, a publicat un prea 
frumos articol, salutând cu insufletire unirea Basarabiei cu Ro- 
mânia, care să termină astfel: „Noi, Ruşii, salutând uniunea, 
Basarabiei cu Romania, in acelaşi timp avem speranţa că şi popo- 
rul austro-ungar va urmă exemplul Rusiei, si că el nu va vrea, 


374 


să discute asupra unor anumite parti de teritoriu dela frontierar 
română. Atunci sperăm că aceste popoare ale Austro-Ungariei 
vor distruge fortificațiile şi instrumentele de pe trecătorile fron- 
tierei morţii şi că vor da, liber si din tot sufletul, Românilor din 
Transilvania acelaşi drept de a adaugi teritoriile lor la poporul 
frate, pentru a trăi sub conducerea celui mai generos şi respectat 
Rege al tuturor Românilor. Prin aceasta să va repară încă o ne- 


dreptate istorică.” 
30 Mart./12 April. 1918. 


Această zi a fost hotărâtă pentru ca să să înalțe in toate bi- 
sericile din ţară rugăciuni de mulţumire către Domnul Dumne- 
zeul nostru, care, după atâtea încercări grele la care am fost su- 
puşi, şa întors mila spre noi, dându-ne înapoi partea de pământ 
românesc, robită acum 106 ani pe nedreptul de către străini, pe 
Basarabia mănoasă şi frumoasă, care de acum înainte face parte- 
întregitoare a României libere. Această.rază de lumină care cade- 
în împrejurări atât de dureroase pentru România ne luminează, 
ne încălzeşte şi ne umple sufletul de cea mai mare bucurie, întă- 
rirdu-ne credinţa și speranţa într'un viitor mare si fericit. 

Astăzi la ora 10 a. m. a sosit la Iasi delegaţia basarabianä 
pentru a lua parte la consfintirea şi sărbătorirea sfintei Uniri a 
Basarabiei cu România. Această, delegaţie să compune din d-nii: 
Inculeţ, Halipa, Ciugureanu, Erhan, Joncu, Cristea, Codreanu, 
Brăescu, Savencu, episcopul Gavril, arhimandritul Gurie, etc. Cu 
această ocaziune publicul vechii Capitale a Moldovei a ţinut să 
fază o caldă şi entuziastă primire fraţilor nostri. Gara gemea de- 
lume, în îrunte cu reprezentanţii superiori ai autorităţilor civile 
şi militare, iar pe strade stationà o mulţime imensă. Prefectul ju- 
deţului, însoţit de directorul dela interne şi de directorul căilor 
ferate, au mers la Socola întru întâmpinarea, soliei fraţilor basa— 
rabieni. Corul grănicerilor la Socola şi corul şcolar la Nicolina au 
priit cu cântece nationale pe înalții oaspeţi, cari au fost ovatio- 
naft. La ora 10 trenul întră în gară în uralele mulţimii si cânte- 
cele muzicii militare. Cel d'intâiu care să scoboară din vagon este 
preşedintele Sfatului Țării, d. Inculeţ, şi este întâmpinat de primul 
ministru si prezentat membrilor guvernului şi celor prezenţi; ge- 
neralul Prezan îl îmbrățișează şi sărută; apoi să scoboarä pe rând 
toţi membri delegaţiei. Fruntasii basarabieni sunt prezentaţi între- 
gului corp ofițeresc superior şi tuturor persoanelor oficiale, după 
care să formează un cortegiu ce să îndreaptă spre Mitropolie. 
Pe tot drumul mulţimea a aclamat în urale nesfârşite pe fraţii 
nostri. La ora 11 a sosit la Mitropolie MM. LL. Regele și Regina 
cu Prinţul moștenitor, după care s'a oficiat un Te-Deum de către 
Mitropolitul Pimen, încunjurat de înaltul cler şi de episcopul 
Gavril şi de arhimandritul Gurie. Răspunsurile au fost date de 
minunatul cor motropolitan. După terminarea serviciului divin a 
avut loc o recepţie la Palatul mitropolitan, unde oaspeţii basara— 


315 


bieni au fost prezentaţi Suveranilor si Prințului moştenitor. La 
orele 121|. a avut loc defilarea trupelor; escelenta ţinută a soldati- 
lor a făcut o adâncă impresiune asupra tuturor. La ora 1 delega- 
ţia basarabiana a luat dejunul la Palatul Regal din strada Lapus- 
neanu. D. ministru Arion înainte de dejun a conferit delegaților 
diferite decoraţiuni din partea. M. S. Regelui. După dejun, la ora 
31}, o mulţime imensă adunată în fata Palatului Regal a ovatio- 
nat îndelung pe Suverani si pe fraţii basarabieni, cari esiserä în 
balcon. D. Halipa a salutat pe Ieseni în numele Basarabiei. O hora 
mare s'a încins apoi în sunetul muzicii militare în fata Palatului, 
la care a luat parte si Prinţul moștenitor Carol cu Domnitele prin- 
ţese Elisaveta si Marioara, împreună cu delegaţii basarabieni; in- 
treaga mulţime era stăpânită de un entuziasm sincer și uralele nu 
mai încetau. Astfel s'a sărbătorit acest mare eveniment istoric in 
Iasi, iar oaspeţii din Basarabia s'au înapoiat seara la Chișinău. 

La noi în Fălticeni s'a oficiat Te-Deum-ul în biserica cate- 
drală la 10!/, de către părintele Protopop, incunjurat de 10 preoţi, 
de faţă fiind autorităţile civile si militare. Armata a fost repre- 
zentată numai prin o singură companie din Regimentul 16 Infan- 
terie, în frunte cu drapelul, căci numai atâta armată să află pen- 
tru moment în oraş. La sfârşitul serviciului divin, protopopul a. 
ţinut o cuvântare înălţătoare arătând marea importanţă a acestui 
eveniment istoric. La esirea din biserică, maiorul Popovici a rostit 
în fata armatei o înflăcărată cuvântare prin care a arătat cât de 
mult a câștigat scumpa noastră Patrie prin unirea fraţilor de 
peste Prut, terminând prin un puternic: Trăiească M. S. Regele: 
trăească România liberă şi mărită; trăiească întreg neamul ro- 
mânesc acărui mare unire va să vie! Muzica militară a intonat 
Imnul regal. iar soldaţii au strigat de trei ori ara! Ofiferii au luat 
prânzul la Cazarmă împreună cu soldaţii. 

D. Arion, ministru de externe, întorcându-să din Bucuresti 
în ajun, a făcut presei din laşi următoarele declaraţii cu privire 
la Unirea Basarabiei: „Ştirea a produs în București un mare en- 
tuziasm. S’au tăcut afişe speciale cari cuprindeau relatarea tele- 
grafică a d-lui Marghiloman: Unirea Basarabiei s'a făcut pe bazce 
dreptului escluziv al României, considerată ca Patria-Mamd, şi a? 
Basarabiei, considerată ca fost provincie a Moldovei. Chestiunec 
Basarabiei nu face obiectul nici unui articol din tratatul de pace 
ce să va semnû la Bucuresti. Unirea Basarabiei este actul cel mai 
însemnat din viata României contimporane, dela 1859 când s'a 
întăptuit marea Unire. El nu ne poate face să uităm toate amăra- 
ciunile prezentului, dar totuşi putem privi cu nai multă încre- 
dere în viitor.” 

Din Franţa, o radiogramă din Lyon, ne spune că sora noas- 
tră cea mai mare recunoaşte ca firească unirea Basarabiei cu 
Patria-Mâmă si chiar a contribuit la aceasta. lată, în adevăr. 
cum sună acea radiogramă: „Să anunţă din București că Sfatul 
Țării din Basarabia a votat în mod solemn unirea ei cu România 


376 


Această soluţie fusese privită încă dinainte de Franţa in mod fa- 
vorabil. Trebuie să amintim în adevăr că Franţa este cea dintâiu 
Putere care s'a făcut reprezentată în Basarabia, când această 
tara s'a despărţit de Ucraina, si că agenţi francezi sunt aceia cari 
au negociat ocuparea Basarabiei de trupele române. Franţa nu 
Doate decât să să felicite de un eveniment care, dând satisfacţie 
aspirațiilor comune ale populațiilor României si Basarabiei, con- 
tribuie la mărirea României si trebuie privit ca un jalon pentru 
hotărârea definitivă a situaţiei orientale.” 


31 Mart./13 April. 1918. 


M. S. Regele, la banchetul oferit eri la Palatul Regal, în onoa- 
rea delegaţiei basarabiene, a rostit următorul toast plin de însufle- 
tire: „Vă salut azi pe voi, fraţi de dincolo de Prut. Voi sunteţi 
aceia cari ati înţeles sentimentul ce demult domnea în inimile 
fraţilor nostri moldoveni ai Basarabiei; Paţi înţeles asa de bine că 
vi putem vorbi unii cu alţii si ca fraţi şi ca prietini. Sărbătorim 
astăzi înfăptuirea unui vis, care demult zăcea în inimile tuturor 
Românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului. Din gra- 
nitä ati făcut punte, unindu-vă cu Tara-Muma, si de aceea vă 
zic: bine ati venit între noi! V’ati alipit în timpuri grele pentru 
Tara-Mumä, ca copil tânăr, însă cu inima adevărat românească. 
Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis, care niciodată nu 'să 
va şterge. De aceea azi ridic paharul Meu în sănătatea fraţilor 
nostri, imbratisati de mine cu aceeaşi căldură a dragostei parin- 
testi. Traiească copilul cel mai mic, dar poate cel inai voinic al 
României- Mame!” 

La acest toast a răspuns preşedintele Sfatului Ţării, d. Incu- 
let, prin aceste frumoase cuvinte: „Sunt fericit că eu, în calitate 
de reprezentant al poporului român de peste Prut, am căderea să 
aduc Maiestăţii Voastre vestea, unirii poporului basarabian cu 
Tara noastră Mamă. A fost un gând vechiu al nostru pe care 
astăzi, prin noi, îl vedem cu mare bucurie realizat, rămânând 
acum după înfăptuirea unirii să luptăm pentru realizarea dorin- 
telor poporului nostru, si în deosebi ale ţărănimii noastre. In 
aceasta privinţă Maiestatea Voastră a binevoit a ne dă cea mai 
frumoasă pildă. Gestul Maiestăţii Voastre a avut un ecou mare 
în țărănimea basarabiană, care, aclamând pe Maiestatea Voastra 
îl numește ,,Crestianschi Corol”, adecă Regele Țăranilor. Trăiească 
M. S. Regele, M. S. Regina cu întreagă Dinastia!” 


1/14 April. 1918. 


Unirea Basarabiei cu România sa sărbătorit cu mare paradă 
si entuziasm, în ziua de 30 Mart/12 April, în toate oraşele şi sa- 
tele fraţilor de dincolo de Prut, întocmai ca si la noi, prin servicii 
divine, oficiate în Biserici în faţa autorităţilor locale civile şi mili- 
tare, prin cuvântări înflăcărate, prin diferite productiuni artis- 
tice, cu caracter national, prin retrageri cu torte si muzică în ora- 


377 


sele principale: Cetatea Albă (Acherman), Ismail, Bolgrad, Tighi- 
nea (Bender), Balti, Soroca, Hotin, etc., întrecându-să toate cu 
capitala lor Chisinau. 

Presedintele Senatului, d. Em. Porumbaru, si presedintele 
Camerii Deputaţilor, d. V. Morţun, au trimis preşedintelui Sfa- 
tului Ţării, d. I. Inculeţ, următoarea telegramă: „Parlamentul ro- 
man nefiind deschis în ziua când reprezentanţii Basarabiei au 
“enit în Iasi, să comunice hotărârea Unirii, votată de Sfatul Ţării, 
colegii nostri nu au avut prilejul să vă arate în chip solemn bucu- 
ria si fräteasca lor dragoste. Ca reprezentanţi ai Senatului si Adu- 
nării Deputaţilor, vă rugăm în numele lor si a întregului popor 
românesc să primiţi prinosul nostru de recunoștință pentru pa- 
trioticul act săvârşit în ziua memorabilă de 27 Mart st. v. Afirma- 
rea dreptului istoric si de neam pe care Sfatul Ţării își intemeiea- 
ză hotărârea, de a readuce Basarabia la sânul Patriei-Mume, după 
un veac de silnică despărţire, alină mult din suferinjele prin care 
trecem şi întăreşte în sufletele noastre credinţa in statornicia si 
chemarea neamului românesc. Trăiească România!” 


2/15 April 1918. 


Astăzi, după multă înzistentä din partea celor interesati, am 
mers să văd şi să dau ajutorul meu medical evreicii Rasela Idal 
Rosenberg, din satul Gäinesti, de lângă Sfântă Mänästire Slatina 
a lui Lăpușneanu-Vodă. Această tânără evreică, în etate cam de 
25 de ani, bine zidită şi cu înfățișare vioaie isi are bărbatul prizo- 
nier, în Austro-Ungaria la început, apoi în București după ocu- 
parea ţării de vräjmasi, si dela care a primit în mai multe rân- 
duri veste că. este în viaţă si sănătos; veste care a înveselit'o mult 
mai ales că ea auzise că bărbatul său ar fi murit în captivitate. 
Acum 5 zile auzind dela oameni că satul Gainesti, prin rectifica- 
rea graniţelor, împusă de Austro-Ungaria, are să cadă sub stăpâ- 
nire straină a inebumnil, să nu credeţi că de supărare, ea a inebunit 
de bucurie. Asa spune familia ei, asa spune chiar ea in momen- 
tele-i lucide, căci are si de acestea. De atunci ea nu mai poate 
<lurmi, nare somn de loc, si dacă să întâmplă să atipeascä uneori, 
imediat resare si începe să râdă cu hohot si să vorbească, spunând 
<ä vede automobile împodobite cu ghirlande de frunze verzi, im- 
pestritate cu tot felul de flori si încărcate cu ângeri, ale căror 
frunti şi arip frumoase aruncă scântei, automobile cari vin pe 
sus, prin aer; apoi si alte vederii de prin raiu si depe pământ, tot 
vedenii frumoase, strălucitoare; pe bărbatul său îl vede venind 
într'unul din acele automobile splendide, feerice, îmbrăcat frumos 
<a un împărat; el vine cu mare veselie si cu braţele deschise spre 
dânsa. Toate acestea le spune cu mare bucurie în momentul când 
le vede si asa cum le vede. Dacă îi să atrage atenţia asupra acestor 
aiuräri îşi revine si începe a vorbi bine, dându-și seamă de starea 
ei si mărturisind singură că este nebună de bucurie. Dar această 
stare de luciditate nu tine mult si iarăși începe delirul, si aceasta 


378 


să repetă zi si noapte de cinci zile. Ea a fost adusă aci, in Fälti- 
eeni, de un frate al ei, pentru a fi tratată de un medic si în caz de 
nevindecare s’o ducă la marele Rabin din Târgu Ștefănești ca să-i 
cetească din cărţile lor sfinte.*) Am trăit şi zile în care să vedem, 
evrei inebuind de bucurie că ni să ciuntesc graniţele de către dus- 
mani, evrei născuţi, crescuţi si hraniti din pământul bogat al ţării 
noastre! Acestora ni să împune acum ca să le dăm si drepturi 
politice! 

3/16 April. 1918. 


In timpul din urmă aproape toate ziarele au vorbit despre 
suferințele, chinurile și torturile fără seamăn, îndurate de Ro- 
mânii refugiaţi în Rusii, în deosebi de cei din Odesa: senatori, 
deputaţi, proprietari, bogätasi, gazetari, simpli particulari, din 
partea vestitului si odiosului Dr. Racovschi si a bandei sale, com- 
pusă din Cupervaser, Sapira, Papana, Cheller, Nicolau, Gheor- 
ghiu zis si Bujor, si alli dezertori, cari au ridicat mâna împotriva, 
României, au conspirat in contra ei si i-au jurat peirea. Calvarul 
suferit de Românii din Odesa este descris in toate amănuntele si 
cu cuvinte induiositoare de către d-nii Emil Nicolau si Congopol, 
martori oculari, însuşi părtași la acelea torturi, pe cari nu le vor 
uită până la moarte. Nu vreau si nu este locul să le insir aci aceste 
suferinţe îngrozitoare, dar ţin să relevez numai rolul mare și 
eroic, rolul de anger salvator al Colonelului Boyle, acest nobil fiu 
al Angliei, de fel din Canada, mulţumită căruia aceşti Români au 
fost scäpati cu viaţă şi aduși în patrie. 

Numele colonelului Boyle, circulă astăzi pe buzele tuturor 
acelora cari au putut află si apreciă faptele si sentimentele lui; 
el va fi pronunţat cu recunoștință și admiraţie de toată suflarea 
românească, când ele vor fi bine cunoscute de toţi. Bravul colonel 
canadian a participat cu un capitol aparte, foarte important, în 
cea mai însemnată fază a răsboiului nostru, aducând ţării noastre 
imense servicii, şi care a făcut totul, nu pentru a obţine un titlu 
de glorie, ci dintr’un sentiment de inaltă datorie morală, ca repre- 
zentant al unei ţări aliate cu noi în răsboiul european. lată pe 
scurt activitatea desfășurată de acest om de bine pentru tara 
noastră. 

Colonelul Boyle a venit în vara anului 1917 in Rusia, fiind 
insarcinat cu transporturile militare în zona de operaţiuni de 
către guvernul englez. Anul trecut fiind vorba de evacuarea Ro- 
mâniei şi de alimentarea ei cu cereale și alte articole din Rusia, 
a fost trimis în România pentru organizarea căilor ferate, pentru 
dublarea liniilor ferate existente (Zorleni-Ungheni) si pentru îm- 
bunătăţirea transporturilor pe apă, pe Dunăre si pe Marea Nea- 
gra. A luat parte la reorganizarea acestor transporturi pe lacul 


*) Dupa câteva zile de linişte si un tratament apropiat, bolnava sa vin- 
decat pe deplin, aşa ca n'a mai fost trebuinţa sa meargă la vestitul rabin, facä- 
tor de minuni, din Stefanesti. 


379 


" lalpu, pe Marea Neagra, A intervenit pe lângă guvernul rus si a ob- 
ţinut trimiterea în ţară a unor cantităţi de stofe si alte articole. 
In Decembrie s'a însarcinat cu aducerea în ţară, din Moscova, a 
bancnotelor românești şi a unor arhive ce să aflau acolo, cu toate 
că pe liniile ferate erau lupte; le-a adus personal în trei vagoane. 
A intervenit în conflictul ruso-român, după înţelegerea avută cu 
prim-ministrul Brătianu, mergând la Petrograd şi comunicând 
bolsevistilor situaţia reală a României şi asigurându-i aprovizio- 
nările și ferind {ara de a fi jefuitä, ‘ 

In ce priveşte salvarea Românilor din mânile bolsevistilor lui 
Racovschi, din Odesa, iată pe scurt cum sau petrecut lucrurile. 
Colonelul Boyle să află în Rusia de sud în timpul când Rusia a 
declarat răsboiu — României. Comunicatiile erau întrerupte. S’a 
hotărât să intervie pentru aplanarea ostilităţilor ruso-române, 
pentru care a tratat cu Racovschi si tovaräsii lui intocmind un 
tratat de pace. Guvernul generalului Averescu, căruia i-a prezen- 
tat tratatul, a facut contrapropuneri, pe cari bolsevistii le-au ad- 
mis, după care, la Iaşi, s'a semnat conventiunea; — în acel timp 
Românii să aflau arestaţi în Odesa, Racovschi însă a dispărut, 
când trebuia să să facă schimbul, la Bender, între Românii deti- 
nuti la Odesa şi Rușii deţinuţi in România, Atunci tovaräsii lui 
Racovschi au imbarcat pe Români pe vapoarele Impăratul Traian 
şi Dacia spre a-i duce la Sevastopol. Colonelul Boyle a protestat 
la autorităţile ruseşti şi a cerut un ordin ca să îi să predeie lui 
prizonierii Români pe baza conventiunii. Unii din tovarășii lui 
Racovschi au recunoscut acel ordin si au dispus ca Românii să 
fie imbarcati pe un vapor italian de acolo pentru a fi indreptati 
spre Acherman. Dar a venit Bujor cu banda lui si a provocat pa- 
nică, trăgând focuri de armă şi îmbarcând din nou pe Români pe 
vaporul Împăratul Traian. A plecat şi colonelul Boyle cu Românii. 
Comitetul revoluţionar din Odesa, zis român, n'a voit să elibereze 
pe Românii arestaţi până ce guvernul român nu va decretă, o am- 
nestie generală, pentru toţi criminalii politici si dezertorii. Atunci. 
colonelul a refuzat să mai steie de vorbă cu tovărășii lui Racovschi 
si a obţinut azistenta Sovieturilor ruse, care au scos pe Români 
din mânile lor. In Teodosia el a obţinut o gardă care i-a condus pe 
toţi până la Sebastopol, iar de acolo convenind cu Centralflot 
(flota centrală) a plecat pe vasul Cernomore spre Sulina-Galati. 

Colonelul Boyle a vizitat frontul român în timpul luptelor: 
dela Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti şi s'a exprimat toată admiratiu- 
nea pentru armata română, al cărei eroism și elan le-a putut apre- 
ciă în timpul uriaşelor lupte. El are un cult pentru Suveranii 
noştri, pe cari îi admiră pentru dragostea şi devotamentul, pre- 
cum şi pentru sentimentele nobile pe cari Ei le au faţă de neamul! 
şi de ţara noastră. 

Pentru fapta nobilă a colonelului Boyle îi s'a oferit un ban- 
chet, la sosirea lui în Iaşi, la care au luat parte şi reprezentanţi 
de ai guvernului, iar Românii salvaţi din ghiarele bandelor lui 


-380 


Racovschi i-au prezentat un album artistic, în care fiecare com- 
patriot salvat a semnat un omagiu la adresa salvatorului lor. Al- 
bumul este împodobit cu o serie de picturi, aquarele şi sepia, da- 
torite cunoscutului artist Stoica; toate reprezintă momente solemne 
-din istoria răsboiului nostru naţional. Din partea guvernului co- 
lonelul a fost decorat cu Steaua Română cu spade, în gradul de 
Mare Ofiţer. 

5/IS April. 1918 


Intreagă presa franceză a primit cu bucurie ştirea despre 
alipirea Basarabiei la Tara-Mamä. Intre altele, marele ziar Le 
Matin scrie astfel: „Alipirea Basarabiei la România nu este, cum 
să încearcă, ziarele să arate, o compensație oferită României pen- 
tru anexiunile operate în Dobrogea şi pe frontiere. Romania avea 
drepturi netăgăduite asupra, acestei provincii, care i-a fost smulsä 
de Rusia în 1812. După răsboiul Crimeei o parte din Basarabia 
fu restituifä României, dar această restituire n’a fost durabilă. 
In 1878, după răsboiul ruso-româno-ture, Rusia s’a luat întreaga 
provincie, dând în schimb României Dobrogea luată dela Turci 
şi revendicată astăzi de către Bulgari. După catastrofa rusească 
este evident că această provincie trebuia fatalmente să fie a Ro- 
mâniei. Si după avizul misiunii militare franceze, trupele româ- 
neşti au ocupat Basarabia, sco{ind pe agenţii bolsevisti. In ziua 
regulärii definitive, guvernele aliate vor consideră votul dela Chi- 
sinäu ca încoronarea revendicărilor nationale legitime ale Ro- 
mâniei.” 

6/19 April. 1918. 


In Chişinău s'a serbat, în ziua de 3/16 1. c., unirea armatei 
basarabiene cu cea românească, cu o însufletire mare. Ministrul 
de räsboiu al Basarabiei, general Brăescu, însoţit de ofiţerii regi- 
mentului 1 moldovenesc si ai regimentului 2 vânători, a vizitat 
masa trupei, ţinând soldaţilor următoarea cuvântare: „De amu nu 
mai e armie basarabeană deoparte şi armie românească de altă 
parte, toţi fraţii români petrec amu la olaltă. Trăiească aceasta 
una și puternică armată românească.” După aceasta au luat toţi 
ofiţerii masa împreună, domnind cea mai înălţătoare insutletire. 
Cel d'intâiu toast a fost ţinut de generalul Brăescu, care regre- 
tând că nu poate vorbi destul de bine românește, a închinat pen- 
tru M. S. Regele Ferdinand I, urând ca în curând să sărbătorim 
Unirea tuturor Românilor, si a celor din Bucovina si din Transil- 
vania, sub un singur steag al României Mari! — Apoi a vorbit 
colonelul Constantinescu, comandantul regimentului 2 vânători, 
care cu frumoase si înălțătoare cuvinte a urat pentru mărirea, si 
neatârnarea scumpei noastre patrii România. Corul ofiţerilor şi 
muzica au întonat Imnul regal și Pe-al nostru steag e scris uni- 
rea! Au mai vorbit colonelul Curschi, comandantul regim. 1 mol- 
dov. si colonelul Cojocaru, tot din armata moldovenească, foarte 
frumos şi cu multă inimă. După masă s'a încins o horă mare 


381 


jucată de toţi cei de faţă; apoi cu toţii s'au dus în mijlocul solda- 
tilor, în curte, şi împreună cu ei au continuat hora până la ora 5. 
Cu această ocaziune sa înaintat M. S. Regelui următoarea tele- 
gramă, semnată de generalul de brigadă Brăescu: „Astăzi când 
trupele moldovene împreună cu oștile româneşti, aflătoare în in- 
treaga Basarabie, sărbătorim cu tot alaiul praznicul Unirii, atât 
de dorită de noi, după suferinţa unui jug de 106 ani, primul nos- 
tru glas de bucurie şi de inältare să îndreaptă spre marele co- 
mandant ostășesc al armatei noastre reunite si lealul Rege De- 
mocrat al României Mari. Să trăiească M. S. Regele nostru al 
tuturor Românilor de pretutindeni.” Astfel de telegrame s'au tri- 
mis şi Prințului moştenitor Carol, primului ministru Marghilo- 
man si ministrului de răsboiu, generalul Hârjeu. 


8/21 April. 191%.. 


In ziarul Glasul Moldovenesc, care apare in orasul Balti din 
Basarabia, s'a publicat frumoasa cuvântare pe care a rostit'o un 
fruntaş ţăran basarabian, Ciobanu, la serbarea de înfrățire ce-a 
avut loc acolo după istoricul fapt al Unirii. Iată cu ce inimoase 
cuvinte își arată el bucuria sufletului său: ,,Domnule general 
Schina. Am ajuns noi ziua de azi în care ne-am adunat noi la 
masă, domnu general Schina şi eu, un ţăran care alaltăieri am 
plecat în orașul acesta din ţară dela coarnele plugului, şi acuma 
văd aicea cum să săvârşeşte o nespusă de frumoasă faptă, care, 
afară de toate frumuseţile ei, încă și să asemănează foarte tare și 
cu istoria, religiei, atume: când ciobanul din o sută de oi ale sale 
au perdut una şi au lăsat pe celelalte 99 în pustiile câmpului sin- 
gure şi-a plecat cu mare ferbintealä să caute pe supusa-i oaie 
perdută, Dar, cum văd eu azi că bătrâna noastră mama România 
au venit cu gândul ciobanului, părăsându-și cea mai mare parte 
de Români și-au plecat să caute picătura cea de fii din Basarabia, 
care o sută de ani decând este ea deslipită de sânul mamei ei, cu 
puterea puștii Rusului. Iar eu, domnule general, văd azi din spu- 
sele tuturor vorbitorilor cari au vorbit aci, apoi M. S. domnul ge- 
neral si noi toată adunarea vedem cât este de ferbinte bucuria 
acestei adunări de faptul de azi dar mie încă o leacă îmi este 
inima, rece, că în petrecerea acestei nespus de mare bucurii Măria 
dumivoastre încă n'au auzit glasul ţărănimii, plugari şi seceră- 
tori, talpa ţării. Iar eu Dumnezeu nu sânt. Sfânt tot nu sânt. Dar 
sânt un plouat ţăran plugar și îndrăsnesc a spune într'acest ceas 
propunerea şi ferbintea dorinţă a ţărănimii, ca să ştie Măria du- 
mivoastre că fiii din Basarabia, văzând abia braţele mamei sale 
deschise, ferbinte s'au aruncat şi au cazut cu capul la peptul ma- 
mei sale. Măcar că nici în adunarea aceasta mare în oraşul acesta, 
dar nici în tot judeţul Bălţi nu să află nici un fiu, care n'ar fi 
gustat dulceata mamei sale părăsită de sută de ani. Cu toate că 
mama putin sa îngrijit de noi, însă ei așa: de bine s'au priceput, 
că mare trebuie să fie dulceata mamei. Apoi te rog, domnule ge- 


+ 


382 


neral, să ai în vedere si să ne crezi că noi singuri vom fi şi înainte 
vrednici să gospodărim şi să muncim pământul până la cea de 
pe urmă picătură de putere, dar mama noastră România să aibă 
grije să ne deie lumină și căldură, Că noi vrem cu toată ferbin- 
teala sufletului să ne lipim de dânsa şi să facem fapte încă si mai 
mari decât acest de azi, fără de nici un îndemn, pentru ţară, Ro- 
mania Mare, mama noastră,” 

9/22 April. 1918. 


Comandatura germană din Bucuresti a cerut directiunii ge- 
nerale a serviciului sanitar din Iasi 41 de medici pentru comba- 
terea tifusului exantematic, care bântuie în Muntenia si Oltenia, 
Să zice că ar fi peste 3000 de bolnavi. Medicii vor fi împărţiţi în 
diferite judeţe, mai mult prin sate, unde bântuie molima cu mai 
mare furie. Pentru judeţele Prahova şi Ilfov nu s'a cerut nici un 
medic. Probabil că în aceste două centre importante ş'au găsit loc 
diferiţi medici străini, nemti si evrei, Direcţia sanitară a găsit sia 
demobilizat pe cei 41 de medici, cari primesc să să ducă să conti- 
nue lupta primejdioasă încontra grozavei epidemii si a trimis 
lista cu numele lor la București, așteptând aprobarea comanda- 
turii germane (1) à 
11/24 April. 1918. 


M.S. Regele a promulgat prin Monitorul Oficial votul de uni- 
rea Basarabiei cu România, dat de Sfatul Ţării. Conform actului 
de unire s'au numit prin decret regal d-nii: Jon Inculeţ, fost pre- 
sedinte al Sfatului Ţării, si Dr. Daniil Ciugureamu, fost preşedinte 
al consiliului de ministri din Chișinău, ca ministri secretari de 
stat, fără portofoliu, în guvernul român, după ce mai întâiu au 
fost desemnaţi pentru aceasta de Sfatul Ţării, si au depus jură- 
mântul în fata M. S. Regelui, fiind prezent şi d. Marghiloman, 
primul ministru, : 

Ca preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales Const. Stere. In lo- 
cul consiliului de ministri din Chisinau s’a infiintat un consiliu 
de directori, pentru administrarea provizorie provincială a Basa- 
rabiei, compus astfel: Dr. P. Cazacu, preşedinte si la finanţe; 
I, Costin, la interne; N. N. Codreanu, la comunicaţii; St. Ciobanu, 
la şcoli; Vlad Chiorescu, la industrie; Gh. Grosu, la justiţie; Isac 
Gherman, la control; Em, Catelie, la agricultură; şi Arcadie Pos- 
molochi, la trebile minorităţilor, Un regulament interior va deter- 
mină raportul lucrărilor după ramurile de activitate administra- 
tivă corespunzătoare cu ministeriile ţării. 

Ca prefecti de judeţe au fost numiţi de M. S. Regele urmä- 
torii Români basarabeni: Vasile C. Hartia, la judeţul Chişinău; 
Vasile C. Săcară, la Soroca; Irimia C. Postolache, la Orheiu; 
Ifrim H, Dumbravă, la Ismail; Ion Domusti, la Cahul; Nicon Va- 
luf, la Balti; Vladimir C. Condac, la Hotin; Sergiu Niţă, la Ceta- 
tea. Albă (Acherman); si maior Eugeniu Adamovici, la Tighinea 
(Bender). 


383 


Alegerea d-lui C. Stere, ca preşedinte al Sfatului Ţării, ale- 
gere aşa de neașteptată şi de nenorocită, n'a avut urmare, căci 
in curând Sfatul Ţării ș'a dat seamă de greşeala pe care a comis’o. 
Să zice că intr’una din primele ședințe unul din membri i-a zis: 
„Ei, domnule Stere, ne-am înşelat, noi te stieam altfel si acum 
cu durere vedem că te-ai schimbat.” Dela această apostrofa d. Stere 
n’a mai îndrăsnit să ia parte la lucrările Sfatului Ţării și s’a dat 
demisia, fiind ales în locul său d. Halipa, vicepreşedintele, iar el 
s’a întors în vechiul regat fără să să mai ştie pe unde vegetează. 
Despre acest nenorocit să ştie că în cursul neutralității şa men- 
ţinut atitudinea dușmănoasă în contra Rusiei, dintr’un sentiment 
$i o convingere ușor de înţeles, fiind deportat în Siberia, de unde 
a scăpat fugind cu mare greutate. Dar a făcut neiertata greşeala 
trecând în tabăra filogermanilor, angajându-să ca agent al inte- 
reselor Puterilor centrale. Faţă de conducătorii politici ai Româ- 
nilor din Transilvania s'a pretat în mai multe rânduri la un rol 
odios înducându-i în eroare în mod conştient. După ce a început 
răsboiul si a venit ocupaţia nemteascä, el nu s'a ţinut de cuvânt, 
că la mobilizare va urma, Steagul Ţării incontra oricui va intra 
în luptă. A dezertat dela datorie, rămânănd în București. A rămas 
si s'a pus în serviciul vräjmasului, în loc să tacă si să verse 
lacrimi de durere. A scos ziarul Lumina cu bani străini și a oferit 
inimicilor tot pământul 'românese, a cerut lanţurile robiei pentru 
patria sa, a detronat dinastia noastră şi a însultat pe cei ce pur- 
tau răsboiul sfânt al neamului pentru întregire. Soldaţii germani 
as ârleau ziarul Lumina, precum si Gazeta Bucureştilor, alt ziar 
în solda vräjmasului sub direcţia trädätorului Joan Slavici, în 
tranşeiele române pentru ca să demoralizeze pe bravii si bunii 
noștri soldaţi. In clipele cele mai grele Stere s'a ridicat alături de 
duşmani încontra neamului românesc, rupând lesăturile de uni- 
tate sufletească a, poporului român și luptând în contra realizării 
visului de independenta şi de întregire. A fost un trădator care va 
trebui la timpul său să-şi primească prea meritata pedeapsă, ne 
mai putând figură ca profesor al Universităţii din Iasi, unde ajun- 
sese până la înalta treaptă, de Rector. Pacea dictată de Puterile 
centrale l’au scos pentru o clipă la suprafaţă. A venit triumfător 
la Iasi şi apoi la Chişinău cu aer cuceritor, cu o cunună de bi- 
ruintä formată, din nenorocirea neamului. La laşi a scos a doua 
ediţie a Luminei, sub numele de Momentul, încercând să influin- 
teze opinia publică din Moldova și Basarabia în spirit german. 
Nu-i de mirare însă când vom avea în vedere că acest trădător 
s'a născut în ţinutul Sorocii dintr'un tată grec şi o mamă tot 
străină; este de mirare însă cum de nu s'a ţinut seamă de această 
origine atunci când a venit pentru prima oară in tara noastră, 
unde a fost primit cu dragoste, ca un mucenic al Basarabiei, şi 
cocotat până la cele mai înalte trepte sociale, aproape să ajungă 
$i ministrul i 


_12/25 April. 1918. 


Astăzi au fost aduşi de jandarmi la Comenduirea pietii mai 
mulţi prizonieri italieni, cari au fugit din Bucovina la noi. Acești 
soldaţi au fost făcuţi prizonieri în Octombre 1917, când în urma 
loviturii neașteptate dată de trupele austro-germane pe frontul 
dela. Isonzo, armata italiană s'a. retras în înteriorul ţării, Unii din 
acei prizonieri au fost aduşi în Bucovina, unde au fost supuşi la 
munci grele, dându-li-să o hrană foarte rea si cu totul neîndestu- 
lătoare. Ei spun că de multe ori au fost siliţi să mânânce coaje 
de copaci şi iarbă. Ne mai putând suportă aceste chinuri, ei au. 
fugit la noi,'ca să trăiească mai omeneste până la pacea generală. 


15,28 April. 1918. 


Cu mare mirare am cetit în ziarele de astăzi că „la Iasi co- 
mandatura germand s& va instala in localul care a fost ocupat de 
marele stat major p. s., din strada: 40 de sfinţi.” Ce-o mai fi in- 
semnând si asta? Va să zică între alte fericiri pe cari ni le va 
aduce mult întârziata pace va fi si întinderea comandaturii nem- 
testi pe tot cuprinsul mândrului regat al României! In loc să scă- 
păm cât mai iute de liftele străine, cari să ghiftuesc din bunătă- 
tile ţării noastre, ni să promite o întindere de ocupaţie si pe restul 
teritoriului ferit până acum de această pacoste. Să mai zice că şi 
după semnarea păcii, şi după ratificarea ei de noul parlament, 
şase divizii germane vor continua să steie în ţară până la pacea 
generala!! . 

19 April./2 Maiu 1918. 


Maiestatea Sa Regina a sosit azi dimineaţă în orașul nostru, 
în Fălticeni, însoţită de domnitele Elisaveta si Marioara, fără însă. 
ca să să oprească, ducândusă cu automobilul în comuna Mălini, 
iar de acolo prin toate satele de pe Domeniul Coroanei, pentru ca, 
în aceste vremuri grele, să ducă de Paști puţină alinare şi mân- 
găiere celor în lipsă și în suferinţă, împărțind de-ale hranei si 
îmbrăcăminte populatiunii sermane. Să zice că buna noastră Re- 
gină să va duce apoi în Vinerea-mare să viziteze unul din cimi- 
tirele militare mai însemnate din dosul fostului front român, 
luănd parte la serviciul religios pentru odihnirea soldatilor- 
eroi, morţi pe câmpul de luptă, iar în noaptea de Paști va azista 
la slujba. Invierii în una din bisericile de pe Valea Trotușului. 


20 April./3 Maia 1918. 


In tot arasul să vorbește că bogätasul armean Grigore Goilav, 
din satul Rotopänesti, a cărui mare si frumoasă mosie,*) prin 


*) Mosia Rotopăneşti a fost cândva proprietatea boerului austrofil si potriv- 
nic Unirii Principatelor, Nicolae Istrati, care a făcut de altfel acolo o scoala 
model şi a aplicat teoriile lui de gospodarie, şi acărui tärânä, zice d. Iorga, 
poate totuși nu tresaltä de bucurie când graniţa trece la Răsarit de locul muncii 
si odihnii lui. 


385 


rectificarea graniţei, impusă de tratatul de pace din Bucuresti, 
cade sub stăpânire străină, nu mai poate de bucurie, zicând cu 
cel mai mare cinism că „bine că a scăpat de infectul de Fălticeni 
si că pe viitor va avea a face cu Cerndufii, oraş mare, cult şi bo- 
gat de unde isi va putea aduce tot ce-i trebuie.” Păcat că n'a ine- 
bunit de bucurie si el ca evreica, Rasela din satul Gäinesti (vezi 
ziua: 2/15 April 1918). De altfel este bine să să ştie că aproape 
toţi armenii nostri, cu toate drepturile politice le au si situatiu- 
nea privilegiată care s’au făcut'o in tara noastră, au rămas cu 
sufletul străin faţă de Români si sunt tot asa de nemţofili ca si 
evreii. 

22 April/5 Maiu 1915 


Sfintele sărbători ale Invierii Mântuitorului nostru le-am pe- 
trecut la viie, în comuna Uricani, unde în prima zi am avut mai 
mulţi oaspeţi: pe fratele meu Lt. Colonelul Virgil cu întreaga-i 
familie, pe maiorul Dr. Cornel Păcuraru (Bianu), pe nepotul 
sublocotenent Cornel Bianu, voluntar dintre prizonierii ardeleni 
din Rusia, apoi pe copiii mei: locotenentul Vasile şi maiorul Mir- 
cea. Deşi timpul a fost închis, posomorât, am petrecut binisor, si 
am fi petrecut si mai bine dacă starea noastră sufletească n'ar fi 
fost aşa de deprimată din cauza evenimentelor, și mai ales din 
pricina păcii noastre, care urmă să șă încheie la Bucureşti în 
ziua a 3-a de Paști, pace dezastroasă si umilitoare, asa că zilele 
învierii s'ar putea zice că ne-au adus rdstignirea păcii. 


24 Aprilie/? Maiu 1918 


In această zi, în ziua a 3-a de Paşti, zi dureroasă de doliu na- 
fional, s'a semnat pacea la Bucuresti, la ora 12, în Palatul dela 
Cotroceni; pacea, care ne lasă scumpa noastră ţară trunchiată şi 
îngenunchiată, cu datorii de răsboiu cari trec peste puterile noas- 
tre, cu sute de mii de morminte închise de curând peste tot atâtea. 
vieţi tinere, jertfite pentru un mare și sfânt ideal. 

Iată pe scurt conditiunile acestei păci nemtesti: 

1. Teritorii furate. Intreagă Dobrogea, cu perla Mării Negre, 
frumoasa si înfloritoarea Constanta. Granița austro-ungară a fost 
modificată, dela Mehedinţi până la Dorohoiu, răpindu-ne peste 
7300 chilometri patrati, cu multe sate bogate si intesate de lume. 
Astfel din Mehedinţi ni să ia dealungul Dunării până lângă Seve- 
rin; din Gorjiu până la Lainici; din Vâlcea până la Fitesti; din 
Argeş şi Muscel o parte mare din regiunea muntoasă; din Pra- 
hova până la Azuga si punctul Teleajin, cu frumoasa Mănăstire 
Cheia şi tot Predealul, care cu încântătoarele lui vile devenise o 
a doaua Sinaie, apoi Mănăstirea Cornetul, Bucegii cu Caraimanul, 
Päpusa, Clăbucetul, etc.; o bună parte din judeţul Buzău si din 
Vrancea; din Bacău până la Magura Casinului; din Neamţu până 
la Tasca si până dincoace de Durău, cu tot uriașul Ceahlău; din 
Suceava aproape jumătate judeţul, tot unghiul Dornelor, cu mă- 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 25 


386 


reafa Mănăstire Slatina, locul de odihnă al lui Lapusneanu-Voda, 
şi cu 15 comune până peste Cornul Luncii si Rotopänesti; din Do-, 
rohoiu iarăși o mare parte cu oräselele Mamornita, Mihăileni si 
Herta. Foile germane si austro-ungare socotesc la frei miliarde 
de mărci valoarea pădurilor luate României prin delimitarea așa 
zisă strategică. Ni să iau 163 sate cu 100,000 de locuitori; apoi 
Dobrogea cu Cadrilaterul, fara deltă, are 36,645 chilometri patrati 
cu 700,000 locuitori. In total perdem 800,000 suflete dintr'o popu- 
latie de 7.500,000! 

Nu să poate zice că aceasta nu este o pace fără anexiuni, 
fără despăgubiri şi fără regiuni nelocuite, după cum a avut ne- 
rusinaréa s’o declare Cernin, care ne ia Dobrogea lui Mircea cel 
Bătrân, ţară românească cucerită cu sângele nostru, plămânii 
ţării românești; ne ia munţii, hotarul dela descălecătoare, care 
ne-au apărat în vremurile de năvălire, lăsându-ne astiel tara de- 
schisă. Am rămas după cum cântau unii soldaţi demobilizati, cari 
să întorceau în teritorul ocupat: 


Tara fără munţi, ţară fără mare, 
Neam fără noroc, neam fără hotare... 


2. Evacuarea teritorului. Armatele de ocupaţie, șase divizii, 
vor rămânea în ţară până după ratificarea păcii, până când vor 
voi duşmanii, până la un termin asupra căruia să va face întele- 
gere mai târziu. Această armată va fi întreţinută în tot timpul de 
Statul român. Până la ratificare va rămânea și administraţia, 
străină. Pentru întreţinerea armatei de ocupaţie Statul român 
este obligat a dă 6 milioane pe fiecare lună. | 

3. Armata română. Afară, de cele 2 divizii de infanterie si 2 
divizii de cavalerie, plus vânătorii, cari rămân în Basarabia, ar- 
mata, noastră, opt divizii pe picior de pace, nu va putea fi mai 
mare decât de 20,000 de oameni de infanterie, 3200 de cavalerie 
şi 9000 de artileristi. , 

4. Intoarcerea pribegilor. Populaţia din teritoriile ocupate nu 
să va putea întoarce decât în măsura în care să trimite alimente 
din Moldova si Basarabia. | 

5. Rechizitiile vor continua până la ratificarea păcii si să vor 
face pe socoteala Roniâniei. 

6. Dunărea. România, va încheiă un nou act de navigație pe 
Dunăre. Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, ca si 
România, au dreptul de a tinea vase de räsboiu pe Dunăre. Să 
arendează Germaniei prin tratat un loc de 240 metri patrati la 
Giurgiu, pentru aşi construi pe teritorul nostru, scos de sub con- 
trolul Statului român, un şantier naval, corespunzător cu acela 
dela Severin, care va fi luat de Austro-Ungaria și caré ne-a co- 
stat peste 2 miloane. Comisiunea Dunareană va fi înlocuită cu 
una rivereand, compusă din Bavaria, Wiirtemberg, Germania, 
Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, Serbia, România si probabil 
si Ucraina, cu toate drepturile comisiunii dunărene. Dela Brăila 


387 


an sus până la Verciorova, Dunarea va fi supusă altei comisiuni 
xiverane cu reşedinţa în Budapesta, compusă din toate statele de 
mai sus afară de Turcia. Toate ostroavele dintre Verciorova şi 
“Calafat vor fi închiriate Austro-Ungariei. Guvernul român pune 
da dispoziţia întreprinderilor de navigaţie germane si austro-un- 
‘gare, cu drept de proprietate sau arendă pe 90 de ani, locurile 
pentru a, clădi agenţii, magazine, locuri de acostaj, descărcare, în- 
<ärcare, transbordare, instalaţii de reparaţie, depozite de cărbuni, 
precum şi liniile ferate necesare pentru aceste instalaţii. Portu- 
rile Brăila şi Galaţi vor fi supuse aceluiași regim cum era Sulina 
până acum, adecă exploatate de comisiunea riverană. Vasele ger- 
‘mane, armatorii germani si impiegatii lor vor fi trataţi pe un 
picior de deplină egalitate cu ai României. In acest mod tratatul 
de pace scoate Dunărea, de care este legată viaţa Statului şi a nea- 
mului nostru, de sub regimul european, pentru a fi pusă sub cel 
al Puterilor centrale. Acest mare fluviu devine în viitor o cale de 
năvălire politică si economică. 

7. Religia. Toate cultele: romano-catolic, greco-unit, prote- 
stant, mahometan si judaic vor avea aceeaşi libertate şi protecti- 
une legală şi administrativă, ca şi cultul român ortodox. Osebirea 
de confesiune religiosă nu are nici 6 influenţă asupra drepturilor 
politice si civile. Toate confesiunile pot să-şi deschidă geoli, cu 
limba de predare a acelor cari le intretin, cu programul care 
le va plăcea lor, fără nici un amestec al guvernului român. 

8. Impământenirea Evreilor. Inainte chiar de ratificarea păcii, 
devin cetăţeni români toţi Evreii cari au fost în armată sau în 
serviciul auxiliar al ei si toţi Evreii născuţi în tard. 

9. Concesiunile economice. Toate terenurile petrolifere ale Sta- 
tului să arendează pe 30 de ani la o societate germano-ungurească, 
care le va exploată cum va voi; apoi toate societăţile existente, 
cum este Steaua Română, etc., care aproape toate sunt nemtesti, 
vor continuă a, exploată, având drepturi și mai mari decât înainte; 
statul nostru va primi numai o mică redeventä. Afară de asta 
Statul român este obligat să institue monopolul petrolului cu 
toate derivatele lui, pe care îl va da, în administraţia unei Socie- 
titi nemtesti în folosul Germaniei. Statul nostru va face expro- 
prierile dorite de aceste Societăţi, cari vor avea, linii ferate, in- 
stalatii telegrafice şi telefonice; ele vor putea luă lemne din 
pădurile Statului numai după o simplă înştiinţare. In acest mod 
tratatul de pace dă petrolul, 'care este energia întregii noastre 
economii naţionale, inima, care mișcă tot organismul nostru eco- 
nomic şi care slujeşte apărarea naţională, Puterilor centrale. El 
dă în mâna unui guvern străin atât monopolul exportului acestui 
produs, al doilea ca importanţă, cât și pe acel al întregii noastre 
consumatiuni interne, adecă combustibilul necesar industriei mo- 
toarelor, apărării nationale si luminei satelor. Cerealele noastre, 
tot ce trece peste trebuintele consumatiunii interne vor fi vân- 
dute numai Nemţilor cu preţul hotărît de ei; aşa este şi cu toate 
materiile prime, cari toate vor hrăni numai industriile duşmanilor. 


25, 


388 


Tratatul de pace dă astiel monopolul cerealelor şi a tuturor prc 

duselor agricole pe 9 ani în mâna acelorași puteri; România fiina 
redusa la menirea unui Stat lucrând pentru alţii. Prin aceste con- 
cesiuni economice şi prin perderea Dobrogei, care este accesul 
nostru la căile Marii, economia naţională a României, pe care să 
reazima edificiul Statului român, nu va mai fi de sine stătătoare 
şi desvoltarea ei în viitor nu va mai fi liberă, cu toate urmările- 
politice ale unei asemeni situaţii. Afară de aceste Germanii pot 
capătă bunuri imobile în oraşele României si pot lua in arendă 
pe timp de 30 de ani bunuri nemigcätoare în comunele rurale. 

10. Despägubirile. Guvernul român va plăti supușilor săi rechi- 
ziţiile făcute de duşmani. El va despăgubi Germania de ceeace: 
a despăgubit ea în teritoriul ocupat. România va lichidă biletele: 
emise de Banca Generală Română, cari bilete de bancă până în 
prezent se ridică la un miliard şi cari cu siguranţă vor atinge 
şi al doilea, miliard până la schimbul de ratificări ale păcii. Banca 
Generală Română este ştiută de toată lumea ca o bancă nemţească, 
cu nume românesc, Apoi se vor despăgubi toţi Nemţii liberati din. 
serviciile publice române şi cari n'ar fi puși la loc. Dacă nici 
acestea despăgubiri, cu toate concesiunile economice pe cari ni 
le-au stors vrăjmaşii, nu sunt despăgubiri de răsboiu, apoi nu mai 
putem înţelege ce trebuie să însemneze în capul unui Neamţ, 
acele despăgubiri, întocmai precum nu putem înţelege pace fără 
anexiuni, atunci când ni să ia Dobrogea şi toţi munţii, adecă mai 
bine de 7000 chilometri pătraţi din trupul sfânt al ţării noastre, 
prin acea faimoasă rectificare de graniţă, şi care a făcut pe marele 
nostru Barbu Delavrancea, să ofteze din băierile inimii că ni: „să 
clinteşte azi hotarul pe care dela Neagoe Basarab până acum 
nimeni nu Va atins!“ 

Aceasta este pacea brutală pe care ne-au impus-o duşmanii 
si în special Germanii, pretinşii civilizatori ai lumii, o pace umi- 
litoare şi jicnitoare până în adâncimile sufletului, dar care nu 
stirbeste întru nimica cinstea neamului românesc, care prin faptele: 
strălucite de arme dela Oituz, Mărăști şi Mărăşeşti, nu poate fi 
decât un învingător invins; învins nu de ei, ci de intrigile si maşi- 
naţiunile lor, de trădarea Rusiei, care şa căleat cuvântul dela 
început şi până la sfârşit. Poporul român în tot timpul acestui 
răsboiu s'a purtat cu bravură, cinste şi demnitate, cari au atins 
culmi înalte, desi evenimentele, în fata cărora s'a aflat rând pe 
rând, au fost atât de deosebite; ofensiva, plină de avânt de peste- 
Carpaţi, luptele din miretii noştri munţi, retragerea, din cele două 
treimi ale ţării, boalele şi suferinţele unei ierni din cele mai grele, 
trădarea continuă a Aliaților noştri din apropiere, ofensiva, uriaşă 
dela Mărăşti, defensiva măreaţă dela Mărăşeşti, dezarmarea şi 
scoaterea din ţară a tovarășilor anarhiei, apoi armistițiul şi lun- 
gile tratative de pace. Tocmai pentru aceasta soarta neamului 
nostru nu poate fi cea, impusă. de această pace umilitoare, semnată. 
sub ameninţarea pumnului şi pe care nJo putem consideră decât 
ca o consfintire a triumfului nostru fina]. Germanii nu pot câştigă 


389 


răsboiul, neavând în favorul lor nici factorul moral, nici pe cel 
material, căci marile le sânt zăvorâte, iar legile umanităţii li să, 
impotrivesc. 

Aşteptăm cu neclintită credinţă pacea generală, care nu poate 
fi decât triumful Dreptului si Dreptăţii, biruinţa geniului bun al 


Barbu Delavrancea 


«omenirii, care vă redă pământului pacea adevarată, liniştea şi 
dibertatea, înăbuşite astăzi de glasul tunului distrugător. 
Aşteptăm să, vie învierea păcii noastre, care a fost în zilele 
acestea răstignită! 
Aşteptăm să vie pacea noastră, care ne va împlini visul 
mostru de veacuri, visul de aur: Unirea tuturor Românilor întrun 


390 


Regat mare şi puternic, România Mare! „Viitorul, zice geniala 
noastră Regină, este în mânile lui Dumnezeu, însă binecuvântarea. 
lui sa va cobori asupra acelora cari au rămas statornici în credința 
lor neclintită, biruind suferinţa şi durerea, neşovăind niciodată sit 
«având înaintea ochilor numai sfârşitul cel mare“. 

La, telegrama dată din Bucureşti de către primul ministru, 
dupa semnarea păcii, M. 8. Regele a răspuns astfel: „Luând act 
de tratatul încheiat la Bucureşti, Vă sânt recunoscător, atât 
d-voastre, cât şi celorlalţi, pentru munca grea, dar devotată ce- 
ati depus în apărarea drepturilor noastre în aceste clipe dure- 
roase. Am nestrămutata nădejde, ca Rege şi Român, în viitorul 
vrednicului şi viteazului Meu popor şi Vă mulţumesc pentru asi- 
gurarea ce-Mi dati de încrederea ce aveţi în träinicia si propa— 
şirea Ţării sub conducerea Mea si a Dinastiei Mele.” 

Voi încheia această zi nefastă cu duioasele cuvinte din Cân- 
tarea României, a nemuritorului nostru scriitor Alecu Russo: 
„Sfârşitul ispitelor s'au apropiat... căci vremea trece iute... 
şi semne S'au arătat pe cer... şi blestemul au covârşit măsura... 
oamenii sângiurilor şau mistuit inima şi plămânele ... Ei inaltara 
trufia lor pe.tălhărie, avutia lor pe foametea ta:.. mărirea lor 
pe sdrentele tale... puterea şi strălucirea pe sângele te ai vărsat 
într'o sută de bătălii, unde părinţii lor nu să aflara!... Tine 
tine minte numele lor, o ţară a grelelor dureri, şi numele stră- 
inului!s 

Eu nu voi termina aici aceste Insemnări din Răsbaiul Româ-- 
niei-Mari, desi pacea, s'a semnat, din cauză că această pace este 
vremelnică, ca orice pace semnată cu cuțitul la gât. Voiu con- 
sideră această pace ca un simplu petec de hârtie, după propria 
expresie a celui mai cumplit dușman al nostru, dela începutul 
răsboiului mondial, când a năvălit cu toată furia-i sălbatecă în 
frumoasa şi nevinovata Belgie. Acest petec de hârtie să va arde 
la prima ocazie în flacăra tunului și în locul lui să va pune per- 
gamentul etern al Dreptăţii. Trăiască România Mare! 

Voiu continuă a, însemnă în Tomul II toate evenimentele 
cari să vor desfäsurà în tara noastră, pe frontul Aliatilor noştri 
şi în toată ‘luméa până la pacea generală, când, o repet cu cre- 
dinta nesdruncinată, ni-să va face deplină dreptate, conform năzu- 
intelor milenare ale unui popor latin de patrusprezece milioane= 
de suflete. 


> a 


CUPRINSUL 


Prefata — — — —————————— 
Mobilizarea. Proclamatiunile Regelui. — — — — — — 
Declaratiunea de răsboiu Austro-Ungariei — — — — — 
Consiliul de Caroana — — — — — — — — — — 
Spitalul de Etapă No. 3. Efectivul mobilizat de tara noastră. — 
Trecerea graniţei de trupele române dela Dorna până la Orşova. — 
Ardealul. Numele lui. — — — — — — — — — — 
Dezastrul dela Turtucaia — — — — — — — —- — 
Plecarea din Galati. Comuna Inotestii — — — — — — 
Ocuparea Selimbär-ului de trupele române — — — — — 
Intrarea triumfală a armatei române în Braşov. — — — — 
Publicaţia autorităţilor române din Braşov. — — — — — 
Proclamatiunea armatei române catre Românii din Sibiiu. — — 
Omagiul adus României în Camera francezä de preşedintele De- 
schanel. — — — — — — — 
Ocuparea Făgăraşului, Almasului, Cohalmului gi Homorodului de 
Romani. — == 
Inaintarea Bulgarilor, Turcilor şi Germanilor în Dobrogea. Ocupa- 
rea Silistrei. — — — = 
Armata română ocupă Odorheiul în Transilvania; opreşte inain- 
tarea inamicului în Dobrogea. — — — — — — — 
Plecarea, din Inotesti. Comuna Homorici şi împrejurimile. — — 
Armata română luptă cu succes in Ardeal şi Dobrogea. — — 
Mare jale în Bucuresti. Un Zeppelin german omoară şi raneste mai 
mulți oameni. = 
Banca populară Teleajenul din Homorici. — — — — — — 
Escursiunea la Slănicul-Prahovei. — — — — — — — 
Vizita facută d-lui Nicolae lorga, în Valenii de Munte. — — — 
Profetia lui lon Eliade Rădulescu din 1856 — — — — — 
Veşti bune de pe fronturi. Trecerea, armatei române peste Dunăre 
la Flămânda. — — — — — — — 
Plecarea din Homorici la Galati. Ses de nos. — — — 
Armata austro-ungară să serveşte de gloanţe explozibile: dum- 
dum = 
Diferite operaţiuni făcute în spitalele din Galaţi. — — — — 
O familie italiană refugiată din Medjidia şi bolnavă de coleră. 
Succesele armatei române la Predeal, Rucăr şi Jiu. — — — 
Desertarea în stradă a vaselor cu beuturi alcoolice de către Cârci- 
marii din Galaţi. — — — — — ~—~— — — — — 


392 


Plecarea din Galaţi la Buzău. Spitalele de acolo şi operaţiile fă- 

cute. — — —————— — — — — 
Vesti rele de pe fronturi. Patrunderea inamicului în Jara. Moartea 

generalului Dragalina — — — — — — — — — 
Inaintarea duşmanilor. Căderea Bucureştilor. Pribegia. — — 
M. S. Regele cu Marele Cartier General pleacă spre Bârlad — — 
Plecarea din Buzau la Mărăşeşti; la Spitalul de Etapă No. 3. — 
Organizarea Serviciului sanitar al armatei — — — — — 
Chinurile unei calătorii spre Buzău pe o locomotivă — — — 
Plecarea Spitalului de Etapä No. 3 la Brăila, apoi la Galaţi. — 
Sosirea în halta Siviţa. — — — ———— 
Linia până la Bârlad ocupată de o mulţime de trenuri cu refugiaţi 

si diferite formaţii. — — — — — ~— — ~— ~— 
Deschiderea Corpurilor legiuitoare la Iasi. Mesagiul M. S. Regelui. 
Lupte mari în Dobrogea pe la Babadag. — — — — — — 
Remanierea Ministerului Ion I. C. Brătianu. — — — — — 
Plecarea din Sivila. Gara Lascar Catargiu. Satul Goläsei. Târgu 

Bujor. — = 
Conacul bătrânului boier si om de stat Lascar Catargiu si moşia 

(E IP — — N  — — — 
Garile Ghibarţeni, Bereşti şi Bälabänesti. Preotul Pavel Chiricuţă 
Vizita sergentului sanitar basarabian din armata rusă Vasile Bro- 

asca — = eS es —  — — — 
Sosirea la Bârlad în ziua de Moş Ajun. — — — — — — 
Ziua întâi de Craciun în gara Banea. Un convoiu de srăini în 

drum spre Huși. — — — — — ~~ — — 
Ajungerea la Vaslui. Ziua a © a de Craciun — — — — — 
Gara Buhacsti. Mari depozite de grâu, secara, orz, fäina de grâu, 

de porumb, de lemne, ete. — — — — — — — — 
Sosirea la Iaşi. Infatisarea oraşului. — — — — — — — 
Groaznicul accident din gara Ciurea, — — — — — — 
Satul Uricani. Anul nou 1917, — — — — — — — — 
Inaltul ordin de zi al M. S. Regelui de Anul nou — — — — 
Gerul Bobotezii. Soldati morţi de frig. — — — — — — 
Vesti bune de pe fronturi. Succesul Rusilor in jos de Riga. — — 
Discursul din Camera Deputaţilor al d lui N. Iorga. — — — 
Plecarea la Trusesli, unde era Spitalul de Etapä No. 3. Greutățile 

drumului — —————— — — — — 
Satul Trusesti. — ——————— — — — 
Inmorimântarea plutonierului Trifu Constantin. — — — — 
Călătoria principelui moştenitor Carol la Petrograd, însoţit de d. 

Ion I. C. Brătianu. = 
Serbarea Unirei Principatelor în gara Truşeşti, — — — — 
Boala medicului locotenent Dr. Victor Gomoiu — — — — 
Scrierea M. S. Reginei: Tara Mea. — — — — — — 
Refugiații ardeleni dela, fabrica, de cherestea din Lotru, — — 
Exerciţiile soldaţilor şi a gradatilor din Trusesti, pentru refacerea 

regimentelor. RR 


intoarcerea Prințului moştenitor din Rusia. Primirea ce îi s'a fa- 

cul, — = 
Moartea eroică a Sergentului boier Gheorghe Donici la Robänesti. 
Degradarea militară a generalului Alexandru Socec, la Iasi. — 
Ger cumplit (24 grade). Versurile lui Ovidiu de lânga Tomis; 

traduse de Hâşdau. — — — — — — — — — 
Condamnarea la moarte a sublocotenentului Ciuleiu Constantin. 

Reabilitat după moarte. — — — — — — — — 
"Oraşul laşi, după monografia d-lui N. A. Bogdan. — — — — 
“Crezul Soldatului Român, de soldatul Petre Florea.. — — — 
Ciorile, de Octavian Goga. — — — — — — — — — 
Exerciţiile soldaţilor cu granate. Premierea celor distinşi. — — 
Instalarea baracelor Doecker. Gripă, febra recurentă si tifus exan- 

tematic — -— — — — ~— —— 
Satul Guranda. Capitanul francez M. Badaire cu ordonanta lui Ion 

Făcăleţ. — — — — — —~ ~—~ — ~—~ — — — 
Suferintele populaţiei rămase pe teritoriul cotropit de duşman — 
Articolul M. S. Reginei: Dela inima mea la a lor, din ziarul Ro- 

mânia — — —————————— 
Opcratia soldatului Alexie Banu. — — — — — — — 
Plecarea din Trusesti. Ordinul de zi No. 53, — —* — — — 
Ravagiile Tifusului exantematic. Moartea medicilor. Vizitarea spi- 

talclor de M. S. Regina — — — — — — — — 
Cucerirea oraşului Bagdad de Englezi. — — — — — — 
Franco Englezii au reocupat Bapaume si Peronne. — — — 
Abdicarea Țarului Nicolae Îl. Revoluţia din Petrograd. Guvernul 

IOV RR = 
Plimbarea pe jos a M. S. Reginei în laşi. — — — — — — 
Înmormântarea maiorului Dr. Popescu Azuga, mort de tifus exan- 

Temiatics se a Se E e re St 
Statele Unite ale Americei au declarat rasboiu Germaniei. — — 
Moartea locot. colonelului Dr. H. Botescu, de tifus exantematic. — 
‘Trisla scena, dela Marele Cartier General din laşi. — — — — 
Inspecţia trupelor de pe frontul Armatei JI. de catre M. S. Regele: 
Marea victorie engleză dela Cambrai. Ruşii cuceresc orașul Kane- 

KI, = ee ee ee et rt ees — 
Executarea tradatorului locot. colonel Crăiniceanu. — —: — 
Minunatul Halo, observat la Iasi, între orele 4—5 p. m. (Bun au- 

gu). — — — — — — — — — — — ~— — 
Sfintele Paşti din 1917. — — — ~—~ ~—~ ~—~ ~—~ —~ — 
M. S. Regina împarte daruri de Paşti răniților şi bolnavilor din 

spitale — — — — — — — —~ — — — — 
Principele mostenitor Carol a petrecut Pastile cu soldatii de pe 

frontul Putnei si Susitei — — — — — — ~— — 
Victoria franceză între Soissons şi Reims si la Muntele Cornillet. 
Republicele Americei de sud declară răsboiu Germaniei. — — 
Ninsoare şi viscol după Paști. Rezultatul victoriilor strălucite ale 

Franco-Englezälor — — — — — —— — 


111 
111 


111 
112 


113 
113 
114 
114 


114 


394 


D. Brătianu şi generalul Prezan pleacă la Petrograd să întoarcă 
vizita ministrului de răsboiu Gucicov. — — — — — 
Botezul unui copil de refugiat. Stâlcirea unui soldat rus de un au- 
tomobil. — — = 
Epidemia, de tifos exantematic scade. Moartea, doctorilor Marinoiu 
si Buţă. — — — — — ~—~ ~—~ — — ~—~ ~—~ — 
Moarea ungurului Alex. Ieszenszky, unul din calăii Românilor. 
Plecarea Regimentului 9 de Vânători pe front. — — — — — 
Ziua de 1 Maiu 1917. Armindenul; originea acestui cuvânt, — 
Tifusul exantematic scade mereu. Medici morti 180, bolnavi 200. 
Prizonierii români austro-ungari din lagărul rusesc dela Darnita, 
cer sa fie primiţi ca voluntari la noi. — — — — — 
10 Maiu 1917. Serbarea măreaţă a acestei zile la Iasi. — — — 
Succese italiene pe frontul Alpilor. Manifestul prizonierilor ro- 
mani austro ungari din Rusia — — — — — — — 
Sosirea ministrului francez Albert Thomas si petrecerea lui la Iasi 
Intervievul acordat de ministrul francez Thomas ziarului Actiu- 
nea Română, — — — — — — ~— ~— — ~—~ — 
Discutia reformelor la Cameră: exproprierea, şi votul universal. 
Brazilia a declarat răsboiu Germaniei. Ofensiva ruso-română să 
prepara: e va a N e i N E 


Sosirea la Iaşi a unui mare numar de soldaţi ruşi, între cari multi 


Români basarabeni. — — — — — ~~ — — — 
Victoria Engleză la Ypres. Abdicarea Regelui Greciei. Sosirea la 
Iaşi a ministrului belgian Vanderwelde. — — — — — 
Sosirea la Iaşi a primului batalion de Voluntari ardeleni şi buco- 
- vineni. Primirea entuziastă. — — — — — — — 
Depunerea jurământului voluntarilor ardeleni si bucovineni. Mo- 
mente înălțătoare. — — — — — — — — ~—~ — 
Ridicarea unui monument pe locul unde au depus jurământul vo- 
luntarii ardeleni și bucovineni. — — — — — — — 
Volarea in Cameră a reformelor: exproprierea, şi votul universal. 
Venizelos ia frânele guvernului din Grecia. — — — — — 
Plecarea la Fălticeni. Descrierea, oraşului. Spitalele. — — — 
Votarea reformelor în Senat. Sosirea în Iasi a Misiunei americane. 
Primirea entuziastă, — — — — — — — — — 
Inceperea, ofensivei ruseşti. Succese strălucite. — — — — 
Declaraţia de răsboiu Germaniei din partea Greciei — — — 
Femeile din Petrograd formează mai multe batalioane pentru a, 


merge pe front — — — — — — — — ~— — 
Escursiunea în frumosul sat Rädäseni. Familia scriitorului M. Sa- 
doyeanu 5 RR E 
Rusii au pătruns frontul inamic la Halici si Stanislau. Victorii 
strălucite. E Dap E ee 


Muzeul regional al judeţului Suceava. Profesorul V. Ciurea.  — 
Demisiunea cancelarului german Bethmann şi înlocuirea lui cu 

Michaelis. + 
Venirea lui Cherenschi în fruntea guvernului rusesc, cu puteri de 


114 
114 


115 
115 
115 
116 


118 


118 
118 


120 
120 


123 


dictator. — — — — 2 — — — — — — 
O nouă remaniere a guvernului roman. — — — — — — 
Inceperea ofensivei româno-ruse. Succesele strălucite dela Marästi 
Succese însemnate pe îrontul francez. Ştiri rele de pe frontul ru- 
sesc din Galiţia, — — — — — — — — — — 
Vizitarea minei de lignit din Buciumeni. — — — — — — 
Restabilirea pedepsei cu moarte in Rusia. Arestarea bolsevistului 
Lenin. — — — — —- — — — — — — 
Succesele armatei române dela Măgura. Trupele ruse să organi- 
zează în Galiţia — — — — — — — — — — 
Ofensiva franco-engleză obţine nouă succese. Guvernul francez 
felicită armata română. — — — — — — — — 
Strigare către Moldovenii basarabieni de pe frontul român. — — 
Vesti foarte rele de pe frontul rusesc din Galiţia şi Bucovina. Svo- 
nuri de evacuarea Fălticenilor. — — — — — —\— 
Cernăuţii si Campulungul au fost ocupați de Nemti. — — — 
Pregătiri de evacuare la Fălticeni. Chinurile mele. — — — 
Mici succese ruseşti în Bucovina. Propaganda criminală a bolşe- 
viştilor din Petrograd. — — — — — — — — — 
Stiri din Bucovina si de pe frontul nostru, cari araté o schim- 
bare in bine — — —. — ~— — — — — ~— — 
Trupele române să luptă vitejeste si cu tenacitate pe tot frontul 
lui Mackensen. — == 
Succesele române dela, Tifesti, Bätinesti, Fabrica de Sticlärie — 
Mare bătălie la sud de Mărăşeşti. inamicul atacă cu inversunare, 
cu 10 divizii. — — = 
Conferinţa d lui Deschanel despre „Alianţa franco română. — — 
Lupte mari la Maräsesti şi Oituz. Armata română face minuni 
de vitejie. = 
Rezistenţa trupelor române continuă cu mare succes pe toată linie. 
De 12 ze încontinuu armata română rezistă cu eroism. Inter- 
vievul generalissimului Cornilov — — — — — — 
Condamnarea la moarte a locot. colonelului trădător Victor Ver- 
Zea — — 2 2 i i — — — — 
Atacuri inversunate pe tot frontul dela Mărăşeşti. — — — — 
Ziua de 6/19 August cu marea victorie română. Epopeia, dela Mă- 
TĂșeşti — — = 
Trecerea trupelor ruseşti din Făticeni, în drumul lor spre frontul 
din Bucovina, = 
Sosirea mai multor răniţi români de pe front, unde să află si M. 
S. Regina. _ ——— — — — — — — 
Succesele noastre dela Grozesti şi Fabrica de Sticlärie. Naşterea 
lui Horia 0. Lovinescu — — — — — — — — 
Victoria italiană dela Isonzo. Succesele franceze la Verdun. — 
Trupele române rezistă cu putere pe tot frontul la toate atacurile 
inversunate ale inamicului. = 
„Eroul Muşat Constantin. — — — — — — — — — 
Succesele Aliatilor nostri pe tot frontul apusan. Bravele trupe 


175 
175 


896 


române stau ca zidul pe front. — — — — — — — 
Regele şi principele moştenitor pe front. Decorarea, locotenentului 
Bratosin — — = 
Aniversarea a 52-a a M. S. Regelui. Succesele Aliaților din apus. 
Patru corpuri de armatä rusești a trecut spre frontul din Buco- 
vina. Multi răniţi ruși. — — — — — — — — 
Succesele Aliaților din apus continuă. Trupele române atacă pe 
inamic la Nicoresti si Răchita. — — — - — — 
Aliaţii fac elogii armatei române. Ordinul de zi al generalului erou 
Grigorescu Eremia. — — — — — — ~— — — 
Inaltul ordin de zi al M. S. Regelui — — — — — — 
Parastas pentru odihna eroilor căzuţi pe caine d de risboiw Suc- 
cese pe toate fronturile. — — — — — — — 
Ministrul ungur Apponyi închide toate şcolile românești. Sub-lo- 
cotenentul Petre Vidrighin — — — — ~ — — — 
Implinirea primului an de răsboiu al României. Manifestul M. S. 
Regelui către Ţară. — — — — — ~—~ ~—~ ~— — 
Oprirea definitivă a ofensivei germane după 14 zile de lupte. E- 
roii: Căpitanul Gal și Maiorul Ionescu. — — — — 
Succese mari italiene la Monte Santo. Victorie franceză a Verdun. 
Un ziar francez laudă vitejia română dela Märäsesti — — — 
Italienii, Francezii si Englezii continuă cu succesele. Românii ră- 
man stăpâni pe Piscul Cocoşilă. _ _— — — — — 
Regele Angliei felicită pe Regele nostru. Generalul Cadorna adu- 
ce omagii armatei române. — — — — — — — 
Rusii perd în Bucovina; Boianul si Mamorniţa, Trupele române 
rezistă cu succes. — — — — — - — — 
Generalul american Pershing laudă armata, română. Deasemenea, 
si criticii militari englezi — — — — — — — 
Trupele italiene se bat cu înversunare la Goritia; Francezii la 
Beaumont si Englezii la Langemark. — — — — — 
Ziarul englez Times publică un articol elogios cu privire la lupta, 
Românilor dela Mărăşeşti. — — — — —~  __ 
Generalul rus Cerbacev a dat un ordin de zi: Către vitezele trupe 
de pe frontul român. — — — — 0  — 
Viteazul sergent Frigorescu Ioan. Noi succese române, italiene si 
engleze — — — — — — — — ~—~ ~ ~ _ 
“Testamentul marelui filantrop Alexandru Ilieseu-Olt — — — 
Liga anglo-română din Londra. Omagiile lui Cherenschi aduse po. 
porului român — —- — — — — — 
Vizita, M. S. Reginei si a Prințesei Elisabeta la Piatra, Neamţ, 
Succesele de pe frontul macedonean. — — — — — 
Primul ministru englez Lloyd George felicită guvernul român. 
Răspunsul d-lui Brătianu. — — — — — — — — 
Acte de eroism de ale ofiţerilor si soldaţilor nostri înregistraţi de 
ziarele române. — — — — — — — ~— — —_ 
Primul ministru al Franţei, Ribot, felicită guvernul român la pri- 
ma, aniversare a răsboiului nostru. — — — — — — 
Salvarea ofiterului Constantinescu prin transfuziune de sange 


176 


176 
178 


178 
178 


179 
180 


181 
181 
184 
185 
186 
186 
186 
186 
187 
187 
187 
188 
188 


188 
189 


190 
191 
191 
192 


193 
193 


397 


Ziarul tus „Armata şi flota Rusiei libere“ dovedeşte vitejia solda- 


tilor români — — — — — — — ~ ~— __ ~— 193 
Arestarea, si darea în judecată a generalului rus Scalon pentru 

nedestoinicie si tradare — — — — — — ~— — —194 
Românii din Statele Unite cer PAR ca voluntari în armata 

americană — — — — — — — 194 
Inalt ordin de zi pentru bravul Căpitan Izaat “Grigore — — — 194 
Principele moștenitor Carol pe front, luând parte la luptă si im- 

bărbătând pe ofiţeri si soldați — — — — — — 194 
Omorirea marilor Români basarabieni Murafa, Hodorogea si Bal- 

tagä de niște dezertori ruși — — — — — — — — 195 
M. 8. Regele telegrafiazä lui Cherenschi asigurându-l de concur- 

sul României. Răspunsul lui Cherenschi — — — — — 195 
Fecioara dela Jiu: Ecaterina Teodoroiu, fata sfântă a neamului 196 
Răspunsul M. S. Regelui la felicitärile Regelui Angliei — — — 202 
Ziarul Figaro publică omagiul M. S. Reginei noastre adus France- 

zilor morţi pe pământul României — — — — — — 208 
Elogiile adresate României de primul ministru englez Lloyd 

George — — — — — — — — — — — — 208 
Accidentul din gara Târgu-Frumos; mai multe victime — — — 203 


Marea epopeie a Românismului dela Mărăşti, Mărăşeşti si Oituz — 205 
'Elogiile ziarului englez Daily News si ale Americanilor la adresa 


Românilor — — — — — — — — — — 209 
Intrarea, triumfală în Iasi a regimentului 9 de Vânători  — 210 
Steagul lui Stefan cel Mare din Sfântul Munte Atos — — — 210 
Misiunea, sanitară şi de aprovizionare americană la Iasi — — 212 
Ziarul englez Times aduce elogii armatei române. Moartea docto- 

rului Stănculeanu — — — — — — — ~—~ — — 218 
Schimbări in Comandamentul rusesc. Decorarea sublocotenentu- 

lui D. Marmeliue — — — — — — — — — — 213 
Generalul Grigorescu, eroul dela Mărăşeşti. Onorurile date lui 214 
Republica rusă în frunte cu un Directorat , — — — — — 215 
Convorbirea sefului misiunii americane cu un redactor al ziaru- 

lui România. — — — — ~— ~—~ — — — — — 215 
Incredintarea ministrului ploniporeniiae Wopickâ de concursul 

Americei. — — — — — — — — — 216 
Onomastica M. S. Reginei, 8/21 Sept. 1917. — — — — — 217 
Luptele din regiunea Sovejei. — — — — — — — ~— 217 
Papa Benedict XV intervine pe lângă beligeranti pentru împăciu- 

ire — — ~—~ — — ~—~ — ~ — — — — 218 
Nemţii recunose bravura trupelor române la Mărăşeşti.  — — 219 
Succesele aliaţilor pe frontul apusan. Inmormântarea celor doi a- 

viatori ruşi morţi la Fălticeni. — — — — — — — 219 
M.S. Regele inspectează frontul. Să vorbeşte de intervenția Japo- 

niei pe frontul european — — — — — — — — 219 
Aliaţii noştri serbează. a 8-a aniversare a Bătăliei dela Marna. — 221 
Depunerea jurământului noului CORN IbEe nt de voluntari ardeleni 

la Iaşi. — — — — — — — — 222 


Profetia Cälugärului Fra Giovanni din 1600. — — — — — 222 


Li 


398 


Călătoria Kaizerului Wilhelm JI în România, — — — — — 
Moartea eroului Bucovinean Ion Gramadă. — — — 7 — 
Apelul M. 8. Reginei făcut Americei. — — — — — 
Un regiment bosniac austro-ungar trece în liniile românești gi să 

predă, — — — — — — — — — — 
Inlocuirea generalului Alexeiev eu Duhonin si alte schimbäri în 

Comandamentul rus. — — — — — — — — — 
Succese engleze si,franceze pe front — — — — — — 
Ränitii din Spitalut Crucii Roşii din Fălticeni. — — — 
Victoria engleză din Mesopotamia. Italienii luptă vitejeste pe 

Bainsizza. = 
M. 8. Regele decorat cu Crucea de răsboiu franceză. — — — 
Englezul Rutherferd şi ziarele nemtesti adut elogii României. — 
Untkowski în ziarul rus Jujni Krai precum si ziarul Mir aduce 

mari elogii armatei române. — — — — — — 
Ränirea sblocotenentului Gheorghe I. Brătianu în luptele dela, 

Mărăşeşti ai aseze ES — 
Societatea culturală a Moldovenilor din Basarabia. — — ~— 
Ordinul de zi al generalului Alex. Mărgineanu către Divizia III. — 
Apelul generalului Mărgineanu pentru Fondul Maree arate Te- 

facerea statului cu acelaşi nume. — — — — 
Decorarea, locotenentului Petre Iorga cu Coroana României cu 


spade. — — — — — — — 
M. 8. Regele mulțumește lui Cherenschi pentru Ordinul Sf. Ghe- 
orghe.  — — — — — ~— ~— — ~—~ — a 


Elogiul armatei române din partea generalului Berthelot “publi. 
cat în „România“,  — _— — — — — — 
Marele succes al Englezilor la nord de e Langemarck. - _— — 
In ziarul România d. Ranetti cere Evreilor din Roméiites să nu mai 
vorbească nemțeşte. — — — — — — — — — 
Trupele franco-engleze mai înregistrează, câteva, succese. — — 
Românii din Basarabia vreau să formeze câteva regimente curat, 
moldoveneşti. — ———— 
Tipografia „Obştei Guliipale i Moldoveneşti“ din Chișinău. — — 
Un nou grup de voluntari ardeleni au sosit din Rusia. — — — 
D. Tache Ionescu, prin Agenţia, Havas, declară că România nu va 
face pace fără Aliaţii ei. — — 
Sublocotenentul Ion Spiridon descrie iagta; Românilor ‘la nord a 
Grozesti — — — — —— ———— — — 
Aniversarea naşterii Prințului moștenitor Carol. — — — 
Toastul ministrului american Wopicka la un dejun dela Cercul 


Militar — — — Sei ee E a CEE 3 
Primul batalion de Ardeleni din America soseste pe frontul Apu- 
San, — — — — — — — — — — — 
M. S. Regele decorează pe mareșalul Joffre c cu ordinul Mihaiu 
Viteazul 2: ss os a RI ir eee ee 
Asquit, fost prim-ministru al Angliei zice că România, este invin- 
Cibilă, = 


Revolta marinarilor germani pe mai multe vase de răsboiu. — 


223 
223 
223 
225 
225 
225 
225 
226 
227 
227 
228 
229 
229 
229 
230 
231 
231 


231 
231 


232 
232 


232 
232 
238 
233 


233 
236 


237 
237 
238 


238 
238 


Descrierea, luptei de pe Vârful Ungureanu de sublocotenentul 

Vasile P. Vasiliu. — — — _— — — — — — 
Un grup mare de voluntari ardeleni : au sosit la, Bled Generalul 

Iancovescu la Kiev — — — — — — — — 
Sublocotenentul Dumitru Ciocan descrie lupta dela Tea Candea 
Satele din Basarabia vor avea numai Școli moldoveneşti. — — 
Incursiunea Zeppelinelor asupra Angliei si Franţei. — — — 
Un regiment francez salută cu dragoste pe un regiment român. — 
Descrierea, luptei dela Fabrica de sticlărie de sublocotenentul 

Const. V. Dorofteiu. — — — — — — — — — 
Vestitul profesor Masaryk din Boemia, vizitează România — — 
Mare victorie franceză la nord de Aisne. — — — — — 
Lupta, de pe Piscul Cocosilä descrisă de locotenentul Const. Dră- 

goiu. DEN Aia ye Aaaa aa Ii Ai dp fa pă 
Victoria, franceză, continuă. Ocuparea mai multor sate şi păduri 
Atasatul militar japonez, Maiorul Tochinoli, face elogii României 
Le Temps arată importanţa, intervenţiei României în răsboiu. 


Polibe în ziarul Figaro laudă armata, română. — — — — 
Lordul Cecil în Camera din Londra apreciază, rezistenţa Români- 
lor. — — — — = — — — — — — 


Mici succese anglo-franceze 1s la Ypres. — — — — — — 
Aniversarea naşterii M. 8. Reginei. — — — — — 
Republicele din America de Sud au rupt relatiile cu Gernania 
Trupele americane continuă debarcarea în Franţa — — — — 
Infrângerea Italienilor. Perderea Goritei. Franco-Englezii vor da, 
ajutor Italiei, — — — — — — ~—~ — — — — 
Mai multe ziare din Danemarca aduc elogii României. —— 
Ziarul România publică, convorbirea M. S. Reginei cu americanul 
Mills. — — — nt, ai — oo 
In urma gravei înfrângeri italiene, ministerul Boselli a a fost inlo- 
cuit cu ministerul Orlando. — — — — — — — — 
Parustusul pentru principele Mircea, mort acum un an. — — 
Mai multe ziare engleze aduc elogii României şi armatei sale. — 
Trupele italiene s'au retras pe râul Tagliamento. Franco-englezii 
înaintează, — — — — — ~—~ —~ — — — — 
Conferinţa, primului ministru francez Painlevé cu Lloyd Gentes, 
cu privire la Italia — — — — — — — 
Trupe franceze sosesc pe frontul italian. Presiunea franceză pe 


Oise. — — — — — — — — — 
Cancelarul Michaelis a fost hilogait ou cu contele Hertling. — — 
National Review descrie acţiunea României si greşelile diploma- 

fiei Inţelegerii. — — — — — — —- — — — 


Scrisoarea încurajiatoare a d-lui Dela Ronciere. — — — — 
Ziavul american Pitisburg Sun descrie groaznicele lupte din Mol- 
dova. — — = 
Mari succese engleze în Belgia, Palestina, Mesopotamia si Africa 
de vest, — — — — — — — —~ ~—~ ~ — — 
Generalul Diaz înlocuește pe Cadorna. Prim-ministrii Angliei, 
Franţei si Italiei pe frontul Italian. — — — — — — 


399 


239 


240 
240 
242 
242 
242 


243 
244 
245 


245 
247 
248 
248 
249 


249 
249 
249 
249 
250 


250 
250 


251 
256 
256 
257 
258 
258 


258 
258 


259 
260 


260 
261 


262 


400 


In Basarabia apare ziarul Ardealul. ~ — — — — — 
Robertson publică în Plain Desler din Cleveland un articol elogios 
României st — —— — — — — — — 
Mari turburäri în Rusia. Guvernul Lenin-Trotzky. — — — 
Ziarul rusesc Birjevia Wiedomosti ia apărarea României — — 
Un scriitor rus în ziarul L'Entente apără Romania. — — — 
Deschiderea scoalelor în Moldova si Basarabia. — — — — 
Descrierea, mai pe larg a călătoriei Kaizerului Wilhelm în Româ- 
nia — a — — — 
Discursul impresionant al Preşedintelui Wilson, ţinut la Bufalo. 
Ajutorarea populaţiei sărace din Moldova de misiunea, americană. 
Proclamarea Autonomiei Basarabiei. — — — — — —— 
Succese mici si sosirea Englezilor pe frontul italian, — — — 
Guvernul Painlevé a fost înlocuit în ae cu guvernul G. Cle- 
menceau — — — — — — — — 
Englezii ocupă Jaffa. Succese mici pe frontal i italian — — — 
Ziarul România Mare publică o convorbire cu i Masaryk, care 
prezice un mare viitor României. — — — 
Camera, franceză votează, încredere noului guvern Clemenceau 
Roosevelt isi exprimă dragostea ce o are pentru Români si tara 
lor. — — i es — 
Englezii au spart frontul german până la Escaut — — — — 
Ministrul de răsboiu al Japoniei isi exprimă admiraţia pentru vi- 
tejia armatei române. — — — — — — — — 

In Rusia s'a întărit guvernul bolsevist, compus mai mult din Evrei 
cu nume ruseşti. — — — — — — — — — — 
Limba română se impune in scoalele secundare din Basarabia. — 
Devastările armatei rusești prin satele pe unde stau sau trec. — 
Presa engleză, continuă cu elogiile la adresa României. — — 
Ziua, de mulţumire din Statele Unite. — — — — — — 
Liga culturală a femeilor române din Basarabia. — — — — 
Autopsia soților evrei Strominger omoriti de soldaţi ruşi — — 
Armata, rusă bolșevizată a propus Nemtilor încheierea, unui armi- 
stitiu — = 
Ziarul „Soldatul Moldovan“ din Chişinău arată cum sa declarat 
Autonomia Basarabiei — — — — — — — — — 
Preşedintele Wilson a rostit la deschiderea, Congresului un discurs 
înălțător = 
Faţă de armistițiul propus de Ruși, trupele române păstrează o a- 
titudine rezervată — — — — — ———— — 

Sa, împlinit un an dela evacuarea Buzăului. — — — — — 
Congresul din Washington declară că Statele Unite sunt în sta- 
re de răsboiu şi cu Austro-Ungaria — — — — — — 
Sfatul Tärii din Basarabia, să compune din 105 Români şi 42 cele- 
lalte naţionalităţi. — — — — — — — — 
Trupele engleze au ocupat Ierusalimul. Palestina Stat Indepen- 
dent — — — ~ — ~ —~ — — — ~ — 
Contra revoluţie in Rusia. Conditiunile de armistitiu ale Germani- 


WO ie a sees nee a ne cee aaa er ee 


262 


262 
264 
264 
265 
266. 


266. 
267 
268. 
268 
269 


269 
270 


270 
270 


271 
271 


272 
272 
273 
273 
273. 
274 
215 
275 
275 
276 
276 


277 
277 


278 
278 
281 


282 


M. S. Regina si orfanii Vasile și Niculaita. + — aon = 
Lloyd George spune că räsboiul trebue continuat cu tarie până 
la victorie. — — ~ — — — — — 
Preparativele Statelor Unite. Imense convoiuri de vapoare cu 
material si munitii spre Europa. — — — — — — 
Corespondenta secretă între Wilhelm si Constautin al Greciei. 
Ferdinand cel leal. — — _ — — — — 
Descrierea luptelor dela Oituz și Slănic de locotenentul Stan v. 
Popescu. — 2 — ea a ee — — 
Statul Tärii din Chişinau a proclamat „Republica, Moldoveneas- 
că“, cu mare entuziasm. — — — — — — — — 
D. Nicolae Iorga propune refacerea satului Mărășești ca oraș al 
victoriei. = 
Deschiderea, corpurilor legiuitoare la Iaşi. Mesagiul regal. — — 
Tratativele de pace între Rusi si dușmani la Brest-Litovsk.  — 
Salutul adresat Republicei Moldoveneşti de către Delegații Fran- 
fei, Angliei, României si Americei — — — — 
Mare panică în Fălticeni — — — — — — — — 
Ministrul de externe francez Pichon asigură România, de pretinia 


neclintită a Franţei. — — — — =» — — — — 
Americanul Herick la o adunare spune că America este cu Româ- 
MA a ein E ra, SS ee 
Bucovineanul Nistor a fos numit de Sfatul Tarii din Basarabia ca 
profesor în Odesa. Sea ee 
Succese franceze si italiene pe frontul italian la Monte Tomba si 
LL 'Zeusen.-—=..—" 22. DI ee a, Se ee Li E 
Scrisoarea M. 8. Reginei trimisă Lordului Dunedin. — — — 


Armata rusă, a ajuns întrun hal de nedescris. — — — — — 
Sărbătorile Crăciunului din 1917. Triunghiul morţii. — — — 
Nunta de argint a Suveranilor României. Inele de oţel din tun. 
Guvernul usurpatorilor din Rusia a invitat pe toţi beligerantii la 

pacea din Brest-Litovsk — — — — — — — — 
Pichon, ministrul de externe francez, a răspuns că tine la trata- 

tele cu România si Serbia. — — — ~— — — _ — 
Românii din America telegrafiuză Regelui asigurându-l de toate 

jertfele pentru bivuinţă, .— — — — — ~— — Ww 
In Chișinău apare ziarul oficios Sfatul Țării. — — — — — 
Revelionul la Iasi: plugusorul la Palatul Reginei — — — — 
Inaltul Ordin de zi al Regelui la anul nou 1918 — — — — 
Adresa M. 8. Reginei către armata română, — — — — — 
Ordinul de zi al generalului Averescu. — — — — — — 
Moartea ministrului nostru din Tochio (Japonia) Nicolae Xenopol. 
Ministrul de marină al Americei organizează trimiterea, trupelor 

în Europa. — — = 
Generalul francez Lacroix descrie Campania României. — — 
Gnvernul bolsevist arestează pe ministrul nostru Diamandi din 

Petrograd. — — — — — ~ — ~ — 
Dese hiderea Constituantei ruseşti si disolvarea ei imediată. — 


Sfatul Tärii din Chişinău chiamă în ajutor trifpele române $i ale : 


403 


aliaților. — — wee 
Turburäri în Austro-Ungaria. Lupta navală de lângă Dardanele 
Lloyd George asigură Romania de simpatia si ajutorul elle 

până la victorie. — — —  — — — — — 
Boldaţii ruşi părăsesc frontul. Turburäri la Petrograd. Revolta, 

marinarilor germani. — — — — — — — — — 
M. S. Regina aleasă ca membru al Academiei de arte frumoase din 

Paris, = 
Trotzky protestează energic in contra cererilor Puterilor Centrale. 

Greva din Viena. — — ——————— — 
O divizie rusească ameninţă, Fălticenii, salvaţi de 2 companii de 

Grăniceri = 
Moartea maiorului Butnaru în lupta cu soldaţii ruși bolsevizati. — 
Lupta dela Galaţi dintre Români si Ruși. Asasinarea generalului 

Duhonin. Se ees e Pe eae he ee a ae a 
Recunostinta orașului Fălticeni față de Regimentul 2 Grăniceri 
Neputinţa deschiderii Corpurilor legiiiitoare din Iasi — — — 
Lloyd George exprimă simpatia sa poporului si guvernului român 
Intrarea, trupelor remâne în Chişinău: primire entuziastă până la 

delir, = 
Gonirea bolsevistilor si restabilirea, ordinei în Basarabia. — — 
Academia științelor politice din Paris salută Academia, Română. 
Declaraţia primului ministru austiiac Seidler, — 7 — — 
Ruperea relatiunilor dintre noi si Rusia, — — — — — — 
Parlamentul Basarabiei salută Parlamentul României, — — — 
Victoria italiană si cucerirea muntelui Di Val Bella. — — — 
Intrarea trupelor române in Suceava; entuziasm până la lacrimi. 
Secvestrarea tezaurului român dela Moscova de guvernul bolse- 

VISE, — = 
Artiştii români la Chişinău, — — — — — — — — 
Un dejun la popota Regimentului 2 Grăniceri. — — — — 
Regimentele voluntarilor ardeleni: Alba Iulia si Turda. — — 
“Trupele române continuă ocuparea Basarabiei, — — —"— 
Ziarul duşmanilor Gazeta Bucureștilor publică ştiri alarmante, 

neadevărate. — — — — — — ~— — — — — 
Clemenceau spune că răsboiul va mai dura până Ja istovirea dus- 
manilor, — — — — + — — ~—~ — — — = 


Serbarea zilei de 24 Ianuarie din 1918. — — — —  — 

Independenţa Republicei Moldovenesti (a Basarabiei). Mare entu- 
BR, ne = 

Hora anului 1918. — - —  — ~—~ ww ~~ — 


Primirea, celei dintâiu serisori din teritorul ocupat. — = — 
Ultimatul României dat de Puterile Centrale. Noul guvern Ave- 


rescu eee eee 
Incheierea păcii Puterilor Centrale cu Republica Ucraineană. — 
Pacea ruso-germană merge greu — — — — — — — 


Gândurile au aripi: articolul M. S. Reginei din România — — 


Articol elogios pentru România, publicat în ziarul american. Plain 
Dealer — wea — — — — — 


Primirea, şi declaraţia, guvernului Averescu. — — — — — 


308 
308 


308 
308 
309 
309 


309 
310 


310 
311 
311 
311 


311 
315 
315 
315 
316 
316 
317 
317 


318 
319 
319 
319 
319 


319 


320 
320 


321 
322 
323 


323 
324 
324 
324 


325 
326 


Wilson vorbeste din nou lumii, formulând principiile păcii gene 


Tale, — = 
Trotzky refuză. semnarea tratatului de pace. Germanii încep ofen- 
Sivan LS eS ee ee ee ee 


Moartea doctorului Istrati la Paris —- —- — — — — 
Apelul Studentimii române din Basarabia — — — — — 
Ofensiva germană continuă în Rusia; mulţi prizonieri cu mult 

material de räsbaiu — — — — — — — — — 


Activitatea doctorului C. Angelescu in America — — — — 
Românii ardeleni din America cer alipirea lor la sfânta Metropo- 
lie a Ungro-Vlahiei — — — — — — sure 


Răspunsul Corpurilor legiuitoare române trimis Sfatului Țării 

din Basarabia — — — — — —~ — — — — 
Guvernul român primeşte tratativele de pace cu dusmanii — — 
O vizită făcută colonelului Miciora în satul Rădășeni — — — 
Mare manifestaţie în onoarea României la Chicago în America — 
Guvernul din Petrograd primeşte condiţiile de pace dela Brest 


Litovsk — e— — — ~ — — — — — 
Un dezertor italian de pe frontul austro-ungar Ja Divizia din Făl- 
ticeni — — — — — — ~—~ — 


Parastas pentru a 500-a aniversare a morţii lui Mircea cel Bătrân 
in Mitropolia din Bucuresti — — — — — — — 

Consiliul de miniștri din Iasi, participând si membrii Consiliului 
anterior, primeşte tratativele de pace. — 

Rezistenţa României apreciată de ziarul american | Public Ledger 

Doamna Dr. Alistar cere prin ziarul România Nouă: Unirea Basa- 
rabiei cu România — — — — — — — _ — 

_ Opinia, publică franceză isi concentrează atenţia asupra situaţiei 


României an — PRE PP ee ati 
Hustratia olandezului Ramaeckers şi à Siné sculptorului român 
G Tudor — — = 


Interesanta scrisoare a lui Gusu din Galati în ziarul România — 
O parte din Parlamentari refuză tratativele de pace cu dușmanii 
Comisiunea română pentru preliminarele de pace pleacă la 

Bucureşti = 
Vremuri grele; clipe de grea cumpănă. — — — — — 
Pacea Rusiei cu duşmanii s'a semnat la .Brest- Litowek: — — 
Inăbuşirea turburărilor române din Ardeal de cätre Shears cu 

Strictetä si fără milă — — — — — — — 
Ofiterii francezi din Fălticeni își iau răanas bun dela. Divizia, VII 
Armistițiul nostru cu Puterile Centrale s'a prelungit. — — — 
Pichon vorbeşte de încercuirea României si o asigură de ajutorul 


Aliaților — — — = — 
Marea Britanie recnnoaste durerile României si decorează pe 
eroii săi i te SI pe e Di ea fe ee fun 


Clemenceau primeşte delegația Românilor ardeleni. — — — 
Deschiderea Universităţii populare din Chişinău. — — — — 
Franţa, Anglia si Italia cer Japoniei ca să intervină în Asia 

răsăriteană  — —— — — i — — — 


408 


326 
327 
327 
328 


329 
329 


330 
333 
333 
334 
384 
334 
335 
335 


337 
337 


837 
338 
338 
339 
339 
840 
340 
341 
341 
341 
342 
342 
342 
343 
343 


343 


404 


O parte din parlamentari cer Regeluj ca să nu să cedeze nimic 


din pământul țării, — — — — — 
Pretinii noștri: Francezii, Englezii, Italienii si Americanii pără- 
sese fara. Mare jale peste tot. — — — — — — 
Semnarea preliminarelor de pace a produs Ja Paris emotiune 
adâncă, exprimată prin toată presa. — — — — 
Republica Basarabiei vrea să ia parte la tratativele de pace din 
Bucuresti — — ———— re — — 
Guvernul Auptiei declara că nu va tine seamă de condiţiile de 
pace impuse României — —-— — — ~—~ — — 
Clemenceau declară că va continua răsboiul pâna la victoria finală, 
Primirea delegaţiei Republicei Basarabiei la Iaşi — — — — 
România publică intervievul generalului Berthelot, înainte de a 
pleca din laşi — — — — — — — — — — 
Misiunea americană la plecare a dăruit depozitele ei Crucii Roșii 
Române — — — — — = 
Opinia publică română cere grăbirea tratativelor cu duşmanii, 
pacea aceasta nefiind definitivă — — — —. — — — 
Sedinta festivă a societăţilor ştiinţifice în onoarea Miniștrilor Ba- 
sarabeni - — — _ — — — — 
Balfour asigură că Condiţiile de pace impuse României nu vor fi 
tinutä în samă — — — — —- — — — 
Ziarele engleze si americane discută cu insufletire pacea impusă 
„României — ——————— — — — 
Deputalul olandez Froelsira, deputat vienez Scitz şi cel din Ber 
lin Wendel desaprobă pacea României — — — — — 
Colonelul american Yates adresează cuvinte de încuragiare Co- 
mandantilor armatei române — — — — — — — 
Naşterea lui Horia T. Florescu. Un dejun la Prefcctul judeţului 
Sturza — — — — — — ~— ~— — — 
CGuvernul Averescu a fost înlocuit cu guvernul Marghiloman, gu- 
vernul păcii — — — — — — — — 
Guvernele Inţelegerii recunosc păcile impuse de Germania — — 
Compunerea Comisiunei române pentru pacea dela Bucureşti — 
Din scrisoarea profesorului Prothero către d. N. Iorga — — —' 
Basarabia cere să fie alipitä la România. Glasul districtului Bălți 
Cuvintele duioase ale lui Mauclair la adresa României — — — , 
Districtul Soroca cere si el Unirea Basarabiei cu România — — 
Ofensiva germană; bătălia imperială: Germanii cucerese Peronne 
şi Bapaume — — — — — = 
Să pare că Aliaţii au oprit ofensiva germană. Foch e numit gene- 
ralisim, — = 
M. S, Regele hotäreste să se deie Domeniile Coroanei în arendă la 
ţărani — — — — — — — ~ ~ ~—~ — — 
Suspendarea ziarului România de guvernul păcii — — — — 
Alarma Sfatului Tärii din Chișinău cu privire la pretenţiile Re- 
publicei Ucrainene — — — — ————— — 


Scrisoarea, rectorului Burrows din Londra către rectorul universi 


tatii din Bucuresti ie es ee ee JE, eee ri 
Nemţii amână semnarea păcii pentru a mai putea jefui ţara — 
Unirea Basarabiei cu România Mare, bucurie și entuziasm pretu- 
tindenea — — — = 
Rugäciuni de mulţumire în loale bisericile pentru Unirea Basara 
biei cu România — — — — — — — — 
Primirea Delegatiei Basarabiei la Iasi. Toastul M. 6. Regelni — 
Sărbătorirea Unirii Basarabiei cu România în {oale satele si oraşele 
Ovreica Rasela a inebunit de bucurie aflând că salul ei trece la 
Bucovina, prin tratatul de Bucureşti — — — — — 
Preşedinţii Corpurilor legiuitoare felicită Sfatul Ţării pentru Unire 
Chinurile Românilor refugiati în Rusia. Colonelul Boyle salvatorul 
LOT = 
Presa franceză salută cu bucurie Unirea Basarabiei cu România 
Infrätirca soldaţilor basarabeni cu ceci din România — — — 
Cuvântarea ţăranului basarabian Ciobanu la serbarea de înfrățire 
Comandatura germană din teritorul ocupat cere medici pentru ti- 
fusul exantematic —  — — — — — — — — — 
Unirea Basarabiei cu România promulgată prin Monitorul Dificial. 
Numirea prefectilor — — — — — — — — 
Alegerea lui C. Stere ca presedinte al Sfatului Tärii face mult san- 
ge TĂU — — — — — 2 i ee — — — 
Mai multi prizonieri italieni din armata austro-ungară la Comen- 
duirea pieţii — — ~ — — — — — — — — 
Comandatura germană se instalează şi la Iasi — — — — — 
M.S. Regina trece prin lälliceni ducându să la Mălini pe Dome- 
niul Coroanei — — — == 
Armeanul Goilav sa bucură că môsia sa Rotopanesti trece la Bu- 


COVINĂ e RI 
Paşti triste. Semnarea tratatului de pace din Bucuresti. Rästigni- 
rea păcii — = 


Pacea României va fi pacea generală impusă de Aliaţii ei — — 


ILUSTRATIUNILE. 


Cuprinse in tomul prim. 


Ion I. C. Brătianu — 
. Soldatul Român — 
. Mihaiu Viteazul — 
. Împăratul Traian — 


Grue 


con 


Dragoş şi Zimbrul — 


M. Sa Hegele Ferdinand 
M. Sa Regina Maria — 
. A. Sa Regală Principele Carol 


— 


10. Jon Eliade Rădulescu — 


11. Generalul Dragalina 


12. Doctorul Const. Angelescu — 
13. Statuia lui Ovidiu din Constanta 


14. Octavian Goga — — 


. Columna lui Traian din Roma 


15. Ţarul Nicolae If la o paradă — 
16, Depunerea jurământului Ardelenilor 
17. M. S. Regele primeşte defilarea voluntarilor ardeleni la lași 


si 


Bucovinenilor — 


18. M. S. Regele decoreaz& drapelul regimentului — 


19. Generalul Petala — 


20, Alexandru Joan Cuza — 
21. Atacul Românilor Ja Mărăşti Costin Petrescu) — 
22. Regele cu generalul Averescu pe front 
23. Din lupta dela Magura — 


24. Generalul Berthelot 


— 


25. Lupta dela Oiluz — — — — — — — 
26. Regimentul 32 Infanterie in cămăşi la atacul dela Mărăşeşti 


27. Generalul Cristescu 


28. Generalii Berthelot şi Grigorescu Eremia.pe 


29. Drapelul român — 


30. Caporalul Muşat Conslantin 
31. Regele decorează pe soldaţi 


32. Ecaterina Teodoroiu 
33. Ştefan cel Mare — 


34. Generalul Văitoianu Artur 


35. Iancu Nistor — — 
36. Generalul Brosteanu 
37. Generalul Prezan — 
38. Ion Inculeţ — — 
39, Mircea cel Bătrân — 
40. Răpirea Basarabiei — 
Alexandru Marghiloman 
41. Arhimandritul Gurie 
42. Mitropolitul Pimen — 


43. Barbu Ştefănescu Delavrancea 


front 


Eratä, 


La pag. 75, după rândul al 20-lea, care ș'a tipărit de două ori 
să se pună rândul acesta: deputați la adresa guvernu- 
lui, mai ales că acele critici și fnvinuiri