Medic Colonel Dr. Vasile Bianu — Însemnări Din Răsboiul României Mari. Vol.2 (1926)

INSEMNARI | 


DIN 


RĂSBOIUL ROMA NIE MARI 


DE 


DR VASILE BIANU 


MEDIC COLONEL I. R, 
FOST MEDIC PRIMAR AL SPITALULUI I. C. BRĂTIANU DIN BUZĂU 
SENATOR DE HUEDIN, 


TOMUL Uf. 
DELA MOBILIZARE PANA LA PACEA DIN BUCURESTI. 


CU MAI MULTE ILUSTRATIUNI. 


CLUJ, 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE «ARDEALUL» 
1926. - 


Insemnări din Răsboiul României Mari. 


Tomul II. 


Insemnări din Răsboiul României Mari. 


Dela pacea din Bucuresti, 24 April/? Maiu 1918, până la Inco- 
ronarea Regelui tuturor Românilor din Alba-lulia, 15 Oct. 1922. 


Dela semnarea păcii din Bucuresti şi până astăzi, 1/14 Maiu 
1918, am dus’o intr’o stare sufletească greu de spus. Nu-mi eseau 
din cap conditiunile păcii asa de dezastroase si de umilitoare, 
unele mai grele decât altele, încât nu puteam să-mi găsesc nici 
un moment de liniște. A trebuit iar să alerg la ajutorul artei mele 
ca să mai pot închide ochii în timpul nopţii; binecuvântată fie 
puterea, ei alinătoare! Dar dacă așa de amărât mi-a fost sufletul 
din cauza păcii. apoi cu mult mai mare îini este durerea când 
văd acum o mulţime de ziare, cu suflet străin, scrise în dulcea 
noastră limbă. Afară de cele două blestemate din București, bote- 
zate: Gazeta Bucureştilor, a lui Ioan Slavici, şi Lumina, a lui 
C. Sfere, cari în tot timpul răsboiului, dela ocupaţia Munteniei 
încoace, n'au făcut decât să laude binefacerile dușmanului și să 
ponegrească pe Regele, guvernul şi armata ţării, care sângeră 
pe front pentru apărarea ultimului petec de pământ ce ne-a mai 
rămas liber, si cari ziare au infectat acum şi Moldova, afară de 
aceste ziare a început să apară şi în lași, o droaie de ziare nu- 
mite: Acţiunea Romană, Arena, Iaşul, Momentul, Timpul, Tri- 
buna si altele pe cari nu mă mai rabdă scârba ca să le însir aci. 

Toate aceste ziare cântă osanale vrăjmașilor nostri, cari 
ne-au gâtuit, şi guvernului, care le-a închinat România legată 
de mani şi picioare ca să-i rupă bucăţi din trupul ei, preamă- 
zindu-l că ne-a dat, în fine, fericita pace! Iar în timpul acesta, 
toate ziarele celelalte, cari mai simt româneşte, apar zilnic cu 
coloane întregi albe! Cum nu să gândesc acestea vipere mon- 
struoase că, oricât de spurcate şi veninoase ar fi balele lor, nu 
pot atinge sfintenia luptei noastre, dusă cu atâta eroism pentru 
desrobirea fraţilor și întregirea neamului?! 

In anul trecut la 1 Maiu st. v. (vezi Tomul I; ziua de: 7 14 
Maiu 1917, pag. 116), am petrecut armindenul în condițiuni tot 
aga de neplăcute, cu oftatul pe inimă si cu gândul la Dumnezeu, 
rugându-l ca să să îndure ca cel puţin Maiul viitor să-l prăz- 


6 


nuim veseli si după bunul obiceiu strämosesc. Pe semne nu sun- 
tem încă vrednici de mila lui si mai trebuie să ne ispäsim paca- 
tele! Dar cum nici alţii nu sunt mai bani decât noi, eu voiu 


Gheorghe Coşbuc. 


continuă a trai cu neclintitä încredere că în anul viitor vom avea 


sufletul vesel si luminat, potrivit acestei zile frumoase a primă- 
verii! 


7 


3/16 Maia 1918. 


In zilele din urmă o jale sdrobitoare a mai cutremurat su- 
fletul românesc de pretutindeni. Neamul nostru a încercat două 
mari perderi, cari nu să inai pot repară. Sub ocupaţie străină, 
in Bucuresti, a închis ochii pentru vecie marele poet al ţărăniinii 
Gheorghe Coşbuc, care de pe plaiurile Ardealului a adus neanu- 
lui românesc vigoarea celei mai desăvârșite poesii și exemplu 
modestiei, proprie geniilor mari.* lar ieri a fost dus la locuinţa 
vecinică în Iași Barbu Ştefănescu Delavrancea, care prin scris 
si prin graiu a răscolit cele mai nobile patimi ale poporului ro- 
man si care ş'a dat sufletul soptind: ,,Doanne, fă să mi să impli- 
neasca visul cel mare!'** Din cuvântările duioase rostite la în- 
mormântarea lui, voiu însemnă numai aceste cuvinte ale d-lui 
IT, Petrovici: „Culcă-te, măiestre, cu fala spre răsărit ca să nu 
uuzi decât cântecul văilor noastre înflorite şi nu plânsul mun- 
(ilor! 

Vor trece ani după ani si văile si munţii nostri vor räsunà 
tot mai tare preamărind numele acestor doi mari cântăreţi ai lor, 
bucăţi rupte din inima lor sângerândă, dar pururea vie. 


4/17 Maiu 1918. 


De câteva zile a început să să fure animalele domestice ale 
oamenilor din satele de pe lângă frontieră de către bande înar- 
mate, inadins organizate de autorităţile austriece, si să fie duse 
în Bucovina. Astfel din com. Plesesti, într'o singură noapte sau 
furat 700 de oi, iar astă noapte unui om îi s'a furat 45 de capete 
de vită, mari si mici. Din com. Horodniceni deasemenea sa furat 
în zilele acestea peste 80 de animale. In zădar aleargă bietii pă- 
gubasi după ele, căci sunt ameninţaţi cu arma încărcată; femeile 
văduve plâng smulgându-și părul când văd cum li să furä din 
vatră vaca cu lapte. Curtea Prefecturii este plină de acesti ne- 
norocili de păgubași, cari vin să ceară ajutorul autorităţii, ale- 
gându-să mai mult cu promisiuni goale. În urma repetatelor in- 
terventii ale Pretectului să zice că în curând va sosi regimentul 
27 de infanterie pentru paza graniţei. Jată încă una din bine- 
facerile imediate ale tratatului nostru de pace. In legătură cu 
acest tratat, cetim pe dealtă parte în ziare că un ordin circular 
a pus în vederea comandanților de corpuri şi servicii ca să să 
oblige ofiţerii si trupele române să salute misiunile dusmane! 
Fericită pace! 


* Numele adevărat de familie al lui Coşbuc a fost Casian. Jata cum spune 
duiosul nostru poiect ca li sa, schimbat numele. In satul său de naştere să 
alla un rutean bogat ce să chiema Coșbuc, care nu avea copii şi era bun 
prietin cu bunicul poietului, care să numea Casian şi care avea 5 băieţi. Cos- 
buc i-a cerut să-i dea lui unui pe care să-l infieze şi să-l lase moştenitor, 
bine înțeles, pentru a-i păstră numele. Acel băiat înfiat a fost bunicul poietu- 
Jui, dela care îi să trage numele, pe care la ilustrat cu geniul său. 

** Vezi pag. 388 din Tomul I al acestor „Insemnări.“ 


5/18 Maiu 1918. 


Dela dispariţia impusă a ziarului Romănia, mă mai mân- 
gäiam cu cetirea pretuitului ziar al Românilor ardeleni si buco- 
vineni din Basarabia: România Nouă, de sub direcţia d-lui Dr. 
Onisifor Ghibu, având ca prim redactor pe d. Dr. Jon Mateiu. Imi 
răcoream sufletul sorbind zilnic din acest isvor bogat în simţe- 
minte de cel mai cald nationalism si mai curat patriotism. Astăzi 
spre cea mai dureroasă surprindere am cetit în No. 82 că ,,deoa- 
rece Tipografia românească din Chişinău nu ne mai tipărește ga- 
zeta si fiindcă altă tipografie româneascä nu să mai găsește în 
întreagă Basarabia, ne vedem nevoiţi a tipări o vreme oarecare 
gazeta într'o tipografie rusască, cu litere rusești. Cerem iertare 
cetitorilor nostri pentru acest lucru neobicinuit şi-l rugăm să 
aibă puţină răbdare până ce vom putea apărea din nou cu litere 
latine, ceeace nădăjduim să o putem face peste puţină vreme. 
Până atunci gazeta noastră va esi numai de dowd ori pe säptä- 
mână, mercurea si sămbăta.“ N’o fi cumva, si aceasta vr'o ime- 
diată binefacere a prea fericitei noastre păci?! 


10/23 Maiu 1918. 


Această 'zi, aşa de scumpă tuturor Românilor şi sărbătorită 
cu atâta voie bună şi entuziasm în timp de-o jumătate de veac, 
dela 1866 până la 1916, a trecut în anul acesta, pentru prima 
oară, nehăgată în seamă si a fost petrecută intr’o atmosferä grea 
si apăsătoare, cu inimile rănite de sälbätäcia si cruzimea vrăjma- 
şilor, cari prin nenorocita pace dela Bucuresti au sfäsiat din 
trupul sfânt al Ţării noastre tot ceeace eră mai falnic si mai 
mândru, munţii nostri, comoara sufletului românesc, în frunte 
cu uriașul Ceahlău, cântat de Vasile Alexandri: olimpul nostru 
plin de farmec, în care stau îngrămădite atâtea tradiţii și amin- 
tiri deale neamului românesc! Guvernul a avut bunul simţ de a 
amână serburea acestei zile sfinte pe alte vremuri mai bune, si 
bine a făcut, căci ne-a lăsat să ne plângem durerea în taină cu 
gândul si cu inima la ziua. cea mare, care va să vie cu siguranță, 
când vom putea-o serbă în templul cel mare al neamului întregit! 


15/28 Maiu 1918. 


Conform ordinelor Directoratului sănătăţii publice, la 10 
Maiu st. v. s'au închis spitalele No. 227 si 229 ale Crucii Roşii din 
Fălticeni, pe cari le-am condus dela 11 August a. tr., iar astăzi 
Sa închis si Spitalul No. 255 (Stamate), evacuând bolnavii în 
Spitalul civil şi cei mai mulţi la Spitalul din Lespezi, așa că ser- 
viciul meu încetează cu începere de astăzi, deși încă nu sunt de- 
mobilizat. In Spitalele Crucii Roșii am tratat dela venirea mea, 
în timp de 9 luni 1381 de bolnavi, dintre cari cei mai mulţi ră- 
niti din timpul răsboiului si din luptele cu Rușii, cu ocazia retra- 
gerii si dezarmării lor, la care nu vroiau să consimtă, fiind ho- 


9 


tärâti să întrebuinţeze armele pentru jafuri si prădăciuni; apoi, 
am mai căutat mulţi răniţi, oameni mari și copii, cari găsind 
împrăștiate, pe tot drumul trecerii Rușilor, cartuşe și granate 
aruncate de ei, le luau în mâni si ele făceau explozie ranindu-i 
mai mult sau mai puţin grav şi din care cauză sa marit foarte 


Vasile Alexandri. 


mult numărul înfirmilor. In Spitalul 255 (Stamate), în timp de 
2 luni si jumătate. am tratat 235 de bolnavi, dintre cari cei mai 
mulţi au suferit de boale interne, având prea puţini răniţi din 
timpul răsboiului. 

Traiul în Fălticeni a devenit foarte greu, întru cât mai bine 
de o săptămână ne lipsește pânea cea de toate zilele, care nu să 


10 


mai fabrică, nici nu să mai vinde nicăiri, şi nu să mai găseşte 
decât la particulari, cari au provizie de grâu si isi fac pânea in 
casă. Populaţia săracă, trecătorii si cei siliţi a mâncă la popote, 
prin restaurante și birturi, nu găsesc decât mămăligă. In Spitale 
nici aceasta ma fost vr’o 2 zile, iar bolnavii sau hrănit numai cu 
mâncările preparate, goale. Această tristă situaţie va dăinui până 
la recolta grâului, va să zică cel putin încă 2 luni! In acelaşi timp 
furturile de vite de prin satele marginase continuă pe scară in- 
tinsă, aşa in una din zilele din urmă numai din satul Baia sa 
_furat peste 300 de vite si au fost duse în Bucovina. Este o ade- 
vărată nenorocire și măsurile luate de autorităţile noastre par 
nefolositoare, așa. de bine sunt organizate aceste furturi de către 
autorităţile nemtesti de peste graniţă. Dacă lucrurile vor conti- 
nua astfel incuränd n’o să mai avem nici o vită în acest nenoro- 
cit judeţ, așa de ciopârtit de pacea așa de mult lăudată de către 
cei ce au semnat’o si ale căror ziare nu să sfiese s’o boteze feri- 

cită! 
20 Maiu/2 Iun. 1918 


Vesti rele ne vin dela fraţii nostri din Ardeal. Ungurii să 
aruncă cu înverșunare să stârpeascä populatiunea română. Mi- 
nistrul Vézsonyi, jidan ungurizat si botezat, o spune verde: „Cât 
am fost pretini cu Homânia, zice el, am îngăduit ca ea să să 
amestece în treburile Românilor dela noi. Acum e mai bine, căci, 
dacă sfarsim întreg răsboiul în avantajul nostru, orice guvern 
unguresc isi va tine de întâia datorie să-și păstreze mâna liberă, 
si nu va lisa ca România să să amestece în afacerile interne ale 
patriei noastre... Am spus că până acum nu ni-am îndeplinit 
datoria, de a răspândi cultura maghiară. Cel mai însemnat lucru 
ce trebuie să facem este să statificäm scoalele normale in care să 
crese învățătorii. Trebuie să facem acest lucru fără doar si poate, 
orice ar zice Bisericile. Până vom statificà toate scoalele sătești, 
trebuie votată o lege prin care guvernul maghiar să fie pe deplin 
împuternicit a luă în mânile Statului, fara a dă vr'o explicatie, 
orice şcoală nouă de sat.“ Guvernul maghiar a si hotărât ca din 
Comitatul Caraş-Severin până la Bistriţa, apoi în Comitatele Ma- 
ramures, Bereg, Ung, Zemplin si Saros să să înființeze cât să 
poate mai curând scoale de stat unguresti si să să statifice încă 
240 școli românești, din părţile Uniedoarei. Ziarele in zädar pro- 
testează. în contra acestor samavolnicii. 

Intru cât priveşte votul universal, ungurii nu vreau să-l 
acorde decât celor cari ştiu scrie si vorbi ungureşte. Drept răs- 
puns la aceasta si la măsura luată în contra scoalelor românești, 
vrednicul deputat român din Camera ungară, Stefan C. Pop, în 
ședința dela 25 April a. c. a rostit următoarea protestare: ,,Parti- 
dul national român pune la dispoziția guvernului toate mijloa- 
cele sale pentru îndeplinirea celor de nevoie binelui public, fără 
nici o tulburare, dar nu să găsește în poziţie să voteze încredere 


11 


viitorului guvern si de aceea nu poate primi nici bugetul. De cate 
ori e vorba de o lărgire a dreptului poporului, totdeauna guver- 
nul scoate la iveală ca sperietoare primejdia naționalităților. Care 
de care să întrece a gäsi mijloace de apărare contra acestor pri- 
mejdii. Că avem tot dreptul să fim amärâti contra guvernului o 
dovedește faptul că, în acelaşi timp când pentru câștigarea drep- 
tului de vot să pune condiţia scrisului, cetitului si cunoașterii 
limbii maghiare, şcolile noastre să închid şi atunci când să pre- 
tinde pentru dobândirea dreptului de vot o anume avere, să pune 
la cale o politică agrară care ne oprește, de a căpătă pământ. Vă- 
zind asemenea lucruri, suntem indrituiti a crede că Guvernul 
lucrează cohtra noastră. Noi nu putem așteptă nimic dela viitorul 
regiin si pentru aceasta nu votäm bugetul.“ Pe de altă parte fostul 
deputat, valorosul Dr. Juliu Maniu, a scos de sub tipar o cärti- 
cică pe care a împărţit'o învăţătorilor și preoţilor români, în 
care-i îndeamnă să nu permită ca poporul roman să înveţe un- 
gureste numai ca să câștige cu orice preţ dreptul de alegător. 
Apoi atrage atentiunea asupra faptului că învățând Românii 
limba ungurească pentru a fi alegători, va birui astiel asupra lor 
politica guvernului de maghiarizare si de cotropire. 
Administraţia ungurească in multe orașe, chiar şi în Sibiiu, 
nu mai dă voie servitorilor, de ambe sexele, să iasă dumineca si 
în sărbători, îmbrăcaţi în portul lor cel frumos, popular, pe 
străzi. Nesupusii sunt aspru pedepsiţi. 
D. Justin Iliesu publică întrun număr al „Gazetei Poporu- 

lui” din Sibiiu, o frumoasă poezie care să termină astfel: 

„Dar nu, eu sunt în alte ţări, 

St tunurile mi cântă: 

Stă maica plina‘n suparări 

La gcam, gi lot priveşie'n zari, 

Si dorul o framanta.‘ 


26 Maiu/S Iun. 1918. 


De câteva zile a început a 2-a ofensivă germană pe frontul 
apusan. După lupte crâncene, desperate, cu mari perderi, Nemţii 
au înaintat si au ocupat orașul Soissons, oprindu-sa la Marna, 
unde au fost opriţi. Toate sfortärile lor pentru a mai câștigă te- 
ren în Franţa au fost zadarnice. Pretutindeni asalturile lor sau 
sfărâmat în faţa rezistenței trupelor franceze. Luptele continuă 
cu înverșunare. In prima fazä a ofensivei, germanii au câștigat 
ceva teren, rezervele franceze nefăcându-și încă apariţia. Din 
comunicatele ultimelor două zile să vede că aceste rezerve au 
intrat acum în acţiune. Primele efecte s'au înregistrat. Contra- 
atacurile franceze au realizat progrese în câteva puncte și au 
reluat câteva localităţi. Să pare că ofensiva aceasta a întrat în a 
2-a faza a ei. Acum rămâne de văzut cu ce forte si în ce punct 
vor continuă Germanii ofensiva, care de aci înainte întâmpină o 
rezistenţă îndârjită. In luptele din urmă au participat cu succes 


12 


si trupele americane. Probabil că Germanii vor continua sfor- 
tarea. Operațiunile pe acest front să apropie de faza care va ho- 
tări soarta, ofensivei actuale, dar care nu va putea hotări soarta 
definitivă a luptelor uriașe, care să vor dă încă pe frontul apu- 
san. Aviația franceză devine iarăși foarte activă pe întreaga zonă 
de luptă, doborând în fiecare zi din avioanele germane şi arun- 
când un număr mare de tone de proiectile asupra concentrărilor 
de trupe germane, precum si asupra gărilor din, dosul frontului. 


28 Maiu/10 Iun. 1918. 


In Camera franceză primul ministru Clemenceau a ţinut un 
discurs in care din nou a cerut ca răsboiul să continue până la 
extrem. Camera în urma acestui discurs, i-a votat încredere cu 
379 voturi, contra fiind numai 110. 

Lordul Cecil în Camera Comunelor a răspuns la o întrebare 
cu privire la tratatul de pace impus României de către Puterile 
centrale că Infelegerea are simpatii vii si sincere pentru Româ- 
nia şi că să consideră datoare ca la Conferinţa finală de pace să 
facă tot posibilul ca să să revizuiească acest tratat nenorocit si 
nedrept. 

Am cetit cu mândrie în unele ziare că „două divizii de ho- 
mani Ardeleni, recrutaţi din voluntarii americani si din prizo- 
nierii făcuţi in ali luptă pe frontul occidental." Noroc să 
deie Domnul! 

30 Maiu/12 Tun. 1918. 


Aseară a încetat subit din viaţă bravul colonel Cesar Mihail, 
comandatul Regimentului 16 Suceava. Luând masa la popota 
Regimentului, care s’a întors decurând în garnizoana sa, aim avut 
de mai multe ori placuta ocaziune de a vorbi cu acest ofiţer 
distins, oștean viteaz si om cinstit. 

Colonelul Cesar Mihail, după mărturisirile șefilor săi, ale 
camarazilor și soldaţilor lui, a fost unul din cei mai meritosi co- 
mandanti de unităţi. El a luat parte cu viteazul său Regiment la 
toate luptele dela începutul răsboiului, în ofensiva vijelioasă din 
scumpul nostru Ardeal ca și în retragerea eroică din Muntenia, 
precum si în epopea dela Oituz-Märästi-Märäsesti, fiind întot- 
deauna in prima linie. Colonelul a fost bolnav aproape de toate 
boalele cari au atins armata noastră, a suferit de tifus recurent, 
de galbinare epidemică, de dizenterie, de bronchită, și întotdeauna 
s'a tratat numai pe front, nevoind niciodată si cu nici un pret ca 
să fie evacuat, n'a cerut nici măcar un concediu de convalescenţă. 
La urmă, când a scăpat de toate nevoile, s'a pomenit că are al- 
bumină în urină și crezându-să bolnav de rinichi a urmat mai 
multe luni un regim de hrană foarte aspru, care l’a slăbit foarte 
mult. In această stare era Colonelul Mihail când lam văzut pen- 
tru prima oară acum o lună, dar ceeace mi-a atras atenţia a fost 
o mare greutate la respiraţie, pe care o avea când vorbea ceva 


13 


mai mult, când umblă inai iute si când urcă scările dela cazarmă, 
fara ca el să-i deie vr'o importanţă sau să să plângă de ea. Ba- 
nuind o boală de inimă, i-am propus ca să-mi deie voie să-l exa- 
minez si eu odată, ceeace cu mare greutate a primit. In urma 
acestui examen am constatat cu multă părere de rău că zilele 
acestui brav colonel sunt numărate. In adevăr, el suferea de un 
cnevrisin mare al aortei, care-i producea o apăsare în piept si îi 
îngreuiă respiraţia și nu-i dă pace să doarmă, nici nu-i permitea 
ca să vorbească mult și repede, nici să umble mai iute, nici să 
urce scări. Să înțelege dela sine că nu i-am spus boala, d'iinpotrivă 
Pam încredințat că are inima bună, dar care este cam mărită 
din cauza emotiunilor, oboselilor și boalelor suferite pe front, si 
ca aceasta este adevărata cauză a respirației grele... 

Astfel s'a stâns încă un erou al neamului, cu pieptul bol- 
nav, dar încărcat cu decorații cu spade. S’a stâns colonelul Cesar 
Mihail cu credinţa neclintită în viitorul poporului român, al că- 
rui fiu vrednic şi devotat până la moarte a fost. Sa stâns încă 
un visător al neamului cu sufletul imbacsit de idealul national, 
pe care nu l'a învrednicit soarta ca să-l vadă realizat! 


31 Maiu/l3 Jun. 1918. 


Prin ordinul No. 2167 al Directorului sănătăţii publice, am 
fost demobilizat pe ziua de astăzi. Următor acestui ordin am pă- 
răsit orășelul Fălticeni, care să poate consideră drept o staţiune 
climaterică, prin mărimea si frumuseta curților si grădinilor, 
în care am petrecut un an fără 20 de zile. Despărțirea a fost 
duioasă întru cât am dat aci de mai multe familii foarte amabile 
şi îndatoritoare, trăind bine cu toată lumea şi putându-mi în- 
deplini în conştiinţă serviciul dela spitale. Nu pot să nu multu- 
mesc și pe această cale familiei distinsului meu confrate Dr. 
rabriel Tatos, care m'a găzduit; domnului fost prefect al jude- 
(ului Const. Gr. Slurea, şi domnilor Vasile Lovinescu, fost sena- 
tor, si Octav Lovinescu, fiul, fost primar al oraşului, precum si 
familiilor lor, cari adeseori mau ospătat procurându-mi multe 
clipe plăcute şi de mulţumire sufletească, mai ales în vremurile 
grele prin cari am trecut în timpul din urmă a răsboiului nostru. 

Nu voiu uită nici odată timpul când am fost ameninţaţi cu 
evacuarea orașului atunci când Rusii să retrăgeau vertiginos în 
fata Nemtilor, cari să apropiau de graniţa Bucovinei, precum si 
clipele cumplite când o divizie rusească la 14 anuar st. v. a. c. 
sa apropiat de oraș amenintându-l cu sabie si foc, dar care a 
fost oprită si dezarmată la satul Spätäresti de către bravul regi- 
ment de grăniceri No. 2. Dacă am trecut cu bine prin toate ace- 
stea si prin alte stări grele sufleteşti din cauza evenimentelor, asa 
de vitrege pentru iubita noastră tara, o datoresc în mare parte 
bunilor mei prietini din Fălticeni, în societatea cărora am găsit 
mângăiere si incuragiare. 

In urma grevei funcţionarilor căilor ferate s'a schimbat mer- 


14 


sul trenurilor si n'am putut plecă decât numai la ora 10'/2 a. m. 
sosind la Iaşi la ora 5 după amiazi. Aci a trebuit să mă despart 
şi de buna mea ordonanţă, Papuc Nicolae, care în tot timpul 
răsboiului m'a servit cu credinţă și devotament, împărtășind cu 
el tot binele și răul, precum și toate primejdiile prin cari am 
trecut împreună, ceeace a făcut ca această despărţire să să facă 
cu o adevărată duiosie. El a plecat la Galati pentru a fi demobili- 
zat si de acolo apoi să va duce în satul lui Ranzesti de pe malul 
Prutului, din judeţul Tutova. 

Inainte de a plecă din Fălticeni am primit din Buzău o 
carte postală dela părintele Alexandru Movileanu, proprietarul 
locuinţei mele. In puţine cuvinte îmi spune toata martirologia sa 
din timpul ocupatiunii nemtesti. Intre altele să plânge că a slăbit 
cumplit, redus fiind nwnai la pele si oase, neavând ce mâncă 
decât fasole si verdeturi ca vitele; carne, brânză, lapte si ouă, 
toate le iau Germanii. In odăile mele locuiesc niște Nemţoaice, 
probabil surori de caritate. Intru cât privește lucrurile mele, 
îmi spune că multe vor lipsi, dar totuși voiu găsi mai multe decât 
alti refugiaţi, ale căror case sunt goale puscä Dar ceeace este 
mai îngrozitor este seceta: de trei luni n'a plouat în judeţul Bu- 
zău, aşa e& sunt ameninţaţi de foamete, ceeace este si mai cum- 
plită decât răsboiul. Fiind ajuns într'o stare de slăbiciune foarte 
mare a consultat un doctor neamt, care i-a recomandat să steie 
toată ziua la soare, probabil ca să-l vază, după cum zice dânsul, 
ajuns mai iute în stare de pastramă. 

Odată cu aceasta am primit si din partea economului Spita- 
lului I. C. Brătianu, d. Gh. Antonescu, o scrisoare prin care ini 
spune că spitalul nostru abia acum să desartä de Germani si nu 
să știe când să va putea deschide, fiind stricat si devastat de 
duşmani. 

In Buzău va rămânea și după ratifiearea păcii o divizie nem- 
teascä din cele 6, cari vor stă in tara până la pacea generală. 
Purtarea Germanilor acolo a fost cât să „poate de neomenoasă 
faţă de populaţie, s'ar putea zice chiar barbară, mai ales în tim- 
pul din urmă. Nu eră de ajuns că toţi Nemţii din Buzău trăiau 
bine, luând tot ce găseau prin case, dar fiecare soldat trimitea 
odată pe săptămână la familia lui din Germania câte o läditä de 
lemn, de 5 chilograme, plină cu alimente luate prin rechizitie. 
Acum în preajma ratificării păcii, Nemţii ausmai facut o rechi- 
zitie alimentară, lăsând locuitorilor hrană numai pentru 15 zile, 
zicând că de_atunci înainte să va îngriji guvernul român de ei, 
care mutându-să la Bucureşti le va aduce alimente din Moldova. 
Toti cei rămaşi în Buzău sunt de nerecunoscut, așa sunt de slabi 
si de imb&tranifi; figura lor exprimă suferinţă și jale, apoi îm- 
brăcăminteu le-a ajuns în asa stare încât să ruşinează să mai 
iasă pe stradă, căci tot ce au avut mai bun le-au luat vrajmasii, 
îmbrăcăminte si rufärie. Intr’o zi s'au pomenit orășenii cu o 
poruncă dela Comandatură că a 2-a zi, la ora 8 dimineaţa, toți 


15 


bărbaţii dela 16 până la 50 de ani să iasă in marginea orașului, 
la Crâng, si acolo după ce au fost inspectati de un ofițer au fost 
împărţiţi la diferite munci, la tăiat lemne din pădure, la săpat 
si altele, fără să să tie nici o seamă de pozitiunen lor socială. 
Altădată, după o poruncă prin care fiecare locuitor trebuia să 
“mature trotoarul din fata casei, mai multe doamne din societatea 
aleasă au. fost arestate la arestul preventiv, fiindcă n'a fost mă- 
turat trotoarul, și ţinute închise 24 ore. Este cu neputinţă să să 
arate toate barbariile săvârşite de acest popor reputat așa de cult 
si care pretinde a fi cel mai superior din lume, pentru care isi 
aroagă dreptul de a stăpâni pământul, neavând mai mare decât 
pe Dumnezeu, pe care în tot timpul și cu orice ocazie îl fac com- 
plicele lor la toate aceste fapte barbare. 


3/16 Iun. LOLs, 


De pe frontul apusan ne vine vestpa că a lreia ofensivă ger- 
mană a început. Acum luptă 20 divizii nemtesti, dintre cari 5 
au trecut cu perderi mari prin focul apărătorilor. Noua linie 
francezä, putin mai înapoi decât çealaltä, cel mult la 5 chilo- 
metri, să menţine. Inaintarea germană până la râul Aronde a 
fost însă anulată de contra-atacurile franceze, asa că nu mai 
rămâne decât mica înaintare la vest de Oise. Cu toate încercările 
vrăjmașul n'a putut atinge râul Aronde, iar trupele franceze au 
înaintat puţin lângă Mâry şi Genlis. 

4/17 Tan. 1918. 


Noul parlament român s'a deschis astăzi la ora 12 de către 
M. S. Regele, însoţit de prinţul moștenitor, prin următorul mesa- 
giu. „Domnilor Senatori. Domnilor Deputaţi. Simt ca întotdeauna, 
o vie mulţumire găsindu-Mă în mijlocul reprezentafiunii Na- 
tiunii. De curând esiti din alegeri generale Imi aduceţi sentimen- 
tul real al Ţării asupra gravelor hotărâri ce să împun chibzuintii 
noastre cumpătate. Redusa la propriile sale puteri, Tara a jertfit 
cu generozitate si patriotism înălţător floarea vitejilor ei fii. Pre- 
lungirea însă a rezistenţei armate ar fi adus sleirea până 
la istovire a forțelor ei, — și România a încheiat pacea ce îi să 
fnpunea ca o conditiune de viaţă pentru dânsa. Tratatul de pace 
va fi de indată supus aprobării Corpurilor Legiuitoare conform 
prescrierii Constituţionale. El-impune, evident, sacrificii dure- 
roase, dar Poporul Român, le va cercetă cu bărbăţia ce o dă 
perceptiunea exactă a interesului obstesc faţă cu realitatea. Să 
mulţumim însă Cerului că, tocmai în acele ceasuri grele, simţul 
superior al Neamului a făcut ca frumosul pământ moldovan 
rupt din ogorul strămoșesc să să reîntoarcă la tara Mumă si că 
Poporul Basarabian să să arunce în braţele ei, pentru ai spori 
puterea de muncă si încrederea în viitor. Buna primire ce au 
făcut acestui mare eveniment Puterile cu cari tratam pacea a 
pregătit calea pentru restabilirea pretiniei noastre ca pe trecut. 
Menţinând bune raporturi cu celelalte State, vom căută să re- 


16 


luăm velatiuni normale de vecinătate cu noile Jari în formaţiune. 
In sesiunea ce să deschide, Ministrul de finanţe nu va putea 
încă să prezinte un buget normal pentru care sunt sigur că Tara 
va consimti la, sacrificiile necesare. El vă va propune o serie de 
măsuri menite să, înlesnească tezaurului lichidarea sarcinilor si 
întâmpinarea nevoilor esceptionale cărora trebuie să le facem 
faţă. Indreptări adânci de adus nu numai de ordin administra- 
tiv, dar mai ales de ordiu moral, cer o remaniere a asezäminte- 
lor noastre în administraţie, în justiţie, în instrucţiunea publică. 
Am încredere că Corpurile legiuitoare vor acordă măsurile tran- 
zitorii, oricât de radicale ar fi, cari vor înlesni pregătirea și re- 
pedea lor realizare. Incununarea însă a operei Domniilor-Voastre 
va fi să fixali punctele de revizuit din Constituţia noastră, pen- 
truca, în cel mai scurt timp si înainte de orice altă modificare 
constituţională să ajungem la înfăptuirea efectivă a reformei 
agrare şi la chemarea adevărată a păturilor adânci ale Ţării la 
viata politică. Recunoscători către armata care fără preget şa 
făcut toată datoria şi inältänd cugetele noastre pentru reclädirea 
si împodobirea Statului nostru prin sârguinţă, prin cumpătare 
și prin jertfă, rog pe Atotputernicul să binecuvinteze lucrările 
Domnilor-Voastre. Sesiunea extraordinară a Corpurilor legiui- 


toare este deschisă.“ 
10/23 Ian. 1918. 


Să anunţă ca d. general 4. Văitoianu a fost numit Comisar 
general al guvernului român în Basarabia. Probabil că această 
numire a fost motivată de uneltirile străinilor și vräjmasilor, 
cari mişună in ţara-soră si cari lucrează din toate puterile si pe 
toate căile, văzute și nevăzute, în contra unirii Basarabiei cu 
România. Din acest punct de vedere această numire a venit la 
timp si persoana aleasă inspiră deplină încredere întrun re- 


zultat bun. 
11/24 Tun. 1918. 


De mai multe zile austro-germanii de pe frontul italian aw 
luat ofensiva cu mare îndârjire in scopul de a ocupă cât să 
poate mai repede Treviso si apoi Venetia. Cu toate sfortärile lor 
nu numai că nu au reușit să isi ajungă ţinta, dar au fost siliţi 
să evacueze Montello si câteva, sectoare din pozitinnile cucerite 
pe temnul drept al râului Piave, pentru a evită un dezastru. Tru- 
pele italiane, ajutate de Aliați, au făcut adevărate minuni si 
ofensiva austriacă în Italia, pare definitiv oprită. 

Pe frontul francez, decând sa oprit si ofensiva a 3-a ger- 
mana, este completă linişte. Cine știe ce ascunde aceaslă tăcere? 
Probabil că să prepară lucruri mari si poate că încurând vom 
inregistra alte fapte mari de arme pe acel năprasnic front, asupra 
căruia sunt -atintite privirile lumii. i 
12/25 Iun. 1918. 


Intr’o regretahilä polemică ivită între doi generali români, 


17 


dintre cei mai distinși, s'a căutat de către unul din ei să să veste- 
jească laurii culesi de brava noastră armată în uriaşa, defensivă 
dela Mărăşeşti, care a întunecat gloria unuia dintre cei mai mari 
generali germani, cunoscut sub numele de spărgălorul de fron- 
turi, vestitul Mackensen, si aceasta pentru ca să să înalțe mai 
mult stralucita ofensivă dela Mărăşti. Au răspuns la aceasta doi 
viteji luptători, un anonim erou dela Mărăști şi bravul colonel 
Alexandru L Lupuşcu, care a comandat cu mult avânt o unitate 
în defensiva, dela Mărăşeşti, retras acuimn din armată din cauza, 
infirmitätilor fizice căpătate în cursul luptelor. Aceste răspun- 
suri au fost publicate în Neamul Românesc și din ele reproduc 
numai următoarele. 

Luptătorul dela Mărăști între altele spune: „In sufletul nos- 
tru, al tuturor acelora cari am fost la Mărăști, adesea, poate am 
avut un sentiment de melancolie faţă de gloria la care s'a ridicat 
bătălia dela Mărășești, şi de uitarea în care căzuse primul gest 
românesc de energie, de independenţă si de încredere in noi in- 
şine după dezastrul din Novembre 1916. Dar acest sentiment, 
care niciodată n’a fost invidia, îl ascundeam în fundul sufletului 
nostru. Şi noi aplaudăm pe camarazii nostri dela Mărășești, pre- 
cum îi aplaudă toată suflarea românească, toată presa mondială. 
In minţile noastre bătălia dela Mărăşeşti a devenit un simbol 
sfânt, un simbol românesc, independent de cei cari lau făurit, 
si care nu trebuie atins.“ 

Tin scrisoarea viteazului colonel Lupaşcu public nuinai cele 
ce urmează: „Ca unul care am luptat pe frontul Märäsesti-Pan- 
ciu-Muncelu, afirm că Märäsestii există si vor există, în marea 
lor splendoare, cel puţin atât cât vor trăi poporul român şi cel 
german, tari au plătit acolo, cu cele mai generoase și mai scumpe 
jertfe, înscrierea, pentru vecie în istoria lor si a omenirii întregi 
a acestui sfânt nume, a acestui altar, în care, deoparte si de alta, 
s'au topit în lumina eternității, cele mai sublime virtuţi civice si 
ostäsesti si cu care întreg neamul românesc are, nu numai drep- 
tul, dar şi datoria de a să mândri! Iar, dacă, prin imposibil, am 
admite că poporul român ar dispărea vr'odată, sau că ar decă- 
dea până asi nega singur dreptul la viaţă, prin negaţiunea sau 
chiar numai prin scoborârea celor mai glorioase si mai sfinte 
dintre faptele sale, — poporul german care va supravieţui, va 
trebui totuşi, plin de recunoștință şi de pietate, să evoace Mără- 
sestii şi să vină chiar în pelerinaj aicea, spre a cinsti, precune 
să cuvine, miile de morţi ai uneia din armatele sale cele mai re- 
putate care, casi cea austro-ungară dela Oituz-Casin-Targul 
Ocnei, sa sdrobit de sufletul si voinţa fermă de a trăi a unui mic, 
dar vrednic si viteaz popor. Iar, atunci când şi poporul german, 
prin imposibil ar dispărea sau ar decădea, să vor sculă din sfin- 
tele lor morminte — de acolo — glorioşii nostri morţi, si ai lor. 
cari vor reclamă dreptul vieţii lor eterne si în acăror lumină, 
strălucitoare ca si moartea ce au primit, sufletele rătăcite să vor 


Dr. V. Bianu R&sboiul României Mari. 2 


18 


reculege, iar ochii orbiti de patimă vor putea să vadă bine că 
Mărăşeştii există în toată măreţia lor eternă, pe care i-au creat’o 
vitejii si nebiruitii ostaşi ai armatei I-a, din a doua parte a cam- 
paniei noastre, după cum vor trăi Oituzul şi Mărăşeşti, in nu mai 
puţin strălucitoarea aureolă pe care le-au creat'o vrednicii şi 
vitejii ostaşi ai armatei a Il-a!“ 

13/26 Iun. 1918. 


Deputatul sătean din judeţul Botoşani, David Ion Serpeunu, 
un brav ostaş întors cu galonul de sergent de pe câmpul de răs- 
boiu, a rostit în Cameră o cuvântare frumoasă cu ocazia discuţiei 
la Mesagiu, din care estrag următoarele: „Noi așa gândim că nu 
e bine ca unii să trăiească în prea mult huzur, iar alţii să piară 
în uitare și sărăcie. Noi n'avem pământ, si, ţăranul dacă n’are 
pământ, ca şi când n'are nimic. La răsboiu, generalii şi coman- 
dantii nostri de unităţi ne-au spus că ni să va dă pământ, si sol- 
datii ş'au făcut cu multă inimă datoria. Dar cu cât mai mult ar 
fi tras aceasta în cumpăna gândirii lor, să fi ştiut ei că luptă si 
pentru bucätica de acasă. Aud că e vorba ca dreptul de vot să să 
deie numai pentru aceia cari ştiu ceti si scrie. Noi‘ ţăranii stim 
prea puţini carte. Apoi, din cei câţi nu știu carte câţi nu sunt 
oameni mai de ispravă ca oricare? Ba sunt oameni de toată is- 
prava. Si apoi cum oiu spune eu oamenilor din sat, gospodari 
cuprinși, că ei nu votează pentru că nu ştiu carte, dar că cutare 
jälbar, care jură pentru cinci lei si face orice pentru o ocà de 
rachiu, are drept de vot? Țăranii cari nu ştiu carte au învăţat 
în rasboiu câte șase feluri de mitraliere si câte șase feluri de 
puşti. Si, dacă la sate sunt încă atâţia cari nu ştiu ceti si scrie, 
suntem noi, ţăranii, vinovaţi si nu Cârmuirea dumivoastre? Si 
atunci de ce ponosul să-l tragem astăzi tot noi?“ Iar când a vor- 
bit despre tratatul de pace, glasul s'a domolit pe nesimţite și vor- 
bea foarte încet; la strigătul unui deputat de a vorbi mai tare, 
el a răspuns: „Apoi eu vreau ca despre asta să spun mai incet, 
si as spune si mai încet, ca să aud numai eu, fiindcă mă doare.“ 
Mai departe el a zis: „S'a vorbit de tragere la răspundere a vino- 
vatilor. Să să facă, căci, dacă nu veţi face d-voastre, vom face-o 
noi, ţăranii, căci mult amar am răbdat, şi, dacă a fost cineva ju- 
decat până astăzi, am fost tot numai noi si pentru cele rele, si 
pentru unele din cele bune“... Intr’un cuvânt: nu ne uitaţi, 
ajutati-ne acum la grea strâmtoare, căci, când va veni iarăşi 
vr'0 nevoie mare pentru tara, vă vom ajută si noi.” 


15/28 Iun. 1918. 


Camera Deputaţilor a votat ratificarea tratatului de pace 
cu 135 voturi, fără discuţie, în tăcerea imensei dureri naţionale. 
Gazeta rusească Nase Slovo comunică următoarele: „In re- 
giunea Murmanului au loc serioase evenimente. Statele Intele- 
gerii ocupă încet cu încetul Murmanul și să întăresc destul de 


19 


solid pe fermurile Mării Albe, si mai cu seamă în locurile im- 
portante din punct de vedere strategic ca Arhanghelsc, Onega, 
Mezen. Vasele britanice de pază străjuesc tot termul nordic al 
Rusiei europene. Statul-Maior al flotei britanice să află in Ale- 
xandrovsc. Patru staţii de radio-telegrafie puternice, deservite 
de ofiteri englezi, americani şi francezi comunică Marelui Cartier 
cele mai amănunțite ştiri despre tot ceeace să săvârşeşte pe Mari 
si în largul lor. Toată calea ferată din sectorul de Nord si termul 
Mării sunt păzite de forţele Aliaților. In Alexandrovsc, Canda- 
lata si alte puncte din regiunile staţiilor căii ferate să atlă numai 
poliţie condusă de ofiţeri englezi si ainericani. In portul Ar- 
hanghel să află şapte vase mari de ale Aliaților si peste 5000 
soldaţi franco-englezi ocupă oraşul dispunând de tot ţinutul 
vecin.” 

Pe dealtă parte să anunţă că Japonia va face ca trupele chi- 
neze pe care le pregăteşte să între în Siberia. 


21 Iun./4 Fal. 1918. 


Astăzi s'a votat si în Senat proiectul de lege pentru ratifi- 
carea, tratatului de pace. Astfel pacea este ratificatä, dar sufletul 
nostru adânc rănit nu poate fi împăcat; el își caută înainte drep- 
tatea şi nu să va astâmpără până când nu va găsi-o întreagă! 

De pe frontul apusan ne vine înbucurătoarea știre că tru- 
pele franco-engleze au dat câteva contra-atacuri având succese 
frumoase. Astfel între Soissons si Villers Cotterets au înaintat 
pe o adânciine de 2 chilometri şi pe o lungime de 7, făcând peste 
1200 prizonieri cu 18 ofiţeri si 100 subofiteri. Germanii au mai 
încercat un violent atac, care a fost înecat in sânge; apoi, ei au 
atacat si au încercat alte 2 contra-atacuri cu o violenţă extremă 
si cu efective mari, dar ele sau sfăriinat sub focurile Aliaților 
nostri de mitraliere si barajele de artilerie. Intr’un atac francezii 
au luat punctul important Saint-Pierre Angle. In ultimele trei 
ofensive dușmanii au avut perderi de peste an milion de oameni, 
pe câtă vreme perderile Aliaţilor nostri nu trec de 500,000. 

Pe frontul italian succesul Aliaților nostri a fost măreț. 
Austro-germanii au fost aruncaţi pe malul stâng al râului Piave 
şi întreagă linia italiană a fost restabilită. Să zice că-apele acestui 
râu ar fi fost inrosite de sânge si albia lui plină de cadavre deale 
vrăjmașilor, cari au avut perderi de peste 200,000 de oameni, 
dintre cari 24,000 au fost făcuţi prizonieri. Afară de aceasta 
Aliaţii au luat un enorm material de răsboiu si munăiuni: 63 
tunuri, 65 bombardiere, 1234 mitraliere, 37,100 puști si 2 aero- 
plane; afară de reluarea întregului material de artilerie ce fusese 
părăsit de trupele italiane în primele zile ale ofensivei. Goman- 
damentul superior al trupelor austriace a fost inlocuit cu ofiţeri 
germani, în cap cu generalul von Bellow, trimifandu-le și trei 
corpuri de armată germană în Trentin. Ofensiva austriacă a 
fost asa de bine pregătită și superioritatea numerică asa de 


2% 


20 


» 


mare, încât reuşita să părea sigură, ceea ce a mărit cu atât mai 
mult succesul strălucit al Aliaților nostri. Să zice că pe frontul 
italian au început să lupte și trupe americane. De altiel să asi- 
gură că numărul trupelor anericane de pe frontul francez sar 
ti ridicat la 900,000, si Preşedintele Wilson intr’o telegramă re- 
centă cere Președintelui Poincarré al Franţei să reziste din toate 
puterile şi să fie sigur de tot concursul american, care va fi din 
ce în ce mai însemnat, conform planului iniţial. 


23 Kun./G lul. 1918. 


Marele filantrop din Basarabia, d. Vasile Stroescu, care a 
facut atâtea donatiuni pentru înaintarea culturii românești, 
dând numai fraţilor nostri din Ardeal si Ungaria peste 3 mi- 
lioane de lei, să află la Paris, așteptând cu nerăbdare ziua feri- 
cită în care să va putea întoarce în Basarabia lui, mult iubită 
si acum românească pe vecie. Poşta basarabiană a început să să 
nafionalizeze, înlăturându-să personalul străin, care nu voiă cu 
nici un pret să ţină seamă de noua stare de lucruri; în locul străi- 
nilor sau numit numai basarabieni de naştere. 


24 Iun./? lul. 1918 


Am cetit cu deosebită plăcere că la Chiew s'au primit din 
isvor sigur niște ştiri de cea mai mare importanţă cu privire la 
mersul viitor al răsboiului mondial si care ne interesează asa de 
mult şi pe noi, cei sdrobiti sufletește de odioasa si barbara pace 
care ni sa impus şi de care nu vom putea scăpă decât la pacea 
generală. Să anunţă că acțiunea Ceho-Slovacilor si luarea în 
stăpânire a unor puncte din Urali si Siberia s'a întâmplat după 
un plan hotărât de mai înainte si după indicatiunile Intelegerii. 
Acest plan al Intelegerii s'a luat după hotărârea ei de a împinge 
in Siberia şi Rusia europeană trupe japoneze, chineze si ameri- 
cane. Acţiunea trupelor ceho-slovace este numai o parte din acest 
plan. Să zice că Ceho-Slovacii au luat asupra lor sarcina de a 
îndeplini următoarele: 1. Să pună mâna pe sectorul de Vest al 
liniei ferate din traiectul siberian dela Omsc până la Sizrani; 
2. Asigurarea podului de peste Volga, dela Sizrani, care are o 
importanţă mare strategică; 3. Pregătirea unei baze în Siberia 
vestică, pentru trupele Intelegerii destinate pentru operaţiile din 
Rusia europeană. Ceho-Slovacii sunt conduşi de statul-maior 
aliat din Charbin. Ordinele să transmit prin colonelul Paris din 
arata franceză, care să află atașat pe lângă trupele ceho-slo- 
vace si este un ofiţer foarte talentat si energic. Să mai spune că 
Ceho-Slovacii au ocupat în noaptea de 21 Iunie Sizrani si au 
luat ofensiva spre Perm. In mijlocul trupelor să află si Marele 
Duce Mihail Alexandrovici, fratele nenorocitului si trädätoru- 
lui tar Nicolae. Japonia are o acţiune importantă si activă, dând 
13 divizii pentru operaţiile din Siberia. Pentru a să deschide 
drumul trupelor japoneze, Ceho-Slovacii lucrează cu mare si- 


21 


lintä şi tărie. Pe de altă parte Japonia pregăteşte în China mari 
detașamente. În oraşele ocupate de Ceho-Slovaci în Siberia să 
creiează linii nouă de comunicaţie dela un oraş la altul. Să asi- 
gură din partea autorităţilor militare că, după ce Siberia va fi 
în mâna Japonezilor, ei vor luă ofensiva spre Volga. 


| 26 Iun./9 lul. 191$. 


Ambasadorul japonez Yshii a ţinut la Fairhaven (Massachu- 
sett, Statele-Unite) un discurs in care a zis că Japonia va aduce 
contribuţia sa deplină la răsboiu, întrun mod care va ajută 
foarte eficace si foarte mult la succes. El a terminat discursul 
astfel: „Avem încredere in voi, Americani, vă iubim si dacă per- 
miteţi vom fi alături de voi intr’o camaraderie bună si leală in 
toţi anii următori,“ 

Președintele Statelor-Unite, Wilson, a arătat din nou sco- 
purile de răsboiu ale Aliaților precum urmează: 1. Distrugerea, 
sau reducerea la neputinţă a arbitrarului și a forţei, cari ar pu- 
tea turbura pacea lumii. 2. Popoarele să reguleze ele insile che- 
stiunile teritoriale, economice și politice, cari privesc existența 
lor. 3. Raporturile între popoare să fie astfel încât tratatele să 
fie conştiincios respectate. 4. Crearea unei organizaţii de pace, 
care să fie o garanţie că drepturile popoarelor nu vor fi jicnite 
şi înfiinţarea de tribunale arbitrare pentru rezolvarea tuturor 
conflictelor internaţionale. 

Dela Berlin vine știvea că în ziua de 23 Iunie, înainte de 
amiazi, doi necunoscut au cerut contelui Wilhelm de Mirbach. 
ambasadorul german din Moscova, o audienţă, care le-a fost acor- 
dată în prezența consilierului de legalie Rietzler si a unui ofiter 
german. Deodată cei doi necunoscuţi scoaseră revolverele și tra- 
seră asupra ambasadorului rănindu-l ușor la cap. Înainte de a 
putea fi impedecati, ei aruncară câteva granate de mână si fu- 
giră, sărind pe fereastră în stradă. Contele Mirbach, rănit de 
moarte, isi dădu sufletul după câteva minute, fără să-şi mai fi 
revenit în simtire. Consilierul și ofiţerul, cari erau de faţă, au 
scăpat teaferi. Atentatorii n'au putut fi arestaţi până acum. Să 
crede că ei ar fi nişte Ruși, cari, din spirit patriotic, au voit să 
răsbune Rusia de miseliile și jafurile comise de Germani, dela în- 
cheierea păcii si până astăzi, bătându-și joc de ea şi tratând’o 
ca pe o ţară cucerită. Ne putem așteptă încă şi la alte fapte de 
răsbunare si mai drastice dacă ei vor continuă să să poarte si 
pe viitor tot asa de neomeneste faţă de un popor pe care Pau 
amăgit prin vorbe şi promisiuni desarte, cum a fost pacea fara 
anexiuni si despăgubiri de răsboiu! 


27 Iun./10 Iul. 1918. 


Ziarul d-lui Clemenceau L’Homme-libre vorbeşte despre 
restabilirea frontului oriental astfel: „Trebuie reconstituit fron- 
tul oriental pentru a înlocui pe acela pe care l'am perdut în 


22 


urma întrigilor germane. Si aceasta să poate face numai prin 
Japonia, care are o armată proaspătă si întactă de 4 milioane 
de oameni. E mai mult decât trebuie pentru a sfârşi odată cu 
Germania si a îi să impune cu concursul Aliaților din éccident 
pacea Dreptului. 

Nasa Rodina, ziar rusesc, publică ştirea despre pregătirea 
repede a unui mare număr de vase, până la 70, care vor face 
debarcări de trupe anglo-americano-japoneze în Rusia. Wilson 
si Taft au declarat că America va trimite toate rezervele sale si 
va formă un nou front. 

In Albania, Italianii si Francezii au obținut un succes im- 
portant. Italianii au cucerit muntele Malacastra, iar Francezii 
au luat primele pante ale muntelui Tomorica si înaintează între 
această înălţime si Devoli, afluent al râului Semeni. Austriacii 
au perdut 1300 prizonieri. 


28 Iun./1} Iul. 1918, 


Sf. Sinod al României, deschis la Iasi, a invitat pe Arhiepi- 
scopul Atanasie din Chișinău ca să vină si să iee parte la sedin- 
tele lui. La două Anvitări telegrafice, numitul Arhiepiscop rus, 
n’a voit să dea nici un răspuns. Drept aceea Sf. Sinod l’a consi- 
derat demisionat și a împuternicit cu conducerea timporală a 
Arhiepiscopiei Chişinăului și Hotinului pe P. S. Episcop al Hu- 
silor, părintele Nicodim, om luminat, cu cultură teologică în- 
semnată, care cunoaște şi vorbeşte bine limba rusească, fiind 
doctor dela Facultatea de teologie din Chiew. 

In ziua de 24 1. c. P. S. S. Episcopul Nicodim a fost primit 
cu mare solemnitate în Chișinău făcând slujba religioasă în 
Mitropolia de acolo în limba românească, ceeace sa întâmplat 
pentru prima oară dela Unire încoace. Cu ocazia instalării sale, 
părintele Nicodün a cetit gramata Mitropolitului Pimen al Mol- 
dovei, prin care il împuterniceşte timporal în calitate de Arhi- 
episcop al Basarabiei, ca să conducă afacerile bisericești si să 
îndeplinească cu preoțimea de acolo nevoile religioase ale popo- 
rului basarabian, până la alegerea Arhiepiscopului titular, care 
să va face de către clerul si poporul basarabian, prin reprezen- 
tantii săi în Parlamentul ţării si consistoriul superior bisericesc. 
„Prea Sfintia voastră, zice între altele Mitropolitul Pimen, luând 
arhipăstoria Bisericii basarabiene, veţi restabili vechia legătură, 
canonică şi legală a acelei Biserici cu Seaunul Mitropoliei Mol- 
dovei si Sucevei, de care a fost despărțită în timpul marelui 
mitropolit Veniamin Costache, al cărui suflet, amărât atunci, 
să va bucură acum în cer de isbânda adevărului şi facerea drep- 
tăţii. Acolo, în laturile dintre Prut si Nistru, veţi găsi un popor 
care păstrează fără stirbire sfânta credinţă ortodoxă, din vre- 
- mea, marelui arhiereu moldovean Petru Movilă si vitejia. strämo- 
seascä din timpul lui Stefan cel Mare si Sfânt, neuitatul Voevod 
al Moldovei.“ 


23 


Prea sfintitul părinte Nicodim a ţinut cu această ocazie o 
prea frumoasă cuvântare, din care reproduc numai cele ce ur- 
mează. „Pacea am venit să propovăduiesc necontenit între voi, 
pacea care sa născut in dumnezeieasca lege a Domnului Hristos. 
Legea păcii, legea dragostei, îsvorâtă din Evanghelia Mântuito- 
rului nostru, s'o vestesc în limba norodului acestei ţări, potrivit 
acelor porunci. Căci așezământul dumnezeiesc este ca noroadele 
să asculte cuvântul Domnului în limba lor.“ Mai departe zice: 
„In biserică în limba norodului să înălţăm spre cer rugăciunile. 
Așa a fost şi în scumpa noastră Basarabie pe vremea străluci- 
tilor Voevozi, când păstorea un Varlam, un Dosofteiu şi alti ar- 
hierei mari. Si dacă o clipă, — căci 100 de ani în viata unui 
popor sunt o clipă, — limba noastră a amuţit, Dumnezeu a fă- 
cut ca ea să răsune astăzi din nou. Prin toate faptele vremilor 
din urmă, petrecute în Basarabia, îi s'au redat limbii naţionale 
drepturile ei vechi.“ 

Episcopii Dionisie al Cetăţii Albe (Achermanului) și Gavrilă 
al Ismailului au plecat in Rusia. Inainte de plecare au adresat 
Sfântului Sinod o scrisoare prin care îşi esprimă sentimentele 
de gratitudine pentru condescendenta arătată de autorităţile ro- 
mânești. Ei spun că singurul motiv al demisiunilor lor este că 
nu știu limba română si prin urmare nu pot să-și îndeplinească 
serviciul cum trebuie în Basarabia de astăzi. 


1/14 Jul. 1918. 


Astăzi, in ziua doftorilor fără de argint, Cosma si Damian, 
fiind 14 Julie st. n., să sărbătorește marea zi a libertăţii franceze, 
sărbătoarea naţională a marei noastre surori Franţa, şi cuvine-să 
ca noi Românii, cu toţii, de pe toată suprafaţa pământului, să 
ne îndreptăm gândul la dânsa şi din tot sufletul să facem cele 
mai călduroase urări pentru Ea şi nobilul său popor francez. 
Ziua de 14 Iulie nu este numai sărbătoarea Franţei; ea este 
sărbătoarea libertății pentru toate naţiunile, cari mișună pe 
scoarţa svânturatului nostru glob. Şi mai ales acum, când Fran- 
{a sângerează din toate vinele ei pentru libertatea tuturor popoa- 
relor şi dela faptele de vitejie ale căreia așteptăm şi noi Românii 
scăparea din robia amară, în care ne-a încătușat duşmanii 
nostri seculari prin sälbateca lor pace dela București, nu-i ini- 
mă românească să nu să cutremure de nerăbdare si de spe- 
ranta. 

Deasupra Legatiunii franceze falfaie mândrul tricolor al 
Franţei. şi noi pretinii Ei, din cauza vitregiei timpului prin care 
trecem, nu ne putem arătă toată simpatia pentru această mare 
soră latină, soră prin graiu, prin sacrificiu si nobil ideal. Co- 
lonia franceză din laşi, a serbat această zi, ca în familie, luând 
parte şi prietinii sinceri, cărora le-a fost permis să manifesteze 
dragostea neamului nostru. In Capela Spitalului Francez s'a 
oficiat de dimineaţă un serviciu divin, cu care ocaziune inimosul 


24 


winistru plenipotenţiar al Franţei, Contele de Saint-Aulaire, a 
rostit o înflăcărată cuvântare, arătând credinţa sa neclintită in 
victoria finală a Intelegerii si a Dreptului și aducând un omagiu 
vibrant eroismului României, care cuvântare a insufletit pe toţi 
cei de faţă. După serviciul bisericei s'au depus în cimitir trei 
coroane pe mormântul soldaţilor francezi morţi în România pen- 
tru datorie si ideal. După amiazi sa organizat un concert fran- 
co-român de către administraţia spitalului francez, iar răniții 
din spital si invitaţii au avut multuinivea sufletească să asculte 
Marsilieza, cântată cu mândrie într'un frumos decor de rasboiu. 
Fie ca în anul viitor să fie serbată această mare zi cu toată pom- 
pa si alaiul unei zile nationale românești! 
4/17 Ful. 1918. 
In numărul 182 al Neamalui Românesc am cetit un frumos 
articolas sub titlul: Washington de A. Metroniu, pe care mă gra- 
besc a-l reproduce: „Wilson a ţinut să precizeze scopurile răs- 
boiului si conditiunile păcii cu prilejul-unei comemorări alui 
Washington. Să spune că, în principiu „punctele“ acestei păci 
ar fi primite astăzi şi de Cancelarul german. Nu ştim. Dar e 
sigur, — si lucrul acesta {inem al sublinia, — că ideile fixate 
în acest memorabil discurs, cu atitudinea juridică și larg umană 
din care isvoräse, nu sunt numai o poză de moment. Ele fac 
parte din tradiţia politică a Statului american si să găsesc esen- 
tial formulate de însusi Washington, luptătorul și întemeietorul 
libertăţii americame. Marele preşedinte a întreprins înadevăr 
altă dată răsboiul independenţei faţă de Anglia, numai de mare 
nevoie şi cu gândul dreptăţii: „Siliţi a luă armele, spunea el 
atunci, noi nu visăm nici glorie, nici mărire, ci vrem să apäräin 
până la moarte bunurile si libertatea noastră, moștenirea părin- 
tilor noștri“. După capitularea Yorktonnului, prin care, — pre- 
cum zicea Lafayette, — cauza omenirii fusese câştigată, Was- 
hington spune niște vorbe ca acestea: ,,Deie Dumnezeu ca aceste 
evenimente să înveţe nu numai pe Anglia, dar pe toţi tiranii de 
pe lume că drumul cel mai bun si singurul care duce cu sigu- 
rantä la onoare, la glorie, la adevărată demnitate este drepta- 
tea‘... Această lecţie morală ei n’au infeles’o desigur, — și nici 
nu era cu putinţă, căci firea omului e inertă, iar tradiţia tira- 
nică, întocmai ca și deprinderea, — dar în schimb el nu sar fi 
grăbit, ca atâţia dintre contimporanii noștri, a trage concluzii 
pesimiste. S'a dat bine seamă de „tărăgăneala groaznic de maie- 
stoasă cu care înaintează omenirea“, dar nu s'a îndoit de inain- 
tarea ei si nici de senzul acestei înaintări. „„Noi am aruncat, 
spune el, o sămânță de libertate si de unire care va răsări putin 
câte puţin peste tot pământul. Odată şi odată, după modelul Sta- 
telor-Unite din America să vor constitui Statele-Unite ale Euro- 
pei. Cu aceste vorbe întâmpină el si respingea oferta de Monarh 
ce îi să făcea. Dintr'insele să vede însă că urmaşii de astăzi ţin 
drumul Strämosilor. 


25 


5/18 Tal. 1918. 


Marele Colegiu electoral, compus din membri Sf. Sinod, din 
Senatori şi Deputaţi, a ales în ziua de 3 1. c. ca episcop al Râm- 
nicului si Noului Severin pe arhiereul Antim Botosäneanul si 
ca episcop al Argeșului pe arhiereul Teofil Ploiesteanul. Astăzi, 
cu ceremonialul obicinuit, M. S. Regele le-a încredinţat cârja 
episcopală, după datina înaintaşilor Săi. Cu această ocuziune M. 
S. Regele a ţinut fiecăruia câte o cuvântare de toată frumusefa. 
Lin cuvântarea adresată celui dintâiu sunt vrednice de reținut 
următoarele cuvinte: „In ţinuturile de peste Olt vei avea de pă- 
storit o populaţie vrednică, însufletitä de un puternic simţemânt 
religios. Aici au luat fiinţă cele dintâiu mânăstiri, sub aripa 
cărora s'a născut şi a înflorit cartea şi arta românească. La mâ- 
nästirea Tismana să păstrează cu evlavie pomenirea sfintitului 
Nicodim, întemeietorul vieţii mânästiresti în timpul Basarabilor, 
descälecätori de ţară. La mânăstirea Cozia odihnesc rămăşiţele 
lui Mircea cel Bătrân, alăturea cu ale Teofaniei, indurerata mai- 
că alui Mihaiu Viteazul. Pentru mânăstirea Hurez, această co- 
moară de artă alui Brâncoveanu Voevod, Regina, îinpreună cu 
Mine, avem cea mai duioasă dragoste. Ji să deschide, dar, un 
câmp larg de muncă, pentru ca darurile unui trecut asa de bogat 
să fie cu sfinţenie păstrate şi cu dragoste sporite în viitor“. 

Din cea adresată episcopului de Argeș voiu reproduce ace- 
stea cuvinte pline de înţeles, faţă de încercările vinovate ale unor 
politiciani fără dor de binele scumpei noastre ţări: „La Arges 
vei avea în grija Prea. Sfinţiei Tale acel măreț monument al artei 
noastre nationale, unde, alături de slăviţii Voevozi din vremurile 
bătrâne, să odihnesc rămășițele scumpului Meu Unchiu și ale 
Reginei Elisaveta. Mormântul lor va fi de-apururea pentru po- 
porul românesc ca un simbol de trăinicie a Dinastiei, liber aleasă 
de dânsul si cu adâncă dragoste făurită de întâiul Rege al lto- 
mâniei, care a fost chemat de glasul unei naţiuni îndelung sbu- 
ciumate si din imboldul unui sentiment de conservare naţională, 
spre a curma odată pentru totdeauna däunätoarele lupte pentru 
schimbările de Domnie“. 

Apoi, adresându-să la amândoi episcopii, M. S. Regele ter- 
mină cu următoarele sfaturi pline de înţelepciune: „Plecând în 
FEparhiile ce vă ‘sunt încredințate spre păstorire, sunt sigur că vă 
veţi încunjură de clerici înzestrați cu pricepere și tragere de ini- 
mă pentru propovăduirea mântuitoarelor învățături ale Evan- 
gheliei şi pentru înălţarea sufletelor întru îndeplinirea datoriilor 
ce isvoräsc din dragostea aproapelui. Astăzi, mai mult decât ori- 
când, Biserica este chemată să fie pärtase la munca pentru ope- 
ra de concordie si de întărire sufletească prin unirea si inal{a- 
rea tuturor inimilor românești. Atâtea avem de apărat, atâtea, 
sunt de reclădit. atâtea răni de vindecat, și, pentru ca această 
patriotică operă să se facă pe temelii sănătoase, fără sdrunci- 


26 


nări primejdioase si nefolositoare, este nevoie ca păstorii sufle- 
tești ai poporului să se afle mereu în mijlocul credincioşilor, cu 
neadormită priveghere, cercetându-le nevoile şi suferinţele şi 
aducându-le până în cel din urmă sătișor sfatul cel bun, alina- 
rea si încrederea“. 

Sinodul a recomandat ca arhierei in locul noilor episcopi si 
guvernul a numit pe vrednicul român basarabean, arhimandri- 
tul Gurie Grosu, dela Chişinău, pentru Vicariatul Mitropoliei 
din Iași, cu titlul de Botosäneanul, şi pe părintele Platon Ciosu, 
dela Curtea de Argeș, pentru Vicariatul Mitropoliei din Bucu- 
resti, cu titlul de Ploiesteanul. 


8/20 Kul, 1918. 


A patra ofensivă germană pe frontul apusan care, este tea- 
trul celor mai formidabile sfortäri pe cari le înregistrează istoria, 
răsboiului mondial, a început în ziua de 2 1. c., în zorii zilei. 
Germanii au întreprins această ofensivă cu scopul cunoscut şi 
mărturisit de a sfârși de astădată răsboiul. Intervalul la care 
s'a produs această ofensivă faţă de celalalte trei cari au prece- 
dat'o, este mult mai mare; ea a necesitat mai multă pregătire 
si de aceea a fost asa de mult așteptată. Această ofensivă, cu pro- 
porții cu mult mai mari decât celelalte, s'a făcut cu forte consi- 
derabile şi pe un front de 100 chilometri. Din cele cetite este greu 
de judecat asupra desfășurării sau asupra efectelor acestei ofen- 
sive, dar nu nai e nici o îndoială că, din primele ciocniri produ- 
se si din sfortärile initiale făcute, un fapt apare limpede: ofen- 
siva aceasta, deşi desläntuitä pe un front atât de mare, întâm- 
pină o rezistenţă pe care n’au întâmpinat'o celelalte ofensive. 
In primele zile, ofensiva a fost oprită pe întreg frontul, iar con- 
tra atacurile Aliaților nostri sunt asa de violente si de continue, 
încât paralizează dela început acele înaintări vertiginoase ale 
Germanilor, înregistrate în primele ofensive. In adevăr, ofensiva 
aceasta desläntuitä pe un front de 100 chilometri a fost tintuita 
pe loc, oprită pe o întindere de 65 chm., iar pe restul de 35, la 
vest de Reims, înaintarea germană nu sa putut produce decât 
pe o adâncime de 2—5 chilometri cel mult. Germanii anunţă un 
număr de 13,000 de prizonieri luaţi dela Aliaţii noştri, cari în 
schimb au făcut 17.000 de prizonieri, luând mult material de 
răsboiu cu 360 de tunuri; perderile în morţi si răniţi sunt foarte 
mari de ambele parti. 

Este de aşteptat că Germanii vor aduce forţe noui şi vor 
repetă atacul, dar frontul apusan prezintă o rezistenţă si o 
conzistentä necunoscute până acum. Măcelul va continuă, desi- 
gur, cu furie crescândă. Primele zile de luptă însă prevestesc 
că si a patra ofensivă germană nu va lichidă situatiunea de pe 
frontul occidental, nu va fi ofensiva păcii, după cum au bote- 
zat'o Nemţii chiar dela, început. Sângele va curge încă şi va cur- 
ge multă vreme pe acest front, constituit de zidul de fer al Fran- 


27 


cezilor, Englezilor, Americanilor şi Italienilor. Deocamdată, prin 
poziţiile recucerite de Aliaţii nostri si părăsirea tuturor puncte- 
lor ocupate de Nemti la sud de Marna, si această ofensivă ger- 
mană pare a fi definitiv oprită. Generalisimul Foch a declarat 
că garantează nu numai siguranța Parisului, dar şi a liniei de 
luptă a Aliaților. 

10/23 lal. 1918. 

Succesul Aliatilor nostri continuă; însuşi comunicatul ger- 
man anunţă perderea la nord a localităţii Meteren, întoarcerea 
Francezilor la Soissons, precum și părăsirea punctelor ocupate 
la sud de Marna. Intre Aisne și Marna lupta continuă; trupele 
franceze au ajuns la Ploisy şi Parcy-Tigny, iar mai spre sud la 
Pliez și lângă Courchamps. In alte puncte înaintează trupe fran- 
co-engleze. Aliaţii noștri au făcut peste 20.000 de prizonieri, în- 
tre cari 2 coloneli cu statele lor majoare, și au luat peste 400 
tunuri, dintre cari o baterie de 210. Impăratul Germaniei, chiar 
dela începutul acestei mari lupte, a azistat la desfășurarea ac- 
tiunii. Pe de altă parte Italienii au luat Monte Cavento si un alt 
vârf, iar în Albania continuă a înaintă. 

Ziarele românești, şi între aceste nu pun toate ziarele scrise 
în limba noastră, dintre cari, vai, cele mai multe apără cauza 
străină fiind în solda dușmanului, ziarele cu suflet românesc 
toate salută cu mare bucurie succesele Aliaților noştri şi arată 
că Germanii nu sunt în stare să nimicească puterea de luptă a 
inamicilor lor. Dacă in 4 luni ei au scos din luptă numai 180,000 
de combatanți, apoi cât timp le va trebui ca să nimicească 
cele 4 milioane si 800.000 cât mai rămân Aliaților nostri? Dar 
pe cei cari continuă a veni din America. cam 300.000 pe fiecare 
lună?! De aceea ziarele cu simţ românesc au tot dreptul să spuie 
că „Opinia noastră publică, ştiind că interesele noastre să hotă- 
răsc aiurea, isi fixează atențiunea asupra evenimentelor de acolo. 
Opinia publică simte că dacă să oferă astăzi o pace onorabilă 
şi pentru udversar, aceea este pacea care va esi din victoria 
deplină a Aliaților noștri, si care, întocmind harta Europei pe 
baza, principiului naționalităților, va consfinti libertatea popoa- 
relor şi va întemeiă un regim de dreptate între State. Cei cari să 
opun acestei fatalitäti a timpurilor in cari trăim, oricât de tart 
sar crede, vor fi spulberaţi“. „Oricare Român adevărat nu poate 
să treacă cu vederea, momentul critic de astăzi si pentru aceasta 
ar trebui ca tot ceeace ne desbinä să dispară si cu toţi Românii 
să fim una, iar nu cum, cu durere, vedem că, in loc de unire, 
o prăpastie mare să deschide în sânul nostru... Am plecat să fa- 
cem unirea şi am ajuns să ne rupem, câţi eram împreună, în 
două“. Blestemul lui Dumnezeu să cadă asupra acelora care uită 
cauza unității naţionale! 

11/24 Iul. 1918. 

Bravul general Scdrisoreanu, comandantul Diviziei IX, a 
fost trecut la pensie după cererea proprie, suferind de o boală 


28 


contractată în timpul luptelor din transeie. Am avut onoarea să 
cunosc pe acest distins general în luna februarie a. c., pe când 
Divizia sa a venit pentru câtva timp în Fălticeni si luam masa 
la popota ei, care adeseori eră prezidată de dânsul. 

Generalul Scärisoreanu poate servi de model tuturor coman- 
dantilor de trupă; el să retrage obosit si bolnav, după ce șa fă- 
cut pe deplin datoria si în mod glorios. El a suportat toate pri- 
vatiunile si greutăţile răsboiului fără murmur, tăcut si liniștit, 
în transeiele luptelor aprige din Dobrogea, stând săptămâni în- 
tregi neprimenit si de multe ori flămând în mijlocul vitejilor 
lui soldaţi, despretuind moartea ca un Japonez. La îndemnul lui 
vioiu soldaţii Diviziei sale să aruncau cu cea din urmă energie 
asupra vrajmasului, al cărui foc nu încetă ziua si noaptea. 

Înt”una din zile, fiind mai bine dispus, ne-a povestit la popotă 
cum odată fiind pe front în Dobrogea, la Topra-isar pe la amiazi, 
pe când în toiul luptei stă cu alti ofițeri privind desfäsurarea 
ateurilor, deodată un colonel îi zice: „Domnule General, vă rog 
să vă depärtati de aci, căci sunteţi ameninţaţi de ghiulelele vraj- 
mașului“, cari cădeau cu droaia în apropierea lor. Generalul îi 
răspunde: ,,Voiu rămânea aci, căci moartea ori unde ne poate 
ajunge!“* Colonelul însă a stăruit mereu si generalul să opunea. 
Intr’un moment dat colonelul prinde. de mână pe general si cu 
forţa îl trage repede la vr'o 25 de pași de acolo, unde abia au 
ajuns şi o ghiulea cade tocmai în punctul în care erau mai îna- 
iute! 

In bătălia dela Mărășești, generâlul Scärisoreanu a stat zile 
întregi sub bătaia cumplită a tunului până ce divizia sa a obfi- 
nut succese legendare asupra trupelor bavareze, cari atacau nä- 
praznic zi si noapte, tara odihnă. Tot astfel s'a purtat in Iptele 
dela Târgu-Oena, pe valea Trotusului, la Cireşoaia. la Cocosila, 
fără ca duşmanul să poată rupe frontul. 

Acest general viteaz, cu fire liniştită și fără pretenţii în via- 
{a-i zilnică, eră asa de modest încât nu purtă nici insemnele 
grudului pe căciulă şi pe manta, și odată mergând pe stradă îl 
întâlnesc nişte ofiţeri cari ny erau din divizia sa si nu-l cunos- 
teau. Acei ofiţeri crezându-l un inferior așteptau să fie salutafi, 
dar el mergea înainte cu capul plecat. După ee sa depărtat de ei 
cu câţiva paşi, unul din ofiţeri să întoarce și să uită lung după 
el, apoi indignat să întoarce spre camarazii lui şi le zice cu glas 
tare: aşi vrea să știu cine o fi răcanul ăsta de nu ne salută?! 

Generalul Scärisoreanu eră un om cumpătat la vorbă si 
drept, exemplu viu de muncă şi de morală, şi un simbol sublim 
de jertfă pentru subalternii săi, iar în toiul luptelor eră idolul 
unei divizii de eroi. El privea cu sânge rece, fără să se tulbure, 
toate complicațiile situaţiei de luptă și impunea prin figura lui 
serioasă si măreaţă, pe răniţi îi vizită când gemeau pe tărgi şi îi 
îmhbărbătă şi mângăiă cu vorbe notrivite, alinându-le astfel thi- 
nurile si durerea. In împrejurări neprielnice ca teren, armament 


29 


si număr nu șa perdut nici odată capul în luptele cele mai grele 
cu duşmanul şi intotdeauna, multiunitä geniului său de coman- 
dant, a reușit ca divizia lui să sävârseascä mari fapte de vitejie. 

Generalul Sc&risoreanu a fost înlocuit cu generalul Traian 


Moyoin, un alt viteaz si unul din cei mai încercaţi comandanţi 
din răsboiul nostru. 


12/25 Iul. 1918. 


O telegramă din Moscova, trecută prin Nauen, anunţă că 
fostul Tar al Rusiei, Nicolae II, a fost împuşcat în Ecaterinen- 
burg, după sentinţa Sovietului din Ural. Decretul acelui Soviet 
declară că întreagă proprietatea Ţarului si a Tarinei, precum 
şi a tuturor membrilor fostei case imperiale, sunt proprietatea Re- 
publicei ruse. In confiscatiune sunt cuprinse si toate depunerile 
familiei ex-Tarului la Băncile ruse si la cele din străinătate. 
Cauza, pentru care a fost împuşcat Ţarul a fost pentru ca el să 
nu cadă în mânile Ceho-Slovacilor, cari să aflau intr’o apropiere 
amenințătoare. Astfel sa, stâns în temnitele durerosului său exil 
acel puternic Tar de odinioară, acela care înainte de războiul 
mondial salută românește în Constanţa noastră steagurile unei 
armate, care peste doi ani avea să sângereze in toväräsia puter- 
nicelor sale armate, pentru realizarea idealulu national al nea- 
multi şi care încă nu s'a putut realiză din cauza evenimentelor 
cunoscute și cari au adus prăbuşirea marelui imperiu rusesc. 

Iată cum descrie d. 7. Rusu-Abrudeunu asasinarea familiei 
imperiale, în cartea sa Pacostea rusească, la pag. 197. 

După triumful revoluţiei, întreaga familie imperialä fu are- 
stată la Tarskoe-Selo si sub guvernul lui Cherenschi fu dusă 
în surghiun la Tobolsk, în Siberia. Sub regimul teroarei bolse- 
viste familia Ţarului fu transportată la Ecaterinenburg (Sibe- 
ria), unde in vara anului 1918 a fost asasinată în condițiuni, 
cari vor rămânea vecinic o pată rusinoasä asupra poporului rus. 
Dintr’o anchetă făcută si publicată de ziarul bolsevist Pravda s'a 
stabilit că au fost omorite 11 persoane si anume: membri fami- 
liei Ţarului în număr de 7 si alte 4 persoane din anturajul lor. 
In calitate de inculpati au fost arestaţi 28 de insi, dintre cari 3 
membri ai Sovietului din Ecaterinenburg: Grusinov, Yakhontov 
si Malutin; două femei Maria Apraxina si Elisabeta Mironov. 
Ceialalti inculpati aparţineau gărzii Țarului. Acesta si celelalte 
persoane au fost înpușcatţi, însă, după cum să hotärise n’au 
fost chinuiti. Inculpatul principal, fost membru al Sovietului din 
localitate, Yakhontov, a mărturisit că asasinarea familiei Taru- 
lui a fost organizată de el pentru a discredită puterea Sovietelor 
si în interesul partidului din care făcea parte: Socialist revolu- 
lionar stâng. După mărturia lui asasinarea Ţarului Nicolae a 
fost hotärîtä încă dela Tobolsk, dar Ţarul eră atunci prea bine 
păzit. La Ecaterinenburg, când şefii Sovietelor își perduseră ca- 
pul, în urma înaintării Ceho-Slovacilor, Yakhontov, profitând de 


30 


dreptul de a prezida comisiunea extra-ordinara, porunei sa fie 
impuscaté familia Țarului şi persoanele din jurul lui. El a mai 
declarat că a fost martor ocular al executiunii, că este pe deplin 
responsabil, dar că nu e vinovat de jefuirea victimelor, care s'a 
facut după asasinarea lor. In expunerea sa, acest trădător per- 
fid a subliniat răspicat ultimele cuvinte pe cari le-a pronunţat 
Țarul: „Poporul va blestemă pe bolşevici pentru moartea mea!“ 
Ceialalţi inculpati, între cari si Grusinov si Malutin, au declarat 
că nu să îndoiau de tradarea lui Yakhontov, dar că au fost 
numai simpli executori ai ordinelor lui. Pravda spune că pentru 
fapta sa Yakhontov a fost condamnat și împușcat. 

Raportul generalului Alimagov comunică cu privire la acea- 
stă tragedie îngrozitoare următoarele. Ţarul Nicolae, cu Țarina, 
cu cele 4 mari ducese: Tatiana, Olga, Anastasia şi Maria si cu 
Tareviciul Alexis, să găseau închiși într'o casă din Ecaterinen- 
burg. Suita lor, în care intrau prinţul Dolgorucov, prinţesa Hen- 
dricova, generalul Tatișev si profesorul Botchin, era de asemenea 
arestată. Regimul aplicat acestor deţinuţi, ca și a familiei impe- 
riale, era sălbatic. Din declaraţia unui servitor al Țarului, singu- 
rul scăpat cu viaţă prin fugă, să știe că împăratul, împărăteasa 
cu cele 4 fete mari şi cu băiatul lor, locuiau ziua-noaptea o sin- 
gură odaie mizerabilă, o celulă, fără nici o mobilă și fără pat. 
Din bunavointa foştilor lor supuși, cei 7 membri ai familiei im- 
periale dormeau toţi la un loc, pe scândura goală a dusumelii, 
neavând altceva cu care să se învelească decât îmbrăcămintea 
de pe ei. Nu să poate preciză ce li să dădea de mâncare, însă 
e înafară de orice îndoială că nimic mai mult decât prea puţină 
pâine şi apă. Batjocurile cele mai de rând erau cuvântul de sa- 
lutare cu care păzitorii lor li să adresau la orice moment. Träiau 
acolo viata de cersitori nemernici, fără să fie crutati de lovituri. 
In vremea aceasta trupe ceho-slovace înaintau asupra orașului 
Ecaterinenburg, care urnă să fie părăsit de bolşevici. Temându- 
să că victimele ar putea fi salvate, bolșevicii duseră pe toţi pri- 
zonierii lor cu suită cu tot, într'6 pivniţă, unde nefericitii fură 
ingramaditi unul peste altul. Acolo în întunerec, bolșevicii ti- 
nură sfat si scriseră, într'o pornire de neînchipuită ticăloşie, pa- 
gina cea mai mârsavä și mai neagră din istoria rusească. In fata 
împăratului si a familiei lui, fură loviți crunt oamenii din suită, 
mai sus numiţi, si apoi pe rând împuşcaţi chiar acolo în pivniţă. 
Fu întrebuințat revolverul; prea mica depărtare dintre victimă si 
calău nu permitea intrebuintarea puștii. Cadavrele să îngrămă- 
deau. Tatăl, omul care fu Nicolae Romanov, și mama slabă, ca- 
re fu Țarina, îură de fală la repetarea, chiar acolo, în pivniţă 
lângă cadavre, a unei murdare nelegiuiri: cele patru mari du- 
cese, copilele Olga, Tatiana, Anastasia și Maria, fură din nou 
necinstite de brutele din jurul lor, cum erau zilnic de vr’o 2 săp- 
tămâni. Nimeni n'a putut spune ce făceau în vremea aceasta 
acolo tatăl si mama copilelor. Sigur este că gloantele cari s'au 


31 


tras mai pe urmă in aceste fiinţe prea nefericite, loviră niște 
făpturi despre cari nu să mai poate spune că trăiau... Marea du- 
cesă Tatiana îşi dădea sufletul în spasmuri: un rus o lovi cu 
patul puștii în cap, sfărâmându-i teasta. Țarul, despre care ser- 
vitorul spunea plângând că în toată vremea n'a scos un cuvânt, 
ci a privit, alb la fata, cu ochii stânsi, a cerut la urmă o singură 
bunăvoință: să fie omorit odată cu copilul său, singurul lui băiat. 
Gratia i-a fost acordată: tinându-] în braţe gloantele i-au pătruns 
pe amândoi în acelaşi timp. Cadavrele au fost târîte şi scoase 
afară în curte. Sau adunat scânduri şi lemne si sa improvizat 
un rug, pe care au fost suite, dându-i-să apoi foc. E probabil că 
arderea nu sa făcut complet. Nişte câni au fost văzuţi umblând 
pe acolo în zilele următoare. 


13/26 Kul. 1918. 


Pe frontul apusan continuă succesele Aliatilor noştri. Tru- 
pele franceze au obţinut rezultate satisfăcătoare de ambele parti 
ale râului Ourcq, cu toată rezistenţa opusă de Germani, cari au 
adus rezerve nouă. Tot aşa și pe malul nordic al Marnei, cuce- 
rind mai multe puncte importante şi înaintând mai bine de un chi- 
lometru spre răsărit. Intre Marna si Reims franco-englezii au 
atacat puternicele poziţii germane progresând cu 11 chilometri, 
iar la nord de Montdidier francezii au cucerit 3 sate, făcând 
peste tot 2000 prizonieri cu 30 ofiţeri şi luând 3 tunuri. In ulti- 
mele lupte pe Marna, lângă Dormens, a căzut ca un erou Quentin 
Roosevelt, fiul fostului preşedinte american. 

O telegramă din Berlin califică retragerea germană de pe 
Marna ca un mare succes de apărare şi ca o strălucită executare 
a nouei schimbări de țări. Comunicatul francez descrie retrage- 
rea Germanilor pe Marna astfel: „Aceasta au început Germanii 
s’o facă în timpul nopţii de 19 spre 20 Iulie (st. n.). Insă atenţia 
noastră fiind atrasă de norii de fum pe care Nemţii îi răspân- 
deau în mare cantitate pe Marna pentru a acoperi mișcările lor, 
am descoperit manevra lor și un teribil foc de nimicire am por- 
nit asupra diviziilor dușmanului. Sub o grindină de obuze și sub 
o ploaie de gloanţe de mitraliere, care sfărâmă pe duşman si aco- 
perea ambele termuri ale Marnei cu proectile, inamicul perzând 
în morţi mai mult de 80 la sută din forțele sale, a putut în sfârşit 
să-și termine evacuarea. Germanii au suferit un adevărat de- 
zastru. 

Pe frontul din Italia trupele italiene si engleze au obţinut 
noi succese în regiunea Avamello si pe Asiago, făcând mai mulţi 
prizonieri si luând material de răsboiu. In Albania trupele ita- 
liene si franceze au înaintat în regiunea Devoli, făcând peste 
2000 prizonieri si luând 10 tunuri de calibru mijlociu, 16 de 
munte, 4 de transeie, 2 bombarde, 38 mitraliere si 2600 puști. 

Victoria a 2-a franceză dela Marna pentru noi Românii for- 
mează zorii unei zile cu soare...! 


32 


18 /27 Iul. 1918 

In numerile 191 şi 192 ale Neamului Romdnese sa publicat 

în traducere un articol important si semnificativ al lui Mavinei- 
lit Harden, apărut în revista politică Die Zukunft din Berlin. 
Cred interesant pentru cetitorii mei a reproduce acei articol, scris 
de un publicist așa de cunoscut ca Harden, şi care articol este 
plin de o prea frumoasă simtire pentru durerile unui popor strä- 
in, depărtat, de care nimic nu îl leagă decât o înaltă si nobilă 
preocupare de dreptate. Regret foarte mult că cenzura noastră 
a tăiat o mare parte din articol, desigur cea mai importantă pen- 
tru noi, dar, chiar aşa mutilat, acest articol ne arată pe omul lu- 
minat care crede că aţi iubi ţara si ati apără neamul înseamnă, 
înainte de toate, a preveni pe ai tăi când sunt gata să facă o gre- 
seala şi, când au facut’o, a le arătă toate urmările ce pot rezultă 
din ea. Plecând dela päcile încheiate la Bucuresti: cea dela 1812, 
între Turcia si Rusia, care ne-a răpit Basarabia; — cea din 
1836, dintre Bulgaria si Serbia, încheiată prin mijlocirea Româ- 
niei; — cea din 1913, care ne-a dat Cadrilaterul, înăsprind rela- 
tiunile noastre cu Bulgaria, Harden să acupă mai amănunţit cu 
tratatul de pace din 1918, care ne-a răpit mult pământ românesc, 
ne-a furat multă bogăţie si ne-a stirbit asa de simţitor demni- 
tatea naţională, el continuă astfel: „Oare tratatul semnat 
acum în prima săptămână a lui Maiu, la București, va avea el 
o durată mai lungă, decât cel dela 1913? Numai un spirit naiv 
visează că el ar crea cumva o stare de drept definitivă. România, 
acărei armată n’a fost nimicită, ci s'a menţinut in Moldova, si 
care numai prin retragerea Rusiei din răsboiu a fost silită să 
încheie pace, pierde Dobrogea cu portul Constanţa, construit cu 
trudă si cu mari cheltuieli, indispensabil pentru viata ei econo- 
mică, şi teritorii considerabile şi importante la graniţa austro-un- 
gară; pierde libera stăpânire asupra părţii sale de Dunăre şi 
industria sa de petrol; ea trebuie, până la un termin ce are să fie 
hotărît ulterior, să tolereze pe pământul său corpuri de armate 
străine (şase divizii), să le hrănească, să le îmbrace și plă- 
tească, şi să conceadă conducătorilor lor dreptul de a rechizitio- 
na tot ce în 1918 va fi crescut in România, cereale, leguminoase, 
nutreţ, vite, carne, lână, toate felurile de lemn si de produse ale 
subsolului. Biruitorul renunță la despăgubirea pentru cheltuelile 
de rdsboiu: această despăgubire i-o compensează imbelsugat în- 
datoririle de contribuţie puse în sarcina biruitului. Căci Româ- 
nia trebuie să despăgubească pe partenerii tratatului si pe neu- 
trali pentru orice daună făcută prin încălecare militară din 
partea vr'unei Puteri (deci si a Intelegerii), iar ea însăşi nu e 
despăgubită de nimeni. Pe acest mănunchiu de îndatoriri apăsă- 
toare, demna diplomatie de moda cea mai nouă lipește eticheta: 
Părțile contractante renunță la despăgubirea pentru cheltuelile 
de răsboiu. Şi ea zimbeste apoi în cercul celor mici, cari cu evla- 
vie intonează cântecul lui HOlty despre Credinţă si Lealitate“. 


33 


(Aci urmează o parte a articolului, mâi mare decât aceasta, care 
wu fost suprimată de cenzura română, pentru ca să nu să supere 
Nemţii din București). Articolul lui Harden să termină aşa: „Sin- 
gurul rezultat sigur al păcii tari este că un popor care până 
acum avea inclinatiune către Imperiul german, din pretinească 
admiraţie, devine amărât până la ură. Cât timp mai stau trupe 
germane în România, nu să va auzi mult despre aceasta. Dar 
nici un Român nu va uită răul ce s'a făcut ţării lui si care nu- 
mai cu consimjemant german, în pärtäsie la pradă, îi s'a putut 
face. Să ştie cât de ignominios sau jucat în trecut aviditatea di- 
nastică şi astutia cabinetelor, supusă ei, cu soarta acestor ţări, 
acestor popoare. Pentru Împăratul lui Kaunitz, Bosnia era o 
parte de ţară mizerabilă, nedemnă de serioasă luptă pentru ea; 
şi nepotul aceluiaşi, arhiducele Carol, învingătorul dela Aspern, 
sfătuia pe stăpânitorul Hofburgului din Viena ca, sprijinindu-să 
pe Slavi si în unire cu ei, să ia hegemonia în sud-ostul Europei. 
Austro-Germanii şi Maghiarii au astupat însă urechia Maiestätii 
pentru acest sfat. Epoca răsboiului din Crimeia nu aduce Au- 
striacilor, al căror ultimatum a făcut pe Ruși să se retragă din 
Tara Românească si Moldova, nimic decât ura tuturor Slavilor, 
afară de Poloni. Transilvania. pe care Românii o pretind ca fiind 
cuibul nationalitatii lor si pe care pacea dela Satu-Mare a dat'o 
Casei de Habsburg, ca ţară autonomă, e incorporată în Ungaria: 
si de atunci ea este indispensabilă Maghiarilor cerbicosi... Acum 
cinci ani Serbia, zavorita de proprietarii de pământ si crescătorii 
de porci maghiari, eră condamnată să lâncezească în izolare; la 
dreapta, caricatura de stat Albunia independentă, la stânga, ză- 
gazul româno-bulgar trebuiau să apere Imperiul cu două capete, 
cu două suflete, cu două principii, împotriva puhoiului jugoslav. 
Azi mizeria de 900 grame de pâine de mălaiu pe săptămână 
pentru posesorul unei cartele de pâne și alte nevoi să consolează 
cu ideia că Rusia, imbucatatita, e scoasă din rândul marilor Puteri 
europene, şi că Ardealul, Transilvania lui Traian, unde dorinţa 
de unire a frânturei reslatite a neamului a tremurat în friguri 
mai arzătoare decât vr'odată în Bosnia, e pus la adäpost de fur- 
tună, prin asigurările (anexiunile) păcii celei mai nouă din Bucu- 
resti. Contele Czernin să va fi visat un Machiavelli si un supra- 
Talleyrand, când asmutea pe Români asupra Basarabiei: ocu- 
pand’o contra voinţei Rusiei, căreia, după mascarada hătmă- 

ească Ucraina îi va aparţinea iarăși, si plătind câștigul de tara 
cu ura Slavilor, ei vor fi reduși a să sprijini pe Habsburgi, pe 
puterea coroanei Sfântului Ştefan, incapabili de alianţă cu Serbii 
şi Grecii. „Să fim veseli, hai să ne culcăm!“ (Zicătoare vieneză 
cu înţelesul: să nu ne facem nici o grije)... In Reichstag s'a 
depus acum propunerea, ingretasator de amuzantă că „tratatele 
de pace dela Brest-Litowse să fie menținute (să înțelege resfabi- 
lite) în cuprinsul lor întreg.“ Cât va dura, până când asa ceva 
să va cere si pentru cele semnate la Cotroceni? Si cel ce a obținut 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 3 


34 


aceste tratate, secretarul de stat al oficiului de externe, subordo- 
nat Cancelarului, si numai lui responsabil, a fost intampinat, la 
intoarcere din adieri de miresme balcanice, de Cancelarul Impe- 
riului, de patru secretari de stat, trei subsecretari de stat si de 
un cor de alti demnitari, ca un triumfător. Un lux de ceremonial 
cum nu s'a văzut in nici o ţară din lume, si care pe orice om 
serios ar trebui să-l atingă ca pe o însultă adusă unui cufundat 
în doliu... Dacă omagiul eră necesar, atunci lași fi îngăduit mai 
bucuros celuilalt secretar de stat, care la 10 Maiu zicea în Reich- 
stag: Trebuie să previn ca să ne ferim a deşteptă speranțe ne- 
roalizabile." 

In legäturä cu acest articol s’a tradus si o notitä publicata 
în revista Die Woche din 22 Iunie 1918, sub titlul: Deutsche 
Kriegswirtschaft in Rumaenien, în care să dă următoarele 
date asupra unor alimente pe cari administraţia militară in Ro- 
mânia le-a produs sau le-a ridicat din teritorul ocupat: 300,000 
quintale metrice (1 quintal metric face 100 chilograme) de mar- 
melade în anul trecut, iar in anul acesta să așteaptă 1,600,000; 
foarte mari cantităţi de fructe uscate; mari cantităţi de conserve 
de legume; 2,800,000 chilograme de zeamă de fructe pentru ar- 
mată și lazarete; peste 5 milioane chilograme pește; peste 2 mi- 
lioane tone cereale; 10,000 chilograme carne de cal pe lună; apro- 
ximativ 3000 de paseri domestice pe zi; ouă, unt, brânză, lapte 
în cantități mari. Pentru carnea de vacă, de oaie, grăsime, etc., 
întrebuințate pentru armata de ocupatiune sau exploatate, nu 
să arată date. 


15/28 Iul. 1918. 


Ziarul rusesc din Vologda Novaia Gazeta scrie că îndată 
după ce Zuriev, președintele consiliului Deputaţilor a fost pus 
înafară de lege, pentru că a incheiat un tratat secret cu coman- 
damentul englez, au început mișcări în întreg ţinutul Murmanu- 
lui. Curentul este foarte puternic mai cu seamă în localităţile 
Candalocsi, Fetrovsca—Alecsandrovsca si Provența. In Murman 
sa format o grupă, care a unit toate partidele politice locale, 
creând sâmburele viitorului guvern al Mării Albe si Onegei. La 
formarea nouei autorități au ajutat foarte mult marinarii en- 
glezi. Amiralul englez Xemp, comandantul forţelor engleze din 
regiunea Murmanului, a avut discuţii lungi cu oamenii politici 
locali şi în deosebi cu Iuriev, luat sub protecţia engleză. Englezii 
au consimţit să asigure nouei republici tot materialul necesar 
precum si alimentele. In ultimul timp au sosit zece transporturi 
militare cu grâu. Detasamente anglo-franco-americane, aflătoare 
la Murman, pregătesc înaintarea spre Petrograd. Carelia a fost 
proclamata Republică. Din America au sosit mari rezerve de 
alimente, cari să impart la populaţie. La 28 Junie a debarcat 
10,000 de Francezi si Sârbi în portul Arhanghelsc. Ceho-Slo- 
vacii au ocupat orașul Sizrani, unindu-să cu Garda Albă, care 


35 


este în mare număr. Ei înaintează spre Cuzneta si Penza. In 
împrejurimile Ufei, trupele Sovietului au ocupat multe sate şi 
înaintează mai departe. 

Din Tochio vine știrea că guvernul japonez a înștiințat gu- 
vernele Angliei, Franţei si Italiei că a primit propunerea ameri- 
bse privitoare la o intervenţie comună americano-japoneză in 

iberia. 


18/31 Tul. 1918. 


Comandantul suprem al trupelor de ocupatie din Ucraina, 
feldmaresalul Eichhorn, împreună cu căpitanul adjutantul său 
personal. au căzut victime în urma, unui atentat politic. Mergând 
dela Cazină spre casă, pe la ora 1'/2, un om care venia intr’o 
birje a aruncat asupra lor o bombă, care i-a rănit grav. Amân- 
doi au murit în cursul zilei în urma rănilor primite. Atentatorul 
şi birjarul au fost arestaţi. Imprejurările arată că socialistii- 
revoluționari du pus la cale acest omor. Atentatorul este un tânăr 
de 22 de ani si să numește Boris Douscoi. El susţine că ar fi 
marinar și ar fi primit insarcinarea atentatului pe la începutul 
lunii Iulie, dela Comitetul central al partidului socialistilor-revo- 
lufionari ruși, care condamnase la moarte pe feldmareșalul ger- 
man. i 

Acesta este al doilea atentat mare politic in Rusia, urmând 
abia după vr’o 22 de zile atentatului dela Moscova. Ziceam atunci 
că „ne putem aşteptă încă şi la alte fapte de răsbunare şi mai 
drastice, dacă Germanii vor continuă să să poarte asa de neome- 
- neşte faţă de un popor mare, pe care lau amăgit prin vorbe si 
promisiuni deşarte, cum a fost vestita pace fără aneziuni şi des- 
păgubiri.“ Nemţii dau vina asupra Aliaților nostri, ceeace nu 
pare a fi adevărat. Partidul socialist-revolutionar rus este destul 
de bine organizat și lucrează numai în interesul vital al poporu- 
lui rus, care să află pe panta peirei sub călcâiul vräjmasului. 
Este cu neputinţă ca purtarea Germanilor să nu producă o reac- 
tiune puternică, în raport cu dezastrul produs de ei, si ura ome- 
nirii este si va fi asa de mare in contra lor, încât nici un veac 
de ispășire nu va fi în stare s’o nimicească. Rusia asa cum să 
gäseste astăzi, împărţită în o mulţime de state, zise îndependente, 
este sub ocupatiune germană si dacă această situaţie nu să va 
schimbă la pacea generală, ea va constitui cea mai mare anexiune 
de ţară, inrevistrata de istorie. Prin urmare, Germanii nu tre- 
buie să să mire dacă acum încep să culeagă ceeace au sămănat 
în timp de 4 ani de grozăvie. 

19 Iul./1 Aug. 1918. 


Ziarul basarabian România Noud, care a fost silită să apară 
mai mult timp cu litere cirilice intr’o tipografie rusească, acum 
a reușit, spre cea mai mare bucurie a Românilor adevăraţi, să-și 
înaugureze tipografia sa proprie, care-i poartă numele, în ziua 


3% 


36 


de 15 Iulie a. c. A fost o mare sărbătoare in acea zi si multă 
lume bună s'a grăbit să fie de faţă în localul larg si spaţios al ti- 
pografiei, care devenise neîncăpător. 

A luat parte la această sărbătoare românească şi consulul 
francez, R. Sarret, din Chisinau. Serviciul religios a fost indepli- 
nit de 6 preoţi din 5 provincii românești. Sau ţinut mai multe’ 

„cuvântări alese de către preotul bucovinean C. Moraria, protopo- 
pul din regat J. Tincoca, protoiereul basarabian C. Ursu, preotul 
ardelean I. Comănescu şi preotul Huma din Basarabia. 

Apoi a vorbit T. Jireghie, un colaborator iscusit al ziarului, 
în cuvinte biblice de toată frumuseta: ,,Veniti fraţilor, ascultati-ma 
pe mine si vă voiu spune vouă de Romania Nouă. Astăzi să sfin- 
teste ceea, ce sfințește. Astăzi e ziua cea binecuvântată. Bucure-sä 
cerul şi să să veselească pământul! Astăzi tot Românul ce a fost 
afundat în apa Siloamului să iasă la lumină vindecat, şi să să de- 
stepte şi cel ce doarme şi să să scoale din morţi, că-l va inviă Hris- 
tos... Astăzi Romania să naşte si sa botează, dar sdrentele pelnicilor 
celor vechi încă strâng gâtul. Să rupem dar legăturile lor si sa lă- 
pădăm dela noi jugul lor, căci nu e bine ca Românii, străinilor să 
să închine. Astăzi raza lui Gheorghe Asachi isi varsă. lumina sa si 
în întunecata noastră Basarabie. Veniti dar toţi cei insetosati la 
isvorul luminii si sorbiti din apa cea vie, care recoreste sufletele 
si luminează minţile bunilor Români. Veniti și daţi mana de aju- 
tor la nașterea, vieţii! Să să deștepte si petrile cele mohorâte cari 
au fost arse in cobornita sträinätätii, că multe sunt vrednice de 
a fi mărgăritare în cununa ţării. Pipäeste Tomo, pipäiti bunilor 
Romani şi fiţi credincioşi nearnului românesc ce stă la talpa 
ţării. Rdscoliti temelia şi o îmbunătățiți pe ea, dacă voi{i pace şi 
mângăere sufletelor voastre. Că de veţi vrea şi mă veţi ascultă, 
bunătăţile pământului veţi mânecă, dar de nu mă veţi ascultă, 
sabia vă va mâncă. Gura Domnului a grăit aceasta.“ 

După acesta au mai vorbit J. Busdugan, secrelarul Sfatului 
Ţării, I. Nistor, profesor la Universitatea din Cernăuţi si membru 
al Academiei Române, invatatorul Drufa, învățătorul de peste 
Nistru M. Bulai, care a fost salutat cu aclamatii când a afir- 
mat că si Românilor de peste Nistru le va sună curând ceasul 
redeșteptării depline cu ajutorul culturii nationale; apoi la sfâr- 
sit a vorbit 0. Ghubu, care împreună cu 1. Mateiu, sunt sufletul 
acestui ziar. D. Ghibu, după ce mulfumeste tuturor celar ce s'au 
interesat cu atâta dragoste de această instituţie naţională, face 
un scurt istoric al tipografiei, relevând două fapte istorice de mare 
însemnătate: în această tipografie, care a fost înfiinţată de G. 
Asachi în 1829, sa tipărit la 1859 pentru întâia oară votul celei 
Vintdiu uniri al țărilor române, al unirii Moldovei cu Mante- 
nia, şi în această gazetă s'a tipărit la 27 Mart 1918 pentru întâia 
oară votul celei de a doua uniri româneşti, a Basarabiei cu Ro- 
mânia. Să sperăm că tot în această tipografie să va tipări si vo- 
tul unirii celei mari si vecinice a întregului popor român!“ 


87 


20 Iul./2 Aug. 1918. 


D. general Văitoianu, comisarul general al guvernului pe 
lângä Sfatul Ţării din Chișinău, a început să facă în toată Basa- 
zabia o serie de inspectiuni pentru a să incredinta de adevărata 
stare a lucrurilor și a luă apoi în urma celor constatate toate 
măsurile trebuincioase pentru a asezà ordine si viaţă nouă în 
toate asezimintele. D-sa a început cu Tighinea (Bender), cetate 
istorică unde s'au dat în trecutul depărtat lupte memorabile, în- 
sotit fiind de colonelul Manolescu, şeful statului maior al comi- 
sariatului, de Dr. P. Cazacu, primul director si directorul finan- 
felor, si de alţii. A vizitat prefectura, zemstva ținutului, asilul or- 
fanilor de răsboiu, garnizoana, podul de peste Nistru, cetatea 
Tighinei, fiind primit bine peste tot locul. La banchetul ce îi s'a 
“oferit, generalul Văitoianu a răspuns primarului prin aceste cu- 
vinte: „Venit pentru prima dată în orașul pe care cu atâta price- 
pere îl conduceţi, sunt încredințat că noi vom avea prea puţin de 
lucru faţă de activitatea pe care o desfäsurati. Nu voiu intarzia 
ca în curând să. transmit M. S. Regelui urările ce-i faceţi in nu- 
mele oraşului. Aveţi un Rege democrat si cavaler, un Rege care 
trăiește în mijlocul poporului său, care îşi iubeşte poporul si e 
iubit de popor, un Rege care nu să gândeşte decât la binele po- 
porului său. Aveţi o Regină pe care ostașii de pe front au numit’o 
mama noastră si mama tuturor, şi acest nume îl pune cu dragoste 
alături de cel al Reginei românești. O să-i vedeţi încurând si 
atunci veţi înţelege ce însemnează un Rege care îşi bazează pu- 
terea pe cinste şi dreptate. Oastea trimisă aci pentru linişte, încă 
odată cu sângele ei şa făcut datoria. Veţi vedea că fraţii de sânge 
si de inimă a oStirei, că fraţii cei mai buni sunt soldaţii ce vă 
păzesc pe teritoriul Basarabiei şi atunci când ei să vor amestecă 
cu Basarabienii, soldaţi și ei, să va vedea că lucrurile nu să pu- 
teau petrece altfel decât s'au petrecut, căci nimeni nu poate şterge 
sau întrerupe legăturile de sânge.“ In altă cuvântare, generalul 
Văitoianu a zis: ,Basarabean prin sânge după mama mea. basa- 
rabean prin muncă ca orice bun Român, am primit cu mândrie 
însarcinarea ce mi sa dat de M. S. Regele Ferdinand. Voiu de- 
pune toată puterea sufletului meu pentru îndeplinirea misiunii 
primite ... Cred că cu ajutorul lui Dumnezeu să va putea dă 
Basarabiei şi poporului ei tot ce i-a lipsit până acum şi d-voastre 
veţi contribui cu toată puterea, de muncă de care e nevoie.“ 


21 Iul./3 Aug. 1918. 


Pe frontul occidental evenimentele sä desfäsurä tot in favoa- 
rea Aliatilor nostri. Atacul german asteptat, care constituie a 
5-a ofensivă a Nemtilor din acest an, s'a desläntuit de ambele 
parti ale Reims-ului, de către o masă atăcătoare cam de 40—45 
divizii. Această nouă ofensivă, începută în ziua de 2 Julie, să 
remarcä prin lunga ei pregătire (o lună), prin lungimea. frontu- 


38 


lui atacat (90 chilometri) şi prin repedea ei oprire (in 3 zile). 
Obiectivul imediat al ei pare a fi fost cucerirea regiunii deluroase 
şi împădurărite care domină Reims-ul la sud, apoi ocuparea 
unei baze largi pe Marna, în vederea operaţiunilor ulterioare. In 
ziua, de 5 Iulie, a 4-a zi dela începutul ofensivei germane, si când 
ea să părea, deja oprită de trupele franceze, o puternică şi neastep- 
tată contra-ofensivd fruncezd să produce pe frontul dintre Aisne 
şi Marna, adecă pe frontul ofensivei a 3-a germane. Cu toată 
rezistența apărării, trupele franco-anglo-italo-americane au reu- 
şit să înainteze în curs de 5 zile (până la 9 Iulie) pe o adâncime 
de 8—14 chilometri pe un front de 45 chm. Această contra-ofen- 
sivă să transformă în o a doua bătălie de pe Marna şi continuă 
si în a doua zecime a lunei curente, realizând succese mai apre- 
ciabile între Oureq și Marna, precum si la sud-vest de Reims, si 
altele mai mici între Aisne si Ourcq, unde atacurile franceze s'au 
lovit de o rezistență îndărjită. In a 10-a zi a contra-ofensivei 
franceze, întregul mal nordic al Marnei a fost degajat de trupele 
germane, iar în ziua de 15 Iulie, râul Ourcg a fost trecut de for- 
tele franceze în regiunea Fére-en-Tardenois, care a fost ocupat. 
Prin această operaţiune s'a luat contact cu o nouă linie de rezis- 
lenţă germană aleasă în regiunea Fére en Tardenois—Ville en 
Tardenois. Luptele continuă cu mare violență şi nu să poate: 
încă preciză dacă această contra-ofensivä să va termina pe 
această linie. In sectorul sud-vest de Reims avantagiele câștigate 
sunt deasemenea remarcabile; trupele franceze atingând în mod 
simţitor linia de luptă, care urmează aproximativ pe lungul sose- 
lei Reims-Dormans, în unele locuri chiar depäsind’o. Numărul 
total al prizonierilor germani făcuţi pe frontul de bătălie dela 
Marna si din Champagne în perioada dela 2 18 Iulie (dela 
începerea ultimei ofensive germane și în timpul contra-ofensivei 
franceze) să ridică la 33,400, dintre cari 674 ofiţeri. 

In rezumat a doua bătălie dela Marna să termină printr’o 
retragere a Germanilor, cari au preferat să cedeze teren, decât 
să ducă până la sfârşit o luptă care s'ar fi putut termină prin 
un dezastru pentru ei. 

Impăratul Japoniei a felicitat pe Preşedintele Republicei 
franceze pentru strălucitele succese repurtate de trupele aliate în 


contra ultimei ofensive germane. 
22 Xul./4 Aug. 1918. 


Venind la Fălticeni pentru oarecari afaceri de serviciu. am 
petrecut vro trei zile în familiile ospitaliere ale Lovinestilor (ta- 
tal si fiul) si în acest timp, profitând de bunătatea venerabilului 
d. Vasile Lovinescu, profesor pensionar si fost senator al judetu- 
lui Suceava, am revăzut sfânta Mănăstire Slatina a lui Lăpuş- 
neanu-Vodă. pe care n’o mai văzusem: de 33 de ani, din 1885. 

Drept aceea am plecat astăzi Duminecă, pe un timp admira- 
bil, însoţiţi fiind si de fiul său, d. Vasile V. Lovinescu, procuror: 


39 


pe lângă Tribunalul Dorohoiu, venit acasă in vacanţă. După un 
drum de 3 ore, pe o șosea din cele mai bine întreţinute, am sosit 
la Mănăstire pe la ora 10, unde am găsit părinţii călugari în bi- 
serică, înăltând rugăciuni de isbăvire către Provedintä, fiind de 
faţă. un mic număr de creştini ţărani, 

In drumul nostru până aci am admirat pepiniera de pomi a. 
Statului, apoi am trecut măreţul pod de ciment armat de peste 
apa Moldovei şi am întrat în frumosul sat Mălini, unde am avut 
plăcerea să vedem clădirile cochete ale Domeniului Coroanei cu 
un pare mare, bine îngrijit, apoi edificiile Şcoalei, Primăriei, 
Administraţiei de plasă și în fruntea acestora Biserica, cari toate 
au fost clădite în conditiunile cele mai bune după îndemnul şi cu 
ajutorul Domeniului. Locuitorii, după înfățișarea acaretelor par 
a fi în bună stare, după cum de altfel sunt toţi locuitorii satelor 
de pe Domeniile Coroanei, unde să vede că-i conduce şi stăpâ- 
neşte o mână părintească, spre deosebire de locuitorii atâtor 
- moșii mari boiereşti, acăror înfăţişare și stare materială îţi in- 
spiră mila. 

La eșirea din satul Mălini oprindu-ne pentru odihna cailor 
în dreptul locuinţei unui sătean, acesta ne-a esit întru întâmpi- 
nare și întrând în vorbă cu noi, cu un adânc oftat ne-a întrebat 
că adevărat este că Nemţii mânâncă bătaie. dela Franţuji? — Ade- 
virat! Dar de ce ne întrebi? — Cum să nu vă întreb, când atâta. 
jale ne-a cuprins şi ne chinuieşte sufletul decând, odată cu pa- 
costea de pace dela Bucureşti, ne-a smuls și pe noi cei de aici 
dela sânul maicii noastre! — Si o dara de lacrimi i-a brăsdat 
obrajii. — Intäriti-vä inimile, i-am răspuns, căci pacea din 
Bucuresti a fost numai o încercare dela Dumnezeu, ca să inghi- 
tim paharul amărăciunii până la’ fund; dar tot el să va îndură 
acum, văzându-ne tari în credinţa și legea noastră, și întărind 
braţul aliaţilor nostri va sdrobi trufia nemteascä si vom esi cu 
toţii din această crudă încercare iarăși veseli şi cu moșia noastră 
mărită până în graniţele hărăzite de strămoșul nostru Traian! — 
Să vă audă Domnul! — Si alt sireag de lacriini i-a umezit fata... 
Trecând prin satul Drăceni am avut aceeași mulţumire sufle- 
tească privind Biserica si Scoala... 

După sfârșitul serviciului ‘divin am făcut o vizită părintelui 
Staret, Arhimandritul Vasian Bucovineanul, care ne-a primit cu 
multă bunăvoință. Nuinărul călugărilor a scăzut la 7 din vr’o 60 
câţi erau acum 33 de ani, când era stareţ vrednicul arhimandrit 
Chelsie Dimitriu (Ardelean ) şi pe când eu am funcţionat, aproape 
3 ani, ca medic sef al Spitalului rural Slatina, instalat în aripa 
cea mare a clădirii de lângă Paraclis, care mai înainte servea 
d- locuinţă Staretului si de arhondăric pentru vizitatori. N’am 
văzut altă schimbare, afară de curtea Mănăstirei, care pe langa 
cei patru brazi seculari, are acum aleie frumoase cu gard viu de 
braduti, de jur împrejur. 

Biserica, falnicä și trainică, a fost înălţată de Lăpușneanu 


40 


Voda, ale cărui osăminte isi fac somnul veciniciei sub piatra din 
dreapta ei, aproape de întrare. Catapiteasma, bogată in sculpturi, 
zugraveli şi aurituri, să păstrează bine. In afară de Biserică, 
lângă zidul ei din dreapta să mai vede grilajul mormântului ma- 
relui Mitropolit Veniamin Costache, care a fost îngropat aci, iar 
acum osămintele lui să odihnesc în märeata Catedrală a Iaşului, 
care a fost începută de el. Biserica are multe odoare de pe vremea 
întemeietorului ei, dintre cari aerul, lucrat de mânile Domnitelor 
pe mătasă şi numai cu fir de aur și de argint şi cu pietricele scum- 
pe, iar îinprejur cu o inscriptie slavonă cu litere mari cât palma, 
cusute toate in fir. Acest aer Pam văzut si eu în 1884, când l’a 
ridicat răposatul profesor Gr. Tocilescu, pe atunci secretar ge- 
neral al Ministerului Cultelor, pentru a'l duce la Muzeul din 
București, spre cea mai mare jale a părinţilor, cărora li s'a dat 
în schimb pentru serviciul Bisericii un aer simplu din comerţ. 

Spre partea nordică a Mănăstirii să înalţă dealul Pahomie, 
îmbrăcat în brad, pe acărui poală să află zidit acest sfânt lăcaş," 
care în partea din spre miază-zi este udat de Suha mică. Lângă 
clopotniţă am văzut două clopote mari, scoborâte cu multă greu- 
tate acum de curând, pentru ca să nu cadă în mânile Nemtilor, 
după rectificarea graniţei, ce va să fie după schimbul de ratifi- 
‘cari a nenorocitei noastre păci. Mai înainte de a să întâmplă 
aceasta, cele două clopote vor fi repede transportate de aci cu 
un autocamion. Clopotul cel mai mare a fost dăruit de Mitro- 
politul Veniamin Costache, după cum să vede din inscriptie, si 
va fi dus la:Catedrala din Fălticeni; iar cel mai mic, dăruit de 
Mitropolitul Sofronie Miclescu, va fi dus la Biserica albă a lui 
Stefan cel Mare din Baia. Să sperăm însă că ele vor rămânea pe 
loc şi vor fi ridicate în clopotniţă, cu acelaşi scripet, spre mai 
marea laudă a Domnului! 

Din timpul rodnicei mele activităţi ca medic al spitalului 
de aci, nu pot uită enigmaticul răspuns pe care mi l’a dat un 
bolnav. In o zi de sărbătoare s'a prezentat la Consultatiuni un 
mosneag cam de 80 de ani, frumos la înfăţişare si la îmbrăcă- 
minte. Ce ai mosule? — De, Domnule, mi şi ruşine să-ţi spui că 
0 ză zici: da bine omule, ce mai cauţi pe la doftori la vrâsta asta, 
nu ti destul cât ai trăit? — Cu toate acestea, bine ai facut mo- 
sule de ai venit; ia spune-mi de ce meteahnă suferi? — Nu ma 
doare nimic, doinnule, sunt încă tare ca tunul, dar mă necäjeste 
din când în când câte o ametealä de-mi vine să cad jos. — Nu- 
mai atâta mosule? — Numa! — Acuin spune-mi mosule dacă 
în viaţa d-tale ai băut rachiu? — După un oftat adânc mi-a răs- 
puns apăsat: am băut, domnule, si ain băut atâta rachiu, încât 
asi putea măcină o stamboald de popusoiu! — Nu înţeleg, mo- 
sule! — Adecă am băut atât de mult rachiu, încât dacă el ar 
curge pe scocul unei mori ar putea învârti roata atâta timp cât 
ar trebui pentru ca să să macine o stamboalä de popuşoiu... — 
Apoi bine, mosule, vrâsta si rachiul care l’ai băut sunt pricinile 


41 


ametelii de care suferi si care nu cam are leac. — Dacă-i asa, 
domnule doftor, nu mai cer nimic si iti mulţumesc de cuvântul 
bun şi adevărat. 

In timp de 3 ani, pe lângă bolnavii nostri, mai multe mii de 
fraţi din Bucovina, de care ne desparte numai un şanţ drept 
graniţă şi care să află numai la o depărtare de o jumătate de 
oră de mănăstire, ş'au găsit alinarea si tămăduirea suferințelor 
la acest spital. Veneau de prin toate satele de pe lângă graniţă, 
de pe lângă Gura Humorului si chiar de pe lângă Suceava; ve- 
neau ca la îsvorul tămăduirii, căci sub stăpânirea vitregă a lor 
nu să învredniceau de aşa ceva. | 

Am făcut si o mică plimbare pe Suha mică, sub petrile că- 
reia multi pdstravi să adăposteau si cu plăcere îmi aduc aminte 
cu câtă îndemânare îi prindea părintele Chelsie. De când cu fabri- 
cile dela Gäinesti să zice că şi pästravii de pe aci s'au pustiit. 

La ora 3 p. m. ne-am despărţit de părintele Vasian, mulţu- 
mindu-i de toate si rugându-l ca zilnic să înalțe rugăciuni fer- 
binţi Celui prea înalt, pentru ca să scutească acest sfânt lăcaş de 
pângärirea vräjmasului nostru secular! 


25 Iul./? Aug. 1918. 


Astăzi am avut plăcerea să. întâlnesc în Iasi pe avocatul 
Emil Frunaescu, din Bucureşti, un vechiu pretin şi contimporan 
de Universitate. Nevăzându-ne de mulţi ani, abia ne-am recu- 
noscut. El a rămas în București pe timpul ocupaţiei germane, 
mai ales că acest popor cult şi cu pretenţii de a stăpâni lumea îl 
acăpărase si pe el, trecându-l printre nemfofilii noştri. Ceeace 
mi-a povestit din faptele Germanilor m'au îngrozit si mai mult 
decât cele auzite dela alţii. 

Intre alte multe mi-a spus că chiar dela începutul întrării 
lor in Bucuresti, Nemţii au rechizitionat toate magazinele de co- 
loniale si alimente, deschizând cu ele prăvălii destinate numai 
pentru ei si aliaţii lor: unguri, bulgari, turci şi evrei, asa că toţi 
acestia cumpărau cele găsite în prăvălie cu preţul din timpurile 
normale, iar bietii Români să uitau cu jind când treceau pe 
acolo; lor nu li să vindea nimic si erau siliţi să alerge in alte 
prăvăli destinate pentru ei si de unde cumpărau lucrurile ce să 
găseau, puţine la număr și în mică cantitate, cu preţuri ne mai 
pomenit de mari. Pentru a putea pune mâna şi Românii pe câte 
ceva din prăvăliile germane, ei erau siliţi să să roage de câte o 
servitoare unguroaică ca să mergă și să cumpere ca pentru ea, 
sau să recurgă la, evrei, cari deasemenea, aveau mare trecere la 
ocupanti. Apoi nu era lună în care Nemţii să nu facă rechiziţii 
prin casele locuitorilor, luând tot ce le plăcea și lăsând numai 
strictul necesar pentru proprietari, asa că până în cele din urmă 
aceştia n’au mai rămas cu nimic, o adevărată bătaie de joc si 
Românii au ajuns să nu mai aibă cu ce să primeni, îmbrăcă şi 
încălţă. Au luat toate vasele de aramă si au dat în locul lor vase 


42 


de tinichea, cu preţuri de zece ori mai mari decât acelor luate. Au 
rechizitionat dela cutare om 2 cai, cu câte 200 lei calul, si după 
câteva luni, după ce s'au servit de ei şi caii au slăbit, i'au vândut 
aceluiaşi proprietar cu câte 600 lei, pentru a-i luă din nou după 
câtva timp iarăși cu preţul de 200. Nu lăsă să să taie nici o pa— 
säre, sub aspră pedeapsă, pentru ca să aibă ei ce luă. Nu era 
permis ca cineva să-şi fabrice săpun pentru trebuintele casei, 
pentru ca să fie silit să cumpere săpun din prăvăliile evreiești 
cu preţuri colosale, etc. „Ce să-ţi mai spun? încheie pretinul, 
Nemţii au făcut tot ceeace mintea omenească îşi poate închipui 
în mai rău, şi s'au purtat cu Românii în asa. fel încât chiar si 
nemţofilii i-au urât, şi ura aceasta, a tuturor Românilor, este- 
așa de mare încât eu cred şi sunt sigur că după pacea generală 
şi când vom scăpă definitiv de armata de ocupaţie, nu va mai 
putea călcă pământul ţării românești nici un picior de Neamt.“ 


27 Iul./9 Aug 1918. 


Retragerea germană pe frontul apusan continuă. Trupele 
aliate au trecut râul Vesle şi au ocupat oraşul Fismes. Dar ceeace 
este mai important în comunicatul din urmă este că retragerea 
care era localizată în ultimele sectoare ale ofensivei germane, să 
intinde acum in zona primei ofensive dela 22 Mart (Montdidier). 
Germanii au fost constransi să părăsească malul stâng al râului 
Avre, între Castel şi Menil St. Georges. Francezii au ocupat 
Breches şi Hagicourt, pătrunzând până în marginea vestică a 
pădurii Courtemanches. Dat fiind mişcarea de retragere în secto- 
rul primei ofensive germane, este probabil că armatele prinţului 
Rupprecht nu să vor opri până la linia Hindenburg. Intre Fis- 
mes si Reims armata franco-engleză este comandată de Generalul 
Berthelot, marele nostru prieten si care a lăsat urme nesterse în 
țara noastră cu ocazia reorgănizării armatei române si a lupte- 
lor dela Mărăşti, Oituz si Mărăşeşti. Germanii să retrag si la 
Albert pe un front de 5 chilometri, pe malul drept al râului 
Ancre. Francezii înaintează la nord de Montdidier pe râul Avre,. 


între Breches și Morisel. 
28 Iul./10 Aug. 1918. 


Dela bunul meu prieten, avocatul Emil P. Theodor, din Bu- 
zău, am primit un răspuns la prima salutare ce i-am trimis din 
Iași. Din acel răspuns cred interesant a cită câteva parti: „Noi 
am dus'o foarte rău din cauza ocupatiunii străine, fiindcă am 
stat fără lucru şi am avut multe neplăceri inerente stării de răs- 
boiu si a pozitiunii noastre de învinşi... Până acum am duso 
bine că ain avut ce mâncà. nu ca altă dată, dar nu am flămânzit. 
De acum nu ştiu cum va mai merge, căci din cauza secetii, nu 
avem îzină şi o să ne lipsească pânea cu desăvârşire. Mălaiu 
poate vom avea, la toamnă, dar deocamdată şi el e rar. Carne nu 
găsim decât la 10. 15 zile câte i—2 chilograme; grăsimile de tot 


43° 


felul lipsesc, iar zachăr, cafea, unt de lemn si alte băcănii nu 
există. Acum ne hrănim cu legume si brânză, cât vor mai fi. 
Sperăm însă să trecem şi acest hop, ea să ne vedem mai liberi 
și mai indestulati ea acum. Eu am perdut 26 chilograme si am 
slăbit ca după o cură de 10 ani la Marienbad...” Iată cum 
trăiesc Românasii nostri în tara lor bogată, sub stăpânirea celui 
mai cult si mai puternic popor din lume! 


29 Iul./11 Aug. 1918. 


Ofensiva franco-engleză, începută de 2 zile, s'a făcut pe un 
front de 30 chilometri între Morlancourt si Braches. Urmărind 
înaintarea lor la dreapta armatei a patra britanice, trupele fran- 
ceze au sfărâmat împotrivirea Germanilor şi au luat 4 sate. Fron- 
tul inimic a fost pătruns la centru până la 14 chilometri adân- 
cime. Cavaleria urmăreşte trupele dușmane care să retrag în ne- 
regulă. Afară de un material considerabil şi numeroase tunuri 
cari nu s'au putut numără încă, anglo-francezii au făcut 14,000 
prizonieri. 

Această ofensivă venind așa de repede, esact trei săptămâni, 
după contra-ofensivă dintre Aisne si Marna, ne arată că noul 
maresal al Franţei, Foch, tine să păstreze în partea Aliaților ini- 
fiativa, perdută în timp de 4 luni. Astfel deci, înainte ca Germa- 
nii, reculegându-să din eșecul strategic, suferit între Soissons si 
Reims, să-şi poată regrupa forţele pentru a răsbună acest eșec, 
pornind o ofensivă în altă parte a frontului în care să întrebuin- 
teze rezervele încă întacte ale Kronprintului de Bavaria, gene- 
ralul Foch a început el operaţiunile tocmai in contra acestui 
Kronprint. 

Situatiunea Germanilor, cari prin retragerea lor s’au de- 
partat de obiectivele lor: Paris, Amiens si coastele Marii Nordu- 
lui, a devenit foarte grea, si anul al cincilea de rdsboiu incepe 
pentru ei, după mărturisirea lor proprie, sub triste auspicii nu 
numai pe frontul de Vest, dar si la Est, unde cu toate acestea 
pacea a fost încheiată. Pe frontul de Vest, in urma perderilor 
mari suferite, Germanii multă vreme nu vor mai putea încercă 
vr'o ofensivă, deşi ei vor fi forţaţi să caute cu orice pret ca să 
mai dea o lovitură pe acest front, chiar în acest an, fiindcă jude- 
când după regularitatea şi repeziciunea transporturilor în oa- 
meni și material, trimise din America și Anglia, Aliaţii nostri 
vor avea în viitor o superioritate covârşitoare. 

Pe fronturile din Italia, Albania, Macedonia, Salonic, Pa- 
lestina si Mesopotamia, situaţia militară a Puterilor centrale este 
tot asa de nefavorabilă, la începutul anului al 5-lea de răsboiu. 
Germanii trebuie să poarte si în aceste parti toate greutăţile răs- 
boiului, fiindcă fără ajutorul lor militar si economic, Turcii, 
Bulgarii si Austro-Ungarii chiar, nu sunt în stare de nici o ac- 
tiune militară mai de seamă cu care să poată veni în ajutorul 
frontului dé Vest. Apoi la Est interventia Japoniei si Chinei, 


44 


înaintarea victorioasă a Ceho-Slovacilor şi trupelor siberiene, 
ocuparea Arhanghelscului si înaintarea Aliaților spre Sud, unde 
au trecut de Onega, nesiguranța în Ucraina, ca şi aceea din toate 
celelalte republici ruseşti, sunt tot atâtea greutăţi, cari adaugate 
la cele de natură economică, fac să să întrevadă realizarea teme- 
rilor germane că ul 5-leu an de rdsboiu începe sub cele mai triste 
auspicii. i 
Nici vorbă nu poate fi deocamdată, din partea Aliaților, de 
o pace apropiată. In Anglia si in America nu să pomeneşte decât 
de tratative după victorie. Regele Angliei adresându-să Aliaților 
săi a zis: „Avem hotărârea neclintită de a merge până la victoria 
finala.” Iar Lloyd George, primul său ministru, a declarat Colo- 
niilor engleze că: „nici odată perspectivele victoriei n'au fost mai 
strălucite. Stăpânitorii Germaniei au aruncat masca modera- 
țiurrii împărțind Rusia si micsorand România... Azi nici o în- 
doială nu mai e cu putinţă: visul dominatiunii universale... nu 
să va realiză niciodată. Tineti-vä tari, termină el, noi vrem să 
facem ca nici un popor, cât de puternic, să nu să poată lăsă 
târât de ambiția militarismului, împotriva Dreptului, fără a fi 
lovit de o sigură si grabnică îspăşire.“ In Italia spiritul räsboinic 
a crescut foarte mult în urma respingerii Austriacilor dincolo 
de râul Piave si a succeselor din urmă in alte sectoare. In Franţa 
primul ministru Clemenceau ca şi fostul ministru de răsboiu 
Millerand, repetă mereu cuvintele: „răsboiu, nimic decât răsboiu, 
până la nimicirea completă a militarismului prusian. Belgia, 
Serbia şi Muntenegrul, cari au rămas neclintiti în alipirea către 
cauza aliaţilor: dreptul, care este şi cauza lor, sunt gata să'facă 
noi şi mari sacrificii. 
30 Iul./12 Aug. 1918 


Presedintele Statelor-Unite, Wilson, a rostit un nou discurs 
în Congresul din Washington, precizând următoarele conditiuni 
de pace: 1. Acorduri de pace încheiate deschis. — 2. Libertatea 
navigatiunii pe mări, înafară de apele teritoriale, afară de cazul 
când aceste mări vor fi închise prin o acţiune teritorială în ve- 
derea executării de tratate internationale. — 3. Suprimarea pe 
cât va fi posibil a tuturor barierelor economice. — 4. Reducerea 
armamentelor. — 5. Arangiarea liberă, intr’un spirit impartial 
a revendicărilor coloniale ţinând cont de interesele populatiuni- 
lor indigene. — 6. Evacuarea tuturor teritoriilor ruseşti şi regu- 
larea tuturor chestiunilor privitoare la Rusia, astfel ca să asi- 
gure cea mai bună şi cea mai largă cooperare a celorlalte na- 
tiuni ale lumii spre a-i dă Rusiei ocazia să-și fixeze propria des- 
voltare politică si naţională. — 7. Evacuarea şi restaurarea Bel- 
giei, fără nici o tentativă de a limită suveranitatea de care s'a 
bucurat faţă de celelalte naţiuni libere. — 8. Intregul teritoriu 
francez va trebui evacuat si părţile învadate vor trebui restau- 
rate pe deantregul. — 9. Reajustarea frontierelor italiane, ur- 


45. 


mand liniile nationalitätilor. — 10 Popoarelor Austro-Ungariei 
al căror loc printre naţiuni va fi salvat, va trebui să li să dea 
pentru prima oară ocazia pentru o desvoltare autonomă. De 
două luni Președintele a spus că toate naţiunile Austro-Ungariei 
vor trebui să fie libere și el a recunoscut viitoarea republică ceho- 
slovacă. — 11. România, Serbia si Muntenegrul vor trebui eva~ 
cuate. Serbiei îi să va acordă liber acces la mare. Statelor balca- 
nic li să vor dă garanţii internaţionale pentru independenţa po- 
litică, economică si integritate teritorială. — 12. Suveranitatea 
şi siguranţa vor fi asigurate imperiului otoman, dar siguranța 
şi autonomia trebuiesc garantate naționalităților cari trăiesc în 
prezent sub regimul acestui imperiu. Dardanelele vor constitui 
o trecere liberă deschisă în permanenţă, sub garanţii interna- 
tionale. — 13. Un stat polonez independent va trebui constituit, 
cuprinzând teritorii locuite de naţiunile incontestabile poloneze, 
cărora li să va asigură liber acces la mare. Independenţa poli- 
tică, economică si întegritatea teritorială a acestor populatiuni 
să vor garanta printr'o convenţie internaţională. — 14. O socie- 
tate generală a naţiunilor va trebui formată în virtutea conven- 
tiunilor speciale, având de scop să dea garanţii reciproce de in- 
dependenţă politică și teritorială, tuturor acestor state mici. 

D-l Wilson a terminat zicând că pentru apărarea si triumful 
acestui program Statele-Unite sunt gata să sacrifice tot ce au 
şi să-şi pună in joc chiar existenţa lor. Acest program şi aceste. 
vorbe, rostite fiind de cel dintâiu cetăţean al unui Stat formi- 
dabil, au o putere şi autoritate impresionantă si resunetul lor 
va fi imens. Aliaţii, desigur, vor pacea, dar nu o voiesc decât 
in conditiunile la care le-dă dreptul posibilitatea ce o au de a 
continuă fără soväire răsboiul până la victoria deplină! 


31 Iul./13 Aug. 191$. 


Do pe frontul apusan vin tot vesti bunc despre succesele 
Aliatilor nostri. Francezii au înaintat pe un front de 20 chilo- 
metri, ocupând Montdidier si alte 12 sate, făcând peste 8000 pri- 
zonieri, luând 200 tunuri si mult material de răsboiu. 

După cum să vede situatiunea militară a Germanilor devine 
din ce în ce mai critică. Cele două obiective ale lor: Paris-Calais, 
așa de mult râvnite de marele stat major german să depărtează 
din nou şi din ce în ce mai mult. Germanii visau să impună pacea 
Franţei ocupând Parisul si să amenințe Londra ocupând oraşul 
Calais. Cât sânge s'a vărsat fără nici un folos pentru realizarea 
acestui vis, și, astăzi ce crudă dezamăgire văzând armatele fal- 
nice ale Germaniei silite să bată în retragere, să abandoneze linia 
râului Lys, malurile Marnei, sub presiunea armatelor aliate de 
sub conducerea, mareșalului Foch! De patru ani, pentru prima 
oară să întâmplă ca o contra-ofensivă să urmărească pe duşman 
în timp de 23 de zile, fără oprire si fără să sufere cel mai mic 
insucces; şi dacă ne uităm la ultimele comunicate, această contra- 

| 


46 


oiensiva ia o desvoltare din ce in ce mai mare si rezultatele ei 
câștigă în importanţă. Incepută la 18 1, c. pe un front de 30 
chilometri, între Soissons si Reims, astăzi bătălia să întinde dela 
Reims până la sectorul Ypres, unde comandamentul german isi 
arată nedumerirea prin părăsirea pozitiunilor sale puternic orga- 
nizate, situate pe râul Lys. In momentul în care armatele ger- 
mane, sub presiunea Aliaților, au fost silite să părăsească esindul 
cuprins între Soissons, Marna si Reims, să putea bănui că retra~ 
gerea lor sar opri pe râul Aisne, sprijinindu-să pe renumita 
pozitiune dela Chemin-des-Dames. Dar acum când trupele aliate 
au înaintat victorios la nord de Montdidier, urmând cele două 
maluri ale râului Somme, nu mai este probabil că linia Aisne 
va putea servi de bază rezistenţei germane, al cărei înalt coman- 
dament trebuie să prevadă un mare pericol, deoarece el abando- 
nează în mod spontaneu liniile sale aşezate mult mai spre nord, 
pe râul Lys. In rezumat, armatele germane sunt în plină retra- 
gere pe tot frontul, dela Reims până la Mare; numărul prizo- 
nierilor făcuţi dela 18 1. c., să ridică la 80.000, iar numărul 
tunurilor luate la 1000; apoi mult material de răsboiu, mai 
multe milioane de gloanţe si obuze şi nimicirea mai multor 
depozite importante de aprovizionare. Numărul morţilor dease- 
menea trebuie să fie faarte mare, teritoriul părăsit fiind plin de 
cadavre germane; pe marginile drumurilor, pe lângă păduri, 
prin viile Sampaniei, peste tot să văd mormane de cadavre... 

Ceho-Slovacii înaintează mereu în drumul lor spre Moscova: 
ei au reuşit să pună mâna pe orașul Cazan, ceeace le dă în mână 
toată, gubernia Cazanului si Volga mijlocie. Armata lui Denichin, 
în jurul căreia s'a adunat un mare număr de Cazaci și ofiţeri, 
a început sä-înainteze cu putere spre Ecaterinodar, iar guvernul 
Cabanului, creat de curând urmează după armată pentru a 
începe să funcţioneze imediat ce Ecaterinodarul va fi luat. Tru- 
pele engleze după ce au ocupat Arhanghelscul si Oncga să sco- 
boară spre Vologda şi Petrograd, iar trupele japonezo-americane 
debarcate la Vladivostoc înaintează si ele, mergână în ajutorul 
Ceho-Slovacilor, asa că guvernul bolşevicilor să vede din ce în ce 
mai mult ameninţat si în pericol de a să präbusi. Guvernele 
Intelegerii au adresat poporului rus un manifest prin care afirmă 
voinţa lor de a-l scăpă de Germani, respectând integritatea teri- 
toriului rus. Marele duce Mihail, fratele fostului Tar Nicolae, 
care, după cum să ştie, a fugit din Perm. s'a pus în fruntea 
guvernului Siberian şi a dat un manifest către populaţie în care 
spune că a luat puterea în mână și îndată ce se va putea va con- 
vocă Soborul Ţării, care va stabili Constituţia. 


1/14 Aug, 1918. 


La Chişinău Sa ţinut un congres al studenţilor basarabeni, 
la care au luat parte şi studenţi din toate ţările locuite de 
Români. Cu această ocaziune preşedintele congresului, Nicolae 


4T 


Grosu. a adresat o telegramă omagială de dragoste si nesträmu- 
tată credinţă Suveranului nostru, la care M. S. Regele a răspuns 
«astfel: „Urările ce Ne aduceţi și sentimentele de dragoste si 
-credinţă ce-Mi arätati, au găsit un resunet de vie mulţumire in 
inima Mea. Întâlnirea studenţilor români din tara mumă cu 
aceia din ambele ţinuturi moldovenești, uniţi la Chișinău într'un 
gând si suflet, o privesc ca un semn b.nevenit că tineretul român 
pe ambele maluri ale Frutului este adânc pătruns de trăinicia 
legăturilor ce s'au strâns -prin alipirea Basarabiei si că din 
partea voastră veţi contribui din toate puterile la întărirea 
acestui lant care ne unește. Studentimea de dincoace si de din- 
<olo de Prut poate îi întotdeauna s.gură de interesul viu ce 
Il port.“ 

Generalul Văitoianu, comisarul regal din Chisinau, cu ocazia 
zilei onomastice (Sf. Maria Magdalina, 22 Iulie st. v.) a gratioasei 
noastre Suverane l-a adresat o telegramă de felicitare în nu- 
mele Basarabiei, la care M. S. Regina a binevoit a răspunde 
astfel: „Cu deosebită mulţumire am primit prin d-voastre, urările 
acelor ce întotdeauna au simţit românește.“ 

A. S. Regală, principele Carol, moștenitorul tronului, ca 
şef al cercetaşilor, a adresat d-lui Mehedinţi, ministrul instructi- 
unii publice, următoarea scrisoare: „Anul acesta am adăpostit 
în colonia cercetășească din Sculeni, pe lângă refugiaţi elevi de 
liceu si trei clase de elevi normalisti. Scoala de acolo, întovărășită, 
de munca casnică şi agricolă, ne-a lămurit pe deplin asupra 
viitorului rost al scoalelor normale. Ele trebuie să fie la tara, 
acolo de unde întotdeauna a venit sănătatea şi puterea. Acel ce 
e menit să împrăștie la sate lumina, cinstea, stăpânirea de sine 
$i înțelepciunea, trebuie ferit de moravurile oraşelor în anii lui 
de pregătire descălească. El trebue să trăiască în sănătatea aeru- 
lui câmpenesc, să muncească ca un plugar, Să îngrijească vite, 
să lucreze în 'atelier, făcându-și din scoala zestrea casei pe care 
© va întemeiă, să ia parte la toată truda gospodäreascä si să 
înveţe ceeace e hotărît, prin program si prin silinta profesorilor, 
pentru cultura lui de învăţător. Noi credem că numai la ţară 
să poate pregăti bine şi întreg îndrumătorul curat al satului. 
Una din cele mai vii dorinţe ale noastre e să întemeiem pe o 
proprietate de tara a Marii Legiuni, cu începutul făcut la Scu- 
leni, o şcoală normală de învăţători, care să nu aibă din partea 
Statului, la început, decât asignrarea corpului didactic. Elevii 
vor fi intretinuti de noi în modul următor: Fiecare cetăţean cu 
dare de mână şi cu milostenie în suflet va avea un elev al său, 
pe care îl va întreţine în şcoală. Bursele celui d'întâiu an sunt 
acoperite. Vor fi în această şcoală nu numai 20 de elevi, cari 
S'ar pregăti pentru misiunea, de învăţător, dar si sufletul dăruitor 
a 20 de familii românești, cari să vor interesă de sprijnitii lor. 
Năzuim ca scoala noastră să fie, acolo unde va fi aşezată, si un 
centru de viaţă socială, pildă vie pentru toată munca și pentru 


84 


tot sufletul satelor din acel centru de lucru. Pentru a putea 
pregăti prin ctitorii ei fondurile necesare asezämântului si avan- 
tului gospodăresc, vă rog să binevoiti a ne dă asigurarea că aso- 
ciatia noastră ca instituţie particulară va putea să întemeieze 
școala de învăţători pe care o dorește. Organizaţia ei, planul de 
lucru si localul asezämântului să vor comunică mai târziu. 
La colegiul II de Cameră din lași s'a pus candidatura 
marelui Român basarabean, Ion Pelivan, de către mai multi 
cetăţeni, în favoarea căruia partidele politice au renunţat de asi 
mai pune candidaţi. Toţi Românii buni salută cu bucurie acest 
gest patriotic şi doresc deplină reușită acestei candidaturi sim- 
bolice. Jon Pelivan este unul dintre fruntașii fraţilor nostri din 
Basarabia, care înfruntând marile primejdii ale vechiului regim 
de sub jugul Ţarului, a luptat pentru desrobirea Neamului 
românesc, pe care soarta vitregă îl subjugase unei crunte stă- 
pâniri străine. Trecând prin toate greutăţile, însufleţit numai de 
ideea naţională şi cu credinţa în puterea de viaţă a poporului 
roman, el a pregătit încetul cu încetul, a desvoltat si înfăptuit 
Unirea mult dorită şi mult așteptată a fraţilor moldoveni des- 
partiti. Pelivan a fost unul dintre primii miniştri români din 
primul si ultimul guvern basarabean, si el trebuie să fie primul 
Basarabean ales în vechea capitală a Moldovei ca deputat în 

Camera României libere si mărite. 
~ 3/16 Aug. 1918. 


Ofensiva franco-englezä face progrese, cucerind orășelul 
Fury si alte localităţi. Totalul prizonierilor si a prăzii capturate 
în bătălia dela Montdidier să ridică până la 35.000 prizonieri şi 
peste 500 tunuri. 

In Ucraina să ivesc încăierări sângeroase între populaţie si 
trupele austriace. Ceho-Slovacii înaintează spre Vologda, paralel 
cu linia Ecaterinenburg-Perm, cucerind staţia Utkinskaia la 100 
chilonetri la sud de Ecâterinenburg; iar pe de altă parte ei merg 
pe linia Sizrani-Reazani, cuprinzând orașele Samara si Simbirsk, 
cu toată regiunea Volgei de mijloc, unde este punctul cel mai 
înaintat al frontului către Moscova și* cuprinde forţele princi- 
pale ale Ceho-Slovacilor, cari au ocupat staţiile Doljencovo şi 
Ozinca, luând dela bolşevici mai multe trenuri blindate; apoi pe 
linia ferată Sizrani-Pensa au înveluit toată regiunea spre sud- 
vest de Moscova, realizând puternice baze de operaţiuni pe malul. 
drept al Volgei. 

A/17 Aug. 1918. 


In numărul 212 din Neamul Romdnese să citesc cu privire 
la petrecerea iubitilor nostri Suverani, următoarele frumoase 
rânduri: „In munţii dela Bicaz, M.S. Regele, Regina şi Dom- 
nitele — toate în portul dela ţară — să găsesc în mijlocul fru- 
moasei şi aşa de nenorocitei populaţii dela munte. Regele româ- 
nesc străbate munţii dragi inimii lui. Regina împarte hrană 


49 


sătenilor, aduşi pe alocuri a să hrăni numai din fructe. Cutare 
bătrână vede intrând în casa ei pe mândra femeie necunoscută 
care-i aduce mângâierea mult dorită. La Curtea asa de simplă 
din umbra Carpaţilor atâţia vin să capete leacuri pentru boale 
mult timp necäutate. Cutare moş bătrân are acasă la el un 
portret iscălit: Elisabeta. Si atâtea binecuvântări fac să să uite 
tot ceeace prostia și răutatea omenească sunt în stare a iscodi 
pentru a înjosi o ţară însăşi în persoana acelora pe cari i-a ales 
ca să fie simbolul ei.‘ 

6/19 Aug. 1918. 


Trupele franceze urmând progresele lor între Matz si Oise 
au pus stăpânire pe Ribécourt, făcând mai multi prizonieri. Pe 
irontul râului Avre au înaintat spre Villers-les-Roye şi St.- 
Aurain d'Armencourt, ocupându-şi pozițiile primelor lor linii. 
La nord de râul Avre. trupele franceze au pătruns în pădurea 
Bois-des-Loges. 

Trupele franco-anglo-americane prin terenul recucerit in 
timpul din urmă au redus la nimic progresul strategic pe care 
îl făcuseră trupele germane in cele cincă luni de sfortäri supra- 
omenești spre marile obiective impuse comandamentului lor de 
situaţia politică, militară şi geografică a Apusului. Intensitatea 
si durata, ofensivei mareșalului Foch dovedesc totodată că initia- 
tiva a trecut in mod ferm în mana Aliaților, iar retragerea con- 
tinuă a Germanilor dovedește că echilibrul de forţe este restabilit 
în favoarea armatelor Intelegerii. Aceste constatări formează 
epilogul marei încercări nem{esti de a impune pacea prin victorie. 


7/20 Aug. 1918. 


In Rusia pentru a duce lupta la un sfarsit victorios in con- 
tra dusmanilor (franco-englezi) Lenin, Trotchi si Sinoviev s’au 
constituit in ériumvirat, decretandu-si singuri puteri dictatoriale. 
In vederea pericolului crescând din Moscova, reprezentanţii gu- 
vernului german au fost siliţi să să mute la Pskov, îndărătul 
fostului front german. Ceho-Slovacii să află aproape de Nijni- 
Novgorod; în jurul Moscovei să sapă transeie de apărare; iar 
Aliaţii din Nord înaintează spre Petrograd. Să pare că partidele 
politice rusești, paralizate până acum de teroarea bolşevică, încep 
a să mișcă pentru reorganizarea operei de guvernământ. Din 
acestea s'ar putea conchide că s'a apropiat sfârșitul puterii bol- 
geviste, precum si a influinţei germane in Rusia-Mare. 

Din Paris să telegrafiază că frumoasa armată a generalului 
Gouraud care, după propriele mărturisiri ale Germanilor, a 
câştigat o mare bătălie, este în urma ultimelor evenimente, intr’o 
mare sărbătoare. Trei regimente au fost decorate cu medalia 
militară pentru întreprinderile lor temerare. Unul din aceste regi- 
mente are la activul său distrugerea a trei regimente nemtesti, 
fiind decimate în înspăimântătorul măcel dela 15 Iulie. Moralul 
trupelor Aliaților nostri este foarte ridicat. 


Dr, V, Bianu Răsboiul României Mari. 4 


50 


8/21 Aug. 1918. 


Cu privire la programul de pace al preşedintelui Wilson, 
d. Wopicka, ministrul plenipotenţiar al Statelor-Unite, a facut 
unui redactor al ziarului Mişcarea, următoarele declaratiuni 
importante pentru România: „America a intrat în răsboiu pentru 
3 scopuri: libertatea mărilor, libertatea micilor naţiuni şi res- 
pectul umanităţii. In America toată populaţia este convinsă de 
nocesitatea de a realiză acest program, cu oricâte jertfe. In ceeace 
priveşte nationalitätile din Austro-Ungaria, preşedintele Wilson 
este de părere că aceste popoare trebuie să aibă ele înşile liber- 
tatea de a alege națiunea sau statul de care doresc să să ali- 
pească. De aceea d. Wopicka a declarat că d. Wilson a redactat 
programul său de pace fără să fi cetit tratatele speciale între 
România şi Puterile Intelegerii, dar că nu să îndoieşte un mo- 
ment că aceste Puteri isi vor respectă in chip riguros angaja- 
mentele luate. De altfel acest program a fost primit la Legatiunea 
americană la 30 Januar 1918, dată la care Romania era încă, 
de fapt si de drept, aliată a Intelegerii, şi prin urmare chestiunea 
respectului tratatelor de către Intelegere nici nu să punea, ceeace 
dovedește încă odată că președintele Wilson nu luase încă cuno- 
stintä de angajamentele Inţelegerii fatä de România. „Cauza 
română, spune d. Wopicka, era până în momentul călătoriei 
mele în America foarte rău cunoscută în Statele-Unite, din 
pricina propagandei germane care infatisa răsboiul României ca 
un răsboi de cucerire; dar eu am ţinut să lămuresc opinia publică 
asupra adevăratului scop al răsboiului României, adecă elibe- 
rarea celor patru milioane de Romani supuşi Austro-Ungariei, 
$i prin conferinţe, discursuri si articole de ziar, am reuşit să 
prezint cauza României într'o lumină justă, care vă este favo- 
rabilă. Astăzi sunt fericit de a putea spune că simpatia și toată 
solicitudinea Statelor-Unite sunt câștigate pentru România.“ 

Iată cum a lucrat d. Wopicka pentru binele neamului nostru, 
care, după cum spune d. Iorga în ziarul său, n’a fost un ministru 
american în România, în concediu de odihnă acasă, ci ministrul 
Românilor în America, în plină activitate de propagandă. 


10/23 Aug. 1918. 


Pe frontul apusan evenimentele continuă a să desfasura în 
favoarea Aliaților noştri. Intre Matz si Oise trupele franceze, cu 
toată rezistenţa germană, au înaintat ocupând Lassigny, apoi 
au eliberat 20 de sate si au realizat o înaintare de 8 chilometri. 
Numărul prizonierilor făcuţi este de 10.000 şi s'a luat mult 
„material de räsboiu. 

La Vologda, în Rusia, 20,000 de Poloni s'au oferit ca luptă- 
tori ai Intelegerii. 

11/24 Aug. 1918. 

Astăzi este ziua naşterii M. S. Regelui, care împlineşte 53 de 
ani. Gândurile tuturor Românilor să îndreaptă către Acela care 


51 


me-a dat dovada strălucită a simtemintelor sale adânci. Nu a fost 
durere care să nu-l înduioșeze; nu este mulțumire care să revarsă 
„asupra neamului nostru la care să nu contribuie si El. Poporul 
român își arată şi astăzi iubirea, fidelitatea şi recunoştinţa pentru 
Suveranul, care făcând ale lui visurile cele mai scumpe ale nea- 
mului peste care domneşte, a voit deopotrivă să lupte şi să sufere 
pentru ele. In aceste vremuri grele să simte cu mai multă putere 
solidaritatea adâncă si definitivă, dintre ţară şi dinastie. Sufletul 
unui popor întreg să îndreptează azi către Regele său, în jurul 
căruia aşteaptă revărsarea zorilor dreptăţii şi binelui, urându-i 
încă mulţi ani să trăiească în deplină sănătate şi vigoare! Tră- 
iească Regele tuturor Românilor! 

13/26 Aug. 1918. 

Marele Român basarabian, d. Jon Pelivan, care la alegerea 
parţială dela 6 1. c., pentru un loc vacant de deputat al colegiu- 
lui II de Iaşi, a căzut în balotagiu, astăzi a fost ales cu 924 de 
voturi, faţă de 514 obţinute de ignobilul său adversar, al cărui 
nume imi este scârbä să-l scriu aci. Prin alegerea deputatului 
conștiinței nationale româneşti, Iaşul a scăpat de o mare rușine 
pe care o pătimise acum 7 zile, datorită masinäriei cu care a 
lucrat o ceată bine organizată de scârbosi agenţi electorali, sur- 
prinzând buna credinţă a multor naivi, cari nu s’au dat bine 
seamă de ceeace fac. Acum avem multumirea sufletească de a 
ssalutaé pe deputatul Ioniţă Pelivan, care va figura în Parlamen- 
tul ţării ca simbol al Basarabiei noastre. Prin aceasta Iaşul s’a 
făcut pe deplin datoria, dejucând manevrele dosnice si coalitiile 
nemärturisite, si a binemeritat cinstirea şi recunoştinţa tuturor 
Românilor, rămânând tot el Iaşul Unirii, al naționalismului si 
al dragostei de neam! Alegerea de azi este victoria României 
Mari! 

Cu ocazia depunerii scrutinului, d. Botez a salutat pe d. 
Pelivan asttel: „Ca primar al Iaşului, vechea capitală a Moldo- 
vei si Scaunul lui Stefan cel mare, felicit pe Basarabianul care, 
prin candidatura lui, ne-a dat prilej să ne manifestăm, dând do- 
vadă ca reunirea Basarabiei cu Patria-mumă sa întărit defini- 
tiv.“ D. Pelivan a răspuns: „Mulţumesc primarului Iaşilor, pen- 
tru manifestarea, cetăţenilor, ce mi-o aduce d-sa. Am luptat o 
viaţă întreagă pentru realizarea visului Unirii. Sper că alegerea 
de azi va fi un simbol pentru Unirea tuturor Românilor! 


14/27 Aug. 1918. 


Această zi rămâne o dată memorabilă în istoria neamului 
românesc. Acum să împlinesc doi ani decând România a pornit 
cu viteaza ei armată să scape pe fraţii nostri de tirania Austro- 
ungurească, si pentru aceasta, ziua de 14/27 August 1916 va ră- 
mânea adânc întipărită în cartea românismului ca o prima si 
viguroasă manifestare a deşteptării constiintii nationale. Dacă 
“România a fost silită de împrejurări ca să depună armele mai 


4* 


52 


înainte de vreme şi să trecem prin aceste zile triste, suportânăd 
cu resemnare toate umilintile unei ocupatiuni străine, cu toată. 
pacea, dela Bucuresti al cărui schimb de ratificări întârzie mereu 
să să facă, răbdând jefuirea nemiloasă a vrăjmaşului sub un. 
guvern asa zis românesc, prietin slugarnic al cotropitorului, care 
a semnat toate conventiunile rusinoase si care este unealta unei 
vointi străine în tot ceeace face printr'un parlament de comandă, 
compus din mameluci, dacă România, zic, să găsește astăzi în 
această tristă situaţie, nu-i permis să ne perdem curajul. Vom. 
aşteptă cu credinţă neclintitä victoria Aliaților nostri, care a 
început să să întrezărească si care ne va aduce recompensa cu-— 
venită pentru toate jertfele făcute şi nenorocirile îndurate. In 
luptă cu forţe superioare, România a fost la un moment dat 
paratonerul in care sau descărat toate loviturile. In luptă cu cea 
mai formidabilă nävalä de forte, armata română a înscris mo- 
mentele de glorie neperitoare: Mărăştii şi Mdrdsestit. Cu aceste 
două momente s'a încheiat războiul României şi avem toată în- 
drederea că în anul viitor, ziua de 14/27 August va fi sărbătorită 
de toţi cu mare alaiu, ca cea mai mare zi a neamului românesc! 


15/28 Ang. 1918. 


Am cetit în numărul 223 a] Neamului Românesc această 
poezie de V. Voiculescu, cu adânc înţeles si vrednicä de a fi re- 
produsă aci. 

TARA! 
Copiilor tai lacomi. 
Copiii lacomi te vândură roabä, 
Securi străine codrii ti-i doboară, 
Spre alte termuri plutele coboară 
A munţilor sälbatecä podoabă. 


Sin timp ce blândă-ţi încovoi spinarea, 
Pe-a iale sfinte, rodnice ogoară, 
Pe'ntinse sesuri arse de dogoare 

Stăpâni sunt numai jdful şi fmpilarea. 


Din lumea 'ntreagă îmbuibată bine, 
Tot rodul muncii tale îl aşteaptă, 
Cirezi de vite falnice să 'ndreaptă 
Spre depărtate târguri apusene. 


Ca’n largi prăpăstii grâul tău să varsă, 
In pântecul corăbiilor grele 

— Avutul tău să'nghite întreg în ele; 
Rămâne numai țarina cea stoarsă. 


Smerilă vezi cum pleacă dela tine 
Atâtea bunuri, drumuri lungi de-apucă, 
Si trec hotarul, grabnice, să ducă 
Indestulare gurilor străine. 


53 


Si-apoi, plângând de-un dor fără de nume, 
In umedul bordeiu te'nchizi trudita 

Si stai săracă, tristă şi lipsită. 

— Ca o vădană singură pe lume. 


16/29 Aug. 1918. 


Din dulcea Bucovinä ne vine trista veste cä Mitropolitul ro- 
man Vladimir Repta, din Cernäuti, a demisionat cu intreg con- 
sistorul. Biserica română si fondurile româneşti s'au împărţit in 
două, numindu-să doi preoţi ortodoxi: Tzimirischi pentru ucra- 
nieni (ruteni) si Worobchievici pentru români. Aceasta va să 
zică destrugerea completă si definitivă a Bisericii române din 
Bucovina, care a fost scutul naţiunii noastre. Cu aceasta guver- 
nul austriac vrea să întreacă în barbarie pe Unguri, cari deocam- 
dată să mărginesc numai să retragă ajutorul Statului dat Bise- 
ricii române dela ei. Nemţii au dat pe mâna Rutenilor pe fraţii 
nostri pentru ca astfel să dispară urma de Român din tärisoara 
în pământul căreia să odihnesc osămintele lui Ştefan cel Mare 
şi Sfânt. 

Mitropolitul martir Vladimir sa împotrivit la împărţirea 
diecezei si a fondurilor ei între Români si Ruteni, deoarece ace- 
stia n’au nici un drept, necontribuind cu nimic la el. A fost ame- 
ninfat cu destituirea în caz de împotrivire, dar el a stăruit în 
hotărârea sa... Atunci dușmanii au recurs la arma ce să fauri- 
se în contra lui pe vremea ocupaţiei ruseşti, lovind fără milă în 
acest mitropolit corect si leal si Pau îndepărtat dela cârma Bise- 
ricii sale. Tradiţia istorică a acestei Biserici a fost astfel violent 
ruptă şi martiragiul acestui popor primeşte cea din urmă luptă. 
Vestea despre înlăturarea mitropolitului Vladimir dela cârma 
Bisericii româneşti din Bucovina a produs o adâncă mâhnire în 
inimile tuturor fiilor lui sufletești. Avem însă mare speranţă că 
bunul Dumnezeu nu va ajută dușmanilor şi că cei ce sapă groapa 
altora, ei singuri vor cădea în ea, 

D’ Annunzio, marele poet al Italiei, cu gradul de maior, a 
comandat o escadrilă, care s'a înălţat la Padua si care sburând 
deasupra Vienei, a aruncat zeci de mii de manifeste redactate 
de el, în loc de bombe încendiare. Intr'unul din acele manifeste 
D’Annunzio spune: „Ce? Mai așteptați o decizivă? E întocmai 
ca şi cu pânea din Ucraina! O aștepți mereu, si mori astep- 
tand’o fara s’o mai vezi!“ In alt pasaj poetul vorbește de pacea 
revoltătoare dela Brest-Litovsc și dela Bucureşti. 


17/30 Aug. 1918. 


Presedintele Republicei franceze, insotit de primul ministru 
Clemenceau, sa dus să facă o vizită generalisimului armatelor 
aliate, Foch, la postul său de comandă, pentru a-i înmâna basto- 
nul de mareșal al Franţei, în prezenţa statului său maior și a 


54 


unui detaşament de trupe. Ei au fost primiţi de ministrul mari- 
nei, de generalii Foch și Petain, acesta era comandantul trupe- 
lor franceze, precum şi de reprezentanţii misiunilor aliate. Cu 
această ocaziune președintele Poincarré a rostit următoarele cu— 
vinte: „Domnule Mareșal, sunt fericit de a vă remite însemnul 
traditional al înaltei demnități, pe care guvernul Republicii va 
conferit’o in aclamatiile Franţei întregi si a tuturor naţiunilor 
aliate. Dela începutul răsboiului, în diferitele posturi pe cari 
le-aţi ocupat aţi îndreptăţit din ce în ce mai mult speranţele pe: 
care încă din timp de pace armata franceză le-a pus în d-ta, 
Puse la încercare solidele doctrine pe care le expuneai altădată 
elevilor d-tale, ele au produs o întreagă serie de victorii, şi ideile 
d-tale au știut să să adopteze nevoilor răsboiului nou. Ai rămas 
credincios principiilor, cari formau sufletul învăţăturii pe. care 
ai dat'o elevilor scoalei de răsboiu: desvoliarea forței morale. O 
bătălie este o luptă între două voințe si îsbânda aparţine aceluia. 
care va avea întâietatea sufletească. Ai știut să intretii această 
întăietate ca pe o flacără sfântă, De câte ori, în ceasurile grele 
ale luptelor de pe Iser si de pe Somme nu am fost martorul ener- 
giei şi tenacitätii d-tale. Ai dat dovadă de aceleaşi însușiri mili- 
tare când ai fost numit președinte al consiliului de răsboiu dela. 
Versailles, consilier tecnic al guvernului, tot așa ca şi peste Alpi, 
unde te-ai dus ca să dai sprijinul d-tale comandantului aliat 
pentru apărarea liniei de pe Piave, această Marnă a Italiei. Dar 
măsura minunatei d-tale pătrunderi şi a prezenţei de spirit care 
te caracteriză, ai dat'o mai ales în zilele tragice 24, 25 şi 26 Mart 
trecut. Si decând, mulţumită, generoasei increderi a guvernelor: 
Angliei si Americei, ai fost învestit cu comanda supremă a ar— 
matelor aliate, te-ai silit să realizezi unitatea de acţiune strate— 
gică, atât de necesară în fata puternicei organizatiuni si a disci- 
plinei germane. Primele valuri ale fluxului uriaș, care soseşte din 
America, de abia atinseseră frontul şi ai şi isbutit prin operaţii 
abil combinate şi continue să surprinzi şi să învingi pe duşman, 
mai întâiu pe Marna şi apoi pe Somme si pe Oise. I'ai sfărâmat 
ofensiva, i-ai înşelat planurile, i-ai sleit rezervele făcând prizo- 
nieri în masă, luându-i tunurile, mitralierele si. munitiile. Glorie 
ție, domnule Mareșal, si tuturor armatelor pe cari le comanzi. 
Nu eşti dintre acei cari să lasă a fi descuragiati de primejdie, 
nici dintre acei pe cari victoria îi orbește. D-ta şti bine că nu 
suntem ajunşi la capătul sfortärilor noastre. D-ta te feresti în 
același timp de optimismul excesiv şi de desperare. Increderea 
d-tale asa de îndreptăţită, ne arată că noi trebuie să ne înarmänr 
cu răbdare şi să ne intărim sufletele din ce în ce mai mult, pentru 
a putea lucra fără preget si a scoate din luptă pe duşman. Ră- 
mâi încredinţat că apelurile d-tale vor fi auzite de guvernul Re- 
publicii și de guvernele aliate, ale căror minunate armate sunt 
vrednice de seful lor. Franţa şi Aliaţii ei vor fi demni de solda- 
ţii lor. Avem voinţă, deci vom învinge!” 


55 


18/31 Aug. 1918. 


In cursul acestor opt zile din urmă Aliaţii nostri au obţinut 
succese mari pe frontul apusan. In deosebi ofensiva engleză con- 
tinuă cu îndârjire pe un front de 40 de chilometri între Groisilles 
si Chaulnes; englezii au ocupat St. Léger şi Favreuil (la 2 chm. 
nord-est de Bapaume); la centru ei au cucerit satul Thiloy, apoi 
orașul Bray sur Somme; iar la dreapta au cucerit satele Cappy 
şi Fontaine la 10 chm. la vest de Perrone. La est de Albert En- 
glezii au dat șase asalturi şi elementele germane cari înaintau 
în contra-ofensivä au trebuit să să retragă. Tancurile lor dau 
asalt la Bapaume. Numărul prizonierilor luaţi de englezi în ul- 
timele zile să ridică la 21,800. Pe de altă parte Francezii au 
înaintat la est de Bagneux. Germanii au părăsit poziţiile de pe 
Avre. Pe un front de 20 chm. trupele franceze sfărmând toate 
rezistentele locale au realizat o înaintare de 4 chm., ocupând 
șapte localităţi si pătrunzând până la vest de Chaulnes. Numărul 
prizonierilor făcuţi de trupele franceze atinge cifra de 9,600. 

Ceho-Slovacii au luat Sadrinsc, punct central de cale ferată. 
La Sizrani le-a venit în ajutor Cazacii generalului Caraulov. 
Lângă Usuri ei s'au întâlnit cu bande bolseviste. 


19 Aug./1 Sept. 1918. 

In ziarul Mişcarea dela 16 1. c. am cetit un frumos articol 
semnat de C .M. şi întitulat: „Rolul României în răsboiul euro- 
pean‘, pe care il reproduc pentru a procură aceeaşi plăcere ce- 
titorului pe care am simtit’o eu cetindu-l. 

„Deşi a întrat in răsboiul european doi ani mai târziu. decât 
Aliaţii săi, România din prima zi a isbucnirii conflictului mon- 
dial să declarase pe partea acelora ce reprezentau onoarea şi 
libertatea. Neutri nu puteam rămânea. Ar fi însemnat să ne sfă- 
Şiem singuri steagul vechilor näzuinte de desrobire si unitate 
naţională. De altminterea popoarele nu sunt nici odată neutre, — 
sufletul naţiunilor nu poate trăi fără un ideal, fără acea înlăn- 
tuire misterioasă de nădejdi si credinţe, care unește la olalta 
prin jertfă si triumf trecutul si viitorul unui neam. In această zi 
tristă, şi eroică aniversare, când ramura vestedä de maslin a 
păcii germane umbreste numai umilinţă si sărăcie, mă întorc cu 
gândul la gloria fără de amurg a răsboiului nostru de hotare 
şi-mi împărtăşesc sufletul măhnit cu lumina vitejiilor fără de 
seaman în istoria lunii. Dacă în presa româneascä .-. (cenzu- 
rat)... să însultă morţii dela Oituz si Mărăşeşti, în schimb presa 
europeană n'a încetat o clipă să reverse cea mai caldă si mai 
cinstită admiraţie pentru luptătorii dela Jiu. Neajlov, Siret si 
Trotuş. Numai cunoscând reflexul criticei militare si a judecății 
autorizate din apus, ne vom putea dă seamă limpede ce a însem- 
nat răsboiul nostru pentru marea cauză a Aliaților nostri si in- 
direct pentru cauza Românismului. Acţiunea militară a Româ- 
niei ne era cerută stăruitor în vara anului 1916. Orice întârziere 


36 


si orice amânare ar fi insemnat perderea angajamentelor pe cari 
Aliaţii le aveau faţă de noi. In adevăr la acea dată situaţia 
Quadruplei ajunsese la un punct critic. Presiunea germană dela 
Verdun, apropiata ofensivă a lui Mackensen la Salonic, lovitura 
pregatită de Falkenhayn împotriva armatei lui Brusilov în Ga- 
liţia, — toate aceste greutăţi au fost înlăturate prin intervenţia 
României, care a atras asupra ei 40 de divizii, luate de duşman 
dela Verdun, Somme, Salonic şi Carso, lungind astfel frontul 
futerilor centrale cu încă 360 chilometri. Si de pe frontul dela 
Riga şi dela Kovel s'au ridicat trupe şi s'au adus pe frontul ro- 
mân. Corespondentul din Petrograd al ziarului Times scriea 
atunci: „Un factor important pentru victoria (rusească) de pe 
frontul de nord, a fost fără îndoială slăbirea pozițiilor germane 
prin interventia României”, iar ziaristul englez A. G. Hales să 
rostea categoric: „Numai oamenii Gari cunosc Balcanii pot în- - 
delege ce puternic ajutor a insemnal pentru marea Britanie şi 
Aliații ei intrarea în luptă a României: a însemnat salvarea si- 
duafiei.“ Ziarele franceze în frunte tu Le Temps socotea la 400,000 
oameni scoși din luptă, perderile încercate de Hindenburg pe 
. frontul român în primele patru luni ale campaniei. Cu drept 
cuvânt d. Lacour-Gayet, membru al Institului Franţei, pentru a 
pune în evidenţă însemnătatea acţiunii române faţă de criza mi- 
litară a Aliaților din vara anului 1916, a vorbit cu entuziasm de 
Paratonerul Român al cărui rol a fost să atragä şi să descarce 
trăsnetul forţei germane. Rezultatul suferințelor si jertfelor noas- 
tre uriaşe sa văzut imediat. Victoriile franceze dela Verdun, 
înaintarea Italienilor pe Carso, cucerirea Monastirului de către 
armatele dela Salonic, n'au fost decât urmările întrării noastre 
în acţiune. Dar rezistenţa. noastră a fost în cele din urmă înfrântă 
si trupul Patriei a sângerat sub năvala oștilor superioare în nu- 
mar si a miilor de tunuri si masini de distrugere ale Puterilor 
centrale. Sufletul însă n'a putut fi robit. Episodul strălucit dela 
Jiu, isprăvile fantastice ale diviziei sburătoare dela Cerna, minu- 
nile de vitejie săvârşite în apărarea pământului strămoşesc palmă 
cu palmă, pe văile Oltului, Argeşului, Rahovei şi Neajlovului, în 
Dobrogea si la Dunăre, ne-au îndreptăţit nădejdea biruintelor 
viitoare. Primul ministru al Marei Britanii, Lloyd George, vor- 
bind în fata poporului Londrei în iarna retragerii noastre spunea: 
„Tăranul român a dovedit omenirii că este cel mai brav soldat 
din lume, când îi să dă putinţa sa-bi arate această vitejie, ceea 
ce nu îi sa dat până acum. Peste câteva luni Oituzul, Mărăştii 
si Madrdsestii au îndreptăţit cuvintele profetice ale lui Lloyd 
George. Mărășeştii nu sunt numai cea mai mare bătălie din isto- 
ria neamului românesc, dar totodată. fomnează singură unul 
din marile capitole ale răsboiului mondial. Presa lumii s'a gră- 
bit să consacre triumful nostru, iar marele om de stat englez 
Asquith vorbea cu căldură de „România învincibilă.“ Aceste 
mărturisiri venite de departe sunt documentele vredniciei unui 
neam si totodată chezăşia unui triumf.“ 


57 


20 Aug./2 Sept. 1918. 


Purtarea neomenoasă a Germaniei a început să supere 
chiar si pe Senatorii guvernului. Dovadă despre aceasta sunt 
cuvintele rostite de d. Victor Miclescu, în şedinţa dela 31 1. c. 
D-sa spune că 40,000 soldaţi români continuă a fi ţinuţi ca pri- 
zonieri-în Germania şi intrebuintati la munci agricole si în fabrici. 
Este știut că guvernul român plăteşte Germaniei cate’ 21|, lei 
pe zi pentru fiecare prizonier, sub titlu de întreţinere, ceea ce 
face 100,000 pe fiecare zi! „Noi am restituit Germaniei, zice d-sa, 
ioţi prizonierii pe cari i-am făcut. Acelaşi lucru să întâmplă şi 
cu Românii basarabieni, făcuţi prizonieri pe când erau în armata 
rusă. Este o chestiune de dreptate ca si aceia să ne fie redati, de 
vreme ce Basarabia face acum parte din România. Înţeleg cum 
stau lucrurile. Ni s'a împus prin tratatul de pace legea învingă- 
torului: Arta cea mare nu este a răsboiului, ci arta de a sti să 
faci o pace, bazată pe dreptate pentru ca să poată reîncepe ra- 
porturile normale şi amicale. Am făcut o pace dureroasă în care 
n’au fost rectificdri de graniţă, ci anexdri; n'a fost fără contri- 
butiuni, ci cu foarte mari contributiuni. Dacă am primit aseme- 
nea pace, pentru ce încă cu sabia ridicată asupra capului nostru? 
Să spunem lucrurile pe faţă. Dacă am primit pacea învingăto- 
rului, nu înţeleg să avem continue vexatiuni. Eu care am fost în " 
ceeace priveşte politica externă, alăturea cu marele şi înțeleptul 
Rege Carol, pot să spun răspicat si deschis: Voiti pretinie, redu- 
cându-ne la sapă de lemn? Poporul german trebuie să ştie a pre- 
tui dreptatea pentru toată lumea. Chiar presa germană spune că 
nu să poate obţine raporturi normale cu o ţară vexată în acest 
fel." 

Poate că cetitorul meu ar vrea să ştie acum si răspunsul 
ministrului nostru de externe. Nu-l reproduc, căci mi-e rușine 
mie ca Român să-l scriu aci. Singura mângăiere ce o mai putem 
avea, dacă să poate zice mângăiere, este că acest ministru al 
României nu este Român: numele lui este de ajuns ca să arate 
sufletului îndurerat al Românului, pentru ce naia sdruncinată a 
neamului nostru este condusă într'un mod asa de...... ! 


21 Aug./3 Sept. 1918. 


La Camera s’a validat alegerea d-lui I. Pelivan in aplauzele 
unanime ale Deputaţilor. D. Pelivan, fiu de ţăran din ţinutul 
Bältilor, cu această ocazie a rostit o scurtă dar frumoasă si in- 
teleaptä cuvântare: „Sunt adânc emoţionat, a zis d-sa, ca să pot 
găsi în vocabularul graiului meu moldovenesc cuvinte ca să vă 
mulţumesc pentru cinstea ce ati arătat, nu atât mie cât fraţilor 
mei Basarabieni, primindu-mă astfel. Ziua de 13 August va ră- 
mânea o zi din cele mai frumoase pentru Jasul traditional, căci 
atunci Românimea din Regat a trecut cel mai frumos examen de 
maturitate naţională si de conştiinţă adevărat românească. Noi 


58 


Basarabienii am întins cei d'intâiu mâna, la 27 Mart, pentru 
unirea cu Patria-mumă.“ D. Pelivan arată că nu a ţinut să can- 
dideze, şi că acest frumos gest să datorește acelora cari au luat 
iniţiativa de a-i fixă candidatura. Vorbeşte apoi de actul unirii 
si de uneltirile rusificatilor, cari au căutat să distrugă graiul ' 
moldovenesc, gonindu-l din școli, biserici, justiţie şi administra- 
tie. „„Unirea a adus 3 milioane de locuitori, între cari 2 milioane 
sunt Români neaoşi; ea a adus orașe şi cetăţi istorice, cum e 
Cetatea, Albă a lui Ştefan cel Mare. Basarabia, acest diamant, va. 
împodobi coroana Regelui român de astăzi si a Impăratului ro- 
mân de mâne.“ D. Pelivan declară că nu aparţine nici unui par- 
tid politic si deci va căută să utilizeze tot ce e bun în progra- 
mele lor politice. „Voiu luptă și eu pentru marele ideal naţional, 
adecă pentru întregirea neamului românesc de pretutindeni. Voiu 
căută să să facă dreptate pentru cea mai numeroasă si mai 
oropsită clasă, clasa täränimei. Täränimea aceasta nu a ştiut nici 
odată ce înseamnă a fi laşi şi trădător; ea a luptat pentru apă- 
rarea hotarălor ţării. Această țărănime trebuie să fie îndreptă- 
titä. Voiu da tot concursul meu pentru democratizarea întregii 
structuri a ţării românești. Asi dori ca rândurile d-voastre să 
fie completate cu aleşii adevăraţi ai poporului. Asi dori ca toate 
moravurile rele din ţară să dispară!“ D-sa termină strigând: 
„Trăiească Regele României, acest simbol al Românimii de pre- 
tutindeni““, şi mulţumeşte acelora cari au luptat pentru d-sa în 
alegeri, precum si Camerei care l’a primit cu pretinie. 


22 Aug./4 Sept. 1918.. 


Dintre toţi preoţii cari sau distins în timpul răsboiului, un 
loc de frunte îl ocupă părintele Justin Șerbănescu, care intr’una 
din luptele dela Mărășești, când toţi ofiţerii unităţii pe care o 
servea, el, au căzut pe câmpul de luptă, el s'a pus în capul solda— 
tilor şi a comandat atucul până când a căzut si el rănit. Pentru 
această faptă eroică a fost decorat cu Mihaiu Viteazul. Acum 
părintele Șerbănescu face serviciu de duhovnic la serviciul de 
triaj de pe lângă gara dela Iaşi, unde în ziua de 15 I. c. s'a cele- 
brat un părăstas pentru doctorul Santoni, din Misiunea franceză,. 
şi pentru doamna Coatu, înfirmieră benevolă la acelaşi serviciu, 
precum si pentru cei 40 sanitari morţi, indeplinindu-si datoria, 
în timpul epidemiilor din primul an al răsboiului. Cu această 
ocazie Ministrul Franţei, d. Saint-Aulaire, a înmânat părintelui” 
Serbänescu Crucea de Răsboiu francezä cu palme, în fata unei 
numeroase si distinse azistenţă. Ministrul Franţei în numele gu- 
vernului francez își exprimă fericirea pe care o simte constatând 
adâncimea, sentimentelor de dragoste pe, cari întreg poporul ro- 
man le păstrează Franţei. El e fericit că o poate spune comemo- 
rând pe un erou francez, doctorul Santoni, si o eroină română, 
doamna -Coatu, amândoi morţi de boală luată în. serviciul de 
triaj, pe lângă care erau atașați, si sărbătorind în același timp: 


59 


pe un preot-erou, părintele Serbäneseu, care isi îndeplineşte 
acum serviciul tot acolo. Sub steaguri asa de asemănătoare, po- 
porul român și poporul francez au luptat alături pentru un sfânt 
ideal. Culcati în pământul românesc, aceia din Francezi cari 
niciodată nu-şi vor mai revedea Patria nu să vor simţi străini: 
le va fi tot aşa de ocrotitor ca şi pământul Franţei. Aduce elogii 
acelora dintre femeile române, cari au înţeles să ducă îndeplini- 
rea datoriei până la jertfă, ca Ortensia Coatu. Imbrätosind pe 
părintele sărbătorit, care împreună cu un alt preot celebrase 
serviciul divin, spune că îmbrățișează România întreagă. Atunci, 
d. general Lafont,* evocând pe acei cari au primit cea din urmă 
mângăiere dela părintele Șerbănescu si pe toţi cei ce au fost con- 
solati de sfintia sa, îl îmbrățișează și-i prinde pe pept Crucea de 
Răsboiu, la care sărbătoritul preot îi răspunde prin cuvinte înăl- 
tätoare de suflet. 

23 Aug./5 Sept. 1918.. 


La felicitările ce îi s'au trimis de pretutindeni, cu ocazia zi- 
„ei de naştere, M. S. Regele a răspuns mulfumind si dând tuturor 
un sfat foarte folositor în grelele împrejurări de astăzi şi anume 
să avem încredere în noi. Dau aci câteva răspunsuri date Basa- 
rabienilor. Sfatului Țării din Chişinău, M. S. Regele îi räépunde 
asa: „Cu deosebită mulţumire primesc urärile si expresia devota- 
mentului ce-Mi aduceţi în numele Basarabiei. Poporul moldo- 
venesc poate fi sigur că-i voiu urmă necontenit, cu dragoste, 
toate sträduintele pentru a-l aduce la o stare 'tot mai înfloritoare, 
a lui si a tuturor claselor, care trebuie să lucreze împreună si 
întrun gând, spre binele obstesc. Pe toţi vă îmbrăţișez cu aceeaşi 
căldură,“ Arhiepiscopului Basarabiei M. S. Regele să adresează 
astfel: „Urările atât de călduroase ce-Mi aduceţi cu prilejul ani- 
versaril Mele şi vestea despre rugăciunile ce, împreună cu clerul 
şi poporul, aţi înălțat către Atotputernicul, le-am primit cu o 
vie şi adâncă mulţumire. Să fie aceasta întâie sărbătoare a ani- 
versării- Regelui o chezäsie pentru legăturile sufleteşti ce unesc 
Ținuturile moldoveneşti cu Tara-mamä si cu Suveranul ei!“ Iar- 
Comisarului general M. S. îi răspunde prin aceste frumoase cu- 
vinte: „Urările ce-Mi aduceţi din partea ținuturilor moldovenești 
de dincolo de Prut le primesc cu o vie şi adâncă mulţumire, 
"Vă rog a mulţumi din parte-mi tuturor acelora care Mi-au adre- 
sat felicitări pentru ziua de eri. Răspund la aceste călduroase 
manifestări cu o inimă plină de dragoste pentru noii mei supuși, 
acăror desvoltare pentru binele ţării întregi o urmăresc cu viu 


interes si cu încredere.” 
24 Aug./6 Sept. 1918. 


Lenin, dictatorul Rusiei si apostolul mincinos al păcii uni- 
versale, omul roșu care a distrus cel mai formidabil imperiu, a 


* Generalul Lafont a murit după câteva luni în Iaşi, de gripă înfecţioasă, 
spre mai marea jale a tuturor Românilor. 


100 


fost împuşcat de niște femei. [n ziua de 19-1. c., la ora 9 seara, 
când Lenin să întorcea dela o întrunire a muncitorilor din fabri- 
ca Michelson, care să găseşte într'un cartir dincolo de Moscva, 
a fost oprit de două femei, Acestea l’au atras într'o convorbire 
referitoare la ultimul decret în chestia împortului de alimente, 
In timpul convorbirii sa tras trei focuri de revolver, cari au ră- 
nit pe Lenin la brat si in spate. Focurile au fost trase de o fată 
tînără, numită Dora Caplan si e originară din Chiev; ea a fost 
arestată. După buletinul medical, Lenin a fost lovit de două 
gloanţe: unul a pătruns sub umărul stâng în cavitatea peptului, 
a rănit partea superioară a plămânului şi a provocat o emoragie 
in pleură; glontul s'a oprit în gât deasupra claviculei drepte; — 
celalalt glonţ a pătruns în umărul stâng, a sdrobit osul și s'a 
oprit sub pelea aceluiași umăr, producând și el o emoragie in- 
ternă, Starea lui Lenin pare a fi gravă. 

Pe de altă parte în Petrograd a fost asasinat Comisarul na- 
ţiunii pentru afacerile interne ale Comunei muncitorești dela 
nord, tovarășul Urifchi. ; 

Dreptatea cerească să apropie si nici nu să putea altfel, 
căci nu să poate ca un popor mare, care abia a scăpat de tirania 
țaristă să sufere o tiranie şi mai sălbatică și asa de absurdă, 
care distruge odată cu burghezia, cu inteligenta, cu capitalul, 
însuși nervii de viaţă ai naţiunii, după cum este stăpânirea lui 
Lenin si a lui Trotcki-Braunstein. Această stăpânire, prin toate 
faptele ei, n'a făcut decât să nimicească totul și să samene ură 
până ‘Yin straturile cele mai adânci, ură care s'a întins tot mai 
tare atingând toate categoriile sociale, fără să pună nimic bun 
la loc. Omorâtau pe Jar, pe generali, pe ofiţeri, diplomaţi, 
membri de seamă ai diferitelor organizaţii, apoi o mare parte 
din burghezie si în urmă o bună parte din țărănime, dând im- 
pärätia pe mâna tuturor declasalilor, lenesilor si betivilor, cari 
sub ideia sfântă a libertăţii si egalităţii au comis cele mai cum- 
plite barbarii. Astăzi dictatorul acestei stăpâniri nefaste cade 
străpuns de gloantele trimise de mâna unei femei. El n'a putut 
scăpă de destinul oricărui despot, cu toată paza și apărarea po- 
litiei. Si noi Românii am fost ameninţaţi de furia destructivă 
a lui Lenin, care ne-a silit să depunem armele. Dar poporul și 
armata română au scăpat neatinsi de propaganda revoluţionară 
a steagului roșu. Bolsevismul n'a avut nici o înfluinţă la noi si 
na lăsat nici o urmă decât o tristă amintire. Lenin rămâne ca o 
figură despotică. A fost un tiran, un destructiv, un răsbunător, 
N'a clădit nimic, sau cel mult a clădit schele pentrn dărâmat. 
„Nimeni, scrie un ziarist, n'a distrus mai mult decât el, si cu 
drept cuvânt: diavolul Par putea invidia.“ 


25 Aug.'? Sept. 1918. 


Ofensiva franco-engleză continuă victorioasă. In zilele din 
urmă Aliaţii nostri au cucerit Chaulnes, Roye, Noyon, Bapaume, 


6k 


Combles, Perrone, vestitul munte Kemmel si peste 50 de sate, 
ajungand pana aproape de linia Hindenburg, de pe care au ple- 
cat Germanii în ofensiva asa zisă a păcii din luna Mart. Sunt mai 
bine de 40 de zile de când ofensiva Aliatilor nostri macină si im- 
pinge frontul apusan, care până acum n'a cunoscut o ofensivă 
de vigoarea şi durata celei de astăzi. Rând pe rând linii întäfite 
au fost străpunse, localităţi importante au fost ocupate răstur- 
nând echilibrul de forte ce păreau că pentru multă vreme trebuiă 
să asigure o epocă de stagnare pe frontul apusan. Operațiunile 
sunt în curs. Rezistenţa germană este pe alocuri energică, dar 
mișcarea, ofensivă a Aliaților nostri nu numai că nu e stânjinită, 
dar sporeşte zilnic în intensitate. Vestita linie Hindenburg este. 
aproape şi pe ea să vor desfășură poate lupte şi mai mari, de 
rezultatul cărora va depinde nu numai soarta unei mari ofensive, 
dar poate însuşi desnodamentul răsboiului. Suma prizonierilor 
luaţi de Aliaţii nostri dela 2 Iulie până la 18 August st. v. este de: 
128,302 oameni (2,674 ofiţeri); s'au luat 2,069 tunuri, 1,734 arun- 
cătoare de boambe şi 13,783 mitraliere. 

In ofensiva actuală a Aliaților nostri au jucat mare rol 
tancurile, mulţumită cărora s'au obţinut aceste succese asa de. 
strălucite. Prin efectul lor miraculos, tancurile s'au ridicat la 
rangul întâiu şi ofiţerii de infanterie declară că ele au devenit 
îndispensabile. De altfel tancurile, în număr de mai multe mii, 
formează un corp special, cu brigăzi, batalioane si state majoare, 
ca şi aviația şi transporturile. Tancurile sunt de 3 feluri: tancuri 
grele cu tunuri în număr de 3, cu 6 oameni si mai multe mitra- 
liere; — tancuri de aprovizionare, cari duc la posturile înain- 
tate munitiuni si proviziuni, si pot trage în urma lor 20 vase cu 
apă proaspată, care ajunge pentru un batalion; — in finé, asa 
numitele whippets, niște cară cu câte 2 motoare de 600 cai fie- 
care si cu 4 mitraliere, pe cari le mänueste 1 ofiţer cu 3 oameni. 
Aceste masini groaznice, grele de 30 de toane, pleacă la atac ne- 
ținând seamă de transeie, şanţuri, pâlnii de 420, pante de 40 
grade, peste toate trec ca şi când ar merge pe loc drept, făcând 
în timpul unei zile câte un parcurs de 26 mile si lăsând în urma 
lor mult prapăd. 

Din Washington să anunţă că președintele Wilson a semnat 
legea referitoare la armată, publicând şi o proclamaţie în care 
fixează ziua de 12 Septembre ca data începerii înscrierilor. Nu- 
mărul bărbaţilor în etate de 18 până la 45 ani, cari nu sunt încă 
înscrişi sunt socotiți la 13 milioane. Să vor înscrie numai oameni 
sănătoşi si fără familie. Wilson isi încheie proclamația astfel: 
„Este intentiunea noastră de a obţine o victorie decisivă cu ar- 
mele si de a închină in mod conştient o mare parte a forței mili- 
tare bărbătești a poporului pentru realizarea acestei intentiuni.” 

Intr’un discurs ţinut acum de curând la Springfield, Roo- 
sevelt a terminat cu cuvintele că: „Datoria Americei este să sfâr- 
seascä actualul răsboiu cu o îsbândă formidabilă.“ 


62 


Lordul Cecil a făcut în parlamentul englez următoarea 
declaraţie: „Acum a venit timpul să dăm inimicilor nostri ultima 
lovitură hotărâtoare.” lar marele ziar francez Le Temps spune 
că mareșalul Foch are speranţă ca să dea în şase săptămâni 
deciziva. 

29 Aug./]l Sept. 1918. 


Astăzi la ora 3 p. m. am plecat din Iasi cu trenul demobili- 
zatilor şi am ajuns la Buzău, în ziua următoare sara la B!}, 
după o călătorie obositoare mai bine de 29 de ore. 

Cred interesant a descrie această călătorie, ca să să vadă 
multele formalitati, cari trebuie împlinite pentru a te întoarce 
acasă, în teritorul asa zis ocupat. Demobilizaţii au faţă de pri- 
begi (refugiaţi) un mare avantaj; ei nu trebuie să ceară dela 
Nemţi permisiunea de a să întoarce acasă, vestitul ausweiss, pe 
care Românul cu spiritul lui sarcastic l’a botezat, cu drept cuvânt, 
ansvais, din cauză că multi sau aproape toţi cei cari au dorit să-l 
capete mai curând, au cheltuit până la 2—3 mii de lei; un mare 
comerciant cu 3000 l’a obţinut in cinci zile, un alt bogätas cu 
1500 în 10 zile; altmintrelea, nenoroci!ji ceialalti așteaptă câte 
5—6 săptămâni pentru a primi această blestemată de permisiune, 
venind zilnic pe la Ministerul de Interne din Iasi ca. să cetească 
listele permisurilor aprobate, căci din nenorocire sunt tot asa de 
multe neaprobate de Nemti. Din curiozitate am cetit si eu o ast- 
fel de listă, ca să văd cine sunt aceia, acăror întoarcere în teri- 
torul ocupat nu s'a aprobat de autorităţile germane, și aceasta 
pentru ca să pot ghici cauzele cari au putut motiva neaprobaréa. 
Pe această listă tot asa de lungă ca şi cea dealăturea a admisilor, 
am văzut un doctor în medicină cu familia lui compusă din 3 
persoane, apoi o văduvă cu 2 copii, o familie compusă din G per- 
soane, etc., si atunci m'am întrebat că oare ce vor fi greşit toţi 
acestia de nu-i lasă Nemţii să să întoarcă în Muntenia? Sunt 
sigur că la nici unul nd îi s'ar putea împută vr'o acţiune pägu- 
bitoare intereselor politice si economice ale ocupanților. N’am 
găsit cu mintea mea nici o cauză alta, decât numai aceea că lo- 
cuintele celor refuzati sunt ocupate de Nemti, cari nu vreau să le 
evacueze şi pentru aceasta li s'a refuzat permisiunea de asi re- 
vedea căminurile. 

Noi demobilizatii am scăpat de unsvaisuri. Este deajuns ca 
să te prezinti la Comenduirea pietii cu ordinul de demobilizare 
si dacă esti funcţionar civil si cu un ordin de serviciu dela auto- 
ritatea de care depinzi. La Comenduire {i să dă permisiunea de 
a plecă în ziua următoare cu trenul asa zis al demobilizatilor, 
pe chiar ordinul de mobilizare pe care îl ai, apoi iti mai dă un 
tablou de demobilizare şi un bilet de identitate cu toate semnala- 
mentele, fără să-ţi mai dai fotografia, după cum sunt obligaţi 
nenorocitii de pribeji, cari mai trebuie astfel să plătească si fo- 
tografului 5 lei. Dela Comenduire te duci la Serviciul de triaj 


63 


dela gară, unde iti scoţi un bilet de sănătate, pe dosul căruia să 
notează că nu esti bolnav de boale venerice (lumești). Aşa am 
făcut şi eu cu o zi mai înainte de plecare. 

Astfel, azi la ora 8 p. m., am fost la gară cu toate bagajele. 
Pentru mine și pentru bagajul luat în compartiment n'am plătit 
nimic, dar pentru celalalt bagaj, pus în vagonul special am 
plătit 29 lei pentru 75 chilograme. In vagon am potrivit’o bine, 
fiind puţini și având loc şi pentru culcare. Mi-a venit însă greu, 
căci desi vagonul eră de clasa I, băncile erau de scânduri si-ti 
intrau prin oase, aşa că mereu eram silit să-mi schimb poziţia. 
Când s'a luminat bine de ziuă am ajuns la Adjud, am întrat în 
zona răsboiului si am avut ocazia să văd urmele lăsate de bom- 
bardament. Nu departe de acest orăşel, care să zice că n'a suferit 
tocmai mult, am văzut o pădurice, ai cărei copaci erau foarte 
mutilati, unii rästurnati de tot, alţii aplecati pe jumătate, cu 
crengile rupte și spulberate în diferite forme şi dimensiuni, care-i 
dădea o înfăţişare foarte tristă. Lupä un sfert de oră zărim nu- 
mai zidurile si coşurile unei mari fabrici de îngrășăminte, rupte, 
sfărâmate în multe chipuri, expuse ploilor; să luau măsuri de 
reconstruire. 

Pela ora 71|, sosim la Mărăşeşti, vestitul nostru Verdun, 
care a înscris marea epopee a Românismului în cartea neamu- 
lui nostru. Gara a fost foarte maltratată: ziduri sparte, ferești 
desfundate si diformate în diferite feluri. S'au făcut intr’o parte 
a gării mici reparatiuni si s'a pus la adăpost de ploaie, asa ca să 
poată functiona. Celelalte constructiuni dependente de gară sunt 
în ruină. Aci am stat până la ora 27/, p. m. având mai multe 
formabilităţi de îndeplinit, dar cum acestea începeau numai pe 
la ora 10, m'am repezit să văd acest vestit sat mare si cu mare 
jale ochii mei văzură numai ruine în toate părţile, așa că nu să 
mai recunosc stradele şi proprietăţile. Va trebui mult timp și 
mulţi bani pentru reconstruirea acestui sat istoric. Să sperăm 
că Märäsestii să va renaşte din glorioasa lui cenuse si să va 
înălţă în haină mândră vitejească, iar la centru va avea un mä- 
ret monument grăitor pentru vecie a strălucitelor fapte de arme, 
cari au dat României faima de învincibilă. Subscriptia deschisă 
de Neamul Românesc în acest scop pare a’da roade bune. 

M'am întors la gară, trenul nostru să formase şi eră tras la 
rampa de märfuri. Toţi demobilizatii am fost puși pe 2 rânduri 
după judeţe, începând cu Mehedintii. La ora 10! apare comi- 
siunea, compusă dintr'un căpitan neamt, roscovan la față, si un 
maior român. Ne-a inspectat bagajele, în mod superficial, mul- 
fumindu-sä mai mult cu declaraţia că n'avem arme, nici scri- 
sori. Din pachetul de ziare ce-l aveam din Iasi mi-a luat toate 
gazetele lăsându-mi numai Steagul (guvernamental). Formele 
implinite fiind ne-am urcat în vagoane de marfă, fiecare cu ba- 
gajele lui şi cum numărul vagoanelor era prea mic în raport cu 
numărul călătorilor, am stat înghesuiți care cum am putut. Dar, 


64 


nu știu de ce, până la plecare de vr’o trei ori ni sa poruncit să 
esim pe rampă, apoi să ne urcăm iar în vagoane, si aceasta pe 
o caldură aproape tropicală. La ora 12 ni s'a dat voie, la cei ce 
am cerut, ca să mergem la restaurantul de lângă gară ca să de- 
junăm. Inainte de plecare iar ni s'a făcut o revizuire, de acelaşi 
ofiţer neamt, nu în vagoane, unde ar fi fost mai uşor, ci afară 
pe rampă, așa că a trebuit să eşim fiecare din cifibul său sărind. 
peste bagaje. In fine am plecat si la 37/, am ajuns în orașul 
( hirii, care, din fericire, a suferit putin din cauza bombarda- 
mentului. 

La, Focşani alte formalitati. A trebuit să mergem la Cazarma. 
regimentului de artilerie din partea cealaltă a orașului, unde 
ni S'a dat la fiecare câte un bilet doveditor că am făcut baie si ca. 
am fost deparazitati, să înțelege că acestea numai pe hârtie, plă- 
tind fiecare 2 lei. Apoi cu acest bilet am mers în pavilionul prin- 
cipal de alături, la întrarea căruia am văzut deasupra uşii de- 
semnat un mare steag german si de desupt o inscriptiune nem- 
teascä care pe românește sună asa: ,,Noi Germanii ne temem de 
Dumnezeu si pentru aceasta am putut trăi până acum in lume.” 

In cancelarie eră un căpitan subtirel, cu părul roşu si cu 
mustaţa stufoasă și sburlită. El stă la masă, cu chipiul în cap, 
cum de altfel stau toţi ofiterii nemți în timpul serviciului, iar 
în faţa lui un jidănaş ca interpret (tolmeci); noi stam în picioare, 
la rând, cu capul descoperit. Ne-a înscris într'un registru, cu 
numeroase coloane, şi ne-a dat alt bilet în locul biletului de ca- 
lătorie dela Mărăşeşti, punându-ne să iscălim o declaraţie tipă- 
rita în limbile germană si română, prin care „ne obligăm prin 
semnătură proprie că nu vom întreprinde nici o acţiune păgu- 
bitoare intereselor politice și economice ale Puterilor ocupante 
Si mai pe sus de toate că vom dă ascultare ordinelor primite dela 
Comandatura locală.” 

Intorcându-mă la gară şi având la dispoziţie un tren de 
persoane, care avea să plece cu mult mai înainte decât trenul 
nostru, mi-am luat un bilet de cl. I și mi-am dat läditele la bagage, 
plătind cu totul 20_lei. Am venit foarte comod, vagoanele fiind 
mari și lume puţină. Cu surprindere am văzut vagoane germane. 
sistem vechiu, cu întrările laterale, asa cum erau la noi la ince- 
putul drumului de fier acum 30—40 de ani. Interiorul de altfel 
era curat, canapelele comode și căptușite cu catifea roșie. La 8/2 
sara am ajuns în mult doritul Buzău, unde pe peronul gării eră 
mare aglemoratie. 


31 Aug./13 Sept. 1918. 


Locuinta fiindu-mi ocupată de un rabin al armatei germane, 
Dr. Klein, cu secretarul și ordonanța lui, am fost silit să dorm la 
un vecin. Astăzi, înainte de amiazi, mi s'a dat dormitorul, iar 
antreul cu biroul mi-au promis că mi să vor dă după câteva zile, 
până isi vor găsi ocupanţii altă locuinţă, care să le convinä. 


65 


Odäile mi le-am găsit devastate aproape de toate obiectele mai 
de valoare şi de o parte din bibliotecă, în special de colecţiile 
nelegate de reviste, cu care s'au servit la aprinsul focului; ele 
erau într'o stare de murdărie cu neputinţă de descris; stai şi te 
miri cum aceşti oameni, asa de culti şi de curati la ei acasă, au 
putut trăi într'o murdărie asa de cumplită. 

Ceeace este la mine acasă să vede la toate locuințele ocu- 
pate de Nemti, cari au pretenţia să stăpânească lumea ca fiind 
poporul ales al lui Dumnezeu şi cari toate nelegiuirile le comit 
în numele aceluiași sfânt Dumnezeu! La o inspecţie a locuinţelor 
s'a constatat că numai casele locuite de Germani erau murdare; 
ordonantele nu le curäteau niciodată cum trebuie şi nu lăsau. 
nici pe proprietari să facă curăţenie. In privinţa traiului lor să 
povestesc lucruri ne mai auzite; mulţi din ei să serveau de oalele 
de noapte drept vase pentru alimente, tot astfel intrebuintau si 
lighianele, după ce le spălau în mod cât să poate de sumar. Să 
zice că unii soldaţi îşi preparau ceaiul în cazanul serviciului ba- 
rometric al oraşului, cu care să desertau latrinele, după ce Pau 
curatit în mod foarte superficial. 

Dar ceeace m'a isbit în mod simţitor a fost aspectul lamenta- 
bil al cetăţenilor, pe cari nu-i văzusem aproape de doi ani. Mai 
toţi cei graşi, afară de frei, au o înfăţişare bolnăvicioasă si au 
slăbit mult, perzând unii până la 25—30 chilograme din pricina 
hranei neîndestulätoare si a stării rele sufletești, produsă de ocu- 
patiunea germană, pe care au suportat'o şi o supoartă cu mare 
anevointä. De altmintrelea nu este greu să te convingi, îndată ce 
ai sosit aci, de atmosfera grea şi înăbuşitoare în care au trăit și 
trăiesc aceste fiinţe fără de noroc. Si noi am dus'o greu in Mol- 
dova, şi încă greu de tot, dar nimic din toate cele suferite de noi 
nu să poate asemănă cu ceea ce a fost şi este aci. Chinul cel mai 
mare al concetätenilor mei a provenit din lipsa de alimente si 
greutatea de a le procură pe acelea care să găseau. Suferinta lor 
eră mărită când vedeau cum Nemţii să desfătau în toate şi cu 
toate, căci autorităţile şi populaţia erau obligate a le pune toate 
la dispoziţie în condițiuni cât să poate de avantagioase si cu pre- 
turi derizorii. Nemţii îşi au prăvăliile lor încărcate, de unde isi 
iau tot ce le trebuie; ei au birturile lor, după categorii, unde sunt 
serviţi cu toate bunätätile. 

Afară. de ceeace consumă Nemţii în România, ei mai hră- 
nesc si două zeci de judeţe din Germania cu alimente dela noi. 
Pe lângă acestea, fiecare soldat neamt are dreptul să trimită, 
acasă, la familia lui, în fiecare săptămână câte o ladité de 
5 chilograme, plină cu tot ce poate cumpără sau mai bine zis 
şterpeli de pe aici. 

In oraş sunt mai multe cazinuri; pentru ofiţerii diferitelor: 
unităţi, fie ei numai cinci sau șase, fiecare unitate isi are cazi- 
nul ei, instalat în cele mai bune case şi având tot confortul; tot 
asa au şi soldaţii. Toate clădirile mari, publice si private, sunt 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 5 


66 


ocupate de ei. Palatul Comunal, in toată mărimea lui, este ocupat 
numai de Comandamentul Diviziei, iar Primăria noastră cu toate 
birourile ei este înghesuită într'o locuinţă mică particulară. In 
clădirea Diviziei române este instalat un Soldatenheim. Nu este 
casă să nu aibă musafirii ei nepoftifi. In casa vecinului meu, 
mare şi frumoasă, sade un locotenent cu ordonanța lui, ocupând 
4 camere, şi anume: salonul serveşte de dormitor ofițerului, 
iatacul stăpânului este dormitorul ordonanţei, biroul este fumă- 
torul, iar în odaia de alături ofiterul își bea dimineaţa cafeaua 
cu lapte; prânzul si cina le ia la popotă. Proprietarul cu nume- 
roasa lui familie (9 persoane), trăieşte înghesuit în două odäite 
mici şi întunecoase de pe galetia care duce la bucătărie. Acelaşi 
lucru să poate vedea aproape în toate casele bune; pretutindenea 
Germanii să räsfatä din belșug si sunt instalaţi ca şi când ar fi 
să trăiească o viaţă întreagă pe la noi. 

Vrednic de însemnat este şi următorul caz: Casa căpitanului 
pensionar Simionescu, acărui familie să refugiase în Moldova, 
casă mare cu subsol, a fost ocupată toată numai de un maior cu 
ordonanța lui, iar proprietarului îi s'a permis să locuiească in 
odaia, de servitori de lângă bucătărie; de closet să serveau numai 
maiorul şi ordonanța, care purtă cheia la el, proprietarul fiind 
silit asi satisface trebuintele naturale în grădină, iarna si vara. 
După câtva timp maiorul a somat pe proprietar ca să să mute 
de acolo, căci lui nu-i trebuie spion in casă, Acel vestit maior, care 
să vede treaba suferea şi de insomnie, a dat poruncă tuturor ve- 
cinilor pe o distanţă de 100 de metri de jur împrejur ca să-și taie 
toţi cocoşii, cari îi turbură somnul în timpul nopţii prin cân- 
tatul lor. 

Oraşul Buzău n'a suferit stricăciuni, căci bombardamentul, 
la venirea Nemtilor, n'a durat decât foarte putin timp. Un obuz 
a atins frumosul turn al Palatului Comunal, făcându-i numai 
mici stricăciuni, cari s'au reparat îndată. In strada Târgului au 
ars 5 prăvălii, cărora să zice că Ruşii le-ar fi dat foc la retra- 
gere. Gara a fost cea mai grav atinsă, în jumătatea ei din dreapta 
fiind aprinsă tot de Ruși, dar Nemţii au reparat’o imediat pentru 
ca să să poată servi de ea, 

Spitalele toate au fost ocupate de Germani până acum de cu- 
rând, Spitalul Gârlasi a fost evacuat de ei abia acum două săp- 
tămâni; iar al meu, spitalul judeitan I. C. Brătianu, îl ocupă si 
acum, deşi au numai 8 bolnavi râioşi, pe câtă vreme Spitalul mi- 
litar dela Crâng, nou, mare, încăpător şi bine amenajat n'are 
nici un pătimaş. Cu toate acestea, la intervenţia primului nostru 
ministru pentru evacuarea lui, au răspuns în mod cinic că cu 
părere de rău nu-l pot evacuă, având mare trebuintä de el, 
aşa că populatiunea noastră săracă, din oraș si dela sate, va con- 
tinuă să sufere din lipsa ajutorului medical. 

Când au ocupat oraşul, la 2 Decembre 1916, Nemţii s'au 
purtat cu populaţia cât să poate de barbar. In strada Dumbrävii, 


67 


chiar în prima zi, au dat afară din case pe toţi locuitorii, mari si 
mici, ocupându-le soldaţii pe toate si jefuindu-le, fără să tind 
seamă că este vreme de iarnă... In celelalte strade, timp de trei 
zile, soldaţii mergeau din casă în casă şi luau tot ce le plăcea... 
Profanatau bisericile, transformându-le în locuinţe pentru sol- 
daţi si chiar in grajduri. De asemenea în mai multe case au pus 
cai și spre mai mare bătaie de joc au urcat cai chiar în etajul 
Prefecturii, iar când îi dădeau jos le asterneau pe scări saltele 
pentru ca să să poată scobori. In frumosul liceu Häsdäu au pus 
cai în primele zile şi au ars băncile, arhiva şi mai mult de jumă- 
tate din frumoasa si bogata bibliotecă, întemeiată prin marea si 
neadormita stäruintä a mult regretatului director Vasile Iorgu- 
descu într'o viaţă de om. Este de notat că la marginea oraşului, 
lângă faimosul crâng, să află cazarma regimentului 7 de artilerie, 
cu multe, mari şi bune grajduri; ei bine, în acelea grajduri n’au 
pus nici un cal. 

Faţă de popor să arătau aspri si despretuitori. Dădeau or- 
dine peste ordine si neexecutarea promtă alor atrăgea amendă si 
închisoare grea. Pe vr’o trei locuitori de pe la marginea orașului, 
ei i-au împuşcat din pricină că au găsit câte o puşcă de vânat. 
Din când în când, Nemţii dădeau ordine ca toţi cetăţenii dela 15 
ani în sus, fără nici o deosebire de clasă şi de poziţie socială, să 
să adune la obor şi acolo, după ce îi împărțeau în mai multe gru- 
puri, îi trimiteau la diferite munci, mai ales agricole si mulţi au 
contract diferite boale, cari i-au dus în mormânt; si aşa i-au 
chinuit în tot timpul ocupaţiei. In vremea iernii au dat ordin ca 
fiecare locuitor să curețe zăpada dinaintea casei; două doamne 
văduve, la cari servitoarele au făcut aceasta, au fost amendate 
si arestate 1 zi pentru că n’au măturat ele trotoarul. 


Intrând în oraş și plimbându-te pe stradele principale te 
isbeste lipsa aproape totală a firmelor. Firmele vechi fiind toate 
scrise pe table de fier, ele au fost luate de Germani ca să acopere 
cu ele diferite magazinuri şi bărăci pe cari le-au construit pentru 
trebuintele lor. Tablitele stradelor fiind mici si unele cam şterse, 
ei le-au înlocuit cu altele mai mari de scândură, pe cari au scris 
cu negru numele stradei în rândul întâiu, iar dedesupt cuvântul 
strasse. Toate autorităţile au firme nemtesti, iar la cele româneşti 
li s'a pus şi câte una germană. 

Viaţa socială aproape nu există, fiecare îşi vede de nevoile 
lui, luptând din greu pentru asigurarea existenței zilnice. Pe 
strade circulă numai cei forţaţi de strictul interes; nimănui nu-i 
mai arde de plimbări. Toţi au înfățișarea tristă şi gânditoare; 
vorbesc rar şi încet ca să nu-i audă duşmanul, care e pretutin- 
denea, şi multe cuvinte sunt înlocuite prin oftat şi dare din umăr. 
Spectacole distractive pentru Români nu mai sunt; cum însereazä 
stradele, slab iluminate, sunt goale... 


68 


1/14 Aug, 1918. 


Aliaţii nostri din apus continuă cu succes ofensiva, care 
merge ceva mai încet din cauza rezistenţei din ce în ce mai în- 
dârjite a, duşmanului. Ultimele comunicate germane, căci de cele 
franceze nu mai poate fi vorba aci, în teritorul ocupat, si dacă 
sunt publicate ele sunt trunchiate şi traduse după capriciul cen- 
zurei, comunicatele germane, zic, mărturisesc singure înaintarea 
franco-engleză. Trupele franceze au înaintat până la Fontaine- 
les-Cleres; au luat satul și moara din Lafaux, înaintând la răsă- 
rit pe terenul Allemant; au câștigat teren la est de Sancy şi Celles- 
sur-Aisne; în regiunea Mervel au luat satul Glennes, făcând în 
cursul celor 2 zile din urmă 2700 prizonieri şi luând mult mate- 
rial de răsboiu. Englezii i-au împins pe Nemti înapoi de liziera 
răsăriteană a localităţii Havrincourt. 


A/17 Sept. 1918. 


Ziarele de azi publicä cu lungi comentarii nota guvernului 
austro-ungar, prin care monarhia dualistä invita pe beligeranti la 
o conferință de pace, o conferinţă neoficială si neobligatoare, în- 
tr’un stat neutru, care să caute modul cum sar putea deschide 
calea spre înțelegere. Nu voiu reproduce textul acestei note, de- 
oarece ea nu precizează nimic şi nu ţine seamă de nici una din 
declaratiunile guvernelor Înţelegerii, prin care să arată hotărât 
modul lor de vedere şi conditiunile în cari sar putea ajunge la 
mult dorita pace. Nici chiar conditiunile Președintelui Wilson, 
destul de moderate, nu sunt discutate, asa că să poate chiar de 
acum prevedea care va fi răspunsul la această notă ciudată si 
care va face oarecare vâlvă în lume. 


10/23 Sept. 1918. 


După cum era de asteptat,.nota Austro-Ungariei cu privire 
la conferința de pace, privită cu deosebită favoare de Aliaţii ei si 
apreciată în mod mai mult sau mai puţin rece de către neutri, a 
fost respinsă de către Aliaţii nostri, de fiecare în parte. Nu sa 
dat un răspuns comun, deoarece acea notă n'a fost adresată gu- 
vernelor aliate la olaltă ci fiecăruia în parte. 

Răspunsul Franţei l’a dat prim-ministrul Clemenceau în 
discursul pe care l’a ţinut la deschiderea Senatului. „Franţa, zice 
el, a suferit timp de o jumătate de veac jicniri nedemne din par- 
tea duşmanului ei. Dusmanul a crezut că a sosit în sfârşit mo- 
mentul de a supune întreaga lume. Ce au făcut soldaţii francezi, 
o va spune istoria, Noi ştim de mai înainte, dar abia. de eri Germa- 
nia uimită începe să priceapă ce fel de oameni are înaintea, ei. Cee- 
ace a văzut lumea si ceeace nu va uită, sunt câmpiile pustiite, cămi- 
nurile distruse, prădăciunile metodice și maltratările rafinate. 
Nici o victorie mar fi putut face să să uite aceste numeroase 
crime, dar victoria anunţată de duşman n’a venit de loc. Soco- 


69 


Meala cea mai grozavă dela popor la popor a fost deschisă si va 
îi plătită. Ziua anunţată de mai bine de un secol de imnul nostru 
naţional a sosit într'adevăr. Franţa nu mai e singură în înfăp- 
tuirea operii de dreptate prin arme, căci cetăţenii şi soldaţii, gu- 
vernele şi reprezentantele naţionale ale Intelegerii, au fost cu toţii 
la datorie până ce aceasta va fi împlinită. Am fi necredinciosi 
fata de noi înşine dacă am uită că victoria cea mai pură să dato- 
reste acestor minunaţi poilu", cari vor vedea confirmate de 
istorie titlurile de nobleţă pe cari şi le-au dat ei înșiși. Ei vor să 
desăvârșească opera. Vor mereu si tot mereu să lupte victoriosi 
până în ceasul în care inimicul va pricepe că între crimă şi 
drept nu este posibilitate de tratative. Noi căutăm numai pacea, 
Vroim numai pacea dreaptă şi durabilă, — o pace care să asigure 
pe ceice vor veni după noi de grozăviile trecutului. Inainte dar, 
fii ai patriei, desăvârşiţi eliberarea ultimelor popoare de furia 
forțelor necurate! Inainte, spre victoria nepătată! Intreaga, Fran- 
tä, întreaga omenire gânditoare este cu voi!” 

Anglia a răspuns prin glasul ministrului său de externe 
Balfour, care recunoaşte dorinţa de pace a Intelegerii. El declară 
însă nota Austro-Ungariei ca nediscutabilă, câtă vreme Germa- 
nia n'a renunţat la Alsacia-Lorena, n'a restituit şi despăgubit 
Belgia. şi n'a exprimat renunţarea la colonii şi nevalabilitatea tra- 
tatelor de pace dela Brest-Litovsc şi Bucuresti. 

Guvernul Italiei în răspunsul său arată că nu cunoaște 
textul notei decât din cele publicate de Korrespondenz-Bureau. 
Dacă textul acesta este exact, atunci trebuie să creadă că propu- 
nerea nu are âlt scop decât acela de a dă imagina unor tratative 
fără vr'un temeiu real şi fără putinţa de a dă un rezultat practic 
oarecare. Declaraţiile bărbaţilor de stat ai Austro-Ungariei şi 
Germaniei, cari esclud orice cesiune de teritoriu şi vor să păstreze 
intacte tratatele de pace dela Brest-Litovsc şi Bucuresti, fac îm- 
posibil orice început de tratative. Cunoscutele țeluri "de răsboiu 
ale Aliaților în general si ale Italiei in special, nu sunt învred- 
nicite în nota Austro-Ungariei cu nici un cuvânt. Atâta vreme 
cât guvernul Austro-Ungar nu va voi să recunoască ţelurile spe- 
ciale si generale de răsboiu ale Italiei şi ale Aliaților, Italia nu 
va renunţă la lupta ei. 

Statele-Unite ale Americei au răspuns prin ministrul lor de 
externe Lansing. Textul acelui răspuns glăsueşte astfel: „Am 
onoarea a confirmă adresa dv. din 19/9, cu care mi s'a comuni- 
cat o notă a guvernului austro-ungar, cuprinzând o propunere 
către guvernele tuturor Statelor beligerante, după care acestea 
sunt invitate să trimită delegaţi la o convorbire confidențială, fara 
caracter obligator privitoare la principiile fundamentale ale unei 
încheieri a păcii. Cu această ocazie s'a propus, ca delegaţii să fie 
autorizaţi să-şi facă reciproc cunoscut concepţia guvernelor lor 
privitoare la acele principii, să primească comunicări analoage 
si să ceară esplicatii categorice asupra tuturor punctelor, cari 


70 


necesită o precizare. Ca răspuns la aceasta am onoare a vă im- 
pärtäsi că cuprinsul comunicării a fost înaintat Preşedintelui, 
care m'a insarcinat să vă aduc la cunoştinţă că guvernul State- 
lor-Unite crede că nu poate dă decât un singur răspuns la între- 
barea guvernului austro-ungar. El a stabilit in repetite rânduri 
şi cu bună credinţă condiţiile, în cari Statele-Unite ar fi dispuse 
să examineze o încheiere a păcii. El nu voeşte să să ocupe cu o 
propunere de conferinţă privitoare la o chestiune asupra căreia 
el ş'a spus punctul de vedere şi părerea atât de lămurit.” 


14/27 Sept. 1918. 


Sunt două. săptămâni decând m'am întors la Buzău, după 
o absenţă aproape de 2 ani, si manifestatiile de simpatie fata de 
persoana celui care scrie acestea rânduri continuă încă din par- 
tea bunilor săi concetäteni, fără nici o deosebire de vrâstă, de 
stare socială şi materială. Nu este unul care văzând'o să nu-şi 
esprime bucuria. că o vede si mai ales că o vede sub o aparenţă 
bună, căci în Buzău multă vreme s'a crezut că si ea figurează 
printre morţii de tifos exantematic din Moldova. Această manifes- 
tare m'a impresionat adânc şi m'a făcut să mă gândesc cu plă- 
cere şi mulţumire sufletească la cei 26 de ani de muncă constiin- 
cioasă în cariera mea medicală, în multe privinţe asemănătoare 
cu un apostolat. 


15/28 Sept. 1948. 


Vesti bune ne sosesc de pe toate fronturile. Aliatii nostri au 
început ofensiva si pe frontul macedonean, precum si pe frontu- 
rile din Asia (Mesopotamia şi Palestina). In zilele acestea să 
anunţă si o mare ofensivă italiană. 

In Franţa armatele franco-anglo-americane înaintează zil- 
nic şi să crede că în curând vor luă Cambrai si St. Quentin. Amă- 
nuntele precum si perderile suferite de vräjmasi nu le putem 
cunoaşte, deoarece în ziarele cari ne vin din București nu să 
publică decât comunicatele germane, cari să mărginesc a recu- 
noaşte succesele Aliaților nostri numai printre rânduri si ate- 
nuându-le prin diferite fraze mestesugite, cum ar fi de exemplu 
acestea: „Englezii cu Belgenii s’au întins atacurile asupra Flan- 
drei, continuându-le contra localităţii Cambrai.” „Francezii si 
Americanii au întreprins noi asalturi în Champagne, precum si 
între Argonne si Meusa.” ,,Dusmanul a reuşit să ocupe poziţiile 
noastre din pâlnii si in parte să pătrundă în liniile noastre de 
artilerie. Ofensiva inimică s'a oprit după amiazi pe linia digului 
de cale ferată dela sud de Dixmunde-Paschendaele-Hollebecke.‘* 
„La vest de Cambrai din cauza perderii poziţiei de canal de pe 
ambele parti ale localităţii Marquion, am retras eri dimineața 
frontul nostru din zona liberă intr’o poziţie înapoiată pe linia 
Arieux-Aubigny. Mișcarea a fost efectuată în cursul nopţii, ne- 
stingherită de dușman.” „Intre Ailette si Aisne am retras fara 


71 


amestec din partea dusmanului liniile noastre inapoia canalului 
Oise-Aisne.” „Mişcarea, pregătită de câteva zile s'a desfășurat 
conform planului şi neturburatä de inimic.“ „Intre Suippes si 
Aisne am dobândit un deplin succes de defensivă.” „Singurul 
succes al Francezilor constă în cucerirea localităţii Somme-Py 
si în mici scobiri fără însemnătate ale frontului nostru de apă- 
rare.” „In Argonnes din cauza înaintării inimicului în valea 
Airei, am retras noaptea linia noastră până în regiunea dela 
sud-vest de Binarville.” „Americanii prin repetate atacuri au pu- 
tut obţine succese locale la Apremont şi la răsărit de Cierges, 
unde ne-a împins înapoi linia până la pădurea Cunel si Fays.“ 
Din aceste citatii să poate vedea în ce hal au ajuns mandrii Ger- 
mani în lupta lor imperială şi cât de mare şi strălucit trebuie să 
fie succesul Aliaților nostri. 

Pe frontul macedonean Aliaţii nostri au spart frontul bulgar 
luând Prilep-ul şi Kâprulu ajungând până la Uskiib. Să zice că 
aproape jumătate din efectivul armatei bulgare a fost făcut pri- 
zonier. Coloanele bulgărești să, retrag intr’o debandadă de ne- 
descris şi soldaţii fug aruncând armele. In Palestina trupele tur- 
cești să retrag încă la vest de Iordan. Armata turcească din re- 
giunea dela răsărit de Iordan fine pept unor forte superioare, 
este însă ameninţaţă de revolta Arabilor, care sa întins până în 
ţinutul Mauran. In luptele de retragere, trupele turcești au stra- 
bătut victorios, zice tot comunicatul german, forţele cari le im- 
presurau, retrăgându-să în ordine. Comunicatul englez însă 
spune că armata generalului Allemby a distrus a 7-a si a 8-a 
armată turcă, făcând 30,000 prizonieri şi luând 200 tunuri; restu- 
rile turceşti fug fiindu-le ameninţată retragerea. 


16/29 Sept. 1938. 


Preşedintele Wilson a ţinut la New-York o cuvântare în care 
a spus următoarele: „Sfârşitul nu poate fi un acord, un com- 
promis, sau o inselare de interese, ci poate constă numai în de- 
plina si neechivoca acceptare a principiului că interesul celui 
mai slab este tot atât de sfânt ca si al celui mai tare. Asta inte- 
legem noi prin o pace durabilă. Aliaţii sunt unanimi de părere 
că nu să poate încheiă nici o pace printr’un fel de târg cu Pute- 
rile centrale, deoarece Aliaţii au negociat odată cu ele si au ob- 
servat felul cum negociatorii lor au negbciat cu alte guverne. 
Chezăşia unei păci sigure şi durabile este dreptatea nepărtini- 
toare, iar mijlocul indispensabil pentru aceasta e Liga Popoare- 
lor, întemeiată pe tratate cari trebuie să fie respectate. Crearea 
ligei popoarelor şi întărirea scopurilor ei trebuie să constituie 
partea, cea mai esenţială a tratativelor de pace. Statele-Unite sunt 
gata să ia, asupra-le orice altă participare la răspunderea, pentru 
aplicarea tratatelor guvernelor, pe cari pacea trebuie să să înte- 
meieze pe viitor.” 

Asquith, fostul prim-ministru englez, la o întrunire liberală 


Li 


72 


din Manchester a ţinut o cuvântare, în care a relevat situaţia 
militară favorabilă a Aliaților si a arâtat importanţa progrese- 
lor din Palestina şi Macedonia. El a vorbit împotriva abando- 
nării jertfelor făcute până acum fără a să asigură o pace curată, 
care să clădească o nouă politică internaţională şi care în urmă 
să încătuşeze pentru totdeauna furia răsboiului. Cu privire la 
nota austro-ungară el a observat că „oricare ar fi motivele hotă- 
râtoare ale lui Burian, propunerea sa nu să recomandă ca prac- 
ticä. Asquith. a reproșat cancelarului german că a păstrat täce- 
rea în privința despăgubirii si restaurării Belgiei. El a atras 
atenţia asupra refuzului lui Payer de a supune tratatele dela 
Brest-Litovsc si Bucureşti conferinţei de pace si a declarat că: 
„Noi putem acceptă numai o pace, care să acorde tuturor natiu- 
nilor, atât celor mici cât şi celor mari, siguranţa împotriva poftei 
de pradă precum si dreptul deplin de a dispune libere de soarta, 
lor.” El a încheiat astfel: „Cred că Liga popoarelor este o afacere 
destinată unei clare cugetări comune si că pentru capetele cele 
mai alese printre Aliați a „venit vremea de a atacă partea prac- 
tică a acestei probleme." 


18 Sept./1 Oct. 1918. 


In urma dezastrului suferit, Bulgaria a cerut Intelegerii ar- 
mistiţiul. Primul ministru Malinov a propus acest armistițiu Co- 
mandamentului suprem al forțelor Intelegerii dela Salonic. După 
ştirile încomplete sosite până acum nu să poate recunoaşte cu 
siguranţă, zice comunicatul german, dacă Malinov a procedat în 
înţelegere cu comandamentul armatei bulgare, cu parlamentul şi 
cu regele, sau dacă a făcut aceasta pe socoteala sa proprie. Tot 
Nemţii spun că în Bulgaria ar fi un curent împotriva pasului lui 
Malinov si că partide importante precum si cercuri influente din , 
popor nu voesc să știe nimic despre un armistițiu separat si că 
ar fi iminentă o contra-actiune a elementelor credincioase Pute- 
rilor centrale. Comandamentul armatei germane a trimis imediat 
în Bulgaria rezerve disponibile pentru sprijinirea aliatului, tot 
asa a făcut şi comandamentul armatei austro-ungare. Ziarele 
germane spun că s'au luat toate contramăsurile împotriva unor 
eventuale urmări militare provocate de situaţia de pe teatrul de 
răsboiu din Macedonia. Ziarele austriace anunţă că regele Bul- 
gariei a trimis împăratului Carol o comunicare prin care îl asi- 
gură de fidelitatea sa de aliat. O astfel de comunicare a fost tri- 
misă si împăratului Wilhelm. 

La cererea de armistițiu a Bulgariei, Aliaţii nostri au decla- 
rat guvernului din Sofia că încheierea păcii ar aduce neapărat 
ruptura definitivă cu Turcia, Germania si Austro-Ungaria. Gu- 
vernele aliate cer toate asigurările pentru a garantă operaţiile 
lor şi a împedecă trimiterea de trupe germane in Bulgaria. Să 
va încheiă o convenţie 'militară ca din partea Bulgariei să fie 
esclus orice pericol pentru operaţiunile aliaţilor în Balcani. Che- 


73 


stiunea teritorială să va rezolvă la conferinţa generală a păcii. 
Bulgaria va trebui să evacueze imediat toate teritoriile ocupate 
dela isbucnirea răsboiului, 

Aliaţii nostri înaintează cu succes pe frontul apusan. Tru- 
pele engleze au pus mâna pe St. Quentin. Apoi Aliaţii au ocupat 
Armentiéres şi Lens, iar Germanii „au ocupat poziţii înapoiate 
la răsărit de aceste două orașe.” Mareșalul Foch a lărgit atacu- 
rile sale pe o făşie de 350 chilometri, dând lovituri uriașe în patru 
sectoare diferite, cu hotărârea de a străpunge într'una din ele 
frontul şi a risipi forţele adversarului prin atacul din flanc. In 
ultimele lupte Aliaţii nostri au făcut 240,000 prizonieri cu 5,700 
ofiţeri; au luat 23,000 mitraliere, 3200 tunuri, un mare număr de 
aruncătoare de boambe si foarte mult material de räsboiu si 
munitiuni. 

Pe frontul macedonean detașamente sârbești au reușit să 
ocupe oraşul Uskiib, printr'o manevră de înveluire. Generalul 
francez Franchet d'Esperey a primit ordinul de a continuă mar- 
sul pe acest front. Pe frontul din Palestina armatele engleze au 
întrat în Damasc. 

In legătură cu aceste evenimente să anunţă mari prefaceri 
interne in sens democratic în Germania si reforma în senaul 
autonomiei nafionalitatilor în Austro-Ungaria. 


21 Sept/4 Oct. 1918. 


O radiogramă franceză anunţă că la Salonic sia asmnat ar- 
mistitiul între delegaţii bulgari si cartierul general al armatei din 
Orient. Această ştire a produs mare consternatie la Aliaţii Bul- 
gariei. Fremdenblatt, organul cancelarului Austro-Ungariei, gă- 
seste că actul îscălit de delegaţii bulgari din Salonic este cea mai 
ruşinoasă sujugare a unei ţări. 

Cred interesant, ca document de mare valoare, a reproduce 
o parte din memoriul publicat de cabinetul îngâmfatului Rados- 
lavov, în Octombre 1915, in care să esplică necesitatea de a esi 
din neutralitate şi de a să alipi la Puterile centrale: „Credem, zice 
acel memoriu, că nu să poate spune poporului bulgar destul de 
categoric că răsboiul european şi lupta victorioasă a Austro- 
Germaniei sunt numai pregătiri pentru Bulgaria spre a porni în 
contra Sârbilor. Căci independent de faptul că interesul nostru 
politic ne impune datoria de a colaboră la victoria finală a Austro- 
Germaniei, situaţia îngrozitoare a fraţilor noștri macedoneni 
reclamă o repunere repede a Serbiei, înainte ca cel din urmă 
Bulgar macedonean să fie măcelărit, Este dela sine înţeles că Ger- 
mania și Austro-Ungaria vor conlucră cu atât mai bucuros la 
înfiinţarea unei Bulgarii mari, cu cât le vom dovedi prin faptele 
noastre că ţinem cu ele, adecă cu forţe unite să nimicim Serbia.“ 

Faţă de această profesiune de credinţă, din luna Octombre 
1915, putem esclamă astăzi quantum mutatis ab illo! 


74 


22 Sept./5 Oct. 1918. 


Ziarele ne aduc vestea plină de tâlc că Țarul Ferdinand a 
abdicat în favoarea fiului său Boris, care a fost proclamat în 
mod solemn, în Catedrala din Sofia, ca Jar al Bulgarilor. Tatăl 
său a plecat din ţară. 

In Germania, a fost numit Cancelar şi ministru preşedinte al 
Prusiei principele Max de Baden în locul contelui Hertling. Ca 
secretari de stat, fără portofoliu, au fost numiţi deputaţii: Groe- 
ber, şeful oficial al Centrului, si social democratul Scheidemann. 
Noul guvern are în programul său următoarele puncte: 1. Aso- 
ciarea la răspunsul dat la nota Papei si la hotărârea de pace a 
Reichstagului. — 2. Germania să declară gata a întră in Liga 
Popoarelor. — 3. Germania cere libertatea, mărilor. — 4, Trata- 
tele de pace încheiate până acum nu trebuie să formeze o pedecă 
pentru pacea generală, — 5. Statele limitrofe ale Rusiei să-și 
înfiinţeze reprezentanţe ale poporului pe o bază largă. — 6. Al- 
sacia-Lorena va îi imediat declarată ca Stat autonom federal. — 
7. Imediata introducere în Prusia a dreptului de vot general, 
egal, direct si secret, 


23 Sept./6 Oct. 1918. 


Astăzi am avut o mare bucurie când am cetit în ziare că 
după Bulgaria a venit rândul Aliaților ei. In adevăr, Germania, 
Austro-Ungaria si Turcia au hotărât să să adreseze simultan 
Preşedintelui Statelor-Unite, prin intermediul guvernelor însar- 
cinate cu reprezentarea intereselor lor în Statele-Unite, spre a 
încheiă un armistițiu general şi spre a începe tratative de pace. 
In executarea acestei hotărâri plenipotentiarul austro-ungar din 
Stockholm a fost insarcinat telegrafic de ministrul de externe ca 
să invite guvernul regal svedez să transmită următoarea tele- 
gramä preşedintelui Wilson: „Monarhia austro-ungară, care a 
dus răsboiul întotdeauna ‘ea răsboiu de apărare si a manifestat 
de repetate ori dispoziţia, sa-de a pune capăt värsärii de sânge 
si de a ajunge la o pace dreaptă și onorabilă, să adresează prin 
aceasta președintelui Statelor-Unite ale Americei, cu însarcina- 
rea de a încheiă cu dânsul si cu Aliaţii săi imediat un armistițiu 
pe uscat, pe apă şi în aer şi, în legătură directă cu aceasta, să 
înceapă tratative asupra încheierii unei păci, pentru care să ser- 
vească drept bază cele 14 puncte din mesajul d-lui preşedinte 
Wilson către Congres, dela 8 Februar 1918, şi cele 4 puncte con- 
ținute în cuvântarea d-lui preşedinte dela 12 Februar 1918, ti- 
nându-să seamă şi de expunerile d-lui preşedinte Wilson dela 27 
Septembre 1918.“ 

Cancelarul german, principele Max de Baden, a trimis prin 
mijlocirea guvernului elveţian președintelui Wilson următoarea 
notă: „Guvernul german solicită pe președintele Statelor-Unite să 
ia în mână stabilirea păcii, să pună în cunoștință de această, so- 


75 


licitare statele beligerante si să le determine ca să trimită pleni- 
potentiari pentru eventualele tratative. Guvernul german ia ca 
bază pentru tratativele de pace programul formulat de presedin- 
tele Statelor-Unite în mesajul Congresului dela 8 Ianuar 1918 şi 
în manifestatiunile sale ulterioare, in special în discursul dela 
20 Septembre 1918. Pentru a evită noi varsdri de sânge, guvernul 
german solicită imediata încheiere a unui armistițiu general pe 


x 2 


uscat si pe apä. 
24 Sept./7 Oct. 1918. 


Tratatul militar incheiat intre plenipotentiarii bulgari si 
generalul francez d'Esperey conţine următoarele dispozitiuni: 1. 
[Evacuarea imediată a teritoriilor ocupate in Grecia si Serbia, 
de unde nu trebuie să să ia nici vite, nici altceva. La retragere 
nu trebuie să să facă nici un fel de stricăciuni. Administraţia, 
bulgară în teritoriile ocupate functioneazä mai departe. — 2. De- 
mobilizarea imediată a armatei. — 3. Predarea Greciei a mate- 
rialului luat dela Greci cu prilejul ocupării Macedoniei orien- 
tale. — 4. Trupele bulgare dela vest de Uskiib depun armele şi să 
consideră prizoniere; ofiţerii însă isi păstrează armele. — 5. Fo- 
losirea prizonierilor bulgari fără reciprocitate. Prizonierii aliaţi 
vor fi restituiti. — 6. Germania si Austro-Ungaria capătă un 
termin de 4 săptămâni pentru retragerea trupelor lor si autori- 
tatilor lor militare din Bulgaria. In același termin trebuie să pă- 
năsească tara şi toţi reprezentanţii diplomatici si consulari ai 
Puterilor centrale.” 


25 Sept./8 Oct. 1918. 


Contele Stefan Tisza, fost prim-ministru al Ungariei şi unul 
din factorii principali ai răsboiului mondial, s'a exprimat asupra 
situaţiei politice externe astiel: „Tradarea Bulgariei şi situaţia 
pe frontul apusan, ne-au decis ca, împreună cu Germania, să 
întreprindem demersuri pentru pace. Vom purtă de grije ca na- 
tionalitätilor cari trăiesc în Ungaria să li să acorde, după posi- 
bilitate, autonomia. Teritoriul Austriei cucerit de Italia va rămâ- 
nea Italiei. Părţi din Galiţia vor veni Poloniei noi. S'au luat toate 
măsurile militare la graniţa română, așa că nu sunt de temut 
surprize din acea parte.“ 

Din aceste declaratiuni ale acestui faimos conte ungur cu 
care Românii au avut asa de mult de lucru, trebuie să reținem 
două lucruri: 1. Ungurii vor purtă de grije să acorde nationali- 
tätilor din Statul lor autonomie, după posibilitale. In aceasta 
privinţă toată lumea ştie ce valoare trebuie să să deie promisiuni- 
lor ungurești. Prin legea de naționalități, dela 1867, Ungaria să 
obligă ca să respecte drepturile tuturor locuitorilor nemaghiari 
cu privire la limba şi la cultura lor naţională; nu numai atât, 
dar Statul era dator după acea lege să deschidă şi să întreţină 
şcoli secundare şi primare în ţinuturile locuite de naţionalităţi 


76 


cu limba de propunere a acestora. Care a fost rezultatul? Ungurii 
nu numai că n'au făcut nimic, dar au maltratat toate scoalele 
nationale, împunându-le limba Statului în paguba limbei natio- 
nale si făcându-le fel de fel de sicane până ce le-au închis pe 
cele mai multe, inlocuindu-le cu şcoli ungurești. In anii din urmă 
au atentat si în contra bisericilor nationale, înființând Episcopia 
greco-catolică dela Hajdu-Dorog, la care au alipit un mare nu- 
măr d6 comune cu mai multe zeci de mii de suflete românești. 
Ne putem uşor închipui ce va însemnă si această autonomie, 
acordată de Unguri după posibilitate, acum când focul le-a ajuns 
la degete! — 2. S'au luat măsuri de pază la graniţa română. Ce 
neruşinare este în această declaraţie, care este o mincinuă mare 
cât Ungaria, căci de ce ar mai trebui să să iă măsuri de pază la 
graniţa română, când sä găsesc încă în fard la noi şase divizii 
de armată, austro-germane?! 


28 Sept./ll Ost. 1918. 


Mult asteptatul răspuns al președintelui Wilson la nota ger- 
mană a sosit. Secretarul de stat Lansing a dat ministrului pleni- 
potentiar elveţian acest răspuns: „Domnule! Am onoarea să con- 
firm în numele preşedintelui primirea notei dv. dela 6 Octombre, 
care conţine comunicarea adresată preşedintelui de către guver- 
nul german si sunt însarcinat de preşedinte să vă rog să faceţi 
cancelarului german comunicarea următoare: Inainte de a răs- 
punde la cererea guvernului imperial german şi pentru ca răs- 
punsul să fie atât de sincer și de limpede cum o cer interesele 
importante cuprinse în această cerere, Preşedintele Statelor-Unite 
crede necesar să să asigure de senzul precis al notei éancelaru- 
lui. Crede cancelarul că guvernul imperial german primeşte: con- 
ditiunile expuse de Preşedintele Wilson în mesajul său către Con- 
gresul Statelor-Unite dela 8 Ianuar şi în declaraţiile următoare 
şi că scopul întrării în discuţie va fi numai să să înţeleagă asupra 
amănuntelor practice ale aplicării lor? Președintele Statelor- 
Unite să găsește obligat să declare cu privire la propunerea de 
armistițiu, că nu să simte îndreptăţit să propuie guvernelor, cu 
care guvernul Statelor-Unite să găsește aliat împotriva Puterilor 
centrale, un armistițiu, cât timp armatele Puterilor centrale să 
mai găsesc pe teritorul lor. Buna credinţă la orice discuţie ar 
depinde, fireşte de consimtemantul Puterilor centrale de a re- 
trage imediat trupele lor pretutindeni din teritorul ocupat. Pre- 
şedintele mai crede că e îndreptăţit să întrebe dacă Cancelarul 
vorbeşte numai pentru acele autorităţi ale imperiului, care au 
dus răsboiul până acum? El socoteşte răspunsul la aceasta între- 
bare ca extraordinar de important din toate punctele de vedere.” 

Acest răspuns luminat nu poate să fie decât satisfăcător 
pentru toată lumea, căci el deschide ușa tratativelor de pace. 
Dacă preşedintele Wilson cere înainte de toate ca Puterile cen- 
trale să-şi retragă imediat armatele lor pretutindeni din terito- 


77 


rul ocupat, este ca să să inarmeze contra sireteniei Neamţului, 
care este capabil sä profite de armistitiu pentru asi întäri fron- 
tul si să aducă astfel tot felul de greutăţi in discutiunea condi- 
tiunilor de pace. Cu trupele retrase in tara sa, guvernul ger- 
man va trebui să primească pacea care îi să va impune, asa 
cum o cer interesele omenirii! Să nu creadă Kaizerul că poate 
face cu Aliaţii nostri ceeace a făcut cu Rusia şi cu noi! 


29. Sept.]12 Oct. 1918. 


Aliaţii nostri continuă a înaintă pe frontul apusan. După, 
ce au cucerit Cambrai, ei să află acum pe linia Naves-St. Vaast, 
pe înălțimile dela vest de Solesmes si Le Catelet, la vest de linia 
St. Souplet-Vaux-Aubigny-Aisonville si pe malul apusan al râului 
Oise, între Origny si La Fere. Intre St. Etienne Şi râul Aisne ger- 
manii zic că ş'au retras trupele nestingheriti de dușman, în linii 
înapoiate, de ambele părţi de Grandpre, pe malul nordic al râului 
Aire. La sud de Laon Aliaţii nostri au ocupat vestitul Chemin- 
des-Dames. 

In Albania, Francezii si Italienii au ocupat Elbassan. In 
Serbia au fost ocupate Prizrend si Pristina, iar armata särbeascä 
luptă acum la nord-vest şi la nord de Lescovat până la sud de 
Nis, pe care lau ocupat în ziua următoare. Principele mosteni- 
tor al Serbiei a sosit cu cartierul său general la Üsküb. Guver- 
nul sârb va sosi şi el, cât de curând, în acest oraş unde va luă 
reşedinţa. 

1/14 Oct. 1918. 


Germania a răspuns la întrebările Preşedintelui Wilson in 
modul următor: „Guvernul german a adoptat conditiunile pe 
cari le-a emis președintele Wilson, drept bazele unei păci, în 
discursul său din 8 Ianuar si în discursurile sale următoare. 
Scopul tratativolor de urmat n’ar fi decât acela de a luă intele- 
gere asupra amănuntelor practice a aplicării lor. Guvernul ger- 
man ia drept premiză faptul, că discutiunile ce le poartă prese- 
dintele Wilson sunt în asentimentul guvernelor Statelor aliate 
Americei. Guvernul german, în înţelegere cu guvernul austro- 
ungar, să declară gata de a procedă la evacuare, pentru încheie- 
rea unui armistițiu. Dânsul propune Președintelui Wilson intru- 
nirea unei comisiuni mixte, care va avea rolul să iă deciziunile 
necesitate de evacuare. Actualul guvern german, care poartă 
răspunderea propunerii de pace, este format prin înţelegere cu 
marea majoritate a parlamentului. Sprijinându-să în toate ac- 
tiunile sale pe voinţa acestei majorităţi. Cancelarul german vor- 
beste în numele guvernului si al poporului german." 


2/15 Oct. 1918 


Germanii continuă să să retragă pe frontul apusan. Nu este 
zi în care să nu piardă câteva localităţi. Aliaţii nostri isi datoresc 


78 


succesele unei superioritäti strategice si numerice, putintei de a 
manevră mai cu înlesnire si mai cu seamă materialului de răs- 
boiu, material nou, căruia Germanii nu-i pot opune unul ase- 
menea. Este vorba de vestitele si infricosatele tancuri. De odată 
apar pe un front larg o mulţime de automobile mitilele blindate. 
Acestea nu sunt elemente de luptă: menirea lor este de a răs- 
pândi o ceaţă artificială, care maschează sosirea pe teren a tan- 
curilor adevărate. Artileria inimică este neputincioasă în contra 
lor, căci nu le zäreste, şi sansa de a lovi un tanc cu un obuze 
foarte mică. Pe de altă parte tancurile sunt destul de puternic 
blindate pentru ca să nu le pese de focul infanteriei sau al mitra- 
lierelor obicinuite. Ele străbat obstacolele de sârmă ghimpată şi 
ajung repede până la liniile artileriei. Dacă aceste linii nu sunt 
apărate bine prin mitraliere speciale şi cu granate de mână, ar- 
tileria este primejduită. In dosul tancurilor vin omnibusuri blin- 
date pentru transportarea repede a trupelor cari, în caz de tre- 
buinţă merg la asalt sau sunt însarcinate a ţine pozitiunile do- 
bândite. Aceasta, este fizionomia generală a unui atac prin 
tancuri, precum sa desfășurat in ultimele luni dela Marea de 
nord până la graniţa Elveţiei. 


417 Oct. 1918. 


Astăzi am văzut trecând pe strada Unirii un grup de ţărani, 
duși între baionete de către soldaţii germani la închisoare (la- 
gar). Intrebând care este vina acestor nenorociti, mi s'a răspuns 
că n’au voit să iasă la munca poruncită de comandatura nem- 
feascä. Acest spectacol îl avem aproape zilnic. Atât autorităţile 
militare germane, cât si ofiţerii si soldaţii germani, continuă a 
să purtă faţă de populaţie în mod cât să poate de barbar şi de 
despretuitor, cu toate că guvernul lor, împreună cu aliaţii lor, 
cerşesc mereu pacea si că timpul despărțirii de noi nu pare a fi 
asa de depărtat. Un sătean mi-a povestit că in satul lor este un 
Neamţ, numit Steinberger, care umblă cu gârbaciul toată ziua si 
că să servește de el ori de câte ori dă vr'o poruncă sau face vr’o 
mustrare, aplicându-l pe spatele celui cu care vorbește într'un 
mod cât să poate de simţitor, așa că cine-l vede de departe să 
îngrozeşte. Să vede că Nemtilor le convine mai bine ca ura sămă- 
nată până acum în inima poporului nostru să ajungă la culmea 
ei si să rămână tintuitä acolo pentru vecii vecilor! 


5/18 Oct 1918. 


Răspunsul lui Wilson, acest apostol al omenirii, care este 
predestinat s ăaducă pace şi bună-învoire pe pământ, la ultima 
notă germană a sosit. Il reproduc în întregime pentru frumu- 
seta lui. Acest răspuns a fost înmânat însarcinatului de afaceri 
al Elveţiei, care este reprezentantul intereselor germane în Statele- 
Unite, de către secretarul de stat al externelor şi are cuprinsul 
următor: „Domnul meu! Ca răspuns fa comunicarea guvernu- 


79 


lui german dela 12 Octombre (st. n.) pe care mi-ati inmanat’o 
astăzi, am onoarea să vă rog să transmiteti următorul răspuns: 
Acceptarea neîngrădită a condiţiilor fixate de preşedintele Sta- 
telor-Unite, în cuvântarea sa către Congresul Statelor-Unite, ti- 
nută la, 8 Ianuar 1918 si în cuvântările sale ulterioare, de către 
actualul guvern german şi de către o mare majoritate a Reichsta- 
gului german îndreptätesc pe Preşedintele să facă o declaratiune 
deschisă şi fără înconjur asupra hotărârii sale, în privinţa co- 
municării germane dela 5 si 12 Octombre 1918. Trebuie să fie 
lămurit că -efectuarea evacuării şi conditiunile unui armistițiu 
sunt chestiuni cari trebuiesc lăsate la aprecierea consilierilor 
militari ai Statelor-Unite si ai guvernelor aliate. Preşedintele să 
simte obligat să declare că guvernul Statelor-Unite nu poate să 
accepte nici un aranjament care n'ar cuprinde asigurări şi ga- 
rantii deplin asigurătoare pentru menţinerea actualei superiori- 
täti militare a armatelor Statelor-Unite şi ale aliaţilor pe câmpul 
de luptă. Are încrederea că poate consideră ca sigur că aceasta 
este si părerea. si hotărârea guvernelor aliate. Preşedintele con- 
sideră de a sa datorie să adauge că atât guvernul Statelor-Unite 
cât şi guvernele cu care Statele-Unite sunt aliate ca putere beli- 
gerantă, nu vor admite să ia în consideraţie un armistițiu atâta, 
vreme cât forţele militare ale Germaniei continuă să întrebuin- 
ţeze mijloace neumane şi ilegale, în cari mai stăruie. In acelaşi 
timp când. guvernul german să adresează guvernului Statelor- 
Unite cu propunerea de pace, submarinele germane să ocupă pe 
apă cu scufundarea de vapoare de pasageri şi nu numai de va- 
poare, ci şi de bărci, in cari caută să să salveze pasagerii si echi- 
pagiul. Armatele germane urmează în retragerea lor forțată din 
Flandra şi Franţa o cale de distrugere cu reavointä, care a fost 
totdeauna considerată ca direct opusă regulelor și obiceiurilor 
conducerii civilizate a răsboiului. Oraşele si satele, dară nu sunt 
distruse, sunt jefuite de tot ce conţin, adesea până şi locuitorii 
sunt luaţi. De aceea nu să poate astepta ca naţiunile aliate să 
acorde un armistițiu atâta timp cât sunt continuate acţiunile 
neumane şi distrugerile şi pustiirile, pe cari le privim cu drept 
cuvânt cu groază şi cu suflet indignat. Spre a evită orice posi- 
bilitate de neînțelegere, preşedintele mai crede necesar să atragă 
în mod formal atenţia guvernului Germaniei asupra redactării 
şi intelesului clar al uneia din condiţiunile acceptate acum de 
guvernul german. Aceasta este cuprinsă în cuvântarea preşedin- 
telui dela 4 Iulie a. c. ţinută la Mount Vernon şi sună: ,,Distru- 
gerea oricărui absolutism şi puteri, care poate prin sine însaşi 
şi în taină să tulbure pacea lumii, si dacă distrugerea ei nu e 
posibilă acum, cel puţin să fie redusă la o stare de neputinţă de 
fapt.“* Şi puterea care a dominat până acum poporul german este 
de felul celei descrise aci. Rămâne la alegerea naţiunii germane 
să schimbe această stare de lucruri. Cuvintele acestea ale preşe- 
dintelui constituie, fireşte o condiţie care trebuie îndeplinită 


80 


înainte de pace, dacă cumva pacea urmează să vină din actiu- 
nea proprie a poporului german. Preşedintele să simte dator să 
declare că, după părerea sa, întreaga înfăptuire a păcii va de- 
pinde de precizia si caracterul satisfăcător al garantiilor, cari 
pot fi date în această chestiune fundamentală. E absolut necesar 
ca, guvernele aliate împotriva Germaniei să știe lămurit cu cine 
au de a face. Președintele va trimite un răspuns separat guver- 
nului imperial si regal al Austro-Ungariei. Primiţi, domnule, asi- 
gurarea reinoită a înaltei mele stime.“ (semnat) Robert Lansing. 


6/19 Oct. 1918. 


Aliaţii nostri au ocupat în ultimele zile unele parti din 
Flandra şi Franţa de nord cu oraşele Ostanda, Tourcoing, Rou- 
baix, Lille şi Douai. Germanii continuă cu retragerea rezistând 
pe cât puterile îi ajută. 

Cu ocazia armistiţiului acordat de către Intelegere, unii Ro- 
mâni s'au alarmat cu privire la Dobrogea, care ar fi fost cedată, 
Bulgariei. Pentru a linişti lumea ministrul francez din Iaşi a 
cerut lămuriri guvernului său. D. Pichon, ministrul de externe 
al Franţei, a dat următorul răspuns: ,,Asertiunea conținută intr’o 
radiogramă din Nauen, după conditiunile împuse Bulgariei, că 
ei ar pästrà partea Dobrogei situată la sud de Cobadin, e lipsită 
de temeiu. Armistițiul n’a stabilit decât condițiuni de ordin mili- 
tar. Conform vederilor pe cari Aliaţii le-au făcut cunoscut în mai 
multe rânduri, chestiunile teritoriale nu vor fi regulate decât la 
pacea generală.” 


7/20 Oct. 1918. 


Impäratul Austro-Ungariei ca să prevină prăbuşirea impe- 
riului său prin o pace generală, care ar satisface dorinţele na- 
tionalitätilor de aşi intemeia fiecare statul lor independent, a 
publicat un manifest către popoarele sale, prin care promite o 
transformare fundamentală a monarhiei. Această transformare 
va schimbă, Austria într'un imperiu federativ, compus din mai 
multe State, al căror caracter nu-l va determină însă frontiere 
geografice, ci frontiere etnice. Poţi locuitorii de aceeaşi nationali- 
tate, indiferent de locul geografic unde locuiesc, dacă să găsesc 
înauntrul limitelor actualului imperiu habsburgic, vor forma 
un Stat. : 

Această transformare a Austriei a produs mare zarvă în 
Ungaria, care să vede silită să facă si ea tot aşa, si de frica, 
aceasta Ungurii să grăbesc a cere independența completă a Sta- 
tului lor, rămânănă ca singură legatură cu Austria numai uniu- 
nea personală, lucru care s'a desbătut cu mare sgomot în Camera 
ungurească! din Pesta. La desbaterile acelea au luat parte si de- 
putatii români si astăzi am cetit în ziare cu sufletul plin de mân- 
drie hotărârea partidului national român, cetită de inimosul de- 
putat Dr. Alexandru Vaida-Voivod: „Comitetul executiv al par- 


81 


tidului naţional român din Transilvania si Ungaria la 12 Oct. 
st. v. a. c. a ţinut o şedinţa in Oradia-Mare, sub preşedinţia d-lui 
deputat Dr. Teodor Mihali, în care s'a adoptat cu unanimitate o 
declaratiune, prin care, faţă de situaţia creată de răsboiul mon- 
dial, națiunea, română cere dreptul să hotărască in mod cu totul 
liber si fără nici o influinţă organizaţia ei de Stat si raporturile 
acestuia printre nationalitätile libere. Organizaţia naţională a 
Românilor din Ungaria şi Transilvania nu recunoaște nici parla- 
mentului ungar, nici guvernului, nici unui alt factor străin drep- 
tul de a reprezenta la Congresul general de pace interesele na- 
tiunii române. Afară de adunarea naţională sau a organelor, pe 


* 


d. Alex. Vaida Voevod. 


care le va trimite aceasta, şi afară de actualul comitet executiv 
al partidului naţional român, nimeni nu poate fi îndreptăţit să. 
trateze sau să ia vr'o hotărâre asupra chestiunii referitoare la 
situaţia politică a acestei naţiuni.” Această declaraţiune a provo- 
cat în parlamentul unguresc un sgomot enorm din partea, tuturor” 
deputaţilor maghiari, care a ţinut mai mult timp. După ce s'a. 
mai liniştit acel sgomot înfernal, d. Vaida Voevod a mai declarat 


Dr. V, Bianu Răsboiul României Mari. 6 


82 


că „toate acordurile si hotărârile care s’ar aduce fără aprobarea 
naţiunii române prin reprezentanţii ei, vor fi nule şi neavenite.” 
Alt sgomot uriaş, după care d. Vaida continuă astfel: „După 
suferinţe si lupte seculare, națiunea română din monarhia Austro- 
Ungară, aşteaptă şi pretinde afirmarea dreptului său neînstrăi- 
nat şi imprescriptibil la viaţă naţională deplină.“ D. Vaida a mai 
declarat apoi, cu privire la cuvântarea contelui Stefan Tisza 
din şedinţa, precedentă, că: „Ori de câte ori Contele Tisza a rostit 
o cuvântare în Cameră dela anul 1910 încoace, după scurgerea 
unui timp de 48 de ore el ne-a ameninţat că ne va sdrobi în bu- 
cätele. D. Weckerle este un adversar politic plăcut, dar contele 
Tisza este şi mai convenabil. În totdeauna am fost pedeplin lă- 
muriţi asupra intentiunilor sale. D-sa a spus că „am pregătit 
străinătatea cu un mare aparat în interesul cauzei noastre.” In 
adevăr trebuie să recunoaştem că d-sa a făcut cauzei noastre 
cele mai bune servicii. In baza politicei lui Banffy si Apponyi, 
el s’a pus ca scop suprem sdrobirea naționalităților. Nu s& poate 
închipui un serviciu mai mare făcut cauzei noastre decât cel pe 
care ni l’a făcut contele Tisza si dorim ca d-sa să fie ministru de 
externe şi ca d-sa să reprezinte Ungaria la Congresul de pace, 
Cuvântarea sa de eri ne-a facut mai multe servicii decât am fä- 
cut noi prin o acţiune de zece ani.” D. Vaida termină astfel: 
„Monarhia austro-ungară întotdeauna a întârziat, acum nu mai 
au loc discuţii lungi, ci trebuie să să acorde naţiunilor nema- 
ghiare dreptul de organizare. Aceasta este deja o afacere inter- 
națională, o afacere de onoare a umanităţii întregi. Fiţi siguri, 
domnilor deputaţi, că națiunea română întreagă vorbește prin 
rostul meu şi eu am dat expresie acelor dorinţe si gânduri de 
cari sunt străbătute toate inimile românești.” Sgomot mare de 
pe băncile ungurești, aplauze furtunoase de pe băncile nationali- 
tätilor, iar deputatul slovac Ferdinand Iuriga a strigat roma- 
neste: Să trdieascd! 

Momentul in care d. Vaida-Voevod a cetit in Parlamentul 
unguresc declaratiunea Românilor din Ungaria si Transilvania 
este un moment hotărâtor în viaţa neamului românesc. Istoria 
va preamări până în veacul veacurilor ceasul în care Românii 
din Ardeal şi părţile ungurene au proclamat în faţa lumii întregi 
independenţa şi dreptul de a hotărâ singuri de destinele lor. Decla- 
raţiunea dela Oradia-Mare este crezul unui neam, Ea deschide 
în, evoluţia poporului român o eră nouă de propäsire si de des- 
voltare in toate privintele, şi care-i va dă putinţa de a să afirmă 
si de aşi ocupă locul de frunte pe care i l’a hărăzit destinul printre 
popoarele din răsăritul Europei. Ceasul dreptăţii celei mari a. 
sunat pentru toate popoarele oropsite. Visul milenar al neamului 
să va împlini, căci nimic şi nimeni nu-i va mai sta în cale. Dacă 
revolutiunea franceză a proclamat în lume drepturile omului, 
räsboiul mondial proclamă drepturile naționalităților! 

In ziarul Berliner Tageblatt d. Teodor Wolf scrie că Prese- 


83 


dintele Wilson nu recunoaste noul stat federativ austriac si in 
consecinţă nu poate trata cu el. Nu Viena va trebui să hotărească 
de soarta popoarelor din Monarhie, ci popoarele vor hotărâ sin- 
gure de soarta lor și indirect de soarta Impärätiei habsburgice. 
Numai cu aceste popoare, care sunt singure judecătoare, va pu- 
tea trata Wilson. Intemeiati pe această dreaptă interpretare a 
marelui ziar german putem înţelege acum care este însemnătatea 
declaraţiunii d-lui Vaida Voevod, făcută in Camera din Pesta si pe 
care am reprodus’o mai sus. 


9/22 Oct.1918. 


Guvernul german a răspuns la nota lui Wilson in modul 
următor: „La primirea propunerii asupra evacuării teritoriilor 
ocupate, guvernul german a pornit dela ideia că procedarea de 
urmat la această evaruare si conditiunile armistiţiului să fie lă- 
sate la aprecierea consilierilor militari și că actualele relaţii de 
puteri pe fronturi să fie puse la baza convențiilor, cari să le asi- 
gure si să le garanteze. Guvernul german lasă la aprecierea pre- 
şedintelui Wilson să creieze o ocazie pentru regularea amănun- 
telor. Are încredere că preşedintele Statelor-Unite nu va aprobă 
© cerere care nu ar putea fi pusă de acord cu onoarea poporului 
german și cu îndrumarea unei păci de dreptate. Guvernul ger- 
man protestează contra învinuirii de acţiuni ilegale si neumane, 
ridicată contra forţelor de uscat şi maritime germane şi deci 
„contra poporului german. Distrugerile sunt întotdeauna necesare 
pentru acoperirea unei retrageri şi sunt ca atare admise de drep- 
tul internaţional. Trupele germane au cele mai severe instruc- 
tiuni de a crută averea particulară şi să îngrijească în margi- 
nea posibilităţii de populaţia civilă. Dacă totuşi excese sar pro- 
duce, vinovatii vor fi pedepsiţi. Guvernul german contestă. de 
asemenea că marina germană a nimicit cu intenţie bărci de sal- 
vare împreună cu echipagiile lor cu prilejul scufundării de vase. 
Guvernul german propune ca în toate acestea puncte lucrurile 
să fie lămurite de comisiuni neutre. Spre a evită totul ce ar pu- 
tea îngreună opera de pace, s'a dat tuturor comandanților sub- 
marinelor ordine, în urma dispoziţiei guvernului german, care 
esclude torpilarea vaselor de pasageri. Totuşi din motive tecnice, 
nu să poate oferi o garantie că acest ordin va ajunge fiecare sub- 
marin aflător în larg înainte de înapoierea lui. Ca condiţie fun- 
damentală pentru pace, preşedintele desemnează înlăturarea ori- 
cărei puteri bazate pe absolutism, care ar putea turbură pacea 
mondială necontrolată şi după bunul plac. La aceasta guvernul 
german răspunde: In imperiul german nu s'a recunoscut până 
acum reprezentantei poporului vr’o influință asupra alcătuirii 
guvernului. Constituţia nu prevedea vr’o colaborare a reprezen- 
tantei poporului la hotărârea, despre răsboiu şi pace. In aceasta 
situaţie s'a produs o schimbare radicală. Noul guvern e format 
în deplin acord cu dorinţele reprezentantei poporului aleasă 


6* 


84 


după dreptul de vot egal, general, secret si direct. Sefii marilor 
partide din Reichstag fac parte din membri săi. Si în viitor nici 
un guvern nu va putea să-şi înceapă sau să-şi continue activi- 
tatea fără să să bucure de încrederea majorităţii Reichstagului. 
Răspunderea Cancelarului fatä de reprezentanța poporului va 
fi stabilită şi asigurată pe cale legală. Primul act al noului gu- 
vern a fost să prezinte Reichstagului o lege prin care Constitu- 
tia imperiului să modifică în senzul că pentru hotărârea despre 
pace si räsboiu e necesară aprobarea. reprezentantei poporului. 
Garanţia pentru durata noului sistem rezidă nu numai pe ga- 
gantiile legale, ci şi în voinţa neclintită a poporului german, care 
în marea lui majoritate sprijină aceste reforme si cere energica 
lor continuare. La întrebarea preşedintelui: cu cine are de a face 
el şi guvernele aliate împotriva Germaniei, să răspunde astfel în 
mod clar şi fără echivoc prin aceea, că oferta de pace si de ar- 
mistitiu porneşte dela un guvern care, liber de orice influinta 
forţată şi lipsită de răspundere, e sprijinit de aprobarea majori- 
tätii covârșitoare a poporului german.” 

Manifestul imperial către popoarele Austriei, inviténd pe 
toți deputaţii din Reichsrath ‘s& să constituie în adunări natio- 
nale, spre asi formula dorinţele naţiunii lor, deputaţii români din 
parlamentul austriac s'au constituit în Adunare naţională. Im- 
preună cu deputatul socialist Grigorovici sunt 6 deputaţi. A fost 
ales preşedinte Josepescu-Grecu, iar Simionovici ca vicepreşedinte 
al adunării naţionale româneşti. 

Pe frontul apusan Aliaţii nostri isi continuă înaintarea. 
In Flandra au mai ocupat Bruges, Thielde si Courtray ajun- 
gând la sud-est de Sbuise la frontiera belgo-olandeză, la vest 
de Maldegen-Ulsel, la Poakl şi Markegem; la nord-est de Cour- 
tray au trecut peste râul Lys si la sud-est de Courtray au ajuns 
la șoseaua Courtray-Tournai si de ambele parti de Douai au 
urmat la răsărit de linia Orchies-Marchienne. 

Pe frontul balcanic Sârbii au ocupat Zaiciar, din valea Ti- 
mocului. 


11/24 Oct. 1918. 


Răspunsul Statelor-Unite la nota Austro-Ungariei are ur- 
mătorul cuprins: ,,Domnule! Am onoare a confirmă nota d-v. 
din 4 Oct. c. in care faceţi Preşedintelui o comunicare a guver- 
nului i. și r. al Austro-Ungariei. Sunt însărcinat de Preşedintele 
ca să vă rog să binevoiti a transmite guvernului i. şi r. următorul 
răspuns: Preşedintele consideră de datoria sa, să comunice gu- 
vernului austro-ungar, că nu să poate ocupă de propunerea fă- 
cută, fiindcă dela mesagiul său dela 8 Ianuarie au intervenit 
anumite evenimente de cea mai mare însemnătate, care au 
schimbat în mod necesar competinta şi responsabilitatea guver- 
nului Statelor-Unite. Intre cele 14 condițiuni formulate atunci 
de Președinte eră si următoarea: „Popoarelor Austriei si Unga- 


- 


85 


riei, al căror loc voim să-l vedem asigurat si apărat in mijlocul 
naţiunilor, să li să acorde cea mai largă posibilitate de desvoltare 
autonomă“. De când a fost scrisă această frază si pronunţată în 
fata Congresului Statelor-Unite, guvernul Statelor-Unite a recu- 
noscut ca existentă starea de răsboiu între Ceho-Slovaci si im- 
periul german, ca şi cel austra-ungar, şi că consiliul naţional 
ceho-slovac este de facto un guvern beligerant, învestit cu auto- 
ritate corespunzătoare de a conduce afacerile militare si poli- 
tice ale Ceho-Slovcilor. A recunoscut si în modul cel mai larg 
indreptatirea näzuintelor de libertate naţională a Jugo-Slavilor. 
Preşedintele nu este deci în situaţia de a recunoaşte simpla au- 
tonomie a acestor popoare ca o bază de pace, ci este silit să stă- 
ruie ca ele, şi nu el, să hotărască ce acţiune din partea guvernu- 
lui austro-ungar poate satisface aspiratiunile şi concepţiile po- 
poarelor despre drepturile şi despre rolul lor cu membri ai fa- 
miliei naţiunilor“. 

12/25 Oct. 1918. 


Deputatul român Isopescu-Grecu a depus în Parlamentul 
din Viena, o propunere cerând ca problema naționalităților să 
fie rezolvată de comun acord in Austria şi Ungaria. Singura so- 
lutiune bună ar fi cea propusă de Wilson, adecă Statele-Unite 
Dundrene la cari ar participă şi Românii. Deputatul Grigoro- 
vici a vorbit de revendicările ucrainiene asupra teritorului bu- 
covinean; oratorul a protestat contra acestor dorinti anexioniste 
si a declarat că toţi Românii din Bucovina, Banat si Transilva- 
nia cer încorporarea lor într'un Stat independent. 


14/27 Oct. 1918. 


Secretarul de Stat dela externe al Statelor-Unite a dat în- 
sărcinatului de afaceri al Elveţiei, care apără interesele germa- 
ne la Washington, următorul răspuns la ultima notă a Germa- 
niei: „Domnule! Luând în consideraliune nota guvernului ger- 
man dela 23 Octomvrie, transmisă de d-v., am onoare să vă în- 
stiintez că Preşedintele m'a însărcinat să vă dau la aceasta ur- 
mătorul răspuns: Preşedintele Statelor-Unite a primit declaraţia 
solemnă si clară a guvernului german, cumcă acceptă fără rezer- 
vă preliminarele condițiuni de pace, pe cari le-a prezentat Con- 
gresului Statelor-Unite în mesagiul său dela 8 Ianuarie 1918, 
precum şi principiile unei regulări a păcii, cari au fost anunţate 
în mesagiile sale următoare, mai ales în cel dela 27 Septemvrie, 
— că guvernul german dorește să înceapă discutiuni asupra de- 
mersurilor ce urmează să se facă si asupra aplicării lor, si că 
această dorinţă si țelul ei nu este exprimată din partea acelora 
cari au dictat până acum politica Germaniei şi au dus actualul 
răsboiu în numele Germaniei, ci din partea unui minister care 
vorbeşte în numele majorităţii Reicstagului si pentru majorita- 
tea covârşitoare a poporului german. Deoarece Preşedintele a 
primit în acelaşi timp şi promisiunea guvernului german că le- 


86 


gile umanităţii si ale lumii civilizate vor fi respectate de către 
forţele combatante germane, atât pe apă, cât şi pe uscat, 
Președintele crede că numai poate refuză să aducă la cunostinta 
guvernelor cu cari Statele-Unite sunt aliate, chestiunea unui ar- 
mistiţiu. Președintele crede însă de datoria sa de a declară. din 
nou, că singurul armistițiu ce s'ar socoti îndreptăţit a-l pre- 
zenta pentru desbatere, ar fi un armistițiu care ar lăsă 
Statele-Unite şi puterile aliate cu ele in situaţia de a putea 
dă oricărui acord ce ar trebui încheiat, destulă putere spre a face 
cu neputinţă o reluare a ostilităţilor din partea Germaniei. In 
consecinţă, Preşedintele a transmis corespondenţa cu actualele 
autorităţi germane guvernelor cu cari guvernul Statelor-Unite 
este aliat, ca putere beligerantä, cu propunerea ca, în cazul când 
aceste guverne sunt dispuse să realizeze pacea în condiţiile si 
principiile numite, să invite pe sfetnicii lor militari şi pe acei ai 
Statelor-Unite, a prezentă guvernelor aliate în contra Germaniei, 
condiţiile necesare unui armistițiu, cari ar apără în totul inte- 
resele popoarelor respective si drepturile nelimitate ale guverne- 
lor aliate, pentru asigurarea amănuntelor păcii, cu cari guvernul 
german sa declarat de acord, — presupunând că socotesc cu 
putinţă un armistițiu. Acceptarea acestor conditiuni de armisti- 
tiu de către Germani va constitui cea mai bună si mai concretă 
dovadă că acceptă condiţiile şi principiile păcii, din care rezultă 
întreaga acţiune. Președintele socoteşte că n’ar fi sincer dacă 
nu ar accentuă si încă într'o formă cât mai clară cu putinţă, 
motivul pentru care trebuiesc cerute asigurări extraordinare. 
Oricât de importante ar părea modificările de Constitutiune, de 
cari Secretarul de stat german dela externe vorbeşte în nota sa 
dela 10 Octomvrie, nu să pare totus că ar fi fost deja complet 
acceptate acum principiile fundamentale ale unui guvern res- 
ponsabil faţă de poporul german, sau că există o garantie că 
schimbarea, sistemului şi aplicarea măsurilor asupra cărora sa 
obținut acum în parte un acord, va fi durabilă. Pe lângă aceasta 
ese tocmai în evidenţă dacă a fost atins fondul chestiunii actuale. 
E posibil ca răsboaiele viitoare să fie puse acum sub control, dar 
în răsboiul actual aceasta n'a fost cazul și noi avem a face cu 
actualul răsboiu. Este clar că poporul german n'are nici un 
mijloc să ordoane ca autorităţile militare să se 'supuie voinţei 
poporului, că puterea Regelui Prusiei, de a ţine politica Impe- 
riu lui sub controlul său este încă indestructibilä, că iniţiativa ho- 
täritoare să mai află tot la acei cari au fost până acum stäpâni- 
torii Germaniei. Având sentimentul că întreaga pace mondială 
depinde acum de vorbe și de fapte lămurite, Preşedintele con- 
sideră de a sa datorie să declare, fără să facă vr'o încercare 
de a atenuă vorbe care ar puteă fi considerate că prea aspre, 
că popoarele lumii n'au si nu pot avea încredere în vorbele ace- 
lora cari au stăpânit până acuma politica Germaniei, şi să mai 
accentueze că la încheierea. păcii şi la încercarea de a vindecă 


87 


suferinţele şi nedreptăţile nemăsurate ale acestui răsboiu, gu- 
vernul Statelor-Unite nu poate trată cu altcineva, decât cu re- 
prezentantii poporului german, cari oferă garanţii mai bune 
pentru o adevărată atitudine constituţională decât stăpânitorii 
de până acum ai Germaniei. Dacă ar trebui să tratăm cu stăpâ- 
nitorii militari şi autocratii monarhici ai Germaniei, sau dacă 
ar există numai perspectiva că am putea avea de a face cu dân- 
sii mai târziu la discufiunile militare cu poporul german, atunci 
Germania nu trebuie să ceară pacea, ci trebuie să se supună. 
Aceste lucruri esenţiale nu pot rămânea nespuse.“ 


15/28 Oct. 1918. 


In urma marilor transformări cari să proiectează in Au-. 
stria, provocate de cunoscutul program al Preşedintelui Wilson, 
Ungurii să sbat ca peștii pe uscat. Ei nu știu cum să facă şi cum 
să dreagă numai ca să-și scape Ungaria lor: independentă, uni- 
tard şi nestirbitd. Vestitul mâncător de Români, contele Tisza, 
s’a grăbit să declare că Ungaria va dă şi ea după posibilitate au- 
tonomie nafionalitäitlor, si că el, Tisza, care a redactat vesti- 
tul ultimat dat Serbiei, nu s'a gândit de loc la un rdsboiu de 
cucerire, ci numai la o rectificare strategică de graniță, bună 
oară, zicem noi, cum a fost rectificarea graniţei României prin 
tratatul dela București! Primul ministru Weckerle si cu fu- 
riosul ministru de odinioară al scoalelor Apponyi, sunt dispuși 
să acorde în Statul unitar ungar oarecari libertăţi naţionalită- 
tilor. Andrassy s'a grăbit să meargă în Elveţia ca să.ia contact 
cu oarecari factori politici tot în interesul Ungariei. Contele Mi- 
hail Karolyi s'a dus la Praga ca să se înţeleagă cu Cehii, cari 
pretind să facă un regat mare în unire cu Slovacii din nordul 
Ungariei, promitandu-le că Ungaria este gata să le cedeze de 
bunăvoie judeţele Tiirces, Arva, Neutra, şi Trencin, numai să 
renunţe la rest; iar din Praga s'a repezit si el în Elveţia să facă 
același lucru ca şi Andrassy. Dar să vede,că treaba nu merge 
aşa ușor cum s’au închipuit ei. După multe svârcoliri și situaţia 
devenind din ce în ce mai critică, primul ministru Weckerle a 
prezentat împăratului-rege demisia întregului guvern, care a 
fost primită. De asemenea și ministrul de externe, cancelarul Bu- 
rian a demisionat si în locul lui a fost numit contele Iuliu An- 
drassy, probabil pentru succesele ce le va fi obţinut prin Elveţia 
în consfatuirile avute cu diferiţi factori politici. 

Ziarul francez Le Temps anunţă că la Versailles sa intru- 
nit o conferinţă a Aliaților pentru a să înţelege asupra condifiu- 
nilor armistiţiului. 

Corespondentul din Washington al ziarului Times din Lon- 
dra, scrie că Preşedintele Wilson va continuă să rămână în es- 
“pectativă. El este convins că să poate obţine a victorie cu armele. 
Curentul general in America este împotriva unor tratative de 


88 


pace, cari nu s’ar face pe baza unei complete capitulări a Ger- 
maniei. 


16/29 Oct. 1918. 


La ultima notă alui Wilson, Germania a răspuns astfel: ,,Gu- 
vernul german a luat cunoştinţă de răspunsul Preşedintelui Sta- 
telor-Unite. Preşedintele cunoaşte schimbările radicale cari s'au 
petrecut şi să petrec în viaţa constituţională a Germaniei. Trata- 
tivele de pace vor fi urmate de un guvern popular, în mânile căruia 
să găseşte cu adevărat autoritatea. constituţională. Acestui guvern 
îi sunt subordonate şi autorităţile militare. Guvernul german. 
așteaptă acum propunerile de armistițiu, care vor trebui să pre- 
gătească o pace dreaptă, aşa cum a caracterizat'o Preşedintele 
în mesagiile sale.” 


Pe de altă parte Austro-Ungaria a dat următorul răspuns: 
„Ca răspuns la nota dela 18 Octombre, adresată guvernului 
austro-ungar de către d. preşedinte Wilson și în senzul hotărării 
domnului preşedinte de a trata in mod separat cu Austro-Unga- 
ria cu privire la chestia armistiţiului şi a păcii, guvernul austro- 
ungar are onoare a declară că e de acord, ca si cu mesagiile 
anterioare ale domnului Președinte, si cu concepţia conținută in 
ultima notă cu privire la drepturile popoarelor din Austro-Unga- 
ria, în special ale Ceho-Slovacilor si ale Jugo-Slavilor. De oarece 
Austro-Ungaria a acceptat toate conditiunile de care d. Prese- 
dinte a făcut dependentă începerea tratativelor de armistiliu şi 
de pace, nu_mai există, după părerea guvernului austro-ungar, 
nici o pedică pentru începerea acestor tratative. Guvernul austro- 
ungar să declară deci gata, fără să aștepte rezultatul altor tra- 
tative, să între în tratative cu privire la o pace între Austro- 
Ungaria şi adversarii săi şi cu privire la imediata încheiere a 
unui armistițiu pe toate fronturile Austro-Ungariei si roagă pe 
d. președinle Wilson să binevoiească a face pregătirile necesare 
în această privinţă.” 


Prin aceste răspunsuri să pare că pacea va fi încurând în- 
făptuită, fiind foarte mult dorită, mai cu seamă de Puterile cen- . 
trale, cari umblă cu gura căscată după o pace onorabilă si 
dreaptă, acum când nu mai pot duce lupta! Ce ar fi fost, Doamne, 
dacă ele ar fi fost învingătoare? Ar fi pomenit ele atunci de o 
pace onorabilă şi dreaplă faţă de duşmanii lor învinşi? Ar mai 
fi fost atunci cu putinţă să le ceri cea mai mică concesiune faţă- 
de drepturile popoarelor și în special ale popoarelor mici? Do- 
vada au dat'o prin păcile impuse la Brest-Litovse şi Bucuresti! 
Monarhia austro-ungară, care de frica morţii a întrat într'o. 
transformare fundamentală, răspunzând dorintii lui Wilson de 
a trată deosebit cu ca. pacea, să declară gata, după ce a primit 
toate conditiunile prealabile puse de Preşedintele Wilson, să in- 
ceapă a discută imediat conditiunile armistiţiului si ale păcii, 


89 


fără să să mai aştepte rezultatul altor tratative. Să pare că aceste 
cuvinte să referă, la chestiunea Ceho-Slovacă si la cea Jugo-slavä. 
Pe noi Românii ne interesează cu deosebire fraza că „Monarhia 
austro-ungară este: de acord cu concepţia cuprinsă în ultima 
notă cu privire la dreptul popoarelor din Austro-Ungaria, în 
special ale Ceho-Slovacilor şi ale Jugo-slavilor”, deoarece aci 
nu să pomenește de loc de Români. Impăratul şi regele Carol cât 
timp a stat în Budapesta a primit în audienţă si s'a consultat cu 
oamenii politici, fruntaşi ai tuturor partidelor, numai cu ai par- 
tidului national român #u. In proclamația către popoarele sale, 
pomeneşte de toţi, până şi de Ruteni (Ucraini), iar de Români 
nu suflă nici un cuvânt! Ministrii din Viena ca şi cei din Pesta 
deasemenea să fac că nu știu de existența neamului nostru pe 
suprafața monarchiei lor, deși au început si Românii să să cam 
miște. La aceasta poate că și guvernul d-lui Marghiloman este 
întrucâtva, de vină, revocând delegaţia ministrului nostru din 
Washington, Doctorul Angelescu, numit de guvernul liberal, fără 
ca să trimită un altul în locul lui, asa că tocmai acum n’avem 
pe nimeni acolo, ca să-i aducă aminte lui Wilson că și noi trăim 
pe acest pământ. Ar fi multe de zis în această privinţă, dar imi 
pun mâna la gură, oftez si... tac! 

Ziarele publică senzationala veste că vestitul general Luden- 
dorii, primul comandant al marelui cartier general, mâna dreap- 
tă alui Hindenburg, a demisionat și împăratul i-a primit.demisia. 
Ludendorff a trebuit să plece din motive politice, si anume din 
cauza supunerii forţei comandamentului militar sub control 
parlamentar. Toată lumea ştie că această mare personalitate mi- 
litară germană făcea şi politică şi încă politică conservatoare, 
amestecându-să în toate afacerile politice şi economice, ceeace 
acum i-a sdruncinat strălucita lui poziţie militară. 


17/30 Oct. 1918. 


In monarhia austro-ungară lucrurile par a să fi încurcat 
rău, şi să svoneste chiar de isbucnirea unei revoluţii în Ungaria. 
Ziarele de azi publică o telegramă pe care a trimis'o noul mi- 
nistru de externe, Andrăssy, secretarului de stat al Statelor- 
Unite, aşa de curând după răspunsul dat abia acum trej zile la 
ultima notă alui Wilson. Această telegramă sună asa: „Indată 
după primirea, conducerii ministerului de externe am răspuns 
oficial la Nota d-voastre din 18 Octombre, primind în întregime 
conditiunile pe cari preşedintele Statelor-Unite le-a formulat în 
toate mesagiile sale. In complet acord cu näzuintele d-lui Wilson 
de a asigură pacea viitoare, si de a crea o federaţie a popoarelor, 
am luat toate măsurile ca popoarele Austro-Ungariei să poată 
hotărâ, cu totul nestingherite asupra organizaliunii de stat pe 
care o doresc. Impäratul-rege Carol dela urcarea sa pe tron s’a 
străduit necontenit să termine răsboiul cât mai repede. Popoarele 
Austro-Ungariei sunt pătrunse acum mai mult decât oricând 


90 


de convingerea că soarta lor viitoare poate fi formată numai 

într'o lume împăciuită, scăpată de sdruncinärile si amäräciunile 

răsboiului. Mă adresez deci d-voastre, domnule secretar de stat, 

cu rugămintea de a inzistă pe lângă domnul Președinte ca în in- 

teresul umanităţii, în interesul tuturor popoarelor cari trăiesc 

în Austria si Ungaria, să să decidă fără întârziere armistițiul pe 
toate fronturile Austro-Ungariei și să să înceapă tratativele 

de pace.” 


18/31 Oct. 1918. 


Ministrul Turciei la Berna a predat legatiunii franceze si 
celei engleze o notă a guvernului otoman, prin care să cere ar- 
mistifiu şi tratative de pace. 

Pe frontul apusan Aliaţii nostri continuă a înaintă. Pe fron- 
tul italian, în câmpia Veneţiei, Englezii si Italienii, intrebuin- 
fand toate mijloacele de luptă, spune comunicatul austriac, au 
isbutit să lărgească punctele de străpungere dela nord şi sud de 
Montello. Comunicatul austriac sfârşeşte prin următoarele cu- 
vinte semnificative: „Conform cu deciziunea noastră, de repe- 
tate ori exprimata, de a încheiă un armistitiu si o pace, care să. 
pună capăt luptei-dintre popoare, trupele noastre, care luptă pe 
pământ italian, vor evacuă teritoriile ocupate.” Aceasta însem- 
nează că Austro-Ungaria consideră deja răsboiul ca terminat 
pentru ea. Pe frontul balcanic aripa de est a armatei din Serbia 
a executat trecerea pe malul nordic al Dunării. Retragerea pe 
Sava și Drina continuă conform planului, iar ariergarda forţelor 
austro-ungare din Albania are de combătut numai bande izolate. 


19 Oct./l Nov. 1918. 


Pedeapsa lui Dumnezeu a început. Contele Stefan Tisza, cel 
mai mare dușman al Românilor, a fost împuşcat de către nişte 
soldaţi în locuinţa sa, in fata soţiei si ficei sale. El a murit zi- 
când: „Sunt lovit, mor, trebuiă să să întâmple aşa!“ Odată cu 
asasinarea acestui calău al neamului nostru, începe si prabusi- 
rea Ungariei, care are Soarta Austriei, cu care a făcut un trup 
si suflet până acum în chipul unui monstru botezat Austro- 
Ungaria, sub jugul căruia au vietuit atâtea naţionalităţi în chi- 
nuri mai bine de o jumătate de veac. Tisza este ultimul repre- 
zentant întreg al maghiarismului. Politica, sa să rezumă în hege- 
monia maghiară peste tot teritorul Coroanei Sfântului Ştefan, 
s care nu poate fi susținută decât dacă să va menţine în Austria 
statul habsburgic, cu birocraţia sa si cu metodele ei. El ştiea că 
puterii de atracţie pe care o exercitau asupra popoarelor Mo- 
narhiei afinitätile şi identitățile de rasă, va trebui să îi să deie 
odată o ultimă luptă internă, dacă o victorie comună înafară nu 
le va legă încă pentru câtva timp. Pentru aceasta Tisza a fost cel 
mai strasnic partizan al răsboiului mondial, s'ar putea zice drept 


91 


unul din autorii lui, dacă nu cumva principalul autor. Inainte 
de a cădea sub gloantele ucigase, cu putin timp, el a reclamat 
pentru sine acest titlu, spunând că el a redactat ultimatul dat 
Serbiei, fără amestecul guvernului german. Tisza, până când 
şa dat sufletul, a fost cel mai mare dușman al chestiunii natio- 
nalitätilor, si mai ales al chestiunii nationale române. Tratati- 
vele lui cu partidul national român au fost numai de formă, 
pentru ochii lumii, și nu au dat nici un rezultat, căci el a res- 
pins chiar și cele mai mici cereri ale Românilor. In mândria lui 
de magnat, de reprezentant al rasei dominante, nu putea să între 
concepţia egalităţii tuturor locuitorilor ţării ungurești înaintea 
legii; de altfel, el vorbea cu căldură și cu multe figuri oratorice 
despre libertate si democraţie, dar în fundul constiintii lui feu- 
dale, dogma superiorității rasei maghiare înăbușea orice gând de 
propășire a patriei înafară de preponderanta absolută a rasei 
lui. Chiar în ultimul timp, când ideile despre drepturile popoare- 
lor de asi făuri ele singure soarta, isi urmau victorios drumul 
în lumea întreagă; el s'a opus din toată puterea votului obstesc 
în Ungaria, de frică ca nu cumva acest vot să răpească ceva din 
atotputernicia Maghiarilor. Acum să poate vedea bine cum po- 
litica urmată în timp de cincizeci de ani de cei doi Tisza, tatăl si 
fiul, a fost cauza directă a prăbușirii și desmembrării Austro- 
Ungariei, monarhie dualistă, clădită pe hegemonia germană în 
Austria si hegemonia maghiară în Ungaria. Mie imi pare foarte 
rău că acest mândru conte maghiar a murit tocmai acum, când 
ar fi trebuit să fie martor ocular al falimentalui politicei al cărei 
reprezentant aprig a fost în tot cursul vieţii, căci aceasta ar fi 
fost cea mai dreaptă pedeapsă pentru nelegiuirile lui si ale nea- 
mului său. 


20 Oct./2 Nov. 1918. 


Arhiducele Josif din Pesta, asa zisul homo regius, a primit 
în audienţă între alţii si pe deputatul român Aexandru Vaida- 
Voevod, în numele partidului naţional, care a publicat urmă- 
toarea relaţie asupra acestei întrevederi: ,,Altela sa regală m'a 
invitat să esplic părerea mea asupra situatiunii poporului român. 
M'am exprimat cu toată francheta. In cursul audienței de o oră, 
amintit, am că dela 1886, sunt primul om politic român, care a pu- 
tut să să prezinte oficial înaintea unui Habsburg, căci guvernele 
ungare au găsit totdeauna mjlocul pentru a ţine pe conducătorii 
naţiunii române depărtaţi de tron. Situaţia actuală a Monarhiei 
să datorește sfetnicilor răi ai Coroanei; şefii naţiunii române n’au 
nici o răspundere. Starea de spirit morală a naţiunii române 
este cât să poate de amărâtă. Cu toate jertfele ei mari pentru Di- 
nastie și Patrie, ea a fost eliminată din viaţa Statului şi dreptu- 
rile ei istorice au rămas nerecunoscute. lar când Maiestatea Sa 
a, acordat amnestie tuturor popoarelor austriace, Românii cari 
Sau așteptat a fi trataţi la fel, au fost desamägiti. Națiunea ro- 


92 


mână stă pe temelia declaraţiei făcute in Parlament. Ea vrea 
să-şi exercite dreptul de auto-determinure recunoscut de minis- 
trul de externe al Monarhiei. Ea cere o viaţă naţională şi o viaţă 
de Stat nelimitată, coordonată cu aceea a celorlalte naţiuni; drep- 
tul de a decide singură de soarta ei și, în raport cu aceasta, 
dreptul de a fi reprezentată la Congres printr'un delegat al ei, 
deoarece, după experienţele făcute, ea nu poate avea încredere 
în factori politici şi oameni de stat străini, De altmintrelea, drep- 
tul de a luă o deciziune definitivă, aparţine excluziv adunării 
naţionale române. Descurcarea e posibilă numai prin bărbaţi ne- 
compromisi prin politica trecutului.” Deputatul Vaida a conchis 
declarând că altefa sa regală a exprimat in repetite rănduri 
stima, şi afecțiunea sa pentru națiunea română; ca soldat a avut 
pcazia să cunoască virtuțile strălucite ale Românilor, cari i-au 
inspirat cea mai mare simpatie. 


21 Oct./3 Nov. 1918. 


In urma notei contelui Andrăssy către Wilson, cerând pace 
separată cu Austro-Ungaria, relatiunile între Berlin si guvernul 
central din Viena s'au răcit. La Berlin să declară acum în mod 
oticios că Germania să consideră liberă de orice obligatiune fa- 
{a de guvernul austro-ungar. In centrul Europei apare o con- 
stelafiune noua, care nu seamănă cu vestita Mittel-Europa, du- 
pă care umblau Nemţii si Ungurii. Austria să prăbușește vă- 
zând cu ochii. Germanii autriaci șau format un Stat propriu în- 
dependent; tot astfel au făcut Ceho-Slovacii şi după ei Jugo- 
Slavii, cari au proclamat Statul lor independent format din 
Croaţia, Slavonia, Dalmatia, Bosnia şi Herţegovina în unire 
cu Serbia si Muntenegru, având aproape 16 milioane de locui- 
tori. In Ungaria s'au petrecut iarăși lucruri mari. In noaptea de 
17 spre 18 Octomvrie, printr’o revoluţie s'a răsturnat vechiul 
regim. Consiliul naţional al Ungurilor, în frunte cu contele Mi- 
hail Karolyi, a publicat o proclamaţie prin care spune că Unga- 
ria este acum pe deplin independentă. Ungurii au devenit o na- 
tiune liberă, care întinde -frateste mâna celorlalte naţiuni din 
patrie; promite toate drepturile de libertate, dreptul de vot uni- 
versal, egal, secret, pe “comune, un drept de vot care să întinde 
şi asupra femeilor; împărţirea egală si dreaptă a cercurilor elec- 
torale; împroprietărirea poporului; amnestie militară si civilă, 
etc. In ultima ședință a Consiliului national, care are o însemnă- 
tate istorică, s'au pus bazele nouei organizatiuni, iar chestia for- 
mei Statului s'a rezervat unei Constituante, aleasă după o nouă 
lege electorală, în virtutea căreia poporul va putea decide asupra 
chestiunii fundamentale: Monarhie sau Republică. Această Con- 
stituantă să va întruni până în șase săptămâni si va avea ca 
bază dreptul de vot universal, egal, secret, fără deosebire de sex. 

Pe frontul italian trupele austro-ungare au încetat ostilită- 
tile în baza armistiţiului încheiat. Tot asa si pe fronturile din 


93 


Asia in urma armistiţiului acordat Turciei. A mai rămas numai 
frontul apusan, unde Germanii continuă a să retrage după pla- 
nuri hotarite. i 
22 Oct./4 Nov. I9IS. 
Intre minunile acestui răsboiu mondial să numără si recon- 
stituirea Statului national al Evreilor. După aproape douăzeci si 
unul de veacuri de intunerec, Evreii isi reconstituesc Statul na- 
tional. Dela anul 135 înainte de Christos, când împăratul Adrian 
a înăbuşit ultima încercare a poporului israelit, care voia să 
scuture lanţurile robiei, până în timpurile moderne, Evreii răs- 
pândiţi în toată lumea, n'au facut nici o mișcare mai de seamă 
pentru recâştigarea independenţei lor. Imprejurările mondiale 
nici nu le permiteau asemenea încercări. Acum sub oblăduirea 
Angliei şi a Statelor-Unite, Palestina să va reconstitui într'un 
Stat liber. Fruntasi intelectuali evrei din toate ţările vor lua con- 
ducerea noului Stat. Primul guvern al Palestinei reconstituite 
s'a compus astfel: Louis Brandeis, preşedinte al Inaltei Curți de 
Casaţie americane, prim-ministru;* Nahum Socolov, publicist 
rus, ministru de interne; Israil Zangwil, romancier englez, mi- 
nistru de externe; Max Nordau, publicist, ministru de culte; pro- 
fesorul Oppenheimer din Berlin, ministru de lucrări publice; 
Otto Warburg, profesor universitar în Germania, ministru de 
comerţ; Urzinovschi, ministru de agricultură; Albert Rotschild, 
ministru de finanţe; Goldschmidt, ministru apărării naţionale şi 
Mendelstamm, la justiţie. 
23 Oct./5 Nov. 1918 


Inima’mi saltă de bucurie. Idealul national, pentru care 
neamul nostru a suferit, jertfit si sângerat asa de mult, este pe 
cale de a să înfăptui. Cetind ziarele de azi am avut o bucurie 
asa de: mare ca şi atunci când sa unit Basarabia cu scumpa 
noastră ţară. Dulcea Bucovină, vesela grădină a poetului Pe- 
trino, pământul sfânt in care se odihnesc moaştele sfinte ale lui 
Ştefan cel Mare, a proclamat unirea ei cu România. 

Reprezentanţii poporului român din Bucovina s'au întrunit 
în Palatul Naţional din Cernăuţi în ziua de 14 Octomvrie sub 
“preşedinţia lui Iancu Flondor, care a rostit următoarele cuvinte: 
„Domnilor. O iobăgie naţională de aptoape un secol si jumătate, 
pe cât de dureroasă, pe atât de rusinoasä, este pe sfârsite. Popo- 
rul român din Bucovina e pe cale de a sparge şi a lăpădă lan- 
{ul care i-a ferecat sufletul. Liberi, în puterea suveranităţii na- 
tionale, d-voastre veţi hotărî ce veţi află, de bine pentru un 
viitor fericit si falnic al neamului românesc din Bucovina. Dara 
să nu uităm că acest moment înălţător s'a născut din suferinti 
grele şi adâncă jale şi e sfinţit cu sângele abondent al eroilor 
nostri. Vă invit să vă sculati în picioare ca semn de juruintä că 


* După ce Palestina s'a proclamat Republică, Brandeis a fost numit Prese- 
dinte al Republicei, iar Socolov a trecut ca prim-ministru în locul lui. 


94 


nu-i vom uită nici odată si că ne vom arătă întotdeauna demni 
de sacrificiile lor. Incheiu cu, rugămintea ferbinte: Deie Dumne- 
zeu ca momentul acesta mare şi acelea care vor mai urmă să 
afle în rândurile noastre numai suflete mari!“ 

Apoi Dori Popovici, într'o cuvântare plină de căldură pro- 
pune următoarele: 1. Reprezentanţii poporului român din Buco- 
vina, întruniţi astăzi, în ziua de 14 Octomvrie 1918, în Capitala 
Bucovinei, să declară în puterea suveranităţii nationale, Consti- 
tuantă a acestei ţări româneşti. — 2. Constituanta hotäreste 
unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti intr’un 
Stat național independent şi va purcede spre acest scop în depli- 
nă solidaritate cu Românii din Transilvania şi Ungaria. — 3. 
Spre a conduce poporul din Bucovina şi a-i apără drepturile 
şi spre a stabili o legătură strânsă între toţi Românii, Constitu- 
anta institue un consiliul national de 50 de membri. Acest Con- 
siliu Naţional ne va reprezentă prin mandatari şi la Conferinţa 
de pace, și înafară de el nu recunoaștem nimănui dreptul asupra 
poporului român din Bucovina. — 4. Constituanta respinge cu 
hotärîre orice încercare care ar {inti la stirbirea Bucovinei; do- 
reste-ins& să se înţeleagă cu popoarele conlocuitoare. 

Aceste deciziuni s'au primit cu unanimitate de voturi cu un 
entuziasm mare. Şedinţa s'a suspendat pentru 10 minute, pentru 
a să stabili lista membrilor. In timpul acesta sala răsună de 
cântece naţionale. Cei 50 membri, aleşi în unanimitate, ai Consi- 

liului Naţional sunt: Gheorghe Balmoş, Gheorghe Băncescu, 
Dionisie Bejan, dr. Vasile Bodnărescu, Gheorghe Boncheş, Di- 
mitrie Bucevschi, Ion Candrea, Cornel Clain, Toader Cudlu, Di- 
mitrie Dan, Nicu Flondor, dr. Iancu Flondor, dr. Octavian 
Gheorghian, Gheorghe Grigorovici, dr. Cornel Hominca, dr. Ale- 
xandru Hurmuzachi, Constantin Hurmuzachi, Mihaiu Iacoban, 
Ion Iliut, dr. Const. Isopescul-Grecul, Const. escu, Toader Leus- 
tean, dr. Florea Lupu, dr. Vasile Marcu, Nic. Mihälescü, Tic 
Odochean, Aurel Onciul, dr. Dorimedont Popovici, dr. Eusebie 
Popovici, Niculiţă Popovici, Alecu Procopovici, dr. Sextit] Pus- 
cariu, dr. Romul Reut, dr. Ştefan Saghin, Gheorghe Sandru, Gh. 
Sârbu, dr. Radu Sbiera, Modest Scarlat, Teofil Simionovici, dr. 
Ipolit Tarnovschi, Gh. Teleagă, Victor Tomasciuc, Laurenţiu 
Tomoiagă, Aurel Ţurcan, Dim. Ţurcan, dr. Nicu Vasileschi, Gh. 
Votico, Aurel Voronca şi Toader Zama. 

In timp ce să constituiă Consiliul Naţional, mulţimea de 
peste 1000 de capete, bărbaţi şi femei, sträbätea străzile Capitalei 
cântând cântece naţionale. La Palatul guvernatorului şi înain- 
tea Primăriei din Cernăuţi, mulţimea, din ce în ce mai sporită, 
a manifestat pentru Unirea tuturor Românilor. Momentul cul- 
minant a fost când la Primărie s'a desfăşurat Steagul tricolor. 
Intrând apoi in sala unde Consiliul National isi ţinea şedinţa, 
manifestantii au arborat tricolorul în fereastra Palatului Natio- 
nal. Induioşătoare a fost clipa in care octogenarul Bejan, salu- 


95 


tand tineretul a rostit cuvintele cuviosului Simion: ,,Acum slo- 
bozeste Doamne pe robul tău, căci ochii mei văzură mântuirea 
neamului.” Un soldat desfăcându-să din mulţime a declarat că 
regimentele bucovinene vor purtă de aci înainte numele Buco- 
vina, 

Consiliul national s:a constituit astfel: preşedinte Iancu 
Flondor; vicepreședinți, Dionisie Bejan, Dori Popovici şi Sextil 
Puşcariu; secretari, V. Bodnărescu, R. Sbiera, L. Tomoiagă; ca- 
sier, Gh. Băncescu. Aceştia împreună cu preşedinţii celor 3 sec- 
tiuni: de externe, de alimentare si de administraţie si cu toţi 
ceilalţi deputaţi din Cameră formează Comitetul executiv. 

În aceeaşi zi au ţinut şi Nemţii din Bucovina în Casa Ger- 
mană, o adunare a oamenilor de încredere, luând decizia de a să 
alipi Statului viitor român Bucovina şi de a cere alipirea ace- 
steia de Transilvania, 


In Camera României, în şedinţa dela 20 Octomvrie deputatul 
I. Zelea Codreanul, luând cuvântul a spus: „Ştiri pe cale parti- 
culara, dar sigure, ne-au adus vestea că Românii din Bucovina, 
întruniţi sub preşedinţia d-lui Iancu Flondor, au proclamat 
unirea Bucovinei cu România (aplauze furtunoase şi îndelung 
repetate), sub forma colaborării politice cu Transilvania, în ve- 
derea alipirii la Patria-mamă“. (Aplauze şi ovatiuni). 
24 Oct./6 Nov, 1918. 


Guvernul nostru a publicat următorul comunicat: „In Bu- 
covina de sud s'a deslantuit o violentă mişcare bolsevistä. Popu- 
latia din Iţcani, Suceava, Gura Humorului, şi alte localităţi s'a 
refugiat în mare număr la noi, cerând ocrotire şi adăpost. D. 
Flondor, preşedintele Comitetului national român, s'a adrasat 
guvernului român, cerându-i călduros să vină în ajutorul po- 
pulatiei din Bucovina, căzută pradă bolșevismului. Guvernul a 
dat imediat curs acestei cereri si a ordonat trupelor de grăniceri 
şi de jandarmi să treacă în număr suficient graniţa Bucovinei, 
“pentru a restabili ordinea în partea de sud si a înaintă oriunde 
necesitatea, va cere“, 


Şi astfel drapelul românesc flutură astăzi deasupra plaiu- 
rilor încântătoare ale Bucovinei. Mormântul sfânt al lui Ştefan 
cel Mare este păzit de vitejii osteni ai ţării româneşti. Tärisoara 
care ne-a fost luată prin tradare şi vicleșug, să întoarce iar la 
sânul Patriei-mume. Bucovina ne-a chemat s'o scăpăm de urgie 
şi la chemarea ei guvernul nostru i-a trimis ajutor grabnic. 
Ordinea şi liniştea în această provincie străbună, atât de greu 
încercată în acest crunt răsboiu, sunt garantate astăzi de oastea 
română. Păzitorul dreptăţii şi siguranței în Bucovina va fi de 
azi înainte soldatul român, pe care îl salută și celelalte nea- 
muri de acolo ca pe un liberator. Este greu de a descrie măre- 
tia acestui moment, care înplinește atâtea, doruri nepotolite ale 
neamului nostru. După întregirea cu Basarabia și Bucovina, as- 


96 


teptăm cu linişte şi încredere porunca dreptăţii dumnezeiesti si 
cu această neclintită credinţă în dreptatea cerească în curând 
vom putea striga: Trăiască România Mare! 

25 Oct./7 Nov. 1918. 

In Transilvania şi Ungaria s'a constituit în ziua de 17 Oct. 
st. v. Consiliul Nuţional Român, compus din delegaţi ai partidu- 
lui naţional român şi ai partidului socialist român. Delegații par- 
tidului national sunt: Teodor Mihali, Vasile Goldiș, dr. Alex. Vai- 
da-Voevod, dr. Stefun C. Pop, dr. Aurel Vlad si dr. Aurel Lazăr; 
iar ai partidului socialist sunt: Joan Flueras, Arcas Grapini, Ti- 
ron Albani, Iosif Renoiu si Iosif Jumanca. 

Printre cele d'intâiu trupe care s'au grăbit să recunoască si 
să sprijine cu armele independenţa cehă, au fost vitezele regi- 
mente române 2 infanterie, recrutat la Brasov, si 51 infanterie, 
recrutat la Cluj. Aceste regimente s'au pus la dispoziţia Comite- 
tului provizoriu ceh, declarându-să gata a luptă pentru apărarea 
libertăţii cehe. După isbândă, Comitetul national ceh provizoriu, 
recunoscător pentru serviciile aduse de Românii transilvăneni, 
S'a declarat gata a le înlesni transportarea în Ardea], unde ei au 
cerut să fie trimiși, spre a ajută la desrobirea neamului româ- 
nesc. 

Liga naţională a Românilor din America, reprezentând pe 
Românii din Transilvania, a făcut o declaraţie publică, prote- 
stând împotriva planului de federaţie propus de către Austria, 
precum si împotriva planului noului guvern Karolyi al Ungariei 
de a refine nationalitatile oprimate sub puterea sa. Liga respin- 
ge orice fel de autonomie sub conducerea Austro-Ungariei. 

Ziarul România Nouă din Chișinău publică știrea că. un 
număr de 250 ofiţeri si 250 subofiteri ardeleni si bucovineni, în 
numele alor 100,000 soldaţi români din Austro-Ungaria, foști 
prizonieri de răsboiu în Rusia, au trimis guvernelor din Europa 
un memoriu prin care cer alipirea la România a tuturor terito- 
riilor româneşti din Austria si din Ungaria. à 


26 Oct./S Nov. 1918. 


In ziua de 21 Oct. st. v. s’a oficiat la Chisinäu un Te-Deum 
la Catedrală cu ocazia primei aniversări a proclamării autono- 
miei Basarabiei, după care publicul în frunte cu d. Wonicka, re- 
prezentantul Americei, d. general Văitoianu, cu toţi directorii 
şi deputaţii Sfatului Țării, s'au îndreptat spre sala Eparhială. 
Aci d. Halipa, vicepreşedintele Sfatului Ţării, a început seria 
cuvântărilor, evocând în cuvinte mișcătoare ziua de 21 Octom— 
vrie 1917, după care a dat cetire următoarei declaratiuni: „Noi, 
Românii din Basarabia, cari ne putem mândri de a fi fost cei 
dintâiu dintre Românii subjugati, cari cu mari jertfe ne-am 
dobândit dreptul de a hotărî in chip slobod de soarta noastră, 
ținem de datoria noastră fräteascä de a cere în faţa lumii civili- 
zate acelaș drept, sfânt si inalienabil, si pentru fraţii nostri 


97 


robifi din Monarhia austro-Ungară, care ameninţă sa se pra- 
buseascä sub povara crimelor si netrebniciei sale. Ne simţim in- 
demnati de a afirmă cu toată hotarirea dreptul acesta, cate con- 
stitue articolul fundamental din simbolul credinţei politice uni- 
versale, întru cât si fraţii nostri din Ardeal si Bucovina sau ala- 
turat la el si au luat hotărîrea nestramutată de a jertfi totul pen- 
tru dobândirea lui. In numele nostru ca si în numele intregei 
conștiinţi nationale, declarăm sus si tare, ca nesguduita hota- 
rire a Romanismului este de a nu primi in aceste momente, când 
toate ţările locuite de acelaș neam sa topesc în o singura viata 
liberă, alta alcătuire politică decât Sfatul national unitur. Tra- 
iească, crească si întlorească Basarabia, trăieasca Ardealul si 


MM. RR. Regele si Regina, Principele Carol, Principesele Elisaveta si Mărioara. 
şi reprezentanții Basarabiei: Pant. Halipa, J. Inculeti. D. Ciugureanu la lași. 


Bucovina, unite pentru vecie cu tara-muma, în hotarele largi 
cuprinzătoare ale României Mari!“ 

După d. Halipa vorbește directorul agriculturii, d. Catelli, 
apoi d. dr. Baiulescu, presedintel Comitetului refugiaților arde- 
leni si bucovineni, dă cetire unei declaratiuni prin care Românii 
ardeleni și bucovineni, aflători pe teritorul Regatului Român. 
cer liberarea de sub jugul Monarhiei austro-ungare și constitui- 
rea, întregului neam într'un singur Stat naţional şi liber sub 
domnia Dinastiei române. 

A luat apoi cuvântul d. dr. I. Nistor, iar după acesta d. Sar- 
ré, consulul Franţei, urcându-să la tribună în aplauzele şi acla- 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 7 


98. 


matiile azistentei, a arătat rolul României în actualul räsboiu, 
şi a spus că a sosit ora ca toţi Românii să se grupeze intr’o 
singură naţiune. Pentru aceasta sau adunat toţi amicii Româ- 
niei spre a sărbători realizarea României Mari dela Tisa până 
Ja Nistru. 

Ministrul Americei pe lângă guvernul român, d. Wopicka, 
primit la tribună cu îndelungate ovatiuni, a declarat: „Mă bucur că 
am fericirea de a azistă la această măreaţă întrunire. Cu toate că 
România prin forţa împrejurărilor a fost scoasă din răsboiu, gu- 
vernul american n'a încetat de a o consideră în şirul aliaţilor, 
cari luptă pentru isbânda dreptului şi libertăţii popoarelor, Sun- 
tem aproape de victoria finală, care va aduce unirea Transilva- 
niei şi a Bucovinei cu România, căci Basarabia este deja unită. 
Va zic în numele Statelor-Unite: Ura! Să trăiească România Ma- 
re! România cea frumoasă, împreună cu Transilvania, Bucovina 
şi Basarabia, pentru care vom luptă pe toate căile pentru a-i 
da posibilitatea la nouă. înflorire si cu idealul realizat! Trăiească 
România Mare!“ 


27 Oct./9 Nov. 1918. 


Guvernul Marghiloman a demisionat si in locul lui a venit 
un nou guvern compus din d-nii General Const. Coandă, prim- 
ministru și ministru la externe; General Artur Văitoianu, la 
interne; General Eremia Grigorescu, la răsboiu; Petre Poni, la 
culte şi instrucţiune publică; Fotin Enescu, la industrie şi co- 
mert; Anghel Saligny, la lucrări publice; Alex. Cotescu, la do- 
menii si agricultură; Dim. Busdugan, la justiţie si Oscar Chiria- 
cescu, la finanţe. Miniştrii fără portofoliu d-nii: 7. Inculeţ si 
D. Ciugureanu pentru Basarabia, Să zice că vor mai fi numiţi 
miniștri d-nii: Flondor si I. Nistor, pentru Bucovina, iar ‘Al. 
Vaida-Voevod şi Stefan C. Pop, pentru Transilvania. 

Acest guvern, după cum să vede, este un guvern hepolitic, 
format din elemente străine vechilor și noilor partide. Regele ar 
fi voit la început să formeze un guvern nafional, compus din toa- 
te partidele politice, dar aceasta nu s'a putut din cauza luptelor 
violente dintre partide. Rolul noului guvern, care poate să dureze 
până la Conferinţa păcii, este ca să menţină ordinea, ca să nu 
să producă nici un fel de neorândueli. 

Cu ocazia, schimbării guvernului, M. S. Regele a dat următo- 
rul manifest: „Români! Imprejurärile ne dau din nou putinţa 
să îndeplinim ceeace V'am făgăduit și ceeace în sufletul Meu 
n'am încetat să voiesc: Reformele constituţionale care asigură 
tuturor cetăţenilor votul obștesc și ţăranilor proprietatea a două 
milioane de hectare din proprietatea mare particulară, precum 
si moșiile Domeniului Coroanei, Statului, Asezämintelor de bine- 
facere, guvernul meu le va înfăptui. Pe temeiul lor vom asigură 
viata socială si economică cu mai multă dreptate si mai mult 
spor pentru cei ce muncesc. Guvernul Meu va luă, fără întârziere 


99 


măsurile cuvenite pentru ca aceste reforme si ia fiinţă. In ve- 
chiul Regat, ca si in Basarabia, voim ca cuvântul dat să se im- 
plinească. Români! Mai mult decât oricând azi ţara are nevoie 
de unirea tuturor. Orice atâtare la ură si desbinare este vătă- 
mătoare si vinovată. Numai prin concordie si prin ordine vom 
putea îndeplini înaltele datorii obștești. Mă îndreptez către voi 
cu dragoste și credinţă, sigur că la voi găsesc aceleași sentimente 
de iubire şi încredere în Regele vostru, care prin unirea noastră 
va da scumpei noastre Românii putere si propășire.““ 

Generalul Zadic, comandantul trupelor române cari au tre- 
cut în Bucovina. a dat următoarea publicaţie către popor: „Răs- 
punzând la chemarea Consiliului naţional bucovinean, armata 
română din înaltul ordin al Maiestăţii Sale Regelui Ferdinand I 
al României, a sosit pe pământul marelui voevod Stefan, spre a 
ocroti viata, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam si cre- 
dintä, împotriva bandelor de criminali, cari au început opera lor 
de destrugere în frumoasa voastră țară. Trecând hotarul pus 
între noi de o soartă vitregă acum o sută si mai bine de ani, — 
hotar care n'a putut să despartă niciodată inimile, — trupele 
române sosesc în mijlocul vostru dându-vă dragostea şi sprijinul 
lor pentru libera înfăptuire a dorințelor născute din dreptul le- 
gitim al popoarelor de a dispune de soarta lor. Sfătuiti de aseme- 
nea sentimente şi cu credința în sinceritatea cererii voastre de 
ajutor, invităm pdpulatia bucovineană să nu să abată sub nici 
un motiv dela viaţa si ocupațiile sale normale. Subsemnatul ga- 
rantează fiecărui locuitor libera exercitare a drepturilor sale ci- 
vice şi face cunoscut, în acelaşi timp, că va reprimă cu toată 
severitatea orice încercare de dezordine, acte de violenţă sau 
nesupunere la ordonantele date de noi“. 

Generalul N. Petala, comandantul corpului 4 de armată, a 
dat următorul ordin de zi: „Ofiţeri şi soldaţi ai corpului 4 de 
armată! Să împlinește un an de când prăbușindu-să împărăţia 
rusească, fraţii noștri basarabeni ne-au chemat la ei, spre a de- 
sävârsi desrobirea începută si a închegă unirea întreagă si veci- 
nică a două ţări surori. Astăzi ursita neamului românesc mer- 
gând spre împlinirea sa ne chiamă pentru a doua oară. Buco- 
vina, pământ scump românesc smuls de aproape două veacuri 
din trupul Moldovei, își îndreaptă glasul către noi și ne cere 
ajutorul armelor noastre spre a o mântui de focul aprins din 
clipa în care victoria Aliaților nostri a prăbușit pentru totdeauna 
împărăţia austro-ungară. Regele nostru iubit si cârmuitorii ţării 
au răspuns chemării lor frätesti si vau ales pe voi ostași ai 
Corpului IV spre a duce cuvântul de pace si de unire pe ogorul 
românesc al Bucovinei. Ostasi! In clipa în care, purtători ai 
unei solii atât de înalte si de sfinte, veţi păși in tara care pa- 
strează moaştele Marelui Stefan, să fiţi pätrunsi cu toţii dé mă- 
retia faptei pe care o sävârsiti. Să ştiţi că de sub porţile Sucevei 
vai privesc veacuri de jertfă, si de vitejie românească, si că pă- 


7* 


100 


mântul pe care îl veţi călcă astăzi sub cutele steagului României 
Mari, cuprinde mormintele atâtor eroi, cari au luptat şi au murit 
pentru ca să se facă cu putinţă înfăptuirea visului, pe care voi 
îl împliniţi astăzi. Insufletiti de această măreaţă amintire a tre- 
cutului, fiţi vrednici, Ostasi, de inaintasii voştri, de acei mucenici 
cari au presărat câmpia cu trupurile lor, pe calea însângerată. 
către acelaş ideal, care duce dela Șelimbăr la Mărășești. Fiţi 
vrednici de clipele mari pe cari le trăiţi si aveti neclintit în fata 
ochilor voştri credinţa că numai păstrând în toate împrejurările 
o disciplină de fer şi fiind în tot timpul soldaţi ai cinstei, ai 
legalităţii şi ai ordinei în apărarea avutului si onoarei locuito- 
rilor, veţi răspunde cu adevărat chemării pe care Providența si 
încrederea Regelui v'au hărăzit-o vouă. Cântând „Deşteaptă-te 
Române“ şi înălţând către ceruri Stindardul sdrentuit în lupte, 
mergeţi Ostasi ai Corpului IV să cuceriţi sufletele fraţilor Bu- 
covineni si fiţi soldaţi ai Infrăţirii tuturor Românilor!“ 

D. Iaucu Flondor, preşedintele Consiliului national din Bu- 
covina, la intrarea armatei române, a adresat M. S. Regelui ur- 
mätoarea telegramă: „Astăzi la orele 11 falnica armată a Rege- 
lui României, intrată în Bucovina, întâmpinată de entuziasmul 
general, aduce M. V. plină de recunoştinţă si iubire, omagiile Bu- 
covinei liberate‘. M. S. Regele a raspuns astfel: „Cu cea mai 
adâncă emotiune si cu inima plină de bucurie patriotică pri- 
mesc ştirea că trupele Mele au intrat în Capitala Bucovinei ro- 
mâne, aducând ordine și liniște sufletească pentru toţi acei cari 
în aceste momente istorice au simţit şi au lucrat pentru îndepli- 
nirea visului secular. Imi închipuiesc bine cum inima voastră 
calda de Român a trăsărit de bucurie patriotică la vederea tri- 
colorului national purtat de ostaşul român, frate de sânge si de 
suflet. Din adâncul inimii îţi sunt recunoscător pentru munca 
patriotică ce ai depus şi pentru iubirea de neam ce ai arătat cu 
atâta bärbätic. Iţi multumesc cum si tuturor acelor cari te-au 
ajutat cu inima curată în aceste timpuri marete. Să dea Atotpu- 
ternicul ca tot poporul din Bucovina să găsească mereu ocrotire, 
dreptate şi libertate sub cutele drapelului tricolor“. 

La o telegramă a profesorului J. Nistor, din partea Români- 
lor bucovineni din Chişinău, M. S. Regele a răspuns prin urmă- 
toarea telegramă: „Cuvintele călduroase şi sentimentele de un 
înfocat patriotism pentru cauza noastră sfântă ce-Mi adresati 
din partea fraţilor noştri refugiaţi din Bucovina, au găsit un viu 
şi adânc răsunet în inima Mea şi le primesc cu sufletească mul- 
tumire. In momentele aceste märete, când toată suflarea româ- 
nească să îndreaptă cu rugi ferbinti, cu voinţa nestrămutată spre 
apropiata înfăptuire a visului de veacuri al neamului românesc 
nu pot decât să mă bucur când văd cât de tare este între voi cre- 
dinta în ideal, credinţa în dreptate, credinţa în virtuțile strămo- 
sesti. Această, credinţă M'a călăuzit când am luat armele si nu 
m'a părăsit cu toate suferinţele, cu toate durerile prin cari am 


101 


trecut. Purtată în milioane de inimi din toate colţurile, unde su- 
nă dulcele graiu românesc ea va birui, căci ea netezeşte orice cale 
umplând văile si sfärimând munţii.“ 

Românii din Ardeal si Bucuvina, întruniţi într'o adunare 
la Iaşi, au votat următoarea declaraţie semnată de vro 30,000 
de Ardeleni si Bucovineni şi care declaraţie s'a trimis imediat 
Comitetului national din Ardeal, aşa după cum umnează: ,,Ro- 
mânii ardeleni si bucovineni aflători pe teritorul Regatului Ro- 
man, în numele nostru si al fraţilor subjugati de-acasă, a căror 
conştiinţă, este siluită şi deci în imposibilitate de a să manifestă 
liber, declară cele ce urmează: 1. Cerem să fim liberati de sub ju- 
gul monarhiei austro-ungare şi suntem hotariti să luptăm prin 
toate mijloacele şi pe toate căile, ca întregul nostru neam ro- 
mânesc să fie constituit într'un singur Stat naţional şi liber, 
sub domnia Dinastiei române. — 2. Nu recunoaștem monarhiei 
austro-ungare dreptul de a să ocupă de soarta Românilor din 
Ardeal şi Bucovina, deoarece veacuri dearândul ne-a ţinut în cea 
mai rusinoasä robie. Toate încercările de federalizare ale Casei 
de Habsburg sunt gesturi desperate ale unei împäräfii osândită 
să se descompună și să piară. Soarta Românilor din Austro- 
Ungaria s'a hotărit prin răsboiul Regatului Român si prin vo- 
inta liberă a întregului popor românesc, şi o va consfinti Con- 
gresul de pace generală, la care vor luă parte şi reprezentanţi 
oficiali ai României eliberatoare. — 3. Cerem ca întreg teritoriul 
din monarhia habsburgică, revendicat de Statul Român, recunos- 
cut şi garantat prin tratatele de alianţă, încheiate de România cu 
Puterile Intelegerii să fie liberat şi unit cu Patria-muma, — 4. 
Toate declaraţiile Românilor din Ardeal si Bucovina ce sar face 
împotriva acestor aspiratiuni nationale le considerăm stoarse cu 
forţa de autoritätile dușmane si aceste declaraţii nu vor putea in- 
duce în eroare opinia lumii, care a poclamat principiile de drep- 
tate si de libertate pentru toate neamurile asuprite.“ 


20 Oct./10 Nov. 1918. 


Trăim zile fericite. Mulţumesc Provedintei că am ajuns să le 
petrec și eu. Sunt câteva zile decând mă lupt cu insomnia, dar 
această lipsă de somn produsă de bucurie, nu să poate compară 
cu insomnia care m'a chinuit pe timpul dureroasei retrageri în 
Moldova din Decemvrie 1916 si cu aceea suferită în Făticeni in 
Iulie 1917, când cu retragerea Rusilor din Galiţia şi înaintarea. 
Germanilor până aproape de graniţa noastră din spre Buco- 
vina, până la 15 chilometri, şi pe când ne pregăteam să evacu- 
ăm şi nordul Moldovei. Insomnia de astăzi o suport cu plăcere, 
căci ea îmi înmulțește clipele de fericire, gândindu-mă la rea- 
lizarea deplină şi grabnică a idealului nostru. 

Ştirile fiecărei 2ile îmi mişcă ipima si iau ziarele în mână 
cuprins de o emotiune plăcută, care mă silește să cetesc repede 
titlurile mari ale evenimentelor asa de favorabile nouă. Sub ma- 


102 


rele titlu: Infelegerea pentru înfăptuirea idealului national ro- 
in, cetesc cu mare bucurie nota lui Lansing, secretarul de Stat 
dela externe al Statelor-Unite către guvernul român si care sună. 
asa de frumos şi de înältätor după cum urmează: „Guvernul State- 
lor-Unite s'a gândit întotdeauna la prosperitatea şi integritatea Ro- 
mâniei ca Stat liber si independent. Inainte ca Statele-Unite să se fi 
aflat în răsboiu cu Austro-Ungaria, Președintele a trimis Regelui 
României un mesagiu, în care îi exprimă simpatia și stima sa. 
Situaţia s'a schimbat mai târziu si Preşedintele doreşte ca să vă 
aduc da cunoștință că guvernul Statelor Unite a aprobat dorinţele 
poporului român înăuntru şi înafară de graniţele Regatului. 
Guvernul Statelor-Unite este martor al marilor suferinţe şi sa- 
crificii făcute de poporul român pentru cauza libertăţii faţă de 
dușmanii şi asupritorii săi. Simpatizând cu spiritul unităţii na- 
tionale și dorinţele Românilor, guvernul Statelor-Unite nu va 
întârziă să-și impuie la timp influenţa pentru obţinerea dreptu- 
rilor politice si teritoriale îndreptăţite ale poporului român si 
asigurarea lor împotriva oricărui atac din străinătate.“ 
Această notă americană, după toate dovezile de dragoste şi 
sprijin pe cari poporul român le-a primit în cursul celor patru 
ani de răsboiu mondial, vine ca un balsam de alinare peste ră- 
nile adânci din cari sângeră încă corpul său. In cuvinte miscä- 
toare, prin cari înalta autoritate a poporului american își expri- 
mă întotdeauna sentimentele de generozitate şi de dreptate cari 
o cäläuzesc, Președintele și guvernul Statelor-Unite asigură po- 
porul român că-și insusesc aspiratiunile lui înăuntru si înafara 
gianifelor Regatului. Cuvintele inteleptului apostol Wilson găsesc 
un ecou de recunoștință în toate: inimile românești, şi în ceasul 
măreț al înfăptuirii aspiratiunilor, legitime și drepte, Românis- 
mul întreg va trimite poporului american expresiunea multumi- 
rii sale pentru isbăvirea de asuprire. 
29 Oct./11 Nov. 1918. 


La Berlin s’a primit din partea secretarului de stat dela 
externe al Statelor-Unite următoarea notă cu privire la tratati- 
vele de armistițiu: „Guvernele aliate au cumpănit cu îngrijire 
schimbul de note între președintele Statelor- Unite şi guvernul 
german. Cu următoarele condițiuni ele declară că sunt gata să in- 
cheie cu guvernul german pe baza conditiunilor de pace, fixate in 
mesagiul președintelui dela 8 Ian. 1918, către Congres, ca și a prin- 
cipiilor din cuvântările sale ulterioare. Trebuie să releve însă că 
obicinuita asa zisa concepţie asupra libertăţii admite diferite inter- 
german. pe mbaza condiitunilor de pace, fixate în mesagiul pre- 
şedintelui dela 8 Ianuarie 1918, către Congres, ca si a principii- 
lor din cuvântările sale ulterioare. Trebuie să releve însă că obi- 
cinuita aşa zisa concepţie asupra libertăţii admite diferite inter- 
pretări dintre care pe unele nu le-ar putea primi. Trebuie să-și 
rezerve deci deplina libertate asupra acestui obiect la începerea. 


103 


Conferinţei de pace. Președintele a mai declarat în conditiunile 
de pace, fixate in cuvantarea sa dela 8 Ianuarie 1918 către Con- 
gres, că teritoriile ocupate trebuie nu numai evacuate si liberate, 
ci $i restaurate. Guvernele aliate sunt de părere că asupra, în- 
felesului acestor condițiuni nu trebuie să existe îndoială. Ele în- 
țeleg prin aceasta că Germania trebuie să restituie toate pagu- 
bele pricinuite populaţiei civile a Aliaților și proprietăţii acesteia 
prin atacurile Germaniei, pe uscat, pe apă și în aer, Președintele 
m'a însărcinat să comunic că este de acord cu interpretarea con- 
ținută în partea din urmă a memoriului. Președintele m'a mai 
însărcinat să vă rog să comunicaţi guvernului german, că ma- 
reşalul Foch a fost împuternicit de Statele-Unite si de guvernele 
aliate să primească reprezentanţii autorizaţi în regulă ai gu- 
vernului german şi să le comunice toate condiitunile armisti- 
tiului.“ 5 

In urma acestei note guvernul german s’a si gräbit a trimite 
ca delegaţi însărcinaţi cu tratativele de armistițiu, pe secretarul 
de stat Erzberger, pe ministrul plenipotenţiar imperial contele 
Oberndorff si pe Generalii von Giindel și von Winlerfeldt. 


30 Oct./12 Nov. 1918. 


Astăzi am cetit cu surprindere următorul anunţ pe strade: 
Feldmaresalul von Mackensen a primit din partea guvernului 
român un ultimatum cu termin de 24 de ore, care n'a putut fi 
acceptat. Prin aceasta guvernul român a restabilit starea de răs- 
boiu dintre Germania si România“. Alături de acest anunţ era 
afișată o ordonanţă din partea Comandantului pietii, prin care 
să pune în vederea cetăţenilor că toţi cei ce posed arme să le de- 
pună la Comandatură; orice tăinuire sau dosire de arme sau 
soldaţi români va fi aspru pedepsită; să oprește vânzarea beutu- 
rilor spirtoase; să interzice orice întrunire de persoane pe stra- 
de; circulaţia pe drum trebuie să înceteze la 9 ore seara, etc. 
Patrule de câte 7 soldaţi germani, cu cäscile de metal în cap si 
cu pustile pe umăr, să plimbă a lene, cu gravitatea lor teutonică, 
pe străzile orașului, şi la vederea lor bunii noștri cetăţeni surid 
acum .... Toate acestea au produs oarecare consternare în pu- 
blic, care nu-și putea încă dă seama de cauza si tenoarea lor. 

Eri si astăzi n'a venit în Buzău nici un ziar, asa că de două 
zile nu mai știm nimic din ceeace să petrece în lume. Să vântură 
diferite veşti, cum ar fi de exemplu acestea: că Kaizerul si Re- 
gele Bavariei au abdicat; că în Germania să petrec lucruri revo- 
luţionare; că să prăbușește și marele şi mândrul imperiu german 
ca si colosul dela nord cu puternicul său Tar; apoi că guvernul 
român face o nouă mobilizare, că trupele noastre au trecut deja 
în Ardeal pe la Oituz si au ocunat Braşovul, etc. 

Nemţii din Buzău au plecat cam repede si au venit în locul 
lor cei dela Focşani, cari și ei vor plecă mâne sau poimâne. Dar 
ceeace este mai rău este că ei fac iarăși rechiziţii, mai ales de cai 


104 


si de trăsuri, apoi de vite cornute si de oi, pe cari le duc cu ei, 
asa că bietii oameni sunt mult amăriţi din pricina aceasta. 
Nentii cari au stat până acum in Buzău, înainte de a plecă au 
vândut tot ce aveau prin depozite, cu diferite preţuri, uneori de- 
rizorii. Mai mult, din unele birouri si de prin cazinurile lor 
au vândut mobilierul rechizitionat de pe la cetăţeni, in loc să-l 
înapoieze la proprietari; cumpărătorii sunt de obiceiu Evreii. Să 
vede că Nemtilor nu li să pare că s'au făcut destul de urâţi prin 
purtarea lor din timpul ocupatiunii, si acum, la plecare, vreau 
sa devină cu totul odiosi. 

31 Oct./13 Nov. 1918. 


Astăzi este a treia zi decând n'am primit ziare, aşa că suntem 
cu totul izolați de lume, și, Doamne, greu este să fi în această 
situaţie, mai ales acum când evenimentele să suced cu o repezi- 
ciune, sar putea zice, vertiginoasă. Fel de fel de svonuri circulă 
prin Buzău. In politica internă să svonește că avem un nou $u- 
vern Bratianu si că generalul Coandă ar fi luat comanda arma- 
tei, care să mobilizează din nou, si această mobilizare are să se 
facă şi în teritorul ocupat, pe măsura în care va fi evacuat de 
Nemti, iar în locul dușmanului înaintează armata română, care 
să zice că a ocupat deja Focsanii, Brăila si Ramnicul Sărat. 
Această mobilizare ar avea de ţintă si eventuala ocupare a Ar- 
dealului cu tot teritorul românesc până la Tisa! Nemţii să poartă 
foarte rău în retragerea lor. Ei să consideră în stare de răsboiu 
cu România și să comportă în consecinţă. Ei strică linia ferată 
si podurile de pe unde să retrag; rechizitioneazä toate trăsurile 
si carăle, toţi boii si caii cari le cad în drum, jar cu populaţia ! 
să poartă tot aşa de barbar ca și în timpul când au ocupat Mun- 
tenia. Să spune însă că nu să vor bucură de acestea rechizitii, 
cari li să vor luă la graniţă de către armata noastră care nu-i va 
lăsă să treacă decât cu armele. 

Să mai svoneste că generalul Berthelot, marele pretin al Ro- 
mâniei, în fruntea armatei Intelegerii dela Salonic, a trecut Du- 
närea în Muntenia si că în câteva locuri au avut loc ciocniri 
sângeroase cu Nemţii, terminate în favoarea sa. Să mai aude că 
Germania a primit toate conditiunile armistiţiului dictate de ilu- 
strul mareșal Foch, cari ar fi foarte grele, și că în curând vor 
începe tratativele de pace. 

1/14 Nov. 1918. 


Timp ploios cu viscol; temperatura rece; miroasă a iarnă. 
Miscare mare de Nemti, cari pleacă sau să gătesc să plece; pe 
strada Carol să vede trecând o ciurdă de vite cornute, de toate 
mărimile, mânate de câţiva Nemti, să duc spre Drăgaica şi de 
acolo mai departe în lunga lor călătorie. Birjarii stau ascunși, 
cu roţile scoase dela trăsuri si-cu caii adăpostiţi prin beciuri de 
frică ca să nu-i rechizitioneze. Pe la mahalale si prin sate, pe 
unde trec aceşti barbari, este iarăşi mare jale; poporul este să- 


105 


tul până în gât de ei; o singură mângăiere îi mai susţine, că 
această suferinţă are să fie cea din urmă. Lumea din oraş alear- 
ga prin birourile si cazinurile germane, ca să-şi jee mobilierul 
şi alte obiecte rechizitionate, dar cei mai mulţi umblă dejeaba 
negăsind ceeace caută, iar cei cari găsesc câte ceva le văd în aşa 
stare de stricăciune încât abia le recunosc. 


2/15 Nov. 1918. 


Toată noaptea a viscolit. Azi dimineaţă stradele si casele 
erau acoperite de un strat de zăpadă, gros de o palmă. A venit 
iarna cu toate neplăcerile ei pentru cei săraci, iar în anul acesta 
şi pentru cei bogaţi. Lipsa de lemne este cea mai simțită din toate 
lipsurile; copiii tremură de frig în casă. Primăria noastră n'a 
fost in stare să vie în ajutorul populaţiei, desi luaşe măsuri din 
vreme, aprovizionându-să cu lemne, dar greutatea transportu- 
lui fiind insurmontabilă din cauza lipsei animalelor de tracţiune, 
lemnele n'au putut fi aduse în oraș; apoi drumul de fier Nehoias- 
Buzău nu circulă decât pentru armata germană. In anii trecuţi 
Sau ars gardurile, zaplazurile și copacii de pe străzile plantate 
şi frumosul crâng, devastat pe jumătate de către teutoni. 

Sunt cinci zile de când n'am primit nici o gazetă şi ne tor- 
turează dorul de a sti ce să mai întâmplă în lume; trăim ca in 
surghiun. Acum si svonurile au încetat. 

Gripu, aşa zisă spaniolă, continuă a bântui cu mare furie 
populaţia. Sunt multe cazuri mortale din cauza complicatiunilor, 
mai ales a celor din partea plămânilor (bojocilor), şi anume 
bronco-preumonia, care seceră multe vieţi, mai toate tinere. 
Ajutorul medical se dă cu greu, pe deoparte din cauza micului 
număr de medici, faţă de numărul foarte mare al bolnavilor, 
iar pe de altă parte din cauza neputinței de a să transportă la 
domiciliul suferinzilor, birjarii stând tot ascunși. 

In toată aceasta mizerie, o licärire de bucurie si de speran- 
{a avem când vedem pe Nemti cu ranifa încărcată pe spate, 
la care să mai adaugă si greutatea armei, mergând pe stradă, 
îmbrăcaţi cam sumar, cu câte o mantelutä învechită, sgribu- 
rind de frig. Aceasta ne aduce aminte de suferințele ce le-am 
îndurat noi în timpul retragerii din lunile Noemvrie şi Decem- 
vrie 1916, Si acum ne râde inima când îi vedem si pe ei într'un 
hal mai rău, bătuţi și huiduifi, strabatand pe jos sute si mii de 
chilometri până ce vor ajunge acasă la ei, in Germania, unde 
numai de bine nu vor dă. Este o pedeapsă bine meritată dela 
Dumnezeu, pe care, fără ruşine, lau făcut complicele lor, si 
aceasta ne consolează mult. 

4/17 Nov. 1918. 

Astăzi am avut o surprindere plăcută. Bunul si vechiul meu 
pretin Jon Hagiescu-Mirişte, membru la Curtea de Apel din Chi- 
sinäu, detașat ca inspector judiciar, voind să se înapoieze din 
Bucureşti în Basarabia, a venit cu trenul până în gara Buzău, 


106 


de unde trenul n'a mai putut înaintă, asa că toţi călătorii au 
fost siliți să rămână aci până când să va restabili circulaţia. 
Vizita, acestui pretin bun mi-a reamintit multe suveniruri plă- 
cute din timpul când a fost numit pentru prima oară in magi- 
stratură, ca substitut de procuror de pe lângă Tribunalul de aci, 
în anul 1895. Dar mai multă plăcere ne-a făcut starea sufleteas- 
că în care ne-am găsit amândoi, în aceste timpuri cu adevărat 
fericite pentru tot Românul. Ne-am întreţinut despre evenimen- 
tele dela ordinea zilei şi îndeosebi despre acele privitoare la nea- 
mul românesc. Ne-am dus cu gândul la brava noastră armată, 
care a scris cea mai strălucită epopeie la Mărășești; la acea ar- 
mată, care după ce a dus tricolorul român în Basarabia, după ce 
Va înfipt în pământul sfânt al Bucovinei, acum îl poartă victo- 
rios prin scumpul si mult râvnitul nostru Ardeal, de unde îl va 
duce până pe malurile Tisei, din care va face hotarul apusan 
al României Mari! Am läcrämat de bucurie si ne-am îmbrăţişat 
felicitându-ne că Providența ne-a invrednicit ca să trăim si să 
vedem realizându-să idealul nosru naţional pedeplin. 


7/20 Nov. 1918. 


In sfârșit am scăpat de Nemti. Astăzi au plecat utimele spe- 
cimene, după ce mai întâiu au ars arhiva Comandaturii locale şi 
a, Poștei germane de răsboiu, ca să nu să poată constată jafurile 
si crimele săvârșite în timpul ocupaţiei. Nici la despărlire ei 
n'au Voit să fie mai civilizati. De eri şi până azi au dus'o aproape 
toți intr’o beţie, cântând și făcând tot felul de scandaluri, spär- 
gând geamuri si trântind la scaune si mese. Uf, bine că am scă- 
pat de ei, pare că ni s'a ridicat o piatră grea de pe piept! 

După aparenţă s'ar crede că lor nici nu le pasă de ceeace 
să întâmplă la ei acasă, să arată de o inconstientä revoltătoare. 
In vremurile triste si grele ale răsboiului nostru, atunci când 
ni să strângea inima sub călcâiul vräjmasului, cărui Român i-ar 
fi ars de petrecere?! Nu vedeai decât figuri triste și resemnate, 
deși aveam credinta, tare în destinele neamului nostru si toţi as- 
teptam vremurile bune si înălţătoare pe cari le petrecem astăzi. 

Din dosarele găsite după plecarea Germanilor să poate vedea 
tot ceeace armata de ocupaţie a exportat din {ara noastră in tä- 
rile inamicilor nostri. Iată tabloul rezumat al statisticelor pu- 
blicate de ei si din care rezultă că dela 1 Ianuarie 1916 până la 
31 Octomvrie 1918 au exportat: 1,273.182 tone de grâu; 495,370 
tone porumb; 94,613 tone de alte cereale şi leguminoase; 262,592 
tone plante alimentare şi furaje; 36,148 tone oleaginoase; în to- 
tal 2,161.905 tone. Apoi: peste 3.000.000 hectolitri de vin; peste 
550.000 hectolitri de ţuică și rachiu; peste 600.000 cai; peste 
1.000.000 boi și vaci; peste 400.000 viței; peste 4,400.000 berbeci 
$i oi; peste 2,000.000 miei: peste 1.000.000 porci. S’au mai expor- 
tat enorme cantităţi de petrol, de benzină, de uleiuri minerale. 
Ei au distrus toate fabricile, arsenalul Statului, pirotecnia, etc., 


107 


au nimicit orice urmă de industrie. Cea mai mare parte din ma- 
sini, in bună stare, le-au expediat in Germania, Austro-Unga- 
ria, Bulgaria si Turcia. Mai mult de 1,000.000 tone de instru- 
mente agricole au fost luate si peste 5.000.000 chilograme de lana 
au fost exportate. Afară de toate acestea trebuie să punem la so- 
coteală și cantităţile enorme de articole alimentare expediate de 
către fiecare soldat la familia lui în lädite de câte 5 chilograme, 
si aceasta în fiecare săptămână odată, în tot timpul ocupaţiei. 
Apoi trebuie să mai adăugăm la acestea și cantităţile de hrană, 
tot așa de enorme, consumate de armata de ocupaţie, care träià 
din belșug și făcând multă risipä, până la o adevărată bătaie 
de joc. 


8/21 Nov. 1918. 


Ziua sfinţilor voevozi Mihail, Gavril şi Rafail a fost o zi 
frumoasă pentru noi Buzoienii. La ora 2 p. m., armata română, 
reprezentată prin Brigada 9 de Infanterie, comandată de vredni- 
cul colonel Lascur Caracas, care poartă pe braţul drept dublul 
semn al rănirii pe câmpul de răsboiu, iar pe pept mai multe 
decoraţii cu spade, șa făcut intrarea triumfală în oraş. Trupele 
au fost primite la gară si salutate de către autorităţi. Dela gară, 
cu muzica în frunte si întovărășite de un mare număr de ce- 
täteni, soldaţii au mers la Primărie, trecând pe sub un splendid 
are de triumf, împodobit cu steaguri, flori și verdeață, iar în 
miiloc având desemnată o hartă a României Mari, cu un soldat 
de sentinelă, care prin trompetă anunţă înfăptuirea ei. La Pri- 
marie s'a oficiat mai întâiu un Te-Deum, întru amintirea mare- 
lui Voevod Mihaiu Viteazul, al cărui cap căzuse în Câmpia Tur- 
zii, de unde a strălucit în cursul veacurilor ideia de mântuire a 
neamului şi acărui zi onomastică să serbează astăzi. Apoi s'au 
rostit mai multe discursuri pline de entuziasm și înălţare sufle- 
tească, după care trupele au defilat prin faţa publicului azistent 
în urale nesfârșite. 

La ora 8 seara, Primăria a dat un banchet de 75 tacâmuri. 
Masa a fost prezidată de noul prefect al judeţului, d. Mihail Ha- 
ralamb, având la dreapta pe colonelul Caracas, comandantul 
brigăzii, iar la stânga pe primarul oraşului, d. Const. Filoti. Mu- 
zica militară şi un taraf de lăutari au inveselit azistenta. Seria 
toastelor a inceput’o Prefectul în onoarea Maiestăţilor Lor Re- 
gele si Regina, apoi a vorbit directorul liceului, d. Nazarie, și 
alti vr’o două zeci de cetăţeni. Intre aceștia a fost şi scriitorul 
acestor însemnări, care a rostit cu glas tare următorul toast: 
„Domnilor. Acum cincizeci de ani, bardul naţional Dimitrie Bo- 
lintineanu, într'o inspiraţie profetică a zis că: Viitor de aur Ro- 
mânia are si prevăd prin secoli a ei inältare! N'a trecut mai mult 
de o jumătate de secol si viitorul de aur al României s'a arătat, 
căci astăzi să înfăptueşte România Mare. Această înfăptuire sa 
datorește armatei române, acărei intrare triumfală în orașul Bu- 

3 


108 


zău o sărbătorim astăzi, Armata română prin luptele dela Mără- 
sesti a scris cea mai strălucită, epopeie în istoria Românismului. 
Această epopeie a pus în admiraţie atât pe dușmanii noștri cât 
si pe puternicii nostri aliaţi, ceeace a făcut pe ministrul Angliei, 
Balfour, să declare în plin parlament englez România invinci- 
bilă! Da, invincibilă, căci la Mărășești a apus steaua unuia din 
cei mai străluciți generali ai Germaniei, a feldmareșalului von 
Mackensen, supranumit spărgălorul de fronturi, care în fata vi- 
tejiei române dela Mărășești s'a închinat si a esclamat zicând: 
„(cum cunosc şi eu pe soldatul român! Fiindcă astăzi särbäto- 
rim armata română este bine si înältätor ca să relevăm unul 
din cele mai strălucite fapte de arme, ca si care nu sa mai vă- 
zut decât la Iaponezi. in răsboiul lor cu Rusia. Intr’un moment 
dat, un regiment român, nu-l numesc, căci oricare regiment ro- 
mânesc ar fi fost în stare s'o facă, un regiment român, zic, s'a 
văzut atacat de o divizie germană; pericolul era mare, si atunci 
printr’o hotărire. instantaneie, toţi, dela comandant până la cel 
din urmă soldat, ş'au lăpădat hainele până la cămașe si căscile 
din cap, şi cu baioneta la pușcă s'au repezit ca leii la atac... La 
+ederea lor, dușmanii au fost asa de înspăimântați, încât nu nu- 
mai că n'au mai fost în stare să răspundă prin atac, dar i-a apu- 
cat un tremur cu armele în mâni, de nu mai puteau nici să pa- 
reze loviturile, asa că au fost culcali la pământ până la unul! 
Aceşti pui de lei au făcut România învincibilă si ei au cimentat 
temelia României Mari! Domnilor! Am primit astăzi cu mare bu- 
curie invitarea domnului Primar la această masă istorică a Bu- 
zăului si am venit cu deosebită plăcere ca să reprezint aci Ar- 
dealul, ca fiu al lui, scumpul si mult doritul nostru Ardeal, în 
pământul căruia sa. scurs sângele sfânt al marelui voevod Mi- 
baiu Viteazul, Am venit aci ca prin vocea Ardealului, împreună 
«cu a d-voastră, s’o spunem cu mândrie că soldatul român, fiul 
Romei eterne, transplantal în räsärit de către divinul Traian, 
sentinela latină dela gurile Dunării, după 18 veacuri de suferin- 
te, a reînviat Dacia fericită, numită astăzi România Mare! Să 
strigăm dar cu toţii, din toată puterea sufletului nostru: Să 
trăiască Impăratul Românilor Ferdinand I si Impărăteasa Ro- 
mânilor Maria, cu întreaga dinastie! Să trăiască armata roma- 
nă si tot Românul cu sentimente bune!“ 

In Bucuresti sa oficiat în biserica lui Mihaiu-Vodă un ser- 
viciu religios. Biserica si curtea ei erau arhipline de profesori, 
studenţi si delegatiile tuturor scoalelor secundare, normale, se- 
minarii, etc, Profesorul universitar, D. Onciul, a ţinut următoa- 
rea cuvântare: ,.Romani, tineri si bătrâni! Sărbătorim azi o 
îndoită serbare: Pomenirea marelui Voevod, care acum 317 ani 
Şa jertfit viata pentru Unitatea Naţională, si serbăm triumful 
acestei idei märete. Tot pământul românesc dela Nistru până la 
Tisa si din Carnaţi la Mare, formează azi un singur Stat roma- 
nesc. Să aclamăm pe Regele Ferdinand al tuturor Românilor. 


109 


Azi toată, suflarea românească este însufletitä de un singur gând, 
de aceeaşi simţire: Isbânda Dreptului. Toate jertfele strămoşilor 
nostri și grelele noastre încercări sunt azi răsplătite. In vreme 
ce dinastiile duşmane să prăbușesc, a noastră si ale Aliaților 
noştrii ilustri sunt puternice si mândre. Să mulţumim lui Dum- 
nezeu că credinţa, noastră de veacuri a fost desăvârşită prin fap- 
tă, şi astăzi putem serba isbânda Idealului nostru national. Să 
cuxine dar ca Regelui Ferdinand, care a păşit la fapta care a 
desăvârșit credinţa, să-i arătăm recunoştinţa noastră. Traiască 
Regele Ferdinand! Trăiască Regina Maria! Triască Dinastia! 
Trăiască România Mare!“ 

Apoi întreaga azistentä cu toţi studenţii au format un cor- 
tegiu impunător, care intonând cântece naţionale au parcurs bu- 
levardele Maria şi Elisabeta până la Statuia lui Mihaiu Viteazul 
care era frumos îinpodobită cu coroane și ghirlande, iar în cele 
patru colţuri ale ei erau inscripţii ca: Alba-Iulia, Călugăreni, 
etc., invocând faptele märete ale Eroului nostru national. Cor- 
tegiul s'a oprit acolo si școalele au fost orânduite împrejurul Sta- 
tuei. Toată piaţa, scările si ferestrile Universităţii au fost intesate 
de lume. La Statuie au vorbit V. V. Hanes, Bogdan-Duica, direc- 
torul liceului Mihaiu Viteazul, și studentul Dimăncescu. Dupa 
aceasta, cortegiul s'a refăcut si a pornit pe Bulevardul Elisabe- 
ta, Calea Victoriei, până la Palatul Regal şi intrând în Curtea, 
Palatului s'a intonat imnul regal. Pe tot parcursul acesta în vre- 
me ce studenţii si liceienii intonau cântece patriotice şi Marsilie- 
za, publicul le-a facut ovatiuni. 

Astfel s'a terminat această măreaţă manifestaţie a scoale- 
lor din Capitală la Monumentul lui Mihaiu Viteazul si publicul 
a putut să vadă câtă măreție era în pacinica demonstrare a sen- 
timentelor, cât de impunătoare poate fi mărturisirea, liniștită 
a unui crez. Să zice că a fost o privelişte de o frumuseţă morală 
unică, pe care cei de faţă nu vor uita-o nici odată, iar generatii- 
lor tinere, cari au insufletit’o cu avântul lor cald şi curat, le va 
rămânea, o amintire scumpă și sfântă din zile mari și glorioase. 


9/22 Nov. 1918. 


Mare bucurie. După 12 zile de izolare ne-a venit primele 
ziare astăzi, pe cari le-am cetit pe nerăsuflate. Am allat multe 
lugruri mari, cari sau petrecut în timpul acesta și cari ne-au 
umplut inima de mare veselie. Multe din svonurile cari circulau 
sau confirmat. Mai întâiu am aflat că Germania a primit toate 
conditiunile de armistițiu impuse de Aliaţii noștri, condițiuni te- 
ribile dar bine meritate, cari să pot rezumă astfel: 1. Evacuarea 
imediată a Belgiei si Alsaciei-Lorenei. 2. Cedarea a 5000 tunuri 
(2500 tunuri grele), 25.000 mitraliere, 3000 aruncătoare de mine, 
1700 avioane, etc. 3. Evacuarea ţărilor de pe malul stâng al Ri- 
nului şi ocuparea lor de către Aliaţii nostri, cari vor ţinea prin- 
cipalele puncte de trecere ale Rinului: Maienta, Coblenza si Co- 


110 


lonia, cu capuri de pod de cate 30 chilometri pe malul drept. 4. 
Constituirea unei zone neutre pe malul drept al Rinului de o 
adâncime de 10 chilometri. 5. Predarea a 5000 locomotive, 150 
de mii vagoane şi 5000 camioane automobile. 6. Imediata repa- 
triare a prizonierilor aliaţi, fără repatriarea prizonierilor ger- 
mani, cari rămân încă la Aliați. 7. Completa renunțare la trata- 
tele de pace dela București şi Brest-Litovsk. 8. Predarea tuturor 
submarinelor. 9. Aliaţii noştri au dreptul să ocupe toate portu- 
rile germane, intrarea dela Kategat si a curäti minele. 10. Toate 
porturile din Marea Neagră vor fi evacuate de Germani; preda- 
rea tuturor vaselor rusești luate de ei pe aceasta Mare. 11. Ina- 
poierea tuturor vaselor capturate dela Aliaţii nostri; toate provi- 
ziile de cărbune si materiale pentru semnale vor fi lăsate pe loc, 
etc. 12. Durata armistiţiului va fi de 36 zile. 

Incheierea armistiţiului a provocat o revoluţiune în Germa- 
nia, întocmai ca in Rusia, unde prăbușirea militară a fost ur- 
mată de revolutiune. Împăratul, sau mai bine zis Kaizerul si pu- 
ternicul Rege al Prusiei, a abdicat şi a fugit în Olanda, la Ame- 
rongen, în Castelul Contelui Godard Bentincke, alungat de furtu- 
na populară, iar Kronprintul s'a refugiat la Wieringen, tot în 
Olanda. Regii Bavariei, Würtembergului si Saxoniei, precum 
si toţi ducii şi prinții diferitelor State, cari formau Confederatiu- 
nea germană sau Imperiul german, proclamat cu atâta fast în 
Palatul dela Versaililes, lângă Paris, în 1871, au trebuit să-și 
părăsească cu toţii tronurile şi să fugă care încătrău, cei mai 
mulţi în Elveţia. 

Revolutiunea germană s'a manifestat mai întâiu nu atât prin 
abdicarea Împăratului, care este mai mult un efect al rezultatu- 
lui răsboiului, cât prin chemarea la postul de Cancelar a social- 
democratului Ebert. Ca în palatul în care a stăpânit Bismarck, 
Cancelarul de fier, timp de decenii nu numai in spirit reactio- 
nar, dar intr’un spirit franc dușmănos socialismului, să intre 
ca sef atotputernic un membru al partidului social-democrat, 
aceasta-i simbolul cel mai lămurit al revolufiunii germane. 

Germania ca imperiu sa prăbușit pentru vecie. Răsboiul 
din 1870 a nenorocit'o, căci semetia i-a întunecat mintea, si Ea 
a voit să supună la picioarele ei lumea întreagă. Bismark n'a în- 
teles îndreptăţirea naţională decât pentru Germani. De aci dis- 
preţul lui faţă de Francezi Poloni, Boemi, Români, etc. Brutali- 
tatea Germaniei faţă de Poloni va rămânea proverbială. Imperiul 
german, plin de păcate, s'a ruinat repede. Tot ce să clădise dela 
Frideric cel Mare până la Bismarck sa risipit într'o noapte de 
toamnă. De pe balconul istoric al Palatului Imperial din Berlin, 
deputatul socialist-revolutionar Liebknecht a vorbit mulţimii en- 
tuziaste, după care a fost proclamată Republica. O manifestaţie 
impunătoare a avut loc pe Alexanderplatz. Noul guvern a fost 
format de socialiștii Ebert si Scheidemann, în unire cu grupul 
socialistilor-minoritari al lui Haase. , 


111 


Ebert, seful Germaniei de astäzi, este fiul unui croitor din 
Heidelberg. El este absolvent a patru clase primare numai, dar 
are o cultură superioară. El a isbutit să unească pe socialiștii lui 
Scheidemann cu minoritarii lui Haase și să impedece astfel cre- 
area partidului bolsevist, a partidului de răsbunare socială nu- 
mit Spartucus (după numele șefului sclavilor revoltați contra 
vechii Rome). Lumea așteaptă să vadă acum dacă guvernul 
socialist republican va reuşi mai bine în Germania, decât guver- 
nul bolsevist in Rusia. 

Cu privire la ultimatul României, despre care amintesc în 
însemnarea zilei de 30 Oct.—12 Nov. 1918, ziarele ne comunică 
două documente importante, din cari să poate vedea cum sau 
desfășurat evenimentele, care au avut drept urmare acţiunea 
armatelor noastre si ale Aliaților, pentru liberarea teritorului 
ocupat. Vineri, 25 Oct./7 Nov., a sosit dela mareșalul Mackensen 
la Marele Stat Major al armatei române la laşi următoarea te- 
legramä: „Cu începere de azi-noapte am început evacuarea tru- 
pelor germane din teritoriul ocupat, forțând trecerea prin Transil- 
vania. In acest scop am minat podul de peste Dunăre, toate lucrari- 
le de pe căile ferate si exploatările de petrol. In intentiunea de a 
cruta România de un nou dezastru si în dorinţa de a crutà podul 
care poartă numele neuitatului Rege Carol I, vă rugăm să interve- 
niti de urgenţă prin guvernul român la guvernele Intelegerii spre a 
nu fi urmăriţi si stingheriti în retragerea noastră, în care caz vom 
fi nevoiţi să aruncăm în aer tot ceeace am minat spre a ne pro- 
teja retragerea.“ Faţă de situaţiunea creată de împrejurări 
guvernul român a trimis următorul ultimat mareșalului Ma- 
ckensen: „Un nou îapt a venit să facă nefolositoare demersurile 
pe care comandantul german ne-a cerut să le facem în scop de a 
împedecă înaintarea trupelor aliate pe teritorul român. Suntem 
înștiinţaţi că ofensiva lor pe teritorul nostru a si început. In con- 
trazicere cu asigurările date, Puterile Centrale au sporit efecti- 
vele lor în România și au construit fortificatii noi, ceeace a silit 
armatele Aliaților să concentreze trupe pe Dunăre si să bombar- 
deze orașele românești, în care comandamentul german cu bună 
ştiinţă asezase baterii. Cu toate că comandamentul grman știe 
că conform termenilor armistiţiului încheiat cu Austro-Ungaria, 
trupele germane nu dispun decât de 15 zile pentru a trece prin 
acea, ţară, acest comandament n'a luat măsurile necesare pentru 
a liberă România în acest interval şi a provocat astfel ofensiva, 
Aliaților pe teritoriul român. Pentru a împedecă ca România să 
redevie teatru de luptă este absolută nevoie ca trupele germane 
să părăsească în termin de 24 ore teritoriul român. Odată acest 
termin trecut trupele vor trebui să depună armele și să se ab- 
tie dela orice destructie si violenţă, pentru care guvernul german 
va fi făcut răspunzător. Aşteptăm un răspuns până mâine sară 
la ora 9. Dacă nu-l vom primi, vom fi siliţi să întrebuinţăm forţa 
pentru a ajunge rezultatul de mai sus“. 


10/23 Nov. 1918. 


Pela orele 11 a. m. un aeroplan care sbură pe deasupra ora- 
şului Buzău, s'a scoborit la nivelul caselor si a aruncat mai mul- 
te sute de foi volante. Lumea a alergat după ele si fiecare să si- 
lea să pună mâna pe câte o foaie. Un prietin mi-a dat şi mie una. 
Am cetit pe o parte manifestul Regelui, dat cu ocazia venirii la 
putere a guvernului generalului Coandă, și pe care cetitorii mei 
Pau văzut publicat în ziua de 27 Oct./9 Nov. 1918. Pe fata a două 
să află decretul de mobilizarea armatei şi punerea ei pe picior de 
răsboiu pe ziua de 28 Oct./10 Nov., însoţit de două manifeste: 
unul adresat Românilor şi celalalt Ostaşilor. ; 


Primul sună astfel: „Români! Când la 14 August 1916 vam 
chemat la lupta pentru desrobirea fraţilor voştri, am avut cre- 
dinta nestrămutată că dreptatea cauzei noastre va birui si că 
isbânda va fi de partea puternicilor aliaţi de cari ne legam soar- 
ta. Deşi neinvinse și insufletite de cel mai bărbătesc avânt arma- 
tele noastre, încunjurate de vrăjmași din toate părţile prin pră- 
buşirea Rusiei, au fost silite, iarna trecută, să întrerupă lupta 
pe care aliaţii au urmat'o cu atâta hotărâre și cu atâta glorie. 
Azi fiindu-ne iarăşi cu putinţă să unim ostirile noastre cu cele 
ale Aliaților suntem datori să reintrăm în luptă alături de ei, 
pentru ca tot împreună cu ei să mergem la biruinţa definitivă, 
care ne va aduce roadele întregi ale jertfelor şi ale vitejiei noa- 
stre. Români! Suferințele neamului românesc atât de greu în- 
cercat în cursul veacurilor sunt pe sfarsite. In clipa în care 
Aliaţii trec Dunărea si ne putem regăsi lângă ei ca să isgonim 
pe inamicul care de doi ani încalcă si jefueste pământul strämo- 
şesc, Sunt încredinţat că veţi răspunde chemării Mele cu aceeași 
dragoste de ţară şi că România va vedea implinindu-sé visul de 
veacuri al Neamului nostru: Unirea tuturor Românilor. Liberi 
şi uniţi, o viaţă sănătoasă și puternică să asigură întregului po- 
por român. Copiii copiilor nostri vor binecuvanta sträduintele 
voastre si vor slăvi pe cei ce s'au jertfit pentru idealul neamului. 


yes 


Cu Dumnezeu inainte! 

Al doilea manifest are cuprinsul următor: ,,Ostasi! Ora 
mult așteptată de totă suflarea românească si in deosebi de voi, 
vitejii Mei ostaşi, a sunat în sfârşit după lungă şi dureroasă as- 
teptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunăre, ne impune ca o 
sfântă şi patriotică datorie să luăm iarăşi arma in mână ca să 
isgonim împreună cu ele pe vrajmasul cotropitor din ţară si să 
aducem liniște populatiunii asuprite. Regele vostru vă chiamă din 
nou în luptă ca să înfăptuiţi visul nostru de atâtea veacuri: Uni- 
rea tuturor Românilor, pentru care în anii 1916—1917 aţi luptat 
cu atâta vitejie. Sufletele acelor căzuţi pe câmpul de onoare vă 
binecuvântează pentru această ultimă sfortare; privirile credin- 
ciosilor nostri aliaţi sunt îndreptate cu dragoste $i incredere 
spre Jara noastră şi fiii ei, camarazii voştri de armă din birui- 


113 


toarele armate franceze si engleze, cari vin in ajutorul nostru 
cunosc vitejia voastră dela Oituz, Mărăşti şi Märäsesti; aratati-le 
că, tunpul de aşteptare n'a putut să slăbească braţul Ostasului 
Român. Fraţii noştri din Bucovina şi din Ardeal vă chiamă pen- 
tru ultima această luptă ca prin avântul vostru să le aduceţi 
eliberarea din jugul străin. Biruinta e a noastră si viitorul va 
asigură întregului neam românesc viata pacinică si fericită. 
Inainte deci cu vitejia strămoşească. Dumnezeu este cu noi!“ 

In urma mobilizării, Regele a luat comanda supremă a ar- 
matei române. Marele Cartier General constituindu-să, genera- 
lul Prezan, a fost numit ca sef al lui. 

Generalul francez Berthelot, marele pretin al României, 
după ce a luat parte cu vitejie la marea ofensivă franceză de pe 
frontul apusan si după ce armatele germane au fost învinse, 
conform promisiunii ce ne-a făcut la despărţire (vezi ziua de: 
28 Febr.|13 Mart. 1918), s'a grăbit să vină la Salonic si de acolo, 
în fruntea armatei Aliaților nostri, s'a repezit să ne vină în aju- 
tor, trecând Dunărea, între Rusciuc şi Zimnicea, stabilindu-și 
deocamdată marele cartier la Giurgiu. 

‘In momentul când trupele franceze au trecut Dunărea, ge- 
neralul Berthelot, comandantul armatei dunărene, a adresat po- 
pulatiei următorul apel: „Români, la arme! La arme, Români! 
Trupele franceze trec astăzi Dunărea pentru a vă ajută să vă 
eliberaţi de jugul sub care inamicul credea să vă îngenunchieze. 
De opt luni de zile aţi fost cu toţii în măsură de a judecă brutali- 
tatea inamicului, care vă socotea în puterea lui. Voi mai cu deo- 
sebire, oameni din Oltenia și din Muntenia, care de doi ani de 
zile ati suferit ocupatia, ati putut constată obrăznicia și barha- 
ria dușmanului, care să numeşte civilizat. Germanii au pustiit 
câmpiile voastre şi au golit grajdurile voastre, au prădat casele 
voastre, au aşezat robia si foametea la vetrele voastre, ferm hotä- 
riti, ei Insisi au spus’o, să nu vă lase decât ochii pentru a plânge. 
Ceasul räsbunärii, sau mai bine zis, ceasul dreptăţii a sunat. In- 
vins pretutindenea, acolo unde nu este sdrobit, duşmanul este 
pretutindeni pus pe fugă. Clipa a sunat de a arde sdreanta de 
hârtie care ne-a fost adusă la București. Soldaţi! Batalioanele 
voastre să se unească cu ale noastre. Tärani, sculati-va si luaţi 
armele împotriva cotropitorului. Acesta este apelul Patriei Ro- 
inâne, pentru care voi ati suferit. Acesta este apelul guvernului 
vostru, care a jertfit totul pentru „Marea Românie“. Acesta este 
apelul strămoșilor, a umbrei lui Ştefan cel Mare, Mihaiu Vitea- 
zul, Mircea cel Bătrân. Acesta este strigătul feciorilor și fraţilor 
voştri căzuţi cu glorie pe câmpul de bătaie dela Oituz, Mărăşti si 
Mărășești, şi pretutindeni unde a fost nevoie de apărarea pămân- 
tului. Iar mâine veţi vedea steagul englez si tricolorul francez, 
fâlfäind aläturea de tricolorul vostru la puternica suflare a vic- 
toriei si a libertăţii. Sculaţi-vă, fraţi Români, si arumcati-va asu- 
pra dusmanului!“ 

Dr. V. Bianu Răsboiul României Mari. 8 


114 


D. Victor Antonescu, fostul ministru de finanţe şi actualul 
nostru ministru plenipotenţiar la Paris, sosind in Bucuresti, a 
făcut următoarele destăinuiri: „In urma tratatului de pace pe 
care Germania îl impunea României simpatiile pe cari le-am 
avut în Franţa au crescut din cauza nenorocirii nemeritate care 
ne isbise. Aliaţii au avut conştiinţa că într'un moment greu au 
cerut României un sacrificiu mare pe care ea l’a dat si deci 
nau pregetat un singur moment să o cheme la victorie. Mesa- 
giul pe care Pam adus din partea guvernului francez ţării mele, 
la Iaşi, eră un mesagiu de pretinie strânsă prin care ne chiamă 
să participăm la victoria finală. Nu ni se cerea de data asta 
sacrificiu, ci cooperarea într'o solidaritate strânsă cu Aliaţii, în 
momentul victoriei ce să apropiă cu pași repezi. Ţara noastră 
a, înţeles că momentul istoric pentru ea sună și n'a ezitat să-și 
facă ultima ei datorie. Sunt convins că sacrificiile imense ce 
România ș'a impus vor rodi peste așteptări si că, de data aceasta 
Congresul mondial va da satisfacţie integrală aspirațiilor noastre 
nationale. Cum am venit? nu prea importä; ceeace este esenţial 
e că trebuie să-mi fac datoria către ţară si cu orice riscuri să 
aduc ţării mele cuvântul mântuitor al Franţei si al marelui băr- 
bat care stă în fruntea ei, d. Clemenceau. Am venit cu aeroplanul 
dela Salonic la Iași, fiindcă nu aveam alt mijloc de a veni. Am 
sosit la Iaşi acum o lună şi timp de trei săptămâni, afară de pu- 
ţine persoane, nimeni n'a fost în curent cu sosirea, mea. Sper 
„că mâne voiu plecă la Giurgiu spre a întâlni pe d. general Ber- 
thelot si de aci la Salonic spre a vorbi cu generalul d'Esperey, 
Peste 12 zile cel mult cred că voiu fi iarăşi la Paris“. 


11/24 Nov. 1918. 


Astazi s'a oficiat în Catedrala Episcopiei din Buzău un Te- 
Deum si s'au înălțat rugăciuni de „mulţumire celui Atotputernic 
pentru ajutorul dat neamului românesc spre a să întregi şi ași 
vedea realizat visul secular. 

M. S. Regele Angliei, George R. I., a trimis Regelui nostru 
următoarea telegramă: „Cu prilejul încheierii armistiţiului cu 
Germania, trimit un mesagiu de salut amical ţării tale valoroase, 
aliatei noastre. Biruitorii dela Mărășești pot rămânea asiguraţi 
că faptele săvârşite si jertfele lor nu vor fi zadarnice si că 
pot privi viitorul cu noi speranţe și cu încredere. Gândurile mele 
au fost mereu la tine şi cu regina în tot timpul zilelor negre care 
au apăsat asupra ţării tale“. 

Președintele republicei franceze a primit dela d. Tacke Iones- 
cu, următoarea telegramă: „Istoria va spune dealungul veacu- 
rilor că sub preşedinţia voastră Franţa s’a regăsit teritorul său 
şi Alsacia si Lorena. Impärtäsim bucuria voastră si stim că nu- 
mai victoria armatelor voastre va putea să ne deie unitatea noa- 
stră. Consiliul Naţional al Unităţii române vă exprimă profunda 
sa admiraţie şi eterna sa recunoştinţă“. — La aceasta Presedin- 


115 


tele Poincaré a răspuns astfel: „Vă multumese cordial pentru 
călduroasa telegramă si vă, reinoesc toate promisiunile mele în ce 
priveşte grabnica realizare a Unităţii Naţionale a României, pre- 
tina Franţei.“ 

Comitetul naţional al unităţii române din Paris a adoptat 
într'o şedinţă o adresă de mulţumire către Președintele Wil- 
son, care sună astfel: „Mesagiul d-voastre către națiunea română 
ne umple inima de bucurie. Intrarea Americei în răsboiu pen- 
tru a scăpă dreptul la viata liberă si independentă a tuturor 
naţiunilor mari si mici, a dat naţiunii americane o strălucire 


a 
zi 


Tache Xonescu. 


vecinică. Noi împrumutăm frumoasele și dreptele cuvinte ale 
deputatului român Vaida Voevod, care în parlamentul opreso- 
rilor din Budapesta a declarat că dela creştinism cel mai impor- 
tant eveniment este mesagiul Preşedintelui Wilson. Națiunea ro- 
mână unită într'un Stat în întregime democratic si infintat pe 
dreptatea pentru toţi, reclamă onoarea să intretie totdeauna re- 
latiuni de cea mai sinceră pretinie cu marea democraţie a lumei 


> ce 


nol. 
g* 


116 


12/25 Nov. 1918. 


Monitorul Oficial cu data de 8 Nov. st. v. publică două de- 
crete de mare importanţă. Primul declară disolvat parlamentul 
actual şi convoaca o Constituantă pe baza votului universal. La 
alegerile acestea va participă şi Basarabia. Al doilea decret de- 
clară anulate toate lucrările fostului parlament. 

Legea de expropriere, de împroprietărire şi legea electorală 
să vor promulgă imediat după disolvare pe calea legilor-decrete. 
Aceste legi-decrete desävârsesc principiile introduse in Consti- 
tutie de Constituanta din 1917. Noile alegeri să vor face pe baza 
votului universal la începutul lunei Ianuarie 1919, asa că Corpu- 
vile legiuitoare să se poată deschide la 24 Ianuarie, în ziua Uni- 
rii Principatelor, care va deveni astfel marea zi a Unirii tuturor 
Ronidinilor. 

Un grup de 28 soldaţi alsacieni-loreni din urmata germană, 
idäpostiti în Spitalul Brâncovenesc din Bucuresti, au adresat 
d-lui Greceanu, directorul asezämântului, umnătoarea scrisoare: 
„Ziua de 11 Noemvrie 1918 a fost o zi de triumf pentru România; 
ea a marcat evacuarea precipitată a Capitalei de către trupele 
germane cari, de doi ani o coplesiserä sub povara legilor lor. A 
fost o zi de bucurie nu numai pentru România, ci si pentru Al- 
sacia-Loreua, care, tot la acea dută, a fost ocupată de glorioasele 
irmate franceze, liberând'o astfel de suferințele îndurate timp 
de 48 de ani, din cari ultimii 4 si jumătate adevărată muncă sil- 
nică. Astăzi, după atâtea suferințe, recucerind împreună liber- 
tatea, sim{imn aceeaș dragoste. Să ne întindem deci o mână fră- 
mască $1 să strigäm la olaltä: Trăiească Franţa! Träieascä Roma- 
nia! Trăiească Alsacia-Lorena! Si acest strigăt esit dintr’o sin- 
aură inimă răsună puternic în sufletul fraţilor nostri din Ro- 
mânia, Paris, Mulhouse, Strasburg si Metz“. 


13/26 Nov. 1918. 


Ziarele publica cele două discursuri pe cari le-au rostit la 
deschiderea Camerii franceze, in sedinta dela 5 Septemvrie a. c., 
domnii Paul Deschanel, preşedintele Camerii, si George Clemen- 
‘eau, preşedintele consiliului de miniştri, cari vor rămânea isto- 
rice si cred că fac o plăcere cetitorilor mei reproducându-le aci. 
Discursul d-lui Deschanel este acesta: „Răspund irezistibilului 
avânt al inimilor noastre, adresând omagiul admiraliei, dragostei 
si recunostintii noastre nemărginite armatelor noastre; șefilor, 
cari prin dibäcia si puterea combinațiilor lor; soldaţilor, cari 
| rin minuni de eroism şi împingând până la limitele extreme spi- 
ritul de jertfă au învins armatele germane, înălţând Franţa mai 
presus de ea însăși şi salvând cinstea familiei omenești. Gându- 
vile noastre frätesti să îndreaptă în același timp spre gloriosii 
nostri Aliați, ale căror victorii vor rămânea în fata veacurilor 
j atrimoniul comun al universului civilizat si a căror pretinie ne 
va fi tot aşa de scumpă în timp de pace ca si în răsboiu. Popoa— 


117 


Tele libere, căci acest räsboiu este triumtul democraţiei si al liber- 
tätii lumii, întemeiează împreună o nouă ordine. Prin mareata 
vitejie a acelora cari isi dau viata, prin jertfa morţilor, cari luptă 
împreună cu cei vii, omul în aceste momente sfinte, päseste peste 
cel mai mare popas pe care l’a străbătut vr'odată pe calea sânge- 
roasă a dreptăţii“. E 

D. Clemenceau a vorbit astfel: „Domnilor. Inflăcăratele cu- 
vinte ale preşedintelui d-voastre, întărite cu aplauzele d-voastre 
unanime, sunt ele insile pentru glorioasa noastră armată ferici- 
tele începuturi ale înaltelor recompense ce nu lipsesc niciodată, 
datoriei implinite. In acelaşi timp, bunii, vitejii nostri Aliați vor 
găsi în ele dreptul tribut al unei recunostinte pretinesti ce nu le 
va fi niciodată precupetitä, nici de voi, tovarășii lor de arme, 
nici de copii, cărora le lăsăm moştenire această amintire perma- 
nentă. Soldaţii noştri, marii noştri soldaţi, ca să le zicem pe nu- 
mele lor adevărat, sunt pe cale să respingă, să asvârle în mod 
victorios hoardele barbariei. Această sarcină va fi continuată 
până la întreaga desăvârşire ce o datorim marei cauze pentru ca- 
re a fost vărsat din belşug cel mai frumos, cel mai bun sânge 
francez. Soldaţii nostri ne dau această zi mare ce ni să datorește 
de mult, ziua liberărilor triumfätoare, când vom vedea, căzând 
vechile lanţuri ale celor mai strigătoare impilări ale trecutului 
pentru aşezări noui de dreptate, pentru desvoltări noui de liber- 
tate. In momentul când luăm act de evenimentele, cari încurând 
vor fi cele mai mari, ale celei mai mari Istorii, e drept ca guver- 
nul să se întoarcă spre Adunările parlamentare dela cari i-a ve- 
nit forţa, puterea de a lucră împreună cu mijloacele de a împin- 
ge victoria până la punctul când rodul glorios al atâtor jertfe 
trebuie să ne fie asigurat. Trebuie să aducem această mărturie 
Adunărilor Republicei că în zilele cele mai negre, ele n’au șo- 
văit, nu's'au îndoit niciodată. Prin hotărîrile lor statornice în cele 
mai înalte nezuinte ale datoriei patriotice, ele ne-au dat mijloace 
materiale şi morale ca să învingem, au pregătit, au facut victo- 
ria. Recunostinta ţării li să datorește. Cu toţii voim ca această 
victorie să fie, prin voința Franţei si a tuturor popoarelor Inte- 
legerii, o victorie a omenirii. Sarcina este destul de fmumoasă, 
Cei cari vor veni după noi să continue munca!“ 

Generalul Pétain, ridicat la rangul de mareșal, eroul dela 
Verdun, astăzi comandantul forţelor, cari conform clauzelor ar- 
mistitiului, ocupă Alsacia-Lorena şi teritoriile din dreapta Rinu- 
lui, a dat trupelor de sub ordinele sale următorul ordin de zi: 
»Armatelor franceze! Multă vreme ati luptat. Istoria va celebră 
tenacitatea, şi mândra energie desfăşurată în acești patru ani 
pentru Patria noastră care trebuiă să învingă, ca să nu moară. 
Mâne, ca să dictăm și mai bine pacea, vom duce armatele noa- 
stre până la Rin. Veţi pătrunde pe pământul Alsaciei-Lorenei, 
care ne este scump, ca liberatori. Veţi päsi mai departe in tara 
germană să ocupați teritorii care sunt zălogul necesar al unor 


118 


drepte reparatiuni. Franţa a suferit in ţarinele ei pustiite, im 
orașele ei ruinate; are jale multă şi crudă. Provinciile Hberate- 
au avut de suferit impilări de neîndurat și jicniri sângeroase. 
Dar nu veţi răspunde crimelor săvârşite cu violenţe cari v’ar 
putea părea legitime în excesul resentimentelor voastre. Veţi ră- 
mânea disciplinaţi, respectând persoanele și averile. După ce att 
înfrânt duşmanul prin arme, îi veţi impune si mai mult prin 
demnitatea, atitudinei voastre si lumea nu va sti ce trebuie să 
admire mai mult, purtarea voastră în isbândă sau eroismul vo— 
stru în lupte. Gândul nostru duios să meargă spre morţii noștri 


Mareșalul Pétain. 


spre acei acăror jertfă ne-a adus Victoria) Trimit un salut de 
dragoste întristată fraţilor, mamelor, văduvelor şi orfanilor 
Franţei, care isi şterg lacrimile o clipă în zilele acestea, de bucurie 
naţională, ca să aplaude triumful armatelor noastre. Mă închin 
înaintea drapelelor voastre märete!” Incheiu această zi, închinată. 
dulcei Frante, înregistrând si manifestatiunile patriotice din Par- 
lamentul francez cu ocazia cetirii conditiunilor armistitiului. 
După cetirea acestor conditiuni, d. Clemenceau a zis: „Caut in 
zadar ce asi putea adăugă intr’un astfel de moment, după acea— 


119 


stä cetire în fata Camerei Reprezentanţilor Franţei. Numai un 
cuvânt: în numele poporului francez, în numele Guvernului Re- 
publicii franceze, trimit salutul Franţei, una si indivizibilă, Al- 
saciei şi Lorenei recăpătate. Apoi onoare marilor noștri morţi, 
cari ne-au adus această victorie''. — După aceste cuvinte pline 
de emotiune si întretăiate de aplauze entuziaste, președintele Ca- 
merei, d. Deschanel, a pronunţat această cuvântare vibrantă: 
„lată în sfârşit ora pentru care trăim de 47 de ani, în timpul că- 
rora n’a încetat de a pătrunde în inimile noastre strigătul de des- 
perare al lui Gambetta si Jules Grosjean, acela de victorie al lui 
Edgard Quinet şi al lui Georges Clemenceau, patru zeci şi şante 
de ani, în timpul cărora Alsacia-Lorena, sugrumate n'au încetat, 
să întoarcă către Franţa inima lor îndurerată. Mâine vom fi la 
Strasburg si la Metz. Nici o vorbă omenească nu poate egală 
aceasta fericire. Provincii cu atât mai scumpe inimilor noastre 
cu cât aţi fost mai nenorocite. Un duşman barbar voiă să facă. 
din voi semnul cuceririi noi, zălogul unităţii noastre nationale!‘ 
— In fine, în mijlocul unei emotiuni de nedescris, deputatul so- 
cialist Albert Thomas a propus să se acorde onorurile şedinţei 
celor doi deputaţi din Alsacia-Lorena: d-nii Albert si Weil, cari 
să aflau în acel moment într'o tribună a adunării. La această. 
propunere Camera isbucneste în Vivats. Apoi deputaţii să ame- 
stecă cu publicul care întonează Marsilieza. 


14/27 Nov. 1918. 


In Viena au fost mari lupte pe stvade, multe clădiri impor- 
tante au suferit stricăciuni mari de pe urma bombardării. In ur- 
ma acestor turburări s'a proclamat Republica. In acest mod sa. 
prăbușit pentru vecie Imperiul Austriei şi cu el întreaga Monar- 
hie Austra-Ungarä, care s'a descompus în: Republica Austriei 
germane, Republica Ungariei, Republica Ceho-Slovacă, Statul 
Poloniei la Nord, Statul Iugo-Slav la Sud, iar Italienii s'au ali- 
pit la Italia, precum Românii s'au unit cu Patria-Mumä, for- 
mând România Mare! 

Impăratul şi Regele Austro-Ungariei a rămas în suspensie 
şi cine știe unde isi va găsi vr’un cuib? Toată lumea ştie că Im- 
periul Austriei în timpul existenţei sale seculare a trăit prin min- 
ciună şi a guvernat printr'o politică perfidă, opunând pe unii 
contra altora, neutralizând în mod mutual revendicările, aspi- 
ratiunile diferitelor naţionalităţi din cari să compunea, după 
maxima: divide et impera, şi care monarhie a comis fata de toate 
nationalitätile ei cele mai mari nelegiuiri după interesele momen- 
tane și variabile a Dinastiei de Habsburg, cu toate că pe frontespi- 
ciul Palatului imperial din Viena stă scris cu litere mari: Justiția 
Regnorum Fundamentuin. Nu să poate găsi în întreaga istorie 
un exemplu așa, de tipic prin care cuvintele să ascundă mai cu 
nerusinare udevărul. După o viaţă destul de sbuciumată de mai 
multe veacuri, Austria ar fi avut o bună ocazie după dezastrul 


120 


dela Sadova din 1866 ca să-și schimbe radical organizaţia de 
Stat, constituindu-să într'o monarhie federalisticd, în care toate 
naţionalităţile să fie autonome, să se guverneze si să se desvolte 
fiecare după geniul său, multumind astfel toate popoarele si 
ţinându-le strânse prin dragoste si devotament în jurul Tronului. 
Dar, în loc să facă aga, ea s'a transformat, după stăruința si sub 
ameninţarea Ungurilor, într'o Monarhie dualistică, în monstrul 
cu două capete, numit: Austro-Unguria, impartind Imperiul 
habsburgic în două jumătăţi, dând. Nemtilor egemonia în Austria 
şi Maghiarilor egemonia în Ungaria. Omenirea întreagă a fost 
martoră la suferințele pe cari le-au îndurat nationalitätile în 
timp mai bine de o jumătate de veac şi cum acestea căutau să-și 
găsească scăparea în orice parte ar fi. Mulțumită, de o miie de 
ori mulţumită acestui mare răsboiu mondial, acestui răsboiu 
sfânt, care a întrecut prin măreţia lui toate răsboaiele de pe pă- 
mânt si în urma căruia a răsărit Soarele libertății pentru în- 
treaga suflare omenească; astăzi din cenuşa acestui monstru bi- 
cefalic, s'au renăscut atâtea State tinere şi viguroase, cari de a- 
cum înainte vor putea să arate lumii toate comorile ascunse 
în fiinţa lor şi toată puterea de viaţă, care era comprimată în 
sânul lor sub capacul de fier al barbarilor, contribuind şi ele la 
civilizaţia omenirii. 

15/28 Nov. 1918. 


La intrarea armatelor române în Transilvania, şeful statului 
maior, generalul Prezan, & dat următoarea proclamaţie către Ar- 
deleni: „Români! Din înaltul ordin al M. S. Regelui Ferdinand I, 
în urma chemării Comitetului Naţional Român, armata noastră 
a trecut Carpaţii pentru a desfiintà hotarele cari să ridicau în- 
tre noi, rupând în două trupul aceluiaș neam. Päsind cu dra- 
goste fräteascä pe pământul Transilvaniei, ostirea română vine in 
numele unor sfinte drepturi naţionale si omeneşti pentru a ga- 
rantă libertatea deplină a tuturora. Insufleţiţi de aceste gânduri, 
asigurăm pe toţi locuitorii pământului românese până la Tisa si 
Dunăre, fără deosebire de neam şi de lege, că vom păzi cu cre- 
dinţă viata şi avutul tuturora. Indemnăm deci întreaga popora- 
fie ca, sub paza oastei române, să-și continue ocupațiile obicinui- 
te, astfel ca viata normală în sate si oraşe să nu sufere nici o 
turburare. Fiecărui locuitor îi să va respectă libera exercitare a 
drepturilor sale cetăţeneşti, dar în acelaș timp să pune în 
vedere tuturora că orice încercare de a provocă dezordine, de a 
săvârşi acte de violenţă sau de nesupunere să va pedepsi cu 
toată severitatea. Români! Pe câmpiile Turzii, unde deodată cu 
trupul Marelui Voevod Mihaiu a căzut înfrânt şi visul nostru 
secular, astăzi flutură din nou mândrele flamuri române, înfăp- 
tuind pentru vecinicie Unirea tuturor Românilor!“ 

Generalul Traian Moşoiau, comandantul Diviziei a 7-a, în 
momentul intrării sale în Ardeal în fruntea trupelor române, a 


121 


publicat următoarea proclamatiune: „Români! decând pe malul 
<Căpușului Voevodul Gelu a murit ca un erou, rezistând cu în- 
versunare cotropitorului barbar, stăpânire străină s'a aşezat în 
mândrul nostru Ardeal. O miie de ani au trecut de atunci, si în 
tot timpul acesta, o singură dată lanţurile sale au fost sfărimate 
de către cel mai mare visător al neamului nostru. Dar Mihaiu 
Viteazul a căzut răpus miseleste si visul s'a spulberat. Iarăşi 
veacuri de amară robie care v'au înfrânt, dar v’au otelit sufle- 
tele. Clipa visată de toţi, prevestită de glasul atâtor profeti, sfin- 
-ită cu sângele atâtor martiri luptători ai idealului nostru a so- 
sit acum. Astăzi lanţurile cad pentru totdeauna. Armata română 
päseste increzătoare în Ardealul frätesc. Dorobantii pasesc cu 
încredere, şi, în fruntea lor, umbra marelui Mihaiu Voevod să 
îndreaptă spre pământul visat, spre pământul unde miselia stră- 


Generalul Traian Moșoiu. 


inilor au pus sfârșit minunatei sale vieţi. La sărbătoarea vic- 
toriei şi a împlinirii destinelor, grăbesc umbrele mari ale eroilor, 
cari au crezut in acest ideal si au murit pentru el. Sosesc Horia, 
“Cloșca si Crişan, si Ianeu vine cu mândri lui Moti. Sufletele 
noastre, sub privegherea lor, să se unească într'un singur suflet, 
în marea sărbătoare a Unirii celei vecinice. Români! Cu noi 
aducem Libertatea, iar pe steagurile noastre este scrisă Drep- 
tatea! Din ordinul M. S. Regelui Ferdinand I, a Celui mai viteaz 
si mai înţelept dintre Regi, trecem peste nedreptele hotare cari 
ne-au despărţit zece veacuri, și, stergand amintirea, timpurilor de 
durere si de umilinţă, vă întindem o mână fräteascä pentru a în- 


122 


tări legătura care de acum nu trebuie să se mai desfacă, nici nm 
să va mai desface!‘ 

Inima imi tresaltă de bucurie când văd că mândrele armate 
române au intrat din nou în Ardeal, și acuma pentru a nu-l mai 
părăsi niciodată. Ardealul, visul de aur al lui Mihaiu Viteazul si 
al nostru tuturor; Ardealul, care cuprinde milioane de suflete 
româneşti; Ardealul cântat de poeţii noștri; Ardealul cu doine 
fermecătoare şi cu aur mult în sânul lui; Ardealul este acum al 
nostru si numai al nostru! 

Toţi Românii din Ardeal si din părţile ungurene sunt ho— 
tariti să se unească cu România, formând o Românie Mare. Pen— 
tru aceasta s'au format garde nationale din regimentele roma— 
nesti, cari cu un devotament și o disciplină vrednică de admirat 
veghează la păstrarea ordinei, în contra bandelor înarmate de 
Unguri, cari încearcă să provoace turburări. Conducătorii popo— 
rului român opresc pe fraţii noştri de a să dedă la răsbunări, 
vrând să dovedească, lumii că sunt vrednici de timpurile mari 
pe cari le trăim. In ţinuturile românești nu există bolsevism.. 
deoarece fiecare român, este pătruns de demnitatea care să cere 
cetăţenilor din România Mare. 

Doi delegaţi ai Consiliului national al Românilor din Ardeal 
şi Ungaria, profesorul Nicolae Bălan din Sibiiu si Căpitanul Pre- 
cup au venit la Iasi ca să se pună în atingere cu oamenii guver— 
nului nostru, cu oamenii fruntaşi ai partidelor politice şi cu re— 
prezentantii Puterilor aliate. Domnul Jon J. C. Brătianu, indru— 
mătorul răsboiului nostru national, primind pe acești delegaţi le-a. 
declarat următoarele: „Ambele aceste mari provincii să vor uni 
fără autonomie. Aceasta pentru ca în comun să se cimenteze un 
puternic partid democratic naţional, care să realizeze marile re- 
forme sociale si politice, cari vor pune bazele României viitoare! 
D. Brătianu a sfătuit delegaţia ca să lupte împreună cu demotra— 
tia din Regat pentru înfăptuirea integrală a votului universal, a 
împroprietăririi ţăranilor şi pentru marea, revendicare socială 
care este cointeresarea tuturor lucrătorilor la beneficiile industrii- 
lor la cari participă cu munca lor. In ce privește nafionalitatile, 
d-sa a declarat că trebuie să se deie desăvârşită libertate de des- 
voltare culturală si libertate deplină tuturor confesiunilor. Acea- 
sta pentru a asigură în graniţele României Mari dreptate si li- 
bertate pentru toate naţiunile. 

Mergând la ministrul Franţei, delegaţia a exprimat recuno- 
ştinţa adâncă a poporului din Ardeal si Ungaria pentru sprijinul 
cald pe care Franţa li Pau acordat întotdeauna. Românii de pe- 
ste munţi sunt convinşi că acest sprijin îl vor avea si mai de- 
parte. Până astăzi despărțiți de Franţa prin politica de oprimare 
a Ungurilor, Românii transilvăneni nu au putut să aibă un con- 
tact mai strâns cu marele popor francez. Ei speră că dupa ce 
vor face unirea să vor putea bucură şi ei de toate binefacerile- 
civilizatiunii şi spiritului francez. Apoi delegaţii au supus la cu- 


128 


nostinfa ministrului francez că Românii din Ardeal si Unga- 
ria au hotărit unirea lor cu România. Ministrul Franţei, d. de 
Saint-Aulaire, răspunzând a spus că Transilvănenii şi Românii 
din Ungaria, cari au fost în vremea din urmă în România, cu- 
nosc toată solicitudinea si toată dragostea pe care o au Franţa 
Şi d-sa pentru poporul român din Ardeal şi Ungaria. D-sa speră 
că Unirea cu România să va îndeplini în cele mai bune conditi- 
uni. D. de Saint-Aulaire a invitat apoi si pe d-nii Barclay, mini- 
strul Angliei, Wopicka, ministrul Americei, si pe Aurilti, repre- 
zentantul Italiei, cărora le-a prezentat pe delegaţi, cari le-au re- 
petat şi lor aceleași declaratiuni. Reprezentanţii Aliaților au 
luat act de declaraţia delegaților şi au promis că vor comunică 
guvernelor lor dorinţa de unire a Românilor din Transilvania 
și Ungaria. 

Din ziare am aflat că în toate satele si orașele din Ardeal 
şi părţile ungurene s'au format sfaturi naţionale. In Arad consi- 
liul national român să compune din puţinii deputaţi, cari au 
putut fi aleşi ţinând pepturile împotriva baionetelor ungurești 
şi din alţi fruntaşi ai neamului nostru. Consiliul acesta s'a de- 
clarat în permanenţă. El are la dispoziţie legiunea română din 
Arad, pusă sub comanda Lt. Colonelului Sârbu. Conducătorii le- 
giunii române au răspândit o proclamaţie către toţi Românii din 
Comitatul Aradului, îndemnându-i să vină cât mai repede sub: 
steagul tricolor. Sfatul naţional din Sibiiu a publicat următorul 
apel: „Fraţi Români! Au căzut lanţurile robiei de veacuri. Na- 
tiunea română astăzi e liberă si sigură pe soarta ei. Noi vrem 
însă o libertate în rânduială. Piară dintre noi dezordinea şi anar- 
hia. De aceea pentru a apără interesele sfinte ale neamului si 
a ţinea buna rânduială si linişte, am format sub comanda ro- 
mânească a ofiţerilor de un sânge cu noi o legiune română, sub 
steagul nostru tricolor, căruia îi jurăm credinţă nestrămutată. 
Apelăm la toţi Românii buni de arme şi iubitori de neam din Si- 
biu si jur să intre în această legiune care va fi condusă de Maio- 
rul Valeriu Liuba“. ! 

Consiliul national român din Ardeal are la dispoziţia sa 
aproape intreg Corpul 12 austriac, compus in majoritate de sol- 
dati români ardeleni. Cu concursul acestor trupe s'a putut cap~ 
tură la sud de Sibiiu 30 trenuri germane cu alimente furate din 
România. 

Intreaga reţea de cale ferată din Ardeal este în stăpânirea 
Românilor si pusă sub paza si conducerea trupelor ardelenesti. 


16/29 Nov. 1918. 


Teri, Joi, 15/28 Nov. 1918, sa proclamat în Cernăuţi Unirea: 

* Bucovinei cu România, de către Congresul general al Bucovinei, 
care s'a întrunit în sala Sinodului. Congresul a fost deschis de 
către octogenarul consilier consistorial Dionisie Bejan, ca prese~ 
dinte de vrâstă. Congresul a ales apoi ca președinte pe d. Iancu 


124 


Flondor, care, in aplauzele nesfârşite ale Congresului, ocupă 
scaunul prezidenţial şi într'o frumoasă cuvântare plină de avânt 
arată scopul măreț al Congresului, salutând pe oaspeţii basara- 
bieni și ardeleni. A dat apoi cetire următoarei rezolutiuni, care 
a fost primită cu aplauze si ovatiuni nesfarsite: Ù 

„Congresul general ul Bucovinei întrunit astăzi, Joi 15/28 
Noemvrie 1918, in sala sinodală din Cernăuţi, considerând că 
dela Fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde 
vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte 
din Moldova, care în jurul ei s'a închegat ca Stat; că în cuprin- 
sul hotarelor acestei ţări să găsește vechiul scaun de Doinnie dela 
Suceava,gropnitele domnești dela Rădăuţi, Putna si Suceviţa; 
precum şi alte multe urme și amintiri scumpe din trecutul Mol- 
dovei; că fiii acestei ţări umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova 
şi sub conducerea acelorași Domnitori au apărat dealungul vea- 
curilor fiinţa neamului împotriva tuturor  încălcărilor dina- 
fară şi cotropirii păgâne; că in 1774, prin vicleșug, Bucovina a 
fost smulsă din trupul Moldovei si cu deasila alipită Coroanei 
Habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat sufe- 
rintele unei ocârmuiri străine, care-i nesocotea drepturile natio- 
nale şi care prin strambatati și persecuție căută să-i înstrăineze 
firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voiește 
să trăiască ca frate; că în scurgere de 144 de ani Bucovinenii 
au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie din Eu- 
ropa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asu- 
pritorilor lor și că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea 
drepturilor moștenite, isgonirea limbei lor din viaţa publică, din 
şcoală si chiar din biserică; că în acelaș timp poporul bästinas a 
fost împedecat sistematic de a să folosi de bogăţiile şi isvoarele 
de câștig ale acestei ţări si despoiat in mare parte de vechia sa 
moștenire; dar că, cu toate acestea, Bucovinenii n'au perdut nă- 
dejdea, că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor si suferinţă, 
va sosi si că moștenirea lor străbună, tăiată prin granite nele- 
giuite, să va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui 
Ștefan; ei au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului 
să va înfăptui prin Unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru 
şi Tisa într'un Stat naţional unitar; constată că ceasul acesta, 
mare a sunat! Astăzi, când după sfortäri si jertfe uriaşe din par- 
tea României si a puternicilor si nobililor săi Aliați s'a întronat 
în lume principiile de Drept și Umanitate pentru toate neamu- 
rile, şi când în urma loviturilor sdrobitoare Monarhia austro- 
ungară s'a sguduit în temeliile ei și s'a prăbușit, şi toate nea- 
murile încătuşate.în cuprinsul ei s’au câștigat dreptul de liberă 
hotärîre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite să în- 
dreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat 
nădejdea, desrobirii noastre. Drept aceea, noi, Congresul general 
al Bucotinei, întrupând suprema putere a ţării și fiind învestit 
. Singur cu putere legiuitoare, în numele Suveranitatii nationale 


125 


hotărîm: Unirea neconditionutd şi pentru vecie a Bucovinei, in 
vechile ei hotare până la Ceremuș, Colaciu si Nistru, cu Regatul 
Romäniei. 

Acest act, votat in unanimitate, in aplauze furtunoase si 
cu entuziasm delirant, a fost adus la cunostinia M. S. Regelui 
Ferdinand al României, precum si la cunostinta reprezentanti— 
lor Puterilor aliate prin firul telegrafic. Telegrama către M. S. 
Regele sună așa: „Congresul general al Bucovinei, care întru- 
pează suprema, putere a ţării, în numele Suveranitätii Nationale, 
a votat astăzi în unanimitate Unirea necondiționată si pentru 
vecie a Bucovinei în hotarele ei actuale cu Regatul României. 
Multumind Proniei cereștti că ne-a invrednicit de a vedea ispasit& 
nelegiuirea ce s'a săvârșit acum 144 de ani faţă de tara noastră 
si mândri că avem fericirea de a aclama pe Maiestatea Voastră 
Domn liberator și purtător de grije al Bucovinei, rugăm să ne 
prüniti sub sceptrul Maiestăţii Voastre si, reînodând firul istoric 
rupt cu silnicie înainte de un veac si jumătate, să reinoiti strălu- 
cirea Coroanei lui Stefan. Maiestate, să trăiţi multi si fericiţi ani! 
Trăiască M. S. Regina! Trăiasca Dinastia!“ 

După votarea acestui act istoric, sau ţinut mai multe cuvân- 
tări înflăcărate și lumea sa îndreptat spre piaţa principală a 
orașului, unde s'a încins o măreaţă Horă a Unirii, iar piaţa a 
primit de azi înainte numele de Piata Unirii. 

Vrednică de amintit este şi telegrama data M. S. Regelui de 
d.prof. universitar Sextil Puşcariu şi care glasueste astfel: ,,Maria 
Ta! Venim ca soli ai bucuriei, — si mulţumim lui Dumnezeu că 
ne-a invrednicit pe noi cu cinstea aceasta, — ca sa aducem inimile 
şi sufletele Moldovenilor de peste Molna, inimile pline de multu- 
mită si eternă recunoştinţă pentru ocrotirea ce ne-ati dat ca să 
unplinim visul parintilor nostri, şi sufletele primenite în anii grei 
de suferinţă. care nu cunosc altă dorinţă decât de a putea lucra si 
ele la alcătuirea României. Venim, Măria Ta, să vă aducem vești 
că, în clipa când vechiul ținut al Sucevei și Cernăuţilor cu ocolul 
Câmpulungului şi Cotmanului au fost unite cu Tara Mama, sub 
lespedea din Putna, Sfântul după o sută patru zeci şi trei de ani 
de somn greu, turburat de visuri urîte ş'a aflat iar odihna, cuci, 
de acum ştie că soarta fiilor sai este pusa în mâna Regelui Ferdi- 
nand, eliberatorul tuturor Românilor ! Să trăeşti Maria Ta !* 


17/30 Nov. 1918. 


Capitala Tarii, în culmea bucuriei, după doi ani de robie, sa 
pregătește sa-și primească, după cum să cuvine pe iubiții Suve- 
rani, însoţiţi de eroii biruitori. Steagurile pretutindenea. își flutură 
faşiile tricolore, iar glastrele si jerbele impodobesc balcoanele, so- 
clurile de marmură ale statuielor să incing cu ghirlănzi, inspriptii 
frumoase sa ridica pe stâlpi de lemn frumos impodobiti dealungul 
străzilor, apoi deasupra trecatorilor principale sa îndoaie minunate 
arcuri de triumf. Pregatirile să urmeaza necontenit; şi fara oboseală. 


126 


“Tribune sa înalţă în anumite locuri, împodobite cu flori, verdeață 
si stegulete. Ziua. mare, strălucioare ca si învierea unui neam 
întreg sa apropie, este aci, este ziua de mâne... 


Primăria, oraşului Bucureşti chiamă la această mare sărbă- 
toare pe toţi locuitorii ei prin astfel de cuvinte, lipite pe la toate 
räspântiile : „Cetăţeni ! După doi ani de grele suferinţe, in care 
timp vrajmasul trufas şi crud nu v'a scutit de nici o umilinţă şi 
de nici o suferinţă, zile mari, zile de glorie să ridică pentru voi 
şi pentru toată românimea. Cetăţeni ! Duminecă dimineaţa, M. M. 
L. L. Regele şi Regina tuturor Românilor, însoţiţi de augusta lor 
familie, intră în iubita lor Capitală, incunjurati de slavă şi de dra- 
gostea făra margini a Poporului întreg. Maiestatea Sa Regele re- 
vine în mijlocul nostru, päsind glorios in fruntea bravelor armate 
române apărătoare dârze ale pământului străbun. Virtutilor mi- 
nunate ale acestor ostaşi, trup din trupul nostru, le datorim zilele 
de glorie neperitoare care sunt: Oituz, Mărăşti şi Mărășești. Lor 
le datorim libertatea, ţării şi mărirea Patriei. Cetăţeni ! Alături de 
voinicii nostri päsind împreună fräteste vor intră trupele Aliaților 
nostri. Ele ne aduc solia isbândei depline si a păcii. Să-i salutäm 
cu iubire și cu respect. Sunt soldaţii cari au suferit şi s'au jertfit 
pentru cauza dreptăţii şi a civilizaţiei. Niciodată în tot timpul 
Istoriei, virtuţi mai multe nu s'au pus în slujba unor scopuri mai 
nobile. In capul acestor minunate osti, Cetăţeni, veţi recunoaşte 
pe iubitul general Berthelot, soldat al Franţei şi soldat al nostru. 
Salutati în el un mare oştean şi un mare prietin al României. Ce- 
titeni! Să esim cu toţii înaintea Suveranilor noştri, înaintea, os- 
tenilor noştri si bravilor noştri aliaţi. Să le facem primirea, care să 
cuvine să fie făcută de un popor de cetăţeni liberi şi conștienți de 
însemnătatea, istorică, a zilelor pe cari le trăim. Frumuseta şi mă- 
retia primirii să stea, în entuziasmul nostru, în dragostea, noastră, 
şi în simţul nostru de ordine. Să arătăm tuturor că în sufletele 
Românilor stau neclintite două credinti: în Patrie şi în Rege. Ri- 
dicati-vä inimile la înălţimea vremurilor, fiţi mari ca ele gi insem- 
naţi-vă în amintirile voastre si în ale copiilor voştri, ziua cu care 
începe viata glorioasă a României Mari.“ 

Un ziarist dela Chemarea din Iasi, întrebând pe iubitul nostru 
Suveran ce poate spune asupra situaţiei de faţă, Maiestatea Sa 
i-a zis: „Pune mana pe inima d-tale, ea bate ca şi a mea. Ascult-o 
şi ea iti va spune ce gândesc Eu în clipele acestea“. La întrebarea 
că ce crede Maiestatea Sa de efectul pe care l’au produs decretele- 
legi în cercurile politice, Regele, fără să-i dea un răspuns direct, 
i-a, răspuns: „Datorăm soldaţilor ţărani cuvântul Meu. Mi lam 
ţinut“. 

Un alt ziarist ieşan, întrebând pe iubita, noastră Buverană când 
va merge în Ardeal, M. Sa i-a zis: „In Ardeal? E cea mai tainică 
dorinţă a mea. Sunt atâtea, lacrimi de şters, atâtea, dureri de alinat 
si atâti orfani de mângâiat, dar cine ştie cât timp va mai trebui 
să treacă până voiu merge în Ardeal... Dar până atunci mă voiu 


127 


«luce la Bucuresti pe care îl iubesc asa de mult. A suferit atâta, 
„că suferinţa mi-l face si mai drag.“ 

Am cetit în ziarul Chemarea din Iaşi următorul toast rostit 
de M. S. Regele la serbarea Cavalerilor Ordinului Mihaiu Vitea- 
zul: „Camarazi! Am dorit să fim astăzi împreună. Si în toţi anii 
doresc ca de ziua marelui Voevod, toți Cavalerii Ordinului Mihaiu 
Viteazul să ne întrunim pentru a păstră cultul pentru primul 
Domn al Românilor. Pentru noi marele Voevod e prima fulge- 
rare a, vrerii neamului românese. Pe aceleași drumuri, ale munţilor 
Carpaţi, pe unde au trecut oștile lui Mihaiu, au trecut astăzi şi 
armatele noastre. Gândul meu să îndreaptă, în aceste clipe solemne 
către ostaşii cari au perit apărând pământul Patriei şi cu jertfa, 
vieţii lor, mărind gloria neamului. Amintire neştearsă gloriosilor 
nostri morţi, iar vouă, camarazi, sănătate 1‘ 

D. Ion I. C. Brătianu a trimis Primului Ministru al Franţei, d. 
G. Clemenceau, următoarea telegramă : „Mulțumită sfaturilor pe 
cari pretinia, voastră pentru ţara noastră ni le-a trimis prin Mi- 
nistrul Franţei şi prin Victor Antonescu și mulţumită acţiunii Co- 
mandamentului francez, reprezentat prin generalul Berthelot, Ro- 
mânia a putut să-şi reiă locul său alături de acei de care au le- 
&at-0 cele mai nobile sentimente şi cele mai scumpe aspiratiuni. Cu 
© emotiune uşor de înţeles în această oră decizivă pentru viitorul 
neamului românesc, gândurile noastre să îndreaptă spre d-voastre 
şi spre Franţa voastră glorioasă şi de data aceasta vecină“. — La 
această telegramă, d. Clemenceau a răspuns : „Vă mulţumesc sin- 
“cer pentru sentimentele pe cari ni le-aţi exprimat prin telegrama, 
pe care ni-a transmis’o d. de Saint-Aulaire. Guvernul francez, pe 
<are 0 veche și încrezătoare pretenie îl uneşte cu România şi care 
a simpatizat cu ea în cursul încercărilor pe care le-a percurs, să 
felicită de a o vedea reintrată în alianţa sa şi lucrând la realizarea 
unităţii ţărilor române. Fac toate urările pentru desvoltarea sa 
liniştită şi pentru prosperitatea, sa.“ 

Intre guvernele României şi Italiei a avut loc următorul 
schimb de telegrame cu ocazia, reintrării României în alianţa, Inte- 
legerii. D. prim-ministru, generalul Coandă a expediat următoarea, 
telegramă : „Intreg poporul român a salutat, cu buctrie ziua, când 
a putut să, să regăsească alături de aceia, de cari i-a, despărţit de- 
fectiunea Rusiei, dar de cari nu s'a despărţit niciodată. Dimpotrivă, 
“el simtia că încercările la care-l condamnă soarta crudă, creată, 
prin această defectiune, să adaugă la jertfa, ce ş'a, impus în lupta, 
pentru agi asigură fräteasca simpatie a fratilor săi de arme. In 
vremurile de încercare ca şi astăzi când trebuie să să împlinească, 
unitatea vechii Dacii, gândurile sale statornice si frätesti, merg 
spre ilustra Romă a cărei mare si nobilă amintire fu neperitorul 
sprijin în luptele noastre seculare. Tin să exprim Escelentei Voa- 
stre sentimentele aceste în numele guvernului regal, cari sunt ex- 
presiunea, fidelă a sentimentelor Românilor de pretutindeni, întrun 
“ceas atât de hotărâtor al istoriei lumii şi a desvoltării popoarelor 
moastre.“* D. Orlando, preşedintele consiliului miniștrilor Italiei, a 


128 


raspuns astfel: „Esprim Escelentei Voastre viile mele multumirx 
pentru sentiinentele ce a binevoit să-mi esprime prin amabila sa 
telegrama, în numele guvernului şi al poporului român, care s'a 
ridicat din nou ca să-şi apere libertatea şi independenţa. Victoria 
armatelor aliate, care pecetlueste triumful cauzei libertatii şi a 
dreptului deschide de asemenea pentru eroica Românie ziua reîn- 
vierii. Națiunea italiană unita cu nobila naţiune română prin le- 
gaturi de veche şi fräteasca simpatie, saluta cu bucurie această zi 
şi espriina urările sale cele mai calduroase pentru un viitor prosper 
şi glorios al naţiunii române.“ 

Incheiu insemnarile acestei zile cu Convocarea Adunării 
Nationale din Alba-Iulia de catre Marele Sfat al Națiunii Române 
din Transilvania şi Ungaria, pentru ca să voteze Unirea cu Ro- 
mânia: „Istoria ne chiama la fapte. Mersul irezistibil al civi- 
lizatiunii omeneşti a scos şi neamul nostru românese din întune- 
recul robiei la lumina conștiinței de sinesi. Ne-am trezit din som- 
nul de moarte şi vrem să traim alaturi de celelalte naţiuni ale lu- 
mii, liberi şi independenţi. In numele dreptatii eterne şi a princi- 
piului liberei dispozitiuni a naţiunilor, principiu consacrat acum 
prin evoluţia istoriei, națiunea.română din Ungaria şi Transilvania 
vrea sa-şi hoturască însuşi soarta, sa de acum înainte. Toate nea- 
murile din preajma noastra s’au determinat viitorul prin rezolu- 
tiuni in conformitate cu sufletul lor national. E rândul nostru 
acum. Națiunea Româna din Ungaria şi Transilvania are sa-și 
«puna cuvântul sau hotarâtor asupra sorții sale si acest cuvânt. 
va fi respectat de lumea intreaga, el este chiar așteptat, pentru 
ca la gurile Dunarii şi pe drumul larg, unde comunica pulsul vieţii 
economice între Apus şi Rasarit, sa să poata infaptui ordinea şi 
neamurilor împrejmuitoare sa li sa procure tihna trebuitoare la 
munca binecuvântată spre desavârsirea umana. In scopul acesta 
convocam Adunarea Naţionala a naţiunilor române din Ungaria si 
Trausilvania la Alba Iulia, cetatea istorica a neamului nostru, 
pe Dumineca 78 Novembre la orele 10 a. m. La adunare vor luă 
parte: 1. Episcopii români din Ungaria şi Transilvauia. 2. Toţi 
protopopii în funcțiune ai celor doua confesiuni românești. 3. Câte 
un esmis al fiecarui consistor gsi capitlu. 4. Câte doi exmişi ai 
Societatilor culturale (Asociatiuni, Fondul de teatru, Asociatiunea 
aradana, ete.) 5. Câte doua exmise din partea fiecarei Reuniuni 
femeesti. 6. Dela fiecare scoala medie (gininaziu, scoala reală), 
apoi dela fiecare institut teologic, pedagogic și scoala civila câte 
un ieprezentant al colegiului profesoral. 7. Câte doi delegaţi dela 
fiecare reuniune invatatoreasci. 8. Garda nationala va fi repre- 
zentata prin câte un ofiţer şi un sodat din fiecare secţiune comi- 
tatensa, 9. Câte doi delegati dela fiecare reuniune de meseriaşi. 
10. Delegatii partidului social-democrat român ca reprezentanţi 
ai muncitorimii organizate. 11. Tinerimea română universitară 
prin doi exmişi ai ei; si, in fine, 12. Fiecare cere electoral, în 
care locuesc Români, va trimite 5 reprezentanţi. Suntem convinşi 
că afara de cei cari vor reprezentă în chipul aratat, mai sus toate 


129 


păturile sociale ale naţiunii noastre la această istorică adunare, 
unde s& va hotărî soarta neamului nostru pentru vecie, să va pre- 
zenta însuşi poporul român în număr vrednice de cauza mare si 
sfântă. Să vor luă îngrijiri ca toţi cei veniţi să fie adäpostiti şi 
să fie părtaşi la, consacrarea, celor ce să vor hotărî. Biroul Consi- 
liului Naţional a făcut toate pregătirile pentru reuşita adunarii, 
iar fraţii Români de pretutindeni sunt rugaţi si ei să dea tot 
ajutorul. Inainte de începerea adunării să vor face rugăciuni în 
cele două biserici din Alba-lulia, cea ortodoxă răsăriteană si cea 
greco-catolică. Toate informatiunile mai departe să dau din partea, 
biroului Consiliului naţional central român din Arad. Fi tare 
neam românesc în credinţa ta, căci iată să apropie ceasul mântuirii 
tale. Amin si Doamne ajută! 


18 Nov./1 Dec. 1918. 


Astăzi s'a făcut intrarea triumfală a Suveranilor in Capitală 
în fruntea. armatelor române şi aliate. Pe un timp nouros, iluminat 
însă de entuziasmul unui popor întreg s'au început serbările de 
azi. Familia regală a sosit din laşi la ora 10 în gara Mogoşoaia. 
Pe amândouă laturile şoselei Chiselef să află înşirată armata, 
cercetasii şi scolarii cu cocarde şi drapele şi o lume mare de popor. 
In fata gării S'a format cortegiul. Ivirea suveranilor a stârnit un 
entuziasm indescriptibil si uralele nu mai încetau. Infăţişarea lor 
eră mândră şi strălucitoare de fericire. Regele, la mijloc, călare, 
multumea publicului: surizând. Regina în uniformă de colonel de 
rosiori, eră deasemenea călare deastinga Regelui, veselă, străluci- 
toare de sănătate şi de voie bună. La dreapta, numai în tunică, era, 
generalul Berthelot, marele nostru pretin si.pe care Va aclamat 
lumea. Printul Nicolae ţinea cu multă siguranță frânele calului 
său și sta, la stânga Mamei sale. Cortegiul format s'a pornit spre 
rondul întâiu dela şosea. Acolo Suveranii s'au oprit pentru a 
azistă la un mic serviciu religios, cu care ocazie s'a, făcut; şi tin- 
tuirea unor drapele noui. După terminarea, serviciului religios, 
cortegiul s'a pornit spre Piața Victoriei, unde aşteptă Consiliul 
Comunal, în frunte cu d. Hălăceanu, ajutorul de primar, apoi 
membri guvernului, cu fostii miniştri, şi membri corpului diplo- 
matic, ete. 

D. Häläceanu, oferind Suveranilor pânea şi sarea, a rostit 
următoarea cuvântare: „Sire! Prea, gratioasä Doamnă şi Regina! 
Cu emotiune sfântă Poporul Capitalei, salută pe iubiții săi Suve- 
rani. El vede astăzi împlinite toate nidejdile ce l-au frământat în 
timpul grelelor sale suferinţe şi visurile — pe atunci atât de 
îndrăsneţe — cu care şa alinat amarul zilelor de robie. Dumnezeu 
a, dăruit Maiestitilor Voastre, gloria şi bucuria de a îi strâns 
laolaltă pe toţi fiii neamului, îndeplinindu-i astfel speranţele cu 
care s'a, hrănit în cursul veacurilor. Ati desăvârşit menirea, istorică 
a unui popor vechiu, mândru de originile sale gi ati dat civili- 
zatiunii o forţă care va şti să să cinstească. Dumnezeu să bine- 
cuvinteze pe Maiestăţile Voastre si pe urmaşii voştri. Oştenilor 


9 


130 


arii, cari au facut din pepturile lor pavăză la hotare, care ș'au 
câştigat, prin marile lor virtuţi admiratiunea lumii, care în toate 
împrejurările au pastrat neclintitä încrederea în Dumnezeu, dra- 
gostea către Tron şi cinstirea către rosturile Ţării, Poporul Ca- 
pitalei le aduce prinosul său de recunoștință. Aliaților noştri, care 
de 4 ani, sa luptă pe toată întinderea. globului, împotriva celei mai 
îndrăsneţe încercari de a să sugrumă libertatea lumii, Poporul 
român le aduce omagiile si dragostea, sa. Capitala României este 
mândră de a adăposti astăzi frumoasele şi victorioasele armate 
ale civilizaţiei. Potrivit tradiţiilor Ţării, îngăduiţi-ne Sire si 
Inaltă Doamnă şi Regină, să Vă închinăm Voauă şi Oaspetilor 
noștri pânea şi sarea, semnul dragostei si al ospitalităţii noastre. 
Să trăiească MM. LL. Regele şi Regina tuturor Românilor! Să, 
trăieasca, augusta lor familie! Să, trăiească în veci glorioasa, 
Armata Româna gi bravii noştri Aliați!“ 

M. 8. Regele, emoţionat, a răspuns astfel: „Cu o vie bucurie 
revăd Capitala mea după doi ani de suferințe prin cari a trecut. 
Sunt fericit că mă pot întoarce în fruntea, iubitilor mei ostași şi 
#nsotit de Aliaţii nostri, în zidurile Capitalei, pentru ca împreună 
cu poporul Meu şi cu armata biruitoare să culegem roadele unei 
credințe nestrămutate în ursita României. Masa cea mare a popo- 
rului a, îndurat cu demnitate și răbdare, toate restristele păstrând 
nesdruncinate sentimentele de iubire către Patrie şi către Tron. 
Bucuria, mea, de a Mă întoarce iarăși în Capitală, de a mai fi iarăşi 
în mijlocul iubitilor mei Bucureşteni este nesfârsitä. Plecat acum 
doi ani cu sufletul mâhnit, Mă întore astăzi vesel cu pretinii 
noştri. Frumoasa şi călduroasa primire ce Mi-ati făcut, sentimen- 
tele alese pe care întotdeauna vi le-am cunoscut vor fi pentru 
Mine de aci înainte amintiri neuitate.' 

Urale nesfârsite au acoperit cele din urmă cuvinte ale Suve- 
ranului. Poporul a făcut ovatiuni călduroase familiei regale. M. 8. 
Regele a strâns mâna Generalului Coandă, preşedintele consiliu- 
lui de miniştri. Suveranul văzând pe d. Ion I. C. Brătianu, fost 
prim-ministru, i-a adresat câteva cuvinte, care la rândul său a 
salutat respectuos pe Suverani, urându-le bunăvenire. M. 8. Re- 
gina S'a întreţinut câteva momente cu d. Brătianu. Apoi Suveranii 
au vorbit cu membrii corpului diplomatie şi cu miniștri. Două 
aeroplane executau în acest timp interesante viraje la o înălțime 
mică, | 

Cortegiul s'a, pornit. Urale nesfârsite. Corurile tuturor gcoale- 
lor intoneazä Imnul regal si cântece patriotice. Din toate părţile să 
aud strigătele de: Trăiească România Mare! Trăiească Împăratul 
Românilor! Trăiească Aliaţii! O mare imensă de flori acoperă dru- 
mul cazând din toate părţile, si în ochii multora să văd lacrimi 
de bucurie. Imnul regal alternează cu Marsilieza. In urale şi 
manifestatiuni călduroase, cortegiul ajunge în Bulevardul Univer- 
sitatii. In fata statuei lui Mihaiu Viteazul, la orele 12, sosesc Suve- 
ranii şi defilarea armatei începe: armata, română cu drapelele ciu- 
ruite; cercetasii; legiunile din Transilvania, Bucovina, Crișana, si 


131 


Maramureş, apoi vin armatele aliate, franceză şi engleză, la ve- 
derea cărora, publicul isbueneşte în urale entuziaste şi nesfarsite. 
Fiecare Român a simţit străbătându-i sufletul un fior adânc şi 
puternice de legitimă mândrie şi de înaltă insufletire. Uralele nu 
mai conteneau; flori plouă de pretutindenea. Studenţii cântă Mar- 
silieza şi strigă Vive la France! Trăiească Aliaţii! Trăiească Suve- 
ramii! Este cea mai mare zi pe care au träit’o cetatenii Capitalei. 
Soldaţii aliaţi päsesc mândri pe pământul ţării noastre, unde i-a 
primit sufletele noastre pline de dragostea ce le păstrăm. 

După defilare Suveranii pornesc spre Mitropolie, unde ajung 
la ora 1 si unde au fost întâmpinați de Mitropolitul Pimen al 
Moldovei,* Arhiepiscopul Nicodim al Basarabiei şi de clerul înalt, 
de faţă fiind şi mucenicul Mitropolit Vladimir de Repta.** Mitro- 
politul Pimen, după primele rugăciuni, a cetit stând în genunchi 
o rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dat 
armatei române si armatelor aliate, apoi a făcut rugăciuni pentru 
ostaşii morţi pe câmpul de onoare, care au fost ascultate de Suve- 
rani şi de azistenti tot în genunchi. După aceasta d. general Ere- 
mia Grigorescu, ministrul de răsboiu, eroul dela Mărăşeşti, azistat 
«de d. general Coandă, prim-ministru, d. general Văitoianu, mini- 
stru de interne, d. general Prezan, şeful marelui cartier general, 
si de alti generali, a înaintat în fata M. S. Regelui si a dat cetire 
urmatorului act, prin care M. 8. Regele a fost ridicat la cea mai 
înaltă treaptă ostăşească, adecă Maresal al Armatei Române. lată 
acel document: Carte de Mareșal. Neamul românesc şi Ostirea au 
luptat sub înalta, conducere a Märiei Tale, spre a întrupă visul 
nostru strămoșesc. Pentru vitejia, cu care ai stat dârz, în fruntea 
Eroilor dela Carpaţi, Dobrogea, Cerna, Jiu, Olt, Neajlov, Oituz, 
Mărăşti şi Mărăşeşti; — pentru neclintita credinţă ce ai avut în 
biruinţa flamurilor noastre, în zile de grea, cumpănă; — pentru 
înţeleaptă, cârmuire a trebilor dinlăuntru si din afară din vremea, 


*) Sa remarcat absența Mitropolitului Primat Conon, .dela teate aceste mari 
“serbări, despre care ziarele nu pomenesc nimic. Pentru lämurirea cetitoriior voiu 
„arăta că acest prelat bătrân și inconştient, ispitit de diavolul, a căzut în negrul 
păcat al tradarii naţionale. In timpul ocupaţiei germant a publicat în foi volante, 
wu iscălitura sa, o chemare către vitejii noştri soldaţi, cari luptau atunci da Oituz, 
Mărăşti și Mărăşeşti, poftindu-i să nu mai lupte contra Nemtilor, cari ne vreau 
„binele, si să, dezerteze în masă, trecând la dușmani, unde vor fi bine trataţi și 
recompensati. Aceste foi volante au fost aruncate din aeroplane pe frontul român, 
în tranșeiele soldaţilor noştri, în sute şi mii de exemplare de către agenţi germani, 
dar mau prins, căci bravii nostri soldaţi la cetirea lor își făceau cruce ca de 
satana; au avut aceeaşi soartă ca şi bolyevismul rusesc, care nu s'a putut apropia 
de sufletele lor. Eu cred că ziarele au tăcut pentru ca să nu turbure seninătatea 
acestor zile mari, dar, desigur, în curând va veni timpul când acest prelat nevrednic 
va egi din ascunzătoarea în care să află acum si să va scobori în docagul păcătoşilor 
împreună cu toţi trădătorii, lăsând să să înalțe în locu-i un adevărat apostol al 
neamului, după placul lui Dumnezeu. 

**) Acest mare mitropolit a fost persecutat de guvernul austriac şi dat jos din 
scaunul său pentru purtarea lui românească (vezi la ziua: 16 29 Aug. 1918), iar 
acum a fost reinstalat în toate drepturile sale bisericești de către Sfatul National 
român al Bucovinei. Populaţia i-a făcut o manifestaţie de dragoste la reintrarea 
sa în Cernăuţi. I. P. 5. S. a venit în Bucuresti acum, împreună cu d-nii: Iancu 
Flondor, I. Nistor, Bodnărescu, Bejan, Dori Popovici şi alti fruntași bucovineni 
ca soli ai Bucovinei, să aziste la intrarea triumfală a Suveranilor în Capitală, Ce 
deosebi e între I. P. Sfintia Sa şi părintele mitropolit Conon! 

i} 


9* 


132 


acestui cumplit răsboiu; — pentru dragostea şi dreptatea de bun 
părinte ce ai dovedit prin fapte faţă de țărănimea obijduita, 
Armata Ta, prin mine, smeritul sfetnic al Măriei Tale Te roagă 
pe Tine, cel dintâiu Domn şi Stäpânitor de veci al tuturor pämân- 
turilor româneşti, să primeşti ridicarea, la cea mai înaltă treaptă 
ustaşeastu, care în graiul marilor popoare, nouă pretine şi spriji- 
nitoare, sa chiamă Rang de Mareșal. Duminecă, in a optsprezecea 
zi a lunii Novembre, din anul mântuirii 1918, în Sfântul locas al 
Mitropoliei din Bucureşti cu prilejul intrării biruitoare în Cetatea 
de Domnie.‘ 

M.S. Regele, plin de emotiune, a răspuns prin aceste cuvinte: 
„Doresc ca acest dar să nu mi-l faceţi numai Mie. El trebuie să 
fie un dar al tuturor vitejilor, cari s’au scris numele în cartea 
neamului nostru, prin vitejia lor.‘ 

Dupa aceasta M. S. Regele si familia regală, în mijlocul ova- 
tiilor s'au întors la Palat. Spre sară Bucureştenii au alergat cu 
toţii spre centru, unde lipsegu iluminatiile de altă dată, dar în 
schimb entuziasmul lor a fost cu mult mai mare. Palatul regal 
eră iluminat ă giorno. M. S. Regina a trecut la orele 5 şi mai 
târziu iarăşi, de mai multe ori, prin mijlocul poporului insufletit. 
de o bucurie de nedescris 

Sara a fost un prânz de mare gală la Palat, de 180 de 
tacâmuri. Manifestatiile din fata Palatului nu mai conteneau. Mat 
târziu a transpirat în public vestea, pe care M. 8. Regele a adus’o 
la cunoștința participanţilor la prânz, că in Alba-Iulia s'a procla- 
mat în cursul zilei Unirea Transilvaniei cu România. Această 
veste a produs în multime o bucurie fără seamăn. Fiecare tinea 
să-şi manifeste sentimentele de dragoste faţă de fraţii noştri de 
dincolo, cari au suferit atâtea, veacuri dominatiunea străină. 

M. S. Regele a ţinut la acest prânz următorul discurs: „Per 
aspera ad «astra, gläsueste o veche deviză ce cu drept cuvânt să 
potriveşte cu vremurile din urmă. Au trecut doi ani decând, cople- 
siti de forte mult superioare, am fost siliți să părăsim-Capitala, 
"Ţării şi o mare şi o bogată parte a teritorului nostru să o lăsăm în 
mânile unui vrăjmaş care a vrut si ne pedepsească pentru că am 
tras sabia, împotriva lui, împinşi de un ideal ce nu putea fi înfăptuit 
decât prin luptă si prin sânge. Am trăit acest restimp clipe de 
mare mulțumire sufletească, când vitejii noştri ostaşi au ţinut 
pept unui vrăjmaş puternic şi trufaş, când pe munţii Moldovei şi 
pe malul Siretului au arătat oştirilor teutone că pe aici nu să 
trece, Rămaşi singuri, în urma evenimentelor dela vecinul nostru; 
am fost siliţi si noi să ne supunem pentru un timp unei forte mai 
tari, şi a urmat o epocă de durere, de suferinţe şi de chinuri sufle- 
testi, pentru Mine şi pentru poporul meu. In aceste timpuri am 
avut însă o mângăiere din cele mai duioase, care M'a susţinut şi 
care a otelit si inima, si mintea, Mea, spre a fi mereu credincios ho- 
tirfrii ce luasem in August 1916, că nu.voiu încetă a Mă împotrivi 
unei situaţii impuse până ce nu vom căpătă ce era dreptul nostru 
sfânt, ce eră scris în cartea neamului acestuia iubit de Durinezeu. 


133 


Mângäierea aceasta, şi totodata un îndemn tare, era iubirea poporu- 
lui Meu și credinţa ce împreuna cu Mine insufleteste marea massa a 
supușilor Mei iubiţi în dreptatea cauzei noastre, credinţă mai tare 
ca orice vräjmas şi care birueste toate obstacolele şi deschide usa 
“unui viitor mai bun. Prin lupte crâncene, prin vitejia ostaşului 
român, armata a binemeritat dela patrie, prin demnitatea lui în 
zilele de grea încercare, prin încrederea în viitorul Tarii, poporul 
Meu a câştigat stima lumii întregi, iar pentru Mine şi Casa Mea 
a isvorit din bucuria şi din suferinţele împărtăşite în comun o 
legătură care ne-a, unit sufleteste cu sulfetul supușilor Mei, cum 
rnai tare nu să poate închipui. In aceste momente am înţeles inima, 
poporului român, am cunoscut puterea lui de rezistenţă şi toate 
însuşirile lui care i-Au permis să-și păstreze naționalitatea în cursul 
veacurilor cu toate vremurile grele ce soarta, îi rezervase. In, 
aceste momente am câştigat convingerea că talpa ţării, ţăranul 
român şi toţi care muncesc-şi cari cu braţul şi sângele. lor apărau 
pământul strămoşese cu vitejia strămoșească, merită o solicitudine 
deosebită, şi că împroprietărirea, ţăranului este răsplata bine meri- 
tată pentru jertiele ce a adus pe altarul ţării. Când am luat 
moştenirea, Intemeietorului României moderne, am fägäduit îna- 
intea reprezentanţilor Națiunii că voiu fi bun Român. Cred că 
M'am ţinut de cuvânt, Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, 
iar strălucită este răsplata, și astăzi pot spune cu fruntea senină: 
fatä de Dumnezeu și faţă de Poporul Meu am conştiinţa curată. 
Per aspera ad astra. După zilele negre de restriște, după luni de 
grele încercări, a răsărit soarele asupra zilei de bucurie, când 
putem culege roadele încrederii noastre in noi înşine gi în trăini- 
cia neamului nostru. Ceea, ce strămoşii au visat, ideia pentru care 
generaţiile trecute au suferit şi au lucrat, idealul pentru care toată 
suflarea, românească a nădăjduit, iar ostaşii noştri şau vărsat 
sângele, azi a devenit un fapt îndeplinit. Azi Mama România, poate 
strânge pe toţi copiii iarăși la sânul ei. Basarabia şi Bucovina, cele 
două fice räpite, sau întors una după alta la casa părinteasca; 
iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au des- 
călecat întâii Voevozi ai Țărilor românești, a votat azi la Alba 
Iulia, Unirea cu Regatul Român. Salutând printre noi pe solii din 
ţările româneşti, care ne-au adus din partea, fraţilor lor aceste 
bune veşti, să-Mi fie îngăduit să aduc prinosul Meu de adâncă şi 
neperitoare recunoştinţă poporului Meu şi tuturor bărbaţilor cu 
iubire de neam, cari în patriotismul lor cald, cu sfatul lor chibzuit, 
cu voinţa, nestrămutată, M'au ajutat pe Mine şi pe Tari să putem 
înfăptui visul nostru secular. Să unim .deci sufletele noastre, să 
unim toate puterile noastre, închinând toate energiile binelui 
obstesc, ca, să putem face faţă unui viitor strălucit, care să des- 
chide înaintea privirilor noastre, întemeiat pe baze sănătoase și 
democratice. Binecuvântarea. generatiunilor viitoare va fi răsplata 
noastră neperitoare. Şi acum, în această zi măreaţă, să unim gla- 
surile noastre si să strigăm din adâncul sufletului: Trăiească 
scumpa noastră Românie, întregită şi deapururea nedespiirtita!‘ 


134 


După acest frumos si înältätor discurs, muzica a intonat imnuF 
regal român. In urmă Suveranul a rostit următoarele cuvinte adre- 
sându-se reprezentanţilor Statelor aliate: „Fie-Mi permis în această, 
zi de bucurie pentru Tara Mea să Mă adresez reprezentanţilor Tä- 
rilor aliate. Sunt interpretul credincios al poporului Meu, espri- 
mand azi via Mea recunoștință pentru sprijinul statornic şi eficace 
pe care România l’a găsit la dânșii, în zilele de bucurie ca şi în 
zilele de restriște. D-voastre, Domnilor, ati trăit aceste clipe,. 
împărtăşind sentimentele noastre si arătându-ne necontenit o prie- 
tenie sinceră şi o simpafie îmbărbătoare, cari au contribuit să 
restrângă si mai mult legăturile care uneau de mai înainte Jara. 
Mea cu Puterile Intelegerii. Neiodată România nu va uită marile 
servicii ce îi le-au adus misiunile militare, care au creat o fratie 
de arme cu atât mai puternică cu cât ea. e cimentată de sângele- 
nobililor fii ai Franţei, cari au luptat și au murit pentru cauza, 
comună alături de camarazii lor Români. Neştearsă va rămânea 
amintirea, îngrijirilor date de medicii, infirmierii si infirmferele 
francezi, englezi şi americani; amintirea, lor va rămânea, pe veci 
întipărită în inimile acelora, pe cari i-au îngrijit cu un devotainent 
şi un eroism admirabil şi ne vom aduce vecinie aminte că foarte 
multi răniţi şi bolnavi de ai nostri au fost salvaţi de aceşti îngeri 
ai milei. Dar recunoştinţa, noastră să îndreaptă mai ales spre vite- 
zele armate aliate care, prin victoria lor, în care ain avut intot- 
deauna o încredere nestrămutată, au asigurat triumful dreptätis 
şi al justiţiei, triumf care pentru Tara Mea s'a, tradus în Unirea 
tuturor Românilor. Cu aceste sentimente de recunoștință si de- 
sinceră prietenie închin paharul în sănătatea, Sefilor de Stat ai 
Țărilor aliate!“ 

Muzica, militară a intonat pe rând imnurile aliaţilor noștri. 

Discursurile acestea ale M. S. Regelui au stârnit în azistenţă: 
un entuziasm indescriptibil cu o adâncă emotiune; urale și ovati- 
uni prelungite care păreau că nu mai au sfârșit. Si în adevăr, dis— 
cursul prim, rostit de iubitul nostru Suveran si poate rezumă în o» 
singura frază: Spovedania unui bun Român. Când a luat moste- 
nirea Intemeietorului României moderne, Carol I, M. S. Repele,, 
a promis că va fi a2 bun Roinän. Cele petrecute de atunci si 
până aStizi, dovedese cu prisosință că M. S. şa ţinut pe deplin 
cuvântul şi că greutăţile vremilor şi jertfele fără numar n'au făcut 
decât să scoată, şi mai mult în evidenţă strălucirea, fruntii senine 
şi constiintii curate a Celui mai bun Român dintre toţi bunii Româ- 
ni. M. S. Regele a fost bun Roinân când în toamna anului 1916 s'a 
învins pe Sine însuși, si pentru înfăptuirea idealului nostru natio- 
nal, care nu putea fi atins decât prin luptă şi sânge, n'a șovăit ov 
singură clipă şi a tras sabia contra, celor de care îl legau atâtea, 
sfinte şi nepretuite amintiri. Bun Român a fost M. Sa și atunci 
când îinpreună cu ostașii Săi, a cunoscut urcusul calvarului până. 
la Siret şi când părtaşi al suferințelor obşteşti din timpul refugiu- 
lui nu Ş'a căutat mângäerea decât în dragostea poporului Sam 
şi credința nestrămutată în triumful dreptăţii şi al cauzei noastre. 


135 


Este drept că datoria noastră, a tuturora si a Regelui nostru in 
primul rând, este ca să fim buni Români. De astă dată însă, 
exemplul cel mare a venit dela, Rege, dela Acela, care în clipele 
de restriște a, știut să să scoboare din înaltul Tronului până la 
talpa Tärii, iar în ziua, mântuirii să-şi ţină cuvântul dat şi să 
recunoască în mod solemn, că pământul strămoşesc trebuie să, 
aparţină, în primul rând acelora, care au ştiut să-l apere cu sân- 
gele lor. Să înţelege dela sine că pentru un Rege aşa de mare, 
România, de eri ar fi fost prea mică. Dumnezeu însă ne-a avut în 
grije şi de astă dată, şi întregindu-ne cu mostenirile lui Stefan cet 
Mare şi a, lui Mihai Viteazul, ne-a dăruit un Rege Român cu adevă- 
rat mare pe tronul României Mari. 

Iată, cum a, decurs sărbătoarea, acestei zile istorice. Cetăţenii 
Capitalei au trăit una din acele zile unice, pe care indivizii şo 
smulg din amintire pentru a o trece deadreptul în istorie, iar popoa- 
rele o sapă cu litere de aur pe frontispiciul templului în care îşă 
păstrează patrimoniul lor national. Cetăţenii Capitalei ş'au cinstit 
Suveranii, armata, și aliaţii ţării cu entuziasmul unei spontaneitäti 
sufleteşti pe care de data asta au înfrăţit'o cu cea mai curată şi. 
mai luminoasă virtute românească. Dragostea si recunoştinţa lor 
pentru Cei cari soseau după o lipsă de doi ani, să simţea, plutind 
în aer ca şi tumultul uralelor, ca şi ploaia florilor, ca şi faldurile 
drapelelor. După doi ani de doliu, cetăţenii Capitalei şau îmbrăcat: 
pentru prima, oară şi trupul şi sufletul în haina zilelor mari de săr- 
bătoare pe care până atunci o păstraseră neatinsă în fundul läzi- 
lor si al constiintii fiecăruia, din ei. Stieau bine ca ziua, aceasta 
are să vină odată, si ziua aceasta a sosit în fine dând şi celor 
rămaşi credincioşi, prilejul să să ridice împreună cu Cei care 
soseau, până, la acele înălțimi nepătate de unde ochiul omenesc nu 
ma? zăreşte decât contururi contopite şi nuanţe unificate. Credin- 
ciosi dar tradiţiei lor glorioase, cetăţenii Capitalei ş'au cinstit Suve- 
ranii, armata si aliaţii ţării cu tot prinosul dragostei lor acumulate: 
în timpul celor doi ani de umilinţă si de speranţă. Cinştindu-i 
astfel, ei s'au cinstit pe sineşi şi dovedind că au rămas totdeauna 
la indltimea vremurilor, ei s'au arătat din nou vrednici şi de unii 
şi de alţii. 

19 Nov./2 Dec. 1918. 

Cu ocaziunea intrării triumfale în Capitală a prea iubitilor 
noştri Suverani, ziarul Viitorul a publicat două articole frumoase 
vrednice de reprodus. Primul este intitulat: Regele, şi glisueste 
astfel: „Din ziua in care s'a urcat pe tron, Regele a împărţit fra- 
teste cu poporul său nădejdile, credinţele şi aspiraţiile care alcă- 
tuesc de veacuri zestrea, sufletului românesc. A luat sceptrul în 
vremuri de furtună şi le-a, ţinut pept cu bärbätie, iar în ceasul când 
cumpăna, istorică a, rupt echilibrul păcii deschizând armatelor noa- 
stre strâmtorile Carpaţilor, Regele nu Ş'a. măsurat o clipă jertfele, 
dovedind că e cel d'intâiu Român şi cel d’intaiu Soldat, gata să-şi 
sacrifice pentru Tara Sa totul, nu numai legăturile de familie, pre- 
tiniile şi averea, dar chiar şi amintirile. Măreţia hotărâtului Său 


136 


gest a fost răsplătită de dușmanii onoarei si ai dreptului cu insul- 
te de o brutalitate teutonă şi ameninţări de o vremelnicie ger- 
mană. Trufia gi ura Berlinului au depăşit legile răsboiului, căutând 
cu ajutorul aeroplanelor şi zepelinurilor imperiale, răsbunare prin 
crimă împotriva Regelui şi Augustei Sale Familii. Kaizerul nu 
putea iertă lealitatea unui Hohenzolern, care voiă să-și tie cu 
orice preţ jurământul făcut poporului românesc şi destinelor sale 
glorioase. Din ziua, isbucnirii răsboiului nostru de hotare, n'a fost 
suferinţă pe care Ferdinand cel Leal să n'o cunoască; n’au fost 
lacrimi în tara cotropită, ori durere în Moldova refugiului, care si 
nu atingă marele Său sufet. In zadar vrăjinaşii intreiti la număr 
au voit să sfarme legăturile solide şi fireşti dintre Rege şi popor, 
în zădar s'au folosit întru acest scop nelegiuit de autohtoni slu- 
garnici ori venali, ei n’au putut clinti stâlpii Tronului regal pe 
care noi î-l clădisem în fiecare suflet. Niciodată solidaritatea, în 
suferință n'a atins culmi de o mai epică măreție, rodind speranţe 
şi voințe, care sunt însuşi victoria. Oituzul, Mărăştii şi Mărăşeştii, 
Muncelul şi Grozeștii, sunt mărturia, vecinicä şi grandioasă a biru- 
intii sufletului asupra oţelului. După cum credinţa în isbândă a 
sfărmat tunurile lui Mackensen, tot astfel triumful dreptăţii a 
rupt citusele- vechilor hotare. Basarabia, sfăşiindu-şi vălul de în- 
tunerec al unei sclävii de peste o sută de ani, a înălţat steagul 
învingător dela Mărăşeşti şi a proclamat Unirea. Celea două mili- 
oane de plugari de peste Prut, scäpati de ostasii Regelui Ferdi- 
nand de Stafia Tarismului ‘si de furia bolsevistä, L'au numit. 
într'un glas Regele Țăranilor, salutând astfel marile reforme de- 
mocratice menită, să desävârseascä înfrätirea Românilor de pretu- 
tindeni. Bucovina s'a, reîntors deasemenea la fägasul istorie. Sfin- 
tele osăminte dela, Putna odihnesc de acum înainte sub faldurile 
tricolorului liberator, care de pe turlele acestui Jerusalim al vite- 
jiilor româneşti trimite pe spinarea vântului porunca dumnezeiască 
a Unirii în văile trezite la libertate ale Transilvaniei. Acolo, în 
pământul dospit cu lacrimi și sânge, în care eroul dela Turda, 
visează de trei sute de ani sorocul întregirii hotarelor trase de el 
cu sabia. Sfatul national al fruntașilor ardeleni hotăreşte tot astăzi 
la Alba-lulia, unirea tuturor ținuturilor dintre Tisa, şi Carpaţi sub 
sceptrul Regelui nostru sărbătorit. Triumful Românismului este 
acum slivit pretutindeni deopotrivă. Sângele generos şi viteaz 
vărsat, în brazdele rodnice ale Patriei noastre greu încercate, a 
sfinţit visduhurile dintre Tisa, si Mare cu mireasma dumnezeiestii 
desrobiri. De aceea, astăzi, când Regele tuturor Românilor își face 
intrarea, triumfală în Capitala, martiră, gândul nostru al tuturor să 
întoarce cu evlavie către morţii glorioşi, ziditorii noilor hotare şi 
fiuritorii României Mari. Bine Te-ai întors Măria Ta în Metropola 
Românismului! Nu numai inimile şi cugetele noastre Te binecuvin- 
tează, dar şi sufletele eroilor căzuţi cu cinste la Jiu, la Neajlov, 
pe Siret ori pe Trotus, care plutesc acum în văzduhurile libere şi 
senine, Te slivese din înălțimi şi-Ţi împletesc o neperitoare Co- 
roani de lumină.“ 


137 


Al doilea articol poartă titlul: Reginei Maria, si sună, astfel: 
=„Prea, cinstită Doamnä, vii din cetatea, Moldovei, din cetatea Zim- 
brului, de pe tronul Măriei lui Stefan cel Mare si Te cobori între 
noi, cu aripile nemărginirii, ca un înger al Păcii, pe pământul 
acesta obidit şi plâns, după leatul durerii ce i-a fost dat, — vii 
Prea cinstită Doanmă, säi-Ti aşezi iarăşi mărirea si credinţa in 
Tronul Doamnei Despina si Stanca Marelui Voevod Mihaiu. Te-au 
aşteptat mamele şi fecioarele, bătrânii și pruncii, zile îndelungate 
de amărăciune şi tristetä; Te-au aşteptat cu lacrimi în ochi şi pe 
gură cu zâmbete, în mâni cu îlori şi în suflete cu dragoste şi dor. 
Bine ai venit, Impäräteasä slävitä, Impărăteasa tuturor Românilor, 
credinţă care ai veghiat ca o făclie la căpătâiul bolnavilor şi la 
mormântul eroilor, straje neobosită şi înger de pază al Ţării aces- 
teia, Te salutăm Slävindu-ti paşii, şi îngenunchiem sub ocrotirea, 
-aripilor Tale de Heruvim neadormit, ca, să primim binecuvântarea, 
‘Ta de Impäräteasä şi de Mamă a tuturor Românilor! Te-am văzut 
cu ochii sufetului şi Te-am iubit cu căldura sângelui, că Ţi-ai 
jertfit Doamnă toată cugetarea şi toate clipele le-ai dăruit Ostasi- 
lor Tăi. Când pactul nenorocit pecetluia Tara aceasta cu sigiliul 
rusinei și al pierzării, în vreme4 sărbătorilor de Paşti, când clopo- 
‘tele vesteau patimile Liberatorului Ceresc, Tu Doamnă Maria, ai 
plecat dintre ai Tai, purtându-Ţi tragedia sufletului, printre mor- 
mintele din Valea Susitei. Acolo ai stat săptămâna patimilor şi în 
noaptea Invierii, în noaptea supremei liberări, ai aprins mii de 
lumânări pe miile de morminte, care-Ji sărutau umbra, şi Iti bine- 
cuvântau gestul. Binerai venit, Impărăteasa noastră, bine-ai venit, 
Icoană a credintii şi a dorului de tari! Doamnă a tuturor Români- 
lor, primeşte închinăciunea noastră de dreptate! Vezi în lumina, 
ochilor pâlpăirea sfântă a miilor de luminări, cari au veghiat pe 
mormintele de pe valea Susitei, din mila dreptei Tale, pe care 
0 sărutăm smeriti, cu toată recunoştinţa sufletului nostru.“ (Cla- 
adia Milian). 


20 Nov./3 Dec. 1918. 


In ziua când MM. LL. Regele si Regina şau făcut intrarea 
triumfală în Capitală, în fruntea armatelor române şi aliate, Du- 
minecă la 18 Novembre/i Decembre 1918, s'a săvârşit cel din 
urmă şi cel mai mare act pentru întregirea neamului românesc, 
care à făcut ca această, zi si fie cea mai mare dintre miretele zile 
ale poporului român. In ziua, de 17/30 Novembre viscolea puternie 
si să părea, zice d. Dr, I, Bordea, unul din cei de fata şi din seri- 
sul căruia, am împrumutat şi eu o bună parte în însemnările acestei 
zile, că şi natura sprijinea, acţiunea desperată a Ungurilor, cari pe 
toate căile şi prin toate mijloacele lucrase şi luptase ca Unirea 
să nu fie rezultatul dorinţii şi vointii tuturor Românilor. Duşmanii 
nostri seculari au recurs la toate armele cele mai odioase, la răs- 
pândirea de pamflete prin toate colţurile locuite de Români, la 
propaganda prin viu graiu prin trenuri şi localuri publice cu aju- 
torul tuturor organelor administrative în contra Unirii, până si la 


138 


încercarea de a corupe cu bani constiintele, cheltuind peste 3 
milioane coroane, pentru ca cel putin un glas de Român să meargă 
la marea, serbare si să strige din toată puterea, că este împotriva. 
Unirii Transilvaniei cu România. Dar n'au isbutit si cu durerea, ine 
suflet ziarele ungurești au trebuit, a doua zi după unire, să scrie 
cu multă amărăciune că „până şi socialiştii români ne-au părăsit.“ 

Cu tot timpul rau şi cu toate greutăţile drumului, valuri— 
valuri de Români din toate colţurile Ardealului, ale Maramure- 
sului şi ale Criganei să îndreptau spre Alba-Iulia. Până si chinuitii 
Banateni, cu toate greutăţile făcute de armata aga zişilor noştri 
pretini Sârbi, s'au strecurat cum au putut si pe unde au putut, 
şi au venit şi ei în număr destul de mare. Chiar şi Românii din. 
satele de dincolo de Tisa au ţinut să vie nu numai ca, să iee parte 
la această. mare serbătoare a neamului, dar să ceară cu stäruintä 
unirea, satelor lor cu Patria Mumă. In afară de reprezentanţii 
oficiali, trimişi de toate organizatiunile româneşti din Ardeal şi 
din toate ţinuturile ungurene locuite de Români, o mulţime imensă. 
de popor a năpădit cetatea, istorică, pentru ca prin prezenţa ei 
să pecetluiascä marele act istorie ce avea, să să săvârşească, Peste 
o sută de mii de Români, după aprecierile ziarelor unguresti, au. 
luat parte la această mare adunare. Incă de vineri au început să 
sosescă la Alba-Iulia ţăranii nostri în haine de sărbatoare: bătrâni 
cu pletele cärunte, vărsând lacrimi de bucurie si preamărind pe 
Domnul că i-a învrednicit să trăiească această zi; bărbaţi în floarea 
vârstei; flăcăi plini de viaţă; fete mândre în costume nationale;. 
calareti plini de foc soseau să consfinteasc% pentru vecie marele 
act istoric al Umirii tuturor Românilor. 

Duminecä dimineaţa Alba-lulia avea un aspect măreț. Ză-— 
pada, acoperise pământul și primele raze ale soarelui dădeau. o 
infatisare deosebită orașului si cetăţii, şi ceva deosebit plutea în 
aer. Pe la orele 7 dimineaţa, în marea piaţă a oraşului, Alba-lulia, 
a început defilarea în perfectă ordine, defilarea şirurilor nesfâr-— 
site de Români din toate părţile. lmbräcati toţi în costum natio- 
nal, impodobiti cu cocarde şi panglici tricolore, cu steaguri si ste- 
gulete, în rânduri de câte patru şi în grupuri de câte 150—200,,. 
cântând Deşteaptă-te Române, Pe-al nostru steag e scris Unirea, 
La arme si alte cântece nationale, defilau pe dinaintea, localului.. 
în care erau adäpostiti membrii marelui consiliu national. Femei 
tinere şi fete, îmbrăcate în frumoasele şi variatele costume natio- 
nale, cu drapelul în frunte, defilau în grupuri deosebite, cântând 
ca priveghietorile duioasele şi înălţiătoarele versuri ale neuitatului 
poet ardelean Iosif. Cäläreti pe mândri cai impodobiti cu tricolor 
treceau falnici, îndreptându-să cu toţii spre Cetate, unde avea, să. 
să sfinteascä marele act istorie, 

In acest timp in cele două biserici românești s'a, oficiat ser- 
viciul religios. In vechiul locaș al bisericei ortodoxe părintele 
episcop Ioan al Aradului, ajutat de vestitul cor al d-lui I. Popovici, 
aducea, laude lui Dumnezeu că, după atâta, amar şi jale, ne-a, în- 
vrednicit sa ajungem aceste clipe fericite, iar părintele Miron ak 


139 


Caransebeşului cetea cu vocea-i sonora rugaciuni de mulțumire 
către Atotputernicul, după care corul cu toţi credincioşii intoneazä 
Deşteaptă-te Române. La cuvintele: murim mai bine în luptă, 
mânile tuturora să ridică in sus, ca și când ar fi depus un so- 
lemn jurământ. La sfârşitul serviciului divin, părintele episcop: 
Ioan rostește formula de încheiere astfel: „Cel ce a înviat din 
morţi si a înviat şi neamul românesc... “, celelalte cuvinte nu să 
mai aud si vocea Arhiereului să stânge... şi lasă loc lacrimilor, 
plângea veneratul părinte şi cu dânsul toţi cei din biserică plân- 
geau; curgeau lacrimile pe care graiul omului nu le poate talmăci 
şi numai o pană măieastră ar fi în stare să le spună rostul dupa 
cum să cuvine. i 

Adunarea s'a ţinut sus în cetate, în cetatea Alba-Iulia, loc 
de mândrie naţională, căci în ea ş'a făcut intrarea marele Voe- 
vod Mihaiu-Viteazul; loc de chinuri şi de lacrimi, căci acolo au 
fost închişi eroii neamului Horia, Cloșca şi Crişan. Această cetate 
aşezată pe un platou înalt şi'frumos, este legată cu oraşul printr’o 
aleie bine îngrijită. Ea este încunjurată de ziduri mari şi groase, 
în număr de trei, cu șanțuri adânci şi largi printre ele, şi cuprinde 
clădiri mari, impunătoare. Ih această mândră cetate s'a pecetluit; 
actul Unirii. 

Marea adunare naţională a avut loc in sala cea vastă, a Ca- 
zinului militar, care eră frumos împodobită cu brad și cu dra- 
pelele României, amestecate cu ale Aliaților, cu ale Franţei, An- 
gliei, Italiei, Belgiei, Serbiei, Greciei şi Americei. Această frumoasă 
sală a primit pe toţi delegaţii oficiali ai Ardealului si părţilor 
ungurene locuite de Români, în total peste 2000 de persoane eare 
stăteau ticsite. Iar sus în galerii eră o cunună mândră de doamne 
şi domnisoare. O masă lungă era aşezată. pe o scenă improvizată. 
pentru prelatii şi membrii marelui consiliu. Jos era o masă rezer~ 
vatä pentru ziarişti. La ora 10 s'au urcat pe scenă, aclamati de 
:rale si aplauze furtunoase conducătorii partidului national, arhie- 
reii ambelor biserici şi conducătorii partidului socialist democrat. 
A fost un moment de mare emotiune când reprezentantul Basa- 
rabiei, d. P. Halipa, a fost îmbrăţişat de fostul deputat ardelean 
Dr. Ion Suciu. 

Primul care a luat cuvântul a fost preşedintele consiliului 
national român din Arad, d. Stefan C. Pop, care a ţinut un discurs 
de o rară frumuseţe, întrerupt de lungi şi repetate aplauze. D-sa, 
a arătat suferințele îndurate de Români din partea Ungurilor, în 
timpul răsboiului, când fiii naţiunii au fost trimiși în foc de 
stăpânirea maghiară, iar părinţii lor au fost ţinuţi prin puscärii 
şi internaţi. Apoi s'a constituit biroul în frunte cu venerabilul 
Gheorghe Pop de Băseşti, ca preşedinte, iar episcopii Joan Pap 
al Aradului, Dr. Dumitru Radu al Orăzii Mari, împreună cu 
d-nii Dr. Teodor Mihali, Dr. Stefan Cicio Pop si Ion Flueras 
(socialist) ca vicepreşedinţi; să mai aleg şapte secretari. 

Când venerabilul preşedinte, d. Pop de Băsești, şa ocupat: 
locul şi prin câteva cuvinte bine simţite a proclamat adunarea 


140 


«deschisa, sala întreaga s'a cutremurat de strigătele: Prăiască Ro- 
mânia Mare! Trăiuscă Regele Ferdinand! Trăiască Puterile alia- 
le! Trăiască Brdtianu! Ochii tuturor erau înrouraţi de lacrimi, 
iar doamnele din loji cereau necondiţionat unirea fără condițiuni. 
Entuziasmul să transformase în delir şi azistenta părea că nu-şi 
mai da seamă pe ce lume trăiă; să părea că nu numai fiinţele ome- 
nesti din sală, dar chiar şi päretii sălii, drapelele din sală şi in- 
treaga cetate cereau cu nesfârsitä putere unirea cu România. 
“Cronicarul mai sus pomenit spune că a avut senzaţia, în acele mo- 
mente, că întreaga sală era străbătută de un huruit puternic, sgo- 
motul asurzitor, produs de ultimele şiruri de lanţuri, care mai 
țineau încătuşată o parte a neamului nostru. Primele verigi ale 
lanțurilor de robie au fost sdrobite în Basarabia, au fost continuate 
în Bucovina, iar în Regat proclamarea votului obstese şi a împro- 
prietărirei a produs desrobirea economică şi socială a acelora, cari 
au creat Mărăştii şi Mărăşeştii, şi acum la Alba-Iulia să sfărmaseră 
ultimele cătuşe de robie. 

După multe minute sufletele din sală s'au liniştit, după care 
s’a dat cuvântul d-lui Vasile Goldis. D-sa a tăcut un frumos 
istoric al suferințelor româneşti de pretutindeni şi în deosebi a 
robiei Românilor de sub dinastia habsburgică plină de ingrati- 
tudine. Ungurii voiau să ne extermine şi cu răsboiul acesta, voiau 
să încoroneze această operă de exterminare a Românilor. Când 
Românii din Țară au luat armele pentru a ne desrobi, noi numai 
cu sufletul eram la dânşii; astăzi eliberaţi alergăm la dulcea, noa- 
stră mamă: România Mare. Nimic nu e mai firese ca eliberarea 
„aceasta. să însemneze şi Unirea tu România (aplauze furtunoase, 
strigăte puternice de: Trăiească România Mare.) Apoi d. Goldiş 
ceteste Proiectul de resolutiune, tare Sa, votat cu unanimitate şi 
«care constitue actul unirii, în cuprinsul următor: 

» À Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, 
Banat şi Tara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor indrep- 
tätiti la Alba Iulia, în ziua de 18 Novembre (1 Decembre) 1918, 
decreteazi unirea acelor Români si a tuturor teritoriilor locuite 
de dânșii cu România. Adunarea naţională proelamă îndeosebi 
dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins 
între râurile Mureș, Tisa si Dunăre 

II. Adunarea naţională rezervă teritoriilor sus indicate auto- 
nomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza. 
votului universal. 

III. In legătură cu aceasta ca principii fundamentale la alcă- 
tuirea, noului Stat Român, Adunarea naţională proclamă urmätoa- 
rele: 1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlo- 
cuitoare. Fiecare popor să va instrui, administra si judecă in lim- 
ba proprie, prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi 
drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare şi la guvernarea, 
ţării în proporţie cu numărul indivizilor cari îl alcätuesc. 2. Egala 
îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru 
toate confesiunile de Stat. 3. Infäptuirea desăvârşită a unui regim 


14t 


curat, democratic pe toate terenurile vieţii publice. Votul obstesc, 
direct, egal, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe 
în vârstă, de 21 ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parla- 
ment. 4. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire; libera, 
propagandă a tuturor gândirilor omeneşti. 5. Reforma agrara, ra~ 
dicală. Să, va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a. 
proprietăţilor mari. In baza acestei conserieri, desfiintând fidei-co- 
misele şi în temeiul dreptului de a micşora dupa trebuintä 
latifundiile, îi să va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprie- 

“tate (arător, păşune, pădure), cel putin cât so poată munci el şi 
familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe 
deoparte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potentia- 
rea, productiunii. 6. Mungitorimii industriale îi să asigură aceleaşi 
drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai înaintate 
State industriale din apus. 

IV. Adunarea, naţională dă espresiune dorintii sale ca Congresul 
de pace să înfăptuiească comuniunea, naţiunilor libere în aga chip, 
ca dreptatea, şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile 
mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să să elimine räsboiul ca. 
mijloc pentru regularea raporturilor internationale. 

V. Românii adunaţi în această adunare salută pe fraţii din 
Bucovina, scipati din jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu 
țara mamă Romania. 

VI. Adunarea naţională salutä cu entuziasm si iubire liberarea 
naţiunilor subjugate până azi în monarhia austro-ungară, anume 
naţiunile: ceho-slovacă, austro-germanä, jugo-slavă, polonă şi 
ruteană şi hotăreşte ca, acest salut al său să să aducă la. cunoştinţa, 
tuturor acelor naţiuni. 

VII. Adunarea naţională cu smerenie să închină înaintea me- 
moriei acelor bravi Români, cari în acest răsboiu şau vărsat, 
Sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru liber- 
tatea, și unitatea, neamului nostru. 

VIII. Adunarea, naţională di, espresiune multumitei şi admira- 
tiunii sale tuturor Puterilor aliate, cari prin strălucitele lupte pur- 
tate cu cerbicie împotriva, unui duşman pregătit de multe decenii. 
pentru răsboi, au scăpat civilizatiunea din ghiarele barbariei. 

IX. Pentru conlucrare mai departe a afacerilor naţiunii 
române din Transilvania, Banat şi Tara Ungurească, Adunarea, 
naţională hotăreşte instituirea unui mare Sfat National, Român, 
care va avea, toată, indreptitirea să reprezinte națiunea, română 
oricând şi pretutindeni faţă de- toate naţiunile lumii şi să, ia toate 
dispozitiunile, pe care le află, necesare în interesul natiunii.* 

A urmat apoi o inimoasă cuvântare a d-lui Tuliu Maniu, 
din care estrag aci aceste pasagii: „Noi suntem un popor de ţărani. 
Tot ce vedem înaintea noastră, în haine negre şi cu frunti lumi- 
nate a eşit din popor. Nici unul nu poate zice că obîrsia lui nu 
este dela plugul român, dela pământul românesc, de unde îşi 
scoate credinţa sa, în viitor. De aceea, marele Sfat Naţional cere 
o reformă agrară radicală, ca să să împartă pământ ţăranilor, ca 


142 


această clasa tarineasca, isvorul nesecat al forţelor nationale să 
fie puternică. Un neajuns în structura, noastră, este ca industria, 
şi comerţul nu s'au desvoltat. Trebuie să ţinem apoi seamă de 
greutăţile unei tranzitii la Unire. De aceea marele Sfat National 
a hotarât ca până la întrunirea, Constituantei, să să, dea, ținuturilor 
noastre o autonomie, ca, această tranziţie să să facă fără greutăţi. 
Căci nu în 2—3 zile să poate face o perfectă unitate in organi- 
zatia administrativă şi judeţeană. Națiunea, noastră nu poate lăsă 
apoi din vedere întocmirea, generală viitoare a omenirii. Trebue 


D. Iuliu Maniu. 


sa ne spunem dar cuvântul si in aceasta privința, cerând ca în 
legaturile mari internaţionale sa nu domnească rigiditatea, unei 
Suveranitati, ci să să aplice fräfietatea universală, iar printr'un 
juriu internaţional să să împedece în viitor ciocnirile cu arme. 
Salutăm pe Bucovineni, cari au suferit acelaşi jug şi s'au unit 
cu Romania.“ , 

In fine socialistul roman Iosif Jumanca a rostit un interesant 
discurs. Acest simpatic socialist, mic de statură, cu fruntea, larga 
şi părul peptănat în sus, cu un aer de moderație, tipograf de 
meserie și vorbitor distins a impresionat adâne publicul prin de- 
claratiunile sale: „Sufletele noastre de Români ne-au trimis aci 
pe noi socialiştii români, ca să spunem lumii întregi, că noi vrem 
unirea cu patria mamă, că noi socialiștii români nu zicem 
cad acolo unde îţi este bine este Patria, ci zicem că acolo unde 


148 


îți este Patria să-ți fie bine, că, noi socialistii români vrem ca in 
Romania Mare, in mod cinstit să luptăm pentru nivelarea asperi- 
tätilor pentru ridicarea nivelului cultural şi material al mun- 
<itorilor.“ i 

In timpul și în mijlocul discursurilor, urärile de Triiasca 
Dinastia Română, aci Franţa, Anglia, Italia şi America nu 
mai conteneau. Apbstolul Wilson a fost preamarit. Si în timpul 
„acesta pe platoul cel mare de lângă cetate, peste 100,000 de 
oameni ascultau cuvântările tribunilor poporului. In diferite părţi 
“erau ridicate tribune şi de pe ele episcopul Miron Cristea al Ca- 
ransebeşului si episcopul /uliu Hossu al Gherlii, precum şi neo- 
‘bositul luptător Aurel Vlad şi alţii, anunțau poporului ca marele 
act al Unirii sa pecetluit pentru vecii vecilor. Bucuria mulțimii 
mu avea margini. Urările din sală si repetau pe platou, îndreptân- 
du-să spre cer... 

Hotaririle Adunării Nationale s'au telegrafiat M. S. Regelui 
nostru astfel: „Către M. S. Regele Ferdinand I. Adunarea Natio- 
nală a Românilor din Ardeal, Banat si Tara Ungurească, ţinută la 
Alba-lulia, glorioasa cetate a lui Mihaiu Viteazul, a decretat intr’un 
elan de entuziasm fără margini, cu unanimitte, unirea, teritoriilor 
Sale cu Regatul României. Vestindu-Vä hotărîrea aceasta care 
incoronează aspiraţiile de veacuri ale neamului românesc, rugăm 
pe Maiestatea Voastră să primiţi omagiile ce venim a Vi le exprimă 
“cu profundă supunere. Träieascä M. S. Ferdinand, Regele Româ- 
niei! Trăiească M. S. Regina Maria! Trăiească Augusta lor Fa- 
milie! Träieascä Romania Mare!“ 

Femeile române de acolo au telegrafiat bunei noastre Suve- 
rane aceste cuvinte: „Prezintăm omagiile şi admiraţia M. 8. Re~ 
ginei Maria, Doamna tuutror Românilor.“ 

M. 8. Regele a adresat Adunării Nationale din Alba-Iulia, 
următorul mesagiu: „Vestea fericită, care Mi-să comunică din 
-vechea, cetate a lui Mihaiu Viteazul, — înaltul fapt al Unirii cu 
“vechiul regat al României, — umple inima Mea, de o bucurie indes- 
wriptibila. Mulţumesc Atotputernicului că, mi-a fost dat cu vitejia 
“soldaţilor mei'a contribui la acest mare act si de a trăi alături cu 
poporul Meu aceste momente sublime. Cum am suportat cu voi 
“suferinţele si durerile împărtășesc cu voi bucuria care acum e a 
tuturor Românilor. Trăiască România Mare și indivizibilă!“ 

La, sfârșitul şedinţei s'a ales o comisiune compusă din epis- 
«copii Miron Cristea, şi Iuliu Hosu, Dr. Ştefan C. Pop, Vasile Gol- 
dis si Dr. Alex. Vaida-Voevod, care va merge la Bucureşti ca să 
prezinte M. 8. Regelui rezolutiunea votată pentru Unirea, tuturor 
“Românilor din Ardeal şi părţile ungurene cu Patria-mamä. 

Astfel s'au petrecut lucrurile în vechea, şi sfânta, cetate Alba- 
Iulia, care acum 800 de ani ş'a, deschis porţile ca să primească pe 
Mihaiu Viteazul, cel dintâiu făptuitor al intregirii neamului roma- 
mese. Visul trăit o clipă de eroul dela Turda, ia, astăzi ființă si 
sceptrul Regelui Ferdinand, sub care să mândresc astăzi pe lânga 
vechile ţări românești şi Basarabia, şi Bucovina, își întinde bine- 


144 


cuvântarea de libertate si fericire peste pământurile strămoşeștE 
ale Ardealului şi Banatului şi peste ţinuturile Crişurilor şi Mara- 
muresului. Sărbătoarea de astăzi întregeşte si sufletul şi trupul 
neamului românesc, iar Românii de, pretutindeni adunaţi de azi. 
înainte sub o singură coroană îşi privesc viitorul cu mândrie şi 
încrederea, pe care le-o dă fericitul augur al celor mai märete 
destinuri istorice. 

Infaptuindu-să visul de segole al atâtor eroi si mucenici, s'au. 
1äscumpärat nenumaratele jertfe şi râurile de sânge, care în 
curgerea a zece veacuri au adäpat cu viaţă fără de asfintit ideia 
sfânta si măreaţă, astăzi triumfätoare. Eroismul cu care fruntașii 
si apostolii Românilor de peste munţi au înfruntat, în tre— 
cutul viforos si năprasnic, urgia distrugerii maghiare, a pre- 
gătit ceas cu ceas biruința, dreptului şi a libertăţii. A fost cea mai 
crâncenă luptă pe care o cunoaşte istoria, fără comparaţie prim 
sälbätäcia impilatorilor, dar şi fără seamăn prin îndârjirea, și voinţa. 
de a învinge a celor impilati. Este de ajuns să pomenim numele lui 
Horia, Closca şi Crişan, si a lui Avram Iancu, ca să ne aducem 
aminte câte vâltori si furtuni s'au desläntuit in jurul acestor sim- 
boluri ale desrobirii, câte lanţuri şi cätuge au zăngănit în temnitele 
ungurești, câte lacrimi au întunecat privirile însetate după lumina 
tricolorului liberator. 

Astăzi însă steagul învingător dela Mărăşeşti își întinde bine- 
cuvântarea-i glorioasă asupra, strămoşescului Ardeal, asupra tinu- 
turilor româneşti ale Banatului, Crişului şi Maramureşului, împre-— 
unând sub sceptrul Regelui Ferdinand toate pământurile moştenite 
dela legionarii Romei. Sufletul, vecinic liber prin credinţă şi nädej- 
de a sfărâmat robia vremelnică a trupului. Dela Tisa până la Nistru 
şi dela Carpaţi la Mare, mânile cari să căutau de veacuri fără 
odihnă sau împreunat şi în sărbătoarea uriaşe de astăzi 16 mili- 
oane de fraţi să imbratiseaza! Suferințele de veacuri ale Românilor 
au fost răsbunate în ziua, de 18 Novembre (1 Decembrie) din anul 
1918 şi un nou capitol să începe în istoria neamului românesc. 

Pe când să sävârsea miretul act al Unirii în Alba-lulia, în 
aceeaşi zi neuitată, în tot Ardealul şi in toate ţinuturile locuite de 
Ramâni până la Tisa, cei rămași acasă sărbătoreau și ei sfânta 

Nnire. Preoţii în timpul serviciului divin înălțau Domnului rugi- 
ciuni şi laude de mărire şi là sfârşit eşiau în ușa altarului cu sfânta. 
Evanghelie şi ridicând-o spre cer cântau împreună cu toţi credin- 
ciosii Deşteaptă-te Române. Praznice, zice d. Bordea, să făceau 
în toate satele, codrii răsunau de cântece de veselie, câmpiile pă- 
reau că au îmbrăcat haina, albă de sărbătoare, paserile ciripeau în 
văzduh, copiii alergau în toate părţile, strigând: Trdieascd Romd- 
nia Mare; ţăranii şi intelectualii să salutau cu aceste trei cuvinte, 
fetele şi femeile 8ă salutau la fel, ceva feeric să petrecea, peste tot 
pământul românesc şi în aer, peste tot locul, să părea că nu să 
mai aude altceva, decât: Trăiească România Mare. Trăiuscă Ro- 
mânia Mare să părea, că strigă bătrânele ziduri ale cetăţii Alba- 
Julia, porţile cetăţii, în frunte cu marea poartă de sus, prin care 


145 


intrase Mihaiu Viteazul, cu statuia regescului tat& al Mariei Te- 
reza, în mânile căruia Românii i-au pus în această zi mareata un 
falnic drapel românesc, chiar si celulele de sub aceasta poarta 
în care au fost închişi martirii neamului nostru; aceleași cuvinte 
sublime păreau că să înalță spre cer si de pe dealul furcilor, 
locul de supliciu al mucenicilor Horia, Cloşca, şi Crişan si pe care 
deal cei o sută de mii de Români au rupt lanţurile robiei înfăptuind 
România Mare! 

Un cronicar anonim scrie despre adunarea, naţională din Alba- 
Iulia astfel: Poporul românesc din tot cuprinsul Ardealului şi din 
Maramureș, Crișana şi Banat, a alergat la Cetatea Sfântă în haine 
de sărbătoare cu tobe şi surle, in îrunte cu preoţii si învățătorii 
si într'un gând cu toţii au dat glas puternic dorintii înăbușite in- 
tr’o mie de ani de amară suferinţă, scuturându-şi lanţurile robiei. 
Din zeci de mii de piepturi au răsunat cântecile românești trium- 
fătoare şi mândrul tricolor s’a desfăşurat strălucirea. La Alba- 
Iulia, în mireata zi de 18 Novembre (1 Decembrie) 1918, șa ară- 
tat rodul gloria vecinică dela Mărăşti, Oituz si Mărăşeşti, iar cal- 
varul unui crunt răsboiu, după urcarea Golgotei și răstignirea de 
o clipă, a luminat ziua învierii! Fericiti sunt cei ce au văzut cu 
ochii minunea, acelei zile. In ochii lor înlăcrimaţi şi în surisul lor 
de pe buze s'a, văzut bucuria, concentrată. după zece veacuri de 
Suferintä şi amar, în care Românii nu s'au putut bucură şi n’au 
putut râde. Sau văzut acolo, la Alba-Iulia, primele sclipiri de 
veselie tâsnite din ochii, cari din tată în fiu şi veac după veac au 
moştenit lacrimile scläviei. S'a văzut la Alba-Iulia, minunea, visată, 
de toată suflarea, românească, minunea măreaţă şi triumfală aga 
după cum a fost înfățișată în tabloul intrării lui Mihaih Viteazul 
pe sub porţile aceleiaşi cetăţi. Venit” au în pâlcuri de pe coaste si 
din văi ca să să îmbrätiseze acolo şi să cânte imnul libertăţii 
voinici în haine albe cu plete negre, cu ochi scânteietori, pe cai 
de munte, cu steagurile desfăşurate, şi bătrâni cu plete înargintate 
inveseliti şi intineriti; venit'au toti aceştia cu inimile vesele ca să 
arate lumii cum ştie cel mai sbuciumat popor ca să-şi cânte cel 
mai strălucit apogeu, făcând să răsune de hohotul celei mai sub- 
lime şi mai legitime bucurii munţii şi văile, apele si pădurile, gi 
tot ceeace altă dată amintea, suferinţă, si mucenicie, iar soarele 
dreptăţii, întunecat atâtea veacuri, a răsărit cu mare strălucire 
pentru a nu mai apune niciodată! 

In ziua următoare, Luni 19 Novembrel2 Decembre, s'a con- 
stituit guvernul românesc în modul următor: Dr. Iuliu Maniu, 
preşedintele consiliului si la interne; Dr. Alex. Vaida-Voevod, la 
externe și presă; Dr. Stefan C. Pop, la apărarea naţională; Dr. 
Aurel Vlad, la finanţe; Dr. Romul Boilă, la lucări publice si co- 
municatie; Dr. Victor Bontescu, la comerţ, agricultură si econo- 
mie naţională; Vasile Goldiș, la culte și instrucţiune publică; 10- 

\sif Jumanca (socialist), la industrie; Ion Flueraş (socialist), la 
sociale; Dr. Jon Suciu si Dr. Emil Hdfeganu, codificatori; Dr. 
Vasile Lucaciu, Dr. Valer Branişte şi Octavian Goga, fara porto- 


Dr V. Bianu Răaboiul României Mari, 10 


146 


foliu: Dr. Jon Erdeli, trimis extraordinar al consiliului national 
diriginte la Budapesta pe lângă guvernul unguresc, cu Moise 
Balta ca secretar; Dr, Caius Lrediceanu, secretar general la ex- 
terne; lon Comsa, secretar general la comerţ si Dr. Silviu Drago- 
mir. director al biroului presei la externe, 

D. Iancu Flondor, comisarul general al Bucovinei, a trimis d-lui 
Maniu urmatoarea telegrama: „Informat de solul Bucovinei la 
înaltatoarea serbare a Unirii Ardealului cu România, despre mă- 
retul act dela Alba Iulia, mă închin energiei nesecate a leaganului 
românisinului, care de un mileniu înfruntă eu eroism vijelia bar- 
bara a suprimarii elementului romanesc din vechea, cetate a zămis- 
lirii noastre. In numele Bucovinei readuse la matca ei de origine, 
va rog sa prhniti pentru toţi fraţii. noştri din întreg cuprinsul Tran- 
silvaniei, Maramureşului şi Banatului asigurarea înaltei noastre 
fericiri pentru ceeace s'a săvârşit în Cetatea lui Mihaiu Viteazul 
si o caldă tmbratisare de frate, ca simbol al conlucrării intime si 
necontenite ce sa trebui sa sa stabilească fară întârziere între 
d-voastre şi noi, ‘pentru poporul statornic al marii noastre patrii 
comune.“ 


22 Nov./5 Dec. 1918. 


Astăzi ministrul Franţei, d. de Saint-Auluire, a oferit un dejun 
Regelui, Reginei si ofiţerilor aliaţi. Suveranul purtă pentru prima 
oara epoletii de Maresal al României. Aceşti epoleti constau în 
galonul de aur al gradului de general, peste care, în loc de trese 

‘de argint, sunt doua bastoane de aur. Suverana purtă o toaletă 
alba cu Marele Cordon Regina Maria, Marea Cruce de rasboiu 
a Franţei şi Medalia de aur pentru combaterea epidemiilor, bătută 
în special pentru Maiestatea Sa de către guvernul Republicei 
Franceze. $ 

Cu aceastä ocazie, d. de Saint-Aulaire a rostit urmätorul 
discurs: „Sire! Tin să mulţumesc Maiestätii Voastre si Maiestätii 
Sale Regine că ne-au acordat onoarea şi bucuria augustei lor pre- 
zente. Aşi voi deasemenea să exprim gratitudinea guvernului Re- 
publicii pentru primirea, caldă şi entuziasta ce a fost făcută tru- 
pelor franceze de către Maiestatea Voastra, ca si din~partea 
armatei şi naţiunii române. Dar inzadar asi căută cuvinte ce ar 
putea fi vrednice. Atât voiu spune că dacă n’asi fi ştiut de mult 
că sufletul României să identifică cu acela al Franţei, aşi fi învăţat 
auzind pe tot parcursul trupelor noastre, uraganul de aclamatiuni 
populare si vazând în acelaşi timp ochii celor mai încercâţi ai 
noștri „poilus“, plini de lacrimi de bucurie, de mândrie şi de dra- 
goste. Înpreunând în fata Maiestitii Voastre aceste două, tricolo- 
ruri ale noastre, aproape la fel şi cari simbolizează, acelaşi ideal, 
acest fapt istoric face şi mai frăţească încă, dacă să mai poate, 
alianţa pe care o ştieam deja neuitată ca. şi amintirea întemeietori- 
lor ei, soldaţii francezi, căzuţi pe acelaşi pământ şi pentru aceeaşi 
cauză ca şi amarazii lor români. Dacă nu pot uită că cea mai 
mare onoare a carierii mele este că am semnat pactul care leagă 


147 


România de Franţa, şi mai putin uit ca-i vine caracterul ei sacru, 
nu fiindea a fost inregistrat cu cerneala diplomaților, ci fiindcă e 
sfintit cu sângele eroilor noştri. Numele Maiestatii Voastre va 
rămânea cu dreptul alipit de intrarea României în aceasta cru- 
<iada a tuturor naţiunilor cu suflet împotriva Statelor monstru- 
oase care, neavând suflet niciodată, sa pravalese îndatu ce forţa 
materială li s'a sdrobit. Posteritatea cea mai depărtată va dă slavă 
vederii limpede si statornice Suveranului care, desväluind viitorul 
României de umbrele trecutului, l’a îngradit cu durere dar şi 
cu măreție în ziua, când, în vulmaşagul luptei uriaşe, când tot pa- 
mântul să cutrenură, el, cu o mână care nu tremură, a iscälit 
decretul de mobilizare al armatei sale. Credinţa care insufletea 
atunci pe Maiestatea Voastră n'a parăsit'o nici o clipa în cursul 
groaznicelor încercări. Cei cari au trait acele momente alături de 
Maiestatea Voastră sunt datori s’o marturisească. Această credinţa 
eră atât de puternică încât Majestatea Voastra, întemeind de mai 
înaiute ordinea, noua, care naşte astazi pretutindeni din triumful 
desăvârşit al dreptului, a orientat hotărît pe România pe calea 
instituţiilor democratice. Prin aceasta intuitiune cu atât mai 
infailibilă, cu cât era mai cu sean un avânt al sufletului Său, 
Maiestatea Voastră mai adaugă la stralucirea Domniei gi la inti- 
mitatea amândoror ţărilor noastre, în celaşi timp când. Ea indepli- 
neste, dintr’o singură dati, îndoitul ideal al poporului Său: Unita- 
tea naţională şi Reforma sociala. Generatiile viitoare o vor bine- 
cuvântă. în vecie repetând că, cub a Sa Domnie, România a întrunit 
pe toţi copiii săi şi le-a împărţit razele gloriei şi brazdele pamân- 
tului ei. Gândul tuturor a apucat înainte asociând pe Maiestatea 
Sa Regina Maria. Pe vremea, lungilor încercări neînchipuite, dar 
susţinute de nädejdi neînfrânte, energia sa suverană și împodobită, 
cu atâtea podoabe, eră cu atât mai comunicativä fiindcă, parea 
lesne, fiind foarte firească, şi cu atât mai binefăcătoare, fiindcă, 
toţi o admirau prea mult ca să nu-şi uite suferinţa. Pretutindeni, 
în tranşeiele de linia întâiu, la căpătâiul contagioşilor, această 
vrednicie zâmbitoare şi această credinţă radioasä au fost, în tea- 
surile întunecoase, un punct luminos şi vestitor ca şi zorile al cu- 
ror ameazi ne încălzesc acum pe deplin. Sire! In numele guvernu- 
lui Republicii, urez Maiestätii Voastre tot atâtea, zile lungi si pros- 
pere pe cât ziua aceasta este glorioasă și meritată. Si urările ce 
le facem pentru Dinastia, şi poporul Său, vor fi ascultate pentru 
că Maiesetatea Voastră, a legat soarta lor de lucrurile eterne: onoa- 
rea, datoria. si dreptatea. Ridic paharul meu pentru Miestatea Voa- 
stră, pentru Maiestatea Sa Regina, pentru A. 8S. Regală Prinţul 
moștenitor şi pentru întreaga familie regalit!*‘ 

M. 8. Regele a răspuns astfel: „Domnule Ministru. In numele 
Meu şi în numele Reginei, vi, multumese din toată, inima pentru 
cuvintele amabile ce Ni le adresati. Sunt bucuros că vă pot spune 
câtă plăcere simt că mă găsesc în mijlocul amicilor noştri francezi. 
Când acum doi ani am tras spada pentru realizarea idealului recu- 
noscut legitim de către puterile Intelegerii, eu am urmat sentimen- 


10* 


148 


tul aproape unanim al poporului Meu, care nu admitea, lupta de- 
cât alaturi de naţiunile spre care îl îndreptau deopotrivă şi mintea, 
şi inima. Evocati în mine amintiri de bucurie pentru poporul Meu 
si amintiri de glorie pentru armata Mea. Suntem mândri că braţul 
vitejilor Noştri soldaţi a opnt înaintarea, cotropitorului pe pămân- 
tul nostru şi această, mândrie este pentru noi cu atât mai mare cu 
cât avem sentimentul că prin rezistenţa noastră îndârjită, 
care a atras asupra-ne atacul unui număr considerabil de 
divizii dugnane, noi am putut servi ca aliaţi credincioși, 
vitezelor armate cari luptau pe frontul. francez. Acestor zile de 
glorie a urmat pentru tara Mea o eră de suferintä si de grele în- 
cercări, în timpul căreia, am fost constrânsi să aşteptăm cu arma 
la, picior, păstrând totuşi în inimile noastre credinţa în Aliaţii noş- 
tri şi speranţa arzătoare de a reîncepe lupta. Cu cât această astep- 
tare fuse mai lungă şi mai dureroasă, cu atât şi bucuria fuse mai 
mare, când evenimentele permiseră să ne luăm locul alături de 
amicii noștri; şi tot asemenea, entuziasmul pe care intreaga popu- 
latie a Capitalei l'a manifestat eri la vederea bravilor soldaţi aliaţi 
şi a celor două tricoloruri ce fluturau unul lângă altul, a fost ex- 
presia credintii unanime păstrată atâta, timp în inimile noastre. 
A fost salutul de recunoştinţă al sufletului românesc către sora 
sa mai mare, sufletul francez. Bucuria noastră însă, a fost şi mai 
mare când am văzut, în fruntea, trupelor aliate pe generalul Ber- 
.thelot, pe Berthelot al nostru, căci el este al nostru și prin calitatea 
sa de cetățean român și prin pretinia ce n'a încetat să arate ţării 
Mele. Interpret al acestor sentimente, ridic paharul Meu în sănă- 
tatea, domnului Preşedinte al Republicii şi în onoarea Franţei şi a 
glorioasei sale armate. Ridic, în fine, paharul Meu în onoarea, 
d-voastre, domnule ministru. Inima d-voastre a fost în toate oca— 
ziunile inspiratoarea şi sfetnicul cuvintelor si actelor d-v., iar ser- 
viciile pe care le-aţi adus cauzei române vor rămânea, totdeauna, 
prezente atât în inimile cât şi in amntirea noastră.“ 


24 Nov./? Dee. 1918. 


Germania plătește scump jaful pe care l’a înfăptuit în anul 
1870 prin răpirea, Alsaciei şi Lorenei. Omenirea, întreagă a, trebuit 
să sângereze cumplit pentru ca să scape de apăsarea, prusieneasca. 
Când Germania biruitoare a pus acele dezastroase condițiuni, 
Emile Ollivier, care fusese prim-ministru al Franţei în momentuf 
isbucnirii răsboiului franco-german, a adresat Regelui Wilhelm I 
al Prusiei o scrisoare prin care căută să-l readucă la o judecată 
sănătoasă. Tonul demn şi raţionamentul rece, din cari să vede 
totuşi atâta, durere stăpânită, far din acea scrisoare scurtă o ade- 
vărată operă literară. In momentul de faţă pot vedea Germanii 
ce profeție grozavă cuprindeau cuvintele celui învins. Această 
scrisoare, publicată la 15 Iulie 1914 pentru prima oară, cu câteva 
zile mai înainte ca Wilhelm II şi ultimul, să-și arunce armatele- 
furioase asupra omenirii are cuprinsul următor: „1 Octombre 1870. 
Sire! Ati fost fericit, fiţi mare. Am îndemnat la răsboiu, nu ca să 


149 


impedecim Unitatea, germană, nici să luam Rinul. Sunt 12 ani 
decind refuz Franţei dreptul de a împedecă unitatea, gerinana sau 
4e a luă Rinul. Am îndemnat la răsboiu numai pentruca o naţiune 
mândră nu putea primi ceeace Mommsen a numit cu orgoliu răs- 
punsul dela Ems. Imi cunose tara mai bine decât ziariştii soi 
germani. Dacă respectaţi teritoriul nostru, multumindu-va eu glo- 
ria imensă pe care ati câtșigat'o si cu uşurinţa de acum încolo 
asigurată pentru d-v. de a facd in Germania ce veţi voi, veţi asi- 
gură lumii o lungă şi frumoasă pace. Dacă vă atingeti de teritoriul 
nustru, incepeti un nou răsboiu de treizeci de ani. Daca sunteţi 
dezinteresati, preparati alianţa indisolubilă a, raselor latine si ger- 
mane; daca sunteţi cuceritor, preparati, contra Prusiei, alianţa ra- 
selor slave şi latine. Il invocati pe Dumnezeu in proclamatiile d-v. 
Si eu cred în Dumnezeu şi în dreptatea, lui. El ne loveşte spre a 
ne pedepsi pentrucă ne-am moleșit intr’o lungă prosperitate, dar 
fiţi sigur, va, fi pedepsit poporul şi rasa voastră, îngâmfate de vic- 
torie. Smulgeti cu violență Patriei franceze populaţii cari tin de 
ea prin toată fiinţa lor. Strigătul celui slab, apăsat, să va urcă 
până la Acela care dă victoria şi plângerea lui va îi auzită. Nu 
despretuiti cuvântul meu, Sire, pentru că e al unui învins. Napo- 
leon, după Iena, a despretuit şi el cuvântul invinsilor şi aceşti 
învinşi i-au raspuns prin Waterloo. Fie ca spiritul de blandeti si 
dreptate să vă umple sufletul! Sunt cu respect, Sire, servitorul 
vostru.” Emile Ollivier. 

Victor Hugo, după răsboiul franco-german din 1870, a ţinut 
în parlamentul francez un discurs în care să cuprind urmatoarele 
cuvinte profetice: „Noi plângem Germania, care a fost un popor 
şi nu mai este acum decât un imperiu. Cucerirea Alsaciei si Lo- 
renei este un jaf; din jaful acesta va isvori ura. Ura, contra cui? 
Contra popoarelor? Nu! Contra Regilor. Să culeagă deci Regii ce 
au samänat. Franţa să va reface şi va recuceri Alsacia-Lorena. 
Si Franţa va zice: Să fim uniunea de pe continent, să fim liber- 
tatea Europei! Si acum, Germanie, ne-am făcut una alteia un 
serviciu: Tu nvai liberat de împăratul meu, si eu te scap de al 
tău“ 

25 Nov./S Dec. 1918. 


Liga Culturală din Buzău, împreună cu Ardelenii din lucali- 
“tate, hotărînd să săvbtăorească Marile Evenimente ale Românis- 
mului, a invitat pe ziua de astăzi, duminecă, pe toţi bunii Români 
să participe la Te-Deumul care să face în biserica Episcopiei, la 
ora 11 a. m., precum si la procesiunea patriotică, care va urmă 
serviciului religios. 

La ora fixată biserica era plină de credincioşi, iar curtea, bi- 
sericii era, ocupată de un detaşament de soldaţi ardeleni, de elevii 
liceului cu steagul lor, si de multa lume care nu incapuse în bi- 
serică. Serviciul religios a, fost oficiat de trei preoţi și un diacon. 
După aceea a luat cuvântul d. Gh. Räscanu, profesor la liceu si 
preşedintele ligei culturale, care prin o cuvântare avântată si pli- 


150 


nă de insufletire a arătat importanţa actului săvârșit la Alba— 
Iulia, prin care s'a proclamat Unirea, Transilvaniei, a Banatului şi 
a tuturor ținuturilor lucuite de Români până la Tisa, cu România, 
înfaptuind astfel Unirea tuturor Românilor tntr’un Stat mare şi 
mândru, sub un singur Domn şi o Lege. 

Apoi a luat cuvântul scriitorul acestor rânduri, vorbind în 
numele Ardelenilor astfel: „Luminează-ne Doamne mintea ca să 
fim la, înalțimea maretelor zile pe cari ne-ai invrednicit ca să le. 
trăim şi deschide-ne glasul ca sa-ţi putem mulţumi, după cum 
sa cuvine, pentru îndeplinirea visului secular al neamului nostru: 
Unirea, tuturor Românilor!“ Aceste cuvinte au fost rostite cu fata 
spre altar, apoi întorcându-să catre publicul credincios a conti- 
nuat astfel: „Fraţi Români! Optsprezece veacuri au trecut de- 
când soarele răsăritului a salutat cu razele-i arzetoare pe fii lui 
Traian în Dacia. 18 veacuri au trecut decând au început să ra- 
sune accentele limbii românești în vaile şi munţii Daciei Traiane. 
18 veacuri au trecut, decând vers de bucurie şi de fericire să auzea 
pretutindeni în aceasta patrie cunoscută sub numele de Dacia feri- 
citi. Totul eră măreț si sublim. Românii duceau o viaţă pacinică, 
şi fericita în această tara, care eră una din cele d’intâiu, cea mai 
bogata în aur şi cea mai frumoasă provincie a luinii romane. Dar 
fericirea strabunilor noştri n'au ţinut decât abia două veacuri,, 
când începu invaziunea barbarilor asiatici: Goţii, Hunii, Gepizii, 
Avarii, Longobarzii 8. a., cart venira cu sabie şi foc şi prefăcură, 
în cenuse şi ruine tot ceeace geniul roman produsese, lăsând în 
urma lor numai jale, o jale adâncă. Abia scăpară Românii de ei 
şi un nou puhoiu de barbari s'a pornit din răsarit ca sa-și caute o 
patrie, prin-veacul al 8-lea; erau Ungurii, cari venira cu furie, pră- 
dând şi omorind tot ce le esea în cale. De aci încolo începu trage- 
dia, poporului nostru, care a fost inlintuit intr’o robie trupeastă, 
economică şi sufleteasca, cum nu să mai pomeneşte alta în intrea- 
ga istorie a omenirii; veacuri dearândul poporul român pe pamân- 
tul sau stramosesc a fost socotit şi tratat ca străin şi sclay. In 
aceasta tristă. stare îl gasi anul 1784, când suferinţele poporului 
român ajunseră la culme şi atunci să ridicara cei trei viteji, cei 
trei mucenici ai neamului: Horia, Cloşca si Crişan si cu stindar- 
dul libertății, egalității şi frdfietd{ii să repeziră împotriva impi— 
latorilor, Încercarea. lor desperată n'a reuşit si trupurile lor au 
fost frânte sub roată în cetatea falnică a lui Mihaiu Viteazul, 
Alba-Iulia. In această cetate de trei ori sfântă a Românismului, 
în care cel mai mare viteaz al neamului Mihaiu-Vodă, prin bra- 
tul său puternic şi geniul său scânteietor, isbuti să întrupeze 
Unirea tuturor Românilor. Dar, dacă acea unire n'a durat decât 
o clipă, cât o fulgerare a unei scântei electrice, ea a rămas steaua. 
conducătoare a neamului nostru până în ziua de astăzi, până în 
acest moment, când avem marea fericire să sărbătorim Unitatea. 
politică şi naţională Atuturor Româniilor. De azi înainte falnicii 
Carpaţi nu vor mai fi zid de despărţire pentru fraţi; ei vor fi 
si vor rămânea pentru vecie inima Românismului, şi prin acea- 


151 


sta să înfăptuește „ucel vis neîmplinit, copil al suferinței, de-ul 
cărui dor au adormit şi moşii si părinții!“ Fraţi Români! Astăzi 
să împlineşte prima săptămână decând, în Dumineca trecută, la 
18 Novembre/1 Decembre 1918, Poporul român din Transilvania. 
şi Ungaria, prin reprezentanţii săi, adunaţi la Alba-lulia, a proc- 
lamat Unirea cu România. Peste o sută de mii de Români, din. 
toate păturile sociale şi reprezentând toate partidele, au votat cu 
mare insufletire actul istoric, care însemnează realizarea visu- 
lui de veacuri al neamului românesc; au votat acest act măreț 
între adieri de steaguri, urale, cântări si ovatii. De astăzi înainte 
hotarele României s'au mutat la Tisa, si dela Nistru pan’ la Tisa 
tot Românul... nu să va mai plânge, ci va săltă de bucurie sub 
razele calde ale Soarelui libertăţii. Și în această bucurie gene- 
rală, Liga Culturală din Buzău a organizat această manifestaţie: 
naţională, invitându-ne pe toţi ca să venim în acest sfânt locaş 
ca să ne închinăm si să înălţăm rugăciunile noastre către Atot- 
puternicul pentru că ne-a învrednicit să ajungem aceste zile 
mari; ca să ne rugăm pentru odihna sufletelor soldaţilor români, 
cari prin vitejeasca lor moarte au dat viaţă vecinică unui popor 
de 16 milioane, dovedind si de astădată lumii întregi, la Oituz, 
Mărăşti si Mărășești, că el, soldatul român, este cu adevărat fiul 
Romei eterne, transplantat în răsărit de Impăratul Traian si a 
rămas. sentinela neclintită si neadbrmitä a Imperiului latin dela 
Gurile Dunării. Să ne înălţăm cu gândul la făuritorii acestor 
märete clipe şi să urăm din tot sufletul înaintea sfântului altar 
ca să trăiască Maiestatile Lor Ferdinand si Maria, Împăratul si 
Impărăteasa Românilor, cu întreaga dinastie; ca să trăiască 
oamenii mari si aleși ai neamului, cari au purces și condus acest 
răsboiu sfânt de desrobire naţională, în frunte cu cel ce poartă 
un nume predestinat, cel mai mare fiu al marelui Ion Brătianu, 
si toţi eroii români, ale căror nume vor fi scrise cu litere neperi- 
toare în Cartea de aur a României! Să trăiţi si voi, nobili si 
mândri cetăţeni ai Buzăului, cari ati alergat cu inimile vesele 
ca să särbätoriti pe iubiții nostri fraţi din Ardeal și Ungaria, 
cari, după fraţii Basarabieni și Bucovineni, s'au grăbit să pro- 
clame cea din urmă UNIRE, care întregeşte pe deplin neamul 
românesc! Să trăiască România Mare, una si redespärtitä, acum 
şi pururea, si în vecii vecilor!“ 

După aceasta toată lumea a esit din biserică, în curtea Epis- 
copiei, si acolo s'a format un impozant cortegiu, în frunte cu 
muzica militară, care pe tot parcursul a intonat Deşteaptă-te 
Române si Pe-ai nostru sleag e scris unirea; imediat dupa mu- 
zică veneau soldații ardeleni, cari să găseau în trecere in Bu- 
zău, apoi Comitetul Ligei culturale și cetăţenii, iar la urmă elevii 
liceului, toţi cu drapele. Cortegiul a trecut pe Bulevardul I. C. 
Brătianu, pe strada Unirii, trecand pe sub cele două arcuri ri- 
dicate cu ocazia intrării armatei române în ‘oras, până in fata 
splendidului Palat Comunal, de pe treptele căruia a vorbit pă- 


152 


rintele C. Provian, directorul Seminarului, şi avocatul Artemiu 
Moldoveanu, amândoi isbutind să ridice sufletele auditorilor la 
înălţimea serbärii prin cuvinte alese si răspicate, mult aplaudate 
de public. Dela Primărie cortegiul sa pornit prin strada Carol 
si în dreptul locuinţei autorului acestor însemnări s'a oprit câ- 
teva momente, în cari profesorul Râșcanu i-a adresat câteva cu- 
vinte de cinste, cari să refereau tuturor Ardelenilor stabiliţi în 
ţară, cari au luptat cu deosebită ardoare pentru unitatea sufle- 
tească a tuturor Românilor, ceeace a adus unitatea politică pe 
care o serbäm în aceste clipe märete. De aci cortegiul s'a dus pe 
strada Cuza-Vodă oprindu-să în dreptul locuinţei dentistului 
Joan Munteanu, ginerile valorosului nationalist părintele Dr. Va- 
sile Lucaciu, căruia, d. Rascanu, deasemenea i-a adresat câteva 
cuvinte omagiale, arătând meritele neperitoare ale acestui frun- 
taș ardelean, care a cutreerat lumea şi în acest moment să gă- 
seşte la Paris, stăruind pentru înfăptuirea idealului nostru na- 
“ional. In urmă cortegiul a ajuns în Piaţa Liceului Häsdäu, unde 
s'a încins o horă mare a Unirii, în care s'a prins toată azistenta, 
întrun elan si un entuziasm vrednice de Romania Mare! 


27 Nov./10 Dec. 1918. 


Domnii Al. Vidhutd si J. Al. Brătescu-Voineşti in No. 5 al 
ziarului Dacia, fac următoarea propunere sub titlu: O sfântă 
datorie: „Socotind că suntem ecoul dorintii fireşti a oricărui Ro- 
man, propunem că în piața Victoria, pe unde a intrat în Capi- 
tala Ţării întâiul Rege al tuturor Românilor, să se ridice un 
arc de triumf, monument neperitor, care să vorbească tuturor 
generaţiilor viitoare, de înfăptuirea visului secular al neamului 
nostru. Dorim un monument măreț, in care să fie eternizate ma- 
rea bucurie a isbândei precum si indelungatele suferinti si jertfe 
care au adus această isbândă. Nu să poate astepta numai dela 
Stal împlinirea tuturor îndatoririlor cerute de vreme, — cu atât 
mai puţin acum când toată opera de reparaţie şi de reconstruire 
îi impune atâtea cheltueli; dar nici n'ar fi bine ca opera aceasta 
să fie făcută de Stat. Această simbolizare a împlinirii dorului 
unui neam întreg, trebuie să isvorească din sufletul fiecărui Ro- 
man, fără imboldul stăpânirii. Ziarul Dacia e fericit că poate 
să ia iniţiativa acestei mișcări, propunând constituirea unui ma- 
re comitet pentru realizarea acestui scop“. 

In legătură cu această propunere, în No. 8 al aceluias ziar, 
vărul meu Ioan Bianu, profesor universitar şi membru al Acade- 
miei Române, scrie: „Prea stimali și iubiţi pretini. Mă grăbesc a 
mă asociă din toată inima la ideia fericită ce aţi avut şi apelul 
ce faceţi pentru a ne îndeplini o „sfântă datorie” ridicând un arc 
de triumf monumental în Piaţa Victoria, care „să vorbească“ ge- 
neratiilor viitoare despre realizarea visului nostru secular si 
despre jertfele făcute pentru această isbanda“, — întocmai pre- 
cum după aproape două mii de ani vorbeşte Columna lui Traian 


153 


din Roma despre jertfele cu cari s'au împlăntat de Marele Stră- 
bun rädäcinele neamului nostru în Coroana Carpaţilor şi în 
văile lor. Inscrieti-mä, vă rog, cu contribuţia de 100 lei pentru 
arcul de triumf monumental. Dar o altă datorie să impune tot 
atât de impetuos și iniţiativa pentru realizarea ei cade în sarcina 
ziarului vostru chiar prin numele „Daca” ce ii lati dat. Co- 
lumna lui Traian din Roma a rămas neclintită ca prin minune 
timp de aproape două mii de ani, scăpând de valurile distrugă- 
toare ale popoarelor barbare, cari au ajuns până la Cetatea 
Eternă în lungile secole ale invaziilor din evul mediu. Această 
Columnă este actul de naştere al neamului românesc, — act cum 
nu mai are nici un alt popor pe pământ. Inainte cu 40—50—-60 
de ani unii dintre cei mai luminati, mai înţelegători si mai sim- 
titori bărbaţi ai neamului: Odobescu, Hâșdeu, Urechia si alţii 
au stăruit să se facă în Capitala noastră o reproducere în bronz 
a märetei Columne de marmoră din Roma, in ale cărei reliefuri 
sunt reprezentate fazele răsboaielor prin cari Traian a supus pe 
Daci şi a sădit aici la Carpaţi si la Dunăre neamul românesc. 
Atunci nu s'a putut realiză märeata ideie, — dar trebuie si sun- 
tem datori să o realizim acum, când neamul s'a întregit si s'a 
întors la marele rol și la înalta misiune pentru care a fost sădit 
aici acum două mii de ani. Monumentul acesta să fie ridicat în 
Alba-Iulia în amintirea Unirii de acum. Deschideţi în „Dacia“ 
© deosebită listă de subscriere pentru acest monument al neamu- 
lui întregit si inscrieti-mä și pe mine cu 100 lei.“ 


28 Nov./I1 Dec. 1918. 


Generalisimul armatelor aliate dela Salonic, Franchet d'Es- 
perey, învingătorul Bulgarilor, a sosit în Bucuresti. A fost in- 
tâmpinat la gară de generalul Berthelot, generalul Prezan, ge- 
neralul Grigorescu, ministru de răsboiu, generalii d’Anselme si 
Nerel, marchizul de St.-Aulaire, etc., şi un public numeros. Du- 
pă salutările din gară, generalisimul a mers în piaţa gării, unde 
a trecut în revistă trupele franceze, cari au dat onorurile. Muzica 
militară a întonat Marsilieza, Iinnul regal, Deşteaptă-te române 
si Sambre et Meuse. Publicul Pa aclamat îndelung si l’a ovatio- 
nat în tot parcursul dela gară până la Palatul Cotroceni, unde a 
avut loc dejunul oferit de M. S. Regele. 

Primarul capitalei a înmânat generalisimului d'Esperey ur- 
mătoarea adresă de mulţumire pentru înalta cinste ce a făcut 
Bucureştilor prin această vizită: „Escelenţă! Sunt însăr- 
cinat de consiliul municipal al Capitalei să vă exprim urările 
de buna venire în mijlocul nostru. După zilele triste si deja atât 
de depărtate ale invaziei germane, în timpul cărora duşmanii 
noştri si ai voştri, sau acoperit de rușine, astăzi avem nemărgi- 
nita fericire de a ne vedea tara liberatä şi unitatea naţională a 
tuturor popoarelor române înfăptuită. Gloria şi fericirea aceasta 
le datorim sfortärilor noastre, sacrificiilor noastre si suferințelor 


154 


noastre, cum si nepreţuitului sprijin al tuturor marilor nostri 
Aliați. Sunteţi, Escelentä, unul dintre cei inai străluciți repre- 
zentanti ai acelor admirabili soldaţi cari nau avut odihnă îna- 
inte de a vedea îndeplinită opera ordonată de justiţie şi de Dum- 
nezeu. Prin vitejia si geniul vostru ati descoperit partea slabă 
a formidabilei puteri teutone. Sub loviturile voastre indrasnete 
sau făcut primele spărturi. De atunci prăbuşirea germană n’a 
mai  contenit. Astăzi gratia bravurei soldaţilor Vostri pe toate 
fronturile, Germania e pusă la pământ si civilizația salvată. Ora- 
sul nostru e fericit că vă are ca oaspe. El vă felicită pentru fap- 
tele voastre strălucite -si vă mulțumește cu recunoştinţă pentru 
puternicul sprijin dat cauzei române. Binevoiti, vă rog, Escelen— 
{a, a primi expresia. celei mai înalte consideraţii". 

Cu ocazia banchetului oferit de către președintele consiliului 
de miniștri, d. general Coandă, acesta a rostit următorul toast: 
„Alteță Regală, Domnilor. Cu prilejul victoriei finale pe frontul 
occidental o radiotelegramă ni-a anunţat că d. Clemenceau ne 
mai găsind cum să-și exprime mai bine recunostinta faţă de 
armata victorioasă i-a adresat acest sigur cuvânt: Merci. Româ- 
nia asemenea cu inima mișcată de recunoștință salută pe nobila 
Frantä cu același cuvânt, având faţă de dânsa sentimentul care, 
în mintea Marelui Francez, sintetiză toate cuvintele de gratitu- 
dine. Vă mulţumesc, domnilor generali, pentru că ne-aţi liberat 
de dușman prin strälucitele d-voastre fapte de arme, pentru că 
ne-ati asigurat integritatea teritoriului si ne-ati luminat cu o 
lumină mare graniţele vechei: Ducii. Guvernul român, interpret 
fidel al sentimentelor ţării, care în 1916 a răspuns fără ezitare 
la chemarea d-voastre pentru Dreptate şi pentru liberarea popoa- 
relor, salută, astăzi în persoana d-tale, domnule general coman- 
dant al trupelor aliate din Orient, întreaga armată franceză atât 
de glorioasă prin tradiţiile sale. Ridic paharul meu în sănătatea 
d-lui Preşedinte al Republicii si în sănătatea d-lui general Fran- 
chet d’Esperey. Trăiască Franţa!” 

La aceste cuvinte d. general d’Esperey a răspuns printr’o 
vorbire de o rară elocintä, arătând în cuvinte mișcătoare si cât 
să poate de călduroase, dragostea pe care Franţa o avea pentru 
România, dragoste care astăzi nu mai este o simplă afecţiune, 
dar un adevărat şi etern anor. Tlustrul general s’a exprimat in 
cuvinte din cele mai elogioase toată admiraţia sa si a armatei 
franceze pentru Regele si Regina noastră si pentru viteaza noastră 
armată, despre care a zis: „Rolul armatei române a fost de o 
importanţă extraordinară în timpul atestui răsboiu. In mai multe 
rânduri, ea a salvat armata rusă de dezastru, iar în timpul 
atacurilor dela Verdun, aruncându-să în balanţă sabia română, 
aceasta a contribuit mult la succesul aliaţilor.” 


29 Nov./12 Dec. 1918. 


Dobrogea in limitele grarifei dela 14 August 1916, adecă 


155 


impreună cu Cadrilaterul, a fost complect evacuată de inimic. 
Ca urmare autoritățile române s'au instalat în toată Dobrogea, 

Sfatul Țării din Chișinău a admis unirea necondiționată a 
Basarabiei prin hotărîrea luată în şedinţa dela 27 Nov 10 Dec. 
a. c., şi care sună astfel: „In urma unirii cu România-mamă a 
Bucovinei, Ardealului, Banatului si inuturilor ungurești locuite» 
de Romani, în hotarele Dunării si Tisei, Sfutul Țării declară că 
şi Basarabia renunţă la condiţiile de unire din actul dela 27 
Martie a. c., fiind încredinţat că in Romania tuturor Românilor, 
regimul curat democratic este asigurat pe viitor, Sfatul Țării, in 
preziua Constituantei Române, care să va alege după votul uni- 
versul, rezolvând chestiunea agrară, după nevoile şi cererile noro- 
dului, anulează celelalte condițiuni din actul unirii dela 27 Mart 
şi declară unirea necondilionată a Basarabiei cu România Mare.“ 

In București a sosit preotul Martinovici din Banat, si intr’un 
grup de ziaristi s'a exprimat astiel: „Am venit să aduc tärii-mame 
cuvântul de credinţă şi inima Banatului. Nici iadul nu ne abate 
dela datoria noastră de Români.“ 

Sasii transilvăneni din Bucureşti, în mumăr de 500, întru- 
nindu-se în sala „Transilvaniei” sub președinția doctorului Frank 
Adolf, au votat următoarea moţiune: „Coloria saşilor transilvä- 
neni din București, reprezentată prin societatea lor „Transil- 
vania“ si prin numeroși membri ai comunităţii evanghelice din 
Bucuresti, adunându-se astăzi in sala „Transilvania“ a primit 
cu unanimitate declaratiunea următoare: Sasii transilvăneni din 
București au. luat cu mare bucurie si cu satisfacţie cunoștință, 
despre declaratiunea adunării naţionale a tuturor Românilor din 
Ardeal, Banat si Ungaria, ţinută în ziua de 19 Nov. st. v. a. ¢. 
Spiritul de dreptate si de libertate, care strălucește cu deosebire 
în punctul 8 al acestei declaratiuni a împrăștiat toate grijile care 
cuprinseseră pe Sașii transilvaneni din cauza evenimentelor din 
timpul din urmă. Din toată inima deci Sasii trăitori în Bucuresti 
să unesc cu hotäririle relative la: libertatea naţională, la între- 
buintarea liberă a limbei materne în învăţământ, administratie si 
justiţie, la reprezentarea în Corpurile legiuitoare proporţional cu 
numărul locuitorilor, la garantarea dreptului egal și a autono- 
miei confesionale si la libertatea desăvârșită a presei, a asocierii 
si a întrunirilor. Sasii salută cu entuziasm unirea Ardealului cu 
România, săvârșită în acest spirit. Cu toate că Sașii transilvă- 
néni nu sunt autorizaţi să vorbească în numele naţiunii săsești 
din Ardeal, totuși întemeindu-să pe îndelungata lor convietuire 
cu Românii din Regat, nu voesc să piardă prilejul de a dă cona- 
tionalilor din patrie sfatul bine gândit, ca pe, teméiul asigurărilor 
din actul unirii dela Alba-Iulia să voteze si ei unirea Ardealului 
cu Romania.“ 


30 Nov./13 Dec. 1918. 


Ministerul prezidat de d. general Coandă a demisionat și in. 


156 


locul lui a venit un nou guvern compus astfel: Jon I. C. Brătianu, 
preşedinte al consiliului si ministru la externe; G. G. Mârzescu, 
da interne; Al. Constantinescu, la industrie şi comerţ; 1. G. Duca, 
la culte si instructia publică; generalul Văitoianu, la răsboiu; D. 
Busdugan, la justiţie; Fotin Enescu, la domenii: Anghel Saligni, 
la lucrări publice; Oscar Chiriacescu, la finanţe; M. Ferechide, 
fără portofoliu; 1. Inculeț si D. Ciugureanu, miniştri Basarabiei. 

Noul guvern a publicat următoarea declaratiune: ,,Chemati 
la guvern în împrejurări atât de însemnate pentru Neamul Ro- 
manesc si continuând opera naţională şi democratică a ministe- 
rului care ne-a precedat, credem de datoria noastră să afirmăm 
din nou ţinta ce urmărim. In politica externă, guvernul, strâns 
legat de Aliaţii noştri, va urmă politica care a călăuzit destinele 
României dela declararea răsboiului. E] priveşte ca nule si inexi- 
stente toate actele ce s'au săvârşit după încheierea armistiţiului 
$i rezemându-se pe tratatele încheiate, va lucră pentru deplina 
realizare a drepturilor neamului, sprijinite pe atâtea jertfe şi 
“exprimate cu hotărire de toate ţinuturile locuite de Români. In 
politica internă guvernul va concentră toată munca lui pentru 
desăvârșirea fără, întârziere a celor două reforme înscrise în Con- 
stitutie şi aşteptate de ţară: votul obstesc si împroprietărirea 
sătenilor prin expropriere. In mijlocul lipsurilor de cari sufere 
mai ales populaţia muncitoare si a jafurilor şi distrugerilor ina- 
micului, guvernul va dă o deosebită atenţie chestiunilor de refa- 
cere şi de aprovizionare. Totdeodată în îndeplinirea misiunii sale 
şi în opera de consolidare a unităţii naţionale guvernul va fi 
insufletit de spiritul democratic manifestat cu căldură de Românii 
de pretutindeni şi va urmări înfăptuirea ideilor cuprinse în pro- 
gramul Partidului naţional liberal“. 


1/14 Dec. 1918. 


Bucureștii sunt iarăși în sărbătoare. De mai multe zile s'a 
gătit să primească pe cei mai iubiţi şi mai aşteptaţi oaspeţi, pe 
fraţii noştri de peste munţi, cari vor aduce fericita solie a Unirii, 
comunicând în mod oficial marelui nostru Rege, guvernului şi 
poporului, ceace în mod neoficial s'a înfăptuit: Unirea pe vecie 
a Românilor din Ardeal si din Ungaria cu Regatul României. 
Prin acest din urmă semn, tirănia maghiară s'a prăbușit pentru 
totdeauna şi Dacia fericită a reînviat. 

Primăria Capitalei a publicat în privinţa aceasta următorul 
apel: „Cetăţeni! Neamul nostru s'a legănat cu un vis. In ela 
găsit puterea să să ridice deasupra asprimei vremurilor și pentru 
isbandirea lui nu a pregetat să sacrifice ceace inaintasii zidiseră 
cu mult greu și înfrumseţaseră. Dumnezeu ne-a miluit fericirea 
rară de a-l vedea înfăptuindu-se. Românii de pretutindeni isi 
dädurä mâna si încheiară astăzi la răsăritul Europei un Stat mân- 
dru, locuit de un popor vechiu şi nobil, care va sti să ţină cu 
«inste locul ce ş'a cucerit sub soare. După Basarabia şi Bucovina 


157 


vine Ardealul. Astäzi Solii fraţilor nostri, din fosta Ţară ungu- 
rească, vor sosi în Capitală, pentru a aduce la cunoştinţa M. S. 
Regelui și poporului Român, cuvântul hotärîtor dela Alba-Iulia. 
In curând vom auzi ceeace nimic gi nimeni nu mai poate 
schimbă: hotărârea poporului, porunca lui Dumnezeu. Să eșiin 
cu toţii înaintea fraţilor noștri. Să-i acoperim cu flori, să-i încun- 
jurăm cu dragostea fratelui care isi regăseşte fratele după o 
lungă şi dureroasă despărţire. 

Asară la ora 5 a sosit în Capitală Delegaţia Marelui Consiliu 
National din Alba-Iulia, după un drum de cinci zile, venind dela 
Sibiiu. Un public numeros aşteptă sosirea iubitilor delegaţi, cari 
aduceau cu ei euvântul mângâetor al Unirii tuturor Românilor 
sub un singur sceptru. Dintre persoanele oficiale au fost de faţă 
d-nii miniştri: Ion I. C. Brătianu, M. Ferechide, I. G. Duca, 
Anghel Saligni, Oscar Chiriacescu, apoi d-nii: Vintilă Brătianu, 
G. Corbescu, general Prezan, loctiitorul de primar Häläceanu, 
etc. Pe peron să aflau şi toţi ofiţerii unui batalion din Regimentul 
„Avram lancu“, în frunte cu comandantul regimentului colonel 
Bordea, o delegaţie a coloniei säsesti din Bucuresti, etc. 

Trenul era adus de o locomotivă ungurească, condusă de un 
mecanic român din Sibiiu. Steaguri tricolore şi cetine de brad 
. impodobeau locomotiva si vagoanele. La intrarea trenului in 
gară un formidabil ura isbucnește din pepturile celor prezenţi. 
Ovatiunile devin din ce în ce mai calde si tin câteva minute până 
în momentul când să scoboară din tren: episcopul Caransebeşului 
Dr. Miron Cristea, episcopul din Gherla Dr. Iuliu Hosu, apoi 
domnii Dr. Alex. Vaida-Voevod si Vasile Goldiş, vajnicii luptători 
ai Românilor ardeleni în parlamentul unguresc, Dr. Caius Bre- 
diceanu, secretar general la externe si Mihail Popovici, delegat 
pe lângă guvernul din București. 

Ochii tuturor celor prezenţi la acest moment istorie sunt 
plini de lacrimi. Loctiitorul de primar, d. Hălăceanu, întâmpină 
delegaţia cu următoarele cuvinte: „Fraţilor, zilele mari ale Nea- 
mului încep să să împlinească. Tara Românească liberă, ajunsă. 
la o stare de înflorire care-i adusese multe dusmänii, n'a pre- 
getat să puie în cumpănă tot ce să clădise până atunci, pentru 
realizarea visului nostru al tuturor, Unirea Neamului Românesc 
de pretutindeni .Nouă ne-a fost dat să îndeplinim cu multe jertfe: 
si cu multe suferinţe, si dela noi si dela voi, această datorie. 
Cetatea Bucuresti, martiră a cruzimei unui vrăjmaș neiertător, 
isi vede azi räsplätite toate suferinţele. Alături de imensa fericire: 
a liberării Ţării ea, aude, cum străbat din depărtare spre dânsa, 
apelurile frätesti ale Neamului räslätit. Orașul Bucuresti salută 
cu dragoste adâncă. pe fraţii iubiţi, care aduc Regelui nostru cu- 
vântul de dragoste şi de unire de peste Carpaţi. El vă zice din 
toată inima: Fiţi binevenifi și binecuvantati!” 

Episcopul Miron răspunde astfel: „Fraţi Români! Am venit 
adesea pe la. d-voastre. De multe ori am călcat pe acest pământ 


158 


sfânt al Patriei-mame. Am venit aci mânati de o necesitate sufle- 
tească, ca, întorși acasă, să putem rezistă impilărilor asupritori- 
lor nostri. Cand ain venit însă ultima dată in Bucuresti, nici unul 
dintre noi nu sa gândit că vom reveni aci in astfel de impre- 
jurari. Şi iată că visul de veacuri al Neamului intreg să impli- 
neste, iată că Românii de pretutindeni, din Ardeal, din Banat si 
din Ţările ungurești, din Bucovina si din Basarabia, să văd strânși 
laolaltă. Bunul Dumnezeu a îndreptat lucrurile într'o direcţie 
favorabilă Neamului Românesc, liberând toate neamurile asu- 
prite. Voi, iubiţilor fraţi, din Regatul României, ati fost nădejdea, 
noastră, sprijinul nostru. In numele legăturilor noastre firești, 
vă salutăm cu iubire. Salutăm şi pe surorile noastre latine, pe 
Anglia puternică si pe înțeleptul Mesia al popoarelor asuprite, 
Wilson. Voi, fraţilor, ati adus jertfe mari pentru eliberarea noa- 
stra, si adancă recunoștință avem pentru voi. Exprimăm salutul 
nu numai al celor patru soli veniţi cu mine, ci al Ardealului 
întreg, căci avem mandatul Adunării Nationale din Alba-Iulia, de 
a lega întreg pământul nostru strămoșesc de Tara mamă, si a 
vesti aceasta iubitului nostru Rege. Ca preot si bun etestin vă 
îndemn să fim cu mulţumire cătră bunul Dumnezeu, că dat ne 
este să trăim cele mai frumoase zile ale vieţii noastre. Să trăiţi 
voi fraţilor din patria mamă!“ (Strigăte entuziaste: Să trăim cu 
fotii!) „Să trăjască Regele tuturor Românilor! Să trăiască Regina 
noastră, acest ânger păzitor al Românilor de pretutindeni! Să 
trăiască România Mare și democratică!“ (entuziaste aclamări 
si strigăte de ura). 

D. prim-ministru Brătianu, foarte mișcat, rostește urmä- 
toarele cuvinte: „In numele acelor cari de atâtea veacuri -au 
suferit si au crezut; în numele acelor cari au luptat şi au infap- 
tuit; în numele acelor cari de acum pe veci să vor bucură de 
roadele zilelor de azi, vă zic: bine ati venit! Trăiască România 
Mare!“ Cuvintele acestea au fost acoperite de urale îndelungate. 
D. Brătianu a îmbrățișat pe episcopul Miron si pe eeilalti delegaţi. 
In urmă delegaţia, împreună eu persoanele oficiale au trecut in 
salonul de recepţie al gării. Acolo au stat de vorbă eâteva minute, 
sau făcut prezentările obicinuite, după care delegaţii sau urcat 
tn automobilele trimise de Palatul Regal, unde au fost gäzduiti. 

Ziarul Viitorul a salutat astfel pe delegaţi: „Bine ati venit 
soli ai Transilvaniei! ... Bine aţi venit purtători ai cuvântului 
de înfrățire si simbol al cauzei sfinte, pentru cari ati luptat cu 
credință până la isbânda definitivă. Veniti să ne aduceţi sufletul 
curat si nealterat al Românilor până eri subjugati, dovada san- 
gelui românesc şi măreţia glasului unanim prin care voinţa fra- 
Yilor de peste munţi s'a contopit cu dorinţa celor de pe malurile 
Dunării. Veniti să ne-anuntati că Golgota neamului românesc s'a, 
prăbușit şi că ziua Teinvierii celor rästigniti a sosit in fine. Voi 
ne aduceți mult asteptata veste a răsbunării tuturor martirilor 
neamului, dela cei mai mari pänâ la cei mai mărunți, dela 


159 


Mihaiu, Horia, Cloșca si Crișan, si Avram Iancu, până la mul- 
timea anonimilor, pe cari istoria dacă nu i-a scris încă in pagi- 
pile e, îi cunosc în schimb temnitele ui guresti şi mormintele din 
munţii Abrudului si văile Mureșului. Trecând Carpaţii, cari până 
mai eri vă despärteau de noi, voi ati desăvârșit opera drumurilor 
noastre sufletești, pe care soldaţii Regelui nostru si al vostru, 
le neteziseră in toamna anului 1916, iar astăzi ajunşi 
în Capitala României Mari, puteţi strigă fără teamă, împreună 
cu noi, că pentru neamul nostru întregit, Carpaţii nu mai 
există. Bine aţi venit dar soli ai Ardealului, ai Banatului şi ai 
tuturor Românilor din fosta ţară ungurească. Bine ati venit să 
ne strângem cu toţii laolaltă și pe soclul de granit al poveștii 
neamului nostru, plämäditä pana azi în noaptea suferințelor, 
seculare, să înfigem cu barbatie si credinţă în viitorul nostru, 
răsăritul unui soare orbitor de o strălucire și o măreție ne mai 
văzută!“ 

2/15 Dee. 1918. 


Eri la ora 11 s'a ofitiat la Mitropolie un Te-Deum pentru 
comemorarea zilei în care sa comunicat Regelui și guvernului 
ţării, actul de unire a Ardealului, Banatului și tuturor ţărilor 
locuite de Români cu Patria-mamă. Au azistat miniştrii ţării, 
miniștrii Angliei, Franţei, Italiei, Americei, Greciei si Serbiei, 
generali şi mult public în frunte cu consiliul comunal. In curtea 
"Mitropoliei eră o companie din Reg. | Vânători. Delegații Ardea- 
lului au sosit în echipagiile Curţii. La scoborârea episcopului 
Miron, corul a intonat „Pre stăpânul şi arhiereul nostru“, iar 
compania de onoare a dat salutul militar. La ora 11 au sosit 
Regele si Prinţul moștenitor. Slujba divină a fost oficiată de 
episcopul Nifon, al Dunării de jos. 

La eşirea din Catedrală, Regele a trecut în re ap compania 
de onoare, pe când corul intonă inmul regal. Regele și delegaţii 
ardeleni au fost ovationati de către mulţime pe tot drumul până 
la Palatul Regal. Acolo Regele a primit delegatiunea, de fata 
fiind toţi miniştrii si înalții demnitari. 

D. Vasile Goldiş, reprezentantul delegatiuhii, a rostit urmă- 
toarea cuvântare: „Maiestate! Românii din Transilvania, Banat 
şi Tara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor legali la 
Alba-Iulia, în ziua de 18 Novembre (1 ‘Decembre) 1918, au 
decretat Unirea si a acestor teritorii cu Regatul Român. Prin 
această Unire, după acea a Basarabiei, apoi a Bucovinei, sa 
împlinit visul de o miie de ani al Neamului Românesc: Unirea, 
întrun singur Stat al tuturor Românilor. Această unire este o 
pretentiune a istoriei şi o cerinţă a civilizatiunii omenești. Ea 
este o cerinţă a istoriei, findcă Neamul Românesc dela zămislirea 
lui si până astăzi a rămas unul şi etniceşte nedespartit, posedând 
în aceleaşi margini geografice pământul lui Traian. Deşi îmbu- 
cätätirea lui sub diferite dominatiuni străine, a fost o nedreptate 


160 


istorică, această nedreptate să înlătură astăzi. Dar Unirea tuturor 
Românilor într'un singur Stat este totodată şi o pretenţie a civili- 
zaţiunii omenești. Progresul acestei civilizatiuni pretinde comu- 
niunea naţiunilor într'o unire de ordin social superior, care să 
asigure libertatea si dreptatea deopotrivă pentru toate -natiunile 
mici si mari. Ca naţiuni etnicește si geograficeste unitare, dar 
politiceste rupte în bucăţi, această comuniune a naţiunilor este 
o imposibilitate. Deci unirea tuturor Românilor într'un singur 
Stat rectifică o mare gresalä a istoriei si să conformă necesităţilor 
civilizatiunii omenești. Tot astfel însă, scopul istoric al acestei 
reuniri integrale a naţiunii române are să fie potrivit cauzei sale 
aficiente. Această unire pe deoparte va trebui gradat să înfăptu- 
iască egalitatea conditiunilor de viaţă pentru toţi indivizii cari o 
alcătuiesc, pe de altă parte ea va trebui să să întemeieze pe 
principiul libertăţii si egalei îndreptăţiri a neamului. Sire! Unirea. 
tuturor Românilor într'un singur Stat a trebuit să vie, ea s'a 
înfăptuit prin suferinţe şi sacrificii. Istoria să face prin legile 
firii mai presus de orice putere omenească, dar obiectul si mijlo- 
cul acestor legi este bietul om muritor. Fericiţi suntem noi Ro- 
mânii de astăzi că prin noi istoria săvârşeşte actul mare al 
Unirii tuturor Românilor într'un singur Stat şi prea fericiţi 
suntem că norocul tocmai acum a destinat Statului roman do- 
minarea unui Rege Mare, care a înţeles chemarea sfântă a 
Istoriei și s'a, făcut Luceafăr conducător al sufletului românesc. 
Pentru aceea, Sire, noi îţi aducem pământul strămoşilor nostri, 
dar tot atunci iti aducem si sufletele tuturor Românilor de azi, 
cari trăiesc în Transilvania, Banat si Tara Ungurească. Primeşte 
cu dragostea cu care f’o aducem hotărârea de Unire a acelor 
patru milioane de Români locuitori pe acel pământ şi întinde 
asupra lor scutul puternic al Maiestăţii Tale. Patru milioane de 
Români ofeliti prin suferinţe si tari în credinţa că stânca din 
munţii dulcelui Ardeal strigă astăzi în extaz de fericire: Trăiască. 
Maiestatea Sa Regele Ferdinand I! Trăiască Maiestatea Sa Re- 
gina Maria! Trăiască scumpele odrasle ale Dinastiei Române! 
Trăiască fericită în veci România Mare!‘ 

Apoi d. Alex. Vaida-Voevod prezintă Suveranului, scris prea 
frumos pe un pergament, textul Actului de Unire, reprodus și în 
aceste însemnări la ziua de: 20 Nov.|3 Dec. 1918. 

M. S. Regele, luând Actul Unirii, a răspuns astfel: „In nu- 
mele Românilor din vechiul Regat, din Basarabia și din Buco- 
vina, astăzi uniţi, cu profundă recunoștință primesc hotărârea 
fraţilor nostri de peste Carpaţi de a sävârsi Unitatea Naţională a 
tuturor Românilor şi declar pe veci unite în Regatul Român 
toate ţinuturile locuite de Români dela Tisa până la Nistru. Cu 
dragoste netermuritä mi-am închinat viaţa scumpului meu popor, 
plin de credinţă în menirea lui istorică. Prin lupte și prin jertfe 
Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim azi aspiratiunile noastre cele 
mai sfinte. Multumindu-i din adâncul sufletelor, ne îndreptăm 


161 


gândurile către cei care cu sângele lor au clădit noul temeiu al 
desvoltării noastre nationale. Prin devotament neclintit, pentru 
opera lor, le vom arătă recunostinta noastră, prin el vom asigură 
roadele binefăcătoare ale crudelor încercări. Pe acest temeiu 
al unei puternice democraţii şi al vieţii frätesti între popoare, 
vom răspunde totodată simfemintelor Aliaților nostri alături de 
care am luptat pentru marea cauză a libertăţii și a dreptăţii în 
lume. Să trăiască România în veci unită!“ 

Cu o nespusă emotiune au fost ascultate aceste două di- 
scursuri. Din acest moment România Mare este pentru veci în- 
făptuită! Incă odată Suveranul, prin cuvinte pornite din inimă, 
mulțumește Solilor Ardealului, pe fata cărora să cetea o multu- 
mire fără margini şi cari sunt viu felicitati de miniștri si membrii 
torpului diplomatic. Recepţia s'a sfârșit la ora 1. 

După recepţie a avut loc la Otelul Bulevard banchetul oferit 
delegatiunii de membri guvernului. Cu această ocazie d. Jon I. C. 
Brălianu, preşedintele consiliului de miniştri, a rostit următorul 
toast: „Prea Sfinţi Părinţi! Fraţilor! De o miie de ani vă așteptăm 
şi aţi venit ca să nu ne mai despartim niciodată. Sunt in viata 
unui neam clipe de fericire atât de mari încât răscumpără veacuri 
lungi de durere. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure 
generaţii; ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor 
românesc, care de sute și sute de ani a stat sub urgia soartei 
celej mai cumplite, fără a perde credinţa lui nestrămutată in 
această zi ce n unește si-care trebuiă să vie, care nu putea să 
nu vie. Fraţilor, bine ati venit! Vo spunem noi cei de fata, v'o 
spune suflarea românească de pretutindeni, v'o strigă toţi morţii 
nostri, cei dela Turda si cei din munţii apuseni, cei din Carpaţi 
şi cei de pe Siret. Şi multumind bunului Dumnezeu că ne-a dat 
clipa asta s’o trăim, ne îndreptăm gândul spre Regele care a știut 
să fie al tuturor Românilor, spre Regina care a știut să fie a 
tuturor suferințelor, spre Ostire care a luptat neclintită în nădej- 
dea isbândei, spre marii noștri Aliați, cari ne-aw adus timpul 
Dreptăţii. Trăiască România Mare!“ 

D. Al. Vaida-Voevod aduce un călduros omagiu familiei Bră- 
lianu, al căruia, nume-este legat de atâtea fapie mari ale Istoriei 
României. Dacă bătrânul Jon Bratianu a avut gloria de a realiza 
Independenta şi Regatul României, fiului său i-a fost dat să desa- 
vârseascä opera începută şi să înfăptuiască România Mare. De 
aceea numele Brătianu să bucură în tot Ardealul de o mare 
iubire si de o popularitate fără de margini. Ridică paharul pen- 
tru d. Brătianu și pentru guvernul român. 

După banchet, delegaţia a făcut vizite la legatiunile Aliaților 
nostri, începând cu a Franţei si la urmă a făcut o vizită d-lui 
prim-ministru Brătianu. 

La ora 8 jumătate sara şa dat un prânz de gală la Palatul 
Regal, la care pe lângă delegaţii ardeleni, au lut parte miniştri, 
reprezentanţii Puterilor aliate, diferiţi oameni politici, generali 
Dr. V. Bianu Răsboiul României Mari. 11 


162 


şi oameni insemnati. La sfârșitul banchetului M. S. Regele a 
rostit următoarea cuvântare, care a impresionat mult pe cei de 
faţă: „In această zi plină de cea mai curată bucurie, când venind 
ca soli din frumosul Ardeal, Mi-aduceti hotărârea dela Alba- 
Iulia, luată de un popor întreg de a fi unit deapururea cu Regatul 
Român, vă zic din adâncul sufletului: bine aţi venit în zidurile 
acestui Palat, care a fost martor celor mai mari evenimente din 
istoria modernă română. Ne-aţi adus nu numai dorul împlinit a 
câtorva milioane de suflete, ne-ati adus si inimile lor, si, în pri- 
mirea plină de dragoste fräteascä ce ati găsit'o între noi, ati 
putut simţi pulsul Tarii-Mume, ce bate în aceleas ritm cu al 
vostru. In frumoasa cuvântare d. Goldiș a spus astăzi că Unirea 
tuturor Românilor era o necesitate istorică. Această, necesitate 
a fost înţeleasă de toţi oamenii cu inimă patriotică, de dincoace şi 
de dincolo de Carpaţi, dela Nistru si până la Tisa; dar dacă asa 
fusese scris în destinele neamului românesc, evoluţia istorică 
avea nevoie de instrumente. Dumnezeu care a ocrotit necontenit 
în cursul veacurilor pe poporul Românilor, i-a dat bărbaţi cari 
au stat neclintit pe breșă, ţinând sus stindardul ideiei naţionale, 
lor le-a dăruit suflet românesc, le-a întărit mintea şi otelit braţul, 
ca să ducă barca Românismului prin toate vijeliile vremurilor 
până la limanul dorit, unde după atâtea trude, atâtea suferinţe, 
culegem roadele binemeritate ale unei lupte seculare. Azi când 
vedem înaintea minţii şi înaintea ochilor noştri săvârşită clădirea 
măreaţă ce Mihaiu Viteazul începuse şi pe care generaţii întregi 
apoi au visat'o, aduc prinosul Meu de recunoștință tuturor acelor, 
cari în toate colţurile unde sună dulcele graiu românesc, au pus 
sufletul si puterile lor în serviciul idealului national. După Basa- 
rabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: 
Ardealul cu ţinuturile din Ungaria locuite de Români. Azi ne-ati 
adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea 
operă de unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile 
sunt puternice, bazate pe principii democratice ce sunt o che- 
zăşie pentru desvoltarea firească, a unei vieţi sănătoase, ele sunt 
cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de gene- 
ratii, de apostoli ai idealului national, ele sunt şi sfintite prin 
sângele vitejilor Mei ostași, cari au luptat și au murit pentru 
unire. Dacă gândul meu sa oprit cu emoție la acești bărbaţi 
români, nu putem uită în aceste clipe de veselie pe Aliaţii noştri, 
cari prin sprijinul lor necontenit au fost şi sunt colaboratorii 
noştri pretiosi la realizarea visului nostru secular, şi cari prin 
victoria lor au contribuit atât de mult ca să putem trăi momentele 
märete ale prezentului. Privind opera istorică înfăptuită în zilele 
noastre, să ne închinăm toate forţele noastre, unind: cele din 
vechiul Regat cu cele proaspete ce ne aduceţi, ca să fim demni de 
prea frumoasa clădire ce am zidit'o; să o păstrăm cu sfinţenie, 
să o întărim ca să o putem lăsă mai măreaţă, mai puternică 
generatiunilor viitoare, aşa că moștenitorii vor putea spune de- 


163 


spre fiecare din noi: exigit monumentum aere perennius*). Să, 
consacram unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar si unirea in 
muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România Mare, puter- 
mică şi unită!“ 

3/16 Dec. 1918. 


Ziua de eri a fost consacrată memoriei lui Mihaiu Viteazul. 
Delegații marelui consiliu national din Alba-Iulia, s’au îndeplinit 
© pioasă datorie de a depune prinosul lor de dragoste si recuno- 
Ştinţă aceluia dintre mai marii Voevozi ai Ţărilor româneşti, 
are prin vitejia şi agerimea lui de minte înseamnă o dungă, 
Juminoasă în istoria Românismului: Unirea tuturor Românilor 
sub un singur sceptru. 

La această pioasă datorie s'a asociat cu tot avântul populaţia, 
“Capitalei, desi n'a fost anunţată decât în dimineaţa zilei de eri. 
Guvernul a luat parte prin d-nii Ion I. C. Brătianu, I. G. Duca 
gi Oscar Chiritescu. Cortegiul a pornit dela Palatul Regal la ora 
11, având în frunte pe Episcopii Cristea si Hosu, Al. Vaida-Voe- 
vod, Vasile Goldiș, ajutorul de primar Hălăceanu şi alti membri 
ai consiliului comunal, generali, oameni politici marcanţi, profe- 
sori, avocaţi, etc. Cortegiul a trecut printr'un dublu gard format 
de public, care întâmpină pe delegaţi cu urale şi aclamatiuni. 

Ajungând la Statuia lui Mihaiu Viteazul, cortegiul a fost 
întâmpinat de miniștri mai sus amintiti. Drapelele societăţilor 
cari au luat parte la această manifestaţie şi batalionul ardelenesc 
„Avram Iancu” au luat loc deoparte a Statuiei, iar în cealaltă 
parte erau delegaţii ardeleni și membri guvernului. Statuia mare- 
Jui Voevod era împodobită cu ghirlande de brad si cu stegulete 
‘tricolore, precum și cele două tunuri cu bătaie lungă luate dela 
Germani şi așezate la stânga şi la dreapta Statuiei, în locul celor 
«două tunuri din răsboiul Independenţei din 1877, duse de Turci 
în anul trecut la Constantinopol. In fata Statuiei era o coroană 
«de lauri cu panglici tricolore depusă de Liga Culturală. 

La urcarea pe tribuna improvizată a episcopului Miron Cri- 
stea, mulţimea a isbucnit în urale îndelungate, care tinurä mai 
multe minute. Iată cuvintele rostite de părintele Miron: ,,Iubiti 
Fraţi! Dumnezeu a încredinţat marelui sfat al naţiunii române 
~din Ardeal, Banat si Tara Ungurească un loc însemnat în istoria 
neamului. Şi noi cei patru soli venit'am să vă vestim marea bucu- 
rie că robia ce ne apăsă de 10 veacuri nu ne-a înfrânt. Cu aju- 
“torul vitezei armate române, cu ajutorul nepretuit al valorosilor 
Aliați, am putut rupe de pe trupul neamului lanţurile sclăviei 
-seculare. Şi când întâia oară ne-am sfătuit, într'un elan de însu- 
fletire necunoscută dincolo până atunci, am luat în cetatea lui 
Mihaiu Viteazul, hotărîrea unanimă că vrem unirea pământului 
strămoşesc cu patria noastră mamă. Şi eri am avut rara misiune 


*) „A ridicat un monument mai trainic decât bronzul.“ (Horaţiu, oda III). 


tit 


164 


de a închină celui mai mare Voevod si Rege din câţi Domnitori 
avut’a Neamul Românesc, nu numai pământul strämosesc, ci si’ 
inimile celor mai credincioşi supuşi ai săi de peste Carpaţi. Si 
am simţit o rară fericire când am văzut că din ochii Märiei 
Sale curg lacrimi când i-am adus vestea cea mare a Unirei, 
lacrimi de bucurie. lar azi avem fericirea de a veni la voi si de 
a va face rugămintea de a vă deschide larg sufletele, de a ne 
primi și a ne contopi într'un trup şi o gândire pe veci nedespăr- 
tite. Noi am venit la voi cu toată dragostea şi încrederea fra- 
feascä, să ne alipim de Dinastie cu cea mai mare căldură, fiind 
convinşi că Regele vostru a ştiut să să inspire dela. masele adânci 
ale poporului, dela isvoarele cele mai limpezi -ale Neamului. In 
fata acestei sfinte Statui a Aceluia, care prin intrarea sa in 
Alba-lulia ne-a arătat pentru întâia oară în cursul veacurilor 
idealurile neamului, rog mai ales tinerimea si pe toţi dela opincă 
până la Vlădică, să ne pregătim, să ne punem la muncă, ca prin 
munca încordată să facem din România Mare sentinela civilizatiu- 
nii latine în răsăritul Europei, şi prin aceasta să îndeplinim misi- 
unea ce o avem faţă de Aliati pentru sprijinul ce ni lau dat. 
Tu, suflete a lui Mihaiu Viteazul, în aceste clipe neuitate pentru 
întreg neamul românesc, de acolo de unde plutești, află şi te 
bucură că visul tău cel mare s'a împlinit!“ (ovatiuni îndelungate 
şi călduroase). 

D. Häläceanu, ajutorul de primar, a rostit următoarele cu- 
vinte: „Doninilor şi iubiţi fraţi! In clipele de înältare sufletească 
pe cari le trăim astăzi, noi toţi câţi ne-a invrednicit Domnul să 
vedem împlinită misiunea pe care o mângăiă sufletele noastre, ne- 
îndreptăm cu pietate si smerenie privirile spre imaginea marelui 
Erou, care acum trei veacuri ne-a luminat calea și a însemnat cu 
sabia hotarele Neamului. Ceeace minunatele noastre Osti au inde- 
plinit în Ardeal, pe culmile si în văile munţilor, în Dobrogea 
scumpă şi pe Siretul neîncălcat; ceace aţi săvârşit voi fraţi risipiţi 
ai neamului la Chisinau, la Cernăuţi si la Alba-Iulia, sunt îm- 
plinirea poruncii imperative, care ne vine de atât de sus și atât 
de departe. Sufletul lui Mihaiu Vodă a întâlnit, într'o sfântă 
tovarăşie, sufletul măritului nostru Rege. El i-a dat credinţa 
neclintită în drepturile neamului şi tărie de fier în indeplihirea 
lor. Dela minunile savarsite de ostaşii Voevodului pornesc ca un 
torent nestăpânit, virtuțile militare şi avântul minunat al sol- 
datului de astazi. Am slujit și noi de aici şi voi de dincolo, cu 
credinţă şi fără contenire, la altarul acelorași datorii. Astăzi înăl- 
tându-ne gândurile spre Slavitul Down, putem să-i spunem: De- 
acum odilineste în pace Mărite Domn, Porunca Măriei Tale s'a 
implinit.“ 

Studentul Hanes a vorbit astfel: „Fraţi Romani! In numele 
tinerimii universitare salutăm azi pe solii binecuvantati ai Ar- 
dealului. In fata acestui simbol al credintii noastre, noi, tinerimea 
universitara, jurăm că vom luptă eu toată dragostea si viata 


165 


noastră, pentru înălţarea neamului. In fata acestui simbol jurăm 
că studenţii universitari sunt strâns uniţi si că vor luptă pentru 
<imentarea sufletească a tuturor Românilor, pentru egalitate şi 
bnestitate si vor luă poziţie împotriva acelor cari sau arătat 
potrivnici intregirii neamului; că suntem alături de oamenii 
nostri mari, cari s'au jertfit pentru înfăptuirea idealului national. 
Noi, tinerimea, universitară, jurăm că nu vom osteni să ne spunem 
glasul pentru Românii din Serbia şi Macedonia, că ne-am în- 
credintat sufletele noastre marelui Rege Ferdinand I. Noi, tine- 
rimea universitară, vă îmbrätisäm si vă zicem: bine aţi venit!“ 

D. ministru Duca a rostit următoarele cuvinte: „Fraţilor! 
In numele guvernului aduc salutul nostru solilor de peste munţi. 
Bine ati venit, purtători ai Unirii tuturor Românilor! Inapoiati- 
vă acasă şi spuneţi bucuria ce ne coplesise la auzul veştii ce ne-ati 
adus. Da, fraţilor, azi neamul românesc, despărţit până acum 
prin graniti nefiresti si nedrepte, dela Nistru până la Tisa, nu 
mai e decât o singură ţară: a Românilor! Ceeace au sperat gene- 
raţii întregi să întăptueşte astăzi. Ceeace a înfăptuit Mihaiu Vi- 
teazul o clipă, să înfăptueşte azi pentru o vecie! Neclintită ne-a 
fost încrederea, — şi a voastră dincolo, sub apăsare şi urgie, — 
şi a noastră, aci. Niciodată nu ne-a părăsit credinţa că ceasul 
acesta va sosi. Putem privi cu linişte şi încredere viitorul. Vom 
munci cu toţii să aşezăm România Mare pe temelii larg democra- 
tice şi avem încrederea nestrămutată că România va putea să 
ocupe locul ce-l merită şi-i este hărăzit între popoarele lumii. 
In această speranţă, vă zicem vouă primilor soli ai Ardealului, 
Banatului si Românilor din Ţările ungurești: Să trăiţi fraţilor, 
cu România Mare, sub sceptrul glorios al marelui si iubitului 
Rege Ferdinand I!’ 

Dela Statuia lui Mihaiu, toată lumea s'a îndreptat spre Sta- 
tuia lui Gheorghe Lazăr, unde d. Al. Vaida-Voevod a cuvântat 
cele ce urmează: „Fraţilor! Să cuvine în aceste momente mari să 
aducem prinosul nostru si Aceluia, care simbolizează munca in- 
telectuală, ideia. Răsboiul acesta a dovedit că numai cu armele 
nu să poate aduce la îndeplinire idealurile popoarelor. Idealul 
cel mare reprezentat de Mihaiu Eroul a fost întâia expresie a 
idealului obştesc. Cu armele n'a biruit însă, pentru că n'a avut 
moralul cu care să susţină ceeace a înfăptuit. A trebuit să treacă 
veacuri, să vină Gheorghe Lazăr, până când poporul a ajuns în 
trandul popoarelor culte. La noi, în Transilvania, să cultivă mân- 
dria, că, dela noi a venit lumina în ţările de dincoace, că de acolo 
au venit dascălii aci, Azi însă s'a schimbat rolurile. Căci dela 
focarul de aci ne-am adăpat noi, ca să putem duce lupta împo- 
triva asupritorilor nostri. Când veneam aci la sărbătoarea de 
10 Maiu, ziua aceasta ne dă încrederea că cu armele, România 
va şti să fie biruitoare. Dar o si mai mare încredere ne dădea o 
vizită la Academie şi la Universitate. Să cuvine, dar, să aducem 
prinosul nostru de recunoștință şi lui Gheorghe Lazăr, după ce 


166 


am fost la statuia lui Mihaiu Viteazul. România Mare să va pu- 
tea susţine numai atunci, când armele şi ştiinţa vor merge mână 
în mână, Tin să aduc si eu recunoştinţa mea Regelui Ferdinand 
si Reginei Maria, cari au știut să cultive deopotrivă Armele, Li- 
terile, Ştiinţele şi Artele, şi să ne grupăm în jurul Lor, temelia 
puternică pe care nici când nu vor putea duşmanii să o clin- 
tească. Să ne ajute Dumnezeu să aducem la îndeplinire marele 
act al Unirii tuturor Românilor!” 

Apoi delegaţii şi ministri s'au îndreptat din nou spre Sta- 
tuia lui Mihaiu Viteazul, unde s'a încins hora mare a Unirii in 
jurul ei, mână'n mână cu poporul; după care cortegiul s'a în- 
dreptat spre Palatul Regal, cu muzica şi drapelele; acolo s'a în- 
cins o nouă horă mare, în care s'au prins şi soldaţii francezi, 
fiind un entuziasm de nedescris, 

La ora 1, Primăria Capitalei a dat un banchet în sala de 
marmură a Otelului Bulevard, în onoarea delegaților ardeleni, 
care a fost prezidat de d. prim-ministru Jon I. C. Brătianu. Seria 
toastelor a fost începută de d. Hălăceanu, ajutorul de primar, 
care a rostit următorul discurs: „lubiţi frati, domnilor Ministri,, 
domnilor. Cetatea Bucureşti, Capitala şi sufletul Ţării, este feri- 
cită şi mândră că-i este dat să sărbătorească pe trimişii iubitului 
Ardeal şi ai Ţărilor române de peste munţi. Ei ne sunt de două 
ori scumpi. Ca fraţi de cari am fost despărțiți atâta amar de 
vreme şi ca Vestitori de dragostea şi unirea a patru milioane de 
Români. În aceste clipe, cele mai mari ale neamului, gândul 
nostru al tuturor să îndreaptă cu dragoste şi respect în spre stra- 
lucitul Tron al Ţării. Acolo, în credinţa nestrămutată a Suvera- 
nilor, în dragostea lor de popor, în înţelegere adâncă a rosturilor 
şi menirii” neamului, stă istorul curat al isbânzilor de astăzi. 
Rare ori popoarele s’au încrucişat destinele cu stăpânitori mai 
luminati si mai pätrunsi de sfânta lor misiune. Astăzi ca şi eri, 
Neamul întreg îi binecuvântează şi le urează din toate colţurile: 
şi din toate căminurile românești. Să trăiască ani mulţi şi bine- 
cuvântati si să domnească cu strălucire peste vechile aşezări ale 
strămoşilor nostri. Să trăiască MM. LL. Regele şi Regina. Să 
trăiască Altetele Lor Regale Principii şi Principasele României! 
Domnilor! M. S. Regele într'una din mândrele sale cuvântări a 
spus că în momentele hotărâtoare ale Neamului, forțele ascunse: 
ale rasei, îndemnurile şi datoriile ei îşi găsesc în mod necesar: 
expresiunea. Aşa a fost în trecut, asa este şi astăzi. Conducäto- 
rilor poporului român, celor cari au crezut cu tărie în dreptu- 
rile sale sfinte si în virtuțile necesare pentru îndeplinirea lor; 
celor cari au pus tot sufletul lor şi toată ființa lor în slujba ace— 
stui măreț ideal, Capitala recunoscătoare le aduce expresiuneæ 
veneratiunii si dragostei sale neţărmurite. Ostaşilor ţării cari cu 
avânt sublim, cu brat şi suflet tare, au făcut straje la toate ho— 
tarele; cari nu s’au tăgăduit nici o datorie si nici un sacrificiu, 
Capitala îi slăveşte si îi admiră. Vouă iubiţi si nepretuiti oaspeţi; 


167 


lucrători alături de noi la minunata zidire ce înfăptuim astăzi, 
vouă care ne aduceţi neatinsă lumina credinţei neamului, pe care 
ati păstrat'o si apărat'o cu atâta virtute, dela o vreme grea la 
alta si mai viforoasă, timp de o miie de ani, vouă cu emotiune 
sfântă vă zicem: bine ati venit! Să trăiţi voi si cei ce vau trimis 
şi mână dela mână, cu gând curat să pornim la clădirea mân- 
drului Stat care va fi mâne o nouă Glorie a latinitätii. Să trăiţi!” 
(urale şi ovatiuni). 

Episcopul J'uliu Hosu a ţinut o cuvântare ale cărei cuvinte 
calde și elocvente au arătat in mod emotionant dragostea fră- 
teascad: „Visul care a frământat îndelung pe inaintasii nostri, 
ne-a, fost dat nouă să-l îndeplinim. Am venit aici îmbrăcaţi în 
dragostea a patru milioane de frati ca să ne plecăm capul în 
inchinarea datorită celor ce au făcut azi Regatul tuturor Româ- 
nilor. Imbräcati în dragostea aceasta si imbogatiti de moştenirea 
veacurilor, am venit să înfăptuim acea unire pe care am aștep- 
tao, cu atâta, răbdătoare suferinţă, în lungul vreinii, acea im- 
brätisare pe care au voit să ne-o deie ostașii vostri când au ple- 
cat de aici din inima Țării. Ei au trecut munţii graniţei de eri, 
fără a putea săvârşi visul nostru al tuturor. O soartă crudă i-a 
împedecat dela aceasta. Azi însă venim noi să plecăm capul pe 
acea inimă iubitoare şi pe acel pept scump pe care am voit să-l 
strângem în calda noastră imbratisare. Căci noi am fost intot- 
deauna uniţi în suflet si în simtiri, fraţilor. Noi am văzut intot- 
'deauna in Bucuresti, Ierusalimul aspiratiunilor noastre natio- 
nale. Eu n'am venit să fac fraze, căci eu in timp de trei ani si ju- 
mătate am însoţit în spitale pe cei ce călcau drumul durerii. Ii in- 
sofeam ca preot străin la patul suferințelor si vedeam că toţi ră- 
nifii aceia n'aveau alt gând decât dorinţa Bucureștilor învingă- 
tori. Clopotele triumfului năvălitorilor în România, au fost pentru 
ei clopote de îngropăciune. Si au vărsat lacrimi adevărate când 
au aflat că Bucureştii au căzut. Sufletele noastre erau pline de 
aceeaşi dragoste, înfocate de aceeaşi căldură pe care aţi avut'o 
în tragica clipă a părăsirei Capitalei. Venim acum să împlinim 
imbratisarea pe veci, care nu ne-a fost dată atunci, nici nouă, 
nici vouă. Pentru noi eră o singură nădejde ca M. S. Prea Inăl- 
tatul Rege să urmeze sfatul întrării în răsboiul de liberare. Ca EI 
gandit’au toţi ai nostri. Ostaşii ardeleni aşteptau momentul ca 
acel sfetnic care l’a îndemnat la aceasta să revină, şi un singur 
gând era în sufletul acelor eroi: „iarăşi vine Brătianu! Când vine 
Brătianu?” Şi Brătianu a revenit ca să reinoieascä ţara, ca s’o 
reinvie, ca să sfătuiească pe cel destinat de legile istoriei, cari nu 
înşală, să fie Regele tuturor Românilor! Iată, ca să vă spunem 
dragostea, Jor, ca s’o ilustrăm venit'am noi. Ingäduiti-mi dar să 
zic, în numele celor patru milioane ce ne-au trimis, că nu pot 
exprimă îndeajuns toată simtirea, focul și dragostea cu cari 
ne-au îmbrăcat ei când am plecat; suntem ajunşi la un punct 
mort al manifestărilor avântului nostru. Ne simţim neputincioşi 


168 


de a vă mărturisi tot adâncul simtemintelor noastre. Rog pe cel 
Atotputernic să indrume și să lumineze pe înaltul nostru Rege 
Ferdinand I; să ţină întru multi ani pe M. S. Regina Maria; să 
susțină ca să fie într'ajutorul Familiei Regale pe scumpul nostru 
Ionel Brătianu. Stăpânit de aceste sentimente, dati-mi voie să 
exprim în nuinele nostru și a celor pe cari îi reprezentăm, mul- 
tumirile noastre faţă de orașul Bucuresti, împărtășindu-vă dra- 
gostea și recunoştinţa noastră. După cum fiecare creștin crede 
în Ierusalimul credințelor cucernice, tot asa, în cele nationale, 
pelerinagiul cel mare e calea binecuvântată care duce la Bucu- 
rești. Pentru strămoșii nostri Romani toate drumurile duceau la 
Roma; pentru noi Ardelenii, toate drumurile duc la Bucureşti!” 
(Sfârșitul cuvântării părintelui episcop Iuliu, precum şi unele 
fraze de înaltă tonalitate morală, au fost obiectul entuziastelor 
ovatiuni ale azistentei). 

D. Dim. Onciul, profesor universitar, spune că: „Sărbătorim 
azi cea mai mare zi din istoria Românimei. Sărbătorim Români- 
mea de peste munţi, unită cu cea de aici într'o singură ţară ro- 
mâneascä, una si nedespärtitä pentru toate veacurile viitoare. 
Modul cum au fost imbratisati solii Ardealului e cea mai deplină 
manifestare a entuziasmului unanim. E un punct culminant care 
încheie o lungă perioadă de lupte sbuciumate pentru existenţa 
naţională, care deschide o eră nouă pentru neamul românesc. Să 
spune de obiceiu că Românii de peste munţi au cätat la noi ca la 
o soră mai mare, Am putea zice mai degrabă că România de 
peste munţi este mama noastră.” D. Onciul face cu. acest prilej 
o consideraţie retrospectivă asupra vechii Dacii, a centrului de 
comunicaţie ardelenesc de acum 18 veacuri, arătând că Transil- 
vania a fost leagănul civilizaţiei daco-romane şi fortăreaţa cea 
mai puternică a elementului daco-roman în timpul invaziilor bar- 
bare. Din Ardeal a venit în România adevărata cultură. Din Ar- 
deal a venit în Rorânia ideia de reinviere a Daciei Traiane. „In 
numele trecutului glorios și al istoriei, salut pe Românii de peste 
munţi si închin în sănătatea reprezentanţilor lor!” 

D. C. Dimitriu în cuvinte calde și vibratoare arată acţiunea 
Ligii Culturale pentru înfăptuirea Unirii tuturor Românilor si în 
deosebi activitatea celui mai vrednic al ei preşedinte de acum 
25 de ani: Grigore Brătianu. „Vouă cari ati păstrat graiul si 
inima românească, urmează d-sa adresändu-sä solilor Ardealu- 
Jui, vă aducem închinarea noastră. Ridie paharul meu in onoa- 
rea distinsului si vechiului meu pretin Alexandru Vaida Voevod. 
Cand tam cetit discursul din camera ungurească,* pretine, am 
văzut lămurit că sa hotărât prăbuşirea monarhiei habsburgice. 
Am văzut atunci închegarea marei sărbători de astăzi. Imi dai 
voie să te salut vechiule pretin și să zic să trăiască Alexandru 


* Vezi ziua de: 7 20 Oct. 1918. 


169 


Vaida, Voevod!” (Nesfarsite ovatiuni s'au făcut marelui luptător 
ardelean). | 

D. Vaida- Voevod răspunde: Este prea mare omagiul ce mi să 
aduce mie, un individ vremelnic, prin glasul vechiului meu pre- 
tin Dimitriu si trebuie să-l declin. Individualitatile noastre tre- 
buie lăsate să conlucreze pentru binele neamului. Să nu credeţi, 
că nouă celor de dincolo ni s'a cerut o barbatie deosebită. Am fa- 
cut ceeace trebuiă să facem. Am fost siliţi de împrejurări să lup- 
tăm şi meritul este şi al acestor împrejurări. E drept că am şi su- 
ferit. Sate întregi au fost silite să treacă la legea ungureasca. Noi 
ne-am jertfit viata si sănătatea pentru un ideal străin, dar n'am 
avut dreptul să ne cumpäräm pământ de casă, pentru odihna 
bälränetelor. Noi nu puteam măcar să alegem numele copiilor 
nostri, şi pe acela trebuiă să-l luăm din registrele străinilor. Ori 
cât de eminent ar fi fost un student român, dacă el nu corespun- 
dea la limba maghiară nu mai înaintă nici odată. Stăpânitorii 
concepuseră acum în urmă planul drăcesc să ne alunge de pe 
vetrele noastre și să aducă Secui în locul nostru. Decât o astfel 
de viata, fraţilor, am fi preferat de o miie de ori moartea. O fetiţă, 
a mea' de 9 ani mi-a spus într'o zi că n'ar luă de bărbat un 
Neamţ. — Dar de ce? am întrebat'o. Fetele nu-şi aleg bărbatul. 
Li-l dă Dumnezeu. — Pentru că dacă ar învinge Nemţii ar tre- 
bui să mă preiac veselă, când în realitate voiu fi tristă; iar dacă 
vor învinge Românii va trebui să mă prefac tristă, pe câtă vreme 
eu voiu râde în inima mea. — Ei bine, Domnilor, noi am trebuit 
să ne prefacem cu toţii până în asa hal, încât ne eră greață de 
noi înşine! Cei umiliti să înalţă însă azi! Acum trebuie să ne 
gândim la cultura si civilizaţia noastră. Ne-au căzut cätusele, ni 
Sau deschis porţile libertăţii, acum să ne trudim să fim alături 
de neamurile civilizate. Să ne aducem aminte de cei cari au lup- 
tat înaintea noastră, de întemeietorii Ligii culturale. Mi-a tre- 
sărit inima de bucurie nemărginită când am văzut pe d. Jon J. C. 
Brdtianu, primul ministru al Ţării, jucând astăzi hora în faţa 
Palatului Regal în mijlocul poporului. Iată ce ne mişcă pe noi: 
democraţia. Astfel de pilde să ne daţi mereu, aşa cum vă vom dă 
si noi. Pe baza acestei democraţii sincere să întemeiează astăzi 
noua Românie!” (Sfârşitul vibrând si ferm al acestei cuvântări 
a reunit, într'un elan extraordinar, unanimitatea aclamatiunilor 
conmesenilor). 

D. Mihalcea-Vrânceunu arată că sărbătorirea solilor arde- 
leni reunește toate clasele de oameni, cari trebuiesc a fi solidari 
pentru crearea României Noi. Evoacă figura pribeagului Cdrfan 
şi originala lui propagandă; consacră un omagiu memoriei lui 
Nicolae Filipescu şi alui Barbu Delavrancea; aduce elogii d-lui 
Ion I. C. Brătianu, luptători ai realizării idealului national. A 
închinat pentru Impäratul și Împărăteasa Românilor! 

D. N. Stoica, în numele meseriașilor români, arată că sa 
realizat profeția poetului Bolintineanu: „Viitor de aur România 


170 


are şi prevăd prin secoli a ei înălțare”... Arată sentimente 
calde de iubire pentru meseriasii din Ardeal; arată că avem da- 
toria să, facem ca să triumfe democraţia, ridicând în acelaşi timp: 
tronul cât mai sus, în strălusire, făcând apel la toate clasele so- 
ciale pentru ca ţara să să întemeieze cât mai solid pe bazele ma- 
rilor, libertăţi şi sfârşeşte asigurând tronul că va fi totdeauna 
consolidat și apărat de braţele muncitorilor. 

D. Dumitrescu-Militari, vorbește în numele comerţului si 
industriei Capitalei, arătând că ambele sunt multumite, după pa- 
gubele şi nevoile suferite, să să refacă în triumful Românismului 
si salută pe reprezentanţii cari au adus bunul cuvânt de peste 
munţi si pe şeful partidului liberal-national, d. Jon I. C. Brătianu. 

D. Ion Grădişteanu zice: „In aceste momente de înältare na- 
tionalä nu trebuie să uităm instituţia căreia îi datorim totul: 
armata română; ea ne-a dat România Mare, prin devotamentul 
si bärbalia ei, ea ne va păstră si în viitor! (Ovatiuni, urale). 

D. Jon I. C. Brătianu, prim-ministrul Ţării, încheie seria 
cuvântărilor astfel: „Incheiu cu cuvintele d-lui Grădişteanu: să 
trăiască armata română, putere care, împreună cu cea a cul- 
turii şi credintii a îngăduit Românimei să lupte veacuri întregi 
pentru Ţară si pentru Domn. Avem aci doi reprezentanţi ai is- 
voarelor de cultură şi credinţa religioasă ale neamului românesc 
de peste munţi. Din Ardeal s'a aprins fäcliea culturii românești. 
Am neclintită încredere că dela clerul ardelean va isvori o nouă 
înflorire a ideii noastre religioase. Să ridicăm paharul în sănă- 
tatea marilor prelați ardeleni si pentru vigoarea armatei române. 
În desvoltarea acestor două mari instituţii e temeiul puterii noas- 
tre morale si materiale. Să trăiască România viitoare!” (Ovatii 
prelungile). ° 

Banchetul s’a terminat pe la ora 3, când delegatii ardeleni 
s'au dus la Cazarma Mihaiu Viteazul, să viziteze Regimentul vo- 
luntarilor ardeleni. La întrarea în cazarmă, ei au fost salutati 
de d. general Gdvdnescu, inimosul comandant al corpului. de vo- 
luntari ardeleni, de colonelul Silviu Borda, comandantul Regi- 
mentului, si de maiorul Cernea, comandantul Batalionului I, for- 
mat din soldaţi din armata austro-ungară si fugiţi din captivi- 
tatea rusească, Voluntarii erau aşezaţi în careu în curtea cazar- 
mei în ordine perfectă şi ţinută admirabilă. Ei primiră delegaţii 
cu urale nesfarsite. Părintele vicar I. Popa din Făgăraş, confe- 
sorul regimentului, a arătat cât de nespusă este bucuria volun- 
tarilor de a primi în mijlocul lor pe înalții reprezentanţi ai Ar- 
dealului liberat. 

Părintele episcop Miron a mulţumit aducând aminte sufe- 
rintele grele prin cari à trecut neamul românesc din Ardeal. Nici 
un sacrificiu n'a fost însă mai dureros ca acela care s'a cerut 
Românilor cu ocazia răsboiului de aşi vărsă sângele pentru o 
cauză străină: pentru, asupritorii, pentru calăii nostri. Şi culmea 
a fost când am primit ordin de a ridică arma chiar încontra fra- 


174 


Lă 
tilor nostri din România liberă. Părintele episcop felicită pe vo- 
luntarii ardeleni pentru că au înţeles rostul și datoria lor de a. 
veni să lupte alături de soldaţii români din Regat încontra asu- 
pritorilor pentru a readuce ordinea şi buna orânduială în Ardeal. 
Voluntarii ardeleni constitue începutul armatei transilvănene, care, 
după ocupaţia Ardealului, va avea sfânta misiune de a-l apără 
încontra încălcărilor tuturor dușmanilor. Termină dând bine— 
cuvântarea voluntarilor. 

Părintele episcop Juliu la rândul său salută pe acești volun- 
tari, dintre cari mulţi îi sunt cunoscuţi din timpul când Prea. 
Sfintia Sa a trăit în mijlocul lor prin spitalele din Viena si din 
Moravia, aducând soldaţilor răniţi din armatele austro-ungare 
mângăierea sufletească a credinţii si a speranţei zilelor de mân- 
tuire. Iată acum a venit răsplata istoriei pentru suferinţele celor 
cu gândul curat. Acum toţi Românii una sunt si una vor fi, gata, 
aşi da viața pentru strălucirea cât mai mare a României Mari. 
Termină aducând un strălucit omagiu de recunoştinţă pentru 
Marele nostru Rege Ferdinand I, Regele tuturor Românilor, pen- 
tru iubita noastră Regină Maria şi făcând urări de sănătate 
pentru întreaga familie regală. 

Amândouă cuvântările au fost acoperite de urale îndelung 
repetate. Apoi membri delegaţiei trec în rândurile soldaţilor în- 
treţinându-să cu ei în mod pretinos şi dorindu-le fericită reîn- 
toarcere la căminurile lor. Cu lacrimi de bucurie, soldaţii săru- 
tară mânile prelatilor multumindu-le că i-au vizitat. Printr’o 
delicată atentiune soldaţii francezi, incvartirati în această ca- 
zarmă, au venit si ei să salute pe solii Ardealului. In numele 
acestora d. Caius Brediceanu adresă în limba franceză un emo- 
tionant omagiu vitejiei soldaţilor Franţei, cari au contribuit asa 
de mult cu sângele lor la triumful cauzei dreptului şi a libertăţii 

şi la Unirea tuturor Românilor. La orele 4 delegaţii părăsesc ca- 
" zarma în ovatiunile entuziaste ale soldaţilor. 

Sara la 8'}, Liga Culturală a oferit un banchet la Otelul 
Bulevard delegaților ardeleni, de faţă fiind primul ministru şi 
alti multi oameni politici, generali, profesori, etc. Primul care a 
toastat a fost d. 7. Grădişteanu salutand călduros în numele Li- 
gei pe solii unirii Transilvaniei si schifând în câteva cuvinte isto- 
ricul Ligei, care a luat naştere la 1895, în acelaşi Otel Bulevard. 
Ureazä înfäptuitorilor Unirii o viaţă lungă ca să poată profită 
sufletește de rezultatele ei. 

D. Vasile Goldiş spune că ori de câte ori conducătorii popo- 
rului ardelenesc cădeau în urma loviturilor perfide ale asupri- 
torilor, căutau contact cu poporul si atunci să simțeau intariti. 
Conducătorii de azi ai poporului român din Transilvania sunt 
_esiti din țărănime, care este talpa de granit care a rezistat dea- 
lungul veacurilor. Crede că țărănimea ardeleană va transformă 
şi pe cea din Regat. Țăranul va formă temelia Statului Român. 

D. Onciul arată că credința nestrămutată a Regelui în po-- 


172 


por si a acestuia în Rege, credinţă pe care iubitul Suveran a jurat 
din momentul când s'a suit pe Tron, ne-a adus Unirea. Inchinä 
în sanătatea unei Românii crescută şi înflorită. 

D. Petre Grddisteanu, fost vicepreședinte al Ligei, face o 
scurtă schiţă istorică asupra activităţii Ligei. Transilvănenii, ori- 
care ar fi fost indoelile din Ţară asupra dorințelor Nor, au avut 
împlăntat adânc în suflet crezul Unirii şi nau aşteptat decât mo- 
mentul prielnic spre a-l înfăptui. Inchină în sănătatea primului 
român, d. Ion I. C. Brătianu. 

D. 1. Grddisteanu salută prin câteva cuvinte călduroase pe 
solul Bucovinei, profesorul I. Nistor. is 

D. Vaida-Voevod spune că n'a avut până acum ocazia să dea 
expresie sentimentelor de recunoștință ale Ardelenilor faţă, de 
instituţia Ligei, căreia îi să datoreşte aşa de mult. Aduce omagii 
armatei române, fără concursul căreja politica naţională n'ar fi 
putut triumfà. Inchinä în sănătatea Marelui ei Căpitan. 

D. M. Dragomirescu arată rolul frumos pe care Pau avut 
fruntașii bisericii din Ardeal, care a păstrat acest fond sufletesc 
dela care a pornit Unirea. 

D. Ioan Nistor, profesor la Universitatea din Cernăuţi, arată 
importanța Bucovinei din punct de vedere istoric, relevând că 
elementul românesc a fost cel mai autorizat din acea ţară. Aduce 
prinosul de recunoştinţă persoanelor din Regat, cari prin încura- 
jarea lor au ajutat la înfăptuirea Unirii. Inchină în sănătatea 
sfetnicilor Regelui, cari au prefăcut în faptă credința în unitate. 

D. prim-ministru Jon I. C. Brătianu rosteşte urniätoarele: 
„E sigur cea mai mare cinste pe care o are un om de a repre- 
zentă ţara la un moment hotărâtor. Fie ca acei cari vor lucra 
pentru dânsa să găsească în dezinteresarea lor idei cari să să 
împună ușor. N'am găsit nici o îndoială asupra drumului ce-l 
aveam de urmat. M’am întâlnit pe această cale cu toţi bunii Ro- 
mâni şi am putut să ne găsim împreună spre a ne împune voinţa 
hotărâtoare pentru înfăptuirea visului nostru. Precum este azi, 
să fie şi în viitor. Să fie o conştiinţă permanentă, care să domine 
viata noastră, încât în momentul determinat toate energiile și 
convingerile să fie îndreptate într'un singur scop. Beau pentru 
propäsirea si desvoltarea Statului Român crescut în graniţele 
sale. Fie ca el să să organizeze şi să trăiască astfel ca să poată 
dă pentru el şi pentru România Mare o puternică desvoltare.” 

Astfel s'a terminat ziua de 2/15 Decembre, atât de bogată în 
momente înältätoare si care va rămânea neştearsă în memoria 
celor cari au petrecut’o. Fericiti sunt toţi cei ce sau bucurat 
intr’ansa! 

4/16 Dec. 1918. 


D. Dr. Cornel Corneanu, secretarul episcopului din Caran- 
sebes, a dat ziarului Isbânda următorul salut din partea Bänä- 
tenilor: „In cele mai särbätoresti momente ce le trăieşte neamul 


173 


românesc gândul nostru al Banatenilor sa îndreaptă spre Tara- 
mamă ,rugând'o cu toată ardoarea sufletului nostru românesc să 
desăvârșească lucrarea sa de mântuire a tuturor Românilor. Ba- 
natul să fie cea mai prețioasă piatră scumpă din coroana de 
oţel a marelui Rege al tuturor Românilor Ferdinand I. Visul lui 
Mihaiu Viteazul să-l întruchipeze Mihaiu Viteazul al II-lea, care 
să va încoronă la Alba Iulia. Acest vis va putea fi însă numai 
atunci realitate, dacă la acest praznic va luă parte și întreg Ba- 
natul nostru până la Tisa. lată, fraţilor, acesta este salutul nostru 
al Bänätenilor, când venim, ca prin reprezentanţii nostri adevă- 
rati să vă aducem la cunoştinţă hotărârea märefei adunări dela 
Alba Iulia.” Ê 

6/19 Dec. 1918. 


Apostolul umanitatii, Wilson, presedintele Statele-Unite a so- 
sit in Franţa. La debarcarea lui la Brest, primarul i-a cetit o 
adresă votată de consiliul muncipial de cuprinsul următor: .,Con- 
siliul municipal din Brest, care a avut cel d'întâiu din toate Adu- 
nărie populare din Franţa, onoarea de a celebră sosirea presedin- 
telui Wilson, salută cu respect pe eminentul om de stat, care per- 
senifică cu atâta nobleţă libertatea si dreptul popoarelor. Pătruns 
de inalta valoare a misiunii generoase indeplinite, de marele pre- 
şedinte pentru binele omenirii si pentru pacea al cărui autor prin- 
cipal a fost el, îi adresează, cu cele mai cordiale urări de bun sosit, 
expresiunea, viei sale recunostinte. Consiliul municipal hotărește 
că un estract al prezentei deliberări să fie conservat în muzeul 
oraşului, pentru a perpetuă printre generaţii suvenirul acestui 
eveniment memorabil si ridică şedinţa în strigăte de: „Trăiască 
apărătorul și apostolul dreptului internaţional!” 


7/20 Dec. 1918. 


Sosind în Capitala Franţei, la primăria din Paris a fost o 
recepţie în onoarea lui Wilson. Comuna Parisului i-a oferit o 
medalie de aur, iar doamnei Wilson, o brose cu diamante. Pa ti- 
nut discursuri primarul și prefectul Senei. Wilson a raspuns 
astfel: „Primirea ce mi-ati făcut a desteptat în mine mari sim- 
patii. Poporul american a văzut altfel decât ca o banală simpa- 
tie, suferinţele poporului francez. Mulţi din compatrioţii mei au 
fost chiar martori direcţi.” 

La discursul președintelui Poincaré, Wilson a răspuns în 
terminii următori: „Domnule Preşedinte. Vă sunt profund recu- 
noscător de primirea graţioasă pe care mi-ati fäcut’o. Mi-e foarte 
plăcut că găsesc în Franţa și simt acest viu contact de simpatie 
și pretinie sinceră şi adevărată între reprezentanţii Statelor- 
Unite şi aceia ai Franţei. Sunt sigur că distrugerile comise de ar- 
matele Puterilor centrale au fost privite de Americani cu aceeași 
oroare şi indignare profundă ca şi de Francezi și Belgieni. Sunt 
convins ca si d-voastre, domnule președinte, de necesitatea de a 
insera în regulamentul final al problemelor răsboiului dispozi- 


174 


fiuni, care nu numai vor fi condamnarea unor asemenea acte de 
teroare si de jefuire, dar care vor face tuturor si în toate locurile 
proba cä asemenea lucruri nu pot scäpa nepedepsite. Stiu cu ce 
entuziasm si cu ce căldură soldaţii si marinarii Statelor-Unite au 
dat pentru acest răsboiu, — răsboiul libertăţii, — ceea ce aveau 
mai bun în ei. Ei au arătat cu adevărat spiritul american. Ei spun 
tare că idealul lor e comun cu acela al tuturor popoarelor libere 
şi să bucură de rolul ce li s'a dat de a îndeplini realizarea acestui 
ideal cooperând cu armatele aliate. Suntem mândri de ceea, ce au 
făcut şi fericiţi că au fost uniţi cu tovarășii de arme pentru o 
-cauză care ne este comună. Cu asemenea sentimente speciale, 
domnule președinte, mă găsesc în Franţa, unindu-mă cu d-voastre 
pentru a ne consfătui la victoria câștigată. Legăturile care unesc 
Franţa cu America sunt foarte strânse. Nu ştiu în ce altă fratie 
de arme am fi putut luptă cu mai mult avânt şi entuziasm. Va fi 
pentru mine o plăcere să mă consfătuesc zilnic cu omenii de stat 
ai Franţei şi ai Aliaților, pentru a prepară împreună măsurile 
din care va rezultă trăinicia acestor fericite relatiuni de pretinie 
‘si de cooperare, si stabilirea pentru întreaga lume a acelei sigu- 
rante şi libertăţi durabile si pe cari nimic nu le-ar putea asigură 
afară de o statornică asociaţie și o pretinească cooperatie. Vă salut, 
domnule Președinte, nu numai cu cel mai mare respect personal, 
ci ca pe reprezentantul marelui popor al Franţei. Imi permit să 
vă aduc salutul unui alt popor către Franţa, de care îl leagă in- 
terese profunde și eterne.” 


8/21 Dec. 1918. 


D. de Saint-Aulaire, ministrul Franţei, a trimis d-lui Corne- 
liu Manolescu Rämniceanu, primul preşedinte al Inaltei Curti de 
Casaţie, cu ocazia discursului pe care d-sa Pa pronunţat la deschi- 
derea noului an judecătorese următoarea scrisoare: „Domnule 
Prim Preşedinte. Am fost adânc mişcat de cetirea prea frumosului 
discurs pe care l’ati pronunţat cu ocazia deschiderii Inaltei Curți 
de Casaţie. Ati pronunţat pentru Franţa cuvinte de recunoștință, 
cari vor atinge pe toţi Francezii, fiindcă ele arată cât de mult 
sufletele de elită din această ţară ca şi întregul popor, au apre- 
ciat sfortärile pe cari ai nostri le-au făcut pentru cauza dreaptă 
a României, pentru care un mare număr de Francezi au murit. 
Binevoiti a crede, d-le Prim Președinte, că noi nu vom uită nici 
odată, nici ajutorul eficace pe care România într'un mod atât 
de generos l’a adus cauzei noastre comune, în orele cele mai cri- 
tice pe cari le-am trăit, şi căruia d-nii generali Franchet d'Es- 
perey şi Berthelot i-au adus acum de curând omagiul lor autori- 
zat. Nu voiu uită deasemenea nici sacrificiile la care întreaga 
d-Voastre ţară a consimţit şi vom căută ca cu toate forţele noas- 
tre să realizăm pe viitor şi mai mult această alianţă dintre Franţa 
şi România, pe care cei mai buni dintre fiii nostri au pecetluit’o 
cu sângele lor.” 


175 


10/23 Dec. 1918. 


D. Lloyd George, presedintele consiliului de ministri al An- 
gliei, a trimis d-lui Jon I. C. Brătianu, următoarea telegramă: 
„Vă sunt foarte recunoscător pentru cordialul d-voastre mesa- 
giu, care nu e cea mai mică mulţumire, consecinţele invingerii 
Germanilor, fiind liberarea nobilului popor român de pacea în- 
justă şi întolerabilă ce i-au împus Puterile centrale. Calea este 
acum deschisă pentru desvoltarea liberă a naţiunii române si vă 
trimit în numele poporului englez cele mai bune urări pentru un 
viitor strălucit.” 


12/25 Dec. 1918. 


Trupele române înaintează încet si cu sistem în Transilvania, 
fiind primite în mod strălucit de către populatiunea romana. Tot 
drumul dela Odorheiu până la Sighişoara a fost împodobit cu 
arcuri de triumf si inscriptiuni, cu drapele române și cu drape- 
lele tuturor Aliaților. Populatiunea în haine de sărbătoare a în- 
tâmpinat trupele în fiecare sat. In Sighişoara s'au adunat toate 
satele d'imprejur; fläcäi călări, cäluseri cu căciuli dorobäntesti, 
preoţi, femei, copii, toţi purtau cu vădită mândrie haine împodo- 
bite cu colorile nationale. In piaţa oraşului, d-rul Cornea, prese- 
dintele consiliului national local, a urat trupelor bun sosit. Multi- 
mea a isbucnit în urale aclamând Familia Regală. S'a încins la 
urmă o horă la care au luat parte ofiţerii, trupa și tot poporul. 
Aceeaşi nrimire măreaţă s'a făcut la Blaj, leagănul culturii ro- 
mânesti. Când trupele române au întrat în Cetatea sfântă alui 
Mihaiu Viteazul, în Alba-Iulia, entuziasmul poporului a ajuns 
Până la delir; fericirea să putea ceti în lacrimile tuturor ochi- 
lor si fericiţi erau toţi cei ce au văzut cu ochii înfăptuirea visului 
strălucit, al visului de aur al poporului român. Alba-lulia a vă- 
zut pentru a doua oară înfăptuirea acestui vis, înfăptuire care 
acum va fi eternă, trupele române fiind adăpostite în zidurile ei 
şi cari vor şti s'o apere cu pepturile lor, O fericire mare o aşteaptă 
din nou şi în scurtă vreme, când marele nostru Rege, al tuturor 
„Românilor, va călcă. triumfător pe sub porţile ei, pe urmele lui 
Mihaiu Viteazul, — Ajungând trupele române la Turda, popula- 
tiunea nu mai Ştiea cum să-și arate fericirea şi bucuria că vede 
răsbunarea, crimei comisă acum trei sute de ani pe câmpia Turzii, 
de către o slugă blestemată a Impăratului austriac, — Din ulti- 
mele comunicate să vede că trupele noastre au ocupat Agdrbiciul 
si Dejul, apoi Gherla şi Ditrăul, fiind primite cu mare entuziasm 
de către populaţie. 


13/26 Dec. 1918. 


Preşedintele Wilson a fost sărbătorit la Sorbona din Paris, 
care i-a conferit cu mare solemnitate, în marele amfiteatru, titlul 


176 


de doctor „honoris causa”, ca jurist si mare istoriograf. S’au 
rostit mai multe discursuri pline de laude la adresa lui Wilson, 
care, în răspunsul său, a spus că in rasboiul actual s'a luptat 
incontra acelui sistem de cultură, care s'a servit de ştiinţă fără 
conştiinţă, ridicând stiintii orice constrângere morală, spre a co- 
plesi omenirea cu nenorociri. Sistemul acesta al agresiunii a fost 
învms de sistemul care reamintește toate traditiunile cele mai 
inalte ale omenirii, reamintește toate luptele pentru Drept şi Liber- 
tate. Sarcina celor ce să adună pentru aranjamentele păcii e 
simplificată prin aceea că ei nu sunt stăpânii nimănui. Ei sunt 
servitorii umanităţii. Dacă nu vom ascultă glosul umanităţii, vom 
merită cel mai eclatant faliment. 

Cu ocazia întrării armatelor franceze în Mayenta, generalul 
Fayolle a pronunţat un discurs, din care după ce a trecut în re- 
vistă toate cruzimile inutile comise de Germani în timpul răsboiu- 
lui, vorbind de rolul armatei franceze în Germania, a declarat 
următoarele: „Armatele franceze au traversat tara voastră fără 
a vă aduce cea mai mică pagubă. Primiti dar in mod leal si în 
interesul vostru, o situaţie care este consecinţa greselilor Germa- 
niei şi a înfrângerii sale şi socotiti-vä fericiţi că aveţi în fata 
voastră un popor, care, fără să-și uite soarta ce Var fi aşteptat 
dacă ar îi fost învins de voi, va rămânea încununat de laurii vic- 
toriei, credincios principiilor de dreptate pe care le-a apărat în- 
totdeauna, în lume.” — Ce luminoasă caracterizare a sufletului 
francez reieasä din aceste cuvinte! Ce deosebire este între sufletul 
francez şi sufletul german, care şa arătat arama în purtarea 
Nemtilor din Franţa, Belgia, Serbia şi mai ales în România! 
Adevăratul suflet german sa făcut bine cunoscut când armatele 
Kaizerului au trecut Carpaţii românești şi când indestularea sto- 
macului german era singura rațiune politică a atitudinii lor fata 
de populatiunea românească jefuită până si de cenuşa din vatră. 
Gencrozitatea marelui si nobilului popor francez este aşa de 
mare încât dezarmează până şi pe cel mai înverşunat adversar. 

Astăzi guvernul nostru a fost remaniat prih trecerea d-lui 
I. G. Duca la ministerul domeniilor și venirea în locul său la 
instrucţiunea publică a d-lui Dr. C. Angelescu, fost ministru la 
lucrarile publice în momentul declaratiunii răsboiului României 
Mari. — Să zice că vor mai întră în guvern, fără portofolii, d-nii: 
Dr. Al. Vaida-Voevod si Vasile Goldiș, din partea Ardealului, si 
I, Nistor, din partea Bucovinei. 


14/27 Dec. 1918. 


Buna noastră Regină, care a fost bolnavă de gripă in timpul 
sosirii in Bucuresti a Delegației ardelenesti, fiind acum în con- 
salescentä, ş'a exprimat dorinţa de a o vedea si M. Sa. Intreve- 
derea a avut loc in camera Ei de convalescentä. Suverana şa 
aratat marea bucurie că actul Unirii tuturor Românilor este 
astăzi fapt îndeplinit, spunând că e fericită că Dumnezeu i-a dat 


177 


putinţa de a veni in contact cu Solii Ardealului. — D. Goldiș, in 
numele delegaților, a exprimat Suveranei multumirile Ardeleni- 
lor, cari cunosc jertfele pe cari M. Sa le-a făcut în tot timpul 
răsboiului. D-sa a mai adaugat că delegaţii vor fi fericiţi că întor- 
cându-să acasă pot să spună poporului ardelean câtă parte a 
luat Regina la îndeplinirea marelui act al Unirii. 

Generalul Berthelot a trimis d-lui Cerndfeanu, prefectul ju- 
deţului Ialomiţa, următoarea scrisoare ca răspuns la urarea ce 
îi s'a făcut de bun sosit: „Domnule Prefect. Sunt foarte măgulit 
de omagiul de recunoștință pe care ati binevoit să-l exprimati 
Franţei şi armatei sale. Soldaţii nostri au fost fericiţi să dea ul- 
timele lupte în acest mare răsboiu pentru liberarea României si 
pentru realizarea, idealului ei naţional. Ei nu vor uită niciodată 
primirea frăţească pe care le-au facut’o si populaţia şi armata 
română. Doresc din toată inima ca amintirea dureroasă a ocu- 
patiei să dispară si ca România Mare să găsească intr’o pace 
glorioasă răsplata sfortärilor şi suferințelor ei.” 


15/28 Dec. 1918. 


Trupele române au ocupat oraşul Cluj, capitala Transilvaniei. 
Cu ocazia întrării trupelor noastre în acest oraș, delegatiunile 
întregului popor românesc din nordul Ardealului aşteptau so- 
sirea ostașilor români. In jurul Statuei Regelui Mateiu Corvinul, 
cel învins de Stefan cel Mare la Baia în Moldova, peste 100,000: 
de Români au incins hora unirii. Cântece nationale si ovatiuni 
pentru Familia Regală umpleau văzduhul. Cu această ocazie, 
d. Dr. Stefan C. Pop, şeful armatei si siguranţei publice din Tran- 
silvania a trimis Regelui nostru următoarea telegarmă: „Dela 
şeful armatei și siguranţei publice din Cluj către Maiestatea Sa 
Regele nostru Ferdinand JI, Domnitorul tuturor Românilor. Di- 
vizia a 7-a a vitezei armate române, azi, la ora 11, a ocupat cu 
glorie Clujul, cuibul de tristă amintire a suferințelor Neamului 
nostru; falnicul stindard românesc, înfipt azi în zidurile ce altă- 
data răsunau de gemetele miilor de Români, vestese cu fală că 
pa înfăptuit stăpânirea peste Transilvania a Maiestăţii Voastre 
și a scumpei Coroane Române. Cu ocazia acestui eveniment, în 
numele armatei celor de dincoace de Carpaţi, aduce Maiestätii 
voastre expresiunea celui mai omagial devotament. Trăiască Ma- 
rele nostru Capitan Ferdinand I, Regele tuturor Românilor! 
Trăiască Maiestatea Sa Regina Maria, nobila noastră Mama! 
Trăiască Augusta Familie Domnitoare! Ura România Mare!” 


16/29 Dec. 1918. 


Comunicatul oficial spune că in Transilvania, trupele ro- 
mâne au întrat în Dicio-Sdn-Mdrtin, Sân-Craiul de Mureş, Am- 
dul de sus si de jos, Băgău şi Adverem. Din Zlatna, Abrud şi Câm- 
peni, autorităţile şi familiile ungurești s'au retras spre interiorul 
Ungariei. Toată populaţia română din Munţii Apuseni, Mofi cei 
Dr, V, Bianu, Răsboiul României Mari. 12 


178 


vestiți ai lui Avram Iancu, este foarte insufletita si aşteaptă cu 
nerăbdare sosirea trupelor române. O delegatiune de Moti s'a 
prezentat Comandantului român din Ardeal, cerând să trimită 
trupe românești și la ei, ca să să poată înveseli de dragul ostasi- 
lor români toată suflarea românească. ., 


17/30 Dec. 1918. 


Abia acum mi-a cäzut sub ochi aceastä interesantä scrisoare 
pe care Vicariul general al Arhiepiscopiei din Londra a trimis’o 
I. P,S. S. Mitropolitului Pimen al Moldovei, in timpul grelelor 
lupte si ale suferintelor mari ale Neamului românesc: ,,20 Februar 
1918, Lambeth Palace S. E. Prea venerate si scumpe frate. In 
aceste timpuri ale răsboiului mondial si de deosebite încercări si 
restriște în ţinuturile în care I. P. S. Voastră sunteţi așezat spre 
a conduce turma lui Hristos, tin a vă asigură, în numele Dom- 
nului Nostru, de profunda simpatie ce simţim pentru d-voastre 
si poporul d-voastre, pentru suferinţele ce ati fost chemat a în- 
dura. Dările de seamă cari ne-au sosit despre acele teribile in- 
cercări deşteaptă în inima noastră adâneă simpatie, care este 
egală cu admiraţia noastră pentru cufajul şi perseveranta cu 
care poporul român a înfruntat acele pericole. Sper deci ca I. P, 
S. Voastră îmi va permite să vă exprim, în numele a zecimi de 
mii de creştini englezi, confraternitatea -noastră cu d-voastră în 
grijile prin care treceţi şi speranţa noastră că la timpul cuvenit 
valoarea, d-voastre va găsi legitima ei răsplată. Apostolul scrie: 
„La timpul cuvenit vom adună roadele, dacă nu desnädäjduim.” 
Si poporul român nu a desnadajduit, nici nu a slăbit în sufletul 
său, Iar Dumnezeul păcii; cel ce a sculat din morţi pe Domnul 
nostru Isus Hristos; marele păstor al oilor, prin sângele Legii 
celei vecinice să vă facă si pe voi desävârsiti în tot lucrul bun 
pentru îndeplinirea voinţei sale, făcând între voi tot ce este plă- 
cut înaintea lui prin Isus Hristos, acăruia slavă este în vecii 
vecilor, amin. Kaman cu fräteascä consideraţie şi simpatie, Al 
Inalt Prea Sfinţiei Voastre tredincios serv întru Domnul nostru 
Isus Hristos. Randall de Canterbury.” 

La această scrisoare I. P. S. Mitropolit al Moldovei a răspuns 
următoarele: „Iaşi, 6/19 Decembre 1918. Prea venerate și scumpe 
frate. Scrisoarea Frăției Voastre din 20 Februar a. e. am primit’o 
la 4 April si, cu toată dorinţa ce aveam de a vă răspunde imediat, 
din cauza grelelor împrejurări şi a armistiţiului ce să încheiase 
intre noi şi dușmanii nostri, nu mi-a fost posibil a îndeplini 
această dorinţă. Această scrisoare, al cărei cuprins pornește din 
o inimă bună si plină de dragoste creștină, întemeiată. pe învă- 
tätura Mântuitorului Hristos, a proorocilor si sfinţilor lui Apo- 
stoli, ni-a adus nouă şi poporului încredinţat conducerii noastre 
sufleteşti cea mai mare mângăiere în acele vremuri de grozave 
nenorociri. E adevărat că poporul si tara noastră au îndurat din 
partea dușmanilor nostri cele mai sălbatice acte ce sau văzut 


179 


până astăzi in vr'un răshoiu, îndrăsnind a învocă numele lui 
Dumnezeu în deșert; dar, România, conştientă de drepturile sale 
istorice, a întrat în luptă cu toată, încrederea în dreptatea dum- 
nezeiască pentru liberarea fraţilor de sub stăpânire străină, spri- 
jinită de dragostea, înţelepciunea şi ajutorul Aliaților ei si mai 
ales al puternicii naţiuni engleze, care, alături de națiunea fran- 
ceză, a luptat totdeauna pentru libertatea popoarelor. Aceasta 
ne-a, înlăturat orice temere. „Că nu ni-a dat nouă Dumnezeu 
duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al întregii intelep- 
ciuni.” Pentru aceea poporul român, în fata desăvârşitei biruinte, 
purtată de Aliați asupra vräjmasilor, cu evlavie isi aminteşte de 
cuvintele Scripturii Sfinte: „Inălţă-te-vom, Doamne, că ne-ai ridi- 
eat pe noi şi nu ai înveselit pre vrăjmașii nostri asupra noastră.” 
Multumind Eminentei Voastre şi iubitorului de Hristos popor 
englez pentru simpatia si cuvintele de admiraţie ce aveţi pentru 
curajul si perseveranta poporului român, vă asigurăm de nemăr- 
ginita noastră dragoste si de recunostinta vecinică ce vom păstră 
puternicei naţiuni engleze. Rămân al Eminenţei Voastre credin- 
cios si prea devotat frate în Domnul nostru Isus Hristos, Pimen, 
Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.” 


18/31 Dec. 1918. 


In Monitorul Oficial al României (No 212 din 13/26 Dec.) 
a apărut decretul regal prin care să confirmă hotărârea Marii 
Adunări din Alba-lulia cu privire la Unirea Ardealului, Bana- 
tului şi a ținuturilor româneşti din Ungaria până la Tisa. Acest 
decret este însoţit de următorul raport adresat M. S. Regelui de 
d. Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului de ministri si mi- 
mistru al afacerilor străine: „Sire. De veacuri neamul românesc 
tinde spre unitatea lui. De aceea când prin răsboiul general o 
parte din omenire a întreprins lupta pentru libertate şi drepturile 
naţiunilor, Regatul Român a socotit de datoria lui să să alipeasca 
acestor Puteri şi împreună cu ele să-şi jertfească fiii pentru des- 
robirea fraţilor nostri asupriti. După mari suferinţe vitejia minu- 
nată a ostirei noastre își găsește răsplata. Alături de gloriosii ei 
Aliați, România este astăzi printre învingătorii lumii. Basarabia 
4i Bucovina s'au unit cu Patria-mumă, iară peste Carpaţi Ro- 
mânii, care împreună cu noi de atâta vreme aşteptau ceasul in- 
tregirii neamului, îndată ce ş'au putut spune gândul, au procla- 
mat prin marea lor Adunare Naţională întrunită la Alba-Iulia, 
în 18 Noembre (1 Decembre) 1918, unirea lor necondiționată si 
-deapururea cu Regatul României. Delegaţia Adunării Naţionale 
a înfățișat Maiestăţii Voastre actul unirii, pe care cerem prin 
„decretul-lege de faţă Maiestätii Voastre să-l întărească spre a dă 
o formă definitivă Unităţii noastre naţionale, acum deplin în- 
Tăptuită peste toate ţinuturile locuite de Români. Unirea aceasta, 
în ziua când marii nostri Aliați sunt învingători, isvoreste din 
sputerea de viaţă a poporului român, din vitejia soldaţilor nostri 


12* 


180 


si din voinţa hotărâtă a Românilor de pretutindeni. Ea să înte- 
meiază pe fiinţa insasi a neamului românesc, care de aproape douä 
mii de ani, în mijlocul tuturor vitrejilor vremuri, a ştiut să-și 
păstreze neatins caracterul de conştiinţă naţională. Ea să reazimä. 
pe cerinţele istoriei, cari îi împun desfiinţarea tuturor graniţelor 
nedrepte si nefiresti si statornicirea Statelor după principiile na- 
tionalitatilor. Ea e voită, în fine, de nevoile neamului românesc, 
care nu poate trăi despărțit, si care numai prin unirea la olaltă 
a tuturor fiilor lui, isi poate îndeplini cu folos pentru omenire 
şi cu strălucire pentru el misiunea civilizatoare în această parte 
a lumii. Consfintind prin acest decret-lege voinţa Adunării din 
Alba-Iulia Maiestatea Voastră înscrie în Istoria poporului româ- 
nesc de totdeauna si de pretutindeni, cel mai mare act al Isto- 
riei noastre naţionale, acel pentru care generaţii întregi au luptat 
şi au murit, acel în nădejdea căruia au trăit dela Nistru și până 
la Tisa toţi Românii, despărțiți de o soartă nemiloasă, şi puneţi, 
Sire, pentru vecie temelia unei Românii Mari şi a unei vieţi na- 
tionale pe care să să poată de aci înainte desvolta în pace si în. 
fericire întregul neam românesc." 

Prin alt decret regal, apărut în Monitorul Oficial, d-nii Ale- 
xandru Vaida-Voevod, Vasile Goldis si Stefan C. Pop au fost nu- 
miti ministri fără portofoliu în guvernul român, ca reprezentanţi 
ai Românilor din Ardeal, Banat si ţinuturile locuite de Romani 
din Ungaria. 

Pentru Statul românesc, pentru viitorul neamului nostru, 
încorporarea Ardealului reprezintă o forţă istorică, un simbol de 
întărire naţională, un eomplement de o neapäratä trebuinlä pen- 
tru vigoarea si dăinuirea noastră. Nicolae Bdlcescx, vorbind de 
Ardeal, scriea astfel: „Car nu numai artistul si naturalistul; ci 
încă strătegicul, politicul și arheologul au de multe a să minuna 
într'acest îinpodobit ţinut. Cel d'intâiu va privi si va cercetă cu 
mirare această puternică si întinsă cetate naturală, scäparea nea- 
murilor în epocele gfele ale istoriei lumii. De oriunde vei veni, ai 
să urci mult spre a ajunge la dânsa si nu poţi pătrunde în ea 
fără să fi străbătut una din cele șapte porţi întărite de natură, 
lesne de-apărat, anevoie de cuprins. Politicut va admiră felurimea 
natiilor si a religiilor adunate din toate : [urile lumii pe acest 
pământ, unde Dumnezeu însuşi pare a fi chemat, întinzând di- 
naintea lor o masă asa de îmbelsugată, cum si minunatele insti- 
tutii democratice ce au ocrotit acești ni inti pe când despotismul 
le mătură din toată Europa. In sfârșit istoricul arheolog va cer- 
cetà cu interes suvenirile si rămăşiţele Dacilor, ale acelui viteaz 
şi nenorocit popor, cea din urmă odra.'la din acel neam minunat 
al Pelasgilor, care să arătă la leagănul civilizaţiei tuturor po- 
poarelor si formă \rdsta eroică a omenirii. El va întâlni însă la 
tot pasul urmele de uriași ale poporului roman, domnii lumii, 
căci Ardealul e cea mai frumoasă parte a Daciei fericite (Dacia. 
felix); draga ţară a Cezarilor.” 


181 


Ardealul reprezintă adevărata obârşie a neamului românesc, 
locul tainic în care s'a plămădit şi de unde a venit înfusiunile 
dätätoare de viaţă puternică românească. In Ardeal au fost 
primii scriitori cari au susţinut şi justificat ideia unităţii natio- 
nale. Samoil Clain (Micu) a publicat prin veacul al 18-lea Histo- 
ria Daco-Romanorum sive Valachorum, în care arată trecutul 
tuturor Românilor, punând în aceeași perspectivă întregul trecut 
al neamului nostru, fără deosebire de granite. Gheorghe Șincai 
a scris C'ronica Românilor şi a altor neamuri învecinate cu ten- 
‘dinta de justificare a Unirii tuturor Românilor. Această cronică 
a fost oprită de a fi tipărită de către cenzura ungurească, prin 
hotărârea: „Opus igne, author patibulo dignus”, ceeace pe ro- 
mâneste va să zică: Lucrarea este vrednică de foc, iar autorul de 
furci (spânzurătoare). Petru Maior arată foarte documentat ori- 
gina latină a poporului român, 

In acest mod s'a întreţinut în Ardeal credinţa mântuitoare 
în unitatea noastră etnică şi în latinitatea noastră de origină. 
Cultul pentru ideia unirii, conştiinţa naţională vie şi puternică 
să întâlnesc la tot pasul în Ardeal în scrisul, în vorba, în mani- 
festatiile cărturarilor şi în afirmaţiile instinctive şi populare. Uni- 
rea României cu Ardealul e o adevărată renaştere naţională, o 
infuziune de viaţă curată, de o viaţă insufletita de cel mai cald 
românism şi de cea mai vie conştiinţă naţională. Unirea cu Ar- 
dealul va pune pe Românii din Regat în atingere directă şi per- 
manentă cu acea minunată rezervă de suflet curat românesc, de 
unde a venit curentul puternic de întregire si unitate naţională. 
Când vedem entuziasmul cu care sunt primite pretutindenea tru- 
pele române; când ne dăm seamă de sărbătoarea ce inveseleste 
sufletele Ardelenilor, la ideia că să vor uni şi să vor contopi pe 
vecie cu Românii din Regat, este ușor de înţeles că în Ardeal, Ro- 
mânia era chemată de mult si că unirea de acum nu este decât. 
actul extern si văzut al unei porniri seculare, al unui instinct 
care a călăuzit inimile Ardelenilor în tot decursul vicYitudinilor 
istorice, cari fac din viaţa lor politică un lung nfattiragiu, Sire 
epocă tragică din istoria Europei latine din räsärit, 


20 Dec. 1918/2 Tan. 1919. 


A apărut in Monitorul Oficial decretul regal prin care să 
decretează că Bucovina în cuprinsul graniţelor sale istorice, este 
şi rămâne deapururea unită cu Regatul României. Acest decret 
este însoţit de următorul raport al d-lui prim-ministru Jon 1. C. 
Brălianu: „Sire! Vitejia neclintită a oștirii române, luptând pen- 
tru o cauză sfântă alături de gloriosii ei Aliați, nestirbita încre- 
dere ce a, arătat poporul român de pretutindeni în triumful Uni- 
tätii sale nationale, au şters pe veci nedreptatea făcută la 1774 
vechii Moldove, căreia, îi să răpea, luându-i Bucovina, nu numai 
obârşia desvoltării sale de neam, dar si mormântul Voevodului 
ce o întrupase, Ştefan cel Mare şi Bun. Acum, după 144 de ani 


182 


de robie străină, în libertatea deciziilor sale Congresul general 
al Bucovinei, întrunit în Cernăuţi în ziua de 15/28 Novembre 
a. C., întrupând suprema putere a Țării si fiind învestit singur 
de puterea legiuitoare, în numele Suveranitätii Nationale, a ho- 
tărât Unirea necondiționată si pentru vecie a Bucovinei, în ve- 
chile ei hotare până la Ceremuş, Colaciu şi Nistru, cu Regatul 
României. Consfintind prin acest decret lege voinţa Congresului 
general al Bucovinei, Maiestatea Voastră împlinește şi pentru 
Bucovina dorul cel mai scump al unui neam întreg şi asigură 
temeliile României Mari.” 

Alt decret-lege privește noua organizare a Bucovinei. El pre- 
vede că în guvernul român vor întră doi ministri, fără porto- 
foliu, bucovineni, și anume: unul cu reşedinţa în București, care 
va, reprezentă Bucovina în guvernul român central şi celalalt, cu 
titlu de ministru delegat al guvernului, cu reședința la Cernăuţi 
și care va fi şeful guvernului local. Pentru primul loc este numit 
d. Ioan Nistor, iar pentru al doilea d. Iancu Flondor. Ministrul 
delegat va avea un secretar general şi mai mulţi directori pentru 
diferitele resorturi si va fi șeful întregii administrații locale. Nu- 
mai armata, poșta cu accesoriile ei, siguranţa publică, externele, 
vămile şi altele câteva resorturi vor fi administrate de functio- 
nari dependenţi direct de ministerele respective din Bucureşti. 
Pentru orice numiri de funcţionari să va luă avizul ministrulut 
delegat, pentru primele numiri chiar si pentru. resorturile de- 
pendente direct de București; jandarmeria va fi la dispoziţia 
ministrului delegat. Orice modificări mai importante ale legilor 
ţării, să pot face numai pe cale parlamentară; modificările de- 
venite necesare prin actul unirii să pot face şi prin decret-lege. 

Prin participarea la conducerea Statului Român a fruntasi- 
lor din Ardeal și din Bucovina să începe opera de închegare a 
noului şi marelui Regat Român. Participarea aceasta va strânge 
legăturile sufletești dintre toate provinciile românești, grăbint 
coordonarea acţiunii de consolidare a României Mari si a ac- 
tiunii de unificare a Statului Român sporit. Actul acesta, prim 
care după 1800 de ani să pecetlueste împlinirea Unităţii noastre 
nationale, este salutat de toţi Românii cu bucuria si multumirea 
firească care să desprinde dintr'un asemenea eveniment pentru 
întreg neamul românesc. Participarea fruntaşilor Românilor de 
pretutindeni în guvernul ţării, mai este o garantie că acei care 
au contribuit înăuntrul hotarelor acelor provincii românești la 
înfăptuirea Unirii, vor contribui prin acţiunea lor în guvernul 
țării la consolidarea definitivă a noului Stat Român mărit. 


22 Dec. 1918/4 Ian. 1919. 

In zilele din urmă sau mai publicat în Monitorul Oficial: decre- 

tul de împroprietărire a ţăranilor prin exproprierea moşiilor, 
decretul votului universal, fără, nici o restrictiune, după care să 
vor face alegerile pentru Constituantă în Martie anul viitor, şă 


183 


decretul pentru organizarea muncitorimei din uzine, ateliere si 
fabrici. Prin aceste decrete să îndeplinește opera de dreptate so- 
cială dinăuntrul ţării si să face cu putinţă unitatea noastră na- 
tionalä. In vechiul Regat proprietăţile mari să desfiinţează si trec 
în mânile ţăranilor, tot astfel va fi si în Basarabia, Bucovina și 
Transilvania, unde proprietatea mare în întregime eră în mână 


Intrarea lui Mihaiu Viteazul in Alba Julia, 


rusească, evreo-nemţească si ungurească. Cu aceste reforme gu- 
vernul liberal ş'a înscris cea mai frumoasă pagină în istoria, nea- 
mului nostru, căci numai prin ele ţinuturile româneşti de peste 
Carpaţi si Prut pot fi contopite la făgașul istoric si pot dobândi 
acea, cimentare puternică și statornică în frontierele noui, mai 
ales intr’o epocă de largi prefaceri sociale şi adâncă democraţie. 


184 


europeană. Aceste reforme să realizează prin deplină armonie si 
deosebită grije pentru binele obstesc. Această minunată evoluţie 
în viaţa Statului Român a biruit toate rezistentele şi deschide în 
viitor o epocă, de desvoltare și propäsire care promite neamului 
românesc culmi înfloritoare de civilizaţie şi de cultură, 


23 Dec. 1918/5 Ian. 1919. 


In câmpia cea mare dela Turda, unde a fost ucis miseleste 
Voevodul Mihaiu, s'a slujit de către ostaşii români ajunşi acolo, o 
pomenire pentru cel mai mare şi mai viteaz dintre Voevozii nostri. 
O mulţime de peste o sută de mii de oameni, din cele mai depăr- 
tate ţinuturi locuite de Români şi cari veniseră să aclame tru- 
pele române, au azistat la această pomenire. In cele patru părţi 
ale câmpiei sau ridicat patru arcuri märete pe care era scris: 
„Trăiască armata română“, „Trăiască România Mare”, „Trăi- 
ascä Impăratul Ferdinand”; iar pe arcul dinspre intrarea ora- 
sului era scris: „Spre locul de odihnă a Voevodului Mihaiu.” 
Chiar pe locul unde fusese ucis marele Voevod să înältase o ca- 
pela împrovizată de ostașii nostri si în care s'a oficiat serviciul 
divin. Apăriţia trupelor a stârnit un entuziasm de nedescris; zeci 
de mii de oameni aclamau steagurile; tricoloruri fâlfäiau, iar 
Motii venind de departe, imbratisau pe soldaţii români și cereau 
să meargă cu ei în munţi. Ofițerii si soldaţii erau purtaţi în triumf; 
uralele și ovatiunile nu mai conteneau. Peste tot locul trupele 
române au fost primite cu un entuziasm până la delir. Este un 
marş triumfal care continuă până la Tisa. 


24 Dee. 1918/6 Ian. 1919. 


Generalul Berthelot, marele pretin al României, voind să cu- 
noască pe Românii de sub jugul Ungariei, a plecat în sara de 
12/25 Decembre din Bucuresti, însoţit de mai multi ofiţeri din 
Statul său major; a percurs Banatul, Crişana si Ttransilvania, 
întorcându-să în Capitală în ziua de 21 Dec. 1918/3 Ian. 1919. 

Primirea ca îi s'a facut peste tot locul de populaţia română 
a fost cât să poate de strălucită; nu numai întreaga populaţie a 
localităţilor prin cari a trecut a esit întru întâmpinarea genera- 
lului Berthelot, dar bătrâni, femei şi copii au venit cale de 2—3 
zile, din munţii Abrudului, ai Bihorului, din Maramureş şi chiar 
din Bucovina, ca să salute pe marele şi bunul nostru pretin. 
Ploaia, brutalitätile autorităţilor unguresti si sârbești, precum 
şi faptul că trecea noaptea prin unele localităţi, nu au putut să 
impedece. țărănimea română de a veni să vadă pe acest viteaz 
general. In unele localităţi populatiunea a așteptat 10 până la 
14 ore trecerea trenului. Pretutindenea primirea a fost măreaţă. 
După localităţi, sute, mii și chiar zeci de mii de Români, în haine 
de sărbătoare, au primit pe general cu cântece naţionale, cu Mar- 
silieza şi cu strigate de „Trăiască Franţa“, Trăiască Româ- 
nia Mare!” 


185 


In toate cuvântările s'a arătat de către reprezentanţii tuturor 
claselor sociale, de oameni de toate vrâstele si de femei de toate 
condiţiile, voința nestrămutată de a rămânea uniţi pentru tot- 
deauna si muljumirea netermurită ce o datorim Franţei si mare- 
lui ai fiu. Generalul Berthelot a vorbit cu multă bunăvoință tu- 
turor, interesându-să de starea morală și fizică a populaţiei, de 
hrană, de agricultură şi recomandând poporului, care a suferit 
atâtea sute de ani, să mai aibă puţină răbdare până la hotărârea 
Congresului de pace, din care va eşi cu siguranţă România Mare. 

Toate regiunile, toate localităţile au rivalizat între ele pen- 
tru ca primirea. să fie cât mai măreaţă, si este cu neputinţă să să 
facă vr'o clasificare, căci dacă numărul celor esiti întru întâmpi- 
nare a variat, după mărimea localităţii, căldura primirii a fost 
peste tot aceeaşi, căci venea din aceeași inimă românească si a fa- 
cut să apară si mai puternic unitatea desăvârşită a natiei ro- 
mâne de peste tot. In localităţi ca Arad, Alba-Iulia, Sibiiu, Bis- 
trita şi Braşov, unde având mai multă vreme disponibilă si gene- 
ralul Berthelot a putut merge în oraş, a fost dus în trăsuri mâ- 
nate de surugii români, încunjurate de sute de călăreţi, în bo- 
gate costume nationale cu cai acoperiţi de scoarte foarte fru- 
moase, si a trecut printre multimi ge zeci de mii de locuitori din 
satele din jur, cari Pau primit cu o insufletire ce nu să poate 
descrie. Veselia, bucuria de a să vedea în sfârşit neatarnati si 
uniţi cu Patria-mumă să, vedea pe toate feţele, iar emotiunea eră 
atât de mare încât mulţi plângeau, iar de mai multe ori s'au vă- 
zut lacrimi si în ochii generalului. Bătrâni, bătrâne ingenunchiau 
şi mulţumeau Cerului de a le fi dat să vază ziua aceasta si toţi ce- 
reau cu înzistenţă ca Regele si Regina să meargă cât mai curând 
în mijlocul lor. 

La Sibiiu manifestatia populară a avut forma unui strălucit 
cortegiu etnografic, tare a defilat pe dinaintea generalului fran- 
cez, în piaţa cea mare a oraşului, un cortegiu format din popor 
venit din vr’o 70 de sate. Cu steaguri franceze si române, fiecare 
sat în frunte cu figura împunătoare a preotului, mergând în 
haine de sărbătoare, într'o ordine şi disciplină exemplare, şi în- 
sufletit de spontaneitatea şi căldura manifestätiilor pentru Fran- 
fa si pentru strălucitul ei fiu, cortegiul etnografic al celor 30— 
40,000 de ţărani, bărbaţi și femei, pe jos, călări şi în căruţe îm- 
podobite, avea ceva din măreţia şi strălucirea multicoloră a unui 
covor lung, nesfârșit și bogat în ţăsături nationale. In aceeaşi zi, 
un cortegiu mai mic de 15 sate a defilat la Sălişte în fata genera- 
lului. Jocurile nationale: bătuta, căluşerul si învărtita au în- 
cheiat cortegiul etnografic din ambele localităţi. Ordinea perfectă 
în care au decurs toate, bucuria ce să vedea pe toate feţele, au 
făcut asupra tuturor, cari au avut fericirea să fie de faţă la 
aceasta serbare, o adâncă şi neuitată impresiune. 

Braşovul românesc a făcut generalului Berthelot o primire 
cum numai acest colţ de raiu pământesc poate să o facă. După 


186 


ce la toate gările din tara Bârsei îi s'au făcut cele mai calde ova- 
tiuni de populatiunea românească, îmbrăcată în haine de särbä- 
toare, la Braşov a fost întâmpinat de zeci de mii de Români şi 
un impozant alaiu de călăreţi din toată tara Bârsei, între cari 
Sau distins costumele bogate şi pitoreşti ale Junilor din Scheiu. 
Protopopul, Dr. Saftu, incunjurat fiind de notabilitätile române, 
într'o călduroasă vorbire în limba franceză a exprimat bucuria 
pe care o simt miile de Români din acel judeţ de a vedea în mij- 
locul lor pe nobila Frantä, reprezentată prin viteazul organizator 
al armatei române. Generalul a răspuns astfel: „Sunt foarte 
mişcat de cuvintele de dragoste ce mi le adresati. Am cutreerat 
toate ţinuturile românești din Banat până aci şi vă asigur ca. 
sufletul românesc vibrează pretutindeni la aceeaşi, înălţime ca 
si sufletul francez. Dacă am ajuns azi aurora zilelor de libertate 
şi de fericire, avem să mulţumim în aceeaşi măsură şi armatei 
române. Eu, care am văzut nobilul ei curaj la Oituz, Mărăști si 
Mărăşeşti, vă asigur că soldaţii români, cari au sângerat acolo, 
au creat România Mare.” — După ce generalul a trecut in fe- 
vistă compania de soldaţi, care făcea onorurile, și mulţimea de 
călăreţi îmbrăcaţi în costume naţionale, în fruntea cortegiului, 
scäldat în flori si în razele înviorătoare ale soarelui, a-trecut prin 
arcurile de triumf în spre Biserica Sf. Nicolae din Scheiu, unde 
părintele Saftu a recitat o adânc simțită rugăciune de mulţumită 
pentru victoria Aliaților, și apoi a exprimat bucuria ce o simt 
Românii din comitatul Braşovului, văzând în mijlocul lor pe 
viteazul reprezentant al Franţei. Generalul emoţionat a răspuns: 
„Pretinia care este între națiunea franceză şi națiunea română 
e o pretinie cu legături vechi şi puternice. Când zicem: Trăiască 
Franța! înţelegem si Trăiască România Mare! Dati-mi voe să 
citez în acest sfânt locaş câteva cuvinte din Marsiliezä: „Drapelul 
tiraniei era ridicat incontra noastră, astăzi este la pământ.” Ziua 
de glorie a sosit, idealul nostru este împlinit. Această împlinire 
este pentru veacuri nesfârşite. Anul 1919, care începe acum, e 
unrinceput de înviere, libertate si îndependenţă pentru Români.” 
Urale puternice au acoperit aceste cuvinte şi miile de Români au 
cântat Deşteaptă-te Române. 

In sala festivă a liceului românesc, frumos împodobită cu 
covoare nationale, generalul a fost primit cu un potop de flori, iar 
pepturile oaspeţilor au fost decorate cu cununite de iederă si 
brădet, legate cu panglici nationale. Vestitul cor al lui Dima a 
întonat Marsilieza, primită cu nesfârşite ovatii. Profesorul Jon 
Pricu, într'o cuvântare avântată în limba franceză a salutat pe 
ilustrul oaspe în numele institutiunilor culturale ale Românilor 
din Tara Bârsei. lar doamna Constanța C. Popovici în cuvinte 
emotionante mulţumeşte în numele femeilor române naţiunii fran- 
ceze pentru jertfele ce le-a adus pentru cucerirea, libertăţii noas- 
tre. Generalul a dat un răspuns care a stors lacrimi de mândrie 
din ochii ascultătorilor; „Sunt constiu de tot ce văd si tot ce ştiu 


187 


despre d-voastră. Hotărârile Providentei nu le putem vedea. Am 
ajuns o zi, care pentru d-voastră este consacrarea, idealului astep- 
tat de vacuri. Aţi meritat'o cu drept. Ceeace face atât de mare 
bucuria ce o simtiti astăzi, sunt suferinţele mari prin cari ati 
trecut. Cine știe, dacă în loc de oprimători ati fi avut în jurul 
vostru pretini, bucuria, bucuria unirii voastre ar fi putut să fie 
atât de mare? Când acum patru ani am întrat în răsboiul, pe 
care nu noi l’am provocat, am simţit în ce parte este dreptatea, 
Puterile centrale erau conduse de forţa brută. Acestei puteri noi 
i-am opus forţa dreptăţii, Atunci am simţit că noi întradevăr 
eram mai tari. Şi cauzei noastre drepte îi s'au alăturat în curând 
18 popoare din Europa, Asia si America. Ip ce priveşte România, 
să credeţi că jertfele aduse de armata română la București, Ar-- 
ges, Mărăști, Oituz şi Mărăşeşti, au meritat răsplata, de astăzi. Azi 
soarele străluceşte pe cer ca bucuria în inimile d-voastre; să dea 
Dumnezeu ca această bucurie să ţină cât soarele de pe cer. Trăi- 
ască România Mare!” 

După ce s'au terminat uralele entuziaste, vestitul cor al lui. 
Dima a cântat: Tre; culori cunosc pe lume. Făcând cerc în jurul 
său, generalul a mulţumit măestrului Dima pentru emoţiile ce îi 
le-a procurat prin cântarea înălţătoarelor arii bisericești si na— 
fionale, Pe livada din fata liceului îi s'a prezentat generalului 
un tablou de artă curat românească: danţuri nationale executate: 
de sute de perechi în costume minunate românești. Toate erau 
armonios arangiate şi executate sub supravegherea, destoinicului 
componist si artist coreografic Dr. Tiberiu Brediceanu. S’a jucat 
Căluşerul, Bătuta, Hora mare şi altele. Delegaţiile trimise de sa— 
tele săsești si ungurești îl găsesc pe generalul francez prins in 
ritmul captivant al Horei noastre. La vorbirile acestor delegaţi 
generalul răspunde că Conferinţa de pace va face dreptate tutu- 
ror. La întrebarea unui ungur, fost deputat în Parlamentul din 
Budanesta, că de ce nu s'a arborat si steagul maghiar, generalul 
a dat explicaţia că fiindu-ne Maghiarii inimici, steagul lor nu 
poate flutură alături de ale Aliaților, cari au suferit împreună. 
Banderiile de călăreţi au condus apoi la gară pe ilustrul pretin 
şi binetăcător al Românilor, care în cele trei ceasuri petrecute 
în mijlocul Brasovenilor a întipărit în inimile lor amintiri ne- 
şterse, 

Comandantul armatelor aliate ale Dunării a constatat cu 
ocazia acestei călătorii, pe lângă modul în care Ungurii au res- 
pectat armistițiul si atitudinea, dușmănoasă a acestora faţă de 
noua, stare de lucruri din Ardeal. Generalul Berthelot a văzut 
necesitatea unor măsuri de ordine militare și a promis la plecare, 
reprezentanţilor organizaţiilor româneşti, să contribue la o grab- 
nică îndreptare a situaţiei. El a mărturisit cu acest prilej buna 
impresiune pe care i-a făcut'o minunata organizare a vieţii pu- 
blice române în comunele ardelene si a accentuat în mai multe- 
rânduri cu vii clogii, la adresa Românilor, diferinta de mentali-— 


188 


tate, de conduită şi de organizare pe care a constatat’o între cele 
trei elemente dusmane din Transilvania. 

Intorcându-să în Bucuresti, generalul Berthelot a adresat 
preşedintelui Consiliului diriginte român din Sibiiu, d. Dr. Iuliu 
Maniu, următoarea scrisoare de mulţumire: „Adânc mişcat de 
manifestatiile de simpatie ale căror obiect am fost în timpul 
călătoriei mele în Banat, Crişana şi Transilvania, mă gândisem să 
mulţumesc individual domnilor preşedinţi ai comitetelor locale 
românești, care au venit să mă salute în toate gările prin cari am 
trecut. Trebue să renunţ, atât de mare a fost numărul lor. Si 
această împosibilitate este cel mai frumos omagiu pe care îl pot 
aduce vitalitätii neamului românesc, care träeste în ţinuturile 
artificiale ale vechii Ungarii. In timpul celor optsprezece luni 
petrecute în România şi în contact strâns cu armatele sale, am 
putut să studiez și să înţeleg bine caracteristica sufletului româ- 
nesc, căruia, cu plăcere viu să-i dau o nouă mărturie. Sederea 
printre Românii de peste munţi m’a convins că sufletul lor este 
acelaşi ca si al acelor dela Bucuresti şi dela Iasi. Am fost de ase- 
menea foarte mişcat de manifestările unanime de stimă si iubire 
pentru Franţa, cari au avut loc pretutindeni la trecerea mea, de 
sinceritatea si delicateta exprimării lor. De aceea, din adâncul 
inimii, vă rog, domnule preşedinte, să primiţi si să transmiteti 
tuturor, bărbaţi si femei, fete si copii, săteni şi orăşeni, şi tuturor 
membrilor comitetului diriginte şi ai comitetelor locale, expresiu- 
nea celei mai vii recunostinte si a urărilor mele afectuoase pen- 
tru realizarea aspiratiilor voastre nationale. Binevoiti a primi, 
domnule presedinte, expresiunea inaltei mele consideratiuni si 
permiteti-mi de a strigă împreună cu d-voastre: Trăiască Ro- 
mania Mare!” 


27 Dec. 1918/9 Ian. 1919. 


Zilele fasteeit Mântuitorului nostru Isus Christos in anul 
acesta, au fost triste ca înfățișare; cerul noros, ceaţă si ploaie mă- 
runtă ca prin sită, acărei răceală te pătrundea până la oase, dar 
inimile noastre au fost vesele, căci acesta este primul Crăciun 
petrecut în România Mare. Inimile ne-au fost vesele, dar bucuria. 
noastră nu s'a putut manifesta în toată exuberanta sa, din cauza 
lipsurilor şi a necazurilor rămase de pe urma barbarilor, cari 
timp de doi ani ne-au ţinut sub o stăpânire vitregă de împilare 
şi de sugrumare a tot ca era măreț și sfânt. 

Acesta a fost primul Crăciun în care ne-am bucurat cu toţii 
la olaltă, atât cei ce au rătăcit şi pribegit de groaza dușmanului, 
cât şi cei rămaşi la vetre ca să-și păstreze ce bruma au putut din 
avutul lor. Odată cu cei plecaţi în pribegie acum doi ani, s'au 
întors şi timpurile bune, iar clopotele, care au mai scăpat din 
ghiarele dușmanului, au răsunat în faptul dimineţii si in asfin- 
titul zilei vestind primele ceasuri de adevărată sărbătoare, cari 
ne-au fost date să le trăim din nou de puterea si voinţa Celui de 


189 


sus, Barbarii au trecut si tropotul lor l’a înghiţit pământul, iar 
Soarele ce să înalţă luminează o Țară Mare cu hotare noi si în- 
tinse, din ale cărei treburi chibzuile vor încolţi roadele binecu- 
vântate ale vieţii de mâne. Alături de Vodă cel înţelept şi de mi- 
lostiva lui Doamnă, precum şi alături de sfetnicii lui şi de toţi 
luminătorii neamului vor luă loc de aci înainte şi cei dela ţară: 
preoţii, invätätorimea şi întreaga țărănime, care ş'a câştigat prin 
vitejie pământul şi drepturile ei, 

Sărbătorile din anul acesta au fost mari, căci Moş Crăciun 
à adus scumpei noastre ţări o singură conștiință românească si 
un singur suflet tare pe care nu Pa putut clătină nici tunul, nici 
ademenirile vrăjmaşului. Pe lângă granite nouă si intinse, Cră- 
ciunul a adus pământ şi vot universal pentru săteni, cari îm- 
preună cu preoţii si învățătorii lor, vor intra în Sfatul Ţării, chib- 
zuind cu oamenii Stăpânirii asupra, trebilor obşteşti spre folosul 
tuturor. Iată pentru ce Crăciunul din anul acesta, desi timpul a 
fost trist, ne-a înveselit inimile și cu mare mulţumire am înălţat 
rugăciuni celui Atotputernic pentru bucuria de acum, care ne 
înfräteste pe toţi intr’o ţară nouă, o ţară mare si liberă: România 
tuturor Româănilor! 


28 Dec. 1918/10 Ian. 1919 


Am cetit în ziarul Viitorul frumoasa poezie de Claudia Mi- 
lian intitulată: Sărbătoarea Neamului, pe care cu plăcere o re- 
produc aci: 

Ierusalimul visurilor noastre, 
Ierusalim de azi nu vei mai plânge, 
Căci re'nviat din propria-ţi ţărână 
De-asupra ta, din culmile albastre — 
Pecetluind calvarul tău de sânge — 
S'a pogorât dumnezeieasca mână. 


E mâna ce ne-aduce azi lumina 
Săpâna în piatră — al lumii ideal 
Sin suflete credinţa şi speranţa — 
E mâna ce ne-aduce Bucovina 

Şi ne deschide drumul în Ardeal, 

E mâna lui Isus Christos — E Frantal 


Te-au necinstit bătându-te pe Cruce 

Si răstignit ai fost Ardealule — Isus!... 
Dar azi privind spre visul tău sublim 
Vezi focul şi furtuna cum să duce, 

Vezi Templul tău, lucind în soare, sus 
Ardeal sfinţit, Ardeal — Ierusalim, 


29 Dec. 1918/1 Jan. 1919. 
Astăzi a plecat la Paris d. Ion I. C. Brătianu, președintele 


190 


consiliului de ministri, pentru a luă parte la lucrările Conferintii 
de pace. Primul-ministru este însoţit de d-nii: Constantin I. Bră- 
lianu, secretarul delegatiunii române la conferinţă, colonelul 
Toma Demetrescu din Statul Major general şi Ion Pleşea, şeful 
său de cabinet. - 

D. Wilson a informat oficial pe d. Clemenceau că nu vrea 
să fie considerat la Conferinţa păcii ca şef al Statului, ci ca pri- 
mul său ministru, conform Constituţiei Statelor Unite, care sta- 
bileşte că Preşedintele este nu numai şeful Statului, dar şi seful 
guvernului. 


31 Dec. 1918/13 Ian. 1919. 


Comitetul national al Sasilor din Ardeal, urmând exemplul 
Sasilor din Bucuresti, a luat următoarea rezoluţie: „Evenimen- 
tele mondiale au creat situatiuni noi în ţinuturile în care poporul 
Saşilor transilvăneni ş'a creat acum 800 de ani viata naţională. 
Regele Ferdinand al României, prin decretul-lege din 27 De- 
-cembre 1918, a declarat deplina stăpânire asupra ținuturilor 
Transilvaniei. Poporul cel mai numeros al Transilvaniei şi al 
ținuturilor locuite de Români, în care să găsesc şi elemente ma- 
ghiare, a declarat în Adunarea Naţională din Alba-Iulia alipirea 
la România a, tuturor ținuturilor Transilvaniei locuite de Români. 
Aceasta este o alipire a teritoriilor nationale bine determinate 
prin circumstanţe etnografice. Luând în consideraţie aceste fapte 
şi convinşi că prin aceasta să aduce la îndeplinire un vechiu ideal 
Şi să înfăptueşte un eveniment istoric universal, — folosindu-ne 
de dreptul popoarelor de a hotări singure de soarta lor, noi po- 
porul sas din Transilvania, declarăm alipirea noastră la Regatul 
României si adresăm poporului român salutul nostru fratesc si 
urärile noastre de bine la îndeplinirea idealurilor sale nationale. 
Poporul sas din Transilvania ţine socoteală prin aceasta, nu nu- 
mai de evoluţia evenimentelor istorice universale, ci şi de dreptu- 
rile naturale ale poporului român la unirea sa şi la fondarea 
Statului său, şi își exprimă totodată speranţa nestrămutată că 
poporul şi conducătorii poporului săsesc vor pune la dispoziţia 
poporului român virtutea strămoşească şi vor fi cäläuziti faţă 
«de dânsul de sentimentele de dragoste, abnegatie şi dreptate de 
care poporul sas a dat dovadă în cursul veacurilor. Poporul sas 
a avut o autonomie constituţională, care contrar asigurărilor so- 
lemne şi legale i-a fost sustrasă. Poporul sas este convins că noul 
stat român îi va oferi şi îi va recunoaşte tot ce are el trebuinta 
pentru existenţa sa, De altfel, în Adunarea naţională din Alba- 
Iulia, s'a afirmat categoric, că fiecare popor va avea dreptul să 
se conducă, să-și administreze averea, să se judece în propria, sa 
limbă şi prin proprii săi fii, precum şi să fie reprezentat în mă- 
sură, corespunzătoare în legislaţie, precum si în administratiile 
care garantează autonomia bisericii, şcoalei, precum şi asigura- 
rea libertăţii nationale, politice, economice şi culturale a popoa- 


191 


relor. Poporul sas aderă la hotäririle dela Alba-Iulia, prin care 
să cere asigurarea în mod egal la Congresul păcii a libertăţii tu- 
turor naţiunilor mari şi mici, şi vede în aceasta, chezăşia unei 
păci durabile pentru popoare. Saşii speră şi doresc ca şi celelalte 
naţionalităţi din Ardeal să se ralieze la aceasta hotärîre. Poporul 
sas, conștient de însemnătatea hotărîrilor sale, să consideră, de 
azi înainte ca făcând parte din Regatul Român, iar fiii şi ficele 
sale ca cetăţeni români. Roagă deci pe Dumnezeu, ca acest pas 
plin de răspundere, pe care îl consideră de datoria sa de a-l face, 
să fie călăuzit spre bine si să fie însoţit de binecuvântarea sa.“ 

Cetind această rezolutiune, cel ce nu cunoaște istoria tragică 
a Homânilor din Ardeal, rămâne încântat de frumoasele senti- 
mente pe care poporul săsesc spune că le poartă fatä de poporul 
român; dar, cel ce a învăţat istoria fraţilor nostri si ştie chinurile 
pe cari le-au suferit ei în decursul. veacurilor din partea Sasilor, 
în părţile locuite de ei, nu să poate opri să nu zâmbească în mod 
ironic când ceteşte că „poporul şi conducătorii poporului sas vor 
pune la dispoziţia poporului român virtutea strămoşească şi vor 
fi cäläuziti faţă de dânsul de sentimente de dragoste, abnegalie si 
de dreptate de care poporul sas a dat dovadă în decursul veacu- 
rilor“. Risum teneatis! Este de ajuns să ne aducem aminte de fai- 
moasa conjuratiune cunoscută sub numele de unio trium natio- 
num, făcută îndată după revolutiunea din 1437, prin care Un- 
gurii, Secuii si SAȘII să însoţiră între ei ca să asuprească şi să 
nimicească cu totul pe Români. Cât de mult sau schimbat vre- 
murile! ... 


V4 Ian. 1919. 


Ziua anului nou să deosebeşte mult de zilele naşterii Man- 
tuitorului nostru. Crăciunul s'a arătat moros, întunecos, cetos 
şi trist, iar anul nou este vesel, cu cerul senin şi luminos; soarele 
îşi trimite razele strălucitoare asupra tuturora, raze vesele, cari 
fac ca, inimele noastre să fie cuprinse de un mare simtemânt de 
bunătate fatä de tot si de toate. 

Anul care a intrat in negura veciniciei, anul 1918, a fost ma- 
re pentru noi. El a însemnat pentru neamul românesc o răspân- 
tie hotärîtoare. Destinele noastre istorice s'au desfășurat dela 
tragedie până la apoteoză. Suferinte cumplite au alternat cu cele 
mai märete speranţe si mai strălucitoare triumfuri: o primăvară 
de doliu şi jale, de armistițiu silit şi o pace brutală cu o toamnă 
rodnică în bucurii şi plină de cele mai märete înfăptuiri ale vi- 
surilor noastre de sute de ani: Unirea tuturor țărilor române in- 
trun mare şi mândru regat! i 

Anul 1918 este pentru poporul român anul biruintelor: bi- 
ruinţă înafară şi biruintä înăuntru. Drepturile noastre naţionale, 
recunoscute şi consfintite in intregimea lor istorică s'au realizat 
prin sfortärile noastre proprii si prin sprijinul marilor nostri 
Aliati si pretini din Apus, apărătorii libertăţii şi ai onoarei, iar 


192 


pe de altă parte poporul român a obţinut marea împroprietărire 
şi votul universal, reforme cari îi deschid un viitor de democraţie 
si de cultură strălucită, așa că generaţiile viitoare vor clădi si vor 
întări marele edificiu de civilizaţie şi de progres al României 
Mari. Fie binecuvântat pentru vecii vecilor anul 1918! 

Anul nou 1919 începe sub cele mai bune auspicii. Conferinţa 
păcii care să deschide la Versailles va statornici prin dreptate şi 
armonie echilibrul lumii, consfintind pentru vecie drepturile nea- 
mului românesc, aşa că putem privi viitorul cu speranţă şi în- 
credere! 

In lipsa d-lui prim-ministru Brătianu, d. M. Ferechide, 
care-i ţine locul de preşedinte al consiliului de miniștri, ducân- 
dusă la Palatul Regal, pentru a prezentă Suveranului felicitări 
cu ocazia anului nou, a rostit următoarea, cuvântarea: „Sire. Cu 
ocaziunea anului nou aducem,urärile noastre cele mai călduroa- 
se pentru sănătatea si fericirea Maiestăţii Voastre. Anul începe 
sub auspiciile cele mai îmbucurătoare. El va desăvârși înfăptui- 
rea operei märete pentru care Maiestatea Voastră, în capul vite- 
zei noastre armate, şi urmat de întreaga suflare românească, aţi 
muncit cu o trudă si tenacitate, care sunt obiectul admiratiunii 
lumii. În ziua când aţi urcat treptele tronului, Maiestatea Voa- 
stră aţi rostit acest cuvânt care a răsunat în inimile noastre ale 
tuturor: Voiu fi bun Român. Recunostinta nemărginită a Româ- 
nilor de pretutindeni släveste înălțarea sufletească cu care Ma- 
iestatea Voasträ ati îndeplinit făgăduiala Voastră Regală. Este 
dar firesc ca astăzi minţile Românilor dela Nistru până la Tisa 
să, se îndrepteze cu dragoste către Regele lor, care, după ce a dat 
exemplul celor mai nobile sacrificii a avu! fericirea să îndepli- 
nească visul lor secular, întregirea neamului românesc; mai cu 
seamă când tot în anul acesta de mărire naţională populatiunea 
rurală, atât de scumpă Maiestăţii Voastre, să va bucură de stă- 
pânirea pământului şi de votul universal; tot astfel şi către 
M. S. Regina, care, cu o energie neînvinsă de nici o durere, cu o 
generozitate şi o înduioşare neobosită, n'a încetat de a întări toa- 
te avânturile si de a alină toate suferinţele. In numele lor ca si în 
numele nostru urăm Maiestätilor V .stre din adâncul inimii, la 
multi ani: Să trăiţi, Sire! Să traiasca M S. Regina! Să trăiască 
augusta Familie Regală!“ 

M. S. Regele a adresat armatei următorul ordin de zi: „Pe 
pragul unui an nou, gândul meu să îndreaptă cu adâncă dragoste 
şi cu cea mai vie recunoștință către iubita, Mea oaste. Ţară nu va 
uită nici o clipă că vitejiei o tașului român să datorește în cea 
mai mare parte fäurirea Rom uniei te astăzi şi de mâine. Voi toţi 
cari vă aflaţi în fruntariile vechiului Regat și cei cari aţi dus 
drapelul român în ţinuturile liberate, peste cari să vor întinde 
hotarele nouei Românii întregite, aduceţi-vă necontenit aminte 
că pe steagurile voastre sunt scrise cuvintele: onoare şi patrie; 
ori unde vă aflaţi, voi sunteţi purtătorii acestor două idei. Cu vie 


193 


mulţumire M’am putut convinge că în toate împrejurările v’ati 
arătat pätrunsi de misiunea voasträ de a fi ap&ratorii Ţării si ai 
Tronului şi păzitorii ordinei. După un lung timp de încercare şi 
de privatiuni, dar şi de lupte eroice, unde ati cules lauri neperi- 
tori şi stima si dragostea Regelui vostru, a Patriei si a fraţilor 
voștri de arme, anul care începe ne promite tuturora pacea, atât 
de dorită. Vă urez si vouă, iubitilor Mei ostaşi, un an pacinic si 
plin de fericire, ca să puteţi culege în linişte roadele muncii voa- 
stre. Dar până la momentul acesta, aşteptat de toţi cu atâta dor, 
cer dela voi toţi: ofiţeri, subofiteri şi soldaţi, să stati fiecare la 
postul său, făcându-vă datoria cu sfinţenie așa cum vă impune 
jurământul vostru de ostaşi. Din adâncul sufletului vă urez: La, 
mulţi ani!!‘ 


2/15 Ian. 1919. 


Cu ocazia anului nou şi a Sfântului Vasile, care este patro- 
nul scriitorului acestor rânduri, am primit felicitări si urări dela 
bunii mei pretini şi cunoscuţi, Intre acestea să distinge una prin 
drăgălăşenia, duioşia şi înaltele-i sentimente naţionale, venită din 
partea doamnei Axisoara N. Păunescu din Bucuresti, pe care o 
cunosc şi căreia i-am dat îngrijirile mele medicale, ori de câteori 
era trebuintä, din momentul în care a venit pe lume si până în 
clipa când am avut deosebita mulţumire sufletească de a-i pune 
în deget ineluk de logodnă. D-sa este unicul copil al bunului si ve- 
chiului meu pretin Nicolae I. Bărbulescu, fost pe vremuri Prefect 
şi Deputat al Buzăului, iar acum este Director al Băncii Natio- 
nale a României în Bucureşti. Cu deosebită plăcere reproduc aci 
prima parte a scrisoarei d-nei Păunescu: „Zi cu zi ne trezim 
ca dintr’un vis urit din somnul greu ce ne-a încătuşat minţile 
şi sufletul atâta vreme, — ne trezim în căldura, izbânzii, in stra- 
lucirea zilelor de mărire; — zi cu zi ne reluăm firul vieţii, intre- 
rupt par'că o clipă, — regăsim gânduri vechi, obiceiuri dragi 
adormite în câte un coltisor tainic pe timpuri de restriște, şi cari 
ni să par de două ori mai scumpe, după'așa lungă despărţire... 
Una, din aceste deprinderi, dragă între toate, era aceea de aţi scrie 
de Sfântul Vasile. După doi ani de tăcere, doi ani în cari tocul 
să odihnea trist şi mut la locul său, pe când urările ne-au rămas 
înăbușite în inimile îngrijorate, îmi vine să mă întreb de trăiesc 
aièvea acum... şi poţi să-ţi închipui, scumpul nostru Nenea Bia- 
nu, cu ce emoție astern râxidurile acestea... Dar lasă-mă pentru 
astă dată sä încep cu altă! urare, urare care desigur îţi e tot atât 
de scumpă ca și mie, — urare pe care noi Românii trebuie să o 
purtăm smeriti şi cu sfintenia pe buze, — cum să spune mărturia 
de credinţă din noaptea Invierii, —: Să ne trăiască Romania Ma- 
re! Sa ne trăiască Impärätia noastră mândră si frumoasă, Im- 
pärätia visului strămoșilor si al copilăriei noastre, pe care lam 
văzut împlinit... O privim cu teama care pare că insoteste fe- 
ricirile prea mari, fericirile care coplesesc... Si e a noastra, 


Dr. V, Bianu, Războiul României Mari. 13 


194 


toată, toatäl,.. Si să-ţi mai spun oare cât te-am asociat la vese- 
lia ce am simţit, si că înaintea multumirii noastre ne-am gândit 
la bucuria d-tale de ardelean, Nene Bianu, care a-i știut, pe când 
eram încă de o schioapă, să-mi faci atât de dragi prin d-ta, pe 
fraţii noștri îndepărtați? ... şi cu prinosul recunostintii mele 
pentru farmecul anilor crescuţi in alintarea si afectiunea-ti pă- 
rintească, — cu iubirea noastră a amândurora, — iti zicem: Să 
trăieşti! Să-ţi deie Dumnezeu ani multi, multi, ca să vezi ajunsă 
la înflorirea ei deplină România noastră nouă. Să-ţi deie, Dom- 
nul, sănătate şi voie bună, să-ţi dea tot binele pe care ţi-l dorim 
din suflet, iar Anu! nou, anul care începe cu un asa măreț ră- 
sărit de soare să-ţi aducă numai căldură si lumină...“ 


5/18 Tan. 1919. 


Astăzi a avut loc şedinţa solemnă de deschidere a Conferinţei 
Păcii în Palatul ministerului de externe din Paris. Preşedintele 
Republicii franceze, d. Poincaré, a pronunţat un elocvent discurs, 
expunând ideile și principiile pentru cari au luptat Aliaţii și pe 
baza cărora să va face pacea. D. Poincaré a adresat delegaților 
ţărilor aliate următoarele cuvinte: „Ceea ce vă dă astăzi dreptul 
de a fixă o pace dreaptă este faptul că nici unul din popoarele 
pe cari le reprezentaţi nu s'a abătut din calea dreptăţii. Lumea 
întreagă, poate avea încredere în domniile voastre, pentrucă nu 
sunteţi, din aceia cari vr'odată au violat drepturile omenirii. Nu 
e nevoie de a mai aduce informatiuni excepţionale pentru a sta- 
bili origina acestui răsboiu, destul de cunoscute şi deplin dovedite 
de arhivele imperiale: pofta de a cuceri Europa şi de a stăpâni 
Mai apoi întreg globul. Imperiile centrale, strâns legate prin- 
tr'o complicitate secretă, au inventat pretextele cele mai odioase 
spre a putea trece peste corpul Serbiei, tăindu-și un drum spre 
Orient. In acelaşi timp au îndepărtat angajamentele cele mai so- 
lemne pentru a putea trece peste corpul Belgiei si asi croi drumul 
spre inima Franţei. Aceste sunt cele două crime de neuitat cari 
au deschis drumul răsboiului.“ D. Poincaré arată că toate na- 
tiunile aliate s'au aruncat succesiv în mijlocul popoarelor comba- 
tante, pentru a veni în ajutorul dreptăţii amenințate si că în în- 
săși această dreptate vor găsi cu toţii bazele pe cari vor clädi pa- 
cea de acum. „Dreptate în problemele teritoriale, dreptate in pro- 
blemele economice“. Președintele enumeră apoi principalele obiec- 
te ale acestei păci de dreptate: pedepsirea vinovaţilor, siguranţa 
contra unei noui agresiuni, mijloace de traiu Statelor noui. El 
anunţă apoi Liga Naţiunilor, care formată din papoarele victo- 
rioase, va fi o garantie de pace, nici de cum o armată de răsbu- 
nare sau de dominație. 

Dupăce d. Poincaré a cetit discursul său, ascultat in picioa- 
re de toţi delegaţii puterilor aliate, s'a retras, iar d. Wilson a pro- 
pus Conferinţei să aleagă de președinte definitiv pe d. Clemen- 
ceau: „Franţa, zice d. Wilson, si Parisul ar merită prin sine în- 


195 


suşi această onoare, dar trebuie să aducem asemenea omagiul 
nostru omului şi marelui servitor al ţării sale“. Aceasta propu- 
nere a fost primită cu unanimitate. 

D. Clemenceau a mulţumit Conferinţei pentru onorarea ce-i 
face, schitand cam astfel opera ce o aşteaptă: ,,D. preşedinte Wil- 
son are o autoritate specială ca să ne spuie că e prima oară când 
să întruneşte o delegaţie a popoarelor civilizate din lumea întrea- 
gă. Cu cât a fost mai mare catastrofa sângeroasă, care a pustiit 
şi a ruinat una din cele mai bogate regiuni ale Franţei, cu atât 
mai largă si mai frumoasă trebuie să fie satisfacția, nu numai 
satisfacția pentru fapte săvârşite, satisfacția vulgară, dacă pot 
zice astfel, satisfacția care ni să datorește tuturora, ci satisfacția 
mai nobilă și mai înaltă, pe care ne vom sili să o dăm popoarelor 
pentru ca să scape în sfârşit de această obsesiune fatală, care 
îngrămădind ruinele şi durerile terorizează populaţiile, neîn- 
găduindu-le să se dea lucrului liber. E o mare şi nobilă ambitiu- 
nea ce o urmărim cu toţii şi trebuie să dorim ca succesul să în- 
coroneze silintele noastre. Nu va putea să fie altfel decât numai 
dacă nu avem idei bine fixate şi bine precizate. Succesul nu e 
posibil decât dacă rămânem strâns uniţi. Am venit aci ca pretini; 
vom trebui să părăsim această sală ca fraţi. Acesta e primul gând 
ce tin a vi-l comunică. Dealtmintrelea totul trebuie să fie subor- 
donat necesităţii unor legături cât mai strânse între naţiunile 
cari au luat parte la acest mare răsboiu şi necesităţii de a rămâ- 
nea pretini si mai departe. Liga Naţiunilor este în d-voastră; de 
d-voastră depinde s’o faceţi să trăiască; inima d-voastră trebuie 
-să fie pătrunsă de ea. Acum câteva zile am spus președintelui 
Wilson că nu există sacrificiu ca să nu fiu gata a-l face pentru 
realizarea acestei legături, şi nu mă îndoiesc că şi d-voastră sun- 
teti pătrunşi de aceleaşi sentimente în această privinţă, voi face 
aceste sacrificii, dar cu conditiunea ca noi să ne silim, intr’un 
spirit impartial, de a reconciliă interesele în aparenţă contra- 
dictorii, pentru realizarea unui plan care să aducă o stare mai 
fericită omenirii. Aceasta este, domnii mei, ce doream să vă spun. 
Sunt miscat de cuvintele de vădită bunăvoință şi pretinie ce mi-o 
aratati. Programul acestei Conferinţe a fost expus de preşedintele 
Wilson. Nu mai este mult: pace mai curând sau mai târziu as- 
teaptă teritoriile; ea însă va trebui să fie, nu o pace a continente- 
lor, ci o pace a naţiunilor. Acest program cuprinde în el însuşi 
totul. Nu este o împărechiere de cuvinte superficiale. Să încercăm 
a lucră repede şi bine.” 

Conferinţa a decis să, discute mai întâiu responsabilitatea au- 
torilor răsboiului, sancţiunile contra crimelor de răsboiu, precum 
şi legislaţia internaţională a muncii. 

Delegaţia României să compune din d-nii: Jon I. C. Brătia- 
nu, prim-ministru, şi N. Mişu, ministru României la Londra; iar 
consilieri tecnici sunt d-nii: general Coandd si colonel Sergiu 
Ionescu, în comisiunea militară; I. C. Creangă, Băicoianu şi Pi- 


13 


196 


lidi, în comisiunea economică; Gheorghiu, în comisiunea vämi— 
lor; Eftimie Antonescu şi C. Antoniade în comisiunea juridică st 
administrativă; Caracostea şi Mereulă, in comisiunea transpor- 
turilor cerealelor; Tănăsescu şi Marinescu, în cea a petrolului şi 
a minelor. Din partea Ardealului d-nii: Alex. Vaida-Voevod si 
Caius Brediceanu; din partea Bucovinei: Nicu Flondor şi Al. 
Vitencu, si din partea Basarabiei: J. Pelivan, Herţa si Dr. P. Ca- 
zacu. 


6/19 Ian. 1919. 


Preşedintele Republicii franceze, d. Poincaré, a trimis M. 8. 
Regelui nostru următorul mesagiu: ,,Telegrama pe care M. V.-a 
binevoit să mi-o adreseze la 11 Noemvrie, în momentul sosirii” 
trupelor franceze la Dunăre, n'a sosit la Paris şi abia astăzi am 
luat cunoştinţă prin ministrul Franţei la București. Vă rog să 
mă iertaţi de à nu Vă fi putut mulţumi mai de vreme, fiind feri- 
cit de a putea vedea fraternitatea de arme între armatele române» 
şi franceze si reluarea locului României între Aliați. Nu mă în- 
doiesc că printr’o pace ulterioară, poporul român isi va găsi con- 
sacrarea unităţii nationale. Franţa să va fi felicitat de a fi facut 
tot ce atârnă de ea pentru a ajută viteaza voastră ţară să-şi rea- 
lizeze idealul său patriotic. Mulţumesc M. V. şi M. S. Reginei 
pentru urările adresate Franţei şi Vă rog să le primiţi pe ale mele: 
pentru M. Voastre şi pentru România. Nu mă îndoiesc că prin 
pacea, care va consacră în anul acesta victoria dreptului, 
să va realiză unitatea naţională a poporului român, să va strânge 
şi mai mult încă intre-tärile noastre, legăturile traditionalei lor- 
pretinii“. i 


8/21 Kan. 1919. 


Ziarul Universul a reprodus după Le Pelit Murseillais un 
imn de recunoştinţă, scris de 0. Mauclaire, întitulat asa de potri- 
vit: Salut sacrificatei, din care Neamul Românesc a citat urmä- 
toarele pasagii duioase: „Să înclinăm steagurile noastre, să în- 
clinäm constiintele si gratitudinile si mila și dragostea, noastră 
în faţa nobilei şi nenorocitei Românii! România a fost chemată 
stăruitor şi a venit. Incotro? In spre tradări îngrozitoare ale: 
acestei Rusii, care a angajat’o cu risic mortal, care a luptat ală- 
turi cu dânsa in 1877 si care o ură pe ascuns in chip neînțeles. 
Prima tradare a fost acea a Tarismului, al cărui ministru Stiir- 
mer a forţat armata română să se arunce asupra Austriei, pentru 
ca apoi s'o abandoneze, frustrand’o de concursul trupelor ruse, 
promis pe Dunăre. A venit apoi dezastrul şi invazia în Muntenia. 
Armata română refăcuta de către Franţa, ca și armata sârbeas- 
că, redevenind puternică și amenințătoare atacă pe austro-ger- 
mani. At noi să văzu tradată a doua oară de către Rusia, deve- 
nită revolutionara. Ofensiva ei eră legată de ofensiva rusă din 
Galitia. A fost abandonată de turmele de dezertori si a rămas 


197 


izolată in fata inamicului. Atunci s'a gândit să treacă in Rusia 
aneridională, în Ucraina. Mai credea in pretinia Slavilor, cari o 
„atrăsese pentru cauza lor. A treia tradare! Ucraina şa închis 
porţile în spatele acestei armate leale, nelăsându-i decât puterea 
de a alege între capitulare şi moarte, după a apărare desperată. 
Ya spus rece: „Nu vă primim. Muriti sub ochii nostri sau mai 
bine predaţi-vă. Noi numim aceasta fraternizare“. Atunci, dar 
numai atunci, ajunsă la aceasta înălţime a calvarului ei, Româ- 
nia a cedat, a ingenunchiat în sudoarea de sânge. Si nici atunci. 
Avea. toate motivele din lume ca să se recunoască învinsă, să cea- 
ră pace, să blasteme Rusia şi să nu ceară avizul celoralalti Aliați, 
cari nu mai puteau face nimic pentru ea. Cine ar fi îndrăznit s’o 
blameze? Cine n'ar fi scuzat pumnul de oameni încremeniţi. si 
perduti, dacă ar fi „fraternizat'“, când atâtea milioane de Rusi o 
făceau voluntar? Totusi România a avut măreţia sufletească, — 
fără o mustrare, — să ne consulte, să ne arate rănile sale şi să 
ne spye: simplu: „Am făcut destul sau vroiti să mor? Dacă acea- 
sta vă, este dorința, voiu murt! Nu există în istorie un gest mai 
sublim decât acesta. Nu ajunge ca opinia publică franceză să in- 
teleagä necesitatea tragică care-i ia armele din mână vitezei și 
lealei Românii. Nu-i ajunge ca să-i păstreze o stimă. respectuoasă 
şi o inimă recunoscătoare. Ci trebuie ca această scurtă epopeie a 
istoriei române să. se înscrie în mintea copiilor nostri, iar numele 
României să le fie scump. Orizontul este negru. Totuşi vom în- 
vinge monstrul și ceeace este distrus să, va reface. Cu cât este mai 
profundă căderea pentru onoare, cu atât mai mare va fi renaște- 
rea în cinste. Vei retrăi mai frumosă, Românie martiră! Franţa 
care te-a susținut, care te-a ajutat să-ţi porţi crucea, te iubește 
şi te admiră! speră într'ânsa mereu, întotdeauna!“ 


10/23 Kan. 1919. 


D-l profesor universitar Simion Mändrescu, fiind in misiune 
ja Roma, în calitate de preşedinte al Societăţii Românilor din 
Transilvania, Banat si Bucovina, cu data de 10 Maiu 1918, a 
adresat M. S. Regelui şi poporului român un omagiu de recunos- 
tintä, care merită să fie reprodus aci, mai ales că cele exprimate 
în el sunt astăzi o realitate: „Maiestăţii Sale Regelui României. 
Îngrijorat de viitorul poporului român si interpret al credincio- 
şilor voştri supuşi, Maiestatea Voastră, la 27 August 1916, a dat 
ordin armatelor române să pătrundă în Austro-Ungaria, pentru 
a sfărimă lanţurile de sclăvie ale Românilor si ale altor nationa- 
Jităţi nemaghiare si negermane din monarhia habsburgică. Prin 
aceasta Maiestatea Voastră a dat poporului român ocaziunea să 
arate, prin sacrificii de necrezut, gradul de dragoste fata de fraţii 
săi din Transilvania si Bucovina si §’a înscris în acelaşi timp nu- 
mele în istoria noastră națională, alături de Mihaiu Viteazul, în- 
temeietorul unităţii noastre nationale. Dacă tradarea Rusiei a în- 
frânt efortul măreț al României si a silit'o să semneze cu cuțitul 


198 


la gât pacea, înainte de asi fi atins ţinta răsboiului său, aceasta 
pace nu poate micsora întru nimica recunoştinţa pe care Roma— 
nii din Transilvania si Bucovina o datoresc Maiestätii Voastre sb 
poporului român. Inimile tuturor Românilor Vă aparţin pe veci. 
Românii din Transilvania şi Bucovina sunt legaţi pentru totdea- 
una de Maiestatea Voastră, Regele lor de astăzi si de mâine, si de 
Augusta Voastră Familie. Din momentul în care refugiații şi pri- 
zonierii de răsboiu, cari au putut scăpă, reprezentând Românii 
din monarhia habsburgică au alergat sub drapelul român și au. 
depus jurământul de credinţă Maiestăţii Voastre, nroclamandu- 
Vă, prin acest fapt, Regele tuturor Românilor. Românii din Tran- 
silvania şi Bucovina n'au altă patrie decât România. Ei nu re- 
cunosc alt Rege decât pe Maiestatea Voastră, nici pe altă Regină 
decât pe gratioasa voastră consoartă, căreia un ostaș rănit în 
răsboiul nostru national, i-a murmurat înainte de a muri cuvin- 
tele: Să trăiești Măria Ta! Să ajungi Impărăteasa tuturor Româ- 
nilor! Noi Românii din Transilvania și Bucovina, considerăm 
dorinţa muribundului erou ca realizată. Intrarea României în 
răsboiu, alături de Puterile cari luptă pentru dreptatea şi liber- 
tatea popoarelor, a proclamat Unitatea naţională. a tuturor Ro- 
mânilor sub sceptrul vostru. Biruinta marilor Aliati o va con- 
sacră“. 


12/25 Tau. 1919 


In timpul pribegiei din Moldova, după ce să făcuse pacea 
dela Bucureşti, pe care făuritorii ei o credeau definitivă, geniala, 
noastră Regină, care lăcrimă si suferea pentru toţi si care prin 
vorbele Ei aducea in tot locul alinare si înviorare, a trebuit să-şi 
stăpânească cugetul si simtirea si să tacă. li să impunea o fà- 
cere înăbușită, neputând vorbi despre morți, despre credinţa in 
ziua cea mare a isbânzii, despre munţii cari ni să furau, despre 
calea mărilor care ni să închidea, despre oastea noastră imputi- 
nată, dezarmată şi: umilită, despre hrana luată dela gura popula- 
tiei si trimisă în tara dușmanului în tristele zile ale armistiţiului 
si ale păcii impuse, ca să nu supere pe vräjmasii cari ocupau Ca- 
pitala Ţării. Cu câtă durere toate acestea n’au fost strise pentru 
că „Regina unei ţări cotropite nu putea să-şi ridice glasul!“ Si 
pe când mulţi din fiii cei mai buni ai ţării desperau şi treceau 
poate prin îndoiala Apostolului Toma, Ea, Regina aşteptă cu în- 
drăsneală Ziua Invierii. 

După ce au trecut toate si vräjmasul a fost silit să pärä- 
sească tara cu nepusă masă, buna noastră Regină a scris despre 
acea tăcere cele ce urmează: „Acum câteva luni am scris: Sâm- 
bala Morților. Ca tot ce am scris în răstimpul celor doi ani de 
răsboiu, a. fost ca, să împărtăşesc gândurile mele cu poporul meu, 
să-i vorbesc de durerea mea ca şi de a lui. Dar când trebuiă să 
dau la lumină rândurile în care pusesem o parte din sufletul 
meu, mi s'a dat a înţelege că n'a venit timpul să-mi ridic glasul: : 


199 


că o Regină acărei ţară era în mânile unui duşman neînduplecat, 
trebuià să tacă, orice sentimente ar avea. Cum, nici despre morţi 
să nu pot vorbi? Să nu pot aminti celor în viaţă că cei ce zac 
în pământ, liniştiţi, cu ochii închişi, așteaptă ca noi să ducem 
opera lor mai departe? Aşteaptă dela noi să dovedim lumii că 
lupta noastră a fost pentru o cauză sfântă şi că nici unul din noi 
n'a perdut credinţa în ziua cea mare a isbândei. Tăcere! N'au pu- 
tut să-mi plece capul, să-mi sfarme gândurile, să-mi smulgă cre- 
dinta din suflet şi speranţa din inimă, dar au putut să mă sileas- 
că să tac şi să privese nedreptatea cea mare care să sävârsea. 
Tăcere! Da, — nu trebuie să vorbesc despre vitejii noştri, despre 
faptele si despre moartea lor glorioasă, nu trebuie să vorbesc 
cum ostașii noştri au pus stavilă cu pepturile lor dusmanului ca- 
re năvălea asupra scumpului nostru pământ. Să nu mai vorbesc 
despre idealul nostru, să nu mai chiem pe aceia cari ca si mine 
n’au şovăit nici o clipă, nu s'au îndoit si n’au dat nici odată ina- 
poi. Nu trebuie să-i adun împrejurul meu, să nu le trimit nici 
un cuvânt, să nu trezesc revolta în inimile lor! Tacere! Trebuie 
să tac, să nu zic nici o vorbă şi să mă arăt ca si cum aşi consimfi 
la o pace care nu este pace. Trebuie să văd cum ne sunt răpiți 
munţii şi închisă calea mărilor. Să nu merg în mijlocul poporu- 
lui care a fost trecut duşmanului ca oile, să nu le dau nici un 
ajutor, să nu le zic cuvintele scumpe: ,,Ne vom vedea, ne vom 
vedea!“ Să privesc oastea noastră dezarmatä, imputinatä si umi- 
lită. Să îndur ca hrana să fie luată dela gura populaţiei noastre 
si să fie trimisă in {ara dusmanului. Trebuie să îngăduim ca 
spionii în toate colţurile să controleze viaţa noastră, să las ca 
agenţi stăruitori să uneltească împotriva existentii noastre, să 
ne strice ţara. Nici în şoaptă nu trebuie să protestez când pre- 
tinii şi aliaţii nostri sunt isgoniti din ţară. Trebuie să mă uit cum 
ii duc trenurile şi cum noi rămânem singuri, fără ajutor, călcaţi 
in picioare si uitaţi în mijlocul intunerecului şi a tăcerii care ca- 
de asupra noastră ca o cortină de fier ca să ne despartă de cei vii. 
Toate trebuie să le văd şi să nu spui nici un cuvânt! Tăcere! Tre- 
buie să tac şi să nu ridic glasul când cauza în care credem este 
tarita în noroiu, când tot ceeace am săvârşit este osândit și toţi 
cei ce ne-au ajutat sunt judecaţi ca făcători dé rele, când nu ne 
mai este iertat să pronuntim cuvintele de Unitate națională. Tre- 
buie să tac şi să văd cum cei slabi cad, își făgăduiesc credinţă şi își 
unesc glasurile lor cu ale acelora cari osândese, să-i văd si să 
nu pot strigă: fifi bărbaţi! Să nu le strig: „Stăruiţi în credinţa 
voastră, fiţi cu răbdare si hotärîre, căci aceste sunt numai zile 
„de încercare, însă cauza noastră nu este o cauză perdută, acum 
trecem prin întunerec, dar lumina nu s'a stâns, o văd încă scli- 
pind ca o stea luminoasă care ne arată calea, chiar dacă e de- 
parte, foarte departe!“ Da, trebuie să tac: căci Regina unei {ari 
cotropite nu poate să-şi ridice glasul.“ 

Iar la timpul bucuriei si al răsplătirii, Regina nu cerea ni- 


200 


mic poporului său, decât îi adresă aceste cuvinte inältätoare: 
» Maret este ceasul naşterii si ca mama, care isi iubeşte copiii, cu 
atât mai dragi, cu cât i-a fost mai mare chinul şi suferinţele cari 
le-a îndurat cu ei, te rog, poporul Meu, dă-mi si Mie un loc prin- 
tre cei cari au întocmit o Românie mai mare si mai bună, pentru 
care am luptat cu toţii împreună, în care avem o înflăcărată 
credinţă, Eu cu voi toţi.“ 


24 Ian./6 Febr. 1919. . 


Astăzi este ziua mare şi sfântă a Unirii Principatelor Romä- 
ne, care în anul acesta a fost mai semnificativă decât oricând, 
deoarece acum s'a serbat Unirea tuturor țărilor. locuite de Ro- 
mani, unirea neamului întreg. Sunt 60 de ani decând s'a pus 
temelia edificiului märet si trainic, care, să încheie în anul acesta 
cu voinţa Celui Atotputernic. Nici odată n'a apărut în mai plină 
lumină însemnătatea istorică a actului dela 1859. Unirea Prin- 
cipatelor a fost si este temelia mândrului Regat al României de 
astăzi. Dela unirea principatelor începe opera de înältare si de 
întărire a României şi de atunci sfortäri de uriaşi au făcut din 
două {ari mici şi fără însemnătate un Stat independent, care, prin 
politica lui chibzuită, prin organizarea economică, financiară şi 
militară, ca şi prin munca lui culturală, să joace un rol interna- 
tional în acest răsboiu mondial, să poată încheiă un tratat de 
alianţă şi să poată prin puterea lui de Stat liber să. creeze Româ- 
nia Mare, aducând la sânul său Basarabia, Bucovina, Ardealul 
cu Banatul şi cu toate ţinuturile locuite de Români până la Tisa. 
Tată, pentru ce în anul acesta ziua de 24 Januarie este mai scum- 
pă si mai măreaţă decât oricând, şi pentru aceasta ea s'a serbat 
în Bucuresti cu un fast deosebit, după iniţiativa luată de Socie- 
tatea Tinerimea Română, la care s'a asociat: Societatea ortodoră 
a femeilor române, societăţile: Carpaţii, Transilvania, Cercul Ro- 
mâmilor de peste munţi, Inainte si Macedonia. Ziua întreagă a 
fost consacrată särbätoarei Unirii, la care au luat parte si repre- 
zentantii Basarabiei, Bucovinei si Aroealului, cari au salutat 
Tara şi noua lor patrie, iar Macedonia, visând, și ea la o unire 
cu noi, şa mărturisit speranţa în viitor. La noi, în Buzău, dea- 
semenea s'a serbat printr'un Te-Deum la, Episcopie, fiind de fata 
autorităţile, elevii liceului si o mare mulţime de cetăţeni. 


26 Jan./S Febr. 1919. 


In ziua de 21 Ian.|3 Febr. a. c. Camera franceză a primit pe 
Preşedintele Statelor Unite, Wilson. Ceremonia a fost fără, prece- 
dent în analele parlamentului. Preşedintele Republicii franceze, 
Poincaré, preşedintele consiliului de miniștri Clemenceau și pre- 
şedintele Senatului Dubost, au sosit urmaţi după câteva minute 
de Wilson, care a fost primit cu toate onorurilé în marea sală de 
recepţie, Când a intrat în sala de şedinţe, muzica a intonat Mar- 
silieza, iar Senatorii şi Deputaţii cu toţii au salutat pe Wilson, 


201 


Galeriile erau ticsite de lume. Doamnele Wilson, Poincaré si De- 
schanel erau în loja prezidenţială. Erau de faţă: Lloyd George, 
Lansing, Balfour si alte personagii mari. Preşedintele Camerii. 
Deschanel, a ţinut o scurtă dar călduroasă cuvântare de bunä- 
„venire, de care Wilson a luat cunoştinţă în traducere engleză. 
Apoi preşedintele Wilson a rostit un discurs dela tribuna Came- 
rei, prin care a arătat necesitatea creării Ligii Naţiunilor, pentru 
a garantă integritatea Franţei ca şi libertatea lumii, continuând 
astfel: „Am văzut nobilul oraş Reims în ruine și nu m'am putut 
opri de a-mi zice: Ai fost distrus pentru că conducătorii lumii 
n'au prevazut la timp mijloacele ca să fi cruțat. Conducătorii 
lumii s'au gândit la relaţiile între guverne, uitând relaţiile între 
popoare. Ei au fost preocupaţi de manopere, de combinaţii inter- 
nationale, când ar fi trebuit să se preocupe mai bine de soarta 
bărbaţilor şi femeilor, de siguranţa vetrelor lor, când ar fi trebuit 
să se îngrijească de fericirea popoarelor lor, ei fiind la adăpost 
de primejdie. Conducătorii lumii ştiu acum că singurul mijloc de 
a ajunge la această ţintă este de a face ca faptele cari s'au pro- 
dus în fața noastră să se reproducă întotdeauna, pentru ca Fran- 
ta sau alt popor liber ori de câteori ar fi ameninţat, universul 
întreg să se ridice pentru a-i apără libertatea. Iată pentru ce, 
cred eu, întâmpin în Franţa pentru liga naţiunilor un entuziasm 
inteligent și călduros. Franţa. vede Societatea Naţiunilor ca o vi- 
ziune clară; ea nu o priveşte ca o necesitate pentru ea însăşi, ci 
ca o ncesitate pentru întreaga omenire. Ea ştie că sacrificiile ce 
trebuie făcute pentru liga naţiunilor nu s'ar putea compară cu 
sacrificiile ce ar fi necesare dacă liga naţiunilor n’ar există.” 
Preşedintele Wilson s’a terminat cuvântarea astfel: „Lumea a vä- 
zut esuând marele complot şi poporul francez poate fi acum sigur 
că prosperitatea, sa îi este garantată, că vetrele sale îi sunt asi- 
gurate, tăci omenirea întreagă este gata, cu toată forţa si re- 
sursele de cari dispune, să-i garanteze integritatea şi siguranţa. 
Astfel când ţinem şedinţă în fiecare zi la Quai d'Orsay, mă gân- 
desc în mine însumi la cuvintele generalului Pershing: Vom face 
o lume pentru voi în care să va putea trăi şi în care naţiunile să 
vor putea bucură de libertatea, pe care Înțelegerea a plătit'o atât 
de scump“. 


28 Ian./10 Febr. 1919. 


Cei cé vin din Ardeal nu găsesc cuvinte prin cari să descrie 
bucuria şi fericirea fraţilor noştri de acolo sub noul regim româ- 
nesc. Toate vficiile înalte sunt ocupate de Români; limba oficială 
este cea românească, Eu primesc dela toate rudeniile scrisori pli- 
ne de entuziasm si voie bună. Sora mea dela Blaj, Valeria, soţia 
canonicului Alerandru Uiläcunu, îmi serie astfel: „Nu pot să-ţi 
scriu câtă fericire şi îndestulire, câtă voie bună este pe la noi, de- 
când ne-a dat bunul Dumnezeu fericirea asta mare si ne-a în- 
vrednicit ca de aci încolo să trăim toţi Românii în Romania Ma- 


202 


re! Trei zile dearândul s'a jucat in piaţa cea mare si frumoasă 
a Blajului, în fata sfintei Mănăstiri, hora Unirii cu Armata Ro- 
mână, care sa oprit în treacăt pe la noi si în toafe serile să fă- 
ceau petreceri cu dant la Otelul cel mare; nimeni n'a mai ştiut ce 
este somnul trei zile și trei nopţi. Toate casele erau împodobite cu 
steaguri naţionale. Pe turnurile Mânăstirii şi astăzi le bate vân- 
tul cu fală.“ — Apoi octogenarul meu unchiu, tot din Blaj, ca- 
nonicul prepozit Simion Pop Mateiu, nu ştie cum să multu- 
mească Provedintii că l’a invrednicit să ajungă pe al 86-lea an al 
vieţii ta să poată repetă plin de fericire cuvintele cuviosului său 
patron: „Acum slobozeste Doamne pe robul tău că ochii mei vä- 
zură mântuirea neamului meu!“ 


2/15 Febr. 1919. 


Cu, ocaziunea expunerii d-lui Ion I. C. Brătianu, făcută în 
fata Conferinţei de Pace, a drepturilor României, marele ziar 
francez Le Temps, a publicat un prim-articol, din care cred inte- 
resant a reproduce următoarele părţi, din cari să poate vedea 
rolul nostru în Orient: „Saturată de teritorii, ocupată de munca 
consolidării interne, România Mare va putea fi în lumea de 
mâine un element stabilizator. Ea va putea să fie, ca să zicem 
aşa, puterea occidentală a Orientului. Bulgarii să vor plânge, căci 
prezenţa unui vecin asa de puternic îi va împedecă probabil să 
mai desläntuiascä răsboiul pentru a patra oară. Si aci este un 
motiv mai mult pentru ca naţiunile amice ale păcii să dorească 
mărirea Statului român. Franţa care are atâtea motive să iu- 
bească România, nu să va abtine de a formulă dorinţa asta.” Mai 
departe ziarul Le Temps vorbeşte despre menirea ţării noastre 
ca un ultim zăgaz în contra turburărilor anarhice din partea de 
răsărit a Europei. „Dacă vrem ca România de mâine să contri- 
buie în mod eficace la menţinerea ordinei internaţionale, trebuie 
s’o facem destul de puternică pentru ca ea să nu mai aibă a să 
teme de un asemenea pericol (al atacului pe două fronturi). Nu 
va fi nici odată prea armată aceasta sentinelă a păcii.” Prin acea- 
sta să, desemnează rolul României Mari ca.una din ţările menite 
să stârpească dezordinea şi să fie un zid de apărare a civiliza- 
tiei apusene faţă de curentele contrarie venite din Răsărit. 


9/22 Febr. 1919.. 


In dimineaţa zilei de 7/20 Febr. a. c., pe la ora 9, în momen- 
tul în care d. Georges Clemenceau, primul ministru al Franţei, 
trecea, în automobil, în colţul străzii Franclin, un individ a tras 
două focuri de revolver asupra lui, rănindu-l. D. Clemenceau, 
foarte liniştit, s'a întors acasă spunând celor din jurul său ca 
„nu-i nimic.“ Agenţii poliţiei s'au aruncat asupra necunoscutu-— 
lui, care încercase să scape. Trecătorii săriră în ajutorul lor și 
puseră mâna pe criminal, care a spus că să numeşte Cottin. Bu- 
letinul medical publicat arată că d. Clemenceau a fost atins în 


203° 


spata dreaptă, având o rană adâncă prin care glontul a pătruns 
în plămân. Starea generală a pacientului este bună. Toată lumea, 
a fost consternată la aflarea acestui atentat. Preşedintele Repu- 
blicii, miniştri si membri corpului diplomatic sau prezentat la 
locuinţa rănitului, pentru a să interesă de starea lui și a-l felicită 
că a scăpat cu viaţa. Toţi suveranii ţărilor aliate şi neutre i-au 
trimis telegrame de simpatie, tot astfel au facut si toţi şefii gu- 
vernelor aliate. Până si papa Benedict XV i-a trimis prin cardi- 
nalul Parisului, Amette, cordiale felicitări pentrucă a scăpat de 
pericol urându-i grabnică însănătoșire. Primarul Anversului a 
telegrafiat ministrului Pichon următoarele: „Populaţia Anver- 
sului adânc. miscatä de odiosul atentat săvârșit in contra d-lui 
Clemenceau, îi trimite expresiunea viei sale simpatii şi urează 
o grabnică si completă însănătotșire omului eminent, care a con- 
tribuit la victoria Umanității.“ 

Sub titlul: Splendidul Octogenar, Petronius publică in Vii- 
torul următoarele: „In timp ce atâtea suflete să indoiau de o vic- 
torie care avea să consfinteascä în lume o dreptate imanentă, un 
mosneag stă dârz în fata morţii, în fata dezastrelor, în clipele 
tragice când umbrele lui Cezar aliate cu Manele Ioanei d'Arc, tre- 
murau în negura aşteptărilor. El simţea cum în viaţa lui trăiesc 
energiile unei rase superbe si cum trăiește în perindarea zilelor 
ideia nemuritoare a patriei triumfätoare. Si admiratorul lui Ho- 
mer, filosoful si eruditul, medicul din tinereţe şi „le tombeur des 
cabinets“ din toate fazele vieţii bogate, Clemenceau, căci el este 
mosneagul splendid al Franţei salvate şi salvatoare, a stat stân- 
că de care să sparg valurile, si a pus trufiei teutone în plină pu- 
tere a ei, acel non posumus al frazei: „Nu este tranzacţie posibilă 
între crimă şi drept“. Si acest om, care a ţinut sub imensa lui 
putere sufletească sufletele contimporane, era să fie scos din rân- 
dul viilor şi trimis mai de grabă în Panteonul unde va stă dea- 
pururi. Dar nebunia, inconstienta sau tradarea n'a putut să cur- 
me zilele celei mai strălucite vieţi de om politic. Clemenceau tra- 
ieste şi mosneagul care a sfidat o lume de nebuni, stă eroic si in- 
telepteste ca să arate tuturor calea cea dreaptă. Si după cum 
ideia nu moare, persoana ce o întrupează în unele momente mari 
ale raselor nu poate peri înainte de aşi sfârşi misiunea ei divină“. 


12/25 Febr. 1919. 


Marele ziar parizian Journal des Débats a publicat un arti- 
col semnat de Aug. Gauvain, în care să arată rolul pe care l’a 
jucat România în timpul marelui răsboiu european, precum şi 
recunoştinţa ce trebuie să-i arate marile puteri pentru toate sa- 
crificiile făcute de ea în vederea victoriei comune. „D. Ion Bră- 
tianu, zice d. Gauvain, este îndeajuns cunoscut la Paris unde 
contează pe numeroase si calde simpatii. Fiu si moștenitor po- 
litic al bătrânului Jon Brătianu, care împreună cu amicii săi 
Michelet şi Edgar Quinet, fuse fondatorul României moderne, d. 


204 


Ion Brătianu a făcut studii strălucite la Scoala centrală din Pa- 
ris. La moartea lui Dimitrie Sturdza, el deveni seful partidului 
liberal. Contrar însă predecesorului său, care era un partizan 
înfocat al extinderii influentei germane, Ion Brătianu isi orientă 
partidul său spre politica Statelor latine. Preşedinte al consiliu- 
lui de miniştri în momentul când isbucni conflictul european, Ion 
Brătianu refuză să execute tratatul de aliantă încheiat de Regele 
Carol cu Puterile Centrale. El fuse sprijinit de altfel în Consiliul 
de Coroană de toţi oamenii politici, afară de Petre Carp. Dar 
Brătianu merse şi mai departe. El întrevăzu din momentul acela 
intervenţia militară a României alături de Puterile Intelegerii. 
Din nenorocire însă, România să găsea la cheremul Puterilor 
centrale, care singure îi puteau furniză munitiuni si material de 
rasboiu. Pe de altă parte eşecul expeditiunii din Dardanele in- 
chise comunicaţia pe mare si amână proiectul de interventiune 
al României alături de Intelegere. Este bine să reamintim cu 
ocazia asta că complicitatea şi mai târziu alianţa guvernului turc 
cu Germania, permise acesteia, să reziste încă doi ani mai mult. 
Dacă strâmtorile însă ar fi fost deschise î în 1914 şi România s’ar 
fi putut alipi la noi înainte de sdrobirea Serbiei, Austro-Ungaria 
sar fi prăbuşit încă din anul 1916 și Germania, rămasă, în pro- 
priele ei forte, ar fi trebuit să capituleze. Va trebui dar să tratăm 
Turcia în consecinţă. Această putere acărei prezenţă în Europa 
este cauza atâtor incalculabile calamitäti, n'a ştiut nici odată să 
facă alt lucru decât să distrugă, și pentru aceasta va trebui gonita 
pentru totdeauna din Europa. Să ştie în ce mod Regele Ferdi- 
nand și d. Ion Brătianu au decis întervenţia românească în Au- 
gust 1916 şi ce grele încercări fură consecinţele acestei interven- 
tiuni. Să ştie de asemenea că după înfrângere si ruină, aceşti doi 
oameni, cu care Regina Maria împărțea şi patriotismul şi spe- 
rantele, nu să înclinară în fata destinului. Dacă pentru a scăpă 
ce să mai putea scăpă încă și a pregăti posibilitatea unei revan- 
se apropiate, Regele Ferdinand consimti a chemă pe d. Alex. 
Marghiloman la putere, lăsându-i sarcina de a negocià paced 
dela Bucuresti, în schimb, El nu ratifică acest tratat, care din 
punct de vedere constitutional nu este decât o diterä moartă pen- 
tru România. In acelaşi timp Regele Férdinand făcu cunoscut la 
Paris si la Londra intentiunile sale. El nu șa tradat niciodată 
aliaţii. Ceva mai mult, după semnarea tratatului dela Bucureşti, 
El rămase la Iasi refuzând să se intoarcă în Capitală şi ferindu- 
să de orice contact cu' Germanii, împreună cu fostul său prese- 
dinte de consiliu şi, cu încuragiarea şefilor partidelor democrati- 
ce, nu încetă o singură clipă de a pregăti reintrarea efectivă a 
ţării sale în lupta comună pentru civilizatiune. E drept că mij- 
loacele sale de acţiune erau reduse, în schimb însă dorinţa de a 
lucră era, foarte mare, desi nu depindea numai de sine realizarea 
planurilor sale. Astăzi însă, d. Ion Brătianu, revenit la presedin- 
tia consiliului, isi reiă si sarcina părăsită fără voie. El vine să 


205 


susţină la Conferinţa de Pace interesele unei ţări surori, cari nu 
cere decât sä se alipească şi mai mult de noi si de amicii nostri. 
El merită deci să fie încurajat si România să fie ajutată a traver- 
să cu bine această criză tragică," 


15/28 Febr, 1919 


In catedrala romano-catolică din vestita cetate à răsboiului 
prin care am trecut, Przemysl (ceteşte Psemisl), din Galiţia sa, 
găsit o icoană alui Ştefan cel Mare, Icoana marelui Voevod este 
de mărime naturală şi să află în partea dreaptă a bisericii, la 
intrare. Ea reprezintă pe Stefan cel Mare, bătrân eu barbă al- 
bă. La capul icoanei să cetește următoarea inscriptiune: „Stefa- 
nus Magnus dux Vallachorum, anno domini 1494”, (Ştefan cel 
Mare Voevodul Valachilor în anul domnului 1494). In alte in- 
scriptiuni să arată faptul că din porunca marelui Voevod au fost 
decapitati doi călugări de legea apusană, arătându-să numele 
lor. In redactarea inscriptiunii să mai arată că Stefan cel Mare 
eră eretic. Această icoană reprezintă pe Ştefan cu zece ani înain- 
te de moarte. 


‘21 Febr. 6/Mart. 1919 


Din Ardeal si din regiunile locuite de Romani din Tara un- 
gurească ne vin de câteva zile stiri ingrijitoare. Furia ungureas- 
că (furor asiaticus) s'a desläntuit asupra poporului român. Ho- 
arde ungurești ajutate de trupele armatei regulate s'au năpustit 
asupra oraşelor şi satelor româneşti reînoind actele de grozăvie 
pe care Ungurii le-au lăsat de atâtea ori în amintirile cele mai 
tragice ale sufletului românesc. Intelectuali, preoţi, profesori, în- 
vätätori si ţărani mai de seamă au fost masacrați cu sutele, de 
către acei cari vor să reînvieze maghiarismul sângeros. Grozävia 
continuă de mai multe zile cu aceeaşi înverșunare şi dispreţ pen- 
tru civilizatiune. Aceasta este o nouă dovadă a suferințelor pe 
cari Românii au trebuit să le îndure sub tirania milenară a. Un- 
gurilor. 

Din lunga serie de orori şi de masacre, pe cari Ungurii le-au 
săvârşit în regiunile neocupate încă de armata română, masac- 
rul dela Siria este cel mai revoltător. Aproape o sută de Romârii 
din frumosul si istoricul sat românesc Siria, de lângă Arad, 
au fost măcelăriți fără nici o provocare. Singura, lor vină a fost 
că Sau născut si au voit să moară Romani. Între cei omoriti sa 
află doctorul Hotăranu cu mama lui. Despre moartea lor, iată 
ce spune sora, doctorului: „Am auzit de moartea lor numai în- 
tâmplător. Plecând la Siria am găsit casa părintească complet 
jefuită, pe mama si fratele meu ucişi, desbrăcaţi de vestminte 
şi aşezaţi în poziţie de rästignire. Lângă cadavrul fratelui meu, 
Ungurii au așezat un cap de porc afumat, Dupa constatările me- 
dicului, înainte de a fi omorit, doctorul Hotăranu, fiul, s'a luptat 
cu înverșunare cu agresorii săi. Victima, poartă răni numeroase 


206 


pe corp. Doamna Hotăranu, încercând să scoată din mânile Un- 
gurilor cadavrul fiului său a fost împuşcată în rinichi; rana ne- 
fiind mortală, Ungurii i-au dat o lovitură de baionetă în inimă“. 

Comunicatul oficial descrie măcelul din Siria astfel: „Trupe 
regulate maghiare au incunjurat Șiria, comună românească, cea 
mai fruntasä din comitatul Aradului. La ordinul prim-pretorului 
ungur, a fost arestat si dus bătrânul advocat Hotăranu, prese- 
dintele consiliului national din Siria. Ce s'a făcut cu el nu să 
ştie. In urmă au intrat în sat patraule puternice. Una, compusă 
din 4 soldaţi, au venit la casa advocatului Hotăranu si găsind 
poarta încuiată au sfărimat-o, au spart ferestrile si au pătruns 
înăuntru. Patrula a împușcat pe d-na Hotăranu, femee bătrâ- 
nă în etate de 60 ani, cu focuri de salvă. Sărind în ajutorul ma- 
mei, doctorul Hotăranu, fiul, au tras si asupra lui o salvă. Ră- 
nit de moarte în pântece Ungurii Pau legat şi Pau luat cu ei omo- 
rîndu-l în drum spre gară. A început apoi un măcel îngrozitor, 
Majoritatea populaţiei a fost ucisă. Sunt între 50—100 Români 
uciși. Intreg comitatul Aradului e într'o stare groaznică, Bande 
si trupe regulate maghiare cutrieră satele, pradă, fură, împușcă, 
spânzură şi caută cu orice pret să pună mâna pe intelectualii ro- 
mani, Ingrozitä, populatia românească fuge spre munţi, cerând 
zadarnic ajutorul trupelor române." 

In satul Băseşti, unde să află fruntaşul român, octogenarul 
Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele partidului naţional român 
din Ardeal si una din cele mai mari figuri pe care le-a avut Ro- 
mânismul de pretutindeni, hoardele maghiare s'au dedat la acte 
sălbatice de jaf, impilare şi asasinat împotriva populatiunii ro- 
mâne. Badea Gheorghe, după cum îi zic Românii, eşind întru în- 
tâmpinarea vandalilor și văzând sălbătăciile lor a fost cuprins de 
o emotiune asa de mare încât a fost lovit de un atac de apoplexie 
(Pa lovit guta). Astfel sa stins bătrânul fruntaș, care ș'a închinat 
viata întreagă pentru binele neamului său românesc, s'a stâns, 
după ce şa văzut visul împlinit, cu sufletul mulţumit! Inainte 
de a muri, dânsul a adresat Consiliului Dirigent din Sibiiu, ur- 
mătoarea telegramă: „Pe teritorul neocupat si cel mai preţios, 
bande nenumărate ungurești jefuesc pe locuitori, maltratează si 
alungă pe fruntașii satelor, preoţi şi învăţători, cari s’au părăsit 
locurile; ele demoralizează poporul cu bolşevism si ruperea de 
către România, ajungând până în proxima apropiere de Băsești. 
Gardele sunt desfiinţate, jandarmeriile reinfiintate; ocupatiunea 
trebuie executată fără amânare ca să nu rămână poporul fără 
apărare. Rog a luă măsurile necesare, la ceeace mă simt îndrep- 
tatit pe baza luptelor mele de 60 de ani”. — La înmormântarea 
venerabilului Badea, Gheorghe a jinut să aziste un mare număr 
de Români din satele învecinate. Cortegiul însă a fost atacat în 
drumul spre cimitir de Unguri, cu mitraliere si salve de puşcă. 
Inspäimântati, Românii s'au împrăștiat pentru a nu cădea vic- 
timă bandelor ungurești. Din fericire armata românească era 


207 


numai la câţiva chilometri de satul Băseşti. Solicitat de fugari, 
Comandantul român a dat ordin trupelor să ocupe imediat satul 
Băseşti. La sosirea soldaţilor români, Ungurii au rupt’o de fugă, 
părăsind satul. Stăpână pe sat, armata română a facut frunta- 
sului Pop de Băsești o înmormântare vrednică de viata cinstită 
a curagiosului luptător și dând toate onorurile marelui Român. 

Lista atrocităților ungurești este prea lungă ca s’o pot repro- 
duce aci, este de ajuns să amintesc că acţiunea sălbatică a Un- 
gurilor.a stârnit în poporul nostru o legitimă indignare şi o mare 
revoltă, sufletească. Această purtare neomenoasă a hoardelor ma- 
ghiare nu poate să rămână fără sancţiune. Dar şi până atunci, 
Ungurii să scot singuri din rândul popoarelor civilizate, ară- 
tând lămurit că locul lor nu ar trebui să fie in Europa. Lumea 
civilizată din apus și membrii conferinţei de pace vor luă, de 
sigur, cunoştinţă de felul cum înţeleg Maghiarii să primească 
noua eră de dreptate si de libertate pe care să străduesc con- 
ducătorii lumii să o întroneze pe pământ. Si în momentul acesta 
de supremă revoltă sufletească, o singură speranţă ne mai poate 
consolă: că cei din urmă mucenici ai cauzei românești nu-și vor 
fi vărsat sângele în zadar si că sacrificiul lor va fi servit să do- 
vedească omenirii întregi că în mijlocul lumii civilizate-a rămas 
un popor primitiv, cu instincte barbare, care va trebui să fie 
tratat în consecinţă. 

De altfel generalisimul Foch, în numele Republicii franceze, 
a cerut comandamentului superior francez din tara noastră să-i 
trimită de urgenţă comunicări exacte asupra actelor de bandi- 
tism săvârşite de Unguri în ţinuturile românești de peste munţi, 
precizând cu nume şi date toate aceste fapte, împotriva cărora 
a protestat la timp Consiliul Dirigent român din Ardeal. 

In ultimul moment a sosit o telegramă din Paris prin care 
să arată că Consiliul interaliat de răsboiu din Versailles a luat 
hotărârea, că linia de demarcaţie stabilită în Convenţia de armi- 
stitiu să fie mutată spre Vest. Trupele române vor primi ordin 
să înainteze până la Satmar, Careii Mari, Oradia Mare şi Arad. 
Teritoriul dependinte spre Vest de această linie până la limita 
extremă a, revendicărilor române va fi ocupat de trupe franceze. 


22 Febr./? Mart. 1919. 


"Cardinalul dr. Bourne, arhiepiscopul de Westminster, şeful 
bisericii catolice din Anglia, petrece în Bucuresti de patru zile. 
El să întoarce in Anglia dintr’o călătazie pe care a făcut'o în 
Orient si este oaspele Curţii noastre regale, fiind găzduit în Pa- 
latul din calea Victoriei. Intr’o convorbire pe care a avut’o cu 
un redactor al ziarului Viitorul, înaltul prelat a spus că a venit 
din Orient, unde in timp de două luni si jumătate, a vizitat pe 
toţi preoţii duhovnici atașați pe lângă flotele și armatele de 
uscat engleze. A văzut Egiptul si Palestina, a fost la Beyruth si 
Mudros, apoi la Constantinopol, Salonic, Sofia, și, în fine, la 


208 


Bucuresti; de unde va merge prin Belgrad, Agram, Leibach si 
Triest la Roma, A profitat de această călătorie pentru asi da 
seamă, personal la fata locului de tot ce se petrece şi in special 
de chestiunile politice si religioase, cari continuă încă să mai, 
agite pe unele locuri. Fără să aibă vr'o misiune oficială, înaltul 
prelat își va comunică -observatiunile Sfântului Scaun si Guver- 
nului englez. 

Peste tot locul pe unde a umblat, a constatat aproape acelaşi. 
lucru: toată lumea să aratä mulţumită de sfârșitul räsboiului, 
dar în același timp, sufletul tuturor tremură de mari temeri 
pentru viitor. Cum însă trăinicia păcii şi fericirea popoarelor 
de mâne atârnă numai de hotărârile Conferinţei dela Paris, 
datoria tuturor este să să roage bunului Dumnezeu să facă asa 
ca ele să mulţumească deopotrivă toate popoarele, fiindcă fără 
ajutorul lui, oamenii oricât de superior ar fi de dotați, ei nu 
vor puteă nici odată ajunge la deciziuni juste. Părerea prelatului 
englez este că vom trăi timpuri turburate de diferitele chestiuni 
sociale. Pentru a preveni însă pe cât să poate eventualitatea 
acestor dezordini, două lucruri sunt de o trebuintä absolută, 
Primul: să să susţină autoritatea guvernelor, şi al doilea: să să 
propovăduiască şi să să propage cât mai mult răbdarea, deoarece 
după cele petrecute, omenirea oricât de multă bunăvoință sar 
pune, nu poate reîntră în ordine numai decât. 

Povestind diferitele etape ale călătoriei sale în Orient, înal- 
tul prelat spune că în trecerea sa prin Bulgaria a observat o 
atmosferă generalä de regret si potăinţă faţă de întreaga ei 
atitudine din trecut. Despre România a spus următoarele: „Noi 
știm cu toţii cât ati suferit si câte vă lipsesc în momentele de 
faţă. Inimicul v'a furat. Acesta este terminul exact. Să știți însă 
că în Anglia. poporul român este apreciat după cum se cuvine 
şi că noi am fost întotdeauna foarte mâhniţi de soarta României 
abandonate, căreia adevărații ei pretini nu-i puteau veni pe 
atunci în nici un fel de ajutor. Pacea dela Bucureşti vă pot 
spune că a fost socotită de toată lumea ca un lucru impus cu 
forţa si deci fără nici o valoare. Intru cât priveşte simpatia de 
care vă bucurati în Anglia, puteţi conta pe ea tot aşa de bine 
şi azi ca şi eri. Să nu desperati deci, că în curând vor trece si 
greutăţile timpului de față. In călătoria mea dela Dunăre până 
la Bucuresti, m'a frapat fertilitatea pământului d-voastre. 
Aveţi o ţară bogată si pumeroase resurse cari nu aşteaptă decât 
să, fie exploatate pentru a vă face să uitaţi ușor toate lipsurile 
prezente si nacazurile trecute”. Prelatul englez s’a terminat 
convorbirea adimirând calităţile Suveranilor nostri, cari să 
ocupă cu atâta râvnă de prosperitatea ţării, spunând că are 
toată încrederea că, deşi timpurile de azi sunt extrem de grele, 
Ei să vor bucură şi în viitor de același sprijin ca și în trecut 
şi de azistenta întregului neam de pretutindeni. 


209 


27 Febr./12 Mart 1919 


De mai multe zile Regina noastră, împreună cu domnitele 
Elisaveta, Mărioara si Ileana, să află in capitala Franţei, care 
i-a făcut o primire caldă, entuziastă. Presa din Paris a avut 
accente lirice la adresa Ei. Voiu schiţa numai câteva clipe din 
şirul zilelor petrecute in orasul-luminä, Capitala lumii. 

In ziua de 18 Febr./3 Martie, M. S. Regina a primit la 
Otelul Ritz pe d. Jules Cambon, secretar general al ministerului 
de externe, cu care s'a întreţinut aproape trei sferturi de oră. 
Apoi a luat parte la un dejun oferit de d. Balfour, fiind de 
faţă si primul ministru englez Lloyd George. 

La 21 Febr./6Martie Suverana noastră a primit pe repre- 
zentanţii presei. După ce le-a înfățișat nelinistile din ultimii ani 
de încercare, Regina a vorbit de iubirea fără margini a Româ- 
niei pentru Franţa. A reamintit toate suferinţele poporului ro- 
man după semnarea tratatului dela Brest-Litovsc si viata dela 
Iasi, povestind toate vexatiunile comise de Germani după tra» 
tatul dela Bucureşti, rezultatul izolării sale. După aceea Regina 
a mulţumit cu emotiune Americei, care ajută atât de eficace 
România, exprimându-și încrederea că peste 6 luni, mizeriile 
din România vor fi remediate complet, graţie interventiunii 
Aliatilor. „Spuneţi că România adoară Franţa si că am venit 
pentru a-i cere ajutor contra bolsevismului si pentru salvarea 
poporului meu din mizerie. N'avem decât o viaţă si în această 
viata un scop: Regele si cu mine voim fericirea poporului nostru 
şi a Românie Mare. Suntem fericiţi pentru că am realizat visul 
nostru şi al poporului nostru”. 

Marele ziar parizian Le Temps a consacrat un articol ace- 
stei primiri. Descriind rarele calităţi ale Suveranei noastre, 
acest ziar, după ce relevă arta cu care M. S. Regina pledează 
cauza României Mari, face următoarele reflexiuni: „Ea cunoa- 
şte arta de a plăcea, dar mai bine pe acea de a ști să intereseze. 
Ea nu e străină de faptul că noi avem fibra naţională foarte 
slabă şi ea atacă această fibră ca o virtuoasă. La povestirea, ei, 
de altfel foarte mișcătoare, ce ne-o face asupra nenorocirilor 
României pe care tradarea Rusiei a predat'o Germaniei cu mâ- 
nile şi picioarele legate, ea adaugă elogiul d-lui Clemenceau, al 
generalului Berthelot si al Crucii Roşii franceze. Ea ne vorbeşte 
de timpul petrecut la Iasi, în mijlocul Francezilor Ei, cari au 
incuragiat’o, susținut, înveselit în clipele cele mai critice. Si ne 
face multe tablouri, sintetice sau episodice, descrise cu artă con- 
sumată. Ea să fereşte cu o discreţie scrupuloasă de a pune în 
scenă propria ei persoană, si dacă e obligată la asta din cauza 
unei întrebări mai directe ce îi se face, ea generalizează îndată 
chestiunea. Când unul dintre noi îi reamintește chipul admira- 
bil cum s’a împlinit datoria de soră de caritate, Regina nu vrea, 
să retie decât un singur lucru: efectul magnetic ce-l producea 
Dr, V. Biunu, Rézboiul României Mari. 14 


210 


asupra, răniților săi, chiar asupra celor mai gravi răniţi, chiar 
asupra muribunzilor, de câte ori trecea printre lungile rânduri 
de paturi. Toţi o recunoșteau la moment si tresăturile lor cris- 
pate să inseninau. Si ea discută chestiunea din punct de vedere 
medical. Intr’un cuvânt, această seducătoare e un om, care știe 
că totul nu e să plăci, dar că trebue să şi convingi. Ea pune în 
acest scop o pasiune arzătoare, convingătoare, care nu exclude 
nici logica, nici calculul, si e un spectacol totodată curios si 
mișcător de a vedea pe această luptătoare la care renaşte, cu 
mai mulţi nervi şi cu mai multă flacără, geniul pătrunzător şi 
subit al unchiului ei, Eduard VIT”. 

Inconjurată de reprezentanţii marilor cotidiane pariziene. 
Regina noastră, în cuvinte de aur a vorbit fiecărui în parte, 
atacând diverse probleme, cari, la olaltă, aparţin unei si ace 
leeasi mari cauze: cauzei noastre naționale. Evocând cele mai 
cumplite momente din timpul răsboiului, Suverana României în 
convorbirea acordată ziarului „L'Oeuvre” a spus narând cal- 
varul neamului: „Şi amenihtäri din toate părţile. Unde să mer- 
gem? Nu pot să te iau in Rusia, — îmi spunea Regele, — cu 
copiii tăi, pentru că veţi fi ucişi!” Sau următoarea mărturisire 
făcută ziarului „Petit Parisien”: „Aci sa crezut că la noi ar fi 
revoluţie! dar n'am avut nici un fel de revoluţie. A fost o simplă 
grevă!” Si apoi ziarului L’Intransigent: „Cuvântările d-lui Cle- 
menceau când le cetesc cred că le-am facut eu!” In cuvinte de 
aur Regina Maria a făcut să vibreze la Paris aspiratiunile le- 
gitime ale neamului românesc întregit. Impresia pe care M. S. 
a lăsat'o asupra ziariştilor a fost din gele mai puternice. Unii 
din ei, mai entuziaşti, eseau in culoarele localului exprimân- 
du-şi admiraţia astfel: „Asta nu e o regină, e un om de stat, 
un militar...” In adevăr M. S. în cursul convorbirilor pe cari 
le-a. avut cu ziariștii, a dovedit pricepere si cunoştinţă în toate 
chestiile mari ale zilei. Nota simplă și intimă a convorbirii, 
ironia, alături de verva caldă în momentul evocării clipelor de 
ultima rezistență, toate au uimit pe specialiştii scrisului din lu- 
mea întreagă. Regina a exprimat dorinţa de a vizită pe d. Cle- 
menceau: ,,Voiu vorbi cu el pe faţă, asa cum obicinueste. De alt- 
fel acelaşi caracter îl am si Eu”. Ziaristii au râs. Erau printre 
ei nume mari, stăpâni temuti ai presei pariziene si mondiale. 

In ziua de 22 Febr./7 Mart., dimineaţa la ora 11, buna 
noastră Regină sa dus la ministerul de răsboiu ca să facă o 
vizită d-lui Clemenceau. In curtea ministerului, o companie a 
regimentului 11 de infanterie, a dat onorurile militare, iar mu- 
zica gărzii republicane a cântat imnul regal român. Regina a 
fost întâmpinată pe peronul ministerului de generalul Mordarg. 
şeful cabinetului militar al președintelui de consiliu. După ce a 
conferit cu d. Clemenceau, Regina a fost condusă până la tră- 
sură de primul ministru, plecând salutată de aclamatiunile unui 
public numeros, 


211 


In aceeaşi zi, mândra ncastră Regină a primit în audienţă 
we un redactor al ziarului Petit Parisien, căruia i-a făcut urmă- 
toarele nobile declaratiuni: „Am avut întotdeauna încredere in 
cauza Aliaților. Am fost sigură de victoria finală a Intelegerii. 
Această siguranţă n'am pierdut’o nici în momentele cele mai 
critice. Am suferit totuşi mult; alta în locul meu sar fi îndoit 
uneori. Eu însă sunt tenace. Am petrecut ceasuri grozave, întâia 
oară când Ruşii au depus armele. Din fericire soldaţii români 
‘le-au luat locul, luptându-să ca niște eroi. Mai târziu când a fost 
“vorba de retragere, de pace inevitabilă, multă vreme n'am vrut 
să cred. De fapt însă eram izolaţi, päräsiti. Stiti la cine am 
găsit îmbărbătare? La soldaţii noştri răniţi. Văzându-mă abă- 
tută, ei îmi spuneau: ,,Maiestate suntem cu d-voastră, vom muri 
pentru d-voastră, pentru România. Nu vrem să plângeţi”. La 
sfârșitul convorbirii, Suverana a comunicat ziaristului intenţia 
de a vizită regiunile franceze devastate, adaugând în urmă: 
„Stau aci numai câteva zile, căci mă duc la Londra pentru edu- 
‘catia fiului meu Nicolae. Mă voiu întoarce însă prin Paris. Nu 
mă voiu opri totuşi aci. Când ai suferit atâta, inima nu poate 
trăi decât împărtăşind alte suferinţe. Doresc să vizitez regiunile 
~d-voastre devastate de inamic, precum si câmpurile d-voastre de 
luptă. Vreau să vad Verdun-ul şi să plâng pe mormintele solda- 
‘tilor francezi”, 

La 23 Febr./8 Mart., Academia de bele-arte a primit la ora 
4 p. m., cu toată simplicitatea ei obicinuită, în secţiunea de pic- 
tură, pe regeasca sa membră corespondentă, Regina României, 
care a sosit în automobil cu domnitele, însoţite de d. Victor 
Antonescu, ministrul nostru la Paris, şi de d. Flameng, vice- 
preşedintele Academiei. Surizătoare, elegantă si sveltă, Suverana 
a fost primită de d. Charles Girault, preşedintele Academiei, si 
4 Charles Widor, secretarul perpetuu. D. prim-ministru Bră- 
tianu era de faţă. Preşedintele Girault a rostit următoarea cu- 
vântare: „Doamnă. In numele confratilor dela Academia de 
“bele-arte, exprim Maiestăţii Voastre, respectuoasa noastră re- 
cunoştinţă pentru onoarea ce binevoieşte să ne facă venind să 
ia locul printre noi. Este pentru instituţia noastră o zi de săr- 
bătoare, este pentru întreaga Academie a Franţei un eveniment 
fără precedent, care va însemnă în analele ei; nici o femeie 
până azi printre atâtea celebrităţi, n'a pășit pragul acestei săli 
ca să ia locul la şedinţă. Alegerea dela 19 Ianuarie 1918 a în- 
trunit unanimitatea voturilor. Gestul M. Voastre pentru litera- 
“tură şi artele frumoase, ocrotirea statornicä ce ati acordat ar- 
tistilor, primirea, ce confrații noștri francezi au găsit sub egida 
sa la Curtea României, partea ce li sa păstrat în ridicarea sau 
restaurarea monumentelor, au captivat atentiunea instituţiei 
noastre. Atractunea ce M. Voastră are pentru artă nu sa 
oprit la încuragiare. In pagini vrednice de cej mai buni maestri, 
‘ea, a dat delicate interpretări ale naturii, a ilustrat delicios, in 


14* 


212 


genul maestrilor cari lucrau chenare în evul mediu, Evanghelian 
reginei Elisabeta. M. Voastră veghiazä personal la restaurarea. 
credincioasă a clădirilor române. La palatul Cotroceni totul a. 
fost conceput și rânduit prin grija sa; arhitecturile, decoratiu- 
nile, mobilele si până în cele mai mici amănunte. La cetirea. 
paginilor atât de pline de emotiune ale lucrării „Mon Pays”, 
fiecare din noi a simţit dorinţa de a cunoaşte ţara românească, 
cerul ei, orizonturile ei, obiceiurile ei, poeticele sale frumuseți 
solitare. In timpul anilor teribili, M. Voastră n'a părăsit cultul 
literaturii şi artelor decât ca să să ducă să să aşeze la căpătâiul 
răniților şi bunătatea, sa a știut să facă minuni. Tot aşa, pecând 
lupta era în toiul ei si tunul bubuiă la porţile Parisului, am avut 
cea mai delicată satisfactiune, primind pe M. Voastră în insti- 
tutiunea noastră. Acea zi de alegere a fost pentru noi o zi radi— 
oasă, în care am vrut să arătăm cat de simtitori eram la neno- 
rocirile patriei române, si ce pret punem pe legăturile indisolu- 
bile, cari unesc scumpele noastre ţări. La fel cu soldatul acela, 
căruia augusta voastră persoană îi dădea ajutor pe patul de 
durere, Vă urăm, Doamnă, Să vă tie Dumnezeu, iar regatul 
vostru să să întindă intr’o zi peste toţi Românii, El să întinde, 
Doamnă, si peste noi Francezii, peste inimile tuturor acelora 
cari au fericirea să să apropie de voi, să admire pe M. Voastră”. 

Preşedintele Republicii franceze și d-na Poincaré, au oferit. 
în aceeași zi un prânz în onoarea iubitei noastre Suverane şi a 
Domnitelor române. La sosirea Reginei la Palatul prezidenţial, 
regimentul 11 de infanterie, cu drapel şi muzică, a dat onorurile 
militare. Înafară de persoanele din suita M. Sale, au luat parte 
la acest prânz președintele consiliului nostru de miniştri cu 
d-na Brătianu, ministrul României ¢u:d-na Antonescu, minis- 
trul de externe al Franţei cu d-na Pichon, mareșalul cu d-na 
Foch, preşedintele Academiei de bele-arte, etc. La sosirea Sa la 
Eliseu, ca si la plecare Regina României a fost călduros acla- 
mată de populatiunea Parisului 

Suverana noastră a mai fost obiectul unei manifestaţiunii 
de simpatie cu ocaziunea mergerii Sale la Opera cea mare din: 
Paris. In momentul când ea a pășit spre loja care îi s'a rezervat, 
pavoazată cu tricolorul român și cu steagurile ţărilor aliate, 
tot publicul din sală s'a ridicat în picioare, făcând o caldă st 
prelungită manifestaţie iubitei noastre Regine, iar orhestra ope— 
rei a intonat imnul regal. 

In ziua de 26 Febr./11 Mart., înainte de ameazi, M. S. Re- 
gina şa facut obicinuita plimbare la Champs-Elysées. La 
ameazi a luat parte împreună cu Domnitele la un dejun oferit de» 
d. Balfour, la care au participat Lloyd George, Lordul Robert 
Cecil si Lady Derby. La ora 6 Suverana a oferit un ceaiu nota- 
bilitätilor din colonia română si societăţii pariziene. Comitetul 
societăţii oamenilor de litere, după propunerea preşedintelui, a: 
numit prin aclamatiune pe Regina României ca membră a ace- 


t 


213 


-Stei societăţi. Apoi Suverana a făcut o vizită la Elyseu pentru 
va mulţumi de distinctiunea acordată de guvernul francez, care 
i-a, conferit Marele cordon al Legiunii de Onoare. In tot timpul 
„şederii M. Sale la Paris, presa franceză n'a încetat de a scrie o 
serie lungă şi binevoitoare de articole despre Ea. Intrebatä asu- 
pra primirii ce îi s'a făcut de către presă, Regina a răspuns: 
»,Asi dori să am toate calităţile pe cari mi le-a acordat presa”. 

Astăzi Suverana noastră a plecat din Paris la Londra, în 
-aclamatiile călduroase ale populatiunii. La gară a fost salutată 
„de președintele Republicii şi d-na Poincaré, precum si d» mini- 
strul de externe şi d-na Pichon. 

Cu privire la călătoria Reginei la Paris, ziarul Viitorul, a 
publicat următorul articol de toată frumsetea: „Cea mai iubită 
„dintre Suverane, Regina noastră este astăzi sărbătorită cu entu- 
ziasm în ţările aliate, glorioase şi biruitoare. Omagiul adus Re- 
ginei Maria de presă şi personalităţile europene, răsplătește mai 
întâiu marele Ei suflet, care n'a fost clătinat de nici o nenoro- 
cire vremelnică, crezând statornic în victoria onoarei şi a liber- 
tăţii, apoi se adresează ţării pe care Suverana o reprezintă şi 
care ca şi dânsa a stat nestrămutată în bătaia vânturilor soar- 
tei, ştiind că la căpătâiul suferintii este mântuirea. Contopirea 
dintre popor şi Dinastie, dintre Coroană si baionetă, s'a săvâr- 
sit nu ca un miracol pe care istoria zadarnic să strädueste să-l 
priceapă, ci ca un fapt firesc, ca o legătură de frätie în iubire 
şi jertfă, ca o poruncă a solidarităţii in fata primejdiei care 
ameninţă deopotrivă tronul ca si bordeiul. Pe front, în bătaia 
tunului și în raza ucigase a mitralierelor, Regele si ostasul au 
împărţit fräteste pericolul morţii şi setea de isbândă. In spitale, 
în tabere, în târguri și sate, oriunde eră o suferinţă şi nădejde, 
„Regina apărea ca o crăiasă si cu vraja ei micşoră suferința si 
„sporea, nădejdea. Vitejia Regelui si bunătatea Reginei desăvâr- 
-şeau opera de înălţare morală, care a preschimbat ca prin far- 
mec o ostire în retragere, bătută de nevoi si biciuită de crivät, 
în armata, învingătorilor dela Oituz şi Mărășești. Eroismul, jert- 
fele şi credinţa acestui popor nu puteau găsi un mai strălucit 
interpret în Franţa şi Anglia, decât în Suverana României Mari, 
„simbolul aspirațiilor unui neam, care aşteaptă astăzi consfin- 
tirea hotarelor sale drepte si firești. Regina Maria, care e tot- 
odată o mare scriitoare, a primit cu ‘gratia simplă a firii sale ar- 
tistice pe reprezentanţii presei franceze şi le-a vorbit cu însu- 
fletire de poporul Ei, care iubește Franţa ca pe o patrie spiri- 
“tuală, vibrând vecinic cu ritmul :epopeei scrise de Jofre si Foch, 
care e în acelaşi timp epopeea umanităţii. Solia purtată de Re- 
‘gina Maria în Apus a avut cel mai călduros resunet. Această 
“exuberanţă de iubire pe care Suverana a pus'o în slujba ţării 
sale, nu face decât să crească aureola pe care fiecare Român 
so împleteşte în sufletul său si să cimenteze mai puternic le- 
-găturile dintre Coroană şi Românism. A fost un prilej mai mult 


244 


pentru Latinii din Răsărit ca să-și arate admiraţia si recuno— 
stinta pentru Aliaţii lor de totdeauna, si această mărturisire a 
fost cu atât mai simtitä, cu cât ea venea de pe buzele unei Regine 
care sintetizează sufletul uriaş al neamului românesc. Insemnäm 
cu recunostintä, in amintirea noastră, entuziasmul cu care- 
Franţa a primit pe Augustul Sol al admiratiei si recunostintii 
României Mari pentru Aliaţii cari au contribuit la făurirea ei. 
Patria noastră nu poate uită acest omagiu adresat unui Rege- 
viteaz si unei Regine slăvite, omagiu care de fapt revine deo- 
potrivă României, fiindcă Poporul şi Dinastia noastră alcätuesc 
o singură fiinţă, eternă si nedespărţită”, 

Poetul nostru Octavian Goga, care să află la Paris, într'un 
interview acordat corespondentului ziarului Epoca, vorbind de- 
situaţia României la Conferinţa de pace, spune următoarele: 
„Despre situaţia noastră la Conferinţa de pace nimenea, cred, 
în momentul de faţă n’ar putea da lămuriri precize. Delegații. 
marilor puteri, comisiunea de experţi, au examinat în mai multe 
rânduri problema noastră. Românii cari ne găsim la Paris şi 
cari prin înfiinţarea Consiliului Unităţii Naţionale, am căutat 
să săvârşim o operă de propagandă utilă cauzei, nu putem avea 
destule cuvinte pentru a arătă deosebita bunavoință ce ne-au 
arătat Aliaţii. Chestiunea românească în întregimea ei întru- 
nește o recunoaştere unanimă. Străinătatea ne vede astăzi mai 
limpede si calităţile si defectele. Poporul nostru, ţăranii cu virtu- 
tile lor, fac să tragă cumpănă în favoarea României. In perioada 
actuală de vulcanism continental, să apreciază rostul Statului 
nostru, menit să facă parte din cordonul sanitar împotriva bol- 
şevismului rusesc și să bareze pe viitor o nouă repercusiune a ger- 
manismului spre orient. Pentru îndeplinirea acestui rol, Aliaţii 
ne indică păstrarea raporturilor de alianţă cu Polonii, Ceho- 
Slovacii, Jugo-Slavii şi Grecii. Conferinta de pace caută să gă- 
sească formula pentru perpetuarea acestei alianţe, dorind să 
înlăture sau să concilieze chestiunile de controversă. Această 
tendinţă. de echilibru va determină graniţele României noui. In 
orice caz putem aşteptă cu încredere soluţia finală. Atmosfera 
de simpatie a devenit zilele din urmă mult mai caldă, decând 
cu sosirea Reginei Maria la Paris. Suverana noastră cu infati- 
şarea ei fermecătoare, cu tactica si discrefia cu care a ştiut să 
arate durerile de acasă, cu prestigiul nefäläritei pretinii dove- 
dite Aliaților în tot cursul răsboiului, a cucerit întreaga opinie 
publică. Parisul o primeşte cu flori şi cu aplauze, oamenii politici” 
0 urmăresc cu admiraţie, strada o aclamă şi ziarele publică zi cu zi 
lungi articole despre „Regina ambasadoară”. Presenta Reginei 
Maria aici este un prețios argument estetic pentru cauza roma: 


neascd.” 
1/14 Mart. 1919... 

In numărul 49 al Neamului Românesc am cetit că d. D. 
Rosetti-Teţcanu a publicat în anul 1871 în Lausanne din Elve- 


215 


tia, o broşură întitulată: La Nuit, PAurore et le Jour, ou 
l'Empire, la Dictature et la Nation, in care autorul plânge 
Franţa învinsă, dar prevede că ea să va ridică din nou pentru 
a merge pe drumul libertăţii si termină cu aceste cuvinte entu- 
ziaste: „lată pentru ce spuneam că Franţa este chemată să 
joace un mare rol în viitor, după cum a făcut'o si în trecut. 
Cei cari vor fi combătut'o, vor vor s'o aibă ca aliată şi pretinii 
ei vor fi toate popoarele oprimate, toate nationalitätile înăbu- 
şite, toţi acei cari vor avea un cuvânt de spus în contra tiraniei. 
Franţa să va ridică atunci maiestoasă și sublimă, ea va aduce 
atunci împrejurul ei pe toţi copiii libertăţii şi să va aruncă 
asupra mercenarilor despotismului. Atunci să va angajă acea 
luptă înspăimântătoare de care am vorbit, acea luptă care va 
hotărî nu de soarta unui popor, ci de a popoarelor. Oh, Franta 
scumpă, ridică-te, lucrează la mântuirea ta şi la aceea a lumii, 
înaintează, tu nu vei peri niciodată, pentru că tu ai încă drep- 
turile omului de proclamat, tronuri de răsturnat şi robi de eli- 
berat.Dacä prezentul este al duşmanilor tăi, viitorul îţi apar- 
tine pe deaintregul. Da, când oamenii vor să-și câştige libertatea 
pe care le-a dat'o Dumnezeu si să vor adună toţi si vor forma 
un imens ocean, acest ocean va năpădi pământul si va inneca 
nedemna cetăţuie a nepotismului, Fi primul val care va ră- 
sturnă stânca robiei; fi primul glas care va cântă un imn de 
mulţumire pe grămada fiarălor sfărâmate; drapelul tricolor să 
fie cel dintâiu împlântat în solul fraternității, această patrie 
a umanităţii, si fie ca piciorul'täu să sdrobească cel d’intâiu 
capul monstrului. Ascultă viitorul care te chiamă, deşteaptă-te, 
speră: eri tu ai plâns, astă-zi soarbe-ti lacrimile, mâne te vei 
răsbună!” Ă 

Acestea sunt cuvintele pe care le adresă Franţei un tânăr 
român, student în Elveţia, ca o fräteascä incuragiare si prevä- 
zand märetul viitor care să realizează acum după 48 de ani. 


3/16 Mart. 1919. 


Alteta sa regală, Principele Carol al României, a adresat 
tinerimei din Ardeal următorul apel: „Tineri! Un vis mai bine 
de 18 veacuri, întrerupt o clipă de marele voevod Mihaiu, a luat 
pentru vecie fiinţă. Visul a devenit viaţă prin jertfa flăcăilor 
din vechiul regat şi prin libera hotărâre a mai marilor vostri. 
Nimeni poate mai mult decât cercetasii români nu s'au bucurat 
mai adânc de această mare zi de sărbătoare, căci ei au fost 
crescuţi în crezul că această necesitate istorică trebue să se 
îndeplinească cât mai curând. Chiar din prima zi a întrării 
noastre in învălmășeala luptelor, ei au fost cu sufletul şi cu 
munca lor alături de ostasii fäuritori ai României Mari. Fiecare 
după puterile lui au ştiut să intrebuinteze prilejurile ce îi să 
infätisau spre a fi folositoare aceleeasi cauze sfinte. Sute de 
tineri crescuţi de noi într'o netärmuritä dragoste de fara si 


216 


neam a muncit cu tot focul ca să ușureze suferinţele atâtor ne- 
norogiti si să înlocuiască pe aceia, pe cari datoria îi chemă în 
altă parte. Cercetasii au lucrat cu râvnă în spitale, la autorităţi, 
şi unii dintre ei la Targul-Jiu au luptat alăturea cu soldaţii 
împotriva cotropitorului. Deviza lor fiind „gata oricând” ei 
sunt pregătiţi să-și îndeplinească datoria atât în timp de pace 
cât şi în timp de răsboiu. Instituţia Cercetăşiei este un aşe- 
zământ de cultură, ce şa pus ca supremă lozincă să lucreze 
vecinic pentru binele patriei si al neamului. Zilele de luptă im- 
potriva cotropitorului s'au sfârşit; acum începem vremurile de 
luptă pentru înălţarea culturală si sufletească a neamului. Con- 
duşi de acest program suntem siguri în consolidarea României 
Mari. Cercetăşia va juca un rol de frunte. Baza pe care lucrăm 
noi este legea noastră, un cod de cavalerism, care să potrivește 
tuturor credințelor şi' care trebuie urmat de ori care om cinstit. 
Cetind’o ori si cine poate să aibă un program de viaţă cetätä- 
nească. Desvoltând prin mijloace sănătoase şi plăcute copiilor 
aceste percepte, voim să pregătim tineretul de astăzi ca să de- 
vie cetăţenii folositori de mâne. Spre a fäuri viitorul, mă indrept 
către copii si lor le strig astăzi: Veniţi la noi si urmati-ne pe 
calea adevărului şi a dreptăţii. Primele încercări făcute la Bra- 
şov şi la Blaj ne îndreptăţese să credem că chemarea noastră 
nu va rămânea fără răsunet. Toţi trebuie să răspundă fără deo- 
sebire de credinţă sau de origină, căci potrivit articolului 6 din 
legea noastră, toţi suntem pentru noi fraţi. Si în aceasta văd un 
mare rol al Cercetăşiei, noi vom ajută din toate puterile noastre 
la cimentarea șufletească a Românilor din toate ţinuturile ţării. 
Va adresez acest apel în numele tinerilor din vechiul regat, 
acăror mare dorință este de a o vedea cât de curând începută 
legătura de fapt între toţi locuitorii României Mari. Päsim cu 
încredere în voi, la munca noastră, căci toate luptele culturale 
la Românii de peste Carpaţi ne îndeamnă să credem că miscä- 
rile isvorâte din o adâncă iubire de neam ne vor fi primite de 
voi cu o deosebită pricepere. Unirea politică făcută, voi aveţi să 
infäptuiti unirea cercetäseascä şi să arälati din nou lumii întregi 
hotărârea neamului că de acum înainte Carpaţii nu mai sunt de- 
cât o podoabă geografică a României Mari. Ca un prim gest al 
vostru uniti-vä într'un glas cu cercetaşii României si strigati: 
Să trăiască Regele! Să trăiască neamul!” 


9/22 Mart. 1919 


D. Alexandru Vaida Voevod, reprezentantul consiliului di- 
rigent din Sibiu la Conferinţa de pace din Paris, a acordat zia- 
rului Patria un interview, în care face următoarea expunere cu 
privire la activitatea, desfăşurată de reprezentanţii României: 
„Lucrurile progresează mai încet decât să așteaptă lumea. Ro- 
mânia are toate simpatiile si bunăvoința marilor puteri; nu pu- 
‘tem fi decât foarte mulţumiţi de primirea care ne-a facut. Sun- 


217 


tem ascultați cu toată atentiunea cuvenită. Dar aliaţii cei mari 
dovedesc faţă de cei mici oarecare grad de prevenire. Revendi- 
cările noastre sunt privite de unii fără rezervă, alţii susțin tema 
că prin intrarea Americei în răsboiu, principiile Wilsoniene 
modifică întru câtva situaţia şi că tratatelor anterioare le revin 
numai o valoare etică. Astfel și tratatele României şi Italiei ar 
putea să formeze numai cadrele în baza cărora să va rezolvi 
“chestiunea unităţii nationale a acestor popoare. Aceasta era si- 
tuatia când am sosit la Paris. Dela început am susţinut tratatul 
integral dela 1916 în deplină concordanţă cu actul dela Alba 
Iulia. A trebuit apoi să ne orientăm asupra situaţiei si să îm- 
‘partim programul de muncă. O parte a lucrurilor să face în di- 
feritele comisiuni, în care am delegat reprezentanţii noştri. In 
acelaşi timp urmează cea mai vie preocupare a noastră: infor- 
marea factorilor hotărâtori, cât şi informarea presei. Marele in- 
convenient este că foarte puţini din membri Conferinţei cunosc 
din intuitie proprie stările şi popoarele din orientul Europei. De 
aceea judecând unul ori altul situaţia numai după scrierile pe 
cari le-a citit şi influintat de mentalitatea proprie a ţării si na- 
tiunii sale, ajunge la concluzii greşite, pe cari numai după ex- 
puneri temeinice și repetate să vede îndemnat a le supune unei 
revizuiri. In faţa Conferinţei ca și în fata Comisiunii de 10, d. 
Ion I. C. Brătianu a pledat în mod strălucit pentru revendică- 
rile noastre. In fata Consiliului militar din Versailles, d. general 
Coandă, colonelul Dumitrescu şi eu am făcut tot ce am putut 
face pentru a obţine învoirea ca să mutăm frontul nostru până 
în linia stabilită în tratatul dintre noi si Intelegere. Principala 
preocupare este: fixarea frontului apusan la graniţa tratatului 
si asigurarea integrităţii teritoriale a Banatului. Să înţelege că 
am stăruit fără încetare pe lângă Comandamentul suprem aliat 
pentru eliberarea oamenilor noștri deportaţi în Siberia, cât şi 
pentru evacuarea Banatului de trupele sârbești si pentru ince- 
tarea actelor de banditism ale armatei maghiare bolsevizate. 
Presa aliaţilor dă rapoarte zilnice despre cele ce se petrec la noi. 
Afară de aceasta prin foarte multe broșuri de propagandă şi 
prin nenumărate memorii am făcut şi facem tot pentru asigu- 
rarea unei judecăţi obiective şi echitabile a marilor puteri în 
favoarea cauzei noastre. Aliaţii caută să grăbească sfârşitul 
Conferinţei şi speră că la finele lunei Mart preliminarele să 
vor putea semnă, iar în luna Maiu pacea definitivă. Sperăm 
că după încheierea păcii raporturile cari s'au creat între Ro- 
mania si Aliați, si cari s'au cimentat prin multe legături de 
ordin personal, vor fi desvoltate si fructificate pentru cererea 
unor relatiuni folositoare României Mari.” 


13/26 Mart. 1919 


In Budapesta, preşedintele Karolyi şi guvernul său a demisio- 
nat si a venit la cârmä un guvern în frunte cu Alexandru Garbai, 


218 


care se chema mai înainte Grunsbaum; ceialalti membri ai nou~ 
lui guvern sunt: Béla Kuhn, fost Kohn; Pogony, fost Psolak; 
Bogañy, cândva Benestok; Ronai odinioară Rosenstingenit. Ace- 
lași lucru ca si in Rusia, unde Troțki este Braunstein, etc. Nici 
unul din acesti.despoti ai Ungariei n’au nici o picătură de 
sânge unguresc. 

Din modul în care s'au desfăşurat evenimentele să poate ve- 
dea că nu este vorba de o revoluţie socială sau politică, ci deo 
lovitură de stat, montată de guvernanţii maghiari contra Inte- 
legerii. Primul act al guvernului Garbai a fost dezarmarea şi 
arestarea misiunilor aliate, făcând în acelaşi timp apel, întrun 
manifest adresat poporului maghiar, la Republica Sovietelor 
din Moscova, preconizând pe faţă o acţiune militară cu Rusia 
de Nord în contra Aliaților. Această acţiune a Ungurilor lă- 
mureste in mod definitiv opinia publică universală asupra va- 
loarei morale şi intelectuale ale acestui nenorocit popor. In 
adevăr, nu trebuie să să piardă din vedere că Ungurii au între- 
ținut în ţările mari ale Apusului, chiar în timpul răsboiului, 
emisari cari au prezentat pe poporul unguresc ca pe un factor 
civilizator în Europa centrală şi acărui nenorocire a fost că a 
căzut pradă a politicei austro-germane. Campionii propagandei 
maghiare au facut o deosebire între poporul unguresc şi condu- 
cătorii săi, afirmând că politica acestora nu ar putea să anga- 
jeze răspunderea maselor populare. Kontele Karoly adoptase 
acelaşi punct de vedere. El a fundat „Republica Poporului”, 
pentru ca să demonstreze că acţiunea sa să sprijine pe voinţa 
poporului, si prima sa măsură a fost întroducerea votului uni- 
versal și obligator pentru amândouă sexele, cu scopul de a putea 
vorbi efectiv în numele poporului maghiar. Acesta l’a urmat 
orbește în întreprinderile lui. Si astăzi poporul maghiar întreg 
să acomodează cu lovitura de Stat preparată de guvernanţii săi 
şi să solidarizează cu acţiunile sale. Nici o deosebire nu să mai 
poate face între răspunderea conducătorilor si aceea a popo- 
rului maghiar. Toţi sunt de acord în acţiunea lor criminală de 
astăzi, care dovedeşte adevărata lor stare sufletească de primi- 
tivi insetati de räsbunare si de dorinţa de a face rău. Este greu 
de admis că aceşti unguri isi fac iluzii asupra eficacitätii actelor 
lor. Ei știu prea bine că Aliaţii nu vor lăsă, nepedepsite crimele 
comise, nici ofensa făcută reprezentanţilor lor. Cu toate acestea 
ei n'au ezitat să facă ceeace au făcut, având să supoarte toate 
urmările. . 


16/29 Mart. 1919. 


Marele ziar englez Times a publicat sub titlul „Opera unei 
Regine”, o scrisoare din partea corespondentului său special din 
Paris, căruia buna noastră Suverană i-a acordat o audienţă pe 
când să afla în capitala Franţei. lată cum să exprimă ziaristul 
englez: „Populaţia pariziană poartă un viu interes vizitei Re— 


21% 


ginei României, Deși Suverana petrece aci de mai multe zile, 
lumea, să îngrămădește întotdeauna pândind ocazia s’o vadă si 
s'o aplaude de câteori iasă. Este o greșeală să să creadă că Pa- 
risul iubeşte o Regină numai pentru simplul motiv că ea poartă 
o coroană. Motivul că Parizienii admiră o femeie desăvârşită 
şi că admiraţia lor crește când această femeie este frumoasă şi 
că pe lângă. aceasta ea este Regina unei brave si nenorocite ţări 
aliate. Ieri, înaintea dejunului dat în onoarea sa la Palatul 
Eliseu, președintele Poincaré a avut, cu privire la Regina Ro- 
mâniei, una din acele atentiuni delicate care caracterizează pe: 
adevărații oameni de stat. El a învitat pe Suverană să treacă 
împreună în revistă garda de onoare comandată pentru ca s’o 
primească şi să-i dea onorurile. Pentru prima oară sa întâm- 
plat ca o femeie să treacă in revistă o companie de soldaţi fran- 
cezi. Îndată după dejun, Regina a binevoit să-mi acorde o lungă. 
audienţă. Ea m'a primit în Otelul Ritz, în salonul plin de o mul- 
time de flori aduse din toate circumscripțiile Parisului si in pri- 
mul loc de către frumoasa şi leala colonie română din Capitala, 
Franţei. 

— Vedeţi aceste flori, îmi zise Maiestatea Sa arătându-mi-le- 
cu un gest circular. Este un adevărat potop. Insă când nu le-ai 
văzut de asa mult timp: şi când ai avut sufletul absorbit de lu- 
cruri cu mult mai puţin frumoase, această revenire în lumea 
florilor să pare un precursor al păcii şi o fericită prezicere a 
viitorului. Noi am petrecut grele momente în România, însă po- 
porul nostru a fost splendid. D-voastre aţi auzit cum s'au bătut 
Românii. Dar nu puteţi ști cât au suferit, suportând cele mai 
mari lipsuri si fiind ferm convinşi că dacă ei isi vor sti pästrà 
curaiul şi nu vor desperă, nici Germani, nici Bulgari, nici Turci, 
nici Maghiari, nici Bolsevisti, nu vor fi biruitori asupra Aliati- 
lor, nici nu vor putea impedeca unitatea noastră naţională. 

— In România, întrebai eu, devastatiile au fost mari? Stri- 
cat'au Germanii castelul Peles, in care Regele Carol si Regina 
Carmen Sylva aveau obiceiul să petreacă lunile de vară, si Peli- 
sorul, in care Maiestatea Voastră  rezidaţi atunci când erati 
Principesă de Coroană? 

— Unele părţi din ţară, răspunse Suverana, au suferit mari 
stricăciuni, însă Pelesul si Pelisorul sunt încă în picioare. Câte 
suveniri îmi redesteaptä aceste nume! Ati cunoscut pe Regele 
Carol şi pe bătrâna Regină, si cunoaşteţi pe soţul meu. Ca fe- 
meie tânără recunosc că am avut oarecare greutate ca să mă 
acomodez cu Regele Carol. Eu nu pricepusem ideile sale asupra 
desvoltării ţării. Mai târziu am cunoscut scopurile sale şi m'am 
interesat mult de opera sa. Am devenit colaboratoare şi aveam 
pentru el o mare admiraţie. Insă când a isbucnit răsboiul, sen- 
timentele si vederile noastre s'au despărţit. Regele, — lucru de- 
stul de natural, — credea că Germania si Austria trebuie să 
stăpânească totul. Cât despre Regina Carmen Sylva, pentru ea 


220 


era un articol de credinţă că Germania era destinată să fie 
über alles in der Welt. Cât despre mine, inima, mea a fost dela 
început cu Aliaţii, întocmai după cum aceea a poporului nostru 
seră cu ei. Nu ştiu eu pentru ce am împărtăşit întotdeauna senti- 
mentele poporului nostru; şi, dacă am câștigat oarecare popula= 
ritate, sau dacă am fost în stare să fac Românilor oarecari ser- 
vicii, eu n'am nici un merit: aceasta a fost pentru mine rezul- 
tatul unui sentiment spontaneu de solidaritate și de iubire faţă, 
de ei. . 

— Maiestatea Voastră, observai eu, confirmă teoria unui 
filosof francezo-american, care avea obiceiul de a afirma ca 
acei cari fac binele din iubirea binelui n’au nici un merit spe- 
cial. Numai aceia sunt meritosi cari fac binele iubind raul! 

— Da, probabil acesta e adevărul, răspunse Regina. Poate 
şi răsboiul a desteptat în vinele mele bătrânul sânge răsboinic, 
făcându-mă să mă gândesc: „Acum este momentul de a fi fe- 
meie!” Timpurile au fost mai ușoare după prima bătălie dela 
Marna. Regele Carol si Regina Carmen Sylva înţeleseră in ace- 
laşi timp că nu va mai fi o victorie germană sdrobitoare. Re- 
gele Carol a zis: „Acesta nu va mai fi un 1870, însă eu aşi dori 
să-i văd sfârşitul.” Această dorinţă nu trebuia să 8a realizeze. 

— Cu toate acestea, Doamnă, întrerupsei eu, Regele Carol 
de mult să temea de isbucnirea răsboiului. In Septembre 1911, 
când euam văzut pentru ultima oară Pelesul, el mi-a. zis termi- 
nând: „Anglia are o frumoasă mică armată. Ea n'are armată 
de campanie. Ea trebuie să aibă una. Pacea Europei poate să 
atârne de aceasta. 

— Este foarte adevărat, răspunse Regina. Regele Carol 
prevedea şi să temea de răsboiu, însă când el a venit, dânsul ar 
fi dorit ca România să-și însuşească cauza germană. Acesta, 
era un scump bătrân şi poate că a fost bine de n'a trăit să 
vadă sfârşitul. — Maiestatea s'a, exprimat apoi asupra viitorului 
în aceşti termeni: „Acum iată-ne în faţa unei întregi serii de 
noi probleme. E chestiunea agrară, asupra căreia n'am nevoie 
să insist. Țăranii trebuie să aibă mai mult pământ si greutatea, 
este de a rezolvă chestiunea asa încât asigurându-le o împărţire 
dreaptă, productiunea grâului să nu sufere mult. Avem multe 
mijloace pentru’ aceasta. Poporul nostru are o inteligenţă vie 
şi va fi acum în atingere permanentă cu fraţii săi de peste ho- 
tare. Problemul cel mai serios este aproape acela al educatiunii 
sale. In aceasta, Anglia ar putea să ne ajute. Limba engleză 
trebuie să fie vorbită mai mult decât este astăzi. Sper că fara 
voastră ne va trimite buni profesori, şi în special bune şi inte- 
ligente guvernante pentru copiii burgheziei şi ai claselor supe- 
Tioare. Poporul englez va înţelege el că aceste guvernante, dacă 
‘sunt instruite si de bună condiţie, vor putea îndeplini o escelentă 
operă patriotică? Voiu plecă cât de curând în Anglia, unde 
sper să stau două sau trei săptămâni. Sper să excit sentimentul 


221 


de interes pe care poporul vostru il poartä pentru al meu, căci 
cred că am dreptul să vorbesc pentru poporul meu, atât pentru 
Românii din vechiul regat, cât şi pentru cei din Ardeal, din Ba- 
sarabia şi din celelalte {ari cari sunt acum unite cu noi. 
D-voastre, Englezii, — eu vorbesc astfel, desi eu sunt engleză 
din unele puncte de vedere, — dvoastră aveţi un mod de a privi 
popoarele continentale cu un fel de superioritate despretuitoare. 
D-voastră ar trebui să vă interesaţi serios de afacerile din Eu- 
ropa şi să vedeţi cât de mult interesele d-voastre proprii atârnă 
de aprecierea inteligentă a situaţiei celorlalte popoare, la desvol- 
tarea cărora, d-voastră puteţi coopera, şi cari doresc cu ardoare 
ajutorul vostru.” 


20 Mart./2 April 1919 


Consiliul dirigent din Sibiiu, în fata pericolului bolsevist , 
din Ungaria, a decretat mobilizarea generală. D. Iuliu Maniu, 
președintele Consiliului, odată cu mobilizarea, a publicat urmă- 
torul manifest: „Români! Evenimentele zilelor ultime petrecute 
în fara, ungurească, unde s'a înstăpânit duhul räsvrätirii ne 
face să grijim de orânduiala bună în ţara noastră proprie. Gu- 
vernul maghiar a ordonat mobilizare generală în scopul de a 
ţinea, şi mai departe sub jugul secular pe fraţii noştri încă ne- 
eliberaţi. Nu numai atât, ci vrea să-și îndrepte cetele sale în 
contra Ardealului nostru, pentru a-l subjugă din nou si pentru 
a prădă satele noastre infloritoare si a jefui casele cetăţenilor 
nostri pacinici. Ne este sfântă datoria să punem pedecă puter- 
nică acestor stäruinte, care ne ameninţă cu peirea. Nu avem 
dorul de a cuceri, nici a prădă ţara altora, ci vrem numai să 
ne apărăm Patria şi să ne mântuim Tara noastră proprie, 
ceeace numai printr'o armată puternică putem ajunge, care va 
ascultă si va urmă cu insufletire si cu vitejie strämoseascä po- 
runcile Maiestăţii Sale Regelui nostru Ferdinand J. Nu frica de 
pedeapsă să vă ducă la împlinirea acestui ordin de chemare, ci 
mândria conștientă că indepliniti o sfântă datorie faţă de pă- 
mântul nostru liberat, faţă de patria noastră română. Este cea- 
sul sfânt, când trebuie să punem stăpânirea noastră pe întreg 
pământul moștenit dela strămoși, când trebuie să punem temelia 
unui viitor demn şi corespunzător jertfelor şi suferințelor de 
veacuri ale părinţilor noştri! Aveţi să räspundeti chemärii pen- 
tru a dovedi lumii întregi că ne iubim Tara şi moşia şi că stim 
să o stăpânim cu vrednicie, — ducând cu noi liniște, libertate 
si stăpânire dreaptă în toate colţurile ţării.” 


22 Mart./4 April 1919. 


Ziarul Excelsior a publicat următoarele declaratiuni ale 
primului nostru ministru, d. Jon J. C. Brătianu. cu privire la 
evenimentele din Ungaria: „Este o faţadă care să prăbușește si 
care lasă să să vadă o realitate pe care noi o cunoaștem de multă 


222 


vreme, dar pe care unii nu voiau s’o vadă. Departe de a mă ne- 
linişti, evenimentele din Ungaria au o parte bună, si anume să 
desvăluie rana pentru ca nimeni să nu mai poată negă pericolul 
pe care noi l-am semnalat de mult, şi să ne convingem că bol- 
şevismul este o organizaţie sistematică dirijată în realitate de 
duşmanii noştri şi amenințând întreagă Europa. Răsboiul nu 
va, fi terminat înainte ca această organizaţie să fie distrusă. 
Sub aparenţă bolsevistä să agită toate forţele puse în mişcare 
de Puterile centrale cu scop de a împedecă rezultatele victoriei 
noastre comune. In ceeace privește România, noi stim de multă 
vreme că primul efort al inimicului va fi dirijat în contra ei si 
în acelaşi timp în contra întregii peninsule balcanice, cu scopul 
de a pune mâna pe Orient, pe Pesta şi Viena, pe centrul Eu- 
ropei. România va rămânea însă vecinic solidară cu același 
Suflet cu care a luptat şi cu care e în comunicaţie de sentimente 
şi de interese. Ea este în Europa citadela înaintată încontra pe- 
ricolului bolsevist.” 


23 Mart./5 April 1919. 


In Londra sa făcut M. S. Reginei aceiaşi entuziastă, primire 
ca la Paris. Lordul-maior al Londrei a oferit, în numele Capi- 
alei Marei Britanii, un prânz în onoarea iubitei noastre Suve- 
rane, la care au luat parte tot ce Londra are mai distins din 
lumea politică, diplomatică, intelectuală, comercială şi indu- 
.strialä, La Operă, unde s'a dat o reprezentaţie de gală, întrarea 
în sală a Maiestätii Sale, Regina a fost salutată prin intonarea 
imnului regal român, ascultat în picioare de întreaga azistenta, 
care a făcut ovatiuni călduroase Suveranei noastre. Conform 
uzanțelor engleze, un foarte mare număr de personalităţi din 
lumea aleasă, a venit în fata Maiestăţii Sale şi i-a prezentat 
omagii. Regina a avut locuinţa în Palatul regal Buckingam. 


24 Mart.]16 April 1919. 


In numărul prim din anul acesta al revistei Democraţia 
sa publicat Tratatul nostru de alianţă dela 4/17 Aug. 1916 şi Con- 
ventiunea mililară, anexată la acel tratat. Cred interesant pen- 
tru cititorii mei a reproduce aci acele două acte mari, pentru 
<a să poată vedea cât de nedrepte sunt acuzaţiile celor cari 
spun că România n'a fost pregătită pentru răsboiu şi că nici 
planul executat n'a fost bun şi din acestea două cauze ar fi 
urmat dezastrul României. | 

Tratatul de alianță sună asa: I. Rusia, Franţa, Anglia si 
Italia garantează integritatea teritorială a României, in toată, 
întinderea fruntariilor sale actuale. — II. România să obligă să 
declare răsboiu si să atace Austro-Ungaria în conditiunile sta- 
bilete prin Convenţia militară; România să obligă de asemeni 
să înceteze dela declaraţia răsboiului, orice legături economice 
si orice schimb comercial cu toţi duşmanii Aliaților. — III. 


233 


Rusia, Franţa, Anglia si Italia recunosc României dreptul de a 
anexă, teritoriile Monarhiei Austro-Ungare prevăzute si hotărni- 
cite în articolul 4. — IV. Marginile teritoriilor despre cari este 
vorba în articolul precedent sunt hotărâte după cum urmează: 
Linia de hotar va începe dela Prut dela un punct al fruntariei 
actuale dintre Rusia si România aproape de Novosulita si va 
urcă râul până la granița Galiției la întâlnirea Prutului cu 
Ceremusul. De aci va urmă linia de desnärtire dintre apele 
Tisei şi Vizului ca să ajungă la Tisa, la satul Trebuza, mai sus 
de locul unde să uneşte cu Vizo. Dela acest punct ea va cobori 
malul Tisei până la 4 chilometri mai ios de locul unde să întâl- 
neste cu Sameș, lăsând satul Vasares Nameni României. Va 
continuă apoi direcţia Sud-Sudest până la un punct la 6 chilo- 
metri la est de orașul Debrețin. Dela punctul acesta va atinge 
Crișul la 3 chilometri mai jos de locul de întâlnire a celor doi 
afluenţi ai săi (Crişul alb și Crişul repede), să va uni apoi cu 
Tisa la înălţimea satului Algy6, la nord de Seghedin, trecând la 
apus de satele Croshaza şi Bekesamson, la 3 chilometri de care 
va face o mică îndoitură, Dela Algy5 linia va cobori malul Tisei 
până la vărsarea sa în Dunăre şi în sfârșit va urma malul Du- 
nării până la frontiera actuală a României. România să obligă 
să nu ridice fortificaţii în fata Belgradului pe o zonă ce va fi 
stabilită ulterior şi să nu ţie în această zonă decât forţe nece- 
sare serviciului de poliţie. Guvernul regal român să obligă să 
despăgubească pe Sârbii regiunii Banatului, cari päräsindu-si 
proprietăţile vor voi să emigreze într'un spaţiu de 2 ani dela 
încheierea păcii. — V. Rusia, Franţa, Anglia si Italia de o 
parte şi România de altă parte să obligă să nu încheie pace se- 
parată sau pace generală decât în unire și în acelaşi timp. Ru- 
sia, Franţa, Anglia si Italia să obligă de asemenea ca în trata- 
tul de pace teritoriile Monarhiei Austro-Ungariei, prevăzute în 
articolul 4 să fie anexate la Coroana României. — VI. România 
să va bucură de aceleași drepturi ca și Aliaţii săi în tot ce pri- 
veşte preliminarile, tratativele de pace, ca si discutarea chestiu- 
nilor cari vor fi supuse hotărârii Conferinţei de pace. — VII. 
Puterile contractante să obligă să păstreze în sec et prezenta 
convenţie până la încheierea unei păci generale Făcut în 5 
(cinci) exemplare la Bucuresti la 4/17 Augu t 1916.” 
Conventiunea militară cuprinde următoarele: Art. 1. — Ca 
urmare la tratatul de Alianţă intervenit la 4/17 August 1916 
între Franţa, Marea Britanie, Italia, Rusia şi România. Româ- 
nia să obligă, mobilizând toate fortele sale de uscnt si de mare, 
să atace Austro-Ungaria cel mai târziu la 15° August 1916 
(opt zile după ofensiva dela Salonic). Acţiunile ofensive ale ar- 
matei române, vor începe chiar în ziua declarării răsboiului. — 
Art, 2. — Dela semnarea prezentei Conventiuni si în toată du- 
rata mobilizării si concentrării armatei române, armata ru- 
sească să obligă să lucreze într'un mod cu totul energic pe tot 


224 


frontul austriac in scopul de a asigura operatiunile romane mai 
sus menţionate. Această acţiune va fi în special ofensivă şi vi- 
guroasă în Bucovina, unde trupele ruseşti vor trebui, cel puţin, 
să-şi păstreze poziţiunile lor ca şi efectivele lor actuale. Cu ince- 
pere dela 12/25 August 1916 flota rusă va trebui să garanteze 
siguranţa portului Constanţa, să împedece debarcarea de trupe 
inimice pe coastele române și orice incursiune pe Dunăre în 
susul gurilor acestui fluviu. Din partea sa România va recunoa- 
şte flotei ruse la Marea Neagră dreptul de a utiliză portul Con- 
stanta si de a luă măsurile necesare contra flotei submarine 
vrăjmaşe. Vasele de răsboiu ruseşti cari să vor servi de Dunăre, 
atât pentru a apără malurile, cât şi pentru a dă concurs ar- 
matei şi flotei române, vor fi sub ordinele Comandantului şef al 
armatelor române și vor cooperă pe acest râu cu escadra de 
monitoare româneşti. Amănuntele acestei cooperări vor fi stabi- 
lite ulterior în conformitate cu articolele prezentei Conventiuni. 
— Art. 3. — Rusia să obligă, în momentul mobilizărei armatei 
române, să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie si una 
de cavalerie pentru a cooperă cu armata română contra armatei 
bulgare. Aliaţii să obligă a face ca intrarea în răsboiu a Ro- 
mâniei să fie precedată, cel puţin cu opt zile înainte, de o ofen- 
sivă afirmată a armatelor dela Salonic, în scopul de a usura 
mobilizarea şi concentrarea tuturor forţelor militare române. 
Această ofensivă va începe la 7/20 August 1916. Dacă în cursul 
operaţiunilor militare, Puterile aliate, în urma înțelegerii dintre 
Statele-majore respective, ar decide mărirea aporturilor militare, 
cooperând cu armata romana, această mărire de forte nu va 
modifică întru nimic stipulatiunile conventiunilor încheiate. — 
Art. 4. — Franţa, Marea Britanie, Italia și Rusia să obligă a 
procură României munitiuni şi material de răsboiu, cari vor fi 
transportate de vase româneşti sau aliate şi transitate prin Husia. 
Aceste predări şi transporturi, vor trebui astfel executate pentru 
a le asigură sosirea în România într'un mod cât să va putea 
continuu de minimum trei sute tone pe zi, calculat la olunä de 
transport. In cazul când Aliaţii ar avea la dispoziţia lor noi căi 
accesibile, uşurând transportul munitiunilor, România va putea 
beneficia. — Art. 5. — Aliaţii să obligă deopotrivă de a procură 
României în limitele posibilului, caii, cauciucurile, medicamen- 
tele, articolele de subsistent& si de echipament, pe cari le va 
cere în cantităţile şi categoriile cari să vor fixă de comun acord. 
— Art. 6. — Aliaţii vor pune Ja dispozitiunea României perso- 
nalul tecnic necesar pentru fabricarea în ţară a munițiilor si 
materialului de răsboiu. — Art. 7. — Indată după încheierea 
prezentei Conventiuni Statele-majore ale armatelor ruso-române 
ca şi Statul-major al armatelor dela Salonic să vor pune de 
acord pentru a stabili modalităţile cooperărilor. Acordul în 
timpul operaţiilor militare ale armatelor române-ruse, sau orice 
schimbare, lămurire sau adaus în vederea unei legături perma- 


225 


nente să va stabili la Cartierul general respectiv astfel cum să 
va arătă mai jos. — Art. 8. — Cooperarea armatelor aliate nu 
implică subordonarea uneia din părţile contractante celeialalte, 
ea nu implică decât libera acceptare a dispoziţiilor sau modificä- 
rilor datorate situatiunii generale, necesităţilor cerute de țelul 
urmărit şi de camaraderia de arme. — Art. 9. — In principiu, 
trupele regale române şi trupele iinperiale ruse, vor conservă 
comandamentul lor propriu, zona lor distinctă de operatiuni si 
o completă independenţă în conducerea operaţiunilor. Linia de 
demarcare între cele două armate va, trece dela Dorna Vatra pe 
la Bistriţa, si văile râurilor Chaio şi Sames la Debrețin. Tinta 
principală a acţiunii române, întru atât cât situaţia militară la 
sudul Dunării o va permite, va fi prin Transilvania in direc- 
țiunea Budapesta. Trupele ruse prevăzute la Art. 3, destinate a 
cooperd cu armata romană vor fi sub comandamentul superior 
al armatei române. În cazul când contingentul rus, operand la 
sudul Dunării ar fi considerabil mărit astiel ca să fie de forţă 
egală sau superioară trupelor române, cu care va coopera, 
acest contingent va putea forma, la eşirea din teritorul român, o 
armată independentă care va fi pusă sub ordinele Comandamentu- 
lui superior rus. In acest caz această armată operând în afară 
de teritorul român, va trebui să aibă o zonă de operaţii distinctă 
si a fi condusă după directivele Comandamentului superior 
rus, conformându-să întru totul planurilor celor două cartiere 
generale pe bazele stabilite mai sus. Daca în vederea țintei ur- 
mărite, ar trebui să aibă loc operaţiuni cu forţe combinate ruso- 
române, Comandamentul acestor forte va fi indicat de zona res- 
pectiva de operaţiuni. Toate ordinele şi instructiile relative la 
conducerea acestor operaţii vor fi redactate'în romaneste si ru- 
seste. — Art. 10. — In principiu, în teritorul national ca si în 
cel ocupat de armata uneia din părţile contractante, armatele 
celeialalte părţi contractante nu vor putea să intre, decât daca 
interesul general și ţinta comună ar reclamă si cu consimtd- 
mântul înscris și prealabil pentru fiecare caz particular. Art. 
11. — Ori decâteori în cursul operațiilor armatele aliate vor 
avea nevoie a întrebuinţă una sau mai multe căi ferate de pe 
teritorul unui stat aliat, pentru transportul de trupe, provizii 
si furnituri militare, intrebuintarea va fi stabilită pentru fiecare 
caz în particular de delegaţii marilor cartiere generale aliate. 
Administraţia, organizarea transporturilor şi aprovizionarea cu 
resurse locale, va incumbă în toate cazurile autorităţilor terito- 
riale. — Art. 12. — Prizonierii, prada de răsboiu si trofeele 
luate de una din armate îi vor aparţine. Prada de rdsboiu, luată 
în lupte în comun si pe acelaşi câmp de bătaie va fi împărţită 
proporţional cu efectivele cari au luat parte. Totuşi pentru a 
uşură aprovizionarea armatei române Comandainentul imperial 
rus va cedă acesteia materialul de răsboiu si munitiunile cu- 
prinse în această pradă mixtă, de care ea ar avea o urgentă ne- 


r . V. Bianu. Războiul României Mari, 15 


226 


voie. — Art. 13. — Pentru a coordonă acţiunile armatelor ro- 
mâne, ruse si aliate, si pentru a ajunge mai sigur ţintele mili- 
tare, un reprezentant al armatei române, ajutat de va fi nevoie 
de un anumit numar de ofiţeri adjutanti, trebuie să să găsească 
la Cartierele generale ruse si aliate în momentul începerii opera- 
tiunilor militare române. Tot asemenea, reprezentanţii armatelor 
ruse şi aliate şi adjutantii lor trebuie să să găsească la Cartierul 
general al armatei române. Cartierele generale ale armatelor 
cooperante, trebuie să să informeze mutual si în timp util asupra 
conjecturilor militare, repartiţia forţelor şi marşul operaţiunilor. 
— Art. 14. — Dacă în cursul operaţiilor, survin situaţii cerând 
luarea de măsuri noi și ridicând chestiuni neprevăzute în pre- 
zenta Conventiune, toate acestea chestiuni vor fi tratate in fie- 
care Cartier general cu delegatul armatei aliate, dar nu vor de- 
veni definitive, decât după un acord al Comandantilor şefi — 
Ari. 15. — Pentru a să putea luă la timp măsurile preparatorii 
la începerea operaţiilor, părţile contractante vor trebui să să în- 
teleagä asupra planului acţiunii militare înaintea zilei începerii 


ostilităţilor de către armata română. — Art. 16. — Chestiunea 
armistitilor să va decide de comun acord la Comandamentele 
supreme ale armatelor cooperante. -— Art. 17. — Prezenta con- 


ventiune va rămânea în vigoare din ziua semnării ei până la 
pacea generală. Făcut în cinci exemplare la Bucureşti la 4/17 
August 1916.” 

Acestea sunt si vor rămânea în istoria României cele mai 
memorabile acte prin cari să garantă revendicările teritoriale 
din cuprinsul Austro-Ungariei, oricare ar fi fost soarta răsboiu- 
lui pentru ea. România a pornit la răsboiu într'un moment când 
soarta răsboiului să părea că atârnă de partea Aliaților nostri; a 
pornit fiind asigurată în privinţa procurării continue a munitiu- 
nilor şi având încheiat un tratat de alianţă, în care s'a recunoscut 
temeinicia drepturilor ei si s'a garantat înfăptuirea lor. Acţiunea 
militară a României s'a făcut după un plan conceput împreună 
cu Aliaţii noştri, coordonat cu acţiunea lor, plan care în același 
timp trebuiă să dea României posesiunea imediată a, teritoriilor 
revendicate de ea. Acţiunea militară a României eră coordonată 
cu mişcarea generalului Brusilov și cu angajamentele formale 
luate de Aliati, pentru începerea simultană a unei ofensive în 
Austro-Ungaria. Precum Aliaţii să obligau că atât la aripa 
dreaptă a noastră, cât şi la cea stângă, să atragă forţele dispo- 
nibile dușmane şi tot aşa, precum pe frontul occidental ofensiva 
de acolo care urmă să să producă odată cu a noastră, immobi- 
liză toate trupele aflate acolo, aceste împrejurări făceau ca forţa 
cu care România intră în răsboiu, aproximativ 600.000 de oa- 
meni, să fie suficientă, după părerea tuturor, pentru ca această, 
ofensivă să să producă şi pentru ca să determine efectul final. 
Niciodată România n'ar fi intrat în răsboiu pe baza unui plan 
de luptă defensiv pe arcul lung de peste 1300 chilometri al Car- 


227 


patilor si cu putinţa unui atac dela spate, de peste Dunăre. Si- 
tuatia militară care s'a produs, a fost urmarea nu a unor insu- 
ficiente, — oricare ar fi fost ele, — ale pregătirii armatei, nici 
a numărului redus de trupe în luptă, ci a faptelor că ofensiva 
Brusilov a încetat înainte de timp, — şi faptele *) descoperite 
mai pe urmă au arătat că atitudinea Rusiei nu a fost aceea a 
unui aliat de bună credinţă, — că atitudinea generalului Sarrail 
la Salonic nu a, fost destul de hotărâtă si nu a produs derivati- 
vul pe care trebuiă să-l producă la aripa noastră stângă. Mai 
mult, informatiunile publicate mai în urmă, cu ocazia procesu- 
lui vestitului Bollo au arătat că inimicul nostru stiea foarte 
bine, imediat după intrarea noastră în acţiune, dela indiscre- 
tiuni făcute de un ofiţer al Statului-major al Comandamentului 
forţelor dela Salonic, că ofensiva, așteptată de noi, în acea parte, 
deodatä cu acţiunea noastră, nu să va produce, cum nici nu s'a 
produs. Astfel, pentru toţi judecătorii drepţi, înfrângerea su- 
ferită de noi în Ardeal nu a provenit din vina politicii româ- 
nești. Retragerea trupelor române de acolo a fost datorită ne- 
putintei în care ne adusese: atitudinea nehotărâtă a Rusilor si 
a ofensivei lui Sarrail, — de a luptă în acelaşi timp pe tot fron- 
tul Dunării şi pe tot frontul de pe Carpaţi, front mult mai lung 
decât tot frontul de Vest. Astfel armata noastră a fost silită să 
părăsească în cele din urmă Muntenia şi să să consolideze pe 
frontul Siretului, unde ne-a dat apoi Mărăştii, Oituzul si Mä- 
räsästii si unde atacurile vrăjmaşe s'au frânt înaintea vitejiei 
armatei române, precum si proiectata năvălire a inimicului in 
Moldova. Victoriile acestea, care sunt cele mai glorioase pagini 
ale răsboiului României, au reînviat lumii întregi faima vitejiei 
strămoşeşti, înscriind numele Mărăşti, Oituz si Märäsesti ală- 
turea de Marna, Verdun şi alte mari glorii ale marilor şi puter- 
nicilor noștri Aliați, 


25 Mart/? April 1919. 


După o telegramă din Sibiiu, armatele române au primit 
ordin să ocupe noua linie de demarcaţie fixată de Conferinţa 
dela Paris. In cursul acestei operaţiuni de ocupare, trupele 
franceze din Arad au cooperat cu trupele române. Acţiunea lor 
n’a întâmpinat nici o rezistenţă. Populaţia românească a primit 
trupele franco-române cu un entuziasm indescriptibil. Elemen- 
tele ungurești resfirate nrin acea regiune au aclamat si ele pe 
soldaţii români; ele să simt fericite de a fi puse la adăpost de 
ameninţarea bolşevistă. In fiecare zi grupuri de unguri venind 
de cealaltă parte a Tisei să prezintă la avantposturile românești, 
rugându-să să-i lase să treacă linia de demarcaţie spre a scăpă 
de anarhia care încetul cu încetul cuprinde Ungaria şi ame- 
nint& s’o descompuie. Autorităţile militare franco-române au 


*) Vezi la ziua: 13 Maiu 1920. 
15* 


228 


arestat mai mulţi agenţi bolsevisti, trimişi din Budapesta. La 
acești agenţi s'au găsit documente de cea mai mare importanţă. 
Documentele s'au trimis la Paris. 


26 Mart/S April 1919. 


Ziarul Parisian L’Intransigent publică un articol de fond 
de d. G. Lecomte, primul său redactor, întitulat Prestigiul Fran- 
fei, în care vorbeşte de minunatul discurs rostit de primul no- 
stru ministru, d. Jon I. C. Brătianu, cu ocazia banchetului ce 
i-a fost oferit de notabilitätile franceze. Iată ce spune el: „Nu 
vorbim numai de prestigiul Franţei învingătoare, prestigiu 
câştigat prin stoicismul minunaţilor ei soldaţi, prin geniul si 
ştiinţa şefilor ei, prin resemnarea tenace a întregii ţări, pe care 
ne încercăm în momentul de fata s'o realizăm cu toată energia de 
care suntem capabili, pentru ca victoria care ne-a costat atât 
de scump să nu fie numai un miraj. Viitorul liniştit al copiilor 
noştri, depinde în primul rând de siguranţa cu care vom sti 
să-i apăram în ceasul acesta. De actea ziua de mâna este mai 
hotarätoare chiar decât zilele critice ale răsboiulu Fie 2: în 
acvaslä noua formă de luptă pentra care ne irebuie acelaşi 
spirit de consolidare sfântă şi de disciplină naţională, Franţa 
să ză arate tot atât de hotărâtă ca si în timpul răsboiului. Ce 
consolidare a prestigiului său, va esi din chiar rezuliatele ce aun 
putea obţine! ... Pe când scriem acestea, ne gândim la gloria 
scriitorilor si savanților ilustri cari au inobilato si la splendua- 
rea vecinic reînoită a cugetätorilor si artiștilor ei, cari au ridicat’o 
în ochii lumii. Pentru această lume, Franţa este leagănul strălu- 

ilor al Libertăţii, pământul cruciadelor pentru ideal si justifie, 
tara spiritului plin de graţie, a gustului si a cumpanirii, — ca- 
lităţi minunate pe care străinii, chiar cei care nu ne simpati- 
zează rasa, le ghicesc sub defectele noastre aparente. Tot Franţa 
este însă şi pământul de unde au pornit creaţiile spiritului care 
au îmbogăţit omenirea. Cu câtă emoție am constatat acest pre- 
stigiu al cugetării franceze, ascultând într'una din acele seri pe 
d. Brătianu, primul ministru al României, care la un prânz dat 
în onoarea sa, ne-a spus cu tot farmecul gravitätii sale simple 
şi fine, primele sale impresiuni de adolescent cu privire la ţara, 
noastră, — cuvinte care e bine să le facem cunoscute nu numai 
fiindcă venind dela un asemenea om au valoarea unei märturi- 
siri preţioase, dar fiindcă ele ne arată în același timp ceeace 
reprezentă Franţa eri pentru imaginatiunile din afară, precum 
şi ce poate şi trebuie să reprezinte mâne. Cu un zâmbet încân- 
tător şi chiar cu puţină duiosie, d. Brătianu şa evocat anii co- 


pilăriei când alături de tatăl său, — nestrămutat pretin al 
Franţei, — distracţia lui cea mai plăcută era să răsfoiască zia- 


rele noastre ilustrate şi să ne cetească cărţile. După romanele 
d-nei de Ségur si ale lui Jules Verne, cetea poemele lui Victor 
Hugo, Lamartine, Musset si Vigny. Tinărul român de pe malu- 


229 


zile Dunării, acărui pasiune literară era strâns legată cu o edu- 
catie ştiinţifică, ne cunoştea oamenii nostri mari, peripetiile 
existenţei lor, originalitatea seducătoare a operei lor, strălucirea 
Si binefacerile descoperirilor lur, în sfârșit toată bogăţia şi ac- 
tivitatea cugetärii frantuzesti. De departe chiar, el eră orbit de 
toate acestea. Franţa învinsă, desmembrată şi nevindecată de 
rănile ei, vedea Germania îmbătată de norocul ei, profitând de 
îmumiul armatelor sale ca să să impună în ochii lumii si să-i 
smulgă admiraţia filosofiei şi cugetării sale. Cu toate aceste, cu 
toate că această înfrângere ne-ar fi putut discredita, tara 
noastră rămasă pentru tinereta studioasä, graţie marilor nostri 
oameni, tot fara cugetării suverane, unde tinerii europeni de ca- 
litatea morală şi intelectuală a d-lui Brătianu veneau cu sufle- 
4ul recules de adevăraţi pelerini. Si acum ce prestigiu pentru 
Franţa când alături de strălucirea nestirbitä a stiintii si litera- 
turei, își adăugă şi reînvierea prestigiului ei militar, acum 
când din nou forţa este în serviciul dreptului și nu mai poate 
intuneca frumuseta. Nu depinde decât de noi si de nestrămutata 
noastră muncă, ca această epocă să fie pe terenul intelectual una 
din cole mai mari epoci ale vieţii franceze si ca tineretul tuturor 
ţărilor, impresionat de imensa muncă creatoare dela noi, să 
sosească în Franţa în aceeași stare sufletească după cum acum 
85 de ani sosea d. Ion Brătianu. Exprimandu-si sentimentele 
pe care le-a simţit acest pretin al Franţei, d-sa ne-a vorbit atat 
de frumos de geniul lui Victor Hugo, de întinderea lui asupra 
omenirii, de strălucirea de care este iluminată tara noastră, că 
ascultându-i cuvintele sale elocvente ne-am regăsit propriile 
noastre cugetări, propriile noastre amintiri, propriile noastre 
emotiuni. Ce plăcere si ce mândrie să asculti vorbindu-să astfel 
de ţara noastră, cu acea sinceritate profundă al cărei accent 
nu insealé... Asemenea si pentru cei umili lucrători ai cuge- 
tării ale căror sfortäri nu s'au perdut în viata colectivă a na- 
fiunii ce plăcere să constati că cugetarea franceză formează un 
tot care luminează omenirea, Discursul d-lui lon Brătianu cu 
toată simplitatea cu care a fost rostit, rămâne cel mai miscätor 
din toate câte le-a fost dat să le audă sufletele franceze.” 


27 Mart/9 April 1919. 


Astăzi s'a serbat prima aniversară a Unirii Basarabiei cu 
România în întreaga ţară, prin oficierea de Te-Deum, la care 
au luat parte toate autorităţile si un numeros public, precum si 
toate scoalele, ţinându-să discursuri şi organizându-să in multe 
părţi festivaluri. 

După informatiunile sosite în Bucuresti, în armata ameri- 
cană care s'a luptat în Franţa au fost şi 38,000 de soldaţi ro- 
‘mani din Ardeal, dintre cari 11,000 au căzut pe câmpul de 
onoare sub drapelul instelat al Statelor-Unite. Aceşti Romani 
cari “au oferit de bună voie pentru ca să apere cauz1 Dreptu- 


230 


lui si a Justiţiei, precum si pentru a grăbi eliberarea fraţilor lor 
din tirania Monarhiei Austro-Ungare, sunt fiii Românilor din 
Transilvania pe cari jugul unguresc i-a silit să să expatrieze 
şi cari, refugiindu-să în ţara tuturor libertăţilor, au fundat în 
Statele: Cleveland, Ohio şi până în Far-West o mare şi înflori- 
toare colonie românească. 


28 Mart/10 April 1919. 


Primul ministru al României, d. Ion I. C. Brătianu, a fost 
sărbătorit la Paris de către Uniunea marilor asociatiuni fran- 
ceze. La aceasta sărbătorire d. Louis Barthou, fostul prim-mi- 
nistru al Franţei, a vorbit despre acţiunea reprezentantului 
nostru în chestiunea naţională în modul următor: „D-voastră 
ati înţeles nerăbdarea noastră. Stieati care eră situaţia ţării. 
In consiliul de coroană, când Regele, luând drept pretext un 
tratat pe care-l ignorati, cerea ca tara d-voastră să să angajeze 
cu Germania, ati declarat că aceasta nu o veţi primi, că Româ- 
nia nu putea să să bată contra Franţei. Erati în tradiţiile fami- 
liei d-voastre. Tatăl d-voastră spunea lui Bismark, atunci când. 
tara d-voastră era obligată să, contracteze o alianţă cu Germa- 
nia: „In adâncul sufletului său, România păstrează toate sim- 
patiile sale, toata admiraţia si toată iubirea pentru Franţa”. 
Erati în tradiţia familiei d-voastre, spunând că România nu 
poate purtă armele contra noastră, dar traduceti si propriile 
d-voastre sentimente atunci când spuneţi că România va purtă 
armele alături de noi. De multă vreme Germanii vă denuntau. 
Când pretinii noștrii dela Revue Hebdomadaire sau dus la 1914 
în România ca să ducă acolo cuvântul francez, guvernul ger- 
man s'a neliniștit. Erati în acel moment președinte al consiliului 
si tin să reamintesc în cinstea d-voastre un articol din Frank- 
furter Zeitung în care să spunea: „Aceste conferinţe sunt poli- 
tică mascată, sunt politică ce are tendinţe franceze, deoarece d. 
Brătianu, președintele consiliului, nu-și ascunde sentimentele 
de simpatie faţă de Franţa.” Nädäjduiati, desigur, în interesul 
ţării d-voastre si în urmărirea unui ideal comun de pace, că 
veţi purtă armele alături de noi.” Vorbind despre intervenţia, 
României în răsboiu, d. Barthou a continuat astfel: „Ai inter- 
venit în răsboiu, asta va fi vecinica d-tale cinste. E primejdios, 
uneori, scumpul meu preşedinte al consiliului, să-mi faceţi con- 
fidente, de oarece mi să întâmplă să le repet. De altfel nu le 
repet în interesul aceluia care mi le-a făcut. Imi spuneati eri, 
făcând aluzie la câteva modeste lucrări, pe cari le-am publicat, 
că ati fi voit să fiţi istoric. Cum v’ati înșelat asupra destinelor 
d-voastre, dar v’ati înșelat în mod fericit! E ceva mai bun decât 
a scrie istoria, este a o face. D-voastră ati facut istoria. V’ati 
înseris prin hotărârea pe care aţi luat'o în 1914, în rândul celor 
mai mari slujitori ai ţării d-voastră. Sunteţi un șef, ştiţi să vor— 
biti, ati dovedit'o; știți să faceţi, o dovediti adesea; ştiţi să ob- 


231 


servati; stiti să reflectati, aveţi calităţi de hotărâre si în același 
timp calităţi de dezinteresare”. 


29 Mart/Il April 1919. 


Abia acum încep să să cunoască în toată realitatea momen- 
tele de penibilă si chinuitoare, dar în totul binemeritată, stare 
sufletească, în care Kaizerul Wilhelm II, primul criminal al po- 
liticei mondiale, s'a decis să abzică. Tragedia dela Spaa va ră- 
mânea cel mai remarcabil episod al militarismului prusac înge- 
nunchiat. Abzicerea lui Wilhelm a fost.urmatä de cateva do- 
cuinente carp abia acum încep a ieşi la iveală. Dintre acestea 
ziarul pangermanist Deutsche Zeitung publică unul, care este 
o scrisoare trimisă fiului său la 11 Noembre anul trecut. In 
această scrisoare Wilhelm serie Kronprintului că Hindenburg 
nu-i mai garantează siguranţa persoanei sale la Cartierul Ge- 
neral, întru cât nu mai avea siguranţa trupelor. ,,M’am decis 
după o grea frământare să părăsesc armata și să plec în Olanda”, 
scrie Wilhelm fiului său încheiându-și astfel rävasul de adio: 
„Al tău tată copleșit de durere”. Kronprintul la rândul sau s’a 
făcut si el un panegiric politic ne care, sub forma unei scrisori, 
Pa trimis lui Hindenburg. 


31 Mart/13 April 1919. 


Escelenta revistă Lectura pentru toți a d-lui profesor Eugen 
Lovinescu, a publicat in No. 3 un articol semnat de M. S. Re- 
gina Maria, întitulat: „Femeile noastre în răsboiu”. Cum ni- 
menea n’ar fi putut arătă mai bine si mai duios rolul femeei ro- 
mane în tot timpul cruntului răsboiu, cred că fac o plăcere deo- 
sebitä cetitoarelor mele reproducând acest articol în întregime. 

„Şi voi, femeilor, ati avut partea voastră în timpul răsboiu- 
lui. Dela întâiul ceas al mobilizării şi voi aţi răspuns la chema- 
rea ţării tot asa de vitejeste ca si ostașii. Voi n’ati plecat sa in- 
fruntati gloantele, dar cu bärbätie ati trimis pe soţii voştri, pe 
fiii si fraţii voştri ca să dea ochi cu moartea. Fără murmur 
ati primit jertfa si ati văzut pe cei mai scumpi și mai deaproape 
cum pornesc din mijlocul vostru cu lumina entuziasmului în 
ochi si cu cântecul pe buze, i-ati văzut cum pornesc ca mulţi din 
ei să nu se mai întoarcă. Fără jelire aţi îndurat scurgerea luni- 
lor si anilor de tăcere si de despărţire si ati trăit fără nici o 
veste dela ai voştri şi fără nici un cuvânt ca să vă întărească 
credinţa. Şi oriunde am mers v'am găsit neclintite, răbdătoare și 
credincioase menirii voastre. In noaptea lungă a durerilor tre- 
cute văd chipurile voastre luminând ca niște candele dealungul 
drumului întunecat. In împrejurări neînchipuit de potrivnice 
vam văzut făcând sfortäri eroice, pururea dând o mână de aju- 
tor; nici o privelişte nu vă înspăimântă, nici o datorie nu vi să 
părea prea umilă și nici o primejdie prea mare. V'am văzut 
strecurându-vă dela un pat la altul, soptind cuvinte de îmbărbă- 


232 


tare, punând mânile voastre gingase pe fruntile înfierbântate si 
stând de veghe la tăpătâiul muribunzilor. V'am văzut în sălile de 
operaţie, stăpânindu-vă ca să nu vă înfiorati, vam văzut spä- 
lând şi legând rănile cele mai groaznice, fără slăbiciune şi cu 
singura grije de a ajută pe cei ce sufereau. Am văzut cum feţele 
voastre erau palide de prea mare încordare şi cum asupra voa- 
strä începeau să să vadă semnele multor nopţi de veghe si de hrană 
neîndestulătoare, Am văzut cum bărbaţi voinici, släbiti de sufe- 
rintä, vă urmăreau cu ochii lor infundati ca pe îngerii mântui- 
tori. Pe mulţi i-am văzut tăinuindu-și durerea inimilor voastre 
şi alinându-și chinurile de gingäsia mânilor voastre. Si în sa- 
tele pustiite de lupte vam văzut pe voi care erati departe de 
căminurile voastre, vam văzut în mijlocul celor sermani, îmbăr- 
bătând pe cei cari nu mai găseau decât casele dărâmate și ruine 
aceea ce odată fusese mândria lor. V'am văzut îngrijind de or- 
fani, sprijinind pe bătrâni, ajutând pe bietele femei aiurite să 
prindă iarăși la loc rămășițele la cari să întoarseră. Unele din 
voi au evacuat pe răniții din spitale sub focul dușmanului şi în 
mijlocul bombelor de aeroplane aruncate asupra capetelor voa- 
stre. Pe altele le ştiu că au petrecut doi ani într'un tren, înde- 
plinind o muncă grea si aspră, pe cari numai inimile tari puteau 
s'o facă. Să iei răniții căzuţi în transeie si să rămâi zile întregi 
prin gările neîntrerupt bombardate; să nu te plângi când frigul 
înghiaţă apa pe degetele tale, sau când vagoanele erau ca un 
cuptor de căldura soarelui.” 

„Aceasta, era viata voastră; ati împărtășit toate asprimile cu 
ostasii si ati îndurat ca si ei foamea, setea si lipsa. Plină de 
admiraţie îmi aduc aminte de acelea care, tăcute, au rămas cre- 
dincioase posturilor, neînfrânte de nici o greutate, de nici o sfor- 
tare, neobosite si întotdeauna cu zâmbetul pe buze, ca mäicutele 
dintr'o mănăstire care au jurat să slujească Domnului. Si voi, 
femeilor, care n’ati putut să urmaţi pe cei dragi, voi care ati ră- 
mas sub jugul dușmanului, cât de mare a fost curagiul vostru 
si cât de neclintită credinţa voastră. Voi n’ati fost numai surori 
de caritate, ci ati fost si rezistenţa impotriva cotropitorului, fă- 
clia patriotismului, pe care ati tinut’o sus în mânile voastre, ati 
ţinut'o mereu aprinsă în mijlocul tuturor vânturilor potrivnice 
care cercau s'o stângă. Cu toate umilirile şi atrocitățile dusma- 
nului voi n’ati părăsit pe cei rămași în mânile lui. Aţi sărit în 
ajutorul prizonierilor noștri si ati luptat pentru drepturile lor. 
Prin zăpadă si prin noroaie vă duceati pe jos până la lagărele 
lor. le indulceati lipsurile, îi îmbărbătaţi si întäreati iubirea, de 
tara si de tron în inimile lor greu încercate. Voi ati sperat când 
totul părea fără speranţă, aţi tăcut de multeori, însă niciodată 
nu vati îndoit de biruinţa noastră. Despärtite de cei dragi, fără 
vești dela cei mai deaproape ai voștri, îngrijorate de soarta ţării, 
îngropate în mormântul tăcerii, împânzite numai de ştiri minci- 
noase, de svonuri de spaima, voi nu v’ati perdut cumpătul, ci ati 
rămas credincioase datoriei voastre”. 


233 


„Cu drag asi aminti pe cele care au murit, ca toate genera- 
jiile să le pomenească numele, ca chipurile lor să ramână veci- 
nic săpate în mintea noastră ca ale sfintelor. Astăzi însă nu pot 
vorbi despre toate. Insă un nume îmi vine mereu pe buze, nu- 
mele Julielei Antonescu. A murit alături de mine si a murit in 
slujba Reginei ţării. O soră de caritate fără asemănare în mijlo- 
cul răniților şi bolnavilor, când luptele au încetat nu s’a căutat 
odihna atât de mult meritată, ci a început să umble din sat în sat 
şi să împartă haine şi hrană şi să îngrijească de cei sermani, 
necruţându-și sănătatea ei gingase. Săracii îi să închinau ca 
unei sfinte, când o vedeau totdeauna cu zimbetul pe buze. Când, 
întrun sat depărtat în munţi, moartea a răpit'o, sätenirs’au ru- 
gat să le fie îngăduit s’o înmormânteze ca pe ostaşi, acolo unde 
a căzut. Şi numele Ecuterinei Teodoroiu*), fata viteazä dela Jiu, 
care a luptat cu pușca si baioneta si s’a apărat satul, unde doi 
din fraţii ei căzuseră ucişi, nu poate să fie uitat. Rănită greu, a 
zăcut multe luni într'un spital, dar când sa însänätosit a plecat 
din, nou pe front si la un atac a căzut în fruntea plutonului. Nu- 
mele ei va fi cântat în cântecile cele mai dragi ale răsboiului 
nostru”. 

„Şi voi, femeile satelor, care ati avut de îndurat o soartă atât 
de aspră şi atât de tristă, de multe ori am păşit în casele voastre 
umile, m'am apropiat de inimile voastre şi am vorbit cu voi de- 
spre cei plecaţi si despre cei care erau să nu să mai întoarcă. In- 
grijorarea eră întipărită pe feţele veastre, ochii voştri erau adân- 
citi şi rătăcitori, spatele vostru încovoiat de poveri, căci acum 
voi faceţi şi munca celor plecaţi. Nici odată n'am auzit o plângere 
de pe buzele voastre. Când povesteati despre cei în primejdie, vă 
intorceati cu faţa, spre sfânta icoană din colţul casei voastre si 
cu mânile tremurätoare fäceati semnul crucii. „Trei de ai mei au 
plecat pe front, doi au căzut, însă dacă ași avea zece feciori 
i-aşi dă pe toţi; cu sânge de viteji să sfințește pământul pe care 
îl ară... Dumnezeu iartă păcatele celor morţi”. Aşa mi-a vorbit 
o mamă bătrână dela care am auzit si alte cuvinte, cari erau atât 
le eroice pe cât erau de simple. „Dumnezeu ne-a dat mulţi ani 
de pace şi belşug, Acum s'au tulburat vremurile, soarele nu poate 
să lumineze deapururea şi... Dumnezeu știe mai bine”. Si alte 
cuvinte care au rămas în inima mea ca florile. Vecinic răbdă- 
toare şi vecinic jertfite, smerite femei, sunteţi vrednice de cea mai 
înaltă admiratiune pentru soarta voastră. Tăria voastră, iubirea 
voastră, puterea voastră de renunțare, au întărit pe ostașii no- 
stri ca să tind pept dusmanului. Voi n’ati întrebat nici odată cât 
va fi de lungă încercarea, ci liniștite aţi luat asupra voastră po- 
vara dusă până în ziua răsboiului de bărbaţii voştri. Dimineaţa 
la răsăritul soarelui si sara la apus, înainte de a merge la odihnă, 
-voi căutaţi mereu cărările să vedeţi dacă nu să întoarce unul 
«intre cei plecaţi.” 


* Vezi ziua: 28 Aug./10 Sept. 1917. 6 


234 


„Așa sunt femeile ţării mele. Femeia bogată in vestmAn.ul 
de soră de caritate, părăsind găteala de odinioară, fără nici una 
din obisnuintele zilelor de belşug, la patul răniților și muribunzi- 
lor, veghind și dând toată iubirea ei pentru alinarea suferințelor 
şi slujind patriei cu credinţă şi jertfă. Si femeia satelor, la sfar- 
șitul unei zile de muncă, cu mâna la ochi, privind pe drum si 
așteptând, așteptând în fiecare zi pe unul care poate nu să va 
mai întoarce...” 


14 April 1919. 


Cu începere de astăzi vechiul călindar iulian a fost înlocuit 
prin decret-lege cu cdlindarul gregorian; aşa că ziua de 1-iu 
April a devenit 14 April, rămânând calendarul vechiu valabil nu- 
mai pentru biserică şi sărbătorile vor fi ţinute după el, ca şi în 
trecut. 


15 April 1919. 


De mai multe zile principele moştenitor A. S. R. Carol să 
află în Ardeal, unde întâmpină o primire din cele mai călduroase 
şi plină de entuziasm din partea. fraţilor noștri. Prin această că- 
lătorie, aşa, de mult dorită de Ardeleni, și care să poate numi 
triumfală, Prinţul Carol a afirmat, după cum zice d. N. Iorga, 
că acolo suntem și că acolo rămânem, chiar si dacă numai sin- 
gurele energii ale neamului românesc ar stă în sprijinul unui 
drept sfânt. 

La gara din Brașov a fost întâmpinat de autorităţile mili- 
tare şi civile, în frunte cu prefectul Dr. Baiulescu şi de o enormă 
mulţime de popor din oraș și jur. Dela gară, însoţit de un cor- 
tegiu impozant, cu juni călări, în costumele lor cusute în fir si 
fluturi de aur, Prinţul s'a dus în Piaţă, unde a fost întâmpinat 
de corurile şcolare si de aclamatiunile mulţimii. In fata popotet 
garnizoanei, comandantul regimentului de infanterie local pre- 
zintă pe ofiţeri. A urmat banchetul la care a toastat prefectul și. 
comandantul regimentului, la cari a răspuns A. S. R. spunând 
că e fericit că päseste pe pământul Brașovului, in care a petrecut 
unele din cele mai frumoase clipe ale copilăriei; laudă bravura 
eroilor flăcăi ai ţării Bârsei din regimentul 2 din Braşov şi în- 
chină în sănătatea și prosperitatea orașului. După banchet, Prin- 
tul a vizitat biserica Sf. Nicolae, apoi ducându-să la cimitirul din 
apropiere, a vizitat mormântul bardului naţional Andreiu Mură- 
sanu, la vederea căruia a esclamat: „Cât de modest este mormân- 
tul acestui mare patriot și neobosit luptător!” De aci sa dus pe 
platoul de exerciţii, unde a trecut în revistă trupele, 

Din Brasov A. S. R. a mers la Făgăraș, unde a fost întâmp:- 
nat la gară de mai multe mii de Români, în frunte cu ministrul 
Dr. Aurel Vlad, venit din Sib'iu anume pentru aceasta, care i-a 
urat bun sosit în numele Conciliului Dirigent si a poporului ro- 
man din Ardeal, salutându-l ca pe reprezentantul Dinastiei ro— 


235 


mâne sub a cărei conducere dreapta sa întrupat România Mare. 
A. S. a răspuns cu cuvinte calde şi frumoase, multumind pentru 
primirea ce îi s'a făcut pe pământul istoric al lui Radu Negru. 
De faţă erau toate autorităţile administrative și bisericeşti, in 
frunte cu prefectul, Dr. Octavian Vasu. Multimea cu un entuziasm 
ne mai pomenit a făcut A. S. Regale ovatiuni si manifestatiuni. 
de bucurie. 

La Sibiiu principele moştenitor a fost salutat de toţi membri 
Consiliului Dirigent, în frunte cu Dr. Iuliu Maniu, preşedintele, 
de autorităţile civile şi militare şi de o mulţime imensă, din oraş 
si satele vecine. La cuvintele de bună venire rostite de d. Maniu, 
Prinţul a răspuns prin cuvinte patriotice, amintind că vine pen- 
tru, a treia oară în această veche capitală a Transilvaniei, însă 
pentru prima dată de când Ardealul a devenit {ara liberă româ- 
nească. Este mândru că a venit pe un pământ românesc, pentru 
care are o dragoste nemărginită. Dela gară Moștenitorul Tronului 
s'a dus la Catedrală, unde sa oficiat solemn un Te-Deum, dună 
care a luat parte la banchetul oferit de generalul Mosoiu. wa 
toastul pronunţat de acesta, Prinţul a spus cât este de fericit că 
a fost primul dintre membri familiei regale, care a vizitat pa- 
mântul sfânt al Ardealului eliberat si toustează pentru eroicii 
soldaţi români, mulţumită cărora să datorește această eliberare. 
La ora 5 a avut loc receptiunile. Entuziasmul poporului eră ne 
mai văzut. La banchetul dat în sala cea mare dela Otelul Uni- 
cum, după toastul generalului Boeriu, A. S. KR. a răspuns astfel: 
„Astăzi retrăesc ziua de cea mai adâncă emotiune pentru toţi 
Românii din cuprinsul României Mari. Nu voiu uită niciodată, 
clipa măreaţă din ziua acea frumoasă de primăvară, când cel 
d'intâiu contingent de Ardeleni a depus jurământul de fidelitate 
în mânile Suveranului. Atunci a incoltit în sufletul meu gândul 
si credinta tare că graniţele cele vechi nu mai există. Astăzi 
când am văzut pe toţi Românii sub arme gândul de atunci mi 
s'a întărit.  Ridic paharul în onoarea diviziilor românești si 
simt cum vibrează deopotrivă acelaşi suflet ferbinte.” 

Din Sibiiu Prinţul Carol a plecat însoţit de d-nii Maniu, 
Aurel Vlad si Silviu Dragomir spre Sebeş. Pe drum îi s'a făcut 
ovatiuni entuziaste. La Sebeș, primirea a luat proporţii märete. 
Cam 10,000 de oameni erau adunaţi dealungul drumului şi în 
piaţa orașului. Primarul a rostit cuvinte de bunavenin', oferind 
un frumos buchet de flori. Principele moștenitor a răspuns 
adânc mișcat multumind pentru omagiile prezentate. La Podul 
Mureşului deasemenea astepta sosirea sa o mare mulţime de 
oameni. 

In Alba Iulia, în pieta cea mare istorică A. S. BR. a fost in- 
tâmpinat de mult popor. Primarul oraşului, Dr. Camil Velican, 
vorbind a arătat că dela 1599, întâia oară un prinţ român în- 
trând în această cetate sfântă întruchipează realizarea visului 
naţional. A. S. răspunde că a venit adânc emoţionat în acest 


236 


oraş de trei ori sfinţit. Intâia oară pirn cucerirea de către vitea- 
z 1 Voevod Mihaiu, apoi prin suferinţele eroilor ce s’au jertfit 
aci viaţa şi a treia oară prin declararea de alipire a poporului 
roman din Ardeal, Banat si Ungaria. După primire Prinţul a 
vizitat cetatea şi a inspectat trupele nou formate. Apoi ş'a con- 
tinuat drumul spre mica noastră Romă. 

In Blaj primirea a fost deosebit de călduroasă. La întrarea 
în oraș Prinţul a trecut prin o poartă triumfală. La intrarea, 
în Mănăstire întreg clerul aşteptă îmbrăcat în odăjdii, în frunte 
cu Episcopul Orăzii Mari, Dr. Dumitru Radu, care a urat bun 
sosit înaltului oaspe. In cuvântarea sa, episcopul a arătat im- 
portanta orășelului dela îinpreunarea celor două Târnave, atât 
din punct de vedere cultural cât si din punct de vedere naţional. 
Te-Deumul oficiat pe urmă a dat ocazie numeroasei pături de 
„intelectuali să să prezinte în corpore spre a cere revärsarea ha- 
rului Dumnezeiesc asupra Mostenitorului Tronului. După ser- 
barea din biserică, A. S. R. a primit defilarea institutiunilor cul- 
turale, reuniunilor si comunelor învecinate, cari au venit să-şi 
depună omagiile. Condus de episcopul Radu şi de vicariul Dr. 
Vasile Suciu, a vizitat aşezămintele culturale ale Blajului: li- 
ceul, internatul de bäeti, seminarul, scoala de fete. Sara îi s'a 
oferit un banchet în Palatul Mitropolitan; a toastat episcopul 
Radu în onoarea Prințului, evocând amintirea vremurilor 
când între aceleași ziduri ale Castelului din Blaj, principele 
Ardealului Apafi umilise pe un vrednic Mitropolit din Bälgrad 
(Alba-lulia). Cum s'a schimbat vremurile! S’au dus cei de un 
cuget cu ei si astăzi nouă ni s'a făcut cea mai deplină dreptate. 
Când în acelaș locaş al Mitropolitului din Blaj ne este dat să 
adăpostim pe cel dintâi Principe Moștenitor al României între- 
gite. „Mitropolia noastră, zice episcopul, vă aduce cele mai su- 
puse omagii rugând pe bunul Dumnezeu să vă aducă din nou 
în mijlocul nostru si bucuria ne va fi deplină.” A. S. R. răspun- 
zând a spus următoarele: „La cuvintele atât de calde si atât de 
‘emotionante ce mi le-aţi rostit in fata Catedralei, mi-am simţit 
sufletul așa de impresionat, încât n’asi fi putut dă nici un răs- 
puns. Am intrat în sfântul Altar pentru a mulţumi lui Dum- 
nezeu că ne-a, hărăzit această frumoasä zi. Știu că episcopii al 
căror chip îl văd aci, toţi au fost luptători aprigi şi strejeri ai 
neamului nostru; ei au câștigat Blajului dreptul să rămână în 
“veci cel mai sfânt si cel mai înalt focar de cultură al României 
întregite. Inchin paharul în amintirea falnicilor luptători din 
trecut si pentru înflorirea, celor de azi si celor de inane.” In 
ziua urmätoare A. S. R. a plecat; studentimea din Blaj si întreg 
publicul românesc i-a făcut și astădată cordon dealungul stră- 
zilor. Prinţul a câștizat pe dea’ntregul dragostea Blăjenilor, lä- 
‘sand în inimile tuturor cea mai frumoasă amintire. 

Drumul până la Orăştie a fost o adevărată sărbătoare. 
"Toate satele prin cari a trecut, i-a, făcut înaltului oaspe cea mai 


237 


călduroasă primire, întâmpinându-l cu aclamatiuni nesfarsite- 
pline de mare insufletire. Cu deosebire la Vinful-de-jos, in ve- 
chiul cerc electoral al preşedintelui Consiliului Dirigent, primi- 
rea a fost emoţionantă. Oprindu-să automobilul sub arcul de- 
triumf, preotul comunii i-a prezentat omagiile, iar fetele în mi- 
nunate costume naţionale i-au oferit buchete de îlori. 

La ora 10 a. m. Prinţul a intrat în Orastie, unde a fost 
aşteptat de o escortă de călăreţi, cari l’au condus până în oraş. 
Aci prefectul judeţului, Dr. Vasinca, l’a salutat de bunäsosire. In 
piaţă, unde a fost ridicat un märet arc de triumf, primarul ora- 
şului Dr. Boca a prezentat pânea şi sarea tradiţionale. Din par- 
tea domnişoarelor îi s'au oferit mai multe buchete de flori, cari 
i-au acoperit automobilul. Un cor bine condus a intonat imnul 
regal însoţit de aclamatiunile furtunoase ale imensei mulţimi. 
Apoi Prinţul s'a dus spre platoul dela marginea oraşului, unde- 
a inspectat trupele regimentului local de infanterie. Soldaţii s'au 
prezentat în mod admirabil. După ce a privit aproape două ore 
exerciţiile trupelor, soldaţii au format careu in jurul A. S. R. 
care le-a vorbit îndemnându-i să păstreze virtuțile moştenite din 
bătrâni. La ora 1 ofiţerii au oferit un banchet, la care au servit 
12 domnisoare îmbrăcate în splendide costume nationale romä- 
nesti. După toastul comandantului regimentului, a vorbit Prin- 
tul moştenitor arătând partea de moștenire pe care o avem dela 
strămoşii nostri Daci. Acei oșteni mândri si viteji, care au pre- 
ferit să moară decât să-şi vadă libertatea strivitä. Scoalele din 
Orăștie si comunele din jur au defilat pe dinaintea sa si A. S. 
R. a putut ceti de pe feţele lor mandre vechea Orăștie dacică; 
apoi Principele cu suita au părăsit orașul în cele mai căl- 
duroase ovatiuni. 

Sara la ora 6 a sosit la Sdliste, unde primirea a fost tot asa 
de entuziastă, si înältätoare. A vorbit primarul, apoi protopopul 
Dr. Lupaș, care a arătat importanţa culturală a acestei comune 
curat româneşti. Prinţul a mulţumit emoţionat şi după aceea a 
vizitat biserica şi școala, fiind întâmpinat pretutindeni cu ova- 
tiuni entuziaste. Din Săliște s'a reîntors la Sibiiu, unde a azi- 
stat la concertul festiv aranjat în onoarea sa, cu care ocazie 
publicul azistent a făcut o frumoasă manifestaţie de simpatie 
pentru Prinţ și întreaga casă domnitoare. 

Cu privire Ja călătoria triumfală a Prințului moştenitor in 
Ardeal, ziarul Renaşterea Romănă din Sibiiu, scrie: „Din prun- 
cia cea mai fiagedä şi până în zilele noastre să desprinde din 
istoria poporului românesc un fapt putin obicinuit la restul po- 
poarelor: necesitatea, sufletească imperioasă si ireductibilă de a 
avea un domnitor. N’a fost epocă in viata poporului nostru, ori- 
unde Var fi aruncat soarta, să nu simtă nevoia de a avea un 
păstor în frunte, pe care împodobindu-l cu toate cele mai alese 
calităţi, să-l adore. In această privinţă noi, cei de această parte 
a Carpaţilor, am ajuns proverbiali şi aproape de râsul lumii. 


-238 


Am fost înşelaţi de Habsburgi in fel si chip, am fost eludati 
faţă de Maghiari si faţă de alţii, am fost trimiși in foc, am mu- 
rit pentru domnitorii, cari ne-au plătit cu ingratitudine vădită, 
şi totuşi, până acum vr’o zece, două zeci de ani nu ezitam a ne 
legă speranţele de ,dräguful de Impărat”. Prin munca ascunsă 
a misterioaselor celule cerebrale, din tată în fiu să mostenise la 
noi şi devenise tradiţie sfântă, — afară, de cultul limbei, poate 
cea, mai sfântă, — de a te închină Măriei Sale şi a-l scuză pen- 
tru nedreptăţi învederate, aruncând vina deapururi pe sfetnici. 
Devenise pentru noi o noţiune ideală „Măria Sa”, legată de cele 
mai subtile fibre ale eului nostru, până ce în sfârşit lumina vie 
a speranţei reale ne-a şters din suflet chipul Vienei egoiste si 
haine și ne-a sădit mai adânc în piept icoana Dinastiei Natio- 
nule de astădată. Si gloria pe care ne plăcea s’o făurim în jurul 
Tronului de astădată este aicea, şi mintea noastră abia o poate 
cuprinde, asa de neasemnănată este strălucirea ei. Ca o floare 
minunată trăită artificial şi trăită doar din imaginatii factice, 
ajuns în bătaia fericitoare a soarelui adevărat si nemijlocit, 
„sentimentul nostru dinastic să va deschide si prin bogăţia lui va 
uimi chiar și pe cei către cari să îndreaptă. Căci nu este Român 
pe toată întinderea acestor meleaguri stropite cu sânge aşa de 
mult, cu sânge românesc, care să nu știe cât şi ce a făcut Di- 
nastia pentru noi Ardelenii. Stim prea bine că fără perseve- 
ranta dârză şi înţelepciunea, prevăzătoare a Regelui si stăruința 
minunată a Reginei noi am fi poate tot robi astăzi. De aceea 
înăscutul sentiment dinastic, întărit prin recunostinta constiin- 
tii si fără margini a desrobitilor, să îndreaptă cu umilită ar- 
doare spre Tronul românesc. Astfel bucuria cu care a fost în- 
tâmpinat Principele moștenitor al României Mari, de putinul 
popor care a putut află de sosirea neprevăzută a Coconului 
domnesc, arată setea cu care așteptăm în mijlocul nostru pe 
Regele Erou si pe diplomatul de frunte al României Mari, pe M. 
S. Regină. Il aşteptăm cu nerăbdarea bolnavului vindecat de 
crancenă boală, care închinare vrea să aducă binefäcätorului si 
cu elanul unei spontaneitäti sublime vrea să-și astearnä viata la 
picioarele celor cari i-au făcut'o demnă de trait. Si, până atunci, 
până în ziua de supremă sărbătoare, dela mic la mare, legământ 
sfânt să facem ca vitejia şi patriotismul Regelui pildă să ne fie 
în toate ale noastre, iar dragostea de ţară a Reginei să nu fie 
mai presus de a noastră. Astfel le vom împlini voinţa si ajunge- 
vom să avem parte de dragostea lor! Acestea am dorit să le ştie 
Fiul regesc care petrece în mijlocul nostru și să le ducă cu el la 
picioarele Tronului: omagiul si nefermurita dragoste a popo- 
rului prin El eliberat din suferinţă si care al Lui vrea să fie pe 
veci cu neclintită credinţă si capabil de cele mai înalte jertfe.” 

Iar ziarul oficios al Consiliului Dirigent Patria, tot din Si- 
biiu, scrie astfel: „Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au 
fost conduşi de P. S. S. Episcopul Cristea. Aici s'a petrecut o 


239 


scenă emoţionantă, când Prinţul Carol in răspunsul său a ac- 
centuat că a fost adânc pătruns de însemnătatea momentului şi 
mișcat până la lacrimi când a intrat azi în Catedrala din Si- 
biiu, când parcă toţi cari am fost prezenţi am chemat pe Dum- 
nezeu de mărturie la realizarea visului nostru secular. „Unita- 
fea națională este pe vecie înfăptuită, după cum vecinic este 
Dumnezeu, care ne-a ajutat s’o infdptuim.” Cei prezenţi au ră- 
mas adânc impresionati, în ochii multora au apărut lacrimile, 
<a o dovadă sinceră, dar strălucită, de nemărginita bucurie de 
care au fost cuprinşi auzind pe Mostenitorul Tronului grăind 
aceste cuvinte. — Reprezentanţii Bisericii greco-catolice române 
au fost conduși de către d. protopop Togan, căruia răspunzân- 
du-i Prinţul a spus că știe cât are să mulţumească neamul ro- 
mânesc bărbaţilor de înaltă erudiție culturală ai Bisericii greco- 
catolice.” 


17 April 1919. 


Academia Română a primit dela Societatea regală de lite- 
ratură din Londra următoarea scrisoare: „Domnului Preşedinte 
al Academiei Române. Aflarea luptei eroice pe care patria 
d-\oastre o poartă de un timp asa de îndelungat in fața unor 
ne mai pilduite dificultăţi, deşteaptă nu numai admiraţie în ini- 
mile tuturor Englezilor, dar şi hotărârea de aşi aduce aminte de 
sacrificiile României la încheierea socotelei finale. Noi, Direc- 
țiunea Societăţii regale de literatură, ce are scopul de a inlesni 
o înţelegere temeinică între popoare, suntim dorinţa de a va 
aduce asigurarea că, pe lângă sfortärile armatelor noastre, sau 
organizat si alte forte demne pentru a îndreptă victoria finală 
spre acelea idealuri de drept şi libertate a naţiunilor pentru cari 
România s’a vărsat sângele si şa jertfit avutul. Si mai mult de- 
cât atâta, Cunoscând situaţia particulară a poporului român, 
ca o rasă deosebită în ceeace priveşte limba si caracterul, prin- 
tre vecinii agresivi şi nesiguri, simţim o datorie mare să veghem 
<a aspiraţia sa spre o desvoltare intelectuală deosebită să fie în- 
deplinită. E dorinţa noastră de a contribui la acest scop sfânt 
în marginile puterilor noastre şi nu ne lipsesc planurile prin 
cari sperăm că, în scurt timp, s’ar putea realiză scopul nostru 
comun. Suntem miscati şi admirăm eroismul patriei voastre în 
lupta ei inegală, Când momentul încercărilor celor amare va fi 
trecut, vom fi gata să lucrăm cu voi împreună la realizarea 
acelor nobile idealuri pentru care aţi făcut sacrificii atât de 
nemărginite.” 

La această frumoasă scrisoare Academia noastră a răspuns 
astfel: „Din cauză că o mare parte a României a fost ocupată 
timp de doi ani de armate dușmane si că, chiar în urma liberării 
teritoriului, dezorganizarea în care să găsea patria noastră eră 
aşa de mare, încât mai nici un serviciu public nu funcţionă în 
mod normal, scrisoarea dela 22 Februar 1918, ce aţi binevoit a 


240 


ne trimite a parvenit Academiei Române cu întârziere de 
aproape un an. Recunoașterea marilor sacrificii ce patria noa-— 
stră a făcut, simpatia pe care onorata Societate regală de litera- 
tură o exprimă pentru mult incercatul nostru popor şi asigu- 
rarea ce ne dă că, înlăuntrul puterilor sale, va căută să susţină 
drepturile României când să va încheiă socoteala finală, este 
pentru noi o mare mângăiere si o mare încuragiare. In aceste 
zile când tocmai să discută socoteala popoarelor, nu ne îndoim 
că cuvantul onoratei Societăţi regale de literatură va atârnă 
greu în cumpănă pentru noi, în Areopagul ce hotäreste forma 
viitoare a lumii. Academia Română este măgulită si fericită să 
vadă că o corporație asa de ilustră ca, Societatea regală de lite- 
ratură se interesează de poporul român, acărui unitate culturală 
o reprezintă institutiunea noastră de peste jumătate de secol. 
Membri Academiei Române sunt mari admiratori ai poporului 
englez şi a operelor sale intelectuale în toate domeniile ştiinţelor 
și literaturii. Marii autori englezi s'au considerat la noi ca au- 
turi nu numai ai unui popor, ci a omenirii întregi și ne sunt 
asa de familiari ca ai noştri proprii. Academia Română multu- 
meşte încă odată Societăţii regale de literatură pentru încura- 
jarea şi speranţele ce-i dă și îi exprimă cea mai profundă re- 
cunoștință.” | 


20 April 1991. 


Astăzi este întâia zi de Paşti, ziua Invierii Mântuitorului 
nostru, pe care o serbează în acest an întreaga omenire creștină 
în acelaşi timp. Pentru noi Românii, Pastile de acum sunt pri- 
mele pe care le serbează toţi fiii neamului nostru împreună, în- 
tr’un singur popor si într'un singur Stat, şi pentru aceasta Pa- 
stile din acest an sunt deosebit de frumoase, de o frumsetä unica. 
pentru toate inimile românești. Dintr'un capăt până la celalalt 
al marei noastre împărăţii, pe malurile Tisei, ale Mureşului, 
ale Crișurilor, ca si pe malurile Oltului, ale Siretului, ale Pru- 
tului, ale Nistrului si ale Mării Negre; pe cele două povârnișuri 
ale falnicilor noştri Carpaţi, cari sunt leagănul rasei noastre, în 
pădurile dese şi adânci de pe vârfurile și văile lor, precum şi în 
câmpiile întinse şi mănoase din vale; pe toată această mare în- 
tindere a României Mari, una din cele mai frumoase ţări de pe 
suprafaţa pământului, cu râurile, cu pădurile, cu câmpiile si cu 
munţii săi, şi mai cu seamă cu ponorul său, același în privința 
limbei, îmbrăcămintei și moravurilor, peste tot locul, la Miază- 
Noapte, la Miază-Zi, la Răsărit si la Apus, ziua de azi, dumineca 
Invierii lui Isus Christos este şi dumineca sfântă a Invierii nea- 
mului nostru, dumineca, sfântă a Unirii noastre într'un singur 
tot, mare şi frumos! Astăzi tot Românul, când va ciocni oul roşu 
şi va zice Christos a înviat, să va gândi în acelaşi timp la Ba- 
sarabia, la Bucovina si la Ardeal, la toţi fraţii nostri de peste 
Prut si la cei de peste munţi; precum si cei de pe acolo cu 


241 


toţii să vor gândi la fraţii lor din vechiul Regat, si astfel pe tot 
pământul românesc să vor întinde, să vor încrucişă si să vor 
topi toate acestea gânduri într'o mare pânză nevăzută şi sufletul 
românesc va simţi unitatea sa nemuritoare, acea unitate pe 
care veacuri de despărţire si de apăsare n'au fost în stare s’o 
sdrobească, si care unitate, astăzi pentru întâia oară, va simţi 
bucuria triumfală de a fi liberă. Neamul românesc sărbătore- 
şte astăzi adevărata Inviere prin libertate, dreptate şi reforme 
mântuitoare, privind cu încredere viitorul, mândru de chema- 
rea sa istorică şi cu credinţa tare că va reuşi prin propriile lui 
puteri şi însuşiri să răspundă cu vrednicie menirei sale ca po- 
por de ordine, cultură şi civilizaţie. 


21 April 1919 


Astăzi, a 2-a zi de Paşti, la ora 10 a. m. Augusta noastră, 
Suverană, Regina Maria, strălucita apărătoare a dreptului no- 
stru în Apus, s'a întors la Bucureşti biruitoare. Lume multă a 
eșit întru întâmpinarea ei, făcându-i ovatiuni cu un entuziasm 
indescriptibil. 


22 April 1919. 


Cu ocazia acestor sfinte sărbători, d. Maniu, preşedintele 
Consiliului Dirigent din Ardeal, a trimis M. S. Regelui o tele- 
gramă de felicitare la care Suveranul a răspuns astfel: „Din 
adâncul sufletului vă zic: adevărat c’a înviat! Multumindu-vä 
pentru urările de sfintele sărbători ce-mi aduceţi cu atâta căl- 
dură, sunt fericit că trupele mele au putut aduce prin înaintarea 
lor ca cel mai frumos dar de Paști linişte şi ordine in multe 
sate atât de greu încercate. Fiul meu s'a, întors din Ardeal cu 
amintiri neuitate. Din partea Mea mulţumesc din inimă tuturor 
pentru frumoasa și călduroasa primire ce îi s'a facut. A fost 
foarte mulţumit de frumoasa ţinută a regimentelor nou formate, 
care prin conlucrare cu vechile regimente din regat, vor făuri 
un inel de oţel în lanţul Unirii. Vă urez la toţi sărbători fe- 
ricite!” 

Comandantul trupelor din Transilvania a adresat soldatilor 
următorul ordin de zi: ,,Ostasi ai armatei din Ardeal! Luând 
pildă creştinească dela Domnul Isus Christos, astăzi, voi vă su- 
puneţi cu seninătate la jertfe pentru fraţii voştri, pentru drep- 
tatea cauzei Neamului nostru. După cum Mântuitorul, după 
toate suferinţele la care a fost supus, a înviat mai măreț si in- 
vätätura sa înteleaptä trăiește si va trăi veacuri încă, tot astfel 
greutăţile prin care treceţi voi astăzi vor spori faima neamului 
de Român, iar strângerea întregii suflări româneşti într'un sin- 
gur mănunchiu si liniștea ce o dati fraţilor noștri asupriti de 
pe pământul sfânt al Ardealului, vă va atrage binecuvântarea 
lui Dumnezeu si a urmaşilor copiilor voştri. Ostaşi ai armatei 
din Ardeal! Profit de prilejul sfintei sărbători a Invierii Mân- 


Dr. V. Bianu. Răsboiul Românlei Mari. 16 


242 


tuitorului şi mulţumindu-vă pentru-avântul cu care v’ati arun- 


cat asupra dusmanului, vă zic la toţi crestinescul: Christos a 
înviat!” 


29 April 1919. 


Sunt mai multe zile decând brava noastră armată a luat 
ofensiva împotriva armatei si a bandelor ungurești, care je- 
fuiau şi omorau pe fraţii noştri de dincolo de nenorocita linie 
de demarcaţie. Ea isi face datoria în cel mai strălucit mod, 
bătând si alungând vräjmasul prin lupte crâncene. Soldaţii 
noştrii luptă cu acea vitejie, care a creat armatei române o 
faimă neperitoare, iar ofiţerii mor ca eroi în fruntea unităţilor 
pe cari le comandă si le duc la isbândă, şi între aceştia primul 
loc îl ocupă Colonelul Constantin Paulian. Acest brav colonel 
în săptămâna patimilor, vineri spre sâmbătă, când oastea noa- 
stră trecea vijelioasă spre locurile încă nesmulse din ghiarele 
bestiei ungurești, într'o luptă dârză si sângeroasă, a căzut cu 
cinste în fruntea insufletitei lui brigăzi de vânători.*) Comu- 
nicatele oficiale anunţă zilnic o victorioasă înaintare. La Ora- 
dia-Mare, la Sătmar fâlfäie biruitor tricolorul român, iar ar- 
mata lui Bela Kun este asvârlită dincolo de Tisa, 

Cu privire la strălucitele succese ale armatei noastre, zia- 
rul Neue Freie Presse din Viena, publică o corespondenţă din 
Budapesta, din care reproduc numai începutul: ,,In şedinţa 
consiliului de soldaţi si lucrători revoluționari din Budapesta, 
comisarul poporului la externe, Béla Kun, a declarat că ofen- 
siva română, judecând după simptomele ce să arată, a reuşit 
si Sătmarul a căzut. In urma succesului armatei române, în 
această, localitate domnește iarăşi burghezia. Trupele române 
stau în faţa porţilor Oradiei-Mari, unde în scurtă vreme va 
reînviă din nou regimul capitalismului exploatator. O parte, o 
infimă parte a trupelor noastre sa apărat luptând până la ul- 
tima picătură de sânge. O altă parte s’a părăsit poziţiile, uni- 
tätile desfäcându-sä. O singură mângăiere pentru noi e Debre-. 
finul. Aci muncitorimea a înfrânt contra-revolutia. La Bekes- 
Csaba situatia de asemenea e rea. Si acolo o parte din trupe s’au 
disolvat; cealaltă parte mai rezistă încă. Românii atacă pretu- 
tindeni cu forte superioare, cu arme mai bune, cu munitiuni 
mai perfecţionate decât ale tinerii armate a Statului proletar 
recent.” 


30 April 1919. 


Ziarul Patria din Sibiiu descrie întrarea triumfală a ar- 
matei române în Oradia-Mare astfel: „Tunurile bubuiau asur- 


*) Colonelul Paulian mai fusese greu rănit la braţul şi piciorul stâng in 
timpul aprigelor lupte din Valea Oituziului, pe când să găsea tot în fruntea 
unităţii lui de vânători. 


243 


zitor, împrăştiind moartea in rândurile risipite ale dusmanu- 
lui, care fugea speriat din faţa dorobantilor. In oraş enervare 
mare; diferite svonuri circulă, anume că bandele roşii să apro- 
pie de oraş, că forţe mari inimice vin în mars forţat spre a să 
ciocni cu trupele române. Acestea, toate făceau ca populaţia să 
treacă prin nişte clipe îngrijitoare. Autorităţile şi o parte din 
populaţie să refugiase spre partea de unde să aşteptau trupele 
române. „Mai au 3 chilometri” anunțau nişte stafete trimise 
în grabă. De odată un nor de praf și un automobil își făcu apa- 
ritia. In el era un general. Cine să fie? Mii de braţe să ridicară 
aclamând pe viteazul general, care înfruntând orice pericol, 
pentru a dă si mai mare impuls armatei sale, să avântase în- 
nainte de a fi ajuns armata în oraș spre a vesti populatiunii că 
mântuirea a sosil. Un general, un general, strigă mulţimea în 
extaz de admiraţie, faţă de acest erou. Cine să fie? Mii de 
braţe să ridicară aclamând pe viteazul general şi instinctiv din 
mii de glasuri a răsunat strigătul: Trăiască generalul Mosoiu, 
eroul nostru naţional. Ura... şi văzduhul să cutremură de mii 
de strigăte de bucurie. Toată lumea plângea. Teama de bandele 
roşii dispăruse; eră de ajuns că pentru un moment să găsea 
eroul marei naţiuni în mijlocul lor, pentru ca să nu să mai 
teamă de nimic. Nu-l văzuseră până atunci, cei din Oradia- 
Mare, dar sufletele lor le spuneau că numai el trebue să fie, 
numai el simbolul desrobirii natiei românești. De patru luni, zi 
şi noapte îl aşteptau; de patru luni, decând păşind biruitor în 
Ardeal, numele lui eră pomenit ca numele unui zeu salvator şi 
acum iată-l, a sosit... Ce impunător! Din ochii lui de vultur, 
isbucnesc flacări de ură încontra dușmanului de veacuri. E în 
picioare, în automobil. Deodată o ploaie de flori îl acoperă in 
aclamafiile mulţimii. Era poporul care isi dă prinosul său de 
venerație armatei românești. Era sărbătoarea triumfală, a celui 
mai mare erou, în cele mai sfinte clipe ale neamului. Automo- 
bilul nu mai poate înaintă. Mulțimea. creşte si un ocean de capete, 
Români, Unguri toate nationalitätile orașului aclamä pe viteaz. 
Deodată apare o delegaţie în cap cu primarul orașului, care 
oferă pâne şi sare învingătorului, — salutându-l în aplauzele 
tuturor, aducându-i cuvinte de o înälfätoare laudă si de divini- 
zare. Toţi plâng. Sunt lacrimi de bucurie, de bucuria cea mare 
ce to dă înfăptuirea unui măreț vis. „Aţi fost așteptat, dom- 
nule general!l”... şi vorbitorul isbucni în lacrimi. „Să ne trä- 
ieşti; acuma putem muri cu toţii, că am văzut înfăptuit cel mai 
frumos vis al vieţii noastre, am văzut pe fiul Ardealului, pe 
Dumnezeul nostru, întrând triumfător! Sfidând moartea ca să 
me salveze pe noi.” Uralele nu mai conteneau. Eră un delier... 
Täcere ... Tăcere... Generalul cu lacrimi de fericire în ochi 
vorbește: „Cetăţeni! Armata conştientă de îndatoririle sale, a 
luptat cu cel mai mare spirit de sacrificiu pentru a salvă pen- 
tru totdeauna pe fraţii săi, cari erau terorizati şi măcelăriți de 


16, 


244 


către bandele bolseviste ale guvernului unguresc. Cu toate ca 
am ocupat acest oraş şi acestea ţinuturi cu puterea armelor, 
totuşi noi Românii, credincioşi sentimentelor şi idealurilor noa- 
stre, vă întindem la toţi mâna de frate, îndemnându-vă ca cu 
cugetul curat, să deveniți cetăţeni credincioşi ai marelui nostru 
Rege, salvatorul neamului nostru, acela care s'a sacrificat pen- 
tru fericirea poporului român este marele nostru Rege Ferdi- 
nand I şi Augusta sa soţie M. S. Regina Maria. Gândul nostru 
al tuturora, să să îndrepteze cătră familia noastră regală şi toţi 
intr’un glas să strigăm: Trăiască viteazul între viteji M. S. Regele 
Ferdinand, Împăratul tuturor Românilor! Trăiască prea mărita 
noastră Împărăteasă M.S. Regina Maria! Trăiască A. $. R. vitea- 
zul principe moștenitor al Tronului, A. S.R. Prinţul Carol! Trä- 
iasca Dinastia Română! Trăiască marii noştri bărbaţi conducă- 
tori!”... Urale sguduiră pământul şi deodată ca prin minune un cor 
format in pripă intonează imnul regal român, care este cântat 
de mii de voci. Măreţia momentului nu să poate descrie. Un ura 
străbate văzduhul şi capul coloanelor trupelor românești apare 
în piaţa oraşului, defilând în fata domnului general. Strada să, 
umple cu un covor de flori peste care calcă mândrii si frumosii 
dorobanţi, pe când tunurile bubuie fmproscând moartea în dus- 
manul care fuge îngrozit de atâta măreție. I-a fost dat armatei 
române, le-a fost dat ostaşilor ţărani ai Regelui Ferdinand să 
defileze, întrând in Oradia-Mare, pe un drum deaproape un 
chilometru acoperit cu flori. Aproape nouă batalioane au intrat 
in Oradia-Mare. Soldaţii defilând în fata domnului general, 
n’au mai putut tine privirile lor înainte din cauza valurilor de 
flori, care să revărsau de pretutindeni asupra capetelor lor. 
Era sărbătoarea soldatului român. El să ridică deasupra tu- 
turor celor prezenţi, într'o apoteoză, care facea să coboare capul, 
în semn de venerație, nu numai vlăstarele româneşti din aceste 
părţi, dar însuşi străinii şi în deosebi Ungurii. Ca un amănunt» 
care poate oglindi în întregime si simpatia populaţiei si res- 
pectul pe care l’a impus soldatul român străimilor, amintim că 
atunci când trec soldaţii pe stradă, chiar izolaţi, locuitorii es 
în stradă şi îi salută cu admiraţie.” 

Domnii miniştri Maniu si Romul Boilă ţinând să viziteze 
frontul, pentru a felicită brava armată română si pe viteazul 
general Moşoiu, comandantul grupului de Nord, în ziua de 
25 April au sosit la Dej. La masa intimă oferită de comanda- 
ment în cinstea distinșilor oaspeţi, au fost întâmpinați de ge 
neralul Moşoiu, însoţit de bravul său şef de stat-major Lt. Co- 
lonelul A. Negulescu, de sub-seful de stat-major Maiorul Nic. 
Pălăngeanu, Maiorul Aurel Focşăneanu, Locotenentul-adjutant 
Popescu, precum si de d. Dr. Teodor Mihali, preşedintele Sfa- 
tului naţional şi prefectul judeţului, împreună cu o parte din 
şefii autorităţilor oraşului. D. Maniu, ridicând un pahar de vin 


245 


în sănătatea generalului Mosoiu si a armatei române, a spus 
următoarele: „Domnule General! Am sosit pe front să vă aduc 
bucuria cea mare ce am simţit'o noi Consiliul Dirigent si întreg 
poporul, în urma strălucitelor fapte de arme ce aţi săvârşit. 
Victoria d-v. faţă de Unguri, pe lângă însemnătatea ei ca victo- 
rie militară, care va rămânea, neştearsă în istoria poporului 
nostru, are și o altă însemnătate morală. Până acum Ungurii 
au susţinut că dacă au fost învinși în acest răsboiu, au fost 
învinşi de Europa întreagă, nu de armata română, care nici 
n’ar fi îndrăznit să să bată cu ei. D-voastră, domnule general, 
ati dovedit lumii întregi că chiar atunci când armata română 
luptă numai cu o singură mână, cealaltă mână fiind intre- 
buintatä pe alt front, ea a putut sdrobi armata ungurească. 
Atunci când va avea amândouă mânile libere, atunci ea e 
capabilă să să lupte cu zeci de armate, mai superioare decât a 
poporului maghiar.  Recunoştinţa întregului popor faţă de 
d-voastră, viteazul conducător al armatei glorioase, este asa de 
mare încât nu pot s'o arăt prin cuvinte. D-voastră, domnule 
general, veţi rămânea vecinic scris în istorie printre cei mai 
mari eroi ai neamului nostru. Ridic acest pahar în sănătatea 
victoriosului general si în sănătatea marei oștiri române, mân- 
dria noastră!” — DD. general Moșoiu a răspuns astfel: ,,Dom- 
nule Ministru, vă mulţumesc pentru cuvintele elogioase, adre- 
sate prin mine armatei de Nord. De când am sosit în Ardeal şi 
am început să lucrez cu Consiliul Dirigent, vam spus să aveţi 
încredere în armata română si am prevăzut dezastrul militar 
de astăzi al Ungurilor. Armata este expresia vointii poporului. 
V'am spus: de atunci că armata română e gata si că așteaptă 
numai porunca ca să pornească spre victorie sigură. Cu aceasta 
credinţă nestrămutată am lucrat timp de aproape cinci luni, 
pentru desăvârșirea pregătirei zilei de astăzi. Rezultatul îl aveţi 
în faţă. In aceste zile de mândrie pentru poporul nostru, un 
singur gând trebuie să ne însufleţească. Să ridicăm cât mai sus 
moralul armatei noastre, care este singurul sprijin al neamului 
nostru. Nespus de fericit sunt în aceste momente, când pot să 
vă salut în mijlocul nostru pe d-voastră, expresia întrupată a 
întregului popor din Ardeal. Să trăiţi domnule Ministru. Tră- 
iască conducătorii acestui popor. Trăiască România Mare!” — 
D. Mihali să adresează d-lui Maniu şi generalului Moșoiu ast- 
fel: „Lubite pretine! Domnule General! Domnilor! Trăim timpuri 
mari. Decând a sosit în mijlocul nostru viteazul între viteji, ge- 
neralul Mosoiu, plaiurile noastre sunt intr’o continuă sărbă- 
toare. Toată lumea la Sibiiu, după cum mi-a declarat și d. 
Maniu si d. Boilă, a fost consternată la plecarea marelui gene- 
ra]. Noi de pe plaiurile noastre ne simţim mândri să-l avem în 
mijlocul nostru pe marele erou national. Mare, fiindcă măreţe 
sunt faptele d-voastre, domnule general. V'am urmărit activita- 
tea d-voastră timp de cinci luni, rămânând în extaz de admi- 


246 


ratie faţă de calităţile d-voastră superioare. V’am însoţit in 
Oradia-Mare si ce am simţit, când zeci de mii de oameni vă 
aclamă ca pe un zeu, nu să poate descrie. Au fost cele mai fru- 
moase momente ale vieţii mele si de acum pot zice: Doamne 
sunt fericit că am văzut visul vieţii mele îndeplinit.” Apoi adre- 
sându-să d-lui Maniu, continuă astfel: „Frate Maniule, ferici- 
rea ce o simt astăzi văzându-te pe tine în mijlocul nostru nu 
să poate grăi prin vorbe. Am în fata mea două lumini ale nea~ 
mului nostru, una esti tu şi cealaltă e bravul general Mosoiu. 
Datoria noastră este ca pe tine, alesul acestui popor, să te aju- 
tăm şi orice bun român este dator aţi dă toată puterea de 
muncă spre a te ajută să desăvârşeşti ceeace s'a câștigat cu ar- 
mele de către bravii ostaşi români. Datoria ta este să tai în 
carne vie, pentru triumful dreptăţii. Să dispară chestiunile de 
invidie personală. Să murim cu toţii pentru recunoaşterea me- 
ritelor şi ridicarea oamenilor cari s'au sacrificat pentru acest 
neam. Să nu permitem la noi, ca să să ridice pe laurii câştigaţi 
de alţii, acei cari n’au nici un merit. Acestea, spunându-ti-le si 
incredintandu-te încă odată de tot sprijinul nostru, ridic pa- 
harul meu de vin în sănătatea ta şi a marelui general zicân- 
du-fi: bine ai venit la noi!” — D. Maniu a răspuns astfel: „lu- 
bite Mihali, Domnule General, Domnilor! Mă simt adânc atins 
de frumoasele cuvinte spuse de pretinul meu Mihali. El nu este 
numai pretinul meu, ci este tovarășul de luptă politică dusă 
contra Ungurilor. Regretatul nostru Badea Gheorghe Pop de 
Băsești, ducându-să dintre noi, lui Mihali i-a revenit preşedinţia 
Sfatului Naţional, sfatuitorul şi ajutorul lui Badea Gheorghe. 
Sacrificiile lui Mihali pentru cauza neamului nostru nu să pot 
descrie. El a fost si este o pildă a generaţiilor viitoare. El nu e 
numai preşedintele Partidului Naţional, pentru a dă o pildă 
cum trebuie să se muncească, el a primit slujba onorifică de 
prefect al acestui ţinut. Salut în Mihali deci nu numai pe pre- 
şedintele Partidului Naţional, ci şi pe slujbaşul onorific, care a 
ştiut şi acum să să jertfească pentru neamul său. Să trăieşti 
frate Mihali, să-ţi deie Dumnezeu viaţă îndelungată pentru feri- 
cirea neamului!” 

Dela Dej, domnul Maniu, a plecat spre Careii-Mari, cu ge- 
neralul Moşoiu, unde va vizită întreg ţinutul luând toate mă- 
surile de organizare administrativa. 


1 Maiu 1919. 


Pe cât de tristă a fost ziua de 1-iu Maiu 1917, când träiam 
sub infrigorarea unui viitor necunoscut şi numai cu credinţa 
neclintită în viitorul neamului nostru; pe cât de jalnică a fost 
ziua, de 1-iu Maiu 1918, când ne duceam zilele sub povara bar- 
barei păci din Bucuresti, impusă de cel mai crud vräjmas al 
omenirii; pe atât de veselă si inältätoare este această zi fru- 
moasă de primăvară din acest an. Cerul este senin, soarele stră- 


247 


luceste în toată splendoarea lui; si pare că natura a luat acea- 
stă înfăţişare sărbătorească pentru ca oamenii, în special Ro- 
mânii, plini de bucurie si fericire, să petreacă armindenul cât 
să poate mai bine, la pădure, pe iarbă verde, cu carne de miel 
şi cu amărelul traditional sau pelinasul, cum îl mai desmeardă 
unii, si cu un taraf de lăutari aldturi!... 


2 Maia 1919. 


M. S. Regina, întorcându-să din călătoria făcută la Paris 
şi Londra, a voit să-și pună singură în curent poporul cu mo- 
dul cum ş'a îndeplinit înalta sa misiune patriotică. Pentru 
aceasta a învitat la Palatul Cotroceni pe reprezentanţii ziarelor 
din Capitală, ca să povestească pretioasele sale impresiuni din 
rodnica sa călătorie. In palatul Cotroceni, ziariştii au regăsit 
aceeaşi fiinţă providenţială pe care în timpul celor doi ani din 
urmă au întâlnit'o vecinic pe front/şi prin spitale. M. Sa a 
vorbit ziariştilor foarte emotionatä şi povestirea sa a fost lungă, 
evocatoare şi dätätoare de speranţe, iar frazele cu care M. Sa îşi 
împletiă impresiile celor două luni de avostolat românesc, pă- 
reau ecoul unor zile şi mai îndepărtate, din care să degagiă 
când hotărârea cu care ştiuse să îmbărbăteze pe luptători, când 
duiosia cu care ştiuse să mângăie pe răniţi. 

Iată, după ziarul Viitorul, cele povestite de M. S. Regina: 
„Inainte de plecare am vrut să am cuvântul Regelui, pe care 
Pam întrebat dacă are încredere în modul cum voiu sti să-mi 
îndeplinesc misiunea. Si Regele mi-a răspuns cu hotărâre: Da, 
am deplină încredere în tot ce vei face pentru cauza poporu- 
lui nostru! — Am plecat atunci cu sufletul împăcat şi cu con- 
știința clară a marei sarcini ce luasem. Mărturisesc însă că 
dacă Regele mi-ar fi exprimat cea mai mică îndoială, eu n’asi 
fi plecat. In tot ce am vorbit și lucrat, n'am făcut decât să re- 
prezint cauza românească si să pregătesc înfăptuirea cât mai 
repede și mai definitivă a idealului nostru. De prisos să vă mai 
spun că în zilele de grea cumpănă, atât Regele cât şi Eu, atât 
în Franţa cât şi în Anglia, n'am perdut nici odată curagiul, 
nici speranţa în ceeace odată și odată trebuiă să să întâmple. 
Am éxprimat Aliaților noștri recunoştinţa poporului român 
pentru toate binefacerile victoriei comune, dar le-am spus în 
același timp că idealul pentru care am luptat şi ne-am jertfit cu 
toţii, are încă nevoie de sprijinul lor. Oamenii noștri politici 
ş'au luat ei însäfcinarea să le explice cum şi ce fel. Eu n'am 
făcut în străinătate nici un fel de politică şi n'am fost decât 
„Mama, ţării româneşti”, care a cerut să ni să facă si nouă 
dreptate la fel ca şi altora. Le-am spus că dacă România n'ar fi 
fost tradată, n’ar fi încetat lupta o singură clipă şi de câte ori 
i-am văzut înduioşându-să de suferinţele noastre trecute, le-am 
declarat că n'am venit să cersesc milă pentru trecut, ci să cer 
ajutor pentru viitor. Am explicat ce ne lipsește si le-am descris 


248 


toate bogăţiile ţării noastre, care dacă in momentul de faţă 
sufere atât de mult, este numai din cauza dezorganizării pro- 
duse de evenimentele trecute. I’am convins apoi că în viitor Ro- 
mânia, le poate fi de mare ajutor, că grânele şi petrolul nostru 
sunt garanţii pe care nu le poate dă orice tara, şi că ajutorul 
pe care îl cerem în momentul de faţă nu trebuie să ne fie pre- 
cupetit. — Francezii şi Englezii m'au ascultat cu o egală bună- 
voinţă, cei d'intâiu cu entuziasm, cei de al doilea cu linişte. Pe 
unii şi pe alţii însă i-am convins deopotrivă. Franţa e ţara dra- 
gostei. Anglia e ţara pretiniei. Şi fiindcă cunoşteam foarte bine 
poporul englez, care pe lângă sentimentalism mai are si mult 
simţ practic le-am spus: „Fiindcă Bulgarilor le-aţi arătat atâta 
pretinie în trecut, încercaţi de data asta să arätati aceeași preti- 
nie şi Românilor... Vă asigur că va fi un capital bine plasat.” 
Dintre toţi însă Americanii cred a fi cei mai caritabili. Este 
poporul gesturilor largi, cu care le place să uimească omenirea. 
Ei bine, Americanii îti tin totdeauna cuvântul. Un foarte bogat 
american mi-a propus chiar să fac o călătorie în Statele-Unite, 
asigurându-mă că în urma acestei călătorii România va fi pro- 
văzută gratuit timp de 21 ani... — Când am fost întrebată ce 
cred despre oamenii politici din România, am răspuns: pentru 
mine Bratianu, Tache Ionescu, generalul Averescu și alţii, nu 
sunt în momentul de faţă oameni politici, ci simpli Români, 
cari trebuie să lucreze pentru înfăptuirea şi consolidarea Ro- 
mâniei Mari, iar când mi sa amintit de luptele politice dela 
noi, i-am făcut atenţi că aceleaşi lucruri să petrec la fel si in 
tara lor... In momentul de faţă orice om politic de valoare, 
trebuie să fie mai înainte de toate un mare patriot. Şi ca să vă 
probez cât este de adevărat lucrul acesta, vă voiu povesti urmă- 
torul episod din timnul călătoriei mele.  Găsindu-mă intr’un 
cerc de personalităţi politice de diferite naţionalităţi, am între- 
bat, graţie cărui fapt prezenţa mea stârneşte atâta entuziasm?... 
Fiindcă sunt femeie, sau fiindcă sunt Regină?... Mi s'a răsnuns 
atunci: „Nici pentru una, nici pentru alta. ci fiindcă ai venit in 
mijlocul nostru ca o democrată convinsă si ca o mare patriota.., 
In momentul de fatä, calitatea de patriot este cel mai frumos 
titlu pe care o ţară îl poate da unui cetăţean al ei...” — M. Sa 
a mai spus că cu ocazia intrevederii sale cu Prinţul regent 
Alexandru al Serbiei ş'a exprimat dorința ca pretinia dintre 
cele două ţări să dăinuiască în viitor ca şi în trecut. Dar pentru 
aceasta e necesar ca actualul conflict între noi şi Sârbi să să 
rezolve de comun acord si spre multumirea deopotrivă st a 
unora şi a altora. — La despărţire M. Sa a făcut elogiul acestei 
a patra puleri din Stat si a scos în evidenţă rolul hotărâtor pe 
care presa trebuie să-l joace mai ales în momentele de faţă, 
când să pune pe tapet infratirea tuturor claselor sociale. M. Sa 
a făcut chiar o gratioasä dojanä regretând limbagiul violent pe 
care unii din confrati îl întrebuinţează la adresa altora asupra 


249 


unor chestiuni cari în momentul de faţă n'ar trebui să-i preo- 
cupe decât în mod cu totul secundar.” 


4 Maiu 1919. 


Brava noastră armată în urma unor victorii glorioase a, 
respins pe Unguri până la Tisa şi în unele locuri a trecut chiar 
de acest fluviu. In 19 zile de luptă neîncetată, armata română 
a ocupat opt comitate, cu suprafaţă de 40,000 chilometri pa- 
trati şi o populaţie de 2.800,000 de oameni, dintre cari 700.000 
Români, aşezaţi în comitatele Bihor, Sălagiu, Satmar si Arad; 
comitate ungurești sunt: Cenad, Bichiş, Haidu si Sabolţ. Nu- 
mărul total al prizonierilor capturați de trupele noastre este de: 
1,102 ofiţeri si 7,818 soldaţi; s'au capturat 10 tunuri, 32 obu- 
ziere de diferite calibre, 2849 arme, 141 mitraliere şi mari canti- 
täti de materiale si munitiuni. 

Acest succes strălucit de arme a fost sărbătorit astăzi în 
toată fara cu un entuziasm fără seaman. Pretutindenea au avut 
loc märete manifestatiuni populare, la oraşe si la sate. In ora- 
sul nostru, în Buzău, primăria a chemat poporul la această săr- 
bătoare prin următorul manifest, lipit peste tot locul: „Români! 
După doi ani de luptă şi de jertfe, alături de puternicii noştri 
Aliați, în care timp nu ne-a părăsit nici o clipă încrederea si 
speranţa în atingerea idealului nostru naţional, am reuşit a ne 
vedea. împlinit visul nostru secular: Unirea tuturor ţărilor ro- 
mâne sub sceptrul marelui nostru Rege Ferdinand. Dusmanii 
cei mai inversunati ai neamului nostru, Ungurii, au căutat 
printr'o ultimă încercare să ne răpească pentru a doua oară 
ceeace încă de acum câteva secole înfăptuise marele Voevod al 
neamului nostru, Mihaiu Viteazul. Datorită însă vitejiei nemăr- 
ginite a glorioasei si scumpei noastre armate, această ultima 
încercare a dușmanilor seculari a fost spulberată si fraţii nostri 
din Transilvania scäpati pentru totdeauna de nelegiuirile şi im- 
pilările lor. Comunicatul Marelui Cartier General anunţă că 
trupele române au ajuns la Tisa, hotarul natural şi istoric al 
țării noastre. Acest fapt de o importanţă covârșitoare trebuie 
să fie sărbătorit de întreaga suflare românească, arătându-ne 
astfel admiraţia nemărginită pentru neîntrecutul avânt de care 
au dat dovadă ostașii români. Vom aduce asfel omagiul sufle- 
telor noastre armatei române, care după actele glorioase săvâr- 
şite în tot timpul răsboiului, dă astăzi din nou lumii dovadă de 
strălucitele sale virtuţi ostäsesti şi de admirabilul său spirit de 
disciplină, luptând nu numai pentru îndeplinirea drepturilor 
noastre imprescriptibile, dar apărând şi restul lumii civilizate 
de încercările anarhice, care o ameninţă. Români! este o dato- 
rie sfântă pentru toţi de a veni astăzi, duminecă 4 Maiu, cu mic 
cu mare, să sărbătorim pe fratii și copiii nostri, cari cu arma 
în mână și cu sacrificiul vieţii lor înscriu astăzi o nouă pagină 
de glorie în istoria neamului nostru. Pentru preamărirea ace- 


250 


stui eveniment, care este o adevărată sărbătoare naţională, um 
serviciu religios să va oficiă în Catedrala Sf. Episcopii, la orele 
10 a. m., după care va urmă o manifestasie patriotică. La ora 3 
p. m. elevii tuturor scoalelor din oraş, vor sărbători această zi 
de înălțare sufletească în parcul Crângului, iar seara să va face. 
o retragere cu torte.” 


6 Maiu 1919. 


Astazi marele pretin al României, generalul Berthelot, a 
plecat pentru a doua oră si definitiv, misiunea sa fiind îndepli- 
nită. Despărțirea a fost duioasä şi generalul a promis că va mai 
vizită iubita noastră ţară. Inainte de plecare guvernul nostru a 
dat în onoarea sa un banchet în localul Ministerului de externe, 
în ziua de 4 Maiu, iar la 5 Maiu îi sa dat un prânz în Palatul 
regal dela Cotroceni, cu care ocazie M. S. Regele a rostit urmä-- 
torul toast: „Pentru a doua oră în cursul celor trei ani din 
urmă trebuie să ne despärtim de un scump pretin pe care erâm 
deprinşi să-l considerăm ca pe unul dintre ai nostri. Când, im 
1918, ne-aţi părăsit, România treceă prin cele mai crude incer— 
cări, pe care o soartă rea îi le rezervase aşa de nedrept. Nouă, 
acelora cari rămâneam ni să părea că luaţi cu d-voastră o 
bună parte din nädejdile noastre şi din puterea noastră de rezi- 
stentä, si, cu toate acestea, credinţa să säläsluià în inimile noa- 
stre, strângându-ne mâna eră ca şi cum am fi jurat răsbunare, 
un jurământ cu atât mai sacru, cu cât n'avea de loc nevoie de 
cuvinte. Adânci ne erau părerile de rău, dar cu atât mai mare 
ne fu bucuria atunci când alături de noi intrati ca învingători 
în Bucureştii liberati de trupele aliate victorioase. De atunci 
aveam sentimentul că d-voastră, domnule general, si noi, Ro-— 
mânii, suntem nedespartiti şi suntem astfel chiar dacă soarta. 
aşează. sute de mile între noi. Dar chiar päräsindu-ne, rămâneţi 
totuşi printre noi, în inimile noastre recunoscătoare. România 
şi, înainte de toate oastea mea nu va putea uită niciodată că, 
dacă a putut rezistă, unui duşman de atâtea ori superior, dacă a 
putut birui la Mărăști şi Mărăşeşti, aceste două nume glorioase: 
sunt legate nedespärtit de numele generalului francez, care i-a. 
condus cu atâta ştiinţă instructia şi i-a pregătit victoria. Pără- 
sindu-ne astăzi, când mulţumită aceleeaşi armate, am împlinit 
visul de atâtea veacuri, adânca noastră recunoştinţă vă întovă- 
räseste, si în mâhnirea naostră de a vă vedea, plecând, e ameste-— 
cată ca o mângăiere siguranţa că întorcându-vă în Franţa, 
marea şi frumoasa voastră ţară, aşa de scumpă Românilor, 
veţi spune Francezilor că România merită cu adevărat toată 
dragostea pe care o soră mai mare a daruit’o surorii mai mici. 
Dar vă veţi mai întoarce si, nădăiduesc, chiar adesea, căci zi-— 
cătoarea românească e prea adevărată: ,„„Dâmboviţa, apă dulce, 
cine-o bea nu să mai duce.” Si acum să ridicăm paharele noa— 
stre în sănătatea generalului Perthelot.” 


255 


8 Maia 1919. 


M. S. Regele a trimis Preşedintelui Republicii franceze ur- 
matoarea telegramă: „La întoarcerea în Bucuresti, Regina Mi-a. 
împărtășit primirea care îi s'a făcut de d-voastră, de guvernul 
francez şi de populaţia pariziană. Ea a rămas foarte viu atinsă. 
şi Mi-a spus cât a fost de adânc impresionată de acest specta- 
col admirabil al Franţei victorioase. După ce a vizitat regiunile 
devastate în mod atât de barbar de inimicul nostru comun, Ea 
să simte legată mai strâns de Franţa, ca şi Mine şi poporul Meu, 
cari am încercat aceleaşi suferinfi. Din partea Mea, tin a Vă 
mulţumi, domnule preşedinte, pentru aceste mărturii de simpa- 
tie. Ele imi sunt deosebit de preţioase în momentul în care Ro- 
mânia, încunjurată de inimici, dar hotărâtă asi realiză, orice 
sar întâmplă, aspiraţiile sale naţionale, este. obligată de a trage 
din nou sabia spre a apără pe fraţii săi de rasă prigoniti în 
chip odios şi pentru a răspinge în interesul său ca şi în acela al 
tuturor Aliaților, anarhia amenințătoare.” 

D. Raymond Poincaré a răspuns astfel: „Mulţumesc Maie~ 
stätii Voastre pentru telegrama Sa şi pot să dau asigurarea că 
Franța a fost fermecată primind vizita Maiestăţii Sale Reginei. 
Vă adresez urările cele mai călduroase pentru deplina realizare a 
aspiratiunilor nationale ale României, căreia Franţa îi păs- 
trează si îi va păstră o amintire credincioasă.” 


10 Maju 1919. 


Anul acesta zece Maiu, fiind primul in România Mare sa 
serbat în toată tara cu entuziasm şi deosebită solemnitate. In 
splendoarea unei zile de primăvară oraşul Buzău a fost împo- 
dobit cu stindarde, ghirlande si flori, dându-i o înfăţişare impu- 
nătoare şi sărbătorească. La ora 10 şi jumătate s'a oficiat în 
biserica episcopiei un serviciu divin, inältându-sä rugăciuni 
pentru odihna celor căzuţi in răsboiul desrobirii întregului 
neam, de fata fiind autorităţile civile şi militare. După aceasta 
a urmat defilarea în fata Palatului comunal a scoalelor pri- 
mare, a seminarului, a scoalei normale, a liceului si apoi a ar- 
matei, acărei ţinută mândră şi vioaie a impresionat adânc în- 
treaga azistentä. După defilare prefectul judeţului şi generalul 
Vernescu, comandantul diviziei, au primit în minunatul salon 
al Palatului comunal, felicitările tuturor corporațiilor si institu- 
tiunilor din localitate, după care s'a servit şampanie. La ora 3 
p. m. au avut loc serbări populare la Crâng si seara o retragere: 
cu torţe şi muzica militară pe stradele principale, care s'a sfâr- 
sit pe la ora 10 printr’o mare horă a unirii pe piaţa din fata 
Palatului comunal. 

Sărbătorirea, acestei zile mari a luat proporţii “uriaşe în, 
toate ţările surori alipite, In Ardeal, Basarabia si Bucovina, în. 


252 


orase si in sate, peste tot locul s’a serbat zece Maiu cu mare 
veselie şi deosebit entuziasm. 


Il Maiu 1919: 


In ziua de Mercuri, 7 Maiu, s'a făcut la Versailles remi- 
terea tratatului preliminar de pace delegatiunii germane, în 
frunte cu contele Brockdorff-Rantzau, de către d. Clemenceau 
Preliminarele tratatului de pace croiesc Germaniei o nouă hartă, 
politică; îi impun a recunoaște toate prefacerile politice din 
-Europa şi o. desfiinţează ca putere colonială. Germania a ajuns 
un Stat esclusiv continental. La apus pierde Alsacia-Lorena, 
cari revin Franţei, libere de orice sarcini. Basinul Saar, cu mi- 
nele de cărbuni, a căror proprietate trece asupra Franţei, va fi 
pus sub un regim special, rămânând ca după 15 ani populaţia, 
prin plebiscit, să să rostească asupra regimului politic definitiv. 
Belgia isi reiă cantoanele valone: Saint-Vithe, Eupen, Malmedy 
şi Montjoie. Regiunea din stânga Rinului, împreună cu capetele 
de pod Colonia, Coblenza şi Maianja, va fi ocupată militäreste 
timp de 15 ani, cu condiţia de evacuare treptată la intervale de 
5 ani, în caz când Germania va dovedi că execută cu fidelitate 
conditiunile tratatului. Aci regimul politic si administrativ, com- 
patibil cu ocupaţia, rămâne german, In dreapta Rinului, pe o 
făşie de 50 chilometri, Germanii n'au voie să întreprindă nimic 
cu caracter militar. — Frontiera de nord să modifică astfel: 
proyipcia Schleswig isi va hotărî soarta prin blebiscit. — La 
răsărit Germania sufere o amputatie în favoarea Poloniei. După 
ce taie colțul Sileziei, cu populaţia slavă, noua linie de frontieră 
întră adânc în trupul Prusiei și ajunge la Baltică, lăsând astfel 
Poloniei acces la Mare. Danzigul, cu oarecare zonă împrejur, 
va. fi oraș liber, scos de sub suveranitatea Germaniei. Prusia 
orientală este despărțită de restul ţării prin accesul polonez la 
Baltică. Populaţia din marginea de sud a Prusiei orientale va 
hotărî prin plebiscit sub care suveranitate preferă să trăiască 
în viitor. — Prin clauze financiare, Germania este obligată să 
repare pagubele săvârșite prin agresiune, trebuind să plătească, 
asupra sumei globale un acompt de 20 miliarde de mărci până 
la 1 Maiu 1921. — Prin condiţiile economice, Germania recu- 
noaste tuturor Statelor aliate şi asociate, egalitatea de avantajii 
în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate. — Armata Germa- 
niei va fi numai de 100.000. Nu va mai dispune de o marină de 
răsboiu, nefiind necesară în regimul de libertate al mărilor, asa 
cum îl concep Aliaţii. — Germania va recunoaşte modificarea, 
situatiunii internationale a Belgiei, care prin desfiintarea neu- 
Germania va recunoaște toate schimbările petrecute în Austro-Un- 
garia, în Bulgaria şi în Turcia. — Germania perde toate colo- 
niile; să, lichidează toate averile germane din posesiunile depăr- 
tate, rămânând ca Statul german să-și despăgubească supuşii 


253 


pentru capitalul investit. Coloniile din Oceanul Pacific să îm- 
part între Japonia şi Anglia; cele din Africa între Franţa și 
Anglia. — Germania rămâne înafară de Liga Naţiunilor. 

Acestea sunt pe scurt conditiunile impuse Germaniei, care 
a rămas revoltată la cetirea lor, protestând până la cer contra 
nedreptatii ce îi să aduce. Germanii găsesc o crimă de a face 
mai putin decât au făcut ei faţă de noi, un popor mic, prin 
tratatul din Bucureşti şi prin care ni să luau Munţii cu bogă- 
tiile lor şi cu amintirele istorice; ni să luă întreagă Dobrogea; 
ni se luă petrolul cu toate bogăţiile subpământene, după ce ni să 
consumase și răpise vitele cornute, caii, oile, porcii, paserile do- 
mestice; ni să secvestra veniturile şi ni sa pusese sub control 
chiar si Banca Naţională; ni să impunea sarcina de a dă Germa- 
niei pe meşteşugarii cei mai destoinici; ni să luă recoltele pă- 
mântului cu preţurile impuse de ea; ni să luă venitul căilor fe- 
rate; ni să luă Dunărea cu șantierele și toate porturile; ni să 
răpea totul lăsându-ne, după propria lor expresie, numai ochii 
pentru a plânge. 

Germania n'are decât să pună pe două coloane textul trata- 
telor dela Bucuresti şi Brest-Litovsc, cu preliminariile păcii dela 
Versailles, să cumpanească după cum să cuvine conditiunile 
impuse României şi Rusiei, cu cele pe care Aliaţii nostri le im- 
pun lor, si să tragă singură concluziunile. Dacă Germania ar fi 
fost învingătoare si în Apus, conditiunile ei de pace ar fi fost 
cu mult mai aspre. 


15 Maiu 1919. 


. Academia Română, după doi ani de întrerupere, a ţinut o 
şedinţă solemnă sub preşedinţia M. S. Regelui, având alături pe 
M. S. Regina şi Principele moştenitor Carol. Solemnitatea a 
avut un îndoit caracter: deschiderea sesiunii generale a Acade- 
miei şi participarea reprezentanţilor provinciilor române elibe- 
rate. In afară de membri. Academiei, au fost de faţă mulţi inte- 
lectuali şi public numeros. 

M. S. Regele a rostit următoarea cuvântare admirabilă: 
„Domnilor şi scumpi colegi. Evenimentele răsboinice ne-au îm- 
pedecat să prăznuim așa cum am fi dorit, în anul 1918, jubileul 
Academiei Române. O putem face azi, cu inima recunoscătoare, 
către Pronia Cerească, când visul atâtor generatiuni de vrednici 
români Sa îndeplinit. Am venit dar, cu deosebită bucurie, în 
mijlocul d-voastre, împreună cu Regina şi Principele Mosteni- 
tor, ca după doi ani de lupte grele şi mari să reluăm firul însem- 
natelor preocupări de cultură ale Academiei Române, sărbăto- 
rind roadele unei activităţi de jumătate de secol. In lupta pentru 
Unirea tuturor Românilor, Academia Română şa avut partea 
importantă pe terenul cultural; de aceea isbânda ţării este si 
isbânda ei. Când din imboldul lui N. Creţulescu si alui C. A. Ro~ 


254 


Setti să puseră bazele Societtii literare, cu scopul de a să ocupă 
mai ales de limba şi literatura română, alegerea primilor mem- 
bri ne arată gândul de înalt patriotism ce a călăuzit generaţia. 
din 1866 care, bine încredinţată că numai pe baza uni- 
tätii de limbă şi cultură să poate clădi trainic în vii- 
torul unei naţiuni, a reunit, în cercul restrâns al viitoa- 
rei Academii pe bărbaţii luminati din toate ţinuturile româ- 
nesti şi astfel România Mare de astăzi îşi găsea de o ju- 
mätate de secol patria comună sub acoperișul tânărului aşeză- 
mânt. Aruncând privirile asupra istoriei noastre, rămânem ui- 
mmifi cum neamul nostru a putut esi biruitor din atâtea, greutăţi, 
din atâtea primejdii, şi cum n’a fost înghiţit de prăpastia ce ade- 
seori să, deschidea, în drumul lui. Cetind şi recitind poezia popu- 
lară găsim cheia acestei extraordinare puteri de împotrivire. In 
doinele şi cântecile lui să oglindește toată durerea, acestui popor, 
care cu atâta trudă sa luptat cu vremurile întunecate ce stân- 
jeneau sborul lui spre soare, dar în clipele de cele mai negre 
restrişte, tot din poezia populară trăgea. nădejdea într'un viitor 
mai fericit; în ea găsea forţe noi cari îl îmbărbătau în lupte 
uriaşe pentru existenţă. In ea să putea ceti ca într'o carte des- 
chisă, toată gândirea, toată simtirea, întreaga filosofie atât de 
simplă şi totodată atât de adâncă a unui popor care azi, ca plu- 
gar, trage brazda cea adâncă în ogorul său, punând în ea toată, 
nădejdea anului, mâne, ca ostaș credincios Ţării si Tronului, 
făcând scut din peptul său, luptă şi moare ca un erou, cu un 
zâmbet pe buze. I-am urmat la munca pacinică pe aceşti copii 
ai unui sol roditor si am admirat răbdarea lor; i-am văzut in 
juptă si am binecuvântat avântul lor; dar, când pe front am 
ascultat doinele lor, atunci în inima mea s'a înfipt încă mai 
mare convingerea nestrămutaţă că un popor care în toiul luptei 
isi tălmăceşte cugetul şi simtirea în versuri, că un atare popor 
nu poate peri. Si multe din aceste poezii, culese sub bubuitul 
tunului, sunt asa de frumoase ca cugetare si ca limbă, că merită, 
să, fie cunoscute mai pe larg. Academia Română, prin menirea 
ei, chemată să fie păzitorul credincios al limbii şi al culturii 
naţionale, în timpul întemeietorului Dinastiei, atât de strâns 
legată de institutul nostru ştiinţific, îşi închină toată munca 
pentru câştigarea neatârnării şi clădirii Regatului, sprijinită fiind 
în opera sa de o pleiadă de bărbaţi luminati, dintre cari un nu- 
măr însemnat au fost podoaba acestei învăţate adunări. Dum- 
nezeu a binecuvântat munca d-voastre atât de roditoare pe te- 
renul istoric, ştiinţific şi literar. Semințele aruncate cu credinţă 
si dragoste în ogorul înţelenit al culturii, în curgere de jumä- 
tate de veac s’au adus rodul insutit. Iar lupta pentru unitatea 
limbii ne-au condus, prin vitejia oastei române, la sfărâmarea 
graniţelor vitrege dintre fraţi şi la întregirea Statului Român în 
hotarele sale firești până la marginile graiului românesc. Doina 


255 


de jale a marelui poet Eminescu: YF ela Nistru pan’ la Tisa, 
tot Românul plansu-mi-s’a” a vrut Domnul să să preschimbe 
în cântec de vitejie şi biruintä. Au căzut lanţurile cari ne im- 
pedecau mersul liber, s'au prăbuşit hotarele care ne înădușeau. 
Respira-vom în voie şi mai larg, după măsura întregului neam. 
Dar faţă de acest mare act istoric al realizării visului de unire 
naţională a tuturor Românilor în acelaş Stat şi datoriile noastre 
să sporesc într'o măsură neînchipuită. Cele mai grele probleme 
de organizare economică si culturală ne stau înainte si pentru 
a päsi la sănătoasa lor deslegare să cere mai presus de toate 
unire în cugete si hotărâre la muncă fără răgaz a tuturor forte 
lor ce ne-au rămas în urma grelelor jertfe ale răsboiului. Nu 
mă îndoiesc că Academia Română, căreia i-a fost dat să lupte 
cu atâta spor în domeniul pacinic al culturii unitare române ne 
va da şi în viitor pilda înältätoare a unirii tuturor la muncă 
pentru trainica aşezare a României Nouă, pe care ne-a daruit’o 
Dumnezeu.” 

Acesta este admirabilul discurs al iubitului nostru Rege, 
despre care d. Iorga zice că a fost: „scurt şi cuprinzător, cald 
$i reţinut, plin de siguranța faptei îndeplinite, dar fără trufia 
rezultatului neașteptat, și care a reprezentat unul din cele mai 
fericite momente ale cuvântării româneşti, în care Suveranul, 
ale cărui discursuri şi altă dată s'au relevat prin frumuseţea, lor, 
a ajuns un măestru. Perfect rostit, cu o accentuare impresio- 
nantă prin hotărârea ei, discursul Regelui a produs o mare emo- 
fie, si a fost cea mai demnă sărbătoare a unităţii nationale, 
fericit îndeplinită, după atâta plâns fără mângăere, după atâta, 
sânge fără ispășire şi după atâta trudă fără răsplată, prin în- 
susi deciziunea, prin însuşi sacrificiul şi prin însuşi norocul me- 
ritat al domnescului cuvântător.” 


25 Maiu 1919. 


In urma veștilor ce ne-au sosit în zilele din urmă dela 
Paris cu privire la Banat, pe care Aliaţii noștri, spre uimirea 
tuturor Românilor, vreau să-l împartă în două, dând Toronta- 
Jul Sârbilor în contra tratatului nostru de alianţă din August 
1916, semnat de toţi Aliaţii, un strigăt de durere şi de protestare 
în contra acestei nelegiuri, s'a ridicat dela o margine până la 
cealaltă a Țării. Pentru. aceasta s'au ţinut astăzi un mare nu- 
măr de meetinguri în toată ţara; în: București, Piteşti, Giurgiu, 
Călăraşi, Rosiorii de Vede, Roman, Fălticeni, Galaţi ete. pre- 
cum şi în Bucovina si Basarabia. In Capitală meetingul a luat 
proporţii uriașe. Niciodată Adunarea naţională n'a fost mai 
demnă şi mai impunătoare, niciodată voinţa, obsteascä a unui 
popor unitar de 14 milioane nu s'a exprimat mai limpede şi mai 
hotărât, decât cum s'a rostit astăzi poporul român în marile 
Adunări ţinute în sala și în piaţa Teatrului naţional. Sala Tea- 


256 


trului a fost arhiplinä. Afară pe piaţă, mulţimea care nu putuse 
intră în sală, ascultă oratorii cari cuvântau de pe balconul Tea- 
trului. Discursurile au fost ascultate cu mare insufletire pa- 
triotică, în deosebi cuvântările Bänätenilor, cari au exprimat 
durerea dar și speranţa fraţilor din acest scump pământ româ- 
nesc, au fost primite cu furtuni de aplauze si ovatiuni. După 
terminarea discursurilor s'au expediat patru telegrame celor 4 
potentati ai lumii dela Conferinţa din Paris, prin cari să cere 
să ni să deie Banatul întreg, care trebuie să fie al nostru şi întreg 
al nostru din toate punctele de vedere: etnic, istoric, geografic, 
economic si strategic. După aceasta întreaga lume adunată a fa- 
cut o impunătoare manifestaţie pe străzile principale ale Ca- 
pitalei. 


à 29 Maiu 1919. 


Astăzi s'au ţinut alte meetinguri de protestare in contra ten- 
dintelor de ciuntire a Banatului la: Iaşi, Brăila, Focșani, Cra- 
iova, Ploesti, Piatra-Neamtu, Râmnicul Vâlcii, Constanta, Ca- 
racal, Buzău si in alte orașe. In oraşul Buzău, meetingul a fost 
organizat de Liga culturală si corpul profesoral în sala Teatru- 
lui Moldavia. Oraşul este împodobit cu steaguri. De dimineaţă 
grupuri de orăşeni să îndreaptă spre Teatru. Sosesc pe rând 
membri Ligei, profesori, institutori, comercianţi, elevii liceului, 
ai scoalci normale, apoi un mare număr de cetăţeni şi de 
doamne, fără deosebire de stare socială, veniţi cu taţii ca să pro- 
testeze contra nedreptätii ce e pe cale să ni să facă la Congresul 
de pace. Sala teatrului este prea mică pentru a cuprinde pe toţi 
si o mare parte sunt nevoiţi să steie pe stradă așteptând sfâr- 
situl întrunirii. Muzica militară întonează cântece nationale. Un 
cor format din elevii scoalei normale a intonat Pe-al nostru 
steag e scris unire, care a fost ascultat de adunare în picioare. 

La ora 10, d. Răşcanu, profesor şi preşedintele Ligei cultu- 
vale, declară adunarea deschisă, spunând că astăzi nu putem 
serbă unirea desăvârşită a tuturor Românilor, si că aceasta 
serbare este pentru un moment amânată din cauză că la Con- 
gresul de pace e vorba ca o parte din Banat să fie atribuită pe 
nedreptul Sârbilor. ,,V’am convocat, a zis d-sa, ca împreună, 
fără să ţinem seamă de vr'o deosebire politică dintre noi, să 
chibzuim ce trebuie să facem în această împrejurare.” Au vorbit 
apoi d-nii: Emil P. Theodoru, G. Popescu, Petre Serdinescu, 
Tustin Stănescu, Holban, C. N. Jitianu. după care a luat cu- 
vântul cel ce scrie aceste însemnări, rostind următoarea cu- 
vântare: 

„Dela Tisa până la Nistru tot Românul să sbate de durere 
şi rămâne uluit când vede că în Capitala surorei noastre celei 
mai mari, Franţa, în Orasul-Luminä, măritul Congres al Păcii 
universale, este pe cale de a comite una din cele mai mari nele- 
giuri, o nedreptate strigătoare la cer! Voi, fratilor Români, ştiţi 


257 


cu toţii ceeace v'a adus aci şi inima voasträ românească bate 
turburată văzând pe fratii noștri Bänäfeni ameninţaţi de o nouă 
sclavie, o sclävie și mai cumplită decât cea ungurească, sclävia 
jugo-slavă, care in loc de milenară are să fie vecinică! Banatul, 
scumpul şi mândrul nostru Banat, sângerează și geme în aceste 
clipe şi cu ochii in lacrimi să uită la fraţii lui desrobiti si în- 
tinde mâna spre România-Mare cerându-i ajutor! Poporul ro- 
mânesc este greu rănit în mândria lui naţională si în spiritul său 
de dreptate, când vede că marii noștri Aliați par a nesocoti tra- 
tatul iscălit de ei în August 1916, pe baza căruia am întrat în 
acest cumplit răsboiu, luptând. vitejeste pentru cauza comună. 
şi expunându-ne la nenorociri si suferinţe fara seamăn. Româ- 
nia a fost jefuită, prădată, dezorganizată; îi s'au distrus oraşe 
şi sate, fabrici şi uzine; îi s'au furat avutiile si îi s'au nimicit 
gospodăriile, şi este silită âcum, ea care a hrănit pe alţii, să 
trăiască din caritatea americană. România este acum uitată şi 
nedreptăţită de cei pe cari i-a ajutat, îndurând toate suferinţele 
unui lung și crânetn răsboiu, si cei 800.000 de morţi ai ei nu-și 
află răsplata deplină şi nu pot să-şi găsească, odihna în glorioa- 
sele lor morminte, fiindcă dreptatea: n'a încununat jertfa lor 
măreaţă! Vreau să ne fure Banatul, bogatul Banat, care cu 
mândrie sa crezut întotdeauna ca cel mai românesc ţinut. Si 
astăzi fraţii nostri de acolo spun cu fală că „pe lume Român 
ca Bänätanul nu-i ...!” Si pe acest Banat, în partea lui cea 
mai bogată, vreau să ni-l răpească Sârbii, drept recunoștință, 
și răsplată pentru gestul nostru cavaleresc din 1913, când i-am. 
scăpat din ghiara bulgărească și le-am dăruit cu marinimie Tra- 
tatul din Bucuresti, împreună cu mult oropsitii noștri fraţi ma- 
cedoneni. Si acum Aliaţii nostri, marii noștri Aliați, isi calcă. 
angajamentul luat şi caută să ne stirbeascä graniţele häräzite 
de Dumnezeu, să ne iee Tisa și Dunărea, lăsându-ne în acea 
parte moşia fără apărare si la bunul plac al vecinilor hräpareti. 
Tar, tu soldat român în zădar ai salvat Verdunul, în zădar ai 
învins la Mărăşti si Oituz; în zădar ai rămas neclintit ca un 
zid de granit la Mărăşeşti; în zădar ai stat și stai de veghe la 
Nistru; în zădar ai zdrobit bolsevismul unguresc pe malurile 
Tisei. In zădar ai murit pretutindeni, unde Aliaţii tăi au voit. 
Sângele tău a curs siroaie şi bogăţiile {i le-ai risipit pentru alţii; 
neamul s'a jertfit pentru străini! Până eri n’o credeai... Stă- 
teai liniștit cu arma la picior, lângă hotarul pe care ţi-l hotä- 
râseră Aliaţii, în locul unde ţau zis: Așteaptă! In fata ta, ih 
ținuturile româneşti unde nu-ţi eră permis să treci ca să-ţi 
îmbrăţişezi fraţii, intrau armate străine, iar neamul tău era 
schinjuit, bătrânii preoţi si fruntașii lui erau legaţi şi duşi in 
locuri necunoscute, unii din ei erau înecaţi cu petrile la gât, şi 
tu, soldat român, trebuiă să stai nemișcat la locul arătat, cu 
pumnul inclestat pe pușcă, cu ochii lăcrămânzi şi cu inima in- 
durerată, si... asteptai!  Aşteptai dreptatea eternă, dreptatea 


Dr. V. Bianu. Războtul României Mari. 17 


258 


dumnezeiască, către care să. întindeau mânile martirilor din 
Banat, dreptatea care trebuiă să vie să gonească oștile, care în 
contra voinfii ţării, ocupaseră un pămânţ care nu este al lor... 
Iată, astăzi a venit, a venit acea dreptate sub formă de tran- 
sactie, sub formă de compromis, care tratează pe un popor ca pe 
o marfa, si, în locul cuvântului mântuitor, iti soseşte solie de 
moarte! Veghiază soldat român! Luptă la Nistru, luptă la Tisa, 
luptă şi iar luptă, căci aceasta este menirea ta. Tu n’ai cămin; 
leagănul neamului tău, Banatul, este dat stăinilor, cari în loc 
să apere un drept, au ocupat o ţară... Fraţi Români! Trăim 
timpuri amare şi trecem prin grele încercări! Dar, în faţa lor 
nu trebuie să ne aplecăm capul, nu trebuie să ne resemnăm şi 
nu putem uită. Dela Oradia-Mare şi Caransebeş până la Hotin 
şi Cetatea Albă, din Banatul care geme şi până la ţărmul Mării 
Negre, întreagă tara, unită intr’un gând şi suflet, să protestăm 
în contra nedreptäfii ce ne ameninţă. Să protestăm, fraţilor, cu 
glas tare; cu glas puternic pentru ca Aliaţii noștri să ne audă 
şi să ne deie hotarul nostru asa după cum sau legat prin tratat, 
să ne deie Banatul întreg, care este Alsacia românească, şi care 
este românesc din toate punctele de vedere: etnic, geografic, 
istoric şi economic; el este un tot care nu să poate împărţi, 
nici discută, aparţinând României prin logica evenimentelor. Să 
ştie Aliaţii nostri şi să ştie lumea toată”că nu putem renunţă la 
Banat şi nu vom renunţă niciodată, căci nime nu ne poate goni 
dela Dunăre şi Tisa, apărate de 18 veacuri de sentinela română, 
de fiul Romei eterne adus aci de Impăratul Traian!” 

Ultimul ia cuvântul părintele Provian, care arată jertfele 
făcute de Români în acest uriaş răsboiu şi că trebuie să ni se 
dea Banatul întreg, cu atât mai mult cu cât si noi avem peste 
Dunăre, în valea Timocului, o populaţie românească cu mult 
mai numeroasă decât cea sârbească din Banat, şi la care am re- 
nundat numai ca să evităm în viitor neînțelegerile dintre noi $i 
Sârbi. N’am făcut atâtea jertfe numai pentru ca Românii din 
Banat să schimbe un stăpân vechiu cu altul nou. 

Poate discursurile au fost puternic şi deş aplaudate. D. 
Rascanu a dat cetire apoi la următoarea moţiune, care a fost 
primită şi votată, prin aclamatiune, si care s'a trimis miniştrilor 
Frantei, Angliei, Italiei și Americei, precum și d-lui prim-mini- 
stru Ion J. C. Brătianu la Paris: „Cetăţenii buzoieni, după ce 
au ascultat discursurile rostite la întrunirea publică din 29 Maiu 
a. c., convocată de Liga Culturală și de corpul profesoral din 
localitate, au adoptat următoarea rezoluţiine: „Banatul ca si 
Ardealul sunt provincii pur românești; ele au fost mai întâiu 
încorporate Ungariei şi apoi Habsburgilor. Sârbii, cari niciodată 
n’au posedat pământ pe malul stâng al Dunării, nau asupra 
Banatului nici un drept istoric. Astăzi când Austro-Ungaria 
dispare, Banatul trebuie să fie în întregime al României în vir- 
tutea principiului naționalităților si*a dreptului istoric, tot aşa 


259 


după cum noi n’avem nici o pretenţie teritorială pe malul drept 
al Dunării, deşi în unele localităţi să găseşte o populaţie pur 
românească, Nu este permis nici unei naţiuni să-și întindă do- 
minatiunea pe malul stâng al Dunării în detrimentul Românilor, 
cari îl locuiesc în baza drepturilor. Rugăm pe reprezentanţii 
României să susţină cu energie integritatea Banatului si toate 
revendicările noastre, căci fără ele nu să va putea încheiă o 
pace echitabilă şi durabilă. Rugăm călduros pe puternicii noştri 
Aliați, cari au început lupta pentru civilizaţie şi drept, amin- 
tindu-le imensele noastre sacrificii, să recunoască revendicările 
noastre în virtutea cărora am intrat în acest răsboiu de eman= 
cipare al naţiunilor.” 

Apoi corul elevilor intonează un marş românesc. Cetăţenii, 
după esirea din sală, au format un cortegiu impozant, cu stea- 
gurile Societăților în frunte, în sunetul muzicii militare, care 
cântă marşuri patriotice, au percurs mai multe străzi principale 
ale orașului, manifestând astfel protestarea in contra nedreptăţii 
pe care Congresul de pace vrea s'o facă dând o parte din Ba- 
natul nostru Sârbilor. 


I lun. 1919. 


Tubitii noştri Suverani au vizitat Ardealul în zilele deta 
22 Maiu si până astăzi. Pentru fraţii nostri de acolo această 
vizită regală a fost sărbătoarea sărbătorilor şi primirea pe care 
au făcut'o Suveranilor întrece orice închipuire. Această călă- 
torie, care să poate numi triumfald, a fost făcută în mijlocul unui 
entuziasm cât să poate de cald, a unei bucurii desăvărşite. Ar- 
curile de triumf, podoabele orașelor şi gărilor, mulţimea, imensă 
a ţărănimii conştiente de marele act isteric al primului Rege al 
tuțuror Românilor, au fost impresionante; iar cortegiile etno- 
grafice, cari în unele/locuri au atins proporţii uriașe, partici- 
pând la ele zeci şi sute de mii, au provocat o măreție si o mân- 
drie patriotică cari nu să pot descrie. Costumele pitoreşti pă- 
strate printr’o tradiţie de mai multe ori seculară, ase cun erat! 
înainte de stăpânirea ungurească, au dovedit origina latină a 
poporului român din sânul Carpaţilor. Ceeace a fost cu deose- 
bire miscätor si a arătat profunzimea sentimentului patriotic si 
dinastic la fraţii ardeleni, este că fără îndemnul nimănui, ci nu- 
mai din voia lor singură, s’au lăsat muncile şi gospodăriile, 
pornind cu mic cu mare, cale de zile si nopţi întregi, spre oraşe 
si gări, numai pentru multumirea sufletească de a vedea pe 
Maiestatile Lor Regele si Regina României-Mari. 

Vizita Suveranilor nostri în Ardeal a fost un simbol al uni- 
tätii noastre nationale si în același timp un prilej pentru Ro- 
mânia de asi pune în adevărata ei valoare, importanţa si pute- 
rea ei de element de ordine și de omogenitate sufletească în 
sbuciumatul centru al Europei. In chiotele de bucurie ale celor 
de azi s'a putut ceti lozinca generaţiilor trecute, cari s'au stâns 


17% 


260 


sub dominatiune străină, lăsând copiilor lor moştenireâ idealului 
national care s'a înfăptuit în zilele noastre. In această călătorie 
sa recunoscut si atitudinea populațiilor de neam străin, care 
privind pe Români ca pe niște adevăraţi liberatori sa grăbit să 
îngenunchie la picioarele Suveranilor pentru a depune omagiile 
lor de recunoştinţă şi credinţă. 

Vrednice de amintit sunt darurile oferite M. S. Reginei de 
către Ardelence. Aceste daruri au fost numai obiecte lucrate de 
mâna lor: fete de,masä, stergare, marame, batiste, linguri, etc., 
toate lucrate în stil românesc; cât să poate de artistic. Darul 
Ardelencelor dovedește o delicatetä de simtire si un gest rafinat, 
care caracterizează, firea românească, şi prin aceasta chiar, 
el a impresionat în mod foarte plăcut pe iubita noastră Regină, 

Iată cum s'a desfășurat această călătorie cu părţile ei mai 
impresionante. In gara Predeal, prefectul Braşovului, Drul Baiu- 
lescu, a întimpinat familia regală salutând'o călduros, în fata 
unei asistente imense. Trenul a plecat în urale nesfârșite. In 
gara Darstea-Sdcele, populaţia în costume nationale de sărbă- 
toare face ovatiuni mari iubitilor Suverani. In gara Braşov, 
trenul să oprește în sunetele imnului regal, cântat de muzica 
regimentului de acolo. Suveranii sunt întâmpinați de autorită- 
tile militare şi civile si de un public foarte numeros. Generalui 
Eremia prezintă raportul militar, iar protopopul Dr: Saftu 
salută pe Suverani, cari răspund emotionati. Primarul orasu- 
lui oferă pânea şi sarea tradiţionale. Urmează prezentările şi 
M. S. Regele să întreţine cu fiecare în parte, tar Regina primește 
în compartimentul său pe Doamnele române, care au salutat’o 
urându-i bunävenire. Trenul a plecat spre Oradia-Mare în ura- 
lele nesfarsite ale poporului. Entuziasm indescriptibil pe tot cu- 
prinsul Ardealului. Dela Brasov până la Oradia, dealungul dru- 
mului de fier mii şi mii oameni; autorităţi, armată, şcoli, cu 
steaguri si ghirlănzi de flori, cu cântece; focuri pe vârfurile 
dealurilor luminează văzduhul; toţi așteaptă şi aclamă pe Su- 
verani noaptea întreagă... 

Trenul regal a sosit in Oradia-Mare, la ora 9 dimineaţa; 
aşteptau în gară miniştri Iuliu Maniu, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, 
Romul Boilă, Ion Suciu, episcopul Dumitru Radu, vicariul Cio- 
rogaru, Octavian Goga, episcopul catolic Szechényi, reprezen- 
tantii ziarelor românești si ungurești din localitate, etc. In aer 
evoluau două aeroplane din care unul capturat dela bolsevistii 
ruşi. Regele şi Regina să scoboară din tren, trec în revistă 
trupa, d. Maniu rosteşte cuvântul de bunävenire. Suveranul 
adânc emoţionat mulţumeşte colonelului Pop, prefect, care pre- 
zintă pânea și sarea din partea orașului eliberat, ca semn de 
supunere şi recunoştinţă, iar Suveranul răspunde asigurând pe 
toate neamurile” liberate de anarhism că vor avea drepturi egale 
si să vor bucură de o eternă paternitate regală. După prezentări 
azistenta pornește în cortegiu spre Catedrală; străzile împodo- 


261 


bite cu arcuri de triumf, ghirlande de flori şi verdeață, steaguri, 
sunt mărginite de mulţimea de orăşeni şi săteni, cari aclamă 
frenetic şi aruncă flori. La Catedrala ortodoxă episcopul Ioan 
Pap din Arad urează în pragul bisericii bunăvenire în pământul 
liberat. Să oficiază un Te-Deum, care să repetă şi la Catedrala 
unită de episcopul Radu. Urmează revista trupelor. In piaţa 
mare, parada e comandată de generalul Holban. Regele decorează, 
pe generalii Mărdărescu, Panaitescu şi Holban. Ofițerii şi sol- 
datii, aclamati de populaţie, au o înfăţişare mândră. După ar- 
mată, defilează în fata Suveranului populaţia ținutului Bihor; 
250.000 de oameni aclamă pe Domnul liberator si pe Regina; 
rând pe rând satele trec în conducte etnografice, în frumoase 
costume naţionale, cu steaguri, cu flori, cu nesfarsite urale, ova- 
fiuni cu un mare entuziasm. Sunt 175 comune din împrejurimi, 
Bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, cântă, râd şi plâng şi joacă de 
bucurie, strigând din bäierile peptului: Trăiască Regele, Tră- 
iască Regina, Trăiască natia românească, Trăiască România- 
Mare! La ora 2 şi jumătate dejun la Divizie; toastează generalul 
Holban, iar Regele răspunde arătând recunoştinţă trupelor sale 
pe care le-a revăzut acum tot aşa de viteze ca altădată şi în- 
cheie prin: Trăiască trupele grupului de sud! 

Dela Oradia familia regală a mers la Bichisciaba, unde a 
fost întâmpinată de episcopul unit din. Lugos, Dr. Traian Valeriu 
Frenţ, de prefectul din Lugos, Dobrin, prefectul din Arad, Mar- 
şieu, ministrul Suciu, de o deputatie de 500 de Bänäteni, nu- 
meroase Doamne în splendide costume nationale. O deputatiune 
de Svabi din Banat a înmânat Regelui un memoriu cerând ali- 
pirea Banatului la România-Mare. Primarul a prezentat pânea 
Şi sarea. Zeci de mii de ţărani din ţinuturile Ardealului, Cena- 
dului si Bichisului salută pe Suverani cu urale şi flori. Tot 
drumul dela gară în oraş e decorat şi plin de Românime entu- 
ziastă care saltă de bucurie. Regele a trecut în revistă trupele 
si a decorat cu Mihai Viteazul pe generalii Leca şi Niculescu, si 
cu Virtutea militară numeroase grade inferioare, A urmat de- 
filarea trupelor în o ţinută admirabilă. Prefectul Lugosului a 
ţinut următoarea cuvântare: ,,Maiestate! Banatul nostru oropsit 
vă aduce prin noi cei prezenţi omagii de preamărire pentru glo- 
rioasele fapte săvârşite în scopul închegării neamului românesc 
si asigurându-vă de neclintita sa alipire către Maiestatea Voa- 
stra şi Coroana României cu supunere fiească Vă roagă să 
binevoiti prea grațios a năzui cu inzistentä ca hotărârile marei 
Adunări dela Alba-Iulia, consfintite de Maiestatea Voastră prin 
Decretul-lege în înţelesul cărora şi Banatul s’a decretat de ne- 
condiţionat alipit în întregimea sa la România-Mare, să fie re- 
cunoscute din punct de vedere international de Congresul de pace, 
căci prin luarea unui colţ cât de mic din Banat, inchegarea 
neamului nu să va putea privi ca desăvârșită şi justele aspira- 
tiuni nationale ca îndeplinite, si interese superioare geografice, 


262 


etnice, culturale, financiare si economice reclamă imperios con- 
topirea întreg Banatului cu grosul României. De aceea noi Vă 
jurăm că suntem gata a aduce toate jertfele posibile spre a Vă 
usura înfăptuirea cât mai grabnică a unităţii neamului prin 
alăturarea Banatului nestirbit la România Unită. Să trăiţi Ma- 
iestate, trăiască M. S. Regina, îngerul păzitor al neamului ro- 
mânesc, trăiască A. 5S. Principele Carol, trăiască Casa Domni- 
toare!” Apoi vorbeşte protopopul Popovici din Lugoş în acelaș 
senz înaintând un memoriu, iar M. S. Regele a răspuns spu- 
nând: „Fiţi siguri că trăgând spada n'am tras'o numai ca să des- 
robesc ţinuturile ardelene, dar și acele ţinuturi, care astăzi prin 
graiul vostru confirmă din nou voința lor neclintitä de a fi unite 
cu România Mare. Vă asigur că voiu face tot ce-mi va stă putinţă 
pentru realizarea dorințelor voastre. Deocamdată atâta pot să va 
spun.“ Aceste vorbe au provocat un entuziasm de nedescris în 
grupul deputatiunii bänätene, care a răspuns prin urale si acla- 
matii. 

Maiestatile lor au plecat la Carei; Mari, unde au sosit dumi- 
necă sara. Au vizitat spitalul si autorităţile, primind pe notabili- 
şi pe reprezentanţii oficiali în Palatul administrativ. S’a dat un 
banchet în Castelul istoric al contelui Ghiula Kărolyi. Generalul 
Traian Moşoiu a toastat închinând pentru Suveranul care a 
înfăptuit visul milenar al anitäfii tuturor Românilor. M. S. Re 
gele a răspuns multumind de primire și salutând trupele cari 
S'au luptat pentru idealul nostru sfânt şi cari acum în urmă au 
luptat infigând steagurile noastre în granitile hotărâte de voinţa 
neamului şi aducând ordine acolo unde bande tără lege și Dum- 
nezeu au făcut pe locuitori să vadă în trupele române pe salva- 
torul lor. 

In drumul spre Jibău aceeași insufletire peste tot locul. Po- 
porul dealungul drumului de fier a aclamat pe Suverani, iar 
preoţii stăteau în gări în odăjdii cu crucea în mână. In gara dela 
Baia Mare aşteptă primarul Victor Maniu, care a vorbit astfel: 
„Vechiul oraş al Băii Mari, unde străbunii noştri Romani au 
ajuns să lucreze în minele de aur, azi saltă de bucurie că poate să 
prezinte omagiile sale de supunere şi de lealitate la picioarele 
desrobitorului urmaşilor de azi ai Daco-Romanilor. In numele 
acestui oraş pe care am onoare a-l reprezentă cu mila şi încura- 
giarea Maiestatii Voastre rugându-vă să ne luaţi sub părinteasca 
şi prea inteleapta oblăduire a Maiestätii Voastre jurând fidelitate 
şi supunere vecinică faţă de primul Rege al tuturor Românilor.” 
La acestea cuvinte toată azistenta ridică mânile în sus si strigă: 
„Jurăm”. „Vă mulţumim că V’ali îndurat a descălică si în stră- 
vechiul nostru oraş românesc. Vă rog să vă îndurati grațios a 
primi semnul supunerii noastre: pânea si sarea.” 

In gara Jibău, locul de naştere al d-lui Iuliu Maniu, în 
apropierea, căreia să află ruinele vechii cetăţi romane Porolis- 
sium a legiunii a 13-a Roma, au întâmninat pe Suverani pre- 


263 


fectul judeţului Sălaj, Dr G. Pop. Salonul de primire era deco- 
rat cu covoare de mare pret şi de o vechime de 500 de ani, pro- 
prietatea baronilor Wesselény. Prefectul Pop a salutat pe Su- 
verani în numele celor 200.000 de Români adäpostiti sub poalele 
cetăţii romane Porolissium. Multumeste Regelui, care cu ajute- 
rul triumiătoarei sale oştiri i-a scăpat din ghiarele inimicului, 
cât si bunei Regine cari a sters lacrimile văduvelor şi orfanilor, 
alinând pe răniţi. La gara de jos aceeaşi primire a oficialitati- 
lor. Aşteptă în gară prefectul Teodor Mihali, primarul, clerul tu- 
turor naționalităților si doamnele române în costume nationale. 
Prefectul Dejului, T. Mihali, rosteşte următoarele cuvinte: „In 
numele Românilor din Dej si din întreg pământul strămoșesc, 
ajuns sub Domnia Märiei Sale Regelui, exnrim sentimentele de 
mulţumire pentru zilele de bucurie şi răsplată cu care i-a dăruit 
cerul şi încredinţează pe Maiestatile Lor de lealitatea si recuno- 
stinta poporului nostru românesc faţă de jertfele făcute si de 
înţelegerea, durerilor neamului nostru şi adaugă și credinţa și 
sprijinul până la moarte a natiei pentru păstrarea patriei în- 
tregite.“ 

In gara Bistriţa aşteptă prefectul judeţului, Dr. Gavril Tri- 
pon, clerul, şefii poliţiei, şefii Sasilor, autorităţile școlare, ro- 
mance şi săsoaice, etc. Gara eră frumos împodobită cu steaguri, 
flori şi covoare naţionale. Regele a trecut în revistă o companie 
a regimentului ardelenesc No. 100, întregit din Bistriţa. Prefec- 
tul salutând sosirea Suveranilor spune că venirea M. S. Regelui 
pe plaiurile bistritene şterge veacurile de suferințe şi să începe 
o nouă epocă în istoria fostelor regimente grăniţăreşti, care în 
122 de lupte ş'au jertfit sângele luptând pentru credinţa, juratä. 
Vizita Suveranilor sigilează unirea pe veci 4 Ardealului cu 
Patria-mamă. Termină zicând să fie binecuvântat ceasul în care 
Suveranii au pus piciorul pe acest pământ. M. S. Regele a răs- 
puns că acest popor a ştiut să-și păstreze naționalitatea si dati- 
nele, punându-și asiäzi dragostea. şi credinţa în slujba neamu- 
lui, „Aţi vorbit de o comoară ce aţi păstrat: Patria. Găsesc o altă 
comoară care este inima voastră pe care o primesc cu drag.” 
Primarul sas, Schreitbar, prezentând pânea şi sarea îi salută 
în limba germană astfel: „Ca sef al oraşului aduc Maiestatii 
Voastre salutul de bunăvenire prin cele mai scumpe daruri: 
pânea şi sarea, implorând gratia si îndurarea Maiestätii Voastre 
pentru locuitorii oraşului.” Urmează revista trupelor şi prezen- 
tarea persoanelor oficiale, apoi regimentul 100 infanterie şi ve- 
teranii grăniceri, cu care Regele să întreţine în parte, 

Drumul până la prefectură este împodobit cu arcuri de 
triumi pe care să poate ceti: „Ave Caesar Populus_Daco-Roma- 
norum Te Salutat.” De ambele parti ale drumului stau îngră- 
mäditi peste 60.000 de oameni din tot judeţul, cari fâlfăiă stea- 
guri şi aruncă flori în calea Suverânilor. In faţa Catedralei cal- 
vine, clădită în anul 1519, să face defilarea trupelor si a conduc- 


264 


tului etnografic, compus din 60.000 de barbati, femei si copii, 
preoţii şi învățătorii cu şcoalele, în frumoase costume naţionale 
româneşti şi săseşti. O clipă înduioşătoare şi mişcătoare a fost 
defilarea ultimilor grăniceri în viaţă în frunte cu Laurenţiu 
Anca, cu stegarul Stefan Vusile din Năsăud, care-poartă drapelul 
sdrentuit şi decorat cu cea mai mare medalie de răsboiu de fostul 
împărat Francisc Iosif I, pentru vitejiile regimentului în cele 
122 de lupte. In tnt timpul clopotele dela toate bisericile au sunat 
neîntrerupt până ce Suveranii au sosit la locul de defilare. Ve- 
teranii, ajungând in fata tribunei regale, au îngenunchiat in- 
haintea M. S. Regelui si au inchinat steagul sdrentuit, iar con- 
ducătorul lor Anca a cetit o scrisoare prin care cere graţia re- 
gală ca drapelul glorios să fie încredinţat primului regiment 
bistritian. Garda de veterani a prezentat M. Sale steagul, plecân- 
du-l la picioarele lui. Emotionat Regele chiamă garda si incre- 
dinteaza slăvitul steag Comandantului regimentului, ca o relicvă 
ce trehuie să fie o sfântă amintire şi pildă pentru generaţiile 
viitoare. Apoi M. S. Regele decorează pe bătrânul stegar cu ,,Co- 
roana României” de răsboiu. După aceea a avut loc recepţia la 
Prefectură. Spre sară Maiestätile Lor au “vizitat oraşul, iar la 
ora 8 au luat parte la banchetul oferit de prefectul Tripon. La 
acest banchet serviciul a fost făcut de doamnele şi domnişoarele 
din elita românească şi săsească, A toastat prefectul urând M. 
Sale ceas bun si bun sosit, asigurângu-l de devotamentul neclintit 
al întregii populafiuni bistritene. Regele a răspuns arătând dra- 
gostea netärmuritä si încredinţează populaţia că va fi un părinte 
al ei, socotind pe fiecare ca fiu al său. In tot timpul corul de 
domnisoare a cântat imnuri patriotice într'un entuziasm indes- 
criptibil. 

Primul popas după Bistriţa este la Gherla. In gara splendid 
decorată, aşteaptă un val imens de lume, doamne şi domnişoare 
în cele mai pitoresti costume nationale. Sunt de faţă: episcopul 
Iuliu Hosu, tot clerul înalt, teologii, autorităţile civile şi o com- 
panie dintr'un regiment ardelean, care a dat onorurile. Foarte 
pine dispuși, Suveranii descind pe peron în aclamatiile poporu- 
lui, care-i acoperă cu o ploaie de flori. M. 8. Regele trece în re- 
vistă trupa, după care episcopul salută pe Suverani prezentând 
omagiile respectuoase şi sentimentul de iubire şi de supunere ne- 
strămutată a poporului din ţinutul Gherlei. M. S. Regele, multu- 
mind pentru cuvintele ce exprimă frumoasele sentimente ale lo- 
cuitorilor din acest ţinut, spune că ştie că în sufletul supus su-. 
ferintele sunt “mărturii depline de credinţă şi speräntä in înde- 
plinirea idealului unităţii noastre. Domnisoara Coroianu, direc- 
toarea scoalei de fete, a prezentat M. S. Reginei o jerbă minunată 
de trandafiri şi a rostit o caldă urare Reginei tuturbr Români- 
lor. Pe peron să încinge apoi o horă cu cântece şi strigături 
locale. Suveranii încântați să intretin cu multă amabilitate cu 
cei prezenţi. 


265 


In ziua de 28 Maiu, Suveranii sosesc la Cluj, capitala si cen- 
trul cultural al Ardealului, unde a fost martirizat Românismul 
şi unde acum 25 de ani, cari să împlinesc chiar astăzi, s'a rostit 
faimoasa sentință în procesul memorandului. Gara este im- 
podobitä într'un mod vrednic de admirat. Pe peron o companie 
de onoare cu drapelul şi muzica unui regiment ardelenesc, pre- 
fectul judeţului Dr. Tamas, prefectul oraşului Dr. Valentin Porut, 
primarul orașului Dr. Iulian Pop, protopopul Dr. Ilie Dăianu, 
Dr. Amos Frâncu, apoi reprezentanţii autorităţilor civile: judi- 
ciare, şcolare şi administrative, dintre cari lipsesc maghiarii şi 
evreii, motivandu-si absenţa prin faptul că nu recunosc Unirea 
decât după hotărârea Conferinţei de pace. Din tot cuprinsul ju- 
detului veniseră mai bine de 100.000 de Români. Primarul întâm- 
pină pe Suverani arătând fericirea. nemărginită a poporului ro- 
man de a vedea pe gloriosii Suverani în Capitala Ardealului; el 
prezintă omagii de recunoștință eternă si supunere plină de dra- 
goste a poporului, mulfumind călduros Suveranilor pentru cin- 
stea ce o fac oraşului prin această înaltă vizită. M. S. Regele răs- 
pufide astfel: „Cu vie recunoştinţă mulţumesc Proniei cereşti că 
a îngăduit să trăim timpurile märele prin care trecem si am pu- 
tut pune piciorul în Cluj, cetate istorică pentru România-Mare, 
pentru că de aci au pornit toate durerile şi chinurile la care a 
fost supus incercatul nostru neam. Timpurile ce au precedat zi- 
lele înältätoare de azi ne-au otelit inima românească, si au înar- 
mat braţul ostirei care a sdrobit lanţurile ce vă apăsau. Sunt 
foarte fericit că azi pot veni aici ca- primul Rege al tuturor Ro- 
mânilor şi vă spun din toată inima bine vam găsit!” Primarul 
a prezentat pânea şi sarea în semn de fiească supunere, devota- 
ment şi lealitate. In numele orașului urează Suveranilor bun sosit. 
M. S. Regele mulțumește. Apoi să face recepţia doamnelor în salonul 
gării, frumos împodobit cu covoare şi chilimuri naţionale, cu 
brădet şi flori. Doamnele oferă M. S. Reginei un buchet de flori, 
urându-i bună venire. Orașul este împodobit cu flori și verdeață, 
arcuri de triumf eu diferite inscripții. printre care una zicea: „Al 
nostru ești Maiestate!” Defilarea trupelor și a cortegiului etno- 
grafic s'a făcut în piaţa Matei Corvinul din faţa Catedralei, pe 
al cărei turn fâlfăie tricolorul românesc. In cortegiul etnografic 
satele sunt reprezentate prin costume locale; moti călări si femei 
cu tulnice, cu tunul de lemn al lui Avram Iancu; cară reprezen- 
tând munţii şi gospodăriile sătești; apoi şcolile, ete. Un întreg 
alaiu omenesc de peste 150.000 de oameni defilă mândru. Deju- 
nul a fost luat la Prefectură, cu care ocazie prefectul Poruţ a 
ridicat un toast la care a răspuns M. S. Regele. După amiazi 
Suveranii au vizitat spitalele și instituţiunile. 

In gara Turda aşteaptă trenul regal d. Chirtop, prefectul 
judeţului, generalul Boeriu, episcopul Miron Cristea, clerul, au- 
toritätile administrative şi școlare, precum si un public imens in 
haine de sărbătoare. Suveranii scoboară din tren şi M. S. Regele 


266 


trece in revistă compania de onoare, după care prefectul salută 
pe Suverani urându-le bunăvenire pe pământul sfinţit cu sângele 
marelui Voevod, care a dat pentru întâia oară realizarea visului 
unităţii nationale. ,,Aci veţi găsi Maiestätile Voastre un cuib de 
vulturi, leagănul lui Avram Iancu, Regele Munţilor, și mormân- 
tul martirilor Horia, Cloşca si Crişan. In numele oraşului si a ju- 
detului Turda, vă urez” bună sosire.” Regele a răspuns astfel: 
„Am venit în locul acesta sfânt pentru Neamul Românesc toc- 
mai în clipa când am putut întregi ceeace marele Voevod ne-a 
lăsat ca moştenire, pe un pământ sfinţit în memoria, neamului şi 


care este în inima tuturor acelor ce simt româneşte; de două ori 
sfinţit este pământul pe care ne aflăm, căci în tärâna lui odihnesc 
moaştele marelui Voevod, care prin jertfa de sine a-aratat frati- 
lor de dincolo de Carpaţi calea spre Ardeal, si pentru că aci s'a 
născut'vulturul care a ridicat steagul libertăţii, Regele. Munţilor, 
şi tot aci a primit mucenicia neamului Horia, Cloșca şi Crişan; 
vă, zic bine v’am găsil!” Primarul a prezentat sarea şi rodul pă- 
mântului, pânea, după care Regina să îndreaptă spre doamnele 
îmbrăcate în minunate costume nationale, cari i-au oferit bu- 
chete şi jerbe de flori. 

La eşirea din gară Suveranii trec pe sub un arc de triumf 
cu inscripţia: „Umbra. Regelui Munţilor Salută pe Regele tutu- 
zor Românilor!” Pe tot percursul sunt înşirate satele din ţinutul 


267 


Turda-Arieş cu steaguri şi cu prapurile bisericilor; clopotele suna 
din toate turnurile. La banchetul dat în Palatul Prefecturei, d. 
Chirtop, a toastat pentru Suverani, iar M. S. Regele a răspuns 
astfel: „Am venit între voi la Turda nu numai cu mare plăcere, 
dar și cu datoria patriotică pentru că întâia mea călătorie prin 
ţinuturile realipite la Patria-Mumă trebuie să vadă locul unde a 
căzut marele Voevod, care a trecut din viaţa pământească la 
viata eternă, unde eroul Horia şi ceialal{i si mai cu seamă 


Horia, Cloşca și Crişan. 


Avram Iancu ş'au jertfit viata. Am venit aci plin de recunoştinţă 
faţă de acestea mari figuri ale Românismului, cari mi-au lăsat 
o moștenire sfântă, o iubire de neam mai presus de oricare alta, 
şi memoria lor m’a sprijinit în orice timp de grea restrişte si de 
dureri, dându-mi puterea de rezistat până la sfârşit. Graţie pu- 
terii şi curagiului acestuia am putut să ajungem la împlinirea, 
visului lor. Primirea ce mi-ati făcut aci, Mie şi Reginei, mi-a, 
arătat cât de adânc este săpată în inimile voastre credinţa în bi- 
ruinta lor şi de aceea Mi-a prieinuit multă bucurie. Ridic paha- 
rul în sănătatea oraşului şi judeţului Turda.” 


268 


In dimineaţa, zilei următoare, la ora 9, s'a celebrat o pana- 
hidă la mormântul marelui Mihaiu, pentru pomenirea sfântului 
şi simbolicului său nume. Zeci de mii de oameni erau adunaţi pe 
Câmpia unde a fost odinioară leagănul vitejilor legionari ai lui 
Mihaiu si unde a fost ucis miseleste marele Voevod. Aci Ungurii 
puseseră odinioară următoarea inscripţie: ,,Aci zac osemintele 
sălbaticului Voevod valah Mihail, neam de câne, care ne-a urzit 
peirea.” Această inscriptiune a existat până la 1825. Sfânta 
slujbă a fost oficiată de episcopul Miron Cristea, încunjurat de 
clerul din Sibiiu, iar răspunsurile au fost date de corul semina- 
rului mitropolitan. Mormântul eră împodobit cu flori, iar pe 
locul unde a fost cortul Voevodului român, străjuit astăzi de doi 
dorobanţi cu arma la umăr, săltând coliva, episcopul a rostit ur- 
mătoarea cuvântare: ,Rämäsitele pământeşti ale lui Mihaiu Voe- 
vodul se mișcă din mormântul lui când văd că Maiestatea Voa- 
stră în entuziasmul popular aţi venit astăzi la mormântul lui 
ca, să aduceţi prinos de recunoştinţă către. acela ce ni-a arătat 
calea spre marele ideal al României-Mari, iar sufletul lui din 
ceruri să bucură văzând că al doilea Mihaiu nu sa oprit la 
Turda, ci a înaintat până la Tisa. Ati înfăptuit, Maiestate, idea- 
lul marelui Mihaiu si cele mai indräsnete visuri ale noastre, Ati 
căpătat o niare răsplată pentru moartea de mucenic a marelui 
Mihaiu şi pentru suferinţele poporului nostru. S'au coborât Horia, 
Cloşca, Crişan şi Regele Munţilor în faţa acestui sfânt mormânt, 
în fata acestor sfinte locuri ne închinăîn înaintea Maiestatilor 
Voastre nu numai cu dragoste si supunere, ci si cu iubire fieascä 
pentrucă ati înfăptuit idealul nostru românesc. lar Măria Ta 
Doamnă să îi în veci slăvită că ai dat naștere Dinastiei, care do- 
resc să fie una cu poporul românesc şi asa.sä fie în vecii vecilor, 
amin.” Regele şi Regina trec apoi şi îngenunchiază la mormântul 
marelui Voevod. rostind rugăciuni si închinându-să gloriei sale. 
In urmă M. S. donează 20,000 lei pentru ca să să puie temelia 
unui fond pentru înălţarea unui vrednic monument în onoarea 
Voevodului. Imediat sau subscris si alte sume. Suveranul, luând 
această iniţiativă, a exprimat dorinţa ca pe locul sfinţit cu sân- 
gele lui Mihaiu să să ridice un monument vrednic de acel ce a 
visat ceeace s'a înfăptuit acum si aceasta in cel mai scurt timp. 
Scoborând de pe colina unde să află mormântul, Suveranii trec 
pe lângă fiecare grup de săteni, cari îngenunchiază și sărută 
mânile Suveranilor. Regele s'a întreţinut cu sătenii si a mangaiat 
copilaşii. La orale 10, Suveranii pleacă spre Câmpeni, Vidra şi 
Abrud. 

In comuna Vidra perechea regală a fost întâmpinată de o 
mulţime de popor. Primarul satului a salutat pe Suverani, cari 
sau întreţinut cu poporul. La Câmpeni, Suveranii au străbătut 
drumul în oraş, pe jos până la locuinţa prefectului, Dr. Zosim 
Chirtop, unde astepta mult popor. Câteva fete cântau frumos din 


269 


tulnic. Prefectul a dat un prânz în onoarea Suveranilor. După 
prânz s'a încins o horă în carea intrat şi Regele si Regina. A ur- 
mat apoi o escursiune la Vidra de jos, unde Suveranii au vizitat 
Casa lui Avram Iancu şi casa primarului Niculg. La Tebea Su- 
veranii au vizitat Mormântul lui Avram Iancu, umbrit de secula- 
rul gorun al lui Horia din cimitirul de acolo, Pe piatra mor- 
mântului să ceteste inscripţia“ „Avram lancu Adv. Pref. Leg. 
Gem. Rom. in anu 1848—9-+1872,” Adecă: Avram Iancu, advo- 
cat, prefectul legiunii gemine române în anul 1848-9, mort la 
1872. Mormântul este acoperit de flori si este păzit de doi foşti 
legionari ai lui Iancu, înarmaţi cu armele de pe vremuri: Zon 
Benea, din Tärätel de lângă Brad si Solomon Micu,-din Blăjeni, 
judeţul Hunedoara. La mormânt aşteptau mii de oameni. La so- 
sire Regele a fost salutat de subprefectul, Dr. Nerva Oncu, la tare 
M. S. a răspuns: „Da, Avram Jancu si Horia sunt înainte-mergă- 
torii şi urzitorii ideei care astăzi să traduce în realitate.” Regina 
a îngenunchiat şi a rostit o rugăciune. Apoi Suveranii s'au în- 
tretinut cu cei doi mosnegi legionari, rugându-i să le spună ceva 
din vremurile marelui erou, care a fost schinteiă ce ne-a, încălzit 
sufletele în zilele grele prin care am trecut. De aci Maiestätile 
Lor s'au înapoiat la Câmpeni de unde au plecat la Abrud; acolo 
la cuvântarea primarului M. Sa Regele a răspuns astfel: „Pentru 
mine si Regina a fost o mare bucurie de a putea străbate tinu- 
turile acestea muntoase, locuite de scumpul meu neam al Moti- 
lor, pentrucă ei constitue un sâmbure deosebit în neamul nostru. 
De aci a isvbrât toate mișcările premergătoare ale visului înfăp- 
tuit acum. S’au zis odată aceste versuri triste: „Munţii nostri 
aur poartă, noi cersim din poartă 'n poartă.” Timpurile acelea 
au trecut. De acum înainte nimeni nu va mai cerși, ci toţi vom 
trăi asa tum ne arată sufletul, cum ne îndrumează gândirea.” 

Dela Abrud iubiții noștri Suveran: sau dus la Alba Iulia, 
unde îi aşteptă la poarta Cetăţii, la poarta lui Carol VI, o mul- 
time nesfârsitä de popor. Pe câmpul unde în ziua de 18 Novem- 
bre 1918 s'a, decretat Unirea să află trupele locale si peste 100.000 
de săteni cu steaguri si flori. O altă mare mulţime de săteni ro- 
mâni si saşi, cu femei si copii, aşteaptă pe ambele laturi ale so- 
selelor care duc si es din Cetate. Sosirea, Suveranilor este salu- 
tată, de 21 lovituri de tun, trase din străvechea, cetate a lui Mihaiu 
Viteazul. Clopotele bisericilor încep să sune. Arcuri de triumf 
sunt pretutindenea. Pe poarta, lui Mihaiu sunt portretele Eroului 
dela 1599 şi ale Suveranilor. In orașul din preajma cetăţii sunt 
iarăşi adunaţi mii de oameni: Români, Sârbi şi Evrei, reprezen- 
tanti ai cultelor si ai scoalelor, precum si delegatiuni numeroase 
ale celor 16.000 socialişti români, unguri, poloni şi ruteni de pe 
Valea Jiului; minerii dela Petroşeni, Lunca, Vulcan, etc., con- 
duşi de inginerul Valeriu Pop. Suveranii sunt întâmpinați la 
poarta lui Mihaiu Viteazul de autorităţile locale. Primarul orasu- 
lui a salutat familia regală prezentând pânea si sarea. M. 8. 


270 


Regele răspunde cu vie emofiune apoi päseste pe calea pe care a 
intrat marele Voevod, acolo unde au suferit şi s'au chinuit eroii 
cari au purtat sus steagul nostru naţional. In sala unde sa 
decretat Unirea, Suveranii au primit notabilitätile. Din cetate 
Suveranii sau dus în piaţa din centru oraşului, unde a defilat 
cel mai frumos conduct etnografic. In timp de trei ore au fost 
reprezentate gospodării, sezätori, secerători, cälärasi, cälusei, mi- 
neri şi băieşi de aur în acest măreț conduct de peste 100.000 de 
oameni. M. S. Regina a primit nenumărate daruri dela tärance: 
furci cu caiere de lână, artistic lucrate in stil românesc, servete, 
stergare, chilimuri, marame, etc. La banchet a toastat prefectul, 
iar M. S. Regele a răspuns arătând că Alba Iulia, care a fost tot- 
deauna pilda sperantelor şi mândria naţiunii române, are un 
farmec deosebit pentru toţi Românii, căci aci s'a cuprins toată 
durerea unui popor, care n'a avut alt dor sub soare decât să să 
exprime în graiul său. M. Sa încheie strigând: „Trăiască ţinutul 
şi cetatea Alba-Iulia!” 

Vineri, 30 Maiu, spre seară, Suveranii au sosit la Blaj, oraș 
mic prin numărul locuitorilor, dar mare prin rolul pe care la 
jucat în domeniul cultural al Românilor din Ardeal. Si astăzi, 
această Metropolă a Românismului stă în frunte prin numărul 
si importanţa scoalelor si institutiunilor sale culturale. Din Blaj 
a eşit sute si mii de apostoli ai Românismului, modesti şi mari 
meșteri ai operei sfinte acărei realizare avem fericirea s’o vedem 
astăzi. Cu toată ora înaintată, cu toată oboseala zilei, iubiții no- 
stri Suverani s’au exprimat dorinţa de a lăsă să defileze pe di- 
naintea lor conductul format de mii de ţărani, veniţi din depăr- 
tări mari ca să vadă pe „Impăratul” si mult iubita lor „Impără- 
teasă”. Conductul, pitoresc şi entuziast, s'a terminat la lumina 
toartelor la ora 9 si jumătate sara: La 10 ore a fost banchetul 
oferit în saloanele Mitropoliei de către vicarul Dr. Vasile Suciu, 
viitorul Mitropolit al Blajului. Banchetul a fost servit şi aci de 
tinere domnişoare din localitate, îmbrăcate în costume mândre 
naţionale. . 

La miezul noptii Suveranii si ministri s’au inapoiat in va- 
goanele lor, unde au dormit, iar Sambata, 31 Maiu, la ora 10 si 
jumătate a. m. au intrat in Sibiiu, care are mândria de a fi re- 
şedinţa Consiliului Dirigent și prin urmare Capitala provizorie 
a Ardealului alipit la marea Românie. Aci iubiții nostri Suverani 
au fost primiţi cu o insufletire ce nu să poate descrie si cu un elan 
de bucurie fără seamăn, iar programul bogat al festivităților a 
ridicat nivelul acestei vizite regale la o serbare înălţătoare na- 
tional’. La gară Maiestăţile Lor au fost salutate de întreg Con- 
siliul Dirigent, de autorităţile civile şi militare şi de numeroase 
deputatiuni. Intrarea în oraș a fost cu adevărat triumfală, pe 
sub arcuri de triumf strălucit împodobite, stradele şi casele fiind 
decorate în mod foarte artistic. In frumoasa si splendida Cate- 
drală românească sa oficiat un Te-Deum, apoi a urmat pe piaţă 


271 


cea, mare defilarea mândrelor noastre trupe in frunte cu gene- 
ralul Mărdărescu, după care a, venit märetul cortegiu etnografic 
şi economic, admirabil organizat, cel mai interesant si mai impu- 
nator dintre toate cortegiile organizate în celelalte localităţi. In 
timp de mai bine de 2 ore au defilat mii de ţărani români din 
jurul bogat al Sibiiului, îmbrăcaţi în costume naţionale de o 
bogăţie uimitoare. In acest cortegiu erau reprezentate toate indu- 
striile casnice. Pe cară trase de câte 8 sau 10 boi, mari si frumoşi 
cum numai în Elveţia să pot vedeă, erau arangiate case întregi, 
ateliere de totfelul; ţăsătorie, industrie artistică de lexan si de piele 
(lemnärie si pielărie), brânzerii, fabricaţia vinului in toate fa- 
sele ei, grădinării în cari să plantă și să udau legumele şi florile, 
etc. Bărbaţi viguroși, femei strălucind de frumusetä, bătrâm cu 
plete lungi, aruncate pe spate după obiceiul strămoșesc, preoţi 
şi învăţători cari îi conduceau, toţi cu conştiinţa deplină a valorii 
pe care o reprezintă si mândri de ei însuşi. Incălecaţi pe cai 
frumoși, impodobiti cu covoare de pret, cäläretii ţărani, bogat 
îmbrăcaţi, aveau o alură de voevozi. Femeile aveau un mers și o {i- 
nută de prințese. Din toate acestea se degajă o impresiune extraor- 
dinară de sănătate, de bogăţie, de frumusetä si mai cu seamă 
de o vitalitate puternică. Dacă după atâtea veacuri de apăsare 
aspră acest popor românesc din Ardeal este în stare să să arate 
sub astfel de înfăţişare, ce va fi în viitor acum când în deplină 
libertate să va putea desvoltă pe indelete în democratica Româ- 
nie Mare?! Aci ar trebui să vie atotputernicii delegaţi ai Confe- 
rintei de pace dela Paris, să vadă toate acestea si apoi să hotă- 
rască destinele rasei românești. Eu cred că singuri s’ar rusina 
de precupetia ce o fac cu noi si pedicile pe cari le pun in întame- 
ierea Statului nostru în graniţele sale naturale. 

La ora 3 p. m. a avut loc banchetul oferit de generalul co- 
mandant al trupelor române din Transilvania, într'o sală deco- 
rată cu o bogăţie şi un gust perfect. După banchet vizita în oraş, 
apoi la ora 9 alt banchet, oferit de Consiliul Dirigent în splen- 
dida sală Unicwm, în timpul căruia s'a rostit discursuri impor- 
tante de către d-nii Iuliu Maniu si M. Ferechide, la cari au răs- 
pups M. S. Regele astfel: „A voit soarta rezervată, ţării noastre 
ca scopul cu care legionarii romani au venit în ţările dunărene si 
în cele cuprinse în cercul Carpaţilor să fie în viitor o adevărată 
cetate a unei culturi latine și a unei forţe compacte în mijlocul 
popoarelor de alte neamuri. Ca neamul românesc să ajungă, 
acolo i-a fost dăruită de Pronie o vitalitate care i-a mijlocit să 
reziste tuturor vijeliilor ce s'au desläntuit asupra-i în cursul 
veacurilor şi să păstreze însuşirile proprii si credinţa nestrămu- 
tată că va ajunge acolo unde prin voia soartei drumul i-a fost 
indicat. Şi ce eră această soartă? Eră ca toţi cei cari erau urmaşii 
legionarilor să-și dea într'o zi mâna de fraţi. In decursul istoriei 
neamului nostru a fost un moment de nădejde ca această menire 
a neamului să să realizeze: a fost un moment sub Mihaiu Viteazul 


272 


cand am putut speră că o să să înfăptuiască o Românie Mare așa 
cum înţelegem astăzi. N'a vrut Dumnezeu să tie de lungă durată, 
dar după Mihaiu a rămas urmaşi de ai acelora, cari au luptat 
alături de el şi pentru el şi aceşti din urmă au trăit din aceeaşi 
ideie sfântă. Vremurile au fost grele, atât pentru Ardeal, cat si 
pentru vechiul regat. Pare că această epocă de luptă eră trebuin- 
cioasă pentru a putea pregăti şi oteli braţul acestui brav popor 
pentru ca, în clipa când va sună ora hotărâtoare, să aibă puterea, 
să infäptuiascä in adevär aceea ce „eră dorinţa păstrată în su- 
flet si ce eva menirea dată de soartă. Sunt recunoscător Proniei 
cereşti că mie mi-a fost dat nu numai să văd, dar să infaptuiesc 
cu ajutorul ostaşului român acest ideal, care este unic în istoria, 
noastră. In călătoria făcută în frunioasele ţinuturi am văzut 
céva care rar se vede: am văzut credinţa unui popor si cea mai 
frumoasă răsplată pentru mine a fost dragostea cu, care m'a în- 
cunjurat poporul acesta, care atât de amar a suferit atât de 
multă vreme. Bucuria lui a fost bucuria mea. Din toate unghiu- 
rile au alergat ca să-şi arate sentimentele de credinţă: si din 
Ardeal si fraţii din Banat si pot să vă asigur că fac tot ce este 
în puterea mea ca şi dorinţa lor să fie realizată. Am simţit mare 
emoție când am putut pipăi pulsul acestui popor, şi ceeace mi-a 
spus el a fost adevărat si frumos, şi mi-a dovedit lealitatea care 
a existat întotdeauna printre voi Ardelenii. Nu este cu putinţă ca 
această unire, făurită de sângele vărsat pe câmpurile de bătaie 
si credinţa acestui popor, să nu fie destul de puternică pentru ca 
nimic să nu ne mai poată despărţi în viitor.Avem mult de lucru. 
In faţa atâtor probleme sociale şi economice va fi trebuintä ca 
să ne dăm mana frateste si ca, toţi uniţi în aceeași gândire si în 
acelaşi suflet, să lucrăm pentru solutiunea acestor probleme. In 
această lucrare să va manifestă cu adevărat unirea tuturor Ro- 
mânilor, despre ceeace sunt pe deplin convins. Ridic paharul 
meu în sănătatea RomânieiMari, una si indivizibilă!” Această 
cuvântare a fost primită cu ovatiuni de un entuziasm care nu să 
poate descrie. Intreagä azistenta s'a sculat şi a aclamat pe Rege 
şi pe Regină. In timpul serei orașul a fost iluminat în mod mă- 
ret si populatiunea, românească şi săsească, fraternizà în același 
elan de bucurie si de adânc entuziasm. 

In ziua următoare, duminecă, 1 Iunie, Maiestăţile Lor au 
vizitat locul luptelor din toamna anului 1916 si mormintele eroi- 
lor căzuţi pentru întregirea neamului. In drumul lor Augustii 
Suverani au trecut prin satele Turnişor, Cristian şi Orlat. Popu- 
latia i-a primit cu urale nesfarsite. Regina a depus un superb 
buchet de flori pe mormintele eroilor. Florile Reginei ard ca 
sângele sus pe culmea cetăţii deasupra Orlatului, pe tärina nea- 
gră a mormintelor, în sânul căreia eroii îşi dorm de acuma im- 
päcati somnul lor de veci. După plecarea Maiestăţilor Lor s'a 
slujit la mormintele eroilor un requiem de către părintele Ion 
Agârbiceanu, în fata unei numeroase azistente. Apoi Suveranii 


273 


au vizitat marele sat Sălişte, vestit prin bogăţia sa si prin fru- 
museta femeilor sale, si care a fost de astă dată la înălţimea repu- 
tatiei sale. 

La Făgăraş, ca in toate gările din Tara Oltului, populatiunea 
a alergat in mare numär pentru ca sä salute pe Suverani, arä- 
tandu-si in mod strälucit dragostea si lealitatea ei. Evocatiunea 
legendarilor Duci Români ai Făgăraşului din evul mediu si a 
marei figuri istorice a prinţului Radu Negru. 

La orele 10 sara trenul întră în gara Brașov, în sunetele 
imnului regal, cântat de muzica militară, si în uralele entuziaste 
ale mulţimii. La coborârea, Maiestätilor Lor, generalul Eremia, co- 
mandantul garnizoanei, a prezentat raportul, apoi s'a trecut în 
revistă trupele. Prefectul, Dr. G. Baiulescu, şi protopopul Dr. V. 
Saftu, au făcut prezentärile, iar Suveranii s'au întreţinut cu 
fipcare. Reginei îi s'au oferit multe si frumoase buchete de flori, 
servindu-să îngheţată şi șampanie de către doamnele și domni- 
şoarele din localitate. Judeţul Odorheiu a oferit Suveranilor mai 
multe obiecte de marmoră rară și presse-papier-uri de aur brut, 
trei bucăţi mari de cas frumos garnisit si mai multe covoare si 
ţesături cari au plăcut foarte mult Reginei. La vederea caşului 
M. S. Regina a esclamat: ,,De ce n'am avut această brânză în 
Moldova, unde eră lipsă asa de grozavă, ca s’o pot împărţi 
scumpilor mei răniţi!” După ce s'au întreţinut cu multi din 
azistentä, Maiestăţile Lor au trecut în revistă populatiunea aran- 
giată în două rânduri. Eră ceva feeric să vezi pe Suverani la 
lumina toartelor întretinändu-sä cu ţăranii din diferite ţinuturi. 
M. S. Regina eră îmbrăcată în costum national, cu o frumoasă 
ghebă cusută in fir si mătasă. Pe la ora 11 si jumătate Maiestă- 
tile Lor s'au urcat in tren si în uralele mulţimii, care strigă: 
„Trăiască desrobitorii neamului nostru,” trenul s'a pus in mis- 
care, sfârsindu-sä astfel călătoria triumfală din Ardeal a mult 
iubitilor noştri Suverani. 

M. S: Regele, cu ocaziunea călătoriei în Transilvania, a 
trimis din Sibiiu, d-lui prim-ministru Jon 7. C. Brătianu, la Paris. 
următoarea telegramă: „In momentul când cale pentru prima 
oară pământul liberat al Ardealului, gândul meu să îndreaptă 
spre colaboratorii mei. Vă multämesc pentru tot ce ati făcut si 
faceţi încă pentru unirea completă şi definitivă a poporului 
român.” 

Tot cu privire la această călătorie d. Zuliu Maniu, presedin- 
tele Consiliului Dirigent al Ardealului, a trimis la Paris d-lui 
Ton I. C. Brătianu următoarea telegramă: ,Terminându-si Ma- 
iestatile Lor călătoria în adevăr triumfală în ţinuturile desrobite, 
de care prilej populatiunea recunoscătoare s'a folosit, demon- 
strându-şi recunoştinţa sa sinceră faţă de eliberatorii săi, tu o 
căldură şi dragoste indescriptibile, ceeace dovedește în mod clar 
şi neîndoios că unirea înfăptuită a fost şi este izvorâtă din inima, 
întregului popor românesc. In această ocaziune ne aducem aminte 


Dr. V. Bianu. Răsboiul României Mari. 18 


274 


cu gratitudine de d-voastra, acel sfetnic al Maiestitii Sale, care 
a avut curagiul să ia asupra sa răspunderea politică pentru pa- 
şul care a făcut posibilă realizarea Unităţii noastre naţionale, 
prin care astăzi aţi câştigat un titlu neperitor de glorie și aţi 
contribuit pentru a înscrie cele mai frumoase pagini în istoria 
neamului nostru.” 

2 lun. 1919. 


Astăzi a avut loc la Saint-Germain remiterea conditiunilor 
de pace delegafiunii austriace, de către d. Clemenceau, care a 
rostit următoarele cuvinte: „Domnilor plenipotentiari ai republi- 
cei austriace! Puterile aliate şi asociate m'au însărcinat să vă 
remit proiectul tratatului, care a fost discutat între noi; dacă nu 
chiar proiectul în întregime, pentru că ar urmă de făcut rezerve 
în această privinţă, cel puţin principalele părţi asupra cărora 
aţi putea începe de acum deliberările.” In urmă d. Clemencagu 
le-a făcut cunoscut procedura care va îi urmată de Conferinţă, 
pentru discuţiuni, punându-le în vedere că nu vor avea loc dis- 
cufiuni verbale si că vor trebui să prezinte în scris observatiunile 
lor. Li s'a dat 15 zile pentru aceasta. 

In acest proiect să determină frontierele Austriei cu Ceho- 
Slovăcia, cu Bavaria, cu Italia, cu Jugo-Slavia; iar între Austria 
şi Ungaria nu să face nici o schimbare vechii îrontiere. Austria 
va acceptă frontierele Bulgariei, Ungariei, Poloniei, României, 
Statului Sârbo-Croato-Sloven si Statului Ceho-Slovac, asa cum 
vor fi fixate ulterior. Austria acceptă anularea tratatului dela 
Brest-Litovsc, recunoscând deplina independenţă a tuturor teri- 
toriilor fostei Rusii, Ea recunoaşte că nu are dreptul să intervină 
în nici o negociere care va avea loc între Anglia și alte puteri 
în chestiunea Egiptului şi 'consimte să transmită Marei Britanii 
toate puterile date ei de fostul Sultan al Turciei privitor la navi- 
gatiunea în Canalul Suez. Austria renunţă la toate drepturile si 
privilegiile în Austria elveţiană. Ea renunţă în favoarea Chinei 
la privilegiile şi despăgubirile din protocolul dela 1904. Vasele 
de räsboiu vor fi predate Aliaților. Armata navală, munifiuni si 
material de răsboiu, vor fi desfiinţate. Forţele armate vor fi de- 
mobilizate. Ea să angajează a acordă puterilor aliate şi asociate 
libertatea deplină a trecerii și debarcării în orice parte a teri- 
torului ei. Dunărea de la Ulm până în jos este declarată internatio- 
nală, împreună cu porțiunile navigabile ale afluenților şi cana- 
lelor laterale. Drepturile Ungariei de a face întărituri la Porţile 
de fier sunt abrogate, deasemenea și drepturile acordate Austriei 
pe acest râu. Fosta comisiune a Dunării îşi va reluă puterile de 
dinainte de răsboiu, dar numai Anglia, Franţa, Italia şi România 
vor fi reprezentate, etc. : 
5 lun. 1919. 


Dela sora mea Cornelia, soția protopopului Joan Pop din 
Morlaca, pe care n’am vazut’o de 7 ani, am primit o scrisoare 


275 


din care reproduc aceste randuri si din care s& poate vedea de- 
stul de bine care este starea sufletească a fraţilor nostri din Ar- 
deal decând au scăpat de robia ungurească si cât de fericiţi sunt 
ei în aceste zile mari: „Adeseori ne gândim la tine şi mult te 
dorim, așteptând cu nerăbdare timpul când vom avea fericirea să 
te avem în mijlocul nostru, pentru ca să-ţi povestim multe din 
cele suferite decând nu ne-am mai văzut şi peste ce pericole am 
trecut. Fie lăudat bunul Dumnezeu că am scăpat cu bine din 
toate şi că suntem în viaţă si că răsplata ne-a fost așa de mare 
văzându-ne realizat visul neamului, România Mare! O, cât sun- 
tem de fericiţi că ne-a fost dat să ajungem si noi aceste mari 
evenimente si cât ne bucurăm că copiii nostri si urmaşii lor nu 
- vor mai avea de suferit atâtea chinuri, atâtea persecutiuni și atâ- 
tea umiliri de cari noi nu am fost scutiţi“... „Suntem ca bui- 
măciţi de atâta bine ce ne-a dat cu inbelsugare Cel ceresc. In 
săptămâna trecută am fost și noi la Cluj la primirea mult iubi- 
tilor noștri Suverani, care a fost asa de strălucită si de măreaţă, 
încât nici nu pot să-ţi spun ceeace a simţit inimile noastre. Re- 
gina ne-a fermecat ca o zână din povești”... „Apoi în frumosul 
teatru al orașului, cu care să mândreau odinioară Ungurii, am 
avut marea friecire să vedem o trupă venită din Bucuresti și să 
auzim vorbindu-să în dulcea noastră limbă...” 


10 lun. 1919. 


De mai multe luni Crucea Rosie Americană ajută popula- 
tuinea săracă din România, în mod cu totul gratuit, cu alimente, 
îmbrăcăminte și medicamente. Această operă de ajutorare s'a în- 
tins pe tot cuprinsul ţării dela Mehedinţi pânăn Dorohoiu. In 
fiecare lună s'au împărţit peste un milion de porţii de mâncare 
de către cantinele deschise în toate orașele. In toată {ara s'au 
împărţit până acum peste 4 milioane de chilograme de alimente, 
îmbracăminte si furnituri spitalicesti. Ajutorul să întinde și la 
satele din jurul centrelor de aprovizionare din orașe. In continuu 
sosesc vapoare încărcate cu provizii, cantităţi mari de făină, 
carne, slănină, fasole, conserve, lapte condensat, ciocolată, cacao, 
marmeladă, untură, uleiu, zahăr, apoi articole de spital, stofe, 
flanele, ciorapi, cearsafuri, ace, aţă, masini de cusut, săpun de 
tot felul, etc. Aceste ajutoare sunt trimise de poporul american 
prin intermediul Crucii Roşii ea o expresiune practică a simpatiei 
si pretiniei faţă de poporul român, care a suportat cu multă 
vrednicie si in mod atât de brav chinuitoarele suferinţe ale celui 
mai crunt răsboiu. 

Cu privire la această operă de ajutorare îndeplinită în ţara 
noastră de către Crucea Rosie Americană, M. S. Regele, drept 
multamire si recunoştinţă pentru binefacerile ei, a adresat Misi- 
uni americane a scrisoare autografa în limba engleză, din care 
să remarcă următoarele rânduri: „Numele Crucii Americane va 
fi pururea binecuvântat în Tara Mea. Cu o energie ncasemuită 


18, 


276 


ea a ajutat pe suferinzi devenind un spirit de devotament si de 
abnegatie mai pe sus de orice laudă. Oriunde nevoia era mai 
mare, acolo să află si Crucea Roşie Americană, pătrunzând in 
cele mai depărtate colţuri, dând ajutor bolnavilor, îmbrăcând pe 
cei goi, hrănind pe flămânzi, ducând alinare si confort celor su- 
ferinzi. Indreptez toate multumirile Mele speciale către membri 
Misiunii, cari sub conducerea inteligentă a Colonelului Anderson, 
au săvârşit minuni printre populatiunea săracă. Deși răsboiul a 
trecut, în loc de a să înapoiă la casele şi interesele lor, văzând. 
mizeria pe care ocupaţia a adus’o asupra noastră, ei au rămas 
cu mult peste terminul stabilit la început, numai pentru ca să nu 
părăsească opera începută. Neperitoare va rămânea memoria 
Crucii Roșii Americane.” 


29 lun. 1919. 


Teri, Sâmbătă, 28 Iunie, după masă la orele 3, în Galeria 
Oglinzilor dela Versailles, s'a semnat tratatul de pace între pute- 
rile aliate si asociate si Germania. Şedinţa a fost foarte scurtă. 
La 3 și un sfert, d. Clemenceau, preşedintele, să ridică şi zice: 
„Sedinţa este deschisă. Acordul s'a facut între guvernele Puteri- 
lor aliate şi asociate şi guvernul german. Textul ce trebuie să-l 
semnaţi e conform cu acela al exemplarelor cari au îost remise 
plenipotentiarilor germani. Semnăturile vor fi schimbate; ele con- 
stitue angajamentul irevocabil de a execută in mod leal și fidel 
și în întregimea lor termenii tratatului. Am onoare a învită pe 
domnii delegaţi ai guvernului german ca să vie să semneze.” 

Cum nu putea fi vorba de a să ceti tratatul care are mai mult 
de 400 de pagini, d. Clemenceau, în numele Conferintii, a adresat 
delegaților germani o scrisoare certificând că textul tratatului de 
pace supus spre a fi semnat de ei, este identic cu cel care le-a 
fost comunicat. Cei cinci plenipotentiari germani să ridică, pără- 
sesc locurile lor, să aşează în fata mäsufei dela, mijloc si semnează 
pe rând tratatul, fără, să să producă, nici un incident, nici o pro- 
testare. După aceea diferitele delegatiuni ale puterilor aliate si 
asociate sunt chemate în ordinea fixată să iscălească. La 3 şi 3 
sferturi ceremonia s'a sfârşit. 

In acel moment încep a bubui primele lovituri de tun, vestind 
lumii că pacea s'a încheiat. D. Clemenceau să scoală zicând: 
„Condiţiunile păcii între puterile aliate si asociate şi imperiul 
german sunt un fapt împlinit.” Şedinţa să ridică. Sâmbătă seara 
delegaţii germani au părăsit Parisul ducându-să la Berlin. In 
acea, seară Parisul a fost în sărbătoare. Nouă retrageri militare 
cu torţe au percurs principalele străzi şi bulevarde ale lui. 

Un schimb de telegrame s'a făcut între Impăratul Japoniei, 
Regele Angliei, Regele Italiei, Regele Spaniei, guvernele asociate 
şi între Președintele Republicei franceze. Regele nostru a trimis 
d-lui Poincaré următoarea telegramă: In clipa când semnarea, 
păcii cu Germania încunună sfortärile popoarelor aliate si răs- 


277 


plăteşte jertfele suportate cu atâta eroism, este o trebuinta a inimii 
mele ca să vă adresez, Domnule Președinte, felicitările noastre 
cele mai călduroase, precum si dorinţele mele ferbinti ca o eră 
de prosperitate si de fericire să să deschidă nobilei naţiuni 
franceze, soră si pretină a României.” 

Camera franceză a votat un credit de 14 milioane pentru ce- 
Jebrarea sărbătorilor Victoriei, cari vor avea loc în ziua de 14 Iulie. 
Programul va cuprinde o defilare de trupe în ţinuta de campanie, 
având în frunte pe cei trei mareşali ai Franţei: Joffre, Foch şi 
Pétain. 

De când lumea e lume nici o pace n'a meritat să fie asa de 
sărbătorită ca această pace făcută de biruinţa dreptăţii. Când te 
gândeşti că la 21 lanuar 1871, Parisul, după o rezistență dusă 
până la extrem, silit de foame si de frig, după niște suferinţe mai 
presus de inchipuirea omenească, a ridicat pavilionul alb. Trimi- 
sul guvernului apărării naţionale, Jules Favre, trecând avantpo- 
sturile a fost dus cu escortă la Cartierul general al armatei ger- 
mane, in fata lui Bismarck, asa zisul Cancelor de fier, si acesta 
cu mâna sprijinită pe masă, i-a dictat cele mai grele conditiuni: 
Strasburgul si Metzul, abandonäri de provincii, părăsiri de ce- 
titi, răscumpărări îngrozitoare, despăgubiri pentru armată, etc. 
In zadar trimisul republicei franceze a încercat în numele uma- 
nităţii să apeleze la generozitatea învingătorului. Colosul cu cap 
de box nu cunoştea mila. Ochii lui Jules Favre să umplură de 
lacrimi si după opt zile el s'a dus la Versailles să iscălească tra- 
tatul de armistițiu, care însemnă capitularea îngrozitoare. La 2 
Martie a semnat pacea, Franţa eră obligată să plătească cinci 
miliarde in aur si să sacrifice două provincii: Alsacia si Lorena, 
etc....Si acum după o jumătate de veac a învins dreptatea si 
s'a sfărmat pumnul de fier; Franţa a esit biruitoare si pe deplin 
răsbunată. „Iată 49 de ani decdnd aştept această clipă,” a escla- 
mat bătrânul Clemenceau, președintele Conferinţei de pace, în 
consiliul de miniștri, când telefonul i-a adus Luni, 23 Iunie, 
ştirea că Germania s'a supus, primind să semneze pacea. Intreaga 
Franţa a îmbrăcat haina de sărbătoare si toţi cei cari o iubesc 
şi o stimează serbează gloria ei, căci sărbătoarea aceasta a Fran- 
tei este sărbătoarea dreptăţii, care pentru toate popoarele nu 
poate fi decât una și aceeaşi, egală pentru toţi! 

In aceeaşi ordine de idei voiu amiuti o curioasă coincidenţă 
de date. La 7 Maiu 1918, în sala istorică a Palatului dela Co- 
troceni, acolo unde s'a hotărât răsboiul nostru pentru unitatea, 
naţională, s'a semnat în silă, sub ameninţarea dușmanului în- 
gamfat, instrumentul de subjugare definitivă a întregului neam 
românesc. Impärätia Kaizerului atingea apogeul fortii si să pre- 
gătea să dea cu armatele liberate din răsărit ultima lovitură, 
Franţei si să sfărâme astfel tot ce-i sta în cale, Abia trecură 
câteva luni si cea mai trufașe armată de pe pământ a trebuit 
să primească fără discuţie capitularea dictată în pădurea dela 


278 


Compiègne si după o așteptare chinuitoare, exact in aceeaşi zi, 
în ziua semnării tratatului dela București, la 7 Muiu 1919, Ger- 
mania a aflat sentinţa Areopagului dela Paris şi a luat cunoştinţă 
de conditiunile tratatului ce-i mai îngăduiă să trăiască. După 
triumful iluzoriu din anul 1918, aceeași zi de 7 Maiu a anului 
viitor i-a desvelit partea tragică a unei politici nesocotite, sfârşită. 
printr’un îngrozitor dezastru. Germania a stat consternată in- 
naintea documentului diplomatic, întocmai cum stătuse şi mica 
Românie în fata tratatului dela Bucuresti. Ziua de 7 Maiu i-a 
aratat Germaniei calea acea lungă si grea a reparatiunilor juste 
si a ispășirii cuvenite, iar ziua de eri, 28 Iunie, i-a statornicit 
regimul viitor, dând Franţei victorioase cea mai meritatä răs- 
plată. Dela 28 Junie 1914, după atentatul încă nelămurit dela 
Serajevo, a început a să pune la cale, sub autoritatea morală 
dela Posidam, desläntuirea groaznicului răsboiu de cucerire. 
Cinci ani mai târziu, în aceeasi zi, 28 Iunie 1919, Germania sem- 
nează pacea dela Versailles, mărturisind completa ei neputinţă 
fără nici cea mai mică demnitate. A semnat pacea în acelaş 
plat, de unde a strălucit prestigiul incomparabil al unei Regali- 
täti fără seamăn în lume, de unde a radiat lumina neperitoare a 
spiritului francez. Ceremonia, simplă si impunătoare, a avut loc 
în Sala Oglineilor, în acea sală in care la 18 Ianuarie 1871, 
marea naţiune greu rănită azistă cu amărăciune la înălţarea 
orgolioasă a dușmanului neîmpăcat dela Rin. Acolo, unde Regii 
si Prinții germani, sub impulsul lui Bismarck, au proclamat de 
Impărut al Germaniei pe Wilhelm I, acolo au păşit eri niște 
simpli burghezi, smeriti, temători si resemnati, ca reprezentanţi 
ai Germaniei democratizate, ca să iscălească tratatul impus de 
Franţa. 

Guvernul român fiind înștiințat oficial încă de aseară că 
pacea dintre Aliați si Germania s'a semnat, astăzi s'a oficiat un 
Te-Deum în Capitală si în toate orașele şi satele României. In 
Bucuresti s'a oficiat Te-Deum-ul la Mitropolie în prezenţa, iubi- 
tilor noștri Suverani, a tuturor miniștrilor si plenipotentiarilor 
țărilor aliate, membrilor misiunilor militare si numerosilor ofiţeri 
generali şi superiori români. După serviciul divin M. S. Regele a 
primit defilarea companiei de onoare a Vânătorilor de Munte. 
Seara capitala a fost splendid iluminată şi împodobită cu drapele 
române și aliate. 

Astfel s'a sfârşit cel mai sângeros rasboiu pe care îl cu- 
noaste istoria; vinovatii intră pe calea ispășirii, iar victimile 
agresiunii isi înalţă fruntile luminate de biruintä si răsplată... 
Cu toate acestea, nici unii, nici alţii nu sunt mulţumiţi. Să în- 
telege dela sine că Germania nu poate să fie mulţumită, ea care 
a pornit şi dus răsboiul cu scopul de a stăpâni lumea și care 
nici chiar acum n'a simţit îndeajuns genunchiul învingătorului 
şi n'a putut fi redusă la supunerea oarbă, insotindu-si iscălitura 
pusă pe tratat cu ameninţări si protestări şi considerând în ace- 


279 


lasi timp si acest tratat ca pe un petec de hartie... Dar nici 
chiar Aliaţii nu sunt deopotrivă de mulţumiţi de acest tratat de 
pace, care este exclusiv opera celor putru mari. — Belgia este 


mâhnită că glasul ei a fost nebägat în seamă si nici una 
din promisiunile ce îi s'au făcut n'au fost împlinite pe deplin, 
deşi suferinţele, distrugerile şi masacrele ei o îndreptăţesc la cea 
mai deplină satisfacţie. — România, care a dus răsboiul alături 
de Aliaţii săi cu un spirit de abnegatiune si de jerttă, care au 
făcut pe unii din marii purtători de cuvânt ai sufletelor occiden- 
tale să numească ţara noastră pafatonerul tuturor loviturilor 
germane; România, care a îndurat toate durerile ocupatiunii 
vrajmase, ce i-a secătuit rezervele de viaţă, toate suferinţele tra- 
dărilor ruseşti si s’a dus calvarul misiunii sale destul de nobil; 
România, cu tot martiriul n'a fost luată în seamă şi a fost tra- 
tată ca o ţară care nu merită decât rămăşiţele unui festin, pre- 
cupetindu-i-sä cu metrul teritoriile pe care le-a revindecat în 
virtutea unui tratat semnat tocmai de cei mari, cari au dictat 
pacea de astăzi, iar în Comisiunea pentru fixarea despăgubirilor 
de răsboiu nici n'a fost primită. — Italia este iarăşi adânc ne- 
mulţumită; ea care, deși reprezentată în Consiliul celor patru, 
n'a putut avea vot egal, ceeace a atras căderea ministerului Or- 
lando. — Apoi, chiar Franţa, după unele ziare, n’a fost pe de- 
plin mulțumită. 

Ti să strânge inima când te gândeşti că poate nici din tra- 
tatele de pace cari să vor încheiă cu Austria, Bulgaria și Turcia 
nu vor dispărea toate greşelile si cauzele de discordie viitoare. 
Este de mirare cum Cei Mari nu vreau să înţeleagă nici acum că 
numai printr'un spirit larg de dreptate si de egalitate între 
mari si mici, sprijinit pe sfintenia tratatelor de alianţă, cum este 
si al României, să va putea asigură Europei o eră de linişte şi 
de consolidare în viitor?! 

? Tal. 1919. 

La 15 28 Iunie s'au împlinit treizeci de ani dela moartea 
marelui nostru poet Mihail Eminescu. Cu această ocaziune d. 
A. C. Cuza a publicat în numărul 143 al Neamului Românesc 
următoarea frumoasă poezie întitulată: Omagiu lui Emi- 
escu: 


Seninci tale frunti îi să cuvine 
Cununa cea de laur și de stejar... 
Şi acum când ceasul răsplătirii vine, 
Pe a duşmanilor jalnice ruine, 

Să să ridice sfântul tău altar. 


Caci ieri „la arme” t'ai chemat poporul, 
Care gemea în lanţuri, umilit... 

Si azi, te-aclamă el, biruitorul, 

Ce ţa urmat cu vitejie sborul 

Spre idealul tău, neprihänit. 


280 


Un veac de prigoniri, sinistru, 

Il ispaşesc străinii, blestemati... 

Sântem stapâni pe Tisa şi pe Nistru, 

Pe Ceremuș, pe Mureş și pe Istru, 

Un neam, un singur neam, unit de fraţi. 


Mihail Eminescu 


Fi dar slavit, poet al desrobirii, 
Poet al idealului visat... 

Tu, ce ne ai dus pe calea mântuirii, 
A biruinţii noastre şi-a Unirii, 
Poet, cu lauri azi încununat! 


10 Iul. 1919. 


Conferinţa de pace dela Paris, sau mai bine zis cei patru 
potenfati ai lumii, cpută să ne trateze mai mult ca pe nişte dus- 
mani, decât ca pe aliaţi. Dupăce au nesocotit cu totul tratatul 
nostru de alianţă dela 4 17 August 1916, iscălit de Anglia, Franţa, 
Italia şi Rusia, cu privire la graniţa dela apus, ciopârtindu-ne 
Banatul, acum vreau să ştirbească şi suveranitatea Statului ro- 
man, pentru care națiunea noastră a luptat de veacuri ca s'o 
câştige şi s'o păstreze. Cei mari vreau ca să impună prin tratat 
protectiunea minorităţilor si aceasta sub controlul marilor pu- 
teri, formând astfel Stat în Stat din fiecare naţionalitate, pe 
câtă vreme România a acordat naționalităților minoritare: egală 


281 


indreptatire politică, culturală si confesională, si aceasta fără 
controlul şi presiunea nimănui. Apoi prin diferite clauze eco- 
nomice privitoare la drepturile de transit și politică vamală, 
tratatul de pace ne pune la discretia puterilor mari si in imposi- 
bilitate de a ne crea o industrie națională şi un comerţ care să 
puna in valoare resursele economiei nationale. Prin clauze fi- 
nanciare, tratatul de pace ne obligă să luăm partea noastră nu 
numai la datoriile monarhiei austro-ungare până la 1914, ci şi 
la datoriile ei de răsboiu. Astfel la această mare Conferinţă a 
păcii universale glasul dreptăţii noastre a fost înăbuşit si, pentru 
a satisface pe acei cu putere si influinjé mai mare, ni sau luat 
sute de mii de Români, veseli că în sfârșit au fost scäpati din 
robia ungurească, ni s'au refuzat singurele hotare care să pot 
apără, ni s'au impus sarcini si ni s'au cerut îndatoriri care 
calcă drepturile şi întrec puterile noastre. 

Cine s'ar fi îndoit vr'odată de sinceritatea făgăduelilor Pute- 
rilor Mari, de lealitatea şi cuvântul lor de onoare? Şi mai cu 
seamă de a Statelor-Unite din America. Toată lumea avea o de- 
plină încredere că Dreptatea va fi ocrotită de astă dată, dacă nu 
de toţi, cel putin de modernul apostol Wilson, care publicase acea 
faimoasă tablă de 14 porunci, pe cari trebuiă să să întemeieze o 
nouă politică morală. Roadele păcii dela Versailles sunt: stirbi- 
rea Banatului, iluzia completă a despăgubirilor de răsboiu și ce- 
lelalte condițiuni de robire tot asa de grele si de rusinoase ca si 
acele cari ni le-au impus vrăjmașii prin tratatul dela București. 
Toţi şau călcat în picioare făgăduelile iscălite si neiscălite, cu 
cari au înşelat o lume întreagă. Tratatul dela Versailles a fost 
înveluit de o grozavă täsäturä de minciuni si nedreptäti. Prin 
această pace s'a dovedit mintea greoaie alui Wilson si totala lui 
nepregătire pentru deslegarea problemei mondiale. In jurul 
acestei păci s'au petrecut lucruri cari ar putea da vedere si 
orbilor şi fariseii politici n'au decât să-și plece ochii dacă ar mai 
avea un pic de rușine. Impăciuitorii lumii dela Paris, vestitul 
Consiliu suprem, a dat dovadă de nepregătire și lipsă de concepţie 
politică. lipsă de plan şi de idei şi întregul tratat de pace este 
o urzeală de sofisme si de interpretări iezuitice, cari i-au inve- 
luit cu .prefăcătorie limbagiul si substanţa lui. Aveă dar Româ- 
nia pentru ce să meargă la Paris cu tratatul său de alianţă din 
August 1816 în buzunar, mândră că şa făcut cu prisosintä 
datoria! 

Pentru toate acestea motive, d. Brătianu a plecat din Paris 
cu inima rănită ca să vină in tara si aci să arate Regelui si gu- 
vernului cum stă lucrul, examinând situaţia în toate amănuntele 
ci si să să iee o hotărâre împreună și cu miniștrii Ardealului, 
Basarabiei şi Bucovinei. In seara zilei de 6 lulie d-sa a sosit 
în București. 

In drumul său spre casă, în gara Arad, unde trenul s'a 
oprit mai bine de o oră, d. Brătianu a fost primit de un public 


282 


toarte numeros în frunte cu episcopul Joan si prefectul Dr. Justin 
Marsieu. La scoborârea sa din vagon a fost întâmpinat cu urale 
şi strigăte de: „Să trăiască făuritorul României Mari!” Prefec- 
tul judeţului l’a întâmpinat cu următoarele cuvinte: „Suntem 
tericiţi, domnule prim-ministru, că ne-am putut vedeă visul îm- 
plinit, operă la care d-voastră aţi muncit din răsputeri. Bărbatul 
care a realizat acest märet act este idolul nostru si recunoştinţa, 
Ce-i purtăm va fi vecinicä. In calea spinoasă ce aveţi de dus si 
de acum înainte pentru binele României, vă dorim succes și 
din adâncul inimii vă urăm ca näzuintele pentru care luptati să 
le aduceţi la îndeplinire. Trăiască întemeietorul României Mari!” 
D. Brătianu a răspuns astfel: „Sunt fericit astăzi de a călcă in 
acest Arad pe pământ românesc. Avem datoria de a fi strâns 
uniţi și a ne apără si în viitor si obligatiunile ce avem faţă de 
poporul nostru ne impune o muncă comună, sinceră și strâns 
unită. Vă zic deci: Să trăiască România Mare, care trebuie să 
fie o Românie ture!” 

După întoarcerea in tara d. Brătianu a fost primit în au- 
dientä de Rege, căruia i-a prezentat raportul asupra situtiei Ro- 
mâniei la Conferinţă. S'a ţinut un consiliu de miniștri, în care 
d-sa a făcut o expunere amănunţită a situatiunii noastre ex- 
terne în legătură cu lucrările dela Paris. Al 2-lea consiliu de 
miniștri a avut loc astăzi, la cari au participat d-nii Julia Maniu, 
președintele Consiliului Dirigent din Ardeal, si J. Nistor, ministrul 
Bucovinei. După consiliu, d. Brătianu fiind întrebat de ziariști 
le-a declarat că nu are ce să le spună, fiindcă ei ştiu ce s'a pe- 
trecut, dar a adaugat că „lucrurile bune să fac cu răbdare și 
aşteptare.” D. Brătianu crede că politica de rezistență va avea 
un efect grabnic pentru obţinerea unor modificări în tratat. D-nii 
Maniu și Ciugureanu au declarat că să solidarizează cu punctul 
de vedere al guvernului. De altfel toţi miniștri teritoriilor ali- 
pite, în urna consfătuirilor avute au constituit un bloc politic 
comun in ceeace priveşte politica externă, declarându-sä catego- 
ric pentru integritatea teritorului românesc si in eontra oricărei 
cesiuni. 


21 Iul. 1919- 


Eri a avut loc înmormântarea cu toate onorurile militare a 
generalului Eremia Grigorescu, eroul dela Mdrasesti, mort în ca- 
teva zile de gripă infecțioasă, în etate numai de 56 ani. După 
dorinţa M. S. Regelui, corpul neînsufleţit al marelui general a 
fost depus în biserica Mihaiu Vodă, pe un catafale împodobit cu 
flori şi coroane, în jurul căruia au făcut de gardă patru ofiţeri 
inferiori. In același timp, Regele printr’un ordin de zi, pentru 
a cinsti memoria mult regretatului general, a ordonat ofiţerilor, 
cari în timpul campaniei au făcut parte din armata I să poarte 
doliu timp de trei zile. Funerariile naţionale făcute ilustrului 
general au întrecut tot ceeace s'a făcut până acum la noi. Capi- 


283 


tala a fost cernita si întreaga suflarea românească a plâns 
moartea prematură a acestui erou national. In biserică, primul 
ministru d. Brătianu, în cuvinte emotionante, a adus prinosul 
de recunoștință al Romanimei întregi, pentru acarei mântuire 
generalul Grigorescu a luptat cu asa strălucită bärbätie. Tot 
astfel au vorbit și d-nii general Văitoianu, ministru de rasboiu, 
şi Tache Ionescu. Din biserică corpul generalului a fost trans- 
portat la gara de Nord pentru a fi dus la Mardsesti, însoţit de 
un cortegiu impunător. Pe capacul sicriului erau tintuite chipiul 
generalului si cele frei spade ale lui: cea de onoare dăruită de 
cetăţeni, având la dragon panglica ordinului Mihaiu Viteazul, 
apoi spada dăruită de Japonia și spada je care a purtat'o gene- 
ralul în timpul luptelor dela Maräsesti. 


Generalul Grigorescu Eremia 


Astăzi, la ora 7 de dimineaţă, a sosit în gara Mărăşeşti trenul 
care purtă corpul neînsufleţit al viteazului general, de unde a fost 
dus cu toate onorurile militare, străbătând satul, la cimitirul din 
localitate, unde eră de faţă o imensă mulţime de oameni din toate 
satele din jur. După cuvântarea duioasă a generalului Referendaru, 


284 


trei salve de tun au vestit punerea în mormânt a generalului 
Grigorescu, în cimitirul din lunca Siretului, în apropierea tran- 
şeielor pe cari trupele lui biruitoare le-au umplut cu cadavre 
dușmane, în locul unde a bubuit glasul monstruos al tunului şi 
unde a curs cel mai bun şi mai bogat sânge românesc, dormind 
somnul de veci alături de ceialalti fii ai ţării, căzuţi pentru ea, si 
pe cari marele general i-a condus la isbândă. Numele acestui 
viteaz va rămânea în cartea de aur a suferintii si gloriei popo- 
rului român, legat de bătălia dela Mărăşeşti, care odată cu mân- 
tuirea României a adus după sine si începutul dezastrului ger- 
man. Faima victoriei dela Mărăşeşti merge împreună cu numele 
generalului Grigorescu, tot așa după cum Oituzul săpase pentru 
prima oară în stâncă alături de numele lui si lozinca rămasă de 
atunci celebră: ,,P’aici nu să trece!”, la care a răspuns în curând 
lozinca tot așa de celebră dela Mărășești: „Nici p’aici ny să lrece!” 
(Vezi ziua de: 6/19 Sept. 1917, tom. I). 

D. Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent din Sibiiu, 
a trimis doamnei Elena general Grigorescu următoarea telegramă: 
„„Deplângem. si noi perderea Marelui General si neînvinsului erou, 
care prin geniul său a scris o nouă pagină de glorie în Istoria 
Neamului Românesc, contribuind în mod puternic la înfăptuirea 
idealului românesc. Consiliul Dirigent vă roagă, să primiţi ex- 
presiunea adânc simţitei condoleanţe.” 


21 Iul. 1919. 


Tratatul de pace înmânat delegaților Austriei n'a fost modi- 
ficat de loc în favoarea noastră, cu toate protestările ridicate de 
delegaţii noștri si de opinia publică, atât la noi cât si în Franța, 
ceeace face ca România, neputând acceptă conditiunile de pace 
care îi să impun, să refuze semnarea tratatului cu Austria. 

Multe ziare din Franţa şi dintre cele mai mari, cum este 
„Le Temps” arată nedreptatile pe cari le comite Conferinţa de 
pace faţă de România. Iată ce scrie ziarul Le France în privinţa 
aceasta: „România a intrat în luptă alături de aliaţi pe baza 
unui tratat care-i asigură în caz de victorie, nu numai deplină- 
tatea revendicärilor ei teritoriale, între cari si Banatul întreg, 
dar şi loc egal cu celelalte puteri la Conferinţa păcii precum şi 
independența economică faţă de oricine ar fi. Cu toate că n'au 
fost ajutaţi, ba, ceva mai mult, au fost chiar tradati de Ruși, 
Românii s’au făcut mai mult decât datoria. Ei sau sacrificat 
perzând 800.000 de oameni la o populaţie de 8 milioane, adecă 
proporţional cu celelalte state beligerante au avut cele mai grele 
perderi. Cu toate acestea Românii n'au sfârșit nici azi răsboiul. 
Desi mor de foame si n'au de nici wnele, ei continuă să să bată 
şi contra bolsevistilor ruși si contra Ungurilor, fără să să plângă 
şi fără să facă paradă de suferinţele lor. Tradată odată de Ruși, 
România s'a ridicat de data asta ca o lupoaică ca să-şi apere 
puii, aruncându-să în foc din nou, gata să să răsbune, gata să-şi 


285 


arate până la sfârșit fidelitatea către Aliati.” Cu privirela nemul- 
fumirile României pentru nedreptätile făcute de către Conferinţa 
păcii zice: „Mai întâiu îi s'a luat României jumătate din Banat, 
cea mai frumoasă si cea mai bogată din provinciile pe cari le ré- 
vindică si care ii să cuvin de drept. I-s’a modificat frontiera in 
Transilvania impingand’o cu 30—40 chilometri la est de Tisa, în 
detrimentul României si în favoarea Ungariei inimice si învinse. 
Dar atât nu-i de ajuns. România este sfătuită să cedeze Bulgariei, 
o altă inimică învinsă, parte din Dobrogea sudică. Toate acestea. 
în ceeace priveşte teritoriul.“I să impune încă României să asi- 
gure transitul pe căile sale de comunicatiune tuturor märfurilor 
aliate, precum și controlul și dreptul de veto al străinilor pentru 
utilizarea mijloacelor sale de comunicaţie, pentru tarifele sale 
vamale, pentru legislaţia sa comercială şi industrială, sau cu alte 
cuvinte să renunţe implicit la completa sa suveranitate în orga- 
nizatia propriei sale vieţi economice. Tot asa o forţează să pri- 
mească controlul principalelor state asupra sorții minorităţilor 
etnice, control care ar puteă atinge legile, administraţia, ba poate 
chiar formațiunile ministeriale si care ar avea de urmare ame- 
stecul marilor puteri în afacerile interioare ale ţării, precum și 
crearea, de partide politice, fie francofile, fie anglofile, fie italo- 
file, după influenţa uneia sau alteia din acestea mari puteri. Ca 
culme însă, Conferinţa de pace ridică din nou chestia Basarabiei, 
provincie care a făcut parte din corpul României mai bine de 1000 
de ani și care de data asta s'a alipit patriei-mume prin libera. 
voinţă a locuitorilor ei. In fata acestor lucruri să înţelege dela 
sine că d. Brătianu nu poate să-şi iee răspunderea unui aseme- 
nea, tratat, nici ca om politic, nici ca șef de partid, nic ca sef de 
guvern.” 

Sub titlul Rezistența latinității d. Radu Dragnea scrie în 
ziarul Patria din Sibiiu un interesant articol care să sfârșește 
astfel: „Latinitatea este metodic înlăturată şi aceea, ce nu s'a ob- 
servat la Paris, ea a fost înlăturată cu concursul Franţei. Re- 
sentimentul Italiei si al României, faţă de metropola latinismului, 
nemulţumirea, lor recentă, au cauze mai adânci decât nedreptatile 
teritoriale cari li să fac. Culpabilitatea Franţei nu este de a nu fi 
apărat drepturile noastre geografice; nu; culpabilitatea Franţei 
este de a nu îi văzut, că sub ochii ei să pregătește predominarea 
pe continent a rasei anglo-saxone în colaborare cu rasa sluvă şi 
în dauna rasei latine. Si acest sentiment pe care îl încercăm, 
este cu totul legitim, pentru că el isvorește din revolta fraterni- 
tății. Franța a esit din răsboiu istovită si cu o psihologie sdrun- 
cinată. Trăind cinci ani cu frica în sân de a nu fi învinsă, solu- 
tiile de perspectivă, cu care s'a caracterizat politica ei în trecut, 
faţă de ţările latine, au fost înlocuite cu soluţiile imediate. Pre- 
ocuparea din timpul răsboiului, de a găsi în fiecare zi câte o 
soluţie, pentru isbiturile pe cari le primea zilnic, i-a alterat si 
metoda, politică în senzul că astăzi soluţionează marile probleme, 


286 


tot cu repeziciunea nerăbdării de a să repară îndată, cu care 
solutiona rupturile de front. Psihologiceste este si senzibil, este 
şi esplicabil. Asa se esplică cum nu poate vedea ea, că la Paris, 
România încercuită de Slavi, este tratată nedrept, că Italia este 
scoasă din concertul marilor puteri, si că toate acestea să petrec 
în timpul în care Spania nu dă nici un semn de viaţă nouă. Dar 
va veni o vreme când Franţa se va desmetici, când isi va scutură 
de pe suflet toate rămăşiţele răsboiului si cand va trebui sa inscrie 
pe steagul ei, in fata luptelor de rasa, care să desemnează in 
viitor: „Rezistența latinătăţii.” 

Ziarul Mișcarea din Iasi, in Nrul 139, publică sub titlul 
„„Latinii” următorul articol plin de adevăr si cu adânc înţeles: 
:Pe cât de strânsă a fost unirea popoarelor neolatine în timpul 
räsboiului, pe atât sunt cle astăzi de desbinate. Pe cât de mari 
au fost sacrificiile lor în vremea măcelului, pe atât recompensele 
au fost mai mici. Aceste sunt adevărurile ce să desprind clar 
din analiza tratatului dela Versailles, — și nu sunt de sigur îm- 
bucurătoare. Căci odată cu dispariţia visului frumos al Unirii 
latine să ia şi putinţa de propăşire a celor mai admirabile po- 
poare ale Europei, după cum prin nerecompensarea sacrificiilor 
ele devin victimele unui răsboiu care le-a fost impus fără voia 
lor. Nu voim să știm care este cauza pentru care Franţa este 
lipsită de flota ei, de o parte din despăgubirile ce îi să datorau, 
de garanţiile suficiente pentru viitor. Nu cercetăm pentru ce Por- 
tugalia a fost desconsiderată, Italia esclusä din recenta alianţă a 
marilor Puteri, nedreptätitä în chestiunea Smirnei, a portului 
Fiume, a Adriaticei; nu căutăm motivele nedreptăţirii României 
printr’o vasalitate nedemnă de trecutul ei, nici pe acelea a descon- 
siderării Belgiei şi a sacrifiilor ei. Constatăm numai ca latiniia- 
tea sufere, că, „înţelegerea latină”, după cum spun ziarele italiene, 
„în câteva săptămâni va fi trait!” lar această desbinare este cu 
atât mai întristătoare cu cât porneşte dela cele două surori mai 
mari, Franţa si Italia, cari în deplin acord trehuiau să sustie 
pe cei mici. Opinia publică franceză a voit să știe cauza acestei 
desuniri. Reprezentanţii marelor ziare pariziene au făcut an- 
chete în Italia si Belgia, au luat intervievuri oamenilor politici 
români si portughezi. Rezultatul este invariabil acelaş, politica 
celor patru a uitat de latini. Şi doar sacrificiile lor au asigurat 
victoria... Aceasta este situaţia prezentă. Italia intelegind’o a 
luat întotdeauna apărarea surorilor ei mai mici. Opinia publică 
franceză e pe cale de a înţelege si ea că dună cum spune în „Le 
Journal” d. Maurice de Welffe: „Franţa e prea mică pentru ca 
să poată prosperă izolată.” „Ea trebuie să profite de cele câteva 
săptămâni ce au mai rămas. pentru a împiedecă nimicirea înte- 
legerii latine. Viitorul va arătă dacă o va face.” 

Marele ziar elveţian Le Démocrate publică un senzaţional 
articol, din care vrednice de reprodus sunt următoarele, fără să 
facem nici un comentar: „să petrec actualmente în Europa cen- 


287 


trală fapte de o oarecare gravitate, care sunt de natură să des- 
crediteze Societatea Naţiunilor. Marile puteri, sau mai bine zis 
unele din marile puteri, sub impulsiunea nababilor internaţionali, 
ai căror şefi să află la New-York, dacă nu la Berlin, să silesc să 
pună literalmente sub tutelă Polonia, Ceho-Slovacia, România și 
Jugo-Slavia. Este aci un precedent, care pentru micile State ca 
Elveţia, prezintă o semnificare de temut.” După ce dişcută pe 
larg chestia nedreaptă a minorităţilor, chestie ridicată, lebiferatä 
si impusă tocmai de aceia cari au refuzat să recunoască Chine- 
zilor şi Japonezilor egalitatea în tratament cu rasa albă, si care 
chestie va fi o sămânță de anarhie pentru micile state; după ce 
descrie sclăvia financiară şi economică care va apăsă asupra 
acestor State, arătând că prin acele măsuri surprinzătoare să 
ajunge la acest rezultat paradoxal că Serbia si România, cari 
erau in 1914 State suverane sunt coborâte in 1919 la rangul de 
Colonii ale „Societăţii Naţiunilor,” in al cărei consiliu nu sunt 
măcar reprezentate, aşa că Marile Puteri asiazä aceste patru 
mici state sub adevărată aservire, tratându-le ca inimice, pe 
ele, ale căror popoare au suferit toate martiriul pentru cauza 
libertăţii, şi cari au contribuit într'o măsură inegală, dar foarte 
importantă, la victoria comună; — după ce arată că aceasta 
este o mare nedreptate, și că nu pe o nedreptate se poate întemeiă 
Societatea Naţiunilor, continuă asttel: „Secretul misterului re- 
zidă, trebuie s’o spunem, în puterea formidabilă a unei anumite 
finanţe semi-evreiască şi semi-crestinä — mai ales adoratoare 
a vitelului de aur — care îşi zice americană, dar să află tot 
asa de bine şi la Londra ca si la Franckfurt. Aceiasi speculatori 
arhimilionari apără bolsevismul, pentru că slabeste Rusia si le 
îngăduie să obtie dela Lenin, concesiuni fructuoase. Politica lor 
constă in a menajă Germania pentru ai răscumpără comerţul 
si industria, apoi a impovora dimpotrivă restul Europei, a sä- 
mana discordia si zizania pentru a putea mai bine pescui în 
apă turbure si asi umple pungile. Astfel Jugo-Slavia, cu totul 
sleită, e pe cale de a deveni prizoniera și sclava sindicatelor fi- 
nanciare americane. De trei ori s'a găsit solufiunea problemei 
Adriaticei; de trei ori nababii cäptusiti cu aur s'au pus deacurme- 
mezisul si au isbutit să-și opună veto al lor. Lor le este indife- 
rent dacă sângele curge; esentialul este ca să producă capitalu- 
rile lor. Satrapii Baruch, Branteys si Bawmann, sprijiniți de 
puternice personalităţi politice, și prea adese secondati de un 
înalt personaj *) din anturajul direct al Preşedintelui Wilson, 
n’au încetat de opt luni încoace, să terorizeze pe marele bărbat 
de stat, care guvernează, — sau e ţinut că guvernează, — la 
Casa Albă. Această treime aspiră ca să devie adevărata succe- 
soare a camarilei din Berlin? Urmarea istoriei ne va lămuri. 

* Să zice ca soţia Președintelui Wilson ar fi evreica, adeca de aceeași 
nație ca cei trei satrapi arhimilionari. 


288 


In așteptare, România, condusă de d. Jon I. C. Brătianu, refuză, 
să semneze tratatul de pace, nevrând să treacă sub furcile cau- 
dine ale triumvirilor multimilionari. Iar noi îi strigäm: „Bravo, 
Elvetienii apluudă gestul d-tale!” 


26 Iul. 1919. 


Generalul N. Petala, comandantul corpului IV de armata 
din Iasi, fiind mutat la Corpul VI din Cluj, a dat următorul 
Ordin de zi: Ofiţeri, Subofiteri si Soldati ai Corpului IV de Ar- 
mată! După un an şi două luni de muncă comună, plec din 
fruntea voastră, fiind mutat prin Inaltul Ordin al M. S. Regelui 
la Comanda Corpului VI de Armată. Am venit în mijlocul vo- 
stru în cele mai grele zile ce au fost hărăzite Neamului Româ- 
nesc, după încheierea vremelnicei dar dureroasei păci dela Bu- 
curesti. Am suferit împreună acele clipe de umilinţă si de du- 
rere, şi din încrederea reciprocă, ce s'a legat între noi, am că- 
pătat puterea de a nădăjdui și de a ţine mereu fruntea în sus, 
conştienţi de dreptatea noastră, mândri de faptele noastre de 
arme şi încrezători in isbânda ce trebuiă să vină. Această is- 
banda am asteptat’o împreună, zi cu zi, ceas cu ceas, fără să so- 
văim în credinţă și fără ca voi cei mai viteji între vitejii oştirei 
româneşti, să murmurati sub povara suferințelor voastre... Am 
asteptat’o încrezători, până în ceasul când, prin valul cernit al 
lacrimilor unui neam, a străbătut glasul de înviere. Şi atunci... 
yam văzut ostaşi, prefăcându-vă într'o clipă din mucenici ai 
durerii în crainicii isbândei mult aşteptate! V'am văzut pornind 
spre porţile zăvorite de veacuri ale Carpaţilor, şi am văzut că- 
zând sub paşii voştri lanţurile seculare ale Ardealului si Bu- 
covinei! V'am văzut la Putna, desrobind mormântul Marelui 
Stefan; la Suceava, unde aţi înviat trecutul de Glorie, prin mă- 
retia unei clipe de isbanda, si la Hotin, unde ati tras din nou 
hotarul strămoșilor nostri! V’am văzut peste tot neînfrânti in 
fata primejdiei, mândri dar generosi in zilele de isbândă; — iar 
în clipele de liniște, atunci când glasul tunului tăcea, v'am vă- 
zut soldaţi ai civilizaţiei şi culturii românești, propovăduind în 
ţările desrobite credinţa în „noua patrie”, şi ducând pe plaiurile 
lor, cuvântul de pace, de ordine si de înfrățire. V'am văzut 
peste tot si in tot timpul, tot atât de vrednici în luptă, pentru 
cucerirea hotarelor firești, pe cât de harnici și de înţelepţi în 
lupta mai grea, dar și mai glorioasă a cuceririi sufletelor! De 
aceea azi, când vă părăsesc pentru a merge în fruntea unui 
Corp de Ardeleni, o fac cu mare părere de rău, însă si cu legi- 
tima mândrie a datoriei împlinite cu folos. Noilor fraţi de arme 
le voi duce imboldul măreț al ostaşilor din Moldova, al vostru, - 
care aţi luptat așa de frumos pentru biruinţa noastră şi pentru 
desrobirea lor. Le voi arătă pilda de jertfă si de vitejie ce ati dat 
si dati încă neîntrerupt, veghind cu bärbätie la vechile hotare 
ale Moldovei reîntregite. Le voi spune toată povestea suferințelor 


289 


si vitejiei voastre, si le voi duce cuvântul vostru de dragoste şi 
de frätie, pe care vom asezà pe veci temelia unirii noastre sufle- 
tești! Ostaşi! Astăzi când în jurul ţării noastre, Impärätiile cad 
şi Statele să sfărâmă în lupte fratricide, unele pentru că erau 
întemeiate în disprețul Dreptăţii, altele fiind cuprinse de nebu- 
nia anarhiei si a distrugerii, voi aţi rămas credincioşi ca în- 
totdeauna, și, strânși în jurul Regelui şi Steagului vostru, aţi 
câștigat victoria. Prin disciplina voastră de fier, prin energia 
şi vitejia voastră,aţi arătat ce poate ostașul român. Despärtin- 
du-mă de voi, mândru de ceea ce am înfăptuit împreună, vă mul- 
ţumesc la, toţi pentru vrednicia și credinţa pe care, sub ordinele 
mele, le-aţi pus în serviciul Ţării si a Regelui nostru. Vă multu- 
mesc si vă îndemn ca şi mai departe, sub ordinele noului vostru 
Comandant de Corp de Armată, care este una din mândriile 
oștirei noastre, să mergeţi pe aceeași cale, luptând cu arma, cu 
pilda si cu cuvântul dreptăţii si al legalităţii pentru înfrätirea 
sufletească a tuturor cetăţenilor noștri, fără deosebire de cre- 
dintä si de clasă socială şi pentru sporirea prestigiului si pu- 
terii Statului Român. Cu aceasta, voi care cu arma în mână, aţi 
dat fiinţă României Mari, vă veţi fi făcut încă odată datoria, con- 
solidând ca apostoli ai civilizaţiei si culturii româneşti si ca 
propovăduitori ai unirii si armoniei sociale, opera înfăptuită de 
voi ca soldaţi. Cu acest ultim îndemn vă zic la toţi „rămas bun’, 
Ofiţeri, Subofiteri si Soldati ai Corpului IV de Armată!” 


27 Tul. 1919. 


In ziua de 22 1. c. armata română a ocupat partea din Ba- 
nat pe care o părăsiră francezii; cu această ocaziune, încă din 
ajun, clubul român din Lugoş a publicat următoarea chemare: 
„Lubiţi concetäteni! Către Românii din Lugos avem următoarele 
cuvinte: Mâne, Marţi în 22 Iulie, sosește în Lugoş armata ro- 
mână, care pentru prima dată päseste pe pământul nostru. Ea 
vine în numele Maiestätii Sale Ferdinand I, Regele tuturor Ro- 
mânilor. Aproape două mii de ani sunt, decând Impăratul Ro- 
mei, Marele Traian ne-a așezat pe acest pământ. Nu mult după 
acest aşezământ, popoare multe si lacome au năpădit asupra 
noastră şi ne-au împărţit acest așezământ, popoare multe şi la- 
come au năpădit asupra noastră si ne-au împărţit tara si pe noi 
între ele, aşa că poporul român a putut să-și zica cuvintele 
Scripturii: „Impărţitau hainele mele loru-si si pentru cămașa 
mea au aruncat sorţi!” Impärtiti sub mai multe imparatii, când 
acestea au purtat răsboaie între ele ne-au pus faţă în faţă la 
frontul de luptă, și frate cu frate ne-am spintecat şi omorât, 
întărind domnia lor. Aşa a fost şi acum, în răsboiul din urmă, 
de care avurăţi si voi parte. Ati fost mânaţi acum chiar şi 
contra fraţilor voştri din România, cari luptau ca să vă desro- 
beascä pe voi. Când milioane de dușmani Sau pus contra, celor 
şase sute de mii de ostaşi ai României, si când aceasta mică, dar 


Dr. V. Bianu. Răsboiul României Mari. 19 


290 


viteazä armată a trebuit să să retragă cedând dusmanului Ca- 
pitala Ţării, Bucureştii, stăpânii noştri de odinioară ne-au silit 
ca să sunăm clopotele bisericilor noastre, ca semn de bucurie. 
Ne-au silit să râdem cu ei de durerea noastră! Dar Dumnezeu 
a văzut batjocura şi nedreptatea ce ni s'a făcut, a întors roata 
ce a despicat pe Horia și Cloşca, contra celor fără de lege 
prin baioneta soldatului român dela Oituz, Mărăști si Mără- 
sesti. Acolo, la acel front de luptă, a primit mângăierea cuvenită 
Avram lancu şi marele Mihaiu Viteazul, cari de acum înainte 
isi vor dormi somnul în linişte. Acolo s'a hotărât soarta popo- 
rului român. Luptătorii de acolo ne-au scos din robia în care 
gemurăm aproape două mii de ani, căci acolo au fost franti 
duşmanii noștri de veacuri! Această armată, care a deschis por- 
tile libertăţii, nouă si urmaşilor noştri, este arinata care mâne 
întră în orașul nostru. Preotilor, incununati altarele cu rugă- 
ciuni de mulţumire! Mamelor, nu mai plângeţi pe fiii voştri, cari 
au murit pe câmpul de luptă, căci iată Dumnezeu mâne vă tri- 
mite mângäiere ca’ să vedeţi pe răsbunătorii fiilor voştri. Sotiilor, 
nu mai plangeti pe bărbaţii voştri, căci copilasii, rămaşi arfani 
de tatăl lor, vor binecuvântă tärâna acestora d'impreună cu 
toată suflarea românească! Aceia cari au trebuit să moară pen- 
tru interese străine sunt räsbunali prin vitejii care ne sosesc 
mâne. Sunati clopotele bisericilor! Ridicaţi inimile dragostei de 
frate! Impodobiti-vä casele! Aprindeti lumânările! Căci vin frații 
nostri, răsbunătorii nostri si eliberatorii nostri! Esiti întru în- 
tâmpinarea lor si strigati: „Osana celor ce vin întru numele 
Domnului!” A venit pacea! Ne adresăm deci si către concetätenii 
nostri de altă naţionalitate asa: Dumnezeu a rânduit ca stäpân:- 
torul nostru de acum înainte să fie Maiestatea Sa Regele tuturor 
Românilor Ferdinand I. El este si Regele vostru! Präznuiti d’im- 
preună cu noi, şi mulţumiţi lui Dumnezeu că prin sabia ostașilor 
lui ati scăpat de o anarhie de care conationalii vostri din alte 
parti n’au scăpat. Nu uitaţi nici ordinea socială, căci cei mai 
puţini trebuie să să plece votului celor mulţi. Vivat! Trăiască 
armata română!” 

Nu să poate descrie bucuria ce au simţit'o cu această ocazie 
Românii din Orşova, dar mai ales cei din Lugoş si cei din Ca- 
ransebes, vechiul cuib de grăniceri români. Asa primire nu s'a 
mai văzut aiurea, căci nicăiri nu s'a prelungit așa de mult mu- 
cenicia Românilor, după constituirea României Mari, ca aci, 
unde tiranica administraţie ungurească a dăinuit până în ace- 
ste zile. 


31 Iul. 1919. 


In cetatea Sibiiului, în care până mai acum de curând nu 
să putea arbora tricolorul românesc, s'a deschis în ziua de 9 
1 e. Marele Sfat National, în localul Prefecturii, pentru a dis- 
cut: liber organizarea pământului si neamului desrobit. înfăp- 


291 


juind reforma agrară şi reforma, electorală. Au luat parte 130 
membri din Ardeal, Banat şi din părţile ungurene locuite de 
Români. Au mai fost de faţă membri Consiliului Dirigent, frun- 
taşii clerului, a învăţământului şi a muncitorimii organizate si 
ai țărănime. In această mare adunare, fraţii noştri, cari au 
cunoscut zilele triste ale asupririi ungurești, s'au adunat pentru 
a consolidă şi organiză unirea cu patria-mamă, pentru a întări 
marile reforme democratice și a luă ultimele măsuri pentru ci- 
mentarea şi unificarea României Mari. i să umple inima de 
bucurie când te gândești că în locurile unde graiul românesc 
eră oprit de a să auzi, unde școlile erau ţinute să scoată buni 
cetăţeni unguri și unde manifestarea unui gând românesc eră 
pedepsită cu închisoare, — acolo să întrunește astăzi in mod li- 
ber în tara liberă o Adunare ca să-şi organizeze viata româ- 
neasca! 

Misiunea aceasta, înfăptuită prin jertfa marelui si sfântului 
nostru răsboiu de desrobire şi de întregire, dovedește că drep- 
tatea este o mare vutere şi că în contra ei nu să află pedeci 
destul de tari ca s'o oprească de a triumfa. Cu toate asupririle 
ungurești şi cu toată tirănia austriacă si moscovită, cu toate 
aceste mari nedreptăţi, neamul nostru, care este unul din cele 
mai unitare din Europa, a obţinut în fine marea fericire de a 
să vedea unit și liber. Cu credința neclintită în dreptate, Ro- 
mânii vor luptă si de azi înainte revendicând dreptul lor inte- 
gral până ce va fi pe deplin recunoscut. Adunarea naţională din 
Sibiiu este una din cele mai sublime manifestări ale neamului 
nostru întregit şi liberat, după atâtea veacuri în care numai 
conștiința naţională i-a fost cea din urmă nădejde, mângăiere 
și putere de susţinere, faţă de asupririle sălbatice ale Statului 
unguresc. 

Adunarea a trimis M. S. Regelui următoarea telegramă: 
„Marele Sfat Naţional, ales din Adunarea Neamului dela Alba 
Julia, întrunit astăzi pentru desbaterea reformei electorale si 
agrare ce să va realiză, călăuzit de îndrumările civilizaţiei si 
ale democraţiei, exprimă Maiestätii Sale Regelui Ferdinand I 
omagiile de respectuoasă supunere a poporului român din Ar: 
deal, Banat şi părţile ungurene. Pământul desrobit si apărat 
de viteaza armată română sub inteleapta și glorioasa conducere 
a Maiestätii Voastre să consolidează azi într'o viaţă naţională 
de stat clădită pe temelia trainică a energiilor populare descă- 
tusate. România întregită în hotarele ei fireşti, mergând înainte 
pe drumul muncii, cinstei si dreptăţii va binecuvântă Domnia 
Aceluia care a înţeles şi ascultat voința nesträmutatä a ponoru- 
lui său în zilele de grea cumpănă. Să trăiţi Sire pentru străluci- 
rea, viitoare a neamului românesc. Să trăiască Maiestatea Sa Re- 
gina, augusta Doamnă a tuturor Românilor. Să trăiască Dina- 
stia naţională a României: Mari!” 

Marele Sfat a mai adresat telegrame și domnilor: prim- 


1% 


292 


ministru Jon I. C. Brătianu, generalului Prezan pentru armată, 
Dr. Ciugureanu pentru Basarabia şi J. Nistor pentru Bucovina. 
Iată cum a răspuns d. Brătianu: „Guvernul a primit cu adâncă 
emotiune expresiunea sentimentelor Marelui Sfat. Unitatea na- 
tionalä înfăptuită sub glorioasa conducere a Regelui Ferdinand 
prin vitejia soldatului român, nu să poate hotăvi decât prin 
unirea, cea mai desăvârşită a tuturor ținuturilor cu patria-mamä, 
printr'o muncă încordată şi vrednică pe cale hotărât democra- 
tică şi prin cumintenia firească a poporului nostru. Nu ne în- 
doim că reforma electorală şi cea agrară pe cari Marele Sfat le 
întocmeşte după aceleași principii ca si în restul regatului, vor 
contribui la această mare operă de consolidare națională si vor 
permite astfel României, ce-și apără cu atâta bärbätie noile ho- 
tare, să îndeplinească cu strălucire menirea sa civilizatoare în 
această parte a lumii. Personal sunt fericit că voiu putea străbate 
în zilele acestea frumoasele d-voastre ţinuturi, scumpe oricărei 
inimi româneşti.” 

2 Aug. 1919. 

Luna aceasta începe cu nouă şi strălucite fapte de armă. 
ale valoroasei noastre armate. La 20 Iulie, Ungurii au început 
o mare ofensivă contra noastră, cu 7 divizii de infanterie si mai 
multe detașamente de cavalerie, în total vr’o 8 sau 9 divizii. In 
cursul luptelor dela 20 si 21 Iulie avantposturile române au fost 
silite să să retragă, iar Ungurii au trecut Tisa în mai multe puncte 
între Solnoc și îmbucătura Mureşului. In sectorul de nord, în 
spre Tokay si Tisa, puternice atacuri ungurești au fost respinse 
cu mari perderi. La 22 Iulie, au intrat în luptă şi rezervele secto- 
rului român. Prima divizie de Vânători a recucerit prin contra- 
atac Hodmezé-Vasarhely. Trupele lui Bela Kun au suferit o 
gravă înfrângere, lăsând pe teren peste 4000 de oameni, si au fost 
respinse dincolo de Tisa. Trupele române au trecut Tisa 
prin mai multe puncte şi au început să urmărească deaproape pe 
duşman, care să retrăgea în debandadă. In cele din urmă ini- 
micul a fost complet incunjurat si a trebuit să capituleze. S’au 
dezarmat diviziile 1, 3, 5 si 6 inimice, iar diviziile 2, 4 si 7 con- 
tinuă a fi urmărite deaproape. S'au capturat comandamentele 
și statele-majore ale diviziilor, mai multe mii de prizonieri, multe 
tunuri, mitraliere, arme si munitiuni. 

După înfrângerea Ungurilor si aruncarea lor peste Tisa, 
generalul Mărdărescu, comandantul trupelor române, a trimis 
M. S. Regelui următoarea telegramă: ,,Trupele noastre, care 
veghiau pe ţărmul stâng al Tisei au fost atacate de inimic pe 
tot frontul în dimineaţa zilei de 20 Iulie 1919. Vräsmasul fiind 
bine utilat a reuşit să împingă perdeaua noastră de acoperire 
pe toată întinderea frontului, să execute o trecere in masă în 
regiunea Solnoc şi să înainteze în directiunea Solnoc-Dobritin- 
Oradia Mare pe o adâncime cam de 50 chilometri. Dusmanul 
fiind însă pretutindenea manevrat energic si la timp, după lupte 


293 


crâncene şi neîntrerupte de 7 zile, bravele noastre trupe au reu- 
şit să-l arunce pe dreapta Tisei, în lungul frontului, în com- 
pletä debandadă. Mândre că au putut să-şi îndeplinească încă 
odată datoria faţă de Neam, Ţară si Tron, bravele trupe ale 
frontului de Vest îşi îndreaptă gândurile cu dragoste si supu- 
nere către Tron şi întrun singur glas strigă: Să trăiască M. S. 
Regele, Comandantul de căpetenie! Să trăiască M. S. Regina, 
îngerul protector al celor în suferinţă! Să trăiască A. S. R. Prin- 
cipele moştenitor şi toate vlăstarele Dinastiei!” 

In același timp, generalul Mărdărescu a dat următorul 
„Ordin de zi No. 53 din 27 Iulie 1919”: „Straje fiind pe ţărmul 
stâng al Tisei, pentru a apără vatra strämoseascä si pentru a 
asigură viaţa, cinstea şi avutul întregii populatiuni din regiunile 
ocupate de voi, fără deosebire de neam şi de credinţă, inimicul 
trecând Tisa s'a năpustit asupra voastră atacându-vă pe furiş 
în tot lungul frontului. După. lupte crâncene si neîntrerupte de 7 
zile, dușmanul lovindu-să de zidul format de pepturile voastre 
de bravi, a fost sdrobit şi aruncat peste Tisa în completă de- 
bandadă. Prin acest nou fapt strălucit de arme, falnicele divizii 
româneşti au facut dovadă încă odată lumii întregi de neîntre- 
cutele virtuţi ostäsesti si neclintitul spirit de disciplină cu care 
sunt înzestrate. Credinţa că prin sfortärile făcute v’ati îndeplinit 
o datorie sfântă, faţă de Neam, Ţară si Tron, este cea mai desä- 
vârsità usurare pentru toate greutăţile prin care ati trecut. 
Sunt neîntrecut de mulţumit şi mândru că m'am găsit în mij- 
locul vostru si vam comandat într'o întreprindere atât de mä- 
reatä. Multumindu-va la fiecare in parte, vă zic: Sănătate si voie 
bună, bravi Ostaşi ai Armatei din Ardeal!” 

Trupele românești continuă, să înainteze în Ungaria; avant- 
gardele lor au ajuns până la 15 chilometri de Budapesta. Iubitii 
nostri Suverani s'au dus pe front; tot acolo să află şi generalul 
Prezan, şeful marelui stat-major, si d. prim-ministru Brătianu. 
M. S. Regina s'a dus pe front pentru ca să reverse balsamul de 
mângăiere și alinare peste suferințele bravilor noştri răniţi în 
luptele dela Tisa. 

Pretutindeni pe unde ajungeau trupele noastre, poporul ma- 
ghiar, din sate şi din orașe, le-a primit cu lacrimi de bucurie, cu 
flori si cu ovatiuni, ca pe eliberatorii lor de tirania bolsevistilor 
unguri. Iată cum să răsbună istoria. Impilatorii, inimicii sovi- 
nişti si crânceni de eri, s’au dat seama că suntem un popor de 
drept și ordine. A fost scris ca Românii să pacifice Ungaria 
şi să redeie populatiunii terorizate de anarhie si secătuită de 
banditismele bolsevistilor unguri, liniştea şi siguranţa de care 
are nevoie în drumul firesc al propășirii. Prin această operă 
generoasă, poporul român să simte räsbunat. Veacurile de robie 
sunt astăzi răscumpărate printr'un gest măreț de umanitate. 
Cinste să cuvine vitejilor liberatori români, pe cari îi cinstesc 
astăzi atât aliaţii cât si vräjmasii. 


294 


In urma acestei grave înfrângeri guvernul bolşevist al lui 
Bela Kun a căzut și a fost înlocuit cu un guvern pur socialist 
sub președinția lui Iulia Peidl. Căderea lui Bela Kun este un 
prim efect al actiunei României, care rezolvă astfel prin ea 
singură aventura, ungurească dela Budapesta, restabilind în ace- 
laşi timp şi ordinea in Europa centrală. România isi îndeplineşte 
în acest mod încă odată rolul în această parte a Europei, servind 
cauza victoriei comune, 

3 Aug. 1919. 

Indată ce a venit știrea despre marea victorie a armatei 
noastre au avut loc mari manifestatiuni de bucurie in toate ora- 
sele si satele; întreaga ţară a fost în plină sărbătoare. Cu deose- 
bire în Capitală s'a făcut o măreaţă manifestare. Poporul din 
cele mai depărtate mahalale a venit la centru insufletit de o 
bucurie ce nu să poate descrie. Oraşul eră pavoazat si iluminat 
feeric. La ora 8 sara, zeci de mii de cetăţeni s'au adunat în ju- 
rul statuei lui Mihaiu Viteazul; toate societăţile erau cu drapele 
și muzici. Invalizii de răsboiu au luat si ei parte făcând o 
adâncă impresie. Apoi s'a încins o mare horă în acordurile mu- 
zicilor militare, iar lumea strigă: Trăiască Armata! Trăiască 
Regele! Trăiască Regina! După aceasta mulţimea a pornit'o pe 
Bulevardul Academiei până în Calea Victoriei. Ajungând în 
curtea Palatului regal, lumea a strigat: Trăiască Regele şi Re- 
gina! La un moment dat Regele a apărut în balcon, iar publicul 
a isbucnit în ovatiuni, cari au ţinut câteva minute. M. S. Regele 
profund emoţionat a rostit o scurtă cuvântare, multumind pentru 
sentimentele de simpatie ce îi le manifestă poporul şi aducând 
elogii bravelor ostiri române. Ultimele cuvinte ale Suveranului 
au fost acoperite de urale si ovatiunile mulţimii. La orele 9 a avut 
loc o retragere cu torte. Intre orele 9 şi 10, Suveranii au esit din 
Palat făcând o plimbare pe Bulevardul Elisabeta şi Calea Victo- 
riei, iar strigătele de trăiască Regele si Regina spintecau vazdu- 
hul. Când Suveranii s'au întors-la Palatul Cotroceni, aceleaşi 
ovatiuni i-a întâmpinat peste tot locul. A fost un moment extrem 
de emotionant când o parte din public suit pe scările automobilu- 
lui regal ovationa pe Suverani, cari, profund miscati, multumeau 
călduros poporului entuziasmat la culme. Cetăţenii Capitalei au 
continuat cu manifestatiile până noaptea târziu. 

Astăzi la ora 4 p. m. Budapesta a fost ocupată. Un detasa- 
ment de trei arme, în frunte cu generalul Holban, a defilat în 
piaţa Octogon din mijlocul oraşului. una din cele mai vrincipale 
centre ale Capitalei Ungariei, în fata Comandantului trupelor 
din Ardeal, generalul Mărdărescu şi a unui imens public. 

Vestea, sosirei armatei române în oraş s'a răspândit ca ful- 
gerul până prin cele mai depărtate mahalale ale Budapestei. 
Oameni, cari timp de 4 luni nu eşiseră din casă de frica bolse- 
vistilor. de astă dată să scoborâsără în stradă si mândrul Bule- 
vard Andrassy gemea de lume venită să vadă soldaţii cu câști de 


295 


oțel şi cu baédnete lungi. Defilarea a fost impunătoare. Ministrul 
de räsboiu unguresc, care azistă la ea alături de generalul Măr- 
dărescu, nu ş'a putut stăpâni emotiunea si felicitând pe coman- 
dantul român de admirabila ţinută a trupelor noastre a declarat 
că nu sar fi aşteptat nici odată, ca după 3 ani de räsboiu si 
după 14 zile de lupte neîntrerupte, soldatul român să să poată 
prezentă în astfel de condițiuni. După defilare, zecile de mii de 
oameni, au însoţit trupele române spre locurile lor de cantona- 
ment şi în prima lor noapte petrecută în Budapesta, patrulele 
române au fost obiectul admiratiei, täcute și respectuoase, 
nu numai a populaţiei civile, dar şi a militarilor care începuse a 
depune armele. 

Imediat ce trupele române au întrat în Budapesta, ele au 
ocupat posta, telegraful și căile ferate, instituind si un serviciu 
de cenzură al presei. Mulțumită măsurilor luate de Comanda- 
mentul român în oraș a domnit cea mai completă liniște si 
ordine. Guvernul român a adus în mod oficial la cunoştinţa 
Marilor Puteri faptul ocupării Budapestei de către trupele 
noastre. 

Această scurtă dar strălucită campanie a dovedit încă odată. 
calităţile admirabile ale soldaţilor noşiri, de care cu drept cu- 
vânt s'a spus că sunt printre cei d'intâiu în lume. Ocuparea 
Budapestei de către trupele române a produs cea mai mare bu- 
curie în toată ţara, mai ales că această ocupaţie reprezintă de 
fapt înfrângerea  politicei imperialiste germano-maghiare in 
Orient si biruinţa noilor legi morale consfintite prin Victoria 
îinală. Pentru prima oară o armată a Aliatilor întră prin luptă 
într'o Capitală duşmană, pecetluind printr’un act militar măreț 
triumful Intelegerii în uriașul răsboiu pentru Drept, Onoare si 
Libertate. Ocuparea Budapestei însemnează stăpânirea cheei de 
boltă a celui mai vechiu si mai primejdios proces care să des- 
bate de veacuri în Orientul Europei şi implantarea dreptului 
aliaţilor pe ruinele fortăreței imperialismului maghiaro-german. 
Românii, ca părtaşi şi colaboratori ai victoriei şi politicei alia- 
tilor, au isbutit să-și îndeplinească cu strălucire datoria şi me- 
rita să-și însușească o satisfacţie in care să amestecă deopo- 
trivä demnitatea si mândria naţională. Pentru fraţii nostri din 
Ardeal, cari pentru prima oară luptă sub sceptrul unui Rege 
iubit, întrarea în Budapesta ia proporţiile unei sărbători istorice 
fără seamăn. Regimentele ardelene, defilând re frumoasele bule- 
varde ale Capitalei Unguresti, în care au pătruns prin luptă, vor 
simți până în adâncul sufletului ca victoria Românismului 
este măreaţă și definitivă, şi că însemnătatea acestei zile va fi 
întipărită. în suflete a zeci de generatiuni. Victoria aceasta a ar- 
matei române este o garanţie mai mult că drepturile noastre vor 
triumfă şi că aspiraţiile Românismului vor câştigă deplina lor 
realizare. Prin ocuparea Budapestei s'a stârpit focarul bolsevis- 


296 


mului maghiar, care eră o ramificaţie a celui dine Moscova si 
Sofia, pus la, cale de Germania, şi din acest punct de vedere 
această strălucită faptă însemnează o mare victorie, care apără 
succesele marilor nostri Aliați şi serveşte interesele civilizatiunii 
europene, 

lată cum povestește un martor ocular ocuparea Capitalei 
Ungariei: „Dintre trupele române, care au încunjurat Budapesta, 
prima unitate care şa facut întrarea în oraş a fost brigada a 
4-a de cavalerie de sub comanda generalului Rusescu. Inainte de 
a intră în Budapesta această brigadă, o delegaţie maghiară a 
guvernului Peidl, a cerut ca armata română să nu între în oraş. 
Generalul comandant Mărdărescu a răspuns că la cea mai mică 
rezistenţă va bombarda Capitala. La orele 4, unităţile brigăzii 4 
roşiori, dealungul străzii Ulldi, au pătruns în centrul Budape- 
stei, In ziua următoare la orele 11 şi jumătate a intrat infante- 
ria, în frunte cu divizia 1 vânători. După aceștia au urmat alte 
divizii de infanterie, împreună cu divizia 2 cavalerie. La orele 
6, trupele au defilat pe Bulevardul Andrâssy, in fata generalului 
Mărdărescu. După ce generalul Rusescu întrase cu trupele sale 
în Budapesta, guvernul maghiar prin preşedintele său Peidl l’a 
învitat la un consiliu de miniștri. Generalul Rușescu s’a aşezat 
mai întâiu trupele în poziţie de atac, apoi s'a dus cu automobilul 
la consiliul de miniștri. Acolo, guvernul socialist i-a cerut din 
nou ca, trupele române să părăsească Budapesta. Generalul însă, 
conform ordinului ce avea, a refuzat categoric să mai stea de 
vorbă asupra acestei chestiuni şi a cerut ca imediat să îi să pună 
la dispoziţie cazarma Jozsef şi celelalte după trebuintä. 

Cu ocazia întrării armatei române în Budapesta, un grup 
de cetățeni au publicat următorul manifest către poporul Capi- 
talei noastre: Cetăţeni! Trăim într'un moment istoric, care ne 
răsbună de toate amărăciunile strânse de veacuri în sufletele 
noastre. Cuibul Tigrilor dela Pesta a fost călcat de vitezele noa- 
stre osti, ale căror steaguri flutură azi ca un simbol de dragoste 
de tara, al credinţei în Dumnezeu si în dreptatea cauzei noastre, 
a neţărmuritei adoratiuni a făuritorului României Mari. care 
n'a pregetat o clipă să ducă armata pe calea gloriei trasă de 
marii Voevozi înaintaşi. Numele de Român flutură astăzi pe 
buzele întregii lumi, care admiră vitejia și dragostea de ţară a 
oșteanului nostru, straje neclintită a hotarelor scumpei lor moşii. 
Acestui oștean, urmașul falnicului stegar de altădată, i-a fost 
dat ca, odată cu victoria şi fala armatei române să ducă ordine 
în locul anarhiei, să ducă bunătatea lui legendară în locul cru- 
zimei de fiară! Să ne strângem dară cu toţii şi mic şi mare, şi 
tânăr şi bătrân, ca la picioarele chipului Marelui Voevod de altă 
dată, să preamărim aceasta zi mare care l'a räsbunat pe deplin. 
Astăzi, Marţi la orele 8 seara, să nu lipsească nimeni dela Statuia 
lui Mihaiu Viteazul, să nu stea nimeni acasă în această zi mare 


297 


a neamului nostru, al atingerii telului luptelor noastre ce de 
veacuri le purtăm. Trăiască viteaza noastră armată! Trăiască 
Dinastia! Trăiască România. Mare si conducătorii ei!” — Si în 
adevăr, după cele scrise prin ziare, sa făcut în Bucureşti o mani- 
festatie cum rar s'a putut vedea, cu totul la înălţimea evenimen- 
tului istoric, care s'a sărbătorit. 

Comunicatul oficial cel din urmă spune că: Corpul I din 
armata roşie a fost dezarmat complet la Cegled. Armele au fost 
depuse în fata brigăzii 4 roșiori. S'au capturat artilerie, enorme 
cantităţi de munitiuni. Comandant al Budapestei si împrejurimi 
a fost numit generalul Holban. 


6 Aug. 1919. 


Inainte de a să întoarce în ţară de pe frontul dela Tisa, d. 
prim-ministru d. Ion I. C. Brătianu, a vizitat Aradul, Timisoara 
şi alte localităţi din Banat. Pretutindeni a fost primit cu mare 
insufletire. Din toate răspunsurile date saluturilor cu cari a 
fost îftâmpinat vrednic de însemnat sunt acele dela Timisoara. 
Astfel, prefectului Dr. A. Cosma, care a reamintit cu acest prilej 
că bucuria Bănăţenilor nu este completă, deoarece o parte din 
Banat, cea mai frumoasă si mai bogată, nu este încă alipită la 
România Mare, d. Brătianu a răspuns prin urmätosrele cuvinte: 
„Vindecarea durerii că nu întreg Banatul este liber, atârnă de 
voinţa, energia, puterea si bärbätia neamului românesc. Nu 
ne-am îndoit nici când, dar mai cu seamă astăzi când revendică- 
rile României să vor realiză în întregime.” Domnului A. Im- 
broane, directorul ziarului Banatul, care vorbind în numele Ro- 
mânilor cari sunt sub Sârbi, a arătat că neamul românesc nu să 
poate bucură de liniște decât numai atunci când să vor înfăptui 
toate aspiraţiile pentru care am luptat. d. Brătianu i-a răspuns 
astfel: „Simt care e situatiunea si voiu continua politica pentru 
desrobirea tuturor Românilor. Sper că întreg Danatul să fie al 
nostru.” Aceste răspunsuri au produs în sufletul ascultătorilor 
un entuziasm indescriptibil. 

Din Banat d. Brătianu s'a dus în Sibiiu, unde îi s'a făcut o 
măreaţă manifestaţie de simpatie din partea Marelui Sfat al 
Ardealului. In ziua de eri, 5 August, la ora 4 p. m., d. Brătianu 
a apărut în sala de şedinţă a Marelui Sfat în aplauzele si ovatiu- 
nile nesfârşite ale membrilor. Intreagä asistenţa s'a sculat in pi- 
cioare strigând: „Trăiască România Mare! Trăiască Brătianu! 
După ce primul ministru ia loc alături de d. Iuliu Maniu pe 
banca Consiliului Dirigent, împodobită cu flori si tricolorul ro- 
mânesc, d. Teodor Mihali, vice-președintele Sfatului i-a ţinut ur- 
mătorul discurs: „Domnule Prim Ministru! Pätrunsi de adâncile 
sentimente de fericire si de indltare sufletească ce ne-aţi procu- 
rat prin prezenţa, d-voastră în mijlocul nostru, în numele Mare- 
lui Sfat Naţional din Ardeal, Banat şi părţile ungurene locuite de 


298 


Români, vă zic: Bine ati venit! (Toţi membri Sfatului să ridică 
si strigă: Bine ati venit!) Bunul Dumnezeu a rânduit ca după su- 
ferintele seculare ce a trebuit să îndure mult încercatul nostru 
neam, astăzi să vedem împlinit visul moşilor şi strămoşilor no- 
stri și dorul ce ardea în inimile noastre ale tuturor, ca să ajun- 
gem să vedem înfăptuirea unităţii noastre nationale. Cu deosebită 
mândrie și satisfactiune putem constată că azi, prin faptul că 
Dorobantul român a lovit în inimă pe dușmanul nostru cel mai 
neîmpăcat, am ajuns să dictăm ordinea în Europa orientală. 
(Aplauze prelungite şi strigăte: Trăiască armata română!). Să 
sperăm că de acum înainte nu va mai rămânea nici una din 
aspiratiunile noastre nerealizate. (Aplauze furtunoase si strigăte: 
Trăiască Banatul!) Domnule Prim-Ministru. In toiul si în valu- 
rile răsboiului mondial, când eră pusă în cumpănă soarta 
României, şi nu să putea prevedea viitorul neamului nostru, 
divizat și supus stăpânirilor străine, d-voastră ati fost unul dintre 
cei d'intâiu factori dătător de ton, care sub greutatea marei res- 
ponzabilitäli fata de patrie şi neam, ati înţeles însemnătate mo- 
mentului, (Oratorul este întrerupt de aplauze frenetice și strigăte: 
Trăiască Brătianu) si în înţelegere si în armonie cu tovarășii 
d-voastre si toţi factorii competenţi sub înţeleapta conducere a 
gloriosului nostru Rege Ferdinand I, (Intreaga adunare să ridică 
și strigă: Trăiască Regele!) bazati pe vitejia armatei române ati 
început campania de desrobire a neamului nostru. (Aplauze 
îndelungate şi strigăte: Trăiască armata!). Suntem mândri si 
fericiţi că opera începută ş'a ajuns rezultatul dorit. Vă mulţumim 
dar din adâncul sufletului nostru pentru multele jertfe ce aţi adus 
si pentru tot ce ati făcut pentru realizarea idealului nostru natio- 
nal! Să trăiţi la mulţi ani! (Aplauze prelungite și strigăte: Tră- 
iască făuritorul României Mari!). 

D. Iuliu Maniu rosteşte o cuvântare entuziastă, al cărei re- 
zumat este acesta: „Domnule Ministru preşedinte. În numele po- 
porului românesc al Ardealului, Banatului şi părţilor ungurene 
si în numele Consiliului Dirigent vă zic din inimă: Bine ati venit! 
Suntem fericiţi că preşedintele Guvernului Regal vizitează Ar- 
dealul nostru. In acest moment înălţător, poporul român simte 
o datorie să aducă mulţumire si recunoștință reprezentantului Re- 
gatului Român. După cum unirea Italiei nu sar fi îndeplinit 
dacă n'ar fi fost Piemontul care să strângă pe fraţii săi mai 
mici, tot aşa Regatul Român şi oamenii săi de Stat au înţeles da- 
toria si au implinit’o în totul. Ei au fost consecventi atunci când 
au tras sabia pentru desrobirea noastră. Suntem plini de recuno- 
stintä că Regatul a fost la înălţimea datoriei sale. Multumirea 
noastră să îndreaptă către d-voastră si către Guvernul pe care 
mereu l’ati condus când a fost nevoie. Mai ales noi vedem în 
d-voastre pe reprezentantul tuturor bărbaţilor cari s’au luat răs- 
punderea să rupă cu aceia de care ne.legà tratate, dar ne despăr- 
tea inima. Ati fost omul care a înţeles curentul si a ştiut să-l fo- 


299 


losească spre binele poporului său. Pentru aceasta vă datorăm 
recunoştinţa şi vă rugăm să primiţi asigurarea adâncii noastre 
mulţumiri si făgăduinţa că ne vom împlini mereu datoria de buni 
Români, cu tot trupul şi sufletul. Destinele României au fost con- 
duse cu înţelepciune si bună cumpätare, iar partea leului din 
aceste merite vă revine de bunăseamă d-voastre, omul înzestrat 
cu distinse calităţi personale, caracteristică reformatorilor epo- 
cali. Pentru aceasta vă urez din toată inima ca să vă deie Dum- 
nezeu multi ani!” (Aplauze entuziaste, ovatiuni). 

D. prim-ministru Jon I. 0. Brătianu ia cuvântul, vădit emo- 
yurat, în mijiocil ovatiunilor insufletite ale întregii adurări, la 
care “a asociat de data asta şi publicul din tribuuc, şi rosteste o 
cuvântare lungă si strălucită, care să poate rezuma astfel: 
»Vomnilor. Am păşit cu adâncă emotiune în această sală si am 
ascultat tot cu aceeași emotiune cuvintele pe care aţi binevoit a 
le rosti. Să elaborează în aceste zile aici desăvârșirea actului 
făcut la Alba-Iulia, de care este legat viitorul neamului întreg 
şi care să chiamă: Unirea tuturor Românilor! Cuvântul chiar de 
unire ne arată care sunt datoriile noastre reciproce: Unirea tu- 
turor Românilor, adecă unirea tuturor constiintelor noastre, uni- 
rea tuturor energiilor noastre spre un scop comun. Aţi binevoit 
a arătă cu cuvinte de recunoştinţă, ajutorul pe care Regatul Ro- 
man l’a dat, — şi eră dator să-l deie, — Românimei de peste tot. 
Am fi uitători si ingrati, dacă n'am sti să tragem din istoria tre- 
cutului toate invätämintele, care ne sunt de folos. Tocmai pentru 
ca Regatul să fi fost pus în măsura de a ajută pe Românii de 
pretutindenea, el a trebuit mai întâiu să fie ajutat pentru a să 
întemeiă de către Românii de peste munţi. Din intregimea tinu- 
turilor din Transilvania, Banat si Tara Ungurească, ei au re- 
aprins conştiinţa, naţională pentru timpurile moderne ale Româ- 
nici. Dacă d-voastră aveţi motive de dreptate si recunoștință 
pentru noi, şi noi avem motive de acelaș fel pentru d-voastre. 
Ne-am fost de ajutor unii altora, şi noi si d-voastre; în cursul 
unui veac întreg, bărbaţi din cei mai buni dela d-voastră ne-au 
ajutat pentru întemeierea şi întărirea Regatului, care trebuiă 
să fie şi a fost sâmburele României Mari. De aceea ne gândim 
la trecut cu o firească recunoștință către toţi aceia cari ori si 
unde ar fi fost dincolo şi dincoace, au știut să simtă solidaritatea, 
care ne legă si cari în împrejurările politice, in cari își puteau 
desvoltă activitatea lor, n'au perdut din vedere, că pe lângă 
munca impusă de problemele zilei, fiecare generaţiune eră datoare 
ca prin muncă necontenită să ajute ceea ce a fost întotdeauna în 
conştiinţa neamului nostru aspiratiunea cu temeiu a existenței 
noastre naţionale: Unirea tuturor Românilor! Astăzi când am 
realizat’o ni să impune tuturor de sigur datoria, de recunoştinţă 
pentru aceia cari au preparat’o prin suferinţele lor, prin munca 
lor, dar mai ales prin credința lor... Sunt convins că atunci 
când d-voastră înfăptuiţi definitiv unirea cu tara-mamä, nu veţi 


300 


pregeta să, arătaţi şi celor de alt neam, care locuesc în cuprinsul 
ţării româneşti, întregite în organismul Statului Român, că 
voim să asigurăm pentru toţi viata pacinică şi să promoväm dra- 
gostea fräteascä. Vrem ca cei de alt neam să ne fie pretini, după 
cum şi noi le vom fi pretini. Nu vom întrebă pe nimeni de unde 
vine, ci unde să duce. Si toţi aceia cari vor să ţină cu noi, 

vor să lucreze cu noi, pentru consolidarea României Mari, vor 
avea parte de sprijinul nostru frățesc. Garantia dragostei noastre 
frätesti o pot avea toţi aceia cari lucrează la întărirea Statului 
nostru, la progresul lui cultural, dar s’o perd toţi aceia, cari nu 
din conlucrarea cu noi isi aşteaptă fericirea, ci o aşteaptă din 
afară din graniţele Patriei Multe dintre problemele ţării noastre 
și ale neamului nostru întreg întâmpină greutăţi ce-şi așteaptă 
deslegarea. Aceste lucruri ne dau mult de gândit şi ne produc 
multe supărări, dar nici un Român nu să mai poate îndoi astăzi, 
când armatele române au luat în stăpânire Budapesta, în vii- 
torul strălucit al neamului nostru, fiindcă prin acţiunea ei, ar- 
mata română a asigurat pe deplin nu numai soarta norocoasă a 
ţării românești, ci a pus stavilă şi pentru vecinii noştri curen- 
tului anarhic și distrugător de dincolo de Tisa şi la Nistru. Stânca 
de care s'au frânt bolsevistii, au fost energia si bärbätia poporului 
român. lată de ce este de datoria oamenilor, care pretind si au 
datoria de a conduce destinele acestui popor, să înţeleagă de sus. 
cu toată înălţimea vederilor, misiunea pe care o are acest popor 
în locul unde Dumnezeu l’a pus, şi unde din istoria trecutului si 
faptele prezentului să dovedeşte care este rostul lui, misiunea sa 
în istoria civilizatiunii. Prin unirea simtemintelor noastre intr’o 
credinţă comună, într'o credinţă neclintită, precum a fost aceea 
a străbunilor noştri, vom găsi isvorul de energie, care să asi- 
gure pentru ziua de mâne aceea ce este şi dreptul şi datoria nea- 
mului. Nespusă bucurie am simţit în cursul acestor cinci zile 
în care am străbătut mai întâiu printre sirurile ostașilor români 
câmpiile din partea de dincolo de Tisa, iar apoi în mijlocul tärä- 
nimei române ţinuturile înviorate ale Banatului, ale Transilva- 
niei şi ale părţilor româneşti din vechia Ungarie. Am resimţit 
câtă conştiinţă si câtă insufletire reprezintă acest popor. De 
aceea numai adevărul îl spun când zic că nu numai că m'am 
simţit cel mai fericit om în zilele acestea, dar în ele am găsit 
“răsplata nu numai a vieţii mele, ci şi a acelora, cari m’au pre- 
cedat in munca de dragoste pentru acest neam. Am pășit, dom- 
nilor, în mijlocul d-voastre cu cele mai solemne sentimente de 
inaltare sufletească ca în biserică, când să slujește slujba Invierii. 
Cu aceleaşi senzaţii de recunoştinţă, de credinţă, de dragoste, de 
fericire îmi voiu reaminti de orele petrecute la d-voastre. Şi a 
vrut Dumnezeu, ca în aceasta zi mare şi la această solemnitate, 
care reprezintă pentru patriotismul meu Invierea, să fie cum să 
cuvine primăvară. o zi în care soarele îşi arată toată splendoarea si 
fala. Armata care întră astăzi în Budapesta este soarele care stră- 


301 


luceste cu toată fala si splendoarea neamului. Mă duc din mij- 
locul d-voastre cu adâncă recunoștință, cu cea mai mare co- 
moară de mulţumire sufletească, «care va fine cât viata mea!” 
(Aplauze frenetice, entuziaste; urale nesfarsite au acoperit ulti- 
mele cuvinte, atât din partea deputaţilor, cât si a publicului din 
tribune. Intreaga bancă a prelatilor s'a ridicat și s'a îndreptat 
spre d. Brătianu pentru a-l felicită. Metropolitul Blajului, Vasile 
Suciu, Episcopii Cristea, Radu, Hosu, Pap si Frențiu, îi strâng 
pe rând mâna cu o emotiune si mulţumire sufletească care să. 
cetea bine în feţele lor. Toţi deputaţii ș'au părăsit locurile şi s'au 
dus în jurul prim-ministrului exprimându-i fiecare în parte 
sentimentele lor de admiraţie si recunoștință). 


7 Aug. 1919. 


Teri sara, pe la orele 6, în vreme ce ministerul social-demo- 
crat Peidl din Budapesta, tinea ședință, niște jandarmi unguri 
au pătruns în sală si au risipit pe miniștri. In acelaş timp s'a, 
constituit un nou guvern sub auspiciile arhiducelui Iosif, care a 
luat titlul de guvernator al Statului. Noul cabinet este prezidat 
fle un domn St. Frederic, din partidul burghez, care a luat titlu 
de ministru președinte şi care imediat s'a pus în raport cu re- 
prezentantii militari aliaţi din Pesta. 


S Aug. 1919. 


Comandamentul superior al armatei române a impus Un- 
gariei următoarele conditiuni de armistitiu: Pentru dezarmare 
predarea, întregului material de răsboiu al armatei maghiare, 
afară de materialul indispensabil forţelor armate pe cari Ungaria 
le va, păstră pentru asigurarea ordinei în interior până la rati- 
ficarea tratatului de pace cu România; — efectivul acestor trupe 
nu va trece în nici un caz de 15,000 oameni. Predarea uzinelor 
utilizate astăzi în Ungaria la fabricarea munitiunilor de răsboiu, 
precum si a echipamentului prevăzut pentru o armată de 300,000 
oameni. Ca reparatinni: 50 la sută din tot materialul rulant al 
Statului Ungar si a întregului material și a masinelor necesare 
constructiunii, întreţinerii precum si reparatiunilor căilor fe- 
rate şi a materialului rulant; — 200 automobile și 400 automo- 
bile camioane cu accesoriile lor; — 30 la sută din vitele și anima- 
lele de tot felul existând în Ungaria; — 30 la sută din între- 
gul utilagiu agricol; — 20,000 vagoane de grâu, 10,000 de po- 
rumb si 5000 orz şi furaje; — întregul material fluvial aparti- 
nând Statului Român, companiilor românești și supușilor ro- 
mâni, care a fost luat din România în timpul ocupatiunii și care 
să găsește acum în apele ungurești; — 50 la sută din materialul 
fluvial aparţinând Statului maghiar; — toţi prizonierii și ostaticii 
romani; — toţi dezertorii români de orice naţionalitate, cari sau 
refugiat în Ungaria până la semnarea prezentei conventiuni; — 
să acopere cheltuielile ocazionate cu menţinerea trupelor române 


302 


în teritoriile unguresti până la semnarea prezentei conventiuni: 
— procurarea cărbunilor necesari deplasării indispensabile tru- 
pelor române în regiunea dela vestul Tisei; — armatele române 
nu să vor retrage la estul Tisei decât când Comandamentul su- 
prem ungar va execută condiţiunile impuse prin prezenta con- 
ventiune. 


10 Aug. 1919. 


Cu ocaziunea întrării trupelor române în Budapesta, ziarul 
Unirea din Blaj, a publicat, sub semnătura d-lui Dr. Victor Ma- 
caveiu, următorul articol: „Istorie a neamului meu, opreşte-te 
putin la data zilei de 4 August nou, a anului dela Hristos: Una 
mie nouă sute nouă spre zece! Increstează mai adânc în răbojul 
tău, această zi de glorie şi triumf, de mândrie şi de satisfacţie 
naţională a neamului românesc!... Intrat'au, în această zi de 
vecinică pomenire, oştile neamului românesc în cetatea Budape- 
stei, în Capitala duşmanilor noștri, cari de aici ne-au stăpânit o 
mie de ani. Intrat’au în această cetate a bolşevismului national 
unguresc, — după ce au frânt şi au dezarmat toate diviziile tari 
ale lui Kun Bela, care sa sculat cu ofensivă împotriva străjeri- 
lor nostri dela Tisa. In sunete de goarnă intrat’au rosiorii şi că- 
lăraşii, şi copitele cailor lor sirepi au lăsat urme pe asfaltul 
înmuiat de dogoreala lunei August! In alergarea lor repede, — 
fără de splină parecă, — defilat’au companiile de infanterie: vâ- 
nători, dorobanţi, — ardeleni, olteni, munteni, moldoveni, — pe 
calea lui Râkoczy si a lui Kossuth. Si, la întrarea în Capitala 
ungurească a oștirii românesti si a căpitanilor ei, răsărit'au pe 
toate casele steagul nostru tricolor: rosu-galbin-albastru! ... Iara 
dacă a întrat oastea românească în Capitala ţării ungurești, — 
multumind lui Dumnezeu mai intéiu, — alergatau cu degrabă la 
Szabadsdgtér, ca să culce la pământ furcile care erau ridicate 
acolo pentru fiii neamului unguresc, si să surpe păretele de oţel 
de pe malul Dunării, lângă care erau împuşcaţi cei judecaţi fără 
judecată de către tribunalele lui Kun. Si au mulţumit lui Dum- 
„nezeu atunci si multi dintre Unguri! Si au adus Românii să în- 
groape apoi pe cei omorâţi fără judecată, asa cum a fost făcut si 
pe aiurea; ca să arate că nu gând de răsplată, nu gând de Ne- 
mesis pentru București, nu amintirile de acum cinci ani i-au 
adus la Budapesta, nici gând de răsbunare a nedreptätilor, ce 
de acolo, din Capitala lor, s'au urzit, atâtea veacuri, asupra 
neamului românesc, ci dorința de a face rânduială aici în răsă- 
ritul Europei şi de a stârpi cuibul de viespi, ce tot mai îndrăsnea 
să amenințe şi tulbure pacea lumii întregi... Istorie a neamului 
meu, cu adevărat, încrestează adânc în răbojul tău, pentru 
toate vremurile, această vrednică de pomenire zi, în care neamul 
românesc s'a dovedit din nou, înaintea lumii întregi, de sentinela 
a civilizaţiei din Răsăritul Europei! Iar, Tie, Doamne al pärinti- 
lor nostri, plecăm genunchii inimilor noastre şi îţi mulţumim si 


303 


noi, cei dela vetrele noastre, că ne-ai hărăzit să vedem, să trăim 
aceste zile. Tu, care ne-ai păstrat firea noastră românească 
vreme de două mii de ani, ocroteşte-ne şi de aci înainte. Alungă 
dela noi duhul trufiei şi al zavistiei, dă-ne duhul cinstei, fă-ne, 
una în gânduri si în simtiri, spre lauda Ta si spre gloria neamu- 
lui românesc! Iar lor, celor al căror idol le-a fost Budapesta, 
dă-le, Doamne, minte, ca graniţele puse de Tine neamului româ- 
nesc să nu mai cuteze a le tulbură niciodată!” 


14 Aug. 1919. 


Aliaţii noștri, după ocuparea Budapestei, fiind induşi în 
eroare de cei interesaţi, au încercat față de noi o politică şi o 
atitudine care nu putea fi nici într'un caz justificată prin legă- 
turile de alianţă şi pretinie dintre România şi Aliaţii ei. Astăzi 
delegatiunea României a remis Conferinţei de pace răspunsul gu- 
vernului nostru la cele trei comunicări ale Conferinţei, privitoare 
la situaţia din Ungaria şi ocuparea militară română a Buda- 
pestei. Reproduc si eu acest răspuns luminos şi plin de dem- 
nitate. 

„Domnule preşedinte al Conferinţei păcii. Guvernul român 
a fost penibil surprins de comunicarea pe care a primit'o din 
partea Conferinţei păcii. El n'a meritat nici imputările, nici acu- 
zatiunile pe care ea le cuprinde. România nu ar putea înfruntă 
o Conferinţă la hotărârile căreia ea trebuie să participe în urma 
cooperării sale cu Aliaţii la opera de justiţie pe care victoria 
Aliaților o asigură lumii, precum şi revendicările nationale pe 
care Românii le-au formulat cu preciziune încă din primul ceas 
al înţelegerii lor cu Aliaţii. România n'a făcut să varieze reven- 
dicările teritoriale odată cu succesele armatelor sale. dar ea con- 
sideră că noile sfortäri militare pe cari a fost constrânsă să le 
facă pentru a respinge ofensiva ungară şi serviciile pe cari 
prin sacrificiile sale, le-a adus din nou cauzei civilizaţiei îi dau 
un nou titlu pentru ași reclamă drepturile. Guvernul român, la 
Budapesta ca şi aiurea, înţelege să lucreze de acord cu repre- 
zentantii puterilor aliate. Comandamentul militar român a pri- 
mit ordine în sensul de a colaboră cu misiunile militare din Bu- 
dapesta, spre a stabili împreună măsurile necesare pentru a usura 
posibilitatea unei guvernări ungare, care să asigure ordinea în 
țară şi să garanteze siguranța relatiunilor de pace pe graniţa 
română. Chiar în acest scop guvernul regal a însărcinat pe înal- 
tul său comisar, d. Diamandi, să să ducă la Budapesta unde, 
graţie ordinei stabilite de victoria armatei române, el va putea 
întâlni pe reprezentanţii Puterilor aliate. România e hotărâtă să 
lucreze de acord cu politica pe care Conferinţa va putea de aci 
încolo s'o fixeze față de Ungaria, în urma nouăi stări de lucruri 
realizată prin intervenţia armatei române. In ceeace priveşte 
atitudinea guvernului şi comandamentului român fata de hotă- 
rârile Conferinţei, privitoare la ocuparea Budapestei, nu să poate 


304 


ignoră că trupele române să aflau dejă acolo când s'a făcu. 
prima comunicare guvernului regal, si că celelalte patru nu i-au 
fost prezentate simultaneu decât în după amiaza zilei de 9 Au- 
gust. De altfel această ocupare, care nu compoartă vărsarea de 
sânge de care să temea Conferinţa, este indispensabilă dacă să 
voeste a face să înceteze starea de lucruri care a turburat prea 
multă, vreme centrul Europei. Evenimentele anterioare au dove- 
dit'o. Guvernul român nu putea prevede că Conferinţa de pace 
ar consideră încă drept existând armistițiul din Noembre 1918, 
după ce a primit dela ea invitatiunea de a coopera la o acţiune 
militară contra armatei maghiare. El nu putea crede acest lucru 
cu atât mai puţin, după ce fusese obiectul unei ofensive generale 
din partea acestei armate. România nu putea crede că, după lupte 
sângeroase, în urma cărora armata română a făcut să capituleze 
toate forţele organizate inamice, nu avea dreptul să dispuie de 
materialul de răsboiu de care acele forte se servise pentru a o 
atacă, fără a fi stânjenită prin situatiunea creată de armistițiul 
anterior. Cât despre celelalte rechizitiuni, ele n’au fost prevăzute 
decât în proportiuni care să asigure, ţinând seamă si de nevoile 
populatiunii, largi disponibilităţi de export si necompromitand 
activitatea economică a ţării. România n'a fost obligată la acest 
lucru decât prin faptul sleirei totale în care au fost lăsat'o in- 
vaziunile germano-maghiare si prin acela că chiar în aceste re- 
giuni, — ocupate astăzi de ea, — a fost depozidată o mare parte 
din prada de răsboiu, ridicată de armatele Puterilor centrale. Ar 
fi greu să concepem că sar tăgădui României acest drept, când 
alte armate aliate au putut fără nici o pedecă din partea Confe- 
rintei, să golească si să sleiască în întregime teritorii ocupate 
care trebuiau totuși, după încheierea .păcii, să revie nu unui fost 
vräjmas, ci unor aliaţi. Guvernul român regretă că marii săi 
Aliați au luat în consideratiune acuzatiunile calomnioase aduse 
de un inimic fără scrupule. Departe de a încurajă jaful, trupele 
române, prin prezenţa lor chiar, au restabilit ordinea şi au oprit 
anarhia si devastarea. Prezenţa însăși a reprezentanților puteri- 
lor aliate la Budapesta este o mărturie a acestei stări de lucruri. 
Comandamentul român, încă din primele zile, a luat măsuri pen- 
tru aprovizionarea Capitalei ungare, pe care o găsi cu desăvârșire 
lipsită de proviziuni. Circulaţia trenurilor n'a fost întreruptă de- 
cât provizoriu, în interesul strict al siguranţei militare. Cât pri- 
veste guvernele cari au urmat lui Bela Kun, ele n’au fost puse, 
nici înlocuite, nici arestate de trupele române. Armata română, 
care a dovedit în mijlocul tuturof încercărilor ce a avut de su- 
ferit, înaltul spirit care o insufleteste si disciplina care o conduce, 
n'a perdut nici o clipă din vedere datoriile pe care omenia și ci- 
vilizatiunea îi le impune. Primirea ce i-a făcut populatiunea este 
dovada strălucită în toate teritoriile ocupate. Dacă acţiunea mili- 
tară română, graţie conducerii operaţiunilor si vigilentei trupe- 
lor, s'a, desfășurat si terminat asa de repede, România are con- 


305 


ştiinţa că a făcut un serviciu eminent operei de pace pe care 
Conferinţa păcii o urmăreşte.” 

Consiliul suprem interaliat, la aceasta notă a guvernului no- 
stru, a răspuns astfel: „Conferinţa de pace, fără a reveni asupra 
unor anumite puncte care i-ar impune rectificări, ia cunoştinţă 
cu satisfacţie de declaraţia guvernului român „că a hotărât să 
lucreze de acord cu politica pe care Conferinţa o va urmă fata 
de Ungaria”. Ea interpretează această declaraţie ca un indiciu 
că România în calitatea ei de membră a Conferinţei de pace, are 
intenţia să să conformeze hotărârilor ei, comunicate prin mij- 
locirea misiunii militare trimeasă la Budapesta de Consiliul 
suprem. Directivele trimise de trei ori de Conferinţă misiunii ge- 
neralilor aliaţi și comunicate la Bucureşti, au definit în mod amă- 
nunţit si explicit politica puterilor aliate faţă de Ungaria, în si- 
tuaţia actuală: „Dezarmarea trupelor ungare, menţinerea ordinei 
cu minimum de trupe străine, aprovizionarea Ungariei, ab{inerea 
dela orice amestec în politica internă sub rezerva liberei expre- 
siuni a voinţei naţionale.” Consiliul suprem insistă asupra fap- 
tului, că nici o reluare definitivă de material de răsboiu, de cale 
fierată, de agricultură și nici de vite nu poate avea loc acum. 
Conform principiilor Conferinţei, admise de toate Statele aliate 
şi aplicate în special în tratatul cu Germania, Conferinţa puterilor 
aliate şi asociate poate singură determină despăgubirile ce tre- 
buesc impuse Ungariei si repartiţia lor între Statele interesate. 
Nici armata română, nici guvernul, nu sunt în drept să fixeze 
singure partea ce să cuvine României, bogăţiile Ungariei de 
orice natură, fiind gajul comun al Puterilor aliate.” 


19 Aug. 1919. 


Astăzi să sărbează cu mare pompă si insufletire in în- 
treagă România Mare, a doua aniversare a marei și hotărâtoa- 
rei noastre victorii dela Mărăşeşti. La 6/19 August s'au împlinit 
doi ani decând atacul german început, în ziua de 23 Iulie st. v., 
pe frontul Siretului, a fost definitiv sdrobit la Răzoare şi ar- 
mata română a înscris în cartea de glorie a naţiunii şi în istoria 
răsboiului mondial, numele colectiv al bătăliei dela Măraşeşti. 
Această zi însemnează apogeul unei rezistenţe care poate să se 
compare cu cele mai mari exemple similare, pe care răsboiul 
mondial le are. In vitejie, soldatul român nu s'a lăsat mai pe jos, în 
acele zile infernale, decât nemuritorii apărători ai Verdunului, 
dar el a fost mai inferior decât inimicul prin număr și mijloace 
de luptă. Căci la atacurile continue, la strașnicile asalturi zilnice 
ale dușmanului, să mai adaugă şi loviturile date de armata rusă, 
care nu voiă să lupte, şi regimentele române, dejă prea puţin nu- 
meroase, erau silite să umple golurile frontului rusesc, părăsit de 
cei ce trebuiau să-l apere. Intreaga lume a urmărit cu încordare 
această rezistenţă epică, şi armata română, acărei bravură în 
timpul retragerii sale tragice a putut fi ignorată,s'a ridicat de 


Dr. V. Bianu. Răsboiul României Mari. 20 


306 


astădată în ochii acelora cari o necunosteau, în aureola strălu- 
citoare a victoriei sale asupra faimosului spărgător de fronturi, 
Mareșalul Mackensen, care până atunci n'a fost bătut. Miile de 
eroi cari s'au jertfit pentru a apără de cotropire brasda frontului 
dela Märäsesti, pot privi cu mândrie din înaltul cerului unde 
odihnesc la nemărginitul ogor al Patriei reîntregite, pe care 
stropul lor de sânge viteaz l’a statornicit si l’a fecundat cu cinste 
și libertate vecinică. Astăzi soarele a răsărit şi străluceşte în toată 
splendoarea lui asupra naţiunii române, liberă si unită, care săr- 
hătoreşte aniversarea marei victorii dela Mărășești, dela Tisa 
până la Nistru, şi, în mândra Capitală a Ungariei fâlfäie dra- 
pelul român, înfipt în inima Maghiarismului! Unde sunt legiunile 
lui Mackensen? Unde sunt Împărații cei Mari, Regii, Arhiducii, 
Prinții si toţi Printisorii, cu genialii mareșali și generali austro- 
germani? Ce a devenit gloria militară huno-teutonică? Praf si 
cenuşă! Inima noastră să umple în această zi de o emotiune 
religioasă în fata acestui spectacol, de o măreție unică, a justiţiei 
victorioase asupra nelegiuirilor seculare pe care le-a îndurat 
neamul nostru. Suntem cuprinși de o legitimă mândrie si de o 
bucurie nemărginită, văzând realizarea, drepturilor noastre na- 
fionale. Victoria dela Mărăşeşti, care a însemnat începutul de- 
zastrului german, simbolizează, cu o admirabilă strălucire, cin- 
stea si vitejia fără prihană a sufletului românesc, înscriind în 
cartea, istoriei naţionale una din paginile cele mai glorioase. 

Trupul neînsufleţit al eroului general Hremia Grigorescu, 
căruia îi să datorește această mare victorie, să odihnește pentru 
vecie din ziua de 21 Julie a. c. (vezi această zi) în cimitirul dela 
Mărășești, alături de ceialalti bravi fii ai ţării, căzuţi în acea 
bătălie glorioasă si pe cari el i-a condus la isbândă. Cu ocazia 
acestei aniversări s'a făcut un pios pelerinaj la mormintele eroilor 
căzuţi la Mărăşeşti, localitate devenită istorică, si care va simbo- 
liza de aci înainte eroismul legendar al ţăranului român si des- 
robirea neamului. Au luat parte la acest pelerinagiu, cetăţeni 
din toate unghiurile României întregite. După terminarea servi- 
ciului divin au ţinut cuvântări înălţătoare d-nii miniştri: Alex. 
Constantinescu, Stefan C. Pop, I. Inculeţ, general Istrate. rec- 
torul universităţii I. Atanasiu, bucovineanul Procopovici, apoi 
N. N. Săveanu şi alţii. După care au defilat detașamente din 
toate unităţile eroicilor divizii (13) de sub comanda generalului 
]. Popescu, şi din cele 10 divizii de sub comanda generalului 
Cihoschi. Trupele aveau în frunte drapele decorate cu ordinul 
militar Mihaiu Viteazul. Au defilat şi mai multe societăţi cu 
drapelele lor. In gara Mărășești, după defilare, sa servit o masă 
la care au luat parte peste 250 persoane si s'au împărţit aju- 
toare invalizilor, văduvelor si orfanilor de răsboiu, peste 10.000 
lei, precum si panzeturi, pane, zahăr, conserve, etc. 


307 


21 Aug. 1919. 


_ O ştire a biroului de presă din Belgrad anunţă că guvernul 
sârb s'a declarat gata, pentru soluţionarea diferendului cu Ro- 
mânia, să accepte plebiscitul pe întreg Banatul. Această veste 
ne-a umplut inima, de bucurie, deoarece propunerea guvernului 
din Belgrad este primirea propunerii făcută la Conferinţa păcii 
de către delegaţia României, spre deosebire de propunerea guver- 
nului sârbesc de atunci, care nu admitea decât numai plebiscitul 
pentru Torontal. Plebiscitul pe întreg Banatul nu poate să ne fie 
decât favorabil, întru cât marea majoritate a populatiunii o con- 
stitue Românii şi Svabii, cari dejă s'au pronunţat în favoarea 
României. Acceptarea plebiscitului pe întreg Banatul arată din 
partea guvernului Serbiei dorinţa de a să dă o soluţie normala 
diferendului cu Romania în vederea bunelor raporturi dintre 
cele două state vecine, care în afară de problema Torontalului, 
nu au nici un alt motiv de neînţelegeri viitoare. Numai dacă 
această veste ar fi adevărată?! 

Tot în legătură cu interesele româneşti să anunţă că Bul- 
garia a comunicat la Paris că renunţă la orice pretenţie asupra 
Dobrogii, lucru. de altfel cu totul inutil întru cât România nu sa 
gândit nici un moment ca să pună în discuţie drepturile ei intan- 
gibile de stăpânire a Dobrogii. . 

23 Aug. 1919. 


Ziarul La Presse din Bruxelles publică următorul articol in- 
teresant: „România era ca şi Belgia o ţară mică. Ca si Belgia ea 
a fost târâtă în formidabilul răsboiu al Puterilor mari. Ca si 
Belgia, ea a fost învinsă, sdrobită, victimă a tuturor ororilor unei 
invaziuni barbare. Tot ca şi Belgia ea a luptat până la urmă. 
Armata ei, cramponată la ultimul petec de teritoriu naţional, n'a 
capitulat niciodată. Mai nefericită decât tara noastră, Romania 
a fost trădată si părăsită de marea sa aliată Rusia, si silită să 
sufere umilinţa unei păci rusinoase. Dar, în fine, ea a cunoscul ca 
şi Belgia ceasul reînvierii, al revangei si al victoriei. Armata 
română, care n'a putut fi nimicită, nici de austro-germani, nici 
de bolsevisti, sa aflat atunci din nou viguroasă şi bine discipli- 
nată în fata învingătorilor de eri, puşi pe fugă. lar Aliaţii, cre- 
dinciosi României, sau bucurat sincer de un triumi costisitor, e 
drept, dar definitiv. Veni şi ceasul cu adevărat greu: acela al 
distribuirii recompenselor şi pedepselor, ca şi al împărţirii prăzii. 
Si din nou România si Belgia sunt tratate la fel, adecă mai mult 
rău. Marile puteri declară scurt că sunt tutoarele și protectoarele 
micilor naţiuni, că acestea n'au voit şi că trebue să primească 
fără, cârtire soarta ce le vor croi cei cinci stăpâni ai lumii. Din 
acest moment paralela dintre România și Belgia încetează. Cand 
cei cinci mari impuseră opera lor aprobării, mai mult sau mai 
putin benevole, puterilor cu interese limitate, reprezentanţii Bel- 
giei să înclinară protestând, pe când aceia ai României prote- 


20* 


308 


stară, dar nu să înclinară. Domnul Brătianu a părăsit Parisul 
si Versailles-ul, preferând să renunţe la putere, decât să semneze 
un tratat pe care din motive binecuväntate îl consideră ca ne- 
drept pentru fara sa. Virtualmente deci România să resculase 
contra marilor puteri aliate. E drept că ea g dat dovadă de o 
mare prudenţă, evitând orice scandal şi mărginându-să la o re- 
sistenţă pasivă si expectativă. Ungaria, vrăjmaşa ej seculară, 
era repusă, sfăşiată de răsboiul civil şi redusă la o totală népu- 
tintä. Drumul spre Budapesta eră deschis armatei române, însă 
marile puteri veghiau, fiind hotardle a înpune slatelor mici ca 
sa respecte cu siricte|ă areea ce ele numesc dreptate si care să 
confundă în chip admirabil cu interesele unora din ele. Cu toate 
acestea armata română inainta spre obiectivul ei, metodic, în 
salturi mici. La fiecare nouă etapă, înaltele puteri interveneau. 
Atunci armata română să oprea, dar păstră terenul cucerit. În 
fine, într'un ultim salt, în vreme ce diplomaţii marilor puteri 
erau din nou surprinși si desorientati din cauza evenimentelor, 
Românii pătrunseră în Capitala dusmanä şi să instalară acolo 
mai înainte ca Puterile tutelare să fi avut timp să să concentreze, 
să ia hotărâri şi să dea ordine. Pentru toate acestea noi Belgienii 
trebuie să aclamăm România. Ea ne-a dat exemplul cel bun. Ea 
nu s'a lăsat si ș'a ajuns scopul, pentru că a îndrăsnit. Dacă si 
noi am fi îndrăsnit ne-am fi ajuns ţinta. Jn lumea asta de pradă 
nu ajungi la nimic prin supunere şi cumintenie. Desigur că di- 
plomatii români nu vor obţine atâtea certificate de bună purtare, 
nici atâtea, decoraţii ca ai nostri, dar România va avea toaiä Do- 
brogea, toată Basarabia, toată Transilvania si toată Bucovina, 
România va deveni o ţară mare, care mâne nu va mai avea 
nevoie de nici o tutelă si va fi stăpână pe destinele sale. Ea va 
conta de aci înainte, iar în viitoarele congrese va puted să-și 
spună cuvântul și să nu mai fie tratată ca o rudă mai saracă, ca 
o cantitate negligeabilă. Totul în lumea asta este ca să nu te 
laşi şi să sti, la nevoie, să reziști amicilor ca si inimicilor. Iată 
ce ne învaţă exemplul României. Să știm să ne folosim de el si 
să, facem să-l înţeleagă si diplomaţii nostri.” 


24 Aug. 1919. 


Astăzi este aniversarea nașterii M. S. Regelui nostru, care 
împlineşte 54 de ani. Este prima aniversară care s'a sărbătorit 
de întreg neamul românesc desrobit de viteaza noastră armată 
si de marele si gloriosul ei Căpitan. In Capitală și în toate ora- 
sele României Mari sa oficiat câte un Te-Deum, în prezenţa 
autorităţilor civile şi militare locale. Această aniversare a dat 
ocazie sufletelor româneşti să sărbătorească pe Acela, căruia un 
neam întreg îi datorește recunostinta pe care trecerea anilor o 
va face să apară din ce în ce mai măreaţă. In aceste mari eve- 
nimente, care ne fac să fim martorii neasteptati ai prefacerilor 
celor mai mari şi cari ne dă putinţa de a trăi mai multe veacuri 


309 


în câţiva ani, figura Regelui nostru să desprinde într'o aureola 
de glorie, de abnegatie si de jertfă, care consolidând deapururea 
un Tron si o Dinastie, fac să strălucească în plină lumină si va- 
loarea. omului, în sine. Trecând peste toate legăturile familiare, 
Regele României a avut puterea să devină într'o clipă hotărâ- 
toare a istoriei noastre, simbolul revendicărilor celor mai scumpe 
şi factorul de avânt şi de entuziasm pentru înfăptuirea acestor 
revendicări. Marele nostru Rege a ştiut să fie simbolul viu al 
unirii si libertăţii tuturor Românilor. In el, în energia, voinţa, 
abnegatia si jertfa lui s'a concentrat în minutele cele mai tra- 
gice ale istoriei neamului nostru ultimele și supremele speranţe. 
Pe când unii erau sceptici, El nu avea decât religia credin{ii si 
când zilele de doliu păreau că îngroapă toate idealurile, cari 
hrăneau de secole sufletele noastre, Regele nostru stă hotărât cu 
fruntea ridicată, înfruntând furtuna şi'dând exemplul curagiu- 
lui,sperantei în timpuri mai bune și credinţa in victoria finală, 
care avea să fie si a noastră si a civilizaţiei întregi fata de bar- 
baria care ameninţă să stăpânească lumea. Pentru aceasta, în 
ziua aniversării marelui nostru Rege și în aceste momente când 
armata română, care îl venerează ca pe cel mai mare şef, stă- 
pâneşte Capitala Ungariei, inimile românești urează iubitului lor 
Rege viaţă lungă, ca să să bucure împreună cu tot poporul român 
de măreția spectacolului României Mari! 


25 Aug. 1919. 


Ziarele din Bucovina ne-au adus în zilele din urmă una din 
acele stiri care înalță sufletele şi arată odată mai mult virtuțile 
cu care e înzestrat poporul românesc. La Cernăuţi sau făcut 
recrutări. Lucru obicinuit si normal până acum. Dar partea 
interesantă constă în faptul că s'au prezentat la recrutare și acei 
tineri cari nu erau obligaţi să să prezinte, cerând cu stäruintä 
<a să fie şi ei înrolați, ca să nu ramână mai pe Jos decât cama- 
razii lor. Este stiut că ţăranul nostru nu consideră de om întreg 
pe acela care n'a făcut armata. La aceasta să alătură si impre- 
jurarea că acum pentru prima oară i-a fost dat Românului din 
Bucovina, Basarabia şi Ardeal ca să slujască în propria lui ar- 
mată naţională, ceeace pentru ei este o deosebită mândrie. Ne 
putem închipui bucuria pe care flăcăii bucovineni vor fi resim- 
tit'o văzându-să soldaţi români. Fi au mers cu inima deschisă 
şi cu dragoste ca să-şi îndeplinească sfânta datorie oriunde ar 
fi trimişi, căci în tot locul să vor duce să-și apere scumpa lor 
fara. Ei ştiu, după cum toţi ostașii României Mari trebuie să știe, 
că în timpul de faţă au de îndeplinit mari datorii, cari trec peste 
cerințele particulare ale fiecăruia. Tinerii bucovineni n’au voit 
să deie un exemplu, ci au vrut să arate că ei nu sunt mai pe 
jos decât soldaţii din vechiul regat şi că nu aşteaptă decât să-și 
facă datoria. acolo unde li să cere. Așa este și soldatul ardelean, 
cu aceleași sentimente mari, căci si el este pătruns de credinţa 


310 


că in aceste clipe, disciplina si stăpânirea de sine ce si le va 
impune. singur, vor da cele mai frumoase roade de cari să vor 
bucură urmaşii nostri. Această nobilă satisfacţie înalţă sufletele 
și dovedeşte superioritatea spiritului de jertfä de care sunt ani- 
mati toţi ostașii României Mari si Tari, după cum asa de frumos 
a spus’o la Arad d. prim-ministru Brătianu. 


28 Aug. 1919. 


Astăzi în ziua Sfintei Mării, 15 August stilul vechiu, s'au. 
împlinit trei ani dela decretarea mobilizärii si întrarea noastră. 
în acţiune räsboinicä, alăturea de Aliaţii nostri. Această data 
are o importanţă care va rămânea pe vecie în cartea de aura 
întreg neamului românesc. Ea sa serbat de către toată suflarea 
românească din tot cuprinsul României Mari cu mult entuziasm 
şi întreaga presă română de pretutindenea, în special cea din 
Ardeal, Basarabia si Bucovina, i-a consacrat coloane întregi, 
preamărind vitejia armatei române, care a trecut graniţele pen- 
tru desrobirea fraţilor subjugati. Aceștia abia acum au putut 
să-şi manifeste in mod liber si la lumina zilei sentimentele 
inältätoarelor clipe, pe cari Românii din Regat le-au trăit la 
auzul goarnelor de :nobilizare în ziua Sfintei Mării din 1916. 

In aceşti trei ani Românii au cunoscut amarul înfrângerii 
și beţia triumfului; au suferit grozava impilare a unui duşman 
fără milă si au plătit'o cu un răsboiu cavaleresc, care le-a adus 
pacea în căminurile batjocorite. Românii au tras spada pentru 
o cauză dreaptă, si spada lor nu sa inrosit nici odată în sân- 
gele femeilor si a copiilor. Tunul românesc a răsturnat tran- 
seiele duşmane, fără să aprindă ruguri din orașe pacinice. In- 
fometati, Românii n’au omorât prizonierii prin foame; batjocu- 
riti, ei n’au batjocurit pe nimeni; ei au ştiut să lupte, au ştiut 
să moară, au știut să învingă. Nedreptatea sorții, care i-a arun- 
cat legaţi în mânile vräjmasilor, i-a ofelit; suferinţele umilintii 
i-au întărit si în corpurile uscate ale acelora cari nau știut nici 
odată ce este odihna, oţelul nervilor vibra sub loviturile destinu- 
lui. Apoi a sosit reînvierea; regimentele au pornit din nou și 
au străbătut Carpaţii, lăsându-i de astădată mult în urma lor; 
un mare număr de morminte arată drumul spre Budapesta, 
după cum au arătat și drumul spre Mărășești. Să ne închinăm 
cu smerenie umbrelor, căci prin ele am reînviat, am gustat ve- 
selia triumfului și fericirea idealurilor implinite. Cuvine-să ca 
lângă aceste cruci, sub care cei mai buni fii ai ţării isi dorm 
somnul vecinic, să jelim împreună cu părinţii, văduvele si or- 
fanii pe toţi aceia cari le-au fost dragi. Jertfele au rodit, iar 
generaţiile viitoare vor trăi în liniște si frätie. Dar rodul nu este 
încă copt si națiunea română trimite salutul său recunoscător 
acelora, cari, trecând peste primejdii, nesimtind oboseala si lup- 
tând zi cu zi, caută să întărească aceea ce a făurit strälucita 
jertfă a umbrelor. La Tisa, la Budapesta, întocmai ca la Nistru, 


311 


soldatii romani stau straje neclintitä a civilizatiei otelindu-i 
blandefa si curagiul, statornicia și credinţa. Victoria päseste 
inaintea steagurilor lor, iar gloria neperitoare sä intinde asupra 
poporului întreg. Să ne închinăm înaintea acestor ostaşi, să ne 
închinăm viteazului lor Căpitan, fiindcă ei nu luptă numai 
pentru libertatea unui neam, ci şi pentru civilizaţia omenirii 
întregi! 

Părintele Jon Agărbiceunu, preamăreşte sfânta zi a răsboiu- 
lui desrobirii în ziarul Putria din Sibiiu, cu aceste cuvinte: „Cum 
să te slăvim mărită zi, aniversară stântă? Slăvind Patria-mamă 
şi pe marii noștri fraţi, din vrednicia cărora te-ai zămislit. In 
zadar ar fi stăpânit ordinea etică din lume, dacă Dumnezeu 
nar fi avut cui să vorbească, dacă ar fi lipsit vrednicia neamului 
nostru liber, dacă n'am fi avut o Țară, care să ridice spada 
pentru desrobirea noastră, dacă n'ar fi fost sâmburele din care să 
răsară, mândru si puternic, steagul libertăţii tuturor Românilor! 
Și de aceea, în această zi de aniversare sfântă, aducem din 
adâncurile sufletului nostru, prinos de recunoştinţă, de caldă 
închinare tuturor acelora, cari prin munca, voinţa, cumintenia 
si sângele lor, au creat si susţinut România liberă, Voivodate, 
Principate si Regat. Ne închinăm cu adâncă smerenie Voevozilor 
descălecători de Tara, cari simțind primejduită libertatea aci, au 
pornit pe alte plaiuri în urma isbăvitoarei zeițe; — ne închinăm 
strămoşilor, cari veacuri întregi au păzit, cu arma în mână, 
focul sfânt pe vatra lor săracă, dar mândră gi liberă; — ne în- 
chinäm morţilor cari au căzut pe pragul independenţei voevoda- 
telor românești ;— ne închinăm bătrânului strămoș Mircea, sfin- 
tilor Arhangheli Stefan si Mihail, din spada cărora a fulgerat 
lumina libertăţii până la noi; olteanului Tudor si întâiului Domn 
Cuza-Voda si sfetnicilor lui, cari au voit si s'au jertfit pentru 
libertatea si unirea, principatelor; — ne închinăm eroilor dela 
Plevna prin jertfa cărora sa născut independenţa Romaniei; — 
si ne închinăm celor ce au căzut si au biruit în răsboiul pentru 
întregirea neainului. Din jertfa și voinţa tuturor s'a născut 
România, care ne-a isbävit pe noi. Si când îi slăvim pe ei, slavim 
în rândul cel d'intâiu pe blândul si nobilul ţăran român, pe 
fratele bun al pământului românesc. Din sângele acestor plugari 
şi păstori s'au ridicat toate figurile mari ale istoriei românești, 
şi prin brațele lor sau săvârșit toate faptele mari din trecut si 
prezent. Ei ne-au dat, în frunte cu M. S. Regele nostru, sfânta 
zi acărei aniversare de a treia o prăznuim azi, din voinţa lor, pe 
întreg cuprinsul neamului.” 

Ziarul Glasul Bucovinei a publicat umnătorul articol: .Dupä 
mai bine de trei veacuri, ostasul României repetă gestul vitejilor 
marelui Mihaiu Viteazul, trecând în ajunul zilei de Sfântă Măria 
Mare Carpaţii ca să libereze Ardealul îndurerat, leagănul nea- 
mului nostru şi să rupă lanţurile Bucovinei înstrăinate, cuibul 
vechii Moldovei lui Stefan cel Mare. Ziua aceea de 15/28 August 


312 


1916, acărei aniversare de a tyeia oară o sărbătorim astăzi, e 
ziua în care s'a hotărât întregirea neamului românesc, strân- 
gerea lui sub o singură stăpânire românească. Şi numai astfel, 
strâns la un loc, — neamul nostru românesc putea să-şi îndepli- 
nească menirea, sa culturală şi politică, el, singurul stâlp latin al 
culturii şi al sufletului omenesc, aici, în sud-estul Europei. Şi 
ziua aceea n'a fost zi de hotărâre usoara, ci una din cele mai 
grele şi mai încurcate răspântii prin câte a trecut neamul româ- 
nesc în viata sa de aproape două inii de ani. Slavă conducato- 
rilor neamului românesc, căci au ales acel drum, slavă Măriei 
Sale Regelui Ferdinand, Domnul nostru, care n'a pregetat o 
clipă să-şi jertfeascä totul, ce e al său si să apuce pe drumul ară- 
tat, slavă Măriei Sale Reginei Maria, Doamna noastră, care a 
fost geniul cel bun al neamului nostru, cu ochii mereu indreptati 
spre zarea singurului drum care avea să fericească neamul no- 
stru şi care merge spre munte, nu spre ses. Neobosită a îndem- 
nat si a sfătuit intr’acolo.” 

Cred interesant a reproduce si părerile exprimate cu privire 
la această zi în anul 1916, sub ocupaţie germană, de către unele 
ziare guvernamentale de atunci. Iaşul, ziar marghilomanist sub 
direcţia nenorocitului profesor universitar Ilie Bărbulescu, din 
Iași, a scris: „Dispari zi, ce prin crimă ai căutat să râvnesti a 
luă rangul de sărbătoare naţională; foaia care ne va anunţă po- 
posirea ta în cursul anului, o vom îmbrăcă în negru ca să ne 
amintim vecinic de o culme de munţi, ce intr’un moment de ne- 
bunie am crezut că-i vom stăpâni.” — Steagul, ziar marghiloma- 
nist din Bucuresti, scrie: „Ziua de 15/28 August a fost o erimi- 
nală ticdlosie. Cei ce au fäcut’o să fie ceeace a fost: eroii miseliei.” 
— Apoi Renaşterea intrainatilor Nenifescu si Virgil drion a 
scris că: „Ziua aceasta a început smintita aventură în serviciul 
Antantei.” Iar sub semnătura blestematului Petre Ciordneantt, 
tot în acel ziar, s'a scris: Antanta a preparat si preparat de- 
zastrul nostru; consecințele acestui dezastru sunt definitive.” Si 
mai departe: „România să präbusi părăsind de seara până di- 
mineata, de bună voie, o politică quasi-seculară,” — (care a 
durat abia trei zeci de ani!). — E de prisos, cred, să mai citez 
si din celelalte reptile: Acfinnea română, Tribuna si mai ales 
Gazeta Bucurestilor, etc. Te miri cum de bunul Dumnezeu nu 
le-a, impetrit mâna cu care acești trădători ai neamului si rep- 
tile veninoase, s’au asternut pe hartie balele spurcate! Deschide-te 
odată pământule, inghite-i si fă să dispară urmele lor pentru 
vecii vecilor! 


2 Sept. 1919. 


Mai multe tunuri luate dela bolsevistii unguri în luptele dela 
Tisa au fost aduse la București şi așezate la picioarele Statuei lui 
Mihaiu Viteazul si în piaţa Palatului Regal. Cele mai multe din 
aceste tunuri, de sistemele cele mai perfecţionate: sunt esite din 


313 


fabricile unguresti sau provin din manufactura dela Skoda. Un 
public numeros aleargă să vadă si examinează cu mult interes si 
mare bucurie aceste trofeie glorioase. La întrarea în parcul Carol 
sa expus un tun de 420 mm., capturat tot dela bolsevistii unguri. 


10 Sept. 1919. 


Azi dimineaţă s'a semnat la Saint-Germain pacea cu Austria 
de către delegaţii austriaci si de către toţi delegaţii Aliați, afară 


Statuia lui Mihaiu Viteazul. 


de delegaţii români si jugo-slavi. Românii, dupăce Consiliul su- 
prem le-a refuzat alternativa de a semn tratatul cu rezerve, 
Sau hotărât să nu semneze de loc. Jugo-Slavii n'au semnat din 
cauza articolului privitor la protectiunea minorităţilor. Să ve- 
dem dacă Serbia va sti să să menţină în atitudinea aceasta de 
rezistenţă. In tot cazul refuzul Serbiei de a semna pacea din 
cauza controlului minorităţilor trebuie să fie si pentru cei mari 
o dovadă că sunt nedreptäti din acelea. pe cari nici un fel de 
interes şi nici un fel de beneficiu nu le poate impune simtemän- 


314 


tului unui popor, care este gelos de independenta lui. Aceasta 
a fost dela început politica României, care a protestat la Confe- 
rinţă pentru toţi cei mici, dar cei mici n’au voit însă să înțeleagă 
de atunci, ceeace ar fi putut opri din vreme atâtea nedreptati si 
jicniri. Absența dela Saint-Germain a României si a Serbiei 
confirmă dreptatea politicei româneşti de rezistenţă împotriva 
nedreptatilor Consiliului Suprem, ale cărui hotărâri au provocat 
până si refuzul Serbiei de-a semnă pacea cu Austria. Poate că 
până în cele din urmă dreptatea își va face drumul ei împotriva 
tuturor hotărârilor cari să inspiră numai din satisfacerea unor 
anume interese materiale de ordin economic și comercial. De 
altfel o telegramă din ultimul moment vestește că Consiliul su- 
prem ar înclină spre a dă satisfacţie dezideratului înaintat de 
Romania. Dezideratul despre care este vorba în aceasta tele- 
gramă să referă probabil la memoriul-protest depus de către de- 
legația română odată cu declaraţia care anunţă refuzarea Ro- 
mâniei de a semnă pacea, 


11 Sept. 1919. 


Tată acum și memoriul protest sau mai bine zis întâmpi- 
narea guvernului român, depusă pe biroul Conferinţei de pace de 
către delegaţia română din Paris, odată cu refuzul de a semnă 
pacea cu Austria. 

„România a venit la Conferinţa de pace cu conștiința de asi 
fi îndeplinit cu prisos îndatoririle luate către Puterile Aliate. 
Regatul Român, Stat suveran, căruia dela întemeierea lui nimeni 
nu-i putea contestă independența, n'a încetat de a fi un factor 
de ordine, de liniște şi de împăciuire în sud-estul Europei. Când 
în August 1914 Puterile Centrale i-au cefut ajutor, el refuză să 
participe la acţiunea lor de agresiune. In urmă România încheie 
cu guvernul rus, el însuşi de acord cu Aliaţii din occident, o in- 
telegere care prepară cooperatia cu Aliaţii şi care îi asigură, in 
schiinbul neutralității ei binevoitoare, dreptul de a ocupă când ea 
ar găsi de cuviinţă, ţinuturile din Austro-Ungaria locuite de Ro- 
mani, si cari afară de Banat au si fost ocupate de armata ro- 
mână cu arma în mână în cursul anilor 1918 şi 1919. Ca conse- 
cinţă a acestei înţelegeri, când Aliaţii au atacat Constantinopo- 
lul, guvernul român, cu tcate protestările amenințătoare ale 
Germaniei, opri, din propria-i bunăvoință si fără vr'o îndatorire 
scrisă, orice trecere de muniții ale Puterilor Centrale. — In Au- 
gust 1916, când Aliaţii au inzistat asupra utilității unui concurs 
militar efectiv din partea României, aceasta s'a angajat la o coo- 
peratiune militară cu ei, în schimb Aliaţii asigurau drepturile 
României asupra Banatului întreg, asupra regiunilor din Unga- 
ria locuite de Români, şi asupra Bucovinei până la Prut. Prezenţa 
Rusiei ca parte contractantă înlătură, în acel moment, posibili- 
tatea de a să recunoaşte drepturile României asupra fruntariilor 
Nistrului și asupra Basarabiei. Spre a execută acest tratat, şi cu 


315 


toată neputinta in care să aflau Aliaţii de a îndeplini întru cât fi 
priveau conditiunile militare prevăzute, întrarea în räshoiu a 
României a avut loc. — Operațiunile armatelor ei au atras pe 
frontul român mai mult de 40 de divizii şi au scos din luptă, 
peste 200.000 de soldaţi inimici. România a perdut peste 300.000 
de soldaţi, adecă aproape 1/20 din populatiunea totală a ei, iar 
cu civilii morţi de boale, de mizerie, de foamete, ea a perdut mai 
mult de 1/10 din populatiunea ei totală. Pe lângă aceasta ea a 
avut să sufere o ocupaţie grea, care a devastat o bună parte din 
teritoriul ei şi a secătuit cu desăvârşire cealaltă parte. Totuşi 
România n'a încetat lupta, decât după pacea dela Brest-Litosse 
și defectiunea Ucrainei, când imposibilitatea de a continuă sfor- 
{area ei militară fusese recunoscută de reprezentanţii Puterilor 
Aliate si ai Statelor Unite la Iasi, prin declaratiunea scrisă din 
10 Decembre 1917. România „părăsită şi tradată” (cuvintele 
Preşedintelui francez la deschiderea Conferinţei de pace), a tre= 
buit să să supună condiţiunilor impuse de Germani la Bucuresti. 
Ea nu mai avea decât o datorie de împlinit pentru a face din 
nou cu putinţă coopera{iunea ei militară cu Aliaţii, aceea de asi 
păstră armata. România aproape în întregime încălcată, a reușit 
să împedece ca trupele să-i fie desarmate, si prin atitudinea ei, 
8 divizii de ocupaţie inimică au trebuit să rămână încă pe teri- 
torul regatului. Regele a refuzat de altmintrelea să iscălească pa- 
cea dela Bucuresti, care astfel n'a avut nici odată fiinţă legală. 
Guvernele aliate au fost prevenite de intenţiile României, şi cand 
Aliaţii au socotit că schimbările situaţiei strategice din Orient 
făceau iarăşi cu putință o cooperatiune a armatei române, acea- 
sta a reîntrat în acţiune în ziua stabilită de Comandamentul 
aliat. — In pregătirea hotărârilor Conferinţei nu sa ţinut 
seamă nici de sacrificiile făcute de România, nici de conventiunea 
încheiată cu Puterile aliate. România, sigură de drepturile ei 
nationale, încrezătoare în Aliaţii ei, a expus în fata Consiliului 
Marilor Puteri temeinicia revendicărilor ei, acăror deplină legiti- 
mitate fusese deja recunoscută de Franţa, Anglia si Italia prin 
convenţia anterioară îndelung discutată. In stadiul în care a 
ajuns lucrările Conferinţei de pace, situaţia creată României nu 
corespunde cu dreptele ei aşteptări. După ce în tratatul cu Ger- 
mania nu îi s'a dat reparatiuni potrivite cu perderile ei,in proec- 
tul de tratat cu Austria să jicneşte în chipul cel mai grav, în 
mai multe privinţe, drepturile şi interesele ei. In adevăr, Româ- 
nia, cu toate repetatele ei protestări, îşi vede prin acest tratat 
impusă obligatiunea de a primi dinainte hotărârile pe cari Ma- 
rile Puteri vor socoti de trebuintä să le iee in privinţa punctelor 
cari interesează viaţa internă a ţării, atât în chestia minorităţilor, 
cât şi a transitului si comerţului cu celelalte State. Această stipu- 
latiune este, atât in formă cât şi in fond, incompatibilă cu dem- 
nitatea, cu liniştea internă și cu interesele economice ale unui 
Stat suveran. Proiectul de tratat pe cari Marile Puteri vor să-l 


316 


impună României ca o consecinţă a obligatiunii prevăzută în tra- 
tatul cu Austria, stabileşte un regim de control şi neatârnare 
mărginită, care nu corespunde cu situaţia Regatului dinainte de 
răsboiu, nici cu raporturile internaţionale normale dintre Sta- 
tele suverane. Pe de altă parte Consiliul Marilor Puteri. fara a 
tine seamă de tratatul din 1916 si de actul solemn de unire dela 
Alba Iulia, n'a respectat integritatea teritorială a Banatului, pe 
care la împărţit în trei, cu graniţe arbitrare şi artificiale, isvor 
inevitabil de conflicte, în dauna unor interese economice şi po- 
litice româneşti de prima ordine si cu nesocotinta sentimentelor 
marei majorităţi a locuitorilor acestei provincii. — Deasemenea 
în ceeace priveşte graniţa fixată de Puteri între România şi Un- 
garia, nu sa luat în consideratiune nici stipulatiunile trutatu- 
lui din 1916, nici actul Unirii, iar linia convenţională stabilită 
fără cooperatiune cu reprezentanţii României nu tine seamă nici 
de conditiunile locale economice, nici de conditiunile de si- 
gurantä necesare caiii ferate, care să întinde dealungul acestei 
fruntarii. Această graniţă străbate Mureşul si desparte gurile lui 
de tot cursul unui râu care constitue cea mai însemnată cale de 
comunicatiune fluvială din tot centrul Regatului. Pe aceasta 
linie de hotar Marile Puteri ceruseră României să-şi retragă tru- 
pele sale fără a fi procedat mai întâiu la desarmarea trupelor 
bolseviste ungare. O atare hotărâre contrarie însăşi intereselor 
de ordine şi de stabilitate în această parte a Europei centrale, 
schimbă în chipul cel mai periculos situaţia militară a României. 
Ea expunea dominatiunii bolşeviste ţinuturile si oraşele pe cari 
ocupatiunea României le scăpase de urgia ei si încuragiă și în- 
tărea focarul de anarhie dela Budapesta, care ameninţă să să 
întindă în tot centrul Europei. Acum, în urmă, Marile Puteri au 
fost puse în măsură a constată că numai prin ocuparea Buda- 
pestei să poate pacifică Europa centrală. — Acest nou serviciu 
adus de România cauzei păcii şi ordinei, ar fi trebuit să constitue 
un nou titlu în fata Conferinţei, pentru ai asigură din partea 
acesteia dreptele revendicări ce-i fuseseră recunoscute de trata- 
tul din 1916. Cu cea mai penibilă surprindere România a văzut 
însă micşorându-să posibilităţile oferite de ocupatiunea ei armată 
pentru a stabili și consolidă în Ungaria pe baze democratice o 
stare de lucruri, care să garanteze în acelaşi timp ordinea si pa- 
cea în centru Europei si raporturi de amicitie pe noile ei granite. 
Consiliul celor patru n'au voit să înlesnească dobândirea acestor 
resultate printr'o colaboratiune amicală la Budapesta. Dimpo- 
trivă acţiunea lui a încuragiat elementele ostile. El a decis ca să 
impună României ca având fiinţă armistițiul ungar din Noem- 
bre 1918, după ce acest armistițiu fusese nesocotit în două rân- 
duri de guvernul dela Budapesta, după ce Conferinţa insasi ce- 
ruse armatei române să coopereze contra Ungariei, și după ce 
forte ungurești organizate, împotriva prescriptiunilor acestui ar- 
mistitiu. contestă armatei române drevtul de asi însuşi materia- 


317 


lul de răsboiu si de cale ferată luate dela inimic si de care acesta, 
Sa servit pentru a o atacă. Deasemenea el caută să impedece ca 
ea să-şi poată redobândi pe cale de rechizitii o parte neînsem- 
nată din instrumentele si din materialul agricol si industrial de 
care în timpul ocupatiunii lor Puterile Centrale au despoiat cu 
totul România, și din care o mare parte fuseseră date tocmai 
Ungariei. — Cu toate acestea rechizitiile cerute dă Comandamen- 
tul român nu trebuiau să atingă o treime din disponiblitati, asa 
încât să respecte nevoile populatiunii și să nu oprească in loc 
viata economică a ţării. Această atitudine a Consiliului faţă de 
România nu trebuie să ne facă a uită că alti Aliati au putut, sub 
regimul aceluiaşi armistițiu din Noembre 1918 si fără să aibă 
motivul unor noi ciocniri cu armata ungară, să golească tinutu- 
rile ocupate de ele, nu numai fară opoziţie din partea Marilor 
Puteri, dar chiar cu concursul efectiv al unora din reprezen- 
tanţii lor. Ce e drept aceste teritorii după pace trebuiau să revie 
unui Aliat, României, iar nu să fie înapoiate inimicului. In 
fine, Consiliul suprem a menţionat în condiţiunile puse amiralu- 
lui Colceag si „părţile locuite de Români din Basarabia”, ceeace 
au îngăduit celor rău-voitori să încerce a răspândi svonul că ar 
există părți neromânesti, cari ar putea fi contestate României 
în această provincie unită în întregime cu Regatul prin voinţa 
populajiunii sale, ca o dreaptă si firească reparatiune a actului 
de răpire făptuit în 1812 de autocratia rusească. Formula astfel 
întrebuințată de Consiliul suprem, precum şi întârzierea de a dă 
o forma definitivă hotărârii lui, aduce acestei provincii cele mai 
mari pagube. Desi această hotărâre nu poate să fie în contradic- 
tie cu natura însăşi a elementelor si cu intenţiile exprimate de 
majoritatea. reprezentanţilor Marilor Puteri, totuşi asemenea în- 
târzieri sunt menite să trezească speranţe printre agitatorii bol- 
sevisti si alţii, şi să amenințe opera de ordine si de pace pe care 
România a săvârşit'o din fericire în Basarabia, pe când toate 
ținuturile de peste Nistru sunt încă prada celei mai groaznice 
anarhii. — Situatiunea creată României prin hotărârile şi proec- 
tele Conferinţei se poate rezumă astfel: 1) Articolul din proectul 
de tratat cu Austria privitor la drepturile minorităţilor, la tranzit 
si la comerţ, prevede în forma lui o obligatiune care cu greu sar 
putea admite chiar faţă de un vrăjmaș învins, — şi departe de 
a îndulci efectele, proiectul de tratat pe cari Marile Puteri voiesc 
să-l impue României conţine considerente jicnitoare la indepen- 
denta acestui Stat, de care guvernul român nu poate lua cuno- 
stintä fără a protestà. Stipulatiunile pe care le prevede nu sa po- 
trivesc de asemenea cu acea neatârnare acărei luare în discu- 
iune sau mărginire guvernul român nu ar putea-o admite nici 
din partea Puterilor semnatare ale tratatului din Berlin, nici din 
partea celorlalte Mari Puteri, cari n'au iscălit acel tratat. In 
adevăr în 1916 Franţa, Marea Britanie si Italia recunosteau Ro- 
mâniei dreptul de a participă la negociatiunile de pace cu ini- 


318 


micii pe un picior de perfectă egalitate cu ele. Iată textul artico- 
lului VI: „România să va bucură de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii 
în tot ce privește preliminarele şi negociatiunile de pace, precum 
şi în ce priveşte discuţia chestiunilor cari vor fi supuse hotărâri- 
lor Conferinţei de pace.” In 1919 aceleași Puteri prin tratatul pe 
care îl negociază cu Austria iau hotărârea ca România să să 
oblige a primi tot ceeace ele, în înţelegere cu America, vor socoti 
de cuviinţă să-i impună privitor la drepturile minorităţilor, la 
tranzit si la comerţ. Contradictiunea dintre cele două tratamente, 
dinainte și după răsboiu, este prea mare pentru ca guvernul ro- 
man să poată pierde nădejdea de a vedea recunoscându-să drep- 
tatea cauzei sale. Guvernul român nu poate să conceapă ca 
acţiunea sa politică si militară alături de Aliați si în urma cererii 
acestora să indreptäteascä a să repune în discuţie independenţa 
noastră 40 de ani, după ce semnatarii tratatului dela Berlin o 
recunoscuseră în mod formal și definitiv. De altminteri atari 
stipulatiuni prin rezultatele lor practice nu adaugă nimic drep- 
turilor legitime ale minorităţilor pe cari România le-a asigurat 
în chipul cel mai larg şi mai echitabil. — Delegatiunea României 
în notele ei din 27 şi 31 Maiu 1919 s'a declarat gata să înscrie 
în proectul de tratat la art. 5, part. III, sect. IV, textul următor: 
„România acordă tuturor minorităţilor de limbă si religiune 
care locuiesc înlăuutrul noilor sale graniţe, drepturi egale cu cele 
de care să bucură ceialalti cetățeni români,” precum si de a 
primi în genere toate dispozitiunile pe care toate statele făcând 
parte de Liga Naţiunilor le-ar admite pe propriul lor teritoriu. 
Guvernul român speră că un sentiment de amiciţie în chip firesc 
impus de atâta sânge vărsat împreună şi că un sentiment de 
dreptate, dictat de principiile care trebuie să domine opera Con- 
ferintei, vor face să să respecte neatârnarea unui Stat liber si 
vor împedecă să să constitue în dauna lui un ferment de neînce- 
tate agitatiuni, pe care intervenţii vrăjmaşe nu să vor feri de a 
le desvolta şi care vor ameninţă siguranța politică şi desvoltarea 
economică a României. 2) Nerecunoscându-să integritatea 
Banatului hotărâtă de tratat, România să vede lipsită de grani- 
tele care garantau liniştea teritorială de desvoltarea ei firească 
economică. — 3) Pe când ostilitățile au încetat în restul Euro- 
pei, de mai bine de 7 luni, România să găsește în stare de răs- 
boiu cu vecinii ei bolsevistii Ruși şi Unguri, si populatiunile ne- 
românești din ţările române sunt intr’o neîncetată agitatiune prin 
nesiguranța soartei ce le aşteaptă. — Această stare de lucruri nu 
corespunde nici cu drepturile care fuseseră recunoscute României 
prin tratatul de alianţă din 1916, ale cărui clauze nu au fost 
respectate, nici cu conditiunile indispensabile pentru garantarea 
siguranţei internaţionale şi a păcii interne a acestei ţări. La 
Budapesta, unde guvernul bolșevic, a fost răsturnat prin acţiunea 
militară română, departe de a întâmpină dreapta recunoaştere 
a acestui rezultat atât de însemnat pentru cauza generală a păcii 


319 


si colaborafiunea amicală necesară spre a-i consolidă efectele 
lipsindu-i, România se găsește într'o situaţie care încuragiază 
ostilitățile împotriva ei şi ameninţă să arunce din nou în mijlocul 
nesigurantei şi dezordinei acele ţinuturi de abia scăpate de anar- 
hie. Drept urmare a acţiunii române la Budapesta, Consiliul 
Marilor Puteri a crezut chiar de cuviinţă să oprească trimiterea 
oricărui material militar promis sau datorit de el României, cu 
toate consecinţele de ordine morală şi materială pe care o aseme- 
nea măsură le poate atrage după sine. Dintr'un simtemânt de 
solidaritate si pentru a afirmă încă odată tot preţul ce-l pune în 
menţinerea intactă a legăturilor ce o unesc cu Puterile aliate şi 
asociate, delegaţiunea română, deși interesele României n’au fost 
ţinute în seamă în tratatul de pace cu Germania, l’a iscălit totuşi 
fără nici o rezervă. Guvernul român să vede însă silit să declare, 
pentru consideraliunile mai sus arătate, că îi este cu neputinţă 
să adere la unele din clauzele înscrise în tratatul cu Austria si 
că nu-l poate iscăli, dacă Consiliul suprem nu să socotește dator 
să revie asupra stipulatiunilor care lovesc demnitatea si intere- 
sele ţării”. 

12 Sept. 1919, 


D. Ion I. C. Brătianu, preşedintele Consiliului de miniștri, a 
prezentat azi M. S. Regelui demisiunea guvernului, al cărei text 
este următorul: „Sire. După victoria Aliaților Maiestatea Voastră 
a binevoit a mă însărcină cu formarea ministerului şi a mă numi 
Prim Delegat al României la Conferinţa de Pace. Am primit de 
acord cu colegii mei, această înaltă si grea misiune, rugând pe 
Maiestatea Voastră să binevoiască a aprobă ca să n'o îndepli- 
neasc decât pe temeiul tratatului de alianţă ce semnasem la 1916. 
Consiliul suprem al Marilor Puteri, care a înlocuit Conferinţa de 
Pace a Statelor aliate n'a ţinut seamă de acest tratat si a hotărât 
să impună României condițiuni pe care ea nu le poate primi, de- 
oarece sunt incompatibile cu demnitatea, neatârnarea şi interesele 
sale politice si economice. Aceasta este convingerea unanimă a 
membrilor guvernului, atât a celor din vechiul regat, cât şi a 
celor ce reprezintă toate ținuturile unite. Tratatul nostru de 
alianţă fiind astfel nesocotit, am onoare a rugă pe Maiestatea 
Voastră să binevoiascä a primi demisiunea ministerului”. De- 
misiunea a fost primită si M. S. Regele va avizà. 


15 Sept. 1919. 


Cu privire la nedreptätile cari să fac României, faţă de 
jertfele ei, marele ziar italian Roma a publicat urmätorul articol: 
„Visul unui popor valoros, dar persecutat de soartă, s'a realizat 
în cele din urmă: după două zeci si cinci de veacuri Dacia lui 
Traian a reînviat şi s'a prefăcut în România Mare. Dela Dunăre 
la Carpaţii cei mari, dela Tisa la Nistru şi Marea Neagră să în- 
tind, in formă semicercularä, împrejurul masivului muntos al 


820 


Transihaniei sau Sibiiului, si reuniti într'un Stat compact si 
omogen, campiile Munteniei, Moldovei, Bucovinei, Basarabiei si 
ale Banatului Timisanei, care sunt cele mai fertile din lume. 
Acest Stat bogat in grâne, lemne, animale, fier, cărbune si petrol, 
plin de căderi de ape, cu terenuri canalizabile şi irigabile, având 
norocul de a să găsi la gurile unui fluviu atât de important ca 
Dunărea şi de a avea un debuşeu la Mare, este populat astăzi de 
mai bine de 15,000.000 de oameni muncitori, în majoritate agri- 
cultori, prolifici, capabili de a se dublă într'o jumătate de veac si 
de a deveni una din puterile mijlocii ale Europei. — Dar câte 
furtuni n’au trecut şi n’au sguduit acest popor tenace in pästra- 
rea, limbii si nationalitätii sale si pentru ași recuceri libertatea si 
independenţa, politică. Asezati de Traian pe masivul Daciei pentru 
a apără civilizatiunea greco-latinä a Europei orientale, vitejii 
pionieri români si stränepotii lor ş'au realizat destinul dealungul 
veacurilor contra invaziunilor și turburărilor barbarilor germani, 
ale Sarmatilor, Mongolilor, Turcilor, ete. Rolul lor, la început 
militar, a devenit o misiune civilă, geografică și istorică, şi încă 
si astăzi, nu printr’o frază retorică, ci printr'un fapt real ne- 
atacabil, România este sentinela civilizatiunii occidentului latin 
contra oricărei reactiuni şi contra oricărei primejdii. Pe când, 
în cea mai mare furie a răsboiului mondial, Europa se cutremură 
sub isbiturile armatelor germane care masacraseră totul d'im- 
prejurul lor, Romania nu soväi să-și puie existenţa în primejdie, 
prin credinţa ei intr’un mare ideal. Astăzi când bolsevismul ruso- 
german o ameninţă din două părţi, ea luptă, să impotriveşte şi 
triumfă, păstrându-şi ordinea şi civilizaţia primite dela părinţi. 
— E nevoie a studiă lupta României contra bolsevismului spre a 
înţelege şi a admiră acest ultim act al marii bătălii. România, 
foarte bogată prin natura sa este astăzi săracă din punct de 
vedere comercial, deoarece a fost jefuită şi prădată în timpul 
răsboiului, mai ales de Germani. Este de altfel o ţară de reminis- 
cente feudale si de mari proprietăţi, moștenire a regimurilor 
străine medievale din nenorocire putin depărtate. Primejdia ca 
bolşevismul să invadeze România era deci enormă si ea n'a fost 
înlăturată decât de bunul simţ si de patriotismul poporului ro- 
man. Soldaţii români desculți şi rău echipați de Antanta ingrată, 
în lupta contra bolsevistilor din Rusia si din Ungaria, au facut 
minuni de sacrificii, de o valoare egală ca aceea a trupelof italo- 
franceze ale lui Napoleon, fiind susținuți numai de forţa morală 
a idealismului latin. — Si totuși acest popor minunat, care s’a 
câştigat titluri atât de mari la recunoştinţa Europei n'a fost 
răsplătit de Antanta victorioasă decât prin ignoranță, uitare si 
chiar printr'un tratament agresiv și nedrept. Si, pe când Ro- 
mânia ş'a jucat ultima carte pentru Antantă, aceasta nu-i recu- 
noaste graniţele sale geografice si istorice, promise si garantate 
de tratate şi discută, pentru ca să-i răpească o parte din Basara- 


321 


bia, Banat şi Dobrogea. Ca să aibă pace şi linişte la ea, după 
atâtea secole care au răsfirat pe Români înafară de graniţele lor 
naturale, şi au altoit pe trupurile lor frânturi neînsemnate de 
popoare străine, Românii, întocmai cum face săteanul după o 
inundație, ar voi să curețe terenul schimbând elementele etnice 
eterogene importate, cu cele nationale împrăștiate înafară de gra- 
nite. D'impotrivă Antanta prin Art. 60 din proiectul Tratatului 
de pace dela Saint-Germain, caută să protejeze în România 
interesele minorităţilor etnice şi religioase, amenințând să per- 
petue o stare de lucruri dezastroase pentru opera de consolidare 
naţională. România e desamăgită, dar nu descuragiată. Ea are 
nevoie de un concurs material si moral spre a continuă misiunea, 
ei de sentinelă latină şi dacă ea nu-l va obţine dela Antantă, îl 
va primi cel putin dela latinitate, care devine din ce in ce mai 
conștientă de importanţa României si de datoriile ei către ea. Cu 
toată ingratitudinea si desiluzia care le-a suferit, România va 
triumfa mulţumită virtuţii poporului său.“ 


19 Sept. 1919. 


Astăzi la orele 10 şi jumătate a avut loc remiterea conditiu- 
nilor de pace ale Aliaților delegatiunii bulgare la ministerul afa- 
cerilor străine din Paris. D. Clemenceau, care prezidă sedinta, a 
rostit următoarele cuvinte: „Domnilor plenipotentiari bulgari, 
textul conditiunilor de pace ale Aliaților vă va fi remis; cu ince- 
pere de azi veţi avea, pentru a vă prezentă în scris observatiunile, 
un termin de 25 de zile. Consiliul suprem, după examinarea ob- 
servatiunilor prezentate in terminul fixat, va adresă un răspuns 
scris delegatiunii bulgare, indicându-i terminul în care va trebui 
să deie răspunsul definitiv”. 1). Teodorov, şeful delegatiunii, 
luând volumul cu condiţiile de pace, a cetit un memoriu lung, în 
care a prezentat apărarea poporului bulgar asigurând de bunele 
sale intentiuni în viitor. 

Din acest tratat pe noi nu ne interesează decât frontierele 
Bulgariei, mai ales că într'un timp era vorba ca Marii nostri 
Aliați să ne iee Cadrilaterul şi să-l deie inimicului învins. Fron- 
tiera de sud, după tratat, va fi linia Munţilor Rhodope, lăsând 
Bulgariei o ieșire economică la Marea Egeă, sub protectiunea Li- 
gei Naţiunilor. Frontierele cu Romania răman cum au fost fixate 
prin Tratatul din 1913 din București. Frontiera din partea Ser- 
biei să modifică putin în regiunea Strumitei în favoarea, acesteia. 
Apoi prin Art. 127, Bulgaria să angajează să restituie toate obiec- 
tele luate sau sechestrate în teritorul invadat al României, Greciei 
si Serbiei. Afară de aceste, va da României: 60 de tauri, 6000 vaci 
de lapte, 5250 cai şi iepe, 1050 catâri, 3400 boi de jug: berbeci și 
oi, 15.000, iar ca despăgubire de räshoiu 1 miliard de lei. 

25 Sept. 1919. 


Marele ziar american The New-York Herald din zilele tre- 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari, 21 


322 


cute a publicat sub titlul: „România părăsită şi prădată” un arti- 
col foarte important, care apără cu multă, energie drepturile 
noastre, după cum urmează: „Este greu de închipuit un rechizi- 
tor mai aspru al operei îndeplinite de Conferinţa păcii decât 
nota, pe care guvernul român a prezentat’o Conferinţei de pace, 
motivând refuzul său de a semnă pacea cu Austria. Si ceea ce 
este mai regretabil este faptul că severitatea sentintei este pe 
deplin justificată. Atitudinea Celor Patru Mari constituie o fla- 
grantă călcare a stipulatiunilor unui tratat semnat de ei, încer- 
cand a restrânge independența României şi pundnd’o sub tutela 
economică a marilor puleri. Să analizăm întâiu obligatiunile 
Tratatului: D. Wilson afirmă că hotărârea în chestia Shantungu- 
lui s'a luat cum sa luat din cauză că Franţa si Marea Britanie 
erau legate prin angajamente contractate cu Japonia. Argumen- 
tul este irefutabil. Dacă tratatele ar trebui privite ca „petece de 
hârtie” de către Marile Puteri, de ce am condamnă atunci pe 
Germani? Hotărârea în chestia Shantungului a fost dictată din 
cauza obligatiunilor unui tratat, — orice altă justificare este de 
prisos. De ce atunci: principiul sănătos de respect şi de credință 
față de obligatiunile tratatului este batjocorit în cazul României? 
lată pentru ce este batojocorit. In 1916 când Aliaţii impingeau 
România să între în răsboiu, dânşii printr'un tratat solemn de 
alianţă au stabilit drepturile României asupra Banatului, asupra 
părţilor din Ungaria cu populatiune românească si asupra Buco- 
vinei până la Prut. Aliaţii s'au mai angajat să furnizeze muni- 
fiuni, pe cari nu le-au furnizat nici odată; iar prin articolul 5 al 
Convenţiei să stipulă că România să va bucură de aceleaşi drep- 
turi ca şi Aliații pentru tot ceeace priveşte preliminarele, nego- 
cierile de pace precum şi discuția asupra chestiunilor cari vor fi 
supuse la deciziunile Conferinţei de pace. Acest tratat de alianţă 
a fost sfăşiat într'un mod asa de cinic ca si Germania care a 
făcut la fel când a încălcat neutralitatea Belgiei. Teritoriile cari 
după faimosul principiu al „autodeterminării” să cuvineau Româ- 
nici şi i-au fost garantate prin tratatul din 17 August 1916 îi sunt 
acum refuzate din partea Conferinţei de pace. În loc sa ia parte la 
lucrările Conferinţei pe picior de perfectă egalitate, care lucru i-a 
fost garantat în acelaş tratat din 1916, României s'a dat să 
joace rolul de „Cenușereasă”. Banatul a fost împărțit în trei parti 
după un plan care desfidea orice principiu de siguranţă natio- 
nalà, orice sentiment de rasă sau bun simț politic. Pe scurt, tra- 
latul cu Japonia este sfânt, — şi aşa e drept. Dar un tratat cu 
România este, de fapt, fără valoare. Pentru ce? Fiindcă Japonia 
este un Stat puternic şi fiindcă România este „o națiune mică cu 
interese limitate”. S’a spus de multe ori cu amărăciune că sunt 
două legi: o lege mai dulce pentru criminalul bogat şi alta fără 
mila pentru săracul delicvent. Dar este revoltător că s'a găsit ase- 
menea doctrină luată drept regulă de acțiune tocmai de aceia 
cari propovăduesc că să va creă o lume nouă pe bazele onoarei 


323 


şi a justiției. — „Atitudinea, Conferinţei de pace faţă de minori- 
tätile etnice” pentru a intrebuinta jargonul pedant al tratatelor 
de pace este inadmisibil. România este un Stat suveran şi ca 
atare este în drept să-şi reguleze afacerile interne în deplină inde- 
pendentä. Ea a propus de bună voie inserarea în tratatul cu 
Austria a unei clauze categorice care statuă că: „România acordă 
tuturor minorităţilor de limbă si de religiune cari locuese in 
interiorul noilor sale fruntarii, drepturi egale cu ceialalti cetă- 
jeni români”. Un Stat nu poate merge mai departe în ceeace pri- 
weste pe supuşii săi decât să le garanteze egalitate de drepturi 
pentru toţi. Dar Conferinţa a creat un Stat în Stat. Ea pune 
„minoritățile etnice” sub egida unei Comisiuni internationale de 
supraveghere (epitropii). Conferinţa pune guvernul român şi pe 
celelalte guverne ale „naţiunilor mici şi cu interese limitate” în 
© poziţie de vasalitate. Aceasta arată modul cum Marile Puteri 
aplică clauzele tratatului, tratând România pe picior de egalitate! 
Are oare Comisiunea de epitropi (board of guardians) aceeași 
pulere de mediatiune in Statele mari cu interese nelimitate? 
A pune chestia astfel înseamnă, cum spun pretinii nostri fran- 
cezi, să primesti si răspunsul (din însuși cuprinsul întrebării 
reiese răspunsul). — Mai departe, nemulțumită cu condiţiile de 
perpetue turburări pe cari le-a organizat înăuntrul micilor State 
cu minoritățile etnice privilegiate, Conferinţa a înläntuit inde- 
pendenta economică a acestor State, decretând modul cum ele tre- 
buie să pună convențiile de tranzit si comerţul international. 
Chiar dacă micile naţiuni ar cunoaşte exact măsurile ce s'au 
luat cu privire la dânsele, totuşi pretenţia Conferinţei ar fi exor- 
bitantă. Dar ceeace e si mai rău este că ele nu ştiu nimic asupra 
<uprinsului acestor măsuri. Ele sunt obligate să primească prin 
anticipație orice hotărâri va luă Conferinta mai târziu. Si să să 
slie: aceste State astfel tratate sunt State Aliate. România în spe- 
cial este Aliatul, pentru care Conferinţa este foarte avară în sim- 
patie. Dânsa a luptat cu vitejie, cu toate că a fost părăsilă si 
tradatd de Rusia. Intrarea ei in răsboiu a atras patru zeci de 
divizii inimice pe frontul ei de pe alte fronturi. Lealitatea ei fata 
de Aliați a costat o zecime din populația ei totală şi devastarea 
celei mai mari părți a teritorului României, de inimicul, care a 
fost si al nostru. De îndată ce a putut să revie din situaţia deza- 
struoasă provocată de succesele germane, cari succese au fost 
pricinuite de defectiunile ruseşti, România a reluat armele de 
luptă. Si nu mai departe decât acum câteva săptămâni Aliaţii au 
fost scäpali de un serios pericol, când România atacată de arma- 
tele lui Bela Kuhn, a destrus complet bolsevismul unguresc. şi 
în schimbul fidelității sale, a curagiului şi a sacrificiilor ei, Ro- 
mania este obligată de Puterile care ş'au dat cuvântul să trateze 
cu ea pe picior de egalitate, să subscrie stipulatiuni cari îi lezează 
demnitatea, cari pun in joc siguranța ei si care îi impedecà libera 
ei desvoltare economică. Ce mai început pentru Liga Naţiunilor! 


21* 


324 


D. Lloyd George a avut dreptate propunând închiderea Confe- 
rinfei de pace. Era si timpul!” 


28 Sept. 1919. 


După o criză lungă şi laborioasă, eri s'a constituit noul gu- 
vern astfel: Generalul Artur Văitoianu, preşedinte al Consiliului 
si ministru la interne; N. Mişu, la externe; generalul I. Popovici, 
la domenii; generalul J. Popescu, la industrie şi comerţ; genera- 
lul 1. Räscanu, la răsboiu; Eman. Miclescu, la justiţie. Domnii 
Al. Vaida Voevod, Ştefan C. Pop, Vasile Goldis, I. Nistor, I. Incu- 
let si D. Ciugureanu, miniştrii ai Ardealului, Bucovinei si Basa- 
rabiei. D. Ion Anghelescu a fost numit ministru la finanţe. 

După depunerea jurământului noii miniştri s'au întrunit în 
Consiliu. La esirea din Consiliu, d. general Văitoianu a dat presei 
următorul comunicat: „Insărcinat de M. S. Regele cu formarea 
guvernului, am primit această grea misiune ca o datorie către 
Țară şi Coroană. Menirea noastră este ca menţinând legăturile 
cele mai strânse cu Aliaţii, să asigurăm drepturile şi demnitatea 
Statului. Inăuntru acest guvern, străin de luptele politice, va 
prezidă alegerile pentru Constituantă într'un spirit de libertate, 
de nepărtinire şi de ordine, pentruca rezultatul lor să exprime 
întreagă, liberă si nesilită voinţa ţării”. 

Din acest comunicat reieasă în mod limpede hotărârea noului 
guvern de a menţine strânse legăturile cu Aliaţii noștri, urmând 
astfel linia de conduită a politicei externe, care are asentimentul 
întregii suflări româneşti. Menţinând aceste legături cu Aliaţii, 
noul guvern declară apoi că asigură drepturile și demnitatea 
Statului, ceeace este iarăşi o directivă de guvern, care intră în 
cadrul sentimentelor unanime ale Românilor, atât din vechiul 
Regat, cât şi din ţările alipite. 

A doua misiune a noului guvern este să prezideze alegerile, 
dând putinţă ţării a arătă care este opiniunea dominantă a ei 
în chestiunea mare ce îi să pune dacă trebuie să primească condi- 
tiunile adânc jicnitoare drepturilor şi suveranităţii ei ca Stat 
liber, sau să nu accepte aceste condițiuni. Prezidarea alegerilor 
de către noul guvern, care este format înafară de cadrele parti- 
delor politice este o garanţie suficientă a libertăţii lor şi că noii 
aleşi vor reprezenta şi simtirile ţării întregi. 


18 Oct. 1919. 


Astăzi se împlineşte un an de când d. Alex. Vaida-Voevod, 
deputat, a declarat în parlamentul unguresc, în mod solemn si cu 
barbatie, că Românii din cuprinsul Regatului Sfântului Stefan 
să consideră ca naţiune independentă. Toată lumea știe ce a ur- 
mat după aceasta. Cu ocazia acestei aniversări, d. Iuliu Maniu 
a trimis d-lui Vaida-Voevod următoarea telegramă: „La prima 
aniversare a zilei când comitetul central al partidului national’ 
român prin glasul tău cuminte si înflăcărat a declarat în parla- 


825 


mentul din Budapesta independenţa naţiunii române din Transil- 
vania şi Ungaria, ca pe urmă să decreteze pentru vecie Unitatea 
tuturor Românilor, cuprins de cea mai intimă recunoştinţă faţă 
dé prevederea politică şi hotărârea bărbătească cu care ai rostit 
cuvântul tuturor Românilor, tin să-ţi arăt gratitudinea întreg 
neamului românesc fata de tine, faţă de tovarășii tăi în parlamen- 
tul ungar şi faţă de întreg comitetul central al partidului naţional 
român, În mijlocul muncii stăruitoare pe care şi azi ca totdeauna 
necontenit o desfäsuri pentru asigurarea drepturilor integrale ale 
întreg neamului românesc și al României Unite, rog primește 
asiguarea alipirii noastre frätesti, a recunostintii si încrederii 
desävârsite a poporului românesc”. (Vezi ziua de: 7/20 Oct. 1918). 


26 Oct. 1919. 


Implinind 39 de ani de cand am fost promovat ca doctor in 
medicină si chirurgie de către Universitatea din Bucuresti, din- 
tre cari 36 de ani în serviciul Directiunii generale a serviciului 
sanitar si 2 ani luând parte la marele si sfântul răsboiu al in- 
tregirii neamului românesc ca medic-colonel, am crezut că a sosit 
timpul ca să las locul unui confrate tânăr, consacrându-mi restul 
zilelor pentru redactarea şi tipărirea acestor Insemnări din Răs- 
boiul României Mari şi scoaterea ediţiei a II-a din Dicţionarul 
Sănătății completându-l si imbogätindu-l cu cel putin 1000 de 
figuri, am demisionat din postul de medic primar al Spitalului 
I. C. Brătianu, din Buzău, pe ziua de 1 Octomvrie pentru a’mi 
regula drepturile de pensiune. Onor. Directiune generală a servi- 
ciului sanitar mi-a primit demisiunea prin ordinul Nr. 3316 din 
17 Septembre a. c. cu aceste cuvinte: „Domnule Medic primar. 
Am onoare a vă face cunoscut că am luat cunoștință de hotărâ- 
rea d-voastre de a vă retrage din serviciul acestei Directiuni. Di- 
rectiunea simte de a sa datorie, a vă aduce cu această ocaziune, 
viile sale mulţumiri pentru nepretuitele servicii aduse ei, in timp 
de 36 ani, rugându-vă să credeţi în regretul ce simte de a fi 
lipsită de un destoinic si conştiincios slujitor şi că isi va aduce 
aminte întotdeauna cu plăcere de modul cum v’ati achitat de 
îndatoririle d-voastre, care poate servi de pildă corpului nostru 
medical”. p. Director general, Dr. Martinescu. 

Fiindcă providenta m’a învrednicit să ajung și să petrec 
aceste zile fericite în România Mare, m'am hotărât ca acum, 
după 43 de ani petrecuţi în scumpa noastră Țară, să mă stabilesc 
în frumosul nostru Ardeal, locul meu natal, ca să mă bucur im- 
preună cu toţi iubiții mei de acolo, trăind în deplină libertate, cu 
mulţumire sufletească si în adevărată lume românească. Greu 
îmi vine însă să mă despart de Buzău, unde n'am bucurat de 
multe simpatii, precum şi de multii mei pretini de aci, cari 
stăruiesc să rămân cu ei. 

Părăsind orașul Buzău mi-am adus aminte de anii 
1896—1899. în cari am fost si profesor de igienă al elevilor clasei 


326 


VII din liceul „Hâșdău”, si in suvenirul acelor ani, voind să 
stabilesc o legătură vecinică între acest liceu şi numele meu, i-am 
făcut o mică donatiune, dăruind un titlu de rentă de 5%, de lei 
5000 (cinci mii), Imprumutul Unirii 1919, pentru ca Directiunea 
liceului să, deie venitul de 250 lei, în fiecare an ca premiu elevu- 
lui român-crestin care a reuşit cel dintdiu la examenul de 
capacitate. 

Pe de altă parte mi-am adus aminte si de săracii orașului. 
luându-mi rămas bun dela ei si dela toţi cetăţenii prin urmă- 
toarea adresă înaintată Primăriei: „Infăptuindu-să Romania 
Mare, n'am hotărât să mă stabilesc în märetul nostru Ardeal, 
locul meu de naştere. Părăsind cu multă părere de rău orașul 
Buzău, în care am petrecut mai bine de 27 de ani, cei mai fru- 
moși din viaţa mea, şi în care am întâmpinat multă simpatie 
din partea bunilor săi cetăţeni, nu găsesc cuvinte îndestulătoare 
pentru a le exprimă sincera mea mulţumire şi adânca mea re- 
cunoștință decât urându-le din toată inima sănătate, prosperi- 
tate şi fericire la toţi. Ca un mic semn vădit al sentimentelor de 
recunoştinţă si de regret cu care mă despart de acest frumos si 
inimos oraș, am onoare, domnule primar, a vă rugă să primiţi 
odată cu aceasta 5000 (cinci mii) lei, pe cari vă rog să binevoiti 
a-i împărţi săracilor din acest oraș cu ocaziunea sfintelor sär- 
bätori ale Naşterii Mântuitorului nostru din acest an”. — Pri- 
măria a răspuns prin următoarele cuvinte: „Domnule Doctor. 
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că Consiliul comunal in 
ședința extraordinară dela 14 Octombre a. c. a luat act cu cea 
mai mare satisfacţie de marinimoasa d-v. faptă, de a donă 
9000 lei, pentru a să distribui săracilor din oraș cu ocaziunea 
sf. sărbători ale Crăciunului și, adâne mișcat de aceasta, Consi— 
liul în unanimitate m'a însărcinat a vă exprimă cele mai căl- 
duroase mulţumiri, atât pentru donatiunéa ce ati făcut, cât și 
pentru munca neobosită ce ati depus în calitate de medic. Apre— 
ciind cu toţii înaltele d-voastre calităţi sufleteşti, precum și bu- 
nätatea, blandeta si cele mai cordiale relatiuni ce ati întreţinut 
cu societatea buzoiană în decursul celor 27 de ani de conlocuire, 
credem că suntem interpretul tuturor cetăţenilor noştri, expri- 
mându-vă unanimele regrete ce lasă în inimile tuturor plecarea 
d-voastre. Părăsind acest oraş, spre a vă reîntoarce în frumo- 
sul si iubitul nostru Ardeal, al tuturora, suntem convinși, dom- 
nule doctor, că veţi întâmpină aceeași dragoste, stimă si consi- 
deratiune, de care v’ati bucurat între noi, si vă urăm să lucraţi 
cu aceeaşi râvnă, spor şi putere de muncă până la adânci bä- 
trânete, pentru binele concetätenilor d-voastre”., Primar: 
G. Stambuliu. Secretar: C. T. Mănciulescu. 


31 Oct. 1919. 


Of, ce greu e să te muti, mai ales pe astfel de vremuri! 
Până să-ţi capeti un vagon, până să-l încarci, apoi să-l plum- 


327 


buesti, să-l nituesti, să-i pui şi nişte lăcate tari, wertheimiane, 
pentru mai bună siguranţă, și să-l vezi plecat, câtă bătaie de 
cap, câtă alergare! Norocul că şi aci am prietini şi oameni cari 
m'au ajutat, asa că vagonul a plecat înaintea mea. Astăzi, 
la ora 1 p. m., am plecat și eu, singur și în tăcere, căci pentru 
a nu-mi derangià pretinii le-am spus că voiu plecă cu o zi 
mai târziu... Adio, oraş bun, vesel, atrăgător și ospitalier; ră- 
mai cu bine şi cu suvenirul meu plăcut al unei vieţi de om! 
Adio, crâng frumos, legat de ihima orașului prin splendidul bu- 
levard I. C. Brătianu, pe dreapta si la capătul căruia să află si 
iubitul meu spital cu acelaș mare nume, şi în care am năzuit cu 
toată mintea și puterea mea ca să alin cât mai multe suferinţe 
şi să scap cât mai multe vieţi în restimp de 27 de ani! Adio, 
buni si inimosi cetăţeni ai Buzăului, cari mi-ati arătat asa de 
multă simpatie si mi-ati inseninat zilele în clipele grele și intu- 
necoase ale vieţii mele! 


2 Nov. 1919. 


După un drum de 39 de ore, am ajuns azi dimineaţă la 
ora 3 în Cluj. Ghemuit într'un colt de vagon de clasa III, desi 
aveam bilet de cl. J, căci să vând biletele de cl. J fără să fie 
vagoane de aceeaşi clasă, cu geamul uşii spart, stând ceasuri 
întregi prin gări, fără lumină în timpul nopţii, cu merinde pe 
sprânceană, am ajuns aci intepenit si amortit. Ca să nu tulbur 
somnul rudeniilor la cari voiam să mă adăpostesc, am stat in 
restaurantul gării unde era lume peste lume, un miros greu si 
un aer încărcat de fum de tutun, până la ora 7. Mi-a trebuit 
trei zile de odihnă ca să mă pot restabili. De altfel căile ferate 
sunt obiectul reclamatiunilor obşteşti şi toţi călătorii sunt indig- 
nati. Din relele lor, unele sunt legate in mod fatal de starea 
anormală din timpul de faţă, de lipsa vagoanelor şi a locomo- 
tivelor, iar altele să leagă de incuria si lipsa de conștiință a per- 
sonalului căilor ferate în mare parte străin si cu simteminte 
antiromanesti. 

10 Nov. 1919. 


Impresiunea pe care to face Clujul la prima vedere este 
dintre cele mai plăcute. El este un oraş curat, cu pavaje si tro- 
toare în bună stare, mai toate în asfalt, cu canalizatie, apă bună 
de băut si cu lumină electrică. El este străbătut de râul Somes, 
care contribuie mult la curăţenia orașului, căci în el să scurg 
apele pluviale şi domestice, cu toate murdăriile lor. Păcat numai 
că Ungurii n'au ştiut să-i aprecieze mai bine valoarea lui, ţinând 
seamă şi de estetică, căci in acest caz ar fi tras dealungul lui 
două splaiuri (cheiuri) tot asa de frumoase si binefăcătoare din 
punctul de vedere al aeratiei, ca și acele cari mărginesc Dâmbo- 
vita în trecerea ei legănată prin Capitala României, si nu ar fi 
lăsat să se clădească edificiile tocmai pe malurile lui, dând călă- 


‘828 


torului o privire asa de respingätoare cand trece pe podul de 
peste Somes. 

N’am väzut Clujul din 1912. Ce schimbare intre ceeace: era 
si ceeace este! Pe acele vremuri mergeai strade intregi fara sa 
auzi cuvânt românesc, iar astăzi treci printr'un furnicar de oa- 
meni, vorbind cei mai mulţi dulcea noastră limbă: — mișcare 
si veselie pretutindeni; chipuri din vechiul regat amestecate 
cu chipuri ardelenești si cu multe din ţinuturile ungurene, lo- 
cuite de Români, de aci şi varietatea cea mare în vorbire, în cu- 
vinte si atcent, varietate care va dispărea cu timpul, rămânând 
numai un singur graiu românesc pe tot cuprinsul României 
Mari. 


Statuia lui Mateiu Corvinul. 


Oraşul Cluj, acest cuib al șovinismului unguresc, în care 
să făureau toate loviturile care să îndreptau în contra neamului 
nostru si înăbuşea spiritul românesc pe toate căile, să romani- 
zează văzând cu ochii. Stradele si pietile principale poartă alte 
nume: dela gară intri în oraş pe Calea Regele Ferdinand I. (fost 
Ferenc Jozsef), iar când treci podul Someşului dai in Pinta 
Mihaiu Viteazgul (fost: Szechényi-tér), apoi ajungi în Piața 
Unirii (fost: Matyas Kiräly-tér). In mijlocul acestei pieti sa 
înalţă bătrâna biserică gotică care datează cam din anul 1400, 
lângă care să răsfaţă si astăzi Statuia cäläreatä, cu cei 4 Un- 
guri cu gurile căscate la picioarele ei, a eroului naţional ma- 
ghiar, Mdtyds Kirdly, simbolul gloriei maghiare, născut din 


329 


românul Ion Corvinul si dintr’o căţea ungurească, după cum 
spune un istoric de al nostru. 

Din Piaţa Unirii pleacă Calea Victoriei (fost: Kosuth și 
Magyar u.), sträduta Iuliu Maniu (f. Szent Egyhăz u.), bulevar- 
dul Regina Maria (£. Deäk Ferenc); strada Universității (fost: 
Egyetem), spre bibliotecă strada Nicolae Iorga (f. Jokai u.) iar 
din alt colţ al pietii pleacă strada Memorandului (f. Unio u.); 
apoi din bulevardul Regina Maria treci printre pietile: Stefan 
cel mare (f. Hunyadi-tér), în care să înalță majestos Teatrul 
National, la dreapta, si Cuzu Vodă (f. Bocskay-tér) la stânga, 
în mijlocul căreia sä va ridică märeata Catedrală românească 
ortodoxă, în care va oficià viitorul Episcop român al Clu- 
jului, şi ajungi în Calea Dorobanţilor printre monumentalele 
edificii: Palatul Justiţiei la dreapta si Palatul administratiilor 
financiare la stânga. Strada Arpad poartă numele de Culea Tra- 
ian; Farkas-utca să numește M. Cogdlniceanu, Kiràly-u.: 1. C. 
Brătianu: Petôfi-u.: Avram Iancu; Honvéd-u.: Calea Doroban- 
ților, mai sus amintită, etc. 

Firmele prăvăliilor toate sunt scrise românește și ungurește, 
însă într'o limbă cât se poate de stâlcită, dintre cari am notat 
din fugă unele de o naivă timiditate in româneşte, pe un fond 
tot străin, cum sunt acestea: Prăvălie de ciorupu. Magazin de 
corset. Prăvălie de fer. Fabrica de desert-bonbon si priijitură de 
ceaiu. Mâncăr reci. Mäcelar si cărnar. Vdnzare de gazelă. Ca- 
mere de darmit. Să va căpăta casă pentru darmit. Pantofar de 
lus. Ceasornicar si giuvargiu. Orologeri si juvernicar. Seuri de 
cdldrit pentru dame să afld de vânzure. Se capete puyne pentru 
faine, şi fura faine. Vand şi cumper haine falosité. Muncare rece. 
Societate marmantare evrei, etc. 

La unele cafenele am cetit următoarele anunţuri puse in fe- 
resti: In aceasta sară zice muzica lui George Molnar. Azi soare 
concerteuză Aludâr Szenthirdlyi. De-az en tata drpaneaz mu- 
zică de uzină (în loc de ogină), etc. O firmă mi-a atras mai mult 
atentiunea: Dr. Veress, pantofar, apoi alta tot asa: Dr. Kalindn 
Imre, bdcdnie. Cum? Ce fel de doctorate vor mai fi si acestea? 
Pana acum n’am auzit sa fie vr’o Academie de Pantofarie si de 
Bacanie, care să oferă titlul de doctor! Ciudată natie mai e si 
cea ungureasca! 

Dar să lăsăm aceasta la o parte, eu cred că administraţia 
orașului ar face bine să iee grabnice măsuri în privinţa firme- 
lor, să nu permită decât firme si inscripţii scrise într'o limbă 
corectă, si adevărat românească, oprind astfel pe duşmanii nostri 
inciudati să-şi bată joc de frumoasa noastră limbă. 

Populatiunea Clujului. care înainte de răsboiu, numără in- 
tre 50 până la 60 de mii, prin Junie a. c. a ajuns la 95,009, iar 
acum să crede că ar trece de 120,000, dintre cari cam vr’o 
30,000 sunt Români. Din această cauză să simte o mare lipsă 
de locuinţe. Sute de familii de ale funcţionarilor români sunt 


330 


fără de adăpost şi unii dorm la gară in vagoane. Pentru acea- 
sta a trebuit să se institue un birou de încvartirare la Primărie. 
In acest birou zilnic este un adevărat pelerinaj de chiriași şi 
proprietari, certati între ei, si de noii-veniti: unii cer locuinţe, 
alţii să plang că li să rechizitioneazä prea multe camere si alţii 
că sunt daţi afară fără să aibă unde să se mute. 


16 Nov. 1919. 


Pentru noi Românii, orașul Cluj are o deosebită importanţă, 
tot aşa de mare ca si aceea pe care Ungurii i-au dat'o. Ei au 
voit să facă din acest oraş, care să află în mijlocul Românimei 
din Regatul lor, un focar de cultură ungurească, prin ajutorul 
căreia, să cucerească sufletele românești, răpindu-le încetul cu 
încetul limba si cu ea naționalitatea. Pentru aceasta Ungurii 
s'au pus pe creare de Şcoli de Stat, de tot soiul şi pretutindenea, 
dar mai ales aci în Cluj, în inima Românismului, au căutat să 
facă un mare şi puternic centru cultural, din care să să răs- 
pândească cu profuziune curente mari si continue de desnaţio- 
nalizare. 

Cu mare răbdare şi multe sacrificii Ungurii au clădit o 
Universitule, vrednicä de admirat, cu două Căminuri märete 
pentru întreţinerea studentimei şi cu o minunată Bibliotecă. 
Mulţi Români s'au adăpat la acest isvor de cultură ungurească, 
dar, spre cinstea lor, mai toţi au păstrat în sufletul si mintea lor 
numai disciplina învăţăturii, pe care au aplicat'o mai pe urmă 
sufletului şi scrisului românesc şi in acest mod s'a născut mis- 
carea de renaştere a limbei şi literaturii românești, care a dat 
naștere generatiunilor cari au făurit România Mare. 

Universitatea din Cluj, care eră cea mai puternică școală a 
ai în contra tuturor celor de neam străin, s'a transformat 
astăzi într'un sanctuar în care răsună mândrul graiu românese 
din gura atâtor fruntaşi ai culturii si stiintii române. Această 
universitate este de azi înainte focarul culturii româneşti pen- 
tru tot cuprinsul Ardealului si al ţărilor ungurene locuite de 
Români, până la malurile Tisei. La acest focar vor veni să să 
încălzească la razele Stiintii româneşti generaţiile tinere din ace- 
ste ţinuturi desrobite şi vor plecă de aci purtând în mintea şi 
sufletul lor bogăţia cuvântului românesc, răspândindu-l până în 
cele mai depărtate unghiuri ale ţării. 

Această universitate, chiar din primul an, numără 1880 
studenţi, adecă de două ori mai mulţi decât avea sub Unguri. 
Acești studenţi după naţionalitate să impart astfel: 1296 Ro- 
mani, 278 Evrei, 229 Germani si 77 Maghiari. După locul naş- 
terii ei se împart astfel: 1305 din Transilvania, 315 din Banat, 
101 din părțile Aradului, Bihorului si Maramureşului, 84 din 
vechiul Regat, 12 din Basarabia, 12 din Bucovina (adecă 1829 
din România întregită), 38 din Ungaria, 5 din Polonia, 2 din 
Rusia, 1 din Franţa, 1 din Elveţia, 1 din Austria, 1 din Ceho- 


331 


Slovacia, 1 din Ucraina si 1 din Jugo-Slavia (Macedonia), adec& 
51 din sträinätate. Cei mai multi studenti sunt inscrisi la drept: 
938, la medicină: 721, la litere: 116 si la științe: 105. Este vred- 
nic de insemnat cä au venit la universitatea de aci studenti din 
Torontal, cari n'au voit să meargă la Belgrad, apoi un student 
din Ucraina si, lucru de mirare. 77 sunt studenti unguri. 

Ca forte didactice, universitatea din Cluj, numără: la 
facultatea de drep!, li profesori si agregati; la medicină, 17 pro- 
fesori si agregati, ajutati de 102 adjuncti, asistenti si practicanti; 
la litere, 22 profesori, agregati, conferentiari si lectori, iar la 
ştiinţe: 19 profesori, agregati si conferentiari, asistati de 20 şefi 
de lucrări, asistenţi conservatori de colecţii şi preparatori. 

Am avut fericirea să fiu de fata la câteva lectiuni de deschi- 
dere dela medicină ale profesorilor Dr. Iacobovici, Dr. Mihail, 
Dr. Minovici, iar la litere la ale profesorilor Sextil Pușcariu, I. 
Paul, V. Pârvan, Bogdan-Duicä, V. Bogrea si I. Lupaș, cari au 
fost adevărate sărbători ale stiintii şi culturii românești. De 
altfel, alegerea profesorilor a fost riguros făcută, afară de puţine 
esceptiuni. Profesori cu reputaţie bună, la unii chiar mondială, 
au fost aduşi din vechiul Regat, precum și o pleiadă de tineni 
distinsi, elemente de prima ordine, cari cu toţii vor contribui la 
strălucirea, acestei înalte scoale. 

Pe lângă universitate funcţionează două Căminuri, clădiri 
mari şi frumoase, cari adăpostesc 5—600 studenţi, ca bursieri 
şi semibursieri, având toată întreţinerea, asa că ei pot să-şi vadă 
serios de studiu. Localul universităţii este măreț si corespunde 
tuturor conditiunilor tecnice, atât ca mobilier si împărţire, cât 
şi în ceeace priveşte dotatiunile speciale ale fiecărei facultăţi: 
laboratorii, biblioteci, colecţii, etc. 

O altă anexă importantă a universităţii este Biblioteca pu- 
blicä, al cărei local este unic în tara noastră, atât ca construcţie, 
soliditate si siguranţă contra incendiului, cât si ca inlesnire pen- 
tru consultarea cărţilor şi revistelor, putând servi ca model pen- 
tru astfel de clădiri. Să zice că numai Biblioteca din Berlin o 
întrece. Biblioteca are aproape 500.000 de volume, cea mai mare 
parte nemtesti şi ungurești. Publicaţiunile istorice, cari ocupă un 
loc de frunte, sunt foarte multe și cuprind lucruri interesante 
privitoare şi la trecutul nostru. Cărţi românești să găsesc foarte 
puţine, dar sperăm că de aci înainte să vor înmulţi atât prin 
donatiuni, cât si prin cumpărări. 

La facultatea de medicină sunt anexate spitalele numite: 
Clinicele, cari constau în o sumedenie de clădiri sau pavilioane, 
toate în acelaş loc; admirabil organizate şi bogate în mijloace de 
învăţământ, asa cum rar să vede chiar si în alte ţări. Este o 
mare înlesnire pentru studentul în medicină, care găsește în 
aceste clinici tot ce-i trebuie pentru asi însuși toate cunoștințele 
pentru ca să devină un bun medic, fără a fi silit să iasă din 
incinta lor dela înscriere şi până la promovarea lui la gradul 


332 


de doctor. Păcat numai că si aci ca si in celelalte institutiuni, 
din lipsă de personal inferior românesc, să păstrează încă tot 
aparatul administrativ străin si duşmănos. 

In afară de universitate s'au mai deschis în Cluj, în edificii 
monumentale două licee: unul pentru băieţi cu numele Gheorghe 
Bariț şi altul de fete: Regina Maria, amândouă cu internate: apoi 
un conservator, mai multe scoale primare, etc. 

In piaţa Stefan cel Mare să înalță mândrul Teatru National, 
clădire modernă, spațioasă, şi înzestrată cu cele mai perfectio- 
nate mijloace de înscenare. Trupa este condusă de artistul-poet 
ardelean Zaharia Bârsan şi să compune din elemente destul de 
bune. In curând vom avea şi Operă română. 

Pe o parte a acestei pieti si a pietii Cuza-Vodă se află alte 
două clădiri monumentale: Palatul Justiției (Curtea de apel, Tri- 
bunalul şi Judecătoriile) şi Palatul financiar. In altă parte a 
oraşului, la începutul străzii Mänästurului, să înalţă măreț Pa- 
latul administrativ, prefectura judeţului Cojocna. Pe toate aceste 
monumentale clădiri să räsfatä mândră Coroana României. Pă- 
cat că nu mai träeste contele Tisza Istvdn, cel care a redactat 
ultimatul Serbiei, ca să mai vină odată în acest Cluj, în care 
vinea odinioară şi era primit şi sărbătorit ca cel mai mare Un- 
gur, să-şi VYadă roadele politicei sale ultrasoviniste! 


18 Nov. 1919. 


Sunt zece zile decând s'au terminat alegerile generale pen- 
tru Cameră si Senat în tot cuprinsul României Mari, după noua 
lege electorală, cu vatul universal şi reprezentarea minorităţilor. 
Alegerile pentru Cameră au avut loc în zilele de 2, 3 si 4 Nov. 
iar cele pentru Senat în zilele de 7 si 8. După provincii aleşii na- 
tiunii în Camera Deputaţilor să impart astfel: Vechiul Regat 247, 
Basarabia 90, Ardeal 195 si Bucovina 26. Senatori sunt din: 
Vechiul Regat 101, Basarabia 37, Ardeal 87, Bucovina 11, iar 
Universitățile 4. După nuanțele politice vechiul regat a dat ur- 
mătorii deputați: liberali-nationali 103, liberali disidenti 9, ta- 
ränisti 75. nationalisti-democra{i 19, conservatori progresiști 13, 
independenţi 21 si socialişti 7. precum şi următorii senutori: 
liberali-nationali 54, ţărănişti 24, nationalisti-democrati 13, con- 
servatori-progresisti 4, independenţi 3 si socialişti 3. Aleşii din 
provinciile alipite nu să pot încă împărţi după nuanțele politice. 
La senatorii aleşi (240) să mai adaugă senatorii de drent: Prin- 
cipele moştenitor si înalții prelați ai tuturor confesiunilor. Ale- 
gerile s'au petrecut în cea mai mare linişte si ordine. 


20 Nov. 1919. 


Astăzi sa îndeplinit un mare act istoric. Primul Parlament 
al României întregite s'a întrunit în Bucuresti, după ce mai în- 
tâiu s'a oficiat la Mitropolie un Te-Deum, la care I. P. S. Mitro- 
polit al Moldovei a cetit următoarea rugăciune: „Dumnezeule 


333 


Atotputernice, Impärate al Cerului si al Pământului, care cu 
negraita Ta bunătate ai ocrotit neamul nostru, ca să faci din 
el un popor ales si bine plăcut Tie. Prin ce cuvinte alese iti vom 
aduce prinos de recunoştinţă, căci, după nesfarsite dureri si 
mari suferințe, ni-a fost dat, ca în vremea de acum, cu ochii 
noştri să vedem împlinindu-să dorinţa de veacuri a strămoșilor 
noştri. Prin Legea Ta cea sfântă, în care au trăit și au adormit 
părinţii noștri, ne-am deprins a crede cu tărie în Tine şi a nă- 
dăjdui că dreptatea Ta va veni cândva peste neamul nostru, 
ştiind că Tu ești drept. si prin braţul tău cel puternic, faci drep- 
tate aleșilor Tăi. Această credinţă nu a lipsit niciodată și ea a 
îmbărbătat la luptă, conira dușmanilor, pe vitejii neamului no- 
stru, în toate timpurile si în toate locurile, dar mai ales la Ca- 
lugăreni, la Baia, la Răsboieni, la Plevna, și în timpul din urmă, 
în marele războiu, cu ajutorul Tau, prin lupte sângeroase pur- 
tate asupra dușmanilor, la Oituz, Mărăști și Mărășești, in vre- 
mea Domniei glorioase a Măritului nostru Rege Ferdinand I, 
a desrobit pământul strămoșesc si a unit într'un Stat pe toţi 
fraţii, ai căror aleşi adunaţi aci alcătuesc astăzi, — pentru 
prima oară, Marele Sfat al Ţării. Pentru toate aceste bine- 
faceri ce ai revărsat asupra noastră, cu smerenie iti mulţumim, 
rugându-te să binecuvintezi întregirea neamului nostru pentru 
vecinicie, avându-l sub sfânta Ta pază și conducându-l pe calea 
luminii celei plăcute Tie. Senatorilor si Deputaţilor dă-le dragoste 
desăvârșită către Ţară si Tron, ca asa cäläuziti si insufletiti de 
dreptatea Ta, să fie organe destoinice, slujind cu vrednicie si cu 
credinţă interesele obștești ale poporului. In această zi, așteptată, 
de veacuri, adu-ti aminte Doamne si de marii nostri Voevozi si 
de toţi cari s'au jertfit, luptând pentru apărarea Legii si Credintii 
strămoșești. Si pe noi ne invredniceste ca să ne ridicăm sufletele 
la înălţimea cuvenită, slăvindu-Te că ne-ai dăruit aceste vremuri 
mari şi strălucite pe cari le vedem si le trăim, înlăturând dela 
noi toate uneltirile vräjmäsesti și patima cea rea, care întunecă 
sufletele si le depărtează dela lumina adevărului. Pe bătrâni si 
invalizi, pe văduve şi pe orfanii de răsboiu îi mângăie şi-i ocro- 
teste, iar pe scumpa noastră ostire o întărește cu vitejie. Pe 
poporul român îl împodobește cu binecuvântările Tale cele sfinte 
şi câmpiile fă-le să fie totdeauna roditoare si pline cu imbelsugare 
în România Mare. Amin!“ 

Marea sală a Ateneului Român era îmbâcsită de aleşii nati- 
unii si aspectul vastei incinte era impunător. In loji să aflau toţi 
demnitarii statului, corpul diplomatic si reprezentanţii tuturor 
autorităţilor. Reprezentanţii täränimei din vechiul Regat si din 
provinciile alipite purtau costume pitorești și dădeau sălii o înfă- 
tisare nouă. Deputaţii si senatorii, în grupuri-grupuri, convorbesc 
şi așteaptă clipa emoţionantă a cetirii Mesagiului Regal. Pe feţele 
tuturor este întipărită cea mai vie mulţumire sufletească, acea 
mare bucurie patriotică pe care o dă măreţia clipei de inältare a 


334 


Țării, Inaltii prelati ai diferitelor provincii sunt inconjurati cu 
respect si dragoste deosebită. Pe scenă ia loc Casa civilă si mili- 
tară a M. S. Regelui, membri Consiliului Dirigent al Ardealului, 
membri guvernului și miniștri provinciilor alipite. La ora 12, M. 
S. Regele intră în Sala de ședință în aplauzele, aclamatiile si 
ovatiile entuziaste şi prelungite ale întregii azistente, si, suindu-să 
pe Tron, cetește cu voce tare si emoţionantă următorul Mesagiu: 

„Domnilor Deputaţi, Domnilor Senatori. In aceste clipe înăl- 
ţătoare pentru neamul românesc, sunt mândru aflându-Mă in 
mijlocul domniilor voastre, în mijlocul reprezentanţilor din 
vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Ardeal, Maramureş, Crișana 
şi Banat, unite pentru vecie în Statul Român şi din tot sufletul 
vă urez tuturor: „Bine ati venit“. Gândul nostru cel d'intâiu 
trebue să fie la acei cari, prin truda, prin viteiia şi prin jertfele 
lor, au luptat pentru întregirea neamului. Amintirea lor va 
rămânea vecinic scumpă tuturor Românilor. Sfântă, mai presus 
de toate, vom păstră pe a celor cari s’au jertfit viata si puterile 
de muncă. De aceștia si de urmaşii lor Statul va avea o deosebită, 
grije. Credinţa noastră nestrămutată în virtuțile poporului si 
ostaşului român ș'a găsit răsplata prin înfăptuirea idealului 
national. Această credință nu M'a părăsit niciodată, nici in 
momentul de restriște, nici în vremea încercărilor sufletești cele 
mai grele. Mai caldă ca oricând este dragostea Mea pentru oştire, 
pe care, recunoscător si mândru, o împărtăşesc cu tara întreagă. 
Acum nouă ne revine înalta datonie de a pune așezământul viitor 
al Patriei pe temelii solide, astfel ca poporul român să rămână 
neclintit sentinela civilizatiunii în răsăritul Europei. Astăzi, mai 
mult ca oricând, să cere unirea sacră a tuturor Românilor iubitori 
de ţară pentru deslegarea problemelor interne și externe, cari ne 
stau in faţă. De aceea, fac un apel călduros la toţi să pună toată 
inima si toată râvna pentru desvoltarea si întărirea așezămân- 
tului României Mari, dovedind astfel că jertfele de pe câmpul de 
luptă nu au fost înzadar. Domnilor Deputaţi, Domnilor Senatori. 
Cu adâncă mulțumire sufletească constat că alegerile s'au făcut 
în toate ţinuturile României Mari în liniștea și ordinea cea mai 
deplină, cu toate că aceste alegeri au avut loc în mijlocul pre- 
ocupărilor celor mai grave înlăuntru şi înafară. Poporul Român 
care a dat strălucită dovadă de bärbätia cu care este gata să 
apere ţara ca ostaş, a dovedit şi înţelepciunea sträbunä, cu care 
este hotărît să păzească ordinea si legalitatea înlăuntru, ca cetă- 
tean. Sunt convins că această pildă dată de popor va fi urmată de 
toţi bărbaţii politici, fără deosebire de partide și păreri, în împre- 
jurările mari şi grele prin cari trecem si că, unlindu-să laolaltă, vor 
avea, grijă numai de interesele Patriei. Domnilor Deputaţi, Domni- 
lor Senatori. Am intrat în răsboiul mondial, cel mai mare și cel 
mai aprig care s'a pomenit în istoria lumii, pentrucă asa cerea 
onoarea noastră, datoria noastră şi dreptatea cauzei noastre. 
Alături de gloriosii ei Aliați, România este astăzi printre învingă- 


335 


torii lumii. Ne-am înfățișat înaintea Conferinţei de pace cu con- 
vingerea datoriei implinite si a dreptăţii revendicărilor noastre, 
a căror înfăptuire fusese recunoscută ca legitimă, de Aliaţii nostri. 
Complexitatea problemelor, diversitatea intereselor, împrejurărilor 
grele ale lucrărilor şi dorinţă de a pune cât mai curând capăt 
stării anormale din toatä lumea, au facut ca conferinţa să nu 
poată, încă împăcă toate interesele vitale ale tuturor Aliaților, 
mici şi mari. Ne aflăm noi înşine astăzi în faţa unor probleme 
cari cer toată grija noastră, dar cari, cu bunăvoință, sunt convins 
că vor găsi deslegarea dorită. Hotărârea noastră nestrămutată este 
de a stă nedespärtiti de Aliaţii nostri cu cari împreună am sân- 
gerat pentru triumful dreptăţii în lume, și, în acest scop vom 
face totul pentru ai convinge că interesele noastre vitale sunt în 
în acord cu marile interese ale propäsirii pacinice în Orientul 
Europei. Guvernul Meu n'a prejudecat deslegarea acestor chesti- 
uni. Ele să, prezintă, întregi deliberărilor Domniilor voastre. Dom- 
nilor Deputaţi şi Domnilor Senatori. Prin măsurile înțelepte ce 
veţi chibzui veţi asigură, odată cu pozitiunea Romanei Mari în 
raporturile ei internationale, şi interesele noastre dinlăuntru. 
Sunteţi chemaţi să desävârsiti organizaţia constituţională, care 
trebuie să, să întindă pe tot cuprinsul României întregite, ţinând 
seamă. de însemnate cerinţe, menite să asigure viitorul poporului 
român, şi marele său rol în aceste parti ale Europei. Pronia 
Cerească să binecuvinteze lucrănile domniilor voastre! Trăiască 
România pururea Mare! Sesiunea ordinară a Corpurilor legiui- 
toare este deschisă." 

Mesajul a fost ascultat de către reprezentanţii naţiunii cu 
cea mai încordată atentiune si a fost adeseori si cu insufletire 
aplaudat, mai ales în părţile în cari să vorbește de vitejia solda- 
tului român, de realizarea integrală a idealului national si de 
nedreptatea care ni s'a făcut de către Conferinţa de pace, iar 
ultimele cuvinte au fost acoperite de urări și ovatiuni prelungite. 

In acest mod s'a întrunit astăzi în Capitala României Mari, 
Adunarea naţională, obsteascä a neamului românesc întreg, unul 
şi nedespartit. Această întrunire este cu adevărat, un act istoric, 
a cărui însemnătate întrece putinţa scrisului de ai arătă întreagă 
măreţia. Suntem prea aproape de semnificarea lui uriașe pentru 
ai putea cuprinde întreagă, perspectiva. Ceea, ce putem simţi este 
că, în ziua aceasta de 20 Novembrie 1919 să încheagă aievea visul 
secular, pregătit şi hrănit de seria lungă a generaţiilor trecute, 
ţinta supremă către care sau îndreptat luptele trupesti si sufle- 
testi ale neamului nostru așezat de providentä la gurile Dunării. 
Parlamentul care s'a întrunit astăzi este prima manifestaţie poli- 
tică a întreg neamului românesc, chemat de soartă să-și croiască 
o nouă cale în lume. Suntem siguri că el va asigură poporului 
român acele condițiuni nouă de traiu. care să-i permită nu numai 
o desvoltare potrivită cu înaltele-i însuşiri etnice, ci să-i asigure 
menirea civilizatoare pe care istoria i-a hărăzit-o în această parte 


336 


a Europei. In cartea istoriei noastre o mare pagină să scrie. Este 
apoteoza zilei în care să deschide Adunarea României Mari! 


21 Nov. 1919. 


In una din zilele trecute trupele române au evacuat Buda- 
pesta. In preziua retragerii trupelor, comandantul lor, generalul 
Mărdărescu, şi înaltul Comisar al guvernului român, ministrul 
Diamandi, au publicat următoarea proclamatiune către populati- 
unea orașului: „Armata românească să retrage. Budapesta va fi 
evacuată. Părăsind Capitala Ungariei, România ţine a afirmă 
încă odată, că în vremea atacului de pe Tisa. care a motivat 
acţiunea, sa militară, ea n'a fost călăuzită decât de legitima apă- 
rare a intereselor sale militare. Orice gând de asuprire sau de 
răsbunare, i-a fost străin. Armata română a căutat ca să facă 
cât mai ușoară posibilă pentru populatiune prezenţa trupelor în 
Ungaria şi nici o sfortare n'a fost neglijată, care să usureze viata 
populatiunii suferinde. Cu simtämântul de asi fi executat dreptul 
ei şi de a fi îndeplinit o datorie de umanitate, armata română ţine 
să afirme că a considerat întotdeauna afacerile lăuntrice ale Un- 
gariei ca aparţinând singur poporului ungar, să facă posibilă 
vindecarea trecutului și să aducă încheierea păcii dorită de 
România și Aliaţii ei. Armata română mulțumește pentru atitu- 
dinea corectă a populatiunii Capitalei in tot timpul ocupaţiunii“. 

Evacuarea Budapestei de către trupele române a stârnit, 
după cum era uşor de înţeles, o mare bucurie printre Unguri si 
le-a mărit speranţa că starea actuală a lucrurilor este numai 
provizorie, un vis rău, care va dispărea si că în curând Ungaria 
să va’aseza iar în vechile ei granite. Toţi cred in Horthy, coman- 
dantul suprem al armatei ungurești, ca într'un Mesia, si îl 
așteaptă cu nerăbdare să treacă Tisa... O doamnă nobilă din 
Cluj a dat o mare serbare cu dant când a aflat că generalul Horthy 
a intrat în Budapesta, după esirea Românilor, si spunea, plină 
de bucurie, oaspeţilor săi că n'a dantat de mulţi ani, dar astăzi 
va däntui si va petrece cu tot sufletul ei pentru acest mare 
eveniment. 


23 Nov. 1919. 


| Aseară am luat parte si eu la tradiționala seară de cunoştinţă 
a tinerimei universitare din Cluj, care a avut loc la Căminul Stu- 
dentilor, din strada Avram Iancu, si la care au participat: tot 
corpul profesoral, reprezentanţii autorităţilor civile și militare si 
un mare număr de studenţi. In trecut serile de cunoștință aran- 
jate de studentimea română din Cluj aveau de scop numai strân- 
gerea legăturilor de camaraderie dintre studenţi, de data asta 
însă seara de cunoștință a avut un scop cu mult mai măreț, ţin- 
tind la apropierea sufletească dintre profesori şi studenţi. In 
mijlocul unei animații desävârsite, doctorandul Groze a deschis 
seria toastelor, vorbind în numele studentimii si punând în evi- 


337 


dentä importanţa acestei zile pentru Români. Studentul Joan 
Tefu, doctorand, preşedintele Societăţii Studenţilor in Medicină, 
releveazä sacrificiul făcut de profesori, cari conduşi de conside- 
rafiuni pur naţionale, şau părăsit situaţiile strălucite din Regat, 
venind la Cluj pentru asi dă tributul măreț la înfăptuirea unor 
scopuri înalte, care tind la fericirea unei naţiuni întregi. Intre 
aplauze frenetice exprimă salutul studentimii adresat profesorilor 
noştri, desrobitorii culturali ai Transilvaniei. 

D. rector Sextil Puşcariu ädreseazä studentimii o cuvântare 
călduroasă îmbărbătând la muncă continuă, cinstită şi desintere- 
sata. Cuvintele sale au fost adesea întrerupte de ovatiunile furtu- 
noase ale studenţimii, încălzită de dragostea netärmuritä ce i-o 
poartă d-sale și tuturor profesorilor. 

Scriitorul acestor Insemnări a rostit următoarea cuvântare: 
„Domnilor. Oricât de bogată este în cuvinte dulcea noastră limbă 
românească, îmi este peste putinţă ca să pot exprimă adânca 
emofiune si simfemintele ce-mi sguduie sufletul în această clipă 
inältätoare şi strălucitoare pe firmamentul culturii românești. 
Această emotiune să explică ușor când mă gândesc că acum 43 
de ani, în ajunul Răsboiului Independenţei României, alungat de 
urgia persecuţiunii maghiare, în vârstă numai de 18 ani și având 
drept avere numai un Testimonium Maturitatis, eliberat de scoa- 
lele Blajului, mica noastră Roma, am trecut falnicii Carpaţi, in 
Tard, pe pământul fägäduintii, în Canaanul românesc, si acolo, 
în Cetatea lui Bucur, udată de apele dulci şi ademenitoare ale 
Dâmboviţei, am fost înălţat după 5 ani la gradul de doctor în 
medicină. In acel timp am avut marea fericire să azist la răsboiul 
Independenţei, legând rănile vitejilor Curcani, cari s’au schimbat 
porecla în renume, iar la 1881 să fiu de faţă la Inroronarea 
Primului Rege al României libere, devenită. Stat Naţional Român, 
menit să slujească drept sâmbure în jurul căruia trebuiă sa să 
inchege Unitatea neamului românesc de pretutindenea. Inainte 
de a să împlini o jumătate de veac neamul nostru a putut să 
facă o sfortare uriaşe, luând parte glorioasă la cel mai crâncen 
răsboiu pe care l’a purtat omenirea si care răsboiu, mulţumită 
vitejiei soldatului nostru la Mărăşti, Oituz si Mărășești, ne-a dat 
România Mare. Si iată-mă acum în Cluj, în această inimă nouă 
a Românismului, in acest locas împodobit de studentimea română, 
care a alergat din toate unghiurile românești, până și din Toron- 
tal, din Valea Timocului, din Macedonia și chiar din Ucraina, 
venind la Universitatea din Cluj, la acest nou și sfânt focar al 
Culturii româneşti din Ardeal, ca să să încălzească la razele lumi- 
noase ale științei românești, de unde apoi va plecă purtând în 
sufletul si în mintea ei bogăţia cuvântului românesc, pe care îl 
vor propovădui până în cele mai depărtate si mai ascunse colţuri 
ale României Mari. Fericiti sunteţi voi iubiţi studenţi universitari 
de aci, cari zilnic sunteţi conduși pe căile spinoase și întortochiate 
ale stiintii și culturii românești de către o pleiadă de Profesori, 
Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 22 


338 


din cei mai meritosi, mai distinsi si mai bine calificati, unii 
chiar cu reputatiune mondială, si a căror voce a räsu- 
nat pentru prima oară in dulcele graiu al neamului nostru 
“n incinta sfântă a Universităţii din Cluj. Ridic şi închin acest 
pahar în sănătatea prea distinsilor Profesori ai Universităţii, 
precum si în sănătatea voastră, iubiţi studenţi, multumindu-vä 
din inimă de marea cinste ce mi-ati făcut poftindu-mä si pe mine 
la această mare si veselă masă, urând ca această Universitate să 
formeze în Cluj un mare centru de cultură românească, unde să 
domnească o atmosferä de intelectualitate si de înältare sufle- 
tească. Urez ca Universitatea din Cluj să fie farul luminos, care 
sa steie ca o straje neclintitä în inima, frumosului si mult iubitului 
nostru Ardeal, al tulurora, simbolizând drepturile și menirea 
rasei latine în Orientul Europei! Să trăiţi și să trăiească!!“ 

Studentimea a primit aceste cuvinte cu aplauze frenetice si 
ovatiuni prelungite. A mai vorbit prefectul judeţului, Dr. Tamas, 
și profesorul Pima, dela facultatea de Ştiinţe, în aplauzele una- 
nime ale azistentei. La plecarea d-lui rector, întreaga azistentä a 
cântat în picioare „(Gcutdeamus igitia’’, cu o insufletire greu de 
descris, urmând o serie de cântece patriotice, după care profesorii 
sau retras aproape de miezul nopţii, iar studentimea a trecut în 
salele vecine avântându-se la dant cu toată vigoarea și agilitatea 
juvenilă. 


6 Dec. 1919. 


După multe tratative între grunările politice parlamentare, 
“a constituit un nou guvern în locul celui prezidat de generalul 
Vaitoianu, în modul următor: Alex. Vaida-Voevod, preşedinte al 
Consiliului si ministru la externe; generalul Averescu Alex., la 
interne*); general Räscanu I. la răsboiu; Aurel Vlad, la finanţe 
si ad-interim la industrie si comerţ; Victor Bontescu, la agricul- 
tură si domenii; Octavian Goga*) la instrucţie si culte; Mihail 
Popovici, la lucrări publice; Ion Pelivan, la justiţie; Dr. I. Canta- 
vuzino, Ion Inculet, Pantelimon Halipa, I. Nistor, Stefan C. Pop, 
miniștri fără portofoliu. 

D. prim-ministru fiind bolnav n'a putut esi din casă si prin 
urmare declaratiunea ministerială să va face în parlament numai 
după câteva zile. Dar, după felul cum este compus acest guvern 
şi după svonurile ce circulă prin lume ar rezultă că politica de 
rezistenţă fata de Consiliul suprem, preconizată de partidul natio- 
nal liberal şi de fostul guvern, va fi înlocuită cu o politică concili- 
antă, ceeace a stârnit îngrijorare si nemulţumire. 


* Dnii general Averescu şi Oct. Goga, dupa câteva zile au demisionat si 


în locul lor au fost numiţi: Dr. N. Lupu, la interne, şi d. I. Borcea, la instrucţie, 
iar d. L Mihalache la industrie şi comerţ. 


339 


8 Dec. 1919. 


Cu privire la atitudinea Consiliului suprem faţă de tara noa- 
stră, ziarul francez Presse de Paris scrie următoarele: „Furia 
Consiliului suprem în contra României revoltă întreaga opinie 
publică. Această politică nu este o politică franceză. Ea este con- 
trarie lealităţii, bunului simţ și intereselor noastre cele mai evi- 
dente. O atare atitudine este contrarie chiar pozitiunii generale 
luate de guvernul francez in Europa orientală faţă de bolsévism. 
Oare voim să dărâmăm și singurul Stat organizat, care mai 
remane în această vastă zonă a anarhiei? Să observăm mai bine 
perturbatia pe care un tratament analog impus Italiei și Poloniei 
a produs’o in interiorul acestor ţări. E timpul ca să să renunţe 
la metoda distrugătoare a lui Wilson, cu atât mai mult, cu cât 
Wilson a fost desarmat de proprii săi concetäteni. *) Franța care 
a dorit ordinea pentru ordine, trebuie s’o dorpască si pentru popou- 
rele aliate, cărora în lot timpul räsboiului, printr'o adevaratà 
navala de elocvență le-a făgyăduit o recunoştinţa şi fidelitate 
vecinica, 


12 Dec. 1919. 


In urma ultimatului trimis de Consiliul suprem, guvernul 
român a crezut de cuviinţă să să supună si a dat autorizaţie 
telegrafică d-lui general Coandă, seful delegatiunii române la 
Conferinţa Păcii, ca să semneze tratatul de pace cu Austria. Gene- 
ralul Coandă s'a dus mercuri, 10 Decembre, la ora 5 și jumătate 
p. m. la Ministerul Afacerilor Străine, din Paris, si a semnat 
diferitele acte internaţionale, care constitue tratatul de pace din 
Saint-Gernain cu Austria precum si aranjamentele anexate acestui 
tratat. In același timp, generalul Coandă a semnat și frafatul de 
pace dela Neuilly (Neivillium), de lângă Paris, cu Bulgaria. 

Cu acest prilej sau produs oarecari modificări fără nici o 
importanţă în Convenţia specială. S'a suprimat din preambul 
paragrafele 2 si 3, care să refereau la angajamentele impuse Ro- 
mâniei prin tratatul dela Berlin. Sa menţinut în schimb partea 
finală a preambulului care condiţionează si astăzi (după 41 de 
ani de independenţă necontestată) recunoașterea independenţei 
României de către proprii nostri Aliati, de admiterea controlului 
minorităţilor. Câtă vreme principiul controlului să menţine, modi- 
ficarea aceasta nu mai are nici o importanţă. Suprimandu-sa 
articolele 9 si 10 din Conventie, ca si o parte din preambul, 
conditiunile principale de robire politică și economică au rămas 
neatinse. 

Vestea semnării acestui tratat de pace, care prin articolul 71 
şi prin Convenţia specială asupra minorităţilor şi libertăţii tran- 

* Sa şlie că Senatul american nu voeşte sa ratifice tratatul de pace dela 


Versailles cu Germania. 
22* 


340 


zitului însemnează robia politică si economică a României, a pro— 
dus o impresiune penibilă asupra fiecărui Român si această sem— 
nare constitue o pagină de doliu, unică în istoria noastră, căci în 
timp de 70 de ani de renaștere a Statului Român, nu s'a văzut 
nici un nivel mai scăzut si nu s'a semnat nici un act mai dureros 
ca tratatul acesta cu Austria, care sdruncină prestigiul ţării, îi 
mărginește independenţa, și îi aduce o gravă atingere a suverani— 
tätii sale. Această semnare s'a făcut cu ușurință, cu lipsă de pre- 
vedere si în afară de uzantele constituţionale, punând Parlamentul, 
care este deschis, în faţa faptului îndeplinit. Acceptarea sclăviei 
impusă de acest tratat apasă greu asupra politicei Statului Român 
și poate avea urmări triste pentru viitorul nostru istoric, compro— 
miténd eroicele sfortäri şi sfintele jertfe ale neamului nostru în 
uriașul răsboiu pentru drept şi libertate. O singură speranţă ne 
mai rămâne, căci faptul nu este încă definitiv. Şi această speranţă 
o punem în Adunarea, Naţională a României Mari, rezultantă a. 
desrobirii si a unirii, care poate să îndrepteze lucrul, imitând in 
această privinţă Senatul american şi să nu voteze acest umilitor 
şi impilator tratat dela Saint-Germain. 


11 Dec. 1919. 


Acum o lună sa ţinut în Căminul studenţesc din strada 
Avram lancu, şedinţa de constituire a Societatii Studenţilor în 
Medicină din Cluj, admitându-sä în principiu ca organizarea ei 
să să facă după modelul aceleia din Bucuresti. Entuziasmul fer- 
binte produs de solemnitatea acestei şedinţe, în care s'a pus bazele 
unei societăţi studenţeşti de o valoare socială si științifică indiscu- 
tabilă, este expresiunea cea mai fidelă a prefacerilor märete ce 
să desfășură în aceste timpuri memorabile pe tărâmul educatiunii 
si consolidării nationale. Primul comitet al acestei societăţi să 
compune din următorii studenţi distinși: Jon Țețu, preşedinte; 
Oct. Puşcariu, vicepreşedinte; V. Bidu, secretar general: Pintecan, 
Aurel Voina si domnisoara Senchea, secretari de ședințe: J. Voicu, 
Casier; N. Rusdea, bibliotecar; D. Nicolae, Crişan, Roșu şi Popa 
Isaia, membri. 

Scriitorul acestor Jnsemndii, încântat de această societate 
care va dă roade asa de mari, pentru a constitui nucleul biblio- 
tecii ei, i-a dăruit întreagă biblioteca sa medicală, cuprinzând 
714 (şapte sute patrusprezece) volume, românești si frantuzesti. 
Această donatiune a fost primită de către membri societăţii cu 
mare entuziasm, exprimat prin următoarele cuvinte: „Atunci, 
când ne-ati promis că veţi binevoi a dona societăţii noastre un 
număr oarecare de volume ştiinţifice si am adus acest lucru la 
cunoştinţa, societăţii, vestea a fost primită cu o satisfacţie nemăr- 
ginită, iar acum când ne vedem în fericita situatiune de a fi 
posesorii cărţilor ce aţi binevoit a ne dărui, bucuria noastră nu 
mai cunoaște margini. Cele 714 volume, — cu dulapul lor propriu, 
— a căror valoare ştiinţifică nu să poate avrecià îndeajuns, con— 


341 


stitue cea mai de seamă avere a societăţii noastre. Vă asigurăm, 
domnule doctor, că pentru frumosul d-+ dar, vă vom păstră 

recunoștință netermurita, şi portretul d-voastre, care împodobește 
sala noastră de lectură. va veghiă asupra noastră, pentru ca 
sămânța aruncată în sufletul nostru de lectura cărţilor ce ne-ati 

eus să aducă rod manos‘. Președinte, Jon Tefu : secretr Aurel 
loin. 


29 Dec. 1919. 


In sedinta de astäzi, Adunarea Nationalä a tuturor Romani- 
lor, Camera si Senatul, fiecare separat, intr’o atmosferä de inalta 
solemnitate, într'un entuziasm religios si märet, cum nu s'a mai 
văzut până acum, au votat cele trei legi care consfintesc în fata 
neamului, a umanităţii si a istoriei, UNIREA completa si eternă 
a tuturor ţărilor locuite de Români cu Patria-mamă, sub un sin- 
gur sceptru, sub un singur Rege si sub un singur Dumnezeu. 
Măreţia celui inai mare ceas istoric din viata politică a neamului 
românesc s'a, scoborit în sufletul tuturor celor de faţă, deputaţi, 
senatori şi public, cu o pătrundere așa de covârșitoare încât 
feţele s'au transfigurat, ochii au lăcrimat şi o fericire dumne- 
zeească a înstăpânit pe toţi, tineri și bătrâni. In toţi cei cari au 
votat si cei cari erau de faţă s'a scoborit bucuria strămoșilor, 
cari au murit cu gândul la acest cias, precum și dumnezeiasca 
mulţumire a vitejilor căzuţi pe câmpul de luptă pentru mântuirea 
și întregirea neamului nostru. Cei vii şi cei morţi au proclamat 
dintr’un singur suflet UNIREA pe vecie a tuturor Românilor; 
morţii, spunând că pentru acest cias ş'au dat viaţa, iar viii jurând 
că pentru acest cias vor trăi si în viitor. In acest mod sa im- 
plinit visul de veacuri al atâtor eroi si mucenici. s'a isbändit 
näzuintele strămoșilor si părinţilor prin consfintirea solemnă si 
statornică a legii eterne, şi sa răscumpărat temeinic și trainic 
menumeratele jertfe si râuri de sânge, cari în curgerea a zece 
veacuri au adäpat cu viaţă de sfârșit ideia măreaţă și sfântă, 
astăzi pentru veci triumfatoare. 

Marile acte politice dela Chişinău, Cernăuţi și Alba-Iulia s’au 
primit astăzi consfintirea dela voinţa întregului neam românesc, 
reprezentat în primul Parlament al tuturor Românilor. Unirea 
tuturor Românilor a fost votată in această zi istorică de întreg 
neamul nostru cu aceias unitate înălţătoare și spontaneitate mult 
grăitoare, cu care a fost votată Unirea de cele trei frumoase și 
bogate provincii românești. Aserneni celor trei domnife din pove- 
ste, cari după pribegii amare şi încercări grele ale iubirii și cre- 
dinţii lor, își primesc răsplata trecând prin fata tronului im- 
părătesc si unde li să încununează fruntile cu steme neperitoare, 
tot aşa şi ţările surori, ale căror suflete uriașe au plutit astăzi 
în atmosfera luminată a Parlamentului Român. primind pe rând 
harul Unirii celei de o fiinţă și hrisovul trainic al logodnei isto- 


342 


rice în vecinicie, pentru a formă o singură ţară, una si nedespar- 
titä, în vecii vecilor! 

Cele șase-spre-zece milioane de Români, care trăiesc între 
Tisa si Mare, Dunăre si Nistru, vor fi unite în cugete, în simtiri, 
în näzuinte si hotărâre, formând un singur bloc de granit, neclin- 
tit în drumul vijeliilor si în vârtejul amenintätor. Voința de 
veacuri a neamului românesc s'a prefăcut în lege fundamentală 
înscrisă in noua Constituţie a României Mari. Jertfele gigantice 
aduse de neainul nostru în cursul istoriei sunt răsplătite. Din 
Istoria Românilor să poate învăţa că în lume trebuie să învingă 
legea desävârsirii individuale, sociale si nationale, si că numai 
popoarele cari trăiesc luptand pentru un ideal nu trăiesc zadar- 
nic pe acest pământ. Nu trebuie însă să uităm, chiar în clipele 
mari ale bucuriei, pământul pierdut vremelnic la apus si miază 
noapte, pământul românesc din Banat. Crișana si Maramures, 
care rămâne încă în suferință şi împilare. Steagul nostru să-i 
ocroteasca pe acei fraţi rămași dincolo de brâul unităţii nationale 
până în ciasul în care tricolorul nostru să va împlântă pentru 
vecie în hotarele noastre adevărate! De azi înainte o epocă nouă 
sa deschide in istoria noastră şi vrednicia noastră să va arătă 
după cum vom sti avără si consolida marele act votat astăzi cu 
atâta unanimitate. In faţa acestui act sfânt, eşit din cea mai 
firească trebuintä vitală a neamului românesc, ni să impune la 
toţi o mare datorie si o adâncă hotărâre. Fiecare Român să 
faca, în intimitatea thinică a sufletului său, votul solemn al jert- 
fei statornice, al jertfei de fiecare minut, al jertfei întregii lui 
fiinţe, a tuturor energiilor lui pentru viitorul acestei frumoase 
Patrii, unită si nedespärtitä. Să-i dea toată iubirea lui, toată 
insufletirea si tot avântul de care este capabil, prin încordarea 
tuturor puterilor sădite de Providentä în fiinţa lui. Printr’o 
muncă nesfñrsitä si cu socoteală, printr’o muncă conştientă si 
rodnică să facă toți Românii, uniţi în urmărirea aceluiași ideal, 
din scumpa noastră țară cu granite mari, o cetate neînvinsă a 
culturii, a progresului, a liniștii sociale si a fericirii omenești. 
Să trăiască Romania Mare! 


31 Dec. 1919, 


După unirea sufletească. existentă chiar atunci când grani- 
tele despärteau fraţii a venit #nirea teritorială, votată si sarba- 
toritä cu un entuziasm înălţător de primul Parlament al tuturor 
Românilor. Ca o urmare a acestui act măreț. trebuia să vină 
Unitatea completa, până la contopire a tuturor ramurilor de 
viaţă sufletească si socială pentru ca să să poată ajunge la acea 
desăvârşire naţională, cerută de märeata adunare dela Alba Iulia. 
Mercuri de dimineaţa s'a adunat la Ateneul din Bucuresti, intr’o 
şedinţă solemnă Sinodul Bisericii Ortodoxe din vechiul Regat. La 
această şedinţă au luat parte si reprezentanţii bisericii ortodoxe 
din toate provinciile unite cu Patria-mamă! Sedin{a s'a deschis 


343 


sub președinția Mitropolitului Pimen al Moldovei. Apoi parintele 
episcop al Caransebeşului, Dr. Miron Elie Cristea, a cetit decla- 
ratia de Unire a Bisericilor Române Ortodoxe din Ardeal, Basa- 
rabia şi Bucovina cu biserica din vechiul regat, rugând adunarea 
să proclame această unire. Declaraţia a fost semnată de Inaltii 
prelați, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe. Prin aceasta decla- 
ratie, după ce să preamăreşte Unirea votată de Parlament, sa 
recunoaște Sinodul ca autoritate supremă a Biserici noastre și să 
proclamă unirea bisericească în aplauzele entuziaste ale azis- 
tentei. D. ministru Borcea, care eră de fata, a spus că sa simte 
fericit că a azistat la această sedinta solemnä. Biserica romana 
din provinciile alipite Regatului, are marele merit că a pastrat 
neatinsă conștiința naţională a poporului. Guvernul promite sa 
dea tot spirijinul Bisericii române ca sa continue opera mora- 
lizatoare şi rolul ei mare în noul Stat Român. Inceputul desa- 
vârsirii nationale l’a făcut Diserica. Aceasta este un bun augur 
pentru Unitatea tuturor Românilor! 

Astăzi Marele Colegiu, compus din membri Sfântului Sinod, 
ai Consistoriului bisericesc și membri Camerei și Senatului, a ales 
ca Mitropolit Primat pe I. P. S. Episcop Miron al Caransebesu- 
lui. Această alegere este salutată cu mare insufletire de către 
întreagă suflarea românească, părintele Miron fiind podoaba cea 
nai strălucită a clerului roman. dela care să așteaptă mult bine! 


1. fan. 1920 


Cu ziua de astăzi intrăm întrun an nou. Anul care a deschis 
poarta lui 1919 a fost anul sfânt în cure Unirea tutror Romenilor 
sa înfăptuit printr'o înţelegere a inimilor si ca o urmare a 
marelui nostru răsboiu, care a cerut atâtea jertfe de vieţi cu 
scopul întregirii noastre nationale. Astfel, anul 7978 a repre- 
zentat în istoria noastră anul afirmatiunilor nationale, anul vointii 
unui neam întreg de a fi liber si unit. In anul 1919 însă sa 
consolidat unirea definitivă a poporului român de pretutindenea, 
desi România, mai puţin fericită decât alte state, intrate mai 
repede in epoca de pace si de refacere, a fost silită să steie de 
straje a ordinei Luropei, amenintata de valul anarhiei bolSeviste, 
care să sparse de piepturile oștirii noastre dela Nistru, iar ne de 
alta parte tot armata română a trebuit să sdrobească anarhia din 
Ungaria, care urmärca înfrăţirea cu cea din Rusia, pentru a 
preface civilizaţia europeană într'o ruina și o totală descom- 
punere socială. Ocuparea Budapestei, a fost pentru România înco- 
ronarea unei opere de potolire a dezordinei. precum si un simbol 
vădit al forței noastre militare si al luminatei constiinti politice 
româneşti. In acelaş timp delegaţia română la Conferinţa pacii 
din Paris a luptat din puteri ca să apere faţă nu de dușmani, 
ci de Aliaţii noștri, drepturile întregi ale Nomâniei, garantate 
prin tratatul nostru de alianţă din 1916, întărit şi mai mult prin 
jertfa celor opt suie de mii de vieţi. Consiliul suprem, isvorit dintr’o 


344 


ciudată metamorfoză de atributiuni şi drepturi, in contra inte- 
reselor europene din Orient, n'a voit să admită în întregime 
revendicările noastre, ceace a măhnit adânc pe toţi Românii si 
le-a inourat bucuria produsă de înfăptuirea României Mari. La 
această tăgăduire a dreptăţii România va trebui să răspundă cu 
puterea ei de muncă şi de refacere, pentru ca să dovedească şi mai 
mult Aliaților ei că ea găseşte în sine forța de a fi un element 
de progres şi de ordine în Europa. Pentru aceasta cea mai bună 
urare ce să poate face astăzi este ca anul nou în care am intrat 
să fie anul în care să să înscrie în istoria socială a scumpei 
si iubitei noastre Patrii: Unirea tuturor energiilor in munca 
pentru întărirea Statului şi a neamului românesc, pentru ca 
România Mare să fie şi România Tare! 

Cu ocazia anului nou M.S. Regele a dat următorul Ordin de 
gi cătră armată: „Pe pragul unui nou an gândul Meu să 
îndreaptă cu deosebită mulţumire spre iubita Mea armată. Anul 
ceapune a împodobit cu noi lauri drapelele noastre şi renumele 
vitejiei româneşti, pe care le-aţi putut duce departe. peste hotarele 
Ţării, înfigându-le pe zidurile Capitalei unui vecin rătăcit. 
Respingând un atac miselesc, ati făcut o operă de ostaşi în luptă 
si operă civilizatoare, ocrotind pe cei persecutați si ajutând pe 
cei nevoiaşi. Cu vie satisfacţie puteţi privi înapoi anul ce s'a 
scurs. Un an nou să deschide înaintea noastră. El vă aduce ca o 
sfântă datorie să staţi de pază la hotarele Ţării noastre întregite, 
uniţi sub cutele aceluiaşi falnic steag cu fraţii din Ținuturile 
câştigate prin vitejia voastră. Va cer astăzi tuturor ostasilor să 
puneţi toată râvna şi toată credinţa ce aţi jurat în îndeplinirea 
datoriilor voastre. Cu dragostea unuia dintre voi, care a împărtăşit 
cu ostaşii săi zilele rele ca şi cele bune, vă urez din tot sufletul 
ani mulţi si fericiţi!“ 


2 Ian. 1919. 


Investirea Mitropolitului Primat, I. P. S. Miron Cristea, 
a I. P. S. Vladimir de Repta, Mitropolitul Bucovinei, si a I. P.S. 
Ioan Ignatie Pap, al Aradului, s’a facut la Palatul Regat, in sala 
Tronului, cu mare solemnitate. Cu această ocazie M. S. Regele a 
rostit următorul discurs înältätor: „Inalt Prea Sfintiti Păriuți. 
Zice în sfânta Scriptură: Cei ce samănă cu lacrimi cu bucurie 
vor seceră. Mare lucru a făcut Domnul cu noi. Căci mare e ziua 
aceasta în care fraţii de o credinţă si o isonire, după veacuri de 
nedrepte despartiri, isi pot întinde mânile :spre vecinica unire 
duhovnicească. Inalt Prea Sfintia Ta (să adresează, Mitropolitului 
Primat). Fiind ridicat la cea mai înaltă treaptă a Bisericii 
române, cu vie mulţumire ţi-am înmânat după vechile datini 
toiagul arhiepiscopal ca să obläduesti cu dragoste turma ce îţi 
este încredinţată. Această veche Mitropolie, sub ocrotirea căreia, 
au fost şi fraţii de peste munţi în timpul marilor Domni munteni, 
isi chiamă din mijlocul fraţilor impilati până acum sub mani 


345 


străine pe purtătorul cârjii sale mitropolitane. Te poţi mândri 
Sfintia Ta Părinte de a fi urmaşul atâtor Mitropoliti, cari au fost 
podoaba acestui scaun. Bărbaţi ca Grigorie al 2-lea, sub a cărui 
vlädicie sau tălmăcit cele 12 mineie, si mai cu deosebi ca Antim, 
care păstorea în fericitele vremuri ale lui Constantin Basarab. si 
care au dat Mitropoliei ţării un renume care strălucea și peste 
hotarele Ţării. Chemat la Mitropolia Ţării I. P. S. ai părăsit o 
eparhie dragă inimii tale al cărei stătuitor ai fost în timpuri grele 
de lupte naţionale. Ai frumoasa menire de a înfăptui politica reli- 
gioasă a lui Mihaiu Viteazul, care înființase Mitropolia dela 
Alba Iulia, ţinând să unească toate bisericile românești. Aceasta, 
dă alegerii întâiului Primat al României întregite o deosebită, 
semnificaţie. Sunt încredințat că chemarea Inalt Prea Sfinţiei 
Tale va fi fericită pentru organizarea temeinică si unitară a 
bisericii, precum si pentru întărirea credintii. isvorul nesecat al 


Mitropolitul Primat I. P. S. Miron Cristea. 


faptelor bune si al inal{arii sufletești. Din tot sufletul îţi urez o 
lungă si rodnică activitate arhipastorală! — Inalt Prea Sfintia Ta 
(să adresează mitropolitului Bucovinei). In urma märetului act 
al realipirii frumoasei Bucovine la Patria-mamă si în puterea 
vechilor datini cu mare dragoste si cu deosebilă mulţumire am 
întărit Inalt Prea Sfinţiei Tale purtarea cârjii mitropolitane a 
Bucovinei. Vei primi acest semn vădit de recunoașterea, deosebitei 
râvne ce ai desfăşurat în buna conducere pastorală a turmei 
încredințate tie. Frumoasele monumente religioase să ridică la 
Suceava. Rădăuţi, Putna, ca o vie mărturie a evlaviei vrednicilor 
“Voivozi ai Moldovei; ele ne amintesc asemenea că credinţa la un 
popor este singura temelie trainică pe care să poate razima viito- 


346 


rul sau, caci destinele popoarelor sunt in mâna Atotputernicului. 
Cu mare nerăbdare aștept să pot veni si Fu în Bucovina dea mă 
închină la aceste sfinte ctitorii si a înveseli sufletul Meu la bogä- 
file și comorile de artă religioasă din toate mănăstirile Buco- 
vinei. Grija ce ai purtat de păstrarea lor a găsit un resunet de 
vie recunoștință în inimile credincioșilor. Din tot sufletul urez 
I. P. S. Tale încă multi ani de fericită arhipăstorire! Prea Sfintite 
Purinte (să adresează Episcopului Aradului). In urma unirii 
ținuturilor de peste munţi cu Patria-mamă și în puterea vechilor 
datini, cu deosebită bucurie am dat întărirea cuvenită pentru 
păstorirea poporului ortodox din Eparhia Aradului. Cunosc gre- 
lele lupte ale acestei episcopii dela marginea Romanismului, cea 
mai expusă la bătaia valurilor străine, și aduc în ziua aceasta, 
prinosul nostru de recunoștință pentru vrednicii luptători ai 
Bisericii române, precum si mărturisirea sentimentelor noastre 
de dragoste pentru scumpii noștri poporeni de pe malurile Mure- 
sului și ale Crișului, îndemnându-i ca si pe viitor să-și păstreze 
cu aceiași credinţă limba si legea strämosascä întru multi ani de 
rodnică păstorire! Inalt Prea Sfintiti Parinti. Mergeţi si intoar- 
ceţi-vă acum la scaunele voastre episcopale si urmaţi a apropiă 
cât mai mult de biserică suiletele credincioșilor, propovăduind în 
aceste vremuri de grele încercări morale tuturor treptelor sociale 
iubirea aproapelui, buna înţelegere și pacea obsteascä. Intäriti in 
inimi frica de Dumnezeu. ferirea de nedreptate şi fapte rele, res- 
pectul ocârmuitorilor către ocârmuiti și al acestora din urmă 
către autoritate. Numai prin pastrarea şi întărirea unor ase- 
menea sentimente putem avea o ţară bine întemeiată cu o propä- 
Sire sigură în timp de pace și o puternică pregătire pentru orice 
vreme grea. Vă mulţumesc din adâncul sufletului pentru bunele 
urări ce ne-ati adus Rezinei, Mie si Familiei Mele!” 


15 Han. 1920. 


leri, în ziua Sfântului Vasile, care a fost lumina Bisericii 
răsăritene, sa făcut sfinţirea și instalarea Mitropolitului, Dr. 
Vasile Suciu, în Blaj. ales ca arhiepiscop, incă din iarna anului 
1918 de către Sinodul electoral. Astfel după doi ani de väduvie 
arhidieceza greco-catolică română de Alba Iulia și Făgăraș. s’a 
primit în fine pe mirele său, iar provincia mitropolitană unită 
cu Roma a Românilor din Transilvania pe capul său. Mitropo- 
litul Vasile a fost hirotonit întru episcop de către episcopii: Dr. 
Dumitru Radu al Orăzii Mari, Dr. Valeriu Traian Frențiu al 
Lugojului și Dr. Iuliu Hosu al Gherlei, în Catedrala din Blaj, aşa 
zisa Mänästire, în care acum 150 de ani s'a slujit cea dintâiu 
liturghie. Solemnitatea, care în timpul robiei ungurești eră numai 
o sărbătoare a clerului, o sărbătoare bisericească, care să des- 
fasura în cadrele stricte presc ‘ise de canoane si de fata fiind un 
reprezentant al guvernului din Budapesta, de obiceiu prefectul 
din Aiud, fie chiar si cocosat, îmbrăcat în diszmagyar, — cu 


347 


ocazia hirotonisirii noului Mitropolit, a luat proporţiile unei mari 
sarbători naţionale. Şi cu tot dreptul, căci aceasta este prima 
sfințire de Mitropolit unit in Romania Mare, si toţi factorii bise- 
Ticesti si politici a noulu nostru Stat, au ţinut sa fie reprezentaţi. 
Insusi M. S. Regele, marele si bunul nostru Stapânitor, a trimis 
ca reprezentant pe A. S. Principele Moștenitor Carol, stralucita 
odrasla a Dinastiei, care șa luat pe veci locul cel dintâiu in 
inimile tuturor Românilor. Guvernul central a fost reprezentat 
prin d. ministru Ștefan C. Pop, iar Consiliul dirigent prin prese- 
dintele său d. Dr. Iuliu Maniu şi şefii de resort: V. Branisce, E. 
Häfäganu si R. Boilă : parlamentul român prin ilustrul prese~ 


Mitropolitul dr. Vasile Suciu. 


dinte al Camerii, d. N. Jorge, precum şi prin mai mulţi senatori 
si deputaţi. Micul Blaj a fost in această zi mare de anul nou, 
martorul unor sărbători, cari nu sa vor uită niciodata, fiind 
vizitat de un numar imens de români din toate partile. 

Dupa terminarea actului hirotonisirii și a liturghiei noul 
Mitropolit, urcând amvonul din Presbiteriu, în cuvinte calde si 
pline de adâncă emoţiune, aduce omagiile sale, ale clerului si ale 


348 


Romanilor Uniti M. S. Regelui, care a binevoit să fie reprezentat 
prin însuși Mostenitorul Tronului României Mari. Această înaltă 
onoare și consideraţie o primeşte cu adâncă mulţumire, ca o 
-apreciere pe care Mărita Dinastie Română o aduce Bisericii 
noastre unite, operii culturale pe care a făcut'o în trecut, si cu o 
promisiune a sprijinului pe care biserica noastră îl va. avea pe 
viitor din partea marei noastre Dinastii. I. P. S. Părinte spune 
mai departe ca niciodată nu sar fi putut gândi că la o festivitate 
din Catedrala Blajului să să coboare însuşi Tronul Țării. când în 
trecut Românii n'au fost învredniciţi nici chiar de prezenţa unui 
subsecretar de stat la astfel de prilejuri. Roagă pe A. S. Regală 
să ducă la treptele tronului omagiile sale și ale tuturor Români- 
lor Uniti, multumirile si recunostinta lor cea mai adâncă pre- 
cum şi sentimentele lor de neclintitä lealitate faţă de Augusta 
Familie Regală. In tot decursul vorbirii publicul asistent a ova- 
fionat călduros Dinastia Română. 

Alteța Sa Regală, Prinţul Carol. primit cu mari ovatiuni, cu 
nesfârşită dragoste si insufletire de întreaga asistenţă, a răspuns 
printr’o strălucită cuvântare, care a fost cea mai înaltă şi mai 
valoroasă apreciere ce i-s'a adus vr'odată Bisericii Române unite 
cu Roma. Nu mă pot opri dea nu o reproduce, atât este de clasică 
această minunată cuvântare: „Inalt Prea Sfintia Ta! Sunt fericit 
că am avut prilegiul de a asistă, fiind delegatul M. S. Regelui, la 
această impunătoare solemnitate. Fără greş voiu fi tălmaci pe 
lângă M. S. Regele a cuvintelor atât de simţite în numele credin- 
ciosilor de I. P. Sfintia Ta. Nu pot să mă gândesc la Blaj, cu 
atât mai mult nu pot veni în această localitate, fără a fi adânc 
mişcat. Serbarea de astăzi justifică si mai mult această emoție, 
de oarece este una din petrile ce împodobesc crucea așezată pe 
vâriul clădirii, ridicată cu atâta trudă şi dragoste de neam de 
către generaţiile trecute. In numele M. S. Regelui Te salut astăzi 
în citadela culturii românești de peste munţi, ca pe cel d'intâiu 
Mitropolit unit al României pe veci întregite. Inalt Prea. Sfinţiei 
Tale ia hărăzit Atotputernicul să întrupeze visul strămoșilor. In 
persoana Mitropolitului de astăzi, România salută cu venerație 
pe predecesorii lui şi pe acei cari s'au luptat şi s'au jertfit pentru 
neam. Primiţi pe lângă scaunul mitropolitan si moştenirea celui 
mai puternic isvor de cultură românească. Când in 1700 sa 
făcut Unirea sub Episcopul Atanasie spre a usura soarta nenoro- 
citilor de Români, nimeni, cred, nici pretini, nici duşmanii mai 
ales, n’au întrezărit serviciile neprejuite ce le-a adus aceasta 
Biserică cauzei românismului. In istoria Culturii Româneşti, 
Bisericii Unite, şi mai ales Mitropoliei din Blaj. îi revine cinstea 
de a fi aceea, care a făurit pentru prima oară legătură intelec- 
tuală între Români si ţările învăţate ale Apusului. Numele Epi- 
scopilor: Inocenţiu Clain Micu, Petru Pavel, Aron si Ioan Bob 
“vor fi vecinic prea slăvite de către Români, căci ei au fost inte- 
meietorii şi mijlocitorii renaşterii culturii române. Graţie lor, 


349 


marii cercetători Samoil Clain, Gheorghe Șincai si Petru Maior, 
au putut să redestepte in sufletul neamului nostru credinţa sămă- 
nată pe vremuri de Miron Costin, că suntem o viţă străbună, ote- 
lită în lupte și cuceritoare a lumii, că suntem sânge de Roman. 
Tot de aci au pornit aceia cari au fost între primii cercetători cu 
deamănuntul a problemelor limbei, dela Blaj au plecat August 
Treboniu Laurian, Papiu Ilarian, Timoteiu Cipariu şi alţii, cari 
au studiat semnul nemuririi neamului, a graiului strămoşesc, 
acelaşi ori si unde bate sufietul românesc si care, cu veacuri, 
înaintea unirii politice de azi, au arătat lumii întregi, că Ro- 
mânii de peste tot sunt un singur neam, uniţi prin o putere mai 
pre sus de toate schingiuirile omenești, uniţi prin puterea chia- 
gului aceleeași limbi. Dar pe lângă această moștenire culturală, 
predecesorii v'au lăsat și toată munca lor naţională și einică ale 
cărei roade să văd strălucit astăzi. Biserica greco- catolică strâns 
unită cu cea greco-orientală a fost cetatea de nedărimat prin care 
Sa păstrat nestânsă naționalitatea Românilor din Ardeal, Români 
nu vor uită niciodată că aci în Blaj, să găseşte lângă locul unde 
stăm acuma, Câmpia Libertăţii, pe care neuitatul Simion Barnut 
a proclamat in 1848 ființa etnică a neamului românesc. Mare a 
fost munca acelor, înaintea amintirii, muncii si suferintii cărora, 
ne închinăm cu adâncă evlavie. lată ce sa făcut până astăzi. 
Inalt Prea Sfinţiei Tale îi rămâne sarcina de a păstră şi a des- 
volta până in cele mai tainice colţuri ale sufletului nonorului 
credincios, această bogată şi sfântă moştenire. Alegerea I. P. S. 
Tale este pentru toţi o chezășie. Activitatea de bun Român atât 
pe terenul naţional cât şi pe cel cultural ne asigură. Elev al 
Blajului, crescut în sufletul si în credinţele de aci veţi sti să 
duceti mai departe măreaţa operă a premergătorilor“. 

Publicul a fost încântat şi adânc impresionat, ca să nu zicem 
fermecat, de cuvântul cald şi atât de românesc al Moştenitorului 
Tronului. Adânca înţelegere a trecutului nostru de care a dat 
dovadă Alteța Sa, a contribuit să crească în proporţii epice 
insufletirea si dragostea de care e împărtășită înalta sa persoană. 
Cuvântarea Altetei Sale Regale va fi gravată cu litere de aur pe 
tablă de marmoră si să va așeza în Mănăstirea Blajului, ca sa 
rămână ca un semn vecinic de cum a ştiut să aducă prinosul său 
mucenicilor idealului românesc, Acela care va fi odată al Doilea 
Domn Stăpânitor al tuturor Românilor! 

Academia Română a hotărât să prezinte M. S. Regelui o 
adresă omagială cu ocaziunea ratificării Unirii la Regat a Tä- 
rilor româneşti liberate de sub stăpânirea străină. Delegaţia, 
compusă din d-nii J. 0. Negruzzi, I. Brătescu-Voineşti, D. On- 
ciul şi St. Hepites, a prezentat eri Suveranului următoarea fru- 
moasä scrisoare: „Sire. Cu legile votate de Corpurile legiuitoare, 
în memorabilele şedinţe dela 29 Decembre 1919 şi promulgate 
prin înaltele decrete regale din 31 Decembre, s'a desăvârşit Uni- 
yea. tuturor Ţărilor surori în Regatul Român, sub binecuvântata 


350 


Domnie a Maiestaţii Voastre ca primul lege al tuturor Romä- 
nilor din cuprinsul Daciei Traiane reunite. Academia Română 
în urma deciziunii luate în şedinţa sa din 2 Ianuar 1920, vine 
sa prezinte prea respectuos Maiestatii Voastre, augustului său 
Protector si Preşedinte de onoare, urările sale omagiale pentru 
acest mare act naţional, așteptat de veacuri de tot neamul ro- 
mânesc si adus la fericita îndeplinire prin viteaza sabie si lumi- 
nata iubire de neam a Maiestätii Voastre, Dela înfiinţarea sa in 
anul 1866, an binecuvântat cu întemeierea augustei Dinastii a 
României, prin alegerea fericitului întru amintire Domn si Rege 
Carol I, Institutul nostru format de reprezentanţi ai ştiinţei si 
literaturii românești din toate Țările locuite de Români, a cul- 
tivat si întreţinut vie conştiinţa Unităţii naţionale. In fiecare 
primăvară acest Institut de cultură naţională a tuturor Româ- 
nilor intrunea, în sesiunea sa generală, pe fruntașii intelectuali 
ai Românismului de pretutindeni, cari, întorcându-să, duceau 
cu ei acasă cuvântul intelept, îndemnul inälfätor al Suveranu- 
lui și Protectorului, cuvântul mângăietor de dragoste, nădejde 
si credinţă, cuvântul insufletitor de unire si inältare naţională 
ce să propovăduiă de noi pentru Neamul întreg. lată cuvântul 
s'a înfăptuit. Când să împlinea jumătate de veac dela întemeie- 
rea Dinastiei ca şi a Institutului nostru, Maiestatea Voastră a 
tras sabia pentru îndeplinirea unităţii naţionale, conducand po- 
porul românesc la biruintä si mântuire. Binecuvântată fi-va 
deapururea marea cucerire românească ce aţi înscris, Sire, in 
istorie, în care glorificat veţi fi, din veac în veac, ca întemeietor, 
al României unite, „restitutor Duciurum“. Binecuvântată dea- 
pururea fi-va sublima dragoste de Ţară si Neam a Maiestatii 
Sale Reginei, a duioasei Mame a ostașilor, care ca un Inger pă- 
zitor a veghiat la patul de suferinţă al răniților pentru patrie 
si la grelele încercări ale ţării. Bogat roditoare fie binecuvân- 
tatele fapte ce ati împlinit, întru mărirea si gloria Maiestatilor 
Voastre, întru fericirea, și înflorirea patriei unite și a neamu- 
lui românesc întreg! Cu cel mai profund respect aducem Maies- 
tatii Voastre si Maiestăţii Sale Reginei omagiile de recunoștință 
si urările Academiei Române, si Vă rugăm să binevoiţi a le 
primi ca prinos la cununa de dragoste si mărire ce vă închină 
toate inimile românești, Să trăiţi Sire! Trăiască Maiestatea Sa 
Regina si Augusta Dinastie! Trăiască și înflorească România 
Unită!“ 

M. S. Regele a răspuns delegatiunii următoarele: „Sunt a- 
dânc mișcat de caldele si frumoasele cuvinte si urări ce-mi adu- 
ceti din partea Academiei Române, cea mai înaltă Institutiune 
de cultură românească, aceea care de atâtea decenii, neîntrerupt 
și fără preget, chemând la sânul ei elementele culturii româ- 
nesti, care trăiau sub stăpâniri străine, a întreţinut în inimile 
lor vecinic vie si nesoväitoare scumpa si sfânta speranţă că va 
sosi odată ziua împlinirii de întregire a neamului româness. 


351 


Azi când acest ideal s'a înfăptuit, rolul Academiei Române nu 
a încetat: tot ei îi rămâne cea mai mare parte a sarcinii dea 
lucră la desăvârşirea, la consolidarea acestei întregiri a nea- 
mului prin unificarea culturii românești, prin înlăturarea di- 
versităţilor de gândire, ce dominatiunile străine au impus 
elementelor române de sub stăpânirea lor, spre a le stăpâni mai 
cu înlesnire. Nu mă îndoesc o clipă că Academia Română își 
va îndeplini această misiune cu aceeași pricepere si cu aceeaşi 
râvnă, cu care a muncit pentru înfăptuirea celor de azi. Cât 
despre Mine, ştiţi ce iubire caldă port în inima mea Academiei 
Române. Vă. incredin{ez că îi voiu păstra si în viitor întreaga, 
mea, iubire si că voiu face tot ce-Mi stă in putinţă pentru a o 
ajută la greaua, însemnata și pretioasa operă ce va avea de 
îndeplinit“. 


20 Tan. 1920. 


Presedintele Camerei franceze, d. Paul Deschanel a fost 
“les cu o hnensa majoritate, aproape în unanimitate, ca Pre- 
sedinte al Republicei franceze, în locul d-lui R. Poincaré, al 
«i Pui septenat expră în curând. Era vorba ca să candideze si 
d. G. Clemenceau, primul ministru, dar, în ultimul moment, 
văzând că nu o să aibă majoritate, ş'a retras candidatura. Ale- 
uerea d-lui Deschanel, acest mare si sincer prietin al României, 
a wnplut de bucurie pe toţi Românii. D. Stefan C. Pop, prese- 
dintele ad-interim al Consiliului nostru de miniştri i-a trimis 
urinătoarea felicitare telegrafica: Am aflat cu cea mai mare 
bucurie despre alegerea Escelentei Voastre la înalta demnitate 
dé Preşedinte al Republicei si mă grăbesc a Vă arătă în numele 
guvernului român, cat si în numele meu personal, cele mai căl- 
duroase felicitări. Guvernul si poporul român nu vor putea sa 
uite niciodată sentimentele de afecţiune fräteascä si de cor- 
dială simpatie, precum si binevoitorul si puternicul sprijin ce 
Escelenta Voasträ n'aţi încetat de a-i arătă în toate ocaziunile 
și mai cu samă în cele mai triste şi grele momente prin cari a 
trecut România. Cuvintele neuitate de incuragiare prin care 
Escelenta Voastră a binevoit sa le rostească în favoarea noastra 
la Sorbona în lulie 1917"), vor rămânea adânc săpate în inima 
poporului român, care a găsit în această manifestaţie de sim- 
patie tăria necesară ca să reziste si să continue lupta susţinută 
în numele civilizatiunii, împotriva dușmanului comun. Tin să 
asigur pe Escelenţa Voastră, că insufletit de sentimentele de 
adâncă recunoștință faţă de Republica franceză pentru tot ce a 
făcut si va mai voi să facă pentru înfăptuirea aspiratiunilor 
naționale și pentru consolidarea României în frontierele sale 
etnice, guvernul român va năzui să stăruie în politica de foarte 
sincera prietenie si de strânsă colaborare cu marii săi Aliați si 


1 Vezi ziua: 3f Iul. 13 Aug. 1917. 


352 


în deosebi cu Franţa, fiind încredinţat că această politică con- 
cordä in întregime cu interesele României.“ — La această te— 
legramă d. Deschanel a răspuns astfel: „Sunt foarte mişcat de 
felicitările ce mi-ati adresat în numele guvernului român si al 
d-voastre personal. Esprimând simpatia mea pentru România 
în imprejurările cele mai dureroase din istoria sa, am fost de- 
sigur în sentimentele poporului francez. Ţările noastre nu vor 
uită că au suferit și au luptat cu eroism pentru aceeaşi cauză. 
Această nobilă amintire nu va încetă să înspire politica celor 
două guverne, care vor continuă astfel să lucreze împreună pen- 
tru realizarea idealului de dreptate către care tind aspiraţiile 
celor două naţiuni“. 

Asupra acestei alegeri marele ziar parizian „Le Temps" a 
publicat un articol prin care esplică intr‘un mod foarte suges- 
tiv şi extrem de interesant cauzele eșecului d-lui Clemenceau, 
din care extragem următoarele: „Mai cu seamă două concep- 
tiuni asupra Prezidentiei Republicii s'au întâlnit la Congresul 
pregătitor. Unii considerau posibil ca înainte de orice revizuire 
constituţională si chiar fără ea, să să dea Prezidentului un rol 
mai putin şters, o intervenție mai vizibilă. Alţii erau multu- 
miti să vază primu magistratură a Statului în penumbră, azil 
discret ul arbitragiilor prudente, al autorităţii persvasive şi sfa- 
turilor istefe. Nimeni, fara îndoială, n’ar fi exercitat prima misi- 
une mai bine ca d. Clemenceau. Nimeni nu era mai calificat, în 
ochii majorităţii, să continue pe a doua ca d. Deschanel“. Şi mai 
departe: „Dealtfel cauzele eșecului d-lui Clemenceau sunt mul- 
tiple si complexe. I-să opunea vrâsta. E drept că mai înainte nu 
să gândise nimeni la asta. In 1918 el avea 77 de ani si eră mereu 
pe front... Alţi parlamentari îi reprosau că nu șa pus mai de 
timpuriu pe “faţă candidatura... D. Clemenceau să închisese de 
câtăva vreme într'o tăcere mândră, într'o rezervă misterioasă. 
Vroia să fie ales fără să spuie nimic si servit fără să ceară, 
Poporului nu-i plac nici enigmele, nici disprețul. Si adunările 
care-l reprezintă au cochetăria femeilor frumoase, care vor, când 
sunt dorite, să li să spuie si să fie cucerite. Era suficient d-lui 
Clemenceau niticä sfortare. Să-şi mai fi imblânzit orgoliul si 
dumirit anturajul... S’apoi d. Clemenceau isi făcuse multi vrăj- 
mași, fie chiar numai prin ironiile sale. Nimic mai răbdător ca 
ura ce să înarmează în umbră. Unii nu-i iertau un trecut încăr- 
cat de glorie, alţii să speriau de un viitor încărcat de prea 
multe riscuri...“ 

Pentru România d. Clemenceau a fost, trebue s'o spunem 
cu toată durerea inimii noastre, un om rău, un vrajmas chiar. 
Fără să-i facă cineva ceva, din contră, toţi Românii l’au incun- 
jurat cu o legitimă admiratiune pe care o inspiră admirabilul 
său trecut şi netăgăduitele servicii pe cari le-a adus ministeria- 
tul său în timpul răsboiului cauzei si victoriei comune. Iar ţării 
sale, dulcea Franti, România noastră mică i-a dat totul: tot 


353 


ajutorul, toată dragostea, toate speranţele. Şi cu toate acestea 
d. Clemenceau a lucrat tot în contra intereselor noastre; n’a 
fost umilintă, n’a fost brutalitate de care să ne fi scutit, n'a fost 
nedreptate făcută României la care să nu să fi asociat, căreia 
să nu-i fi dat crezare sau pe care să nu s’o fi insusit. Opera 
d-lui Clemenceau, dela armistițiu încoace, n'a fost decât să 
stirbeascä necontenit drepturile României, cuprinse în tratatul 
ei cu Aliaţii dela 4 August 1916. A trebuit să răbdăm şi aceasta 
dela un aliat, dela un frate, cum am răbdat atâtea dela inimici. 
Ce nu rabdä un popor pentru asi vedeă visul de veacuri împli- 
nit deapurerea închegat! Dar să vede că și aci s'a adevärit vorba 
nu este fuptă fără rasplatä. Când puterea lui Clemenceau eră 
la apogeu și Prezidenţia Republicii să părea că-i asigură o 
dictatură indelungatä si necontestată, iată că o mică conspirație 
de culise parlamentară îl trântește fără milă şi pe neașteptate din 
viata publică si îl silește să să gândească la desertäciunea lucru- 
rilor omenești şi să iee toiagul unei lungi călătorii de odihnă si 
de reculegere în ţara Faraonilor și mai departe! Din nenorocire 
pentru noi însă, opera lui Clemenceau, așa de puţin binevoitoare 
fatä de România, nu să sfârșește odată cu prăbuşirea si dispari- 
fia lui de pe: orizontul politic, ea are urmări si tara noastră, 
umilită si nedreptatita, va trebui să lupte din greu pentru resta- 
bilirea drepturilor ei încălcate. Pentru Români personalitatea, 
fostului preşedinte al Consiliului suprem rămâne ca o tristă 
amintire pentru vecie. 

Vorbind de tristul sfârşit al lui Clemenceau nu pot să nu 
mă gândesc si la ceilalţi vräjmasi ai României, cari au avut 
un sfârşit si mai trist. Kaizerul, mândrul Wilhelm IT, care în 
timpul când am fost aliaţii lui nu ne-a făcut cinstea să ne vizi- 
teze, a crezut de datoria sa ca în timpul răsboiului nostru sfânt 
de desrobire si de emancipare naţională, să cutriere falnic teri- 
toriile noastre ocupate, si la Costești, in fata trupelor sale deja 
bătute la Mărăşeşti să spună că gloriosul nostru rege, Ferdi- 
nand I va fi ultimul Hohenzollern, care a domnit peste Roma 
nia semeatä si trădătoare. Dar după un an, Ferdinand a intrat 
triumfator în Capitala Regatului său desrobit ca Domn si Rege 
al României Mari, pe câtă vreme el, Wilhelm II a fost ultimul 
’ Hohenzollern care a domnit peste puternicul imperin german, 
fugind şi ascunzându-să într'un coltisor ascuns al micei Olande, 
pentru ca să scape de furia poporului său nenorocit. 

Cancelarul Czernin, al Austro-Ungariei, care a crezut că 
poate pedepsi un popor, care să luptă din greu pentru unitatea 
sa etnică, plimbându-să, imbätat de suceesele trecătoare ale Im- 
părăţiei sale, prin Bucureştii pângäriti, cu aroganta parvenitu- 
lui, astăzi acel Czernin plânge pe ruinele monarhiei habsburgice, 
präbusitä pentru totdeauna. 

Vestitul calău al Românilor, contele Tisza, a avut norocul că 
revoluționarii unguri i‘au scurtat zilele mai înainte ca el să vadă 


Dr, V, Bianu: Răsboiul României Mari. 23 


354 


peirea Ungariei milenare, tricolorul român fâlfäind pe zidurile 
Budapestei şi graniţa României Mari trecând pe lângă moşia sa 
dela Salonta, iar pe Regele României plimbându-să triumfal prin 
frumosul Ardeal, îngenunchind în Câmpia Turzii pe mormântul 
marelui nostru Mihaiu, acum pe deplin räsbunat. 

Ţarul näsos al Bulgariei, Ferdinand de Coburg, care visa 
încoronarea lui în Sfânta Sofia din Constantinopol, tradându-și 
protectorii, binefăcătorii si pretinii, care s’a bătut joc de munca 
noastră cinstită din timp de 40 de ani în Dobrogea, stă astăzi 
ascuns într'un domeniu al său din Ungaria, blestemat de poporul 
său nenorocit prin nebuniile lui. 

O sorta nemiloasă, fără seaman în istoria lumii, a isbit pe 
Nicolae II, puternicul Țar al tuturor Rusiilor, care desi personal, 
să zice că, nu ne-a dusmänit, a fost însă instrumentul celor cari 
urzeau peirea noastră prin cea mai grozavă tradare. 

Ce să mai zicem de vestitul preşedinte al marei democraţii 
americane, Wilson, asa zisul apostol al umanităţii, care sub in- 
spiratia unor curente de ură si de muit pornite impotriva noa- 
stră, a luat iniţiativa în numele unor principii de umanitate să 
ne umilească fără nici o dreptate, lovindu-ne în tot ce avem mai 
sfânt? Acel luminat Wilson stă fixat astăzi pe scaunul durerii şi 
priveşte la opera lui, impusă cu atâta autocratie şi ingâmfare, 
cum este lovită de toate părţile şi respinsă chiar de senatul 
american. 

Mai rămâne în picioare siretul Lloyd George, care a căutat 
să facă rău, celor pe cari nu-i iubeşte, cu mâna altora, ascun- 
zându-şi cu precautiune ghiarele. Dar să aşteptăm! 


3 Febr. 1920. 


Luna Faur s'a început cu o mare sărbătoare. In ziua primă 
s'a, făcut inaugurarea oficială a Universităţii din Cluj şi depune- 
rea jurământului profesorilor în fata Suveranului si a familiei 
regale. Sărbătorile au început din după amiaza zilei de 31 Januar 
și s'au terminat în noaptea de 2 Februar. Aceste zile au fost unele 
din cele mai înălţătoare ale acestui mare si frumos oraș, de azi 
înainte oraş românesc. Clujul, care în trecutul nostru atât de 
sbuciumat a fost focarul celui mai năprasnic sovinism, sufocand 
spiritul românesc din tot cuprinsul Ardealului, a prăznuit cu 
mare alaiu şi pompă inaugurarea Universităţii Române, a celui 
raai stant altar al Culturii si Stiintii Româneşti. 

Orașul a avut o inf&tisare vrednică de măreţia acestor zile. 
Intreg Clujul a fost îmbrăcat în tricolorul românesc. Străzile, 
edificiile publice şi particulare erau impodobite în raport cu so- 
lemnitatea acestui mare eveniment. In partea dreaptă a Pieței 
Unirii, lângă biserica de mai multe ori seculară, s'a ridicat o prea 
frumoasă, tribună pentru familia regală şi de fiecare parte a ei 
câte o tribună pentru inalţii demnitari ai Statului si pentru di- 
stinsii oaspeţi din străinătate si din toată tara. La Universitate 


355 


s'au înalţat două columne monumentale si Palatul ei a fost inve- 
luit de o decorație pitorească si mândră; de asemenea si interio- 
rul lui nu lasă nimic de dorit ca splendoare. 

Sâmbătă, 31 lanuar, la 9*2 au sosit delegaţii studentimii 
universitare din Iasi, Cernăuţi si Bucuresti, în număr de vr‘o 
300, fiind salutati în mod cordial de către studenţii din Cluj. 
La orele 2 au sosit cu tren special Principele Mostenitor cu in- 
treaga sa suită, fiind salutat de autorităţi si o mare de lume. Pri- 
marul oraşului îl salută prin cuvinte calde spunându-i că întreg 
neamul românesc încunjură pe A, S. Regală cu netärmuritä dra- 
goste, de mult încă, decând nu eră încă al nostru, și că mamele 
noastre vorbeau întotdeauna cu drag de feciorul de Impărat, 
care a trăit numai spre binele Românilor, îl salută acum în- 
treagă suflarea românească ca pe cea mai scumpă speranţă a 
noastră în viitor. La ora 6 a sosit şi trenul mult aşteptat, muzica 
întonează imnul regal, iar mulțimea isbucneste în strigăte fur- 
tunoase de ura, apoi apar figurile surizätoare ale prea iubitilor 
noștri Suverani, strigătele și ovatiunile să intetesc si entuzias- 
mul ajunge la culme. Primarul Clujului rostește o insufletitä cu- 
vântare de binevenire, la care Regele răspunde adânc emoţionat. 
Să fac prezentările, Maiestätile dau mâna cu fiecare. Un reflec- 
tor iluminează Calea Regelui Ferdinand şi dă un aspect märet 
orașului invesmântat în mândrul tricolor românesc. Convoiul 
imparatesc porneşte spre inima orașului şi sărbătorile încep în 
toată strălucirea lor. Bătrânul Cluj n'a mai văzut atâta splen- 
doare şi atâta lume românească! 

Imi este peste putinţă si nici nu este locul aci, ca să descriu 
tot ceeace s'a petrecut, nici macar ceeace am văzut. Pentru ca 
cetitorul să-şi poată închipui ceeace a putut să fie voiu schiţă 
în puţine cuvinte bogatul program: In prima zi, după sosirea 
Suveranilor, s'a dat un banchet de către Primărie la Otelul New- 
York. A două zi, duminecă, 1 faur, la ora 9°. Inaugurarea es- 
tivă în Aula Universităţii sub prezidentia M. S. Regelui, in pie- 
zenta Familiei Regale si a delegaților străini si români : discursul 
Suveranului. jurământul solemn al Profesorilor, discursul rect 
rului, discursul delegatului studentimii, discursul ministrului 
instrucţiunii, cetirea adreselor delegaților Universitatilor si in- 
stitutiunilor culturale din străinătate si din tara. La ora 2 p. m. 
banchet dat de Rectorul Universităţii în sala Prefecturii. La ora 5 
reprezentaţie de gală în Teatrul National. La ora 8 retragere cu 
torte a studentimii si a armatei. La ora 9 sara. prânz dat invita- 
tilor de către Ministerul instructiunii. Luni, a treia zi, di- 
mineata până la ora 11 vizitarea Universităţii Bibliotecii, Clini- 
cilor si Institutelor Universitare. La ora 11 defilarea armatei în 
Piaţa Unirii pe dinaintea MM. LL. La ora 1 banchet dat delegati- 
lor de resortul cultelor, iar Suveranii vor luă masa la Comanda- 
mentul Corpului de Armată. La ora 2 reprezentaţie populară la 
Teatrul national. La ora 3: ședință festivă la Clubul studenţesc 


23 


396 


„Petru Maior“ in Aula Universităţii. La ora 5: plecarea Maiesta- 
tilor, iar sara balul studentimii in sala Teatrului de vara. 

inaugurarea Universităţii românești a Daciei superioare a 
depasit cadrele unei solemnitäti nationale, luând proporţiile unei 
sarbatori de rasă: Sărbătoarea Latinitälii. Cultura română a 
fost incadrată în sufletul latin şi astfel nu numai că s'a şters pen- 
tru vecie, pata turanică de pe fruntea tostei Universităţi Ungu- 
resti, dar s'a ridicat întreg Ardealul, cu tot cuprinsul lui, în con- 
cerlul popoarelor latine, așezându-l la locul unde avea dreptul 
ca sa fie dela început. Voiu reproduce aci numai minunatul dis- 
curs al M. S. Regelui. Acest discurs constitue o pagină de splen- 
dida elocintä, in care amintirea mucenicilor cari ne-au pregătit 
zilele de astazi, pomenirea, energiilor milenare ce ne-au păstrat 
asa de stăruitor neamul in Transilvania, să ridică la înălţimi de 
o frumsete ne:ntrecuta. Guvaniarea Kegelu: nostru iubit iasă din 
comun prin elogiul așa de academic pe care Suveranul l’a adus 
culturii latine. In acest inteles, ca focar de lutinism trebue să luc- 
reze Universitatea română din Ardeal, adecă pentru acea cultură 
care face din armonie, disciplină, claritate şi spirit de dreptate și 
de lumină principii normative de conducere, și bine a tăcut Ma- 
iestatea Sa ca a pus în lumină acest caracter latin pentru ca să 
si vadă câtă deosebire este între Clujul academic de azi şi între 
Clujul de eri al Ungurilor. Clujul de astăzi nu va mai fi centrul 
une. acţiuni soviniste ungurești, ci miezul unei activităţi natio- 
nale românești. Sfaturile adresate de Maiestatea Sa tinerimii 
universitare, careia Augusta Familie i-a dăruit un cias de ne- 
ştersa amintire, sunt indreptarul însuşi al creşterii acestei 
tinerimi. 

Iata acum discursul inteleptului nostru Suveran: „Domnule 
Rector! Domnilor Profesori! Iubiti Studenţi! Cu adâncă multu- 
mire sufleteasca am raspuns la invitaţia de a azistà la sărbătoa- 
rea de azi ; am considerat ca o datorie plăcută pentru Regina și 
Mine de a prezidă la inaugurarea Universităţii Române din Cluj, 
in ziua solemnă, când un nou duh isi face intrarea în aceste zi- 
d”. Salut cu vie plăcere între oaspeţii noştri pe Savantii repre- 
zentinti ai Universitätilor si institutiunilor ştiinţifice din ţările, 
care prin prezenţa lor a vrut să arate dragostea fräfeascä ce o 
simt faţă de tânăra lor soră, aducându-i urări calde şi simpatia 
lor imbarbatoare pentru viitor, dând astfel acestei serbări cultu- 
rale un caracter de solemnitate deosebită. Un frumos obiceiu din 
vechime cerea, celui ce avea, să vorbească intr’o ocazie solemnă să- 
si înceapă cuvântul cu o binecuvântare: „Sit orator antequam 
dictor'“.t Socotesc că rareori acest nobil sfat a fost mai potrivit ca 
în împrejurarea de faţă. Ca un curat prinos al inimilor noastre 
recunoscätoare, ridice-să dar, duioasă şi smerită inchinaciunea 


1 Acest cuvinte ale Sfântului Augustin să traduc astfel: „Să fie 
vu jător înainte de a fi orator“. 


307 


noastră către vestitorii, înainte urzitori si făuritori ai acestei zile 
de glorie, către slävitii şi din veac adormitii mucenici ai neamului 
acestuia, stiuti şi nestiuti, mari si mărunți, ca şi către acest ne- 
muritor sobor de morţi ai răsboiului din urmă. Căci dacă bucu- 
ria de azi e numai a noastră, a celor rămaşi, meritul e al lor, al 
celor duși, al tuturor; dela Mihaiu isbăvitorul dintr'un început, 
dela marii ostaşi ai gandului si faptei românești de aici sträjeri 
neadormiti ai limbii si legii, până la cel din urmă cioban şi plu- 
gar sărac, care au păstrat cu îndărătnicie daca patrimoniul na- 
tional, toţi, dar absolut toţi au partea, lor în opera de uzi, in stra- 
lucita minune a României Mari în hotarele Daciei Traiane, pe 
care nu le-a fost hotărît s'o vadă, dar care fără truda și jertfa lor 
de tiecare clipă, n'ar fi fost cu putinţă. Când viteaza Mea ar- 
mată s'a aruncat peste munte. ea a putut găsi astfel în energia 
poporatiei si in constiinta ei de neam, sprijinul necesar biruintii, 
iar când pe urma ostivilor biruitoare au descalecat dascălii si 
cărturarii Regatului Meu, ei au aflat nestânsă vatra de foc sacru, 
pe care Românimea ardeleană, vestală credincioasă, îl păstreăza 
de veacuri. Cuvine-să dar cu adevărat, să-i unim pe toţi în ace- 
eaşi pioasă binecuvântare astăzi împreună cu vitejii, care cu sân- 
gele lor generos au scris si pecetluit, după datină, Hrisovul stă- 
pânirii noastre vecinice prin acestea mândre ţinuturi. Binecu- 
vântat și slăvit în veac fie numele lor. Rod al acelorași staruinti 
e şi Universitatea Română pe care o inaugurăm astăzi aci. Aici, 
în acest oraș care, sub stăpânirea de eri ajunsese centrul concep- 
fiei maghiare în Ardeal, fosta Universitate ungurească inteme- 
iată in bună parte si cu banul românesc și de formă cu cele mai 
dulci fagaduinti de toleranța, cursurile erau să fie paritetice. 

a devenit în curând focarul gândirii maghiare escluziviste fata de 
orice alt sentiment national. Nicăiri poate nu s'a simţit mai nemi- 
los pumnul stăpânirii trecute pe sufletul Românimei ca în Clujul 
unguresc cu Universitatea lui. Dumnezou însă n'a îngăduit ca a- 
ceastă unealtă cruda să-și vază scopul îndeplinit. Si iată, prin 
voinţa acelor puteri misterioase, care pot fi întârziate dar nu ză- 
dărnicite, să desface az ca seimn luminos al idealului nostru în- 
faptuit, templul senin al învăţăturii si iubirei de Patrie, Univer- 
sitatea românească a Clujului românesc. Jeri încă datoria catre 
neamul românesc era deslusitä; înfăptuirea unirei nationale. Azi 
prin mărirea teritorului si prin înglobarea în Statul Român a 
unui însemnat număr de cetăţeni, care aparţinând altor nea- 
muri, reclamă dreptul de a trăi pe pământul care i-a născut, 
problemele politice, sociale şi economice au crescut mult şi în a- 
ceeasi măsură s'au înmulţit îndatoririle tuturor acelora cari sunt 
chemaţi a jucà un rol in viata Statului. Nu numai dupa forța 
brută sau după numărul baionetelor, nici după întinderea teri- 
torului să măsură puterea unui Stat modern, ci mai cu samă 
după gradul culturii sale intelectuale. Prin ştiinţă si lumină pu- 
tem numai întăi prezentul si pregăti temeliile unui viitor rod- 


358 


nic. Precum în ordinea vieţi. materiale spiritul pune în mişcare 
materia, asemenea si in ordinea vieţii sociale forţa unei naţiuni 
creşte prin impulsiunea desvoltării sale morale şi cine oare poate 
dă această impulsiune mai eficace decât creerul unei naţiuni, 
Universitatea. Cuvântul Universitate : Omnium scientiarum uni- 
versilas, ne spune menirea ei. Imbratisand tot domeniul gândirii, 
la ea ca la un izvor nesecat aleargă tineretul studios ca să-şi po- 
toleasca setea sa de lumină si ştiinţă; si cu cât ea să va ridică mai 
sus pe aripile luminoase ale cugetării, cu atât mai bogat, mai 
limpede şi mai binefăcător va curge acest izvor. Astfel apare în 
viata Statului Universitatea în puterea rolului ei atât de înalt, 
atât de nobil, nu de a scoate un număr cât mai mare de titrati, nu 
cantitatea ci calitatea e factorul important de a formă generaţii 
de oameni de caracter, însufleţiţi de vederi largi, pätrunsi de iu- 
bive de patrie si de dragoste de învăţătură si de muncă, dornici 
de asi pune energia şi capitalul lor de știință în slujba acestei 
tari. Am ferma, convingere, că tânăra Universitate română ai că- 
rei nasi suntem azi, va sti să răspundă în viitor tuturor aşteptă- 
rilor Mele. Asczata într'o tara in care diferitele nationalitati au 
trait fiecare viata ei proprie culturală şi intelectuală, în raport 
cu aspiratiunile lor etnice si cu puterile lor civilizatoare, ea are 
frumoasa menire de a deschide uşile ei tuturor acelora cari au do- 
rinta să să încălzească la razele luminii ei arzătoare, dovedind lu- 
mii întregi că în România întregită ştiinţa nu face deosebire, că- 
vui neam aparţine tânărul studios; cu aceeași dragoste îi va pri- 
mi pe toţi sub aripile ei materne. Inchinat adevărului pe căi de 
dreptate, singurele care conduc la concordie între diferitele se- 
minţii ale lumii, acest așezământ de înaltă cultură va putea fi 
de folos neamului şi umanităţii, cinstindu-ne de o potrivă prin 
munca, sa ştiinţilică. Dar ca un semn vădit al pretuirii şi iubiri: 
Mele fatä de ea si faţă de ţinutul care o adăposteşte am hotărât 
în amintirea acestei serbări a dărw un fond de 400 mii de lei, a- 
căror dobândă să va intrebuinta pentru înfiinţarea pe lângă a- 
ceastă Universitate, a unui Institut pentru studiul istoriei ro- 
medne, atât de vitreg tratat sub stăpânirea trecută. Urările cäldu- 
roase pentru un viitor strălucit si pentru vropăşirea pe calea a- 
devăratei ştiinţe, ce fac astăzi pentru noul așezământ naţional de 
înalta, cultură le cuprind în cuvintele: Vivat, floreat, crescat alma 
mater clujiensis ad scientiae honorem Patriaque salutem! 
Cuvântarea prea iubitului nostru Suveran a făcut o adâncă 
impresiune asupra întregii asistente si multi ochi an laerimat 
de bucurie şi fericire la auzul ei. Frumuseta cuvântării a fost la 
înalțimea solemnitätii, căci inaugurarea Universităţii din Cluj 
are pentru întreg Românismul o însemnătate deosebită; ea sim- 
bolizează consolidarea culturală a neamului nostru ca o urmare 
firească a operii de întregire pe care avântul militar şi conducă- 
torii României au fäptuit’o militäreste si politiceste. Universitatea 
din Cluj, împreună cu Universitățile din Bucuresti, Iasi si Cer- 


359 


năuţi, vor formă un cadrilater cultural, înlăuntrul căruia va pu- 
tea propasi activitatea intelectuală a României Mari. Ea va crea 
impulsiuni spre o nouă viaţă naţională, va stabili principiile ge- 
nerale ale culturii unui neam in toate directiunile, aruncând lu- 
mini în domeniul politic, economic, financiar, juridic, pur știin- 
tific si tecnic. Ea va fi laboratorul in care să vor pregati ener- 
giile intelectuale ale neamului nostru si din care vor esi orienta- 
rile generale ale culturii lui, si pentru aceasta, Universitatea din 
Cluj reprezintă o afirmare a României Nouă pe terenul cultural. 


5 Febr. 1920. 


Academia Română a trimis Universităţii din Cluj, cu oca- 
ziunea inaugurării, următoarea scrisoare de salutare: ,,S’a 1mpli- 
nit un secol si un patrar de cand,—la 1795, cărturarii români 
din aceste parti ale Ardealului, atinși de razele de lumină învie- 
toare ale culturii occidentale au înfiinţat „Secţiunea, filosofică a 
Neamului Românesc în mare Principatul Ardealului“. Intemeie- 
torii acestei Societăţi, în „Inştiinţarea“, tipărită şi împărţită, 
spuneau „că de acum înainte nu va încetă Muza limbii româ- 
nesti, ci prin frumuseţea cuvântării cei nemuritoare vor esi stiin- 
tele ca. niște raze ale zorilor spre luminarea Neamului Româ- 
nesc'“. In aceste cuvinte să exprimă întâia oara in mod lămurit 
si conştient inspiraţia călduroasă spre unirea culturii naţionale 
a neamului nostru de pretutindenea. Pentru realizarea acesta 
aspiratiuni, care era întâia conditiune de viaţă si de desvoltare 
in viitor a acestui neam, au muncit, au suferit, au luptat si au 
murit întreg şirul de mucenici, cari au umplut cele din urmă 
două. secole din Istoria Românilor, începând cu Episcopul Ino- 
chentie Micul şi continuând cu nepotul său Samoil, cu Şincai, cu 
Petru Maior, Lazar. Mitropolitul Veniamin, poetul, artistul si 
dascălul Asachi, Eliade, Bariț, Şaguna, Cipariu, Pumnul si alţi 
mulţi în toate ţinuturile românești. Pentru realizarea acestei u- 
nitati culturale a Românimei întregi s'a înfiinţat la 1866 Acade- 
mia Romana, deodată cu realizarea celeialalte dorinti natio- 
nale, așezarea Dinastiei domnitoare. In cele mai grele zile s'a 
împlinit întâia jumătate de secol de activitate a acestei Academii 
Române, în sânul căreia toate ţările românești erau reprezen- 
tate prin cărturarii lor, prin învățătorii şi scriitorii lor cei mai 
de frunte. In acea jumătate de secol în sânul Academiei s'a ci- 
mentat unirea sufletească si astfel s'a pregătit realizarea unirii 
depline a neamului dela malurile Nistrului până în valea Tisei. 
Pentru acest scop s'a lucrat din conştiinţa limpede a celri mai 
înalte misiuni şi datorii. In ziua acestei mari sărbători de astăzi 
tresnr toate inimele românești, să înalţă spre slăvile nemäsurate 
toate minţile înţelegătoare, să exaltează in Empireu sufletele tu- 
turor nenumäratilor mucenici ai neamului nostru atât de mult 
apăsat, cari au muncit si s'au stâns închinându-și toată viata 
neamului nostru. Inaugurarea Universităţii românești in Cluj 


360 


nu poate avea nicăiri un resunet asa de puternic si de adânc ca 
în sânul Academiei Române. Faptele trecutului, starea prezentu- 
lui şi îndrumările viitorului lamurese înţelegerea acestui resunet. 
Cuvântul Academiei Române către Universitatea românească din 
Cluj este deci: să crească, să muncească pentru ca printr'ânsa 
cultura neamului românesc să înflorească“. 


8 Febr. 1920. 


In Monitorul Oficial sa promulgat legea prin care giua de 
24 Tanuar stil vechiu (6 Februar stil nou) va fi considerată ca 
Sarbatoare națională a unirii tuturor Românilor. Această zi, in 
anul acesta s'a serbat cu mare pompă în toate oraşele și satele 
Romemiei Mari. Cu deosebire în Bucuresti au avut loc mari ser- 
bari ln Mitropohe, la Teatrul National din partea Societăţii Ti- 
verimea si la Academia Romana. Sara: banchet mare la Jorda- 
che, reprezentaţie de gală la Teatru National si retragere cu torte, 
făcută de un mare număr de cetăţeni şi trupe pe Bulevardul A- 
cademiei si pe dinaintea Statuei lui Mihaiu Viteazul, unde s'au 
ținut câteva cuvântari înflăcărate, apoi pe Calea Victoriei pe di- 
naintea Cercului Militar. La orele 8'+ M. S. Regina trecând în 
spre Teatrul National a fost viu aclamată de către manifestanți. 

La Mitropolie serviciul divin a fost oficiat de Mitropolitul 
Primat Miron, împreună cu Mitropolitul Moldovei Pimen. O com- 
panic cu drapel și muzică a ridicat din Parcul Carol drapelul lui 
Stefan cel Mare’) si la dus la Mitropolie. După slujba religioasă 
ministrul de răsboiu, generalul Rascanu, a predat Mitropolitu- 
lui Primat acest drapel rostind următoarele cuvinte: Inalt Prea 
Sfintite. Cu adânca emojiune si nesfârșită pietate, incredintez I. 
P. S. Voastre acest odor sfânt, al mult slăvitului Domnitor si 
Mare Voevod Stefan cel Mare si cel Sfânt, odor care a fost gäsit 
la Sfantul Munte de Aliatii nostri francezi, de pe frontul Saloni- 
cului. Cuvernul francez a avut bună voința de a ni-l incredinta: 
profit încă, odată si de această ocaziune solemnă ca si în numele 
guvernului să aduc prinosul de mulţumire si gratitudine guver- 
nului francez pentru acest frumos gest. Incredinţez I. P. S. Voas- 
tre sfântul odor, spre a fi păstrat în locașul Sfintei Mitropolii a 
tuturor Românior, si a fi purtat cu înältätoare evlavie la toate 
procesiunile viitoare, ce să vor face pentru pomenirea, sufletelor 
eroilor căzuţi pentru Patrie şi Rege, în grelele lupte ale întregirii 
neamului, precum şi pentru mărirea faptelor strălucite de arme. 
Fie ca generatiile viitoare, la vederea şi atingerea acestei flamuri 
sfinte, să să inspire de faptele vitejesti ale înaintaşilor săi, să-şi 
oteleascä sufletele și să-şi întărească caracterul si să-și mărească 
încrederea în neamul nostru. tărie de care si în viitor ca si în 
trecut, să vor sdrobi toate stâncile oceanului. Incredintat T. P. S. 
Voastre în această zi mare şi luminoasă. în ziua când särbäto- 


1) Vezi la ziua de: 2 45 Sept. 1917 (tom. I., pag. 210), descrierea Stea- 
gului lui Stefan cel Mare. 


361 


rim Unirea tuturor Românilor, fie ca Sfântul Odor să ne adu-à 
roade si belșug, să fie pentru mărirea Țării si pentru sănătate, 
marelui nostru Rege, a iubitei noastre Regine si a întregii Dina- 
stii, precum şi pentru binele, norocul, belșugul si iubirea fiilor 
ţării, întru muncă rodnică spre întărirea Patriei întregite“. I. 
P. S. Mitropolitul a răspuns arătând că va pästrà cu sfinţenie 
drapelul lui Stefan cel Mare, în paraclisul Sfintei Mitropolii, ca 
o comoară a neamului românesc, si sfatuind, tinerimea ca să ice 
exemplu dela faptele märete ale strămoșilor nostri. 

Astfel s'a serbat Unirea cea mare a tuturor Românilor, cu 
tot fastul si pe tot cuprinsul ţării. Unirea cea mică, înfăptuită a- 
cum 61 de ani, a fost începutul inchegärii neamului românesc, 
sortit să să întregească pe deplin acum, pentru a trăi în veci în 
hotarele lui fireşti, intre Nistru, Marea Neagră, Dunăre si Tisa, 
Venită curând după marea sărbătoare culturală dela Cluj, ser- 
bare“ de alaltaeri a avut un puternic resunet în sufletele Roma- 
nilor de pretutindeni. Intelectualii, studen{imea si tinerimea stu- 
dioasă, toate clasele muncitoare ale neamului nostru, au luat 
parte cu mare insufletire la särbä‘orirea Unirii celei mari. In tot 
cuprinsul României Mari, în ţara binecuvântată a Ardealului, în 
scumpul nostru Banat, care isi stăpânește durerea de a fi fost 
rupt în două, în Bucovina plăieșilor lui Stefan cel Mare, în ba- 
gata Basarabie, scăpată pentru vecie de jugul rusesc, precum si 
în vechiul Regat, preoţii și dascălii au adunat poporul în mi 
de biserici si de bisericuțe, precum si în școli, si au sărbătorit cu 
mare insufle(ire această clipă măreaţă, așteptată de mai multe 
veacuri, a înfrăţirii si intregirii neamului românesc, care a su- 
ferit si a nädäjduit cu neclintită credinţă în împlinirea visului 
său secular. Toală suflarea românească a dat frâu liber bucuriei 
de a fi rupt zägazurile puse de nedreptälile unei istorii sbuciu- 
mate si de a vedea aievea înfăptuită unituleu, care singură poate 
dă unui popor conditiunile de desoltare. potrivit calităţilor sale 
etnice. : 


12 Febr. 1920 


Primul nostru ministru, d. Al. Vaida Voevod, a plecat in 
ziua de 28 Ianuar din Paris la Londra, unde a petrecut mai multe 
zile, fiind primit cu tbate onorurile care să cuvin înaltei sale po- 
zitiuni într'un Stat amic ș aliat. Chiar a 2-a zi a fost primit de 
Preşedintele Consiliului de miniștri, Lloyd George. cu care a luat 
parte apoi la un dejun, dat de ministrul de externe. S’au ţinut 
toaste, imprimate de o notă cât să poate de simpatică din ambeie 
parti, dintre cari nu pot să nu reproduc pe acel rostit de primul 
ministru englez, care sună astfel: „Mă bucur mult că pot salută 
în numele guvernului englez şi al meu pe primul ministru al Ro- 
mâniei întregite. România în trecut ne-a fost pretină si a repre- 
zentat pentru noi un ajutor efectiv şi sperăm că pe acest ajutor 
vom putea conta si pe viitor. Mă bucur cu atât mai mult. că pot 


362 


saluta pe d. Vaida, care reprezinta o parte din oamenii, cari ne-au 
fost foarte scumpi. Ştiu că d-voastre sunteţi unul din conducato- 
rii transilvaneni, cari ati purtat în parlamentul ungar o splen- 
didă luptă si ati ştiut să intretineti spiritul eliberării în Transil- 
vania. Vă salut mai departe ca pe un reprezentant al libertăţii 
transilvănene, care libertate cred că o veţi şti conduce şi mai de- 
parte. Este o mare diferintä de a întâlni pe un om personal si de 
a avea cu el întrevederi directe şi intime, decât a-l întâlni la Con- 
ferinta de pace, în parlament sau câte odată in cabinet. Eu am 
fost nerăbdător ca să văd stabilit odată o legătură mai strânsă 
între noi si România, şi sper că vom putea conta si în viitor pe 
legatura asta intimă care ne va putea fi de mare ajutor în ce 
priveşte Ungaria si Rusia. Rasboiul a adus cu sine mari schim- 
bari, toate tarile trec şi au trecut prin mari schimbări interne, 
dar sunt convins, că dacă in trecut ar fi fost între persoanele de 
importanţă un mai larg schimb de vederi. atunci răsboiul nu sar 
fi facut, de aceea sunt foarte plăcut impresionat, că d. Vaida ne-a 
facut onoarea să vie în tara noastră. Ştiu că are o grea situaţie, 
cu multe dificultati, dar il cunosc că e bine echipat si curagios si 
sper ca va avea tot succesul dorit“. 

In aceeași sară ii s'a oferit un prânz de gală de guvernul 
englez, sub prezidentia d-lui Harding, care a închinat pentru 
primul ministru al României, așa cum este astăzi. D. Vaida Voe- 
vod a răspuns făcând elogii Angliei pentru rolul aproape deciziv 
ce Pa avut în răsboiul mondial si pronunţând cuvinte pline de 
încredere în viitorul ţării românești al carei ideal national s'a 
realizat, „Suntem ferm hotărâți, a zis d-sa, sa trimitem un mare 
număr de tineri români în ţările apusene, pentru ca viitoarele 
generaţii de eameni politici, de oameni de ştiinţă, de comercianţi, 
industriaşi şi muncitori să vină acasa cu obiceiuri, cultură și 
mentalitate de naţiune mare“. A închinat apoi pentru familia re- 
gală, guvernul şi poporul englez. 

La 30 Ianuar ii s'a oferit un mare dejun de gală de 200 per- 
soane la Primăria Londrei (Maison House), fără discursuri, iar 
la ora 4': p. m., d. Vaida Voevod a primit presa engeză la lega- 
tiunea română, făcând o serie de declaratiuni cu privire la ches- 
tia minorităților etnice și confesionale dela .noi, cari au fost pri- 
mite cu deplină satisfacţie. După aceasta a avut o nouă întreve- 
dere cu Lloyd George si Lordul Harding, iar sara mare prânz la 
Carlton, cu asistența arhiepiscopului de Canterbury, a doctorului 
Mever, şetul confesiunii disidente anglicane şi a doctorului Bo- 
vie Copland, episcopul unitar, etc. S‘a discutat chestiunea mino- 
ritätilor confesionale. deoarece Ungurii, profitând de comuniunea 
lor confesională cu Englezii (reformaţi și unitari) ne-au calom- 
niat pe această temă, mai ales prin presa engleză. Esplicaţiile 
date de primul nostru ministru au avut un succes mare, întru cât 
în urmă lor, arhiepiscopul de Canterbury a luat apărarea Româ- 
niei în cuvinte foarte hotărâte. Toţi şefii bisericelor au declarat 


363 


că renunţă la orice anchetă în chestiile confesionale din tara noa- 
stra. Sâmbătă, 31 Ianuar, s'a dat un banchet de 50 tacâmuri la 
legatiunea română în onoarea notabilitätilor engleze. D. Vaida a 
mulţumit pentru prinurea cälduroasa ce îi s'a facut la Londra, 
iar d. Bonar Law a răspuns indemnând la munca şi relevând 
bogäliile României cari vor ajuta-o să iasă la liman. 

Dar, dacă primirile au fost cât să poate de stralucite, trebue 
să constatăm cu durere că rezultatul practic al acestei vizite n'a 
fost In aceeași înălţime. Imprumutul extern pe care d. prim mi- 
nistru ar fi dorit să-l contracteze n'a isbutit din cauza ca Englezii 
ne-au cerut ca garantie terenurile petrolifere si alte bogatii. Buni 
nostri Aliați au uitat cu totul semnătura lor de pe Tratatul nostru 
"de Alianţă din August 1916, precum si imensele servicii pe cari 
România le-a adus cauzei comune, nedeosebindu-să întru aceasta 
de Imperiul german, care a considerat Tratatul de neutralitate 
al Belgiei ca un petec de hartie. Guvernul englez, ca şi cel ameri- 
can, au voit si vreau cu orice pret să ne acăpăreze bogatiile si sa 
ne subjuge economiceste, și fiindcă aceasta nu sa poate, el ne sa- 
crifică Jugo-Slaviei, prin impartirea Banatului, si chiar Unga- 
riei, în Capitala căreia vreau să stabilească resedinta Comisiunii 
Dunärene, care înainte de răsboiu era la Galati, punand stapa- 
nire asupra comerţului pe Dunăre și pe Strâmtori. Anglia inten- 
tioneazä să transforme Budapesta într'un centru al comerţului 
englez în Orient. Astfel să poate explică foarte bine politica en- 
gleză în Budapesta fata de România, de acărei acţiune militară 
să pare că vor profită alţii în ultima instanţa. Din toată actiu- 
nea Angliei să poate deduce cu ușurință tendinţa ei de a ocupă in 
Europa rolul preponderant, din punctul de vedere al influenţei 
în aşezarea păcii europene. 

Din acest punct de vedere o parte din presa engleză nu ne 
tratează mai bine, propunând pe fata o politica de protejare a 
Austriei și a Ungariei, State iniinice Intelegerii, în contra Româ- 
niei şi a celorlalte state create pe urma desmembrarii Monarhiei 
Habsburgice, vorbindu-să ca de un fapt sigur şi despre subjugarea 
economică a acestor din urmă state. Cu deosebire este de remer- 
cat un articol publicat în ziarul The Sundnay Times, intitulat: 
Lupta supremă în Europa rdsdriteand, — greşeli ale Conferinţei 
de pace. In acest articol să arată că „o înțelegere pretinească ru 
Austria şi Ungaria sunt de o importanță politică deosebită pentru 
Anglia în viitor, şi va dă mijloacele cele mai sigure de a păstră pa- 
cea, viitoare în Europa. Istoria sfărâmării vechii Monarhii habs- 
burgice nu să ceteste cu plăcere. Ea arată lămurit greșelile care 
sau comis de Conferinţa păcii din Paris în anul trecut, si necu- 
noasterea aproape de necrezut a faptelor vitale si esenţiale, aratată 
de Cei patru, cari au luat hotărâre la această conferinţă.“ Mai 
departe arătând greșelile pe cari le-au făcut Puterile Intelegerii 
cu privire la Austro-Ungaria zice: ,,Greseala criminală de a per- 
mite ca bolsevismul să să răspândească prin toată Ungaria şi să 


364 


sa nimicească isvoarele acestei ţări atât de necesare întregii Eu- 
rope. Bolsevismul s'ar fi putut opri ori când printr'o parada a 
unui batalion englez sau american în Budapesta... Politica ne mui 
auzită de a permile Românilor să ocupe aproape toatd Ungaria, 
să multrateze populaţia întrun mod demn de Lenin şi Lrobzky 
(vezi raportul Munro şi cele ale Misiunii britanice în Budapesta) 
şi să fure aproape tot ce eră important refacerii economice a Un- 
gariei.” Mai departe vorbind de viitorul Ungariei, zice: ,,Prob- 
lema Austriei si a Ungariei nu poate fi luată a parte. Amândouă 
statele, după cum frontierele lor actuale, formează un întreg eco- 
nomic si trebue considerate impreuna. Marea câmpie a Ungariei 
să întinde până la porţile Vienei, si frontiera între amândouă ta- 
rile e pur artificiala si nu prezinta obstacole naturale. tunportan{a 
Ungariei e evidentă pentru toată lumea. Unitatea ei perfectă, geo- 
grafică si economică a fost distrusă, fiindcă mari secțiuni a celui 
mai bogut ținut al ei au fost deja date României, Iugo-Slaviei si 
Cehilur. Insă faptul rămâne că Ungurii sunt rasa cea mai puter- 
nică si virilă a Europei de est. Hi sunt soldufi escelenfi si chiar 
mai buni inlriganti politici. Hi nu vor primi niciodală ca un aran- 
giament, care le ia iubita lor tard să fie definiliv, şi e imposibil ca 
ei cari au fost de veci stăpâni la ei acasă să să supună vr'odată 
siapânirii vecinilor lor mai slabi.“ La fine arătând pericolul 
care vine din partea Germaniei, prin preponderența pe care va 
lua-o în răsăritul Europei, prin subjugarea economică a Aus- 
trici şi Ungariei, termină astfel: „Germanii isi dau bine samă de 
aceasta. Li lucrează fără sgomot, însă cu pricepere, pentru a 
realiză aceste visuri de cucerire a Estului apropiat, cari n’au is- 
butit din cauza răsboiului. Actualmente ei sunt jenati prin scă- 
derea valoarei monetei lor, însă dacă nu primesc ajutor dela 
ca italistii americani sau englezi, Austria şi Ungaria vor fi si- 
lite să să bizue pe marca germană, care valorează de patru 
ori cât coroana, şi care poate fi schimbată pe pieţele străine. 
Acuma este momentul şi ocazia. Viitorul Europei răsăritene e 
pe punctul de a fi decis la Paris în săptămânile care urmează. 
Vom predă noi oare roadele victoriilor noastre Germanilor, ca 
să ne rasbunăm şi mai mult în contra Austriei si Ungariei rui- 
nate? Nu le putem pedepsi mai aspru. Teritorul lor este redus, 
comerţul lor stagnează, finanţele lor sunt intr‘un chaos abso- 
lut. Există limite si pentru suferinţă. Dacă vrem să salvăm teri- 
toriile amicii si aliații în Europa de Est si în propriul nostru 
Imperiu de Est, trebue să împedecăm formarea acestui bloc 
per nan solid, central si european. Avem ocazia pentru ultima 
dată. O vom lăsă să ne alunece printre degete? A două măsură 
trebuie să fie stabilirea unei Confederatiuni Dunarene sub ga- 
rantia Inlelogerii si restaurarea sistematică a relatiunilor pre- 
tinesti între vechile State si Monarhia habsburgică. 


365 


22 Febr. 1920. 


Wilson, președintele Statelor Unite s'a însänätosit si a re- 
intrat în viata publică printr'o scrisoare adresată loctiitorului 
său în timpul boalei, d. Lansing, căruia îi arată nemulţumirea 
lui de modul cum a condus afacerile statului. In urma acestei 
scrisori Lansing a demisionat si a fost înlocuit cu Colby. In ace- 
las timp Wilson s’a exprimat dorinţa de a fi prezent la lucrările 
Conferinţei de pace dela Paris, arătându-și nemulţumirea pentru 
modul în care a fost rezolvată chestiunea Adriaticei. El ame- 
ninfa cu retragerea sa dela Conferinţă dacă nu să va primi în 
întregime soluţia dată de dânsul. Si cum Statele-Unite au la dis- 
poziţie un stoc însemnat de monete engleze și franceze, să crede 
că diplomaţii Conferinţei vor ocoli deslănțuirea furiei Suveran: 
lui american. Aceasta eșire impetuoasă, în momentul când sunt 
atâtea chestiuni de rezolvat, să pare a fi a unui om nu tocmai 
pedeplin vindecat. Să crede însă că semnatarii tratatelor dela 
Versailles şi Londra nu vor cedă de astă dată. De altfel şi presa 
americană, aproape în întregime, critică în mod aspru scrisoa- 
rea lui Wilson către Aliati si să plânge că poporul a fost ţinut 
într'o nestiinté completă asupra situaţiei. Un ziar mare spune 
verde ca la Casa Albă, Wilson s'a compromis prin inadmisibila 
lui politică dictatorială. 

Presa italiană si mai ales ziarul Italia scrie că martiriul 
Ttaliei să prelungește prin voinţa unui singur om care dicteaza 
întregei Europe, iar Tribuna scrie că Europa nu poate toleră 
impotrivirea unui singur om, care nu reprezintă nici macar 
voința unui partid, cu atât mai putin a unei țări. La fel sa serie 
si în presa franceză si engleză, ceeace dovedeşte că opinia pub- 
lică mondială condamnă gestul si politica lui Wilson. 

Prin rolul jucat de Wilson dela încetarea răsboiului şi până 
astăzi, sa destramat incetul pe meetitl legenda spiritului abso- 
lut umanitar, a sacrificiului dezinteresat. S'a evaporat ca un nor 
de ceaţă văiul bombastic al reclamelor dezinteresate si a înce- 
put să să arate sufletele și intentiunile lumei noi, iar cei mici, ca 
si cei mari, au trecut din deziluzie în deziluzie. Si când te gân- 
desti la cumplitul trecut, atunci când intrasem si noi cu tot su- 
fletul în vârtejul răsboiului mondial, cu propriile noastre puteri 
si înarmaţi mai numai cu eroismul strămoșesc, când tradarea 
marei noastre Aliate ne-a produs cele mai grozave răni sufle- 
testi, când în toiul luptei desbracati, flamânziti si präpäditi de 
tot felul de boale molipsitoare, care ne decimau rândurile in mod 
îngrozitor, câtă bucurie, câtă alinare și cât entuziasm ne-a pro- 
curat întrarea Americei în răsboiu! 

Acest act a fost însoţit de atâta reclamă, încât ne apărea 
încunjurat de o măreaţă aureolă de altruism, de caritate şi de 
abnegatie, căci să zicea pe toată linia că America a tras sabia 
numai și numai pentru a grăbi pacea pe pământ, pacea drep- 


366 


tatii. Vedeam deja victoria, marea victorie care a invins dusma- 
nul si a ştiut să să învingă si pe sine; victoria dreptăţii, aceea 
care înfrânge toate cätusele celor cari de multă vreme zăceau în 
sclavie; victoria aducătoare de pace şi de mulţumire pentru toţi. 
Victoria a sosit şi cu ea s'a pus capăt vărsării de sange; recu- 
nostinta omenirii faţă de America a fost la înălţimea ei. Din 
toate părţile a început să să ridice osanale reprezentantului aces- 
tei lumi noi şi aceste osanale n'au contenit decât numai atunci 
când prima sgâdărire în aureola de umanitarism, altruism şi 
abnegatie, cu care Statele Unite s'au încununat, ne-a dat întâia 
deziluzie. Apoi au urmat celelalte deziluzii rând pe rând: armis- 
titiul, tratatele de pace, convențiile economice, tendinţa de acă- 
parare a solurilor si subsolurilor naţiunilor mici, jocul meschin 
al burselor. tendinţele dictatoriale, toate, toate acestea au desvă- 
luit sufletul american si intentiunile lumii noi. Astăzi America 
mare altă grije decât să-şi ramburseve banii pe cari i-a impru- 
mutat Europei, iar după ce să va vedea în stăpânirea lor să nu 
să mai ocupe de continentul european, și atunci lumea să poată 
întrebă: unde este spiritul de sacrificiu si de echitate, altruismul 
si umanitarismul Statelor Unite si cine a câştigat asa de mult 
cu sacrificii asa de mici? i 


25 Febr. 1920. 


Conform hotărârii Consiliului suprem, trupele române au 
părăsit eri Tisa, pentru a să retrage pe frontiera, fixată de el, pe 
linia afurisită, care în vecii vecilor va purtă numele lui Clemen- 
ceau. Această retragere să va execută în mod continuu si siste- 
matic, ca să nu să producă nici o dezordine în urma ei. Lordul 
Grawford, răspunzând Lordului Newton, care a ţinut un discurs 
în favoarea Ungurilor, criticând cu asprime ocupatiunea româ- 
nească si acuzând pe Români că au jefuit Ungaria, a respins 
toate acestea acuzatiuni nedrepte si a exprimat în Camera Lor- 
zilor din Londra încrederea în guvernul român, care va cooperă 
în mod leal cu Consiliul suprem, evacuând Ungaria şi restau- 
rând cât mai curând posibil starea de pace. . 


28 Febr. 1920 


Primul nostru ministru, d. Vaida Voevod, a plecat din nou 
din Paris la Londra, împreună cu primul ministru al Franţei, 
d. Millerand. La 26 1. c. d-sa a avut o lungă întrevedere cu pre- 
mierul englez, d. Lloyd George. In urmă, d. Vaida Voevod a fost 
primit de Regele George, căruia i-a expus în mod amănunţit 
actuala situaţie din Ungaria. Primul nostru ministru este consi- 
derat astăzi în lumea politică din Paris şi Londra ca cel mai 
competent expert al Aliaților, în toate afacerile păcii cu Unga- 
ria; d-sa a lămurit lumii politice engleze o serie întreagă de 
chestiuni maghiare în privinţa cărora englezii până acum erau 
cu totul neorientati. D. Vaida Voevod va stă neclintit la postul său 


367 


in Londra si Paris până ce să va semnă tratatul de pace cu 
Ungaria. 

După presa engleză, cercurile politice din Londra an primit 
cu încredere pe primul nostru ministru şi au considerat de sin- 
ceră politica Statului nostru faţă de minorităţi. Această atitu- 
dine a fost exprimată şi de d. Lloyd George, care să consideră 
prietin al primului nostru ministru, în mod oficial intr‘o şedinţă 
a Camereii Comunelor, cund la cererea ‘unui deputat de a trimite 
o anchetă în Ardeal, a răspuns astfel: „Am mare încredere în 
primul ministru român si sunt convins că face totul pentru pro- 
teeţia minorităţilor. Atâta vreme cât nu sunt convins de contra- 
rul, cred că nu e de trebuintä să să trimită o asemenea comi- 
siune. Dacă să va întâmplă ceva mai târziu, chestiunea va fi dis- 
cutatä. Nu vreau să vorbesc de ceeace s'a întâmplat sub vr’un 
guvern precedent în România sau aiurea, dar în România sa 
produs acum-de curând o schimbare de guvern.“ 

Din acestea vedem cu bucurie că opinia engleză, precum şi 
presa engleză, care nu ne-a fost favorabilă din cauza intrigilor 
duşmanilor noştri şi mai ales a Ungurilor, au început să să 
schimbe fajé de România. Ungurii s’au pus toată nădejdea in 
Anglia, unde au făcut o propagandă teribilă în contra noastră, 
şi sperau ca de acolo să le vină salvarea, mai ales că barbaţii po- 
litici unguri au oferit Angliei toate bogăţiile ţării lor, pe care do- 
reau chiar s’o prefacä într'o colonie economică. engleză, numai 
ca să-i ajute incontra noastră. N’au reuşit însă şi tot efectul 
propagandei lor s'a nimicit mulţumită ‘lämuririlor date de d. 
Vaida Voevod asupra adevăratei situatiuni din România între- 
gită. Astăzi cele mai importante ziare ca: Times, The Observer, 
Manchester Guardian, The Daily Telegraph etc., toate condamnă 
propaganda ungurească. In special revista The New Europe 
intr‘un articol de fond atacă cu asprime prea marea toleranţă 
a autoritatilor britanice pentru propaganda maghiară în Anglia 
şi termină astfel: „Sperăm că opinia Aliaților nu va fi rătăcită 
de falsul pretext al persecuțiilor religioase invocat de lupul un- 
guresc, care îşi vede prada smulsă, pe când, în realitate, moti- 
vele propagandei sunt pur politice: deocämdatä ar fi interesant 
de știut cine este răspunzător de a fi învitat pe aceşti propagan- 
diști dușmani să vină pe pământul Angliei.“ 


8 Mart. 1920, 


In sedinta dela 6 1. c. in Camera Deputatilor, d. presedinte 
N. Iorga a cetit telegrama trimisă din Londra, guvernului si 
parlamentului, de către delegatul basarabian la Conferinţa păcii 
d. Pelivan, cu privire la recunoaşterea alipirii pe vecie a Basa- 
rabiei la România. Această îmbucurătoare telegramă sună ast- 
fel: ,,Conferinta din Londra a recunoscut unirea Basarabiei cu 
Patria-mamă. Dreptatea cauzei noastre a triumfat, scuturandu- 
şi şi ultimele urme ale jugului moscovit. Basarabia îşi are de 


368 


acum înainte liniștea necesară ca prin muncă încordată să-şi 
asigure desvoltarea economică şi culturala si să contribue la 
prosperitatea întregului neam românesc. In aceste clipe de ade- 
vărată sărbătoare, cu inima plină de bucurie, felicit în persoana 
d-\oastre Parlamentul României, urându-să spor si succes în 
greaua muncă de refacere a puterilor naţionale. Trăiască Ro- 
mania Mare! 

Camera a ascultat in picioare această telegramă aplaudând 
si ovaţionând pe delegaţii noștri dela Conferinţa păcii, apoi d. 


Nicolae Iorga. 


preşedinte N. Iorga a rostit următorul discurs: ,,Printr’o feri- 
cita împrejurare sa întâmplat ca gândul recunoscător pe care 
îl trimitem tarinimii noastre române din Basarabia, care nu s'a 
lasat desnationalizatä nici cu binele, nici cu raul; că gândul a- 
cesta pleacă tocmai în momentul când această adunare să pre- 
gateste sa dea acestei täränimi pământul pe care l'a muncit şi 
care e al ei ovatiuni, aplauze, strigăte de bravo, adunarea ap- 
lauda în picioare). Sa ne intoarcem cu toţii recunoscători către 


869 


acei bärbati, cari, ridicati din mijldcul acestui popor, crescuti la 
scoala grea a robiei si suferintii, au infruntat toate prigonirile, 
si, din anii cei tineri, păstrând speranţele cari azi sunt încunu- 
nate de isbanda, au muncit pentru deşteptarea sufletească şi bi- 
nele material, pământesc, al neamulu los, si cari azi să întâmplă 
să fie în mijlocul nostru, ca acela care a stat în fruntea Basara- 
biei si care azi o vede revenind patriei (aplauze prelungite, inde- 
lung repetate, strigăte de bravo), ori ca deputaţi ne-au adus din 
întreaga lor ţară, dela Soroca, dela Orheiu, dela Tighina până la 
Prutul blestemat eri, și dela Hotin până la Cetatea Albă şi Chilia, 
încredințarea că Basarabia ne-a vrut întotdeauna, totdeauna 
ne-a iubit şi cu noi împreună vrea să rămâie (bravo, aplauze pre- 
lungite), ori cari, ca soli ai dreptului şi ai nădejdii noastre, au 
avut fericirea, fără pereche în viaţă, de-a anunţă alor săi, în 
mijlocul cărora au trăit zile de umilinţă şi robie, că a venit şi 
ziua răsplătitoare, şi răsplătirea nu va avea sfârşit, prin munca 
şi credinţa neamului nostru, în sfârșit isbânditoare asupra osân- 
dei îndurate o sută de ani (aplauze prelungite). Domnilor, ceasul 
în care conștiința lumii civilizate, biruitoare împotriva barbariei 
cotropitoare de neamuri, recunoaște dreptatea neamului nostru 
asupra ținutului care, mai bine de o sută de ani, părăsit de Dum- 
nezeu și de oameni, a știut să-și păstreze în masele adânci ale tä- 
ranului muncitor şi cinstit întreaga noastră conştiinţă si toate 
nădejdile noastre de viitor; ceasul când dreptatea acestui neam 
să înfăptuește în văzul lumii întregi, de pe urma jertfei întregu- 
lui nostru neam, e desigur unul din ceasurile cele mari din isto- 
ria noastră naţională (aplauze prelungite, ovatiuni). Ferice de 
noi cari ne-am învrednicit să vedem încununată munca si răb- 
darea părinţilor noştri cari au fost ; ferice de noi cari am cules 
voadele ostaşilor noștri căzuţi pentru întemeierea României Mari 
(aplauze, ovatiuni prelungite). 

D. Inculeţ, ministry Basarabiei, a răspuns astfel: „Domnilo» 
Deputaţi. Prea mare este bucuria și cuvintele nu-mi ajung ca să 
exprim toate ce aşi dori să vorbesc. Am început cu forţe slabe. 
Dar mi-am pus o ideie clară şi această ideie clară cu insistenţă, 
cu energie, cu iubire de neam, cu iubire de democraţie, ne-a dus 
la scopul care astăzi este încoronat. Trecutul nostru nu este prea 
lung: o sută de ani. Dar atât am suferit, dar și atât de mare este 
bucuria de azi, că parcă pe toate le-am uitat! Dumnezeu a fost 
bun pentru noi ! Generatiunea noastră tânără şi energică din Ba- 
sarabia, generaţia din vechiul Regat, din Ardeal, din Bucovina, 
a fost fericită să vadă înfăptuirea reală, fiindcă acum întregirea 
hotarelor României Mari e recunoscută, e consfintita, — hotare 
care de mult trăiau în conștiința naţională (aplauze prelungite). 
Si domnilor, cum să împleteşte soarta unui neam ! Noi din Basa- 
rabia am asteptat ajutor mult, Pam așteptat şi in fine a venit în 
fiinţa, soldatului român (aplauze prelungite). Am aşteptat recu- 
noaşterea, — şi recunoașterea a venit în timpul guvernării unui 
Dr. V. Bianu: R&sboiul României Mari. 24 


370 


Guvern, în capul căruia să află un Ardelean (aplauze). Fratele 
scapă pe frate (aplauze). Şi parcă o minune, parcă o poveste, 
când vezi cum Dumnezeu, — că altul nu poate fi, — cum Dum- 
nezeu împlinește soarta unui neam (aplauze). Am intrat în răs- 
boiu ; soarta ne-a pus să esim frate contra fratelui, dar același 
Dumnezeu face ca un frate să salveze pe alt frate, un frate între- 
zeste pe alt frate (aplauze). Domnilor, cum am spus, a fost fericită 
generaţia noastră, fiindcă am văzut împlinirea si a visului nostru 
naţional şi vedem azi şi împlinirea visului nostru democrat; toate 
le-am văzut, toate le-am căpătat. Ce ne mai trebue? Ne mai tre- 
bue în momentul acesta să fim uniţi strânşi, unul cu altul (apla- 
uze prelungite şi repetate). Trebue, domnilor, să lăsăm ambitiu- 
nile de partid, căci, când Dumnezeu a fost atât de mare pentru 
noi, când însuși Dumnezeu ne-a arătat atâtea minuni, ne-a ară- 
tat calea, trebue și noi să fim demni, cu toţii împreună, să ducem 
pe cărarea aceasta neamul la fericire si propäsire, adecă, fiindcă, 
le-a meritat si pe una si pe alta (aplauze prelungite). Noi, Basa- 
rabenii, muită teamă aveam în sufletul nostru, multe speranțe, 
dar erau si multe inzistente si multă energie. Vedem clar drumul 
pe care trebuià să mergem si vedeţi că am isbutit. Să dea Dum- 
nezeu să isbutească si întreg neamul tot asa de bine cum au isbu- 
tit Basarabenii (aplauze prelungite și repetate)“. 

In numele Adunării Deputaţilor, d. Iorga a trimis d-lui Pe- 
livan următoarea telegramă: „Solului fericit al triumfului cau- 
zei, care a fost a sa încă din tinereta-i de apostol al Basarabiei 
desrobite, Camera Deputaţilor profund miscatä, îi trimite oma- 
giul său, expresiunea unei recunostinte supreme, pe care cuvân- 
tul omenesc nu-i în stare să-l exprime“. 

Același lucru s'a, petrecut şi în Senat, în aceeaşi zi. Ştirea 
aceasta a produs si în Capilalä un entuziasm de nedescris. Consi 
liul de miniştri a hotărât sărbătorirea recunoașterii unirii Basa- 
rabiei în tara întreagă. Telegrama d-lui Pelivan va fi afișată in 
toate comunele. Eri, duminecă, 7 Mart, Capitala a fost îmbrăcată 
în haine de sărbătoare. Fericitul eveniment a fost adus la cunos- 
tință, cetăţenilor printr’un comunicat al guvernului, cuprinzând 
telegrama d-lui Inculeţ, lipit pe zidurile orașului, iar afişe mari, 
din initiativa unui grup de deputaţi basarabeni, chemau poporul 
Capitalei la Statuia lui Mihaiu Viteazul. La ora 11 s'a oficiat un 
Te-Deum la Mitropolie în prezenţa membrilor guvernului şi a şa- 
filor autorităţilor militare si civile. După amiazi în Piaţa Teatru- 
lui Naţional s'a adunat un public imens, care, în frunte cu două, 
muzici militare şi cu drapele naţionale și interaliate, s'a îndrep- 
tat spre Statuia lui Mihaiu Viteazul, care era împodobită cu ste- 
gulete si cunune. Un cor de studenţi, însoţit de o fanfară militară, 
a intonat imnuri patriotice. In mijlocul entuziasmului general. 
ministrul de interne, Dr. N. Lupu, a luat cuvântul în numele gu- 
vernului si a spus că Basarabia, care a fost atâtea decenii jertfita 
Tarismului să întoarce astăzi definitiv la Patria-mamă. Ţăranii 


or 
1 
= 


alături de preoţi au păstrat limba si datinele românești si ei vor 
rămânca pidă pentru viitorime. Vechia prejudecată populară că 
Prutul este singurul obstacol şi că este dușman poporului român 
să dovedeşte astăzi ca neîntemeiată. Prutul cu serpuirea albiei 
lui când fură Moldovei Basarabia, când i-o înapoiă. Azi Prutul 
să învoiește la unirea pentru vecie a Basarabiei. Guvernul recu- 
noscând meritele ţărănimii a depus în parlament un proiect de 
lege care acordă pământ ţăranilor basarabeni. Apoi ministrul a- 
duce elogii armatei române care a trecut Prutul şi marelui ei că- 
pitan Ferdinand. Incheie cu urări pentru dinastie, armată si Ro- 
mânia Mare în veci nedespärtitä de Basarabia. După ministru a 
vorbit deputatul basarabean Busdugan, aducând laude ţărănimii; 
deputatul ţăran din Botosani, David Ion Serpeanu, si doi studenți 
basarabeni. 

De aci, cortegiul s'a îndreptat spre Calea Victoriei, oprindu- 
să în Piaţa Carol I, în faţa Palatului Regal, unde au aclamat pe 
Suverani. Regele, Regina şi prinţesa Ileana au apărut pe balcon, 
mulţumind publicului, în sunetul Imnului regal. Sara la ora 9 
s'a făcut o retragere monstră cu torţe. La aceeași oră a avut loc 
şi un prânz de gală la Palat, la care au luat parte miniștrii, car- 
dinalul francez Dubois, generalul Pétin, atașat militar, si minis- 
trul Franţei Henry Cambon, etc., iar după prânz a fost o mare 
recepţie de peste 200 de invitati. 

In acest mod s'a sărbătorit acest mare eveniment, care pentru 
noi are o importantä covârșitoare, căci el nu sa putut în- 
făptui fara mari st ingrijitoare dificultăţi. După sfârșitul victo- 
rios al răsboiului, recunoașterea alipirii Bucovinei si a Ardealu- 
lui a venit dela sine, căci dreptul nostru asupra acestor provincii 
era prevăzut în tratatul de pace pe baza căruia România a por- 
nit la luptă. Pentru Basarabia însă, marii noștri Aliați nu-şi lua- 
seră nici o obligatiune si din această cauză precum si din alte 
multe consideraţiuni, ridicate de protivnicii neamului nostru, 
lupta desfășurată, la Conferinţa de pace din Paris, de către dele- 
gatii nostri a fost foarte mare, fără ca atunci să să poata obţine 
eonsimtemantul formal al bunilor nostri Aliați, cu privire la uni- 
rea Basarabiei cu Romania. D. Ion Pelivan, fruntasul basarabian 
și reprezentantul intereselor Basarabiei, a luptat din greu si nu 
s'a liniștit până ce nu a obţinut rezultatul dorit în tratările dela 
Londra. Despre acţiunea primului nostru delegat la Conferinţa 
din Paris, d. Pelivan spune că: ,,D. Ion Brătianu a fost ascultat 
apoi si a expus in mod extraordinar de lim] ede si cu o putere de 
a gumente sdrobitoare drepturile noastre inprescriptibile asupra 
acestei vechi provincii moldovenești care, în virtutea principiu- 
lui sfânt de autodeterminatiune, solemn proclamat de însași Con- 
ferinta si de revoluţia rusă, isi arătase cu hotărâre, prin votul 
Sfatului Ţării din 27 Mart 1918, neclintita sa voinţă de a se ren- 
lipi la Patria-mumă. In subsidiar, d. Brătianu a aratat ca plebi- 
scitul cerut de duşmanii nostri, inadmisibil în drept, deoarece 

"4 


372 


Basarabia să pronuntase deja, era absolut imposibil chiar în fapt— 
pentru mult timp încă, din cauza amenințărilor continue ale bol- 
şevicilor asupra acestei provincii“. , 

Cu atât mai mare este deci victoria obţinută de noi la Con- 
ferinta de pace din Londra, căci este o adevărată victorie când. 
ne gândim la acţiunea desfăşurată de o mulţime de elemente pro— 
tivnice pentru a zădărnici aceeace conștiința naţională înfăp- 
tuise. Am învins la Londra pentru că dreptatea era cu noi. Din 
clipa când, în istoria ultimului veac, principiul naționalităților 
începuse să-și croiască drum binișor încontra principiilor im- 
perialiste, din clipa aceea s'a pus si problema României tuturor 
Românilor, din care nu putea lipsi vechia ţară românească din- 
tre Prut si Nistru. Astăzi Aliaţii noştri au consfințit cu unanimi- 
tate alipirea Basarabiei, asupra căreia să pronunfaserä deja o- 
dată in mod cam nefavorabil pentru România. 

Recunoașterea alipirii Basarabiei la România a provocat la 
Chișinău un entuziasm de nedescris. S’au format cortegiuri cu 
muzică, si facle, rostindu-să discursuri însufleţite de către episco— 
pul Curie, generalul Popovici, primarul orașului Cojocaru si la 
urmă s'a jucat hora unirii cu un entuziasm până la delir. 


12 Mart 1920.. 


In ședința de eri Senatul a admis în aplauzele iurtunoase: 
ale Senatului, cu unanimitatea voturilor (157), proiectul de lege: 
pentru reforma agrară din Basarabia. După votare ministrul Ba- 
sarabiei a spus foarte emoţionat că „ziua aceasta de 11 Mart 1920 
este atât de fericită pentru noi încât ar putea să moară acum.. 
Dumnezeu a fost bun cu noi. Am văzut, zice d. Inculeţ, îndepli- 
nite dorinţele noastre naţionale si acum si pe aceea de a vedea că: 
țăranul basarabean are pământ“, Aduee mulţumiri partidului li-- 
beral si fraţilor Ardeleni, Bucovineni si partidului naţional de- 
mocrat si celui țărănesc. Aduce mulţumiri si bătrânului luptător: 
Zamfir Arbore. „Să ne amintim, zice d-sa, astăzi si de Regele: 
nostru care a fost călăuza în aceasta reformă. De aceea noi Pam 
numit Regele țăranilor. Niciodată nu s'a simţit atât de tare și de- 
ferbinte unitatea noastră ca acum. Acest moment este cea mai 
măreaţă manifestare a unităţii noastre naţionale și va rămânea 
neperitor în istoria neamului (ovatiuni prelungite)“, D. Paul Bu-- 
jor, președintele Senatului, a zis : „Sunt emoţionat azi, când mi-a 
fost dat să văd rcalizat unul din idealurile pentru eare lupt de 25 
de ani de viaţă publică. Fie ca acest act să fie o prevestire pentru 
reforma agrară din vechiul regat (ovaţiuni)“. — D. Alex. Cons- 
tantinescu, fost ministru liberal, a rostit cam următoarele : ,,De- 
când fiinteazä acest parlament, aceasta este a doua zi mare, de- 
concordie si de măreție pentru neamul nostru. Prima a fost când. 
s'a votat unirea dela Nistru până la Tisa. A doua este azi când. 
toată suflarea românească a recunsocut că este nevoie să să dea 
pământ pentru îmbunătăţirea sorții ţăranului (aplauze). Să nu 


O13 


“regrete nimeni că s'a dat, căci e dat pentru întărirea solidarităţii 
neamului nostru. Regele s'a dovedit al nostru, al întregii suflări 
vomânești (ovatiuni). Omagiul adus Suveranului este împărtășit 
de noi, de toţi (aplauze). El este care a dat pildă de vrednicie in 
toate împrejurările, si pe front si acum. Trimitem Coroanei asi- 
-gurarea devotamentului nostru, — Regelui care s'a legat pe vecie 
de neamul nostru. Unirea de azi este dovadă că Românul e capa- 
bil de fapte mari si că ne vom uni spre a consolidă România 
Mare, dobândită cu grele sacrificii (ovaţiuni)“. — D. ministru, 
Ion Mihalache a spus că : „E noroc prea mare de a fi prezidat «a, 
“ministru al domeniilor acest act. Meritul e al parlamentarilor si 
ministrului basarabian. Legea aceasta e o dovadă de ce să poate 
obţine prin luptă civilizată. Si s'a obţinut de Basarabieni mai bine 
şi mai repede decât au obţinut cei din Rusia, cu jertfe mai grele 
şi îndelungate (aplauze). Doresc ca aceeaşi insufletire, unire si 
«dragoste să vă anime si când va veni împroprietărirea ţăranilor 
‘din vechiul Regat (aplauze). Aduc mulţumiri Senatului pentru 
unanimitatea votului și omagiu Regelui pentru dragostea de ta- 
rani (ovaţiuni)'“. — Preotul Teculescu vorbeşte în numele Ardea- 
lului si părintele Coflarciuc în numele Bucovinei. — Senatul a 
admis publicarea în Primării a discursurilor d-lor Inculeţ si 
“Constantinescu. 

Votarea legii agrare din Basarabia de către Cameră si Senat 
însemnează sfârșitul tuturor jocurilor pe cari le-au făcut până 
azi adversarii declaraţi sau täinuiti ai reformei agrare. După vo- 
tul aproape unanim pentru Basarabia, cine ar mai putea refuză 
“ţăranului din vechiul regat o reformă la fel ? Oare ţăranul soldat 
din România veche. care a mântuit pe lângă România mică si 
“Basarabia, şi Bucovina, si Ardealul cu Banatul, să nu aibă asa 
mare drept la satisfacerea unor revendicări sociale ca si fratii 
“săi eliberaţi de peste Prut ? Toată lumea românească așteaptă cu 
drept cuvânt ca drepturile ţărănimii din vechiul regat să fie 
consfinfite cu o si mai numeroasă si înältätoare unanimitate. 


‘13 Mart 1920. 


‘La propunerea de pace a Republicii bolsevice rusesti, primul 
ministru, d. Vaida Voevod, a răspuns astfel : „România s’a facut 
unitatea naţională, graţie spiritului de disciplină si jertfelor ar- 
matei române, precum si a întregului popor român. Această uni- 
tate a fost înscrisă în noua constituţie a ţării prin votul unanim 
‘al Corpurilor legiuitoare, alese prin sufraj universal, egal si se- 
cret. România doreşte, pentru a trăi în raporturi de pace si pre- 
tinie cu toţi vecinii, să stabilească viitoarea ei fiinţă economică 
si politică pe baze democratice. Faţă de luptele şi evenimentele 
din Rusia, România a observat o atitudine de abţinere dela orice 
amestec în afacerile interne ale unei ţări străine. Propunerile 
d-voastre de a intră în negocieri pentru restabilirea de relatiuni 
de pace, natural folositoare, corespund intenţiilor guvernului ro- 


374 


man. Ca prim-ministru si ministru de externe al guvernului ro- 
man, primesc propunerea, d-voastre formală de a începe nego- 
cieri de pace. In scop de a putea fixă un loc de întâlnire pentru. 
reprezentantii ambelor tari, mă voiu pune imediat in contact cu 
guvernele ţărilor interesate si voi cere asentimentul şi ospitalita- 
tea, lor, comunicându-vă rezultatul fără întârziere. In ceea ce pri- 
veşte data întâlnirii reprezentanţilor nostri, îmi voiu lua liberta- 
tea de a vă face propunerea îndată ce voiu primi răspunsul dela 
București“. 

După propunerea de pace din parte Rusiei bolşevice, guver- 
nul nostru a primit o propunere de pace si din partea Ucrainei, 
semnată de președintele comisarilor poporului, Dr. Racovsky, şi 
redactată în termenii cei mai împăciuitori. Câteva, zile mai târziu, 
această propunere a fost spirjinită de guvernul dela Moscova, 
prin următoarea telegramă adresată de către Cicerin, comisarul 
dela externe, d-lui Vaida Voevod la Londra: „Guvernul sovietist 
rus iă cu plăcere act de hotărârea guvernului român de a începe 
negocieri de pace. Ne permitem, de acord cu guvernul sovietist u- 
crainian, să propunem ca loc de întâlnire oraşul Charcow, situat 
foarte favorabil pentru a permite celor trei participanţi : Româ- 
nia, Rusia şi Ucraina, raporturi directe şi neîntrerupte cu guver- 
nele lor. Republica sovietistă ucrainiană fiind situată între Ro- 
mânia si Rusia, participarea sa la tratativele noastre să impune 
prin forţa lucrurilor, căci nici un fel de chestiune teritorială nu 
poate fi rezolvată fără dânsa si multe alte chestiuni importante 
cer în mod imperios prezenţa sa“. 

Conditiunile de pace oferite României de Rusia sunt : 1. Ro- 
mânia să recunoască Republica sovietelor ca autoritate de guver- 
nământ. 2. România să acorde amnestie generală tuturor dezer- 
torilor români din Rusia si făptuitorilor de crime politice. 3. Ro- 
mânia să plătească despăgubiri Rusiei sovietiste pentru arma- 
mentul si depozitele armatei ruse, lăsate la retragerea din Mol- 
dova şi Basarabia. 4. Rusia restitue tezaurul român dela Mos- 
cova (afară, de acele titluri despre acăror soartă nu ştie nimic). 
5. Rusia sovietistă recunoaşte drepturi depline României asupra 
Basarabiei. 


14 Mart 1920. 


Procesul lui Caillaux, fost preşedinte de consiliu al Franţei, 
continuă să pasioneze întreaga opinie publică. După interogato- 
rul acuzatului s'a început ascultarea martorilor. Intre aceștia, 
pentru noi Românii este vrednic de amintit marele nostru pretin 
4. Briand, fost prim ministru în 1916—17, care vorbind de situa- 
tia mondială in 1917 a spus: „In Franţa spiritele erau tari, în- 
crezătoare în victorie, sfortärile Aliaților încununate de succes 
pe toate fronturile, afară de unul. Pe frontul francez: Verdun si 
Somme. In Rusia ofensiva lui Brussilov. Campania din Mesopo- 
tomia. Victoria de pe Carso, cucerirea Goriziei, erau de natură să 


315 


ne deie încredere şi să ne asigure că vom fi învingători. Un sin- 

gur punct negru era în România, însă nu sa va şti niciodată ce 
oe Ata panes 5 ioe ; 

imens serviciu a adus cauzei aliatilor această țară eroica !* 


15 Mart 1920. 


Guvernul prezidat de d. Al. Vaida Voevod şi ad-interim de 
d. Ştefan C. Pop, a demisionat si în locul lui a venit un altul com- 
pus astfel: Generalul 47. Averescu, preşedinte al consiliului si 
ministru la interne ; Duiliu Zamfirescu, la externe ; C. Argeto- 
ianu, la finanţe ; generalul G. Văleanu, la lucrări publice ; gene- 
valul 7. Räscanu, la răsboiu ; Octavian Tazläuanu, la industrie 
şi comerţ ; P. P. Negulescu, la culte şi instrucţie publică ; Mateiu 
Cantacuzino, la justiţie ; T. Cudalbu, la domenii si agricultură ; 
Gr. L. Trancu-Iasi, la muncă si ocrotiri sociale ; Ant. Mocioni, V. 
Goldis, Oct. Gogu, miniştri ai Ardealului ; J. Inculeţ, al Basara- 
biei ; I. Nistor, al Bucovinei *). 

Prezentându-să, corpurilor legiuitoare, noul guvern a anun- 
tat că M. S. Regele a aprobat ca lucrările parlamentului sa să 
amâne pentru 10 zile, pentru ca în timpul acela să poată luă în 
primire departamentele respective. In prima ședința apoi guver- 
nul îşi va expune programul. 

„Această schimbare asa de repede de guvern a surprins pe 
toată, lumea. Schimbarea aceasta s'a făcut de M. S. Regele, unul 
din factorii constitutionali. Lumea românească aşteaptă să vadă 
dacă şi celelalt factor constitutional voeste să conlucreze cu noul 
guvern, ceeace să va putea vedea numai după ce vor trece 10 zile. 
Popularitatea de care să bucură șeful guvernului îi inlesneste 
întru câtva sarcina grea ce s’a luat si este o garantie că ş'o va 
putea împlini. 

20 Mart 1920. 


D. Al. Vaida Voevod, înainle de a plecă din Paris la Bucu- 
zeşti, a trimis următoarea telegramă d-lui Lloyd George. primul 
ministru al Angliei: „Escelenţă. Noi şi grele îndatoriri mă chiamă 
în ţară. După crâncena răsturnare pricinuită de răsboiu sunt 
dator cu totul ţării mele, oricare ar fi dificultăţile momentului, 
oricare ar fi vitregiile împrejurărlor, părăsind ţările Aliaților, 
{in să reinoesc mărturisirea adâncii mele simpatii, a marei admi- 
ratii si a nesfârșitei mele recunostinte pentru spiritul de bună- 
voinţă, si echitate, ce v'a călăuzit in deciziunile cu privire la tara 
mea. Ducându-mă în ţară. voi spune aceasta compatriotilor mei, 
cărora le va fi si mai drag numele vostru. Vă rog să nu uitaţi 
neaimul meu care trece printr’o epocă critică, despre care am cre- 
dinta nestrămutată în consolidarea si în măreţia sa pe viitor, asa 
cum a fost şi în trecut va fi alături de Aliați. Voiu încercă ca 
admirabila d-voastre constituţie să sevească de model patriei 


1) După câteva zile a fost numit si C. Garoflid, ministru fără por- 
tofoliu, care va prezidă Comisiunea agrară de pe lângă ministeriu. 


376 


mele, pe care veţi cunoaste-o într'o zi. Doresc să ne faceţi cin- 
stea de a fi oaspele României, care va fi totdeauna recunoscător, 
mulţumindu-vă încă odată, vă rog să primiţi omagiile mele re- 
spectuoase." 

La aceasta d. Lloyd George a răspuns telefonic astfel: „Rog 
să primiţi sincerile mele mulţumiri pentru foarte cordialul me- 
sagiu. Am fost fericit de a îi avut marea plăcere de a vă întâlni 
și de a fi avut împreună convorbiri folositoare cu privire la che- 
stiunile româneşti și la cele externe europene. Sunt sigur că se- 
derea d-voastre in Anglia v'a convins de simtemintele sincerii 
pretinii a poporului şi guvernului britanic pentru poporul Ro- 
mâniei şi al Transilvaniei. Dorim prosperitate și progres patriei 
d-voastre sporite.“ 

25 Mart 1920 


In şedinţa de azi a Parlamentului, d. general Averescu, a 
cetit programul guvernului. In prima parte guvernul declară că 
va supune Corpurilor legiuitoare ratificarea tratatului de pace. 
Apoi în ce privește reforma constituţională să va modifică în- 
treagă Constituţia, punându-să de acord cu noile cerinţe ale Ro- 
mâniei întregite. Cu privire la reforma agrară să va face ime- 
diata împroprietărire a ţărănimii în loturi individuale de câte cel 
putin 5 hectare; să vor fixă mijloacele prin cari Statul să ajute 
pe ţărani la plata pământului; să vor luă deasemenea dispozi- 
tiuni de ordin economic general ca să să asigure neapărat si 
cultivarea întregei suprafeţe a pământului expropriat. In politica, 
externă, guvernul va duce aceeași politică ca în timpul rashoiu- 
lui, adecă alături de Aliați. Va asigură armonizarea intereselor 
antagoniste ale diferitelor clase sociale, menită să asigure desvol- 
tarea normală şi economică a Statului. Politica financiară va 
constă în aceea că toate impozitele prezente vor fi mărite potri- 
vit cu situaţia de astăzi, iar pentru a consolidă România inter- 
pita să vor crea noi impozite necesare acestei consolidări. Re- 
forma administrativă va avea în vedere descentralizarea cea mai 
largă: înamovibilitatea tuturor funcționarilor şi scoaterea lor prin 
dispoziţii severe de sub influintele politice. Pentru înlesnirea sar- 
cinei noului guvern să vor crea încă 5 ministere: al muncii, te- 
zaurului, comunicaţiei, refacerii si sănătăţii publice. 


21 Mart 1920. 


Generalul Averescu, neobtinand concursul intreg al Parla- 
mentului, in sedinta de eri, presedintele consiliului de ministri, 
a cetit decretul regal prin care să disolvă Corpurile legiuitoare, 
iar alegerile nouă să vor face pentru Adunarea Deputaţilor în 
zilele de 25, 26 şi 27 Maiu a. c., pentru Senat la 30 si 31 Maiu, 
iar pentru Universitate la 1 Iunie. Noile Corpuri legiuitoare 
sunt convocate în ziua de 10 Iunie 1920. 


377 


1 April 1920. 


D. Raymond Poincaré, fostul preşedinte al Republicii franceze 
până mai în zilele trecute, a publicat în Revue des deux Mondes 
“an articol foarte judicios în care apreciează in mod foarte aspru 
compunerea şi activitatea faimosului Consiliu suprem. In acel ar- 
‘ticol d. Poincaré, cu înalta sa autoritate, arată că acel Consiliu, 
născut nu să ştie cum, ca printr'un fenomen inexplicabil de ge- 
neraţiune spontanee, s’a arogat drepturi escesive, fără contact 
cu parlamentele şi opinia publică a ţărilor respective, şi a tratat 
în mod jicnitor şi nedrept naţiunile pe cari le numea mici... 
„Atât prin înalta situatiune pe care a ocupat'o în timpul Confe- 
rintei păcii, cât si prin prestigiul si autoritatea sa personală, d. 
Poincaré este în măsură mai mult decât orcine să judece actele 
arbitrare ale Consiliului suprem și de aceea aprecierile sale au o 
deosebită importanţă în opinia publică europeană, iar în ţara 
noastră au produs o adâncă impresiune. Modul cum Consiliul 
suprem a tratat sau mai bine zis a maltratat România, este o 
probă că diplomaţii democrați de după răsboiu ai Puterilor 
mari, întocmai ca imperialiştii dinaintea răsboiului, n’au fost la 
înălţimea timpurilor, nici a trebuintelor adevărate ale Societăţii 
pe care trebuiau s'o servească. Şi printre atâtea exemple, în 
frunte va stă Cauza română înaintea Conferinţei de pace. 


4 April 1920. 


Senatul american a refuzat să ratifice tratatul de pace de- 
“la, Versailles. Cu privire la aceasta marele ziar Nen'-York Times 
scrie: ,,Esuarea tratatului este atât de caracteristică încât popo- 
rul american trebue să abandoneze orice speranţă de a-l salvă. 
Totuși mărturisirea că marea Putere a libertăţii n'a fost în stare 
de a duce la capăt realizarea păcii ar produce cea mai mare des- 
iluzie la un popor, care cu câteva luni mai înainte a fost insufle- 
tit de ideia înaltă de a putea face imposibilă isbucnirea unui nou 
răsboiu mondial. Alt ziar: New-York World vede în atitudinea 
Senatului, dela depunerea tratatului din Versailles, un eveni- 
ment dureros în istoria Americei şi adaugă că morții din răsboiu 
au fost sacrificați în zadar. Apoi, ziarul New-York Tribune 
desemnează respingerea tratatului ca cea mai mișcătoare trage- 
die. Tara crede că Presedintele a lăsat să esueze această mare 
operă, fiindcă Constituţia nu-i lăsase mână liberă. 

Opinia publică franceză n/a fost surprinsă de acest refuz, 
‘desi acest eveniment aduce o complicatie mai mult în situaţia 
destul de dificilă a lumii, compromiţând in mod grav functiona- 
rea Societăţii Naţiunilor şi reorganizarea economică a+Europei. 
Câteva ziare ăcuză pe preşedintele Wilson de acest fapt. Ziarul 
Figaro scrie: „Suntem convinși că dacă circumstanţele o vor 
eere, vorn putea conta încă odată pe bunăvoința si pe concursul 


378 


Statelor Unte. Intre cele două mari democraţii, unite printr’o 
amicitie seculară, cordialitatea relatiunilor rămâne ceeace a 
fost." 

Dupa stirile mai noi sosite din Washington, comitetul Came- 
rei rep¥ezentantilor a exprimat hotărârea in favoarea rezolu- 
tiunii pentru terminarea stării de răsboiu cu Germania. 


5 April 1920, 


Eri şi astăzi au fost Pastile Catolicilor. Ungurii le-au prăs- 
nuit de astădată cu mare intristare și în mod ostentativ. Nici- 
odată, după cum spun vechii locuitori ai Clujului, bisericile lor 
n’au gemut de atâta lume și procesiunea făcută în ziua primă 
în jurul Catedralei din mijlocul Pieţii Unirii, eră o mare de ca- 
pete cu nenumerate prapore şi steaguri, cari fâlfăiau pe dea- 
supra lor. Zidurile tuturor bisericilor lor răsunau de jale şi de 
suspinuri. Si aveau de ce să răsune; acum este rândul lor. Noi 
Românii am jelit şi am suspinat o miie de ani! Ungurii au uitat 
sau n’au vrut să înţeleagă că unul este Dumnezeu si că toţi sun- 
tem fiii lui! 

G April 1920. 


Ziarele franceze au reprodus un articol din revista ameri- 
cană Colliers, prin care să arată activitatea Doamnei Wilson 
în Casa Albă. Deschiderea corespondenţei întregi a Presedinte- 
lui o face dânsa si ea hotäreste care anume trebue supusă la cu- 
nostinta lui Wilson. Mai departe să afirmă că d-na Wilson arată 
soţului său în corespondenţa cu Cabinetele si cu personalităţile 
marcante, intelesul scrisorilor și telegramelor. Ea azistă la toate 
com orbirile lui Wilson, având în acelasi timp și însarcinarea de 
a uşură pe Președinte de anumite afaceri politice, precum si 
prepararea unor schimbări, etc. Presedinta, după afirmatiunile a 
celui artical, nu ar fi numai stăpână 1 Casei Albe, dar si Suve- 
rana vieţii politice din America. Având, pe lângă acestea, în 
vedere că d-na Wilson ar fi de origină Evreică, uşor ne putem 
esplică de ce chestiunea minorităţilor în Statele mici a fost im- 
pusă cu atâta starw 144 si in rnăsură asa de jicnitoare... până sa 
revolta, 

Y April 1920. 


Cand autoritatile noastre s'au reîntors în Basarabia s'a aflat 
de următorul fapt, care caracterizează așa de bine simţul dato- 
riei, de care a dat dovadă soldatul român în cele mai grele îm- 
prejurări,din acest crâncen räsboiu. In momentul retragerii 
trupelor române din regiunea, Bazargicului, a fost uitat la postul 
său de sentinelă din fata localului de poștă din Bazargic, un sol- 
dat infanterist din Regimentul 40 Călugăreni, al cărui nume este 
păcat că nu să cunoaşte. Trupele bulgărești să apropiau de oraș, 


379 


când un locuilor cu mai multa inima, îngrozit de ceeace presim- 
fea că are să să întâmple, s'a dus ingraba la soldat si i-a vestit 
sosirea, inimicului, zicându i: „fugi! cal mai e vreme, ca te omoa- 
ră!“ — „Eu nu fug! Aici sunt, aici rămân!“ Astfel a raspuns 
Românul și șa continuat liniștit pasul ca sa-și masoare postul 


Sentinela Romana. 


dela un capat pâna la celalalt. Putin timp după aceea, un foc 
jnimic de armă omoură sentinela pe loc. Corpul bravului soldat 
a rămas acolo în stradă două săplamâni, straje neinsufletita a 
postului încredinţat lui. 

Am aflat cu multă plăcere că în Bazargic sa format un 
Comitet pentru ridicarea unui monument măreț, comemorând 
îndeplinirea datoriei până la sacrificiul suprem de către soldatul 


‘380 


necunoscut, care prin aceastä faptä eroicä a rezumat chiar din 
prima zi a răsboiului nostru simţul datoriei ostaşului român, asa 
precum avea, să să confirme mai în urmă de toţi camarazii lui în 
luptele dela Cara-Omer, Cara-Chioi, Amzacea, Topra-Isar, etc. 
apărând metru cu metru pământul sfânt al Dobrogei noastre, 
faţă de un inimic în număr covârșitor. 


8 April 1920. 


Ziarul Patria, din Cluj, a publicat in No. 71, în rubrica Efe- 
meridelor Zilei sub titlul : Un aventurier următoarele : „Ziarele 
franceze să ocupă de furtul unui colier de perle, săvârșit la Nisa, 
de faimosul Ilie Catarău, în paguba unei bogate americane. Nu 
să mai auzise multă vreme nimic de acest aventurier extraordi- 
nar, care s‘a petrecut o parte din viata-i sbuciumată în România. 
Iată pe scurt povestea lui. Câţiva ani în urmă, un soldat din ca- 
valeria rusă a trecut Prutul in not şi a venit în Bucuresti spu- 
nând că este student român din Basarabia. Primit la facultatea, 
de litere şa câştigat repede simpatia celor cari îl cunoșteau, vă- 
zând în el un entuziast naţionalist. In curând a început să deie 
avânt impulsului aventurier care îl stăpânea, trecând într'o 
noapte la Braşov si cu un cartus de dinamită a ciuntit Statuia 
lui Arpad de pe Tâmpă. Ceva mai târziu, trecând graniţa în Bu- 
covina, de astădată cu un pașaport, a expediat Episcopului de 
Haidudorog, cu locuinţa în Dobrefin, cunoscutul cadou din mij- 
locul căruia a exploatat o bombă. Refugiat în fară scapă de ur- 
măriri şi trece în Serbia. De aci prin Egipt în India şi apoi în 
Australia. Intrarea noastră în răsboiu îl găseşte în ţară, unde 
cere să fie primit în armată dar a fost respins. In timpul revolu- 
tiei ruseşti si a proclamării Republicii moldovenești in Basara- 
bia, îl găsim la Chişinău, unde ajunge Comandantul garnizoanei 
si un fel de dictator de care se temeă orașul. Surprins intr’o 
noapte, e legat si pornit într'o căruţă spre Odesa, pentru a fi ucis 
pe drum. Dar, mulţumită puterii de convingere pe care o are, de- 
termină escorta ca să-i dea drumul. Dela Odesa ajunge în Anglia 
si de acolo in China si Japonia, unde făcea contrabandă de opin. 
După ce a rătăcit prin Mexico şi Statele Unite s’a făcut apariţia 
la Paris şi Nisa, unde a fost arestat sub învinuirea furtului pe 
care îl tägädueste. De o putere erculeană, frumos si inteligent, 
vorbind perfect 7—8 limbi, acest faimos aventurier va mai dă 
încă mult de vorbit“. Aristarc et Comp. 

Cetind acestea nu pot să nu mulţumesc d-lor Aristarc et 
Comp. pentru publicarea lor. Mulțumită acestui articol numele 
si viata lui Ilie Catardu vor fi cunoscute de toată suflarea româ- 
nească, si ele merită să fie cunoscute și tipărite în mintea fiecä- 
ruia. Ceeace nu mi-a plăcut din partea d-lor Aristare et Comp. 
este sfârşitul articolului. multumindu-să să ne spuie, după ce au 
insirat însușirile trupesti si intelectuale ale lui, însuşiri asa de 


381 


frumoase si rare, mai ales in combinaţiunea lor, că acest aven-— 
turier va mai da încă mult de vorbit. Cu această, concluziune nu 
pot să mă împac cu nici un preţ. Cum ? Acest Ilie Catarău, care- 
a avut curagiul şi hotărârea să arunce în aer Statnia lui Arpad, 
arătând lumii prin această faptă măreaţă că acolo este locul lui 
Mihaiu Viteazul ; — el, care s'a dus în Bucovina cu rizicul vieţii 
și a trimis minunatul cadou Episcopului de Haidudorog în Do- 
bretin, ca să arate Primului Ministru de pe vremuri al Ungariei 
că de jeaba s'a bucurat, declarând în Parlamentul din Buda- 
pesta, în ziua când s'a votat legea blestemată a înfiinţării acelei 
episcopii, că acea zi este cea mai fericită zi din viaţa lui, arătând, 
în același timp, si lumii întregi că aceea institufiune atentatoare- 
la viata neamului românesc nu poate să trăiească si să va spul- 
bera ca praful de puşcă prin gratia lui Dumnezeu si voinţa na- 
tionalä ; — apoi el, care la intrarea noastră in răsboiul Româ- 
niei Mari a fost în ţară şi a cerut să fie primit în armată, dar a 
fost respins fără nici un motiv plauzibil, şi care, dincontră, tre- 
buiă primit cu braţele deschise, fiind sigur că el ar fi fost în frun- 
tea eroilor români prin însuşirile lui trupești si sufletești asa de 
mari, cari singure pot face pe eroi. El, un aventurier ? Nu! Tlie 
Catarău trebuie să fie considerat ca unul din avantgarda răsbo- 
iului sfânt de întregire a neamului, ca un far dătător de direcţie, 
si numele lui trebuie să fie binecuvântat si păstrat cu sfinţenie 
de fiecare suflet românesc. 

Cu prilejul atentatului gazetele ungurești au găsit o nouă 
ocazie de a se năpusti asupra poporului român. Astfel ziarul 
„Uisâg“ din Cluj a publicat în numărul lui dela 25 Febr. 1914 un 
articol intitulat „Cinemintye !‘‘ (Tine minte !), în care neamul ro- 
mânesc era taxat drept „cea mai murdară naţiune din lume si 
rușinea vie a veacului al XX-lea“. Ziarul „.Vilâg“ din Budapesta 
a publicat în foileton o poezie alui Ady Endre intitulată ,,Alszik 
a magyar‘ (Doarme Ungurul) în care poetul făcea atenţi pe Ro- 
mani că „deşi iubeşte toate natiile, dacă Românii vor trezi bestia 
în poet, voiu năvăli asupra lor lovind şi tăind“. Iată acum si câ- 
teva rânduri dintr'un articol al lui Keri Pal, apărut in No. 1 al 
revistei săptămânale „A Toll“ din Budapesta : „Il cunoaștem pe 
Catarău, pe acest apas sălbatic, nemilos, admirator al propriei 
sale forte şi monstruos de imoral. Acest Catarău de bună seamă 
a râs cu hohot când a trimis prin poştă pachetul inrernal..... Mai 
înalt cu un cap decât alţi oameni, de o putere erculeană, încât nici 
atletii de profesiune nu îndrăzneau să lupte cu el, cu părul negru, 
cu ochii de flăcări si de o frumusetä uimitoare, toată lumea îl cu- 
nostea în acel înfrigurat Bucuresti, dar nimeni nu stiea cine 
este.... Acum însă s'a descoperit că acest Catarău este trimisul u- 
nor mari taine, legat de nişte forte grozave cari au avut nevoie 
de el pentru împlinirea unei sinistre glume. Apasul fatal, Cata- 
rău, este un nume ce pare a fi mai mult o lătrătură din adâncul 


382 


unui crater !... Umblă vecinic cu cilindru si cu monoclu, în, bu- 
zunar cu revolverul încărcat si patimile lui isbucneau furioase 
şi sălbatice. Făcea curte fetelor din mahalale, cari, desigur, erau 
îndrăgostite de el. Era o figură dostoievskiana ; — scriitorul rus 
iubea pe acești indivizi cari nu să sfarsesc la marginile corpului, 
ei au legături nemăsurate eu necunoscutul. El nu a fost nici bun, 
nici rău ; numai forța tainică care l’a trimis a fost exasperant 
de sinistră si de sarcastică. Catarău mai face un semn apoi dis- 
pare în umea lui de primejdii ce rânjesc, de unde a venit, pentru 
ca odată, să reapară, poate, din nou intr’o nouă formă şi pentru 
o nouă glumă. Catarău este un adevărat balcanic, precum balca- 
nicä-i este si fapta. De acum nici la Dobritin măcar nu să mai 
poate mâncă cârnaţi în liniște căci, iată sboară şi până aci scân- 
teia Balcanului. Medievalul si sälbatecul Balcan să răsbună asu- 
pra chinuitorilor si opresorilor lui si bomba lui Catarău ajunge 
până la Dobritin. Dar va fi si mai rău : Ce Catarăi vor mai naște 
din sămănătura balcanică a Europei |...“ 

Ca încheiere voiu aminti că Ungurii din Budapesta au ser- 
bat cu mare fast aniversarea morţii celor trei slujbasi ai Episco- 
piei de Hajdudorog, ducând flori la mormintele victimelor aten- 
tatului, Ceiace Ungurii de azi uită, este că autorul moral al cri- 
mei este însuși şovinismul maghiar, întotdeauna provocator, care 
prin tendinţa lui de maghiarizare cu orice preţ a exasperat în- 
treg neamul românesc. 


9 April 1920. 


In Monitorul Oficial dela 4 |. c. sau publicat Decretele-legi 
prin cari să desființează Consiliul dirigent al Ardealului, Direc- 
toratele din Basarabia şi Secretariatele din Bucovina. Iar prin 
alt Decret-lege sau numit membrii din Comisiunea de unificare 
pentru descărcarea Consiliului dirigent, a directoratelor si se- 
cretariatelor, si anume : I. Nistor, ministru de stat; Oct. Goga, 
ministru de stat: Oct. Tazlăuanu, ministru de industrie si co- 
mert; I. C. Atanasiu, secretar general al ministerului de indus- 
trie ; I. Cămărășescu, fost prefect, şi Niţă Sergiu, secretar general 
la ministerul Basarabiei. 

Desființarea. Consiliului dirigent, precum si a directoratelor 
Şi secretariatelor, este urmarea proiectelor de legi depuse pe bi- 
rourile parlamentului, înainte de disolvarea lui, și prin aceasta 
s'a grăbit cu un cias mai iute mult dorita unire administrativă a 
României întregite. 

10 April 1920. 

Eri s'a publicat prin Monitorul Oficial  Decretul-lege prin 
care să ratifică, sub rezerva aprobării ulterioare a Corpurilor 
legiuitoare, tratatul de pace între Puterile aliate si asociate si 
Germania, si protocolul, semnate la Versailles la 28 Junie 1919. 
In turma acestui act să vor reluà relatiunile politice si econo- 
mice între Germania si România, pacea fiind acum definitivă. 


383 
13 April 1920° 


In anul acesta, sărbătorind Invierea Mântuitorului nostru, 
neamul românesc a serbat învierea dreptăţii. Sub limpedea bol- 
tă albastră a acestor trei zile de Paşti, al căror praznic aproape 
uitat de patru ani, în acord cu veselia ridicată în văzduh de toate 
neamurile întraripate, să ridică suspinul de fericire al tuturor 
celor ce au suferit în tăcere şi acuma pot să să bucure din tot 
sufletul. Pretutindenea bucurie si veselie ; pretutindenea cântări 
înältätoare de isbândă si de reînviere a neamului nostru întru 
România Mare, înfăptuită cu jertfe mari şi fără de număr. Po- 
porul românesc a înviat ! Adevărat c’a înviat | 

Prea buna noastră Regină Maria n'a pregetat să ajute de 
sfintele sărbători populaţia atât de încercată de pe Valea Oituzu- 
lui si Trotușului din Moldova, pe unde au fost lupte inversunate 
şi îndelungate în tot cursul răsboiului. Sosită în gara Onești în 
ziua de 8 1. c. s'a ocupat în zilele de 9, 10, 11 April cu împărţirea 
de obiecte de îmbrăcăminte şi încălțăminte, precum şi cu tot fe- 
lul de alimente, la locuitorii din toate comunele așezate în zona 
de răsboiu. Dragostea care ii s'a arătat M. Sale de către popu- 
laţie a fost atât de mare, încât milostiva noastră Regină a ţinut 
ca şi Sfânta Inviere s'o facă în mijlocul acelei vrednice popu- 
laţii în biserica din comuna Mânăstirea Casin, situată pe vechia 
- graniţă si unde s'au dat lupte aprige. M. S. a vizitat mai multe 
localităţi, cari au fost apărate cu atâta eroism şi în toate părţile 
ii sa făcut o primire entuziastă. In gara Oneşti a fost întâmpi- 
nată de corul gimnaziului din Targu-Ocna, cu diferite cântece 
patriotice. In comuna Grozesti s'a celebrat un Te-Deum. In com. 
Cașin, la Casa națională s'a reprezentat de către flăcăi si fete 
„Istoria Neamului“. In ziua de Paști s'au întins hore mari la cari 
a azistat si M. Sa. S'au ridicat arcuri de triumf si s'a făcut tot 
posibilul pentru a-i arătă iubire netermuritä Reginei noastre, 
care aplecat a 2-a zi de Paşti, lăsând în urmă-i amintiri vii si a- 
dâncă recunoştinţă împreunate cu admiraţia tuturora. Aşa a 
petrecut sfintele sărbători buna noastră Regină cu simplicita- 
tea-i recunoscută, ducând mângăiere şi alinare pe câmpiile unde 
noaptea aleargă fantomele vitejilor, cari au făurit din sufletele 
lor aureola de glorie, apoteoza de lumină a României întregite ! 


20 April 1920. 


Ziarele din zilele trecute ne-a adus vestea tristă că Doctorul 
Cornel Păcuraru, medicul serviciului maritim al României, pe 
când să întorcea pe vaporul „Impăratul Traian“ dela Marsilia 
spre Ţară, a încetat din viaţă în ziua întâie de Paști, 11 April a. 
c. El a fost debarcat în portul Pireu, find greu bolnav, intr’un 
spital din Atena în ziua de 10 april, iar a treia zi de Paşti, 13 
april, a fost înmormântat într'un cimitir din Capitala Greciei, 
departe de rudenii şi prieteni, cu toată dorinţa, lui de aşi lungi zi- 


384 


lele până la sosirea vaporului in Portul Constanta. In drumul 
spre Marsilia s'a răcit si a început să-l doară o urechie, de care a. 
mai suferit în copilărie în urma unui pojar si care multă vreme 
i-a curs. Acum îi s'a redeşteptat acea boală, iar puroiul din ure- 


Dr. Cornel_Pacuraru-Bianu 


chie în loc să curgă în afară s'a dus la creeri. Cu această boală. 
cumplită şi chinuitoare a făcut tot drumul lung şi încet până la 
Marsilia și înapoi până la Atena, când n'a mai putut însoţi vapo- 
rul ca să-şi deie sufletul în scumpa lui Tara. S'a stâns în pământ 
străin, în etate de 60 de ani.) 

Doctorul Păcuraru a fost un vrednic fiu al Ardealului, că- 
ruia i-a făcut cinste prin toată viata lui. El s'a născut în Șimleu, 
în anul 1860, din părinţii Vasile Bianu, magistrat, din satul Făget, 


1) După patru ani osemintele lui au fost aduse în ţară de către Acade- 
mia Română şi Astra din Sibiu, al căror binefăcător a fost, și îngro- 
pate cu mare pompă în com. Făget, lângă părinţii săi. 


385 


comitatul Târnavei mici, și Elisaveta, născută Pop-Mateiu, din 
Sard, de lângă Alba-lulia. 

Studiile primare şi liceale le-a făcut în Medias si în Blaj, fără 
ca să poată termină liceul din pricina unor imprejurări, cari lau 
silit să treacă Carpaţii in Țară, în pământul fägäduintii, in Cana- 
anul românesc, în toamna anului 1879, şi acolo s'a încris la facul- 
tatea de medicină din Bucureşti, schimbându-și numele de Victor 
Bianu în acela de Cornel Păcuraru. 

După o muncă grea şi cu puţine mijloace bănești, ajutat fiind 
de unul din fraţii săi (scriitorul acestor rânduri), care era student 
în anul IV de medicină, si cu leafa mică de custode al Bibliotecii 
Centrale din Bucureşti, al cărei director era marele ardelean A. 
Treb. Laurianu, sub aripa căruia mulţi ardeleni s'au adăpostit şi 
s’au făcut o carieră, care să le asigure o existenţă onorabilă si fo- 
lositoare Patriei, apoi ca extern al spitalelor civile şi intern al 
Spitalului Brâncovenesc, în toamna anului 1886, după 7 ani de 
muncă trudnică, a fost promovat la gradul de doctor în medicină 
si în chirurgie, sustinandu-si cu mult succes Teza de mare pret, 
intitulată: Câteva cuvinte asupra leprei şi in special asupra ca- 
zurilor de lepră din România. 

După eșirea lui ca doctor a fost numit medic de plasă la Că- 
lugärenii lui Mihai-Viteazul, în judeţul Vlașca, unde n’a stat decât 
un an, fiind permutat ca medic al spitalului si al oraşului Panciu, 
din judeţul Putna, de unde a trecut ca medic al spitalului din Cer- 
navoda, de curând zidit, tocmai în timpul când să construiă Podul 
Regele Carol I de peste Dunăre, pus în circulaţie in Septembre 
1895. Acolo a desfășurat o mare activitate, fiind primul medic al 
spitalului, pentru a-l instală şi provedea cu toate cele trebuincioase 
si pentru a atrage populatiunea din jur, română şi turcă, care 
era aşa de refractară și neîncrezătoare în foloasele acelui institut 
sanitar. In același timp fiind angajat de Compania franceză care 
construiă. Podul a îngrijit si pe numeroșii ei lucrători. Printr’o 
muncă şi un devotament mai presus de orice laudă, spitalul a în- 
reput să fie cercetat de un număr asa de mare de bolnavi, încât 
devenise cu totul neîndestulător. 

Cam pe la anul 1900, îndrăgit de frumuseta: mării, la apelul 
Directiunii Serviciului maritim al Statului român, înfiinţa! atunci, 
doctorul Păcuraru a părăsit spitalul din Cernavoda spre părerea 
de rău a tuturora și s'a angajat ca medic al acelui serviciu. In a- 
.ceastä calitate el a bătătorit o viaţă întreagă drumurile mişcătoare 
dintre Portul nostru dela Constanţa, perla Mării Negre, şi Portu- 
ri‘e Constantinopol, Pireu, (Atena), Smirna, Alexandria, Marsi- 
lia şi uneori până la Rotterdam. Ori cine a venit în atingere cu el, 
to călătorii, aveau în el un bun sfătuitor, fiind gata de serviciu în 
tot minutul, si prin vorbele si amabilitätile lui s'a făcut plăcut tu- 
turora. Mai ales când să întâmplă să fie printre călători vr'un 
ardelean, nu mai şiiea ce să facă ca să-i fie călătoria pe mare 
cât să poate de ușoară si de plăcută. 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari, 23 


356 


In timpul răsboiului sfânt al intregirii neamului nostru, pe 
care 1i iubea din adâncul sufletului si mai presus de orice, serviciul 
maritim fiind suspendat, doctorul Păcuraru a cerut să fie primit 
în serviciul sanitar al armatei, în mod provizoriu, şi în calitate de 
medic-maior a îngrijit în iarna grea a anului 1917 si a căutat 
cu tot devotamentul bolnavii de tifus exantematic din spitalul Tres- 
tiana-Dorohoiu, apoi pe cei din spitalele Uriceni si Flămânzi (ju- 
detul Botosani). A muncit cu un curaj fără seamăn, înfruntând 
moartea care în toată clipa îi stă înainte, si cu o abnegatiune mai 
presus de orice elogiu, până în momentul demobilizării lin din ziua 
de 31 Maiu 1918. 

Dar ceeace l’a chinuit pe doctorul Păcuraru n'a fost lupta 
uriaşe și istovitoare în contra uneia din cele mai cumplite molime, 
care seceră fără milă pe vitejii apărători ai scumpei noastre Ro- 
mânii, ci suferinţele sufletești produse de mersul si desfăşurarea 
răsboiului si de purtarea sälbatecä a vräjmasului cotropitor al pă- 
mântului sfânt al Patriei, apoi de pacea brutală, pe care ne-au 
impus’o dușmanii în ziua a treia de Paşti (24 april ? iaiu) din 
1918, zi dureroasă de doliu national; pace semnată în Palatul dela 
Cotroceni din Bucuresti si care pace ne lăsă scumpa noastră ţară 
trunchiată şi îngenunchiată, cu datorii de răsboiu ce treceau peste 
puterile ei, cu sute de mii de morminte închise peste tot atâtea 
vieţi tinere, jertfite pentru un mare si sfânt ideal. Cu toate acestea, 
pacea umilitoare a Nemtilor si Ungurilor, nu l’a descuragiat pe 
doctorul Păcuraru, căci el spunea la toţi cei din jurul lui că atea- 
stă pace nu poate stirbi întru nimic cinstea neamului romănesc, 
care prin faptele strălucite de arme dela Oituz, Mărăști si Mără- 
şeşti nu poate fi decât un invingdtor-invins; învins nu de ei, ci de 
întrigilc şi masinatiunile lor, de tradarea Rusii, care şa călcat cu- 
vântul chiar dela începutul răsboiului. El eră sigur că soarta nea- 
mului' nostru nu poate fi cea impusă de pacea dela Bucuresti, 
semnată sub ameninţarea pumnului; el susţinea cu toată convinge- 
10] pniopnfe UL pugibau ‘TNIOGSRI PĂIISEO Jod NU TUPLE) BO Var 
pici factorul moral, nici pe cel material, căci mările le erau zăvo- 
rite si legile umanităţii li să împotriveau; el aşteptă cu neclintita 
credință pacea genrald, care nu putea să fie decât triumful Drep- 
tului si al Dreptăţi,, biruinţa geniului bun al omenirii, care va re- 
dă pământului pacea adevărată, liniștea şi libertatea, înăbuşite 
pentru o clipă de glasul tunului distrugător; el aşteptă să vie pacea 
noastră, care ne va împlini visul nostru de veacuri: unirea tutu- 
ror Românilor într'un regat mare şi puternic! Insufletit de aceste 
simteminte, isi poate uşor închipui cetitorul, cât de mare i-a fost 
fericirea, pe care a simtit’o când a ajuns ziua înfăptuirii visului 
nostru de aur. când a căzut graniţele carpatine şi când el pribea- 
gul ardelean de acum 40 de ani s'a văzut cetatean liber al Româ- 
niei Mari! Această mare fericire i-a ușurat mult suferinţele 
morţii! 

Iată care a fost viaţa pe scurt a doctorului Păcuraru, dar nu 


387 


aceasta îi impodobeste fruntea cu aureola nemuririi, ci iubirea 
sa cea nemărginită de neam si mai ales a poporului ţăran si a lim- 
bei romaneșh, iubire dusă până la fanatism. Neavând tamilie, 
întreaga lui viaţă a muncit din greu, trăind cât să poate de mo- 
dest, atingând marginile avaritiei, numai ca să adune bogăţie, m »- 
biliară și imobiliară, cât să poate mai multă, pentru ca s’o deie 
toată moştenire neamului românesc, pentru înaintarea şi buna 
îndreptare a culturii naţionale. 

Acestă avere, care după evaluările mai recente, să ridică a- 
proape la 800.000 (opt sute de mii) lei, o lasă prin testament în re- 
gulă, astfel: o parte Academiei Române din Bucureşti şi altă parte 
Asociatiunii pentru literatura română si cultura poporului ro- 
man, Astra, din Sibiiu, sub numele de: Fundatiunea Dr. C. Păcu- 
ruru bianu. cari vor întrebuinţă venitul astfel: 20% pentru 
sporirea fundatiunii; 40% pentru burse date fiilor de ţărani, cari 
înnhrăţişează comerţul, meseriile. industriile si agricultura; iar 
40% va servi pentru cultivarea limbei române în senzul aspiratiu- 
nilor pe care ea are dreplul să si le reclame în cadrul limbilor 
neolatine, dându-să premii din doi în doi ani pentru cea mai bună 
lucrare literară sau didactică tipărită, scrisă în limba română cea 
Mai curată ..adecă astfel ca, zice testamentul, cuvintele de origine 
maghiară, turcă, slavă, greacă, întroduse pe orice cale în limba 
noastră să fie cu totul negligiate și înlocuite cu cuvintele sinonime 
de viţă latină ce să vor află în dicţionarul limibii române sau în 
gura poporului român de pretudindeni; sau celei mai bune cărţi, 
care combate documentat curentul greșit de a primi în limba lite- 
rară tot felul de cuvinte barbare: ungurești, bulgărești, turcești, 
grecesti, etc.“ 

„Usurinţa, zice mai departe testamentul, cu care poporul ro- 
mân mărginaș sau amestecat cu neamuri străine, asimilează în 
mod progresiv cuvinte străine până ce în urmă isi părăseşte cu to- 
tul limba naţională, m'a convins că fenomenul de maghiarizare 
si rutenizare este spriginit de curentul nostru literar si didactic 
poporanist care întroduce în limbă toate amestecăturile poporului 
nepregatit îndeajuns pentru rezistenţa națională. Pe de altă parte 
desgroparea de către scriitori a cuvintelor de origină străină de 
prin „chrisoave'“ si „ceasloave“ scrise pe timpuri de tristă memo- 
rie naţională, de către străini Cia romanizati, sau de Romani cu 
cultură cu totul străină. sub cuvânt, că ar fi vorbe arhaice, inlo- 
cuind unele cuvinte adevărat românesti de viţă latină, precum si pe 
acelea pe cari cultura ne-a îndreptățit a le adoptă din limbile su- 
rori neolatine pentru nuantarea ideilor noastre. o consider ca un 
fenomen de desnationalizare pe cale literară si didactică. Desnatio- 
nalizarea poporului începe cu promiscuitatea de cuvinte străine 


+ Testamentul a fost scris şi depus la Tribunal, înainte de räsho- 
iul mondial atunci când nimenea nu credea în realizarea așa de apro- 
piată a visului nostru: România Mare. 


25, 


388 


adoptate in limbă. Ea devine fatală prin bilinguism, adecă când 
poporul este nevoit a cunoaște o a doua limbă; aceasta din urmă 
o sugrumă pe cea veche. E de ajuns ca lucrătorii din creerii mun- 
tilor lui Horia si ai lui Avram lancu să meargă vara la lucru pe 
câmpia ungurească, ca ei să să întoarcă cu un vocabular însemnat 
de cuvinte unenresti pe cari să le răspândească ca neghina în grâul 
curat prin satele lor. Când o limbă poporană devine astfel impes- 
tritatä este imposibil să lupte contra unei culturi străine; aceasta 
devine predominantă si până la urmă nu mai rămâne nimic 
din limba naţională. In acest fel s'au rutenizat în 100 de ani 
falnicii plăeși ai lui Ştefan cel Mare din Bucovina; tot astfel s'au 
maghiarizat sute de sate românești de descendenţi ai legiunilor şi 
coloniilor române în Ardeal si Ungaria. Tot in acest fel si cu si- 
guranţă mai repede, căci trăim în era electricităţii, s’ar desna- 
fionalizà chiar poporul din regat în caz de o nenorocită învazie 
şi ocupaţie străină. A adoptă toate străinismele în limba literară si 
didactică, nepotrivit cu geniul latin al limbii, este un semn trist 
de decadentä, de decadentä naţională, care ne pregăteşte, la o mai 
ișoară asimilare, dar contra căreia trebue să luptăm cu energie 
pe toate căile și cu toate mijloacele; a nu cedă străinului nimie 
din ce e de vită latină, in limba si sufletul Românului, e principiul 
care trebue să cäläuzeascä pe orice Român, deoarece poporul no- 
stru numai ca sentinelä a latinităţii are rost de a există aci la por- 
tile Orientului si deoarece o naţiune numai prin limba sa cât mai 
curată să poate diferentia cât mai bine de celelalte popoare vecine, 
cari toate caută să o asimileze. Pentru aceste motive scriitorii no- 
stri făptuesc o crimă naţională când cu nepăsare sau cu nestiintä 
primesc si cultivă în limbă cuvinte de origine străină în detrimen- 
tul celor de viţă latină, stricând prin aceasta nu numai caracterul 
neolatin al ei, ci şi sonoritatea ei, superioare celorlalte limbi, car 
o profanează cu barbarismele lor. Prin acest legat neînsemnat do- 
resc nu numai a protestă în contra acestui nenorocit curent, ci şi 
a formă simburele unei indreptări în înţelesul ca limba noastră 
să-şi poată menținea prin literatură si scoala adevăratul caracter 
românesc neolatin.“ 

„Acest testament. zice vărul nostru Jon Bianu. profesor uni- 
versitar în București si membru al Academiei Române," este un do- 
cument care cuprinde în sine arătarea si esplicarea rostului moral 
şi national al celui care l’a scris: Nationalism-democratie-cultura, 
sunt cele trei idei fundamentale, cari au stăpânit pe cel care a în- 
chinat neamului său tot avutul adunat ban cu ban din modesta lui 
leafă şi din mici şi rare câştiguri aduse de profesiunea lui de me- 
dic. Fapta doctorului Păcuraru arată nu numai un om, un carac- 
ter; ea arată o întreagă școală, näzuinta sufletească a uneia din 
părţile cele mai bogate în virtute naţională a neamului nostru. 


1 în articolul său: Un donator pentru cultura națională, publicat 
în Călindarul Asociatiunii pe anul 1921, la pagina 69. 


389 


Fapta lui este pentru mulţi o mustrare si pentru alţii să fie un 
exemplu.“ Iar mai departe continuă astfel: „Când a văzut doctorul 
Păcuraru unirea visată şi dorită de dânsul din adâncul sufletului, 
spunea: „Acum numai dacă s'ar limpezi iute la cap clasa condu- 
cătoare si natia să să pună pe lucru! Cum nu este pe lume ţară 
mai frumoasă ca Dacia noastră, aşa în câţiva ani să nu fie popor 
mai mândru decât al nostru. Pentru acest scop dau şi eu tot ce am 
si ce pot dă.“ Câţi Români ar fi putut şi ar putea face inmiiit mai 
mult decât doctorul Păcuraru! Avem toţi în minte numele unor 
mari bogaţi, cari au închis ochii lăsând averi de multe milioane 
făcute din ţară şi prin ţară, fără să fie lăsat nimic pentru cultura 
neamului lor şi folosul ţării lor, lăsând tot unor rude bogate! Şi 
erau toţi Români adevăraţi din cea mai înaltă clasă conducătoare 
a neamului ! Iar instituţiile înalte de știință si de cultură, ale tä- 
rii tanjesc în sărăcia slabelor dotatii ce le poate acordă bietul 
Stat ! Această deosebire adâncă între sufletele oamenilor este lu- 
ată din deosebitele îndreptări morale ale spiritului în care au 
fost crescuţi, in care s’au format caracterele şi directivele vieţii. 
Doctorul Păcuraru a fost crescut în spiritul de iubire devotată, 
și de datorie către neam, — fără deosebiri de nici un fel, — care 
de secole a stăpânit Blajul copilăriei şi tinereţii lui şi al părin- 
tilor lui. Acest spirit nu l’a părăsit niciodată, cum a părăsit pe 
mulţi Ardeleni veniţi în ţară, unde au făcut averi, dar au uitat 
de greutăţile naţionale ale celor rămași acasă. Cu atât mai mare 
este meritul acelora, cari nu s’au uitat si nu-și uită această înaltă, 
datorie. — Si între aceştia unul din cei dintâi este doctorul Cor- 
nel Păcuraru-Bianu ! Cu cinste să fie veşnică amintirea lui !** 
Pentru meritele sale în exerciţiul profesiunii, doctorul Pă- 
euraru a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ în gradul 


de ofiţer. 
10 Maiu 1920. 


Această zi sfântă a neamului nostru a fost sărbătorită în 
anul acesta cu deosebită veselie si insufletire de întreg poporul 
românesc pe tot cuprinsul României Mari. In Capitala Marelui 
nostru Regat această sărbătoare a luat proporţii uriaşe, fiind fa- 
vorizatä de nu timp splendid, cu un soare strălucitor de primă- 
vară. Stradele şi casele au fost împodobite cu stindarde, covoare 
si flori. Trupele au fost înşirate dealungul drumului pe unde a 
trecut cortegiul regal până la Mitropolie. Lume foarte multă; 
circulaţia aproape imposobilă. Familia regală a sosit la Mitro- 
polie la ora 10*/., cu cortegiul obicinuit, fiind aclamată pe drum 
de miile de cetăţeni înghesuiți în dosul cordonului de soldaţi. 
Serviciul religios a fost oficiat de Mitropolitul Primat Miron, 
azistat de episcopi şi arhierei. 

După terminarea serviciului religios şase copile din Orfeli- 
natul Radu-Vodă au oferit M. S. Regelui un splendid busdugan 
de aur, cumpărat printr'o subscripţie publică, după iniţiativa 


390 


marelui proprietar din Ialomita Marin Ionescu. Planul acestui 
busdugan a fost facut de talentatul pictor Costin. Petrescu, pro- 
fesor la scoala de arte frumoase. El a fost executat la Paris de 
Casa Aug. Bauvain, si este întreg de aur împodobit cu pietre 
scumpe. La baza măciucii să află 5 figurine de aur, reprezentând 
țările surori unite, iar pe mâner să află încrustată aceasta ins- 
criptie: „Regelui Ferdinand I, Regele tuturor Românilor, dân- 
du-i-să acest busdugan de către poporul său ca răsplată pentru 
yrednicia şi buna conducere a ţării în anii 1916—1919“. 

La predarea busduganului, d. Marin lonescu. a ţinut o scurtă 
cuvântare în care arată jertfele făcute de neamul nostru în lup- 
tele pentru realizarea idealului naţional și termină spunând că 
acest busdugan este dovada cea vie a devotamentului  obștesc. 
Ministrul de răsboiu, generalul Räscanu, vorbind a arătat in- 
semnătatea zilei de 10 Maiu si roagă pe Rege să primească oma- 
giile întregei armate. Furtuna a trecut şi soarele păcii și a pro- 
pășirii a răsărit iar. Dacă nevoia va cere, armata e gata mai 
mult decât oricând să lupte si să moară pentru Patrie si Tron. 
Incheie exprimându-și încrederea în viitorul neamului româ- 
nesc. Apoi generalul Averescu, în numele guvernului spune că. 
Regele viteaz simbolizează faptele şi speranţele neamului româ- 
nesc. „Simt o nemărginită fericire, spune d-sa, ca în numele po- 
norului să asigur ve Maiestatea Voastră de încrederea si drago- 
stea care v’o poarta. Daca trebuinfa va cere-o, suntem gata pentru 
ca Regele nostru să ne conducă iar la victorie !‘ 

M. S. Regele a răspuns astfel: „Cu o vie emotiune primesc 
acest dar aşa de frumos, busduganul care odinioară era purtat de 
vitejii noştri Voevozi, când au pus întâia temelie Statului şi au 
întrezerit visul pe care Dumnezeu Mi-a dat să-l realizez cu ajuto- 
rul iubitului meu popor. Făurit din iubirea poporului îl primesc 
cu atât mai mare plăcere cu cât ştiu că iubirea poporului româ- 
nav este temelia cea mai sivură si raa mai frumoasă chezäsie 
pentru un viitor tot mai strălucit al Ţării. Il voiu purtă ca un 
semn de amintire a timpurilor celor mai grele prin cari am tre- 
cut. dar şi a zilelor celor mai glorioase. In el văd stäruintele de 
multe veacuri ale unui neam iubit, văd vitejia strämoseascä a os- 
tasului român si suferinţele unui popor întreg si lacrimile cari 
s'au vărsat, dar cari au dat un rod asa de frumos. Pentru Mine 
va fi un imbold si mai mare la muncă şi strig: Trăiască iubita 
noastră ţară“. 

Tend aceasta Regele a trecut in revistă trupele. iar după 
aceea. s'a format cortegiul, care a plecat la Statuia lui Mihaiu Vi- 
teazul unde a avut loc defilarea. In fruntea paradei au defilat cer- 
cetasii din cohorta „Păstorul Bucur“, ofiţerii garnizoanei, scoa- 
lele militare, regimentele de vânători 6. 4 si 9, regimentul de grä- 
niceri 1, regimentul de infanterie 46, 61, 21 si 80, regimentul de 
vânători Cic-Sereda 16, jandarmii pedestri, regimentul de artile- 
rie use 1:8 si obuziere, mitralierele si tunurile blindate, tunurile si 


391 


mitralierele antiaeriane, tancurile si regimentul de escortă regală. 
După defilare a fost o recepţie la Palatul regal, iar după a- 
meazi festival la Teatrul National şi sara retragere cu torte. Ca» 


pitala a fost iuminată până noaptea târziu. 
13 Maiu 1920. 


In timpul din urmă mi-au căzut în mână două scrieri de 
mare importanţă si cu ajutorul cărora am putut să cunosc cau- 
zele care au produs prăbușirea imperiului rus, şi să-mi esplic 
decursul răsboiului, în care România a mers chiar dela început 
din trădare în trădare din partea Aliatului nostru dela nord. Prin 
cetirea lor oricine să poate convinge că nu conducătorii Româ- 
niei, nici nepregätirea ei, au fost cauzele suferințelor si a decep- 
tiunilor prin care am trecut. Ori cât de bine ar fi fost pregătită 
oștirea noastră şi oricât de minunat ar fi fost planul nostru de 
răsboiu, România trebuiă să treacă prin tot ceeace a trecut, soar- 
tea ei fiind hotărâtă chiar dela inceput de către marele său Aliat, 
înţeles de mai înainte şi unit în toate cu puternicii noştri duşmani. 

Aceste două scrieri sunt: 1. Rasputin. Călugărul criminal. 
Episod din istoria contimporană a Rusiei, de William Le Queux. 
Traducere din Engleză de E. Delasupra. Bucuresti, 1920. si 2. 
Pacostea rusească. Note istorice, impresii, documente şi scrisori 
în legătură cu răsboiul nostru, de Ion Rusu-Abrudeanu. Bucu- 
rești, 1920, 

Voiu luă din aceste cărţi, în rezumat cât să poate de scurt, 
tot ceea ce mi să pare interesant şi îndestulător pentru a dovedi 
trădarea Rusiei faţă de noi si de marii nostri Aliați. 

Acest răsboiu mondial a destăinuit Europei şi lumii întregi 
personalităţi ciudate, însă nici una n'a fost așa de seamă și de 
înfiorătoare ca acea a falsului călugăr Grigorie Efimovici, cu- 
noscut sub numele de Rasputin. Acest ţăran sau mujic rus era din 
satul Pokrovski, din provincia siberiană 'Tobolsk, căruia sătenii 
i-au dat numele nemuritor de Rasputin, care pe româneşte în- 
semnează desfrânatul. Acest trist personagiu era un păcătos cu 
pornire spre beţie (vutcä) si femei tinere. Mujic simplu, fără cul- 
tură, abia stiea scrie și ceti, cu moravuri degradatoare și maniere 
bestiale, el să dedă lénei, desfrâului şi furtului. A fost arestat 
pentru furt, ca tälhar de drumul mare, de 2—3 ori biciuit în 
public si dezonorat, ceeace l’a silit să părăsească satul său natal 
Pokrovski. | 

După doi ani de vagabondaj, el concepu ideia dea să dă 
drept om sfânt ; îmbrăcă haina călugărească, fără să fie călugăr 
sau preot, şi duse o viaţă de continue pelerinaje pe la diferitele 
mânăstiri, mai ales pe la cele de maici, colectând bani pentru 
institufiuni de caritate. Umblând astfel, Rasputin capătă în cele 
din urmă siguranţa că are însușiri extraordinare. El nu suridea 
niciodată, chiar si când făcea chefuri mari; putea să beie vutcä 
multă si chiar câte trei sticle de şampanie fără ca să să îmbete. 


392 


Vutca îl făcea vorbäret, dar niciodată indiscret. El avea, ochi mari, 
cenusii şi strălucitori, cari fermecau pe acela asupra căruia să 
îndreptau, cum nu să mai văd la alti oameni. Avea un magne- 
tism personal deosebit, dracesc, care tinea pe oricine sub puterea 
unui farmec misterios, mai ales pe femei, asupra cărora, exercită 
o înfluință infricosetoare, ori de ce stare sau condiţie socială ar fi 
fost; chiar si bărbaţii. dintre cei mai însemnați. îi ascultau pove- 
tile, să lăpădau de strălucitoarele lor uniforme si isi chinuiau 
corpul. Sub mantia religiunii si a sihastriei, Rasputin atrăgea o 
mulţime de femei nevrozale din toate treptele sociale, asupra că- 
rora avea o influinté covârşitoare, si forma cu ele un fel de so- 
cietate religioasd, bazată pe o doctrină nouă si ciudată. la acărei 
temelie era mai mult amorul decât cultul religiei. In faţa acestui 
om viclean si prefăcut, satir drăcese, acărui putere ipnoticd era 
foarte mare, nici o femee, oricare i-ar fi fost originea, cultura, 
moralitatea şi gradul de religiositate, nu putea rezistă. Cu viclenie 
deosebită el afecta o pietate adâncă, astfel că era bine primit prin 
toate mânăstirile de maici şi în toate casele, bogate şi sărace. 

Cultul fondat de Rasputin s'a desvoltat repede. Sfântul pă- 
rinte, după cum ii să spunea de adepţii lui, a întrunit prin pute- 
rea sa ipnotică extraordinară o mulţime de surori discipole, for- 
mând cultul Credincioaselor goale. Iată, după raportul unui agent 
de poliţie, trimis în cercetare de Prefectură, în ce constă acest 
cult : , Am vizitat No. 136 din Tverskaja, la ora 3 dimineaţa. Am 
găsit acolo într'o odaie o adunare a credincioaselor goale, înge- 
nunchiate, înaintea călugărului Grigorie ; erau 28 de femei, din- 
tre cari 14 din lumea bună. Sfântul părinte stă după un pupitru 
şi cetea capitole din Evanghelia Sfântului Luca, amestecate cu 
propriele lui îndemnuri asupra încercărilor cărnii. Pereţii ca- 
merii erau împodobiţi cu imagini pornografice revolt&toare. In 
dosul călugărului atârnă o copie a Sfintei Icoane din Novgo- 
rod...“ Apoi. el tinea ședințe săptămânale la cari luau parte cele 
mai nobile doamne ale Imperiului rus si acolo să desfăşurau 
scene groaznice de urgie, Rasputin slujind ca mare preot al aces- 
tei obștii erotice. 

In curând acest sfânt om a început să facă si minuni. El şa 
luat de ajutor pe Ilie Kusmici, cu concursul căruia a reușit să în- 
ducă în eroare o mulţime de femei cinstite şi demne de respect din 
Kiev, Moscova si Petrograd, săvârşind câteva vindecdri miracit- 
Joase. Tntr’o adunare de doamne distinse să află şi baroneasa 
Korotki, care sufera de nişte dureri nervoase nn bine Jocalizate, 
Sfântul părinte a pus mâna pe umărul ei, a fixat’o în ochi cu pri- 
virea-i pătrunzătoare, a pronunţat câteva cuvinte neînfelese şi du- 
rerile baronesei au dispărut. minunea era îndeplinită. Alte femei 
îi descoperirä boale închipuite şi după ce le supuse la anumite ri- 
turi prescrise de el, sfântul părinte punea mânile pe ele, una după 
alta, şi dupa ce le aducea in stare de ipnoză le sugeră vindecarea 
şi toate erau vindecate. In acest mod să duse faima lui peste tot lo- 


393 


cul. El spunea tuturor ca era in posesiunea unui principiu dum- 
nezeiesc, mulţumită căruia scăpate vor fi acelea care vor intra 
cu dânsul in comunitate de spirit şi de corp. 

Principiile învăţăturii lui Rasputin erau următoarele: ,Mân- 
tuirea este remuscarea; remuscarea nu poate veni decât după 
păcat, păcatul cărnii; să păcătuim deci, surorile mele, pentru a me- 
rită mântuirea noastră. Păcătuind cu mine, mântuirea este sigură, 
căci eu sunt întruparea sfântului duh.“ El mai spunea că nici o 
femee nu poate obţine gratia lui Dumnezeu fără a fi mai întâiu 
înfăptuit păcatul cărnii, acest păcat fiind cel mai uşor de iertat. 

La una din întrunirile ţinute în familia Litvinov a fost de 
faţă. si frumoasa doamnă Ana Vyrubova, prima damă de onoare 
a Împărătesei, persoană de mare încredere a Țarului şi a Tarinei. 
Această, femee întrigantă căzu numai decât sub farmecul falsului 
călugăr. Noua religiune trupească să potrivea de minune cu tem- 
peramentul ei senzaţional și astfel a devenit una din credincioasele 
cele mai pasionate ale lui Rasputin si mai târziu ajunse a fi sufle- 
tul diabolic al Tui. Cu ajutorul acestei doamne s'a întrodus acest 
om sfânt în Palatul Imperial, la început cu scopul de a redă sănă- 
tate Tareviciului (prinţului moștenitor) Alexi, la care mama xa 
tinea cumplit de mult si trăiă cu singura ideie ca să-şi vadă fiul 
punându-şi pe cap Coroana Romanovilor, si asupra sănătăţii 
căruia, medicii erau foarte pesimisti. 

Odată cu întrarea lui Rasputin la Palat, sănătatea Tareviciu- 
lui s'a imbunätätit pe neaşteptate și în mod foarte simţitor, mul- 
tumitä rugăciunilor şi unor medicamente de ale lui si cari medi- 
camente numai el si Ana Vyrubova le cunoasteau. Aceasta a fost 
de ajuns ca influinta lui Rasputin asupra Tarinei să devie covâr- 
şitoare, iar mai târziu asupra Ţarului însuși. 

In acest mod viermele rozător al doctrinei Cälugärului, aju- 
tat de Anh Vyrubova, s'a întrodus cu înlesnire în cercul Curţii im- 
perjale. Mai multe şedinţe secrete avură loc la Palat şi toate doam- 
nele curţii ruseşti devenirä adeptele ferbinti ale Sfântului Părinte 
şi practicară cele mai de necrezut blestemăţii, exercitând fără nici 
o ruşine infama lui religiune. In fruntea tuturor era Țarina cu fi- 
cele ei şi Ana Vyrubova, complicea lui Rasputin. El şedea în Palat 
într'un apartament vecin cu acela al Anei, la care întră după 
voie, tot astfel la Impărăteasa si la ficele ei. 

Mai târziu, pentru a fi mai liber, s'a instalat intr’o casă lu- 
xoasă din strada Gorokovaja, lângă Moyka, în apropierea l'ala- 
tului, unde își rezervase apartamentul. In noua lui locuinţă să ti- 
neau de două ori pe săptămână întrunirile de mângăiere şi de ru- 
găciuni ale adeptelor sale. Sute de femei nu să mai gândeau decât 
să între şi ele în această comunitate si în aceasta casă năvăleau 
grupuri distinse de membre convertite, care să întitulau surorile 
discipole si veneau la Sfântul Părinte să asculie si să practice 
noua lui docrină. 

Răsboiul isbucnise si Aliaţii lăudau mărirea si puterea irezis- 


394 


tibilă a Rusiei, dar lumea nu stiea că Impäräteasa acestia puter- 
nic imperiu era tocmai pe cale de ași pregăti fetele sale proprii 
la Cultul tainic al Credincioaselor goale, sugestiune la care ele să 
supuserä cu ascultare. Această stare infricosetoare de lucruri era 
la Curtea Rusiei în momentul isbucnirii răsboiului. Ascendentul 
lui Rasputin asupra Tarinei era extraordinar; cu ochii lui stra- 
lucitori, cu privirea-i limpede o magnetiză, o subjugă. Pentru a 
dovedi aceasta este de ajuns să reproduc una din multele scrisori, 
pe cari îi le-a trimis Țarina: „Sfinte Părinte. Pentru ce n'ai scris? 
Pentru ce această tăcere dătătoare de moarte, când inima mea 
särmana oftează oră cu oră pentru a avea. veştile si cuvintele voa- 
stre de îmbărbătare. Vai, sunt slabă, dar te iubesc pentru că esti 
totul pentru mine. O! dacă cel puţin ași putea ţine mâna voastră şi 
a răzimă capul meu pe umărul vostru. A! uita-voiu vr'odată sen- 
zatia de pace completă si dulce uitare, pe cari le resimt când esti 
lângă mine? Acum că ai plecat, viaţa nu mai e pentru mine de- 
cât o mare cenusie de desperare. Curtea s'a întrunit eri sara; eu 
nu eram. Ana si cu mine am cetit scumpele voastre scrisori si am 
imbrätisat portretul vostru. După cum t’am spus adeseori, scumpe 
părinte, vreau să fiu o fică devotată lui Hristos, dar vai! e asa de 
greu. Ajută-mă, scumpe părinte. Roagă-te pentru Alexi. Reîntoar- 
ce-te repede. Niky (Țarul) spune că viata îi este nesuferită fără 
soi, căci suntem incunjurati de primejdii. In ceeace mă privește, 
doresc arzător reîntoarcerea voastră. Totul e trist fără întâlnirile 
noastre săptămânale. Vesnic räsboiul ăsta nesuferit. Germania câs- 
tigă victorii; ea va triumfa. Dar trebue să avem o buna. ţinută în 
fata poporului nostru rus. N'am încredere decât in voi. Trebue să 
plecăm la Yalta; nu mă voiu mișcă până nu vă voiu vedea aci. Te 
sărut; Niky si Ana deasemenea. Fică devotată Alexandra.“ 

Tot astfel îi scrieau și ficele Tarinei, in cap cu marga ducesă, 
Olga: „Dulcele şi binefäcätoarele noastre întruniri, zicea între al- 
tele ea, ne lipsesc şi dorim cu ardoare întoarcerea voastră. Eşti. 
sfinte părinte, nestimatul meu amic. Nu mai mă gândesc la Nico- 
lae (un ofiţer, de care era îndrăgostită), ci numai la d-ta şi la 
sfânta noastră religiune. Mama mea este dezolată de absenţa, 
d-tale. Sărut scumpele d-tale mâni, fica d-tale care te iubeşte 
Olga.“ 

In primii doi ani ai răsboiului o mentalitate bolnăvicioasă si 
specifică cuprinsese pe Guvernantii Rusiei si pe Sefii partidelor 
politice in ceeace privește scopul răsboiului. Partizanii Tarismu- 
lui, precum și adversarii săi erau mistuiti de teama unei victorii 
prea mari în contra Puterilor centrale. — Guvernantii credeau că 
prin victorie, elementele înaintate, întoarse acasă de pe front, vor 
cere libertăţi mari şi regim adevărat constitutional si din această, 
cauză, începură a să gândi la o pace separată. Pentru acest scop 
aveau nevoie de tradarea şi sacrificarea României. — Partidele li- 
berale si socialiste să temeau de victorie, convinse fiind că acea- 
sta ar întări Tarismul si atunci n'ar putea obţine libertăţile râv- 


395 


nite. Pentru aceasta democratii si socialistii preparau in secret 
marea mişcare revoluţionară, care, după socoteala lor, trebuia să 
conducă, chiar în timpul răsboiului și tocmai din cauza lui, la re- 
alizarea postulatelor lor. Credinţă foarte greşită. — Pe de altă 
parte Polonii, Finlandezii, Ucranienii, Evreii si celelalte nationa- 
lităţi, constituiți în disidente nationale impingeau la dărâmarea 
Impärätiei ruseşti prin revoluţie. In special Evreii sămănau să- 
manta urii şi a revoltei, pentru ca să servească pe Germani si ca 
să-şi răsbune suferinţele din partea regimului țarist, ceeace a si 
scos mai târziu la iveală pe Evrei, ridicându-i în culmea valurilor 
revoluţionare și in cele din urmă în fruntea Republicei bolseviste. 

Aceasta a fost situaţia politică si sufletească a Rusiei, cand 
în ziua de 26 Januar 1916, Ţarul Nicolae, împins de Camarila 
din jurul lui şi în deosebi de Impărăteasa, după înţelegerea avută 
cu Rasputin, a numit pe neamtofilul Boris Stiirmer, fost director 
în ministerul de interne, ca președinte al Consiliului de miniştri, 
iar pe la finele lunei Junie din acelaşi an, i-a pus pe umeri si con- 
ducerea afacerilor straine în locul inteleptului Sasonov, care fu 
silit să să retragă. Stiirmer eră tovarășul nedespartit în desfrâu 
al lui Rasputin, cu care petrecea nopţi vesele în diferite localuri 
veputate în privinţa aceasta. Numirea lui Stiirmer a fost un 
triumf al lui Rasputin si acest triumi l’a făcut să creadă că acum 
autoritatea lui este tot aşa de mare în Imperiu ca si a Ţarului si 
el adeseori spunea râzând că el este Țarul... fără coroană. ,,Tra- 
iese la Palat, zicea el, Impărăteasa să pleacă la toate vointele 
mele, ficele ei sunt ca și copiii mei, curtea mă salută, Niky îmi 
suride ca un idiot. Nu sunt eu adevăratul Tar al Rusiei?“ 

La Stiirmer şi Rasputin trebuie să alăturăm si pe Protopo- 
pov, ministrul de interne. căci acesta şi cu falsul călugăr erau a- 
cum principalii făptuitori ai intrigilor care aveau de scop prăbu- 
sirea Rusiei. Ei primeau bani de pretutindeni si mai ales din Ger- 
mania, care-i plătea foarte bine. 

Nobilul von Schwanenbach a ajuns mai în urmă ministru al 
instructiunii publice în pravoslavnica Rusie. El isi făcea rapoar- 
tele secrete în două exemplare: unul destinat Ţarului şi altul Im- 
păratului Germaniei. 

Inalta birocratie rusă eră compusă în mare parte de Germani 
de origine, cäpätuiti la Curte, cum erau: Frederiks şi Benckendorf, 
la cari trebuie să mai alipim și partidul germanofil destul de mare 
și de înfluent. 

Nu trebuie să uităm pe vestitul Sukomnilov, ministru de 
răsboiu, care a lucrat numai în favoarea dușmanilor Rusiei, fă- 
când totul ca armata rusească să nu aibă munitiuni în cantitate 
îndestulătoare. Pentru aceasta a fost denunţat de ajutorul său 
Kartzov si dat judecății pentru a domoli opinia publică care să re- 
voltase. S'a dovedit că planurile lui de mobilizare erau în mod 
intenţionat pline de greșeli; pustile, mitralierele, tunurile grele şi 
de câmp erau foarte puţine; el n'a fost la Direcţia Artileriei decât 


396 


numai de 2 ori in tot timpul cat a fost ministru; el contractase cu 
uzinele Rickerts pentru fabricarea mitralierelor cu pretul de 2000 
ruble fiecare, pe câtă vreme fabrica Tula oferise mitraliere mai 
bune şi numai cu 900 ruble una, etc. 

Puterile tainice pe care Kaizerul le organizase atât de înge- 
nios împrejurul Tronului Rusiei încă din april 1914, erau acum 
în culmea activităţii. 

Cu venirea, lui Stiirmer în capul guvernului s'a, conceput si 
planul machiavelic acărui victimă trebuia să fie România. Escom- 
ptarea înfrângerii ei trebuiă să conducă în mod fatal, în gândul 
autorilor acestui complot, la o pace separată ruso-germană. Pacea 
aceasta avea şi un caracter profitabil: Rusia va luă Moldova, Au- 
stria Muntenia si Bulgaria Dobrogea. Dar România ezită încă să 
intre în răsboiu aläturea de Intelegere. Ea nu eră încă gata. Con- 
ducătorii ruşi trimisese la Bucureşti sub formă de ultimat, aceste 
cuvinte cari au precipitat un popor de bună credinţă la înfrân- 
gere: acum ori nici odată. Aceste cuvinte au fost repetate si de 
mareșalul Jofre al Franţei, după stăruința guvernului rusesc. Gu- 
vernul român sa văzut astfel silit să să arunce în răsboiu la 14 
August 1916, punând conditiunile din tratatul nostru cu Intelege- 
rea şi din Convenţia militară, anexată la acel tratat de alianţă, 
condițiuni pe cari le-a primit Stiirmer, ştiind că nu o să le im- 
plineasca.* 

România a fost sdrobită, lăsată la propriele ei forte; coopera- 
tiunea rusească, din derizorie ce fusese în timpul înaintării Nem- 
tilor în Oltenia şi Muntenia, a devenit eficace numai pe linia Sire- 
tului, pentru că acolo era locul hotărât de Stiirmer ca să să oprea- 
scă retragerea, noastră, în scopul ca negocierile de pace separată 
să poată luă semnificarea pe care voiă el să le-o deie. Să știe că 
deja Dobrogea era ocupată de Bulgari, cărora le-a cedat'o Rusia, 
Astfel credea Stiirmer că opinia publică rusească va înţelege ne- 
folosul unei sfortäri mai indelungate fără ca să să resimtă săgeata 
unei înfrângeri date însăși Rusiei. Austro-Germanii opriţi pe li- 
nia Siretului, Rusia ar fi fost în aparenţă aceea care a oprit îna- 
intarea lor, din momentul in care aceasta amenință teritorul ru- 
sesc. Singură România era învinsă si din această nouă victorie 
germană reieşea faptul că puterea germană de ofensivă nu eră în- 
frântă, si, prin urmare, cel mai bun lucru era o pace separată, 
fără, ca Rusia să suporte umilinţa unei înfrângeri. 

Stiirmer a fost slujitorul constant al intereselor germane; el 
dela început si până la sfârșit a fost un adevărat trădător al ţării 
sale. Cele nouă luni de guvernare stiirmeriană au fost de ajuns ca 
să dezorganizeze şi demoralizeze în mod iremediabil Rusia. Astfel 
să esplică întreg mersul răsboiului nostru, cu toate peripetiile lui; 
din momentul întrării în răsboiu, România a mers din tradare în 
tradare din partea puternicului său Aliat. 


1 Vezi ziua, de: 24 Martiel6 April 1919 (Tom. II). 


397 


A doua zi după intrarea României în răsboiu, la 16 August 
1916, Rasputin primeşte din Berlin această scrisoare: No 70 (sub 
acest număr să înţelege şeful spionagiului din Germania Steinhau- 
ser). Noi am notat după cum să cuvine rapoartele voastre asupra 
acţiunilor din Krusenstern (Comandamentul corpului 38 de arma- 
tă) si asupra camaraderiei lui Sakharov si lui Yepancin (doi 
membri influenti ai Dumei). Casa Fratii Berekmann din Kiew, 
varsă Creditului Lyonnais in contul d-voastre 120 mii de ruble, 
asemenea o sumă echivalentă pentru pretinul d-voastre. Instruc- 
tiile sunt următoarele: Sugerati lui S(tiirmer) acest plan conceput 
contra Dumei. In arhivele ministerului de interne el poale găsi o 
listă, de nume si de adrese a mii de revoluționari ruşi cu tendinţe 
extremiste. Aceşti din urmă după poruncile voastre pot fi încar- 
cerati sau tradusi înaintea unui consiliu de răsboiu şi impuscati. 
Cu toate acestea el va procedă cu multă blândeţă şi discreţie. El 
va face din ei agenţii săi cu făgăduinţa de protecţie după ce le va 
dă fonduri si să va arangiă ca un număr însemnat de democrați 
- socialiști germanofili să poată pătrunde în Petrograd si să lu- 
creze în înţelegere cu anarchistii ruși, tolstoienii, pacifiglii, comu- 
nistii şi socialiștii roşii. Datorită unei întinse propagande, dusă 
de agitatori violenti în uzinele de muniții, noi putem aţâţă greve, 
provocă catastrofe în momentele potrivite când instructiile vor fi 
date. Ar trebui să le insuilăm ideia ca să atâte lucrătorii de a să 
pune în grevă şi a începe astfel mişcare care trebuie să facă din 
Europa o federaţie de republici socialiste’. Acest plan seduse 
clasele muncitoare si a reușit de acum pe Clyde si în Irlanda. 
Singurul vostru adversar serios este Gucicov, dar veţi strădui cu 
Impărăteasa de a’l îndreptă spre alte sfere de activitate. Inrolea- 
ză în partidul vostru celmai mare număr posibil de membri ai Du- 
mei. Supuneti-ne din timp o listă de plată făcută de d-voastră si 
Casa Berckmann vă va menţine contul deschis la Creditul Lyon- 
nais. Asteptäm rezultatul bunelor servicii pe cari Maiestatea Sa 
ştie să le aprecieze şi care vor fi larg răsplătite când vom tine Ru- 
sia în mânile noastre,ceeace nu va înțârziă acum.Mai aveţi si ur- 
mătoarele însărcinări: Instiintati pe S(tiirmer) să să păzească de 
marele duce Dimitrie. El are o scrisoare compromiţătoare scrisă 
de Nada Litvinov privitoare la încercarea de corupţie alui Bru- 
silov. Noi credem a şti că femeia Litvinov locueste la Otel Regina 
din Petrograd. Nu economisi nici o sfortare pentru a obţine si 
distruge această scrisoare atât de primejdioasă. Profesorul Miliu- 
cov trebue să dispară. Zece mii de ruble vor fi plătite pentru a- 
cest serviciu. S'ar putea cercetă IJ. sau B. Ambii au o grabnicä 
nevoie de bani. Spuneţi Anei (Vyrubova) să roage pe Impără- 
teasa ca să primească o femeie numită Geismann, care va cere o 


1 Ce bine să poate aplică aci proverbul că cine sapă groapa altuia 
ve cădea în ea. Desigur că atunci Kaizerul nu sa gândit că si tronu- 
rile Germaniei să pot präbusi în nişte Republici federatiste! 


398 


audienţă, pentru ziua de 30 August la prânz. Ea aduce un mesa- 
giu vorbit dela Impäratul. E nevoie să cunoaşteţi pe contesa Zia 
Kloiev din Voronaj; ea are mare influenţă într'un anumit mediu 
militar, care v'ar putea fi eventual foarte folositor H. (un spioa 
al cărui nume adevărat nu să cunoaște) a fixat la 29 August, ora 
11'}, când trebuie să aibă loc catastrofa dela uzina de pirotecnie 
din Krestovschi. Un cablu electric a fost pus sub Neva şi totul e 
pregătit. Salutäri dela noi trei. N.“ 

La aceasta Rasputin a răspuns astfel: , Am primit scrisoa- 
rea d-voastre și cele trimise. S'a pus de acum pe lucru. Am în- 
stiintat pe M. S. Impărăteasa și toate măsurile sunt luate pentru 
lovitura, cea mare. Cu cât vor fi mai multe nenorociri și jertfe în 
uzinele de muniții, cu atât răsfrângerea în favoarea d-voastre va 
fi mai mare. S’a trimis deja 400 de extremiști revolutonari pe 
front cu bani și instructii. Am notat toate amănuntele d-voastre. 
Martos va duce aceasta la Helsingsfors si va aşteptă răspunsul 
d-voastre și alte ordine. N'am primit nici o instrucţie în privinţa 
Englezului C. Vă rog să trimiteţi. Sfätuesc incarcerarea sub false 
învinuiri de spionaj. Dacă sunteţi intelesi trimiteti-mi cu ce să-l 
acuz si probe de adus. G.“ 

Femeia Geismann a fost primită de Împărăteasa, după cum 
sa zis mai sus, si i-a înmânat mai multe documente precum si o 
scrisoare a Împăratului. Apoi altă scrisoare a fost dată lui Ras- 
putin, de cuprinsul următor : „Personală si strict confidențială. 
Marele Cartier General în Franţa. Marele Cartier Montmedy, 10 
August 1916. Herr Steinhauser mi-a dat socoteala serviciilor dis- 
tinse în favoarea Imperiului nostru. Vă felicit și mă bucur dea 
sli că Impărăteasa Alexandra are în d-voastre un atât de bun si 
înţelept sfetnic. Ati făcut mult, dar rămâne încă bun lucru de 
îndeplinit. Trebuie ca pretinii d-voastre să potrivească pentru a 
mări lipsa de material si de muniții ; ca Berlinul sa fie înștiințat 
de comenzile de tunuri, de esplozive, automobile făcute în Anglia, 
pentru a putea pândi transporturile pe coasta Finlandei si a le 
distruge. Noi vă sfätuim să provocati accidente pe căile ferate, 
în fabricile de muniții si în alte parti; Steinhauser vă trimite 6 
agenţi de încredere în acest scop. Pretinii d-voastre le vor acorda 
protecţia oficială si le vor usura sarcina. Am sugerat și M. S. 
Impărătesei câteva idei pe cari le va discută cu d-voastre. Cei 
mai primejdiosi dușmani ai d-voastre par a fi în acest moment 
Prinţul Yuri Lyov, care are numeroşi partizani, şi Cheidze din 
Tiflis. Aţi putea ocoli primeidia, făcând ca activitatea lor să în- 
ceteze. Să poate să räusiti. Consultaţi pe Impărăteasa. E dorinţa 
mea imperială ca plata întocmită între noi să fie dublată ince- 
pând dela data aceasta. Salutări, Wilhelm I. R.“ 

Care scrisoare ar putea să dea o sarcină mai covârșitoare? 
Kaizerul, care chemă mereu pe Atotputernicul, sugeră omor si 
crime agentului său plătit, omul care ajutat de primul ministru 
Stürmer şi ministrul de interne Protopopov, ţinea viitorul Ru- 


399 


siei în mânile lui. Germania era înștiințată asupra oricărei op*- 
raţii militare proiectate cu mult înainte ca ea să fie executată și 
mii de soldaţi gloriosi erau zilnic jertfiți, pe cand Rasputin isi 
continuă viaţa în desfrâu. 

Nu mult după aceasta patru explozii avură loc la mici inter- 
yale: două la Petrograd, una la Moscova şi alta la Kostrovna, 
cauzând moartea multor oameni. Trenuri cu trupe deraiară la 
încrucişeri şi alte atentate fură înfăptuite, fără ca poliţia să des- 
copere autorii. Mai târziu au sărit în aer două fabrici mari în 
împrejurimile Moscovei, precum si marile cuptoare de topit ala- 
ma din Obukov, cauzând numeroase morţi de oameni. Apoi sa 
încercat distrugerea marei pulberării sitnatä in fata Schussel- 
burgului. Pe lângă acestea, aceeași clică răspândea svonuri false 
cu o iutealä uimitoare : la Petrograd, că o răscoală a avut loc la 
Moscova, iar acolo să svonea că la Petrograd s'au petrecut scene 
sângeroase ; la Karkov, că a isbucnit o revoluţie groasnică la 
Moscova, iar acolo s'a lätit vestea că astfel de lucruri s'au petre- 
cut la Karkov, şi toate acestea pentru ca să zăpăcească lumea, 
provocând panică, după care să să poată cere o pace separata. 

In acest mod Germania, înafară de răsboiul de pe fronturi 
şi din transeie, ştiea să poarte un alt răsboiu si mai cumplit prin 
spionaj şi tradări îngrozitoare. Kaizerul ajunsese să ţină Rusia 
în palmă. Toate telegramele din Petrograd către Aliați, comen- 
zile de material, înştiinţările de tot felul, împărăteşti, diploma- 
tice sau particulare, erau la minut copiate şi transmise la Wil- 
helmstrasse în Berlin, unde negocierile erau cunoscute în acelaşi 
timp ca şi la Londra şi Paris, şi uneori şi mai curând. 

S'a încercat asasinarea lui Brusilov cu otravă si a genera- 
lului Kornilov cu explozie de granată, dar n'au reușit. Tot dupa 
poruncile din Berlin, Rasputin pregătea foametea si isbucnir>a 
epidemiilor de ciumă si de holeră în însăşi inima imperiului rus : 
foametea prin impedecarea proviziunilor de a sosi la Petrograd, 
iar epidemiile prin banane pline cu microbi, trimise în cutii din 
Germania, si cari trebuiau împărţite în Moscova, Karkov, Odesa 
şi în alte centre, dar n'a reuşit din cauză că bananele s'au stricat 
repede şi n'au mai putut fi împărţite. Este cunoscută şi încerca- 
rea făcută cu mai multe cutii conţinând aceiaşi microbi, găsiţi 
în București, ascunse în grădina legatiunii germane. 

Rasputin ajunsese în anul 1916 cel mai puternic şi mai pre- 
ţios spion si agent al intereselor nemtesti în Rusia. El lucra sub 
ordinele directe ale Impăratului Wilhelm II, de care a și fost 
primit odată în audienţă, în luna Decembre 1916, când falșul 
călugăr a stat in Berlin la Otelul Westfalischer-Hof sub numele 
de pastorul olandez van Meeuven, şi de unde a trimis mai multe 
rapoarte Împărătesei, lui Stiirmer şi lui Protopopov. 

Iată cum descrie William Le Queux întrarea noastră în răs- 
boiul mondial. „România şovăită încă de a face cauză comună cu 
Aliaţii; ea nu bănuiă de loc intrigele dela Curtea rusească, Hâr- 


400 


tiile lui Rasputin şi telegramele primite in Bucuresti contin do- 
vada documentară a imensului complot urzit în vederea distru- 
gerii ei. Un mesagiu primit de Rasputin în ziua marii victorii 
câştigate de generalul Lecitzki, descopere un adevărat plan ma- 
chiavelic, Acest mesagiu este de cuprinsul următor : ,,Memoran- 
dum 27546—112. Situaţia din Dobrogea ameninţă de a deveni 
foarte serioasă. Învită pe S(türmer) ca să sugereze îndată Im- 
păratului, pe când d-voastre veţi insinuà Impärätesei, de a sili 
România să iee urmele în contra noustră. Ea nu mai trebuie să 
păstreze neutralitatea. Să va trimite o telegramă la București 
acărei termini vor constitui un ultimatum. Dacă nu să unes! 
cu Aliaţii imediat, atunci trebuie să să luptee încontra Rusiei. — 
Astfel trei zile mai târziu când sfântul Părinte si complicii lui ti- 
nură sfat cu Împăratul, Stiirmer trimise o telegramă la Bucu- 
resti prin care rugă pe guvernul român să nu tărăgănească mai 
mult intervenirea sa alături de Aliati. La Bucuresti nu să banuia 
nici un complot ; mai mult, cererea nu păru extraordinară faţă 
de situaţie. Chiar la Aliati întrebarea eră pe toate buzele : Când 
va interveni România ? Ea nu intervenise prin simplul fapt ca 
nu era complet pregătită. Germania "stiea aceasta si cu ajutorul 
lui Rasputin ea isi intocmise un întreg plan de năvălire. Cu toate 
că nepregătită, România fu silită de Stiirmer să înceapă ostili- 
tatile. Nouă spre zece zile după trimiterea mesagiului din Ber- 
lin, România a declarat oficial rdsboiul în contra Austriei. Ber- 
linul chiuiă de bucurie si sinistrul dărâmător al Rusiei isi freră 
mânile. El presimtea reușita complotului, complot drăcesc nebä- 
nuit nici de cel mai iscusit dintre diplomaţi, si care constă în a 
predă Romdnia dusmanului cu imensele ei rezerve de ‘cereale si 
de petrol. Rezultatul îu îngrozitor. Armata ruso-română, com- 
plet tradată, fu silită să bată în retragere sub presiunea arma- 
telor lui Mackensen ; — pe urmă, mai înainte ca Aliaţii să fie 
informaţi, România şi calea ferată din Dobrogea (Cernavoda- 
Constanta) cădeau în mânile dușmanului. După alt ultimat: a- 
cum ori niciodată ! al lui Stiirmer, dezastrele produse de Cama- 
rilă să produseră cu o iutealä fulgerătoare. Făgăduelile primite 
de vitejii români fură rupte una câte una. De ce ? Pentru că Ras- 
putin, Protopopov și anumiţi generali, supuși de falsul călugăr, 
susțineau pe primul ministru Stiirmer în scopul de a obţine ma- 
rea retragere si năvălirea fulgerătoare a homâniei pentru 4 o- 
bligă pe Tar şi Imperiul său a încheiă o pace separată. In ade- 
văr. Rasputin in zilnicele lui vizite la Tzarskoe-Selo, declară Im- 
părătesei şi surorilor sale discipole dela Curte că, avusese viziu- 
nea Țarului si a Kaizerului fraternizand. Interpretand’o ca o in- 
stiinfare cerească, el hotărâse aproape pe Împărat să semneze o 
declaraţie de pace. Dar deputatul Miliucov si tovaräsii lui desco- 
periră, la timp această faptă, vicleană si pace nu sa mai cerut“. 
In Franţa şi Anglia nu să ştiea nimic din toate acelea ce să 
petreceau ineRusia. Stiirmer o spunea la toată lumea și în gura 


401 


mare că va duce răsboiul până la victoria finală, Iar Protopo- 
pov făcuse declaraţii de pretinie Angliei, asigurând despre acea- 
sta pe Lloyd George, când s'a dus la Londra în calitate de vice- 
președinte al Dumei. Nimenea nu banuiă pe omul stânt şi pe fă- 
cătorul de minuni că ar fi ambasadorul secret al asasinului dela 
Potsdam, căci Rasputin pretutindenea pe unde să ducea afisa 
ura lui încontra Kaizerului și atâtà lumea, cu înverșunare pen- 
tru continuarea räsboiului. 

Marii Duci Nicolae, Dimitrie și Sergie, cu Miliucov, Puris- 
kievici, Gucicov, Lyov si alţi patrioţi ruşi, bănuiau de câtva timp 
că lucruri, necurate să petrec la Curtea imperială si că ar fi vorba 
de o tradare groaznică și s'au pus în urmărire. Camarila la rân- 
dul ei a observat aceasta si a căutat să scape de ei dar n’au 
reușit. 

In istorica şedinţă a Dumei dela 14 Noembre 1917, Miliucov 
a dat pe faţă toate miseliile și fărădelegile dela Curte, vestejind 
pe primul ministru Stiirmer cu numele de Juda trdddtorul si cu 
mâna plină de un teanc de documente a strigat în gura mare: 
Am aci, domnilor, siguranța nelegiuirii ; cifrele sunt aci, numé- 
rul mărturiilor, piesele de bani, prețul tradării ! 

Două ore după aceasta şedinţă, tot Petrogradul era in fier- 
bere, iar după câteva zile Stiirmer fu îndepărtat dela Presedin- 
tia Consiliului de Miniștri și numit în alt post din apropierea Ta- 
rului, unde acum lucră în unire cu baronul Fredericks, altă u- 
nealtă nemţească. In locul lui Stiirmer a fost numit Trepov. 

In sfârșit în noaptea de 15 Decembre Sfântul Părinte a fost o- 
morât in casa Prințului Yusupov, unde fusese învitat la o orgie. 
El a fost otrăvit cu cianur de potassiu pus în vin, apoi fiindcă 
nu vroiă să moară repede a fost împușcat cu mai multe gloant> 
de revolver şi în urmă aruncat în Neva. Abia la, 26 Decembre, 
după 10 zile, s'a ştiut cu siguranţă că Rasputin a fost omorât și 
moartea lui a produs mare consternare şi dezolare la Curtea im- 
perială. Durerea Impărătesei Alexandra a fost nemărginită și 
nu să putea măsură decât cu ura pe care o simţea față de persoa- 
nele bănuite ca autorii tragediei. Prinţul Yusupov a fost arestat 
în gară, apoi exilat la o moșie alui din Gubernia Kursk. Marele 
Duce Nicolae a fost arestat în gară când vroiă să plece în Cri- 
meia, unde a fost numit comandant. Marele Duce Dimitrie a fost 
arestat și expulsat pe frontul persan. Puriskievici a putut fugi 
la Iași, Ancheta judiciară oficială condusă de însuşi ministrul 
justiţiei Makarov n'a dat nici un resultat. 

Dar odată cu moartea acestui om nelegiuit, vestitul Rasputin. 
s'a apropiat şi sfârşitul Dinastiei Romanovilor. N'a trecut nici 
trei luni dela moartea lui și Țarul Nicolae ş'a subscris abdicarea 
în noaptea 2—3 Mart 1918 în tren, aproape de front. Perechia 
imperială şi Camarila de trădători erau prizonierii acelora cari 
voiau să vadă Rusia renăscând, spălată de pângăreala germană 
şi liberată de cultul degradator al criminalului intrigant si bles- 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari. 26 


402 


temat, care a fost Grigorie Efimovici Rasputin ! Moartea lui a 
fost preludiul marei revolutiuni dela sfarsitul lunii Februar 1918, 
care a schimbat forma de guvernământ al Golosului Imperiu 
dela Nord. 

Astfel s'au petrecut lucrurile în Rusia. şi acum cu multă u- 
şurinţă ne putem esplică mersul răsboiuluii cu toate tragicele lui 
peripeții, cari mult chin suflețesc ne-au produs la toţi. Vedeam, 
simţeam şi nu îndrăsniam nici măcar să bănuim tradarea Rie 
siei. Rasputin şi Stiirmer, în cap cu Impäräteasa, de origine ger- 
mană, au fost geniii răi ai Imperiului moscovit pe care lau prä- 
buşit pentru vecie, iar nouă Românilor, deși ne-au înmulţit si 
mărit chinurile si suferinţele, ne-au adus în cele din urmă eel 
mai mare folos posibil. O susţin aceasta cu tărie şi deplină con- 
vingere, în contra părerii unora, între cari să numără si d. Ion 
Rusu-Abrudeanu, autorul documentatei cărţi : Pacostea rusească, 
cari cred şi susţin că sorta României ar fi fost mai bună dacă 
ei w'ar fi existat, adecă fără tradarea Rusiei. Credinţa mea ne- 
clintită este că fără ei România nici n'ar fi avut timpul ca să, 
intre in răsboiu, care, desigur, sar fi terminat in cel mult doi 
ani printr’o pace mai mult de invoiald, iar nu impusă, deoarece 
nici una din parti n’ar fi fost sdrobită şi astfel nu sar fi putut 
dictă o pace în felul aceleia care s'a făcut. Apoi fără trădarea 
Rusiei este absolut sigur că nu sar fi prăbușit nici Imperiul mos- 
covit, nici Imperiul german, nici Monarhia austro-ungară, și 
prin urmare n'am fi avut nici Basarabia, nici România Mare asa 
cum, din fericire, o avem astăzi ! Si eu, cu inima mulţumită si 
veselă, pun între Sfinţii neamului nostru si pe această treime: 
Kaizerul, Tisza şi Rasputin ! 

22 Maiu 1920 


In zilele trecute Maiestatile lor Regele si Regina cu prinţesa 
Elisabeta au făcut prima călătorie în Bucovina si Basarabia. 
Pretutindinea au fost întâmpinați de popor cu cel mai mare entuzi- 
asm. La Suceava, la Putna, la Rădăuţi şi la Cernăuţi primirea 
familiei regale a depăşit în splendoare orice închipuire; pe tot 
parcursul suveranii au fost aclamati cu frenesie de întreg popo- 
rul românesc. Tot aşa şi în Basarabia, la. Hotin, la Chisinau si la 
Cetatea Alba. 

Din această călătorie triumfală voiu fixă aci numai strălu- 
cita clipă din ziua de 16 Maiu a. c., în care M. S. Regele iubit al 
poporului român, a petrecut’o la Putna, lângă mormântul lui 
Stefan cel Mare și Sfânt. Acolo Regele nostru, făuritorul Rom4- 
niei Mari, s'a dus să aştearnă Umbrei Marelui Voevod prinosul 
său de admiraţie, de cucernicie şi de evlavie patriotică. 

Ajungând lângă acest sfânt mormânt, M. Sa a fost salutat de 
primul ministru al ţării, generalul Averescu, cu un discurs insuf- 
letit, vrednic de a fi cetit de oricare Român şi care sună asa: 
„Sire. Prea înalţată Doamnă. Să-mi fie îngăduit a mă face ecoul 


403 


sentimentelor, de care este firesc să fim cuprinsi astăzi când ga- 
sindu-ne în aceste locuri sfinte, aduşi de o pornire atât de inalta- 
toare a sufletului Maiestätii Voastre, nu ne putem opri, — evo- 
când marele fapte, acăror amintire ne-o deşteaptă mormântul 
nemuritorului Voevod, — de a face o apropiere între ce a fost şi 
ce este, între ce au făcut strămoșii noștri și ne-au lăsat, şi între 
ce am făcut noi înşine şi vom lăsă urmaşilor noștri, — dela Ste- 
fan cel Mare până la Ferdinand I, Cea dintâi cale bătătorită de 
suferinţe şi dureri, de asuprimi si așteptare; cealaltă forţă nein- 
treruptă de neînvinsă rezistenţă, de necurmată nădejde şi de nea- 
dormită credinţă în puterea de viaţă şi de isbândă a neamului! 
Străbătând cu mintea această întinsă cale bogată în suferinţe şi 
bucurii şi făcând suma lor, la lumina ultimelor mari evenimente, 
nu putem ocoli constatarea că si unele si altele ne-au ofelit firea 
în așa măsură, că am putut fi necontenit la înălţimea cerinţelor 
vremurilor. In adevăr şi astăzi chiar, în această clipă, cea mai 
mare din istoria noastră, când de un trecut plin de vitejie să leagă 
desăvârșirea eroică a visului secular şi când întărirea pacinică a 
isbânzii noastre pare încă ameninţată de primejdii dinafară si 
dinăuntru, este din cale afară prețioasă si linistitoare constata- 
rea că poporul nostru a desvăluit necontenit un minunat amestec 
de barbatie si blândeţă, de mândrie de neam şi de îngăduitoare iu- 
bire de oameni, de porniri generoase şi de simţ al dreptăţii; dar a 
mai făcut și dovadă că de iubirea lui otelitä de ţară s'au sfărâmat 
întotdeauna neputincioase atacurile primejduitoare, precum și 
ademenirile otrăvitoare. Si precum a făcut până acum, aşa va 
face şi în viitor. Sire. După pilda marelui Voevod Stefan, Maies- 
tatea Voastră ati ştiut să aveţi încredere în poporul de care Pro- 
vedinta v'a legat, şi cu iubire şi ahnegatiune identificându-ă cu 
näzuintele lui sfinte Paţi dus fa isbândă si la mântuire. Unind vo- 
inta Maiestälii Voastre cu voinţa, rostită de toate clasele naţiunii, 
Maiestatea Voastră a simţit că jertfa si vitejia poporului trebuie 
să-l ridice la demnitatea de neatârnare cetăţenească precum si la 
mândria de a să sti stăpân pe pământul pe care-l munceşte. Ati 
simţit această mare necesitate a vremii si ca un gest ce va ra- 
mâne pe veci în istorie aţi înfăptuit'o. Prea înălțată Doamna. 
Maiestatea Voastră afi ştiut pe de altă parte să alinati suferinţele 
cele mai sfășietoare, să împodobiţi jertfele cele mai tragice. Ală- 
turea cu poporul vostru, în zile bune și în zile rele, ati plâns un 
plâns cu el, ati nădăjduit cu el, ati crezut în el si cu el. Pentru 
toate aceste, Sire și Prea înălţată Doamnă. poporul vostru vă 
mulțumește, poporul vă iubește, precum a iubit întotdeauna pe 
Voevozii cari au ştiut să să identifice cu ei. lar nouă, cei din ge- 
neratiile actuale, din toate ţinuturile deapururea unite, cari avem 
cinstea si norocul a fi în jurul M. Voastre, umbra marelui Voevod 
ne spune că ne mai rămâne încă o datorie de îndeplinit. Teate 
credinţele, toate ambitiunile, toate puterile, avem datoria să le în- 
chinăm țării, pentru ca prin muncă fără preget si prin luptă fără 


26* 


404 


ură să îndrumăm aşezarea Unităţii Neamului pe temelii sănă- 
toase. Pentru acest scop măreț ne este cerut ca în pragul unei 
vieţi nouă, să jertfim din însuşi sufletul nostru chiar şi cele mei 
tainice porniri, dacă aceste porniri, sămănând învrăjbirea ar pri- 
mejdui opera sfinţită cu sângeie atalor vituj,. Ar i un adevarat 
blestem al lui Dumnezeu dacă nu ne-am arătă vrednici de jertfeie 
făcute şi de nădejdea ce pune Maiestatea voastră în fiecare din 
noi, spre binele şi gloria Patriei. Să trăiţi Sire! Să trăiţi Prea 
inaltä Doamnă ! 

Răspunzând, M. S. Regele a rostit o cuvântare plină de avânt 
de simtire concentrată, plină de acel sentiment al trecutului pe 
care atingerea cu cronicele bătrâneşti, il dau celor cu sufletul 
curat ca să le înţeleagă, o cuvântare care în aceste clipe infati- 
șează un adevărat imn de reculegere si un mare indemn la înda- 
toririle fiecărui Român. Iată minunatul sfârşit al acestei cuvân- 
tări vrednice de a rămâne în istoria naţională a neamului româ- 
nesc: „Şi totuşi, când am plecat genunchii in fata scumpului 
Tău mormânt, în sufletul meu s'a născut încă o duioasă rusă, pe 
care o îndreptăm către Tine ca unui părinte din veac adormit, 
dar necurmat alăturea de sufletele noastre. In numele Tău si al 
marilor Tale fapte am gäsit isvorul nesecat al răbdării în timpul 
de umilinţă si al curagiului în timp de restriște. Insuflă-ne duhul 
sfintei uniri în inimele noastre, pentru ca să putem duce înainte 
greaua sarcină a Statului nostru întregit. Coboare-să raza ge- 
niului Tău ocrotitor în sufletele noastre pentru îndreptarea tutu- 
ror păturilor sociale pe calea concordiei din care numai poate is- 
vor. adevăratul bine obstesc. Insufletit de acest gând al unirii ce- 
tatenesti chemasem aci pe fruntașii ţării si ai neamului si mai ales 
pe acei cari împreună cu mine au luptat îndurând intr’un fel sau 
în altul marile greutăţi prin cari am trecut şi cari m'au ajutat să 
văd adus la înfăptuire visul nostru secular, şi vroiam să ne îm- 
pärtäsim împreună, de bucuria acestei zile înältätoare si totodată 
să ne aruncăm privirile asupra viitorului ce ni să deschide şi să 
ne gândim că opera unităţii noastre de Stat şi naţiune aşteaptă 
incă dela noi multe si îndelungate silinte pentru ca tot ce am 
dobândit prin atâtea jertfe să fim în stare a păstră si consolida 
prin înţeleaptă si necurmată muncă. Iar asemenea muncă nu să 
poate îndeplini cu sorţi de isbândă decât numai prin unirea tutu- 
ror forţelor naţionale din vechiul Regat si din ţinuturile unite la 
Patria-mamă, şi prin conlucrarea tuturor bărbaţilor pricepuţi 
la refacerea tuturor ramurilor de gospodărie ale Statului după 
marile sguduiri prin cari am trecut. Să jurăm în fata mormân- 
tului acestui erou naţional că în împrejurările grele vom fi strâns 
uniţi, având numai un singur gând si o singură simtire: fericirea 
scumpei noastre Patrii pentru care suntem gata a face orice 
sacrificiu!“ 

Aceste sublime cuvinte ale Regelui nostru reprezintă după 
cum trebuie chintezenta grijilor şi dorurilor neamului românesc, 


405 


si Maiestatea Sa intelege acest apostolat regesc in asa fel incat 
după cum în timpul răsboiului sufletul Său s'a adăpat din sim- 
{irea comună a neamului nostru, tot astfel El să solidarizează cu 
cele mai mari revendicări ale cugetelor şi inimilor noastre, cerând 
dela toţi Românii ridicarea deasupra patimilor şi jertia comună 
pentru întărirea înăuntru a României întregite! Să urmăm sfa- 
turile Marelui nostru Rege, cucernicul admirator al lui Ştefan cel 
Sfânt şi vrednicul continuator al lui. Să fim recunoscători bunilor 
noştri Suverani cari s’au adus aminte cu venerație de sfântul 
mormânt dela Putna, astăzi eliberat, şi au făcut această regească 
excursiune, care a devenit un adevărat pelerinagiu, în care Ma- 
rele Rege şi Buna Regină s'au dus însoţiţi de toate inimile româ- 
nesti. Acolo, lângă mormântul lui Stefan, sufletele noastre să 
întăresc şi conştiinţa că generaţia noastră a liberat Umbra mare- 
lui Voevod din lanţurile străine este o înältätoare forţă morală. 
Acolo, lângă Umbra Voevodului perdut în noaptea veacurilor si 
alături de Regele viteaz şi Regina milostivă sufletele noastre în- 
teleg preţul jertfelor, valoarea suferințelor şi marea răsplată pe 
care Dumnezeu o dă mai curând sau mai târziu Dreptăţii nea- 
murilor, cari s’au făcut datoria pe acest pământ. 


24 Maiu 1920. 


Teri, duminecă dimineaţa, la Mitropolia din Capitală s'a ti- 
nut şedinţa festivă pentru a să luă la cunostin{ä hrisovul Regelui 
nostru prin care să vesteşte hotărârea. de a să ridică în Bucuresti 
o Catedrală mare întru amintirea victoriei armatelor noastre care 
ne-a adus România Mare. Mitropolitul Primat Miron a rostit cu 
această ocaziune o cuvântare spunând că generatiunea de astăzi 
este cea mai fericită dintre toate generatiunile din trecutul de 
2000 de ani al neamului românese. Apoi a dat cetire urmatorului 
hrisov domnesc: „Prea Sfintiti Părinţi. Infäptuitu-s’a unirea 
politică a tuturor Românilor prin strădania atâtor minţi alese şi 
prin sângele atâtora dintre copiii cei mai buni ai neamului. Lau- 
dă îndreptăţită lor si slavă nesfârşită Atotputernicului Dumne- 
zeu, care nu ne-a părăsit în necazuri, ci ne-a întărit inima si gân- 
dul ducându-ne la isbândă. Astăzi mai mult ca oricând suntem 
datori să-l preamărim din toată inima cu cântarea: ,,cu noi este 
Dumnezeu, întelegeti neamuri si va plecaţi, căci cu noi este Dum- 
nezeu."' Această, cântare însă trebuie să răsune în Biserica Man- 
tuirii, pe care datori suntem să o ridicăm în Capitala tuturor 
Românilor, ca semn de mulţumire pentru ajutorul Celui prea 
înalt şi ca simbol al unităţii sufletești a întregului neam și veci- 
nică pomenire celor räposati pentru înfăptuirea României între- 
gite. Iar întru aceasta slujească-ne de pildă bunii noştri stră- 
mosi. Pildă să ne fie Stefan cel Mare şi Sfânt, care după luarea 
Chiliei, mulţumi lui Dumnezeu, dătătorul biruintii prin ridjcarea 
Mănăstirii Putnei, de unde a purces atâta duh întăritor în vre- 


406 


mile noastre de restriște. Pildă să ne fie făuritorul Unităţii noastre 
politice de acum 318 ani viteazul Mihaiu Voevod, acărui mână 
Sa, desteptat de pe sabia-i fulgerătoare, ca să pună o nouă si pu- 
ternică piatră de temelie Mitropoliei românești din Alba-lulia. 
Ardealului, drept mulţumire Celui Prea Inalt pentru biruinţa în- 
dreptätitei sale lupte. Pildă să ne fie Mateiu Voevod Basarab, 
care a sămănat pământul ţării cu lăcașuri dumnezeiești, ca mul- 
tumire Celui de Sus pentru ajutorul dat întru ajutarea sfintelor 
sale näzuinte. lar acestea lăcașuri închinatu-le-a el sfinţilor mu- 
cenici ostași în conştiinţa dreptei jertfiri a oștenilor săi. Pildă să 
ne fie șirul de strămoși, întemeietori de lăcașuri Dumnezeiești 
pentru binefacerile primite de Sus. In sfârșit, pildă să ne fie ră- 
posatul Rege Carol I, care ș'a unit gândul cu vechii ctitori, adu- 
când la nouă strălucire minunile dela Arges si Trei-Erarhi. Căci 
sufletul si jertfa biruitorilor dela Plevna s'au adaugat la temelia. 
si frumuseta acestor altare de mulfämire si proslăvire a Stăpâ- 
nului tuturor. Noi si poporul român am avut fericirea a conduce 
fara la înfăptuirea visului de aur al strămoșilor: Unirea sa 
într'un singur Stat naţional. Deci si sfânta Biserică, care dorim a 
să înălţă întru amintirea acestui strălucit eveniment să, cuvine să 
fie un moment vrednic de țelul măreț ce l’am atins si opera tutu- 
ror Românilor, ca un simbol al unităţii de neam si de credinţă. 
Neamul întreg şa incordat vânjoasele-i braţe pentru indeplinirea. 
scumpului său ideal naţional: neamul întreg să cuvine să-şi arate 
recunostinta către Dumnezeu, dela Care ne vin toate darurile, ri- 
dicându-i altar de închinare, pe care ni-l închipuim ca o podoabă 
a gândului artistic românesc. lar pentru fericita întrupare a a- 
cestui gând al nostru și pe temeiul orânduirilor canonice, cer prea. 
sfintitului Sinod al Bisericei strămoșești înalta sa binecuvântare, 
spre a să putea începe pregătirile pentru ridicarea acestei sfinte 
Biserici. Si Domnul va răsplăti celor ce iubesc buna podoba a. 
Casei sale. Al prea sfintiilor voastre cu creștinească dragoste 
Ferdinand. București, 10 Maiu 1920.‘ 

Mitropolitul Pimen al Moldovei spune că după cum Alexan- 
dru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Stefan cel Mare si Sfânt, Mihaiu 
Viteazul, Neagoe Basarab, Mateiu Basarab, Vodă Carol, ridicau 
câte o mănăstire sau biserică, în urma victoriilor avute, tot astfel 
si Vodă Ferdinand I a luat iniţiativa ridicării Catedralei „Mân- 
tuirea Neamului“. Face urări de sănătate pentru întreaga familie 
regală. Episcopul Nifon al Dunării de jos, propune să să aleagă o 
comisiune cu reprezentanţi din toate provinciile unite, care să să. 
ocupe cu strângerea fondurilor necesare. Arhiereul Bartolomeite 
Bacaoanul da cetire răspunsului Sinodului către Rege, prin care 
mulțumește Suveranului pentru frumoasa si laudabila iniţiativă. 
care a umplut de bucurie inima tuturor credincioșilor. Să da 
apoi binecuvântarea Sinodului cântându-să „Troparul Rusalii- 
lor.“ Corul întonează „Imnul Regal“. Arhiereul Bartolomeiu ros- 
teste o cuvântare de încheiere preamărind si aducând slavă alta- 
relor, după care ședința să ridică la ora 12. 


407 


31 Maiu 1920. 


Cu mare pompă, cu mult entuziasm si cu deosebită inältare 
sufletească s'a facut eri în cetatea Sibiului sfințirea si instalarea 
vrednicului Mitropolit al Ardealului, Dr. Nicolae Bălan, ales ca 
-atare cu unanimitatea Congresului spre bucuria întregului neam 
-românesc. Deşi tânăr încă, noul Mitropolit a dat multe dovezi 
despre strălucitele sale calităţi intelectuale şi morale. Fiu de preot 
dela sat, care ş'a crescut la școli opt copii si acuma, la bătrânețe, 
are fericirea să-şi vadă pe cel mai mare fiu ajuns în capul Bise- 
ricii, căreia îi slujeşte încă cu atâta devotament. Noul Mitropolit. 
a cunoscut lupta grea a vieţii, ridicându-să din şcoli fără pro- 
tectii, prin muncă cinstită și mare dragoste de carte. La facultatea, 
de teologie din Cernăuţi șa câştigat o cultură teologică temeinică, 
pe care la rândul său a știut s'o împărtășească elevilor ca profe- 
sar de teologie și ca director al unei bune reviste teologice pe care 
o scotea cu mari greutăţi la Sibiiu. 

„Actul sărbătoresc dela Sibiiu nu trebue privit numai ca ocu- 
parea unui scaun vacant, iar fastul deosebit cu care s'a făcut co- 
respunde de fapt importanţei extraordinare pe care instalarea 
noului Mitropolit al Ardealului, Banatului, Crisanei si Maramu- 
resului o are în viaţa poporului român. 

Nu voiu descrie aci, nefiind locul, toate serbările date cu a- 
ceastă ocazie şi cari au ţinut cu totul 3 zile. Voiu spune numai că 
ceremonia sfințirii întru arhiereu şi mitropolit a fost oficiată de 
către Mitropolitul Primat Miron, încunjurat de 7 episcopi și ar- 
hierei si de 6 arhimandriti, iar răspunsurile au fost date de un 
cor mixt compus din 70 de persoane. 

Vrednic de însemnat este că hirotonirea unui Mitropolit al 
Ardealului de către un Primat al Ungro-Vlahiei este un eveniment 
pe eare istoria noastră bisericească. nu l’a mai cunoscut de peste 
două veacuri, de 223 de ani. In anul mântuirii 1698, Domn ai 
Munteniei fiind Constantin Brâncoveanu si Mitropolit al Ungro- 
Vlahiei prea vrednicul Teodosie, a fost hirotonisit m Catedrala 
mitropolitană din Bucureşti ultimul mitropolit ortodox din Alba- 
Iulia, Atanasie. După trecere de două veacuri acest eveniment s'a 
putut din nou împlini în sfânta Catedrală din Sibiiu, în ziua de 
eri, 30 Maiu 1920, când a fost hirotonisit I. P. S. S. Mitropolitul 
Nicolae. 

Cu această ocaziune Mitropolitul Primat Miron a rostit o cu- 
vântare, care vă rămânea ca una din paginile cele mai înältätoare 
din istoria. noastră bisericească. După ce a arătat rolul pe care 
Ya avut în ridicarea mândrului locaş dumnezeiesc din Sibiiu, 
Mitropolitul Primat a esprimat măreţia clipei când i-a fost dat 
să treacă din nou pragul Sfântului locas prin aceste cuvinte: 
„Dar n'am gândit eu niciodată că preaputernicul și dreptul Dum- 
nezeu, Cel ce conduce destinele popoarelor, mă va învrednici vr’o- 
dată să intru în acest sfânt locas, incunjurat de cei mai înalţi ie- 


408° 


rarhi ai tuturor Românilor, în calitate de Mitropolit Primat al 
României, căreia să-i apartie si înstreinatul nostru Ardeal şi in 
prezenţa. sfetnicului Maiestätii Sale Regelui în treburi bisericeşti, 
a marilor cugetători si învăţaţi ai Neamului şi a unor viteji ge- 
nerali ai ţării, cari au contribuit la desrobirea lui. Şi iată acum 
vin ca, urmaş al vestitului şi prea vrednicul mitropolit al Ungro- 
Vlahiei Teodosie din Vestem, ca după 222 de ani să-mi daţi sama 
despre modul cum ati condus în vremuri de grele furtuni naia 
ortodoxismului român şi cum ati lucrat pentru salvarea lui şi 
prin el neamul românesc“. Legăturile erarhice şi sufletești din- 
tre Mitropolia Ungro-Vlahiei din București şi Biserica, ortodoxă 
din Ardeal, au fost apoi evocate de Mitropolitul Primat, care a 
reamintit tot ajutorul moral si material pe care Domnul Constan- 
tin Brâncoveanu l’a dat pentru păstrarea si întărirea, legăturilor 
sufleteşti seculare dintre cele două Biserici. Apoi I. P. S. S. a 
continuat astfel : „Cu toate că în măsura cea mai abondentă ati 
avut parte de toate urmările grele ale loviturii cuprinse în cuvin- 
tele Scripturii : Bate-voiu păstorul şi să va risipi turma, totuşi 
din cenușa morţii așa zicând ati reînviat, v’ati ştiut reculege, 
v'aţi ştiut întări si astfel aţi salvat nu numai românismul orto- 
dox sau ortodoxismul românesc, ci cu ajutorul Macedo-Românu- 
lui Şaguna şi a tuturor preavrednicilor erarhi şi fruntaşi ai Bi- 
sericii de aci, ne prezentaţi o Biserică constie de tăria credinti 
sale şi bine organizată, încât, — pe lângă toate mizeriile îndurate, 
pe lângă toate umilirile si persecuțiile grele, la care au fost su- 
puşi erarhii si preoții, — cu linişte deplină puteţi afirmă „Luptă 
bună am luptat, credinţă bună am păzit“. Ce-i drept Unirea a 
sfäsiat în două turma poporului român, dar mulţumită geniului 
nostru national si tenacitätii extraordinare a poporului nostru, 
precum şi a atâtor scriitori şi bărbaţi vrednici ai bisericei surori 
unite cu Roma, — această sfăşiere dureroasă n'a avut pentru 
Români acele urmări funeste ca la alte popoare din fosta Unga- 
rie, ci dimpotrivă, Românii au ştiut si din acest atac străin să 
tragă foloase pentru neam si cultura lui, încât puternica cons- 
tiință naţională a ambelor Biserici surori ne indreptiteste a né- 
dăjdui că geniul naţiunii noastre va pregăti sufletele si impreju- 
rările şi va încălzi dragostea de frate până la acel grad, când, 
fermecafi de unirea, politică, ne vom inchega si sufleteşte în ace- 
eaşi unitate de lege şi credinţă, căci este prea firească vorba poe- 
tului : Că toate cum e’n fire sd’ntorc la matca lor. Räbdat-ati 
până la sfârşit şi iată ceasul mântuirii a sosit ! Bătrâna noastră 
maică, sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei, mânată de dorul fer- 
binte pe care numai o inimă de mamă îl ştie simţi de aşi revedea 
şi regăsi pe fica-i înstrăinată, n'a avut răbdare a mai aşteptă, ci 
luându-și toiagul plecării, iată, vine la voi ca să vă îmbrăţişeze 
cu un ceas mai iute şi să reiă din nou şi pentru vecie firul între- 
rupt al vechilor şi atât de folositoarelor legături erarhice, pe care 
şi cu ajutorul vostru şi al Bisericii din celelalte provincii româ- 


409 


nesti sperăm ale desävârsi pe temeliile tari ale unei autonomii cu 
viata constituţională, mai ales că nici în vechiul Regat nu există 
un singur erarh, care să nu dorească din toată inima a să da bi- 
sericii autocefale întregite o asemenea organizaţie, aptă a contri- 
hui şi pe viitor, cu tot mai bun succes la inchegarea și mântuirea 
neamului şi la consolidarea Patriei, pentru care și în trecut cu 
atâta pricepere a lucrat“. I. P. S. S. Mitropolitul Primat isi ter- 
mină cuvântarea astfel : „lar acum îndreptez cuvântul meu către 
tine, iubite în Hristos frate Nicolae, care cu ziua de astăzi te-ai 
înălţat la vrednicia treptei arhieresti. Fi fericit, că ai scăpat de 
umilirile şi sbuciumările celor ce t’au precedat în scaunele epis- 
copiilor de aci, începând cu patimile lui Simion Stefan, Sava 
Brancovici, Vasile Moga și până la umilirile de tot soiul a celor 
din zilele noastre. De aceea aștept ca întreagă energia tinereţelor 
s'o intrebuintezi pentru munca pozitivă a lätirii credintii evan- 
gelice, a îndreptării moravurilor, a sporirii așezămintelor de cul- 
tură bisericească şi de filantropie, făcând ca această ramură a 
maicii noastre Biserici strămoșești să devie cât mai rodnică, pen- 
tru fericirea vremelnică şi vecinică a poporului credincios. Intru 
îndeplinirea acestei grele chemări, aibi încredere în cel de sus“. 

Au vorbit apoi episcopul Ioan al Aradului si ministrul Ne- 
gulescu, după care ia cuvântul noul Mitropolit rostind o înältä- 
toare cuvântare, prin care arată programul său de directivă şi 
muncă, program foarte bogat si pentru îndeplinirea căruia cere 
ajutorul lui Dumnezeu şi concursul iubitului său cler şi popor. 
„Apelez, zice J. P. S. Sa, la munca fără preget, la munca ordo- 
nată de ţintele care strălucesc înainte si nu dibuind pe căi so- 
văelnice. Aceasta o îndrept către clerul şi poporul meu cel prea 
iubit, lăsând în sarcina mea grija materială a zilei, iar ei îndru- 
mându-să în calea sufletească. Am înaintea mea figura Erurhu- 
lui care vede trebuintele poporului său. Năpasta răsboiului ne 
impune trebuinta de a făuri suflete mai solide prin educaţie. Văd 
chip de Arhiereu care coborând focul de sus, îl imparte din inima 
sa în scânteieri, cari să scoboară în toate sufletele. Ne gândim 
plini de recunoştinţă la aceia cari prin jertfa inimii, una făcân- 
du-să cu idealul de veacuri, au ridicat steagul căzut din mâna lui 
Mihaiu şi l’au împlântat deasupra Carpaţilor. Dumnezeu să co- 
boare binecuvântarea sa asupra lor si a Tronului si să ne dea vra- 
muri cu pace pentru înflorirea pământului şi sufletului româ- 
nesc. Amin“. 

Astăzi, luni 31 Maiu, a patra zi, întreg publicul vizitator şi 
localnic, având în frunte pe Capii Bisericii, au facut un pelerina - 
giu la Räsinari, la mormântul fericitului si adormitului întru 
Domnul, vrednic de amintirea vecinică a neamului nostru, Arhie- 
piscopul şi Mitropolitul Andreiu Şaguna. Cu această datorie pi- 
oasă împlinită a luat sfârşit marea sărbătoare a bisericii noastre 
naţionale. 


410 


4 tan. 1920. 


Tratatul de pace cu Ungaria s'a semnat astăzi, Vineri, la Ver- 
sailles în Galeria care leagă Micul de Marele Trianon. Acest tra- 
tat va purtă numele de Tratatul dela Trianon şi va sta alături de 
tratatele dela Versailles, dela Saint-Germain si dela Neuilly. Sce- 
na a fots lipsită de ceremonial, fiind numai o copie redusă a fai- 
moasei semnări germane dela Versailles din anul trecut. Figu- 
rile cele mai cunoscute erau Millerand si Lordul Derby, șezând 
unul lângă altul. In faţa lor un loc special a fost rezervat pentru 
Regele Greciei Alexandru. 

Ziua de Vineri, 4 Iunie 1920, a fost pentru Ungaria o zi de 
doliu general. Toate serviciile de utilitate publică au încetat ser- 
viciul ; s'au oficiat servicii speciale în toate bisericile din Buda- 
pesta şi Regat ; căile ferate din întreg cuprinsul ţării n’au func- 
tionat ; tramvaiele au stat pe loc si toate prăvăliile au fost închise. 
Este şi drept ca cel putin o singură zi să fie si Ungaria cernita, 
după ce sute de ani Românii din Ungaria au fost în mod stator- 
nic în doliu. Si apoi, nu trebue să uităm noi Românii ziua de 24 
April 1918, ziua a 3-a de Paşti, zi dureroasă de doliu national, în 
care s'a semnat {ralatul de pace dela Bucuresti, la ora 12, in Pa- 
latul dela Cotroceni, tratat care ne-a ciuntit scumpa noastră Jara 
de toţi munţii ei și ne-a impus datorii de răsboiu peste puterile 
noastre, cu toate sutele de mii de morminte închise de curând 
peste tot atâtea vieţi jertfite pentru marele si sfântul nostru ideal! 
In acea zi aşa de tristă pentru noi, câtă bucurie şi veselie stăpâ- 
nea Capitala Ungariei si ce cântare de biruintä resună pe tot cu- 
prinsul mândrului Regat al Sfântului Ştefan ! Poruncit-au ca și 
clopotele bisericilor româneşti să sune credincioşilor victoria Un- 
gurilor, iar preoţilor români să înalțe rugăciuni către Atotputer- 
nicul pentru sdrobirea României ! Mărire tie Doamne, mărire în 
vecii vecilor, că ne-ai dat drept răsplată Tratatul de pace dela 
Trianon ! 

Acest tratat are următoarele clauze relative la România : 

Art. 45. — Ungaria renunţă în favoarea României la toate 
drepturile şi pretentiunile sale asupra acelor teritorii ale fostei 
Monarhii austro-ungare, cari sunt dincolo de hotarele fixate în 
Art. 27 şi pe care actualul tratat, sau orice alt tratat care are 
de scop arangiarea chestiunilor actuale, le recunoaşte că apar- 
tin României. 

Art. 46. — In decurs de 15 zile (două săptămâni) dela intra- 
rea în vigoare a actualului tratat, să înfiinţează o comisiune de 
7, Şi anume: 5 membri numiţi de puterile aliate şi asociate, unul 
de România și unul de Ungaria, pentru a trage la faţa locului 
linia de graniţă fixată în articolul 27. 

Art. 47. — Proporția si felul sarcinelor financiare pe cari 
România va avea să le suporte pe urma teritoriilor trecute sub 
dominatiunea ei, vor fi stabilite corespunzător articolului 186 


411 


(partea IX) a prezentului tratat. Intelegeri ulterioare vor arangià 
toate acele chestiuni cari n’au fost tranşate prin prezentul tratat 
si cari ar urmă eventual din faptul cedării teritorului amintit. 
Clauzele relative la protectiunea minorităţilor din Ungaria sunt 
înşirate în articolele 54—58 (partea IV). 

Prin semnarea tratatului de pace cu Ungaria să încheie în 
mod oficial și pentru noi Românii marea dramă ai cărei actori 
am fost. Statul artificial care să mândrea cu o existenţă mile- 
nara $i în care milioane de oameni de diferite naţionalităţi gemeau 
sub cel mai greu jug ; — Statul care nu să putea menţine decât 
prin tirănie înăuntru şi agresiune înafară, așa încât eră o ame- 
ninfare permanentă pentru liniștea si siguranţa Europei ; — Sta- 
tul acela nu mai există nici de fapt, nici de formă. In locul lui a 
rămas o Ungarie potrivită cu numărul şi însemnătatea poporului 
unguresc, adecă un Stat natural, care va putea trăi şi să va putea 
desvoltă în liniște, dacă oamenii chemaţi la cârma lui isi vor dă 
samă de condiţiile nouei intocmiri a asezimantului european. 
Dacă fruntașii Ungurilor vor înţelege că o reîntoarcere la starea 
din trecut este peste putinţa omenească şi dacă vor ști să-și lu- 
mineze poporul în privința aceasta, atunci Ungaria şi numai a- 
tunci nu va avea să să teamă de vecinii ei și în deosebi de Româ- 
nia şi va putea să-şi întrebuinţeze toate puterile pentru vindeca- 
1ea rănilor, pentru împlinirea lipsurilor si pentru îndrumarea. 
poporului maghiar pe căile adevăratei civilizatiuni europene. 
Intr'o asemenea lucrare Ungurii pot contă pe concursul vecini- 
lor şi pe sprijinul binevoitor al marilor puteri, iar eu voiu în- 
cheiă această zi istorică, această zi mare și sfântă pentru nea- 
mul nostru, strigând din toată inima : Trăiească România Mare, 
în vecii vecilor ! 

17 Tan. 1920. 


Alegerile pentru Cameră si Senat s'au terminat in tot cu- 
prinsul României Mari. Rezultatul acestor alegeri a fost pentru 
partidul guvernamental, zis al poporului, un succes deplin, ca să 
nu zicem un triumf. Cei 369 deputaţi din cari să compune noua 
Cameră să împart astfel : partidul poporului 214 (vechiul regat 
122, Bucovina 6, Ardeal 66 si Basarabia 20) ; federaţia 34; so- 
cialisti 19 ; democrați 14; liberali 9; ţărănişti basarabeni 25 ; 
partidul national din Ardeal 28; Sasi si Svabi 8; independenţi 5 
evrei 1; ucraineni 1; germani 1; täränisti ardeleni 6; nelämuriti 4. 
Tot aşa şi la Senat, candidaţii guvernului au reuşit în majoritate 
covârșitoare. 

Prin aceste alegeri guvernul generalului Averescu a câsti- 
gat sprijinul puternic al unei majorităţi compacte şi ne place să 
credem și omogenă, cu același program politic, şi cu ajutorul că- 
reia va putea rezolvă toate problemele dela ordinea zilei, asa de 
necesare consolidării și progresului mândrului nostru Regat. 

Aceste alegeri au si o mare importanţă din punctul de vedere 


412 


al luptei dintre Român: si elernentele străine din ţările alipite. In 
aceste ţări alipite lupta a fost dată pe deoparte între Români, 
împărţiţi în 2—3 tabere, si între celelalte naţionalităţi pe de alta 
parte. Ei bine, Românii au trimis în Parlament o mare majoritate, 
aproape unanimitate, pusă în serviciul ideei de unitate naţională 
şi ordine. Străinii, adecă Ungurii. cari odinioară sub ocrotirea, 
unor legi nedrepte isi formau majorităţi sdrobitoare, — abia 3-4 
Români reuşind să să strecoare în Parlamentul din Budapesta, 
pentru a protestă acolo incontra nedreptatilor strigătoare la cer 
făcute neamului lor, — aceşti străini, cari voiau să arate Confe- 
rintei de pace că Ardealul este unguresc si Basarabia rusească, 
astăzi, sub regimul votului universal, formează numai mici însule 
räslete în Parlamentul românesc, — dovedind prin aceasta că Ro- 
mânii, chiar învrăjbiţi fiind în 2—3 tabere, formează imensa 
majoritate în aceste ţinuturi. Acesta este marele învăţământ al a- 
cestor alegeri şi el este cu atât mai bine venit cu cât Budapesta 
este în mare doliu pentru „finuturile unguresti robile“; cu atât 
mai util cu cât constitue în aceleaşi timp un adevărat plebisrit, 
alegerile făcându-să cu votul universal şi dăndu-să putinţă fiecă- 
rei naţionalităţi să să exprime liber. Căci Românii nu s'au gândit 
nicăiri să impedice minoritățile dela manifestarea liberă a voin- 
fei lor, ba. din contră, în cercurile în cari formau majoritate nici 
nu li s'au opus contra-candidati. Minoritățile au pătruns în Par- 
lament conform însemnätätii lor numerice, adeverind prin aceasia 
caracterul profund românesc al ținuturilor alipite. Altă consta- 
tare îmbucurătoare este și faptul că minoritățile au trimis în Par- 
lament reprezentanţi ai ideei de ordine si în marea lor majoritate 
partizani ai unei înţelegeri cu Românii. Au fost invinse și tendin- 
tele unei părţi dintre intelectualii Svabi cari voiau o autonomie 
inadmisabilă într'un Stat unitar ca al nostru. De asemenea au fost 
învinse mai pretutindeni si elementele bolseviste, cari u’au reuşit 
să aibă decât 2—3 reprezentanţi. Acum, la muncă serioasă pentru 


binele obstesc al Patriei! 
18 Iun. 1920. 


In urma alegerilor, guvernul s'a remaniat astfel: Generalul 
Al. Averescu, președinte al consiliului de miniştri; l'ache Ionescu, 
ministru la externe; D. Greceanu, la lucrări publice; C. Argeto- 
îanu, la interne; Mateiu Cantacuzino, la justiţie; N. Titulescu, la 
finanţe; Const. Garoflid, ministru de Stat, preşedinte al comitetu- 
lui agrar; generalul J. Răşcanu, la răsboiu; Octavian Goga, la 
culte şi arte; 7. Cudalbu, la domenii; generalul 7. Văleanu, la co- 
municatii;P. Negulescu, la instructia publică; Oct. C. Taslduanu, 
la industrie şi comerţ; Gr. Trancu-Iasi, la muncă si ocrotiri socia- 
le; Anton Mocioni, ministru al Ardealului; Jon V. Stârcea, al Bu- 
covinei; Nita Serghie, al Basarabiei; I. 0. Atanasiu, subsecretar 
de stat al refacerii şi aprovizionării. 

Credinţa multora este că guvernul prin această remaniere s’a 


413 


întărit, câștigând nouă si recunoscute forte de munca, dar iarăși 
mulţi să tem dincontră că prin această remaniere s'au întrodus 
în guvern elemente disolvante, cari vor nimici omogenitatea par- 
tidului poporului şi de această părere este şi scriitorul acestor 
rânduri. Dar, viitorul va arătă de partea cărora este adevărul. 


20 Lun. 1920. 


Astăzi sa deschis al doilea Parlament al României întregite 
cu toată ceremonia stabilită prin programul oficial. M. S. Regele 
a fost însoţit de M. S. Regina si a cetit cu glas puternic urmätorul 
mesagiu: „Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi. Situatiunea po- 
litică internă de acum două luni, precum şi rezultatul alegerilor 
parţiale din luna Februar, M'au pus în necesitatea de a consultă, 
din nou corpul electoral al ţării, pentru ca națiunea să-și arate in 
terminul hotărât de Constituţiune voinţa sa faţă de împrejurările 
mari prin cari trecem. Acum când ţara s'a pronunţat, viu în mij- 
locul reprezentanţilor naţiunii, cu deplină încredere că, punând 
interesele Patriei mai pesus de orice altă preocupare, Corpurile 
legiuitoare vor dă ţării legile ce așteaptă dela ele. Domnilor Sena- 
tori, Domnilor Deputaţi. Un câmp foarte vast de activitate vă stă. 
deschis înainte si chemarea domniilor voastre este din cele mai 
frumoase, dar si din cele mai pline de răspunderi. După ce arma- 
tele noastre viteze, sprijinite de puterea de rezistenţă a întregii 
naţiuni au isbutit, prn jertfe atât de simţitoare, să lărgească ho- 
tarele ţării, pentru ca să cuprindă în ele întreg Românismul, ră- 
mâne acum, nu mai puţin, greaua sarcină de a statornici ordi- 
nea noastră lăuntrică, pe temelii cu totul corespunzătoare nouei 
stări de lucruri şi noilor cerinţe ale timpului. Opera aceasta, la 
care sunt chemaţi a pune umărul toţi Românii la olaltă, cste 
uriaşă. Infăptuirea ei va dură mult si nu va putea fi desăvârşită 
decât cu concursul patriotic şi luminat al tuturor puterilor vii ale 
naţiunii, călăuzite numai de dorul de ţară. In această scurtă se- 
siune extraordinară, pe lângă ratificarea tratatelor de pace, vor 
trebui cercetate legile ce am fost nevoit a decretă provizoriu. Prin 
ratificarea lor, le veţi dă tăria definitivă pentru ca în aplicarea. 
lor să fie înlăturată orice nesiguranţă. O neîntârziată deslegare 
cére statornicirea şi echilibrarea bugetului, precum si îndrumarea 
sistematică a lucrărilor de împroprietărire a ţăranilor din tinu- 
turile eliberate, cu măsuri analoage celor în curs de aplicatiune 
dejă în vechiul Regat. Până la deschiderea sesiunii ordinare de 
toamnă, diferite comisiuni din sânul domniilor voastre vor intoc- 
mi, cu guvernul Meu, proiectele de legi pentru marile reforme ce 
noua stare de lucruri ne împune şi din care va trebui să iasă noua 
aşezare a Statului. Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi. Nimic 
nu poate asigură mai bine prepășirea unei ţări, decât un just 
echilibru între diferitele interese, pentru ca cu concursul tuturor 
să să poată creiă o stare de lucruri multumitoare pentru fiecare în 
parte, fara nici o distinctiune si binefăcătoare pentru toţi. Facing 


414 


apel la patriotismul luminat al tuturor, invoc binecuvantarea A- 
totputernicului asupra lucrărilor domniilor voastre. Sesiunea ex- 
traordinară a Corpurilor legiuitoare este deschisă. Ferdinand‘ 
(Urmează semnăturile tututror miniștrilor). 

21 Iun. 1920. 


Investitura I. P. S. Pärintelui Nicolae Balan ca Mitropolit al 
Ardealului, s'a facut cu întreaga solemnitate obicinuită în asemeni 


Mitropolitul Nicolae Bălan. 


ocaziuni în vechiul Regat, la Palatul Regal din Bucuresti. I. P. S. 
S. Mitropolitul Nicolae luand carja episcopală din mâna M. S. 
Regelui a rostit o scurtă cuvântare prin care s’a arătat multumi- 
rea, ce o simte ca fruntaș al Bisericii creștine din Ardeal. Amin- 
teste apoi grija pe care marii Voevozi si erarhi ai Bisericii ovto- 
doxe au avut'o faţă de neamul Bisericii române din Ardeal, pe 
care au dotat'o cu cărţi si ajutoare. 

M. S. Regele a rostit urmatoarea cuvântare: „Inalt Prea Sfinte 
Părinte. Cu deosebită bucurie am întărit alegerea Inalt Prea Sfin- 


415 


tiei Tale, in scaunul Mitropoliei ortodoxe a Ardealului si potrivit 
vechilor datine sunt fericit aţi incredinta astăzi cârja, mitropoli- 
tană, Din timpurile slävitilor Voevozi cari isi întindeau stăpâni- 
rea asupra ținuturilor de peste Carpaţi, unde s’au revărsat atâtea 
binefaceri crestinesti, pentru întâia oară Mitropolitul Românilor 
ortodoxi de peste munţi primeşte toiagul său arhipăstoresc din 
mânile Regelui tuturor ţărilor românești, pe veci unite. Să multu- 
mim Atotputernicului că ne-a învrednicit să trăim în aceste tim- 
puri de mărire, dar totodată să-l rugăm cu smerenie a ne întări 
sufletele după măsura acestor vremi. Căci dacă ţinta nemuritoru- 
lui Andreiu Şaguna, pe scaunul căruia te-ai înălţat, a fost ca 
Mitropolia neatârnată infiintatä de dânsul să cuprindă pe toţi or- 
todoxii din Ardeal şi Bucovina, nouă ne-a fost dat să-i vedem a- 
dunati într'un singur mănunchiu dela Nistru la Tisa si din mun{i 
până la malul Dunării și al Mării. Minunea visată de strămoşi s'a 
îndeplinit, dar datoria noastră este să ne arătăm vrednici de în- 
semnătatea acestor momente istorice. Şi precum biserica noastră 
naţională a fost chiagul unităţii sufleteşti în trecutul atât de apă- 
sător, tot aşa trebue să fie, si cu mai multă putere, acum când să 
aşează temeliile României întregite. In acest scop cuvântul de or- 
dine care trebue să ne insufleteascä este acesta: Să ne apropiem 
de popor pe toate căile şi în toate zilele vieţii noastre. Intre aceste 
căi, aceea a bisericii si a credintii stă deasupra tuturora, pentru 
că sub aripile binefăcătoare ale bisericii să adăpostesc sufletele 
noastre. Ea ne întâmpină la întrarea noastră în viaţă, ea ne pe- 
trece când am închis ochii pe vecie, ea ne binecuvântează în ziua 
cea mai sfântă a tinereţii noastre si tot ea ne mângäie si ne întă- 
reste în ceasurile cele mai grele ale traiului nostru pe pământ. 
Insufletirea cu care ai fost întâmpinat din partea lulurora cu pri- 
lejul sfințirii arhieresti în märeata Catedrală a Sibiiului este sem- 
nul cel mai vădit al încrederii că vei răspunde pedeplin la înalta 
chemare de păstor sufletesc al creștinilor ortodoxi de peste munţi. 
Din toată inima vă mulţumesc pentru mărturisirile de dragoste 
şi devotament ce Ne-aţi arătat Reginei, Mie și Familiei Mele, u- 
rându-vă multi añi de fericită și rodnică arhipăstorie“. 


25 Nun. 1920. 


Marele basarabian Ion Pelivan, cunoscutul luptător pentru 
cauza naţională în Basarabia, şi care, în calitate de delegat la 
Conferinţa păcii din Paris, a contribuit în măsură mare la obti- 
nerea marelui succes diplomatic, prin recunoaşterea de către 
Consiliul suprem a drepturilor noastre asupra uneia din cele 
mai frumoase părţi ale României dintre Prut şi Nistru, la în- 
toarcerea sa in Chişinău a fost sărbătorit de către prietinii si ad- 
miratorii săi. Pentru aceasta s'a dat o masă comună în sala Cer- 
cului orașului, la care au luat parte peste. 150 de persoane: pro- 
fesori, medici, preoţi, magistrati, avocaţi, etc. S’au ţinut mai 


416 


multe cuvântări pline de laudă pentru sărbătorit, pentru munca 
cinstită şi încordată ce a desfăşurat în toată viata lui pentru bi- 
nele Basarabiei. La toate aceste cuvântări, d. Pelivan a răspuns 
prin cuvinte simple şi adânc simţite mulfumind pentru mäguli- 
toarea atenţie si pretineasca dragoste a celor de faţă si, înlătu- 
vând persoana sa, a evocat încă odată momentul norocos pentru 
țară al deplinei si în veci înfăptuitei uniri a Basarabiei cu patria- 
mama. lată cât de frumos a cuvântat d. Pelivan, evocând sufle- 
tele marilor luptători naţionali, cari prin gândul lor îndrăsneţ, 
inima lor caldă şi suferinţa grea au rămas, în cartea neamului ro- 
mânesc dela Nistru, ca tot atatea icoane duioase și stinte. „Vocabu- 
larul graiului meu moldovenesc, zice d-sa, este destul de modest ca 
să vă mulţumesc pentru elogiile ce ali adus activităţii mele. Sunt 
magulit şi cmotionat de toate cele ce am auzit aci, si să știe că 
unde sunt emoţii multe sunt foarte puţine cuvinte. Cred că întru- 
nirea n’a fost penru modesta mea persoană, ci a fost dorinţa Ro- 
mânilor de a sărbători încă odată unirea. După cum suferinţele 
si durerile, dacă le impärtäsesti pretinilor, devin mai uşoare, tot 
aşa şi bucuria o simţim ma mull daca o nnparläsun mai multi. 
Unirea Basarabiei cu Patria-mumă s'a făcut şi s'a recunoscut de 
către Conferinţa de pace, pentru că ea a isvorit din voinţa nea- 
mului românesc din Basarabia. Dusmanii nostri spuneau că uni- 
rea a fost invenţia blocului moldovenesc, cumpărat de Români, 
si a delegatiunii basarabiene la Paris. Vorbind de unire, nu pot 
să nu-mi aduc aminte de apostolii naţiunii din veacurile trecute, 
cari au păstrat focul sfânt al Patriei şi au suferit pentru ideia 
sfântă a dreptăţi românești, predicând din generaţie în generație 
iubirea de neam. D-voastre din vechiul Regat, cunoaşteţi pe Hds- 
(leu, Stamate, Donici, Ruso, dar foarte puţini sunt aceia cari au 
cunoscut pe scriitorul Petrino, pe mareșalul nobilimii Scarlot 
Dimitrie Sturza, pe A. Cotrufd, E. Gavrilifd şi alţii. Din aceasta 
pleiadă de mari oameni, mă opresc asupra lui Scarlat Sturza, 
care a prezis nu numai unirea Basarabiei cu Patria-mumă, dar 
Imperiul român, intrunind toate ţările locuite de Români. Un 
cronicar al vremurilor de atunci, Vighel, ede origină germano- 
baltică, dar Rus sovinist să miră cum Scarlat Sturza, care a că- 
pătat o asa mare cultură, — vorbea în perfectie 15 limbi, — îşi 
poate închipui un imperiu român, cnad Valachia este impilatä de 
Fanarioti, Ardealul de Unguri, Bucovina de Austriaci. Contim- 
poranii n'au putut pricepe pe Scarlat Sturza. Din această pildă 
mă opresc asupra unui alt mare Român : N. Casso. Nu vreau să 
vorbesc de activitatea sa politică. Stim că la 1860 să pregătea in 
Polonia revoluţia. Având legătură cu revolutonarii poloni, prin 
poetul Mateevici, ale cărui lucrări le-am găsit la Paris si sper să 
le editez în curând, el s'a hotărât să facă revoluţie şi în Basara- 
bia pentru a o realipi la Patra-mumă. Cuvintele lui erau lege pen- 
tru ţărani, care îl purtau din sat în sat ca să-l ascundă de poli- 
fie si își puneau viata lor în pericol pentru el“. D. Pelivan regretă 


417 


că faptele acestor mari patrioţi, zac prin biblioteci şi adresându- 
să d-lor St. Ciobanu şi Siminel le spune că sunt datori să stu- 
dieze viaţa acestor mari patrioţi pentru a îi pildă tuturor gene- 
raţiilor viitoare. „Când la 3 Mart 1920 să iscăleau drepturile 
noastre în Basarabia am zis: „Acum slobozeste Doamne pe ro- 
bul tău că văzură ochii mei visul antemergătorilor noștri“. So- 
sind acasă însă constat că Cetatea noastră este ameninţată de 
forţele întunerecului, de puterile iadului, care vor să zădărni- 
cească munca desfășurată. In numele acestor mari apostoli, în 
numele celor 800.000 de soldaţi cari ș'au vărsat sângele pentru 
neamul nostru, apelez la patriotismul d-voastre în lupta contra 
duburilor rele. Sunt fericit că la această adunare au luat parte 
reprezentanţi din toate profesiunile, sunt fericit pentru aceasta 
bucurie românească care însemnează încuragiare pentru lupta 
grea a, viitorului strălucit hărăzit ţării românești. Pentru acest 
viitor, pentru viitorul României Mari, dati-mi voie să inchin pa- 
harul meu“. 


28 Tan. 1920. 


In ziua aceasta ar fi să să sărbătorească două aniversări 
ale epocei celei mai märete din istorie. — Ziua de 28 Iunie 1914, 
în care arhiducele Francisc Ferdinand al Austro-Ungariei a că- 
zut victimă atentatului săvârşit de tânărul patriot sârb Princip, 
pe o stradă din Seraievo si care a fost numai un pretext de mult 
timp aşteptat de Wilhelm II pentru a turbură Europa si aşi cu- 
ceri titlul de impăratul lumii (Kaiser der Welt). — Cinci ani mai 
târziu, în ziua de 28 Iunie 1919, la Versailles, plenipotentiarit 
mândrului Imperiu german iscăleau cu capul plecat Pacea im- 
pusă de Inţelegerea victorioasă. Mai multe salve de tun salutară 
acest mare eveniment. In parcul strălucitor dela Versailles, mul- 
timea să îngrămădea plină de un entuziasm delirant ; toţi aplau- 
dau si strigau: Trăiască Franţa! 

Cumcă asasinarea arhiducelui Francisc Ferdinand a fost 
numai un pretext pentru Wilhelm IT să poate dovedi si prin cele 
ce urmează. 

In luna Decembre 1914 si Ianuar 1915, ziarul englez ,,Cas- 
sel's Magazine“, a publicat Memoriile contelui Axel de Schwering, 
care a fost în copilărie camaradul de joc al Kaiserului şi de a- 
tunci s'a bucurat de prietinia intimă a lui. Memoriile acestea a- 
rată convorbirile extraordinare care au avut loc între Kaiser si 
contele de Schwering, în momentul in care era să isbucnească 
rasboiul mondial. Convorbirile, care au îndepărtat pe Kaiser de 
prietinul său, arată lămurit că stăpânul Germaniei a lucrat şi s'a 
preparat pentru acest  răsboiu încă de multi ani. Contele de 
Schwering s'a sinucis în casa sa după ce a isbucnit răsboiul si 
memoriile lui au fost comunicate ziarului mai sus pomenit, în 
același timp cu scrisoarea contelui către Impăratul Wilhelm, pe 
care o public şi eu mai la vale. Memoriile contelui sunt de mare 


Dr. V, Bianu: Răsboiul României Mai, 27 


418 


interes prin naturalul şi adevărul lor, demascând politica min- 
cinoasă a lui Wilhelm II precum si lipsa lui de sinceritate fata 
de prietinii săi cei mai devotati si mai încercaţi. 

Memoriile contelui de Schwering încep cu ziua de 30 Iunie 
1914, a doua zi după tragedia dela Seraievo, care a avut o înrâu- 
rire covârșitoare asupra hotărârii Kaiserului, care, de altfel, de 
mult să gândea şi să prepară pentru un răsboiu mare din care va 
esi ultimul triumf al civilizației Germaniei si al politicei germane. 
Apoi să arată toate peripetiile cari s'au desfăşurat până la isbuc- 
nirea răsboiului si cum contele a încercat în toate convorbirile 
avute cu Împăratul său ca să-l abată dela această pornire care 
nu poate să fie în folosul poporului german, ci dimpotrivă va 
face ca el să piardă tot ceea ce a câştigat în cei o sută de ani, 
dela Napoleon cel mare încoace. 

Răsboiul a isbucnit cu 'toată furia, neutralitatea Belgiei, ga- 
rantată pnitr’un tratat semnat si de Prusia, a fost violată şi acest 
colţ de raiu european a fost teatrul celor mai îngrozitoare prive- 
lişti, cari au uimit lumea. 

Iată cum îşi încheie contele de Schwering memoriile, în cea 
din urmă zi a vieţii lui din luna Septembre 1914: „N'am avut cu- 
ragiul să continui jurnalul meu ; în adevăr mi-e ruşine să reiau 
condeiul după toate suferinţele mele din săptămânile trecute ; 
până azi m'am luptat ca să nu-mi mărturisesc adevărul mie în- 
su'mi, fiindcă nu voiam să-l admit. Acum nu mai e cu putinţă. 
Am văzut de ce este capabil Impăratul. Am văzut sate în Belgia 
arse şi culcate la pământ. Am văzut copii şi femei, fără casă si 
fără scop pribegind printre ruinele, cari odinioară erau cămi- 
nuri înfloritoare. Am văzut cadavre de băieţi, de bătrâni si de ti- 
nere fete, asasinați fără apărare. Am văzut atâtea mizerii, atâtea 
suferinţe, atâtea rele, atâta nesocotintä a legilor lui Dumnezeu si 
a oamenilor, încât mă mir că nu am înnebunit încă la vederea 
unor spectacole aşa de cumplite. Peste tot pe unde au trecut ar- 
matele germane, au lăsat dezolatiunea si grămezi de ruine fume- 
gânde ca martori ai trecerii lor. Mă întreb : ăsta-i răsboiul ? Des- 
nădejdea mă cuprinde. Mai face să trăiesc într'o lume care poate 
să surâză la atâtea infamii şi grozăvii ? Nu e mai bine să sfâr- 
şesc odată pentru totdeauna cu suferinţele acestea, care mă su- 
grumă, şi cu propria mea viaţă, care de acum înainte nu mai 
poate fi folositoare, fiindcă simt că îmi e imposibil să continui a 
servi un monarh capabil de acţiuni atât de sângeroase, ca acele 
de cari Wilhelm II este vinovat. Să servesc pe altul nu pot, căci 
prea multe tradiţii de familie mă leagă de această nefastă casă a 
Hohenzollernilor, care azi a devenit blestemul Europei. Cu toate 
acestea, înainte de a face ceva irevocabil voiu face o ultimă încer- 
care. Voiu căută să vorbesc cu Impäratul, void căută să-i deschid 
ochii, ca să, vadă purtarea generalilor şi a armatei sale. Voiu în- 
cerca să-l hotărăsc să fie îndurător. Nu poate să fie cu desăvâr- 
şire rău. Trebuie să-i mai rămână încă ceva din spiritul omenese 
la care să poate apela“. 


419 


Mai departe contele continuă astfel : „Miezul nopții“. Sorlii 
au căzut, — am jucat ultima mea cartă și am pierdut. totul sa 
sfârşit, iluziile, speranţele, ambițiile, iubirea pentru virtute si ura 
pentru rău, totul s sa scutundat si a fost luat de valurile potopu- 
lui, care a căzut pe sermana omenire desamăgită. Cred în. adevăr 
că ora desființării generale, prezisă de sfintele scripturi a sunat, 
şi că această tristă omenire atât de fragilă va dispărea în cata- 
clismul care s'a abătut asupra ei. Am väzut pe Impärat, am în- 
cercat să fac apel la inima lui şi la sentimentele lui de dreptate 
şi de umanitate. Am încercat să-i arăt nedreptätile la care să 
dedă si pe care le favorizează. Toate sfortärile mele au fost zadar- 
nice. Împăratul a fost inflexibil, când il rugai să să gândească, la 
urmările faptelor de care să face vinovat. Imi răspunse că ras- 
boiul nu este jucărie, că ay fi vreme să ne dăm samă de aceasta ; 
că n'are de gând să riște un alt räshoiu peste câţiva ani, şi că sin- 
gurul mijloc de a asigură o pace stabilă Germaniei constă în a să 
arăta fara milă si fără ezitare. Că tot regatul Belgiei a fost dis- 
trus este lucru regretabil, dar că-i trebuia lumii o pildă pentru 
a-i arătă că nu să glumeste cu Germania. „Am datorii de înde- 
plinit către poporul meu‘, adaugă ,,si trebue să mă gândesc la 
el. Imi e imposibil să cer Germaniei să mai facă odată sacrificiile 
ce le-a fäeut. De altmintrelea o ţară capabilă de a să supune asa 
uşor voinţei mele își merită răsplata. Sä-si găsească această răs- 
plată în convingerea că nici o putere din lume nu este în stare 
să-i reziste, şi că acela care va încercă de a să opune Germaniei 
este imediat nimicit“. Nu vă gândiţi la Germania, i-am zis atunci, 
ci la propria voastră ambiţie și vanitate, si când vorbiti de popo- 
rul vostru, este numai un atac nou de ipocrizie, o nouă min- 
ciună pe care o adaugati la altele. Wilhelm II să uită fix la imine, 
apoi îmi zise : Iti pot iertă chiar aceasta, amice Axel.“ 

Inainte de a să sinucide, contele de Schwering. a lăsat } en- 
tru Împăratul această scrisoare: „Când această scrisoare vă 
va parveni, voi fi acolo unde nu mai e durere şi suferinţa, acolo 
unde desamägirile sunt necunoscute. Nu ştiu dacă Maiestatea 
Voastră va dă o amintire duioasă, acelui care fu crescut pe lânvă 
Voi, si care până la un punct V'a împărtășit toate ambițiile şi a 
urmărit pas cu pas viaţa Voastră, cu o dragoste şi un devotament 
fara margini. Nu cred, fiindcă prezenţa mea pe lângă Maiesta- 
tea Voastră a trebuit să fie, fara voia mea, ca o condamnare ve- 
cinică, deoarece Vă amintea fără răgaz ce om aţi fost odinioară 
si ce om sunteţi astăzi. Cu toate acestea morţii au dreptul să fic 
ascultați. De aceea din fundul mormântului Vă strig : în numele 
umanităţii, a religiei, a onoarei, opriti-Va înainte de a merge 
prea departe pe această cale însângerată, în care Vă angajaţi 
fara milă si fără trebuintä. Când eram băieţi tineri împreună 
pretindeati a urmări idealuri înalte, așteptați cu nerăhdare mo- 
mentul, în care să retrăiţi toate tradiţiile antice ale cavaleri 
mului german, care, ca Lohengrinul legendei, cutreerà lumea 


420 


pentru a ajută nevinovatia oprimată. Vă încercaţi atunci, după 
spusele Voastre cel putin, să Vă preparati pentru pozitiunea 
înaltă pentru care erati născut. Ascultându-Vă ar fi crezut ci- 
neva că toată energia sufletului, toate facultăţile inteligentii 
Voastre tindeau spre această ţintă, adecă a lăsă urmașilor Vostri 
pilda unei vieţi nobile. Prea mulţi ani, Maiestatea Voastră a în- 
selat nu numai pe acei cari au cunoscut’o superficial, dar încă 
pe cei mai buni prietini, cari ca mine au crezut că Vă pricep ca- 
racterul până în cele mai mici amănunte. Aţi dat lovitura de gra- 
tie acestor inimi credincioase. Dar nu are să Vă fie milă de ele ? 
Nu Vă veţi întoarce la simfeminte de umanitate ? Ziceti că aţi lu- 
crat pentru gloria și triumful Germaniei. Ei bine! Dar când as- 
tăzi V'am reproșat de a fi lucrat numai pentru propria Voastra 
ambiţie, nu Mi-aţi răspuns nimic. Această ambiţie va cauză ru- 
sinca Voastră ; această iubire de Voi si de propria Voastră-mă- 
rire Vă va aduce căderea, dacă nu Vă veţi opri până ce nu va 
fi prea târziu. Aduceti-Vä aminte că viata e scurtă pe câtă vreme 
istoria trăiește vecinic. Aveţi de ales între două căi, să nu urmaţi 
pe acea la acärei răspântie stă Satana. V’ati născut pentru o fin- 
tă mai nobilă. In numele creatorului, care V'a înzestrat darnic 
cu însușiri spre a-l servi, ar trebui să aduceţi tuturor natiuni- 
lor vestea de pace pe care ne-a trimis’o prin Fiul său, mort pe 
cruce, pentru ispășirea păcatelor umanităţii. Nu dati greș mi- 
siunii Voastre. Nu ascultați puterile întunericului, si in loc de a 
combate naţiuni fără apărare, combateti demonul care Vă tine 
si siliti-l să să întoarcă in regiunile infernale pe care le locueste. 
Vă vorbesc astfel fiindcă a matâta dragoste pentru Maiestatea 
Voastră încât mă voiu sinucide, si aceasta numai fiindcă nu 
vreau să văd prăbușirea sperantelor pe care le asezasem in ca- 
pul Vostru: pentrucă nu vreau să admit că ati greșit fata de idea- 
lul, care trebuiă odinioară să Vă însufleteascàä, fără de care nu 
„aţi fi putut convinge pe alţii de existenţa si de realitatea lui. Mă. 
voiu încercă şi voiu strigă din fundul mormântului: întoarce- 
ți-Vă la acest ideal, încercaţi să vă ispäsiti păcatele, uscând câ- 
teva din lacriinile ce curg din vina Voasträ si cari nenorocese 
lumea, care strigă răsbunare ; o răsbunare care, dacă nu dati 
înapoi pentru a opri ruina ce aţi împrăștiat în jurul Vostru, Vă 
va lovi rasa si dinastia Voastră, până la al 7-lea neam. cum e 
scris în sfintele scripturi. Nu mai am nimic de adaugat. Moartea. 
mea să Vă fie spre folos, deschizându-Vă ochii si aducându-Vă 
la realitatea a tot ceeace ati pierdut decând V’ati depărtat de ho- 
tărârile tinereţii Voastre, pentru a deveni omul de oţel si de sân- 
ge pentru care umanitatea întreagă nu are astăzi decât ură si 
desgust. Dacă ar putea moartea mea să aibă acest rezultat, cred 
că nu voiu fi murit în zadar.“ 


4 Tal. 1920. 


Pe platoul Cotroceni a avut loc solemnitatea depunerii ju- 


421 


rämântului recrutilor basarabeni şi bucovineni. Cu această oca- 
ziune M. S, Regele a rostit următoarea cuvântare : „Dragi os- 
tași din ţinuturile basarabene şi bucovinene, iarăşi alipite la Pa- 
tria-Mumă ! Cu vie mulţumire către Dumnezeu Atotputernicul 
<are ne-a condus braţul ca să înfăptuim ceeace de veacuri eră 
dorul fiecărei inimi românești, oriunde bătea ea, si cu mare bu- 
cure vă găsesc azi, aci în ziua de sărbătoare, in care, prin ju- 
rământ v'aţi legat pentru apărarea Patriei si a Tronului în fata 
lui Dumnezeu şi a acestor Drapele, cari au condus ostirile noas- 
tre, ca să vă scape pe voi de o stăpânire, care nu era românea- 
scă şi să vă aducă iarăși la sânul Mamei care este România 
Mare ! Când v’ati legat prin jurământul acesta cu inima şi tru- 
pul către Tara, ati intrat intr’o nouă familie, care este brava os- 
dire românească. Zi mare si Zi frumoasă este când prin depu- 
nerea jurământului soldatul intră în familia mare a fratilor os- 
tasi romani, căci de aci înainte el este adevărat ostaş român, bu- 
curându-să de toate drepturile si trebuind să facă faţă la toate 
datoriile. Si cari sunt aceste îndatoriri ? Sa fiţi fraţi de inimă 
ca şi de sânge; să fiti gata să apärati aceeace este mai scump: 
Căminul vostru, Tara si Patria voastră, Regele şi Dinastia voas- 
ră şi toate acestea din toate puterile si cu tot sângele vostru. 
“Gândiţi-vă întotdeauna că sus în Ceruri este un ochiu părintesr, 
care vă priveşte in orice clipă ; gândiţi-vă ca să nu päsiti greșit 
şi să apucati drumul cinstei si al datoriei, ca orice bun ostaş ro- 
man. Atunci veţi căpătă nu numai încrederea, dar și iubirea se- 
filor voştri, cari vă vor primi si vă vor îngriji ca pe copiii lor, 
-căci ostirea română este o familie mare, care are legături tai 
Si sfinte între membri ei, legături constatate în cursr! răsboiu- 
lui national si cari constau ca toţi să să jertfească pentru unul, 
unul pentru toţi şi toti la rândul lor pentru Patria iubită. Veni- 
rea Voastră în Capitala României întregite mai formează si chia- 
gul cel mai puternic, pentru unirea de veci a tuturor ţărilor ro- 
manesti. Prin serviciul ce-l faceţi aci în vechile si glorioasele re- 
gimente, infäptuiti si mai trainic unirea sacră, care cuprinde pe 
toţi fiii României Mari, în interiorul acelorași hotare şi sub a- 
celasi acoperământ. Cu nădejde mă uit la voi si am convingerea, 
că voiu găsi în voi, astăzi şi în viitor, ostași buni şi vrednici 
cari cu credință nestrămutată si cu jertfa vieţii lor isi vor servi 
Tara si Patria românească. Si acum cu toţii împreună să stri- 
gam: Trăiască scumpa noastră oştire românească!“ 

Cele din urmă cuvinte ale cuvântării M. S. Regelui au fost 
acoperite cu nesfârşite urale isbucnite din pepturile tuturor ce- 
lor de fata. 


6 Aug. 1920. 


Eri, ministrul de rasboiu, generalul Räscanu, împreună cu 
d-nii N. lorga, Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod si M. Popovici, 
au vizitat noile şi importantele săpături ce să fac la Curfea de 


422 


Arges. Cu o zi mai înainte a fost si M. S. Regele de le-a vizitat. 
D. Virgil Drăghiceanu, secretarul comisiei monumentelor isto- 
rice a făcut cunoscut rezultatul săpăturilor dela Biserica Dom- 
neuscă. Acolo sau descoperit trei morminte aşezate sub lespe- 
zile de piatră. După inscriptiuni mormintele sunt din vremea în- 
tre 1266 si 1340. Primul mormânt este al Voevodului Vladislav 
Bosarul, ale cărui osăminte s'au păstrat perfect impreună cu za- 
lele centurii, cu spada si cu inelele cu perle si pecetia domnească. 
Celelalte două morminte să crede a îi al lui Vlaicu Vodă, 
sau al lui Tihomir, sau al lui Semislav, dar nimic precis nu sa. 
putut stabili încă. 

O parte din petri şi din perle să zice că vor fi așezate ca po- 
doab& în Coroana regală cu care să va încoronă Regele Ferdi- 
nand. Moaştele desmormântate să vor asezà cu onoruri nationale 
într'un muzeu national. Capetele Voevozilor s'au găsit petrificate 
șI o bună parte din veșminte cu hlamida domnească de purpură 
si veşmântul de mătasă s'au păstrat admirabil, deasemenea si 
arama. 

D. Drăghiceanu în scrisoarea către d. Iorga, publicată în Na 
166 al Neamului Românesc din 5 Aug. a. c. spune că cel dintâiu 
mormânt descoperit a fost al Cavalerului dela stâlpul din faţa. 
altarului, acărui osatură completă a găsit'o în mormanul de dă- 
râmături provenite din prăbuşirea mormântului. A găsit cinri 
bumbi (nasturi) de aur dela veșminte si o insignă de aur cavale- 
reascä, reprezentând un cavaler stând pe un scaun în zale, cu 
mantia atârnând pe umeri, picior peste picior, mâna stângă pe 
genunchi, dreapta ridicată în sus. Al doilea mormânt este între 
stâlpii din naos din spre laturea sudică: un sarcofag de piatră, 
scobit într'un bloc, acoperit cu o lespede groasă. Acolo zace întins 
cu mânile pe pept scheletul unui Voevod cu barba neagră, peste 
mijloc cu brâu de mătasă brodat cu perle; mansetele hainei cu 
bordură de perle; la cap o diademă de sârmă de aur cu perle. 
Mânile prinse una de alta într'o plasă de coral cu perle. In degete 
patru inele de aur cu inscripţii: Ave Maria, gratia plena, Domi- 
nus tecum si Is. Chs. autem transit per modua. Inscriptiile sa- 
mana cu cele de pe mormântul Contelui Laurenţiu dela Câmpn- 
lung, ca duce. 

Aceste morminte, după d. Iorga, ar fi din secolul XIV şi că 
anul 1351 ar fi mai aproape de adevăr. Aceste descoperiri ar 
dovedi puterea influintii occidentale şi a relaţiilor politice, ceeace 
să întărește si prin faptul că bisericile române din nordul Mun- 
teniei au fost construite cu faţa spre Ardeal. 

D Alex. Lăpădatu, profesor universitar in Cluj, bărându-să 
între altele si pe inscripţia descoperită sub tencuială de pictorul 
Norocea, susţine că principalul mormânt este al lui Basarnb Voe- 
vod. cel bătrân şi mare, mort în 1338, iar al doilea al lui Radu 
Vodă, confundat cu Negru Vodă al tradiţiei, mort in 1385 si în- 
mormântat tot aci în Biserica Domnească, construită dar neter- 


423 


minată de Basarab Voevod. 
+ D. Const. Moisil, directorul ,,Cronicei numismatice“, dă, lă- 
muriri importante cu privire la identificarea mormintelor şi 
smoastelor cu ajutorul 1nonetelor aflate, nu în morminte, ci in 
uima săpăturilor din altar, şi mai ales prin compararea motive- 
lor eraldice ale obiectelor găsite în mormânt cu acelea află- 
toare pe monetele din evul mediu, D-sa ajunge la concluziu- 
hile Următoare cu privire la istoricul Bisericii din Curtea de 
Arges: 1. Mormintele aflătoare in Biserica Domnească sunt ale 
membrilor Dinastiei Basarabilor. 2. Unul din morminte este al 
lui Radu I, si 3. Clădirea bisericii n’a putut începe mult timp 
inaintea anului 1272. 


10 Aug. 1920 


Astăzi s'a semnat la Sevres, tratatul de pace cu Turcia. So- 
lemnitatea semnării a fost prezidată de d. Millerand. După Ger- 
mani, Austriaci, Bulgari si Unguri, a venit, in fine, și rândul ulti- 
mului dușman din marele răsboiu al Unităţii noastre naţionale 
ca să încheie pacea cu Aliaţii noştri! 

In acest mod mult dorita pace generală este încheiată si 
în plină aplicatiune. Tratatele dela Versailles, dela Saint-Ger- 
main, dela Neuilly, dela Trianon si dela Sèvres, constituesc ma- 
rele tratat al păceii universale. Din această pace generală, după 
părerea d-lui J. G. Duca\ arătată prin articolul său publicat în 
reyista Democraţia, No. 11—12, din anul curent, rezultă patru 
inväfäminte principale: aplicarea principiului naționalităților, 
triumful ideei democratice, progresele chestiunii sociale si adânca 
perturbare economică din lumea întreagă. 

Mulțumită principiului naționalităților, care sa aplicat 
pentru prima oară în istoria omenirii, şi care a făcut ca să cadă 
graniţele vitrege cu toate nedreptatile seculare, harta lumii si 
în deosebi harta Europei s'a schimbat în mod radical. 

Franța, după 48 de ani, s’a readus ficele-i răpite în 1871: 
Alsacia şi Lorena. 

Italia şa întregit graniţele cu Trentinul, Triestul si Fiume. 

Serbia, care dintr’un pasalic turcesc, cum era acum 50 de 
ani, astăzi cuprinde în graniţele ei: Croaţia Slavonia, Bosnin, 
Hertogovina, Muntenegrul si Macedonia, întinzându-să din 
Istria si de pe coastele Dalmației până aproape de Salonic si 
până peste... Tisa si Dunăre la răsărit, schimbându-și numele în: 
Jugo-Slavia. 

Grecia Sa întins până la Smirna! si până in Tracia in cin- 
tarea coloniilor grecesti, dealungul Arhipelagului si ale Pont 
Euxinului. 

Romania s’a imbratisat cu dragoste si pentru vecie ficele-i 
rapite si chinuite de cei mai mari tirani ai lumii: Basarabia, Bu- 
covina, Transilvania, tara Maramureşului, Crisana si țara Ba- 
natului, si astfel Românismul şa găsit întruparea în falnicul 
Regat al României Mari ! 


424 


Bohemia, care de secoli era zestrea Habsburgilor, împreună 
cu Slovăcia, au întemeiat Ceho-Slovăcia, mândră republică care 
de aci înainte va trăi ca Stat national si liber. 

Polonia, sfäsiatä în trei rânduri de vecini si devenind pă- 
mântul tuturor suferințelor și al tuturor batjocurilor, este astăzi 
reîntregită în hotarele ei istorice, mândră de asi putea continua 
opera, ei civilizatoare, întreruptă mai bine de un veac. 

Belgia îşi reiă cantoanele valone Saint-Vithe, Eupen, Mal- 
medy si Montjoie. 

Finlanda, Letonia, Ucraina, Armenia si Georgia au renăscut, 
zice d. Duca, din cenusele istoriei si să trudesc să-şi întemeieze o 
viaţă naţională de Stat Până si neutra Danemarcd şa redobân- 
dit ţinuturile pe cari i le-a răpit Prusia în 1864. 

Prin această pace generală Germania, Austria, Ungaria, 
Bulgaria si Turcia, precum si Rusia, trădătoare, au fost reduse 
la limitele fireşti ale naționalităților lor. Harta Europei s'a pre- 
făcut astfel încât hotarele Statelor să confundă cu hotarele et- 
nice ale fiecărei naționalități în parte, şi aproape toate Statele 
pot spune astăzi că trăiesc în hotarele lor naţionale. 

România a esit triumfätoare din răsboiul mondial, îndrep- 
tându-să spre drumul idealului său national din ziua in care 
revoluția rusească a completat opera armatelor germane, ceeace 
a asigurat existenţa Românismului de pretutindeni. Unire, dina- 
stie străină, independenţă, democraţie, toate-toate ar fi fost praf 
in vânt dacă răsboiul acesta nu ne-ar fi scăpat de Imperiul mos- 
covit si pericolul slavic, din pricina căruia România niciodată 
nu S'ar fi putut consolidă completându-şi graniţele naturale! 

Dar, cu toată multumirea sufletească ce o simt privind harta 
nouă a Europei, nu pot scăpă de înţepăturile inimii pe cari le 
simt oridecâteori mă uit la graniţa apusană a mândrei noastre 
Impărăţii şi nu pot să nu aud vaietele sfäsietoare ale Românilor 
din Torontal, pe cari nedreptatea omenească, care n'a dispărut 
încă cu totul, ni i-a răpit pe nedreptul din sânul nostru. 

In privinţa aceasta, precum si în privinţa cerințelor demo- 
cratiei moderne, a chestiunilor sociale şi faţă de adânca pertur- 
bare economică din lumea întreagă, pacea generală are mari 
lipsuri. 

Cei cinci oameni, formând vestitul consiliu suprem, s'au în- 
chis într'o cameră, au desfășurat înaintea lor nişte hărţi asupra 
geografiei cărora cei mai mulţi dintre ei nu aveau decât cuno- 
stinte foarte superficiale si zăvorind cu gelozie ușile şi-au luat 
dreptul ca să hotărască singuri nu numai asupra invinsilos. 
ceeace la urma urmelor ar fi fost esplicâbil, dar si asupra sorții 
aliaților, a tovarășilor lor de lupte si de jertfe, ceeace este cu ade- 
vărat monstruos. Când să vor desveli într'o zi toate amănuntele 
negociatiunilor din Paris, omenirea va rămânea uimită. In ade- 
văr este fără precedent în analele diplomatice ca până în ajunul 
semnării, nici chiar aliații să nu fi știut ceeace acei cinci auguri, 


in atoiputernicia lor, au hotărât despre ei, si tocmai din aceeasta 
cauză consiliul suprem n'a putut pune temeliile trainice ale unei 
vieţi internaţionale cu adevărat democratice. 

Pacea generală nefiind făcută intr’un spirit de dreptate si 
nepărtinire, neţinând samă, deopotrivă de interesele tuturor cari 
au contribuit la victorie si trecând prea uşor peste chestiuni cari 
cereau un studiu mai adânc şi mai documentat, opera celor cinci 
potentafi să înfăţişează astăzi în toată slăbiciunea ei. Sub low- 
turile ce îi să dau din toate părţile, opera lor să clatinä pe subre- 
dele-i temelii ce îi sau pus. Părăsind criteriile de dreptate şi de 
idealism, în numele cărora atâtea jertfe s'au mistuit, fiecare din 
Marile Puteri au pus, mai pe sus de toate, interese egoiste de do- 
minatiune sau de expansiune si de acăpărare economică. 

Despärtind pe învingători in mari şi mici, adecă unii cu 
drepturi mai multe şi alţii cu drepturi mai puţine, înlocuind 
dreptul prin forţă, adecă întorcându-să la o concepţie pe care 
toţi o credeau de mult apusă, călăuzite nu de grija unei organi- 
zări a lumii pe temelii trainice, potrivite aspiratiunilor îndreptă- 
tite, nevoilor si menirii fiecărui popor în parte, ci de aceea a 
unei grabnice și egoiste împărțiri a beneficiilor victoriei, Marile 
Puteri, desbinate ele insile prin ciocnirea intereselor protivnice, 
au clădit pe nisip. Anumite îndreptări voite şi gândite, precum 
şi nefinerea în samă a unor principii de mai înainte stabilite, fac 
ca întreaga operă de pace să fie subreda. 

Cu toate neajunsurile si umilirile ce ni s'au făcut de Conife- 
rinfa păcii, voiu termina această zi cu inteleptele cuvinte si pline 
de bun simţ ale d-lui Duca: „Alături de marii noştri aliaţi, să as- 
teptăm cu răbdare, în liniște şi veghetori, desfășurarea eveni- 
mentelor. Micile combinatiuni nu să potrivesc cu măreţia vre- 
murilor de azi şi marile vanităţi personale nu vor compensa de- 
sigur niciodată marile neajunsuri naţionale ce putem suferi de 
pe urma lor. De mult s'a zis că cea mai bună dintre toate politi- 
cile externe e cea care urmăreşte întărirea internă a Statului, 
fiindcă prestigiul înafară, succesele înafară, sunt întotdeauna 
consecinţa directă a puterii reale dinăuntru. Increzători in viito- 
rul Românismului deapururea întregit, siguri de dreptatea cau- 
zei noastre, hotărâți, mai botärâti decât oricând, să ne indepli- 
nim menirea civilizătoare ca factor de ordine, de progres și de 
pace în această parte a lumii, să muncim deci la consolidarea 
unirii, la desăvârşita democratizare a ţării, să îi restabilim finan- 
tele, să îi asigurăm neatârnarea economică. să îmbunătăţim so- 
arta muncitorilor, să răspândim lumina în toate straturile so- 
ciale, să dăm tuturor claselor şi tuturor naționalităților o bună 
administraţie, să facem din țărănimea noastră harnică, inte- 
leaptă si vitează o puternică, si instarita democraţie rurală; si 
politica externă a României Mari va străluci in toată deplina- 
“tatea ei.“ 


426 


23 Ang. 1920. 


Maresalul Frantei Joffre, fericitul dela Marna, care a schim- 
bat desfăşurarea dinainte calculată a Germaniei si a impedecat 
ca, să să deie lumii soarta pe care i-o pregătise Kaizerul, a sosit 
în Bucuresti mercuri, 18 | c., la ora 9 dimineaţa. Capitala Ro- 
mâniei a avut fericirea să sărbătorească în mijlocul ei pe unul 
din cei mai gloriosi bărbaţi ai omenirii şi totodată pe acela, 
care prin victoria dela Marna a înlesnit cel mai mult înfăptuirea. 


Mareșalul Joffre. 


idealului nostru naţional: România Mare. Toţi acei cari au trăit, 
plini de emotiune şi de groază, zilele luptelor până la lupta dela. 
Marna, înţeleg şi mai bine însemnătatea rolului jucat de Joffre. 
In înfrigurarea nervoasă a Franţei, cuprinsă din nou de groaza 
infrângerii, în fata avalanşei armatelor germane, cari să revăr- 
sau după sdrobirea Belgiei peste trupul Franţei ca un prăpăd 
groaznic, generalul Joffre, — Papa Joffre, cum lau botezat 


427 


vitejii dela Marna, cum i-a zis poporul francez, recunoscator ge- 
niului său militar, — generalismul Joffre a fost unul din: puţinii 
Francezi cari şau păstrat toată liniştea, tot sângele rece. El a 
avut deplina stăpânire de sine, fără ca să ţină seamă de neräbda- 
rea nervoasă a opiniei franceze, precum şi de impresionabilita- 
tea temperamentului galic, să abandoneze părţi din trupul Fran- 
tei în mânile năvălitorului, pentru ca să fixeze o linie de rezis- 
tenţă, unde avea siguranţa, victoriei. Linia Marnei a fost aceea pe 
care voinţa mareșalului Joffre, voinţa nestrămutată a coman- 
dantului suprem, exprimată într'un ordin de zi scurt dar ce- 
lebru către soldaţii lui, a fixat'o ca limită extremă de expau- 
siune pentru forţa armatelor dușmane. Efectul material si moral 
al loviturii lui Joffre la Marna a fost fulgerător: ea a fost lovi- 
tura capitală, hotărâtoare, care a răpit Germaniei victoria, pe 
care trebuii s’o obţină repede. Dintr'un răsboiu de cucerire ful- 
geratoare, Germania începu perioada care trebuiă să-i fie fatală, 
perioada răsboiului de uzură, în care Puterile centrale erau blo- 
cate, pe câtă vreme dincolo de transeie, Aliaţii erau stăpânii mă- 
rilor și erau întovărășiţi cu toate popoarele libere. 

Fără Marna, Parisul ar fi fost ocupat, Franţa sdrobită si 
în neputinţă de a să mai reface; Anglia nu mai avea timp să-și 
facă armată; Italia n’ar mai fi avut timpul să intre în Räsboiu, 
România deasemenea şi gloria românească, marea noastră epo- 
peie dela Oituz, Siret, Mărăşti şi Mărăşeşti nu s’ar fi cunuscut; 
Statele Unite n'ar mai fi intervenit, si, prin urmare n’ar mai fi 
fost Foch învingătorul. Toate celelalte episoade, în decnrs de 5 
ani, n'au fost decât desvoltarea firească a victoriei dela Marna 
în favoarea Aliaților si n'au însemnat decât istovirea treptată dar 
sigură a celor cari perduseră victoria în singurul moment când 
ar fi putut'o avea, în momentul loviturii prin surprindere. 

România a avut fericirea, să salute pe făuritorul cel mai 
ilustru al victoriei, din care a esit unitatea noastră naţională, 
întregirea ei până în granitele-i naturale; să salute pe învingă- 
torul al cărui nume va ramânea înseris pentru vecie în istoria, 
omenirii. Cinstea de a veni însuşi el, cel dintâiu mareșal al Fran- 
tei, ca să întărească si mai mult legăturile cu noi, este o dovadă 
mai mult de statornica afinitate de rasă si de completă armonie. 
Fie binevenit pe pământul Latinilor dela Dunăre ! 

Maresalul Joffre a venit ia noi, trimis de sora noastră mai 
mare Franţa, ca să remitä iubitului şi marelui nostru Rey2 
„Medalia Militară“ si să decoreze Capitala Bucuresti si orășe- 
lul Mărăşeşti *), cu „Crucea de răsboiu“. Pentru aceasta solem- 
nitatea primirii n'a depășit cadrul unei armonii militare cu re- 
prezentarea guvernului si a autorităţilor. 


, ') Satul Mărășești a fost iualțat la rangul de comtuă urbană, pastrandu 
şi același nume. Stema orașului Märasesti va reprezentă pe Sf. Arhanghe 
Mihail doborând pe Lucifer şi va purtă deviza: „Pe aci nu se trece !* 


428 


Maresalul Joffre, insotit de Lt. Colonelul Issailly si de Ma- 
iorul Davy, a fost întâmpinat la Timisoara de generalul N. Pe- 
fala, cu o suită de alti 4 ofiţeri, si de acolo condus până la Bucu- 
resti, unde primirea a fost extraordinar de entuziasmată. Tre- 
unl împodobit cu verdeață si însoţit de o gardă de onoare, la in- 
trarea lui în gară a fost primit cu urale nesfârsite. La scobora- 
rea din tren, Mareșalul a fost salutat de Colonelul Cezdrescu, 
ajutant regal, în numele M. S. Regelui, de d. Tache Ionescu in 
numele guvernului şi de d. Dr. Gheorghian, în numele Capita- 
lei. Mareșalul a răspuns foarte emoţionat că să simte fericit de 
a ii să fi încredințat onoarea ca să remită decoratiunile in nu- 
mele Republcei franceze orașelor Bucuresti şi Mărășești, pre- 
cum şi să ofere ,,Medalia Militara‘‘ Suveranului. A terminat de- 
clarând că să simte un fiu al României. 

După ce Mareşalul a trecut în revistă trupa, care dă ono- 
rurile, a primit în sala de recepţie a gării prezentările Ovatio- 
nat de mulţimea care umplea toate străzile, Mareșalul a plecat 
la Palat unde a fost întâmpinat de M. S. Regele si Prinţul 
Nicolae. 

La ora 12 a avut loc solemnitatea remiterii „Medaliei Mi- 
litare“* (cea mai înaltă răsplată militară franceză) M. S. Re- 
gelui. Solemnitatea a avut un caracter strict militar, azistând. 
toţi generalii din garnizoană. In fata tronului, Mareșalul a pro- 
nunţat o scurtă cuvântare arătând dragostea Franţei pentru 
Rege, familia regală şi armata română, apoi, vădit emoţionat 
a prins pe tunica Suveranului Medalia Militară. M. S. Regele 
a răspuns că să simte onorat nu numai pentru El, dar si pen- 
tru că vede in aceasta o răsplată a eroismului armatei si solda- 
tului român. Regele si Maresalul s'au îmbrățișat, după care au 
fost prezentaţi ofiţerii francezi şi români. 

A urmat un dejun la Legatiunea franceză în onoarea Ma- 
resalului Joffre. Sara el a luat parte la prânzul intim care i-a 
fost oferit la Cotroceni de M. S. Regele. 

Joi, 19 1. c., Mareşalul a fost invitatul Ministerului de Ex- 
terne la dejun. La ora 5 p. m. a avut loc în Arenele Romane din 
Parcul Carol, solemnitatea remiterii „Crucii de răsboiu“ ora- 
şului Bucuresti. Cu această ocaziune Mareșalul Joffre a cetit 
următoarea : ,Citatiune“, în baza căreia sa oferit Capitalei a- 
ceastă decorație : ,,Dela declararea răsboiului României Impe- 
rülor Centrale, oraşul Bucuresti a suferit aproape zilnic, timp 
de trei luni, bombardamente aeriene din partea inimicului, cari 
au făcut aproape 1000 de victime, fără ca moralul populaţiei 
să fie atins, sau patriotismul scăzut. A arătat aceeași statorni- 
cie patriotică, cu toată presiunea germană și a dat probe de un 
înalt eroism, atât în timpul incidentelor, cari au precedat :ar- 
mistitiul, cât si cu intrarea trupelor românești si aliate in De- 
cembre 1918. 

După decorarea, orașului, Mareșalul a mai decorat cu Le- 


429 


giunea de onoure pe următorii ofiţeri: generalii Rascanu, Pe- 
tala, Cihoschi, Pavelescu, Stefdnescu-Amza si Samsonovici ; co- 
lonelii Bianu Virgiliu, Jipescu, Stârcea, Ionescu, Sergiu, Cons- 
tandache, Diaconescu, Gabrielescu, Argesanu, Eliad, Marinescu 
şi Sturza ; maiorul Andreievici ; căpitanii Jon Mihalache, Gre- 
ceunu, Busduganu, Cehos si Mardure ; locotenentul Zoppa. De- 
corarea şa făcut în prezenţa Regelui și în sunetul goarnelor. 
Apoi a urmat defilarea trupelor, cari au avut o ținută ad- 
mirabilă. ; 

Mareșalul a făcut apoi o vizită I. P. S. S. Mitropolitului 
Primat Miron Cristea, care salutându-l la încredinţat ca 
biserica română va rugă pe Dumnezeu ca Franţa să rămână şi 
în viitor conducătoarea civilizatiunii mondiale. 

M. S. Regele a conferit Mareșalului Joffre Colanul Ordinu- 
lui Carol, cea mai mare decorație românească. 

Sara la ora 8, în sala de recepţie a palatului regal, a avut 
loc un mare banchet de gală în onoarea ilustrului oaspe, la care 
a luat parte M. S. Regele, Prinţul Nicolae, ministrii, presedin- 
tii Corpurilor legiuitoare, foştii prim-ministri, Mitropolitul pri- 
mat, foștii președinți ai Corpurilor legiuitoare si alte persona- 
litäti politice si militare. M. S. Regele a rostit un toast entu- 
ziast în onoarea Franţei si a eroului dela Marna, unul din ce 
mai mari fii ai ei, multumind guvernului francez pentru Me- 
dalia Militară. A răspuns Mareșalul Joffre foarte emoţionat yi 
a urat marelui Rege al României Mari și viteazului popor ro- 
mân viitor strălucit în răsăritul Europei. 

Vineri, 20 L c.. a avut loc la Cameră receptiunea solemna 
a Mareșalului intr’o sală arhiplină si entuziastă. A vorbit pre- 
‘sedintele Senatului, generalul Coandă, președintele Camerei d. 
Duiliu Zamfirescu, d. general Averescu primul-ministru, d-nii 
Ion I. C. Brătianu şi N. Iorgu, salutând toţi cu cuvinte elogioase 
marea noastră soră Franţa si pe marele ei general, care a sal- 
vat libertatea lumii. La urmă a răspuns Mareșalul astfel : „Dom .- 
nilor. Nu fără emotiune mă găsesc în mijlocul reprezentanti- 
lor României Mari, liberatä din lanţuri prin bravura soldaţilor 
ei. Cuvintele frumoase pe care le-am auzit m'au mișcat adânc, 
căci, dela patriotii români la soldatul francez, e destul să ne as- 
cultăm inimile bătând. Graţie sfortärilor comune ale ţărilor 
noastre amândouă, graţie sângelui românesc amestecat cu sân- 
gele francez România a eşit din răsboiu mare şi glorioasă. Pen- 
tru mine este o mare bucurie să văd poporul român urmărind 
unirea tuturor fiilor lui si independenţa lui suverană, glorioa- 
sele destine pentru pace si libertate. Trăiască M. S. Regele Fer- 
dinand ! Trăiască M. S. Regina Maria! Trăiască România 
Mare !“ (Aplauze prelungite si puternice ; ovatiunile si acla- 
mafiunile durează mai multe minute). 

Sara a fost banchetul dat de Primărie in Sala Teatrului 
National, splendid decorată. In fundul sălei era arangiată o 


430 


grădină în mijlocul căreia să ridică a casă ţărănească, in prid- 
vorul căreia a bandă de lăutari, banda faimosului Christache 
Ciolac, îmbrăcaţi în vechile costume ale lăutarilor români, giu- 
beaua şi anteriul, iar Ciolac în costumul legendarului Barbu 
Lăulurul. Acest decor a făcut o plăcută impresiune celor de faţă 
şi Mareșalul a privit cu mare interes acest tablou rustic pur ro- 
mânesc. 

Banchetul a început la ora 9 şi au luat parte 200 per- 
soane ; toate lojile arhipline ; aspectul feeric. Primul toast l'a, 
ridicat d. Dr..Gheorghian, Primarul Capitalei, care după ce a- 
rată cât de fericită e Capitala României de a fi primit vizita ilus- 
trului Mareșal, precum şi legăturile indisolubile dintre Roma- 
nia şi Franţa ; Franţa cu ajutorul căreia s'a tăcut Unirea Prin- 
cipatelor Romane; Franţa cu ajutorul căreia s'a întăptuit Ro- 
mânia Mare de astăzi. România nu va uită nici odată ce da- 
toreşte surorei sale iubite, păstrându-i o recunoștiinţă eternă 
şi neclintită pretenie. Pătruns de asemenea sentimente, d. Ghe- 
orghian ridică paharul în onoarea d-lui Preşedinte al Repu- 
blicei franceze Deschanel şi termină strigând: Trăiască Ma- 
reşalul Joffre! — La sfârşitul cuvântării Primarul anunţă că 
Consiliul comunal a proclamat pe Mareșal ca Cetăfean de o- 
noare al Capitalei României Mari! (Urale si ovatiuni pre- 
lungite). E 

Mareșalul răspunzând a spus că în numele Franţei pri- 
meşte cu recunoştinţă cuvintele atât de pline de inima, atât de 
vibrante, pe cari le-a pronunţat d. Primar si pentru rare îi 
mulţumeşte. Ridică paharul pentru prosperitatea oraşului Bu- 
curesti, creerul și inima României Mari. Trăiască M. S. Re- 
gele si M. S. Regina! Trăiască România Mare! (Aplauze in- 
delung repetate). 

Sâmbătă, 21 1. c., M. S. Regele a plecat la Sinaia. însoţit 
de Mareșalul Joffre si de suită. Trenul a sosit acolo la 12 ore. 
O imensă mulţime le-a făcut la gară călduroase ovatiuni. La 
Castelul Peleș a avut loc prânzul. Sara M. S. Regele a plecat Ja 
Bucuresti, iar la Ploieşti vagonul în care era Mareșalul s'a ali- 
pit la trenul special, care mergea spre Mărășești. 

Duminecă, trenul a intrat la ora 9 de dimineaţă în gara Mă- 
räsesti în sunetele Marsiliezei. Autorităţile civile si militare, pr>- 
cum și un imens public așteptau pe înalții oaspeţi. Solemnita- 
tea a avut loc pe platoul dela apus de gară, zis şi Dealul Ră- : 
zoarele, unde s'au dat lupte grozave. Serviciul divin a fost ofi- 
ciat de Arhiereul Vartolomeu Bacaoanul, care a rostit la urmă 
o frumoasă cuvântare în limba franceză întru pomenirea ofite- 
rilor și soldaţilor morţi la Mărășeşti. Pe când gloriosul Mare- 
şal Joffre a salvat la Marna Franţa şi cu ea lumea întreagă de 
pericolul teuton, tot asa la Mărășești s'a spus dușmanului „Pe 
aci nu se trece“ si nu s'a trecut. D. general Rdscanu, ministrul 
de răsboiu, a ţinut un inimos discurs arătând luptele eroice ale 


431 


soldatului român pe acest colt sfânt al Ţării, cum cerbiciea ro- 
mânească a învins puterea pumnului de fer german, scăpând 
petecul de ţară ce ne mai rămase si cu el armata, dinastia și 
întreaga noastră energie, cu care astăzi ne refacem. Pe laurii 
câştigaţi aci clădim opera începută acum 300 de ani de marele 
Mihaiu ; laurii aceștia sunt temelia edificiului măreț, înălțat cu 
preţul a imense sacrificii : Idealul National. Strälucirea Märä- 
şeştilor, fruct al vitejiilor neamului si recunostintii lui, trecând 
hotarele, străbătând lumea, va spune tuturora, întotdeauna, că 
„Pe aci nu se trece“. Termină strigând să trăiască marele şi vi- 
teazul nostru căpitan M. S. Regele si Dinastia română! Tră- 
iască armata română ! Trăiască brava noastră populaţie din 
sânul căreia au esit si es vitejii străjeri ai Neamului! Trăiască 
România Mare și Tare ! 

Apoi a luat cuvântul, generalul Cristescu, şetul marelui 
stat major, care a dirigiat la început luptele cele mari de ari, 
duse la sfarsit glorios de generalul Eremia Grigorescu, eroul 
îngropat nu de mult în tärâna sfântă a Märäsestilor. D-sa spune 
că pe aceste plaiuri sau dat cele mai mari lupte pe cari le-a 
scris vr'odată istoria omenirii. Voevozii Mihaiu si Ştefan s'au 
întrupat în marele Căpitan, în Regele Ferdinand, care a dus cu 
bine soldatul român la cele mai înverşunate lupte ce s'au văzut 
vr'odată. lupte eroice în cari soldaţii au luptat despoiati si cu o 
ardoare care a înspăimântat şi sdrobit valul teuton. Termină 
spunând că si azi soldatul român este gata a sări în orice clipă 
pentru apărarea graniţelor României Mari. 

După acest discurs, Mareșalul Joffre decorează satul, as- 
tăzi orașul Mărăşeşti, cu „Crucea de răsboiu“, rostind urmă- 
toarele cuvinte : „Domnule Primar. In Iulie 1917, armatele lui 
Mackensen atacau frontul ruso-român, spre Siret, pentru a-l 
rupe. Ele încercau să pătrundă pe la Sud în Moldova, amenin- 
tatä la Nord de ofensiva combinată a principelui Leopold al 
Bavariei și aceea a arhiducelui Iosif. Cu toate atacurile furioase, 
cari durară mai mult de 15 zile, Mackensen nu isbuti, în faţa 
rezistenţei dârze a armatei române. Stăpânind astfel inimicul, 
cu preţul unor sforfäri eroice și a unor perderi considerabile, — 
armata română a salvat armatele rusești de pe frontul Buco- 
vinei si acopereau, victorios, drumul Odesei. Chiar duşmanii 
nostri au recunoscut proporţiile eșecului lor. Ludendorff scrie 
în memoriile sale: „Armata română să consolidează in asa fel 
că, judecând drept imposibil obţinerea vr'unui succes strate- 
gic, am oprit atacurile.“ Franţa a ţinut să fie reprezentată prin 
mine aci si pentru ca amintirea Märäsestilor să rămâie unită 
cu fastul istoriei sale, ea l’a citat la ordinea de zi a armatei sale, 
pe acest sat devenit celebru pentru totdeauna, conferindu-i ast- 
fel titlul nobletei, pe care l’a decernat şi oraşelor sale martire. 
Mă închin cu pios respect în fata glorioasei amintiri a genera- 
lului Grigorescu si salut, în numele armatei franceze, pe eroii 


432 


români căzuţi pe acest câmp de onoare“, (Aplauze vii si inde- 
Jung repetate). 

Locotenent Colonelul Issuilly, din armata tranceza, a cetit 
decretul de decorare dat de guvernul Republicei franceze, după 
care Primarul orașului Mărășești, d. Gh. Negroponte, a răspuns 
Mareșalului prin câteva cuvinte călduroase si emotionante, spu- 
nând că Märäsestii însemnează o dată glorioasä în analele isto: 
viei românești. Elanul furios al diviziilor teutone s'a sfärâmat 
aci, în fata rezistenței eroice a unui stoicism antic a mândrilor 
soldaţi români. Pe uci nu se trece a spus bravul general Grigo- 
rescu Eremia spre gloria iubitului nostru Rege Ferdiand si 
fericirea poporului român, si în adevăr că nu sa trecut. Spn- 
neti Franţei, domnule Mareşal, că mormintele fiilor ei căzuţi aci 
ne sunt scumpe și le vom purtă o pioasă recunoștință. Victoria, 
dela Mărăşeşti a fost Marna noastră si pentru aceasta suntein 
foarte miscati că iubita noastră, soră mai mare f'ranfa ne-a {a- 
cut onoarea ca cu ocaziunea aceasta solemnă să ne trimită pe 
eroul dela Marna. (Aplauze furtunoase). 

După aceasta Mareșalul multumeste si donează in numele 
guvernului său suma de 300 de mii de lei pentru restaurarea 
orasului Mărăşeşti. 

In sunetul Marsiliezei a urmat decorarea de către Mareșal 
cu Legiunea de onoare a mai multor ofiţeri, cari au luptat la Mă- 
räsesti, între cari: generalii Moșoiu, Popovici si Zadic; colonelii 
Grigorescu Artur, Martian, Pop, Ene si Mihăilescu Nicolae: Lt. 
colonelul Fugen Nicodem; căpitanul Zamfirescu: iar pe locote- 
nentii Popa N., Stănescu si Sora cu Crucea de rdsboiu. Genera~ 
Jul Rășcanu a decorat in numele guvernului român pe căpitanul 
francez invalid Toley cu ordinul Steaua României cu spade. 

Apoi a urmat defilarea trupelor, care a fost impunătoare, 
iar după aceea Mareșalul Joffre a mers la mormântul generalu- 
lui Grigorescu si a depus o frumoasă coroană. Totul s'a terminat 
printr'un banchet de 300 de tăcâmuri pe peronul gării, iar la ora 
4 p. m, Maresalul a plecat la Bucureşti fiind ovationat si aclamat 
în toate gările în sunetul Marsiliezei. 

Astăzi, luni, 23 1. c., sara la ora 11, Maresalul Joffre a pără- 
sit Bucureştii, plecând cu trenul Simplon la Belgrad. A fost pe- 
trecut la gară de Ministrii, personalul legaţiunii franceze si de 
numeroși ofiţeri superiori. La despărţire Maresalul a mulţumit 
d-lor General Averescu şi Tache Ionescu de călduroasa primire 
ce îi s'a făcut pe pământul României. 

Primăria Capitalei noastre a hotărât ca Piaţa din faţa Par- 
cului Carol să să numească: „Piaţa Mareșalului Joffre“. Dease- 
menea şi una din Pieţele Märäsestilor va purtă pe veci numele 
Eroului dela Marna. 

26 Aug, 1920. 

Transportarea Capului lui Mihaiu Viteazul dela Iași la Târ- 
goviste s'a făcut cu mare ceremonie. Incă de duminecă, 22 1. c., 


433 


invitatii oficiali din București, între cari Mitropolitul Primat 
Miron, au sosit cu un tren special in Iasi; gara si orasul erau 
splendid decorate, Luni, 23 1. c., ora 10 a. m.. a început solem- 
nitatea. Trupele garnizoanei erau insirate în curtea si in fata 
Mitropoliei. Generalul Lupescu a depus Capul lui Mihaiu pe o 
masă; relicva era acoperită cu o coroană. S’a oficiat un părăs- 
tas de Mitropolitul Primat si de cel al Moldovei, incunjurati de 
arhierei și preoţi. Mitropolitul Pimen, în cuvinte mişcătoare, a 
arătat faptele de vitejie ale marelui Voevod. Relicva a fost ase- 
zată pe un afet de tun, împodobit cu drapele și flori. S’a făcut o 
procesiune la care au luat parte toate oficialităţile, Societăţile 
invalizilor, a veteranilor de răsboiu, școlile și un numeros pu- 
blic, si care a percurs orașul până la gară, unde a avut loc defi- 
larea trupelor, Relicva a fost depusă apoi într'un vagon spe- 
cial, iar la ora 1 trenul a plecat spre Ruginoasa, Mircești, Ro- 
man, Bacău, Panciu, Târgoviște. 

In toate gările pe unde a trecut trenul special cu: Capul lui 
Mihaiu, sătenii în frunte cu preoţii si învățătorii au esit întru 
întâmpinarea lui, închinându-se în faţa relicvei, lângă care 
doi preoţi în odăjdii rosteau rugăciuni. O pioasă manifestaţie a 
fost la Podul Iloaei si la Târgul-Frumos, unde au vorbit Mitro- 
politul Primat, d. N. Iorga şi deputatul Petrovici, explicând 
marele eveniment al zilei si arătând faptele frumoase si vitejesti 
ale lui Mihaiu Viteazul. Sătenii au ascultat cu multă atenţie cu- 
vântările rostite si să apropiau cu mare evlavie de sfânta relic- 
vă. Pe alocuri sătenii erau insirati dealungul liniei ferate si să 
închinau cu smerenie când trecea trenul, La ora 3 trenul intră în 
gara Ruginoasa. Azistenta vizitează spitalul si Palatul Dom- 
nitorului Cuza; mitropoliţii fac sujba religioasă pentru pome- 
nirea marelui Cuza Voda. La ora 4, în gara Păşcuni, o lume 
imensă aşteptă; mitropolitul Pimen a oficiat slujba religioasă 
si a rostit o scurtă cuvântare, aducând laude Regelui Ferdinand, 
înfăptuitorul României Mari,  întrezărită de Mihaiu Viteazul, 
Noaptea s'a petrecut la Mircesti, unde însoțitorii sfintei relicve 
au vizitat casa şi mormântul bardului national Vasile Alexandri, 

In dimineaţa zilei de 24 1. c. trenul pleacă spre oraşul glo- 
rios, până mai eri sat, mândru în ruinele sale: Mdrdsesti, unde 
sosește la 5 d. a. Locuitorii veniră în masă ca să vază şi să să 
închine sfintei relicve. Sărbătorirea măreaţă însă să face la 
Focşani, în gară, al cărei peron eră o mare de capete; detașa- 
mente din garnizoană cu drapele şi muzică au dat onorul; mitro- 
politul Pimen a rostit câteva cuvinte; pelerinajul în jurul cata- 
falcului pare a nu să mai sfârşi. Peste noapte sentinela veghează, 
la ușa vagonului. 

In ziua a 3-a, mercuri 25 1. c., prima manifestaţie frumoasă. 
a fost la Râmnicul Sărat, după care a urmat cea din gara Buzău, 
unde au fost multe si mari momente de înältare sufletească. E- 
piscopul Dionisie a oficiat cu soborul său o slujbă pentru pome- 
nirea eroului si a rostit o cuvântare, urmată de acea a prefec- 


Dr.V, Bianu: Răsboiul Romanici Mari. 28 


434 


tului Peire Zaharescu, a primarului Petrache Gheorghiu, apoi a 
profesorului universitar din Cluj, Marin Stefdnescu, care a vor- 
bit foarte induiosetor. O clipă sublimă a atins mitropolitul primat 
Miron, arătând că sărbătoarea transportării Capului lui Mihaiu 
Viteazul este o mare si sfântă afirmaţie a sentimentului roma- 
nesc, de care nu trebue să să atingă nimeni si care nu poate fi 
internationalizat, si prin urmare duşmanii inconștienţi sau räu- 
voitori din ţară să nu mai încerce să omoare acest sentiment, 
căci împotriva lor să va “ridică întreagă conştiinţa cetäteneascä, 
După aceasta urmează pioasa defilare a credincioşilor la catafalc, 
ca înaintea unui sfânt. Mizilul încă s’a făcut datoria si locuitorii 
lui treceau sfioşi si cu evlavie pe lângă Capul lui Mihaiu inchi- 
nându-să. La Ploesti aşteptă un detaşament din Regimentul 7 
Prahova; s'au ţinut câteva cuvântări şi orășenii sau apropiat 
de sfânta relicvă închinându-să cu adâncă evlavie şi smerenie. 

In ziua a 4-a, joi, 26 1. c., la ora 9 dimineaţa, trenul s'a oprit 
în gară la Târgovişte. Dealungul bulevardului targovistenii si să- 
tenii din împrejurimi, bătrâni, femei si copii, cu un sentiment 
de pioasă adorare, erau insiruiti pe ambele părţi până departe pe 
aleia care să urcă serpuind spre Mdnastirea Dealului, Cosciu- 
gul cu sfintele relicve era tranportat pe un afet de tun plin da 
flori; dealungul drumului să aruncau flori peste flori şi in su- 
-netele muzicii, care cântă cântece de sărbătoare cortegiul să in- 
dreptă spre lăcaşul de veci. Privelistea de pe deal era una din cele 
mai frumoase; dealurile înverzite, bogate în rod, desfătau privi- 
rile. Generalul Dragu, care comandă cele trei detașamente din Re- 
gimentul 6 Mihaiu Viteazul, din Regim. 62 şi 68, oprește corte- 
giul în fata Mănăstirii Dealului. 

După două ore de aşteptare soseşte M. S. Regele. ca să ros- 
tească cuvântul de prinos înaintea sfintei relicve, Cel care a 
prezidat la înfăptuirea României Mari să apropie cu evlavie si 
sfială, însoţit de generalii săi. Cei trei Mitropoliti: Primatul Mi- 
ron, Pimen al Moldovei şi Nicolae al Ardealului, oficiează ser- 
viciul dumnezeiesc, o slujbă măreaţă cum nu sa mai făcut in 
țara românească, apoi Suveranul rosteşte următoare cuvântare: 
„„Insufleţit de aceeasi patriotică pietate cu care m'am închinat 
la Putna umbrei Marelui şi Sfântului Ştefan, vin astăzi îm- 
preună cu d-voastră să aduc ca Rege al României întregite, pri- 
nosul de recunoştinţă si preaslăvire faţă de osemintele acestei 
mari figuri a Istoriei Românilor. Cu evlavie şi plini de admira- 
“ţie ne descoperim si plecăm capetele noastre înaintea Ta, Viteze 
Mihaiu, care ne-ai fost o stea lucitoare în timpuri de grea în- 
cercare şi un isvor nesecat de îmbărbătare pentru ostasul nos- 
tru în toiul luptei, iar pentru întreg neamul românesc ai fost 
încă mai mult decât atâta: simbolul viu şi glorios al unitătii 
naționale. Lăsat-ai undeva în Capitala unei mari Impärätii din 
vremi trecute, care s'a folosit mult de sabia-ti cuceritoare, dar 
drept răsplată ţa pregătit peirea, aceste cuvinte scrise de însăși 


435 


mana Ta: ,,Si hotarul Ardealului, pohta ce am pohtit, Moldova 
şi Tara-Romdneasca. După trei veacuri de lupte si îndelungate 
suferinte prin grele jertfe de sânge, isbutit-am a-ţi aduce la în- 
deplinire ,,pohta ce ai pohtil: Tara Românească, întreagă și 
nedespärtitä, șa dobândit neatârnarea în marginile hotarelor 
pentru care t’ai dat viata. Dreptatea a învins, iar jertia Ta n'a 
fost în desert. De aceea Ji să închină azi ca eroului lor national 
milioane de inimi românești, Te salută din cer sufletele miilor 
de ostași cărora, jertfindu-și ca şi Tine viata pentru mareata 
ideie a Unirii, le-a fost dat să fie executorii testamentului Tău. 
„Cu noi toţi să să bucure și sufletele întâilor Voevozi Basarabi, 
ale căror rămăşiţe au fost descoperite decurând în străvechea 
Biserică Domnească din Curtea de Arges; par'că le-a ajuns 
prea strimt lăcașul lor în zilele noastre, când atâta s'au întins 
hotarele Ţării, ai cărei întemeietorii au fost si ei. Dea Domnul 
ca mărimea jertfei lui Mihaiu Viteazul si amintirea pururea vie 
a suferințelor seculare ale unui neam întreg, precum şi a marei 
rasplati prin izbânda noastră, să ne fie indemn statornic spre 
înălțarea sufletelor către acea unire a tuturor, dela mic până 
la mare, în munca pentru binele obstesc, prin care să putem con- 
solidă “eeeace ne-a ajutat Dumnezeu să câştigăm, căcj grea este 
răspunderea ce avem faţă de trecutul și viitorul neamului ro- 
mânesc ! Iubiţi şcolari ! Acea patriotică inimă românească prin 
stăruința căreia sa înfiinţat scoala voastră lângă locul de odi- 
hnă al lui Mihaiu Viteazul, s'a gândit cu drept cuvânt că tinn- 
rele voastre suflete să vor încălzi de faima si aureola acestui 
mare Domnitor si că învăţămintele vieţii sale atât de bogate în 
fapte de vitejie să vor sădi mai adânc în inimile viitorilor con- 
ducätori ai iubitei noastre Armate. Voi sunteţi bucuria puru- 
rea înoitä a măreţei umbre care va ocroteste. Vouă vă este dita 
credincioasa pază a acestei sfinte rämäsiti, fiţi vrednici de a- 
ceastă mare cinste.“ 

Această cuvântare, una din cele mai frumoase ale iubitu- 
lui nostru Suveran, a impresionat adânc întreaga azistentä, tot 
asa de mult ca si induiosetorul gest al Regelui, în clipa cand șa 
desfăcut crucea „Mihaiu Viteazul“ dela gâtul Său s’a pns’o in 
sarcofagiul, în care El însuşi a așezat Capul Viteazului între 
Viteji. 

Mitropolitul Primat Miron într'o strălucită cuvântare a- 
rată, gestul Suveranului care a ţinut să cinstească memoria lui 
Mihaiu si face un apel emotionant la Unirea tuturor pentru ca 
România Mare să rămână pe veci unită si nedespärtitä. Au mai 
vorbit senatorul Herbay şi deputatul Petrovici preamarind me- 
moria särbätoritului si aducând elogii Celui care a îndeplinit 
pentru vecie un vis de o clipă. Profesorul Iorga în numele A- 
cademiei Române, arată că Viaţa lui Mihaiu a fost una din preo- 
cupările principale ale ei ; face o interesantă expunere a stării 
sociale din epoca eroului, stabilind că boerimea de atunci eră în 


28* 


436 


slujba adevărată a ţării. In numele Universitätilor din Cluj si 
Cernăuţi au vorbit profesorii Lupas şi Tarnovschi. După aceasta, 
în sunetele muzicilor si ale corurilor, cosciugul e ridicat şi trans- 
portat în biserică, unde Capul a fost închis în sarcofagul de 
marmură. Tunurile bubuie şi infanteria trage salve. 

Astfel s'au petrecut sărbătorile aducerii la lăcaşul de o- 
dihnă vecinică, purtat în triumf, Capul Viteazului Mihaiu, al 
Voevodului între Voevozi. Acest Cap care a cuprins mintea &- 
geră şi geniul strălucit al unui neam risipit. Sunat-au vesel si 
triumfător toate clopotele din toate turlele, precum si trimbitele 
şi muzicele din toate părţile pe unde a trecut. Puterea omului 
mu este in stare să mărturisească măreţia timpurilor pe cari le 
trăim si cuvintele nu sunt în stare să împărtășească gândurile. 
In negura veacurilor trecute s'au risipit suferințele adunate de 
mai multe zeci de veacuri. In aceste zile mari, din împărăţia. 
sufletelor s'a scoborât sufletul care ne-a stăpânit de veacuri si 
ne-a inviorat cu puterea-i nevăzută. In strălucirea soarelui 
dreptăţii a răsărit ca să nu mai apună niciodată, a falfait aripa 
semetului vultur, care a cuprins cu privirea-i ageră neamul de 
pretutindeni, peste tärâna frământată cu lacrimi si sânge si 
peste mormintele de curând deschise. Mintea tuturor Românilox» 
a fost stăpânită în aceste zile sfinte de fruntea lui boltita si de 
privirea lui itează. Ca un glas al triumfului a răsunat peste tot 
cuprinsul mareţului său vis, ruga ferbinte pentru odihna -sufle- 
tului său. Fericirea zilelor pe cari le trăim este mai mare decât 
suferinţele și lacrimile risipite de mamele eroilor căzuţi pe câm- 
pul de luptă. Securea nemiloasă a tradärii n’a putut nimici iden- 
lul sfânt al unui neam și dreptatea a răsbunat pe eroul eroilor, 
purtându-i în strălucit mars triumfal sfântul Cap, a cărui minte 
inteleapta a cuprins destinul poporului românesc. Poporul ro- 
man este fericit, mărire tie Umbră sfântă a celui mai mare Voe- 
vod al lui, mărire {ie ! 


15 Sept. 1920. 


In zilele de 12—14 1. c. s'a întrunit în Cluj marele Congres 
al Studenţilor Universitari din România Mare. Tinerimea uni- 
versitară română din toate ţările României Mari sa întâlnit 
pentru prima oară în Capitala Ardealului, în Cluj, cetatea şo- 
vinismului unguresc de odinioară, în care sa plămădit toate su- 
ferintele poporului nostru, dela întemeierea dualismului aus- 
tro-ungar si până la Pacea din Paris. Pentru prima oară stu- 
dentii Basarabiei, ai Bucovinei, împreună cu ai vechiului Re- 
gat, s'au întâlnit cu studenţii Ardealului, Maramureșului, Cri- 
şanei şi Banatului, putând să-şi spună liberi păsurile lor şi să 
pună bazele planului de luptă, după care vor cuceri sufletește 
pe toţi cei cari să mai îndoiesc in faţa ideii de Românism. Pen- 
tru aceasta Congresul studenţilor ținut la Cluj în anul acesta 
poate fi considerat ca o sărbătoare naţională. 


437 


Terenul pe care tinerimea noastră universitară va avea să 
ducă lupta cea mare, va cuprinde în primul rând propaganda 
culturii românești și a culturii latine, făcând pentru aceasta, 
dacă să va cere, chiar o risipă de energie, căci numai ași să va 
putea duce Ia bun sfârșit acest apostolat. Apoi tinerimea universi- 
tară va stărui din puteri ca sămânţa muncii sale să cadă în pă- 
mânt roditor; va evita, cu o tactică civilizată neghina care ar pu- 
tea să să ivească pe unele locuri; va căută să întreacă în toate pri- 
vintele pe cei dintr'un hotar cu noi, cari au tendinţe deosebite. 

Nu mă voiu ocupă de lucrările Congresului, nici de modul 
cum s'au desfășurat ele, nici de rezultatele lor, acestea fiind cu- 
noscute si stiute din dările de samă publicate mai in toate zia- 
rele românești. Mă voiu mărgini numai la reproducerea dis- 
cursului pe care ministrul cultelor şi al artelor, d. Octavian 
Goga, cântăreţul Ardealului, Pa rostit cu ocazia deschiderii Con- 
gresului, făcută în ziua de 12 Septembre în Sala Teatrului Na- 
tional printr'o şedinţă solemnă. Iată acest discurs frumos: 

„Cel din urmă congres studenţesc la care am luat parte a 
fost acela care s'a ţinut la Galati în anul 1915. De atunci au tre- 
cut 5 ani, în care timp faţa lucrurilor s'a schimbat mult. Lim- 
bile de foe ale dușmanilor erau împrejurul nostru. Jumătate 
din poporul nostru românesc era pe câmpul de răsboiu, pe 
câmpiile Galiției, unde isi vărsă sângele sub steag străin, că- 
lăuzit de gânduri dureroase. Atunci şi cealaltă jumătate, aderă 
Regatul liber să sbuciumă. Pe deoparte să sbuciumă sufletul ro- 
mânesc, rănit în așteptările clipei, văzând că trebue să înda- 
plinească un vis, iar pe de altă parte venirä pe capul nostru o 
mulţime de cumpărători de grâne si de constiinti, cari voiră 
să stârnească durerea poporului. Trebuiă, deci, să să facă un 
for de recreare, de credinţă în mijlocul poporului nostru. Acest 
for, atât de necesar, l'a făcut tinerimea universitară română. 
Mi-aduc aminte de Congresul dela Galati; mi-aduc aminte de 
sforţarea de gândire, de dorinţa si de spiritul de sacrificiu, care 
să manifestă atunci, în acel congres. Văd și astăzi pe acei tineri, 
cari s'au strâns atunci pentru a înfăptui, ceeace vedem înfăptuit 
astăzi. In acel congres “a luat hotărârea ca viitorul congres să 
să ţină în Cluj. Astfel a hotărât şi studentimea în Bucuresti. 
După cum vedem ei sunt exacţi la rendez-vous. Desigur că multi 
din cei cari erau atunci acolo n'au venit, pentru că oasele lor 
au rămas în trecătorile Carpaţilor, dar totuşi au venit sufletele 
lor, cari să află astăzi la această adunare. Cadavrele acelor cari 
sau jertfit pentru scumpa noastră ţară, trebue să formeze pe- 
destalul gloriei noastre. Au suferit mult fraţii nostri. O cre- 
dintä însă, din care purcede această glorie a biruit. La Galati 
vă spuneam : dragi pretini, scuturafi praful de pe cărţi şi esiti 
la larg. Lăsaţi bătrânii să păzească comoara înţelepciunii, voi 
sunteţi pumnul acestui popor. Aceasta o spuneam fiindcă su- 
fletul meu o simţea si mintea isi dădea bine samă că suntem 


438 


intr’o vreme când numai sângele vărsat va putea face prima 
noastră justificare. Graţie acestor pilde suntem astăzi stăpâni- 
torii acestui pământ. Dar, a stăpâni astăzi înseamnă a avea 
deplină toleranţă şi totodată deplină conştiinţă a drepturilor 
tale. In faţa dumneavoastră nu mai sunt azi tranşeiele de eri, 
unde trebuiă să va värsati sângele. Transeiele de astăzi sunt 
bibliotecile şi laboratoarele. Laurul biruintii a fost câştigat in 
transeie. unde s'a vărsat atâta sânge românesc. Prin urmare 
pornind cu aceeași religie, aceeaşi religie trebue să vă călău- 
zească şi în tranșeia bibliotecii. Vremea prin care trecem astăzi, 
socotesc că are nevoie de o purificare morală, sufletească. a ome- 
nirii din urma răsboiului. Doctori si vindevätori nu să pot ri- 
dică decât acci, ‘cari câştigă, conceptiunea morală. Dumnea- 
voastră, cari ati dovedit sprijinul de satisfacere eri, îl veţi do- 
vedi și mâne. Domnii mei, sunteţi studenţi şi sunteţi tineri. Două 
calităţi pentru a simţi bine. Sunteţi nepăsători de frământările 
de închiegare a principiilor de viaţă, sunteţi mustul care fierbe 
cu toată vigoarea. Viaţa încă nu v’a cuprins în mrejele ei. In 
dubla mea calitate de ministru și din dragostea ce o port stu- 
dentimii, vă doresc spor la munca !‘‘ 

La sfarsitul acelei sedinte solemne, studentul Popoiu a re- 
citat poezia sa : 


Ţara mea! 
Cântarea României Mari, 


Tara mea e orizontul Tara mea a fost de veacuri 


Ce Pau străbătut mai an 
Soli din Roma cea măreaţă, 
Fala bravului Traian ! 


E cetatea ce rămas-a 

Din acele timpuri vechi, 

De pe când strămoșii nostri, 
Pe pământ n'aveau perechi ! 


Tara mea este comoara 
Străjuită'n sfântul cer, 
Si în faţa ei dușmanii 
Pentru vecinicie per, 


Tara mea-i fermecătoare ! 
Doina dulce își ia sbor 

Din caval, cimpoi și fluer 
Când ciobanii cânt de dor 


Jara mea e salbă verde 
Tuturor ce viețuiesc, 
Este leagăn de durere 
Este raiul pământesc ! 


Forfecată de furtuni... 
Şi atâta jale strânsă 
Dela Unguri, Slavi si Huni!... 


Insa tara mea rämas’a 
Vecinică pământ român, 
Căci noi ştim că „Apa trece 
Insă petrile rămân !“ 


Tara mea este vulcanul 
Plin cu glorii vitejesti, 
Care-or isbucni întruna 
Alţi Mărăşti si Mărăşeşti! 


Căci în {ara mea-s flăcăii 
Argi de soare, nalti ca brazi, 
Cuib de glorie străbună 
Cuib eroilor de azil,,, 


Azi tara mea pe veci infipta 
Ca sfânt semn liberator, 
Intre Nistru şi intre Tisa 
Românescul tricolor ! 


489, 


23 Sept. 1920. 


Preşedintele Republicei franceze, d. Paul Deschunel, care 
a fost întotdeauna un pretin sincer al României, şa dat demi- 
siunea din cauză de boală. 

Congresul din Versailles a ales astăzi in locul său pe d. 
Alex. Millerand, cu 695 de voturi din cele 786 exprimate. Mi- 
nisterul a rămas acelaşi în frunte cu d. Leygues ca preşedinte 
al consiliului şi ministru de externe. | 

In legătură cu interesele româneşti, d. Millerand, în timpul 
neutralității noastre, în calitate de ministru de răsboiu al Fran- 
tei, sa arătat favorabil Românilor. In tot timpul, chiar când 
n’a ocupat funcțiuni oficiale, d-sa a dat un concurs preţios cau- 
zei noastre. După atitudinea pe care a avut’o ca şef al guvernu- 
lui francez acum de curând, avem credinţa că dacă d-sa ar fi. 
fost la Conferinţa păcii în locul bătrânului ranchiunos Cle- 
menceau, ar fi arătat mai mult zel si ocrotire pentru interesele 


Statelor mici. 
24 Oct. 1920. 


Astăzi a avut loc in märeata sală a Sinodului din resedinta 
Mitropolitului inaugurarea Universităţii din Cernăuţi, în pre- 
zenta Regelui, Reginei, Prințului Mostenitor si Prințesei Ma- 
rioara, precum şi a miniștrilor, a reprezentanţilor Universită- 
ilor din Bucuresti, Iasi si Cluj, ai Academiei Române, a Mi- 
tropolitului Primat Miron si a reprezentanţilor autorităţilor 
civile, militare şi bisericești, şi ai Studenţilor. 

Mitropolitul Primat a salutat Universitatea din Cernăuţi 
în numele Bisericii Române Ortodoxe. D. Nistor, roctorul Uni- 
versitatii. întrun lung si frumos discurs, a arătat importanţa 
zilei acesteia pentru întreaga Bucovina. D-sa spune că Univer- 
sitatea din Cernăuţi, care sub regimul austriac fusese focarul 
manifestatiunilor contra intereselor româneşti, este demnă as- 
tăzi de a dă mâna cu celel'alte trei surori ale sale din Iaşi, Bu- 
cureşti şi Cluj. Dar pecând Universitatea luptă contra culturii 
româneşti, tineretul Bucovinei îşi desvoltă cultura sa în cele- 
lalte şcoli călugărești, așa că această Universitate nu a putut 
înăbuși tendinţa culturii românești, 

D. ministru Negulescu, mulţumeşte intelectualilor din Bu- 
covina, cari cu toate neajunsurile create lor de trecutul regim 
au știut să-și păstreze cultura si limba. 

M. S. Regele a rostit această frumoasă cuvântare: ,,Dom- 
nule Rector. Domnilor Profesori. lubiţi Studenţi. După înălţă- 
toarea serbare a inaugurării Universităţii surori din Cluj, am 
aşteptat cu o deosebită bucurie prilejul de a-mi îndeplini si fata 
de Universitatea din Cernăuţi aceeași plăcută datorie, prezi- 
dând împreună cu Regina şi cu Principele moştenitor inaugu- 
rarea cursurilor acestui înalt aşezământ cultural, care prin 


44) 


reunirea Bucovinei la sânul Patriei-mume a îmbrăcat o haină 
nouă potrivit trebuintelor nationale ale Statului român. Dar te- 
melia care este a adevărului rămâne neclintită şi ştiinţa împo- 
dobită de aci înainte cu haina românească isi urmează necon- 
tenit cu aceeași râvnă sborul spre sfere tot mai înalte si noi o 
urmärim cu aceeași necurmată dragoste. De aceea in aceste 
timpuri de mari frământări economice şi sociale, salut cu deo- 
sebitä plăcere acest prilej care ne permite să ne adunäm noi 
cârmuitorii ţării şi ai culturii si să ne îndreptăm cugetul nostru 
la menirea celor mai înalte așezăminte de învăţătură care in- 
făţişează, pe deasupra sbuciumărilor vieţii de toate zilele, nă- 
zuinta eternă a minţii omeneşti către progres şi adevăr. Precum 
trupul rămâne o materie inertä si nefolositoare fără puterea 
conducătoare a creerului, tot astfel viaţa economică şi socială 
a unui Stat este lipsită de forţa diriguitoare, dacă n’ar avea la 
cârmă în toate domeniile, minţile luminate ale naţiunii, iar lu- 
mina ne vine dela Universitate, căci aci să pregătesc conducă- 
torii tuturor ramurilor de productiune. Si tot aci, pe căi spi- 
noase si îndelung răbdătoare, pornesc cercetările pentru desco- 
perirea si utilizarea noilor forte cucerite dela domeniul necu- 
noscutului. Acei cari având ochii atintiti numai la activitate» 
practică şi imediată, să întreabă ce folos poate eși din lucrănle 
de ştiinţă pură, uită că dacă nu s’ar cercetă tainele naturii cu 
îndărătnicie si din iubire de ştiinţă, ne-am învârti mereu in cer- 
cul restrâns al rutinei, precum prea lesne uită lumea de rând 
cui să datorește atâtea descoperiri si inventiurli ajunse acum 
la îndemâna si spre folosul tuturor. Munca intelectuală chel- 
tuitä la studierea până in cele mai mici amănunte in orice di- 
rectiune să răsplăteşte mai curând sau mai târziu cu foloase 
practice de interes obstesc. Să cinstim dar după cuviinţă acea- 
stă muncă isvorâtä din tot ce este mai înalt în firea omenească. 
In aceste clipe, care pentru Universitatea din Cernăuţi este o 
serbare de înaltă bucurie în onoarea ştiinţei si a studiului, să 
nu supunem unui studiu, între aceea ce a fost aci înainte. să 
nu’ îngăduim unei umbre să întunece veselia momentului. Tre- 
cutul aparţine istoriei, să îndreptăm deci privirile noastre cu 
încredere spre viitor. Totuşi si în trecut a fost în fosta Universi- 
tate un colţ de unde raze luminoase s'au răspândit si asupra 
României de eri. Nu sunt puţini preoţii si vlädicii din vechiul 
Regat, cari s'au întors dela Cernăuţi în ţara românească cu un 
capital bogat de învăţătură crestineascä, predată si în limba 
strämoseascä, si aşa facultatea teologică greco-ortodoxă este 
lanţul care leagă trecutul cu prezentul. Să nu uităm însă pe 
viitor că nimic nu să poate face viu şi trainic în viaţa unui Stat 
decât pe temelii nationale şi de aceea pe lângă munca stiinti- 
fică de ordin general, o preocupare deosebită a studiilor înalte 
universitare trebue să fie cunoașterea ţării şi a poporului său. 
Si într'aceasta, uşoară şi plăcută este sarcina, pentru că e prea 


441 


frumos acest cap de ţară si vrednic popor este care o locueste 
dela descălecatul Moldovei, care de aici sa lăţit până la Nistru, 
Dunăre şi Mare. Sunt bine încredinţat că prin activitatea, 
d-voastre, veţi scoate la iveală si spori tot ce este frumos si no- 
bil în sufletul tineretului si că veţi formă nu numai generatiuni 
cu caracter, folositoare ţării, dar şi cetăţeni credincioşi şi iubi- 
tori de patrie. Ca un semn al dragostei mele pentru tinerimea 
universitară bucovineană, dăruiesc suma de 200.000 lei, spre a 
servi ca prim fond pentru ajutorarea culturală a studenţilor 
meritoși dela toate facultăţile acestei Universităţi, după cum 
senatul universitar va chibzui mai bine. Salutând cu dragoste 
pe toţi profesorii adunaţi la această zi de sărbătoare culturală 
urez din toată inima : vivat, floreat et crescat alma mater Cer- 
noviciensis !“ 

In numele Academiei Române a vorbit d. D. Onciul, apoi 
rectorii Universităţilor din Bucuresti si Iași, iar din partea 
Universităţii din Cluj s'a cetit o telegramă. 

” La prânzul festiv, M. S. Regele a rostit următorul toast : 
„In numele Reginei ca si al Meu aduc viile Mele mulţumiri pen- 
tru călduroasa primire ce ne-a fost făcută lu serbarea de azi 
dimineaţă din partea Universităţii române din Cernăuţi. Este 
încă vie în mintea și inima Mea amintirea zilelor frumoase ce 
am petrecut în luna Maiu în mijlocul noilor Mei supuşi de pe 
pământul acesta presărat de urmele vechii stăpâniri moldo- 
venesti din timpul slävitilor Voevozi, care au fost fala istoriei 
noastre naţionale. Vă puteţi deci închipui cu ce mare bucurie 
am venit astăzi pentru a prezidă cu suflet românesc serbarea 
culturală menită a restatornici pentru vecie stăpânirea Româ- 
nului asupra acestui frumos colţ de tara, care din toată istoria 
lui este pământ românesc. Faţă de acest pământ locuit de nea- 
muri diferite, Universitatea are frumoasa şi înalta misiune de 
a întruni ceeace era separat, de a netezi asperitätile, răspân- 
dind cu aceeași căldură razele ei binefăcătoare asupra tuturor, 
căci ce legături pot fi mai puternice decât adăpostirea tuturor 
fiilor aceleeasi glii sub același acoperământ fără deosebire de 
neam si lege, adăpându-se la același isvor de ştiinţă, muncind 
pentru același scop înalt : binele obstesc. Fie' ca tânăra Univer- 
sitate română să-și întindă lumina ei, iubirea adevărului si dra- 
gostea de patrie peste tot ţinutul acesta, în toate părţile deia 
palatele bogatilor până la coliba ţăranului si să contribue si ea 
prin acţiunea sa culturală ca să să simtă toţi locuitorii din a- 
cest „ținut al fagilor“ ca frati născuţi din aceeași mamă, scumpa, 
noastră patrie română. Din vorbirile de azi dimineaţă am do- 
bandit convingerea că atât profesorii cât și studentimea, inte- 
legând acest rol de înfrățire, isi vor pune toată râvna patrio- 
tică, tot sufletul lor cald de dascăl şi tot entuziasmul tinereţii, 
în această nobilă misiune. Viitorul să deschide deci înaintea 
noastră în colori vesele şi să dea Domnul ca opera începută azi 


442 


să fie binecuvântată de generatiunile care vor urmă. Cu această 
fermă convingere ridic paharul Meu pentru propäsirea Univer- 
sitätü din Cernăuţi si a tuturor membrilor ei“. 


4 Nov. 1920. 


Alegerea prezidenţială în Statele Unite s'a terminat cu în- 
frângerea sdrobitoare a democratului Cox, susţinut de Wilson, 
care n'a obţinut decât 140 voturi faţă de cele 391 date senato- 
rului republican Warren Harding. Această alegere are o însem- 
nătate mondială, care ese din cadrul obicinuit al alegerilor de 
acest fel, mai ales întru cât priveşte raporturile Americei cu 
Aliaţii pe chestiunea tratatului de pace dela Versailles, care n'a 
fost ratificat de Senatul american, şi aceasta din cauza republi- 
canilor cari s'au opus din toate puterile la această ratificare. 
Noul președinte al Statelor Unite este unul dintre acei cari au 
primit rezervele lui Lodge asupra tratatului, rezerve cărora să 
datoreşte atitudinea, specială faţă de tratatul cu Germania. Ale- 
gerea lui Harding reprezintă pentru lumea politică internatio- 
nală înmormântarea Ligei Naţiunilor, pe care partidul repu- 
blican al lui Harding nu o admite decât cu rezerva pentru Sta- 
tele Unite de a nu consideră obligatoriu executarea hotărârii 
Consiliului general al Ligei Naţiunilor. Această creatiune su- 
bredă a lui Wilson să prăbușește de fapt înainte de fi început 
să trăiească. Nici tratatul dela Versailles nu va avea o soartă 
mai bună în Senatul american, aşa că o pace directă între Sta- 
tele Unite si Germania este astăzi si mai probabilă decât până 
acum. : . 


14 Tan. 1921. 


Astăzi fiind anul nou, după calendarul ortodox, M. S. Re- 
gele a dat următorul Ordin de zi pe întreaga armată română : 
„In pragul unui nou an, gândurile mele să întorc cu dragoste 
spre iubita mea ârmată. Cu mândrie mă uit înapoi multumind 
pe credincioşii Mei ostaşi, cari au fost fala neamului si pavăza 
sigură a ordinei din timpuri grele; cu încredere privesc în viitor 
când văd cu legitimă bucurie, cu ce avânt au alergat sub drapel 
contingentele chemate în serviciul Patriei. Intâia dată sau reunit 
anul acesta recruți din tot cuprinsul României întregite si au răs- 
puns chemării Mele plini de simţemântul datoriei. Modul voios 
cum aţi alergat sub drapel Imi este cea mai bună chezäsié că şi pe 
viitor Statul si Regele vostru să pot bizui pe credinţa si vitejia, 
armatei. La toţi vă urez un an bun şi fericit!“ 


16 Febr. 1921. 
D. Poincaré, fostul preşedinte al Republicei franceze, exami- 
nând situaţia noului guvern Briand, are cuvinte de laudă pentra 


intenţia ce o manifestă de a stabili un front unic al Aliaților, ne- 
cesar tot asa de mult în timpul reparatiunilor războiului, cum 


443 


eră pe timpul răsboiului. Cu această ocazie d. Poincaré, care nu 
s'a sfiit să atace chipul cum a lucrat Consiliul suprem şi care a 
caracterizat atitudinea marilor puteri cu acea muscätoare apre- 
ciere: „l'impertinente formule des gfandes puissances“, de a im- 
parti puterile aliate învingătoare în mari si mici, in ţări cu inte- 
rese generale si cu interese limitate, revine și afirmă următoarele: 
„D. Briand a rupt’o in mod franc cu politica ciudată pe care am 
dus’o anul trecut în Europa centrală si care a reușit să nemultu- 
meascä pe toţi pretinii noștri“, Intru cât România a avut să su- 
fere asa de mult de pe urma politicei nenorocite a Consiliului 
suprem de tristă memorie, aprecierile atât de autorizate ale d-lui 
Poincaré confirmă si mai mult legitimitatea plângerilor și cri- 
ticelor românești. 

20 Febr. 1921. 

Cu ocazia hotărârilor luate de Consiliul suprem din Paris, a 
avut loc în Camera franceză o mare discuţie. D. Andre Tardieu, 
unul din redactorii tratatului dela Versailles, a criticat deciziunile 
acestui Consiliu în ultinia sa întrunire, ceeace a determinat pe d. 
Aristide Briand, președintele Consiliului de miniștri, care este şi 
un maret orator, să răspundă că dacă Franţa n'a obţinut prin 
acest tratat tot ceeace ar fi putut obţine, cauza este că guver- 
nul d-lui Clemenceau, din care făcea parte si d. Tardieu, n'a 
profitat de împrejurările favorabile Franţei, imediat după vic- 
toria finală. 

Atunci când Aliaţii proclamau că. Franţa a fost graniţa 
libertăţii şi guvernul avea întreaga aureolă a prestigiului Fran- 
fei şi a puterii sale; atunci, desigur, că să puteau obţine multe 
dela Aliați. Nu s'a făcut atunci totul ce era posibil, acum este 
mai greu, căci s'au ivit greutăţi și aceste greutăţi cu cât ne 
depărtăm de răsboiu, cu atât devin mai mari din cauza diver- 
ginfelor de interese cari să manifestă printre Aliați. Dar pe noi 
Românii nu ne interesează aceasta, ci modul în care d. Briand, 
un mare si sincer pretin al României, si a fost mare păcat 
că n'a fost d-sa la cârma Franţei în locul d-lui „Clemenceau 
atunci când s'au încheiat tratatele de pace cu dușmanii nostri, 
pe noi ne interesează, zic, modul în care d-sa cu mintea sa 
luminată recunoaşte in acest răspuns importanța întrării Ro- 
mâniei în răsboiu şi importanţa frontului dela Salonic. 

Campania din Orient a fost combătută prin presă si in Ca- 
meră cu multă vigoare de d. Clemenceau şi amicii săi, între 
cari eră şi d. Tardieu, considerand’o ca o aventură, fără a re- 
cunoaște că această expediţie a dat ocazie Aliaților să scoată din 
luptă pe Bulgari şi să silească la capitulare pe Austro-Ungaria. 
D. Briand continuând a spus: Mai este un fapt, domnilor. Jn tim- 
pul răsboiului, d. Tardieu mi-a reprosat in mod viu că am ho- 
tărât întrarea României in răsboiu alături de noi. Mi-a repro- 
şat cu aceeaşi ardoare că am impus menținerea expediției dela 
Salonic. Pentru ce? Pentru că rezultatele nu erau imediate. Cee- 


444 


ace n'a impedecat mai târziu beneficiul acestor operațiuni, cari 
au determinat victoria”. Mai departe d. Briand arată că din me- 
moriile lui Ludendorff şi din constatările marelui stat-major 
interaliat reesă că Germania si aliaţii ei, a fost nevoită să mobi- 
lizeze încă 58 divizii pe frontul oriental din cauza intrèrii Ro- 
mâniei în acţiune. Victoria română dela Mărăşeşti, unde s'au 
consumat peste 30 divizii germano- austro-ungaro-bulgaro-turce, 
a salvat frontul orientul in 1917, până la venirea iernii, căci prin 
ocuparea Moldovei şi a Basarabiei s'ar fi prăbușit mul! mai de 
vreme armata rusă, înainte ca Intelegerea să fi ajuns la mari- 
mul efortului său militar şi America să-şi fi transportat în Franţa 
trupele sale, îmensele cantități de alimente şi munifiuni, eari au 
hotărât victoria pe frontul occidental. 


2 Mart. 1921. 


In fine, Wilson a părăsit eri scaunul prezidenţial din Casa 
Albă pentru a face loc lui Harding, fericitul triumfător din No- 
vembre 1920. 

America a întrat in răsboiu împinsă de acest ideolog si apor- 
tul ei a fost hotarator pentru sdrobirea Germaniei. 

După încheierea armistiţiului Wilson a venit in Europa în 
fruntea delegaţiei americane ca să pună bazele păcii. A fost pri- 
mit ca un Mesia: popoarele cred întotdeauna în puterea magică a 
formulelor. Cele 14 puncte ale lui Wilson promiteau intronarea 
păcii pe pământul sbuciumat de atâtea răsboaie şi suferinţe. 
Bucuria mulţimii era delirantă şi osanalele care să ridicau idec- 
logului întreceau prea mult puterea lui de realizare. Wilson stă- 
pânit de concepţia lui admirabilă, socotind omenirea din punct 
de vedere ideal, a negligiat realităţile si s'a incunjurat numai de 
profesori universitari, ca şi el, oameni buni pentru misiunea lor, 
dar cu totul străini de politică, pe câtă vreme la Conferinţa păcii 
trebuiă să aducă, oameni politici, adânc cunoscători ai oamenilor 
şi împrejurărilor, care să ştie până unde să poate merge cu con- 
cesiile sau întransigentele. Wilson a împus pacea Consiliului 
suprem aşa cum eră dictată de ideologia lui democratică paci- 
fistă. De câte ori să ridică vr'unul să-l combată și să propună 
soluţii mai echitabile, Wilson ameninţă cu retragerea dela Con- 
ferintä, ceeace ar fi însemnat, în acele împrejurări turburi, pă- 
rasirea Franţei în voia armatelor germane, disciplinate si stras- 
nic înarmate. Pacea dela Versailles a fost primită asa cum a 
cerut'o Wilson, dar ea a fost destul de șubredă pentru ca să dea 
naştere la complicaţii neprevăzute. In adevăr, pacea dela Versail- 
Jes, bazată pe cele 14 puncte, pacea ideologiei a folosit mai mult 
Germaniei şi Rusiei, cari s'au agăţat şi să tin mortis de cele 14 
puncte cu dreptul de a dispune singure de soarta lor. 

Ca. instrument al aplicării păcii universale, Wilson a înfiin- 
tat Societatea Naţiunilor, care nu va fi în stare să facă nimic in 
privinţa aceasta, aşa după cum ea va fi constituită. Această pace 


445 


ideologică va sămână în toată lumea sămânţa răsboaielor viito- 
are, pentru că doleantele micilor naţiuni au fost tratate cu dis- 
pret, ignorare si nedreptate. 

Această pace a răpit României cea mai românească si mai 
bogată parte din Banat, pentru ca să fie dată Sârbilor lacomi, 
ignoranti si hrapareti, deoarece Wilson n'a cunoscut dreptatea 
revendicărilor noastre si le-a dat în cercetarea unei subcomisiuni 
în care predomină un evreu american, care ne urea de moarte. 

Astfel popoarele care îl idolatrizau, văzând că cele 14 puncte 
ale lui Wilson nu corespund actelor politice ale lui, au început 
să-l părăsească şi să-i despretuieascä ideologia lui sterilă. Primul 
popor care s’a arătat nemulţumirea a fost însusi poporul lui, 
poporul american, care a refuzat să-i mai acorde încrederea și 
să ratifice tratatul dela Versailles. Acum Wilson incäruntit si 
bolnav de nervi părăsește Casa Albă în tăcerea dusmänoasä a 

. poporului care altădată îl aclama. 
23 Mart. 1921. 


In zilele acestea s'au împlinit 100 de ani decând Tudor Vla- 
dimirescu, în fruntea a 5000 de panduri țărani a pornit lupta de 
redeşteptare naţională. Atunci când Europa a fost străbătută de 
spiritul de libertate si de emancipare, fruct al marei revolutiuni 
franceze, acel spirit nu putea să nu încolţească si în inimile obi- 
dite ale neamului românesc. Pandurul Tudor este întruparea cea 
mai desăvârşită pe acele timpuri ale dorului de libertate. Dacă 
îl privim în lumina acelui trecut, Tudor să arată în toată măre- 
tia lui, şi cu cât timpul trece cu atât şi figura cu operile lui vor 
atinge culmi mai înalte. A trebuit să treacă o sută de ani pentru 
ca să vedem chipul acestui mucenic national în toată strălucirea 
lui. Din revoluţia lui Tudor dela 1821 s'au pornit toate operile 
naţionale ale neamului nostru: mișcarea dela 1848, unirea prin- 
cipatelor române dela 1859, răsboiul independenţei dela 1877 cu 
regalitatea din 1881 si, in fine, împlinirea visului national din 
zilele noastre, Romänia-Mare din 1918,— toate acestea sunt ur- 
mările acelei strălucite epopei nationale. 

Tudor s'a născut în anul 1780, din părinţii Constantin Ursu 
si Ioana soţia lui, în satul Vladimir, plaiul Gilortului în Jiul de 
sus, judeţul Gorjiu. Stiinta de carte o primise Tudor dela popa. 
Ciuhoiu din satul său natal, apoi dela dascălul Lupu in Craiova, 
care i-a luminat mintea așa că să pricepea la multe învățături 
de cari să minunà si vlădica Ilarion din Arges, când stă de vorbă 
cu el. Să mai zice de Tudor că ar fi fost și hotarnic de moșii și 
negutätor si că ar fi călătorit prin Turcia si prin Austria pana 
chiar la Viena, învățând si vorbind mai multe limbi. 

Tudor luase parte cu Pandurii lui în răsboiul rus dintre 1806- 
18t2. La 1808 el să iscälea: căpitan de panduri. Constantin Ipsi- 
lante a dat viteazului oltean rangul de sluger, sub domnia căruia 
el fuse vataf de plaiu în Closani (1806), unde ş'a zidit o casă, care 
serveşte astăzi ca local de școală. El a luat parte strălucită cu 


446 


pandurii săi la bătălia contra Turcilor dela Fetislau, când îi s'a, 
dat de comandantul rusesc gradul de parucic şi afost decorat cu 
ordinul Sf. Vladimir. Numele lui nu vine dela această decorație, 
ci dela satul său de naştere. La încheierea păcii din 1812, de frica 
Turcilor, el s'a dus în Ardeal si de acolo la Viena, de unde sa 
întors sub scutul noului Domn Caragea. 

Invätätura cea mai adâncă ce o căpătă Tudor a fost cunoas- 
terea de aproape a suferințelor ţării, a situatiunii groaznice a 
ţăranului român, care era chinuit si stors de toţi jefuitorii Pa- 
triei de pe acea vreme: Grecii şi Boerii răi, hräpareti, cari erau 
asa de multi faţă de ,,Boerii buni şi de bine lucrători“, pe cari 
ţăranii îi iubeau şi îi cinsteau după cum să cuvine. 


pp eee a 
| fe | EE SSS 


Tudor Vladimirescu. 


\ 
„Tudor a pornit revoluția la~21 Ianuar 1821 in Oltenia; a în- 
trat in Bucuresti la 16 Mart; a fost Domn numai doud luni: a 
părăsit Bucureştii la 16 Maiu si a fost asasinat miseleste, lângă, 
iazul morii, aproape de grădina lui Geartoglu, la marginea, ora- 
gului Târgoviște, de grecii Varnava si Parga, în noaptea de 26 
spre 27 Maiu. Poveste scurtă si asa de bogată în urmări. 
Revoluţia lui Tudor nu trebue privită numai ca urmare a 


447 


prigonirilor si asupririlor greceseti, cari dăinuiau mai bine de 
un veac. In ea trebue să vedem mai ales spiritul de îndependenţă 
al neamului românesc, care nu să putea împăcă cu o domina- 
tiune străină. Acea revoluţie mai prezentă si o faţă socială. Dom- 
nul Tudor a fost mucenicul nevoilor celor mici şi slabi, cari erau 
ţăranii. Taran şi el prin origine a voit să să facă mântuitorul 
fratilor săi de suferinţă, încercând să reia boierimei drepturile 
răpite dela popor si să restabilească balanţa socială. Ideia de ega- 
litate prinsese rădăcini adânci în sufletul lui Tudor, și în fruntea 
pandurilor lui sa sculat si s'a străduit să restatornicească drep- 
tul, călcat în picioare atâta timp de către clasa suprapusă, ea în- 
säsi precizată. Asa dar să poate zice că revoluţia lui Tudor a fost 
atât socială cât şi naţională. Convorbirea lui Tudor cu [psilante 
i-a luminat capul si l’a făcut să înţeleagă cât de deosebite sunt 
interesele Românilor de ale Grecilor, si în proclamația lui dela 
20 Mart să poate vedea semnul acestei prefaceri. Din această pri- 
cină Ipsilante i-a pus gând rău si pe când Tudor să găsca cu ta- 
băra sa la Goleşti- Muscel, căpitanul eterist Iordache, care reu- 
sise să câştige pe ofiţerii pandurilor, a pus mâna pe el și l’au 
dus la Târgoviște unde Pau omorât miseleste după cum am ară- 
tat mai sus. A murit Domnul Tudor, dar sufletul lui sbuciumat a 
trezit din amortire sufletele românești si ne-a luminat calea 
până în zilele glorioase de astăzi. 

Pentru comemorarea lui Tudor Vladimirescu şi a faptelor lui 
s'au organizat şi au avut loc în Bucureşti mari serbări, cari au 
ţinut 9 zile, dela 14 până la 22 Mart. S’a dat acestor serbări toată 
splendoarea şi amploarea după cum să cuvine unui erou natio- 
nal, care cu jertia vieţii lui a pus capăt domniei fanariote în prin- 
cipatele române si a aruncat seminta rodnică pentru toţi fiii nea- 
mului, seminta unci democraţii sănătoase si a împlinirii visului 
naţional. Cu acest prilej au avut loc festivaluri în toate şcoalele din 
România-Mare, în cari s'a vorbit despre insemnatatea rey olutiei 
din 1821. : 

Din toate serbările din Capitală, nu voiu descrie decât ser- 
barea din ziua de 19 Mart, Sâmbătă, în care zi fanfarele militare 
au cântat de joc poporului şi soldaţilor în piaţa Victoriei, în piaţa 
Episcopiei si a Palatului Poștelor, între orele 4—6 sara. Apoi 
la 9*/2 sa organizat în Teatrul Naţional o admirabilă serbare cu 
jocuri şi cântece naţionale din toate ţinuturile României-Mari. 
M. S. Regele a apărut în loja regală la ora 10, în aplauzele si 
ovatiunile prelungite ale asistenţei si în sunetele Imnului regal. 
Sala arhiplină si feerică. După cântecul lui Tudor executat cu 
căldură şi avânt de tenorul Mihăilescu-Toscani, cetele de jucători, 
îmbrăcaţi în costume naţionale din regiunile din cari erau, au 
început să execute danturile nationale caracteristice acelor re- 
giuni: Abrudencele şi Abrudenii, perechi, au jucat Țarina, jocul 
Moților, joc potolit de oameni necăjiţi. Argeşul, viu si sprinten, 
în porturi de domniţe, a jucat Ariciul si Trei-gâste. Chiorenii gra- 


448 


niceri din Sătmar au jucat Codrenescul, Invartita si Hora Călu- 
sarului, cu chiuituri si strigăte de joc pline de duh, cari au stăr- 
nit veselia şi admiraţia unanimă. Porturile de un roșu aprins au 
fost admirate cu deosebire. Cei de pe Valea Someşului din Cojocna 
au sprintenit Somesana. Buzăul mai vesel si mai vioiu în costume 
pitoreşti de munte a învârtit cu foc Burdinul din Nehoiu si Hora 
Jelelor. Bucovina în straie strălucitoare a încins Hora aprinsă, 
după care a urmat Arcanul si Bucovineanca. Ialomifa a infäti- 
sat în Fedeleşul si Vira, un dans original care amintea vâltorile 
stârnite de vânturile puternice ale Baraganului. Dambovifenit 
mai infipti si mai energici la pas au încins Hora Mofii si un 
Brdulet înfocat, fiind siliţi să-l repete de ropotele de aplauze 
ale sălii. Sibiiul, în inf&tisarea neintrecutului port, Jiana si Râu- 
reana. Basarabia a fost viu aclamată după fiecare joc, jucând cu 
o vioiciune rară Hora dela Balti, Nistreanca, Tropdita, Hungul 
si Horodinca. Mehedintii sau produs cu Tocul si Resteiul. Pra- 
hova si Braşovul împreună au jucat Ca la Breaza si Brâul. Oltul 
ne-a arătat Sălcioara si Boereasca. Banatul a fost însă. în adevăr, 
de data asta fruntea cu Hora Oravifeand, Ca în Banat si Brâul 
Amlajului, cari au fost executate cu atâta, frumseţă si artă, la 
cari s'a mai adaogat si porturile minunate cunoscute ale Bănă- 
tenilor, incât lumea, în frunte cu Regele, au cerut să le mai re- 
pete; Banatul a avut biruința serbării. Apoi au urmat: Râmnicul 
Sarat cu Zuralia, Ceasornicul, Ca la usa cortului si Brâul. Pulnu 
cu Nătânga si Hora Vrancii. Piatra-Neam{ cu Oteleleseanca si 
Rata. Ardealul cu Ardeleana si Hälegana, jucate de delegatiile 
toate de peste Munţi. Teleormanul cu Birul greu si Severineanca. 
Gorjiul cu Troaca, Resteiul si Sârba Gorjului; a fost in special 
aclamat. Societatea Chindia cu Tiganeasca şi Iancul, cari au in- 
cheiat serbrea oficială la miezul nopţii în sunetele Imnului regal. 


După retragerea M. S. Regelui, s'a încins o petrecere în lege, 
cu hore, sârbe, chindii, în sfârsit cu toate jocurile nationale pe 
rând până în ziua mare. Sufletul românesc din osebitele ţinuturi 
să topise intr’o frätie care infatisa Unirea desăvârşită si aceasta 
a fost cel mai mare folos al acestei serbări strălucite, vrednică de 
memoria şi sărbătorirea marelui desrobitor al poporului Tudor 
Vladimirescu. 


In ultima zi, marti 22 ]. c., un grup de 500 de pelerini au 
plecat cu un tren special la Târgoviște, cu un entuziasm tineresc 
care a stabilit o legătură puternică între surorile si fraţii tinutu- 
rilor desrobite, la mormântul Domnului Tudor. Deiegatiunea a 
fost primită de autorităţile judeţene și comunale, de autorităţile 
militare si de întreaga populaţie cu aclamatiuni si ovatiuni ne- 
sfârşite. In numele judeţului a vorbit prefectul Bărbulescu, în nu- 
mele primăriei d. Gonzalo Ionescu, la cari a răspuns d. profesor 
universitar Simion Mândrescu, în numele comitetului de organi- 
zare al serbărilor, spunând că „Românii din România întregită 

e 


449 


au venit azi desrobiti să să închine la mormântul marelui erou 
naţional în vechia cetate domnească a Târgoviștei“. 

Dela gară, într'un cortegiu împunător, cu muzica si auto- 
ritätile în frunte, delegaţii sau dus în curtea Mitropoliei Dom- 
nesti, la crucea ridicată pe mormântul lui Tudor. După ce sa. 
oficiat un parastas pentru odihna sufletului eroului national, 
a vorbit profesorul Vasilescu, arătând însemnătatea luptei lui 
Tudor în contra asupririlor si străinilor; apoi domnisoara Maria 
Ionescu a rostit o prea frumoasă cuvântare, spunând între altele 
acestea: „Târgoviște, cetate a durerilor unui neam, ce azi s’a rea- 
lizat visul, fiii tăi vin astăzi la tine și în tăcerea ta mareata amin- 
testi trecutul în culorle lui pline de sângele martirilor!... Si glas 
de bucium răsună într'o primăvară pe plăiurile ţării. E mult de 
atunci, e mult, un veac. Crestele munţilor să rumenirä si primă- 
vara să cobori în inimi. Ţările apusului își căutau hotarele în- 
välmäsite ! La noi plângeau păstorii în doina de caval, dupa 
turma ce i-o luau străinii! Pandurii roiesc în jurul unui om: 
Tudor! Acesta desfăsură steagul și cu oastea lui de 5000 de pan- 
duri întră în București la 16 Mart 1821. Istoria ne spune de fap- 
tele lui. Sângele lui Tudor nu să vărsă zadarnic. El prefăcu 
doina de jale în doina amintirii si surisul incremenit pe fata 
aspră a Românului îl desgheatä! Si noi cântăm acum cântul de 
biruinţă, cântecul răsăritului soarelui, cântecul vremurilor! Si 
alături de el e! oastea lui credincioasă, sunt pandurii. Panduri, 
glorie vouă! Trec jertfele prin mintea tuturor si jertia ne indeam- 
na la jertfă pentru prosperare! Din orașul din care a plecat ideia, 
! nirii tuturor Românilor, prin Mihaiu Viteazul, în acelaşi oraş 
să întore Românii Uniti spre a simţi ceeace au dorit de secole!“ D. 
S. Mândrescu a ţinut o cuvântare însufletitä pentru pomenirea 
memoriei lui Tudor, iar d-na Smara Gheorghiu a spus că pe 
mormântul fără cruce, fără flori si fără lacrimi, d-sa a ridicat 
crucea aceasta de piatră la care să închină azi pelerinii si apoi a 
recitat un pasagiu comemorativ din poesia sa Dunărea şi Jiul. 
După acest pelerinagiu orășenii au dat o masă delegaților la 
Scoala de Cavalerie, după care s'a încins o horă monstră în care 
s'au prins toţi acei de faţă. Sara delegaţii s'au întors la Bucu- 
rești si în modul acesta s'au încheiat serbările de 9 zile ale lui 
Tudor Vladimirescu, printr'o înfrățire trainică a tuturor suflete- 
lor românești din tot cuprinsul Românăei Mari! 


18 April 1921. 


Ziaristul american Wade Chance, unul din reprezentantii 
presei americane la Conferinţa păcii din Paris, face un rechizitor 
aspru in contra fostului presedinte al Statelor Unite, Wilson, 
intr’un articol publicat în „The Outlook“ dela 16 Mart a. c., in- 
titulat: „Pacea prematură cu Germania“. In acest articol Wilson 
e prezentat ca un om care să ocupă cu intrigi, în Octombre 1918, 
pentru a determină desfacerea Americei de Aliați în tojul lupte, 


Dr. V. Bianu: Răsboiul României Mari, 29 


450 


fapt care a silit atunci pe reprezentanţii Intelegerii să încheie un 
armistițiu grăbit, ca să evite, poate, dezastrul. Ziaristul Chance 
aminteşte mai întâiu dialogul între Wilson şi un diplomat aliat, 
în momentul când el eră pe cale să negocieze armistițiul (adecă 
în clipa când Wilson era gata să lanseze în public deplorabilele 
sale radiograme cu Germania, ca şi în secret). „Domnule preşe- 
dinte, întreabă diplomatul, pentruce vreţi să incheiati pacea 
eu Germania?“ — „Fiindcă Germania e învinsă“, răspunse Wil- 
son. — „Dar Germania nu o știe aceasta si aici este marea che- 
stiune“, replică diplomatul. — D. Chance să opreşte apoi asupra 
unei vorbe pe care a spus'o fostul președinte al Statelor Unite, 
Roosevelt, în Octombre 1918, la New-York. în cabinetul său, 

tunci când ziaristul să pregătea să plece în Europa: „Anunţă pe 
d.... (şi Roosevelt, desemnă un bărbat politic englez al cărui nume 
d. Chance nu vrea să-l arate) din partea mea, ca să aibă teamă 
de d. Wilson. Spune-i că, acum o lună, d. Wilson eră gata să 
facä pace separată cu Germania, lăsând pe Aliați in încurcă- 
tură“. — „O lună mai târziu, spune d. Chance, Wilson isbutea să 
încheie pacea separată cu Germania şi în aceeaşi clipă, fixând 
încetarea, ostilităţilor cu ajutorul celor 14 puncte, scoase şi pe 
Germani” din clestele lui Foch, ca să le scutească teritoriul de 
invaziune. Totuşi Aliaţii n'au fost consultaţi asupra actiunei sale 
decât după ce ea a devenit irevocabilă. 

Din aceste se vede lămurit cât de ipocrilă #& arată nobzlu 
candoare alui Wilson, înaintea căruia, la sosirea lui în Franţa, 
şefii partidului socialist alergară să se închine cu smerenie, şi 
care ne-a adus pacea actuală, atât de precară întru toate. Este 
trist că oamenii, cari aveau datoria.să reprezinte Franţa si inte- 
resele ei, nu s'au îngrijit să consulte textul Constituţiei ameri- 
cane, notificând lui Wilson, că, învins în propria lui tara, n’avea 
nici un mandat pentru a discută şi semnă tratatul de pace în nu- 
mele Statelor Unite. Deşi a trecut vremea încriminărilor, revela- 
tiunile d-lui Chance au meritul de a permite să să smulgă. masca 
de apostol al umanităţii de pe fata lui Wilson, dându-i-să adevă- 
rata fizionomie. 

Istoriu va rămânea uimită de popularitatea acestui om, care, 
înainte de a consimti să apară drapelul instelat pe teatrul de ră- 
sboiu european, şi care, constrâns de opinia publică americană, 
că trebue să răsbune vicÿmile Lusitaniei şi celelalte crime, nu 
păstră în sufletul lui decât un gând: să fie salvată Germania! 
Istoria va rămânea încă şi mai miratä de gloria lui Wilson, im- 
pinsă până la apoteoză, când va află că n'a fost cu nimic indrep- 
tățită ;— megalomania sa, care îi va deschide, Doamne fereşte, 
cândva porţile unui azil, trebuiă să-i interzică urcarea în Capito- 
liu. Din cele ce au urmat după întoarcerea lui Wilson din Paris, 
în ultimul an al prezidentiei sale, să poate deduce că el, înainte 
de a deveni apostol, eră de mai multă vreme bolnav. Aceasta poate 
să fie întru câtva scuza faptelor sale si va fi greu să să deose- 


451 


beaseä în toată conduita sa care este partea tradării si care a 
dementii? 

D. Morton Fullerton, intr’un articol publicat in alt ziar sub 
titlul: „Inşelătoria Wilsoniană”, arată rolul dezastros jucat de 
președintele Statelor Unite cu voinţă și în mod sistematic. ,,Pre- 
şedintele Wilson, zice el, eră cunoscut mai înainte de 1914 şi 
chiar din timpul răsboiului cel mare, ca agent al Germaniei si 
al puterii evreiești. Acel periculos ideolog dela Casa Albă a dis- 
trus câteva, trusturi mari financiare numai pentru că nu erau 
evreieşti şi concurau puterea evreiească. După bătălia dela Mar- 
na, era apostolul neobosit, în numele lui Wilhelm II al „păcii fără 
victorie“ si al „neatingerii unităţii germane”. Unele reviste nem- 
testi au publicat portretul lui Wilson în urma portretelor Kaize- 
rului și Impărătesei, ca si cum ar face parte din aceeași familie. - 


19 April 1921. 


Ziarul „L'Echo de Paris“ sub titlul: „Cei patru mari“ dela 
Conferinţa Păcii, publică o serie de portrete ale marilor persona- 
litäti cari au împus pacea lumii. Aceste studii sunt datorite d-lui 
Robert Lansing, fost secretar de stat la externe al Statelor Unite, 
care prin situaţia ce a avut’o la Conferinţă si prin legăturile sale, 
în special cu Wilson, este în măsură să cunoască cele petrecute 
acolo, precum si firea oamenilor in mâna cărora a stat destinele 
naţiunilor. Importanţa politică si istorică a acestor studii -— 
portrete de oameni, merită să fie arătată. pe scurt si în acste In- 
semnări ale mele. 

D. Lansing scrie că nici un om n'a fost obiectul unei demon- 
stratii atât de vibrantă de bun sosit ca Wilson, din clipa când a 
călcat pe pământul Franţei. Entuziasmul și căldura cu care a 
fost primit puteau să sucească capul și unui om mai puţin sen- 
zibil decât Wilson, dându-i desigur o foarte înaltă opiniune de- 
spre valoarea si misiunea sa in lume, ceeace l'a întărit în cre- 
dinta că deoarece popoarele celor trei mari puteri erau atât de 
unanim dispuse să-l urmeze, oamenii lor de stat nu vor avea cu- 
ragiul să îi să opună. Nenorocirea mare a fost că Wilson nu ert 
pregătit ca să profite de aceasta situatiune. El a venit la Paris 
fără să aibă un plan stabilit de tratat de pace cu Germania, a- 
vând numai o copie de contract pentru Liga Naţiunilor, un plan 
brut în formă, și faimoasele lui 14 puncte, cari nu formau decât 
o serie de principii și de sisteme, cari să servească pentru ela- 
borarea conditiunilor practice. La un proiect complet sau măcar 
o schitare a conditiunilor ce ar fi putut fi supuse delegatiunilor 
nici nu s’a gândit. Președintele neavând făcută o lucrare preli- 
minară si nevoind să lasă pe celalti membri ai delegaţiei ame- 
ricane s'o facă, a venit în fata Conferinţei cu totul nepregătit, 
ceeace a făcut ca toate conditiunile si schema generală a trata- 
tului de pace să fie formulate de delegatiunile engleză si fran- 


29% 


452 


ceză. Să pare că Wilson n'a studiat amănunţit, nici ca titlu de 
experienţă, aplicarea principiilor si preceptelor pe cari le-a ex- 
pus în timpul răsboiului. Din cauza aceasta o atmosferă de ne- 
siguranţă si un sentiment de neputinţă plutea asupra conditiu- 
nilor tratatului de pace, asupra cărora delegaţii americani nu- 
gi puteau preciza intentiwnile, ceeace a făcut ca delegaţia întreaga, 
împreună cu Preşedintele sa-și piardă tot prestigiul si tontă in- 
fluinta asupra delegaților străini. Pe de altă parte sfij célor- 
lalte delegatiuni aveau conferinţe lungi cu experţii lor asupra 
tuturor chestiunilor, iar Wilson in tot timpul Conferinţei n'a 
convocat decât o singură dată pe experţii americani. Această, ab- 
sentä totală, de sistem era descuragiatoare și preşedintele, neper- 
mifand nici o discuţie si neţinând samă de părerile relorlalti 
delegaţi americani, s’a făcut singurul depozitar al tuturor in- 
formațiunilor, al opiniunilor si al reflectiunilor. Urmarea a fost 
că Lloyd George si Clemenceau luară iniţiativa, regulării tutu— 
ror chestiunilor, chiar si în ceeace privea Liga Naţiunilor. Ast- 
fel Statele Unite au fost silite să urmeze, in loc să conducă, ve: 
dactarea condiţiunilor formulate de Consiliul celor Patru, situa- 
fie nenorocită și inutilă. Raporturile lui Wilson cu membrii 
Consiliului celor zece erau foarte curtenitoare, iar răbdarea si 
calmul său nu sau desmintit niciodată. In toate discutiunile, din 
lipsa unui plan hotărât, președintele producea amânări, tergi- 
versări şi incetincli. Când era întrebat asupra unei chestiuni, 
Wilson mai întotdeauna răspundea: „Poate ar fi bine să tri- 
mitem chestiunea unei Comisiuni de experţi“, sau „Pot întrebă 
pe cineva dacă a pregătit vr’o soluţie?** — La aceasta din urmă 
întrebare venea de obiceiu răspunsul lui Lloyd George, ai cărui 
secretari pregätiserä solutiunea voită de el. 

Iată acum cam ce zice Lansing despre Clemenceau’, primul 
delegat al Franţei: „Spre a realiză o procedură cerută de nece- 
sitatile räsboiului  trebniă un om de talia d-lui Clemenceau. 
Preşedintele Wilson n'ar fi putut'o face niciodată, ca și d. Lloyd 
George, de altfel. D. Clemenceau mergea drept înainte, fără grije 
de obstacole si adânc convins de abilitatea sa pentru ași atinge 
ţinta“. Acestea calităţi au făcut din el pe marele ministru al 
rasboiului francez, în momentul chiar când masele germane, 
escitate de succes, să îndreptau spre Paris, şi cari calităţi i-au 
atras admiraţia lumii și simpatia conationalilor săi. In zilele în- 
tunecate din 1918, neînblânzitul curaj şi severa voiutä a lui Cle- 
menceau, au fost cele mai mari îndemnuri pentru Franţa, căci 
ardoarea sufletului său pătrunsese în popor, înspirând incre- 
dere şi hotărâre tuturor. Dar aceste calităţi așa de preţioase în 
timpul răsboiului au fost, din nenorocire, singurele pe cari le-a 
desfășurat si ca preşedinte al Conferinţei de pace. Cu ajutorul 
lor el a reuşit să să impună, însă toate sacrificiile personale, fă- 


4 Su zice ca sub acest nume sa ascunde evreul Dudl Kakes. 


453 


«cute atunci, au fost cu mult prea mari faţă de ceeace a obţinut in 
schimb. Desi să pare că Clemenceau voià la început ca fiecare 
naţiune care a participat in mod real la răsboiul contra Germa- 
niei să-și aibă cuvântul şi în ce privește restabilirea păcii, totuşi 
în cele din urmă a hotărât că rolurile micilor beligeranti trebue 
să rămână dependente de voinţa formală a puterilor muri. El 
credea că numai cei ce au supremaţia militară si navala putean 
ti în stare să încheie pacea cu Imperiile centrale, nevoind sa 
riște interesele Franţei prin supunerea temninilor tratatului de 
pace la aprecierea diferiților delegaţi. El susţinea că mijlocul cel 
mai practic pentru cele cinci muri puteri era ca să iee ele con- 
trolul negocierilor şi să-l menţină printr'un acord comun, ori 
cu sprijinul unui consiliu al Ligei Naţiunilor, cu condiţia însă 
ca aceasta să recunoască supremaţia marilor puteri, ceeace s'a şi 
îndeplinit. Delegații puterilor mici, si între aceştia noi Românii 
putem să ne mândrim că în fruntea lor a fost delegatul nostru, 
d. Jon I. C. Brdtianu, au fost toţi surprinşi, indignati si mahniti 
de această organizare si procedură a Conferinţei de pace. Nea- 
vând dreptul să aleagă, țările mici au primit, ceeace li s'a reco- 
mandat şi reprezentanţii lor n’aveau altă obligaţie decât să as- 
culte de porunca maurilor puteri, puse sub directiva bătrânului 
om de stat (noi Românii am zice a bătrânului rulpoi) francez, 
deşi păreau că cu toţii au venit la Conferinţă pentru apărarea 
proprielor lor interese naţionale. Gesturile energice ale lui Cle- 
menceau, brutalitatea discursurilor și felul său de a solutiona 
problemele ,,@ la cravache' în Consiliul celor zece, dispăreau ca 
prin farmec când prezidă Conferința plenară si el să arată intot- 
deauna mai conciliant, luând cuvântul în urmă si expunându- 
şi vederile cu o mare curtenire. Rar să întâmplă sa aibă vr'o 
esire violentă, voind să obţină unanimitatea prin oarecari con- 
cesiuni... In arta de a lingusi şi ironiză, când o credea de tre- 
buintä, nimeni nu întrece pe Premierul francez. Cu președintele 
Wilson să arătă în Consiliul celor zece de o politetä plină de re- 
spect, însă niciodată servil; cu Lloyd George era spiritual și une- 
ori sarcastic; cu Italienii era cinic, caustic si câteodata violent, 
iar cu Iaponezii indiferent sau tolerant... „Tenacitatea manife-- 
tată, termină Lansing, în proiectele sale, simţul practic, perspi- 
cacitatea subtilă, vitalitatea sa intelectuală, unite cu alte träsaturi 
schitate de mine aci, făceau din d. Clemenceau personagiul cel 
mai influent dela Conferinţă. El a reuşit în toate intreprinderile 
sale. Nu distingea Franţa de interesele franceze; el putea să ar- 
gumenteze, să discute, să cedeze uneori, dar, când interesele 
Franţei, asa cum le înţelege el, erau compromise cât de putin, el 
deveneă iinediat ireductibil. Patriotismul său eră extenuat ca si 
materialisul cu care privea lumea. Si nimeni nu poate contesta 
influinta exercitată de bătrânul si asprul om de stat asupra, emi- 
nentilor săi confrati dela Conferinţa păcii mondiale“. 

Intru cât priveşte pe Lloyd George, Lansing începe astfel: „In 


454 


d. Lloyd George, care printre „cei patru“, era după părerea, mea. 
al treilea prin valoarea gi influinta sa, găsim un tip de om foarte 
deosebit de ceilalţi doi deja studiaţi. Pe când d. Clemenceau şi d. 
Wilson au început tratativele cu idei generale asupra scopurilor 
de atins, — unul un scop national si concret, celalalt un scop in- 
ternational si ideal, — d. Lloyd George chiar dacă a avut pregătit 
un program desigur cu concursul savanților si îndemânaticilor 
săi consilieri, nu l’a urmat în mod constant... El nu să sfiea să iea 
astăzi o hotărâre pe care mâne o schimbă, mărturisind că îi sau 
dat esplicatii ulterioare sau căutând să demonstreze ci 
noua sa atitudine nu era contracdictorie cu vechia sa hotărâre... 
Deşi d. Lloyd George n'a avut decât vagi principii generale, ce- 
eace esplică „fluiditatea“ opiniunilor sale, el făcuse totuși unele: 
făgădueli în timpul alegerilor parlamentare din Decembre 1918. 
Acestea erau: plata cheltuelilor de răsboiu de către Germania şi 
procesul public al Kaizerului în faţa unui tribunal internaţional. 
El a inzistat cu tărie ca tratatul să asigure realizarea acestor 
promisiuni, desi stiea bine că cea d’intâiu era realizată, iar cea. 
de a doua tot atât de putin înteleaptä pe cât de contrară oricării 
legalitati. El eră hotărât însă să obţină cedarea tuturor colonii- 
lor germane, controlul Mesopotamiei și al Persiei, protectoratul 
Egiptului, distrugerea puterii navale germane si eliminarea mu- 
rinei comerciale germane. De aceste aspirații precize ale ţării sale, 
atât de profund egoiste si concrete, Premierul englez să cram- 
ponase cu tenacitate şi a isbutit prin îndemânatice manevre să 
le realizeze pe toate“... Lansing spune mai departe că în discu- 
tiile Conferinţei, Lloyd George a dovedit că educaţia sa eră mai 
mult aceea a unui parlamentar, decât a unui diplomat; că el nu 
vorbea calm, cugetat si precis ca Wilson, nici în stilul analitic şi 
strâns al lui Orlando. Vioiciunea de spirit, uşurinţa de a luă cu- 
vântul şi marea sa încredere în el însuşi au făcut din Lloyd Ge- 
orge un mare șef parlamentar. Apoi Lansing terminând zice că 
nimeni nu putea intră în relatiuni de prietenie cu el fără să nu 
cadă învins de farmecul care să desprindea din personalitatea 
sa. Puteai să detesti metoadele sale ca acele ale unui politician;. 
puteai chiar să ai o surpriză despretuitoare când el îndrăsnea să. 
discute o chestiune teritorială fără să ştie bine unde să află, teri- 
toriul despre care este vorba; puteai să fi mâniat când îl vedeai 
schimbându-și părerea de câte ori îi eră de folos, dar totuşi nu 
puteai să nu-l iubesti. 

Despre al patrulea, Orlando al Italiei, n'am putut află ceea 
ce a scris Lansing. 

lată acum si aprecierea, pe care o face Jean Finot în Revue 
Mondiale: „Wilson, Clemenceau si Lloyd George au făcut, fără 
îndoieală, pentru triumful bolşevismului, mai mult decât Lenin, 
Trotzky si tovarășii lor. Oceanul de lacrimi si de înşelăciune în 
care să găseşte înnecată lumea de azi a luat naștere din boala 
ideologică alui Wilson si din lipsa oricărui ideal alui Clemen-— 


455 


ceau. Clemenceau si Lloyd George au făcut atâta rău omenirii, 
cât a făcut Kaiserul cu Germania sa‘... ,, Wilson era considerat 
de multi ovrei ca un Mesia ovreiesc'“... (vezi: Destinul în istorie 
ovreieascd, de generalul Alex. Iarca, pag. 114). 

D. Ray Stannard Baker, unul din amicii intimi ai lui Wil- 
son, a publicat o garte foarte documentată din care să poate pă- 
trunde în sufletul tăcut şi solitar al lui Wilson, punând în lumină 
sufletul şi mentalitatea lui. Cartea d-lui Baker este istoria unei 
epopei politice. Dela prima până la ultima pagină asistăm la 
lupta între două idei: duelul între ceeace Wilson numea „ordi- 
nea. nouă“ al cărei apărător să făcea el şi „„vechea ordine“ repre- 
zentată prin Lloyd George si Clemenceau. Această carte cuprinde 
numeroase însemnări din cele mai preţioase asupra iluziunilor 
generoase şi tragice ale unuia din cei mai mari idealisti ai tutu- 
ror vremilor. 

Iată cum este infatisat Clemenceau: In această criză, în 
vreme ce lumea întreagă ameninţă în fiecare clipă să să surpe 
la picioarele celor patru, Clemenceau refuză, să cedeze o iotă din 
programul său de siguranţă, intransigenta lui oprea orice pro- 
gres. La toate rationamentele el opunea eternu-i răspuns: „Franţa 
trebuie să, obţină. aceasta pentru siguranţa ei; dacă nu, am pier- 
dut räsboiul“. Președintele Wilson spunea descuragiat : ,,Am 
petrecut o oră discutând cu Clemenceau pentru a încercă să a- 
jungem la un acord. Când revenim la chestiunea principală îl 
găsim tot atât de nesdruncinat ca la început“, Părea că Tigrul 
ar fi preferit să. vadă lumea întreagă präbusindu-sä decât să mic- 
şoreze cât de putin „siguranţa“ iubitei lui Frante. Incäpätinarea 
lui răpea orice nădejde. In fata acestei atitudini ce putea fare 
Wilson? El nu putea cedă lui Clemenceau pentru că credea că o 
pace încheiată pe atari baze echivală cu o repudiere completă a 
principiilor americane pe cari Aliaţii le acceptaseră înainte de 
armistițiu. Pe de altă parte Clemenceau nu acceptă progrâmul 
de garanţii al Preşedintelui Wilson. Eră o autonomie completă, 
între cele două concepţii şi nici un teren de înţelegere nu părea 
posibil. Pentru unul pacea trebuiă să să razime pe puterea mili- 
tară, pentru celalalt să să. razime numai pe sancţiuni morale, ga- 
rantii comune, un organism permanent (Liga Naţiunilor). La 
început de tot, Wilson primi lupta, întrebuinţând logica şi fă- 
când apel la cele mai înalte sentimente pentru a mișcă pe Cle- 
menceau şi a-l convinge că toate garanţiile militare n'ar putea 
să asigure Franţei siguranţa de care era insetată. Intr‘o zi șe- 
dinta s'a terminat cu o acuzare alui Clemenceau care spune lui 
Wilson că e filogerman, adaugând că ,, Wilson căută să distrugă 
Franţa“. Wilson, profund ofensat, să duse după masă să facă o 
plimbare la Bois de Boulogne. La începutul întrunirii de după 
amiază, el ţine o cuvântare mişcătoare celorlalţi trei nrim-mi- 
niştri, lămurind încă odată idealul şi viziunea sa asupra păcii. 
Amiralul Grayson care la auzit, asigură că acesta a fost unul 


456 


din cele mai emotionante discursuri ale lui Wilson. La sfarsitul 
cuvântării, Clemenceau, foarte mișcat, strânse mana Presedin- 
telui Wilson zicând: „Sunteţi un om de treabă si un om mare, 
domnule Presedinte'‘. Dar dacă Wilson miscase pe Clemenceau, 
el nu isbutise totuşi să-l facă ca să cedeze. 

Iată acum si cum este înfățișat Wilson. Bolnav și slăbit, 
Wilson luptă din toate puterile împotriva voinţei lui Clemen- 
ceau. „Adeseori, la Paris, zice d. Baker, când mă dream să-l 
văd după o şedinţă a Consiliului celor Patru, Wilson părea foarte 
abătut, literalmente extenuat. Așezat in chiar centrul scenei 
mondiale, privit de ochii tuturor popoarelor, o omenire întreasă 
atârnată de buzele lui, Wilson ducea o viaţă de anachoret. Nu 
vedea, pe nimeni înafară de cei prea intim amestecați în lucrările 
Conferinţei. Nu ducea nici o viaţă socială, n'avea nici un fel de 
distracţii si nu făcea aproape nici un exercițiu. Rareori făcea 
câte o plimbare la Bois de Boulogne în automobil cu D-ra Wilson 
sau pe jos cu doctorul Grayson. Să oprea câteodată în picioare, 
în fata ferestrei deschise, respirând adânc, ca si cum ar fi cău- 
tat să inmagazineze energia fizică necesară luptei sale zilnice. 
Colonelul House care inlocuia pe Preşedinte în Consiliul celor 
Patru regreta si el întârzierile aduse încheierii păcii și făcea tot 
ce putea pentru a ajunge la o soluţie. Dar n'ajungea nici la vr'un 
rezultat pentru că în fiecare zi, când împărtășea lui Wilson noile 
propuneri cari nu erau decât o reproducere invariabilä a vechi- 
lor propuneri cu mici modificări de forme, el întâlnea o neclin- 
tită împotrivire. 

lată, în sfârşit, și o pagină asupra lui Lloyd George, din cave 
să desprinde personalitatea omului care a guvernat Anglia în 
timp de şase ani. In duelul dintre iluzionismul lui Wilson si rea- 
lismul lui Clemenceau, Lloyd George era personal plin de ama- 
bilitäti, de farmec și plin de o vivacitate cu totul celtică. Orator 
neobosit, nimeni nu eră sigur după ce-l ascultase cu o zi mut 
înainte exprimând convingeri inalterabile. că a doua zi nu va 
susţine exact contrarul cu o convingere nu mai putin inaltera- 
bilă. Lloyd George părăsise cu totul pe Wilson în timpul absen- 
tei acestuia in America, dar dela întoarcerea lui si în fata exi- 
gentelor lui Clemenceau, cari îl speriau char pe el, sprijinea în 
general pe Wilson în potriva lui Clemenceau, mergând câteo- 
dată mai departe decât acesta. Dar el n'a fost nici odată in con- 
tra lui Clemenceau fiindcă avea principii opuse acestuia. El nu 
părea niciodată că să socotește legat de făgăduelile solemne fă- 
cute în momentul armistiţiului. Dorintele lui să mărgineau întâiu 
să împiedece Franța de ași atribui avantagii mai mari în com- 
paratie cu cele atribuite de Anglia si în al doilea rand să faca 
o pace pe care Germania să consimtă a o semnă. Astfel că poli- 
tira sa eră să găseuscă exagerală orice cerere a Frantei în clipa 
când eu eră prezentată, în vreme ce Wilson cerea adoptarea unei 
politici nouă. Lloyd George n'a parul niciodată ra-si dă sean 


457 


de märetia duelului dintre Wilson si Clemenceau, reprezentanl 
doud spite deosebite. Idealul sau eră mărginit şi avea puline 
convingeri adevdrate. El eră prin instinct unul din acei oumeni 
de stat ai școlii vechi si nu ştiea sa combata forța decăt prin forta 
şi interesul prin interes. 

Aceştia au fost oumenii cari au dictat pacea lumii si acăror 
atitudine la Conferinţa păcii a fost asa de potrivnică intereselor 
ţărilor mici si în deosebi intereselor României. Acuzarile de ti- 
ranie şi de arbitrar ale Consiliului suprem încep sa-și faca druin 
din ce în ce mai cu tarie în opinia publică mondiala, din cari să 
desprinde asa de lămurit: mania perpetuă, autocratismul lui 
Clemenceau, arbitrarul atitudinii lui Wilson si „lucraturile“ de- 
legaţiei engleze condusă de Lloyd George, cari din aceste frecäri 
între elemente irascibile şi autoritare ca Wilson și Clemenceau, 
au rezolvat problemele lumii servind, în primul rând. interesele 
Angliei. In acest mod să face în lumea întreagă o lumină mai 
vie asupra, atitudinii demne, luată de d. Jon I. C. Bratianu, pri- 
mul ministru si delegatul Românici la Conferinţa păcii. 


12 Tun. 1921. 


Astăzi Camera franceză a votat tratatul de pace dela Tria- 
non cu Ungaria cu 470 de voturi. Cu această ocazie d. A. Bri- 
and, primul ministru, a rostit un admirabil discurs în favoarea 
Aliaților din Răsărit, în deosebi d-sa a avut cuvinte calde la a- 
dresa României. „Nu să cunoaşte îndeajuns, zice d-sa, rolul ju- 
cat de România în acest răsboiu (strigăte de: foarte bine). Lu- 
mea este uşor dispusă să vadd numai ca ea a fost sdrobitd si nu 
tine sait că aceasta sdrobire nu s'a produs decât dupa ce Ro- 
mania a dat mdsura eroismului sau prin rezistența pe care a o- 
pus‘o (vii aplauze). Trebue să ne amintim întotdeauna că în tim- 
pul acestor lupte România a distrus doud armate germane, care 
fără de aceasta ar fi venit contra noastră (vii aplauze). Pentru 
eroismul ei. noi nu-i vom putea fi niciodald îndeajuns de recu- 
“noscălori (aplauze prelungite)“. Iutru cât priveşte clauza jicni- 
toare a controlului minorităţilor, cu privire la România şi Jugo- 
slavia, d. Briand, a spus că această clauză s'a introdus ca o ne- 
cesitate, dar Franţa niciodată nu va căută să execute o clauza 
care ar jicni sentimentele Aliaților ei si vor fi nepotrivite cu si- 
tuatia României de mare putere europeană. 

Cuvintele elogioase rostite de cel mai autorizat reprezen 
tant al Franţei, care a fost in tot timpul unul din cei mai mari 
apărători ai drepturilor României, dovedesc legăturile strân-e 
si indisolubile care ne lcasă de marea naţiune franceză, căreia 
îi datorim asa de mult şi acum ca si în trecut. 

Din primul moment al răsboiului mondial, guvernul român 
în fruntea căruia eră d. Ion I. C. Bratianu, să hotărâse să sară 
Ja timpul potrivit în favoarea Franţei si în apărarea cauzei ci- 


458 


vilizatiunii, Care ne asigură independenţa si ne promitea prin 
victorie: unirea tuturor Komânilor. 

Intrarea României în răsboiu în ziua de 14/27 August 1916, 
deși necomplet pregătită, tradată de Rusia, — care peste capul 
nostru pregătea cea mai miseleascä crimă: împărțirea României 
cu dușmanii (vezi ziua de: 13 Maiu 1920), — desi izolată, com- 
plet, a dat o mare lovitură morală și materială puterilor cen- 
trale şi în special Austriei. România, Serbia, Cehoslovacia, care 
nu există decât prin câteva regimente de voluntari, și Italia, u- 
nite toate, însemnă condamnarea Austro-Ungariei. Cincizeci şi 
trei divizii, după memoriile lui Ludendorff, au fost aruncate pe 
frontul românesc, şi în acest mod Verdunul si armata Saloni- 
cului au fost salvate de mare pericol. România a fost paratrăz- 
netul navalei germane din 1916. Prin România Aliaţii au câsti- 
gat șase luni şi prin victoriile româneşti dela Mdrdsti, Oituz si 
Mărăşeşti s'a salvat frontul rusesc dela sud în vara anului 1917. 
Eroismul și sacrificiul României a dat marilor Aliati timp să 
prägäteascä uriasele lor armate. Când România a fost scoasă 
din luptă prin tradarea bolșevicilor în luna Mart 1918, Engle- 
zii adunaseră, pe frontul apusan şase milioane de oameni şi :\- 
merica începuse trimiterea, minunatelor sale legiuni (in total 7 
milioane soldaţi) şi astfel cauza aliată era salvată. 

D. Briand, care apregătit ca prim-ministru al Franţei in- 
trarea României în acţiune, ştie toate acestea și omagiul adus de 
pe tribuna Camerei franceze, ţării noastre si jertfelor noastre 
imense, va mişcă adânc inimile tuturor Românilor, cari „în tre- 
cut, au considerat Franţa ca pe a doua lor patrie“. Păcat, mare 
păcat, că n'a fost tot d. Briand în fruntea guvernului francez, 
când s'a făurit tratatele de pace cu dușmanii nostri, în locul ba- 
trânului tigru Clemenceau, Căci astăzi n'am simţi dureroasele în- 
tepäturi în inimă, ori de câte ori ne uităm la graniţa apusană a 
mândrei noastre Impärätii, nici n'am auzi suspinele adânci ale 
fraţilor din Torontal! 

De azi înainte voiu încetă cu aceste Însemnări, pe cari le voiw 
încheiă cu Incoronarea dela Alba lulia, care va fi apoteoza ma- 
relui nostru Rege din partea mult iubitului său popor românesc! 


459 


Inainte de aceasta cred că e bine si interesant ca să repro- 
duc aci şi ceea ce zice d. general de divizie Alexandru Iarca în 
„Memorialul meu“, publicat în anul 1922, ca încheiere. 

„Marele rasboiu sfârşit, zice d-sa, mă aşteptăm, cu o con- 
victiune religioasă, că aliaţii nostri vor aduce in lume schimba- 
rea sublimă, ce o garantase prin lupta si manifestele lor solemne. 
Im închipuiăm, în entuziasmul ce mă cuprinse, că în curând 
voiu azistă la o inadltare a Universului în spre bine, cum n'a 
fost dela Mântuitorul nostru Isus Hristos până acum. Dar 
m'am înșelat ca niciodată în viaţa. mea. Am rămas incremenit că 
în pacea ce să trata la Paris, aliaţii nostri calcă în picioare un. 
tratat ce incheiasem cu ei; ne înjosesc, puind in discuţiune re- 
cunoaşterea independentei noastre nationale si impunându-ne, 
in acelagi timp, deslegarea chestiei ovreiesti dupa placul ovrei- 
lor; ne robesc, luându-ne din teritoriile ce ne aparţinea si aca- 
parând avutiile noastre prin mijloace nedemne. Si toate acestea, 
numai si numai că n'am voit să le dăm de bună voie si cum ar 
fi vrut: petrolul nostru, grânele noastre, căile noastre ferate, 
etc.” și pentru că aşa ţinea să ne lovească alianţa universală is- 
raelitä si marii capitalisti ai aliaţilor. De când trăiesc, niciodată 
sufletul meu n'a fost supus la o tortură mai chinuitoare ca în 
timpurile acestea. Ce punea vârf măhnirii mele, eră faptul că s'a 
găsit Români nemernici și o presă murdară, zisă românească, 
care a susţinut înjosirea si robia ce ne-a impus’o cinstiţii nostri 
aliaţi. * Tot ce am suferit dela Nemti m’a durut mult, dar nu m’a 
revoltat. Dela o nație rapace, de parveniti, de spioni si trădători 
de sus până jos, care învățase cum trebuie să devasteze şi să 
răpească, dela o astfel de naţiune mă aşteptăm la tot. Nu mă 
aşteptăm însă la ce am văzut dela Franţa generoasă, dela Eng- 
litera gentlemană, dela America modelul lumii noi, repet, nu mă 
așteptăm dela aceste ţări la infamiile ce au făcut. Asa trebuie să 
vorbesc, cu toate că nu pot confundă aceste {ari cu reprezentanții 
lor: Wilson, Clemenceau si Lloyd George. Documentele ce le a- 
vem în mână, nu mai lasă nici o îndoială acum asupra: adevă- 
raților autori ai oceanului de lacrimi si de înşelăciune, în care 
a fost înmecată lumea de azi, si, care a distrus cea mai mare 
parte din efectele binefäcätoare ale păcii şi ale victoriei (Jean 
Finot în „Revue Mondiale“). 

„Calamitatea tratatului dela Versailles, zice mai departe 
d-sa, care a dat peste noi, a fost precedată de ameninţarea unei 
calamitäti şi mai mari, aceea a păcii separate dintre Intelegere. 
si Austria, care s'a tratat dela Decembre 1916 până la Octombre- 
1917, prin care: Muntenia eră să fie cedată Austriei, Moldova 
dată Rusiei şi Dobrogea urmă să treacă în posesiunea Bulga- 


1 după cum le-a dat Serbii. Nota autorului. 
2 Tache Ionescu, Al. Vaida-Voevod, etc., şi presa lor. Nota auto 
rului. 


460 


viei, Dacă pacea aceasta sar fi realizat, si putin a lipsit ca să să 
realizeze, Romania ar fi fost tradată de Intelegere si ar fi dis- 
părut de pe harta Europei. Dumnezeu însă ne-a scăpat. In urma 
acestora, un învăţământ general ni să impune: în tot cursul Isto- 
riei niciodată şi nici un popor, cuprinzând si pe Franţa, n'a 
făcut Ţării noastre cel mai mic bine decât când interesele lor s'au 
întâlnit cu ale noastre. Legăturile dar de rasă, demonstrațiile de 
simpatie, de dreptate şi de generozitate, care să pun zilnic îna- 
inte, mai ales de diplomaţi, ca să esplice faptele istorice, ori să 
le creieze, sunt nişte mascarade. Până acum şi de acum înainte 
încă câtăva vreme, singur egoismul sălbatic a fost si va fi că- 
lăuza afacerilor internaţionale. Să impune dar pe viitor ca ţara 
noastră să nu să bizue decât pe Dumnezeu si pe sine, si să fie 
mândră cu toţi. Acesta este un învăţământ de întâia ordine pe 
care l’a pus în relief marele răsboiu si cu deosebire tratatul dela 
Saint-Germain. In fine, după atâtea rele ce am avut, după atâ- 
tea pericole mari prin care am trecut, Romania Mare s'a infap- 
tuit şi în curând ea va străluci splendid în Univers. căci aşa este 
scris, acolo sus, în înaltul cerurilor, în Empireu.“ ; 


INCORONAREA DELA ALBA IULIA 


Incoronarea dela Alba lulha. 


Minunea minunilor s'a săvârşit, in fine, la Alba Iulia îm 
ziua de 15 Octombre 1923, de aci înatute zi sfântă a neamulu 
romanesc. S’a săvârșit în Alba Julia, în această veche cetate, în 
care s'au petrecut multe dintre cele mai nemuritoare si mai stră- 
lucite evenimente politice, nationale si culturale ale neamului no- 
stru; unde au stat în scaun Voevozii Ardealului; reşedinţa vechii 
mitropolii a Ardealului, unde s'au tipărit întâiele cărţi româneşti 
si unde a întrat în triumf Marele Voevod Mihaiu Viteazul .„„Domn 
al Ardealului, al Țării româneşti şi al Moldovei“; unde au fost 
franti pe roată Horia, Cloșea și Crişau, eroii revoluţiei dela 1784 
unde a suferit închisoare Avram Iancu, după revoluţia dela 
1848, dumnezeiescul cersitor si nebunul după dreptate al nea- 
mului românesc; unde, în fine, s'a desăvârşit în ziua del De- 
cembre (18 Novembre st. v.) Unirea tuturor Românilor; în acea- 
stă sfânta cetate, după 322 de ani dela întâia unire înfăptuită, 
de Mihaiu Viteazul, s'a îndeplinit astăzi, cu tot fastul si cu toată, 
splendoarea, actul măreț al incoronării Regelui și Reginei tutu- 
ror Românilor. 

Cu trei zile mai înainte, joi, 12 Octombré, s'au deschis Cor- 
purile legiuitoare prin următorul Mesaj Regal: 

„Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi. Ca o consfintire a 
unităţii naţionale cu atâtea jertfe dobândite, am hotărât să in- 
deplinim la Alba Iulia acum la începutul anului al nouălea al 
Domniei Mele încoronarea Mea si a Reginei. Sunt sigur că în 
această, zi de sărbătoare patimile trecătoare să vor stânge si că 
toţi fiii buni ai Patriei, însuileţiţi de aceeaşi dragoste de tara, 
să vor uni în jurul Tronului. Dorind ca în aceste zile să am cât 
mai aproape reprezentanţii Națiunii, ca să să afirme astfel încă 
odată puternica legătură dintre Mine si poporul Meu, pe care 
"voiesc să Mă razim în toate faptele Domniei Mele, v’am convo- 
cat, Domnilor Senatori si Domnilor Deputaţi, în sesiune extra- 
ordinară. După săvârşirea acestei inältätoare sărbători, Guver- 
nul Meu va supune deliberărilor Domniilor Voastre proiectele de 
legi acăror urgenţă să impune. Eu declar deschisă sesiunea extra - 
ordinară a Corpurilor Legiuitoare.“ 

. Ferdinand 


Preşedintele consiliului de ministri, Jon. I. C. Brătianu; 


464 


ministru la interne, general Artur Văitoianu; la agricultură si 
domenii, Alexandru Constantinescu; la instrucţiune, Dr. C, An- 
gelescu; la afacerile străine, IJ. G. Duca; la finanţe, Vintilă I. O. 
Brătianu; la sănătatea publică, muncă si ocrotiri sociale, Gh. 
Mârzescu; la comunicaţii, general Traian Moșoiu; la culte si arte, 
C. Banu; la justiţie, Joan T. Florescu; la industrie si comerţ, Va- 
sile P. Sasu; la lucrări publice, Dr. Aurel Cosma; la răsboiu, ge- 
neral G. Mărdărescu; ministri de stat: I. Inculeţ (Basarabia), 
I. Nistor (Bucovina). 

Vineri, 13 Octombre, au plecat din Bucuresti d-nii ministri 
I. 1. C. Brătianu si Văitoianu, pentru a duce in Alba Iulia, coroa- 
nele regesti ce urmau ca duminecă să fie puse pe capul scumpilor 


Coroana de oţel a M. S. Regului 


noștri Suverani. Aceste coroane au fost sfintite si slujite de înal- 
tii prelați: Mitropolitul Primat Miron Cristea, mitropolitul Pi- 
men al Moldovei, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, ar- 
hiepiscopul Gurie al Basarabiei si alţi multi episcopi. După ser- 
viciul religios coroanele au fost păstrate până duminecă în alta- 
rul Catedralei din Alba Iulia. 

Coroana M. S. Regelui este coroana din 1881 a regelui Ca- 
rol. Räsboiul din 1877 78, care adusese Independenţa Princi- 
patului România, avusese si trofeiele lui, smulse turcilor de vi- 
tejii Dorobanţi, porecliti Curcani. Din ţeava unui tun turcesc a 
fost tăcută Coroana de oţel, cu care a fost încoronat primul rege 


465 


al României. Cu aceasta a voit să să încoreneze si marele rege 
al tuturor Românilor. 


Coroana de aura M. S. Reginei. 


M. S. Regina Maria a ţinut să aibă o coroană în stilul celor 
întrebuințate de împărătesele imperiului bizantin. Pentru aceasta 


Dr. V. Bianu: Războiul României Mari. 80 


466 


M. Sa a dat pictorului Costin Petrescu, cel care a pictat si cated- 
rala, indicaţiile dorințelor Sale, care a executat desemnul, după 
care a fost turnată coroana la Paris, din aur masiv, în greutate 
de 1800 grame, aur dăruit de proprietarul Pocol. In calotă, ca 
şi pe bordura coroanei sunt numeroase pietri preţioase, turcoaze, 
opale, rubine si ametiste. 

Sâmbătă, 14 Octombre, dela 5 ore dimineaţa, au început să 
plece din Bucuresti la fiecare oră câte un tren cu parlamentari, 
ducând pe toţi deputaţii si senatorii prezenţi în Capitală. Intre 
senatori a fost şi scriitorul acestor rânduri, care a avut marea fe- 
ricire să aziste la această sfântă. Incoronare ca senator al cercu- 
lui Huedin, din judeţul Cojocna, asa că cele scrise aci sunt în 
cea mai mare parte văzute şi simţite de el. Trenul regal care du- 
cea pe M. M. Lor Regele şi Regina, împreună cu întreaga fami- 
lie regală a plecat sara la orele 10.45 din Sinaia si a sosit dumi- 
necă dimineaţa, 15 Octombre, la orele 9.15 în Alba Iulia. 

Intreaga clădire a gării era înveșmântată în brad şi stejar, 
cu admirabile chenare de cetină, artistic arangiate, pe cari erau 
agätate ghirlande de flori albe şi roșii, contrastând in mod ad- 
mirabil cu verdele închis al cetinei si stejarului; sus, în mijlocul 
frontului, erau splendid lucrate în flori si încunjurate cu ghir- 
lande de brad, bătute cu stegulete tricolore, cuvintele: Trăiască 
România Mare. Din toate colțurile clădirii si din imbinarea tutu- 
ror ghirlandelor răsăreau drapelele tricolore româneşti, ames- 
tecate cu drapelele marilor noștri aliaţi, lăsând să să înţeleagă 
ca oaspeţii să aflau în faţa unei märete si împunătoare sărbători 
naţionale. 

După ce trenul regal, frumos împodobit cu ramuri de brad 
şi drapele naţionale, a intrat în gară, pe peronul căreia erau de 
faţă, în afară de membrii guvernului, toate misiunile străine: 
franceză, italiană, engleză, spaniolă, portugheză, grecească, sâr- 
beasca, «cehoslovacă, belgiană, olandeză, daneză, norvegiană, sue- 
deză, elveţiană, polonă, germană, letonă, austriacă, americană 
şi japoneză, au descins Regele şi Regina, Regina Elisabeta a Gre- 
ciei, Regina Maria a Serbiei, Principele Carol cu Prinţesa Elena 
şi familia regală, fiind întâmpinați cu nesfarsite urale. 

Regele, purtând uniforma de vânători, cu busduganul în 
mână, primește raportul comandantului corpului 7 de armată, 
apoi urmat de suită trece în revistă compania de onoare com- 
pusă din elevii școalelor militare de infanterie, cu drapel si mu- 
zică. După revistă Regele şi Regina sunt primiţi de Primarul 
oraşului Alba Iulia, care le oferă pânea şi sarea tradiţională si 
îi salută cu următoarele cuvinte : ,Maiestätile Voastre ! In nu- 
mele locuitorilor oraşului Alba Iulia, cetatea sfântă care a fost 
sâmburele näzuintelor nationale a atâtor generaţii de Români, 
Va salutăm urând Maiestăţilor Voastre bun venit pe acest pă- 
mânt sfânt, care a primit si adăpostit şi pe marele voevod Mihaiu 
şi rugând pe Maiestăţile Voastre să guste după datinele strämo- 


467 


sesti din pânea şi sarea ce Vă oferim. Să trăiţi Mäiestätile Voa- 
„stre! Să trăiască întreaga augustă casă domnitoare“. 

După ce M. S. Regele mulţumeşte călduros d-lui primar, 
gustă împreună cu M. S. Regină din pânea si sarea oferită si 
„apoi împreună cu toată familia regală sunt primiţi si salutati 
călduros de persoanele oficiale prezente: membrii guvernului, 
președinții corpurilor legiuitoare, generalii dela comandanţi de 
divizie în sus, capii autorităţilor civile şi militare din localitate 
și un numeros public, cu urale şi ovatiuni. 

La ora 9°} să formează cortegiul regal, Regele si Regina ur- 
cându-să în prima trăsură ă la Daumont, iar Principii moste- 
nitori în a, doua trăsură. Cortegiul este precedat de 2 plutoane din 
„escorta regală, după care urmează trăsura mareșalului curţii re- 
gale, generalul P. Angelescu. Trăsura regală si cea princiară 
sunt escortate de fiecare parte de câte un general. Cortegiul regal 
să încheie prin ofiţerii generali călări şi apoi 2 plutoane din re- 
gimentul 4 roșiori. Astfel format, cortegiul regal să pune în mis- 
care şi în trap să îndreaptă pe Bulevardul Incoronării spre Ca- 
tedrală printre trupele, cari în sunetele imnului national isbuc- 
nesc în nesfarsite urale, împreună cu mulţimea care stationa pe 
strade şi la ferestre. In tot timpul avioane militare sburau dea- 
„supra cortegiului şi cetăţii Alba Iulia, făcând elegante și meste- 
gugite virajuri. 

Aspectul oraşului încoronării este feeric; el iti făcea impresia 
unei păduri nesfarsite de drapele. Dela gară, cele două străzi 
principale: una care duce în centrul orașului şi cealaltă, nouă, 
<onstruită în anul acesta, care duce deadreptul în Cetate, la Ca- 
tedrală, și pe care trece cortegiul regal, sunt largi și curate, 
având deoparte si de alta stâlpi infasurati în verdeatä, iar la 
mijloc incinsi cu câte o ghirlandă mare de îlori. In varful fiecă- 
rui stâlp era fixat câte un drapel naţional, de 5 m. lungime si 2 
m. lăţime. Din loc în loc erau märete arcuri de triumf. De altfel 
toate străzile erau împodobite cu verdeață și drapele. Toate stră- 
zile erau pline de lume şi abia puteai să te miști în mulţimea 
acelora cari din toate unghiurile ţării au năvălit în Alba Iulia. 
Tärani, tärance, bătrâni, tineri, copii, bărbaţi, femei, preoţi, in- 
vätätori, funcţionari, ofiţeri, etc., veniseră cu miile şi oraşul era 
plin ca un stup. Toate casele, școlile, otelele, cafenelele, restau- 
rantele, cofetäriile, bodegile, gemeau de lumea care inundă oraşul, 
dela gară si de prin toate barierile pe jos, în căruţe, care cu boi, 
irăsuri si automobile. Intreg sufletul neamului românesc să con- 
-centrase si vibra în cetatea sfântă a lui Mihaiu Viteazul. 

La apariţia cortegiului regal în curtea catedralei, publieul 
numeros care stationà în tribune si în colonadele locuinţelor re- 
gale din jurul catedralei ovationeazä călduros şi îndelung pe 
Maiestăţilor lor: Casele militare regale şi princiare, Mitropolitul 
Primat cu ceilalţi mitropoliți, precum si preşedintele consiliului 
de ministri cu preşedinţii Corpurilor legiuitoare. 


80° 


468 


După ce Suveranii sunt salutati si binecuvântati de Prima- 
tele României, Li sărută crucea si întră în biserică, unde să aflau 
persoanele oficiale învitate. Regele este condus de Mitropolitul 
primat, iar Regina de Mitropolitul Moldovei până la mijlocul 
bisericii în fata amvonului si după ce să închină de 3 ori, Regele 
ocupă tronul din dreaptă şi Regina pe cel din stânga. In tot tim- 
pul acesta corul cântă si dă răspunsurile la slujba religioasă şi 
la ora 10 începe sfinţirea Coroanelor regale prin slujba si Rugă- 
ciunea de sfintive făcută în altar si la usa impărătească, după 
care să ceteste apostolul si evangelia. In urmă Mitropolitul pri- 
mat luând cu un stergar de mătasă Coroana de oţel a Regelui o 
dă unui Mitropolit şi mantia unui alt Mitropolit, tot asa să proce- 
dează cu Coroana de aur si mantia Reginei. Eșind apoi cu toţii 
din altar, precedati de Mitropolitul primat, acesta înmânează cu 
un stergar de matasă coroana Regelui d-lui Mihail Ferechide, 
preşedintelui Senatului, care o primeşte pe o perină de mătasă, 
iar mantia Regelui este înmânată generalului Al. Lupescu, co- 
lonelului comandant al regimentului 1 vânători si celui mai tânăr 
sub-locotenent din acel regiment. Cu același ceremonial să înm'i- 
nează coroana Reginei d-lui Mihail Orleanu, președintele Came- 
rei, şi mantia Reginei generalului I. Popovici, colonelului coman- 
dant al regimentului 4 rosiori si celui mai tânăr ofiţer din acel 
regiment. i 

După aceasta, Regele apoi Regina, invitati de Mitropolitul 
pirmat prin câte doi Mitropoliti să duc în mijlocul bisericii la 
amvon si îngenunchiază pe câte o perină cu emblema ţării, după 
care si Mitropoliţii  îngenunchiază toţi. lar Mitropolitul Pri- 
mat rostește Rugăciunea de Incoronare a M. S. Regelui: 

„Doamne Dumnezeule, Impäratul Imparatilor si Domnul 
Domnilor — Cela ce în purtarea Ta de grije ai trimis poporului 
românesc voievozi ca Basarab, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel 
Mare, Mihaiu Viteazul, pe voievodul mucenic Constantin Brân- 
coveanu si pe Inteleptul Carol — cu genunchii plecaţi si cu inima 
smerită cădem înaintea Ta si îndrăsnim a Te rugă din adâncul 
sufletelor noastre, si pe Tine, Cela ce croiesti soarta popoarelor: 
— Insuti si acum caută din tronul cel ceresc al slavei Tale asupra 
pământului roinânesc, celui răscumpărat prin jertfe şi scump 
sângele fiilor săi, şi iă sub scutul aripilor Tale pe credinciosul 
robul Tău, Ferdinand I, pe carele ai binevoit a-L pune Domn și 
Stăpânitor al României întregite; îmbracă-L şi cu putere de sus 
si pune pe capul Lui Coroana, din care strălucesc mai mult de- 
cât pietrile cele scumpe, virtuțile poporului român. Aseazä-L pe 
El pe tronul dreptăţii: päzeste-L cu arma Sfântului Tău Duh, 
arătându-L biruitor infricosat asupra tuturor duşmanilor ţării. 
Doamne, Cela ce îndrumezi pe regii pământului, ca un a toate 
Stăpânitor, povätueste si pe gloriosul nostru Rege Ferdinand 
si-L învrednicește să desävârseascä lucrul ce L’ai încredinţat 
Lui; călăuzește-l paşii în toate zilele vieţii Sale, ca să fie un bun 


469 


„părinte pentru toţi fiii ţării, de orice neam si credinţa. Incalzeste 
inima Lui de dragostea către ţară și popor si sädeste în ea mila 
fata de cei în suferinţe. Fä-I parte de sfetnici luminaţi si fără de 
prihană, și întăreşte credinţa supușilor Săi, ca — uniţi în cugete 
si simtiri — să ducă moștenirea Ta aceasta {ara româna — 
in pace şi liniște la fericire si glorie. Intăreşte-L întru credinţa 
cea către Tine şi biserca Ta cea sfântă, care a fost in trecut nu 
numai mântuirea sufletelor părinţilor nostri si farul conducător 
şi călăuza probată a neamului pe căi pline de primejdii, ci va 
fi şi în viitor cea mai sigură garanţie a ţării noastre. Arată-L 
apărător al drept mântuitoarei credinţe strămoșești si al aşeză- 
mintelor ei, ca să reînvieze vechea lor strălucire, si sa judece po- 
porul Său îniru dragoste si pe cei gresiti întru bunătate. Ca prin 
aceasta, să să învrednicească, precum de iubirea ţării Sale, aşa 
şi de vesnica Ta împărăție. Inmulteste, Doamne, zilele vieţii Lui, 
ale iubitei noastre Regine si ale întregei Sale auguste familii, în- 
tru sănătate îndelungată. Revarsä și asupra ţării noastre în toată 
vremea, mila Ta, dăruindu-i bună liniștea văzduhurilor, îmbel- 
sugarea roadelor pământului si toate cele ce sunt spre trebuinta 
cea vromelnică și veșnică a poporului ei. Să nu întorci fata Ta 
de către poporul nostru pentru păcatele sale, ci — în negrăita 
Ta bunătate — milueste-l, ca să să simtă zilnic mâna Ta ocroti- 
toare, şi prin toate lucrările şi faptele Sale spre binele Lui si 
al ţării — sä-Ti slujească Tie, acăruia este împărăţia si puterea 
şi slava, acum și pururea si în vecii vecilor. Amin“. 

După terminarea rugăciunii Mitropolitul primat esclama 
„Vrednie Este la care corul cânta repetând de 3 ori ,,Vrednic 
Este“. Să citeşte apoi Ectenia si Polihronul si apoi corul înto- 
nează Inul de Slavd pentru incoronarea M. S. Regelui l'erdi- 
nand şi M. S$S. Reginei Maria ai României Mari. 

In același timp cu oficiarea slujbei religioase pentru incoro- 
marea Suveranilor la Alba Iulia sau oficiat slujbe religioase si 
s'au tras clopote la toate bisericile din întregul cuprins al Româ- 
niei întregite. 

Serviciul religios înăuntrul catedralei fiind terminat, sa for- 
mează cortegiul pentru eșirea din biserică în felul următor: ad- 
jutantii regali si princiari, administratorul domeniului corou- 
nei, maiestrul de ceremonii si maiestrul vânătorilor regale, ma- 
resalul curţii regale, ministrul curţii regale, M. S. Regele condus 
de Mitropolitul primat, M. S. Regina condusă de Mitropolitul 
Moldovei, președinții Senatului și Camerei cu coroanele regale 
între doi Mitropoliţi, ofiţerii cu mantia Regelui între doi Epi:- 
copi slujitori, ofiţerii cu mantia Reginei între doi Episcopi slu- 
jitori, membri guvernului, înaltul cler, misiunile străine incun- 
jurate de Episcopi şi Şefii confesiunilor, restul invitaţilor din 
biserică 

Astfel format, cortegiul să îndreaptă prin mijlocul curţii 
catedralei drept spre clopotniţă și trecând pe sub ea să duce spre 


470 


baldachinul anume așezat ceva mai departe între două tribune 
cu faţa către eșirea din cetatea Alba Iulia. In tribuna din dreapta 
au fost toţi parlamentarii, iar în cea din stânga invitaţii. 

Adjutanţii regali și princiari să opresc în, fata baldachinu- 
lui în dreapta și în stânga. Regele și Regina, conduşi de Mitro- 
politul primat si Mitropolitul Moldovei, să urcă pe estradă sub» 
baldachin, urmaţi de președinții corpurilor legiuitoare cu coroa- 
nele regale, cari trec în fata Maiestätilor Lor. Generalii şi ofiţerii. 
purtători ai mantiilor regale se urcă pe estradă la spatele Suve- 
ranilor şi Ii îmbracă cu aceste mantii. 

Mantiile de incorunare sunt opera de concepţie a pictorului 
Costin Petrescu; ele sunt concepute în stilul vechilor mantii de 
origine bizantină, cunoscute sub numele de Dulmatice. Această, 
formă a fost adoptată de cavalerii de Malta si a devenit apoi tra- 
ditionala în ceremonialul capetelor incoronate. In privinţa deco— 
raţiunii pictorul Petrescu s'a inspirat din ornamentica veche ro- 
mânească, a bisericilor si documentelor religioase, urmând totus, 
un spirit ornamental care amintește bogăţia costumelor oltenești. 

Voiu descrie aci numai mantia Reginei. Pe o stofă generală de- 
aur, prin care să străvede o nuanţă purpurie, este aplicată o grea 
pelerină ornamentală cu împletituri, înflorită cu broderii de aur, 
cari închid într'un episod un M încoronat. Bordura superioară 
a acestei pelerine să prelungeşte dealungul întregii mantii cobo- 
rându-să de pe umeri si ocolind toată semicircumferinţa trenei, 
care sa desfășură pe o lunigme de 7 metri. Pe piept două mari 
paftale de aur, inlantuind intr’un chip foarte bogat faldurile la- 
terale; motivul dominant al acestei borduri este un ornament 
bizantino-românesc inspirat de podoabele dela Mânăstirea Se- 
cul, împletind in mişcarea lui, niște gaitane, care de 7 ori pără- 
sesc linia de continuare a bordurei, spre a da naștere unui in- 
cadrament de spice de grâu, in care sunt închise 7 cartuşe, ce cu- 
prind fiecare câte una din mărcile celor 5 ţinuturi românești si 
cele 2 steme ale familiei Hohenzollern si Coburg. Aceste cartușe” 
să sfarsesc în partea lor de sus printr'o ornamentatie curat na- 
tionalä, care închide crucea albă a M. S. Reginei. Ca o încadrare 
a acestui chenar este aplicată o bandă de hermină. Suprafata, 
întregii mantii este preserată de fleuroane stilizate, cari amintesc 
ornamentele des întrebuințate de vechii nostri zugravi. Mantia 
Regelui este concepută în acelaşi spirit dominant, diferențiată, 
numai prin motivele care o alcätuesc. 


Incoronarea Regelui şi a Reginei să face astfel: 
„Președintele Senatului prezintă Regelui coroana de oţel ros-- 
tind următoarea cuvântare: „Anii cari au trecut dela suirea 
Maiestăţii Voastre pe tronul neuifatului Rege Carol au mărit strä- 
lucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun dela Plevna, 
coroana primului Rege al României independente. Coroana pe 
care aleșii ţării o prezintă astăzi Maiestatii Voastre este coroana: 


471 


primului Rege al României întregite, cu hotarele dela. Tisa la Nis- 
tru şi la Marea Neagră. Realizarea idealului visat de genera- 
tiile trecute, dobândită, de Maiestatea Voasträ cu ajutorul marilor 
Aliați şi graţie sacrificiului generos a sute de mii de copii ai {a- 
rii, este azi un fapt împlinit, si încoronarea Maiestăţii Voastre 
consacră faptul istoric şi-l aşează în plină lumină. Coroana de 
oţel va aminti pururea Românilor exemplele de iubire de ţară, 
de devotament absolut, de energie neclintită, date de Regele lor, 
atât de inimos secondat de M. S. Regina; va aminti locuitorilor 


un 
CUPRA 


M. S. Regele Incoronat. 


dela ţară intrarea lor în viaţa publică si dobândirea proprietä- 
ilor pământului pe care îl muncesc. Nu este un bun Român, Sire, 


472 


care să nu aducă azi Maiestăţii Voastre tributul său de iubire şi 
de credinţă, intr’un cuvânt, într'un cuget, toţi urează călduros, 
să trăiţi ani multi fericiţi şi glorioşi asigurând tot mai cu te- 
meiu prosperitatea şi propăşirea neamului“. 

M. S. Regele ia Coroana de oţel şi ş'o aşează pe cap. 

Preşedintele Camerii deputaţilor prezintă Reginei Maria 
coroana de aur, rostind următoarea cuvântare: ,,Maiestate! Cu 
mândrie Românii Vă încoronează şi câte urări nu să fac azi în 
cele mai depărtate unghiuri ale ţării pentru fericirea Voastră 
şi a Familiei Voastre, căci intrunifi toate virtuțile, pe cari Doam- 


M. S. Regina Incoronata. 


nele din epoca eroică a trecutului nostru le aveau. Comoara bu- 
nätälii ce sufletul vostru posedă o răspândiţi ca o rouă binefă- 


1 


473, 


&ätoare asupra nenorocitilor. Dar acolo unde rolul Vostru, Ma- 
iestate, a atins culmi sufletești, a fost atunci când furtuna sa ab1- 
tuse cu atâta violenţă asupra ţării noastre, încât unii credeau ci 
totul s'a sfârșit şi atunci Maiestatea Voastră a fost între acei cari 
n’au pierdut nici o clipă măcar credinţa în succesul final si ati 
dat tuturora exemplul de bärbätie si nădejde, asa ca în vremu- 
rile viitoure Veţi fi pildă de aceea ce trebuie sa fie o Regina. Sa 
va spune pe atunci în basmele poporului nostru ca a fost odată 
ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu sar fi povestit, o ţară mare 
si frumoasă, cu câmpii și plaiuri, munţi si ape, cum numai ca 
avea în lume, și în acea ţară o Împărăteasă, și bună si frumoasă 
şi inteleapta, a impärätit alături de viteazul Ei Sot peste un popos 
cuminte ce-l adorau. Si au avut Ei copii multi, băieţi niște feti- 
frumoși, fete adevărate Ilene Cosânzene, dar asa de frumoase, 
încât la soare te puteai uită, dar la ele ba. Si au venit de pest» 
nouă {ari si mări crai vestiți ca să le peteasca, căci aiurea nu 
găseau crăiese asa mândre si mai cuminte. Si basmul să va înșir. 
mereu povestind de märetele fapte ale acestor Impărați. Termi- 
nând, fac o urare, ce împreună cu mine o face tot poporul: Să 
dea Dumnezeu ca la vatra ţării românești norocul să-și aleaga 
pentru totdeauna lăcașul, iar Vouă, Sire si Doamnă, Vă urez va 
drumul Vostru tot înainte să Vă fie semănat cu flori“. 


M. S. Regina îngenunchiază si M. S. Regele ia Coroana de 

aur si 1-0 așează pe cap, o ridicit de mână și o sărută pe frunte. 

In aceste momente solemne muzicile militare cântă Imnul 
Regal; toate trupele, poporul si persoanele de faţă, adânc emo- 
tionate, strisă Ura, iar 101 lovituri de tun bubuie în străvechea 
celalei lui Mihaiu Voda si a Unirii: acroplane militare sboara 
deasupra ei, clopotele bisericilor din Alba Julia si din întreaza 
ţară vestesc Incoronarea săvârșită a M. S. Regelu Ferdinand I si 
a M.S. Reginei Mavial... 

Clipu în care, în fata valurilor mulțimii, Regele şa luat co- 
roana de oțel, din mânile presedintelui Senatului, și s'a încoronat 
va rămânea neuitată pentru cei prezenţi.  Uralele și strigătele 
„Trăiască“ făceau să clocoteascä väsduhul. A fost clipa în care 
marea taină, umbrită de vis, s'a împlinit. A fost sfânta clipă pen- 
tru care atâtea rânduri de Români au luptat, au suferit si s’au 
jertfit. Ca o cordea cinematografică, feerică a trecut pe dinainte" 
ochilor minţii noastre tot trecutul de suferinţa și de durere, de 
măreție si de glorie al neamului nostru si la zâmbirile zărilor, 
ca un soare, s'a scoborât între noi, strălucitor si măreț, minutul 
înfăptuirii sfântului vis. Să trăiască Regele tuturor Românilor, 
a fost strigătul isvorât, ca din adâncurile istoriei, din piepturile 
mulţimii, care s'a întins ca o mare peste tot platoul până sub pi- 
cioarele dealurilor din apropiere. 

Tar când iubita noastră Crăieasă a primit pe cap coroana 
de aur, făurită după chipul vechilor coroane ale domnitelor 


474 


noastre, la a ingenunchiat, in fata suferin{elor Ei, ale crăiescu- 
lui său tovarăș si ale neamului întreg, care i-a däruit’o, multu- 
mind lui Dumnezeu, care a sortit poporului românesc acest mă- 
ret si sfânt ceas de răsplată si de bucurie. pentru toate suferin- 
fele și jertfele sale fara de număr.... 

In acele clipe ochii tuturora erau plini de lacrimi, lacrimi 
de fericire. Strigätele de Ura si Trăiască au răsunat si murmurat 
ca talazurile mării, înăbușite de plânsul de bucurie al celor mai 
mare(e clipe din viata neamului. Intreaga istorie a Românilor s'a 
îngrămădit ca prin farmec, în stropul luminos al acestei înge- 
nunchieri regesti. 

„Auzi cum sună clopotele si sună, sună, sună ! Multe clo- 
pote, a zis geniala noastră Regină, am auzit Eu sunând în felu- 
ritele clipe ale vieţii mele; clopote vesele si jalnice, clopote de săr- 
bătoare și clopote prevestitoare, dar clopotele ce astăzi sună au su- 
net deosebit. Ca multe glasuri laolaltă ele vestesc că o ţintă a fost 
atinsă, că un scop a fost îndeplinit, că un vis s'a înfăptuit; ele 
să înalţă ca o rugăciune fierbinte, doar ca, în această singură zi, 
toate inimile să bată la fel, căci îngăduit-a Domnul că aceasta. 
zi să vină. Din neam în neam, crescuţi în credinţa că Domnito- 
rii au o sfântă chenare de îndeplinit, ziua încoronării noastre, 
în ochii întregului popor, nu poate fi pentru noi decât o zi de ru- 
găciune şi mulţumire către Cer, o zi în care cu umilinţă înge- 
nunchiem, amintindu-ne de făgăduiala noastră, nu numai de a. 
domni, dar si de a sluji. Am slujit după luminile noastre, am slu- 
jit cu inimile pline de dragoste; nădejdea ne-a susţinut şi credinţa 
în poporul nostru a fost temeiul pe care ne-am sprijinit. Lung 
a fost drumul ce a dus spre această zi, lung, anevoios si plin de 
jertfă, si lung si anevoios ne mai stă încă drumul înaintea noas- 
tra, învelit în taina zilelor ce au să vină. Dar clopotele sună....: 
ele chiamă tot omul la bucurie, la bucurie nu la teamă, nu la 
ură si nici la îndoială. Asa de puternice si de stăruitoare sunt 
glasurile lor, pare că ar fi chiar bătăile inimii mele bk 
Si clopotele sună, sună, 


sună...“ 

După încoronare M. S. Regele să adresează preşedinţilor 
corpurilor legiuitoare cu următoarele cuvinte: „Cu adâncă emo- 
tiune primesc, în chip solemn, această coroană, moştenită delu 
neuitatul şi înțeleptul meu unchiu ca un simbol al vilejiei româ- 
neşti şi al unirii între Domn si Tard şi care plină de strălucire s'a 
aşezat, acum 41 de ani, pe capul intdiului rege al României, după 
răsboiul independenței şi proclamarea regatului. Atotputernicul 
ne-a invrednicit s'o vedem azi mai străluciloare, azi când in urna. 
grelelor lupte purtate de întreaga suflare românească, ea simbo- 
Hzează indeplinirea acelui mare şi sfânt dor secular: Unirea tu- 
turor țărilor locuite de Români. Dea Domnul, ca această Coroană, 
împreună cu uceea a scumpei Mele Soții şi vrednica tovarăşă :le 
muncă şi suferință pentru binele obstesc, să incununeze din near 


475- 


în neam pe iubiții nostri urmaşi într'o Românie pururea glori- 
casă şi fericită. Sus nimile! Si să glăsuim după chipul strämosi- 
lor: Aceusta este ziua pe care a făcut'o Domnul să ne bucuräin 
şi să ne veselim într'ânsa şi unii pe alții să ne imbrälisäm şi să 


Incoronarea MM. LL. Regelui si Reginei 
în Alba Iulia. 


zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertäm toate pentru 
sfânta unire. Asa să fie !* 

In acelaşi timp 4 crainici, postați in cele 4 colţuri ale cetă- 
tii Alba Iulia, cetesc poporului următoarea proclamatiune : 


476 


„Prin gratia lui Dumnezeu şi voința Naţională am moste- 
nit Coroana lomâniei, după glorioasa domnie a Regelui Inte- 
meietor. Suindu-Mă pe Tron am rugat Corul să dea rod muncii, 
ce, fară preget, eram hotărât să închin iubitei mele Jan, ca bun 
Român si Rege. Pronia cerească a binecuvântat si prin barbatia 
poporului și vitejia ostasilor ne-a dat să lärgiin hotarele Regatu- 
lui şi să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am \e- 
nit astăzi cu Regina, care ne-a fost tovarășe în credintä neclin- 
tită la rästriste si la bucurie, ca printr'această sărbătoare să con- 
sacrăm in fata Domnului si a scumpului nostru Popor legătura 
ce ne unește deapururea cu dânsul. Punând pe Capul Meu, in- 
tr'această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oţel dela 
Plevna, pe care noi si glorioase lupte au făcut'o pe veci Coroana 
României Mari, Mă închin cu evlavie memoriei celor cari, în toate 
vremurile și de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca si 
prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională si salut cu dra- 
goste pe acei cari au proclamat’o într'un glas si o simtire dela 
Tisa până la Nistru si până la Mare. Intr'aceste clipe gândul Meu 
să îndreaptă cu recunoștință către viteaza și iubita noastră ar- 
mată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Popo- 
rul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate și să pro- 
păşească în linişte, frätie și muncă harnică. Cu inima plină de 
dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului Meu: Vreau 
ca țărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le 
dea toată puterea de rodire în folosul ei si al binelui obștesc. Vreau 
ca muncitorimea, credincioasă Patriei, să-și afle soarta tot mai 
prosperă intr’o viaţă. de armonie si de dreptate socială. Vreau 
ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai Ţării, fără deo-- 
sebire de religie și de naţionalitate, să să folosească de drepturi 
egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Sta- 
tul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. 
Vreau ca Românii din toate straturile sociale, insufletiti de nă- 
zuinta unei depline înfrăţiri nationale, să să folosească toţi de 
legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei Mele, 
printr'o întinsă si înaltă desvoltare culturală, Patria noastră să- 
si îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renașterea 
Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite sbuciu- 
mări. Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii, voiu 
avea sprijinul tuturor bunilor fii ai Ţări, nedespartiti în gând 
si în faptă în jurul Tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintita 
unire cu Poporul Meu, voiu închină toate puterile Mele de om și 
de Rege şi asupra ei chiem, în această zi solemnă de înălţare su- 
fletească, binecuvântarea celui A-Tot-Puternic“. Alba Julia, 15 
Octomvrie 1922. Ferdinand |. 

Răspunsul Regelui dat presedintilor corpurilor legiuitoare 
si această proclamatiune către popor au făcut o adâncă impre- 
siune. Cuvintele Regelui, duse cu acest prilej să însufleţoască toate 
unghiurile ţării, sunt capod’opere oratorice, in care frumuseta 


4TT 


limbii românești si măreţia muzicală a formei să armonizeaza 
admirabil cu sincera si calda energie a fondului lor politic 30- 
lemn si profetic. 

Ceremonia încoronării sfârșindu-să, Regele si Regina, im- 
bracati în mantiile regale şi cu coroanele pe cap, mergând sub 
baldachinul purtat de ofiţeri, au pornit spre apartamentele re- 
gale, însoţiţi de familiile regale și princiare, de principii moste- 
nitori, membri guvernului, misiunile străine si ceialalti invitaji, 
iar corul din fruntea cortegiului cântă: ..Mântuieste Doamne po: 
porul Tău“. 

Trecerea Regelui și Reginei prin curtea bisericii a stârnit 
călduroase ovatiuni si nesfârșite urale din partea poporului, cari 
sau intarit şi mai mult când Suveranii sau arătat pe terasa a- 
partamentelor regale. Aci Maiestatile Lor au fost călduros feli- 
citate de persoanele oficiale, după care au trecut în apartamente 
la ora 11.30, unde președintele consiliului de miniştri a prezen- 
tat Regelui şi Reginei spre semnare Actul de Incoronare pe per- 
gament, cu următorul conţinut : 

„Noi, Ferdinand I, Regele României, urmând la Tron prin 
drept de moştenire în ziua de 28 Septemvrie 1914, după trecerea 
la, cele vecinice a slăvitului Nostru unchiu, Carol I, Cel care ru 
ajutorul marilor patrioţi, prin înțelepciunea si bärbätia popo- 
rului si vitejia oștirii a cucerit independenţa şi întemeiat Rega- 
tul, Am început cu binecuvântarea lui Dumnezeu Domnia Noastră 
în zilele grele de mari primejdii, dar si de mani nädejdi..Cea din- 
tai grije a Noastră a fost ca neamul, in fruntea căruia M'a aşezat 
Pronia cerească să nu piarză prilejul de asi asigură dreptul de 
a trăi netrunchiat si de sine stătător. Luptele, jertfele si toată 
truda gencratiilor trecute, cari dealungul veacurilor au isbutit să 
înalțe treptat dar sigur clădirea trainică a Statului Nostru inde- 
pendent Imi luminau Zarea şi îmi întăreau sufletul întru împli- 
nirea datoriei Mele sfinte de Domn şi de Român, cu încrederea 
în Dumnezeu si în puterea de viaţă a neamului. Indemnat de cu: 
vântul întregului popor și ajutat de sfatul acelora, cari cu cre- 
dinţă sau închinat Ţării şi Tronului, Am purtat räsboiul intre- 
girii neamului si biruind rästristele Am văzut înfăptuită unita- 
tea naţională, de atâta vreme aşteptată. In ziua de 9 Aprilie 1918 
Basarabia s'a alipit de patria mumă; în ziua de 28 Noemvrie 
1918 Bucovina a revenit la vatra strămoșească, iar la Alba Iulia 
în ziua de 1 Decemvrie 1918 Banatul, Ardealul și părţile ungu- 
iene locuite de Români sau declarat într'un singur glas unite 
pentru vecie cu Regatul Român. Spre a chemă binecuvântarea 
lui Dumnezeu asupra acestor märete fapte din cari a esit Ro- 
mania Mare si spre a le dă o consfintire în fata scumpului no- 
stru popor, Ne-am adunat cu toţii la Alba Iulia, străvechia cetate 
a Daciei Romane şi a gloriei lui Mihaiu Viteazul și aici, azi 15 
Octomvrie 1922, de’ faţă fiind membrii Familiei Regale, repre- 
zentantii Suveranilor si ţărilor aliate si amice, Senatul si 


478 


Adunarea deputaţilor, căpeteniile armatei, membrii tuturor cor- 
purilor constituite ale ţării, Academiei Române si Universitätilor, 
delegatiunile comunale urbane si rurale din întreagă ţară si re- 
prezentanţii tuturor confesiunilor, Ne-am încoronat Eu şi scumpa 
Mea. soţie Maria, părtaşa suferințelor şi bucuriilor Mele si ale 
ţării, si pentru ca neuitată să fie amintirea zilei de azi Am in- 
tocmit și subscris în al noauălea an al domniei Noastre 
acest de faţă document.“ Ferdinand. Maria. 

După aceasta persoanele învitate s'au îndreptat spre Sala 
Unirii şi Sala Teatrului, unde la ora 1 a avut loc, în acelaşi timp 
două dejunuri oferite de Preşedinţia Consiliului de Minisri şi la 
care au luat parte Suveranii, familia regală, principii străini, mi- 
siunile străine şi persoanele ataşate pe lângă ele, guvernul, corpul 
diplomatic, deputaţii şi senatorii, etc., si toate persoanele oficiale 
învitate la Incoronare, în total 350 persoane in Sala Unirii si 
700 în Sala Teatrului. 

In acelaşi timp, în jurul Mănăstirei din Alba lulia, în ba- 
răci special arangiate, a avut loc ospätul poporului, Ja care 
au luat parte douăzeci de mii de ţărani, sosiți din toate coltu- 
rile ţării pentru a sărbători Incoronarea iubitilor nostri Suverani. 

După terminarea dejunului, la ora 2, Regele și Regina, fa- 
milia regală si princiară, principii străini, să retrag în aparta- 
mentele regale pentru a să pregăti pentru revista si defilarea 
trupelor. 

Până la ora 2"/2, trupele au fost așezate în careu pe platoul 
de revistă dela sud-vestul Cetăţii, iar persoanele învitate au luat 
loc în cele două tribune special construite şi frumos impodobite 
cu covoare şi drapele naţionale. Un public foarte numeros și mai 
ales ţăranii umpleau câmpul de defilare in fala tribunelor in 
apropierea trupelor. 

La ora 2*/2, Regele, in uniformă de vânători, apare însout 
de Regină, în uniformă de general de cavalerie, amândoi călări pe 
cai albi, şi să îndreaptă în trap, trecând printre cele două tribune 
unde sunt frenetic ovationati de public, spre câmpul de revista, 
urmaţi de principii Carol si Nicolae, principii străini, mareșalul 
Foch cu generalul Berthelot, atasatii militari, generalii inspectori 
de armată, comandanții de corpuri de armată si de divizii, gene- 
ralii superiori atașați pe lângă misiunile străine şi casele militare 
regale și princiare. Astfel Regele şi Regina trec pe rând în revistă 
trupele în sunetul imnului national si strigăte de Ura ale celor 
peste 15000 de soldaţi şi ofiţeri. 

După terminarea revistei, Suveranii luând loc între cele două 
tribune, având în spate pe principii Carol si Nicolae, principii 
străini şi mareșalul Foch, iar în rândul al doilea pe atasatii mi- 
litari, ofiţerii generali şi superiori călări, primesc începând dela 
ora 3.45 defilarea trupelor sub comanda generalului Enric Ci- 
hoschi, comandantul corpului 7 de armată, care după ce defilează 


479 


trece în stânga Regelui, în sunetul a nouă muzici militare unite, 
cari au început cu marșul triumfal. 

Defilarea a început cu micii dorobanţi, băieţi si fete în admi- 
rabjle costume albe, cari au produs mare entuziasm; apoi au ve- 
nit elevii școalelor primare şi secundare din localitate, cercetasii, 
şcolile militare de ofiţeri, subofiteri si de marină. Vin apoi cele 
154 drapele sfârticate şi ciuruite de gloantele din răsboiu ale regi- 
mentelor, cari au fost salutate cu respect și admiraţie de cei pre- 
zenti. Urmează divizia de vânători, cu un efectiv cam de 4000 oa- 
meni, sub comanda prinţului Carol, moștenitorul tronului. Deti- 
larea prinţului Carol, călare, în capul diviziei, și a prinţului Nico- 
lae, pe jos, în capul primului pluton din prima companie a regi- 
mentului 1 vânători au stârnit ovatiuni calduroase. 

Cu începere dela ora 4.30 începe să treacă, defilând rând pe 
rând, detașamentele tuturor regimentelor decorate cu ordinul mi- 
litar de răsboiu Mihaiu Viteazul, toate aceste detașamente formând 
o divizie cam de 4,800 oameni sub comanda bravului general C. 
Scărișoreanu, fost comandant al diviziei 9 in timpul răsboiului 
naţional. Trece apoi divizia 18, cam de 5,300 oameni, toţi din Ar- 
deal, sub comanda generalului Pap. In urmă defileaza artileria 
diviziilor, bateria de artilerie grea, brigada 2 rosiori, în fruntea 
căreia a defilat M. S. Regina, care a dat onorurile cu cravasa, 
brovocând călduroase ovatii. Urmează matelotii, escorta regală. 
sfârșind cu carele de răsboiu (tancuri), în număr de 16. In 
tot timpul defilării peste 20 de aeroplane au sburat pe d'asupra 
câmpului. 

Astfel a decurs această strălucită defilare în aplauzele si ova- 
tile entuziaste ale azistentilor si neuitată va rămânea această zi ‘Je 
glorie a neamului românesc. Tinuta trupelor a fost perfecta star. 
nind admiraţia unanimă. Mareșalul Foch, învingătorul, adâne 
impresinat a adus elogii armatei noastre zicând: „Sunt convins 
acum, când am văzut ostuşii voştri, de patriotismul, disciplina, 
insufletirea si vitejia armatei române de care s'a auzit atâta bine“. 
Deasemenea ș'au exprimat admiraţia si celelalte misiuni mi- 
litare. 

Defilarea terminându-se la ora 5'2:, Suveranii au pornit 
spre gară însoţiţi de același cortegiu impunător ca și la sosirea 
în curtea catedralei. Pe tot percursul zeci de mii de ţărani um- 
pleau străzile si au aclamat cu mare entuziasm pe iubiții nostri 

- Suverani. Sosind la gară Regele și Regina cu familia regală, prin- 

cipii români şi străini, au fost primiţi de persoanele oficiale si 
de către numerosul public cu călduroase ovatiuni de dragoste st 
urale nesfârşite, în timp ce muzica militară cântă imnul naţional, 
iar compania de onoare da onorul. La ora 6°: trenul se pune în 
mișcare spre București și Regina, îmbrăcată încă în costum de 
general și stând în ușa vagonului mulţumeşte făcând semne de 
salutare multimei. Din oră în oră pornesc apoi celelalte trenuri 
cu invitaţi. 


480 


Incoronarea dela Alba-lulia s'a terminat sara la ora 9 cu o 
mare retragere cu torte, iar muzicile militare au cântat până la 
miezul nopții. 

Serbärile Incoronarii in Capitala, 

In acelaşi timp, lu aceeași oră în care sau Incoronat Suvc- 
ranii la Alba lulia s'a oficiat in Mitropolia Capitalei un Te-deum 
de către Arhiereul Meletie Dobrescu Constanteanul, încunjurat de 
intreg clerul metropolitan, de faţă fiind toate autorităţile civile 
si militare. După serviciul divin, întreagă azistenta a esit în cur- 
tea mitropoliei, unde generalul Davidoglu a rostit trupej urmă- 
toarea cuvânture: „lubiţi Camarazi. Sunt mai bine de 300 de ani 
decând Mihaiu Viteazul, marele Domnitor român, a consfințit 
unirea, cea sfântă a tuturor Românilor. O mână criminală a vrut 
ca acest sfânt erou al românismului, să fie răpus, — şi apoi, vi- 
surile Românilor s'au. spulberat. Tenacitatea de a ne distruge : 
vecinilor eră mare și aceasta a făcut ca armata să să oteleascä, 
iar. poporul să să pregătească. Si atunci am trecut munţii prin 
ploaia de gloanţe a inamicului, și chiar iubitul nostru Rege care 
să încoronează azi a sângerat atunci. Dar ziua cea mare a sosit: 
unirea, cea sfântă si cea mult visată a venit, si astăzi să cuvine sa 
punem coroana de rege al tuturor Romanilor iubitului nostru 
Rege Ferdinand I si să strigäm cu toţii în cor: Trăiască Maies- 
tätilor Lor Regele si Regina! Trăiască Augusta Dinastie româ- 
na! Trăiască Romania Mare!‘ Soldatii strigă ura, muzica cântă 
Imnul regal si apoi să face defilarea. 

La aceeaşi oră s'au oficiat Te-deum-uri in toate bisericile din 
Capitală si din întreaga tara, oraşe si sate, iar in clipa când Su- 
veranii au fost incoronati la Alba-Iulia, clopotele tuturor bise- 
ricilor din România Mare au sunat si au sunat in toate limbile 
vestind tuturora marele si sfântul act al Incoronärii. 


16 Octombre 1922. 


Luni, a doua zi de sarbätoare pentru neam si tron, deşi tim- 
pul era nefavorabil, fiind ploaie, o mare mulţime s'a adunat pe 
tot parcursul pe unde avea să treacă cortegiul regul. Pe ambele 
laturi ale străzilor dela Mitropolie până la gara Mogoşoaia erau 
aşezate trupele, scoalele şi primarii din toată tara; peste tot stea- 
guri, verdeață şi flori. 

La Mogoşoaia s'a ridicat un splendid pavilion de primire 
dreptunghiular, cu plafonul căptușit cu steaguri si flamuri din 
diferite epoci ale istoriei neamului ; cu pereţii îmbrăcaţi in ver- 
deatä și flori, iar pe jos asternut cu covoare scumpe româneşti 
si orientale. 

In fata pavilionului de primire era un baldachin măreț for- 
mat din împletirea a două arcuri mai mici. Pe aci va trece icoana 
gloriei noastre, cu busduganul vitejilor, pornind spre monumen- 
talul arc de triumi, înălțat în mijlocul rondului al doilea al 
şoselei. 


481 


Arcul de triumf este conceput în chipul unei porţi monumen- 
tale având deasupra deschiderii inscripţia principală care arată 
în puţine cuvinte măreţia momentului care i-a dat naștere. Ar- 
cul are 30 metri de înălţime, iar deschiderea arcului este de 15 pe 
9 metri. Picioarele lui sunt împodobite cu trofeie străvechi, in- 
chipuind, în variate simboluri, marile epoce din istoria noastră. 

Piciorul drept al arcului, privit din spre Băneasa, poartă sub 
armură romană inscripţia: Eroilor, glorie... Sub ea, pe o placă de 
marmură, sunt săpate cuvintele: Doar oameni de nu ar fi murit 
pentru Patrie, acum ei sunt zeii Patriei. Pe de lături, anii 1394 
si 1475, înfăţişând epocile lui Mircea cel Bătrân şi Stefan cel Mare 
şi Sfânt. Sub marca şi coroana ţării, îmbinată cu armura Moldo- 
vei, ca semn de legătură şi urmare între faptele mari ale neamu- 
lui, stă inscripţia: Poporul lor viteaz, în lupte intemeietori de state, 
Basarauii şi Musatinii, cu boerii şi poporul lor viteaz, în lupte 
ercice pentru neatärnare, în lupte sfinte pentru cruce şi civliza- 
tiune creştină, jäcut'au din ţara românească şi țara Moldovei for- 
tăreață nebiruită a Romdnismului, baştă şi apărătură a cresti- 
nismului. Grupul statuar înfăţişează pe cei doi străjeri: osteanul 
lui Mircea si plăieșul lui Stefan. 

Piciorul stâng, sub armura vremii si stema de azi a ţării, 
inscripţia: Regelui, glorie... Mai jos pe o placă de marmură cuvin- 
tele: Cu tinerefa lor jertfità, au inmiit anii de tinerefà ai Patriei. 
De o parte şi aita anu LOL—107. Deasupra grupului statuar, Co- 
roana României încunjurată de lanţuri rupte, simbolul desrobi- 
rei, iar grupul înfätoseazä centurionul roman și legionarul dac, 
străjeri ai intemeierii neamului românesc. Imprejurul tuturor 
grupurilor statuare sunt atributele militare corespunzătoare 
epocei. 

Bolta din interiorul arcului este împodobită cu efigiile alto- 
reliefice ale Suveranilor încoronați. Efigiile masive de bronz sunt 
aşezate deasupra portalelor mici ale bolţii interne. Imprejurul 
acestor efigii şi dealungul bolţii, legând imaginile Suveranilor, 
este un decor de aureolă închipuită din inscripțiile marilor bă- 
tălii ale neamului, începând cu cele mai îndepărtate în vremuri. 
Imaginile de bronz au un diametru de 1 m. 30 cm. Portretele aces- 
tea sunt în medalion încoronat cu impletituri de lauri. iar au- 
reola o întocmesc inscriptiile: Tisa, Mărăști, Mărășești, Oituz, 
Cosmin, Valea Albă, Rahova, Baia, Rovine, Calugăreni, Șelimbăr, 
Guruslău, Plevna, Griviţa, pornind dela Maria, Regina Români- 
lor ca să ajungă la Ferdinand |, Regele Românilor, ca o necurma- 
re a firului de glorii românești. 

Sub grupul centurionului și legionarului, sub armura daco- 
romana, este inscriptia aceasta: Divinul arhitect Traian biruind 
pe Decebal, clddi in munfii Daciei Cetate nouă, dar zidul Romn- 
nilor nu putea tine fără un suflet închis între pietrile lui si Dere- 
bal. Regele închise de bună voie viata lui nemuritoare în temeliile 


Dr, V. Bianu: Războiul Homânici Mari. 31 


482 


Cetății, sprijinind’o vecinic şi Dacii să făcură legionari, iar Roma 
învoi pe copiii ei să zică Daciei Mamă. 

Frontispiciul arcului este larg şi bogat stilizat. Superbă or- 
namentatie in stil românesc, amintind brâul care încunjură in- 
trarea Mănăstirei de Argeş. Inscripţia este aceasta : După secole 
de suferințe crestineste îndurate şi lupte grele pentru păstrarea 
ființei nationale, după apărarea plină de sacrificii a civilizației 
omeneşti, să îndeplini dreptatea si pentru poporul român prin sa- 
bia Regelui Ferdinand cu ajutorul întregii naţiuni şi gândul Re- 
ginei Maria. Sub inscripţie e Coroana regală înghirlandată în 
medalion. 

In partea dreaptă a arcului, sub armurele vremei noastre să 
află inscriptia în care e cuprinsă Proclamaţia din 14/27 Aug. 1916 
a Regelui către Popor si dedesuptul ei aceea către Ostusi, în urma, 
declarării răsboiului impotriva Puterilor centrale. Mai jos, altă 
inscriptie: Poarta jertfirei, duce la nemurire. 

In fata arcului, privită dinspre oraș, inscriptia: Eroilor, 
glorie, iar cealaltă, parte corespunzătoare: Regelui, glorie. Sub în- 
scriptia Eroilor, glorie este încrustată, cugetarea: Cu dărnicie de 
nemuritori, datau Patriei viața fragedă de muritori. In partea 
aceasta grupul statuar înfăţişează un dorobant si un infanterist. 
Placa de marmură din dreptul acestui grup, simbolizând anii 
1877 si 1916 poartă inscriptia : Singuratici apărători ai Cuminte- 
niei, în neorânduitul Răsărit, luplatau copiii Patriei în 1877, sub 
liberatorul Carol I, iar în 1916, sub implinitorul Unirii Ferdinand, 
lupta celor deapururea singuri într'o lume străină, şi Cel ce con- 
‘duce tot, a binecuvântat pe eroi, şi fapta lor a rodit rod plin, si 
fara fu una cu visul cel de veacuri. 

Pe frontispiciul dinspre oraș, sub aceeași Coroană de aur 
înghirlandată în medalion, e inscripţia săpată în litere aurii: 
Liberator de neam si întregilor de hotare, prin virtutea ostasilor 
săi, urmași vrednici ai eroilor creştinității, Ferdinand I, Domn 
şi Rege al Românilor, şi-a făcut întrarea, la 16 Octombrie 1922 
în Cetatea Sa de scaun a Bucureştilor, după încoronurea la Alba 
Iulia. | ! 

Piciorul stâng al arcului, privit dinspre oraş, are grupul în- 
fatisand un ostean de pe vremea lui Mihaiu Viteazul si un pan- 
dur de a lui Tudor Vladimirescu. Sub grup inscriptia: Fără tru- 
puri, încă din viață, ei nu ascultară decăt glasul eternității. 

Deasupra micului portic din stânga e o altă inscriptie: Poarta 
durerii, duce la mântuire. Pe aceeaşi faţă să află Proclamaţia Re- 
gelui crăinicită de trimbitasi după actul încoronării dela Alba 
Julia. Sub grupul Domnului Tudor, încunjurat de atributele mili- 
tare ale vremei, este inscriptia : In luptă măreaţă pentru Unitatea 
națională, în luptă inimoasă pentru dreptätile poporului, Mihaiu 
Viteazul. şi Tudor Vladimirescu au dat viata lor jertfà pentru ide- 
ile mântuitore ce aveau să ne ducă la biruinti. Căci, nici o ideie 
mare dela care va să purceadd mântuire, nu învinge fără jertfă. 


483 


Acesta este monumentalul arc de triumf pe sub care îşi vor face 
întrarea solemnă în Capitala României întregite primii Suverani 
încoronați ai tuturor Românilor. „Le sub acest monument, zive 
cronicarul „Universului“, sunt aşteptaţi să-și facă întrarea Re- 
gele şi Regina României Mari. Popor alcătuit din bătrâni şi ti- 
neri, vibrează de emotiunea momentului sublim. In ochii tuturor 
ceteşti părerea de bine că generaţiei noastre de Români i-a fost 
dată menirea să salute cu nemăsurute urale, tinerii cu avânt, ba- 
trânii cu ochii umeziti de lacrimi, clipa istorică a isbânzilor stră- 
lucite. Natura însăși e o sărbătoare si dă farmecul sfinfirei pu- 
zderiei de flamuri si ghirlandelor de verdeață și flori, care împu- 
dobesc, ca o aleie din povești, cărarea pe unde vor trece Regele 
Ferdinand si Regina Maria. Intr'adevär, ploaia ce începe să pi- 
cure e semn de rodnicie şi belşug. E parcă un simbol fericit al mer- 
sului nostru înainte pe calea civilizatiunii ca stat şi ca neam. Să 
pare că genul românesc destramă firele nevăzute ale propriei sale 
apoteoze, în entuziasmul fără margini al celor ce sunt şi cu bine- 
cuvântarea luminoasă a celor ce au fost.“ 

La ora 10 trenul regal întră în gara, Mogoșoaia, frumos impo- 
dobitä cu ramuri de brad, drapele nationale si ghirlande de flori. 
Muzica întonează „Imnul regal“, iar întreaga suflare să îndreaptă 
cu ochii spre trenul regal, acărui maşină era îmbrăcată în brad 
şi stegulete tricolore. Regele, Regina Maria, cu Reginele Elisabeta, 
a Greciei și Maria a Serbiei, cu principii moștenitori și ceilalţi 
prinți descind din tren în sunetele imnului regal si uralele nesfàr- 
site ale multimei, fiind primiţi şi salutati de principii străini, de 
șefii misiunilor străine, atasatii militari, membrii guvernului in 
frunte cu preşedintele consiliului de ministri, d. Ion I. C. Brătianu, 
preşedinţii corpurilor legiuitoare, ofiţerii generali și drapelele tu- 
turor regimentelor. 

M. S. Regele în uniformă de infanterie, cu însemnele de ma- 
resal si cu busduganul in mână, primește raportul generalului Ji- 
teanu, comandantul corpului 2 de armată și apoi trece în revisia 
compania de onoare cu muzică și drapel, care isbucneste in pu- 
ternice si necontenite strigăte de ura. După aceasta Suveranii să 
intretin cu cei prezenţi, iar persoanele oficiale să urcă în automo- 
bile pentru a merge la Sfânta Mitropolie, afară de acei cari tre- 
buie să între în cortegiul triumfal, format astfel: drapelele scoa- 
lelor militare si a tuturor regimentelor din tara; Regele încălecat 
pe un cal alb; alături pe stânga călare mareșalul Foch, prinţul 
Paul ai Serbiei, infantele Spaniei, principii Carol și Nicolae, și 
ducele de York. In rândul al doilea, tot călări, generalii străini, 
veneralii români, atasatii și misiunile străine. Apoi, în trăsuri à 
la Daumont M. S. Regina Maria, celelalte Regine si Printese, es- 
cortate de generali și ofiţeri superiori. In urmă cortegiul a fost în- 
chis de un escadron din regimentul de escortă regală. 

Cortegiul astfel format să îndreapta la pas pe șoseaua Chi- 
selev către Piaţa Victoriei, pentru ca apoi urmând Calea Victoriei, 


31 


484 


strada, Carol şi Bulevardul Maria să ajungă la Mitropolie. Pe tot 
parcursul Suveranii au fost călduros ovationati de numerosul pu- 
blic, care stationà pe trotuare, la balcoane si ferestre, și de trupele 
şi școlile înşirate pe ambele părţi ale drumului. 

La ora 10.45 Regele ajunge cam la 50 metri în faţa arcului de 
triumf, unde să opreşte cu tot cortegiul. Primarul Capitalei, d. G. 
Corbescu, cu tot consiliul comunal, întâmpină pe Suveran si Ii 
oferă, pânea şi sarea tradiţională, pe o tavă de argint, cu acestea. 
cuvinte: „Cu bucurie sfântă populatiunea orașului a eşit întru în- 
tâmpinarea Maiestätilor Voastre, azi, când încoronați la Alba 
Iulia ca Rege si Regina ai României Mari şi întregite, päsiti în 
Capitala ţării prin acest simbol al biruintii. Mândrä, fericită de a 
adăposti în sânul ei, căminul duios al Augustei Voastre familii, 
leagănul scumpelor odrasle ale Dinastiei, în jurul căreia Bucu- 
restii au trăit şi lacrimile grele ale zilelor negre şi lacrimile lim- 
pezi ale zilelor albe, populaţia Capitalei induioșată până în adân- 
cul simtirilor ei prezintă Maiestatii Voastre tradiționalul simbol 
al panei şi sării. Inălţându-să într'un singur gând în măreţia cli- 
pei ce trăieşte, cu smerenia şi cu credinţa care a luminat sufletul 
strămoșesc al neamului strigăm: Fiţi Slavit! Bine-ati venit în Ca- 
pitala Voastră Rege glorios!“ 

Regele, viu emoţionat si cu lacrimi în ochi, mulţumeşte po- 
pulatiunii Capitalei astfel : „Sunt patru ani, când aproape în 
acelaşi loc Am fost salutat revenind din surghiun cu armata glo- 
rioasa, în zidurile Capitalei Mele. Astăzi întru pe această poartă 
ca Rege încoronat al tuturor Românilor. Arcul acesta va repre- 
zentă pentru generaţiile viitoare gloria României, timpurile grele 
de suferinţă şi va vorbi tuturor despre eroismul armatei noastre. 
Cunoaşteţi sentimentele Mele faţă de cetăţeni, cari Mi-au arătat 
întotdeauna credinţă şi dragoste. De aceea la cuvintele voastre de 
iubire eu răspund: Bine am sosit!“ 

Ovatiuni nesfârsite acoperă ultimele cuvinte ale Maiestä{ii 
Sale. Apoi în uralele mulţimii entuziaste mândrul Suveran trece 
pe sub arcul de triumf sub ploaia de flori, care curg de pretutin- 
deni, urmat de întregul cortegiu; moment anunţat Capitalei prin 
101 lovituri de tun si 9 rachete luminoase în colorile nationale, 
în timp ce 6 avioane militare evoluieazä deasupra arcului. 

După aceasta cortegiul îşi urmează drumul spre Sf. Mitro- 
polie, printre şirurile de primari din întreagă România Mare, 
randuiti pe judeţe şi având în frunte pe prefectii respectivi. 
Din piepturile tuturora isbucneste un singur glas care vädeste 
adânca dragoste de care să bucură familia regală şi întreagă 
dinastia. Varietatea costumelor, care 'reprezintă atâtea ţinuturi 
românești si obiceiuri străvechi mângăie privirea emotionatä a 
Marelui nostru Rege. Nimenui nu-i pasă de ploaia care a în- 
ceput a să cerne din ce în ce mai des, căci pitorescul steaguri- 
lor îmbinat cu al costumelor nationale si cu entuziasmul fier- 
binte al tuturora, sunt un cadru din care să desprinde numai 
Regele Tuturor Românilor. 


485 


Cortegiul a ajuns la Mitropolie la ora 11.45. Suveranii cu 
familiile regale si princiare, cu inaltii oaspeţi străini sunt pri- 
miti si binecuvantati la intrarea în biserică de Mitropolitul pri- 
mat, incunjurat de alti 4 mitropoliți si înaltul cler. După ce să- 
rută Crucea, Regele si Regina întră in sfânta Mitropolie, luand 
loc in fata tronurilor regale din dreapta si din stânga. Imediat 
să începe serviciul religios, oficiat de Primatele încunjurat de 
înaltul cler, iar răspunsurile au fost date de escelentul cor dia 
Basarabia, care la sfârşitul slujbei cântă „Mulţi ani trăiască“ 
si Imnul regal, după ce Mitropolitul primat a rostit următoare: 
Rugăciune după încoronure: 

„Doamne sfinte, Cela ce din înălţimea tronului Tău si din 
strălucirea lui Te-ai coborit pe pământ, și — luând chip de rob 
— Te-ai adus pe Tine Insuti jertfă pentru mântuirea oameniior, 
dându-Te tuturor pildă neîntrecută și veșnică: — Binecuvân- 
tează cu darul Tău pe Preainältatul nostru Rege încoronat Fer- 
dinand I, ca urmând pilda marilor voevozi ai ţării si a mu- 
cenicilor neamului românese — să fie pururea însoţit de dra- 
gostea nefätäritä a poporului său, si impodobit cu cele mai alese 
virtuţi crestinesti si cetățenești ale înaintaşilor săi, — domni în- 
cärcati cu slavă — și aceste virtuţi totdeauna să fie gata a le 
aduce jertfă pe altarul propäsirii obștești a ţării Sale, întărin- 
du-i hotarele si temeliile, inältänd altare de închinare si de mul- 
tumitä Jie, Celui ce ai călăuzit la mărire şi glorie tara şi popo- 
rul ei, si sporindu-i toate asezämintele de cultură, de gospodă- 
rie crutätoare, de binefacere si de ocrotire a celor mulţi si mun- 
citori, nevoiasi si în suferinţe. Tu, stăpânul lumii şi Dumnezeul 
dreptăţii, Carele cu potop ai pedepsit re cei ce s'au întors dela 
Tine, — uitând si binefacerile și poruncile Tale, — dar în ne- 
mărginita Ta milostivire ai slobozit din corabie porumbelul pă- 
rintestei Tale iubiri si cu ramura de maslin L’ai trimis tutu- 
rora, ca semn al iertării si al păcii: — Nu întoarce dela noi 
blândeţa feţei Tale, ci te îndură spre noi si spre Maiestatea Sa 
gloriosul nostru Rege, chemat de aci înainte a domni — după 
întregirea neamului — ca Domn al păcii si al muncii liniștite. 
Iară Tu — Preacurată şi de Dumnezeu Născătoare — ajută 
iubitei noastre Regine Maria, să fie mama ţării. Roagă-te fiu- 
lui Tău si Dumnezeului nostru să aibă domnie de lungă şi paş- 
nică propasire si de înflorire, ca să le ierte şi să îndrepteze Lor 
si nouă greşealele cele de voie si fără de voie; să ne sporească 
fiii ţării si să deie ţării roade cu belșug ca împreună cu Ei, ru 
casa si poporul Lor, sä-Ti aducem multumite si să Te proslävim, 
căci de către Tine, Împăratul cel ceresc, să dă celor aleși sta- 
pânirea şi puterea şi în mâna Ta este domnia pământului și a 
ţărilor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.“ 

Suveranii au ascultat cu adâncă evlavie serviciul divin, 
înălţător prin măreţia marelui eveniment si prin prezența atâ- 
tor Printi şi înalţi demnitari, veniţi dela mari depărtări ca sa 


486 


ia parte la cea mai mare sărbătoare a românismului. Locaşul 
Sf. Mitropolii sa luminat cu strălucire „a scânteierile pietrilor 
preţioase si a hainelor regesti. 

După terminarea oficiului religios Suveranii cu tot alaiul 
domnesc au trecut, la ora 12*2, în saloanele Camerei deputati- 
lor, unde s'a servit un dejun rece, după care Regele şi Regina, 
familia regală şi princiară, cu înalții oaspeţi sau retras pentru 
scurt timp în apartamentele mitropolitane. 

In acest timp persoanele învitate s'au îndreptat spre märe- 
tul pavilion, cosntruit lângă statua lui Mihaiu Viteazul, din 
fata Universităţii. Pavilionul era capitonat in mätasä de coloa- 
rea violetului papal, pe care sunt imprimate in aur stema! ţării 
şi coroana regală. Pavilionul era susţinut de colonade impodo- 
bite cu steaguri, arme şi ghirlande de brad si de flori. Deasupra 
pavilionului să înalţă coroana regală şi pe un plan mai ridicat. 
un vultur pe două steaguri încrucişate. De jur împrejurul pati- 
lionului, pe alte columne înghirlandate, erau aşezate drapelele 
statelor amice. 

La ora 1°2 au sosit in automobile Regele si Regina, fami- 
lia regală și înalții oaspeţi. In tot drumul dela Sf. Mitropolie 
până la statua lui Mihaiu Viteazul, Suveranii au fost salutaii 
cu adâncă dragoste si mare entuziasm de public. Imediat incep> 
märeata şi impunătoarea defilare, ca şi care n’au mai văzut bu- 
cureștenii. 

Au trecut mai întâiu muzicele militare, cari s'au aşezat în 
fala Universităţii, apoi defilează drapelele tuturor regimentelor 
din ţară, cari în trecerea lor marţială mişcă pe toţi cei de faţă. 

Precedat la mare distanţă de trompetii regimentului de es- 
cortă regală, urmează Cortegiul istoric si etnografic, care 1d- 
mirabil de frumos, impunător si miscätor, reprezintă cele mat 
importante episoade din Istoria neamului românesc în mod cro- 
nologic după cum urmează : 

1. Epoca Daco-Romană (104). Grup format din călăreţi re 
constituind armata daco-romană, defilând astfel: grupul romun 
compus din Centurionul, Aquiliferii, Signiferii, Cornicienii si 
Faleratii ; grupul dac compus din Draconarius (stindardul dac), 
Catafractii (alebardierii) şi Sulifasii. Vinea după aceasta Impä- 
ratul Traian si Regele Decebal, urmaţi de Tribunii romani, Serir 
daci, Vezilarius cu cohortele legionare (equites singulares) si 
Draconarius cu cetele de luptători daci. La o distanţă de 50 n 
de acest grup apare: 

2. Epoca legendară (descälecätoarea), reprezentând cetele 
primilor luptători români din vremea lui Dragos-Vodä și Radu- 
Negru. In fruntea lor cäläresc Buciumaşii; urmaţi imediat de 
steaguri cu străjile lor de sulifasi. Veneau apoi cei doi voevozi 
Dragos-Voda și Radu-Negru. Acesta din urmă reconstruit după 
relicvele dela Curtea de Arges, purtând busdugane. Ei erau vr- 
mati de curtenii lor, Judefii şi Pârgarii, după cari veneau Crucele 


487 


de voinici. comandate de Viteji si Pdlcurile de Hânsari coman- 
date de Soltuzi. | 

3. Seria principalelor epoci istorice. Mircea cel Bătrân şi 
Alexandru cel Bun. Acest grup era format din : Buciumasi, Stea- 
gul muntenesc cu straja lui de Arbaleţi, Steagul Moldovenesc cu 
străjile de Arcasi, apoi Tobosarii şi Trâmbiţaşii, cari precedeazä 
grupul domnesc: Mircea cel Bătrân si Alexandru cel Bun, în ves- 
minte reconstituite după frescurile timpului, urmaţi imediat de 
curtenii lor, Marele Vornic, Marele Pârcălab, Hatmanul si Aya 
Polcovnicul. Urmează apoi oastea românească de Sulifasi, Arcust 
si Arbalefi, înşirată astfel: Fustaşii (cu ghioage), Slujitorii sta- 
tornici (cătane de scuteală), grup compus din Vânători si Cäusei 
si Lefegii (Buciwmasii, Melelogii si Cotoracii). Aceste grupuri 
erau conduse de căpitanii lor, îmbrăcaţi în coifuri și zale. 

4. Epoca lui Stefan cel Mare si Vlad Tepes. Oastea moldo- 
veană si munteană insiratä în'chip de alaiu domnesc astfel: Ma- 
rele Vornic apare în capul oastei si este urmat de Steagurile mol- 
dovenesc si muntenesc cu străjile lor. Sirul Surlaşilor urmaţi de 
Hotnogi (purtători de arbalete), apoi Domnii: Stefan cel Mare 
si Vlad Tepes, în cunoscutele lor veșminte purtând busdugaue 
domnești. In urma lor veneau Copiii de casă cu lungi spade de 
paradă, după cari urmează! Sfatul boierilor muri (Marele Spătar, 
Marele Polcovnic, Vornicul, Vistierul si Comisul). Urmează după 
aceea : Aprozii domniei. La o mică distanţă apar cetele ostenilor 
moldoveni conduse de Armasi si compuse din Junaci (scutelnicii) 
cu Vitejii lor si oaslea muntenească compusă din Arcasi si Suli- 
ași cu căpitanii lor, condusă de Marele Pârcălab. 

5. Epoca lui Mihaiu Viteazul. Acest grup închipuie intrarea. 
triumfală a marelui voevod în Alba Iulia. In fruntea oastei ro- 
mânesti mergeau Tobosarii călări cu tobe împodobite şi aşezate 
pe ambele parti ale cailor si după ei Trâmbițaşii. Veneau după 
aceea în acelasi rând cele trei steaguri ale Ţărilor Române unite : 
Moldova, Muntenia si Tara Ardealului, cu garda formată :dlin 
Ceaușii domniei, apoi Căminarul în fruntea Paiciilor domnesii 
(copiii de casă). Singur și distanțat de ceialalti, pe un cal alb, in 
armură și cu bogată mantie domnească, trecea Mihaiu Viteazul, 
sprijinind pe coapsa dreaptă busduganul domnesc. Voevodul era 
urmat de Sfatul vitejilor săi capitani: Banul Manta. Banul Mi- 
halcea, Vornicul Preda Buzescu, Radu si Mihaiu Calomfirescu, 
Căplescu Udrea, Dan si Stoica .Fărcaş. Urmează Sava Armasl 
în fruntea călărașilor săi (Panduri si Lipcani). Baba Novac con- 
ducând haiducii lui si apoi Vel Căpitan Deli Marcu în capul mer- 
cenarilor (Deșliii si Besliii). 

6. Epoca Mateiu Basarab-Vasile Lupu. In fruntea grupului 
o ceată de Ceausi cäläri, după cari vin Tobosarii si Surlașii, apoi 
Sleagurile (Prapurele) Moldovei si Munteniei. Straja steagu- 
rilor e formată de un grup de Vânători călări conduși de Vätaful 
lor. Vin după aceea voevozii Mateiu Basarab si Vasile Lupu în 


488 


costumele reconstituite după documente autentice. Inapoia do:n- 
nilor vin Sfatul boierilor mari, în fruntea cărora cäläresc Spd- 
tarul si Armaşul purtând spadele domniei. In urma lor: Cämi- 
narul conducând Fustasii; Basbulucbasa conducând Dorobantii 
si Ferendarii, apoi doi Iusbasi cu Seimenii si Chihăii (Poterasii 
verzi). 

7. Epoca Dimitrie Cantemir — Constantin Brâncoveanu. Doi 
Povätuilori cu steaguri la sulițe merg în fruntea grupului. Jn 
urma lor vin Steagurile Moldovei şi Munteniei. O ceată de Ceausii 
de vânători formează straja steagurilor, iar Vătafii verzişori for- 
mează straja celor două Tuiuri ce vin imediat după steagurile 
domniei. Urmează apoi călări voevozii: Dimitrie Cantemir si Con - 
stantin Brâncoveanu; ţinând! în mâni busduganele domnești. In 
urma lor veneă ceata Armdseilor (feciori de boieri) cu brânci de 
argint şi sulițe argintate. Marele Spătar şi Marele Postelnic mer- 
geau în fruntea sfatului boieresc compus din Boierii Divänili 
de starea I şi Boierii de starea II. La o mică distanţă, de ei apare 
Sangeacul (steagul) roşu, semnul încrederii în domnie ce să dă- 
ruiă de Sublima Poartă. In fruntea lui Tabulhaneaua (muzica 
ienicerilor). In capul oastei care completează grupul călăreau: 
Hatmanul şi Aga, urmaţi de Bulucbaşa în capul roatelor de Sei- 
meni (sulitasi) si doi Vel Căpitani de cele conducând roatele de 
Scutelnici şi Dorobanţi (archebuzieri). 

8. Revoluţia din Transilvania. Horia, Cloşca si Crişan. In frun- 
tea Moților revoluționari mergeau Buciumdtorii (cu tulnice). 
După ei cei trei şefi ai revoluţiei: Horia la mijloc, Cloșca şi Crişan 
deoparte si de alta. Inapoia lor vine Steagul revoluției, pe care 
să vede crucea deasupra unei inimi străpunsă de spadă si vu 
fnscriptia : Horia Rex Daciae floreat. Straja steagului era for- 
mată de moti purtând topoare şi având în mijlocul lor un preot. 
După steag veneau cetele Căpitanilor jurati si Căpilanilor aleşi. In 
urma lor Căprăriile motilor de Lăncieri şi Puscasi conduși de 
Căpitanii de căprării. 

9. Revoluţia din Muntenia (1821). Tudor Vladimirescu. ' Acest 
grup închipuiă întrarea lui Tudor in Bucuresti în Martie 1821. 
O ceată de Panduri cu şuşuneaua în spate călărea în capul Adu- 
nării poporului, deschizând astfel alaiul revoluţiei. Steagul al- 
bastru al revoluţiei, reconstituit după cel autentic, având în 
dreapta un preot cu crucea in mână, urmat de o strajă de pan- 
duri. Venea după aceea singur: Domnul Tudor. Inapoia lui ve- 
neau căpitanii Cacaleteanu, Cioranu, Ghencea si Caravia, apoi : 
Boierii diväniti (cari depuseră jurământul) în anterie si isliciuri, 
apoi: Ostea revoluționară compusă din: Căpitan Urdăreanu cu 
roata lui de Panduri, Căpitan Miu cu ceata de Haiduci, Deli- 
basa Hagi Prodan si Căpitanul Macedonschi cu roatele de Arnduti 
si Neferi. 

10. Revoluţia din Ardeal (1848). Avram lancu. Inainte mer- 


489 


geau Buciumătorii, Steagul revoluției între doi Ldncieri cu garda 
de Mofi trecea in grup având un preot în mijlocul lor. Apoi o 
puternică ceată din vestita Gardă Naţională. La oarecare di- 
stantä trecea singur Avram lancu (regele munţilor). El eră ur- 
mat la câţiva paşi de Tribuni si Prefecti, după cari urmau: Ce- 
tele de mofi (lăncieri) şi de vânători puşcaşi conduşi de căpitanii 
lor. Aceşti căpitani erau si ei precedati de alti căpitani numiţi 
Vice-Tribuni ce mergeau în capul grupurilor, încinşi cu sabie 
si cu pușca in spate. 

11. In România. Acest grup simbolizează mişcarea de des- 
robire politico-militară a anului 1848. Un grup de Lăncivri 
si un altul de Dorobanţi de Judeţ cu ofiţerii lor precedeazä Ca- 
rul alegoric a! desteptarii: O femeie înaripată, în costum alb de 
Arhanghel, ţinând o spadă în mâna dreaptă şi trâmbița destep- 
tării în mâna stângă, domină în partea superioară a carului, 
stând în picioare în mijlocul unui mare cerc de flori. Pe două 
trepte mai jos, de o parte şi de alta, coborau patru fete purtând 
coşuri de flori. In partea din faţă a carului un grup frätesc de 
tineri bonjuristi, bătrâni boieri si [ărani, cu panglici tricolore 
pe piept, purtând steagul deșteptării, pe care stă scris: Fratie 
si Dreptate, sfâsie foile Regulamentului Organic. Restul caru- 
lui în mod simetric eră completat de fineri revoluționari, täruni 
si boieri ce s'au lăpădat de ranguri şi privilegii. Acest car, im- 
podobit cu ghirlande de flori. stofe şi covoare, era tras de 6 cai, 
conduși de surugii în costumele lor tipice. Carul eră urmat de o 
roată de pompieri (din Dealul Spirei) cu parucicul lor, după 
cari veneau călări: Dorobantii de judeţe. 

12. Unirea Principatelor. Acest grup înfăţişă prima pagină 
a realizării Unităţii noastre naționale sub sceptrul unui singur 
Domnitor. In fruntea tuturor mergea Tamburul major în capul 
fanfarei sale, Un grup de Ldncieri de rând călăreă înaintea Slea- 
gurilor Domniei. In urma lor câţiva ofițeri din Stabul Domnesr, 
conduceau ldncieri de rând şi de nerând. La o mică distanţă ve- 
nea Carul alegoric al Unirii. In mijlocul si în partea înaltă a ca- 
rului, pe un tron de flori, stau două fete reprezentând Țările su- 
vori, ţinând între ele tricolorul” desfășurat al Unirii. Intr’o des- 
făgurare spirală de sus în jos să înlănţuiă o horă de ţărani, {a- 
rance si tineri unioniști, iar în mijlocul lor un taraf de lăutari 
în anterie şi giubele cântă Hora Unirii. Carul eră impoñobit cu 
flori, steaguri şi embleme, si escortat de un grup de călăreți do- 
robanti de poştă. 

13. Independenţa. 1877. Acest grup simboliză epopeia ră- 
sboiului pentru Independența definitivă a României si să desfä- 
șură în ordinea următoare: Un grup de roşiori urmat de un al- 
tul de călăraşi în tinuté de campanie, treceă înainte. Venea după 
aceea o trupă de pedestrime. Tamburul major mergea în fruntea 
cornistilor şi tobosarilor lui. Apoi vinea muzica unui regiment ‘de 
linie cu șeful ei, după care urmă o grupă de vânători. După a- 


490 


ceea, vinea Carul alegoric reprezentând Reduta dela Griviju. Pe 
o platformă superioară a redutei România. liberă, reprezentata, 
printr'o tärancä înfășurată cu tricolorul României încunună pe 
eroii dela Griviţa: Valler Mărăcineanu, Sontu şi Giurăscu. Mai 
în faţă, lângă un tun turcesc, Maiorul Candiano-Popescu cu ser- 
gentul Grigore Ioan. Mai jos reduta eră flancată de gabioane 
arangiate în semicerc înapoia cărora apăreau Curcanii Griviței 
cu căciulele lor. Restul carului era completat prin grupuri de 
Dorobanţi (în bluze), de Vânători şi Infanterie (linie). In urmă 
călăreau tunari (în tunici) şi cälärasi (în bluze). 

14. Triumful final. 1918. Intregirea Neamului. Cu acest grup. 
care reprezintă realizarea visului naţional: Unirea întregului 
neam românesc, prin bravura şi virtutea soldatului nostru, s'a, 
încheiat splendidul cortegiu istoric. Ca o viziune a vitejiei stră- 
mosesti, un car de triumf roman, tras de 4 cai (quadrigiu) ser- 
vea de întroducere a simbolului Victoriei nationale. Doi legionari 
romani pedestri conduceau carul, ţinând frânele cailor. In carul 
aurit în dreapta și în stângă stau în picioare doi ostaşi romani, 
ținând în mânile lor trâmbiţi de alamă. Intre ei pe un suport 
mai înalt o femeie înaripală, reprezentând Victoria, ţinea in 
mâna stângă drapelul nostru national, iar cu dreapta întinsa, 
încunună cu lauri fruntea gloriosului sărbătorit, înfätisat prin- 
tr’un soldat român. Soldatul ocupă locul principal în parapetul 
carului. După o distanţă mai mare au apărut câteva rânduri “om- 
pacte de cavalerie românească în ţinută de companie si care 
precedă Carul alegoric ul Lnirii tuturor Românilor. Acest ear 
reprezintă un adapost blindat spre care să desfăşură nişte frar- 
seie ce încunjură de trei parti adăpostul. Pe mamelonul acestui 
adăpost, între sârme ghimpate, patru fdrance îmbrätisate, re 
prezentând Ținuturile Româneşti Unite (România, Ardealul, Bu- 
covina si Basarabia) să detaşau pe un mare disc, pe care să 
vedea reprezentată Stema actuală a ţării. Din transeie şi adăpost 
apăreau soldaţii neclintiti în posturile lor. Pe platforma de dina- 
inte a earului să vedea legiunea eroinelor din Crucea Rosie, cari 
s'au făcut datoria în preajma. frontului. In urma carului în chi- 
pul colăcerilor unei frumoase nunţi, apar cinci grupe distincte 
de țărani călări în portul ținuturilor româneşti si cu care sa 
sfârşit cortegiul. Fiecare grup purtă în alaiu steagul-prapur al 
ținutului respectiv: grupul Munteniei ducea Vulturul, al Moldovei 
Zimbrul, al Ardealului Stema celor şapte cetăți, al Banatului 
Leul şi al Dobrogei Delfinii. 

Trecerea celor cari infatisau diferitele epoci glorioase ale 
istoriei noastre a fost salutată de public cu călduroase ovatiuni. 

La ora 2°} a început defilarea celor zece mii de primari din 
tot cuprinsul ţării, arangiati pe judeţe şi având în fruntea lor 
pe primarul Capitalei, d. G. Corbescu, La trecerea lor pe dina- 
intea Suveranilor, l’au aclamat şi ovationat. O minunată impre- 
siune au făcut grupurile de femei îmbrăcate in costume natio- 


491 


nale. cari au defilat in capul grupurilor primarilor unor comune 
din Ardeal. i 

După terminarea defilării, la ora 32, Suveranii eu înalții 
oaspeţi au mers la Palatele regale și princiare, iar sara la ora 
8*2 a avut loc un prânz de gală la palatul Regal, la care au par- 


ticipat 210 persoane. 
17 Octombre 1922. 


In această zi s'a facut în sala Tronului receptiunile, la ora 
10. Maiestrul de Ceremonii al Curţii Regale a întrodus şi condus 
misiunile străine special acreditate, apoi Casele civile și militare, 
regale si princiare si în urmă Corpul diplomatic din Capitală, 
cari au prezintat felicitările lor. 

După aceasta Suveranii au mers la Arenele Romane din 
Parcul Carol, luând loc in tribune, unde să găseau deja persoa- 
nele oficiale reprezentând autorităţile religioase, civile și militare 
si cei 10 mii de primari. precum si un numeros public în incinta, 
de jos a Arenelor. 

Apariţia Regelui si a Reginei în loja regală a stârnit ova- 
tiuni frenetice, cari au durat mai multe minute. Apoi corul so- 
cietăţii Carmen a cântat Imnul de slavă al Incoronării, după care 
Primarul Bucureştilor a rostit în numele tuturor primarilor 
următoarea cuvântare: 

„Maiestate! Primarii celor aproape 10 mii de comune, re- 
prezentând populatiunea de toate credinţele a satelor și orașelor 
României întregite și unite, adunaţi în această zi de sărbătoare 
a neamului, în jurul Tronului, închinăm Maiestăţii Voastre oma- 
giul nostru cetätenesc de credinţă si adânc devotament. Alături 
de Maiestatea Sa Regina, luminata si prea milostiva Suverana, 
încununată ca întâia Doamnă a tuturor Românilor, Fiţi slă- 
vit în veci Rege viteaz, Rege glorios, purtând Coroana măreaţă. 
a României Mari si întregite, împlinind astfel visarea iubită a 
marilor Voievozi ai Românilor, cari, cu gândul și inima lor, ur- 
mand puterile nesfarsitei credinţe a acestui neam, au deschis 
calea intregirii scumpei noastre Tari, binecuvântată de Dumnn- 
zeu, cu atâtea daruri nepretuite. Să trăiţi Maiestate! Rege mare 
si glorios! Sire. In clipa măreaţă a Istoriei Românilor, care de- 
schide acum pentru acest neam, viata nouă, viaţă plină a tuturvr 
puterilor nationale, în sfârşit adunate la un loc si la olaltă pen- 
tru menirea de civilizaţie, la care este sortit, — noi, toţi repre- 
zentantii satelor și oraselor, părinţi sufletești ai familiilor so- 
ciale, celule organice de viaţă individuală, constituind Statului 
ființa si puterea sa naţională, — în clipa aceasta de înältare, noi 
toţi, intr’o simbolică unitate de simtire, încunjurăm cu credinţă, 
si cu nădejde, pe Maiestatea Voastră, pe Inältatul Părinte, Cap 
al familiei „una“ ce a devenit Statul român. Câte legături trai- 
nice, pornite din recunostinta inimii nu leagă acum poporul no- 
stru de un asemenea Părinte? Il leagă cinstea nespusă a fra- 
tiei de arme pe care Maiestatea Voastră si ai Săi a legat’o pe 


492 


câmpul de luptă, in mijlocul ostasilor, fiii Țării. Il leagă mândria 
ce simte pentru încrederea ce A-ţi pus în puterile Credinței li. 
de a învinge prin oricâte jertfe. In sfârşit, l'a legat, deapururea, 
dovezile de „Dreptate“ şi de „Dragoste“ atunci când aţi hotă- 
rat dreptatea „impărţirii pământului“, braţelor vrednice să-l 
rodească în folosul Ţării si al lor, — împărțind, Maria Voasträ 
cel dintâi, bunu Vostru! — precum, deasemenea, hotărând si 
„Dreptatea votului obştesc“, ati înălţat la acest popor simtä- 
mântul demnităţii Libertăţii, încredinţând conştiinţei sale inda- 
toririle si răspunderile suveranităţii nationale. Maiestate! Cerea- 
sca pronie a hărăzit Statului nostru, în clipa hotărâtoare pentru 
viitorul neamului, un Rege, acärui înţelepcjune a pus temeiul 
încrederii hotărâte, în puterile de viaţă rodnică ale acestui po- 
por, menit să trăiască în liniște şi cu pace, cu credinţă și cu 
cinste: „Domnia Regatului român este Domnie de dreptate si 
dragoste!“ s'a zis când s'a tras în pământul Ardealului întâia 
brazdă împărţitoare a dreptăţii „legii pentru pământ“. In acest 
ritm de armonie creatoare isi va găsi dreptul său, fiecare ceta- 
tean leal al acestei Ţări, muncind cinstit în folosul Ţării si al lui; 
iar gospodăria acestei scumpe Jari, dăruită cu atâtea mijloare 
de viaţă, va fi potrivită tuturor nevoilor adevărate, folosind 
toate puterile de prevedere, hotărâre şi acţiune a Statului în mi- 
siunea sa de organizare prin chibzuita împărţire a muncii na- 
tionale. Maiestate! Comunele Ţării Unite, rădăcini de viaţă sănă- 
toasă, cari, din varietatea tainicelor puteri ale eredității mediu- 
lui local, trag mijloacele permanente de întărire si propäsire a 
Statului, sunt conștiente azi de misiunea lor. Ele închină Maies- 
tăţii Voastre veşnica recunoștință pentru Dreptatea pe cari Ma- 
iestatea Voastră să razămă în toate faptele Domniei Sale. In ju- 
rul Coroanei, uniţi într'un singur simtämânt, reprezentanţii co- 
munelor ţării slăvesc pe Regele si Regina României Mari si în- 
tregite, rugând fierbinte pe cel Atotputernic să-l binecuvinteze 
cu întreaga lor Dinastie!‘‘ 

M. S. Regele răspunde prin aceste cuvinte: „Cu vie placere 
am venit aici pentru a Mă găsi în mijlocul reprezentanţilor sate- 
lor şi orașelor României întregite. Cu multă mulţumire sufleteas- 
că am primit expresiunea dragostei si credinţei pe care Mi-ati 2- 
rătat'o în zilele acestea, înălțătoare, pe cari Domnul ne-a invres- 
nicit să le înfăptuim împreună cu iubitul Meu popor si viteaza 
Mea armată. Uniţi toţi în hotarele firești ale ţării româneşti, sur:- 
teti uniţi şi în gând si în suflet. Voi primari aveţi frumoasa nii- 
siune de a cimentă cât mai mult sentimentul acesta de unire întee 
toţi locuitorii acestei {ari binecuvântate de Dumnezeu, oricarei 
legi, oricărui neam ar aparţine ei. Am ferma convingere si nes- 
trămutata credinţă în bunul simţ al fiecărui fiu al acestei ţări, 
că va şti cu tot sufletul, toată inima şi din toate puterile să lu- 
creze pentru binele obștesc. ca să ţinem sus ca acum iubita noas- 
tra ţară, ca să propäseascä tot mereu înainte. Aşa să ne ajute 
Dumnezeu !“ 


493 


Diferite pasaje ale acestor cuvântări au fost acoperite cu pu- 
ternice urale şi strigăte de „Trăiască“. Apoi corul Carmen a cân- 
tat imnul naţional. In urmă Suveranii cu toţi oaspeţii au vizitat 
muzeul militar. In acest timp primarii s'au scoborât in parc si 
s'au aşezat pe judeţe la mesele special arangiate pentru a luă de- 
junul î. Suveranii esind din muzeu au trecut printre toate şiru- 
rile de mese dela ora 1 până la 2, fiind ovationati foarte călduros ; 
apoi s'au dus la Palatul Cotroceni unde au dejunat cu înalții oas- 
peti străini. ‘ 

La ora 5, Regele si Regina au primit în sala Tronului din 
Palatul regal felicitările Corpurilor constituite ale Statului si a 
diferitelor corporatiuni, iar sara la 8 a avut loc un prânz de 42 
persoane, tot la Palatul regal, după care Suveranii cu înalții oas- 
peti au luat parte la reprezentantia de gală dela Teatrul National. 
Apariţia Maiestätilor Lor în loja regală a fost salutată de tot pu- 
blicul azistent cu nesfârșite urale, cari înăbuşesc aproape sune- 
tele imnului naţional cântat de orchestră. Programul acestei re- 
prezentatii a fost: Uvertura şi actul 2 din Vasul Fantomă de 
Wagner, Rapsodia română de G. Enescu şi Legenda Coroanei, 
poem dramatic în versuri de Mircea Rădulescu. 

Această reprezentaţie, eşită din obisnuinta spectacolelor ie 
acest fel. a luat proporţiile unei sărbători naţionale. Muzica lui 
Wagner a fost executată în mod strălucit de orchestră sub bagheta. 
magică a maiestrului Georgescu ; tot astfel rapsodia minunată 
alui Enescu. Poemul dramatic al lui Rădulescu, pus în scenă vu 
o desebită îngrijire şi recitat de cei mai distinși artişti ai Teatru- 
lui National, a dat särbätoarei strălucirea cuvenită si insemnäta- 
tea pe care o merită. A. Demetriade în rolul soldatului necunos- 
cut, R. Bulfinschi reprezentând neamul, Atanasiu pe geniul Lo- 
tru, G. Storin pe cronicarul, Gr. Mărculescu pe Mircea Basarub, 
J. Dumitrescu pe Stefan cel Mare şi Ciprian pe Mihaiu Viteazul, 
au evocat trecutul glorios al neamului românesc. Maria Filoti, re- 
prezentând Patria, a redat, în accente de durere, de speranţe şi 
de bucurie, toată epopeia neamului nostru şi a visului împlinit. 
Căldura sufletului său, încălzind versul clar şi viguros al poetu- 
lui Rădulescu, a entuziasmat mintea şi a înălţat sufletul fiecăruia 
dintre spectatori. În momentul în care artista primea din mânile 
soldatului necunoscut Coroana de Oțel si îi arătă. obârșia si în- 
semnătatea, spunând despre ea : 


1 Acest dejun a constat din mâncări reci: ţuică, mezeluri, frip- 
tură, caşcaval, murături, masline, fructe si vin. Ca amintire s'a dăruit 
fiecărui primar câte două farfurii de pământ smältuite, câte un ur- 
cior, o cană mare, o cänutä, un cuţit si o furculitä, toate purtând chi- 
purile Suveranilor si o inscripjiune amintind acest mare eveniment. 
Când Maiestăţile lor au trecut printre sirurile de primari de multe ori 
au fost oprite de primari cari le sărutau mânile si Regele si Regina 
în multe locuri s'au oprit stând de vorbă cu ei. 


494 


„Oblăduind destinul si visul nostru mare, 
Veghind deasupra noastră de pază ca un scut. 
Acoperind sub aripi străvechile hotare, 

Dela Bătrânul Mircea la Ferdinand cel Mare 
Ea leagă viitorul cu-al nostru sfânt trecut |!“ 


spectatorii din întreagă sala s'au sculat în picioare si au ovatio- 
nat pe gloriosul nostru Rege, pe iubita noastră Regina si pe toţi 
membrii Familiei Regale. 


* 
* * 


Astfel s'a făcut această sfântă incoronure, trei zile şi trei 
nopţi ca în povești, si sufletele noastre de Români să află încă si 
să vor află până la sfârşitul zilelor noastre sub adânca ei im- 
presiune. 

Prin voinţa lui Dumnezeu si vrednicia poporului român, Co- 
roana României întregite a încins în ziua de 15 Octombre 1922 
fruntea marilor noștri Suverani. Niciodată Coroană mai strălu- 
cită n'a împodobit silinte mai nobile si virtuţi mai mari. 

Hotărârea cu care a tras sabia pentru dreptatea sugrumată 
a neamului; credinţa cu care a stat neclintit în bătaia furtunii, 
cu gândul la împlinirea apropiată a scripturii ; iubirea cu care 
de atunci s'a întors spre cei multi pentru a-i ridică, au făcut din 
Maiestatea Sa Regele Ferdinand I, suveranul iubit al poporului. 
Jar voinţa neînfrântă a nobilei Regine, în ceasul când părea ra 
totul e pierdut ; puterea neclintitä a speranţei cu care a știut să 
susţină curagiul, să aline suferinţa, veghind ca un geniu bine 
făcător la căpătâiul poporului aproape în agonie, au trecut’o, mi- 
nunată întrupare a frumuseţii fizice si morale, in lumea basmelor 
închipuirii populare. 

Cu Maiestätile Lor Regele si Regina s'a încununat la Alba 
Iulia viata întreagă a unui popor, o viaţă milenară, sbuciumata 
de muncă fără odihnă, de chinuri si de credinţă. Şiruri lungi si 
märete de mucenici s'au încununat în Cetatea lui Mihaiu Vitea- 
zul ; cărturari, oşteni si voevozi, toţi au fost de faţă în clipa în 
care sunetul de rugă al clopotelor, bubuitul de alaiu al tunurilor 
au plutit, ca adierea sfintei bucurii, peste tot cuprinsul Româ- 
niei Mari. 

Sărbătorile Incoronării constituie actul care a încheiat o 
lungă perioadă de sublimă jertfă a unui neam, dar si de o ne- 
grăită măreție istorică, de vreme ce, după veacuri grele, neamul 
românesc şa împlinit visul realizării unităţii sale etnice ; visul 
de măreție naţională ; idealul infrätirii neamului nostru liber, 
mare și consolidat într'un Stat puternic, şi care ideal s'a înfăp- 
tuit prin jertfele noastre şi prin înţelepciunea noastră, sub scutul 
acelui Mare Rege si sub aripa ocrotitoare a Marei Regine, inco- 
Tonati în ziua, de 15 Octombre 1922. 

Această sfântă încoronare a Suveranilor, unsi ca Rege si 


495 


Regina ai tuturor Românilor dela Tisa pân'la Nistru si din Bi- 
hor la Marea Neagră, este cel mai mare eveniment care va rămă- 
nea, în istoria neamului nostru ; un fapt care va lumină o epocă 
întreagă şi va străluci deapururi în analele României, simboli- 
zând Unirea pe vecie a neamului românesc sub sceptrul glorio- 
şilor săi Suverani. 

Faţă de un eveniment atât de mare, toate inimile românești 
au fost încălzite de cel mai viu entuziasm patriotic. Toţi Românii 
din, Ardeal, Banat, Crişana si Maramures, ca si cei din România, 
din Basarabia și Bucovina, au sărbătorit cu tot elanul sufletului 
lor, cinstit si patriotic, pe Regele tuturor Românilor în ziua sfântă 
a Incoronării, în ziua simbolului Unirii noastre pe veci, pe care 
nimic si nimeni nu o vor putea sdruncina vr'odată. 

Toţi Românii, toată suflarea românească să închină cu ne- 
tärmuritä dragoste Dinastiei române, care este un exemplu de iu- 
bire de tara, un lăcaș de lumină si de cultură, vatra, ştiinţei si a 
artelor, si un indemn puternic pentru toţi fiii ţării de a să lăsă 
conduşi de principii înalte, patriotice, punând interesele neamu- 
lui si ale patriei mai presus de interesele personale. 

Această mare sărbătoare naţională, care a consfințit în chip 
solemn legătura de veci ce unește tara întregită, poporul româ- 
nesc de pretutindeni, cu Regele său, a întrecut prin măreție, prin 
entuziasmul şi patriotismul tuturor, orice închipuire, 

Multe acte și clipe vor rămânea adânc întipărite pentru toată 
viata în sufletele acelora cari au avut norocul să trăiască aceste 
zile sărbătoreşti, în cari un popor întreg a adus prinosul său de 
iubire şi recunoştinţă Aceluia, care a întruchipat näzuintele no- 
bile, împlinindu-i dorinţele de veacuri hrănite. „Păcat, zice ma- 
je istoric al Românilor, Nicolae Iorga, de cine n’a simfit, oricare 

r fi fost motivele cari Pau oprit, aceaslad emoție fără nume care. 
ae toate tristetile prezentului, asigură in inimile tuturora viitu- 
rul neamului I 

Ceeace va rămânea deapururi va fi amintirea unor serbări, 
cari slăvind pe un Rege Viteaz si pe o Regină Mare, au simboli- 
zat în acelaşi timp cel mai mare fapt istoric al neamului româ- 
nesc : Unirea şi întregirea lui deapururi ! 

De aceea, cu recunoştinţă şi iubire, să ne strângem noi Ro- 
mânii de pretutindeni in jurul slävitilor nostri Suverani si dela 
un hotar până la celalat să strigäm din toată inima : Să trăiască 
Regele si Regina! Să trăiască Dinastia Română ! Să trăiască Ro- 
mânia Mare ! 

lar eu smeritul scriitor al acestor Însemnări din Räsboiul 
României Mari si fericitul care a trăit aceste clipe sfinte ale isto- 
riei noastre, voiu încheiă, la etatea de 64 de ani, cu cuvintele bă- 
trânului Simion : „Acum slobozeste pe robul Tău, Stăpâne, în 
pace, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea popo- 
rului român !* 

„Mărire si laudă lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin !% 


CUPRINSUL. 


Starea suiletească după pacea dela dec Ziarele 
române filogermane. . be une bot de LE À 

Ziua de 1 Maiu 1918. Armindenul. | ; 

Moartea lui G. Coșbuc şi alui Delavrancea. 

Furtul de vite din apropierea graniţei bucovinene. . 

Ziarul România Nouă din Basarabia, tipărit cu litere 
cirilice. sii fe a At ee ay he MO d 

Ziua de 10 Maiu 1918; Zi tristă. . 

Spitalele din Fălticeni. Traiul greu si rău. . . 

Vesti rele din Ardeal. Ungurii imbatati de victorie devjn 
salbateci. 

Ofensiva a 2-a germană. Nemţii ajung ‘din nou “până la 
Marna. ; 

Clemenceau declarä în n Cameră, că răsboiul va fi dus până 
la extrem. . 

Lordul Cecil spune că, i, tratatul din "București 1 nu va i i 
nut în samă. 

Voluntarii Români din America, "aptă pe frontul apusan. 

Moartea bravului colonel Cesar Mihail. : : 

Demobilizarea si plecarea din Fălticeni. 

A doua corespondenţă din Buzău. Chinurile celor din te- 

ritorul ocupat. . 

Ofensiva a S-a germană ; “Nemţii | înaintează puţin la 
vest de Oise. . 

Deschiderea noului Parlament la Tasi. Mesagiul ‘regal. 

Numirea generalului Vaitoianu comisar general in Ba- 
sarabia. , 

Ofensiva austro-ungară pe “frontul italian. Oprirea, ¢ ei . 

O scrisoare inältätoare a colonelului Lupaşcu in Necmnul 

Românesc 

Cuvântarea ţăranului Şerpeanu în Camera Deputaţilor, 

Ratificarea tratatului de pace în Cameră. 

Evenimentele din nordul Rusiei. pană să pregăteşte să 
între în Siberia 

Ratificarea tratatului de pace în i Senat; Vesti Dune ‘de pe 
frontul francez si italian. 

Marele filantrop Vasile Stroescu sä intoarce în 1 Basarabia 
eliberată. : Le 5 PACE 


Dr, V. Bianu: Războiul României Mari. 


O PIE NJnog 


10 
11 
12 
12 
12 
12 
13 
14 


15 
15 


16 
16 


17 
18 
18 
18 
19 
20 


32 


498 


Acţiunea Ceho-Slovacilor in Rusia. . . 

Ambasadorul japonez Yshii declară că J aponia contribue 
la victoria Aliatilor. 

Preşedintele Wilson arată din nou scopur ‘ile ‘de răsboiu ale 
Aliaților. 

Asasinarea ambasadorului. german “Mirbach din "Moscova 

Clemenceau stăruie pentru restabilirea frontului oriental. 
Succese in Albania. . . 

Episcopul Nicodim din Huşi conduce arhiepiscopia Chisi- 
năului si Hotinului. 

‘Serbarea marei zile a libertăţii franceze: 14 Tulie. | 

etroniu publică în Neamul Românesc un frumos articol: 

Washington. A 

Alegerea episcopilor de Arges si “Râmnicul Vâlcii. Discur- 
surile Regelui. 

Ofensiva a 4-a germană pe un front de 100 Km. Suctese 
mici. 

Bucurie mare. Aliaţii noştri a au oprit ofensiva germană, şi 
încep a-i respinge. ee i 

Generalul Scärisoreanu, comandantul Diviziei IX. 

Asasinarea Tarului Nicolae cu intreaga-i familie la Eca- 
terinénburg. ; 

Pe frentul apusan Aliaţii noştri merg din s succese în suc- 
cese. Victoria a 2-a dela Marna. ; 

Scriitorul german Harden despre păcile cu Rusia şi Ro- 
mânia. . 

Câte alimente au trimis Nemţii ‘din Romania ocupată. în 
Germania. : 

Evenimentele din ținutul Murmanului. Japonia “primeşte 
să intervină în Siberia. 

"Asasinarea mareșalului Eichhorn, comandantul “trupelor 
germane din Ucraina. 

Inaugurarea tipografiei ziarului România Nouă ‘din Chi- 
sinäu. . : 

Tnspectiile generalului Vaitoianu în | Basarabia. 

Ofensiva a 5-a germană n’a reuşit. A început contra- 
ofensiva Aliatilor nostri. . 

Vizitarea Mănăstirei Slatina a lui Läpuseanu ‘din judetul 
Suceava. 

Ce spune avocatul Frunzescu despre purtarea Nemtilor 
în teritorul ocupat. ; 

Retragerea germană pe frontul apusan continuă. Mari 
succese ale Aliaților. 

Avocatul Teodor din Buzău arată mizeria de sub ocupatiu- 
nea germană. Scie De za 

Ofensiva, franco-engleză continuă, cu succes. ae 

Președintele Wilson precizează. conditiunile păcii generale 
în 14 puncte. ; PR ee one “GEO he, à 


Aliaţii noştri au înaintat 20 Km., ocupând Montdidier si 
12 sate. , 

Ceho-Slovacii din Siberia înaintează spre Moscova. : 

Congresul Studenţilor în Chişinău. Onomastica Reginei. 

Prinţul Carol cere ca Scoalele normale să să facă la tara. . 

Alegerea lui Pelivan la Iasi ca Deputat în Camera Ro- 
mâniei (în balotaj). . 

Aliaţii cuceresc Fury şi alte localităţi. In Ucraina încăie- 
rări sângeroase între Nemti si popor. 

Ceho-Slovacii înaintează spre Wologda. . 

Petrecerea, Suveranilor în Bicaz. . 

Aliaţii au redus la nimic progresul strategic al Nemtilor 
facut in 5 luni. 

Triumviratul Lenin, Trotzky si Sinoviev : in ‘Rusia, cu pu- 
teri dictatoriale. ; 

Ce zice ministrul Wopicka cu privire la Programul ‘Wi 
Wilson. : 

Succesele Aliatilor continuă, Aniversarea naşterii M. S. 
Regelui. 

Basarabianul Pelivan ales deputat la Tasi. 

Doi ani dela întrarea României in răsboiu. 

“Ţară! Copiilor tăi lacomi. De V. Voiculescu. 

Demisiunea Mitropolitului Repta din Cernăuţi. “Tmparti- 
rea fondurilor in două. 5 

D’Annunzio sboarä deasupra Vienei, aruncând manifeste. 

Preşedintele republicei franceze înmânează lui Foch basto- 
nul de mareșal, pe front. 

Mari succese pe frontul apusan. Ceho- Slovacii | au “luat Sa- 
drinsc-ul a n ee ae me As păr ci 

Rolul României în risboiul Biro peaii, 

Purtarea neomenească a Nemtilor a început să supere si 
pe Senatorii guvernamentali E a 

Validarea deputatului I. Pelivan, din Basarabia. . 

Purtarea eroică a preotului Iustin Șerbănescu. 

M. S. Regele răspunde la urările ce îi sau adus la aniver- 
sarea naşterii. . 

Tmpuscarea dictatorului Lenin din ‘Rusia; scăpat ca prin 
minune. 

Ofensiva franco-englezä ‘continu victorioasă. Rolul minu- 
nat al tancurilor. > 

Plecarea la Buzäu. Cälätoria pana ‘acolo. 

Sosirea la Buzău. Descrierea celor văzute in oraș. 

Aliaţii continuă cu succes ofensiva: 

Guvernul austro-ungar învită pe beligeranti la o confe- 
rinfä de pace. 4 

Respingerea invitatiei guvernului din Viena de către Alia- 
tii nostri. oe os ; 

© revedere dupa doi ani. 


51 
52 


99 


500 


Vesti bune de pe toate fronturile. i 

Wilson preconizează, o Lisă a Popoarelor pentru asigura- 
rea păcii în viitor. 7 gS 

Asquith aproba Liga Popoarelor, propusă de Wilson. 

Bulgaria cere armistițiu, în urma dezastrului suferit pe 
frontul Salonicului. | 

Aliaţii ocupă St. Quentin, Armentières si Lens. In răsărit 
ocupă Üsküb-ul. én | 

Semnarea armistitiului cerut de Bulgari. fy a Hee, tă 

Regele Ferdinand al Bulgariei abdică in favoarea fiului 
său Boris. 

In Germania s'a numit Cancelar Prineipele Max de Baden, 
în Jocul lui Hertling. ; 

Germania, Austro-Ungaria şi Turcia cer lui Wilson 1 un ar- 
mistitiu general. 

Tratatul militar între Bulgari si generalul francez d'Es- 
pérey. 

Contele Tisza promite autonomia, ‘nationalitätilor din 
Ungaria. . Pe 

Wilson raspunde Germaniei | că armistițiul nu să poate 
acordă până nu să retrag dușmanii din teritoriile 
ocupate. 

Aliaţii înaintează victorioși pe toate fronturile’ ’ 

Germania răspunde lui Wilson că primeşte conditiunile lui, 

Retragerea Germanilor continuä pe tot frontul. Tancurile 
fac adevärate minuni. ; 

Un grup de țărani români duşi în în ehisoara de Nemti 
pentrucă n’au esit la munca poruncita. . 

Răspunsul complet al lui Wilson la nota germană. 

Aliaţii ocupă partea de nord a Franţei si unele parti din 
Flandra. 

Pichon desminte sv onul ca s'ar fi dat Dobrogea, Bulgariei, 

Impăratul Carol vrea să transforme Austria într'un Stat 


federativ. 

Ungurii ameninţă Viena cu independenţa completă : a Sta- 
tului lor. 

Declaratia deputatului Vaida-Voevod in ‘Camera din Bu- 
dapesta. wf 4 


Wilson nu recunoaste Statul “federativ austriac. : 

Germania răspunde lui Wilson că isi modifică Constituţia, 
în senz democratic. A 

Impăratul Austriei învită popoarele să-și constitue Adu- 
nări naţionale. ‘ 

Aliaţii înaintează in Flandra. “Tot astfel si pe frontul bal- 
canic. . . 

Wilson raspunde Austro-Ungariei că nu să “mulțumește 
numai cu simpla autonomie a popoarelor. 

Isopescu cere în Camera din Viena: Un stat independent 


din Banat, Bucovina şi Ardeal. . . 

America răspunde că nu poate trată cu stăpânitorii actuali 
ai Germaniei. 

Ungurii în fata evenimentelor | să ‘shat ca peştii pe uscat. 

Aliaţii noştri s'au întrunit la Versailles ee a fixa con- 
ditiunile armistiţiului. : 

Guvernul german răspunde la ultima notă a lui Wilson că 
așteaptă propunerile de armistițiu. 

Guvernul austro-ungar răspunde lui Wilson € că, "primeşte 
toate condiţiile de pace. : 

Generalul Ludendorff, mana dreaptă. a ‘Jui Hindenburg, 
a demisionat. : 

Cancelarul Andrassy cere lui Wilson acordarea armistitiu- 
lui fara întârziere. : RME 

Turcia cere si ea armistitiu si tratative de pace. 

Aliaţii înaintează pe fronturi. Trupele austro-ungare eva- 
cuează teritoriile ocupate. ; : 

Asasinarea contelui Stefan Tisza. : 

Arhiducele Iosif din Pesta primește in audienţă pe ‘depu- 
tatul Vaida-Voevod. . 

Prăbusirea Austro-Ungariei. In Austria State nationale. 

In Ungaria revolutie. Consiliu national al ey in 
frunte cu Karolyi. : 

Republica Palestinei, sub protectia Angliei si Americei. 

Bucovina cere Unirea ei cu Romania. Mare entuziasm. 

La cererea Bucovinei, guvernul român a trimis arniată 
pentru ordine şi siguranţă. ; 

In Transilvania si Ungaria s’a constituit Consiliul Natio- 
nal Roman. : 

Independenla ceha apărată de regimente româneşti. 

Liga Românilor din America nu primește federaţia popoa- 
relor din Austria. ; 

Prizonierii români din Austro-Ungaria din Rusia cer r Uni- 
rea cu Romania. ; 

Prima aniversară a autonomiei “Basarabiei. 

Guvernul Marghiloman a fost înlocuit cu ey Coandă. 

Manifestul M. S. Regelui. 

Ordinul de zi al generalului Zadic cu ocazia ocupării Bu. 
covinei E 

Ordinul de zi al generalului Petala la intrarea armatei ‘ro- 
mane in Bucovina. 

Telegrama d-lui Flondor către M. S. “Regele la intrarea tru- 
pelor române în Bucovina. ; 

Răspunsul M. S. Regelui dut d-lui Nistor. 

Românii ardéleni si bucovineni din Regat cer wnirea {a 
rilor lor cu România . 

Zile fericite. Statele Unite aprobă. dorinţele poporului 
POMAM (ye ee Se Ja ee ee Dw aa 


96 


98 


100 


101 
101 


502 


Maresalul Foch a fost împuternicit să comunice condiţiile 
armistitiului Germaniei | 

Mackensen din Bucuresti anunţă că s'a 2, restabilit starea de 
războiu dintre Germania si România. , . . 

Nici un ziar nu mai vine în Buzău. Norii să prepară de 
plecare 

Nemţii să retrag. In retragerea lor iau tot ce > pot şi giisesc, 
golind tara de toate. 

Ploaie, viscol, ninsoare. Nemţii să "due inereu. Lipsä de 
lemne : frig . 

De cinci zile nici un ziar, Gripa, bântuie cu furie. Nemţii 
huiduiti 

Vizita unui bun pretin, Hagiescu-Miriste. ‘ 

Am scăpat de Nemti. Cât au exportat Nemţii din țară dela 
1 Ian. 1916 până la 31 Oct. 1918. . , 

Mare bucurie. Intrarea armatei române în Buzău. Pri- 
mire triumfală ; banchet. 

Zina Sf. Mihail si Gavril în Bucureşti. Serviciu religios. 
Insufletire generală . : A 

Primele ziare in Buzău, după o lipsă de 12 zile. SA ote 

Cermania a primit toate condiţiile ia în 12 
puncte 

Revoluţia în Germania. Prăbuşirea, Imperiului. Abdica- 
rea Kaizerului. . . 

Socialistul Ebert, prezident al Hepublicei germane. 

artidul bolsevist din Germania, Spartacus, n’a reusit. 

Telegrama lui Mackensen cätre Marele Stat-Major al ar- 
matei române la Iaşi i 

Ultimatul guvernului român trimis mareșalului “Macken- 
sen la Bucuresti. 

Un aeroplan aruncă in Buzău manifestul M. S. Regelui 
si decretul de mobilizare al armatei. | 

Generalul Berthelot, întorcându-ä din Franţa, intră în 
țară în fruntea armatei din Salonic. Apelul lui. . 

D. Antonescu s'a dus în aeroplan dela Salonic la Iaşi cu 
mesagiul guvernului francez, . . de dei ea 

Te-Deum în Buzău pentru întregirea neamului. 

Regele Angliei asigură pe M. S. Regele de răsplafa cuve- 
nită României. . 

Telegramele dintre d. Tache Tonescu si Presedintele Repu- 
blicei franceze, ; 

Comitetul naţional român din Paris inultumeste Prese- 
dintelui Wilson . 

Prin Monitorul Oficial să disolvä Parlamentul si să con- 
voacă o Constituantă 

Anularea tuturor lucrărilor fostului Parlament, “Instituii- 
rea Legilor-Decrete, ; 

Soldatii alsacieni-loreni din armata germană din Spitalul 
Brancovenese salută România. . . , . . : 


103 
103 
103 
103 
104; 


195 
105 


106 
fur 


197 
107 


10% 
119 


110 
111 


116 


Discursurile d-lor Deschanek si Clemenceau in Camera 
franeezi. . 

Mareaslul Pétain, eroul dela, Verdun, ocupă, “Alsacia-Lo- 
rena. Ordinul său, de zi. 

Revolutia la Viena. Prabusirea Austro-Ungariei, Repu- 
blica Austriacă, etc. 

Intrarea armatei române în Transilvania. Proclamaţia 
generalului Prezan si a generalului Mosoiu. , 

Delegatii Consiliului National din Ardeal la Iasi. A 

Sfaturi naţionale române în toate ee si satele din 
Ardeal . . DAE 

Legiunea română din Arad. Proclamaţia, ei. 

Proclamarea Unirii Bucovinei cu România în Cernăuţi. 
Telegrama Regelui . 

Capitala Ţării, Bucuresti, sa pregăteşte să-și primească 
Suveranii după o ahsentä de 2 ani. 2 

Bucuria si emofiunea Suveranilor la apropierea timpului 
intrării lor in Bucureşti . 

Toastul M. S. Regelui la Serbarea Cavalerilor Ordinului 
Mihaiu Viteazul . . . A 

Telegramele dintre d-nii Brătiaau şi Clemenceau. : 

Telegramele dintre guvernele roman si italian. 

Convocarea Adunării Nationale din Alba Iulia pentru pro- 
clamarea Unirei cu Romania. 

Intrarea triumfală a Suveranilor in Bucuresti. Entuziasm 
pana la delir. , 3 

Regele. Regina Maria. Două articole "publicate î în Viitorul 

Proclamarea Unirei Ardealului, Banatului, Crisanei şi Ma- 
ramuresului cu România in Alba Julia. A 

Comunicarea telegrafică a Unirei Suveranilor. Răspunsul 
M. S. Regelui. i a 

Sărbătorirea Unirei în toate oraşele Si satele. ; 

Un cronicar anonim despre Adunarea Naţională din 
Alba Iulia : 

Constituirea Consiliului Dirigent. din Ardeal, în frunte cu 
d. luliu Maniu. st 2i 

Telegrama, d-lui Flondor către d. Maniu. , 

Dejunul oferit Suveranilor de ministrul Frantei a. Saint- 
Aulaire. Toastele. . . 

Profetia lui Emile Olivier dela 1 re 1870 s a împlinit. 

Profetia lui Victor Hugo din 1870 s'a înfăptuit pe deplin. 

Sărbătorirea Unirii Ardealului cu oa la Buzău. cu 
mare entuziasm, 

Ziarul Dacia propune ridicarea unui Are de Triumf la 
Bucureşti. 

D. Ion Bianu propune reproducerea Columnei lui Traian 
din Roma in Alba Julia. 

Invingătorul Bulgarilor, generalul d'Esperey, soseste in 
Bucuresti. Primire entuziastă. . , , ae 


504 


Dobrogea şi Cadrilaterul s'au ocupat de trupele române. . 
Sfatul Ţării din Chişinău admite Unirea ao ipenalăie a, 


Basarabiei. 4 . . 
Preotul Martinovici duce în Bucuresti credinta aa inima 
Banatului. 5 


Sasii din Bucuresti salută cu entuziasm Unirea Transil- 
vaniei cu Romania. 

Guvernul Coandă a fost inlocuit ¢ cu zuver nul Br ätianu. 

Primirea triumfalä în Bucuresti a Delegatiei Marelui Con- 
siliu National din Alba Lulia. 
Primirea Delegatiei ardelene la Palatul Regal. Actul Unirei. 
Pranzul de gala la Palatul Regal in Organa Delegației ar- 
delene. Toastul Regelui. . 
Delegatii ardeleni preamăresc memoria lui "Mihaiu Vitea- 
zul, cu toată populaţia Capitalei. . . , 

Preamărirea lui Gheorghe Lazăr. ; 

Banchetul Primăriei in onoarea Delegației arlelene, pre- 
zidat de d. Bratianu. EUR 

Delegatii ardeleni la Cazarma Mihaiu Viteazul. 

Banchetul Ligei Culturale în onoarea Delegației ardelene. 

Salutul Banatului prin d. Dr. Cornel Corneanu. 

Preşedintele Wilson soseşte în Franţa si la Paris. Primi- 
re entuziastă. 

D. Saint-Aulaire mulţumeşte Preşedintelui Casatiei pentru 
elogiile aduse Franţei. . 

D. Lloyd George mulţumeşte d-lui Brătianu pentru mesa- 
giul său. 

Armata română este primită cu mare “entuziasm în ‘tot 
Ardealul. 

Sărbătorirea lui Wilson la Sorbona. Ye 

Intrarea armatei franceze in Mayenta. Cuvântarea gene- 
ralului Fayolle. | 

Primirea Delegatiei ardelene de M. S. Regina, . 

Scrisoarea Sone Berthelot către Prefectul Cer na- 
feanu. 

Trupele române au ocupat Clujul si alte | orașe ‘din Ardeal. 
Primire triumfală. ; 

Scrisoarea Vicarului din Londra către Mitropolitul Pimen 
al Moldovei. 

Confirmarea Unirii Ardealului prin Decret regal apărut în 
Monitorul Oficial. 

Decretul regal cu privire la Unirea Bucovinei apărut în 
Monitorul Oficial. 

Publicarea prin Monitorul Oficial : a decretelor de expro- 
priere si votul universal. 

Serviciul religios in Campia Turzii unde a a fost omorât Mi- 
haiu Viteazul. 

Generalul Berthelot călătoreşte î în Ardeal, Banat şi 'Grigana. 
Primire entuziastă. : 


184 


Primul Crăciun în România Mare. . . 

Sărbătoarea Neamului. Poesie de Claudia Milian. 

Plecarea d-lui Ion I. C. Brătianu la Paris, ca prim dele- 
gat la Conferinţa păcii. . . 

Sasii din Ardeal aderă la hotărârea din Alba Iulia. 

Anul nou din 1919. Inaltul Ordin de zi al M. S. Regelui. 

Scrisoarea de felicitare a d-nei Anisoara N. Păunescu. 

Deschiderea solemnă a Conferinţei de pace la Paris. 

Compunerea Delegației României la Coritferinţa păcii. 

Mesagiul Președintelui Republicei franceze către M. S. 
Regele. ; ek 

Salut Sacrificatei (României), de C. Mauclaire. 

Omagiu de recunoștință adresat de d. Mandrescu din Roma 
M. S. Regelui şi poporului român. 

Tăcerea M. S. Reginei după Pacea din Bucureşti. Sâm- 
bäta Mortilor. 

Unirea Principatelor Romane. —Unirea tuturor “Românilor. 

Primirea solemnă in Camera franceză a Preşedintelui 
Wilson. ema dea SA ce aaa tay, oe 

Serisori de bucurie din Ardeal; d-na Valeria Uiläcanu, 
din Blaj. 

Octogenarul canonic Simion Pop Mateiu din Blaj multu- 
meste Provedintei. 4 

Ziarul Le Temps cere ca să să facă 0 Românie puternică, 

Atentatul în contra d-lui Clemenceau. Splendidul Octoge- 
nar de Petronius. 


Gauvain cere Conferinţei ca d. Brătianu să "fie ascultat şi 


România ajutată. 

Icoana lui Stefan cel Mare din Psemisl (Galiţia). : 

Chinurile Românilor din Jara ungurească. Furor asiaticus. 

Badea Gheorghe din Băsești si atrocitățile unguresti. 

Arhiepiscopul cardinal Dr. Bourne din Londra in Bucuresti 

M. S. Regina la Paris. Primiri si audienţe. Aclamări si 
ovatiuni. . we MS 

Viitorul despre călătoria M. S. Reginei la Paris. ia oe 

„Regina ambasadoarä‘“ de Octavian Goga. 

0 brosurä a lui Rosetti-Tetcanu publicată in 1871 in “Ely e- 
tia, despre Franta. ; 

Apelul Prințului moştenitor Carol către tinerimea, din 
Ardeal. 

Intervievul d-lui Vaida-Voevod, delegat ‘la Conferinta 
păcii din Paris, publicat în Patria. 

Karolyi si guvernul său din pa pee au demisionat, 
Guvernul Garbai. 

Ziarul Times publică : „Opera unei Regine", Interviev dat 
de Suverana noasträ. er 

Consiliul dirigent din Sibiiu decretazä mobilizarea ge- 
neralä. 


506- 


Ziarul Escelsior publica declaraţiile d-lui Brătianu. . 

Primirea, M. S. Reginei noastre în: Londra. . 

Tratatul nostru de alianţă din 4/17 Aug. 1916 şi Conven- 
tiunea militara. ; 

Armatele române ocupă noua linie de demarcaţie fixată 
de Conferinţa dela Paris. . 

Toastul d-lui Brătianu la banchetul dat de notabilitätile 
franceze. 

Prima aniversarea a Unirii Basarabiei. În armata ameri- 
cană au fost 38000 de Români. ; 

Sărbătorirea d-lui Brătianu de Uniunea marilor asocia- 
tiuni franceze. Discursul d-lui Barthou. a 

Scrisoarea. jalnică a Kaizerului trimisă Kronprintului cu 
ocazia abdicării. : le clu 

„Femeile noastre în răsboiu“ de M. S. Regina. . 

14 April 1919. Inlocuirea Calendarului Iulian cu cel Gre- 
gorian. . 

Călătoria triumtală a "Prințului moştenitor Carol î în Ardeal. 

Scrisoarea, Societăţii de literatură din Londra Academiei 
Române şi Răspunsul acesteia. 

Pastile din 1919. Intoarcerea în ţară a M. S. Reginei. Tele- 
grama d-lui Maniu către M. S. Regele. 

Ofensiva armatei române în contra armatei si bandelor 1 un- 
guresti: Moartea colonelului Paulian. 

Inaintarea victorioasă a armatei române. : 

Intrarea triumfală a armatei române în Oradea Mare. 

D. Maniu merge la Dej sä felicite pe generalul Mosoiu si 
brava noastră armată. SRE RTE 

Ziua de 1 Maiu 1919. 

M. S. Regina întorcându-să din străinătate învită pe zia- 
risti la o convorbire. ; 

Armata română a respins pe Unguri până la Tisa. : 

Generalul Berthelot, tmplinindu-si misiunea, pleacă în 
Franţa. Banchet la Palat; toastul M. S. Regelui. . 

M. S. Regele mulțumește Preşedintelui Republicei fran- 
ceze pentru primirea făcută Reginei. : 42 

Primul „10 Maiu 1919“ în Romania Mare. . . 

Remiterea tratatului de pace delegatiunii germane la Ver- 
sailles. Cuprinsul tratatului. 

Academia Română, după 2 ani, îşi deschide sesiunea ge- 
nerala. Cuvantarea M. S. Regelui. 


Vesti triste din Paris. Impärtirea Banatului. Meetinguri 


de protestare in toata tara. : 

Marele meeting de protestare la Buzău, 3 in ‘contra îm păr- 
‘tir Banatului. : he Se | 

Cälätoria triumfala a Suveranilor î în Ardeal. Sa 

M. M. LL. Regele si Regina pe Câmpia Turzii să, închină 
la mormântul lui Mihaiu Viteazul. . . : 


Mormântul lui Avram Iancu la eee päzit de 2 ds 
de ai lui. 3 aa 

Intrarea triumfală a Suveranilor î în Alba Iulia. 

Telegrama trimisă din Ardeal de M. S. Regele d- lui Bra- 
tianu la Paris. d 

Cu ocaziunea călătoriei Suveranilor în Ardeal, d. Manin 
trimite o telegrama d-lui Bratianu la Paris. 

Remiterea tratatului de pace delegatiunii austriace la 
Saint-Germain. Condiţiile impuse. 

Scrisoare de fericire din Ardeal; d-na Cornelia L Pop. 
din Morlaca. ; 

Crucea Roşie americană ajută populatiuriea României. 
M. S. Regele mulțumește. 

Semnarea, tratatului de pace cu Germania. la Versailles, 
în Galeria Oglinzilor. 

Camera franceză votează un credit de 14 rhilioane pentru 
serbarea Victoriei, in ziua de 14 Iulie. 

Mare entuziasm. Schimb de telegrame între Suveranii si 
sefii Statelor Aliate si Asociate. ; 

Bucuria încompletă. Cei mari au LE aia pe ‘cei i mici, 
desi aliati si pretini. 

Omagiu lui Eminescu. de A. C. Cuza, cu ocazia aniversării 
a 30-a dela moartea poetului. 

Cei patru potentafi ai lumii, tratează pe Romani c ca pe du- 
smani, nu ca pe aliaţi. 

D. Brătianu refuză semnarea tratatului, Politica dă. rezis- 
tentä. Intoarcerea in țară. . 

Moartea Generalului Grigorescu, eroul dela Mărășești. 

Tratatul cu Austria ncdrept față de România. Protesta- 
rea presei francez şi române. : 

Generalul Petala numit comandant al corpului VI de ; ar- 
mata din Cluj. Ordinul său de zi. . 

Armata româna ocupă partea noastră din Banat. Lac 
de bucurie si intristare. . 

Marele Sfat National s’a intrunit in Sibiiu. Telegrame Su- 
veranului, d-lui Brătianu, etc. . 

Trupele române au trecut Tisa, mergând spre Capitala Un- 
gariei. Telegrame entuziaste. 

Căderea guvernului bolsevist din Budapesta; guvernul Peidl 

Sărbătorirea marei victorii a armatei române din Ungaria. 

Ocuparea Budapestei. Românii primiţi cu au) En- 
tuziasm până la delir. 

Tntorcându-să în ţară d. Brătianu să opreşte î în Arad, Ti- 
mişioara si Sibiiu. Primire strălucită. 

Guvantarea d-lui Brătianu in Marele Sfat Naţional din 
Sibiiu. Aplauze, ovatiuni. 

Noul guvern Frederic din Budapesta, sub auspiciile arhi- 
ducelui Iosif. Big Ss Mtn ae ale, i eh Le , 


808 


Conditiunile de armistitiu impuse Ungariei de Comanda- 
mentul armatei române. .- . 

Ziarul Unirea din Blaj salută intrarea armatei române în 
Budapesta. 

Aliaţii noştri, înduși în eroare, >, desaprobă întrarea noastră 
în Budapesta. Răspunsul guvernului român. 

A două aniversare a marei Victorii dela Mărășești. : 

Să zice că guvernul din Belgrad ar grimi plebiscitul cu 
privire la Banat. 

Ziarul belgian La Presse aprobă politica de rezistenţă a 
d-lui Brătianu. : Le à 

Aniversarea a 54-a a nasterii M. S. Regelui. 

Recrutarea în Bucovina. Insufletirea fläcäilor. : 

A 3-a aniversare a întrării României în răsboiul sfânt 
al Neamului. 

Patria şi Glasul Bucovinei salută această, zi. Ce ziceau zia- 
rele reptile germanofile? 

Tunuri luate la Budapesta si aduse la Picioarele lui Mihaiu 
Viteazul în București. : 

Semnarea tratatului de pace cu Austria. Românii si Sar bii 
refuzä semnarea. 

Memoriul guvernului român la Conferinta de ‘pace, Justi 
ficând refuzul semnării tratatului. . 2 

Demisiunea d-lui Brätianu, presedintele consiliului ‘de 
ministri. 

Ziarul Roma blameazä nedreptätile făcute Romaniei. 

Remiterea tratatului de pace delegaţiei bulgare, cu con- 
ditiunile lui. . ‘ 

Ziarul american The New- York Herald publică calul 
Romania părăsită si prădată. ; 

Guvernul generalului A. Vaitoianu ; comunicatul său. 

Un an dela declaraţia d-lui Vaida Voevod din Camera 
ungurească. E 

Demisiunea scriitorului acestor rânduri. Plecarea. din Bu- 

! zäu la Cluj. 

Greutätile mutärii pe aceste timpuri si a călătoriei pe aa 
mul de fier. ; 

Infatisarea Clujului sub Imperiul roman. 

Importanţa culturală a Clujului pentru Români. 

Rezultatul alegerilor pentru Corpurile legiuitoare în tot 
cuprinsul României Mari. 

Intrunirea la București a primului Parlament al Româ- 
niei Mari. Mesagiul M. S. Regelui. 

Evacuarea Budapestei de trupele române. 

Sara de cunoștință a tinerimei universitare din Cluj. 

Noul guvern Alex. Vaida-Voevod. : 

Ziarul La Presse din Paris condamnă furia Consiliului : su- 
prem în contra României. , 


Jn urma ultimatului Consiliului suprem generalul Coandă 
semnează tratatul cu Austria. 

Constituirea Societăţii Studenţilor în Medicină din Cluj. 

Parlamentul României Mari a votat legile celor trei Uniri: 
a Basarabiei, Bucovinei si Ardealului. 

Unirea Bisericilor Române Ortodoxe din Ardeal, Basarabia. 
Bucovina şi vechiul Regat. 

Anul now din 1920. Inaltul ordin de zi ‘al M. S. Regelui. 

Investirea Mitropolitului Primat Miron, a Mitropolitului 
Bucovinei si a Episcopului Aradului, 

Sfinţirea si instalarea Mitropolitului Vasile din Blaj. Cu- 
vântarea Prințului moștenitor Carol. 

Adresă omagială, M. S. Regelui din partea Academiei Ro- 
mâne, pentru înfăptuirea României Mari. 

Alegerea d-lui Deschanel ca Președinte al Republicei fran- 
ceze. Căderea lui Clemenceau. 

Inaugurarea oficială a Universităţii din Cluj. Cuväntsrea 
M. S. Regelui. Mare entuziasm. 

Salutul Universităţii din Cluj din partea Academiei Române 

Ziua de 24 Januar stil vechiu va îi Sărbătoarea Naţională a 
Unirii tuturor Românilor. , 

Ziua Unirii s'a serbat cu mare pompă în toată tava. Stea- 
gul lui Stefan cel Mare la Mitropolie. ; 

Primul ministru Vaida Voevod a plecat din Paris la Londra 
Primire strălucită. 

Wilson s'a însănătoșit si a înlocuit pe Lansing eu Colly la 
afacerile externe. : 

Armata română a părăsit Tisza, rotrăgându-să pe iai 
sita linie Clemenceau. ; 

Primul ministru Vaida Voevod s'a qa din nou la Londra 
cu Millerand. A 

Preşedintele Camerii d. Iorga ceteste telegrama d-lui Peli- 
van din Paris cu privire la Unirea Basarabiei. 

Telegrama d-lui Pelivan a produs mare entuziasm; discur- 
suri, cortegiu, ovatiuni. 

Votarea reformei agrare din Basarabia, ¢ in Senat. Discursuri 
emotionante. ; 

Rusia si Ucraina fac propuneri de pace Bomaniet Räspun- 
sul guvernului. : 

Procesul lui Caillaux in Franta. Declaraţiile lui Briand cu 
privire la România. Pa 

Guvernul Vaida Voevod a fost înlocuit cu guvernul "Averescu 

Telegrama d-lui Vaida Voevod dată d-lui Lloyd George la 
plecarea sa din Paris. 

Generalul Averescu ceteşte în Parlament programul gu- 
vernului. | 

Disolvarea Corpurilor legiuitoare si fixarea noilor alegeri 
dela 25—31 Maiu. 


510 


D. Poincaré critica aspru Consiliul suprem. . 

Senatul american refuză ratificarea tratatului din Versailles 

Paştile catolice în Cluj. 

Revista americană Colliers arată activitatea "Doamnei Ww il 
son in Casa Alba. , 

Sentinela română din Bazargic, când s'a ‘retras armata 
noastra. 

Tlie Cătărău, dărâmătorul Statuei lui "Arpad de pe Tampa. 

Desfiintarea Consiliului dirigent din Ardeal si a directora- 
telor din Basarabia si Bucovina. . 

Ratificarea tratatului de pace din Versailles prin Decret-lege 

Paştile ortodoxe din 1920. Invierea Dreptăţii. M. S. Regina 
la Oituz şi Trotus. : 

Moartea filantropului Doctor Cornel “Păcuraru-Bianu la 
Atena. . 

10 Maiu 1920. Busduganul de aur ‘al M. s. Regelui. Mare 
bucurie şi insufletire în toată tara. 

Tradarea Rusiei. Corupţia dela Curtea imperială. Rasputin 
şi toată, clica. Prăbuşirea Imperiului. ; 

Kaizerul, Tisza şi Rasputin, Treimea neamului român. 

Călătoria triumfalä a Suveranilor în Bucovina E în Ba- 
sarabia. SI. 

M. S. Regele propune înălțarea, în Capitală a a unei " Cate- 
drale Mari: Biserica Mântuirii. 

Sfinţirea şi instalarea Mitropolitului Nicolae. in | Cetatea 
Sibijului. 

Semnarea tratatului de pace eu Ungaria i in Galeria Marelui 
Trianon dela Versailles. | 

Rezultatul alegerilor pentru Corpurile legiuitoare î în tot « cu- 
prinsul României Mari. : 

Remanierea guvernului Averescu. 

Deschiderea Parlamentului. Mesajul M. S. Regelui. he 

Investitura Mitropolitului Nicolae din Sibiiu în Palatul 
Regal. Discursul M. S. Regelui. 

Sărbătorirea d-lui Pelivan la Chişinău, dupa reintoarcerea 
din Paris. | 

À 6-a aniversare a asasinatului achiducelui Francise Ferdi- 
nand. Cauza vădită a Räsboiului. 

O destăinuire senzationalä. Memoriile contelui “Axel de 
Schwering. . 

Jurământul recrutilor din Basarabia și Bucovina la Cotro- 
ceni. Discursul M. S. Regelui. : : 

Săpăturile dela Biserica Domneascä din Curtea de Arges. 
Mormintele găsite. 

Semnarea tratatului de pace cu Turcia la Sèvres. Pacea 
generală. 

Maresalul Joffre în Romania. Decorarea M. S. Regelui, a 
Bucurestilor si Märäsestilor. : SAR 


Transportarea Capului lui Mihaiu Viteazul dela Iasi la 
Târgovişte. Cuvantarea M. S. Regelui. 

Marele Congres al Studenţilor Universitari din România 
Mare în Cluj. 


Tara mea! Cântarea României Mari. de studentul Popoiu. 


D. Deschanel, presedintele republicei franceze a demisionat. 
Alegerea d-lui Millerand. ; 

Inaugurarea Universităţii române din Cernăuţi. Cuvânta- 
rea M. S. Regelui. 

Alegerea lui Warren Harding ca Presedinte al Statelor 
Unite, în locul lui Wilson. . 

Anul nou 1921. Inaltul ordin de zi al M. S. Regelui. 

Condamnarea consiliului suprem de către d. Poincaré. 

Răspunsul d-lui Briand deputatului Tardieu în Camera 
franceză. Elogiul României. 

Instalarea iui Harding în Casa Albă în locul lui Wilson. 

“Centenarul lui Tudor Vladimirescu. Serbari strălucite în 
Bucureşti. 

Rechizitorul aspru al aan ‘Chance în contra Qui 
Wilson. : 

Înșelătoria Wilsoniană de Morton Fullerton.: 

Cei patru mari, dela et sei păcii din Paris, de Robert 
Lansing. . 

Ratificarea păcii cu Ungaria î în Camera franceză. D. Briand 
face noi elogii României. . 

Ce zice despre räsboiu si pace generalul Alex. Iarca î in Me- 
morialul sau. hem be Ge ta abi, By oe 

Incoronarea dela Alba Iulia. ee ae Ae au 

Serbările Incoronării din Capitală. oy pak ee Sie Os aks «li 

Arcul de Triumf. . .....2.2.2.22.0242.44244% 

Cortegiul istoric şi etnografic. 

Sfarsit si lui Dumnezeu laudă. . 


511 


432 


436 
433 


439 
439 
442 
442 


442 


443 
444 


445 


449 
451 


451 
457 


459 
463 
480 
481 
486 
495 


DNDN M2 EER BER Ee 
WOW ROOOA DOE CU 9 M 


N N 1 
I © © 


N 
Q0 


. Tache Ionescu 

. Maresalul Pétain 

. Generalul Mosoiu . 

. Iuliu Maniu : . 

. Intrarea lui Mihaiu Viteazul 7 în Alba Talia. 

. Avram Jancu . ; j 

. Horia, Cloşca si Crișan 

. Mihail Eminescu ï 5 

. Generalul Eremia Grigorescu : 

14. 

. Statuia lui Mateiu Corvinul 

. Mitropolitul Primat Dr. Miron Cristea 

. Mitropolitul Dr. Vasile Suciu . : 

. Nicolae Iorga 

. Sentinela Română 

„ Doctorul Cornel Päcuraru-Bianu . 

21. a 
2. Maresalul Joffre . . . . . . . . . 

. Tudor Vladimirescu ae! ae Nats 

24. 

. Coroana de aur a M.S. Reginei . 

. M. S. Regele Incoronat 

. M. S. Regina Incoronata i 

. Incoronarea Suveranilor în Alba Tulia 


= 
DoPADA À 0 NM 


ILUSTRATIUNILE 


Cuprinse in tomul al doilea. 


. Gheorghe Coşbuc 


Vasile Alexandri 

Alex. Vaida Voevod : , 

M. M. LL. Regele și Regina, Prinţul Carol, ‘Printesele 
Elisaveta si Marioara, Halipa, Inculet si Ciugureanu 


Statuia lui Mihaiu Viteazul 


Mitropolitul Nicolae Bälan . 


Coroana de otel a M. S. Regelui i 


6 
9 
8t 


97 
115 


.… 118 


121 

142 
183 
266 
267 

286 
283 
313 
328 

345 

347 

368 
379 
384 
414 
426 
446 
464 
465 
471 

472 
475 


UY Ai)