C.Bacalbasa — Capitala-sub-ocupaţia-duşmanului-1916-1918 (1921)

TĂI “gi 
ns 


MATE: 
ir 
iii 


NRA 
poti + 
Ne 


RENE? 


SUB OCUPATIA DUSMANULUI 


Inainte de ocupație 


Nu trecuse încă luna din ziua în care România de- 
clarase război Austro-Ungariei, şi cele dintâi aeroplane 
germane apărură d'asupra Bucureştilor. 

Era în ziua de 12 Septembrie, vechiul stil, anul 1916. 

Pe la orele 2 d. a. cinci Taube germane apărură 
dasupra Capitalei. Bateriile instalate pentru apărare în- 
cepură să tune, srapnelele se spargeau fără folos sub 
ele în pomatufuri de puf alb, iar de sus, pasările de 
prada värsau proectilele înveninate asupra populației sur- 
prinsă şi aiurită. 

Una din cele mai negre pete pentru germani va 
rămâne aceste atacuri lipsite de barbatie asupra oraşelor 
fără apărare. 

Deşi Bucureştiul este calificat că ar fi o cetate, judecat 
după cingătoarea de forturi ridicate după planurile gene- 
ralului Brialmont, în realitate Capitala regatului e un o- 
raş deschis. Forturile sale nu mai au nici o întrebuințare 
militară fiindcă au fost de mult, dezarmate, iar germanii 
cunoşteau această împrejurare. 

Dar ura în potriva tärei pe tronul căreia domneă 
un Hohenzollern ridicat în potriva casei sale și metoa- 
dele războinice, a cărora temelie morală ereă numai do- 
rinta de a birul cu orice pret, au împins pe potentatul 
Teuton să ordone cel mai odios măcel asupra populatii- 
lor civile. 

In codul războaelor stă, ca o axiomă, principiul că 


www.dacoromanica.ro 


_ 4 — 


ori care civil prins cu arma în mână, că ori care om 
descoperit în zona războinică cu intentiuni ostile și fără 
calitate militară, să fie privit drept spion si trecut sub 
arme. Această axiomă admite, dar, că războiul nu este 
legitim și tolerat decât numai între militari. Dar daca 
atacul cu mâna înarmată a civililor în potriva armatelor 
este privit ca o infracțiune la statornicirile războiului, şi 
‘daca civilul prins cu arma în mână este scos de sub ga- 
rantile ce acoperă pe militarii căzuţi prinşi, cu cât mai 
mare asprime nu ar trebui pedepsit atacul militarilor a- 
supra civililor ? 

In ziua de 12 Septembre aeroplanele au aruncat 
bombe asupra cartierelor celor mai populate ale orașului, 
au nimerit în mijlocul tuturor aglomeratiilor si au omorât 
mai cu osebire femei si copii. Morţii si răniții acestei in- 
tai isprăvi germanice au fost cifratt la aproape 800. 

A doua zi 13 Septembrie escadrila de 5 Taube 
apart’ asupra Bucureștilor la orele 11 a. m. 

La 11 fără câteva minute clopotul cel mare dela 
Mitropolie începu sa zgudue văzduhul cu mugetul sau 
lugubru, sergentii de oraş fluerau sinistru, publicul care 
umplea străzile în această zi atât de senină si plină de 
soare, alerga acum Spăimântat să caute un adapost. 

Pasările de pradă se iviră deasupra Arsenalului ar- 
matei din Str. 13 Septembrie. O bombă căzu drept în poarta 
casei cu No. 48 în ai căruia parter locuiam. Toate gea- 
murile apartamentului din parter fură sfărâmate, femeea 
de menagiu îmi fi ucisă în stradă, toți câți se aflau în 
acel moment prin apropiere: un soldat de ordonanţă în 
poarta casei cu No. 31, un tăetor de lemne, un birjar 
fură omorâți. Câteva persoane au fost ranite, 

Dela 12 Septembrie şi până în ziua evacuärei, 
populația bucureşteană a trait, tot mereu, zi şi noapte, 
Sub teroarea aviației germane: ziua erau aeroplanele, 
noaptea era zepelinul. 


www.dacoromanica.ro 


=; — 


Câte scene tragice, câte doliuri, câte nenorociri. 

Una din cele mai spăimântătoare tragedii mi-a fost 
povestită într'una din zilele acelea. Era într'o Duminică. 
Intro căsuță din cartierul gărei de Nord un mic functio- 
nar dela căile ferate întârziase în pat, până la orele 8!/o, 
fiind zi de odihnă. In antreul casei cei doi copilași se 
jucau. De odată o groaznică explozie, izbucnește. Omul 
tresare şi se scoală, dar în clipa aceea vede rostogolin- 
du-se, din tindă în odaia de culcare, capetele copilasilor. 


Omul a înebunit pe loc. 
Bucureştenii îndurau cu mare greutate necazurile 


războiului. Orașul scufundat în întuneric din cauza vizi- 
telor zepelinului, oprirea circulatiunei pe străzi dela orele 
9 seara, suspendarea tuturor spectacolelor, îndatorirea 
de a stinge toate luminile înlăuntrul locuințelor la întâia 
somatiune a poliției, desteptärile de noapte în concertu 
sinistru al clopotului dela Mitropolie, al pocnetelor srap- 
nelelor dela posturile de apărare, al groaznicelor explozii 
căzute din Zepelin, toate acestea erau o răsturnare prea 
repede a tuturor obiceiurilor de până atunci. 

Populația bucureșteană avea un suflet de timp de 
pace. Crescuti într'o epocă de bun traiu, de linişte, de 
prosperitate continuă si aproape generală, bucureştenii 
nu aveau sufletul pregătit ca să îndure nici lipsurile ma- 
teriale nici zguduirile morale. De şi fondul acestui suflet 
nu este las, totuși o lungă deprindere în belşug si ne- 
păsare a găsit pe toată lumea aceasta prea slaba în fata 
evenimentelor prea mari. 

Rasfatatii unei prea lungi perioade de liniște s'au 
răzvrătit sub cele dintâiu lovituri ale soartei potrivnice. 
De aceea sila măsurilor de ordine şi rigoare, scumpetea 
vietei care începea, lipsurile materiale, nevoia de a renunța 
la confort, iar mai în urmă ştirile rele de pe câmpul de 
război au dat naștere unei dispozitiuni de adâncă nemul- - 
tumire. 


www.dacoromanica.ro 


= 6 — 


In dosul frontului militar, sănătos încă, Bucureștiul 
constituia acum frontul «defetist». 

Mai cu seamă după înfrângerea noastră dela Tur- 
tucaia, Capitala îşi perdu capul. 

Militarii cari veneau de pe front, mai ales cei cari 
veneau din Carpaţi unde moralul, până la o vreme, fusese 
destul de bun, se minunau de ce vedeau în Bucureşti. 
Căci aci foiau şi zilnic nästeau născocirile, ştirile rele, 
toate închipuirile unor minți bolnave. 

Batalia dela Turtucaia a găsit populația bucures- 
teană fericită în optimizmul ei trândav. 

Fără muncă controlatoare, mulțumită cu declamările 
seci ale politicianilor, educată politiceşte sub epoca lungei 
domnii a regelui Carol, în care un singur cap gândea 
si o Singură voință lucra, presa de toate colorile, cât 
şi partidele politice credeau că militareşte suntem o pu- 
tere de neînvins. Despre bulgari, încaltelea, aveau o idee 
plină de milă. Ce ierau în stare să facă în fata noas- 
tra acei „zarzavagii!?“ 

Deplinul succes dobândit peste Dunăre în campania 
din 1913, când am repezit 300,000 oameni asupra unei 
țari fără apărare, faptul de arme dela Ferdinandovo 
unde divizia de 3000 călăreți români, a putut captura 
o brigadă bulgară de 8000 soldaţi cari nau mai vrut 
sà se bată, ne zăpăcise cu desăvârşire. 

Un politicianizm de suprafață, de vorbe goale, de 
autolaude, de exagerare a puterilor şi a virtuților ce a- 
veam, crease o stare mintală atât de fals optimistă încât 
nu erau decât foarte, dar foarte puțini români cari să-şi 
închipuiască cum că armata română ar putea fi batuta 
de bulgari. 

De aceea bătălia dela Turtucaia era aşteptată cu o 
naivă incredere. 

Bine înțeles la Turtucaia, armata română nu s'a 
aflat numai în fata armatei bulgare. Publicatiunile mili- 


www.dacoromanica.ro 


TT — 


tare germane arată că armata bulgară nu forma decât un 
procent redus al corpului carea atacat Dobrogea. La Tur- 
tucaia armata română s'a aflat în fata unei armate com- 
pusă din germani, austrogermani, turci şi bulgari, iar 
comandantul suprem, care a conceput și a condus bäta- 
lia, erea unul din cei mai mari generali germani Feld- 
Mareșalul von Makensen. Meritul bulgarilor a fost prin 


urmare mediocru. 
In cele mai multe zile coprinse între dureroasa în- 


frângere dela Turtucaia şi evacuarea Bucureștilor de ca- 
tre autoritățile si armata romana, am dejunat întrun 
cabinet particular al restaurantului Europa, cu ministrul 


industriei, defunctul Alexandru Radovici, 
Alexandru Radovici îmi era un vechiu prieten, a: 


tunci îmi era și ministru, căci eram președinte al Casei 
Centrale a meseriilor. Atât pentru afaceri de serviciu 
cât si din spirit de camaraderie eram foarte des cu ella 
“masă; în zilele acestea stateam în curent cu variatiunile 
dispozitiunei sufletesti a guvernului în cezace se atingea 


de mersul operaţiunilor militare. 
Un fapt care m'a surprins foarte neplăcut, si m’a 


autorizat să augurez rău pentru rezultatul campaniei era 
acela că, în loc să ne strângem rândurile în fata pri- 
mejdiei, dimpotrivă ne dezmatäm in fata dușmanului, 
care înaintă biruitor asupra noastră. Caracteristic era 
că sferele guvernamentale, chiar în toiul luptei, lucră ca 
să stânjenească acţiunea generalului Averescu. 


* 
* * 
Aci o usoara abatere de Ja povestire. 
Incă de la declararea răsboiului — ba chiar si de 


mai înainte — trei bărbați țineau asupra lor pironite pri- 
virile pline de încredere ale publicului. Acești trei bär- 
baţi erau: Ion J. C. Brătianu, șeful Guvernului, Nicu Fi- 
lipescu, șeful partidului conservator partizan al inträrci 


în acțiune si General Averescu. 
lon I, Brătianu era șeful guvernului. Felul în care 


www.dacoromanica.ro 


ee 


condusese negocierile diplomatice, faptul ca intarziase 
intrarea în acțiune până ce Rusia a fost adusă ca să 
iscălească un tratat de alianță care ne acorda toate re- 
vendicările noastre teritoriale, inclusiv Torontalul în Ba- 
nat si Cernäutii în Bucovina, faptul cel’alt că Brătianu 
era nu numai în fruntea unui mare partid politic dar 
era si moștenitorul unui nume popular şi cu o puternică 
tradiție de patriotizm, îl recomanda încrederei ge- 
nerale. 

Nicolae Filipescu era și cea mai simpatică și cea 
mai românească figură politică a momentului. 

Comunicativ, prietinos, înarmat cu o activitate fer- 
mecătoare, bun si Mare Român, suflet cavaleresc, cu- 
ragios până la temeritate, blând si iertător, destoinic de 
mari acțiuni pătimaşe dar incapabil de vre-o micsorime 
sufletească, în stare să iubească ca nici unul altul, dar 
neștiind să urască cu răutatea sufletelor meschine, acest 
om târă după el încrederea populară. 

De şi boer de neam şi conservator de idei, erea, 
dacă nu un democrat, dar de sigur cel mai populist 
dintre fruntașii politici. Jubitor al excentricului si al pu- 
nerilor în scenă politice, nu odată, în expedițiile sale 
electorale sau de altă natură politică, s'a travestit şi 
şi-a modificat figura. Una din plăcerile sale erea ca din 
vreme în vreme, să mănânce cârnaţi si fleici la masa 
unei cârciumi modeste în văzul tuturor, înconjurat de 
electorii săi favoriţi. 

Nicolae Filipescu care ’si iubea tara şi neamul mai 
pre sus de toate, erea puterea vie şi neadormită, sufletul 
cald şi otelit care înflăcără tara, împingeă guvernul la 
acțiune, omul care a contribuit să creeze în România 
acea unanimă pornire războinică. 

Generalul Averescu, bine apreciat în cercurile mili- 
tare, nu erea de loc un om popular. Datorită n’asi putea 


www.dacoromanica.ro 


0 — 


spune cărei minunate întâmplări dar mai ales datorită în- 
frângerilor suferite de alți generali, numele său se ivi 
de odată mai pe toate buzele. Armata începu să creadă 
orbeste în el 

Când, după dezastru! dela Turtucaia, i se dădu în 
locul generalului Aslan, comanda armatei dela Dunăre, 
încrederea generală renăscii şi în oştire şi în public. Nu 
era un militar care să nu ’si fi pus toată nădejdea în el. 

Eram într'o zi pe platforma unui tramvai unde se 
aflau și doi sergenti din infanterie. Sergentii plecau a 
doua zi pentru armata din Dobrogea. 

La întrebarea unui domn dacă sunt speranțe ca 
bulgarii să fie respinși, unul din sergenti răspunse zâm- 
bind: 

— „Dumneata n'ai auzit că acum comandă acolo 
generalul Averescu? Dacă e domnul general Averescu 
nu avem nici o teamă“. 

Am făcut această abatere dela șirul povestirei, spre 
a nota care era situația morală a generalului Averescu 
în vremea aceea. 

Armata aproape întreagă îşi punea speranţele în el, 
pe străzile Bucureștiului, când trecea în automobil, tre- 
cătorii în grupuri îl salutau ridicând palariile si strigau: 

— „Să trăeşti!, domnule general. Scapäne de dus- 
mani !“, 

Când, peste câteva zile, Comunicatul Oficial anunță 
că armata română a trecut Dunărea la Flămânda sub 
comanda generalului Averescu, in tot Bucureștiul nu fu 
de cât un lung strigăt de entusiazm. Fabrica de născo- 
ciri, ce a funcționat cu activitate, în tot timpul războiu- 
lui, revărsa în chiar ziua aceea, un potop de știri. 

Se spunea că au trecut în Bulgaria 4 diviziuni com- 
plecte, sau 80.000 de oameni. Martori oculari, sosiți 
întradins dela fața locului, afirmau că au văzut trece- 
rea. S'a aflat mai târziu că, spre a stimula voia bună 


www.dacoromanica.ro 


— 10 — 


a armatei, comandantul concentrase la punctul de trecere 
câteva sute de bărci în care soldaţii de infanterie au 
fost imbarcati. Apoi în sunetul muzicilor și în urale 
nesfârșite soldații români au pus piciorul pe malul 
celalt. Această trecere nu s'a făcut însă fara jertfe. 

* à * 

Una din tainele acestei campanii a fost că, orice 
hotărâre luata de câtre Marele Stat Major şi de câtre 
comandatul român, era în scurt timp cunoscută de către 
inamic. De aceea aproape nici o acţiune de surprindere 
n’a putut fi executată de trupele noastre. Tot astfel şi 
la Flămânda. In momentul în care trupele roinâne ince— 
pură să treacă Dunărea o escadrilă de aeroplane ger- 
mane apârii pe cer şi bombardă trupele române cu toate: 
proectilele de care dispunea. Ai nostri avura cu acest 
prilej numeroși morți şi răniți. 

Dar a treia zi o știre dureroasă circulă: armata 
română fusese silită să se retragă în graba pe malul 


stâng al Dunărei. Pe cât de mare fusese insufletirea 
publicului, pe atât de mare era deceptia. 


Ministrul Radovici,— inspirat bine înţeles, din sferele 
cârmuitoare—biamă cu asprime acțiunea G-lului Averescu. 

După părerea sa trecerea Dunărei fusese o gresalä 
dezaprobată de marele Stat major. De altfel generalul 
Averescu nu dădea probă de nici o capacitate — asa. 
spunea ministrul — pentru orice acțiune și pentru 
toate punctele de sub comanda sa, cereă trupe şi tot 
mereu trupe, pe când generalul Prezan, care comanda 
armata din Moldova, nu numai că nu avusese nici o 
înfrângere și nu numai câ nu a cerut nici odată nici 
un soldat, ba chiar a mai dat altora din ceeace avea. 

Generalul Prezan, în urma nepopularitatei de care 


începea să se bucure generalul Iliescu,!) devenea genera— 
lul favorit al cercurilur guvernamentale. 


1) Generalul Iliescu, secretarul general al Ministerului de război era. 
desemnat pentru şefia Statului Major. 


www.dacoromanica.ro 


= | — 


Si totuşi, cu toată retragerea grabnica din Bulgaria 
popularitatea generalului Averescu creştea în oștire. 

Dar nici chiar publicul cel-lalt nu vrea să „admită 
cum că Averescu ar fi putut săvârşi o greșeală. Admi- 
ratorii generalului și adversari ai guvernului dădeau urma- 
toarea versiune, 

Generalul Averescu avusese un plan grandios. Tre- 
când Dunărea cu o forță impunătoare de 80.000 oameni 
surprinsese şi încercuise pe inamic. O parte a armatei de 
invazie avea misiunea să se repeadă în marșuri forțate 
asupra Razgradului, important nod de cale ferată, spre 
a împedica sosirea rezervelor inamice, jar grosul armatei 
cădea în spatele armatei Jui Makensen, care, prinsă între 
armata de invazie si armata Dobrogei, era silita să ca- 
pituleze. In fata unei atât de strălucite perspective, sta- 
tul major gelos si nevoind să lase Generalului Averescu 
o victorie atât de mare, a ordonat, peste capul său, re- 
tragerea trupelor. 

Bine îrteles că în această povestire erea numai fan- 
tezie. Motivele retragerei au fost altele, care nu intră în 
cadrul scrierei de fata. 

Deşi, în realitate, planul generalului Averescu nu 
fusese prea fericit, totuși lumea credea orbeşte în gene- 
ral. Tocmai în aceste ceasuri, popularitatea generalului 
— care peste patru ani trebuia să devie covârșitoare și 
să'l impue în fruntea guvernului,—prindea radacini. 

Pe ce se întemeia şi care îi era obârşia? lata încă 
o taină, 

De multe ori m'am gândit la această formidabilă 
adoratie populară pe care nu o citeam în Istoria veacu- 
rilor trecute, dar pe care o văzusem născând si pe care 
am văzut-o în continua dezvoltare până la punctul ei 
culminant. 

Generalul devenea din zi în zi, mai popular fara să 
aibă nici unul din acele titluri sau însuşiri care fac de 


www.dacoromanica.ro 


a TF = 


obiceiu popularitatea. Cu câtiva ani mai inainte un alt 
general, acela in Franta — Generalul Boulanger — de- 
venise, tot astfel popular peste noapte. Dar General Bou- 
langer izbise imaginația populației pariziene printr’o fi- 
gură impunătoare si estetică, printr'un cal negru de o 
rară frumusețe si prin aceea că izbutise, în calitate de 
Ministru al războiului, sa întrupeze ideea revanşei. Dar 
Generalul Averescu n’avea nimic din toate acestea: Nici 
figură estetică, nici cal negru şi frumos și nici nu întrupa 
vre-o idee patriotică, Ceva mai mult, în anul 1907, fiind 
Ministru de războiu, a înecat în sânge răscoala țăranilor 
care trebuia sa-l adore mai târziu. 

Un scriitor American a scris că sunt oameni cari 
au pulut sa exercite o mare înrâurire asupra conceta- 
tenilor lor fără să aibă o singură însușire deosebită va- 
zută, Nici talent oratoric, nici talentul scrisului şi nici 
vre-o faptă măreață la activul lor, şi totuși au putut a- 
junge idolul compatriotilor. Aceşti oameni — scrie Ame- 
ricanul de care vorbesc — se pot numi oameni-magne- 
tici... i 

Numai admițând această putere, care scapă până 
acum cercetărilor stintei pozitive, ne putem explica popu- 
laritatea generalului Averescu și încrederea oarbă a os- 
tirei dè si nu câștigase măcar o singură bătălie. 

Popularitatea adică adoratia chiar la distante mari 
fara ca ființa adorată să fi fost măcar văzută de adoratori, 
intră de multe ori în domeniul ocultizmului și al telepatiei. 
Popularitatea născută prin transmiterea sugestiei la depar- 
tari ese din cadrul increderei rationale a constiintelor de- 
ştepte si face parte din categoria fetisista. Generalul 
Averescu este mai mult un fetis decât un om popular. 


* 
* * 


Caderea Turtucaei aduse o nouă nenorocire natio- 
nala în împrejurările de atunci. Nicolae Filipescu, sufle- 


www.dacoromanica.ro 


— 13 — 


tul opoziţiei care luptase un an şi jumătate pentru in- 
trarea în acțiune, muri. A 

De mult bolnav de inima lui mare, înviorat putin 
când regimentele românești au trecut Carpaţii, căderea 
Turtucaiei îi dete lovitura de moarte. Câteva zile mai 
înainte de aşi dă sfârșitul de veci, Pam văzut în camera 
lui de lucru trântit îmbrăcat pe canapeaua pe care nu 
voia s'o părăsească. Erea doborât. Cu glasul plangator 
si stins spuneă: 

—S'a dus idealul nostru national. Nici odată n’asi fi 
crezut că ne vor puteă bate Bulgarii. Ce rușine pentru 
noi! 

Mândria lui românească era — dacă se poate — 
încă si mai rănită decât îi erea inima. 

Peste patru zile a murit. 

Soarta nemiloasă nu s'a îndurat să prelungească, 
până în ziua izbândei, viata acestui luptător de o mare 
rasă. 

In ziua mortei sale neamul românesc a perdut un 
mare patriot. 


AGONIA 


După căderea Turtucaei lupte grele începură pe 
tot frontul Carpaţilor Munteniei. Apoi alte lupte grele 
în Dobrogea. 

După o însemnată victorie românească la Jiu, când 
armatele germane şi austro-ungare suferiră o sângeroasă 
înfrângere, frontul de apărare românesc fu spart în munții 
Gorjului. 

Invazia inamică intrase în Oltenia, iar evacuarea 
Capitalei si a întregei Muntenii fi hotărâtă. 

A doua zi dupa acest al doilea dezastru am deju- 
nat pentru cea din urmă oară cu Ministrul Radovici 
la restaurantul Europa. Zic «pentru cea din urmă oară» 
fiindcă un an mai târziu a murit la laşi. 

Radovici era deprimat ca și toți câți mai ereau de 


www.dacoromanica.ro 


— 14 — 


fata. Vorbind de marea catastrofa si de marile räspun- 
deri, Ministrul luă apărarea șefului său. 

Brătianu nu e de vină, fiindcă Brătianu s'a. îm- 
potrivit cât a putut. Brătianu nu voia să intram acum 
în război fiindcă știa că nu suntem pregătiţi, dar la 
împins opoziția și l’a terorizat până ce a trebuit să ce- 
deze pentru ca să nu izbucnească revoluția. Vina estea 
lui Filipescu si a celorl’alti. 

Acum Cine să mai poarte răspunderea fiindcă Fi- 
lipescu murise? 

Primejdia se apropia de Capitală, din două părți 
fiindcă și generalul Makensen trecuse Dunărea la Zim- 
nicea. Statul major hotărî o mare bătălie pe Arges, atât 
spre a Salva onoarea armelor române cât. și spre a res- 
pinge îndoita invazie, dacă se puteă. 

Nu intra în intenția mea să fac o descrierea răz- 
boiului ori măcar a luptelor date în jurul Bucureștilor, 
voiu povesti numai două episoduri pe care le tin dela 
martori ocolari. | 

Batalia de pe Arges nu fusese rău conceputä—in- 
säsi criticii germani au recunoscut valoarea ei — însă 
au fost greșeli de execuţie. După o victorie însemnată 
la Cărbuneşti în .urma căreia armata turco-bulgară pă- 
răsise câmpul de bătae în fuga nebună către Dunăre, 
peste noapte se întâmplă un eveniment care schimbă si- 
tuatiunea în defavorul armatei române. 

In urma bătăliei victorioase de peste zi, un aviator 
francez veni repede în Bucuresti și insufleti lumea po- 
vestind ca armata română a câştigat o mare victorie si 
că bulgari fug nebunește spre Dunare. Dar entuziazmul 
fu mărginit. Si aceasta din cauză că, cu câteva zile mai 
înainte, o știre mincinoasă ridicase Capitala în picioare. 
O telegramă, plăzmuită în magazinul «Ruleta» din strada 
Lipscani, spunea că armata română a câştigat o mare 
victorie între Craiova si Slatina, că am făcut 40.000 


www.dacoromanica.ro 


| 


prizonieri, că germani fug în dezordine în spre munți 
părăsind tunurile si toate träsurile. 

Intro clipă ştirea se respândi, telegramă fi poli- 
grafiată și împărţită, drapelele nationale începură să fie 
arborate pe la magazine. Insă poliția interveni repede 
şi puse capăt delirului. lată de ce victoria reală găsi în 
Bucureşti o lume sceptică. 

A doua zi după victoria armatei române — când 
după însăşi mărturisirea germanilor, Mareșalul Makensen 
Sa aflat în primejdia de a fi prins — oștirea noastră 
s'a găsit in cea mai critică poziție. 

Când se va scri istoria acestor zile se va afla în- 
tregul adevar asupra dezastrului. 

Un martor ocular mi-a povestit următorul episod: 

Era în ziua de 15 Noembrie stil vechiu dis de di- 
mineatä, când iată că apare generalul Referendäru galben 
la fața și foarte îngrijat. Cum veni întrebă de colonelul 
Naumescu comandantul regimentului 2 de roșiori. Co- 
lonelul, bolnav de cancer era culcat într'o trăsură unde 
tremură de frig înfășurat într'o blană. Generalul Referen- 
daru îi spuse: „D-le colonel, divizia întreagă este împre- 
surată de inamic si amenințată a îi prinsă. Nu putem 
scăpa decât dacă vei face o şarjă asupra satului Prunaru, 
spre a deschide linia de retragere.“ 

Fara a spune o vorbă, colonelul Naumescu se sculă, 
dete ordin să se sune chemarea, se puse în capul regi- 
mentului și salutând cu sabia pe general îi zise: 

— „Domnule general, regimentul 2 de Roşiori vă 
mulțumește pentru onoarea ce'i faceți de a putea muri 
pentru patrie.“ 

Căci, în adevăr, acest regiment de 300 de oameni 
mergea la moarte sigură. 

Colonelul Naumescu șarjă cu sabia sus, în fruntea 
celor trei escadroane ale sale, din care peste câteva 
minute nu mai erau în viață decât vre-o 70 de oameni, 


www.dacoromanica.ro 


sax “PG — 


Colonelul ranit greu fu dus in Bulgaria si muri acolo. 

Bravul locotenent Budac Alex. muri vitejeste lovit 
de un glonț in frunte pe când șarjă in capul escadro- 
nului său. Greu räniti căzură unul după altul: maiorul 
Gheorghiu C., căpitanii C. Postelnicescu, C. Dumitrescu, 
M. Vasilescu și locotenentii C. Munteanu şi Vintilă A- 
lexandrescu. 

Mai târziu generalul Makensen, povestind unui gi- 
rant de minister sarja dela Prunaru, a spus următoarele: 

„Am văzut că se pregătește un măcel inutil fiindcă 
tot frontul satului Prunaru erea garnisit de un șir de 
mitraliere. Când am văzut că regimentul de cavalerie 
vrea să şarjeze satul, numai spre a da voie unui general 
român ca să scape în automobil pe la spatele a- 
cestui regiment sacrificat, am voit să trimit un aghio- 
tant să previe pe colonelul român că își duce întregul . 
regiment la un măcel fără folos. Dar mi-am zis, după 
aceea, că intervenţia mea va fi interpretată ca o incer- 
care de a împiedeca salvarea diviziei amenințată, și m'am 
abținut“. 

Patru zile în şir bubuitul tunurilor s'au auzit din 
Bucureşti. Patru zile în sir armata română s'a bătut si 
intro supremă sfortare, a căutat să respingă invazia. 

Aceste patru zile populația Bucureştilor le-a trăit în- 
tro permanentă surescitare așteptând rezultatul marei 
bătălii care trebuea să aducă fie înfrângerea şi capitularea, 
fie alungarea dușmanului. 

Pe Neajlov s'a dat ultima bătălie. 

lată „Foaia Calificativă“ dată de către colonelul Bu- 
nescu care comanda divizia 14, lo€otenent-colonelului 
Alexandru Bacalbasa, comandantul regimentului 38 de 
infanterie : 

„In luna Noembrie, pe când comandam Divizia 10 
în luptele pe Neajlov, la 19 ale acestei luni, Divizia 


www.dacoromanica.ro 


— | 


fiind atacată de forte puternice si mai ales puternic ba- 
tută de artilerie superioară, trupele noastre de pe în- 
tregul front au început să se retragă. 

Atunci am cerut ajutoare comandantului apärärei 
Dunărei din care făcea parte Divizia 18; aceasta mi-a 
trimes un batalion de infanterie sub comanda Locot.- 
Colonel Al. Bacalbaşa. l’am îndru:nat să desfășoare întregul 
batalion în lant de trăgători, să pună baioneta la armă, 
să pornească la atac pe un front de un chilometru, să 
impusce pe oricare se va retrage de pe front și nu va 
inainta la contra atac. 

Ordinul s'a executat întocmai. Locot.- Colonel Ba- 
calbasa și cu toți ofițerii de sub comanda sa, au înain- 
tat vitejeste si au întors toate trupele la atac, inamicul 
a fost respins şi frontul nostru restabilit pe vechile po- 
zițiuni. 

Astfel că acest ofițer în acea ncazie a dovedit mult 
curaj si energie. l'am dat această însărcinare într'un mo- 
„ment așa de greu căci îl cunoaștem de multă vreme şi 
"1 știam om de. caracter și de nadejde. 

Propun să fie decorat acest ofiţer spre a fi räs- 
plătit pentru fapta sa vitejească“. 

Comandantul Diviziei 14, Colonel! Bunescu. 

Acest fapt de arme a rămas necunoscut. Fiindcă 
locotenentul colonel Bacalbaşa nu era favoritul oame- 
nilor zilei. Acest ofițer n’a fost nici măcar înaintat, iar 
drept răsplată, a fost trecut la partea sedentară din care 
cauză a trebuit să se retragă din armată, imediat după 
încheierea päcei. 

Regimentul 38 infanterie din Brăila fiind foarte 
greu maltratat în dezastroasele lupte din Dobrogea a 
trebuit refăcut cu elementele din depozit. Un batalion 
a fost alcătuit din aceste rezerve, dar lipseau armele 
Manlicher. In lipsa acestora batalionul a fost înarmat cu 


Sub Ocupaţia dușmanului 2 


www.dacoromanica.ro 


= {9 — 


pusca italiană; dar nici soldaţii nici ofițerii nu o cu- 
nosteau. 

Batalionul fiind pornit pe Neajlov de îndată ce a 
fost constituit, locotenentul colonel a cerut un ragaz de 
măcar 24 de ore pentru ca, cel puțin ofițerii și subo- 
fiterii să cunoască arma. De o camdată răgazul a fost 
acordat. Insă peste două ore, în fața cererilor urgente 
ale Colonelului Bunescu, batalionul a fost bagat în foc 
cu 0 armă de care nu se putea servi. 

Soldaţii au primit-o, totuși cu încredere şi bucurie 
fiindcă această puşcă avea o baionetă foarte lungă. 
Şi cum soldatului român fi place să se bata mai 
mult în luptă cu arma alba, pusca italiană îi convenea. 

Locotenentul colonel, de îndată ce a intrat în linia 
focului, a dat ordin trupei să puie baioneta la armă, 
să se desfasoare pe un front foarte întins, mai întins 
decât era prudent; dar era de mare nevoie ca inami- 
cul să creadă că are în fatä-i o trupă proaspătă şi nu- 
meroasă care intra în luptă. Şi 'n adevăr batalionul 
resfirându-se pe o lungime îndoită decât îi era ertat, a 
pornit la atac în strigăte fioroase, pe când goarnele 
sunau puternic atacul. 

Bulgarii şi germanii din fata, de gi cel putin de 
şase ori mai numeroși, văzând acea linie atât de întinsa 
cum vine asupra lor, şi auzind acel urlet infernal, au 
crezut că o întreagă armată îi atacă. Atunci, ne mai 
așteptând să dea piept cu nävälitorii, au rupt-o la fugă. 

Şi astfel lupta a fost câștigată şi divizia 18-a a fost 
degajată. 


www.dacoromanica.ro 


Capitularea Bucurestilor 


Populatia a trecut prin douä panici mari, cea din- 
tâi după dezastrul dela Turtucaia, între sfârșitul lunei 
Septembrie şi începutul lui Octombrie, cea dea doua 
după perderea bătăliei de pe Neajlov la porţile Bucu- 
restilor. 

Am mai spus-o, locuitorii Bucureștiului nu s'au ară- 
tat a îi demnă populație a Capitalei regatului. Crescuti în 
belșug în seul bunului traiu, în trândăvia secentarismului, 
aceşti târgoveti trăind o viață de pace, fără să cultive 
sporturile, fără să aibă decât preocupări de bun traiu, oa» 
meni care pentru cele mai scurte distanțe se urcau într'o 
birje cu tariful atât de eftin, nu erau pregătiți nici pentru 
privatiuni fizice si nici pentru sguduiri morale. 

Uşoara campanie din Bulgaria dela 1913 o deprin- 
sese si deprinsese pe cei mai multi cu câștigurile eftine. 
Prin cafenele si prin saloane se proorocea că vom trece 
munții si vom lua Trausilvania făcând o simplă preum- 
blare. Oameni care ştiu în totdeauna de toate, afirmau că 
guvernul nostru a luat toate măsurile ca să intrăm în 
Ardeal atunci când ungurii nu vor mai avea acolo nici 
un soldat de întâia linie. 

“Bucuria stârnită de această veste era încă o dovadă 
de lipsă de barbatie. Invatati la toate de-a gata, Bucu- 
restenii noştri nu înțelegeau să intrăm în război si să 
devenim o Românie Mare decât dacă ni se va garanta 


www.dacoromanica.ro 


#50, 


că vom avea la sfârșitul campaniei zero morți si zero 
raniti. | 

Spiritul de jertfa, care este nedespartit de simțul a- 
deväratului patriotizm, era absent. 

Vorbesc, bine înțeles, de acea parte a populatiunei 
care sta la suprafață. 

Când s'a aflat în Bucureşti ca Turtucaia a căzut, 
a fost o mare panică. Teama câ Bulgarii vor trece Du- 
nârea la Olteniţa şi în câteva ore vor fi la Bucureşti a 
înebunit burghezia cu dare de mână. 

Oamenii cu înalte situatiuni sociale, oameni cari au 
agitat pentru războiu, oameni politici au început sa’si 
facă bagajele. Exodul în spre Moldova si în special ca- 
tre laşi a început. Zilnic trenurile transportau familiile cu 
dare de mână. Inalti funcționari, militari superiori, bogă- 
tași plecau. Unele autorități faceau pregătiri de plecare. 
Banca Naţională, Casa de depuneri isi transportau de- 
pozitele în convoae ziua în amiaza mare, în văzul tuturor. 

Măsurile militare luate de urgenţa şi numirea ge- 
neralului Averescu în capul armatei dela Dunăre a a- 
mânat criza aproape două luni de zile. In timpul acesta 
exodul către Moldova a mai încetat, fricosii, însa, plecau. 

După perderea bătăliei dela Ghimpați si Dräganesti, 
orice nădejde e perduta. Capitala se umple de fugari 
de pe front. Pe străzile cari vin dela barierele despre 
Sud apar sirurile de trăsuri militare fugite din rând. 
Chesoane de artilerie cu câte un cal, cavalerişti scäpati 
cum au putut fara armă, soldați de infanterie rupti de 
oboseală și plini de noroi; apoi lungi şiruri de care și 
carute pline cu locuitorii satelor de pe marginea Dunărei, 
care fug din fața năvalei Bulgarilor. 

Aceşti fugari aduc groaza în Capitală. Strada 13 
Septembrie unde locuesc e plină de carele locuitorilor 
dela Zimnicea si din celelalte sate. Oamenii au în- 
cărcat tot ce au putut: mobilele, alimentele, păsările. Le 


www.dacoromanica.ro 


a — 


gati de care si căruțe vin caii, vacele, porcii şi viteii. 

Nedeprinsă cu o astfel de vedenie, populația Capi- 
talei este coprinsă de panică. "Toată lumea care se poate 
mișcă pornește spre gara de Nord. 

Incepând dela Matache Mäcelaru pe calea Grivi- 
tei circulaţia este foarte anevoiasă. In curtea gärei este 
o mare de capete, în gară nici nu se poate pätrunde. 
Acei cari au bilete de călătorie și sunt oameni cu vază 
și protecție, se duc de se îmbarcă mai departe pe linie 
la punctele anumite unde sunt oprite trenurile. 

Aglomeratia este spăimântătoare. Dacă s'ar putea 
întregul Bucuresti ar fugi. 

Și afară de asta toate zvonurile cele mai absurde 
circulă. Femeile, mai ales, sunt terorizate. Servitoarea 
mea vine plângând si ma roagă s'o las sa fugă fiindcă 
toată lumea spune că nemţii au să facă cruzimi ne mai 
pomenite. Se spune ca femeile au să fie violate şi apoi 
omorâte, că toți copii au să fie omorâţi, că dela fe- 
mei au să se ea toate bijuteriile, că toți banii au să fie 
rechizitionati şi aşa mai departe. 

Vad trecând pe jos grupuri de nencrociti cu boc- 
celele pe spate, târând copii de mână, având cu ei tot 
ce pot purta ca alimente, îmbrăcaminte și albituri. Unde 
se duc oamenii aceştia? Către ce suferinti și mizerii 
aleargă ? Cine ar putea spune? 


www.dacoromanica.ro 


Evacuarea Cabpifalei 


Guvernul a părăsit capitala care rămâne pe mâna 
D-lor Lupu Costache numit şei al Ministerului de Interne, 
Dumitru Nenitescu numit șef al Ministerului de resbel si 
general Mustaţă numit prefect de poliţie. D-l Emil Pe- 
trescu rămâne în îruntea Capitalei ca primar. 

D-l Petre Carp a venit dela ţară din Moldova la 
Bucureşti. Intrebat dacă va rămâne în Capitală, răspunde 
că nicăeri nu poate fi cineva în mai mare siguranță ca 
în Bucureşti. 

O doamnă îl întâlneşte pe stradă sil întreabă dacă 
nu e primejdie ca să stea în Bucureşti sub ocupația 
germană. lar Conul Petrache îi răspunde: — Părerea mea 
este că trebuie să stati aci. Daca Germanii de astä-zi 
Sunt tot cei pe care i'am cunoscut în tineretele mele să 
n’aveti nici-o grijă. 

Generalul Al. Anghelescu, care fusese numit Coman- 
dant militar al Capitalei, a părăsit orașul. 

Spaima populaţiei este nemaipomenită. 

Atât de nemărginită este laşitatea unui mare număr 
de oameni, incât foarte mulți liberali de frunte, și atâ- 
tea alții cari au luptat pentru intrarea în război, reneagă: 
totul, au uitat totul, insultă pe fruntașii politici, si libe- 
rali şi conservatori care au plecat la laşi, şi se duc de 
se umilesc în rugăciuni si protestatiuni la picioarele D-iui 
Alexandru Marghiloman, şeful partidului conservator 
filo-german. 


www.dacoromanica.ro 


— 23 — 


In casa D-lui Marghiloman este un adevărat peleri- 
najiu. Barbati, femei, tineri, bătrâni, liberali si conservatori 
inflacaratii rasboinici de până eri aleargă să ceară pro- 
tecție.... «singurului om mare care e văzut bine in 
politică !“ 

D. Marghiloman este omul zilei. 

Svonul sinistru cum că armatele duşmane vor ocupa 
Capitala, se răspândește cu iuteala fulgerului. 

Din funduri de mahalale ca şi din cartierele subțiri 
pornesc sirurile desperate, căutând undeva scăpare. Dar 
unde poate fi mai sigur adăpostul decât în casa d-lui 
Marghiloman ? 

De cum se face ziuă casa din strada Mercur este 
napadita. 

Batrâni neputinciosi, doamne elegante, liberali ,ramasi 
de câruță“, conservatori razleti, tot felul de oameni, tot 
soiul de fete, tot neamul de neamuri, se ingramadesc 
în cunoscutul salon al omului zilei. 

Când d. Marghiloman apare, răsuflă ca dintr’o 
basica găurită, emoția atâtea ceasuri stăpânită, a sufle- 
telor de desnadajduiti. 

O doamnă îi întinde caseta cu giuvaeruri rugând pe 
patron ca sa i-o puna în siguranţă. 

Alta cere un pat pentru ca să doarmă sub acoperi- 
sul protector cât o tine bajenia. 

Un batran liberal — un vicepreşedinte al Sena- 
tului — D:1 C. Robescu ridică glasul şi brațele și pro- 
testăază împotriva tovarășilor de partid si de idei, care 
Pau părăsit în Bucuresti in prada inamicului. 

O doamnă cernita roagă stăruitor ca d. Marghi- 
loman să-i dea un semn, un semn cât de mic cu care 
să se recomande dușmanului. . 

— De, doamnă, răspunde omul zilei, știu eu ce 
v’asi putea da!?... 

Apoi observând că femeea este îmbrăcată în doliu, 


www.dacoromanica.ro 


= A — 


ia o carte de vizita și scrie pe dânsa: «Condoleantele 
mele». 

Doamna apucă talismanul cu lăcomie și pleacă 
fericită că deacum inamicul o va crutà. 

O altă doamnă intră ca furtuna: 

— Domnule Marghiloman, aud că Nemţii şi mai 
ales Bulgarii au să facă grozăvii. Te rog scapă-mă căci 
dumneata esti ultima mea speranţă ! 

— Vă rog, doamnă, linistiti-vä, răspunse amfitrionul, 
dar ce așteptați dela mine? Dacă credeți că eu o să 
am vre-o putere extraordinară sub ocupatiune, vă inselati. 

— Vai de mine, domnule Marghiloman, de ce 
vorbiti aga? Dar toată lumea ştie că d-voastră sunteți 
omul nemților. 

In salon se făcu deodată tăcere, iar d. Marghiloman 
«devenit conservator stacojiu, intelesese zicătoarea popu- 
lară că „decât să-ți iasă numele, nai bine să-ţi iasă ochii“, 

Zile în şir casa din „strada Mercur, a fost ținta 
unui hagealäc dezordonat. Aghentii își frecau mâinele, 
văzând că partidul se măreşte, statul major jubila căci 
generalii aveau acuma soldați, iar şeful gustă dintr’o 
mâncare ce'i fusese interzisă până atunci, gusta din 
popularitate. | | 

Zvonul capitulärei Capitalei prinde tot mai mult 
temeiu. Guvernul a plecat, prefectul de poliție a plecat. 

Dis de dimineață generalul Mustaţă, noul prefect 
al poliției a pus să se afiseze o Proclamatiune. 


PROCLAMATIUNE 


„Noi Generalul Mustaţă Prefectul Poliţiei Capitalei 
aduc la cunostiinfa tuturor cele ce urmează: 

I, Din înalte considerații guvernul fret şi-a mutat 
provizoriu reşedinţa la lași, însărcinându-mă cu asigu- 
area liniştei și a ordinei în Capitală. 


www.dacoromanica.ro 


2. Luând această grea sarcină, voi căuta a'mi face 
datoria până la capăt, astfel că linistea si ordinea cea 
mai desăvârșită să domnească. 

3. Vor fi pedepsiți cu pedeapsa capitală toţi acei 
ce se vor deda la jafuri, prâdäciuni, dare de foc, si la 
nesupunere la ordinele noastre. 

4. Toţi cei ce posedă în casele lor arme de orice 
fel, în termen de 12 ore dela publicarea acestei procla- 
mații, vor fi datori a le depune la Primăria Capitalei ; 
contravenienţii vor fi pedepsiți cu impuscarea. 

5. Inirunirile prin case particulare, localuri publice, 
cluburi sau chiar pe străzi în grupuri, cu scopuri as— 
cunse, vor fi pedepsite cu împuşcarea. 

6. Apariția oricărui jurnal sau orice publicaţie se 
opreşte cu desăvârşire. Contravenientii vor fi executați. 

7. Orașul va fi iluminat în întregime, iar localurile 
publice vor fi deschise, până la ofa 8 jum. seara. 

8. Toţi biriasii, cafegii, si cârciumarii, care vor da 
de băut oricărui cetățean sau a provoca scandaluri in 
acele localuri, se vor pedepsi cu amendă până la 10.000 
lei și cu închiderea localului pentru toată durata răsboiului. 

9. Sunt oprite reprezentațiile teatrale, cinematogra- 
fice şi cafe-concerturile. Magazinele de ori-ce fel, pot, 
după voia fiecăruia, a fi închise sau deschise si asta 
numai până la ora 7 seara. 

10. E oprită circulația pe strade dela 9 seara, afară 
de oamenii de serviciu ai poliției sau a fanaragiilor. Con- 
travenientii vor fi executați. 

11. Poporul Capilalei, care în toate ocaziunile mari 
a dat probă de tact și înțelepciune, va face ca și în a- 
ceste momente grele să fie la inàitimea sa(?) spre a nu 
fi pus in dureroasa posifie de a aplică pedepsele de 
mai Sus. 

Dat în Bucuresti ta.... Noembrie 1916. | 

(ss) GENERAL MUSTATA 


www.dacoromanica.ro 


Generalul Mustaţă a fost lăsat cu însărcinarea de 
prefect al poliției fiindcă în timpul neutralitätei a scris o 
broșură lăudătoare pentru germani. 

Insă această calitate nu ia slujt la prea mult 
fiind-că, puţine zile în urmă, Comandamentul German 
j'a retras încrederea, si l’a înlocuit. 

Trebuie cu acest prilej să deschid o paranteză și să 
dau o lämurire, Inainte de război pe timpul neutralitätei 
au fost două feluri de germanofili: unii buni Români cin- 
stiti, patrioţi, care ereau convinși că interesele României 
sunt legate de interesele germane. Aceştia precum Petre 
Carp, Lupu Costache și alti câti-va aveau o mare teamă 
de Rușii, cereau ca România să meargă împotriva imperiu- 
lui moscovit spre a'şi relua întreaga Basarabie. Dar mai 
jerau și germanofili fără convingere, cei cari ierau în- 
scrişi în registrele agenţilor de propagandă germană, 
mituitii, subventionatit și nedemnii care erau puși în 
slujba cauzei germane, pentru plata ce primeau. Ei 
bine, germanii de cum au venit au făcut deosebirea: pe 
cei dintâi i'au stimat și Peau acordat toată încrederea, pe cei 
de-al doilea ia despretuit, pe unii din ei thiar "i-au 
arestat si iau trimis în Germania. 

Proclamatiunea generalului Mustaţă a provocat con- 
sternarea. Exodul către gară încetase fiindcă ultimul tren 
pentru călători plecase. Acum se aștepta, din ceas în 
ceas, intrarea armatelor inamice. 

Intru în cafeneaua Capşa care e plină de lume, 

Toţi cei cari au rămas în București, atât cei cari, 
ça şi mine au rămas din forță majoră cât si cei cari au 
rämas în acord cu simţirile lor filo-germane, sunt în- 
grijorati. 

Se ştie că germanii înaintează asupra Capitalei iar 
tunul bubue mereu. 

Ca şi în tot timpul dela declarația războiului tot 
felul de zvonuri contradictorii şi de înaltă fantezie 


www.dacoromanica.ro 


circulă. Intre altele se spune că germanii vor bombarda 
oraşul fiind-că Românii, în urma stäruintelor Generalului 
Berthelot şi a misiunei militare engleze, refuză să capi- 
tuleze, 

Generalul Mustaţă își face apariția în Cafeneaoa Capsa. 

Asupra ordinului său de a se preda toate armele 
lumea îi cere explicatiuni; dar răspunsurile sânt catego- 
rice: publicul trebue să predea totul, si imediat: puști, 
revolvere, pistoale, etc. 

Se face o mişcare: d-l Titu Maiorescu fostul pre— 
sedinte de consiliu care a prezidat Conferinţa de pace 
de la București, în 1913, apare în Cafenea cu palaria în 
mâna si merge drept la Generalul Mustaţă. Amândoi au o 
convorbire intimă, 

De îndată comentariile încep. Titu Maiorescu, fiind 
un cunoscut filo-german a fost insarcinat cu formarea 
guvernului. În această calitate a venit să confereze cu 
prefectul de poliţie. 

In realitate Titu Maiorescu, venise să ceară prafec- 
tului de poliție autorizarea de a nu preda o panoplie cu 
arme de mare valoare proprietatea unui domn Racota 
în casa căruia locuia acum si care era absent din Bu- 
curesti. 

Dar generalul Mustata a fost inexorabil. 

Armele de pret ale d-lui Racotă au fost predate 
ca si toate celelalte. 

A doua zi 21 Noembrie stil vechiu, in public se 
raspandeste zvonul cum ca condițiile capitularei au fost 
chiar semnate. 

In adevar trecatorii au vazut, intorcandu-se in goana 
pe strada Coltei, un automobil noroit ce venea despre ba- 
riera Rahovei. Inăuntru se afla D-nii General Anghelescu 
comandantul militar al Cetätei, Emil Petrescu primarul 
Capitalei şi D. Nenitescu care gira ministerul de razboi. 

Servitorul meu intră la ora 8 și jum. dimineața în 


www.dacoromanica.ro 


— 28 — 


«odaia de dormit. Are figura posomorita şi e foarte trist. 

— Să vă spun o vestea rea, domnule! 

— Ce este?, 

— Lumea vorbește că Bucureștii au capitulat! 

Sar din pat, ma îmbrac repede si es. Pe ziduri 
vad a doua Proclamatie a generalului Mustaţă, dar pe 
străzi lume puțină. Bucureştii au îmbrăcat haina neno- 
rocirei : 

Citesc proclamația generalului Mustaţă. 


PROCLAMAȚIE 


„Noi general Musiatà, prefectul Capitalei, ordonăm 
cele ce urmează: 

„La intrarea în Capitală a armatelor Imperiale ger- 
mane, toți locuitorii bărbaţi şi femei, vor avea o purtare 
cuviincioasă oferind cu bunăvoință găzduirea de care 
vor avea trebuință. 

„Porțile şi uşile caselor vor fi deschise. 

„Oricine bărbat sau femee, tânăr ori bătrân care 
se va deda la acte ce ar aduce o insultă armatelor im- 
periale, precum: împuşcături, cu vre-o armă de foc as- 
cunsă, aruncare de orice fel de lucruri, cum și amenin- 
fare cu vorba ori cu gestul, va fi imediat pedepsit cu im- 
pușcarea“. 2 

General MUSTATA 


Care va sa zicä s’a sfarsit! 

Generalul Mustata, ofiter al armatei române, a- 
amenință cu impuscarea pe ori care ar îndrăzni, să facă 
măcar un semn de revoltă la intrarea dușmanului! Un 
val de răscoală se ridică în mine. Ma întreb dacă voi 
avea puterea să mă stăpânesc sub ocupaţia biruitorului. 


www.dacoromanica.ro 


Retragerea rusilor 


Intru la Capsa. Doi ofițeri ruşi intră după mine si 
cer două caîfele cu lapte. Când li se traduce proclama- 
tiunea generalului Mustaţă încep să râda. 

— Bucureștii nu se vor preda, domnilor, strigă unul 
din ei în limba franceză. Au sosit la porțile Capitalei 
200.000 soldați ruși cari vor intra imediat în acțiune si 
vor respinge pe nemți. Asteptati putin și veți vedea. 

Lumea era sceptică: Dar nu trecu o jumătate de 
oră şi de odată se aude o muzică militară. Toată lu- 
mea dă buzna afară. De pe Bulevardul Academiei sco- 
bora în jos către Bulevardul Elisabeta o numeroasă trupă 
de infanterie rusă. Sunt mai multe regimente, poate o 
divizie ! 

Trupa defilează în ordine. Soldaţii sunt veseli și cu 
toții infloriti. Când ajung în dreptul Calei Victoriei iz- 
bucnesc-în urale, iar unii strigă: «Trăiască România 
Mare !» 

Ce este? Oare să fie adevărată spusa ofițerului rus ? 
Oare Bucureștii nu capitulează? Oare, în adevăr armata 
rusă intră în linie şi pornește la atac? Dar, în cazul 
acesta Bucureștiul va fi bombardat de artileria grea ger- 
mană-austriacă ? 

Perspectiva nu mă înspăimântă. Dacă la capătul 
acestei lupte va fi victoria și respingerea dușmanului, o 
asemenea răsplată nu va fi plătită prea scump cu ruina 
Capitalei. 


www.dacoromanica.ro 


— 30 — 


Nedumerirea creste prin mijlocirea unui alt fapt: 
sergentii de oraș încep să rupă în grabă ultima procla- 
matie a generalului Mustaţă. 

Care va să zică este adevărat!... 

La Capșa comentările încep. 

Prietenul meu V. O., care are slăbiciunea profetiilor, 
ia un aer misterios și spune: 

— Știam de aseară. Armata ruso-română pune in 
aplicare un plan stabilit mai dinainte. Am lăsat pe nemți 
să se apropie până unde ne-a venit bine și acum o să 
vedeţi. 

Mulţi sunt zdruncinati dar pe mine nu mă convinge 
afirmația amicului V. O, De aceea mă reped până la 
d-] Nenitescu în strada Scoalei pentru ca să iau infor- 
matiuni. Stiam că d-l Nenitescu făcuse parte din comi- 
sia care trebuia să negocieze capitularea. 

D-l Neniţescu fusese pus chiar atunci, în curent și 
cu intrarea rușilor in București și cu ruperea proclama- 
tiilor generalului Mustaţă. II găsesc foarte îngrijorat și 
descompus. 

Intâia d-sale grijă fu de a chema la telefon pe ge- 
ralul Anghelescu și de a’i cere explicatiuni. Ce sa în- 
tâmplat ? S'au rupt condiţiile capitulärei? In adevăr rușii 
nu vor să tina seamă de condiţiile încheiate cu germanii ? 
Dar generalul Anghelescu nu ştie mai mult. 

D-l Nenitescu este verde. Se vede că șia perdut 
capul căci nu mai știe cum să explice situaţia. 

Ca o dovadă că consideră situația disperată e 
faptul că însărcinează pe cineva să se ducă să'i reauucă 
revolverul pe care îl predase în urma proclamatiei pre- 
fectului de poliţie. 

— Cel putin să am o arma ca să mă apăr, spune d-sa. 

Să se apere în contra cui? Și cum să se apere cu 
singurul său revolver, dacă, în adevăr, ar fi atacat? 

In acel moment intră şi d-l Grigore Cantacuzino, 


www.dacoromanica.ro 


viitorul ministru de industrie în cabinetul Marghiloman 
dela 1918. D-l Cantacuzino este un germano-fil. Cum 
mă vede mă întreabă: | 

— Mi se pare că și d-ta ai fost dintre cei cari au 
cerut războiul contra germanilor ? 

— Negresit. 

~- Mare răspundere veţi avea in fata tärei: 

— Dacă războiul s’ar sfârși aci, spun eu, räspun- 
derea ar îi în adevăr mare, însă am deplină încredere 
că germanii vor fi bătuţi. 

D Nenitescu se plimbă prin cameră cu paltonul 
pe umeri și murmură. 

—- Ni s'a dus tärisoara. 

Ori unde te întorceai nicăeri nu găseai pildele de 
bärbätie. Cât de putin pregătiţi eram pentru această dramă!.. 

Când es în oraș toate nedumiririle sunt risipite. 
Sergentii de oraş, interpretând greșit un ordin ce au pri- 
mit, au rupt din greșeală proclamatiile d-lui prefect, iar 
regimentele rusești cari au străbătut Bulevardul cel mare, 
ereau în plină retragere. 


www.dacoromanica.ro 


Intrarea în Capitală a Ostirilor 
inamice 


Se anunță pentru a doua zi intrarea în Capitală a 
Mareșalului Makensen și a trupelor de ocupație. 

La Capsa prefectul de poliție comandă o masă de 
mai multe tacâmuri pentru Mareșal și statul său major. 
Mai târziu masa este contramandată fiindcă Mareșalul 
și-a amânat sosirea pe a doua zi. 

Nu se luminează încă bine de ziuă și puternice ex- 
ploziuni ma deșteaptă ; două ore in șir bubuiturile ră- 
sună. Nu'mi pot da seama precis despre cauza lor, dar 
mi se pare că sunt exploziile unor proiectile monstre 
aruncate de artileria grea a inamicului. Oare inamicul 
bombardează orașul? 

Aștept liniştit în pat să se facă ziuă. Când se lu- 
minează un miros de fum îmi intră în odaia de dormit. 
Bănuesc că bombardamentul inamicului a provocat in- 
cendii. Apoi aud în stradă voci, mai ales voci femeești 
care se tânguesc, aud alergături, văd cum se formează 
grupuri. Ora e 61/2. 

Mă scol, mă îmbrac și es în poartă. Pe trotuar este 
aglomeratie. Văd pe la porţile caselor doamne cu gen— 
tulite în mână speriate și gata să fugă. Din curtea Arse- 
nalului care e în fata es flacări, câțiva domni de pe tro— 
tuar mă interpeleaza: 


www.dacoromanica.ro 


E. + — 


— Vedeţi, d-le Bacalbașa, ce au făcut? Au dat foc 
Arsenalului și acum o să se aprindă tot cartierul. 

Caut să liniştesc pe acești bărbaţi cari späimântau 
femeile. Le spui că nu e nici un pericol ca focul să se 
întindă. Şi în adevăr nici vânt nu era și nici focul nu 
era prea mare. Ce se întâmplase? Personalul Arsenalu- 
lui armatei plecând peste noapte în Moldova, a minat 
toate mașinele ce n'au putut fi demontate și transpor- 
tate, spre a nu cădea în mâinile inamicului. 

Dar vechiul spirit de critică al politicianului era sin- 
gura manifestaţie de energie ce mai trăia în populaţie. 
Chiar și în aceste clipe atât de tragice când patria că- 
dea în genunchi sub loviturile unui inamic de atâtea ori 
mai numeros, spiritul opozantului din sistema era nea- 
dormit. 

23 Noembrie! E ziua blestemată! 

Es din casă, — vreau să văd în fata invazia ! 

Stradele sânt aproape pustii. Pe Calea Victoriei, a- 
coperitä cu nisip proaspăt, stau insirati sergentii de oraș 
în mare ţinută, Toţi sunt luați pe alese: cei mai înalți 
și voinici și cei mai chipeși. 

Vine Mareșalul Makensen! 

Intru la băcănia Ciobanu, împreună cu pictorul Ste- 
riadi. Amândoi aveam moartea in suflet. Ne privim si 
ne înţelegem. Inăuntru tenorul Radulescu, ie în aceiaş 
dispositie sufleteasca. 

Imprejurul zincului un număr de ziariști în tovărășia 
unui cunoscut samsar care s'a îmbogățit din furniturile 
Ministerului de războiu, sunt veseli. Toţi au fețele învio- 
rate de aperitive și mulțumire. 

Simt cum sângele mi se urcă la cap și întreb pe 
băcan cu glas tare: 

— Nu cumva am luat Transilvania, D-le Ciobanu? 

— Da pentru ce mă întrebaţi. ? 


Su CRIE Pagal) www.dacoromanica.ro 


— Fiindcă văd mare veselie în bäcänia d-tale. 

Am eșit în stradă ca să räsuflu. 

La orele 12 jumătate mă duc la restaurantul Europa 
spre a dejuna. Mă urc în salonul de sus ca să fiu singuri 

In adevăr nu e nimeni, Peste o jumătate de oră o 
chelneritä intră repede. 

— Au intrat nemții! 

Plătesc în grabă și scobor. Afară burniteazä ușor ; 
pe stradă nimeni; ajung în gura Pasagiului. 

Din spre Palatul regal doi soldați germani de infan- 
terie, unul scund cell’alt foarte înalt, înaintează: Alături 
de ei, iutind pasul, o femee tânără—probabil o germană— 
le vorbește, le vorbește mereu. 

Am văzut pe întâii duşmani! 

Pe refugiul din fata Palatului regal întâlnesc pe un 
cunoscut comerciant elvețian care scoborà dela auto- 
mobil-Club. Acolo era instalat un spital militar. Omul 
era agitat și cu lacrimi parcă în ochii. 

— „Vin de sus si am văzut un lucru pe care nu’l 
voi uita nici odată. 

Sunt în spital foarte mulți soldați răniți. 

Când a venit sus știrea că dușmanul a intrat în Capitală, 
toți sau sculat în paturile lor si au izbucnit în hohote 
de plâns.“ 

Bravii și inimosii soldați Români !... 

După prânz strada începe să se populeze. De 
pretutindeni, din toate colțurile es, mai ales femeile: 
femeile germane, austriace, ungare, evreie și chiar ro- 
mânce. 

In grădina Ateneului caii Ulanilor pasc. Camioa- 
nele-automobile foarte grele încep să zguduie stradele. 
Bätosii ofițeri germani apar. 

De pe la orele 4 piața Palatului este plină de pu- 


www.dacoromanica.ro 


— BF sa 


blic, de acel public anti-românesc care e atât de nume- 
ros în București! 

In aceste zile dureroase, la 23, 24 si 25 Noem- 
brie am avut în față spectacolul cel mai întristător. Am 
văzut multe zecimi de mii de oameni esiti în stradă, 
aclamând pe soldaţii cari ne striveau, insultând cu entu- 
siazmul lor patria care sângeră. 

Am văzut în aceste zile, ca și în multe zile urmă- 
toare, câți dușmani trăesc pe acest pământ prea räb- 
dător și câte lifte neîndurate în potriva neamului nostru 
hränim si imbogätim. 

Germanii au avut mare dreptate să fotografieze 
stradele bucureștene în zilele când armatele aliate au 
intrat în Capitală. Ei aveau un document de pret în a- 
jutor : populația Bucureştiului întreagă a ieșit cu flori 
înaintea armatelor germane aclamândule ca pe niște li- 
beratoare ?!... 

Dar umilita populatie românească sta ascunsă si 
zăvorită, pe când în stradă iesise toată populația dus- 
mana atat de multa, din nenorocire. 

Nu cred că în alta tarao populatiune streină, ar fi 
îndrăznit să facă atât de ofensatoare manifestatiuni pen- 
tru tara în care traia. Ori în care altă tara aceasta 
populație ar îi fost pedepsită pentru necuviinta ei. 

Dar poporul român este... iertător!.. 


"ok 
* * 

La palatul regal apar sentinelele germane. 

O doamnă româna intră în vorbă cu un soldat in 
vârstă, originar din Saxoma. Acest soldat spune că răz- 
boiul este acum sfârşit pentru germani. Dela acest sol- 
dat doamna afiä că dupa luptele din Carpaţi, o delega- 
ție a diverselor regimente s'au prezentat Mareşalului 
Makensen declarându-i ca sunt istoviti si ca nu mai pot 
lupta mai departe. lar Makensen le-a dat făgăduiala 


www.dacoromanica.ro 


— 0 — 


formală cum că limita mersului lor înainte este Bucureș- 
tiul. Odată Bucureștiul căzut războiul poate fi privit ca 
și sfârşit. Căci Impăratul va propune pacea dușmanilor. 
Numai cu aceasta conditiune făgăduită, soldații germani 
au consimţit să lupte mai departe. 

Din spusele acestui om se vede cum, în ciuda ce- 
lei mai severe discipline, un spirit de nemulțumire și de 
revoltă clocea în armata germană. Acest spirit îndelung 
comprimat, a izbucnit furtunos, când războiul a fost 
perdut, și a provocat răsturnarea fundamentală din nă- 
untrul împărăției. 


www.dacoromanica.ro 


Intrarea Mareşalului Makensen 


Mareșalul Makensen a intrat în București într'un auto- 
mobil pilotat de către unul dintre numeroșii germani care 
locuesc în această ţară. 

Disciplina națională a germanilor cât și tendința lor 
de infiltratiune peste tot pământul a fost demonstrată la 
noi cu prisosintä. Atât în luptele din munţi, unde func- 
tionarii dela Societăţile pentru exploatarea lemnului au 
slujit drept călăuze oștirilor inamice, cât și în București 
germanizmul avea spionii săi de încredere. Să ne fie în- 
vätäturä de minte pentru viitor, să muncim singuri și să 
nu ne punem toată nădejdea numai în străini... 

Unul dintre cei dintâi care a stat la dispoziția învin- 
gătorului a fost un domn Martin Badt, cunoscut comer- 
ciant și instalator de mașini agricole, cäi ferate etc. Acest 
domn, care cunoșteă bine Capitala, era înrolat în armata 
germană si a fost acela care a condus automobilul gene- 
ralului Makensen, la întâia intrare în București. 

Atât acesta cât și un altul anume Vinter, vechiul 
director al Casei Schlesinger, au fost înrolați în poliția 
germană din teritorul ocupat și au exercitat această 
slujbă în tot timpul ocupatiunei. 

De altfel germanii nici nu-și puteau închipui ca un 
german de origină să nu fie cu totul devotat cu trupul 
și cu sufletul cauzei germane. 


www.dacoromanica.ro 


— 38 = 


Un caz tipic l-am avut cu tânărul Prager, fiul d-lui 
Moritz Prager. 

Familia Prager este de origină germană. Fiul d-lui 
Moritz Prager, însă, ofițer de rezervă în armata română 
și a făcut vitejeste datoria în luptele dinainte de ocupa- 
tiune si a fost grav rănit la o mână. Din cauza aceasta 
n'a putut fi evacuat, ci a rămas într'un spital din Bucu- 
rești unde l-a găsit ocupatiunea germană. 

D. Moritz Prager, tatăl, văzând că boala fiului 
său nu merge spre bine, a cerut autoritätei militare ger- 
mane voia ca să-și aducă copilul acasă spre a-l căuta 
mai de aproape. Dar germanii n'au voit să acorde per- 
misiunea. 

Și voia n'a fost acordată drept pedeapsă pentru că 
un om de origină germană a primit să lupte împotriva 
armatei germane. 

Ofiţerul german a spus categoric d-lui Prager tatăl 
cum ca fiul său poată să moară de vreme ce sa bătut 
contra germanilof. 

Este cunoscut că invaziunea s'a slujit în chipul cel 
mai eficace, de populația germană stabilită in tara. Fe- 
meile și-au ajutat compatrioţii pe toate căile, au denunțat 
tot ce au cunoscut, în special femeile de menagiu, bo- 
nele, guvernantele, au fost cele mai nemiloase delatoare 
ale stăpânilor, oricât de bine ar fi fost tratate de aceștia. 

Mareșalul Makensen a tras direct la palatul regal 
unde a fost primit de d-l Tigara-Samurcas și alții. Pe 
când Mareșalul se afla pe peron o doamnă germană, 
ținând un mare buchet de flori, s'a repezit să "i-l ofere 
rostind și un compliment. Dar Mareșalul plictisit se 
întorcea, când în dreapta când în stânga până ce a în- 
lăturat-o cam indarjit cu mâna. Nemtoaica a fost silită să 
se retragă ducându-și buchetul. 

Cea dintâi grijă a ocupantului a fost bine inteles, 


www.dacoromanica.ro 


— 30: — 


să se îngrijească de încuarterare si de alimente. Pentru 
încuartirarea soldaților sau hotărât cartierele. 

Pentru ofițeri sau rezervat hotelurile si un mare 
număr de case particulare. Mareșalul Makensen a fost 
găzduit în casa d-lui Meitani din strada Valter Mără- 
cineanu. | 

Deocamdată cazărmile au fost evitate. Germani, te- 
mându-se de boli sau bănuind poate că aceste cazărmi 
să nu fie minate, n’au primit ca trupa să fie găzduită 
în ele. 

Un automobil se oprește la primăria Capitalei. Este 
delegatiunea germană compusă din mai multi ofițeri în- 
sărcinată să asigure aprovizionarea trupelor. Această co- 
misiune cere primarului ca in interval de 24 de ore 
să'i predea cantități de alimente, precum: cartofi, orez, 
ceapă, varză, zahăr, ceaiu, vin, tutun, ţigări etc. 

Primarul fägädueste să dea mare parte din lucrurile 
cerute, însă declară că, pentru cantitatea cerută din o~ 
rez, nu poate răspunde. 

Un german instalat de multi ani în România, care 
acum purta uniforma germană, scoate un carnet si arată 
ce cantităţi de orez au intrat în București în cei din urmă 
patru ani, care este puterea de consumatie a orașului și 
ce cantități trebue să se mai găsească. Aceste cantități 
întreceau cu mult cererile germanilor. A doua zi, în urma 
amenitärilor făcute, angrosiști cari ascundeau orezul spre 
a specula populatiunea, au fost siliți să predea o parte 
din el. 

Și cu acest prelej s'a putut vedea ce minunată po- 
litie de spionaj întreținea Germania în România. 


www.dacoromanica.ro 


Defilarea trupelor inamice 


A doua zi începe defilarea trupelor inamice cu toate 
armele și bagajele, cu furgoanele, cu tot ceeace o ar- 
mată poartă cu dânsa într'un război. | 

Toată curiozitatea este îndreptată asupra germanilor. 
Pe austro-ungari, pe bulgari și pe turci îi cunoaștem ; 
singuri, germanii sunt o noutate. 

Bine înţeles armata germană se prezintă foarte bine 
cu toate oboselele drumului lung. Ofițerii au o înfățișare 
marțială și impecabilă, toți au parcă aceiași măsură si 
același tip. Nu e nimic de spus: această rasă este deo- 
sebită în puritatea și calitatea ei. 

Bätosenia trupei si răsteala comandelor fac im- 
presie. Oamenii aceștia impun și poartă în natura lor prin- 
cipiul autoritätei. In tot timpul ocupatiunei am putut 
observa că administratorii germani se impuneau, pe 
lângă puterea armelor și regimul exceptional, mai ales 
prin autoritatea care se revărsa din fiinţa lor. 

Nu tot astfel se prezentau austro-ungarii. Ce mare 
deosebire între cele două armate. Austro-Ungarii se dis- 
ting printr’o läbârtare caracteristică orientalilor, se vede 
o armată pe care nici măcar doi ani de campanie n'a 
putut-o militariza pe deplin. 


www.dacoromanica.ro 


= À] — 


Turcii n’au nimic caracteristic; armata lor este o 
armată fără voință, vezi în ea un instrument docil în 
mâna comandamentului german. 

Turcii se strecoară modești și sfioși printre trecători, 
niciodată nu le auzi glasul, niciodată o plângere nu 
s'a ridicat în urma lor. Foștii noștri suverani seculari au 
conștiința sfârșitului lor ca rasă dominantă. Degenerati în 
mediul european, cât trebuie să fie de streini de neamul 
războinic care s'a revărsat asupra Europei în secolele al 
13-lea și al 14-lea?!. 

Această armată care intră în Capitală pe Ia sud 
apare pe Calea Victoriei și ocolește pe Bulevardul Aca- 
demiei la dreapta. Intreaga streinime este pe străzi îlu- 
turând batistele, aruncând flori și impartind ţigări. Fe- 
meile sunt în fruntea acestor demonstratiuni. Nouă părți 
din zece sunt femeiești. 

Germane, austriace, ungare poarta în gentulete ti- 
garetele; de câte ori trece o unitate ele es din rând și 
impart tigärile. Uralele nu contenesc. Ore întregi mâinele 
lor flutură batistele albe, România a dispărut, astăzi Bu- 
cureștiul este al lor. 

Atâta îndrăzneală o dă numai încrederea că victo- 
ria austro-germană este definitivă. Dacă măcar o cât de 
ușoară bănuială ar avea cum că roata destinului ar 
putea începe învârtituri înapoi, toată această lume lasä, 
care insultă durerea poporului român biruit pentru o 
clipă, ar reintra repede în găurile de unde a eșit. 

Această populatiune răsplătește cu cea mai neagră 
ingratitudine blandetea poporului român și adăpostul 
larg ce a găsit pe pământul tarei lui. Nimic din ceeace 
se petrece nu mă miră mai mult decât nesocotiinta si 
sufletul sălbatic al acestei populații. Si această purtare 
nedemnă trebue spusă şi încredințată scrisului istoric care 
va rămâne, pentru că România să cunoască întotdeauna 


www.dacoromanica.ro 


sufletul dusmänos al unora din neamurile streine pe care 
le adăpostește. 

Pe lângă armata germană care intră în București 
cu numeroase contigente și pe lângă austro-ungari, “turcii 
si bulgarii, vor avea în Capitală câte o companie. Cuar— 
tierul lor este la școala de Artilerie și Geniu. 

Aceste compănii, cu muzica în frunte, defilează pe 
Calea Victoriei. Când bulgarii defilează prin fata cofe- 
tăriei Capșa, ofiţeri scot cu mândrie pieptul afară. Ge- 
neralul bulgar Drandarewski a spus o dată mai demult 
că intro zi va bea cafeaua cu lapte la cofetăria Capşa. 
De atunci cofetăria Capşa, a căreia reputatiune este eu- 
ropeană, a rămas pentru bulgari un simbol. De aceea 
ca o mândrie naţională și o dovadă a victoriei lor asu- 
pra Românilor, au pretins ca localul cofetăriei, cafenelei 
și restaurantului Capșa, să le fie predat lor. 

Pe seară când mă duc acasă purtându-mi greoiu pi- 
cioarele pe strada Mihai Vodă, aud în dreptul arhivelor 
Statului, o altercatie: Câteva femei insultau pe un ser- 
gent de oraș. Una din ele striga sergentului: 

— Așa sunteți toți, nu ţi-e rușine! Fira’ti ai dra- 
cului de Români! 

Roadele invaziunei începeau. Românii erau batjo— 
corâti si insultati până si de femei în fara lor! 

Oare să fi avut Românii ceeace merită indolența 
lor? 


aD 


www.dacoromanica.ro 


Ocupafiunea. Teroarea 
bulgărească 


„ După cum era de așteptat germani, cari iau în mână 
administratiunea, ocupă poșta, telegraful, poliția etc. La 
Ministerul Lucrărilor Publice se instalează Comandatura, 
Palatul «Cercului Militar,» a căruia construcție nu e încă 
bine terminată, e inaugurat ca închisoare. 

Incep să fie aduși prizonierii ruși și români. 

In lungi șiruri soldați români prinși în bătăliile 
din urmă sau fugari în diversele directiuni, au fost a- 
duși la Cercul militar. Publicul de pe străzi îi privește 
cu indiferență aparentă; dar cate suferinti morale nu pro- 
voacă această priveliște ! 

Ocupatiunea militară se instalează pretutindeni. 

Dacă soldaţii celorl'alte neamuri se poartă relativ cuvi- 
incios, în schimb bulgarii au o purtare sălbatecă. Este ura. 

De cum au trecut Dunărea bulgarii s'au dedat la 
cele mai rele excese. Din satele de pe malul Dunărei 
au venit fugari cari au povestit grozävii. 

Soldaţii bulgari au năvălit asupra tarei si a popu- 
latiei române cu o ură de moarte. Cea dintâi preocu- 
pare a lor a fost să necistească tot. Dacă ar fi omorât 
purtarea lor ar fi fost mai mult iertată decât ceeace 
au făcut. In toiul unui război patima sângeroasă poate 
împinge la multe fără de legi, dar la bulgari nu erea 


www.dacoromanica.ro 


— 11 — 


patima sângeroasă care îndeamnă la crimă. Era ura nes- 
tinsă. | 

Toate femeile câte le-au ieșit în cale, tinere ori 
bătrâne, toți băeţii, oameni bătrâni chiar, și preoţii au 
fost violati. Pe unde au trecut bulgarii n'a rămas ființă 
omenească, fete cât de copile, baetandri și bäetasi ne 
violentati; totul a căzut pradă bestialitatei. 

De cum au intrat în București și prin satele de prin 
prejur Sau dedat la aceleași neomenii. Un preot dela 
Pantelimon a venit pe jos până la poliție unde a recla— 
mat că soldaţii bulgari, invadându-i casa i’a dezvirginat pe 
cele 2 fete, j'a violatat soția și l'a ultragiat pe el chiar 
în biserică unde se refugiase. 

In Bucuresti, prin cartierele Griviței, Sculpturei etc. 
au invadat cârciumile, au batut cârciumarii si, bine în- 
teles, n'au plătit. 

Unii din ei au intrat prin casele particulare, au a- 
menintat pe locatari și iau jefuit. 

Pe strade, prin locuri dosnice opreau trecătorii si le 
cereau parale. Acei cari refuzau erau amenințați cu baio- 
netele. De multe ori ofițerii germani au fost siliți să in- 
tervie spre a scăpa pe unele victime din mâinele lor. 

A doua zi după aceste excese comisarii si subcomi- 
sarii au mers din casă în casă, pe Calea Rahovei și pe 
str. 13 Septembrie și au înștiințat pe locuitori cum că 
să se zăvorească bine prin case și să stingă luminile 
fiindcă vor trece prin oraș trupe bulgare. Fata de aceste 
trupe nici chiar comandamentul bulgar nu nai răspunde 
de nimic. 

Sa fie poporul bulgar atât de sălbatec ori erea nu- 
mai sugestionat de o propagandă patriotică fără frâu ?... 


cale 


www.dacoromanica.ro 


Germanii sunt înfomefafi 


Intrarea germanilor în București se aseamănă cu 
intrarea unei haite de lupi flamanzi. 

Cea d’intâi mișcare a lor este să se repeadă asu- 
pra alimentelor. 

Căutările încep să dea rezultate insemnate. 

De pe urma denunțărilor gi trădatorilor, cantități 
însemnate de alimente ascunse es la suprafată. 

Unii bäeti din băcănia d-lui Demetrescu-Militari 
denunță că stapânul lor are un mare depozit de măr- 
furi ascunse într'o mare groapă săpată în curte și 
pavată pe deasupra. Săpăturile descoperă câtimi mari 
de zahăr, orez, macaroane, etc., etc. 

Cu acest prilej se constată că, pe când locuitorii 
Capitalei duceau lipsă de toate, iar prețurile creșteau 
zilnic, unii negustori ascundeau märfurile și faceau 
depozite pentru ca să poată specula publicul. 

Din primile zile germanii se revarsă asupra tu- 
turor depozitelor de alimente si asupra tuturor băcă- 
niilor. Toate mărfurile sunt ridicate, iar drept plata 
se dau bonuri de rechizitie. In câteva zile toate bă- 
căniile se golesc. 

Germanii sunt cei mai mâncäciosi și cei mai ne- 
säturati oameni ce am cunoscut. 

La ferestrele tuturor băcăniilor, birturilor, bode- 
gilor, unde sunt expuse îructe, mezeluri, cärnuri, etc., 


www.dacoromanica.ro 


— 46 — 


soldatii germani stationeazä in grupuri, privesc, co- 
menteaza, isi ling buzele. 

După băcănii vine rândul birturilor. Casa Capşa 
este dată în prada bulgarilor. 

Casa Capşa a fost prădată definitiv. 

Märfuri de mai multe sute de mii de lei, băuturi 
de o calitate rară, specialități ce nu mai pot fi înlo- 
cuite au fost luate, băute, ori vândute pe prețuri de- 
rizorii în oraş. 

Probabil că proprietarul a putut ascunde oarecare 
cantități de sticle rare, dar partea cea mai mare a 
fost jefuită. 

Apoi a venit rândul birturilor. 

Restaurantul Capşa a fost desființat. Restauran- 
tele Enescu, Andrei Demetrescn, Athente Palace, au 
fost rechizitionate pentru ofiterime. 

Tot din primile zile au fost rechitionate cluburile : 
Regal, Tinerimei, Agricol, Sportiv, Automobil, Rezer- 
vistii, Pensionarii, Comercialul, Clubul liberal, Clubul 
conservator. Pretutindeni s'au înființat casinouri ofi- 
teresti ori soldatesti. 

Pe lângă incartierarile pe scară foarte întinsă, 
n’a rămas în București o singură casă mare si con- 
fortabilă, care să nu fie ocupată. Casele celor aflaţi 
în Moldova au fost ocupate și foarte multe devastate. 
Celelalte au fost ocupate, iar locatarii siliți să se re- 
tragă în câte una si două odăi 


www.dacoromanica.ro 


Ausveisurile si cartelurile 


Dar germanii au şi calități. Ştiu să administreze si 
să facă ordine. Mai ales într'o ţară atât de rău admi- 
nistrată cum e România, știința germană de a administra 
impresionează, 

Din cele d’intâi zile au înființat Ausveisurile, acel 
bilet de indentitate pe care fiecare om era dator 
sa’l poarte cu el. Apoi înființează cartelele de pâine. 
In curând cartelele de carne; în fine cele da petrol 
şi de combustibil. 

Publicul se supune repede la toate. 

Pe la brutării, unde publicul stationeazä ceasuri 
întregi pentru ca să poată lua o pâine, nu se aude 
o vorbă. Un singur soldat german cu pușca pe'umăr, 
care se plimbă în sus și în jos, menține ordinea. 

După carteluri au venit în ordine un număr nes- 
fârsit de ordonanțe. 

La început a fost dată ordonanța pentru declara- 
rea cantităților de zahăr pe care o posedă fiecare. 
Apoi declarația sticlelor goale ; apoi băuturile spirtoase; 
apoi păsările; apoi animalele domestice; apoi bici- 
cletele, obiectele de cauciuc etc. etc. 

Caii au fost rechizitionati din primele zile, de 
asemenea si trăsurile. 

Ca măsură de precautiune dar şi din spirit de 
capacitate, administrația germană a ridicat și confiscat 
tot ceeace putea sluji la locomotiune. Caii, träsurile 
si bicicletele au fost luate până la cele din urmă. 


www.dacoromanica.ro 


— 48 — 


Toate miile de trasuri si cupeuri elegante au 
fost jefuite: unele si le-au apropriat ofiterii altele au 
fost trimise prin Bulgaria, Austro-Ungaria si Germa- 
nia. Dacă germanii n’au ucis si n’au torturat, in schimb 
au sleit populația pe unde au trecut. Cele mai multe 
din ordonantele lor nu aveau decât scopul spolia- 
tiunei. 

lată o parte mică dintre acestea: 

1) predarea trăsurilor, 2) cailor, 3) bicicletelor, 
4) telefoanelor, 5) declaraţia alimentelor, 6) predarea 
sticlelor goale, 7) cauciucurilor, 8) saltelelor de lână, 
9) a blănurilor, 10) declararea păsărilor de curte, 11) 
câinilor, 12) arămurilor, 13) sârmelor, 14) băuturilor, 
15) stocurilor de lână, 16) a lemnelor de foc, 17) a 
albiturilor, 18) sifoanelor, 19) interdicția de a se fa- 
brica săpun, 20) interdicţia de a se fabrica prăjituri, 
cozonaci, bomboane, 21) interdicția de a se fabrica 
cornuri şi covrigi, 22) interdicția de a se tăia pasă- 
rile de curte, 23) interdicția de a se tăia vaci, viței, 
miei, porci, 24) interdicţia de a se mai întrebuința 
prin birturi fete de mese si servete de pâază, 25) 
ordonanța privitoare la consumatia gazului, 26) or- 
donanta pentru consumatia electricitatei, 27) ordo- 
nanta pentru încetarea circulației tramvaelor, 28) Mai 
târziu ordonanţă pentru punerea în circulație a tram- 
vaelor, 29) ordonanță stabilind aprovizionarea cu lemne, 
30) ordonanţă pentru instituirea de tribunale germane, 
31) pentru domiciliul forţat, 32) pentru secfestrii a- 
supra averilor supușilor cu care Puterile Centrale 
ereau în războiu, 33) administrarea Băncei Naţionale, 
34) dizolvarea comitetului Casei centrale a meseriilor 
si numirea altui consiliu, 35) pentru împrumuturile ju- 
detene, 36) pentru stabilirea valutei, 37) pentru cen- 
zură, 38) pentru orele de spactacole, 39) pentru orele 
până la care pot sta deschise magazinele, restauran- 


www.dacoromanica.ro 


— AG — 


tele, cafenelele si circulația pe strade, 40) pentru cir- 
culatia poștală, 41) pentru deschiderea câtorva linii 
de cale ferată, 42) pentru muncile agricole, 43) pen- 
tru prețurile maximale, 44) pentru predarea clopotelor 
dela biserici, 45) pentru vaccinare, 46) pentru admi- 
nisirarea forțată a uzinei de gaz și electricitate, 47) 
pentru administrarea forțată a tramvaelor, 48) pentru 
rechizitionarea vinului, 49) pentru rechizitionarea ce- 
realelor, 50) pentru instituirea cartelelor de pâine, 
carne, petrol, combustibil, 51) pentru închiderea clu- 
burilor, mai ales a cluburilor politice, 52) pentru o- 
prirea vânzărei si a consumărei cartofilor prea tineri, 
a mieilor, a viteilor, etc. 


BO 


Sub ocupaţia dușmanului. 4 


www.dacoromanica.ro 


Intre Germani si Bulgari 


Dela intaile zile ale ocupatiunei s'a putut ob- 
serva cum că între germani şi bulgari relatiunile nu 
erau prietenești. 

Bulgarii nu voiau ca să fie puşi pe un picior in- 
ferior fata de germani, de aceea pretenţiile lor erau 
de așa natură că nemultumiau adânc pe Mareșalul 
Makensen. 

Intâile conflicte s'au născut din cauza purtărei 
sălbatice a unora dintre bulgari. Am povestit cum 
soldații bulgari intrau înarmați prin casele particulare 
și cereau parale sub amenințarea cu moartea. 

De multe ori soldații aceștia atacau pa trecători 
ziua în amezea mare, le cereau parale sau le zmul- 
geau ceasornicele dela brâu. Cei care se opuneau 
erau atäcati cu baioneta. 

Nu odată ofițerii germani au intervenit şi au în- 
trebuintat forța spre a scăpa pe trecători din mâna 
lor. 

O pretenţie oficială au ridicat bulgarii cu chestia 
valutei; bulgarii au pretins ca leva lor să fie pusă 
pe acelaș picior cu marca germană si d'asupra fran- 
cului românesc, ceeace germanii au fost siliți să pri- 
mească. 

Valoarea levei bulgare a fost fixată la un pref 
ridicat dar numai pentru militarii bulgari. Si atunci 
a început o specula desfrânată. 

De oarece valoarea leului bulgar era mult mai 
urcată în România ca în Bulgaria, speculantii din Rus- 
ciuk și din alte orașe ale Bulgariei, s= îmbrăcau mili- 


www.dacoromanica.ro 


tareste ori se slujeau de militarii bulgari si vindeau 
Băncei Generale cantități mari de leve după valuta 
cea urcată. 

Intr'o singură zi Banca Generală a pierdut 20.000 
franci din această cauză, 

Germanii vedeau specula dar n'aveau ce să facă, 
fiindcă sprijinul armatei bulgare le era indispensa- 
bil atunci. 

Bulgarii, văzând că germanii secătuiau tara şi 
trimeteau în patria lor tot ce storceau din teritorul o- 
cupat, începură să procedeze la fel. Mai întâiu deser- 
tau casele de tot mobilierul. Astăzi sunt în Bulgaria 
orașe și sate mobilate în întregime cu mobile ridicate 
din România. 

Apoi au adunat toate vitele ce au găsit în Baltă, 
care era plină. Un număr foarte mare de asemenea 
animale a fost trecut în Bulgaria, care astăzi este 
una din țările cele mai bogate în vite. 

Germanii n’aveau cuvinte ca să critice pe bulgari 
pe cari îi priveau ca pe nişte sălbateci. Bulgarii, la 
rândul lor, criticau pe germani cu mare aprindere. Il 
acuzau, mai ales că le-a sărăcit ţara. 

Militarii bulgari dădeau și dovezi de multă lipsă 
de educatiune. Câţiva din ofițerii aceștia, fiind poftiti 
la masă de către un bogätas din București, — însă de 
origină bulgară,—care posedă o moșie la porţile Capi- 
talei, au căpătat nărav şi au venit și altă dată. Dar 
sau purtat foarte putin cuviincios. Au mâncat, au 
băut, s'au chefuit, au făcut stricăciuni, au făcut mur- 
dării întrun cuvânt aw lăsat cele mai proaste amintiri 
despre trecerea lor pe acolo. 


a8 


www.dacoromanica.ro 


Kaizerul propune pacea 


Flrestările. — Ceasul nou. — Ziarele Comandanturei. 


Două trei zile după intrarea germanilor în Bu- 
curesti se răspândește zvonul că Impäratul German a 
trimes aliaţilor o propunere d2 pace. Stirea face sen- 
zatie. 

Cercurile germanofile jubileazä. Prin cafenele oa- 
meni fricosi sat germanofili, oameni fără barbatie si 
fara ineredere în viitorul neamului lor, oameni cari 
nu înțeleg măreția cauzei pentru care luptă lumea 
civilizată şi pentru care România a primit să facă 
jertfa supremă, reclamă cu glas tare că tara noastră să 
ceară ertare Germaniei si să'i primească pacea oferi.ä. 

De câte ori, în aceste zile mai negre de cât ne- 
grul mormântului, a trebuit să înghit otrava acestor 
propagatori ai nedemnitätei. 

In seara de 29 Noembrie a fost un banchet la 
Hotelul Bulevard. Maresalul Makensen, care prezida 
a dat citire următoarei telegrame pe care Kaizerul o 
trimetea armatei: 

SOLDAȚI! 

«În sentimetul victoriei pe care ați obținut-o prin 
bravura voastră, Eu şi Suveranii Statelor fidel abate, 
am făcut inamicului o propunere de pace. Dacă se va 
atinge scopul urmărit prin aceasta, rămâne să se vadă. 

Va trebui ca voi și de acum în colo, cu ajutorul lui 
D-zeu să ţineţi piept inamicului și să-l bateti. 

Marele Cartier General, 12 Dec. 1916. 

(ss) Wilhelm I. R. 


www.dacoromanica.ro 


— 59. 


Am spus si in paginele de mai înainte că toate 
regimentele armatelor germane care au intrat în Ro- 
mânia au trimis Mareşalului Makensen delegatiuni 
cerând încetarea războiului. Spre a'i hotări la o nouă 
sfortare, Mareșalul le-a fagaduit că dacă se va lua 
București războiul va fi sfârşit. Pe semne că aseme- 
nea demostratiuni au mai fost făcute și pe alte fron- 
turi. Căci t:legrama Kaizerului lasă a se înțelege des- 
tul de limpede, cum că propunerea sa de pace e fa- 
cută numai de formă. Împăratul avea nevoe să spună 
soldaților săi istoviti cum că el este dornic să în- 
ceteze războiul, dovadă propunerea de pace făcută 
aliaţilor. Si astfel în fata lumei muncitoare si a în- 
tregei omeniri lăsa răspunderea vărsărilor de sânge 
viitoare asupra Puterilor Intelegerei. 

Tot în ziua de 29 Noembrie, adică numai 6 zile 
dupa intrarea germanilor în București, apare primul 
număr al ziarului în limba germană «Bukarester Tagblat > 
și traducerea în românește Gazeta Bucureștilor. Amân- 
două foile acestea s2 tipăresc în tipografia si localul 
ziarului Adevărul, rechizitionate pentru scopul acesta. 

Germanii, cari cunosc valoarea presei si marea 
ei înrâurire asupra maselor, se grăbesc să aibă două 
ziare: unul pentru germani cel l’alt pentru români. 

Cucerirea cu armele nu poate avea valoare atât 
timp cât toate constiintele vor fi de partea celor bit 
ruiti. Germanii au nevoie să cucerească și constiin- 
tele printr'o propaganda zilnică de presa, lipsită de 
contradictia unei prese nationale. 

Nici un alt ziar nu mai are voie să apară. Cele 
două ziare susținute și platite de Comandantură, au 
dela început concursul câtorva ziariști români şi câ- 
torva ziariști evrei cu totul obscuri. Literatul și zia- 
ristul Ion Slavici, care are un nume apreciat în lite- 
ratura română, îşi mânjeste batranetele primind sa 


www.dacoromanica.ro 


ee de 


mănânce pâinea nedemnă cei "i oferă cuceritorul. Si 
lon Slavici este un român ardelean. 

Astfel de capitulări morale se mai întâlnesc în 
cursul celor doi ani de ocupatiune; însă pătura larga 
a populației si tot ce este conștient si sănătos, su- 
fleteste rămân credincioși patriei si sentimentului o- 
noarei. | | 

In aceiași zi se schimbă ora potrivindu-se pe 
anetidianul țărilor centrale. 

PR" 

Zvonurile mai sinistre încep să circule. Se spune 
că germanii vor lua ostateci pe cari îi vor trimete în 
Bulgaria. Arestarea ingrijoreste în destul, dar trimite- 
rea în Bulgaria dă fiori. Bulgarii şi-au făcut la noi 
o reputație din cele mai urite. Tratamentul sălbatec 
aplicat ofițerilor români căzuți prizonieri peste Du- 
năre cât si isprävile fäptuite de când au pus pi- 
ciorul pe pământul românesc, stau în mintea fiecăruia 
şi dau de gândit 

In sfârșit se vestește că cei d'intâiu ostateci au 
fost închiși la Hotel Imperial alături de Palatul Regal. 
Acești «cei d’intâiu» sunt: Inginerul N. Zane, d-rul 
Mina Minovici, ziaristul Al. Ciurcu, d-rul C. Can- 
tacuzino cumnatul d-lui lonel Brătianu șeful partidu- 
lui liberal, Ion Pilat al doilea cumnat, Matei Ciocâr- 
dia, lon Duca, Aristide Alexandrescu, C. Antoniade, 
magistrați, Victor Duculescu avocat şi Al. Donescu, 
ajutor de primar. 

Trepiat arestările au sporit. Acum foarte multă 
lume devine suspecia căci denuntärile vin din toate 
partile. La poliția germană stau teancuri de hâriii 
denuntatoare ; așa în cât înșiși germanii se miră de 
mulțimea denuntätorilor caritrăesc în România. Intr’o zi 


www.dacoromanica.ro 


un căpitan german dela poliția imperială a spus unui 
cunoscut: 

— Ciudată fara e tara dumneavoastră!! nu e zi 
în care să nu primim 20-30 de delatiuni în contra a 
tot feluri de persoane. Asta în Germania ar fi cu ne- 
putință. 

In adevăr toata rivalitätile, toate dusmäniile, toate 
räutätile se rezolvă acum pe calea denuntärilor. Scri- 
soafea anonimă aruncă în închisoare pe oricine a 
avut nenorocirea să aibă un duşman ori o rivalitate 
politică. 


* 
* * 


D-l Ciurcu, după o săptămână d2 detentiuns a- 
pare la Capsa; a fost liberat. Inconjurat de toţi cei 
din cafenea, D-sa povestește cum a petrecut în celula 
dela Hotel Imperial. Apoi anunță ca’si datoreşte li- 
bertatea unui memoriu pe care l’a trimis Mareșalului 
Makensen. In acest Memoriu, pe care ’l citește, d-l 
Ciurcu arată că n’a fost partizanul războiului, că n'a 
fost redactor politic la Adevărul, că șia făcut studiile 
în Germania, că sentimentele ce i se atribue sunt ne- 
adevăruri. 

Spaima pricinuită de înfrângerea armatei române, 
credința că germanii vor rămâne biruitori definitiv, 
teama de persecuții, de vexatii și de represalii au în- 
genucheat toate caracterile slabe. Dar tot mai sunt cei 
cari au rămas statornici, neclintiti în credință lor, 
neclintiti în siguranța că România va trebui să iasă 
biruitoare din încercarea grea prin care trece. 

Astăzi când scriu aceste rânduri, au trecuti pa- 
tru ani dela epoca când s'au petrecut evenimentele 
pe care le descriu. Dar cât de rău sunt resplătite 
împotrivirile mândre in fata atotputernicului dus- 
man. Atotputernicie, oameni ai zilei, deputaţi, sena- 


www.dacoromanica.ro 


— 56 — 


tori, chiar si consilieri ai tronului, găsim oameni cari 
şi-au plecat genunchi in fata dușmanului. Pe când ro- 
mânii taiati din stâncă sunt şi astăzi înlăturați din 
rândurile d'ântâiu. 

Cheia acestei realități stă în faptul că cine e 
demn şi mândru înt”o împrejurare e mândru si demn 
în toate, si cine a fost instrumentul unuia va fi al 
tuturora. 

Aluatul moale se mlädie sub toaie degetele. 

Zilele următoare aduc intemnitarea lui lon Pro- 
copiu directorul ziarului L'/ndependance Roumaine care 
trebuia sa moară arestat în spitalul militar, a lui 
Vasile Derusi secre:arul Băncei Nationale, a lui Ion 
Săvescu, directorul Băncei Românești, Alex. Crăsnaru 
membru în consiliul administrativ superior etc. 

Un amic bine voitor mă vestește că si eu suni 
pe lista nemților. 

Atât mai bine. Nu sunt român degeaba. 


www.dacoromanica.ro 


Sub Germani 


Belsugul în care au încăput germanii în România, 
îi face refractari serviciului militar și mai cu seamă, 
războiului. De aceia dezertärile încep pe o scară în- 
tinsă. Soldaţii se ascund pe la femei așa că autori- 
tatea sau comandantura lor cu greu le mai dă de urmă. 

De multe ori se fac pe stradele Capitalei adevă- 
rate vânători de oameni. 

Pe strada Beszei o patrulă germană trage asupra 
unui dezertor și-l lovește în picior. Acesta cade și e 
prins. 

Pe cheiul Dâmboviţei lângă podul din fața Archi- 
velor Statului altă patrulă goneste un alt dezertor. 
Un soldat din patrulă trage si dezertorul e ucis pe loc. 

Timp de un ceas trecătorii l-au NAME întins pe 
stradă intr’un lac de sânge. 

Comandantura germană voia să ştie câţi ofițeri 
români se află în Bucuresti, rămași sau rataciti de 
armata română care s'a retras în Moldova. Ofițerii 
aceştia s'au adunat într'o zi hotărită în grădina Cigme- 
giului. Ofițerul german care-i frace în revistă le face 
aspre mustrări pentru lasitatea lor. Toţi primesc insul- 
tele fără să sufle. 

D-l general Robescu, fost mareșal al Pala:ului, 
este denunțat de o servitoare cum că are arme as- 
cunse și îngropate în pământ. În adevăr când d. general 


www.dacoromanica.ro 


so — 


Mustaţă și-a publicat ordonanta prin care cerea toate ar- 
mele dela locuitori, d. general Robescu, care avea 
câteva arme de preţ, n'a voit să le piardă, ci le-a 
îngropat în curte. 

In urma denuntärei, a fost osândit de Coman- 
dantură la rigorile închisoarei. Dar în consideratiune 
că a fost Mareșalul Regelui Carol, i sa preschimbat 
pedeapsa într'o amendă de 3000 lei. 

De altfel germanii au o mare predilectiune pentru 
amenzi. Pe această cale ei își fac venituri însemnate. 

Germanii sunt lacomi și muerateci. 

Cum au intrat în București s'au repezit pe mân- 
care și pe femei. 

«Fonii», ofiterimea subțire, au luat pe alese ; res- 
tul a sedus toat servitoarele mai curätele. 

Ori unde era o servitoare germană, aceasta era 
denuntätoare. Multe stăpâne care au plecat in Mol- 
dova şi-au lăsat casele în paza servitoarelor austro- 
ungare sau germane, socotind că le vor apăra de je- 
fuiri. Dar acestea au fost cele dintâi care au dat iama 
prin cufere și garderobe. 

Sunt cunoscute casele unde madamele, bonele, 
îngrijitoarele au trădat pe stăpâni și i-au prădat. 

Aşa a fost la d-nii M. Cantacuzino, Matak, Cos- 
tinescu, etc. 

D-lui Cantacuzino pe lângă bijuterii, covoare, 
etc. i s'au furat numeroase și foarte importante do- 
cumente de familie, ce nu se pot înlocui. 

Câteva luni după intrarea germanilor, a început 
să se resimtă lipsa de servitoare. Incetul cu încetul 
cele mai multe, toate femeile tinere, au devenit aman- 
tele ofițerilor și soldaților, iar celelalte prin ateliere, 
ia Arsenal, la fabricele de marmeladă, în biurouri etc. 

Multe din aceste femei erau întrebuințate ca spi- 
oane. 


www.dacoromanica.ro 


— 59 — 


Germanii aveau aci o foarte numeroasă poliţie se- 
cretă, care sta în contact cu femeile de toate cate-— 
goriile. Nu a fost cocotă mai subțire care să nu îie 
amanta unui polițist german, nu era servitoare mai 
curatica, care să nu aibă aceias calitate. Mai ales 
servitoarele care serveau prin casele oamenilor po-— 
litici sau cunoscuți ca aparținând partidelor anti-ger- 
mane, erau bine plătite şi însărcinate cu spionajul. 

Pe lângă servitoare mai erau și alte femei de 
condiție cu mult mai bună, care sub ocupatiune au 
fost cunoscute pentru ostentatia cu cara manifestau 
sentimente germanofile. Aceste femei erau nelipsite 
„din societatea ofiţerilor germani sau austriaci, iar în 
schimbul favorurilor ce le acordau si a servicilor a- 
duse făceau afaceri pe scară întinsă. 

Unii ofițeri erau chiar geloși. 

O doamnă destul de bine cunoscută, având bar— 
bat cu situație era în acelaș timp amanta unui pu- 
ternic polițist german și amanta unui domn din Bu- 
curești. Când polițistul a prins de veste, a atras pe 
rivalul său într'o cursă si l’a arestat. lar bărbatul 
doamnei a făcut, în timpul acesta, una din cele mai 
grase afaceri de sub ocupație. 

Atâta impertinentä puneau ofițerii germani în 
chestia femeilor în cât fără nici o ruşine le impuneau, 
or de ce condiție ar fi fost, să li se prostitue. 

O doamnă tânără a fost nevoită să primească în 
cuartier pe un căpitan. Seara căpitanul a intrat cu 
forta în camera doamnei, s'a instalat și n'a mai vrut 
să iasă. 

O altă doamnă a trimis o plângere unei autori-— 
tati germane, prin mama sa. Ofiţerul care cunoștea 
pe reclamantă, femeie tânără si frumoasä, a răspuns: 
mamei fără inconjur: «Dacă fiica dv. vrea să capete 


www.dacoromanica.ro 


— 60 — 


dreptate să vie diseară la mine acasă, darsă vie sin- 
gură. Ati auzit, să vie singură !» 

Bine înțeles femeia nu s'a dus. Dar a treia zi 
casa i-a fost transformată în Cazino de soldați turci. 

In schimb au fost și multe care solicitau să li 
se dea în cuartier ofițeri germani. 

Un prieten îmi spunea că într'o zi s'a pomenit 
cu un sergent maior cari voi să vadă casa și pe 
locatari. 


— Sunt trimis de colonelul meu ca să văd această 
casă în care ar vrea să locuiască. Dar cu condiție 
să fie si o coamnă tânără si frumoasă. 

Cum nu era nici o doamnă în casă coloneluln'a 
venit. 

O cunoscută artistă de operetă a fost impartialä 
cu invaziunea, a avut patru amanți: un german, un 
austriac, un turc și un bulgar. 

Anul nou nu s'a sărbătorit sub ocupaţia, - 

Afară de câțiva tremurători cari se îngrijeau de 
interesele lor si cari au benchetuit cu dușmanii Ro- 
mâniei, toată lumea cealaltă a petrecui și ajunul și 
ziua de 1 lanuarie într'o obsteascä abţinere dela pe- 
treceri. Doliul târei erea acum în aproape toate su- 
fletele. 

Oamenii din clasa intelectualilor abia dacă se 
mai pot întâlni. Spre a împedeca cu orice pret aglo- 
meratiile, poliția germană dă o ordonanţă prin care 
opreşte întrunirea în aceiași casă, fie și sub ori și 
fare motiv, a mai mult de cât 5 persoane. De aceea 
toate cluburile, afară de Jokey Club și de Clubul 
partidului d-lui Marghiloman, sunt închise si rechitio- 
nate. 

Un amănunt: când ofițerul german însărcinat să 
ia în primire, Clubul Agricol a intrat în sala de ba- 


www.dacoromanica.ro 


= Bl — 


cara, a văzut tabloul pietorului Verona care reprezintă 
secerisul. Atunci ofițerul, adresându-se membrului din 
comitet care’l însoțea, îi spuse, arătându-i tabloul si 
apoi masa de joc: 

— D-voastră agricultorii luați bani de aici si ’i 
dati aici. 

Poliţiştii germani nu perd prilejul ca să facă a- 
faceri, 

Oameni cu averi sunt arestați pentruca să poata 
îi jumuliti, liberati și apoi iarăși arestați. 

Apoi sunt operaţiile cu casele de joc. Se dau au- 
torizatiile, s2 încaseză bacsisurile, iar peste trei sau 
patru zile un alt polițist apare și dispune închiderea 
tripoului. In zadar antreprenorul arată că are autori- 
zatia cutărui polițist, în zadar dovedește că a plătit 
taxele (!) cerute, căci chestia e regulată mai dinainte. 

In primele zile de ocupatiune poliția germană, 
sau oarecari polițiști germani, autorizează functiona- 
rea unui așa zis «Club al comercianților» în strada 
Paris. Clubul funcţiona de câteva zile când, într'o 
seară, pe la orele 6 sau 7, se aud pocnituri de re- 
volver pe coridoare. Inäuntru lumea care juca ră- 
mâne aiurită. 

Apoi un pocnet formitabil, ușile dela o intrare 
laterală, cari erau încuiate, cad sfărâmate, iar un 
număr de polițiști germani dau năvală cu revolverele 
în mâini. 

— Mâinile sus! 

Ceata se repede la mese, adună toţi banii răs- 
panditi, arestează pe jucători şi-i duce cu pustile dela 
spate. Oamenii n'au putut săpa decâi după ce au 
dat o amendă de 590 lei de cap. 

O descindere la fel au făcut sila un club din Ca- 
pitală, unul din cele mai principale cluburi recunos- 


www.dacoromanica.ro 


ET, = 


cute ca persoană juridică. Membrii găsiţi acolo au 
fost si aceștia supuși la amenda de 500 de lei. 

Germanii jefuiau cum puteau si cât puteau sub 
forma amenzilor polițienești. 

In dezacord cu proclamația care asigura respec- 
tarea proprietätei cetățenilor, din chiar întâiele zile, 
administrația germană s'a abătut asupra locuitorilor 
cu jaful cel mai revoliător. 

Din primele zile germanii au luat toate träsurile 
de orice categorie, toate telefoanele, toți caii, toate bi- 
cicletele. Apoi au dai ordonanțe ca civilii, afară de 
cei cu permisiuni speciale, să nu poată circula in 
tramvae si trasurile de piață. 

Tramvaiele au fost toate oprite, iar cu puținele 
birji rămase, nu aveau voie să circule decât militarii 
germani și cocotele cu care petreceau. 

Zilnic erau date jos din trăsuri doamne în vârstă 
si de cea mai bună conditiune. Intro zi am văzut cum 
militarii germani au scoborât cu forța din birjă pe 
d-na Boerescu, văduva lui Constaniin Boerescu. 

După ce Bucureștiul a fost curățat de trăsuri, cu- 
peurii, cabriolete, brekuri, biciclete, cai etc., a început 
rechizitionarea saltelelor, plăpumalor, pernelor, blă- 
nilor etc. 

imediat s'a cerut denuntarea tuturor proviziunilor 
de gură. Din unele proviziuni, lumea nu putea păstra 
decât 15 ori 25 la sută, cum de pildă zahărul. Foarte 
multa lume a depus prisosul la biurourile germane. 
In urmă, germanii îşi băteau joc de «prostii şi fricosii 
de Români» cari și-a. denunțat si predat proviziunile. 

Poate ca dintr’un punct de vedere, germanii aveau 
dreptate : in adevăr, populația, in general, sa arătat 
față de ocupant, mai sfioasă și mai umilă decât ar 
fi trebuii. 


www.dacoromanica.ro 


esis GO es 


Rechizitionarea aramei si a clopotelor dela biserici, 
a provocat agitatiune. 

Sub cuvânt că arama le este trebuincioasă, ofi- 
terii si unterii germani luau ce gäseau prin case, chiar 
obiectele de arta, cari, prin ordonanta, erau apärate. 
Asa au fost rechitionate: calimare, chibritelnite, vase, 
etc., cari au placut rechizitionantilor. i 

Ridicarea clopotelor dela biserici, a provocat a- 
gitatiune. Mai ales femeile s'au răsculat, sau postat 
în fața bisericilor, pe când se scoborau clopotele, se 
închinau si blestemau. 

Multe femei cred astăzi că înfrângerea germanilor 
e datorită faptului că au luat clopotele dela bisericile 
noastre si că Bulgarii au fost bătuți pentru că au 
furat pe sfântul Dumitru. 


In zilele Crăciunului și Anului Nou germanii și 
austro-ungarii au petrecut varios; au băut au mân- 
cat, muzicile le-au cântat iar femeile nu le-au lipsit. 

E dureros să spunem că multe, foarte multe fe- 
mei române, din toate categoriile sociale s'au aruncat 
în brațele cuceritorilor. Timp de doi ani a fost un 
desfrâu fără perdea, căci viciul are această caracte- 
ristică în mediurile imorale : este franc și îndrăzneţ. 
Viciul sfios e viciul ocazional născut dintr’o forță. 
majoră; la noi — pentru o oare care lume — viciul a 
fost produsul unei pregătiri speciale, care a creat un 
temperament specific. 

Bine înțeles marea majoritate a femeilor române, 
mai ales a femeilor din clasa conștientă și cu un grad 
mai răsărit de cultură, a rămas demnă și română. 
Femeile din clasa de sus —- cu exceptarea câtorva 


www.dacoromanica.ro 


— 64 — 


elemente degenerate — asa după cum se găsesc în 
toate societățile, au stat închise în casele, în durerea 
si în mândria lor. Timp de doi ani nu s'a văzut o 
singură femeie din lumea aceasta la un spectacol sau 
la o exibitie germană. 

Dar din pleava oraşelor — pleavă morală și ma- 
terială -— à ieşit o puzderie de femei, unele soate 
necredincioase ai căror bărbați mureau pentru fara 
în Moldova, altele fetiscane suburbiene fara creștere, 
fără cultură, fără ideal national ori omenesc, in sfar- 
sit toate neinsufleticele faptuiri pentru care viata este 
numai un prilej de multumiri fizice. 

Aceste femei de jos, — de jos din toate punc- 
tele de privire — fara patrie, fără familie, fără o- 
braz au stat la dispoziția vrășmașului cu trupul şi 
cu sufleiul lor. 

Fiindcă legea contrastelor este o lege organică 
pentru temeinicia etică, acest desfrâu a slujii virtutei 
mai mult decât s'ar crede. Infatisarea lumei imorale, 
excesele ei, neruşinarea ei a îngrozit şi a indignat. 
Sentimentul unanim de reprobare a înări: sufleiele 
tuturor celor buni. 

Au fost bine înțeles, şi nenoïocite, căzu:e in mare 
mizerie părăsite de bărbați fara mijloace de traiu, 
care au alunecat. Pentru acestea putem fi îngăduitori. 
Dar noi românii prea facem mare cheltuială de ieriare. 

In urma războiului au rămas în România pe lânsă 
masea masă a necunoscutilor, oamenii care și-au facut 
datoria românească şi s'au jertfit, cât şi oameni cari, de- 
parte de ași face datoria, au sta: în slujba dușmanului. Nu 
cunosc — si au trecut doi ani dela sfârșitul räzboiu- 
lui — un singur caz de răsplată publică si stralu- 
cită pentru cei cari au stat la postul onoarei $i 
al patriotizmului; cunosc însă, că s'au fäcui chiar 


www.dacoromanica.ro 


— 65 — 


campanii de presă în favoarea celor cari au stat la 
postul contrariu. 

Cuvântul «iertare» este cel mai des rostit în 
viața noastră publică; cuvântul «răsplată dreaptă» 
niciodată. 

lertarea, da, reprezintă un sentiment altruist şi 
adânc uman, el stă la temelia filozofiei religioase a 
marelui altruist care a fost Christos, dar «iertarea» fără 
corolariul «cäintä» nu poate avea nici o valoare morală. 

Christos a spus că nu vrea moartea păcătosului 
ci «îndreptarea» lui. Christos n’a iertat, deci, pe pă- 
cătos decât cu credinţa că se va îndrepta. 

In parabola evangelică se vorbeşte despre pă- 
rintele care a înjunghiat vitelul cel gras cao răsplată 
pentru copilul rătăcit care s'a reîntors. Dar în prac- 
tica noastră înjunghiem zilnic vitelul în folosul copiilot 
cari staruesc în rătăcire. lertare fără discernământ, în 
tot d’auna ca o sistema, este un ferment de putrezi- 
ciune socială. Dacă trebue ca vitiul să fie încă și 
mai părinteşte răsplătit decât îndeplinirea datoriei, de ce 
să nu fie toți oameni vitiosi ? 

Nu cunosc 0 a doua tara pe lume in care vir- 
tutile cetățenești să fie mai putin răsplătite și vino- 
vatiile mai putin pedepsite. 

Să spunem toate adevărurile! 

Nimic din turpitudinile petrecute nu trebue as- 
cuns! Să n’avem iertari lase, să mavem amânări le- 
nese, să nu îhgăduim reproducerea ticăloșiilor. 

Să gonim d in vocabularul nostru vorba «asta nu se 
spune», şi să o inlocuim permanent cu vorba cealaliă: 
«asta nu se face !» 

* ss > 

In casa d-lui Mauriciu Blank din Batiste se in- 
stalase un cazino austro-ungar. Acolo se petrecea 
bine şi zgomotos. 


Sub ocupaţia dușmanului. 
www.dacoromanica.ro 


ot 


— 66 — 


Intr’o zi un amic îmi spune: 

— Mulie lucruri rusinoase se petrec la noi. 

— Anume? 

— leri preotul dela biserica Batiste m’a oprit si 
mi-a spus: «Am să vă spun ceva foarte dureros, dom- 
nule... Astă noapte a fost petrecere mare la austriacii 
din casa d-lui Blank. Nu s'au sfiit de loc, căci nici 
mau lăsat perdelele. Dar ceeace mi-a sângerat inima 
este că am recunoscut printre multe femei ce erau 
acolo, vreo 12 cucoane cari vin la mine la biserică. 
Toate sunt cu bărbaţi pe front». 

— Marea mulțime a femeilor rămase, au fost 
demne, au fost românce adevărate, purtând în inima 
‘lor doliul țării însângerate. Dar... au fost destule și 
de celelalte. 

Cu jale adâncă ascultam — căci eu nu mergeam 
la spectacole — că un număr de femei erau nelipsite 
dela reprezentațiile trupelor germane de operă şi dramă. 
O cunoscută tânără și frumoasă femee din societatea 
cea bună trona aproape seral, într'o benoară la Tea- 
trul Naţional! 

Cine n’o cunoaște? 

In loja acestei frumoase doamne erau nelipsiti un 
număr de «Foni,» aghiotanti ai mareșalului Mackensen 
si alții. Insuși mareșalul, când venea la teatru, o vi- 
zita în lojä între acte. Iși poate lesne închipui cititorii 
câtă trecere avea această frumusețe! 

Aveai o afacere de rezolvat, o concesie de că- 
pătat, o graţie de dobândit, calea era cunoscută. Cum, 
ce fel, și cu cât!... asta e altă chestie. 

Asemenea femei influente erau destule. 

O altă frumusețe, al cärei bărbat era în Moldova 
pe frontul sedentarismului, făcea afaceri la București. 

Brună picantă, cu nările privind la stele, pasio- 
nată si fără scrupule, a cerut, a stăruit încă din pri- 


www.dacoromanica.ro 


— 67 — 


mele zile ale ocupatiunei să i se dea un ofițer ger- 
man in cuartir. Si la ceru: din administraţie. 

Această doamnă avea specialitatea brânzei. Multă 
lume s'a împărtășit din brânza Neamțului d-sale. 

De altfel doamna nu se ferea. Prietenelor le 
spunea : 

— Ce era să fac, îmi trebuia un protector cat 
timp al meu lipseşte. 

Si brânza brânză!... 

Intr'o zi pe calea Mosilor două femei de mahala 
mergeau înaintea mea. Una din ele vorbea cu glas, 
tare. 

— „Lasă, dragă, că bine fac bietele femei! 

lacă eu, ce m'ași fi făcut fără Neamţ? Despre 
mine al meu poate să vie când loi chema eu! Acuma 
am de toate, ba mai am și 0 vorbă bună în casa“. 

Cu câteva săptămâni înainte de plecarea germa- 
nilor, un doctor îmi spunea: 

— leri un magistrat mi-a spus că până acuma 
sunt 4000 cereri de divorț la tribunalul de Ilfov... 


ay 


www.dacoromanica.ro 


. VW W ww Lă Bd 
O iarnă fără milă 

Evenimentele s'au desfășurat cu atâta repeziciune 
în cât primăria n’a avut vreme să se gândească la 
nici o aprovizionare. In special nu sunt lemne de foc. 

Din fericire până în ziua de Bobotează iarna este 
destul de dulce. E cald, soarele strălucește de multe 
ori, serbarea oficială a zilei Botezului se face pa o 
vreme atât de frumoasă cum de mult n'am văzut una 
la fel. 

Constatăm că invazia germană a avut darul nu 
numai să ne schimbe ora și calendarul, dar încă să 
ne schimbe condițiile climaterice. Un glumet spunea că, 
de oarece nemții au schimbat calendarul, ziua a- 
ceea nu mai era, ca mai înainte: 6 lanuatie ci 19 Ia- 
nuarie. lar nemții sunt atât de puternici încât până 
și natura li s'a supus. Deci tradiționalul ger al Bo- 
botezei a pierit. 

Dar, ori cât de puternici erau acești nemti, na- 
tura a fost tot mai tare decât ei. După o dimineață 
si o după prânz calde si însorate, pe la orele 6 un 
vânt înghețat începe să sufle. Peste un ceas este fur- 
tună, peste două începe să ningă; a doua zi pămân- 
tul e acoperit de zăpadă și un ger spăimântăto; 
se lasă. 

De mult n'am apucat o iarnă atât de grea. 

Lumea tremură prin case, oamenii săraci aleargă 


www.dacoromanica.ro 


— 69 — 


prin oras dupä surcele si uscäturi! Este o jale gene- 
ralä. | 

larna anului 1916-17 este fără iertare. 

Germanii plănuesc tăierea copacilor din grădina 
Cişmigiului, de pe bulevarde si din grădinele parti- 
culare; mai pe urmă se răsgândesc și încep devasta- 
rea ulucilor, a schelelor de pe la casele în construc- 
tie precum şi rechizitionarea lemnelor de foc de pe la 
casele particulare. 

Prețul lemnelor de foc crește spăimântător. 

Dărâmarea schelelor începe cu marele clădiri ce 
se construiau atunci: aripa arsenalului din strada 
Mihai-Vodă, Vama poștei, Universitatea, Scoala de 
arhitectură, Palatul Sindicatului ziariştilor. 

Sărăcimea s'a repezit cu lăcomie asupra schele- 
Jor si dărâmarea a început furioasă. 

Cât e ziua de mare trec oamenii, femeile, copiii, 
cu sarcini de lemne, cu buturugi tarite, cu surcele, 
cu crăci, cu tot ce poate arde în foc. 

La Arsenal e o dărâmare furioasă ; grinzele in- 
cep să cadă, un copil este omorât și alți doi răniți. 
Si cu. toate acestea nimeni nu fuge. 

Lipsa de combustibil e atât de mare cum n'a mai 
fost vreodată în București. Pe strada 13 Septembrie 
văd două doamne îmbrăcate în jacheta de astrahan, 
cu manșoane de astrahan, cu pălării elegante, târând 
cu două sfori o grindă lungă de 3 metri. 

Mai departe un domn cărunt și destul de bine 
îmbrăcat are la subtioarä o grindă lungă de cel pu- 
tin 2 jum. metri și, gâfâind, urcă strada. 

Spectacole de acest fel întâlnești zilnic! Pe stradă 
te opresc oameni în toată firea, cari cer de pomană. 
Bărbaţi în putere, pe cari i-a prins în Bucureşti ocu- 
patiunea fără bani de rezervă şi fără funcțiune, cer- 


www.dacoromanica.ro 


ee, lia 


sesc pe sträzi la rând cu cersetori de profesie. Pri- 
velistea e dureroasă. 

In toate casele oamenii se retrag în câte una 
sau două odăi. Luxul de confort a dispărut, oamenii 
stau claie peste grămadă așteptând să lucească soa- 
rele de primăvară. 

larna e grea, zăpada cade în grămezi mari, pe 
la räspântii nu mai întâlneşti mangale cu castane 
coapte. Şi nici tradiționalul salep nu se mai vinde pe 
străzi. 

Numai femeile care au Neamtul obligator în cuar- 
tir nu suferă de frig. Căci Neamtul scoate lemnul din 
piatră seacă si-l aduce acasă. 

Astfel am petrecut iarna lui 1916-1917. 

larna se inteteste și germanii încep să tremure. 

Se dau ordine strașnice ca să se rechizitioneze 
toate blănile și toate cojoacele câte se vor găsi. 

- Jaful începe din casă în casă. Sărăcimea, mai a- 
les, nu este cruțată. Poliția intră prin toate casele si 
adună. 

Pe bulevardul Elisabeta, trece o lăptăreasă mâ- 
nându-și calul. Sergentul de oraș o oprește și-i scoate 
cojocul din spinare. Afară e ger cumplit. Biata fe- 
mee se roagă cu lacrami în ochi, spune că e racita 
si că va muri dacă va rămâne dezbrăcată. Dar ser- 
gentul execută ordinul. Lăptăreasa rămâne în cămașă 
pe un ger care crapă pietrele. 

Prin birturi apar ofițeri germani îmbrăcaţi în blă- 
nile jefuite. Oamenii aceştia nu și-au dat nici măcar 
osteneala de a militariza aceste haine. Asa cum sunt, 
—.,,blani tivile‘“,— blănile acoperă uniformele militare. 

In magazinele de blänärii este jale. In cele d’in- 
tâi zile numai la magazinul Prager s'au luat blăni pen- 
tru o jumătate milion. Toate blănile lăsate în depo- 
zit sunt luate. 


www.dacoromanica.ro 


3 7 — 


Aceiasi soarta are magazinele Alter David, Blana- 
ria ruseascä, etc. 

In câteva săptămâni, germanii ridică contra bo- 
nuri de rechizitie, blănării pentru câteva milioane. 

Blănăriile de lux sunt pentru ofiterime, pentru 
soțiile sau pentru metresele lor. O païte este trimisă 
în Germania, altă parte îmbracă pe germanele și aus- 
tro-ungarele din România. Cojoacele sunt trimise tru- 
pelor pe front. 

Dupä bläni si cojoace, vine rândul pläpumelor, 
saltelelor si pernelor. Poliţişti însoțiți de unteri si sol- 
dati germani, spoliază lumea. Bine înţeles, cartierele 
sărace suferă mai mult. 

Inceputul se face cu casele ai căror locatari sunt 
în Moldova. In aceste case jaful nu cunoaște nici o 
măsură. După aceea restul e pus la contribuție. 

Toată ziua cât e de mare, vedem pe străzi că- 
rute ori sănii încărcate cu saltele de paie ori de lână, 
cu perne, cu plăpumi, luând calea cazărmilor si a ce- 
lorlalte localuri unde sunt adäpostiti soldați. 

Pe strada Mihai-Voda, în dreptul Arhivelor Sta- 
tului, trece un lung convoi de căruțe piine cu sal- 
tele si perne. Pe trotuar câteva femei privesc cu ochii 
incremeniti. Una din ele izbucnește: 

— Da’r-ar toate junghiurile in capetele cari s’or 
<ulcä pe pernele astea! 

Invazia isi arată zilnic colții. 

Tot felul de zvonuri sinistre circulă. Se zvoneste 
că Nemţii vor lua saltelele de lână, pläpumele, hainele, 
albiturile, etc. 

Ingrijorarea este pe toate fețele. Fiecare ia mă- 
suri ca să-și pitească avutul. Mai ales rechizitionarea 
hainelor și albiturilor, ar lovi greu pe toată lumea. 

Aceste zvonuri, de cele mai multe ori, sunt răs- 


www.dacoromanica.ro 


vie 


pândite de speculatori cari profită de ocazie spre a 
cumpăra lucrurile pe prețuri derizorii. 

Apoi încep devastärile caselor particulare, de 
către nemți, în toväräsia servitoarelor. 

larna fiind foarte geroasă germanii au adus multe 
sobe de tranșee. Soldații lor pot rezista mai bine, 
dar bieti turci o duc foarte greu. Camioanele-auto- 
mobile germane aduc zilnic sute de turci degerati 
de pe frontul Brăilei, pe care îi internează prin spi- 
tale. 


a 


www.dacoromanica.ro 


Arestärile 


Românii cari nu’si fac datoria. — Diverse. — Câinii. 


Arestările la Hotel Imperial continuă. | 

Multă vreme am crezut că aceste arestări erau o- 
perate de germani în urma unor denuntäri, dar adevä- 
rul era altul. Câteva întâmplări și o împrejurare m'a în- 
credintat că toată mișelia era organizată de poliția ro- 
mânească adică de unii din cei cari conduceau poliția. 

O dovadă am avuto în faptul ca toți cei cunoscuți 
ca germanofili şi arestaţi din eroare, au putut fi liberati, 
unii peste două trei ore, alții cel mult peste trei zile. 
Peste trei, ore a fost liberat d-l I. Bărbătescu, directo- 
rul poliţiei arestat din eroare; peste 2 şi 3 zile au fost 
liberati d-nii C. Crupenski, Petre Sfetescu și alți par- 
tizani ai d-lui Marghiloman. Dar un fapt hotaritor: dupa 
plecarea germanilor am regăsit la poliţia de siguranță 
toate hârtiile pe care mi le confiscase polițistul german 
care m'a arestat în ziua de 11 Februarie. 

Prin urmare erea fără replică. Poliţia română de- 
semna poliției germane pe toți cei cari nu erau ger- 
manofili. Poliţia germană aresta, dar instructia tuturor 
acuzaților se făcea la poliția noastră. 

Una din înfățișările dureroase ale situației este a-- 
ceea ca multi Românii cari trebuiau să fie pe front um— 


www.dacoromanica.ro 


=) 


pleau stradele si cafenelele. Ori în ce local intrai erai mi- 
nunat de numărul mare de oameni tineri ce’l întâlneai. 
Cât de spinoasă e calea datoriei dacă fug atâţia de ea. 

Din timp în timp apar cunoscuţi cari au dezertat, sau 
fiind făcuţi prizonieri, au iscălit angajamente că nu vor 
mai lua armele în contra germanilor, ceva mai mult, că 
vor lucra în favoarea germanilor. 

Capșa nu fusese încă ocupat de Bulgari. Trei sol- 
dati germani intră și cer cafele cu lapte. Li se servește 
si, conform tarifului, li se percepe câte un leu de cafea. 

Germanii plătesc, apoi peste o jumătate de oră se 
reîntorc tipand și reclamând că au fost inselati la plata. 

Printre alți clienți se aflau pe o banchetă marele 
proprietar d-l Teodor Mendel și un alt domn mai tânăr. 
Auzind larma făcută dă germani, acesta din urmă chemă 
pe germanul care fipa mai tare și părea a fi șeful celor- 
lalti, și-i spuse: 

— Domnule, să fii încredinţat că n'ai fost înșelat 
căci acesta e preţul fixat de Comandantură. Te rog să 
mă crezi pe mine căci și eu sunt german. 

Dar soldatul îi răspunse: 

— Nu cred să fii german, căci dacă ai fi german, 
la vârsta pe care o ai acum, ai fi pe front n'ai fi aici. 

In momentul acela erau în cafenea cel putin zece 
Români între 21 și 30 de ani, care ar fi trebuit să fie 
în Moldova, dar nu pe canapelele lui Capșa. 

ae 

După câteva săptămâni dela intrarea in Bucuresti, 
germanii au declarat război câinilor. 

O ordonanţă a împus taxa pe câini, botnita si o- 
bligatia ca nici un câine să nu iasă pe strada. 

Ordonanța a fost executată cu toata strășnicia pe: 
care O puneau germanii în administraţia lor. 

Multi câini au fost împușcați numai fiindcă au scos 
capul pe poartă și au lătrat. 


www.dacoromanica.ro 


ny | acea 


Domnisoara Rosetti, fiica d-lui Radu Rosetti, fost 
efor al spitalelor civile, avea un cätelus la care tinea 
foarte mult. Intr’o zi câinele s’a furisat in curte si, din 
poartä, a latrat pe un ofiter german care trecea. Indata 
ofițerul a trimis doi polițiști germani cu ordinul de a 
impusca cätelusul. 

Domnișoara Rosetti își luase câinele sus și-l tinea 
în brațe. Toate rugämintile, toate implorările au fost 
zadarnice. Poliţiştii au zmuls câinele din brațele d-soarei, 
l-au scoborit în curte, i-au tras un glonte in cap, l-au lăsat 
mort și au plecat. 

Aceasta a fost pedeapsa meritată de un câine care 
îndrăznise să latre pe un ofițer al Kaizerului. 

In câteva săptămâni Bucureștii au fost curätiti de 
câini. Păcatul nu erea mare. 

Toate aceste rigori au început însă ca să nemultu- 
mească publicul revoltat de atâta constrângere. 


# 
Suntem la 30 Ianuarie 1917. Statul major economic 
german a fixat prețul grâului la 2200 lei vagonul. A- 
ceastă prețuire s'a facut si după interventiunea ddui 
Carp. In adevăr germanii nu voiau să pună un pret 
mai mare de cât 1809 lei, însă în urma stäruintelor 
d-lui Carp, au mai urcat cu 400 lei. 
Suntem d’abia la începutul anului 1917 și semnele 
descurajărei și a înfrângerei germane încep să se arate. 
Dușmănia între Germani și Bulgari începe să se 
manifeste. Un ofițer bulgar a spus, fără inconjur, într'un 
grup, cum că Bulgarii nici nu știu de ce mai luptă și 
nici nu Știu dacă se vor alege cu ceva după războiu. Apoi 
sa plâns de ocupația germană care a sărăcit Bulgaria. 
Un industriaș german, venit după afaceri în Ro- 
mânia, a spus că vede situația Germaniei foarte rea 
dacă războiul va continua, Germania, chiar învingătoare, 


www.dacoromanica.ro 


76 — 


va avea o datorie imensă, cu o anuitate de 3 miliarde 
ceeace reprezinta aproape bugetul Germaniei. 

Industria germană va sta foarte rău căci va fi boi- 
cotată. Târgul lânei ce vine din America fiind în Irlanda 
englezii nu vor mai da lână Germaniei. Cu atâtea sar- 
cini și pagube poporul german cu greu va putea lupta 
pentru traiu. 

Comandantura militară a hotărît ca în județele Putna, 
Brăila, R.-Särat și Buzău să nu fie administraţie româ- 
neascä, de oarece aceste județe intră în zona militară. 

S'a răspândit zvonul cum că s'ar fi dat ordin ca 
populaţia civilă din judeţele R.-Sărat și Putna să fie 
evacuată în vederea viitoarelor operaţii militare. In jude- 
tul lalomita s’ar fi căutând locuinţe pentru acești eva- 
cuati. In urmă s'a renunțat la această operație sau zvo- 


nul n'a fost întemeiat. 
* 


xx 

In ziua de 3 Fetruarie stil nou a fost o adunare 
politică la d-l Marghiloman. 

S'a discutat eventualitatea formărei unui cabinet 
Carp. D-l Marghiloman se declară in contra concepții- 
lor politice ale d-lui Carp. 

Au vorbit la această întrunire Titu Maiorescu, d-nii 
C. Arion, Grigore Cantacuzino si M. Rahtivan. D-l 
Nenitescu este de părere ca să mergem francamente cu 
Germanii cari ne-ar da Basarabia în schimbul Dobrogei. 

La 1 Februarie st. n. a fost întâia întrevedere între 
Mareșalul Makensen si d-l Carp. 

D-l Carp nevrând să facă întâiul pas — așa se 
zicea — a fost aranjată o oare care surprindere. D-t 
Carp, mergând să întoarcă vizita aghiotantului Maresa- 
lului, von dem Lippe, a găsit acolo— din întâmplare (?)— 
pe Mareșal. Cu această întâlnire ghiata s'a rupt. 


* 
* * 


www.dacoromanica.ro 


L: xul din București minunează pe soldaţii germani. 
Un soldat saxon văzând în vitrina croitoriei Pangl un 
costum cu 500 lei, a exclamat: «Ce dracu, aici toți 


sunt milionari ! ? ! 1)» 
* 


* * 

In ziua de 13 lanuarie 1917, in ajunul zilei nas- 
terei Impäratului Germaniei a fost organizată o retra- 
gere cu torte dela Cişmigiu până în piața Ateneului. 

Toată populația germano-austro-ungară și bulgară a 
alergat să aziste. De pe toate străzile vedeam cum se 
scurg sutele și miile de femei întovărășite de soldaţi și 
ofițeri. Puteai crede că aceasta nu e Capitala României, 

Foarte dureros că la petrecere au alergat destui 
români, dar mai ales românce, bolnave de curiozitate, 
ca să vadă și să fie văzute. 

A doua zi «Gazeta Bucureştilor» anunța că popu- 
latia Bucureștilor a luat parte cu respect la serbare. 

Foarte interesante sunt următoarele notițe asupra 
scumpetei traiului. Aceste notițe sunt scrise în lanuarie 
1917, Cititorii vor vedea ce ușoare urcări se păreau, pe 
atunci, extrem de exagerate. Dar ce erau acele prețuri 
pe lângă cele de astăzi!... 

Ascultati : 

«Scumpetea alimentelor a ajuns strigătoare. La Sf. 
Jon o doamnă a plătit mielul cu 120 de lei. De Crä- 
ciun purceii s'au vândut, la băcăniile centrale, cu 80 lei, 
iar în piață cu 50 lei. 

La băcănia Ciobanu prețurile sunt fantastice. Kgr. 
de unt costă 16 lei. (Astăzi 50). Kilogramul de casca- 
val grecesc 16 lei. (Astăzi 40-50) Sunca 16 lei kgr. (As- 
tăzi 60). Jimbla la 15 Ianuarie s. v. ajunge la 65 bani. 
Găina costă 10 lei. (Astăzi 40) Curcanul 30 lei. (Astăzi 


1) Ce departe erau de ziua de azi — anul 1921 — când, la acelaşi 
croitor costumul costă 3000 lei! 


www.dacoromanica.ro 


a 


120—150). Ouäle 35 si 40 bani. Cu mare greutate se 
obtin 4 la un leu. (Astazi 1 leu si 50 pana la 2.50). 

Persoane particulare care au facut proviziuni mari 
de alimente, de teamă de a nu fi rechizitionate, încep 
să vândă, dar cu ce preturi?... O doamnă oferă zahă- 
rul cu 3 lei chilogramul !? 

Pentru transportul unei tone de cărbuni camionagiii 
iau 18 lei plus 2 lei încărcatul. Pe la sfârșitul lui De- 
cembrie au cerut 35 lei. Cum tona de coks costa 76 
lei, transportul este cât jumătate costuP märfei! 

Germanii au cerut să se facă o anchetă în judeţul 
Ilfov spre a se vedea care armate au comis cele mai mari 
devastări. Cu ancheta este însărcinat d. maior Răceanu, 
prefectul județului Ilfov care constată că, în cap sunt 
Bulgarii cu 30 la sută, apoi Românii cu 25 la sută, Rușii 
cu 20 la sută, Austro-Ungarii și Turcii cu 15 la sută, 
apoi Gerinanii cu 10 la sută. 

Germanii sunt foarte mulțumiți că ocupă rândul cel 
din urmă. 

In ziua de 30 lanuarie s. n. a fost arestat în Bu- 
curesti batalionul de jandarmi pedeștrii care făceau ser- 
viciul de poliţie. 

In ajun. la 29 Ianuarie d-nii Paul Teodoru, M. Rah- 
tivan, Crăsnaru si lonescu-Dolj au fost numiți inspectori 
generali administrativi, având sub administrația lor câte 
4—5 județe. 

La început era vorba ca să fie numit d. C. Dris- 
torian în locul d-lui Rahtivan, însă d-sa a declarat că 
trebue să consulte mai întâiu pe d. Marghiloman, de 
oarece este directorul Clubului marghilomanist. D-] Carp 
s'a supărat si l’a înlăturat. 


www.dacoromanica.ro 


— 79 — 


Suntem in Februarie 1917. 

Un reprezentant al statului-major economic german 
a fost la Sindicatul agricol al județului Ialomiţa si a im- 
pus proprietarilor și arendasilor să se ducă la țară, 
să se instaleze acolo şi să nu se mai întoarcă la Bucu- 
rești. Germanul le-a spus că numai peste câteva luni 
vor putea cere ausvaisuri de întoarcere, iar plângeri îm- 
potriva țăranilor să nu facă. Pe vremea aceea adminis- 
tratia germană făcea încă politică de ocrotire fata de 
țărani. 

O ştire, care este în diferite feluri înterpretată, cir- 
culă: Comandamentul german fnstiinteazä pe supusii ger- 
mano-austro-ungari de ambe-sexe, ca să fie întotdeauna 
gata de plecare la întâiul semnal. Multe nemtoaice având 
serviciul în casele româneşti, au primit si arată ordinul, 

Se bänueste că situația militară pe oarecari fron- 
turi fiind defavorabilă germanilor, se are în vedere o 
apropiată evacuare a Romaniei. Altă versiune este aceea 
că Germania și Austro-Ungaria încep să simtă nevoe 
de brațe pentru industrie şi serviciile civile. Dar acești 
supuşi n'au plecat niciodată. Dimpotrivă, atât din Germa- 
nia și mai ales din Austro-Ungaria, au venit, peste câ- 
teva luni, zecimi de mii de civili cari nu mai aveau de 
mâncare în ţara lor. 

* 


* * 

In cercurile marghilomaniste circula tot felul de știri 
pesimiste. Marghilomanişti cu vază spun că se tem de 
o înţelegere între Rusia și Germania. In cazul acesta Ru- 
sia ar primi Moldova, Bulgaria ar lua Dobrogea, iar 
Muntenia ar reveni Austriei. Unii dintre aceștia sunt de 
părere ca Germanii să scoată pe Rusi din Moldova, iar 
România să fie din nou întrunită. Apoi, bine înţeles, s'ar 
creia un alt regim care să permită României să-şi men- 
tina independența formală. 


www.dacoromanica.ro 


— 80 — 


Dar pe vremea aceea — în Februarie 1917 — toată 
lumea politică din Bucureşti credea ferm în victoria de- 
finitiva a Germanilor așa că toate combinaţiile erau fa- 
cute numai în vederea acestei victorii. 

Dar se spune că generalul Mackensen a declarat 
unui bărbat politic fruntaş al partidului conservator cum 
că ofensiva germană se va opri la Siret. 


www.dacoromanica.ro 


Tot stiri diverse 


O doamnă foarte cunoscută din elita bucureșteană 
brună, frumoasă şi văduvă, apare la restaurantul lorda- 
che in tovărăşia unui ofițer superior german şi altor Ro- 
mâni sus puşi. 

In restaurant această apariție face senzaţie, cu atât 
mai mult cu cât ofițerul are o situație privilegiată în 
armată. 

Această apariție, urmată bifie înțeles de altele, ur- 
mată de exibitii în benoarele Teatrului National la re- 
prezentatule trupei germane, contribue ca să se ducă 
vestea cum să această brună frumusete are trecere si 
poate totul. Bine înțeles oamenii de afaceri îşi fac a- 
paritia şi, în putine zile, se citează afacerile de mii și 
de zeci de mii de lei, realizate. Doamna liberează per- 
misuri pentru aducere de ţuică si vin, doamna acorda 
gratieri, doamna contribue, de altfel, ca să se facă si 
multe acte de dreptate, Este apărătoarea văduvei si a 
orfanului. 

O altă cunoscută doamnă, văduva unui colonel, se 
ocupă cu permisele de ţuică, Nefiind tânără, brună si 
frumoasă, şi nefiind bună amică a nici unui ofițer su- 
perior, cade în capcană şi este arestată. 

Recunoscându-i-se inocenta — în chestia tuicei bine 
înțeles — este liberatä. 


Sub ocupaţia dușmanului. 6 


www.dacoromanica.ro 


289 — 


Mersul tramvaelor e suspendat complect, birji sunt 
foarte puţine, conduse de copii și nu pot fi întrebuin- 
tate decât de militarii străini și de cocotele lor; toată 
lumea este silită să circule pe jos. 

Bucureștiul este plin de militari. Pe străzi, prin bir- 
turi, prin bodegi, nu întâlneşti de cât ofiferime si sol- 
datii Germani, Austro-Ungari, Turci, Bulgari. Cinemato- 
grafele sunt pline, femeile mişună pe strade, o lume 
nouă, cu totul necunoscută, esita nu se ştie de unde, e 
la suprafaţă. 


www.dacoromanica.ro 


Comisiunea interimară la Primărie 


Noui numiri în slujbe. — Alte arestări. — 
Golirea prăvăliilor. 


Prefect al poliţiei Capitalei, în locul d-lui General 
Mustaţă, care n'a fost menţinut de cât foarte puţine zile, 
e numit d-l Tigara-Samurcas persoană de încredere a 
Casei regale, căruia Regele Ferdinand i-a lăsat, la ple- 
care, grija pazei Palatului regal. Ştirea face senzație de 
oarece nu e om în România pe care Kaizerul sa’l urască 
mai mult de cât pe Hohenzolernul care a tras sabia im- 
potriva sa. 

Consiliul Comunal al Capitalei este dizolvat şi în- 
locuit cu o Comisie interimară astfel compusă: Colone- 
lul Victor Verzea preşedinte, Vicepresedinti d:l inginer 
I. Dobrovici şi d-l Sigmund Prager, membrii d-l Emil 
Petrescu fostul primar, arhitectul 1. Berendei, d-nii Oscar 
Miiller, Dr. N. Bărdescu, Paul Teodoru, Teodor Nica, 
C. Dristorian și Al. Darvari. 

Guvernul tärei este compus din 4 giranti şi anume: 
d-l Lupu Costache la Ministerul de Interne, D. Nenite- 
scu la cel de Finanţe, D. Hina Consilier al Curtei de 
Casaţie la Justiţie şi Dr. Antipa la Domenii. Dar pe lângă 
fiecare girant se află si câte un ofițer sau subofițer ger- 
man drept supraveghetor şi controlor. Toată corespon- 


www.dacoromanica.ro 


bles 


denta trebuia să treacă pe sub ochii acestora, mai ales 
aceea privitoare la administraţia tärei. 

D-l Petre Carp, care n’a voit să formeze guvernul, 
desi "i s'a propus — stă în curent, de fapt, cu toate ac- 
tele guvernului. In fiecare zi, fară excepție, vine la Mi- 
nisterul de Interne în cabinetul d-lui Lupu Costache, unde 
este pus în curent cu toate afacerile și unde e consultat. 

In timpul acesta arestările continuă. 

O arestare senzafionala este aceea a d-nei Alexan- 
drina G. Cantacuzino soția d-lui Grigore G. Cantacuzino, 
mai târziu ministru de industrie în cabinetnl Marghiloman. 

Doamna Cantacuzino, o foarte vrednică românca, 
nu se sfiește să'și manifeste sentimentele sale antiger- 
mane. Spre deosebire de soțul D-sale care, membru al 
partidului d-lui Marghiloman, e germanofil, d-na Canta- 
cuzino a fost si este partizana intrarei în acţiune alături 
de ‘Intelegere. Atât aceste simfimânte care sunt cunoscute 
cât și libertatea sa de vorbire, o semnalează urgiei ger- 
mane. D-na Cantacuzino este arestată la Hotel Imperial 
în Camera 204. Dar în urma stăruințelor depuse arestata 
a fost liberata peste vre-o două zile. 

* = * 

Germanii urmează cu golirea prăvăliilor. Dela Casa 
Prager au luat toate blanurile; dela Casa Filip Haas 
toate covoarele de pret, toate perdelele; dela prăvăliile 
de pânzării au luat toate pânzeturile. Ofițerii germani 
însoțiți de femeile Jor aduse din Germania, de artiste 
dela Cafeurile santante, sau de alte femei cunoscute în 
Bucuresti, intrau prin toate prăvăliile, alegeau tot ce plă- 
cea acestora și dedeau în schimb bonuri de rechizitie. 
In câteva săptămâni toate rafturile au rămas goale. 

Atât de mare abuz s'a facut cu acest sistem în cât 
Comandamentul german însuși s'a îngrijorat si a dat o- 


fiterimei ordin ca să înceteze. 


* 
* * 


www.dacoromanica.ro 


PRI ee 


Germanizarea Capitalei începe. 

Mai întâiu firmele dela oteluri, magazinuri, cafenele 
etc. Café de la Paix devine Friedens Cafe; Cafe de 
Paris este acum Berliner Café etc., etc. Firmele cu 
nume franceze si engleze sunt suprimate în tot ora- 
sul. Nu se mai văd firmele: Café Imperial, Café High- 
Life, Hotel de France, Hotel de Bruxelles, Hotel Impe- 
rial. Dela firma Croitoria engleză, cuvântul «engleză» a 
fost suprimat, rămânând numai firma: Croitorie. 

Apoi a început studiul limbei germane pe o scară 
întinsa, Mai ales femeile, spre a se putea înțelege cu 
Fonii şi ceil’alti germani îndrăgostiți, participă în numar 
mare la cursurile de seară, Pe strazi nu se mai aude 
un Singur cuvânt francez, în schimb toate aceste femei 
isi fac o fala de a grai în limba germană. 


www.dacoromanica.ro 


Prestarea mea 


In ziua de 11 Februarie 1917 era foarte rece a- 
fară. Gerul uscat cu puțină zăpadă mă ţinea în pat din 
pricina unei uşoare gripe. 

Pe la ceasurile 9 si jumătate, femeea de serviciu 
mă înștiințează că trei germani vor să-mi vorbească. 

Am înţeles. 

In Odaia mea de culcare intră 3 domni. Unul cu 
mustätile rase era comisarul. Cel d'al doilea un agent 
subaltern. Cel d'al treilea un evreu tălmaciu. 

Tălmaciul îmi traducea spusele comisarului, deși în- 
telegeam aproape întreaga conversaţie în limba germană. 

— Domnul comisar mă însărcinează să vă spun 
că trebue să-l urmaţi chiar acum, fiind vorba de ceva 
pentru binele d-voastră! 

— Da, înțeleg, e vorba ca să fiu arestat si tran- 
portat la Hotel Imperial. 

— Ba de loc, e vorba de binele d-voasiră. 

Obiectez că sunt bolnav. Arăt medicamentele de pe 
mäsuta de alături, dar fără succes. 

“Trebuie neapărat să mă scol, să mă imbrac si să 
urmez pe agentul fortei teutonice. 

Comisarul îmi cere port-biletul si mil revizueste. 
Pe măsuță aveam un carnet plin cu notițele ce adunam 
despre faptele zilei. Carnetul dispare în buzunarul po- 
litienesc. 


www.dacoromanica.ro 


=<: — 


Apoi începe perchizitia în biurou, în cazier, în bi- 
blioteci și în alte sertare dela alte masute. 

Incepusem o istorie complectă a ocupatiunei. Erau 
adunate stirile fiecärei zi, toate ordonantele, toate masu~ 
rile administrative, mişcările de trupe, arestările, etc. A- 
veam un material bogat scris, peste două sute de coale. 
Totul a fost ridicat. 

Din biurou mi s’a ridicat toată corespondenţa, între 
altele o scrisoare a d-lui Marghiloman, veche de vreo 
cinci ani. Am obiectat tălmaciului că acea scrisoare fiind 
veche şi fără nici o importanță nu poate interesa poliția 
germană, 

Evreul mi-a făcut cu ochiul şi mi-a răspuns: 

— Inadins am pus-o. Sa vadă germanii că sunteți 
în relații cu d.e Marghiloman. Asta o să vă facă bine. 

Poliţiştii au scotocit peste tot, au luat un vraf de 
hârtii și au trecut la dulapurile bibliotecei. 

Ajungând la compartimentul cărților militare a dat 
peste traductiunile franceze a scrierilor lui Von Bernardi, 
Clausevitz și Von der Goltz precum și mai multe 
volume de Beker, Langlois, Foch si alti scriitori si mi- 
litari francezi asupra armatei germane. Politistul care 
stià putin limba franceză, m’a privit cu mai multă buna- 
voinţă și s'a uitat la mine dând din cap cu satisfactiune. 

Mai departe la compartimentul cartilor asupra cri- 
minalitatei s'a oprit mai mult la cărţile ce purtau sem- 
năturile lui Lombroso, Garofalo, Tarde, Memoriile lui 
Goron, etc. Apoi obrazul i se ilumină şi mi se adresă 
râzând. 

— A! ha! Nik Carter! 

In adevăr avea în mână o broșură ilustrată cu is- 
prăvile detectivului american. 

Nu ştiu cum s'a făcut, dar când m'am întors din 
închisoare multe din cărțile mele n’au mai răspuns la apel. 

Am ieșit. Gerul uscat era pătrunzător. Ne-am urca- 


www.dacoromanica.ro 


oe, OS 


intr’o birja si. — pentru binele meu, fireste — am tras 
de-a dreptul la hotel Imperial. 

După cum un câine prins cu lațul este inhatat, az- 
varlit in cutie, iar deasupra se trage capacul, tocmai la 
fel si eu, am fost dat jos din trăsură, băgat în vesti: 
bulul hotelului, iar ușa a fost închisă în urmă. 

Eram prizonierul germanilor ! 

Jos, la corpul de gardă, un subofițer — Unterul — 
mi-a luat scurtul interogator obligatoriu, m'a întrebat 
câți bani am asupra mea, dar, nu mi-a luat banii, si 
m’a urcat pe scară până la etajul al 2-lea, unde mi se 
destinase locuinţă. 

Aci sunt introdus în celula ce-mi este destinată. 

Pe coridor îmi ies înainte ceilalți deținuți. Gasesc 
aci pe d-nii Virgil Darascu, unul dintre directorii <Uni- 
versului», Dr. Obreja, Cesar Pascu, Vasile Oroveanu, 
I. Protopopescu-Pake, G. Malcoci, Sabareanu și ziariştii 
Rosenthal şi Graur dela „Adevărul“. 

Mare bucûrie că a mai picat unul. 

Dupa obligatoriile întrebări si informatiuni, sunt bă- 
gat la odaie, încuiat pe din afară şi captivitatea începe. 

Am avut prevederea să-mi aduc cărţi de citit. Fac 
cunoștință cu camera in care mă aflu, mă trântesc pe 
pat şi mă pui pe lucru. 

La ora 1 se serveşte dejunul. Deţinuţii plătesc 8 lei 
şi 50 pe zi pentru patru feluri de bucate. Plata este o- 
bligatorie, chiar si pentru cei cari nu mănâncă. 

Indată după masă Sunt iarăşi încuiat cu cheia, 

Bag de seamă, cu nedumirire, că ceilalți colegi, sau o 
parte din ei, sunt lăsaţi în libertate. li aud plimbându-se 
pe coridor și vorbind. 

Fără îndoială că eu sunt supus unui regim mai as- 
pru ; dar pentru care motiv? Mai târziu am înţeles: nu 
dădeam bacsisuri grase. 

După mâncarea dela ora 8 era ertată o Statio- 


www.dacoromanica.ro 


80 — 


nare de vreo jumătate oră pe coridor, la o cotitură unde 
se afla o canapea şi o masă. 

Aci d. Virgil Darascu spunea anecdote si, de două 
Sau trei ori pe săptămână, beam bere si mâncam ridi- 
chi negre. 

Mulțumită bacsisurilor, soldaţii de pază închideau 
ochii, dar nu-i țineau prea mult închiși. După o juma- 
tate oră, sau mai putin, unul din ei apărea și striga: 
«Vine Unterul |» 

Unterul era sergentul-sef al postului. 

Pudicii, imaculatii, moralii si incoruptibilii germani 
primeau, bacsisurile cu amândouă mâinile. 

Intru cât mă priveşte nu mâ simt vinovati cu nici 
un act de corupție, fiindcă nu am dat aproape nimic 
păzitorilor mei. Numai când imi lâceau servicii absolut 
personale îi răsplateam, dar mai departe nimic. 

Când am fost adus în ziua de 11 Februarie, re- 
gimul era mult îmblânzit față cu ce era la început. 
Regele bacsis contribuise foarte mult la această me- 
tamorfoza. 

Eram de aproape zece zile închis, când o veste si-- 
nistră se răspândește: toți ostaticii vor fi expediati din 
București. Unde ?.. Nu se spunea. 

Unii afirmau că vom fi trimişi intr’o fortăreață din 
Germania, alții că vom fi dati pe mâna bulgarilor, în 
sfârşit se vorbea și de o internare în județul Ialomița. 

Fierberea începe. Scrisori, intervenții, toată lumea 
caută sa rămâie și sa scape. Dar nici o stăruință n'a 
dat rezultat. 

Cu acest prilej mi-a fost dat să văd până la ce 
grad hipnotizează disciplina pe german. 

Unul dintre ostatici fu vizitat într'o zi de o soră a 
sa. Pe biletul de voie era scris „bun pentru o ora“, 

Domnişoara a venit, a stat vreo patruzeci de mi- 
nute si a plecat. Dar dela scară a fost întoarsă înapoi 


www.dacoromanica.ro 


= = 


si urcată iarăşi în camera fratelui său, sub cuvânt că e 
obligată să stea o ora! ?!... 

Dela etajul al 2-lea vreo patru ostatici rămân la 
hotel Imperial, ceilalți pleacă. 

Am rămas fără să fac nici o stăruință. N'am ştiut 
nici odată de ce am fost arestat, de ce n'am fost trimis 
la Săveni, de ce am fost liberat după aceea. 

In sfârşit se face comunicarea oficială: ostaticii se 
vor duce la Săveni în județul Ialomiţa. 

Plecarea este hotărâtă pentru ora 1 din noapte. Pe 
jos până la gară, fiecare deținut își poartă singur pa- 
chetele, geamantanele, sacii de călătorie, afară de cufere 
care sunt urcate într'o căruță. 

In luna lui Februarie oamenii vor călători în va- 
goane de marfă neîncălzite. 

Sub cuvânt ca acesta este dreptul învingătorului, 
oameni nevinovați sunt necăjiţi, purtați pe jos chilo- 
metri întregi și siliți, pe un drum atât de lung, să-şi 
poarte singuri bagajele. 

Noaptea la ora 1, toţi ostaticii destinati sa plece la 
Saveni sunt desteptati. Mişcarea pe săli începe, strigari 
cântece, apeluri, bătăi în uși. 

Dela etajele de sus scoboară deţinuţii purtându-şi 
singuri bagajele. Vad pe bătrânul Carabatescu, om de 
70 de ani, preşedintele Consiliului superior administra- 
tiv ducândusi singur o dăsagă la spinare. Dar nu spune 
© vorbă si merge drept. 

Noaptea e neagră, toți scoboară în stradă. li aud 
de sus pe cei mai mulți cântând în cor. Apoi şirul se 
mişcă si cântecul se pierde, treptat, în departari. 

Eu am rămas. 

A doua zi cei dela etajul al 2-lea suntem coboriti 
la etajul l-iu unde mai găsim şi pe alții din cei rămaşi 
în Bucureşti. La etaj suntem acum: d-l Cocardia ma- 


www.dacoromanica.ro 


— 9] — 


gistrat, Băicoianu director al Bancei Nationale, Cancicov 
avocat, Paul Radulescu deputat liberal de Vlașca, Ser- 
ban dela depozitul de hârtie Letea, General Stoica, Să- 
vescu directorul Băncei Româneşti, librarul Stanciulescu, 
un cälugär al cărui nume Pam uitat. 

Treptat, în cele 15 zile cât am mai stat închis, au 
fost arestați și d-nii Demetrescu Câmpina, Costescu, 
băcanul Ciobanu, Petre Sfetescu si alti necunoscuţi 
din județele Prahova si Teleorman. 

Regimul devine puțin mai blând. 

Acum avem alt post de gardă; cel vechiu a fost 
trimis pe front. La plecarea Unterului i s'a cumpărat un 
ceasornic de aur, iar pentru întregul post sa făcut o 
colecta de aproape 3000 lei. 

Un soldat din gardă îmi spune într'o zi: 

— Au fost ciocniri grave la Siret. Eri au sosit în 
București câțiva greu răniți din compania mea. Unul 
mi-a spus că din toată compania noastră n'a mai rămas: 
de cât vre-o 20 de oameni în viata. 

Unterul, ne spune la rândul său: 

— Nam fost de 2 ani și jumătate in Germania și 
nu mi-am văzut copii. Știu numai că la noi nu se mai 
găseşte nici ouă, nici unt, nici lapte, nici carne, nici ni- 
mic. Familiile noastre nu mai mănâncă de cât de doua. 
ori pe zi un fel de bulion din paste. Acum suntem tri- 
miși pe front. 

Unul din arestați a esit intr’o zi cu invoire la den- 
tist, însoţit, după cum era regula, de un soldat. La în- 
toarcere s'au oprit la Bodega Mircea pe Bulevardul Aca- 
demiei. Au stat o oră și au consumat. Dând de băutură 
bună, limba soldatului s'a dezlegat: 

— Când voiu fi pe front, am să trag așa, nu așa. 

Și arată că va trage înapoi asupra ofițerilor nu în 
contra inamicului. 

Aresta este moralul soldaților desnadajduiti de o a- 


www.dacoromanica.ro 


tât de lungă campanie. Mai ales cei cari au gustat din 
plăcerile vietei uşoare la Bucuresti, nu mai au nici o 
tragere de inimă să se întoarcă pe front. 

Mi-am adus aminte de corumperea armatei Carta- 
gineze după ce a cunoscut deliciile dela Capua. 

In aceste 15 zile pe care le-am petrecut la Impe: 
rial intro mare cameră dimpreună cu d-l Matei Ciocar- 
dia, am primit multe ştiri senzaţionale din afară. 

Afară zăpada trece de 1 metru. O iarnă cu atâta 
ger şi cu atâta zăpadă m'am avut de nu se ține minte. 

Intr'o dimineață auzim un mare zgomot în stradă. 
Ne repezim la ferestre; vedem un număr de femei de ma- 
hala scoțând strigăte şi agitând batistele. Aud: «Pace şi 
pâine !» Sau: «La Marghiioman !» 

Se zvoneşte, că aceste femei au fost puse la cale 
de câtre socialişti. Am aflat în urmă că germanii, ne 
ştiind ce proporţii va lua mişcarea, au scos mitralierele. 
De altfel acesta erea obiceiul lor: una-două mitralierele. 

Aflam ca la Brăila a fost împuşcat politaiul portu- 
lui, fiind surprins de germani că trimetea corespondențe 
la Galati prin mijlocirea unor biletele închise în sticle, 
pe care le arunca în Dunăre. Mai aflăm că elevii liceu- 
lui intretin aceasta corespondenţă și că, din aceasta cauză, 
liceul a fost închis. 

Ziarele germane ce pot străbate până la noi, ns 
instiinteaza ca turco-germanii au suferit o grea infran- 
gere in Asia. Zilnic urmărim pe harta, progresele arma- 
tei engleze şi constatăm cu bucurie, înaintările însem- 
nate. Toate speranţele renasc și ne dau puterea ca 3a 
rabdam voiosi detenfiunea. 

In sfârşit o ştire senzationala: în Rusia a izbucnit 
revolutiunea. 

Fricosi şi lipsiți de barbatie salta de bucurie fiind 
<a de acum se va încheia pacea. 

Unul dintre cei mai zelosi partizani ai intrărei în 

www.dacoromanica.ro 


= 93 


acţiune, unul care mai ’nainte mânca jeratic si se pro- 
punea chiar să intre în Ardeal spre a provoca un räzboiu 
de guerila, acum s'a domolit de tot. Douazeci de zile 
de detentiune i'a muiat cu totul şi avântul räzboinic și 
avântul patriotic. Acest mare patriot din zilele când se 
credea că victoria va fi ieftină, ţipă acum pe sali că 
România trebuie să încheie imediat pacea, 

In zadar căutăm să convingem pe aceşti propaga- 
tori de lașitate că România nu poate încheia pacea atât 
timp cât prestigiul iei militar nu a fost ridicat. In zadar 
le demonstram că România, în urma înfrângerilor suferite, 
trebuie sa’si refacă armata spre a se reculege printr’o 
supremă sforțare. Aceşti oameni, nici nu vor să audă. 
Chiar cu prețul umilirei patriei, lor le trebue pacea 
care să'i libereze din închisoare şi să le redea traiul 
confortabil de mai "nainte. | 

De multe ori m'am gândit la acest lucru ca, de si 
e foarte ușor să fii om de treabă, om onest, bun ce- 
tatean, multi oameni prefera să fie tocmai din potrivă. Pe 
mine nu ma costă nimic ca sa ’mi iubesc tara iar de- 
tentiunea o înduram ca pe un minim de sacrificiu. Mai 
erau şi alţii ca mine. Şi totuşi vedeam oameni cari nu 
se rușinau să se umilească la cele mai nedemne in- 
terventiuni spre a obține libertatea de a circula întrun 
oraş ofensat de ocupația duşmană. 

De câteva zile o veche boala de ficat, atâtatä de 
o hrană nehigenica si de un sedentarizm permanent, în- 
cepe să mă supere. Cer favoarea de a fi însoţit până la 
medicul meu, dar mi se refuză. Cer ca cel putin, să” 
fie permis medicului să vie la mine; dar mi se respinge 
şi această cerere. Un tânăr medic militar german vine 
peste două zile și 'mi prescrie un purgativ. 

Intro Duminică, în ziua de 12 Martie soldatul de 
pază vine să mă anunțe că sunt liber. Statusem tocmai 30 
de zile în închisoare. De o data cu mine erau liberati d-1 


www.dacoromanica.ro 


= O1 — 


Matei Ciocardia, tovarășul meu de cameră, si d-l Paul 
Rădulescu deputat de Vlașca. 

Liberarea m’a găsit indiferent. Căci eseam dintr'o 
închisoare mică spre a intra într'o închisoare mai mare. 

Ar fi o banalitate să spun cum că oamenii nu pre- 
tuesc libertatea de cât atunci când o pierd, si o pretuesc 
foarte puțin când o au. 

Afară de voia de a mă mişca nu vedeam deosebi- 
rea între detentiunea dela Hotel Imperial si detentiunea 
din Bucuresti. | 

Dar cum am fost tratat la închisoare? 

Asi minţi, dacă aşi spune că am suferit. 

Dacă m'ar fi fost afecțiunea de ficat care mi s'a în- 
räit din cauza regimului alimentar și-a lipsei de îngrijire 
medicală, nu pot spune că am fost chinuit. 

Negreşit, odată ieşiţi de sub cheia germană, multi 
dintre ostatici au luat aere de victime si si’au pus can- 
didaturile la räspläti nationale. 

Tendinţa de a trage un maximum de foloase dintr'un 
minimum de jertie nu e lucru nou. Acest soiu de pa- 
triotizm comercial are multi aderenti şi nu la puțini a 
folosit. 

Acei cari s'au văitat sunt numai oameni cari, fiind 
suflete lase, erau intercati dela dulcetile traiului în pui. 

Fac excepție pentru vre-o doi adevăraţi bolnavi. 


www.dacoromanica.ro 


Ce este în Bucuresti 


Dizolvarea Comitetului Casei Centrale a Meseriilor. 


Sunt pus în curent cu cele petrecute timp de o lună. 
Ziarul Agrarul apare sub directiunea d-lui Al. Ciurcu 
în două ediţii, una română și alta germană. 

Se aude că d-l C. Stere voeste să dirijeje un ziar 
cotidian care va trebui să apară în curând. Dar se zvo- 
neste că d-l Petre Carp se împotrivește. Adevărul e ca 
apariția ziarului d-lui Stere, e amânată sine die. 

In ziua de 18 Aprilie 1917 primesc dela Casa Cen- 
trală a Meseriilor, al căreia președinte sunt, următoarea 
adresă : 

Domnule Președinte, 

Am onoare a vă aduce la cunoștință, că, conform 
dispozitiunei guvernământului Imperial — Statul major ad- 
ministrativ— Consiliul de administraţie al Casei Centrale 
a Meseriilor, Creditului și Asigurărilor muncitorești a 
fost dizolvat cu începere dela 16 Aprilie 1917, după cum 
ne comunică Onor. Minister de finanțe cu Adresa sa 
No. 124.392 din 16 Aprilie curent, de pe care vă alătur 
copie. 

Binevoiti a primi etc. 

p. Preşedinte, M. Alexandrescu. 

Deci, germanii, în înțelegere cu d-l D. Nenitescu, 
girantul dela Ministerul Finanţelor, mi-au făcut onoarea 
de a mă dizolva findcă nu eram germanofil. 


cae 


www.dacoromanica.ro 


Situaţia politică 


intrigile si rivalitatile dintre germanofili. 


Să vedem acum Care erea situația politică internă. 

Câteva zile după intrarea armatelor dușmane în 
Bucuresti, intră si d-l Petersen fost director al Bäncei 
Generale. D-l Petersen este ofițer mobilizat al armatei 
germane ; d-sa vine în București ca să ia parte la ad- 
ministrarea {arei, ca unul ce cunoaşte si moravurile si 
oamenii. 

Unii au acuzat pe d-l Petersen cum că d-sa a dat 
semnalul arestarilor, desemnând pe ostatici. Se poate 
ca acesta să fie adevărul, însă lucrul nu e dovedit. Dar 
d-l Petersen dă indicatiuni Comandanturei despre atitu- 
dinea ce trebuie să o aibă fata de diferiți oamenii politici. 

Bine înţeles între d-nii Carp şi Marghiloman, prefe- 
rinta se dă d-lui Carp, omul care, fară nici 0 rezervă și fara 
nici o fatärnicie, a susținut neclintit că România trebuia 
să meargă din îatâia zi a războiului alături de Germania. 

Petre Carp erea un germanofil din convingere. Pa- 
triot necontestat, om de o înaltă fizionomie morală, bar- 
bat de Stat cu mari capacităţi și de un caracter cum 
rar s’a întâlnit altul la fel la noi în tara, credința lui 
neclintită, erea că România trebuie să stea într'o strânsă 
alianță cu Germania fiindcă primejdia pentru România 
erea numai din spre Rusia. 

Această temere de Rusia a dominat politica externă 


www.dacoromanica.ro 


a României în tot timpul dela 1878 şi până la 1916. 
Ruptul celor 3 județe basarabene în urma războiului de 
la 1876 din Bulgaria, a hotărât politica românească orien- 
tândo către sfera germană, iar partidele noastre politice, 
fara osebire, au subscris la această politică, 

Petre Carp rămăsese statornic credincios acestei po- 
litici de aproape 40 de ani. 

El credea încă în victoria armelor germane. Mai ales 
în urma înfrângerei României, pe care o prevăzuse, şi 
în urma präbusirei frontului rusesc, credința lui în iz- 
bânda definitivă a Centralilor, a devenit şi mai tare. 

Petre Carp era însă bun român şi om cu multă 
mândrie, de aceea, în tot timpul ocupaţiei purtarea lui 
a fost demnă, nu s'a plecat o singură dată la cerințele 
umilitoare ale inamicului si a refuzat să compună guver- 
nul atât timp cât Moldova va fi încă a Românilor. 

Dar în jurul său nu ereau nici aceleași scrupule și 
nici aceiași înalțime de inimă. Unii dintre partizani — 
mai ales cei de. curând deveniți carpisti, — împingeau 
pe sef ca să se pună înainte, să ia situația, să meargă la 
Berlin şi să ceară o cât mai neîntârziata ofensivă în po- 
triva Moldovei. 

Intre timp numărul girantilor se înmulțește cu unul, 
d-l Virgil Arion, venit dela Berlin, e numit girant la Ins- 
tructia Publica. 

Ziarul d-lui C. Stere a apărut, numele său este Lu- 
mina. În articolul program spune: «Nu nädäjduesc că am 
să spun în acest ziar tot ceea ce gândesc, însă fă- 
găduesc să nu spun nimic din ceea ce n'am să voesc 
să spun». 

x * * 

Un personagiu care se incumete să facă politică în 
stil mare e d-l D. Nenitescu. In tot timpul neutralitatei 
a stat în partidul d-lui Marghiloman aprobându-i politica, 


Sub ocupaţia dușmanului i 7 
www.dacoromanica.ro 


dar de când germanii au intrat în ţară si acordă prefe- 
rinta d-lui Carp, şi-a schimbat orientarea. Acum e rarpist. 

D-lui Nenitescu i'au năzărit visuri mari. Voeste să 
ajungă șef de partid. De aceea lucrează la un mare 
program de guvernământ. 

In partidul d-lui Marghiloman nu are nici un viitor 
fiincă locul de şei viitor este ocupat. D-l Marghiloman 
pregăteşte ca urmaș pe Gheorghe Stirbey tânăr care în- 
truneste toate însuşirile pentru o astfel de situaţie: e de 
viata ilustră, este bogat, este onest, este cult, D-l Neni- 
tescu a înțeles că aci nu e nimic de făcut. De aceea și-a 
întors ochii către Conul Petrache. 

Insă si aci doua piedici: una e d-l Lupu Costache, 
cealaltă este d-I Virgil Arion. 

D-l Lupu Costache nu este de cât un rival de ac- 
tualitate, pe când d-l Arion este un rival de viitor. De 
câte ori i se vorbeşte d-lui Arion despre marele program 
politic al d-lui Nenitescu pufneste de râs. 

Rivalitatile în tabăra germanofililor cresc zilnic. A- 
cola unde e lipsă de idei trebuie sa existe ipertrofia 
personalitatei. ; 

Viaţa fiind o eternă mișcare de pendul nu e posi- 
bilă în lumea morală să fie oprire de acțiune. Acolo 
unde partidele sunt deosebite prin idei, luptele se dau 
pentru idei, iar acoio unde partidele sunt deosebite prin 
interese personale, rivalitätile dintre fruntași determină 
activitatea politică. 

Dar lupta pentru idei reclamă un ideal. Ce ideal 
putea despărți partidele rămase în teritoriul ocupat în 
clipele acelea ? Idealul nu exista. Exista numai lupta de 
precădere. Si in adevar, împrejurările erau foarte priel- 
nice pentru o asemenea luptă. Și iată de ce. 

Marea majoritate a fruntaşilor politici din toate par- 
tidele urmau idealul si drapelul national din Moldova; 
cei rămași în teritoriul ocupat creau o infimă minoritate. 


www.dacoromanica.ro 


— 99 — 


Astfel cele mai multe locuri de frunte fiind vacante amatorii 
de înaintare politică se ofereau și luptau ca să le cu- 


cerească. 
* 


*  * 
Am spus că germanii au dat preferinţă d-lui Carp 
„în contra d-lui Marghiloman. Această preferința a fost 
subliniată la un banchet oferit de Maresalul Mackensen, 
la care d-l Marghiloman a avut un rol secundar fata de 
toţi girantii. D-l Marghiloman, înțelegând aluzia, s'a gân- 
dit să ’si refacă influenţa in alta direcție. 

Fiind în curentul tutulor intrigilor, d-sa a constatat 
că se dă o luptă de întâietate între Germania şi Aus- 
tria pentru acapararea României, 

Germanii şi germanofilii proiectau răsturnarea rege- 
lui Ferdinand si a dinastiei şi întronarea unuia din fii 
Kaizerului. Insă Austria susținea că, România intrând în 
sfera ei de acţiune politică, ea este aceea care va regula 
această chestiune. In or ce caz Austro-Ungaria nu pu- 
tea primi ca un fiu al Kaizerului, să se urce pe tronul 
României. De aci sforile. 

Partidul Conservator rămas în teritoriul ocupat se 
despărți dar în doua ramuri: unul, partidul german cel 
alt partidul austriac. 

Partidul german cu Petre Carp, Lupu Costache, Ne- 
nitescu, Virgil Arion, Beldiman; partidul austriac cu d-l 
Marghiloman şi ai d-sale. 

Germanofilii creau toată acțiunea şi ereau în ofen- 
sivă; D-l Lupu Costache publică in Gazeta Bucureştilor 
un interview de o rară violență în potriva Reginei Maria. 

Germanofili sunt stăpânii situaţiei la București. 

In toate diminetele este conciliabul în cabinetul d-lui 
Lupu Costache la Ministerul de Interne. 

Conul Petrache este nelipsit. In toate zilele la oră 


www.dacoromanica.ro 


— 100 — 


fixă este la Minister unde isi dă sfatul şi isi spune pa- 
rerile. 

In cabinetul d-lui Lupu Costache se pun la cale 
multe şi de toate. 

Intro zi Conul Petrache intrând pe uşă în cabine- 
tul girantului, îl anunță: 

— Ştii, am auzit că a murit ala! 

„Ala“ era “Titu Maiorescu. 

In adevăr, în dimineaţa acelei zile, încetase subit din 
viata fostul tovarăş de odinioară al lui Petre Carp. 

„Rivalitatea începe să se ivească între giranti. 

Aghiotantii lui Alexandri cel Mare s'au încăerat 
după moartea eroului. La noi aghiotantii lui Conu Pe- 
trache s'au încăerat fiind eroul în viata. 

D. Dumitru Nenitescu s'a retras din partidul d-lui 
Marghiloman fiindca era încredințat că germanii vor fi 
învingători iar d. Carp va fi omul necontestat al situa- 
țiunei. In acelaş timp a început să se pregătească pen- 
tru viitoarea sefie a partidului conservator. 

D. Lupu Costache avea toată încrederea d-lui Carp, 
dar se lovea de rivalitatea celorlalți giranti. In spe- 
cial d. Neniţescu spunea fără înconjur, cum că giran- 
tul dela Interne este cu totul nepregătit pentru rolul pe 
care vrea să-l joace. N'are nici cultură, nici voinţă. 

Intrarea în scenă a d-lui Virgil Arion, care a venit 
girant cu firman dela Berlin, a complicat și mai mult si- 
tuatia. D. Arion s'a pus pe planul intâiu si a început 
să zeflemiseasca pe d. Nenitescu către toți cei cari îl 
vizitau. Astfel, din cinci giranti, trei erau candidați pen- 
tru a lua moștenirea d-lui Carp şi a deveni stapânii tärei. 

Intre Berlin şi Viena neîncrederea începuse să se 
manifeste, se vorbea pe față că armonia între cele două 
Capitale este ştirbită, intrigile lucrau. 

La mesele politice ale d-lui Marghiloman asista în- 


www.dacoromanica.ro 


— 101 — 


totdeauna și d. Stere, care era un adept al politicei aus- 
triace. 

D: Stere, ca multi alţii, credeau că, dacă germanii 
sunt foarte tari pe tărâmul militar în schimb austriacii 
sunt foarte tari în diplomaţie. De aceea d-sa, atât prin 
Lumina, cât şi în conciliabulele politice, susținea ideea 
intrarei României in Confederatiunea Austro-Ungară prin 
unirea personală, adică prin recunoaşterea Impäratului 
Austro-Ungariei de rege al României. 

Totuşi d. Marghiloman ezita, nu îndrăznea s’o rupă 
definitiv cu partidul german, mai ales refuză ca să se 
declare pe fata in contra regelui Ferdinand. Tocmai târ- 
ziu, după înfrângerile ruseşti şi când victoria germană 
părea asigurată, s'a hotărît ca să dea unui ziarist ger- 
man cunoscutul interview în care cerea Regelui să facă 
un gest pentru înlesnirea situației României. 

lată câteva pasagii din acest interview publicat sub 
patronagiul Agenţiei germane Transocean şi pe care — 
după cum am spus — d-! Marghiloman Pa dezmintit. 

«Știu bine că evenimentele viitoare vor avea si pen- 
tru România o însemnătate permanentă și vor decide, pen- 
tru multă vreme, de soarte ei. 

«Dar întru cât ea a apreciat în trecut greșit situa- 
țiunea politică, apoi din războiul actual a tras învățătura 
că politica aleasă de guvernul său a fost greșită și că 
în viitor, va trebui să urmeze calea opusă. Acesta a fost 
punctul meu de vedere încă înainte ca România să fi fă- 
cut acel pas fatal, absurd și criminal în acelaș timp care 
a legat-o de politica oneroasă de cucerire acum prăbușită ». 

«Salut cu cea mai mare bucurie ori ce ocazie și 
ori-ce posibilitate în care germanii Și românii se pot cu- 
noaște de aproape. Numai așa se poate reacționa contra 
tendințelor francezilor care au căutat încă înaintea răz- 
boiului și mai ales după începerea lui să cucerească inima 
României». 


www.dacoromanica.ro 


— 102 — 


«Și dacă conditiunile acestei păci cer că regele care 
a declarat războiul nu trebue să încheie și pacea, cred 
că regele va face singur gestul inevitabil». 

In urma acelui interview, cineva întâlnind pe d. Carp, 
i-a spus: 

— Ai citit interviewul lui Marghiloman ? In sfârșit, 
s'a convins. 

lar d. Carp i-a răspuns: 

— Cam târziu s'a hotărît să intre pe calea cea 
bună, Dar în sfârşit, tot e bine că a făcut-o şi acum. 

După multe frământări d, Nenitescu a ieșit formal 
din partidul d-lui Marghiloman. lată cum s'a petrecut 
evenimentul. 

Era adunare politică la d. Marghiloman unde se 
discuta despre atitudinea politică a partidului. Titu Maio- 
rescu era de fata. 

D. Nenitescu, care credea că întreaga situaţie e a 
d-lui Carp, căuta nod în papură ca să se poată retrage 
dela d. Marghiloman. D-sa puse, prin urmare, pe fata, 
chestia detronărei Regelui şi dinastiei cât şi alegerea în 
loc a unui fiu al Kaizerului. Cei de față nu l’au aprobat. 

Văzând aceasta d. Nenitescu, făcu de odată pe su- 
păratul și acuză pe cei de față că nu au simț politic. 
Apoi ieşi spunând următoarele cuvinte : 

— Plec din mijlocul acestui partid fiindcă nu înte- 
geti situația și cu dumneavoastră nu mai e nimic de făcut. 

Maiorescu, râzând diabolic, se luă după dânsul, des- 
chise ușa și strigă din urmă: 

— Si m'ai să ne mai dai nici o consultatie politica? !.. 

Cei de față au izbucnit în râsete. Ecoul acestor 
râsete urmări pe d. Nenitescu în retragerea d-sale. 

Vorbind în urmă cu un cunoscut, d-l Nenitescu i’a spus: 

— Oamenii aceştia nu înțeleg nimic. Dacă detro- 
năm pe rege și proclamăm un fiu al Kaizerului, Ger- 


www.dacoromanica.ro 


— 103 — 


mania ne dă Basarabia. D-l Marghiloman nu vrea să în- 
teleaga importanța acestui act. 

Din casa d-lui Marghiloman se duse direct la d-l 
Carp. Din ziua aceia era carpist. Insă carpist cu condi- 
tia de a lua succesiunea bătrânului. 

Intr'o zi era acasă la d. Carp adunare. Adunare a- 
leasă si restrânsă, fiindcă chiar sub ocupatiune erau foarte 
puţini aceia, cari aveau curajul și lipsa de bun simţ de 
a fi germanofili. 

Si d. Nenitescu, perora: 

— Domnilor, avem printre noi un om mare al färei 
acesteia. El este acela care a văzut mai bine decât toți, 
el a prevăzut dezastrul tarei !... Insă din nenorocire 
e prea bătrân!... 

Un duș rece căzu peste auditoriu, jar d. Nenitescu, 
nevoind să convie că a greșit nota, a perorat inainte. 

Into zi, acest om al zilei, se prezentă la d. 
Carp hotărit ca să-i puie chestia cea mare! 

Ori, ori! 

— Coane Petrache, dumneata ar trebui să te gân- 
desti la un lucru. 

— La care, Take? 

— Ar trebui să te gândeşti ca să lași un urmaș 
politic ! 

Conul Petrache înțelegând că D-l Neniţescu îi face 
O propunere macabra, isi îndesă sticla în ochiul drept, 
se intepeni în fotoliu, se lăsă pe spate, îşi pironi ochii 
în tavan si zise: 

— Bine, Take, o să fac ce zici tu, daria spune-mi 
ce crezi tu despre chestia financiară dela noi; ce crezi 
tu despre reforma administrativă ; ce crezi tu despre re- 
forma învățământului; ce crezi tu despre reforma impo- 
zitelor, despre viitoarele noastre raporturi economice cu 
Europa Centrală; despre...., despre..., despre..., etc.? 


www.dacoromanica.ro 


— 104 — 


In urma acestui interogator domnul Take Nenitescu 
înțelese că ziua șefiei sale nu sosise încă. De aceia spu- 
nea celor cari-l vizitau: 

— Păcat de Carp, căci a îmbătrânit de tot! 


* 
ko 


Aparenta victoriei definitive germane mărește îndrăz- 
neala germanofililor. 

D. A. A. Beldiman, fostul ministru al României la 
Berlin se agită. 

Incep escursiile prin tara. La Ploesti se tine o în- 
trunire publică, la care participă si vorbesc d-nii Beldi- 
man gi Nenitescu. Altă întrunire publică se tine la Craiova. 

Se siinte că partidul germanofil vrea să se înte- 
meieze, să prindă rădăcini și să-și facă popularitate. 

Dar germanofilii, deşi armata germană ocupă iai 
sunt foarte rău priviți. 

Manifestele circulă si se cer iscälituri. In toate cer- 
curile se refuză iscalirea. 

D. Lupu Costache este unul dintre cei mai activi, 
chiamă pe cunoscutii agenți de partid ai conservatorilor 
si le propune să facă propagandă pentru adunarea sem. 
năturilor. Unii din aceştia vin la mine să mă consulte. 
li sfătuesc pe toți ca, fara nici o provocatiune, sa refuze: 
hotărît. 

Mi se spune că la Palatul de justiţie d, D. Neni- 
tescu face personal propagandă. 

O doamnă din societate tine dese adunări cu cäpe- 
teniile germane. In casa acestei doamne se pun la cale 
viitoarele intocmiri din țară. 

D. D. Neniţescu pleacă la Berlin. Unii pretind ca 
se duce pentru motive politice, alții că e în joc situația 
financiară a färei, alții că vizita d-sale e în legătură cu 
înființarea în țară a unei sucursale a lui Dresdener Bank. 
Prin cercurile inițiate de aci se spune că d. Nenitescu 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


si-a asigurat un loc plin de foloase în Consiliul de ad- 
ministratie. 

Politicianii germanofili fac intervenții pe lângă ge- 
neralui Mackensen ca să ia ofensiva în contra Moldovei 
si s'o ocupe. Pentru acești oameni este destul ca ger- 
manii să vroiască pentru ca Moldova să cadă. 

In toate cercurile româneşti aceasta stäruintä face 
cea mai deplorabilă impresie. Germanofilii, însă susțin 
în gura mare, cum că țara nu mai trebue să fie împăr- 
tita în două, că interesul României este ca armata noas- 
tra să capituleze si să mergem francamente cu germanii. 

Se fac stäruinti şi pe lângă d. Carp ca să intervie 
mai energic. | se pretinde să meargă la Berlin, să 
ceară audiență Kaizerului sau Cancelarului și să le re- 
clame sprijinul pentru ocuparea Moldovei, detronarea Re- 
gelui Ferdinand și numirea unui rege din familia Im- 
perială. 

D. Carp răspunde: 

— Ce credeți voi, că dacă mă voiu duce Ja Berlin 
am să izbutesc? Nici nu ştiu dacă am să fiu primit. 
Nenitescu nu s'a dus la Berlin si n’a cerut audiență 
Cancelarului, dar l-a primit? L-a primit numai Busche. 

D. Marghiloman, nefiind încă sigur de situaţie, șovăie. 

D. Virgil Arion, venit dela Berlin, ia giranta Minis- 
terului de instrucție. Când d. Marghiloman a aflat, a 
spus celor din jurul său: 

— Virgil a ieșit din partidul meu pentru ca să a- 
jungă mai curând ministru. Dar n'a nimerit-o. Fiindcă 
cine primește un minister sub ocupatiune nu va mai pu- 
tea fi mintstru în țara românească. 

Carpiștii, la rândul lor, răspândesc veşti neplăcute 
pentru d. Marghiloman. D. Barnowski-Vasiliu anunţă ca 
d. Marghiloman sa declarat pentru abdicarea Regelui 
Ferdinand şi pentru unirea personală a României sub 
Coroana habsburgică, 


www.dacoromanica.ro 


— 106 — 


Când d. Marghiloman află zvonul acesta se supără 
şi dezminfe categoric „aceste intrigi carpiste“. 

D-nii V. Arion şi D. Nenitescu sunt cei mai activi 
propagandisti în contra d-lui Marghiloman. 

Dar partidul nu avea un ziar: afise mari vestira 
intr’o zi apariția ziarului Renașterea sub direcția d-lor 
D. Nenitescu, Virgil Arion si Paul Teodoru. Acesta tre- 
buia să fie organul partidului. Dar ziarul nu apăru. Cei 
trei directori căzură repede ia neînțelegere, și asttel 
Renașterea apăru numai sub directiunea d-lui Nenitescu 
ca organ personal al aceştuia, Antâile fonduri au fost 
procurate de către d-l Micu Alcalay fiul cunoscutului 
librar. 


www.dacoromanica.ro 


Cum adminisfrează germanii 


Evreii și Evreicile sub Ocupatiune. — Alimentele și 
scumpetea. — Onestitatea germană. — Conflictul 
Tigara-Samurcas-Brociner. 


Să părăsesc pentru câteva pagini mediul politic si 
„să povestesc lucrurile din cele l’alte domenii. 

Deosebirea dintre soldatul și ofițerul german este 
mare. Parcă ar fi două rase deosebite. 

Soldatul german este, în general, omenos, nu pro- 
voacă, nu e brutal, nu te lasă să simţi ca’ti este sta- 
pân fiindcă te-a învins. 

Ofiţerul german, însă, este una dintre cele mai ba- 
toase ființe. 

In administrația lor germanii sunt ceva de neïnchi- 
puit. Dreptul de petitionare, un drept sfânt la popoarele 
. civilizate, nu există. Toate răspunsurile lor sunt inte- 
pate, răstite, peremptorii. 

Oamenii aceștia n'au nici o considerație de condi- 
ţia oamenilor pe cari îi maltratează și-i supun autori- 
tatii lor. Când dau o poruncă trebuie să fie executată. 
Mai mult nu știu, 

Intr’una din casele unui cartier central se adunau 
vre-o 7—8 domni cari îşi făceau regulat partida de po- 
cher. Erau acolo magistrați, mari proprietari, în sfârșit 
numai persoane cunoscute pentru perfecta lor onora- 
bilitate, 


www.dacoromanica.ro 


— 108 — 


Cineva a trimis poliției germane un denunt — așa 
se crede — cum Că în casa aceea se adună oameni cari, 
sub pretext de a juca cărţi, conspiră contra ocupantului. 

A doua zi, pe când oamenii îşi făceau partida, se 
pomenesc cu soldații germani în casă. Cu toţii au fost 
ridicaţi şi conduși pe jos la comandatură. Singura con- 
cesiune ce au putut obţine oamenii a fost ca santinelele 
cu pustile la umăr, să nu-i ducă de la spate, ci să-i 
urmărească de pe celălalt trotuar. Şi această concesie 
ma fost gratuită, bine înţeles. 

Singurile care stau de vorbă cu ofițerii germani din 
administraţie, erau femeile, mai ales femele tinere si a— 
greabile. Dar cu ce pret? 

Când o astfel de femee venia cu o plângere, ofi- 
terul îi spunea invariabil şi în patru ochi, cu o brutali- 
tate prusacă sui-generis : «Daca vrei să capeti dreptate 
vino diseară la mine acasă. Stau strada cutare, numărul 
cutare». | 

Din vremurile atât de rusinoase ale vasalitatii tur- 
cești nu s'au mai pomenit în România asemenea des- 
gustătoare întâmplări. 

Vor fi fost şi ofițeri oameni de treabă, dar cea mai 
mare parte din cei cari administrau şi intrau în contact 
cu publicul, erau din felul arătat. 

Corumperea femeilor era la dânşii un lucru atât de 
simplu şi natural în cât nu mai puneau nici o formă ca 
să-şi exercite dreptul. De îndată ce o femee se adresa 
lor si femeea le plăcea, o pofteau acasă fără nici o în- 
gaimealä. Este drept că o categorie de femei se duceau 
de bunăvoie în vizunia lupului. Unele din acestea au 
cerut stăruitor, încă dela începutul ocupatiunei, ca să li 
se dea un ofițer german în cuartier. Și l’au cerut şi cum 
să fie, cât de tânăr si din ce armă anume. 

Poate că nici ofiţerii germani mau plecat cu o idee 


www.dacoromanica.ro 


— 109 — 


prea bună dela noi, dar lucrul se explică: n’au cunos- 
cut decât o parte a gunoiului nostru sociai. 

In teritoriul ocupat și în special în București, n’au 
intrat în contact decât cu oamenii lipsiţi de patriotizm, 
cu aceia cari nu se simțeau injositi de a fi prieteni cu 
duşmanii tärei, iar femeile cu cari au stat de gât erau 
aceleași lipsite de pudoare, care sunt întotdeauna ale 
celui care le plăteşte mai bine. 

Lumea românească, demnă si patriotă, germanii n’au 
cunoscut-o, fiindcă această lume ori nu ieşea din casa, 
ori nu erea în București. 


BO 


www.dacoromanica.ro 


Noua administrație comunală 


După câteva luni Consiliul comunal a fost, —precum 
am spus în altă parte — dizolvat și înlocuit cu un alt 
consiliu prezidat de d. colonel Verzea. 

Dar lucrurile fherg destul de rău la primărie. 

Administraţia comunală este neîndestulătoare, ger- 
manii au tot felul de pretenții, iar primarul nu are des- 
tulă autoritate ca să țină piept ocupantului. 

Din motive ce nu le-am cunoscut d. colonel Verzea 
demisionează. Atunci se numește un alt consiliu iar pen- 
tru postul de primar este desemnat d. Bragadiru. 

D. Bragadiru refuză. 

Toate stäruintele depuse pe lângă d-sa au rămas 
zadarnice, şi astfel se ajunge la d. Dobrovici. 

Mai înainte de această numire, atunci când a fost 
numit d. Verzea, d. Petre Carp, în persoană, a stăruit 
pe lângă unii conservatori ca să primească a intra în 
consiliu. Intre alții a intervenit pe lângă d. Constantin 
Dristorian. Dar d. Dristorian s'a codit si a spus: 

— Nu pot să primesc, coane Petrache ; în orice caz 
trebue să întreb pe d. Marghiloman, fiindcă eu sunt di- 
rector al clubului. 

Auzind aceste vorbe d. Carp a exclamat furios: 

— lar club, iar politicianizm! Când o să vă iasă 
din cap fleacurile astea ?... 

După colonelut Verzea a venit în fruntea adminis- 


www.dacoromanica.ro 


— 111 — 


tratiei comunale un alt consiliu în cap cu d. inginer Dobrovici. 

Fapt foarte interesant este acela că, de câte ori o- 
cupantul a organizat administrația comunală si a numit 
un nou primar, S'a adresat unui liberal. D. Emil Petre- 
scu, apoi colonelul Verzea, apoi d. Bragadiru care n'a 
primit, si în fine d. Dobrovici. 

Fapt tot atât de semnificativ este şi acela că chiar 
sub ministerul Marghiloman, a rămas primar d. Dobro- 
vici şi consiliul său. 

In vremea aceasta se întâmplă si un conflict între 
d-nii Tigara-Samurcas, prefectul poliției şi d; colonel 
Brociner dela Palatul regal. 

D. Tigara-Samurcas, rămăsese în Bucureşti — se zice 
— cu însărcinarea de a fi directorul Palatului regal. După 
câteva luni apare în București d. colonel Brociner, care, 
în calitatea sa de vechiu funcționar si director al Pala~ 
tului, se instală si îşi luă postul în primire. 

Conflict între cele două puteri. 

D. Brociner revendica tradiția și dreptul său încă de 
pe vremea regelui Carol. D. Tigara-Samurcas se slujea 
cu autorizarea recentă ce avea. Se spune că altercatia 
între cei doi domni a fost foarte violentă. 

Ambii au făcut apel la judecata mareșalului Macken- 
sen. lar mareșalul a dat dreptate d-lui Brociner. 

D. Tigara-Samurca$ a declarat că nu înţelege ca 
prefectul de poliţie, în împrejurările de fata, să nu aibă 
înrâurire asupra Palatului regal, și, în consecință, şi-a 
dat demisia. 

Toate incercärile făcute spre a-l hotări să-şi retragă 
demisia, au rămas zadarnice. 

Si astfel fu numit d. Petre Cioraneanu, prefectul de 
Prahova. 

D. Ciorăneanu, membru al partidului Marghiloman, 
primind funcția în contra hotărirei, şefului, a fost exclus 
din partid. 


www.dacoromanica.ro 


Alimentele 


In hale carne nu se mai vindea Românilor, în schimb 
pentru supușii Puterilor centrale era în toate zilele. 

In toate zilele femeile germane si austro-ungare ste- 
teau pe două Sirari, așteptându-și rândul pe scările ha- 
lelor. In fata lor româncele făceau zâmbre și blestemau. 

Tot la fel si cu peștele. 

In vara lui 1917 a fost peşte mult; în toate zilele 
se vindea publicului pe pret de 1 leu și 50 kilogramul, 
afară de cegă care se vindea ceva mai scump. 

Dar pentru Români erau numai rămășițele. 

Peștele se aducea la biroul dela grădina Sfantului 
Gheorghe, partea cea mai bună se oprea pentru germani 
și cazinourile lor, apoi restul se trimitea la hala centrală. 
Aci se făcea o altă Imparteala: lotul cel mai frumos se 
trimetea în hala de carne spre a se vinde supuşilor pu- 
terilor centrale. 

Fierberea era destul de mare. Intr’o zi vine căruţa 
cu peștele cel bun spre a fi urcat în hala de carne. De 
jur împrejur publicul protesta. Doi măcelari cer să li se 
vândă din peștele acesta, dar li se răspunde că e re- 
zervat populației germane. Injurăturile și vociferärile în- 
cep, apoi îmbrâncelile. Surescitati măcelarii scot cutitele 
si se reped. Cu mare greutate liniștea s2 restabilește. 

Vexatiunile, umilintele la care sunt supuși Românii, 
inferiorizarea lor fata de populația austro-germană pro- 


www.dacoromanica.ro 


— 113 — 


voacă un sentiment de ură adâncă, concentrată si con- 
tinută, 

Alimentele încep să se scumpească. In vara și toamna 
anului 1917 Bucureştenii n'au putut mânca nici caise, 
nici prune, struguri foarte puţini; doar pepeni au fost 
în cantitate mai mare si nu tocmai scumpi. 

Toate fructele sunt adunate de germani ca să facă 
marmeladă. 

Viaţa e scumpă, dar e încă foarte eftina fata de 
ceeace va fi în anul 1918. 

Acum lumea tot mai are cărtofi, pește, fasole us- 
cata, dar în 1918 cu greu le va mai găsi. In 1917 lu- 
mea a cumpărat pentru provizia de iarnă chilogramul de 
cartofi cu 25 bani, iar în 1918 preţul cel mai eftin a 
fost 2 lei. 

Si totuși pământul produce, iar germanii se miră de 
câtă bogăţie este în această țara. 

Din Germania au fost aduse multe mii de functio- 
nari și functionärese; câteva mii sunt întrebuințate nu- 
mai de către statul major economic. 

De câte ori germanii au lipsă de oameni pentru 
front, revizuesc personalul administrativ din România, tri- 
met pe front câți le trebue, iar pe aceștia îi înlocuesc 
cu femei. In cele din urmă luni de ocupație au adus 
6.000 de femei tare au înlocuit pe bărbații trimiși la 
luptă. 

Pentru ca Românii să poată învăţa ceva dela me- 
todele germane de administrare, ar fi trebuit două con- 
ditiuni: întâia ca germanii să nu fi fost la noi ina- 
micii care să ne constringä și să ne brutalizeze, al doi- 
lea ca Românii să fi putut avea întrare în cancelariile 
germane. Dar nici una din aceste două condițiuni nu era, 
In ce privește pe cea de-a doua, nici vorbă: germanii a- 
veau oamenii lor în toate cancelariile românești, pe când 


Sub ocupaţia dugmanului 8 
www.dacoromanica.ro 


— 114 — 


în cancelariile germane n'a putut pătrunde nici odată 
un roman. 

In regulă generală am putut constata că germanii 
sunt foarte biurocrati, foarte meticuloși, că la ei princi- 
piul de autoritate este împins până la exagerare și că, ori 
cărui amănunt dintr'un tot organic, îi dau o atenţie si 
o importanţă deosebită. 

Sunt robii metodei. Așa se explică de ce, când au 
fost siliți să evacueze România, au făcut o retragere e- 
xemplară pe care suntem siliți s'o admirăm. ; 

Dovada cea mai bună este faptul ca, desi in 1916 
au găsit Capitala neaprovizionată, fără lemne, fără za- 
har, fără făină, totuși au putut organiza repede toate 
serviciile iar populația Capitalei n'a fost lipsită o sin- 
gură zi de pâine. 

Pe vremea aceea de lipsă, de mare mizerie datorită 
neprevederei și altor manopere foarte vinovate ale ad- 
ministratorilor din ajun, prețurile pe piață au fost urmä- 
toarele până la sfârșitul verei, adică aproape un an de zile. 

lată aceste prețuri în comparaţie cu cele de astazi. 


1917 1918—19 
Carne de vacă 4—6 lei 12—24 lei 
Un ou 30—40 b. 1.75—3 » 
O găină 8—10 lei 25—35 » 
Un curcan 20—30 » 100, 150, 200» 
Kilo fasole 1 leu 6—7 >» 
Kilo Cartofi 25 b. 2.50—3 > 
Vin excelent 2—5 lei 10—16 » 
Undelemn 20—25 » 70—100 » 
Păreche pui 5—7 » 14—20 » 
Mia lemne 70—80 » 309—350 » 
Kgr. Crap 1.50 b. 19—40 » 
Unt proaspăt 20 lei 40—50 » 


Negresit multe cauze au contribuit la cresterea pre- 


www.dacoromanica.ro 


— 115 — 


turilor de astăzi, dar nu este mai putin adevărat că 
știința de a organiza a ocupantului a contribuit în mare 
măsură la îndestularea Capitalei, cu preţuri incompara- 
bil mai eftin ca cele ce le plătim în prezent. 

Trebue iarăși, să recunoaștem cum că mulţi specu- 
latori nu exagerau preţurile de teama germanilor. A- 
cei cari nu aveau trecere pe la autoritățile lor și nu 
știau cum să se facă bine văzuţi, erau siliți să modereze 
preţurile. Foarte mult au contribuit lașitatea și frica de 
amenzi, mai mult chiar de cât știința de a organiza a 
ocupantului. 

Dar să nu le contestăm aceasta știință, căci am fi 
nedrepti. 

Un exemplu îl avem cu căile ferate. Deși nu prea 
era material rulant, totuşi au organizat un număr de tre- 
nuri în care lumea putea circula cuviincios, pe când tre- 
nurile din Moldova erau într'un hal de mizerie fără nume. 


ES 


www.dacoromanica.ro 


Purizmul german 


Germanii se bucurau în România de o mare re- 
putatie de cinste. Când Mareșalul Makensen a cons- 
tatat viața pe care o duc militarii săi în societatea 
tutulor felurilor de femei, a însărcinat pe Monseignorul 
dela Catedrala din str. Lueger să țină o predică: 

In această predică prelatul a spus: 

— Să va feriti de multe lucruri in această tara 
dar mai întâi să vă ferifi de femei. 

Mareşalul a spus cândva: 

— Am venit în România cu o armată onestă și 
„sănătoasă și plec cu una necinstită și bolnavă. 

Sifilisul făcea pustiiri mari. 

Atât de mult se intinsese sifilisul în cât, afară de 
spitale, se rechizitionase case spre a se căuta bolnavii. 
La liceul Mateiu Basarab erea un spital cu 300 paturi 
pline în care ereau internate chiar femei de bună con- 
ditie socială, chiar soții cu bărbaţi pe front. 

Totuşi armata germană nu erea acel model de 
cinste precum îi plăcea Mareșalului să zică. 

lată, dintre foarte multe, câteva fapte : 

Mita erea de rigoare. Toţi ofițerii numiţi la di- 
versele alcătuiri economice ori pe la tara ereau mituiti 
pe scara întinsă. Sentinelele de gendarmi nu lăsa să 
treacă pe şosele căruțele si trasuril2 cu alimente de 
cât după luare de mită. 


www.dacoromanica.ro 


— 117 — 


Pe lângă mulie alte depozite, pe lângă cutiile de 
5 kilograme care zilnic erau pornite cu miile în Ger- 
mania, ocupantul principal avea la lanca un mare de- 
pozit de alimente. Erau acolo aglomerate măriuri de 
peste 2 milioane lei. 

Dar militarii postului de pază își făceau de cap, 
vânzând în dreapta și în stânga cantități mari de mär- 
furi la comercianți și la alte persoane. 

In câteva luni au fost vândute alimente pentru 
câteva sute de mii de lei. Firește că zvonul s'a urcat 
până sus. 

Atunci s'a hotărît:o anchetă. Dar până să vie an- 
cheta un mare incendiu a distrus întregul depozit. 

știam din războiul dela 1877—78 si din poveştile 
bătrânilor cum că acesta era sistemul întrebuințat de 
ruși. In timpul războiului din 77—78 au fost incendiate 
marile magazii de lângă București, -unde se aflau lu- 
cruri în valoare de mai multe milioane de ruble. Dar 
dela rușii de pe vremuri nimenea nu se aștepta la mai 
mult. Germanii, însă, aveau cu totul altă reputație. 

Reputatie uzurpată ca multe altele. 

* À * 

O afacere care face senzaţie, este afacerea pâinei. 

Se observă dela o vreme că pâinea ce se dă pu-* 
blicului este de foarte proastă calitate. Nu mai e pâine 
de făină integrală, ci un amestec de tot felul de lu- 
cruri: paie, gunoaie, tärâte, eic. 

In urma unor denunturi primite de administrația 
germană, s2 numește o anchetă care descopere fraude 
mari. 

lată despre ce e vorba: 

Administrația comunală făcuse o învoială cu un 
număr de morari ca să le dea grâu, iar aceștia să-l 
macine și să împartă la brutari făină integrală, după 


www.dacoromanica.ro 


— 118 — 


ce vor extrage oare care cantități de o calitate luxoasă. 

Morarii invoiti cu Primăria erau domnii: Stern- 
bach, Svartz, Zentler, Pauker si Simons. 

D. Simons a dovedit, mai târziu, că este cu totul 
nevinovat si a fost scos din cauză. 

Acești morari primeau dela primărie vagonul de 
grâu cu 1800 lei și-l revindeau, după măcinat, cu preţ 
de 7000 până la 8900 lei. 

După învoială erau în drept să extragă, mai întâi, 
din grâu, următoarele calități fine: 

10 la sută gris, pe care-l vindeau cu 2—3 lei kgr. 

15 la sută făină albă. 

Apoi restul de 75 la sută făină integrală trebuia 
vândută la brutari pentru ca să facă pâinea. 

Dar morarii, în înțelegere cu câțiva ofițeri ger- 
mani influenți din administrația centrală, supuneau 
făina integrală, adică restul de 75 la sută, la o nouă 
operație și scoteau alte 20 la sută făină bună, pe care 
o vindeau pe sub mână pentru alte scopuri. lar bru- 
tarilor li se vindea restul de 50 la sută, amestecat 
cu mazăre gărgărițată, cu tot felul de corpuri străine, 
răzătură de lemne, etc., etc. 

Morarii primeau zilnic câte 14 vagoane de grâu. 

In urma constatărilor anchetei, ofițerii germani, 
drept pedeapsă, au fost trimişi pe îront, iar morarii 
osânditi la închisoare pe termene variabile. In urma 
stäruintelor puse de cei interesați, generalul Macken- 
sen, a comutat pedeapsa închisoarei într'o amendă de 
100.000 lei de fiecare vinovat. 

Această afacere sa petrecut prin Martie anul 1917. 

Dar trebile de această natură au fost multe sub 
ocupaţie. Să nu se creadă că germanii s'au dat îna- 
poi ca să câştige bani, ori pe ce cale li s'a oferit. 

Toată țara ocupată era un vast câmp de exploa- 
tare. Dela colonel, poate chiar dela generali si până la 


www.dacoromanica.ro 


— 119 — 


cel din urmă jandarm, în toate administratiile, dar mai 
cu seamă la tara, bacsisul, mita si asocierea la afaceri 
veroase erau în floare. | 

Afacerile cele de mare pret se făceau mai ales 
prin femei. 

Fiindcă germanii, precum am mai spus, erau foarte 
afemeiati, amantele lor învârteau cele mai multe trebi, 
ele luau bacșișurile, ele obțineau concesiile. 

Am cunoscut femei cari au făcut bani din tot 
felul de speculatiuni; unele au vândut permisuri pen- 
tru adus vin, ţuică, brânză, etc., altele au vândut țigări, 
altele aveau specialitatea lemnelor de foc. 


ay 


www.dacoromanica.ro 


Cum au fost furate automobilele 
Mareşalului. Mackensen sub 
ocupafiune 


Armata cea cinstită cu care a venit Mareșalul 
Mackensen în România este plină de elemente de 
toată mâna. 

Este destul să ştii limba germană și să vrei să 
faci afaceri rentabile pentru ca să găsești cu cine sta 
de vorbă printre militarii germani. 

Foarte multi sofeuri vând benzină prin oraş și 
spirt denaturat sustras de prin depozitela armatei. 

O lovitură bună a fost furarea a două automo- 
bile ale Mareșalului Mackensen. 

Primul din aceste automobile a fost furat de șo- 
feuri în toväräsie cu soldații bulgari. Automobilul a 
fost furat da sofeurii germani, vândut bulgarilor, iar 
aceștia l-au trecut imediat peste Dunăre. 

Cel d’al doilea a fost vândut unui comerciant din 
București. 

Acest comerciant, un nume cunoscut, este spe- 
cializat în comerțul de automobile si are un magazin 
în centrul Capitalei. Intr'o zi s'a pomenit cu un domn 
care vine să-i propue o afacere foarte bună: vânză- 
rea unui automobil în cele mai perfecte condițiuni, 
marca cutare, o marcă germană foarte bine reputatä» 


www.dacoromanica.ro 


— 121 — 


atâția cai putere, caroserie elegantă, cauciucuri în bună 
stare, etc. 

După hotărârea tuturor condiţiilor de pret, ziua 
predărei, etc., propunătorul s'a retras, rămânând ca a 
doua zi să fie adus automobilul cam pe seară. 

Comerciantul înțelese că e vorba de un automobil 
de furat. De aceea își luă imediat pălăria și se duse 
la poliția germană. Aci arată, în toate amănuntele, 
despre ce este vorba. 

Fu stabilit ca un grup de poliţişti germani sa 
se instaleze, venind la diferite ore, într'un imobil din 
fața garajului unde trebuia să fie adus automobilul. 
Semnalul era: aprinderea lămpilor electrice din garaj. 

In adevăr, abia s2 înoptase si un elegant auto- 
mobil, având doi șoferi la volan, își făcu apariția cu 
iutealä mare. Amândoi sofeurii erau aproape mascaţi 
atât de mult le era acoperită figura. După cum fusese 
convenit, ușa garajului era deschisă și automobilul 
îu repezit cu putere înăuntru. 

Când sofeurii coboriră, comerciantul deschise de- 
odată, lumina. 

— Ce faci domnule? îl întrebă unul din sofeuri. 

— Nu e nici un pericol, îi răspunse comerciantul, 
dar trebuie să mă incredintez dacă cauciucurile, mo- 
torul și toate celelalte sunt în condiţiile convenite. 

Pe când automobilul era examinat, ușa se des- 
chise cu zgomot si 6 polițiști germani cu revolverele 
întinse, făcură eruptiune înăuntru. 

— Mâinele sus! 

Toată lumea se supuse. 

Cât ai clipi din ochi, cei doi sofeuri împreună cu 
“comerciantul — căci așa fusese convenit dinainte — 
fură prinși și gabriolati la mâini. Apoi fură conduși 
la Comandantură. 


www.dacoromanica.ro 


— 122 — 


Bine înțeles comerciantul fu liberat, iar sofeurii 
trimiși în judecata. 

S'a constatat atunci că automobilul furat era al 
generalului Mackensen, iar celalt „automobil, furat si 
trimis în Bulgaria, era iarăș al generalului. 

Asemenea furturi, precum și numeroase afaceri 
necinstite, erau practicate foarte des. Ofițerii din ad- 
ministratie făceau averi si puneau stäruinte mari, ca 
să nu fie trimişi din România. 

Când a fost luata otensiva în contra Italiei și 
armata Italiana a fost respinsa la Piave, un mare nu- 
mar de ofițeri din administrație au primit o:dinul ca 
sa plece sa organizeze administraţia în provinciile cu- 
cerite. Atunci a fost o adevărata jelanie, fiindcă a- 
proape nici un ofițer nu voia să plece din România. 

Belsugul dela noi si. celelalte dulceti de traiu îi 
legase strâns de tara noastră. 


ae 


www.dacoromanica.ro 


Bolile 


De odată cu intrarea armatei de ocupatiune s'au 
declarat si un număr de epidemii de neinlaturat în 
timp de războiu. Mai ales tifosul exantematic, 

Tifosul exantematic a făcut mari pustiiri, multi 
oameni cunoscuți si multi medici au căzut jertfe. 

Intr’un moment a izbucnit şi vărsatul, un vărsat 
negru cu emoragii, de o mare virulență. 

Cel d'ntâi care a căzut sub lovitura spăimântă- 
toarei boale a fost un distins medic secundar dela 
spitalul Brâncovenesc d-l Teodorescu. 

De îndată, cu hotărîrea lor repede, germanii au 
da: ordin de vaccinare generală a populaţiei. Toată 
lumea vrând ne vrând, a trebuit să se vaccineze. 

Măsura a fost foarte bună. 


AO 


www.dacoromanica.ro 


Administratia gemană 


Când mi-am văzut Capitala și mai mult de jumă- 
tate tara sub călcâiul inamicului mam gândit: din toată 
umilința aceasta nu ne vom alege măcar cu un câştig, 
cu acela de a învăța cum să ne administrăm? 

Germanii au venit la noi cu reputația unor iscu- 
siti oameni de administrație, oameni de ordine şi cu 
regulă în toate, oameni cinstiți și oameni de cuvânt. 
Dacă ne-ar învăța măcar puțină ordine, îmi spuneam 
eu, si tot.ar fi ceva. 

Dela început am constatat că nu vom învăţa nimic. 

Si iată de ce. 

Ori ce măsură administrativa impusă e conside- 
rată ca o constrângere, deci ca o atingere a libertätei 
si a demnitatei omenești. Pentru o societate destra- 
bălată cum e societatea noastră, orice măsură de or- 
dine va îi rău primită. Dar mi-te când vine în numele 
unui stăpân care vrea să umileasca? 

Măsurile de administrare ale germanilor erau 
toate însoțite de sancțiuni umilitoare, toace erau con- 
ditionate de amenzi mari și închisoare. Erau niște 
brutale amenințări față de o populaţie care prin ni- 
mic nu meritase acest tratament. Măsurile administra- 
tive germane, erau prin faptul acesta, privite ca niște 
atentate la libertate si nu puteau fi BE LS de jude- 
cata rece și impartiala. 


www.dacoromanica.ro 


— 125 — 


Ausvaisul, cartelele de pâine, carne, combustibil, 
petrol, obligația de a stropi trotuarile, de a scoate 
gunoiul în stradă, de a declara numărul oamenilor 
dintro locuință, de a te vaccina, de a pune botnita 
la câini, etc., au fost privite drept pedepse, iar nu 
măsuri înțelepte de bună gospodărie. Mai toate aceste 
măsuri erau bune, dar calea pe care au fost introduse 
era vexatoare. 

Obligatia ca fiecare locatar să stropească vara 
de trei ori pe zi porțiunea de trotuar din fata casei, 
obligaţie foarte folositoare pentru sănătatea publică, 
n’a fost nici odată respectată deplin, fiindcă populaţia 
noastră este, prin o lungă deprindere, refractarä la 
orice măsură impusă și, trebue s-o spun cu părere 
de rău, la orice muncă. In vara lui 1917 măsura a 
fost aplicată în parte, în vara lui 1918 a căzut cu 
totul în desuetudine. 

Germanii, contrariu ‘de ceea ce’mi închipuiam, sunt 
nişte biurocrati fără măsură. Am auzit mereu spu- 
nându-se la noi că România este o tara de functio- 
nari cum nu e alta pe lume; ei bine functionarizmul 
din România e un nimic pe lângă cel german. 

De îndată ce au ocupat Bucureștii germanii au 
acaparat toate edificiile mari, fie publice, fie case 
particulare, si în toate au instalat autorități. 

Afară de reprezentanţii lor atașați pe lângă toate 
ministerele, aveau un număr nesfârşit de cancelarii și 
în toate o pusderie de funcționari cari toți erau fără 
greș la datorie. 

Mai întâiu era administrația militară; dupe aceea 
Comandantura sau poliția civilă; apoi statul major- 
economic; apoi etapele; apoi poliția de siguranță; a- 
poi cenzura, serviciil: da aprovizionare, serviciile de 
legătură cu autoritățile românești, serviciul de presă, 


www.dacoromanica.ro 


— 126 — 


administratia comunalä, administratia telegrafelor si 
postelor, drumurile de fer, serviciul sanitar, podurile 
si soselele, agricultura, pescäriile, salinele, minele în 
general, justitia etc., etc., etc. 

Zecimi de mii de funcționari si funcționare deser- 
veau toate aceste servicii atât de numeroase şi com- 
plicate cum noi nici nu le putem închipui. 


www.dacoromanica.ro 


Generalul Mackensen, Tulph von 
“Tscheppe şi Colonelul Hentsch 


Cu administrația supremă în România au fost în- 
sarcinati: Generalul Mackensen ca comandant suprem 
militar și Tulph von Tscheppe ca guvernator civil. 

Incă din întâile zile ale ocupatiunei s'a semnalat o 
deosebire între aceștia doi: generalul Mackensen s'a silit 
să devie simpatic publicului prin atitudinea lui nu tocmai 
dușmănoasă fata de români, pe când celălalt împingea 
severitatea până la dușmănie. 

De altfel guvernatorul civil își făcuse de mai înainte 
reputatia de zbir, și-o făcuse încă de când fusese gu- 
vernator al Belgiei. i 

Va îi fost deosebirea reală sau numai dictată de 
motive politice, nu pot spune. 

Se știe, însă, că aceasta este politica tuturor dina- 
stiilor și a tuturor cuceritorilor: își impart personalul în 
tirani și liberali, în oameni simpatici poporului și oameni 
antipatici. Pentru ca cuceritorul să nu devie prea odios 
şi să exaspereze lumea, rezervă unuia din șefi rolul de 
binevoitor fata. de cuceriti. Acesta, prin speranţele ce 
deșteaptă, fine în frâu nemulțumirile pentru ca să nu 
izbucnească, 

Generalul Mackensen, atât prin figura sa cât și 
prin faptul că nu era guvernator civil, adică acela care 


aplică direct ordonantele administrative, a rămas simpa- 
www.dacoromanica.ro 


— 128 — 


tic la multă lume. Pe când guvernatorul civil, omul cu 
figura vecinic încruntată si cu reputatiunea urâtă, a fost 
tot timpul cât a stat aci, omul urât. 

Un alt militar care trecea drept filo-român, a fost 
colonelul Hentsch. 

Acest saxon trecea drept un om care iubea pe ro- 
mâni, întotdeauna domolea pornirile dușmănoase ale lui 
von Tscheppe și, în calitatea lui de șef al statului ma- 
jor și al guvernatorului civil, a putut obţine multe usuräri. 
Gurile rele spun, însă, că aceste ușurări erau obținute 
prin mijlocirea bunei prietene a colonelului, care lăsa să 
i se plătească din gros serviciile. 

Colonelul Hentsch se ocupa mult de politica in- 
ternă a tarei si de planurile pentru viitor. El punea multe 
la cale și lucra pentru întrunirea într'un singur partid a 
tuturor acelor români cari aveau simpatii germane. 

Colonelul se îmbolnăvi, însă, greu de ficat si fu 
supus unei operațiuni; operaţia fu făcută de către un 
chirurg german şi — după formula cunoscută — izbuti. 
Dar, peste trei zile pacientul muri. 

inainte de a’si da sufletul, colonelul chemă lângă 
patul său pe giranti. Ştiu că au fost d-nii Lupu Cos- 
tache, Virgil Arion și d. Nenitescu. Despre ceilalţi doi 
n'am informatiuni. 

După ce le făcu o expunere a situatiunei politice îi 
sfătui ca să fie uniţi între ei, apoi adăogă: «In chestia 
politică vă sfătuesc să vă intelegeti si cu d. Stere». 

Auzind aceasta, d. Nenitescu răspunse: 

— Avec monsieur Stere, jamais!... 

Precum vedeti se vorbea frantuzeste. 

Moartea colonelului Hentsch, dând sfaturi atât de 
liniștite elevilor politici adunaţi în jurul său, a fost ase- 
muită de către unii cu moartea lui Socrate, descrisă în 


Phedon-ul lui Platon. 
<a 


www.dacoromanica.ro 


Evreii sub ocupatiune 


Din toate părțile curg acuzatiunile împotriva E- 
vreilor. 

Evreii sunt germanofili, la toate autoritățile întâl- 
nești câte un evreu, nu este cancelarie oricât de neîn- 
semnată, nu este afacere, nu este întreprindere, fără e- 
vreul respectiv. 

Când s2 fac arestări și perchizitii asistă evreul täl- 
maciu, când se fac denuntäri intotd’auna este acuzat un 
Evreu. 

Toate afacerile de oarecare preţ, sunt pe mâna E- 
vreilor. Se spune că lemnele, brânza, fructele, zahărul, 
făina, etc., toate sunt acaparate de evrei. 

Evident, e mult adevăr în tot ce se spune, dar 
ceeace este nedrept, e să fie acuzaţi toți evreii, fiindcă 
unii din ei au lucrat cu germanii. 

Și de ce să fie acuzați numai evreii de fapte pe 
cari le au comis, cu mai multă gravitate, Românii? 

Am cunoscut foarte multi evrei dușmani ai germa- 
nilor, pe când multi Români erau prietenii lor. 

Am cunoscut ziariști evrei închiși ca ostatici, pe 
când ziariști Români scriau în gazetele germanilur. 

Am cunoscut Evrei cari au fost în Moldova, au 
luptat pe front și s'au întors mutilati, pe când multi Ro- 
mâni S'au furișat in Bucuresti, gi au rămas ascunși sub 
ocupaţie. 


Sub ocupaţia dusmanului Wrww.dacoromanica.ro 


— 130 — 


Se face, dar, o mare nedreptate când toti evreii 
sunt acuzaţi că au fost agenții și instrumentele germa- 
nilor. 

Pot spune că, sub nenorocifa ocupaţie, multi evrei 
au stat mai dârzi de cât multi români. Am văzut co- 
mercianti Români cari nu îndrăzneau să sufle, îndurau 
toate vexatiunile și primeau toate umilintele de teama 
câtorva zile de arestare. Si am văzut evrei cari nu pri- 
meau să li se calce drepturile si protestau cu energie. 

Evreii erau intrebuintati de germani, în primul rînd, 
fiindcă vorbeau limba lor. Foarte puţini Români vorbesc 
nemteste pe când Evreii vorbesc această limbă — mai 
toți. De aceea toți tălmacii erau evrei. 

S'a spus că cele mai multe denuntäri s'au făcut de 
evrei ; iată un fapt pe care nu l-am putut controla, căci 
era și greu de controlat. Evreii între ei știau și știu 
multe, dar vorbesc puțin. După plecarea germanilor, 
un evreu a venit să-mi denunțe fapte petrecute; și lu- 
cruri făptuite de alți evrei. Solidaritatea de rasă cam 
împedică pe evrei de a-și face rău unii altora; de rin- 
dul acesta a fost o exceptiune. Dar acuzatorul nu mi-a 
adus dovezi materiale. Deci trebue să mă abtin. 

O doamnă îmi spunea, câteva zile după 23 Noem- 
brie, că ducându-se în magazinul unui evreu de pe ca- 
lea Rahovei, a căruia client era, a avut o altercatie în 
privinţa unei Cumpărări pe care o găsise de calitate 
proastă. 

Dar evreul i-a răspuns rästit : 

— Marfa asta nu poate fi proastă fiindcă vine din 
Germania. 

Doamna ripostând cam viu, negustorul i-a replicat: 

— E, he, cocoană, bägati de seamă că acuma nu 
mai sunteți în România, sunteți in Germania!... 

In schimb am văzut alti evrei foarte solidari cu Ro- 
mânii, pe când unii Români germanofili se rugau zi și 


www.dacoromanica.ro 


— 131 — 


noapte, mai ales în cursul luptelor dela Märästi si Mä- 
räsesti, ca germanii să învingă armata română si să ia 
Moldova. 

Prin urmare să nu generalizăm. 

Când mă gândesc la platitudinile, slugărniciile, ban- 
chetele, articolele din ziare și celelalte ticälosii ale con- 
sângenilor mei cari credeau cum că, deacum, germanii 
sunt stăpânii lumei, de ce m-asi indigna că s'au găsit 
si evrei cari să facă la fel ? 

In notițele mele am mai găsit câteva însemnări des- 
pre acest subiect. 

Este foarte adevărat că Gerinanii dădeau o mare 
atentiune elementului evreu. O făceau din simpatie sau 
din interes? lată ceeace nu pot lămuri. Dar este inve- 
derat că interesul juca întâiul rol. 

Germanii, cari știau cum că în România sunt mulți 
antisemiti, dădeau evreilor situatiuni şi foloase tocmai 
pentru a provoca resentimentul Românilor. 

La toate autoritățile cea dintâiu figură pe care o 
întâlneai era a unui evreu. La serviciile din nou create 
un evreu era de rigoare, Acei evrei erau naivii cari cre- 
deau că Germanii au incalecat omenirea si că de-acuma 
vor rămâne eternii stăpâni ai României. 

Un semn al atentiunei pe care Germanii o dădeau 
evreilor, este acela că pe când cele mai multe sărbători 
din calendarul ortodox nu erau respectate, când veneau 
sărbătorile evreești târgul și autoritățile erau închise. 

Intrebati pentru ce dau atât de mare atentiune e- 
vreilor, germanii răspundeau: «Fiindcă știu limba germană 
și fiindcă se pricep în toate afacerile». 

Cu toate acestea foarte multi evrei erau anti-germani, 

Am cunoscut evrei cari au avut certuri foarte vio- 
lente cu autorităţile germane. lată un caz: 

Foarte cunoscutul colonel Iacob Albu, mort în 1916 


www.dacoromanica.ro 


— 132 — 


în accidentul de Ja Pulberărie, trăia maritalmente cu o 
germană. Când au intrat germanii în București, mobilele 
lui Albu erau secfestrate, iar custode fusese pus un e- 
vreu. Germana a voit să puie mâna pe mobile și s'a a- 
dresat unui ofiţer german, cu care a venit la fostul do- 
miciliu al lui Albu. Aci ușile erau pecetluite. 

Evreul custode a opus cea mai energică împotrivire. 
Amenintat de ofițer cu revolverul n'a voit să cedeze. 
Ofiţerul a adus soldați, a violat sigiliile, a ridicat mobi- 
lele, iar evreul n'a dezarmat, s'a împotrivit, a alergat la 
Comandantură, a protestat şi a reclamat unde a putut. 
Nu cunosc desnodământul afacerei, dar curajul evreului 
a fost mare în acea împrejurare. 

Trebuie să mai semnalez faptul că la hotel Impe- 
rial din vreo 60 ostatici erau si 5 sau 6 evrei. Ei bine 
multi Români au putut ieși din închisoare prin interven- 
tiuni, parale sau plecăciuni umile, dar dintre evrei nu a 
putut scăpa nici unul. 

Germanii persecutau mai mult pe evreul anti-ger- 
man decât pe Românul anti-german. 

Urmăresc cu atenţie tot ce se petrece în București 
în cercurile administratiunei germane și în lumea care o 
înconjoară. 

E greu de aflat prea multe lucruri atât timp cât nu 
am absolut nici un amestec cu germanii. Totuși multe 
întâmplări pătrund în afară. 

Urmăresc cu atentiune acțiunea evreilor, fiindcă e- 
ram prevenit. | 

Cu câteva luni înainte de razboiu un amic îmi 
spunea : 

— Mi-e teamă de acest războiu, fiindcă chestia {a- 
rănească nu e încă rezolvată. O să ne pomenim, la si- 
gur, cu răscoale țărănești. 

l-am răspuns: 


www.dacoromanica.ro 


— 133 — 


— Nu mi-e toamnă de loc de țărani, fiindcă sunt 
oameni cu minte şi înțeleg situațiile. Dacă vom avea 
nenorocirea să fim cälcati de vreo invazie, mie mi-e 
teamă de evrei și de femei. 

De evrei îmi era teamă fiindcă se puteau lăsa a fi 
atatati de resentiment pentru că situația lor nu erea inca 
rezolvată. De unele femei lipsite de simț moral și de 
conștiința patriotică, mi-era iarăși teamă că se vor a- 
tunca fără pudoare, în brațele dușmanului. 

Acei cari ca mine, au rămas în teritoriul ocupat, 
știu dacă temerile mele au fost întemeiate. 

Dar în privința deosebirei de făcut între evrei si 
românii cari s'au declarat germanofili, ori au primit cu 
supunere stăpânirea germană, e mult de spus. 

Era o rușine, să vezi în toate cancelariile un evreu, 
om de încredere al ocupantului. 

Un evreu, bun român din sentiment și convingere, 
îmi povestea următorul caz: 

«Am găsit pe un primar într'un mare oraș al tärei, 
stând, în exercițiul functiunei, în picioare în dosul foto- 
liului, pe când talmaciul, un pârlit de ovreias austriac, 
fost amploiat cu 120 lei lunar la o bancă, de unde a 
fost dat afară pentru furt de mărci, ședea în fotoliul a- 
cestui primar și-i arunca în față rotogoale din havană. 

Pe când primarul unui mare oraș se purta atât de 
las si pe când ca acesta erau mulți, dacă nu chiar toți 
marii Slujbasi cari tremurau de îrică în fata invingato~ 
tului, am văzut un biet primar rural dintr’un sat de 
munte, legat cot la cot cu tălmaciul ovrei si trimiși pe 
jos distanță de 40 kilometri la comandantură. Și acești 
Oameni modesti erau acuzați că au ajutat pe țărani să 
dosească ultimile vite te mai aveau». 

Din informatiunile ce am cules, știu că prin multe 
județe, tălmacii evrei au mijlocit în folosul țăranilor 


www.dacoromanica.ro 


— 134 — 


pe când le traduceau plângerile. Si iarăși multi demni— 
tari si bogätasi apăsau pe țărani către autoritățile ocu— 
pante, pentru ca să le acorde toate foloasele în sar- 
cina bietilor muncitori, 

Am spus-o: să nu generalizăm. 

Dacă s'au găsit români și, mai ales mulți dregători 
români, cari să primească a se umili în fata evreului pe 
care îl impunea autoritatea ocupantă, rușinea si mișelia 
este pentru acei români cari, spre a nu pierde o funcție 
şi un salariu, s'au plecat și au primit toate înjosirile. 


www.dacoromanica.ro 


Evreicile sub ocupafiune 


Adevărul mai prasus decât toate. Numai prin pu- 
terea adevărului vom putea stârpi multe scăderi din 
sânul familiei românești. 

Intrarea Nemtilor în București a scos la suprafață 
multe elemente dusmane nouă. Pe străzi aproape nu se 
mai vorbea decât in limba germană. Ofițerii germani ei 
înșiși se mirau de atâta nemteascä ce auzeau pe străzi. 

Mare parte din populația femeiască care vorbea 
nemfeste, erea evreiască, aceasta nu se poate tăgădui. Fe- 
meile române care-și iubeau tara steteau acasă, 

Pe străzi nu întâlneai decât cocotele sau femeile 
care, desi nu erau marcate ca cocote, făceau acelaș oficiu. 

Dar nu e mai puţin adevărat ca evreica nu s'a ma- 
nifestat ca femee impudica. 

„In elanul prostitutiunei sunt foarte multe evreice! 
Seara si noaptea cand treceam pe acele strazi ale caror 
trotuare sunt monopolizate de curtezanele Capitalei noas- 
tre, auzeam multă limbă germană vorbită între femei și 
soldați. Aceste femei erau aproape toate evreice. In 
schimb . evreica de bună condiție, soția evreică, a fost 
demnă. 

Că vor fi fost exceptiuni nu se poate tägädui, dar 
marea majoritate a femeilor soțiile comercianților, ale 
intelectualilor, ale tuturor celorlalte categorii nu s'au dat 
în spectacol după cum au facut multe de cele l’alte. 

www.dacoromanica.ro 


— 136 — 


Populația românească, în general a fost demnă; cu 
părere de rău trebue să constat că a fost și multă ne- 
ghină. 

Cunosc cazul unei doamne care avea alături pe 
fiica sa tânără de 16 ani. 

Doamna tinea mult să aibă în cuartir pe un ofițer 
german, care era încuartirat peste drum. Văzând că o- 
fiterul nu dă nici o atenție diverselor manifestatiuni gra- 
tioase ce i le face dela fereastră, doamna se hotări să 
invite direct pe ofițer la un ceaiu. 

Aci îi oferi, fără mult inconjur, gäzduirea. 

Ofiţerul 4 înțeles lucrul altfel. Nu și a închipuit ca 
doamna își face singură articolul în halul în care i se 
afla figura, ci a crezut că i se oferă fiica. A primit, deci, 
găzduirea, s'a instalat și peste câteva zile biata fată e- 
rea dezonorată. 

lar trecuta doamnă a rămas de două ori nemân- 
găiata: odată pentru că n'a putut cuceri ofițerul, a 
doua oară fiindcă și-a pierdut fiica. 

Asupra femeilor evreice n'am auzit nici o istorioară 
cât de putin „picantă“, 

Poate că aceasta se datorește și faptului că familia 
evreiască este mai exclusivistä, mai strîns încercuită și 
mai putin deschisă relaţiilor din afară. Oricum, rezulta— 
tele din punct de vedere moral, sunt cu mult mai bune. 

Pe noi ne. pierde și excesul de toleranță pentru 
orice abatere dela regulele eticei. Ne lipsește energia de 
a pedepsi și avem slăbiciuneade a scuza toate ticälosiile. 


Calea 


www.dacoromanica.ro 


Uzina de gaz si electricitate, apa 


La un moment, sub primariatul d-lui Dobrovici, 
germanii au voit să acapareze Uzina de gaz si elec- 
tricitate. Dar au voit să angajeze și Primăria. 

D-l Dobrovici a răspuns că primest2 ca germanii 
să fie interesați însă, în cazul acesta, să aplice legea 
din Germania care acordă Primăriilor 51 la sută din 
acţiuni. Dar germanii nu au voit să primească acea- 
stă solutiune si au oferit Primăriei numai 250/0. Ne- 
gocierile au urmat mai mult timp până ce a venit în- 
 frângerea și plecarea invaziei din ţară. 

Apoi a fost chestia apei. 

Ocupantii germani au cerut Primăriei să mărească 
debitul de apă căci apa este neîndestulătoare. Prima- 
ria a răspuns că apă e da ajuns pentru nevoil2 po- 
pulatiei. 

Germanii au stäruit în pretențiile lor și au propus 
0 experiență: într'o noapte, au dat s2mnalul de foc si 
s'a dovedit că apa nu curge. 

Apa, însă, nu curgea findcă după organizația dis- 
tributiei apei, orașul este împărțit în două zone: 
cea de sus și cea de jos, dar nici o dată cele două 
zone nu sunt deservite in mod egal în caz de incen- 
diu. In asemenea cazuri când focul este într'o zonă, 
spre a se obține o mai mare presiune, se închide apa în 
zona cealaltă. 


www.dacoromanica.ro 


— 138 — 


Germanii au cerut totusi sä se aducä apa dela munte. 
Opera ar fi fost de minune, însă pentru o atât de 
mare lucrare Primăria n'avea parale de ajuns. 

Văzând că aceasta nu pot obtine, germanii au 
pretins să se construiască la Arcuda un al doilea ba-— 
sin. Acest adaos erea, însă de prisos, căci primarul a 
obiectat că nu este exemplu ca apa să se fi revărsat 
vre-o data peste bazinul actual; deci un bazin erea de: 
ajuns. 

Dacă s'ar fi putut aduce apa dela munte s'ar fi 
făcut, negreșit, un mare serviciu populatiunei ; dar mi- 
lioanele lipseau. 


www.dacoromanica.ro 


Căpitanul Kremnitz 


O singură dată sub ocupaţie am fost nevoit să 
vorbesc cu ur ofiţer german. Si atunci am vorbit fiindcă 
erea vorba de un german trăit în România. 

Este vorba de căpitanul Kremnitz fiul doctorului 
Kremnitz care a lăsat în România cele mai bune a- 
mintiri pentru bunătatea lui. 

Am spus că germanii erau bätosi, autoritari, lip- 
siti de impartialitate, formalisti și plini de persoana 
lor până la ridicol. 

Din păcate, în ultimele luni ale ocupatiunei, prin 
lulie, avuseiu nevoie să intru în contact cu d. căpitan 
Kremnitz la care mă adresă d. Tigara-Samurcas, pre- 
fectul de poliție. 

Ştiam că este fiul doctorului Kremnitz, știam că a 
trăit în România și că știe limba română, totuși fiindcă 
am declarat că nu știu îndestul limba germană, mi-a 
vorbit în limba franceză. 

— Domnule căpitan, începui eu, d. prefect alpo- 
liţiei m'a adresat către D-voastră; D-sa mi-a spus că 
pot veni astăzi să vă văd, fiindcă șeful dv. d. căpitan 
Reckmann... 

Deodată căpitanul Kremnitz sări în sus. 

— Reckmann!?,. Căpitanul Reckmann, un poliţist 
ordinar, șeful meu?!.. Nu se poate!... Eu sunt şeful 
cenzurei |... 


www.dacoromanica.ro 


— 140 — 


— Mă ertati, așa mi sa spus! 

— Seful meu este d. Horsmann!... 

. Apoi apăsând pe cuvinte, cum apasă nemții căl- 
câiele la paradă: 

— Hors-mann! Con-si-li-er al Majestätei Sale! 
Vii-tor ministru al Im-pä-ra-tu-lui! Domnule! Nu Reck— 
mann! 

Văzând pe domnul căpitan Kremnitz mititel, 
strâns în uniforma prusacă, cu mustätile ca două ţepi 
aidoma cu ale Kaizerului și voind să fie impozant, cum 
greu îmi puteam ține surâsul. 

In sfârșit vorbii și eu. 

--- Vă rog, eu nu frecuentez pe germani, nu cu- 
nosc numele acestor domni. Evident, am confundat un 
nume cu altul. 

Nu știu de ce, d2 câte ori voiam să vorbesc de 
acest domn îi spuneam căpitanul Kremvirst în loc de 
Kremnitz. Si cu ce poftă râd când îmi aduc aminte de 
profeția ce mi-a făcut despre viitorul strălucit al d-lui 
Horsmann: Viitor ministru al Majestätei Sale Impära- 
tului ! | 

Säracul viitor ministru, pe unde o.fi acum ? 

La fel cu acest domn Căpitan Kremnitz -- care, 
în treacăt fie zis, nu cred să mai calce prin tara 
românească —- erau mai toţi ofițerii germani. 


www.dacoromanica.ro 


Ofensiva germană în contra 
Moldovei 


Din cercurile guvernamentale se răspândește un 
zvon care nouă ne inghiatä sângele. Germanii prega- 
tesc o puternică ofensivă împotriva Moldovei. 

De câteva săptămâni circulau tot soiul de vești. 
Ss spunea că cercurile germanofile dela noi fac mari 
stäruinte pe lângă generalul Mackensen rugându-l ca 
să ia cât mai repede ofensiva împotriva armatei ruso- 
române, să ia Moldova, să detroneze pe regele Fer- 
dinand și să fie proclamat ca Rege al României un 
fiu al Kaizerului. 

S2 mai spunea că colonelul Sturza, care se re- 
fugiase la germani, vine in țară în fruntea a 800 ofiţeri 
români prizonieri în Germania, pentru ca să formeze 
o altă armată română, care să lupte alături de ger- 
mani si împotriva Moldovei. 

Germanofilii noștri jubilau și răspândeau zvonul 
cu ostentatiune. 

Se făcuse de cu iarnă stäruinte pe lângă seful 
armatei de ocupatiune ca să proceadă la detronarea 
Regelui Ferdinand și să proclame un alt rege. Insă 
Mareșalul Mackensen a răspuns: «Câtă vreme există 
o armată intactă și gata de luptă în Moldova, aceasta 
nu se poate face. Trebue mai întâiy ca armata română 
să fie înfrântă si apoi vom vedea.» 


www.dacoromanica.ro 


— 142 — 


Atunci au început stäruintele puternice ca să se 
ia ofensisa împotriva Moldovei. 

Amicii germanilor dela noi erau incredintati ca va 
fi destul ca Mackensen să vrea pentru ca armata ruso- 
română să fie spulberată. 

In sfârșit vestea cea mare sosește: Makensen ia 
ofensiva. 

Asupra Bucureștiului s'a lăsat o pâclă deasă. A- 
fară de germanofili cunoscuţi și convinși că victoria 
va fi a germanilor, toată lumea românească erea în- 
mărmurită. Cu o mare nerăbdare se așteaptă rezultatul 
luptelor ce au început. 

Cele d'intâiu buletine românești vin trunchiate 
sau nu vin. In zilele în care gazetele din București, 
anunță «Comunicatul românesc n'a sosit», rasuflam. 
Lipsa Comunicatului românesc însemna o victorie a 
Românilor. 

Era intro Duminică. Pe străzi cunoscutele figuri 
nemtofile sunt radioase. Pe trotuarele dintre bäcänia 
Dragomir și până la Episcopie nu întâlneşti decât pe 
partizanii germanilor exuberanti de fericire. Le râd 
ochii, le râd figurile, le râde toată făptura : Mackensen 
„a luat ofensivă şi merge înainte. Armata română este 
înfrântă. Ce fericire! 

Pe trotuar la băcănia Ciobanul, un politician a- 
duce știrea macabră că germanii au tăiat linia Mără- 
șești- Tecuci. Altul aduce vestea că Siretul a fost 
trecut în trei locuri. Adeväratii Români sunt zdrobiți 
iar germanofilii sunt în al noulea cer. 

O nespusă tortură morală începe. Feţele pălesc, 
veselia nu se mai întâlnește pe nici o figură, dezas- 
trul patriei ne apare acum definitiv. 

Un automobil se oprește înaintea bäcäniei Cio- 
banul și cineva se dă jos. Este d. Lupu Costache, 
girantul dela Interne. 


www.dacoromanica.ro 


— 143 — 


Un prieten se repede în bäcänie si îl întreabă 
dacă vestea înfrângerii Românilor se confirmä. D-nul 
Lupu Costache răspunde că nu are nici o ştire oficială. 

Răsuflăm | 

Deși nu avem siguranța că a putut fi evitată ca- 
tastroia, totuşi o licărire de speranță ne încălzește. 

Cei din partida duşmană, însă, jubilează. Este 
sigur că generalul Mackensen a trecut Siretul, este 
sigur că a repurtat o mare victorie la Mărășești, este 
sigur, că în două sau trei zile, Iaşul va fi luat. 

Pe trotuarul dela Ciobanu și dela Jaja se împart 
prefecturile şi toate slujbele înalte din Moldova; ger- 
manofilii au început chiar să se certe dela pradă ; la 
Ministerul de Interne funcţionarii au primit ordinul ca 
să facă bugetul pentru tara întreagă. 

Foarte interesantă este psichologia acestor zile: 
politicianii germanofili s'au repezit mai întâiu la funcţii 
si la buget. | 

Dar n’a fost pe voia lor. 

După câteva zile de lipsă a Comunicatului ro- 
mânesc adevărul începe să străbată şi veselia ger- 
manofililor să piară. Nasurile se lungesc iar la Minis- 
tere nu mai e vorba de bugete pentru întreaga țară. 

Vin veşti bune. 

Mai întâi străbate știrea că în timpul noptei sosesc 
trenuri numeroase cu răniți. Apoi știri pozitive din 
cercurile” oficiale arată că la R.-Sărat, la Buzău si la 
Ploesti sunt imbaracati cel putin 20,000 de răniți germani. 

La R.-Sărat s'au instalat corturi şi barace de jur 
împrejurul orașului. Este evident, prin urmare, că ger- 
manii au suferit o mare înfrângere, fiindcă au avut 
pierderi atât de mari. 

Afară de asta Comunicatele germane si | austriace 
sunt mute. Nici unul nu pomeneşte de avantagii re- 


www.dacoromanica.ro 


— 144 — 


purtate asupra României nici de înaintarea în vreun 
punct. 

Vestile bune se înmulțesc. Aflăm că două divizii 
bulgare ar fi fost nimicite la Siret. Rămășițile lor 
n'au mai avut voe să intre în foc. 

Ofițerii germani spun in cercurile cunoștințelor 
cu care intră în contact, cum că Românii se luptă ca 
nişte sălbateci; când cad răniți si nu se mai pot sluji 
de arme, rup cu unghiile ori cu dinții. 

Insfârșit adevărul aproape întreg se află; ofensiva 
mareșalului Mackensen a dat greș, căci germanii au 
fost respinși cu pierderi foarte mari. 

Mareșalul Mackensen se întoarce in Bucuresti. Nu 
mai este mareșalul victorios și semet din iarna lui 
1916, nu mai este învingătorul dela Dunaiet si dela 
Dunăre, acum este infraniul de pe Siret. 

Admiratia pentru felul cum sa bătut acum armata 
română, nu mai este ascunsă. Aceiași germani cari, 
în urma bătăliilor din munți si dela Turtucaia, aco- 
pereau de sarcazm și de batjocore oștirea noastră in 
special pe oïiteri, acuma nu mai conteneau cu laudele. 
Acești militari spun că acum armata romana este a:ât 
de perfect echipată și organizată în cât poate sta alături 
cu ori care armată din Europa. 

Mareșalul Mackensen, întâlnind pa d. Lupu Cos- 
tache, îi spune, întinzându-i mâna: 

— Dă-mi voe să ta felicit. Aveţi o armată ad- 
mirabilä care s'a bătut cum nu se poate mai bine si 
mai vitejeste. Pe lângă această armată a d-voastră, 
armata bulgară nu însemnează nimic. ‘Am văzut-o 
luptând contra Bulgarilor la baionetă și nimicindu-i. 

Si mareșalul urmează: 

— Dacă aș fi avut sub comandă armata română 
la începutul războiului, Rusia era de mult desființată. 

Bătăliile dela Mărăști, Mărășești si Oituz au avut 


www.dacoromanica.ro 


— 145 — 


un mare răsunet printre germanii din tara. Mai ales 
puternica ofensivă dela Mărăşti, făcută în stil mare, 
trebuia să dea rezultate extraordinare. Căderea Bucu- 
restilor era sigură. De aceea germanii începură să ia, 
în grabă, măsuri pentru evacuarea acestui centru 
important. 

Prietenii germanilor amutesc. Trece o zi, trec 
două, și nici un Comunicai nu se ivește să confirme 
grozava ştire a infrângerei. 

Am trăit câte-va zile de o nespusă suferință su- 
fletească. De si pe străzi mă stăpâneam în fata dus- 
manilor, care ne priveau ca pe o pradă sigură si ușoară, 
acasă în singurătate si în noapte cădeam pradă dez- 
nădejdei. Și cu toate acestea mă încordasem în po- 
triva restristei iar speranta în ziua victoriei nu o pier- 
dusem. 

Apoi o veste minunată începe să se răspândească. 
Vestea a venit prin aer, a străbătut peste Siret şi 
na-a ajuns, vestea spunea că ofensiva armatelor ina- 
mice a fost respinsă în mod sângeros si că armele 
române au repurtat o strălucită victorie. 

Rasuflam! Piepturile se deschid, ochii se usucă! 
Patria n'a murit încă, România e încă în picioare. 

Plec, fug, vin acasă și scriitorul isi recapătă dr2p- 
turile. lau condeiul si scriu. 


96 


Sub ocupaţia dușmanului 10 
www.dacoromanica.ro 


Vijelia 


Am trăit o zi cumplită, zi de doliu si durere, 

Ziua ’ngenunchierei noastre si a patriei scădere. 
Am văzut intrând năvala gloatelor biruitoare. 

Si pe străzi foind mulțimea ca în zi de sărbătoare? 
Din ascunzători, din găuri, de la 8 de dimineaţă. 
Toate liftele ascunse au ieșit la suprafaţă. 
Dușmănii de mult clocite, prieteni falși și alte cutre 
Tot gunoiul Capitalei purtând joviale mutre 

S'au grăbit ca să salute pe vrăjmașii 'nvingători 
Cu frenetice urale și aruncäturi de flori. 

Am văzut ziua sinistra și d’apururi blestemată 
Când învinsa Capitală peste fata sângerată, 
Trebuita, strânsă ’n lanțuri, umilită să asiste 

La intrarea triumfală salutată cu batiste 

Fluturate în frenezie de toți cei care ne sapă 

De și biata Românie îi alintä și "i îndoapă. 

Am văzut, apoi puroiul si gangrena socială 
Isbucnind de sub pojghita de minciună și spoială. 
Am văzut buba ascunsă care roade biata țară 

Și pe cei cari ne făcură acum neamul de ocară. 
Am văzut slugi prea umile si spinări incovoiate, 
Oameni tineri, cât un munte, dârdâind de lasitate. 
Am văzut ceea ce ochi-mi ar dori să nu mai vază. 
Feţele înspăimântate, tremurările de groază, 
Sufletele înjosite, capetele pe tipsie 


www.dacoromanica.ro 


— 147 — 


Toţi lipsitii de onoare, de curaj si barbatie. 

Pam văzut renegând grabnic, lepădând ca o povară 
Idealul unei viete, dragostea de neam si țară. 

Toţi fugarii de pe fronturi, toți ascunsii, tot gunoiul, 
Injurau prin cafenele pe cei cari au vrut războiul! 
Si cereau, nenorocitii, ca armata României, 

Să ’ngenunchie si să uite drumul sfânt al datoriei, 
In cât duşmanul, el însuși, văzând cât sânt de misei 
li privea cu ’ngretosare sisi scuipa scârba pe ei. 


Am văzut pe străzi, prin birturi, la răspântii insirate 
Virgine fără pudoare și soții prostituate, 

Le-am văzut vânzând la duşman carnea lor fără de suflet 
Vecinic cu o vorbă dulce si pe buze cu un zâmbet, 
Ticăloase fără ţară, în desfrâu fără măsură, 

Bune numai să atâte a soldaţilor luxură. 

Am văzut ceata nedemnă, de lingâi si sicofanti, 
Am văzut oameni politici, făcând slujbă de giranti. 
l-am văzut plecând genunchii si nedemnele lor teste 
Gata de a lor credință pentru dușman să proteste. 


Am văzut cum sub invazii mercenarii ştiu să scrie, 
Si primesc, fără rușine, a streinului simbrie. 

Am văzut cum din haznale cinica literatură 
Otrăvea plămânii tarei cu duhoarea ei impură. 
Literati inaltand fala si victoria dusmana, 
Mâncâad pâinea infamiei șa dușmanului pomană, 
Am văzut împerecherea lasilor cu scriitorii, 
Gazetarii mână ’n mână si la brat cu dezertorii. 
l'am văzut torturând zilnic cu gazetele infame 
Inimile ’ndurerate de soţii, de fiici de mame. 
Zilnic amărau mulțimea p'a lor mână încăpulă, 
Zilnic o minteau că tara de acum este perduta. 
Caci streinii si vandutii si nedemna presa lor 
Luptau zilnic să ucidă vlaga ’n fara $i’n popor. 


www.dacoromanica.ro 


— 148 — 


Pam văzut cobind în taină și în presa lor coruptă 
Multumiti că se înalță pes:e tara ’n două ruptă. 
Pam văzut şi pe-a lor fețe le-am citit limpede dorul 
Când duşmanul vru Moldova să o calce cu piciorul. 
Pam văzut cârduri de hizne mirosind hoitul în aer 
Așteptând să izbucnească al oștirei noastre vaer. 
Ereau beti de fericire si ignobila potae 

Veghea noaptea ca s'audă plânsetul da cucuvae. 
Pam văzut așteptând știrea ca:astrofei si perzărei 
Şi pândind, plini de speranțe, ceasul cel din urmă al tarei. 
Dar un vuet se aude!... Sueratul de obuz 
Străbătu munții Moldovei din Suceava la Oituz! 
Intreg frontul e ’n picioare, trâmbitele dau alarme; 
Izbucnesc comenzi si focuri si chemările la arme! 
Tunul uriaș se ’nalta și privind în nesfârșit 
Urletul sălbatec zvârle din gâtleju ’i otelit 


Zioa de abia se arată, e în revărsat de zori 
Inamicul își întinde linia da tragacori. 

Infanteria dusmanä pe câmpie se apleacă 

Si în şiruri lungi si dese cu putere ne atacă. 

Ca un şarpe se târâște, când se-aratä, când dispare 
Si mereu zvâcnind s'avântă scăpărând din depărtare. 
Apoi șarpele s2 scoală cu un strigăt si un salt 

Si oștirea inamică se repede la asalt, 


Toată linia se ’ncinge de-o năprăznică văpae, 
Mii de ţevi improscä moartea peste câmpul de batae! 
Trag Românii din transee în acei ce se avântă, 
Trag Gin pusci si mitraliere, trag din tunuri, 

trag de zvântă! 
In grămezi cad inamicii, cad pe față, cad pe spate, 
Cad în șanțuri, cad in rape, cad pe sârmele ghimpate! 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


Apoi iurus dând ai nostrii fără cäsci, fără maniale, 
Se reped la baionetă toţi cu piepturile goale!... 


Am văzut luptând voinicii, luptele sunt legendare 
Blânzii cositori de lanuri în războiu sun: crunie fiare. 
Trupurile sunt sträpunse, teste sar sub pat de puşcă, 
Cei ce cad nu es din luptă, rup cu mâinile și mușcă!” 
Sar în aer si ’n vâriejuri recad iarăși pe pămân: 
Mădulare risipite, creerii zburati in vant! 
Trec nepăsători Românii pe sub ploaia de srapneie, 
Trece valul vitejiei peste dealuri și vâlcele, 
La Mărăști, Märäsesii, Cașin lu Oituz or la Bicaz, 
Sufletul celui din urmă e tot suflet de viteaz! 
Nu e duşman să'i oprească, nu’i primejdie nici moarte, 
Valul tot răstoarnă 'n cale și răstoarnă mai departe. 
lar în urma lui prin șanțuri, pe sosele, pe câmpie 
Regimentele dușmane isi dorm somnul pe vecie. 
Cucuvăile amutirä, au intrat în bezna noptei! 
In văzduh răsună numai glasul maiestos al morteif 
De-au fost patru armate ’nvinse de-o armată 

de țărani, 
De-a rămas 0.tarä plină de ruine si orfani, 
Dacă au luptat Românii cu tot sufletul s’avantul 
E că ’si apărau ființa, idealul și pământul! 
Sânge mult a curs în lupte dar a curs pentru-o idee 
Ce va da mărire tärei, neamului o epopee! 
Jertfe mari a făcut tara, însă jertfe roditoare: 
România va renaste mai frumoasă si mai mare. 
Căci din jertfe si din sânge nasc eroii legendari, 
Nasc popoarele vânjoase, vremuri noui si 


vremuri mari! 


* 
* * 


www.dacoromanica.ro 


— 150 — 


In sfârșit vin stiri mai lämurite. Intr'un şir de bä- 
tălii, la Mărăşti, la Mărăşeşti, la Caşin, la Oituz, Ro- 
mânii au înfrânt pe duşmani, şi iau înfrânt singuri, de 
oare ce tocmai în toiul bătăliilor celor mai crâncene 
Rușii au ieșit din luptă. 

Aflăm, şi ne cresc inimile de bucurie, cum că Ro- 
mânii au învins în două mari bătălii: la Mărăști şi la 
Mărășești. Mai ales această din urmă a fost un de- 
zastru pentru Germani ca si pentru Bulgari. 

In potriva Bulgarilor ura soldaților Români erea 
fără frâu. Zvonul sălbătăciilor săvârșite de Bulgari 
când au trecut Dunărea în România ajunsese în Mol- 
dova, aşa că in potriva Bulgarilor era acum o luptă 
de răzbunare. Din izvoare germane aflăm că în lup- 
tele la baionetă, de o sălbătăcie cum rar s'a văzut în 
alte bătălii, două divizii bulgare au fost aproape des- 
fiintaie. 

Legenda märeste proporțiile, dar realitatea nu e 
prea departe de legendă. 

Un soldat german, francez din Lorena, a fost rănit 
în bătălia dela Mărășești. Convalescent a povestit in 
Magazin Universel, proporţiile marei bătălii. 

«Am fost, spunea dânsul, la Verdun și am luat 
parte la groaznica bătălie de acolo, dar Verdunul a fost 
o glumă pe lângă Mărășești. 

La un moment dat ne-am pomenit copleșiți de o 
artilerie atât de puternică și atât de numeroasă, care 
trăgea cu atâta preciziune, în cât ofițerii germani au 
crezut la început că avem în fata artileria franceză. 

Luaţi din coastă de acest foc ucigător, am voit să 
dăm înapoi, dar ne-am pomenit cu inundația. Am dat 
navala înainte, spre a nu fi înecați cu toții și atunci 
am fost acoperiți de o ploaie de srapnele si träzniti de 
un foc de baraj care semăna cu infernul. Am aflat, după 
aceea, că mai bine de 500 tunuri lucrau în contra noastră. 


www.dacoromanica.ro 


— 151 — 


Focul artileriei era atât de puternic încât au ince— 
put să sară în sus membre rupte din corpuri, capete 
siărâmate, puști, etc., iar soldații germani, coprinsi de 
groază, par'că erau nebuni. Bietii oameni, inebuniti cu 
totul, alergau când în dreapta când în stânga, cand în- 
nainte, când înapoi, fără să ştie ce fac. In nebunia lor 
se impungeau unii pe alţii cu baionetele si se omorau 
între ei. | 

In timpul acesta eu am căzut rănit si am rămas 
astfel până ce am fost ridicat de ambulantieri. Mi s'a 
spus că peste mine și împrejurul meu s'au găsit peste 
60 cadavre azvârlite de puterea formidabilă a explo— 
Ziunilor.» 

Numärul mortilor si ränitilor germani a fost enorm. 

In Bucuresti ofiterii germani, în frunte cu maresalul 
Mackensen, aduceau mari elogii armatei române pe care 
o puneau alături de cele mai bune armate. Mareșalul 
spunea că nu mai recunoaște armata care a luptat în 
prima parte a campaniei. 

Despre armata aceea, mai ales despre comanda— 
ment, vorbea defavorabil. 

Bătăliile din Moldova și mai ales rezultatul lor, au 
modificat cu totul situatiunea politică iar germanofili nos— 
tri, cari jubilau cu câteva zile înainte, au lăsat nasul 
în jos. 

Cu o săptămână mai înainte, când întâlneam câte 
un asemenea domn, îmi râdea în nas zicându-mi: 

«România Mare o s'o facem noi cu Mackensen, 
fiindcă avem să luăm și Moldova.» 

Bătălia dela Mărăști fusese concepută de către Ge- 
neralul Averescu ca o bătălie ofensivă formidabilă. 

Armata Română concentrase acolo 11 diviziuni spre 
a da peste cap cele 3 diviziuni germane pe cari le avea 
în față. Restul armatei germane făcea front contra di- 
viziunilor rusești. 


www.dacoromanica.ro 


— 152 — 


Dar trădarea si lucrarea revoluționară încurajată de 
germani isi dădură rezultatele, O telegramă trimisă de 
către Centrul revoluționar către toate corpurile de ar- 
mată rusească, dădea ordinul ca armata rusească să de- 
puie imediat armele și să înceteze orice acțiune defen- 
sivă ori ofensivă. 

Telegrama fu primită la toate corpurile cu aprobări 
si astfel, de fapt, armata rusă era scoasă din luptă. 

Când generalul Averescu luă ofensiva în stil mare, 
sigur fiind că înfrângerea germanilor va fi zdrobitoare 
și că drumul Bucureștilor este deschis, se pomeni, pe 
de o parte că Ruşii nu-l susțin, pe de alta că, în loc 
de trei diviziuni germane, are în fata 15 diviziuni. 

Ce se întâmplase? 

Se întâmplase că germanii cari aveau un întins ser- 
viciu de spionagiu în rândurile armatei ruse, erau perfect 
de bine informați despre hotărârea luată de către ‘divi- 
ziile rusești de a nu ajuta armata română în acţiunea ei 
ofensivă. Germanii știau că Rușii nu vor mișca. Atunci 
au retras mai toate trupele lor din fata liniilor ruseşti si 
au concentrat toate forțele în fata liniilor românești. 

Şi astfel marea ofensivă a generalului Averescu nu 
avu marele si hotărâtorul succes la care se astepta. 

Urmările bătăliilor de pe Siret și din munţii Mol- 
dovei fură mai multe. Mai întâiu mareșalul Mackensen 
căzu în disgratia Kaizerului, care nu i a putut ierta nici- 
odată marea pierdere de oameni și mai ales înfrângerea du- 
reroasă. Din chiar cercurilè germane am aflat că mare- 
șalul Mackensen a pierdut în bătăliile de pe frontul 
Moldovei 40.000 de morţi. 

Ceea ce este incontestabil e că armata română s'a 
bătut în aceste bătălii cu un avânt și un curagiu extra- 
ordinar care au uimit chiar pe inamici. 

Intors în București, mareșalul Mackensen a auzit pe 


www.dacoromanica.ro 


— 153 — 


un principal germano-fil aducând acuzaţii Reginei Maria. 
Atunci mareșalul îi răspunse: 

— „Domnule, în timpul bătăliei dela Mărăști (sau 
Mărășești) eram pe un deal de unde priveam cu ocheanul 
câmpul de bătaie. Ei bine, am văzut pe Regina Maria 
călare, alergând printre trupe, încurajând pe soldați şi 
nefiindu-i frică de moarte. 

Unei regine care se poartă astfel, i se iartă orice.“ 


Je lle 


www.dacoromanica.ro 


Evenimentele din Rusia 


Infrângerea germanilor pe granița Moldovei nu putu 
să aibă rezultate mari pentru noi din cauza defectiunei 
rusești. Cu încetul s'au aflat cele petrecute acolo. 

In loc de o mare victorie ofensivă — asa dupa 
cum fusese proectată, — Românii repurtaseră o victorie 
defensivă. Pentru moment Moldova nu putuse fi atinsă. 
Şi atâta era destul. 

Pe noi ne bucura, mai ales, faptul că armata ro- 
mână se reabilitase. Ori care ar fi de acuma, rezultatul 
final, armata română nu ieșea din războiu cu reputația 
unei armate de lași, de incapabili si de nepatrioti. 

Germanii nu se sfiau a mărturisi că în bătăliile 
din Moldova, au crezut să au înaintea lor pe Francezi, 
când au văzut infanteria noastră repezindu-se la baionetă, 
având pe cap coifuri la fel cu acelea ale Francezilor. 
Un soldat german spunea la Bucureşti după aceea: 

— Văzând că vin asupra noastră ca un potop in- 
fanteristi cu căști franceze pe cap, ai noștri au început 
să strige: 

— Vin francezii! Vin francezii! 

Apoi am constatat că erau soldații români. 

Lupta românilor a rămas de pomină. 

Ofițerii germani ‘si chiar generalul Mackensen au 
spus că la baionetă au luptat Românii cu un avânt 
extraordinar. Soldaţii regimentului de infanterie din Pra- 


www.dacoromanica.ro 


— 155 — 


hova au lepădat tot de pe ei, au rămas numai în cămăși 
si cu picioarele goale şi au pornit la asalt. Nimic n’a 
putut rezista acestor soldaţi cari se repezeau ca leii, 
împungeau şi ridicau pe cei sträpunsi în vâriul baionetei. 

Deşi ofensiva armatei noastre fusese oprită, ger- 
manii avură perderi mari de oameni, ceea ce-i släbise 
foarte mult. Măsurile pentru evacuarea Bucureştilor fură 
contramandate, germanii și germanofilii räsuflara. 

Dar veni dezastru cel mare. 

Ofensiva lui Kerenski se prăbuși dureros, apot veni 
guvernul iui Lenin și Trotzky, ceea ce însemna că Rusia 
era scoasă din luptă. 

Acţiunile germanilor se urcară iarăși şi iarăşi prin- 
seră curaj germanofilii, 

După bătăliile din Moldova s'au descoperit oarecare 
manifeste anti germane, pornite, se zicea, din cercuri 
muncitorești. Poliția Comandanturei operează arestări, 
face perchizitii, dar nu descopere nimic. 

Prin unele cercuri se răspândește zvonul cum că 
Mitropolitul Primat ar fi tipărit un manifest catre tru- 
pele din Moldova spre a le invita să lase armele și să 
închee pacea. Se zvonește că unii oameni politici ger- 
manofili ar fi mijlocit dacă nu chiar ar fi scris acest 
manifest. Este învinuit direct d-l Virgil Arion girantul 
dela Ministerul instrucției. 

Prăbuşirea Rusiei scoate iarâşi la iveala pe d. Al. 
AI. Beldiman şi pe ceilalți devotați politicei germane, 
care îarăși pun pe față chestia răsturnărei regelui şi a 
dinastiei. O activă propagandă reîncepe pe această chestie 
însă rivalitatea între Berlin și Viena paralizează acțiunea. 

Partizanii d-lui Carp sunt foarte supăraţi din cauza 
acestei neînțelegeri şi acuză fatis Viena ca compromite 
cauza cea mare pentru ambiții nejustificate. Văzând a- 
ceasta partizanii Austriei încep să se înmulțească. 


www.dacoromanica.ro 


— 156 — 


Aceştia sunt camenii care au o mare încredere în 
talentele diplomatice ale Contelui Czernin. _ 

Contele Czernin se ocupă mult de România şi-i 
pregătește o soartă tristă. | 

D-nul Stere spune că, trecând prin Reni, Contele 
Czernin i-a zis: «România va fi aspru pedepsită pentru 
Zrădarea ei. România va deveni inofensivă pentru viitor, 
căci îi vom lua trecătorile munților». 

Din Moldova vin ştiri urâte. In tranșee ofiţerii si 
soldații ruși fraternizează cu germanii, austro-ungarii si 
bulgarii. Armata română este silită să facă două fronturi 
spre a se apăra. Zvonul despre o pace separată cu Rusia 
prinde consistenţă. Zilnic vin ştiri că tratativele de pace 
vor începe cât de curând. In orice caz ostilitățile între 
Rusia și Puterile Centrale au încetat. 


cai 


www.dacoromanica.ro 


Fabrica de näscociri 


Bucureştiul a avut în permanență o fabrică de 
näscociri. 

Incă dela intrarea noastră în război fabrica a în- 
ceput să funcţioneze și a culminat cu vestita telegramă 
esitä din magazinul „La Ruleta“, care anunța o mare 
victorie asupra germanilor in Oltenia. 

Fabrica — sunt dator s’o spun — fabrica mai ales 
ştirile favorabile noua. Decâteori apărea pe piaţă o ştire 
prea bună pentru noi, o primeam cu neîncredere. Si, în 
adevăr, nici una nu s'a realizat. 

Specialitatea acestor fabricanți de ştiri mincinoase 
era ce a născoci întotdeauna evenimente imposibile. Mă- 
car să fi avut aparența că pot fi adevărate aceste ştiri, 
dar de unde? 

Două sau trei luni după ocupație, s'au aruncat de- 
odată în circulație, 0 serie de stiri, toate garantate și care 
proveneau din cele mai sigure izvoare. 

Anume: 

Triestul a căzut. 

Francezii au ajuns la Metz. 

Aliaţii au ocupat Sofia iar bulgarii fug în dezordine 
şi trec în România. 

In Berlin aeroplanele americane distrug casele. Etc., 
etc, Si, asupra acestor ştiri se dădeau tot felul de amă- 
nunte şi se citau numele unor persoane cunoscute, 


www.dacoromanica.ro 


— 158 — 


lată una: In casa d-lui N. Butculescu era încuar- 
tirat un colonel german. D-na Ferekidi, soacra d-nului 
Butculescu, mergea des să viziteze casa. 

Intr'una din zile intrând în antreu aude gemete surde 
în camera colonelului. După mai mult2 minute de astep- 
tare şi nehotärîre, d-na Ferikidi, temându-se că se va fi 
întâmplat vreo nenorocire înâuntru, se hotărăşte a intra. 
Bate la use și i se răspunse să intre. Atunci colonelul 
arătă plângând o scrisoare, ce tocmai îi sosise dela Berlin 
și în care soția îi scria că cei doi copii ai săi au fost 
omorâți de catre aeroplanele americane care prăpădesc 
zilnic Capitala imperiului german. 

Bine înțeles erea o minciună. 

Nu trecea o săptămână fara ca fabrica să nu dea 
drumul la o nouă emisiune de ştiri. 

Tunul, incaltea, bubuia într'una. 

Eu care locuiam într'un cartier înalt nwl auzeam 
niciodată, dar fabricantii îl auzeau neîncetat, 

Apoi era un laptagiu care a venit şi a spus că a 
numărat 80 de lovituri acum trei zile. Un taran a venit 
dela Predeal şi auzise şi el tunul parcă era la bătae de 
pușcă. Insfârsit credința răspândită era că Românii au 
luat Braşovul și că de acolo se aude tunul. Din altă 
parte tunul se auzea dinspre Olteniţa fiindcă Dobrogea 
era de mult luata de ai noștri si de ruşi. 

Asa ne fierbeau în fiecare zi. 

'. Bine înțeles câ numai pe la periferie fabricantii ga- 
seau creduli sinceri. Dar nu erau puțini nici cei din centru 
cărora le plăcea a crede toate znoavele ăcestea. 

Zvonurile au ajuns până la urechile administratiunei 
germane, care a publicat o ordonanță prin care popu- 
latia era îndemnată să nu dea crezare ştirilor de felul 
acesta. Apoi venea inevitabila amenințare cu amenda, 
închisoarea sau cu amândouă deodată. 

Dar fabrica nu şi-a încetat activitatea. 


www.dacoromanica.ro 


Esirea Rusiei si a Ukrainei 
din luptă 


Eșecul ofensivei românești a fost datorit exclusiv 
numai trădărei rusești. 

Venirea la putere a bolsevistilor a scos Rusia din 
rândul luptătorilor. 

Lenin a dat un Manifest prin care a declarat că 
Rusia nu mai poate continua lupta. In acelaș timp a- 
tât Rusia cât si Ukraina s'au declarat gata a începe 
tratativele de pace cu Germano-Austriacii. 

Situaţia ce se crează acum României este din cele 
mai grele, este aproape catastrofală. 

Deși în vară Românii au respins victorioși toate 
asalturile indarjite ale dușmanului, acum vine un ceas 
îngrozitor. Capitularea Rusiei si a Ukrainei lasă Ro- 
mânia izolată, înconjurată de toate pärtiie de dușmani 
si la discretia acestora. 

Ingrijorarea și ceasurile cele grele vin din nou. 

Toate privirile sunt îndreptate asupra. Rusiei si 
a Ukrainei, singura speranță stă într'o nouă mișcare 
revoluționară în Rusia si în reintrarea acesteea în rân- 
durile luptătorilor. 

Dar speranța este zadarnică. 

Tratativele rupte odată înire Ruși si partida ger- 
mană sunt reluate după ce Ukraina, cea dintâi, încheie 
pacea. Capitularea Ukrainei răsună ca un semnal fu- 


www.dacoromanica.ro 


— 160 — 


nebru în inimile noastre. Vedeam cu ochii si sfârşitul 
nostru şi zădărnicia tutulor jerifelor si zadarnicul eroizm 
al solda:ului Român. 

La Brest-Litovsk pacea între Rusia si Germano- 
austriaci este încheiată. Acum vine rândul României. 

A doua zi după încheierea acestei păci ziarele 
încep să publice vești tendentioase. Se anunță că 
Germania e hotarita să sfârșească cu rezistența Ro- 
mâniei. Se pune înainte, ca o piatră d2 încercare, ideea 
că țara noastră trebuie să schimbe guvernul și să facă 
ea cei d'întâi pași pentru pace. Numai astfel — spune 
partidul german — Kaizerul nu se va împotrivi ca să 
ni se acorde condițiuni mai bune. 

In adeväï supärarea Kaize:ului împoiriva Româ- 
niei şi mai ales în contra regelui Ferdinand, erea mare. 

Infrângerea armatelor sale la granițele Moldovei 
îi sângerase inima. Adevărul deplin asupra motivelor 
care au îndemnat comandamentul german să ia ofen- 
siva Ja Siret nu sunt cunoscute până acum; se vorbea, 
însă, în cercurile politice din București, că Mareșalul 
Mackensen a fost protivnic ideei, considerând atacul 
drept o gresala militară. 

Nu se sti2 precis ce s'a întâmplat. Dar este cert 
că au fost două curente în cercurile conducătoare ger- 
mane. Unul din aces.e curente erea format de. aceia 
cari cunoșteau starea spiritelor din armata rusă şi lu- 
crarea în curs spre a determina prăbușirea frontului 
rusesc. Aceştia spuneau că nu e nevoie da facut nuoi 
jertie de oameni; numai câteva luni de răbdare si 
Rusia va ieși din luptă. Atunci România, ne mai având 
pe ce se rezema dela spate, va deveni o pradă ușoară. 

Cel Vali curent punea înainte starea internă a 
Germaniei care nu mai îngăduia amânări. 

Neräbdätorii argumentau în felul acesta: Ca să 
așteptăm ziua izbucnirei revolutiunei lui Lenin sar 


www.dacoromanica.ro 


— 161 — 


putea ca sä asteptäm prea mult. Cel mai cuminte lucru 
este să atacäm imediat. Acum armata română nu este 
încă refăcută și așa cum o cunoaştem, din partea întâia 
a campaniei, nu va putea rezista unui atac energic. 
Pe de altă parte armata rusă fiind mai toată conta- 
minată de propaganda bolșevistă, va întoarce spatele 
din prima zi a ofensivei. 

Acest de al doilea curant a izbutit. 

Kaizerul, venind în România, s'a dus direct la 
Focșani pentru ca să vadă cu ochii locul unde a pierit 
o parte însemnată din floarea ostirilor sale. Kaizerul 
a fost la Mărășești unde Mareșalul Mackensen i-a ex- 
plicat bătălia si unde a văzut valea sângeroasă a 
Siretului, ca şi nesfârșitul cimitir unde dormeau somnul 
de veci legionarii lui. 

Intro cuvântare furibundä rostită d’asupra pä- 
durei de cruci, Impäratul își varsă focul asupra infa- 
mului și trădătorului popor român şi a regelui său. Ma- 
reșalul Mackensen perduse încrederea înaltului său șef. 

Oamenii partidului german propovăduiau acum că 
această augustă supărare nu ar putea fi domolită de 
cât numai cu condiţia ca România, facând mea culpa, 
să depună armele și să implore pacea. O parte a ger- 
manofililor fusesera da părere chiar cum că România 
ai fi câștigat încă si mai mult, dacă, rupând legătu- 
rile ei cu Intelegerea, ar fi încheiat pacea înaintea 
Rusiei și a Ukrainei. 

D-l Marghiloman a susținut neîncetat această 
părere, 


Sub ocupaţia dușmanuiui. 


: il 
www.dacoromanica.ro 


Până la încheierea păcei 


Soarta Dobrogei preocupă mult opinia publică în 
București. Germanofilii pretind cum că dacă vom în- 
cheia pacea câ: mai repede, Germania nu va tolera 
ca Bulgaria să ne ia Dobrogea. 

Germania, spun susținătorii ei dela noi, are in- 
terese în România pentru nevoile comerțului ei, — si 
mai ales dacă un fiu al Kaizesului ar deveni rege al 
României —îi trebuie un port la Marea Neagră. [i mai 
trebuie si un Stat militar ca aliat credincios, fiindcă 
pe alianța Bulgariei nu se va putea întemeia multă 
vreme, 

Şi în adevăr relaţiile dintre Bulgari și Germani 
sunt foarte rele; ofiterii Germani au cea mai urâtâ pă- 
rere despr2 aliații lor si nu se sfiesc s'0 spună, iar 
Bulgarii, câți vin din tara lor, nu au cuvinte ca să 
ocărască pe despotii cari îi tin incätusati. 

Incă dela cele d'întâi săptămâni după ocuparea 
Bucureștilor, un ofițer superior german a spus: 

— Acum văd că deosebirea între România și Bul- 
găria este aceasta: în Bulgaria guvernul a fost pen- 
tru alianța cu Germania, dar poporul este contra, pe 
când în România guvernul a fost pentru războiul con- 
tra noastră, iar poporul e pentru noi. 

Același ofițer spunea cu mirare: 

— La Sofia, de și suntem aliați, militarii germani 


www.dacoromanica.ro 


— 163 — 


nu pot esi noaptea fara arme, căci riscă să fie asa- 
sinati, iar la București, de și sîntem dușmani, esim 
cum vrem si fără nici 0 teamă. 


* id + 

Cineva întâlnind pe Petre Carp îi cere informa- 
tiuni asupra situației. Petre Carp îi răspunde: 

— Am avut mase noroc că a izbutit revoluția ru- 
sească căci altfel eream perduti. Dacă mai dura ta- 
rizmul si Sturmer în capul guvernului, România erea 
perdută. Intre Rusia si Austro-Germania se încheia 
pacea pe baza împărțirei României: Oltenia ar fi re- 
veni: Austro-Uagariei, Dobrogea Bulgariei si Moldova 
Rusiei. 

Din regatul român mar mai fi rămas decât mica 
Muntenie între Olt, Carpaţi, Milcov si Dunărea. 

Actele diplomatice secrete publicate în urmă au 
arătat că spusa lui Petre Carp erea perfect exactă. 

Despre Dobrogea credința lui Petra Carp erea că 
nu 0 vom perde. 

+ * * 

Când a venit Kaizerul în România a trecut cu 
vaporul in josul Dunärei. La Cernavoda il astepta Tarul 
Ferdinand de Coburg care l’a primit pe pod. 

Faptul acesta a fost comentat. Tarul Bulgariei n’a 
voit să primească pe Kaizer într'un port bulgăresc, 
cum ar fi fost și firesc, dar l’a primit în portul do- 
brogean. Semnificarea erea că Dobrogea e de-acum 
bulgărească prin dreptul de cucerire, iar întâlnirea în 
acest port însemna că marele Impărat șia dat bine- 
cuvântarea. 

In lumea bulgară așa a fost interpretată întâlni- 


rea de la Cernavoda și veselia erea mare. 


+ 
* * 


www.dacoromanica.ro 


— 164 — 


Ostaticii Români cari au fost transportați de la 
Otelul Imperial, în satul Săveni din Ialomița, sunt luați 
de aci si duși în Bulgaria la Troian în apropiere de 
Plevna. După câteva luni sînt liberati si aduşi în tara. 

Când Românii au ajuns la Rusciuk spre a trece 
Dunărea, o ceată de copii—pusi la cale bine inteles— 
s'a adunat si le-a făcut o demonstratiune ostilă stri- 
gându-le : 

— Turtucaia! Cadrilater !... 


* 
* * 


Am intrat in seria neagrä. Tot felul de stiri rele. 

Ofensiva împotriva Italiei a început cu o lovitură 
formidabilă asa precum știu germanii să le dea. Sun- 
tem opăriți. Nu stim unde se va opri aceas:ă o- 
fensiva. 

Din lagärele de prizonieri romani aflati in Ger- 
mania stirile nu sunt mai bune. Dela Stralsund se stie 
că ofițerii nostri sunt päziti si tratați ca fiarele sal- 
batice sau ca ocnasii. 

Ziua sunt päziti de sentinele înarmate iar noaptea 
se dau drumul la câini dresați special ca să sfäsie ori 
pe cine ar întâlni. 

Mâncarea este ceva de neînchipuit. Ofițerii nostrii 
sunt hrăniți numai cu gulii fierte în apă, pâinea costă 
20 de mărci. 

Și din alte lagăre din Germania știrile nu sunt 
mai bune. 

Aflăm că au fost transportați în Germania câțiva 
ostatici printre cari d. M. Antonescu fost dacan al ba- 
roului și fruntaş al partidului democrat-conservator, d. 
Diaconescu înalt magistrat si încă vreo două persoane. 

Citesc în ziare un anunciu al administratiunei mili- 
tare. Se oferă 2.000 lei premiu cui va denunța unde 


www.dacoromanica.ro 


— 165 — 


s'au ascuns doi țărani — ale cărora semnalmente sunt 
date — cari în satul cutare din județul Muscel, au 
ucis o sentinelă germană si i-au sfarimat arma. 

Ni se spune că sunt multe cazuri de felul acestuia. 
La tara, oamenii cari n’au ce pierde, si de câte ori le 
vine la îndemână, atacă pe soldații germani și-i ucid. 

* 
* * 

Dela laşi ne vin stiri urite si contradictorii, lumea 
politică germanofilă este, bine înțeles, partizana păcei 
imediate, 

Germanofilii simt că puterea se apropie de ei 
fiindcă România va fi silită să încheie pacea. 

Se fac sfortäri spre a se realiza o împăcare între 
grupul Marghiloman și grupul Carp, dar, ca în tot- 
d’auna, candidații la portofoliile ministeriale pun bete 
în roate. 

Grupul d-lui Marghiloman a suferit două perderi 
dureroase: “Titu Maiorescu a murit și tot asemenea 
Gheorghe Ştirbey în care d. Marghiloman punea spe- 
tante mari. 

Pe când trăia Gheorghe Știrbey era centrul lu- 
crărei intelectuale a partidului. Acolo se adunau toți 
aceia cari erau să joace rolurile de cadre ale partidu- 
lui, viitori înalți slujbasi, parlamentarii. Bine înţeles, 
Gheorghe Stirbey era desemnat ca să fie, nu numai 
ministru, in cel d'intâiu minister Marghiloman, dar si 
viitor șef al partidului. 

In casa lui Gheorghe Știrbey se lucrau proiectele 
de legi viitoare, reformele pe care partidul voia să le 
realizeze. Dar Gheorghe Știrbey a murit prematur după 
cum Maiorescu murise neoportun. 

Unii dintre Carpisti ar fi vrut să se facă întele- 
gerea, alții nu. D-l Nenitescu simțind că puterea se 


www.dacoromanica.ro 


— 166 — 


va duce la d. Marghiloman, a început să invoace ra- 
tiuni de Stat si înalte consideratiuni de partid pentru 
ca unirea să se facă. Insă, pe de oparte printre mi- 
nisteriabilii marghilomanisti d. Nenitescu era rău văzut, 
iar pe de alta d. Carp prinzând de veste, a tăiat scurt 
aceste tratative. 

In adevăr se știe cum a ieșit din partid d. Neni- 


tescu. 
* 


* * 

In «Lumina» dela 30 Septembrie 1917 este un ar- 
ticol asupra bätäliei dela Sibiu din 30 Septembrie 1916, 
in care citesc scrierea unui martor ocular, ziarist ger- 
man: „Bătălia a durat crâncenă si îndârjită la 27 si 28. 
Comandantul trupelor austro-germane a rzcunoscut, 
cu cuvinte de laudă, că soldații noștri s'au bătut ex- 
celent. Dar în cele din urmă, presate din toate păr- 
tile, neavând de cât o singură cale de retragere, se 
înghesuiseră în depresiunea de la Tälmaciul mare, 
etc., etc.“ 

Si ziarul adaugă: „Ce dureroasă dar trainică com- 
paratie, între minciuna pe care oamenii fără știință si 
conștiință au propagat-o cu o rafinerie diabolica,— si 
realitatea îngrozitoare, care a răsturnat într'o clipă 
toată clădirea efemeră cu care am înşelat atâta vreme 
pe alții și, din nenorocire, ne-am înşelat pe noi“. 

Si așa mai departe, 


EX 
* * 

De o data se zvoneste ca aliatii dela Salonic au 
rupt frontul Bulgarilor si se apropie de Sofia. Se spune 
ca aeroplanele aliatilor bombardeaza, de cateva zile, 
Capitala Bulgariei, si că Bulgarii fug cu miile si trec 
Dunărea. In adevăr se constată, o mare afluentä de 


www.dacoromanica.ro 


— 167 — 


Bulgari în România. Dar motivul este că toată lumea 
aceasta nu mai poate trăi în tara ei. 

In Bulgaria traiul este mai scump și mai rău decât 
în România ocupată ; de aceea bulgarii fug pe capete 
da noi unde se pot hräni mai bine, 

La fel fac germanii şi austro-ungarii, Mai ales a- 
<estia din urmă şi-au adus familiile în România, căci aci 
alimentele sunt mai eftine si mai din belşug, 

Deși stoarsa, deși jefuită din toate părţile, aceasta 
tara atât de bogată, poate încă să hrănească o mulțime 
venită din afară. Dar nu numai mulțimea venită din afară 
© hrănește România ocupată, hrănește si o parte din 
Germania. 

Pe lângă marile stocuri de alimente pe care le ri- 
dica Comandamentul german, precum grâne, fructe, porci, 
oi, boi, păsări, peşte, ouă, brânză, sare etc. etc., toți 
militarii germani aveau voie să trimită familiilor lor cutii 
de câte 5 chilograme cu alimente, 

Zilnic furgoanele armatei transportă la gară mii şi 
mii de asemenea cutii care, încetul cu încetul, golesc țara 
si scumpesc viata. 

Bulgarii, însă, sunt mai mult sireti decât nenorociti. 
Dânşii, din Muntenia si Oltenia, au dus în țara lor 
cirezi întregi de vite de tot soiul, după cum au dus mari 
cantități de mobilier, 


www.dacoromanica.ro 


Furarea moaștelor Sff. Dumitru 


Din toate satele de pe marginea Dunärei, dela Giur- 
giu, din Dobrogea, Bulgarii au ridicat totul si au im— 
brăcat satele si oraşele bulgărești. Apoi au luat cu forța 
un numär de documente slave din biblioteca Academiei 
Române sub cuvânt că le-au fost luate cândva de Ro- 
mani, și, insfarsit, au pus ochiul și pe moaștele Sit, 
Dumitru, 

Sfântul Dumitru care zace în biserica Mitropoliei 
este Siântul Dumitru Basarabov ; deci bulgarii susțineau 
că, fiind de origină bulgar, este al lor. Si atunci au plă- 
nuit să-l răpească, 

Intro noapte, câțiva bulgari înarmaţi, se urcară în- 
trun automobil pregătit din vreme şi trasera pe str. 11 
lunie în apropiere de Dealul Mitropoliei. În timpul acesta 
alți bulgari se apropiară de sergentul postului și, sub 
cuvânt că au să-i facă o denuntare importanţă, îl atra- 
seră în josul dealului până în strada Bibescu. Pe când 
sergentul era ținut de vorbă, bulgarii din str. 11 lunie 
urcară dealul, sparseră uşa Mitropoliei și ridicară pe 
Sfântul Dumitru. 

Sergentul, după plecarea bulgarilor bănui ca s’ar fi 
petrecut un lucru neobicinult; după putin descoperi că 
Sfântul fusese furat. 

Imediat prefectul poliţiei fu înștiințat si tot atunci, 
la ora 4 din noapte, îaptul îu adus la cunoștința Mare= 


www.dacoromanica.ro 


— 169 — 


salului Mackensen. De îndată ordine fură date în toate 
directiunile, bănuind că bulgarii vor încerca să treacă 
Dunărea cu sicriul furat. Dar bulgarii nu putură trece 
Dunărea, 

A doua zi, dis de dimineață, se răspândi ca fulge- 
rul prin toate mahalalele ştirea cea senzationala si un 
curent electric strabatu populatiunea. Pe dată miile de 
oameni — mai ales femei — porniră în cete către Deal, 
La un moment poliţia a trebuit să intervie spre a linişti 
şi a împrăştia poporul. I s'au dat fâgădueli solemne ca 
Sfântul va fi readus la Mitropolie, 

Există o legendă în populaţia bucureşteană că, atunci 
când Sfântul — pentru cuvinte tainice — nu vrea să fie 
ridicat la sfestanii aducătoare de ploaie „sau altele, 
se lasă greu. Și atunci nici o putere omenească nu-l 
poate urni din loc. — Mirarea era, prin urmare, cum de 
s'a lăsat Sfântul să fie ridicat si nu s'a lăsat greu. 

Bulgarii, furând pe Sfântul, au pornit în goană ca 
să-l treacă Dunărea la Rusciuk, însă la Călugăreni au 
avut o pana la motor. Acolo i-au găsit călăreții germani 
expediati în urma furilor. 

Cu o mare pompă, înconjurat de cavaleriști din cor- 
pul Ulanilor Mortei, Sfântul Dumitru a fost reintegrat în 
Mitropolie, în mijlocul unei populații de ţărani si de târ- 
goveti cari steteau ingenuchiati pe drumul cortegiului. 

Bucuria a fost mare în sânul poporului, iar credin- 
ciosii spuneau : 

— S'a lăsat greu Sfântul si daia n'au putut bul- 
garii să-l ducă mai departe. 

Fără a fi bigoi, poporul român are sentimentul reli- 
gios, mai degraba un sentiment mistic si credința în su- 
pranatural. Femeile—ca pretutindeni în lume, de altfel— 
sunt cele mai credincioase, 

" Din toate vexatiunile îndurate dela ocupant, două 
au fost acelea care au impresionat mai puternic popu- 


www.dacoromanica.ro 


— 170 — 


latia bucureșteană: ridicarea clopotelor dela biserici sf 
furarea Sfantului Dumitru. Toate relelalte apăsări au 
trecut aproape nebägate în seama, pe când cele doua 
atingeri aduse sentimentului religios, au ridicat populaţia. 
Și cu toate acestea clericii nu au decât un ascendent 
foarte mărginit asupra poporului din vechiul regat. Acest 
fenomen se datorește, în mare parte la doua motive: 
întâiul este acela ca clerul Superior a fost din vremuri 
tradiționale, strein de neam, când slav, când grec; al 
doilea motiv că membrii acestei clase n'au avut pregă- 
tirea morală şi culturală a clerului din alte tari. 

Proverbul: «Sa faci ce zice popa, dar nu ce face: 
popa», este născut din deosebirea pe care poporul o face 
între religie şi slujitorii ei. 

Dar mai presus de toate celelalte consideratiuni, 
. sentimentul mistic al poporului român e datorit nestiintei : 
în preot nu crede fiindcă ’! cunoaște, în religie crede 
fiindcă este necunoscutul. 


www.dacoromanica.ro 


Căderea guvernului Brätianu 


După prăbuşirea Rusiei și a Ukrainei, armata rusă 
din Moldova se destramă. In Bucureşti aflăm că în multe 
puncte ale frontului, românii au fost siliți să tragă în 
ruși spre a nu compromite apărarea. Soldaţii ruși pără- 
sesc tranșeele, vând armele, arestează ori ucid ofițerii 
și constitue sovietele, Astfel întreaga graniță este apă- 
rată acum numai de români. 

La lași se întrevede acum problema cea arzătoare : 
capitulăm şi încheiem pacea, ori rezistăm cu desperare. 

Misiunea militară franceză în cap cu Generalul Ber- 
thelot precum și celelate misiuni propun rezistență până 
în capăt, în asa zisul triunghiu al mortei. Se pretinde 
că aceasta ar fi şi părerea Reginei. 

D-l Brătianu cere părerea militarilor. Militarii din 
Consiliul de războiu opinează că rezistența e cu nepu- 
tinta. 

Generalul Averescu, consultat personal, e de acelasi 
avis, D-sa spune ca rezistenta in triunghiul mortei nu ar 
putea tine decât un timp foarte scurt si s’ar sfarsi, pe 
de o parte cu distrugerea definitiva a armatei române, 
pe de altă parte cu punerea României la discretia vräj- 
masului, 

D-l lon Bratianu se dă de partea acestei păreri. In 
urmă şi regele se rostește că rezistență nu poate fi. Mi- 
siunile militare streine hotărâsc să plece, 

www.dacoromanica.ro 


— 172 — 


La Bucureşti sîntem în curent cu toate acestea. Opi- 
nia publică, — chiar si cei mai hotărâți patrioți — e 
de părere, cum că armata română nu trebue jerifită 
fara folos. D-l Take lonescu — partizanul împotrivirei 
în triunghiul mortei — este dezaprobat. De altfel d-sa, 
— e privit în unele cercuri — ca un om preocupat mai 
mult sa nu perdem sprijinul aliaților. 

Evenimentele ce au urmat au dovedit, cu prisosinta, 
ce mare gregala s’ar fi făcut dacă rezistența în triunghiul 
mortei ar fi fost hotărâtă. Aliaţii ar fi primit prin aceasta 
jertfă, un ajutor mediocru, însă armata română ar fi fost 
desființată si tara întreagă ocupată cu armele si inge~ 
nunchiată. 

Având încă o armată România a putut, în Octom- 
bre 1918 să rupă tratatul de pace şi să declare războiu 
Germaniei. A putut, prin urmare să redevie beligerantă 
şi să figureze după aceea ia Congresul de pace, Și tot 
mulțumită armatei sale a putut respinge invazia lui Bela 
Kun si menţine Ardealul. 

Care ar fi astăzi starea României, dacă la 1918 n'am 
mai fi avut nici un soldat si dacă ermatele roşii ne-ar 
fi scos din Ardeal și ar fi ocupat Bucureștii? 

Caderea cabinetului Brătianu este așteptată din zi în 
zi, din ceas în ceas. Germanofilii din Bucureşti răspân- 
desc zvonul că va veni un guvern Averescu, însă că 
acesta nu poate fi decât un guvern de scurtă vreme. Un 
guvern conservator se va impune în curând. 

Germanofilii nuanța Carp sînt dezorientati. Cu toate 
silintele ce şi-au dat n'au putut dezorganiza partidul 
D-lui Marghiloman, aşa că nici Germanii nu mai pun un 
prea mare pret pe ei. Se afirmă ca D-l Carp este o de- 
ceptie. Germanii ar fi spus ca nu e nimic de făcut cu 
D-sa căci e incapatinat și nu e om de guvern. 

Știrile cele mai variate circulă şi se înoesc, de mai 
multe ori pe zi, dar ştirea cea mai acreditată este că 


www.dacoromanica.ro 


— 173 — 


vom avea un guvern în frunte cu Generalul Averescu. 
Misiunea acestui guvern ar fi să încheie pacea. 

Marghilomanistii se întrunesc si se agită febril. Când 
capătă convingerea cum că, în adevăr guvernul îl va lua 
Generalul Averescu, încep să spumege. Se aud atacuri 
violente la adresa regelui și se pronunță ameninţări. Mar- 
ghilomanistii, cari se deosebeau de carpişti mai ales pe 
punctul acesta, isi pierd sângele rece si trec la atacuri 
furibunde. Dar totuși sînt unii care speră. 

In sfârșit vestea cea mare sosește, toate speranţele 
sînt inselate, conservatorii nu sînt chemați la guvern. 

Fierbere mare în taberele conservatoare. Guvernul 
Brătianu a demisionat și a venit un guvern Averescu. 

Circulă tot felul de liste de fantezie fiindcă lista a- 
devărată a ministerului nu este cunoscută oficial. 

Se vorbește mai întâiu despre o listă cu d-nii Ave- 
rescu, general Culcer, C. Argentoianu, Mișu Seulescu, 
Luca Niculescu, Bădărău, Fotin Enescu, Matei Canta- 
cuzino. 

A doua zi lista este modificată. In locul d-lui Luca 
Niculescu figurează d. Luca Elefterescu, apoi d. Orleanu 
d. Mișu dela Londra și alţii. 

Peste alte două zile se cunoaște lista adevărată. 

E zarvă mare. Germanofilii strigă pretutindeni că 
asta nu poate să fie, că este un minister takist deghizat, 
că aceiași oameni cari au făcut războiul se perpetuiază, 
că guvernul Averescu va fi de scurtă durată și vor veni 
iarăși liberalii. | 

Miniștrii cei noui încep să vie în București. Apoi 
vin și oarecare delegați precum d. Mitilineu. 

Se hotäreste o întrevedere la Focșani între generalul 
Averescu și germani. Din partidul d-lui Carp sunt trimiși 
la fata locului d-nii Virgil Arion și Nenitescu spre a 
afla ce se petrece. Cum află despre această trimitere, d. 


www.dacoromanica.ro 


= | PA 


Marghiloman stärue ca și d. Costică Arion să se ducă. 
Dar le-a fost drumul de geaba la toți. 

D-l Virgil Arion s'a plâns la întoarcere că d. Miti- 
lineu le-a întors spatele și n'a vrut să le dea nici im- 
portanță nici informatiuni. 

Asupra condiţiilor păcii circulă multe zvonuri ; acuma 
se agită mai ales zvonul că d. Al. Marghiloman ar fi 
declarat că, dacă i se dă puterea, va obţine condițiuni 
cu mult mai bune pentru tara. 

Mă întâlnesc cu unul dintre fruntașii marghilomaniști 
care 'mi spune: 

— Vin dela Marghiloman; Marghiloman mi-a a- 
firmat cum că Contele Czernin i-a făgăduit că dacă 
vine el la guvern... România va dobândi condiţii incom- 
parabil mai bune. 

Multi oameni de bună credință sunt clatinati și do- 
resc venirea d-lui Marghiloman pentru ca tara să scape 
mai usor. 

In public circulă condițiile păcei care sunt foarte rele. 

D. Carp, pe cine-l întâlnește, îl asigură că Dobrogea 
nu e perdută pentru noi, că d-sa are făgădueli formale 
cum că nu va fi dată bulgarilor. Dar marghilomaniștii 
perorează pretutindeni, făcând atmosferă împotriva mini- 
sterului Averescu pe tema că d. Marghiloman ar obține 
o pace mai bună. 

Tratativele urmează la Buftea. E greu să pot! afla 
ce se petrece acolo. Se strecoară totuși câte o veste, 
Intre "altele se afirmă că generalul Averescu primește cu 
intenţie toate condițiile ori cât de aspre ale inamicului, 
pentru ca tratatul nostru de pace să slujească apoi drept 
argument Antantei. 

Se spune câ delegaţii germani, văzând culanta dele- 
gatilor români, i-ar fi întrebat de ce nu se împotrivesc 
căci poate ar dobândi condiții mai bune în unele chestii. 

Generalul Averescu pleacă dela Buftea cu condiţiile 


www.dacoromanica.ro 


— 175 — 


dusmanului spre a le aräta Regelui. Zilele pe care le 
lipsește generalul Averescu sunt mortale, De câte cinci ori 
pe zi se schimbă știrile; ba condiţiile germane au fost 
primite, ba au fost respinse, ba rezistența a fost hotärita, 
ba armata română va trece în Ukraina. 

De odata cineva aduce știrea pozitivă că condițiile 
germane au fost respinse și că mareșalul Mackensen a 
luat ofensiva. In cercurile conservatoare germanofile sunt 
tipete mari. 

— Auziti nebunie! Se distruge si Moldova! Armata 
română va pieri toată! Trebue încheiată pacea cu orice pret! 

Pe seară vestea se schimbă, condiţiile germane au 
fost primite. Generalul Averescu rămâne la guvern! 

Tipetele protestatoare reîncep! Condiţiile păcii sunt 
dezastroase! Este peste putinţa ca România să primească 
o asemenea pace! De ce n'a fost chemat Marghiloman, 
căci ar obține o pace cu mult mai favorabilă? 

In sfârșit vin alte vești: Generalul Averescu și-a 
declinat misiunea! Contele Czernin a fost invitat de Re- 
gele Ferdinand ca sa aibă o întâlnire pe graniţă. 

In cercurile carpiste se lucrează in mod febril ca 
să se obtie detronarea Regelui. 


www.dacoromanica.ro 


Vin conservatorii 


Situaţia începe să devie inai lămurită. Conservatorii 
marghilomanisti, care atacau cu violență tratatul de pace 
pe care Var fi încheiat generalul Averescu, de când se 
apropie de putere, se domolesc. 

Incep încercările de apropiere între carpisti si mar- 
ghilomaniști, cari erau în răceală de un an și mai bine. 

In adevăr, din culisele ambelor partide a străbătut 
cum că în vremurile când se pregătea marea ofensivă 
dela Mărășești și când germanofilii erau siguri de victoria 
germanilor, au început tratative între d-nii Carp și Mar- 
ghiloman pentru ca să ia imediat puterea și să formeze 
regența. 

Nu mai încăpea îndoială că Mackensen va trece Si- 
retul, va lua Iașii, va goni pe rege sau îl va prinde, în 
sfârșit era sigură «Unirea Pricipatelor» dupa cum se ex- 
primau germanofilii. Unirea Principatelor era luarea Mol- 
dovei de către dușman. 

Negresit detronarea Regelui provoca o regență. D1 
Marghiloman se duse la Călinești în județul Prahova, 
unde locuia d. Carp, spre a discuta asupra unei apropieri 
și uniri precum și asupra alcătuirei regenței. 

Cât timp trăise Titu Maiorescu, d. Marghiloman 
stiuse să reziste d-lui Carp, însă moartea fostului prim 
ministru îl zdruncină; de aceea începu să încline către o 
împăcăciune cu d. Carp. 


www.dacoromanica.ro 


— 177 — 


Intrevederea dela Călinești nu dete nici un rezultat; 
apropierea între cele două tabere nu se făcu. 

Una din cauze fu și formarea regenței. 

Carpiștii voiau o regență compusă din d-nii Carp, 
Lupu Costache si D. Nenitescu. In cercurile d-lui Mar- 
ghiloman ştirea produse îurtună. 

Gheorghe Știrbey, auzind despre această listă, a 
exclamat : 

— Asta nu se poate, e ridicol! 

Marghilomanistii au răspuns regenței carpiste pro- 
punând o altă listă compusă din d-nii: Carp, Teodor 
Rosetti și Al. Marghiloman, iar prim ministru d-nul 
Costică Arion. 

Alianța sau împăcarea n'a putut reuși atunci cu toate 
că si germanii stăruiau mult ca să reușească. Unii din 
îruntașii ocupanților spuneau că nu e nimic de făcut cu 
d. Carp care e prea încăpățânat. 

Este drept că la prinzurile d-lui Marghiloman, car 
pistii nu veneau. La un prînz dat în onoarea Guverna- 
torului Tulf von Tscheppe, au fost invitați d-nii Stere, 
Verzea, Mehedinţi etc. și... d. Nenitescu. Relaţiile nu 
erau, pe vremea aceea, cu totul stricate. 

In sfârșit vin știri precise dela lași că d. Marghilo- 
man va fi însărcinat cu formarea ministerului. 

După 24 de ore știrea se confirmă, d. Marghiloman 
e chemat la Iasi. 

Intors în București începe lucrarea pentru formarea 
listei ministeriale. 

Pe trotuar se spune că d. Marghiloman a fost la d. 
Nenitescu și i-a propus un portofoliu, dar în cercurile 
d-lui Marghiloman știrea se desminte. Este exact, însă, 
că se fac mari sfortäri spre a se ajunge la împăcarea 
celor două nuanțe germanofile. 

In sfârșit ministerul este compus. Compoziţia lui 


Sub ocupaţia duşmanului 12 


www.dacoromanica.ro 


— 178 — 


provoacä mari nemultumiri in partid, mai cu seama nu- 
mirea d-lui Garofild la domenii e viu criticată, 

Carpiștii consideră ministerul ca fiind foarte slab și 
de puțină durată. Ministerul este compus din d-nii Mar- 
gh loman, D. Dobrescu, Meisner, C. Arion, Generalul 
Harjeu, Ghica Comănești, Mehedinţi, Garoflid și Mișu 
Seulescu. Domnii Meisner și Matache Dobrescu sunt 
considerați ca miniștri foarte slabi, iar neintrarea în gu- 
vern a d-lui Grigore Cantacuzino e comentată în di- 
verse feluri. 

Carpistii atacă guvernul prin cercurile restrânse, iar 
«Gazeta Bucureștilor», ziarul administraţiei germane, se 
face ecoul acestor atacuri. 

D Marghiloman face să reapară «Steagul». 


ED 


www.dacoromanica.ro 


Discufarea frafatului de pace 


Indatä ce a fost constituit guvernul Marghiloman 
sosesc şi delegaţii Centralilor pentru discutarea tratatu- 
lui de pace. Aceștia suni: D-I Kühlman din partea Ger- 
maniei, d-l Czernin din partea Austro-Ungariei, un delegat 
turc şi unul bulgar. 

Cei doi diplomaţi ai Puterilor Centrale petrec bine, 
în cabinetul particular al unui restaurant, cu lăutari si 
în tovărăşia unei cunoscute actrițe dela un teatru de o- 
perete. D. Kiihlman este fericitul muritor care se bucură 
de favorurile eroinei. 

Gurile rele pretind că contele Czernin, care cunoa- 
şte Bucureștiul, ştie cum să-l încurce pe colegul dela 
Berlin. 

Dezbaterile asupra tratatului de pace încep. Unii 
naivi cred că d. Marghiloman, va putea dobândi condi- 
tiuni favorabile. Agenti ai guvernului răspândesc cu in- 
tentie, soptind când la urechia unuia când a celuilalt, 
cum că Dobrogea e salvată, că munții nu ni se vor lua, 
că vom scăpa ieftin numai cu pagube materiale daca... 
vom fi cuminţi. 

Se constată că membrii comisiunilor germane sunt 
incomparabili superiori a Jor noștri. Ai noştri cunosc 
chestiile superficial pe când germanii, toti oameni de spe- 
cialitate, oameni cu studii si practică îndelungată, ne joacă 
pe degete. 


www.dacoromanica.ro 


— 180 — 


Evident, d. Marghiloman cere să se facă reductiuni 
asupra condițiilor primitive, cere atât ca ministru Român cât 
şi spre a-și consolida situatiunea. In adevar Nemţii îi a- 
corda oarecare usuräri asupra liniei de graniță, fapt cu 
care se mândrește mereu în dezbaterile din presă și din 
parlament. In realitate tractatul obținut este tot atât de 
odios ca şi cel cerut d-lui general Averescu. 

In privința Dobrogei ştirile variază. 

D.| Carp întâlneşte pe d-rul Bardescu si îi spune: 

— Intelegeti ce va spun: Dobrogea nu o pierdem! 

D-l Carp primise dela germani asigurări formale că 
nu ni se va lua Dobrogea. 

In fine se afla şi regimul la care va fi supusă a- 
ceasta provincie : Bulgarii vor primi Cadrilaterul şi o li- 
nie din vechea Dobroge până la 12 kilometri departe de 
calea ferată ocupată în condominium de cele 4 Puteri 
aliate. Bulgarii stăpâni de partea cealaltă, iar României 
i se vor face înlesniri economice. 

Intregul tractat de pace este îngrozitor. 

Departe de a ne abate acest tratat ne revoltă. Toţi 
simțim că este o operă moartă. 

In timpul cât se discuta tratatul acesta s'au înregis- 
trat câteva cuvinte de spirit ale d-lui C. Arion ministrul 
de externe. 

Se ştie ca bulgarii furase pe Sf. Dumitru dela Mi- 
tropolie, după cum comisese multe jafuri mai ales pe 
malul L)unarei. D. Arion a cerut să se facă o anchetă 
de germani și de alți delegați ai unor Puteri neutre care 
să constate furturile comise în paguba populației civile. 
Dar delegatul bulgar se opuse spunând: 

— Poporul bulgar este un popor onest, el nu poate 
îi banuit de hoţii. 

~- Nu vorbesc de popor, dar poate că unii soldați 
s’au dedat la acte violente. 


www.dacoromanica.ro 


— 181 — 


— Nici atât, răspunse din nou bulgarul, soldații 
bulgari nu sunt hoți. 

Atunci d. Arion, cu zâmbetul, său dulceag: 

— Saint Demetre n'est pas de votre opinion, Ex- 
cellence. 

(Sfântul Dumitru nu este de părerea D-voastră, ex- 
celenta). 

Alta dată, d. Arion vorbea cu d. Kithlman despre 
nouile victorii repurtate atunci de austriaci în contra ita-. 
lienilor, dar cu ajutorul germanilor. D. Kiihlman zise la 
un moment: 

— Nu-i nimic de spus. Austriacii au victorii fru- 
moase. 

— In adevăr, răspunse d, Arion, de câte ori bat 
germanii, Austriacii repurtează victorii. 

In sfârşit tractatul de pace este iscalit si rămâne a 
fi rectificat de parlament. 

lata un incident cu ocazia transcrierei tractatului: 

Tractatul original a fos litografiat, dar, printr’un ac- 
cident, cea dintâiu piatră pe care a fost gravat s'a spart. 

Un ziarist care se afla de fata, când faptul a fost 
raportat d-lui Marghiloman, a spus: 

— Nu ma mira ca s’a spart piatra daca conditiile 
sunt atât de grele. 

Nu intra în cadrul acestei lucrări ca să reproduc 
tractatul de pace cu toate amdnuntirile lui; acest tractat e 
cunoscut. Voiu spune aci numai că atât a fost de sal- 
batec si de nedrept în cât a izbutit să pună pe toata 
lumea din tara de acord împotriva lui. Am pierdut Do- 
brogea, o parte din munți cu toate trecătoarele strategice, 
am pierdut independența economică, pierdeam Dunărea, 
pierdeam o mare parte din păduri, pierdeam o imensă 
cantitate de vite. 

Si totuși nici germanii, nici ungurii şi nici austriacii 
nu sunt mulțumiți. In Reichstag se ridică voci conserva- 


www.dacoromanica.ro 


— 182 — 


toare care ne atacă si cere guvernului să nu crute Ro- 
mânia ci să i se ia si despăgubiri băneşti. Voci la fel 
se aud și la Viena si la Buda-Pesta. 

Bulgarii nu sunt nici ei mulțumiți cu tratatul fiindcă 
nu li se acordă întreaga Dobroge. 

La Berlin d-l Kühlman e aspru criticat fiindcă s'a lă- 
sat a fi jucat de contele Czernin. Germanii constată ca 
delegatul lor a fost o jucărie în mâinele delegatului aus- 
triac al cărui talent diplomatic este foarte discutat. Din 
cauza acestei înfrângeri d-l Kühlman îşi pierde în cu- 
rând locul printr'un vot al parlamentului. 

In convorbirile particulare cu noii devotați ai săi, 
Petre Carp se arata incignat împotriva germanilor care 
— spune d-sa — l’au tras pe sfoară. Deşi iau dat fa- 
gădueli formale că nu vom pierde Dobrogea și nici o 
palmă de pământ în munți, tratatul ne deposedeaza de 
toate trecătorile şi de cele mai frumoase păduri. 


* 
* * 


Nu s'a schimbat din biata noastră tara nimic. 

Aceleaşi obiceiuri, aceleaşi ticälosii, aceiaşi vânători 
de slujbe, de mandate pentru Camera şi Senat, aceiași 
transfugi ca în toate vremurile dinainte. 

Intâlnesc pe strada oameni, cari tot timpul ocărâse 
pe germani si pe susţinătorii lor si cari acum aleargă 
să se pună bine cu noul regim. 

Un fost magistrat dintr'un oraş din Oltenia, care 
tuna si fulgera în contra nemților, care făcea paradă de 
cel mai cald patriotism, se vâră în sufletul puternicilor 
zilei spre a fi primit candidat de deputat. 

Guvernul Marghiloman, însă, nu se Ducură de o 
sănătate de fier, dovadă e faptul că este obligat să re- 
cheme la prefectura poliției pe d. Tigara-Samurcas, să 
lase în funcțiune administraţia comunală cu consiliul nu- 


www.dacoromanica.ro 


— 183 — 


mit de germani, să lase pe d. maior Raceanu la prefec- 
tura de Ilfov, etc. In teritoriul ocupat germanii nu dau 
guvernului Marghiloman mână liberă. 

Vechii marghilomanisti tuna împotriva numirei d-lui 
Garoflid la domenii sub cuvânt că a fost liberal. D. dr. 
Bardescu, refuză locul de director general al serviciului 
sanitar, dar numirea d-lui dr. Slatineanu provoacă alte 
supărări. 

Tentativele de împăcare cu carpistii continuă, dar 
nu dau rezultat. Precum am spus, d. Nenitescu, văzând. 
cum S'au întors lucrurile, este partizanul împăcărei. 

Actele de apostasie se produc ca și înainte. 

Oameni cari au fost în comitetul Ligei Naţionale 
luptând pentru intrarea în războiu, publică în ziare scri- 
sori prin care se declară partizanii marelui bărbat de 
Stat Marghiloman, cel care va salva tara primejduita de 
alții. Candidaţii pentru locurile din Parlament nu se mai 
numără, este o prostituție politică care îngrețoșează, 

D. Marghiloman hotărăşte sa acorde câteva locuri 
‘ în parlament carpistilor şi câteva d-lui Stere. Locurile a- 
cordate carpiştilor sunt: d. Carp la Cameră în Vasluiu, 
d. Nenitescu la Cameră in Prahova şi d. Virgil Arion 
la Camera în Ilfov. 

D-lui Stere, 3 locuri in Bucuresti — Stere, Patras- 
canu și Teodorescu, — 1 loc la laşi d-lui Stere şi 1 
loc d-lui Simionescu Râmniceanu la Putna. 

Se discută ca să se dea un loc și d-lui Bădărău 
la laşi. 

Multi partizani improvizati ai d-lui Stere apar pe 
scenă. D. Stere începe să aibă partizani fiindcă în unele 
cercuri se spune cum ca va fi şeful viitorului partid li- 
beral. Dar d. Marghiloman nu mai dă nici un loc în 
altă parte. 

D, Carp refuză să candideze la Vasluiu, 

La Ploesti un vechiu liberal, d. Agraru este numit 


www.dacoromanica.ro 


— 184 — 


președinte al comisiei comunale în locul d-lui Mişu, iar 
fostul ministru de razboiu în cabinetul Brătianu, d. ge- 
neral lancovescu primește să candideze la Vâlcea sus- 
inut de guvern. 

In partidul liberal se accentuiazä defectiunile. Până 
acum a fost părăsit de d-nii C. larca, Pompiliu loani- 
tescu, C. Stere, Patrășcanu, Stefan Meitani, etc. Se mai 
vorbeşte şi de plecarea din partid a d-lui Orleanu și a 
altora. 

Soarele care răsare are în totd’auna mai multi a- 
doratori decât cel care apune. 


www.dacoromanica.ro 


Campania electorală 


Marghilomaniştii se pregătesc pentru campania elec- 
torală, iar carpiştii iau poziție pentru ca să nu lase gu- 
vernul Marghiloman să trăiască. 

Afige mari anunță apariția «Renaşterei», «Organ at 
gruparei carpiste», sub directiunea d lor D. Nenitescu, Vir- 
gil Arion $i Paul Teodoru. 

Ziua apariţiei este fixată, dar ziarul nu apare. Se 
amână ziua apariției dar nici de data aceasta gazeta nu 
ese. Atunci se caută motivele. 

Cautând, se afla că programul noului ziar cuprin- 
dea și punctul schimbărei Dinastiei. 

Trimitand programul la aprobarea Comandanturei, 
acesta s'a declarat necompetinte de a rezolva un caz 
atât de delicat. Şi programul a fost trimis la Berlin. 

Apoi au mai mijlocit şi neînțelegeri, între d-nii Ne- 
nitescu și Arion. In sfârşit aprobarea dela Berlin a venit. 

Dar ziarul n’a mai apărut în calitate de „organ ab 
grupului carpist“ ci ca organ personal al d-lui Neni- 
tescu. Ceilalți doi directori au dispărut de pe afiș, desi 
d. Paul Teodoru a rămas în cei mai buni termeni cu 
d. Nenitescu. 

Carpiştii încep înțepăturile în contra cabinetului 
Marghiloman prin ziarul „Renașterea“ secondat de «Ga- 
zeta Bucurestilor». «Lumina» dă câte o mână de ajutor 
d-lui Marghiloman. 


www.dacoromanica.ro 


— 186 — 


Alegerile generale se apropie. Recrutorii de candi- 
dati sunt neobositi, se fac propuneri în dreapta şi în 
stânga. Sunt mulți cari solicită să fie aleși dar sunt și 
mulți cari declină oferta. 

In ultimul moment, d. Virgil Arion este sacrificat la 
ilfov si în locul d-sale este ales d. Carp. 

Alegerile s'au facut după vechiul şi bunul sistem 
al umpluturei. O echipă de vre-o 200 sergenti de oraș 
deghizați au cutreerat localurile de vot si au umplut 
urnele. 

Două inovatiuni dela aceste alegeri. 

Intâiu, d. Pik Ferekidi, şeful electoral al culoarei 
de galben trebuind să plece la Buzău pentru perioada 
electorală fiindcă era candidat acolo, a delegat șefia co- 
loarei d-lui lzigara Samurcaş prefectul poliției Capitalei.“ 

Intr’o întrunire publică prezidată de un domn avo- 
cat M. P. i s'a oferit d-lui prefect al poliţiei şefia cu- 
loarei, iar d. prefect luând cuvântul, a rostit un discurs 
în care a spus că primeşte șefia cu care este onorat si 
că-și va îndeplini mandatul cu zel și activitate, 

A doua inovatiune curioasă a fost ca de data a- 
ceasta, au votat în colegiul al 2-lea de lifov mai multi 
alegători decât erau înscrişi pe lista. 

In adevâr, capul listei, d. Stoian, a avut peste 5000 
voturi, candidații independenți au întrunit câte 1000 de 
voturi, ceva mai mult sau ceva mai puțin, iar voturi a- 
nulate au fost peste 3500 care reprezentau cel putin 
vre-0 700, 800 de votanti; iar pe lista erau vre-o 7000 
de alegatori. 

Daca ținem seama că pe orice lista sunt cel putin 
20 la sută morți, mutaţi din București, înscrişi de mai 
multe ori în deosebite strade pe unde s'au mutat, dacă 
mai ținem seama câ mortalitatea a fost ca niciodată atât 
de mare în Capitală, sub ocupatiune, dacă luăm în con- 
sideratiune că măcar 10 la sută din alegători s’ar fi ab- 

www.dacoromanica.ro 


— 187 — 


ținut de la vot, iar în Moldova vor fi fost refugiaţi o 
bună parte, insfârsit, dacă nu uităm că eram în timp de 
războiu şi ca o mare parte din alegătorii colegiului al 
2-lea erau mobilizați, ajungem la concluzia ca în Bucu— 
reşti nu puteau fi prezenți, din cei 7000 înscriși, decât 
cel mult 3000 alegători, din care parte s'au abținut. Si 
cu toate acestea au votat, cel putin 6500, adică mai 
mult decât de două ori alegatorii prezenți. 

In Ilfov si în multe alte oraşe, carpistii au avut lista 
lor separată cu d-nii P. Carp, V. Arion, Nenitescu, Paul 
Teodoru, Gr. Golescu, Barnovski- Vasiliu, etc. 


es 


www.dacoromanica.ro 


Diverse stiri 


Raceala intre carpisti sid. Marghiloman creste. Car- 
piştii nemulțumiți că nu li s'a acordat un numar mai 
mare de scaune în parlament, se hotărăsc ca să nu par- 
ticipe la lucrările acestuia. In realitate grupul carpist 
se reduce la d-nii P. Carp și D. Nenitescu. 

D. Beldiman pleaca în Germania spre a conduce 
campania antimarghilomanistă în ziare. Si în adevar in- 
fluenta d-sale se resimte căci în ziarele germane apar 
articole prin care d. Marghiloman este atacat. 

Plecarea d-lui Take lonescu este un nou motiv de 
suspiciune. In «Renașterea» d. Marghiloman este atacat 
fiindcă a lăsat pe d. Take Ionescu să plece în străină- 
tate. D. Marghiloman este acuzat că joaca joc îndoit 
voind sa se puie bine şi cu eventualii învingători de 
mâine. 

Printre parlamentarii guvernamentali este mare fier- 
bere împotriva regelui. Prin cluburi circulă zvonul sta- 
ruitor cum ca, cel mult în 15 zile, regele va fi detronat. 

Tot felul de proecte circulă: darea in judecata a 
miniştrilor cari au facut războiul, luarea instituţiilor fi- 
nanciare din mâinile liberalilor, suspendarea inamovibili- 
tăței magistraturei, etc. 

D. Marghiloman face să se răspândească multe zvo- 
nuri favorabile pentru guvernarea d-sale; de pildă: 
Că imediat după ratificarea păcei, Capitala va fi eva- 


www.dacoromanica.ro 


— 189 — 


cuată de germani, că germanii se vor retrage în Olte- 
nia, că, în ori ce caz, la Bucureşti nu vor rămâne decât 
biurourile civile. Etc. 

Pe de altă parte circulă zvonul că, d. Marghiloman 
ar fi cerut germanilor un număr de 40.000 jandarmi 
care să rămână în tara până la pacea generală. Aceasta 
pentru menținerea ordinei la ţară, mai ales că sătenii 
sunt porniţi pe răscoală. S'a spus că Mareșalul Macken- 
sen ar fi primit, însă cu condiţia ca termenul de angajare 
al jandarmilor să fie pe 3 ani, iar jandarmul plătit cu 
200 lei lunar. 

In tractatul de pace se ştie că era stipulat că în 
tara vor rămâne 6 diviziuni dușmane. 

* 
* * 

Cu ocaziunea alegerilor s'au împărțit în Bucuresti 
niște manifeste prin care alegătorii erau îndemnați să nu 
se ducă la vot. Aceste manifeste au dat mult de lucru 
poliției românești ca şi poliției germane. In sfârşit, după 
multe cercetări si perchizitii, se afla că manifestele au 
fost răspândite din casa d-lui Dimancea, fost deputat li- 
beral. Administrația germană, deși pacea era încheiată, 
pofteşte pe d-nii Emil Petrescu şi Dimancea sa pără- 
sească tara. Ceea ce se și întâmpla. 

* 
* * 

Prin unele cercuri se vorbeşte ca fiul d-lui Carp, 
venind din Moldova și aflând că colonelul Sturdza, cum- 
natul său, se află în casa părintească s'a instalat in 
altă casă refuzând ca să meargă la tatal sau. Conul 
Petrache întâlnindu-şi fiul si observându-i că de ce nu vine 
acasă, acesta îi răspunse: 

— Nu vin atât timp cât trădătorul acela va fi acolo. 

D. Carp nu ştia că ginerele sau dezertase, că insti- 


www.dacoromanica.ro 


— 190 — 


gase o răscoală a armatei si îşi ucisese sofeurul care 
n’a vrut să ’| urmeze şi că, pentru toate aceste fusese 
osândit la moarte. Acesta îi spusese numai ca a fost 
făcut prizonier fapt pentru care în Moldova fusese csândit. 
Cândaflă tot adevărul, Conul Petrache se duse acasă si 
pofti pe ginerele său ca să plece imediat in Germania, 

Camerele s'au deschis si ministerul a fost remaniat. 
Intrarea d-lui Mitilineu la justiție este criticată. Marghi- 
lomanistii spun că d. Mitilineu este un om al Palatului, 
si de păreri antantist. Se spune că e impus de Sus (?) şi 
că va lua Internele. In urma opoziţiei ce întâmpină a- 
ceasta idee, d. Mitilineu ia justiţia care trebuia să revie 
d-lui Mitescu. 

Faptul că d. Mitescu era prea nou în partid a pro- 
vocat alte nemulțumiri şi critici și astfel d-sa rămase 
fără portofoliu. 

Curierii încep să aducă noutăți din laşi. Fugarii în- 
cep să se reîntoarcă. Toţi cei cari vin din laşi sunt 
grași şi sănătoşi, cei din Bucuresti cari au trait sub 
călcâiul stăpânirei dușmanului, sunt imbatraniti, slabiti, 
bolnavi. 

Deosebirea între libertate şi robie, 


www.dacoromanica.ro 


Germanii operează mereu 


Toată lumea credea că după încheierea păcei, ma- 
car de formă, măcar de ochii lumei, germanii au să-și 
modereze apucăturile hräparete. De geaba. 

După atâtea rechizitiuni au dat o nouă Ordonanţă 
prin care interziceau intrebuintarea servetelor si a fete- 
lor de mese de pânză prin restaurante si a cearsafuri- 
lor prin hotele. Hârtia apăru prin birturi. 

Fapt demn de observat este acesta: de și germanii 
au oprit serviciul cu şervete și fete de mese de pânză 
si au impus ca să fie înlocuite cu altele de hârtie, dânșii 
nu s'au atins de pânzăria nici unui restaurant. 

Incă de atunci au fost doua bânueli: întâia ca un 
neamt Oarecare avea, spre desfacere un mare stok de 
servete de hârtie asupra cărora putea să câștige multe 
parale. Și administrația germană i-a înleznit această a- 
facere rentabilă, 

A doua, ca unii birtași chiar au staruit la Coman- 
dantură ca sa aducă aceasta Ordonanţă spre a face eco- 
nomie de spălat. 

In general germanii aveau mare nevoe de pânză, 
administrația lor punea sula în coasta Primariei ca să 
rechizitioneze pânza ori unde o va găsi şi să le o predea. 

Dar primăria se opunea invocând lipsa acestei mării 
de pe piață, iar germanii scotoceau, găseau şi aduceau 


www.dacoromanica.ro 


— 192 — 


pe negustori la Primărie. Aceasta a plătit chiar peste 60 
lei metrul de pânză. 

Primăria, văzând ca este încărcată peste măsură, 
a întrunit o comisiune de preţuire, cu ajutorul căreea a 
pus, până la un punct, friu speculei, 

Prevăzând, pe semne, plecarea lor din tara, ger- 
manii au început să acapareze toate alimentele, 

Au dat o Ordonanţă pentru strângerea ultimelor re- 
zerve de grâne dela bietii țărani. 

In cele d'intâi luni ale ocupatiunei ţăranii au primit 
bine administrația germana. Fiindcă germanii, urmând 
politica tuturor cuceritorilor, au încercat să-și atragă 
simpatiile populației de jos. 

In anul d’intâiu taranii au fost apăraţi, dar, bine 
înțeles, cu scop. Li s'a dat voie să facă transporturi cu 
prețuri mari, li s'a lăsat o parte din grine, au avut voie 
să-şi vândă mărfurile cu prețuri urcate, De aceea mai 
toți țăranii cari veneau cu marfa lor la Bucureşti, au 
câştigat multe parale. 

Pe vremea aceea n'am văzut nici un cal țărănesc 
slab. Ma miram cum, pe vreme de razboi puteau avea 
țâranii asfel de cai graşi şi frumoşi. A fost destul 6 
luni de administrație germană pentru ca să nu mai cu- 
nosti caii taranesti. Pentru ruşinea noastră trebue să 
spun acest lucru, Acest amanunt ilustrează incapacitatea 
administratiilor noastre. 

Dar în anul al doilea s'a schimbat politica. 

Germanii încețură să apese pe tarani, sa le ia grâ- 
nele, sa le ia pânza, sa le ia vitele, Cu încetul ţăranii 
se Schimbara si ei şi vazura că duşmanul tarei este și 


duşmanul lor. 


www.dacoromanica.ro 


Scumpetea vielii 


Deodată se simţi că traiul se scumpeste de neîn- 
chipuit. 

Pe lângă tot ce lua administrația germană pentru 
întreținerea armatelor de ocupaţie si a personalului diver- 
selor cancelarii, începură numeroasele trimiteri în patrie. 
Pe de o parte trimitea Comandamentul trenuri încărcate 
cu alimente, pe de altă parte fiecare soldat avea drep- 
tul să trimită câte o lădiță de 5 kilograme cu tot ce 
gasea. Vreo doi fabricanți de asemenea cutii de brad 
au facut averi, 

Am aflat că 20 de districte germane erau hränite 
cu alimente trimise din România. 

Mai întâiu peştele dispăru cu desăvârşire. De unde 
în anul precedent toată vara sa găsit în pieţe pește 
proaspăt — crap, biban, lin, caracuda, ştiucă — cu 1 leu 
si 50 kilogramul, de multe ori cegă și saläu cu 2 lei 
50 sau 3 lei 50, în 1918 peștele a fost scos cu desă- 
vârşire din consumatie. 

Zarzavaturile au suferit urcări scandaloase. Deși 
anul a fost ploios și cultura foarte întinsă, — deoarece 
germanii obligase populaţia ca să cultive toate locurile 
virane, grădinile, curţile etc., totuşi urcarea a fost de 
400 si 500 la sută fata de anul precedent. 

in 1917 cartofii trufanda au fost 50 bani kilogra- 
mul iar furnitura de iarnă cu 25 bani. In 1918 trufan- 


Sub ocupaţia dușmanului, 


www.dacoromanica.ro 18 


— 194 — 


daua a fost 4 şi 5 lei, toată vara prețul nu a căzut mai 
jos de 2 lei, iar pentru iarnă aprovizionările s'au făcut 
cu 2 lei 50 si cu 3 lei. 

Celelate zarzavaturi în aceias proporţie. Fasolea 
verde dela 7 lei până la 2.50 cea de proastă calitate, 
fasolea uscată 7 lei si cea mai rea 4 şi 5 lei. Mazare 
boabe 3 lei şi rareori s'a scoborât până la 2. Ciuper- 
cile 8 lei kilogramul. Porumbul crud trei la un leu, 50 
de bari unul sau chiar un leu. Păttăgelile vinete n’au 
căzut, întreaga vară, sub un leu bucata. Spanacul 3 lei 
50, 3 lei sau, câteodată 2 lei 50 kilogramul, 

Fructele s'au menținut la prețuri scandaloase. Stru- 
gurii cari au fost de un belșug nemai pomenit, strugurii 
cari se vindeau la toate răspântijle, în piață, pe stradă 
cu cosurile, la bacanii, la cârciume, în mii şi mii de 
gherete, maghernite şi alte adăposturi, n'au fost mai 
ieftini de 3 lei kilogramul, | 

Preţurile erau între 6 si 4 lei şi încă precupetul iti 
declara ca-ti face mare hatâr de-ti vinde. Musteriul n’a- 
vea voie nici să guste, nici să atingă marfa. 

— La rând! cui îi place! aceasta era lozinca. 

Toţi precupetii au facut parale, unii au făcut mici 
averi multamita, întâiu preţurilor fabuloase şi al doilea 
lăcomiei mari a unei mari parti a populaţiei care şi-ar fi 
dat mai de grabă cămașa decât să nu mănânce zilnic din 
toate bunätatile. 

Păsările s'au vândut cu preţuri îndoite dela înce- 
putul primăverei. 

Perechea de pui mici ‘cat pumnul, 14 lei, fata de 
7 şi 5 in 1917. Bobocii de rata 20 ori 25 lei fata de. 
12 şi 14. Găinile câte 15 lei una. Un cocog 20, 25 
lei, etc. 

Zahărul, care s'a urcat până la 32 lei kilogramul, 
a scăzut pe vară până la 9 lei tosul şi 12 lei cubicul. 

Ouăle s'au menţinut tot mereu scumpe, — minimum 


www.dacoromanica.ro 


— 195 — 


50 bani bucata si obicinuit 70 de bani — din cauzä cà 
germanii adunau toate ouăle dela țărani și le trimiteau 
în patrie. Fiecare casă țărănească era obligată să dea 
un număr de ouă pe săptămână; dacă n'avea găini sau 
nu-i Ouau, trebuia să cumpere dela vecini și să împli- 
nească lipsa. Iertare nu era. 

Intr'un an în care prunele au fost ca o minune de 
multe, ocupația germană a contribuit ca în București 
prețul sa nu fie mai mic de 3 lei kilo. Toate ‘prunele 
au fost facute marmelada. 


www.dacoromanica.ro 


Măsuri administrative bune 


Ca buni administrativi germani au luat câteva mă- 
suri excelente, 

Intâiu au obligat pe toți locuitorii ca să-și mă- 
ture, să ude și să curäte de zăpadă trotuarele. 

Al doilea au îndatorat pe toată lumea să semene 
legume pe toate locurile virane, în curțile mai mari 
şi prin grădini. 

Al treilea au arătat că se pot câştiga averi trans- 
formând o bună parte din fructe în marmeladă. 

Al patrulea au tras foloase din multe lucruri pe 
cari noi, în nestiinta noastră le despretuim; de pildă 
au adunat castanele sälbatice dala castanii de pe 
Bulevarde spre a le întrebuința în industriile lor. 

Al cincilea, au interzis să se mănânce cartofi prea 
noui, puii, viteii si miei prea tineri, demonstrând cât 
am câștiga dacă am lăsa ca toate aceste produse ale 
naturei să ajungă la maturitate. 

Şi încă alte multe măsuri bune. 

Din toate acestea, noi n'am păstrat nimic. 

In ziua de 24 lanuarie 1918 s'a făcut o demons- 
tratie de către elevii si elevele din școli. Cei mai in- 
drazneti au ieșit pe stradă cu cocarde tricolore pe 
piept. Imediat unii şcolari au fost arestați. 


www.dacoromanica.ro 


— 197 — 


Douä domnisoare de 15—16 ani au fost arestate 
şi aduse in fata unui sub ofițer poliţist. Acesta va- 
zându-le frumusele s'a dedat la glume şi Je-a oferit 
țigarete. 

Bine înțeles au fost liberate dupe ce au explicat 


că ziua de 24 Ianuarie este o sărbătoare nationala- 
română. 


www.dacoromanica.ro 


Viaţa se scumpeste mereu 


Cancanuri Politice 


Deschiderea graniței dinspre Moldova este un noir 
motiv de scumpete a traiului. 

Pe de o parte venind oameni din Moldova si po- 
vestind ce scumpete este la Iaşi, speculantii din Bu- 
curești au rămas rusinati văzând cât de inapoiati sunt. 
Si imediat au început să se puie la nivel. 

Apoi s'a încins un nou soiu de speculă. Fiindcă 
la lași lipseau cu totul unele märfuri manufacturate 
iar în București se mai găseau, domni de bună socie- 
tate, cocote de marcă şi alții au venit, au cumpărat la 
Bucureşti și au revândut la lași cu prețuri înzecite. 

Se citează numele unui domn, cunoscut în Bucu= 
resti și cu mare avere, cara a câștigat 20.000 lei dela 
un Singur transport de ciorapi. 

Campania în contra d-lui Marghiloman se inas— 
preste. Carpistii îl atacă si pe față si în mod surd. 
D. Marghiloman e acuzat că joacă joc dublu cu apli- 
carea tratatului de pace si cu darea în judecată a Mi- 
nisterului Brătianu. 

D-l Al. A. Beldiman conduce campania in Ger- 
mania, în parlament și în presă Contele Reventlow 
unul din șefii conservâtorilor, este nemulțumit cu tra- 
tatul de pace încheiat cu România care a fost tratată 
prea blând, spune d-sa. 


www.dacoromanica.ro 


— 199 — 


Contele Czernin a căzut dela putere în urma scri- 
soarei pe care Impăratul Carol al Austriei a trimis-o 
prințului Bonaparte, scrisoare citită de d. Clemenceau 
în parlament. Relaţiile între Berlin și. Viena se răcesc 
$i mai mult. Baraca Puterilor centrale, începe sa pariie. 


Unii bulgari veniți în treacăt în România declară 
că Bulgaria nu va lupta decât până la sfârșitul lui 


Septembrie. Dacă până atunci nu se închee pacea, 
Bulgaria depune armele. 

Evenimentele întâmplate peste 4 luni au confir- 
mat această prevestira. 

In București ofițerii germani din cei de sus con- 
firmă cum că d. Marghiloman nu e om de cuvânt. Da- 
rea în judecată a miniștrilor liberali este o farsa, trac- 
tatul de pace —in ceea ce privește amnistia și drep- 
turile evreilor — nu’l aplică, „plecarea în străinătate a 
d-lui Take Ionescu a înlesnit-o, în sfârșit, în trenul mi- 
nisterial, cu care vine d. Marghiloman în Bucureşti, 
se strecoară, sub masca de agenți secreti, unii agenți 
liberali care transportă la București manifeste și alte 
instrucțiuni ale șefului partidului liberal. 

„Incepe să se vorbească foarte serios despre o 
Schimbare de guvern. D. C. Arion este desemnat ca 
sef al viitorului minister. 

In București urmărim cu mare atentiune progresul 
englezilor în luptele ofensive de pe Yser și dela Ypres. 
Una din ocupatiunile favorite este cumpărarea ,,fron- 
tului“ harta săptămânală ce vine din Germania și pe 
care este notafä situația actuală a beligerantilor. 

Ne mai înveselesc Comunicatele franceze și engleze 
din Gazette des Ardennes care vine în Bucureşti. Din 
aceste Comunicate vedem că germanii nu merg atât de 
bine precum relatează Comunicatele lor pe care tre- 
bue să le inghitim zilnic. 


www.dacoromanica.ro 


— 200 — 


Ofițerii austriaci sunt pesimisti si spun că Austro— 
Ungaria nu poate lupta mai departe decât luna Oc- 
tombrie. Animozitatea între aceştia si germani crește, 
Germanii spun despre Austro-Ungari că sunt incapa- 
bili şi că au fost o sarcină pentru Germania; Austro- 
Ungarii spun despre germani că sunt brutali și hra- 
pareti. 

Baraca pârâie. 


ae 


www.dacoromanica.ro 


Ofensiva germană pe Somme 


Puterile Intelegerei având nevoie de un mare to- 
magiu spre a putea transporta cât mai repede trupele 
americane în Europa, au rechizitionat vasele olandeze. 
Această faptă indarjeste lumea politică din Germania. 

O mare ofensivă desperată este pusă la cale.. 

Ofiterimea gerinană din Bucuresti anunță ofensiva 
aceasta ca trebuind să dea rezultate decisive. Aceștia 
spun că germanii au inventat un nou gaz asfixiant în 
potriva căruia va fi cu neputinţă aliaţilor să reziste. 

Acest gaz s’ar compune din 3 emisiuni: Intâia emi- 
siune îneacă și sileşte pe inamic să scoată măscile spre 
a putea respira. A doua emisiune otrăvește și nu e nici 
un mijloc de apărare. A treia emisiune produce o ceață 
foarte deasă pentru ca nici un ajutor să nu poată fi dat 
celor atinşi de întâile două emisiuni. 

Deşi bănuim că trebue să fie multă exagerare în 
această povestire, totuși ne temem. Si așteptăm cu în- 
grijorare aceasta mare ofensivă. 

Ea se produce insfarsit si seamănă cu o lovitură 
de măciucă. Dela primul atac liniile engleze sunt răs- 
turnate si numai în trei zile de lupte formidabile ger- 
manii câștiga 60 kilometri de teren în adâncime. Prada 
de război este considerabilă. 

Suntem zdrobiți. — Toate speranțele noastre se 
prabusesc. 


www.dacoromanica.ro 


— 202 — 


Cu toată victoria germană, germanofilii nu prea în- 
drăzneau să-şi manifeste bucuria în public. Pacea dela 
București omorise partidul germanofil în România. 

* ’ * 

Cu încetul se resimte lipsa cărnei: Germanii si aus- 
tro-ungarii ridică tot ce găsesc şi trimit peste graniță. 
Zilnic trec turmele conduse de militari germani si tara 
e, treptat, secatuita. 

Peşte nu se mai dă de loc pentru consumatia po- 
pulatiei. Tot peștele se încarcă dela bălți direct in va- 
goane și se trimite în Germania. In tot timpul verii nu 
a fost peste în piață nici de trei ori. 

Ofensiva germană s'a oprit. Ca toate ofensivele ger- 
mane nici aceasta nu are viitor. Armata germană, după 
pierderi formidabile de oameni — la Bucureşti circulă că 
ar fi pierdut un milion de morţi și răniți — se opreşte 
spre a nu mai înainta de loc pe frontul acesta. 

In București se șoptește că germanii pregătesc o 
nouă surpriză aliaţilor. 


ED 


www.dacoromanica.ro 


Germanii inspiră femere 


In ziua d'intâiu a ocupației un tânăr prieten îmi 
spunea : 

— Am fost la Palat să văd cum instalează ger- 
manii gărzile. M’am speriat! Când a început ofițerul să 
strige comanda cu glas de stentor, gm început să tremur 
și am plecat d’acolo. Sunt teribili germanii ăștia! Cum 
era să ne batem cu ei? 

Bine înțeles că corpolenta, talia înaltă și vigoarea 
fizică a militarilor germani a făcut impresie; era ceva 
neobicinuit pentru populația noastră, deprinsă cu soldații 
români de talie mai scurtă. Dar era şi frica de moarte 
și chiar de arestare. 

Femei cari păreau a fi femei cum se cade au cedat 
de frică. Mie însumi mi-a spus o doamnă, roşie de in- 
dignare împotriva brutalitatei germane: 

— Germanii ăștia sunt nişte bandiți. Inchipuiti-va 
că am avut o reclamaţie de facut pentru un furt. Ofite- 
rul la care m'am adresat, s'a uitat la mine, mi-a citit 
petiția şi. mi-a spus ca să viu la el acasă seara la orele 
8. M'am dus, firește, ce era să fac? Acolo înţelegi ce 
mi-a propus pentru ca să-mi găsesc lucrurile. 

— Si dumneata ai cedat? 

— Păi nu-ți spuseiu: Ce era să fac? 

Mi-aduc aminte de ce-mi povestea cineva după tre- 


www.dacoromanica.ro 


— 204 — 


cerea bulgarilor în România. Regret că am uitat si nu- 
mele acestei persoane şi numele femeii de care va fi 
vorba acum. 

Când bulgarii au trecut Dunărea, pe lângă furturi 
s'au dedat la cea mai infamă îndeletnicire, au violentat 
la rând femei, fete și baeti de orice vârsta. Au intäm- 
pinat însă, la Roşiori sau la Zimnicea, o puternica îm- 
potrivire la o femee, o văduvă înaltă și foarte agreabila. 

In zadar s'au încercat s’o violenteze doi soldați bul- 
gari și unul turc. 

Femeia a luptat peste o jumătate de ceas cu ei. 
Văzând că va fi învinsă s'a ascuns sub un pat; de a- 
colo brutele au scos'o târând-o de păr și lovind’o cu pa- 
turile pustilor. Femeia sângerata si istovită, a avut totuși 
puterea să le scape din mână si să se ascundă în po- 
rumbiste unde n'a mai putut fi găsita. 

Când o femee vrea știe să reziste. 


www.dacoromanica.ro 


Darea în judecată a miniștrilor 
cabinefului Brătianu 


Camera d-lui Marghiloman este foarte dornică ca 
să dea în judecată pe miniştrii cabinetului Brătianu. 

Ca în mai toate actele noastre la noi, patimile po- 
litice și personale sunt ascunse în dosul marilor și nobi- 
lelor principii. Membri parlamentului, indignati de felul 
în care guvernul Brătianu a cârmuit tara si a dus-o la 
dezastru, voesc să facă operă de asanare morală. 

Dar se simte ca în dosul principiilor este acelaș poli- 
ticianism vechiu și putin respectabil care a pricinuit tärei 
atâtea nenorociri. 

In Bucureşti, impresionează rău știrea că în Reichsta- 
gul German, membrii autorizați au cerut ca guvernul 
Brătianu să fie dat în judecată. In unele ziare germane 
apar articole violente prin care se cere ca acei oameni 
politici cari au declarat răsboiul Austro-Ungariei, să fie 
scoși din viata publică și osânditi. Această intervenție, 
atât de nepolitică a dușmanului, indispune opinia publică 
din Capitală. 

Deși printre oamenii nepărtinitori sunt multi cari 
dezaprobă multe din actele guvernului Brătianu — mai 
ales fiind foarte aspru judecată reaua pregătire a räsbo- 
iului și surprinderea dela Turtucaia, amestecul poruncitor 
al dușmanului indispune. O dare în judecată motivată, 


www.dacoromanica.ro 


Politica noului guvern 
Marghiloman 


Situaţia politică este departe de a fi strălucită. D-1 
Marghiloman, care se întemeiase pe rivalitatea dintre 
Berlin și Viena, trebue să facă aceiași politică de basculă 
și în politica din năuntru. 

Partizanii d-sale din parlament sunt foarte mult por- 
niti împotriva Regelui si a liberalilor. Dacă n’ar depinde 
de cât de majoritatea parlamentarilot, Regele ar fi fost 
detronat în cele d’intai zile ale întrunirei parlamentului. 

La București ne așteptăm din zi în zi ca știrea 
schimbărei de pe tron să ne vie. 

Lupta în potriva liberalilor este, însă, dusă, cu mai 
mult realism. In cercurile guvernamentale se vorbește de 
o serie de măsuri precuri: schimbarea legei Bäncei Na- 
tionale, luarea Creditelor dela liberali, desfiinţarea ina- 
movibilitätei magistraturei etc. In sfârșit este vorba ca 
liberalii să fie deposedati de toată puterea lor politică 
cu care au tiranizat ţara atâtea decenii. 

Dar în sânul partidului dela cârmă izbucnesc nein~ 
telegeri. D. Mișu Seulescu ministrul de finanțe nu îm- 
partaseste acest întreg program. 

Asupra dărei în judecată a foștilor miniștri liberali 
şi conservatori, toată lumea în partid este de acord. 

In București votul Camerei pentru darea în judecată 


www.dacoromanica.ro 


— 208 — 


a foștilor miniștri, este dezaprobat din cauză că era im- 
pus dela Berlin. 

Numai darea în judecată a d-lui Al. Constantinescu 
nu nemultumeste pe nimeni. 

D. Al. Constantinescu, dat în Judecată cu cel mai 
mare număr de voturi, nu este apărat nici chiar de liberali. 

Foarte multi liberali spun: <« Oameni ca ăsta au făcut 
mult rău partidului». 

Totuși se spune că d. Marghiloman nu este definitiv 
hotărât ca să urmărească acțiunea. D-sa șovăie. 

Unii spun: Marghiloman, ca un bun alergător în 
curse, joacă castigätor pe partidul său și plasat pe par- 
tidul liberal. 


www.dacoromanica.ro 


Anchefa contra miniştrilor liberali 


Sub presiunea Berlinului, pe de o parte, în fata pa- 
Siunei majoritatei parlamentare pe de alta, guvernul ho- 
târăște a se arata energic. Arestarile încep. 

Cel dintâiu arestat este d. Al. Constantinescu. 

In Bucuresti se petrece un fenomen ciudat: pe când 
opinia publica pare a îi mulțumită de această arestare, 
unii liberali sunt furioși. Dar nu sunt furioși fiindca a 
fost lovit d. Constantinescu, ci de contrariu. Aceşti libe- 
rali sunt nemulţumiţi fiindca d. Marghiloman a avut ne- 
dibäcia de a face un martir din d. Constantinescu si de 
a’l impune în viitorul guvern liberal. 

Capetele de acuzare împotriva acestui domn, potri- 
vit cu moravurile färei sunt copilăreşti. Intr'o tara mai 
severă, un ministru nu s’ar fi scoborit nici o data la 
micimi ca acelea ce se impută ministrului liberal, dar la 
noi lumea este indulgenta. D. Constantinescu este depus 
dar ancheta nu poate descoperi lucruri mari. Se simte ca 
este o farsă, 

Se spune că d. Constantinescu ar fi avut chiar şi un 
cuvânt de spirit în fata Comisiunei de anchetă. Fiind în- 
trebat ce profesiune are, ar fi răspuns: 

— Fost si viitor ministru. 

Astfel d. Marghiloman a jucat o frumoasă farsă d-lui 
Brătianu: in loc de a ridica si impune pe un brâtienist, 
a impus pe d. Al. Constantinescu. 


Sub ocupaţia dusmanului 14 


www.dacoromanica.ro 


— 210 — 


Celelalte arestäri de functionari si oameni de a doua 
mână, n'a mai avut nici o importanţa. Prelungirea an- 
chetei si instrucției a lăsat sa se vada teama pe care o 
are guvernul de a supăra prea tare pe liberali. 

După cum am supus: a fost o farsa. 

Unii amici ai d-lui Marghiloman explică în mai multe 
feluri politica şefului lor. Faţă de liberali spun că darea 
în judecată a miniștrilor cabinetului Brătianu este impusă 
de germani; fafa de cealalta lume darea în judecată este 
explicată ca 9 măsură de ordin moral spre a se pedepsi 
nişte vinovați cari au dus ţara la prapastie, Marele pu- 
blic nu prea e pasionat de chestie, iar cei cari știu citi 
în jocul politicianilor văd că nu e lucru serios în această 
afacere. 

Prin cluburi circulă veștile venite dela lași. Se vor- 
beste despre suspendarea inamovibiiitaței membrilor Cur- 
tei de Casaţie, despre modificarea creditelor, despre 
modificarea legei Bancei Nationale etc. etc. 

In toate aceste măsuri publicul nu vede decât ten- 
dinta de a se tăia dm puterea partidului liberal. Parla- 
mentul ales sub ocupatiune nu inspiră încredere. 


lee] | [ea] 


www.dacoromanica.ro 


Mizeria populatiunei 


Lipsa de alimente începe să fie simțită serios. Mai 
ales la tara. 

Cazurile de pelagră se produc şi se înmulțesc. Sunt 
mulți pelagroși chiar pe la marginele orașului. 

Bolnavii de pelagră sunt internaţi și prin spitalele 
centrale. La Spitalul Colțea doctorul german Doernsdorf 
examinând pe un pelagros, spune fata de medici și per- 
sonalul de serviciu: 

— Trebue să se ia urgente măsuri pentru apărarea 
acestei populaţii. Căci într'altfel va pieri în întregime. 

Administrația noastră trebue să înțeleagă cum că 
trebue să înceteze cu ridicarea alimentelor dacă nu vrea 
să se producă foametea aci». 

De altfel nemulțumirea în contra administrației ger- 
mane și a guvernului german crește și e manifestată în 
multe împrejurări, chiar de către germani. 

Un agricutor din Pomerania s'a întâlnit în tren cu 
un mare proprietar al nostru, cu d. Christodorescu dela 
Teleorman. Din una în alta au vorbit despre agricultură. 

— La noi, spunea Pomeranianul, nu avem pământul 
bogat al dumneavoastră. Cum e de muncitor poporul 
nostru, am fi foarte bogați dacă am avea un astiel de 
pământ. 

intrebat asupra stărei populatiunei din patrie, ger- 
manul a spus: 


www.dacoromanica.ro 


— 212 — 


— Stam foarte rau. In adevăr am auzit că se trans- 
portă mari cantităţi de alimente din România pentru 
Germania dar pe la noi nu se vede nimic. Totul se duce 
în Prusia și mai ales la Berlin. De restul tärei guvernul 
nu se îngrijește. 

Germanii de pe la etape, puzderia de ofițeri din 
administrație, fac afaceri pe picior mare. Chiar și soldații 
și jandarmii puși să păzească șoselele, raspântiile și in— 
trările în orașe se dedau la spoliatiuni. 

De Paște este interzisă aducerea mieilor în Bucu— 
resti. Sub cuvânt că miei să fie lăsați să crească, mau 
putut fi aduși. D'abia câţiva rari privilegiați, cei cari au: 
dat bacșișuri precum și acei sau mai bine zis «acelea» 
care aveau 0 protecţie ofitereascä au putut mânca miel 
la Paște. Restul populaţiei a făcut särbatorile cu fasole 
destul de scumpă și aceea. 

Câţiva țărani sau precupeti au încercat să strecoare 
miei, unii au venit de afară cu câte o jumătate de miel, 
dar nimeni n'a putut trece. Peste 250 de miei tăiați au 
fost confiscati de germani la barierile orașului și trimiși 
cazinourilor ofiteresti. 

Mai târziu ies cartofii din recolta nouă cu 4 lei 
chilogramul, însă, după o scurtă apariţie de trei zile, 
dispar de pe piață. Unii spun că germanii fac cu cartofii 
ca și cu mieii, nu admit ca să fie consumatf, mai înainte 
de a fi crescut bine. Alţii afirmă că germanii confiscă 
cartofii pentru cazinourile lor. 


AY 


www.dacoromanica.ro 


Tractatul de pace: Zvonuri de 
criză ministerială 


—# 


Se vorbește iarăși de criza ministerială si de re- 
maniere. | 

Tractatul de pace dela Bucuresti a nemultumit 
pe toată lumea. Nici chiar unii miniștri nu pot ascunde 
că germanii au pierdut în România ultimele simpatii 
ce aveau. 

In cercurile politice din București se anunță re- 
tragerea din guvern a d-lui Mișu Seulescu. Apoi se 
vorbește iarăși de remaniere mai largă, se spune ca 
d. Mitescu va intra în guvern, că d. Tigara-Samur- 
cas va lua portofoliul instructiunei publice si că d. 
Arion va deveni prim-ministru. 

Deputaţii guvernamentali veniți de la lași, dau ca 
foarte probabilă, o schimbare de guvern în cel mult 
trei zile. Situația d-lui Marghiloman a devenit ,,inte- 
nabilă“. 

Intâlgesc pe d. Mişu Seulescu și'l întreb dacă, în 
adevăr, a demisionat. Dar îmi răspunde în doui peri. 

D-sa recunoaşte că tractatul d2 pace impus de 
germani este odios. 

D. Seulescu, îmi povesiește: 

— Am vorbit cu maiorul... — numele îmi scapă 
— care e politaiu la Craiova. E un Pomeranian foarte 
cum se cade. l-am spus: germanii aveau prilejul să-și 


www.dacoromanica.ro 


id 


creeze simpatii in România, dacă ne-ar fi acordat o 
pace bună. Acum însă, și cei din urmă români cari 
aveau simpatii pentru germani, trebue să fie contra lor. 

Maiorul mi-a răspuns că politica are multe se- 
crete și că nu se putea face altfel. 

Carpiştii atacă pe d. Seulescu. Un fruntaș carpist 
îmi spune: „Seulescu a dovedit că nu are energie. O 
să plece din guvern fiindcă n'a vrut să aprobe ma- 
surile împotriva cetätuilor economice ale liberalilor. 
Când ești la guvern, trebue să ai curagiul de a voi 
şi de a lucra. Când iei o măsură trebuie s’o executi 
Tara să şovăi. 

Germanii, în adevăr, devin tot mereu mai odiosi. 
Tăerea pădurilor și luarea vitelor încep să enerveze 
si să exaspereze lumea. 

Se vorbeşte că d. ministru Ghica-Comänesti a 
protestat împotriva tratatului de pace spunând că n'a 
știut cum ca s'a dat ungurilor. cele mai frumoase pă- 
duri ale noastre. Circulă că toate pădurile, proprie- 
tatea d-sale personală, au trecut la inamic. D. Ghica 
ar fi fost hotărât că se retragă din guvern dar a fost 
oprit de d. Marghiloman. 

Din cercurile guvernamentala se pun în circulație 
multe zvonuri menite să destepte speranțe in ţară. Se 
afirmă că d. Marghiloman a izbutit să obtie reîntoar- 
cerea Dobrogei si mare parte din munți. Se afirmă 
chiar că dela ministerul de finanţe s'au dat ordine ca 
să se numească vameși la vechile puncte de graniţă. 

In guvern armonia nu este deplină. Intre d-nii C. 
Arion si Simion Mehedinţi au izbucnit frecäturi. Se 
spun multe. 


ae 


www.dacoromanica.ro 


Manifestele din aeroplane 


— 


A doua ofensivă germană începe în spre Sois- 
sons. Armatele germane, printr'unul din acele atacuri 
îmbrâncite a căror specialitate o au, împing armatele 
franceze si, în câteva zile ajung până la Marna. 

In Bucuresti deprimarea este mare. Incepem să 
avem viziunea unui dezas:ru pentru aliați. Armatele 
inamice au ajuns la Compiegne, mai spre răsărit 
strâng Reims-ul de aproape, un tun cu tragere lungă, 
bate Parisul dela 100 kilometri. 

Se pare că este o fantasmagorie. Unde are sa 
se oprească puterea Germaniei ? 

In București, se înțelege, nu pătrund decât știrile 
din izvor german. Aceste ştiri spun că Parisul va că- 
dea în curînd, că germanii vor lua în câteva săptă- 
mani Calais, si că legătura între Franța și Anglia va 
fi tăiată prin Marea Nordului. 

Pe de altă parte circulă şi versiuni din celălalt 
câmp, insa toate acestea sunt necontrolate. 

Se vorbește cu stăruință de un mare aeroplan 
american prevăzut cu turele și mitraliera care ar face 
minuni și ar avea misiunea da a bombarda Berlinul. 
Fotografia acestui aeroplan este tăiată dintr'un ziar 
italian — se zice — si circulă din mână în mână. 

Intr'o zi se răspândește vestea cum că un aero- 


www.dacoromanica.ro 


— 216 — 


plan român sau francez a aruncat manifeste asupra 
Bucureștiului. In aceste manifeste se spunea cum că 
Bucureştenii să aibă răbdare căci aliații vor ajunge 
în curînd dela Salonic. 

Bine înțeles omul sau oamenii cari au văzut şi 
citit aceste manifeste nu se găsesc, însă persoane de 
toată buna credință, susțin ca alte persoane cunos- 
cute și de încredere le-au afirmat că au avut un ma- 
nifest căzut pe calea Griviței și l-au citit. 

Stiri de felul acesteea au circulat în timp de doi 
ani fără întrerupere. 

In cercurile politice stărue știrea că d. Marghi- 
loman întâmpină mari greutăți din cauză că n'a exe- 
cutat încă două îndatoriri ale tratatului de pace: în- 
cetätenirea evreilor si amnistia. Mai ales chestia am- 
nistiei irită opinia publică si produce ferbere prin 
sate. Proprietarii veniți de pe la moșii spun că tä- 
ranii întorși de pe frontul din Moldova sunt revol- 
tati; dânșii spun că, dacă dezertorii vor fi amnistiati 
nu vor mai merge la concentrare când vor fi che- 
mati a doua oară. 

Soldaţii demobilizati încep să sosească. Curiozi- 
tatea publicului e mare văzând iarăși uniformele ro- 
mânești. După câteva zile încep să se formeze gru- 
puri, pe piețe publicul înconjoară pa cei din nou so- 
siti, se aud urale si se fac manifestatiuni. 

Comandantura germană se vede nevoită a da o 
Ordonanţă prin care interzice îngrămădirile, mani- 
festatiile si insotirea în grupuri a soldaților români 
demobilizati. 


www.dacoromanica.ro 


Germanii si țăranii 


Am spus si în alt paragraf că politica germană a 
atins la începutul invaziunei, ca să protejeze pe țărani 
în contra propfietarilor si a clasei stăpânitoare în 
genere. Ca oricare cuceritor Germanul încerca să-şi 
ușureze dominația învrăjbind clasele. 

La început s'a arătat că pärtineste pe țărani 
de a căror ostilitate îi era frică: mai târziu, văzând 
că cea mai mare cantitate de alimente este concentrată 
în mâinile plugarilor a început să-i despoaie. 

Țăranii au fost jumuliti cu o staruinta sistematică 
care în curând i-a deznădăjduit. 

Sat după sat a fost jefuit fără nici o rușine. Dela 
grâne au trecut la cai, apoi la celelalie vite si la pa- 
sări, apoi la scoarța si la albituri. Făcut muritor de 
foame, țăranul a fost lăsat si gol dezbrăcat. I s'au 
luat cămăşile, ştergarele, toate podoabele din pereți, 
de pe paturi, de pe trup. 

In nici un sat n'a mai rămas cusătură mai de 
gust ori scoarță mai frumoasă, tot a fost ridicat si 
dus în Germania. 

Dacă astăzi o găină a ajuns 40 de lei și un cur- 
can 200, una din cauze este si jaful germanilor. In 
timpul verei treceau pe calea Victoriei căruțele încăr- 
cate cu colivii mari pline cu găini, gâște, rate si cur- 
cani. Mai ales găinele si gâstele au fost zvântate. 


www.dacoromanica.ro 


— 218 — 


In acelaș timp ordonantele interziceau täiatul 
găinilor outoare, iar la țară sătenii erau obligați să-și 
vândă toate ouăle Germanilor și pe pret derizoriu. 

Din toate aceste vexatiuni a izbucnit în toată tara 
o mare ură împotriva ocupanților. Deaceea, pe când 
la orașe toată lumea era pacinică si ascultătoare, la 
țară izbucneau foarte des actele de răzbunare, agre- 
siunile și multi soldaţi și jandarmi au fost omorâți. 

De multe ori am citit în «Gazeta Bucureștilor» că 
se acordau premii pentru prinderea sătenilor cari au 
ucis santinelele sau "jandarmii apăsători. 

lată un caz petrecu: în comuna Sagarcea din ju- 
detul Dolj. | 

In toiul iernei un jandarm german a obligat pe 
un sătean ca săiasă la o muncă silită. Săteanul a re- 
fuzat să se supună de oarece lucrul trebuia executat 
la o mare depărtare de sat. Jandarmul intrebuintan- 
du-si autoritatea sa, a fost brutal cu săteanul; acesta 
a scos un revolver și a ucis pe loc pe jandarm. 

Săteanul, în toiul unei ierne foarte aspre a dis- 
părut din sat, iar autoritatea militară germană a venit 
imediat la fata locului. 

Primarul si toți fruntasii satului au fost arestaţi 
pe loc. Li s'au luat la toţi viiele si tot ce aveau mai 
de pret în casă. Vitele au fost luate, de altfel dela toți 
săienii. Apoi casa omorâtorului a fost dărâmată dupa 


ce interiorul a fost jefuit de tot ce avea. Soldații 
germani au ras casa de pe fata pământului și fiecare 


cărămidă a fost pisată, pentru ca să nu mai rămâie 
urmă din ceeace a fost acolo odată. Apoi satul a fosi 
supus unei contributiuni de lei 20.000. 
Astfel de cazuri s'au mai întâmplat multe în tara, 
însă cu mare greuiate puteau fi cunoscute la București. 
Nenorocitii de țărani au suferit mult de p2 urma 
dușmanului. 


www.dacoromanica.ro 


— 219 — 


Istoria. ne spune că tot astfel s'au purtat si Austriacii 
când au ocupat Oltenia; în primii ani au umilit boerimea 
și înalta călugărime în folosul țăranilor, după aceea au 
căzut asupra populaţiei sărmane, au adus-o in sapă de 
lemn și au decimat-o. 

Țăranii au început să aibă simpatie pentru germani, 
fapt foarte dureros. Plugarii noștri făceau parale, vitele 
lor bine întreținute, din cauza severitätei administratiunei, 
făceau plăcere să le vezi; multi proprietari mi-au afirmat 
că țăranii de pe moșiile lor se bucurau de venirea inva- 
ziei. Norocul nostru a fost că această stare de lucruri 
n'a durat mult. 

Germanii, după ce au îngrășat pe țărani si vitele lor, 
au început despoierea. Vitele cele mai frumoase au fost 
luate. Apoi s'a încins o napraznica rechizitionare de vest- 
minte și pânzeturi taränesti. 

Țăranii, din deprindere ereditară, își îngropase tot ce 
mai aveau prin case: velinte, scoarte, stergare, pânzeturi 
în general. Le îngropase prin curți, prin cimitire, prin 
păduri, pe unde știau ei. 

O bucată de vreme nemţii nu le-au dat de urmă, 
dar a fost destul o singură delatiune pentru ca, după 
aceea să înceapă săpăturile și scotocelile peste tot locul. 

In scurtă vreme țăranii au rămas goi. 

Atât de dezbräcati au rămas sărmanii că, venind 
la oraş, nu-și mai vindeau păsările, untul, ouăle pe 
bani. Refuzau banii spunând că au și ei destul, dar 
cereau ,,zdrente“. 

Rufärie cât de veche, fuste cât da jerpelite, haine 
oricât de rup:e le primeau cu bucurie. Zile întregi 
umbla täranca cu găina în brațe, n’o vindea oricât 
i S'ar fi dat în bani, și n'o ceda decât pe o zdreantä 
oarecare. 

După vite și haine veni, în sfârșit, si rândul ulti- 
melor rezerve de grâne. 


www.dacoromanica.ro 


— 220 — 


Ordine severe fură date etapelor ca să se ridice 
de urgență tot ce se va găsi la țărani ca grâu, po- 
rumb, etc. și să nu li se lase decât un minimum de- 
rizoriu. 

O mare fierbere începu prin sate. Pe de o parte 
taranii nu mai voiau să iasă la muncă spunând că 
cu cât au de mâncare nu pot munci, pe de altă parte 
faptul că se vedeau despoiati cu desăvârșire, îi deznă- 
däjduia, Se ivi temerea unei răscoale agrare. Dar ger- 
manii țineau 6 divizii în România de teama vre-unei 
surprinderfi. 

Pe toată linia scumpetea se intetea. Intre anii 
1917 si 1918 nici o apropiere. Preţurile pa 1918 erau 
de 5—6 ori mai mari ca in 1917, iar lipsa incom- 
parabil mai însemnată. 


www.dacoromanica.ro 


Germanii merg rău 


— 


Situatiunea se strică pentru Germani. 

Chiar și aceia dintre ei care erau foarte optimişti, 
pierd acum curajul. Ei afirmă, fară înconjur, ca situația 
este -rea și că înfrângerea poate să vie. 

La o fereastra a Marelui Hotel de Boulevard este 
o hartă în relief cu un șnur indicator; doi soldați ger- 
mani examinează harta cu atenţie apoi pleacă foarte a- 
mărâți. Unul din ei da o tifla violentă hartei si spune 
celuilalt. 

— Uite unde am ajuns! 

Se observă semne și pregătiri de lichidare. 

Mai întâi a sosit o comisiune militară de la Berlin, 
spre a revizui ofiterimea cea numervasă, care in loc de 
a merge pe front unde e mare nevoie de ofițeri, stă la 
București pe trai bun. 
| Bucureștiul e considerat de Germani ca cel mai po- 
trivit loc de odihnă, de aceea multi ofițeri convalescenti 
sau obosiţi, în loc dea se duce în patrie, vin în Româ- 
nia, unde viata, cu toate lipsurile, tot e mai comoda ca 
in Germania. 

Comisia de revizuire, trimete câteva sute de ofițeri 
pe front. Zilnic vedem pe străzi birji pline cu bagaje şi 
înăuntru ofițeri şi soldați cu tot echipamentul. Tot ase- 
menea soldații în grupuri mici, incarcati cu pachete, ra- 
nita, pușcă, etc, merg încet și abatuti catre calea Gri- 
viței. Ordinul este ca plecările să nu se facă cu zgomot 


www.dacoromanica.ro 


— 222 — 


şi în coloane, ci numai individual. Soldaţii se adună în 
stația B. M. si chiar mai departe, iar îmbarcările şi ple- 
cările se fac numai noaptea, 

In locul bărbaţilor cari ocupă miile de funcții în di- 
versele autorități, au fost aduse din Germania câteva mii 
de femei. La unele hotele sunt reținute etagii întregi pen- 
tru ele. Pe străzi întâlnim acum numeroase femei blonde 
cele mai multe în costumul surorilor de caritate, Acestea 
sunt functionarele care înlocuesc pe bărbați. 

In acelaş timp autoritatile germane culeg alimentele 
pe capete şi le trimit în Germania. Fructele au fost strânse, 
mai ales prunele care au dat o recoltă imbelsugata. Sin- 
gurul îruct care e pe piață în mare cantitate e strugurele ; 
dar aceasta se datoreşte faptului, ca recolta a fost mi- 
nunată, apoi celuilalt fapt, că din struguri nu se poate 
face marmeladä. 

Struguri sunt multi dar sunt foarte scumpi; proprie- 
tarii vând pe loc cu prețuri urcate, nebunia castigu— 
lui a coprins pe toți cei cari au ceva de vândut. Numai cei 
cari nu au nimic de vândut, îndură scumpetea care crește 
mereu ca un val cotropitor. 

Situația militara a Germanilor înrăindu-se mereu, 
evacuarea României începe să fie întrevăzută ca o posi- 
bilitate, de aceea autoritätile avizează pe podgoreni, cum 
ca recolta de vin va fi ridicată mai "nainte de termenul 
fixat, 

Caderea Soissonului în mâinile francezilor, cât și 
marea victorie americana de la St. Mihiel descurajează 
complect pe Germani. lar printre Români provoacă en- 
tuziasm si speranţă. 

După aproape doi ani de necazuri, zilele bune se 


intrezäresc. 
ESS 


www.dacoromanica.ro 


Ofensiva 'vicforioasă a Franţei 


Incepe ofensiva victorioasă a generalului Foch. 

Intâile succese sunt citite cu curiozitate apoi intere- 
sul creşte cu cât victoriile aliaţilor sporesc. 

Inimile sunt încă strânse de îngrijorare și temere, 
cei patru ani de victorii germane neîntrerupte, pe cât și 
atmosfera pe care o fac ziarele din București prin pu- 
biicarea zilnică a ştirilor tendentioase, ne tin încă sub 
îndoială. Nu ne vine a crede că victoria definitivă se 
va produce prea repede. 

După câteva săptămâni de victorii neîntrerupte şi 
mai ales după reluarea Soissonului, speranța renaste a- 
proape deplină. Intelegem ca ofensiva aliaţilor nu va 
mai înceta pâna la ceznodamantul cel bun. 

Acelora cari îmi cer părerea asupra situaţiei mili- 
are, la spun: «Cred că ofensiva generalului Foch nu 
va mai înceta. Va fi o ofensivă permanentă până la 
sfârșit.» 

Scopul acestei ofensive este îndoit; asa îl văd eu. 
Antâiul scop este ca Germanii să fie ținuți neîncetat în 
acțiune şi să fie impedicati ca, prin zile de odihna, sa 
se poată reorganiza pentru ca să ia din nou ofensiva. 
Ofensiva generală a aliaţilor îi slăbeşte zilnic, iar pier~ 
derile lor de oameni, nu le pot înlocui. Cu aliaţii este 
altceva, Deşi pierderile lor sunt destul de mari, totuși 


www.dacoromanica.ro 


— 224 — 


fiindcă Americanii pot aduce câte 10.000 oameni pe zi, 
în locul unui om care cade, a doua zi vine altul în rân- 
duri. Germanii nu pot face acelaş lucru. Deci inferiori- 
tatea lor se accentuiază din zi în zi. 

Al doilea scop al ofensivei conjinue, este istovirea 
Germanilor din punctul de vedere al munițiilor. 

In adevăr, oricât de puternică este industria ger- 
mană, oricât de mare producția lor în munitiuni, oricât 
de perfecta organizația ce au, nu trebue sa uităm că 
nu este de cât industria unei singure ţări, obligată apoi 
ca să satisfacă si nevoile Turciei si nevoile Bulgariei. 
In fata stau formidabilele industrii ale Statelor-Unite, An- 
gliei, Franței, Italiei si Japoniei. Chiar dacă aliații ar con- 
suma zilnic de două ori, de trei ori mai multe munitiuni, 
tot Germania va fi istovită cea dintâiu. Ofensiva zilnică 
şi permanentă pe întregul front occidental, o sileste, în 
defensivă, să ardă enorme cantități de cartușe. Fatal va 
trebui sa cada. 

Dupa doua luni de infrangeri zilnice si fara nici un 
succes, Germanii din Bucuresti sunt foarte descurajati. 
S’au dus figurile lor joviale și victorioase de pana a- 
cum, le-a pierit fantosia şi privirea dominatoare cu care 
apăreau în public. Acum se strecoară cam sfioși pe 
străzi, prin localurile de consumatie fețele lor sunt triste. 

In câteva vitrine sunt expuse hărți reliefate a fron- 
tului occidental iar un snur îndică înaintările diverselor 
armate. Acest şnur fusese instituit după victoriile ger- 
mane de pe Somme si dela Soissons. 

De două luni snurul trebue să faca mereu paşi îna- 
poi, dar îi face în sila. Niciodată, de când sunt învinși 
Germanii, snurul nu spune adevărul. In fata vitrinelor, 
lumea comentează şi râde. De multe ori se întâmplă 
scene violente. 

Spioni amestecați in public, urmăresc pe cei cari 
se dedau la manifestații ostile Germanilor şi-i denunță 


www.dacoromanica.ro 


— 225 — 


spre a fi arestați. Intr’o zi un licean făcând observații 
glumete asupra snurului, este pălmuit de către un sol- 
dat german, care, lovindu-l, repetă: 

— Ah ah! snur! șnur!... 

Limbile începând sa se deslege si Românii prinzând 
curaj, spionii sunt la lucru si multe arestări se fac, 

Curios e faptul că cei mai mulțumiți de înfrângerea 
Germanilor, sunt Austro-ungarii și Bulgarii. 

Știri rele pentru centrali vin de peste tot, de pe 
toate fronturile, din Italia, din Bulgaria, din Mesopota- 
mia, Turcii Sunt rău bătuți de Englezi, Bulgarii au su- 
ferit înfrângeri grave. In Italia, Austriacii au fost arun- 
cati peste Piave si numai ploile mari și revărsarea râului 
i-au scăpat de un mare dezastru. 


Sub ocupaţia dușmanului. Www.dacoromanica.ro 1» 


Căderea Bulgariei 


In timpul acesta vestile rele pentru Germani se pre- 
cipită. Chestia politică internă este lăsată pe planul al 
doilea, toată atenția încordată este concentrată în jurul 
luptelor din Apus. 

O ştire senzationalä apare în public dar nu este în- 
registrată de ziare. Se spune că în cercurile germane 
cele mai bune, circulă vestea cum ca Bulgarii au suferit 
o mare înfrângere în Macedonia. Au pierdut 40.000 de 
prizonieri, un mare material de războiu și au mai pier- 
dut cele mai puternice pozitiuni la flancul lor stâng. 

Sceptici asupra stirilor prea bune, după doi ani de 
ocupatiune şi de zilnice decepții, primim informaţia cu 
neîncredere. Dar vestea stărue, se dezvoltă, din mai 
multe izvoare este confirmată. In special un ziar elve- 
fian scris în limba germană se strecoară în mâinile noa- 
Stre. De astadata nu mai e chip de tagaduit. 

Bulgarii au suferit o mare înfrângere, au îost în- 
conjurafi în munți si acum fug în dezordine. 

Avem intuiţia că sfârşitul marei drame care se des- 
făşoară dela 1914 se apropie. 

O alta atmosferă și o altă înfăţişare are Capitala. 
Ocupantii sunt abatuti. Bulgarii sunt consternati și nici 
ei nu mai tăgăduesc. Vorbesc însă de încheierea păcei, 
Spun că nu mai pot îndura hegemonia germană și că 


www.dacoromanica.ro 


— 227 — 


vor lăsa armele. Vine apoi vesiea căderei guvernului 
bulgar Radoslavoti si formärei cabinetului Malinoff. 

Toate speranțele au renăscut, 

Marile victorii ale aliaţilor pe frontul de vest si 
grelele înfrângeri ale Turcilor în Asia, aduce prăbuşirea 
Bulgariei. 

Bulgarii, cari stau în războiu de la 1912, cu o 
scurtă întrerupere, au ajuns la limita puterilor. De a- 
ceea să nu ne mire dacă "i vedem, surpându-se deodată. 

Ştirea căderei Bulgariei este ţinută ascunsă timp de 
două zile, dar adevărul trebuie spus. 

Ştirea provoacă in Bucureşti o fasufletire mare. 

Se observă printre Germani o mişcare extraordi- 
nară, dar şi o puternică îngrijorare. Trupe numeroase sunt 
puse în mișcare spre a fi trimise în Bulgaria; presa din 
Budapesta şi din Viena asigura câ Puterile Centrale vor 
trimite imediat forte militare indestulatoare pentru ca 
frontul balcanic să fie ținut. 

Trenurile militare încep să circule, de la Brăila se 
anunță că mai multe regimente austriace, cu muzica în 
frunte, au trecut prin oraș spre a fi îmbarcate pentru 
Bulgaria. A doua zi o telegramă din Viena vestea că 
forțele germano-austriace au si sosit la Sofia. Ştirea era 
neadevărată, 

După trei zile de fierbere în lumea germano-aus- 
triacă, de articole vehemente în ziarele din Berlin, Viena 
și Budapesta şi de ameninţări la adresa Bulgariei, si- 
tuatia se desinează. hegele Ferdinand abdică şi para- 
seste Bulgaria, prințul Boris e proclamat rege. 

Germanii, încep să se convingă ca pierd partida. 
Totul pârâe în jurul lor şi se destramă. 

Numeroasele femei aduse în Bucureşti spre a în- 
deplini servicii publice pleacă înapui în patrie. Şefii au- 
toritatilor instiinteazä functionarele române, de pe la au- 


www.dacoromanica.ro 


— 228 — 


toritätile st biurourile lor că, de la capul iunei sunt li- 
cenfiate. 

Se anunță că s'a dat Bulgarilor un termen de 15 
zile ca să părăsească România. In adevăr Bulgarii încep 
sa’si facă bagajele si să părăsească clădirile ce le ocupă. 

Intro bună dimineaţă constatăm ca firma si dra= 
pelul de pe balconul hotelului Capşa au dispărut. A 
doua zi Bulgarii dau jos firma poştei lor ce era atâr- 
nata pe balconul Clubului liberal. Operația se face pe 
la orele 12 din zi. O mare mulțime stationeaza pe piața 
Sărindarului ; printre aceștia se află mai multi ofițeri ger- 
mani cari fluera când drapelul si firma bulgară sunt 
scoborate. Animozitatea Germanilor în potriva Bulga- 
rilor nu mai cunoaşte margine, 

In acelaş timp, ca fulgerul se răspândește vestea 
că Austro-Ungaria a cerut un armistițiu separat de Ger- 
mania. Prăbuşirea începe. Acum suntem siguri cum că 
înfrângerea Puterilor Centrale nu mai poate întârzia. 

Germanii, prevăzând sfârşitul, încep sa adune, în 
grabă și pe capete tot ce mai pot transporta din Româ- 
nia. Soldaţii dau navala cu laditele lor de 5 kilograme 
spre a trimite alimente la familii. Aglomeratia e atât de 
mare în cât autoritatea militară este silita sa refuze là- 
ditele cu alimente, de oarece trenurile sunt necesare 
pentru transport numerosilor funcționari și a numero- 
sului material. 

Se descarcă febril lucrurile cu un interes mediocru 
Şi se încarcă materialul de valoare. Pe valea Prahovei 
stau munți de prune descărcate din 150 vagoane, de 
oarece vagoanele au acum alta destinație, 

Patria germană nu va mai mânca prunele române. 


www.dacoromanica.ro 


Se apropie sfarsiful 


Ziargle din Viena, Budapesta si Berlin încep să-și 
piardă cumpătul. Unele încep să atace pe Bulgari, altele 
tot stau dârje și vestesc că Centralii vor menţine, cu 
orice preţ, frontul oriental. Dar cererea de armistițiu a 
Austro-Ungariei zăpăcește complect. 

Ungurii, oameni foarte impresionabili și foarte ușori 
la panică, se aprind. In Camera din Budapesta contele 
Karoly pornește atacul în contra guvernului Wekerle; atacă 
pe Germani și cere ca Ungaria să lase armele și să 
treacă de partea Intelegerei. 

Pulberăria a luat foc pe toată linia. Exploziile se 
succedează. 

Cu toate silintele guvernului de a impune liniștea si 
menţinerea alianței cu Germania ca și unirea cu Austria. 
"Ungurii nu mai vor să asculte de nimic. Cabinetul cade 
și toți sorții sunt că .revolutia e aproape. 

Cererea adresată de către Austro-Ungaria președin- 
telui Wilson pentru acordarea unui armistițiu, este inso- 
tita de un rescript al Impăratului către popoarele sale 
prin care le acordă dreptul de a se rosti pentru federa- 
lizarea imperiului. 

Aceasta este garanția alăturată la cererea armistițiului. 

După căderea Bulgariei și a Austriei vine rândul 

www.dacoromanica.ro 


— 230 — 


Turciei. Guvernul tinerilor turci cade, iar în locul acestuia 
vine la cârmă un cabinet cunoscut pentru simpatiile sale 
filo-engleze, 

Germania singură rămâne în luptă la fel după cum 
la Waterloo bătrâna gardă a lui Napoleon, lupta încă 
întrun ultim careu, atunci când toată cea laltă ostire 
fusese împrăștiată. 

Dar rândul Germaniei e aproape. 

La București evacuarea e hotărâtă. Se dau termene 
foarte apropiate, se spune că, până într'o săptămână 
Germanii vor pleca. Multe case sunt părăsite, mai ales 
familiile numeroase germane și austro-ungare pleacă în 
grabă, pot spune că pleacă în fugă. 

Pe câmpul de luptă din Franţa și Belgia aliații 
merg din victorie în victorie. Telegramele lui Wolfbiiro 
nu mai pot ascunde adevărul. 

Armatele germane, bătute în Franţa si în Flandra, se 
retrag în grabă pe tot frontul. Germanii pierd toate pu- 
ternicile lor pozitiuni, pierd Ostanda în Belgia, pierd Sf. 
Quentin, pierd baza de submarine și, de teamă de a nu 
fi înconjurați, se retrag lăsând în mâinele inamicului un 
formidabil material de războiu și multe sute de mii de 
oameni, 

Batuti pretutindeni, päräsiti de toți aliaţii, neînțeleși 
înăuntru asupra liniei de purtare, Germanii isi pierd e— 
chilibrul și cad la rândul lor. Guvernul se schimbă, iar 
socialiștii ajung la cârmă. 

Acest guvern se adresează președintelui Wilson, 
cerându-i un armistițiu pe baza celor 14 puncte din 
programul său. 

Războiul poate fi privit ca sfârșit. 

In Bucuresti fierbierea se arată. Lumea, atât de in— 
delungată vreme ţinută în chingi, începe să răsufle, ces 
mai täcuti își dau drumul graiului. 

Temerea a dispărut. 

www.dacoromanica.ro 


Bucureştenii se ridică contra 
germanilor 


Vine vestea că un aeroplan francez a trecut dela 
Salonic la lași și a cerut guvernului român, sau regelui, 
ca să rupă relatiunile cu Puterile Centrale și să declare 
războiul. 

Agitatia în spirite începe, fiecare simte ce eveni- 
mente însemnate se apropie. 

Partizanii guvernului Marghiloman, câţi se află în 
București, încep să schimbe nota; acum toți sunt «in- 
dignati» în potriva germanilor, acum toţi cer să trecem 
în tabăra Aliaților și să mergem chiar până a le declara 
războiu, 

«Nu mai merge, domnule, cu Nemţii ăștia! bietul 
Marghiloman a fost torturat luni de zile»! .. acesta este 
limbajul ce-l auzim dela dânșii. 

Tot felul de știri pătrund dela lași, ca şi din cercu- 
rile germano-austriace. Se anunţă că generalul Berthelot 
a sosit la Salonic și că înaintează cu armatele aliate spre 
a veni în România, care va fi ocupată de armata fran- 
ceză. Generalul Berthelot a trimis regelui o depesä in 
aeroplan, prin care îi spune că România, dacă voeste să 
participe la Conferinţa păcei, trebue neapărat să denunțe 
tratatul de pace dela București, să schimbe guvernul si 
să declare război Germaniei. 


www.dacoromanica.ro 


— 232 — 


D. Marghiloman, simtind cele ce se petrec, ar dori 
să sară în noua barcă guvernamentală. Pe de o parte 
stărue să obtie dela germani si dela austriaci revizuirea 
tratatului de pace dela Bucuresti, în ceea ce priveşte 
pierderile teritoriale, iar-pe de alta să facă un act care 
să-i concilieze pe învingători și să-l pue în lumina unui 
bun patriot. 

De la Centrali, se spune că a obținut revizuirea 
tratatului de pace în ceeace privește munţii noștri. Munţii 
ne sunt inapoiati, România reintră în posesia vechiului 
ei teritoriu, mai putin, bine înțeles, Dobrogea, pe care 
Bulgarii nu vor s'o cedeze. Cu câteva săptămâni mai 
înainte ministerul de finanțe, numise vamesi români la 
vechile puncte vamale. Guvernul prin glasul d-lui minis- 
tru de externe, anunță chiar aceste succese ale sale. 

Opinia publică românească este revoltată în contra 
acestei învoeli care sancţionează tratatul de pace de la 
Bucuresti, cu toate vexärile, cu toate clauzele lui eco- 
nomice si morale jefuitoare și umilitoare. 

Guvernul Marghiloman mai încearcă o măsură de 
conciliare cu opinia publică, hotărăște să trimeată trupe 
românești ca să ocupe Bucovina. Dar nici această mă- 
sură nu-i reușește.: 

Aliaţii nu înţeleg ca guvernul, cunoscut încă din 
timpul neutralitätei ca favorabil germanilor, ca guvernul 
care a încheiat pacea de la București și, acum în urmă, 
învoiala rectificärei tractatului, să ocupe teritoriile Aus- 
tro-Ungariei și să rămână la cârmă spre a intra în re- 
lati cu armata aliată când va intra în România. Dar d. 
Marghiloman are iluzia că, va păstra încrederea Coroa- 
nei și va fi cu d. general Berthelot în aceiași buni ter- 
meni în care a fost și cu Mareșalul Mackensen. 

Deziluzia vine repede. 

Regele chiamă pe d-l general Coandă si îi încre- 
dințează misiunea de a forma cabinetul. 


www.dacoromanica.ro 


— 233 — 


D. Marghiloman, fiind congediat fără măcar să fie 
anunțat, este adânc nemulţumit. Atât de neașteptată și 
repede a fost această schimbare de guvern în cât la Ca- 
mera guvernul lua măsuri în linişte ca să i se voteze 
unele proecte de legi. D. Marghiloman este chemat la 
Palatul regal. Acolo M. S. îi comunică cum că, din cauza 
evenimentelor din afară care s'au grăbit în mod sur- 
prinzător, a fost nevoit să schimbe guvernul. 

D-l Marghiloman, care luase dispozitiuni să tri- 
mită trupe în Bucovina, în urma retragerei ostirilor ger- 
mane, credea că va putea continua să guverneze chiar 
si sub noua stare de lucruri. 

Când reîntors {a Cameră, anunţă deputaţilor ves- 
tea, a fost mai întâiu o generală consternare iar, după 
aceea o furioasă izbucnire. 

Ce naivi sunt, în tot d'auna, cei mai mulți oameni. 

Parlamentarii marghilomanisti credeau serios cum 
că vor putea fi si parlamentarii României Mari. 

La Bucuresti |știrea evenimentului a circulat peste 
câteva ore. 


dă 


www.dacoromanica.ro 


Bucureştenii în contra germanilor 


Este ceva în aer! 

In Bucuresti se simte schimbarea şi eliberarea. 
Germanii au cerut și ei armistițiul; guvernul dela 
Berlin a căzut; se spune că Impäratul a abdicat în 
favoarea Kronprintului. 

E o Duminică frumoasă de toamnă. Soare, lume 
multă pe stradă, femeile, ca întotd'auna cu miile și 
elegante. | 

Mareșalul Mackensen, ca de obicei, își ia deju- 
nul la Athense Paiace iar în parcul Ateneului muzica 
militară cântă. 

Cu încetul mulțimea se adună. La început sunt 
câţiva curiosi, apoi tot mai multi comentează ştirile 
zilei infierbantati. 

Pe la ceasurile 12 câteva sute de oameni, aproa- 
pe o mie, sunt adunaţi în jurul parcului, pe trotuare, 
în stradă. 

De odată se aude zgomotul unei învălmășeli. Mul- 
timea se repede în parc și somează pe muzicanți să 
tacă. Unii din multime le cer să cânte Destepta-te 
Române, alţii le cer ca să cânte Marsilieza. Muzi- 
cantii sunt siliți să tacă. 

Pentru ce se adunase atâta lume în fața lui Athe- 
nee Palace ? lată de ce: 

Din ajun se zvonise că o misiune da ofițeri fran- 


www.dacoromanica.ro 


— 235 — 


cezi, trimiși de către Comandantul armatei dela Sa- 
lonic, a venit să comunice Mareșalului Macken- 
sen condițiile armistițiului şi ordinul de a evacua Ro- 
mânia. Mulțimea aflase că misiunea franceză se află 
la Athenee Palace, de aceea se adunase ca să acla- 
me pe ofițerii aliați. 

Fata cu atitudinea din ce în ce mai agitată a 
multimei, apare din hotel un maior din armata ro- 
mână spre a parlamenta. Maiorul este primit cu ac- 
lamatiuni, apoi se face puţină tăcere și vorbeşte. Maio- 
rul îşi dă cuvântul de cinste de ofițer român că n'a 
sosit nici o misiune franceză in Bucuresti, că nici un 
ofițer francez nu se află în hotel. Roagă, prin ur- 
mare, mulțimea să se retragă. 

Unii aplaudă, alții vocifereaza, alții încep să fluere 
si să devie agresivi. Muzica din parc este silită 
să plece. 

Văzând că mulțimea devine îndrăzneață Germanii 
aduc armata care, cu impinsături, paturi de pușcă si 
chiar vâriuri de baionetă gonește lumea. 

Ferberea este foarte mare în public. 

Calea Victoriei se umple de o mulțime agitată 
care huidueste pe ofițerii germani cari trec. In acest 
moment apare în dreptul Pieței Teatrului Generalul 
Koch într'o trăsură. Mulțimea îl recunoaște. Mii de 
huiduieli întâmpină pe Comandantul civil al Bucures- 
tilor si mii de oameni îi înconjoară träsura amenin- 
țând. Generalul roş la față, pune mâna pe mânerul 
sabiei gata s’o scoată dar conilictul nu se produce. 

Imediat comandamentul militar ia măsuri de or- 
dine, patrulele ocupă stradele principale. Circulația 
este controlată, o Ordonanţă oprește esirea în oraş 
peste ora 9 seara. Dar zilele Germanilor în București 
sunt numărate. 


www.dacoromanica.ro 


— 236 — 


Cu toată sträsnicia măsurilor de poliție se află 
că armata franceză a ajuns.la Rusciuk, Ja Vidin, la 
Belgrad și că peste câteva zile va trece Dunărea. 

Apoi, după-trei zile vine vestea cea mare: Gu- 
vernul român a denunța: tractatul de pace dela Bu- 
curești și a declarat război Germaniei. 

Ofițerii români din armata activă cari se află în 
București primesc ordin de reîntoarcere. La ora 6 un 
tren îi porneşte din Gara de Nord. 


www.dacoromanica.ro 


Francezii inainfeaza către Dunăre! 


Proclamatia 


Incă dela 4 Noembrie Mareșalul Mackensen erea 
informat despre cele ce se petreceau în jurul său. 

In consecință el a trimis Marelui Cartier General 
următoarea telegramă cifrata: 

„O armată îranceză străbate Bulgaria si vine să 
mă atace la Dunăre. O altă armată a aliaților a tre- 
cut chiar Dunărea la Belgrad și ameninţă flancul meu 
drept. In sfârșit armata română e gata să deschidă 
ostilitățile pe flancul meu stâng. In asemenea condi- 
tiuni socotesc, că retragerea mea s2 impune si, afară 
dacă veţi hotări altfel, încep de îndata mișcarea.“ 

După documentele publicate se ştie că armata 
‘franceza car2 a trecut prin Bulgaria se află sub or- 
dinile Generalului Berthelot și erea compusă din: 3 di- 
vizii franceze sau grupa Generalului d'Anselme, a 26 
divizie britanică, al 4-lea regiment de vânători de 
Africa, două grupe de tunuri de 155 etc. 

La 9 Noembrie, avioanele acestei armate fran- 
ceze aruncă pe pământul românesc și în mari canti- 
tati, următorul Manifest: 

«La arme! Romani! 

Armatele franceze si engleze trec astäzi Dunärea 
spre a ne ajuta să vă scoată de sub jugul sub care 
dușmanul credea să vă tie încă multă vreme. 

Timp de un an si opt luni ați putut judeca des- 
pre brutalitatea cu care puterile germanice înțeleg să 


www.dacoromanica.ro 


— 238 — 


trateze pe cei pe care îi credeau sub călcâiul lor. 

Voi mai cu seamă, cei din Oltenia şi din Munte- 
nia, care timp de doi ani ati îndurat ocupatiunea, ati 
putut constata obrăznicia si barbaria.unui inamic care 
se zice civilizat. Germanii v’au pustiit câmpiile, v’au 
golit coșarele, v’au jefuit locuințele. Ei au așezat în 
vetrele voastre robia şi foametea, foarte hotărâți, 
— după cum au spus-o însăşi — ca să nu vă lase de 
cât ochii cu cari să plângeti. 1) 

Dar ceasul răzbunărei, sau mai bine zis, ceasul drep- 
tätei a sunat. Biruit pretutindeni, — acolo und: nu e 
strivit — inamicul este pretutindeni în fugä. A sosit 
clipa să ardeti zdreanta ce vi s'a adus la București 2). 

Soldați, batalioanele voastre să vie să se unească 


cu ale noastre! 
Tärani, puneţi mâna pe furcă și fiecare sculativa 


în potriva năvălitorilor! 
La arme! 

Este chemarea Patriei Române pentru care ati su- 
ferit ! Este chemarea Suveranului vostru care a jertfit 
totul pentru mărirea României! Este chemarea stră- 
moşilor voştri, sufletul lui Stefan cel Mare! al lui 
Mihai Viteazul, al lui Mircea cel bătrân! In sfârșit 
este strigătul copiilor si fraților vostrii căzuţi vitejeste 
pe câmpurile de bătălie dela Oituz si dela Mărășești! 

Si mâine, veţi putea vedea drapelul englez și dra- 
pelul tricolor francez fâlfâind alături de tricolorul 
vostru sub märeata suflare a Victoriei si a Libertăţii! 

Sus, frați Români și năvală pe inamic. 

Colonel Bujac 


Gaye 


1) Această expresie este atribuită de Istorie Rusilor în timpul inva- 
ziilor secoleiur al 18 şi al 19-lea. 
2) E vorba despre tractatul de pace încheiat de guvernul Marghiloman. 


www.dacoromanica.ro 


Plecarea germanilor 


ms 


Capitala se scoală 


România a declarat război Germaniei. 

Stirea se răspândește ca fulgerul si provoacă o 
explozie de entusiazm. 

Publicul află cum că Francezii si cu Generalul 
Berthejot au trecut Dunărza la Giurgiu. Capitala in- 
cepe să fiarbă și masele de oameni încep să se a- 
dune pe Calea Victoriei. 

A doua zi dimineața, când es din casă, văd pe 
strade o mișcare neobicinuită. La Băile Eforiei este 
o trupă de comedie germană; văd cum directorul în- 
cărca febril bagajele, rechizita, tablourile, într'un e- 
norm camion ce stationeazä de trei zile în stradă. 

La Cercul Militar este un însemnat post militar. 
Jos în stradă camioane-automobile încărcate de ba- 
gaje piimesc soldați germani cari se azvârlă foarte 
grăbiţi în ele. 

La Hotelul Luvru este o fugă desperată. 

In saloanele Clubului Sportiv este instala: un 
oare care Heim soldätesc si un Cazino pentru doam- 
nele germane dela Crucea roşie. Cu o grabă semni- 
ficativă, germanele si germanii scoboară bagajele, în- 
carcă automobilele și se îndreaptă către gară. 

Pe Calea Victoriei grupurile devin din ce în ce 
mai compacte. 

In fata Cercului militar germanii au tăiat strada 


www.dacoromanica.ro 


— 240 — 


cu douä rânduri de soldati inarmati si au postat mi- 
tralierela pe terasa Cazinoului, 

Ofițerii germani au dispărut din circulație. Firmele 
germane au început să fie sparte, unele magazine e- 
vreesti sunt a.acate si devastate, 

Un tânăr automobilist român izbutește, după mari 
greutăți, să s2 pună în contact cu anteposturile ar- 
matei franceze pe drumul Giurgiului. 

Germanii au stricat toate podurile în retragerea 
lor, astfel că se produc întârzieri în înaintarea arma- 
tei franceze. 

La București circulă tot felul de vești. Sa spune 
că Francezii, voind să treacă Dunărea au fost res- 
pinsi cu perderi întâia oară; numai în urmă, după un 
al doilea atac, au putut trece. 

Se mai spune că și o armată românească înain- 
tează dinspre R.-Särat, dar că a fost respinsă de 
germani. Nici una din aceste două stiri nu este con- 
firmata. Germanii își apără cu indarjire retragerea. 
Seara publicul devenind foarte agresiv, in fata Cer- 
cului Militar se irag iarăși salve de mitraliere, dar 
salve în aer. S'au tras salve și la Palatul Regal dar 
victime mau fost. 

Cu totul altfel s'a întâmplat la periferie si la gara 
Oborului. 

Atât la aceastä garä cât si pe la alte posturi 
periferice, lumea a fost foarte agresivă, în special fe- 
meile atacau fără să se gândească la primejdie. Sol- 
datii germani, amenințați și strânși de aproape, au 
tras salve de pușcă și au ucis câteva femei și câțiva 
copii mai inimoși, cari s'au repezit asupra soldaților | 
germani spre a'i sfasia. 

Poporul îndârjit la vederea cadavrelor şi a sân- 
gelui, s'a revărsat asupra cartierelor evreiești si asu- 
pra depozitelor de mărfuri si alimente. 


www.dacoromanica.ro 


Ultima zi sub germani 


Este cea din urmă zi de ocupatiune germană. 

Mareșalul Mackensen a plecat, Statele majoare au 
plecat, cele cin urmă trupe rămase ca să protejeze si să 
mascheze evacuarea grosului ocupă încă câteva posturi. 

Pe la periferie, pe lângă gara Oborului, pe la Ar- 
senal, etc., populația începe să prindă curaj și să devie 
agresivă. Dar, bine înțeles, ca în totdeauna se comit 
excese. 

Ultimii germani cari pleacă sunt atacați de grupuri 
răzlețe de femei și copii. Germanii trag în mai multe 
puncte şi omoară câteva femei și câțiva copii. 

Drept răzbunare pentru pierderile suferite această 
populație se dedă la o furivasă operație de jefuire asu- 
pra depozitelor de mărfuri dinprejurul Capitalei. In câ- 
teva ore depozite mari sunt jefuite, marturile împărțite 
si un numär de speculanti crează depozite la rândul lor. 

O parte a populației atacă cartierele evreești și pe 
evrei. Magazine sunt devastate, câțiva evrei sunt bătuți, 
mai ales sunt atacați acei evrei cari sub ocupaţie au 
slujit pe germani. 

Germanii în retragere nu lasă nimic în urma lor, 
ba îşi insusesc tot ceeace întâlnesc în cale, mai cu sea- 
mă vitele și vehiculele. 

Din punct de vedere technic retragerea lor este e- 
xemplară. Dar revolta s'a ivit în armată. Cât timp sol- 
dati credeau în victorie erau disciplinafi, dar în ziua în 


Sub ocupaţia duşmanului 16 


www.dacoromanica.ro 


ABs 


care li s'a spus că sunt învinși si că trebuie să eva- 
cueze fara, nesupunerea a izbucnit. 

Un ofițer român însărcinat cu o misiune pe lânga 
generalul Mackensen la Sinaia, a întâlnit pe şosele ar- 
mata germană în retragere. A văzut, cu surprindere, 
toate automobilele si toți caii ofiteresti neocupati. Intre- 
bând un grup de soldaţi ce explicare are faptul acesta, 
soldații au râspuns: 

— Domnii ofițeri să facă bine să meargă pe jos 
ca si noi şi să îndure ca si noi greutățile drumului, 

La Sinaia acelaş ofițer a vazut cum un numar de 
soldați au dat jos de pe cal pe un ofițer, cum i-au rupt 
decoratiunile si epoletii si i-au impus ca să impinga, 
dimpreună cu oamenii din trupă, la un automobil-ca- 
mion împotmolit. 

Câteva zile, până la sosirea autorităților, oraşul este 
lăsat în paza câtorva autorități improvizate. Câteva ziare 
încep să apară, apoi se anunță sosirea trupelor franceze. 

Bine înțeles că zvonurile cele mai fanteziste circula. 
Se vorbeşte despre lupte crâncene între Francezi şi Ger- 
mani, se Spune că trupele române au fost respinse spre 
Buzău, se mai spune că Francezii ar fi fost respinşi 
peste Dunăre. 

Nimic adevărat din toate acestea. 

Au trecut două zile dela plecarea germanilor și 
par'că n’au fost în tard de când lumea, 

In Curând mai toți vor uita si rușinea invaziei şi 
pe cei cari au slujit-o cu credință. Si în curând mutti 
dintre cei cari au fost în slujba dușmanului vor îi ia- 
răși favoriți ai oamenilor zilei, iar cei cari au ţinut cu 
hotärîre fruntea sus, vor fi tot ei cei prigoniti. 

Totuşi este o mândrie să fi fost bun român în vre- 
murile urgisite ale îngenunchierii. 


Saye 


www.dacoromanica.ro 


Concluziuni 


In paginele scrise până aci m'am silit să ating 
două ţinte: una, să înregistrez cu cea mai întreagă 
nepărtinire faptele petrecute sub ocupatiunea Germană, 
din Noembre 1916 și până în Octombre 1918, a doua 
să nu pui patimă adică să nu trec Istoriei impresiu- 
nile, sentimentele şi resentimentele mele. De aceea am 
lăsat să treacă doi ani dela plecarea dușmanului din 
țară când numai m'am hotărât să dau aceste pagini 
publicitatei. 

Judecând astăzi cu nepartinire, cu sânge rece toate 
faptele petrecute sub administratiunea germana pot 
spune că am fost norocosi dacă am scăpat numai cu 
atât. Germanii, — mai cu seamă în cele d'ântâi zile ale 
ocupatiunei — au ştiut tempera pornirile violente ale 
Ungurilor si ale Bulgarilor mai ales. Dacă adminis- 
tratiunea mar fi fost pur germană soarta locuitorilor 
Capitalei ar fi fost mult mai de plâns, 

Despre oamenii politici rămași în teritoriul ocupat 
nu am prea mult de spus. 

Petre Carp, de si germanofil ireductibil, de si din 
adâncă convingere partizan al alianței cu Germania, 
a știut tine, fata de armata de ocupație, fruntea mult 
mai sus de cat alţii, cari până în ajun ereau adver- 
sari ai germanilor și acum ereau nehotärâti. Sunt dator 
memoriei ac2stui însemnat om de Stat, care a fost un 


www.dacoromanica.ro 


— 244 — 


rar caracter in politica tarei românești, această mär- 
turisire. Tot timpul cât Capitaia României a fost ofen- 
sata de stăpânirea dusmana, Petre Carp nu s'a plecat 
nici măcar o clipă la atitudini injositoare sau lipsite 
da barbatie. Cea mai tare dovadă este faptul că a re- 
fuzat puterea ce ia fos: oferi.ă de inamicul tärei. 

Acest mare român avea doi copii pe front, din 
care unul a murii vitejeste apărându-și țara. Nici el 
nu erea mai putin patriot. Atitudinea lui politica-.-gre- 
sita în ultimile vremuri — a fost totd'auna dictată de 
trei considerante: iubirea de țară, convingerea că pu- 
terea militară germană este de nebiruit, și teama de 
cotropirea rusească. 

In ultimul an al războiului perdus2 si el încra- 
cerea în victoria germană. In cimpul ofensivei de pe 
Somme în Franța, când Germanii au fost siliți să facă 
un mare pas înapoi si să se fixeze pe linia Hinden- 
burg, un prieten s'a dus sa’l vază. Atunci Petre Carp 
j'a spus: 

— Germanii merg rău. In ultimele lupte au avut 
perderi foarte mari și de oameni și de material. Dacă 
vor merge tot așa nu mai cred că vor putea învinge. 

Petre Carp a văzut greșit, dar el n'a greșit; omul 
de caracter a rămas drept sub cele mai gingase si 
mai grela împrejurări. 

D-l Marghiloman n'a avut nici odată linia dreaptă 
a lui Petre Carp. Neavând încredera în ochiul său, a 
fost totdeauna un om de manevră. Ceea ce a fost 
Petre Carp ca om de caracter, D-l Marghiloman a fost 
ca om al dibăciilor. Si, din punctul d-sale de vedere, 
sa strecurat printre stâncile unei situatiuni pri- 
mejdioase. 

Toată grija D-sale după ce a venit la guvern a 
fost de a tine o linie, care fara a’l deochia fata de 
Germani, sa nu’! compromită prea mult in fata tarei. 


www.dacoromanica.ro 


— 245 — 


Cu Germanii a avut chiar multe neplăceri ca unul 
care erea marcat ca partizan al Ausiriacilor. A fost un 
moment când poliția germană îi con:rola vagonul în 
care călă:ocea dela Bucuresti la lași si dela lași la 
Bucuresti. Erea banuit că trece din Moldova in Mun- 
tenia, sub travastiri, agenți politici liberali pe cari fațiş 
îi dedea drept agenţi de poliţie. 

A refuzat să se asocieze la campania carpistilor 
pentru detronarea Regelui si a Dinasciei, însă erea spri- 
jinit, în această atitudine, de Contele Czernin. Mai 
târziu, la guvern a știut păstra o: atitudine corectă. 

Purtarea sa a fost ea dictată de un sincer pa- 
triotizm sau a îost dictată de o dibace prevedere, 
faptul este că actiunea’i la guvern na fost aceeaa 
unui umil supus față de dușmanul ocupant. 

Ceilalți oameni politici cu situatiuni sacundare, 
— de și unii din ei au voit să joace roluri de întâiul 
ordin,— n'au avut o acțiune hotărâtoare în nici o di- 


rectiune. 


* 
*  * 


Care a fost înfățișarea moraă a populatiunei ? 
Din povestirea de până acum, cititorii acestor pagine, 
isi vor fi făcut o părere. ” 

La toate popoarele și în toate epocile populaţia 
civilă are o putere de rezistență mărginită. Populația 
civilă nu e prea vitează nici oda:ă, din cauza că, a- 
lături de bărbați sunt femeile și copiii. 

Cu cât un popor este mai civilizăt cu atât are 
sufletul mai slab în fata neajunsurilor invaziunei. Dupe 
cum în organizmul animalului, celule primitive și simple 
au 0 vigoare superioară celulelor nobile si cu meniri 
speciale, după cum buruinele cresc puternic în ori ce 
pământ pe când plantele delicate nu pot trăi de cât 
în terenuri cultivate cu îngrijire, to: astfel populațiile 


www.dacoromanica.ro 


2916 =. 


primitive îndură cu mai mult stoicizm câlcâiul unui 
cuceritor. 

Nu o dată în Istorie am citit că cetăți pe care 
garnizoanele puteau încă să le apere, au fost silite 
să se predea sub sila populaţiei civile istovită. Să nu 
ne mirăm, dar, dacă nici populația bucureșteană n'a 
dat dovadă de o prea măreață înfățișare morală fatä 
de dușman. lar cauzele acestei slăbiciuni au fost mai 
multe. 

latâia cauză a fost dispoziția ori cărei popula- 
tiuni civile de a fi lașă în fața unui cotropitor. 

A doua cauză a fost de obârșie politică. Fiindcă 
în tara erea un partid germanofil toate sufletele lase 
au găsit în credințele acestui partid, un adăpost ono- 
rabil pentru lașitatea lor. Cine primea cu bună voință 
pe un dușman mai ales pe un german, nu mai erea 
un fricos ori un lipsit de demnitate si de patriotizm 
— ceea ce ar fi fost rusinos, — dar erea un om care 
împărtășea linia politică a D-lui Carp ori a D-lui Mar- 
ghiloman — ceea ce erea 0 scuză cu care se pu.eau 
chiar mândri. 

A treia cauză, prezenţa în București a unei prea 
numeroase populații streine, dușmană Românilor, care 
făcea atmosferă si intimida. 

Când populația românească—ori cât de românesc 
va fost sufletul — a văzut străzile Capitalei gemând 
de mulțimea zecimilor de mii de oameni, — bărbaţi si 
femei—care aclamau ostirile cuceritoare și le acopereau 
de flori, se ’ntelege că si’a perdut încrederea și s'a 
clătinat. Pe de o parte germanofilii, pe de alta parte 
această mare mulțime de streini si in plus faima care 
vestise mai dinainte că Bulgarii n'au măsură în cru- 
zimile lor, au dat Bucureștilor acea înfățișare care a 
putut autoriza pe ocupanti să spună că populația bu- 
cureşteană este o populație lipsită de barbatie. 


www.dacoromanica.ro 


— 247 — 


A patra cauză a fost teama da mäceluri. 

Din cei patru ani de războiu balcanic locuitorii 
bucureșteni aflaseră că ori pe unde au intrat oștirile 
turce, sârbe, grece ori bulgare au măcelărit fără milă. 
Au mai aflat că, trecând Dunărea, Bulgarii au săvârşit 
cele mai îngrozitoare atentate, iar scornitorii de fapte 
senzaţionale măreau realitatea. D2 aceia mare parte 
din populaţie stătea zăvorită și 'și aștepta, din ceas 
în ceas, sfârșitul. 

A cincea cauză, prea bunul traiu de până atunci 
si lipsa de educatiune fizică. 

Bucureșteanul din toate generaţiile, din scurgerea 
celor din urmă optzeci de ani trăise, bine și ușor. 
Viaţa ieftină, aprovizionare lesne, traiu fără griji, 
în afară de cele nedespärtite de natura omenească, 
bucureszeanul si mai ales bucureșteanca, se credea o 
ființă privilegiată orânduită pe pământ ca să nu ducă 
lipsă pe nimic. Qe aceea, la intâile lipsuri și neajun- 
suri și'a pierdut energia sufletească. 

Bucureșteanul a dus, din generație în generaţie, 
o viață trândavă. Nici vănătoare, nici gimnastică, nici 
înot, nici călărit, nici tragere în ţintă. Afară de câteva 
exceptiuni dintr'o anume lume restrânsă, care cultivă 
un număr de sporturi elegante, toată populația cea- 
laltă nu ştie ce este exerciţiul fizic, higienic sau atletic. 

Sporturile atletice și higienice, întărind și dând 
mlădiere fibrei musculare, întărește pe om în întregime. 
li dă puterea de a umbla mult fără să obosească, îi dă 
înlesnirea de a se împotrivi unei agresiuni, îi dă dex- 
teritatea de a mână caii, îi dă putinţa ca, în impreju- 
rări primejdioase, să se urce pe un copac, în sfârşit 
în atâtea momente grele și neprevăzute ale vietei îl 
pune în situaţia de a se apăra și de a birui. ‘ 

Nimic nu întărește moralul ca încrederea în des- 
toinicia și puterea proprie. Curajul nu este altceva de 


www.dacoromanica.ro 


— 248 — 


cât conștiința forței, după cum lasitatea este cunoștința 
släbiciunei. 

In acest din urmă războiu adevărul acestor două 
definiții a fost învederat în chip strălucit. 

In perioada întâia a războiului, dela 15 August 
1916 şi până la evacuarea Munteniei, soldaţii noștrii 
au fost biruiti, iar înfrângerea lor o datorau lpsei de 
unelte. Solda:ul român, constatând slăbiciunea și in- 
ferioritatea lui față de soldatul duşman, n’a mai avut 
des.ul curaj în luptă. Dar în a doua parte a campaniei, 
când armata română a fost reorganizată, pe deplin 
echipată si dotată cu toate armele moderne, a fost 
eroul dela Oituz, Maresti şi Mărășești. 

Marele filosof grec Aristotel a definit virtutea: 
mijlocia între două viciuri ; curajul Pa definit: Calea 
de mijloc între lașitate și temeritate. Dovada curajului 
românesc a stat în faptul că, în perioada întâia a cam- 
paniei n’a fost temerar si în a douaeparte n'a fost las. 

Dar culiivarea puterei trupești — care a lipsit si 
lipsește cu totul populației bucureştene — este una din 
condiţiile da căpetenie ale izbânzei în räzboiu. 

Cu drept cuvânt spune Alexandru Xenopol în a sa 
Istorie a Românilor cum că Românii, din vechime, ereau 
vestiți în războaie pentru vitejia si puterea lor îizică. Ca- 
valeria moldovenească erea vestită pentru luptele ei cu 
sulița cu două varfuri: unul subțire si drept cu care cala- 
retul împungea şi celalt încârligat cu care apuca si 
arunca pe cälaret dupe cal. 

De altfel toate popoarele care au fost cuceritoare 
în antichitate: Grecii și Romanii, în vremurile noas- 
tre Englezii, Germanii și Am2ricanii sânt toate po- 
poare sportive si de o mare vânjosie fizică. 

i Intelegând aceste adevăruri putem conchide că 
nici un popor nu e las si nici un popor nu e brav. 
Curajul, puterea lui de rezistență, lasitatea sau släbi- 


www.dacoromanica.ro 


— 249 — 


ciunea lui morală sunt întotdeauna condiţionate de 
împrejurările istorice, de educația curentă, de pregä- 
tirea, încă din timp de pace si din generaţie în gene- 
ratie pentru infruntarea grelelor încercări ale vietei. 

Si cu toate acestea populația din București nu a 
capiiulat în fata dușmanului. 

Popoarele simulează în fata primejdiei ca si, de 
multe ori, oamenii de Stat. Minciuna, ascunderea gân- 
direi, simularea sunt armele simțului de conservare. 
Omul cu adevărat tare este acela care poate păstra 
ascuns în ființa lui ceea ce gândeste; omul care ex- 
teriorizează prea ușor sentimentele, impresiile şi cu- 
getările, este omul slab. 

Arma cea mai tare a femeiei, după frumusețe, este: 
puterea cu care nu lasă ca sa’i scape nimic din ceea 
ce o preocupă. Numai acestei puteri a simulatiei, da- 
toresc barbatii toate fnseläciunile ale căror victime 
sane. 

Ascunderea gândului este täria celor cari au de 
luptat impotriva unor puteri covârsitoare. 

In marea ei majoritate populația bucureșteană a 
rămas credincioasă patriei; acest sentiment l’au ma- 
nifestat, de câte ori au putut, toate categoriile sociale. 

Toate femeile cu demnitate au rămas închise în 
casele lor în tot timpul ocupatiunei, și nu eseau de 
cât pentru trebuinte imperioase. Dacă grădinile de 
spectacol şi sălile de teatru ereau pline de un public 
amestecat, de un fel de pleavă a orașelor mari, în 
schimb nici o dată mau călcat în localurile de petre- 
cere aceia cari purtaü în inima lor doliul patriei. 

Magistratura s'a arătat vrednică la fel. 

Puţine luni după intrarea Germanilor in Bucuresti, 
la 1 Martie 1917 Administraţia militară germană, a 


www.dacoromanica.ro 


— 250 — 


dat o Ordonanţă prin care cerea ca tribunalele si cur- 
tile să judece în viitor în următoarele condițiuni: 

1) Un Comisar al Guvernatorului militar va veghea 
la apărarea intereselor unui german sau al unui supus 
al vre-unei puteri aliate care va intenta proces unui 
roman, cu dreptul de a asista la toate ședințele si la 
deliberările din sala Consiliului și de a face propuneri; 

2) Interdictiunea de a se da hotărârile în numele 
Regelui României ; 

3) Crearea unui tribunal german cu competența d2 
a judeca în materie civilă în mod executiv litigiile din- 
tre un român ca reclamant si un german sau un supus 
al Puterilor aliate ca pârât si după alegerea germa- 
nului, diferendele între dânsul ca reclamant şi un ro- 
mân ca intimat; 

4) Suspendarea dreptului de apel în contra sen- 
tintelor corectionale pronunțate de Tribunal. 

In fata acestei Ordonanţe care înjosza magistra- 
tura tärei, Curtea de Apel în Adunarea dela 23 Apri- 
lie 1917, a delegat pe primul președinte ca să sem- 
naleze autoritätei militare cum că magistraţii români 
nu se pot supune injosirei ce li se impune şi au sus- 
pendat lucrările, amânând toate procesele pendinte 
până ce va veni răspunsul Administrației Militare. 

Văzând atitudinea demnă și hotărâtă a magistra- 
tilor, Mareșalul Mackensen a dispus modificarea Or- 
donantei sale la punctele 1 și 2, dar a mentinut-o în ca 
priveşte înființarea unui tribunal german și suprimarea 
dreptului de apel împotriva sentintelor date de tribunal. 

La 18 lunie 1917, magistrații Curtei de Apel în 
număr de 21 s'au întrunit şi au protestat din nou îm- 
potriva Ordonanţei chiar astfel modificată. Protestarea 
este făcută în termeni foarte energici, coprinși intr’o 
documentată argumentare. 


www.dacoromanica.ro 


— 251 — 


Majoritatea de 15 membrii au hotărât totuşi să-şi 
reia activitatea, de oarece ar fi rămas foarte multe in- 
terese în suferință; iar minoritatea de 6 au opinat 
pentru încetarea totală a activitatei Curtei. 

Acest document îl reproduc aci în întregime pen- 
tru ca să nu rămâie necunoscut marelui public. 


(de) 


www.dacoromanica.ro 


Curtea de Apel din Bucureşti 


Adunarea generală dela 18 lunie 1917 st. n. 


Curtea, 


Având in vedere adresa Ministerului de justiție cu No. 2161 din 12 
Aunie 1917 prin care comunica Curtei adresa cu No. 3724 din 13 lunie corent 
a Administraţiei militară germană in România, coprinzând modificările a- 
„duse ordonanţei dela 1 Martie 1917 a comandamentului suprem general- 
teldemareşal v. Mackensen, in urma intervenirei fâcută în acest scop de 
reprezentanţii Magistraturei : 

Având în vedere că în această ordonanţă relativă «la noua organi- 
zaţie a autoritatilor judecătoreşti române în ţinutul Administrației miiltare 
imperiale germane în România, se prevede: 1) la paragraful 6, numirea unui 
comisar de către Guvernatorul militar fa procesele intentate de un german 
sau supus al Puterilor aliate contra unui român, spre a veghea la apararea 
intereselor germanului participant la proces ori a supusului aliat, cu dreptul 
de a asista la toate şedinţele precum și la deliberare în Camera de consiliu 
şi de a face propuneri; 2) la paragraful 3, interdictiunea de a se întrebuința 
pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor definnive, formula prescrisă de 
art. 135 cod. proc. civ. în temeiul art. 36 din Constitutiune; 3) la para- 
graiul 6, creearea unui tribunal german cu competintä de a judeca în ma- 
terie civilă, în mod exclusiv, litigiile dintre un român, ca reclamant, și un 
german sau supus al Puterilor alate, ca parât, și, după alegerea germanu- 
lui, diferendele între dânsul ca re:lamant, şi un roman ca intimat; 4) la pa- 
ragraful 2, suprimarea dreptului de apel în contra sentinfelor corectionale 
pronunţate de Tribunal; 

Având in vedere că Curtea în adunarea plenară dela 23 Aprilie 1917, 
a constatat prin încheierea sa, că dispozitiunile coprinse iu ordonanța de 
mai sus, sunt contrarii atât legilor naționale cât şi principiilor de drept in- 
ternational public aplicabile ia Caz de ocupatiune de război, şi că unele din 
ele aduc o atingere directă demnităţei şi independenței magistraţilor; ca în 
consecință, ve de o parte, a delegat pe Primul președinte al ei de a sem- 
nala aceste violatiuni autorităților militare superioare germane în drept, şi 
de a cere înlătururea lor, iar, pe de altă parte, @.dispus amânarea tuturor 
proceselor pendinte până la comunicarea rezultatului demersurilor ce se vor face; 

Având în vedere că Curtea în adunarea generala dela 14 Mai 1917, 
luând în consideratiune faptul ca, chiar după trecerea unui interval de timp 
de trei săptămâni, tratativele pentru modificarea ordonanţei dela 1 Martie 
1917, nu se terminaseră şi că această întârziere era de natură 'a prejudicia 
interesele impricinatilor în afacerile la cari nu se referea ordonanța, a dispus 
a se relua activitatea şi judecarea proceselor lasate prin ordonanța a fi ju- 
decate conform legilor tärei şi a se menţine măsura de a fi amânate, până 
da sosirea rezultatului, numai acelea pentru cari ordonanța impunea o nouă 
<ompunere a instanţei, specificând că aceasta nu implica o acceptare din 


www.dacoromanica.ro 


— 253 — 


partea Curfei a situatiunei ce i se creia prin nouile dispozifiuni edictate de 
Comandamentul suprem ; 

Avand in vedere ca din adresa cu No. 3724 din 917 a Administra- 
tiunei militare germane, rezultä cä modificärile introduse in ordonanta gene- 
ralului-feldmareşal v. Mackensen, se referă la două puncte: la institutiunea 
comisarului (paragraful 0) şi la formula executorie (paragraful 3); 

Având în vedere, asupra primei modificări, că sistemul relativ la co- 
misar, astfel cum era organizat în ordonanța de mai sus, este acum cu totul 
schimbat, căci se interzice formal comisarului de a lua cuvântul în şedinţa 
sau de a face propuneri şi de a asista la deliberare în camera de consiliu, 
iar Guvernatorul militar nu mai are dreptul de a trimite pe coinisar decât 
în cazul când partea litigantă îi va cere şi atunci actul lui este limitat lao 
simplă asistenţă la ședință consistând numai în sfaturi date justitiabilului 
pentru o mai bună apărare a intereselor lui, ceeace exlude cu desăvârşire 
orice ideie de control din partea lui asupra modului de distribuire a justiţiei; 

Având în vedere, asupra celei de a doua modificări relativă la for- 
mula executorie, că în legislatiunea română, Constitutiunea prin art. 36 
prescrie că hotaririle se executa în numele Regelui, ca sef ai puterei exe- 
cutive, care este a doua putere din cele trei emanând dela Națiune prin 
cari funcționează suveranitatea, iară codul de procedură civilă în art. 135, 
indică formula ce trebue să poarte expedițiile, formulă în care Regele da 
putere şi poruncește agenților administraţiei să execute hotărârea, şi procu- 
rorilor să stăruiască pentru aducerea ei la îndeplinire ; 

Având io vedere că, în caz de razboiu, când un beligerant pătrunde 
pe teritoriu inamic şi se stabileşte după încetarea rez sten{ei, această stare 
constitue ocupatiunea militară sau de război, ale cărui caractere esenţiale 
şi efecte au fost determinate la Conferinţa Păcei din Haga din 18¢9 si 1407; 

Având în vedere ca ocupatiunea de razboi nu operă un transfer de 
suveranitate, căci suveranitatea legală, naţională subsista în drept, dar este 
momentan suspendată în exerciţiul ei, iar beligerantul ocupator exercită 
numai o autoritate de fapt derivând din necesităţile în cari se află de a 
menţine ordinea publică și viata socială, de a administra teritoriul invadat 
si de a proteja armata sa de ocupatiune, principiu consacrat prin conven- 
tiunea dela Haga din 18 Octombrie 1907, relativă la legile şi usurile raz- 
boiului pe uscat; 

Având în vedere că din principiul că ocupatiunea de război nu su- 
primă suveranitatea legală şi că juridictiunea se ezercită în numele suvera- 
nitätei, reiese că dacă legile constituționale ale ţărei ocupate prescriu că 
justiția se da sau că hotărârile se execută în numele Suveranului, aceasta 
regulă de drept urmează a’si primi aplicaţiunea si în timpul pcupatiunei de 
războiu ; 

Având în vedere, însă, că astăzi este constant în doctrina dreptului 
ginţilor, că dacă ocupantul se opune la această aplicare, si dacă nu este 
putință de a concilia exigintele lui cu respectul independenței magistraţilor, 
conflictul trebue rezolvit prin intrebuintarea formulei neutre «în numele legei . 

Având în vedere că dacă ocupattunea de război nu atinge institutiu- 
nile judecătoreşti locale și dacă ocupantului îi incumbă cea mai strictă da- 
torie de a nu aduce nici o strbire demnitatei și independentei magistrati- 
for, aceştia, la rândul tor trebue să fina seamă de faptul major al ocupa- 
tiunei şi de consecințele ce rezultă din punctul de vedere ai dreptului in- 
ternafional ; 

Având in vedere ca în ordonanța Comandamentului suprem german 
se cere autorităților judecătoreşti române a nu executa hotărârile definitive 
în numele suveranului, ci a investi expedițiile chiar cu acea formula doc- 
trinară neutră „în numele legei“. 

Având în vedere că prin adresa cu No. 3724 din 1917 a Administra- 
tiunei militare germane, se auturiză instanţele judiciare ca, intrebuintänd 
formula „în numele legei“, să se refere la art. 36 din Constitutiune si la 
art. 135, texte cari, după cum s'a văzut, ordonă executärea hotărârilor în 
numele Regelui. 

Considerând că prin această modificare adusă ordonanţei din 1 Martie 


www.dacoromanica.ro 


— 254 — 


1917, se înlătură scrupulele de conştiinţă ale magistraţilor rezultând din tn— 
trebuintarea unei alte formule executorie, întru cât prin referire la art. 36 
din Constitutiune şi la art. 135 cod. pr. civ., se precizează, se explică înte- 
lesul restrâns ce trebue dat formulei „în numele legei“; că, în asemenea. 
condițiuni, ea coprinde în esenţă toate elementele formulei executorie con- 
stitutionalä, aşa că aplicarea ei nu mai poate întâmpina dificultăţi ; 

Având în vedere că, tot din adresa de mai sus a Admiuistrafiunei 
militare germane se constată, că nu s'a incuviintat modificarea şi a celor- 
lalte dispozitiuni din ordonanța dela 1 Martie 1917, relative la suprimarea 
dreptului de apel în contra sentintelor corectionale ale Tribunalului (paragr. 2) 
şi la creiarea unui Tribunal german cu competintä de a judeca si litigiile 
civile dintre români si germani sau supuşi ai Puterilor aliate (paragr. 6). 

Având în vedere că dispozitiunea din paragraful 3 al ordonanţei dela 
1 Martie 1917, care suprimă dreptul de apel în materie corecțională este, 
pedeoparte, absolut nedreaptă si periculoasă, căci Tribunalul Roinân, în 
urma unei recente modificări a legislatiunei, nemai judecând decât ua nu- 
mar restrâns de delicte, pe cele mai grave, cari atrag pedepse mari şi de- 
căderi de drepturi, se ridică inculpatilor garanţia instanţei superioare, iar, 
pe de altă parte, dispozitiunea din paragraful 3, violează art. 43 din Con- 
ventiunea dela Haga din 18 Octombrie 1907, referitoare la legile şi uzuriie 
războiului pe uscat, care nu permite beligerantului ocupător a suspenda sau 
modifica legile în vigoare în tara ocupată, decât în caz de absolută impie— 
dicare, adică când aplicarea lor este în conflict cu necesitățile războiului, 
şi nu se vede cum existenţa şi exercițiul dreptuiui de ape! în procesele pe- 
nale de competinta Tribunalelor Române, ar putea împiedica atingerea sco- 
pului războiului sau periciita siguranţa armatei de ocupatiune !); 

Avand în vedere, în ce priveşte creiarea unui Tribunal civil german, 
că nu numai doctrina de drept internaţional public, dar chiar si publica- 
tiunea secţiunii istorice a Marelui Stat Major german, „Kriegsbrauch im 
Landkriege“, interzic beligerantului ocupător de a institui noui juridictiuni 
în materie civilă când instanţele nationale locale funcţionează în mod re- 
gulat, si de autoriza a înființa decât tribunale excepţionale, Curti martiale, 
în Cazul când conduita locuitorilor fac această măsură necesară; 

Având in vedere că instituirea fără niciun motiv a acestui Tribunal 
cu competinta de a judeca litigiile dintre români şi germani sau supuşi ai 
Puterilor aliate, are consecințe de o gravitate excepţională, căci sustrage 
pe Român dela judecătorii lui naturali, obligandu-l a se adresa unui Tri- 
bunal străin, care din cauza stărei de război este lovit de o prezumtiune 
de partialitate, fără a-i da vre-o garantie că va găsi acolo o judecata ne- 
partinitoare, şi introduce în timpurile actuale un sistem de capitulatiuni cu 
un caracter mai grav chiar decât acelea cari se aplicau în Turcia în favoa— 
rea Puterilor creştine; 

Considerând că față cu asemenea dispozitiuni din ordonanța de mai 
sus, cari violează in mod atât de flagrant principiile de drept şi de echitate 
şi a căror suprimare a fost cerută de, reprezentanţii Magistraturii, dar nu a 
tost udmisă, ar urma ca Curtea să declare că este loc, fără a abdica dela 
funcțiunile ei, să înceteze provizoriu toare lucrările şi să se retragă; 

Considerând, însă, pe de altă parte, că interesul locuitorilor din tara 
ocupată care thebue să găsească satisfacerea în funcționarea formală şi 
continuă a instantetor judiciare, obiigă pe magistrați a nu părăsi postul şi 
a’si îndeplini mai departe misiunea lor; că pentru dânşii aceasta este o da- 
torie socială din cele mai imperioase, dupa cum a reamintit şi ministrul de 
justiție prin circulara No. 40080 din 12 Noembrie 1916, adresată autoritäti- 
lor judecătoreşti din Tara în momentul invaziunei; că abdicarea dela func- 
tiunile Jor, ar avea ca consecinte de a abandona administratiunea justiției, 
indispensabilä securitatei generale, în mâinele învingătorului ocupant Şi de 
a priva populatiunea, chiar pentru litigiile dintre naționali, cari formează 


1) Prin ordonanța No. 340 din 10 Noembrie 1917, autoritatea militară germană a re- 
venit gi asupra acestui punct gi a admis din nou dreptul de apel în materie penală, 


www.dacoromanica.ro 


— 255 — 


obiectul a marei majorităţi a proceselor, de judecătorii lor fireşti din timpul 
de pace, si de influența morală, atât de utilă, ce magistratura Ţării exer- 
cită în starea de perturbatiune ce produce ocupatiunea militară ; 

Considerând că numai aceste interese de ordin cu totul superior, a 
câror ocrotire se impune magistraților în timpul de război și de care nu 
este cu putință a nu se ține seama, opresc Curtea de a recurge la inăsura 
extremă de a suspenda toate lucrăriie şi o hotărâsc de a continua să-şi 
exercite funcțiunile ei, continuare devenită posibilă prin modificările aduse 
ordonanţei din 1 Martie 1917, din cari Curtea a luat act, 


Pentru aceste motive, 
Decide, cu majoritate de 15 voturi contra 6, din numărul de membri 


prezenți, de a-şi relua întreaga activitate si de a continua să-și indeplinea- 
scă înalta ei misiune. 


Făcut astăzi 18 lunie 1917. 


(ss) Oscar N. Nicolescu; loan Bastea; J]. Coandă; G.A. 
Mavrus; Dimitrie G. Maxim; D. A. Mavrodin; N. Bädescu-Ro. 
şiori ; Al. Dem. Oprescu; I. Dimancea; N. N. Săulescu; C.M. 
Oprescu ; Al. G. Negrescu ; C. Protopopescu; C. C. Bosie; 


Grefier: (ss) N. Brătianu 


OPINIE SEPARATĂ 


Subsemnatii fiind de acord cu majoritatea în ceeace priveşte gravi- 
Zatea dispozitiunilor din Ordonanța Comandamentului Superior german și 
mai ales acelea referitoare la înfiintarea Tribunalelor excepționale și sus- 
iragerea Românului dela Judecătorii săi naturali, suntem de părere că este 
cazul însă ca Curtea să înceteze în totul activitatea sa. 


(ss) Şt. Urlăţeanu; Em. Miclescu; D. I. Diaconescu; 
lonescu-Dolj; Gr. Sevescu; N. Algiu. 


* 
* * 


Cele coprinse in aceasta deciziune au fost aduse la cunostinta Mi- 
nisterului de Justitie cu adresa No. 559 din 2 Junie 1917. 


Acelaşi simtimânt de mândrie si neatârnare l’au 
manifestat si femeile care au fost arestate pe la mâ- 
năstiri, același fior patriotic a străbătut întreaga popu- 
latie, în “ziua în care duşmanul biruit a plecat din 


Bucuresti. 


* 
* * 


Cu multă dreptate s'a zis că nenorocirea este o 
inteleapta învățătoare. Dar nenorocite sunt popoarele 


www.dacoromanica.ro 


— 256 — 


cari nu știu să tragă invataminte si foloase din ne- 
norocire. 

Nenorocirea pentru un popor este ca materiile 
dejectale pentru un pământ de cultură. Pământul fer- 
til nu suferă atingerea murdăriilor de cât spre a da 
în schimb o producție bogată de plante superioare. 
Poporul, care după urma nenosocirilor sale nu se alege 
cu înobilarea simtirilor si cu îmbogățirea mintei, ră- 
mâne numai cu umilința și cu rușinea. 

Să nădăjduim că invaziunea a lăsat după plecare, 
întocmai precum apele Nilului lasă după retragere, un 
pământ roditor, un suflet superior pregătit pentru cul- 
tura frumoaselor sentimente şi a marilor idei. 


București, 1921. 


o 


== 


www.dacoromanica.ro 


noo 
Veh 


@ 
ve