Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages751-800

DIMINEATA COPIILOR eee eeeeee eee eee eceee teeeeceeeeeaeea PAG. 7. 


Dacă o deschizi nu te vei mai putea întoarce nici- 
odată.” 

Urashima promise 'să aibă multă grijă de cutie, 
şi să mo deschidă în nici un caz; apoi, suindu-se 
în luntre, începi să vâslească, până când ancoră 
pe țărmurile sătişorului său. 

Dar ce se întâmplase în lipsa lui? Unde era că- 
suţa tatălui său? Ce devenise satul 'în care se năs- 
cuse el? Erau ei, munţii, la locul lor, .dar pomii 
fuseseră tăiaţi; pâriul care alerga pe lângă căsuţa 
lor mai curgea şi acum, dar nu mai erau femeile 


care spălau rufele în el. Părea foarte ciudat. ca să - 


se fi schimbat atâtea lucruri în, trei ani. aşa de scurţi. 
Şi pentrucă se întâmplă ca tocmai atunci să treacă 
pe stradă doi oameni, Urashinia se duse la οἱ şi-i 
întrebă: 


„Imi puteţi spune, vă rog, "dacă a fost mutată ; 


căsuţa lui Urashima?” 

— „Urashima? ziseră ei, 
patru sute de ani decând s'a înecat pescuind. Părinţii 
fraţii, nepoţii şi strănepoţii lui au murit de multă 
vreme! E o poveste veche, veche. Cum poţi fi d-ta 
atât de prostănac să întrebi de casa lor? Sunt sute 
de ani de când s'a prăbuşit toată” 

Abia atunci pricepu Urashima că Palatul Zeului 
Mărei de dincolo de valuri, cu zidurile sale de măr- 
gean, fructele de rubin şi zmei cu cozile de aur, face 
parte din țara zânelor, şi că o zi de acolo era lungă 


cât sin. ăn; ας noastră, aşa. că cei. trei ani 
din Castelul Zeului Mărei fuseseră întradevăr sute 
de ani. De fapt, nu. mai avea ce căuta acolo, unde 
prietenii săi erau de mult morţi şi îngropaţi. Aşa 
că Urashima se grăbi să se întoarcă la soţia sa, Dom- 
nita Zeului, de dincolo de mare. Dar care era drumul? 


Nu putea să-l găsească ‘şi nimeni nu i-l putea arăta. 


Liis 
T Sem ον 


ti ο 5. 


dar, sunt mai bine de 


--5. INCHISOAREA DE FLORI şi 


„Poate, se gândi el, dacă deschid cutia, voiu pu- 
tea găsi drumul.” Şi fu neascultător ordinului de a 
nu deschide cutia, sau poate că uitase. Aşa că a des- 
chis-o0, dar ce credeţi că ieşi dintr'insa? Mai în- 
tâi o ceaţă albă. care se răspândi de-asupra mărei. 
Urashima îi spuse să intre înapoi, strigă la ea, ii 


ţipă cu mânie; căci îşi aminti acun ce îi spusese 
soţia sa şi că, dupăce να deschide cutia „nu se va 
rai putea întoarce niciodată în Castelul Zeului Mă- 
. Dar curând nici să Προ nu mai putu. 
οκ ην părul sau deveni alb ca Zăpada, faţa i 
se scofâlci, obrajii i se 'sbârciră. Apoi inima i se 


“opri scurt, şi căzu mort pa țărm. 


Bietul Urashima! A murit pentrucă fusese neas- 


“cultător. Dacar fi făcut ceeace i se spusese, ar fi 


trăit o mie de ani. 
Vreţi să mergeţi să vedeţi Castelul Zmeului de din- 


“colo de valuri, unde trăeşte Zeul Mărei şi domneşte 


ca Rege peste zmei, broaşte țestoase şi peşti, unde 
pomii au frunze de smarald şi fruncte de rubin, unde 
solzii peştilor sunt de argint şi cozile zmeilor de aur? 


Nu se poate; căci el nu există decât în pove- 
ştile cu zâne. 
` A Prelucrare de M. Davidescu 
kame 
TORSABERGOSRSRNEREERRA .. 


Să tin Mpoenacă din nici ο cani, şi. dia nici ο bi- 
bliotecă următoarele cărți: ι 
1. COMOARRA CU POVEŞTI; 
2. HAPLEA. — Păţănii şi năzdrăvănii, ediția M-a; 
3. EVREICA; ` 
4. CA SĂ MAI RÂDEM; 
celelalte numere 
din „BIBLIOTECA „TINERETUL; 
6. COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ; 
7. SUFLETE ΡΕ VITEJI.. 


De vânzare la toate librăriile. 


PAG. 85 4 4 âr:ât-8p2200003900090000000000eeoeteeeeeee ) | MIN EATA COPIILOR 


SCENE ŞI VEDERI DIN CHINA 


lustraţia No. 1 reprezintă o scenă din viața religioasăYa 
Chinezilor. Intre alte credinţe, ei au şi „Cultul strămoşilor“, 
cărora li se închină şi le aduc diferite jertfe. In scena de mai 


In ilustraţia No. 2 vedem un tribunal chinezesc, prezidat 
de un mandarin. In fața lui, în genunchi, stă unul care a 
fost osândit pentru hoţie la 50 de bețe. In China procesele 
nu tărăgănesc cu lunile sau cu anii, ci se judecă repede de 
tot, ceeace nu înseamnă că judecata este totdeauna dreaptă. 


sus, vedem tocmai Chinezii ocupați să aducă astfel de jertfe. 
Ca religiuni oficiale, in China e budizmui și con/ucizmul, nu- 
mite aşa după nuniele întemeietorilor Buda şi Confucius. 


In ilustrația No. 3 vedem un mod de a circula cu adevă- 
rat chinezesc. In China, caii sunt rari şi foarte scumpi. Ei 
sunt înlocuiți prin oameni săraci, cari, cum se vede mai sus, 
împing cărucioare. In ilustraţia de faţă vedem două cucoane, 
cari se plimbă, unul şi acelaș ọm ţinând loc şi de cal şi de 


Pny 


A BIBLIOTECA 


P LAB FĂ aie Ep a m ai 
YUNI Viei a p 


In ilustrația No. 4 vedem unul din cele mai frumoase puse din împreunarea de cuvinte, monosilabe. Aşa Peching 
temple din China. Este templul numit „Templul Cerului“ şi ο compus din Pe, care înseamnă Aord şi ching, care în- 
se găseşte la Peching, capitala Chinei. Spunem cu ocazia seamnä oraş. Deci, Peching este „oraşul dela Nord , pe când 
aceasta un cuvânt despre numele chinezeşti, cari sunt com- - Nanching înseamnă „orașul dela Sud“, Nan însemnând Sud. 


g 
r 


l 
i 
: 
| să 
i 


In ilustrația No. 5 o frumoasă „casă de ceaiu“ (ceainărie) nem cu ocazia aceasta că Chinezii sunt „mari consumatori 4] 
din marele port chinezesc $anghai. Localul este zidit chiar de ceaiu, care este băutura lor favorită. „Ceanăriile“ lor 4 
lângă mare, aşa că vedem cum se oglindește în apă. Spu- sunt vestite în toată lumea. $ 


PAG. 10. 


XI 


Cum Troancă, auzindu-se chem^t pe nume, 
fuge mâncând pământul 


Tăgârță tocmai venise, şi văzând pe feciorul îm- 
păratului plecat, începu să-l strige! Dar ţi-ai găsit?!... 

Troancă crezând că-l cheamă duşmanul la luptă, 
uitând de servitor sau bănuind că n'a rămas prin- 
tre cei vii, începu să gonească mai tare, şi fără să 
se uite innapoi, peri ca o nălucă pe drumul deşirat, 
şi fugi... şi fugi!... 

Servitorul neştiind ce-a dat peste stăpân-su, şi ne- 
înțelegând ce poate fi, deslegă şi el calul, şi gonind 
după 'Troancă îl strigă din nou. Dar Troancă ştia 
una şi bună. Vrea să scape cu faţa curată. Nu vrea 
luptă, căci nici nu ştia să se bată, dorea să-şi scape 
viaţa, şi de aceia fiorii morţii îi dădeau parcă aripi. 
Fugea, măi copii, fugea de locul cu pricina, ca dracu 
de tămâie. Şi se fugăriră amândoi, pân'ce soarele 
asfinţise şi căzuse noaptea, ba se auziră de departe 
şi cocoşii pădurii, cântând miezul, şi ei... tot fu- 
geau ! 

Dar ce fu asta? D'acurmezişul şoselei, un trunchiu 
de copac, deslănţuit de furtună, sau de mai ştiu eu 
ce, împiedecă trecerea călăreţului, iar calul lovin- 
du-se, căzu jos, şi aşa 'Troancă vrând, nevrând, 
descălică. Apoi se aruncă cu faţa `n jos, în ţărâna 
drumului, așteptându-şi moartea. 

In noapte se auzeau tropote de cal; celălalt venea; 
duşmanul era aproape, şi când se încredinţă că-i 
pierdut, şi că d'acum ce-o vrea D-zeu cu el, începu 
să strige, să se vaite, încât Tăgârţă care se apropia- 
se, nu mai putea pricepe ce este, ce se întâmplase. 

— Lăsaţi-mă,... se jeluia feciorul împăratului !... 
Nu am făcut nimic! Am glumit!... lertaţi-mă!... 
Ce aveţi cu mine 3... Lăsaţi-mi viaţa, că vă voi fi 
slugă credincioasă. Vă dau orice, numai lăsaţi-mi 
viaţa, şi văzând că duşmanul e greu de înduplecat, 
nu zice nimic, adăugă: À 

— Sunt Troancă, feciorul împăratului Sboinea, 
iar împărăția mi-e spre Soarele Răsare. Ma îm- 


PRE ae IMPALOG | 
ale ο ὈΓ ΤΙΟΕ.Ι GUN 


pins păcatul să plec d'acasă, să-mi caut nevastă. 
Nu-mi trebueşte 1... Numai vreau nimic, iar dacă te- 
am supărat în pădure, iartă-mă !.... Am şuguit, căci 
ce era să fac, şi plângând cu nasul în țărână, în- 
cepu să tremure, iar dinţii să-i clănţăne în gură. 

Tăgârţă, crezând că stăpânul său a luat câmpii, 
sau vorbeşte în dodii, din cauza căldurii, începu şi 
el să plângă,... să-şi smulgă părul din cap, şi repe- 
zindu-se în genunchi, lângă el, începu să-l strige: 

— Stăpâne 1... Deşteaptă-te, stăpâne!... Eu sunt,... 
eu Tăgârţă, iar Troancă auzind glasul iubitei slugi 
se sculă în picioare. 

— Va să zică, nu eşti mort ?... 

— Ferească Dumnezeu ! 

— 'Trăeşti ?... 

— Sigur, aracan-de-mine !.. 

— Eşti viu ?... 

— Viu, viu,... de, aşa cred, şi incepu şi el să se pi- 
păie, să mişte braţele... 

— Spui adevărat, Tăgârţă ?... 

— Da, stăpâne!... 

— Atunci ai scăpat ?... 

— Am scăpat !... şi feciorul lui Sboinea, să se in- 
credinţeze, îi ceru o mână... 

— Da, da... şi începu să-l desmerde, să-l sgâlţâie 
dacă nu-i vreo închipuire, vreo arătare, dar adu- 
cându-şi aminte de duşman, căzu din nou cu nasul 
în ţărână. 

— Unde e-celălalt ?... 

— Care ?... 

— Ala din pădure... 

— Nu înţeleg, 5ἰᾶρᾶπο |... 

— Ăla care ma speriat cu moartea, dar sluga 
crezând că Troancă din cauza spaimei nu mai ştie 
ce vorbeşte, şi aducându-și aminte că asta i se în- 
tâmplă destul de des, zise; (Va urma) 


Í 


DIMINEAȚA COPIILO 


PAG. 11. 


ΡΑΤΑΝΙΑ UNUI ŞORICEL 


sg ntr'o dimineaţă frumoasă de Septembrie, mă pim- 

Și bam prin pădure cu prietena mea Elena, care 
venise pentru mai multă vreme la mine în vi- 
zită şi căreia doriam să-i arăt drumul meu fa- 
vorit prin pădure. 

Cum vorbiam împreună, deodată zării alergând 
pe lângă mine 'ceva mic, însă până să pot desluși 
ce este, acea lighioană se şi turişase dedesubtul unui 
trunchiu de copac tăiat. 

„Vezi, draga mea, un şoricel”, zisei eu, şi ca ful- 
„gerul mă plecai prinzând la timp şoricelul, care 
nu mai avusese vreme să se strecoare cu totul. 

Nu vă puteţi da seama ce plăcere simţi atunci 
când ţii în palme un corp cald de şoricel neastâm- 
părat! Acel -şoricel era un pui, avea ochii negri şi 
fricoşi, un botişor mic şi ascuţit cu mustăţi res- 
pectabile, apoi o coadă nespus de lungă, care dealt- 
fel trebue să fi fost mândria lui, deoarece cu toată 
teama de care era cuprins, totuşi şi-o lăsa să se 
strecoare în voe printre degetele mâinilor mele îm- 
preunate şi să atârne în aerul rece αἱ dimineţei. 

Neinchipuit de repede sa lăsat în voia soartei; 
iar după ce îl vârâi în buzunarul hainei, ne urmarăm 
mai departe piimbarea noastră. 

Ajunse acasă, rugarăm pe toţi să ghicească ce 
anume ţineam în mână; dar ar fi fost cu neputinţă să 
ştie cineva dacă codiţa cea lungă şi trădătoare nu 
sar fi ivit din nou printre degetele mele. Acum şori- 
celului trebuia căutat şi găsit un culcuş, dar unde? 

Am luat un lighean, cel mai mare ce l-am putut 
găsi, dar sigur, vă închipuiţi, fără apă şi şoricelului 
i-am dat drumul înăuntru. Să fi văzut ce speriat 
arga, cătând să ajungă partea de sus a ligheanului, 
dar alunecând, se rostogolea iarăşi în fund. Privirăm 
vreme îndelungată, dar în cele din urmă mi se făcu 
milă de bietul şoricel şi aruncându-i mici frimituri 
de pâine, văzui că după-ce mai întâiu le mirosi, 
începu să mănânce. După aceia se potoli şi mai prinse 
puţin curaj. 

A doua zi îi aşezai în mijlocul ligheanului ceva căl- 
duros, căci afară era frig şi pereţii vasului îi ţineau 
rece; dar ce credeţi că găsii? pantoful de casă al 
mătuşei mele pe care îl prefăcui în locuința şorice- 
lului meu. 

Fu tare mulţumit şi cu multă îndrăzneală se co- 
coloşi în fundul nouei sale cămăruţe „ca şi când toată 
viața lui ar fi fost ţinut numai în lână. 

După frumoasele zile de toamnă, începură zile 
friguroase, ploi şi zăpadă, aşa că acum plimbările 


noastre prin pădure încetară şi cu toţii aşteptam rein- 


toarcerea primăverii. 


Șoricelul nostru, care acum prinsese puteri, datorită 


hranei ce i-o dădeam, nu mai putea sta liniştit în 
ligheanul lui, ci o lua razna prin casă, lucru ce nouă 
nu ne era pe plac. Toate încercările de a-l putea ţine 


închis fură zadarnice şi atunci înţeleserăm că ii era 
peste putință să-şi schimbe viaţa lui plină de libertate 
dinainte „cu traiul îndestulat ,dar chinuit ce îi ofeream 
noi, . 


In primele zile ale primăverei, 
cepu să încălzească din nou, ' 
acum se făcuse mare şi voinic, şi-l strecurai în bu- 
zunarul, hainei mele, pornind cu el în pădure. Ajunsă 
lângă trunchiu!: de unde cu câte-va luni mai înainte 


când soarele în- 
luai şoarecele care 


il luasem, îi dădui drumul şi cât ai clipi, fu dede- 
subt. Bănuesc că era aşteptat, căci se auzea multă 
mişcare sub frunziş. 

Totuşi mă gândesc că poate i-am scăpat viaţa, 
aşa de mic cum era sar fi prăpădit în umezeală 
şi ger. Dar aşi vrea mult să ştiu ce gândeşte el de 
cele ce i s'au întâmplat şi ce povestește celorlalți ce- -l 
înconjoară | 
Prelucrată din limba germană de Dorina E, Koșca 


PAG. 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


MAI BUN DECÂT... 


rege care avea tot ce-i poftea inima: bogăţie, 
sănătate, frumuseţe şi toate plăcerile din 
lume. Acestui rege puternic îi plăcea viaţa 
veselă: In fiecare zi dădea serbări minu- 


IE ια odată, în țara cea bogată a Arabiei, un 
3 


nate în grădinile sale ca din basme. 


Şi pentrucă era bun şi drept, şi dedea sărăcilor 
resturile dela masa lui, poporul ţinea la el. 
Regelui îi plăceau mai ales dulciurile. li plăceau 


încă de pe când era copil — um biet cioban care se 
hrănea împreună cu turma de cămile pe care tre- 
buia s'o păzească, cu buruieni găsite ici. şi colo pe 
câmpiile pustii. Vedea οἱ în fiece zi cum maimuţele 
se caără în pomi să mănânce curmale. Dar el era 
prea mic, şi prea slab ca să se caţere atât de sus. 
Şi când se urca pe spinarea unei cămile ca să în- 
cerce să apuce câteva fructe, nu putea să ajungă, şi 
maimuţele răutăciose îi aruncau cu alune în obraz. 

„Ah! se gândea el, dacă aș fi maimuţă, aş putea 
mânca de dimineață până seara, şi n'ar mai trebui 
să mă hrănesc cu brânză de cămilă. şi rădăcini 
amare!” 

Acum era bogat şi putea să mănânce câte curmale 
îi poftea inima, pe când maimuţele stăteau încuiate 
în cuşcă şi-l priveau cu mirare şi invidie. Şi el mân- 
ca, dă, mânca aşa, ca un şcolar. Când se sătură de 
curmale, porunci să i se aducă din Persia prăjituri 
făcute cu miere, şi când se sătură şi de prăjiturile 
cu miere, porunci să i se facă dulceaţă de ananas cu 
zahăr de struguri. 


Câteva zile mai târziu, înlocui ananasul cu alte 
fructe. Dar curând 5ο sătură de toate. Atunci, chemă 
pe şeful bucătarilor: 

„Ascultă, şet-bucătar, îi zise regele, găseşte-mi ceva 
care să fie mai bun ca toate lucrurile dulci. Wam să- 
săturat de dulciuri:e pe care mi le tot faci...” 

Bucătarul se gândi mult la porunca asta, căci şi 
până acum căutase doar prin toate colţurile ţărilor 
orientale lucruri dulci care să fie pe placul regelui său. 

„Dacă m'aş duce să caut bomboane în Europa?” 
se gândi el. 

Și trimise în Europa după bomboane.  Cămilele 
se întoarseră încărcate cu tot felul de bomboane: bom- 
boane ruseşti şi bomboane de ciocolată dela Paris, 
diferite caramele, inimioare de zahăr, prăjituri fe- 
turite şi multe altele. 

Ce mai putea dori regele cel lacom? Işi chemă 
atunci pe cele o sută de solave şi pe cei o sută de copii 
ai lui şi le dădu bomboane câte puteau ei mânca. 
lar οἱ, dimineaţa, la prânz şi seara nu mânca decât 
bomboane. 

Dar după o săptămână se îmbolnăviră cu toţii: 
şi el, şi sclavele lui, şi copiii. 

„E revoltător, spuse el bucătarului-şef, nu ţi-am 
spus să cauţi ceva mai bun decât dulciurile? 

- Majestate! răspunse bucătarul-şef, aruncându-se 
în genumchi şi atingând cu fruntea marmura de pe 
jos, umbra ta să nu se micşoreze niciodată! Câinele 
tău credincios a scotocit trei părţi ale lumii ca să te 
mulțumească. Porunceşti să trimit şi în America şi 
Australia? 

—- Prostii! răspunse regele cu voce nemulțumită. 


DIMINEAȚA COPII LO Rreeeeeceeetteeoteovevovoevootoboorevoveovote PAG. 13 


Ce sar putea găsi acolo atarăă de zahăr şi nuci de 
cocos ? Găseşte-mi ceva mai bum”. 

Bucătarul-şef începu să tremure de frică, căci ştia 
că porunca aceasta neimplinită, îl poate costa capul. 
Aruncându-se din nou în genunchi, lovi de trei ori 
cu fruntea marmura de pe jos şi zise: 

„Majestate, cere sfatul celor trei înţelepţi, şi ceeace 
iţi vor spune ei câinele tău credincios va face, dacă 
înţelepciunea ta porunceşte”. 


Sfatul plăcu regelui. Chemă deci pe cei trei înţe- 
lepţi şi-i întrebă unde ar putea găsi ceva mai bun 
decât dulciurile. 

Cei trei înţelepţi cerură trei zile ca să se gân- 
dească şi, după trei zile, se întoarceră la rege. 

„Majestate, zise primul, nu e nimic mai bun pe 
lume ca frumuseţea .Dă sclavilor tăi poruncă să facă 
înconjurul - lumii şi să-ți. găsească cea mai fru- 
moasă femeie. 

Om înţelept, îi răspunse regele, de data asta 
eşti prost. Dacă cele o sută de femei ale mele se 
ceartă toată vremea şi nu-mi fac nici o plăcere, ce 
plăcere mi-ar putea aduce a o sută una? Ar fi ο 
ceartă mai mult. 


Majestate, spuse al doilea înţelept, vorbele tale | 


sunt mere de aw pe o tavă de argint. Nu e nimic 
mai bun decât să te răzbuni: regele Abisiniei trebue 
să-ți trimită în fiecare an o sută de cai albi, şi nu 
ti-a trimis decât un măgar şchiop. la-ţi soldaţi, cu- 
cereşte-i țara arde-l de viu, şi din poporul lui fă 
sclavii tăi. 

Regele Abisiniei e un prost, răspunse regele; 
cât despre tine, eşti un nătărău desăvârşit. Ce plă- 
cere aş putea avea să ard un om şi să fac sclavi 
dintr'un popor liber? Fumul mi-ar face rău la ochi, 
şi unde-aş putea găsi hrană penttu un popor în- 
treg? N'ar trebui să Ίο dau să mănânce bomboane? 

—  Majestate, spuse al treilea" înțelept, tu ești mai 


înţelept decât toţi înţelepţi din împărăţia ta. Viaţa ta 
ține o mie de ani !Şi pentrucă tu stăpâneşti tot 
ceeace poate dori un suflet omenesc, să afle toată 
lumea gloria, puterea şi bogăția ta. Imbracă-te în 
purpură, urcă-te pe tronul tău de aur, adună în ju- 
ru-ţi toate popoarele lumii şi primeşte-le adoraţia. 
Crede-mă, e mai bine decât mierea „decât curmalele 
şi decât dulceţurile. 

Plea:ă! strigă regele. Şei-bucătar, dă-le pră- 
jituri, Vreau să se imbolnăvească ca şi mine. Nu pot 
dormi de şapte nopţi!” 

Şeful-bucătar dădu prăjituri celor trei înţelepţi, şi 
οἱ trebuiră să se închine până la pământ, să mul- 
țumească şi. să mănânce; dar nu fură în stare să 
înghită toate dulciurile. Regele se retrase, nemulţumit 
căci nu găsise nimic mai- bun ca zaharicalele. Nu 
voia nici să audă ca să se ostenească să măcelărească 
un popor din pricina unui măgar şch'op; ca să stea pe 
tron în haine de purpură, asta nu-i spunea nimic. Şi 
pe urmă, îi rămâneau o sumedenie de cutii de bom- 
bcane. Ce putea să facă din ele, când nici măcar 
curtenii nu mai puteau mânca? 


Regele stătea pe o bancă, în 
grădina sa minunată. Fântânile murmurau, migdalii 
erau în floare şi umbra unui smochin se întindea 
pe prundiul:aleei. Seara: era frumoasă, şi regele se 


Era cald. Insera. 


PAG. 14. -«999499999994δόὁὁὁὁΦὁὁ9 949 ὁΦὁὁὁὁόὑφό999Φ99Φ/)))ΜΙΝΕΑΤΑ COPIILOR 


gândi că poate seara aceasta frumoasă era mai bună 
ca toate bomboanele. 

In clipa aceea, la capătul aleei, regele văzu o sclavă 
cu un băeţaş de patru ani de mână. Erau obosiţi: 
veneau de departe şi se rătăciseră prin grădină. 

Regele era milos. Inţelese deci pe dată că le era 
foame călătorilor. 

„Sclavule, zise οἱ unui servitor care îi aştepta 
poruncile nu departe de banca pe care era aşezat, 
adu-mi atâtea cutii de bumboane câte poţi să duci”. 

Sclavul plecă şi se întoarse cu patru cutii mari 
umplute cu tot felul de bomboane şi prăjituri. 

„Mâncaţi”, zise regele femeiei şi băeţelului, care 
«ο odihneau' pe iar 

Mama luă o bucată de prăjitură şi o dădu copi- 
lului; dar copilul nu mâncă. 

„Inţeleg, zise regele, băeţelului i-e- sete, după atâta 
drum; e aşa de cald! Sclav, adu apă de izvor. Acum 
văd că e ceva mai bun ca lăcomia, e potolirea setei”. 

I se aduse apă băeţaşului. O bău ,dar nu mâncă 
nimic. Regele îi alese bucăiile cele mai bune şi mulţime 
de bunătăţi se îngrămădeau în jurul copilului. Dar οἱ 
mu le văzu. Ochii i se închiseră... şi *curând adormi. 

„Cum, întrebă regele, doarme? s 

— Da, răspunse mama. 

— Şi a disprețuit toate astea? 

— Da, Majestate, căci e ceva mai bun ca ης 
tățile, e somnul unui copil. 

— Dar, exclamă regele, asta caut şi eu în cele trei 
părți ale lumii şi nu găsesc! Somnul!... Nu dorm 
de şapte zile! 

— Fii ca un copil, Majestate, şi ai să-l găseşti. 

— Cum! eu nu sunt copil! Nu e copil pe lume 
care să fie aşa lacom ca mine! Şi cu toate astea, 
femeie, îţi spun încăodată că nu dorm de şapte zile. 

— Oh! Majestate, nu e lăcomia unui copil, e ne- 
vinovă'ia, lucrul, rugăciunea şi viaţa potrivită care dau 


somnul. acesta blând şi liniştit. Noi, cari nu mai sun-" 


tem copii, putem simţi o fericire mai mare, când iertăm 
pe aproapele nostru. 

— Sclav! chemă regele. Aruncă în apă toate cu- 
tiile astea de bomboane, apoi vei pregăti o odaie în 
pâlat pentru femeia asta. li voiu cere în fiecare zi 
sfaturi, pentrucă e mai înţeleaptă decât mine şi mai 
înţeleaptă decât toţi înţelepţii din împărăţia mea. Mai 
bun decât toate lucrurile bune!... E de necrezut, dar 
am găsit”. 

Soarele cobori, apoi dispăru de deasupra grădi- 
nii plină de migdali înfloriţi, de deasupra sclavei şi 
a băețaşului adormit, de deasupra regelui frumoasei 
Arabii care, odată cu somnul, găsi în sfârşit ceeace 
e mai bun ca mierea, curmalele şi bomboanele. 


Prelucrare de Daniela 
———— oc o — a — 


Cum se pot duce o sută de oameni cu căruţa 
la oraș? 
‘(po oynu em ap pugB22w) 


Bucaia care a πο premiul a! ireilea la Con- 
cursul literar din No. : 


ο”. ει τον 


De câte ori îmi aduc aminte de bietul Hector, 
mi-se întristează inima. 

Il crescusem de mic, mă jucasem cu οἱ şi îmi 
era atât de drag, că nu m'aş fi putut despărţi de 
dânsul niciodată. Era un câine de-o frumuseţe rară. 
Avea părul galben-auriu, cu guler alb la gât, lăţos, 
iar ochii albaştri ca cerul. 

Când îl chemam, se uita în ochii mei cu atâta în- 
țelegere, încât nici nu puteam, crede că e un câine, 
ci απ om. 

Era mândru, nu cerea niciodată de mâncare, ci- 
sta frumos, cât stăteam la masă şi numai clipea 
din ochii atât de frumoşi. Odată, după ce ne ridi- 
casem dela masă, am ieşit pe afară, căci era cald, 
când însă n-am uitat în casă, Hector se plimba 
pe masă dela o farfurie la alta, luându-și partea, 
care înţelesese că e a lui. 

Era aşa de blând, încât pisica dormea pe gâtul 
lui. 

Când se făcuse mare, înfricoşase pe toţi vecinii. 

Cu multă părere de rău a trebuit să-l legăm în 
lanţ. Era foarte. trist sărmanul „Hector”, el, care nu 
cunoştea hotare, alergând şi jucându-se. 

Ncaptea îl dezlegam şi atunci văzându-se în toată 
libertatea, nu dormea nici-o clipă, ci alerga din loc 
în loc, plin de bucurie. 

Dar într'o dimineață nu l-am mai văzut. 
căutat trei zile 'n şir, dar zadarnic. 

A trecut un an şi tot nu-mi pot închipui că Hec- 
tor nu se va întoarce. 

Π aştept ca pe-un prieten îndepărtat. 

Răileanu Elena-Tighina 
xea : 


L-am 


——— = 
Haplea la telefon 


Intr'o zi, Tănase fusese în vizită la prietenul său 
Haplea, dar întorcându-se acasă, băgă de seamă că 
bastonul lui cel nou, cu cap de rață, îl uitase la Ha- 
plea. 

Imediat îi telefonează lui Haplea şi-l întreabă, dacă 
bastonul lui e acolo. 

lar Haplea, arătând bastonul în aparat îi răs- 
punde: — „Uită-te, dragă Tănase, poate o fi bas- - 
tonul ăsta al tău...” 

κ a * 

La examen 

Profesorul. — „Imi dai 10 lei, după acea încă 5 
lei, ce am atunci? 


Elevul (cu mândrie) — Datorie, d-le profesor!!!” 
Trimise de René 'Thoeodosiadis-Brăila 
O ea at Să 


iaa y π 


CERU d NR 2 ca ai πι 


/ 


DIMINEAȚA COPIILOR 00000000000000000000000000000000000000000e PAG. 15. 


Mitică face ocolul pământului 


VIII. — Mitică printre mâncătorii de oameni. 


az 7 
= i -ὅ 435 
î ὃν κ αν 4// 


παω ον 


Mitică părăsi „Insula Crinilor”, dar gândul năs- 
truşnic al reginei din insulă nu-l părăsi multă vreme. 

„Auzi d-ta, îşi zicea singur, să mă căsătoresc 
cu o fată măslinie, fie ea şi regină, şi să-mi în- 
mormântez viața printre sălbaticii aceia!” Şi cuprins 
de un fel de teamă că poate regina s'a luat după 
dânsul, spori iuţeala cu care sbura măreţul său ae- 
roplan „Noroc”. Pieri orice vedere de pământ şi de 
jur împrejur nu se zărea decât întinsul nemărginit 
al Oceanului Pacific. 

Cercetând busola, Mitică văzu că e pe drumul cel 
bun, adică pe drumul care l-ar fi dus drept în in- 
sulele Japoniei. Deodată însă îşi schimbă gândul şi 
“adresându-se lui „Uragan”, îi zise: „Măi Uragane, 
mar fi oare mai bine să o luăm spre Miazăzi şi să 
dăm o raită prin Australia şi prin insulele Ocea- 
niei? Să vedem ce mai e pe acolo şi cum trăesc 
oamenii. 

— Ham-haam-ham!” răspunse Uragan în graiul 
câinesc, adică: „Dacă tu, stăpâne, zici că e bine 
nici eu nu spun altfel”. ; 

Mitică schimbă, prin urmare, direcția aeroplanului 
şi după ce consultă-încă o dată busola şi hărțile ce 
avea cu dânsul se îndreptă spre Miazăzi. Cam pe 
inserate, zări de sus nişte pete negre. „Trebue să 
fie nişte insule”, îşi zise Mitică şi se cobori drept la 
ele. Nimeri tocmai într'o insulă mică de tot şi în 
care nu se vedea nici o locuinţă mai răsărită, nici 
o urmă de civilizaţie. ; 

„Mi se pare, îşi zise Mitică cercetând harta, că 
am picat întruna din insulele din Arhipelagul So- 
lomon, insule locuite de canibali. Să fim cu băgare 
de seamă, ca să nu ne pună în frigare sălbaticii 
de aicea.” 

De aceea, după ce se dădu jos din aeroplan, exa- 


mină şi puşca şi revolverul, ca să vadă dacă sunt _ 
bine încărcate, îi dete lui „Uragan” poruncă să stea de 
pază lângă aeroplan, iar el o porni înarmat în cer- 
cetare. Se oprea la orice sgomot, la orice foşnet de 
frunze. Ştia din cele ce citise că sălbaticii din insulele 
Oceaniei au obiceiul puţin plăcut de a trage pe la 
spate şi stând ascunşi cu săgeți înmuiate în otravă. 
Mitică umbla, prin urmare, cu multă băgare de 


„seamă. 


Merse el aşa ca un sfert de oră, fără să dea ochi 
cu vreo ființă omenească. / 

Pe ici, pe colo, printre iarba cea înaltă şi bogată 
zărea târându-se şerpi şi şopârle. De asemenea, din 
tufişuri sburau pe neaşteptate păsări ciudate, cum 
mu se întâlnesc prin locurile noastre. 

De o dată, însă, la urechile lui Mitică ajunse 
un sgomot, care îl făcu să se oprească şi să asculte 
cu atenţie. Erau glasuri omeneşti, semănând a ur- 
lete, se auzeau sunet de tobe şi de instrumente mu- 
zicale necunoscute. 

„Trebue să fie vreo adunare a sălbaticilor din 
insulă”, îşi zise Mitică şi începu să înainteze încet 
şi cu toată băgarea de seamă. La o depărtare de 
vreo două sute de metri de locul unde se găsea zări 
un spectacol, care îl făzu să încremenească. : 

Un grup de 50—60 de canibali săreau, cântând 
cântece sălbatice, în jurul a trei nenorociţi, din cari 
doi erau legați de trunchiul a doi arbori jiar αἱ 
treilea... situaţia în care se găsea cel de al treilea 
îl îngrozi pe Mitică. Desbrăcat de haine, nenorocitul 
acela era pus într'o frigare pe care doi sălbatici o 
învârteau peste un foc îmbelşugat. Tobele şi alte . 
instrumente muzicale sunau în semn de Bucurie pen- 
tru ospățul ce se pregătea. | 

„Ticăloşii! strigă Mitică scrâşnind din dinţi. Dar 


PAG: 16. 


stai că am eu act de cojocul lor. Cel puţin să caut 
să-i scap pe ceilalţi doi pe cari îi aşteaptă groaznica 
moarte”. : 

Mitică se pitulă după un tutiş şi ducând puşca 
la ochi, începu să tragă în ceata de canibali. Mai în- 
tâiu culcă la pământ pe cei doi cari învârteau fri- 
garea cu omul pus întinsa. 

După aceea, îndrepiă puşca spre ceilalţi, dar a- 
ceştia, îndată ce auziseră primul foc de puşcă, s'au 
împrăştiat nebuni de groază şi au pierit, parcă i-ar 
fi înghiţit pământul. E 

Văzând aceasta, Mitică începu să intre la bănueli. 
„Se. prea poate, îşi zicea el în gând, ca sălbaticii, 
cari se furişează printre ierburi mai bine decât şerpii, 
să caute să mă împresoare şi apropiindu-se de mine 
„fără să-i Simt măcar, să mă prindă de viu sau 
să mă străpungă cu sulițile şi săgețile. Decât, stai 
că am şi eu planul meu.” 

Se urcă apoi pe o mică ridicătură de pământ din 
apropiere şi începu să tragă în vânt cu paşca şi să 
strige- cât îl ţinea gura. In chipul acesta căuta să a- 
tragă asupra lui atenţia canibalilor. 

Când în sfârşit, crezu că aceştia îl zăriseră, Mi- 
tică, pretăcându-se că e grozav de speriat, se porni 
să fugă de-i răpăiau tălpile. Fugea îndreptându-sa 
spre locul unde lăsase aeroplanul. | 


Odată ajuns atolo, scoase din aeroplan mitraliera. 


şi o îndreptă cu țeava spre partea de unde aştepta 
să vie sălbaticii. 

Mitică nu se înşelă în socotelile tăcute. Nu trecu 
mult la -mijloc şi iată că se ivi un grup de peste o 
sută de canibali, înarmaţi toți cu sulițe, arcuri şi 
scuturi. i 

Mitică îi lăsă să se apropie până la câteva sute 
de metri şi apoi avură şi οἱ soarta pe care ο avu- 
seseră năvălitorii din „Insula Crinilor”. ; 

In adevăr, când canibalii văzură. că vreo trei- 
zeci din ai lor cäzuserä morți la pământ, ο rupseră 
la fugă fără să se mai oprească şi să se uite 
indărăt. 

„Acum sunt încredințat că nu mai îndrăznesc să 
se lege de mine”, îşi zise Mitică. i 

De aceea ‚puse din nou mitraliera în aeroplan şi 
luându-și puşca pe umeri, porni iarăşi la locul unde 
canibalii se pregăteau pentru ospăț cu carne de om. 
Acolo găsi pe cel pus în îrigare mort şi aproape ars 
cu totul „pe când ceilalţi stăteau legaţi de arbori mai 
mult morţi decât vii. Mitică îi dezlegă îndată şi le 
dete drumul. A trebuit însă să-i însoțească până 
la țărm, unde, făcându-şi rost de o barcă, cei doi 
scăpaţi dela moarte, vâsliră cu putere spre o insulă 
vecină, de unde erau de felul lor. 

Dar nici Mitică nu mai avu poftă să stea mai mult 
în acea insulă locuită de mâncători de oameni. Se 
urcă din nou în aeroplan şi porni mai departe, în- 
dreptându-se spre Australia. 

Vasile Stănoiu 


In numărul viitor: „Mitică în Anstralia”.. | 


PR. vi 


ra 


E OTECA | | 


ως» 


ind abtine DIMINEATA C OPIILOR 


DE VORBĂ CU CITITORII 


St. Gh. S.-Càmpina.— Anecdota versiticată „Scopul“ lasă 
de dorit ca torină, dar prin subiectul ei nu este tocmai bună 
de dat copiilor ca pildă şi model. Un elev, ori cât ar fi el de 
mic în vârstă, trebue să ştie scopul pentru care merge la şcoală. 

l. l. St.-Craiova. — „Toamna“. In afară de faptul că am 
publicat destul» poezii cu subiectul acesta, poezia trimisă de 
d-ta nu este în deajuns de puternica. Mai cuprinde şi nepo- 
truveli, De pildă, după ce spui că «E ο linişte complectă», două 
versuri mai jos scrii că vrâbiiie ciripesc vioae, De altfel, chiar 
şi în primul vers «A trecut vara sublimă», epitetul sublim nn 
e tocmai fericit ales. 

Fan. Gog.-Băiţi. - Mică domnişoară, nu fi nerăbdătoare. 
Aşteaptă så mai creşti, să înveţi mai multă carte și după a- 
ceea să incerci a scrie lucruri bune de publicat. Până atanci, 
citeşte şi tji sănătoasă, 

us. R:p. — „Nicu“, băiatul lacom, care a mâncat dul- 
ceața, a meritat pedeapsa ce i s'a dat. Insă, după scris înţele- 
gem că d-ta eşti încă foarte mică. Acum să creşti voioasă şi 
sănătoasă şi să citeşti cele scrise de oameni mai în vârstă, lti 
va veni şi d-ale rândul să fii scriitoare, 

I. D. L.-Loco,— Am citit cu toată atenţia cele două poezii 
(aMama» δι «Toamna>) trimise de d-ta. Recunoaștem şi nor 
că ai talent şi de aceea regretul nostru este şi mai mare că 
nu le putem publica. Prima e prea tristă şi într'un gen de 
care s'a abuzat în literatură. A doua («Toamna») face parte 
din poeziile de impresii şi descrieri din cari ne ferim a pu- 
bhea. Nouă ne trebue poezii scrise simplu şi cu acţiune, po- 
vestind ceva. 

L.Lot.-Loco.—lţi publicăm poezia „Floricica“, bine înțeles 
fiindcă ne asiguri că e făcută de d-ta. Nu înțelegem însă de 
ce nu întrebuinţezi semnele de punctuație, precum şi, semnele 
de citaţie, de despărțire a dialogului etc, Nu se poate spune că 
aşa ceva ar fi greu. 

I. B.-C. Lung (Muscel). — Dintre cele trei bucăți în ver- 
suri trimise do d-ta, poezia «Rugă» e bunişoară, însâ cuvinte 
de umplutură şi intrebuinţarea fâră nevoe a pronumelor per- 
sonale ne împiedică să o publicâm. In bucata „Fapta bună” 
repeţi aşa de des pronumele „el“, în cât citirea versurilor iz- 
beşte neplăcut la ureche. De altfel, versurile au nevoe de a fi 
cizelate mai bine şi ferite de cuvinte și expresiuni cari sunt o 
umplutură. ; 

, Sol. — Bucata în versnri «Pisi» am putea-o publica, dacă 
o refaci puţin. Pentru aceasta ar fi bine să treci într'o după 
amiazi (orele 5—7) la Redacţie. In genul poeziei „Moșneagul“* 
s'au publicat prea multe, Schița în proză «La școala» arată o 
inlesnire la scris, însă e mult mai lungă decât ar fi fost nevo. 
pentru subiectul pe care il tratezi. Verbal ţi-s'ar putea da lá- 
muriri mai amănunțite. 

At. N.„Balcic.—E frumoasă poezia detale „Fiori de toamnă» 
şi te felie.tăm pentru promiţătorul d-tale talent. Regretăm însă 
că nu o putem publica, din cauza că prin vilul şi forma ei se 
adresează mai de grabă altui public cititor decât tineretului, 
care citeşte revista noastră, 


—— omk Imm 
Copii! 


Voi știți că azi „SUCHARD" 
E cea mai bună. ciocolată 
Şi nu te poți lipsi de ea 
Când ai gustat din ea odată. 


LILI LTL LILI LILI LL LL LL LL LL led elle belele 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A, 


so a 


a); 


>- 


2. 


ως . r 


u DIMINEATA 
| 198 COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
: DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Gâscă dragă, să nu mă muşti, că îți aduc bomboane !“ Preţul Lei 5 


Un incendiu de demult. 


Cititorul nostru loan M. Crist. din Capitală ne-a 
întrebat de mult ce-i cu un incendiu, care ar fi dis- 
trus în anul 1847 o mare parte din oraşul Bucu- 
reşti. 

Răspundem că despre acest incendiu, care a avut 
loc din întâmplare în ziua de Paşti, 1847, nemu- 
ritorul scriitor popular Anton Paun a scris o broşură 
în versuri de 96 de pagini. Broşura, apărută în 
prima ediţie chiar în anul 1847, este intitulată: „Me- 
moria focului mare, întâmplat în Bucureşti în ziua 


de Paşti, anul 1847, Martie 23, descris de ση. 


Pann”, 

Broşura începe cu titei următoare: 
„Vai, ce vedere, ce grozăvie, 
Ce biciu de pară, urgii cereşti, 
Ce jale mare, ce sărăcie 
Căzu d'odată pe Bucureşti. 
Martie 'n douăzeci şi trei de zile, 
Paştile sfinte când se serba, 
Când tinerimea, copii, copile, 
Sta 'n haine nouă a se schimba”. 


Cam pe la sfârşitul broşurei, autorul aduce laude 
Domnitorului de atunci, principelui G. Bibescu, care 
a venit în ajutorul celor rămaşi fără adăpost. lată 
patru versuri despre aceasta: 

„Trăiască Prinţul Iorgu Bibescu!” 
Mii de familii din gură- rostea: 
„Trimiţă-i viaţă din sus Cerescu 
Pe tronul Țărei mulţi ani să stea”. 


Cine e Mitică ? 


Doreşte să ştie „devotata cititoare” a revistei noas- 
tre, d-ra Stoenescu B. din Capitală. 

Ei, cine vrei să- fie, drăguță domnişoară? Mi- 
tică ο... Mitică. Adică un Românaş curagios şi pri- 
ceput, care a pornit să facă în aaroplan ocolul pă- 
mântului. 

Dar... Mitică şi mai cum? vom fi întrebaţi din nou 
despre numele lui de familie. 

La rândul nostru l-am întrebat şi noi pe priete- 
nul Vasile Stănoiu, care scrie despre isprăvile lui 
Mitică şi iată ce ne a răspuns: 

„Ce importanţă are numele de familie al lui Mi- 
tică? E deajuns să se ştie că e un Român, aşa că 
„„„drăguţele cititoare şi bunii “cititori să citească mi- 
„ munatele lui ipsrăvi şi să fie veseli şi mândri că un 


te a 


Român a putut să le ducă la bun sfârşit. Iar dacă 
țin cu orice preţ ca Mitică să aibă şi un nume de fa- 


milie, hai să-i dăm noi numele acesta şi să-i zicem 3 


„Mitică Aviatorul”. 


iii iti dă . τν 


Cine „a fost Plutarch ? 


Aşa ne întreabă bunul nostru cititor Costin F. 
Tr.. dela Bălţi. Γι 
Răspundem că Plutarch este un istoriogral şi mo- 
ralist din Grecia antică. S'a născut la Cheronea, lo- 


“calitate din provincia Beoţia în anul 40 după lisus 
- Cristos şi a murit în anul 120. Cu titlul: 
` morale, Vieţile bărbaţilor iluștri ai Greciei şi Romei”, 


„Opere 


dela Plutarch ne au rămas 46 de biografii comparată 
ale celor mai de seamă oameni ce au avut Romanii 
şi Grecii din vechime. Citirea acestor scrieri este u- 
şoară, plăcută şi totodată folositoare: şi plină de în- 
văţături morale. 

Scrierile lui Plutarch au fost traduse în principalele 
limbi străine. Şi în limba română avem asemenea 
traduceri. 


Cine au fost Agatirșii? 


Răspundem la întrebarea pusă de acelaș cititor că - 
Agatirşii, popor vechiu din care astăzi na rămas ` 
nici o urmă, se aşezase în Transilvania-cam pe la - 


500 înainte de lisus Cristos. Patria lor primitivă a 
fost platoul Iran (Persia), de unde au venit ` în Eu- 
ropa cam în acelaş timp cu Sciții. 

In Ardeal, Agatirşii se ocupau cu creşterea Gilel 
şi cu scoaterea áurului din munți şi din-râuri. Cu 
aurul acesta ei făceau scule şi diferite podoabe. A- 
gatirşii aveau obiceiul de a se tatua pe obraz şi 
pe corp. Au fost supuşi de Daci, cu cari s'au ames- 
tecat, formând un singur popor. - 


Cereţi la toate librăriile: 


„Copilul crescut în peşteră: 
de N. BATZARIA a "Preţul lei 50 


Cu totii citim- 

ŞI ne'nveselim 
„Comoara cu poveşti“, 

Cum alta nu găseşti, | 


E frumoasă, minurată, 
Este splendid colorată, 
Optzeci de lel am dat, 
Dar sunt încântat. 


tite at iti ce zi 


pa ca 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ersero ereot 


ABONAMENTE : 1 AN 200 za lee taun dese 
6 LUNI 10 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manusorisele nepublicate nu se înapolază 


Director: N. BATZARIA 


“teproducerea bucaâţilor este strict interzisă 


27 NOEMBRIE 1927 — Nr. 198 


CÂNTEC 


Ga s'adoarmă Nina 


Măicufa-ți cântăn şoapte 
dorul tristelor poveşti 
Dormi, ο, dormi, 

copil de vise... 

De prin negrele abise, 
iată vine moşul Ene 

cu desaga lui de vise, 


Dormi, o dormi, peste chipul alb 

frumoasă mică. şi fraged şi frumos ca o minune. 
Lângă leagănul tău mic, Dormi. 

stă de veghe-a ta mămică, E linişte adâncă. 

ce se roagăncet lui Crist... Noaptea sfântă s'a culcat 
Dormi... $ pe un pat 

Un greer trist, făcut din stâncă... 


blând, 
pe trista-i tângă, 
a 'nceput în zid să plângă 


pe-a lui strună, o cântare... 


Dormi, ο, dormi, 


Din seninul plin de taine 
se coboară în spre tine, 
îmbrăcaţi în albe haine, 
îngeri mici ει părul blond 
şi privirile senine, 


să te culce sub privireă 
blândă-a mamei... 

Miezul nopței ceasul sună... 
Lângă leagănul tău mie, 
plin de doruri şi de lună, 


frumoasă albă. ca să-ți cânte'n miez de noapte, , tot mai stă să te vegheze 
Flori de nalbă basmul slăvilor cereşti... măiculița ta cea bună... 
luna pune Dormi. ' Zaharia George Buruiană 


—— „= kM 


RUGĂCIUNE 


Dumnezeule prea Sfinte, 
Bunul nostru apărător, 

Το slăvim cu mare cinste 
Ca pe un ‘mare creator | 


SEARA 


Aurii văpăi de soare 

După culmi încet se scurg, 
Vestind lumii că soseşte 
larăşi tainicul amurg... 


Şi pe când dela păşune 
Vitele vin către târlă, 
Se întorc cu voioşie 
Copilaşii dela gârlă... 


Tu ce într'o noapte sfântă 
Ne-ai trimis din cer de sus, 
Pe acel ce toți Il cântă, 

Pe odorul Tău lisus. 


Păsărilor toate-acuma 
Ciripitul le răsună, 
Cu smerenie 'nălțându-l 
Răsăritului de lună... 
Neculai Gh. Mihăescu 
PDC N — 


Poartă grije de făptura 
Care Tu ο ai creiat 

lar noi robi "i într'o gură, 
Zicem : „Fii Tu lăudat |” 


Preoţescu Gheorghe 


PAG. 4. 


DIMINEATA COPIILOR 


de Ali-Baba 


“ei fraţi se certau între dânşii pentru o bu- 
cată de pământ ce le rămăsese moştenire 
$ dela tatăl lor. Şi iată că veni Dumnezeu, 
cel Sfânt, cu chip de moşneag şi îmbrăcat 
în strae vechi, şi-i întrebă. cu blândeţe: „De 
ce vă certaţi, voinicilor?” 

Cei doi frați mai mici îi răspunseră zicând: ,„Fra- 
tele nostru mai mare vrea să ne ia tot pământul ră- 
mas dela tata”. 

Dumnezeu însă, fără să spue cine este, le zise lor 
şi fratelui lor mai mare: „Daţi pământul acesta, pen- 
tru ca pe el să se clădească o mânăstire, iar voi ve- 
niţi cu mine, fiindcă am să dau fiecăruia ceeace 
doreşte”. 

Cei trei fraţi făcură aşa şi porniră în lume cu 
Domnul Dumnezeu. Nu după mult ajunseră cu toţii 
la un furnicar. Era acolo mulţime nenumărată de 
furnici. Văzând aceasta, fratele mai mare zise: „Dacă 
ar îi cu putinţă ca Dumnezeu să prefacă toate fur- 
nicile acestea în oi şi să mi le dea mie, nu i-aş cere 
nimic mai mult câte zile am de trăit. 

— La Dumnezeu totul ο. cu putinţă, îi răspunse 
Tatăl din ceruri, adăugând: Τί se va împlini do- 
rinţa, însă nu uita să ajuţi pe cei săraci, dându-le, 
când vei trece pe aicea, şi lapte şi brânză şi unt şi 


lână”. Şi făcând semnul binecuvântării, Dumnezeu 
preschimbă -miile de furnici ce erau acolo în tot a- 
tâțea oi, mari şi frumoase cum nu erau altele. ` 

Fratele mai mare rămase locului, ca să-şi îngri- 
jească de turma de oi, iar Dumnezeu şi cu cei- ` 
lalţi doi fraţi merseră înainte. asa 
„ Ajungând la o cădere de apă, fratele mijlociu zise: 
„Dacă Dumnezeu ar face să răsară aicea o moară 
cu două pietre: şi “mi-ar da-o- mie, nu-i mai cer ni- 
mic în viaţa aceasta. 

— Dummezeu îți împlineşte dorinţa, dar caută să 
ajuţi pe săracii, cari vor trece pe la moară, dându-le 
pâine şi adăpost”. ! 

Aşa vorbi Domnul din ceruri şi făcând semnul 
binecuvântărei, într'o clipă răsări acolo o moară, care 
măcina de zor făina cea mai albă. 

Rămase, aşa dar, la moară şi. fratele mijlociu, 
iar Dumnezeu şi cu fratele mai mic îşi văzură îna- 
inte de drum. Treceau şi. se opreau prin multe lo- 
curi, însă flăcăul nostru nu zicea nimic, nu cerea ni- 
mic. |: fa k ... 

Au mers οἱ aşa ca un an de zile. 

In sfârşit, întro seară- Dumnezeu îi zise: „Voinice, 
dar tu mai de gând să ceri ceva, să-ţi arăţi o do- 
rinţă, aşa cum au făcut fraţii tăi mari?” 


πι 


DIMINEATA Ου PAG. 3. 


— Moşule, îi răspunse tânărul, care nu ştia că 
moşneagul- cite: Dumnezeu însuşi, am şi eu o do- 
rinţă, dar îmi cam vine peste mână să vorbesc şi a- 
fară de aceasta, nici nu Ştiu dacă ο cu putinţă să fie 


împlinită, 


— La Dumnezeu totul ο cu pütinită. Cere şi vei 


vedea că vei fi ascultat. 

— Dacă-i aşa, grăi din nou îlăcăul, eu doresc 
un singur lucru: să iau de nevastă pe fata cea mai 
bună -şi cuminte, 'din câte se află. 

— Să mergem să o căutăm”, 
zâmbind. 

Umblară ei încă mult, până când într'o seară, după 
ce se inoptase, ajunseră la ùn sat şi bătură la cea 
dintâiu casă ce întâlniră, cerând adăpost pentru la 
noapte. In casa aceea deteră peste o adunare -nume- 
roasă de oameni, cari cântau şi petreceau. 

„Ce e veselia de aicea?” întrebă Domnul Dum: 
nezeu. ,. | 

lar “un om mai în vârstă şi care era stăpânul éi 
îl lămuri zicându-i: „In seara aceasta facem,-logodna 
fetei noastre, care a fost cerută în căsătorie de fiul 
boerului. Suntem veseli şi mulţumiţi, pentrucă noi, 
oameni săraci, nu ne aşteptam la o cinste aşa de 
mare. "E 'drept -că fata noastră e cea mai A e, 
din sat şi cuminte, cum nu este alta. 

Cu toate acestea, cinstea ce ni s'a făcut este prea 
mare, fiimdcă, | precum ţi-am spus, noi suntem -oa- 
meni săraci şi nevoiaşi, iar fiul boerului este puri 
tred de bogat. 

— Fata voastră, grăi Dumnezeu, se va mărita după 
flăcăul acesta, care îmi este tovarăş de drum”. 

Părinţii fetei şi toți oaspeţii râseră şi făcură haz 
de vorbele acestea, socotindu-le ca o glumă. 

Dumnezeu însă grăi din nou şi le zise: „Va fi aşa 
cum spun, căci aşa, e voința Tatălui ceresc, iar ca 
să vedeţi şi voi că nu se poate să fie într'altfel, să 
sădim. în fiecare colţ al odăiei câte un butuc de 
viţă: eu două şi fiul boerului două. Să le lăsăm acolo 
până mâine dimineaţă, când vom vedea ce se va 
întâmpla cu ele”. 

Părinţii fetei -şi oaspeţii şi fiul boerului, care venise 
puțin mai târziu, primiră. să facă aşa, mai ales că 
îşi ziceau în gând: 
nimic”. 


îi zise Dumnezeu 


în fiecare colț al odăici şi după aceea se, culcară cu 
toţii în aşteptarea zilei de mâine. ` 

A doua zi, când se sculară, ce le fu dat să vadă? 
Cei doi butuci, sădiți -de Dumnezeu, aveau pe dânşii 
frunze şi erau încărcați de struguri frumoşi şi dulci, 
cum nu se mai văzuse până atunci. Insă butucii să- 
diţi de fiul boeruilui erau tot aşa de goi şi de us- 
caţi, ca şi în ceasul când îi sădise. 

Acesta era un semn ‘dumnezeiesc, în -fața căruia 
au trebuit să se închine cu toţii. Fata cea frumoasă şi 
cuminte fu cununată, prin urmare, cu tânărul, care 
însoţise pe Dumnezeu. 


„ foarte „bogat. 


„Stim că mare să se întâmple 


Sădiră, aşa: dar, patru butuci ' de viţă, câte unul 


Cinci- ani după aceasta, Dumnezeu, care după că- 
sătoria tânărului se urcase la ceruri, se cobori din nou 
pe pământ, luându-și iarăşi înfăţişarea de un moş- - 
neag îmbrăcat în haine vechi şi zdrenţeroase. 

Se abătu mai întâiu pe la acela pentru care pre- 
făcuse furnicile în oi şi văzu că ajunsese un om 
„Prietene” îi zise Dumnezeu, dă-mi 
rogu-te, puţină mămăligă şi nişte brânză, că nu mai 
pot - de foame. 

—  Moşule, caută-ţi de drum şi lasă-mă în pace, 
că nu mai ştiu unde îmi este capul”, îi răspunse 
cu un glas aspru bogătaşul nostru. ” 

lar Dumnezeu, mergând ceva mai încolo, zise: „Oile 
să se prefacă din nou în furmnici!”. 

Câi ai clipi din ochi, nu rămase o singură oaie, ci 
se ivi din nou vechiul furnicar. Aşa a fost pedepsit 
sgârcitul, care nu se îndurase să dea puţină mămă- 
ligă şi nişte brânză. 

Umblând mai departe, Dumnezeu ajunse la fra- 
tele mijlociu pentru “care făcuse o moară la căderea 
de apă. „Morarule, lasă-mă, te rog, să poposesc aicea 
la noapte şi dă-mi să îmbuc ceva, că nu mai pot de 
a şi oboseală. 


—: Dacă, aş găzdui şi aş ospăta pe toţi cerşetorii, 
cari vin la mine, aş: ajunge îndată 18 sapă de lemn”, 
îi răspunse morarul, închizându-i poarta în nas. 

lar Dumnezeu, depărtându-se, zise : „Să piară 
moara şi să fie aşa cum fusese mai înainte!” 

Şi se făcu întocmai. a: | 


PAG. 6, 99999Φφ9φ9νφΦΦΦΦ9Φ9999Φ9ΦΦΦ999999999999999999 DIMINEATA COPIILOR 


In sfârşit, într'o zi pe inserate Dumnezeu sosi şi 
în satul în care se găsea fratele mai mic, acela care 
luase în căsătorie pe fata cea mai frumoasă şi cu- 
minte. Omul locuia într'o colibă şi o ducea -greu 
de tot. Muncea la câmp cât era ziua de mare, iar 
acasă nevastă-sa nu se odihnea o clipă. Cu toate 
acestea, munca lor era fără spor şi deseori bieții 
oameni se culcau flămânzi, ei şi copilul lor, un băeţaș 
de toată frumuseţea. . 

Dumnezeu, apropiindu-se de colibă, fu văzut de 
femeia omului. Aceasta nu ştia cine este. Totuşi, îi 
alergă întru întâmpinare şi-i zise: „„Moşule, vino să 
te odihneşti la noapte în coliba noastră. Peste pu- 
țin se va întoarce şi bărbatul meu dela câmp şi va 
îi bucuros să te găsească”. 


Dumnezeu intră în colibă şi îşi şterse două la- ` 


crimi de mâhnire, văzând că e lipsă şi sărăcie. 

Femeia îi aduse apă să se spele pe mâini şi-i 
puse o pernă, ca să şeadă lângă focul din cămin. 

Nu trecu mult la mijloc şi se întoarse dela câmp 
şi bărbatul, care se bucură cu adevărat la vestea că 
au un oaspe. 

Când sosi vremea de stat la masă, Dumnezeu le 
zise: „Ei, ce-mi daţi de mâncare?” 

lar femeia, plecând în jos capul şi roşindu-se de 
ruşine, îi răspunse: „N'am decât ο turtă de tărâţe, 
care se coace în cenuşe. 

— Nu e de tărâţe, îi grăi Dummezeu, ci este din 
făina cea mai bună. Scoate-o şi vei vedea”. 

Nici femeia, nici bărbatul ei nu-şi mai puteau crede 
ochilor, văzând că turta, despre care ei ştiau bine că 
e de tăriţe, este albă şi din făina cea mai bună. 


După ce o puseră pe masă şi o rupseră în patru 
bucăţi, Dumnezeu le zise din nou: „Ce bine ar fi, dacă 
aţi scoate o cană de vin din butoiul vostru!” 

— Dar în butoiu nu mai e o picătură de vin. 

— Vă înşelaţi, le întoarse Dumnezeu vorba. Mer- 
geţi şi veţi vedea că butoiul este plin”. 

Ca să-i facă mai mult în voe, femeia luă o cană 
şi se duse la beciu. Intoarse cepul dela butoiu şi să 
vezi minune: din butoiu începu să curgă un vin ru- 
biniu, aşa cum oamenii nu văzuseră până atunci. 

„Mi-e somn”, zise Dumnezeu, după ce îşi potoli 
foamea şi setea. Peste ο rogojină veche femeia îi aş- 
ternu ο velinţă, îi puse o pernă şi-i dădu şi ο pătură. 

Trecu noaptea, iar a doua zi Dumnezeu, pregă- 
tindu-se de plecare, le zise: „Dumnezeu răsplăteşte 
faptele bune şi gândurile curate. De aceea să ştiţi că 
de azi înainte vă aşteaptă şi pe voi zile bune şi fru- 
moase”, 

Făcu apoi semnul binecuvântării asupra colibei 
şi asupra locuitorilor ei şi plecă mulţumit şi induio- 
şat de primirea bună de care avusese parte. 

După plecarea lui, femeia se apucă să facă curat 
prin casă. Care nu-i fu însă, mirarea οἱ şi a băr- 
batului ei, când, ridicând velinţa şi perna pe care 
dormise moşneagul, găsi sub dânsele grămezi de gal- 
beni de aur. 

„Am fost cercetaţi de Domnul Dumnezeu, slăvit 
să-l fie numele!”, ziseră femeia şi bărbatul rugân- 
du-se la icoană. 

Din ziua aceea ajunseră şi ei oameni bogați şi trăiră 
mulţumiţi şi fericiți până la sfârşitul vieţii lor. 

ALI-BABA 


ΡΕ ΡΕΡ ΕΡΕ ΓΕ ΒΟ ΡΕ ΡΕ ΕΕ ΓΕΓΕΓΓΓ ΓΕ Β ΓΕ ΓΕΓ ΕΕΒΕ ΒΕΕΒΓ Ρ.ΓΙΓΒΕ ΕΒΕ ΕΡΕ ΕΝΗ ΓΙ ΓΠΗΕΕπΑπ ΡΕ) | πο ο ο ο ο 


MODELE ΡΕ COPIAT ŞI COLORAT 


 Cuiburi părăsite 


Când toamna vine pela noi 
cu tot mai apropiata ei pre- 
vestire a iernei, multe pä- 
sări ne părăsesc. Ele se pre- 
gătesc pentru o călătorie lungă, 
spre ţări unde soarele încălzeşte 
totdeauna cu aceiaşi putere. Ce 
duioasă este această plecare! 
Dragile păsări işi părăsesc cui- 
burile pe cari le-au clădit cu 

„atâta străduinţă! De cuiburile 
lor le leagă nețărmurită drago- 
ste, căci acolo şi-au crescut pui- 
şorii, cari îşi încearcă pentru 
prima oară sborul peste mări 
şi oceane. In desenul nostru 
vedem cum două berze aruncă, 
din cuibul pe care îl vor părăsi, 
o ultimă privire peste locurile 
pe cari le vor revedea în primă- 
' vară. t ; M. H. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


f; // 
ή, 


4, 


„de D, Const. Μετ . anu 


Poveste adevărală 


aevea acum câţiva ani într'un sat de munte, 

unde mă dusesem să-mi petrec vara în tovără- 

şia unui grup vesel de iubitori ai naturii săl- 

batice, dornici de urcuş pe dealurile stâncoase 
şi pline de-prăpăstii. Trecuseră aproape două săptă- 
mâni de când mă aflam acolo şi în acest timp colin- 
dasem munţii până la distanţe mari, coborâsem vă- 
ile cele mai repezi, sustasem apa rece ca ghiața a 
pâraelor repezi şi limpezi ca cristalul şi făcusem cu- 
noştinţa tuturor vizitatorilor din localitate. Pe fie- 
care zi ce trecea se adăoga la ceata noastră sgomo- 
toasă câte un nou prieten, aşa că după scurt timp 
toţi vizitatorii formam un singur grup mare. Era o 
plăcere să fi văzut diminedţa la răsăritul soarelui 
plecarea noastră pe munţi: tineri, bătrâni, doamne, 
domnişoare, copii, înşiraţi dealungul potecilor şi fă- 
când o gălăgie infernală urcam coastele cele mai re- 
pezi, fără să simţim oboseala. Un singur om sta deo- 
parte de grupul nostru şi nu l-am văzut niciodată 
vorbind cu cineva. Umbla de unul singur prin cree- 
rul munţilor învârtind în mâna-i mare şi osoasă un 
coşcogea baston de fier cu o măciulie enormă. Nu 
ştiu de ce, dar mă apuca groaza când priveam basto- 
nul acestui om necunoscut. Nimeni nu ştia cine e, 


ες ce am să vă povestesc s'a petrecut 


PAG. 7. 


nici de unde vine. Il poreclisem „Pustnicul” şi aşa 
i-a rămas numele. 

Intr'o Duminică plină de soare am pornit cu ceata 
la cules de smeură. Ca niciodată „Pustnicul“ s'a 
luat după noi şi ne urmărea încet pas cu pas. De 
data aceasta, printr'o simplă întâmplare, grupul nos- 
tru era format mai mult din doamne şi domnişoare, 
cinci, şase bărbaţi şi restul copii gălăgioşi şi neas- 
tâmpăraţi. Urcam încet şi glumele şi râsetele nu mai 
conteneau. 

Soarele începuse să se coboare către apus, când 
ajunserăm la smeuriş. Ca un roi de albine lacome, 
ne-am repezit în tufişuri topind smeura de pe crengi. 

Deodată un țipăt groaznic cuprinse văzduhul şi 
după el altul. Până să-mi dau seama de ce se întâm- 
plă, grupuri, grupuri, copiii, fetele şi cucoanele o 
luară la fugă în vale strigând: Ursul, ursul! : 

In adevăr, din mijlocul smeurişului îşi făcu apa- 
riția o namilă de urs înfuriat şi cu spume la gură. 
In faţa lui, numai la câţiva paşi, ghemuite în colţul 
unei stânci, un grup de trei, patru fete rămăsseeră 
mute de spaimă. Câteva clipe doară şi ursul ar fi a- 
juns la ele. 

Ca din pământ atunci răsări în fața ursului „Pust- 
nicul” şi cu un sânge rece, cu o seninătate. pe care 
n'am s'o uit cât oi trăi, aşteptă fiara „ținând strâns 
între mâini colosalul baston. de fier sprijinit cu mă- 
ciuca la pământ. Ursul, speriat o clipă de această a- 
pariţie neașteptată, se opri, se ridică în două labe, 
gata să se repeadă. Cât ai clipi din ochi „Pustnicul” 
ridică măciuca, o învârti pe deasupra capului şi cu 
o putere ca 'n basme isbi ursul drept între luminile 
ochilor. Namila de urs n'a scos decât un mormăit 
surd, a tremurat din tot corpul odată şi a rămas lat. 
Până să ne trezim din buimăceala în care căzusem, 
„Pustnicul” , mântuitorul nostru dispăruse. A doua 
zi a şi plecat din localitate şi nimeni n'a putut să 
afle nici până astăzi cine se ascundea sub porecla 
dată de noi. „Pustnicul” aşa i-a rămas numele şi ori 
de câte ori mi-amintese de el, mă înfior de atâta cu- 
raj şi putere. | 

D. Const. Mereanu 
——— ock 


Dorin și mamă-sa 


„Dorin, tu ai scris aici că 3+3=5. 
— Da, mamă, atât face. 
— Ba nu atât, Dorin, 3+3=6. 
— Ei, nu mă necăji, mamă, o fi fost 6, pe când 
erai mata la şcoală, de-atunci multe sau schimbat! 
Trimise de Minodora Munteanu-Deva 


LILI LII LL LL LL LL LL LL LE ll ball belele elle nai 3 


Cereţi pretutindeni 
„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 


Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 


CÂND ȘI CUM FACE VIZITĂ HAPLEA 


Desene? de[ G E!O Text de MOŞ NAE 


1) Pe la ora trei din noapte, 2) Dar nu merge singur Haplea 
Zice Haplea: Să mă'mbrac La un om ca domn Tâmpilă, 
Si notarului Tâmpilă Pe Dorel ia, pe Sosoiu, k 
Merg o vizită să-i fac“. Ba mai ia δὲ pUrechilă. 


3) Bate poartă, bate tare 4) De noroi plin este Haplea, 
„Măi, dar toţi aţi asurzit? Dar se şterge în salon, 
Hai sculaţi-vă de grabă, Unde pune şi umbrela, 


Musafirii vau venit !“ Căci aşa e de bon ton. 


DIMINEATA COPIILOR PAG. 3. 


a ei sati 


5) După el, fireşte, intră 
Câinii, întră ş'Urechilă — 
Zăpăciţi din somn se scoală 
Domnul şi doamna Tâmpilă. 


6) „Ei, noroc;“ le strigă Haplea, 
Le ia mâna, când ο. strânge, 


Sar δὲ ţipă de durere, 
Ba cu lacrimi doamna plânge. 


7) Pe sofa semntinde Haplea, 8) „Ei, Madam, dar ce-i cu tine, 
Si chiar ghetele şi-a scos, : De arăţi ca ο stafie 2 
Şi crescut, cum ştim că este, Nu-ţi dă „domnu“ de mâncare? 


Intrebă politicos. De-i aşa, ruşine-i fie ο 


` DEE ar n e nm as ii 
=; 


10) De trei ori vărsai aseară, 
Şi nimic, zău, wam mâncat 
Doar pastramă şi cu ceapă, 
Şi un crap de mult sărat“, 


9) „Cât de mine, ce-aş mai spune? 
Sunt ca tunul sănătos, 
Doar stomahul, bată-l vina, 
Nu ştiu ce-are, de-i greţoa. 


Ze Do ei. Sur » game una rea 


ο 


Bez 


PAG. 10. 


TROAN CĂ 


DIMINEATA COPIILOR 


FIU DE IMPĂRAT 


de V. PETRESCU-V. 


XII 


— L'am omorât, Mărite!... 

— Tü? 

— Chiar eu cu mâinele astea, şi întinzându-le i le 
arătă. Incepu să mijească de ziuă. Tăgârţă jupuind 
vânatul, se umpluse de sânge şi acum ca să-i scoa- 
tă din cap stăpânului, chipul duşmanului, să-l mai 
înveselească, fiindcă prea era odârlit, adăugă... 

— Uită-te 1... Vezi sânge ?... 

— Văd... 

— E dela dușman... 

— Aşa ?... şi Troancă se repezi în brațele eredin- 
cioasei şi vitezei slugi, să-i mulţumească. 


— Tu eşti cel mai bun frate al meu !... Tu m'ai 


scăpat, şi plângând şi râzând de bucurie, se aşe- 
zară la masă, în şanţul dela marginea drumului, 
frigând la focul ce-l făcuse, vânatul ucis. 

Soarele începu să se ridice pe bolta albastră, lu- 
cind ca un foc de aur. 

Uitasem să vă spun, dragi copii, că Tăgârţă în a- 


fară că fusese ajutor de bucătat, era şi un meşter 
vânător. După ce îşi puseră burţile la cale — se os- 
pătară omeneşte — se suiră pe cai, şi porniră a- 
mândoi veseli. Troancă, mulţumit că are asemenea 
slugă, Tăgârţă că are un astfel de stăpân... 

Şi merse, şi merse, străbătând codrii deşi ca peria, 
munţii drepţi ca peretele ; trecură râpi şi prăpastii 
adânci, şi când soarele se ascunsese şi când nu se 
mai vedea nici la doi paşi, înnaintea lor, se opriră.. 

Era un crâng de aluni, o mare de verdeață, în 
dreapta lar; în stânga, se ridica un deal cu vii, şi 
între aceste două frumuseți, se întindea cât ţine 
zarea, o poiană. Acolo se culcară... 

Dar nu trecură mult, şi Troancă care era mai plă- 
plând, fiindu-i răcoare, se trezi, şi la lumina. lunei, 
ce strălucea acum pe cer, văzu înnălţându-se ca din 
pământ, turlele de aur ale unui castel. Deşteptând 
sluga, care nu știa ce sa întâmplat, i-l arătă şi lui. 

— Il vezi ?.. 

— Il νᾶς |... 

— Să cerem găzduire... 


DIMINEATA COPIILO β9φ9φ99φφφφφοσφοφοφφοφοφοΦφφὐφφοφφοψφοφουφυψνο PAG. 1]. 


— Ba nu, stăpâne!... E noapte!... Nu ştim cine-l 
locueşte... şi,... să nu dăm iarăşi de vreun ponos! 
Mai bine să ne odihnim aici unde am adormit, şi 
feciorul lui Sboinea, nevrând să iasă din cuvântul 
slugei, după ce mai stete la taifas, şi uitând că nu-şi 
făcuse cruce, nu se închinase, spunând un „Tatăl 
` nostru“, adormi visând la duşmanul ce fusese o- 
morât, lăsând în plata Domnului frigul nopţii, care 
acum nu-l mai simţea 


Cum Troancă ajunge împărat 


Când se iviră zorile, şi ei erau în picioare. Spă- 
lându-şi faţa cu apă rece, la isvorul ce şerpuia în 
vale, se pregătiră de plecare, şi văzură atunci cu 
bucurie că dădură de o cetate, iar castelul cu pri- 
cina nu putea fi altul decât al împăratului acelui 


Incălecară şi porniră voioşi, râzând amândoi feri- 
αμ. Dar,... nici mapucară să meargă ca o svâr- 
litură de ciomag, şi se pomeniră înconjurați de o 
mulţime de lume, gătită în straie de sărbătoare, 
care se ploconeau adânc în fața lor. Strigându-le 
„să trăiască !” şi aruncându-şi cuşmele în vânt, se 
repeziră la Troancă care nu ştia ce ο cu οἱ, şi pur- 
tându-l pe umeri, îl duseră la palat. 

Bieţii oameni nu aveau împărat, căci le murise 
de curând, şi fiindcă nu aveau urmaş la tron, ho 
tăriră după multă socoteală şi chibzuială şi ca să 
nu se certe, căci sfada nu le plăcea de fel, ca străi- 


nul, care va intra în dimineața aceea pe poarta ce- 
tăţii, să fie ales împărat. Şi acum căzuse păcatul pe 


Troancă!,.. „Ce te faci, băete, gândea feciorul hi 
Sboinea?... Pe unde scoţi cămașa?... Asta-ţi mai 
lipsea acum”,... dar pentru a-şi arăta înţelepciune, 


şi să nu zică poporul că el nu face de această a- 
legere, sculându-se din tronul de aur, unde fusese 
aşezat, după ce tuşi de două ori să-şi dreagă gla- 
sul, le zise: 

„Fraţilor |... Bine v'am găsit |... Primesc cu re- 
cunoştinţă încrederea voastră. Voiu fi cel -mai bun 
stăpân, din câţi ați avut vre-odată, dar un lucru 
vă rog: Să mă lăsaţi să fac ce-mi place, şi când 
vi se va uri cu mine, să-mi spuneţi cu trei zile 
înainte, să pot pleca. Nu e lucru uşor să fii împăret, 
să ştiţi dumneavoastră, şi deaceia cer ca pe Tăgâr'ă, prie- 
tenul şi servitorul meu, să-l i mai. marele sfet-. 
nic, ca să-mi fie mai uşor la cârmă, şi să pot stă- 
pâni cu înţelepciune ţara voastră”.. 

lar poporul adunat, se învoi numai decât la a- 
ceasta, şi după ce se veseli trei zile şi trei nopți 
încheiate, plecară pe la casele lor, fericiţi că Dun- 
nezeu se îndurase ie οἱ şi de țară, să k trimeată 
un astfel de stăpân. 

Nu ştiau săraji pe ce mâini încăpură, pe ce mâini 
îşi dădură capul. Feciorul lui Sboinea ştia șă scarmene, 
nu-i vorbă |... 

Şi iată-i acum pe Troancă şi Tăgârţă, pe aceşti 
vântură lume, la locurile de cinste, stăpâni pe un 
popor de oameni fără minte! (Va urma) 


LILI LILI LII ιτ ΙΙΙ ΙΙ LL LL LE LL LA ο ο πι πι ll lee ll] 


COPILUL MILOS 
ra într'o dimineață de toamnă. 
Rândunelele plecau departe, copacii des- 
frunziţi îşi scuturau cele din urmă frunze. 

In colţul unui gang, un băiat cu hainele rupte, 
cu capul gol sta sgribulit de frig. privind cu ochii 
plini de tristeţe la oamenii ce treceau. . 

Vântul svârlea picăturile de ploae pe faţa co- 
pilului îngălbenită de suferinţi. 

Câte un câine se apropia de el, îl privea cu ochii 
blânzi ca pe-un frate şi iar pleca mai departe furat 
de sgomotul străzii... 

Băiatul se gândea la viaţa lui nenorocită, la su- 
ferința care îl rodea de mic, la chinul foamei. 

De câte ori nu adormise pe gunoaie, la marginea 
oraşului, în tovărăşia câinilor şi a stelelor, cu sto- 
macul sfâşiat de foame... 

Se trezise pe lume fără părinţi, fără rude, lipsit 
de orice ajutor. 

Uneori a cerşit la marginea drumurilor pe unde 
îl asvârlise viaţa şi oamenii ii dau câte-o bucată 
de pâine... 

In dimineața aceasta nu mâncase de două πες 
Se simţea obosit, lihnit, privirile-i se întunecau şi 
pieptul micuţului. svâcnea sub ghiarele foamei... 


In fața unui magazin mare, alăturea de gang, 
se opri o trăsură. 

Un copil îmbrăcat cu haine frumoase cu nasturi 
de sidef strălucitori, cobori din trăsură, alăturea de 
o doamnă. 

s Doamna era aproape să intre în magazin, când 
auzi copilul, care rămăsese în urmă, strigând: 

— Mamă!... vino, te rog, să vezi ceva! 

— Ce să văd? Ce năsbâtie îţi mai trece prin 
minte ? 

Dar copilul o luă de mână şi-i arătă în colțul 
gangului pe micul hoinar care sta ghemuit ca un 
ariciu, privindu-i cu teamă... 

— Să-l luăm cu noi, mamă, se rugă copilul... 

— Dacă vei fi cuminte, îl iau şi mai ales dacă îl 
vei iubi... îi răspunse mama sa. 

— Il voi iubi, mamă... Am să-l fac fratele meu. 

Nu are hăinuţe şi-i este frig... Eu am mai multe... 
am să-i dau şi lui... 

Mă voi juca cu el, vom face amândoi palate... 
Să-l! luăm, mamă!... 

Mamă-sa îl sărută şi după câteva minute trăsura 
ducea spre un adăpost omenesc pe micul hoinar 
care nu ştia ce să creadă... 

I se părea un basm frumos, un basm al copilăriei 
al cărui farmec el nu-l simțise niciodată. l 

Const, Goran 


PAG. 12. 


— LEGENDĂ — 
Prelucrare de MARIN OPREANU 


us de tot, mult mai sus decât nourii cei mai 
îndepărtați, acolo unde este tronul de lumină 
al Stântului şi Atotputernicului Dumnezeu, stă- 


teau, amestecate printre cetele îngereşti, şapte 
fete, toate cuminţi şi toate frumoase. Numele 
acestor fete era Lunea, Marţia, Miercurea, Joia, Vi- 
nerea, Sâmbăta şi Duminica. Fiecare dintr'insele a- 
vea câte doi ochi: vul luminos şi al doilea întunecos. 


DARURILE (ELOR ŞAPTE ZME 


DIMINEATA COPIILOR 


Când deschideau ochiul cel luminos, era zi pe pământ, 


iar când deschideau pe cel întunecos, se lăsa ponen 
neagră. 

Intr'una din zile, Dumnezeu le strânse pe toate în. 
jurul Său şi le zise: „Rând pe rând, vă veţi cobori 
la oamenii pământului şi le veţi duce fiecare câte im 
dar”. 

Şi dând. mai întâiu fetei celei mai mari, care era 
Lunea, două butoiaşe de aur, îi zise: „Când vei 
sosi pe pământ, vei deschide unul după altul buto- 
iaşele acestea”. 

Cumintea Luni, luând câte un butoiaş la subsiori, 
cobori pe pământ şi deschise mai întâiu unul. Din- 
trinsul răsări o minge mare, rotundă şi aşa de lu- 
minoasă, că nu era chip să te uiţi la dânsa. 

Mingea aceasta se înalță în văzduh mai sus, tot 
mai sus, până ce se opri pe cerul albastru şi de 
acolo începu să lumineze şi să încălzească  pămân- 
tul. „E soarele! E soarele!” au strigat oamenii, cari 
nu mai puteau de bucurie şi de mulţumire că au 
scăpat de frig şi de întunerec. 

lar când soarele scăpătă şi merse să se culce; 
Lunea a. deschis şi, pe al doilea butoiaş şi dintr'insul 
răsări din nou o minge, care se înălță de asemenea 
pe cer, luminând cu ο lumină mai slabă, dar plină 
de farmec şi mister. Mingei acestia oamenii i-au zis 
luna. | | 

Ziua de Luni părăsi pământul şi în locul ei veni 
soră-sa Marţi, purtând de asemenea câte un buto- 
iaş la subsiori. 

Când deschise unul din aceste butoiaşe, căzură 
dintrinsul o mulţime de seminţe de flori şi de ier- 
buri, pe cari vântul le împrăştie peste tot. După ce 


DIMINEAȚA COPIILOR 


se lăsă noaptea, frumoasa fată deschise şi butoiaşul 
al doilea. Dintr'însul răsăriră mii şi mii de ochi stră- 
lucitori, cari sburară în sus, preftăcându-se în mi- 
nunatele stele ce împodobesc cerul şi nopţile senine. 

După ce isprăvi treaba pentru care venise, părăsi 
pământul şi ziua de Marţi, iar în locul ei veni Mier- 
curea cu minunatele sale daruri. Oamenii o primiră 
cu bucurie, fiind din ce în ce mai doritori să vadă 
ce va scoate din butoiaşe. Dintrun butoiaş eşiră al- 
bine, greieri, furnici şi alte insecte, iar din celălalt 
tot felul de păsări. Şi se porni în văzduh şi pe pă- 
mânt un zumzet şi un cântec de păsări, că oamenii 
rămaseră în uimire de atâtea. frumuseți. Mulţuniră 
Miercurei şi o rugară să mai pottească pe la dânşii. 

„Am să viu şi săptămâna viitoare, le zise ea, 
mai ales că vreau să aduc privighetoarei un caet cu 
cântece nouă, iar licuricilor nişte lămpi, ca să lu- 
mineze mai bine în timpul nopţii”. 

Când veni acum Joia, oamenii aşteptau cu ne- 
răbdare să vadă darurile ce le aduce. Ca şi celelalte 
surori, şi Joia avea la subsiori două butoiaşe. Le des- 
chise îndată unul după altul şi ce credeţi că eşi 
dintr'insele? Ceva ciudat de. tot. Dintr'un butoiaş eşi 
un nour cenuşiu, iar din celălalt un nour negru. Atât 
nourul cenuşiu, cât şi nourul negru se înălţară în 
văzduh, acolo se împreunară şi nu după mult aco- 
periră tot cerul. Įndată după aceea se lăsară din nou 
pe pământ, însă în forma de o p'oaie, care aduse 
mult bine şi oamenilor şi animalelor şi plantelor. E 
drept că mulţi copii ziceau că aşa ceva nu e de 
loc frumos, dar oamenii în vârstă spuneau: „Ploaia 
aceasta e o adevărată binecuvântare”. 

Mulţumiră, prin urmare, zilei de Joi şi o rugară! 
şi pe dânsa să mai vie pe pământ: „Am să viu, le 
răspunse ea, săptămâna viitoare, când am să aduc 
nişte tunete şi fulgere şi încă vreo câţiva nouri de 
ploaie”. 

Acum era rândul Vinerei să aducă oamenilor da- 
rurile- sale. Decât Vinerea era cam stângace şi de- 


seori nu-prea îi eşea bine în ceeace făcea. Din pricina 


aceasta Dumnezeu, când îi dădu cele două bu- 
toiaşe cu daruri, îi zise să fie cu bägare de seamă 
şi să nu i se întâmple ceva neplăcut în drum. 

Vinerea luă la subsiori câte un butoiaş şi se cobori 
şi ea pe pământ. Insă, când vru să facă un pas, 
ca să se apropie de oameni, se poticni de o piatră, 
căzu şi scăpă din mâini butoiaşele, cari se sparseră 
şi se „făcură ţăndări. 

Ce daruri erau într'insele? N'a ştiut nimeni. 

Supărată şi amărâtă de această întâmplare, Vi- 
nerea se aşeză jos pe pământ şi se porni să plângă, 
vărsând. şiroaie de lacrimi. Din lacrimile οἱ se făcu 
însă un lac mare, limpede şi aşa de frumos, cum 
nu se văzuse altul pe pământ. 

„E minunat şi darul tău, scumpă Vineri, îi Ziseră 
oamenii, de aceea, te rugăm să mai vii pe la noi. 

~ “Voiu veni „răspunse Vinerea printre lacrimi şi 


' PAG. 13 


suspine. Voiu veni săptămâna viitoare, când voiu 
aduce. peşti, ca să pun în lacul meu. 

Porni acum la drum Sâmbăta, iar copiii, zărind-o, îi 
strigară de departe: „Bagă bine de seamă să nu te 


- poticneşti şi tu de vreo piatră şi să spargi butoiaşele 


cu daruri. 
— aveţi grije, le răspunse ' ea za ve Eu nu 
seamăn cu soră-mea Vineri.” 


Se cobori, aşa dar, frumuşel pe păşi în. 
mijlocul oamenilor şi deschise în acelaş d amân- 
două butoiaşele.. Şi dintr'un butoiu şi dia lalt ră- 


săriră culori cari de câri mai frumoase, culorile a- 
cestea se lipiră unele de altele, se urcară la cer şi 
făzură ο cingătoare nespus de frumoasă. Eta curcubeul. 

„Ne place mult darul tău, îi ziseră ν $ 
menii, „de aceea, vino din nou pe pămé t. 


MS 


— Am să viu săptăniâna viitoare, ca să mai împros- 
pătez culorile; căci altfel se trec”, le răspunse Sâm-; 
băta întorcându-se la tronul de lumină αἱ lui Dum- 
nezeu Sfântul. îs 

Când veni şi rândul Duminicei să se: coboare- pe 
pământ, Dumnezeu o chemă «la Dânsul şi-i > zise: 
„Iubita mea Duminică, tu te vei cobori pe pământ 
altfel decât surorile tale. Imbracă, prin urmare, haina 
ta cea mai frumoasă şi inhamă caii de aur la trăsura 
de diamant. Aşa te vei întăţişa oamenilor şi le vei 


PAG. 14. «ου υυςΦσουςυσυςφσοςσοφψοφοφοο9Φ9φο9φ99999900Φο/) | NEATA COPIILOR 


duce darurile cari sunt în butoiaşele ce am păstrat 
pentru tine.” Şi 

Duminica îşi îmbrăcă rochia cea mai frumoasă, 
înhămă caii de aur la trăsura de diamant şi se 
cobori pe pământ, unde oamenii, minunându-se de 
atâta frumuseţe, strigară plini de bucurie: „O, fiică a 
Cerului, fără doar şi poate că darurile tale trebue să 
Πο cele mai frumoase!” 

lar Duminica, zâmbind cu bunătate, deschise deo- 
dată amândouă butoiaşele, din cari răsăriră doi în- 
geraşi cu cununi de raze în jurul capului, cu aripioare 
de aur şi cu haine mai albe decât zăpada. 

Plutind în văzduh „cei doi ingeraşi începură să 
cânte cu un glas cu adevărat îngeresc: 


„Azi de muncă vă lăsaţi, 

'N haine noui să vă'mbrăcaţi, 
Şi pe Domnul lăudați, 
Intr'un glas să cuvântaţi : 
Fii, Părinte prea slăvit 
Pentru tot ce am primit”. 

Aşa cântară cei doi îngeraşi, apoi sburară în sus 
şi pieriră după nouri. lar Gamenii făcură întocmai, 
mulţumiră Duminicii pentru vestea cea bună şi ο) 
rugară să mai vie pe pământ. 

„Voiu veni şi săptămâna viitoare, le răspunse ea, 
când vă voiu aduce şi o biserică în care să înălţaţi 
rugăciuni lui Dumnezeu, Tatăl nostru al tutulor.” 

Acestea sunt darurile trimise oamenilor de Dum- 
nezeu prin cele şapte zile ale săptămânei, 

MARIN OPREANU 


κανα ππαπαπποπο πα πππαπ παπα ποπ πα παπα 4 Ὁ Ώ  Ὁ Ὅπ ὑπ τσ στη “παπασπα Ἱπππώπππυα 


Mitică face ocolul pământului 


IX. Mitică în Australia. 


„Măi Uragane, îi zise câinelui său Mitică, ştii tu 
că acum ne ducem la antipozii noştri ? 

— Ham — ham — ham! răspunse Uragran, adică : 
antipozi e un cuvânt pe care nici nu l-am auzit 
până acum.” i 

Mitică îi dădu lămurirea ce urmează : antipozi, U- 
ragane, se numesc oamenii, cari locuesc în acea parte 
a pământului ce este diametral opusă cu partea de 
pământ unde se află ţara noastră. Dar să nu-ţi închi- 
pui că din cauza aceasta οἱ ar merge pe cap. Nu, 
fiindcă şi în Australia, unde mergem acum, oamenii 
— dar nu numai oamenii, ci şi câinii şi toate cele- 
lalte animale — umblă pe picioare, aşa cum um- 
blăm şi noi. 

„Şi vrei să mai ştii ceva despre Australia ? Dacă-i 
aşa, ascultă, Uragane”, zise mai departe Mitică, 


fără să aştepte ca Uragan să-i răspundă într'un fel 
sau altul. 

„Australia, măi, Uragane, este o insulă, dar ce in- 
sulă ? Mare, cum nu există alta, mare cât un con- 
tinent. 

„Vezi, dacă învăţai şi tu geografia, puteai acum să 
înţelegi lucrurile acestea şi să-ţi dai mai bine seama 
de ceeace noi oamenii numim suprafață şi populaţie. 
Află, prin urmare, că Australia are peste şapte: mi- 
lioane şi jumătate de chilometri pătraţi întindere. 
Tu nu ştii ce înseamnă întinderea aceasta. Inseamnă 
că dacă ai pune una lângă alta 25 de ţări ca Ro- 
mânia noastră, şi tot Australia este mai mare. 

„Ce-i drept, cât despre populaţie stă rău, căci 
are puţină de tot. Aşa, vr'o cinci milioane de locuitori, 
adică nici măcar o treime din populaţia României. 


DIMINEAȚA COPIILOR seeeeeeeeeeo0o00000000000000000000teee00eeee PAG. 15. 


„De altiel, să mai ştii că pământul Australiei nu 
e tot bun, ca să fie locuit şi cultivat. In centru mai 
< ales are întinderi mari pustii, unde nu se găseşte o 
“picătură -de apă. Şi nici în partea cealaltă Australia 
„mare râuri mari şi dese, aşa cum le avem în frumosul 
şi binecuvântatul pământ al Ţării Româneşti, care e 
brăzdată peste tot de o mulţime de cursuri de apă.” 
„Pe Uragan toate explicaţiile acestea îl lăsau cam 
„nepăsător. In gândul său îşi zicea poate: „Dar ce-mi 
„pasă mie cum este şi cum nu este Australia? Doar 
mam să stau acolo toată viaţa!” 


„De aceea, ascultă la început, privind la Mitică cu 


ochii săi vii şi inteligenţi. Mai târziu însă începu să-i 


închidă şi adormi deabinelea. 
Decât Mitică nu observă aceasta, ci îi dădu înainte 
w explicaţiile sale despre Australia. 
„Acum, Uragane, zise οἱ, mai rămâne să ştii un 
acru. Ai să mă întrebi, * poate, ce fel de oameni 
ant locuitorii Australiei şi dacă nu seamănă cu cei 
n insula pe care am părăsit-o şi cari ne-ar fi 
Ancat cu piele, cu oase, cu tot, dacă le-am fi în- 
put pe mâini. : 
„Da şi nu, căci ascultă să-ţi lămuresc lucrul a- 
sta, Inainte vreme, adică acum mai multe sute de 
| în urmă, Australia era locuită de oameni sălbateci, 
ate cei mai sălbateci şi mai înapoiaţi de pe fața 
nântului, 
Trăiau din vânat şi pescuit şi deseori se mâncau 
e dânşii. Au venit însă rând pe rând exploratori 
peni. Mai întâiu Olandezi, după dânşii Englezii. 
xat, treptat, Europenii au cucerit Australia şi 
„ supus pe indigeni, cari, de altfel, nici nu erau 
i la număr, 
Wu timpul, toată Austrafia a intrat în stăpânirea 
» 71ο, aşa că astăzi aparţine Angliei. Englezii 
ius acolo colonişti numeroşi și au întemeiat oraşe 
ase şi moderne. Vei vedea, măi Uragane, că 
n Europa oraşele nu sunt mai curate şi mai 
z ase decât oraşele din Australia. 
“jigenii din Australia, neputând să se împo- 
că Englezilor, s'au retras mereu mai înlăuntrul 


ia in păduri şi în locuri pustii 

jărul lor scădea în continuu. Pe de o parte Eu- 
re , i-au pus la munci prea grele pentru dânşii, 
iar de altă parte au fost seceraţi de băuturile 
al 2. Aşa sa ajuns că astăzi, din cele cinci mi- 
„lioa le locuitori, câţi are Australia, abia dacă sunt 


o sù- de mii de indigeni şi aceştia în stare de să- 
răcie şi fiind mai ales ca păstorii numeroaselor tur- 
me ale proprietarilor englezi. Am putea spune, prin 
urmare, că Australia este o ţară engleză şi unde 
nu prea se aude altă limbă decât limba engleză. 

„Si de ce au ajuns în halul acesta indigenii din 
Australia ? Pentrucă n'au vrut sau mau putut să se 
civilizeze şi să muncească şi οἱ, aşa cum muncesc 
Europenii. De aceea, suntem cu toţii datori...”, dar 
aci fu întrerupt de un sforăit puternic al lui Uragan, 
care dormea dus. 


„Uragane, să-ţi fie ruşine! îi strigă Mitică. Eu 
vreau să te învăţ lucruri aşa de interesante şi folo- 
sitoare, iar tu dormi şi nu-ţi dai osteneala să asculți. 
Să ştii că te las corigent la geografie”. 

Uragan se trezi din somn. Nu din pricina ame- 
ninţărei că nu va trece clasa, ci cam speriat de 
glasul puternic al lui Mitică. Se trezi şi după ca 
dădu de câteva ori din coadă în semn că îi cere lui 
Mitică iertare că nu putuse să-l asculte cu atenţie, 
începu să privească în jos. 

Măreţul aeroplan „Noroc” se apropiase acum de 
coasta de Sud a Australiei. - Mitică se uită la hartă 
şi la busolă şi apoi zise, adresându-se tot lui Uragan : 
„Uragane, nu suntem departe de unul din cele mai 
mari oraşe ale Australiei. E Melbourne (Melburn), 
iar la cărţile de geografie stă scris că Melbourne 
este un oraş frumos, modern şi că are peste 500 de 
mii locuitori. Vom merge deocamdată acolo, căci, 
să-ţi spun drept, aș dori să dorm şi eu o seară în- 
trun pat mai moale şi să iau masa la un restaurant 
mai convenabil. N'ai fi şi tu de aceeaşi părere? 

— Ham — ham! răspunse Uragan, vrând să 
Spună : Mai e vorbă, nici eu nu doresc alt ceva”. 

Se lăsau umbrele serii, când Mitică, făcând cu 
„Noroc” câteva viraje deasupra oraşului, se cobori 
încet şi frumos la aerodrom, unde fu primit. cu bună- 
voință, dar şi cu sentimente de o nespusă mirare. 

„De unde vii ?” îl întrebau nedumeriţi oamenii din 
partea locului. | 

„Sunt Român şi viu din România!” le răspunse 
. Vasile Stănoiu 
In numărul viitor: „Mitică în drun spre China”. 


—— — DOC ko 


DE VORBĂ CU CITITORII 


M. M. Il.-Loco. - Dacă ai fi adus în persoană cele două 
poezii trimise cn poşta, ţi-am fi lămurit verbal greșelile ce ai 
făcut. Bunioară, obir în prima strofă din poezia „Dimineaţa“ 
scrii despre soare că soarbe roua «ca'ntr'o ουβεᾶ», E o com- 
paraţie cam fără înțele=. Mai află că nu se zice „argintită“ ci 
„argintată“ sau „argintie“ şi se zice «parfum», iar nu epar- 
tom», așa că nu poate rima cu «pom». Regretăm, prin urmare, 
câ nu ţi le putem publica, iar cât despre «dedicați», noi le 
ştergem totd-auna. . 

Pr. Ch.-C.-Lu g. — Τά publicăm poezia „Rugăciune“ cu 
oarecari indreptâri, necesitate de ritm şi de numărul silabelor 
din vers Resretâm însă că nu putem publica şi puezia «Zile de 
toamnă», între altele gi pentru motivul că poezii cu subiectul 


şi în genul aresta am publicat aza de multe, că cititorii s'au 
săturat de ele. 


AED e 


Tăcere 
De e frig, sau de e cald 
Am o singură plăcere; 
Cumpăr un pachet „SUCHARD” 
Savurându-l în tăcere. . 


Atelierele „ADGVERUL“ S. A. 


PAG. 16. νδθΦ9Φ9Φ9ὀ 4996 9996996 9999999 0999ὀ 0996099069 N] MINEATA COPIILOR 


) 
/ 


ŢARĂ 


DIN 


DIFERITE VEDERI. 


(12724409 Y D39940) 


"osəuwog 


amed pumu $ puy Muun, :agèobre 


"eoouosowp : e 


6 


Ἴμσοοιω ep pseo O : 9199589 (g 


in pmyugwuoŅ  :(3}$jaoBug L) 


"Αθααῃό Ιποι 


ΙΣΕΘΗΑ fey 


:1ΠΙΠΙΕΘΩ ἙθυῃςΕυΡΙΛ 


ed 


up ejedey : eeung 


ii F x 


ANUL IN DIMINEATA 
[19 COPIiiLOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Cauţule, opreşte vântul că mi-a stricat bunătate de umbrelă !“ Preţul lei 5 


PAG. 2. 


DIMINEATA COPIILOR 


Despre vecinii noștri. 


Cititorul nostru Ov. Tr. 
să fie lămurit asupra statelor şi popoarelor care în- 
conjoară ţara noastră. Cu toate că i-am putea răs- 
punde că lucrurile acestea se învaţă la geografie, so- 
cotind însă că întrebările puse interesează pe toţi 
cititorii, dăm mai jos în rezumat câteva date şi 
lămuriri despre -țările şi popoarele cu cari suntem 
vecini. A 

Incepând dela granița din spre Nord-Est, vecinii 
noştri sunt, precum se ştie, următorii: Ruşii (sau, 
mai bine zis, Ucrainieni), Polonii, Cehoslovacii, Un- 
gurii, Iugoslavii şi Bulgarii. Toate aceste popoare, 
afară de poporul ungar, sunt de origină slavă şi 
vorbesc limbi cari seamănă între ele. 

Cât despre Unguri, ei sunt coborâtorii vechilor 
Huni, adică un popor de origină uralo-altaică, ame- 
stecaţi însă în cursul vremilor cu Slavi şi cu alte po- 


poare. 

Ca să terminăm aci cu Ungurii (se ştie că Un- 
gurilor li se zice şi Maghiari, aşa cum se numesc 
între dânşii) sunt în număr total de vreo 9 mi- 
lioane, dintre cari 7 milioane în Ungaria (restul în 
România, Cehoslovacia şi Iugoslavia), că aparţin re- 
ligiei catolice şi că limba lor seamănă, în ce priveşte 
modul de construcţie a frazelor şi de flexiune a cu- 
vintelor, cu limba turcă. 


Ruşii şi Ucrainenii. 


"Ambele aceste popoare slave locuesc în aceiași 
țară (Rusia) şi limbile vorbite de ele seamănă mai 
mult între dânsele decât oricare alte limbi slave. U- 
crainenii, cărora li se mai zic şi Maloruși (Ruşii 
Mici) şi în Bucovina, Ruteni (Ruşii roşii) sunt în 
număr total de peste 25 de milioane. Aşezaţi la Su- 


dul Rusiei, ei sunt poporul care se învecinează cu 


România din spre Nistru. 

In trecut, ţara lor (Ucraina, ceeace înseamnă „țară 
dela margine”) a fost un stat independent. Mai târ- 
ziu însă a fost supusă de Ruşi şi Urainienii au fost 
confundați cu Ruşii, fiind socotiți ca făcând parte 
din poporul rusesc. Totuşi, ei diferă de Ruşi şi prin 
limbă, şi prin tip, şi prin obiceiuri. 

Din sânul poporului ucrainian au eşit şi poeţi şi 
scriitori de seamă, dintre cari. cel mai însemnat este 
marele lor poet Taras Şeicenco. 

Şi astăzi Ucraina face parte tot din Rusia. Pa- 
trioţii ucrainieni lucrează însă pentru independenţa 
țării lor şi pentru dezvoltarea literaturei ucrainiene. 


e ma MMMM 


TOATE Și AMESTECATE 


æa Polonii. 
dela Timişoara doreşte ` 


rele scriitor Seukiewici este Polon, 


/ 

Mergând spre Vest de Ucraina, dăm de Polonia, 
un stat prieten şi chiar aliat cu România. Polonia, cu 
o populaţie de vreo 25 de milioane de locuitori, are 
forma de guvernământ republicană. Polonii` slavi de 
origină, sunt de religie catolică. Din această din urmă 
cauză, ei au intrat de mult în legături cu popoarele 
înaintate din Apusul Europei şi sau civilizat ἴπα- 
intea celorlalţi slavi. Şi în trecut şi în zilele noastre, 
Polonii au avut şi au scriitori, pictori şi οοπιρΟοΒ- 
tori muzicali cunoscuţi în toată lumea. De pildă, ma- 
iar celebrul său 
roman „(Quo vadis” (Incotro mergi) a fost tradus în 
în 4 limbile europene. Tot Polon a fost şi vestitul 
astromom Copernic, care a trăit acum câteva veacuri 
şi a arătat, el cel dintâiu, că centrul sistemului so- 
lar este soarele, iar nu pământul, cum se credea până 
atunci. 

Boerii şi marii cronicari moldoveni au avut strân- 
se legături cu Polonia. 

Adăugăm că veacuri întregi Polonia a fost su- 
pusă şi împărțită între Rusia, care avea partea cea 
mai mare, Austria şi Germania şi că şi-a cucerit din 
nou independenţa şi unitatea prin războiul mondial. 


Cehoslovacii. 


Cuvântul „,Cehoslovacii” este compus din două cu- 
vinte: Cehii şi Slovacii, pentrucă în realitate sunt 
două popoare împreunate la un loc. Numai -atâta că 
aceste două popoare seamănă foarte mult intre ele 
şı doresc să trăiască întrun singur stat. 

De asemenea, graiul slovac poate Ἡ socotit ca un 
dialect al limbei cehe. 

De altfel, atât Cehii, cât şi Slovacii sunt Slavi 
de religie catolică. 

Ca şi Polonia, aşa şi Cehoslovacia a stat veacuri 
întregi subjugată, partea cea mai mare de Austria, 
o parte mai mică (Slovacia) de Ungaria. Cehoslovacia, 
care este o republică, şi-a recâştigat independenţa tot 
prin războiul mondial. 

Cehoslovacii, dar mai ales Cehii, sunt un popor 
înaintat în civilizaţie, blând, harnic şi muncitor. In 
deosebi, ei au făcut mari progrese în industrie, fa- 
bricile lor făcând un export însemnat în statele vecine, 
printre cari şi România. 

Ţara noastră întreţine cu Cehoslovacia relaţiuni de 
cea mai bună prietenie. 

România, Cehoslovacia şi Iugoslavia au între dânsele 
un tratat special de alianță, formând ceeace se nu- 
meşte „Mica Injelegere,” ; i 


| DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ioei ereere 


ABONAMENTE : 1 AN αμα λος 
6 LUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


4 DECEMBRIE 1927 — Nr. 198 Director: N. BATZARIA Manusorisela nepublicate nu se înapolază 


Reproducerea bucăţilor este strict interzisă 
LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


Cântecul Brotacului FLORICICA... 


Lă 


Oac! Oac! Οαο ! I 
Ce mă fac γρ]... i 


Apa e secatăn lac Mămițica la maşină, 


Arde soarelen prundiş, Şade, face... prăjituri 
Foc aprins în -păpuriş... Insă d'alea, cum le spune, 


Pentr'un strop mărunt de rouă, 


Pentr'un colt de lună nouă, Am uitat... a... uscături. 


Aş da câte pe pământ...  & ψ a í 

„„Să mă rog acum de vânt : l 

Să adune nori pe cer Lângă dânsa Floricica, 

Şi la nori apoi să cer y ων W j 
Sade supărată [ος]... 


Ploaie mare 'nbelşugată. 
Poarta cerului desfunde, 
Stropin glie vor pătrunde... 
Oac! Oac! Oac! 
Ce să fac!?... 
Bucuria nu-mi încap... 
Norii-au vrut să mă audă ; 
„Tot sărind în iarbă udă 
Mă văpsii cu totwn verde, 


ITI Saşta fiindcă mămilica, 
Ei. nu vrea să-i dea de loc! 


I 


„Mamă, zise Floricica, 
Privind tava încărcată, 
Ce-aj de nu mai spui nimica, 


[για iarbă mi-se pierde... ; Nu cumùa eşti supărată ? 
Oac! Oac! Oac! : 
Ştiţi ce fac ?... IV 


„„Brotăcelul mic şi verde 


O să vă aducă veste — Ba de loc, zise mămica, 


Norii când se'nalțăn creste, Dar nu am ce te'ntreba. 
O să țipe mai de vreme, — N'ai? răspunse Floricica, 
De prin iarbă, buruene, | Bi j 7 treabă 
w v v x E | n, "o S . 
C'o să plouă-pe pământ, ine, atunci măntreabă aşa . 
Norii, scuturați de vânt, y 
Cu stropi mari şi reci de rouă... 
Oac! Oac! Oac! : că „Dar te ai, Florico dragă, 
Eu nu tac, că De te uiţi la prăjituri, 
Căci pe lac, s : Ca si Ni $ 
i Plouă ! Plouă... να mg der Ca şi Nicuşor la bragă, 
ε Nicolae N. Manolescu Nu cumva vrei uscături ? |...” 


E RD ——— e Lullu Lotty-lLoco 5 


. 


PAG. 4. 9999999999: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PITICII DIN FOC 


vre-o 6 anişori. De curând, mămica οἱ a 

învăţat-o să citească şi cât e ziua de mare 

nu-i are grija. Drăguţa stă cuminte într'un 

colț. şi citeşte poveşti din cărțile minunate 
ce a primit ca dar. 


răguța e ο fetiță cuminte şi frumuşică de 


$ 


] zi 


Dar, câte-odată, chiar’ copiilor cuminţi li se pot 
întâmpla lucruri neplăcute. 

Azi Drăguţa a rămas singură în odaie. Cum afară 
a început să fie frig, măicuța οἱ a făcut un foc 
bun. A deschis uşa sobei ca să iasă căldura în 
casă, a pus pe jeratec o oală cu apă de ceai şi sa 
dus până în camera vecină să pregătească ceştile. 

Drăguţa stă pe un scăunel şi citeşte o poveşte 
cu zmei şi pitici. Nici prin gând nu-i trece că s'ar 
putea juca cu focul, ba nici măcar să se uite la el 
nu- se gândeşte. Şi cum stă ea aşa adâncită în citit, 
numai iată -că din sobă sare o scântee mare, scli- 
pitoare, şi cade drept pe cartea Drăguţei... Fetiţa 
face ochii mari, s'a speriat şi e gata s'o strige pe 
mămica, dar iată că scânteia se măreşte şi pe carte, 
cu Ochii drept în ochii Drăguţei stă un piticel roşu 
şi scânteetor ca jeratecul. 

E aşa de drăgălaş cu ochişorii lui ca două flăcări 
-violete şi înalt cât degetul cel mic al Drăguţei, că 
de mar fi înlemnită de spaimă, lar lua înpalmă să 
se joace cu el. 

Și piticul râde voios, cu ο gură largă până la u- 


tochi şi cu un glăscior subțirel ca un fir de pâiajen 
începe să vorbească : 

„De ce te temi de mine, Drăguțo? Eu sunt 
Scânteiaş Piticel din foc, şi am venit să te chem 
să te joci cu noi!” şi piticelul se făcu nevăzut, lă- 
sând pe hârtia cărţii o penons neagră şi rotundă, 
care- miroase a ars. 

Drăguţa întoarse ochii spre sobă şi atunci ce să 
vezi ? Tot jeratecul nu era decât pitici de foc mici 
şi drăgălaşi; cari săreau şi se jucau cu mingi de 
flăcări galbene- şi albastre, râdeau şi cântau şi toţi 
chemau pe Drăguţa să se joace cu ei. Şi Drăguţa 
uită toate sfaturile măicuţei, şi-i veni o poftă nebună 
să se joace şi ea cu mingi'e de foc şi cu piticii. 

Trânti cartea jos, se ridică de pe scaun şi œ 
mâinile întinse o porni spre sobă. 

— Nu te duce, Drăguțo, îi strigă oala de ceai 
înspăimântată; nu te duce că te arzi! Piticii de 
foc sunt. nişte ticăloşi, cari momesc copiii cuminţi, 
pentru ca apoi să-i ardă! Nu te duce! 

Dar Drăguţa nu mai asculta de cât glasurile vră- 
jite ale piticilor de foc cari o- chemau cu vorbe şi 
jocuri din ce în ce mai ademenitoare. 

„la-mă cu tine cel puţin, îi strigă vătraiul ne- 
gru de ciudă, sărindu-i înainte. la-mă cu tine! Nu 
ştii că mama tẹ nu umblă la foc fără mine?” Dar 
Drăguţa îl împinse cu piciorul şi vătraiul căzu jos 
clinchetind de durere şi vărsând lacrimi de rugină. 


DIMINEAȚA CO P11 LO R*0oooo0o00000000000000000000000000000000000e PAG. 5. 


„O | nerecunoscătoare, îi strigă οἱ mânios, ai să 
vezi tu cum or să te răsplătească piticii pentru dra- 
gostea ce le-o arăţi!” 

Drăguţa nu mai auzea! Cu ochii plini de ui- 
mire şi fericire, întinse mâinile piticilor de foc cari o 
apucară  numaidecât, trăgând-o spre οἱ, Şi atunci 
pe loc feţele lor prinseră a se schimonosi şi începură 
să se strâmbe la ea, iar pe degete simţi o arsură 
grozavă. 

„Daţi-mi drumul, începu ea să strige! Daţi-mi 
e aa că mă ardeţi!” Dar piticii mo slăbeau de 


3 sr sa oala de ceai, pe care o nesocotise mai 
înai se înduioşe de durerea οἱ. Furioasă, îşi a- 
runcă apa peste piticii de foc şi ei îngroziţi fu- 
giră pe coş întrun vălătuc negru de cenuşe şi fum; 
lăsând pe Drăguţa buimăcită, cu degetele pârlite, în 
mijlocul unui lac de apă neagră şi murdară.! 


Ce-a zis măicuța οἱ nu vă mai spun, Dar vă 
pot spune că de-atunci Drăguța nu s'a mai luat 


„după vorbele amăgitoare ale - piticeilor de foc. 


Alexandra Mihăilescu 


lee ele LL LL LLLLLLLLISLI LI LILILIII MIuBRn:. ὑ ΠΠ 


sip, un explorator se rătăcise de ai săi, cari îl 
credeau pierdut, când îl văzură apărând în de- 
părtare, câteva zile mai târziu. Le povesti atunci 
ceeace urmează: 

„In timpul furtunii, cămila mea se răni greu şi 
în câteva ore muri. Am găsit refugiu în dosul unor 
stânci lângă cari am putut să mă feresc astfel de 
vântul, care devenea din ce în ce mai năprasnic. 
Mă, apucase noaptea tot acolo. Ce putem face alt 
decât să mă culc? De-abia se luminase de zori, 
că m'am sculat lovit de patul unei puşti. - 

Nici nu îndrăzneam să mă uit în sus de frica ce 
mă cuprinsese, când — cel ce părea să fie şeful 
bandei (pentrucă era o bandă de tâlhari) începu să 
mă întrebe -cine sunt, de unde viu şi unde merg? 
l-am răspuns atunci, pe cât am putut mai cu sânge 
rece, tot ce mi se întâmplase şi l-am rugat să-mi 
dea .ο cămilă şi să-mi arate drumul. A început — 
natural — să râdă de mine şi să-mi examineze 
cu de-amănuntul hainele cari — spunea el — mai 
sunt încă bune la ceva. 

„Dar ce-aveţi de gând să faceţi cu mine? l-am în- 
trebat. 


|! Sahara, în timpul unei furtuni grozave de ni- 
ý (d 


— Pentrucă mai nimic cu tine, îţi vom lua hainele, 
şi p'urmă, de, om vedea! Poate te vom omori, poate 
te lăsăm aici. In orice caz pregăteşte-te de moarte”. 

Felul acesta de-a vorbi mavea nimic atrăgător în 
el, şi căutând şă-mi astâmpăr clănţănitul dinţilor, 
care, era gata să-mi dea de gol frica, i-am spus: 

„Hm! Şi dacă eu sunt un vrăjitor? 

— Un vrăjitor?! — mă întrebă şeful, — ce-i 
acela vrăjitor? 

— E un om care are o putere extraordinară de-a 
însănătoşi bolnavii, care prevesteşte vremurile bune 
sau rele, care îmbogățește pe prietenii săi şi sără- 
ceşte pe duşmani... 

— Şi nu cumva eşti şi tu tot vrăjitor? 

— Ba sunt, îi răspunsei atunci, cât se poate de 
mulţumit că reuşisem să-l înspăimânt. 

— Bine, am să te încerc. Ducem lipsă de apă. 
Vrăjitorii trebue să poată să facă aşa fel încât să 
isvorască apă din pământ. 

— Nu, asta nu pot, dar ştiu unde să găseşte. 

— Bine! Spune-ne în ce parte- să mergem ca 
să găsim. Să ştii însă că dacă vom săpa de geaba, 
ai să înduri chinuri grozave: îţi vom smulge un- 


* 


PAG. 6. 9499994999Φ999Φ9999949999494999999 9994949 999994999 DIMINEATA COPIILOR 


ghiile, îţi vom tăia limba, îţi vom scoate ochii şi 
pe urmă te vom lăsa aşa aici”. 

Frumos program! Totuşi, m'am făcut că-l primesc 
_cu bucurie chiar. 

„Să mergem —  spusei — nu se găseşte apă 
aici!” . | 

Toată speranța mea era să vă găsesc; de geaba 
mă uitam tot timpul în toate părţile, nici-o urmă 
nu-mi arăta că aţi trecut măcar pe acolo. 

In seana primei zile şeful îmi zise: 

„la seama! Te-ai ospătat azi din mâncarea noas- 
tră şi merindele ni sunt mărginite. Dacă mâine până 
la amiazi nai găsit apă, are să se intâmpie ceiare 
ţi-am spus încă de ieri. 

Noaptea care a urmat a fost pentru mine o noapte 
de agonie. 

In zori am pornit din nou la drum. 

Soarele se ridica, se ridica pe cer şi umbrele ca- 
ravanei se scurtau mereu. Clipa hotăritoare se a- 
propia. Nu mai era nimic de făcut. Wam oprit şi-am 
spus cacolo, în locul unde stăteam eu, dacă sapă vor 
găsi apă, cu gândul că în timpul cât vor fi ocu- 
paţi cu săpatul, să pot fugi. 


Spre nenorocirea mea, însă, mau legat strâns cu 
frânghii şi curele de una din cămile, şi numai după 
ce au văzut că nu mă mai pot mişca, sau apucat 
de lucru. Eram îngheţat de frică şi-mi socoteam 
cea din urmă oră din viaţă sfârşită, când strigăte 
de bucurie şi mirare mă făcură să-mi revin. 

Din groapa făcută, isvora apă, apă limpedel... 

„Deslegaţi-l!” porunci şeful. 

Eram atât de încântat de întorsătura pe care o 
luaseră lucrurile, că îmi venea să-i iau pe toţi în 
braţe. Mi-am ascuns, însă, pe cât am putut bucuria 
şi i-am zis şefului: 

„Acum că ați avut o dovadă de puterea mea, lă- 
saţi-mă să vă spun ce are să vi se întâmple, dacă 
îmi faceţi cel mai mic rău: apa nare să mai isvo- 
rască, veţi muri, cu siguranţă luna viitoare, dar mai 
întâiu corpurile vi se vor umple de bube îngrozi- 
toare. Ca să” scăpaţi de acest rău, lăsaţi-mă să plec 
şi daţi-mi o cămilă”. 

Şi astfel având o cămilă mi-a fost mai lesne să 
vă găsesc. Am rătăcit trei zile, am suferit de foame 
şi de sete, dar în cele din urmă v'am găsit”. 

: Prelucrare de Sandu Petrescu 


ο E TA ο ή 


CEAȘCA DE PORTELAN 


in întâmplare şi de mult se găsea ea acolo 

în prăvălie unde erau de vânzare tot felul 

de lucruri: grâne, legume, vase, etc. Pe raf- 

turile, acoperite de un strat gros de praf, se 

găseau vase de pământ colorate urât, ceşti 
ieftine cu fel de fel de inscripţii caraghioase, cutii 
pline cu prăjituri tari ca piatra. 

.. Şi ea, era o ceşcuţă -de porțelan, atât de fină 
şi atât de plăpândă. 

Se născuse într'o fabrică mare, Un artist îşi pusese 
tot sufletul ca să picteze p2 ea chipul unui înger 
cu ochi albaştri şi blânzi. In ochii aceştia, şi în toată 
înfăţişarea îngerului era cevă ceresc. 

Ceaşca a fost dăruită frumoasei doamne care-i 
servise de model. Era aşezată la vederea tuturor şi 
toţi ο. admirau... 

Timpul trecuse. Frumoasa doamnă îmbătrâni. Nu- 
mai îngerul rămăsese tot aşa de frumos. Doamna, 
acum bătrână, surâdea trist în faţa portretului, gân- 
dindu-se la tinerețea οἱ indepărtată. Era singura mân- 
gâiere ce-i mai rămăsese în viaţă. | 

Mai trecură câțiva ani şi doamna bătrână muri. 
O servitoare luând mai multe lucruri, luă şi ceaşca 
pe care o vându unui negustor, ea nedându-şi seamă 
de ce preţ avea. . 

A fost pusă” în colțul unui raft -alături de un 
vas ciocnit. Vasul era însă şlefuit, din care cauză 
era foarte mândru. -Vasul azesta fu cumpărat într'o 
zi şi înainte de plecare strigă frumoasei vecine: 


„Vezi, eu am nevoe să fiu un vas șlefuit. Am 
fost cumpărat, pentrucă au nevoie de mine. Dar tu... 


. nenorocito, cine poate avea nevoie de tine? Le-ar 


fi frică să te atingă, ai cădea sfărâmată”. 

Ceaşca se. mâhni, auzind aceste cuvinte, dar tăcu. 
Totuşi ar fi vrut să spuie, acelui răutăcios, că este 
din porţelanul cel mai fin şi că fusese lucrată de un 
mare attist. Dar, la ce bun? 

Şezu la locul ei şi încetul cu încetul praful ο aco- 
peri cu totul cu un giulgiu cenușiu. Ceşcuţa simția 
că moare. 

Bătrânul negustor puse lângă ea o oală de pământ 
şi în față un Chinez urâcios. Era deajuns să-i mişti 
puţin capul, ca apoi să se legene ore întregi. Negu- 
storul era foarte mândru de aceasta. 

Şi oala de pământ şi Chinezul îşi băteau joc de 
ceşcuţa prăfuită. O nesocoteau, pentrucă nu le se- - 
măna deloc. s 

„Să vedem, domnişoară, spunea unul, la ce ai 
putea servi? Eu, azi sau mâine, voi fi cumpărat. 
Sunt făcut din pământul ţării noastre şi ars în foc. 
Dar tu, gingaşă străină, la ce eşti bună”. 

Și urâtul Chinez îşi legăna capul şi râdea.. Era 
mândru că semăna unui om. 

„Dă-te la o parte, făptură nefolositoare, nu mai pot 
vorbi cu vecinul meu din cauza ta”. 

Sărmana ceşcuţă era împinsă din toate părţile. 

„Daţi-mi voie, spunea ea încet, sunt din porţelanul 


cel mai fin şi pictată de un mare artist. 


DIMINEAȚA 60ΡΙΗΙ 0 Κ»9οο99999999ΦΦΦΦ9Φῥό 99499 ὁὁῥὁφόο0999 PAG. 0. 


— Ce minune! porțelan fin! pictată! Dar ce folos 
se poe avea din toate asestea? Şi la urma urmelor, 
ştii că ne superi. Hai s'o impingem, copii!” 

Ea tresări. „Sunt atât de fragedă. Ah! Dac'aş 
muri!” 

Dar ο impingeau din ce în ce mai tare... 
mura... gin... gin... 
sosise. 

Ceşcuţa de porțelan nu murise, dar sub stratul 
gros de praf, se văzu o crăpătură adâncă. Totuşi 
desenul nu fusese atins, şi îngerul îşi păstra toată 
frumuseţea. 

Niciunul! dintre vecini mo mai lua în seamă. 

Intro zi, vasul de pământ fu vândut. Negustorul 
luându-l dupe raft, o văzu, o şterse ş'o puse într'un 
coş cu cioburi, care era la uşă, în fața prăvăliei. 

Sărmana ceşcuţă se simţia foarte părăsită printre 
vasele şi farfuriile sparte. Işi zicea în gând: 

„Acum δα sfârşit... nu mai sunt decât ο biată 
ceaşcă spartă. Nimeni nu να şti că sunt din porțelan 
adevărat. Dacă cineva ar putea să-mi preţuiască fru- 
museţea! Dar azi nu sunt preţuite decât lucrurile folo- 
sitoare.” 

Totuşi, ea vroia să trăiască; vroia, ca să poată 
face plăcere celor cari ar privi-0... dar nu, simţia că 
se sfârşeşte. 

O voce limpede de copil şi un râs sonor răsunară 
în stradă. O fetiţă blondă, urmată de mama οἱ, mer- 
gea jucându-se cu cercul. Cercul se lovi de coş şi 
căzu. 

Aplecându-se să-l ridice, fetița zări ceşcuța cu 
frumosul οἱ desen. 

„Măicuţă dragă! strigă ea, cumpără-mi ceşcuţa, 
uite ce frumoasă e!” 

Atunci mama ei se uită cu atenţie şi văzu ce por- 
telan fin are. 

„Trebue să fie lucrată de un mare artist! Păcat 
că e puţin spartă!” 

Intrebă pe negustor cât costă. Fetiţa sărea de 
bucurie şi bătea din mâini .Ceaşca fu cumpărată. 
Ce fericire şi mai ales ce mirare pe ea de a fi ad- 
mirată! Era aşa de fericită, încât îngerul părea că 
surâde fetiţei şi măicuţei ei. Şi fetița era atât de 
fericită, încât îi străluceau ochii de veselie. 


ea tre- 
crezu că moartea atât de așteptată 


Proverbe populare streine 
O maimuţă, innbiioată ari catifea, este tot o mai- 
muţă. (Persan). 


ΦΑΝ 4 
Cine nu ştie să fie slugă bună, nu va fi niciodată 


stăpân bun. (Alsacian). 


Dacă te iîmpaci cu japi: Taise securea ο. (Ru- 


sesc). 
ΧΧΧ 


Toţi vecinii οἱ de raft se întrebau dece o Sepang 
şi dece atâta bucurie. 

Dar ceşcuţa suferise mult, sufletul ei era obosit, 
încât această fericire neprevăzută, o făcu să tremure... 
nu putu să reziste unei aşa mari emoţii... gin... abea 
se auzi... 

Ceaşca alunecă din mâinile fetiţei şi căzu jos în 
sfărămături mici. 

Privind ceşcuţa spartă, fetița plângea cu hohote... 


Din franţuzeşte de Darya 


.Ἓ.Ἓ 
Sgârcitul are cinci zile de post pe săptămână. (Spa- 
niol). | ; 


κκ * 
Sunt mai multe lanţuri decât câini turbați. (Ger- 
man). 
*** 
Nu poți umplea niciodată gura lupului şi punga 
sgârcitului. (Turcesc). 


** 
Cuvântul nu e pasăre: indată ce a sburat, nu 
mai poţi prinde. (Chinezesc). 


BAG. 8. ος 


„Cum Hăpleştenii au „vrut să prindă 


n vremea când trăia bunicul lui Haplea şi era 
| încă în vârstă tânără, Hăpleştenii erau mult mai 
deştepţi decât cei din zilele noastre. Mai cu 
seamă bunicul lui Haplea era vestit în şapte 
sate pentru deşteptăciunea sa. Şi că să vedeţi şi 
d-voastră că este‘ aşa cum spun, ascultați întâm- 
plarea ce urmează şi pe care mi-a povestit-o mai 
acum un an Haplea al nostru. 


Mai sus de Hăp! eşti se ridică, muntele numit „mun- 
tele lui Nătângilă” în amintirea unui Nătângilă, care 
pierise acolo, prăbuşindu-se într'o prăpastie. Pe mun- 
tele acesta nu creştea nimic. Nu vedeai un arbore, 
nici măcar un fir de iarbă. 

Bunicul lui Haplea se urca des în vârful muntelui, 
tot socotind şi bătându-şi capul, ca să afle pricina 
pentru care nu creşte nimic şi totul ο sec şi pustiu. 

„Am găsit! Ştiu de unde vine răul şi care ni-e 
duşmanul !” strigă el într'o zi când soarele se pre- 
gătea de culcare. 

Se întoarse într'o fugă în sat, chemă pe primar, 
pe notar, pe consiierii- comunali şi pe alți fruntaşi 
şi le vorbi în tei următor : 


ΦυνοοοοφοφοφὀοφφφοφΦοΦφΦΦΦὀνοοο9/)/ΜΙΝΕΑΤΑ COPIILOR 


soarele şi luna 


Prelucrare de Moş Nae 


„Fraţilor şi iubiji săteni! Avem doi duşmani, cari 
nu lasă să τᾶδατᾶ ceva pe muntele lui  Nătângilă şi: 
cari, pe „deasupra, ne usucă şi ne ard din când 
în când holdele şi livezile. Unul este soar.le, iar al 
doilea luna. Uite, viu chiar acum din vârful mun- 
telui şi am văzut cu ochii mei. că soarele a stat 
până ce a ars totul şi apoi, în loc să meargă să 
se culce undeva mai departe, 58 iaca tocmai după 
muntele nostru. i 
„Mai întâiu, eu l-am luat cu biricie şi i-am zis : 


„Măi cumetre, ce ai-tu cu muntele nostru, de ni-l 
arzi în toate ziele- şi nu laşi să crească -pe dânsul 
un fir de iarbă? Ce rău ţi-am făcut noi, de nu 
ne dai pace şi ne mai arzi şi holdele şi livezile? Mai |. 
du-te şi pe la alţii, că or mai fi munţi şi ţarini pe 
fața pământului.” 

„Aşa îi vorbeam eu, -decât nătărăul de soare se 
făcea că nici maude şi chiar îşi râdea de mine. 

„Na trecut mult la mijloc şi hop! se ivi şi .hoaţa 
cea de lună, care. se puse să dea gată ce rămăsese 
nears de către soare. 


Te 


DIMINEAȚA COPIILOR 


; aruncă acum în vorbă bunicul lui Tănase. Eu zic să 
: [facem ceva care e mai aproape de mintea omului. 


„2 [Mă rog, ce face soarele? Arde. Şi dacă arde, trebue 


„Aşa dar, acum când ştim” cari sunt duşmanii no- 
ştri, să ne gândim ce leac am putea găsi împotriva 
lor.” Rip? 

După ce bunicul lui Haplea isprăvi de vorbit, Hă- 
pleştenii căzură toţi pe” gânduri adânci. Se socoteau 
şi se chibzuiau, că nu era tocmai lesne să se ia la 
luptă cu doi duşmani aşa de puternici. In sfârşit, 
Prostovici, al cărui nepot este prietenul nostru Pro- 
stilă, luă cuvântul şi zise: „După cum mă taie pe mine 
capul, cel mai cuminte lucru ar fi să batem în vârful 
muntelui “o scândură mare şi pe ea să scriem ur- 
mătoarele : „Este strict oprit a sta ori a se plimba 
deasupra muntelui lui Nătânglă. Cine nu va asculta 
de această poruncă, va plăti o amendă de două 
mii de lei şi va fi isgonit pentru totdeauna din lo- 
curile acestea. De această poruncă trebue să se ţie 
şi soarele şi luna.” 


— Cu aceasta nu facem lucru mare, grăi la rân- 
dul său bunicul notarului Tâmpilă, mai ales că se 
prea poate ca soarele şi luna să nu ştie să citească. 
De aceea, îmi dau eu cu gândul că ar fi mai bine 
să punem nişte curse, aşa cum punem pentru prin- 
sul lupilor şi vupilor. Soarele şi luna cad într'insele 
şi aşa au încăput pe mâinile noastre. 

— De geaba umblăm noi. cu asemenea curse, se 


£ să-l stingem, aşa cum facem cu: focul. Să cerem, aṣa 


dar, dela primăria din târgul Blegeştii-de-Sus să ne 
împrumute pentru o zi două pompa de incendiu, să 
o urcăm în vârful muntelui, să mai cărăm acolo pline 
cu apă toate butoaiele şi sazalele ce avem în comună 
şi apoi treaba e uşoară de tot: îndată ce soarele se 
apropie de munte, îl stingem şi-l prăpădim cu totul. 

— Dar ce facem cu luna?, îi tăie vorba Prostovici, 
nemulţumit că nu i se primise părerea de a pune 
curse pentru a prinde soarele şi luna. 

Decât bunicul lui Tănase era un om, care avea 
răspuns la toate. „Lunei, zise el, îi venim repede de 
hac: punem în dreptul ei un butoi cu praf de 
puşcă, îi dăm butoiului foc şi o prefacem în mii de 
bucățele”. 


Veni acum şi rândul primarului. Il chema- Bâl- 
bâilă, fiindcă se bâlbâia rău de tot. Izbuti cu toate 
acestea să spună că după a lui chibzuinţă, ar trebui 
ca în timpul iernei să care zi şi noapte în vârful 
muntelui toată zăpada din jurul, comunei Hăpleşti, 
făcând în chipul acesta un nou munte de zăpadă. 
La primăvară, când soarele va veni din nou să ardă, 
cum îi este obiceiul, va da în zăpada aceea, se va 
stinge şi va pieri pentru totdeauna. 

Cât despre lună, primarul avea altceva în capul 
său. Să taie toate pădurile de pe teritoriul comunei 
Hăpleşti, să care apoi în vârful muntelui toate lem-" 
nele şi făcând un rug mare, cum nu sa mai pomenit, 
să-i dea foc. De focul acesta luna se va aprinde şi se 
va preface în scrum şi cenuşe. 

Bunicul lui Haplea îi lăsă pe toţi să vorbească. 
In tot timpul acesta dădea din cap şi zâmbea cu şi- 
retenie. In sfârşit. luă din nou cuvântul şi zise: 
„Tot ce aţi spus până acum, nu face o ceapă de- 
gerată. Dacă vreţi să ne scăpăm şi de soare şi de 
hmă, nu ο alt leac decât următorul: să facem un 
năvod cât mai mare, cel puţin de zece ori mai 


PAG. 10. μφφόΦΦΦΦΦ9Φ9Φ4Φ969 99999996 99ΦΦΦόΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΛ/ΜΙΝΕΑΤΑ COPIILOR 


mare decât plasele cu cari mergem la pescuit 
şi să-l agăţăm cu un capăt de ο prăjină şi cu cel- 
lălalt capăt de altă prăjină. Prăjinile însă trebue să 
fie cât mai lungi. Doi oameni mai voinici, ţinând 
fiecare câte una din prăjini, să stea ascunşi în vâr- 
ful muntelui. Indată ce se ivesc soarele şi luna, cei 
doi voinici ridică în sus prăjinile şi prind în năvod 
şi soarele şi luna. 


— Dar ce ne facem pe urmă cu soarele şi cu luna? 
întrebă bunicul lui Tănase. 

— Facem două lăzi, îi întoarse vorba bunicul lui 
Haplea. Una mai mare, ca să încapă într'insa soa- 
rele, iar a doua mai mică pentru lună. In timpul 
zilei ridicăm puţin capacul lăzii în care se găseşte 
soarele, lăsându-l să dea atâta căldură, câtă ne tre- 
bue. In timpul nopţii facem la fel cu luna”. 

Hăpleştenii găsiră că mai bine decât aşa nici nu 
e cu putință. De aceea, lăudând pe bunicul lui Haplea 


„bore şi nici un fir de iarbă. 


pentru marea lui deşteptăciune, se puseră îndată pe 
muncă şi împletiră un năvod aşa de mare, că ar fi 
incăput într'insul toată comuna Hăpleşti, cu case, cu 
oameni şi dobitoace. 

Tăiară apoi din pădure doi brazi, cari erau mai 
înalţi decât toți ceilalţi şi făcură dintr'inşii două 
prăjini, de cari agăţară năvodul. Prostovici şi bu- 
nicul lui Tănase, fiind mai voinici la trup decât cei- 
lalţi Hăpleşteni, apucară fiecare câte ο prăjină şi 
se suiră în vârful muntelui, unde se puseră la pândă. 

Soarele, căruia nici prin gând nu-i trecea de ce 
puseseră la cale Hăpleştenii, se ivi din nou în vâr- 
ful muntelui. „Sus cu prăjinile !” strigă atunci bunicul 
lui Haplea, care era acolo cu primarul şi cu toţi 
locuitorii din comună. 

Prostovici şi bunicul lui Tănase săriră deodată în 
sus, dar în loc să prindă soarele, alunecară şi se 
pomeniră amândoi în năvod. 

Nici cu încercarea de a prinde luna nu le merse 
mai bine. De rândul acesta,.e drept că nu căzură 
în năvod, însă luna era prea sus, așa că nu fu 
chip să o ajungă. 

Văzând aceasta, bunicul lui Haplea, după ce se 
gândi şi se socoti o bucată de vreme, zise din nou: 
„Am înţeles de unde vine răul, muntele nostru nu 
este destul de înalt. De aceea, va trebui să clădim în 
vârful lui un turn înalt, care să ajungă până la soare 
şi ła lună.” 

Şi gândul acesta fu găsit bun, decât Hăpleşteni- 
lor mu le dădea inima brânci, ca să se apuce şi să 
clădească turnul. S'au lepădat, prin urmare, de gândul 
de a pune mâna pe lună şi pe soare şi au răbdat ca 
pe muntele lui Nătângilă să nu crească nici un ar- 
Moş Nae 


Lele ll AL Lili elle) 


 TROANCĂ 


FIU DE IMPĂRAT 


de V. PETRESCU-V. 


o 


XI 


Inţelepciunea și lupta lui Troancă. 


Cât era ziulica de mare, împăratul — ca şi alte 
dăţi, dormea. — Boala veche începu din nou să 
pună stăpânire pe οἱ. Tăgârţă, ştiţi ca proverbul, 
când a ajuns ţiganul împărat, în sala tronului, a- 
şezat pe un jef plin de perini, printre curterii, -punea 
țara la cale. Dar cum o punea, doar Domnul ştie!... 
Visteria ajunsese la fund, şi naţia flămândă, din 
cauza destătării şi risipei dela palat şi boroboaţelor 
ce le făcea Troancă, începu să-şi arate nemulțumirea. 

Dar într'o zi, impăratul fu sculat din somn. Din 
grajduri pieriră doi cai, poate cei mai frumoşi cari îi 


avea palatul, şi acum Tăgârţă, supărat de mama 
focului, făcea o zarvă ş'un tărăboi, de credeai că au 
intrat tătarii. 

„Ce este, întrebă împăratul din prag, căscând nă- 
praznic ?... 

—  Măritel... 
Tale, doi cai... 
— Aşa?... 

— Da,... chiar în astă noaptel... 

— Şi caii sau dus după hoţi?... 
i aa Precum spui, Stăpâne... Dacă i-au scos din graj- 
uri... 

5 Sunt vinovați ei, şi impăratul mâniat, mai mult 
că i-a stricat somnul, decât că a pierdut caii, și 


Hoţii au furat din grajdurile Mariei 


DIMINEAȚA COPII LO Ε)99ΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦΦ999999999999999999999999 PAG. 11. 


vrând să scape, dădu poruncă straşnică, spunând 
ca la cei rămaşi, şi cari erau destui, să le taie câte 
un picior, ca așa să le piară pofta, d'aci înainte 
de-a se mai lua după hoţi. 

Tăgârţă cât era el de. prost, dar la auzul poruncii 
împăratului, făcu feţe-feţe. Să-l tragă de mânecă sau 
de pulpana surtucului, mavea cum, căci îl vedeau cei- 
Jalţi. Inghiţi în sec, şi fără să spună un cuvânt, se 
duse la căpetenia oastei. 

Când auzi bătrânul de aşa poruncă, îşi puse mâi- 
nele în cap, dar ce putea face? — Căpăţâna lui era 
în joc şi cu porunca împărătească nu se juca nimeni. 
Şi aşa vrând, nevrând, strângând pumnii neputin- 
cios, până 'n seară făcu ce făcu, şi toți caii din 
grajduri rămaseră fără un picior. 

Dar nenorocul nu vine. niciodată singur!... Nu tre- 
cură nici două zile şi străjerii hotarelor, buciumară 
prelung, dând de ştire că Sfadă împărat, duşmanul 
dela Soarele Apune, cu oşti nenumărate, e aproape 
de cetate, şi Troancă, cu sufletul la gură, dădu po- 
runcă ca toţi să fie gata de luptă. 

„Nu se poate, Mărite!... Ostaşii nu mai au cail... 

— Nau cai, cum asta, dar caii unde sunt?, în- 
trebă mirat împăratul. 

— In grajduri... 

— Şi... 

— Fără picioare... 


— Aşa?... Binel... Să li se lege la loc, şi să fiți 


gata şi curteanul rămase cu gura căscată, uitându-se 


după împăratul, care întoarse spatele. Acest lucru, 
nu-l înţelegea!... 

Dar duşmanii nu voiau să ştie de nimic. Câtă frun- 
ză şi iarbă; cât nisipul mării, se îndreptau spre ce- 
tate. 

Când auzi Troancă de asta, strigă să se în- 
chidă porţile şi stătuindu-se cu Tăgârţă şi ceilalţi, 
hotăriră să moară până la unul, dar să nu închine 
cetatea. Imbărbătaţi de cuvintele împăratului, şi în- 
fierbântaţi de buţile înşirate la rând, ostaşii cu ochii 
scăpărând scântei, stăteau la pândă, gata, gata să 
sfarme duşmanul. 

Dar zilele treceau ca duse de vânturi. Lupta nu 
se mai da. Ce-i d'afară parcă nu voiau acest lucru, 
celor din năuntru li se isprăvise merimdele,iar Troancă 
şedea toată ziua în palat, cu mâinile în sân, apărat 
de muşte de Tăgârţă, bând şi chefuind, fără să-i 
pese că poporul mare ce mânca, şi că în curând 
vor cădea cu toţii în mâinele duşmanului. 

Dar într'o noapte cu furtună, cu vânt şi cu ploaie, 
într'o noapte neagră ca moartea, Troancă se sculă 
buimăcit. Visase răul... Visase că duşmanii îl omoară, 
şi dibuind prin întuneric să scape, nimeri într'un colţ, 
unde văzu două lumini sclipind. 


Neştiind ce-i, începu să bâjbâie cu mâinile dând ΄ 


de ceva lung şi stufos, şi vrând să tragă, deodată 
fu lovit peste față. Dădu un țipăt de cutremură pala- 
tul şi o rupse la fugă înspăimântat. 

Slujitorii, treziţi din somn, fură toţi în păr, dar 


nu ştiau ce i sa întâmplat împăratului. De pe o- 
braji îi curgea sânge, prelingându-se pe pieptul hai- 
nei sale, apoi punând mâna pe buzdugan, şi îm- 
preună cu ceata slujitorilor, cu torţe aprinse, dădură 
busna în iatac, spre a omori duşmanul. 

Dar duşmanul sta ghemuit în acelaş colţ, şi-şi spăla 
fața mulţumit, cu labele dinainte. Era un cotoiu mare, 
negru, care speriat de Troancă, îi sărise în față sgâ- 
tiindu-l, fiindcă îl apucase de coadă. 


Din ăst ceas, Troancă fiind păcălit, jură răsbunare, 
şi a doua zi dimineața, când mai marele oastei, 
se înfăţişă înaintea împăratului, să-i spună că me- 
rindele sunt sfârşite, fu gonit de Troancă, care po- 
runci ca toate pisicile, cotoii şi câinii din cetate să 
fie strânşi la palat, spre a nu mai fi hrăniţi din pu- 
ținul rămas pentru oaste şi norod. 

Şi curţile împărăteşti fură umplute pe dată de 
aceste dihănii, iar coteţele golite de păsări, se în- 
chiseră acum, pline de fel de fel de pisoi şi pisici, de 
câini, mai mari sau mai mici, mai albi, mai negri, 
mai roşcaţi. | 

Duşmanii începură să-şi arate fața, cățărându-se, 
pe ziduri. Ostaşii din porunca lui Troancă înferbântau 
apa şi smoală în căldări mari, de câte o sută cofe 
ună, iar alţii începură să strângă bolovani, buturugi 
şi rădăcini de copaci de prin toate locurile. Duşmanii 
erau jos la porţile cetăţii, şi ăştia de sus, svârleau de 
zor în ei, cu toate cele adunate. 

Fu un măcel, măi copii, cum rar se 'ntâmplă. O- 
păriți de apa fierbinte, care curgea gârlă, sbierau 
cât le lua gura, şi svârcolindu-se, cădeau jos, dân- 
du-şi duhul. (Va urma) 
PILULA LL LALA] 

Ce să citim ? 

1) Comoara cu poveşti, de Ali-Baba 

2) Haplea — ediţia a doua cu portretul ἷω Moş Nae . 

3) Copilul crescut în peşteră de N. Batzaria 

4) Evreica de Andersen; 

5) Ca să mai râdem; 


De vânzare la toate librăriile, 


= E 


PAG. 12199999999999999999999 9099992 999999999 99999999 DIMINEATA COPIILOR 


Poveste populară dela Saşii din Ardeal 


fost odată un ţăran sărac, care ducea mereu 


A la târg lemne de vânzare. 

Şi cum mergea οἱ prin pădure, iată că-i 
eşi în cale un moş cu o barbă lungă, îm- 
brăcat întrun suman cam vechiu. Moşul îl 

întrebă: 


„Unde duci lemnele?” 

„La târg, răspunse ţăranul. 

„Am să-ţi dau un sfat, dacă vrei să-ţi găseşti 
norocul, să nu iai pe ele decât un gologan.” 

„Chiar aşa am să fac”, spuse ţăranul și îşi văzu 
înainte de drum. 

Ajuns în târg, veniră oamenii la el să-l întrebe 
„cu cât dă lemnele. Țăranul le răspunse: „Un go- 
logan.” ` 

Miraţi, oamenii îl luară în râs, crezând că nu 
e în toate minţile şi se duseră după treburi. 

Ἱπ μα târziu un târgoveţ cumpără lemnele pe 
un gologan şi spunându-i ţăranului unde să le ducă, 
o luă el înainte spre casă vrând să povestească ne- 
vestii sale: de chilipirul de care a dat. Femeiei nu-i 
veni să creadă întrun asemenea noroc. De aceea 
eşi afară întrebă şi pe ţăran cu cât vânduse lemnele. 
Țăranul îi zise şi ei că le-a vândut pe un gologan, iar 
femeia bucuroasă spuse bărbatului: „Bărbate, mar 
îi rău să cinstim omul cu. un vinişor. 

„Bine ziseşi, femeie, du-te repede de adă ο 
cană plină”. 

Femeia se duse în pivniță de aduse băutura, dar 
Vinul era turbure de tot. 


„Ce-i asta, femeie, mai luat vinul din butoiul cel 
bun? Vinul nostru, doar nu este turbure, ori n'o 
fi cana curată? la o altă cană şi du-te de scoate 
alt vin.” 

Femeia se duse în pripă şi aduse vinul; dar de 
data aceasta vinul era roşu ca sângele. 

„Ce o fi asta, nevastă, hai mai bine să merg eu 
însumi”. 

Spală din nou cana şi se cobori în pivniţă. De 
data asta, vinul era galben ca aurul; dar aşa de gros, 
că de abia curgea din cană. 

Bietul om desnădăjduit se duse de-i povesti {ᾱ- 
rânului întâmplarea, cerându-i iertare că nu-l poate 
cinsti cu ceva. 

„Nu face nimic”, răspunse omul şi deoarece în 
Clipa ceea nici nu-i era sete,rugă pe târgoveț, să-i 
toarne vinul în traistă. 

„Până acasă îl bate vântul şi se subțiază”. Mul- 
tumit, târgoveţul îi făcu pe plac. 

Pe când ţăranul se'ntorcea spre casă, trecând prin 
pădure, întâlni din nou pe moşul cu barba cea lungă 
îmbrăcat în suman. Moşul îl întrebă cum i-a mers 
treaba.. Omul “i povesti totul, iar bătrânul îi răs- 
punse: 

„Să ţii minte ce-ţi spun, vinul cel turbure în- 
seamnă şapte ani de foamete cumplită, cel roşu ca 
sângele şapte ani de războaie sângeroase, cel gal- 
ben-auriu însă împreună cu gologanul va fi norocul 
tău”. : 

Până ca ţăranul să se dumirească, moşul pierise. 


DIMINEAȚA CO PIILO Ε9οοφο9φο999999999999999999999999999999999999 PAG. 13 


Acașă nevastă-sa auzind că vânduse lemnele pe un ; 


gologan, îl boscorodi rău de tot şi nu-l mai scoase 
din prost şi nătărău. Ca s'o liniştească, omul îi po- 
vesti că a mai căpătat şi vin pe care l-a turnat 
în traistă. Totuş, nu era chip să o potolească. Τίρα 
şi blestema: „Doamne D-zeule, ce nătărău, dracul 
a mai auzit să torni vinul în traistă?” 

Țăranul vru să răstoarne vinul, când ce să vezi? 
Cădeau galbeni lucitori de aur şi la fund mai era 
şi gologanul luat pe lemne. Furtuna se linişti repede 
şi cerul se 'nsenină în ochii femeii, că ţi-era mai mare 
dragul să te uiţi la dânsa. 


„Dragă bărbăţele iartă-mă; dar cum te lasă inima 
sa-ţi păcăleşti într'aşa hal biata nevastă? . 

— Doamne fereşte,' răspunse bărbatul „am spus 
doar curatul adevăr. Acum văd că Dumnezeu a să- 
vârşit această minune, ca să-mi răsplătească cre- 
dința”. 

li mai povesti şi întâmplarea cu moşul cu barbă 
şi cu suman. 

Veniră şi cei şapte ani de foamete, cât şi cei 
şapte ani de războaie sângeroase. In toată vremea 
aceasta, binecuvântarea ceregscă îl ajută pe ţăran 
care nu duse nici o lipsă. 

In româneşte de Hortense H. 


[ο Runner oaanaaaeae σαπουὐ αυ μαααπασπυμαποπενκαννὑνπανηασαανρονὐνοναυπὀνυμομσώμμαπασοσοσορµαάμου =» 


Puţină Mitologie 


Războiul Amazoanelor 


- Acum multe mii de ani, oraşul Atenei a fost incercat i 


de un răsboiu ciudat şi neobişnuit. Pe coastele Mării 
Negre trăia- poporul Amazoanelor, femei răsboinice 
şi foarte îndrăzneţe. In tinereţea sa, Tezeus, regele 
Atenei, fu trimis spre ţinutul locuit de ele, ca să le 
înveţe cum să se poarte. Cu tovarăş al lui Hercule — 
cel mai viteaz erou — debarcă pe coasta ținutului 
Amazoanelor, omori câteva dintre ele şi, începând tra- 
tativele de pace, invită pe Hippolyta — conducătoarea 
lor — să-i viziteze corabia. Dar abia puse aceasta pi- 
ciorul pe vas, că vasul îşi întinse pânzele şi fugi 
cât putu mai repede, cu frumoasa sa pradă. So- 
siţi la Atena, Tezeus se căsători cu Hippolyta. 
Aceasta deveni cu multă plăcere soţia unui rege 
atât de bogat şi viteaz ca Tezeus. Dar răzbunătorul 


popor al Amazoanelor se supără de răpirea aceasta, 


şi când totul era aproape uitat, se gândiră la răz- 
bumare. Intro zi, când li se păru lor că Atena ο 
mai puţin supraveghială, debarcară dintr'o corabie de 
ara şi, năvălind ca o furtună, împresurară ora- 
. Işi aşezară tabăra într'un câmp din fața οκ 

4 alt 
In cele din urmă, după ce aduse zeilor mari sa- 
crificii şi consultă oracolele, Tezeus începu lupta. La 
început, bărbaţii atenieni fură bătuţi de mulţimea 
de femei duşmane şi îngrămădiţi până la templul 
Amintirei. Dar mai târziu lupta 5ο continuă cu mai 
multă furie. Partea dreaptă a Amazoanelor fu res- 
pinsă înapoi la lagăr şi multe dintr'insele fură omo- 
rite. Insăşi regina Hippolyta trebui să-şi uite origina 
şi să lupte, alături de soțul ei, contra tovarăşelor 


de altădată. Dar o săgeată otrăvită o atinse şi muri 
pe loc. In amintirea οἱ se ridică mai târziu un stâlp 
la Atena. 

In urma păcei incheiate îndată, Amazoanele pără- 
siră Atena, pentru a se retrage în patria lor. 


-Daniela 
——— ocko 


Am un cçuptoraş, plin de epuraşi. 
ήπια) 


΄ * + 
Am un ciur p'in cu “porumbele şi numai-o nucă 
între ele. 
RPS m μας 
Γον Ἔν 
Am o cănuță plină cu mâncăruşe, nicăeri mare 
μ5ο. 
(no) 
ΣΑ 7 
Am un copil, când îl ai în beate, plânge, când il 
laşi jos, tace. 
(minen) 
Culese de Micheline Delage-Loco 
—— om kn 


PAG, 14. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


X. 


E 


Inam er 


jungând la Melbourne, Mitică ma vrut să se 

coboare aşa cu una cu două. Ținea ca oa- 

menii de acolo să vadă că el nu este un 

aviator ca oricare altul. De aceea, după ce 

l-a legat strâns pe Uragan, sa legat bine 
şi pe sine însuşi şi a început să facă deasupra o- 
raşului nişte isprăvi şi acrobaţii, de pusese nu nu- 
mai în mirare şi admiraţie, ci şi în nespusă groază 
tot oraşul. 

Intorcea aeroplanul cu coada drept în jos, de cre- 
deai că se duce, se prăbuşeşte, după aceea îl învârtea 
in toate părţile ca o sfârlează şi aşa de iute, încât 
şi ameţeai şi te îngrozeai privindu-l. 

Erai convins că de rândul acesta sa dus, sa ro- 
stogolit, că se alege praful, şi de aeroplan şi de 
aviator. 

Aşa venea jos de tot, până aproape de acoperişul 
caselor, încât oamenii din casele acelea fugeau în- 
spăimântaţi care încotro apuca. Insă tocmai când cre- 
deai că s'a sfârşit cu dânsul, „„Noroc” se înălța din 
nou în văzduh, işi lua poziţia normală şi pornea 
în mers lin şi uşor să facă ocolul oraşului. 

După vreo jumătate de oră de astfel de exerciţii 
pe cât de periculoase, pe atâta de îndrăzneţe, Mi- 
tică aterisă, în Sit la aerodromul dela marginen 
oraşului. 

E cu neputinţă să spunem în cuvinte pia An 
cu care a fost primit de zecile de mii de oameni ce 
alergară întru întâmpinarea-i. Cât aia să-l înăbuşe 
cu atâtea îmbrăţişeri. 

La întrebările ce-i puneau „cine este şi de unde 
vine?”, Mitică răspundea: „Sunt Mitică şi viu din 
România.” 

Multora nici nu le venea să creadă că răspunsul 


In drum spre China 


acesta poate îi adevărat. Se uitau pe hartă şi vedeau 
că România se găseşte tocmai în partea de pământ, 
care este opusă Australiei. Cum ar fi putut veni toc- 
mai de acolo şi ar fi putut străbate în sbor atâtea 


ţări şi continente, atâtea mări şi oceane? 


, Pe lângă aceasta, mulţi din locuitorii Australiei 
nici n'auziseră de România, iar şi cei cari ştiau ceva 
din citite sau din auzite, nici nu-şi închipuiau că 
ar putea fi şi în România aviatori aşa de îndrăzneţi şi 
aşa de pricepuţi. 

Decât Mitică era, pe lângă celelalte, şi un om 
destul de prevăzător. Anume, lua acte şi dovezi 
scrise din fiecare ţară şi din fiecare localitate pe unde 
se oprea, afară, bine înţeles, de insulele acelea locuite 
de sălbătici, unde nu era cine să-i dea astfel de 
acte şi dovezi scrise. 

Arătă, aşa dar, reprezintanţilor autorităţilor din 
Melbourne actele şi certificatele sale, la a căror ve- 
dere oamenii s'au convins că Mitică al nostru nu spu- 
nea decât adevărul. Totodată însă căzură în admiraţie 
şi mai mare pentru isprava fără seamăn a viteazului 
Român. 

Iar primarul oraşului, întinzându-i încă o dată mâna, 
îi zise cu un glas care îi tremura de emoţinue: „Cu- 
ragiosule cuceritor al aerului, pentru câteva zile eşti 
oaspetele nostru!” 


Acum îi veni, şi lui Mitică rândul să. se mire de 
cele ce vedea. După ce aeroplanul său fu pus la 
adăpost sigur şi încuiat, apăru de o dată înaintea 
sa un automobil de toată frumuseţea. „E pentru noi 
doi”, zise primarul, rugându-l politicos să se urce. 

„Dar ce facem cu Uragan?” întreabă râzând Mitică. 

„E pentru noi trei”, se grăbi să adauge primarul, 
mângâind cu prietenie pe Uragan, care sări în au- 


\ 


DIMINEATA Ο6ΟΡΙΙΙΟΓΙ999ΦΦ9999Φ9999999999999999999 9999999999 999999 PAG. 15. 


tomobil, fără să aştepte să fie invitat de două ori. 

Dar mirarea Jui Mitică începu din momentul când, 
privind îndărătul său, văzu venind umul după altul 
sute şi mii de automobile: „Dar sunt aşa de inulte 
automobile la Melbourne?” întreabă Mitică, cuprins 
de mirare, 

„O, sunt mai multe decât vezi aicea, îl lămuri pri- 
marul. - La fiecare trei familii din orașul nostru gă- 
seşti câte un automobil. 

— Inaintaţi şi bogaţi mai sunt- oamenii din Au- 
stralia!” îşi zise Mitică în gând. 

Dar mirarea lui creştea pe măsură ce inainta în 
oraş. Nu vedea nici o stradă îngustă sau strâmbă, 
nici o stradă cu case vechi sau neîngrijită. Numai 
bulevarde largi şi drepte, cari tăiau oraşul dela um 
capăt la celălalt, minunat de bine pavate, cu alei de 
arbori foarte frumos îngrijiţi, cu flori peste tot, cu 
parcuri şi pieţe. Deseori Mitică se freca la ochi şi 
se intreba dacă nu e un vis, o simplă închipuire 
cele ce vedea desfășurându-se înaintea ochilor. Nu 
se aştepta să întâlnească în Australia un oraș cum 
găseşti puţine de tot în Europa, care se pretinde a 
fi în fruntea civilizaţiei. 

Otelul la care fu găzduit era ca un palat şi intre- 
ținut într'o stare de curăţenie admirabilă. 

„Dacă nu mi-ar fi dor de Țara Românească şi 
de toţi ai mei, maş face Australian şi m'aş stabili 
la Melbourne”. Aşa îşi zicea Mitică, văzând toate 
mimmăţiile din jurul său. 

Mitică stătu patru zile la Melbourne. Onorurile şi 
banchetele date în cinstea lui se ţinură lanţ. Ba chiar, 
însoţit de aviatorii autstralieni, cari, precum s'a văzut 
mai sus, erau Englezi şi ca origină şi ca limbă, 
Mitică făcu şi două sboruri în interiorul Australiei. 

Cu ocaziunea aceasta văzu că nu peste tot se 
găsea starea de inaintare şi de înflorire dela oraş. 
Pe câmpii întinse, aşa de întinse, că par'că n'aveau 
margine. întâlni turme nenumărate deoi şi lungi ci- 
rezi de vite cornute. Acestea erau date în îngrijirea 
indigenilor, urmaşii locuitorilor primitivi ai Australiei. 

Erau oameni săraci, înapoiaţi, fără ştiinţă de carte, 
trăind în colibe murdare şi ducând o viaţă, care nu 
se deosibea mult de aceea a animalelor pe cari le 
păzeau. : 
„Ce să le faci, dacă mu vor sau nu pot să se ci- 
vilizeze”, îi ziceau drept răspuns la observaţiile sale 
aviatorii, cari îl însoțeau. 

In sfârşit, în dimineaţa zilei a cincea, Mitică, mul- 
tumit de tot ce văzuse şi recunoscător pentru pri- 
mirea de care avusese parte, părăsi oraşul Melbourne 
în uralele entusiaste ale întregei populațiuni. 

„incotro ţi-e drumul ?” îl întrebă primarul. 

„Spre China”, fu răspunsul lui Mitică. 

Şi după ce făcu din nou două, trei viraje doasupra 
oraşului, Mitică îndreptă aeroplanul său spre ne- 
mărginirea oceanului şi în curând se făcu nevăzut. 

„Ham-ham-ham!” făcu Uragan, lătrând voios. 


„Vrei să ştii unde mergem, Uragane? ii răspunse 
Mitică. In China, adică într'a ţară unde oamenii cred 
că cea mai bună mâncare este carnea de câine. De 
aceea, păzeşte-ţi bine pielea, că de unde nu, să ştii 
că o păţeşti. ΄ 

— „Ham-ham-ham!” zise Uragan, adică: „Să pof- 
tească şi au să „vadă ce fel de colţi am eu.” 

Vasile Stănoiu 


In numărul viitor: „Alte peripeții de ale lui Mitică.” 
——— ocn k 


DE VORBĂ CU CITITORII 


H. Br. Bistrița. - «Bu/gărele (iar nu «bulgărea», cuvântul 
fiind de genul masculin: de lut“ se va publica, după ce îi vam 
face cuvenitel» îndreptări, Noua traducere a d-tale vădeşte un 
progres faţă de trecut. Totuşi, ai greşeli de limbă, provenite şi 
din faptul că te ţii prea mult de textul german, așa că eşti 
"nfluențat de hmba germană. Bunioară, scrii aşa: „Dacă îți 
reuseşte să--mi răspunzi“, Presnpuuem că în origiual a tost: 
«Wenn es dir gehhgt, mir zu antworten», Româneşte trebuia 
zis: «Dacă reuşeşti» sau -şi mai bine adacă poţi». 

De altfel, după ce vom publica bucata, vei putea să faci 
singur comparații si îudreptări. 

Gh. Buj.-Călimăneşti. — Τά publicăm prescurtată poezia 
„Cartea şi copilul”, de oarece strofele dela sfârşit sunt slăbuţe 
m fac să scadă efectul, (ât despre «Ariciul şi caliciiz, e o 
fabula cam fără miez. Nu pierde din vedere că e foarte greu 
să nimereşt subiecte originale pentru fabule. Chiar şi cei mai 
mari fabuliști au luat subiectul fabulelor lor dela fabuliştii din 


timpurile vechi. 
x5 
Premiul 


La examen cu succes, 

Am trecut o clasă, 

Premiul meu a fost „SUCHARD" 
De alt-ceva nu-mi pasă. 


ELI LILI LL LL LL Le ll bbei lila 


Librăria şi Papatăria I. Gavrilescu, — Câmpina, str. Carol 72 

Colecţionari de mărci ! Cereți cu toții noul preţ-curent de 
mărci poştale pentru coleețiuni care, pe lângă că e frumos ilus- 
trat, în 8 pagini, conţine şi un bogat număr de mărci din toate 
țările. Se trimite la cerere oricui contra 5 lei în mărci poştale. 
Ceraţi-l cu toţii, nu trebue să lipsească dela mei un colecţio- 
nar de mărci. Caut reprezentanţi în toate orașele. 


Cereţi la toate librăriile: 


„Copilul crescut în peşteră“ 
de N. BATZARIA Preţul lei 50 


Cereţi pretutindeni 
„„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii“* 


Ediţia a Il-a Preţul, Lei 50 
Atelierele „ADEVERUL“ 8. A. 


PAG. 16. ΦΦ999999999999999 9999999909 9999990990 99999099009/)/ ΛΙΛΕΑΤΑ COPIILOR 


Dintr'un coş de sub capac, De odată se opreşte. 

lese 'ncetişor un rac „Ce-o îi asta ?” se gândeşte 
Şi zăreşte "m αἱ său drum lar apoi cu mare zor 

Mica pompă cu parium. O atinge "ncetişor. 


Când încearcă să. ο strângă, Atunci racul cel vioi 

Pompa mică şi rotundă ; A Mi-l stropeşte pe Sosoi. 
Numai iată c'a sosit, „Nu îi, dragă speriat, 

Soiul nostru cel iubit. Vezi că doar te-am parfumat”. 


Feduma 


DIMINEATA 
ILOR --- 


„Să-i urăm iubitei Reviste să ajungă la N-rul 2000 
Prețul, Lei 5 


DIMINEATA COPIILOR 


ώς sie ο bucurie pentru noi toți ~ 
câți muncim la „DIMINEAȚA COPIILOR”, văzând! 


că am ajuus cu o desăvârşită regularitate la n-rul 


ulțumirea şi bucuria noastră sunt cu atât mai 

„ cu cât iubiții noştri cititori continuă să ră- 
credincioși Revistei și să-i arate o dragoste 
d. 


cr 
Reess dragoste a ctitorilor este pentru noi cel 
| puternic imbold, ca să mergem înainte şi să 
nu cruțăm, pentru apariția Revistei în cond'țiuni cât 
mai bune, nici mumcă, nici timp, nici sacrificii, 


Iugoslavii. 


Cuvântul „Hugoslavi” nu arată numele vreimui po- 
por. deosebit, căci acest cuvânt nu înseamnă altceva 
decât „Slavii dela Sud”. Cuvintele „lugoslavi” şi 
„Iugoslavia” au fost create după războiul mondial, 
ca să indice popoarele şi țara, în care intră fosta 
Serbie, fostul Muntenegru şi provinciile ce a anexat 
Serbia, la sfârşitul războiului mondial. 

Ba chiar, ceeace numim Iugoslavia, poartă oficial 
numele de „Regatul Sârbilor, Croa'ior şi Slovenilor”, 
arățând prin această denumire, principalele naţiuni 
cari întră în alcătuirea Serbiei mărite. 

De aceea, când zicem „lugoslavi”, trebue să înţe- 
legem diferite naţiuni, dintre cari o parte nici nu 
sunt de origină slavă. 

Inşirându-le după mumărul fiecăreia. din ele, de 
origină slavă sunt următoarele : Sârbii, Croaţii, Slo- 
venii, „ Bulgarii din Macedonia şi Muntene- 


E drept că, afară de Sloveni şi de Bulgari, cei- 
lalţi pe cari i-am enumărat azi vorbesc aproape a- 
celaş grait şi sunt de aceiaşi origină. Insă, atât din 
cauza de deosebire de religie — Croaţii şi Slo- 
venii sunt catolici, Bosniacii în marea lor majoritate 
sunt mahometani, pe când Sârbii şi Muntenegrenii 
(ca şi Bulgarii) sunt ortodoxi, — precum şi din cauza 
că în trețut mau trăit împreună şi s'au războit de- 
seort între dânşii, fiecare din grupurile de mai sus se 
consideră ca națiune a parte, şi nu vrea să fie con- 
îundată şi amestecată cu celelalte. - 

Printre popoarele neslave din Iugoslavia numărul 
cel mai mare îl aw Românii (o jumătate -de milion), 
locuind în Valea Timocului, în Banatul Sârbesc şi 
< în Macedonia sârbească. 

- După Români, vin Ungurii şi Nemţii. 


Bulgarii. 


In sfârşit, ultimul popor cu care ne învecinăm 
sunt Bulgarii. 

Poporul,- care, purtând numele acesta, a cucerit 
prin veacul al 7-lea după Isus Cristos ţara, numită 
după numele lor Bulgaria, era de origină uralotătară. 
Fiind însă relativ puţini la număr, ei au fost în- 
ghiiiţi de massa populaţiei, care era slavă şi dela care 
au luat şi limba, lepădându-se cu totul de vechiul 
lor graiu. De aceea, limba bulgară de astăzi este 
tot o limbă slavă şi Bulgarii înşişi sunt socotiți ca 
un popor slav. 

In număr total de vrea 6 milioane, Bulgarii aparţin 
religiei ortodoxe. Bulgaria, ca şi Iugoslavia, are for- 
ma de guvernământ monarhică constituțională. 

Industria nu e înaintată în Bulgaria, în schimb 
Bulgarii stau destul de bine cu agricultura şi cu 
creşterea vitelor. 

Pe lângă cereale şi vite, mai exportă şi tutun 
şi esenţă de roze, articol în câte aproape au mono- 
polul. 

Bulgarii sunt cunoscuţi ca un popor cumpătat şi 
foarte strângător. 


Slavi catolici și slavi ortodoxi. 


Rezumând cele spuse până acum, vedem că, din 
punctul de vedere al religiei, Slavii se împart în două : 
în Slavi catolici şi în Slavi ortodozi. 

Catolici sunt următorii. Slavi: Polonii, Cehii, Slo- 
vacii, Croaţii şi Slovenii. 

Ortodoxii sunt: Ruşii, Ucrainienii, Sârbii, Mun- 
tenegrenii şi Bulgarii. 

Mai lămurim că Slavii catolici întrebuințează în 
scris alfabetul latin, pe când Slavii ortodoxi scriu 
cu literele chirilice. In Iugoslavia, de pildă, unul şi 
acelaş cuvânt e scris de Croaţi cu litere latine, tar 
de Sârbi cu litere chirilice, 

De asemenea, în ce priveşte lima în care se face 
Slujba bisericească, la toţi Slavii catolici este limba 
latină, pe când toţi Slavii ortodoxi au ca limbă de 
biserică vechea limbă slavă, lar nu limba de astăzi 
a fiecărui popor slav. ; 

In această privință ERE sunt singurul popor 
ortodox, a cărui limbă bisericească este una şi a- 


ceiaşi cu limba vorbită şi înţeleasă de popor. 


Dai 


11 DECEMBRIE 1927 — Nr. 200 


Reproducerea bucaâţilor este strict interzisă 
YYYYYYYYYYYVYTYY 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


ABONAMENTE : 


Director: N. BATZARIA 


Manusorisele nsgubiloaie nu se înapolază 


ΧΙΟΝΙ C BRĂTIANU 


(20 AUGUST 1864—24 NOEMBRIE 1927) 


În anul acesta, Dumnezeu a trimis României şi 
poporului român două încercări din cele mai grele, 


din cele mai dureroase. 

Aşa, după moartea, întâmplată 
în haie trecut, a slăvitului şi în veci 
neuitatului REGE FERDINAND l-iu, 
în dimineața zilei de 24 Noembrie 
a încetat din viaţă lon I. C. Bră- 
tianu, Preşedintele Consiliului de 
Miniştri. 

Moartea, la care nimeni nu se 
aştepta, a lui Ion I. C. Brătianu 
a fost primită cu un sentiment de 
adâncă şi nemărginită durere de 
către toți Români”, pentrucă prin 
această moarte Ţara pierde, în 
momente destul de grele pentru 
- dânsa, pe mul din cei mai aleşi 
fii ai săi, pe bărbatul înţelept şi 
priceput şi pe marele Român, care 
a mumcit fără preget o viață în- 
treagă pentru binele Ţării şi al 
poporului, săvârşind fapte mari şi 
neperitoare. 

Prin aceste fapte omul a cărui 
moarte este plânsă de intreaga 
Ţară, va ocupa un loc de frunte 
şi de cinste în istoria contimpo- 
rană a României. 


Ce fel de fapte a săvârşit Ion I. C. Brătianu? 
Vom cita unele dintr'insele. Să spunem însă mai 
întâiu că de treizeci de ani încoace nu sunt în Ţară 
legi mai de seamă, îmbunătățiri şi reforme impor- 


tante, la cari Ion Brătianu să nu fi Inat partea cea 
mai activă sau să πα fi fost, cum s'a întâmplat 
deseori, el însuşi autorul lor. 


Aşa, încă din anul 1913, după 
ce sa întors din campania pe 
pe care o făcuse în Bulgaria ca 
ofițer de artilerie, propune ideia, 
care a fost înfăptuită câţiva ani 
mai târziu, ca moşiile stăpânite de 
boeri să Πο împărțite ţăranilor, cari 
maveau pământ. Şi când această 
reformă a fost înfăptuită, tot lon 
Brătianu era în fruntea guvernului. 

De asemenea, sub guvernul pre- 
zidat de el sa dat votul obştesc, 
adică drepiul pentru toţi cetăţenii 
majori de a vota pentru Adunăril 
Legiuitoare. : 

Insă, fapta cea mai mare a lui 
lon I. C. Brătianu a fost rolul său 
hotăritor în întregirea Țării prin 
dezrobirea provinciilor subjugate. 
Aci Brătianu s'a dovedit cât este 
de pairiot şi cât este de înţelept 
ca bărbat politir. De aceea, el este 
şi rămâne in Istoria Țării ca unul 
din cei mai de seamă Români şi 
conducători pe cari i-a avut po- 


„potul român. 

Incheiem aceste tânduri, închinându-ne cu toată e- 
vlavia înaintea memoriei omului, a cărui pierdere este 
un mare şi adevărat doliu naţional. 


N. Batzaria 


n. —— 


PAG. 4. 


NOROCUL FRUMOASEI MIOARA 


— Poveste populară 


DIMINEATA COPIILOR 


μμ. 


Prelucrare de Ali-Baba 


ioara, o fetiţă cuminte şi frumoasă 
să o sorbi întrun pahar de apă 
rămăsese, sărmana de ea, fără pă- 
rinţi şi singură pe lume. Dar naşa 
ei ο înfie şi o luă să trăiască im- 
preună. Se nimeri ca naşa Mioa- 
rei să fie o femeie bună la suflet 
şi neîntrecută în hărnicie. Avu gri- 
je de Mioara mai mult de cât o mamă adevărată 
şi o învăţă, pe lângă multe purtări bune, să țeasă, 
să coasă şi să toarcă. 

Insă, când Mioara implini vârsta de cinsprezece 
ani, naşă-sa căzu greu bolnavă şi simţi că nu mai 
are mult de trăit. Chemă, aşa dar, pe Mioara şi-i 
zise: „Copilă dragă, văd că mi se apropie ceasul 
morţii şi mă doare în suflet că te las singură pe 
pământ. Ca avere nu-ţi las decât căsuţa aceasta 
şi un fus, un ac şi un războiu de țesut. Munceşte 
ca şi până acum, că nu vei duce lipsă de nimic, 
Ţine însă bine minte următorul lucru: să dai să- 
racilor tot ce iți prisoseşte din câştigul tău şi să 
ştii că Dumnezeu te va răsplăti pentru fapta ta 
cea bună.” 

O zi: după această naşa Miorei inchise ochii pe 
vecie, iar Mioara ο însoţi la mormânt, vărsând la- 
crimi. amare. Şi biata fetiță plânse multe zile în şir, 
dar la urmă îu nevoită să-şi înghiţă lacrimile şi 


durerea şi să se apuce din nou de muncit. Se scula 
din zori şi cât era ziua de mare, fesea, torcea şi 
cosea, fără să se odihnească măcar o dlipă. 

Muncind aşa, în luna dintâiu câştigă atâta cât i-ar 
îi fost deajuns să trăiască un an de zile. Insă, 
aducându-şi aminte de sfatul ce-i dăduse naşă-sa, 
Mioara împărţi săracilor tot ce câştigase mai mult 
decât avea nevoie pentru dânsa. La fel făcu şi in 
luna a doua şi în hma a treia şi în lunile ce urmară. 

Tocmai în vremea aceasta feciorul de împărat porni 
să cutreere împărăţia, vrând să-şi aleagă o nevastă 
dinje fetele din popor. Nu vroia să fie numai fru- 
moăsă, ci totodată să fie cea mai săracă şi cea mai 
bogată din împărăție. 

Mergând el aşa prin ţară, sosi şi in satul Mioarei 
şi strângând pe oameni, îi întrebă care fată ştiu ei 
că ar fi mai vrednică şi mai nimerită să-i fie nevastă. 
Cu toţii îi răspunseră întrun glas: „Mioara, fata 
cea bună şi harnică !” 

Auzind aceasta, fiul impăratului porni spre -casă 
in care locuia Mioara. Era o căsuţă veche tocmai 
la marginea satului. 

Apropiindu-se, fiul impăratului descălecă şi merse 
incet, ca să se uite pe fereastră. In mijlocul umei 
odăi curate, dar sărăcăcioase, văzu pe -Mioara care 
torcea de zor. „E chiar foarte frumoasă fata aceasta, 
işi zise el în “gând, dar după cum e îmbrăcată şi 


DIMINEATA COPIILOR 


după- goliciunea din odaie se vede că e săracă de tot. 
Aşa că nu e de mine”, Şi sărind din nou în şeaua ca- 
lului, feciorul de împărat o porni mai departe. 

Insă Mioara, a cărei inimă începuse să bată tare 
în piept, îşi aduse aminte de un cântec vechiu şi in- 
cepu- să cânte zicând: > 


„Fusul meu cel lăudat, 
Vreau pe fiul de 'mpărat 
Ce-a trecut p'aci acum 

A Să-l întorci din nou din drum.” 

Şi să vezi minune! Fusul îi scăpă Mioarei prin- 
tre: degete, o sbughi pe uşe afară şi, invârtindu-se 
şi “rostogolindu-se, se luă după feciorul de împărat, 
pe care îl ajunse în curând. lar cârd fu aproape de 
tot, fusul, care până atunci torsese un ghem cu fir 
de “aur, începu să cânte şi să zică: 


„Vino cu mine, vino cu mine, 
C'o -să-ți meargă foarte bine”. 


Cuprins de mirare, feciorul de împărat se luă după 
fusul, care mergea înainte-i cântând şi sărind. 

Mioara, care ţesea acum la războiu, dar se uita 
mereu pe fereastră, zări pe feciorul de împărat şi 
de “bucurie nespusă, se opri in lucru şi începu să 
cânte : 


„Suveică, te grăbeşte 

Pe flăcări de-l întâlneşte 
Ş'apucă-te de treabă 

Un covor să peşi de print κο 


Nici nu isprăvise bine de cântat cântă acesta, 
că suveica. sări din războiu şi începu pe dată să 
țeasă un covor, care pornea din odaie şi se întindea 
afară “departe până unde era feciorul de împărat. 

Şi era: covorul acesta de o frumusețe şi de ο 
bogăţie, cum nu se mai văzuse. Avea pe dânsul 
desenele cele mai frumoase şi culorile cele mai vii 
şi strălucea ca şi soarele de aurul şi argintul cu 
care . era ţesut. i 

Văzând această minunăţie de covor, feciorul de 
împărat descălecă, şi legându-şi calul de un co- 
pac, porni pe jos spre căsuţa frumoasei Mioara. 

Mioara se apucase acum de cusut, dar când văzu 
că fiul de împărat vine drept la dânsa, se roşi toată 
până în albul ochilor şi mâinile începură să-i tremure. 
Lăsă, aşa dar, lucrul şi se porni să cânte zicând: 


„Acul meu cel sprintenel, 
- Uite vine, vine «el, 

Fuga dar să te grăbeşti, 
Cât mai bine să-l primeşti.” 


Acul nici maşteptă să-i mai spue ceva Mioara, 
ci dintro săritură se pomeni afară din casă. Acolo 
făcu fusului şi suveicei semn să intre în casă şi după 
ce întrară tustrei, unde mi se porniră, mări copii, su- 


99. PAG: 5. 


veica să țeasă, fusul să toarcă şi acul să coasă şi 
mergeau οἱ se nvärteau -aşa de iute, că ameţeai 
doar privindu-i. 

Până numeri cinci, odaia cea sărăcăcioasă fu pre- 
făcută întrun salon cum nici Ja Curtea împărătească 
nu găseai unul mai bogat şi mai frumos. Vedeai co- 
voare pe jos şi covoare p2 pereți, mai vedeai per- 
dele scumpe şi fețe de mesă din mătasea cea mai 
fină şi tivită cu fire de aur. 

lar în mijlocul acestor frumuseți şi a die alte 
şedea Mioara îmbrăcată într'o rochie albă şi încinsă 
cu ο cingătoare de aur. 

Când feciorul de impărat intră în odaie, rămase 
uimit şi de bogăţia lucrurilor, dar mai cu seamă de 
minunata frumuseţe a Mioarei, care părea um înger. 

„Mioaro, strigă feciorul de împărat în culmea bu- 
curiei, tu eşti fata pe care o caut de atâta vreme. 
Tu eşti în acelaş timp şi cea mai săracă şi cea mai 


„bogată. De aceea, vrei să-mi fii iubita mea soţie?” 
Nu ο nevoe să vă spun eu că Mioara primi îndată 


şi cu dragă inimă. Lăsă,aşa dar, săracilor căsuţa sa 
şi cu toate bunătăţile dintr'insa, afară de fus, suveică 
şi ac, şi merse la palatul împărătesc, unde se cu- 
nună cu feciorul de împărat şi se făcu o nuntă care 
tinu patruzeci de zile în şir. ALI-BABA 


cat 


PAG. 6. 


DIMINEATA COPIILOR 


MUCIUS 5 SCAE VOLA 


n vremea de demult, când se întemeiase cetatea 

Roma, domnea în Italia un rege anume Porsena 

care era regele” Etruscilor. Intr'un războiu ce-l 

avea cu Romanii, înconjurase Roma în aşa fel, 

încât locuitorii cetăţii rămăseseră fără să aibă 
de ale mâncării. 

O desnădejde cumplită cuprinsese pe ην lo- 
` cuitori. Ziua în care vor fi nevoiţi să cadă pradă 
dușmanului, se apropia cu paşi repezi. 

Un tânăr nobil roman anume Caius Mucius, ne mai 
putând să îndure starea aceasta de lucruri, împins 
de marea sa dragoste pentru patrie, luă o hotărire 
îndrăzneață : să se strecoare în lagărul duşman şi 
"să omoare pe regele Porsena. > 

Zis şi făcut. Se. iîmbrăcă în haine de ostaş etrusc 
cu pumnalul tăios ascuns sub manta ο se strecură prin 
noaptea întunecoasă. 

Trecu fluviul Tibru, care curge prin Roma, aşteptă 
până în zorii zilei şi se amestecă printre războinicii 
etrusci. Reuşi să pătrundă chiar până în apropierea 
cortului regesc. Doi bărbaţi în straie strălucitoare 
erau în fața cortului, dintre cari unul plătea ostaşilor 
solda. | 

Care din doi era însă regele? 

Intrun noroc! Scoţând pumnalul se repezi asupra 
aceluia care făcea plățile şi i-l împlântă drept în 
inimă. Cel străpuns însă nu era regele, ci secretarul 
acestuia. 

Caius Mucius vru să scape, dar prea târziu. Fu 
prins şi adus în fața re 

Viteazul Roman stătea fără frică, fără sfială în 
fața tronului regesc. Părea că n'ar fi săvârşit ο 
crimă ce merita moarte, ci o faptă eroică, vrednică ` 
de laudă. 


arm LEGENDELE ROMANILOR - 


La întrebările severe ale regelui răspunse: „Sunt 
cetățean roman, mumele meu este Caius Mucius, -Ca 
duşman, mi-am ucis duşmanul şi privesc moartea fără 
să clipesc. Unui adevărat roman nu îi este teamă 
de nici o suferință şi nu se dă înapoi dela nid o 
faptă eroică. Suferința cea mai cumplită este că må- 


. na-mi ma nimerit pe rege. Totuşi, o mângâiere imi 


rămâne. Printre tinerii romani se va găsi. unul, care 
să împlinească ceeace nu mi-a fost dat să indeplinesc 
eu. Nu-ţi fie teamă de armate, fie-ți teamă de lovitura 
unui singur | 

Aceste cuvinte înfuriară într'atât pe rege, încât po- 


— runci să fie ars de viu. In chinurile durerii va fi ne- 
„voit să trădeze numele conspi 


ratorilor. 

Mucius cu o linişte înspăimântătoare rosti: 

„Priveşte cât „de puţin “sperie amenințarea pe un 
adevărat roman.” 

Cu aceste cuvinte întinse brațul în flăcările pât- 
pâinde dintr'un vas de jertfă şi-l lăsă să ardă încet, 
fără să clipească măcar. 

Această cruzime scoase din fire intr'atât pe rege, 
încât trăgând înapoi pe înfiorătorul erou, strigă: 
„Poţi pleca, Romane neînvins ! Viaţa şi libertatea fie-ţi 
redate, căci întradevăr ai fost mai crud cu tine. 
însuți decât cu mine şi cu secretarul. meu. Ti-aş ura 
„noroc”, dacă tu cu eroismul tău nemai pomenit 
ai fi în serviciul patriei mele. 

— Văd că Porsena ştie să preţuiască curajul şi 
eroismul; de aceea vreau să destăinuesc dușmanului 
mărinimos, ceeace n'am destăinuit duşmanului care 
mă amenința. Trei sute de nobili tineri romani au 
jurat Romei să te ucidă. Mie mi-a căzut întâiu sor- 
tul. Ceilalţi mă vor urma şi nu se vor linişti, până 
ce sângele inimii tale nu va înroşi glia strămoşească. 

Rege Porsena, cruță-ţi viaţa, zilele îți sunt numă- 
rate!” 

Aşa vorbi Mucius şi se 'ntoarse neatins la Roma. 

Romanii îl numiră Scaevola, adică om munai cu 
mâna stângă. 

Fapta şi vorbele tânărului mişcară adânc pe re- 
gele. Porsena. Grija şi teama cuprinseră suflet său. 
Pământul roman îi ardea sub picioare şi se hotări să 
ceară Romei pace. 

Prelucrare de Hortense H. 
— Do XI — 


E prost şoarecele, care nu ştie decât o singură 
gaură. (Engiezesc). 


Cine se admiră pe sine πα admiră pe un prost. 
(Francez). 
——— -oe DE -- x 


DIMINEAȚA COPIILO 


PAG. 7. 


BASMUL CU REGINA FRUNZELOR 


onel învaţă lecţiile... Mama lui pregăteşte masa. 
Din când în când îşi ridică privirea de pe pa- 
gine- cărţii cu scoarţele galbene... 
Priveşte afară... departe... valea pare înecată 
în ceaţă... 

Ploaia cade peste pomii din grădină, peste frun- 
zele îngälbenite... 

Caută cu privirea florile din grădiniță... 

Le vede veştejite, acoperite de apă, de noroiu... 

„Unde mai sunt -zăpezoarele, busuiocul, gura leu- 
Iui... 

O frunză galbenă svârlită de vânt se înalţă, ο 
clipä’n aer, apoi cade... 

„Mamă, dece cad frunzele?” 

Mamă-sa îl privi surâzătoare, 
spunându-i cu glasul blând... 

„Citeşte maică lecţiile şi nu întreba... : 

Când vei îi mare, vei şti de ce cad frunzele”. 

lonel ceteşte mai departe... dar nu poate să pri- 
ceapă dece nu vrea „mămica” să-i spuie... 

li pare grozav de rău... 

Sar îi dus la şcoală şi-ar fi spus colegilor lui... 

„Vedeţi voi?... Nu ştiţi nimic... 

Eu ştiu dece cad frunzele...” 

Ochii lui verzi, mici, sunt wmezi... 

„Tare îi pare tău... Dacar vrea mămica... 

Un gând şiret îi trecu prin minte... Se apropie 
încetişor de mamă-sa şi-i sărută mâna rugând-o cu 
glasul înduioşat... 

— „Mamă dragă, spune-mi, de ce cad frunzele ? 

- „Dragul mamei, de ce nu-ţi înveţi lecţiile ?... 
Ce ai tu cu frunzele?... 

„„Dar fiindcă astăzi ai fost cuminte, am să-ţi spun 
povestea frunzelor...” 

„„lonel se aşeză alături de mămica lui bună care-i 
povesti despre toamnă... despre... frunze... 

„Toamna, dragul mamei, este regina frunzelor... 

Ea locueşte departe... departe... întrun palat de 
frunze de aur, cu grădini veştejite, pe unde bate în- 
totdeauna vântul înfiorător... 

Drumurile cari duc la palatul său sunt acoperite cu 
mătase galbenă... 

Ea are părul galben încununat cu frunze R A 
ochii plini de tristețe iar vestmântul său este gal- 
ben ca frunzele din grădina noastră... 

Când pleacă din palat regina frunzelor, vântul, 
paznicul averilor sale, o întovărăşeşte şin timp ce 
ea sărută pomii, crengile şi frunzele care îngălbenesc 
şi cad, vântul, ia frunzele moarte pe aripile sale, 
cântând jalnic. 

Aceasta-i povestea frunzelor, puiul mamei. 

„Dar păsările- dece pleacă, mamă, întrebă Io- 
nel 2... 
— Ţi-am spus povestea frunzelor astăzi, mâine, dacă 


e 


îi mângâe fruntea 


vei fi cuminte, 


îți voi spune povestea păsărilor”. 
Și mamă-sa îi sărută fruntea, în timp ce pe lângă 
cuibul de rândunele, părăsit, din balcon, ca o să- 


geată, trecu rândunica ciripind trist, şin urmă se 
pierdu în zarea întunecată. \ 
Const. Gia- 
ο i ai ai E 


Flacăra și fumul 


Din vreascurile unei păduri aprinse, coloane de flă- 
cări şi fum se ridicau în sus spre cer. Flacăra zise 
fumului: 

„Dece mă urmăreşti? Aerul pe care eu îl luminez, i- 
mediat se întunecă cu tine”. 

Fumul răspuns zicând: „ţi întunec strălucirea, 
soro, nu tăgăduesc. Dar nu-mi pasă, laude-mă cineva, 
ocărască-mă, eu te voi urma întotdeauna”. 

Flacăra e mărirea, gloria, fumul e însă invidia. Pe 
acest pământ pe glorie şi mărire le însoţeşte în- 


totdeauna invidia. . 
Din ungureşte de Petrinoa Potes 


BUCURIA LUI HAPLEA 


Desene de GEO Text de MOȘ NAE 


1) „Froso dragă, ştii tu vestea, 2) „Patru ani de zile, Froso / 
Vestea veştilor plăcute ? lar în vremea-aceasta toată 
Azi revista noastră scumpă Fără Haplea, f ară tine 
E la numărul douăsute. Nu s'a scris mai nici odată. 


3) „Mulţumit sunt, nam ce spune: 4) „Au trecut cam mulţi la dânsa, 
Prin revistă am ajuns Ba dihănii, maimuţoi, 
Om cu faimă—N toată lumea Plici şi Plum şi Fipsul- Mipsul, 


Dragu-mi nume a pătruns. Cei mai tari îns'am fost noi.