Seth Dickinson — Tradatoarea Baru Cormoran

Ps 


LI 
o otet 
SETH DICKINSON 


> 


a 
| LEINS o 
/ 
WE 0 

) » 

d RN 
Mn / 
» K ) | i | 
a o_xX 
A g 
Li 


N 


BA 
E 02, 


S4 


PLanin o> 


„ 


TRĂDĂTOAREA 
RU CORMORA 


FANTASY 


„O poveste fascinantă despre intrigi politice.” 
The Washington Post 


„O carte care-ţi taie respiraţia, concurând îndeaproape cu 
Urzeala tronurilor de G.R.R. Martin. Perfectă pentru cei care 
tânjesc după un fantasy cu nuanțe machiavelice, această 
epopee labirintică progresează până la o confruntare cu mize 
atât de uriașe, încât cititorului aproape că-i e teamă să le 
descopere.” 

Omnivoracious 


„Proza lui Dickinson, atât de iscusit scrisă și complexă, 
exploatează moneda fiduciară și datoriile ca instrumente ale 
artei guvernării. Un debut extrem de impresionant, care te 
acaparează din punct de vedere intelectual.” 

Kirkus Reviews 


„Te lasă fără suflare... Baru Cormoran e un personaj magnific. 
Mi-a fost imposibil să nu-i ţin partea chiar și în mijlocul celor mai 
înfiorătoare acțiuni ale ei, să nu jelesc alături de ea sau pentru 
ea, să nu-mi încleștez pumnii în semn de revoltă și dintr-o 
nevoie disperată de a o proteja. Sunt atâtea lucruri de admirat 
și de compătimit pe măsură ce ni se dezvăluie tragedia acestei 
povești... O carte crucială, necesară până la absolut.” 

NPR.org 

„Un debut desăvârşit, o eroină ale cărei motive sunt de 
nepătruns, aparent până și pentru ea însăși. Suișurile și 
coborâșurile pe care povestitoarea noastră nestatornică le 
urmează, în timp ce-i îndeamnă pe nobilii din Aurdwynn la 
revoltă, ne dezvăluie țelurile ei, dar și singurătatea ce-o 
înconjoară.” 

Library Journal 


Seth Dickinson 
Trădătoarea Baru Cormoran 


Pentru Gillian 


PAJIȘTI, 
TAIGA 

ȘI DEŞERT 

Ce-i aici? 
Cercetează repede 


MUNŢII t 
CRESTELOR IERNII IMPERIUL STAKHI | 


XRS S SI 


, DUCATUL LYXAXU 
DUCATUL EREBOG H DUCELE PIETREI ÎNALTE 
BABA i — cariere de piatră 
Ep Fa — om deștept, răspunde-i 
i ” TI 
— probleme cu moșierii d la scrisori! 
- probabil o să moară CR 
` 
de foame ` MUNTELE KIJUNE 
A Hai în vârf? 
"Tomsa, n ..coan.a.... c.a n sas- 
sase Dia POE A E iu 
: TUL NAYAURU “Sevesen qerent 
DUCATUL : ZIDITOAREA DE STĂVILARE _; 
L 
SAHAULE i - lacuri de acumulare H 
NĂPASTA CAILOR i - cavalerie N 
~ soldați buni ; = politică feudală absurdă = 
- client al lui Nayauru i în privinţa căsătoriei Y ai 
` 1a 
— care-i treaba cu numele lui? ` e 
i ji 
: À 
: A, 
. . a. 
H Foi ~ 
H oet 
+ st? 
senatne i 
TETAN pa In P 
s. „„FREATYMONT 
Posaaoa”” Presupusul Duce Lachta? 
` —celmaibun port, fg ahh 
DUCATUL AUTR + capitală federală N 
DUCELE SARAM URII Er bază navală 
sare bunä ? -nu intra în Northarbor 
— muşchi mari Fi DUCATUL RADASZIC 
- client al lui Nayauru f DUCELE FANTANILOR 
$ - grâne 
i - măsline 
i — complet cretin 


; 
- j 
© DUCATUL H 
i VULTIAG j 
Í DUCESA CDMETELOR 
j - peisaj frumos 
/ — complet neimportant $) DUCATUL OATHSFIRE 
; P” DUCELE MORILOR 
i : — o grămadă de bani 
l - negoț fluvial 


i de — bârbi groaznice 
S do, -Rå i 
seno” A i ut Vultsniada i 
` 


TT Spre EST, TINUT MLĂŞTINOS 


K ÎNGROZITORşi NORDUL 


DUCESA VITELOR | DUCELE FALANGELOR i Complet inutil iarna 
cirezi Ă — cei mai buni soldaţi N 
cavalerie - nu reţine niciun nume x 
rm! P š 
eno e — client al lui huake e 
\ = 
teaca a DUCATUL UNUXEKOME Ñ = 
MIRELE MĂRII F 
DUCATUL HEINGYL = poH bün la 
DUCELE CERBILOR Ea de 
cavalerie 
grâne -pare de treabă WELTHONY 


urăște bucuria A - capitala hi Unuxekome 
D hi - al doilea port ca importanţă 


Mulţumiri 


Sine qua non lui Rachel Sobel, Jennifer Jackson, Marco 
Palmieri. 

Sophiei și colegilor. Pentru Jackals, Blue Planet, fratele meu și 
un nebun. 


O promisiune 
Acesta-i adevărul. Îl vei recunoaște pentru că doare. 
Contabilă 
Capitolul 1 


Veni din nou anotimpul negoțului. Baru era încă prea mică să- 
și dea seama de felul în care mergeau lucrurile în imperiu. 

Mascarada își trimise soldaţii preferaţi să cucerească 
Taranoke: pânză pentru vele, vopseluri, ceramică smălțuită, 
piele de focă și uleiuri, bancnote tipărite în limba ei din Falcrest. 
Micuţei Baru, care construia castele în nisipul negru și fierbinte, 
îi plăcea să se uite cum soseau negustorii în port. Învăţase să 
numere ţinând seama fiecărei corăbii și păsărilor care îi dădeau 
roată. 

Aproape două decenii mai târziu, privind fregatele purtătoare 
de foc bandându-se în lumina aurorei, avea să-și aducă aminte 
de aceste vele la orizont. La vârsta de șapte ani însă fetița Baru 
Cormoran nu le dădea importanţă. li erau dragi în special 
aritmetica, păsările și părinţii ei, care-i puteau arăta stelele. 

Dar tocmai părinţii ei o învățaseră să se teamă. 

In seara roșiatică de toamnă, înainte de răsăritul stelelor, taţii 
ei o duseră pe Baru pe plajă să adune varec pentru cenușă, 
destinată sticlei și sticlă destinată la rândul ei lentilelor de 
telescop, ce urmau să fie șlefuite cu piatră vulcanică. Lentilele 
aveau să fie vândute. Când ajunseră pe plajă, Baru văzu în zare 
corăbiile de negoț ale Mascaradei dând ocol cu precauţie 
Recifului lui Halae. 

— Priviţi, taţi! zise ea. Sosesc corăbiile pentru piaţa din lriad. 

— Le văd. 

Tatăl Salm își adumbri ochii și se uită la corăbii, strângând din 


buzele crăpate. Umerii de uriaș i se încordau la fiecare mișcare. 

— Du-te și umple-ţi găleata! 

— la uite! 

Tatăl Solit, ai cărui ochi erau mai ageri, își luă soțul de mână 
și-i arătă cu degetul. 

— Mai e și o a treia corabie. Acum navighează în convoi. 

Baru se făcea că sapă după varec și asculta. 

— Piraţii sunt un pretext bun pentru convoi. lar un convoi e un 
pretext bun pentru o escortă, spuse Salm și scuipă în apă. 

— Pinion avea dreptate. Tratatul ăla e otrăvit. 

Uitându-se la reflexia lor, Baru îl văzu pe Solit cuprinzându-l 
pe Salm după umeri, apăsând cu mâna plină de bătături mușchii 
dezgoliți ai soțului său. Cei doi bărbaţi își purtau părul împletit. 
Solit îl avea tuns scurt ca să nu-l deranjeze în fierărie, Salm și-l 
ținea împletit într-o coadă complicată până în talie, în semn că 
era un respectat ucigaș de câmpeni. 

— Ei, o vezi? întrebă Solit. 

— Nu. Dar e-acolo. Dincolo de linia orizontului. 

— Ce-i acolo, ta? întrebă Baru. 

— Umple-ţi găleata, Baru! mormăi Salm. 

Baru își iubea mult de tot mama și taţii, dar ceva mai mult 
iubea să descopere lucruri noi, iar recent, descoperise șiretenia. 

— Ta, zise ea către Solit, care era mai îngăduitor, o să 
mergem mâine la piaţa din lriad să vedem corăbiile? 

— Umple-ţi găleata, Baru! răspunse Solit, iar ea, pentru că-i 
vorbise la fel ca Salm în loc să-i facă pe plac, își dădu seama că 
e îngrijorat. 

După o clipă însă, acesta adăugă: 

— Tu șlefuiește-ţi sticla în seara asta și o să avem suficientă 
de vândut. Și da, poți să vii la lriad să vezi corăbiile. 

In acea seară, Baru deschise dicționarul copiat de mână al 
mamei ei, miji ochii în lumina lumânării ca să descifreze scrisul 
înghesuit și numără literele din alfabetul urunoki până ajunse la: 
„convoi: caravană alcătuită din mai multe corăbii, grupate 
pentru protecţie reciprocă, aflate de regulă sub escorta unui vas 
de război”. 

Un vas de război. Hm. 

„E acolo”, zisese tatăl Salm. 

Din curtea casei lor, construite din beton amestecat cu 
cenușă, se auzeau scrijelitul pietrei pe sticlă și glasurile șoptite 


și îngrijorate ale mamei și taţilor ei, o vânătoriţă, un fierar și un 
scutier. Care-și făceau iar griji în privinţa tratatului. 

Căută și acest cuvânt, sperând să-l înțeleagă, de parcă 
înțelegerea i-ar fi dat putere asupra lucrurilor. Numai că nu 
pricepea cum putea un tratat să fie otrăvit. Poate că avea să 
afle în piaţa din lriad. 

Baru puse la loc dicţionarul mamei și, șovăind, zăbovi cu 
degetele pe cusăturile în lanţ de pe copertă. Mama avea în 
colecția ei o carte nouă, legată în piele necunoscută. Pe prima 
pagină - tipărită cu caractere ciudate, ordonate, precise și 
impersonale - citi cu glas tare titlul: Abeceagar de afalonă, limba 
negotului imperial, pus la dispoziția locuitorilor din Taranoke 
pentru a le fi de folos. 

În colţul de jos era un număr de exemplar, aproape mai mare 
decât știa ea să numere. 

x 

Piața se pregătea ca o fată mare acolo unde marea se vălurea 
în braţele de bazalt ale golfului din lriad, sub lanurile de trestie 
de zahăr, arbori de macadamia și arbuști de cafea care creșteau 
din argila vulcanică. 

Încă de dinainte de primele amintiri ale lui Baru, piaţa, cel mai 
gălăgios și mai vesel loc din lume, umpluse docurile lriadului. In 
acel an erau mai multe corăbii în port, nu doar bărci pescărești 
taranoki și feluci, nu doar neguțători oriati din sud pe care-i 
cunoștea atât de bine, ci și corăbii de negoţ de-ale Mascaradei, 
înalte și cu pânze albe. Odată cu venirea lor, piața se întinsese 
dincolo de promenada de scânduri, pe poduri plutitoare de koa 
și nuc ce săltau pe apă și unde toboșarii ţineau ritmul în lumina 
și căldura soarelui. 

În acea zi, Baru se ducea la piaţă cu o nouă bucurie, bucuria 
comploturilor. Avea să afle ce-i tulbura pe părinţii ei, care era 
treaba cu tratatele și cu aglomeraţia de corăbii de război. Avea 
să repare ea lucrurile. 

Se îndreptau spre piaţă în canoe. Baru se așezase la provă, 
mama Pinion și tatăl Salm vâsleau, iar tatăl Solit stătea, agitat, 
cu ochii pe telescoape. Vântul dinspre mare ridica în aer stoluri 
de rațe cu cap negru și ferăstrași mari, grupuri de alawa cu gât 
tepos care strigau pe două tonuri, egrete, păsări ale furtunii și 
fregate, iar sus de tot, lupi de mare mari și negri, ca niște 
prevestiri ale nopţii. Încercă, hotărâtă, să le numere și să 


nimerească toate speciile. 

— Baru Cormoran, zise mama Pinion zâmbind. 

În ochii lui Baru, femeia era ca un freamăt de valuri de 
furtună, un trăsnet, la fel de lent și puternic precum lumina 
soarelui. Când citea despre pantere, fetița își imagina ochii negri 
ai mamei ei și zâmbetul care-i dezvelea dinţii. Dădea la vâslă cu 
mișcări line și sigure ca valurile. 

— Un nume potrivit. 

Baru, care se simţea în siguranţă, iubită și nerăbdătoare să 
impresioneze cu o numărătoare exactă a păsărilor, cuprinse 
coapsa mamei cu braţele. 

Găsiră un chei, descărcară telescoapele și se treziră în 
mijlocul pieței. Baru, atât de mică, înainta prin mulţimea de 
genunchi și glezne. Rămase în urma părinţilor ei, căscând gura 
la tarabele vânzătorilor. Taranoke fusese dintotdeauna un port 
comercial, o insulă sigură la care opreau dromoanele oriati și 
canoele insularilor, așa că Baru crescuse știind cât de cât cum 
merg lucrurile când venea vorba de negoț: arbitraj, schimb 
valutar, import și export. 

„Vindem trestie de zahăr, miere, cafea și citrice”, zicea mama 
Pinion, „și cumpărăm textile, pânză pentru vele, valută pentru 
alți negustori - fi atentă, Baru!” 

În ultima vreme era mereu atentă. Apăruse ceva fragil în 
atmosferă, un iz de furtună, iar faptul că nu înţelegea despre ce 
era vorba o speria. 

Piaţa mirosea a ananas fiert și ghimbir proaspăt, sare roșie și 
anason. Prin bătaia tobelor, chemarea dansatorilor și strigătele 
mulțimii în urunoki, oriati și noua limbă a negotțului, afalona, 
răzbătea clinchetul schimbului de perle de recif pe monede de 
metal. 

— Știu. 

Solit își abătu atenţia de la lucru și zâmbi. Era fierar și se 
arăta generos cu tot ce făurea, inclusiv cu ea. 

— Du-te să te plimbi! 

Excelent. Acum putea să cerceteze adevărata însemnătate a 
cuvântului „tratat”. 

Găsi taraba vopsită în albul Mascaradei a unui negustor 
străin. Bărbatul care păzea grămada de postav - ţesut din lâna 
oilor, despre care Baru înțelesese că erau niște dobitoace 


proaste alcătuite numai din păr - ar fi putut trece drept taranoki 
de la depărtare, deși de aproape îl dădeau de gol cutele diferite 
ale pleoapelor și netezimea nasului. Aceasta fu prima impresie 
pe care și-o făcu Baru despre oamenii din Falcrest: fălci 
încleștate, nas drept, ochi adânci și cu cute la pleoape, piele de 
o nuanţă mai deschisă de cafeniu, arămiu ori culoarea ovăzului. 
La acea vreme nu lăsau impresia c-ar fi atât de diferiţi de ei. 

Bărbatul părea plictisit, iar fetiţa, fără nicio rușine, se opri 
lângă taraba lui. Avea gărzi, două femei cu capul ras și 
îmbrăcate în pantaloni marinărești, dar erau ocupate să se- 
nțeleagă cu un tânăr pescar taranoki. 

— Bună, draguțo! zise bărbatul de la tarabă. 

Dădu la o parte un teanc de mostre și-i făcu loc. Baru remarcă 
uimită ce urunoki excelentă vorbea. Pesemne era un negustor 
foarte dedicat sau foarte priceput la limbi străine și la alte 
culturi, pentru că adeseori negustorii nu pricepeau cum să fie 
prietenoși în Taranoke. 

— Părinţii tăi au nevoie de material pentru vreme friguroasă? 

— De ce sunt chele? întrebă Baru arătând cu degetul spre 
gărzile care, fie prin gesturi, fie prin priceperea lor la vorbe îl 
făcuseră pe prietenul lor pescar să roșească. 

— Corăbiile sunt pline de păduchi, replică negustorul, 
cercetând obosit piaţa din priviri. 

Avea sprâncene groase, care-i străjuiau ochii ca niște 
fortărețe. 

— lar păduchii ăștia trăiesc în păr. Și nu cred că părinţii tăi au 
nevoie de material, nu cu clima asta. Ce-o fi fost în capul meu să 
încerc să vând postav aici? O să mă întorc acasă sărac. 

— A, nu, îl liniști ea. Sunt sigură că putem croi lucruri din 
materialul tău și, în plus, l-am putea vinde negustorilor care 
merg spre nord și scoatem profit. Folosești bancnote? 

— Prefer monede și nestemate, deși, atunci când cumpăr, 
plătesc cu bancnote. 

Avea în stânga lui un teanc de palimpseste din piele de oaie - 
pergamente cu însemnări făcute cu cerneală, care puteau fi 
șterse și refolosite. 

— Astea sunt cifrele tale? 

— Da și sunt, clar, prea importante ca să ţi le arăt. 

Negustorul de postav alungă iritat o muscă. 

— Deci părinţii tăi folosesc bancnote? 


Baru prinse musca și o strivi. 

— Nimeni nu folosea la început. Dar acum, când corăbiile 
voastre vin atât de des, toată lumea trebuie să aibă așa ceva, 
pentru că se pot cumpăra multe lucruri cu ele, zise ea, apoi îi 
puse o întrebare la care știa răspunsul, dar descoperise că era 
util să-și ascundă istețimea. Eşti din Mascaradă? 

— Imperiul Măștilor, drăguţo, sau Republica Imperială. E 
nepoliticos să prescurtezi. 

Bărbatul se uită la gărzile lui încruntându-se părintește, ca și 
cum se gândea că poate aveau nevoie de supraveghere. 

— Da, aia e casa mea, deși n-am mai văzut Falcrestul de ani 
buni. 

— O să ne cuceriţi? 

O privi pe îndelete, mijind gânditor ochii. 

— Noi nu cucerim niciodată pe nimeni. Cucerirea e o treabă 
sângeroasă și, pe lângă asta, e cauza multor molime. Ne aflăm 
aici ca prieteni. 

— Curios lucru că vindeţi bunuri pe monede și nestemate, dar 
cumpăraţi numai cu bancnote! observă Baru. 

Tonul cuvintelor i se schimbase, și nu întru totul din propria 
voinţă: pentru câteva clipe vorbise ca mama ei. 

— Pentru că, dacă înțeleg eu cum stă treaba cu cifrele, asta 
înseamnă că luaţi toate lucrurile de care ne folosim noi în 
negoţul cu alții și ne daţi hârtie, care merge numai la voi. 

Negustorul de postav se uită brusc la ea cu o privire 
pătrunzătoare. 

— Părinţii mei se tem, adăugă Baru, stânjenită de privirea lui. 

Bărbatul se aplecă spre ea și, dintr-odată, fetița recunoscu 
expresia pe care o mai văzuse și-n alte pieţe, pe chipul altor 
negustori. Lăcomia. 

— Părinţii tăi sunt cu tine? 

— Mă descurc și singură. Pe aici toţi se cunosc între ei. N-am 
cum să mă rătăcesc. Dar dacă vrei să cumperi un telescop... 

— Mor după telescoape, replică el, gândindu-se probabil că 
fata nu știa ce-i ăla sarcasm. Unde sunt? 

— Acolo sus, îi arătă ea cu degetul. Mama e vânătoriţa Pinion, 
iar taţii mei sunt Solit fierarul și Salm scutierul. 

La auzul acestor vorbe, bărbatul își ţuguie buzele de parcă 
ideea mai multor taţi îl deranjase. Poate că în Falcrest nu aveau 
tati. 


— Şi tu? 

— Mă cheamă Baru, răspunse ea, căci oamenii din Taranoke 
își spuneau cu bucurie numele. Baru Cormoran, pentru că numai 
un cormoran mă putea opri din plâns. 

— Eşti o fată foarte isteață, Baru. O să ai parte de un viitor 
strălucit. Mai vino pe la mine! Întreabă de Cairdine Farrier! 

Când merse mai târziu să discute cu părinţii ei, nu se putu 
abţine să nu-i cântărească taţii din priviri, apoi mama, ţuguindu- 
și buzele ca și cum își înghiţise mucii. Cumpără însă două 
telescoape și un set de oglinzi, ceea ce-l bucură până și pe Salm 
cel prevăzător. 

* 

Ultimul convoi al Mascaradei din anotimpul negoţului dădu 
roată Recifului lui Halae și aruncă ancora chiar înainte de 
intrarea în portul lriad, în compania unei fregate cu pânze roșii - 
o corabie de război, așa cum se așteptase tatăl Salm. Pe punte 
roiau marinari care lătrau ordine în stânga și-n dreapta. O copilă 
cu un ochean ar fi putut, dacă era prea curioasă pentru binele ei 
și o fiică prea neascultătoare ca să-și vadă de treabă, să se 
cațere pe vulcan și să se uite toată ziua. Baru avea un astfel de 
ochean și era exact genul ăla de fiică. 

— Au soldaţi la bord, le zise ea părinţilor ei, încântată să 
descopere de una singură așa o chestiune rău prevestitoare. 

Acum avea să fie inclusă în consiliile din curte și în șușotelile 
despre tratate otrăvite. 

— Cu armuri și sulițe! 

Tatăl Salm nu-și puse însă scutul ca să se lupte cu ei. Mama 
Pinion n-o luă pe Baru deoparte ca să-i explice taxonomia 
sergenţilor și a ofiţerilor, diversitatea armelor și natura 
Mascaradei. Tatăl Solit nu-i dădu să mănânce ananas și nu-i 
ceru amănunte. Părinţii ei lucrau în curte, vorbind în șoaptă 
despre tratate și ambasade. 

— Odată ce-au construit-o, zicea Salm, n-au să mai plece. 

La care Solit îi răspundea pe un ton plat ce suna a ceartă-fără- 
ceartă: 

— Au s-o construiască fie că semnăm, fie că nu. Trebuie să ne 
impunem condiţiile. 

Simţindu-se neglijată și, ca atare, nedorind să-și vadă de 
treburile și cifrele ei, Baru îi bătea la cap. 

— Solit, când o să te apuci din nou de fierărit? întrebă ea în 


timp ce el băga în saci recolta de varec ca s-o ducă la cuptoare. 

Când era Baru mică, Solit făcuse niște obiecte frumoase și 
periculoase din minereurile din pământ și din izvoarele termale. 

— Când se termină anotimpul negoțului, îi răspunse el. 

— Și mama o să treacă muntele, la câmpie, să folosească 
sulița aia de ucis mistreți pe care i-ai făcut-o? 

— Sunt sigur că da. 

Baru se uită fericită la mama ei, ai cărei umeri laţi și al cărei 
mers cu pași mari erau mai potrivite pentru vânătoare decât 
pentru fabricarea de telescoape, și apoi își privi celălalt tată, 
care putea să bată toba la fel de aprig precum lupta. 

— Și când au să vină soldaţii, tatăl Salm o să folosească sulița 
de ucis oameni pe care i-ai făcut-o? 

— Ești murdară din cap până-n picioare, copilă, zise Solit. Du- 
te acasă la Lea Căutătoarea de Perle după niște piatră ponce. Și 
ia și niște bani de hârtie și cumpără ulei de măsline. 

x 

Baru citea mult despre tratate, monedă și arbitraj, iar când nu 
mai putea citi sau nu mai înţelegea, o bătea la cap pe mama 
Pinion sau cădea pe gânduri. Clar exista o problemă, pentru că 
anul trecut părinţii ei erau mai fericiți. 

Lucrurile trebuiau aduse din nou pe făgașul cel bun. Dar cum? 

În piaţa din lriad, neguţătorul Cairdine Farrier stătea la taraba 
lui cu cele două gărzi, care aveau pe chip o expresie de 
pescăruși mulțumiți. Piaţa picase într-o zi furtunoasă de sfârșit 
de anotimp, gri și amenințătoare, aproape de perioada în care 
vânturile alizee ciclice ale Mării Cenușii aveau să se transforme 
în viforul iernii. Însă golful lriad apăra piaţa de marea agitată, iar 
toboșarii continuau să bată la tobe. Baru se duse glonţ la taraba 
neguţătorului de postav. 

Farrier stătea de vorbă cu un câmpean taranoki care bătuse 
drumul până acolo de dincolo de munte. Baru fusese învățată să 
nu vorbească cu câmpenii, așa că se duse la gărzile 
negustorului. Femeile cu capul ras o priviră de sus, mai întâi în 
treacăt, apoi iritate, după care, când văzură că fetița n-are de 
gând să plece îi arătară un zâmbet slab, sau cel puţin una dintre 
ele o făcu. Cealaltă se uită la tovarășa ei căutând îndrumare, 
ceea ce-i spuse lui Baru că, cel mai probabil, femeile erau 
soldaţi. Îi mai dădu de înţeles și care dintre ele era superioara 
celeilalte. 


Nu citise și nu chibzuise degeaba. 

— Bună, micuţo! zise cea mai înaltă în grad. 

Avea pielea de culoarea pământului rodnic, buze late și ochi 
albaștri strălucitori ca ai unei ciori de junglă. Purta o tunică albă 
pătată și pantaloni bufanţi strânși la genunchi. Vorbea o urunoki 
superbă, precum Cairdine Farrier. 

— Aţi fost aici tot anotimpul, spuse Baru. Nu plecaţi niciodată 
cu corăbiile de negoț. 

— O să plecăm acasă cu ultimul convoi. 

— Nu cred, răspunse fetiţa. 

Cealaltă femeie se îndreptă un pic de spate. 

— Nu cred că sunteți gărzile personale ale lui Cairdine Farrier 
și nici măcar negustorese, pentru c-ați fi aflat până acum că la 
piaţa din lriad n-ai nevoie de gărzi, iar el v-ar fi trimis să căutați 
clienți. 

Femeia băţoasă zise ceva în afalonă, limba din Falcrest, iar 
din ce citise în dicţionar, Baru prinse cuvintele „băștinașă” și 
„furat”. Numai că femeia cu ochi albaștri nu făcu decât să se 
lase în genunchi. 

— A zis el că ești o fetiţă foarte isteaţă. 

— Sunteţi soldaţi, nu? De pe corabia aia. Corabia aia de război 
care a stat aici tot anotimpul, ancorată la loc ferit, în timp ce 
restul negustorilor veneau și plecau, iar voi vă trimiteați 
rapoartele acasă. Și asta e evident. Un neguţător n-ar fi învățat 
limba unei insulițe așa de bine ca voi, ceea ce vă face spioane. 
lar acum că alizeele scad, corabia voastră a venit în port ca să 
rămână definitiv. 

Femeia cu ochi albaștri o cuprinse după umeri. 

— Ciocârlie mică, știu ce înseamnă să vezi vele ciudate în 
port. Mă cheamă Shir și sunt din Aurdwynn. Pe când eram o 
copilă, Mascarada s-a oprit în portul din Treatymont, mărețul 
nostru oraș. S-au luptat cu Ducele Lachta și mi-a fost și mie frică 
așa cum ţi-e și ție acum. Totul s-a terminat însă cu bine și 
mătușa mea a reușit să-l omoare pe ducele ăla îngrozitor. 
Poftim, ia un bănuţ! Du-te și cumpără un mango și adu-mi-l, o 
să-ţi tai o bucată din el! 

Baru păstră bănuțul. 

La finalul zilei, fregata cu pânze roşii din port lăsă bărci la 
apă. Soldaţii începură să vină la țărm, conduși de ofițeri 
îmbrăcaţi în piele pătată de sare și cu măști de oţel pe faţă. 


Baru îi urmări prin ochean pe bătrânii din lriad însoţindu-i pe 
soldații Mascaradei în noua lor clădire, o ambasadă albă 
construită din beton amestecat cu cenușă. 

Mai târziu, Baru trase concluzia că acela trebuie să fi fost 
momentul în care se semnase tratatul: „Un act federativ în 
beneficiul reciproc al poporului din Taranoke și al Republicii 
Imperiale Falcrest”. 

La apusul soarelui își ridicară drapelul, doi ochi deschiși într-o 
mască, înconjurați de niște mâini împreunate, iar în dimineaţa 
următoare se apucară să taie tuf ca să construiască școala. 

x 

Anotimpul furtunos se abătu asupra ținutului Taranoke și totul 
începu să se năruie. 

Baru se baza pe dragostea de cunoaștere și învăţătură a 
mamei ei ca să înțeleagă ce se petrece. Pinion însă deveni 
distantă și ușor de scos din fire, iar dragostea pentru cele două 
îndeletniciri fu umbrită de o furie groaznică, mocnită, lăsând-o 
pe Baru să pună singură indiciile cap la cap. 

Așa le explica ea cum stau lucrurile unora dintre ceilalţi copii, 
cei ai Leei Căutătoarea de Perle și ai Haeei Cocs de Cenușă. 
Între aceştia, verișoara ei de-a doua, Lao, era cea mai mare și 
deja se înălţase până peste poate - avea picioarele lungi ca ale 
unei berze. Când stătea între stâncile de sare din ascunzătoarea 
lor secretă de pe malul mării și asculta poveștile lui Baru, era 
nevoită să-și strângă genunchii la gură. 

— Câmpenii sunt supăraţi pe noi din cauza tratatului, zicea 
ea. Ei spun că e din cauză că Taranoke e neatârnat, dar am 
trădat această neatârnare când am lăsat Mascarada să-și 
construiască ambasadă. Noi însă știm că nu-i așa. (La care toată 
lumea o aproba în șoaptă, pentru că toţi fuseseră crescuţi să 
recunoască felul invidios de-a fi al insipizilor de pe șesurile 
estice din Taranoke.) Sunt de părere că ne-am adus un aliat 
străin ca să-i ameninţăm și tot ei cred că vrem monopol asupra 
noului negoţ. 

Evenimentele îi dădură dreptate. La începutul anotimpului 
ploios, toți copiii din Reciful lui Halae și din împrejurimi se 
înghesuiră în fortăreaţa lor sărată de pe malul mării, ca să le 
explice Baru ce era cu focurile. 

— Câmpenii au trimis un detașament de război, le zise ea, 
savurând puterea de a-i face să icnească și să se aplece în față 


ca să audă mai bine, și, mai ales, de-a o face pe Lao să-și 
cuprindă genunchii cu braţele și să se uite la ea cu teroare și 
admiraţie. Au trecut muntele și-au dat foc la o parte din 
plantaţia de cafea și trestia de zahăr. A fost un mesaj, pricepeţi? 
Așa că familiile din zona portului s-au adunat în consiliu la lriad 
și au trimis și ele un detașament de război. Campioni care să-și 
poarte scuturile la răsărit și să răspundă provocării. 

— Ce-au să facă? întrebă Lao, spre marea satisfacţie a lui 
Baru. 

— Au să discute, dacă pot, răspunse ea, aruncând o piatră 
dintr-o mână-ntr-alta ca să pară nepăsătoare. Au să se lupte, 
dacă nu pot discuta. 

— Cum se luptă? 

Ce plăcere extraordinară să fii fiica lui Salm scutierul și a lui 
Pinion vânătoriţa, fruntea campionilor din zona portului! 

— Războaiele se duc între campioni într-un cerc de tobe. 
Tobele bat și campionii se înfruntă cu sulița și scutul până când 
învinsul cedează sau moare. 

Baru lovi cu putere piatra cu care se juca de piatra de sub ea 
ca să le facă să sară. 

— După care câmpenii se duc acasă îmbufnaţi, iar noi le 
vindem textile la prețuri strigătoare la cer. 

Numai că lucrurile nu se petrecură astfel. Când detașamentul 
de război porni să traverseze muntele și să-i provoace pe 
câmpeni, alături de el mărșăluia și garnizoana Mascaradei. În 
tratat se vorbea de „apărarea reciprocă”. 

Acolo pierdu Baru șirul evenimentelor, fiindcă mama Pinion și 
tatăl Salm marșăluiră și ei alături de ceilalți, cu scuturile, suliţele 
și cuțitele lor de obsidian. Detașamentul de război urca pe 
coasta muntelui ca o grămadă pestriță precum coada unui păun. 
Printre ei, cozile împletite ale lui Salm erau un însemn al gloriei. 
Pinion își purta sulița în spate, prinsă cu o curea, pe pielea-i 
închisă la culoare. lar soldaţii mascaţi ai Mascaradei se 
încolonau în urma lor, cu drapelele fluturând, scormonind 
pământul în marș. 

Trecuse multă vreme de la ultimul război dintre cei din zona 
portului și câmpeni. În lriad erau vendete vechi, soţii care nu 
acceptau să-și ia soţi de la șes, bărbaţi care nu acceptau să-și 
dea sămânţa pentru copilul unei femei câmpene. Însă în vreme 
de prosperitate le fusese ușor să lase ura la o parte. 


Baru și tatăl Solit rămaseră acasă. Sticlarii nu mai ardeau 
varec, așa că nu mai existau oglinzi de șlefuit. În absenţa 
neguţătorilor Mascaradei în port, bancnotele nu aveau nicio 
valoare, dar lucrurile nu stăteau chiar așa, pentru că toată 
lumea dorea să aibă valută pentru când aveau să sufle iar 
alizeele și dădea șocant de mult la schimb pentru câteva 
bancnote. 

Neguțătorul de postav Cairdine Farrier veni personal s-o invite 
pe Baru să se înscrie la noua școală, un complex mare cu ziduri 
de tuf deasupra golfului. 

— A! făcu tatăl Solit cu asprime în glas. Știu și eu? Ce-aţi 
putea-o învăţa voi și n-o putem învăţa noi? 

— Despre ţările de pe țărmurile Mării Cenușii, răspunse 
Farrier, zâmbind conspirativ către Baru. Noi tipuri de aritmetică 
și algebră. Astronomie - avem un telescop excelent construit de 
stakhieczii din nordul îndepărtat. Știință și disciplinele pe care le 
cuprinde. Diverse cataloage de păcate și eșec social, continuă el 
zâmbind. Republica Imperială este hotărâtă să-i ajute pe cei pe 
care-i întâlnește. 

— Nu, zise tatăl Solit, prinzând-o de umăr. Ajutorul vostru e 
un cârlig de pescuit. 

— Tu știi cel mai bine, desigur, replică Farrier, deși lăcomia 
încă nu-i dispăruse din ochi. 

Fără Salm și Pinion, Solit se simţea singur și deznădăjduit, iar 
Baru insistă să i se dea voie să meargă la școala aceea 
minunată, ce-i putea oferi răspunsurile la întrebările pe care de- 
abia începuse să și le pună - „Ce e lumea” și „Cine o conduce”, 
și multe altele. Fie că-l înfurie, îl întristă ori îl făcu să-și dea 
seama că n-o mai putea stăpâni, rugăminţile ei își atinseră 
scopul. (Mai târziu, Baru avea să se întrebe deseori cum stătuse 
treaba de fapt și trăsese concluzia că nu fusese niciunul dintre 
acele motive. Solit văzuse focul la orizont și dorise să-și știe fiica 
în siguranţă.) 

Se duse la școală. Avea uniforma ei și propriu-i pat într-un 
dormitor aglomerat, iar în prima ei oră despre societate 
științifică și incrasticism învăţă cuvintele „sodomit”, „tribadistă” 
„crimă socială” și „moștenire curată” și mantra guvernării: 
„Ordinea e preferabilă dezordinii”. Avea de învăţat poezioare și 
silogisme, „îndoielile filosofiei revoluţionare”, lecturi dintr-o 
versiune pentru copii a „Manualului manumisiunii” din Falcrest. 


„Știu atât de multe”, își zicea Baru în sinea ei. „Trebuie să 
învăţ tot. Trebuie să știu numele fiecărei stele și fiecărui păcat, 
să descopăr secretele scrierii de tratate și ale schimbării lumii. 
După aceea mă pot întoarce acasă și-o să știu cum să-i redau 
fericirea lui Solit.” 

Învăţă și o mulţime de alte lucruri: astronomie, ereditate 
socială și geografie. Făcu o hartă a Mării Cenușii cu alizeele 
sezoniere, care duceau navele într-un cerc mare și simplu în 
sensul acelor de ceasornic (alte cuvinte noi) pe ocean, pornind 
de la răsărit, din Falcrest, coborând spre sud, în apropiere de 
Taranoke și Oriati Mbo, și continuând peste țări cu multe nume, 
până la nord la Aurdwynn și înapoi spre Falcrest. 

Atâtea ţări! Spre sud, Oriati Mbo, educată și fragmentată, 
formată din federaţii ca o pătură cusută din petice. Spre nord, 
Aurdwynn cel rece, unde, în loc de anotimpul furtunilor era 
iarnă, şi nu creștea niciun fruct bun, iar teritoriul era împânzit de 
lupi. 

Și Falcrest. Sigur deţinea o mulţime de secrete care trebuiau 
descoperite. 

— Tu ai putea să mergi în Falcrest, Baru Cormoran! 

Igienistul social Diline, un om blând cu pielea de culoarea 
peștilor albicioși, arătă cu condeiul spre ea. 

— La încheierea studiilor, fiecare copil promiţător va da 
examenul pentru intrarea în administraţia publică, marele 
egalizator al Împăratului. Prin metodele de gândire incrastică, 
vom determina funcţia ta în societate. Poţi deveni traducătoare 
sau poţi intra în rândul cărturarilor sau al tehnocraţilor în vreo 
tară îndepărtată. 

— Împăratul locuiește în Falcrest? întrebă verișoara de-a doua 
Lao. _ 

Noaptea își împărtășeau în șoaptă zvonuri despre Impăratul 
tăcut și despre Tronul fără Chip pe care stătea acesta. 

Diline zâmbi cu blândeţe. 

— Da. Cine știe să recite îndoiala ierarhică? 

Știa Baru. 

Examenul de intrare în administraţia publică îi deveni steaua 
călăuzitoare. Avea să-i ceară să recite secretele puterii, își 
imagina ea. Însemna să-l facă pe tata Solit să zâmbească din 
nou. 

Însă chiar în acea zi, Diline le ţinu o lecţie despre 


demonstrația moștenirii stricte limitate. 

— Un tată de sex masculin, zicea el, uitându-se atent la clasă, 
ca și cum se aștepta ca un mistreţ să sară din mijlocul lor. O 
mamă de sex feminin. Nici mai mult. Nici mai puţin. 

Clasa nu-l crezu. Verișoara Lao începu să plângă. Baru încercă 
să arate că această „demonstraţie” idioată nu era valabilă și 
avu parte de prima ei dispută cu strigăte. Ea era fiica unei 
vânătorițe, a unui fierar și a unui scutier, iar acum îi ziceau că 
nu avea dreptate? 

Trebuia s-o întrebe pe mama Pinion. 

Numai că Pinion se întoarse acasă singură. 

Se întoarse acasă de la război, catastrofa scăldată în sânge de 
la Jupora, unde infanteriștii marini ai Mascaradei îi împușcaseră 
pe campionii câmpenilor și le măcelăriseră detașamentul armat. 
Cuprinzând în mâini faţa tremurândă a tatălui Solit, își povestise 
cu glas răgușit propria-i catastrofă: 

— Salm a dispărut în timpul marșului către casă. Printre 
soldaţii străini erau niște bărbaţi care-l urau. Cred că ei l-au luat. 

— Pentru ce? întrebă Solit cu glas reținut, îngheţat, disperat 
să-și înăbușe emoţiile sau să nu se lase copleșit de ele. Ce-au 
găsit vrednic de ură? 

— Pe tine. Niciunul dintre acești bărbaţi nu are soț. Ei îi urăsc 
pe soți. 

Își înclină fruntea spre a lui. 

— S-a dus, Solit. Am căutat... am căutat atâta... 

Când se întâmplă acest lucru, Baru - din cauza orei despre 
societatea științifică și incrasticism - nu putu decât să întrebe: 
„Salm a fost tatăl meu adevărat? Sau a fost doar un sodomit?” 

Și din cauza asta, tatăl Solit începu să ţipe și-i spuse mamei 
Pinion că fata mergea la noua școală. Și din cauza asta, mama 
Pinion o pocni furioasă și o alungă din curte pe Baru, care fugi 
plângând în hohote înapoi la pereţii albi și la drapelul mascat. 

Desigur, mama ei veni să-și ceară scuze și plânseră, și 
redeveniră o familie, sau cel puţin partea îndurerată a uneia. 
Suferinţa fusese însă provocată, iar școala părea să știe mai 
multe chiar și decât mama Pinion, care n-o mai învăţa nimic, ci 
doar șușotea cu Solit despre foc, suliță și „rezistență”. 

— Rămâi la școală, îi spuse Solit. Acolo ești cel mai în 
siguranţă. Omul ăsta, Farrier - continuă el cu nările fremătând a 
dezgust - nu va permite să ţi se facă rău. 


„Trebuie să aflu de ce i s-a întâmplat asta lui Salm”, își zise 
Baru. „Trebuie să înțeleg, ca să pot preveni așa ceva în viitor. N- 
am să plâng. Am să înțeleg.” 

Asta fu prima lecţie a lui Baru despre cauzalitate, însă nu și 
cel mai important lucru pe care-l învățase vreodată de la mama 
ei. 

Pe-acela îl învățase mai înainte, cu mult înainte de școală sau 
de dispariţia curajosului tată Salm. Cu ochii la corabia de război 
cu pânze roșii din portul lriad, Baru întrebă: 

— Mamă, de ce vin aici și încheie tratate? De ce nu ne ducem 
noi la ei? De ce sunt atât de puternici? 

— Nu știu, copilă, răspunse mama Pinion. 

Din câte își amintea Baru, era pentru prima dată când auzea 
asemenea vorbe din gura ei. 


Capitolul 2 


ÎI pierduse pe tatăl Salm și, pe urmă, mai c-o pierduse și pe 
mama Pinion. 

— Să nu crezi ce te învaţă acolo, îi șuieră mama ei la ureche. 
(Le zâmbiră amândouă însoţitoarelor care o aduseseră pe Baru 
în vizită la ea acasă, ce-i părea acum ciudat de sărăcăcioasă.) 
Trebuie să ţii minte ce i-au făcut lui Salm și să nu le dai nimic. 
Familiile ţin un consiliu secret. Vom găsi o cale să-i alungăm 
înapoi pe mare. 

— N-o să plece niciodată, șopti Baru cu glas rugător. Nu te 
poţi lupta cu ei, mamă. Nu înţelegi cât sunt de uriași. Te rog, 
găsește o cale să cădeți la învoială, te rog, nu muri ca Salm! 

— Nu e mort, mârâi Pinion. Tatăl tău trăiește. 

Baru se uită la mama ei, la ochii ei roșii de oboseală, la umerii 
încordaţi de furie, și se întrebă ce se întâmplase cu femeia care 
semăna cu un trăsnet, un nor de furtună, o panteră. Acum, 
dintre toate lucrurile, nu mai putea s-o asemene decât cu o 
rană. 

lar Pinion, privind în urmă, trebuie să fi văzut la fel de multă 
dezamăgire în ochii lui Baru. 

— Trăiește, spuse ea din nou și se întoarse cu spatele. 

Disputa crescu între ele ca un recif. 

Când n-avea nici zece ani, Baru primea vizite de la negustorul 
de postav Cairdine Farrier mai des decât de la mama sau tatăl 


ei. Întotdeauna venea cu un sfat. „Îmbracă-te așa și niciodată 
altfel! Împrietenește-te cu ea sau cu el, dar nu și cu el!” Îi 
plăceau poveţele lui mai mult decât cele ale lui Pinion, fiindcă 
erau pline de lucruri de făcut pe moment, și nu de lucruri de 
evitat pentru totdeauna. 

instructorii de la Serviciul Caritabil al școlii veneau din multe 
ţinuturi străine. În garnizoana Mascaradei se găseau oameni mai 
mulți și mai ciudaţi decât văzuse Baru vreodată în piaţa din 
lriad. 

— Dacă ei pot fi profesori, pot să fiu și eu? întrebă ea. Pot să 
mă duc în altă ţară și să le permit fetițelor să nu mai citească 
dimineaţa, nedrept de devreme? 

— În Imperiul Măștilor poţi să fii orice îţi dorești! 

Cairdine Farrier, care se îngrășase în cei câţiva ani de trai pe 
insulă, o trase afectuos de ureche. 

— Bărbat sau femeie, sărac sau bogat, stakhieczi, oriati, maia 
ori născut în Falcrest, în Republica noastră Imperială poți să fii 
orice dorești dacă ești disciplinat în acțiuni și riguros în gânduri. 
De-aia e Imperiul Măștilor, drăguță. Atunci când porţi mască, 
contează doar /stețimea. 

— Tu nu porţi mască, zise Baru, studiindu-l concentrată și 
întrebându-se dacă era posibil să aibă clape după urechi și 
legături în păr. A 

Farrier râse de cuvintele ori de privirea ei fixă. In dragostea lui 
pentru cele mai pătrunzătoare gânduri ale fetei, semăna cu 
Pinion sau Solit. Într-un anumit fel, semăna însă și cu Salm cel 
dispărut. Savura insolenţa lui Baru și faptul că era dispusă să 
treacă la fapte și să ceară sau să ia ce i se cuvine. 

— Masca este pentru slujbă. Un soldat poartă masca atunci 
când patrulează. Matematiciana poartă masca atunci când își 
susține demonstraţia. În Parlament, toţi sunt mascaţi pentru că 
ei sunt receptacole ale voinţei Republicii. lar pe Tronul fără Chip, 
Împăratul stă mereu cu masca pe faţă. 

O deviere de la subiect. lInacceptabil! Baru insistă cu 
întrebarea ei. 

— Când porți tu mască? Tu cum slujești? 

— În Taranoke e prea cald pentru măști. Eu însă mă aflu aici 
ca să vând postav și să ajut ocazional în chestiuni de binefacere. 

Își frecă încheieturile degetelor de capul aproape ras al lui 
Baru. Grăsimea îi rotunjise obrajii și-i îngreunase bărbia, dar 


când se gândea la grași, Baru se gândea la povestitorii bătrâni și 
fericiți din lriad, încântați de bătrâneţea lor și plini de bucurie. 
Cairdine Farrier nu părea să fie unul dintre ei. El își ducea 
greutatea ca pe-o provizie bine gândită, pe care aștepta s-o 
folosească la nevoie. 

— Dacă ai purta și tu o mască? întrebă el. Tu ce-ai vrea să fii, 
Baru? 

Până în ziua în care fregata cu pânze roșii acostase în portul 
lriad, ei nici nu-i trecuse prin cap să vrea altceva decât stele și 
litere. Nu-i trecuse prin cap să-și dorească imposibilul până când 
nu-l pierduse pe tatăl Salm, mai întâi răpit de acea „doctrină” 
groaznică și apoi de moarte. 

Poate că moartea taţilor putea fi scoasă în afara legii. 

Poate că doctrinele puteau fi rescrise. 

— Vreau să fiu puternică. 

Cairdine Farrier se uită cu drag la ea. 

— Va trebui să înveți mult pentru examenul de intrare în 
administraţia publică. Foarte mult. 

x 

Examenul de intrare în administraţia publică urma să se ţină 
abia peste opt ani, iar Baru muncea pe brânci pentru el. 

„Falcrest”, își șoptea ea noaptea. „Empirism. Incrasticism. 
Academiile din Falcrest. Parlamentul și Metadema, Ministerul 
Zilei de Mâine și toate secretele lor. De-aș putea să mă duc în 
Falcrest...” 

Atâtea cunoștințe de stăpânit, pe acea axă îndepărtată în 
jurul căreia se învârteau Imperiul Măștilor și întreaga lume. 
Secrete la care mama ei nici nu visase vreodată. 

Teroarea nu se opri la Salm. 

Dincolo de zidurile școlii Mascaradei, asupra ținutului 
Taranoke se abătu molima. Carantina închise porţile. Copiii 
taranoki de la școală, care nu puteau afla vești de la rudele lor, 
așteptară curajoși pe toată durata inoculărilor (un concept al 
Mascaradei, ca o boală a slăbiciunii purtată de un beţișor sau de 
un ac). Însă nu se renunţă la carantină, nici în acel anotimp de 
negoț, nici în cel al furtunilor de după. 

Când în școală se strecurară zvonuri despre morți, hohotele 
de plâns ale elevilor care pierduseră pe cineva drag nu o lăsau 
pe Baru să doarmă. Uneori zvonurile erau false, dar asta se 
întâmpla des. 


În nopţile de singurătate din dormitor, înconjurată de jale, 
Baru se gândea cu un resentiment rece: „Măcar voi știți. Mai 
bine să vezi cadavrul și să știi că ruda ta iubită s-a dus - mai 
bine decât să-ţi pierzi tatăl în noapte, de parcă-i o jucărie 
rătăcită, o corabie ţinută la țărm de o parâmă ce se deșiră”. 

Apoi deveni evident că moartea punea stăpânire pe ţinut. 
Piramidele de cadavre ardeau pe piatra neagră, rănile supurau 
și se simțea duhoarea de leșie din ţarcurile de carantină. Baru 
nu plânse nici acum, deși își dorea cu disperare s-o facă. 

— De ce se întâmplă lucrurile astea? îl încolţi ea, furioasă și 
disperată, pe Cairdine Farrier într-una dintre vizitele sale. Ce 
înseamnă asta? 

lar când el afișă o expresie blândă, dezmierdătoare și 
liniștitoare, ea ţipă înainte ca neguțătorul să apuce să-i 
răspundă c-o minciună: 

— Voi aţi adus molima asupra noastră! 

Atunci el o privi cu ochii larg deschiși, deasupra cărora stătea 
osul frunţii grele ca un bastion și dedesubt carnea bogată a 
feței, iar în acei ochi întrezări o dominație absolută, un 
mecanism de guvernare ce se construia din munca atâtor 
milioane de mâini. Nu avea nicio remușcare, nu din cruzime sau 
ură, ci pentru că era prea vast și prea prins în destinul lui ca să-i 
mai pese de micile tragedii ale creșterii sale. Văzu lucrurile 
astea nu doar în forma ochilor lui și în inexpresivitatea privirii, ci 
și în ceea ce aminteau acestea - înțelegea dintr-odată lucruri pe 
care el le spusese sau le făcuse la un moment dat. Știu și că 
Farrier îi permitea să le-nțeleagă. Erau un avertisment, o 
promisiune. 

— Vine fluxul, zise el. Oceanul a ajuns să se reverse într-un 
lac. Vor fi tulburări, derută și ruină. Asta se întâmplă când 
lucrurile mărunte se unesc cu lucrurile mărețe. Dar... 

Avea să ţină minte acea clipă, când, în loc să-i spună o 
minciună care s-o protejeze, el îi oferea adevărul, ca unei 
persoane mature și puternice. 

— Când aceste lucruri se vor uni, oceanul va fi al tău și vei 
putea să-noţi în el. 

Profesorii și marinarii Mascaradei erau liberi să vină și să 
plece după voie. Erau imuni. Baru bănui sosirea unei a doua 
fregate după mulţimea de chipuri noi, printre care și o aspirantă 
înaltă și uscăţivă, cu pielea neagră, care deși era mai mare cu 


numai vreo doi ani decât ea, avea voie să poarte sabie. Baru era 
prea stânjenită de accentul ei când vorbea în afalonă, așa că n-o 
salută și nici n-o întrebă cum se făcea că o fată oriati ajunsese 
ofițer în slujba Mascaradei, atât de curând după marele Război 
al Armadelor dintre cele două puteri. 

Copiii începură să dispară de la școală, erau trimiși înapoi pe 
insulă, în mijlocul molimei. 

„Comportamentul lor nu era igienic”, ziceau profesorii. 
„Afecţiuni sociale”, șopteau elevii. „A fost găsit jucându-se de-a 
tata și de-a tata...” 

Odată ce copiii ajungeau la vârsta pubertăţii, profesorii îi 
urmăreau cu răceală, așteptând să le surprindă comportamentul 
neigienic. Baru pricepu de ce o povăţuise Cairdine Farrier în 
privința prieteniilor. Unii dintre elevi colaborau la procesul de 
supraveghere. 

Când Baru împlini treisprezece ani, prietena și verișoara ei de- 
a doua Lao, care era cu doi ani mai mare și amarnic de 
nefericită, veni la ea frângându-și mâinile. 

— Lao, șopti Baru, în intimitatea limitată a patului ei cu 
perdele. Ce e? 

— Meditatorul meu special, răspunse Lao, cu ochii în pământ, 
e un... 

Reveni de la afalonă la urunoki din copilăria lor. 

— Un pervers. 

Meditatorul special al lui Lao era igienistul social Diline din 
Falcrest, un om blând, amabil și cu pielea exotic de palidă. Tinea 
lecţii cu elevii neascultători sau cu cei cărora le era dor de casă. 
Baru stabilise de mult că Diline n-o putea ajuta cu examenul ei 
de intrare în administraţia publică. 

— Ce-a făcut? șuieră ea. Lao, uită-te la mine! 

— Crede c-am o afecţiune socială. 

Lao își acoperi ochii de rușine, un gest pe care-l învăţaseră cu 
toţii de la profesorii lor. 

— Crede că sunt tribadistă. 

— A! făcu Baru. 

Mai târziu avea să-și reproșeze gândul pe care-l avusese 
atunci: „Cât o să mă coste să fiu prietena ei, dacă într-adevăr 
este tribadistă?” Știința moștenirii curate pe care o învăţaseră le 
spunea foarte clar ce oroare era să te culci cu altă femeie și ce 
pedeapsă avea să primească cea care încălca regulile. 


Republica Imperială se născuse din revolta împotriva unei 
aristocrații degenerate, cu trupurile și minţile pervertite de 
secole de împerechere neigienică - explicase Diline. Din acest 
lucru, Falcrestul învățase valoarea comportamentului curat și a 
moștenirii atent planificate. „Bolile tribadismului și sodomiei 
trebuie eradicate din trup și din neam...” 

Numai că ea și Lao erau amândouă taranoki, născute din 
familii taranoki, în care loialitatea se găsea mai presus decât 
Mascaradă și doctrinele ei. 

— Ce-o să facă? întrebă Baru. 

Lao își strânse genunchii la piept și trase cu ochiul printre 
perdelele din jurul patului. 

— Există un tratament. Aplicat cu mâinile. Data trecută când 
mi l-a propus, i-am spus că sunt la ciclu. 

Baru dădu din cap. 

— Dar ai ședințe cu el în fiecare săptămână. 

Chipul lui Lao se înnegură. 

— Nu cred că avem ce face, zise ea. Nici măcar tu, chiar dacă 
ești preferata lor. Poate că așa e cel mai bine, trebuie vindecat 
cât ești mic - spun ei - înainte să intre în celulele ereditare... 

— Nu, nu! 

Baru îi luă mâinile într-ale ei. 

— Lao, știu exact cu cine trebuie să vorbesc. Pot s-o rezolv. 

Lao îi strânse recunoscătoare mâinile. 

— Eu pot să trec peste asta. Tu ai atâtea de pierdut. 

Baru însă își plănuia deja mișcările, îmbătată de fiorul pe 
care-l simțea. Mai târziu, când avea să-și reproșeze gândul 
acela, avea să-și amintească: „Asta a fost prima dată când mi- 
am exercitat puterea. Prima mea trădare”. 

* 

Dar se înșelase. Nu știa exact cu cine trebuia să vorbească, 
iar Farrier nu-i fu de niciun ajutor. 

— Ascultă la mine, Baru! zise el cu voce joasă, ca și cum se 
temea să nu fie auziţi în curtea fără tuf din colţul campusului 
școlii. Tinerele dau glas la numeroase isterii și nevroze. E un 
adevăr științific, o consecinţă inevitabilă a căilor ereditare care 
au format sexele - bărbatul e înclinat spre furie, violenţă și 
promiscuitate, în timp ce femeia este înclinată spre isterie, 
perversiune și tulburări mintale. Dacă vrei să fii o femeie 
puternică, iar în Imperiu există femei puternice, chiar foarte 


multe, trebuie să fii o tânără puternică. Clar? 

Baru se dădu un pas în spate făcând ochii mari, iar expresia 
gurii ei arăta cât era de șocată. Pentru prima oară, părea 
supărat pe ea. 

— Nu, zise ea, cu o sinceritate naivă pe care avea s-o regrete 
mai târziu. Nu-i adevărat! Și pe lângă asta, Lao e cea cu 
problema și... și... de ce discutăm de Lao aici? Meditatorul Diline 
vrea să-și pună mâinile pe ea! 

— Liniște! șuieră Cairdine Farrier. Diline scrie rapoarte către 
director despre igiena socială, iar rapoartele alea rămân pentru 
totdeauna în dosarele voastre. Înţelegi ce înseamnă pentru 
viitorul tău să ţi-l faci dușman? 

Cu un an sau doi înainte ar fi strigat „Nu-mi pasă!”, însă acum 
știa că așa ceva suna a isterie și, în ciuda puternicului dezgust 
pe care-l simţea, se concentră pe chestiunile practice. 

— Dacă acţionezi tu, spuse ea, atunci nu eu mi-l voi face 
dușman, nu? Dă-o pe Lao afară din școală. Oricum nu-i place 
aici. Directorul ar putea-o considera nepotrivită ca să slujească. 

De undeva din apropiere se auziră zgomotul unei farfurii 
făcându-se zob în bucătărie și strigătele nervoase în afalonă ale 
unui bărbat. Cairdine Farrier își împreună mâinile cu degetele 
răsfirate, gest pe care-l făcea mereu atunci când explica 
chestiuni pe care el le considera complicate. 

— Oamenii ca Diline își pun viaţa în slujba perfecționării 
voastre. Ai să-i respecţi. Ai să le accepţi metodele, chiar și 
atunci când par neplăcute. Dacă Diline crede că prietena ta 
manifestă înclinații neigienice, atunci o va vindeca. 

Ochii îi erau întunecaţi sub sprâncenele neîndurătoare. 

— Crede-mă, copilă, alternativele i-ar aduce mult mai multă 
durere. 

„Îmi dă explicaţii”, își zise Baru, „ceea ce înseamnă că e de 
părere că pot fi convinsă, că n-a renunţat la mine. Dar, dacă 
insist... Nu merită să-i pierd sprijinul din cauza unui asemenea 
lucru”. 

— În regulă, spuse ea. Uită c-am întrebat! 

Cairdine Farrier zâmbi încântat și ușurat. 

x 

— A mers? întrebă Lao în timp ce măturau podeaua sub 
peceţile de carantină. 

Baru îi întâlni privirea și zâmbi cu jumătate de gură, un 


zâmbet de corb, o minciună. 

— Încă mai caut soluţii. 

Devenită adult și amintindu-și acest moment, Baru nu putea 
nega că se gândise s-o abandoneze pe Lao, s-o sacrifice în 
numele progresului. 

Dacă ajungea în Falcrest, dacă învăţa mecanismele puterii, cu 
siguranţă putea salva o mulţime de fete taranoki. Oricât de 
inteligentă și de curajoasă era Lao, oricât de dragă îi era. 

Dar ea avea alt plan. 

x 

— Hei! zise Baru cât de gutural putu. 

Avea treisprezece ani, era stânjenitor de înaltă și se simţea 
intimidată de ţinta sa. 

— Hei și ţie! răspunse înalta și uscăţiva aspirantă oriati. O 
dată la două zile aducea un pachet în biroul directorului și ieșea 
din școală pe culoarul din spate, unde o așteptase Baru, care 
acum își trecu degetele prin părul tuns scurt și fără păduchi. 

— Eşti ofițer, nu-i așa? 

— Cu îndatoriri de ofiţer. 

Aspiranta se îndreptă de spate și o luă spre ieșire cu pași 
hotărâți. Și ea vorbea afalona cu accent. Poate că fusese 
crescută într-o școală a Mascaradei, la fel ca Baru. 

— Pe loc repaus, elevo! 

— Stai! spuse Baru, apucând-o de mână. Am nevoie de 
ajutorul tău. 

Se fixară cu privirea, aproape nas în nas, Baru străduindu-se 
să stea pe vârfuri ca să fie la fel de înaltă. Ofiţerul avea ochii 
foarte căprui și pielea foarte neagră, fruntea unui om inteligent 
și braţul musculos. 

— Ce figură mai ești și tu, rosti tărăgănat aspiranta, cu 
superioritatea simplă a ofiţerilor Mascaradei care vorbeau cu un 
taranoki. Vezi unde pui mâinile! 

— Asta e problema mea, murmură Baru, trăgându-se mai 
aproape, mizând pe faptul că obrăznicia ei stârnea mai degrabă 
mirare decât revoltă. Mâinile. Dacă știi ce vreau să zic. 

Se gândise un pic și citise câte ceva despre Marina Imperială, 
care își învăţa marinarii să se caţăre pe catarge și să manevreze 
parâmele și greementul și se lăuda cu o echipă de căpitani și 
amirali de sex feminin, capabile și respectate. O marină care 
trebuie să se fi confruntat cu asemenea probleme dacă 


înghesuia echipaje formate majoritar din bărbaţi pe nave 
minuscule vreme de luni de zile. 

Aspiranta se desprinse brusc. Făcu un pas rapid în spate, se 
răsuci și se smulse din strânsoarea lui Baru, care trase adânc 
aer în piept, gata să primească o lovitură sau o mustrare. 

— Mă cheamă Aminata, spuse ea, aruncând spre capătul 
îndepărtat al holului o scurtă uitătură vinovată, atât de 
familiară, încât Baru trebui să-și înăbușe un chicotit. 

Sunt din Oriati Mbo. Familia mea făcea negoț în Taranoke și 
dacă zici cuiva c-am vorbit cu tine, te spintec, pricepi? 

Baru ridică bărbia. 

— Nu și dacă te spintec eu prima. 

Aminata o măsură cu privirea, zâmbind ușor, ceea ce o duse 
pe Baru cu gândul la un pescăruș albastru ce studia o broască 
multicoloră. 

— Nu putem vorbi aici. Aș putea avea probleme că te-am 
lăsat să ieși din carantină. 

— Nu ţi-am cerut-o. 

— Sigur că nu, zise Aminata, scoțând o cheiță de alamă. Hai, 
am să-ţi spun cum să-ți rezolvi problema cu mâinile. 

x 

O urmă pe Aminata pe cărarea din spatele școlii spre 
marginea unei faleze ce străjuia portul din lriad, simțindu-se 
ametțită de aerul curat și sărat al mării, de senzaţia că făcea un 
lucru interzis, de bubuitul tunetului la orizont și de vigilența 
conspirativă din privirile Aminatei. 

— Nu contează dacă ne vede cineva, zise aspiranta. Pe insula 
asta există un milion de șobolani ca tine și, dacă nu ești la 
școală, o să presupună că nu ești decât o orfană care caută 
ceva de lucru. 

— Orfană? se încruntă Baru. Relaţiile dintre mamele, taţii, 
maătușile și unchii din Taranoke sunt puternice și foarte rar pot fi 
întâlniți copii abandonaţi pe insula asta. 

Aminata tuși și scuipă peste marginea falezei. Sub ele, marea 
vuia și valurile se izbeau de stânci. 

— Molima a făcut ravagii. 

— A! exclamă Baru. 

„Da, desigur, știam”, își zise în gând. 

Insula copilăriei ei nu mai exista. Murise în puroi și disperare 
pe când ea lua lecţii dincolo de zidurile albe. 


Era anotimpul furtunilor. În port, cu pânzele coborâte, stăteau 
la adăpost două corăbii de război ale Mascaradei. 

— Hai! zise Aminata, care se așezase pe faleză cu picioarele 
atârnându-i în gol, făcându-i semn lui Baru să se așeze pe piatra 
de lângă ea. Spune-mi despre problema ta! 

— Am o prietenă... 

— Nu trebuie să te prefaci că e vorba de o prietenă. 

— Am o prietenă, repetă Baru, deși Aminata pufni, care fără 
să vrea, a atras atenţia cui nu trebuie. A unui bărbat. 

— A păţit ceva? 

— Încă nu. 

Baru se așeză lângă ea, fascinată de uniforma roșie. Ofițerii 
Mascaradei purtau niște veste splendide de lână, ţesute strâns 
și numai bune pe vremea rea. Aminata, nefiind prea friguroasă, 
o purta pe a ei descheiată, ceea ce-i dădea un aer elegant. 

— Incă nu, dar a încercat. 

— Există o regulă aici. 

Aminata privi în zare cu ochii mijiţi, precum marinarii bătrâni, 
o privire ciudată pe chipul ei tânăr. 

— Fără afirmaţii false. Nu se poate să faci așa ceva pentru că 
v-aţi regulat și acum el se laudă. Bărbaţilor le place să creadă că 
afirmaţiile false sunt arma femeii, înţelegi ce vreau să zic. Fac 
front comun în chestiile astea. Chiar și cei de treabă. 

Baru nu se gândise niciodată la așa ceva și spuse prima 
chestie care-i trecu prin minte: 

— Lăudat? Cu ce să se laude? 

Aminata se lăsă pe spate rezemându-se în mâini. 

— Nu știu cum e în Taranoke, dar în Mascaradă joci după 
regulile Falcrestului. lar regulile Falcrestului zic că bărbatul se 
laudă și femeia trebuie să-și ţină gura. 

„Nu-i corect!” ar fi fost un protest copilăros, se gândi Baru. 

— Bine. Înţeleg regulile. 

— Ce trebuie să faci, spuse Aminata, nu fără o oarecare 
satisfacţie, e să-ţi aduni prietenii și să aștepți până adoarme. 
Bine? Atunci îi pui căluș la gură, îi legi mâinile și picioarele de 
pat și-i dai peste burtă și picioare cu ciorapi umpluți cu săpun. 
Dacă nu se învață minte, îi dai la ouă până nu se mai poate pișa. 
lar dacă se plânge, toată lumea va ști ce a făcut. Astea sunt 
regulile în marină. Nu sunt scrise, dar sunt luate în serios. 

Baru, care se așteptase la vreo subtilitate politică, nu se 


strădui să-și ascundă dezamăgirea. 

— Noi nu suntem în marină, n-avem ciorapi și, în plus, nu 
putem intra în camera lui noaptea. 

— Ah! făcu Aminata mijind ochii. 

Smulse o floare de hibiscus și începu să-i rupă metodic 
petalele. 

— Un profesor. 

— S-ar putea, zise Baru ridicând din umeri. 

— Deci are o scuză să-și pună labele pe prietena ta. E protejat 
de sus. Atunci e dificil. 

— Trebuie să existe o modalitate de a-l opri, spuse Baru 
privind în jos, spre port, spre locul unde fusese piaţa din lriad. 

Mascarada demontase promenadele și podurile plutitoare de 
scânduri și construise un șantier naval care adăpostea scheletul 
unei noi corăbii. Militarii se antrenau pe străzile mocirloase ale 
satului. 

— Cum se procedează în marină când se ţine un ofițer după 
tine? 

— Cândva nu puteai face nimic. 

Aminata termină de rupt petalele florii de hibiscus și o aruncă. 

— Acum însă sunt destule femei - și bărbaţi care au slujit 
alături de ele - în corpul ofiţerilor, încât nu trebuie decât să 
șoptești un cuvânt la urechea potrivită. Totul se face neoficial, 
dar se face. 

— Deci te poţi duce la ofițerii tăi și ei o să pună capăt 
problemei! 

Aminata își ţuguie buzele și ridică din umeri, iar Baru își 
aminti că, în ciuda uniformei și a staturii, era totuși o aspirantă 
și nu avea, probabil, mai mult de șaisprezece ani. 

— Știu și eu... Ar putea fi riscant să asmut Marina pe Serviciul 
Caritabil doar de dragul unei fetițe de pe insulă. Mie ce-mi iese? 

Baru își simţi gura strâmbându-i-se și maxilarul încordându-i- 
se și nu încercă să ascundă acest lucru. 

— Cred că nimic. Nici măcar nu m-ai întrebat cum mă 
cheamă, așa că presupun că nu trebuie să-ţi pese. 

Stătură o scurtă vreme pe marginea falezei într-o liniște rece. 
Vântul se înteți. 

— Ar trebui să te întorci, zise Aminata. Și eu la fel, înainte să- 
și dea seama ofițerul de cart că n-am ajuns la timp. 

— O să trebuiască să-mi dai drumul înăuntru, zise Baru 


înțepată. 

Aminata ridică din umeri. 

— Nu. Ușile alea se încuie doar pe dinăuntru. 

— A! 

Baru se ridică în picioare și, supărată, se întoarse să urce 
faleza. Își dorea să fi avut la ea sulița cu care mama ei vâna 
mistreți sau măcar s-o fi avut alături pe mama, care ar fi 
mustrat-o pe Aminata și l-ar fi pus la locul lui pe igienistul Diline. 

Poate că avusese dreptate. Poate că singura cale de a pune 
capăt acestui lucru presupunea să folosească sulița... 

— Deci care-i treaba? întrebă Aminata. 

Rafalele de vânt începură să se înteţească. 

— Cum care-i? 

Aminata dădu scurt din mână într-un gest care voia să- 
nsemne: „Spune tot”. Deși nervoasă, Baru se miră să simtă o 
ușoară încântare când Aminata zâmbi slab. 

— Numele meu e Baru Cormoran. lar problema se numește 
Diline. 

x 

Săptămâna următoare, verișoara ei de-a doua Lao veni la ea 
în miez de noapte și o sărută pe frunte. 

— Mulţumesc, șopti ea. Ești singurul lucru bun care a mai 
ramas, Baru. Mulţumesc. 

Se aflau într-un studio de artă, învățau să deseneze vulpi, deși 
nu văzuseră niciodată una, când auziră că Diline avea să plece 
de la școală pentru un post în Falcrest de îndată ce reveneau 
alizeele. Un căpitan din rândul infanteriștilor marini ai 
Mascaradei venise personal să-l felicite. Baru simţi mândrie și o 
ușurare care o revoltă, precum și îngrijorare pentru că ea nu 
contribuise cu nimic. Aminata acţionase în locul ei. 

Era lipsită de putere fără protectorii ei. Oare puterea e reală 
dacă ţi-o dă altcineva? 

— Hei! zise Aminata data următoare când trecu pe lângă ea 
pe coridor. 

— Hei și ţie! răspunse Baru zâmbind. 

Imediat, supraveghetorul de pe hol o certă pentru lipsa de 
respect faţă de un ofiţer imperial. 

După o vreme, în același an, școala anunţă un curs de arta 
duelului ca să-i pregătească pe elevi pentru o posibilă carieră 
militară. Aminata era asistenta instructorului. Se plimba printre 


rânduri, ţipa la elevi și-i îmbrâncea ca să le corecteze postura. 
Când ajungea la Baru nu era mai blândă, dar zâmbea. 

Erau prietene. Șușoteau, bârfeau, își dădeau cu părerea. 
Aminata, la fel ca Baru, intrase în slujba Imperiului din afară - 
fiică a uneia dintre federaţiile oriati care stăteau prevăzătoare în 
sud, temându-se să nu piardă un al doilea război cu Mascarada. 
Împreună inventau mici rebeliuni, rechiziţionând mâncare. și 
conspirând împotriva profesorilor și a ofițerilor. Preferata lui 
Baru era joaca de-a cifrul - Aminata știa câte ceva despre 
codurile navale, iar Baru folosise cunoștințele ei și caractere 
inventate de ea pentru a crea un cod pe care să-l folosească 
doar ele. Proiectul se dovedi poate prea ambițios și cu siguranţă 
prea complicat (la un moment dat necesita trei limbi străine și 
trigonometrie complexă), dar după mulţi nervi și multe certuri în 
cămara profesorilor reușiră să-l modifice astfel încât să se poată 
folosi de el. 

Baru luă obiceiul de a se strecura afară din carantină, uneori 
cu Aminata, alteori singură, folosind cheia pe care i-o dăduse 
aceasta, ca să-și vadă mama și tatăl și să-i asigure că nu-i 
abandonase. 

Dacă știa despre acest lucru, Cairdine Farrier nu arătă deloc 
că l-ar fi deranjat. Însă când Diline plecă din Taranoke, o vizită 
pe Baru într-o dispoziție tăioasă și zise: 

— Va trebui să găsim un înlocuitor la fel de sârguincios. 

O privi circumspect, iar Baru gândi că Farrier aflase tertipurile 
prin care fusese salvată Lao, însă nu-i era clar dacă era încântat 
ori supărat, sau aștepta să vadă ce mai punea la cale. 

Tot mai mulţi colegi de-ai ei începură să părăsească școala. 
Lui Baru i se atribuiră îndatoriri speciale, probleme de logică și 
sarcini, responsabilităţi fiscale sau care implicau registre 
contabile, geometrie și analiză matematică. Profesorii prinseră a 
șopti cuvântul savantă, iar dincolo de privirile lor simțea cum 
Cairdine Farrier îi urmărește fiecare pas. 

x 

Stăpânea cifrele și demonstrațiile, demografia și statistica. Se 
chinuia cu literatura, istoria, geografia și afalona, care teoretic 
erau interesante, dar practic o plictiseau. Toate imperiile alea 
căzute: rămăşița gloriei străvechi a civilizației tu maia de la 
apus, sângele și literele acestora împrăștiate peste tot și zidarii 
stakhieczi, acum împuţinaţi și retrași în nord, dar care aveau să 


se întoarcă într-o bună zi. Ei erau metodele trecutului, perdanțţii 
istoriei. Falcrest îi depășise. 

Chiar și pe oriatii, meșteșugarii și negustorii răspândiţi până 
departe în sud ca o pătură de petice formată din federaţii care 
nu puteau ajunge la un acord comun - ei bine, Aminatei nu 
părea să-i fie prea dor de casă -, iar puterea lor nu fusese 
suficientă să câștige Războiul Armadelor, așa că ce aveau de 
oferit? 

li era destul de ușor, cel puțin, să se descurce, dar fără să 
atragă atenţia la igienă socială și incrasticism, filosofia despre 
progres și reglementare ereditară a Mascaradei. Excela în arta 
duelului, depășindu-i până și pe majoritatea băieţilor, care, 
acum, la vârsta de șaptesprezece ani erau, în medie, mai mari și 
mai puternici decât fetele. 

insă arta duelului nu se număra printre materiile pentru 
examenul de intrare în administraţia publică, iar așa cum 
supraveghetorii, profesorii și Cairdine Farrier îi tot aminteau și 
mama ei îi repeta în fiecare noapte când se furișa afară din 
școală, examenul era totul. Cheia spre Falcrest, spre academii și 
spre Metademă, despre ce se vorbea în șoaptă, unde puteai 
deveni o persoană specială și-ţi puteai găsi scopul; cheia, poate, 
spre un loc în Parlament. 

Dacă Mascarada nu putea fi oprită printr-un război sau prin 
încheierea unui tratat, ea avea să o schimbe din interior. 

Vremea examenului veni la începutul anotimpului de negoț. 
Subiectele au fost aduse pe mare din Falcrest în tuburi 
pecetluite cu ceară, sub escortă armată, și au fost pregătite ca 
un banchet pentru elevii rămași. 

Cairdine Farrier îi dădu o sticlă cu apă limpede de izvor, în 
care amestecase un drog invizibil ce - o asigură el - avea s-o 
ajute să se concentreze. 

— Toţi polimaţii din Falcrest îl folosesc! îi zise. 

_ Dar ea o puse pe pat și susţinu examenul cu mintea limpede. 
Işi lăsă deoparte toate grijile și frica și se concentră pe ziua 
aceea și pe următoarea. 

Nu-și permise să se gândească la faptul că viaţa ei avea să 
depindă de cât de bine urma să se descurce la examen. 

Nu-și permise să gândească: „Falcrest. Mă voi duce în Falcrest 
și voi învăţa să guvernez, așa cum noi am fost guvernați. Am să 
fac astfel încât nicio fiică taranoki să nu-și mai piardă tatăl”. 


Avea optsprezece ani. 

Trecură două zile și predă probele directorului știind că se 
descurcase perfect. 

— Te-a ajutat placeboul? o întrebă Cairdine Farrier apoi, cu o 
strălucire ciudată în privire. 

Într-o noapte se antrena în sala de sport cu Aminata. Era un 
antrenament dur, gândit să fie lucrat pe perechi, ridicând 
greutăţi, și avea menirea de-a pregati o femeie să manevreze 
funiile și catargele și să se descurce în luptă. Se duelară cu 
spade lungi și boante. Baru pierdu, dar se simţea încrezătoare în 
privinţa viitorului ei, știind că, de fapt, câștigase. Taranoke nu 
avea să-i fie cușcă. (De când devenise Taranoke cușcă?) 

— Nu mi-ai spus, zise Aminata, acum locotenent, gâfâind între 
două asalturi. 

— Ce să-ţi spun? 

— De ce voia să-ţi trateze igienistul „prietena” acum câţiva 
ani. 

Baru ridică sabia și se așeză la distanţa maximă de doi pași, 
ținându-și arma în poziţia de gardă deasupra capului. 

— Ar fi trebuit s-o fac? 

— Am aflat ieri, de la un negustor, răspunse Aminata, ţinând 
sabia în jos în poziţia de gardă a „neghiobului”!. l-a zis 
căpitanului meu, care mi-a spus mie. 

Baru inspiră, expiră și inspiră iar, încercând să se 
concentreze. 

— Diline nu voia o împreunare desfrânată, ci încerca s-o 
vindece pe „prietena” ta de tribadism. De dragoste pentru 
femei! 

Baru lovi. Aminata ripostă cu o mișcare iute, prinzând-o pe 
picior greșit. Lama locotenentului alunecă de-a lungul celei a lui 
Baru periculos de aproape de gât, ceea ce ar fi fost o lovitură 
mortală. Baru, cu răsuflarea întretăiată și pipăindu-și grumazul, 
făcu un pas în spate. 

— Sigur ai auzit de afecțiunea asta! 

Aminata avansă, implacabilă, lovind iar. Baru nu reuși să 
riposteze și primi o lovitură zdrobitoare peste degetele 
înmănușate. Țipând, se retrase, dar locotenentul continuă 


1 Conform școlii germane de scrimă, în această poziţie de gardă sabia 
este îndreptată cu vârful în jos, cel care o ţine astfel părând să fie 
lipsit de apărare și păcălind adversarul să atace (n.tr.). 


ofensiva. 

— E des întâlnită pe insula asta, mi s-a spus. Un beteșug 
generalizat! 

— Nu avea niciun drept să-și pună mâinile pe ea! 

Baru cedă teren în poziţia de gardă a boului”, cu spada la 
frunte, așteptând o nouă lovitură. li bătea inima să-i spargă 
pieptul și îi era imposibil să deosebească furia luptei de greaţa 
tot mai accentuată pe care i-o provoca sentimentul trădării. 

— A trebuit să aflu de la căpitanul meu! 

Aminata lăsase garda jos, dar Baru simţi că-i o capcană și nu 
atacă. 

— Ştii tu ce pățește o suspectă de tribadism? Există o listă 
undeva, o listă de ofițeri fără niciun viitor. Și știi ce se întâmplă 
dacă se dovedește această crimă? 

Baru lovi, obosită și slăbită. Aminata îi respinse lovitura cu 
dispreţ. 

— Îți bagă cuțitul în vagin, spuse ea, lovind-o atât de puternic 
peste mâini, încât Baru scăpă spada pe jos. 

Locotenentul păși spre ea și-o apucă de brațe într-o 
strânsoare care lui Baru îi era atât de cunoscută. Își aducea 
aminte lumina focului, zgomotul tobelor și pe tatăl Salm cel 
dispărut pe când se lupta corp la corp cu alt campion. Se zbătu, 
țipând, dar nu reuși să se elibereze. 

Rămaseră așa, încleștate, gâfâind. Chipul Aminatei cu fruntea 
înaltă, pe care putea citi mândrie și-o furie cumplită, era 
periculos de aproape. 

— E o crimă împotriva legii și a firii, șuieră ea. Ar fi trebuit să- 
mi spui. 

Îi dădu drumul lui Baru pe salteaua de pe podea și plecă. 

„Un negustor i-a spus căpitanului ei”, își zise Baru, iar 
gândurile îi treceau prin minte de-a valma. „Un negustor - dar 
eu nu cunosc decât unul singur...” 

Când sosiră rezultatele examenului din Falcrest, Cairdine 
Farrier veni la ea zâmbind și-i zise: 

— Felicitări, Baru! Ai excelat peste așteptări. Ai să te duci în 
Aurdwynn, ca să te afirmi în calitate de Contabilă Imperială în 
ținuturile acelea tulburate. Și poate mai târziu în Falcrest. 

Atunci știu că fusese pedepsită pentru că nu-i dăduse 


? Poziţie de gardă în care luptătorul stă cu sabia ridicată, paralelă cu 
solul şi cu vârful îndreptat spre adversar (n. tr.). 


ascultare. 
— Nu fi dezamăgită, zise Cairdine Farrier, mângâind-o pe 
umăr. Ai ajuns foarte departe, ţinând cont de unde-ai pornit. 


Capitolul 3 


La optsprezece ani, nerăbdătoare și cu amintirea tatălui Salm 
ca o cicatrice veche pe care n-o putea da uitării, Baru se 
pregătea să plece din Taranoke. 

Contabilă Imperială pentru Provincia Federativă Aurdwynn. 
Nordul. Țara lupilor. Aurdwynnul cel tulburat, cu cei treisprezece 
duci trădători ai lui. Un test? Ori un exil? O trădase oare Cairdine 
Farrier? 

Așa se simţea. 

— Vei ocupa o poziţie înaltă, îi spuse el. Periculos de înaltă, 
pentru cineva atât de tânăr. Îţi va cere să dai totul. 

Numai că nu era Falcrest. Nu era puterea despre care o 
prevenise pe mama ei, în războiul lor nesfârșit ce se întețea: „N- 
ai sa schimbi nimic cu coliba și sulița ta maruntă! Ei sunt prea 
puternici și tu înţelegi prea puţin! Nu ne putem lupta cu ei de 
aici!” 

„Atunci du-te! Află-le toate secretele! Însușește-ţi-le! Ai să te 
întorci cu o mască de oţel în loc de față”, îi răspunsese mama ei 
cu dispreţ. 

O nouă corabie apăru în portul din lriad. Coca de lemn fusese 
lucrată în Taranoke, dar arbora drapelul roșu al Marinei 
Imperiale. In scrisoarea de repartiție a lui Baru scria că o va 
duce spre nord - doi copii ai Taranokelui, șlefuiți și modelați de 
Mascaradă, plecând împreună la drum. 

Mergând spre port, cu sabia boantă de antrenament la 
cingătoare, se trezi privind insula cu ochii unui imperialist. 
„Cherestea din belșug. Mână bună de lucru. O bază pentru flotă, 
ce protejează sud-vestul Mării  Cenușii.”  Aprovizionează 
șantierele navale cu cherestea, extinde plantațiile, îmbunează-i 
pe câmpeni și folosește-le pământul pentru vite... 

Toate acestea aveau să se întâmple. Mascarada avea să-și 
căsătorească birocraţii și marangozii cu membri ai familiilor 
taranoki decimate, un dar menit să oprească molimele 
devastatoare aduse acolo din ţarcurile de porci din Falcrest, 
molime la care taranoki nu erau imuni. Eugenetica incrastică 


avea să dicteze forma și culoarea copiilor insulei. 

Vor exista familii care să ţină la vechile tradiţii, atât în privinţa 
căsătoriei, cât și a negoțului, dar economia insulei era acum una 
a Mascaradei. Nu mai aveai niciun motiv să cumperi sau să vinzi 
în altă parte decât în lriad. 

Cât așteptase ea după zidurile școlii, căminul îi fusese cucerit. 
Soldaţii invaziei - banii de hârtie și pânza pentru vele, bolile din 
tarcul de porci - câștigaseră. Vechile dezbinări dintre cei din 
zona portului și câmpeni fuseseră exploatate înainte ca ea să fi 
crescut suficient cât să le înţeleagă. 

Oare fusese și ea cucerită? 

Nu, nu. Ea o să le facă jocul, o să le afle secretele. Numai că 
mama Pinion se înșela. Avea să fie doar o mască. Urma să se 
întoarcă acasă cu răspunsurile guvernării și să găsească o cale 
de a slăbi jugul. 

Măsură cu privirea povârnișurile din Taranoke de unde, copilă 
fiind, își îndrepta ocheanul și unde dormea vulcanul stins. Ridică 
mâna pentru un ultim salut și promise: „Ne revedem după 
Falcrest. De îndată ce găsesc o cale”. 

x 


În Iriad rosti și semnă jurămintele față de Împărat, precum și 
față de Republica Imperială și față de multele ei instituţii. Primi 
documente de cetățenie, lucioase de la ceara de albine cu care 
fuseseră date ca să nu treacă apa prin ele: federati socializat 
(clasa 1) - avea o stea care indica statutul de funcţionar public 
și un semn al tehnocraţilor cu emblemă de matematician. 
Primise drepturi de căsătorie după examinarea ereditară, cu o 
nouă examinare după primul copil. 

— Vă puteți duce la docuri acum, zise un funcţionar. 

Era taranoki și mai tânăr decât ea, dar vorbea o afalonă 
perfectă. Probabil orfan, crescut într-o școală a Serviciului 
Caritabil. O întreagă generaţie lipsită de trecut. 

Orfan... 

„Nu vin”, își zise Baru în sinea ei, simţindu-și gâtlejul uscat. 
„Sunt prea supăraţi pe mine. Am scris... poate c-am scris 
scrisoarea în afalonă și nu mi-am dat seama, iar ei n-au putut s- 
o citească.” 

Însă în port se întâlni cu mama Pinion și cu tatăl Solit, 
îmbrăcaţi în fuste și cămăși de un violet-închis, ca o concesie 
făcută noii modestii. li văzu în mulţime înainte s-o observe ei și 


avu timp să-și corecteze ținuta, să clipească de câteva ori și să 
strige: 

— Mamă! Tată! 

Mama Pinion o cuprinse după umeri. 

— Ești puternică. Bine. Fiica mea... 

— Mamă, îi zise Baru cu răsuflarea întretăiată. 

O usturau ochii. 

— Vreau să-mi răspunzi la două întrebări. 

Părul mamei nu era deloc cărunt și-i puteai citi hotărârea în 
priviri, dar obrajii îi erau ciupiţi de cicatricele molimei. 

— De ce pleci? Atâtea verișoare de-ale tale rămân aici ca 
tălmace sau angajate. Ai uitat cum te-am învățat numele 
păsărilor și stelelor? 

— Mamă, zise Baru, simțind cum i se sfâșie inima în piept (ce 
oficială suna acum vechea urunoki pe lângă afalona simplă și 
fluidă), sunt păsări noi și uimitoare acolo unde mă duc. La fel și 
stele. 

Mama ei o studie tăcută preț de o clipă și încuviinţă din cap. 

— Înţeleg. Tu mai ești încă a noastră? 

— A voastră? 

Pinion își ridică ochii spre culmea cu copaci uscați și acoperită 
cu petice de zăpadă. 

— Ai stat mai mult la școala aia decât cu noi. Mai ești a 
noastră? 

Oare câtă trădare cunoscuse Pinion? Câte dintre verișoarele ei 
mai luptau? Câte dintre ele își luaseră alte slujbe, alţi soţi, 
zicând ce zicea propria ei fiică: „Nu putem câștiga”. 

— Mamă, începu Baru să spună, se poticni și încercă din nou. 
Am să găsesc o altă cale de a mă lupta cu ei. Ai răbdare. Fii 
puternică. Nu-ţi irosi energia pe lucruri inutile. Sunt puternici, iar 
sulițele, oricât de multe, nu pot schimba acest lucru. 

— Tu alegi o anumită putere, fiica mea, zise Pinion. Eu aleg 
alta. 

Baru își prinse mama de umeri și o sărută pe amândoi obrajii, 
nefiind în stare să-i răspundă. Tatăl Solit o prinse de umeri la 
rândul său și-i puse și el o întrebare: 

— ȚI-l amintești pe Salm? 

Baru îl cuprinse cu braţele, șocată de cât de firav îl simţea, de 
cât de apropiaţi erau ca înălțime, și îi șopti la ureche: 

— Mi-l amintesc pe tatăl meu. Pe taţii mei. 


ÎI simţi răsuflând ușurat, încet, ca și cum așteptase ani de zile 
acel răspuns. Se îndepărtară de ea mohorâţi, așa cum trebuiau 
să fie. 

— Atunci, du-te, spuse mama, după care continuă pe un ton 
mai blând: Sper să te întorci aducând cu tine tot ce-ţi dorești. 

Baru se dădu câţiva pași în spate, încă nepregătită să-și ia 
ochii de la ei. O durea însă prea tare să-i vadă cum se 
îndepărtau, așa că se forţă să privească marea. 

Cobori pe chei și îl găsi pe Cairdine Farrier așteptând-o la 
luntre. Bărbatul îi zâmbi. 

Baru îi susținu privirea și dădu mâna cu el ca de la egal la 
egal. 

— Presupun c-ai să ne însoțești până la Treatymont și de 
acolo mergi la Falcrest? 

— Mă întorc acasă, zise el, tocmai când tu îţi părăsești casa. 
Misiunea mea în Taranoke s-a încheiat și acum tu vei începe 
aceeași misiune în Aurdwynn. Pare un tipar, nu? Un plan. 
Elegant. 

— Și despre ce misiune e vorba? 

— Misiunea mea preferată, răspunse el, trăgându-se de 
pieptul hainei sale de vară. Să-i găsești pe cei care merită mai 
mult și să-i crești. 

Își luară locurile în luntre. Baru aruncă o privire în treacăt 
echipajului, examinându-le rangurile și rasele și descoperi că și 
la ea se uita cineva. 

— Locotenent  Aminata, spuse zâmbind și simţindu-și 
stomacul strângându-se de nesiguranță și mânie. Felicitări 
pentru noul post! 

— Și ţie, replică Aminata cu un zâmbet. Felicitări pentru 
numirea ta în funcţie! Ințeleg că te-ai descurcat remarcabil. 

Corabia cea nouă era o fregată numită Lapetiare și de pe 
puntea ei văzu Baru pentru întâia oară silueta completă a 
Taranokelui, dealurile atât de înalte, pământul negru și fertil - le 
văzu pe toate printre aripile păsărilor în zbor, pierzându-se 
dincolo de orizont și în amintire. 

x 

Lapetiare coti spre nord urmând alizeele, gonind de-a lungul 
coastei de vest a Mării Cenușii. Baru își petrecea cea mai mare 
parte a timpului pe puntea principală exersându-și cunoștințele 
de navigaţie. Secundul căpitanului înregistra reperele costiere, 


notând în jurnal direcţia pe care o urmau, dar Baru prefera să se 
orienteze după soare și după stele - mai frumoase, mai 
absolute. Era nevoie de mai bine de o oră de calcule scrise de 
mână pentru stabilirea longitudinii, dar ea se hotărî să reducă 
timpul la douăzeci de minute până ajungeau în Aurdwynn. Dacă 
dădea greș cu contabilitatea, măcar își putea găsi o corabie. 

Stropi de apă se izbeau de provă. Alizeele calde duceau cu ele 
păsări acvatice cu pene negre, iar marinarii din sud, din Oriati 
Mbo și multele-i insule, le aruncau pești săraţi și strigau dorinţe 
pe limba lor. 

— Sare și citrice, zise Cairdine Farrier, venind alături de ea la 
provă cu câte o jumătate de lămâie în fiecare mână. Chimicalele 
imperiului. 

— Sare pentru a conserva mâncarea pe timpul călătoriilor 
lungi, recită Baru. Citrice pentru scorbut. 

Farrier transformase drumul într-un examen prelungit de 
intrare în administraţia publică (prima lui întrebare după ce 
urcaseră la bord fusese: „Recunoști numele corabiei?”, iar ea îl 
recunoscuse. Lapetiare era un personaj din revoluţionara scriere 
clasică Piatra coarnelor de cerb). Situaţia o enerva, dar se 
simţea nerăbdătoare și recunoscătoare pentru șansa de a 
exersa. 

Devenise mândră. 

— În Taranoke au o sare roșie ciudată. 

Farrier se rezemă de copastia de la provă și aruncă un os 
molfăit în siaj. 

— Sare de fier, cred că i se spune. Am trimis mostre acasă, în 
Falcrest, în ultimii ani. Doi dintre colegii mei sunt foarte 
interesați de chimia exploratorie. 

Baru își ţuguie buzele. 

— Sunt sigură că munca din Falcrest e foarte importantă. 

— Falcrest este inima și mintea lumii. 

— Așa am fost învățată. 

Farrier îi oferi o jumătate de lămâie. Ea îl refuză cu un gest al 
mâinii fără măcar să-i arunce o privire, iar Farrier chicoti 
clătinând din cap. 

— Eşti bosumflată. Nu înseamnă că nu vei ajunge niciodată în 
Falcrest. Mai sunt și alte căi în afară de examenul de intrare în 
administraţia publică. Căi care răsplătesc răbdarea, loialitatea și 
abilitatea. 


— Mă-ntreb de care dintre ele n-am reușit să dau dovadă. 

— Ești tânără. Punctele forte ereditare ale poporului tău n-au 
fost verificate, iar practicile lui de împerechere degenerate și 
neigienice sunt o sursă de mare îngrijorare. Ar trebui să fii 
mulțumită că... 

— Și eu care credeam că dincolo de mască doar mintea 
contează. 

Farrier scoase un briceag marinăresc și începu să-și curețe 
lămâia de coajă. Mișcarea corabiei îl făcea să umble atent cu 
lama. Râse ușor ca pentru sine și zise: 

— Poate că nu pui întrebările potrivite. S-ar putea să fi dat 
dovadă de o capacitate cu adevărat exemplară. Să fi fost 
considerată potrivită pentru alte teste. Evaluări mai riguroase, în 
medii mai solicitante, fără calea obișnuită și lentă a uceniciei și 
a avansării treptate. Republica Imperială este, așa cum pe drept 
îmi amintești, o meritocraţie de la un capăt la altul. Și de merit 
vom avea nevoie în anii ce vor veni. La nord de noi sunt lupi, ce 
ies din bârloguri reci și la sud sunt noi bivoli feroce de jur- 
împrejur. Foarte curând, Mascarada va câștiga sau va pierde un 
joc important. 

Baru ridică privirea ca să aprecieze vântul după direcţia în 
care zburau păsările, încercând să tragă de timp. Se simţea 
agitată, nesigură de poziţia ei. Cairdine Farrier nu era un simplu 
negustor - lucrul ăsta-l bănuise încă din primele zile de școală 
din Taranoke și fusese sigură că nu se înșală de când 
intervenise în examenul ei de intrare în administraţia publică. 

— Vreau să știu cine mă pune la încercare, dacă se poate. 
Vreau să știu de ce am fost trimisă într-o provincie imperială și 
mi s-a dat o funcţie înaltă, în loc să fiu numită ucenică. 

— Va trebui să ai încredere că Republica Imperială știe care e 
cel mai bun mod în care să-ţi permită s-o slujești, zise Farrier, 
ridicând lămâia curățată de coajă într-un toast. 

Baru se duse să-și caute sabia de antrenament și un marinar 
care i-o putea pune la încercare. 

x 

În acea seară, Baru îşi chemă noul secretar în cabina ei. 

— Muire Lo. 

— Da, răspunse acesta, strecurându-se 
Ta, îți stau la dispoziție. 

Era un bărbat slab, cu umeri înguști. Pielea sa nu-i atrăgea 


A 


năuntru. Excelenţa 


deloc atenţia lui Baru, nuanţa ei nu era deloc deosebită de cea a 
celorlalţi taranoki (poate doar un pic mai palidă, ca a cuiva care 
se închide în sine, așa ca tatăl Solit). Purta un machiaj discret în 
stilul din Falcrest, iar chipul lui afișa o expresie serioasă. Baru se 
întrebă, instantaneu și inexplicabil, dacă știa să cânte și, după 
numai o clipă, își dădu seama că îi amintea de un cintezoi, 
curios și cu mișcări rapide. Nu suporta să se încreadă în aceste 
prime impresii, nu vedea niciun motiv ca ele să fie adevărate. 

— Eşti din Aurdwynn, zise ea făcându-i semn să stea jos. 

În cabină abia dacă era loc pentru doi oameni și o masă. 

Își stăpânea gesturile cu o nervozitate pe care prefera să n-o 
recunoască. Acesta era primul ei subaltern. 

— Da, Excelenţa Ta. 

Avea un mod al lui de a-și arăta respectul din priviri. Era 
politicos să-și ţină ochii plecaţi, dar nu pentru mult timp. O dată 
la câteva clipe se uita fugar la ea și, atunci când o făcea, ochii îi 
erau pătrunzători și iscoditori, vădind o curiozitate sinceră. 

— Am plecat la treisprezece ani. După Rebeliunea 
Neghiobilor. Am fost selectat de Serviciul Caritabil. 

Când ea nu-i ceru detalii (i se părea periculos până și să 
discute despre rebeliuni), luă loc. 

— Câţiva ani am învăţat în Falcrest la o Școală pentru 
Serviciul Imperiului, după care doi ani am locuit pe insula 
Taranoke, ajutând la recensământul forței de muncă și al 
resurselor. 

Educat în Falcrest. Simţi un val de resentimente și 
posesivitate la acest gând. Era cu patru ani mai mare decât ea, 
dar nu conta, avea să fie bine. In Aurdwynn urma să le fie 
superioară unora mai mari decât ea și educați în Falcrest. Dacă 
Muire Lo sau oricine altcineva îi contesta autoritatea din acest 
motiv, putea mereu să invoce încântătorul cuvânt „savantă”. 

— Muire Lo e un nume tu maia, nu-i așa? 

O zisese mai mult ca să-i dezlege limba. Știa că tu maia se 
ridicaseră la apus și stăpâniseră Marea Cenușii în veacurile 
trecute. Legenda și lingvistica spuneau că odraslele lor se 
așezaseră cu multă vreme în urmă în Taranoke. 

— Da, Excelenţa Ta. Majoritatea familiilor din Aurdwynn 
descind din popoarele tu maia și Stakhieczi. 

Ezită preț de o clipă, prea puţin ca să dea impresia că are un 
aer afectat. 


— Dacă îţi poate fi de folos un ochi de băștinaș, ţi-am pregătit 
o scurtă prezentare a provinciei. Când dorești, desigur. 

Baru schiţă un gest prin care îi dădea voie să înceapă 
prezentarea, un gest mult mai subtil decât ușurarea pe care o 
simțea. Era o adevărată satisfacţie să ai un subordonat bine 
informat - ca o mică minte auxiliară. Însă trebuia să fie atentă - 
îi fusese repartizat, nu-l alesese ea. 

Desfăcură o hartă și încercară să repare lacunele ei 
înfiorătoare în materie de geografie. 

— Aurdwynn se întinde în nord până la Munţii Crestelor lernii, 
spuse Muire Lo, urmărind conturul ţării cu degetele lui lungi și 
pătate de cerneală. 

În faţa unei hărţi nu mai era același băiat sfios. 

— În est până la fluviul Inirein, peste care se poate trece 
numai aici și aici. În vest până la vechile fortărețe tu maia de la 
Unane Naiu și deșertul de dincolo de ele. Și, evident... 

— Marea Cenușii la sud. 

— Cam așa ceva, Excelenţa Ta. 

Urmări contururile graniţelor de piatră și apă care mărgineau 
Aurdwynnul, și-l făceau mic, dezirabil și imposibil de părăsit 
dacă voiai să evadezi - o arenă, o cușcă, un amvon. Aici se 
războiseră și pieriseră imperii. Dar oricine domnea peste 
Aurdwynn stăpânea nordul Mării Cenușii și oricine stăpânea 
acea bucată de mare controla accesul dinspre aceasta spre 
Falcrestul însuși. 

Mascarada conducea din Falcrest, iar domnia ei era ca o 
caracatiţă: tainică,  maleabilă, inteligentă, cuprinzând în 
strânsoarea ei jumătate din Marea Cenușii - dar blândă, atât de 
blândă! Avea nevoie de o armură puternică pentru a rezista în 
faţa oriatilor și a altor rivali. Taranoke la vest, ca o bază a flotei 
pentru a-i ţine sub control pe oriati. lar Aurdwynn la nord, ca 
bastion... 

— Erai copil când a venit Mascarada, zise ea, trecându-și 
degetele peste moșiile feudale din Ducatul Erebog, ţinuturile 
mlăștinoase care-i dădeau Aurdwynnului ceramica și pe cea mai 
în vârstă ducesă. 

Muire Lo nu-și ridică privirea de pe hartă. Lumina lămpii 
strălucea pe pomada din părul lui negru. 

— Aurdwynn este provincie federativă de douăzeci de ani. 
Aveam doi ani atunci când Xate Yawa - actuala Jurispotenţă - l-a 


ucis pe bătrânul duce Lachta și a aranjat predarea noastră 
oficială. 

— Dara fost... 

Era o neghiobie să menţioneze rebeliunea, dar o și mai mare 
neghiobie să o evite. 

— O rebeliune. Ai trăit-o. 

— Rebeliunea Neghiobilor a predat armele când aveam eu 
doisprezece ani. Nici nu eram încă bărbat. Am fost mereu loial. 

„Sigur că da”, își zise Baru în sinea ei. „Sunt sigură că în acei 
ani de început n-a existat nicio tulburare, nici în Aurdwynn, nici 
în sufletul tău.” 

Nu mai încăpea îndoială că Muire Lo fusese ales ca să 
vegheze asupra ei. Toată lumea era instrumentul cuiva. Numai 
că ea trebuia să pară că are încredere în el și să-l folosească. Îi 
putea permite să le dezvăluie lui Farrier și creaturilor lui câte 
ceva din planurile ei. Era mult mai periculos să-l ţină la distanță 
și să-i refuze până și iluzia controlului. 

— Vor să stăpânească Aurdwynnul pentru că apără Falcrestul 
și regiunile centrale. 

Puse degetul pe Munţii Crestelor lernii. 

— Le apără de Stakhieczii din nord, care ar putea invada pe 
uscat, prin Aurdwynn, după care s-o ia spre est peste fluviul 
Inirein. Și de oricare alt rival de pe Marea Cenușii, ce-ar fi nevoit 
să navigheze în sensul acelor de ceasornic cu alizeele în pânze 
și să urmeze linia coastei din Aurdwynn până în Falcrest. 

— Noi vrem să stăpânim Aurdwynnul, Excelenţa Ta, zise încet 
Muire Lo. 

— Mulţumesc. 

Bătu darabana cu degetele pe hartă, cântărind în minte harta 
și loialitatea lui Muire Lo. Se simţi cuprinsă de înflăcărare: acolo, 
dinaintea ei, se afla o problemă de putere, o ghicitoare a unui 
imperiu. O șansă să-și dovedească valoarea în faţa lui Cairdine 
Farrier, oricine-o fi fost el, oricare ar fi fost măreţele planuri la 
care făcea aluzie. 

— Ce cazan! Ce capcană! 

Pădure alpină și teren muntos accidentat, câmpie în zona de 
coastă și locuri de pescuit cu ape bogate și reci. O țară cu 
bogății minerale și animale. Vis economic și coșmar militar, un 
teritoriu cu văi despicate de o geografie periculoasă. 

Cavaleria avea să fie regină în zonele de câmpie joasă, cheia 


controlului asupra luncii Sieroch și a capitalei Treatymont. În 
nord însă, rangerii și pădurenii care cutreierau pădurile 
impunătoare de brazi roșii de coastă aveau să poată închide 
drumurile pe timp de vară. larna nu se găsea suficientă hrană 
pentru o armată care să-i urmărească. 

Dar răzmeriţele ce ţineau de pământ nu însemnau nimic pe 
lângă politică. 

— De câte ori v-a fost invadat căminul? întrebă Baru studiind 
pergamentul. 

— Cred c-am pierdut șirul. 

Cu cinci sute de ani în urmă, Aurdwynnul fusese cotropit de 
valuri de armate Stakhieczi și tu maia, invazie și contrainvazie 
între două mari imperii aflate la apogeul puterii lor. Comandanții 
militari și ducii rămași după prăbușirea imperiilor (mister pe 
care școala lui Baru nu-l adusese în discuţie, deși se dădea 
adeseori vina pe împerecherea neigienică) se domoliseră într-o 
conviețuire dezorganizată. Doisprezece rivali încercaseră să 
unifice Aurdwynnul în veacurile de după. Douăsprezece alianțe 
se formaseră ca să le spulbere visele la tron. 

Pe porţile Lachtei, vechiul avanpost Stakhieczi căruia toată 
lumea îi spunea acum Treatymont, piatra purta cuvinte 
străvechi... 

— Aurdwynnul nu poate fi guvernat, murmură Baru. 

— „Doar Mascarada poate guverna Aurdwynnul”, spuse Muire 
Lo, ţinând în continuare ochii plecaţi în semn de respect. 
Inscripţia de pe Poarta de Miazănoapte a fost modificată. 

De ce în urma examenului de intrare în administraţia publică 
se trăseseră sforile ca să ajungă aici? De ce își dorise Cairdine 
Farrier ca savanta pe care o pregătise din copilărie să fie 
aruncată în gura lupilor? 

— Dă-mi Tratatul Federaţiei! 

Baru îi făcu semn lui Muire Lo, care căută prin mapele sale 
copia ceruită a tratatului Aurdwynnului cu Imperiul. Il parcurse 
în fugă, ţuguindu-și buzele și chicotind iar la puzderia de 
semnături în iolynică îngrămădite pe ultima pagină - toţi ducii și 
ducesele Aurdwynnului, de la Autr la Vultjag, se adunaseră să-și 
consemneze capitularea reciprocă - până găsi un pasaj care o 
înfurie. _ 

„Aurdwynn va avea un Guvernator, numit de impăratul din 
Falcrest, care deţine puterea asupra armatei legale imperiale și 


a garnizoanelor ei” - da, da, și așa mai departe - „și care va 
servi, prin jurământ, drept senior ducilor și duceselor din 
Aurdwynn”. 

„Aurdwynn va avea o Jurispotență, care va deţine puterea 
asupra tuturor instanțelor și puterea de a revizui legea, veghind 
la răspândirea cultelor, predarea gândirii incrastice corecte și 
curățirea moștenirii.” Ochiul și biciul Falcrestului. Nu e o funcție 
populară. 

„Aurdwynn va avea un Contabil Imperial, care va deţine 
puterea asupra negoțului intern și extern, care va strânge dările 
Imperiale și va împărți fonduri Imperiale după cum consideră de 
cuviință.” Acesta era ea, omul care veghea punga. Nu putea fi 
cine știe ce statut dacă i-l dădeau unei tehnocrate tinere de-abia 
trecute prin examen. 

Sau putea? 

Işi împreună mâinile și privi în sus la tavanul minusculei 
cabine. 

— Aurdwynnul e un roi de ducate. Au instalat un guvernator 
care să-i ţină pe duci în frâu, ceea ce este o însărcinare 
extraordinară, deci trebuie să fie ori un despot care domnește 
cu garnizoana, ori cineva prins în politica lor. E corect? 

— Guvernatorul Cattlson le lasă o mare libertate de acţiune 
ducatelor, din ce mi s-a spus, deși mi s-a mai spus și că acest 
lucru se datorează marelui respect reciproc pe care și-l poartă. 
Se vorbește că merge la vânătoare cu ducele Heingyl Vânătorul 
de Cerbi și că speră să găsească împreună un soț falcresti 
pentru tânăra Heingyl Ri. 

— Induioșător! făcu Baru urmărind graniţele pe hartă. lar 
Aurdwynnul pesemne că este un amestec de linii de 
descendență care bate la ochi, plin de credințe vechi și erezii. 
Peste toate astea au pus o Jurispotenţă, dar ea nu are cum să 
reglementeze credinţele și căsătoriilor tuturor ţăranilor din vale. 
Așa că ori a renunţat să-și mai facă treaba, ori și-o face în 
continuare plină de zel. Ori e ineficace și ignorată, ori eficace și 
dispreţuită. 

— N-aș putea spune dacă Excelenţa Sa Xate Yawa este 
dispreţuită... 

— Zău așa, Muire Lo! făcu Baru aruncându-i o privire piezișă. 
Eşti secretarul meu. Iţi poruncesc să fii sincer cu mine. Mai ales 
dacă mă înșel. 


Bărbatul își ridică privirea de pe hartă; spasmul buzelor sale 
putea fi luat drept un zâmbet foarte subtil și exersat. 

— Nu te înșeli, zise el. 

Baru se lăsă pe spate pe bancheta de stejar care scârțâia. 
Fixă cu privirea harta Aurdwynnului, văzu Taranoke și se gândi 
prin ce difereau și prin ce se asemănau cele două. 

— Ducii fac negoț între ei. N-au parteneri străini, cu excepţia 
Mascaradei și a celorlalte ducate și văi, zise ea. De vreme ce n- 
au o bancă centrală și nici monedă comună, folosesc biletele 
noastre de bancă imperiale. Valoarea acestora depinde de 
comerțul exterior și de politicile Băncii Monedei Fiduciare. 

lar ea controla acel comerț și acea bancă. Era Contabila 
Imperială. 

— O evaluare concludentă, cred, zise Muire Lo, destul de 
cuviincios, numai că ea își dădu seama din încordarea ochilor și 
a buzelor lui, îngrijorată și amuzată în același timp, că el văzuse 
ce văzuse și ea. 

Baru controla nu numai băierile pungii guvernului provincial, 
ci și prosperitatea economică a fiecărui duce din Aurdwynn, prin 
intermediul Băncii Monedei Fiduciare. Ea putea face ceea ce 
Guvernatorul și Jurispotenţa nu puteau: să-i ţină pe duci în frâu. 

Dacă juca acest joc ca o bună cetățeană a Imperiului, avea să 
fie o funcționară eficace într-un guvern ineficace. 

Dacă îl juca bine și-l juca în interesul propriu, urma să fie cel 
mai puternic om din Aurdwynn. 

Îl lăsă pe Muire Lo să aștepte cât bătu ea darabana cu 
degetele pe lemn și reflectă asupra ţelurilor ei. 

Existaseră regine și mai tinere. Existau personaje și mai tinere 
în Piatra coarnelor de cerb și în Manualul manumisiunii, tineri 
care avuseseră roluri-cheie în revoluţia Falcrestului. Cairdine 
Farrier, probabil, intenţionase să-și supună descoperirea 
taranoki unui test la scara cea mai mare. Probabil că-i oferise 
exact ceea ce-și dorea ea. 

— Muire Lo, spuse Baru, urmărind cu degetele păienjenișul de 
ducate prin îndepărtatul nord împădurit și coborând prin 
încâlceala de orașe libere și moșieri care trecuseră prin secure 
Ținuturile de Mijloc, până spre coasta bogată în grâne. 
Presupune c-am fost trimisă în Aurdwynn ca să duc la bun sfârșit 
o misiune - ceva foarte dificil, poate o problemă de guvernare. 
Cam ce te-ai aștepta să fie acea problemă? Risipa economică a 


dijmei? Criza datoriilor ducale? Ce durere îţi afectează căminul? 

— Aurdwynnul are un singur mare obicei, Excelenţă, o 
neclintită piatră de hotar, indiferent cine guvernează. 

Secretarul ei ezită deasupra hărţii, cu degetele pe jumătate 
îndoite, ca și cum îi trecuse prin minte să-și îndepărteze mâna 
de o flacără. 

— Rebeliunea. 

x 

Mai avea șapte săptămâni de pregătire cât Lapetiare naviga 
din port în port de-a lungul coastei, încărcând fructe proaspete 
și carne și luând la bord și debarcând corespondenţă și 
pasageri. Pe mare mâncau pește sărat și beau bere chiar și la 
cinele cu căpitanul. Echipajul se lăsa examinat cu asprime de 
doctorii corabiei, doi falcresti din sud care respectau fanatic 
crezul incrastic al salubrităţii. Se spălau cu toţii de două ori pe zi 
în apă sărată, fără să se sfiască, iar marinarii huiduiau și strigau 
unii la alţii și-și aruncau bureţi, nederanjaţi de goliciunea 
celorlalți, la fel ca orice taranoki. Atenţia care i se acorda lui 
Baru, atâta câtă era, avea doar o natură practică: o infanteristă 
marină o întrebase despre exerciţiile ei fizice, un marinar îi 
spusese că arată la fel de suplă și abilă ca un rechin-tigru și, în 
cele din urmă, boțmanul o provocase la o întrecere de cățărat 
pe frânghie (pe care o pierduse, dar îi plăcuse la nebunie). 

— Acoperiţi-vă sculele! glumeau uneori marinarii. Aștia sunt 
tot timpul la vânătoare de sodomiți. 

— Ce le fac sodomiţilor? întrebă Baru. 

Se uitară la ea cu oarecare uimire. 

— Fierul roșu, răspunse unul. Sfârrrrrrrrrrrr! 

— Credeam c-ai văzut-o de multe ori la tine acasă, mormăi 
altul. 

Baru ridică din umeri a indiferenţă, ca să-și ascundă durerea 
gândului care-i venise-n minte: tatăl ei Salm murind în acest fel. 

Când traseră în port, Baru îl luă deoparte pe Muire Lo și, 
sârguincioasă, îi dictă note despre tot ce putu găsi. Intr-un port 
numit Chansee, unde oamenii erau niște nordici uimitor de 
palizi, sociabili și primitori, vizitară un pavilion de canceroși. 
Cairdine Farrier trecu pe la paturi, studiind melanoamele și 
afecțiunile pielii, care, se pare, erau des întâlnite la tipul rasial 
stakhieczoid de la acea latitudine. 

— O descendență cu probleme, zise el după aceea, 


încruntându-se îngrijorat. Va trebui să-i împerechem între ei și 
să vedem dacă putem îmbunătăţi trăsăturile lor cele mai bune. 
Poate pot fi specializați, adăugă el, apoi se întoarse către ea cu 
un entuziasm brusc. Aurdwynnii sunt un amestec de aceste 
tipuri stakhi, sânge imperial maia și băștinași belthyci plăpânzi. 
Probabil vei avea ocazia să aranjezi o căsătorie experimentală. 
Colegul meu Isihastul se află tot timpul în căutarea unor noi linii 
de descendență pentru Limpezire. 

Neliniștită, Baru reţinu cuvintele lui. Îi considera jocurile de-a 
ereditatea şi eugenetica scârboase, invazive și profund 
înfricoșătoare. Atunci când Farrier vorbea de incrasticism, ea 
auzea avertismentul Aminatei despre soarta îngrozitoare care-i 
aștepta pe sodomit și tribadistă și se gândea: „Fac și eu parte 
din chestia asta, dar nu trebuie să-mi placă. Nu trebuie decât 
să-mi joc rolul. Să supraviețuiesc destul de mult cât să acumulez 
putere. Suficientă putere cât să pot schimba ceva”. 

Mascarada o învățase toate numele păcatului, numai că 
primele cunoștințe despre lume le avea de la părinţii ei. 

În sufletul ei, știa cine e, din felul în care obișnuia să 
privească lucrurile și din modul în care gândea. 

Aerul se răci. Rândunele de furtună se ţineau pe lângă ei când 
cotiră spre nord-est. Își parcurse notițele iar și iar, întipărindu-și 
în memorie personalităţi, obligaţii legale și arbori genealogici cu 
nume greu de pronunţat, duci și ducese. 

Cum avea să fie întâlnirea cu acești oameni, cum avea să-i 
domine din priviri, să-și impună voinţa asupra lor? Putea sta 
oare faţă în faţă cu ducii Oathsfire și Lyxaxu, unul scund și 
voinic ca un bursuc, celălalt înalt ca bradul roșu de coastă, și să 
le spună că avea să le impună dări pe negoțul fluvial? Avea să 
se ducă șușotind la vechea lor rivală din nord, Erebog, Baba de 
Lut, și să pună la cale vreo răzbunare? Cât curaj îi trebuia ca să 
le scrie lui Nayauru Ziditoarea de Stăvilare și lui lhuake Ducesa 
Vitelor, să le zică: „Ah, da, bună, Nayauru, tânără, mândră și 
mult iubită de oamenii tăi, și salutări ţie, lhuake, stăpână a 
laptelui și a lânii, și a cărei putere e strechea. Văd că aţi muncit 
cu sârguinţă să împărţiţi între voi bogatele Ținuturi de Mijloc ale 
Aurdwynnului și să clădiți o mare alianță, cu trei duci mândri 
care vă sunt clienţi. Numai că, orice-ar fi, nobile doamne, eu am 
fost numită pe merit și mă aflu aici ca să vă iau averea în 
numele îndepărtatului Falcrest”. 


Risca mânia celor născuți să ajungă la putere. 

În plus, mai avea și goluri ciudate în notițele ei. Ducele 
Fantomă de Lachta, care domnea peste Treatymont doar cu 
numele, nobil fără putere sau prezenţă. Cine era el? 

Cunoștea inclusiv numele Contabililor Imperiali anteriori, Su 
Olonori și Ffare Tanifel înainte de el, dar niciun motiv pentru 
concedierea lor. De ce nu se pomenea nimic despre personalul 
care avea să o aștepte? Cu siguranţă exista un personal. 
Republica Imperială se baza pe birocraţie, iar birocraţia avea 
nevoie de personal... 

— De ce se teme cel mai tare Imperiul Măștilor în Aurdwynn? 
îl întrebă ea pe Cairdine Farrier, care păru încântat de 
întrebarea ei. 

— Parlamentul, ca întotdeauna, se teme de un sezon de dări 
sărac, zise el aplecându-se conspirativ spre ea. Cei care văd 
departe își aduc aminte anumite... probleme cu care s-a 
confruntat regimul nostru. Dificultăţi care se poate să nu fie încă 
pe deplin biruite. Aurdwynn are o istorie așa de complicată și 
agitată... E dificil să potrivești piesele ca să alcătuiești ceva care 
să nu se mai spargă. 

— Ce s-a întâmplat cu Contabilul anterior, Su Olonori? Dar cu 
Ffare Tanifel? 

Farrier zâmbi sarcastic. 

— Nimic ce-ar putea ști un negustor de postav. 

După care, în dimineața programată, ajunseră în portul 
Treatymont. Baru ieși pe punte să vadă zidăria austeră de piatră 
și fier înnegrit, turnuri pe fundalul unor munţi albi îndepărtați 
care zgâriau cerul. Frumuseţe închisă în cușcă. 

Portul Horn îi aștepta, cu cele două turnuri de pază arse și 
spulberate de marina Mascaradei cu douăzeci de ani în urmă și 
lăsate pe loc ca niște cadavre. Două mari vase-torţă arborând 
steagul roșu al Mascaradei păzeau intrarea în port și de pe 
puntea lor răsună vuietul clopotelor, salutând sosirea lui 
Lapetiare și felicitând-o că mersese repede, bătând în ritmul 
unui cod vorbit doar de căpitani și amirali: „Răscoale la țărm” 
sau, probabil, „ape cu pirați” ori „toate bune”. 

Baru rămase la prova corabiei alături de Muire Lo care se tot 
agita în jurul ei. 

— Aici sunt preferate femeile care poartă rochie. Ai putea 
trece drept băștinașă, să știi. Ai pielea poporului maia, dacă nu 


chiar și nasul lor. Dacă însă vrei să ieși în evidenţă, ei, atunci 
pantalonii sunt numai buni... 

Îl lăsă să-i aranjeze manșetele și nasturii jachetei. Își 
abandonase sabia de antrenament, considerând-o o copilărie, 
dar punga cu lanţ simbolică prinsă într-o parte nu mergea bine 
cu o teacă goală. 

— Locotenent Aminata! strigă ea. 

Nu stătuseră de vorbă pe îndelete încă de la îmbarcare. Baru 
își dăduse osteneala să o evite în timpul gălăgioaselor îmbăieri. 
Aminata se apropie cu pas legănat de marinar, mergând 
nonșalantă și cu jacheta uniformei descheiată, sfidând frigul. 

— Excelenţa Ta, zise ea, fără să pară sarcastică. Îţi pot fi de 
folos? 

— Am nevoie de o sabie. Una potrivită... 

Arătă spre orașul ce se răsfira dinaintea lor și spre străzile lui 
înguste de piatră. 

— Pentru asemenea condiţii. 

— Sabia de abordaj a ofițerului, Excelenţa Ta. 

Aminata își scoase propria sabie și i-o întinse cu capul plecat 
și ochii privind politicos în pământ. 

— Cu un singur tăiș. Făurită în Falcrest. Un simbol al puterii 
imperiale. E bună? 

Baru studie femeia și sabia, atentă să-și păstreze expresia 
neutră pe chip, dar mintea ei făcea tot felul de permutări de 
chestiuni de etichetă și intrigă, încercând să-și dea seama: era 
un cadou tradiţional între iubiţi? Vreo insultă în cultura ei 
strămoșească Oriati Mbo? Ceva menit să amintească cui îi era 
loială sau o întrebare cu privire la acest lucru? Mai vorbiseră 
oare Aminata și Cairdine Farrier de când plecaseră din 
Taranoke? Ce-ar putea să însemne acceptarea sabiei sau refuzul 
ei? 

Aminata aștepta, cu capul plecat și picioarele proptite bine ca 
să-și menţină echilibrul pe corabia ce se legăna și să nu scape 
sabia pe care o ţinea în palmele deschise. 

— E bună, zise Baru. Mulţumesc, locotenente. 

Luă sabia și o vâri în teaca pentru care era prea scurtă, dar nu 
conta. Se găseau și alte teci. 

— Succes, Excelența Ta! îi ură Aminata, apoi se întoarse 
elegant și se duse înapoi la treburile ei. 

x 


Muire Lo plecă primul, ca să se ocupe de bagaje și acte, iar 
Baru luă a doua luntre spre mal și se prezentă. Îi sălta stomacul 
din cauza hulei din port. Avea optsprezece ani, era străină de 
acel loc, și, în plus, era femeie -, iar în Aurdwynn lumea nici 
măcar nu se prefăcea că acesta nu este un dezavantaj pentru 
cineva ambițios. Era singură. 

„Locul potrivit pentru o taranoki”, și-l imagină ea pe Cairdine 
Farrier zicând, privind retrospectiv eșecul dezastruos al 
Contabilei Imperiale în Aurdwynn, „este în mijlocul unei familii 
mari, într-un mediu restricționat, acolo unde limitele ei naturale 
pot fi depășite...” 

Se ridică și se duse în partea din faţă a luntrei, înfruntând 
stropii de apă și ruliul brizantului și ridică un picior proptindu-și 
cizma pe provă. Decisese că dacă avea să vomite, acela era 
momentul, dar când îi trecu greaţa, înţelese că fusese o alarmă 
falsă. 

Ajunseră la chei. Baru se prinse de o scară și se trase în sus 
înainte ca marinarii să apuce să lege luntrea la mal. Grupul care 
o aștepta o privi surprins când se căţără ca un marinar de rând, 
cu punga și sabia bălăbănindu-se stângaci sub ea. 

O fixară preţ de o clipă cu privirea și îi simţi măsurând-o din 
cap până-n picioare. Juca rolul unei savante despre care cu 
siguranţă fuseseră preveniţi: o insulară tânără, înaltă, cu o 
conformaţie solidă, piele de un cafeniu cald și ochi negri (atenţi, 
ar zice Pinion, mereu atât de atenți), competentă și cu mișcări 
hotărâte și întotdeauna - așa cum se plânsese Aminata - atât de 
nerăbdătoare. 

— Domnilor, spuse ea, fără să dea nimănui șansa s-o anunte, 
și doamnelor, sunt Contabila Imperială. 

Guvernatorul din Aurdwynn arăta ca în portretul pe care-l 
văzuse în cărţi: înalt, musculos, palid și cu maxilarul proeminent 
ca o provă. Genul de bărbat care era respectat aici. 

— Excelenţa Ta Baru Cormoran, zise el, luându-i mâna și 
zâmbind maiestuos ori înspăimântător de sub o căciulă de lup 
(nu era sigură). Încântat! Ești foarte puternică. 

— Excelenţa Voastră domnule guvernator Cattlson, sunt 
onorată! 

În Republica Imperială toţi funcţionarii publici aveau același 
titlu, în spiritul fraternității postrevoluţionare. li strânse mâna cu 
aceeași putere cu care i-o strânsese el și zâmbi ușor, atât de 


uşor. Avea să se descurce. 

— A, în sfârșit, în sfârșit! zise următoarea persoană din grup, 
care stătea între Cattlson și coloana de soldați de carieră ai 
Mascaradei în tunicile lor albastru cu cenușiu. Dacă-mi permiţi, 
te rog... 

Jurispotenţa Xate Yawa îi luă mâna lui Baru și o sărută cu 
delicateţe. Părul cărunt îi atârna peste o rochie formidabilă cu 
guler. Era de loc din Aurdwynn, un amestec de stakhieczi și tu 
maia. Realizase o lucrare măreaţă, pe care Baru i-o studiase cu 
respect: cu douăzeci de ani în urmă, în calitate de asasină a 
bătrânului duce Lachta, născută din oameni de rând, îi smulsese 
rezistenţei inima din piept și aranjase capitularea naţiunii sale în 
fața invadatorilor Mascaradei. Recompensa îi fusese funcția 
actuală. Fratele ei, Xate Olake, primise Ducatul Lachta, pe care 
îl conducea doar cu numele, ca o fantomă de zvonuri și 
presupuneri. Lachta fusese transformat atât de profund de 
Mascaradă, încât până și băștinașii îi spuneau Treatymont. 

— Așa salutăm noi o doamnă aici. 

Xate Yawa se îndreptă de spate și-i zâmbi. 

— A, cât de tânără! Și atât de promițătoare! Să te cațeri pe 
doc în pantaloni... mi-aduc aminte când făceam și eu lucrurile cu 
aceeași pasiune. 

— Excelenţa Voastră Jurispotenţă Xate, sunt onorată, zise 
Baru, marcând-o drept dușmancă. 

Salutul Jurispotenţei începuse cu străină, trecuse /a femeie și 
apoi la tânără, ajungând în cele din urmă la o amintire a ceea ce 
obișnuia Xate să facă. Era o lovitură subtila, poate doar o 
împunsătură meschină din partea unei minţi meschine. Mai 
probabil un test ca să-i vadă vigilenţa lui Baru. 

Îi susţinu privirea și își lăsă gândurile să-i fugă spre o intuiţie 
care o săgetă brusc. 

„Aurdwynn are un singur mare obicei.” 

Baru întâlni ochii reci și albaștri de cioară de junglă ai 
Jurispotenţei Aurdwynnului și își dădu seama că criza fantomă ar 
putea fi foarte, foarte aproape. Presupusese că Xate Yawa era o 
fire slabă, ineficace și lipsită de putere, incapabilă să ţină sub 
control o insurecție pe cale să se producă. Numai că existau și 
alternative, nu? Probabil că dorea exact contrariul controlului... 

— Tânără, dar atât de calificată! se auzi o a treia voce. 

Cairdine Farrier zâmbea larg de după capul de lup al 


Guvernatorului Cattlson. 

— M-am gândit să vin la țărm cu prima luntre, zise el, și să mă 
asigur că totul e pregătit. Toată lumea e absolut încântată, 
Excelenţa Ta, toţi știu despre performanţa uluitoare de la 
examenul de intrare în administraţia publică. O descoperire atât 
de precoce, de excelentă, ești cel mai tânăr Contabil Imperial 
din ultimele câteva decenii. La urma urmei, meritul este 
preocuparea noastră cea mai importantă în aceste chestiuni. 

O bătu pe Jurispotență pe umărul fragil și-l prinse de 
încheietura mâinii pe Guvernatorul Cattlson de parcă voia să-i 
antreneze în vreun dans și se uită de la unul la altul cu o 
intensitate febrilă. 

— Ar putea ajunge în atâtea locuri, dacă reușește să ne 
rezolve... dificultăţile de aici, spuse el, zâmbind în continuare 
larg. Vă rog să-i oferiţi ocazia. 

Baru remarcă, spre neliniștea ei, că Guvernatorul Cattlson 
abia schiţase un gest: o plecăciune politicoasă, omagială chiar, 
ca aceea faţă de un superior. 


Capitolul 4 


Trăsurile îi așteptau. Cea pentru Xate Yawa era din stejar 
negru și fier, iar cea pentru Baru era emailată cu sârmă în alb și 
auriu. 

— Cai! exclamă Baru încântată. Sunt uriași! Scuzaţi-mă, 
domnule Guvernator, doamnă Jurispotenţă, pur și simplu nu mă 
pot abtine. 

Se duse la ei, minunându-se de puterea lor, ţinută în frâu de 
hamuri, de atlasul de mușchi și ligamente de sub pielea lor 
castanie, de potcoavele bătute în cuie direct în copite. Cairdine 
Farrier discuta cu Guvernatorul Cattlson în spatele ei, cu 
zâmbetul pe buze, după cum îi era obiceiul: 

— înţelegi, în Taranoke nu există astfel de creaturi atât de 
înalte, așa că e foarte curioasă! 

Baru dădu roată cailor. O speriau dinţii și picioarele lor din 
spate. Se gândea că trebuie să fi fost călăriţi de războinici tu 
maia - Aurdwynnul nu avea cai locali și nici stakhieczii de la 
nord - și prăsiţi de-a lungul veacurilor ca să reziste la frig și 
război. De unde și mărimea, și foamea lor notorie. Erau arme și 
simboluri, ostentative și uriașe. 


Vreme de generații fuseseră prăsiţi ca să slujească. . 

Se uită la Cairdine Farrier, atrasă de acest gând. Intre ei 
stătea însă un armăsar. 

— Trebuie să înveţi să călărești, îi strigă Guvernatorul 
Cattlson peste atelaj. Ducii de pe coastă și-au clădit puterea cu 
ajutorul cavaleriei. Respectă un călăreț bun. Prietenul meu, 
ducele Heingyl, se ocupă de toate afacerile lui la vânătoare. 

Baru se aplecă să-l vadă pe sub burta calului. 

— Înseamnă că tu, domnule guvernator, ești expert. 

Bărbatul bătu calul pe crupă, rânjind copilărește. 

— Suficient de talentat cât să dau lecţii. Vreau să spun, dacă- 
ți poţi găsi un moment de relaxare. Cairdine Farrier vorbește 
atât de frumos despre devotamentul tău. Te rog, Excelenţă, 
poftește în trăsură. Trebuie să te schimbi înainte de cină. 

Îl urmări cu privirea urcându-se pe calul său de luptă, 
prefăcându-se interesată de tehnica lui și încercând să tragă de 
timp ca să poată studia scena care se desfășura în fundal între 
Cairdine Farrier și Xate Yawa. Numai că vorbăria lui Farrier 
părea doar s-o plictisească pe Jurispotenţă. Fie că se temea de 
el, fie că-l respecta, reușea să ascundă bine acest lucru. 

Cattlson știa cine era cu adevărat Cairdine Farrier. Insă nu și 
Jurispotenţa, șefa spionilor și judecătoare în Aurdwynn. Să fi fost 
oare din cauza sângelui ei? Ori Falcrestul împărtășea bănuielile 
lui Baru că Jurispotenţa și-ar fi putut urmări propriile planuri? 

Xate Yawa dispăru în trăsura ei, care se închise în juru-i ca o 
mânușă de armură. _ 

Baru își lăsă ușierul s-o ajute să urce. Il găsi pe Muire Lo 
așteptând. 

— Excelenţa Ta, zise el cu capul plecat, dar înainte să 
vorbească, zăbovi un minut să zăvorască portiera și să vadă 
dacă trăsura mai avea vreo altă deschizătură. 

— Am să alcătuiesc o listă de întrebări. Tu ai să răspunzi la ele 
cât îmi pierd eu vremea la gala pe care au pregătit-o. Ai pe ce 
să scrii? 

— Am o memorie excelentă, răspunse el. 

Diligenţa porni cu o smucitură. 

— Asta dă impresia că am ceva de ascuns, Muire Lo, și dacă 
mă Ssupraveghezi pentru că ţi-a cerut-o altcineva - lucru care 
presupun că e adevărat - vreau să-l asigur pe acel cineva că nu 
sunt femeia care să se preteze intrigilor. 


Începuse deja să se simtă mișcată (la fel ca mama ei) de 
chinul lui, își pregătise deja o lingușire care să-l liniștească, dar 
văzu că singurul lui răspuns fu o încuviinţare înțeleaptă din cap. 
Se lăsă pe spate pe locul ei și decise că secretarul său trebuie 
să fie mult mai competent și periculos decât bănuise. 

— Biroul tău este în Casa Guvernatorului. 

Muire Lo desfăcu un teanc de hârtii crem marmorat. 

— Scrisorile care descriau un birou separat pentru Contabilul 
Imperial nu mai sunt valabile. Toate funcţiile imperiale au fost 
centralizate într-un singur loc. Pentru eficienţă, din câte mi s-a 
spus. 

Baru ridică din sprânceană și așteptă ca secretarul ei să 
treacă de vorbele cu două înţelesuri. 

— Am auzit că se poate să fi fost o problemă de securitate la 
biroul de dinainte. 

— Păi, spuse ea, notează asta ca prima întrebare la care 
vreau răspuns. 

Ar fi fost oricum prima și cea mai presantă ameninţare: „Ce 
anume s-a întâmplat cu ultimul Contabil Imperial?” 

— Simt o oarecare imperiozitate? 

Avea să fie nevoită să-i arate un pic de încredere. 

— Am început să mă îngrijorez că există conspirații la tot 
pasul, spuse ea schimbând locul pungii cu lanţ. 

— Dar n-am făcut cunoștință decât cu funcționari imperiali, 
Excelenţa Ta. 

Baru râse la vorbele lui. 

— Dacă ai vrea să pui la cale o conspirație, unde altundeva 
te-ai afla? 

Se auzi zgomot de copite afară. Baru trase perdelele, 
așteptându-se să-l vadă pe Guvernatorul Cattlson umflându-se 
în pene sau un armaș al Mascaradei trecând pe lângă ei. Calul 
de luptă care ţinea pasul cu trăsura era însă de un alb 
contrastant, ca de zăpadă pe piatră vulcanică, mergând la pas 
la o suliță distanţă. Femeia care-l călărea purta o tunică de 
piele, cu umerii împlătoșațţi în fier ornamental curat. Baru 
remarcă pintenii, calul impunător de luptă, semnele de avuţie 
reduse la minimum și bănui că trebuia să facă parte din mica 
nobilime - vreo moșiereasăâ? 

Călăreaţa se ridică în scări, vădind forța degajată pe care i-o 
dădeau o sănătate bună și un regim alimentar bogat, și se 


întoarse să o privească pe Baru în ochi. Primele impresii: nas 
aprig și acvilin, rupt și pus la loc. Piele cu tonuri maia de aramă 
și pământ părăginit, foarte aproape de fenotipul taranoki, cu 
excepţia pomeţilor înalţi și a nasului pe care și-l ţinea pe sus. Un 
zâmbet care încă mai avea toți dinţii. 

O ducesă, așadar. Poate una importantă. lhuake? Nayauru? Ar 
fi coborât influenta Ducesă a Vitelor sau tânăra și apriga 
Ziditoare de Stăvilare din Ținuturile de Mijloc ca să arboreze 
culorile mândrei lor alianțe? 

Călăreaţa o studie prin sticla încastrată a ferestrei trăsurii, cu 
un zâmbet subţire și pieziș, după care își îmboldi calul înainte. 

Baru se lăsă pe banchetă cu sentimentul neliniștitor că e o 
pradă. 

x 

Casa Guvernatorului, un edict de fier și granit, cu porţile 
păzite de infanteriștii marini ai Mascaradei în tunici roșii, cu 
măști de oțel și mănuși lungi precum cele ale uniformei sterile a 
unui chirurg, se afla la niciun sfert de milă de port. Piatra din 
zidul complexului fusese decapată cu acid. 

Contabila Imperială avea propriul ei turn pătrat și 
apartamentul la ultimul etaj al acestuia. 

— Cei de la bal vă vor aștepta la sfârșitul rondului de după- 
amiază, o informă însoţitoarea care o condusese și se retrase. 

— Vei fi întârziat înfiorător de mult dacă ajungi atunci, o 
preveni Muire Lo. Se va bea, se vor face prezentările și se va 
discuta politică înainte de asta. Dacă ratezi lucrurile astea, 
atunci nu vor vorbi decât despre vârsta și despre zvonurile 
referitoare la ţara ta natală. Cineva încearcă să te pună într-o 
situaţie jenantă. 

— Cam așa cred și eu. 

Baru dădu de perete ușile dintre anticameră și sala de 
audiențe. 

— la uite ce loc! 

Tapiseriile și covoarele depănau povești ale unor personaje 
brodate care se luptau din șaua calului și în falange viguroase și 
energice. 

— Adu pe cineva din personal și dă-le jos pe toate! porunci 
Baru. Să scoată și covoarele! 

— Probabil că sunt foarte scumpe... 

— Cu atât mai bine. Vreau să par o provincială de rând care 


habar n-are ce înseamnă bogăţia. Învelește toată anticamera 
într-o ancoră și un lanţ, nu mă interesează. 

Frunzări o stivă de palimpseste de pe biroul secretarului. 

— la de-aici orice e scris în iolynică, urună ori stakhi, orice 
limbă pe care n-o vorbesc. Trebuie să arăt că sunt conștientă de 
lipsurile mele. Pune un semn care să impună ca toate treburile 
să nu se rezolve, verbal sau în scris, decât în afalonă. Tot orașul 
are să creadă că nu știu altă limbă. 

— Excelenţa Ta, dar chiar nu știi altă limbă. 

— Am să învăţ. 

Urunoki din copilăria ei descindea din uruna maia, iar creola 
iolynică pe care o vorbeau adesea aurdwynnii avea să se prindă 
foarte repede de ea. Se așeză pe marginea biroului de brad roșu 
de coastă. 

— Zi-mi despre bal! Ce trebuie să fac să mă salvez? 

Bărbatul își ţuguie buzele ca o mătușă nemulțumită. 

— Îţi trebuie o rochie. În Aurdwynn, o femeie nu se poate 
duce în pantaloni la un eveniment oficial. Mai mult, dacă nu vrei 
să-ți creezi o reputaţie de marinar, ar trebui să te îmbăiezi și să- 
ţi găsești o perucă, lucruri care cer ceva timp. În calitate de 
reprezentantă a Republicii Imperiale se așteaptă de la tine și să 
porți o semimască oficială. 

— De îmbăiat pot să mă îmbăiez și singură. Găsește-mi mască 
și ceva modest de îmbrăcat și pune să-mi fie aduse - nu, adu-le 
tu. Eu încă nu cunosc personalul și tu deja ai avut suficiente 
șanse să fii lipsit de decenţă pe corabie. Lasă peruca, mă duc 
fără, cum am fost și pe corabie. Apoi... 

Se întrerupse și căzu o clipă pe gânduri. 

— Apoi du-te la ofiţerul care se ocupă de disciplina la bord și 
află ce s-a întâmplat cu ultimul Contabil Imperial. Am să văd 
dacă poveștile pe care mi le spun la cină se potrivesc cu ce afli 
tu. 

Se frecă până la sânge cu piatra ponce (din Taranoke? tot ce 
se putea) în baie, după care se îmbrăcă modest după 
standardele Mascaradei și îl lăsă pe Muire Lo să o îndrume în 
privinţa detaliilor tehnice ale rochiei de damasc cu clini pe care 
o găsise. Semimasca pe care i-o confecţionaseră, de porțelan și 
de un alb la fel de inexpresiv ca materialul din care era făcută, îi 
venea ciudat - meșteșugarii presupuseseră că avea trăsături 
falcresti și o frunte mai îngustă. Dar în lipsă de altceva... 


Devenise tehnocrată acum, o rotiță în marea mașinărie, iar când 
își exercita funcţia, avea nevoie de o mască. 

Dacă faptul că se ocupa de garderoba ei îi rănea mândria sau 
modestia lui Muire Lo, secretarul o ascundea cu măiestrie. 

— Succes, Excelenţa Ta! îi ură el. 

Ea îi făcu semn să plece, fiind prea tensionată ca să menţină 
echilibrul dintre calmul încrezător și eticheta oficială. 

Nu era momentul să aștepte în culise. Direct la treabă. Dacă 
Aurdwynnul chiar se clătina pe punctul izbucnirii unei revolte, 
dacă rebelii cunoșteau puterea pe care o deţinea Contabilul 
Imperial... 

Aceasta ar fi explicat ce se întâmplase cu ultimele două 
persoane care deținuseră funcția. 

Işi prinse teaca sabiei și punga cu lanţ. Nu se potriveau cu 
rochia, dar părul ei scurt și cizmele grele deja stricaseră 
imaginea. După o clipă de chibzuinţă, râse de ea și lăsă teaca și 
sabia sub pat, apoi cobori din turn, respirând încet și ușor și 
muncindu-se să-și vâre degetele unul câte unul în mănușile albe 
până la cot care îi fuseseră aduse odată cu rochia. 

Un servitor falcresti machiat splendid o întâmpină la ușa sălii 
de bal. 

— Excelenţa Voastră. Să vă anunţ? 

— Te rog, răspunse ea și așteptă cu ochii închiși sub mască și 
inima cât un purice să audă ce avea să zică. Doar un ultim 
moment de slăbiciune. Doar unul. 

— Contabila Imperială! Excelenţa Sa Baru Cormoran! 

x 

Intră pe ușa lată și mulțimea se strânse în jurul ei, stakhi 
palizi și maia cu pielea ca a călăreței pe care o văzuse, dar și de 
toate nuanțele intermediare. Auzi freamătul șoaptelor ce 
străbătea încăperea. Guvernatorul Cattlson aștepta în capătul 
celălalt al sălii, inconfundabila Xate Yawa stătea lângă el, într-o 
rochie de un albastru de gheață, iar în spatele lor se afla un 
bărbat sever, îmbrăcat în piele de căprioară, și nu doar de 
căprioară - ducele Heingyl, fără niciun dubiu. Ar fi fost în 
siguranţă acolo, la masa Guvernatorului. Distanţa dintre ei era 
însă un crater. Le simțea ochii asupra ei ca strălucirea orbitoare 
a soarelui și imediat își dori apă. 

— Domnule Guvernator, zise ea, salutând din cap în tăcerea 
care se lăsase. Doamnă Jurispotenţă, duci și ducese, Excelenţele 


Voastre din Corpul judecătoresc. 

Nobilii din mulțime erau o adunătură pestriță și felurită, iar 
judecătorii Mascaradei strânși laolaltă păreau ei ca niște ciori de 
semănătură. 

— Aştept cu interes să vă cunosc pe toți la fel de bine cum vă 
cunosc registrele contabile. 

Adunarea izbucni într-un hohot de râs nervos. Baru încercă să 
determine geografia mulțimii, să întocmească o hartă a 
alianțelor și a cercurilor - acela care o privea cu ochi inteligenţi 
era oare ducele Unuxekome, Mirele Mării, despre care se zvonea 
c-ar fi fost pirat? Numai că îi rămaseră vorbele în gât la vederea 
atâtor feţe. Cobori în sala de bal cu încetineală în mișcări și se 
întoarse cu spatele la Guvernatorul Cattlson și la Jurispotenţă, 
spunându-i ei și mulţimii: „Încă nu am nevoie de nimeni”. 

Numai că, spre groaza sa, descoperi că mulţimea se retrăgea 
de lângă ea, întorcându-se la cercurile și bisericuţele ei. 

Surprinse în celălalt capăt al încăperii privirea lui Xate Yawa, 
ai cărei ochi erau acoperiţi de o semimască neagră și, 
concentrându-se asupra numelui său, auzi destul de clar 
cuvintele: „Baru? Bănuiesc că nu vrea nimeni să-i spună”. 

O atinse cineva pe braț și ea tresări. 

— Bun venit în Aurdwynn, murmură la urechea ei o voce: era 
vocea unei femei, vorbea în afalonă, cu accent. 

Baru se răsuci și se trezi faţă în faţă cu călăreaţa cu nasul 
rupt, încă în tunică și pantaloni de călărie, cu obrajii pictaţi cu 
linii roșii și părul lung și negru prins la spate. 

— Ar fi trebuit să mergi călare, nu cu trăsura. Bărbaţii ca 
Heingyl Vânătorul de Cerbi deja presupun că ești o fire slabă. 

Baru se îndepărtă un pic de femeie când începură să se 
adune curioșii. 

— Mi s-au oferit lecţii de călărie, zise ea, atentă să nu care 
cumva să-și vorbească propria limbă cu accent. 

— De Cattlson însuși, sunt sigură, zise călăreaţa și zâmbi slab. 
Sunt sigură că i-ar plăcea să călărească alături de tine. 

Cineva din mulţime chicoti. 

Baru nu înţelegea Aurdwynnul suficient de bine ca să se simtă 
sigură pe sine. Ce anume îi scandaliza? Ce se cuvenea și ce nu 
se cuvenea? Erau prea multe de priceput, prea multe culturi, 
prea mulţi ochi -, dar nu trebuia să se gândească la asta! 
Trebuia să respire! Să se concentreze la femeia în haine de 


călărie din piele, la femeia cu zâmbetul strâmb și la propriile 
puncte tari. 

— Ducesă, zise ea, încrezându-se în presupunerea anterioară 
ca să-i impresioneze pe privitori. Eşti o călăreaţă talentată, 
poate ar fi mai bine să învăţ de la tine. 

Rumoare în mulțime. Ducesa bătu cu dosul unui deget 
înmănușat în pahar, făcându-l să scoată un clinchet ușor, ca un 
soi de salut. 

— Tain Hu, spuse ea. Ducesă de Vultjag. 

Vultiag - Baru nu-și amintea detaliile despre domeniul 
respectiv, dar recunoscu cuvântul stakhi și încercă să-l despartă 
în cuvinte înrudite. Jag? Ceva despre o pădure, deci domeniul ei 
trebuie să fie în nordul îndepărtat. Avea trăsături și nume maia, 
titlu stakhi, o limbă ascuţită - era foarte posibil să nu fie o 
prietenă a  Mascaradei în Aurdwynn. Venise probabil să 
adulmece slăbiciunea, precum adulmecă lupul un bolnav. 

Răspunde slăbiciunii cu putere. Caută-i aliaţii. 

— Ducesă Vultjag, plăcerea e de partea mea. 

Baru păși în micul cerc dintre ele și, spre șocul de încântare al 
mulţimii, o prinse pe ducesă de bărbie cu mâna înmănușată. 

— Oasele tale vădesc o obârșie maia, dar numele ducal e 
stakhi. lată-te, dară, stăpână a pădurii prinsă în capcana 
orașului. Toate paradoxurile din Aurdwynn într-o singură femeie. 
Cred c-aș putea învăţa foarte multe din lecţiile tale, Tain Hu, iar 
în schimb aș putea să te duc în Falcrest să te arăt polimațţilor ca 
pe un prototip al speţei tale. 

Mulțimea făcu liniște. Baru se întrebă cum arăta în rochia ei 
simplă albă cu masca de un alb de os și mănușile lungi de 
culoarea zăpezii. 

Tain Hu zâmbi printre degetul mare și cel arătător al lui Baru. 

— N-ai fost niciodată în Falcrest. 

— Nu încă. 

Ducesa ţinea capul sus, cu ochii mijiţi, și deschise gura de 
parcă voia să spună ceva, lăsând-o pe Baru să-și dea seama 
brusc de buzele ei nerujate, de ochii negri aprigi și de răsuflarea 
care-i umfla încet pieptul. Văzu siluetele de mătase neagră ale 
judecătorilor Mascaradei în mulţime și înţelese mutarea lui Tain 
Hu. „O străină”, aveau ei să șoptească, „dintr-o ţară capabilă de 
anumite păcate...” 

— Fii cu băgare de seamă, murmură ducesa Vultjag. 


Jurispotenţa veghează mereu, iar Beciul ei Rece e mereu 
flămând. 

— Jurispotenţa mi-e colegă. 

Tain Hu zâmbi larg printre buricele degetelor lui Baru. 

Undeva în spatele lor un cvartet de muzicanți începu să cânte 
o piesă la oboi și alăută. Baru îi dădu drumul din strânsoare și se 
întoarse cu spatele, cu inima bătând să-i spargă pieptul. 

— Guvernator  Cattlson! strigă ea, preferând aparenţa 
retragerii dezastrului provocat de Tain Hu. Aveţi o rivală la 
călărie! 

Mulțimea râse, încântată și scandalizată, în timp ce Cattlson - 
roșu la față și cherchelit - striga ceva despre vânătoare. Baru o 
văzu pe jurispotenţa Xate Yawa zâmbind pe sub semimasca ei 
neagră și schimbând priviri cu Tain Hu. Îl văzu pe ducele pirat 
Unuxekome dând, tăcut, din cap spre un bărbat cu barbă de 
lângă el. 

Aruncând o privire fugară peste sala de bal, peste facțiunile și 
complicităţile din ea, își aduse aminte vechea inscripţie: 
„Aurdwynnul nu poate fi guvernat”. 

Dintre toate posibilele combinaţii de manevre și intrigi, bazate 
pe harta și istoria pe care o învățase, pe aluziile făcute de 
Farrier, pe ameninţarea din salutul lui Xate Yawa și pe numele, 
prezenţa și zâmbetul lui Tain Hu, intuiţia lui Baru smulse și oferi 
cel mai periculos scenariu. 

Rebeliunea nu venea. Era acolo, printre duci, chiar în inima 
guvernului provincial. Creștea. Nu avea nicio dovadă, nicio 
probă, nicio linie de acţiune. Insă era acolo. 

x 

Se așezară să cineze la mese lungi de lemn de esenţă tare, 
încărcate cu vânat, rață și dovleac tras în unt, pâini aurii și 
găluşte umplute cu carne de vițel. Baru scormoni cu beţișoarele 
prin mâncarea cu totul nouă pentru stomacul ei. Mâncă puţin, 
avându-i pe Guvernatorul Cattlson în dreapta și pe jurispotenţa 
Xate Yawa în faţă, scuzându-se fiecăruia în parte că trebuie să 
fie prudentă: 

— O să am nevoie de o săptămână să mi se obișnuiască 
simţul gustului și digestia cu aceste condimente noi. E un 
adevăr științific. 

În același timp, gândind: „Bănuiesc că nimeni nu vrea să-i 
spună”, cum zisese Xate Yawa. Ce anume să-i spună? Ceva ce 


avea legătură cu ultimul Contabil, cel pe care-l înlocuise ea? 

Așa că, atunci când sosi desertul și Guvernatorul Cattlson 
răcni să i se mai aducă niște vin, întrebă. 

— Poftim? zbieră Cattlson, cu ochii mari și vocea ridicată de 
parcă voia să acopere o explozie de râs inexistentă. N-ai aflat? 

— Curios lucru! zise Xate Yawa și-i mai turnă Guvernatorului 
încă un pahar cu mâinile ei sigure, pe care se vedeau venele 
proeminente. 

Avea o voce clară și blândă, imperturbabilă, pe care o folosea 
fără grabă. 

— Te-ai aștepta ca noii Contabile Imperiale să i se ofere 
asemenea informaţii importante, continuă Jurispotenţa. 

— Ești în perfectă siguranţă, insistă Cattlson, bătând în masă. 
Cu infanteriștii marini și zidurile Casei, nu se poate ajunge la 
tine. Nu ca în casa aia de toleranţă din docuri unde lucra Olonori 
- ar fi trebuit să renunţăm la ea după Tanifel, dar Olonori a ţinut 
să fie aproape de corăbii. 

— Scuzaţi-mă, zise Baru, frecând marginea semimăștii acolo 
unde întâlnea pielea. Ce s-a întâmplat cu Tanifel și Olonori? 

— Excelenţa Sa Su Olonori a fost ucis. 

Xate Yawa zâmbi grațios, ca și cum se scuza într-o chestiune 
de etichetă. 

— Tranșat în pat. Te rog să n-ai teamă, represaliile noastre au 
fost crude și precise. El se afla aici numai pentru că Excelenţa 
Sa Ffare Tanifel, care l-a precedat... 

— A fost o trădătoare. 

Pumnul lui Cattlson făcu să zăngăne paharele până în capătul 
mesei. 

— O femeie murdară, coruptă și perfidă, continuă el. Yawa i-a 
făcut proces și eu am pus să fie înecată. Când te gândești că 
dările Tronului se scurgeau în pădurile alea, probabil până hăt 
departe, în nord, la stakhi, în vizuinele lor de șobolani! 

— A! făcu Baru, arătându-și înţelegerea. 

Tanifel, băștinașă, trecuse de partea rebeliunii ce se pornea, 
iar Mascarada o ucisese pentru asta. După care Olonori (nume 
oriati, așadar străin și mai greu de corupt) refuzase să treacă 
dincolo, iar rebelii îl uciseseră cu mâinile lor. 

Unde era Cairdine Farrier? N-ar fi trebuit să fie la bal? Când 
discutaseră la docuri despre - „dificultăţile noastre aici” - știuse 
el oare? 


Până atunci, Baru nu mai băuse niciodată vin. 

— Jurispotenţă, zise ea zâmbind cât de frumos putea. Un 
pahar e suficient, te rog. 

Veniră să o salute reprezentanţii ducali ale căror petiţii erau 
mascate în complimente. „Dorim să discutăm chestiuni despre 
legea succesorală și impozitarea moșierilor”, murmură seneșalul 
ducesei Nayauru, după care un ins din partea lui Oathsfire, 
ducele Morilor, întrebă, imediat după ce vorbi reprezentanta 
ducesei, despre „taxele de trecere pe Inirein”. Mai apoi vorbi 
ducele Heingyl, îmbrăcat în ţinută de vânătoare, rece și vizibil 
ostil, mai puţin în momentul în care o prezentă pe fiica sa, Ri, o 
femeie minionă cu ochii ageri ca de vulpe și bijuterii complicate, 
care îl făcea pe tatăl ei să-și încleșteze mâinile într-un soi de 
dragoste grijulie și protectoare. 

— Excelenţa Voastră, murmură Ri sărutându-i mâna lui Baru. 
E un post dificil pentru o străină. Sper să nu regrete nimeni 
numirea ta. Mai ales tu însăți. 

— Ești amabilă, zise Baru, mai degrabă prostește - vinul o 
făcea să se simtă de parcă gândurile ei aveau ecou, iar ochii lui 
Ri erau al naibii de dezarmanți. 

— Există minţi tinere și vrednice și în Aurdwynn. Propriii noștri 
savanţi. 

Ducelui Cerbilor îi râdeau ochii ori de câte ori îi arunca o 
privire fiicei sale și înghețau la loc atunci când se îndreptau spre 
Baru. 

— Sperăm că Republica Imperială nu i-a uitat. 

Baru fu nevoită să-și ridice bărbia ca să-i întâlnească privirea. 

— Corespondenta lor e bine-venită în ceea ce mă privește. 

— Mă îngrijorează stabilitatea Ținuturilor de Mijloc. Tensiuni 
legate de infrastructură și moștenire între Nayauru și lhuake. 

Ri dădu drumul mâinii lui Baru, zâmbind ușor. 

— Le vei depista și rezolva rapid, fără îndoială. 

Baru, distrasă de uitătura ducelui Heingyl, care o privea fix, 
fără să clipească, nu răspunse. 

Ar fi trebuit să fie atentă cu ei, numai că de-abia le înțelegea 
afalona cu accent, de-abia se putea concentra pe cuvintele lor 
când tot ce voia era să se uite în ochii lor și să ghicească... 

„Loialist? Rebel? Sau aștepți ocazia să alegi?” 

x 


După bal, Muire Lo se întoarse de la ofițerul însărcinat cu 


disciplina și confirmă ce aflase și singură. Su Olonori, 
predecesorul lui Baru, fusese ucis în pat și nici până azi nu 
descoperiseră criminalii. 

Bine. Pericolul de moarte reprezenta un stimulent ca să pună 
toate lucrurile în ordine. Slujba ei în Aurdwynn era să se asigure 
că banii din dări și comerţ mergeau în Falcrest, unde 
Parlamentul părea hotărât să mizeze pe reluarea războiului cu 
federațiile oriati. 

Fiecare treabă pe rând. 

În zorii zilei următoare se îmbrăcă, se spălă, îl chemă pe Muire 
Lo să-i aducă micul dejun și se așeză în noul ei birou, luminat cu 
o lumânare așezată într-un suport, ca să dea de capăt Conturilor 
Imperiale. Parlamentul - ori Cairdine Farrier și colegii lui - îi 
dăduseră această funcţie înaltă chiar dacă știau că Aurdwynnul 
era instabil. Așa că urma să aibă un personal numeros, genul de 
sprijin care să-i compenseze tinereţea și lipsa de experienţă. 

Numai că lucrurile nu stăteau așa - găsi un dezastru total. 

Su Olonori fusese atât de nerăbdător în a stârpi corupţia lui 
Ffare Tanifel, încât dăduse afară tot personalul Contabilului. 
Meticulos de paranoic, își ţinuse singur registrele, lucrând într-o 
stenografie neinteligibilă care sfida atât protocolul contabilităţii 
în partidă dublă, cât și raţiunea matematică. 

Ar fi trebuit să existe registre pentru fiecare entitate-cheie din 
Aurdwynn: Mijlocitorul Comercial Imperial și indispensabila sa 
Bancă a Monedei Fiduciare, Corpul Judecătoresc, guvernul 
provincial și organele sale și, esenţial, fiecare duce și ducesă. In 
aceste registre se ţinea evidenţa unui păienjeniș de datorii și 
credite, iar din acest păienjeniș ea putea să realizeze o hartă a 
distribuţiei puterii în Aurdwynn. Nu se putea închiria nicio 
corabie, nu se putea construi nimic, nu se putea aduna nicio 
armată fără ca niște bani să treacă dintr-o mână-ntr-alta. Aceste 
registre reprezentau ocheanul lui Baru, harta, sabia și edictul ei. 

Numai că toate depindeau de faptul dacă erau sau nu bine 
ținute. De-abia îi putea ordona registrele lui Su Olonori după 
dată, darămite după subiect și punct de plecare și nici nu avea 
cui să-i ceară ajutorul. Evidenţa personalului său arăta că pe 
ștatul de plată fuseseră trecute doar o secretară personală și 
câteva menajere. Înainte să fie ucis, se ocupase singur de 
Conturile Imperiale. 

Din registre căzu o bucăţică de pergament însemnată cu 


scrisul de mână febril al lui Su Olonori: „V. Vânzare mare de 
pământ?” După care urma un text în oriati, căci revenise la 
limba lui maternă. 

Bătu cineva la ușă. Baru se duse să deschidă. 

— Ar trebui să spui: „Intră!”, Excelenţa Ta. Am deprins tainele 
ușilor în Falcrest. 

Muire Lo îi aduse tava cu micul dejun pe birou. 

— Îţi pregătesc o garderobă de vreme rece - mi-am dat 
seama cam care-ţi sunt măsurile când te îmbrăcam. 
Guvernatorul dorește să știe dacă vei lua prânzul cu el. 

— Cred că da. 

Închise registrul principal al lui Su Olonori pe birou. 

— Găseşte o vorbitoare de oriati știutoare de carte și 
angajeaz-o. Am nevoie ca registrele astea să fie duse la subsol 
și traduse în afalonă. 

— Acestea sunt registrele-cheie, Excelenţa Ta. 

Muire Lo făcu un salt cam de jumătate de pas înapoi, cam ca 
un păsăroi alarmat. 

— Nu-ţi poţi face treaba fără ele. 

— Am să încep unele noi, ceea ce va presupune multe 
deplasări. Găsește-mi o trăsură și un vizitiu! 

Tăie cu cuțitul un grepfrut, reușind să-l împroaște pe Muire Lo 
Cu suc. 

— Scuze. A, dacă tot mi-am amintit! Găsește-l pe Cairdine 
Farrier și stabilește-i o întrevedere. Când ai rezolvat, o să 
trebuiască să angajăm personal. O să am nevoie de oameni de 
încredere, ceea ce înseamnă că trebuie să mă sfătuiesc cu 
Jurispotenţă, așa că stabilește și cu ea o întrevedere. 

— Excelenţa Ta, probabil că Guvernatorul ar trebui s-o 
abordeze pe Jurispotenţă... 

— Noi suntem biroul Contabilului Imperial! i-o reteză ea, 
furioasă din cauza harababurii pe care o moștenise, a timpului și 
efortului pe care avea să le irosească numai ca să-i dea de 
capăt, a tehnocraţilor îndepărtați care se uitaseră peste lucrarea 
ei de la examenul de intrare în administraţia publică și 
consideraseră că aceasta era o întrebuințare cu folos a 
talentelor ei. N-o să stăm aici ca niște școlari să ne rugăm să ni 
se acorde întrevederi. Noi controlăm ștatele de plată, Muire Lo, 
ceea ce înseamnă că e/ lucrează pentru mine. Adu-le aminte de 
asta! 


— Asta e fanfaronadă, Excelenţa Ta, zise el cu blândeţe, și o 
să te conteste repede. 

— Fanfaronadă e tot ce am. 

Înjură grepfrutul și rupse o bucată suculentă din el. Fructul se 
desfăcu în mâna ei, zdrobit și lipicios. 

— Registrele astea nu spun nimic. Banca Monedei Fiduciare ar 
putea să tipărească bani și să-i împrumute ducilor ca pe obiecte 
de toaletă, iar eu să n-am habar. Nu pot să urmăresc în justiție 
pe nimeni câtă vreme Jurispotenţa cu două feţe controlează 
instanțele și, după moartea lui Olonori, nu pot nici măcar să 
dorm liniștită în propriul meu pat... 

„Nu vreau asta!” aproape că urlă ea. „Vreau Falcrestul și 
telescoapele, demonstrații geometrice şi  fluorescenţa 
vieţuitoarelor marine! Vreau să cunosc lumea, nu oamenii ăştia 
sordizi în ţărișoara lor fărâmiţată! Vreau să-mi salvez căminul!” 

Însă își stăpâni nervii și-și șterse palmele pe șoldurile rochiei, 
gest la care Muire Lo se strâmbă - o mică scăpare fermecătoare 
în stăpânirea lui de sine respectuoasă. 

— Eşti, cel puţin, ofițer în Republica Imperială, mascată și 
înarmată cu marca de tehnocrat. Nu un ajutor provincial. 

— Așa, și? 

Îi plimbă sugestiile de colo până colo în minte, încercând să le 
combine în ceva care să-i fie de folos. 

— Sunt ofiţer și pot cere ajutorul forțelor imperiale. Bănuiesc 
că le-aș putea folosi pentru o demonstraţie de putere. Numai că 
Guvernatorul Cattlson este comandantul legal al garnizoanelor 
din Aurdwynn. De ce și-ar da el trupele - zise ea alunecând în 
autocompătimire preţ de una sau două silabe - unei fetițe 
insulare fără nicio experienţă? _ 

Muire Lo îi întinse un şervet de pânză pentru grepfrut. Il 
împăturise într-un triunghi perfect ca o velă latină. 

— Fregata noastră Lapetiare încă se mai află în port și n-are 
să plece mai devreme de o săptămână. 

— A! făcu ea, îndreptându-se de spate. A! 


Capitolul 5 
Îi scrise o scrisoare căpitanului de pe Lapetiare, după care, 


nerăbdătoare să aplice noua soluţie, se duse la prânzul 
programat cu Cattlson. 


Acesta avea o sufragerie superbă, scăldată în lumină prin 
ferestrele uriașe, cât pereţii de mari, cu ochiuri mici de geam 
montate în lemn de brad roșu de coastă. Se aștepta ca lumina 
să încălzească încăperea, dar se înșelă: se așeză tremurând. 
Aurdwynnul era rece. Frigul o făcea să vrea să se miște. Voia să 
se întoarcă la birou sau în port, să continue să-și clădească 
planul. 

Abia când Cattlson termină al treilea pahar de vin își dădu 
seama că și asta putea să facă parte din plan. 

— Ne aflăm aici ca să-i ajutăm, spuse el, fixând cu privirea 
multele ferestre și orașul înghesuit de dincolo de ele. O scriu în 
fiecare raport către Falcrest. O văd în toate statisticile de la 
Recensământ și Metode. Bogăția cu care-i hrănim pe duci ca să 
fie mulţumiţi se extinde și la ţăranii lor. Îi ajutăm. Numai că n-ar 
trebui s-o mai facem. 

Baru sorbi politicoasă din băutură. 

— Ar trebui să punem presiuni asupra Parlamentului pentru o 
schimbare de politică? 

— Parlamentul! pufni el. Parlamentul e un teatru pentru 
gloată. Tronul impune aceste imperative. 

Se ridică brusc în picioare, ducându-se la fereastră și lăsând-o 
pe Baru singură la masa lată. 

Tronul. Împăratul Mascat. Se putea oare să fie Cairdine Farrier 
suveranul, dar fără mască? Nu. Absurd. 

— Este povara imperiului. 

Își puse mâna cu degetele răsfirate pe geam. 

— Știu cum e cel mai bine să-i ajutăm... și uneori trebuie să-i 
ajutăm un pic mai puţin pe moment, ca să-i putem ajuta un pic 
mai mult după aceea. Ți se pare logic, colega mea Excelenţă? 

— Nu, zise ea, încercând să-l momească s-o privească drept 
elevă, drept fiică. Tot ce a adus Mascarada în Taranoke ne-a 
ajutat. 

— Taranoke! făcu el râzând. Aud tot felul de lucruri de la 
itinerantul Cairdine Farrier - laude despre ierni calde și femei 
ușoare. 

Zicând aceasta, se încruntă brusc, ca și cum tocmai certase 
pe cineva sau strunise un cal nou care nu se lăsa îmblânzit. 
Avea faţa pătrată, bărbia puternică și pielea de culoarea 
stejarului decolorat de vreme, iar Baru despică firul în patru preţ 
de o clipă încercată de sentimentul că acest om ales de 


Parlament nu avea niciun plan de ascuns, nicio mașinaţiune de 
păzit - doar o sinceritate simplă, prea vizibilă ca să dureze. 
Putea fi inteligent și se putea preface. 

Guvernatorul continuă: 

— Dacă binevoiești să mă ierți, doamna mea, nu vreau să fiu 
lipsit de respect. Aici nu e Taranoke, pricepi? Asta-i o ţară rece și 
potrivnică. Fiecare vale are un duce și o mulţime de șerbi lihniţi 
de foame și plini de noroi care scurmă pământul ca să-și câștige 
existenţa anostă. Le mor copiii - polimaţii îmi spun că toţi sunt 
obișnuiți să piardă unul din trei și mă asigură ca asta se 
întâmplă din cauză că nu-i iubesc deloc. Numai că eu am văzut 
mamele plângând. Unul din trei! Într-o iarnă bună! 

Baru nu știu ce să-i răspundă. Pe insula Taranoke, creșterea 
copiilor, la care contribuiau mai mulţi taţi, obișnuia să fie 
protejată, asigurată de comunitate și plină de căldură. Mai bău 
un pic și ascultă. 

Cattlson își trase umerii spre spate și se ridică drept în 
picioare. Mantia sa din blană de lup se adună în falduri 
dezordonate. 

— Vreau să-i învăţ salubritatea. Vreau să le construiesc mai 
multe drumuri, să le dau recolte mai bune, să le trimit un 
igienist în fiecare sat. Vreau ca toată lumea din Aurdwynn să 
aibă o bucată de săpun. Însă dacă ţăranii sunt fericiţi și în 
siguranţă, ducatele nu se vor teme de rebeliune. lar dacă 
ducatele nu se tem de rebeliune, nu le putem guverna. Și dacă 
nu putem guverna ducatele prin teama de rebeliune, întreabă 
Parlamentul, atunci ce scut vom avea dacă stakhieczii 
traversează munţii din nou spre sud? 

Ce calcul similar își făcuseră în Taranoke? Lăsaseră oare 
molimele să facă ravagii, păstrând vaccinul doar pentru copiii pe 
care voiau să-i fure de acolo? Oare... Dar putea zăbovi asupra 
chestiunii mai târziu. Avusese suficient timp să revină obsesiv 
asupra ei cât fusese la școală. 

— Guvernarea necesită o aritmetică aspră. 

— Aritmetică! chicoti el lipsit de veselie. Ştii ce vreau eu de la 
postul meu? Vreau să-i văd pe copiii lui Heingyl și Radaszic la 
vânătoare, nu la înmormântări. Vreau să-i găsesc un soț bun lui 
Heingyl Ri, să ţin sub observaţie liniile de descendență rezultate 
și să prezint un raport frumos Comitetului Gândirii Incrastice. În 
loc de asta aud: „Ține-i dezbinaţi și temători, ca să aibă nevoie 


de noi”. Știi de ce am ajuns frate credincios al ducelui Heingyl? 
l-am arătat că le pot oferi lumea copiilor lui. Numai că 
Parlamentul zice: „Lasă-i pe copii să putrezească!” 

Nu avea să primească bine veștile proaste în starea lui de 
iritare, dar ea îi dădu înainte, sperând să-i stârnească furia cu 
ceva mai mărunt. 

— Registrele noastre contabile principale n-au fost bine 
ținute. Va trebui să le reconstitui din declarații locale. Cu 
acceptul tău, am să încep de la Banca Monedei Fiduciare, ca să 
mă asigur că trunchiul e zdravăn înainte să trec la ramuri. 

— Cum vrei. 

Işi rezemă fruntea de fereastră. 

— O să te ocupi de aritmetica la care spune Farrier că ești 
atât de talentată. Xate Yawa va vâna ca un câine turbat 
măruntele lor culte ykari și sodomiţii. lar eu am să trimit scrisori 
acasă: „li ajutăm”. 

— Mă îngrijorează posibilitatea unei revolte. 

— Eşti nouă, zise el cu glasul incredibil de obosit. Aurdwynnul 
ameninţă cu revolta la fel cum flirtează o amantă geloasă. O să 
te obișnuiești. _ 

Baru nu-și putea permite să-i pară rău pentru el. Il simțea 
aproape și slab. 

— Astea-s vorbe periculoase, replică ea. Ti-ar putea face rău 
dacă ajung la urechile nepotrivite. 

Îl ameninţase, nu-i așa? 

Cattlson se îndreptă de spate, trase aer în piept ca să 
vorbească și rămase tăcut. 

— Cairdine Farrier avea dreptate, spuse el după o vreme. 
Chiar ești precoce. 

— Excelenţa Ta, trebuie să-mi văd de treabă în port. 

— Du-te, du-te! zise el fără să se întoarcă. Eu plec mâine la 
vânătoare cu ducele Heingyl. 

— Va trebui să mergem la călărie când te întorci, replică ea, 
încercând să fie răbdătoare, să-i ofere ceva care să-i ogoiască 
mândria. 

Numai că umerii lui i se lăsaseră, de rușine sau de ceva 
asemănător pentru că nu răspunse. 

x 

Baru deja trimisese vorbă din timp la Lapetiare, pecetluind 

misiva cu marca ei de tehnocrată. Când trăsura ajunse în port, îi 


găsi pe infanteriștii marini la țărm, aliniaţi, îmbrăcaţi în roșu, ca 
niște vulpi ieșite dintr-o pădure de sare și catarge, fără chip sub 
mâăștile lor de oțel smălţuit. 

Pescărușii strigau acoperind nechezatul moale al cailor. Când 
cobori din trăsură, spre ușoara ei surprindere, locotenentul 
Aminata o prinse de mână ajutând-o să se dea jos. 

— Excelenţa Ta, așteptăm ordinele. 

Baru trase în piept aerul sărat din port și-și alungă din minte 
gândurile la căminul său. 

— Am autoritate? 

— Căpitanul ţi-o recunoaște. Fără ordine directe de la amiralul 
provincial, noi ne subordonăm mijlocitorului imperial cel mai 
înalt în rang de la țărm. 

— Bun. Cu excepţia cazului în care ne întâlnim cu 
Guvernatorul sau Jurispotenţa, ordinele voastre vin de la mine - 
și, dacă ne întâlnim, îi aduceți la mine și le explic eu cum stă 
treaba, înţeles? 

Trase de mânecile paltonului de lână, din cauza mâncărimii 
provocate de materialul gros. Aminata așteptă în liniște cât își 
verifică ea centura, mai întâi punga cu lanț și apoi sabia. 

Încă o gură de aer. 

— După mine, atunci! Te conduc eu. 

Toată puterea pe care o avea în Aurdwynn venea de la bani. 
Bancnotele fiduciare ale Mascaradei constituiau marea parte a 
banilor, cu acoperire doar într-o politică monetară atentă. Orice 
idiot de la Banca Monedei Fiduciare putea distruge valoarea 
acestor bancnote, tipărind prea multe sau prea puţine și, fară 
registrele ei, nu avea cum să-l ţină sub control pe idiotul 
respectiv. 

— Încotro, Excelenţa Ta? 

Aminata își potrivi pasul după al lui Baru, în spatele ei, urmată 
de coloana de infanteriști marini, care trecură la o cadență 
ușoară. 

— Mergem la Banca Monedei Fiduciare ca să facem o revizie 
contabilă, zise Baru. 

— Și ai nevoie de infanteriști marini pentru asta? 

Își permise să afișeze un zâmbet vag pentru locotenentul 
Aminata. 

— Nu pentru revizia contabilă îmi trebuie infanteriști marini, ci 
ca să le spun să nu se joace cu revizorul. 


Și ca să le demonstreze ochilor care priveau de pe aleile și 
arcadele de piatră ale Treatymontului că noua Contabilă se afla 
în deplinătatea puterilor ei. 

x 

Înainte ca Mascarada să pună stăpânire pe Lachta și s-o 
includă în Treatymont, Banca Monedei Fiduciare fusese o sală a 
vânătorilor, plină de căpriori din lemn de esență tare și farmec 
înnegrit de fum. Capetele de cerb fuseseră lăsate pe pereţi, iar 
Baru le studia cu o oarecare fascinaţie, numărându-le ramurile 
din coarne. 

— Cai cu coarne, zise ea. Sunt cai cu coarne. 

— Poftim? cârâi bărbatul de lângă ea. 

Garnizoana din Treatymont pusese de pază în acel loc o 
unitate de soldaţi de carieră, a căror loialitate era, fără îndoială, 
aurită de sporuri de performanţă, dar, dacă se zbârliseră când 
văzuseră coloana de infanteriști marini de pe Lapetiare adunaţi 
în piaţa de afară, o singură fluturare nerăbdătoare a pungii ei - 
cu sigiliul de tehnocrată sclipind pe lanțul de oţel - îi înmuiase. 
Acum Aminata și un șir de infanteriști marini păzeau ieșirile cât 
Baru își scria cererile. 


Toate registrele, generale și specifice. Faceti copii pentru voi 
și mie dati-mi originalele. 

Toate ordinele și chitantele de la tiparnițele de bani. Faceti 
copii, mie dati-mi originalele. 

Toate situațiile conturilor, la fel ca mai sus... 

O numărătoare manuală a tuturor proprietăților materiale ale 
subordonaților mei. 


Mijlocitorul Principal al Băncii Monedei Fiduciare din Aurdwynn 
stătea lângă ea, iar machiajul îi curgea din cauza transpiraţiei. 
Bel Latheman era un bărbat frumos în ochii falcresti, tânăr, 
talentat, după câte se spunea, și care se îmbrăca atât de 
sofisticat, încât ea interpretă acest lucru ca pe un semn de 
onestitate - nimeni nu și-ar afișa corupția așa de ostentativ, nu? 

Nu-i ceruse documentele și mărcile, căci asta ar fi dat 
impresia că era o problemă personală. 

Peste sală se așternu liniștea, cu excepția sunetului ușor al 
condeiului ei. Funcţionarii și mijlocitorii stăteau băţoși sub ochii 
infanteriștilor marini. Se abţinu cu greu să nu se bucure de 


expresiile lor, de fiecare în parte și de toate la un loc, ca de 
niște bomboane pe raft - toţi uniţi în frământare, toți temători 
că s-ar putea să găsească ceva, vinovați sau nevinovați... 

Poate că așa se simţiseră profesorii. Poate că așa se simţise 
Diline. 

— Îţi admir capetele de animale, îi răspunse ea Mijlocitorului 
Principal, semnând palimpsestul cu litere afalone. N-am mai 
văzut niciodată ceva asemănător. la ordinele astea și execută-le 
imediat. Am să aștept în biroul tău până-mi aduci registrele. 

Bărbatul își ţuguie buzele, făcând sforțări vizibile să nu-și 
piardă cumpătul. Transpira de când văzuse punga cu lanţ, 
probabil zicându-și: „Ultimii doi au murit, Contabila asta a fost 
nebună să accepte postul”. 

— Desigur, vă pot pune la dispoziţie registrele, deși acest 
lucru este cât se poate de neregulamentar. Numai că nu putem 
deschide tezaurul pentru o numărătoare manuală. Mai ales nu 
pentru acești soldaţi. Excelenţa Voastră, ei au să plece din ţară 
într-o săptămână și se vor simți în largul lor să fure. Ar fi un 
lucru de-o iresponsabilitate criminală. 

— Remarcabil argument. 

Bărbatul avea mintea stăruitoare și precisă pe care o sugerau 
comportamentul și aspectul său. 

Baru își legă mănușile gânditoare. 

— Locotenent Aminata, vei avea timp din belșug să faci o 
percheziţie pe Lapetiare pe durata drumului de întoarcere în 
Falcrest, corect? Să arunci peste bord pe orice infanterist marin 
prins cu mărfuri de contrabandă, ca să se înveţe minte! 

Nu avea puterea să dicteze în privinţa justiţiei militare, dar 
Aminata salută prompt. Baru îi zâmbi cu răceală, trebuind doar 
să-și ascundă căldura. 

Bietul Mijlocitor asaltat cobori în pivnita rece ca gheaţa să 
deschidă tezaurul pentru inspecţie, în timp ce Baru, agitată, se 
plimba în sus și-n jos prin birou, întrebându-se dacă fusese 
înțelept să acţioneze cu atâta brutalitate așa de repede. O 
femeie cu sânge stakhi într-o haină din blană de urs cu guler îi 
oferi bere (aurdwynnii nu păreau, în general, să aibă încredere 
în apa lor) și-i șopti printre buzele ţuguiate: 

— Bel Latheman este foarte scrupulos. Treburile erau însă așa 
de încurcate sub Excelenţa Sa Decedată Olonori, încât îmi fac 
griji - vă rog să fiți amabilă cu el. N-a încălcat o regulă în viața 


lui. 

— Cifrele vor fi grăitoare. 

Voi să-și ceară scuze imediat, de mila lui Latheman și din 
respect pentru loialitatea de care dădea dovadă personalul său. 

Numai că femeia în haină din blană de urs făcu o plecăciune 
și îi întinse halba grea. Ochii ei plecaţi erau negri ca norii de 
furtună. 

— Sunt Ake Sentiamut, persoana de legătură cu tiparniţele de 
bani. Orice veţi găsi, Excelenţa Voastră, nu vă rog decât atât: fiţi 
bună cu Bel Latheman. El a fost amabil cu noi. 

Sentiamut. Își amintea numele din registrele dărilor - o familie 
din nord. Baru simţi o tresărire de simpatie pentru Ake, care își 
părăsise căminul ca să slujească în Treatymont. Numai că ea nu 
putea fi moale. 

— El este Mijlocitorul acestei bănci. Responsabil pentru orice 
și oricine din interiorul ei. 

Ake Sentiamut își ţinea în continuare privirea plecată. 

— Desigur, Excelenţa Voastră. Mă tem doar că Latheman și-ar 
asuma vina care le-ar aparţine mai degrabă altora. 

Lăsă halba și plecă înainte ca Baru să-i poată răspunde. 

Într-un final, apăru Mijlocitorul Principal cu o paradă de 
secretari care duceau registre ceruite și palimpseste cu miros 
puternic de tărâțe de ovăz. Așteptă în liniște să întindă 
registrele și să se apuce de copiat. După câteva minute, găsi un 
condei și se alătură grupului posac. 

Văzuse rebeliunea în ochii lui Tain Hu și a lui Xate Yawa. O 
întrezărise în hărţi și istorii. Duhoarea ei avea să se afle însă 
aici, în cifre, putrezind pe vreo pagină. 

Fu smulsă din transa în care lucra de Aminata, care-i puse 
mâna pe umăr. 

— Numărătoarea merge repede, Excelenţa Ta. Tezaurul e plin 
de metale și nestemate adunate pentru sezonul dărilor, așa că 
va dura ceva. 

Cât de adânc ajungea putregaiul, cât de sus ajungea 
rebeliunea? Se putea ca aranjamentul lui Ffare Tanifel, corupţia 
pe care Su Olonori încercase cu atâta disperare să o elimine, să 
fie încă marcată în registrele de aici? Mai era Contabilul Imperial 
cheia complotului? 

Când avea să vină rebeliunea la ea, să o curteze sau să o 
ucidă? 


— Mulţumesc, locotenente. 

O bătu pe Aminata pe mână, o dată, apoi de două ori, cao 
mustrare domoală a unui profesor. 

— Ai grijă cu familiaritatea! 

x 

Dură toată ziua și fu nevoie de toți funcţionarii din bancă 
pentru a termina de copiat registrele și de încă o noapte pentru 
ca infanteriștii marini să facă numărătoarea la tezaur lucrând în 
schimburi. Târziu în seara aceea, Muire Lo veni cu cafea și un șir 
de servitori, cu ajutorul cărora Baru începu să ducă originalele în 
biroul ei. 

Mersese prea departe după litera legii. Originalele trebuiau să 
rămână la Banca Monedei Fiduciare, numai că Baru își asumase 
riscul. Avea nevoie de registrele respective și neapărat fără să 
fie măsluite. Dacă nu putea ţine în ordine Conturile Imperiale, 
avea să fie lipsită de putere și oarbă. Fără un braț puternic și un 
ochi ager, Aurdwynn avea s-o arunce peste bord și s-o înece. 

La ea în turn îl găsi pe Cairdine Farrier moţăind la birou. 
Zgomotul ușii îl trezi, iar el întredeschise leneș ochii și o studie 
cu o liniște încrezută preț de o clipă. 

— Doreai o întrevedere cu mine? 

Îi venea să-i zică vreo două, primele și cele mai lipsite de 
înțelepciune lucruri care-i treceau prin cap: „Asta-i biroul meu, 
pleacă din turnul meu, pleacă din provincia mea! Sau spune-mi 
ce m-ai trimis să fac aici!” 

În schimb, se descheie la manta cu mare atenţie, o împături și 
o puse deoparte. Pe masa rezemată de perete se aflau pregătite 
vin și pocale. Turnă din vinul roșu a cărui culoare era atât de pe 
gustul lui. 

— Mă bucur că ești aici. Te rog, ia loc undeva. (Altundeva.) 

Bărbatul chicoti și se ridică cu un geamăt surd. Sub ochi avea 
semiluni întunecate. 

— Foarte frumos birou. Superb tavan boltit. Lucrare stakhieczi 
în piatră, construită pentru noul duce de Lachta - apropo, a 
dispărut. Nici măcar sora lui, Yawa, nu știe unde, sau cel puţin 
așa susține. | se spune Ducele Fantomă, deși bănuiesc că e doar 
sfios, probabil din cauza expunerii excesive la Yawa în copilărie 
- unde rămăsesem? Zidărie, da. Stakhieczii sunt neîntrecuţi, au 
zidăria în oase. Ce păcat de Contabilii anteriori, nu? 

— Fără însemnătate pentru mine. 


Baru ocoli biroul ca să-și revendice scaunul. 

— Treaba mea e să-mi fac datoria cât de bine pot. Soarta 
nefericită a lui Olonori și a lui Tanifel e de domeniul istoriei. Să 
aflu că ultimul Contabil Imperial a fost ucis doar mi-a distras 
atenția. 

Așa îi reproșa ea: „De ce nu mi-ai spus?” 

Cairdine Farrier însă nu-i făcu jocul, ci clătină mustrător din 
cap. 

— Istoria nu e niciodată o distragere a atenţiei. 

Oftă cu plictiseală afectată, analizându-l, studiindu-i faţa 
rotundă, nasul plat și kilogramele în plus luate în anii petrecuţi 
în Taranoke. La tâmple îi încărunţise părul. Probabil avea să 
moară înaintea ei, iar când acea zi urma să vină, la ce avea ea 
să se gândească? 

— Nu pot controla istoria, replică, așa că nu intră în atribuţiile 
mele. 

— Control. Bun, zise el bătând darabana pe marginea biroului. 
Atunci când vorbeşti de control, știu că ai tras învățămintele 
potrivite din Taranoke. Istoria însă trebuie să facă parte din 
atribuţiile tale. 

— M-ai făcut contabilă, nu cărturăreasă. 

— Avem un împărat, o știi. 

Cairdine Farrier adulmecă vinul. 

— Stă pe un tron în Falcrest și are îngrijitoare care-l hrănesc 
cu terci și-l șterg la fund. Atunci când moare, e instalat un altul 
și dincolo de mască nimeni nu-și dă seama de diferenţă. S-ar 
putea să fie un alt om în fiecare zi. Te întrebi vreodată de ce 
stau lucrurile așa? 

— Stăpânește doar cu numele. Parlamentul e adevărata 
putere. 

Însă Cattlson nu crezuse că așa stăteau lucrurile. „Un teatru 
pentru gloată.” 

— Asta-i răspuns de școlăriță. 

Dezamăgirea lui părea reală și mare, nu teatru de pedagog. 
Baru își aminti lucruri pe care le văzuse în ochii lui, în anii de 
mult trecuți, și-și stăpâni un tremur. 

— Tu ai ales școala. 

— Mereu te-a plictisit istoria. E cea mai mare slăbiciune a ta. 

— Eu sunt Contabila Imperială din Aurdwynn, zise ea încet, iar 
tu, Cairdine Farrier, ești un neguțător. Nu contează ce-ţi datorez 


sau ce sprijin mi-ai oferit, acum trebuie să-mi arăţi respectul 
care mi se cuvine. 

Știa, zicând ce zicea, că avea o atitudine stupidă și 
copilărească, pentru că nu se putea să fie numai neguţător. Însă 
spera să-i ațâțe mândria. 

— Când a venit revoluţia, spuse el, acum mulți ani, noi - și zic 
noi deși eu încă nu eram născut pe atunci - ne-am hotărât să 
dăm jos aristocrația și să construim o republică pentru popor. 
Numai că nimeni nu credea că un Parlament poate să conducă 
autoritar. Nimeni nu credea că poate acţiona cu unanimitate și 
decisiv atunci când coborau stakhieczii din nord sau când se 
ridicau maia, ori federaţiile oriati intrau sub un singur stăpân și 
descopereau noi ambiţii ori - ferească de-așa ceva! - se 
adevereau șoaptele dinspre răsărit, de dincolo de Mama 
Furtunilor. Parlamentul avea să se dizolve în corupție, protecţie 
și mită. Prin urmare, chimiștii au oferit o soluţie. La fiecare cinci 
ani aveam să alegem un cetățean înţelept și învăţat ca să fie 
împărat, iar el sau ea urma să bea o poţiune secretă - o doză de 
amnezie. 

Se aplecă în faţă cu un aer conspirativ. 

— Sub Masca Impăratului ar fi de nerecunoscut și sub efectul 
acelei poţiuni, nu s-ar recunoaște nici el însuși. Şi-ar păstra 
cunoștințele despre lume, istoria și geografia ei, politicile și 
presiunile sale, doar că habar n-ar avea cine a fost înainte să fie 
Împărat. 

Baru se uită la el, întrebându-se dacă asta era mândria pe 
care căutase ea să i-o aţâte, ori istoria pe care ar fi trebuit s-o 
stăpânească. Bărbatul stătea rezemat de spătarul scaunului cu 
o mulțumire teatrală. 

— Inteligent, nu? Un om care nu știe cine este nu poate să-și 
urmărească propriul interes. Fără familie sau avere care să-l 
ademenească de la binele comun, ar domni corect. Când i s-ar 
încheia mandatul și ar trece efectele poţiunii, s-ar întoarce la 
locul lui, fie el cerșetor ori prinţ neguțător, fie că suferă sau 
beneficiază de pe urma politicilor lui. Sub Mască, Împăratul 
poate fi drept. 

— Numai că poţiunea e o minciună, își exprimă Baru bănuiala. 
Chimiștii n-au aflat niciodată cum s-o facă. 

— Desigur, pufni Cairdine Farrier. Încoronarea Împăratului e 
mult mai simplă, presupune o înțepătură printr-o orbită și o 


mulțime de salivă. Dar gloata crede în poţiune. Crede în Mască. 
Cred că leguma de pe Tronul fără Chip este unul de-ai lor. 

— V-aţi scris propria istorie. 

Replica nu era tăioasă, dar i-o servi oricum, deși presupunea o 
concesie. 

— Și vă dă putere. 

Farrier ar fi putut ofta cu o ușurare exagerată și o dispoziţie 
mai glumeaţă. Însă nu o făcu. Vocea lui era tăioasă, fără niciun 
ornament. 

— Dacă vrei să excelezi și vrei să obţii postul pe care crezi că- 
| meriți... 

Făcu un gest cu paharul de vin, mijind ochii în lumina lămpii. 

— Dacă vrei să înţelegi adevărata putere, acel tip de putere 
care ne-a făcut stăpâni peste ţărișoara ta, vei învăţa să te 
descurci cu toate formele acestei puteri. 

Lumânările de pe birou dansară scurt din cauza curentului. 

— Cine ești? șopti ea, prea curioasă ca să se împotrivească 
unei abordări directe. Cine ești de fapt. 

El puse paharul jos și ridică mâinile. 

— Parlamentul, răspunse, ridicând palma dreaptă, apoi pe cea 
stângă. Și Împăratul de pe Tronul fără Chip. 

O lăsă să-și imagineze restul, să umple golul dintre cele două 
mâini, să-și dea seama cine e adevăratul conducător. 

— Aurdwynnul se va revolta, zise ea. Rebeliunile sunt 
scumpe. De-aia m-ai pus pe mine Contabilă. Ca să urmăresc 
banii până găsesc dovada. 

Cairdine Farrier sorbi lung din vin. 

— Hai să-ţi zic ceva, vorbi el, înghițind gânditor. Am un pariu 
cu asociatul meu lIsihastul. El crede că rasa ta este fundamental 
incapabilă să conducă. Că viaţa voastră insulară ușuratică și 
cultura poftelor neigienice v-au făcut moi și docili și că toţi 
sunteți, în primul rând, buni la agricultură, pescuit și plăceri. El 
susține că noi vă guvernăm pentru că destinul vostru ereditar 
este de a sluji. 

Baru puse paharul jos cu blândeţe. 

— Și tu? 

— Eu am făcut prinsoare că tu o să oprești rebeliunea, spuse 
el și, zâmbind, ridică paharul într-un toast. lar acum am să plec. 
Ai de lucru. Ne vedem în Falcrest, dacă reușești să ajungi acolo. 

— Cine l-a omorât pe Su Olonori? 


— Nu știu. N-am făcut niciun efort să aflu. 
Se opri lângă ușă. 
— Presupun că aceiași oameni care vor încerca să te ucidă și 
pe tine când vei fi cât pe ce să-i oprești. 
x 


După ce Cairdine Farrier plecă, își dădu seama că era bolnavă 
de nevoia de a ști. Aflase ce putuse despre Tron și despre 
colegii lui Farrier, despre încercările lor. Existau însă și alte 
secrete, mai aproape și mai groaznice și nu putea întârzia 
înfruntarea la nesfârșit. Făcea și ea parte acum din aparatul de 
guvernare. 

Trebuia să înfrunte fiara care îl mâncase pe tatăl Salm. 

Se duse la Beciul Rece neanunţată, cu masca albă pe faţă, 
mâinile înmănușate și fluturând semnul tehnocratei în fața 
paznicului porţii, punându-și marca în condica de la recepţie. 
Trecu printr-o serie de controale vigilente și pătrunse între 
zidurile albe de beton, curățate cu acid. Lămpile aruncau pe 
pereţi o lumină de culoarea untului. 

Inima puterii Jurispotenţei Xate Yawa. 

Din celulele de condiţionare se auzea zvon de clopote. Lângă 
sălile de operaţii, un cvartet de muzicanți cânta la oboi și alăută. 
Lângă ei o inscripţie: VĂ RUGĂM NU ÎNTRERUPEȚI MUZICA 
LINIȘTITOARE. 

Baru străbătu aripa de tranziţie. 

— Pentru corecții minore, îi explică funcţionara de lângă ea, o 
femeie falcresti plinuță, vădit genială, precisă și energică. Cum 
e vorba în cazul acestei femei, de pildă. 

O femeie de rând stakhi sfrijită, legată de un scaun de metal, 
privea bărbaţi dezbrăcaţi care se apropiau și ieșeau apoi prin 
ușa din capătul încăperii. Unii dintre bărbaţi - mai palizi, de 
înălțime medie și cu trăsăturile definite de un machiaj aplicat în 
grabă - se opreau la un lat de palmă de ea și se auzea o 
melodie blândă și caldă. Femeia nu mai părea atât de jenată și 
ridica buzele ca să soarbă vreun drog sau o doză de 
medicament din ţeava montată deasupra capului. 

Atunci, alţi bărbaţi - cu pielea mai închisă, mai înalţi, mai 
musculoși sau mai frumoși - se apropiau, iar celula se umplea 
de un băzâit groaznic disonant și un miros urât care ieșea pe 
sub ușă. 

— S-a oferit voluntară pentru condiţionarea fidelității ca să-și 


repare căsnicia, îi explică funcţionara. Înţelept din partea ei. Doi 
dintre apropiații săi i-au făcut raport în privința 
comportamentului. Putea fi găsită responsabilă de sociopatie 
hedonistă sau împerechere greșită ereditară. 

— Metoda? 

— Condiţionare simplă. Alăturăm stimuli plăcuţi cu facsimile 
ale soţului ei. Dacă asta dă greș, atunci trecem la convingere 
comportamentală prin alăturare de simboluri, stimulare 
manuală, sau împerechere sterilă prin intermediar. Opţiunea 
finală este un diagnostic de defect nonmonogam ereditar și 
sterilizare. 

Baru se pomeni recunoscătoare pentru mască. 

— Și cum rămâne cu intervenţia chirurgicală? întrebă ea, cu 
gândul la avertismentul Aminatei, despre ameninţarea care îi 
întorcea stomacul pe dos. Ca să preschimbăm împerecherea 
într-una lipsită de bucurie. Faceţi așa ceva aici? 

Tain Hu o privise în ochi, zâmbind, cu buzele arcuite și cu 
răsuflarea urcând și coborând lentă și sigură în umeri și piept și 
nu păruse deloc dezgustată sau temătoare... 

Fusese însă o capcană. Baru călcă imaginea și gândul în 
picioare cu operativitate tăcută și imperioasă. 

— Îmi pare rău, Excelenţa Ta. Aripa de intervenţie somatică 
este închisă vizitatorilor fără aprobarea directă a Jurispotenţei. 

Femeia îi aruncă o privire piezișă și rece, evaluând-o, iar Baru 
văzu ochii lui Xate Yawa dincolo de ai ei. 

— Munca noastră comportamentală de aici este la fel de 
importantă. Structura familiei aurdwynni necesită acţiune 
corecțională strictă. Mai ales în rândul liniilor de descendență 
maia. 

Îndreptându-se spre ieșire, trecură printre celulele de 
detenţie, pline de bărbaţi și femei care așteptau să fie 
înregistrați și repartizaţi judecătorilor. Acuzaţiile lor erau 
marcate pe șiruri de etichete, la fel și evaluarea de risc și 
motivul arestării lor: 


RIDICAT DUPĂ PROFILUL DE IGIENĂ SOCIALĂ 
RAPORTAT DE O PERSOANĂ APROPIATĂ 
PICAT LA TESTUL INOPINAT. DE LOIALITATE 
RAPORTAT DE O PERSOANĂ APROPIATĂ 
RAPORTAT DE O PERSOANĂ APROPIATĂ 


RAPORTAT DE UN INFORMATOR SUB ACOPERIRE 
S-A SUPUS LA TESTUL DE ADEMENIRE 


Într-o altă celulă de condiţionare, un bărbat stătea într-o stare 
de perplexitate provocată de medicamente, legat cu cătușe de 
un scaun și gemând într-un extaz indus chimic, în timp ce un 
funcţionar cu o mască de un alb de os se uita fix în ochii lui 
recitând:  „Falcrest.  Mască. lIgienă.  Incrastic.  Loialitate. 
Supunere”. 

Un pocnet de chimvale ascunse. Funcţionarul ridică o 
cădelniță fumegândă galben-otravă în dreptul feţei bărbatului și 
pocnetul se auzi iar și iar. „Rebeliune”, zise masca și bărbatul 
începu să ţipe. „Revoltă. Devena. Himu. Wydd...” 

Vizitiul noii trăsuri pe care i-o dăduseră ca s-o ducă acasă era 
un bătrân beţiv. Buimăcită, abia de-i răspunse la salut. 

— Mi se spune Surul, de la barbă. Cunosc fiecare stradă și 
canal din oraș. 

Dar ei îi trebuiră câteva minute ca să-și dea seama că o 
plimba în cerc. 

— Ar trebui să fii mai atentă, Excelenţa Ta, o certă el. 

Lumina unui felinar pe lângă care trecură îi surprinse ochii 
albaștri de cioară de junglă. 

— Aș fi putut să te duc în Northarbor și să te dau unui 
scufundător cu cuţit. Ultimul Contabil căruia i-am condus trăsura 
așa soartă a avut. 

— Xate Yawa are să audă de asta, șuieră Baru. 

Incă era cu mintea la Beci și la Salm, dus în puterea nopții în 
vreun lagăr de așteptare sau groapă ori în cala vreunei corăbii 
ce se îndepărta în larg, ca să fie reabilitat cu droguri și cuţit, ori 
(mai bine? însemna oare asta mai bine?) ucis în agonie. 

La vorbele ei, Surul râse ca un nebun, cu un sunet monoton și 
sec. 

— Da, așa are să fie! 

O duse însă la Casa Guvernatorului. 


Capitolul 6 
O bântuiau visele cu Beciul Rece. Dimineaţă, gâfâind și icnind, 


făcu exerciţiile din Sistemul Naval, încercând să respire și să 
alunge amintirea prin efort până reuși să-și îndrepte iar 


gândurile spre revizia contabilă. 

— Muire Lo! strigă ea, clătinându-se, încheind și legând 
echipamentul specific funcţiei ei, vesta, punga și cizmele 
marinărești, o armură de dispozitive imperiale. Vino! Am nevoie 
să mă plimb și să mă gândesc. 

Coborâră tropăind din turnul contabilului cu o larmă agitată, 
uimindu-l pe Muire Lo cu energia ei, care-i ţinu însă isonul. 

— Asta trebuie să găsesc, zise Baru, numărând pe degete. 
Chestiile de care am nevoie ca să prind rebeliunea și s-o reprim. 
E un tipar, un semn foarte clar pe care o să-l vedem. 

Garnizoana făcea exerciţiile din zori prin grădinile verzi și pe 
potecile de piatră din complexul Casei Guvernatorului. Baru se 
îndreptă cu pași mari în direcţia opusă, iritată de zbieretele 
sergenților. 

— Verifică-mi logica! Aurdwynn vinde cherestea, piatră, 
minerale și vite Falcrestului. 

— Da. 

— Doar câteva dintre ducate profită direct din acest negoț, în 
principal cele de pe coastă. Unul e Unuxekome - ăsta e Mirele 
Mării, piratul, care e destul de bogat, cred eu, pentru că deţine 
portul Welthony și are acces la fluviul Inirein. Altul este Heingyl 
Vânătorul de Cerbi, prietenul Guvernatorului Cattlson, căruia nu- 
i pasă de bani... 

— Lui Heingyl îi ţine fiica lui socotelile. Ei îi place să fie 
datoare Băncii Monedei Fiduciare ca un soi de legătură de 
încredere. 

— Ah, interesant! Poate de-aia și-a dorit slujba mea. Cine-i 
mama ei? 

— Una dintre surorile ultimei ducese Nayauru, cred. N-a 
supravieţuit Rebeliunii Neghiobilor. 

— Interesant. Poate un motiv de răzvrătire. Bine de știut în 
caz că trebuie s-o asmuţim pe Xate Yawa pe ea. 

Trecură printr-un labirint de gard viu mai jos de zidul de nord, 
din care Baru reuși să iasă fără nicio problemă. Pe lângă ei, 
albinele bâzâiau insistent. 

— Și ultimul mare duce costier este Radaszic, Ducele 
Fântânilor, care pare să fie destul de indiscret, nu-i așa? 

— E foarte fericit, zise Muire Lo pe un ton neutru. Pământuri 
superbe. Vii frumoase. Livezi plăcute. Crescut din copilărie în 
casa Heingyl. De fapt, cred că asta i-a salvat viaţa... 


— Om cu o politică fiscală deplorabilă. 

Registrele lui Radaszic erau o comedie a excesului, căci omul 
părea să acţioneze după o teorie de beţivan în ceea ce privește 
împrumuturile: de ce nu încă unul? 

— Pe el nu pare să-l deranjeze. 

— Păi ar cam trebui. Uite ce e... 

Trecură de groapa rugului unde lui Cattlson îi plăcea să se 
ocupe de treburile în aer liber. Baru smulse un băț ars, pătându- 
și mănușile, și-l vâri printr-un rând de tufișuri ude de rouă înspre 
zidul exterior văruit. 

— Ducii se întrec între ei pentru putere. În vreme de pace, 
avuţia e singurul lucru care contează - armatele permanente 
sunt o risipă scumpă care nu se transformă în profit. Și dacă 
numai trei dintre ducate pot obţine avuţie direct din comerțul 
exterior, celelalte au nevoie de mijloace indirecte. 

— Radaszic ar putea spune că bucuria și mulțumirea nu pot fi 
cumpărate. Heingyl ar putea spune același lucru despre 
onoare... Excelenţa Ta, ar trebui să faci asta? 

Baru desenă cu cărbunele pe perete o cutie cu margini 
neregulate. 

— Poftim. Aurdwynn. 

— Bun desen, Excelenţa Ta. 

— Toate ducatele trebuie să fie bogate ori vor fi depășite de 
vecini. Așa că vin la noi, la Banca Monedei Fiduciare și zic: „Dă- 
mi un împrumut”. Noi suntem bucuroși să le facem pe plac, de 
vreme ce avem o mulțime de bani fiduciari și e ieftin să tipărim 
alții. Le cerem o mică garanţie - ce le cerem? 

Muire Lo zâmbi răbdător. 

— Aur, nestemate, pământ, animale... 

— Exact. Numai că ei știu că pierd doar garanţia dacă nu 
plătesc împrumutul, așa că reușesc să-și păstreze bogăţiile și să 
cheltuiască un maldăr de bancnote pe care li l-am dat noi. E 
avuție pe gratis! 

Desenă o mică față zâmbăreaţă lângă hartă, deși îi ieși ca un 
ou spart. 

— Și dacă nu ceri împrumut, vecinul va cheltui mai mult decât 
tine. Radaszic își va cumpăra mai multă băutură, Unuxekome 
mai multe corăbii și tu o să rămâi de căruţă cu toţi oamenii care 
bombăne că ești zgârcit. Așadar, toată lumea trebuie să ia 
împrumuturi. Mă înșel? 


— Eu sunt Heingyl în exemplul ăsta? întrebă Muire Lo 
strâmbându-se. Nu pot să fiu Unuxekome? 

— Vrei să fii pirat? 

— Păi aș vrea să pot să zâmbesc, măcar. 

— Atunci Radaszic? 

— Aș vrea să pot să mai fac și altceva decât să zâmbesc. 

— Nu mă distrage! 

Râsul o făcu să-și piardă elanul. 

— Ajung la partea importantă. Cum ducatele se împrumută 
care mai de care, Banca Monedei Fiduciare deţine o datorie din 
ce în ce mai mare a domeniilor lor. Avem, de fapt, o deţinere 
importantă în nouă dintre cele treisprezece ducate. Ştii cine nu 
ne-a căzut în plasă? 

— Unuxekome. Controlează portul Welthony la gura lInireinului 
și are o flotă puternică. Se poate baza doar pe venitul din negotț. 

— Bun. Și? 

Muire Lo se încruntă îmbufnat la harta-cutie desenată 
stângaci a lui Baru și la schiţa în cărbune a unui duce zâmbăretț. 

— Oathsfire, Ducele Morilor. La nord de Unuxekome, foarte 
priceput la afaceri, controlează mare parte a fluviului Inirein și 
astfel scoate profit din negoțul dintre nord și coastă. Și Baba 
Erebog, în nord-vestul îndepărtat - e prea bătrână și prea 
arțăgoasă ca să-i mai pese de împrumuturi, cred eu. ȘI... să fie 
și Vultjag? 

— Exact. Ducesa Vultjag e prea mândră ca să ia împrumuturi, 
așa că e foarte săracă. În afară de ducatele pe care le-am numit, 
toată lumea ne este profund îndatorată și se afundă și mai tare 
în datorii. Așadar, cum folosim asta ca să descoperim 
rebeliunea? 

— Cred c-ai prefera să mă prefac că nu pricep ca să-mi poți 
spune tu. 

— Foarte bine. Eşti un bun secretar. la stai - să mă asigur c- 
am priceput cum trebuie! 

Baru se uită la harta pătrată a Aurdwynnului, îi desenă un mic 
acoperiș și apoi o împărţi în trei niveluri. 

— E ca o casă elegantă, nu-i așa? Podul casei e rece și 
îndepărtat, dar plin de lucruri folositoare. Erebog locuiește acolo 
sus împreună cu Lyxaxu, cu care se ceartă pe lut și piatră; la fel 
Vultjag și Oathsfire, iar Oathsfire deţine scările care duc jos. 
După care vin Ținuturile de Mijloc, care sunt ca biroul și 


încăperile de dormit, pentru că sunt pline de oameni și de 
lucruri folositoare - Nayauru Ziditoarea de Stăvilare controlează 
Autr și Sahaule, ceea ce-i oferă apă, sare și meșteșugari 
excelenți, iar lhuake controlează Pinjagata, ceea ce-i dă cele 
mai bune cirezi și cei mai buni soldați. 

Muire Lo chicotea. 

— Ce e? 

— O, comparaţia cu dormitorul. Credeam c-o iei în râs pe 
ducesa Nayauru. 

— De ce? 

— Păi, pentru că... ea respectă vechile tradiţii. O dinastie 
sănătoasă provine din taţi sănătoși și cam așa ceva. Așa că 
amândoi Autr și Sahaule... 

A! Deci Nayauru ar avea copii care ar putea spune cu mândrie 
chestii ca „fiica unei vânătorițe, a unui fierar și a unui scutier...” 
Dar nu, ei n-ar spune niciodată așa ceva, nu sub domnia 
Mascaradei. 

— Dacă nu putem percepe dări de la iubiții lui Nayauru, hai 
să-i lăsăm în seama lui Xate Yawa. Unde rămăsesem? 

— Aurdwynn e ca o casă. Forţezi metafora spre nivelul de jos. 

— Exact. Nivelul de jos are încăperi pentru intrat și ieșit, 
bucătării și magazii, unde se ţin grânele și măslinele, și altele 
asemenea. Și depozitul de arme: acela e Treatymontul, datorită 
Portului Horn unde ne ţinem flota. 

— Și ce fel de casă are depozit de arme? Casa ta avea? 

— Şşş! E o metaforă bună. 

O casă cu trei niveluri - unul cald cu măsline și negoț pe 
mare, unul format din alianțe, cirezi și lacuri de acumulare, unul 
cu păduri, mine și lupi. 

— Urmati să vă revoltați. Vreţi să cuceriţi casa. Ce vă trebuie? 

— Presupun că răspunsul Contabilei Imperiale este: „Bani”. 

— Da. Orice rebeliune care nu e construită pe credinţă pură 
sau ură turbată are nevoie de finanţare. 

Bătu harta desenată în cărbune cu condeiul ars. 

— Și asta are să mi-i trădeze. Rebelii vor fi cei care încearcă 
să se cațăre afară din capcana noastră. 

— Nu că n-aş fi neapărat de acord, dar... 

— Un rebel foarte prost ar putea lua un împrumut enorm după 
care să meargă la război, presupunând că nu va mai trebui să 
ni-l plătească. Însă numai un idiot încearcă să lupte cu moneda 


inamicului. Lumea crede în bancnote numai pentru că știe că 
poate schimba hârtia pe ceva mai de preț. Treci în cealaltă 
tabără a războiului cu Banca Monedei Fiduciare și încrederea în 
hârtia ta împrumutată se prăbușește. Asta-i cârligul nostru, 
corect? Ducii mușcă momeala împrumuturilor, își transformă 
toată avuţia în hârtie și noi îi tragem cu undița la mal. Așa... Și 
cum scoţi cârligul? 

Muire Lo își țuguie buzele. 

— Eu tot Heingyl sunt? Heingyl n-ar vrea așa ceva. Cattlson e 
seniorul la care a făcut jurământ. E onorabil să-i înghiţi cârligele 
lui Cattlson. 

— Nu. Ești Vultjag, să zicem. 

Tain Hu cu ochii ei periculoși, cu mișcările ei unduioase de 
pisică de munte. 

— Numai că ea n-are nicio datorie. N-am prins-o în niciun 
cârlig. 

— E disperat de săracă. Trebuie să fie bogată ca să-și 
finanțeze revolta. Cum transformă hârtia noastră în bogăţie de 
rebel? 

— Cumpără bunuri de folosință îndelungată, presupun. 
Nestemate, aur, cherestea, vite, piatră, minereu, textile... 

— Corect. Rebelii vor încerca să-și transforme datoriile în 
avuţie stabilă. Sângele rebeliunii. Dar! 

Dar rebelii aveau să înfrunte Mascarada, campioana 
războiului economic. Ce aranjament splendid - ce capcană 
incredibilă! Băncii Monedei Fiduciare îi plăcea foarte mult să 
cumpere aur, argint și nestemate în pierdere. Argumenta: „Le 
ținem ca acoperire pentru bancnote, ca să știți sigur că banii 
voştri de hârtie au valoare. Ajutaţi-ne să vă ajutăm! De ce nu vă 
plătiţi dările în aur și argint? Vă facem reducere. Ah, acum faceti 
provizii de bunuri de folosinţă îndelungată? Mă tem că trebuie 
să vă calculăm un impozit piperat. De ce să nu lichidaţi bunurile 
alea în bancnote ca să evitați comisionul?” 

Baru vedea motorul în acţiune, absorbind avuţia de aur, argint 
și nestemate a Aurdwynnului, trimițând-o în Falcrest și 
înlocuind-o cu hârtie cu acoperire în acea regiune. Il vedea și 
voia să strige de bucurie pentru frumusețea lui, și mai ales, 
pentru puterea pe care i-o dădea, puterea de a smulge rebelii 
din camuflajul lor, de-ai oferi în dar și de a face dovada propriilor 
ei abilităţi. 


— Numai că, se aventură Muire Lo, ești perfect conștientă că 
banii nu sunt singurul lucru important pentru rebeliune și că 
nobilimea este mult mai puţin raţională și calculată decât ai 
putea-o crede? Ar trebui să citești monografia lui Heingyl Ri 
despre viitorul Alianţei Ținuturilor de Mijloc - anticipează război 
civil pur și simplu pentru că Nayauru are moștenitori de la ducii 
Autr și Sahaule. E o ameninţare serioasă la adresa viitorului 
liniei de descendență a lui lhuake... 

— Heingyl Ri crede că lucrul ăsta contează pentru că ea a fost 
crescută ca o nobilă. E prea prinsă de strălucirea superficială 
feudală ca să reducă problema la factorii ei economici de bază. 

Baru ridică o mână ca să-i oprească protestul. 

— Atunci când au să încerce să-și transforme datoria în avuţie 
pentru rebeliune, am să-i văd făcând-o. Au să cumpere bunuri 
de folosinţă îndelungată și asta va lăsa un tipar în registre. 
Deci... 

Frânse condeiul de cărbune, își scutură viguros mănușile de 
praf și se întoarse spre turnul contabilului. _ 

— Răspunsurile sunt în registrele noastre. In cifre. Trebuie 
doar să căutăm. 

x 

Se apucă de lucru cu speranţa că până la finalul zilei avea să 
obţină o hartă a rebeliunii, a ducilor înclinați spre răzvrătire și a 
Jurispotenţelor cu secrete. 

(Și găsi o pagină întreagă de caiet, scrisă în afalonă, 
împăturită și uitată printre cărți. A lui Ffare Tanifel de data asta, 
cu un scris febril. „Mă atacă dintr-o direcţie neașteptată. Mă fac 
imorală, neigienică - ca și cum Cattilson nu și-a dat frâu liber 
propriilor pofte, generos culese dintre fructele lui preferate! 
Dacă mă duc în Beciul Rece pentru examenul medical, n-o să 
mai ies. Ea zice că nu mă poate proteja” - Baru se cutremură de 
groază și compătimire și împături hârtia, punând-o bine.) 

Speranţele o înșelaseră. 

Nu găsi nimic suspect până la apus. Banca Monedei Fiduciare 
urmărea venitul, cheltuielile, activele și pasivele fiecărui ducat 
din Aurdwynn. Niciunul dintre ele nu sărea în ochi ca preludiu al 
rebeliunii. După toate aparențele, ducii erau scrupulos de onești 
- datornici nechibzuiţi, cheltuitori agresivi și, sincer, un pic cam 
proști în privinţa banilor, dar onești. 

Și atunci pentru ce fusese ucis Su Olonori? Trebuia să fi 


existat un motiv. Pesemne că se apropiase prea mult. lar 
înaintea lui fusese Tanifel, executată pentru corupţie - așa că, 
oricare ar fi fost trucul, oricare ar fi fost scamatoria pe care se 
bazau rebelii ca să-și găsească banii, trebuie să fie accesibilă 
Contabilei Imperiale. S-ar putea chiar să-i necesite 
complicitatea. 

Abia dacă-și remarcase durerea de cap până când nu bătu 
Muire Lo la ușă și sunetul îi pocni în urechi. 

— Intră, gemu ea. 

— Locotenentul Aminata, Excelenţa Ta, cu calculul final al 
tezaurului băncii. 

Banu își frecă tâmplele cu încheieturile degetelor, simțind 
grăsimea din părul nespălat. Mestecase boabe de cafea și 
rezistă impulsului de a-și curăța dinţii cu limba. 

— Spune-i să între! 

— Excelenţa Ta. 

Aminata veni la birou să salute și să ia poziţie de drepţi. Baru 
își drese glasul dorindu-și să poată avea și ea o ţinută atât de 
dreaptă. Cel mai probabil își curățase uniforma de praf ori 
pusese să i se aducă una nouă de pe corabie. Arăta imaculată. 
Anii o menţinuseră mai înaltă decât Baru, iar îndatoririle, 
graţioasă și puternică, și la fel de lipsită de ezitare și pregătită 
ca o suliță bună. Erau multe motivele pentru care Baru o evitase 
pe Lapetiare. 

— Nu te așeza! Am stat pe scaun toată ziua. 

Baru dădu ocol biroului. 

— Ai găsit vreo discrepanţă? 

— Nu. Materialul din tezaur corespunde cu registrele 
Mijlocitorului Principal atât ca număr, cât și ca tip. N-am găsit 
nici urmă de șpagă sau folosire improprie. Până și calitatea 
metalului este superbă. 

Aminata îi întinse palimpsestul. 

— Calculele noastre, ca să te uiţi peste ele. 

Baru, obosită, acceptă registrele. 

— Îți mulţumesc că mi-ai împrumutat infanteriștii marini, 
locotenente. 

— Desigur. Mă bucur să raportez că s-a păstrat disciplina. 

— Bine, bine. 

Baru simţi nevoia inexplicabilă să se sprijine de cealaltă 
femeie, cu ţinuta ei perfectă, uniforma fără pată și răbdarea 


aparent inepuizabilă. Numai că nu putea, pentru că Aminata era 
o derută groaznică, un nod de suferinţă - implacabila ei artă a 
duelului, dojana ei furioasă (credea ea oare că Baru căuta... dar 
nu-i dăduse niciun /indiciu...), formalismul și distanţa ei: toate 
acestea vorbeau despre mânie. Dar să-i ofere apoi propria ei 
sabie și s-o susţină alături de infanteriștii marini, toate cu bună 
credinţă din câte se părea... 

— E trecut de apusul soarelui, Excelenţa Ta, zise Aminata. Ai 
muncit prea mult. Mă întrebam dacă... 

Baru probabil că nu reuși să-și ascundă surprinderea de pe 
chip. 

— Dacă-mi ierți această încălcare a etichetei, continuă 
Aminata, încă nu mi-am luat permisie și mă gândeam c-am 
putea depăna amintiri despre Taranoke înainte să plece 
Lapetiare. 

„Și să nu ne mai vedem niciodată.” 

— Pot să torn niște vin, se oferi Baru, cu stomacul făcut ghem. 

— Excelenţa Ta... 

— Te rog, Aminata. 

Toate orele alea furate, inventând coduri în cămară. Cu 
siguranţă mai înseamnă ceva. 

— Încă poţi să-mi spui Baru. 

Aminata își încrucișă mâinile pe piept, își lăsă greutatea pe un 
șold și zâmbi cu nonșalanţă. 

— Nu știu dacă e pe gustul tău, Baru, dar ăsta e un port la 
mare și marinarii nu-și iau permisie într-un birou la un pahar de 
vin. 

— Oh! făcu Baru, care încă avea stomacul ghem și a cărei 
inimă era încă nesigură când și cum să bată. 

Cairdine Farrier vorbise cu Aminata. Cairdine Farrier era 
acolo. Cairdine Farrier o urmărea prin acei ochi deschiși și 
profunzi. Tot ce i-ar fi trebuit ca să se salveze ar fi fost o 
propoziţie: „Ai grijă cu familiaritatea, locotenente!” 

Numai că, într-un fel sau altul, avea să știe mai multe la 
finalul acestei nopți decât la începutul ei. 

— Să-mi iau haina! spuse ea. 

x 

— Are gust de pișat, zise Baru. 

— De unde știi tu ce gust are pișatul? 

Râse cu halba la gură. 


— Sunt o sălbatică, dintr-o ţară sălbatică. 

— Zău așa! Dacă e să bea cineva pișat în jegul ăsta de lume, 
atunci ăia sunt aurdwynnii. 

Răutăcioasă, Aminata bătu cu degetul în fundul halbei. 

— Haide, haide, termin-o, bun! mai vrei una? 

Baru studie fundul halbei și încercă să chibzuiască. Probabil 
pentru prima oară în viaţa ei îi părea mai ușor să se lase ghidată 
de instinct. 

— Da, zise ea. Imediat. 

— Tu plătești pentru toate astea, replică Aminata aplecându- 
se peste tejgheaua barului, pentru că ai bani cu nemiluita. 

— Nu așa merg lucrurile. 

Baru se încruntă puternic, convinsă că trebuia să-și pună frâu 
limbii când venea vorba de anumite subiecte, neștiind însă clar 
dacă banii erau unul dintre acestea. 

— Ştii tu, trebuie să ne gândim la inflaţie - și nici măcar n-am 
scris ordine de cumpărare pentru condeie și cerneală - sunt 
atâtea de făcut, Aminata! Credeam că n-or să fie decât cifre 
complicate și îndatoriri simple, dar e exact contrariul. 

— Nimic nu e prea complicat pentru tine. 

Aminata râgâi și mai luă două halbe de la barman, care 
împărtășea preferințele de modă falcresti (șorț, umeri goi, 
corset sport cu șireturile legate larg și machiaj frapant) ale 
exasperatului Mijlocitor Principal Bel Latheman de la Banca 
Monedei Fiduciare. 

— Ești genială, știi asta? continuă Aminata. 

— Mă bucur că așa crezi. 

Baru își studie geometria propriului ei arătător ridicat. 

— Sunt beată. Cred că e pentru prima oară. 

Era important să rămână prudentă, chiar și beată, și să nu 
spună nimic care s-o trădeze, precum: „Mi-a fost dor de tine, 
așa să știi”. 

— Nu te pune pe plâns, păsărică, de-abia am trecut de miezul 
nopții. Și cred că trebuie să-ţi găsim... 

Aminata se aplecă spre ea ridicând din sprâncene. 

— Companie, hm? 

De aproape, faţa Aminatei deveni o demonstraţie geometrică 
de os și carne, unghiuri bine definite și topologii concentrice 
perfecte de scleră, iris și pupilă. Baru se propti de tejgheaua 
barului și-și aminti de paranoia ei. „Jurispotenţa veghează 


mereu.” 

— Știu și eu, zise ea, încântată de subtilitatea și rezerva 
propriilor expresii faciale. Pur și simplu e bine să stai de vorbă 
cu cineva. Toată lumea ascultă tot ce zic, dar nu... Nu pot... 

Aminata asculta cu atenţie, încuviinţând din cap. În spatele ei, 
o femeie cu cicatrice pe chip le striga celor de la o masă, cărora 
li se făcuse semn să tacă, intenţia de a-l omori pe ducele 
Sahaule Năpasta Cailor, care probabil îi făcuse ceva groaznic 
calului ei. 

— Știu și eu, zise Baru înecându-se în propriile obiceiuri de a 
păstra tăcerea. 

— Nu, nu! mai spune-mi! Oricum plec în curând, nu contează! 

— Nici măcar nu-mi aduc aminte cum eram înainte să merg la 
școala aia. Nici măcar nu-mi aduc aminte cum era să mi se 
permită să am sentimente. 

— Cum ar fi? strigă Aminata peste gălăgia care devenea din 
ce în ce mai puternică. 

— Cum... 

Aminata își întorsese vestonul pe dos ca să dea semnalul că 
nu era de serviciu, dar Baru o prinse de umăr și trase de veston. 

— Ești soldat al Mascaradei, dar ești oriati! îi ajuţi pe oamenii 
care vor să-ţi cucerească patria. Dacă o să fie încă un Război al 
Armadelor, ai să-i ucizi pe cei de-un sânge cu tine. Cum te simţi 
în privinţa asta? 

Își zisese cu șiretenia beţiei: „Se vor aștepta la aceste îndoieli 
de la mine, la aceste întrebări cu privire la loialitate, așa că e 
sigur să le ofer în calitate de bună prietenă. Persoana căreia i-ar 
da raportul, oricine ar fi ea, o să le înghită și-o să fie mulțumită.” 

— Știu și eu... 

Aminata își încreţi fruntea. 

— Cu mine sunt corecți. Am să fiu amiral într-o bună zi. 

— Ba nu! Uită-te cine ești! 

— Mă lași? făcu Aminata, dându-și ochii peste cap. Arta 
navigației a fost mereu dominată de femei. Suntem mai bune la 
matematică și navigaţie, toată știința eredității o afirmă. 

— Mă refer la faptul că ești oriati! N-au să-ţi dea niciodată o 
șansă! 

— Tu ești Contabilă Imperială și uite de unde ești. 

Aminata se ridică brusc în picioare. 

— Hai, înainte să devii prea serioasă - să mergem sus, să-ţi 


dăm șansa... 

— Nu, nu, nu, stai! 

Numai că Aminata plecase deja. Baru o urmă nesigură pe 
picioare, surprinsă de cât de mult îi împiedica mulţimea 
vederea. 

— Îmi pare rău, spuse ea, foarte necâjită să-i deranjeze pe cei 
de care se lovea. Imi pare așa de rău. Sunt foarte beată. 

Aminata o conduse în sus pe scări într-un spaţiu slab luminat 
de lămpi, ticsit de oameni care se împingeau unii într-alţii și 
strigau. Peste tot erau uși, iar bărbaţi și femei dansau mai mult 
dezbrăcaţi pe o scenă înălțată. 

— Ştii cum se face? strigă Aminata. Trebuie să le spui ce-ţi 
place. 

— Nu vreau să închiriez! 

— E sigur! îi legi o căciulița pe el și nu mai trece nimic prin ea! 
Ți-arăt eu cum. 

Baru, roșie la faţă și nesigură pe picioare o apucă de umeri. 

— Știu de ce faci asta. 

— Poftim? 

— Am zis: Știu de ce faci asta! 

Aminata se încruntă la ea preţ de câteva clipe, mușcându-și 
buza de jos. Bărbaţii le atingeau în treacăt, ciocnindu-se de ele, 
dar văzând vestonul întors pe dos al Aminatei - clar al unui 
ofițer, clar din marina Mascaradei, având susţinerea unui grup 
de femei care călătoreau pe mare, răzbunătoare și nemiloase cu 
plata chiar și pentru mici infracţiuni - nu le deranjau. 

— În regulă, zise Aminata, în regulă. Uite ce e: dacă chiar așa 
stau lucrurile, eu una pur și simplu nu vreau să știu, bine? Hai să 
nu discutăm despre asta. E mai sigur pentru amândouă. 

Baru nu voia să tacă, dar nu putu găsi nimic prudent de zis. 

— Hai să ne întoarcem la bar, spuse Aminata, trăgând-o 
ușurel de încheietura mâinii, și să încercăm ceva mai tare. 

x 

— Crezi c-au de gând să se revolte? 

— Aurdwynnul mereu se revoltă! strigă Aminata ca să 
acopere zgomotul mulţimii. Fie sunt ducii fericiţi și se revoltă 
poporul, fie e poporul fericit și se revoltă ducii, fie se urăsc ducii 
între ei și e război civil. Asta crede Amiralitatea. 

— Așa, și eu ce mă fac? 

Baru strigase până răgușise, iar acum trebuia să-i vorbească 


Aminatei la ureche ca să se facă auzită. 

— Guvernatorul e un romantic indecis și cred că Jurispotenţa 
e în cealaltă tabără. 

— Nu știu! Eu sunt doar locotenent! răspunse Aminata râzând 
ca la o glumă. 

— Vreau acasă. 

Baru alunecă de pe tejgheaua barului și se prinse de scaunul 
Aminatei. 

— La Taranoke. Mi-e așa de dor, Aminata... 

Aminata o ajută să se îndrepte. 

— Nu te poți duce acasă. 

— De ce nu? 

— Nu știu. Pentru că nu mai e. 

Aminata se încruntă, își termină băutura și dădu din cap. 

— Nu mai e la fel. Chiar dacă te întorci, casa ta nu mai există. 
E de domeniul istoriei, așa merg lucrurile! Cineva schimbă 
mereu pe altcineva. 

Avea dreptate, avea dreptate, desigur, și Baru era și mai 
toantă că n-o spusese ea prima - Taranokele copilăriei ei nu mai 
era și, probabil, nici nu existase vreodată; Reciful lui Halae nu 
tăiase niciodată valurile ca dinţii netezi și ascuţiţi de rechin, apa 
nu lovise niciodată așa de limpede, clipocind nisipul negru și 
seducător. Pinion nu știuse numele fiecărei stele și Solit nu o 
ținuse trează să le numere toată noaptea, iar Salm... a, nu, mai 
bine să nu se gândească deloc la asta cât era beată. Și totuși nu 
se putea abține... 

Baru zări în colțul îndepărtat o figură abia vizibilă, înghesuită 
de masivitatea unui pădurean stakhi enorm într-o tunică de 
piele. Figura ridică privirea, glacială, vorbindu-i pădureanului, 
rostind un blestem sau o ameninţare. 

Muire Lo. 

— Oh! făcu ea. Fir-ar să fie! 

— Cee? 

— Bărbatul ăla e secretarul meu. Și probabil e spion. 

— Așa, și? N-ai făcut nimic. 

— Dacă ne-a văzut ducându-ne sus împreună, s-ar putea să 
creadă... s-ar putea să spună cuiva că... 

„Ştii ce i se face unei suspecte de tribadism, Baru?” 

— Futu-i! făcu Aminata sărind în picioare. Știi cui îi dă 
raportul? 


— Negustorului ăluia, cred. Ştii care, ai vorbit cu el... 

— Fugim? 

— Nu, ne-am învinovăți. Mai bine m-aș duce să zic ceva... Lo! 

Răgetul pădureanului gigantic se auzi în toată taverna când îl 
apucă pe Muire Lo de gât și-l ţintui de perete. Oamenii se 
dădură îndărăt, ţipând, o larmă asurzitoare în stakhi, urună, 
iolynică și afalonă. Baru și Aminata coborâră de pe scaunele lor 
de la bar aproape una după alta, Baru în urma Aminatei care 
striga în afalonă către cei capabili s-o priceapă: „Marina 
Imperială, daţi-vă la o parte, daţi-vă la o parte!” 

Muire Lo, cu ochii mari, îl pocnea peste mână pe cel care-l 
strângea de gât. Pădureanul se folosi de celălalt braţ ca să dea 
un băgăreț la o parte, politicos, dar ferm, și continuă să-l 
stranguleze cu o putere calmă și inexorabilă pe Muire Lo, din 
care se scurgea viața. 

Aminata ajunse prima la el, încă strigând, și când bărbatul își 
ridică mâna liberă s-o ţină la distanţă, îl apucă de încheietură, i- 
o trase cu palma în sus aproape de burta ei, se răsuci pe vârfuri 
și încercă să-l trântească la pământ prin durerea pe care i-o 
cauza prin strânsoarea ei. El era însă prea mare și prea bine 
înfipt ca să se miște, așa că încleștarea doar îi rupse 
încheietura. Bărbatul scoase un răget, lăsându-l pe Muire Lo să 
cadă, iar până să mai aibă timp să mai facă ceva, Baru înșfăcă o 
halbă grea și-l pocni cu ea în ceafă cât de tare putu. Era uriaș și 
furios și se putea pune cu amândouă chiar și cu o încheietură 
ruptă. Nu avusese de ales. 

Pădureanul căzu pe spate pe podeaua de piatră, cu braţul 
strâng ridicat rigid și cel drept îndoit pe lângă el. 

— Vezi? Asta se cheamă reflex de poziţie de gardă, zise 
Aminata veselă, arătându-i felul în care i se contractaseră 
brațele. l-ai provocat o contuzie. Bun. Am zis: „MARINA 
IMPERIALĂ! DAȚI-VĂ ÎNAPOI!” 

Muire Lo ridică privirea spre Baru, de unde se prăbușise lângă 
perete, căscând din gură ca un pește. Încăperea se mișca în 
jurul ei ca o corabie pe marea dezlănţuită și, după o clipă, se 
hotări să se așeze pe jos lângă el. Era beată și îngrozită și dură 
o clipă până să formuleze o propoziţie: 

— Ce căutai aici? 

— Credeam c-o să te ucidă cineva. 

Avea un șuier în voce și, de parcă asta nu era suficient de 


dureros, mai părea și speriat de moarte. 

— Îmi pare rău, Excelenţă, eu doar am vrut să veghez asupra 
ta, dar nu am fost niciodată prea bun la asta în pregă... în 
taverne. 

— Și el? 

— Oh! făcu Muire Lo aruncând o privire fugară bărbatului 
căzut la podea. l-am zis pentru cine lucrez și s-a înfuriat. 

Baru lăsă jumătatea de răspuns să treacă necercetată. Avea 
să-i dea de cap a doua zi. 

— Ce facem? o întrebă ea pe Aminata. 

— Ne plătim consumaţia, îi răspunse aceasta, lăsându-se în 
genunchi ca să-l caute pe bărbat prin buzunare. Și dacă ești 
dispusa să le explici Guvernatorului tău, Jurispotenţei și 
căpitanului meu ce căutam împreună într-o tavernă din 
Southarbor, îl arestăm pe bărbatul ăsta. 

— Vă urmărea, zise greoi Muire Lo, ducându-și mâna la gât 
unde începuseră deja să apară vânătăile. 

— Cine ţi-a zis că cineva avea de gând să mă omoare? Baru 
dădu la o parte mâna unui spectator. Soldaţii din garnizoana 
Mascaradei aflaţi în timpul liber începuseră deja să formeze un 
paravan în jurul lor, lăsând deoparte rivalitatea cu Marina în 
numele solidarității imperiale. 

— Cine ţi-a spus, Muire Lo? 

— Nimeni, răspunse el, ferindu-și privirea. M-am gândit însă 
că, dacă Jurispotenţa ar încerca așa ceva, tentativa ei ar avea 
loc imediat ce pleacă Guvernatorul la vânătoare. 

— Are armă? o întrebă Baru pe Aminata. 

— Nu. Doar un carneţel. 


Capitolul 7 


Baru se trezi cu prima ei mahmureală. Smiorcăindu-se și 
amorțită, merse  împleticindu-se prin camera lambrisată, 
căutând un pocal de apă de izvor înainte să renunţe și să ia o 
sticlă de vin în baie. Miracolul instalaţiilor sanitare ale 
Mascaradei aducea apa caldă până la etajul ei și în amintire 
băutul din izvoarele calde din Taranoke. 

Cât de departe erau acele izvoare? Cerul oglindit în apa 
liniștită? Piatra neagră și tânără în adâncuri ca umbra zeilor 
craterului vulcanic? Nu-și putea aminti, nu se descurca cu 


geografia sau trigonometria din cauză că-i plesnea capul de 
durere. Departe pentru totdeauna. De neatins. 

Așa spusese Aminata. Nu te mai puteai întoarce acasă. 

Se auzi o bătaie în ușă dinspre casa scărilor, mai întâi timidă, 
apoi insistentă. Muire Lo, fără îndoială. 

— Intră! strigă ea, după care, din respect pentru decența 
locală, continuă: Dar sunt în baie! 

— Excelenţa Ta, Jurispotenţa Xate Yawa se află în anticameră. 

Baru scoase un geamăt. 

— Ce să-i spun? 

— Fă conversaţie inteligentă timp de zece minute. Cobor și 
eu. 
Işi băgă capul sub apă și încercă să plutească, dar cada era 
prea mică și ea prea înaltă. După o clipă se ridică în capul 
oaselor cu un gând groaznic. 

Poate că Xate Yawa se afla acolo ca s-o aresteze, la fel cum 
făcuse cu Ffare Tanifel. Să o ia pe sus și să pună să fie înecată. 
Numai că, dacă Xate Yawa ar fi fost de partea rebeliunii, atunci 
cu siguranţă ar fi protejat-o pe Contabila trădătoare... 

„Ea zice că nu mă poate proteja”, scria în bilet. 

Poate că Xate Yawa o dăduse la o parte pe Ffare Tanifel ca să- 
și demonstreze propria loialitate. Să se păzească pe sine. 
Probabil Cattlson îi făcuse o ofertă mai bună. 

x 

— Am venit să-mi cer scuze. 

Jurispotenţa Xate Yawa se uita la ea de peste birou fără niciun 
semn c-ar judeca-o în vreun fel. Își ţinea umerii drepţi, într-un 
mod ceremonios, și mâinile înmănușate rezemate pe lemnul de 
brad roșu de coastă. Baru, de-abia prezentabilă într-o cămașă 
fără guler, închisă cu șireturi, și încă descheiată la încheieturi, 
încerca să nu se foiască. Așa cum observase pe chei, ochii lui 
Xate Yawa erau de un albastru ca al ciorii din Taranoke. Baru 
era sigură că Yawa știa tot ce se întâmplase cu o noapte în urmă 
- cine și unde. 

— Să-ţi ceri scuze? 

Baru trase de timp, zâmbind, încercând să-și dea seama ce 
voia. 

— Pentru ce? 

— Pentru bărbatul pe care l-am pus să te supravegheze. 
Pentru comportamentul lui față de secretarul tău. 


Jurispotenţa își îndreptă gulerul rochiei cu un formalism 
absolut convingător, mimând cu maniere perfecte ceea ce 
zicea: „Între noi lucrurile sunt un pic nelalocul lor, iar eu am să 
remediez situația”. 

Deci pădureanul stakhi fusese angajat de ea. Carnetelul 
fusese al ei. Știa că Baru aflase ce urmărise bărbatul și se 
hotărâse să cedeze partida înainte să se poată întoarce 
împotriva ei. 

— Sunt tânără, zise Baru. 

„Fii atentă”, își spuse în sinea ei, „Fii atentă la anii pe care îi 
are în plus față de tine, la jocurile pe care le-a jucat. S-a folosit 
de invazia Mascaradei ca să câștige o funcţie înaltă pentru ea și 
un ducat pentru fratele ei. Fii atentă la duritatea ei de oţel. Nu 
poți să câştigi.” 

— Sunt străină, continuă după aceea. Cei doi predecesori ai 
mei au sfârșit prost. Dacă aș avea vreun defect moral pe care l- 
ai trecut cu vederea și el ar afecta bunăstarea Republicii 
Imperiale în provincia Aurdwynn, te-ai face vinovată de 
neglijenţă. Dacă l-ai trimis pe acel om să mă supravegheze, 
atunci nu ţi-ai făcut decât datoria de păzitoare a igienei morale 
a Aurdwynnului. 

Xate Yawa își relaxă poziția umerilor pentru o clipă, clar 
ușurată, dar își îndreptă din nou spatele imediat. Jocul ei 
actoricesc era impecabil. 

— Ești atât de minunat de pragmatică. Ne pierdem prea mult 
timp cu politica aici. 

— Am să pun să fie eliberat pădureanul și trimis înapoi la tine. 
Dacă ai avut încredere în el pentru această însărcinare, cu 
siguranţă îţi este foarte util. 

— Sunt recunoscătoare. 

Zâmbiră una la alta preţ de câteva clipe, cu respect și 
admiraţie reciprocă. Baru se gândi numai la Aminata și la nimic 
altceva, deoarece aceasta i se părea cea mai bună cale de a-și 
menţine zâmbetul pe faţă în mod convingător. 

— Am auzit că faci revizii contabile, zise Xate. Ai descoperit 
ceva... nepotrivit? Mă tem că unele dintre ducatele de nord 
finanţează culte ykari. Oathsfire s-a îmbogăţit obscen de mult 
din negoțul de pe lnirein, iar prietenul lui, Lyxaxu, se dedă la o 
filosofie cu totul regresivă. 

— Imediat ce depistez o neregulă, mă voi înfiinţa la biroul tău 


strigând după un mandat. Promit. 

— Excelent. 

Xate Yawa îi întinse mâna. 

— Ah, a fost mult mai ușor decât mă temeam. Te rog să nu 
crezi c-am făcut-o altfel decât dintr-un sentiment al datoriei față 
de Republica Imperială. 

— Desigur. O zi bună, Excelenţa Ta! 

Îi sărută mâna lui Xate Yawa și continuă să zâmbească până 
când Muire Lo îi deschise ușa, o lăsă să iasă și intră el. 

— Dacă ai de gând să asculţi la gaura cheii, ar trebui să te 
prefaci că nu știi că pleacă până nu bate la ușă. 

Muire Lo se înroși până deasupra cercului de vânătăi de pe 
gât. 

— Îi dai drumuh Așa, pur și simplu? Nici măcar n-ai întrebat 
de ce... 

— Te-a atacat pentru că i-ai zis că ești spion falcresti, ceea ce 
te face un mare pericol pentru complotul de rebeliune în care 
este implicată Xate Yawa. 

li făcu semn cu mâna să nu protesteze și bătu cu palma în 
birou ca să-l facă atent la ea [iar el tresări vizibil la auzul acelui 
sunet). 

— Ascultă! Ai auzit ce direct a jucat totul? Ce sinceră a fost? 
Se teme de mine - aduce în discuţii numai cele mai stricte 
adevăruri, ca să nu am loc să întorc nimic împotriva ei. Ştie că 
mă bucur de favoarea Falcrestului, știe că mă apropii de ceva 
care i-ar putea face rău, iar aceste două lucruri sunt o 
ameninţare reală pentru ea. Bărbatul care te-a atacat pe tine nu 
contează. Carnețelul lui, da. înţelegi? 

— Dacă ar avea carnetțelul, ar avea și notițele pe care le-a 
luat el când te urmărea. 

— lar dovada scrisă e totul. Dacă ar avea o mărturie de 
încredere de la cineva care m-a văzut dispărând într-un bordel 
cu o femeie frumoasă - roșeaţa lui spunea atât de multe - între 
mine și o soartă groaznică și permanentă n-ar mai sta decât o 
greșeală. Ea controlează instanţele. Dacă i se dă o rațiune și o 
pricină, mă poate distruge. Dacă e de partea rebeliunii, atunci 
are pricina. Dacă ar fi avut carneţelul, ar fi avut și raţiunea. 
Poate să-l pună pe pădurean să-i măsluiască o copie? 

Muire Lo dădea din cap aprobator, foarte atent și prins de ce 
spunea ea, nepărând să fie străin ce auzea. Fusese antrenat, îşi 


zise Baru. 

— Nu fără mare bătaie de cap. Ar trebui să facă rost de peceţi 
falsificate și marcaje de timp. Ar rata detalii grăitoare. O trecere 
în revistă ar descoperi că-i un fals. 

— Bun. Pădureanul a fost o opţiune urgentă, un expedient. 
Ceea ce înseamnă că planul ei se petrece prea repede ca să 
poată lua măsuri mai subtile. 

Baru își permise să vorbească, încrezându-se în transa 
analitică pentru depistarea curenților puternici de suprafață 
dinspre țărm și ape joase. 

— Deci următorul ei pas ar putea fi crima. Are putere asupra 
infractorilor din Aurdwynn. Le-ar putea da drumul și i-ar putea 
asmuţi pe mine. La Olonori a mers. 

— Ar trebui să te mutăm înapoi pe Lapetiare, atunci, zise 
Muire Lo și se întoarse spre ușă. Acolo nu poate ajunge. 

— Nu. Dacă sunt închisă pe o corabie, aș putea la fel de bine 
să fiu moartă - n-o să fiu în stare să caut stratagema rebelilor. 

Baru își duse mâinile împreunate cu degetele răsfirate la 
gură, la frunte și la ceafă, gândind cu furie. 

— Trebuie să mă aflu undeva unde e prea riscant să mă 
lovească. Într-un loc în care moartea mea s-ar lega inevitabil de 
ea și de aliaţii ei. Pot să-mi mut biroul în Beciul Rece? Nu, nu, 
are să vadă tot ce fac, trebuie să fie departe de ea. 

— Tain Hu, zise Muire Lo. 

— Poftim? 

— Vultjag. Ducesa Cometelor, Tain Hu. 

Zâmbi, încântat, captivat de ideea lui. 

— Răposata mătușă a lui Tain Hu a fost măritată cu fratele lui 
Xate Yawa, Xate Olake, Ducele Fantomă de Lachta. Toată lumea 
știe că Tain Hu a fost prima care te-a provocat, în sala de bal - 
toată lumea știe că ea a fost cea care a încercat să-ţi scoată la 
iveală păcatul în văzul lui Xate Yawa. Dacă te-ai afla în 
apropierea ei și ai fi ucisă, toată lumea ar vedea că a fost mâna 
lui Xate Yawa. 

— Dacă m-aș afla în apropierea lui Tain Hu... 

Baru urmări logica. Tain Hu, clar înclinată spre răzvrătire, n-o 
putea ucide pe Baru fără să-și atragă mânia deplină a lui 
Cattlson. Xate Yawa avea să-și dorească să ţină atenţia departe 
de legătura lor... 

Era perfect oricum ai lua-o, cu excepţia faptului că o punea la 


îndemâna unei femei care s-ar fi putut să nu împărtășească 
subtilitatea lui Xate Yawa. Care s-ar fi putut să întindă mâna 
după cuţit, și nu după o ordonanță. 

Numai că ea îi spusese lui Cairdine Farrier că avea să 
oprească rebeliunea. Cairdine Farrier era în drum spre Falcrest. 

Avea să riște. 

Baru începu să deschidă sertare. 

— Am să iau toate dovezile de care am nevoie ca să-mi 
continui lucrul. Găsește-o pe Tain Hu și informeaz-o că am să 
mă duc pe domeniul ei din Vultjag ca să mă uit pe registrele ei. 
Spune-i c-aș fi mai mult decât onorată de compania sa. 

x 

Când Muire Lo plecă să facă aranjamentele necesare, Baru se 
urcă în camerele ei să caute haine pentru la ţară - pantaloni de 
călărie, haine groase, cizme cu talpa tare. Cât căuta, se gândea, 
încercând să fie distantă și rece, calmă și raţională. Insă tot 
gândindu-se o luau durerile de cap, așa că nu după multă vreme 
se pomeni smulgând hainele din dulapuri și făcându-le grămadă 
neîmpăturite, ca un copil într-o criză de furie. 

Se așeză pe colțul patului și-și lăsă capul în palme. 

Chiar și pe cele mai bune drumuri, cu cea mai bună trăsură, 
domeniul lui Tain Hu din Vultjag se afla la sute de mile 
depărtare și multe zile spre nord, în susul lungilor diguri 
circulabile prin Ducatele Heingyl și lhuake. Lapetiare avea să 
plece cu mult înainte ca Baru să termine călătoria și să se 
întoarcă. Avea să piardă infanteriștii marini de la bord, singurul 
ei ajutor de nădejde în Aurdwynn. Avea s-o piardă pe Aminata, 
singura ei prietenă. 

Putea porunci corabiei să-și amâne traversada și s-o aducă pe 
Aminata cu câţiva dintre soldaţii ei ca pază. Asemenea lucru ar 
fi fost însă ceva sentimental și, mai rău - mult mai rău decât 
atât -, prostesc. Nu putea ignora faptul că Aminata o adusese la 
taverna aia și pe urmă o trăsese după ea la etaj sub un pretext 
de beţie, în timp ce unul dintre oamenii Jurispotenţei o urmărea. 
S-ar putea să fi fost o coincidenţă nefericită. Ori se putea ca 
Aminata să se fi gândit la cariera ei și la toate modurile în care 
favoarea unei Jurispotenţe de provincie îi putea fi de ajutor ca să 
avanseze. 

Când reveni ceva mai târziu, Muire Lo zise: 

— S-au făcut toate aranjamentele. Ai nevoie de mine să-ţi duc 


vreun mesaj pe Lapetiare? 

Scrise un set scurt și la obiect de ordine oficiale, poruncindu- 
le tuturor să fie vigilenţi în absenţa ei și însărcinând corabia să 
plece conform programului. Nu putea risca să ia legătura cu 
Aminata, nu putea nici măcar să-i spună un rămas-bun oficial. 
Lucrul ăsta n-ar fi făcut decât să ofere dovezi în plus despre o 
legătură respingătoare. 

Așa să fie, deci. Putea merge înainte numai cu lucrurile de 
care avea neapărată nevoie. 

— Tu n-ai să vii cu mine, îi spuse ea lui Muire Lo, neștiind 
sigur cum avea să primească el vestea. Am nevoie de tine aici. 

Cuvântul nevoie îi smulse bărbatului un zâmbet, deloc 
neplăcut. 

x 

Tain Hu trimisese o trăsură și o coloană de douăzeci de 
călăreți ce duceau stindardul cu cometă. Baru se aştepta să 
meargă singură cu trăsura, iar ducesa singură pe cal. Numai că, 
atunci când păși în trăsură, o văzu pe Tain Hu așteptând 
înăuntru, tolănită pe o banchetă ca o pisică mulţumită. 

— Locul tău, îi făcu ea semn spre cealaltă banchetă. 

Baru își puse jos cu atenţie geanta cu hârtii și palimpseste. 

— Înălţimea Ta. Îţi mulţumesc c-ai răspuns cererii mele atât 
de prompt. 

Buzele ei chiar arătau un pic ca partea încovoiată a unui arc, 
nu-i așa? Mereu țuguiate ca și când erau gata să ia pe cineva 
peste picior... _ 

— Sunt obișnuită cu cercetarea atentă a Mascaradei. Işi 
trimite creaturile să ţină Nordul în frâu. 

Tain Hu purta pantaloni de călărie și era murdară de noroi pe 
cizmele înalte. Avea statura unui nobil, a unui om crescut cu 
carne bună și citrice; Baru se bucura că era aproape la fel de 
înaltă ca ea. 

— Sunt sigură că vom face un eveniment din asta. Nu vii 
însoţită de nimeni? Unde ţi-e micul supraveghetor? 

Vârsta lui Tain Hu era greu de ghicit: era clar mai mare, dar 
nu cu mult, ceea ce-i făcea sfidarea și mai enervantă. (Cât de 
tânără era când moștenise Vultjagul?) li putea aduce aminte 
ducesei de formula de adresare potrivită, ceea ce însă ar fi 
părut meschin. 

— N-am nevoie de personalul meu, replică ea întorcându-i 


zâmbetul. Mă aștept ca revizia contabilă să meargă șnur și sunt 
sigură că ostașii tăi pot oferi cea mai bună pază pe drum. 
Siguranța domeniului, desigur, nu mai are nevoie de laude. 

Tain Hu se îndreptă de spate încet și cu stăpânire de sine. 

— Nu te temi, zise ea cu colţurile gurii și ale ochilor ușor 
încordate, că dacă găsești ceva în neregulă cu finanţele mele, 
am să te tai în bucăţi pe care am să le îngrop în pădure? 

„Ba da”, își zise Baru în sinea ei, dar nu lăsă să i se vadă pe 
față ceea ce gândea. 

— Să mă tem că ești o neghioabă? Nu. 

— Su Olonori a fost ucis în propriu-i pat. Criminalul nu a fost 
niciodată adus în fața justiţiei. 

— Atunci va trebui să mă protejezi până și-n propriu-mi pat. 

Tain Hu se lăsă pe spate, pe banchetă, studiind-o cu ceea ce 
părea o uimire evidentă. Nasul ei repus la loc era un pic strâmb 
din faţă, ceea ce părea un defect bun pe care să-ți fixezi 
privirea. 

— De ce te afli aici? 

— Simplu. Dacă e să-mi fac treaba, trebuie să știu unde se 
duc banii. 

— Banii nu înseamnă totul. 

— Eu sunt contabilă, zise Baru ridicând sarcastică din umeri. 
Din câte am fost eu învățată, înseamnă. 

Tain Hu își puse mâinile pe genunchi și se aplecă în faţă, cu 
buzele dezvelindu-i incisivii și cu dezgust ori provocare, sau 
altceva în priviri. 

— Din câte ai fost învățată. Și acum vrei să te învăţ eu restul? 

Auzi amintirea ultimei lor întâlniri, cum îi erau întoarse 
propriile vorbe. „Toate paradoxurile din Aurdwynn într-o singură 
femeie. Cred c-aș putea învăţa foarte multe din lecţiile tale, Tain 
Hu.” 

— M-aș afla aici dacă n-aș vrea asta? 

— Atunci, privește! Trebuie să înţelegi din ce faci parte. 

Tain Hu întinse mâna în spate și deschise oblonul spre vizitiu. 

— Du-ne la Northarbor înainte să plecăm din oraș. Vreau să 
vadă epurarea. 

x 

În Northarbor, unde arhitectura specifică docurilor făcea loc 
arcurilor și arcadelor, și vechilor galerii boltite stakhieczi lucrate 
în piatră, găsiră o revoltă în desfășurare. 


Prima oară auziră zgomotul, un răget, un brizant care nu voia 
să se retragă, după care întâlniră rânduri de soldaţi de carieră ai 
Mascaradei, îmbrăcaţi în albastru și gri, care lucrau în cadență 
mutând butoaie de acid diluat, și în cele din urmă - de pe un 
acoperiș - căci nici Tain Hu, nici armașii ei nu ţineau neapărat să 
intre mai adânc printre rândurile Mascaradei - văzură revolta 
însăși. 

Gloata era îmbrăcată într-un verde calaican. Baru se aștepta 
să vadă oamenii atacând, împingându-se în porțile închisorii ori, 
ducându-se cu torțele spre casa unui perceptor. 

Insă garnizoana încolţise revolta, formând un cordon între 
mulțimea care urla și capătul de nord al pieţei, unde apăra un 
depozit simplu văruit, fără fereastră sau firmă, cu excepţia unei 
inscripţii în alfabetul afalon: MIRODENIE NORTHARBOR. Baru 
încercă să le audă cântul, dar ajungea până la ea doar strigătul 
lor de disperare. 

— E un templu secret, îi murmură Tain Hu la ureche. Închinat 
lui Wydd. Apărat de adepţii lui. 

— Un zeu? 

În timpul studiilor ei, nimeni nu menţionase credinţa în 
Aurdwynn decât ca pe problemă politică. 

— O fiinţă umană. Cineva care a practicat o virtute suficient 
de mult timp, încât să devină numele acelei virtuţi și trăsătură 
de caracter. Să vorbești despre toleranţă și supunere, iarnă ori 
pneumonie, sau eroziune, ori timp înseamnă să vorbești de 
Wydd. Wydd stă în faţa lui Himu și Devena stă între ei. 

Tain Hu își atinse fruntea reverenţioasă, sau poate doar ca să 
se scarpine. 

— Nu că cineva raţional ar crede superstiţiile astea vechi și 
interzise, desigur, adăugă ea. 

— Mie nu mi se par foarte toleranţi. 

Baru cercetă cu privirea rândurile soldaților garnizoanei și 
descoperi butoaiele cu acid date din mână în mână până în faţă. 
Geniștii așteptau cu hârleţe, mănuși și măști înfundate cu cârpe 
ca să le deschidă. 

— Se pare că sunt niște adepţi foarte săraci ai lui Wydd, zise 
Tain Hu sec. Poate că azi îi mână Himu. 

Geniștii deschiseră butoaiele și, cu mișcări lente, aruncară 
acid peste gloată. Ajunseră la ele ţipete duse de vântul din port. 

— Nu te îngrijora prea tare, îi zise Tain Hu. Acidul folosit în 


procesul de pacificare arde numai ochii și membranele 
mucoase. Pe piele lasă mâncărime și iritaţie roșie. Orbirea e 
rară, dar arsurile îi vor marca pe vinovaţi zile întregi, așa că pot 
fi găsiţi și capturați. O metodă justă și blândă, din câte am fost 
asigurată. 

Lui Tain Hu îi scăpase o șuviţă din coadă și îi dansa în adierea 
vântului. Baru se concentră asupra ei, preferând-o haosului de 
jos. 

— De ce să-i construiești templu lui Wydd într-un depozit? De 
ce să-l aperi? 

— Cultele ykari sunt ilegale. Vorbesc despre caracterul 
trecător al autorităţii lumești, înţelegi ce vreau să zic, și astfel 
promovează anarhia și opoziția. Așa că... 

Tain Hu găsi șuviţa răzleață și o băgă, absentă, la loc, cu ochii 
tot la mulţime. Garnizoana avansase pe măsură ce arunca acid, 
despărţind gloata. 

— Aveţi o tehnică inteligentă. Le permiteţi ilykarilor să-și 
construiască un conclav mititel și liniștit într-un loc ascuns. 
Permiteţi să se ducă vestea că credincioșii se pot aduna pentru 
adorare sau divinaţie. Uneori, cred eu, porniţi chiar voi cultele. 

— O oală cu miere folosită pe post de capcană. 

— Cam așa ceva. De ce să nimicești cultele în fașă când poţi 
să urmărești cine participă, cine trece cu vederea adunările, 
cine acceptă mită ca să le permită, după care să le mături pe 
toate dintr-un foc? 

Tain Hu arătă cu mâna spre acoperișurile din jurul lor. 

— Acolo jos, pe stradă, alţi soldați fac arestări. Ilykarii vor fi 
băgaţi la închisoare sau înecaţi. Membrii cultelor și complicii lor 
vor fi judecaţi de Jurispotenţă și cei de teapa ei. O să fie ocupată 
în seara asta, și vreme de săptămâni întregi, cu toţi vinovații 
stropiţi cu acid aduși dinaintea ei. 

Baru își aminti privirile fugare din sala de bal, presupunerile 
de conspirație. Era o neghiobie s-o spună prea direct, dar 
neghiobie era și să nu iscodească despre alianţă. 

— Cunoști atât de bine metodele Jurispotenţei. 

— Xate Yawa face ceea ce consideră că trebuie făcut ca să-și 
păstreze puterea. Tehnicile ei sunt destul de complexe. Îmi 
spune că în Falcrest - știai asta? - în Falcrest, deținuților li se 
permite să evadeze din celule, li se permite să ajungă în stradă 
doar ca să fie prinși din nou. lar și iar. Așa vor învăța că 


evadarea este mereu o iluzie. 

Jos, în piaţă, era adus la înaintare un al doilea rând de butoaie 
cu acid. 

— Așadar, uită-te la asta! Crezi că așa trebuie să se 
procedeze? 

— Eu sunt contabilă. 

Baru își dori să-și poată închide urechile ca să nu mai audă 
tipetele mulțimii împrăștiate în toate direcţiile și fumegânde. 

— Eu mă ocup de costuri, nu de credinţe. 

— Dar faci parte din asta. 

Tain Hu era un pic mai înaltă și se mișca cu o forță de om care 
știe ce vrea. Cuvintele ei, oricât de blânde, te intimidau. 

— Asta este un cost. Asta este costul pe care îl plătim pentru 
drumuri late și apă caldă, pentru bănci și recolte noi. Asta este 
schimbul pe care tu îl impui. 

Nu mai încăpea nicio îndoială la cine se referea, căci rostise 
clar „tu” în afalonă. 

— Rezistența asta n-are nicio noimă, zise Baru. Dacă vor 
schimbare, trebuie să se facă utili Falcrestului. Să găsească o 
cale de avansare din interior. 

— Un popor poate suporta în tăcere biciul numai o perioadă. 
Pentru unele lucruri nu merită să te afli în interior. 

— Ordinea e preferabilă dezordinii, replică Baru, rostind 
cuvintele de care râsese în Taranoke, sub draperiile negre ale 
paturilor de la școală. 

Tain Hu își întoarse privirea de la ea. 

x 

Merseră spre nord peste blocuri de calcar crem puse peste 
straturi de oale sparte și beton, peste pietriș, var și pământ 
bătătorit din Aurdwynn. „S-ar putea să vină o zi”, își zise Baru în 
sinea ei, „când drumurile Imperiului să fie făcute din tuf 
taranoki”. 

Tain Hu o porni călare alături de armașii săi, lăsând-o pe Baru 
să lucreze în trăsură. Se chinuia să se concentreze la hârtiile ei, 
luptându-se cu o neliniște din ce în ce mai puternică despre care 
nu-și putea da seama ce anume i-o provocase. Poate amintirea 
revoltei. Gândul la deznădăjduiţii aceia pătaţi cu acid care 
dispăreau în Beciul Rece. Ori faptul că știa că Tain Hu ar putea 
s-o ucidă și să-i arunce trupul la coioţi și nu avea să mai fie 
găsită niciodată. 


Îndreptându-și îngrijorarea spre un palimpsest, încercă să se 
concentreze. Domeniile lui Tain Hu din Vultjag aveau să aibă 
propriile lor conturi. Avea să deschidă registrele și să caute 
semne de comportament înclinat spre răzvrătire - prea multe 
împrumuturi, investiții agresive în vechea monedă ori resurse 
forte, cumpărări de arme sau grâne pentru a hrăni și duce o 
rebeliune. 

Și dacă găsea ceva? Dacă Tain Hu credea că a găsit ceva? 
Atunci ce? 

Dacă dispărea sau murea în această deplasare, cu siguranță 
avea să fie evident că Tain Hu o omorâse. lar ducesa sigur era 
conștientă de lucrul ăsta. 

Pe măsură ce studia în trecere livezile de măslini ale 
Ducatului Heingyl, loturile argintii și verzi de pământ mănos, 
negru, cu lemnul și uleiul deja prelucrate în mintea ei în bani și 
influenţă, se pomeni atrasă de terenul care urca, de pădurea de 
brad roșu de coastă care stătea de pază văilor, de Muntele 
Kijune de culoarea ciorii și de piscurile înalte și albe de dincolo 
de el. Acesta era Aurdwynnul, ţinutul lupilor, și probabil că aici 
nu existau aceleași reguli. Probabil că aici inteligenţa nu 
reprezenta deloc un punct forte prin comparaţie cu cutitul. 
(Probabil, îi șoptea o parte precaută a ei, Muire Lo manevrase 
lucrurile în așa fel, încât să ajungă aici, departe, ca să se poată 
descotorosi de ea...). 

In acea seară își așezară tabăra sub stelele reci, un cer de 
constelații necunoscute și piezișe. 

— Te neliniștește ceva? întrebă Tain Hu. 

Baru își trase mantia în jurul ei și se uită la ducesă peste focul 
de tabără, nesigură dacă să ia întrebarea drept o ameninţare. 

Ducesa Vultjag își deschise braţele spre desișul din jurul lor, 
spre umbra pădurii care se contura nedeslușit, și zâmbi. Lumina 
focului îi făcea ochii să pară aurii ca ai unui vultur. 

— N-am vrut decât să întreb: nu-i așa că n-ai mai fost 
niciodată atât de departe de mare? 

x 

Până în ziua în care ajunseră în Vultjag, Baru înţelesese de ce 
Parlamentul își dorea cu atâta lăcomie să stăpânească 
Aurdwynnul. Mai mult decât un scut împotriva invaziei, era un 
bun de o valoare incalculabilă - păduri, locuri de pescuit, teren 
arabil pe coastă, piatră și mori, și chiar și meșteșugari feudali, a 


căror tehnică fusese împăturită și bătută bine cu ciocanul de ani 
de război ducal. 

Aurdwynn avea să fie benefic pentru Imperiu. Aurdwynn avea, 
de asemenea, să fie foarte, foarte profitabil pentru cel care-l 
controla. 

Numai că ducii și ducesele ţineau ţara dezbinată. Tarifele lor 
invidioase și ghildele erau un obstacol în calea negoțului liber și 
creau o ineficienţă vastă. Baru se pomeni rătăcind pe o hartă 
imaginară a ţării, netezind graniţele dintre cele treisprezece 
ducate, ștergând fortărețele, lipsind Aurdwynnul de seniori și 
punând rezultatele în tabel. 

Ce putea face cu propria ei rebeliune? Să o înfrângă și să o 
reconstruiască? Aveau s-o privească fiicele Aurdwynnului cu 
același sentiment curios de teamă și respect cu care se uitase 
ea la pânzele care se ridicau dinspre Reciful lui Halae? 

Drumul urca prin codru ajungând pe culmea unui defileu. 

— Duceţi-vă înainte la poarta mobilă și deschideţi-o! porunci 
Tain Hu, trăgându-și calul de luptă lângă trăsură. Vino cu mine 
să-mi vezi pământul. 

Baru o luă de mână, mănușă în mănușă, și se așeză cu 
oarecare greutate pe calul ei, apucându-se de capătul din spate 
al șeii, în loc s-o cuprindă cu braţele așa cum o învăţaseră 
cărțile. Calul se mișca sub ea într-un fel cu totul diferit de cel în 
care se mișca o corabie. 

— Ușurel. Stai relaxată! 

Tain Hu dădu pinteni calului și ieșiră prin porţile de piatră și 
lemn de brad roșu de coastă, printre armașii cu ochi ageri, 
arcuri scurte și tunici cu comete, după care priviră peste vale, 
peste ţinutul Vultjag. 

Pădure cât vedeai cu ochii, de la un zid la altul, iar umbrele 
norilor tremurau în vârfurile copacilor odată cu vântul care 
trecea printre crengi. Jos, în centru, curgea râul Vultsniada ca un 
fulger strâmb, alb și iute. Pe malurile lui se înghesuiau mori și 
sate, iar la nord, spre poalele muntelui, o fortăreață din calcar 
se făcea punte peste torent și lăsa să treacă prin porți de ecluză 
o cascadă măreaţă. 

Cu toată frumuseţea peisajului, ochii lui Baru se îndreptau 
către ciori, ulii și ereţi care se înălțau pe curenţii de aer cald, 
sus, deasupra pajiștilor și a luminișurilor de piatră, adunându-se 
în grupuri impunătoare, care păreau să se întindă de la 


coroanele copacilor până la nori. 

Nici nu începuse să le numere când Tain Hu strigă un cuvânt 
în urună și-și îmboldi calul înainte, năpustindu-se pe drumul 
abrupt și intrând în pădure, cu armașii care-i purtau stindardul 
mergând în faţa și în spatele lor. Baru se ţinu de șa, agăţându-se 
de siguranţă și demnitate, încercând să-și stăpânească bucuria 
bruscă și inexplicabilă. 


Capitolul 8 


Baru petrecu o noapte rece în camera de oaspeţi din 
fortăreaţa de la cascadă, ascultând vuietul vântului de munte 
prin turnuri. După un mic dejun cu somon afumat și vin îndoit cu 
apă, plecă într-o vizită călare a domeniilor Vultjag și stabili 
imediat că ţinutul nu ducea lipsă de corupţie. 

lată ce văzu: 

În primul șir de sate de-a lungul râului, întâlni vânători care 
aduceau piei de căprioară la o tăbăcărie, a căror zeflemea 
veselă în iolynică se opri imediat când o auziră vorbind, căci 
limba o trăda acolo unde fața și pielea nu o făceau. Nu voiră să-i 
răspundă la întrebări, dar ea își notă numărul lor și mărimea 
tăbăcăriei. 

La carieră, muncitorii și familiile lor veniră să aclame la 
vederea trăsurii și a stindardelor ducale. Până cobori printre ei, 
se duse deja vorba și auzi șoptit cuvântul iolynic „mască, 
mască, mască”, în timp ce se repezeau să-și ascundă copiii de o 
agentă a Treatymontului, un pion al Falcrestului care vâna 
păcatul social. Trecu apoi printre ei într-o liniște încremenită, 
observându-le mușchii și dibăcia. 

Nu toţi se temeau de contabila imperială. Câţiva erau dispuși 
să aibă o conversaţie cu ea într-o afalonă stricată ori printr-un 
tălmaci. 

— Familia mea lucrează piatra de o sută de ani, îi zise o 
cioplitoare în piatră cu faţa palidă și ochii verzi, încredințându-și 
fiul care urla unei doici. Strămoșii mei săpau tuneluri în piatră 
pentru conacele stakhi și acum, chiar în ultimul an, am terminat 
lucrul la noua fortăreață a ducesei. Uitaţi-vă la băiat - o să sugă 
mai mult praf de cretă decât lapte de la mine și probabil tot i-ar 
fi mai bine. 

Vorbise cu dragoste, fără teamă de ierni și fii morți. 


În piaţa din satul lor, armașii cu sulițe lungi, scuturi sclipitoare 
și haine groase din blană de urs se antrenau într-o falangă 
disciplinată. 

— Sentiamut, i se spuse. O familie cunoscută până și în 
Treatymont pentru credinţa cu care o slujesc pe ducesa noastră. 
Păzesc modelul hainelor acelora de urs cu invidie. 

„Ah!” își zise ea. „Cunosc numele acestei familii.” 

Baru încadră toate aceste lucruri într-un mister mai mare, o 
enigmă a domeniilor lui Tain Hu. Enigma era următoarea: nu 
domnea foametea. 

În Vultjag exista o carieră, iar cei care munceau în ea aveau 
nevoie de hrană ca să se menţină în puteri. Numai că valea nu 
se putea hrăni singură. Puteau vâna și umbla după hrană prin 
păduri, puteau pescui în râu și săra captura pentru iarnă. Numai 
că proviziile astea aveau să ajungă doar pentru câteva sate. 
Fără agricultură și animale, meșteșugarii și pietrarii, precum și 
familiile lor urmau să moară de foame. 

Așa că locuitorii Vultjagului trebuiau să aducă grâne, măsline 
și fructe pe râu de la marele Inirein („Frumos nume de fluviu”, 
își zise Baru - însemna Revărsare de Lumină) sau pe uscat, prin 
trecătoarea îngustă, care probabil, se închidea pe timpul iernii. 
Pentru asta, Tain Hu și șerbii ei trebuiau să facă schimburi sau 
să cumpere. Puteau da la schimb piatră, cherestea, nestemate, 
ulii și șoimi, precum și piei obţinute de la vânat. Numai că 
schimbul nu era eficient și nu te puteai baza pe el, așa că era 
mai probabil ca Tain Hu să-și cumpere hrana cu ridicata, 
rugându-se în fiecare toamnă să aibă parte de o piaţă blândă și 
o călătorie ușoară. 

lar pentru comerțul cu ridicata avea nevoie de monedă 
fiduciară, bani pe care îi obținea vânzând piatră, cherestea, 
nestemate, ulii, șoimi și piei vecinului ei de la apus, Oathsfire, 
care, la rândul său, le transporta pe Inirein în jos, pe coastă, și le 
vindea cu profit. Vultjag era nevoită să folosească bancnotele 
Mascaradei pentru că trebuia să facă afaceri cu Oathsfire, care 
trebuia să facă afaceri cu ducii de pe coastă, iar acei duci aveau 
nevoie de monedă fiduciară ca să scoată maximum de profit. 
Întreg sistemul era construit să garanteze acest lucru. 

Deci lucrurile stăteau astfel: oamenii din Vultjag munceau, în 
valea lor, ca să creeze bunuri și vindeau acele bunuri pentru 
hrană. Așadar, Vultjag ar fi trebuit să fie un ţinut sărac și să aibă 


o economie de subzistență ce abia dacă rezista de la un 
anotimp la altul. Știința economiei Mascaradei o învățase pe 
Baru că adevărata avuţie ajungea la cei aflaţi mai sus în lanţul 
de producţie. 

Și totuși văzuse dezvoltare. 

Bani care treceau din mână în mână peste tot. Foșnetul 
bancnotelor în piețele sătești și în grajduri, la mori și în depozite 
de cherestea. Ziduri și garduri noi care se ridicau în jurul satelor 
riverane. Cete de oameni cu găleți plătiţi să ducă ape menajere 
la râu în loc să le arunce în stradă. „De unde”, se tot întreba 
Baru, „de unde vin banii?” 

Vultjag era un ţinut mai bogat decât ar fi trebuit. Mori noi? 
Barăci noi pentru muncitorii de la carieră și lefuri? O fortăreață 
nouă din piatră de var, construită cu îndrăzneală ambițioasă în 
jurul cascadei? 

Când se întoarse la casa de piatră și apă limpede a lui Tain Hu 
și ceru să fie adus înaintea ei contabilul ducal, Baru descoperi 
altă chestiune care nu era cum ar fi trebuit să fie: 

— i-o prezint pe contabila ducală, zise Tain Hu, cu părul 
desfăcut căzându-i pe umerii îmbrăcați în metal ai tunicii și cu 
cizmele bocănind tare pe piatră, plecându-se batjocoritor de 
mult. 

— Tu? 

— Legea spune că fiecare ducat trebuie să aibă un contabil. 
Nu spune nicăieri că acela nu poate să fie chiar ducesa. 

Tain Hu ţinea la subsuori câte un registru legat în piele. 

— Și sunt știutoare de carte, chiar dacă doar în iolynică. Un 
talent neobișnuit aici, Excelenţa Ta. 

Baru luă registrele și le deschise în tăcere, deși ar fi vrut să 
zâmbească sau să râdă la neobrăzarea femeii, sau să se ridice 
de la micul birou de brad roșu de coastă și să întrebe ce-o să se 
întâmple atunci când găsea șmecheria, hiba din registre. 

— Vom cina împreună. Armașii te vor conduce. 

Tain Hu se opri la ușă, întorcându-și privirea spre mica 
încăpere cu o încruntătură curioasă. 

— E adevărat că te duelezi? 

Baru își scoase propriile pergamente, palimpseste și registre, 
ignorând-o pe ducesă. Notiţele erau în iolynică, pe care de-abia 
dacă o putea citi, dar cifrele le înţelegea și ele aveau să fie 
suficiente. 


— Mai adu-mi cerneală! zise ea. 
x 

Baru rată cina. Un servitor îi aduse lumânări ca să poată lucra 
noaptea. 

Prima ei linie de atac eșuase. Contabilitatea ducatului Vultjag 
fusese ţinută meticulos. Cele mai simple forme de fraudă și 
corupţie se trădau aici, în balanţa de plăţi, dar plăţile Vultjagului 
- pe hrană, fier, lefuri, dobândă - fuseseră trase din dări 
legitime, vânzări, împrumuturi și propriile rezerve de capital ale 
ducatului. Tain Hu se descurca la aritmetică. 

Numai că ducesa era din Aurdwynn, iar Aurdwynnul nu 
cunoștea moneda fiduciară și contabilitatea de suficient timp ca 
să le stăpânească la perfecție. Trebuia să fi făcut o greșeală pe 
undeva, o greșeală pe care Contabila Imperială o putea mirosi. 

Cu siguranţă. 

Doar dacă nu exista nicio trădare de ascuns. Nicio rebeliune 
în pregătire care să aibă nevoie de bani. 

Baru trase un gât lung de vin îndoit cu apă și urmări cu 
degetul lista detaliată pe puncte a tranzacţiilor ducatului. 

— Poftim? făcu ea și puse vinul jos. Poftim? 

Căutase amprentele rebeliunii - folosirea banilor Împrumutați 
cu forța pentru cumpărarea de nestemate și metale preţioase, 
pământ și bunuri. 

Numai că Vultjag făcuse exact contrariul. Tain Hu își vânduse 
carierele și pădurile pe bancnote. Scăpase de nestematele și 
aurul pe care strămoșii ei îl acumulaseră vreme de generaţii, 
pentru a aduna tot mai multe bancnote. Și o făcuse într-un mod 
atât de straniu și de modest - fără vreun chilipir grozav, fără 
vreo mare manevră financiară. Doar o vijelie de mici tranzacţii, 
care-i ciobeau averea bucăţică cu bucăţică. 

Bucăţele care ieșeau la socoteală. Tain Hu se descurcase bine 
cu vânzările. Preţurile erau foarte mari. 

Însă vânzări către cine? Numele din registru nu erau ale 
celorlalţi duci, nici ale ținutului vecin Oathsfire, care ciupise din 
Vultjag atâta vreme, nici al lui Lyxaxu coborât din fortăreaţa lui 
de la înălțime. Nicio vânzare către Banca Monedei Fiduciare ori 
către Mijlocitorul Imperial, care ar fi fost din cale afară de 
bucuroși să cumpere pământ roditor. Doar niște nume care nu 
se distingeau prin nimic, fără titlu... 

— Oh! făcu Baru. O-ho! 


Deschise recensământul Vultjagului și îl parcurse, găsind 
acolo numele - Awbedyr și prolificii Hodfyri, Alemyonuxe care, 
vreme de generații, construiseră mori pe râu, Sentiamut cei cu 
haine de blană de urs, care câștigaseră o mică avere 
cutreierând nordul înspre Munţii Crestelor lernii, de unde 
coborâseră strămoșii lor. 

Niciun nobil aici. Doar familiile de rând din Vultjag. 

Tain Hu își vânduse ducatul propriilor ei oameni. Își lichidase 
averea. 

Dar unde să fi găsit aceste familii de rând, vânători, pietrari și 
pădurari capitalul lichid necesar să o cumpere? Unde 
câștigaseră suficiente bancnote imperiale ca să cumpere averea 
lui Tain Hu la prețuri mari, înarmând-o cu suficient capital lichid 
încât să cumpere alte ducate cu ridicata, dimpreună cu datorii și 
alte angarale? 

Banii trebuiau să vină de undeva, ceea ce nu făcea decât să 
dea întrebarea cu un pas înapoi, de la Tain Hu la oamenii din 
Vultjag. 

Baru se ridică și străbătu încăperea în sus și-n jos, cu covorul 
dansându-i sub picioare, călcând cu cizmele pe desenele unor 
cai de luptă, sulițași și râuri de sânge. De ce să facă așa ceva? 
Ei bine, pentru că Tain Hu avea, se pare, nevoie de o cale de-a 
face rost de bani fără să atragă atenţia. Cum ar fi vândutul 
proprietăţilor sale către oamenii ei. Dar e; de ce îi făceau jocul? 
Ce puteau să facă sentiamuţii cu o bucată de pământ la poalele 
Munţilor Crestelor lernii, ori awbedyrii cu o mie de acri de 
pădure? Să vândă pământul Băncii Monedei Fiduciare pentru un 
mic profit? Erau șerbi feudali, nu genul de moșieri și rentieri 
care dominau ducatele din Ținuturile de Mijloc. (Dintre puterile 
nordice, doar ducesa Erebog permisese apariţia moșierilor și 
descoperise că pământul sterp îi făcea neascultători și strânși la 
pungă.) Nu, familiile Vultjagului n-ar fi știut de unde să înceapă. 

Baru își duse pumnii la tâmple și apăsă. 

De ce să cumpere vasalii lui Tain Hu averea ei cu bancnote pe 
care, în mod normal, era imposibil să le aibă? Dacă ar fi luat 
împrumuturi, acestea ar fi fost înregistrate în registrele Băncii 
Monedei Fiduciare. Așa că de unde veniseră banii? Și la ce 
foloseau, la urma urmei? Doar nu te puteai aștepta ca Tain Hu 
să cheltuiască toate bancnotele pe chestii ca sulițe și cai ori să 
le folosească pentru lefuri pe timp de război. 


Așadar, banii trebuiau să fie utili înainte de război. 

Baru se duse la fereastră și privi afară la liniștea întunecată și 
somnoroasă a pădurii și a văii de sub ea, la bogăţiile fără 
valoare ale Vultjagului, la tot lemnul și piatra care nu puteau fi 
recoltate ori mutate, ţinute pe loc de distanţă și de costul forței 
de muncă, de adevărul rece că Ducatul Vultjag nu era bun decât 
să ofere resursele de care să profite alţii. 

Închise ochii și-și îndreptă umerii, încercând să se pună în 
pielea lui Tain Hu, să-i poarte cizmele, să se urce pe calul ei și 
să străbată călare potecile ducatului gândindu-se: „Cum să 
deszăvorăsc eu toate astea și să le transform în putere, putere 
pe care s-o folosesc împotriva Mascaradei? Nu-mi pot vinde 
averea și pământul fără să-i hrănesc - cum scap din labirintul 
lor? 

Cum transform valea asta într-o armată la porţile 
Treatymontului?” 

Banii trebuiau să vină de undeva. 

Numai că dacă lua urma bancnotelor, aceasta avea să se 
termine la familiile acelea mărunte. Spre deosebire de ducate, 
lor nu li se cerea să ţină contabilitatea. 

Ah! lată unde era! 

Rămășița de notiță a lui Su Olonori: „V. Vânzare mare de 
pământ?” Fusese pe drumul cel bun. V. De la Vultjag. Își vindea 
pământul. 

Femeia Ake Sentiamut, în haina ei de blană de urs, oferind 
băuturi, murmurând că Bel Latheman era fără pată - Ake 
Sentiamut putea fi omul de legătură cu tiparniţele de bani... 

Banii trebuiau să vină de undeva. Dacă nu cumva chiar nu 
veneau de nicăieri. Dacă nu cumva apăruseră din neant. 

x 


Ap 


În dimineaţa următoare, îi spuse lui Tain Hu că terminase 
revizia contabilă. 

— Totul e în ordine, zise ea zâmbind. Dacă și-ar ţine toate 
ducatele registrele la fel bine ca tine! Mă lași un pic să scap de 
povara asta? 

Își atinse punga cu lanţ, însemn al funcţiei, de parcă era o 
mortăciune legată la centură. 

— Mai stai o vreme, desigur, insistă Tain Hu. Am promis cu 
gura mea să te învăţ să călărești înainte ca Guvernatorul 
Cattlson să aibă șansa de a-ţi măcelări tehnica. 


Gândul la Lapetiare îi veni nechemat în minte și Baru îl alungă 
la fel de repede cum venise. Corabia Aminatei avea să ridice 
ancora înainte ca ea să se întoarcă într-un fel sau altul. Nu se 
putea face nimic. 

Luă o înghiţitură lungă din vinul servit la micul dejun și închise 
ochii ca să-i savureze gustul, ca să scape pentru o clipă de 
privirea neabătută a lui Tain Hu. 

— Desigur, răspunse în cele din urmă. 

x 

Ducesa o învăţă să călărească. Mai întâi exersară împreună 
pe un cal, apoi Baru singură pe o iapă castanie, foarte blândă, 
care refuza să se grăbească chiar și când cărările șerpuite din 
pădure le purtau în teritoriul unor ciori agresive deranjate de 
prezența lor. Ciorile i se păreau lui Baru încântătoare și zăbovi o 
vreme doar ca să vadă cât de violente pot deveni. Numai că, 
după un timp, păsările se hotărâră la un armistițiu unilateral 
voios. 

— Am o teorie, spuse Tain Hu, cu privire la interesul tău 
pentru păsări. 

— Ah? 

— Ciripitul lor e singura limbă din țara ta natală pe care o mai 
poți auzi vorbită cu glas tare. 

— Vorbeam afalonă în Taranoke, spuse Baru, nelăsând să i se 
vadă surprinderea. 

— Nu înainte să vină ei. 

— Înainte să venim noi. 

Chipul lui Tain Hu căpătă o expresie de batjocură tăcută. 

În ziua următoare, Tain Hu aduse arcuri scurte și o învăță pe 
Baru să tragă. Componentele erau fascinante: dispunerea 
penelor săgeții, lame și mâner, nock, clei, fâșii de tendoane și 
corn, însă ca să le faci pe toate să funcţioneze împreună era 
nevoie de-o coordonare pe care Baru părea să n-o aibă. Nu 
același lucru se putea spune și despre Tain Hu, care se mișca și 
vorbea cu hotărâre, uneori cu o oarecare nerăbdare, ca și cum 
lumea se târa cu doi pași în urma voinţei ei și acest conflict i se 
părea supărător. Călare sau cu arcul, executa mișcările cu o 
nepăsare îngâmfată, clar concentrată la altceva, la conversaţie 
sau la cântecul păsărilor. Însă într-o provocare - trasul cu arcul 
în timp ce călărea cu spatele în galop, răspunsul la o întrebare 
de istorie foarte veche ori filosofie - fruntea i se încrunta și 


parcă nu mai era atât de mândră, ca și cum uitase pentru o 
clipă să se prefacă a fi altcineva. 

Un timp, Baru nu băgă de seamă minuţiozitatea cu care o 
studia pe această femeie. Poate era chiar definiţia amăgirii de 
sine: odată ce-ţi dădeai seama de ceea ce faci, trebuia să te 
controlezi. 

În pădure, călărind fără gardă pe sub crăcile întunecate și 
înălțimile impunătoare ale brazilor roșii de coastă, ajunseră să 
discute despre chestiuni periculoase. Religie. Politică, locală și 
externă. Căsătorie - Tain Hu era tânără, dar în Aurdwynn, unde 
ideile despre familie reflectau adeseori obiceiurile bicamerale tu 
maia, o femeie despre care se știa că este fertilă putea ajunge 
mai departe. Și, în cele din urmă, Mascarada. Mai întâi 
întrebările cele mai dragi inimii lui Baru: „De ce ne conduc? De 
ce sunt atât de puternici?” și răspunsurile: „Chimie, finanțe și o 
artă de a naviga foarte inteligentă” la care Tain Hu spunea că 
vechii tu maia inventaseră cavaleria grea și plugul tras de cal și 
că asta le dăduse jumătate de lume, dar numai pentru o vreme. 

— Ce se va alege de noi dacă faceţi ce vreţi? întrebă Tain Hu. 

În jurul lor, pădurea se mișca în crepuscul, străveche și vastă. 

— Veţi deveni o rasă nouă. Sângele vă va fi purificat. Vor 
exista noi căi de a vă îmbogăți și de a deveni utili. Căsătoriile 
voastre vor... 

Baru se chinui un pic cu găsitul cuvintelor în afalonă. 

— Ajustate. Astfel încât copiii voştri și toţi descendenţii lor să 
slujească Republica în cel mai bun mod cu putinţă. 

— Ne vor prăsi ca pe vite. 

Tain Hu se lăsă într-o parte să-și frece calul pe crupă ca și 
cum și-ar fi cerut scuze. 

— A început deja. Au impus cote: să existe un anumit număr 
de căsătorii între linii de descendență stakhi și maia, nicio 
căsătorie belthycă pură... 

— Primii pași din programul incrastic încearcă să cuantifice 
punctele forte naturale ale tipurilor rasiale și ale diverșilor lor 
hibrizi. 

— Și tu ce crezi despre asta? 

— Eu sunt contabilă. Nu mă preocupă ereditatea. 

— Dacă te limitezi, n-o să domnești peste nimic, zise glacial 
Tain Hu. 

— Poftim? făcu Baru, doar ca să tragă de timp și să n-o 


cuprindă fiorul rece la auzul vorbelor lui Cairdine Farrier. 

— Banii nu sunt decât un tip de putere. Credinţa este și ea 
putere. Dragostea e putere. Măcelul și nebunia sunt și ele căi 
spre putere. Cu siguranţă, simbolurile înseamnă putere - porți 
un astfel de simbol oriunde mergi, punga aia pe care o ai la tine. 
Și altele atunci când te hotărăști cum te îmbraci, cum te uiţi la 
bărbaţi și la femei, în ce poziţie să-ți ţii corpul și cum să-ţi 
îndrepţi privirea într-un anumit punct. lar toate aceste simboluri 
pot îndemna oamenii la muncă sau la război. 

Tain Hu se uită în jos la ea cu o distanţă regală, deloc 
mânioasă. 

— Și tu ești un simbol. Uită-te la tine! Luată dintr-o ţară 
cucerită pentru că erai tânără și deșteaptă și pusă să conduci o 
alta. Cum se poate să fii altceva dacă nu o provocare? O fată 
născută din oameni de rând, căreia i se dă autoritate asupra 
unei țări străvechi de nobili? Eşti un cuvânt, Baru Cormoran, un 
simbol, iar simbolul spune: „Tu, Aurdwynnule, ești al nostru”. 

— Eu sunt Baru Cormoran, protestă ea, contabilă, și mi-am 
câștigat locul pe merit. Nu un simbol pentru nimic decât pentru 
mine însămi. 

— Câtă vreme o să crezi că nu ești nimic mai mult, nu o să fii 
nicicând nimic altceva decât o piesă a mașinăriei. 

— O piesă poate schimba întregul. Se poate să fie nevoie de 
răbdare, de sacrificiu, dar... 

— Poate schimba mașinăria asta? Mai bine o strici și 
construiești una nouă. 

Apoi Tain Hu dădu pinteni calului. 

x 


Mai încolo, pe un afloriment înalt de piatră, unde caii se 
mişcau doar cu prudență, priviră apusul. Tain Hu nu se 
îndreptase spre casă. 

— Ai găsit, nu-i aşa? întrebă ea. În registre. Mi-ai spus că totul 
e în ordine, dar era o minciună. Ţi-ai dat seama că falsific 
bancnote. Poate că înţelegi chiar și amploarea acestui lucru. 

Baru ar fi putut să mintă din nou, dar ar fi fost prinsă cu 
minciuna. Așa că spuse adevărul, crezând că astfel avea să-i 
câștige respectul lui Tain Hu. 

— Da. Ți-am descoperit trucul. M-ai putea ucide aici și să faci 
să pară un accident. 

— Și după aia ce? Ar trimite încă un străin inteligent, unul mai 


puţin încântător ca oaspete? 

Tain Hu clătină din cap și părul i se răsfiră în vânt. 

— Nu, niciodată n-am luat asta în calcul. Te-ai protejat foarte 
bine. 

Baru făcu o plecăciune în șa. 

— Mă simt onorată. 

Tain Hu privi spre pădure. În depărtare striga o bufniţă. 

— N-o să poți face nimic să oprești ce se întâmplă. Rebeliunea 
va începe. Neajutorarea ta în faţa ei va fi un eșec de neșters, 
marcat pe sufletul tău ca o cicatrice, iar pentru asta îmi pare 
rău. Cu siguranţă ai anumite țeluri, iar acest eșec ţi le va 
distruge. 

In timpul ultimei rebeliuni din Aurdwynn, Tain Hu trebuie să fi 
avut o vârstă fragedă. Nu vorbea despre părinţi, nici fraţi. Poate 
că înțelegea bine costul revoluţiei. 

— Și tu ce vrei, Tain Hu? 

Ducesa Vultjag își studie domeniul de pe piatra înaltă. 

— Sunt de viţă nobilă și, ca toată nobilimea, obișnuiam să-mi 
doresc să conduc, să fiu deoparte și mai sus de oamenii mei. 
Intocmai cum ne conduceţi voi acum. 

— Și cum vă conducem noi? 

— Acum Mascarada m-a învăţat greutatea șeii. Acum Xate 
Olake, soț iubit al iubitei mele mătuși, pe care am pierdut-o, mi- 
a deschis urechile spre plânsul omului de rând. 

Işi duse mâna căuș la gură și-i răspunse cu un strigăt bufniței, 
o imitație lină și perfectă. 

— Acum vreau să-mi eliberez oamenii. 

— Trădare, o dojeni blând Baru. 

— Spune-i Jurispotenţei, atunci! răspunse Tain Hu râzând. 

— Inteligentă mișcare să-ţi foloseşti propriii șerbi ca să speli 
banii falși în registre. Sunt curioasă însă într-o privinţă. 

— Numai una? Așa ușor te saturi? 

— Două, atunci, spuse Baru gândindu-se la recenzia contabilă 
făcută de ea Băncii Monedei Fiduciare, la Mijlocitorul Principal 
îngrozit și la Ake Sentiamut care îi adusese bere și protestase că 
multiubitul ei Mijlocitor „nu încălcase în viaţa lui o regulă”. Știu 
cum ai făcut rost de tipar și sigilii pentru falsificatul bancnotelor 
- familia Sentiamut este cu adevărat cutezătoare. Dar unde ai 
găsit muncitorii talentaţi? Copiatul unei bancnote este un 
proiect îndrăzneţ. S-o faci în asemenea cantitate, fără să 


descopere nimeni... 

Tain Hu apucă frâiele și se uită în jos la coborâșul periculos. 

— Am auzit că preoţilor ilykari care-i adulează pe Wydd, 
Devena și Himu cel mai mult le place să-și studieze 
manuscrisele sacre. lar acele manuscrise sunt foarte frumos 
iluminate, fie ele originale, fie copiile pe care le fac. Unele au 
fost duse chiar și în Falcrest să fie expuse ca opere de artă. 

— Ah! făcu Baru, pricepând. 

Beciul Rece al lui Xate Yawa era plin de ilykari care așteptau 
judecata, iar aceștia puteau fi puși la muncă. 

Găsiră iar poteca atunci când pădurea se cufundă în întuneric. 
Deși în ţinutul acela stelele îi erau necunoscute lui Baru, lui Tain 
Hu nu-i erau, așa că ea găsi drumul înapoi fără nicio problemă. 


Capitolul 9 


Baru se duse iar în sud, înapoi la Treatymont, înapoi la groapa 
cu șerpi. Prinsă într-o cursă contra cronometru și contra planului 
rebelilor. Dar mai putea exista o șansă. 

Pe drumul de la nord de orașul liber Haraerod, aflat la o 
răspântie, în umbra în formă de colț a Muntelui Kijune, îi aţinu 
calea un pâlc de soldaţi, o falangă murdară, cu ghimpi de oțel. 
Armașii din escorta dată de Vultjag murmurară, îmbufnaţi, dar 
nu și îngrijorați: 

— E lhuake, își ia vama pe drumurile ei... crede că suntem 
vite cu toții, serios, doar un alt fel de cireadă... spuneau armașii. 

Probabil nu asasini. Nu aici, nu acum, nu așa. Oamenii lui 
Vultjag s-ar fi achitat ei înșiși de treabă. 

Baru descălecă, își puse masca și mărșălui drept în dinţii 
falangei cu un mârâit și hotărâtă să semene teroare. Ziua aceea 
nu era o zi de întârzieri. 

— Daţi-vă la o parte! strigă ea, ridicând o mână înmănușată în 
alb. Treburi imperiale, eu nu plătesc vamă. 

Când zidul de sulițași nu se urni, continuă: 

— Ducesa lhuake îmi plătește mie tribut! Vreţi să vă petreceţi 
tot restul vieții mâncând lături în cocinile ei? 

Unul dintre luptătorii din falangă lăsă jos sulița lungă și scutul 
și ieși în întâmpinarea ei. Era bătrân, coriaceu, nederanjat de 
povara armurii și a coifului. Ani de mânie îi umpluseră faţa de 
cicatrice. 


— Mă tem că ei nu vorbesc afalona, spuse el, dovedind-o 
destul de bine și în cazul lui, căci și afalona sa era groaznică. 

Își dăduse cu negru pe sub ochi ca să se ferească de 
strălucirea orbitoare a soarelui. 

— Stai să mă uit la tine. Hm, cugetă bărbatul. 

Baru se trase la un braţ de el, uluită. Bătrânul o studie cu 
ochii mijiţi, dând din falcă într-un soi de mișcare de rotație 
continuă nemulțumită, după care clătină din cap a dezgust. 

— Ei bine, arăţi exact ca ea, dar ea e o călăreaţă mai bună. 
Scoate-ţi masca! Trebuie să mă asigur. 

Curiozitatea îi învinse indignarea. 

— Exact ca cine? 

— Ducesa Nayauru. Am primit vorbă c-a fost văzută deghizată 
trecând prin teritoriul lui lhuake. O femeie tânără, foarte 
inteligentă, cam de înălțimea ta. Probabil vrea să-l seducă pe 
fiul Înălţimii Sale Ihuake și să-i uzurpe neamul sau cel puţin așa 
m-a prevenit Înălţimea Sa. Îl seduci cumva pe moștenitorul 
Ducesei Vitelor? 

Infanteristul observă punga cu lanţ pe care Baru o purta la 
brâu și sprâncenele i se uniră într-o încruntătură. 

— Căcat! Ești Contabila Imperială? 

— Da. 

Bărbatul rumegă informaţia preț de o clipă, după care scuipă 
pe pietrele din drum. 

— Ei bine. Ducele Pinjagata în slujba ta. Ești Ffare Tanifel? Ne- 
am cunoscut la o petrecere nenorocită din casa aia mare, mai ţii 
minte? 

Baru se strădui din răsputeri să pară stăpână pe sine în faţa 
absurdităţilor din ce în ce mai numeroase. Ducele Falangelor 
apăruse pe jos, patrulând în căutarea unor iubiţi nepermiși - 
asta era ceva ca dintr-un roman de dragoste prerevoluţionar. 
Ori ca dintr-o monografie a lui Muire Lo. 

— Ffare Tanifel e moartă. 

— Fute-m-aș, așa e, a prins-o Xate! Deci tu ești Su Olonori, 
înlocuitorul. Nu cred c-am făcut cunoștință. 

Pinjagata îi întinse o mână înmănușată. 

— Credeam că ești bărbat. Sau - ești? Știu că oriati sunt 
flexibili în această privință. Nu e treaba mea să decid, doar 
spune-mi ce preferi. 

— Și el e mort. 


Baru îi luă mâna și dădu cea mai bună impresie de putere de 
care fu în stare prin zale. 

— Eu mă aflu aici să remediez problema. 

— Și el e mort? Serios? 

Pinjagata se uită la ea cu un respect uluit. 

— Deci ai venit aici să descâlcești problema dintre astea 
două? 

— Dintre lhuake și Nayauru? Asta nu e o prioritate acum. 

Xate Yawa putea rezolva ciondăneala ereditară dintre marile 
ducese din Ținuturile de Mijloc. Trebuia contracarată manevra 
lui Tain Hu. 

— Am treburi urgente în Treatymont. Mută-ţi soldaţii și am să 
uit de această neplăcere. 

— Amabil din partea ta. 

Pinjagata făcu un semn cu mâna dreaptă, iar falanga din 
spatele lui își ridică sulițele și începu să se despartă. 

— Mă bucur că nu ești Nayauru. Fir-aș eu să fiu dacă știu ce- 
aș fi făcut! Probabil ar fi trebuit s-o arestez sub o acuzaţie 
inventată, după care armăsarii ei Autr și Sahaule ar fi pornit încă 
un împuţit de război civil pe care am obosit să-l tot câștig. Il 
ucizi pe duce, toate bune și frumoase, așa-i la război, după care 
rudele lui încep să jure răzbunare și trebuie să le ucizi și pe ele. 
Eu unul nu m-am simţit niciodată în largul meu să strâng de gât 
vreun verișor de-al doilea care n-a apucat nici măcar să-și vadă 
coaiele coborâte, pricepi ce zic? Cred însă că tocmai de-aia 
lhuake are dinastia și toate vacile, și eu nu. O anumită cruzime. 
A trebuit să ucizi pe cineva în timp ce-ţi făceai datoria? Cineva 
care te înșală la dări, nu plătește un împrumut, ceva de genul 
ăsta? 

Îmi imaginez c-au dat punga unei adevărate ucigașe, dacă 
ultimii doi contabili au murit. 

— Mm, captivantă teorie! 

Baru le făcu semn gărzilor sale să-i aducă trăsura și calul. 

— lhuake și Nayauru nu sunt aliate? 

— Ah, nu mă întreba pe mine! Amândouă sunt pe punctul de 
a răbufni - ceva legat de moștenire, de pășuni, de apă dulce ori 
de devenit regină. Pe mine mă depășesc chestiunile astea. Eu 
doar plănuiesc campanii. 

Pinjagata o bătu pe umăr. 

— Drum bun! 


x 


Lapetiare plecase înainte să se întoarcă Baru. 

ÎI găsi pe Muire Lo așteptând la birou, cu corespondenta 
oficială stivuită pe stânga și o singură scrisoare cu pecetea 
navală roșie la dreapta. 

— Locotenentul Aminata? întrebă ea, descheindu-se la haină. 

— A plecat, Excelența Ta. Lapetiare a pornit spre Falcrest. 
Haina ta... 

Se referise la scrisoare și fusese cât pe ce să-l lămurească pe 
un ton mușcător. Dar, dacă scrisoarea ar fi fost de la Aminata, el 
ar fi înţeles ce-a vrut să zică, așa că nu se putea să fie. Nu-i 
scrisese ea. Baru îi ignoră oferta și păstră haina ca s-o 
împăturească numai ca să aibă ceva de făcut cu mâinile și cu 
privirea. 

Aminata plecată, infanteriștii marini de pe Lapetiare plecaţi. 
Xate Yawa și Tain Hu pregătindu-și finalul de partidă. Baru nu-l 
avea decât pe Muire Lo ca să le oprească, să-i dea satisfacţie lui 
Cattlson și să-și câștige accesul în Falcrest și salvarea 
Taranokelui. 

— Au fost ceva frământări cât ai lipsit, Excelenţa Ta. 

Muire Lo, poticnindu-se din cauza răcelii ei bruște, își făcea de 
lucru cu hârtiile de pe birou. 


— Nişte revolte, câțiva funcţionari arestaţi sub acuzaţii de 
răzvrătire și uneltire, temple închinate ykarilor Wydd și Devena 
descoperite și credincioșii împrăștiați. Și câteva cereri de 
audienţă, pe care le-am înregistrat aici. Ducele Lyxaxu, mai 
ales, pare nerăbdător să discute filosofie. 

— Mi-ai angajat personal? 

— Nu, Excelenţa Ta, deși am adunat candidați potriviţi. Biroul 
Jurispotenţei Xate nu mi-a răspuns încă la niciuna dintre cererile 
de verificare socială. 

Baru bătu cu degetul în scrisoarea pecetluită. 

— Și cum rămâne cu scrisoarea de la Cairdine Farrier pe care 
o ţii aici? Știi deja ce spune? 

Întrebarea îi sună mai aspră decât intenţionase. Oare? Cum 
să fi intenţionat s-o spună altfel decât acuzator? 

Muire Lo se așeză la loc la biroul lui, cu fața sprijinită în 
palme, făcând un efort vizibil să zică ceva cuviincios și sincer în 
același timp. Stătu așa suficient de mult încât să se înroșească 


la față, după care împinse scrisoarea pe birou, spre ea, cu 
pecetea neruptă încadrată de degetele lui lungi. 

— A plecat acum, bănuiesc. 

Baru luă scrisoarea de pe birou, apreciindu-i greutatea 
(ușoară) și calitatea (împăturită în formă de romb, hârtie de un 
crem marmorat, ceară navală specială). 

— Ceea ce înseamnă că vei fi nevoit să devii mai talentat la 
strecuratul rapoartelor către el, pentru că dacă găsesc vreunul, 
n-am cum să nu te dau afară. Priceput? 

Nu se așteptase la izbucnirea care urmă. Poate că se 
acumulase cât fusese ea plecată, în timp ce Muire Lo, lăsat să 
se ocupe de unul singur de treburile Contabilei Imperiale, într-un 
oraș care se făcea bucăţi în jurul lui, stătea în turnul rece, 
inventând scuze în numele ei. Poate că necuviința ei 
nepăsătoare nu-i lăsase altă cale decât să-i răspundă și el tăios. 

Răbufnirea fu una înceată, calculată, sub forma unui gest 
tăcut. Bărbatul deschise o ușă de la biroul său, balamalele 
scârțâiră și (cu ochii tot timpul plecaţi cum se cuvenea). 

scoase un carnețel, carnețelul pădureanului stakhi, din cauza 
căruia se alesese cu vânătăile care încă îi mai însemnau gâtul. 
Dădu pagină cu pagină, umezindu-și fără grabă degetul cu 
limba, necitind nimic, până când ajunse la ultima pagină cu ceva 
scris pe ea. Apoi puse carnetelul pe birou, deschis la pagina 
respectivă - Baru nu putea citi ce scria acolo, și totuși - unde 
bărbatul consemnase, desigur: „S-a dus sus cu femeia marinar 
la bordel”. 

— Cu siguranţă un politician șiret ar fi urmărit atent un 
asemenea obiect potenţial compromiţător, zise el. Mai ales când 
orașul e într-o stare atât de încordată. 

Baru luă carnețelul, îl închise cu o mișcare hotărâtă și și-l vâri 
sub braţ, apoi, după o contemplare tăcută de moment, dădu din 
cap spre Muire Lo a mulţumire și recunoștință. 

— Desigur, spuse ea. Nu putem fi siguri decât de loialitatea 
unui număr foarte mic de oameni! 

Secretarul se ridică și îi deschise ușa spre biroul din interior, 
cu o plecăciune. Il atinse pe umăr când intră; gâtlejul îi era cald 
și mintea îi lucra de zor. Carneţelul ar fi putut pleca spre 
Falcrest cu Cairdine Farrier, ca să rămână la dosarul ei 
permanent. Numai că era încă acolo. 

Se putea încrede în el. 


Ori se putea ca Farrier să i-l fi lăsat lui Muire Lo ca să-l poată 
folosi să-i cumpere încrederea. 

Muire Lo își drese glasul. 

— A fost productivă călătoria ta în Vultjag? 

— Pe deplin. 

Își scoase călimările cu cerneală pe birou. 

— Are să te intereseze să afli că toţi preoţii ăia ilykari pe care 
Jurispotenţa îi tot condamnă la moarte își folosesc ultimele zile 
ca să tipărească bancnote false pentru Tain Hu, care își vinde 
averea șerbilor ei pentru a spăla bancnotele falsificate în 
registre. 

Secretarul o privi fix preţ de o clipă. 

— Chiar mă interesează să aflu asta. Să aranjez o întrevedere 
cu Jurispotenţa? 

— Nu, nu-i nimic de făcut. Xate Yawa face parte din 
aranjament, ea deţine închisorile și, la primul semn de 
descoperire, o să îngroape dovada. 

Descuie sertarul și-și găsi registrul principal. 

— Trebuie să facem o schiță a legăturilor. Tain Hu deja are 
banii care-i trebuie, dar, ca să înceapă o rebeliune, trebuie să-i 
cheltuiască. 

— Am să caut registrele negustorilor de grâne și ale fierarilor. 

— Bine. Obţine-mi o întrevedere urgentă cu Cattlson! zise 
Baru încruntându-se. Tain Hu s-ar putea să se gândească la 
ceva mai direct. 

Scrisoarea era de la Cairdine Farrier, așa cum bănuise. Nu 
spunea decât atât: 


„Ordinea e preferabilă dezordinii. 
Amintește-ţi de Îndoiala ierarhică. 
Eu nu sunt singurul lor agent. 
Tu nu ești singura candidată”. 


x 


Guvernatorului Cattlson îi priise expediția de vânătoare 
împreună cu Ducele Heingyl. 

— Excelenţa Ta! 

Îi trase repede un scaun. 

— Te-ai întors în cele din urmă la noi și tot orașul se agită să 
te vadă. Heingyl insistă că mă vei submina și mă vei trăda -e 


foarte insistent! -, dar eu bănuiesc că e doar invidios c-am găsit 
un spirit care să rivalizeze cu cel al fiicei lui, Ri. Băiete, adu-ne 
apă minerală și după aia încuie ușa! Treabă de Guvernator. 

Era momentul să-și prezinte faptele. Să-și demonstreze 
valoarea de instrument al Măştii. Prin fereastra uriașă vedea 
culoarea pânzelor în ceața din port. 

Cât se agită Cattlson, lăudându-se cu cerbul pe care-l vânase 
și cu căsătoriile experimentale pe care le aranjase - „Pentru 
rezistență sporită în pădure, cred că cel mai bine e să amesteci 
doar liniile de descendență nordice, diluând restul” - își deschise 
punga cu lanţ și scoase schiţa pe care o făcuse. 

— Ce-i asta? întrebă Cattlson încruntându-se și privind hârtia 
de pe masă. 

— E conspirația care o să pornească rebeliunea în Aurdwynn. 

Își pusese cele mai albe mănuși, astfel încât degetul ei să 
contrasteze și mai izbitor pe hârtia care înfățișa păienjenișul 
trădării. 

— Începe aici, în Treatymont. Jurispotenţa Xate Yawa ia 
măsuri de stăvilire a cultelor ykari, dându-le preoţilor ilykari 
întemnițați motiv de colaborare cu rebeliunea. Agenţii lui Tain 
Hu, ignorati în tăcere de Jurispotenţă, se folosesc de ilykari și de 
talentele lor artistice ca să falsifice bancnote imperiale la o 
calitate neîntrecută. 

Puse degetul pe Treatymont, pe drumurile dinspre nord, după 
care pe Vultjag. 

— Bancnotele sunt apoi mutate în Ducatul Vultjag, unde sunt 
spălate în conturile lui Tain Hu prin tranzacţii cu șerbii ei, cărora 
le vinde proprietăţile sale pe o nimica toată, după care pretinde 
că i-au plătit sume enorme. Când alte ducate se afundă din ce în 
ce mai tare în datorii către Banca Monedei Fiduciare, Tain Hu își 
strânge fondul de război... 

Guvernatorul Cattlson își lăsă în palme bărbia ca un pinten de 
etravă pentru abordare și oftă. Baru, care se aștepta să-l vadă 
îngrozit, se poticni și tăcu. 

— Nu vreau să-ți tai elanul, zise el zâmbind blând cu o 
expresie paternă, încercând s-o protejeze de tot ceea ce credea 
că ea nu înţelesese. E o povestioară inteligentă. 

Probabil că e și adevărată. Știu că Xate Yawa îngăduie 
anumite imprudenţe, acolo unde consideră ea că e cel mai bine, 
iar eu le trec cu vederea, la fel cum le trece ea cu vederea pe 


ale mele. Probabil că există un plan sistematic de falsificare de 
bani în închisorile Treatymontului. Probabil că javra aia brigandă 
de Tain Hu profită de pe urma ei. Numai că asta nu indică 
rebeliune. 

Baru se simţi ca o pasăre ce dădea pe neașteptate de un 
banc de nisip la capătul plonjonului. 

— N-o să ceri dovezi? 

— Ești preferata lui Cairdine Farrier și știu ce-i place lui. Sunt 
sigur că ai dovezi pentru toate astea în trei exemplare. 

— Banii sunt sângele rebeliunii. 

Încercă să pară mai impunătoare, să pară mare și cu umerii 
laţi ca unul dintre blestemaţii lui de tovarăși de vânătoare, ca un 
lucru pe care el îl lua în serios. 

— Banii sunt singurul lucru de care are nevoie Tain Hu ca să 
transforme situaţia asta explozivă într-o... 

Guvernatorul Cattlson râse de ea. Incerca, vizibil, să se 
oprească, dar de râs tot râse. 

— Ești contabilă. Talentată, nerăbdătoare, bineînțeles, dar cu 
siguranţă vezi cum îţi poate afecta asta perspectiva? Chiar dacă 
Tain Hu s-a îmbogăţit, ei și ce? Tot trebuie să cumpere arme, să 
găsească armași credincioși și să-și aprovizioneze armata. Va 
dura ani de zile, iar în acest timp, vecinii ei, Oathsfire și Lyxaxu, 
invidioși și precauţi, vor veni să ne șoptească nouă. Și dacă-i 
corupe și pe ei - și n-am să neg, Excelenţa Ta, că banii pot 
înrâuri o minte la fel de bine ca vinul ori secretele - avem spioni 
care să-i țină sub supraveghere. Vreau să spun, zău așa! Noi 
suntem Mascarada. Nu vom fi luaţi prin surprindere. 

Voia să ţipe la el, iar imboldul o făcu să se gândească la 
Diline, igienistul social de la ea de la școală, și la ce spusese: „E 
un adevăr științific, o consecinţă inevitabilă a căilor ereditare 
care au format sexele - (...) tânăra domnișoară este înclinată 
spre isterie...” 

Sau să fi fost oare cuvintele lui Cairdine Farrier? 

— Se poate folosi de banii ei ca să te distrugă pe tine și tot 
ceea ce-ai încercat să clădești, insistă ea, încet, cu buzele 
strânse, vorbind mai mult din mândrie decât din speranţa de a 
se face înțeleasă. Provincia Federativă Aurdwynn va scăpa de 
sub controlul Falcrestului. Parlamentul nu va avea parte nici de 
fortărețele, nici de bogăţiile sale. lar tu vei fi găsit răspunzător. 

Baru avea să-și piardă viitorul. 


Cattlson se lăsă pe spate, de data asta fără să-și mai 
disimuleze exasperarea. 

— Ești așa de sigură că vine rebeliunea. Ai prins șoapta din 
zbor și ţi-ai transformat-o în templu și crez. Numai că tu n-ai 
simțul istoriei. Ducii din Aurdwynn se tot luptă unii cu alţii de 
secole, Cormoran. Acum nouă ani au încercat să se răscoale și 
încă mai ţin minte răspunsul nostru. Le-am oferit un pretext ca 
să-și reconstruiască, să-și cutreiere călare domeniile, să vâneze 
în pădurile lor și să-și potolească poftele. Nu suntem chiar așa 
de aspri cu ei, cu siguranță ai auzit-o pe ducesa Nayauru 
lăudându-se cu iubiții ei. Mai deloc igienic, dar domnește peste 
jumătate din Ținuturile de Mijloc. Le-am dat oamenilor drumuri 
sigure și promisiunea curăţeniei. Până și un orb poate vedea 
modurile în care le-am îmbunătăţit vieţile. De ce să se revolte? 

Guvernatorul credea că ea nu pricepe nimic altceva decât 
banul, că neglijase restul. Poate că avea dreptate, desigur. 
Gândind raţional, trebuia să ia în calcul și faptul că s-ar putea ca 
el să aibă dreptate. Era mai în vârstă, avea mai multă 
experienţă, fusese selectat pe merit și pricepere și era și el din 
Falcrest, centrul cunoașterii... 

Nu. Învăţase de la Tain Hu cum stătea treaba cu politica și 
sfidarea. 

— Jurispotenţa folosește tactici aspre ca să le suprime 
credințele. Noi dictăm căsătorii și obiceiuri, punem biruri pe 
stăpânii lor nobili, care la rândul lor pun biruri pe șerbi. Chiar tu 
ai zis-o: au viaţă grea. Toate astea sunt motive de revoltă. 

Colţurile gurii lui Cattlson îi spuseră că bărbatului îi făcea o 
oarecare plăcere să-i corecteze naivitatea. Nu tocmai 
răzbunătoare. Poate că era vorba de satisfacția, ori ușurarea de 
a avea ce s-o învețe pe această savantă. 

— Jurispotenţa face ceea ce este necesar să-i mulțumească 
pe zeloșii ei superiori din Falcrest. Și ce dacă le suprimăm 
credinţa? Ce contează asta? Nimănui nu-i pasă de cărţile vechi 
în afară de ilykari și de enoriașii lor stropiţi cu acid. Oamenii vor 
bere, medicamente, carne și jocuri și, dacă li le oferim, putem 
cere la schimb un pic de disciplină incrastică. 

Ar fi mai bine să se retragă acum. Să se regrupeze și să se 
mai gândească. Numai că el îi vorbise de sus. 

Împinse spre el schiţa, păienjenișul de tranzacţii și răzvrătire. 

— Excelenţa Ta, te îndemn să te gândești la poziţia oamenilor 


în privinţa... 

Renunţă să mai prezinte situaţia academic. 

— Oamenii din Aurdwynn au fost ţinuţi ca vitele. Învăţaţi să-și 
iubească ducele și să se teamă de orice e dincolo de linia 
orizontului. Mi-ai spus chiar tu că Mascarada nu se teme de 
nemulțumirea oamenilor, se teme de nemulțumirea stăpânilor 
lor. Atunci când vine rebeliunea, oamenii își vor urma nobilimii. 

Cattlson îi făcu semn cu mâna să înceteze. 

— Lipsa ta de respect pentru oamenii de rând din Aurdwynn 
mă tulbură. Aceasta e o ţară construită pe ruinele a trei culturi 
diferite, complexe și dezbinate. Ducii nu-și pot uni propriii lor 
oameni... 

Baru se ridicase de-acum în picioare, cu pumnii pe birou și pe 
jumătate aplecată în faţă. 

— Ducii nu se revoltă pentru că sunt îndatoraţi enorm către 
Banca Monedei Fiduciare, către mine! Mie îmi datorează 
prosperitatea lor! Trag împrumut după împrumut doar ca să ţină 
pasul unii cu alţii. Aș putea cere plata datoriei mâine și i-aș 
distruge, dar dacă Tain Hu se folosește de lichiditatea ei 
falsificată ca să le cumpere datoria, dacă eu încerc să le cer 
plata și Tain Hu îi face scăpaţi... pricepi? 

Cattlson se ofensă. 

— Se poate cumpăra datoria? 

— Se poate cumpăra orice! Tain Hu n-are nevoie să adune 
armată sau să angajeze un făuritor de sulițe! Poate cumpăra 
celelalte ducate, Nayauru, lhuake și toate Ținuturile de Mijloc, 
dimpreună cu soldaţii și cavaleria lor. Radaszic cu toate 
câmpurile lui de măsline și grâne care ne hrănesc aici. 

Puse pumnul strâns pe coastă, cu mănușa albă pe cerneala 
neagră. 

— Odată ce le-a cumpărat datoria, ea va deţine pachetul de 
control al avuţiei lor, nu eu, și, în loc să se întreacă pentru 
împrumuturi de bancnote ca să-și ţină oamenii de rând și 
moșierii fericiţi, îi va pune să cumpere aur, grâne și sulițe. Ne va 
răsturna sistemul economic ca să pregătească Aurdwynnul 
pentru revoltă. 

Guvernatorul oftă. 

— Dar acum știi că banii ei sunt falși. Așa că n-o s-o lași să 
cumpere nimic. 

— Și-a spălat registrele. Xate Yawa va susţine tranzacţia și va 


refuza să urmărească în justiţie așa ceva. N-o pot opri pe Vultjag 
decât cu ajutorul tău. O să ajungă în locul meu, pricepi? O să fie 
noua Bancă a Monedei Fiduciare! 

Bătu cu pumnul în schiţă. 

— O să se îmbogăţească, o să le ofere avuţie și libertate și 
toţi se vor revolta. Au să ne împresoare în Treatymont într-un 
an. Orice întăriri din Falcrest vor trebui ori să vină pe uscat - și 
știi că vor cobori podurile pe fluviul Inirein -, ori să riște furtunile 
de pe mare din timpul iernii. N-o să rezistăm atâta! 

Cattlson arăta de parcă tocmai descoperise o problemă 
groaznică fix la el în braţe. Pentru o clipă, Baru se gândi că 
poate reușise să-l convingă de pericol. Numai că nu, pur și 
simplu Guvernatorul își dăduse seama că ea avea să-i facă zile 
fripte. O plăcuse mai mult atunci când nu era decât o fată cu o 
pungă prinsă de talie, incapabilă să priceapă insinuările care-i 
treceau pe la urechi. 

Baru se pomeni așteptându-se să audă: „E adevărat că ţi-ai 
petrecut ultimele două săptămâni în Vultjag?” 

— Probabil ai dreptate, zise el. 

Avea un zâmbet sincer, deschis și fericit, arăta ca un om care 
prefera să zâmbească ori de câte ori i-o îngăduia viaţa. 

— De ce nu pregătești niște dovezi ca să le prezinţi la 
următoarea ședință a Mijlocitorilor Guvernatori, unde îţi putem 
evalua cu toţii corect avertismentele? 

Unde Xate Yawa, pusă în gardă de Tain Hu, avea să aștepte 
să râdă de ea, distrugându-i autoritatea înainte să apuce să și-o 
exercite cum se cuvine. _ 

La plecare, lăsă schița pe masă. In timp ce se îndrepta spre 
ieșire trecu de secretarul lui Cattlson, care îndoia atent cu apă 
un pahar de vin. 

— O să-l găsești într-o dispoziţie proastă, îl avertiză ea. 

Acesta ridica paharul în semn de mulțumire. 

x 

Ce să facă acum? 

Avea absurd de mult de muncă, înspăimântător de mult. Chiar 
și cu registrele Băncii Monedei Fiduciare, pe care era nevoită să 
le parcurgă în amănunt, neîncrezându-se în alţi ochi, tot trebuia 
să ceară copii de pe fiecare registru principal de la fiecare ducat 
în parte, după care să le compare și să caute fiecare 
discrepanţă. Cu fiecare zi petrecută lucrând la asta, lăsa să se 


adune treburile de zi cu zi ale Contabilei Imperiale: pregătiri 
pentru sezonul dărilor, rate și structuri de modificat, cerere 
după cerere, după cerere de la negustori, ducate și Banca 
Monedei Fiduciare, ca să revizuiască o politică sau alta a lui 
Olonori sau a lui Tanifel. Avea să continue să perceapă tariful de 
morărit ori să interzică tariful de pe râu? 

Nici cu un personal format din o sută de oameni și un an de 
nesomn nu avea să aducă lucrurile sub control, iar întrevederea 
ei cu Cattlson o înfuriase prea tare ca să mai poată lucra. După 
o vreme renunţă, puse jos condeiul ros și îl chemă pe Muire Lo. 

— Excelenţa Ta? întrebă el băgând capul pe ușă. 

— Te duelezi? 

— Nu cu tine, Excelenţă! 

Incidentul cu carnețelul pădureanului îl făcuse curajos. S-ar 
putea să nu fie înțelept să-l placă, dar îl plăcea oricum. 

— Mi-a ajuns. Adu vinul și ia loc! Am niște întrebări pe care ar 
fi trebuit să ţi le pun până acum. 

Bărbatul turnă cu îndemânare, ezită și se așeză. 

— Mă aştept că vei vrea să știi dacă am familie. Dacă e cineva 
de care trebuie să dau. 

Baru își strânse picioarele sub ea și luă paharul de vin oferit. 

— Perspicace. 

— Am cercetat pe ici, pe colo. O vizită sau două. Punând 
lucrurile cap la cap însă, am descoperit că rezultatele... 

Sorbi scurt și nepăsător din băutură. 

— Dacă familia mea duce dorul cuiva, atunci acel cineva e 
băiatul pe care l-a pierdut în favoarea Falcrestului. Nu bărbatul 
pe care l-a primit înapoi. 

— Familia ta nu te recunoaște. 

— Asta este și intenţia educației Mascaradei, nu-i așa? 

Dădu din umeri, ferindu-și privirile. 

— Să reconstruiască. 

— Te-a pregătit Cairdine Farrier personal? 

El o studie pe deasupra buzei paharului. 

— L-am cunoscut în Taranoke, atunci când m-a pus în slujba 
ta. Era mulţumit că fusesem meticulos pregătit. 

— Bun. 

Îi aproba atât pregătirea, cât și șiretenia cu care îi parase 
întrebarea. 

— În clipa în care găsim un personal eficient, am să te rog să 


aduni niște informaţii pentru mine. Îţi pierzi timpul cu chestia 
asta... 

Arătă spre tavan și odăile ei. 

— Cu treburile gospodărești. 

— Au și ele farmecul lor. 

— Deci n-ai nimic altceva în afară de slujbă. 

Baru chicoti, ca să-și îndulcească vorbele. 

— Nimic cu care să te pot momi ca premiu. Vrei doar ce vreau 
și eu. 

— Ce anume vrei? 

— Vreau să înțeleg de unde vine puterea, zise ea fără nicio 
ezitare. Și cum poate fi cel mai bine folosită. 

Nu asta îi spusese Aminatei când era beată. Numai că beţia n- 
o făcea, neapărat, mai sinceră, Își zise ea. 

— Am umblat pe străzi cât ai fost în Vultjag. Am mers pe 
Calea Arwybon și am discutat cu negustorii de pește și lucrătorii 
de la docuri. Toată lumea șușotește despre răzvrătire. 

O lipsă de mlădiere clinică în glas și Baru își zise: „A fost 
pregătit pentru asta, să asculte, să raporteze”. 

— Șușotesc despre faptul c-au să le fie luaţi soții și soțiile. Că 
ducesa Vultjag are să-l omoare pe ducele Heingyl în duel și are 
s-o răpească pe Heingyl Ri, ca să nu trebuiască să se mărite ea 
cu Oathsfire. Că Xate Yawa are s-o ducă la judecată și are să 
pună să i se facă lobotomie. 

Mai luă o înghiţitură din băutură, cu ochii aţintiţi peste umărul 
ei pe geamul bovindoului. Din vocea lui dispăru răceala 
prudentă: 

— Mă aflam aici în timpul Rebeliunii Neghiobilor, când sora își 
ucidea fratele pentru colaboraţionism și taţii le dezmoșteneau 
pe fiice pentru fratricid. Nu vreau să mai văd Aurdwynnul 
întorcându-se la așa ceva. Ca atare - zâmbi el cu stângăcie - 
dacă afli ceva despre putere, poate pui un deget pe balanţă 
pentru mine. 

— Chiar vrei ceea ce vreau și eu. 

— Un secretar trebuie să ia în calcul asemenea lucruri. Mama 
era loialistă la vremea Rebeliunii Neghiobilor, la fel și tata, deși 
calitatea lui de loialist era de o altă natură. Amândoi își ziceau 
loialiști, pricepi ce vreau să spun. Ce vreau să spun este... 

Se încruntă la paharul lui de vin. 

— Ce vreau să spun este că am devenit foarte talentat în a 


lua în calcul dorinţele celorlalți. 

Baru bău, plimbându-și vinul sec printre dinţi. 

— Mâine, zise ea. Am să mă duc la Banca Monedei Fiduciare 
n-am s-o las pe Tain Hu să pornească o revoltă. 

— Așa pur și simplu? 

Baru îi zâmbi. 

— Te îndoiești de mine? De preţioasa savantă a lui Cairdine 
Farrier? 

— Doar că... 

Muire Lo puse paharul jos și se luptă cu un gest pe care nu-l 
prea putu duce la capăt, o avertizare, o atenţionare, un semn 
că-i păsa. 

— Eu mereu mă aștept la un preţ în chestiuni de revoltă. 

— Oh! făcu ea. Da. 

O încălziseră vinul și faptul că planul pe care începuse să-l 
alcătuiască prindea contur și nu-și putu reține voioșia din glas, 
bucuria de a ieși în lume și de-a o schimba. 

— O să existe un preţ. 


Ș 


Capitolul 10 


Piața și Banca Monedei Fiduciare mișunau de soldați. 

Baru descălecă, ţinându-și punga și documentele sub braţul 
stâng. Își simţea inima în gât. 

— Tu! 

Arătă spre primul ofiţer din garnizoană pe care-l văzu. 

— Ce-i chestia asta? 

— Garda de onoare, doamn... Excelenţa Ta, răspunse el 
făcând o plecăciune. Jurispotenţa vizitează banca. 

— Ei bine, la fel și Contabila Imperială. Dă de veste! 

Îi lăsă bărbatului o clipă ca să se îndepărteze înainte să-și 
permită să intre în panică. Xate Yawa aici, acum? Coincidenţă 
sau contramăsură? Imposibil de știut. Nu conta, totuși, nu conta, 
nu conta. Ea trebuia doar să intre și să dea ordinele care s-o 
înfrângă pe Tain Hu. Cum putea Xate Yawa să împiedice așa 
ceva? 

Intră, cu capul sus, printre șiruri de soldaţi îmbrăcaţi în 
albastru și gri, întrebându-se dacă soldaţii ar respecta-o mai 
mult sau mai puţin dacă și-ar purta sabia. 

— Contabila Imperială! răcni un ofițer, anunţând-o, trădând-o. 


| se deschiseră ușile Băncii Monedei Fiduciare și intră într-un 
hol plin de funcţionari și capete de cerb. Apoi o luă la stânga, pe 
lângă perete, spre biroul Mijlocitorului Principal Bel Latheman... 

Unde aștepta Xate Yawa, sorbind dintr-o halbă de tablă. și 
Mijlocitorul Principal, care ridică îmbufnat ochii și porni să zică: 
„Secretarul meu va...” Ochii i se fixară însă pe punga și pe faţa 
ei și, recunoscând-o pe Baru, se lăsă pe spate în scaun cu o 
disperare prost ascunsă, verificându-și gulerul cu mâinile. 

— Excelența Ta! strigă Xate Yawa. Te rog să mă ierți dacă nu 
mă ridic. E așa o plăcere neașteptată să te întâlnesc aici! 

— Plăcerea e de partea mea, Excelenţa Ta. Poate și mai 
neașteptată, în cazul meu, dat fiind că aceasta e o bancă, și nu 
un tribunal. 

Baru îi luă mâna și i-o sărută. Ochii ei, acei ochi de cioară de 
junglă, erau imposibil de evitat. Cât trebuie să fi exersat fixatul 
vinovăției cu privirea! 

Tain Hu avusese suficient timp s-o pună în gardă că Baru le 
mirosise. 

— Îi tot încolţesc pe degeneraţii ăștia de membri ai cultelor 
ykari. Bel Latheman mi-a fost de nepreţuit. 

Xate Yawa îi zâmbi Mijlocitorului Principal, care-și lăsă capul în 
piept respectuos, cu ochii smucindu-se nervos de la una la alta. 

— Au nevoie de proprietăţi ca să-și înfiinţeze templele, la 
urma urmei, și fiecare proprietate are proprietarul său. Vinovaţii 
și neglijenţii trebuie trași împreună la răspundere. 

Baru îi zâmbi lui Bel Latheman. Cosmopolit, falcresti și - după 
cum își ținea buza răsfrântă și-i transpira fruntea - clar 
nemulţumit de poziția lui. Probabil c-ar fi trebuit să ia cina cu el 
înainte să-i facă razie cu infanteriștii marini la bancă. 

— Mă bucur că Mijlocitorul meu poate fi de ajutor. Te rog să 
nu eziţi să apelezi direct la mine, zise ea. 

Mijlocitorul ei. El sigur își aducea aminte că ultimii doi 
Contabili Imperiali cărora le fusese subordonat nu scăpaseră cu 
viaţă. 

— Desigur c-am să apelez la tine! Dar secretarul tău ar fi 
trebuit să-mi spună că te-ai dus în Vultjag, zise Xate Yawa 
făcând nerușinată cu ochiul, ca și cum Vultjag era un bordel ori 
casă de întâlniri, și nu centrul propriei ei conspirații. 

Sunt sigură că ai treabă cu Mijlocitorul. Vei avea nevoie de 
intimitate? Pot să aștept registrele jos. 


— Oh, nu! replică Baru, disperată să evite aparenţa secretului. 
Schimbări de politică monetară, împrumuturi de aprobat - 
treburi gospodărești. 

— Ar fi trebuit să-ţi trimiţi secretarul, o aprobă Xate Yawa. De- 
aia îl ai. 

Bel Latheman nu scosese o vorbă și zâmbetul lui grotesc lipit 
pe faţă mai că o făcu pe Baru să izbucnească într-un râs nervos 
- „exact cum mă simt eu”, vru ea să zică, „exact cum mă simt 
eu”. Însă își scoase ordinele din pungă, pecetluite cu marca de 
Contabilă, ștampilate cu însemnul unui lucru urgent și secret. 

— Excelenţa Ta, spuse ea, întinzându-i-le lui Latheman. Te rog 
să ai grijă să fie aplicate imediat. 

Acesta zâmbi prudent când luă scrisorile și ea văzu speranţa - 
că nu era altă percheziţie, alt ordin ezoteric de la un Contabil 
înconjurat de intrigi, ci doar o simplă șansă de a arăta ce este în 
stare. 

— Imediat, zise el. Desigur. 

— Pe ștampila aia scrie secret? întrebă Xate Yawa și lăsă jos 
halba cu delicateţe. Și urgent? Excelenţa Ta, orice e vrednic de 
asemenea ștampile trebuie discutat cu Mijlocitorii Guvernatori, 
iar eu una clar n-am fost inclusă într-o asemenea discuţie. A 
aprobat Guvernatorul Cattlson ordinele? 

— Ah, bine, făcu Baru, zâmbind, dar neliniștită în sinea ei. 

Cum de văzuse? Ștampilele erau minuscule. Ochii ăia... 

— Mijlocitorii Guvernatori nu se reunesc până peste aproape o 
lună, iar eu mă tem că dezordinea lăsată de Olonori și Tanifel nu 
poate aștepta atâta. Va trebui trimisă vorbă la toate filialele 
ducale ale băncii, cred că înţelegi. 

— Atunci trebuie să fie o schimbare destul de cuprinzătoare 
de politică. 

— De interes pur tehnic, sunt sigură. 

Baru încercă să-și întoarcă faţa de la ea, dar ochii lui Xate 
Yawa îi prinseră privirea. Poate că așa o privise pe Ffare Tanifel, 
când o urmărise pe fosta Contabilă înecându-se. 

— În calitate de judecătoare, mă interesează foarte mult 
detaliile tehnice. Te rog. 

Jurispotenţa încercă să se ridice, prefăcându-se slăbită și 
obligându-i pe Baru și pe Mijlocitorul Principal să întindă mâna s- 
o ajute. Baru îi simţi strânsoarea pe încheietura mâinii, caldă și 
uscată, perfect relaxată. 


— Să trecem în revistă aceste ordine împreună. Dacă Cattlson 
are vreo obiecţie, o să mă ai pe mine de aliată. 

Lui Baru îi bătea inima să-i spargă pieptul. 

Avea două opţiuni. Îi putea porunci Mijlocitorului Principal să 
țină scrisorile sigilate, insistând că orice trecere în revistă a 
misivelor ei necesita autoritate scrisă și aprobată de instanţă din 
partea unui Judecător Imperial. Xate Yawa avea să arate că ea 
putea să emită această autoritate, așa că, desigur, puteau trece 
în revistă ordinele în acel moment. Mijlocitorului Principal nu 
avea să-i placă să fie prins la mijloc. Cu siguranţă, Xate Yawa 
urma să se ducă la Guvernatorul Cattlson și să-l neliniștească cu 
povești despre ordinele secrete ale lui Baru Cormoran. 

Ori putea zice: 

— Desigur. Te rog, desigilează-le! Secretară! 

Ake Sentiamut, femeia care furase matrițele de bancnote 
pentru falsificatorii lui Tain Hu, băgă capul pe ușă. Nu purta 
haina din blană de urs. 

— Excelenţa Ta! 

— Încuie biroul și nu accepta vizitatori! Treburi secrete. 

Mijlocitorul Principal desigilă cele două plicuri cu mâinile 
tremurându-i vizibil. Xate Yawa își întinse gâtul peste umărul lui 
stâng. 

— Către Mijlocitorul Principal al Băncii Provinciale, îi citi el, de 
la Contabila Imperială, Baru Cormoran, repartizată Provinciei 
Federative Aurdwynn... 

— Da, mulţumesc, Bel, spuse Xate Yawa strângându-l de 
umăr. Pune paginile jos și o să le citesc eu singură. 

Baru își găsi un scaun și așteptă. 

— Curios lucru! făcu Xate Yawa încruntându-se la scrisori. l-ai 
dat ordin Băncii să tipărească o nouă emisie de bancnote ca să 
finanțeze o serie de împrumuturi către duci și ai autorizat 
filialele ducale să acorde împrumuturi de mică valoare direct 
către persoane particulare, dar numai în aur și argint. 

Baru încuviinţă din cap, neavând încredere c-ar putea să 
articuleze vreun cuvânt. 

— Ei bine, e foarte neregulamentar și contravine destul de 
mult politicii Republicii Imperiale așa cum o înţeleg eu. 

Xate Yawa se îndreptă de spate fără să se mai prefacă 
bătrână sau slăbită. „Furie”, își zise Baru în sinea ei, „e 
furioasă”. 


— Dar când ești Contabila Imperială și, umblă vorba, și o 
matematiciană capabilă, cu siguranţă știi ce faci. Eu recunosc că 
atunci când vine vorba de chestiuni dincolo de nume și tipuri de 
păcate, am puţină autoritate, adăugă Jurispotenţa. 

Acestea fiind zise, plecă foșnindu-și rochia. 

Icnetul de ușurare pe care-l scoase Baru e foarte posibil să fi 
fost auzit. De cealaltă parte a biroului, Mijlocitorul Principal Bel 
Latheman se holba la ea cu consternare. 

— Înţelegi ce faci? șuieră el. Ea înțelege? Nu pot să permit 
executarea acestor ordine. 

— Oh, da, înțeleg. 

Baru se prinse cu mâinile de brațele cu cap de leu ale 
scaunului. 

— Tocmai am distrus valoarea bancnotei imperiale în 
Aurdwynn. Ne-am aruncat înapoi cu zece ani, am ruinat 
economia provincială și i-am falimentat pe majoritatea ducilor. 

Ordinele ei aveau să fie catastrofale. Banca avea să 
tipărească mai multe bancnote decât putea acoperi în aur și 
argint. Banii aceia urmau să intre pe piaţă prin împrumuturi 
seducător de generoase, o avuție nouă invocată din hârtie și 
cerneală. Ducii aveau să se sfâșie între ei cu ghearele ca să 
semneze primii. 

Ducii din Aurdwynn probabil că nu cunoșteau termenul de 
inflație. Nu înțelegeau că un prisos de masă monetară avea să 
distrugă valoarea monedei. Dar când tăietorul de lemne 
aurdwynni avea să constate că moara ducelui îi putea cumpăra 
acum întregul stoc cu pleașca unui împrumut generos, urma să- 
și crească prețurile. La fel și negustorii de pește și minerii, 
lucrătorii din carierele de piatră și cei care vindeau proprietăţi, 
vânătorii și tăbăcarii. Toţi care lucrau pe leafă aveau să dea 
piept cu preţuri în creștere și să ceară o mărire la rândul lor, ca 
să poată să-și cumpere de mâncare în continuare. 

Puterea de cumpărare a bancnotei, cantitatea reală pe care o 
puteai cumpăra cu ea, avea să se prăbușească, în timp ce 
prețurile mărfurilor aveau să crească vertiginos. Era sinucidere 
monetară. Încrederea în bancnotă avea să ajungă la pământ și, 
cât de curând, arma preferată a Falcrestului avea să fie bună 
numai de hârtie igienică. 

Ceea ce însemna că toate împrumuturile și datoriile pe care 
Tain Hu intenţionase să le folosească pentru a-și construi alianţe 


- împrumuturi acordate și datorii deţinute de Banca Monedei 
Fiduciare în bancnote - aveau să fie fără valoare. 

La fel și propriile ei falsuri. 

Tot ce se măsura în monedă fiduciară urma să fie ras de pe 
faţa pământului. Xate Yawa și Guvernatorul Cattlson nu puteau 
face nimic s-o oprească. 

Rebeliunea lui Tain Hu avea să moară odată cu datoriile. 

lar între timp, aurul pe care Banca Monedei Fiduciare îl 
adunase vreme de atâţia ani avea să fie dat cu împrumut cu 
țârâita. Nu ducilor - Baru se asigurase de asta. Imprumuturile în 
aur pe care le autorizase aveau să meargă la fermierii cu livezi 
de măsline, la pescari și la tăietorii de lemne. La pietrarii ai 
căror fii erau acoperiţi cu praf de cretă. 

Aurdwynn avea să se întoarcă încet la economia de dinainte 
de invazie, condusă de aur și mărfuri, doar că acum aurul avea 
să se afle în mâinile omului de rând. Baru urmărise Mascarada 
refăcând economia Taranokelui și acum ea avea să procedeze 
exact pe dos cu Aurdwynn. 

Fiecare dintre acele împrumuturi în aur, împrumuturi care să 
salveze o sută de mii de șerbi de la foamete și datorie, urma să 
fie semnat pe hârtie unde avea să scrie PRIN GENEROZITATEA 
CONTABILEI IMPERIALE, BARU CORMORAN. Fiecare. 

Majoritatea șerbilor din Aurdwynn nu știau să citească. Cu 
atât mai bine. Cineva era astfel nevoit să citească, cu glas tare, 
contractul. „Prin generozitatea lui Baru Cormoran.” 

„Țineţi minte numele ei!” 

— Ar trebui să fim văzuţi la cină, zise Baru. 

Mijlocitorul Principal se zgâi la ea. 

— Poftim? 

— Munca mea nu-mi lasă timp de curtat. Am nevoie de un 
bărbat de formă ca să mă protejeze de șoapte scandaloase. Ne 
putem ascunde în spatele unei relaţii profesionale, ceea ce va 
face aventura și mai credibilă. Ești căsătorit? 


— Nu, spuse el. 
Umerii lui căzură de la o oboseală profundă. 
— Dar... 


— Păcat. Ar fi un scandal mult mai convingător. Dar ne 
descurcăm noi și-așa. 

Zâmbi și bătu cu palma în birou. 

— Scrie-i secretarului meu! Are să facă aranjamentele. Oh, 


și... 

Bărbatul își lăsă capul în palme. 

— Da? 

— Secretara ta cu haină de urs. E o Sentiamut? Vultjag? 

— Ake? Născută Hodfyri. Sentiamut prin căsătorie. Deși soţul 
ei e în Beciul Rece pentru răzvrătire, răspunse el, apoi făcu ochii 
mari. Nu! E indispensabilă. 

— Concediaz-o! îi porunci Baru. 

x 

Ce s-a întâmplat ulterior a fost o simplă chestiune de 
economie. 

— E vina mea, îi spuse Baru actriţei. Eu am făcut toate astea. 

O barieră de shoturi le despărțea teritoriile la bar. Actriţa 
vărsase apă sau whisky pe lemnul de brad roșu de coastă și, în 
timp ce asculta, desena cu degetele râuri între picături astfel 
încât să curgă împreună. 

— Nu se poate! zise ea. 

Avea un accent puternic urun și purta o rochie de damasc fin, 
roșie cu auriu. 

— Toţi ducii și negustorii ăia ruinaţi? Cum ar putea o singură 
femeie să facă așa ceva? 

Primăvara trecuse și venise vara. Pentru scurtă vreme, 
împrumuturile cele noi ale lui Baru îi dăduseră pieţei o stare de 
euforie. După care economia se îndopase cu un prisos de 
bancnote și, în cele din urmă, începuse să se înece cu el. 
Preţurile explodaseră. Colapsul inflaţionist se aprindea în pieţele 
din zona docurilor și se rostogolea ca un tunet de hârtie. 

Riposta lui Baru. Tain Hu și Xate Yawa ţinute în șah. 

Costul nu fusese decât acest tip de devastare... 

— Munca mea, în întregime. 

Baru mai puse un pahar de cristal gol la zidul despărțitor. 

— Sărăcia. Revoltele. Starea de asediu de după revolte. 
Negustorii aruncându-și bancnotele în port pentru că nu mai 
merită spaţiul pe care-l ocupă în cală. Coloanele de muritori de 
foame care pleacă din oraș. Toate astea... 

Râse, vrând ca râsul să-i sune gol, plin de regret, dar nu-i ieși 
decât o laudă răgușită. 

— Toate astea au fost lucrarea mea. 

Actriţa răsuflă ușor, surprinsă sau impresionată. Râurile de 
whisky din teritoriul ei tremurară în curgerea lor din lumina 


lumânărilor. 

Un observator neatent ar fi putut-o crede pe actriţă sora lui 
Baru - un pic mai scundă, un pic mai puţin severă, neantrenată 
de exerciţii ale Sistemului Naval sau de treburile zilnice, dar 
suficient de asemănătoare, încât Baru să simtă că s-ar putea 
folosi de asta pe post de camuflaj. Avea și prestanţă, un fel de 
autoritate fără cuvinte și fără nevoi, ca o torţă, nelegată de 
aprobare sau loialitate. Asta s-ar putea să o fi atras pe Baru să-i 
vorbească, dacă n-ar fi venit actriţa prima la ea. Era nouă în 
acea tavernă - o recomandare de la verișoara ei - și poate că se 
văzuse și ea, întrucâtva, în Baru. 

Aceasta își petrecea acum prea mult timp în baruri, ca să se 
poată îmbăta și să fie aproape de mare. Purta haine marinărești, 
iar dacă patrulele care vegheau la respectarea stării de asediu o 
luau la întrebări pe stradă, le arăta marca tehnocratei. In acea 
seară se dusese într-un loc aproape de Sala Atu, ca să scape de 
scufundătoarele ce beau în port, înotătoare cu picioare lungi, 
cuțite la gleznă și instinctele stimulate de frunză de mason. Erau 
periculoase în multe feluri și te zăpăceau al naibii de tare. 
Actrițele erau mai sigure. 

— Deci tu ai mai multă putere decât, să zicem, oricare duce. 

Actriţa lovi decisiv cu degetul, unind două picături de băutură. 
Curioasă, o cântărea pieziș pe Baru din ochi. 

— Asta pretinzi tu? 

— Ei conduc doar datorită sângelui care le curge prin vene, 
răspunse Baru. Pretind mai mult de-atât. 

— Ah, ce sânge nobil, totuși! 

— Așa să fie? 

— In fiecare zi, ducele Heingyl patrulează călare cu cavaleria 
lui ca să salveze refugiații de bandiți. Un om de onoare, într- 
adevăr. 

— Se spune că și ducele Radaszic patrulează călare, ca să 
salveze refugiații de compania lui Heingyl. Fiecare e nobil în 
felul lui. 

Actriţa râse, încântată și ofensată. Baru puse un ban pe bar și 
făcu semn să i se mai aducă o băutură. 

— La ce le folosește sângele nobil? Mie nu mi-a trebuit decât 
o scrisoare ca să le distrug avuţia și eu sunt... 

Işi pipăi pomeţii obrajilor și rădăcina nasului. 

— Din popor. 


Actriţa ridică mâna, făcu un gest cu două degete, o mișcare 
de negare clară. 

— Nu. Incă mai au avuţie. 

— Nu și în registrele mele. 

— Atunci registrele tale sunt incomplete. 

Baru puse un deget pe tejghea, pe partea ei de dincolo de zid, 
de parcă voia să ţintuiască ceva invizibil pe lemn. 

— Arată-mi eroarea! Arată-mi averea secretă a lui Radaszic! 

— Radaszic e un filfizon - când te gândești că Ducatul 
Fântânilor e condus de un om care nu înțelege irigaţiile! Dar el 
are fii. Ducele Heingyl n-are să fie niciodată nimic mai mult 
decât câinele lui Cattlson, dar fiica lui este genială. l-ai citit 
monografiile? Ducele Lyxaxu și ducele Oathsfire au amândoi 
fiice. Ducesa lhuake are un fiu și o fiică și tare mai vrea copii. 

Actriţa atinse zidul de pahare dintre ele, alegând unul, apoi 
altul și corectându-le alinierea. Ochii ei îi urmau pe ai lui Baru, 
precauţi, concentrați și încercând să ofere ceva ori să ceară. 

— Au familie. Au moștenitori. Linia le e asigurată. Niciun truc 
de cerneală nu le poate lua lucrul ăsta. 

Baru mai luă un pahar de whisky sec, care-i alunecă greu pe 
gât. 

— Mai multe guri de hrănit, zise ea, căutând o spărtură în zid 
pe care să o astupe. Dacă Xate Yawa nu-i ia de lângă ei. Dacă 
Serviciul Caritabil nu-i trimite în Falcrest. 

Actriţa îi luă din mână paharul gol și îi găsi un loc pe tejghea. 

— Aha! exclamă apoi. 

Baru, studiind forma sticlei jilave de whisky, razele de lumină 
ale lumânărilor și ale felinarelor care se refractau prin pahare, 
repetă exclamaţia ei, dar cu un semn de întrebare. 

— Aha? 

— Taman ce mi-ai zis ceva despre tine. 

— Mă îndoiesc. 

— Când ai remarcat ultima oară un copil? 

— Copiii nu plătesc dări. 

— Poţi numi o singură consoartă ducală? A lui Lyxaxu, 
probabil? 

— Nu-mi bat capul cu fleacuri. 

— Știi povestea căsătoriei lui Xate Olake cu Tain Ko? Mi-ai 
putea spune de ce Heingyl Ri are numai un singur văr în viaţă și 
cine e? îi poţi numi pe ducii care și-au pierdut toți copiii în 


Rebeliunea Neghiobilor? 

Baru respinse provocarea ca lipsită de importanță. 

— Mișcătoare povești, sunt sigură. Eu nu sunt dramaturg. 
Dacă lucrurile astea ar conta, le-aș afla. 

— Conduci o naţiune de deposedaţi. Contează. Schimbă 
modul în care gândim. 

— Eu stau cu mintea la lucru. 

— N-ai copii, presupun? 

— Nu. 

Surprinzător cum compania ei devenise obositoare, serios. 

— Tu? întrebă și Baru. 

— AȘ putea avea. Aș putea domni peste Aurdwynn cu ei. 

— Îţi croiești drum spre imperiu prin maternitate? râse Baru 
de propria idee. 

Râsul lovi un punct sensibil, o undă de mândrie sau sfidare. 
Actrița se aplecă în față, cu mâinile pe genunchi și Baru 
descoperi ceva în ochii ei, poate ceva ce-i oferea, poate ceva 
care ieșea la iveală după înfrângerea camuflajului care-l ţinuse 
ascuns: un orizont îndepărtat, o mișcare de vânt peste un viitor 
imaginat, nu mecanismul lui Cairdine Farrier, nu atât de rece ori 
sigur, ci o patimă, o dorinţă și o voinţă puternică fixată pe acea 
dorință. Purta în glas încărcătura ei. 

— Aș face copii cu ducii și cu fiii duceselor. Mi-aș amesteca 
sângele cu al lor și le-aș întreține loialitatea cu pasiune și 
bucurie împărtășită. Odată ce mi-am aliniat moștenitorii și mi- 
am legat rivalii de carnea mea, aș distruge granițele și aș face 
din pământurile noastre unul. Aș iriga ţinuturile unde pasc 
turmele și le-aș face bogate în grâu, aș hrăni vitele și mi-aș 
îngrășa oamenii cu lapte și carne de vită, mi-aș păzi drumurile 
cu fii laţi în spinare și fiice ale unor femei libere să iubească. 
Împotriva tăriei noastre străvechi, chimia insignifiantă și edictele 
unui popor mai tânăr ar fi ca accesul de furie al unui copil și ar 
dispărea înspre răsărit în uitare. Aș da naștere unei dinastii. lar 
sângele meu ar clădi un loc pe lume în care să se audă iar 
cântecele urune, iar linia imperială tu maia să-și regăsească 
gloria pierdută și, cu timpul, s-o întreacă. Aceasta-i puterea pe 
care o revendic. 

| se stinseră înflăcărarea din ochi și răsuflarea din piept. Se 
uită o clipă la formele care se prelingeau și pe care le desenase 
pe lemn, apoi iar la Baru. În liniștea de după vocea ei, arăta 


grozav de tânără. 

— Pare scump, zise Baru ca să-și acopere reacția. Ai nevoie 
de un împrumut? 

Actriţa râse, un sunet nedomolit și neîntrerupt, iar după 
monologul capabil să pârjolească scena și râsul acela, Baru se 
văzu nevoită să recunoască faptul că poate nu era într-o 
companie mai sigură decât cea a unei scufundătoare. 

— Un împrumut, spuse actrița, desigur, cine nu vrea? Și sânge 
nobil, pentru revendicarea necesară. Așa că presupun c-o să 
rămân în Treatymont, prefăcându-mă că sunt ceea ce nu sunt. 

— Te pricepi foarte bine la asta. 

Baru fusese sinceră; monologul era tulburător în felul lui. 

— Din ce piesă este? 

— E original, de fapt. 

Femeia ridică din umeri. 

— Încă mai lucrez la el. Cred că riscă să fie numit îndemn la 
răzvrătire. 

— Este de datoria mea imperială să susţin artele. Am să-ți 
plătesc nota. 

— Adevărat, puterea banului le întrece pe toate. 

Actriţa se ridică în picioare, cercetându-și tivul rochiei. 

— Am Să-i zic verișoarei mele că alege baruri interesante. 

x 

Baru bea, cânta și învăţa iolynică și urună, iar uneori stătea 
singură în tăcere. Într-o altă seară, o cu totul altă actriţă, beată, 
cu forme generoase și frumoasă după standardul de frumusețe 
al culturii Maia, zise: 

— De ce ascunzi totul? Vreau să văd râs ori lacrimi, nu o altfel 
de mască. 

La care Baru gândi: „Dacă mă duc în Falcrest să câștig 
secretele imperiului, trebuie să-i fiu întru totul devotată, pe 
dinăuntru și pe dinafară. Trebuie să fiu în stare să ascund orice 
emoție, să mă pot preface că sunt altcineva. Dacă există revoltă 
în sufletul meu, o revoltă a mamelor vânătoriţe cu sulițe ucigașe 
de bărbaţi, venite să-și găsească soţii dispăruţi, ei bine, trebuie 
să fiu pregătită cu acid și mască de oţel”. 

In schimb răspunse: 

— Îmi petrec prea multă vreme în compania numerelor. 

Să treacă și să trăiască dintr-o lume într-alta îi deveni o a 
doua natură. Prima natură, probabil, ce altceva era ea? Cui îi era 


loială cu adevărat sub mască? 

Zdrobise revolta lui Tain Hu în numele propriei avansări în 
carieră. Trebuia să ajungă în Falcrest. Trebuia să joace jocul 
Mascaradei ca să ajungă în vârf. 

Nu avusese de ales. 

Intr-o tavernă din zona cheiului de descărcare, de unde îi 
privea pe marinarii de pe corăbiile de negoţ jucând zaruri și 
transmiţându-și noutăţi, puse ochii pe un bărbat înalt, felin, 
maia, cu o mască cu pene de uliu. Îi stârniseră interesul 
stânjeneala lui solitară și sabia legată la șold cu un nod care-l 
arăta pașnic; își luă vinul și-l trase afară din mulţime, nesigură 
ce să facă în privinţa lui, dar nerăbdătoare să-și perfecţioneze 
înșelătoria. 

— Eşti Baru Cormoran, zise bărbatul. 

Avea o voce guturală, nu foarte profundă, probabil afectată. 

— Te recunosc, adăugă el. 

Baru îl așeză de o parte a unei mese uzate și se așeză și ea 
de cealaltă. _ 

— In seara asta nu-s. In seara asta sunt din Aurdwynn. 

— Ai putea trece drept maia, dacă ai purta mască. 

Bărbatul își trase umerii spre spate și se întinse; avea brațele 
lipsite de păr și musculoase. Baru nu-și ascunse interesul pentru 
această trăsătură. Probabil o făcea chiar să se simtă un pic 
ușurată. Cinele ei ocazionale cu Bel Latheman erau chiar mai 
reci decât atitudinea Guvernatorului Cattlson în consiliu (bietul 
om păruse iniţial îndrăgostit până peste cap - Latheman, nu 
Cattlson -, dar Baru stabilise foarte repede că, din fericire, era 
bolnav de dragoste pentru altcineva). 

— Dar ai avea nevoie de un nume nou. 

— Sunt deschisă sugestiilor, spuse Baru. 

— Pescăriţa, propuse bărbatul. O nevăstuică de pădure iubită 
de oamenii de rând și un joc de cuvinte. 

— Joc de cuvinte? 

Se încruntă, nepricepând poanta în afalonă. 

— Cormoranul e o pasăre care pescuiește. În iolynică, 
„pescăriţă” se referă la „nevăstuică drept animalul care 
pescuiește”. E un simbol al ykariului Devena, Reazemul. 

— Ah! Inteligent. Baru Pescăriţa, preaiubită de un zeu interzis. 

Făcu semn din cap spre sabia lui. 

— Există oameni care vor să mă ucidă, știi ce zic? Duci pe 


care i-am falimentat, rebeli cărora le-am zădărnicit planurile, 
Parlamente pe care le-am dezamăgit. Ai putea primi un premiu 
măricel. Nici nu cred că Jurispotenţa ori Guvernatorul ar avea 
ceva de obiectat, după ce-am făcut cu bancnota. Miniștrii din 
Falcrest însărcinaţi cu dările fac tărăboi. 

— Sabia mea, zise el sec, e înnodată, și ar fi ceva de muncă s- 
o scoţi din teacă. 

Baru îl studie în timp ce bea, judecându-i accentul și vocea, 
cunoștințele din înţelepciunea pădureană, nasul strâmb. Poate 
era pădurar? Avea sânge tu maia, asta era evident. 

Ori... 

Lăsă capul într-o parte, îi studie ochii preţ de câteva clipe, 
după care întinse mâna și-l apucă de bărbie. El nu se trase 
înapoi, nici când îl strânse ca și cum ar fi vrut să testeze 
familiaritatea osului. Baru se aplecă peste masă, trăgându-l spre 
ea. li văzu buzele despărțite, ochii pe jumătate închiși. Simţi 
cum i se ridică bărbia în strânsoarea ei. 

II dezamăgi, probabil, șoptindu-i la ureche: 

— Tain Hu. Ce deghizare hotărâtă! 

Ducesa Vultjag râse răgușit. 

— Depistată în cele din urmă. Ti-a luat ceva! Credeam că m-ai 
recunoaște nu doar după figură. 

— Ai venit să mă ucizi? 

— Contramăsura ta a fost luată. Bancnota s-a prăbușit. N-am 
un răspuns. 

Părul ei, tuns atât de scurt de când se văzuseră ultima oară, îi 
mângâie lui Baru urechea când ducesa își întoarse capul. 

— Te-ai ruinat ca să ne ruinezi pe noi, îţi dai seama de asta. 
Ne-ai eliberat din cătușele bancnotei fiduciare. Ai ars din temelii 
zece ani de cucerire economică a Mascaradei. Intr-un fel, tot eu 
am câștigat. 

— Dar te-am oprit. 

— Pentru moment. Gândește-te însă la viitorul tău! 

Baru se dădu înapoi, lăsându-se pe spate în scaun și bău din 
nou. Tain Hu, înțelegând prin aceasta că se gândea la ceea ce-i 
ceruse ea, râse. : 

In ce poziție ciudată se găseau! Işi aruncaseră sulițele și acum 
stăteau Împreună, rănite, după ce sângeraseră până nu le mai 
rămăsese nicio picătură de sânge. Cunoștea secretele și 
dorințele ducesei mai bine decât pe ale oricui altcuiva din 


Aurdwynn. Le distrusese deja cât de amănunţit se pricepuse. 

Probabil că asta însemna că Tain Hu putea avea încredere în 
ea. 

— Am un sfat pentru tine, îi zise. O idee inteligentă despre 
care am citit. Ceva creat de oriati. 

Vultjag ridică paharul. 

— Continuă! 

— În fiecare vară cumperi grâne și fructe pentru ducat, ca să 
faci provizii pentru iarnă. Când preţurile cresc brusc, suferi - și 
toate familiile tale, Vultjag Sentiamut și Vultjag Hodfyri, și 
celelalte suferă și ele. Când prețul e neașteptat de mic, suferă 
negustorii de grâne. Și tu, și ei preferaţi o cale de mijloc care să 
vă mulțumească. Așadar... 

Băuse suficient vin încât să i se pară o idee bună să bea în 
continuare. 

— Fă-ţi contractele în avans! Cumpără grânele pentru vara 
viitoare de acum! 

Tain Hu se încruntă. 

— Presupun c-ar trebui să zic că încă n-au crescut și nu putem 
ști dacă recolta va fi bogată și ieftină sau săracă și scumpă. 

— Tocmai de-aia faceţi contractul acum, ca să vă protejaţi de 
incertitudine. Negustorii renunţă la șansa unui preţ neobișnuit 
de mare. Tu renunţi la șansa unuia neobișnuit de mic. Însă 
ambele tabere își vor reduce riscul. Tu vei putea să-ți gândești 
mai bine bugetul și să le garantezi grâne șerbilor tăi. Ei vor 
putea conta pe un profit solid. 

Tain Hu își ţuguie buzele sub marginea cu pene a măștii ei. 

— Ultima ta politică economică a ruinat mii de oameni. Sunt 
oameni care o să moară de foame în iarna asta din cauza ta. 

— Aberaţii și exagerare. 

Era venin în glasul lui Baru, care tresărea noaptea din cauza 
acestor frici. 

— Numai nobilimea, moșierii și clasa negustorilor au investit 
în bancnote. Ei au fost peștii pe care Mascarada a vrut să-i 
prindă în plasă și ei au fost peștii cărora le-am spintecat eu 
burta. Sunt campioană a... 

Râse în cană. 

— ...a oamenilor de rând. 

— Da. Am auzit spunându-se asta. Împrumuturile tale în aur 
ti-au câștigat un nume în ţarcurile de vite și cariere. Numai că 


nu înţelegi Aurdwynnul, Excelenţa Ta. Atunci când un duce 
suferă, își scoate pârleala de la oameni. 

Baru cugetă în tăcere, aruncând priviri fugare prin tavernă, 
peste marinari, dincolo de un bărbat cu păr roșu ca scorușa, 
care tocmai își comandase o băutură extravagant de veche și-și 
atrăsese admiratori pentru asta. 

Tain Hu întrerupse tăcerea. 

— Zi-mi despre Taranoke! 

— De-abia dacă-mi aduc aminte, minţi Baru, după care 
minciuna îi ieși de pe limbă plină de mici bucățele de adevăr. 
Numai culorile. Cât de negru era pământul, cât de limpede era 
marea. Eram singuri cu stelele și cu valurile și eu obișnuiam să- 
mi zic... atunci când stăteam cu taţii mei să ne uităm la corăbiile 
de negoț cum ieșeau din port, obișnuiam să cred că acele 
corăbii aveau să pice de pe marginea lumii și doar noi eram în 
siguranţă. Nu știam despre zona portului, despre câmpeni, 
despre comerțul cu valută ori măști. 

— Taţii tăi. Mai mulţi? 

— Eram sălbatici, răspunse Baru, simțind că i se strânge 
stomacul - era, desigur, interzis să și vorbești despre asta, iar 
acum avea să fie nevoită să se scuze. Atâta ne ducea capul. La 
școala Mascaradei am învăţat... 

— Pentru sodomiti, fierul roșu, pentru tribadiste, cuțitul, recită 
Tain Hu. Cunosc codurile igienei, numele păcatului. Mi-au 
poruncit să le afișez pe fiecare ușă din Vultjag. L-au pus pe 
vecin să-și pândească vecinul. 

— Aveam atâtea mătuși și atâţia unchi! șopti Baru. 

Ah, să vorbească despre asta dușmancei ei - ce mișcare 
lipsită de înțelepciune și prostească! Asta îi era însă slăbiciunea: 
băutura și șansa de-a se preface că trăia într-o lume mai caldă, 
unde secretele puteau fi împărtășite... 

— În zilele din miez de vară, atunci când stele străluceau, 
ieșeam din case și ne luam de mână. Puteam să facem un lanţ 
de la mare tocmai până la... până la... 

Amintindu-și, i se puse un nod în gât. Decise că era mai 
înţelept să tacă. 

— Când ne vom ridica, zise Tain Hu, am să dau de știre că te 
vreau vie, Baru Pescăriţa. Deja l-am rugat pe Ducele Fantomă să 
te cruțe. 

— L-aţi omorât pe Su Olonori când era cât pe ce să vă 


oprească. 

lar era adus în discuţie Ducele Fantomă, fratele dispărut al lui 
Xate Yawa. Șeful spionilor rebeli? Notează-ţi, Baru, notează-ți, și 
Tain Hu lasă să-i scape secrete... 

— De ce să mă cruțaţi pe mine? 

— Pentru că tu n-ai să ne oprești. 

— Nu vă pot lăsa să câștigați. 

Baru clătină din cap, amețită de vin. 

— Te-ai născut să-ţi conduci casa. Eu trebuie să câștig dreptul 
de a mi-o conduce pe a mea. Tre... trebuie să mă duc în 
Falcrest. 

— Nu vei găsi putere sub mască, spuse Tain Hu cu o 
convingere rece și bine înrădăcinată. Te va epuiza. Îţi va mânca 
faţa. Ai face mai multe pentru casa ta dacă ai distruge-o din 
temelii. 

— Cum aș putea? Cum ar putea cineva să facă asta? Ei 
domnesc prin ban și chimie, și prin cuvintele pe care le rostim. 
Puterea Falcrestului e uriașă, răbdătoare și rezistentă. Nicio 
rebeliune măruntă n-are să dureze. 

Baru clătină din cap. 

— Singurul drum înainte este să dărâmi zidurile. Din interior, 
adăugă ea. 

— Ai să plătești un preț cumplit. Ai să te pierzi, o avertiză Tain 
Hu. 

— Orice preţ merită, zise Baru tăios. 

Fiecare vorbă însemna un debit, o pierdere în registrele ei 
contabile, secrete oferite fără să obţină niciun avantaj, fără să 
aibă motiv, cu excepția faptului că îi dădea inima ghes să le 
spună. Inima ei trădătoare. 

— Orice sacrificiu merită. E singura cale de a pune mâna pe o 
parte din puterea lor. 

Tain Hu mai stătu de cealaltă parte a mesei pentru scurtă 
vreme, ca și cum aștepta să spună ceva ce rămăsese nespus ori 
să-și asume vreun risc neasumat. Numai că din cauza vinului și 
a căldurii, Baru nu-și putea da seama de asta și n-o putea 
înţelege, și ulterior nu avea să-și amintească exact când plecase 
ducesa. 


Interludiu: Criptarhii 


Chiar în a doua seară Baru termină o carte, o istorie a 
Falcrestului revoluţionar, din zilele Manualului manumisiunii și 
ale Pietrei coarnelor de cerb. Zile de regicid, zile în care vechile 
linii de descendență alergau prin Piaţa Commsweal ori ardeau în 
gurile amare și gonadele nedezvoltate ale copiilor de sânge 
regal hrăniţi cu sterilizant. Zile de teroare, când revolta se 
întorsese împotriva ei înseși, devenind un gliom de trădare 
canibală permanentă. 

Fusese un coșmar, desigur, o atrocitate care se întreținea 
singură. Fusese însă și o ocazie. Cei care supraviețuiseră băii de 
sânge stabiliseră direcția Republicii Imperiale și a lumii. 

Cum ar fi procedat ea, dacă ar fi fost acolo? Stătea în 
întuneric, cu bărbia în palme și se întreba: „Cum aș fi trecut eu 
prin revoluţie?” 

Încrederea, ca și banii, avea nevoie de o garanţie. Urma să 
aibă nevoie de aliaţi cu secrete. Secrete cu care să-i poată 
ameninţa. Dacă voia să-și construiască o pânză de păianjen, 
atunci trebuia să o confecţioneze din persoane de care putea să 
se folosească. 

Da, ar fi suficient. Dacă toţi ar fi gata să se distrugă între ei, 
tocmai pentru asta ar putea să-i ţină în frâu. O încredere 
guvernată nu de iubire sau simplă frică, ci de certitudinea că s- 
ar putea ruina reciproc, de ameninţarea, aflată într-un echilibru 
delicat, a unei anihilări sigure pentru oricine ieșea din rând. 
Șantaj reciproc. 

Era puterea pe care Xate Yawa fusese cât pe ce s-o aibă 
asupra ei. 

— Muire Lo! strigă ea. 

Secretarul stătea până târziu ca să supravegheze lucrul la 
refacerea registrelor și uneori aţipea în biroul ei. 

— Lo, vino sus! 

Bărbatul îi aruncă, precaut, o privire de după balustradă. 

— Excelenţa Ta? 

— Care e, în afalonă, cuvântul pentru... 

Reflectă un pic. 

— Domnie prin secrete? 

— Ah! Hm, răspunse el încruntându-se. Nu știu. 

— Adu dicționarele! îi porunci ea. 

Se duse însă cu el în birou ca să-l ajute, în picioarele goale pe 
dale, râzând alături de el pe măsură ce deschideau volum după 


volum tapetând podeaua în căutarea lor. 

Cuvântul nu voia să se lase găsit. 

— Nu procedăm bine, zise Muire Lo, așezat într-un cerc de 
dicţionare abandonate și frecându-și tâmplele. Care ar trebui să 
fie rădăcina cuvântului? Dacă ar trebui să inventezi cuvântul 
acum, din primele principii - care ar fi rădăcina? 

— Cripto, zise Baru, pentru secrete. 

Se așeză lângă el, întinsă pe spate, sprijinindu-se în mâini. 
Lămpile le făceau umbrele să danseze. 

— Și sufixul? 

— Pentru domnie? - arhie. 

— Criptoarhie? 

— Criptarhie. lar conducătorii ar fi criptarhi. 

Baru se gândi la Împăratul Mascat, tăcut și lipsit de judecată 
de pe tron. La Cairdine Farrier care râdea în spatele măștii. O 
cuprinse un fior rece și începu să tremure, scoțând un sunet 
uşor. 

— Curent, zise ea, ca să se explice și, îmboldită de privirea 
piezișă și sceptică a lui Muire Lo, continuă: Mi-e frig! 

— Te așteptai să nu-ți fie? Eşti în cămașă de noapte. 

— Nu-mi ești de niciun ajutor. 

O studie cu severitate. 

— Ți-aș putea aduce o pătură, deși asta ar însemna să te 
tratez de sus. Celelalte opţiuni mi se par complet nepotrivite. 

Baru izbucni în râs, după care se studie pe sine prin ochii lui, 
tolănită lângă el, lipsită de sfială, străină, puternică și râzând. 
Era ciudat, chiar și după toţi anii de condiţionare din partea 
Mascaradei, să se privească prin alţi ochi, așa că se gândi: „Nu 
pot să mă port așa, chiar dacă e aliatul și sfătuitorul meu. Îl va 
face să simtă chestii pe care nu-mi permit să-l fac să le simtă”. 

Se ridică în șezut. 

— Te ajut cu cărţile. 

— Nu-i nevoie. 

Muire Lo se ridică să facă o plecăciune și îi făcu semn cu 
mâna să nu se deranjeze, când ea începu să strângă 
dicționarele. 

— Te rog, Excelenţa Ta. O să răcești. 


Comandant Suprem 


Capitolul 11 


Cum se răspândeau repercusiunile prăbușirii bancnotei spre 
Falcrest, așa se spulberau visurile lui Baru de a face carieră. 

Își petrecea zilele lucrând, conducând un turn plin de personal 
nou și nevrednic de încredere, străduindu-se să refacă registrele 
distruse în mandatul lui Olonori și economia ruinată în mandatul 
ei. Noaptea se retrăgea în compania registrelor și a sabiei. Muire 
Lo se mutase în pivniţa turnului după ce cineva îi dăduse foc la 
locuinţă - oameni din ducatul Radaszic, bănuia Baru; veselul 
Duce al Fântânilor își văzuse averea nimicită de prăbușirea 
bancnotei. În unele zile lua cina cu el, în altele se afișa cu 
Mijlocitorul Principal Bel Latheman, a cărui reputaţie fusese 
distrusă numai prin faptul că-și petrecea timpul în compania ei. 

El însă îi era pavăză, bietul de el, o pavăză vitală. 

Nu veni nicio vorbă de la Cairdine Farrier. Nicio recunoaștere 
a faptului că înăbușise o rebeliune ce stătea să izbucnească. 
Niciun semn că Parlamentul simţea orice altceva în afară de 
furie și uluire faţă de politicile ei. Primea scrisori mai ales din 
partea ducelui Lyxaxu, unul dintre vecinii lui Vultjag, care îi 
aducea la cunoștință opinii lungi și clar exprimate despre 
fenomenologie și filosofia conducerii, asupra cărora ea stăruia și 
mereu intenționa să-și facă timp să le răspundă. 

Începu să creadă că-și imaginase influența misterioasă a lui 
Farrier, iluzoriii lui colegi cu nume ca lsihastul, aluziile lui la 
aparatul din spatele Tronului Mascat. 

Și așa merseră lucrurile pentru următorii trei ani. 

Trei ani în care ducii din Aurdwynn, sărăciţi, bodogăniră cu 
nemulțumire, Banca Monedei Fiduciare își vărsă tezaurul de aur 
înapoi în Ținuturile de Mijloc și în văile de nord, micile revolte 
din vâlcele se topiră în fum de acid, Tain Hu îi făcu cunoștință 
Aurdwynnului cu contractele futures? și Muire Lo se dădu în 
spectacol cu neputința lui de a ascunde scrisorile pe care le 
trimitea în Falcrest, raportând, așa cum era nevoit, succesele și 
pașii ei greșiți. Trei ani de muncă și niciun semn de progres. 

Se ducea în port să bea, cu scrupulozitate de una singură, 


3 Contract prin care vânzătorul şi cumpărătorul se obligă să 
vândă/cumpere un activ (mărfuri, aur, acţiuni etc.) la preţ stabilit în 
momentul încheierii acestuia şi cu executarea la o dată viitoare (n. 
tr.). 


atentă să nu care cumva să creeze tipare, cu excepţia celui 
evident că bea din ce în ce mai mult. 

Apoi veni o zi în care în port ancoră o corabie și aduse vești că 
insula Taranoke fusese redenumită Sousward. In timp ce Baru își 
îneca simțămintele pe care i le trezea subiectul, un bărbat cu 
păr roșu stakhieczi cârlionţat peste obrajii stakhieczi palizi intră 
în tavernă și comandă ceva ce părea cu mult peste posibilităţile 
sale. 

Veni la masa ei singuratică și luă loc. Când ea ridică privirea 
iritată spre el, încercând să-și amintească unde-l mai văzuse, 
bărbatul zâmbi strălucitor și zise: 

— Cunoști Îndoiala ierarhică? 

x 

Părul bărbatului era absurd, revoltător de roșu. Vopsit, 
probabil, sau avea sânge pur stakhieczi în venele lui, lucru 
despre care vorbeau pistruii din obraji și culoarea ochilor. 

— Îndoiala ierarhică. 

Dintre toţi străinii pe care Baru îi cunoscuse în aceste taverne, 
niciunul nu deschisese vorba cu ceva din filosofia revoluționară 
falcresti, din vechiul Manual al manumisiunii. 

— O cunosc. De ce? 

— E un test, desigur. 

Bărbatul făcu semn cu mâna dincolo de ea, spre Treatymont, 
spre Aurdwynn. 

— Teste în urma ta și teste dinaintea ta. Nu prea te cred c-o 
cunoști. 

— Ah, făcu Baru. Sunt profund mâhnită. 

Mintea i se tot întorcea la veștile care tocmai sosiseră: „Insula 
Taranoke a fost redenumită Sousward; Flota a Șasea va fi 
construită și ancorată în portul ei; cherestea și mână de lucru 
din belșug, câtă vreme se pot ţine sub control frământările în 
rândul populaţiei...” 

Prevăzuse lucrurile astea în ultima zi în Taranoke, pe când 
mergea spre port și spre Lapetiare să-și ia rămas-bun. 

Străinul se aplecă spre ea ca să vorbească. Mirosea a esenţă 
de sare. 

— ltinerantul mi-a zis că ești mereu nerăbdătoare să-ţi arăţi 
măiestria. Asta a fost însă acum trei ani, când încă mai sperai să 
devii tehnocrată în Falcrest. Probabil că te-ai abătut de la calea 
pe care o vedea el pentru tine. 


Baru puse cana jos și se uită la bărbat cu un dezinteres rece, 
încercând să ascundă junghiul de panică pe care i-l trezise, 
fascinația bolnavă. lat-o, în cele din urmă, din nou: conspirația 
străinilor care o urmăreau și o judecau, cabala care-l făcea pe 
Guvernatorul Cattlson să trateze un negustor insignifiant ca pe 
un superior. 

— Farrier, zise ea, punând lucrurile cap la cap. El e cel pe 
care-l numești ltinerantul. Și tot el și-a menţionat colegul, 
Isihastul. Cu el am plăcerea, atunci? 

— Ha! Nu. 

Nordicul sorbi din băutura lui revoltător de scumpă și luă o 
expresie extaziată. Purta o cămașă țeapănă și largă și o jachetă 
scurtă. Aducea un pic cu un dandy care se juca de-a marinarul și 
ar fi putut păcăli pe cineva născut în altă parte, dar avea 
cravata legată cu un nod lat, pe care Baru îl cunoștea drept o 
glumă marinărească. 

— Eu nu împărtășesc preocuparea Isihastului de a ști tot 
timpul cine regulează pe cine. Mi se spune Aparitorul, adică eu 
sunt cel pe care îl trimit să ducă mesaje. Și iată-mă, aducând un 
mesaj. Acum, cunoști Îndoiala ierarhică? 

— „Sabia ucide”, recită Baru, încercând să-și amintească 
Manualul  manumisiunii și argumentele lui pentru zelul 
revoluționar. „Dar braţul mișcă sabia. E braţul de vină pentru 
crimă? Nu. Mintea mișcă brațul. E mintea de vină? Nu. Mintea a 
depus jurământ și doar își face datoria, așa cum stă ea scrisă de 
Tron. Prin urmare, orice slujitor al Tronului este nevinovat.” 

— Hai! îi zise bărbatul care-și spunea Aparitorul. Fă câţiva 
pași cu mine. 

leșiră și dădură roată portului, unde apa murmura pe arama, 
ciripedele și bârnele de pe chei, iar lumina serii acoperea de 
rugină, în nuanţa de roșu a Marinei, pânzele albe ale corăbiilor 
de negoț. 

— Intervenția ta asupra bancnotei acum trei ani ne-a distrus 
tot progresul din Aurdwynn, vorbi Aparitorul. Voiam să folosim 
provincia ca bază din care să obţinem dări pentru războiul 
împotriva federațiilor oriati. Acum avem pierderi în Aurdwynn. 
Jumătate din Parlament latră cerându-ţi sângele, iar restul cere 
capul cui o fi pus o fată taranoki în funcţia de Contabilă 
Imperială. Aveau așteptări mari de la Aurdwynn ca sursă de 
avuțţie ușor de obținut și scut împotriva stakhieczilor care 


invadau spre sud, peste Crestele lernii. Acum că ducii au scăpat 
de datorii și rezervele de aur se scurg înapoi în teritoriu, ne-am 
pierdut controlul. 

Se uită la ea, având în spate catargele unui dromon ale căror 
vele formau o pânză pentru culoarea lui exotică (atât de palidă) 
și zâmbi ca un drăcușor. 

— Numai că întrebarea este, Baru Cormoran, ai distrus 
bancnota în slujba Tronului? Așadar, ești fără vină? 

— Parlamentul nu înţelege Aurdwynnul. Am făcut ceea ce era 
necesar pentru a menţine domnia Republicii Imperiale aici. 

Nu scrisese scrisori către Falcrest în care să-și apere politica. 
Cum putea s-o fi făcut? Aveau să-i ceară lui Xate Yawa să 
confirme că Tain Hu se folosise de închisori pentru falsificarea 
banilor. 

Aparitorul o studie cu un interes vădit, iar ea profită de asta 
ca să-l studieze, la rândul ei. Era tânăr, nu cu mult mai mare 
decât ea, și zvelt, dar avea o încredere lipsită de grabă în 
mișcări și un fel mândru de a-și ţine capul sus, cu o înclinare 
subtilă și stranie de aristocrat. Pe ea o vexa comportamentul 
acesta, deoarece el vorbea precum Cairdine Farrier și totuși, 
cumva, de departe, mișcările lui rimau cu cele ale lui Tain Hu. 

Bărbatul vorbi din nou. 

— Parlamentul înţelege puţine lucruri în afară de interesul 
său. Dar noi înțelegem Aurdwynnul. De-aia te-am trimis aici. 

— Voi. 

Își petrecuse o parte foarte mare din ultimii trei ani 
întrebându-se cum stăteau lucrurile în această privinţă. 

— Tu, Cairdine Farrier și lIsihastul? Puterea din spatele 
Împăratului Mascat de pe Tronul fără Chip? 

— Mai sunt și alții. Noi suntem Tronul. Co... 

Işi căuta cuvintele și Baru își zise: „Nu e ceva ce obișnuiește 
să explice”. 

— Comitetul director. Noi stăm cu ochii la orizont, în timp ce 
Parlamentul se ceartă pe averea imperiului. 

Arătă spre sine cu un gest care spunea că era o persoană 
lipsită de importanţă. 

— Suntem doar niște filosofi și aventurieri, într-un echilibru 
delicat, care se întâmplă să-și semneze documentele de funcţie 
cu numele Impăratului. Ținuţi reciproc sub control de secretele 
pe care ni le-am împărtășit unii altora. 


— Și voi m-aţi pus aici? Voi aţi aranjat examenul meu pentru 
un post? Numirea mea? 

— ltinerantul ţi-a susținut potenţialul în calitate de savantă. 
Ne trecuse și nouă prin cap... 

Întinse mâna spre Munţii Crestelor lernii care se vedeau în 
depărtare, pe linia orizontului. 

— Ne trecuse și nouă prin cap că zicala e adevărată. 
Aurdwynnul nu poate fi guvernat. Ducii sunt o cale utilă de a 
ține poporul în frâu. Numai că marea problemă cu acești duci 
este că ei nu ne sunt loiali, nu crezi? Dacă peste Imperiu se 
abate o furtună, unii dintre ei își vor uni soarta cu a noastră, alţii 
cu a dușmanului. Dacă acel dușman este o invazie stakhieczi 
unită ori un imperiu tu maia renăscut la vest, sau ameninţarea 
de peste Mama Furtunilor, ei bine, atunci nu putem risca o 
dezbinare într-un moment de criză. Așadar, cum să-i scoatem la 
iveală pe cei neloiali, ne-am întrebat noi. Cum să rezolvăm 
problema ducilor? Cum să curățăm Aurdwynnul de boala lui, 
înainte ca boala să ne îmbolnăvească Imperiul? Avem o metodă 
preferată. 

Baru pricepu imediat și i se tăie răsuflarea sub greutatea și 
lovitura zdrobitoare și crudă a ceea ce erau ei: acest comitet 
tăcut, ascuns în birocraţie, care plănuia migrații și cuceriri, 
transferuri de avuţie, cultură ori molimă peste decenii și alianţe, 
cu siguranţa rece că totul era științific, că totul era corect din 
punct de vedere incrastic, că ei înțelegeau cel mai bine ce 
prețuri trebuiau plătite. 

Ce preț trebuia să plătească ea. 

— Civilizaţia trebuie să reziste, spuse Aparitorul, ca și cum îi 
citise gândurile în ochi. Imperiul trebuie să supravieţuiască cu 
orice preț. Vieţile pe care salubrizarea și disciplina noastră le vor 
salva, victoriile pe care le vom repurta împotriva bolii și a 
dezordinii în secolele ce vor veni justifică orice brutalitate. 
Trebuie să deţinem controlul. Prin orice mijloace. 

— Înţeleg ce vreţi să fac, zise ea, uluită de propriul calm. 

Poate că o știuse dintotdeauna, din clipa aceea când fusese în 
cabină cu Muire Lo, când își dăduse seama ce putere avea. 

— Dar mie ce-mi iese din acest târg? 

Aparitorul bătu din palme. 

— Ah, iată partea bună! ltinerantul și examenele de merit 
coincid, Baru Cormoran. Ești o savantă, o savantă nu numai cu 


cifrele, ci și în înțelegerea și exercitarea puterii. Ești taranoki, cu 
descendență din tu maia, care au domnit peste jumătate din 
Marea Cenușii, și din oriati mbo, care au dat cei mai buni 
gânditori ai ultimului mileniu. Lucrurile pe care le ai în sânge și 
pe care le știi sunt cheia înţelegerii unei bucăţi de lume pe care 
până acum n-am putut-o pricepe. A înţelege înseamnă a 
stăpâni, iar noi stăpânirea o căutăm. 

— M-aţi face... 

— Fă chestia asta pentru noi, supraviețuiește și da. 

Chipul Aparitorului luă brusc o expresie solemnă. 

— Îţi vom da ceea ce-ţi dorești cel mai tare. Lucrul după care 
tânjești din copilărie. 

Vru să râdă, să-l facă să dea cărțile pe faţă: „Asta-mi oferiţi în 
schimbul prăbușirii monedei fiduciare?” Sau probabil: „De ce nu 
mă lăsați să promovez în cadrul birocraţiei voastre, să mă 
maturizez și să dovedesc ce pot? Minţi, minţi ca să mă convingi 
să fac chestia asta pentru voi, să mă folosiţi ca instrument, 
pentru că sunt străină și bună de dat la gunoi”. 

Însă în acești trei ani știuse că nu avea să promoveze în 
cadrul birocraţiei. Îi ruinase pe prea mulţi cu șmecheria ei cu 
inflaţia. Se ruinase pe sine. 

Își aminti ce-i plăcea cel mai mult lui Cairdine Farrier să 
declame: valoarea meritului și numai a meritului, și pricepu 
pentru ce încercase el s-o pregătească. 

— Deci, zise Aparitorul netezindu-și cravata și zâmbind. Ai să 
execuţi voinţa Tronului? 

x 

În ziua următoare făcu o vizită la Recensământ și Metode, 
structura de rezistenţă a puterii imperiale: maldăre peste 
maldăre de documente în care era catalogat tot ce era de 
valoare în Aurdwynn, piatră și aur, sare și lemn, carne și sânge. 
Proiecţii demografice ale forței de muncă disponibile. Baza de 
impozitare și rata de export. Concentrația relativă de sânge 
stakhi, belthyc și maia. 

Departamentul intra în atribuţiile lui Xate Yawa, iar ochii 
Jurispotenţei o urmăriră pe Baru la lucru, la fel cum o urmăreau 
pe stradă, în turnul ei, la întâlnirile cu Mijlocitorii. Nu îndrăzni 
nici măcar să le privească în ochi pe femeile din acel loc. Ffare 
Tanifel fusese doborâtă cu acuzaţii de imoralitate, o dragoste 
neacceptabil de vădită pentru bărbaţi. Baru avea păcate și mai 


mari. 

Lucră cu o furie tăcută și încordată. 

li ajunsese. Gata cu supunerea. Gata cu interpretarea rolului 
în tăcere. Din punctul de vedere al Parlamentului, prăbușirea 
monedei fiduciare îi marcase incompetenţa nu numai la dosar, 
ci și în propria-i ereditate. Visul ei la Falcrest, la telescoape și 
academii, la Metademă sau Facultăţi ori chiar la Parlament 
murise. Aveau să existe învinuiri și la adresa altor taranoki aflaţi 
în Serviciul Imperial. Se putea să fi fost pedepsiţi până și Pinion, 
și Solit. 

Nu avea să salveze Taranokele excelând în funcţia de 
Contabilă Imperială. Nu avea să fie niciodată tehnocrată sau 
cărturăreasă, sau membră a Parlamentului. 

| se deschisese însă o altă cale. 

Puterea birocraţiei imperiale stătea în abilitatea ei de a 
cuantifica și de a înțelege lumea, astfel încât mărimile 
respective să poată fi transformate în utilizarea cu înţelepciune 
a banilor și a armatelor, extragerea optimă de dări și tratate. 

Baru voia însă să știe cum să cuantifice ceea ce credeau 
despre ea oamenii din Aurdwynn. 

Căută prin anexele la recensământ, întrebări simple de sondaj 
pe care Guvernatorul - și uneori și Contabilul Imperial - le 
puteau adăuga sub pretextul că le pasă de opinia publică. 
Incruntându-se de frustrare, citi: „Anexele la recensământ vor fi 
analizate și aprobate de mijlocitorii autorizaţi ai Guvernatorului”. 

Nu avea cum să obţină informaţia dorită la următorul 
recensământ fără să-l alerteze pe Cattlson. 

Işi arătă frustrarea la ieșire. Mai târziu în acea seară, cineva 
aflat în slujba Jurispotenţei avea să citească raportul: „Baru 
Cormoran, nemulțumită ca de obicei”. 

La Casa Guvernatorului, urcând prin multele încăperi din 
turnul ei, care erau pline de șușotelile personalului, dădu peste 
soluţia la problema recensământului. 

— Muire Lo! strigă ea, trecând vijelioasă prin dreptul catului 
lui. La mine în birou! 

Avuseseră trei ani în care să intre într-o rutină a lor, o rutină 
în care trebuia să se încadreze tot ceea ce fusese el pentru ea: 
dădacă, ghid, croitor, funcţionar, carneţel de notițe, paznic deloc 
eficient și toate lucrurile pe care i le făcuse ea, la rândul ei: 
solitudinea continuă, locuinţa lui înghesuită de la baza turnului, 


stânjeneala prost ascunsă pe care o simțeau amândoi din cauza 
rapoartelor către un bărbat îndepărtat într-un oraș îndepărtat, 
antipatia clară pe care o căpătase faţă de „impardonabil de 
nepoliticosul” Mijlocitor Principal Bel Latheman. 

— Excelenţa Ta? 

Închise ușa biroului, ca să aibă intimitate, și cu gesturi 
teatrale și cu clinchet de pahar turnă vin pentru amândoi. 

— Altă panică bancară? întrebă el. 

— Vreau să adaug o anexă la declaraţia de impozit din acest 
sezon, îi șopti ea la ureche. În care să i se spună omului de rând 
că zece bancnote din dările lui se vor aloca ducelui local, 
Guvernatorului Cattlson, jurispotenţei Xate și mie, ca să le 
folosim pentru proiecte personale. El decide cum să împartă 
cele zece bancnote. 

— Și ce motiv aș putea oferi? întrebă Muire Lo uitându-se 
zăpăcit la ea. 

— Sunt sigură că o să-și inventeze propriile motive. Important 
e că Guvernatorul Cattlson trebuie să aprobe anexa la 
recensământ, însă nu citește niciodată declaraţia de impozit. 

Îl bătu pe umăr. 

— Ocupă-te de asta! 

— Să fac aranjamentele pentru distribuirea acestor zece 
bancnote? 

— Oh, nu! 

Baru se duse la ușa ce dădea spre scara către apartamentele 
ei, mulțumită de sine. 

— Nu e nevoie. Eu vreau doar răspunsurile. 

Avea să facă o hartă a loialității în Aurdwynn. O hartă a noului 
drum înainte. 

x 

Baru stătea la fereastră cu genunchii la bărbie și studia 
orașul. 

Dacă făcea ce-și propusese, clipa de față urma să fie ultima 
de liniște adevărată pe care avea să o aibă multă vreme de 
acum înainte, probabil pentru tot restul vieţii, despre care nu 
știa cât de lungă urma să fie. Fusese tihnită în acest loc, cu 
toate eșecurile, cu tot cu moneda pe care o devalorizase și toți 
negustorii pe care-i ruinase, cu toate scrisorile de la ducele 
Lyxaxu pe care le lăsase fără răspuns. Avea o cameră într-un 
turn înalt, o baie cu apă caldă și un secretar inteligent. Se putea 


scula în fiecare zi și-și putea îndrepta ochii spre pergament, 
punându-și la încercare toată istețimea și învățând din dezastrul 
fără de sfârșit al prăbușirii financiare a Aurdwynnului. 

Fusese oare fericită în tot acest timp? Fuseseră oare 
nesfârșitele întâlniri ale Mijlocitorilor Guvernanţi, bărbaţii care-i 
explicau propriile ei îndatoriri și politicile în cuvinte simple și 
molcome un preţ corect pentru a simţi gustul puterii? Fuseseră 
oare toate nopţile petrecute în zona portului, deghizată în rochia 
altei femei cu altă patrie, alt accent, alte preferințe, un joc 
încântător, o provocare pe măsura ei? 

Sub fereastră, un detașament de soldaţi de la garnizoană 
patrulau pe străzi, mascaţi și înmănușaţi, verificând cerșetorii și 
petiționarii să nu aibă semne de molimă. Xate Yawa ţinea un 
sanatoriu la marginea de est a orașului, în afara zidurilor, unde 
doctorii Mascaradei de la Ministerul Zilei de Mâine studiau 
efectele bolilor străine și locale asupra raselor din Aurdwynn. 
Unii o notau drept cea mai bună clinică experimentală de la 
Marea Cenușii. Cei cu rezistenţă naturală aveau să fie prăsiţi pe 
scară largă - în această privință se preferau bărbaţii, deoarece 
ei puteau concepe mai multe progenituri într-un timp mai scurt. 
Purtătorii deosebit de virulenți erau, se șoptea, ridicaţi și duși cu 
corăbii speciale în Oriati Mbo, unde li se putea da drumul în 
orașele inamicului în caz de război. 

„Faci parte din asta.” Vocea lui Tain Hu, în urmă cu trei ani, 
încă suficient de aproape ca să se cutremure. 

Nu voise ea, la început, să fie în stare să schimbe lucrurile? 
Nu se uitase ea la corabia cu pânze roșii din portul lriad și se 
rugase de mama Pinion să-i explice? 

Avusese însă atâta timp să înveţe de atunci; cum putea oare 
uita toate acele lecţii de filosofie incrastică și istorie 
direcțională? O făcuseră să înțeleagă că Republica Imperială era 
o formă nouă și mai bună de civilizaţie, dictată de reguli 
raţionale, reguli care recunoșteau abilităţile diferite și 
specializate ale sexelor și ale raselor, reguli care puteau depista 
comportamentul neigienic în sălile puterii, în leagănele și 
dormitoarele unor ţări îndepărtate, înainte ca acest 
comportament să pătrundă în linia ereditară și să strice sângele. 
Bibliotecile Republicii Imperiale dădeau pe dinafară de 
cunoștințe suficiente ca să facă suta de mii de stele de pe cerul 
Taranokelui să pară o mâzgăleală de copil, o minune fără 


importanţă dintr-o lume mai puţin măiestrită. Judecătorii și 
cărturarii incrastici denumiseră mai multe tipuri și consecinţe 
ale păcatului decât își putuseră închipui vreodată copiii 
Taranokelui. 

Cum putuse să uite așa ceva? Cum îi putuse ea considera pe 
verișoara Lao și pe tatăl Salm mai importanţi decât soarta 
naţiunilor? 

Cu siguranţă așa ceva ar fi irațional. Cu siguranţă ar fi mai 
bine să meargă pe calea îngustă și sigură. Să rămână Contabilă 
Imperială, în loc să joace totul pe această mutare incredibilă. 

Gândurile îi dădeau târcoale ca niște canibali. Îl chemă pe 
Muire Lo. 

— Excelenţa Ta? 

— Dacă vreau să schimb ceva, zise ea, dar nu știu ce anume 
sau cum, care e calea logică de urmat? A 

— Împăratul Unane Atu Maia. Principiile directoare. În absenţa 
îndrumării, revendică și extinde libertatea de a acţiona după 
cum dorești. 

— Bun, zise ea, asigurată cumva că erau pe aceeași lungime 
de undă, că el avea să înțeleagă: „Pune mâna pe mai multă 
putere, ca să poţi reclădi lumea”. Așa mă gândeam și eu. Am 
nevoie să-mi fixezi o întrevedere neobișnuită. 

Avea să meargă până la capăt, să se lege de această mutare, 
să înghită acest secret al secretelor. Asta avea să fie primul pas 
pe noul drum. 

Urma să renunţe la locul ei din Turnul Contabilului și să-și 
asume un risc teribil. 

Muire Lo îi oferise legătura în urmă cu trei ani, atunci când se 
așteptau la revoltă în orice moment. „Răposata mătușă a lui 
Tain Hu a fost măritată cu fratele lui Xate Yawa, Xate Olake, 
Ducele Fantomă de Lachta.” 

Omul care îl omorâse pe Su Olonori. 

— Trebuie să vorbesc cu Ducele Fantomă. Cu Xate Olake, 
spuse ea. Oriunde-o fi, găsește-l și adu-l la mine! 

Muire Lo se uită la ea tăcut pentru câteva clipe, făcu o 
plecăciune și ieși. 


Capitolul 12 


— Mi-a ajuns! zise Bel Latheman. 


Baru ridică mâna ca să-l ţină la distanţă pe ospătar. 

— Poftim? 

Se întâlniseră ca să fie văzuţi împreună, așa cum o făceau 
lunar, în locuri alese de Baru ca să pară că-și dă silința să fie 
discretă. În ultima vreme, printre membrii autorităţilor 
provinciale și în cercurile Mijlocitorului Comercial era la modă să 
mănânci în case deschise, lungi, de tipul celor construite pentru 
mai multe familii, să fii servit de belthyci pursânge rari, 
capturați din păduri, care zâmbeau și vorbeau afectat, și 
ofereau cotlete de vânat marinate în citrice și acoperite în 
grăsime de vită ori ton alb, sau pagel fript pe cărbune de brad 
roșu de coastă. Cum avuţia băștinașă din Aurdwynn fusese atât 
de groaznic distrusă, localurile de lux învăţțaseră să se 
îngrijească de străini. 

Baru și Mijlocitorul Principal se duseseră la una dintre aceste 
case, îmbrăcaţi elegant, ca să mănânce într-o tăcere 
nepoliticoasă și să dispară împreună într-o trăsură pentru o 
pretinsă legătură amoroasă. Ei îi plăcea tot mai mult să se 
afișeze în rochii lucrate la croitor și bijuterii mai puţine decât s- 
ar fi cuvenit și o amuzau comparaţiile ironice și remarcile 
invidioase făcute în șoaptă de tehnocraţii care cinau. Bel 
Latheman se îngrijise cu meticulozitate de machiaj și ţinută, 
dând mereu tonul în moda locală. Era sârguincios și competent 
în privinţa acestui aspect la fel ca și în muncă. 

Cumva trei ani de astfel de întâlniri prefăcute îi adormiseră 
vigilenţa, făcând-o să presupună că el le acceptase ca pe o 
sarcină de serviciu. 

— Am zis că mi-a ajuns. N-am să-mi mai joc rolul. 

Își tăie carnea de vânat în pătrăţele mici în timp ce vorbea, cu 
ochii în farfurie și încheieturile degetelor albe pe cuţit. 

— Sunt destul de sigur, Excelenţa Ta, că nu mai e nevoie să 
descriu ce pată pe reputaţia mea, atât ca finanţist, cât și ca 
bărbat de însurat, mi-a lăsat chestia asta a noastră... 

— Ai făcut o învoială cu altcineva, sugeră Baru, încercând să 
n-aibă un ton de om nervos. 

Era nedrept să creadă asta, dar de ce acum? De ce să facă 
bărbatul ăsta o scenă taman acum, când urmau să se întâmple 
atâtea lucruri - era însă nedrept din partea ei. Fusese un 
instrument perfect docil și util, și la bancă, și la masă. 

— Și sigur, sigur, nu e nevoie să descrii ce pată ţi-a lăsat. 


— Probabil că e nevoie, totuși. Probabil că nu ţi-e clar că, 
odată ce te amesteci cu o femeie foarte tânără și foarte străină, 
ţi-ai creat o reputaţie cu totul nouă și irevocabilă. 

Latheman puse jos cuțitul cu atâta fermitate, încât farfuria lui 
răsună ca un clopot. Toţi cei aflaţi suficient de aproape ca să-i 
audă se prefăcură că nu ascultă fascinaţi. 

— Există anumite reguli de bună-cuviinţă pe care nu pari să le 
cunoști, lucru de înţeles dat fiind mediul din care provii. Una 
dintre ele: este nepotrivit să-ţi forțezi un subaltern să aibă o 
aventură. O alta, ar putea afirma mulţi, este că e nepotrivit să 
acorzi autoritate imperială unei tinere neverificate când există 
alți candidaţi potriviţi! 

Ei îi sări ţandăra - de cât timp se aștepta să audă așa ceva de 
la el? Și totuși o nimeri la fix. Cu mare dificultate, își înghiţi 
prima replică, o remarcă mușcătoare falcresti despre cât era de 
nepotrivit un bărbat, raţional și materialist, pentru chestiuni ce 
țineau de cifre abstracte și registre. Mai bine să profite de 
ocazie: discursul ăla avea să fie un pretext minunat să înceteze 
să se mai vadă. 

— Bel, șopti ea, am să-ţi ofer cu dragă inimă o scăpare 
elegantă. Ai făcut destul pentru mine. 

El se aplecă spre ea să-i șuiere ceva. Fardul lui de ochi imita o 
mască, meticulos și fascinant în precizia cu care fusese aplicat, 
iar unghiile lui cu aspect de ou pestriţ erau atent tăiate. 

— Nu există o scăpare elegantă din rușinea asta. Mă aştept la 
reparaţii ori am să... 

Înghiţi în sec și continuă: 

— Am să-i atrag atenţia Guvernatorului Cattlson asupra 
anexei pe care ai introdus-o în noul formular de impozit, 
chestiunea cu „împărţitul a zece bancnote”, cu toate sugestiile 
sale de răzvrătire. 

Baru răsuflă de cinci ori înainte să întrebe: 

— Ce vrei? 

Își auzea cumva accentul cu care vorbea afalona, ca și cum 
fusese scos la suprafaţă de furia pe care o simțea. 

— O pensie pe viaţă, dat fiind că, probabil, nu voi mai avansa 
niciodată în carieră în slujba imperială. 

Latheman strânse hotărât din buze înainte să continue: 

— Și un permis de căsătorie de la Biroul Jurispotenţei, pentru 
curtea pe care intenţionez s-o fac. 


Oare era o momeală, unul dintre trucurile lui Xate Yawa? 

— Nu, zise ea. Nu tolerez corupţia în curtea mea. Am să te 
dau afară și am să-ţi dau o compensație generoasă. Poţi să te 
duci singur la Xate Yawa. 

El își reţinu un țipăt, care-i ieși ca o șoaptă tremurată. 

— N-ai să-mi pui tu mie conditii M-ai nenorocit! Xate Yawa n- 
are să-mi permită niciodată căsătoria cu Heingyl Ri fără presiuni 
din partea ta... 

Heingyl Ri. Interesant. Și altcineva considera că acei ochi 
pătrunzători sunt absolut fermecători. 

— Anexa e un test empiric, o cercetare nevinovată. N-am de 
ce să mă tem dacă i-o duci lui Cattlson. 

Ridică din umeri cu un calm calculat, atât pentru ea, cât și 
pentru ochii ațintiţi asupra lor. 

— Și habar n-am de ce te aștepți să ai succes când o vei curta 
pe fiica ducelui Heingyl. Să intri în rândul aristocrației prin 
căsătorie e un joc regresiv pentru un bun cetățean al Republicii 
Imperiale. 

— Merită postul tău. Tu distrugi bancnota, treci cu vederea 
jocurile licenţioase ale ducesei Nayauru - ce-ai făcut ca s-o 
oprești? Măcar vezi pericolul? Lady Heingyl nu e atât de oarbă. 

— l-auzi la el! 

O sorbitură nepăsătoare din vin, calculată să scoată din 
sărite. Cât de caracteristic îi era să facă fixaţie pe ducesa 
Nayauru și iubiții ei ca și cum reprezenta un soi de mare 
ameninţare. 

— Încurcat în visuri febrile de regat și moștenire. Unde-ai 
greșit? 

Latheman își păstră calmul și își luă o clipă ca să se adune. ÎI 
subestimase, își dădu ea seama, iar bănuiala îi fu confirmată 
când bărbatul vorbi din nou. 

— Ai să mă ajuţi, Baru. Ori mă duc la Xate Yawa cu o 
declaraţie sub jurământ că în cei trei ani în care te-am curtat n- 
ai arătat nici măcar o /icărire de interes pentru mine sau orice 
alt bărbat. Şi cu acest adevăr o să te aibă la mână pentru 
totdeauna. 

Ea nu-și putu stăpâni reacţia. Era o ameninţare nepotrivită din 
partea lui, una reală și revoltătoare, ceea ce o făcu să se ridice 
în picioare și să-și scoată o mănușă pe jumătate de pe mână, 
înainte să se oprească și să se gândească. Se stârni rumoare în 


jurul lor, iar Bel Latheman se holbă șocat la gestul ei întrerupt. 

— N-ai face așa ceva, zise el. N-are cine să te reprezinte în 
afară de secretarul ăla lipsit de coloană vertebrală. 

— Latheman, spuse ea, n-am nevoie să mă reprezinte nimeni. 

— Aş refuza, replică el cu bărbia sus. Duelul e un concurs al 
egalilor. 

Mintea îi dădea zor, testând posibilități și consecințe. Baru 
putea fabrica o așa furie, un așa iureș distrugător de șoapte și 
contrașoapte, un spectacol atât de incredibil - dragoste, gelozie, 
corupţie, necuviinţă, scandaluri pe tema rasei, a vârstei și a 
comportamentului igienic. Toată lumea din Aurdwynn avea să 
audă despre el. 

Și avea să fie perfect, nu? Urma să fie exact ceea ce Îi 
trebuia. 

Își scoase de tot mănușa stângă și o aruncă pe masă. 

— Până dă sângele, zise ea, suficient de tare încât să se audă 
în toată clădirea. Pentru onoarea Taranokelui, căminul meu, pe 
care l-ai insultat. Poţi numi pe cineva ca secund. Eu una mă 
reprezint singură. 

El se ridică băţos, fixând-o cu privirea și nevenindu-i să 
creadă. 

— Ultima șansă, zise Bel, vrând să spună, o știu ea sigur, 
„până nu mă duc la Jurispotenţă să-i spun că ești tribadistă”. 

Își încrucișă braţele pe piept și stătu așa în rochia ei albă, cu 
punga cu lanţ la șold, așteptând ca el să răspundă la provocare. 

— Nu face o criză de isterie! spuse el, deși nu o insultase din 
tot sufletul, și arăta de parcă ar fi vrut să-și ceară scuze. 

Totul era teatru acum. 

— Gândește-te la ce i-a făcut Xate Yawa lui Ffare Tanifel! 

Un pas greșit, deși ei îi dădu fiori reci. 

— Îndrăznești să insinuezi că și eu sunt trădătoare? Tu, care 
ai conspirat la tipărirea banilor pentru rebeliune? 

Zâmbi trufașă, ceea ce nu-i fu chiar așa de greu. 

— Tu, care plănuiai să-i faci curte altcuiva chiar sub nasul 
meu, de parcă ţi-ai dori o aristocrată de viță veche mai mult 
decât o savantă ale cărei merite au fost dovedite? 

Publicul asculta fermecat. Baru, cuprinsă brusc de trac, simţi 
cum o apucă tremuratul. Se ţinu tare însă, zicându-și în sinea ei: 
„Acum nu poate să refuze. Am transformat chestiunea în ceva 
care ţine de onoarea lui. Dacă pleacă, lasă necontestată 


povestea mea”. 

lar el trebuia să-și arate onoarea în fața ducelui Heingyl. 

Bel Latheman ridică mănușa și zise, cu maxilarul încordat: 

— M-ai pus să-mi concediez secretara preferată, spuse el, ca 
și cum nu era în stare, nici măcar în acel moment, să înceteze 
să-și mai joace rolul de iubit neglijat. Niciodată n-ai putut să mă 
lași să fac cum vreau eu. 

x 

Baru începu să tremure în timpul lungului urcuș spre turnul ei, 
pustiu odată cu lăsarea nopţii. 

— Poţi să te controlezi, șuieră ea, rezemându-se de stâlpul 
central de piatră și strângând din pumni de-i scârțâi materialul 
mănușilor. Face parte din treaba ta. Controlul. 

Ce făcuse? Ce o putuse mâna să acţioneze așa pripit și lipsit 
de subtilitate? Un duel? Nu folosise niciodată sabia la mânie și, 
pe lângă asta, avea să fie până în cele mai mici detalii 
spectacolul pe care și-l închipuise, ceea ce însemna că nici Xate 
Yawa, nici Cattlson nu-l puteau ignora. Petrecuse trei ani 
învăluită în muncă loială, silitoare și plicticoasă. Ar fi putut 
avansa cu stratagema aceasta nebunească încet și cu băgare 
de seamă, păstrând fiecare manevră subtilă și plănuită atent. 

In loc de asta, mușcase momeala lui Latheman. 

Dacă fusese pus s-o facă? Dacă era omul lui Xate Yawa? 

Incuie ușile de la biroul și încăperile ei, blestemându-și 
mâinile, și se așeză să-și toarne vin cu o precizie meticuloasă, 
fără să verse nici măcar o picătură. Îi alunecă amar pe gât și 
începu să-și mai toarne, fredonând un cântec de numărat 
stelele, pe care trebuie să-l fi învăţat de la mama Pinion, de la 
vreo mătușă sau de la familia lor extinsă, adunată pe vreun 
munte ca să deseneze constelații noi cu stele vechi. 

— E otrăvit, îi zise o voce din baie. 

Citise în Manualul minţii somatice că firea unui bărbat putea fi 
ghicită după direcţia în care tresărea: spre o ușă, spre o armă 
sau spre nimic, împietrind ca un animal de pradă. Fie de la vin, 
fie de la toate visurile pe care le avusese despre un asemenea 
moment, se mulțumi doar să tragă adânc aer în piept și lăsă 
paharul jos. 

Descoperi că încă mai era în stare să gândească în ciuda fricii. 
Ar fi putut s-o ucidă dacă asta voia. Nu i-ar fi dezvăluit otrava 
dacă ar fi vrut ca aceasta să aibă efect. Era în siguranţă. 


Dacă nu cumva dezvăluirea era mai degrabă un act de 
cruzime decât un calcul. Dacă nu cumva se afla acolo ca să-i 
facă rău înainte să ucidă. 

— leşi la iveală! zise ea, dându-și scaunul înapoi, pregătindu- 
se să se ridice în picioare. 

Bărbatul avea ochii albaștri ai lui Xate Yawa, dar părul ceva 
mai cărunt și la fel și barba lungă. Purta cizme obișnuite și 
tunică, piele de cerb și lână și avea dinţii rugoși ca oamenii de 
rând. Se uită la mâinile lui și văzu că nu era înarmat. 

Îl recunoscu. De unde? 

— Ei bine, vorbi el, iată-mă-s! Secretarul tău a făcut mare 
tărăboi ca să mă găsească, așa că am venit. 

Baru se ridică încet, măsurând distanţa dintre ea, bărbat și 
locul unde-i atârna teaca sabiei. 

— Unde-i Muire Lo? 

— În perfectă siguranţă. S-a epuizat bătându-și gura și 
vorbind fără rost toată ziua. Tu însă ai dreptate să te temi. 

Se apropie de masă, iar femeia se dădu în spate, păstrând 
spaţiul dintre ei. 

— Nu poţi să pui bază pe gărzile tale de la turn. Ar fi trebuit să 
pui să se schimbe toate încuietorile. Ceea ce am descoperit la 
voi, tehnocrații, zise el luându-i paharul de vin și adulmecându-l, 
este că respectaţi mult prea mult subtilitatea. Vă obsedează 
șoaptele, zvonurile și mărcile intangibile ale autorităţii și nu 
reușiți să vă gândiţi la ce se va întâmpla atunci când un om cu 
un cuţit intră cu forţa în încăperile voastre și vă taie beregata. 
Aurdwynnul nu e suficient de civilizat pentru subtilitate. 

— Întotdeauna m-am așteptat să apară un asemenea om, 
spuse ea. 

Teaca sabiei nu era prea departe. 

— Niciodată la un duce, însă. Ce te mână spre tot teatrul ăsta, 
Xate Olake? 

— Tu, bineînţeles. Tinerii au mai mare respect pentru teatru 
decât pentru moarte. 

Bău din paharul ei, încruntându-se și adulmecând. 

— Ah, cred că am pus o doză prea mare. Să terminăm repede, 
atunci. De ce ai pus să mă cheme? Orașul știe că sunt un tip 
retras. De ce să mă cauţi tocmai acum? 

Îi stătuse inima în piept o clipă? Era durerea aceea din stomac 
doar o crampă și palmele îi transpirau oare doar de nervozitate? 


— Cum îmi câștig antidotul? 

— Cu adevărul. 

Bărbatul bătu darabana pe masă nerăbdător. 

— Arăt eu a om care are mult timp la dispoziţie? De ce ai pus 
să mă cheme? 

Baru trase aer în piept și riscă. El nu avea nici condei, nici 
pergament, deci nu prea putea spera s-o condamne pentru 
dovezi scrise. Numai că sora lui era Xate Yawa, care putea găsi 
o cale s-o acuze dacă voia. 

Acestea puteau fi vorbele care s-o înece, la fel cum Xate Yawa 
o înecase pe Ffare Tanifel. 

— L-ai ucis pe Su Olonori, își dădu ea cu presupusul, ca să 
ascunzi complotul lui Tain Hu de falsificare a banilor. Dar eu am 
descoperit și am distrus acest complot. 

Mascarada avea chirurgi care le tăiau câinilor corzile vocale 
ca să nu poată urla și acești câini deveneau paznici îngrozitori - 
tăcuți și turbaţi. De acei câini îi aminti râsul sec, de om care se 
sufocă, al lui Xate Olake. 

— Bănuiesc că acesta este, tehnic, adevărul. Numai că nu 
răspunde întrebării mele. De ce împrumuţi aur oamenilor de 
rând din ducate? De ce ţi l-ai îndepărtat pe Guvernatorul 
Cattlson, a cărui favoare te putea trimite în Falcrest pe un post 
mai înalt? De ce m-ai căutat? 

— M-am gândit la rebeliune și, pentru că ești șeful spionilor 
rebelilor, am nevoie de tine ca aliat. 

— Și acum că mi-ai zis asta, replică moale Xate Olake, am să-i 
spun lui Xate Yawa și o să pună să fi fiartă de vie. Au să-ți 
păstreze pielea pentru studiu. 

— Xate Yawa n-o să se atingă de mine. 

Ah, cacealmaua încrederii, încrederea pe care își dorea cu 
disperare să o simtă. 

— Vrea un Aurdwynn liber, Mascarada e doar un instrument 
pentru ea și ea a ajutat la înăbușirea Rebeliunii Neghiobilor doar 
pentru că era condamnată. Işi joacă rolul ca să aibă suficientă 
putere, încât să poată schimba ceva când o veni momentul. Eu 
sunt momentul ăla. 

— li atribui prea mult patriotism dragii mele surori. Probabil că 
va susține învingătorul sigur, fie el rebel, fie Mascarada. 

— Eu pot să transform rebeliunea noastră, ucisă încă din fașă, 
într-o victorie sigură. 


— Ffare Tanifel a făcut același târg. Numai că ea s-a întins 
prea mult, și-a jucat prea clar piesele și trădarea ei a devenit 
prea evidentă chiar și pentru Cattlson. Sora mea n-a mai avut ce 
face decât s-o ducă la judecată și să-i dea o condamnare la 
moarte ca să se protejeze pe sine. 

Xate Olake își împreună mâinile cu degetele răsfirate. 

— Tu de ce te-ai descurca mai bine? 

— Pot să-i adun pe oameni și pe duci... 

lar un râs aspru și tăcut. lar sentimentul că ceva din ea se 
oprise o clipă. 

— Ai să-i aduni. Cunoşti Îndoiala trădătorului? 

— Nu, recunoscu ea. 

— Măcar ești sinceră. Bine. Eu am creat-o după modelul 
îndoielilor incrastice după care vă daţi voi așa de tare în vânt. A 
înăbușit Rebeliunea Neghiobilor și sună cam așa: Dacă ești duce 
în Aurdwynn și vezi cum se pornește o insurecție, ai de ales. 

Mai trase un gât de vin otrăvit. 

— Iţi unești soarta cu rebeliunea sau cu loialiștii. Eşti ruinat 
dacă tabăra ta dă greș. |ţi păstrezi poziţia, poate tragi și foloase 
din ea, dacă tabăra ta câștigă. Numai că problema cu rebeliunile 
e că presupun multă trădare, așa-i? Trădătorii nu pot condamna 
trădarea. Ca atare, cel mai sigur pariu este să rămâi loialist la 
început, după care să schimbi tabăra dacă pare sigur că vor 
câștiga trădătorii, pretextând că ești grozav de inteligent și îi 
stânjeneai pe loialiști din interior. Pricepi dificultatea? 

Chiar și cu bărbatul ăsta în încăperile ei și otrava din vene, tot 
nu putea rezista unei enigme. 

— li aduci pe duci de partea cauzei tale prin succes, dar nu 
poţi să înregistrezi succese fără susţinerea lor. Dacă rebeliunea 
nu începe cu o victorie decisivă și spectaculoasă, n-o să parieze 
nimeni pe ea. N-are nicio șansă. 

— Bun. Mereu m-am întrebat dacă în școlile Mascaradei chiar 
se făcea carte. 

Dădu din cap și-și mângâie barba ca și cum ar fi purtat 
conversaţia într-o sală de clasă cu pereţi de tuf. 

— Nicio revoltă nu poate reuși fără să-i atragi de partea ta pe 
cei precauți și pe cei care-și urmăresc propriul interes. Rebelii 
zeloși și loialiștii fermi trebuie să-i atragă pe cei care nu sunt în 
nicio tabără. Dat fiind că Mascarada este starea de fapt și chiar 
una insurmontabilă, loialiștii au ceva avantaj. 


— Poporul e gata, insistă ea, deși, ţinând seama de vârsta lui 
și de încredere, părea atât de fals. Există o furie uriașă... 

— Poporul nu-și poate folosi furia. Eu ar trebui să știu: m-am 
născut din oameni de rând, iar sora mea și cu mine am tras cu 
ghearele să ajungem în rândul nobilimii doar făcând jocurile 
Mascaradei împotriva rebelilor. Nu, avem nevoie de duci, iar 
ducii sunt prinși ca într-o capcană în Îndoiala trădătorului. E prea 
devreme. 

Oftă cu greutate. 

— Ne-a ajutat, cu siguranță, faptul c-ai devalorizat bancnota 
fiduciară. Numai că de la stratagema lui Tain Hu și până acum s- 
au schimbat condiţiile. Ducii se tem de rebeliunea șerbilor, de 
revolta moșierilor, de faliment și de iarnă, nu de Mascaradă. 
Trebuie să permitem uscăturilor să se adune vreme de încă un 
deceniu înainte să producem o scânteie. 

„Mi-au redenumit căminul!” voi ea să strige. „Au interzis 
căsătoria taţilor și au transformat lriadul în șantier naval, iar tu 
vrei să mă pui să aştept un deceniu?” 

— N-ai de ales, spuse Baru strângând din buze. 

Îi văzu ochii lui Xate Olake strălucind în lumina lumânării când 
acesta ridică brusc privirea. 

— Mi-am arătat angajamentul. Am să mă lupt în duel cu 
mijlocitorul principal Bel Latheman în următoarele săptămâni și 
am transformat chestiunea într-una de onoare naţională. E un 
moment perfect să-mi fac declaraţia. 

— Sora mea are să împiedice asta. Duelurile sunt o tradiţie 
juridică, iar ea are putere asupra Corpului judecătoresc. N-ai să- 
ţi primești niciodată scena. 

Xate Olake se ridică în picioare, dădu din umeri și termină 
restul de vin. 

— la-o încet, copilă. O să-ţi dăm un semn dacă te vrem printre 
noi și te vom distruge dacă faci vreo mutare împotriva noastră. 
Probabil că sora mea și cu mine nu vom mai apuca să vedem 
rebeliunea. Dar Tain Hu și ceilalţi sunt tineri și-și pot permite să 
aștepte. Rebeliunea Neghiobilor a primit numele potrivit. Nu 
vom lăsa Aurdwynnul să fie ruinat de o răscoală care nu poate 
să câștige repede și decisiv. 

Baru își luă teaca sabiei din cuiul de pe perete. 

— Antidotul, zise ea. Dă-mi-l imediat sau te omor ca pe un 
intrus în casa mea și-mi asum riscul cu otrava. 


Xate Olake, aflat acum la ușă, ţâţâi încet. 

— Recomand răbdare și stăpânire de sine, zise el. Poate te- 
am otrăvit, poate nu. Dar dacă am făcut-o, are să fie o otravă cu 
acțiune lentă și dacă vrei să scapi cu viaţă, Baru Cormoran, te 
vei strădui să meriti un antidot. 


Capitolul 13 


Baru îl trezi pe Muire Lo și scriseră împreună ordinele de 
schimbare a gărzilor și a încuietorilor. Îi îngădui câteva detalii. 

— Otravă lentă? 

Primi vestea alarmat, desigur, dar și cu o familiaritate 
exersată. 

— A fost doză mică? Ar trebui să-ţi verificăm mâncarea și 
băutura. S-ar putea să aibă agenţi la bucătărie. 

— S-ar putea să fie o cacealma. 

Viaţa ei era deja plină de o mulţime de lucruri care o puteau 
ucide în fiecare zi. 

— la măsuri, Lo! Eu mă duc să mă culc. 

Dacă Xate Olake o otrăvise, atunci folosise un amestec blând. 
Adormi ușor, se trezi odihnită și își luă micul dejun la birou, 
gândindu-se concentrată la Bel Latheman, dueluri, dări, îndoia/a 
trădătorului şi - cu mai puţină hotărâre, dar mai multă furie - la 
cuvântul acela groaznic, Sousward. 

Trecuse atâta timp de când dispăruse tatăl Salm. Atâta timp 
de când se întrebase cine o făcuse și cum. Fusese ucis? 
Probabil. Se putea ca ucigașul - ucigașii? - să fi fost ofițer acum, 
comandant de garnizoană, membru în garda orașului? Se putea 
ca mama Pinion să fi dat de el peste ani? Oare era posibil ca 
acum să se pândească reciproc, căutând un prilej, un moment 
să folosească sabia de abordaj sau sulița ucigașă de bărbaţi? 

„Fiica ta e de-a noastră” s-ar putea s-o tachineze el. „Are o 
slujbă în Aurdwynn. Pe care și-o face foarte prost.” 

In anticameră, Muire Lo începu să strige. 

Baru avu răgaz de-o clipă să se adune înainte să dea buzna 
înăuntru Cattlson, cu căciula cu cap de lup arătându-și colții, 
trăgând după el soldați de la garnizoană și un ins subţire căruia 
de-abia i se vedea pielea lăptoasă de sub mască și mănuși. 

— Cormoran! răcni Guvernatorul. Ai făcut destul! 

— Excelenţa Ta. 


Se forţă să salute din cap și să zâmbească, deși rândurile de 
oameni înarmaţi îi făceau inima să bată nebunește. Ce știa? Ce 
putea să știe? Se dusese Bel Latheman la el? 

— E vreo problemă? 

Cattlson le făcu semn gărzilor să se dea înapoi și traversă cu 
pași hotărâți biroul ei cu un tunet surd de ţinte de cizme pe 
covor. Bărbatul cel palid se ţinu fără zgomot după el. 

— Un due răcni Cattlson. Cu propriul tău bancher? Și aud 
prima oară despre asta de la ducele Heingyl, care-mi spune că 
toată lumea din oraș, fiece ţăran și răzeș de-aici până la 
Haraerod s-au apucat deja de făcut prinsoare? 

— Mi-a insultat onoarea, spuse Baru, luptându-se cu impulsul 
de-a se ridica în picioare (ceea ce doar ar fi făcut-o să se simtă 
mai scundă decât Cattlson). N-am avut de ales. 

— Onoarea ta? Mai c-a venit sezonul dărilor și tu te dai în 
spectacol cu aventurile tale! Dacă-ţi păsa de onoarea ta, ai fi 
avut atâta minte să schimbi reputaţia femeilor taranoki! 

Izbi cu pumnii în biroul ei. 

— Ești o rușine pentru guvernul meu, o catastrofă pentru 
guvernarea noastră... 

Cattlson se opri din peroraţie la jumătatea propoziției și trase 
adânc aer în piept de câteva ori. Bărbatul cel palid se așeză 
lângă umărul lui. Baru se pomeni încercând să se ploconească și 
străduindu-se și mai tare să n-o facă. Era atât de greu să 
înfrângi învăţăturile școlii și ale profesorilor, eticheta 
servilismului. 

— Ţin foarte mult la ocaziile pe care le oferim celor care nu s- 
au născut la fel de norocoși ca noi. 

Cattlson încercă să zâmbească. Avea acea figură care 
zâmbește ușor și era cumva trist să-l vezi chinuindu-se. 

— Eu chiar vreau să ai succes la postul tău. Inteleg - ah, eu 
dintre toți oamenii, înţeleg! - că tinerețea e foarte pătimașă și-ți 
poate afecta judecata. Însă dacă Falcrestul este deranjat câtuși 
de puţin de sezonul dărilor din acest an sau dacă faci și cea mai 
mică greșeală la recoltă, atunci va fi ales altul pentru postul 
meu, iar Aurdwynnul va cădea în mâinile unui om mai puţin 
generos, care o va face pe Xate Yawa să pară iertătoare. Nu pot 
să permit așa ceva, pricepi? Am muncit prea mult să construiesc 
o înțelegere cu ducii. Să construiesc un viitor pentru fiii și fiicele 
lor. Nu-ţi pot permite să distrugi provincia asta. Poţi recunoaște 


asta în calitate de egală? 

Deci de asta avea nevoie ca să-și piardă stăpânirea de sine, 
prudenţa atentă care o susţinuse prin toate sălile de bal, intrigi 
și întâlniri cu dușmanul. De un bărbat puternic care striga la ea. 

— Un duel n-o să te distrugă, reuși ea să zică, mai defensiv 
decât și-o dorise. 

— Nu mai pot risca cu tine. Îţi lipsește... sobrietatea pe care o 
cere poziția ta. Eşti prea tânără. 

Pielea de lup a lui Cattlson fâlfâi când el clătină din cap. 

— Mi s-a spus c-ai găsit un intrus în turn și ai cerut o 
schimbare de gărzi. Uite-o! Căpitanul Lodepont și oamenii lui te 
vor păzi cu maximă vigilenţă când lucrezi la birou. lar ca gardă 
personală... 

Bărbatul palid de lângă Cattlson, cel care nu era nicidecum 
căpitan după uniformă sau comportament, încuviinţă aprobator 
din cap. Mușchii mici de pe gât i se încordaseră. 

— l-am încredințat siguranța ta personală unuia dintre 
Limpeziţi, spuse Cattlson, aruncându-i o privire bărbatului palid 
cu o neliniște îngrijorată care o înspăimântă pe Baru mai tare 
decât vociferările lui. Te va însoţi în permanenţă. 

Nu. Inacceptabil. Căută ceva de care să se agate. 

— N-ai nicio autoritate să mă arestezi. Dacă vrei un sezon de 
dări fără probleme și un Falcrest mulţumit, îmi vei lăsa 
libertatea. lar dacă n-am această libertate... 

Cattlson ridică mâinile în semn de exasperare. 

— Nu fi mofturoasă! 

— Dacă n-am această libertate, cred că vei vedea sezonul 
dărilor dat bine de tot peste cap. 

Se aplecă în față, ca să-și ascundă mâinile. 

— Nu-ţi permiţi să mă pierzi taman acum. 

Cattlson își duse mâna la frunte. 

— Ți-am dat toate ocaziile. Toate șansele, numai că tu mi-ai 
forțat mâna. Trebuie să încredințez îndatoririle tale unui slujitor 
mai de nădejde al Republicii Imperiale. Poate lui Bel Latheman. 

Baru zâmbi și scoase un sunet a îndoială, încercând să se 
gândească disperată care avea să fie următoarea lui mutare. 

— Eu am fost numită pe merit. Nu ține de tine să mă 
îndepărtezi din post. 

— Ti se vor da toate șansele să-ţi arăţi meritele. 

Ceva din colţul biroului ei scârțăi sub strânsoarea lui Cattlson. 


— Dacă însă continui cu duelul ăsta pripit și nesăbuit, ai să 
suferi. Sănătatea ta fizică și afectivă se va deteriora în urma 
aventurii ăsteia de pasiune rănită. N-o să am încotro decât să-l 
numesc pe Latheman Contabil pentru restul sezonului. 

— Oh! făcu ea, nederanjată. Să sufăr? Ai mare încredere în 
iscusinţa lui Bel Latheman în mânuirea sabiei. 

Cattlson se trase de jachetă și clătină din cap cu aerul unui 
om căruia nu-i vine să creadă în ce hal se află lumea din jurul 
lui. 

— Bel Latheman și-a desemnat un secund care să-l 
reprezinte, așa cum permit codurile. Un secund care va 
corespunde mai bine cerinţelor de noblețe și care va asigura 
poporul din Aurdwynn că guvernul meu susţine unirea lui Bel 
Latheman cu Heingyl Ri drept o alianţă onorabilă și cuvenită 
între tehnocraţie și o familie nobilă. Aurdwynnului îi place mult 
să vadă o încercare de arme, iar dacă insiști cu concursul ăsta, 
trebuie să mă asigur că are un rezultat constructiv. 

Baru își schiță intriga în minte în timp ce Cattlson vorbea. 
Guvernatorul avea să-l susțină pe Latheman într-o stratagemă 
ca să-i fure ei postul și în căsătoria cu fiica celui mai apropiat 
aliat ducal și prieten al său. O mișcare de consolidare a 
controlului asupra Contabilităţii și pentru a-și apropia și mai tare 
aliaţii ducali. Un joc bun. Se întrebă cine îl sfătuise. 

— Cu cine mă voi înfrunta, deci? întrebă ea ca să tragă de 
timp. 

Cattlson se îndreptă de umeri și ridică bărbia. 

— Ai o săptămână la dispoziţie, după care ne întâlnim în piaţa 
din fața Băncii Monedei Fiduciare la prânz. Fără armură. Până dă 
sângele. 

— Dar cu cine mă voi... 

Ințelese brusc și se pocni cu mâna peste gură ca să tacă și să- 
și ascundă surpriza. 

— După cum spuneam. 

Cattlson clătină din cap cu regret patern și cu greutatea 
omului care se crede ultimul bastion de sănătate mintală de la 
faţa locului. 

— Deci ne întâlnim. 

x 

Bărbatul cel palid se lipi de ea ca o remoră și nu mai putu fi 

îndepărtat. 


Încercă să stea de vorbă cu el, dar era mut. Încercă să 
lucreze, însă, deși bărbatul păstra o distanţă discretă, se pomeni 
convinsă că o urmărea și, în plus, îi era imposibil să se 
concentreze, dată fiind atât de apropiata distrugere a tot ceea 
ce sperase. Muire Lo mai că umbla tiptil pe lângă omul-remoră, 
cuprins de aceeași frică (sau poate de cunoștința secretă a 
capacităților acelui bărbat și de adevărata lui loialitate). 

Când apuse soarele și Baru urcă în încăperile ei, bărbatul cel 
palid o urmă. Işi încrucișă mâinile pe piept și îi blocă drumul, la 
care el vorbi pentru prima oară: 

— Nu-ţi pot face rău. 

Avea un glas blând și raţional. 

— Eu sunt un instrument. Am ochi pentru pericol și minte 
pentru tactică. Nimic altceva. 

— Nu accept un om ciudat în camerele mele, insistă ea, cu 
multă frustrate în glas. 

Cum ajunsese în această situaţie? Nu simţise ea oare ieri că 
putea determina inclusiv lucrurile neașteptate să se plieze după 
voinţa ei, că se afla pe punctul unei noi și periculoase călătorii? 
Cum de fusese posibil să vină Cattlson și să zdrobească totul 
într-o singură conversaţie? 

La ce mai folosea puterea pungii și a monedei dacă nu putea 
să împiedice un străin să intre în propriile ei încăperi? 

— Nu sunt bărbat, zise răbdător Limpezitul. Sunt un 
instrument, condiţionat de la naștere de drog și clopot. Trebuie 
să mă supun scopului meu. 

Scopul lui nu-i îngăduia lui Baru nici măcar un moment de 
intimitate, nici la baie, nici când se îmbrăca. Nu mai stătuse 
dezbrăcată în faţa unui străin de la examenele medicale de la 
școală - ah, nu, fuseseră și băile la comun de pe Lapetiare, dar 
cel puţin acolo era în mijlocul unei mulţimi gălăgioase și 
neastâmpărate. Nu în prezenţa unui străin vigilent care abia 
dacă respira. Când se schimbă în cămașa de noapte, se simţi 
tentată să afișeze o sfidare mândră, vreo afirmaţie de indecenţă 
taranoki - „e trupul meu, așa, și?” Însă în ultimii ani rușinea 
pusese stăpânire pe ea și nu putea da ochii cu el dezbrăcată. 

Incercă să studieze problema pragmatic: îmbrăcată sau 
dezbrăcată, nu părea să o privească altfel. 

Nu făcea decât să stea de pază tăcut. În cele din urmă, Baru 
adormi. 


În ziua următoare, încercă să iasă din casă, dar gărzile 
căpitanului Lodepont n-o lăsară. Pentru protecţia ei, insistă 
Lodepont, ar trebui să rămână în turn până când misteriosul 
intrus putea fi arestat. Nici măcar marca tehnocratului nu-l 
urnea, deși părea chinuit de remușcări. Frustrată, începu să 
exerseze la scrimă. Se antrenă chiar în biroul ei, făcând tot felul 
de comentarii exasperate. Limpezitul o supraveghea cu o privire 
inexpresivă. 

Muire Lo fu cel care o salvă. 

— O scrisoare, Excelenţa Ta. Din - ah, stiva de scrisori 
urgente. 

Muire Lo arătă rapid din priviri spre bărbatul palid. 
Sentimentul de atenţie maximă pe care ţi-l inducea acesta era 
incredibil, opresiv, de om-panoptic. 

— Numai pentru ochii tăi, spune mesajul. Căpitanul Lodepont 
a făcut mari eforturi ca s-o confirme. 

Despături bucata de hârtie ieftină și citi: 

„Sunt crescuţi și condiţionaţi în Falcrest. Au venit pe aceeași 
corabie care a adus veștile despre Sousward. Sunt ai 
Guvernatorului, dar îmi dau cuvântul de autoritate asupra lor, ca 
piedică împotriva puterii lui. 

Cuvântul acestuia de faţă este «Suspină». N-are să-și încalce 
ordinele, dar dacă rostești cuvântul acesta, va asculta de tine. 

Trebuie să stăm de vorbă. Găseşte o cale!” 

Baru mai citi mesajul de două ori, încuviinţă din cap și-i dădu 
scrisoarea înapoi lui Muire Lo. 

— Distruge-o! Curând o să-ţi dau și-un răspuns. 

„Au venit pe aceeași corabie.” Remorele erau și în Taranoke. 
Îi vânau pe cei care instigau la revoltă. Adulmecau mamele 
neloiale și pe soţii lor sodomiţi. 

x 

Remora o urmă în încăperile ei pentru a doua noapte. Se tot 
gândise să păstreze cuvântul până într-un moment important, 
când ar fi beneficiat de puterea surprizei, dar ce rost ar fi avut? 
Cattlson o închisese în casă și nu avea puterea să facă nimic în 
afară de a trimite scrisori și a citi conturi. 

Trase aer în piept și vorbi. 

— Suspină. Spune-mi cum te cheamă! 

— Purity Cartone, răspunse el fără ezitare. 

Semimasca lui de un negru cărbune părea imprimată pe albul 


gălbui al pielii sale. 

— Spune-mi ce autoritate am cu acest cuvânt! 

Dacă porunca ei bruscă îl surprinsese, remora nu o arătă. 

— Îmi poţi porunci în măsura legii și a condiţionării. Nu-mi poţi 
anula ordinele de la Guvernatorul Cattlson. 

După care, întocmai ca o pânză sfâșiată de un vânt scurt și 
puternic, acesta zâmbi. 

— Îmi poţi mări sau restrânge libertatea de a vorbi. 

Se cocoţă pe colţul patului, fascinată și un pic înfiorată. Ce-i 
făcuseră acestui om în Falcrest să-l determine să reacționeze ca 
o marionetă la un singur cuvânt? Să fi fost oare un cod al 
onoarei, un crez secret al vreunui ordin cavaleresc dedicat 
slujirii Imperiului? Nu, așa ceva nu prea se potrivea cu filosofia 
incrastică. Își doreau un control științific asupra lui, vreun 
tratament sau boală, vreo operaţie sau molimă din ţări străine... 

O nouă rasă obedientă, prăsită în Falcrest, specializată în a 
sluji. El era chipul destinului Imperiului, iar în mintea lui Baru nu 
încăpea nicio îndoială că avuseseră de-a face cu crearea sa 
Cairdine Farrier și cei de teapa lui. /sihastul, adică cel care-și 
face templu din trup. 

Ce-ar putea să realizeze ea, se întrebă, dacă ar avea propria 
ei rasă de oameni ca Purity Cartone? Ce dreptate ar putea 
căuta? În acel moment, se simţi ușor ameţită la acest gând, la 
înfiorarea pe care o simţise. Așa secrete existau în Falcrest... 

încercă să-i pună întrebări despre ordinele primite de la 
Cattlson. După care întrebă tot ce-i trecu prin minte despre 
bărbaţii numiţi Isihastul, Aparitorul și ltinerantul, despre Tronul 
fără Chip, despre secretele Republicii Imperiale. El îi refuza însă 
întrebările cu o simplă propoziţie: 

— Sunt legat de o poruncă primită mai de sus. 

Dar zâmbi când aduse vorba de propriile lui constrângeri. 
Încercă altă tactică. 

— Revoc orice limită asupra vorbirii și exprimării tale care nu 
este legată de o poruncă primită mai de sus. 

Remora (oare paloarea lui, trăsăturile șterse și felul lui de a se 
mișca lent și șerpesc o făceau să-l considere în continuare ca pe 
un astfel de pește în loc să se gândească la el cu numele lui 
ciudat?) plecă recunoscătoare capul. 

— Ești o slujbașă de rang înalt a Imperiului în Aurdwynn, zise 
el. Sunt recunoscător că mi se permite să vă slujesc atât pe tine, 


cât și pe Guvernatorul Cattlson, câtă vreme nu apar clar 
conflicte în această privinţă. 

Cum putea ea oare plia acest instrument astfel încât să iasă 
din cușca lui Cattlson? Pusese la cale multe lucruri - anexa 
despre dări, duelul, scopul mai mare de dincolo de ele - care 
aveau nevoie disperată de atenţia ei. 

— Reprezintă-mă într-un duel! îi ordonă ea. 

— Nu pot. 

Fir-ar! Ei bine, dacă asta nu merge... 

— Vrei să transmiţi mesaje din partea mea? 

— Da. 

— Le vei citi și raporta conţinutul lor către Guvernator? 

— Da, răspunse el cu un zâmbet larg. 

După o clipă în care reflectă la expresia aceea înfiorător de 
stângace, Baru pricepu: revocându-i limitele de exprimare, îi 
permisese să-și arate plăcerea sau neplăcerea faţă de ea. Poate 
că nu era o fiinţă chiar așa de loială - sau nu, nu acela era 
modul corect de a gândi. Era o fiinţă /itera/ă, nerăbdătoare să se 
supună ordinelor în litera lor. Lăsat de capul lui, avea să caute 
să mulțumească un număr cât mai mare de autorități posibil. 

Fusese condiționat astfel încât supunerea să-i facă plăcere, la 
fel ca unui câine. Nu avea vreo preferinţă pentru ea sau pentru 
Cattlson, dar câtă vreme Baru îi putea oferi mai multă răbdare 
să se supună - să se supună și ei, și lui Cattlson, în loc să i se 
supună doar lui Cattlson, îl putea folosi. 

— Ești prăsit și antrenat pentru spionaj, se aventură ea. Da? 

— Pentru toate capacităţile pe care mi le cere misiunea. 

— Și preferi să-ți exerciţi această acuitate în slujba 
Mascaradei? 

— Republica Imperială, te rog, zise el, cu o străfulgerare de 
durere  străbătându-i chipul, probabil descărcarea vreunui 
declanșator condiţionat. Prefer să slujesc Republica Imperială în 
toate felurile posibile. Eu sunt făcut să ofer sfaturi și să 
informez, precum și să apăr și să mă supun. 

— Evaluează-mă! zise ea, cuprinsă brusc de curiozitate. 

Un om inteligent, fără orgoliu sau interes propriu, cum să 
poată rezista să nu-i afle părerea în ceea ce-o privește? 

— Spune-mi ce sunt, ca să pot sluji mai bine! 

— O femeie din Sousward. Ca femeie, ești înclinată spre 
gândire abstractă și aptitudini de calcul, dar slăbită de emoţii 


puternice și instincte materne ereditare care înmoaie judecata. 

Baru lăsă să treacă necontestat stropul acela de doctrină 
incrastică. 

— Ca souswardi, linia ta de descendență poartă factori care 
au contribuit la succesul imperial al tu maia, dar și 
promiscuitatea inerentă și sălbăticia aceleiași rase, exacerbată 
în secolele recente de practici neigienice de împerechere. 

Zâmbea în timp ce vorbea, un zâmbet mai puţin stâlcit, unul 
de mulțumire tăcută pe care i-o dădea exercitarea talentului 
său. Îl făcea fericit să-și expună observaţiile. 

— Eşti o matematiciană cu un talent măsurabil, o potenţială 
polimată și o savantă de nivel imperial în devenire în domeniul 
disciplinelor de control. Dedicaţia ta faţă de muncă și natura 
utilitară a puţinelor relaţii sociale cunoscute pe care le ai indică 
un grad productiv de instrumentalism pragmatic, dar și riscul 
unei sociopatii în toată regula. Probabil, dar nu sigur, ești o 
tribadistă latentă, ceea ce poate necesita condiţionare 
corecțională. 

Se pomeni fascinată de litania lui și un pic scoasă din sărite - 
suficient de scoasă din sărite, încât să-i scape o cerere fără 
noimă: 

— Taranoke. Spune-i căminului meu Taranoke! 

— Nu pot. 

Ce prostie din partea ei! Nu avea sens să piardă vremea cu 
fleacuri. 

— Spune-mi ce greșeală am făcut. Spune-mi de ce mi-a fost 
îngrădită autoritatea. 

— Tacticile tale sunt egocentrice. Ai uitat că nu ești singura 
jucătoare de pe tabla de joc, că talentul înnăscut nu 
demonstrează mai multe decât experienţa și că cei care te 
înconjoară caută să-și extindă autoritatea lor și să o restrângă 
pe a ta. Greșeala ta este fundamentală psihicului uman: ţi-ai 
permis să crezi că ceilalți sunt mecanisme, statice și 
soluţionabile, în vreme ce tu ești un agent. 

Atât de ușor, de satisfăcător, de teribil de plăcut să-l 
folosească în acest fel. Să constate că are în mână acest oracol 
palid și maleabil, acest bărbat care vorbea cu autoritate și 
inteligenţă despre orice subiect voia ea, fără să ceară nimic. ȘI 
care n-avea acum maxilarul mai puţin încordat? Nu i se mai 
liniștise răsuflarea, nu-i devenise mai profundă ca a unui om 


care lua preparate cu opiu? O slujise informând-o, folosindu-și 
talentele să ajute. Pe el lucrul ăsta îl făcea cu adevărat fericit. 

Era oare sclavie dacă sclavul era recunoscător? Dacă acea 
recunoștință îi fusese bătută cu ciocanul în aliajul fiinţei sale? 

În adâncul inimii ei, bănuia că Mascarada căuta să 
preschimbe întreaga lume după imaginea lui Purity Cartone. Să 
prăsească o lume de automate umane recunoscătoare. și 
zdrobise propria aristocrație consangvinizată, strigând „otravă 
în ereditate, slăbiciune în germen”. Dar chiar și după ce Vechile 
Linii pieriseră, obsesia aceea pentru sânge mai bun continuase. 
În Metademă, stabiliseră faptul că experienţa și comportamentul 
modificau celulele ereditare. Comportamentul igienic dădea 
naștere unor cetăţeni inteligenți și disciplinaţi, iar păcatul social 
dădea naștere unor paraziți imorali și hedoniști. 

— lar următoarea mea mutare? Ce sugerezi să fac pentru a- 
mi asigura poziţia? 

— la-ţi un amant! 

Expresia lui nu trăda nicio poftă trupească, niciun interes, de 
niciun fel. 

— Arestarea sub acuzaţii de comportament neigienic este cea 
mai puternică armă ce poate fi folosită împotriva ta. Cuvântul 
meu către Guvernatorul Cattlson c-ai avea un amant ar fi luat 
drept adevăr în orice instanță imperială. Ai fi asigurată, măcar 
un pic, împotriva acestor acuzaţii nefondate. 

Își simţi stomacul cuprins de un bâzâit ca de rău de mare, nu 
foarte diferit de ceea ce simţise atunci când își dăduse seama 
ce autoritate avea asupra lui - o senzație puternică, dar complet 
diferită de dorinţa trupească. Poate de asta îi respinsese imediat 
sugestia: trupul ei nu era de acord cu ea, cu tot aspectul lui 
calm de falcresti, cu tot interesul ei grețos la gândul că cineva 
făcea orice îi ordona ea. Sau poate era ceva mai intelectual, 
moștenit din conversațiile ei despre marină pe care le avusese 
cu Aminata: un sentiment încăpățânat și recalcitrant că 
folosirea, câtuși de puţin, a trupului ei ca pe un instrument 
politic era o formă de predare sau compromis. 

De ce să fie pedepsită pentru castitate? De ce să conteze 
dormitorul ei mai mult decât registrele și banul? 

Numai că prezența bărbatului din faţa ei era tot un fel de 
răspuns. 

— Du-te! zise ea tulburată și nesigură, înlemnită brusc de 


teama că vorbea în somn și Purity Cartone asculta. Du-te și stai 
de pază la baza scărilor cât dorm eu. Suspină! Du-te! 

În dimineaţa următoare își dădu seama că visase că Taranoke 
era plin cu oameni mecanici, bărbaţi și femei geniale care 
construiau lucruri frumoase la porunca ei și îi spuneau, 
convingător, adevărul în faţă fără nicio frică. Visase toată Marea 
Cenușii înconjurată de ei și cuminţită, ca o socoteală bine ţinută. 
Toată lumea era la locul ei, ordonată, ca stelele în constelații. 

Numai că era o minciună și ea o știa. Nu fusese un vis. 
Zgândărise gândul iar și iar cu fascinația scârboasă a unui copil 
care-și rupe cojile de pe răni, incapabilă să se hotărască dacă 
simţea durere ori bucurie. 

Se apropia duelul. Mai avea puțin timp la dispoziţie până să-i 
taie Cattlson mâna sau, și mai rău, să o lase ţintuită la pat și 
neputincioasă. Îi rămânea un singur plan de acţiune: să 
răspundă scrisorii care adusese cuvântul declanșator. 

Așa că trecu la fapte. 

Purity Cartone o urmări scriind biletul și dându-i-l lui Muire Lo. 
O chestie nevinovată: „Aș vrea să ne vedem să discutăm 
planificarea pentru sezonul dărilor”. 

Xate Yawa veni chiar în aceeași după-amiază. 


Capitolul 14 


Băură cafea și mâncară prăjiturele stropite ușor cu sirop de 
curmale sub privirile lui Purity Cartone și ale lui Muire Lo, doi 
servitori tăcuţi ce le dădeau raportul unor autorităţi îndepărtate, 
doi bărbaţi în care Baru simţea că se putea încrede complet, dar 
în niște limite înguste și clare. 

Limite din care urma să iasă. 

Xate Yawa îl studie fascinată pe bărbatul cel palid. 

—E un exemplar spectaculos, nu-i așa? Remarcabil de 
capabil. Când Guvernatorul s-a dat mare cu el, l-am pus să 
repete toată conversaţia cuvânt cu cuvânt. Mi-ar putea înlocui 
toți grefierii. E 

Baru înţelese avertismentul din vorbele ei și mai că zâmbi. Il 
pusese pe Muire Lo să transcrie întreaga conversaţie ca să se 
asigure că Xate Yawa înţelegea cât de atent urmărită avea să 
fie. Dar ar fi trebuit să se gândească la faptul că bătrâna 
judecătoare știa deja cu ce avea de-a face. 


— Cu vreo zece ca el aș fi dat de cap registrelor lui Su Olonori 
într-o săptămână. 

— Mă îndoiesc că există zece Limpeziţi în tot Aurdwynnul. 
Sunt prăsiți în Metademă, unde s-au construit niște leagăne 
ingenioase din pârghii și clopote - oh!, dar ăsta nu-i decât un 
Zvon, zise Xate Yawa chicotind cu voioșie politicoasă. N-ar trebui 
să-l dau mai departe. 

— Numai de zvonuri am avut parte în ultimele zile, zise Baru, 
arătând din ochi spre Purity Cartone și apoi spre ușă: Gărzile? 

Ochii lui Xate Yawa îi urmară concentrați pe ai ei. 

— Da. Chestiunea acestui... detașament de protecţie. Dacă ar 
fi fost un arest oficial la domiciliu, îl puteam retrage imediat. 
Numai că Guvernatorul privește un, ăăă, intrus necunoscut ca 
pe o chestiune de securitate provincială și are dreptul să ia 
măsuri militare pentru apărarea ta. Dacă poate justifica privarea 
ta de libertate ca pe o protecție pe termen scurt, eu sunt - 
pentru moment - lipsită de putere. 

Nu că ea sau fratele ei ar fi avut motiv s-o lase pe Baru să 
iasă din turn. Nu atâta vreme cât credeau că revolta nu are nicio 
șansă. 

Asta trebuia să schimbe Baru. O susținuseră pe Tain Hu. 
Puteau fi convinși din nou. 

Își răsuci ceașca de cafea pe farfurioară și se trânti pe spate 
în fotoliu, excesiv de relaxată, țipând în gândul ei la Xate Yawa: 
„Acum asta, asta e partea importantă!” 

— Nu face nimic. Mi-a dat șansa de a mă concentra pe 
programul nostru de dări. 

— Ce îndatoritor din partea ta! 

— Cum perceptorii noștri sunt pe drum și cuferele încep să se 
umple, am început să mă preocup de chestiunile de securitate. 
În vremuri slabe ca acestea, dările trezesc în oameni dispoziţia 
de a se revolta, iar în duci pe cea de fraudă. Și Guvernatorul 
Cattlson... 

Îi aruncă o privire fugară lui Purity Cartone. 

— Pe el cel mai tare îl preocupă să ofere Falcrestului un sezon 
solid. Parlamentul e frustrat de pierderile noastre de aici. Se 
așteaptă la război cu federaţiile oriati, război care o să-l coste. 

Xate Yawa studie alene decorul, urmărind cu privirea un 
motiv lung cu ancore și lanţuri. 

— l-am pedepsit exemplar pe cei care s-au dedat la fraude în 


ultimii ani. l-am învăţat că în vremurile slabe cea mai căutată e 
frăţia. Cred că vei da randamente mari. 

Ce zicea de fapt: „Joacă-ţi rolul! Nu face probleme!” 

Condeiul lui Muire Lo zgâria de zor pergamentul. 

— Cam așa ceva. 

Întâlni privirea femeii mai în vârstă și nu-și cobori ochii. 

— Dar mi-a trecut prin minte faptul că riscăm un alt fel de 
dezastru. Zvonul că se construiește o flotă imperială în 
Sousward are să-i împingă pe piraţii din nord spre ruta 
comercială. Vechile lor locuri din sud-vestul Mării Cenușii nu vor 
mai fi sigure. Au să caute ţinte noi. 

Uimirea de pe chipul lui Xate Yawa, care rămăsese cu gura 
căscată, ar fi putut părea falsă oricui nu pricepea cui îi era ea 
loială cu adevărat, oricui nu-l cunoscuse pe fratele ei în puterea 
nopţii. Baru știu că nu se prefăcea. Că intuise unde bătea cu 
verbele ei. 

Xate Yawa se strădui o clipă să-și recapete stăpânirea de sine. 

— Navele cu dări care se îndreaptă spre Falcrest, încărcate cu 
aurul unei naţiuni... dar cu siguranță marina le va păzi 
sârguincioasă. Cu siguranță, piraţii aceia vor fi alungați. 

— Sunt încrezătoare că dezastrul nu se va abate asupra lor. 
Numai că aș vrea să iau măsuri și să cresc încrederea până la 
siguranţă, zise Baru zâmbind binevoitor. Pieţele funcţionează cu 
încredere, știi bine. 

In locul lui retras, Purity Cartone stătea ca o statuie, cu ochii 
concentrați când ici, când colo, relaxat și distrat, urlând pericol 
prin fiecare por. 

Și Baru voia să ţipe, căci în acea clipă își putea simţi întreaga 
viaţă, toate visurile și ambițiile, fiecare amintire dureroasă a 
apei taranoki și a strigătelor păsărilor marine, fiecare speranţă 
de putere imperială și subversiune, în echilibru pe vârf de cuţit, 
cuţit pe care-l ţinea în mână Xate Yawa. 

„Sunt o proastă”, își zise Baru. „N-o să iasă din cuvântul 
fratelui ei. E prea devreme.” 

„Are să pună să fii fiartă de vie”, îi spusese el. 

Xate Yawa rămase tăcută preţ de o clipă, apoi vorbi iar. 

— Bineînţeles că trebuie să luăm măsuri. Am să-l pun pe 
ofițerul de legătură al amiralului Croftare să-ți aducă 
documentele necesare ca să poţi studia programarea și să 
repartizezi din nou corăbiile cum consideri de cuviinţă. 


Luă o înghiţitură de cafea, apoi continuă: 

— Poate c-ar trebui să fie reţinute corăbiile cu dări până când 
pot naviga împreună în convoi, ca să nu fie capturate una câte 
una. 

— Exact așa mă gândeam și eu. 

Jurispotenţa se încruntă brusc. 

— Mai e o chestiune care trebuie rezolvată, totuși, una nu la 
fel de plăcut de constructivă. Sunt profund dezamăgită de faptul 
că tu și Guvernatorul Cattlson aţi ales să continuaţi cu 
provocarea asta necugetată. M-am străduit ani de zile să pun 
capăt preferinței Aurdwynnului pentru proces prin luptă. Și iată- 
vă, ațâţând ţara cu zvonuri cum că creditorul de aur preferat de 
omul de rând pune mâna pe sabie împotriva Guvernatorului. Aș 
insista să se tranșeze disputa asta în instanţă, dar Guvernatorul 
e ţintit pe duel. 

— Așa cum sunt și eu. E o chestiune de onoare. 

Baru încercă să nu exagereze, să se ţină după Xate Yawa, 
care muta lin conversaţia de la oferta care tocmai fusese făcută 
și acceptată. 

Jurispotenţa se trase de rochie cu iritare convulsivă. 

— Ai putea fi grav rănită. Insist să găsești pe cineva care să te 
reprezinte. Nu ne permitem să te pierdem de slujbașă. 

— Sau să-l pierdeţi pe Guvernator de slujbaș. 

— Sau pe Guvernator. 

Dădu ochii peste cap. 

— Am uitat, și tu ești maestră în arta duelului. 

Baru desfăcu mâinile neajutorată. 

— N-am cum să-mi caut secund câtă vreme rămân sub... 

Izbucni într-un râs spontan și sincer, amuzată de ironia 
situaţiei. 

— Sub protecția Guvernatorului. 

— Păi, bine. 

Xate Yawa zâmbi iritată și nu-i arătă nici măcar o undă de 
satisfacție, niciun tic încrezut și tăcut care să vădească plăcerea 
pe care ar putea-o simţi având în vedere că târgul se încheiase 
rapid. 

— Va trebui să găsesc un spadasin potrivit ca să-ţi slujească 
drept secund. Unul care să se asigure că niciuna dintre părţi nu 
are de suferit. 

Cu siguranță că Xate Yawa putea să facă ceva, Xate Yawa 


care în anii de mult trecuți îl ucisese pe bătrânul duce Lachta cu 
mâna ei, care controla fiecare întreprindere criminală din 
Aurdwynn prin simpla ei funcţie. 

Muire Lo și Purity Cartone își făcură propriile înregistrări, cu 
condeiul, respectiv mnemotehnica tăcută, marcând cuvintele și, 
cu ceva noroc, ratând lovitura fundamentală la care se aruncase 
Baru, premiile gemene irezistibile pe care le oferise stăpânilor 
gemeni ai revoltei ce fierbea înăbușit în Aurdwynn: aur și sânge, 
așezate dinaintea lor, așteptând numai să fie luate în stăpânire. 

Gata! Toată puterea ieșise din mâinile ei. Peste câteva zile, 
Xate Yawa avea să o distrugă sau avea să urmărească 
aprinzându-se primele scântei ale revoltei. 

Și atunci urma să înceapă adevăratul test al lui Baru. 

x 

Ziua duelului începu ploioasă și caldă; tot orașul era plin de 
aburul care se ridica din pietrele cubice și rotunjite din pavaj 
după o furtună de miez de vară. Baru cobori în birou. Își făcuse 
deja încălzirea și era îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de 
călărie și tunică groasă care se purta peste armură. || găsi pe 
Muire Lo în picioare lângă fereastra din spatele biroului ei. 

— A plecat Cartone, zise el, zâmbind către oraș. L-a chemat 
Guvernatorul înapoi ca să-i dea raportul despre activităţile tale. 
Am adus micul dejun. 

— N-am observat că lipsește, replică ea, surprinsă de sine. 

Muire Lo gătise cod proaspăt în ulei de măsline și cu ceapă, 
pentru noroc, cum se făcea în Aurdwynn. Își dori să fi avut poftă 
de mâncare. 

— E ca o piesă de mobilier. Pur și simplu îţi scapă atenţiei. 

— Nu și atenţiei mele. 

Muire Lo se sprijini cu mâinile de geamul ferestrei, privind cu 
ochii pierduţi la pâcla de afară. Baru se simţi brusc cuprinsă de 
o ușoară durere la vederea expresiei de pe chipul lui: o 
melancolie blândă și graţioasă, de parcă hotărâse să facă ceva 
care doare. 

— Mi-aduc aminte că dimineţile ca asta miroseau a rahat. 
Canalele erau groaznice și totul refula în stradă când ploua. 

— Și acum? 

— Le-a reconstruit Mascarada cât am fost eu plecat, răspunse 
el ridicând din umeri. Nu se mai ridică aburi din canalizare în 
dimineţile de vară. Dar tu ai o baie cu apă caldă în vârful 


turnului, așa că-mi închipui că nu ești impresionată. 

— Poţi continua, zise ea, ciugulind din cod. 

— Mm? Despre instalaţii sanitare? 

— Despre toate lucrurile pe care ai vrut să mi le spui cât timp 
a stat omul ăla lipit de mine. 

Muire Lo își apăsă fruntea pe geam și închise ochii. Ea se uită 
la el, vrând să-l înţeleagă, chiar dacă gândurile i se tot întorceau 
la duel, la planul lui Cattlson de a o vedea schilodită și scoasă 
din joc. Avea să doară? Urma să piardă un deget, o mână? 

— Ce faci? murmură Muire Lo cu blândeţe, ca și cum voia să 
scape de cineva care trăgea pe ascuns cu urechea. 

— Ei bine, răspunse ea înghițind și ridicând cuțitul. Nu pot să 
mă retrag din duel fără să-i prezint scuze oficiale lui Bel 
Latheman. Dacă o fac, îmi voi compromite capacitatea de a-mi 
păstra funcţia și voi fi forțată să demisionez. Cattlson vede 
duelul ăsta ca pe o șansă de a repudia tot răul pe care i l-am 
făcut guvernului. Lui Xate Yawa nu pare să-i pese suficient de 
mult ca să pună capăt cazului. Așa că niciunul dintre noi n-are 
cale de ieșire și trebuie să lupte. 

— Nu la asta mă refer. 

Muire Lo se trase de lângă fereastră și de lângă siluetele 
abstracte care lunecau prin ceață (Baru se gândi, cu un fior 
rece, la gâtul subţire și musculos al lui Purity Cartone). 

— Anexa cu privire la dări, continuă el. Aranjamentul criptic 
cu Xate Yawa. Programarea meticuloasă de întrevederi cu șase 
luni în avans, de parcă încerci să dovedești că vei mai avea 
întrevederi peste șase luni. 

Veni de cealaltă parte a biroului și rămase acolo, în picioare, 
cu părul uns și lins, și cu tunica încheiată protocolar la toți 
nasturii. Acum nu mai arăta așa de tare a cintezoi. Poate a corb. 

— Te cunosc. Nu ţi-ai miza statutul și cariera pe duelul ăsta 
copilăresc fără vreun motiv. Ce faci? 

Baru mai luă o bucată de cod ca să tragă un pic de timp 
pentru ea și inima ei. 

— O să am nevoie de ajutorul tău la o groază de documente 
după aceea. 

— Ori o să ai nevoie de mine să te îngrijesc. 

Gura lui tresări și zâmbetul îi dispăru de pe buze. Vorbi aspru, 
ca și cum se sforțase să continue: 

— Dacă treci de partea cealaltă, dacă plănuiești să-ţi unești 


soarta cu a lor, vreau o șansă să-mi avertizez familia înainte să 
se întâmple asta. Suficient cât să-i urc pe o corabie și să-i scot 
din port. Îţi amintești de vânătorul ăla care m-a strâns de gât 
când i-am spus pentru cine spionez? Mânia aia se va abate și 
asupra lor. 


Îi striga inima în piept, plină de dorinţa bruscă de a-l salva pe 
acest copil al rebeliunii trecute, de a-l preveni de ce avea să 
vină. De unde venea acea dorinţă? Acum crescuse, era un agent 
antrenat, un băștinaș. Se putea descurca. Numai că era legat de 
ea, nu-i așa? În puterea ei. Fusese legat de ea de Cairdine 
Farrier. 

Vorbi apărându-se calculat: 

— Nu accept să aud vorbe de trădare în biroul meu. Și-așa 
sunt cercetată atent. 

Muire Lo lăsă capul în jos. 

— Eu sunt de vină. lartă-mă. Am presupus că știu ce-i în 
mintea ta. 

Se încurcă în cuvinte. 

— Credeam că dacă - în eventualitatea în care - adică, să 
zicem, date fiind împrejurările, credeam că s-ar putea să ai 
nevoie de... 

Orice urmărea, nu găsise încă o cale de-a o spune, iar Baru nu 
putea să o facă ea în locul lui. Impinse tava deoparte. 

— Vreau să ajung devreme. Cheamă o trăsură și dacă 
Guvernatorul a aranjat deja să am una la dispoziţie, pune s-o 
schimbe. 

Orice-o fi vrut el să spună, confidență sau provocare, se 
abținu pe dată. 

— Desigur, Excelenţa Ta. 

Baru găsi sabia de abordaj a Aminatei și o încinse lângă 
punga cu lanţ. Dacă avea nevoie de ea azi, atunci deja pierduse. 
Xate Yawa n-ar fi scris o scrisoare dacă ar fi găsit un secund. 

x 

Mulțimea mugea ca resacul de furtună. 

Nu era productiv să se gândească la înfrângere. Să-și 
imagineze că s-ar putea să-și piardă o mână sau să capete o 
rană supurândă, sau să leșine de la durerea imediată. Nu, Xate 
Yawa urma să aibă un secund gata s-o reprezinte. Nu avea să 
fie nevoită să se lupte. Dacă se lupta, urma să piardă în faţa lui 


Cattlson, care avea și capacitatea, și puterea, și experienţa, 
precum și încredere în mânuirea sabiei. 

Dar ea sigur nu trebuia să se lupte. 

Cobori din trăsură în mijlocul pieţei și jumătate din oraș își 
ţipă strident ura sau adoraţia faţă de ea. 

O răscoală cifrată. Rânduri de soldaţi în uniforma albastră a 
garnizoanei încerca să ţină mulţimea în frâu. Drapele cu 
moneda și masca fâlfâiau pe prăjini din lemn de brad roșu de 
coastă, negustori vindeau bere pe stradă muncitorilor 
zdrenţăroși din docuri, pădurari palizi și obosiţi cu dinţi atinși de 
scorbut, și sulițașe din Pinjagata, care stăteau umăr la umăr, 
strigau într-o afalonă plină de entuziasm: „Aur dintr-o mână mai 
corectă! O mână mai corectă!” Chiar și bărbaţii sub steagul 
ducal al lui Oathsfire, Lyxaxu și Unuxekome, ghemuiţi incomod 
și grupaţi departe de mulţimea de rând, încurajau prin strigăte. 

O încurajau pe ea. 

Politica de împrumut fusese o mișcare calculată ca să-i 
câștige simpatia omului de rând. intenţionat îl făcuse pe Bel 
Latheman să o insulte în public ca să le câștige furia. 

Calculase bine, din câte se părea. 

„O mână mai corectă!” 

Exista, bineînțeles, și opoziţie. 

În partea dinspre Banca Monedei Fiduciare a pieţei, caii își 
căutau locul prin mulţime. Călăreţii purtau armură și podoabe 
ducale. Baru văzu steagul cu cerb al ducelui Heingyl, după care 
îl văzu pe duce, îmbrăcat în armură și ţeapăn pe calul său negru 
de luptă. Pierduse atât de mult în colapsul inflaționist provocat 
de Baru, încât Guvernatorul Cattlson intervenise cu aur ca să-l 
susțină. Loialitatea lui avea însă rădăcini mai adânci. Jurase 
credinţă Mascaradei imediat ce căzuse Aurdwynnul și avea un 
sentiment al onoarei atât de puternic, încât îi fusese alături 
Falcrestului în Rebeliunea Neghiobilor. Cuvântul lui atârna greu. 

Ridică mâna spre ea și trase ceva din șa: o pasăre marină, 
legată, dar care se zbătea vrând să se elibereze. Lângă umărul 
ei, Muire Lo trase brusc aer în piept. 

Heingyl îi suci gâtul păsării și o aruncă în mulţime. Oamenii de 
acolo răbufniră într-un răcnet vulcanic, după care într-o 
scandare copleșitoare ca amploare: „E prea ieftină!” 

— Needucat, pufni Xate Yawa, venind spre Baru printr-un rând 
de soldaţi cu măști de oţel de la garnizoană. Ce-ar zice fiica lui? 


Eu o să fiu arbitru azi. 

Baru încercă să zâmbească, să se arate calmă. | se înmuiară 
genunchii și stomacul i se zbătea ca de la răul de furtună. 

— Secundul meu? întrebă ea cât de încet putu. 

— Poftim? se încruntă Xate Yawa, aplecându-se spre ea. 
Urechile mele bătrâne mă lasă când e cald. 

Lui Baru i se strânse inima. | se puse un nod în gât. Nu exista 
niciun secund. 

Curaj, acum, curaj, curaj! Fusese o luptătoare bună la școală. 
Își continuase antrenamentul de-a lungul timpului. Poate - poate 
- cumva... 

— Haide, haide! o trase Xate Yawa de încheietura mâinii. 
Avem un doctor pe poziţii. Cel mai bine e să-ţi înfrunţi durerea și 
să găsești o cale de a trece prin ea. 

Oferta îi fusese respinsă, bani și sânge, și toate celelalte. 
Sigur că Xate Yawa vorbise cu fratele ei și încă mai considerau 
că era prea devreme. 

Răcnetul mulţimii dispăru când ea o porni pe caldarâmul cu 
pietre neșlefuite spre cercul marcat cu cretă din centrul pieţei, 
unde aștepta Guvernatorul Cattlson cu mantia lui cu cap de lup, 
din piele neagră, fără mâneci, cu o sabie lungă pentru două 
mâini. 

— Cormoran, zise el. 

Bărbatul încercă să zâmbească așa cum făcea mereu, dar 
vrând să se elibereze în glasul lui se simţea regretul. 

— Ai numărat oamenii adunați aici? 

— Probabil e jumătate din oraș. 

— Am ordonat să se închidă docurile și să se declare zi liberă. 
Nimic nu-i place mai tare gloatei ca o demonstraţie de putere. 
Aurdwynnul trebuie să știe cine-l conduce și de ce - le va prinde 
bine să vadă că Guvernatorul lor poate câștiga în condiţiile pe 
care le impun chiar ei. 

Își trecu sabia în mâna stângă și-i întinse dreapta ca să-și 
strângă mâinile. 

— Am să te tai ușor, dacă pot. Şi-mi cer scuze pentru lozinca 
scandată. N-a pornit de la mine și nici măcar de la ducele 
Heingyl. 

În spatele lui, Bel Latheman stătea cu bărbia în sus și mâinile 
la spate. Îi plăcea mai mult să simtă furie decât frică. Mai că-i 
scuipă la picioare, dar lozinca scandată - „Prea ieftină!” - o făcu 


să se gândească la cuvintele lui Latheman de când fuseseră la 
casa deschisă: „Nu face o criză de isterie!” Orice emoție ar fi 
trădat ar fi fost întoarsă împotriva ei. 

Îi prinse și-i strânse mâna lui Cattlson. Acesta se încruntă. 

— Ţi-ai uitat masca. 

Renunţase la ea ca simbol. Renunţase la mască pentru că 
voia ca moștenirea ei taranoki să se vadă în acest duel. 
Secundul ei putea să lupte mascat. 

Numai că ea nu avea secund. Nu avea decât Sistemul Naval 
împotriva alonjei și forței lui Cattlson. 

Muire Lo o îmboldi ușor și-i arătă ceva cu degetul. Îl descoperi 
pe remora de Purity Cartone, în suita mascată a Guvernatorului, 
palid și ieșind în evidenţă acum că-l observase. 

Cattlson fu însă întrerupt înainte să-și termine ideea. 

Xate Yawa ridică mâinile și soldaţii de la garnizoană bătură în 
scuturi. Răcnetul mulțimii se stinse, iar peste piață se așternu 
liniștea, cu excepţia nechezatului cailor și a unui murmur ușor. 

— Sunt arbitră a întrecerii până ce dă sângele! strigă ea. 

Ofițerii de la garnizoană repetară, cuvânt cu cuvânt, lozinca, 
alcătuind un cor răsunător care creștea rând cu rând: 

— Astazi Excelenţa Sa Baru Cormoran din Taranoke, Contabila 
Imperială, îl provoacă pe Excelenţa Sa Bel Latheman din 
Falcrest, Mijlocitor Principal al Băncii Monedei Fiduciare. Baru 
Cormoran, ce doleanţă ai? 

Își exersase de o sută de ori răspunsul și acesta ieși la fel de 
ușor ca scuipatul ori ca fierea de frică. 

— Bel Latheman este necredincios în datorie și în dragoste. 
Și-a folosit postul ca să avanseze în dauna Aurdwynnului și s-a 
folosit de afecțiunea mea ca distracţie în timp ce îi făcea curte 
lui Lady Heingyl Ri. Mi-a insultat sângele, sexul și patria. Așa 
ceva nu voi permite, nici de la un bărbat din Falcrest, nici de 
altă naţiune. 

Simplu. Personal. Publicul era format din pădurenii și 
muncitorii de la docuri. Purtătorii de zvonuri care aveau să-i 
ducă cuvintele spre nord, pe drumuri și pe fluviul Inirein, în 
fiecare ducat și oraș liber. Chiar și ducele Pinjagata avea să 
audă povestea femeii cu ochi ageri, care semăna cu Nayauru, 
ce-i stătuse împotrivă lui Cattlson, și chiar și el avea să-și 
amintească numele ei. 

— Bel Latheman, cum răspunzi? 


Acum ofițerii și soldaţii repetau ce spunea Latheman. 

— Baru Cormoran mi-a impus relaţia dintre noi prin 
autoritatea pe care o are. l-a ruinat pe ducii din Aurdwynn cu 
politicile-i dezastruoase și a permis ca vina să cadă pe mine. Ca 
mentalitate și descendență de sânge este nepotrivită pentru 
postul pe care-l deţine, iar eu doresc să mă eliberez de 
autoritatea și reputaţia ei. 

Nu făcuse nicio acuzaţie de tribadism. Poate credea că nu 
avea să dea bine. Poate că îl oprise grija părintească a lui 
Cattlson. Poate nu putea suporta gândul că chirurgii lui Xate 
Yawa aveau să-i circumcidă lui Baru părţile femeiești. 

Baru încercă să numere de câte ori răsufla și să factorizeze 
numărul. Numere prime: unu (în funcţie de persoana pe care o 
întrebai), doi, trei, cinci, șapte... 

Xate Yawa putea rosti acum câteva cuvinte, pasaje din legea 
care descria failibilitatea și iraţionalitatea duelurilor. Sări peste 
ele, desigur. Se afla acolo ca s-o vadă pe Baru rănită și scoasă 
din joc. 

— Fie ca această luptă să judece prin sânge adevărul acestor 
acuzaţii. Baru Cormoran, îţi ceri scuze și te retragi? 

Nu aici. Era imposibil. Trebuia să-și încerce norocul cu sabia. 

— Nu. 

— Bel Latheman, tu? 

— Nu. 

— Bel Latheman, numești un secund să te reprezinte? 

— ÎI numesc pe Excelenţa Sa, Guvernatorul. 

Din mulţimea de lângă Banca Monedei Fiduciare, tabăra 
ducelui Heingyl răcni și bătu din palme. Caii se cabrară la 
unison. Cattlson desfăcu braţele către mulțime, revendicând în 
strânsoarea triumfală cercul de cretă în care urmau să se 
dueleze, pietrele din pavaj, arcadele și schelele din jurul lor, pe 
care ședeau ștrengari și oameni de rând. 

Xate Yawa se întoarse către Baru, care încerca să nu se 
gândească la nimic altceva decât la tatăl Salm, prins în luptă 
corp la corp la lumina focului, atât de sigur și puternic, și, în loc 
de asta, se trezi gândindu-se la tatăl Salm plecat la război, de 
unde nu se mai întorsese niciodată. Buzele ţuguiate ale 
judecătoarei păreau a-și cere cumva scuze, dar numai păreau. 

— Baru Cormoran, numești un secund să te reprezinte? 

Deschise gura ca să-și pecetluiască distrugerea. 


— Eu o reprezint pe Baru Cormoran. 

Mulțimea icni, făcu liniște și răcni ca un val ce se lovea de 
țărm și apoi se retrăgea. 

lar ducesa Tain Hu păși în cerc. Cizmele ei cu pinteni 
bocăneau pe piatra de calcar din pavaj. Avea părul tuns și 
obrajii crestaţi de linii roșii. Ridică sabia spre Cattlson, ochii spre 
Baru și duse mâna la frunte în chip de salut. 

— Doamna mea, zise ea, iar Xate Yawa încercă să-și ascundă 
furia, cât repetară ofițerii din garnizoană tot ceea ce ducesa 
Vultjag spunea pieței. 

— Poruncește-mi. 

lar Baru aruncă prima săgeată pe care o avea la îndemână, 
cuvintele care-i făcură pe dogari, negustorii de pește și 
purtătorii de stindarde ai lui Lyxaxu, Oathsfire și Unuxekome să 
strige: 

— Arată-le cine ar trebui să conducă Aurdwynnul și de ce! 

— Vultjag! urlară oamenii de rând din mulţime, un sunet 
aspru și mirat. Vultjag! 

x 

Piatra coarnelor de cerb era plină de lupte cu sabia, dueluri 
romantice impetuoase în Falcrestul prerevoluţionar. Se scrisese 
un studiu (pe care îl citise) despre transparenţa remarcabilă a 
prozei din Cartea a Doua și despre absenţa tuturor descrierilor 
meticuloase ale armelor, armurilor și descendenței care 
umpleau vechile epopei. Numai că luptele continuau la nesfârșit 
pe pagini întregi de parat și ripostă, joc de glezne, fandare și 
manevre. Tuturor le plăceau la nebunie luptele din Piatra 
coarnelor de cerb. 

Baru se antrenase în Sistemul Naval. Acolo nu existau parări 
și riposte. Fiecare răspuns era totodată un atac, o contralovitură 
aplicată într-un moment în care să intercepteze și să deplaseze 
lovitura adversarului, să o lege și să o transforme într-o 
încleștare sau rană. „Pe o corabie, pe furtună, pe întuneric,” 
mârâise Aminata, trosnindu-și încheieturile degetelor, „când ești 
beată și împresurată, iar ei sunt șase la una!” 

Mereu i se păruse potrivit pentru ea, chiar dacă nu fusese 
niciodată la fel de bună ca Aminata. 

Tain Hu însă nu cunoștea Sistemul Naval, iar Baru habar nu 
avea ce știa Cattlson. Poate nici nu conta. Cattlson era mai înalt 
și mai masiv, capabil de alonjă și puternic. 


Luptătorii își ocupară locurile. Piaţa aștepta în tăcere. 
Jurispotenţa Xate Yawa stătea cu mâinile pe coapse. Faţa ei era 
ca un pergament neted, lipsită de expresie. 

— Privește-le picioarele! șopti Muire Lo la urechea lui Baru. 

Cattlson luă poziţia de atac, cu piciorul stâng înainte, 
ridicându-și sabia lungă în poziţia de gardă a boului din Sistemul 
Naval, cu mâinile pe mâner și pe gardă și cu lama dreaptă la 
nivelul capului, ţintind spre Tain Hu ca un deget acuzator. Ținea 
braţele strânse și sabia perfect nemișcată - o demonstraţie 
incredibilă de forță statică. O laudă. 

Tain Hu își dădu jos jacheta mișcând din umeri, stând cu 
spatele la el în semn de insultă (mulţimea de lângă bancă râse) 
și, cu o încredere evidentă, se așeză în faţa lui Cattlson în 
semifandare, aplecată ușor din talie. Tunica îi dezgolea braţele 
și umerii osoși care luceau de transpiraţie. Apucă mânerul cu 
stânga și garda cu dreapta, rezemând lama sabiei lungi pe umăr 
ca un muncitor care căra o prăjină. 

Bărbia ca o provă a lui Cattlson tresări, iar susţinătorii lui 
râseră iar batjocoritor. 

— Ridică sabia! strigă cineva. 

— Ar fi putut alege o poziţie mai puternică pentru gardă, șopti 
Muire Lo. 

— E o gardă bună, replică Baru, care-și rosese mai toată 
pielea de pe partea din dreapta a buzei de jos și trecu la 
cealaltă parte. Nu înseamnă nimic. 

Xate Yawa ridică mâinile și le ţinu depărtate la nivelul 
umerilor. 

— Până dă sângele, intonă ea. Gata! 

Când era copil, Baru privise păsările la fel de mult cât privise 
stelele, le observase bătaia aripilor în zbor și încercase să 
descifreze tehnica. 

Cineva din spatele lui Tain Hu bătu din palme și strigă, tare și 
batjocoritor. Ducesa Vultjiag nu _ tresări. Lui Cattlson i se 
încordară mușchii pulpelor la auzul zgomotului. 

Xate Yawa bătu din palme și făcu un pas înapoi ieșind din 
cerc. Cattlson lovi. 

O lovitură ca un tunet de puternică, un exemplu incredibil de 
alonjă, controlată la capătul arcului său (coborât în poziţia de 
gardă a cozii) cu o adevărată putere. Tain Hu făcu un pas înapoi, 
cu piciorul din spate, apoi cu cel din faţă. Incă își ţinea sabia pe 


umăr, dar se feri la timp, cedând locul în care stătuse cu o clipă 
în urmă, unde lovise Cattlson. 

Râsete zeflemitoare și strigăte răgușite ca răspuns la 
retragerea ei. Guvernatorul reveni la poziţia de gardă a boului și 
începu să-i dea roată cu pași lungi și lini. Tain Hu făcu la fel, cuo 
figură lipsită de expresie. Dacă nu și-ar fi mișcat ușor umerii, ar 
fi arătat de parcă nici nu respira. 

— Nu-și permite să atace, spuse Muire Lo frângându-și 
mâinile la coada ochilor lui Baru care o înţepau pentru că nu 
clipea. El e prea... 

Cattlson se lăsă în jos ca și cum era cât pe ce să facă un salt. 
Tain Hu nu răspunse. Guvernatorul chicoti și rânji. 

— Crezi că te-ar mai fi ruinat, vorbi Tain Hu tărăgănat, dacă ți- 
ai fi făcut voia și i-ai fi înfipt sabia în spate când... 

Țâșni la jumătatea propoziției, dintr-o singură mișcare a 
picioarelor, coborând sabia de pe umăr ca să lovească de-a 
curmezișul și apoi în jos. 

Cattlson ripostă, prinzând-o în lovitura de-a curmezișul, 
absorbind șocul cu forța lui și oprind-o. Săbiile scoaseră un 
sunet metalic, care deveni strident. Cattlson răcni și el, 
avansând și împingând-o înapoi prin forţa lamelor încleștate... 

Tain Hu, pierzându-și echilibrul, se arcui pe spate mai jos de 
mijloc. 

(Baru urmărea bătăile din aripi...). 

Tain Hu se răsuci, trup și sabie, parând lovitura și trecând 
toată furia presiunii lui Cattlson în dreapta. Lama armei lui trecu 
peste umărul ei drept, alunecând de-a lungul acestuia, iar el 
păși înainte ca să menţină contactul, să o copleșească și să o 
dezarmeze. 

Oţelul urlă unde se încrucișară săbiile. 

Umerii lui Tain Hu se reliefară de la o destindere anatomică 
bruscă atunci când se răsuci, lăsând energia lui Cattlson să-l 
ducă înainte spre... 

(Baru îi surprinse mișcarea mâinilor: o mănușă înfășurată la 
baza netăioasă a lamei, pentru pârghia de care avea nevoie ca 
să țintească...). 

„.„mânerul sabiei. Îl izbi de fruntea lui cu un icnet brusc, ca și 
cum priza și dezarmarea feroce ale lui Cattlson fuseseră doar o 
cale convenabilă de a da la o parte sabia lui și a-l pocni cu dosul 
sabiei ei. 


Guvernatorul căzu pe o parte pe caldarâm, ameţit. Mulțimea 
urlă. Muire Lo scoase un sunet aspru și sări ușor pe vârfuri. 

Tain Hu îi tăie lui Cattlson pielea de pe frunte cu o mișcare 
scurtă, o lobotomie superficială în batjocură, chiar sub căciula 
cu cap de lup, și se dădu la a parte. Ochii ei îi întâlniră privirea 
lui Baru și zâmbi fără să fie calculată sau zeflemitoare, un semn 
al victoriei și-al triumfului. 

Totul durase o secundă. Poate două. 

— Victoria merge la Baru Cormoran! strigă Xate Yawa în 
liniștea din piață. 

Soldaţii din garnizoană, care se temeau de răscoală, începură 
să-și pocnească scuturile înainte ca mulţimea să înceapă să 
răcnească. Muire Lo o prinse de umăr pe Baru, care stătea, 
uluită, cu gura căscată. Purity Cartone se duse la Guvernator, 
îngenunchind ca să-l ajute, și Bel Latheman își lăsă fața în palme 
și începu să tremure... 

— Trăsura! șuieră Muire Lo. Repede, cât mai e drumul 
deschis! 

O trase de mână, dar ea se întinse spre Tain Hu, spre 
zâmbetul ei strâmb și nasul prost refăcut ca să o tragă după ei, 
sus în trăsură, la loc sigur. În jurul lor, mulţimea tuna: „O mână 
mai corectă! O mână mai corectă!” 


Capitolul 15 


Acesta ar fi fost momentul pentru contramăsuri pripite, pentru 
ordine sigilate, deschise în cazul înfrângerii lui Cattlson, pentru 
oamenii lipsiţi de subtilitate ai lui Xate Olake, cu cuţitele lor 
lipsite de eleganță.  Câștigase duelul, câștigase inima 
Aurdwynnului. Pierduse însă ultima rămășiță de siguranţă în 
Treatymont. 

Ceea ce putea fi fatal. Contase pe protecţia lui Xate Yawa în 
timp ce restul planului ei avansa - slabe șanse de așa ceva și, 
clar, nu se putea întoarce în turnul ei, unde mișunau gărzile lui 
Cattlson. 

— Ducesă! strigă ea, peste zgomotul puternic al roților trăsurii 
pe caldarâm. Am nevoie de un loc sigur. 

Tain Hu stătea cu teaca sabiei în poală și cu același zâmbet 
de lup pe faţă, care n-o părăsise de când plecaseră din piaţă. 

— Oamenii mei sunt încartiruiţi pe domeniul ducelui Oathsfire, 


în Northarbor. E rival în nord, dar aliat aici. Dacă ai nevoie să 
fugi, te poate sui pe corabie la gura lnireinului, iar ducele 
Unuxekome te poate duce în sus pe fluviu, până la fortăreața 
mea din Vultjag. 

Unde putea fi pusă bine și păstrată pe post de monedă. Dar 
măcar era o opţiune. 

— Bun. Muire Lo? 

— Am să-i spun vizitiului, răspunse secretarul și se duse în 
faţă. 

— De când aștepți să faci asta? o întrebă Baru pe ducesă. 

Era imposibil să se abţină să nu-i răspundă la zâmbet. 

— De când imbecilul ăla mulţumit de sine a intrat cu corabia 
în port. 

Își întinse braţele de-a lungul spătarului banchetei din trăsură 
și se așeză ca un comandant suprem pentru un portret. 

— Pe atunci, nu știa cum să se lupte, și nici eu, de-abia dacă 
eram o fetișcană. 

| se schimonosiră buzele. 

— Se pare însă că învăţătura mea a depășit-ope a lui. 

— Așa se pare. 

Era atât de ușor să te buimăcești în prezenţa ei. 

— Unde ai... cu sabia, mă refer, cum ai învățat? 

— Pădureni, pădurari. Câteva încăierări adevărate, răspunse 
ducesa ridicând din umeri. Braconierii stakhieczi din Munţii 
Crestelor lernii coboară spre sud, în Vultjag, toamna, iar noi îi 
respingem prin luptă. 

— Ai ucis, zise Baru, simțind o fascinaţie care o ameţea. 

— Omul cu inelul de fier, replică Tain Hu, făcând, probabil, 
referire la vreo legendă sau amintire personală. 

Îi pieri zâmbetul pentru o clipă, iar Baru, gândindu-se din nou 
să nu se pripească și să ia contramăsuri, își aminti că Tain Hu nu 
era ceva sigur, nu era ceva cunoscut. „Nu ești singura jucătoare 
de pe tabla de joc.” 

Se aplecă peste banchetă să-i șoptească lui Tain Hu la ureche. 
Ducesa Vultjag mirosea a transpiraţie și a piele tăbăcită, a 
victorie. 

— Să pretind că Xate Yawa te-a ales drept secundul meu? C-a 
vrut să câștig? 

— N-ar conta, murmură și ducesa. Ea și fratele ei credeau că 
e prea devreme să te susţină, chiar și după ce le-ai oferit 


corăbiile cu dări. Te voiau rănită și scoasă din joc. Eu însă am 
ieșit din rând și ţi-am acordat votul meu. Dacă le arătăm că 
avem o șansă, se vor da pe brazdă. 

— De ce? întrebă Baru, nevoind să spună „de ce se vor da pe 
brazdă”, ci... 

Buzele lui Tain Hu păstrau o distanţă atentă de urechea ei. 

— Fiindcă mi se pare că ţi-ai dat seama că cine ești nu-ţi va 
permite niciodată să capeţi ceea ce meriţi. Fiindcă știu că ești 
egoistă, calculată, vizionară și când n-ai să găsești un drum 
înainte prin labirintul falcresti, ai să te apuci să-l faci bucăţi. Am 
știut-o chiar și când mi-ai distrus falsurile. 

Știam c-o să te saturi de lanţuri. 

O apucă pe Baru de umăr și apăsă dureros; avea mănuși 
ghintuite și forța îi era evidentă. 

— Sprijinul meu însă are un preţ. 

x 

Răscoalele care zguduiră Treatymontul în următoarele câteva 
zile lăsară garnizoana fără soluţie de acid. Curțile lui Xate Yawa 
declarară amnistie și înfiinţară clinici unde cei arşi își puteau 
trece numele pe o listă ca să primească alifie cu care să-și 
vindece rănile. Baru și-i imagina pe funcţionarii judiciari copiind 
acele nume în registre ascunse și confruntându-le cu niște 
pseudonime cunoscute, alcătuind tabele și matrice ale 
vinovaţilor. Aveau să urmeze acuzaţiile reciproce. Mascarada nu 
dădea niciodată greș când venea vorba să pedepsească cele 
mai mici insurecții. 

În ciuda protestelor lui protectoare, îl trimise pe Muire Lo 
înapoi la ea în turn să ofere scuze pentru absenţa ei. El îi scria, 
dimineaţa și seara, dar biletele sale atât de scurte, la fel ca în 
afaceri - „randamentele dărilor conform țintei; Guvernatorul 
Cattlson ocupat cu mari tulburări și propriile lui chestiuni 
personale”; „Xate Yawa întreabă de sănătatea ta” - îi arătau clar 
că scrisorile erau urmărite. 

Baru știa că și ea era urmărită și judecată, deși mijloacele nu 
erau secrete. Tain Hu își alesese cu atenţie prețul și-și explicase 
clar instrucţiunile. Avea să aștepte pe domeniul lui Oathsfire, 
până avea să trimită după ea. 

Intr-o dimineață, la puţină vreme după aceea, Baru cobori 
scările și întâlni o femeie stakhi într-o rochie simplă de lână, cu 
părul de culoarea paiului, împletit și strâns în coc. 


— Excelenţa Ta, zise ea și făcu o plecăciune. 

Baru recunoscu plecăciunea. O surprinse și o ţinu încremenită 
între două trepte. 

— Ake Sentiamut. 

Femeia zâmbi curtenitor. Dacă mai ţinea minte ce-i făcuse 
Baru - acel ordin nepremeditat, faptul că scăpase de agenta lui 
Tain Hu de la Banca Monedei Fiduciare, acel simplu și crud 
„Concediaz-o”, acest lucru se vedea numai în încordarea din 
jurul ochilor ei. Fără blana de urs era slabă ca o scoabă, aproape 
sleită. Poate că nu pierduse numai blana de urs. 

— M-a trimis ducesa. 

Ducea o casetă de lemn încrustat. 

— Am să-ţi fiu ghid prin mahalalele Treatymontului. 

— De ce? 

— Ca lecţie. Ducesa vrea să vezi starea precară a omului de 
rând. 

Îi întinse caseta de lemn. 

— Vei avea nevoie de asta. Figura ta e prea cunoscută. 

Caseta era plină de cosmetice falcresti, de genul celor pe care 
Bel Latheman se pricepea atât de bine să le folosească. In 
interiorul capacului se afla gravat un cerb cu coarne. Baru studie 
pudrele și borcănașele cu scepticism. 

— Cred că va fi foarte greu să mă deghizezi în bărbat, zise ea. 

Buzele lui Ake tresăriră într-un zâmbet. 

— O să lăsăm această artă pentru Inălțimea Sa, Excelenţa Ta. 
Cosmeticele pot fi deghizarea unei femei și podoaba unui 
bărbat. 

Făcu, din delicateţe, o pauză. 

— Eu știu să le folosesc bine. Și nu sunt lipsită de exercițiu cu 
pielea maia. 

Curioasă și nesigură, Baru îi dădu caseta. 

Ake o duse în salon și o puse să stea nemișcată. Baru încercă 
să vorbească fără să-și miște fața, ca și cum craniul i-ar fi fost o 
mască de porțelan. 

— Ai învăţat să folosești cosmeticele de la Bel Latheman? 

Ake își mușcă vârful limbii, concentrată, aplicând un semn sau 
linie pe fruntea lui Baru. 

— Nu, eu l-am învățat pe el. 

Baru se încruntă, făcând-o pe Ake să scoată un sunet 
dezaprobator. 


— Dar e o artă falcresti, iar el era mereu așa de elegant! 

— E un tip timid, prost educat. Se chinuia să se ridice la 
înălțimea așteptărilor pe care le au ceilalți de la cineva cu 
funcţia lui. 

Pensula lui Ake îi gâdilă genele lui Baru. 

— L-am ajutat să devină un bărbat pe care Cattlson să-l poată 
respecta. 

Curiozitatea lui Baru se dovedi mai puternică decât bunele ei 
maniere. 

— Dar tu cum ai învăţat? 

— Soţul meu era comediant la docuri. Veneau corăbii oriati în 
port. În echipaje erau lameni care l-au învăţat. 

— Ah! 

Educaţia lui Baru o ajuta să înţeleagă acest fapt; atunci când 
lamenii se duceau în societăţi cu doar două sexe, alegeau 
deseori să treacă ori ca bărbaţi, ori ca femei și deveniseră 
experţi la asta. 

— l-au dat vreodată drumul soțului tău? 

— Deci îți amintești, zise Ake fără să se oprească din treabă. 

În acel moment Baru își dori să fi dus conversaţia în altă 
direcţie. Silueta costelivă a lui Ake spunea că ultimii trei ani, cei 
de după ce o distrusese Baru, fuseseră nefericiţi. Faptul era însă 
consumat. 

— Mă uimește că l-ai ajuta pe Bel Latheman să-și 
îndeplinească îndatoririle, chiar dacă alți falcresti ţi-au reţinut 
soțul pentru răzvrătire. Chiar dacă erai spioana lui Tain Hu la 
Banca Monedei Fiduciare. 

Ake termină și începu să-și strângă instrumentele. 

— Pe mine mă uimește, zise ea, c-ai zdrobit rebeliunea lui 
Tain Hu, pentru ca apoi să începi una personală. Dar eu sunt 
femeie de rând. Poate că nu mă duce mintea la jocuri de putere. 

Își ferea privirea, respectuoasă. Dar poate, își zise Baru, 
aceasta era arta ei, să se ascundă în spatele bunei-cuviinţe. 
Toată lumea avea propriile arte de trecere. 

— Arată-mi ce vrea ducesa ta să văd! 

Ake Sentiamut o scoase pe stradă în veșminte simple. 

— Ascunde-ţi dinţii! o preveni ea. Îţi strică deghizarea. Părţile 
astea din Treatymont nu-s prietenoase cu nobilii. 

O luară spre nord și apoi spre est, ieșind în Northarborul cu 
arcadele sale vânjoase, acoperite cu sare, și intrând în Micul 


Welthon, unde își ţineau familiile lucrătorii din  docuri, 
scufundătoarele și muncitorii. 

— Eu lucrez acum la un spițer, îi explică Ake pe drum. Un 
falcresti. 

— Aici? 

Expatriaţii falcresti stăteau în cartierele din apropiere de 
Southarbor și garnizoane, unde își puteau ascunde copiii de 
limbile iolynice și de tentaţiile maia ale orașului, trimițând pe 
străzi actori plătiţi doar ca să se audă limba afalonă în jur: citate 
lungi din manuale revoluţionare, incrasticism ambiental pentru 
bebeluși și copii. 

— Se câștigă bani, spuse Ake, cu o scânteiere de mânie în 
spatele deferenţei. Inteleg ordonantele de igienă ereditară? 

— Alea sunt treaba Jurispotenţei și a Serviciului Caritabil. Nu a 
mea. 

— Aici, sunt treaba fiecărei femei. Nu se poate altfel. 

li explică cum erau luaţi de lângă mamele lor copiii rezultați 
din amestecuri rasiale inadmisibile, cum căsătoriile neautorizate 
erau pedepsite cu sterilizarea (lui Baru i se puse un ghem în 
stomac) ori cu sarcini reparatorii. 

— Inţelegi ce vreau să zic? Mamele au nevoie de chimia 
falcresti. Altfel, legile falcresti le iau trupurile. Piaţa... zise Ake 
râzând aspru și clătinând din cap. Piaţa e bogată pentru spiţeri. 

Sarcini reparatorii. Femei luate și însămânțate ca pământul 
redobândit. Baru știuse despre asta, desigur, nu moţăise la 
toate întâlnirile Mijlocitorilor Guvernatori. Însă una era să te 
gândești la un astfel de lucru și alta să dai piept cu el. 

Această politică avea să fie implementată și în Taranoke. 
Fusese implementată, în timp ce Baru era la adăpost între 
zidurile școlii. 

Pe drum auzeau râsetele și țipetele copiilor, dar nu văzură pe 
nimeni pe stradă. Baru nu trebuia să întrebe de ce. Agenţii 
Serviciului Caritabil veneau după copiii deștepţi și agent putea fi 
oricine. Văzuse contractele cu ochii ei: „Veţi fi răsplătiți pentru 
copii merituoși și veţi mai fi răsplătiți și pentru cât de bine se 
descurcă la examenul de intrare în administraţia publică în 
următorii ani...” 

Muire Lo trebuie să fi fost printre primii astfel de copii. Un 
copil suficient de promiţător, încât să fie trimis în Falcrest. Cine 
l-o fi dat Mascaradei trebuie să fi fost răsplătit cu generozitate. 


El nu păruse niciodată nerăbdător să-și revadă familia. Se 
putea oare să-l fi dat chiar părinții lui...? 

— Are să vină o vreme, vorbi Ake cu blândeţe, când orașul 
acesta n-o să-și mai aducă aminte de timpurile de dinainte de 
Mascaradă. Mascarada o să fie în limba noastră, în casele 
noastre și-n sângele nostru. 

Lui Baru îi sună în urechi o amintire ciudată: afalona vorbită în 
piaţa din lriad, ca niște versuri noi într-un cântec vechi. 

„Nu de ceea ce-ţi face Mascarada ar trebui să te temi”, vru ea 
să-i spună lui Ake, „ci de ceea ce te convinge să-ţi faci singur”. 

Mai erau și alte ciudăţenii de văzut în mahalale. Familii 
falcresti veneau acolo să angajeze doici, pentru ca micuţii lor să- 
și întărească sistemul imunitar bând lapte de la un sân de 
băștinașă - un scut, sperau ei, împotriva iernilor aspre și a 
molimelor care ucideau atâţia copii. Unii dintre ei căutau chiar și 
binecuvântări ilegale de la ilykari. Luase naștere în acest loc o 
întreagă industrie a laptelui și a blasfemiei, cu tot cu infractorii 
ei, cu oameni care otrăveau bebeluşii și escrocherii cu protecție 
mistică - se blestemau gospodării și se cerea aur pentru 
retragerea blestemului. Mai erau și alte tipuri de infracțiuni, 
existau bresle de supraviețuitori ai molimei care se îmbrăcau în 
jachete galbene și care adunau morţii, oferind carnea lor drept 
vaccin canibalic. Mită, corupţie și amor ilicit. 

Nimic din toate astea nu putea fi redus la ceva atât de simplu 
ca invadator și invadat. 

Baru văzu în oraș ceea ce simtea în sinea ei. Alianțe 
duplicitare, supravegherea  temătoare a sinelui și a 
împrejurimilor, nevoia plângăcioasă de a mulţumi cumva 
îngenunchind alături de sfidarea care pătrundea până în 
măduva oaselor. Un ochi era aţintit la viitorul de slugărnicie care 
să te îmbogăţească și să te acopere de glorie, celălalt era aţintit 
la libertatea care devenea tot mai îngrădită și irecuperabilă. 

Nectarul imperiului, ispititor și mușcător în același timp, 
saturând totul, fiecare veche împărţire pe sexe, rase și istorie, 
reclădind totul cu promisiunea și amenințarea puterii. 

Când soarele se făcu roșu și se lăsă la apus, Ake Sentiamut o 
prinse pe Baru de încheietura mâinii. Respectul dispăru din 
privirea ei. 

— Ai văzut destul pe ziua de azi. Te va primi ducesa. 

— Ne întoarcem pe domeniul lui Oathsfire? 


Ake zâmbi, ca și cum Baru făcuse o glumă fără să vrea. 

— Ducesa Vultjag nu s-a odihnit niciodată bine sub un 
acoperiș Oathsfire. Ne va aștepta la mine acasă. 

O cameră într-o clădire îngustă de piatră. Nu era loc pentru un 
soț. Tain Hu moţăia, lungită și felină, pe o banchetă de lemn, și 
deschise doar un ochi când intrară Ake și Baru. 

— Arăţi ca un gargui pictat. Ce-ai văzut? 

— Speranţă, răspunse Baru. 

— Chiar așa? 

— Oamenii sunt conștienți de cătușele lor. Mascarada îi 
guvernează, dar nu i-a făcut încă să-și dorească să fie guvernați. 
Lanţurile n-au devenit invizibile. 

Tain Hu se ridică în capul oaselor. 

— Te-ai gândit multă vreme la asta, nu-i așa? 

— Speranţa pe care o văd în orașul vostru este speranţa pe 
care o am eu pentru întregul Aurdwynn. 

— Oamenii tă; au făcut orașul ăsta. Adevăratul Aurdwynn este 
departe de aici, acolo unde sunt copacii și uliii. Nu încătușat în 
încurcătura asta îngrozitoare. 

Se răsuci și se ridică în picioare. 

— Spune-mi ce te face orașul ăsta să-ţi dorești. 

Aici putea fi sinceră. Adevărul lucra în avantajul ei. 

— Mă face să-mi doresc să-mi salvez căminul ca să n-ajungă 
ca locul ăsta. 

— Să-l salvezi? Chiar și de canalele astea noi? De vaccinuri și 
de contractele futures? 

Tain Hu o tachina, căutând îndoiala din sufletul lui Baru. 

— Asta-i jocul tău - să dai anii înapoi? Să distrugi toate 
inovațiile Mascaradei? 

— Nu, zise Baru scoţându-și mănușile, deget cu deget, și 
cântărind atent vorbele. Vreau să-i fur secretele. Să devină ale 
mele. Să le întorc împotriva creatorilor lor. 

Tain Hu trecu pe lângă ea apropiindu-se de Ake Sentiamut. 
Femeia stakhi plecă ochii, dar de îngenuncheat îngenunche Tain 
Hu. 

— Ake, spuse ducesa. Mi-ai oferit destul. Du-te acasă! 

— Înălţimea Ta, o să ai nevoie de mine. 

— O să am nevoie de tine în Vultjag. Ti-ai risipit suficient din 
viață în groapa asta. 

Tain Hu sărută cu o curtoazie regală mâna subţire și 


translucidă a lui Ake. 

— Întoarce-te în pădure! Ceilalţi Sentiamuţi te vor primi bine. 
Recapătă-ţi puterile și am să te caut acolo. 

Rânjind cu dispreţ, se ridică și se uită la Baru. 

— Poate c-am să vin cu o musafiră. Poate că nu. 

x 

Baru se întoarse în dormitorul ei din casa lui Oathsfire taman 
ca să audă doi bărbați vorbind în șoaptă, într-o afalonă cu 
accent nordic. 

— Vultjag a avut parte de atenţia ei prea mult timp. A otrăvit- 
o împotriva mea. 

Vocea a doua era mai blândă, cu accentul mai puţin 
pronunţat. Un om învăţat. 

— Atunci ai să scoţi otrava. 

— N-am farmecul tău. 

— Ori nevasta mea, ori spiritul meu, ori aia, ori ailaltă. Ţi-ai 
petrecut prea mult din viaţă spunându-mi ce n-ai, prietene! De 
ce nu te uiţi și la punctele tale forte? 

— Un munte de bani? Deși Himu știe că femeia aia Cormoran 
aproape că a otrăvit și asta. Și dacă n-am niciun punct forte pe 
care să-l respecte? Și dacă Vultjag i-a povestit despre curtea 
mea eșuată? 

— Afară! porunci Baru, observându-le prea târziu veșmintele 
de mătase tivite cu blană de lup și mantiile scurte. 

Cizmele ei se opriră pe gresie. Încremeni, surprinsă și 
nepregătită. Cei doi făceau parte din înalta nobilime. 

— Desigur, zise ducele din dreapta, îndreptându-se de spate 
din cadrul ușii - un bărbat ca un dâmb colţuros, bărbos și 
înarmat, cu ochi indiscreţi, dar care măcar nu stăruiau insistent. 
Pe dată. 

— Am fi încântați să ne însoțești când plecăm, Excelenţa Ta. 

Ducele mai înalt era un bărbat palid cu gura îngustă, mantie 
de jder roșu și privirea calmă. A lui era afalona mai lină de 
persoană mai educată. 

— Tain Hu e mulţumită de purtarea ta. E momentul să te 
invităm să te alături nouă. 

— Oathsfire, Ducele Morilor, slujitorul tău. Sper că ţi-a plăcut 
casa mea din oraș. Am plătit pentru ea în ciuda strădaniilor tale. 

Bărbosul făcu o plecăciune adâncă. 

— Conducătorii noștri au cerut o adunare, iar tu vei fi 


sărbătorita. 

— Și motivul acestei adunări, aș zice, adăugă însoţitorul lui 
înalt ca bradul roșu de coastă. Sunt Lyxaxu, Ducele Pietrei 
Înalte, vecinul de vest și mai manierat al lui Vultjag. Sper că 
ducesa Vultjag a fost amabilă cu tine? 

— E notoriu de... Oathsfire dădu din mână ca o bătaie de 
aripă. Schimbătoare. 

— Nu și cu tine, zise Lyxaxu cu ochii scânteind. 

— Nu, cu minte a fost destul de statornică... 

Lui Baru i se părură extrem de enervanţi și se hotări să nu se 
lase fermecată. 

— Mai am nevoie de câteva săptămâni în calitate de Contabilă 
Imperială loială înainte să încep ceva. Duceţi-vă și spuneţi-i 
adunării voastre să aștepte. 

— Cattlson te vânează. E periculos să lăsăm chestiunea să 
aștepte. 

Lyxaxu se desprinse de zid și-și cercetă mănușile ca nu 
cumva să aibă pe ele bucăţi de ghips. 

— Periculos atât din punct de vedere spiritual, cât și practic. 
Fraţii Xate... 

— Fie să fim scutiţi pe vecie de atenţia lor... 

— „„„consideră că e timpul să te legăm de noi, ceilalți. 

— Avem toate motivele să nu ne încredem în tine, dacă 
înţelegi ce vreau să zic. 

Lyxaxu se încruntă la tovarășul lui. 

— Chiar ai de gând să le enumeri? 

— Da. 

— Păi atunci dă-i drumul! 

Oathsfire își trosni încheieturile degetelor de perete, într-un 
ritm lent, ca înainte de luptă. 

— Străină. Populistă. Tehnocrată a Mascaradei. Secretarul tău 
e un spion falcresti, lucru pe care îl știe toată lumea. 

— Pe mine m-a ruinat de-a binelea, adăugă Lyxaxu zâmbind 
strâmb. Chiar mai rău decât pe Radaszic. Cumpărasem atâtea 
bancnote de-alea idioate... 

— Active corporale, prietene. Eu chiar ţi le-am recomandat. 

Oathsfire întinse mâna și-l bătu pe umăr. 

— Deci, Excelenţa Ta, te bucuri de rarele favoruri ale vecinei 
noastre Vultjag, ghimpele Nordului. Vino cu noi și te vom lega 
de marea noastră răzvrătire. 


— Stai, stai, vechiul meu prieten! Să nu ne sfiim să spunem 
care ne sunt scopurile! 

Lyxaxu păși între Baru și tovarășul lui bărbos. 

— Am venit aici să discutăm cu tine înainte să merg până la 
capăt cu ceea ce faci. Știu că Vultjag trebuie să fi menţionat 
trecutul pe care-l are cu fiecare dintre noi, ori poate, atitudinea 
noastră prădătoare faţă de mica ei vâlcea? 

Baru ridică din sprânceană, luată prin surprindere de 
francheţea lui. 

— De-abia dacă v-a menţionat pe vreunul dintre voi. 

— Oh! făcu Lyxaxu, încruntat. Dar ea e de obicei așa de... 

— Făţișă. 

— AȘ putea zice chiar lipsită de tact. 

— O plictisești pe Excelenţa Sa, bătrâne. 

— Ah, da, zise Lyxaxu dregându-și glasul. Avem un subiect pe 
care vrem să-l abordăm. Văzând că ești femeie... 

— De acord, pare fățiș... 

— Taci, Înălţimea Ta! Excelenţa Ta, eu am fiice. 

Lyxaxu se îndreptă de spate arătând acum cât era de înalt. 

— La fel are și prietenul meu aici de faţă, de fapt. Eu m-am 
însurat din dragoste, iar el a divorţat din lipsa ei. Nu avem nicio 
dorință să ne vedem copiii prinși în planurile de prăsire ale 
Mascaradei. Nu ne ocupăm toţi numai cu vânătoarea și onoarea 
ca idiotul ăla de Heingyl, pricep? Unii dintre noi mai au loc în 
mintea lor și pentru filosofie, pentru copii și pentru altele 
asemenea... 

— Chestii femeiești, rosti Baru, uimită de glacialitatea ei. 

O deranja oare modul în care adusese el vorba despre 
lucrurile astea, pe ocolite, ca și cum era ceva rușinos? O deranja 
posesivitatea din: „Nu ne-ar plăcea să ne vedem femeile sub 
controlul lor?” 

— Chestia în jurul căreia se învârte el, Excelenţa Ta, continuă 
Oathsfire, este o dispută pe care am avut-o noi. Cum ar fi dacă 
Aurdwynnul și-ar căuta salvarea la un străin? Cum am putea 
respinge noi toate conceptele de ereditate ale Mascaradei dacă 
am avea nevoie de sânge străin ca să ne eliberăm? 

Întrebări pe care și le pusese și ea. Își închipuia un prinţ oriati 
eliberând Taranoke, mânjindu-se de pământul vulcanic ca și 
cum fusese născut acolo. Ce părere ar fi avut mama Pinion? 

— Unii ar putea spune că Aurdwynn este o ţară de străini, o 


cicatrice săpată de invazie după invazie. Cu siguranţă, un străin 
în plus ar fi un eliberator potrivit. 

— O mână mai corectă! strigă Lyxaxu, imitând mulţimea care 
scanda. O mână prea ocupată să-mi răspundă la scrisori, totuși, 
zise el, izbucnind în râs. 

Baru, dintr-un reflex al elevei care fusese cândva, se simți 
imediat cuprinsă de remușcări. 

Oathsfire nu râse și el alături de Lyxaxu. Barba îi ascundea 
gura, dar expresia lui vădea o voinţă de fier. 

— Când are să se termine rebeliunea asta spre care voi și 
Vultjag ne împingetți, vom fi victorioși ori vom fi cu toţii morti. 
Dacă vom fi victorioși, Aurdwynn va trebui să rămână unit. Asta 
va însemna un singur conducător peste toţi ducii. Așa i-au 
respins stakhieczii pe tu maia: o Necesitate de a uni toate 
conacele. Așa vom respinge și noi Mascarada, atunci când va 
veni din nou. 

Lyxaxu încuviinţă solemn din cap. 

— Un rege. Ori regină. Acesta este premiul nerostit care ne 
preocupă pe toţi. Nayauru Ziditoarea de Stăvilare este cea mai 
aproape și cea mai flămândă de domnie - a făcut copii cu Autr și 
Sahaule - și dacă îi poate căsători pe acești moștenitori cu cei ai 
lui lhuake sau dacă ar putea face un copil cu unul dintre fiii lui 
lhuake, o văd în stare s-o uzurpe pe Ducesa Vitelor, să-l răpună 
pe bătrânul Pinjagata și să unească cinci ducate sub un singur 
tron. Cu lacurile ei de acumulare și pășunile pentru vite ale lui 
lhuake în cele din urmă la un loc, ar avea suficientă mâncare 
bună să hrănească milioane, suficient cât să construiască un 
regat care i-ar putea da bătaie de cap chiar și Falcrestului. Noi 
însă o vom opri. Acolo este cheia. 

— La urma urmei, am avut veacuri întregi la dispoziția noastră 
ca ura să devină din ce în ce mai puternică. Decenii să ne 
gravăm micile noastre certuri în os. Când se ridică unul dintre 
noi, ceilalți devin invidioși. O regină născută în altă ţară, fără 
vreo miză în râcile din Aurdwynn, s-ar putea să fie singura 
persoană capabilă să ne poruncească tuturor. 

Oathsfire se uită la Lyxaxu, căutând vreo amintire comună, o 
cicatrice fantomatică a unor tulburări trecute ori o înțelegere a 
celor ce va să vină. 

— Alianţa inuturilor de Mijloc se va destrămă în curând. 
lhuake se teme de fertilitatea și ambiția lui Nayauru. Noi, în 


nord, am făcut propriile noastre greșeli. Lyxaxu aici de față se 
ciondănește cu Erebog. Erebog le-a dat moșierilor ei prea multă 
putere și nu le-o mai poate smulge înapoi. lar eu, în lăcomia 
mea pentru pământ și piatră, m-am trezit cu mâinile pline de 
spinii lui Vultjag. Avem nevoie de cineva care să ne unească. 

Baru clipi la el. 

— Îmi cereţi să fiu regina Aurdwynnului când noi nici măcar n- 
am pornit o rebeliune. 

— Nu-i chiar așa grabă, serios! 

— Noi doar îţi sugerăm posibilități spre care te-ai putea 
îndrepta. 

Oathsfire întinse mâna cu palma deschisă. 

— Ne oferim sprijinul condiţionat. 

Lyxaxu ridică din sprânceană. 

— O regină străină ar profita de un rege aurdwynni. Așa ceva 
e netăgăduit. 

— Ce păcat că e însurat! chicoti Oathsfire. Știu că el e mai 
chipeș. 

Trecu pe lângă ea spre ușă, cu cizmele zăngănind pe gresie. 

— Dacă binevoiești să vii cu noi, Excelenţa Ta, așteaptă 
adunarea. 

Baru întâlni privirea lui Lyxaxu. 

— V-am citit scrisorile, spuse ea. Toate. Mereu am vrut să și 
răspund, dar am avut atât de puţin timp... 

— Înţeleg, zise acesta ridicând mâinile. Practica trebuie să 
primeze înaintea filosofiei. 


Capitolul 16 


Rebeliunea din Aurdwynn porni într-un templu ascuns, un loc 
construit din hârtie, ulei și credinţă strămoșească. 

Baru cobori din trăsură în ploaia caldă de vară și îi urmă pe 
cei doi duci într-un atelier de lămpi. Magaziile miroseau a ulei de 
măsline și a lut. Trecură printre baloţi de cânepă și cuptoare de 
ars oale pe jumătate spălate și lăsate să se oxideze pe întuneric. 

— Închis, până se termină răscoalele, explică Lyxaxu. Trebuie 
să urci scările, Excelenţa Ta. 

O mică santinelă din capul lui Baru bifă o listă de temeri: 
capcană, momeală, mijloacele lui Xate Yawa de a scăpa de tine, 
răzbunarea lui Cattlson, un truc al Beciului Rece... 


Își dori compania lui Muire Lo, pragmatismul lui timid. N-ar fi 
trebuit să-l subestimeze niciodată. 

În capătul scărilor, o femeie belthycă rotofeie, îmbrăcată în 
alb, care mirosea usturător a ceapă, păzea ușa. Avea un zâmbet 
plin de căldură. 

— Ykari Himu îţi urează bun venit, zise ea, într-o afalonă 
dulce, dar totuși clară. Acesta este un templu al Celor Trei 
Virtuţi. Eşti îmbrăcată în straie bogate, Excelenţa Ta, și ca atare 
trebuie să fi atentă, pentru că uleiul pătează. 

Femeia, cu siguranţă o ilykari, din rândurile preoţilor-emuli ai 
Virtuoșilor scoși în afara legii, descuie ușa cu două chei mici și 
strălucitoare. 

Baru tremură de frig și simţi un junghi de înfiorare. 

Al doilea etaj al atelierului fusese cândva un birou. Ilykari 
dărâmaseră pereţii interiori și făcuseră un spațiu aerisit cu 
pereţi albi și stâlpi de cedru, aurii de la lumina lămpii care 
trecea prin hârtie. Totul era de hârtie: și celulele de meditație, și 
micile încăperi laterale, pereţii despărțitori care împărțeau 
spaţiul în mici săgeți energice, ca și cum îi cereau vizitatorului 
să se miște într-un anumit fel, să acţioneze cu vigoare. 

Duhnea totul a ulei de măsline. Baru își scoase una dintre 
mănuși și atinse cea mai apropiată grindă de cedru. Când îl 
retrase, degetul era lucios. 

— Ca să-l putem arde imediat dacă ne găsesc, zise femeia 
ilykari, încă zâmbind. Haide! 

În centrul încăperii, pe niște saltele așezate în cerc, așteptau 
ceilalți conspiratori. 

Xate Yawa și Xate Olake, cu părul cărunt și barba de culoarea 
oțelului. Jurispotenţa și Ducele Fantomă, unul lângă altul ca doi 
porumbei cocoțați pe stinghie, pregătiţi pentru somn. Tain Hu, în 
costumul de călărie și cu sabia lungă, pe care o folosise ca să-l 
învingă pe Cattlson, în teacă pe podea, în faţa ei. Un alt bărbat 
cu îmbrăcăminte de nobil; Baru își trase răsuflarea plăcut 
surprinsă. Era Unuxekome, Mirele Mării, ducele de pe coastă 
care deţinea un sfert dintre corăbiile și șantierele navale din 
Aurdwynn aflate în proprietate privată și despre care se zvonea 
că mai era și finanţator de pirați. Acesta o privea la rândul lui și 
zâmbi. 

Nu vorbi nimeni. În spatele lui Xate Yawa, un firicel de apă 
curgea pe un jgheab de hârtie cerată într-un castron de argint. 


Baru se așeză în genunchi pe o saltea, cu Oathsfire și Lyxaxu de 
o parte și de alta. 

Greutatea riscului pe care și-l asuma îi tăia răsuflarea din 
plămâni. Toată lumea adunată la un loc, sub ochii lui Xate Yawa. 
In plus, erau într-un templu ilykari. Nu trebuia decât o șoaptă ca 
să asmută garnizoana pe ei... 

Poate că de-aia și stabiliseră întâlnirea. Toţi conspiratorii 
legaţi unul de altul de iminenţa distrugerii. 

Preoteasa ilykari se așeză în centrul cercului. Era încălțată în 
sandale și pașii ei abia se auzeau. Ducea o călimară mică de 
cerneală și un palimpsest într-o ramă de cedru, întins la 
maximum cu sfoară. 

— In tăcerea noastră, îl întruchipăm pe Wydd, care ne dă 
răbdarea de a îndura. În dorinţa noastră de-a acţiona, îl 
întruchipăm pe Himu, care ne mână la război. Acţionând acum, 
la momentul potrivit, o întruchipăm pe Devena, calea de mijloc, 
care temperează aceste extreme. 

Baru o surprinse pe Xate Yawa foindu-se cu nerăbdare 
disimulată și buzele strânse. Nu credea că venise momentul, 
nu? Nu s-ar fi aflat acolo, date fiindu-i metodele. Dar complicea 
sa Tain Hu acţionase și fusese târâtă și ea în același joc. 

Era, cu siguranţă, prea bătrână și șireată ca să intre acolo fără 
o soluţie de retragere. 

— Am să citesc acum din misivele pe care le-am primit, 
anonime și nesemnate. 

Preoteasa ridică palimpsestul și Baru văzu vechi caractere 
iolynice, așezate pe coloane și neinteligibile. Vorbi cu un calm 
ce părea infinit: 

— Permiteţi-mi să slujesc drept intermediar pentru temerile și 
speranţele tuturor celor adunaţi aici, ca să auzim ceea ce nu pot 
spune ei cu glas tare. Așa scris-au ei: „Mă tem că femeia 
aceasta taranoki e un instrument al Mascaradei. Mă tem că 
dragostea oamenilor pentru Baru Cormoran poate fi mai mare 
decât loialitatea ei faţă de noi. Mă tem că nu vom avea puterea 
să învingem Mascarada chiar și cu ea de partea noastră. Mă tem 
că nu vom reuși să acționăm și că ocazia nu va mai apărea 
niciodată. Mă tem de tinereţea și de nechibzuinţa ei”. 

Calmul tăcut al locului o cuprinse pe Baru și, deși nu credea în 
bărbați și femei străvechi care practicau virtuțile atât de perfect, 
încât și le însușeau și deveneau chiar acele virtuţi, descoperi că 


grija ei de a fi precaută dispăruse. Apă, ulei și lumină prin hârtie 
și, cumva, cuvintele pe care le rostea preoteasa erau adevărate 
fără să fie periculoase. 

Numai că ea tot încerca să potrivească fiecare propoziţie cu 
una dintre chipurile din cerc. Nu-și pierduse curiozitatea. 

— „Sper la un Aurdwynn liber pentru fiicele mele. Sper că 
femeia taranoki va fi scânteia de care avem nevoie...” 

Femeia ilykari zâmbea cu blândeţe, ca și cum era mișcată de 
ceea ce citea. 

— „Sper la mâna ei și la un tron. Sper la libertate și nimic mai 
mult. Sper la libertate. Sper la libertate.” 

Vântul de afară suflă în pereţi și prin acoperiș se prelinseră 
picături mici și limpezi de apă, tremurând pe hărtia ceruită și pe 
stâlpii de cedru unși. Lumina prinsă în cușca felinarelor dansa și 
pâlpâia. 

— Unii dintre noi sunt dușmani în exteriorul acestor pereţi. 

Acum preoteasa vorbea cu vântul în spate. 

— Xate Yawa îi vânează și-i ucide pe cei din neamul meu, pe 
ilykari. Baru Cormoran poartă masca tiraniei din Falcrest. Ducii 
Oathsfire și Lyxaxu se ciondănesc cu Vultjiag în privința 
căsătoriei și a pământului. Ducele Unuxekome se ţine cu piraţii 
care ne tulbură apele. Dacă este să ne unim în revoltă, trebuie 
să ne legăm strâns unii de alţii. Eu am făcut acea legătură între 
voi și acum trebuie să mai fac una. Baru, vino! 

Ochii negri ai lui Tain Hu sclipiră aurii în lumina lumânărilor. 
Baru trebui să-și impună să se miște. Liniștea acelui loc îi 
pusese stăpânire pe oase. 

— Aici sunt, zise ea. 

Preoteasa îi întinse călimara, condeiul și palimpsestul, care 
fusese umplut cu mici pătrate în vechea scriere iolynică. 

— Pe acest palimpsest am scris secretele oferite de câtre toți 
cei adunaţi aici. Secrete de o putere mortală. Imi vei oferi un 
secret și eu îl voi scrie aici, ca să fi legată și tu. 

— Și dacă, întrebă Baru, simțind în nas mirosul de ulei de 
măsline, mint? 

— Am să știu, răspunse preoteasa, apoi șopti la urechea ei, 
aproape și moale precum lutul: La fel cum Cairdine Farrier a 
știut potenţialul din ochii tăi și Devena îţi știe dezbinările din 
inimă. Am să știu. 

Baru se trase înapoi cu o tresărire, simțind furnicături pe șira 


spinării. Ducele Lyxaxu chicoti ușor și-i murmură ceva inaudibil 
lui Oathsfire. 

Preoteasa ţinea condeiul de aproape de vârf, la fel de strâns 
ca o femeie care ţinea bine un șarpe. 

— Nu cunoști iolynica veche. Eu însă, da. Șoptește-mi secretul 
mie, Baru Cormoran, și Wydd va auzi. 

Secretul secretelor se ridică în ea precum ceva stricat, care 
încerca să se reverse, și, pur și simplu ca să-l oprească, să-l 
împiedice, să facă orice altceva numai să nu-l spună ori să-l 
simtă ca pe un par de obsidian legat de curba spinării ei, o 
apucă pe preoteasă de ceafă și o ţinu aproape ca să-i șuiere un 
alt secret, cu buzele la urechea mică și întunecată a femeii 
ilykari: 

— Vreau să regulez femei. 

De ce-o făcuse? Oh, nu, de ce spusese asta - ce neghioabă, 
ce neghioabă credulă, ce disperare o putuse împinge să vomite 
adevărul acela, adevăr pe care se lupta în fiecare zi să-l 
ascundă... 

Condeiul zgârie în arcuri geometrice scurte. 

— E suficient? întrebă Xate Yawa, întrerupând liniștea. Ceva 
semnificativ? 

— In Mascaradă e suficient să-i pună capăt vieţii, zise 
preoteasa. N-are să se mai întoarcă niciodată la ei. 


— Bun! exclamă Unuxekome, Mirele Mării,  lovindu-și 
genunchii cu palmele. Atunci avem o rebeliune de pornit. 
x 


Și așa începură: cercul deveni de-acum un consiliu de război. 

Xate Yawa vorbi prima, ca să revendice întâietatea. 

— Eu rămân în Treatymont. 

Ca și cum asta era cea mai simplă și demnă de încredere 
datorie. 

— O să-mi joc rolul de Jurispotenţă cât de mult pot. Dacă aflu 
ceva vital, îl voi transmite prin fratele meu. 

Era atât de straniu să-l vadă pe Xate Olake așezat lângă ea, 
ochii aceia de cioară de junglă îngemănaţi și pătrunzători. Ce 
vedeau cei doi fraţi atunci când se uitau unul la altul? Putea 
rămâne vreun secret nespus? Exista, poate, o învoire de 
vigilență, o formulă mistică ori un instinct care nu-i lăsa să 
clipească niciodată în același timp, astfel încât unul dintre fraţii 
Xate să vegheze mereu... 


— Spionii mei își vor face treaba, vorbi Olake. Trebuie să 
stabilim care dintre duci ni se va alătura, care va merge cu 
Cattlson și care poate fi curtat. Heingyl e de partea lui Cattlson, 
desigur, dar, deși cândva erau ca fraţii, am convingerea că-l 
putem atrage pe Radaszic în tabăra noastră - el stăruie asupra 
cărţilor pe care i le-a dat Lyxaxu și a ruinei pe care Baru 
Cormoran a provocat-o averii lui. Acum se freacă de propriile-i 
lanțuri. 

— Ținuturile de Mijloc? întrebă Lyxaxu. 

— Nayauru Ziditoarea de Stăvilare și lhuake pot ajunge în 
oricare dintre tabere - sau fiecare în altă tabără, dacă 
dezbinarea lor se adânceşte. Cu Nayauru vin Sahaule și Autr, 
soldați buni și sare bună. Cu lhuake vine Pinjagata și știm cu 
toţii ce valoare are. 

— Valoarea lui, murmură Oathsfire câtre Baru, este că el și 
toți oamenii lui sunt niște ticăloși nebuni care s-au vărsat dintr- 
un urs turbat cu sulițele în mână. 

Baru zâmbi, amintindu-și de întâlnirea ei derutantă cu 
Pinjagata, după care își ascunse zâmbetul ca să nu-l inducă în 
eroare pe Oathsfire. 

Cu un gest, Olake îi reduse pe toţi la tăcere. 

— Ținuturile de Mijloc pot aștepta. Vecina ta e adevărata 
prioritate, Lyxaxu. Trebuie s-o cumpărăm pe Erebog ca să ne 
asigurăm controlul asupra nordului și trebuie să n-o lăsăm să 
cadă de mâna propriilor ei moșieri. 

— De ce nordul? 

Baru se întrebă, în timp ce vorbea, cât de mult și cât de atent 
fuseseră cântărite aceste planuri. Ea venise târziu în consiliu - 
multe nopţi de dezbateri și mulţi ani adunase consiliul în lipsa ei. 

— N-o să începeţi prin a cuceri Treatymontul? adăugă ea. 

— Treatymont e o capcană. 

Vorbise Unuxekome - Mirele Mării avea o voce dulce, 
nerăbdătoare, plină de nevoia îndelung ţinută în frâu de a 
acționa. 

— Heingyl Vânătorul de Cerbi se va ralia cu prietenul său 
Cattlson cu un număr înfricoșător de cavaleriști. Radaszic s-ar 
putea să nu se dea cu noi. Il iubește pe Heingyl și se teme de el. 

— Cu sau fără Radaszic, mutarea tot ne va distruge. 

Lumina lămpii punea auriul ochilor de uliu în privirea lui Tain 
Hu, pe care Baru și-l imagina ca pe un foc lăuntric. 


— Dacă vom captura Treatymontul, vom fi blocaţi, zise 
ducesa. Lipsiţi de puterea de a ne apăra ducatele de riposta 
armată când vor veni întăririle din Falcrest. 

Murmurul lui Xate Olake îi aduse lui Baru pe limbă gustul 
vinului, amintirea posibilei otrăvi. F 

— Dacă acționăm prea brusc, nu mai putem descâlci /ndoiala 
trădătorului, vorbi Xate Olake. Trebuie să dăm dovadă de 
rezistență... să le arătăm lui Nayauru, Autr și Sahaule, lui Ihuake 
și Pinjagata că suntem o investiție sigură. Avem nevoie de ei ca 
să câștigăm. 

— Rezistenţa depinde de îndeplinirea a trei sarcini înainte de 
iarnă, zise Tain Hu și bătu cu degetele pe podea, făcând ochii 
roată la conspiratorii așezați în cerc. Prima, construirea unei 
baze de putere în nord, un loc care să le spună oamenilor - îi 
aruncă o privire fugară lui Baru - că putem să le oferim un tip 
mai corect de guvernare. La momentul potrivit, vom declara 
rebeliune deschisă și vom lăsa podurile de pe lInirein. Vecinii mei 
sunt de acord cu mine? 

De-a dreapta și de-a stânga lui Baru, Oathsfire și Lyxaxu 
încuviinţară din cap, scoțând sunete prin care-și arătară 
asentimentul. 

— Ceilalţi duci știu că nu ne pot alunga din pădure, zise 
Lyxaxu. Piatra Înaltă în sine e imposibil de asediat. Arcașii lui 
Oathsfire care mânuiesc arcuri lungi sunt fără pereche, iar 
Vultjag, ei bine, știm cu toţii cât e de dificil să nu-i facem pe 
plac. 

Unuxekome ridică mâna. 

— Prietenul meu Oathsfire aici de faţă e iar de însurat dacă 
suntem disperaţi să ridicăm miza față de Nayauru sau lhuake. 
Ele sunt nemăritate - Nayauru, desigur, respectă vechile 
obiceiuri maia, dar s-ar putea să accepte o căsătorie politică 
atâta vreme cât nu o leagă de un singur pat. 

— Vecinul meu din sud se gândește mereu la fericirea mea, 
oftă Oathsfire. 

— E destul de drăguță... 

— Și o știe prea bine. 

— Sunt sigur că inima ta o s-o cucerească. 

— Împotriva lui Sahaule, nu inima mea trebuie s-o 
impresioneze... 


— A doua nevoie, îi întrerupse Tain Hu admirabil de tăioasă. 


Șerbii noștri își vor părăsi familiile și vor lupta numai dacă le 
putem da mâncare, protecţie și lefuri. Avem nevoie de bani 
pentru toate astea. Odată ce începe rebeliunea pe faţă, această 
nevoie va deveni și mai puternică. 

Toată lumea se uită la Baru, care încuviinţă din cap, oferind 
încredere și simtind-o ea însăși. Păienjenișul de bani, teren și 
trădare îi părea familiar, maniabil - mai ușor decât statul într-un 
birou bând vin și îndemnând la revoltă prin cuvinte politicoase. Îi 
ajunsese cât fusese docilă. Era o bucurie să acţioneze în cele din 
urmă. 

— Vă pot da corăbiile cu dări. Cu ajutorul lui Xate Yawa, am să 
aranjez ca ele să călătorească spre Falcrest în convoi, ca să 
poată fi luate împreună. 

ÎI studie pe Unuxekome, izbită de entuziasmul și de respectul 
din privirea lui. Ce făcuse să le merite? 

— Ne trebuie doar o flotă să le captureze, adăugă Baru. 

Unuxekome dădu aprobator din cap și zise: 

— Dacă poţi sparge escorta navală, atunci corăbiile mele pot 
face restul. Însă cum te poţi asigura că Guvernatorul Cattlson îţi 
va permite autoritatea asupra corăbiilor cu dări după...? 

Făcu semn spre Tain Hu, lăsând să se-nţeleagă că făcea 
referire la duelul care aruncase Treatymontul în haos. 

— Cu siguranţă bănuiește o schimbare în loialitatea ta, 
adăugă el. Ultima oară când un Contabil Imperial s-a îndreptat 
spre rebeliune, a ucis-o. De ce te-ar lăsa să te apropii de recolta 
de dări? 

Xate Yawa afișă un zâmbet subţire și eficient. 

— Pentru că n-am să-l las eu s-o constrângă. Se poate să nu 
aibă încredere în Contabila lui, dar nu poate trece peste 
Jurispotenţă fără un document din Falcrest. Pe care va dura 
ceva până să-l primească. 

Tain Hu se ridică de jos, unde stătea turcește, și teaca sabiei 
hârșâi pe podea la mișcarea ei. 

— Al treilea obiectiv al nostru derivă din acesta. Odată ce-am 
capturat corăbiile cu dări, Cattlson va chema întăriri. Ele vor 
veni pe apă, navigând împotriva alizeelor și a curenților, 
sperând să înăbușe repede rebeliunea, dar se vor întrece cu 
sfârșitul verii și cu sezonul furtunilor. Duce Unuxekome, 
corăbiile tale vor fi singurul nostru mijloc de a-i împiedica. Se 
poate face? 


Încrederea Mirelui Mării îi sugera lui Baru că e posibil ca el să 
știe foarte puţine lucruri despre marina Mascaradei. Dar și ea 
știa foarte puţine lucruri despre el. 

— Strămoșii mei au navigat pe coasta asta vreme de veacuri. 
Cunoaștem fiecare golfuleț și port, fiecare truc al curentului și al 
vântului. Sunt pirați care vin spre nord, alungaţi din apele 
taranoki, și avem aur să le oferim. Da, cred că putem lupta. 

Tain Hu se uită la Xate Yawa. 

— Te-ai îndoit că e momentul potrivit. 

Xate Yawa ridică din umeri. 

— În curând, se va șterge orice îndoială. 

Se ridicară toţi în picioare, fără ca Baru să fi prins semnalul 
tăcut care încheiase adunarea. 

— Plecăm separat, îi șopti Oathsfire. La intervale de timp. 

— Nu-mi pot da seama de ce, răspunse ea. 

Se îndepărtă de el, iritată de condescendenţa lui, o iritare 
venită dintr-o neliniște mai profundă, o nerăbdare de a începe. 

— Unuxekome, Înălţimea Ta. O clipă, îi ceru Baru. 

Mirele Mării merse alături de ea și amândoi se îndepărtară de 
cerc. Deasupra mănușilor, venele negre ale antebraţelor lui erau 
carne vie de urmele lăsate de parâme. Navigase pe ape dificile 
nu cu mult timp în urmă. 

— Le-ai numit ape taranoki, zise ea. Nu souswardi. 

— Hărțile mele spun Taranoke. 

Avea un zâmbet camaraderesc, crispat de cunoștința 
suferinţei comune. 

— Câtă vreme sunt eu stăpân, așa vor continua să spună. 

— Îți sunt recunoscătoare. 

Și chiar era. 

— De-aia faci asta? 

Lumânările din spatele lui se mișcară ușor în sticla lor de la 
vântul care șuiera afară. 

— Din cauza a ceea ce s-a întâmplat acolo? Piraţii mi-au spus 
cum a căzut Taranoke. 

Simţi încercarea și ezită. El vorbi întrerupând liniștea: 

— Am visat la eliberarea și conducerea Aurdwynnului. Cred că 
toţi am făcut-o, în anii de după ce a început ocupaţia. Eu aveam 
corăbiile și ura în suflet. Dar n-am putut găsi calea. Era așa de... 

Apucă ceva, cu pumnii strânși, ca un nod invizibil dintr-un 
greement suflat de vânt. 


— Așa de complicat. 

— Vreau să-ți arăt acea cale, zise ea, prinzând speranța, 
adevărul vorbelor lui. Prea mult timp am servit pentru alții. 
Vreau să ajut la eliberarea a ceva. 

El plecă atunci capul în semn de confirmare, poate de 
recunoștință. In spatele lui, Oathsfire le urmărea conversaţia cu 
ochii pe jumătate închiși. 

x 

Represaliile lui Cattlson veniră rapid, sub forma unei scrisori, 
a cărei copie fusese trimisă fiecărui departament și mijlocitor al 
guvernului provincial. 

Unuxekome fusese cel care o ajutase să se strecoare afară 
din Portul Horn pe o mică corabie de poștă numită Profetul 
Gândac, dincolo de turnurile arse, printre vasele-torţă, și spre 
est, către căminul lui din Welthony, unde fluviul Inirein se vărsa 
în mare. 

— Spune-mi o poveste! zise ducele Unuxekome. 

Stăteau la provă, după-amiaza devreme, iar Baru își citea 
scrisorile. 

— O poveste. Hm. Sunt răscoale în Treatymont. 

Răscoale după duel, răscoalele lui Baru. Cazanele Micului 
Welthon și Arwybonul dând, în cele din urmă, pe dinafară, din 
cauza furiei provocate de sărăcie și de cei care luau copiii de la 
sânul mamelor, furie care fierbea și se transforma instantaneu 
în abur. Soldaţii din garnizoană roiau prin Portul Horn ca să 
apere transporturile pe corăbii. Lăsaseră prea multe nepăzite: 
un grup de pădureni în straie de lână verde conduseseră o 
evadare în masă din Beciul Rece. 

— Asta nu e poveste, Excelenţa Ta. Mai degrabă raport. 

Stătea în echilibru pe bompres, ţinându-se de funii. 

— E greu să găsești acum povești care să merite spuse. Eu nu 
știu să citesc în afalonă, chiar sunt un foarte prost... 

Un pește zburător sări din valul de la proră, iar Unuxekome se 
întinse, încercând să-l prindă de înotătoarele argintii. Baru îl 
apucă de tunică să-l tragă înapoi, speriată, deja zicându-și în 
sinea ei: „Ce idiot, ce copil, o să spună că eu l-am împins...” 

Ducele își păstră însă echilibrul, cu degetele picioarelor 
desculțe încleștate pe lemn și cu braţele întinse pe greement. 
Peștele zburător îi lunecă printre degete. 

— Ah! oftă ducele, după care se întoarse. Credeai c-am să 


cad? 

Baru își ascunse stânjeneala. El era, poate, cu zece ani mai 
mare decât ea, trecut prin ciur și dârmon și autoritar, un căpitan 
pe orice corabie ar fi vrut să navigheze. Era nevoită să se ridice 
la nivelul lui. 

— Am luat măsuri ca să nu se întâmple asta, zise ea... 

— Și Vultjag care m-a prevenit că te gândești numai la tine! 

Baru își permise un ușor ha! 

— Chiar și așa. Cattlson ar fi fost încântat să mă acuze de 
uciderea unui duce. 

— Ah! Dar ești deja o trădătoare căutată, nu-i așa? 

— Nu. Suspectă de răzvrătire. Ceea ce înseamnă... 

Se luptă o clipă cu exactităţile legii Mascaradei. 

— ...că n-are puterea să mă aresteze fără susţinerea 
Jurispotenţei. Dar dacă mă numește drept instigatoare la 
revoltă, câștigă puterea de a trece în revistă toate ordinele 
mele, ceea ce-i permite să le contramandeze. lar dacă n-aș fi 
fugit din Treatymont, m-ar fi ţinut în arest preventiv. 

— Hm! 

Ducele își rezemă capul de greement, ca și cum corabia îi era 
hamac, și ridică privirea la furtunarii care dădeau roată. 

— Mie tot îmi sună mai degrabă a raport decât a poveste. Are 
nevoie de un erou. 

— Un duce analfabet care capturează o corabie-poștă? 

Unuxekome se uită la ea ca înjunghiat, după care izbucni în 
râs. 

— Îmi pare rău, zise el. Presupun că par un bastard înfumurat, 
care se fălește pe bompres. 

— N-aș pune niciodată la îndoială linia de descendență a unui 
duce din Aurdwynn. 

— Oh, nu, chiar te rog. Obișnuiam să visez că sunt bastard. 
Mama mea călătorea pe mare alături de Sindicatul Eyota, 
înţelegi ce vreau să zic? Bucanierii ăia oriati neînfricaţi, cu 
incursiunile și aventurile lor... 

Își dădu capul pe spate, mijind ochii în soarele de amiază. 

— Mai bine decât un tată căruia îi plăcea dragatul portului și 
negoţul pe fluviu. 

Baru avea idee despre ce i se întâmplase ducesei Unuxekome 
și consortului ei. Același dezastru tăcut care lăsase multe ducate 
în mâinile tinerilor cu familii risipite și cimitire pline de oase 


nobile. Nu întrebă însă despre Rebeliunea Neghiobilor. 

— Mai poţi încă să devii bucanier, îi zise ea, dacă se va face 
cum vreau eu. 

El se ridică un pic de pe funii ca să o privească atent. 

— Și se va face cum vrei tu? Poţi aranja să fie prădate 
corăbiile cu dări, chiar și cu Cattlson pe urmele tale? 

Cattlson încercase să contramandeze ordinul lui Baru de la 
Amiralitate, acel ordin vital, aranjamentul-cheie: „Trimiteţi 
corăbiile spre Falcrest în convoi, pentru siguranță!” Acolo putea 
fi sfârșitul, dar Xate Yawa o protejase. Baru câștigase un duel 
legal, la urma urmei, fără vreo încălcare clară a legii imperiale. 
Normele de aplicare ale aceleiași legi nu îi ofereau lui Cattlson 
nicio pricină să o elibereze din funcţie sau să-i contramandeze 
ordinele. Avea nevoie de consimţământul Jurispotenței pentru a 
distruge autoritatea lui Baru. lar ea nu avea să i-l dea. 

— Las-o pe ea să gestioneze restul sezonului dărilor! îl 
povățuise Xate Yawa pe Cattlson (sau cel puţin așa raportase 
Muire Lo). Se va strădui să exceleze în îndatoririle ei ca să dea 
mai bine ca tine în ochii Falcrestului. N-o să fie de ajuns. Până la 
jumătatea iernii, Parlamentul are să dispună eliberarea ei din 
funcţie. 

Unuxekome nu trebuia să știe cât de aproape fusese. Baru își 
alungă grija ca pe o muscă ce-i dădea târcoale. 

— Corăbiile cu dări vor merge unde vreau eu. Am legea de 
partea mea. 

El își încordă maxilarul, de parcă voia să muște. 

— O ai pe Xate Yawa de partea ta, la fel cum am eu marea de 
partea mea. Marea nu ţine partea nimănui. Ai grijă să nu-ți 
bazezi toate planurile pe ea. y 

— Îmi bazez toate planurile pe flota pe care o ai tu, Înălțimea 
Ta. 

Voise ca vorbele ei să sune liniștitor, chiar să flateze. Numai 
că Unuxekome se ridică de pe greement și veni spre ea pe 
bompres, legănându-se în contratimp cu mișcarea valurilor. 

— lar eu îmi bazez toate speranțele pe tine, Excelenţa Ta. 
Spune-mi cum să capturez aceste corăbii! Spune-mi unde vor fi 
și cu ce escortă! Mă ocup eu de restul. Dacă e să ai încredere, 
atunci ai încredere în mine. Dar dă-mi ceea ce am nevoie ca s-o 
pot face. 

lar el, acest duce al valurilor, desculț și ud de transpiraţie, 


chiar credea că așa va fi. Îi arătase lui Baru ceva vital, încrezător 
sau nepăsător (poate că acesta era un obicei al nobilimii, 
născute la putere, neobligată să ţină secrete și să se abţină, 
precaută - un obicei al celor care nu fuseseră niciodată nevoiţi 
să-și câștige funcţia). Lui Unuxekome îi plăceau la nebunie 
poveștile. Mult mai mult decât planurile. Dacă putea fi căpitanul 
dintr-o saga, care să navigheze spre moarte și legendă, ar fi 
făcut-o. 

Baru însă auzise și ea povești. Lauda Aminatei: „O singură 
fregată a Mascaradei se poate lupta cu patru dromoane de 
război oriati și să le lase în flăcări...” 

Marina Imperială domina Marea Cenușii. Unuxekome nu avea 
să captureze niciodată corăbiile cu dări doar prin forță. Nici 
măcar cu ajutorul piraţilor pe care i-ar fi chemat dinspre sud. 
Baru trebuia să facă aranjamente pentru victoria lui. 

Dar cum? 

Toate scrisorile trimise către Amiralitate în Treatymont, aveau 
să fie deschise și citite. Fiecare ordin pe care îl dădea avea să 
fie studiat în căutarea unui pretext de care să se poată folosi 
Cattlson, să-l respingă. Trebuia să trădeze convoiul cu dări 
rebelilor fără să se trădeze ea mai întăi. 

Cum? 

Unuxekome o urmărea atent, așteptând să-i împărtășească 
planul ei măreț, lovitura de maestru care să-i ofere lui șansa la 
eroism. Ea îi zâmbi, un zâmbet ușor încrezător, presărat cu 
secrete, un zâmbet-perdea de fum, și zise: 

— Cred că o să mă caţăr pe greement. Am nevoie de mișcare 
și spaţiu. Imi duci haina jos, sub punte? 

Și Baru începu să se caţăre, întrebându-se dacă Unuxekome o 
urmărea din priviri, gândindu-se la propria lui linie de 
descendență, la mama lui care se căţăra pe funiile corăbiilor ei 
rapide și poate și la copiii lui, dacă avea să-i aibă într-o bună zi. 
Era o poveste de duce, nu? Strămoși nobili, moștenitori nobili... 

Avea să fie nevoită să tragă toate sforile pe care le putea 
găsi. O deranja însă să se gândească astfel la Unuxekome. Era 
un om cu care îţi era ușor să vorbești, periculos de onest. lar în 
adâncul sufletului, și ei îi plăceau poveștile. 

Sus, în vârful catargului, cu braţele arzându-i, își dădu seama 


cum avea să captureze corăbiile cu dări. 
x 


Profetul Gândac făcu o oprire să ia rapoartele referitoare la 
mersul sezonului dărilor. Baru le citi cu nervozitate. Era sigură 
că Bel Latheman îi spusese lui Cattlson despre anexa ei cu 
privire la dări, întrebarea ei inofensivă pe care i-o pusese 
fiecărui nobil și om de rând din Aurdwynn: „Pe cine iubești mai 
mult?” 

Rapoartele lui Muire Lo erau pline de numere, mici dale 
extrase dintr-un mozaic vast, deformat. Bolboroseau tulburări în 
tot Aurdwynnul - șerbi care se răsculau împotriva ducilor, gloate 
care săreau la perceptori, soldaţi din garnizoană care aplicau 
represalii dure. Erau tensiuni mari mai ales în Ținuturile de 
Mijloc, unde Nayauru Ziditoarea de Stăvilare și lhuake Ducesa 
Vitelor aveau de-a face fiecare cu incursiuni groaznice ale unor 
bandiți misterioși, care se retrăgeau, pe rând, în teritoriul 
celeilalte. 

Țesătura stăpânirii începuse să se destrame. 

Baru desfăcu o hartă a Aurdwynnului și începu să o picteze cu 
cunoștințele ei secrete. 

Anexa ei cu privire la dări ceruse contribuabilului să împartă 
zece bancnote între ducele local, Guvernatorul Cattlson, 
Jurispotenţa Xate și ea. Scoase rezultatele din rapoartele lui 
Muire Lo, destul de mulțumită de instrumentul ei, și pictă harta 
în culorile loialității... 

Roșul velelor Marinei Imperiale pentru orașele și ducatele care 
înclinaseră spre Guvernator. (In special ducatul Heingyl.). 

Verdele pădurii, verdele de Aurdwynn, pentru zonele care 
rămăseseră loiale propriilor duci. Oamenii lui Vultjag o iubeau, la 
fel cum îl iubeau și pe Unuxekome oamenii lui. Insă nu la fel 
stătea lucrurile și în cazul blândului Radaszic (hm!), al 
inteligentului Lyxaxu și, mai presus de toate, al lui Erebog, Baba 
de Lut, ai căror oameni sufereau înglodați în datorii... 

Și apoi albastru, întinderi mari de cer și mare albastre, acel 
albastru al emoţiei și al statorniciei pe care-l putuse găsi în 
recipientele ei cu vopsea, pentru zonele care o iubeau pe ea. 

Nimeni nu o prefera pe Jurispotenţa Xate, desigur. Puterea ei 
însă nu avea nevoie de popularitate. 

Așa că Baru obținuse ce-și dorise: o hartă a loialității în 
Aurdwynn, văzută prin obiectivul unui tip de putere, puterea pe 
care o controla ea cel mai bine. Acum tot ce-i mai trebuia era un 
test empiric, dovada că putea transforma albastrul de pe hartă 


în oameni de rând, care să-și strige loialitatea pe străzi... 

Când Profetul Gândac ajunse la gura fluviului Inirein, 
puternica Revărsare de Lumină care cobora din Munţii Crestelor 
lernii și marca graniţa de est a Aurdwynnului, se duse la țărm cu 
ducele Unuxekome și se plimbă pe străzile din Welthony, 
capitala ducatului, pe care pe hartă o pictase cu albastru și 
verde. 

Nici nu ajunsese bine, că se duse vorba sosirii ei, mai întâi în 
șoaptă, apoi în gura mare, apoi din gura unor călăreţi-mesageri 
în susul râului până la casa ducelui. Merse cu punga la brâu, iar 
oamenii din Welthony, care nu-i erau prieteni lui Cattlson ori 
Mascaradei, își lăsară lucrul ca să strige în iolynică și afalonă: 

— O mână mai corectă! O mână mai corectă! 

Unuxekome merse alături de ea, zâmbind și cu capul 
descoperit, mândru, fără mască pe chipul lui maia. 

— Corabia mea a adus vești bune, îi spuse el paznicului de la 
poartă. N-a venit aici pentru o revizie contabilă! 

— Am crescut în mare, le zise ea armașilor, invocând 
Taranoke și propriul ei sânge maia. Nu m-am gândit însă 
niciodată c-am să-i cunosc mirele. 

La care mulţimea care privea răbufni aprobator în urale, la fel 
de albastră cum o prezisese harta, încântată că această străină 
știa ce înseamnă numele ducelui lor. 

— Ai găsit o cale? îi șuieră Unuxekome la ureche trăgând-o 
prin poartă, în timp ce soldaţii se puneau între ei și mulţime. 
Corăbiile cu dări au să pornească în curând. Cum le vom 


captura? 
— Simplu, zise ea, bătându-l pe umăr, ca pe un frate, ca pe 
un prieten. li dau lui Cattlson ce vrea, mă ofer să-mi dau 


demisia din post. 
x 

Până să plece Profetul Gândac din Welthony înapoi spre apus, 
către Treatymont, Baru scrisese și pecetluise patru scrisori - 
către Cattlson, Tain Hu, Xate Yawa și ultima către Unuxekome 
însuși, care avea s-o ducă spre sud cu corabia piraţilor și a 
corsarilor oriati. 

Stătea la provă și privea răsăritul, încercând să vadă curba 
lumii, să și-o imagineze rotindu-se sub soare, cu marile tipare de 
negoț, boală, ereditate și forță mișcându-se pe faţa ei. Însăși 
cerneala și gramatica istoriei. Mânată de, creată de și stăpâna 


supremă a sute de milioane de oameni. Întrebarea și răspunsul: 

„Mamă, de ce vinei aici? De ce nu ne ducem noi la ei?” 

„De ce sunt așa puternici?” 

Nu-i scrisese lui Muire Lo. Nu-i dăduse avertismentul pe care 
și-l dorise. Dacă încerca, scrisorile aveau să fie deschise, 
avertismentul descoperit... 

Cu siguranţă avea să înţeleagă. Urma să-și scoată familia. 
Avea să se salveze. 

Totul venea cu un preţ. 

x 

Pe drumul spre Portul Horn, urmând balizele dintre vasul-torță 
Egalitaria și turnurile arse, Baru distinse siluetele flotilei cu dări 
care aștepta să pornească la drum. Douăsprezece corăbii 
măreţe lăsate mult în apă, grele de aur și argint, și escorta: cinci 
fregate cu pânze roșii și punţile pline cu infanteriști marini la 
instrucţie. Trofeul. 

Garnizoana din Treatymont aștepta s-o aresteze. 

Nu puteau să numească fapta arest, desigur. În scrisoarea ei 
către  Cattlson fusese atentă s-o definească drept 
„autorechemare voluntară”. Până ajungea în Falcrest și se 
supunea judecății Parlamentului, avea să rămână în continuare 
Contabila Imperială din Aurdwynn, cu toate puterile și 
responsabilităţile titlului. Pentru Cattlson, diferența era o 
formalitate. Baru avea să fie închisă pe corăbiile cu dări, privată 
de corespondenţă sau bani, încredințată judecății unei puteri 
superioare. El avea să fie liber să vâneze, să bea și s-o 
căsătorească pe Heingyl Ri cu Bel Latheman fără să se lovească 
de problema femeilor taranoki care să ruineze economia și să 
câștige dueluri. Muire Lo avea să-i preia biroul până când 
Parlamentul putea s-o trimită înapoi cu autoritatea reconfirmată 
(ha!) ori să trimită un nou Contabil. 

Îi oferise lui Cattlson o cale de scăpare. 

Când scrisese misiva, încercase să se pună în locul lui, să-i 
poarte obsesiile și temerile ca pe mantia lui cu cap de lup, 
amintindu-și ceea ce-i spusese Purity Cartone: „Nu ești singura 
jucătoare de pe tabla de joc”. Cattlson avea să se întrebe de ce 
ceda ea atât de repede după victoria în duel. Avea să se ducă la 
Xate Yawa s-o întrebe cât era de legală oferta. Ea urma să-l 
ajute să înțeleagă că Baru își dăduse seama de neputinţa ei: nu 
avea cu adevărat putere fără susţinerea Guvernatorului, iar mila 


Parlamentului îi oferea singura speranţă în continuarea carierei. 
Prea mândră ca să-i implore iertarea, desigur că Baru urma să 
pretindă că trece peste capul lui, mergând în Falcrest pentru 
reabilitare, și nu pentru îndurare. Cattlson, patern de milos, 
avea să înțeleagă că mândria nu-i lăsa altă cale de a se preda. 

Dar Cattlson era în continuare prudent. 

Așa că își puse soldaţii de la garnizoană să o aștepte la doc, 
ca niște păsări marine în albastru și gri. Printre ei stătea Xate 
Yawa, cu buzele ţuguiate acru, și arătând, cu roba neagră a 
postului ei, ca un corvid ce încălca teritoriul. 

— Excelenţa Ta. 

Îi făcu semn lui Baru să vină spre ea. „Fă câţiva pași cu 
mine!” voia să spună. 

— Poate odată cu plecarea ta, Aurdwynnul va găsi o oarecare 
liniște după frământarea care l-a cuprins. Guvernatorul oferă 
acești soldaţi ca escortă fregatei Su/ane, care te va duce în 
Falcrest. 

Baru o urmă de-a lungul șirului de soldaţi, atentă la ţinuta ei 
și cu capul sus. Se putea preface învinsă numai dacă se 
prefăcea victorioasă. 

— N-am să călătoresc pe Sul/ane, zise ea, așa cum plănuiseră, 
cum scrisese în epistola din Welthony. Nici n-am să tolerez o 
escortă armată. Am să-mi petrec călătoria pe corabia de 
transport Manners/ate, organizându-mi hârtiile și pregătindu-mi 
mărturia pentru Parlament. 

— Guvernatorul se află la comanda acestor soldaţi, îi aminti 
Yawa. 

— Guvernatorul se află la comanda garnizoanei. 

Baru arătă cu bărbia spre flotila adunată în port. 

— Odată ce pun piciorul pe o corabie, intră sub autoritatea 
navală, iar odată ce marina pleacă din port, eu sunt tehnocratul 
cel mai înalt în rang de la bord. Asta înseamnă că sunt ai mei. 
lar eu nu vreau escortă. 

Xate Yawa îi dădu dreptate cu un fluturat de mână 
înmănușată. 

— Am să-l informez pe Guvernator că i-ai refuzat curtoazia. 
Mi-am permis să pun să-ţi fie duse hârtiile și documentele 
solicitate pe Sul/ane, dar sunt sigură că pot fi transferate. 

Se opri lângă unul dintre ofiţerii garnizoanei. 

— Retrage-ţi soldaţii! Contabila va călători fără escortă. 


Așa cum plănuiseră - se foloseau de puterea lui Xate Yawa ca 
să îndepărteze elementele de siguranţă ale lui Cattlson, să o 
lase pe Baru singura și necontrolata autoritate a Mascaradei pe 
corabie. 

Jurispotenţa o luă de mână. Baru nu-și putu da seama dacă i-o 
strângea cu o delicateţe oficială ori cu o putere semnificativă. 
Mănușile mascau prea mult. 

— Sper că n-ai devenit prea nesăbuită, îi zise ea. 

Baru o studie pe femeie, duritatea și răceala ei, căutând o 
licărire de siguranţă ori frică, ori vreo reacție umană. Xate Yawa 
însă nu arăta decât o îngrijorare politicoasă și stăpânită. 

Trădase o rebeliune către Falcrest deoarece crezuse că va 
eșua. Se putea întâmpla din nou. 

O barcă de transport o aștepta ca să o ducă la Manners/ate. 
Pesemne nu se răspândise vorba despre plecarea Contabilei 
Imperiale, pentru că la doc nu erau răscoale (deși, probabil, își 
zise Baru, își supraestimase celebritatea, dar nu, acum avea un 
număr mare de oameni de partea ei). 

Prin mulțime se mișca ceva. Baru surprinse agitația, o 
rigiditate, o retragere a oamenilor din faţa cuiva. Cattlson a 
venit să o petreacă? ` 

Muire Lo făcu un pas în față, cu ochii plecați. Işi purta haina 
de secretar încheiată până la gât și ducea o mică mapă cu hârtii 
în dezordine neglijentă. Baru își simți de îndată inima mușcată 
de fiorul gheții. 

— Aici! strigă ea, preîntâmpinând orice ar fi putut el plănui să 
facă. 

ÎI lăsase în Treatymont pentru că nu exista nicio cale sigură 
sau utilă de a-l include și pe el și nu-i putea da explicaţii acum. 

Muire Lo făcu un pas înainte. 

— Îmi pare rău, zise el cu ochii încă pe jumătate închiși. 

Avea părul nespălat și nearanjat. 

— Am încercat să-i distrag atenţia, adăugă el. 

Și cu un pocnet de conștientizare, care o amuţi ca primul șoc 
al unui os rupt, îl văzu pe Purity Cartone, remora, instrumentul 
Mascaradei, stând la marginea mulţimii adunate la docuri, 
zâmbind afabil. 

— E garda ta de corp, îi explică Muire Lo ridicând în cele din 
urmă privirile. 

Ochii îi erau ca pietrele de râu, liniștiți și lini și, probabil, 


nimeni în afară de Baru nu i-ar fi pătruns. 

— E adevărat că te duci în Falcrest? Și mă lași să-ţi ţin locul? 

Ea îi zâmbi în ciuda șocului pe care-l simţea, agăţându-se de 
necesităţile momentului: să nu pară preocupată, să-i dea 
putere, să-și scoată așchia de durere din propriul ei piept. Ochii 
lui... 

— E adevărat, zise ea. Am nevoie de Parlament să dea de 
capăt acestei... neplăceri înainte să-mi pot continua munca. 

— Excelenţa Ta, spuse el, făcând un pas înainte cu o grabă 
bruscă și nechibzuită, ca și cum ar fi încercat să prindă un obiect 
în cădere. Pot... pot să te ajut cu ceva? Ai dori să-mi lași 
instrucţiuni? 

Privirea blândă a lui Purity Cartone urmărea totul cu o precizie 
înspăimântător de apatică. 

Baru îi zâmbi cu curaj lui Muire Lo, minţind, lăsându-l pe 
dinafară, închizându-l ca pe o carte cu lucruri deja știute. Nu 
avea cum să-l avertizeze fără să riște tot planul. 

— N-am instrucțiuni speciale. Ai grijă să ţii biroul în ordine cât 
sunt plecată. Am să-ţi scriu dacă-mi vine vreo idee. 

Crezu că el avea să facă ceva nesăbuit. 

Muire Lo însă își trase umerii înapoi, îndreptându-se sub 
greutatea tuturor celor nespuse de ea. 

— Excelenţa Ta. 

Statornicia unei decizii clare se simţea tăioasă în glasul lui. 

— Când ne vom revedea, vor fi toate precum ai cerut. 

Îi urmări barca de transport îndepărtându-se. Purity Cartone 
stătea la pupă, iar mișcarea valurilor din Portul Horn se unduia 
prin el, ca și cum nu era decât un alt mediu, un alt vas pe apă. 


Capitolul 17 


Sulane, Fregata Republicii Imperiale, conducea convoiul cu 
dări pe alizee, gonind de-a lungul coastei Aurdwynnului. 

Cele douăsprezece corăbii de transport navigau în coloană, în 
urma ei urmărindu-i felinarele de la pupa sub cerul aflat la 
vremea aurorei. Corăbiile-gemene cu toate pânzele sus 
Juristane și Commsweal alcătuiau garda precaută, în travers. 
Welterjoy, formidabilă și cu cârma grea, mergea în urma lor, 
gata să ridice toate pânzele și să coboare pe alizeele de apus 
spre orice atacator. Scy/petaire, ca o săgeată, rapidă, flămândă, 


câine ciobănesc cu torpile, le dădea târcoale, căutându-i pe cei 
care le-ar fi putut face probleme, gata să le facă probleme la 
rândul ei. 

Marina nu voia să cedeze partea Falcrestului. 

Și ce mai parte! Nestematele și metalele preţioase de pe 
acele corăbii - extrase, cu multă greutate, de la ducii din 
Aurdwynn, tezaure ale îndepărtatei Erebog și ale bogatei în vite 
lhuake, ale săratului Autr și ale celorlalţi - puteau finanța 
sezoane întregi de război fățiș. 

Baru Cormoran se afla, într-un final, chiar dacă pentru scurtă 
vreme, pe o corabie spre Falcrest. 

Luă cina cu contraamiralul Ormsment la bordul lui Su/ane în 
prima seară după ce plecaseră din port, și i se păru, cel puţin la 
început, că se simţea neașteptat de bine. Ormsment era o 
femeie falcresti, bine educată, cu o curiozitate aparent sinceră 
și fără limite în privinţa insulei Taranoke. 

— Ce mă preocupă pe mine cel mai tare, zise ea (venise 
vorba despre noul nume, cuvântul acela urât, Sousward), este 
că, integrând cultura voastră în a noastră, am trecut cu vederea 
un atu, o vitalitate primară care s-ar fi putut să ne facă mai 
buni. La ce bună o republică de naţiuni dacă le facem pe toate 
la fel? 

— E aproape incestuos, fu de acord Baru, captivată, pentru o 
clipă, de idee. 

Poate că avea să descopere că acest sentiment era popular în 
Falcrest. Poate că Parlamentul urma să-și dea seama că 
Taranoke îi putea oferi mai mult Mascaradei dacă accepta 
termenii lui, privind insula mai degrabă ca pe un partener decât 
ca pe o cucerire... 

Numai că ea nu avea să meargă multă vreme spre Falcrest. 
lar Ormsment, cu tot farmecul și autoritatea ei, părea mai 
degrabă fixată pe vitalitatea primordială, preferând să o trateze 
pe Baru ca pe o fiică neascultătoare, decât să-i ofere răspunsuri 
la întrebările ei despre astronomie. 

Și, oricum, se dovedi imposibil să se relaxeze știindu-l pe 
Purity Cartone zâmbind în spatele ei. 

x 


Primii pirați atacară prea devreme. 
Baru își luase o cușetă pe corabia principală de transport, 
Mannerslate. |n loc de birou (la ce se așteptase oare?) îi 


dăduseră un hamac printre infanteriștii marini care puţeau a 
transpiraţie și păzeau încărcătura. Hârtiile pe care le adusese ca 
pretext că avea de gând să lucreze se dovediră imposibil de 
păstrat neumezite și, deși le-ar fi putut lăsa să putrezească, anii 
de obișnuinţă de la școală o duseră sus, pe punte, să încerce să 
le usuce la razele soarelui, unde fregatele înaripate îi tot dădeau 
târcoale. 

La două zile depărtare de gura fluviului Inirein, două zile mai 
devreme decât se stabilise, se trezi noaptea în dăngănitul 
clopotelor. Se zbătu să ajungă pe punte prin învălmășeala 
infanteriștilor marini și printre strigătele echipajului. 

Văzu focuri de artificii în depărtare. Arcul rachetelor de 
semnalizare care cădeau în mare. O străfulgerare surpriză în 
momentul în care Scy/petaire, la jumătatea distanţei, mai trase 
încă două. Lumină pe apă ca o lună înecată. 

Și două corăbii prinse în strălucirea orbitoare, cu velele lor 
triunghiulare întinse până la refuz. Galere cu modelul 
dromoanelor oriati. Fără steaguri. 

Două vase de corsari care se apropiau dinspre pupă, 
folosindu-se de avantajul oferit de mersul contra vântului. 

Poate se gândiseră să se strecoare în formație și să captureze 
una dintre corăbiile de transport fără vâlvă. Insă mai degrabă 
văzuseră una dintre corăbiile de transport și una dintre cele de 
escortă și, crezând că corăbiile cu dări navighează una câte una, 
ca să fie asigurate împotriva unei furtuni timpurii devastatoare, 
presupuseseră că escorta nu era pe poziţie și făcuseră o 
încercare. 

Dar Scy/petaire îi prinsese în gura lupului. 

Focuri de artificii pocniră deasupra lui Scy/petaire, apoi 
deasupra lui Su/ane, roșii, albastre și albe albe albe, semnale 
transmise navei-amiral, ordine către celelalte. Baru privea cu 
fascinaţie neliniștită, în timp ce căpitanul lui Manners/ate zbiera 
îndemnuri la calm și poruncea să se păstreze cursul. 

Fregatele aveau siluete întunecate de păsări în noapte; 
Scylpetaire se ţinea ca o umbră de corsarii care viraseră, 
strângând pânzele ca să meargă contra vântului. Se văzu clar, 
pentru o clipă, cu lumină ca ziua-n amiaza mare, cât lansă 
rachete de semnalizare ca să ia urma corăbiilor de corsari. 

Atunci We/terjoy intră cu pânzele în lumina aurorei, gonind în 
vânt, spărgând valurile în goana ei de a-i prinde pe pirați. 


Naviga în întuneric, bazându-se pe rachetele luminoase de pe 
Scylpetaire și pe semnalele lui Su/ane. Baru, absorbită și 
entuziasmată, acaparată de adrenalina urmăririi, în bătaia 
vântului, arătă cu degetul și chemă echipajul. Membrii săi 
strigau unii la alţii pe greement, agitaţi. Numai infanteriștii 
marini tăceau. 

Se aprinse lumina la prova lui We/terjoy. Două rachete albe 
făcură un salt înainte ca niște pești zburători. Le prinse vântul și 
le izbi de apă la pupa corăbiilor de corsari care fugeau. 

— Acum o să urmeze devierea, Excelența Ta, murmură Purity 
Cartone, iar Baru tresări luată prin surprindere. 

Welterjoy trase din nou: opt rachete dintr-un unghi care 
garanta atingerea țintei. Unul dintre tuburile groase de oţel se 
prinse în greementul corabiei de corsari care deschidea drumul 
și, după un moment în care scânteile ţâșniră în toate părțile, 
explodă într-o ploaie de ulei încins. 

Greementul și puntea corabiei de corsari începură să ardă și, 
indiferent ce măsuri lua, echipajul nu reușea decât să 
răspândească infernul. Velele și catargele mari se transformară 
în perdele de foc: Baru privea, deloc oripilată, înfiorată într-o 
oarecare măsură să vadă, în cele din urmă, Pârjolul Marinei, 
avantajul chimic al Mascaradei. Vântul ducea mirosul acru, 
feroce de artificial, o incinerare de pânză, cânepă și carne. 

Când We!/terjoy termină cu cealaltă corabie de corsari (focul 
ardea chiar și pe umezeală, se răspândea pe apă, o auroră mai 
puţin blândă), de pe Su/ane se înălţară focuri de artificii. 

— Niciun ajutor pentru supraviețuitori, zise Purity Cartone, 
ochii lui strălucind când fasciculele răzlețe de lumină se 
reflectau în ei. Reintraţi în formaţie. Convoiul își continuă 
drumul. 

Nu se putea să fi fost corăbiile ducelui Unuxekome. Nu cu 
două zile mai devreme. Nu cu o putere așa de insignifiantă. 

Dar nu conta, nu-i așa? Flotila lui Unuxekome nu avea 
niciodată să captureze corăbiile cu dări, nici cu un avantaj de 
doi la unu, nici de patru la unu. Marina nu putea fi învinsă pe 
marea deschisă. 

Câștigarea bătăliei avea să depindă de Baru, cu Purity 
Cartone în coastă. 

x 


Baru o chemă pe contraamiralul Ormsment pe Manners/ate 


înainte să o invite contraamiralul pe Su/ane. Ca să-i iasă planul, 
Baru trebuia să se afle la comandă, nu doar cu titlul, ci și cu 
fapta. Ormsment o văzuse ca pe o taranoki, o fiică, o femeie de 
carieră care avea probleme și care se lupta să se 
dezvinovățească în fața unei autorităţi ostile: chestiuni 
emoţionante pentru un ofițer-amiral care avansase într-o cultură 
navală a femeilor-ofiţer ce aveau grijă de tinerele lor protejate. 

Baru însă nu simţea nevoia sfatului matern al lui Ormsment, 
în schimb avea nevoie ca aceasta să-și retragă escorta pe urma 
corăbiilor cu dări. Avea nevoie să fie unul dintre primii trei 
tehnocraţi ca putere din Aurdwynn, nu o fiică taranoki cu 
probleme. 

Căpitanul lui Mannerslate îi oferi cabina ei pentru întâlnire. 
Baru preferă sala hărților. 

— Stai aici! îi ordonă ea lui Purity Cartone. Mai drept! Poţi să 
pari mai serios? Bine. 

El se supuse, vădit încântat. Cattlson trebuie să-i fi ordonat să 
se țină după ea ca un copoi, ca să prevină orice ultime 
stratageme din partea ei. Dar remora voia în continuare să o 
slujească și pe ea. Condiţionarea îi impunea să se facă util 
agenților Republicii Imperiale cât de mult posibil. 

Baru găsi hărţile care-i trebuiau și le fixă pe masa de lucru. 

Ormsment sosi cu suita ei, murdară de funingine și necăjită. 
Se încruntă pentru o clipă când îl văzu pe Cartone, pe jumătate 
în umbră și cu bărbia luminată de lumina lămpii. 

— Excelenţa Ta. 

— Doamnă contraamiral. 

Baru își duse mâna la frunte. Își îmbrăcase haina, își prinsese 
la brâu punga cu lanţ, își pusese mănușile și chiar și semimasca. 

— Echipajele tale s-au descurcat lăudabil azi-noapte. Se va 
nota clar în raportul meu către Parlament. 

— Nu prea merită nici măcar o menționare, zise Ormsment 
chicotind ușor și scoțându-și mănușile groase de pânză. 

Aghiotanţii ei șușoteau ceva, nedând mare atenţie la ce se 
întâmpla în jurul lor. 

— Vizitatorii de azi-noapte erau oportuniști, Excelenţa Ta, 
încercau să pună mâna pe, niscai firimituri înainte de adevăratul 
festin. Doar niște soli. 

— Așa mă temeam și eu. 

Baru pocni din degete ca să atragă atenţia, apoi se aplecă 


peste masa de lucru. Putea ghici direcţia privirii lui Purity 
Cartone după cât de încordaţi erau aghiotanţii din rândul din 
spate. 

— Ce noutăţi avem din misiunea de recunoaștere a lui 
Scylpetaire? Am văzut forţa principală a inamicului? 

Ormsment ridică din sprânceană a compliment lent și subtil. 

— Te aștepți la o forță de pirați? 

— Mă aştept, cu siguranță, la o forță de corsari ai Sindicatului 
Oriati Eyota sub pavilion fals, alungaţi spre nord de noua 
noastră forță din jurul Souswardului, al cărei scop e să intervină 
ascuns în negoțul Republicii. 

Baru puse mâna pe hartă, mângâind coasta, delta punctată a 
Inireinului. 

— Navighează în siajul nostru, sunt sigură, și au ceva putere - 
cel puţin cincisprezece corăbii. Nu putem face cale întoarsă spre 
Treatymont fără să ne luptăm cu ei, iar dacă am încerca, ei ar 
avea avantajul poziției contra vântului. Un dezavantaj important 
în luptele navale, corect? 

Ormsment încuviinţă din cap și trase aer în piept ca să 
răspundă, dar Baru vorbi peste ea. 

— Nu-i putem întrece fără să ne abandonăm corăbiile de 
transport. La fel, dacă îi așteptăm să atace, fregatele noastre 
vor pierde avantajul vitezei și al agilităţii. Corăbiile cu dări sunt 
cătușe pe care nu ni le permitem într-o luptă. 

Contraamiralul își încrucișă braţele și buzele i se curbară într- 
un zâmbet. 

— Se zice că arta marinăriei se transmite în sângele taranoki. 

— Eu sunt Contabila Imperială, i-o trânti Baru, lăsând un pic 
frâu liber adevăratei mânii. 

Purity Cartone schiţă un gest în spatele ei, ceea ce o făcu pe 
Ormsment să ridice bărbia. 

— Sânge sau nu, știu cum să-mi păstrez dările în siguranţă. 
lată ordinele mele, contraamirale: desprinde fregatele de 
corăbiile pe care le escortează. Intră în luptă și distruge forța 
care se ţine pe urmele noastre. 

Răsuflarea prelungă a aghiotanţilor lui Ormsment arătă clar 
că veniseră așteptându-se să se roage să li se dea așa o șansă. 

— Işi dacă altă forţă de corăbii de corsari atacă vasele de 
transport cât suntem noi plecaţi? întrebă Ormsment. Dacă speră 
să ne îndepărteze? 


Prima întrebare fusese tactică. Nu o afirmare a autorităţii ei 
militare. Nu un mod de a-i aminti lui Baru de poziţia ei politică 
precară. O chestiune tactică. 

Bun. 

— Tragem în port la Welthony, unde fluviul Inirein se varsă în 
mare. 

Baru bătu cu încheieturile degetelor în hartă. 

— Corăbiile și armașii ducelui Unuxekome pot asigura paza 
până vă întoarceţi. Vei avea libertatea oceanului deschis pentru 
atac. 

— Ai încredere în Unuxekome? 

Aici juca la cacealma, încrezându-se în faptul că Ormsment nu 
era familiarizată cu politica din Aurdwynn și cu multele-i specii 
de duci. 

— Cu douăsprezece corăbii de transport cu infanteriști marini 
în port și Limpezitul meu care să stea cu ochii pe el? N-am 
nevoie să am încredere în el. 

După o clipă, Ormsment se prinse cu mâinile de colțurile 
mesei și lăsă capul în jos. 

— Înțelegi că riscăm, zise ea. 

— Îmi asum toată responsabilitatea. 

— La asta mă refeream. Dacă propuneam eu această tactică 
și aș fi făcut-o, iar ea ar fi dat greș, m-ai fi putut da pe mâna 
Parlamentului. Am susţinerea Amiralității și a tuturor aliaţilor și 
toate favorurile pe care mi le-a câștigat o carieră îndelungată. S- 
ar putea să am o șansă. Tu însă ești un copil străin care deja 
cade repede în dizgrație. 

Ridică privirea, vorbind cu blândeţe: 

— înţelegi ce va însemna asta pentru tine dacă ceva nu 
merge bine? 

— Contraamiral Ormsment, spuse Baru, susţinându-i privirea 
rece de falcresti, eu sunt Contabila Imperială din Aurdwynn, 
autoritatea supremă la bordul acestei flotile. Vei executa 
ordinele mele. 

x 

Navigatorul lui Manners/ate, un oriati mlădios cu buză de 
iepure, care-și petrecea nopţile scriind o traducere proprie a 
Manualului manumisiunii, părea în același timp iritat și 
înspăimântat de prezenţa constantă a lui Baru. Dar ea găsea 
hărţile curenților și ale vânturilor, cartografierea rafinată a mării 


și a stelelor prea fascinante ca să se ţină departe de ele. 
Vânturile circulare înlesneau călătoriile de-a lungul coastei în 
timpul sezonului de negoţ, însă dacă nu aveau vânturile în 
pânze sau dacă erau departe de coastă, corpul de navigaţie al 
Mascaradei oferea prima și singura apărare împotriva furtunii, a 
bancurilor de nisip și a amenințării constante și copleșitoare a 
deshidratării. 

Își dorise să fie navigatoare dacă nu mergea cu contabilitatea. 

Când navigatorul aprecie că se aflau la douăsprezece ceasuri 
depărtare de gura lui  lnirein, corăbiile contraamiralului 
Ormsment începură să se desprindă de convoi, cu pânzele roșii 
în unghi de patruzeci și cinci de grade, bandându-se în timp ce 
se deplasau contra vântului. Mai întâi Scy/petaire, apoi Juristane 
și Commsweal, iar la urmă Welterjoy și Sulane însăși. 

Baru și-o imagină pe Aminata pe una dintre acele corăbii, 
răstindu-se la marinarii de pe punte, îngrozind echipajul cu 
povești despre ce-ar putea să meargă prost dacă lasă focul să 
ajungă la rachete și torpile. Bineînțeles, Aminata era tare 
departe, pe Lapetiare sau în vreun post nou. 

Și nu avea să fie nici foc, nici bătălie. Flotila de pirați care se 
ținea strâns după corăbiile cu dări avea să încerce să o atragă 
pe Ormsment mult mai departe, după care să vireze spre sud, 
ieșind din cercul de negoţ, apoi să fugă. Unuxekome nu urma să 
aibă parte de momentul lui de glorie piraterească, nu încă. 

Între rebeliune și corăbiile cu dări nu se mai aflau decât 
infanteriștii marini de la bord. 

Marea își schimbă culoarea când intrară în delta Inireinului. 
Păsări-pescar zburau în cercuri și se cufundau în apa bogată în 
aluviuni. Baru măsura puntea la pas și-l călca pe nervi pe 
navigator cu întrebări la care ar fi putut să-și dea singură 
răspunsul. 

După prânz, marinarii de veghe strigară că se vede pământul. 
Baru îi făcu semn lui Purity Cartone. 

— Trimite vorbă către locotenentul infanteriștilor marini și 
către celelalte corăbii! Vom face o trecere în revistă a formației 
în piaţa orașului. Toţi infanteriștii marini vor cobori pe țărm, ca 
ducele să înțeleagă ce forţă avem și să nu ne dea bătaie de cap. 

Bărbatul încuviință din cap fără vreo suspiciune vizibilă și 
plecă. 

Baru rămase la balustrada de la pupă, în bătaia vântului, 


închise ochii și-și zise: „În curând, toată lumea de pe corabia 
asta are să reprezinte dușmanul. În curând, oamenii lui Xate 
Olake vor intra în noaptea din Treatymont cu cuțite și torţe 
pentru Demascare. În curând Muire Lo va... ah! Muire Lo...” 

— Cartone! strigă ea. 

Acesta se opri la scările ce duceau spre puntea principală. 

— Excelenţa Ta? 

— Care erau ordinele lui Cattlson? 

— Sunt legat de o poruncă... 

Ea îl întrerupse cu un gest (iar el zâmbi, chiar și la acel 
mărunt act de supunere). 

— În ce condiţii va trebui să mă ucizi? îl întrebă. 

El o privi cu o uitătură încurcată și ochi mari de copil. 

— Slujești Tronul fără Chip. De ce te-aș ucide? 

— Probabil dacă încetez să-l mai slujesc. 

— Cum? 

Îi zâmbi fermecător, ca și cum ceva lovea în sforile dinăuntrul 
lui. 

— Mâna Tronului ne mișcă pe toţi, mai zise el. 

x 


În ciuda mareelor sale blânde și a falezelor protectoare, portul 
Welthony nu fusese niciodată dragat de aluviunile pe care le 
aducea fluviul, iar apa puţin adâncă îngrijora corăbiile cu pescaj 
mare ce transportau dările. Ancorară în locuri atent alese și 
marcate pe o hartă a portului, iar Baru stătu la urechea 
căpitanului tot timpul, supraveghind cu atenţie fiecare manevră 
și protestând strident când erau aproape să distrugă vreo baliză 
de pescuit. Cordsbreadth acostă în afara formaţiei, iar Baru 
insistă să ridice ancora și să schimbe poziţia, un exerciţiu 
groaznic ce dură o oră și necesită un mare efort la vâsle. 

Trebuiau s-o creadă suficient de despotică încât să ducă tot 
efectivul de infanteriști marini la țărm deodată. Trebuiau să 
creadă că ei, Contabilei Imperiale, îi păsa mai mult de o paradă 
intimidantă decât de siguranţa banilor adunaţi. 

Trebuia să fi știut că n-avea să-i ţină. 

Locotenentul infanteriștilor marini de pe Mannerslate, roșu la 
faţă și neșcolit într-ale adresării cuviincioase faţă de tehnocraţi, 
urcă pe puntea de sus. 

— Și mă cac pe el de consiliu de avansare! strigă el. 

ÎI ascultă, cu bărbia sus, dădu aprobator din cap la sfârșit - 


sigur că da, în niciun caz nu putea trimite tot efectivul de 
infanteriști marini și să lase corăbiile nepăzite. 

— Ai dreptate, locotenente, îi zise ea. Credeam c-o să avem 
nevoie de toată forța la țărm în caz că se încearcă vreo 
imprudenţă. Dar poate că ar fi mai bine să amânăm inspecția 
până mâine-dimineaţă. Astă-seară am să-l vizitez pe ducele 
Unuxekome ca să văd în ce dispoziţie se află. Poţi trimite 
iscoadele pe mal. 

Locotenentului îi dispăru roșeața de pe chip, dând la iveală 
urmele tăieturilor de la bărbierit. Era foarte tânăr, mai mic decât 
Aminata, la fel de tânăr ca Baru. 

— Excelenţa Ta, zise el, amintindu-și în cele din urmă 
termenul politicos. Prea bine. 

Baru își strânse buzele și încercă să nu urle. Inspecţia fusese 
o capcană, desigur, un element-cheie al planului. Dar o capcană 
menită să salveze vieți. Nu puteau lua avuţia de pe corăbii câtă 
vreme infanteriștii marini erau la bord. 

Ducele Unuxekome, tacit experimentat într-ale pirateriei, o 
prevenise că n-avea să meargă. Avusese dreptate. 

La asfinţit luă o barcă de transport spre țărm, cu Purity 
Cartone la vâsle - suficientă pază, insistase ea, până ajunseră la 
jumătatea drumului și o copleșiră nervii. 

— Du-te și stai la provă! se răsti ea și trecu la vâsle. 

Ducele Unuxekome și o gardă de onoare mai degrabă 
neînarmată îi întâmpinară la doc. Saluturile fură scurte și 
tensionate, așa cum căzuseră de acord, deși Baru bănuia că 
Unuxekome nu prea trebuia să se prefacă. Ducele îl fixă cu 
privirea pe Purity Cartone fără să-și ascundă teama. 

— Un Limpezit, îi explică ea, urmărindu-i ochii. Garda mea de 
Corp. 

Unuxekome, cu dâre proaspete de carne vie la încheieturi, ca 
urmare a activităţilor marinărești recente, se încruntă. 

— E vreun ordin falcresti? N-am auzit niciodată de el. 

Își mută privirea la ea, apoi iar la Purity Cartone. 

— E bine? Pare... în alte lumi. 

— Nu te îngrijora! zise Baru neîndrăznind să facă acel mic 
semn pe care îl stabiliseră pentru a indica o complicatie, 
deoarece Cartone vedea prea multe. E loial. 

Poate Unuxekome avea să înțeleagă. Poate că avea să 
găsească o cale să ia remora din coasta ei înainte să apună 


soarele și să-și dea seama Cartone ce plănuia. 

Numai că nu, se aflau încă la cină când corăbiile de transport 
începură să explodeze. 

x 

Minele fuseseră aduse din Oriati Mbo, de la Segu, mai precis, 
arme navale menite pentru o blocadă împotriva unei invazii a 
Mascaradei, scoase prin contrabandă de corsarii Sindicatului 
Eyota și apoi aduse în Aurdwynn. Chimiștii oriati nu-i egalaseră 
niciodată pe rivalii lor falcresti, nu reproduseseră niciodată 
ferocele Pârjol al Marinei sau agenţii de prăsire ai Metademei 
despre care se vorbea numai în șoaptă. 

Puteau însă, dacă aveau o carcasă suficient de mare, să 
producă o bubuitură din cale afară de puternică. 

Minele fuseseră priponite de fundul apei din port la ultimul 
reflux și baloanele de susţinere și carcasele de lemn trăgeau de 
funii ca să se ridice la suprafaţă. Acum scufundătoarele lui 
Unuxekome, femei alese pe sprânceană din familiile de perlă și 
suliță credincioase, unse cu grăsime și cu nările astupate în 
cursă cu apusul, nu trebuiau decât - decât! - să taie pripoanele 
minelor potrivite, ale celor de sub corăbiile de transport 
ancorate în port. 

Baru studiase planurile, mai ales ale mecanismelor de foc, 
sistemele cu arcuri și percutoare ce aveau să declanșeze 
explozia când mina se împingea într-o cocă de navă. Credea că 
aveau să funcţioneze. Torpilele Mascaradei erau mai complexe 
și mai temperamentale și - cică - funcționau. 

Poate ar fi fost mai ușor abordajul corăbiilor. Baru însă nu voia 
să fie părtașă la un plan care necesita un atac reușit asupra 
unui caric de infanteriști marini. Chiar și depășiți numeric, 
aceștia puteau apăra corăbiile până rămâneau fără apă. 
Ormsment și fregatele ei s-ar fi întors cu mult înainte de asta. 

Dacă infanteriștii marini nu puteau fi îndepărtați de pe corăbii, 
erau nevoiţi să le ia corăbiile de sub ei. 

Casa de pe Fluviu a ducelui, situată în amonte și în vârf de 
deal, avea vedere spre port. Oamenii ducelui le serviseră cina 
pe un balcon care dădea spre mare. 

O văzură clar pe Mannerslate îndoindu-se la mijloc și începând 
să se scufunde. 

Purity Cartone, așezat cu spatele la port, reacționă primul - 
văzând, probabil, expresia întrucâtva șocată a ducelui, vreun 


semn de surprindere ori împlinire care nici nu apucase să se 
transforme în acţiune. Se întoarse și se uită spre port; atât și 
nimic mai mult. 

Baru nu se încrezu în ea decât să spună: 

— Cee? 

Minele erau proiectate să detoneze direct sub cocă. Suflul 
exploziei era prea slab ca să ridice ori să crape corabia, cel mult 
putea face o gaură în învelișul de bronz și în lemnul de sub el, 
dar dezlocuia o cantitate enormă de apă. 

Aceeași cantitate de apă pe care, în mod normal, o dezlocuia 
coca navei. Aceeași cantitate de apă care susţinea greutatea 
uriașă a corabiei de transport. 

Mannerslate nu explodă, ci mai degrabă căzu în golul care se 
căscase sub ea și nu avu de suferit din pricina suflului exploziei, 
ci mai degrabă se frânse sub greutatea lemnului de stejar din 
care era construită. Sunetul care ajunse la ei pe deal fu moale, 
ca o tuse joasă, o așchiere îndepărtată. Catargele ei începură să 
se încovoaie grațios înspre port. 

— Ce se întâmplă? întrebă Unuxekome, continuând 
cacealmaua. Armașii lui deja ridicau armele să-l omoare pe 
Cartone. 

Numai că acesta era un Limpezit. 

Purity Cartone scoase un cuţit și sări pe masă cu o mișcare la 
fel de ușoară și naturală ca a unei scufundătoare în cădere. 

În spatele lui, în portul îndepărtat, Cordsbreath se aplecă 
brusc la tribord. 

— Cartone! Stai! îi ordonă Baru, încercând să se ridice în 
picioare, lovindu-se cu șoldul de masă. 

Era așa de rapid... 

Cartone lovi o farfurie (fazani umpluți în unt fierbinte) cu 
piciorul și i-o azvârili lui Unuxekome în faţă. Mirele Mării căzu pe 
spate și Cartone sări pe el, lipsit de expresie, cu lama cuţitului 
deja coborând. 

Baru își aruncă cuțitul spre el, care se învârti larg prin aer. Nu 
mai aruncase niciodată cu cuțitul. 

O mină săltă la suprafaţă și explodă cu un tunet puternic. 

Cuţitul lui Purity Cartone îi tăie beregata lui Unuxekome, după 
care unul dintre armașii ducali trase cu arbaleta înfigând în 
pieptul remorei o săgeată cu pene absurd de colorate, într-o 
nuanță aprinsă ca pentru vânătoare. Cartone se îndepărtă de 


ducele căzut la pământ cu mâinile pline de sânge și de unt, și 
sări de la balcon direct în fluviu. 

— Găsiţi-l! strigă Baru, sperând ca oamenii ducelui să-i dea 
ascultare. 

Îi rupse gulerul lui Unuxekome, dând la iveală gâtul robust, 
alunecos din cauza sângelui și a uleiurilor pentru gătit. Merita 
mai mult - nu așa își dorise să moară, departe de o corabie, 
căzut lat pe spate, cu bucăţi de fazan pe faţă - asta nu era o 
poveste demnă de un duce... 

O părticică egoistă a ei consemnă: „Cartone n-a sărit la 
mine... nu știa că sunt și eu părtașă... sau știa...” 

— Zale, zise Unuxekome răgușit. Zalele au deviat cuțitul. 

Degetele lui Baru găsiră gulerul de armură al ducelui. 

Lama se lovise de el și deviase făcând o tăietură superficială, 
dar însângerată până sus la ureche. Baru opri sângerarea cu un 
șervet de pânză. 

— Inteligent, remarcă ea. 

Ducele zâmbi cu o încântare incredibilă. 

— Nu sunt eu duce de neghiobi. 

În jurul lor strigau armașii. Cineva trase cu arbaleta în jos, 
spre râu. În port, corabia de transport /nundore se frânse ca o 
surcea. Unul dintre catarge se rupse de la jumătate, 
străpungând puntea în cădere ca o suliță. 

— A început? 

Îl ajută pe ducele însângerat să se ridice în picioare. 

— A început. 

Din senin, se gândi la navigatorul cu buză de iepure și la 
frumoasele lui hărți. 


Capitolul 18 


Masacrul din portul Welthony dură până în zori. 

Sulițași aurdwynni patrulau pe mal, iar alţii, din bărci, râdeau 
și aruncau marinarii în apă. Majoritatea falcrestilor se înecaseră 
înainte să ajungă la țărm. Alţii se înghesuiră în plasele celor 
patru corăbii de transport care scăpaseră, cruţate de minele ce 
rataseră ţinta ori nu se  declanșaseră. Arcașii ducelui 
Unuxekome își exersară mâna pe ei. Săgeţi cu gudron 
declanșară incendii pe punți și greemente, dar echipajele 
disciplinate ale Mascaradei foloseau nisip, cuțite și vase cu urină 


veche și nu lăsau focul să se răspândească. 

Urletul colectiv al portului - învingătorii, muribunzii, clopotele 
și tobele ofițerilor Mascaradei care încercau să adune trupele, o 
muzică disperată discordantă - ajunse până la casa ducală. 

Mannerslate explodase prima. Baru se gândea obsesiv la 
acest lucru, zgândărindu-l ca pe coaja unei răni. Navigase alături 
de echipajul lui Manners/ate știind că aveau să moară cu toţii. Îi 
minţise, le spusese o minciună îngrozitoare, o minciună de felul 
„nu are să se întâmple nimic neobișnuit”: trădarea banalităţii. 
Se purtase ca și cum toate erau așa cum trebuiau să fie. 

Era nevoită să o facă iar și iar... 

Işi trasase planurile de acolo până în Falcrest. Totul fusese 
pus la locul lui, fiecare detaliu luat în calcul. Și atunci de ce 
explodase Mannerslate prima? De ce nu a doua? De ce nu a 
treia? Acest lucru trebuia să însemne ceva... 

Bineînţeles că nu însemna nimic. 

Baru încercă să exprime în cuvinte toată încurcătura. Şansa și 
coincidenta aveau ceva de zis în treaba asta. Trebuia să ţină 
minte acest lucru. 

— Au să încerce să evadeze, murmură ducele Unuxekome. 

Numai că nu exista nicio cale de scăpare. Dromoanele și 
tartanele lui, care așteptau în golfuleţele din apropiere, 
instituiseră o blocadă la intrarea în port. 

Cordsbreath, una dintre cele patru corăbii care scăpaseră, lua 
apă și, în cele din urmă, se scufundă. Pionierele-scufundătoare 
de elită ale lui Unuxekome - femei de vârstă mijlocie, care 
purtau doar o fâșie de pânză în jurul șalelor și mestecau frunze 
fragede de mason ca să-și dilate pupilele, înotară în portul 
luminat de stele, strigând rugăciuni către ykari Himu. Minele 
portabile pe care le plantară mai doborâră două corăbii de 
transport. 

Ultima corabie cu dări încercă să spargă blocada, lovi altă 
mină oriati și se scufundă cu prova înainte. 

Când răsări soarele deasupra unui port umflat de lemn și 
cadavre, începu recuperarea. Întregul plan se reducea la o 
singură diferenţă: infanteriștii marini se puteau îneca, metalele 
prețioase nu. 

Opt corăbii de transport se rupseseră în două, așa cum fusese 
plănuit, vărsând încărcătura pe fundul apei din port. Lăzile erau 
de un roșu-aprins, grele, dar proiectate să fie cărate pe distanțe 


mari pe uscat, pe jos dacă era necesar. Scufundătoarele (numai 
femei - pe coasta Aurdwynnului se păstra tradiţia tu maia care 
spunea că scufundatul era treabă de femeie) coborâră în port cu 
frânghii și pietre. Unele dispăreau în epave vreme de suficiente 
minute ca să-ţi stea inima în loc. 

Fixară frânghii și balize ladă cu ladă și tot ladă cu ladă 
începură să le ridice. Pe unele le urcară cu scripeţi și cu forța 
braţelor și le remorcară cu bărcile. Grupuri de scufundătoare se 
duseră după restul țintelor ușoare. Coborau în adâncuri legându- 
și de piept baloane de aer, pe care la rândul lor le legau de 
pietre, pentru ca apoi să taie balastul și să iasă la suprafaţă. 

Baru avea o poftă grozavă să se ducă în port, să ajute la 
numărătoarea avuţiei recuperate sau a morţilor, să-și lege 
neliniștea de un număr real. Se înțeleseseră însă că, pentru 
moment, avea să se prefacă prizoniera lui Unuxekome. Să-și 
continue înșelătoria încă un pic, în caz că-și mai putea folosi 
autoritatea. 

Cizmele lui Purity Cartone fură găsite plutind în derivă în port. 

— Scufundătoarele? îl întrebă ea pe duce. Unde le-ai găsit? 
Sunt cu sutele. 

— Loialiste. 

Medicul lui îi bandajase rana. 

— Fiecare sat de coastă din Aurdwynn are scufundătoarele 
sale, iar printre ele se găsesc multe ilykari - odată cu disciplina 
trupului vine și disciplina sufletului. Ale mele sunt cele mai 
bune. Au fost întotdeauna un punct forte al Ducatului 
Unuxekome. 

Baru urmări cu privirea o altă echipă de scufundătoare 
aruncându-se de pe un slup de pescuit, legate cu funii și 
baloane cu aer. 

— Frunza de mason le ajută vederea. Cârlige și vată în nas și 
în urechi pentru schimbarea de presiune. Dar efortul, 
adâncimea, frigul... 

— Ykari le dau putere, zise ducele. 

Niciunul dintre ei nu dormise, dar Unuxekome reuși să afișeze 
un zâmbet strâmb. 

— Crezi sau nu crezi. Eu cred, adăugă el. 

— YKarii Himu, ghici Baru, gândindu-se la adunarea de la 
templu, la ulei și lumină. Pentru vigoare. 

— Și Wydd, pentru respiraţii. Devena, ca să echilibreze 


presiunile și să nu le lase să se piardă de suprafaţă. E bine să-i 
invoci pe toţi trei în chestiuni practice, zise ducele căscând și 
părând un pic îngrozit de gestul lui. Scuză-mă. 

Dinspre scări se auzi zgomot de pedestrași care aduceau un 
mic dejun întârziat. 

— Sper că nu-ţi bazezi rebeliunea pe ajutorul zeilor, spuse 
Baru. 

— Nu zei. Aurdwynn a avut parte de prea mult război și 
schimbare ca să vrea zei. Noi credem în transcendența virtuții 
omenești. 

Zâmbi cu o putere stranie și pașnică pe chip. 

— Sunt de demult, să știți. Ykarii erau belthyici. Au trăit aici 
cu mult înainte ca strămoșii mei ori stakhieczii să-și înceapă 
invaziile și contrainvaziile. Și tot rezistă. 

— Mascarada ar privi altfel lucrurile. Ar avea grijă ca ilykarii să 
fie exterminați. 

— lar femeia care are această însărcinare e de-a noastră. 

Un zâmbet fugar, ca și cum gândul la Xate Yawa i-ar fi amintit 
de alte conspirații în desfășurare, de angrenaje îndepărtate care 
se puseseră în mișcare. Vorbi însă cu speranţă tăcută: 

— Vezi? Găsesc o cale să reziste. 

x 

Ducele Oathsfire, ducele Lyxaxu și Tain Hu trimiseră cu toţii 
barje pe lInirein ca să adune prada. Aveau să ia aurul și să-l 
ascundă în colinele submontane ale Munţilor Crestelor lernii. 
Revolta urma să-și aibă fortăreaţa, cuibul de iarnă, în nord. 

La două zile după masacrul din port, pânzele fregatei 
Scylpetaire apărură la orizont. Baru se bucură de potrivirea în 
timp: știa că amiralul Ormsment folosea fregata drept iscoadă și 
avangardă și, de vreme ce-i luase două zile să se întoarcă, 
înseamnă că Ormsment îi urmărise pe pirați până departe spre 
sud înainte de a face cale întoarsă. 

Scylpetaire semnaliză cu focuri de artificii. Nimeni din 
Welthony, nici măcar Baru, nu știa să le descifreze, așa că îi 
ordonă ducelui Unuxekome s-o ducă printre cei câţiva prizonieri 
ai  Mascaradei care fuseseră culeși din port. Printre 
supraviețuitorii băgaţi în cuști, Baru o găsi pe căpitanul lui 
Mannerslate, o femeie demnă, rotofeie și cu unghii însângerate. 
Unuxekome îi pusese lui Baru cuțitul la gât, iar Baru dându-i 
înainte cu înșelătoria, îi ceru cu glas tremurat căpitanului să-i 


traducă focurile de artificii. 

„Inamicul pus pe fugă. Șase distruse. Nicio pierdere. 
Întoarcere la cea mai mare viteză: optsprezece ore. Raportaţi.” 

— Spune-ne cum să răspundem! îi ceru Unuxekome. 

Căpitanul lui Manners/ate își netezi uniforma și, după ce se 
gândi o vreme, scuipă. Dezbătură ideea de a trimite un mesaj, 
un prizonier ori un cadavru. Scy/petaire venea prea devreme, 
trăgând concluzia că, probabil, tăcerea și un port gol urlau a 
dezastru. Ducele Unuxekome ordonă flotei sale să se ascundă 
de-a lungul coastei, sperând ca Ormsment să-și manevreze 
fregatele drept în minele oriati rămase ori să se apropie prea 
mult și să se lase împresurată. Insă când sosiră, celelalte 
fregate se ţinură precaute la distanţă. Scy/petaire se desprinse 
de grup și o luă spre vest, către Treatymont, ducând veștile. 

Primul succes al rebeliunii declanșă o serie de dezastre. 

În Treatymont, agenţii lui Xate Olake dădură lovitura - 
membri ai cultelor ilykari, pirați, pungași, condamnaţi fanatici 
scoși din Beciul Rece al surorii lui, executau cu toţii de mult 
pomenita în șoaptă Demascare. Soldaţii garnizoanei erau deja 
epuizați și de-abia făceau față. Mulţi dintre ei arseră de vii sau 
se sufocară în paturile lor când un incendiu provocat de 
chimicale pentru rufe cuprinse cazarma din port. 

Asasinii care îl atacară pe Guvernatorul Cattlson dădură piept 
cu două Limpezite deghizate în slujnice. Nu scăpă niciun asasin. 
(Nicio slujnică din Casa Guvernatorului nu mai fu de atunci 
tratată cu lipsă de respect.) Echipa menită lui Bel Latheman nu-l 
putu găsi; printr-o coincidenţă ciudată, Lady Heingyl Ri plecase 
într-o vizită la ducesa Nayauru. 

Avură parte de un ghinion și mai mare în Portul Horn. Aici, o 
echipă de scufundătoare ilykari porni să distrugă cele două 
vase-torţă ancorate lângă turnuri. Aveau să ducă grenade în 
magaziile cu periculosul Pârjol, dând foc celor două corăbii și 
anihilând principala forţă a marinei în Aurdwynn. 

Numai că amiralul provincial Croftare, demoralizată de 
„mirosul din aer”, ordonase preţioaselor corăbii să se mute la o 
milă mai în larg. Unele dintre scufundătoare reușiră totuși să 
înoate așa o distanţă, folosind frunze de mason ca să se 
orienteze în noapte. Prima care ajunse la Egalitaria începu să se 
cațăre, dar avu parte de un mare necaz. Căpitanul Egalitariei, 
veteran al înșelătoarelor porturi oriati, ordonase să se acopere 


coca cu sticlă pisată. 

Scufundătoarea se tăie la degete și căzu. Apa împroșcată îi 
atrase atenţia unui infanterist marin ager și se traseră rachete 
luminoase. O scufundătoare, lovită cu o săgeată trasă de o 
arbaletă de la pupa lui Kingsbane, își prinse grenadele de cârma 
corabiei și o incendie. O alta se cățără pe funia ancorei 
Egalitariei și reuşi să ajungă sub punte, însă sfârși înjunghiată 
din cauza că nu luă în seamă cererea de a răspunde la parolă. 

Scylpetaire sosi într-un oraș cuprins de tumult. Garnizoana nu 
putea stăpâni răscoalele, cetățenii falcresti erau uciși în fiecare 
noapte. Marina însă deţinea controlul portului. Orice speranţă de 
blocadă a corăbiilor ducelui Unuxekome murise în fașă. 

Guvernatorul Cattlson îi ieși în întâmpinare lui Scy/petaire și 
primi cu credulitate obosită vestea că dările fuseseră pierdute și 
Baru Cormoran fusese luată ostatică. 

— Aș vrea, îi zise el lui Xate Yawa, să fi fost măcar un pic 
surprins. 

Porunci fregatei să aștepte și să nu pornească încă spre 
Falcrest, sperând să afle dacă revolta lui Unuxekome avea să se 
stingă încet ori să se răspândească. 

Se răspândi. Dar nu cum ar fi sperat rebelii. 

x 

Ducii cei mai aproape de Treatymont erau Heingyl, tovarășul 
nedespărțit al lui Cattlson, și Radaszic, filfizonul. 

Ducele Radaszic îi trimise o scrisoare ducelui Heingyl ca să-i 
explice alegerea sa. Agenţii lui Xate Yawa o interceptară și o 
copiară. Baru citi ulterior interceptarea și înțelese un pic din cele 
întâmplate, chiar dacă voise să o facă bucăţi de frustrare. 


Ducelui Heingyl, Stăpânul Cerbilor, 

(Formulă de adresare urmată de mult spaţiu, ca și cum 
Radaszic ar fi vrut să mai includă și alte formule de adresare 
politicoase sau altceva, poate numele mic al lui Heingyl.) 

Îţi scriu simplu, așa cum preferi. Până acum mi-am încălcat 
jurământul de credință, am declarat rebeliune și am pornit în 
marș împotriva Treatymontului. Tu nu citesti cuvintele celor 
care-și încalcă jurămintele, așa că te rog să dai această 
scrisoare fiicei tale, al cărei caracter desăvârșit suntem amândoi 
de acord că nu poate fi pătat sau afectat de înțelegerea 
trădătorilor. Ea va găsi o cale inteligentă de a-ti spune restul. Fie 


ca, într-o bună zi, să domnească peste Aurdwynn, așa cum știu 
că-ți dorești. 

Esti fratele meu - ti-am spus-o destul la beție, acum o voi 
spune treaz fiind. Familia ta m-a crescut atunci când a mea nu a 
putut. Chiar și după ce am devenit bărbați, m-a considerat la fel 
de apropiat ca o rudă. La vremea Rebeliunii Neghiobilor, sfatul 
tău m-a ferit de pierzanie. Mi-aduc aminte cum îti argumentam, 
cum pledam în fata ta pentru răzvrătire, așa că-mi amintesc și 
răspunsul pe care-l repetai întruna: „Am depus un jurământ.” 

Ceilalţi din neamul Radaszic au ales revolta și au fost nimiciți. 
Eu sunt singurul rămas. Asta mulțumită tie. Viata mea are ca 
scop să te onoreze. Greșelile îmi aparțin. 

Sunt un duce cunoscut pentru grâne, o bună dispoziție 
excelentă și datorii. Vreau să le las fiilor mei un nume care 
însemnă mai mult decât pâine și exces. Tu, frate adoptiv, ai ce- 
mi doresc eu: un nume care-i face pe oameni să se gândească 
la siguranță. Vreau și eu un nume ca ăsta. Tocmai de-aia în 
ultimii ani m-am aplecat asupra cărților de filosofie. 

In aceste cărți, împărații și femeile învățate vorbesc despre 
Adevăr ca despre o stea călăuzitoare a domniei oricărui stăpân. 
Frate adoptiv, cred că dacă ai face jurământ dinaintea unui 
stăpân cu mască de porțelan și acela ti-ar spune că soarele este 
negru, ai merge orb în lumina verii. Meriti un stăpân mai bun. 
Soarele e bun și auriu. Acesta este adevărul, către care datorăm 
cea mai puternică și cea dintâi credință a noastră, iar dacă eu 
sper să fiu un om de valoare pentru oricine, aceasta este 
credința căreia trebuie să mă supun. Se va spune că trădarea 
stă în sângele Radaszic și trebuie să fie eliminată prin prăsire, 
ca petele din blana unui câine. Dar și asta e minciună. 
Adevărului nu-i trebuie mască. 

Așa se face că eu mă îndrept acum călare spre Treatymont, 
pentru ca urmașii mei să nu orbecăie niciodată sub un soare 
negru. 


Ducatul Radaszic se afla la nord-vest de Treatymont. Ducele 
avea grâne, cai și mulţi fermieri care se revoltau în semn de 
susținere față de frământările din Treatymont, strigând cu toții: 
„O mână mai corectă! O mână mai corectă!” Nu amintise deloc 
în scrisoare că erau dijmași, că le luase prin biruri și ultimul 
bănuţ în încercarea de a-și plăti datoriile și că împrumuturile în 


aur fuseseră pentru scăparea de la moartea prin înfometare. 
Dar poate că și asta contribuia la sentimentul lui de vinovăție, la 
dorinţa de a fi mai mult decât un duce al pâinii, al desfătării și al 
foametei. 

Radaszic își luă armașii și toți răzvrătiţii și porni în marș spre 
Treatymont. Xate Yawa însă îl rugă să se ducă spre est, să 
cucerească Heingyl și să-și unească forțele cu Unuxekome, 
punând aproape toată coasta sub controlul rebelilor. Dar el nu 
voia să-și atace fratele adoptiv. 

La Finnmoelyrd Henge, loc sacru pentru ilykari, cuibărită în 
mijlocul livezilor și al stupilor, coloana lui se opri să-și adape 
caii. Acolo îl găsi ducele Heingyl, împreună cu toată cavaleria 
grea, Și, deși nu văzuse scrisoarea, nu prea părea să conteze, 
pentru că el venise să-și facă datoria, și altă opţiune nu exista. 

Heingyl conduse prima șarjă, care-i ucise pe fiii lui Radaszic și 
pătrunse în inima coloanei. Și acolo, cu un vârf de lance, poate 
vârful lăncii lui Heingyl Vânătorul de Cerbi, poate nu, se sfârși 
neamul lui Radaszic și intră în pământ ca să hrănească florile, 
care la rândul lor aveau să hrănească albinele. 

Moartea lui Radaszic însemna moartea celui mai bun aliat al 
rebeliunii din zona câmpiilor de pe coastă. Heingyl se odihni 
acolo preţ de o zi, însă cu siguranţă nu ca să mediteze alături de 
ykariul Wydd, căci ar fi însemnat să-și încalce jurământul faţă de 
Falcrest. 

Citind toate astea la Casa de pe Fluviu a lui Unuxekome, unde 
echipele de scufundătoare încă se mai luptau cu rămășițele din 
apă și cu frigul ca să mai aducă monede la suprafață, Baru simţi 
lângă ea spectrul lui Xate Olake: /nao;a/a trădătorului. 
Rebeliunea părea dezorganizată, incoerentă, sortită pierii. 
Niciun duce din Ținuturile de Mijloc nu avea să se declare de 
partea lor, nici Nayauru care le putea porunci lui Sahaule și Autr 
prin puterea voinței și prin copiii pe care-i avea cu ei, nici 
lhuake, care îl putea aduce în tabăra lor pe Pinjagata și pe 
sulițașii lui, precum și vastele ei turme de vite și cavaleria. Acest 
lucru însemna că nu aveau acces ușor la grâne înainte de 
venirea iernii. Nu aveau cavalerie cu care să se îndrepte spre 
sud la primăvară. Urmau să fie prinși în nord fără vreo cale de 
ieșire. 

Rebeliunea avea nevoie să se concentreze pe ceva, o 
speranţă comună. Nu-i trebuia pretextul unei Contabile 


Imperiale care era ţinută ostatică. 

Avea nevoie de adevărul unui dezertor, al unui copil-minune 
renegat. De unealta Falcrestului care trecuse în tabăra adversă 
ca să-i conducă pe cei născuţi în Aurdwynn. 

Dar înainte să apuce să găsească cel mai bun mod de a-și 
pune planul în aplicare, de a aprinde tot acel albastru de pe 
harta ei la fel cum declanșase una dintre minele oriati, Tain Hu 
navigă pe Inirein și-i strică socotelile. 

x 

— Trebuia să fi plecat deja spre nord. 

Tain Hu îi vorbi lui Baru la ureche, iar forța prezenței ei o 
smulse din transa de lucru ca un șoc electric - greutatea 
trupului ei ghemuit și aplecat pe spătarul scaunului de parcă 
voia să-i distragă atenţia lui Baru de la notițele ei. Ducesa o 
cuprinse cu braţul ca și când ar fi vrut s-o stranguleze sau s-o 
îmbrăţișeze. 

Baru reuși să-și înăbușe un icnet. 

— Ducesă Vultjag, n-ai fost anunţată. 

Probabil că gărzile lui Unuxekome de la ușa biroului 
presupuseseră că Tain Hu era așteptată. 

— Cattlson n-o să creadă că ești o ostatică nevinovată. Are 
să-și trimită Limpezitul ca să te ucidă. Ai fi mai în siguranţă în 
Vultjag. 

Tain Hu ocoli biroul și silueta ei de uliu se aplecă plină de 
curiozitate. 

— Ce tot scrii acolo? 

Scria ciorne, o grămăjoară de pergament mâzgălit, și acum în 
mare parte rupte în bucăţi de frustrare. Măcar era totul în 
afalonă, pe care Tain Hu o vorbea, dar nu știa s-o citească. 

— Tot încerc să găsesc niște planuri de distribuire a banilor pe 
care i-am confiscat. 

Începu să-și adune hârtiile, încercând să pară că a terminat. 
Măcar harta loialității nu era întinsă pe masă. 

— Treburi de contabilă, adăugă Baru. 

— N-oi ști eu alfabetul afalon, zise Tain Hu ţintuind sub 
degetele răsfirate o bucată de pergament, iar negrul de aur al 
ochilor ei o făcu pe Baru să tresară, dar cunosc semnele pentru 
numele tău. L-ai scris de prea multe ori ca să fie doar o chestie 
de contabilitate. 

— Ştii semnele pentru numele meu? 


Baru se lăsă pe spate ca să pretindă că e indiferentă, ca să 
scape de ochii lui Tain Hu. De ce venise ducesa? De ce nu-i 
anunţase Unuxekome sosirea? Cu siguranţă, conflagraţia care 
înghițea Aurdwynnul avea nevoie de ea în altă parte. 

— Curios loc să începi să înveţi. 

Pentru o clipă, singura mișcare din încăpere fu cea a flăcării 
lumânării. 

Atunci Tain Hu ocoli scaunul, cu cizmele-i cu pinteni 
zăngănind pe podeaua de lemn tare. Baru încercă să se ridice, 
dar ducesa o apucă de gât și își vâri călcâiul în spatele unuia 
dintre picioarele scaunului, trântind-o cu un zgomot asurzitor pe 
spate. Scaunul se făcu bucăţi sub ea. 

Tain Hu scoase sabia. 

— Gărzi! strigă Baru cu capul ţiuindu-i și văzând roșu înaintea 
ochilor. Gărzi! 

Simţea mai degrabă o furie stranie, copilărească - nu șoptise 
ea la urechea femeii ilykari? Nu se legase ea cu ceilalţi rebeli 
într-o chestiune de încredere reciprocă? 

Sabia care-i tăiase Guvernatorului Cattlson pielea capului îi 
gâdila fruntea. 

— Ne-ai dat prea mult, zise Tain Hu, cu un glas distant, slab și 
chinuitor, ca o tăietură provocată de un ciob de sticlă. Te-am 
salvat de Cattlson ca să ne putem târgui cu tine și tu ne-ai dat 
prea mult. Înţelegi? 

— Tot mai aveţi nevoie de mine. 

Ducesa făcu câţiva pași astfel încât Baru să o vadă mai bine, 
o egretă care dădea târcoale prăzii. Cum de uitase? Cum de 
făcuse aceeași greșeală? Un joc al ducilor și al naţiunilor, decenii 
de ocupaţie, secole de trădare și schimbare de alianțe, un 
registru plin de tranzacţii de putere, iar ea crezuse că putea sta 
în centrul lui - că putea interveni și putea rearanja piesele, fără 
să fie manipulată la rândul ei. 

— Corăbiile cu dări nu sunt suficiente, continuă Baru. Tot 
trebuie să înfrângem îndoiala trădătorului. 

Vârful sabiei îi înțepă pielea. 

_ — Ani de zile l-am tot ascultat pe Xate Olake vorbind despre 
Indoiala trădătorului. Ani de zile m-am plecat în faţa împotrivirii 
lui Xate Yawa, care credea că e prea devreme să acţionam. 
Acum a venit vremea ca Aurdwynnul să se ridice la luptă. 
Spune-mi de ce... 


Sabia tremură când ducesa ridică din umeri în semn de 
batjocură. 

— Spune-mi de ce avem nevoie de tine! De ce n-am fi cu toții 
mai în siguranță fără o tehnocrată a Mascaradei printre noi. 

— Pescăriţa, zise Baru. 

Sabia lui Tain Hu se opri. Ducesa se uită în jos la ea și buzele i 
se desfăcură pentru o răsuflare de curiozitate. 

— Poftim? 

— Numele pe care mi l-ai dat. Pe doc, acum trei ani. Baru 
Pescăriţa, Reazemul, preaiubită de ykariul Devena. 

Baru se împinse în sus, în sabie, luptându-se cu instinctul care 
tipa, și Tain Hu retrase vârful sabiei. 

— A ajuns vorba până la tine? întrebă Baru. L-ai auzit pe 
Radaszic spărgând porţile Treatymontului? Ai văzut pânzele roșii 
arzând în Portul Horn? Nu! Și nici n-ai să le vezi vreodată. Dacă 
rebeliunea e moartă din fașă, ceilalţi duci nu ni se vor alătura. 
Nayauru și lhuake se vor uita la noi cum ne înecăm și vor 
împărţi între ele pământurile și bogăţiile noastre. Ascultă, Tain 
Hu, ascultă-ţi șerbii strigând... 

— O mână mai corectă, murmură ducesa Vultjag. Până și 
sentiamuţii de pe dealurile de la poalele munților știu lozinca. 

Baru nu omorâse niciodată pe nimeni față în față. Nu se 
confruntase niciodată cu moartea iminentă - otrava lui Xate 
Olake fusese un joc invizibil, iar de Cattlson și duel fusese 
salvată înainte de momentul răfuielii. Măcelul din port fusese o 
încercare pentru stomacul, iar nu inima ei. 

Așa că acum se pomeni tremurând când se ridică în picioare, 
sprijinindu-se de un colț al mesei. Îi tremurau mâinile când 
încercă să apuce hârtiile, să le ridice și să i le întindă lui Tain Hu. 
O lașă, la urma urmei. 

— Am să conduc eu rebeliunea, zise ea. Cu numele, dacă nu 
și cu fapta. l-am ruinat deja o dată pe ducii Aurdwynnului, se 
tem de mine și mă respectă. Am ridicat sabia împotriva 
Guvernatorului și m-am făcut iubită de popor. Eu voi risipi 
Indoiala trădătorului. Vezi ce-am scris? Vezi caracterele pentru 
numele meu? „Eu sunt Baru Pescăriţa, Mâna Mai Corectă...” 

— Și dacă, șuieră Tain Hu, taman asta am venit să opresc? 
Rebeliunea asta trebuie să fie a Aurdwynnului. 

— Ducii nu sunt Aurdwynnul, Vultjag! Ducii l-au dezamăgit tot 
timpul! Eu sunt omul de rând, străina, speranţa nou-născută! 


Baru lovi în masă, făcând să foșnească pergamentul cu 
cerneala încă udă pe el. 

— Eu sunt ultima și unica voastră șansă! 

Se auzi vocea ducelui Unuxekome de dincolo de ușă. 

— Gata, Vultjag! Are dreptate. 

Vocea aspră a ducesei Vultjag grăia despre toate lucrurile pe 
care Baru le uitase, pe care le ascunsese după ce ieșise dintre 
zidurile școlii - furia unei naţiuni umilite. 

— Odată ce se prinde de noi, nu mai scăpăm de ea. O să fie 
ca o căpușă. O să se îngrașe pe spinarea noastră și noi n-o să 
mai fim în stare s-o scoatem. 

— Și-a câștigat locul. 

Bineînțeles că Unuxekome îi lua apărarea, navigaseră 
împreună, prădaseră împreună. De-acum erau tovarăși. 

— Vrea ce vrem și noi. Nu trebuie decât să fie un simbol, 
Vultjag. Nimic mai mult. 

Vârful sabiei lui Tain Hu descrise o mică analemă în aer, iar 
Baru își aminti vorbele ei rostite în pădure cu trei ani în urmă, în 
cântec de păsări și liniște: „Simbolurile înseamnă putere. Tu ești 
un cuvânt, un simbol...” 

Conștientizarea faptului că, orice ar fi ales în acel moment, 
Tain Hu avea s-o regrete până la sfârșitul vieţii, îi săgetă inima 
lui Baru. 

— Deci, zise Tain Hu, băgând sabia în teacă, brusc amuzată. 
Te-ai alăturat curții celor care vor să fie regi, Unuxekome? 
Vecinul meu bărbos de la nord e într-o stare febrilă. In sfârșit, a 
găsit pe cineva mai puţin interesat decât mine. 

Mirele Mării zâmbi împărtășindu-i voioșia. 

— Cred că averea lui Oathsfire îi face singurătatea și mai rea. 

— Aţi terminat? 

Baru se uită la cei doi, strângând din buze. 

— N-a fost de ajuns secretul pe care i l-am dat acelei ilykari? 
Trebuie să mai aduc o dovadă? 

Tăcere împărțită. 

— Te așteaptă un prizonier în port, vorbi Unuxekome. 

x 


— N-am s-o fac, spuse Baru. 

Căpitanul lui Manners/ate îngenunche în noroiul din port. Doi 
dintre armașii Mirelui Mării o scoseseră din cușcă și, pentru că 
stătea ţeapănă și tăcută, o bătuseră peste picioare până căzuse. 


Lăsase o urmă a feței, ca o mască, în pământul ud. 

Nu vorbea uruna, dar nici nu i se puseseră întrebări. Nu 
pentru ea era testul. 

Tain Hu îi întinse iar sabia lui Baru, căci aceasta nu-și purta 
sabia de abordaj. 

— l-ai trădat deja. l-ai lăsat să moară cu sutele. Ai să fii regina 
trădătoare a unei rebeliuni care va mai măcelări alte zeci de mii. 

Umerii ei în cămașa de zale prinseră lumina serii și o sparseră 
în reflexii ca niște inele de foc. 

— Omoar-o! Adeverește cu sânge! 

Tot ce spunea era adevărat. Baru o omorâse deja pe această 
femeie, o dusese la moarte. Decapitarea ei ar fi îndreptat o 
greșeală, o mină prost pusă, o încărcătură explozivă nepotrivită, 
o suliță răzleaţă. 

Baru însă se întoarse cu spatele. 

Glasul batjocoritor al lui Tain Hu deveni tăios. 

— Ai uitat cine ești? Ești o trădătoare. Niciun cămin n-are să 
te iubească vreodată. Nimeni n-are să mai zică vreodată că ești 
bună sau dreaptă fără să se gândească la ce le-ai făcut celor 
care te-au ridicat. Nu poți evita acest preț. 

Femeia de pe nisip, epuizată și fără să înţeleagă nimic, scuipă 
între ele. 

— Să vă ia dracu”! îi înjură ea în afalonă și-și scutură nisipul 
de pe uniformă. 

Nu era loc pentru sentimente aici, iar ea ucisese deja, nu? 
Distrusese economia Aurdwynnului bazată pe moneda fiduciară, 
îi împinsese pe duci să pună biruri pe vasali până când 
ajunseseră la malnutriție. li ucisese pe cei bolnăvicioși și slabi. O 
viață în plus nu avea să atârne mai greu... 

Ba avea. 

Se întoarse spre ducesa Vultjag. 

— Pe-asta n-o fac, îi zise, deși nu reușea să prindă curaj decât 
vorbind încet. E prea mult. 

— Căsătoriile reparatorii care ne-au fost impuse cu forţa. 
Copiii luaţi de Serviciul Caritabil. Ilykarii uciși. Sodomiţii pe care-i 
execută cu drugi de fier roșu - ai privit vreodată așa ceva, Baru? 

Glasul i se transformă într-un șuierat. 

— Ai ascultat vreodată ţipetele? Răzbună-te pentru tot răul 
ăsta! 

Cu o convulsie de îndoială fără ţintă, un exercițiu 


autodistructiv de canibalism, durerile spargerii măștii albe de 
porțelan pe care o purtase, întâile gheare reci ale testului pe 
care-l acceptase, Baru se pomeni gândindu-se la un 
contraargument, la toate vieţile pe care le salvase Mascarada - 
vaccinurile, canalele, drumurile, școlile, avuția... 

Își ridică mâinile de parcă ar fi fost cuprinsă de panică ori ca 
să ia sabia. 

— Vultjag, murmură Unuxekome, și numai șoapta lui o scăpă 
pe Baru de alegere. Destul! Am văzut destul. 

Tain Hu băgă iar sabia în teacă. 

— Prizoniera rămâne în viaţă, spuse ea și zâmbi, cu ceea ce, 
după o clipă, Baru înţelese că era un zâmbet de ușurare. 

Încă un test. 

Revolta ei - nu e suficient? - a impresionat-o pe ducesă, care 
spuse: 

— Trebuia să vedem ce-o să faci. 

— Știu, replică ea. 

Mai bine o femeie cu loialitate împărţită, decât una lipsită de 
așa ceva. Mai bine o trădătoare fără tragere de inimă, decât 
teroarea unei adevărate sociopate. 

— Gata cu testele! zise Tain Hu ridicând palma înmănușată ca 
s-o liniștească. Spune-i căpitanului ce-ai scris! Dacă nu cumva... 

Înălță din sprâncene, iar liniile războinice scrise pe obrajii ei 
cu cerneală roșie ajunseră pe pomeţi. 

— Dacă nu cumva mai ai nevoie de câteva ciorne. 

Brizantul din port se ridică spre ei, crescu și se retrase. 

Baru păși între cei doi nobili aurdwynni și căpitanul care 
stătea în genunchi. Cuvintele în afalonă îi veniră ușor pe limbă, 
dar simplitatea situaţiei o făcu să ezite. 

Se prefăcuse loială atâta amar de vreme. 

— Du-te în Treatymont! îi zise ea căpitanului. Du-te la Casa 
Guvernatorului! Spune-i lui Cattlson că renunţ la numele și la 
postul meu, că-i desconsider Republica falsă și toată puterea ei! 
Spune-i că eu sunt Baru Pescăriţa, Mâna Mai Corectă, și că eu 
am să eliberez Aurdwynnul! 

Se uită la femeie și văzu cum nedumerirea ei se preschimbă 
în ură. Pe deasupra portului, pescărușii ţipau strident, se 
ciorovăiau și plonjau după carne de cadavru. 


Capitolul 19 


Îndrăzniră să ţină o întâlnire la Welthony, deși cadavrul lui 
Purity Cartone nu fusese găsit, deși cavaleria Vânătorului de 
Cerbi ori corăbiile Mascaradei puteau veni în goană spre est și 
puteau ajunge la ei în doar câteva zile. Aveau nevoie de 
certitudinea rostită și exprimată fățiș înainte să se împrăștie. 

În balconul casei lui Unuxekome, acolo unde vântul din port 
deja pișca a sfârșit de vară, veniră Tain Hu, Unuxekome și Baru 
Pescăriţa. Apoi, coborâră pe fluviu, dinspre nord, ducele 
Oathsfire, Morand, și ducele Lyxaxu, Piatra Înaltă. 

La ceilalți nu se putea ajunge. Xate Yawa încă își mai juca 
rolul de Jurispotenţă în Treatymont și Xate Olake nu voia să se 
dea de gol venind la întâlnire. Cumva asta o deranja pe Baru 
mai puţin decât ultima absenţă, preoteasa ilykari, cea care-i 
legase pe toţi. Baru voia să fie și ea de față. Noaptea o chinuise 
un sentiment groaznic de vinovăţie, ceva mai rău decât foamea 
febrilă de a gândi a celui care suferă de insomnie, de a ști ce 
avea să facă Mascarada înainte ca aceasta însăși s-o știe. O 
loialitate pe care o trădase. 

— Credeam că ne-am pus de acord că ea o să se ocupe doar 
de finanţare. 

Oathsfire cel voinic își tunsese mare parte din barbă, probabil 
ca să arate mai tânăr sau mai bine. Norocul îl trădase însă în 
această privinţă - era îngrozitor de răcit. 

— Ne dă câteva corăbii și în schimbul lor o lăsăm să susţină 
că ne conduce? continuă el. Știm cu toţii cât de importantă va fi 
după aceea, dacă vom câștiga, dar așa de curând? 

Nu se uita la Baru, deși ea se așteptase s-o facă. Poate că 
mândria lui nu suporta să abordeze subiectul ultimei lor 
conversații, chestiunea delicată a regilor și a dinastiilor. 

— Deja suntem atât de disperaţi să avem un conducător de 
faţadă? 

— Mai mult decât un conducător de fațadă. 

Privirea fugară, nepăsătoare, și zâmbetul lui Unuxekome 
aveau în ele ceva defensiv, posesiv chiar, deși Baru nu era 
sigură că văzuse bine. 

— E singura pe care o putem urma. Un copil-minune imperial, 
certificat de examenele lor de merit, întors împotriva lor? Ea 
dezminte tot ce oferă ei. 


Lyxaxu, palid și impozant, cu mantia din piei de jder largă pe 
umeri, îi puse lui Oathsfire o mână pe umăr ca să-l ţină pe loc. 

— S-a hotărât. S-a dus vorba. Fie că vrem, fie că nu, de-acum 
asta e răscoala lui Baru Pescăriţa. 

Tain Hu, îmbrăcată în haine de călărie din piele, se rezemă de 
balustradă cu spatele spre mare. 

— Și totuși, spuse ea cu ochii la Oathsfire, niciunul dintre voi 
nu e dispus s-o lase să vorbească. 

Baru profită de moment - orice șansă de a scăpa din cușca 
politicii ducale. Își trânti harta Aurdwynnului pe masă, ţinută 
deschisă de monedele pe care le legase la fiecare colţ. 

— Treisprezece duci cărora merită să le dăm importanţă. 
Patru dintre ei se află aici și și-au declarat fățiș angajamentul 
faţă de revoltă. 

Dădu roată mesei cu privirea: cei doi nordici atât de diferiţi, 
Unuxekome, Tain Hu. 

— ȘI-I avem și pe Xate Olake în calitate de șef al spionilor în 
Treatymont, deși el nu are nici vasali, nici prezenţă politică. Asta 
înseamnă cinci. Cât despre cei care se vor declara de partea 
Guvernatorului, pământurile ducelui Heingyl se află la nord și 
est de Treatymont și știm cu toţii că el îi va rămâne loial lui 
Cattlson și dacă îl atârnăm în ștreang. 

Puse mâna pe terenul arabil de pe coastă, la vest de ducatul 
lui Heingyl. 

— Radaszic e mort. Aveam nevoie de el, de caii lui, de hrana 
pe care ne-ar fi putut-o oferi. Numai că el s-a aruncat în luptă 
prea devreme. 

Își lăsă mâna să alunece spre colţul de nord-vest al hărţii, 
închipuindu-și milele care goneau în urma ei și pământul ce se 
crăpa pe măsură ce urca spre Munţii Crestelor lernii. 

— Ducesa Erebog, Baba de Lut. Vecina lui Lyxaxu la vest. Cu 
ea ca aliată am avea tot nordul, de la Erebog, în vest la 
Oathsfire, și fluviul lnirein, în est. Dacă o păstrează 
Treatymontul, vor fi în stare să ne devieze flancul, poate chiar 
să trimită trupe în Munţii Crestelor Iernii ca să ne împresoare, iar 
dacă nu se declară de partea noastră până la venirea iernii, vom 
fi pierduţi. 

O fixară cu privirea așteptând să continue. 

— Și restul? întrebă Unuxekome. Cei cinci din Ținuturile de 
Mijloc? Nayauru Ziditoarea de Stăvilare, Autr Sarea de Saramură 


și Sahaule Năpasta Cailor? lhuake cea a mii și mii de vite și 
Pinjagata Pădurea-de-sulițe? Nayauru nu poate păstra doi iubiţi 
și să se aștepte să fie prietenă cu Cattlson ori cu Falcrestul. 
lhuake e prea mândră ca să accepte domnia cuiva. Sigur vor 
trece de partea noastră. 

— Îndoiala trădătorului, ziseră Baru și Tain Hu într-un glas, 
după care își cerură scuze din priviri una alteia, porniră iar să 
vorbească și, după ce Tain Hu ridică din umeri, Baru continuă în 
cele din urmă. 

— Exact cum credea Xate Olake. Până nu dovedim că avem, 
cu adevărat, o șansă, se vor abţine și se vor preface loiali. 

— Și dacă n-o vor face? întrebă Lyxaxu ridicând bărbia a 
provocare, curios să vadă ce-o să urmeze. Nayauru e 
ambițioasă. Sfidătoare. Vrea un tron. S-ar putea să riște pentru 
propria ei stratagemă. Dar am încredere că n-o va face. 

Mintea lui Lyxaxu era utilă, periculos de ageră, dar uneori îl 
ducea spre abstractizare nefolositoare. 

— Nayauru e la fel de legată ca noi de chestiuni financiare și 
de logistică, adăugă el. Linia ei de descendență e bogată, 
consorțţii ei sunt puternici... 

— Linia ei de descendență nu înseamnă nimic. Nu are bani de 
război. 

Baru îi susținu privirea lui Lyxaxu, înfruntând treizeci și cinci 
de ani de studiu cu toată greutatea lor, până când acesta clipi. 

— Avem timp s-o curtăm pe Nayauru și pe ceilalţi, continuă 
ea. Ducii din Ținuturile de Mijloc vor aștepta să treacă iarna 
înainte să facă vreo mișcare. 

— Trimite-l pe Oathsfire! zise Unuxekome. 

— Poftim? se miră Baru, iar Oathsfire se indignă și Tain Hu 
zâmbi și chicoti. 

Unuxekome dădu din umeri și-și duse mâinile la ceafă. Umerii 
i se reliefară impresionant. Oathsfire îi aruncă o căutătură 
cruntă. 

— Avem nevoie de Nayauru, continuă Mirele Mării. Pierdem 
războiul în primăvară, dacă nu câștigăm de partea noastră 
Ținuturile de Mijloc, iar Nayauru reprezintă jumătate din această 
alianţă. Așa că trimite-i ceea ce prețuiește. Incă un tată nobil 
pentru un alt moștenitor. 

Oathsfire se zbârli: 

— Eu nu-s armăsar de prăsilă! 


— E chiar drăguță, zise Tain Hu. Exact genul tău. Noul tău 
gen, adică. 

Unuxekome scoase un chicot înăbușit. 

— Poate că nu sunt eu cea mai bună opţiune. Indiferent pe 
cine trimitem, acesta va trebui să-i abată atenţia de la Autr și 
Sahaule. Cineva cu constituţie de muncitor, zise Oathsfire și-și 
aranjă mănușile. S-ar putea să fie mai potrivit un marinar. Dacă 
putem găsi unul căruia să-i funcţioneze scula. 

Unuxekome dădu din umeri cu coatele ridicate, de parcă voia 
să răspundă ironiei cu forma bratelor. Nu fusese niciodată 
căsătorit. Baru presupuse că acolo bătea Oathsfire. 

— Pe oricine preferă Mâna Mai Corectă, zise Mirele Mării. 

Baru voia să fie scutită de bărbaţii din rândul nobilimii și de 
jocurile lor de poziţie. 

— Eu prefer să lăsăm Ținuturile de Mijloc în pace până la 
primăvară. larna avem șansa de a le prezenta propunerea 
noastră. 

— Atunci avem nevoie de o victorie îndrăzneață, zise 
Unuxekome. O incursiune. Înainte să-mi blocheze furtunile 
toamnei flota în port. 

— Nu. Trebuie să ne retragem, zise Baru și-și puse palma pe 
hartă cu degetele îndreptate spre nord. Cel mai bine este să ne 
întărim fortăreaţa și să așteptăm să treacă iarna. E singura cale. 

Unuxekome ridică dintr-o sprânceană: 

— Convinge-mă! 

Baru împunse Treatymontul cu degetul. 

— Controlul Mascaradei e de natură economică. O știu, doar 
eu l-am impus. Garnizoanele lor sunt mici, avanposturile au prea 
puţini oameni în comparaţie cu fortărețe precum Țarcul lui 
lhuake. Falcrestul nu s-a încrezut niciodată în armata sa, pentru 
că știe că republicile sunt o pradă naturală a unei armate 
profesioniste. E însă răbdător, meticulos, metodic. Niciodată nu 
s-a bazat pe sabie pentru a cuceri noi teritorii. Are să-și ducă 
forțele în Treatymont, abandonând Ținuturile de Mijloc și 
asigurând câmpiile de pe coastă și recolta. Bandiţii vor cuceri 
drumurile pe care le abandonează. Sărăcia va domni în absenţa 
băncilor. O să lase Aurdwynnul să putrezească în iarnă, să simtă 
frigul vieţii fără Mascaradă, și va păstra recolta pentru sine. La 
venirea primăverii, când vor debarca infanteriștii marini din 
Falcrest, când alizeele vor veni din nou și transportul va fi iarăși 


uşor, vor porni o campanie spre nord, mărșăluind prin Ducatul 
Nayauru în Ducatul Erebog, apoi în flancul nostru de vest, prin 
Lyxaxu și Vultjag, spre Oathsfire. Unuxekome, tu vei fi ţinta unui 
al doilea atac. 

Schiţă o suliță aruncată pe uscat dinspre mare. 

— Un asediu naval împotriva capitalei tale, Welthony, apoi un 
atac în sus, pe lInirein, ca să se întâlnească cu cealaltă coloană 
la fortăreața lui Oathsfire. Și așa vom fi șterși de pe faţa 
pământului. 

Lyxaxu o măsură cu privirea: 

— Ar fi lipsă de rigurozitate dacă n-aș întreba: când ai devenit 
tu general? 

Binecuvântat fie Lyxaxu care pune întrebările potrivite! 

— N-am devenit. Mă pricep la bani, logistică, transporturi 
navale și infrastructură. lar astea sunt armele de care se vor 
folosi ca să vă învingă. 

Se uitau cu toţii la ea tăcuţi și respectuoși, ceea ce îi produse 
același fior pe care-l simţise cu ocazia reviziei contabile de la 
Banca Monedei Fiduciare, când vorbise cu Purity Cartone și când 
auzise adulaţia mulţimii - șocul puterii. 

— Până la primăvară, le spuse ea, majoritatea ducatelor din 
Aurdwynn vor fi lăsate să se guverneze singure, pentru prima 
oară în aproape un sfert de veac. Prinse la mijloc între 
rebeliunea de la nord și Mascarada de la sud. Vom avea câteva 
luni reci și disperate în care să le curtăm. Și mai avem și unicul 
avantaj pe care Falcrestul și Treatymontul nu l-au prevăzut 
niciodată: suntem bogați. Ne putem hrăni și înarma trupele pe 
timpul iernii. Putem interveni oriunde Mascarada a lăsat lucrurile 
să se facă praf. Putem ţine drumurile deschise. Putem cumpăra 
băncile. lar dacă Mascarada încearcă să ne oprească - sunteţi 
oameni ai nordului, nu-i așa? Dacă trec în Ținuturile de Mijloc și 
pătrund în văi și păduri, pe pământul pe care-l cunoaștem ca pe 
palmele taților noștri, luptându-se cu nămeţii, îi vom ucide. 

Tain Hu își puse pumnii pe masă. 

— Așa crezi c-ar trebui să luptam, Baru Pescăriţa? Cu bani și 
drumuri deschise? 

— Niciun război nu s-a câștigat vreodată măcelărind inamicul 
în masă. 

Baru întrezări scepticism în ochii lui Unuxekome și pe chipul 
lui Oathsfire. Numai Lyxaxu părea gânditor. 


— Zău așa, Înălţimile Voastre! Cu siguranţă aţi citit-o în 
Principiile directoare. „Războiul e un concurs de voinţă”. Voința 
oamenilor se frânge atunci când un război îi face prea nefericiți 
ca să fie în stare de altceva în afară de a consimți. Putem 
întoarce acea voinţă în favoarea noastră. 

— Se poate să funcţioneze, zise Tain Hu încet și cu un aer 
meditativ. La primăvară ne trebuie cavalerie sănătoasă și 
falange solide. Cavaleria controlează câmpia de coastă, de la 
Unane Naiu la Sieroch. Dacă putem găsi suficient nutreţ pe 
timpul iernii, dacă putem evita blocarea sau epuizarea 
armatelor noastre, dacă putem convinge Ținuturile de Mijloc să 
se declare de partea noastră... la primăvară putem ataca în 
forţă. 

— Ar putea să ne atace, la iarnă, peste Inirein, dinspre cursul 
de vest din Falcrest. 

Oathsfire se uită la Lyxaxu, așa cum părea să o facă mereu: 

— Un marș ne-ar putea captura pe mine, pe tine și pe Vultjag 
dintr-o singură lovitură. 

— Nu după ce distrugem podurile. Fluviul poate să îngheţe 
suficient pentru o traversare în nord, dar nu vor duce niciodată o 
armată în marș dinspre Falcrest spre Inirein fără să piardă mare 
parte din ea în nămeţi. 

Lyxaxu întinse mâna spre Baru cu palma deschisă în sus 
înainte să adauge: 

— Sunt convins. Asta ne va fi strategia. 

— De ce nicio lovitură înainte de venirea iernii? insistă 
Unuxekome. O incursiune în portul din Treatymont. Aș putea s-o 
iau pe Devenynyr și să-mi adun flota. 

Tain Hu clătină din cap. 

— Reversul  Îndoielii. Dacă părem prea puternici prea 
devreme, îi vom forţa pe ducii indeciși să facă o alegere și vor 
alege pariul mai sigur. 

— Mai e o chestiune, spuse Baru, dând glas vinovăţiei care o 
măcina. O slăbiciune de care vreau să mă ocup. O să am nevoie 
de o corabie și o modalitate de a transmite un mesaj secret 
către Xate Yawa. 

Ceilalţi așteptară în tăcere. 

— În Treatymont e un bărbat care trebuie scos de-acolo pe 
furiș. Unul pe care nu-l puteam muta fără să-mi trădez 
adevărata loialitate. 


— Nu! sări Tain Hu. Ai să-i riști acoperirea lui Xate Yawa dacă 
îl scoţi. Ai atrage un dezastru asupra ta ca să câștigi ce? 

— Vreau să-l am lângă mine. 

Baru o fixă cu privirea făcând-o să bată în retragere, dorindu- 
și, în mod absurd, să mai fi avut încă masca albă, ceramica 
smălțuită impasibilă a funcției ei. Se dusese la fund odată cu 
Mannerslate. 

— E o povară pentru Mascaradă și e responsabilitatea mea. 

— Să-l salvezi ar fi o trădare mult mai mare decât să-l 
abandonezi, insistă Tain Hu, ochii ei însă treceau de la un duce 
la altul și, urmărindu-i, Baru văzu ce Vultjag înţelesese deja: 
Oathsfire și Unuxekome se aplecaseră spre ea, căutând o șansă 
de a-și oferi ajutorul. 

Tain Hu ridică privirea spre Munţii Crestelor lernii din 
depărtare și nu mai zise nimic. 

— Secretarul meu, Muire Lo, le spuse Baru bărbaţilor. E 
singurul care-mi cunoaște registrele la fel de bine ca mine. Fără 
el, Cattlson n-are cum să-și pună ordine în contabilitate, cum să 
ascundă de Parlament gestiunea defectuoasă. 

ÎI va chema pe Bel Latheman, care e inteligent, dar nu va fi de 
ajuns. Le putem înrăutăţi situaţia dacă găsim registrele și le 
distrugem. 

„Mă aflam aici în timpul rebeliunilor”, îi spusese Muire Lo. „Nu 
vreau să mai văd Aurdwynnul întorcându-se la așa ceva.” 

Cu siguranţă își dăduse seama ce urma ea să facă atunci 
când plecase cu corăbiile cu dări. Cu siguranţă nu crezuse că se 
ducea în Falcrest, la judecată. 

Cu siguranţă găsise o cale de a se proteja pe sine și pe familia 
lui... 

— Xate Olake a aranjat scoaterea lui Su Olonori, zise Lyxaxu. 
Ar putea-o face din nou. 

Baru îi tăie vorba ridicând mâna, cu o disperare lipsită de 
înţelepciune fierbând în ea, cu frica îngrozitoare că tocmai se 
băgase singură într-o cușcă. Uitase ceva vital, ceva ce Tain Hu 
ar fi putut ști, iar Xate Yawa sigur știa, pentru că în urmă cu trei 
ani trimisese un pădurean solid, stakhieczi, să o urmărească pe 
noua Contabilă Imperială și, într-o tavernă afumată, la parterul 
unui bordel, acel pădurean făcuse cunoștință cu Muire Lo și... 

Și încercase să-l omoare, înfuriat că Muire Lo era un agent al 
Falcrestului, un paznic pus să o păzească pe noua Contabilă 


Imperială. Un spion antrenat. 

Ce urma să creadă Xate Yawa atunci când avea să afle că 
Baru încercase să-l aducă pe Muire Lo în sânul revoltei? Avea să 
se ducă la femeia ilykari din templul de aer și lumină și avea să-i 
zică: „Spune-mi secretul care o va distruge pe Baru Pescăriţa”? 

Ochii lui Tain Hu părăsiseră Munţii Crestelor lernii și acum 
stăruiau asupra ei. 

Cel mai sigur, își dădu seama Baru, era să poruncească 
moartea lui Muire Lo. Avea să le dovedească gemenilor Xate 
loialitatea ei față de rebeliune. 

Testele nu aveau să înceteze niciodată. 

— Nu-l pot trăda, zise ea către Lyxaxu, dar adresându-i-se lui 
Tain Hu. Nu-l pot abandona, nu când l-am făcut să pară atât de 
complice. Permiteţi-mi această unică loialitate! 

— O loialitate periculoasă, murmură Tain Hu, iar Baru pricepu 
că ducesa știa, că Xate Yawa îi spusese despre pădurean, 
despre Baru și Aminata, despre tavernă, despre scrisorile lui 
Muire Lo către Falcrest. 

Se asigurase ea vreodată de loialitatea lui Muire Lo? El 
păstrase carneţelul cu notițele incriminatorii, în loc să-l trimită în 
Falcrest, dar n-ar fi putut Cairdine Farrier să facă o copie și să-i 
lase lui originalul, nu putea Mascarada, cu dragostea ei pentru 
subtilitate și amăgire să aranjeze vulnerabilitatea lui Muire Lo și 
nevoia unei asemenea acţiuni? O cale de a-l trimite drept în 
inima revoltei? 

Nu. Îl cunoștea. Îl cunoștea. 

— Trimiteţi vorbă lui Xate Olake! spuse Baru consiliului, cu 
vocea aspră și insistentă. Spuneţi-i că-l vreau pe Muire Lo în 
viaţă! 

Lyxaxu se uită la ea inexpresiv și impenetrabil, iar Oathsfire și 
Unuxekome se priviră unul pe altul, o provocare scurtă și tăcută, 
un concurs. 

x 

Jurispotenţa Xate Yawa dădu ordin să se afișeze un buletin pe 
fiecare ușă din Aurdwynn și să fie citit în fiecare piaţă celor 
neștiutori de carte: 


Îi vom ucide pe toți aceia care oferă sprijin Contabilei 
Imperiale Baru Cormoran. 
Le vom steriliza familiile, și pe cele ale soților sau ale soțiilor 


lor. Le vom confisca proprietatea și o vom da celor loiali. 

Lipsa de acțiune înseamnă c-o sprijiniți. Neglijența înseamnă 
c-o Sprijiniti. 

Colaborarea înseamnă moarte. 

Dati-ne-o pe Baru Pescărita! 


Acesta era cel mai puternic gir pe care i l-ar fi putut oferi. 
Xate Yawa, soră a  uitatului duce Lachta, Jurispotența 
Aurdwynnului, ucigașă de ilykari, arbitru al căsătoriilor, își 
dedicase viața construirii propriului cult al urii. 

Acum era momentul să se folosească de investiția ei. 

Mai crease și o altă resursă prețioasă pentru rebeliune. Anii ei 
de persecuție metodică și feroce îi forțaseră pe preoții ilykari și 
pe fanaticii lor religioși să se împrăștie și să se adapteze, să se 
camufleze subtil și să vorbească în limbi noi și secrete, să 
trimită avertismente care puteau circula mai repede decât 
directivele pecetluite ale Mascaradei. Din templele înmuiate în 
ulei din Treatymont, ilykarii trimiteau vorbă prin credincioșii 
tăcuţi către fiecare vale și culme, către fiecare grânar și câmp 
de măslini și către fiecare vânător de blănuri: „Dreptatea vine 
de la o mână mai corectă”. 

Aurdwynn era extrem de împărţit! Să luăm aceste două 
suflete, exemple scoase de Baru din registrele fiscale și din 
raportul incrastic... 

Un pădurean stakhi vorbitor de iolynică, plecat să se roage 
ykariului Devena pentru dragostea soției sale la un monument 
megalitic secret din frigurosul ducat Lyxaxu, unde Fanaticii-Elevi 
își creșteau soiurile de frunză de mason și studiau filosofii ale 
morții neînfricate. 

Și o cultivatoare maia de măsline care lucra în Ducatul 
Sahaule și cânta în uruna strămoșilor ei comandanţi supremi, 
cânta despre ducesa Nayauru și mulţii și mândrii ei iubiţi, 
despre fiii și fiicele ei ce aveau să domnească într-o zi. Cânta, 
mai nou, despre cruda ducesă lhuake, a cărei gelozie era groasă 
ca puroiul. 

Singurele lucruri pe care le aveau ei în comun erau: 

Amintirea apăsătoare a unei vremi cu mai bine de douăzeci 
de ani în urmă, când pe poarta Treatymontului scria 
AURDWYNNUL NU POATE FI GUVERNAT, și înțelegerea că te 
puteai duce la Banca Monedei Fiduciare să iei un împrumut în 


aur de la cineva numit Baru Cormoran, care cu foarte puţin timp 
în urmă câștigase duelul cu țâţă-seacă ăla de Cattlson. (Acestea 
și, desigur, o ură faţă de Xate Yawa.) Cu iasca asta de rând 
spera rebeliunea să-și aprindă focul. lar focul se aprinse și se 
răspândi. În orașul liber Haraerod, în inima Ținuturilor de Mijloc, 
o mulţime furioasă îl prinse pe solul mascat care citea 
avertismentul lui Xate Yawa și-i tăie limba. 

În Ducatul Erebog, ţinutul cel mai de nord-vest al 
Aurdwynnului, o coloană de suliţași și arcași palizi ca stafiile 
copleșiră numeric și masacrară garnizoana Mascaradei de la 
Jasta Checniada, lăsându-i pe moșierii și negustorii din ducat 
convinși și panicaţi că ducesa Erebog se dăduse de partea lui 
Baru Pescăriţa și că Mascarada avea să vină să le ia toată avuţia 
și sângele. Se ridicară împotriva ducesei lor. Erebog petrecu 
două luni reprimând răzmeriţa și pierdu atâţia bani, încât se 
trezi că nu mai putea să cumpere provizii de hrană pentru la 
iarnă. Baba de Lut văzuse șaptezeci de ierni. Știa ce urma: 
nebunie, canibalism, moartea copiilor. 

Rebeliunea se năpusti asupra ei. Lyxaxu trimise vorbă prin 
pădure către vecina sa: 


Erebog, dușmancă veche, 

M-ai învățat viclenia. Mi-ai pedepsit greșelile. Mai presus de 
toate preţuiesc un profesor riguros și mai presus de toate fti 
cunosc puterea. 

Acum a trecut vremea lecţiilor. Te vreau ca aliată. 

Cattlson nu te poate salva, dar noi putem. Se poate aranja un 
împrumut. 


Un împrumut furat din corăbiile cu dări. Trădător prin natura 
lui, legat irevocabil de răzmeriță. Dar cum ar fi putut să refuze? 
Deja își curățase pământul de cei care nu-i erau credincioși. Îi 
urla foamea la ușă. 

Bătrâna Erebog se declară de partea rebeliunii. 

Când veni raportul, Tain Hu dădu buzna în camera lui Baru, 
după miezul nopţii, cu părul vâlvoi și fața roșie de la vin, 
strigând: 

— Avem nordul! 

Baru clipi nedumerită. 

— Erebog? 


— A cumpărat-o Lyxaxu. 

O prinse pe Baru de umăr, apoi de curba capului, într-o 
strânsoare feroce și jubilândă. 

— Bravo! Aurul tău și-a făcut treaba. Bravo! 

Așa și era, toate cele patru ducate din nord adunate în tabăra 
rebelilor, o fâșie neîntreruptă de pădure deasă și piatră care 
domina orice apropiere de Crestele lernii și de conacele 
stakhieczi de mult tăcute de dincolo de ele. 

La sud, Mascarada își construia răspunsul. Xate Olake, în 
centrul păienjenișului său din Treatymont, transmitea rapoarte 
glumetțe: 

Ducele Heingyl a ţinut sfat cu Cattlson. Amândoi au gândit o 
soluţie la răzmerițele din capitală. Soldaţii lui Heingyl au preluat 
comanda ocupaţiei, umplând străzile cu figuri de aurdwynni, 
pistrui caracteristici stakhieczilor și nasuri mândre ale neamului 
maia. Formaţiile din garnizoana Mascaradei au făcut schimb de 
locuri cu ei, mărșăluind spre nord-est ca să ia în stăpânire 
preţioasele câmpii și grânare ale răposatului duce Radaszic. 
Răzmerițele nu s-au oprit - oamenii lui Heingyl au fost 
întâmpinați cu strigăte precum „trădătorule!” -, dar fără măști 
de oţel pe care să le urască au rămas fără combustibil. 

În afara orașului, forţele Mascaradei au alcătuit un semicerc 
defensiv uriaș. 

Flancul de vest a dat de mare la Unane Naiu, fortăreața 
străveche a cuceritorilor maia. Cercul a înaintat repede spre est, 
înconjurând Ducatul Radaszic și Ducatul Heingyl, păstrând 
Treatymontul în siguranţă în centru, până când a dat de 
marginea vestică a Ducatului Unuxekome. Acolo Heingyl și-a 
poziționat cavaleria de elită, un vârf de săgeată ameninţător 
îndreptat spre Welthony și spre pământul lui Unuxekome din 
lunca inundabilă Sieroch. 

Cordonul a ţinut câmpiile mănoase de pe coastă ale Ducatelor 
Radaszic și Heingyl sub controlul Mascaradei. Acestea erau cea 
mai bună armă a lui Cattlson - o lance a înfometării aruncată 
spre nord. 

Guvernatorul a retras toate garnizoanele care se aflau în 
afara cordonului. A abandonat Ținuturile de Mijloc și nordul. 
Până și igieniștii sociali ai lui Xate Yawa și-au închis birourile. 
Metodică, defensivă, răbdătoare, strategia Mascaradei a lăsat 
cea mai mare parte a Aurdwynnului de capul lui. 


— Ce fac? întreba Oathsfire, care-i scria lui Baru despre 
chestiuni financiare mâzgălind întrebări pe margini. De ce nu-și 
folosesc forţa ca să păstreze Ținuturile de Mijloc? lhuake și 
Nayauru le pot face rău până la un punct, iar Cattlson trebuie să 
treacă printr-unul dintre aceste ducate ca să ajungă la noi. De 
ce să abandoneze atâta amar de pământ? 

La care Baru îi răspunse așa cum ar fi făcut-o Xate Olake: 

— Se joacă de-a îndoiala trădătorului. Îi lasă pe ducii 
nehotărâţi să se gândească încotro să-și îndrepte loialitatea. 

li lăsaseră să-și cântărească alegerea în timp ce Scy/petaire 
cea rapidă ridicase ancora și plecase spre Falcrest, ducând 
declaraţia oficială, la două luni după pierderea corăbiilor cu dări: 
rebeliune în Provincia Federativă Aurdwynn. 

După care prima furtună de toamnă urlă dinspre Marea 
Cenușii. 


Capitolul 20 


Furtuna lovi ţărmul. 

Rebelii numiră acest lucru o binecuvântare de la ykari Himu, 
ale cărui virtuţi includeau primăvara, nașterea, geniul, 
conducerea, războiul, bolile hemoragice, cancerul și toate 
formele de energie și exces, cu tot cu apa caldă întinsă a Mării 
Cenușii și furtunile cărora le dădea ea naștere. 

De când existau marinari pe Marea Cenușii, corăbiile se 
supuseseră legii anotimpurilor: vara mergi pe alizee în sensul 
acelor de ceasornic, dinspre Falcrest spre Federaţiile Oriati și 
Taranoke și tot înainte, dincolo de ţinuturile de apus, până 
ajungi în cele din urmă la Aurdwynn. Ori călătorești contra 
vântului, dacă ţi-o permit vâslele, pânzele și experienţa de 
marinar, acceptând costurile de timp și muncă, încrezându-te în 
navigatorii tăi dacă te aventurezi departe de coastă. 

Odată ce încep furtunile de toamnă însă, du-ţi corăbiile în 
port. Nicio călătorie, oricât de rapidă, oricât de aproape de țărm, 
nu poate fi considerată sigură. Alizeele te vor trăda și curenţii 
noi și schimbători te vor arunca pe stânci. 

Niciun agent al rebeliunii nu știa dacă Scy/petaire ajunsese 
până în Falcrest. Furtuna timpurie însă le adusese o victorie 
puternică. Drumurile ușor de parcurs dintre Falcrest și 
Treatymont fuseseră închise. 


Întăririle aveau să fie nevoite să vină pe uscat, prin zăpadă și 
printre stânci, și prin mlaștini înghețate, peste Inirein, iar acolo 
Oathsfire distrusese podurile și blocase vadurile primejdioase cu 
falangele lui. Infanteriștii marini, biciul Falcrestului, nu aveau să 
ajungă până la primăvară. 

x 

Furtuna ajunse în Vultjag, împrăștiind păsările care se 
învârteau pe deasupra pădurii în cercuri, ca într-un cazan, 
umflând râul Vultsniada, care curgea prin vale, și vărsându-și 
ultima ploaie pe pantele Munţilor Crestelor lernii și pe fortăreața 
lui Tain Hu. Baru stătea pe crestele zidurilor, udă până la piele și 
tremurând în postavul subţire și umed, în timp ce se simţea 
înfrigurată, mică și neînsemnată. 

Ca o idioată. Dacă se îmbolnăvea, n-avea să fie salvată, nu 
aici, în nordul Aurdwynnului, departe de medicamentele 
Mascaradei. Lăsase coasta și casa lui Unuxekome în urmă și se 
dusese în nordul îndepărtat. Era mai sigur aici, da, dar și mai 
ușor să te simţi departe de lucruri, să te prefaci că te puteai 
ascunde și să te faci mică, să negi povara pe care o ridicaseși. 

Rebeliune. 

Citind Piatra coarnelor de cerb ajunsese să-și imagineze 
rebeliunea ca pe o creatură care flutura drapele pe câmpuri de 
luptă, care era capabilă de răzmeriţă, care aduna gloate, care 
avea coduri secrete și dezbina familii. Rapidă și neînduplecată 
ca un foc mistuitor. 

Trecuseră două luni de când cu portul Welthony, de la marșul 
dezastruos al lui Radaszic înspre Treatymont. Cu excepția 
răazmeriţei din Erebog, nu se mai dăduseră bătălii semnificative, 
nu mai existaseră trădări dramatice. Doar o frământare lentă și 
mai puternică, o mișcare a pământului, o boală ce se agita. 

Cea mai puternică descoperire militară a Mascaradei se 
petrecuse la începuturile istoriei sale și fusese aceea că nu 
bătăliile ucid soldaţii. Molima și foametea, forţele lente și 
structurale ale conflictului îi ucideau. 

Poate că rebeliunea era la fel. O schimbare a structurilor. Ca 
un pod care se încovoia din cauza vântului și a valurilor. 

Tain Hu muta steaguri și simboluri pe hărțile din camera ei de 
lucru cu o imprecizie chinuitoare. Astfel alcătuia forma unei 
măști, care se îndrepta spre sud: formaţii ale Mascaradei ce se 
retrăgeau, prădând grânare și câmpii în calea lor. Fermieri și 


recruți ducali veneau să le stea împotrivă în mii de mici hărțuieli 
care întreţineau resentimentele și ura. 

— Le câștigăm, zicea ea, chiar și când pierdem. 

Scrisorile raportau un șir de asasinate ciudate. Secretari 
ducali, avocaţi ai poporului din orașele libere, preoți ilykari, 
mijlocitori comerciali. Cineva știrbea puntea dintre șerbi și 
nobilime, lucru care o tulbura pe Baru pentru că era o mișcare 
atât de inteligentă. Vădea un adevărat talent în rândul celor 
aflaţi la comanda Mascaradei. Cattlson își avea punctele lui 
forte, iar unul dintre ele erau instrumentele sale, Limpeziții, 
păienjenișul de tehnocraţi din jurul lui... 

Ducii rebeli se pregăteau de război. 

Precum ceilalţi, Tain Hu și-i luase și ea la oaste pe cei apți 
pentru serviciul militar, bărbaţi și femei, care apăreau pe hartă 
ca niște mici ace cu gămălie, fiecare dintre ele o falangă gata de 
marș. Recruţii însă erau fiinţe pătimașe, a căror loialitate era 
întreținută de lefuri și de promisiunea recompensei. Luptătorii 
și-ar fi lăsat armele și ar fi plecat acasă dacă plata venea târziu 
ori familiile aveau nevoie de ei, dacă le scădea moralul, apărea 
ceva de rău augur sau dacă găseau orice alt motiv. Ca atare, 
existau două tipuri de soldați: cavaleria profesionistă, teribil de 
rară în nord, și atât de preţioșii pădurari, care știau să se 
descurce în timpul iernii. 

Baru lăsă chestiunea serviciului militar pe seama lui Tain Hu. 

Soldaţii erau răspunsul unui duce din Aurdwynn la problema 
războiului. Numai că Aurdwynnul nu cucerise Mascarada, ceea 
ce însemna că răspunsurile Aurdwynnului nu erau suficiente. 
Baru își îndreptă atenţia spre problemele mai mari, pe care le-ar 
rezolva un falcresti. 

Rapoartele veneau prea rar și adeseori se dovedeau inexacte, 
ceea ce o scotea din minţi. (Abia acum, lipsită de vasta sa 
întindere, aprecia pe deplin birocraţia subordonată Contabilului 
Imperial.) Așa că dădu ordin fiecărui duce să detașeze o 
secțiune de cavalerie - „da”, insistase ea, „nu-mi pasă cât de 
prețioasă vă este, cât de mult aveţi nevoie să joace caii de colo 
colo ca să vă vestească sosirea, veștile sunt și mai importante” 
- ca să formeze un corp de mesageri. 

Dar exista o problemă: majoritatea cavaleriștilor erau 
neștiutori de carte. 

Fir-ar mama mă-sii, sigur că da, sigur că da, niciun om crescut 


într-o școală cu zidurile albe ale Mascaradei nu ajungea 
vreodată să intre în cavaleria ducală. După câteva pocale de 
vin, Baru găsi soluţia: să-i încorporeze pe preoţii ilykari răzlețiţi 
ca scribi. Aceștia știau iolynica veche și aveau propriile coduri 
ecleziastice. Odată ce protocoalele ajungeau la Erebog și 
Unuxekome, Baru spera ca ei să poată livra un flux de 
informație sigură din tot teritoriul rebelilor. 

— Așa ai să conduci? 

Tain Hu venea uneori în camera ei de lucru ca să o ia în 
zeflemea. 

— Pironită în spatele unui birou, plină de cerneală și adeseori 
beată? 

— Așa v-au dovedit cuceritorii voștri. Asta-i puterea lor. 

Baru își scutură încheietura mâinii ca să scape de un cârcel. 

— Și nu sunt nici pe departe beată. 

— Asta pot s-o rezolv eu. 

— Pleacă de-aici! îi zise Baru râzând. 

x 

Ca întotdeauna, exista problema banilor. 

Ducii voiau să împartă prada din dări, idee care o înspăimânta 
pe Baru - trezorerii separate, politici separate, gestiune proastă 
și corupţie. Așa că îl încolți pe ducele Lyxaxu la un consiliu pe 
domeniul lui, Piatra Înaltă, lăsându-i pe Oathsfire și pe Tain Hu 
să-și arunce aluzii răutăcioase. Se retraseră amândoi într-o 
rotondă cu podeaua de marmură, cu o priveliște spre pădurea 
tomnatică ce-ţi tăia răsuflarea. Fanaticii-Elevi pe care ducele îi 
folosea pe post de gărzi de corp așteptau la o distanţă 
politicoasă. 

— Care mai e situaţia conturilor? o întrebă el. 

— Dau pe dinafară. Trebuie să cumpărăm mâncare și 
materiale pentru război. Avem meșteșugarii necesari să 
făurească arme și grânare ca să trecem iarna. Acum trebuie să 
hrănim mașinăria. 

Rebelii aveau nevoie, mai presus de toate, să-și transforme 
aurul și argintul în sulițe și pâine. 

— Înţeleg necesitatea, zise el, cu amintirea unor ierni 
disperate în ochi. Cu ce pot fi de folos? 

— Am nevoie de control asupra banilor. Asupra fiecărui bănuţ. 

Lyxaxu își aranjă mantia ca să-l ferească de frig, grijuliu cu 
fiecare dungă și pliu. Era slab și îi încărunţea părul, iar în acel 


loc vântul șuiera uscat și rece ca lumina stelelor. 

— Crezi că ţi-l pot oferi eu? 

— Sunt sigură de asta. 

— Dar eu n-am decât partea mea. 

Avea un soi de curiozitate în ochi atunci când îi vorbea, ca și 
cum se aștepta la cuvinte ciudate și conexiuni străine din partea 
ei, legături filosofice pe care le putea savura și pe care le putea 
întoarce pe toate părţile. 

— Cum am să iau partea lui Oathsfire? A lui Unuxekome? 
întrebă el cu o scânteie de încântare răutăcioasă în ochi. Mai ai 
vreun truc financiar? Am ieșit destul de prost după ultima ta 
manevră. 

— Te respectă. 

Poate că exact asta își dorea el, să audă asemenea cuvinte 
din gura ei. 

— Eşti ducele-filosof, ai citit cărţi de înţelepciune străveche. 
Atunci când acţionezi, ei îți urmează exemplul. Atunci când ai 
să-mi dai partea ta, vor ști că mintea cea mai luminată dintre ei 
are încredere în mine. lar dacă nu se lasă convinși... 

Baru afișă un zâmbet sec. 

— Știu cât de insistente îţi pot fi scrisorile, adăugă ea. 

— Mm. S-ar putea să ai dreptate. Oathsfire ascultă de sfatul 
meu atunci când îi convine. Ceilalţi s-au descurcat cu siguranţă 
bine imitându-mi succesele... și evitându-mi eșecurile. 

Se întoarse cu spatele, se duse la marginea rotondei ca să 
privească spre pădurea aflată sub ei, departe. 

— Vrei să te ajut să fii mai mult decât o conducătoare de 
faţadă. Și la schimb? 

— La schimb? 

Dintre toţi, Lyxaxu ar fi trebuit să fie cel care să înțeleagă de 
ce avea ea nevoie de asta. 

— Eu îmi fac treaba. Garantez siguranţa fiscală a rebeliunii. 

— Da. Menţii binele comun. 

În acel loc, nu toţi copacii erau conifere. Lyxaxu privi vântul 
cojind coroana pădurii de frunzele moarte de toamnă și 
aruncându-le în sus spre munți. Baru surprinse un ușor oftat de 
apreciere. 

— Dar noi ne târguim, nu-i așa? N-aș fi neghiob dacă aș face 
asta pentru tine fără vreun câștig personal? 

Baru l-ar fi apucat de umăr și l-ar fi tras cu faţa spre ea, dacă 


înălțimea lui n-ar fi fost o piedică; așa n-ar fi făcut decât să 
accentueze diferenţa și să-i dea lui un soi de putere. 

— Dacă insiști să te folosești de rebeliune în avantajul tău, 
atunci ajungem toţi în Beciul Rece. Așa vrei să se sfârșească 
lucrurile? 

El o privi peste umăr, cu ochii mijiţi pe deasupra mantiei 
argintii din piele de jder. Furtuna mare de frunze sufla pe cer în 
spatele lui, neliniștind păsările. 

— Mi-e dor de omul care ar răspunde acestui argument. Mi-e 
dor de Lyxaxu ducele-filosof, mișcat de idei grandioase și 
altruiste; era un om bun. Numai că acel om - și ezit să-i spun 
duce, știind ceea ce știu acum - și-a condus oamenii spre 
foamete. Bărbatul ăla-și urmărea vecinul și elevul, capra aia 
incultă, venală și grobiană de prieten, adunând avere și osânză 
printr-un mare egoism. Îţi poţi închipui cum se simţea? Să 
povățuiești un bărbat de pe vremea când era băiat, ca să-l vezi 
cum te întrece? Să-i vezi oamenii prosperând în timp ce ai tăi 
plâng și-și mănâncă zdrențele? 

Vântul nu mai bătea cu atâta putere. Baru vorbi domol, ca să 
dea dovadă de respect faţă de încrederea pe care i-o oferea 
Lyxaxu. 

— Probabil că asta înseamnă că l-ai povăţuit bine. 

Mantia din piele de jder o păcăli. Pentru o clipă văzu nu un 
bărbat, ci o vulpe turbată, cu ochii pătrunzător de inteligenţi, 
arzând de furie. Simţi și lucrurile pe care le-ar fi putut spune, un 
arsenal de cuvinte simple și tăioase, care să-i aducă aminte că 
avea în faţa ei un egal, o minte care nu se lăsa influențată de 
vorbe dulci și spuse pe ocolite. 

Numai că tot o viclenie era și stăpânirea de sine. Lyxaxu nu-și 
ieși din fire. 

— Nu, zise el. Era rândul meu să primesc o lecţie de la 
Oathsfire. Nicio filosofie n-are să-mi hrănească fiicele. Niciun 
bine comun n-are să-mi cumpere grâne pentru șerbi. 

Frigul o făcu să tremure, dar continuă să-i susţină privirea 
ducelui și-i făcu o ofertă: 

— Pot aranja să dispară niște bani. De cât o să ai nevoie? 

— Nu vreau bani. Vreau o promisiune - sau și mai bine - un 
contract. 

Se ridică de pe balustradă și se întoarse spre ea, și, din nou, 
ceva din mișcarea frunzelor și a vântului îi dădu lui Baru o iluzie, 


de parcă Lyxaxu scosese la iveală omul din pielea de jder ori 
ascunsese vulpea. 

— Joacă-i pe ceilalți după cum ţi-e voia! Du-i pe Oathsfire și 
Unuxekome de nas cu visele lor de dinastie! Hrănește-i pe cei 
doi Xate cu sânge și otravă ca să nu-și înfigă dinţii în beregata 
ta! Toate astea le înțeleg: revoluţia e o treabă împuţită și prețul 
trebuie plătit. Ducatul Lyxaxu însă nu e moneda ta de schimb. 
Pricepi? Căminul meu e a/ meu. Când va veni vremea de 
sacrificiu, folosește-te de alt ducat. 

Un fior și mai puternic îi cobori pe șira spinării, precum 
fantoma unei lame de cuţit de obsidian. Lyxaxu vedea prea 
multe. 

— Toţi îmi vor cere același lucru, cine n-ar face-o? 

— lar tu ai să minţi ca să le dai satisfacție. Dar pe mine n-ai să 
mă minţi. 

Întinse mâna. 

— Acesta va fi adevărul. 

Bătură palma. Lyxaxu se uită peste umărul ei. 

— Ar trebui să ne întoarcem înăuntru, să vedem ce mai face 
Oathsfire, adăugă el. Înainte să-l omoare Vultjag. 

x 


Baru își primi banii. Lyxaxu îi dădu partea lui și, așa cum se 
așteptase, toţi ceilalţi făcură la fel. Se întoarse în camera ei de 
lucru din Vultjag și făcu aranjamentele. 

Rebeliunea declanșase o criză de încredere și o prăbușire 
spectaculoasă a bancnotei Mascaradei. Lucru ideal - toată 
lumea prefera acum argintul și aurul, ceea ce însemna că se 
putea cumpăra o grămadă de grâu, făină ori sare cu un bănuţ 
de la rebeli. 

— Ah! exclamă Vultjag, înțelegând explicaţia lui Baru. Deci 
ne-am sporit averea fără să mișcăm niciun deget? Nu mă mir că 
te-ai făcut contabilă. 

Baru trebuia să fie prevăzătoare, căci Cattlson avea să 
încerce să-i păcălească pe rebeli să cumpere grâu otrăvit ori cu 
gărgărițe. Așa că aranjă ca agenţii lui Xate Olake să fure un set 
de sigilii oficiale din Treatymont, cu care putea să falsifice 
ordine de achiziţie de la guvernul Mascaradei. 

Avea instrumentele pregătite. Era timpul să aprovizioneze 
rebeliunea pentru iarnă. 

Pentru asta apelă la Oathsfire, care își strânsese averea 


făcând negoț pe lnirein, ducând bunuri în sus pe fluviu din 
Ducatul, Unuxekome până în nord, făcând evaziune fiscală și 
arbitraj. El îi oferi agenţii și contrabandiștii de care avea nevoie, 
propriul ei Mijlocitor Comercial Imperial improvizat. Ea scrise 
contracte consolidate cu aurul rebelilor, cu plata la livrare, și 
chiar îi bucură pe contrabandiști și pe negustori cu primele 
polițe de asigurare pe care le văzuseră vreodată. 

„Mă îngrijorează că s-ar putea să insiste să primească 
asemenea condiții generoase și în viitor, îngreunând 
desfășurarea afacerilor” îi scria Oathsfire. 

Dar Baru nu-l luă în seamă. 

Hrană, lemn și metale începură să curgă spre nord, umplând 
grânarele și rezervele. Aveau nevoie disperată de sare, singurul 
lor conservant de încredere - ducele Autr nu voia să o vândă 
rebeliunii fără consimțământul ducesei Nayauru, lăsându-i pe 
rebeli să depindă de sarea de mare pe care le-o dădea 
Unuxekome. 

Și nevoia lui Baru de personal era disperată. Coordonatul 
achiziţiilor și al transportului lor din valea izolată din Vultjag era 
o provocare imposibilă. Avea nevoie de un agent de încredere, 
de cineva pe care să-l poată trimite în sud la Welthony ca să 
gestioneze acţiunile din porturile lui Unuxekome, cineva care să 
înțeleagă ce voia fără să-i trebuiască o scrisoare care să i-o 
confirme. 

Un secretar. 

La trecătoarea din sud, armașii lui Vultjag de la poarta mobilă 
ridicară un steag, semn că se apropiau călăreţi necunoscuți. 

x 


— Nu! strigă Baru, apoi repetă același cuvânt, odată ce 
mintea reuși să priceapă ceea ce vedea, doar că, de data asta, 
în șoaptă: o, nu! 

— Nu-l poți vedea, zise Tain Hu și o cuprinse după umeri, ca s- 
o împiedice s-o zbughească spre trăsură. 

Baru nu se împotrivi. Fixă cu privirea goală trăsura împroșcată 
cu noroi, care se oprise fix sub porțile fortăreței de la cascadă a 
ducesei Vultjag, la ferestrele sale acoperite și la steagul de 
avertizare de un galben puroi. La vizitiii cu haine galbene. 

Hainele galbene însemnau că cei care le purtau erau 
supraviețuitori ai molimei, acum imuni. Steagul exista de 
dinainte de ocupaţia Mascaradei, dar însemna în continuare 


același lucru: molimă. O boală aurdwynni, un hibrid feroce, fiert 
în acest cazan de neamuri și vite, șobolani și purici a cinci 
civilizaţii. 

Un pasager infectat. 

— O să-i vorbesc de afară, zise ea pe un ton lipsit de 
expresivitate și cu o detașare involuntară și nepotrivită. O să mă 
audă. 

— Nu se apropie nimeni! 

Cizmele lui Tain Hu scoteau zgomote de flegmă umedă în 
mocirlă. Îi dădu ocol lui Baru ca să se pună între ea și trăsură. 

— A călătorit în carantină tot drumul de la Treatymont. Dacă 
transmite și un purice, o răsuflare... pricepi? larna ne ţine pe toți 
ca pe niște sardine. Am avut tipul ăsta de vărsat când eram 
copil. L-au avut și părinţii mei. Am devenit ducesă când eram 
foarte mică. 

— Un bilet, atunci, se rugă Baru. Un palimpsest. O să purtăm 
mănuși. Lasă-mă să-i scriu. 

Ochii lui Tain Hu se îmblânziră. 

— Îl duc eu. Sunt imună. 

— Ai putea să-mi dai biletele lui... 

— Nu. Nu se poate să pui mâna pe niciun lucru care a ajuns 
pe lângă trăsura aia. 

— Mi l-ai putea ţine tu ca să-l citesc. 

Colţurile gurii lui Tain Hu se strâmbară de mânie, se relaxară 
după o clipă de o străfulgerare de căldură, care se transformă 
aproape instantaneu din nou în mânie. 

— Va trebui să-mi dicteze mie mesajul. Nu pleacă nimic din 
trăsura aia. Am să vă citesc eu mesajele între voi. Tu ai să-mi 
scrii ce vrei să-i spun... 

— Dar eu nu știu să scriu ceva pe care să-l poți citi tu, zise 
Baru, uimită de nedreptatea prostească și de necrezut a 
situației: Tain Hu nu știa să-i citească un mesaj în afalonă, iar 
Baru nu știa să scrie în iolynică. 

lronia aproape că-i smulse un hohot de râs necontrolat. 
Semnele de molimă erau aurdwynni, dar paranoia, doctrinele 
carantinei erau ale Mascaradei, erau baza igienei incrastice. 

Licoarea imperiului. Peste tot. 

— Dictează-mi mie mesajele! îi zise Tain Hu cu hotărâre, 
alegând această soluţie simplă când înţelese durerea lui Baru. 
Le scriu în iolynică. Sau, dacă preferi, aduc un tălmaci. 


Un armaș aduse un palimpsest. Baru stătu la adăpostul 
crestelor de zid, zgribulită de frig și ploaie, și scrise cu cerneală 
neagră și apoasă: 


Excelenței Sale Muire Lo, Contabil Imperial interimar, 
odinioară secretar al lui Baru Cormoran: Baru Pescărița iţi 
transmite salutări. Nu știe un candidat mai bun pentru această 
funcţie. Nu există nicio altă minte mai capabilă sau mai 
meritorie. 


Începu altă propoziţie, mai întâi o scuză, apoi o multumire, 
după care la final, trase linie. Putea spune altceva după ce Muire 
Lo îi trimitea răspuns. Tălmaciul ieși din fortăreață, făcând o 
plecăciune ducesei și Mâinii Mai Corecte, și-și făcu treaba cu 
repeziciune. 

Tain Hu se duse la trăsură, îndreptându-se spre puterea 
invizibilă, spre imanenţa molimei. Putea ducesa să fie sigură că 
era același tip de vărsat pe care-l avusese și ea și că era imună? 
Probabil că da. Vorbi cu vizitiii, ridicată pe vârfurile picioarelor. 
Acceptă ceva de la ei - o scrisoare într-un corn - o citi sub 
pavăza de ploaie a mantiei ei și o dădu înapoi. Se duse la 
ferestrele trăsurii, ridică un văl și vorbi ușor spre geam. 

Baru își simţi stomacul ca de sticlă, o carafă, un flacon de 
acid. 

Tain Hu se întoarse cu capul plecat, reţinându-și un strigăt de 
la depărtare. | se lipise noroiul de cizme. 

— Îmi pare rău, zise ea. Sora zice că doarme. Cred că l-am 
auzit tușind, dar nu mi-a răspuns. 

— Ah! făcu Baru înghițind în sec. Scrisoarea pe care ţi-au dat- 
o vizitiii? E de la Xate Yawa? 

— Cred că de la fratele ei, e scrisă într-unul dintre cifrurile lui. 
Xate Yawa l-a săltat pe Muire Lo pentru interogatoriu ca să n- 
ajungă Cattlson primul la el. Era prea apropiat de tine ca să 
evite bănuielile și le-ar fi fost dat Limpeziţilor dacă nu-l băga ea 
mai întâi în Beciul Rece. Când au prins ocazia, cei doi Xate i-au 
aranjat evadarea din închisoare și plecarea din Treatymont. 
Numai că închisorile sunt insalubre, vechile canale au refulat de 
la ploaie, iar apa de băut nu e întotdeauna fiartă cum trebuie... 
dăduse boala în ei... 

— Ah! 


— Era lucid când au trecut prin Haraerod, dar a recidivat. 

Tain Hu se dădu un pas în spate, de parcă se temea că și 
vorbele îi erau infecțioase. 

— Nu se mai poate face nimic pentru el în Nord în afară de ce 
au făcut deja hainele galbene. Nu putem decât să așteptăm. 

Să așteptăm. Așa cum așteptase Baru ca să-l avertizeze. Și 
uite la ce bun. 

Baru se întoarse cu spatele și intră din nou în fortăreață, cu 
pași murdari, tot mai mari și grei de nămol. La bariera-ghilotină 
se opri și începu să dea cu piciorul în piatră, încercând să se 
curețe. 

Tain Hu nu strigă după ea. 

Se urcă în turnul ei înalt și le porunci servitorilor să-i 
pregătească o baie fierbinte și să o lase să-și vadă de treabă. 
Tain Hu, reţinută de necesitatea de a se îmbăia și de a-și afuma 
hainele, nu se afla la fața locului ca să le spună hainelor galbene 
să aștepte când îl consultară mai târziu pe pasagerul lor, iar 
servitorii nu știau de unde s-o ia atunci când încercară să-i 
trimită vorbă. Așa se face că Baru află în dimineaţa următoare 
că trupul bărbatului din trăsură fusese dus în pădure și ars. 

x 

Când nu te mai poți controla, iese la iveală furia: o mânie 
care-ţi crapă falca, îți sparge dinții și-ţi ucide gândurile, 
minuțioasă și obsesivă până în cel mai mic detaliu, omnivoră ca 
poftă. Mânie față de fiecare alegere și împrejurare care adusese 
lumea în această stare inacceptabilă. 

Furie împotriva cauzalității. 

Urmărind lanţul, nodul, harta tuturor drumurilor din cauza 
cărora Muire Lo sfârșise în pădure, în cenușă - în centrul hărții, 
între hăţișurile imperiului și ale revoltei, ajungea iar și iar la ea 
însăși. Furia ei nu avea ce să consume, așa că începu s-o 
consume pe dinăuntru. Stătea la masă fără să scrie nimic, deși 
condeiul îi tremura în mână. 

Prin focul acela se auzi un ciocănit. 

Tain Hu stătea în ușa biroului, cu cizmele imaculate. Ținea la 
subsuoară două teci de sabie. 

— Nu vreau să mă duelez, zise Baru, absurd de conștientă de 
cămașa ei lălâie și de faptul că era desculţă. Dăduse iama în 
garderoba lui Vultjag. Toate erau prea lungi. 

— Așa să fie. 


Tain Hu trecu pe lângă ea și puse cele două teci pe masa de 
lucru, acoperind notițele. 

— O să le las aici. Le poţi folosi când vrei să mă faci să plec. 

Privirea ei o fixa pe Baru, dar degetele ei încercau să rupă un 
fir deșirat al tunicii, mai întâi discret și calculat, apoi cu 
smucituri nerăbdătoare. 

Baru turnă un pahar de vin neîndoit cu apă, apoi, după o 
pauză în care își ţuguie buzele, mai turnă unul. Tain Hu acceptă 
cu o mișcare din cap și cu o șoaptă. Așteptară în tăcere să se 
întâmple ceva care să nu ţină de ele, să cadă o carte sau să se 
audă un tunet, să le dea permisiunea să vorbească sau să 
acționeze. 

— Muire Lo s-ar fi putut dovedi foarte util, zise Tain Hu. 

— Mereu a fost util. 

Binecuvântarea seacă păru o satiră, o glumă ieftină, un doliu 
prefăcut venit prea devreme. Se întrebă dacă Tain Hu îi putea 
auzi amărăciunea în felul în care-și alegea cuvintele: 

— O să-i simt lipsa. 

Tain Hu își schimbă unghiul privirii cu câteva grade, ca o 
cârmă care se pregătește pentru o rafală de vânt îndelung 
așteptată. 

— Erai apropiată de el. 

O grămadă de minciuni și trimiteri într-o direcţie greșită, 
amestecuri atente de adevăr, diluate de subiînţelesuri: „Am ţinut 
la el. M-a ajutat să ajung până aici. Eram prieteni. Nu i-am 
mulțumit niciodată”. 

Dar cuvintele astea i se păreau răsuflate, fără rost, 
mizerabile. În locul lor rosti ceea ce era mai greu de spus și mai 
adevărat: 

— Am avut încredere în el. Lucru lipsit de înţelepciune din 
partea mea. Dar am avut. 

Tain Hu se încruntă și dădu din cap de parcă înţelesese. 

— Încrederea e prețioasă, spuse ea. Și greu de împărtășit. 

Răsuci pe degete firul deșirat. 

— Îmi pare rău că ei n-au avut încredere în el. Îmi pare rău că 
n-au avut încredere să te lase cu el. 

— Poftim? 

Baru se încruntă nedumerită preţ de o clipă, după care făcu 
un pas în spate, lăsându-și greutatea pe călcâiul drept și 
împiedicându-se pe loc. 


— Xate Yawa? Fratele ei? Nu. N-au făcut așa ceva! 

Știuseră că scrisorile lui Muire Lo se duceau în Falcrest, se 
asigurase pădureanul lui Xate Yawa de asta. 

— Știu și eu... 

Cât vorbi Tain Hu, Baru își dori să nu mai fie așa sinceră, ca să 
nu mai descopere și alte secrete care ar fi durut-o. Ducesa 
continuă însă, fără milă: 

— Dacă eram în locul lor, se poate să fi acţionat la fel. Poate 
nu m-aș fi încrezut în secretarul Contabilei Imperiale odată ce ar 
fi ajuns în inima rebeliunii, unde nu l-aș fi putut atinge. A fost în 
Falcrest și a fost trimis înapoi. Poate au bănuit că scopul lui era 
să stea cu ochii pe tine și l-au marcat ca ameninţare. Probabil 
au crezut că te ajută. 

Baru își văzu propria reacție reflectată în mușchii încordaţi de 
pe gâtul și umerii lui Tain Hu, în postura ei gata de acţiune. Insă 
ducesa nu vorbi cu mânie nici măcar în faţa furiei lui Baru. 

— E foarte periculos ca aceia aflaţi în situaţia noastră să 
recunoască faptul că au emoții, șopti ea cu compasiune și cu o 
urmă de avertisment. Va fi considerat mereu o slăbiciune. 

Baru dădu din cap, încuviinţând rece, o recunoaștere venită 
din putere, trecând în acel moment al conversaţiei peste toate 
lucrurile care puteau fi recunoscute și mărturisite, înconjurate 
de cuștile lor invizibile. 

Atunci spuse, imediat ce își dădu seama: 

— Dar dacă nu le-aș fi cerut niciodată să-l trimită pe Muire 
Lo... 

Dacă nu l-ar fi chemat niciodată la ea... 

— Știu și eu... zise Tain Hu. 

Sinceritatea aia îngrozitoare! 

— Poate că boala din închisoare era adevărată și tu erai cea 
mai bună șansă a lui de a scăpa de-acolo. Sau poate că ei au 
făcut-o și, dacă nu l-ai fi chemat la tine, l-ar fi lăsat în viaţă. Știu 
și eu... 

Smulse firul de aţă deșirat din tunică și îl studie ca și cum l-ar 
fi văzut pentru prima dată. 

— O să cauţi răzbunare? 

— Nu. Ar fi o greșeală. Niciunul dintre noi nu-și permite o 
greșeală. 

Cu un zăngănit, Baru puse jos paharul de vin. 

— Nici măcar una. Miza e prea mare. 


— Da, murmură Tain Hu. Prea mare. 

Baru ridică mâna ca să zdrobească paharul de vin. Se abţinu, 
își reţinu până și tremuratul, și rămase locului într-o pantomimă 
absurdă, ținându-și prea ferm mânia sub control ca să se poată 
mișca, prea mânioasă pentru orice altceva decât să rămână 
nemișcată. 

Tain Hu veni mai aproape de ea cu mâna ridicată ca și cum ar 
fi vrut să salveze paharul de vin ori pumnul lui Baru, ca să nu se 
taie-n cioburi. 

— La Welthony am știut că n-o să fiu nevoită să te ucid, îi 
zise. Știam că ai să treci testele. Mereu am avut încredere. 

— Nu există nimeni, zise Baru încet și cu amărăciune în glas, 
în care să pot avea încredere. Niciun loc în care să mă pot arăta 
fără mască. 

Tain Hu clătină din cap a reproș. 

— A murit un om. Gândește-te la pierderea lui, nu a ta! 

Baru încuviinţă din cap, umilă, înfuriată, paralizată. 

Ducesa Vultjag stătea aproape de ea. Pentru o clipă se gândi 
la înfruntarea lor din sala de bal din Casa Guvernatorului, la 
ispita lui Tain Hu, ochii ei negri și aprigi, buzele ei întredeschise, 
răsuflarea ușoară, și simţi cumva că aceasta stătea în faţa ei 
fără mască, ceea ce o făcea și mai periculoasă. Numai că ea nu 
se temea. 

— Avea ceva pentru tine în trăsură, îi zise Tain Hu. 

Își feri ochii la jumătatea propoziției, ca să o protejeze pe Baru 
sau pe ea însăși. 

— Un carneţel. Hainele galbene zic că l-a ţinut ascuns la loc 
sigur chiar și în închisoare. 

Lui Baru îi stătu inima-n loc. 

— Ce-a scris? 

— A făcut fâșii toate paginile, zise Tain Hu clătinând din cap. 
Nu se mai descifra nimic. Poate că a avut febră. Am vrut să știi, 
înainte să ardem și carnețelul. 

Ah! Carnetțelul acela. 

— Du-te! spuse Baru cu glasul înecat, împingând-o stângaci. 

Se auzi un pocnet de electricitate statică atunci când îi atinse 
umerii lui Vultjag. 

— Eu... te rog... du-te! 

Tain Hu rămase în prag, ca și cum ar fi șovăit, flămândă și 
tânjind după ceva rămas nespus sau nevăzut. Plecă însă și 


închise ușa înainte ca Baru să-și lase capul în jos și, dărâmată 
de această ultimă dovadă de loialitate, de faptul că Muire La 
distrusese cu atâta meticulozitate carnetul pădureanului stakhi 
și păcatele pe care le insinua, începu într-un final să plângă. 

x 


Când cobori din turn și trecu prin pasajele șoptitoare ale 
fortăreței de la cascadă spre sala principală, găsi consiliul de 
război așteptând-o. Tain Hu stătea în capul mesei. 

— Mâna Mai Corectă! strigă ea, iar armașii și pădurarii- 
comandanţi, bărbaţi și femei din familiile numite Sentiamut, 
Awbedyr, Hodfyri și Alemyonuxe, murmurară aceleași cuvinte. 

— Plecăm din Vultjag, zise Baru. Adună pădurenii și vânătorii! 
Să fiţi gata de marș! 

Un val de neliniște. 

— De ce acum? întrebă Tain Hu, deși privirea ei ardea de 
nerăbdare. E clar că-i prea devreme. 

— N-o să ne petrecem iarna în fortărețele și în văile noastre în 
timp ce Mascarada pregătește terenul pentru primăvară și 
război. 

Baru apucă spătarul înalt al scaunului din colțul mesei și-l 
mută brusc pe podeaua de piatră, cu un sunet terifiant. 

— O să înaintăm prin păduri. Nu vom lua multe cu noi. Vom 
trăi din ce găsim de mâncare. 

— In ce scop? întrebă Ake Sentiamut, în vreme ce ceilalţi 
bâiguiau ceva despre cum vor muri de foame și de frig, despre o 
femeie insulară care le dădea ordin să mărșăluiască în iarnă. 

Chiar, în ce scop? În scopul pe care-l găsise în mâhnirea ei, în 
studiul obsesiv al hărților rupte și pătate. O cale de a ajunge la 
văile și cătunele răzleţite, la oamenii de rând și la meșteșugari și 
de a-i face părtași la revoltă înainte de venirea primăverii. 

O cale de a deveni amorfi, inefabili, de neatins de Mascaradă 
și de spionii ei, de planurile sale precise și de programele sale 
atente de incriminare. Se îngrijise de rebeliune, aranjase 
investiţii și linii de comunicații, pentru că acesta era drumul spre 
victorie - și acum avea o cale de a extinde acea putere, o cale 
de a clădi logistica rebeliunii pe un teren rece și periculos. O 
cale de a câștiga /ndoial/a trădătorului, arătându-le ducilor din 
Ținuturile de Mijloc o putere mai reală decât cea a dușmanului, 
mai veche, și totuși mai apropiată, o putere aurdwynni, o putere 
născută nu din bani și calcule, ci din pământ. 


Și o cale de a trece de acei duci și de a ajunge drept la 
oamenii care-i completaseră anexa despre dări, care-i 
coloraseră o atât de mare parte din hartă în albastru. 

— Ca să le arătăm oamenilor din Aurdwynn că avem iniţiativă. 
Să le dovedim lor și ducilor lor că existăm cu adevărat. Că vom 
lupta pentru ei până și în timpul iernii. 

Intâlni privirile fiecărui luptător de la masă, rând pe rând. 

— Lăsaţi-i Mascaradei fortărețele și drumurile, canalele și 
porturile. Ei sunt miei de vară. În curând vine iarna, iar noi vom 
fi precum lupii. 

Tain Hu se ridică de la locul ei și scoase sabia. Cei adunați în 
jurul mesei se uitară la ea, tăcuţi, ţinându-și răsuflarea. 

— Mâna Mai Corectă, intonă ea și îngenunche, punându-și 
sabia, dreaptă, pe genunchi. Acesta-mi este jurământul: sunt a 
ta, în viaţă și după moarte. 

— Te numesc generalul meu. 

Baru întinse mâna ca s-o ajute să se ridice, iar Tain Hu îi 
prinse brațul, mănușă pe mănușă. Strânsoarea ei era aprigă, iar 
privirea îi era de aur. 

— Alege-ţi căpitanii și locotenenţii! îi zise ea ducesei. 

Luptătorii adunaţi în jurul mesei se ridicară, îngenuncheară și 
se ridicară iar. Baru îi privi, încă amorţită pe dinăuntru din cauza 
durerii. Golul pe care-l simţea în sufletul ei se umplu de o 
bucurie rece. Putea supraviețui acestei pierderi. Putea 
transforma orice mâhnire în avantaj. 

Lângă ea, Tain Hu se uita la armurierul ducal. 

— O să aibă nevoie de un costum de zale. Și de o teacă mai 
bună pentru spadă. 

li șopti apoi la ureche: 

— Inainte să pornim în marș, vrei să vezi unde l-au ars? 

— Da, răspunse Baru. Da. Vii și tu cu mine? 


Interludiu: larna 


Începu marșul. 

Vestea c-au început să mărșăluiască le-o luă înainte, purtată 
de vânători, amplificată de mecanismele zvonului până deveni 
declamaţie, profeție. Când ieșiră din pădurile din Vultjag și 
ajunseră pe pământul lui Oathsfire, constatară că oamenii de 
rând îi numeau coioți. Tain Hu, mișcată de discursul consiliului 


de război, dorise ca armata lor să fie Armata Lupului, dar Baru 
preferă înţelepciunea numelui dat de oamenii de rând. 

Acolo unde civilizaţia scăpase de lup, coiotul încă prospera. 

Călătoreau pe jos pe cărările întunecate, trasate pe hărți de 
generaţii de pădureni, rapizi și cu armuri ușoare, înarmați cu 
arcuri și sulițe. Armata se împărţise în coloane răsfirate, pe 
familii. Când nu prea găseau mare lucru de mâncare 
supravieţuiau cu bere, sursa preferată de calorii sterile și 
portabile a Aurdwynnului. 

Se opreau în sate și avanposturi ducale ca să ia măsuri 
împotriva scorbutului, să cumpere carne sărată și hrană pentru 
iarnă cu aur furat din dări, cheltuind mai multă avuţie decât 
vedea omul de rând într-un deceniu. Oriunde satele aveau 
falange, se ofereau să-i antreneze pe soldaţi. Acolo unde erau 
pădureni și vânători, Coioţii acceptau voluntari. 

Tain Hu și ajutoarele ei păstrau o ordine strictă. La fiecare 
răspântie de drumuri, Baru se întâlnea cu călăreţi din corpul 
mesagerilor, primindu-le rapoartele, trimițând ordine și misive 
către ceilalţi duci rebeli. 

Toamna se preschimbă în iarnă. Zăpada acoperi pădurile și 
crengile copacilor deveniră aripi de lebădă. Baru se trezi de 
dimineaţă, simțind că-i e mai frig decât îi fusese vreodată. 
Brațele și picioarele îi erau înțepenite, iar degetele de la picioare 
îi erau amorțite. leși împleticindu-se în lumina zorilor, simțind o 
nevoie disperată de-a se mișca, de-a mânca, de-a face orice ar fi 
încălzit-o și-ar fi ţinut-o în viață sub soarele palid. Tain Hu râse 
de ea, după care deveni brusc serioasă: 

— N-ai mai văzut niciodată o iarnă. 

— Sigur că da, în Treatymont. Dar... 

— Nu-i suficient. 

Tain Hu își strigă garda. 

— Ake! Ake, ai s-o însoțești pe Mâna Mai Corectă. Dacă dă 
semne de boală sau scorbut... 

— Nu sunt atât de fragilă, zise Baru. 

— Noi suntem fragili. 

Tain Hu o luă după umeri, ca s-o facă să asculte. 

— Dacă te pierdem, Baru Pescăriţa, pierdem totul. Să ţii minte 
asta! 

Nu se putea opri din tremurat. 

— Mi-e dor de camera mea de lucru, zise ea încercând să 


zâmbească. Avea instalaţii sanitare mai bune. 

Tain Hu râse și roti braţul arătând spre pădurea din jurul lor. 

— Bun venit la mine acasă! 

Făcură cale întoarsă prin teritoriul lui Oathsfire și traversară 
apoi teritoriul lui Lyxaxu spre noul lor aliat, Ducatul Erebog. 
Numărul lor crescu. Căutau hrană pe o arie prea mare, iar lupii 
lătrau de foame în urma lor. 

Odată cu frigul loviră boala și nebunia. Oamenii mureau în 
frisoanele scorbutului sau beau apă cu holeră din puțuri împuţite 
și îngheţau în băltoacele revărsate din maţele lor. 

Lăsau o dâră de cadavre neîngropate pe pământul îngheţat. 
lar și iar, Baru se trezea noaptea după ce visa angrenaje stricate 
și măști cu ochii goi și se pomenea că-i era atât de frig, încât nu 
se putea mișca, de parcă-i îngheţase până și voinţa. Începea să 
se simtă cuprinsă de nebunie. Atacurile bolii nu încetară până ce 
Ake Sentiamut nu văzu ceva febril și turbat în ochi ei și începu 
să o scoată noaptea afară ca să o învețe constelaţiile din 
Aurdwynn. Cumva asta o făcu să doarmă mai liniștită, dar nu-i 
încălzi mâinile amorţite și nici nu o făcu să-i fie mai ușor să 
privească bărbaţii cu scorbut, ale căror gingii sângerânde lăsau 
dâre în castroanele cu terci, sau să-i aline pe părinţii tuturor 
acelor copii morţi pe care-i ajutau să-i ardă. 

Dintotdeauna iubise stelele. În pustietatea iernii însă, era greu 
să uite că erau înfrigurate, distante și că nu le păsa. 

Nebunia duse la vărsare de sânge. 

O coloană sudică din subordinea unuia dintre pădurarii- 
cavaleri ai lui Lyxaxu se răzleţise în Ducatul Nayauru și, 
descoperind că nu era bine-venită într-o tabără de vânători de 
blănuri, măcelări familiile de acolo. Baru, disperată să nu o 
îndepărteze pe Ziditoarea de Stăvilare, trimise emisari la ducesa 
Nayauru cu bani pentru sângele vărsat. Tain Hu îl execută pe 
comandantul coloanei. Mânia și indignarea - provocate de măcel 
și de măsura disciplinară - costară Armata Coiotului luptători 
buni. 

Trebuiau să fie eliberatori, nu bandiți. Coiotul era o armată 
făcută să slujească, opusul unui brigand, năpustindu-se din 
pădure în incursiuni care să le aducă inocenților bani, siguranţă 
și speranţă. 

In Ducatul Erebog, unde Baba de Lut se zbătea să menţină 
ordinea după ce-i incinerase în cuptoarele de ardere pe toți 


moșierii care nu i se supuseseră, Coiotul patrula la drumul mare, 
vâna briganzii și aducea ajutoare celor izolaţi din cauza 
nămeţilor. Așa ajunseseră să se întâlnească cu un straniu aliat. 

Un grup de bărbaţi și femei palide și cu părul roșu le ieșiră în 
cale pe un drum din nordul Erebogului, adresându-li-se în stakhi: 

— Suntem războinici ai Conacului Hussacht. Regele Necesar 
ne-a trimis în sud s-o găsim pe regina rebelilor și să veghem 
asupra sorții sale. Am măcelărit Masca la Jasta Checniada. 
Primiţi-ne și vom măcelări și mai mulţi. 

Vestea trezi în Baru vise fanteziste și îl invită pe căpitanul lor, 
Dziransi, să se alăture coloanei ei, unde, prin tălmaci, îl întrebă 
despre stakhieczi și despre politica ţării îndepărtate, de dincolo 
de munţi, atât de temută de Mascaradă. 

— Fii atentă cu el! o avertiză Tain Hu. Conacele stakhieczi au 
tăcut prea multă vreme. A fost trimis în sud cu un scop. 

— Scopurile sunt utile. Interesele comune ne oferă motiv de 
alianţă. 

— Sau poate că stakhieczii speră să termine cucerirea pe care 
au abandonat-o cu atâta timp în urmă. Ei sunt lucrători în piatră, 
ceea ce-i face arhitecţi rabdători. 

Baru zâmbi. 

— Mă bucur că mi-ai făcut jurământ, zise ea. E nevoie de 
amândouă ca să ţinem seama tuturor temerilor noastre. 

Urmau cele mai aspre luni de iarnă. 

— Trebuie să găsim loc de tabără, recomandă consiliul de 
război. Trebuie să iernăm într-o vale sigură. 

Numai că Baru le porunci să meargă spre sud, în ducatele din 
Ținuturile de Mijloc, o armată care încălca teritoriul, o jignire și 
un act de război. Trecură prin forturi abandonate ale Mascaradei 
și-și înălțară propriile steaguri: însemnul lui Baru era o mână cu 
palma întinsă, iar însemnul pentru alianța dintre Mâna Mai 
Corectă și Ducatul Vultjag era un desen în care apăreau un ban 
și o cometă. Li se duse vorba. Când ajunseră în satele Ducatului 
Nayauru, îi găsiră pe oamenii de rând așteptându-i cu bere, 
blănuri, adăpost și drapele cusute manual. 

Mărșăluiră prin Ținuturile de Mijloc, atrăgând sânge proaspăt 
mai repede decât lăsau în urmă cadavre, bazându-se pe aurul 
lor ca să repare stricăciunile făcute de căutatul hranei. In cele 
din urmă, degerată și aprigă, Armata Coiotului se întâlni cu 
falangele și călăreţii ducesei lhuake, pilonul central al Alianţei 


Ținuturilor de Mijloc. Apărătorii blocaseră ostentativ calea, 
nepermițând nimănui accesul la drumuri, dar își acoperiră ochii, 
prefăcându-se orbi, când coloanele Coiotului trecură prin 
pădurile dintre ei și chiar trimiseră cinci sute de arcași și două 
sute de capre încărcate cu provizii „ca să asigure buna purtare”. 

— Ducesa Vitelor îţi cunoaște puterea, îi spuse lui Baru unul 
dintre căpitanii lui lhuake. Stă cu ochii pe tine. 

„Bun”, își zise ea, „bun - urmărește și judecă! Cântărește-mi 
puterea! Gândește-te la alegerea pe care o vei face la 
primăvară!” 

Victoria cerea ca ea să înfrângă îndoiala trădătorului. 

x 


În cele mai negre zile din iarnă, prea reci ca să mai ningă, 
când soarele efemer strălucea orbitor pe gheaţă, Baru Pescăriţa 
parcurgea, cu zăpada scârţâindu-i sub cizme, distanţe uriașe în 
căutarea hranei. Alături de ea mergeau cu pași mari pădurarul- 
cavaler și ducesa Tain Hu, al cărei simţ de orientare în pădure 
era cunoscut în nord, unde i se spunea acvi/a, și în Treatymont, 
unde i se spunea javra aia brigandă. 

Mâna Mai Corectă și generalul ei se alăturară vânătorilor și își 
etalară talentul în mânuirea arcului, vigoarea, ochii ageri și 
vocile clare și monotone, precum și încrederea în oamenii căliți 
care conduceau pânda. Oriunde mergeau, Armata Coiotului 
frântă de oboseală și șovăielnică se umplea de speranţă. 

In zilele mai calde de toamnă ieșeau împreună pe furiș, Tain 
Hu folosindu-și tot talentul de a se strecura nevăzută ca să o 
învețe pe Baru cum să încordeze și să tragă cu arcul în secret și 
ca să-i fie o profesoară aspră, adeseori lipsită de răbdare. 

— Trebuie să pari o profesionistă, insista ea. Lumea ar ierta 
un aurdwynni care ratează o lovitură, un bărbat care se 
chinuiește să încordeze arcul. Dar pe tine niciodată. Greșelile 
tale îţi vor fi înscrise în sânge și sex. Trebuie să fii fără pată. 

— E greu cu întinsul arcului, zicea Baru. 

— Multor femei le lipsește puterea. 

Baru, fiică a unei vânătoriţe, aruncătoare puternică de suliță 
și femeie cu multă forță; Baru, care în momentele de frustrare 
ori liniște revenea mereu la exerciţiile și greutăţile Sistemului 
Naval, încorda arcul cu o răsuflare ușoară. 

Tain Hu o atingea pe umăr, îi îndrepta un pic mai mult 
spinarea și o apăsa în curba coloanei. 


— Trage! îi șoptea ea. 

Luni mai târziu, în frigul feroce de sub soarele palid de iarnă, 
Baru Pescăriţa slobozi o săgeată cu pene vopsite într-un 
albastru strălucitor și toţi strigară de bucurie și săriră în 
urmărirea cerbului rănit, năpustindu-se prin troiene, cu inimile 
bătând să le spargă pieptul și plămânii plini de entuziasm care-i 
făcea să uite de frig. Când dobori cerbul, Tain Hu îi spintecă 
gâtlejul și-i ajută pe pădureni să-l curețe. Rebelii începură să 
interpreteze întâmplarea ca pe un semn. Pentru ei coarnele 
căzute  însemnau cerbul ducelui Heingyl, roșul marinei 
Mascaradei vărsat pe zăpadă. 

Duceau vestea peste tot pe unde mărșăluiau: la primăvară 
aveau să câștige loialitatea ducatelor din Ținuturile de Mijloc, 
puterea lui Nayauru și a lui lhuake, și împreună aveau să 
împingă Mascarada înapoi în mare. 


Autocrată 
Capitolul 21 


Primăvara avea să aducă încercări - curtarea decisivă a lui 
Nayauru și a lui lhuake și a clienţilor lor - urmate de încercări și 
mai mari. Însă Baru mai avea puţin timp la dispoziţie. 

larna o mânji de noroiul bătătorit din Aurdwynn, o hrăni cu 
mâncare specifică locului, curry cu carne de bibilică, cu vânat și 
pește sărat, iar porii îi ajunseseră să emane parfumul uleiurilor 
și al aromelor de chimion, ghimbir sălbatic și crustă de sare. 
Limba, deși la început i se împleticea, ajunsese să stăpânească 
noţiunile introductive de iolynică. Învăţă să înjure în urună și în 
stakhi și să renunţe la cuvântul belthyc oficial ilykari - un cuvânt 
perceput ca aparţinându-i Mascaradei lui Xate Yawa - în 
favoarea celui de e/evi din dialectul local iolynic. 

Invăţă diferența dintre gustul fumului de cedru și al celui de 
brad roșu de coastă. Râse la poveștile spuse în jurul focului 
despre ducesa Naiu și cei patru soţi ai ei, care muriseră ca niște 
eroi în Rebeliunea Neghiobilor. Râse și mai tare când ceilalți 
imitară privirile ducesei, piezișe și nervoase, ce căutau prezenţa 
vreunui igienist social încruntat, gata să pună diagnosticul de 
degenerare. 

— Bărbaţii se însurau cu bărbaţi, îi spuse Tain Hu, când se 


lăsară amândouă pe vine lângă foc ca să-și frigă vânatul. lar, 
cândva, femeile își luau neveste. Era un lucru pe care îl făceau 
săracii, cei muritori de foame, disperaţii, cei care aveau nevoie 
de o înțelegere de afaceri ori să împartă un acoperiș. Soldaţii în 
campanie care nu mai aveau pe nimeni la care să se întoarcă 
acasă. O făceau mai ales cei fără nevoi sau probleme - o făceau 
din dragoste. Cuvintele „tribadistă” și „sodomit”, cu semnificaţia 
și definiţia lor, au venit mai târziu. Înainte de aceste cuvinte nu 
erau decât oameni. 

Baru o privi prevăzătoare, temându-se de vreo momeală 
întinsă sălbaticei taranoki. 

— Dar asta a fost demult. Inainte de Mască. 

Tain Hu rupse o fâșie de carne, mestecă încet și înghiți. 

— Demult? Ei bine... 

Zâmbi cu privirea pierdută dincolo de foc. 

— Întreabă scufundătoarele din Portul Horn. Ori actrițele de la 
Atu Hall. Au să-ţi spună ele cât de demult a fost. Nimeni nu mă 
uită pe mine atât de repede. 

Pe Baru o cuprinse curiozitatea la fel de instantaneu și 
puternic ca spaima condiţionată, iar comparaţia o făcu să râdă. 

— Zău? În Treatymont? Sub nasul lui Xate Yawa? 

Tain Hu făcu ochii mari prefăcându-se jignită. 

— Crezi că mi-aş opri lucrarea la porţile orașului? Te rog 
frumos! Am de păstrat tradiţia de cuceriri Vultjag. 

— Vorbim despre mai multe cuceriri? 

— O, da. Se cer câteva calcule. 

Tain Hu scrise cu degetele niște numere în aer. 

— S-ar putea să fie nevoie de o contabilă. 

Baru începu să tușească din cauza fumului și-și scăpă vânatul 
în foc. 

x 

Conduse Armata Coiotului într-un fel de război disperat, un 
război fără violenţă, un război cu mai multe victime decât orice 
altă bătălie purtată vreodată. 

Regimul incrastic stabil din copilăria ei o făcuse pe Baru 
puternică și înaltă, mai sănătoasă și mai capabilă decât mulţi 
dintre luptătorii Coiotului. Îi ajuta să sape latrine, învățându-i 
igiena obsesivă a  Mascaradei, mirosind mai mult rahat 
aurdwynni decât plănuise vreodată s-o facă. De la femei află că 
un ciclu menstrual regulat în timpul iernii era semnul unei 


prosperităţi incredibile - un lux nobil la care femeia obișnuită nu 
putea accede. 

Prin naștere era om de rând, dar în ochii lor împrejurările 
educaţiei ei o puneau în rândul nobilimii. 

Coioţii săi patrulau pădurile din Ținuturile de Mijloc, o fantomă 
a ordinii într-un ţinut lihnit de foame. Retragerea din toamnă a 
Mascaradei  prădase  grânarele și abandonase drumurile, 
semănând anarhie: un mesaj, un vestitor al vieţii fără mănușa 
tehnocratului și a militarului. Coiotul ripostă deschizând căi spre 
nord oriunde putea, angajând pionieri de asediu ducali ca să 
ajute la lucrările în piatră, organizând arcași și călăreți care să 
patruleze drumurile. Când calea fu deschisă, îi scriseră 
îndepărtatului Oathsfire și celor care se ocupau de grânarele lui 
pline ochi, de proviziile lui de sare și carne: „Trimite ce poţi”. 
Acolo unde găseau surplus de provizii plăteau preţuri exagerate 
ca să le cumpere și să le ducă unde era nevoie de ele. 

Când încălcară teritoriul ducatelor din Alianţa Ținuturilor de 
Mijloc, Baru pregăti mesaje pentru ducii și ducesele lor: „Eu sunt 
Mâna Mai Corectă. Vin să ajut”. Dar nu le trimise. Să lase 
mărturie scrisă a corespondenței cu ducatele din Ținuturile de 
Mijloc ar fi însemnat să le implice în trădare. Nu puteau risca nici 
măcar ștafete. Era mai bine pentru îndoiala trădătorului dacă 
ducii din Ținuturile de Mijloc se puteau preface că ea nu trecuse 
pe acolo. Ar fi fost dezastruos să le forțeze pe Nayauru și pe 
lhuake să acționeze prea devreme, dezastruos pentru strategia 
lor și pentru Baru însăși: îi asigurase pe Lyxaxu și pe ceilalţi că 
Ținuturile de Mijloc aveau să aștepte. 

Studia natura suferinței din Aurdwynn. Când ajungeau în 
cătune și orașe libere lua cu ea un tălmaci și mergea din casă în 
casă, discutând cu dijmași și meșteri făuritori de săgeți, fierari și 
zidari, mame și taţi, mătuși și bunici, toţi chiriași ai moșierilor - 
consemnându-le regimul alimentar, pierderile de sarcină, 
greutatea pe care o aveau copiii la naștere, gravitatea 
scorbutului în rândul populației (gingii sângerânde, pete pe piele 
și moral scăzut peste tot, universale, ineluctabile, sinonime cu 
iarna însăși: răsuflarea lui Wydd), temerile lor, micile lor 
speranţe pe care și le păstrau cu sânge rece. 

Alcătui o hartă a scării ierarhice feudale, a ducilor, moșierilor, 
armașilor, meșteșugarilor și dijmașilor. În nopţile în care 
tremura, se gândea cum să-i zdrobească. Aurdwynnul nu avea 


să egaleze nicicând Falcrestul până ce nobilimea feudală nu era 
dată jos. 

Ar fi fost o ţară mai bună dacă ar fi fost condusă raţional. 

x 

Zăpezile se înmuiară devreme și toate râurile, umflate după 
topirea gheții prinseră a mugi. Baru se visă zburând. Văzu 
Aurdwynnul din burta norilor, cu lumina reflectându-se în 
izvoarele repezi de primăvară, în puternica Revărsare de 
Lumină, un evantai de argint viu care se scurgea în mare. Se 
trezi în cântecul păsărilor. 

Sătulă de ulei și duhoare, înotă într-un torent de apă din 
gheața topită, icnind la fiecare răsuflare, în apa rece ca un val 
de amorțeală și de foc. Armașii ei - pădurari Sentiamut în mantii 
din blană de urs aleși pe sprânceană de Tain Hu - băteau din 
palme și râdeau, încântați de înaintarea ei sfidătoare în amonte 
și de arta înotului, necunoscută în nord. 

Când însă ieși la mal tremurând, bărbaţii își feriră ochii, 
ezitând să vină la ea să-i ofere blănurile lor, ca și cum credeau 
că avea să-l aleagă pe unul dintre ei, oferindu-i gestului o 
anumită semnificaţie - iar Baru ezită și ea dintr-odată, vrând să 
evite toate semnificaţiile, încătușată de lucruri pe care nu 
intenţionase niciodată să le înveţe. 

— Ai grijă! o avertiză Tain Hu. Ţi-ai câștigat respectul. Numai 
că în Aurdwynn nu există bărbaţi care să respecte ce-și doresc. 
Am învăţat asta din curtea pe care mi-a făcut-o Oathsfire când 
eram tânără. 

— Mai sunt și alte femei aici. Nu toate sunt prost tratate. 

Baru se referea la arcașe și la meșterele făuritoare de săgeți, 
la farmaciste care făceau medicamente din mușchi de copaci, la 
astronomi și la femei-pădurar ca Ake. 

— Vrei să mă dau drept bărbat așa cum ai făcut-o tu cândva? 
E asta singura cale de a le păstra respectul? 

— Du-te la una dintre femeile alea, îi spuse Tain Hu, și 
întreab-o ce-a vorbit lumea despre ea când și-a părăsit iubitul 
sau și-a mai luat unul, sau n-a avut niciodată așa ceva. 

— Mi-am făcut fraţi din acești bărbaţi, nu iubiţi. 

Ducesa Vultjag, cu părul despletit și umerii legănându-se sub 
îmbrăcămintea de piele și zale, clătină din cap cu mâhnire. 

— i s-a dat un permis de frăţie, Baru Pescăriţa, și nu ai niciun 
cuvânt de spus în privinţa momentului sau motivului retragerii 


lui. 

Gura ei tresări într-un zvâcnet de amuzament sau de regret. 

— Și pe-asta tot de la Oathsfire am învăţat-o. 

— De-aia... Baru nu reuși s-o spună pe șleau. De-aia te-ai 
îndreptat spre scufundătoare și actriţe? În loc să-ţi alegi un soţ? 

Tain Hu râse tare, încântată. 

— Crezi că m-am îndreptat spre ele? 

Baru se simţi un pic rușinată. Era o întrebare a Mascaradei, 
genul de întrebare pe care învăţai să o pui la o școală cu ziduri 
albe. Taţii ei îi dăduseră o învăţătură mai bună. 

Merseră în liniște alături de coloană și ajunseră la un loc în 
care coronamentul se rărea, iar lumina soarelui ajungea până 
jos printre brazii roșii de coastă cu pete, la fel ca modelul de pe 
blana unui cerb tânăr. Un torent cauzat de zăpezile topite 
mugea în apropiere și împreună ridicară privirile spre lumina 
caldă, care pătrundea printre crengi. 

— O simt, spuse Tain Hu. Puterea. 

— E ykari Himu? 

Nu o crezuse niciodată pe Tain Hu ca fiind cine știe ce 
credincioasă, dar ducesa chiar avea credinţă. 

— Schimbare, răspunse Vultjag. Oricum i-ai zice. 

Îi aruncă o privire piezișă lui Baru. 

— Mi-ai spus că nu există decât un singur drum înainte. Că 
Mascarada n-are să fie înfrântă niciodată. Doar subminată din 
interior. 

Baru își întoarse privirea de la ea, ca și cum ar fi făcut o 
concesie mândriei. 

— Tu mă faci să cred altceva. 

Și, deși să zică sau să creadă lucrul ăsta i se părea mai rece 
decât apa din topirea zăpezilor, era adevărat. 

— Ce poruncești, stăpână juruită? 

Nici măcar un pic de zeflemea în glasul lui Tain Hu. 

Își prezentaseră argumentele în faţa Ținuturilor de Mijloc, își 
arătaseră puterea și hotărârea. Acum era vremea să le atragă 
de partea lor cu toată cavaleria și avuţia pe care le aveau. Să 
înfrângă Îndoiala trădătorului şi să adune fiecare potenţial rebel, 
care încă mai șovăia, într-o forță unică și unită. 

— Nayauru și lhuake. Le facem să treacă de partea noastră. 

x 


Când schimbară direcţia mergând și mai spre sud, Tain Hu se 


hotărî să-și testeze curajul și să urce pe drumurile stâncoase de 
pe Muntele Kijune. Acolo le găsi războiul. 

— Nu-i chiar așa departe până jos, spuse Baru, după care, 
neputând să se abţină, izbucni în râs. 

Jos de tot, vârfurile copacilor se mișcau în valuri lente, 
răvășite de vânt. Taberele Coiotului erau mici tușe de pânză și 
fum. La nord de ele, Munţii Crestelor lernii urcau la marginea 
cerului, cu coastele negre ca pana corbului și culmile la fel de 
albe și de neatins ca norii pe care-i străpungeau. 

— Vino! spuse ea. Doar ai grijă cum pui piciorul! 

Tain Hu se agăţă de lanţurile de pe o parte și de alta a 
pasarelei, un pod periculos de îngust încătușat de versantul de 
stâncă, sus, deasupra Ducatului lhuake - și se uită îmbufnată la 
Baru. 

— Eu nu-s capră! 

Lui Baru îi plăcea la nebunie. Precum stâncile negre și 
întinderile vulcanice din Taranoke, spaţii întinse sub cerul liber 
ca dintr-o copilărie de dinainte de frică. 

— Vino, ducesă! îi făcu ea semn. Suntem aproape de vârf. 
Haide! 

Tain Hu trase aer în piept în vântul care bătea cu rafale 
suficient de puternice, încât să huruie de-a lungul întregii cărări 
și să șuiere. Împietri, clar temându-se să respire, și căpătă o 
expresie de nefericire și frustrare pe chip în timp ce Baru mai 
râse o dată. 

— Ducesă! strigă vântul. 

Tain Hu se uită în josul potecii, instantaneu vigilentă, ca și 
cum cuvintele ar fi atins ceva mai din adâncul ei decât 
înălțimea. Venea cineva: Ake Sentiamut cea cu păr de culoarea 
paiului, cu haina din blană de urs strânsă în jurul ei, luptându-se 
cu lanţurile ca să urce de pe trecătoarea stâncoasă de jos. 

— Ei bine, trebuie să fie ceva urgent, vorbi Baru, iar Tain Hu 
se încruntă. 

Femeia-cavaler urcă la ele. Se duseră împreună spre o șa 
ferită dintr-o parte a Muntelui Kijune, unde puteau să ţină sfat. 
Tain Hu se mișca repede acum, ca și cum ar fi fost de datoria ei 
să fie neînfricată în fața vasalilor, deși se ţinea aproape de Baru 
și călca pe urmele ei. 

Se adunară la adăpostul neted al stâncii, gâfâind, cu 
răsuflarea tăiată. Ake îi oferi lui Tain Hu haina ei, dar ducesa o 


refuză elegant. Baru, înfrigurată de amintirea iernii aduse de 
vânt, se așeză lângă Ake și se ghemuiră împreună sub blana de 
urs. 

Tain Hu își puse mâinile pe stâncă. 

— Zi-ne! 

— E război civil. 

Tăcere preţ de o clipă, cu excepţia vântului care șoptea. 

— Adică, întrebă Baru, altul decât al nostru? 

Ake desfășură o hartă îngreunată. Ținuturile de Mijloc se 
deschiseră dinaintea lor, desenate cu cerneală pe piele de oaie - 
al doilea cat al casei alegorice a lui Baru, plin de meșteșuguri și 
vite. Baru își așternuse gândurile pe ea, formele tensiunilor și 
ale loialității. Vestul era al lui Nayauru Ziditoarea de Stăvilare, 
cu Autr și Sahaule alături, bogat în apă curată, care strălucea în 
mari lacuri de acumulare. Estul era al lui lhuake. Cirezile ei erau 
vaste și asurzitoare și-l ţinea pe soldatul Pinjagata strâns lângă 
ea, ca pe propriu-i pumn. 

— Aici. 

Ake urmări o linie de la capitala lui Nayauru, Naiu Lumina 
Zorilor, la cea a lui lhuake, la Țarc. 

— Iscoadele noastre au găsit urme în mocirlă. 

Tain Hu expiră lent. 

— Ale cui? 

— Ale soldaţilor lui Nayauru. Mărșăluiesc spre est cu trupe 
masive. 

Baru stabili pe hartă poziţia lor, la nord de orașul liber 
Haraerod, în inima teritoriului lui  Thuake.  Răspântiile 
Haraerodului, unde cei veseli veneau să cânte, unde cu ani în 
urmă dăduse peste ducele Pinjagata aflat într-o stranie 
patrulare. 

— Vine Nayauru după noi? 

— Nu. După lhuake. 

Tain Hu își răsfiră degetele spre colțurile hărţii și o privi 
îndurerată. 

— Nayauru a visat dintotdeauna la domnie, dar de data asta e 
prea devreme, moștenitorii nu sunt pregătiţi. Nu are niciun copil 
din spiţa lui lhuake ca să-l folosească pe post de uzurpator. De 
ce acum? De ce nu ne oferă nouă șansa...? 

Lui Baru i se strânse stomacul. Insistase ca Nayauru să 
rămână pe loc. Înfruntase și supusese privirea lui Lyxaxu și se 


angajase că așa urma să se întâmple. N-o să mai aibă niciodată 
încredere în sfatul ei. Cum să reacţionezi la așa ceva, cum să 
întorci situaţia într-un avantaj... 

O mișcare scurtă din bărbie a lui Tain Hu transmise: „Dă vina 
pe mine”. 

— De ce n-am văzut asta? Ducesă? întrebă Baru. 

— Am sperat că se va da de partea noastră. O respectam. 

Ochii i se întunecară. 

— Rebeliunea Neghiobilor i-a înghiţit toată familia. De ce să 
facă așa o mișcare pripită? Oare nu mai ţine minte nimic? 

Baru studie harta, ridicându-și ochii o singură dată ca să se 
uite la Ake și dincolo de ea, în zare. 

— Știu ce face. 

Cele două femei din Vultjag se uitară la ea. 

— A venit primăvara. Nayauru știe c-o să ne atace Mascarada. 
Sigur se așteaptă să-l vadă pe Cattlson plecând în marș spre 
nord, prin ducatul ei, ca s-o zdrobească pe Erebog. Vrea să fie 
indispensabilă Mascaradei atunci când începe ofensiva. 

Baru se ocări singură în timp ce vorbea, amintindu-și de 
indiciile ignorate, de legăturile nefăcute, de anii de dovezi care 
ar fi putut s-o pregătească pentru această alegere: Bel 
Latheman arătând spre Heingyl Ri, ideea lui Heingyl Ri despre o 
criză inevitabilă în Ținuturile de Mijloc, Pinjagata în patrulă, 
căutând o femeie care arăta ca tânăra ducesă Navyauru. Un 
întreg păienjeniș de intrigi, planul măreț al lui Nayauru pentru 
tron, iar Baru nu se deranjase niciodată să tragă de vreunul 
dintre fire... 

— Ştie că lhuake ne-a primit pe pământul ei. Asta îi dă o 
scuză să o distrugă și să-i ia pășunile, să revendice atacul drept 
un act de loialitate față de Falcrest și să câștige favoarea 
Parlamentului. 

Și astfel să devină regina Aurdwynnului, mama unui neam 
care ar putea dăinui vreme îndelungată. O stratagemă de o 
îndrăzneală colosală, precum ceva dintr-o piesă, dintr-o epopee. 
Baru simţi un fior rece de respect. 

Tain Hu se gândi și ea la asta, cu maxilarul încordat și cu 
pumnii strânși, apăsând în piatră. 

— Căţeaua aia magnifică! făcu ea, folosind cuvântul maia 
pentru lupoaica mamă, nu epitetul în afalonă. Ake, dacă 
Excelenţa Sa are dreptate... au văzut iscoadele soldați de 


carieră ai Mascaradei mărșăluind în ajutorul gărzilor lui 
Nayauru? 

— Da. 

Baru nu putu decât să clatine din cap în semn de apreciere. 
Coiotul sperase să-i folosească pe Nayauru și pe consorții ei 
împotriva lui Cattlson și acum, ei erau cei de care se foloseau 
alţii. Tot ce avea Nayauru de făcut era să revendice Ținuturile 
de Mijloc. Cattlson avea să măture flancurile și să-i distrugă pe 
rebeli, iar ea și-ar fi avut dinastia. 

Baru făcuse aceeași greșeală ca întotdeauna. Presupusese că 
Nayauru s-ar fi lăsat curtată de ea, o piesă a jocului pe care s-o 
ia și s-o mute cum vrea în teren. Nu o jucătoare de sine 
stătătoare. 

Ake tremură lângă Baru când se înteţi iar vântul. 

— Am vorbit cu căpitanii de luptă. Vor să trimită vorbă în 
nord. Dacă Erebog, Oathsfire și Lyxaxu își trimit falangele în 
marș spre sud, îi putem aduce întăriri lui lhuake și putem s-o 
salvăm. 

— Nu! 

Tain Hu și Baru clătinară din cap în același timp. 

— Nu le putem oferi o țintă, zise Tain Hu, iar Baru arătă spre 
Treatymont și forțele adunate acolo: Cattlson și Heingyl, 
așteptându-l pe Coiot să se prezinte pentru exterminare. 

— Doamnele mele, zise Ake plecând capul. Toată iarna ne-ațţi 
spus - și nu vreau să dau dovadă de lipsă de loialitate, - că i-am 
putea câștiga pe ducii din Ținuturile de Mijloc pentru cauza 
noastră. Acum descoperim că Nayauru ni s-a întors împotrivă. 
Unde se duce ea, se duc și Autr, și Sahaule. Dacă nu ne 
împotrivim lor, atunci ce facem? Dacă o să cadă lhuake, 
Mascarada va stăpâni și coasta, și Ținuturile de Mijloc. Vom muri 
de foame. 

Tain Hu își mută privirea de la femeia-cavaler la Baru și 
așteptă. 

— Dă-mi un palimpsest! spuse Baru. Și cerneală! 

Avea nevoie de armele ei. 

Când Ake le găsi pe amândouă în geanta ei, Baru suflă în 
palme și explică ordinele în timp ce le scria. 

— Îi vom opri noi înșine. Armata Coiotului va intra în Ducatul 
Nayauru la nord de locul unde se află ducesa în marș, o va tăia 
spre sud, îi va reteza liniile de aprovizionare și va amenința 


căminele soldaţilor ei. Armata lui Nayauru se va nărui fără 
măcar o singură bătălie. Vezi să ajungă vorba la toate coloanele 
noastre răzleţite! 

— Am ieșit jerpeliţi din iarnă, o avertiză ducesa. Bărbaţii au 
nevoie să-și vindece rănile și să mănânce corespunzător ca să 
scape de scorbut. N-ai face decât să-i arunci dintr-un chin într- 
altul. 

— Nu există timp de odihnă. Coiotul mărșăluiește. 

Baru îi susținu privirea. 

— Moartea o să vină printre oamenii noștri înainte să cucerim 
Treatymontul. Să ne facem un tovarăș din ea. 

În timp ce coborau pe poteca de pe Kijune se mai opriră o 
dată la cererea lui Tain Hu. 

— Aerul e curat aici și o să-mi lipsească liniștea, zise ea. 

Baru o strânse de umăr, cade la camaradă la camaradă. Tain 
Hu se rezemă de ea preţ de câteva clipe, în semn de 
recunoștință. Sau poate doar ca să se încălzească un pic. 

x 

Soldații lui Nayauru mărşăluiră spre est ca să cucerească 
Ihuake. 

Coiotul începu manevra de ripostă. 

O coloană de arcași-slujitori ai curții lui Oathsfire conduse 
marșul în Ducatul Nayauru. Uciseră un grup de pădureni și 
descoperiră că aceștia aveau la ei atât bani ai Mascaradei, cât și 
ordine amenințătoare cu sigiliul lui Cattlson: „Goniţi vânatul din 
păduri! Ucideţi-l! Ardeţi lăstărișul! Nu lăsaţi nimic care să poată 
fi cules pentru mâncare!” 

— De ce? 

Baru se încruntă și se uită la Tain Hu, ţinând scrisorile strâns 
în mână. 

— Nu se poate să se aștepte să murim de foame acum că a 
venit primăvara. Cu siguranţă știu că oamenii ne vor hrăni 
oriunde ne-am duce. 

Tain Hu își unse sabia cu o fermitate inexpresivă. 

— N-au intenţia să ne înfometeze, spuse ea. Au intenţia să-i 
oblige pe oameni să ne hrănească. 

În spatele soldaţilor cu arcuri lungi ai lui Oathsfire, coloanele 
lui Vultjag goniră spre vest, apoi spre sud; iscoadele raportau 
gâfâind și cu un sentiment de teamă amestecată cu uimire 
puterea și concentrarea forțelor lui Nayauru: cavalerie și 


infanterie grea, la care se adăugau tehnicieni de asediu și 
companii în albastru cenușiu, alcătuite din soldaţi de carieră ai 
Mascaradei. Ziditoarea de Stăvilare își întărise armatele într-un 
trăsnet, căci se mișcau cu o viteză și o precizie înfricoșătoare. 

Numai că trenurile lor de aprovizionare nu reușiră să ţină 
pasul cu ele. Căruțe și catâri se împotmoliră pe drumurile 
noroioase. Torentele de primăvară inundaseră locurile de 
traversare. 

Baru putea să simtă slăbiciunea în aer. Nayauru lupta cu o 
armată alcătuită din soldaţi profesioniști și recruți, luați din 
sânul familiei înainte de sezonul atât de important al 
semănăturilor de primăvară. Or fi fost ei puternici pe câmpul de 
bătălie, dar trebuiau să mănânce, trebuiau să fie plătiţi. 

Îi puse pe bărbaţii din rândurile Coiotului să se ospăteze din 
trenul de aprovizionare. 

Familiile Alemyonuxe-vultjag loviră primele, arcașii lor ţintind 
caii și căpitanii și ucigând de plăcere un bărbat din doi în fiecare 
coloană.  Mesagerii lui Nayauru, împotmoliţi în drumurile 
mocirloase, nu putură organiza represalii. Atunci când ducesa își 
trimise propriii pădurari pentru contraatac, viclenii vânători 
Awbedyr-Vultjag îi prinseră la rândul lor într-o ambuscadă. 
Ostașii cu arcuri lungi ai lui Oathsfire, flămânzi de glorie, atacară 
ariergarda forței principale, dând foc taberelor rezervelor în 
puterea nopții. 

Nayauru avea o armată gândită să câștige bătălii. Coiotul 
învățase cum să câștige războaie. 

După care, cu totul din întâmplare, avu loc o bătălie. 

Tain Hu, Baru și Sentiamut-Vultjag cotiră spre sud prea 
repede, poticnindu-se în coloanele prietenoase Hodfyri-Vultjag și 
Lyxaxu (care nu găsiseră suficientă hrană și erau toate 
flămânde). Aceasta duse la o zi de mare derută și, în dimineața 
următoare, cețoasă și caldă, câţiva dintre vânătorii Hodfyri 
intrară drept în flancul coloanei lui Nayauru, care se afla cel mai 
la nord: un paravan de ţintași și arcași, iar în spatele lor o 
companie întreagă de soldaţi de carieră de-ai Mascaradei. 

Tain Hu înjură o dată, vulgar, când veniră ștafete din faţa 
coloanei cu vestea că descoperiseră și atacaseră accidental o 
trupă de aproape o mie de bărbaţi pe Drumul lui Fuller. 

— Spune-i căpitanului Hodfyri... 

Îi aruncă o privire lui Baru, încruntată, după care își luă ochii 


de la ea, de parcă îi ceruse părerea pentru ca apoi să se 
răzgândească. 

— Spune-i că dușmanul nu ne știe numărul și intenţiile! 
Spune-i să trimită luptători cât de departe poate pe fiecare flanc 
și să aprindă focuri! 

— E ud lemnul, protestă ștafeta, și n-au cum să le aprindă... 

— Zi-i să-l înmoaie în ulei de in. Vrem fum, nu foc. Un paravan 
pentru mișcările noastre. 

Se răsuci brusc spre Ake Sentiamut. 

— Coloana lui Lyxaxu trebuie să se grăbească cât de tare 
poate și să ni se alăture. Când dușmanul o să vadă fumul, va 
forma o linie de hărțuire. Noi ne vom arunca întreaga forță în 
flancul lui stâng să vedem dacă putem trece de el ca să-l 
învăluim. Trimite-ţi cei mai buni arcași în faţă ca să le ucidă 
iscoadele! Orbește-i! 

Ștafetele se împrăștiară. Tain Hu făcu semn și un bărbat îi 
aduse un arc scurt. 

— O să meargă? întrebă Baru, agitată, încercând să evalueze 
forțele lor, numărul și capacitatea luptătorilor. Avem forţa 
numerică? 

— Nu forţa numerică va decide această bătălie. 

Tain Hu prinse arcul în spatele pulpei și se aplecă să-l 
încordeze. 

— Mătușa mea îi zicea jagisezion. Război în pădure. Bătălia se 
câștigă cu derută, înșelăciune și ferocitate. li vom face să 
creadă că mișunăm prin toată pădurea și că vor muri cu 
siguranţă dacă nu fug. Trebuie să fiu aproape de linie, cu 
rezervele, ca să pot ataca la punctul critic. 

Baru, nesigură și cu inima în gât, ridică o mână. 

— Am să mărșăluiesc în față, alături de tine. 

— Nu! 

Tain Hu ridică arcul, testând întinderea, aruncându-și mantia 
de lână pe spate. Nu se uită la ea. 

— Eşti prea valoroasă. 

Baru nu o putea contrazice. 

— Înălţimea Ta, spuse ea, pentru ca apoi să-și găsească cu 
greu cuvintele: Fii cu băgare de seamă! 

Tain Hu ridică mâna a salut și probabil ca s-o facă să tacă. 
După care fluieră și-și chemă călăreţii, se întoarse și, în capul 
unei coloane de bărbaţi zdrenţăroși, cu ochii roșii, dispăru la 


trap printre copaci. 
x 

Garda lui Baru descoperi o moară cu ciocane lângă un pârâu 
din apropiere și o duse acolo ca să aștepte. 

Teroarea care o cuprinsese pe Baru venise din străfundul 
sufletului ei. Era o teroare numai a ei, o grijă fundamentală - 
apocaliptica posibilitate ca lumea să nu permită planuri, să 
funcţioneze în moduri haotice și de nestăpânit, ca o singură 
lovitură norocoasă, o lovitură bine ţintită din arc a unui bărbat 
pe care nu-l întâlnise niciodată, care să poată aduce dezastrul 
total. Spaima că logica de bază pe care o folosise până atunci ca 
să se descurce în lume era o minciună. 

Ori, și mai rău, că ea însăși nu era în stare să facă planuri, că 
era la fel de oarbă ca o copilă, că știa prea puţine și se 
autoamăgea prea tare ca să cuprindă informaţia necesară și că, 
atunci când avea să vină confruntarea dintre modelul ei și 
adevărul pur, nesimbolic al lumii, lumea avea să o devoreze ca o 
sepie care înșfacă momeala. 

Roata morii fusese decuplată de mașinărie și se învârtea și 
scârțâia fără rost. 

— Haideţi! porunci Baru. Mergem înainte. 

Coborâră panta, printre uriașii brazi roșii de coastă, prin ceața 
subțire care se îngroșa într-un fum înţepător. Ajungeau la ei 
strigăte îndepărtate, unele se auzeau mai tare, altele mai încet, 
ca și cum restul lumii începuse să oscileze pe o maree de 
furtună. 

Prin fum veni în fugă spre ei un bărbat, strigând în urună. 
Unul dintre pădurarii Sentiamut trase o săgeată peste capul lui, 
iar altul îl nimeri în burtă. Baru, împietrită de strigătul bărbatului 
(devenit ţipătul unui om speriat), nici măcar nu scoase sabia. 

Bărbatul căzu într-un tufiș ud. 

Se gândi ce avea să povestească despre acest moment și, 
sperând să fie curajoasă, se duse la bărbatul căzut. Doi dintre 
pădurari ajunseseră deja la el. Ţipa și tot țipa, și se apuca de 
rădăcinile din jurul lui cu mâini uriașe și puternice, dând cu 
capul în mocirlă, încercând să se retragă ori să se înece în noroi, 
sau să scape de săgeata din burtă. Incercase să și-o smulgă și-i 
rupsese penele. 

— Rahat! înjură unul dintre pădurari, vorbind o stakhi 
suficient de simplă, încât s-o priceapă și Baru. 


— E Ala Hodfyri? 

— Nu, el n-avea atâţia dinţi, poate Ora? 

— Vărul lui? 

— Frate, cred... 

— Ora se rătăcea tot timpul. 

Bărbatul căzut holbă ochii șocat. Probabil, își zise Baru (plină 
de o rezonanţă goală, ca într-o cavitate cum e cea lăsată de un 
ochi scos), descoperise un nou tip de durere, o permutare de 
neînchipuit până atunci a fricii. Maţele puțeau sub el. 

— Unul de-ai noștri, zise ea. 

Pădurarul care trăsese se aplecă să vomite. Baru îl privi, 
așteptându-se să facă și ea la fel, dar nu-i veni. Bărbatul se 
îndreptă de spate, scuipă și zise: 

— Aș vrea să nu fi strigat în urună, eu nu prea vorbesc urună. 

Omul de pe jos încă mai ţipa. Baru își dădu seama că toată 
garda se uita la ea. Făcu un gest de poruncă, neporuncind 
nimic, știind însă ce ordonase. 

— Vrei s-o faci tu, Ude? întrebă un bărbat. 

Pădurarul care vomitase își scoase cuțitul. 

— Ah, făcu el privindu-l. Nu. 

După care, spuse, de parcă era un lucru important: 

— Are barbă. 

— E în fântână, zise rănitul cu glas strident, după care începu 
iar să ţipe, bătând pământul, disperat, fixând cu privirea bărbaţii 
din jurul lui, conjurându-i să înţeleagă. AM BAGAT-O IN 
FÂNTÂNĂ! 

Îl ţinură și-i tăiară beregata. 

— Cine-o să-i spună lui Ala? întrebă cel care vomitase. 

— Eu, zise Baru. 

Fumul începuse să se subțieze. Printre copaci, văzu un canion 
de lumină, drumul, câmpul de luptă. 

— N-ar fi trebuit să venim, spuse ea. Înapoi la moară! 

x 


Război în pădure: 

Coloana lui Nayauru văzu fum pe toată liziera pădurii, un 
talmeș-balmeș de ceaţă la distanța până la care zbura săgeata. 
Căpitanii răcniră ordinul: „Linia de bătaie! Intraţi în formaţie, 
câinilor!” Soldații de carieră ai Mascaradei ce purtau măști albe 
se așezară în centru, hărțuitorii lui Nayauru pe flancuri și arcașii 
în spatele lor. 


Bărbaţii Hodfyri din Armata Coiotului traseră dintre copaci, la 
adăpostul fumului, încercând să ţină dușmanul pe loc. Planul de 
luptă a lui Tain Hu era atât de simplu, încât îl putea pricepe și un 
idiot. Trebuia să fie, căci nu avea altă cale de a-l comunica către 
toate grupurile răzleţite și derutate participante la război. 

Jagata stakhieczi atacară primii. Unitatea de sub comanda lui 
Tain Hu în care se încredea cel mai puţin, dar care era cea mai 
dură. Dziransi conduse luptătorii Conacului Hussacht, palizi, cu 
părul roșu, răcnind și strălucind cu platoșe de oţel aspru spre 
flancul lui Nayauru. Îi loviră vânătorii luaţi la oaste ca niște 
fantome. Nimeni din Aurdwynn, fie el om de rând sau duce, nu 
uitase frica de un imperiu stakhieczi reunificat, o avalanșă de 
oțel coborând din Munţii Crestelor Iernii. Acum acea frică venea 
urlând spre ei. 

Erau singura linie de infanterie pe care o avea Tain Hu. 
Singurii luptători ai Coiotului capabili să stea în loc deschis și să 
împartă lovituri. 

Însă căpitanii lui Nayauru nu știau asta. Hărţuitorii ei cu veste 
de piele și sulițe scurte văzură o armată de lănci lungi și platoșe 
indestructibile. Așa că făcură ceea ce ar fi făcut orice luptător 
sănătos la cap, ceva predictibil, cel mai dezastruos lucru... 

Se retraseră spre soldaţii Mascaradei din centru, lăsând 
flancul să se îndoaie. 

Tain Hu și Coioţii ei săriră prin breșă. O zbughiră peste drum, 
trăgând cu arcul din mers, și intrară în pădure în spatele liniei lui 
Nayauru. Cu ei veni încă o coloană, fără scuturi, vopsită în roșu, 
tremurând în lesă. Fanaticii-Elevi ai lui Lyxaxu. 

Tain Hu le dădu cuvântul. 

Aceștia strigară axiome nihiliste, de tăgăduire de sine când 
drogurile le forțară ochii să se deschidă. Când ajunseră printre 
arcașii lipsiţi de armură ai lui Nayauru, din rândurile acestora se 
auzi vacarmul unei învălmășeli abominabile. 

Luptătorii lui Nayauru, loviți din faţă și din spate, se învârteau 
în cerc, ţipând, puși pe fugă. 

Soldaţii de carieră ai Mascaradei rezistară pe poziţii, cu 
scuturile ridicate, închiși ca într-o cutie în fața tirului de săgeți. 
Cu hotărâre grotescă începură să se retragă. Arcașii iuți de 
picior îi hărţuiră însă până când Tain Hu, temându-se să nu 
rămână fără săgeți sau să fie trasă înspre locul unde se aflau 
rezervele, ordonă încetarea urmăririi. 


Veni la moara unde era Baru în fruntea unei mulţimi care 
ovaţiona și-i oferi Mânii Mai Corecte un dar: un cap mascat, cu 
oţelul coifului îndoit acolo unde oprise săgețile și cu o săgeată 
cu pene albastre ieșind din tâmplă acolo unde nu le mai oprise. 

— Avem prizonieri, zise ea. Să-i scurtăm de cap? 

— Spune-le să se ducă acasă la familiile lor! porunci Baru. 
Spune-le să ducă vorba ducesei Nayauru: treci de partea 
noastră și încă mai putem fi milostivi. 

— O soartă dreaptă pentru luptătorii lui Nayauru, zise Tain Hu, 
ridicând capul pe care i-l adusese în dar. Însă de bărbaţii din 
Falcrest, cei cu măști, ce-o să se aleagă? 

— Taie-le tendoanele! porunci Mâna Mai Corectă. Lasă-l pe 
Cattlson să se înece în propriii lui infirmi! 


Capitolul 22 


În acea noapte în tabără, sub pielea de cerb a cortului ei, Baru 
se trezi dintr-un vis în care îi apăruse o pasăre cu o săgeată în 
spatele ochilor și cu aripi cu pene albastre, care dădea roată 
pieței din lriad, strigând în jos la ea: „Am băgat-o în fântână!” 
De pe culmea moartă din Taranoke veni tunet și foc, iar ea 
ridică privirea și văzu pantele acoperite în pânza roșie a velelor, 
ce se rostogolea spre ea, un țipăt în aer, panică pe pământ. 

— Doamna mea, șopti armașul care o scuturase să se 
trezească. Doamna mea. 

— Da, zise și-l apucă de încheietura mâinii. Ce vești ai? 

— Ai ţipat. 

Bărbatul își feri ochii, iar ea își dădu seama rușinată că nu știe 
cum îl cheamă. 

— Am crezut că s-ar putea să vrei să fii trezită. 

— Desigur, zise Baru, apoi cuprinsă de o recunoștință bruscă, 
adăugă: Ai procedat bine. 

x 

Coloana victorioasă Alemyonuxe, înflăcărată de gloria bătăliei 
de pe Drumul lui Fuller, își aduse răniții într-un cătun numit 
Imadyff - cuvântul belthyc pentru „crâng bun”. Când 
vindecătorul satului nu reuși să salveze de infecție un fiu favorit 
Alemyonuxe, tatăl înnebunit de durere al acestuia, văduv și om 
dur, îi ucise fiul drept compensație - scoțându-i maţele printr-o 
despicătură în burtă. Două mame din sat traseră în el când îl 


executa pe băiat, izbucni violenţa, iar Coioţii Alemyonuxe, 
flămânzi și nebuni de sânge, arseră cătunul din temelii. Îmbătaţi 
de război, o luară spre sud spre cea mai apropiată vâlcea a lui 
Nayauru, găsiră magazii de sare și carne în satul de acolo și 
plecară cu ele, ucigând paznicii și grupul care venise după ei. 

Greutatea iernii și ritmul războiului din pădure începuseră să- 
și spună cuvântul. Bărbaţii erau nebuni din cauza scorbutului, 
lihniţi de foame, epuizați și nu aveau niciun pic de loialitate ori 
dragoste faţă de oamenii Ducatului Nayauru. 

— Nu ne putem întoarce împotriva fermierilor liberi și a 
ţărănimii, șuieră Baru, iar cei din consiliul Vultjag de război 
încuviințară din cap, uitându-se la steagul cu monedă și cometă, 
la palma întinsă. 

Dar Tain Hu, cu ochii întunecaţi, clătină din cap și oferi un sfat 
crunt. Armata Coiotului se mărise prea mult, devenise prea 
flămândă de carne sărată, bere și sânge. Nu avea ce mâncare 
să găsească. Ca să lupte pe teritoriul inamic, trebuia să vâneze. 

— Există un echilibru, spuse Tain Hu, ce se poate observa 
oriunde în natură. E nevoie de multe prăzi pentru a susţine un 
prădător. Am adus prea mulţi prădători în Ducatul Nayauru. 

lar Baru văzu mâna Mascaradei la lucru. Işi trimisese 
pădurenii peste tot, alungase căprioarele, arsese lăstărișul, 
adunase ce se putea găsi de mâncare și făcuse provizii în 
fortificațiile sale. Nu-i lăsase Coiotului altă pradă decât șerbii lui 
Nayauru. 

Mascarada avea o perspectivă vastă asupra războiului, era 
gata să lupte nu doar pe câmpul de luptă, călare pe cal și cu 
sulița în mână, ci peste tot, cu orice avea la dispoziţie. Făcea 
planuri pe termen lung. Baru știa lucrurile astea, le știa mai bine 
decât oricine altcineva din rebeliune. Cunoștea puterea secretă 
pe care o avea Mascarada. 

După consiliu se duse la Tain Hu. Trase de două ori aer în 
piept ca să vorbească și-l dădu afară tot de două ori, înainte să 
spună în cele din urmă: 

— Am să-i ordon Coiotului să înceapă să ceară tribut de la 
satele lui Nayauru. Mâncare și îmbrăcăminte. Săgeţi. Capre. 
Numai ce ne trebuie. 

— O s-o facă și cu, și fără ordinele tale. 

— Măcar așa mă pot preface că deţin controlul, zise Baru. 

Își verificase hărţile personale, rulate în corn, pe care le păzea 


ca pe ochii din cap. Ducatul Nayauru era albastru aprins. Șerbii 
Ziditoarei de Stăvilare, dependenţi de împrumuturile Băncii 
Monedei Fiduciare, o iubeau cu toții. 
Dar Coiotul trebuia să se hrănească. 
x 

Coloanele de șoc ale lui Nayauru ajunseră la forturile de 
frontieră ale lui lhuake și începură asediul. Afectate de scorbut, 
disperate, înconjurate de o elită de pionieri de asediu ai 
Ziditoarei de Stăvilare, garnizoanele lui lhuake nu aveau să 
reziste o lună. Când aveau să cadă, Nayauru avea să controleze 
graniţa și, prin Drumul de Centură, să amenințe capitala 
Stăpânei Vitelor de la Țarc. Putea oferi Treatymontului un drum 
sigur spre nord ca s-o atace pe Erebog. Victoria finală avea să 
fie foarte aproape. 

(Uitându-se pe hărţi și pe rapoarte, Baru se încrunta la 
fragmente de amintiri nedeslușite, vechi de ani de zile - 
fragmente ale unui monolog, un orizont întrezărit prin ochi 
întunecaţi, un anume râs - șuvoaie de lumină pe lacuri de 
acumulare de chihlimbar - unde, de ce? Era important?). 

Dar înainte să cadă forturile, interveni Armata Coiotului. 

Iscoadele lui Lyxaxu găsiră o ţintă tentantă: un convoi mare, 
foarte bine păzit, împotmolit în mocirla de primăvară taman în 
apropiere de un punct de traversare a râului. Oștenii cu arcuri 
lungi ai lui Oathsfire arseră podul și începură să-i vâneze pe 
paznicii convoiului, ucigând mai întâi animalele de povară și caii, 
apoi trecând la oameni. 

Paznicii convoiului ar fi putut să reziste mai mult decât 
rezerva de săgeți; slujitorii ducali ai lui Oathsfire fuseseră 
antrenați să atace în masă, nu cu precizie. Numai că ei nu aveau 
niciun chef să stea lângă căruţe și să fie doborâţi. Mai întâi 
câţiva, apoi în grupuri, abandonară convoiul și se împrăștiară 
prin pădure. Participanţii la incursiune din partea Coiotului îi 
văzură chiar pe unii prădându-și propriile căruțe înainte să fugă. 

În convoiul care căzuse în mâinile lor, Coioţii lui Oathsfire 
găsiră saci și cufere cu bani. Lefuri pentru tehnicienii de asediu 
și pentru recruţii de pe front. 

— Am învins, zise Baru, încântată de vești. Luptătorii lui 
Nayauru știu deja că ea nu le poate garanta siguranţa familiilor 
și a pământurilor lor. Fără plată, se vor răscula. 

— Asta ai zis astă-toamnă. 


Tain Hu se ghemui lângă ea în cortul de comandă, ajutând-o 
să decodeze misivele cifrate, în iolynică, ce ajunseră la ele. 

— Ai zis că Nayauru depinde de bani. Ne-a surprins o dată și 
se poate să ne surprindă iar. 

— Ea se poate să mă surprindă. Luptătorii ei nu. l-am răpit lui 
Nayauru avântul. Are să cadă la învoială. 

Și avea dreptate. Ducesa Nayauru trimise călăreţi la lhuake să 
întrunească un consiliu și să o roage să-i retragă pe Coioţii 
cărora li se dăduse drumul prin codri. 

La rândul ei, lhuake trimise călăreţi în Ducatele Erebog, 
Lyxaxu, Oathsfire, Vultjag și Unuxekome, cu rugămintea către 
rebeli să trimită emisari în Ținuturile de Mijloc, cerând sfatul 
Mâinii Mai Corecte. Nu se angajase încă nimeni la o întâlnire la 
nivel înalt între rebeli și marile puteri. 

Din Treatymont nu veni nicio veste. 

Rebelii aveau să ţină sfat cu ducii din Ținuturile de Mijloc. 
Îndoiala trădătorului era pe punctul de a fi învinsă. 

x 


Pe când mărșăluiau înapoi spre est, înspre Ducatul lhuake, 
îndreptându-se către consiliu pe nevăzute, Baru se trezi 
consemnând victoria ca și cum se întâmplase deja, ca pe un 
fragment dintr-o istorie viitoare pe care rebeliunea voia s-o 
scrie: „Consiliul din Ținuturile de Mijloc avea să fie ţinut minte ca 
primul mare punct de cotitură, triumful strategiei de iarnă a 
Armatei Coiotului, momentul în care Aurdwynnul a învins 
Îndoiala trădătorului şi a transformat rebeliunea în ceva real”. 

Prostesc și naiv, dar greu de oprit. Așa ar vedea Unuxekome 
viitorul - ca pe o poveste, ca pe o saga care se îndreaptă spre 
punctul culminant. 

Aveau să se întâlnească la Haraerod, pe pământul lui lhuake, 
în umbra Muntelui Kijune. Așa veniră: 

Unuxekome și Oathsfire împreună, mărșăluind spre vest 
dinspre Inirein, înţepându-se unul pe altul în chestiuni de bani, 
femei și mândrie când traversară câmpia Sieroch. Oathsfire 
luase zece companii de iscoade și arcași de elită care să stea de 
santinelă. Unuxekome venise cu un sabat de ilykari din porturile 
și orașele lui locuite de scufundătoare, înarmate cu știința 
adevărului și a falsităţii, gata să adulmece orice trădare. Ducele 
Pinjagata li se alătură pe drumul spre Haraerod, mărșăluind de 
unul singur, încrezător că puterea armată a ducatului său îl 


făcea mai valoros ca aliat decât ca prizonier ori cadavru. Acesta 
puse capăt ciondănelii celor doi, căci limba lui de soldat le 
dovedi amândurora că-și găsiseră nașul, iar ei considerară că 
era mai bine să se retragă. 

Negustorii, berarii și croitorii din Haraerod fură încântați să le 
vină mușterii - arcașii deșirați ai lui Oathsfire care purtau tunici 
ca niște pietre de moară și mamele cu ochi ageri, care vorbeau 
puţin și erau amatoare de frunză de mason. 

Urmară apoi Erebog și Lyxaxu, Baba și ducele-filosof, care, și 
dacă își aduceau aminte de anii de rivalitate din nordul aspru, ei 
bine, erau înţelepţi și perspicace, comportându-se ca și cum ar fi 
dat uitării acele vremuri. Din trecătoarea înaltă de lângă 
Muntele Kijune o văzură venind pe Ziditoarea de Stăvilare 
Nayauru: un șuvoi glorios de cavalerie în armură scurgându-se 
dinspre vest în frunte cu ducesa în rochie albă, a cărei ţinută 
vădea o semeţie de nezdruncinat. De-a stânga ei călărea Autr 
Sarea pentru Saramură, lat în umeri și puternic, cu braţele ca 
niște ciocane și pielea de culoarea humei, iar de-a dreapta ei, 
Sahaule Năpasta Cailor, care ţinea o suliță plină de sânge 
întunecat. 

— Are, cu siguranță, niște gusturi aparte, remarcă Lyxaxu, 
privind coloana printr-un ochean. Bărbaţi cu anumite nume. 

— Și tu ai nume maia, băiete, zise Erebog chicotind la reacţia 
lui. Sângele tău ar putea intra în visul măreț al lui Nayauru. 
Numai să-i spui lui Mu ata că a fost o chestiune de stat - are să 
te ierte. 

— Crescătorii incrastici ar spune că vechiul sânge al vestului 
s-a subțiat în venele mele. S-a diluat și a pălit de la atâtea 
căsătorii cu nordul. 

Lyxaxu puse paharul jos. 

— Nu cred că are vreo importanță, continuă el. Vorbim în 
șoaptă despre Nayauru, dar șoaptele ne conduc pe căi greșite. 

— Spune-mi marea ta teorie, o, înțeleptule! 

— Nu-i nimic atât de perspicace. 

Lyxaxu strânse ocheanul cu mare grijă. 

— Doar că ea îi iubește și ei o iubesc la rândul lor. Asta ne 
lipsește nouă. 

Erebog își întoarse privirea cu ochii pe jumătate închiși. 

— E o prostie să iubeşti un consort nobil. iți pune piedici, zise 
ea. 


Lyxaxu nu insistă. Își dădea seama ce voia Baba să spună 
după cum își coborâse ochii, evitându-i privirea, desigur, dar și 
linia orizontului. Ca și cum îndepărtaţii Munţi ai Crestelor lernii 
ar fi putut-o tăia. 

Ducesa lhuake sosi două zile mai tărziu într-o coloană de cai 
de război care trecea într-un torent atât de puternic, încât ar fi 
trebuit urmată de o echipă care să se ocupe de lucrări la 
drumuri. Ea și Nayauru făcură un schimb prudent de daruri de 
pace. Cu Ținuturile de Mijloc și Nordul Rebel la un loc, consiliul le 
mai aștepta doar pe Mâna Mai Corectă și pe generalul ei ori 
vestea că armata Mascaradei și cavaleria ducelui Heingyl 
veneau dinspre Treatymont să-i ucidă pe toți. 

Armata  Coiotului ieși din pădure, răzleţită în coloane, 
precaută, sălbăticită. 

Baru, Tain Hu, curajosul bărbat stakhieczi Dziransi și armașii 
lor veniră pe faleza de deasupra Haraerodului, privind în jos la o 
vale inundată de culoare: un tartan de ducate, o masă glorioasă 
și vorace de cai și corturi, vârfurile sulițelor cu care făceau 
exerciţii de luptă falangele de gardă din Haraerod, tăind lumina 
soarelui. 

— Devena, răsuflă Tain Hu și căzu în genunchi într-un gest de 
adoraţie. Uite  Aurdwynnul de altădată. Puterea noastră 
străveche. Excelenţa Ta... 

Se ridică împingându-se în pulpe, echilibrându-se pe vârfurile 
degetelor de la picioare și un deget de la mâna înmănușată și 
privi înapoi cu mirare. 

— lată ce am creat, zise ea, zâmbind și făcând gropiţe în 
obrajii brăzdaţi cu roșu. lată primăvara pe care a plantat-o iarna 
noastră. 

Coborâră în vale, iar steagul cu monedă și cometă flutura pe 
un catarg plecat. Ducesa lhuake își trimise cavaleria ca escortă, 
după care Nayauru, ca să nu se lase mai prejos decât rivala ei, o 
trimise și ea pe a sa, iar Oathsfire ieși călare ca să le întâmpine, 
cu cai pentru Tain Hu și Baru Pescăriţa, care refuză să meargă 
pe cal în timp ce gărzile ei mergeau pe jos, așa că descălecă de 
asemenea și merse alături de ele. Barba îi crescuse iar odată cu 
venirea primăverii și vorbea cu o veselie lumească. 

Intrară în Haraerod cu larmă de copite și ovaţii. Adoraţia era 
însă una temătoare, își zise Baru, nesigură, tulburată. 

Adunaseră prea multă putere în acel loc. Umpluseră valea cu 


prea multă putere, nesiguri de loialitatea ei. 
Capitolul 23 


— Ar fi o eroare de rigurozitate, vorbi Lyxaxu, dacă nu am 
face presiuni asupra Excelenței Sale în acest punct. S-a arătat 
foarte încrezătoare în disponibilitatea lui Nayauru de a aștepta. 
S-a înșelat. Asta e tot ce vreau să zic... 

Tain Hu sări să vorbească peste el. 

— Nu e asta tot ce vrei să zici. O subminezi. 

— Vultjag, spuse Oathsfire, cu o căutătură cruntă peste buza 
halbei sale cu bere. De-acum nu te mai piși în pădure. Asta e un 
consiliu între egali. Dă dovadă de respect! 

Braţele îmbrăcate în zale ale lui Tain Hu se încordară pe 
brațele scaunului. 

— Baru Pescăriţa a înfruntat cu curaj scorbutul și foamea câtă 
vreme voi i-aţi risipit comoara pe arcași și pe blănuri. Dacă ați 
avea numai o fărâmă din curajul sau convingerea ei, aţi spune 
pe șleau ce vreţi... 

— Toţi vrem același lucru, zise Lyxaxu și-și ridică mâinile 
râzând. Vultjag, te rog. 

— Așa să fie oare? Așa e, Lyxaxu? 

Tain Hu se trăsese pe jumătate din scaun arătând spre 
Erebog, de parcă ieșise din pământ ca un cutremur. 

— la să căutăm noi o eroare de rigurozitate, da? Erebog - vrei 
ce vrea și el? Ai vrea s-o ascunzi în palmă pe Mâna Mai Corectă 
și s-o iei acasă, unde s-o ţii până e utilă pentru jocul de numire a 
unui monarh? 

Erebog își arătă dezaprobarea faţă de lipsa de eleganţă a 
întrebării. 

— li împărtășesc îngrijorarea lui Lyxaxu. Excelenţa Sa a 
judecat greșit intenţia lui Nayauru. Numai că mie mi-e clar că ne 
datorăm poziția bună acţiunilor Coiotului și înţeleg că meritul îi 
aparţine Pescăriţei. 

„AŞ vrea să tacă toţi din gură și să facă precum zic eu”, își 
zise Baru în sinea ei. 

Ducii rebeli se înțeleseseră să se întâlnească la Haraerod într- 
o casă deschisă să ţină sfat. A doua zi era necesar să le 
vorbească lui Nayauru și lhuake într-un singur glas. Dar în seara 
aia... 


Ei bine, în seara aia, cei din consiliu o făcură pe Baru să-și 
piardă speranţa că se mai putea întâmpla așa ceva. 

— Vrei să spui, zise Oathsfire, că tu îi datorezi poziţia ta bună. 
Au fost luptători stakhieczi pe pământul tău, nu-i așa, Erebog? 
Bărbatul acesta, Dziransi, emisar al Conacului Hussacht, a venit 
în sud din citadelele lor ascunse ca să discute, în cele din urmă, 
cu noi - cum a ajuns acolo? La cine ai fi apelat să te apere, dacă 
nu venea Coiotul să-ţi deschidă drumurile și să alunge bandiții 
de pe pământurile tale? Oare Ducatul Erebog ar fi devenit 
Conacul Erebog până acum? 

Oathsfire nu era tocmai lipsit de istețime. 

Lyxaxu îi aruncă lui Oathsfire o căutătură cruntă, probabil ca 
avertisment să nu meargă încă pe ideea aia. 

Nu era nevoie, căci Baba îl ignoră. 

— lrelevant. Ce contează acum este să o curtăm pe Nayauru 
ca s-o îndepărtăm de Treatymont. 

— Să o curtăm ca s-o îndepărtăm? 

Unuxekome scoase un hohot de râs sănătos. 

— O știm cu toţii pe Nayauru. O să se bage în pat cu ambele 
tabere, după care o să continue să facă tot ce-i place. 

— Ntt. 

Erebog îndepărtă o scamă de pe mâneca rochiei ei. 

— Îi confunzi poftele cu politica. Dacă i-aș fi avut pe Autr și pe 
Sahaule de vecini în tinereţe, aș fi plecat și eu la vânătoare. 

— Până acum am fi putut-o avea însărcinată cu copilul lui 
Oathsfire. Asta ar fi legat-o de noi. 

Unuxekome întinse mâna spre Baru, de parcă voia s-o facă 
atentă. O salutase ca pe un vechi camarad de navă și stătuse 
până târziu să-i audă poveștile de război. 

— Nu-i prea târziu să aranjăm o alianţă prin căsătorie, adăugă 
Mirele Mării. 

— Și tu ești la fel de bun de însurătoare ca mine, zise 
Oathsfire cu o uitătură mânioasă. Crezi că o căsătorie ar lega-o? 
Ar face un copil cu mine și l-ar pune în locul meu. 

— Probabil c-ar trebui să fii ultimul din consiliul ăsta care să 
vorbească despre cât de demnă de încredere e o căsătorie, 
vorbi Erebog cu glas mieros. 

Baru îi simțea lipsa preotesei ilykari, a registrului ei cu 
secrete, a templului ei tăcut scăldat în ulei de măsline și-n 
lumina felinarelor care puteau aduce sfârșitul acelui loc. 


Conspiraţiei ăsteia afurisite îi lipsea cheia de boltă. Nu mai 
rămăseseră decât ambițiile ducilor care se arcuiau instabile. 

Ah, dar... nu se oferise ea să fie acea cheie de boltă, la casa 
aia de pe râu, pe ţărmul ăla nenorocit? Nu se declarase ea Mâna 
Mai Corectă? 

— Ajunge! 

Baru se aplecă înspre cercul de scaune din lemn de brad roșu 
de coastă. 

— Am citit registrele... î 

— Măcar eu am divorţat de-a mea... șuieră Oathsfire. In loc să 
aranjez o dispariţie pe tăcute departe de tot, în nord, în conacul 
cuiva pe care am decis că-l iubesc mai mult. 

— Am zis: Ajunge! 

Vocea lui Baru îl făcu pe Oathsfire să se tragă la loc pe scaun 
și îi smulse lui Erebog o ușoară zvâcnire a buzelor. 

— E adevărat că iarna ne-a consumat comoara. Dar am 
investit bine. Banii noștri au cumpărat mâncare și arme pentru 
mii de oameni. Eforturile Coiotului în Ținuturile de Mijloc au 
salvat alte zeci de mii de la moartea prin înfometare. Avem o 
poziţie impunătoare. Acum trebuie să ne folosim de câștigurile 
noastre. 

Toţi ducii se uitară la ea cu o liniște bruscă și atentă. Baru 
simţi cea mai mare presiune din partea lui Lyxaxu și a lui 
Erebog, care nu stătuse niciodată la sfat cu ea. 

„Nicăieri pe lume nu există un loc în care o adunătură de lorzi 
sau iubiţi să nu aibă propria politică”, își zise Baru. 

— li cunoști pe ducii aceștia mai bine decât mine. 

Ceda un pic în faţa lui Lyxaxu, o recunoaștere pe ocolite a 
greșelii ei. 

— Cum le putem împăca pe Nayauru și pe lhuake și să le 
câștigăm pe amândouă de partea noastră? Le vor urma clienţii 
lor? 

Controlul Aurdwynnului ţinea acum de Ținuturile de Mijloc în 
toate modurile care contau: geografie, negoț, puterea armelor. 
Ca să câștige vara, rebelii trebuiau să întoarcă Ținuturile de 
Mijloc împotriva Treatymontului, împotriva umbrei îndepărtatului 
Falcrest și a represaliilor sale. 

— Nu cu tezaurul nostru, se pare, murmură Tain Hu, iar 
Oathsfire dădu ochii peste cap. 

Unuxekome își frecă încheieturile mâinilor. 


— Are dreptate. Nu mai avem finanţele necesare unui război 
lung, mai ales dacă se ajunge la asediul Treatymontului. 
Culoarele marine sunt deschise - își pot aduce ajutoare cu 
corabia. 

Baru întorsese problema pe toate părţile. Aveau nevoie de 
venituri, ceea ce ar fi însemnat ori dări aspre - distrugând 
taman sprijinul popular care o adusese în acest punct - ori jafuri. 
jafurile aveau să meargă pe termen scurt, dar nu se potriveau 
scopurilor pe termen lung ale lui Baru. 

— Trebuie să ne arătăm puterea. 

Glasul ca un trosnet de vreascuri al lui Erebog evocă amintiri 
ale bătrânilor din lriad adunaţi la sfat șoptit, în timpurile de 
dinainte ca molima să măture Taranoke. 

— Înainte să vină corăbiile din Falcrest, continuă Baba. O 
demonstrație de forţă care le va determina pe lhuake și pe 
Nayauru să treacă de partea noastră. 

— Avem cavalerie, spuse Oathsfire, după care, aruncându-i o 
privire fugară, ranchiunoasă lui Unuxekome continuă: Și multe 
corăbii. Poate o ieșire în Portul Horn... 

Se auzi un strigăt alarmat de la ușa casei. Baru sări în picioare 
aproape la fel de repede ca Tain Hu. Două ilykari de-ale lui 
Unuxekome, femei cu siluete de focă în verde calaican 
prinseseră un bătrân într-o mantie de postav de recrut ducal al 
lui lhuake. Strigară în urună către ducele lor; Baru nu cunoștea 
cuvintele. 

Lyxaxu lăsă să-i cadă cuțitul. 

— Bine ochit. O deghizare talentată. 

Bărbatul cu barba căruntă începu să râdă. 

— Prea mult talent, cârâi el. Hărţuit tot drumul din 
Treatymont, hăituit prin păduri și vâlcele și numai un om 
credincios m-a depistat, și pentru ce? Ar fi trebuit să nu plec! 

Începu să tușească, un sunet sec și aspirat, nu prea diferit de 
cel al voioșiei lui. Baru recunoscu tusea cu un fior de teamă. 

— Xate Olake, murmură Tain Hu. 

Baru ajunse prima la bătrân, cu ducesa la doar un pas în urma 
ei. 

— Daţi-i drumul! le porunci ea ilykarilor. E al nostru. 

Șeful spionilor din Treatymont, frate geamăn al Jurispotenţei 
Aurdwynnului,  înaintă  împleticindu-se în cercul rebelilor. 
Epuizarea îi adâncise ridurile din jurul ochilor, ca niște rune ale 


voioșiei sau ale furiei. 

„Mă întreb dacă tu l-ai omorât pe Muire Lo”, se gândi Baru. lar 
gândul prinse putere. 

Ducesa Erebog se aplecă în faţă din scaun. 

— Olake? Tu ești, vulpoi bătrân? Credeam c-ai murit acum trei 
ani. 

— AȘ fi murit acum trei zile, dacă nu era ologul ăla stakhi pe 
care l-a trimis Yawa să mă îndrume. N-am văzut în veci un 
pădurean mai bun. Ducele Fantomă căutându-și hrana și luând- 
o la goană ca un cerb! 

Se aplecă spre Baru și, trăgând-o după el ca pe un baston, se 
îndreptă șchiopătând către un scaun. 

— Am pierdut Treatymontul. Cattlson a dat naștere la un 
neam de demoni pe care el îi numește Limpeziți. Mi-au smuls 
rețeaua din rădăcini. Ca și cum puteau mirosi un spion doar 
adulmecându-i o dată răsuflarea. 

Se prăbuși pe scaunul lui Baru, trăgându-și mantia în jurul lui. 

— Yawa s-a hotărât să mă „aresteze” înainte s-o poată face 
ei. M-a prevenit la timp ca să fug. ȘI... 

Când zâmbi, ochii îi luciră precum nestematele de iarnă. 

— M-a trimis cu un dar. 

Scoase un corn pentru băut de sub mantie, îi desfăcu dopul și 
turnă un șuvoi de bere neagră pe podea. 

— Asta, zise el, băgând mâna în corn, este rodul tuturor 
subterfugiilor ei. Cattlson încă o mai crede loială. Cruzimea ei e 
singura dovadă de care are el nevoie, ceea ce o menține în 
cercul intimilor lui. 

Xate Olake oferi cercului o mărgică de ceară și lemn. 

— Aici, scrisă în cel mai tainic cod al nostru, se află strategia 
represaliilor Mascaradei. Planul său de a zdrobi rebeliunea. 

Ducii se aplecară în față așteptând tăcuţi. 

Baru însă vorbi, nevrând să-l lase pe Xate Olake să le atragă 
toată atenţia: 

— Noi de ce vom avea nevoie ca să-i zdrobim la rândul 
nostru? 

Privirea ei și a lui Xate Olake se întâlniră. Simţi cum o furnică 
palmele și-și aminti de ameninţarea otrăvii lente, își aminti de 
cuvintele lui de rămas-bun: „Te vei strădui să meriţi un antidot”. 

— Mână Mai Corectă... 

Trecu mărgică secretelor din mână în mână cu ochii sclipindu- 


i în nuanţe de portocaliu și albastru la lumina torțelor. 

— ...am auzit că te-ai făcut regina rebeliunii. 

— M-am făcut un strigăt de luptă. 

(Ce obositor devenise să-i vezi pe Unuxekome și pe Oathsfire 
uitându-se unul la altul la auzul acelui cuvânt, „regină”). 

— Așa cum ţi-am promis, adăugă ea. 

— Și bine ai făcut. Când o să vină lovitura Falcrestului, o să 
avem nevoie de un Aurdwynn unit. 

Xate Olake îi cuprinse cu privirea pe trădătorii strânși acolo, 
cu o expresie de epuizare profundă și neascunsă. 

— Guvernatorul Cattlson plănuiește să pună capăt rebeliunii 
în primele zile de vară, cu o singură lovitură decisivă în nord. 
Nu-l poate opri nimic în afară de cavalerie și de falangele 
ducatelor din Ținuturile de Mijloc. Așa că mâine trebuie să 
înfrângem Îndoiala trădătorului sau să ne lăsăm nimiciţi. 

Rânji la ei în liniște, murdar, păros și cu părul încâlcit. 

— Vă amintiţi cu toţii Îndoiala trădătorului, nu-i așa? 

x 

Mai încolo, când în cele din urmă se termină sfatul, Tain Hu 
veni la ei și îngenunche murmurând: 

— Duce Lachta. 

— Vultjag. 

Bătrânul îi ciufuli părul ducesei. 

— Arăţi zdravănă, nepoată! l-am vizitat mormântul lui Ko în 
drumul spre nord. A trebuit să mă prefac nebun ca să trec de 
îngrijitor. Aș vrea ca bătrâna aia ațâţătoare la război să ne poată 
vedea acum... rebeli din nou, în cele din urmă. 

— Ai fost în Treatymont. Mă întrebam dacă... 

Tain Hu îi aruncă o privire fugară lui Baru și continuă grăbită: 

— Vestea despre rebeliunea noastră a avut la dispoziţie toată 
iarna ca să înconjoare Marea Cenușii. A existat vreun semn - 
adus de corăbii, probabil, ori măcar o scrisoare, un simbol? Ceva 
lăsat pentru ochii tăi? 

Privirea lui Xate Olake se înăspri. 

— Nu, zise el. Nu. Cred că ar trebui să fim recunoscători 
pentru asta. 

Baru își puse în gând să cerceteze chestiunea, odată ce se 
împrăștiau cei adunaţi pentru consiliu, odată ce câștigau 
Ținuturile de Mijloc. Cei doi însă aveau în suflet o suferință care 
cerea să nu fie iscodită. 


— Am să vă las să vorbiţi între patru ochi, spuse ea și o lăsă 
pe Tain Hu să discute cu bărbatul care-i era unchi prin căsătoria 
cu o femeie moartă de ani buni. 

Tain Ko. De unde știa ea numele ăsta? Cine i-l menţionase? 
De ce-și putea aminti vocile bătrânilor din lriad, dar nu... Ei bine, 
când era copil nu se îmbăta niciodată atât de des. 

Erebog o prinse la ușă. Pe strada din spatele bătrânei ducese, 
un șir din gărzile ei aștepta cu torţe strălucitoare, în tunici roșii 
cu simbolul bărbatului din lut ars. 

— Excelenţa Ta. 

— Înălţimea Ta. 

Baru se rezemă de cadrul ușii. 

— A fost fascinant să te văd în consiliu, zise Baba. 

Cât de fragilă arăta, cu părul alb ca neaua și cu pielea pătată 
din cauza vârstei înaintate! Cât de bătrâni și ameninţători îi erau 
ochii! Nimic asemănător privirii pătrunzătoare și inteligente a lui 
Xate Yawa, nu, Erebog avea ochi de os uscat, ochi de scorbut și 
frig crâncen, și chiciură pe piatră. 

— Lyxaxu mi-a spus atâtea despre tine. E interesant de văzut 
unde greșește. 

Baru dădu să-i sărute mâna, așa cum o învățase Xate Yawa. 
Erebog refuză strângând degetele. 

— Fără politeţuri. Amândouă avem treabă de care să ne 
ocupăm. Am vrut să-ţi spun... 

Baru, grijulie să nu pară prea autoritară, grijulie cu propriul ei 
instinct de a-i respecta pe alţii, ridică din sprânceană și aşteptă 
să audă ce are de spus. 

— Să nu faci nimic din dragoste! 

Zâmbetul ei avea ceva ucigător: nu o ameninţare, nu un 
avertisment. Doar sentimentul că îmbătrânise, că-și simţea focul 
interior arzând mocnit și alegea să vorbească pe șleau. Nu o 
costa nimic. 

— Am iubit cândva un prinţ, departe în munţi. L-am iubit fără 
nicio cumpătare și fără rezerve. Greșeală care nu-mi dă pace 
nici în ziua de azi. 

Nu era un sfat personal, înțelegea Baru, nu între nobili. Cine - 
și asta o înnebunea - cine încercase să-i spună despre acest alt 
tip de putere, puterea sângelui și a neamului? Tain Hu? Nu, și-ar 
fi amintit dacă ar fi fost cuvintele ei, mereu își amintea. 
Altcineva... 


— Am instrumentele care-mi trebuie ca să merg înainte. Nu 
cer încă un rege. 

— Dar ai s-o faci. Vreau un viitor pentru neamul meu în 
Aurdwynn, iar acel viitor are nevoie de un conducător care să se 
poată impune în faţa acestor bărbaţi flămânzi și turbaţi. 
Așadar... 

Erebog se dădu un pas înapoi, în cercul de sulițași care o 
așteptau. 

— Fii rece, Excelenţa Ta! mai adăugă ea. 

— Sunt, zise Baru. 

Un mare zid lăuntric se mișcă un pic și începu să se crape. Ce 
ieși din el fu un impuls de a râde. 

— Sunt. 

Rămase lângă ușă când plecă suita lui Erebog, așteptând-o pe 
Tain Hu. Unuxekome ieși din casă, roșu la faţă și răsuflând greu 
și dădu din cap înspre ea. 

— Mi-e dor să merg pe mare. 

Dispăru în întuneric fără escortă. 

Baru se gândi să se ducă după el; și ei îi era dor să meargă pe 
mare. Numai că ar fi fost riscant din prea multe puncte de 
vedere. 

x 

După care veni ziua hotărâtoare. 

Se așezară să ţină sfat în Casa de pe Deal, pe vârful micuţei 
coline din centrul Haraerodului, unde, cu mult timp în urmă, un 
comandant suprem maia răsculat își înfipsese steagul și, 
plăcându-i felul în care acesta flutura în adierea vântului, 
spusese: „Veniţi, odihniţi-vă și cântaţi, am să fac un loc sigur în 
care să ne bucurăm”. Într-o sală de consiliu din lemn de brad 
roșu de coastă și marmură, garda orășenească din Haraerod 
pregăti unsprezece scaune cu spătar înalt sub unsprezece 
stindarde. O cometă pentru Vultjag, o culme stâncoasă pentru 
Lyxaxu, o moară pentru Oathsfire, o velă pentru Unuxekome, un 
om făcut din lut pentru Erebog. Acestea pentru nordul rebel, 
apoi urmau Ținuturile de Mijloc - un cap de juncan pentru 
lhuake, un lac de acumulare care ieșea din matcă pentru 
Nayauru, un vârf de suliță pentru Pinjagata, un cristal lucitor de 
sare pentru Autr, un armăsar cambrat tras în ţeapă pentru 
Sahaule. 

Și o mână cu palma deschisă pentru Baru, deși mâna era 


palidă ca de stakhi și nicidecum de culoarea pielii ei. 

Când Nayauru intră cu consorţii și cu alaiul său, Baru rămase 
cu privirea aţintită la ea, uluită de recunoașterea instantanee, 
de felul în care se puneau cap la cap amintirile ei zdrenţuite și 
legăturile făcute pe jumătate. „Idioato, idioato, idioato, de ce nu 
ţi-ai adus aminte?”, îşi zise ea. Acum însă nu mai conta, 
recunoașterea venise prea târziu. Nayauru o atacase pe Baru 
pieziș, viclean și găsise o cale de a face o schiţă a punctelor ei 
oarbe, de a o ademeni cu o momeală de mândrie și vanitate și 
de a-i observa forma dinţilor când mușca. Ziditoarea de 
Stăvilare își făcuse planurile pe baza puterilor și a principiilor pe 
care Baru le disprețuia, și astfel trecuse neobservată. 

Acum însă, Baru o marcă drept egală. Acum putea să vadă, la 
rândul ei, chestiunile care o orbeau pe Nayauru, lipsa de atenţie 
la detalii, încrederea în ferocitatea, patima și virtuțile nobile pe 
care le punea mai presus de subtilitate și aranjamente viclene în 
chestiuni de rând, cum ar fi cele financiare. 

Dacă puțea fi câștigată - dacă putea fi câștigată odată - ah, 
dar aceasta era o speranţă periculoasă. 

Ziditoarei de Stăvilare și lui Baru li se întâlniră privirile. 
Stăpânirea de sine a celei dintâi era perfectă, Baru nu găsi nimic 
în ochii ei. Lângă umărul lui Baru, Oathsfire se trăgea de barbă 
cu o figură stânjenită. 

Ultima veni lhuake, o putere tăcută care îi reduse pe toţi la 
tăcere prin forţa de nor de furtună a prezenţei ei. Era mai mare 
cu câţiva ani decât Nayauru și avea și autoritatea pe care i-o 
dădea vârsta; vădea bogăţie prin straiele, pietrele preţioase și 
brăţările ei, prin forţa suitei ei, prin tăcerea pe care o purta după 
ea când toată lumea îi vedea furia, prinsă la jug și gata de pus la 
muncă precum un taur de prăsilă. Alături de ea mărșăluia 
ducele Pinjagata, ca o lance vie, care te putea strânge de gât cu 
mâinile goale, întotdeauna gata de atac. 

— Așadar, luă Baru iniţiativa. Să începem! 

Imediat se duse totul de râpă. Unuxekome ridică mâna ca să-i 
atenţioneze: 

— Să nu vorbească nimeni până ce o ilykari nu ne 
binecuvântează întâlnirea. 

Autr Sarea pentru Saramură, tolănit în scaun și masiv, și 
Sahaule Năpasta Cailor se uitară unul la altul peste locul iubitei 
lor Nayauru. 


— Încă nu suntem toţi rebeli, spuse Autr. 

Își schimbă poziţia, sfidător, feroce de puternic. 

— Treatymontul n-ar permite binecuvântări ilykari, adăugă el. 

— Treatymontul n-ar ţine întâlnire aici, zise Lyxaxu. 

Venise în consiliu cu o concentrare formidabilă, cu înfățișarea 
de vulpe pe care o lăsa să se vadă uneori. 

— De ce nu? întrebă Sahaule și deschise larg braţele. Ne-am 
adunat aici ca să tranșam disputa dintre Nayauru și lhuake, 
dispută în care bandiții lui Vultjag - își mută rapid privirile de la 
Baru la Tain Hu, îmbrăcată în piele și zale - au intervenit. 
Aceasta este o conferință legală, de pace, între marile puteri ale 
Alianţei Ținuturilor de Mijloc. Voi sunteți intrușii aici. 

— Un detaliu tehnic, îi alungă bătrâna Erebog vorbele 
tânărului duce cu un fluturat de mână. 

Ținuse sfat cu Xate Olake până târziu în noapte, dar nu dădea 
niciun semn de oboseală. Baba avea rezistenţa necesară pentru 
chestiuni de stat. 

— Ți-au dat libertatea de a te întâlni cu noi doar ca să-ți poți 
demonstra loialitatea refuzând să te întâlnești cu noi. Dacă voiai 
să te pretinzi loial, ai făcut o alegere lipsită de înţelepciune. 

Nayauru, în rochie albă, încadrată de cei doi consorți 
puternici, scoase un sunet ușor de veselie. 

— Înţelepciune în alegere? Asta venind de la Ducesa de Lut, a 
cărei înţelepciune i-a lăsat de ales doar între moartea de foame 
și rebeliune? Ţi-ai vândut credința lui Lyxaxu pentru grâu și 
citrice. 

— Ah! 

Erebog se lăsă pe spate, cântărind chestiunea în palma 
înmănușată. Baru se împotrivi unui fior dat de recea și seaca 
desconsiderare din ochii ei - răbdarea unei minţi pentru patimile 
tinerilor. 

— Vecinul meu mi-a venit în ajutor, iar eu i-am răsplătit 
loialitatea. Tu ţi-ai atacat vecina lhuake ca să te dai bine pe 
lângă un tron străin. Cum ar trebui să fii tu răsplătită, hm? 

Situaţia trebuia ţinută sub control. 

Baru vorbi în cea mai scurtă pauză, dinainte ca Nayauru să-i 
dea replica lui Erebog. 

— Mascarada prosperă pe bază de informaţie. 

„Controlează spaţiul! Folosește înălţimea, vocea și puterea 
brațelor pentru a le atrage atenţia!” Și mai bine dacă părea 


străină, avea să-i prindă în cârlig și să-i tragă afară din marea 
propriilor lor politici. 

— Chestia asta o știaţi cu toţii. Aţi venit la acest consiliu știind 
că Treatymontul o să audă despre el. Aţi venit știind că ați 
comis un act de răzvrătire făţișa. 

Se uită la lhuake, la Nayauru, apoi la clienţii lor. 

— Știaţi că acest consiliu se va întruni ca să răspundă la o 
singură întrebare: Ni se vor alătura ducii din Ținuturile de Mijloc 
la revoltă? 

li atrase atenţia Lyxaxu, care clătină foarte ușor din cap. Știu 
că greșise chiar înainte să vorbească lhuake, cu o voce ca un 
tropot de copite îndepărtat: 

— Eu am venit pentru altă întrebare, zise aceasta uitându-se 
la Nayauru distantă și amenințătoare ca un nor de furtună. O 
întrebare pentru aliata mea, sora mea juruită. Pentru femeia 
care ne-a arătat tuturor cât de tare speră să devină regină. 

Se așternu liniștea peste sală cât lhuake trase aer în piept și-l 
dădu afară, după care vorbi iar: 

— De ce m-ai trădat? 

Ah, bine. S-a zis cu controlul! Baru îi lăsă pe duci să se 
dezlaânţuie. 

lhuake o făcu cu ou și cu oțet pe Nayauru pentru trădare - de 
ce atacase? Ah, pur și simplu ca autoapărare, desigur; moșierii 
lui Nayauru, înspăimântați de autoritatea pe care o avea Mâna 
Mai Corectă asupra ţărănimii și scârbiţi de crimele Coiotului, 
care se amesteca în treburile altora, ceruseră represalii 
împotriva lui lhuake. Unuxekome zise că asta era o minciună, 
toată lumea cunoștea jocul măreț al lui Nayauru. Autr și Sahaule 
săriră furioși la Unuxekome; Nayauru îi potoli ca să pară 
îndatoritoare, dar nordul rebel o acuză totuși că ar fi colaborat în 
secret cu Mascarada. Cum putuse să trădeze nevoia străveche a 
Aurdwynnului de libertate? Era oare așa de disperată să pună 
mâna pe tron? 

Și așa mai departe. 

Baru asculta doar pe jumătate atentă, în timp ce mintea ei 
căuta puncte de sprijin. Aveau nevoie de afurisitele de Ținuturi 
de Mijloc ca să-l înfrângă pe Cattlson. Din ce trăiau Ținuturile de 
Mijloc? De pe urma meșteșugarilor. A vitelor, a soldaţilor și a 
apei curate. Negoț, din ambele părţi: materii prime din nord 
spre coastă, hrană și importuri dinspre coastă spre nord. 


Uită de legăturile de sânge și onoare! Acelea erau uneltele lui 
Nayauru. Urmărește structura: 

Fie că se dădeau de partea revoltei, fie a Mascaradei, 
Ținuturile de Mijloc aveau să plătească cel mai mare preţ. Pe 
câmpul de luptă și pe piaţă. Mai mult, cu toată puterea lor, 
Nayauru și lhuake aveau nevoie să-și ţină moșierii și negustorii 
mulțumiți. Domnia peste întregul Aurdwynn trebuia să fie pe 
locul doi după una puternică peste propriul lor pământ. 

Ca și lui Tain Hu înainte de contractele futures, li se cerea să- 
și asume un risc prea mare. Instabilitatea le afecta mai rău 
decât nordul împădurit. Așa că se uitau înspre puterea cu cea 
mai mare stabilitate, Mascarada, cu centrul ei de forță 
îndepărtat și apărat. Nu aveau să se dea duse de lângă așa un 
stâlp de susținere. Rebeliunea urma să eșueze. 

Așadar, dacă Baru nu le putea oferi stabilitate... Ah! 

leși din transa minţii ei în mijlocul unei dispute despre 
căsătorii - cineva o făcuse pe Nayauru /icențioasă, cuvânt în 
afalonă, cuvânt din Falcrest. Nu conta. Acum știa cum să 
abordeze situaţia. Preluă controlul. 

— Ce riscaţi este un Aurdwynn fără duci, vorbi Baru peste 
zarvă, de parcă vocea ei ar fi fost singura de acolo. 

Încă un moment de gălăgie, după care se așternu liniștea. 
Lyxaxu zâmbi ca un vulpoi care-și arată dinţii, înţelegător, iar 
ceilalţi se uitară la ea nedumeriți. 

— Explică! zise lhuake. 

— Oamenii vor să fie liberi. 

Baru ridică mâna cu palma deschisă în sus. 

— Le-am înrâurit șerbilor și moșierilor ideea că pot trăi fără 
voi. Dacă le staţi împotrivă, se vor ridica și vă vor distruge. Aţi 
putea apela la Mascaradă pentru siguranţă, așa cum și-a dorit 
dintotdeauna. 

Se ridică în picioare ca să poată cobori glasul. 

— Cattlson mi-a zis că au nevoie ca ducii să se teamă de 
oameni, iar oamenii de Mascaradă. Acum însă voi vă temeţi de 
mine, iar oamenii sunt sătui de teamă. 

Întinse mâna, oferindu-le greutatea invizibilă pe care o ţinea 
în echilibru în palmă, reazemul istoriei. Baru Pescărița, 
preaiubită de Devena. 

— Falcrest a ajuns la putere  răsturnându-și propria 
aristocrație. A scris Manualul manumisiunii cu sângele ducilor și 


al regilor. Voi staţi aici crezând că, probabil, Treatymontul și 
Falcrestul vă pot oferi puterea sigură, dar ei se vor debarasa de 
voi ca de niște resturi când o să vă treacă vremea. Vor să 
dărâme ducatele și să netezească Aurdwynnul până lucește ca 
oglinda unui telescop stakhi. Apelați la mine! Apelaţi la oamenii 
peste care aţi domnit! Numai noi vă putem asigura viitorul. 

Tăcere. O clipă pentru Baru să simtă un pic de satisfacţie. 

După care vorbi Nayauru Ziditoarea de Stăvilare, Nayauru cea 
ale cărei cuvinte întrerupseră liniștea ca o mușcătură de șarpe. 

— Nu le-ai oferit oamenilor mei nimic altceva decât jaf și 
cruzime. 

Se ridică în picioare, ca să fie pe măsura lui Baru, întunecată 
și încordată, cu tinereţea feroce, ca un cuțit de obsidian, o lamă 
taranoki. 

— Am pornit la război cu lhuake, vecina mea, aliata mea, ca 
să-mi salvez oamenii de corvoada marșului Mascaradei. A fost 
un război cinstit, purtat cu suliță și lucrări în piatră, de către 
armași juruiţi și recruți. lar tu, Baru Pescăriţa, fiică a unei țări 
străine, tu cum răspunzi? Ţi-ai asmuţit Coiotul în pădurile și 
satele mele. Pe familii și copii care n-au ales niciodată să lupte. 

Scuipă pe podeaua de lemn. 

— Nu poţi găsi nicio scuză pentru ce-au făcut soldaţii tăi la 
Imadyff. Am auzit de oameni cărora li s-au scos mațele și de 
mame arse. Nu există cuvinte în nicio limbă care să ascundă 
asta. 

— Războiul nu i-a cruțat niciodată pe inocenți, zise încet 
Lyxaxu. 

— Nu. 

Buzele lui Nayauru se strâmbară a dezgust. 

— Dar nici nu s-a prefăcut că-i iubește. N-am să-mi dau 
niciodată oamenii lui Baru Pescăriţa, care își ia puterea din 
minciuni. 

x 

Prima zi a consiliului se încheie cu un eșec mizerabil. Tain Hu 
încercă s-o prindă pe Baru în drum spre ieșire. 

— Ocupă-te de Coiot, îi porunci ea, concediind-o cu o ridicare 
din umeri. 

Era mânată de frustrare și umilinţă, precum și de disperare, 
premoniţia încercării care avea să vină împingând-o să 
acționeze de una singură. Promisese Ținuturile de Mijloc. Avea 


să le aibă - prin inteligenţa și voinţa ei avea să li le ofere pe 
tavă, fără pacturile de căsătorie ale lui Nayauru ori legăminte 
nobile, chiar și fără poveţele lui Tain Hu. 

Dacă nu reușea asta, atunci ce speranţă mai era? 

Baru intră în marș în tabăra ducesei lhuake, cu gărzile ei 
Sentiamut cu bărbi ţepoase și ochi injectați mișcându-se 
stânjenite printre rândurile de sulițași lustruiţi și cu panașuri ai 
Ducesei Vitelor. Ducele Pinjagata stătea alături de gărzi, 
inspectându-le sulițele; când o văzu pe Baru, ridică mâna în 
semn de salut. 

— "nă seara! 

— Înălţimea Ta. 

— Coioţii tăi au luptat bine în expediţii. M-au scutit de o 
treabă urâtă. Sunt recunoscător. 

Smulse o așchie de fag dintr-o prăjină de suliță și se uită urât 
la ea. 

— Aud că mărșăluiești alături de jagata stakhieczi. Care mi-au 
dat numele de nobil. Sunt curios să le văd echipamentul. 

Baru arătă cu capul spre ușile casei de oaspeți a ducesei 
lhuake. 

— Și ea e recunoscătoare? 

Pinjagata se întoarse spre ea studiind-o în tăcere câteva clipe. 

— Devena să te îndrume! zise el. 

Singură și neînarmată, Baru intră în casa ducesei. 

Dintre toate puterile din Ținuturile de Mijloc, lhuake avea, cu 
siguranţă, cel mai puternic motiv să se dea cu rebeliunea. 
Nayauru o atacase neprovocată, fără avertisment - Mascarada o 
susținuse pe Nayauru în război. Onoarea ar fi întors-o către 
rebeliune, ori mânia, sau lăcomia. Trebuia să treacă de partea 
lor. Cavaleria ei și sulițașii lui Pinjagata puteau întoarce soarta 
războiului. 

Trebuia. 

Ducesa lhuake o așteptă în sala de audienţe, așezată pe o 
lespede din marmură, o mandală în alb și roșu, un vârtej în 
piatră. 

— Îngenunchează! îi porunci. 

Baru, împiedicată de mândrie, de prea multe zile petrecute în 
pădure, șovăi. Șovăirea însă nu-i aduse nimic bun. 

lhuake, nemaipomenit de grasă, cu pielea de culoarea 
pământului înţelenit, cu brățări de aur cu modele cu juncani și 


cai, toată o imagine a avuţiei și a frumuseţii imperiale tu maia, 
aștepta cu un zâmbet grațios. Ce lipsită de putere trebuie să 
pară Baru: slabă ca o ţărancă, musculoasă ca un salahor, fără 
titlu sau copii, fără niciun fel de autoritate. 

Baru îngenunche, plecând capul. 

lhuake își încrucișă braţele pe piept. 

— Ai construit o rebeliune din umbre. 

Avea o voce răsunătoare, o voce de domnitor. 

— Trucuri de cerneală și avuţie de hârtie, adăugă ducesa. 
Armate fantomă de pădureni lipsiţi de armură. Promisiunea unei 
femei bune de măritat fără iubiţi satisfăcuţi ori dovadă de 
fertilitate. Te-am ascultat în consiliul ăla, profeţind sfârșitul 
ducilor și mi-am zis: „Probabil că numai fanfaronada e de ea”. 

Baru deschise gura, iar ducesa se încruntă și ridică mâna. Una 
dintre gărzi bătu cu sulița în podeaua de piatră. 

Era o străină de rând la curtea unui duce. Nu i se dăduse 
permisiunea să vorbească. 

— Ducesa Nayauru m-a trădat și pentru asta vreau s-o văd 
jupuită. 

Bijuteriile Ducesei Vitelor scoaseră un clinchet ușor când se 
mișcă. 

— Numai că eu îi înţeleg motivele. Îmi vrea turmele, pășunile, 
așa cum și eu îi vreau stăvilarele și morile. Vrea să-mi dăruiască 
nepoți, iar numele meu îl vrea îngenuncheat la piciorul tronului 
ei. A crezut că are o șansă sa pretindă toate astea și să-și 
câștige favoarea Treatymontului. Rebeliunile sunt ocazii. Tu ce 
ocazii îmi poţi oferi, Baru Pescărița? 

Desfăcu palma a permisiune. 

Baru vorbi fără furie, fără să se roage, cu o disperată 
stăpânire de sine. 

— Ai acordat Armatei Coiotului libertatea să-ţi cutreiere 
pământul. Ne-ai dat oameni și provizii. La rândul nostru, am 
învins-o pe Nayauru când te-a atacat. Investiţia ţi-a fost 
răsplătită. 

lhuake așteptă un moment, ca și cum gândul lui Baru ar fi fost 
incomplet. Când aceasta nu mai zise nimic, vorbi ea: 

— Numai că datoria mea faţă de tine este doar o umbră. 
Există doar ca o convingere. Poate că eu aleg să n-o mai am: 
acum te-aș putea da Treatymontului și, ca răsplată, ar distruge- 
o pe Nayauru și mi-ar da mie pământul ei. Sau aș putea să-i 


ascult behăiala, să-i accept despăgubirile și să mă alătur ei la 
vânătoarea Coioţilor tăi. 

lhuake se uita la Baru ca la un mânz deșirat, vlăstarul 
dezamăgitor al unui armăsar de prăsilă. 

— Am venit la acest consiliu ca să aud oferta rebeliunii. Tu 
însă, cu umbrele tale, nu poţi să faci o ofertă mai bună decât a 
Mascaradei, oh, Mână Mai Corectă. Ne aducem aminte ce s-a 
întâmplat cu ultimul duce din sud care s-a declarat de partea ta: 
oamenii lui Radaszic se pleacă acum dinaintea steagului cu 
cerb. Ne aducem aminte și de Rebeliunea Neghiobilor și de 
soarta acelora care s-au aruncat prea repede în luptă. Dacă vrei 
să risc un război împotriva Treatymontului, trebuie să-mi oferi 
fapte. 

Îndoiala trădătorului. 

Baru își încordă bărbia și o privi în ochi pe ducesă. Luă în 
calcul și abandonă un ultim argument: „Un Aurdwynn liber nu 
valorează nimic pentru tine?” 

Aurdwynnul nu fusese blând cu ducii care vărsaseră sânge în 
numele unor idei. Aurdwynnul fusese blând cu cei care 
vărsaseră sânge în numele puterii. 

Aurdwynnul și lumea. Taranoke, la urma urmei, nu domnea 
peste Falcrest. 

— Îţi aud întrebarea, spuse ea. Caută-mi răspunsul nu peste 
mult timp! 


Capitolul 24 


În acea seară, Baru îl chemă pe Xate Olake în cortul ei ca să 
se sfătuiască cu el. Ducele Fantomă veni când ea mânca și o 
găsi desfăcând un pui fript cu mâinile goale, lingând sarea. 

— la loc! îi porunci. 

Olake, gemând, se așeză la masă în faţa ei. 

— larna ţi-a stricat manierele incrastice, zise el. 

Își scoase mănușile și-și plimbă privirea prin cort cu o 
prudenţă exersată. 

— Sau poate te-a sălbăticit Tain Hu. 

— Buna-cuviinţă a ducesei Vultjag nu mai are nevoie de 
descriere. 

Replica îl făcu să zâmbească. Baru frânse un os din copan. 

— Mă întreb dacă iarna m-a încercat la fel de tare cum te-a 


încercat pe tine. 

— Sălbăticia și scorbutul ori abatorul din Treatymont? Greu de 
știut care a fost mai greu de îndurat. 

Bărbatul închise ochii și-și strânse mantia mai bine în jurul lui. 

— Aveam o ureche pe fiecare perete și un ochi în fiecare 
lampă. Și am văzut cum se duce de râpă totul. 

Aici, ca o accentuare gâtuită, se auzi râsul lui șuierat. 

— Ar fi trebuit să vezi străzile în primăvară. Era sânge în apa 
care s-a strâns după ce s-au topit zăpezile. 

Baru puse jos cele două bucăţi rupte de os și-și linse măduva 
de pe dinţi. 

— Tu ai dat ordinul să fie omorât Muire Lo? 

Xate Olake deschise un pic ochii. În întuneric, privirea lui 
albastră mijită părea de culoarea unei vânătăi. 

— Planul de luptă al Mascaradei pe care l-am adus. Numai 
Yawa și cu mine putem citi cifrul în care e scris. Să ţii minte 
asta! 

— Să înțeleg că da? 

— Să înţelegi că-ţi atrag atenţia, copilă. Joc jocuri de sânge de 
multă, multă vreme. Știu cum să-mi pastrez valoarea. 

Baru desprinse carnea de pe o aripă. 

— Dacă tu și sora ta l-aţi ucis pe Muire Lo, atunci vreți să cred 
că a fost necesar. 

Xate Olake scoase un oftat obosit. 

— Uită de morţi! 

— De treburile mele mă ocup eu. 

— Am zis să-l uiţi! 

Răcnetul lui Olake o făcu să tresară și rupse aripa în pumni. 

— L-am ucis sau nu, a fost necesar sau nu. Viaţa băiatului 
ăluia nu contează acum. Dacă nu poţi câștiga Ținuturile de 
Mijloc, lui Cattlson îi va reuși atacul pe fluviul Inirein, iar trupele 
lui vor avea drum liber spre inima teritoriului rebelilor. Portul ăla 
din Welthony unde ai înecat atâţia infanteriști marini? Are să fie 
inundat de alte mii. Mărșăluind spre noi ca niște strigoi mânioși. 
Aurdwynnul se află într-un moment de cumpănă. 

— Inirein. Interesant. 

Baru rămase pe gânduri preț de o clipă, mutând piesele pe 
harta din mintea ei. 

— Ăsta e planul lui? Își duce toată forţa spre est ca să 
cucerească fluviul? 


— Planul lui e să se folosească de fluviu ca să-și mute trupele 
spre nord în inima teritoriilor noastre. Toată strategia lui se 
bazează pe asta. Dacă i-ar putea ieși în cale în lunca Sieroch, în 
apropiere de fluviu... 

Liniile din jurul ochilor lui se încreţiră, ca un scris care se 
traducea singur. 

— O bătălie decisivă ne va îngădui războiul. 

— Dacă avem sulițași și cai ca s-o câștigăm. 

— Dacă avem susţinerea unor Ținuturi de Mijloc unite. 

Baru dădu la o parte carcasa de pui și se ridică sprijinindu-se 
pe vârfurile degetelor de la mâini și picioare. 

— Convenabil, zise ea. Am verificat registrele. Am cheltuit 
până peste poate. Dacă nu recurgem la jafuri pe scară largă, nu 
mai avem suficient în vistierie ca să continuăm campania încă o 
iarnă. Nici măcar suficient până la toamnă, dacă trebuie să 
asediem forturile de pe coastă. Ori Treatymontul însuși. 

Bătrânul avea un respect precaut pentru ea. 

— Nu ne mai trebuie încă o iarnă dacă-l putem învinge pe 
Cattlson în câmp deschis. 

— Sau cineva știe că unica noastră speranţă e o singură 
bătălie decisivă și te-a trimis aici cu un plan de luptă fals ca să 
ne scoţi din bârlog. 

Privirea prefăcută a lui Xate Olake îi aminti lui Baru de anii pe 
care acesta îi petrecuse în Treatymont, construind cărămidă cu 
cărămidă fundaţiile rebeliunii, jucând jocuri cu bătaie lungă. 

— Ce chimie sau constrângere falcresti ar putea realiza așa 
ceva? întrebă el. Ar trebui să-mi smulgă maţele prin ochi înainte 
să-mi poată înfrânge rezistența. Atunci când trădez rebeliuni, 
copilă, o fac numai din propria voință. 

— Și sora ta? Cea care ţi-a dat planul lui Cattlson? întrebă 
Baru fără să-și ascundă ameninţarea din zâmbet. Poate că asta 
este voia ei. 

Ducele de Lachta ezită, iar Baru își zise: „Ah, chiar și tu te 
îndoiești de ea. Chiar și tu crezi că nimeni nu poate minţi atât de 
abil, atât de complet, despre adevărata ei loialitate”. 

Numai că Baru știa că așa ceva era posibil. 

— Nu avem de ales, spuse Xate Olake. Ori unim Ținuturile de 
Mijloc și mărșăluim în întâmpinarea lui Cattlson, ori așteptăm să 
treacă vara și secătuim vistieria. 

Baru își luă felinarul de scris, micul și solidul arzător cu ulei pe 


care se bazase toată iarna, și-l ridică între ei. Lumina puse 
umbre pe fiecare colț și cută a feței ducelui Lachta. Părea mai 
bătrân decât lumea. 

— Ducesa Nayauru nu se va alătura niciodată unei rebeliuni 
pe care o conduc eu, zise ea. Nu poate ierta Coiotul. N-are să-și 
abandoneze visul unui imperiu tu maia renăscut. 

Lachta își puse mâna pavăză în calea luminii orbitoare a 
felinarului, iar palma lui îi umbri faţa ca o aripă de corb. 

— Dacă merge cu Cattlson, la fel vor proceda și Autr, și 
Sahaule. Ei îi vor contrabalansa pe lhuake și pe Pinjagata și noi 
nu vom câștiga niciodată o bătălie. 

Baru se uită la bătrânul șiret din cortul ei și se gândi, cu un 
pic de regret, că era prea bătrân și prea inteligent pentru ea, că 
ar fi fost culmea aroganţței să creadă că l-ar putea surprinde, că 
l-ar putea impresiona. 

Cu sau fără aroganță, vorbi. 

— Ne putem rezolva toate problemele dintr-o lovitură. Ni se 
termină banii pentru campanie. Nu le putem permite lui 
Nayauru și consorților ei să treacă de partea Treatymontului. lar 
lhuake nu ni se va alătura până nu-mi demonstrez puterea. 
Deci... 

Baru se șterse de grăsime și măduvă pe pantaloni în dreptul 
șoldurilor. 

— Mâine noapte îi ucidem pe Nayauru, Autr și Sahaule în 
taberele lor, pe toţi cei care au mărșăluit alături de ei și 
poruncim să le fie jefuite ducatele ca să facem rost de fonduri. 
lhuake va primi în dar cele mai mănoase pământuri ale lui 
Nayauru. Ducesa Erebog va lua restul. 

Atât de ușor, de decisiv, când o spunea așa. 

Atâta sânge în doar câteva cuvinte. 

Lui Xate Olake i se strâmbară buzele a rânjet. Nu de dezgust. 

— Mă temeam, spuse el, c-ai să insiști să cauţi o cale mai 
subtilă. 

Baru alese încă un os plin de măduvă și-i căută punctul de 
rupere. 

— Chiar mi-ai dat otravă vara trecută? 

— Copilă, vorbi Xate Olake, cu un soi de afecţiune precaută, 
credeam c-o să te îndrepţi singură spre ruină, fără ajutorul meu. 

x 


Îl puse pe mesager s-o cheme pe Tain Hu, după care îl opri 


înainte să apuce să facă trei pași. Ar fi fost nesigur să se vadă 
cu ea în acel moment, nesigur să o privească în ochi și să-i 
poruncească ori să aștepte în tăcere privirea ei cercetătoare, 
ochii ei aurii căutând o cale de a-i pătrunde în suflet. Ar fi fost 
nesigur. 

— Adu-mi un ilykari mai bine, porunci ea. Cineva de 
încredere. 

Preoteasa care veni era probabil una dintre scufundătoarele 
lui Unuxekome - avea umerii laţi și picioarele lungi al unei 
înotătoare la adâncime. Se putea să fie o coincidenţă că avea 
pielea maia a lui Baru ori vreo încercare prost gândită de-a o 
face să se simtă bine. Aducea un pic cu Nayauru și mult mai 
mult cu Verișoara Lao. 

— Odihnește-te! ordonă Baru. 

Atârnase felinarul cu ulei și acesta arunca umbre pâlpâinde ca 
un soare bolnăvicios. 

Femeia luă loc tăcută. Baru o privi așezându-se, urmărind 
geometria mușchilor și a membrelor ei cu o fascinaţie care o 
tulbura. Era puternică, înaltă, avea putere în răsuflarea care-i 
umplea pieptul, în linia coapselor. Prin muncă fizică devenise 
capabilă. O mică abilitate în organizarea lumii, doar puterea de 
a se scufunda la mare adâncime, de a urca înălțimi, de a câștiga 
râzând concursuri de forţă și de a atrage privirile care admirau 
acea forță. Nu o putere care i-ar băga în faliment pe duci ori 
care ar schimba numele insulelor. Dar una suficient de mare să 
țină sub control ce se potrivea într-un cort, să o surprindă pe 
Baru prin violență sau prin alte acţiuni subite. 

Baru își dori să fi curățat rămășițele puiului. 

Preoteasa aștepta într-o liniște contemplativă. O adeptă a lui 
Wydd, atunci. 

— Cu ce te ocupi? 

Preoteasa se încruntă o clipă cât analiză iolynica stângace a 
lui Baru. Avea ochii stranii și rotunzi, ca de stakhi. 

— Sunt pescuitoare de perle și moașă. 

— Ai venit de la mare depărtare pentru război. Probabil că ești 
mamă, soră, fiică. De unde știi că familia ţi-e în siguranţă? 

— De unde știu și ceilalţi luptători. Marea familie pe care o am 
împarte casa. Sunt o sută de braţe acolo. Se poate lipsi la 
nevoie de câţiva tineri și tinere. 

Cu toată frământarea ei ameţitoare, Baru nu putu să nu 


remarce un lucru: Cairdine Farrier ar fi fost fascinat. Republica 
Imperială considera familia ca fiind formată dintr-un bărbat și o 
femeie, considera că mama și tata sunt necesităţi bine definite. 
În acest loc, la fel ca în Taranoke, existau alte obiceiuri, obiceiuri 
utile, metode care eliberau brațe tinere și puternice pentru 
muncă și război... 

De fapt, poate că Farrier n-ar fi fost chiar așa de fascinat. Ar fi 
doar curios cum să repare situaţia. 

Gândul i se încolăci la loc în inima neliniștii. Brusc, vru să 
plângă: nu putea scăpa. 

— Am comis o crimă îngrozitoare, zise ea, cu glasul ferm, 
controlat, prelucrat până la perfecţiune. Așa de îngrozitoare, că 
simt că pot face orice, că pot comite orice păcat, că pot încălca 
încrederea oricui, fiindcă în orice fel m-aș distruge, nu poate fi 
mai rău decât ceea ce-am făcut deja. 

— Vorbește, murmură ilykari. 

Baru încercă și-i rămase totul în plămâni, o tumoare, o 
avalanșă, o mină oriati plutind în derivă. Mărimea, profunzimea 
rădăcinilor, încercările care o așteptau, osânda pe care și-o 
atrăsese. 

— Nu pot, spuse ea. Nu pot să vorbesc. 

— Dar tu cu ce te ocupi? întrebă preoteasa. 

Probabil că asta era vreo metodă a lui Wydd, să-i întoarcă 
întrebările ca să-i dezvăluie secretele. 

— Încerc să-mi salvez căminul, răspunse ea cu glas răgușit. 
Prin tot ce fac. Pentru Taranoke. 

— Ai venit de departe ca s-o faci, zise preoteasa și lăsă 
nerostit restul întrebării de mai devreme, pe care i-o adresa 
înapoi, „mamă, soră, fiică, de unde știi că familia ţi-e în 
siguranţa?” 

— De prea departe. 

Baru se înecă, neputând să plângă, fără să vrea să plângă, să 
se convingă că așa ceva ar putea fi vreodată sigur sau corect. 

— Am venit de prea departe. 

x 

Când se crăpă de ziuă, se duse la cortul lui Tain Hu să ordone 
uciderile. 

O găsi pe ducesa Vultjag în mijlocul unui ritual curios cu Ake 
Sentiamut. Îngenuncheaseră faţă în faţă pe pânza de pe jos, cu 
o tablă de joc din lemn între ele. Baru evitase cu asiduitate să 


înveţe jocul domniei - învățatul lui ar fi presupus pierderea unui 
număr de partide, ceea ce ar fi făcut-o pe Tain Hu nesuferită, 
dar știa principiul: pionii revendicau teren, nobilii luau puterea 
de la pioni ca să se lupte cu alţi nobili. Aici însă, nobilii lui Tain 
Hu păreau alimentaţi de altceva. Ducesa citea dintr-o cărticică 
legată în piele, cu buzele alcătuind forme stângace și 
șovăielnice, în funcţie de cât de bine se descurca la această 
însărcinare misterioasă. Ake zâmbea sau râdea, ori clătina din 
cap și-i ucidea câţiva dintre pioni. Trebuie să fie un joc de 
învățare, atunci, un mod de a-i menţine atenţia lui Tain Hu, 
penalizând-o sau recompensând-o în funcţie de cât de bine se 
descurca la citit. 

Ce ciudat arătau împreună! Tain Hu, un uliu de noapte, o 
panteră, iar Ake ca un pui de căprioară alb auriu înfășurat în 
blană de urs. Și totuși nu se purtau ca și cum n-ar fi fost egale. 

Baru le privi în tăcere pentru o clipă (gărzile nu o anunţaseră; 
în tabăra Coiotului, bărbaţii știau că a anunţa prezența Mâinii 
Mai Corecte prin strigăte doar le-ar fi indicat-o asasinilor). Tain 
Hu stătea ghemuită, încordată. Ochii îi erau ageri de 
concentrare și din când în când își învârtea pe deget, 
gânditoare, părul neîmpletit. Pe Baru o încânta cumva acest 
gest, căci în afara cortului, Vultjag nu ar fi permis niciodată să-i 
scape așa ceva. Și ce ciudat era și felul în care îi vorbea lui Ake, 
cum se întrerupeau una pe alta, cu gesturi însufleţite și 
nestudiate, râzând fără nicio reţinere! Când Tain Hu privea în 
altă parte, cu maxilarul încordat, tulburată de ceva ce spusese 
ori de vreo problemă care-i ocupa mintea, Ake întindea mâna și 
o prindea de încheietură cu o camaraderie blândă - fără ca asta 
să însemne ceva mai mult decât vedea Baru, fără să ceară nimic 
la schimb sau să mascheze vreo misivă secretă ori manevră 
ascunsă. 

Ar fi fost plăcut să mai stea o vreme și să privească această 
lume din care nu făcuse parte niciodată. Dar și periculos... 

— Vultjag, zise Baru. Am o vorbă cu tine... 

Tain Hu tresări un pic, iar Ake își ascunse un hohot de râs la 
vederea acestui lucru. Se ridicară împreună cu capetele plecate, 
iar Tain Hu își concedie femeia-cavaler cu o bătaie ușoară pe 
umăr și un cuvânt șoptit în stakhi. Baru surprinse pasa secretă 
făcută prin vârtejul de postav și blană de urs. 

— Haide, zise ea, mai veselă decât se simţea, nu te sfii! 


Arată-mi! 

Ake se uită la Tain Hu. Vultjag ridică o sprânceană. 

— Mâna Mai Corectă o poruncește. 

Așa că Ake îi dădu lui Baru cartea când ieși din cort. Baru o 
întoarse și citi titlul, tipărit în rânduri ordonate în iolynică: 
Abecedar de afalonă, limba negotului imperial, pus la dispozitia 
locuitorilor din Taranoke pentru a le fi de folos. 

Se simţea de parcă ţinea în mână un miriapod. Vru s-o arunce 
cât colo. 

Tain Hu o privea nepăsătoare, zâmbind cu jumătate de gură, 
ceea ce anul trecut i-ar fi putut ascunde lui Baru că se simţea 
extrem de jenată. 

— Învăţ s-o citesc ca să-ţi pot spiona scrisorile, explică ea, cu 
buzele întredeschise și privirea șireată: toate contramăsurile ei 
la locul lor. Și toate cărţile alea pe care le citești. Să aflu ce 
nebunie te mână, hm? 

Baru acţionă ca să nu fie nevoită să gândească: păși în cort, 
în spaţiul personal al lui Tain Hu și, cu ochii aprigi și pasul sigur, 
preluă un soi de control, surprinzând-o pe Tain Hu și făcând-o să 
înlemnească preţ de o clipă. 

Baru, acum aproape de ea, îi întinse cartea. 

— Ai zis că nu era nimic care să merite luat de la inamic. 

— Probabil un obiect sau două care să merite atenţie. 

Tain Hu strânse cartea în mână, dar nu o luă, și pentru o clipă 
gestul le uni, cu degetele nu tocmai atingându-se, totuși 
conștiente unele de prezenţa altora. 

— Am ceva respect pentru câteva produse de-ale sistemului 
Mascaradei. Pot fi utile. Ori încântătoare. 

Își dădu o șuviţă de păr rebel după ureche, care îi scăpă la loc 
imediat. 

Afurisiţii ei de ochi, așa de aproape, așa de pătrunzători, 
zâmbetul ei groaznic, nesuferit și de neuitat și Baru, deja 
panicată, zdruncinată de prezenţa cărţii, de lucrurile care erau 
pe cale să se petreacă. Disperată să evite o greșeală pe care își 
dorea cu disperare să o comită, apucă un instrument bont, 
adulmecă și zise: 

— Câteva produse utile, da. Au făcut minuni în privinţa igienei 
dentare. 

Tain Hu scoase un hohot de râs. 

— Răsfăţțato! Cu toate latrinele alea pe care le-ai săpat, și tu 


încă te plângi de mirositul gurii dimineaţa? 

Se îndepărtă să-și caute trusa de drum, să ia un ghemotoc de 
anason pe care să-l mestece. 

— Cum te pot sluji? Ai un răspuns pentru Nayauru? 

— De ce nu ești cu ea? 

— Hm? 

— E mândră, capabilă și ambițioasă. Tânără și drăguță. Toate 
motive să-ţi trezească interesul. 

— Nu pot să spun că nu-i adevărat. 

Tain Hu îi aruncă un ghemotoc de seminţe de anason învelite 
în mentă. Baru îl prinse, îl scăpă și îl prinse din nou. 

— Gusturile ei nu merg înspre genul ăla de alianţă, totuși. Așa 
cum sunt sigură c-ai văzut. 

— Nu la asta m-am referit. 

Era ușor să se prefacă supărată. 

— De ce faceţi toți asta? De fiecare dată când o pomenește 
cineva pe Nayauru, aud remarcile astea meschine făcute în 
șoaptă despre iubirea ei pentru bărbaţi. Construiește stăvilare 
maiestuoase și drumuri bune, trupele ei sunt formidabile, 
ambițiile ei, simple și alianțele ei, ferme. Sunteţi oare toţi așa de 
ameninţaţi de ea că simţiţi nevoia s-o reduceţi la... la un pește 
din docuri care-și testează băieţii? 

Tain Hu mestecă vreme de câteva momente, cu ochii mijiţi. 

— O respecți. 

— Da. Da. 

Baru își permise un oftat. 

— E vicleană. S-ar putea să joace iar mai bine decât mine. 

— Și atunci cum plănuiești să... 

— Fără niciun pic de subtilitate. 

Tain Hu se opri din mestecat. 

— Pun să fie omorâtă, zise Baru, susținând privirea fixă a 
generalului ei. Pe ea, pe Autr și pe Sahaule. Uciși în taberele lor 
în noaptea asta. 

După o clipă în care se uită la ea fără să clipească, Tain Hu 
veni în centrul cortului și îngenunche, cu braţele pe pământ și 
ochii negri aurii fixând-o pe Baru cu o loialitate feroce care nu 
ascundea nimic. Lui Baru îi fremăta inima, căci văzu adevărul și 
rugămintea, de asemenea, onoarea lui Tain Hu, respectul ei 
pentru Nayauru, ca ducesă și dușmancă de temut, și pentru ea 
însăși, ca o aristocrată care nu avea nevoie de cuțite în miez de 


noapte. 

— Stăpâna mea, zise Vultjag. Cum poruncești. 

— Nu, spuse Baru, după care, mai brutal, i se puse un nod în 
gând ca de la băutură și fum. Nu, Vultjag, nu tu. N-am să-ţi cer 
ție s-o faci. Am alte arme pe care le pot folosi. 

Tain Hu nu-și feri privirea, nu clipi și, deși pericolul nu mai 
consta acum în ameninţarea buzelor întredeschise și a forței de 
panteră, nu era mai puţin îngrozitor. 

— Tu ești Mâna Mai Corectă, zise ea, iar eu îţi sunt general, 
legată prin jurământ să-ţi câștige victoria cu orice preț. N-am să 
mă dau înapoi de la acest jurământ. 

Apoi răceala îi dispăru și zise cu glas aspru și nestăpânit: 

— Eu domnesc peste un ţinut mic, sărac în avuţie și forță de 
muncă, n-am nici soț, nici moștenitori, nicio alianţă măreaţă și 
nici stăvilare bine construite și, ca atare, puţine puncte forte de 
oferit stăpânului meu în afară de viclenia și loialitatea mea. Nu- 
mi lua și posibilitatea de a le folosi și pe astea. 

Nu voia să-și ia privirile de la ea. 

Baru, îndreptându-se spre dezastru, alese o slăbiciune mai 
mică în loc de una mai mare. O luă pe Tain Hu de antebraț, ca 
un războinic, și o trase aproape de ea astfel încât să-i înfrunte 
privirea. 

— Eşti instrumentul meu juruit, cea mai bună armă a mea, 
șuieră ea cu toată forța furioasă pe care o putu găsi. 

Ceea ce spusese era o minciună, în sensul că ascundea 
adevărul, dar era adevărat. _ 

— Loialitatea funcţionează în ambele sensuri, lnălțimea Ta. 
Nu mi-aș irosi cea mai bună sabie pe o însărcinare mai potrivită 
pentru otravă. 

Bărbia lui Tain Hu se mișcă astfel încât să dea feţei un soi de 
expresie mânioasă, scoţându-i la iveală ferocitatea înaintea 
oricărei alte emoţii. 

— Stăpână, zise ea, rămânând apoi tăcută o clipă. 

În forţa strânsorii, Baru simţi toată recunoștinţa pe care Tain 
Hu nu o putea exprima prin viu grai. 

Baru ar fi putut lăsa tăcerea să continue la nesfârșit. După o 
clipă însă, Tain Hu vorbi iar: 

— Nu Xate Olake. Era cel mai bun șef de spioni din 
Treatymont, dar reţeaua lui e compromisă și el are nevoie de 
odihnă. Nu Oathsfire - nu are talent pentru subtilitate. Lyxaxu ar 


putea-o aranja, dar... 

— L-ar putea împiedica filosofia. 

— Da. Un idealist. Erebog mă îngrozește, așa că cea mai bună 
alegere trebuie să fie Unuxekome. 

— Ilykarii lui? 

— Da, răspunse Tain Hu și-și permise un zâmbet slab. Sunt 
obișnuite să se miște pe nevăzute. Cu siguranţă au păstrat 
pentru ele confidențele pe care le-am făcut cândva și, probabil, 
au păstrat și confidențele tale; e adevărat c-ai chemat-o pe Ulyu 
Xe la tine în cort să-ţi ţină companie? 

— Scufundătoarea? N-am întrebat-o cum o cheamă. 

Tain Hu o împunse cu pumnul în umăr. 

— Împielițato! 

— Nu! 

Baru se încurcă la vorbă. 

— Adică... am chemat-o pentru sfat, nu... 

— Ține-ţi secretele, stăpână! zise Tain Hu și zâmbetul îi 
dispăru de pe buze. Unuxekome este cea mai bună alegere. Dar 
să fii foarte atentă. 

Îndreptându-se spre ieșirea din cort, Baru se opri și se uită 
înapoi. 

— Știu c-ai putea s-o faci, spuse ea, mânată de un sentiment 
de loialitate teribilă, lipsită de înțelepciune. Nu mă îndoiesc de 
abilitatea ta, Înălţimea Ta. 

Ducesa făcu o plecăciune adâncă, cu armura închisă iar etanș 
și faţa crispată. 

— Ai încredere în mine că știu când cel mai bine pentru 
stăpâna mea e să nu fac nimic. 

x 

Gărzile Mirelui Mării îi deschiseră calea, murmurând în 
iolynică și urună: 

— Dreptate, dreptate, Mâna Mai Corectă. 

Pe Unuxekome îl găsi singur, la micul dejun, înfofolit să se 
apere de răcoarea dimineţii. 

— Trebuie să-ți cer un lucru. 

Bărbatul ridică privirea din hărţile și hârtiile lui, alungând o 
încruntătură tulburată cu un zâmbet. 

— Orice, zise el, deloc nesincer. A trecut prea multă vreme de 
când era să mor din cauza unuia dintre planurile tale. Ce pot să 
fac? 


Îi povesti ce descoperise Xate Olake, de ce Nayauru și 
consorții ei aveau să le aducă pieirea și ce hotărâse ea să facă 
în privința asta. Unuxekome ascultă, încuviinţând la răstimpuri 
și țuguindu-și buzele o dată. 

— Ți se va spune că nu așa se procedează în Aurdwynn, îi zise 
el, când ea termină. Că încalcă străvechile coduri de 
comportament nobil. Ei bine, eu am trăit Rebeliunea Neghiobilor 
și am văzut valoarea comportamentului nobil la vreme de război 
civil. Tot mortarul din Aurdwynn pute a sânge. 

Cât de diferit reacționa faţă de Tain Hu! 

— Poţi aranja treaba, atunci? 

— Pot și am s-o și fac. Și, dacă-mi permiţi, am să-ţi cer ceva la 
schimb. 

Baru rânji, deloc deranjată de obrăznicia lui. 

— Pune-mă la încercare! 

— Am să aranjez asasinatul, zise Unuxekome, dând deoparte 
pâinea și vinul și aplecându-se în față ţinând încheieturile 
mâinilor încrucișate în poală. Și când se termină, vreau să vii în 
sud cu mine, la Welthony. 

Ah! 

Se așteptase la asta, într-un mod raţional, distant, deși 
probabil de la Oathsfire. Unuxekome o întrebase de ce voia să 
se revolte. El zisese: „Hărțile mele spun Taranoke”. Fusese 
mereu amabil, respectuos și răbdător. Era însă tot un duce, cu 
mintea la putere. 

Poate găsise o poveste care se termina cu ceva ce-și dorea 
mai mult decât o corabie pe marea sălbatică. 

— Stai, stai! Lasă-mă să-mi prezint argumentele! adăugă el. 

Ridică mâinile. Dârele de carne vie lăsate de funii în jurul 
încheieturilor se transformaseră într-o brățară de cicatrice. 

— Sigur că e o cerere egoistă. Toţi ne gândim la finalul de 
partidă, la cine are să fie rege. Numai că tu ai talent la 
administraţie și vei guverna mai bine cu acces la corăbiile mele. 
Un soț și copii îţi vor oferi legitimitate. 

Clipi rapid și-i tremurară buzele, cu o expresie de șarlatan, o 
inocență prefăcută de tipul „Cine, eu?” 

— Cred că e decizia raţională, Excelenţa Ta, dar eu nu sunt 
contabil, mai zise el. 

Ce secret îi dăduse preotesei ilykari în templul de ulei și 
lumină? Ce adevăr îl putea distruge? 


De ce-i fugiseră gândurile taman acolo? Era un duce. 
Chestiunea de față era una de politică. Nu un atac. Cel puţin, nu 
din perspectiva lui. 

Unuxekome o privea cu ochi calmi și încrezători. Vru să-l 
refuze din capul locului, mânată de același instinct, la fel de 
vechi ca prietenia ei cu Aminata (oh, Aminata, o fi auzit ea până 
acum de trădătoarea Baru Cormoran?), că trupul ei nu avea să 
fie un instrument politic. 

Mânată, de asemenea și de - cum îi permisese să treacă pe 
plan secund! - certitudinea că nu asta era ceea ce-și dorea. Nu 
pe el și-l dorea. 

Numai că avea nevoie de Unuxekome. 

Până la conversaţia de acum, se gândise la el mai mult ca la 
un prieten decât ca la un instrument. Periculos. Stupid. Prostesc 
- încercarea era atât de aproape. Dar dacă îl respingea, dacă 
părea hotărâtă să-și dea mâna altcuiva, cum avea să 
reacționeze el? Oathsfire fusese rivalul lui Vultjag ani de zile 
după tocmai o asemenea respingere, iar Baru nu-și putea 
permite greșeli, piese răzleţite, indiferent cât de galante și bune 
erau ele. 

Avea să fie nevoită să se arate tot mai nemiloasă pe măsură 
ce se apropia sfârșitul. 

Zâmbi, cu ochii aproape pe jumătate închiși, și zise cu vocea 
joasă: 

— Ai să înţelegi, sper, dacă ascult și celelalte oferte și le 
cântăresc o vreme. 

— Nici nu m-aș aștepta la altceva. 

Ar trebui să facă o glumă. Să râdă gutural. Să-și ridice bărbia 
și sa-i susțină privirea, ca să-i spună: „Păstrează-ţi speranţele, ai 
de ce!” 

— Îi vreau morţi pe toţi, zise ea. Vreau să se execute în 
noaptea asta. 


Capitolul 25 


Nayauru domină cea de-a doua zi de consiliu. 

Baru nu făcu niciun efort s-o înfrângă; probabil nici n-ar fi 
putut, chiar dacă și-ar fi folosit toate cunoștințele. Cu Autr și 
Sahaule care-i păzeau flancul discursiv, Ziditoarea de Stăvilare 
prezentă argumente puternice și clar formulate că Mascarada 


nu putea fi învinsă, că tăcerea răbdătoare a Treatymontului 
trebuia interpretată drept milă - o șansă pentru ducii rebeli să 
se căiască și să se angajeze pe singura cale ce le-ar fi adus 
iertarea. 

Desigur, calea aceea însemna s-o predea pe Baru Pescăriţa lui 
Xate Yawa și lui Cattlson. 

Chiar știind ce avea să urmeze, Baru tot nu se putu abţine de 
la o ultimă pledoarie: 

— De ce te agăţi de loialitate când ei îţi văd relaţiile ca pe un 
blestem? 

Îi indică pe Autr și Sahaule cu un gest, dar rămase cu ochii 
numai la Nayauru, la tânăra ce ar fi putut - ca aspect, ambiţie 
sau voinţă - să-i fie rudă. 

— Incrasticismul ar alege tatăl copiilor tăi și viitorul liniei tale 
de descendență. De ce te agăţi de această loialitate? adăugă 
ea. 

— Pentru că Mascarada va exista în continuare și dacă sunt 
loială, și dacă nu. 

Furia ei faţă de Armata Coiotului părea reală, aprigă și îi 
colora fiecare vorbă pe care o rostea. 

— Am și alte moduri de a lupta. Metode cu șansă de succes. 
Nimeni pe lumea asta nu poate spera să dărâme Falcrestul din 
afara zidurilor lui. Și de vom câștiga, și de-l vom alunga pe 
mare, se va întoarce cu miere și urgie. Am fi mai puternici în 
interiorul lui, învățând cum să ne facem auzite protestele. 

Asemănarea lui Nayauru cu mama Pinion nu mergea dincolo 
de alegerea partenerilor ei, doi bărbaţi, care nu erau nicidecum 
ca Salm și Solit. Un gând îngrozitor, însă și mai îngrozitoare era 
apărarea de care Baru se trezi că se folosește: demonstraţia 
moștenirii stricte, limitate, o mamă și un tată, și se simţi 
îngreţoșată că-și găsise alinare în ea, dar nu se putu abţine... 

Reveni la tăcere și o privi pe Nayauru, gândind: „Ești mândră, 
aprigă și nobilă, ceea ce îți va aduce sfârșitul. Ti-am găsit 
punctul slab, așa cum și tu l-ai găsit pe al meu și este același 
lucru, puterea sângelui. Tu ești nobilă, eu, nu. Eu nu sunt legată 
de legea nobilă. Ne respectăm una pe alta acum, așa că n-ai să 
mă crezi capabilă de asta. Dar sunt”. 

Afară, în Haraerod, în tabere și în case deschise lungi, ilykarii 
dădură de știre geniștilor de asediu, arcașilor cu arcuri lungi, 
călăreţilor. Până în pădure, unde Coiotul care adăsta se trezi și 


începu să dea târcoale. 

„Măcelăriţi-i la noapte!” 

Consiliul se încheie. 

Baru ieși din încăpere cu nervii întinși până la refuz și cu 
gâtlejul uscat. Gărzile așteptau cu cai pregătiţi pentru ea și Tain 
Hu. Parcurse călare străzile cu gropi ale Haraerodului, stângace 
și nesigură în șa, îndreptându-se spre tabăra ei. 

De două ori îi făcu Tain Hu semn, mai întâi că ar trebui să iasă 
de pe drum și să intre în pădure și a doua oară că ar trebui să 
mai cheme gărzi, poate jagata lui Dziransi cu platoșele lor 
lucitoare și alonja mare. De fiecare dată, Baru clătină din cap. 
Nu-și putea permite să lase impresia vreunui gest neobișnuit. 

Nici măcar nu-i întâlnise privirea lui Unuxekome în timpul 
consiliului. Ora și forma pe care avea s-o îmbrace masacrul 
depindeau de el. 

Ake Sentiamut ieși din tabăra Coiotului în întâmpinarea lor. 

— Au venit niște călăreți după tine. Ducesa Nayauru îţi solicită 
o audienţă urgentă. Călăreţii așteaptă să-i transmită răspunsul 
tău. 

Baru își zise în sinea ei, cu vocea Aminatei: „Ah, futu-i!” 

— Desigur. Anunţă-i că am să mă văd cu ducesa la Casa de 
pe Deal. 

— Nu poţi să te duci! 

Tain Hu o prinse de umăr și mănușile îi scrâșniră atingând 
zalele. 

— Unde ţi-s toate calculele? Gândește-te la risc! 

— Ea însăși căută să vadă dacă nu e vreo capcană. 

Baru privi în jos, în vale, peste paieta de metal a 
Haraerodului, spre lumina focurilor din tabăra lui Nayauru. 
Atingerea lui Tain Hu o tulbura și o alina în același timp. 

— Dacă refuz, o să știe ce urmează. 

— Atunci minte-o. Trimite vorbă că ești pe drum și du-te în 
pădure! 

— Dacă ar fi fost proastă, n-ar fi ajuns atât de departe. Nu, îmi 
închipui că suntem urmărite. 

Trase aer în piept, în timp ce inima-i bătea să-i plesnească. La 
vest, soarele tocmai începuse să apună. 

— Dar ai dreptate, e un teren periculos, adăugă ea. Găsește-l 
pe Xate Olake. Cere-i sfatul. 

Tain Hu se întoarse într-un galop grăbit, strunindu-și calul alb 


de luptă ca să se oprească cu zgomot. 

— Cunoaște un om care zice că poate să vadă orice trădare. 
Un pădurean stakhi care i-a salvat viaţa. L-a trimis înainte la 
sala de consiliu ca santinelă. 

— Bun. 

Baru își îndemnă iapa către drumul spre Haraerod. 

— Să mergem! Păstrează liniștea în tabără, îi strigă ea lui Ake. 
Vigilenţa obișnuită. Nu mă aştept la vreo alarmă în noaptea 
asta. 

x 

Orășeni cu ochii roșii de scorbut și cu fețe precaute, aplecați 
peste ultima muncă a zilei, le priviră pe Baru, Tain Hu și gărzile 
lor întorcându-se la sfat. In freamătul ce se stingea aproape de 
căderea întunericului, tropotul copitelor cailor lor părea 
profanator, perturbator. 

Undeva, planul lui Unuxekome înainta în salturi spre mirosul 
sângelui. 

Ajunseră în piaţa pietruită, la casa de consiliu cu ferestrele 
pline de lumina lămpilor. Tain Hu alese doi dintre călăreţii ei. 

— Mergeti înainte. Căutaţi semne de trădare. 

Baru, neliniștită și așezată deloc comod pe spinarea calului ei 
greu de stăpânit, își mușca o bucăţică de piele din interiorul 
obrazului, imaginându-și toate modurile în care Unuxekome ar fi 
putut da greș. 

— Ușurel! murmură Tain Hu. Suliţa a fost aruncată. Las-o să 
zboare. 

Baru încuviinţă încetișor din cap, numărându-și răsuflările, și o 
scuti pe ducesă de o privire fugară recunoscătoare. Aceasta o 
atinse pe umăr ca s-o liniștească. 

Veni raportul - nimic în neregulă. Nayauru și garda ei de 
onoare așteptau în casă. Nici urmă de omul lui Xate Olake. 

— Lasă-mă pe mine în locul tău, zise Tain Hu. Lasă-mă să pun 
eu capcana. 

— Tu? 

Baru scoase bărbia în față, adoptând o expresie mânioasă, 
caracteristică lui Vultjag, și-și trase umerii în spate, luând-o pe 
ducesă peste picior. 

— Cine te-ar confunda vreodată cu mine? 

Lui Tain Hu îi pieri zâmbetul cât ai clipi din ochi. 

— Fii serioasă! O să-ţi ia viaţa. 


— M-a marcat drept egală. N-o să recurgă la trădare. 

— Nu știi asta. 

Vultjag cobori glasul: 

— M-am jurat să mor pentru tine, nu mă face să devin o 
mincinoasă! 

Baru trase adânc aer în piept, amintindu-și cina din balconul 
Casei de pe Fluviu din Welthony, așteptând exploziile din port. 
Mai fusese într-o asemenea situaţie și supraviețuise. 

— Mergem împreună. Vino cu mine! 

Traversară piaţa în întunericul care se așternea. Nori mari și 
negri se îndreptau spre vest, aruncând umbre peste asfinţit. 

O pâlpâire de mișcare în Casa de pe Deal. Siluete întunecate 
blocară lumina lămpii - o agitaţie bruscă de umbre, o erupție de 
unghiuri violente neinteligibile, de parcă ieșise din pământ un 
zeu al unei caldeire, înarmat cu cenușă și obsidian. Baru 
înlemni, așteptându-se la arcași la ferestre și pe acoperișuri, ori 
la detonarea unor explozive oriati îngropate sub piaţă, sau la var 
nestins care să orbească și să ardă... 

Se deschiseră ușile casei. Ducesa Nayauru stătea într-un 
fascicul de lumină de lampă de forma unui ic, cu rochia înfoiată 
scăldată în strălucirea ei. 

Când, Unuxekome? Când? 

Ziditoarea de Stăvilare făcu un pas înainte, în piaţă. Lumina îi 
cădea pe faţă, pe nasul maia semeţ, pe părul uns, pe micile 
baloane de spumă albă care bolboroseau și se spărgeau pe 
buzele ei și sub nas. 

Orice-o fi vrut să spună, furie, ură sau regret, îi ieși ca un 
gâlgâit. Ultima ei răsuflare fu umedă și disperată. 

Căzu cu faţa în jos pe caldarâm. Sunetul de oase zdrobite 
ajunse până la ele. 

— Poftim? murmură Tain Hu când gărzile ei strigară unele la 
altele. Poftim? 

Prin ușile deschise, Baru văzu sala de consiliu, scaunele 
așezate în cerc și cele unsprezece steaguri glorioase. Era plină 
de cadavre îmbrăcate în culorile lui Nayauru. Muriseră în agonie, 
încleștându-și degetele unii în alţii, încercând să ajungă la ușă. 

Uitându-se la femeia prăbușită, la visul nobil mort pe pietrele 
de pavaj, nu se simţi câtuși de puţin triumfătoare. 

Tain Hu șuieră a avertisment. 

Din masacru ieși un bărbat, cu o cârpă udă pe faţă și cu părul 


lung, de un roșu-aprins. (Se putea oare să fie...?! Nu, nu, nu aici, 
nu el...) Purta veșminte murdare de pădurean și mergea 
gârbovit, ca un om care avea dureri, încovoiat de la piept. 

— Pădureanul lui Xate Olake, ghici Baru, ridicând mâna să 
facă semn gărzilor să stea pe loc. 

Glasul lui Tain Hu, încordat și alarmat: 

— Ce s-a întâmplat aici? 

Agonia morţilor arăta că fuseseră uciși de gaz, genul acela de 
otravă de război despre care se vorbea pe șoptite în poveștile 
despre Metadema din Falcrest. Dar cum s-ar fi putut înarma un 
pădurean stakhi cu o armă atât de... 

Un stakhi? Era oare posibi/? 

Nu. Sigurcă nu. 

Bărbatul se îndepărtă de casa de consiliu, cu pași săltaţi, 
ciudat de lini. Baru tremură de la un soi de recunoaștere 
trupească. Nu era cine credea ea, chiar deloc. 

Numai că... 

Bărbatul își desfăcu cârpa de pe față (care se desprinse 
lipicioasă, rău mirositoare de la chimicale) și trase încet aer în 
piept. Își înălţă chipul palid, a cărui piele era roșie de la o arsură 
groaznică de acid, înspre soarele care apunea. 

Pe gât i se mișcară mușchi minusculi și preciși. 

Se uită la Baru. 

— Mâna Mai Corectă, zise el în stakhi și apoi într-o afalonă cu 
accent puternic, cu o pronunție perfectă: Treaba s-a terminat. 
Spune-i lui Xate Olake că nu l-am dezamăgit! 

Tuși umed și duse mâna la piept, acolo unde săgeata de 
arbaletă îl rănise, aruncându-l în râu. 

— Cine-i ăsta? întrebă Tain Hu. 

Se întunecase suficient, încât să se vadă focurile care formau 
un cerc în jurul Haraerodului, turnuri de lumină murdară la vest 
și sud-vest, unde Nayauru și aliaţii ei își avuseseră tabăra. 

Baru se holba în tăcere, paralizată, la remora Limpezită, la 
Purity Cartone. 

x 

Ilykarii îi omorâră pe aliaţii lui Nayauru cu propriii lor cai. 

Deghizate în slujnice și muncitoare din Haraerod, ilykarii 
trecuseră nestingherite prin tabăra lui Nayauru și prin pădurile 
de dincolo de ea. O armată-fantomă îngropată într-un context 
social, marcând santinele, transmițând mesaje scrise cu 


stenografia atentă a celor persecutați. 

La indicaţia lor, geniștii de asediu ai lui Oathsfire intrară în 
pădurile de la sud-vest și în orașul de la nord-est și începură să 
pregătească fâșii de pământ cu var nestins, naftă și uleiuri. 

Fumul avea să declanșeze baia de sânge. Otrava avea s-o 
pecetluiască. 

Forţele lui Nayauru își aduseseră cai de război: o 
demonstraţie de forță și o armă de descumpănire, puternică în 
bătălie. Aceștia aveau nevoie de hrană. 

Cât stătură ducii la sfat, ilykarii otrăviră nutreţul cailor de 
război. 

Chiar înainte de asfinţit, Mirele Mării dădu semnalul și se 
trimise vorbă ca geniștii să aprindă uleiul. 

Când se porniră focurile, când fumul umed din pădure și arșița 
furioasă a periferiilor arzânde ale Haraerodului se rostogoliră 
înspre tabăra lui Nayauru, caii de război bolnavi și înfricoșaţi 
uitară de disciplină și o rupseră la fugă, mai întâi în grupuri, apoi 
într-o busculadă, călcând în picioare și nechezând, cuprinși de o 
diaree cu cocoloașe. lzbucni un haos, o harababură urât 
mirositoare, cu răcnete și corturi care se prăbușeau. 

Autr Sarea pentru Saramură auzi zarva și înțelese de ce 
simţise un nod de groază în stomac toată ziua. Sahaule Năpasta 
Cailor auzi alarma și, înainte de orice alt gând, își dori să o mai fi 
ținut în braţe un pic pe Nayauru și să-i fi șoptit dragostea lui. 

Din păduri, de pe acoperișurile din Haraerod, cele zece 
companii de arcași de elită cu arcuri lungi ai ducelui Oathsfire 
începură să tragă. 

Ducii lui Nayauru nu se lăsaseră pe tânjală. Geniștii și 
iscoadele ducelui Autr, capabili și vigilenţi, stătuseră două zile 
să-și asigure tabăra împotriva focului. Sahaule se lăuda cu 
oameni de o disciplină extraordinară, dar santinelele lor 
fuseseră instalate prea departe una de alta, ca să vâneze 
Coiotul în pădure. Cei mai buni spioni ai lor se duseseră în 
taberele rebelilor ori la curtea lui lhuake ca să caute, ascultând, 
semne de trădare, iar ilykarii le scăpaseră complet din vedere. 

Nayauru își sfătuise consorții și sfetnicii să se aștepte la 
trădare. 

Căutaseră semnele. Făcuseră instrucţie cu trupele. Își 
mobilizaseră pichetele. Dar, în faţa ilykarilor, care trimiseseră 
bogăţiile Falcrestului pe fundul portului Welthony, vigilența lor 


dădu greș. 

Loialitatea îl costă pe Sahaule viața. Acesta își adunase garda 
și pornise călare spre Casa de pe Deal, sperând să o salveze pe 
ducesa Nayauru. Arcașii lui Oathsfire îi văzură coloana și o 
devastară. Sahaule ieși târâș de sub calul său mort și reuși să 
parcurgă aproape jumătate de milă pe jos, înaintând clătinat, 
blestemându-și numele pe care-l purta și răzbunarea ce i-o 
adusese, până să-l găsească un recrut răzbunător al lui lhuake. 

Ce s-a petrecut între ei era finalul unei alte povești. 

Puternicul duce Autr intră în haos ca să-și adune tabăra. O 
ilykari se strecură aproape de el ca să lovească, dădu peste șefa 
spionilor Ducelui de Sare și pierdu duelul cuțitului și al otrăvii. 
Autr se folosi de tobe și trâmbiţe să dea de știre: „Mărșăluiţi 
spre nord-vest, adunaţi-vă pe Drumul de Centură!” 

Ar fi putut să-și adune fortele pentru retragere. Ar fi putut 
calma haosul. 

Numai că Fanaticii-Elevi urlători ai lui Lyxaxu intrară în tabără 
și prinseră a se încurca în maţele vărsate ale oamenilor și ale 
cailor. Undeva în învolburare, șefa spionilor lui Autr muri din 
cauză că pierdu prea mult sânge de la rănile de cuţit, iaro a 
doua ilykari, încă pe urmele Ducelui de Sare ca o umbră, își 
răzbună mama. 

Autr Sarea pentru Saramură muri strigând numele fiului său 
devenit orfan. 

Prinse între două focuri, înecându-se cu fum, rămase fără 
conducători și cai, forțele din vestul Ținuturilor de Mijloc 
încercară să fugă pe jos și se treziră trase în ţeapa unei ultime 
trădări. 

Propriile falange de gardă ale Haraerodului, cetățeni-soldaţi 
cumpăraţi cu bani, cu vorbele piezișe ale ducesei lhuake și, mai 
presus de toate, cu credința că puteau lupta pentru singurul 
conducător care îi ajutase în sărăcie și iarnă, umplură spaţiile 
dintre fâșiile de pământ pregătite antifoc. Soldaţii fără cai, 
epuizați și asfixiaţi ai lui Nayauru dădură piept cu un zid de 
peste o mie de sulițe lungi de patru metri care striga: „O mână 
mai corectă! O mână mai corectă!” 

Supraviețuitorii masacrului încercară să se întoarcă, numai că 
busculada cuprinsă de panică a oamenilor și a cailor din spatele 
lor, care încă mai respectau ordinul de a mărșălui spre Drumul 
de Centură, îi împinse înainte. 


Arcașii lui Oathsfire, trăgând în jos în mulţimea de ţinte, 
ramaseră fără săgeți. 

Falanga nu rămase fără sulițe. 

Până dimineaţă, arsese din temelii un sfert din Haraerod. 
Soldaţii Mâinii Mai Corecte îi avertizară serios pe orășeni că 
munții de cadavre de oameni și animale, adunaţi în locurile în 
care fusese măcelul, vor trebui arşi, iar toată apa de băut, fiartă 
vreme de săptămâni după aceea. 

Cei care-și pierduseră un membru al familiei în cataclism 
aveau să primească fiecare câte un ban de aur și trei bani 
pentru o casă prefăcută în ruină. 

x 

Baru nu vru să se apropie de Purity Cartone până când nu i se 
puseră cătușele și nu fu legat și până nu i se atârnară pietre de 
încheieturile mâinilor și ale picioarelor, i se rupseră hainele și fu 
percheziţionat de cuțite, săgeți ori reactivi care puteau fi 
amestecați pentru a prepara un gaz ucigător. 

Tain Hu protestă cu înverșunare: 

— De ce faci așa ceva? Pădureanul ţi-a salvat viaţa, la fel cum 
i-a salvat-o și lui Xate Olake. A ucis pentru tine. Ce-a făcut să 
merite asta? 

Baru rămase tăcută, temându-se să se miște sau să 
gândească. Încremenită din cauza Limpezitului, a pericolului 
fizic pe care-l reprezenta prezenţa lui, a amenințării mai mari a 
tuturor lucrurilor al căror talisman era el. Își vopsise oare părul 
într-un roșu atât de strălucitor ca să transmită un mesaj? Să 
spună: „Mai ţii minte...?” 

În cele din urmă, după ce gândi lucrurile la rece, vorbi: 

— Este un instrument al Falcrestului, un om crescut și 
condiţionat să slujească drept spion și asasin. S-ar putea să se 
afle aici la ordinele lui Cattlson. 

— De ce-ar porunci Cattlson moartea lui Nayauru? De ce l-ar 
trimite pe acest om să-l sa/veze pe Xate Olake? 

— Mai ţii minte când m-ai dus să vedem răscoala? Ce mi-ai 
spus atunci? 

„Au o tehnică inteligentă.” O stratagemă preferată a lui Xate 
Yawa, a Mascaradei, a puterii conducătoare de dincolo de Tronul 
fără Chip. 

Tain Hu își duse două degete răsfirate la buze. 

— O capcană. Te temi că omul acesta a fost trimis să ne 


câștige încrederea ca să ne poată trăda într-un moment-cheie. 

— Exact. 

Exact, exact. Dar de ce Cartone, un om pe care Baru Îl 
cunoștea, pe care îl cunoștea și Unuxekome? De ce nu un cu 
totul alt Limpezit? Erau așa de puţini? 

Unul dintre oamenii din gardă îi făcu semn. Prizonierul era 
pregătit. 

— Nu permite vizitatori! îi spuse Baru lui Tain Hu, care dădu 
din cap. 

In ultima vreme, acest gest simplu de respect o făcea pe Baru 
să se simtă stânjenită de un sentiment de căldură. 

Cobori treptele spre pivnita scăldată în lumină galbenă de 
lampă, unde-l aruncaseră pe Purity Cartone. 

Limpezitul cu faţa roșie de la arsurile de acid ridică ochii la ea 
și începu să plângă. 

— Poruncește-mi! o imploră el. 

Chipul lui trecea cu străfulgerări ciudate de la o emoție la 
alta: supărare copilărească, bucurie de iubit, îngrijorare atentă, 
un șir de falsuri perfecte ca fanioanele unei corăbii arzânde: 
„ajutor, ajutor, ajutor”. În tot acest timp, vărsă lacrimi tăcute și 
limpezi. 

— Folosește-mă, Excelenţa Ta! Dă-mi o întrebuințare! 

Baru se uită la el și văzu o epavă. Nu un om la ananghie, ci o 
mașinărie stricată. 

Poate că asta era ceea ce alegea ea să vadă, ceva mai ușor 
decât alternativa. 

— Suspină! zise ea, sperând să mai funcţioneze cuvântul- 
poruncă. Spune-mi ce misiune ai aici! 

— N-am nicio misiune. 

Stătea între funiile cu care era legat, gol pe dinăuntru. 

— Jurispotenţa m-a pedepsit pentru că n-am reușit să te 
opresc la Welthony. M-a castrat, ca să mi se stingă neamul, și 
mi-a spus că sunt considerat un eșec. Nu mai sunt Limpezit. Am 
fost dat afară. 

Se legăna ușor, cu o mișcare leneșă, și totuși cumva nelalocul 
ei, rănită; toate gesturile lui line erau deformate și 
nearmonizate. 

— N-am mai primit ordine de la Jurispotenţă ori de la 
Guvernator. 

Pe Baru o cuprinse mila. Bărbatul acesta fusese pus să 


slujească Republica Imperială, proiectat și condiţionat chiar 
dinainte să se nască. Și ei ce-i făcuseră? Baie de acid și mult 
mai rău de-atât... 

ÎI alungaseră, rupând astfel toate cârligele cu care-l ţineau. l-l 
dăduseră lui Baru. 

Se poate ca Xate Yawa să fi făcut intenţionat așa ceva? Să i-l 
trimită lui Baru ca instrument? 

— Ai venit la mine ca să-ţi dau eu ordine, zise ea. Eu sunt 
Contabila Imperială, cea mai înaltă în grad care ţi-a mai rămas. 
Te-ai folosit de Xate Olake ca să mă găsești. 

— Am fugit de la Jurispotenţă odată ce-a renunţat la 
autoritatea ei asupra mea. Te-am căutat. 

Își luă o expresie perfectă de disperare, ca un craniu gol care 
încerca să indice emoția cu ajutorul unor măști artizanale. 

— Slujești în continuare Republica Imperială, iar mie mi se 
permite în continuare să te slujesc. Prin tranzitivitate se poate 
să-mi îndeplinesc în continuare scopul. 

Bucuria aceea veche și bolnavă, primul ei drog și cel pe care-l 
prefera. Controlul. 

— Slujesc Falcrestul. Nu te teme: mă vei sluji. Spune-mi cum 
ai ucis-o pe ducesa Nayauru! ` 

Un zâmbet de nătâng: ușurare și plăcere pură. In sfârșit se 
putea supune din nou. 

— Șeful spionilor mi-a poruncit-o. 

Xate Olake își depășise atribuţiile. Fusese însă o lovitură 
înțeleaptă și nemiloasă, genul de stratagemă care le câștigaseră 
lui și surorii lui un ducat și rangul de Jurispotenţă. 

— Spune-mi tot ce știi despre strategia Mascaradei pentru 
vară. 

— Cattlson urmărește o singură bătălie decisivă la Inirein. 
Speră să-și asigure autoritatea în ochii Falcrestului readucând 
ordinea în Aurdwynn înainte de următorul sezon de dări. Are 
hrană din abundență, dar se și luptă cu o grămadă de boli 
printre oamenii lui și nu i-a mai rămas niciun ban ca să-și 
întreţină administraţia. Mijlocitorul Principal Bel Latheman, 
căruia i-a încredinţat finanţele, a fost distras de la îndatoririle 
sale de proaspăta căsătorie cu Heingyl Ri, care-l manipulează 
împotriva lui Cattlson. 

Informațiile lui Xate Olake erau astfel confirmate. Bun. Avea 
să fie nevoie de o nouă verificare, în caz că Xate Yawa aranjase 


totul, dar pentru asta existau iscoade. 

— Ce voia Nayauru? Voia să mă ucidă? 

— Nu știu. 

— Cine a poruncit moartea lui Muire Lo? 

— Nu știu. 

Ochii larg deschişi ai lui Purity Cartone se umplură de lacrimi. 

— Îmi pare rău. 

„Ș$ȘȘ”, vru să-i spună ea, „șșș, nu-i nimic”. Numai că lui 
Cartone-mașinăria nu avea să-i pese. Singura lui alinare era să 
slujească. Așa-l creaseră. 

Instrumentele Mascaradei nu meritau compasiune. 

Se apropie mai mult, ca să vorbească încet. 

— Spune-mi tot ce știi despre cui îi este Xate Yawa loială cu 
adevărat. 

— Jurispotenţa? 

Purity Cartone se trase înapoi în legăturile lui, iar pietrele își 
schimbară poziţia pe scândurile podelei. Stătu o clipă, cu gura 
căscată, ca uimit de ceva ce descoperise. 

— Nu are autoritate asupra ta, îl asigură Baru, cu blândete, 
încercând să-l convingă cu vorba bună. Eu sunt slujitoarea cea 
mai credincioasă a Falcrestului în Aurdwynn. | 

— Xate Yawa slujeşte viitorul Aurdwynnului. li pasă numai de 
capacitatea ei de a controla acel viitor, de a garanta o pace 
îndepărtată. 

Limpezitul oftă de ușurare lăuntrică. 

— Prin Preoteasa din Lumina Lămpii, ea crede că-i ține sub 
control pe înșiși ilykarii pe care-i persecută. li cheltuiește ca pe 
bani ca să-i cumpere încrederea lui Cattlson. Numai că e 
înșelată. Preotesele n-o slujesc pe ea. Stăpânii supremi o ţin sub 
observaţie pe Xate Yawa prin agenţii lor și o consideră 
promițătoare. E posibil să fie aleasă pentru preamărire. 

— Poftim? 

Uitând de precauţie, Baru se apropie și mai mult și 
îngenunche. 

— Încă o dată! mai spune-mi asta încă o dată! 

— Stăpânii supremi. Mintea din spatele Mascaradei. Un cerc 
închis, în care fiecare membru e pe picior de egalitate cu ceilalţi. 
Aleși pe bază de invitaţie și test ca să dicteze marile strategii de 
politică și ereditate ale Republicii Imperiale. 

Fericire în glasul lui. Cât de interzis trebuie să-i fi fost cândva 


să facă acest serviciu! 

— Ce agenţi printre ilykari? 

Baru se sprijini cu palmele de podea aplecându-se să șuiere: 

— Cine? Cine e Preoteasa din Lumina Lămpii? Care dintre 
ilykari slujesc Falcrestuh 

Lui Purity Cartone i se lumină fața într-un zâmbet, în timp ce 
declanșatorii condiţionaţi pocneau adânc înlăuntrul lui, eliberând 
recompense. 

— Preoteasa lui Himu din Treatymont. Cea al cărei templu se 
ascunde deasupra unui magazin de lămpi. 

Păstrătoarea secretelor. Acea ilykari care scrisese în iolynică 
veche toate lucrurile care-i puteau distruge pe rebeli. 

Femeia căreia îi mărturisise Baru păcatul aflat pe locul doi ca 
gravitate în rândul păcatelor ei. 

Femeia care îl consemnase pentru eternitate pe un 
palimpsest. 

— Purity Cartone, zise ea. 

Vocea îi era un sâsâit de șarpe, mai târziu avea să-și 
amintească momentul cu un fior de neliniște și triumf. 

— Am o misiune pentru tine. 

x 

Tain Hu și Xate Olake stăteau alături de Baru petrecându-l cu 
privirea pe pădureanul stakhi, care se îndrepta spre sud călare, 
pe un buiestraș dereș sigur pe picioare și cu pasul rapid. 

— Păcat, spuse Xate Olake. Îmi plăcea. Un tip onest, credeam 
eu. 

Ridică din sprânceană spre Tain Hu. 

— Limpezit, zici? Bănuiesc că s-ar putea să fie. A spus că l-a 
trimis Xate Yawa... 

— l-am găsit o întrebuințare, zise Baru. O însărcinare utilă, la 
distanță sigură. 

Se auzi zgomot de copite călcând apăsat în spatele lor: ducele 
Unuxekome și garda lui de onoare. Mirele Mării descălecă cu un 
salt ușor, atletic și sigur. 

— Mă îndrept călare spre Welthony, ca să mă alătur flotei și 
să păzesc gura lInireinului. Va avea Mâna Mai Corectă nevoie de 
corăbiile mele? întrebă el cu palma deschisă spre Baru. 

Ea își zise: „Aș vrea să te pot auzi spunându-i Taranoke încă o 
dată. Aș vrea să nu interpretezi treaba asta așa cum ai s-o faci”. 

— Corăbiile tale au cel mai bun amiral pe care l-ar putea cere, 


vorbi ea zâmbind. lar ilykarii tăi m-au slujit bine. Stai cu ochii 
după călăreţii mei în fiecare săptămână și fii cu băgare de 
seamă: atunci când mărșăluiește Cattlson, ai să-i fii țintă. 

Dar nu spuse ceea ce Unuxekome voia să audă: „Da, o să am 
nevoie de corăbiile tale - cel mai bine ar fi să vin la Welthony cu 
tine...” 

Unuxekome miji ochii - o clipă în care se simţi dezamăgit sau 
rănit. Închise palma. 

— Fie ca bătălia să meargă cum dorești, atunci! 

O undă de remarcă răutăcioasă, apoi o încălcare a bunei- 
cuviințe când rosti numele: 

— Probabil că arcașii cu arcuri lungi ai lui Oathsfire au să ducă 
greul zilei. 

— Înălţimea Ta, spuse Baru, cuprinsă deja de răceală, de 
calculele înțepenite de frig care o susținuseră până în acel 
moment. Stai așa! 

Bărbatul ridică din sprânceană întrebător. Un bărbat chipeș, 
cu siguranţă, își zise Baru, o siluetă plăcută și deloc lipsit de 
inteligenţă. Nu-i vedea nicio furie de gelozie în ochi, nicio 
aplecare bruscă înspre resentimente. 

Acum însă, din informaţiile lui Purity Cartone, știa că în ilykari 
nu poţi avea încredere. Unuxekome, mai presus de toţi, era 
prins în mrejele ilykarilor. Se folosea de preotesele lui 
scufundătoare de fiecare dată când avea ocazia. 

Nevoia de a fi nemiloasă avea să devină tot mai puternică, o 
culme ce urca, o prăpastie din ce în ce mai abruptă până avea 
să se prăbușească spre cataclismul final. Trebuia să devină mai 
dură. Să îndepărteze toate slăbiciunile. 

Da. Trebuia s-o facă. 

Unuxekome își dorise mereu să fie erou. 

— Cel mai mult m-ar impresiona, zise ea cu cochetărie în glas 
- o sugestie de intimitate care o făcu pe Tain Hu să se încrunte 
și pe Unuxekome să expire scurt - să văd marina Mascaradei 
întoarsă de la ţărmul nostru. 


Capitolul 26 
Într-o dimineaţă caldă și umedă, la puţină vreme după măcel, 


Baru le invită pe ducesele lhuake și Erebog să urce în marș pe 
coastele Muntelui Kijune să supravegheze împărțirea trofeului 


lor. 

Dintr-un anumit punct de vedere, acest gest era un fel de 
evadare - respirase suficient fum de cadavru în Haraerod. 
Numai că și ea dorea să vadă trofeul împărțit, rodul muncii ei, 
dovada celor mai groaznice și necesare metode pe care le 
pusese în practică. Avea să-i dea încredere pentru finalul de 
partidă. 

O trimise pe Tain Hu să dea bice Coiotului pentru următorul 
său marș și-l aduse pe curajosul stakhi Dziransi să-i fie gardă de 
corp. Și asta era un fel de evadare. Se dovedi că el nu știa să 
călărească, ceea ce nu conta, căci îi dădu și lui Baru un pretext 
să meargă pe jos, asudată, cu capul în pământ, numărând și 
descompunând în factori ritmul lent al inimii ei. 

Când soarele alungă pâcla arzând-o, priviră spre vest de pe 
turnulețele sparte ale unei redute stakhi străvechi și văzură 
lacurile de acumulare de un albastru-crem și ogoarele întinse 
ale Ducatului Nayauru, proaspăt arate și deja în flăcări. De la o 
asemenea distanță, mișcarea soldaţilor era invizibilă, dar fumul 
era propriul său drapel. 

Erebog ţâțâi și făcu semn unui armaș să-i aducă o umbreluţă 
care s-o apere de soare. 

— Aceia fac parte din cavaleria ta? Deja atât de departe? 

— Caii mei. Și oamenii Coiotului, zise lhuake și aruncă o 
privire fugară în urmă, spre Baru. Le-am spus să ardă tot ce 
opune rezistenţă. 

— Nu te temi pentru siguranţa noilor tale ogoare? 

Când lhuake își răsuci încheietura mâinii stângi, o brățară de 
jad se lovi de una solidă de platină cu sunet de clopot 
îndepărtat. 

— Morţii sunt un îngrășământ bun, răspunse lhuake. 

Erebog, la umbră, aruncă și ea o privire în urmă, spre Baru, 
strâmbându-se - poate de veselie împărtășită la teatrul lui 
lhuake ori de bucurie împărtășită pentru realizarea măreaţă a 
trădării. Ducatele Sahaule și Autr erau acum ale ei. Copiii săi 
aveau să moștenească mai mult decât o carieră aspră de argilă. 

Baru zâmbi și ea ca și cum voia să zică: „Vezi? Pot să fiu 
extrem de rece”. 

Erebog puse mâna pe crupa calului lui lhuake. 

— Nu ţi-ai adus nimic să te apere de soare? Vrei o umbreluță? 

— Vorbești ca o bunică. 


— Păi asta și sunt. 

— Ca o bunică cu o mulţime de copii săraci și proști. 

Baru fu nevoită să-și muște pumnul ca să nu izbucnească în 
râs. Ducesa Vitelor nu se cobora la umbreluţe de soare, oamenii 
ei deja montau un cort de comandă. Netulburată, Erebog îi dădu 
înainte: 

— Probabil că așa e, probabil că unora dintre ei le-ar prinde 
bine niște soţi și soţii avuţi și citiţi? 

Dziransi îi șopti lui Baru într-o iolynică stricată: 

— Mână Mai Corectă. Vorbim acum? 

Luptătorul stakhieczi purta pieptarul armurii, un articol 
ingenios de oţel pe care nu l-ar fi putut confecţiona nimeni din 
Aurdwynn. Baru voia s-o scoată de pe el cum scoţi carapacea de 
pe crab și sa o ia s-o studieze. Bărbatul era și el valoros: 
disciplină constantă, o bărbie calmă, o reţinere pe care Baru o 
admira, chiar dacă era impusă de barierele de limbă. 

Și, mai presus de toate, reprezenta o putere ascunsă. 

— Vino! 

ÎI luă de umăr și-l îndrumă departe de ducese, de zidul care se 
prefăcea în ruină. 

— Ce e? 

Bărbatul privi spre vest cu ochi ciudaţi și verzi, ca focul de 
barită. 

— Foarte frumos. Foarte neted. Pământ mănos. Nu știu un 
pământ ca acesta. Conacul Hussacht - săpat în munți. 

Desenă în aer un model ca niște trepte. 

— Mașinării la cascadă. Ferme terasate. 

Baru se aventură să pronunțe câteva cuvinte în stakhi. 

— Oamenii tăi... vin sud? Negot. Căsătorie. Țară mai caldă. 

Dziransi o fixă câteva clipe cu privirea, timp în care bărbia îi 
tremura de veselia reprimată cu disperare. Jenată, Baru reveni 
la iolynică. 

— Asta vreţi, nu-i așa? 

— În curând am să-ţi spun ce vrem. La locul potrivit, sub 
piatră bună. Spune-mi acum: Ce are să se întâmple cu... 

Întinse mâna spre vest, spre culorile vii, arzânde, de pe 
pământul lui Nayauru. 

— Pământ neted? 

Baru încercă tăria pietrei străvechi și se rezemă de ea. 

— Pionierii de asediu ai lui lhuake se vor duce la Naiu Lumina 


Zorilor și vor ameninţa să deschidă stăvilarele. Confruntaţi cu 
distrugerea tuturor bunurilor lor, moșierii lui Nayauru se vor 
ridica împotriva celor loiali ei și vor cere pace. Unul dintre copiii 
supraviețuitori ai lui Nayauru va fi căsătorit cu unul dintre copiii 
lui lhuake, după care acesta va domni peste Ținuturile de Mijloc. 
Erebog va primi clienţii lui Nayauru. 

— Erebog. 

Cuvântul stakhi îi veni ușor pe limbă lui Dziransi, ca zidăria de 
cărămidă. 

— Erebog îmi pune întrebări periculoase. În stakhi, limba 
stakhi de la conac, nu cu accent din Aurdwynn, întreabă despre 
bărbatul pe care l-a iubit. Un stăpân de clan pe care l-a iubit. 

— Ce i-ai spus? 

Dziransi puse o mână înmănușată pe zidărie. Când găsi o 
piatră ce nu se ţinea bine, se încruntă. 

— Nu spun nimic, răspunse el. Tăcerea e mai puternică. Dar 
știu că a căzut. Stăpân al Conacului Uczenith - a căzut. 

Observaţie prețioasă. Baru încercă să afle și alte informații. 

— S-a întins prea mult? 

— A vrut să-și lege conacul de Erebog. Să obţină pământ 
neted ca să devină rege. Numai că el nu era necesar. Noi 
acceptăm doar regii necesari. 

Dziransi bătu ușor piatra care nu se ţinea bine, iar aceasta 
ieși rostogolindu-se din zid. 

— Acum ne atacă Masca. Acum facem un Rege Necesar. El 
caută avantaj, la fel ca Uczenith. Dar el e mai măreț. Pricepi? 
Mâna lui e mai largă. EL. 

Dziransi înșfăcă aerul. 

— Om-constelaţie. Ochi larg deschişi. Brațe lungi. Se face pe 
sine puternic. Pământul neted e foarte puternic. 

— Regele Necesar te-a trimis în sud, zise Baru, care nu mai 
apucă să mai întrebe și altceva, fiindcă lhuake și Erebog, care 
descălecaseră, veniră iute la ei. 

Erebog rosti scurt ceva în stakhi, la care figura lui Dziransi 
căpătă o expresie de indiferență rigidă. 

lhuake își scoase de pe braţul stâng o brățară simplă de 
platină. 

— Mâna! 

Când Baru îi întinse mâna dreaptă, lhuake îi puse brățara la 
încheietură împingând-o în sus pe braț până când i-l strânse. 


— Pentru ce i-ai făcut lui Nayauru, zise ea, cu mâna încă pe 
brațul lui Baru. A fost un act venal, ceva dezonorant. Dar mi-a 
adus ce-mi doresc, iar eu preţuiesc asta mai mult decât orice 
altceva. 

Răsuci brăţara, care alunecă pe brațul transpirat al lui Baru. 

— Crezi că acum ai să-mi fii regină? 

Baru își aminti cum îngenunchease înaintea lui lhuake, ca un 
om de rând disperat. 

— Cred că am să-ţi mai câștig un război, spuse ea cu bărbia 
semeață. 

— N-ai putea să câștigi niciun concurs de pișat fără cavaleria 
mea. 

lhuake se uită la Dziransi măsurându-l cu ochi reci. 

— Dar ţi-ai adunat o forță curioasă, femeie-coiot. Himu răsuflă 
prin tine acum. Dacă-ţi obţii tronul, să ţii minte asta: mi-a fost 
foame. M-am folosit de tine ca s-o ucid pe Nayauru și să iau tot 
ce-mi doresc. Acum am mâncat. Ai grijă să fiu sătulă ca să nu 
mă apuce iar foamea. 

Erebog își dădu ochii peste cap. 

— Auzi-te cum vorbeşti! Parc-ai fi o vacă de lapte care 
mugește după sânge și pământ. Măcar Nayauru avea o viziune. 

— Vreau exact același lucru pe care-l voia Nayauru. 

Glasul lui lhuake se rostogoli peste Babă ca revărsarea unui 
stăvilar spart. 

— Vreau să clădesc un nou imperiu pentru oamenii mei. 
Vreau să-mi revendic sângele și istoria de la intrusa din Falcrest. 
Eu sunt diferită de Nayauru într-o privință importantă: ea e 
moartă, eu sunt în ascensiune, iar copiii mei au să-i șteargă 
numele din fiece cântec și carte de descendență nobiliară. Și pe 
al tău, Erebog, și pe al tău, ceea ce e ce/ mai bun lucru la care 
poţi să speri, prăpădita de tine. 

Erebog râse și ar fi putut spune ceva rece și distant, și foarte 
vechi, numai că Baru ridică mâna făcându-i semn să nu zică 
orice ar fi avut de gând să zică. 

— Eu preţuiesc alt lucru mai mult decât cavaleria ta, lhuake, 
același lucru care-mi permite să am încredere în tine. Ești foarte 
sinceră. 

x 

Cavaleria lui lhuake și falangele lui Erebog năvăliră în ţinutul 

lui Nayauru. Moșierii acesteia, disperaţi să reinstaureze liniștea 


și să-și apere revendicările, îi uciseră pe vasalii ei credincioși, 
numiră duce pe unul dintre copiii mici ai ducesei lor pierdute și 
cerură pace. lhuake o făgădui pe fiica sa copilului. Așa se 
rezolvară lucrurile. 

Își obținuse premiul: pământul și vistieria lui Nayauru. Se 
declară de partea rebeliunii. 

Erebog le ordonă soldaţilor ei flămânzi și loviți de scorbut să 
ocupe pământului lui Nayauru. Prea secătuiţi de iarnă ca să 
intre în bătălia care urma să vină, ei aveau să slujească drept 
garnizoană împotriva ducatelor Autr și Sahaule, furioase și 
ramase fără conducători. O vară de incursiuni și jaf printre foștii 
clienți ai lui Nayauru avea, considera Erebog, să-i readucă 
trupele și propria-i visterie în formă pentru luptă. 

Rebelii își adunară forțele pentru bătălia finală. 

Sud-est spre lnirein - marea arteră care lega Welthony de 
nordul rebel. Spre sud-est merseră falangele înghesuite și 
aranjate în formaţie ale ducelui Pinjagata, torentul de cai și vite 
din ţarcurile lui lhuake și toate lefurile și proviziile adunate de 
Oathsfire. 

În lunca Sieroch, unde drumul de la Treatymont se îndrepta 
spre est, către fluviu, aveau să se întâlnească cu mânia trezită a 
Treatymontului. 

Mâna Mai Corectă și generalul ei se întoarseră în pădurile din 
nord ca să adune luptătorii pe care-i hrăniseră și-i înarmaseră 
peste iarnă. Fură primite cu extaz, cu zarva unei dezordini 
vesele - ilykari și mame, soţi-sodomiţi și negustori, care strigau 
cu toții la avatarul noii lor libertăţi, năzuind spre viitorul liber de 
disciplinele incrastice care le legau trupurile și muncile de planul 
Falcrestului. 

Zile în șir, Tain Hu și Baru Pescăriţa străbătură călare umăr la 
umăr păduri de brazi roșii de coastă. 

Cu ele merse spre lnirein o pădure de sulițe. Falangă după 
falangă, urcându-se pe barjele lui Oathsfire ca să coboare în 
grabă spre marile tabere din luncile Sieroch. 

La capătul trecerii lor, ducesa și Contabila Imperială căzută se 
întoarseră în Vultjag și văzură valea împestriţată de umbrele 
păsărilor răpitoare care dădeau târcoale, mici semne de 
vânătoare pe coronamentul de brad roșu de coastă. La nord, 
cascada își făcea loc cu zgomot prin stavilele de golire ale 
fortăreței de calcar. Rămaseră în șa pe coama porții mobile, 


ducesa Vultjag mai înaltă și mai relaxată decât Baru, care încă 
mai avea probleme în a se împrieteni cu caii. 

Tain Hu trase aer în piept. 

— Dacă vom câștiga împotriva lui Cattlson. Dacă îţi dau un 
tron... 

— Nu acum, zise Baru, temându-se să lase să i se vadă 
oboseala groaznică, răul care-o făcea să se zvârcolească la 
gândul încercărilor ce aveau să vină. Vorbește de altceva în 
afară de bătălie și tronuri! 

In valea de dinaintea lor un uliu cobori asupra unei prăzi 
invizibile. 

— Pari să ai inima împovărată, zise Tain Hu. 

Baru își schimbă poziţia pe cadrul solid al șeii și, nereușind să 
găsească o poziţie comodă, se ridică în scări. Privi lung valea, 
fluviul și micile constelații de case, cariere și mori. 

— Oamenii din Ducatul Nayauru. 

Cei pe care îi dăduse ea la schimb lui lhuake ca pe vite. 

— Seamănă mult cu ai tăi? 

— Nu știu. N-am fost niciodată în vest. Sângele maia e 
puternic aici, totuși, la fel ca în venele mele. 

Baru îi aruncă un zâmbet pieziș. 

— Credeam că știi totul despre Aurdwynn. 

Ducesa luă o expresie jignită. 

— Teritoriul e vast. In fiecare vâlcea sunt tot atâtea sate câte 
stele pe cer. 

— Greșești cu... zise Baru mijind ochii, câteva ordine de 
mărime. 

Tain Hu clătină cu tristețe din cap. 

— Xate Yawa ar trebui să dispună interzicerea căsătoriei 
contabililor cu poezia. 

Murmur de activitate în spatele lor. Din suită ieșiră doi 
bărbaţi, Dziransi și, după el, Xate Olake. Dziransi, posomorât și 
solemn, lăsă ochii în jos și vorbi în stakhi. 

— Vrea să ţină sfat, traduse Xate Olake. 

Vocea i se îngroșă de imperiozitate: 

— Spune că a văzut destul și acum speră să treacă la fapte. 
Știu ce vrea și știu ce-ar putea însemna pentru Aurdwynn. 
Ascultă-]! 

— Nicio clipă de liniște pentru Mâna Mai Corectă, șopti Tain 
Hu. Adu-ţi aminte de avertismentele mele cu privire la el și la 


poporul lui! 

Ducesa se întoarse spre șeful spionilor. 

— Atunci vom merge în fortăreața mea să vorbim în 
siguranţă. 

Baru își îmboldi calul să coboare panta, văzând, pentru o 
clipă, doar o prăpastie dinaintea ei, o avalanșă de consecințe 
care o trăgeau în jos spre sfârșit. 

Știuse tot timpul că avea să vină acest moment. Nu se 
așteptase să se și ridice să o înghită. Nu se așteptase la 
greșeala pe care o făcuse. 

x 

— Așază-te pe tron! spuse Tain Hu. 

Stăteau pe podiumul din sala de audienţe a fortăreței de la 
cascadă, cu arbaletrierii ei roșii de la lumina torțelor. Aerul era 
plin de aromă de pin. Urmele de noroi ale cizmelor a o mie de 
petiționari, lăsate nespălate, marcau drumul de la ușă la locul 
ducesei Vultjag. 

— E al tău, insistă Baru. Tu ești ducesa. 

— Sunt generalul tău, care a jurat să te slujească. Nu pot să 
stau mai sus decât tine. 

— Eu n-am nicio poziţie oficială, sunt un om de rând. 

Baru se aștepta la o ripostă, la vreo frivolitate de protocol 
ducal. În loc de asta, Tain Hu privi în depărtare. 

— Ar trebui să stai jos când te întreabă, zise ea. Așa e tradiţia. 

— la loc! Eu am să stau în picioare lângă tine. Am să fiu mai 
sus decât tine, iar tu îţi poţi păstra poziţia cuvenită. 

— Adevărat Mâna Mai Corectă! 

Tain Hu luă loc cu zâăngănit de zale pe piatră. 

— Ești gata? 

Inflexibilitatea din glasul ei întreba altceva, iar Baru se uită la 
ea, îndurerată și tulburată, sperând să fie de ajutor. Numai că 
acum intră pe ușă Dziransi, îmbrăcat în armură și sever. Lângă 
el mergea Xate Olake, spălat și îmbrăcat simplu. 

Curajosul bărbat în armură, emisar al unei puteri de dincolo 
de Munţii Crestelor lernii de care Mascarada nici măcar nu era 
sigură că mai există, se opri la piciorul podiumului. Vorbi cu un 
trosnet de consoane jos și respectuos, în limba lui stakhi cu 
accentul celor din Conac. Cadenţa sa suna ca un jurământ și 
ritual solemn. 

— Poporul meu a fost tatăl Aurdwynnului, traduse Xate Olake, 


iar poporul tău a fost mama acestuia. Ne-am luptat cu maia 
pentru acest pământ până când gândacii le-au mâncat imperiul, 
iar frigul l-a înfrânt pe al nostru. Aurdwynnul a rezistat când noi 
ne-am împuţinat spre nord, agățându-ne de conacele noastre de 
sub piscuri, luptându-ne pentru saramură, citrice și pământ 
arabil. Odată Marea Adunare spulberată, ne-am prăbușit într-un 
război civil. Acum stakhieczii se ridică de frica unei noi puteri pe 
Marea  Cenușii, un imperiu al banului și al minciunilor. 
Mascarada vrea să-și vadă legile scrise în carnea tuturor. Deja ni 
l-a furat pe cel mai frumos prinţ al nostru, smuls de pe puntea 
corabiei lui. Dintre fraţii celor pierduţi am încoronat un Rege 
Necesar, care a cioplit piatra și a bătut oţelul în forme de război. 
Și-a trimis jagata aleși să cerceteze starea lumii. 

Dziransi făcu o pauză. Xate Olake ridică din sprâncenele de 
culoare gri gândac cu o încântare aproape comică. Lângă Baru, 
Tain Hu răsuflă lung, uimită. 

Dziransi vorbi iar, urmat de Xate Olake: 

— Regele Necesar, un bărbat din Conacul Hussacht, un frate 
pentru mine, m-a trimis în sud pe urma zvonurilor de rebeliune. 
Căuta aliaţi. l-am găsit ceva mai mult de atât. 

Xate Olake zâmbi fulminant și se legănă pe călcâie. Termină 
ridicându-se vesel pe vârfuri, doar o clipă după Dziransi: 

— Am găsit o regină demnă. Împreună... zise înghiţindu-și un 
hohot de râs voios. Impreună, Aurdwynnul și Necesitatea 
Stakhieczi pot izgoni Mascarada. 

Dziransi îngenunche și așteptă în tăcere. 

Toată lumea credea că ea avea să fie regină. Fusese un 
adevăr implicit al insurecției, o condiţie la care toţi se învoiseră 
pe la spatele ei, undeva înainte de început. 

Se uită la Tain Hu, încordată și rigidă pe tronul ei, ca o 
săgeată maroniu verzuie cu pene din păr ca pana corbului. 
Ducesa se uită și ea la Baru, cu bărbia zvâcnindu-i către Dziransi 
de parcă voia să zică: „Pe tine te întreabă, nu pe mine”. 

„Eu nu vreau un rege”, își zise Baru, după care, în ciuda 
celulelor de fier ale stăpânirii de sine, printre barele, 
angrenajele și flagelarea nesfârșită a negării ei atente, deși 
resimțea gândul la acest lucru ca și cum îi intrase o așchie pe 
sub unghia degetului mare... 

„Știu ce vreau.” 

Ochii lui Tain Hu, goi ca o noapte cu furtună. 


Baru vorbi cu băgare de seamă, cu o siguranţă calmă, cu 
inflexiune de lord furată. 

— Mulţi bărbaţi ar vrea să-mi fie rege. Mulţi mi-ar cumpăra 
mâna cu daruri. Mi s-au oferit flote de corăbii rapide și coloane 
de arcași pricepuţi. Acum mi se oferă o naţiune. Numai că eu nu 
pot să văd națiunea asta. Nu pot să mă uit peste munți și să-i 
ating lucrările în piatră. N-am cum să cunosc caracterul acestui 
rege. 

Dziransi vorbi la podea. Cât traduse, Xate Olake se holbă la ea 
cu amestec de groază și respect. 

— În chestiuni de stat, trebuie să fim mereu ingineri atenţi. 
Trebuie sa construim o grindă cu zăbrele din daruri și obligații. 
Regele Necesar este gata să-și demonstreze puterea și victoriile 
pe care le-ar putea câștiga pentru tine. Două mii de jagata ai 
Conacului Hussacht așteaptă la izvoarele Inireinului. La cererea 
ta vor veni în sud, la Sieroch, să intre în luptă. Regele Necesar îţi 
oferă acest dar necondiţionat, doar ca să știi că el e generos și 
oamenii lui sunt curajoși. 

Să-i vadă faţa lui Cattlson pe câmp, la Sieroch, când două mii 
de războinici stakhieczi își ridică drapelele împotriva lui, să audă 
tumultul din Falcrest când aveau să vadă imperiul-fantomă de la 
nord întrupat și furios... 

— Nu poți să refuzi, șopti Tain Hu. Nu poţi să refuzi un bărbat 
care-ţi oferă victoria cu o mână și pune zece falange la izvorul 
Inireinului cu cealaltă. 

Ochii lui Xate Olake o implorau să dea dovadă de judecată 
sănătoasă. 

Ce putea să zică? Un dar atât de mare nu era cu nimic diferit 
de constrângere. Cum ar fi putut să-l refuze? 

Ar fi fost în avantajul ei să scoată la iveală această putere 
ascunsă. 

— Primesc, zise Baru, continuând în timp ce Tain Hu își ţinu 
brusc răsuflarea și tăcu: Primesc darul. Spune-i Regelui Necesar 
c-am să mă întâlnesc cu el după victoria noastră și am să mă 
gândesc dacă-l accept de bărbat. 

x 

Trecură două săptămâni într-o ceaţă de cerneală și lumină de 
stele. Baru scrise scrisori până făcu cârcei la încheieturile 
mâinilor, dictându-i politica monetară lui Oathsfire, compunând 
predici pentru recruţii agitaţi de la Sieroch, răspunzând 


întrebărilor filosofice proaspăt reluate de Lyxaxu despre politica 
Mascaradei. El îi scrisese: 

„Cum poţi tu, o raţionalistă, să crezi suficient de tare în 
șansele noastre de victorie, încât să te revolţi? Nu te temi de 
întoarcerea lor treptată? Vezi vreo speranţă pentru noi peste 
cinci decenii, peste un veac?” 

Ea îi răspunse: 

„Duce al Pietrei Înalte, mai presus de toate îţi promit un lucru: 
am făcut planuri pe termen lung”. 

În urmă cu mult timp stătuse alături de el pe balcon și-l auzise 
spunând: „Revoluţia e o treabă împuţită și preţul trebuie plătit. 
Dar eu nu sunt moneda ta...” 

Problema cu filosofia, spusese Lyxaxu, era că adeseori nu 
supraviețuia unei încercări. 

O văzu puţin pe ducesa Vultjag. Tain Hu fusese prea mult 
plecată și trebuia să-și pună treburile casei în ordine, dar asta 
era o scuză, nu-i așa? Merseseră alături în iarnă, Mâna Mai 
Corectă și generalul ei, egale și tovarășe. Vorbiseră ca niște 
prietene. Uneori ca... mă rog. 

Acum însă apăruse înţelegerea stakhieczi care să zică: „Una 
dintre voi are să conducă, iar cealaltă are să slujească”. 

Tain Hu o evita. 

În absenţa ei, Baru se pomeni sfătuindu-se cu Xate Olake, 
ametit de bere, dar nu mai puţin șiret din această cauză. Pusese 
stăpânire pe el o stare de beţie mai profundă, euforia unui 
bătrân care plănuise să moară înainte să-și vadă visele devenite 
realitate și care, într-o dimineaţă, descoperise că resemnarea lui 
nu-și mai avea rostul. 

— Aş vrea să te poată vedea acum Yawa, spuse el. 

Dăduseră iama în cămara lui Vultjag în căutare de brânzeturi 
interesante. 

— S-a închis într-o cușcă de cruzime. S-a învăţat să creadă 
într-o lume în care nimic nu merge cum trebuie cu excepţia 
exercitării în modul cel mai aspru a puterii. Credea că ești doar 
o fetiţă, știi tu, prea tânără să conduci. A uitat, zise el râgâind. 
Matematicienii lucrează cel mai bine atunci când sunt tineri, nu? 
Un falcresti mi-a zis-o. 

— Ce-o să facă Xate Yawa când vom asedia Treatymontul? 

Baru se trezi prinsă de optimismul bătrânului. 

— Gloatele au s-o sfâșie în bucăţi. 


— Am s-o salvez, desigur, răspunse Xate Olake cu ochii 
scânteindu-i peste cana înaltă cu capac. M-a salvat suficient de 
des în toţi anii în care l-am jucat pe Ducele Fantomă. Devena 
știe că lucrurile astea se întorc. 

x 

Așteptau vești de la Unuxekome: „Cattlson se îndreaptă în 
marș spre lnirein”. 

Acestea nu veniră însă. 

Într-o zi scăldată în soare, Baru porni să viziteze locul unde 
fusese incinerat Muire Lo și, la poarta fortăreței, o găsi 
așteptând în locul gărzilor ei pe Tain Hu, cu părul prins și sabia 
la brâu. Devenise cumva mai agilă decât își amintea ea, căci de 
fiecare dată când o vedea, avea o ușoară tresărire, un șoc de 
surpriză provocat de graţia mișcării ei, de nerăbdarea aprigă 
care-i încreţea fruntea, culoarea zorilor din ochii ei negri, 
complet negri. 

— Ducesă, zise Baru și semnală din cap absenţa armașilor. O 
să fim în siguranță? 

Tain Hu se uită la ea cu scepticism sarcastic. 

— Ai mers prin pădurile astea cu mine când aveam toate 
motivele să te ucid. 

Amintirea absurdă o făcu pe Baru să chicotească - revizii 
contabile și trageri cu arcul, atunci când cea mai mare grijă a ei 
era să oprească razmeriţa lui Tain Hu. 

— Nu mă temeam de tine. 

— Poate c-ar fi trebuit, zise ducesa. Poate că încă ar trebui. 

— Ah? De ce primejdie nouă ar trebui să mă tem? 

Dacă Tain Hu din iarna trecută ar fi zâmbit, ar fi acceptat 
momeala și ar fi făcut ceva aproape, dar nu tocmai necuvenit, 
ducesa Vultjag plecă ochii în semn de respect. 

— Accepti compania generalului tău? 

„Spune chestia înțeleaptă, Baru! Spune nu! Fii dură!” 

— Desigur, zise ea cu un zâmbet sincer și prostesc, calculat 
ca să nu-i aducă niciun avantaj. 

Merseră pe poteca din pădure prin formele geometrice ale 
luminii cernute care sclipea. Sus striga o pasăre, iar Baru, 
amintindu-și un vechi obicei, cu gândul la Taranoke, își notă în 
recensământ: „un uliu”. 

— E ceva aici. 

Tain Hu o luă pe Baru de mâna înmănușată (semnal de 


alarmă, un semnal de alarmă care o ameţea și-i strângea 
stomacul, dar nu se putu împotrivi) și o trase de pe potecă. 

— Un loc sacru. Construit cu mult înainte de înrâurirea 
oricărui imperiu, chiar și înainte de strămoșii mei. 

— Cum au dobândit strămoașele tale maia un neam nobil cu 
nume stakhi? 

— Cu spirit de iniţiativă, răspunse Tain Hu făcându-și loc prin 
desiș. E un megalit în față. 

O relicvă a vechiului popor belthyc, care dăduse naștere 
ilykarilor, care creaseră cuvinte ca /madyff, iar acolo, la fel ca 
toate lucrurile, și acesta se întoarse la oroare: simţi gheaţă în 
măruntaie la gândul la acel cătun, la ce permisese ea să se 
întâmple, la măcelul pentru care era responsabilă. 

Ca să se ascundă de amintire, Baru încercă să scape, astfel 
încât Tain Hu să o prindă și mai strâns, cât să simtă forţa din 
mâna care o îndruma. 

O înţepară spini în gambă. Şi-i smulse, înjurând încet în 
urunoki din copilăria ei, recunoscătoare pentru mănuși. Ducesa 
râse un pic, încântată, probabil, de felul în care limba urunoki 
suna ca uruna vorbită de un beţiv aurdwynni; sau de altceva. 

Ajunseră la un luminiș, un inel de pietre sparte cu crustă de 
mușchi. Tain Hu se mișca cu o teamă respectuoasă și fără să 
facă zgomot. 

— Poţi s-o simţi? 

— Care Virtute? 

Semăna atât de tare cu o pumă! 

— Wydd. Piatra ei rezistă cel mai bine. 

Wydd: pasivitate, obedienţă. Putere în rezistență. Moarte, 
eroziune și timp. 

— A fi preferat s-o găsim pe Himu, zise ea dându-se mare. 

— E periculos s-o chemi primăvara. Geniul și nașterea sunt 
gemenii hemoragiei și ai cancerului. 

Tain Hu își ţinu răsuflarea. 

— la uite aici! Mușchiul a fost hrănit. 

Sub mâna ei mușchiul crescuse gros și verde în forma unui 
semn colțuros și inconfundabil - o rună de licheni întipărită în 
piatră. Alarmată, ducesa cercetă brusc luminișul cu privirea. 

— Asta e artă belthycă, zise ea. Au fost aici. 

— Belthyici pursânge? întrebă Baru lăsându-și capul într-o 
parte. Credeam că toți au fost... 


Au fost ce? Civilizaţi? Îmblânziţi? Transformaţi în slujitori în 
casele deschise care erau la modă în Treatymont? 

— Câteva triburi de-ale lor rezistă aici în nord, în adânc de 
codru. Enervanţi în cel mai bun caz. Sălbatici atunci când îi 
mână capriciile. 

Tain Hu duse mâna la sabie. 

— Pădurarii mei au fost neatenţi de i-au lăsat să se apropie 
atât de tare. 

Baru vorbi cu mânie necontrolată. 

— În câteva generaţii, falcrestii din Taranoke vor spune asta 
despre ce-a mai rămas pursânge din poporul meu și își vor 
trimite propriii pădurari să-i alunge în sus pe munte. 

— Nu prea e același lucru. Belthycii trăiesc în neamurile 
noastre amestecate. Triburile din ţinutul împădurit nu sunt 
decât o rămășiță fragilă. Anotimpul lor a trecut. 

Dădu la o parte cu mâna mușchiul de pe piatra căzută. 

— Poftim. Le-am dat un avertisment corect. 

„Avertisment corect.” Poate că la Jupora vreun soldat îi 
dăduse un avertisment corect tatălui Salm. 

— Parc-ai fi  Cattlson când vorbeşti despre linii de 
descendență și rămășițe fragile! 

Tain Hu se crispă și privirea îi deveni tăioasă. 

— Cine ești tu să invoci numele lui Cattlson? 

Un surâs batjocoritor i se ivi pe buze. 

— Eu n-am făcut jocuri de căsătorie. 

Ruina din sufletul lui Baru, prăpastia care se căsca o umplu de 
cicatrice. Își stăpâni batjocura, lăsând-o să lovească în acel ţesut 
gol, simţind-o doar ca pe o înţepătură îndepărtată. 

— Nu e un joc pe care vreau să-l joc, zise ea. N-am să mă las 
curtată de acești bărbaţi, nici de Oathsfire, nici de Unuxekome, 
nici de lorzii din Munţii Crestelor lernii, nici de nimeni altul. Dar 
am făcut alegerea potrivită pentru Aurdwynn. Trebuie să mă 
gândesc la poporul meu. 

— Poporul tău? zise Tain Hu cu sarcasm în glas. A/ tău? 

Baru se întoarse cu spatele, prefăcându-se indiferentă la furia 
ducesei. Numai cicatrice, în măruntaiele ei, în gât. Numai 
amorţeală. 

— Nu puteam refuza. 

Fixă cu privirea formele geometrice de lumină și umbră, 
trunchiurile de brazi roșii de coastă și lumina tot mai roșiatică a 


soarelui, care se îndepărtau. 

— Tu mi-ai spus-o. „Nu-l poţi refuza pe bărbatul ăsta”, tu ai 
spus-o. Ce-ai vrea să fac? 

— Să găsești o modalitate de alianţă care să nu-ţi transforme 
pântecul în premiu. 

Tain Hu pocni ceva, cu un zgomot de răsuflare rapidă și 
mișcare. Piatra zăngăni pe piatră. 

— L-am refuzat pe Oathsfire acum atâţia ani și tot îmi am 
ducatul. Tot îmi am puterea. Probabil că oamenii mei au suferit 
din cauza asta... 

Baru ar fi putut riposta cu propriile cuvinte ale ducesei: „Eu 
domnesc peste un ţinut mic, sărac în avuţie și braţe, nu am nici 
soţ, nici moștenitori, nicio alianţă măreață și nici stăvilare bine 
construite și, ca atare, puţine puncte forte de oferit stăpânului 
meu...” Ar fi putut spune: „Ce te gândești să-mi oferi, Tain Hu, 
dacă propriul tău sfat te-a adus aici?” 

Ar fi o mișcare bună. Ar pune-o la locul ei. Baru însă nu voia s- 
o spună. 

— Plătește alt preţ! Nu e nevoie să te foloseşti pe tine ca 
monedă, zise Tain Hu, cu un mârâit în glas. 

Mânia ducesei era ca un fum și-și ascundea mișcările. 

— Înălţimea Ta, zise Baru, cu ochii strâns închiși. Încă nu sunt 
făgăduită. 

Ceva groaznic și nedorit se trezi la viață tremurând înăuntru 
ei, ceva ce știuse de multă vreme, dar nu putuse recunoaște sau 
accepta. O greșeală enormă. A doua ca gravitate pe care și-o 
permisese vreodată. 

Probabil cea mai gravă, privind retrospectiv. 

Cizmele cu ţinte ale lui Tain Hu scoaseră zgomote și scântei 
ușoare pe pietrele căzute de la megalit și un hârșâit moale pe 
mușchi. Sunetul vocii ei fu purtat ca un fum jos, adus de vânt de 
la un foc care ardea prea aproape. 

— Te apasă ceva. Am văzut-o în iarnă. Acum o văd iar. 

— Ducesă! 

Glas rugător. Protest de ciori undeva în apropiere. 

— Te-a epuizat războiul? Te dezgustă jaful? Ai domni peste 
ţinutul lupilor, Baru Pescăriţa. În fiecare iarnă ne băgăm în 
gheaţă copiii născuți morți pentru că pământul nu ne lasă să le 
săpăm mormânt. Te-ai săturat de sânge și carne de cadavre? 
Asta e? 


— Înălţimea Ta, te rog. 

Cizmele lui Tain Hu veniră doi pași mai aproape. Baru își dori 
să-și poată astupa urechile la fel cum își închisese ochii. 

— Ce mare secret putrezește acolo, copilă din Taranoke? Ce 
adevăr groaznic ascunzi? Ai trădat atâtea deja. De ce altă crimă 
te temi? 

O mână pe umăr. Mănușă din piele de căprioară, netedă prin 
postav, prin piele, prin pânză și prin carnea ei. 

„Dacă strângi mâna cu toată puterea”, își zise Baru în sinea 
ei, „am să mă prefac în cenușă. N-are să mai rămână nimic. Ce- 
am făcut? Ce-am făcut?” 

Rămase locului complet tăcută, incapabilă să înainteze, 
nevrând să se retragă, simțind atingerea lui Tain Hu 
electrizantă, anihilantă. 

Tot ce-și dorea mai mult în această clipă ar fi distrus tot ceea 
ce-și dorise mai mult toată viaţa ei. 

— Înălţimea Ta, porni ea să zică. Tain Hu, eu... 

Legătura dintre ele se rupse. Tain Hu lăsă să-i scape o 
răsuflare aspră și se retrase. 

— O să se întunece. 

— Speram să văd stelele. 

— Sunt locuri mai sigure sub același cer. 

Ducesa Vultjag vorbea cu un respect îngrozitor și nedorit. 

— Ai avut dreptate în privinţa belthycilor, Excelenţa Ta, 
adăugă ducesa. Eu nu m-am exprimat bine. Imi merită 
respectul. 

— Hu, începu Baru, luptându-se cu lanțurile de implicaţii și 
consecințe, încercând să pună cuvintele imposibile și incendiare 
unul după altul fără să arunce totul în aer, încercând să 
găsească o cale de ieșire, o cale de a se opri, o cale de a 
continua. O punte peste prăpastia în flăcări și fără fund. 

Trebuia să existe o cale... 

Din depărtare se auzi o bubuitură joasă și prelungă, o 
răsuflare groaznică: marele corn al fortăreței de la cascadă 
suna, dând semnalul. Venise vestea. 

Tain Hu o privi cu o hotărâre tăcută, loială, chinuitoare. 

— A sosit ceasul. 

Liniştea răbdătoare a Mascaradei se încheiase. Cattlson 
mărșăluia la război. 

x 


Baru mai dădu un ultim ordin înainte să plece din Vultjag. 

— Ai să rămâi aici, îi spuse ea lui Ake Sentiamut, după care, 
văzând expresia jignită din ochii femeii, continuă: Avem nevoie 
de o mână puternică în Vultjag. Știu că te bucuri de încrederea 
ducesei. 

Ake făcu o plecăciune dinaintea lui Baru și a lui Tain Hu. 

— Excelenţa Ta, Înălţimea Ta. 

Dacă mai voia să spună și alt lucru, loialitatea nu i-o permitea. 


Capitolul 27 


Tain Hu își conduse pădurarii și falangele în jos de-a lungul 
Vultsniadei celei urlătoare, oamenii de pe mal ţinând pasul cu 
barjele pe parcursul zilelor calde idilice și ale nopţilor în care se 
auzea urletul lupilor până când, în cele din urmă, râul trecu 
printre stâncile înalte și albe, acoperite de chire de baltă, și se 
alătură măreţului Inirein în sudul Ducatului Oathsfire. 

Steagurile cu roţi hidraulice ale Ducelui Morilor fluturau a 
salut. Pe malul opus mărșăluiau arcașii lui, cohortă după 
cohortă. Când văzură drapelele Ducatului Vultjag, nu 
reacționară, însă sigiliul cu monedă și cometă al Mâinii Mai 
Corecte le smulse urale răsunătoare. 

— A cumpărat tisa pentru toate arcurile alea de la ducele 
Lyxaxu. 

Tain Hu trecu în revistă cu ochi severi coloanele de arcași. 

— Mereu fraţi, ăștia doi. 

Stăteau amândouă la prova uneia din barjele de pe râu, iar în 
spatele lui Tain Hu, Crestele Munţilor lernii cu cușme de zăpadă 
împungeau cerul senin de primăvară. 

— Pari amărâtă, zise Baru. 

Mai discutaseră chestiunea în iarnă, și Tain Hu spusese: „M-a 
vrut pe mine. Mi-a vrut pământul și și-a dorit moștenitori. A fost 
îndatoritor, generos, cavaler, n-a putut înțelege de ce am 
refuzat. Asta l-a înveninat. Curtea lui a fost perfectă, așa că a 
tras concluzia că imperfecţiunea era legată de mine. lar Lyxaxu, 
desigur, Lyxaxu cu toată înțelepciunea și filosofia lui, el încă e 
de partea fratelui său”. 

Baru întrebase ce trebuia să înţeleagă ea din asta. Tain Hu 
răspunsese, cu venin rece: 

„Că nu suntem libere. Nici măcar când mărșăluim alături de 


ei, nici măcar când îi conducem. Libertatea pe care ţi-o dau 
cârmuitorii nu e decât un lanţ slăbit un pic”. 

Acum spuse: 

— Nu mai sunt amărâtă. Aurdwynn trebuie să-și uite lacrimile 
din trecut, Excelenţa Ta. 

Ducesa Vultjag își plecă, respectuoasă, capul în faţa stăpânei 
ei juruite. 

Devenise atât de distantă! Ceva ce făcuse Baru în pădure, sau 
nu reușise să facă, îi transmisese lui Vultjag o decizie definitivă. 

De pe drumul de lângă apă se auzi sunet de corn. Baru își 
duse mâna pavăză la ochi căutând praful ridicat de copitele 
cailor din garda lui Oathsfire. 

— Excelenţa Ta! zise Xate Olake bătând-o pe umăr, cu 
Dziransi la doi pași în urma lui respectuos. Am vești. De la 
izvoare, din capitala lui lhuake și din Welthony. 

Se petrecuse ceva cu bătrânul de-a lungul râului, apa limpede 
care se adunase după ce se topiseră zăpezile, mia de drapele 
sub care mărșăluiau armatele, toate acestea scoseseră ceva 
otravă din el. Baru putea vedea în zâmbetul și pe fruntea lui 
sentimentul unui sfârșit care se apropia. 

— lnălţimea Ta, zise ea, neputându-și reprima un zâmbet. E 
remarcabil cum rămâi șeful spionilor din Lachta, chiar și lipsit de 
Lachta. 

Era ora unei ultime priviri de ansamblu pe tablă. O ultimă 
șansă de a se asigura că toate piesele fuseseră puse la locul lor. 

Depindeau atâtea de condiţia ca totul să se întâmple chiar la 
momentul și la locul potrivit. 

— Te-o fi dus până aici priceperea ta de a-i flata pe bătrâni, 
dar Cattlson și-a așezat în ordine de bătaie o forță pe care n-o 
vei putea păcăli. 

Xate Olake netezi o scrisoare între degetele arătătoare. 

— Ducele Unuxekome zice despre Cattlson că se îndreaptă în 
marș spre lnirein cu cinci mii de soldaţi de carieră falcresti și o 
mie de geniști. Ocolește capătul de nord al mlaștinilor de coastă 
ca să ajungă în cel mai scurt timp. Traseul are să-l ducă peste 
lunca Sieroch, așa cum a plănuit. 

— Așa puţini? 

Numărase trupele care-și făcuseră tabăra la Sieroch iar și iar, 
estimând pierderile rebelilor cauzate de boală, foamete și 
dezertare. 


— Vom fi de patru ori mai numeroși decât el. 

Tain Hu expiră printre dinți. 

— Mai numără o dată! Aștia nu sunt decât soldaţii de carieră 
ai lui Cattlson. 

Ducele Heingyl. Sigur că da. Baru îi făcu semn cu mâna lui 
Olake: Continuă! 

— Vânătorul de Cerbi vine cu forțele complete. Zece mii din 
Ducatul Heingyl și cuceririle sale din Ducatul Radaszic. 

Xate Olake își frecă rădăcinile firelor din barbă. 

— Și patru mii de cavaleriști, inclusiv elita Vânătorului de 
Cerbi, adăugă bătrânul. 

Douăzeci de mii de oameni. O forţă enormă. lar în câmp 
deschis la Sieroch, cavaleria acestuia avea să se poată mișca 
liber. Își aleseseră bine terenul. 

Baru făcu un calcul rapid al proviziilor și al consumului. 

— Nu pot hrăni atâţia oameni pentru multă vreme. Are de 
gând să ne atace direct armata. Să pună capăt războiului cu o 
singură bătălie. 

— Înţelept din partea lui! zise Tain Hu. Atâţia recruți de-ai 
noștri sunt bolnavi de scorbut și înfometați. Cattlson a iernat cu 
grânarele pline. Luptător la luptător, falangele lui au să fie în 
avantaj. 

Olake arătă undeva peste râu. 

— Atunci nu ne bazăm pe falange. Câștigăm cu arcașii. Cu 
cavaleria. 

Puteau oare despărţi armata? Să-l lase pe Cattlson să-și 
risipească furia pe o momeală în timp ce ei i-o luau înainte, 
cucereau Treatymontul și așteptau să moară de foame? Nu, ar fi 
fost o nebunie - Baru nu știa să lupte așa, nu putea pretinde că 
e general. Nici forţa uriașă campată la Sieroch n-avea să se 
descurce. Soldaţii fiecărui ducat aveau propriile lor doctrine, 
loialităţi, propria limbă... era imposibil să-i desparţi și să păstrezi 
o urmă de coordonare. 

Nu era altă cale decât să-l întâmpine pe Cattlson cu toată 
forța și să mizeze totul pe o singură bătălie. Aveau să-i fie 
superiori numeric într-o mică măsură. 

Neliniștitor de mică, după standarde contabilicești. 

Trebuia să-l înfrângă pe Cattlson. N-avea nici cea mai mică 
îndoială în această privinţă, trebuia să aducă războiul la un final 
rapid și concentrat, un triumf indiscutabil al rebelilor. 


Toată lumea o aștepta să vorbească. 

— Și infanteria marină? întrebă Baru. Întăririle din Falcrest? 

Rebelii trebuiau să se teamă de ele mai tare decât de orice 
altă forță armată. Soldaţii de carieră ai Mascaradei erau, 
intenţionat, o adunătură pestriță și insuficient echipată, gândită 
să-i amenințe pe cei aflaţi sub ocupaţie și să nu constituie o 
ameninţare la adresa Parlamentului împotriva căruia s-ar fi 
putut revolta. 

Infanteriștii marini însă, sulița preferată și cea mai 
credincioasă a Falcrestului... 

Când urma să vină sfârșitul rebeliunii, infanteriștii marini 
aveau să fie cei care să-l scrie. Nici în această privinţă nu se 
îndoia câtuși de puţin. 

— Veștile de la Xate Yawa spun că infanteria marină va 
debarca în Treatymont și-l va întări cu o garnizoană câtă vreme 
mărșăluiește Cattlson. O risipă de cei mai buni oameni, dacă mă 
întrebi pe mine, dar eu nu sunt general. 

Tain Hu se uită în josul fluviului, gândindu-se, probabil, la 
Unuxekome, care dintotdeauna păruse prietenos cu ea în 
consiliu. 

— Dacă ar schimba direcţia, încă ar mai putea debarca la 
Welthony. 

Welthony le-ar oferi gura lInireinului și o cale de a ataca în 
nord. Prea târziu ca să mai conteze la Sieroch, totuși. Baru văzu 
implicaţia politică - Guvernatorul Cattlson voia să demonstreze 
că poate obţine victoria fără sprijinul Falcrestului. Își construise 
reputaţia pe relaţiile cu ducii, așa că avea să meargă la război 
ca un duce. 

La fel ca Baru, și el voia să dovedească faptul că știa cum să 
stăpânească Aurdwynnul. 

Baru făcu iar un gest, indicând trecerea la următoarea 
problemă. 

— Următoarea scrisoare? Din capitala lui lhuake? Spune-mi că 
flancul de vest e asigurat! 

Olake tuși. 

— Au fost revolte în Ducatul Nayauru. Mi s-au dat asigurări că 
vor fi înăbușite. 

(„Sigur că vor fi”, își zise Baru în sinea ei, cu un umor negru. 
„Acum ne ocupăm de zdrobit revolte”). 

— O forţă ciudată a golit pădurile de hrană și le-a umplut cu 


arcași inamici, continuă bătrânul. Trupele lui Erebog au dat de 
un greu enorm; Baba regretă că nu se va putea lipsi de forţe 
care să ni se alăture la Sieroch. 

Politica de iarnă a Mascaradei trecea din nou la lucru. Se 
putea oare ca Erebog să fie părtașă la vreun aranjament secret, 
un păienjeniș pus la cale în nordul îndepărtat? Probabil Lyxaxu 
ar fi știut. Probabil și el ar fi fost părtaș, deși, cu siguranță, el nu 
s-ar despărţi de Oathsfire... 

Își simţea mintea învârtindu-i-se mai să se facă bucăţi. 

Tain Hu șuieră iar printre dinţi, observând altă problemă. 

— Dacă Erebog nu-și poate controlă noii clienţi, atunci ar 
trebui să ne așteptăm ca atât cavaleria din Autr, cât și cea din 
Sahaule să i se alăture lui Cattlson la Sieroch. Probabil încă două 
mii. Năpasta Cailor și Ducele Saramură aveau mulţi călăreți 
juruiţi, care vor dori răzbunare pentru ce-am făcut noi la 
Haraerod. 

Fir-ar! Fir-ari Erebog ar fi trebuit... nu mai era nimic de făcut 
în privinţa ei acum. 

— Excelenţa Ta, Erebog a căzut victimă jagisezionului. 

Tain Hu vorbea cu imperiozitate și concentrare sinceră. 

Totuși, ochii aceia plecaţi, respectul acela ciudat, de parcă 
repeta un rol pe care avea să-l joace multă vreme... 

— Cattlson și Heingyl și-au desfășurat pădureni ca să-i 
întârzie infanteria într-un război în pădure, lăsând cavaleria lui 
Autr și Sahaule liberă să schimbe direcţia spre est. Asta ne 
spune cum plănuiesc să câștige la Sieroch. 

„Nu suntem singurii jucători de pe tabla de joc”, își zise Baru. 
„Nu suntem singurii care gândesc cu viclenie și care sunt 
înarmaţi cu o hartă și cu voinţa de a triumfa. Trebuie să fim 
prevăzători. Atât de aproape de victorie!” 

Arătă spre Dziransi. 

— Măcar el trebuie să aducă vești bune. Darul Regelui 
Necesar e pe drum încoace? Au plecat jagata cu corăbiile? 

Xate Olake traduse întrebarea și răspunsul. 

— Coada coloanei ducelui Oathsfire i-a zărit deja. Ni se vor 
alătura la Sieroch. 

— Suntem neghiobi să intrăm în bătălia asta fără certitudinea 
că am câștigat-o deja, murmură Baru. Suntem neghiobi cu toţii. 

Toată manipularea atentă a banului, a grânelor, a vitelor și a 
căsătoriilor, toată alinierea delicată a vectorilor. De toate avea 


să se țină socoteală aici, în cele două tabere călare pe cai 
înspumegați, care-și aruncau sulițele și ucideau posibilități când 
se ucideau între ele: „Are să fie așa și nu altfel! Așa și nu altfel!” 

— Mănâncă-ţi ceapa! zise Xate Olake. O să avem nevoie de 
noroc. 

— Nimic nu poate fi lăsat în seama norocului, replică Baru, 
simţindu-le ochii aţintiți asupra ei când se întoarse cu spatele. 

x 

Simțea cum totul gonește spre Sieroch. O simțea în urechi, 
precum presiunea provocată de scufundatul la prea mare 
adâncime în apa limpede din largul Recifului lui Halae. 

Baru coborî la țărm să-și prezinte omagiile ducelui Oathsfire. 
Merseră călare pe malul apei, între rânduri de arcași care 
râdeau și fluviul blocat de barje, stropiţi acum de o ploaie 
blândă de primăvară. 

— Am fost crud cu ea, zise Oathsfire. 

Baru îi urmări privirea și o văzu pe Tain Hu, la prova vasului ei 
fluvial, strigând ordine peste apă. 

— Când eram tineri. Și când mi-am părăsit soția. Crud cu ea, 
în ambele dăţi, în neîndemânarea mea. 

— Vorbește despre tine cu respect, minți Baru. 

— Serios? 

— Înălţimea Ta, spuse Baru privind de sus la ducele îndesat, 
la barba și la mușchii lui, la bogăţia tunicii, a mantiei și a 
cizmelor sale. Aurdwynnul trebuie să-și uite trecutul acum și să 
privească spre viitor. 

— l-am zis odată ceva asemănător lui Lyxaxu. El mi-a spus... 

Cuprins de cine știe ce dispoziţie, Oathsfire deschise o palmă 
în ploaie. 

— Fiecare moment e un edict rostit de trecutul lui. Trecutul e 
adevărata tiranie. 

— Atunci regret că nu-ţi putem îndrepta arcașii spre altă ţintă 
decât viitorul nostru, zise Baru. 

Se luptă puţin cu calul ei bun la toate, pe care îl împrumutase, 
ceea ce-l făcu și mai greu de stăpânit. 

— E suficient. 

Bărbatul se uită la ea cu ochii mari și ciudat de sinceri, o 
privire ca de copil. Nu se așteptase la așa ceva din partea 
omului care-şi petrecuse atâta timp ciondănindu-se cu 
Unuxekome și concurând pentru mâna ei. 


— Mă bucur să iau parte la această luptă, continuă el. Mă 
bucur să fac ceva ce știu că e corect. Cred că mereu am avut 
nevoie mai mult de asta decât de bani sau familie. 

Însă la familie îi stătea gândul. 

— Înălţimea Ta, ai să poţi lupta alături de Tain Hu? 

— Adică mă întrebi dacă sunt meschin? 

Baru se uită surprinsă la el, izbită de vigilența lui. 

— Ai vorbit cu Lyxaxu, nu-i așa? 

Oathsfire slobozi un hohot de râs. 

— Am avut o iarnă întreagă să ne continuăm discuţiile. Și da, 
da, cred că am fost meschin. Îl invidiam pe Lyxaxu, să știi, deși 
mi-era prieten. Pentru cum arată, pentru iubirea lui, pentru 
siguranța lui. Râvneam la ele. M-am îmbogăţit din negoț fluvial 
doar ca să am ceva ce-i lipsea lui. 

— N-ai să mori la Sieroch, spuse Baru, fiindcă, deși nu avea 
cum s-o știe, simţise un nou fatalism în vorbele lui. Nu e nevoie 
să mi te destăinui. 

— Dar trebuie s-o fac. Un om bun nu pleacă niciodată la luptă 
murdar. 

Mângâie calul pe grumaz, zâmbind cu blândeţe. 

— Mi-a făcut așa o plăcere răzbunătoare să văd că l-ai trimis 
departe pe Unuxekome, să știi. Mirele Mării cu sarea și 
zâmbetele lui - îl uram, uram felul în care-i încredințai planurile, 
felul în care-i vorbeai, respectul pe care i-l arătai. Când a plecat 
eram sigur că arcașii și barjele mele îmi vor forma alai. 

Tresări când munţii din depărtare se luminară brusc de un 
fulger și râse singur de el. 

— Voiam să fiu rege. Sau, poate, genul de bărbat pe care l-ai 
vrea ca rege. 

Lui Baru îi fu milă de el, în ciuda mâniei pe care o simţea: „Voi 
toţi întrecându-vă în turnir pentru mine ca pentru un premiu. Aţi 
fi putut vorbi și aţi fi primit răspunsul”. 

— Știi despre Regele Necesar, atunci. Oferta pe care a făcut-o 
Aurdwynnului. 

— Am spionii mei la curtea lui Vultjag. 

Dispăruseră ochii mari de copil, în privirea lui apăruse acum 
un soi de calm, o liniște lăuntrică. 

— Te confrunţi cu o alegere groaznică, Excelenţa Ta. 

— Care? 

— Vei avea nevoie de un rege. Dacă e să domnești, vei avea 


nevoie de copii ca să eviţi războiul civil. Cu cât vei avea mai 
mulți, cu atât mai puternică îţi va fi poziţia și mai fermă 
încrederea în dinastia ta. 

li evită privirea, uitându-se spre arcașii cu arcuri lungi care 
mărșăluiau. Roși un pic pe sub barbă. 

— Printre maia, ai căuta mai mulţi taţi. Printre stakhi, doar 
unul. Am auzit șoptindu-se că, la tine acasă, bărbaţii sunt 
sodomiţi și femeile trebuie să se îmbrace ca băieţii ca să 
meargă printre ei. Orice crez ai urma, Baru Pescăriţa -, iar eu n- 
am să pretind că nu prefer obiceiurile stakhi, că nu am primit 
unele dintre edictele Mascaradei cu bucurie - în curând va fi 
nevoie să alegi un general pentru armata de la Sieroch. 

— lar acesta va fi un semn de favoare din partea mea. 

Ducele vorbea acum cu băgare de seamă, nu mai era atât de 
calm. Voia să fie altruist, dar era totuși duce și avea mândrie. 

— Dacă treci prin victoria de la Sieroch fără să lași impresia 
că ai un iubit, fie el adevărat sau plănuit, mulţi vor da crezare 
șoaptelor despre asocierea ta cu Tain Hu. Că ești stearpă, un 
animal castrat. Ori o tribadistă, atrasă numai de împreunarea 
fără de roade, o ameninţare la adresa propriei tale dinastii. Sau 
o fiinţă creată în Falcrest, educată în Metademă să treci printre 
bărbaţi și femei, dar aparte de ei. Ca oriati și lamenii lor. 

intenţionat declamaţia lui sunase obscen, iar Baru nu-și 
ascunse răceala din glas. 

— Sau vor ști că mi-am dat cuvântul unui bărbat din 
depărtare și că am să mi-l ţin. 

— Așa să fie? întrebă el încet. Spune-mi, te rog! Credeam că 
încă nu te-ai hotărât în privința lui. Credeam că poate mai 
aveam o șansă să-mi prezint argumentele. Nu e doar ambiţie. 

— Neghiobule! 

Baru vorbi pripit, imprudent, dar sincer. Nu-i păsase niciodată 
de aceste politici de curtare, de intriga cu privire la cine avea 
să-i fie stăpân și ce avea să creadă lumea despre asta. 

— N-ai cum să ţii la mine. De-abia dacă ne-am întâlnit, mai 
zise ea. 

— Mi-am petrecut toată iarna  ascultându-mi oamenii 
strigându-ţi numele. 

Mângâie coama calului său de luptă între degetul mare și cel 
arătător. 

— Un duce bun se uită la ce iubește poporul lui. Eu, în ultima 


vreme, mi-am dorit să fiu un duce mai bun. Deci probabil c-am 
învăţat prea bine. 

Nobilii din Aurdwynn fuseseră clar crescuţi să creadă o mare 
minciună despre ce-nseamnă să-i faci curte cuiva. Nemaifiind 
dispusă să suporte minciuni, răbufni și vorbi cu băgare de 
seamă doar pentru propriile ei gânduri. 

— Faci curte unei iluzii. Unei măști. Mi-ai putea fi tovarăș. N-ai 
să-mi fii niciodată iubit. 

Fusese o lovitură dată mândriei lui. O văzu după cum i se 
înăspri privirea. 

— Omul meu din Vultjag spune că te plimbi prin pădure cu 
ducesa. Îi cunosc poftele. Excelenţa Ta, te rog, privește spre 
viitorul Aurdwynnului! 

Continua să vorbească cu o nevoie sinceră, ceea ce pe ea o 
umplea acum de mânie. 

— Trebuie să ai copii. Nu-ţi irosi victoria pe perversiunile maia 
din tinerețea ta! Nu rupe alianţa din cauza unor zvonuri despre 
tovărășiile tale de pat prost alese! 

Îi prinse calul de căpăstru, cu mănușile trecute prin 
harnașamentul de piele. 

— Duce Oathsfire, șuieră ea furioasă, ofensată, ai să lupţi la 
Sieroch? Ai să-ţi conduci luptătorii și ai să te lași la rândul tău 
condus de cei pe care i-am pus mai presus de tine? 

— Da, răspunse el, plecând ochii în semn de rușine sau 
resentiment. Tu ești Mâna Mai Corectă. Speranţa Aurdwynnului. 

— Bun. Atunci du-te să-ţi vezi de responsabilităţile tale, așa 
cum și eu o să-mi văd de ale mele! 

Porni înainte pe cal, urcând pe un povârniș ușor, iar pe 
creastă se pomeni uitându-se în jos, spre luncă, la canalele de 
irigaţii ce străluceau, la fluviul lat ce se izbea în zăgazuri, pătat 
de apa reziduală a armatei, a taberei enorme adunate acolo, 
colonie de corturi, cai, vite și drapele plantate în solul fertil. O 
pictură în oţel, carne de cal și sudoare. 

Rebeliunea din Aurdwynn, adunată la Sieroch, își aștepta 
regina și numele generalului ales de ea. 

x 

Când jagata stakhieczi veniră la Sieroch, se întregi armata. 
Vederea lor stârni venerație și teamă printre aurdwynni: 
curajoșii bărbaţi palizi ca stafiile, conducându-și grupurile de 
băieţi-armurieri, a căror aspirație era să poarte ei înșiși platoșa 


într-o bună zi, și femeile cu aer grav, păr cărunt și arcuri plate 
din lemn de frasin, cărora le jucau ochii precum fulgerele din 
nori. 

Armata era completă. Ce ușor era să crezi așa ceva! Baru află 
foarte repede că adevărul atârna mult mai greu. Ducele Lyxaxu 
se afla la comanda taberei și o aduse în cortul lui cu o alarmă 
concisă: 

— Molimă și haos. Am ţinut cataclismul ăsta umblător să nu 
se facă bucăţi doar aplicând în cel mai disperat mod învăţătura 
mea. Trebuie să ne luptăm, altfel au să se mănânce între ei 
precum câinii. 

Baru parcurse registrele în fugă. 

— Ai ţinut bine evidența. 

Mai mult decât bine. De fapt, Lyxaxu reușise un miracol. 

— N-am nevoie de complimente. 

Vulpea din ochii lui sări la ea: 

— Uită-te la cifre! 

Armata înghiţea pâine, bere și bani într-un ritm imposibil de 
susținut. Vechi resentimente dădeau naștere la violență internă, 
iar violenţa, la rândul ei, dădea naștere unor noi resentimente. 
Se omorau unii pe alţii în încăierări, își vărsau plămânii tușind și 
sufocau lnireinul cu rahatul lor însângerat și cerul cu cenușa 
cadavrelor lor. 

O armată în tabără era ceva groaznic. 

Lyxaxu însă făcuse munca necesară, împărțind tabăra în aripi, 
numind comandanţi, mesageri, ofițeri de intendenţă, trezorieri, 
polițiști, specialiști în plante de leac, tălmaci, rotari, paznici de 
vânătoare și orice alt fel de specialist. Zidise scheletul unei 
armate din ciondăneli și aluviuni de luncă. 

— Sunt suficiente, zise Baru punând hârtiile jos. Te-ai 
descurcat bine, Lyxaxu. 

Aurdwynnul își avea legiunea, douăzeci și cinci de mii de 
oameni. Tain Hu, în cele din urmă, își văzuse dorinţa împlinită - 
da, asta era un lucru bun, puteau folosi numele dat de ea: o 
Armată a Lupului. Lyxaxu aranjase până și instrucţia. Putea să 
se dispună pe o linie, să-și trimită escadroane de cavalerie, să 
transmită ordine simple, să înainteze și să atace. Probabil nu și 
să se retragă în ordine, manevra cea mai dificilă dintre toate, 
dar dacă se ajungea la așa ceva, deja pierduseră. 

— Nici eu nu m-aș fi descurcat mai bine, îi spuse Baru, 


profund  recunoscătoare. Ce-ţi pot oferi ca să-mi arăt 
recunoștinţa? 

— Mi-e dor de nevastă și de copii. Nu vreau decât un viitor 
sigur pentru ei și pentru oamenii mei. 

Ea se aștepta ca el să-i amintească de târgul lor, dar ducele 
doar pocni din degete și-și trimise două dintre gărzi după bere. 

— Oathsfire spera să poată vorbi cu tine. 

— A vorbit deja. 

— Ah! făcu Lyxaxu, studiind-o cu ochi calmi și lipsiţi de 
pretenţii. Văd că n-ai fost impresionată? 

— N-am să mă mărit cu el, răspunse adresându-se semnului 
de vulpe ascuns în spatele normelor lui de etichetă. Știu că tu ai 
făcut planul. Știu că l-ai susţinut. Numai că el nu-mi aduce 
niciun avantaj. 

— Așa să fie! 

Îi susţinu privirea și se miră. Bărbatul avea ochii atât de vii, 
dar apăruse ceva în ei, poate oboseală sau dorinţa de a tăinui 
ceva. 

— Te îngrijorează ceva? îl întrebă. 

— Nu, clătină el din cap. Oathsfire și-a domolit mândria. Are 
să accepte situaţia. Doar că... ei bine. 

Se îndreptă de spate ca o salcie care se ridică; Baru uitase cât 
era de înalt. 

— Vreau să te întreb ceva despre viitorul tău, zise el. Permite- 
mi însă s-o fac când consider eu că e momentul. 

— Desigur. 

Baru se duse la masa de lucru din centrul cortului lui. 

— Cât mai avem până la bătălie? 

— Dacă nu cumva își trimite cavaleria înainte, Cattlson are să 
ajungă în trei zile. 

Lyxaxu bătu în pergament, urmărind caligrafia măiestrită a 
unui scrib ilykari. 

— Iscoadele Coiotului apără pădurile și drumurile, adăugă el. 
Vom vedea apropierea Mascaradei la timp ca să putem 
reacţiona. 

Coioţii ei. Oameni pe care-i cunoscuse și-i condusese. Totul 
mergea înainte așa cum fusese plănuit, așa cum o dictaseră 
aranjamentele lor care se puneau de acord. Se așteptase să 
vină această bătălie, cu costul ei înfricoșător, dar nu se 
așteptase să ţină atât de mult la oamenii Coiotului. 


Se încruntă la hartă, căutând drapelele cu greutăţi și liniile de 
aţă prinse cu ace care marcau mișcarea trupelor. 

— Vită-te la marșul lui Cattlson! Desfășurarea iscoadelor și a 
hărțuitorilor. Flancul lui de sud e dezgolit. 

— Da. Nimic nu-i păzeşte forțele de o debarcare ori de un atac 
de la Welthony. 

— Nu se tem de ducele Unuxekome? 

— l-am trimis vorbă azi-dimineaţă, zise Lyxaxu studiind harta 
cu ochi îngrijoraţi. Mă tem de ce s-ar putea să aflăm. 

x 


Veniră veşti la următorul răsărit. Ducele Unuxekome, Mirele 
Mării, prieten al piraților, duşman implacabil al Imperiului 
Măştilor, solicitant al tronului Aurdwynnului, cerșetor de povești, 
plecase la război. 

Cât mersese Baru călare alături de Oathsfire de-a lungul 
Inireinului, corăbiile unite ale Ducatului Unuxekome şi ale 
Sindicatului Eyota al piraților atacaseră Flota a Cincea a 
Amiralului Provincial Ormsment. O poveste remarcabilă, germen 
de legendă: cea mai măreață bătălie navală de la Războiul 
Armadelor încoace. 

Unuxekome condusese patruzeci și trei de vase, dromoane- 
galeră de război cu vele latine, înarmate cu berbeci, mine și 
chiar și cu cele mai noi torpile oriati, într-un atac asupra Portului 
Horn din Treatymont. Tinta lui era flotila marină a Mascaradei. 
Intenţia era să-i împingă pe apărători în corăbiile de transport 
care soseau, să le dea foc tuturor, să mineze portul și să 
instituie o blocadă. 

(Baru îi spusese: „Cel mai mult m-ar impresiona să văd 
marina Mascaradei întoarsă de la țărmul nostru” și știuse ce 
avea el să facă.). 

Orice poveste frumoasă despre un duce cutezător al mării 
avea nevoie de un inamic pe măsură. Amiralul Ormsment, care-i 
ținuse companie la cină lui Baru toamna trecută și avansase 
acum la comanda Marinei Imperiale din Aurdwynn, apăruse în 
calea lui cu șapte fregate: Scy/petaire, Juristane, Commsweal, 
Welterjoy, Stormbreed, Dominaire și Sulane, cea pe care își 
arborase drapelul. În urma fregatelor ţinuse mărețele ei vase- 
torță Egalitaria și Kingsbane. Cele nouă corăbii ale sale stăteau 
împotriva flotei rebele, iar corăbiile de transport rămâneau 
vulnerabile în spatele lor. Kingsbane încă mai suferea de pe 


urma stricăciunilor la cârmă provocate în toamnă de atacul 
scufundătoarelor ilykari. 

Unuxekome ocolise pe la vest ca să câștige avantajul 
manevrabilităţii contra vântului. Istorisirile vorbeau despre 
comenzile lui calme, bătute de tobe de la o corabie la alta: 
„Infanteriști marini, la copastii! Pregătiţi ramele! Pregătiţi-vă să 
acoperiţi cu nisip toate focurile! Aliniaţi-vă bord la bord! 

Atacaţi!” 

Flota rebelă se repezise asupra lui Ormsment, cu vântul din 
spate. 

Nouă contra patruzeci și trei, iar Ormsment se pricepea la 
cifre: fregatele ei o zbughiseră spre sud și spre est, spre marea 
deschisă. Cele două vase-torţă uriașe vâsliseră spre nord în 
cadență disperată, nesincronizată. Dacă nu puteau salva 
corăbiile de transport, spuneau aceste manevre, aveau să fugă 
și să lupte în altă zi. Și nu le putuseră salva, corăbii uriașe, 
stângace, pline de infanteriști marini, rămase descoperite, gata 
să piară. 

Aceasta era povestea pe care i-o spusese Ormsment lui 
Unuxekome. 

Relatări despre bătăi de tobă de pe corabia Devenynyr a 
ducelui sugerau că el se poate să fi văzut capcana. Numai că 
avântul celor patruzeci și trei de corăbii flămânde ale sale nu 
putea fi stăvilit. Vasele Sindicatului Eyota se năpustiră asupra 
liniei de corăbii de transport. 

În povestea piraţilor, acestea erau un trofeu. 

În planul de luptă al lui Ormsment, erau un zid. 

La bord nu era niciun infanterist marin, corăbiile ducând în 
locul lor torpile în rastele de lemn. Ouăle de aramă cu două cozi 
erau imprecise, nu te puteai baza pe ele, iar rachetele lor aveau 
tendinţa să se scufunde atunci când treceau razant pe suprafaţa 
apei. Echipajele corăbiilor de transport însă, instruite și 
disciplinate, puteau trage o salvă de zece pe minut. 

De pe urma torpilelor pe valuri se ridicaseră fum și jet de apă. 

Marinarii Sindicatului Eyota erau experimentați, căpitanii erau 
vigilenţi.  Răsunau strigăte de  „Torpilă!  Torpilă!” Se 
desprinseseră din formaţie luând-o spre sud și est, 
îndepărtându-se de Portul Horn, și părăsiseră corăbiile din 
frunte, care, găurite, se duceau la fund. 

Și dăduseră peste fregatele lui Ormsment care se năpusteau 


asupra lor de pe crestele valurilor cu rachetele strălucind. 

La nord, Kingsbane și Egalitaria îşi deschiseseră pânzele și 
virară strâns spre vest, apoi spre sud, în spatele flotei lui 
Unuxekome. Retragerea disperată a lui Ormsment nu fusese 
decât o cale de a-și împrăștia vasele, de a le poziţiona astfel 
încât să împresoare forțele ducelui. Acum capcana era 
completă. Vasele-torţă formau zidul de vest, fregatele pe cel de 
sud, corăbiile de transport prevăzute cu torpile, pe cel de est. La 
nord se aflau Portul Horn și ţărmul. 

Corsarii Sindicatului Eyota eșuaseră sau arseseră. Corăbiile de 
război falcresti își executaseră dansul cu pași înfiorători, 
apropiindu-se să facă un baraj de bombe incendiare, 
retrăgându-se dincolo de bătaia armelor inamicului. Oriati aveau 
un avantaj numeric de trei la unul, întărit atunci când proaspăt 
construitei Dominaire îi luaseră foc pânzele și fusese nevoită să 
se retragă. Se luptaseră ca glutonii. Nu contase. Ormsment 
cunoștea arta navigaţiei Mascaradei, avea cocile Mascaradei, 
echipajele Marinei și Pârjolul. 

Mare parte dintre marinarii Sindicatului Eyota își pierduseră 
strămoșii în Războiul Armadelor. Acum copiii lor aveau să 
cunoască aceeași durere. 

Unuxekome își condusese corăbiile într-un asalt susţinut de 
avantajul navigatului contra vântului, un atac glorios de 
nesăbuit împotriva vaselor-torţă. Dintre corăbiile lui, cele care 
trecuseră de rachete și baraje de hwacha, echipajele care 
turnau suficient nisip pe foc, căpitanii care mențineau ordinea 
prin fumul otrăvitor și urletele imposibile ale oamenilor ce se 
înecau și ardeau de vii în același timp, făcură cunoștință cu 
blestemul lui Oriati Mbo, arbitrul de temut al Războiului 
Armadelor - sifoanele cu Pârjol ale corabiei-torță Ega/itaria. 

În Treatymont, mulţimea care se adunase în port auzi un val 
de ţipete incinerate. 

Cârma înlocuită a vasului-torță K/ingsbane se strică la o 
întoarcere. Corabia ieși din formaţie, iar sifoanele sale căzură 
mult departe de țintă. Cumva Devenynyr, arzând cu furie, reuși 
să ţină pasul cu ea, iar ultimul semn pe care-l văzu cineva că 
ducele Unuxekome era în viaţă fu steagul lui ridicat în semn de 
abordaj. Infanteriștii marini ai Mascaradei îl așteptau pe copastie 
cu lumina focului reflectată în vârfurile sulițelor și pe măștile lor 
albe de oțel. 


Pe Egalitaria așteptaseră cu sufletul la gură să se întindă focul 
la Kingsbane, să se aprindă rezervele de Pârjol și să transforme 
toată corabia-torţă într-un crematoriu. Însă disciplina navală și 
măsurile de limitare a stricăciunilor alimentate de rezervoare de 
nisip îmbibat de urină potoliseră vâlvătaia. 

Devenynyr încă mai ardea, albă și împroșcând scântei, când 
se scufundase. Așa se desfășurase sfârșitul poveștii ducelui 
Unuxekome. 

Povestea lui Ormsment mai durase un pic, prin intermediul 
corăbiilor de transport goale și al infanteriștilor marini care ar fi 
trebuit să se găsească pe puntea lor. 

Adevăratele corăbii de transport ancoraseră la Welthony în 
seara aceea, la doar două zile de marș de Sieroch. Știau cum să 
treacă de câmpul minat din port - ca și cum un agent dintre 
scufundătoarele ilykari marcase un coridor sigur. 

Elita cu măști albe a Falcrestului coborâse la țărm. 


Capitolul 28 


Ultimul consiliu. Pinjagata și lhuake. Lyxaxu și Oathsfire. 
Dziransi. Xate Olake. Vultjag. 

Mâna Mai Corectă. 

Ceilalţi vorbiră despre noul dezastru, dar ea păstră o tăcere 
cavernoasă. Își trecea victimele în tabel. Ducele Unuxekome. 
Muire Lo. Ducesa Nayauru, ducii Sahaule și Autr. Cetăţenii 
satului Imadyff, ai Haraerodului, ai Ducatului Nayauru, care o 
iubiseră cu toţii în calitatea ei de Mână Mai Corectă și cu care ea 
hrănise războiul. Bărbatul pe care gărzile ei îl omorâseră din 
întâmplare - cine era? Ola... cumva? Ola Haerodren? O băgase 
în fântână, orice o fi vrut să spună cu asta. Acum nu mai avea 
să afle nimeni lucrul acesta. Baru îi înhăţase povestea și-i 
pusese capăt. 

Toţi fuseseră grăunțe de măcinat în roţile dinţate ale 
mașinăriei ei. Mașinăria pe care o construise sau care devenise. 

Și tatăl Salm. Luat de soldații imperiali fără nume pentru 
crima sodomiei. Probabil că-l uciseseră în modul prescris. 
Probabil că fusese dus la loc ascuns pentru tratament. 

Măcinat în roţile dinţate ale altei mașinării, imperiul din ochii 
lui Cairdine Farrier. 

Un imperiu pe care trebuia să-l schimbe cu orice mașinărie ar 


fi fost necesară. 

„Sousward. 

Tu ești un cuvânt, Baru Cormoran, un simbol, iar simbolul 
zice: Tu, Aurdwynn, ești al nostru. 

l-au schimbat numele în Sousward.” 

Nodul care i se pusese în stomac o făcea să se simtă ca și 
cum se prăbușea. Se gândi la Taranoke, la craterul vulcanului, la 
focul care dormita acolo jos. Prăpastia. 

Totul avea să avanseze așa cum trebuia. 

— Pornim în marş cum se crapă de ziuă, zise ea. Spre vest, 
peste lunca Sieroch. 

Se certau cum să tocească atacul infanteriștilor marini 
dinspre Welthony, cum să-și salveze flancul sudic. Tain Hu 
înțelese prima. 

— Atacăm noi? 

— Ne întâlnim cu Cattlson pe câmpul de bătălie înainte să 
poată face infanteriștii marini joncţiunea cu el. Să-l copleșim 
total. 

Se uită la precautul și încercatul duce Pinjagata, renumit 
pentru disciplina luptătorilor lui. 

— Numai șocul ne poate salva. 

— Nu asculţi! răbufni Lyxaxu. 

Mânia lui o luă prin surprindere. Lyxaxu, dintre toţi, panicat? 

— Au ştiut că Unuxekome urma să atace. Erau pregătiți. 
Cineva l-a trădat Mascaradei. Cineva i-a lăsat pe infanteriștii 
marini să treacă prin terenul minat de la Welthony ca să poată 
debarca în flancul nostru sudic. Există un spion ori o reţea de 
spioni printre noi. 

— Știu cine a fost. Am luat deja măsuri. 

Așa și era. Undeva, departe, Purity Cartone zâmbea cu 
obedienţă fericită, pornit la vânătoarea prăzii atribuite lui, poate 
deja reflectând retrospectiv la uciderea ei. Mișcările flotei lui 
Unuxekome fuseseră compromise de propriii lui ilykari, dar Baru 
identificase spionul pe când se aflau în Haraerod și trimisese și 
ea spionii ei. 

Nu putea lăsa nimic în voia sorții. 

Baru îi cuprinse cu privirea pe ducii adunaţi, afișând toată 
răceala de care era capabilă. 

— Singura noastră speranţă este să-i înfrângem pe Cattlson și 
pe Heingyl în lunca Sieroch, apoi să schimbăm direcția și să 


ieșim în întâmpinarea infanteriștilor marini care urcă pe Inirein. 
Poate sunt ei cei mai buni soldaţi ai Falcrestului, dar n-au 
cavalerie. Pricepeţi? Dacă-l învingem pe Cattlson mâine, vom 
avea timp să ne odihnim armata înainte să sosească infanteriștii 
marini. 

— Niciodată nu ne-a îndrumat greșit. 

Oathsfire studie lampa așezată în centrul cercului. Vorbea cu 
o forţă nouă, ce crescuse în primăvară, o forţă dată de 
convingere sau credinţă, care lui Baru îi spunea, cumva, că el nu 
se mai gândea, înainte de toate, la propriul statut. 

— Nu după estimările mele. Nu încă. 

lhuake se uită la Baru studiind-o tăcută. Nobleţea ei o 
înconjura ca o mantie de fier. 

— Nu v-a Îndrumat niciodată greșit? V-a îndrumat vreodată în 
luptă? Măcar o dată? 

— Am măcelărit trei duci pentru tine, zise Baru, arătându-și 
caninii Ducesei Vitelor. Într-o noapte ţi-am oferit toate visurile la 
care râvneai. 

— Fanfaronadă, murmură Xate Olake. Ai grijă! 

— Am terminat-o cu grija! zise Baru și se ridică în picioare. Am 
să mă duc la Sieroch și singură dacă trebuie și-am să dau piept 
cu ei doar cu zorii în spate. Dar de dus am să mă duc. 

— Am să vin și eu cu tine. 

Tain Hu se ridică, cu un zâmbet ironic, flămând și aproape - 
aproape - îi întâlni privirea lui Baru. 

— Cattlson o să-și amintească de ultima dată când l-am 
provocat noi două. 

— Mâine la Sieroch, zise Oathsfire uitându-se la Lyxaxu. Rar e 
omul care-și alege unde să moară, prietene. 

— Groaznice alegeri, oricum am da-o, spuse Lyxaxu. 

Unde era vulpea din el? Unde-i era propria convingere? 

Pinjagata vorbi ultimul, neînduplecat: 

— Pornim în marș în zori. Impunem un ritm rapid toată ziua. 
Atacăm la lăsarea serii, când caii vor fi obosiţi și oamenii vor fi 
epuizați. Așa să fie. Cine va fi însă la comanda Lupului nostru 
nou-născut? Tabăra vrea să știe. Cine e generalul nostru? 

Cei din cerc se uitară la Baru. 

— Pinjagata va conduce falanga. Oathsfire, arcașii. Dziransi, 
tu ai să-ţi conduci falangele ca rezervă pentru Pinjagata - Xate 
Olake, în seara asta trebuie să te asiguri că luptătorii jagata 


înțeleg bătăile noastre de tobă! Oamenii Coiotului își pot alege 
pe cineva dintre ei să comande iscoadele și hărţuitorii. 

— Dar avangarda, zise lhuake cu un glas ca tunetul la câmpie, 
ca tropotul copitelor cirezilor ei. Celelalte locuri sunt secundare. 
Totul depinde de acţiunea cailor noștri. Cine va conduce 
cavaleria? Cine va da semnalul atacului care să le spargă linia? 

— Am un singur general, răspunse Baru. 

De la locul ei din cerc, Tain Hu ridică ochii și chipul îi căpătă o 
strălucire de aur în lumina lămpii. 

— Nu. Ea nu are cavalerie ducală proprie. 

lhuake își încrucișă mâinile pe piept. 

— Nu-i simte avântul. Aș putea oferi ceva mai bun. Fiul meu, 
lhuake Ro. 

Ducesa Vitelor rostea adevărul. Numai că Baru cântări situația 
și decise. 

— Tain Hu are ceea ce contează, spuse ea, cu inima 
bucurându-i-se și gâtlejul plin de sticlă. Încrederea mea. 

x 


Când rămase din nou singură, Baru suflă în toate lumânările 
și, ascunsă astfel de ea însăși, încercă să-și permită să plângă 
de frică. Nu-i ieși însă. Construise stăvilarele prea puternice, 
lustruise angrenajele prea perfect. 

Se târguise prea bine. 

Stătea în întuneric căzând pentru o vreme prin golul din 
sufletul ei. Neajutorarea o făcea să se simtă stânjenită. După o 
vreme, se sculă și ieși să se plimbe la marginea taberei, printre 
focurile care ardeau din loc în loc și prin mirosul de carne friptă 
și boală. 

Păsări ale ogorului se tânguiau una alteia prin întuneric. O 
altă pasăre trecu pe deasupra ca o șoaptă. Păpăludă, o 
înregistră Baru, ori un uliu de noapte. Nu-și dădea seama care. 
Nu se mai pricepea așa bine la identificarea păsărilor. 

Se pomeni mergând la deal, căutând cele mai înalte 
promontorii de piatră spre nord. Se putea să fie vreun element 
caracteristic unei taranoki insulare, ceva din sânge. Ori se putea 
să știe unde avea să o găsească pe Tain Hu care stătea 
turcește, privind spre galaxia de focuri de tabără din Sierochul 
de jos. 

— Excelenţa Ta, zise Tain Hu plecându-și capul. 

— Vultjag, răspunse Baru trecându-și limba peste buze. 


— Sunt onorată de încrederea ta. N-am să te dezamăgesc 
mâine. 

În acel moment, Baru își dori, mai mult decât orice din 
univers, mai mult decât puterea de a dicta legea în Taranoke, 
mai mult decât să știe să numere stelele de pe cer, să spună 
adevărul. ` 

Nu îi venea însă pe limbă. Îşi arsese tot adevărul. ÎI 
transformase în aliaj pentru mașinărie. 

Glasul i se auzi răgușit și înecat. 

— Nu merit asta. N-am câștigat-o. 

— Forma respectuoasă de adresare? Respectul? Armata și toţi 
cei care i s-au alăturat campaţi dinaintea ta? 

Tain Hu se ridică pe vine, apoi în picioare cu o singură 
mișcare puternică de destindere. O mantie de stele sclipi pe 
umerii ei lați îmbrăcaţi în cămașă de zale. In ochi îi licărea 
neliniștea. 

— Cum ai vrea să-ţi spun atunci? Prietena mea? Sora mea? 
Ești regina mea sau nu ești. Am făcut un jurământ. Când te 
îndoiești de tine, te îndoiești de mine. Te îndoiești de mine? 

— Ar trebui să-ţi spun ceva, zise Baru. 

Vorbele îi ieșiră ca un zăngănit, un sâsâit, nu cum ar fi făcut-o 
o minciună, nu; deloc lină, deloc calmă, deloc plină de 
încredere. Minciuni pe limba ei, crescute în carnea acesteia, 
unse în sângele ei. Alergică la adevăr. 

— Trebuie să spun ceva. 

Ajunsese atât de aproape, și totuși atât de departe. Ca în 
paradoxul cu omul care mersese jumătate de drum spre Calea 
Arwybon și iar jumătate, mereu atât de aproape și mereu la o 
infinitate de destinaţia lui. 

Tain Hu o apucă de maxilar, cuprinzându-i bărbia în podul 
palmei înmănușate, trecându-și peste buzele ei degetele legate 
în piele și ocolindu-i blând baza nasului. Măsurând-o din priviri 
așa cum Baru o măsurase pe ea în sala de bal a lui Cattlson, 
evaluându-i forma pomeţilor, nasul, bărbia, semnele ereditare, 
de sânge. 

Închizându-i gura, ca să nu poată zice nimic, nici minciuni, nici 
adevărul. 

Baru închise ochii când simţi forța propriei ei reacții. 

— Spune-mi mâine! zise Tain Hu. După bătălie. Abia atunci. 

x 


În zori, începură să bată tobele. 

Armata Lupului mărșălui spre vest peste pământul fertil al 
Sierochului, iar trecerea sa nu ridică praf în urmă. Târziu, în 
acea zi, ajunseră la locul crimelor. 

lată care era forma câmpului de luptă, forma crucială: 

La sud se găsea o mlaștină de netrecut. La nord, dincolo de 
Dealul Henge, unde Baru avea să-și așeze tabăra de comandă, 
se aflau câmpiile care se întindeau până la Ducatul Pinjagata și 
se înverzeau primăvara. Pământ de cavalerie. Falanga avea să 
lupte între mlaștină și deal, dar caii aveau să se îndrepte spre 
nord, spre câmpia cu flori pitice. 

lar dinaintea lor... 

Dinaintea lor, pământul cobora formând un castron puţin 
adânc despărţit în două de Drumul Sieroch. Ca o arenă. Dincolo 
de acest castronaș se înălța pădurea, încâlcită, străveche, 
neatinsă de exploatări forestiere. 

Baru stătuse foarte prost cu geografia, cândva. Dar putea să 
înveţe. 

La liziera Pădurii, unde ieșea drumul, drapelele inamicului se 
mișcau în rânduri rapide și disciplinate. Cerbul ducelui Heingyl 
pe flancuri și în centru o mască înconjurată de mâini 
împreunate. 

Venise Cattlson. 

Baru privea de pe Dealul Henge, unde stătea alături de Xate 
Olake. Ocheanul pe care i-l dăruise el era uzat, dar nu mai 
văzuse un sistem optic mai bun de când fusese ultima oară pe 
Mannerslate. 

— Stakhieczi, desigur, îi explicase el. Până și Falcrestul le 
copiază. 

Urmărise armata lui Cattlson grupându-se pentru bătălie. 

— Se grăbesc să intre în formaţie. Bun. 

Luă ocheanul de la ochi. În timpul marșului își trecuse febril în 
revistă cărțile de război. 

— Mă temeam că s-ar putea pur și simplu să se retragă. 

— Au să lupte, zise Olake, înșfăcând o muscă din aer. N-au 
niciun motiv să n-o facă. 

— Eşti atât de sigur. 

— Cattlson e un puţoi îndesat, dar prost nu e. Știu că noi am 
impus un ritm istovitor ca să ajungem aici. Știu că jumătate din 
trupele noastre deja mor de foame. Și se tem că vom da foc la 


pădure în jurul lor dacă se retrag. 

Ducele de Lachta purta zale de împrumut și nu avea decât o 
arbaletă și un cuţit scurt, ca să-și taie barba, zisese el, în caz că 
era pe punctul să fie prins. 

— Înţelept din partea lor, remarcă ea. Coiotul caută mereu să 
dea foc. 

Îi atrase privirea o pată de culoare. Ridică din nou ocheanul și 
descoperi un steag mare întins între două prăjini: o mască albă, 
cu coarne de cerb, înconjurată de mâini multicolore. Sub steag 
mergeau în galop mic cavaleriști cu coifuri mascate pe cai 
împlătoșaţi pe cap și crupe. 

— A venit Cattlson, zise ea zâmbind ironic spre Xate Olake. Şi- 
a consumat toată iarna și jumătate din vistierie pe un stindard 
nou. 

— Puţoi vanitos. ÎI vezi? 

— Nu, îi văd doar garda. 

În vale, în stânga ei, în spaţiul dintre Dealul Henge și 
mlaștină, falangele din primul rând ale Lupului se așezaseră într- 
o linie de luptă. În spatele lor, arcașii și falangele de rezervă 
formau un eșichier. Între ei așteptau jagata Conacului Hussacht, 
gata să fie aruncaţi în cea mai acerbă luptă. Rezervele de elită 
aruncate în luptă la momentul potrivit puteau salva o bătălie - 
sau o puteau câștiga. 

lar la dreapta... 

La dreapta, pe pajiștea cu flori, escadroanele de cavalerie ale 
Lupului se mișcau dezordonat și pășteau. Tain Hu îi alergase 
până pe poziţii, solicitând caii care deja de-abia se mai ţineau pe 
picioare. Acum, semnalizatorii ei ridicaseră steagurile care 
însemnau că se puteau odihni. Prea târziu pentru unii: ocheanul 
lui Baru găsi cai morți și oameni descălecați, unii îndreptându-se 
înapoi spre linie, alţii plângându-și armăsarii morți ori ezitând să 
dea dovadă de milă față de cei credincioși care se stingeau. 

Aveau rezerve și pentru cai. Ducesa lhuake, încă fierbând, 
mergea călare alături de ei. În timpul marșului se plânsese că 
Tain Hu fura ostași de care nu avea nevoie și dădea ordine fără 
nicio noimă. Lui Baru nu-i rămânea timp să se ocupe de mândria 
ei. lhuake și cavaleria de rezervă aveau să fiarbă la est. 

Bătălia cavaleriei urma să se desfășoare pe flancul de nord, 
flancul din dreapta. În centru aveau să se întâlnească falangele. 
Flancul stâng nu exista, acolo era o mlaștină pentru cocori și 


krakenmuște. 

Dacă rezistau ambele fronturi, calul lui Tain Hu avea să 
decidă totul. 

— Ştii ceva despre bătălii? o întrebă Xate Olake șoptit la 
ureche. 

Înţeleaptă mișcare, căci nu era o întrebare pe care să o audă 
toboșarii și purtătorii de steaguri. 

— Nu despre război, despre. Bătălii? 

— Tot ce-am citit. 

Bătăliile între armate precis planificate și conduse, ceea ce 
Manualul instrucției de pe câmpul de luptă numea „îndeplinirea 
obligațiilor”, erau extrem de rare. lar ei se confruntau cu una, 
condusă de politică, de logistică: Cattlson voia să câștige ca să- 
și mulțumească stăpânii, iar lui Baru îi trebuia o victorie clară ca 
să pecetluiască viitorul rebeliunii. 

Manualul mai spunea și că, de regulă, tabăra care ataca 
prima pierdea, căci linia de infanterie se dezorganiza din cauza 
înaintării și flancul era deschis în faţa devastării provocate de o 
șarjă de cavalerie. 

Baru însă nu se baza pe faptul că o bătălie e la fel de 
previzibilă ca economia. 

O voce puternică se ridică din centrul forţelor dușmanului, 
cinci mii de oameni într-o armonie disonantă, repetând cuvintele 
ofițerilor lor, care le repetau pe cele ale Guvernatorului Cattlson: 

— BARU PESCĂRIȚA! PREDĂ-TE ȘI JURISPOTENȚA VA FI 
CORECTĂ! DĂ DOVADĂ DE MILĂ FAȚĂ DE FIII AURDWYNNULUI! 

Deasupra și în urma lui Baru, drapelul cu cometă și monedă 
pe care îl alesese pocni și trosni în vânt, luându-l în zeflemea pe 
Cattlson și stând mărturie a prezenței ei acolo. 

— Eu nu mi-aș face griji. Bănuiesc că vom câștiga, zise Xate 
Olake mijind ochii în soarele de după-amiază. Mare parte dintre 
oamenii din linia de acolo sunt recruți din Radaszic. Heingyl le-a 
ucis ducele și i-a luat de la familiile lor chiar înainte de sezonul 
semănăturilor. Trebuie doar să le dăm un mic impuls. Au să 
cedeze. 

— Crezi? Chiar dacă le e frică de Xate Yawa, chiar dacă 
familiile lor sunt sub stăpânirea lui Heingyl și chiar dacă au 
burţile pline de grânele lui Cattlson? 

— Sigur că da, răspunse el scuipând în iarba de pe vârful 
colinei. Șefii spionilor nu mint niciodată. 


O strălucire metalică de lumină albă de la un grup îndepărtat 
de fețe. Soldaţi de carieră ai Mascaradei, care întăreau centrul 
inamicului. Tunet de tobe peste câmp. 

Un călăreț pe un cal pe jumătate mort se chinuia să urce 
dealul. 

— Oamenii Coiotului din pădure trimit vorbă că Masca 
aranjează niște echipamente grele pe poziţii. 

— Hwacha, bănuiesc. 

Cât de uluitor să simţi acea zvâcnire de fascinație, chiar și în 
faţa morţii! Citise despre hwacha. 

— Transmite-le tuturor oamenilor: Așteptaţi-vă la săgeți, foc și 
mult fum! Rămâneți fermi pe poziţii! 

— Uite Coiotul! șopti Xate. 

Din pădurile din spatele armatei lui Cattlson se ridica fum alb. 
Oamenii Coiotului aprindeau focuri, aruncând ulei de in peste 
lemnul ud. Vântul de primăvară dinspre mare ducea dârele de 
fum spre nord-est, în partea din spate a liniilor Mascaradei. 

Crezuseră că fumul avea să provoace derută și frică. Acum 
vorbea propria temere a lui Baru: „Noi doar le dăm o mantie sub 
care să-și ascundă mișcările...” 

Armatele încercau să se intimideze din priviri pe deasupra 
scuturilor. De fiecare parte se găsea o linie mare de luptători, la 
mai puţin de jumătate de milă distanţă una de alta. 

— Arcașii lui Oathsfire ar trebui să tragă. 

Baru ridică mâna să cheme un călăreț. 

— Ce așteaptă? 

— Stai! 

Xate Olake își smulse fire din barbă. 

— Așteaptă! Ai încredere în comandanții tăi. El cunoaște 
bătaia arcurilor. 

Baru lăsă mâna jos. Asculta. 

Tipare de bătăi de tobă și liniște, pe tot câmpul. Baru căzu 
într-o transă, într-o răceală analitică. Văzu formaţiile, rândul de 
falange și aripa de cavalerie, cu un ochi de inginer. Işi imagină 
suportul de loialitate, ferocitate și disciplină care-i ţinea pe 
soldați la locurile lor chiar și în ciuda sulițelor ghimpate. Inţelese 
ceea ce tot repetau cărţile și generalii: armatele nu se ucideau 
între ele, se demoralizau una pe cealaltă, iar victoria era 
declarată atunci când una dintre armate credea că nu poate 
supraviețui. 


O chestiune de înșelătorie, de convingere, de minciuni 
adeverite odată ce erau puse în practică. La fel ca orice altceva. 

Prin ochean se holbau la ea rânduri de măști de oţel 
inexpresive. Soldaţi de carieră în albastru cenușiu, falcresti și 
oriati, aurdwynni și poate și taranoki. Umăr la umăr în slujba 
unui Împărat fără chip pe un tron îndepărtat. Conduși de un om 
care voia un sezon de dări bun și să mulțumească un Parlament 
la fel de îndepărtat. lar în jurul lor, umplând fiecare capăt de 
rând, falangele unite ale lui Heingyl și Radaszic, luptând pentru 
aceeași mască îndepărtată, același Parlament străin, mânate de 
frică, speranţă și datorie sinceră. Luptând chiar și din dragoste 
pentru stăpânul lor. 

— Ăsta nu-i căminul lor, zise ea. 

Xate Olake mârâi. 

— Nici al tău nu e. 

— Nu. 

Baru zâmbi în ciuda fricii. 

— Eu însă am avut niște ani să te conving de contrariu. 

Bătăi regulate de tobă în Armata Lupului. „Staţi pe loc! 

Staţi pe loc! Staţi pe loc!” Primul rând de falange aștepta, cu 
sulițele ridicate ca o groaznică pădure, ordinele de marș sau o 
șarjă căreia să-i stea împotrivă. 

— Uite! șuieră Xate Olake. 

Din rândul purtătorilor de drapel și al toboșarilor ieși un 
strigăt spre Dealul Henge, purtat ca un ecou de-a lungul liniei. 

Din centrul liniei inamice se ridică, descriind un arc, o rachetă 
roșie, care explodă într-o ploaie de raze de lumină, cu o 
bufnitură ce-ţi făcea inima s-o ia din loc. 

Rândurile de măști se despărțiră, ca și cum printre ele se 
deschiseseră drumuri-fantomă. 

Prin fum se mișcau steagurile cu cerb. 

— Ce e? murmură Xate Olake. Ce pune la cale? 

Dintre infanteriștii Mascaradei ieșiră în galop mic coloane de 
cai castanii și călăreţi împlătoșaţi. Baru, cu gura uscată, 
descoperi printre ei garda ducelui Heingyl, pe cai protejaţi de 
apărători din plăci articulate pentru gât și fruntare cu ţepi. lată-l 
și pe el, Vânătorul de Cerbi însuși, oferind vorbe de încurajare 
tinerilor lui slujitori de pe calul său negru de luptă. 

— Și-au pus cavaleria în centru. 

Baru se încruntă, încercând să-și aducă aminte dacă așa ceva 


era în Manual. 

— Ai auzit de vreun general care să-și fi pus cavaleria printre 
infanteriști? Ce intenţii are? O șarjă în falanga noastră? 

— Așa sper. 

Xate Olake își mai răsuci un fir alb din barbă pe deget și trase. 
Scoase un ușor mormăit de durere. 

— Sper să șarjeze drept peste valea aia mică și în sus pe deal, 
spre noi. Puţoi căpăţânos obligat de onoare! Dacă nu cumva 
sparg linia lui Pinjagata cu toți arcașii ăia cu arcuri lungi pe care 
au omis să-i aducă, au să se omoare în suliţele lui. După care 
poate să intre Tain Hu șerpuind din dreapta și să măture 
infanteria după bunul ei plac. 

Toţi arcașii ăia cu arcuri lungi pe care au omis să-i aducă... 

Oh! 

— Toboșari! strigă Baru, aproape neputând să răsufle. 
Transmiteți: „Pregatiţi scuturile pentru salvă!” 

Își mușcă obrazul și simţi gust de sânge. 

Ca și cum răspunseseră, de partea cealaltă a câmpului, 
hwachaurile lui Cattlson începură să tragă. 

x 


Hwachaurile Falcrestului sloboziră într-o clipă arzătoare două 
sute de săgeți cu vârf de oțel propulsate ca niște rachete. 
Primele câteva săgeți lansate determinară bătaia și direcţia 
vântului. Geniștii de asediu urmăriră flăcările care scuipau 
scântei, ajustară ţinta și deschiseră bătălia de la Sieroch. 

În prima secundă traseră mai mult de șase mii de săgeți. 

Valea strălucea de la scânteile înălțării lor în văzduh și se 
întuneca sub umbra zborului lor. Pe câţiva dintre luptătorii 
Lupului îi cuprinse nebunia, o hipnoză de teroare și lumină de 
foc. Urmăriră în extaz căderea săgeților. 

Tobele băteau: Scuturi, scuturi, scuturi. 

Ducele Pinjagata, care lupta fără gardă sau drapel, își puse 
scutul în zidul ridicat și făcu semn din cap spre vecinii înghesuiți 
în el: 

— Să nu vă pișați pe mine! le zise. 

Hwachaurile îi uciseră pe cei săraci. 

Soldaţii din ducatele bogate sau cu experienţa războiului, 
Oathsfire cu toți banii lui și Pinjagata cu toţi veteranii săi aveau 
scuturi de calitate. Recruţii aduși la sapă de lemn din ducatele 
Lyxaxu sau Vultjag se pomeniră cu otelul Mascaradei 


străpungându-le marginile și centrele scuturilor și intrându-le în 
braţe, mâini și coapse ca niște pene, dărâmând bărbaţi și femei 
care țipau și lăsându-le vecinii expuși, dezgoliţi, morți. 
Priceperea lui lhuake își avea în grijă doar cavaleria, iar recruţii 
ei, trataţi ca neghina de doctrina ei de luptă, suferiră cel mai 
tare dintre toți. 

(Baru văzu tiparele morţii și le înţelese motivul fără să mai fie 
nevoie să-l gândească. Acesta îi era darul, de-aia era o 
savantă.). 

Focul și tumultul însângerară Lupul. Cattlson nu le arătă 
niciun pic de milă. A doua unitate de hwacha trase în timp ce 
prima reîncărca. 

lar în aerul de după salva ce se înălța în văzduh, pârâi încă o 
rachetă roșie de semnalizare. 

Cavaleria ducelui Heingyl porni înainte în galop mic. Își 
strânse rândurile, stabili ferm distanțele, cobori lăncile. Suflă în 
corn. 

— Băga-mi-aş! făcu Pinjagata către vecinii lui, vârâţi unii într- 
alții sub scuturile ridicate. Cred că șarjează. 

Și așa șarjă cavaleria lui Heingyl. Accelerând în josul pantei, 
sub ploaia de foc, trecând de la trap la galop mic apoi la galop 
complet, aruncându-se în ţestoasele înghesuite una într-alta și 
rănite ale falangei Lupului. Până și un cal de război putea galopa 
doar pe mică distanță. Dar distanţa aceea era suficient de mare. 

— Staţi locului! mârâi Pinjagata, încrezându-se în luptătorii lui 
să transmită ordinul mai departe, să se teamă de el mai mult 
decât de săgeată sau de calul care gonea spre ei. Stați locului 
sau muriţi! Voi și toţi cei pe care-i iubiți. 

Hwachaurile aveau să întrerupă tirul înainte să atace 
cavaleria. Aveau să fie câteva momente în care să ridice 
sulițele, să se pregătească împotriva asaltului. 

Linia trebuia pur și simplu să reziste. 

x 

„Aş vrea”, își zise Baru în sinea ei, „să fi avut timp să punem 
tepe”. 

Xate Olake își smulse un petic de barbă leoarcă de sudoare. 

— Ţepe, zise el. Unde ne sunt ţepele? 

Șarja lui Heingyl se scurse în josul pantei din partea 
inamicului, ajunse pe fundul văii și începu să urce, tropăind spre 
răscrucea unde linia de falange se întâlnea cu Dealul Henge. 


Unde recruţii cu scuturi putrede ai lui lhuake se străduiau să 
reintre în formație. 

Patru mii de călăreți aruncaţi ca o suliță ucigașă împotriva 
unei falange netestate în completă dezordine. 

Hwachaurile nu conteniră să tragă. Următorul baraj căzu 
peste rezerve. Tobele bătură cu putere printre jagata stakhieczi, 
pe un ton de adunare. Arcașii cu arcuri lungi se ascunseră după 
paravane de răchită. 

„Oathsfire” își zise Baru. „Oathsfire, idiotule, jigodie cu barbă, 
începe să tragi!” 

— Oathsfire, mormăi Xate Olake, prostovane! 

Un strigăt de jos dintre ţipete: „Sloboziţi!” și arcașii cu arcuri 
lungi ai lui Oathsfire începură, în sfârșit, să tragă. Salve arcuite 
peste linie. Lovituri directe în josul Dealului Henge, secerând 
șarja lui Heingyl. 

„Ah!” își zise Baru. „Nu voia să știe hwachaurile unde-și 
desfășurase forțele. Nu-i chiar așa de prost...” 

— Se mișcă lhuake! strigă cineva dintre oamenii lui Baru. 

În spatele lor, spre est, se ridicară drapele cu capete de 
juncani. Rezerva de cavalerie a lui lhuake ataca. 

— E prea târziu să mai conteze acum, spuse Baru. 

Avea să se reducă totul la încleștarea dintre cal și sulițaș. 

Sau... 

Ce era asta? 

Cavaleria lui Heingyl o coti scurt spre nord, abandonând şarja. 
Tirul de săgeți din arcuri lungi de pe Dealul Henge le mătura 
flancurile. Caii de luptă se rostogoleau, se cambrau, nechezau. 
Călăreţii în armuri cădeau. 

Cornul gărzilor lui Heingyl sună iar și iar, chemându-și 
compania. Caii în armuri se deplasară spre nord, într-o goană 
nesfârșită de cavalerie, fornăind și făcând spume la gură, 
bătând pământul în picioare. Alergând paralel cu linia Lupului. 
Nu era o șarjă, ci o... poftim? 

Ar fi putut trece. Ar fi putut străpunge linia, să facă o breșă 
pentru infanteria din urma lor. Atunci de ce - mintea lui Baru îi 
dădea zor - de ce să o cotească spre nord... 

Pentru că o străpungere în centrul plin de rezerve nu avea să 
decidă bătălia. Însă dezastrul pe flancuri, în rândurile cavaleriei 
Lupului, ar fi decis-o. 

— Semnalizaţi-i lui Tain Hu! 


Se răasuci, răcnind la purtătorii de steaguri și la toboșarii 
adunaţi pe vârful dealului. 

— Ridicaţi steagurile spre Tain Hu! Se îndreaptă spre ea! 

„După bătălie”, îi spusese ducesa. „Abia atunci.” 

Atâtea lucruri plănuite să se întâmple după bătălie. 

Pe câmpul cu flori, cavaleria ducesei Vultjag se deplasa spre 
vest, cu drapelele fluturând în vânt. Doar o cercetare din 
precauţie, o căutare a capcanelor înainte să atace flancul 
Mascaradei. 

Nu văzuse masa de cai ai lui Heingyl. Nu observase cleștele în 
armură care avea să-i taie retragerea. 

— Aduceţi-o înapoi! le strigă Baru celor care se ocupau cu 
semnalizarea. Întoarceţi-vă din drum! 

De partea cealaltă a văii, o altă rachetă semnaliză cu zgomot 
surd. Falanga Mascaradei începu să înainteze. 

Baru se întoarse spre purtătorii de steaguri și toboșari să mai 
ceară un semnal, chemându-l pe Oathsfire să-și mute salvele, și 
zări ceva cu coada ochiului. Un grup de arcași și o mână de 
călăreţi de-ai Lupului, care urcau pe Dealul Henge. Nu purtau 
niciun steag. Echipamentul lor simplu îi arăta a fi de-ai lui 
Lyxaxu, dar acesta ar fi trebuit să se afle în extrema stângă, 
apărând flancul din dreptul mlaștinii cu Fanaticii-Elevi ai lui. 

De ce veniseră acești arcași? Și ducele Pietrei Înalte însuși în 
spinarea calului. Lyxaxu, înalt ca Munţii Crestelor lernii, cu 
vulpea arzându-i în ochi. 

Făcând semn spre arcașii lui: „Pregătiţi-vă să trageţi!” 

— Duce Lachta. 

Baru îl luă de braţ pe bătrânul spion, oţelindu-și vocea cât de 
mult putea. 

— Avem o problemă. 

Arcașii lui Lyxaxu traseră în toboșarii și purtătorii de steaguri 
ai lui Baru. Aceștia căzură, ţipând, iar arcașii se repeziră să le 
taie beregata. 

„Ţi-am strâns mâna”, își zise Baru, „în ciuda raţiunii și a 
spiritului practic. Ți-am strâns mâna! Ti-am promis!” 

Ducele Lyxaxu și călăreţii săi veneau după ea. 


Capitolul 29 


lată Sieroch: 


Falanga Lupului. Suliţași din cinci ducate și două naţiuni păziți 
de scuturile vecinilor. Învăluiţi de fum. Înaintând cu greu printre 
cadavrele celor dragi. Steaguri arse de tirul de hwacha. 
Ridicându-se acum, sub singurele culori care le-au mai rămas, 
singurul foc ce le era încă prieten. 

Lumina înserării pe douăzeci de mii de sulițe. 

Rămaseră locului, cu sângele pulsând în vene, terifiaţi și 
extaziați, uzi de urină și înnebuniţi de droguri fiecare în măsura 
lui, impulsionaţi de tobe, de vorbele lui Pinjagata transmise de la 
unul la altul, de arcașii cu arcuri lungi care încă mai trăgeau 
peste capetele lor chiar dacă focul hwachaurilor se apropia. 

„Staţi pe loc! Staţi pe loc!” 

Așteptând inamicul, pe cei zece mii de compatrioți 
colaboraţioniști aranjaţi pe flancuri, centrul cu ochi goi al celor 
cinci mii de Măști cu lănci cu vârf încârligat, scuturi grele, 
instrumente de suflat și foc. 

La nord, cei patru mii de cavaleriști ai lui Heingyl goneau 
după cei cinci mii ai lui Tain Hu. Formaţia ei răspundea 
neîndemânatic, dezordonat, șovăind între un avans spre vest 
sau o retragere înspre est. Caii se mișcau de parcă erau 
supraîncărcaţi. Oamenii se învârteau ca și cum nu aveau pe 
nimeni la comandă, ca și cum Tain Hu nu le dădea nicio 
îndrumare. 

Pe Dealul Henge, drapelul Mâinii Mai Corecte se răsturnă 
printre pietrele sparte. 

x 

Deci asta era, îi venise de hac propria ei încredere idioată. ÎI 
știuse pe Lyxaxu om inteligent, dar păruse atât de idealist... 

Așa de aproape de sfârșit. Înghiţită înainte să apuce s-o ia 
prăpastia. 

— Lyxaxu! strigă ea înspre zăngănitul cailor care se apropiau. 
Lyxaxu! Ce preţ ţi-a oferit Cattlson? 

Xate Olake veni între călăreţi și Baru, un bătrân în zale largi, 
roșu la faţă de mânie. 

— Băiete! mârâi el. Ce-ai făcut? 

Dispozitivul de luptă cu vârful înainte format din paisprezece 
cai se puse în fața lor. Călăreţi palizi cu sânge stakhi priveau 
precauţi și gata de acţiune între ea, Xate Olake și ducele lor. 

Lyxaxu își îmboldi calul înainte. 

— Duce Lachta. Înălţimea Ta. Știu ce-ai făcut pentru cauză. 


Dă-te la o parte și lasă-mă să ne salvez pe toți! 

— Cum te-au cumpărat? 

Xate Olake vorbi cu un glas ameninţător, articulând clar 
cuvintele. 

— Știu ce-ţi place. Leacuri pentru nevasta ta? Căsătorie liberă 
pentru fiicele tale? Au să te ducă în Falcrest să-ți dea un loc în 
Parlament și să te c'vi/izeze? 

Ducele Lyxaxu îl fixă cu privirea preţ de o clipă, după care 
începu să râdă. 

— Mă confunzi, zise el și, după o clipă, Baru recunoscu 
zgomotul din spatele lui, tropotul de copite. 

Drapelele Ducatului lhuake despicară creasta Dealului Henge. 
Rezervele de cavalerie ale Ducesei Vitelor și ducesa însăși. 

Lyxaxu scoase sabia, se opri din râs și privirea lui deveni 
iscoditoare. Dădu pinteni calului spre Baru fără milă sau ezitare. 

Ca răspuns, scoase și ea sabia, sabia de abordaj a Aminatei, 
care scrâșni eliberându-se de teacă. Sistemul Naval vieţuia în 
mușchii ei, în îndoitura braţului, în încordarea posturii. 

Numai sabia nu avea s-o salveze. 

Garda lui Lyxaxu, nesigură, ezită un pic, apoi se întoarse spre 
călăreţii care urcau în urma lor, spre ducesa lhuake care răcnea 
înjurături: „poponari tineri, scursuri din sculă bleagă de falcresti, 
lași cu toţii...” 

Ducele Lyxaxu se năpusti însă asupra lui Baru cu mantia de 
jder fluturând nedomolită în vânt. 

— Trage! zise ea. 

Mica arbaletă a lui Xate Olake pocni. Săgeata își atinse ţinta 
sub bărbie. Ducele Lyxaxu, lordul-cărturar al Pietrei Inalte, soț și 
tată, căzu din șa fără a mai rosti un ultim cuvânt sau o dorință, 
fără o clipă în care să priceapă că moare și în care să se 
gândească la sensul vieţii. 

— Nu-mi vine să cred! 

Xate Olake se uită la mort și clătină din cap. 

— Credeam că are principii. 

— Mie-mi vine, zise Baru. 

Rezervele de cavalerie ale lui lhuake se izbiră în garda lui 
Lyxaxu, rostogolind-o la pământ. Ducesa Vitelor, rece, ocoli locul 
crimei, îndreptându-și calul la trap spre Baru. 

— Ţi-a căzut drapelul, spuse ea. M-am gândit să mă urc pe 
deal și să mă piș pe cadavrul tău. 


— Ţi-ai cam sabotat șansa, replică Baru, zicându-și în gând: 
„Nu vreau să vorbesc, vreau să-l jelesc pe acest om, pe văduva 
lui, pe orfanii lui, gândurile pe care nu le-a împărtășit”. 

— Ei bine, zise lhuake ducându-și mâna pavăză la ochi și 
întorcându-și privirea spre bătălie. l-am văzut venind fără steag 
pe oamenii lui Lyxaxu. Niciodată n-am avut încredere în el, 
gândea prea mult. Oricum, bănuiesc că creatura ta, Vultjag, are 
să ne omoare pe toți, caz în care tot o să mai apară șansa de-a 
mă pișa pe cadavrul tău. 

Baru întinse mâna după ochean, cu ochii deja spre nord. Nu 
putu însă să se uite. 

— Ajută-mă să ridic iar steagul! 

Ceva la îndemână, încă sub controlul ei. 

x 

Cele două falange se apropiară timid. 

Odată intrate în luptă, odată blocate în poziţia de presiune cu 
scutul, nu avea să mai fie nicio desprindere, nicio manevră. 
Avea să se tragă linia, cu centrul și flancurile fixate. Aveau să fie 
nevoiți să se înjunghie unii pe alţii până când cineva ceda și o 
rupea la fugă ori până când cavaleria mătura flancul sau 
ariergarda și le punea capăt vieții. 

lar bătălia cavaleriei nu fusese câștigată încă. 

Arcașii lui Oathsfire continuară cu un tir istovitor, înțepând 
flancul nordic al inamicului, ucigându-i pe amărâţii chemaţi sub 
arme din  Radaszicul subjugat. Ca răspuns, hwachaurile 
Mascaradei își traseră ultimele salve, golindu-și rastelele. 

În spatele liniei Treatymontului, garda Guvernatorului Cattlson 
mergea în galop mic sub steagul ei mare. lar pe câmpia de nord, 
printre florile galbene, fălcile capcanei sale se închiseră în jurul 
lui Tain Hu. 

Patru mii de călăreţi sub comanda lui Heingyl o înconjurară pe 
Tain Hu, furișându-se prin spatele ei, dinspre est. Cealaltă falcă, 
lovitura ascunsă scoasă în sfârșit la iveală, două mii de 
cavaleriști luaţi din Ducatele Autr și Sahaule, care strigau 
răzbunare pentru ducii lor omorâţi, pentru atrocitatea de la 
Haraerod, ieșiră de la adăpostul din liziera pădurii și se 
apropiară dinspre vest ca să o zdrobească. 

— O datorie! răcneau ei, zeflemisind contabila care le era 
dușmancă. O datorie de sânge! 

Armata Lupului își alesese comandantul nepotrivit pentru 


cavalerie. Cei cinci mii de cai ai lui Tain Hu se clătinară, șovăiră, 
se mișcară în cerc. Cei mai mulți dintre călăreţii ei în armură 
erau de-ai lui lhuake, bărbaţi din Ținuturile de Mijloc care n-o 
iubeau prea tare pe ducesa pădurilor, javra brigandă din Vultjag. 
Marșul chinuitor de peste zi îi obosise și le deshidratase caii, 
care erau nerăbdători să poarte o povară mai ușoară. 

Dezorganizaţi, prinși între șase mii de oameni din cavaleria 
grea, neputând să fugă spre un flanc sau altul, nu aveau nicio 
șansă călare. 

Așa că Tain Hu dădu semnalul, iar ei renunţară la cai. 

— Lăsaţi caii! 

Glas după glas preluă ordinul, ducându-l de la Tain Hu până 
spre cea mai îndepărtată aripă. 

— Lăsaţi caii și formaţi o linie! 

Tot învârtitul nehotărât fusese o aparenţă înșelătoare pentru 
un alt tip de haos. Poziţionare. Pregătire. Acum, oamenii în 
armuri şi înarmaţi cu sulițe și săbii lungi renunţau la caii lor. îi 
dădeau altor călăreţi. 

Oamenii Coiotului ascunși printre flori și iarba. Hărţuitori și 
arcași. Gata să călărească. 

Pădurarii fuseseră trimiși înainte ca iscoade și ca să profite de 
ocazie. Tain Hu le dăduse această însărcinare oamenilor în care 
avea cea mai mare încredere, luptătorilor din Vultjag: 
Sentiamut, Alemyonuxe și restul. „Ascundeţi-vă! Așteptaţi 
șansa! 

Țineţi minte: un cal ușor merge mai repede.” 

Membrii cavaleriei grele care renunţaseră la cai formară o 
falangă, cu sulițele în sus, îndreptate spre cei patru mii de cai 
grei ai lui Heingyl. Pentru asta erau peste măsură de pregătiţi. 
Descălecatul în falangă era o sarcină de bază, care făcea parte 
din instrucţia oricărui călăreț. 

Să-i lase pe hărţuitori să le fure caii însă nu era. Dar Tain Hu o 
poruncise, iar ei se supuseseră. 

Trei mii de cavaleriști ușori scoși ca din pământ o luară spre 
sud pe noii lor armăsari, în fruntea lor cu Tain Hu și garda ei sub 
drapelul cu cometă. Ducesa călărea pe un cal alb, pe care-l 
îmboldea mai să-i plesnească inima, o cometă el însuși. 

In urma ei, cei două mii de cai grei rămași pe care-i dăduse 
fiului lui lhuake, un comandant de cavalerie de temut, nemilos și 
nerăbdător, se desprinseră de ceilalți luând-o spre vest 


atacându-i pe oamenii din Autr și Sahaule cu strigătul: „o mână 
mai corectă!” Căci lhuake Ro o văzuse pe Baru Pescăriţa și avea 
propria lui speranţă la tron. 

Un tunet de copite și încleștare de forțe se rostogoli în luncă. 
Se intrase în bătălia de la nord. 

Se auzi un al doilea tunet ca răspuns. 

La poalele Dealului Henge, în umbra pădurii, două linii de 
falange se încleștară din fugă, într-o ciocnire de ziduri de scuturi 
ce sfărâma oasele. O încăierare și-o înghesuială de mărâieli și 
hârșâituri. Luptătorii înjunghiau, ţipau, cu ochii închiși ca să se 
ferească de ploaia de așchii de lemn, de grindina de sulițe 
rupte. 

In centru, suliţașii lui Pinjagata dădură piept cu ostașii de 
carieră ai Mascaradei și Ducele Falangelor se pomeni împins 
înapoi. Armura falcresti respingea săgețile. Suliţele lor nu se 
făceau surcele. Pionierii lor aruncau cu acid, gaz și foc peste 
zidul de scuturi. 

Măştile lor îi fixau cu privirea, albe, lipsite de remușcări, pline 
de voinţă străină. 

— Staţi pe loc! strigă Pinjagata. Staţi pe loc! 

Numai că de data asta era o rugăminte. 

x 

Drapelul Mâinii Mai Corecte se înălță iar. Fu întâmpinat cu 

urale. 
_ La poalele Dealului Henge liniile se îndoiau și se amestecau. 
In dreapta Lupului, recruţii lui lhuake nimiciţi de hwachauri, 
susținuți de întăriri proaspete, împinseră segmentul Radaszic al 
falangei inamice într-un impas. Aici înţepăturile cu sulița se 
făceau fără tragere de inimă, iar spaţiile dintre oameni erau 
mari. Nimeni din încăierare nu voia să sară urlând într-o pădure 
de sulițe. 

În extrema stângă, Fanaticii-Elevi ai lui Lyxaxu se năpustiră 
asupra unei falange disciplinate a Ducatului Heingyl. Înnebuniţi 
de droguri, orbi la durere, se aruncară în tocător. Numai că ei nu 
puteau intimida sulițe de patru metri, nici nu puteau trece de 
zidul de scuturi ţipând. Falanga lui Lyxaxu din spatele lor fu 
cuprinsă de teroare. Fanaticii invincibili nu  înfrânseseră 
inamicul, nu fuseseră purtaţi dincolo de scuturi și sulițe în 
pumnii ykariului Himu. 

Muriseră ca niște muritori. 


Aripa stângă a liniei rebelilor se feri. Se fărâmiţă. Fu respinsă 
de luptătorii lui Heingyl care scandau: „Onorează cuvântul!” 

Pentru o clipă, breșa păru iminentă. 

Jagata  Conacului Hussacht pășiră în deschizătură, cu 
aspiranţii în spatele bravilor bărbaţi strălucitori. Acum se dădură 
oamenii lui Heingyl înapoi, confruntaţi cu armura Zidarilor, 
strigătul unui nord renăscut. 

Numai că jagata fuseseră trimiși în luptă prea repede. 

Intărind flancul stâng, abandonaseră centrul, unde soldaţii de 
carieră mascaţi ai Treatymontului dădură piept cu cei mai buni 
luptători ai lui Pinjagata și constatară că nu erau suficient de 
buni. Forţară o breșă totală pe aripile superiorității imperiale. 

Baru se uită cu pumnii strânși cum se îndoia centrul. Dacă 
pierdea și câștiga Cattlson, dacă infanteriștii marini veneau și 
găseau un câmp de luptă în ruine, cu ciorile ciugulind din morţii 
rebelilor... 

„Greșelile tale îţi vor fi înscrise în sânge și sex. Trebuie să fii 
fără pată.” 

— Nordul, zise Xate Olake cu mirare, iar lhuake preluă 
strigătul: Uită-te înspre nord! 

La nord-vest, două mase de cavalerie se roteau într-o 
încăierare: lhuake Ro împotriva răzbunătorilor lui Nayauru. La 
nord-est, o linie de trei mii de sulițași îngenunche cu armele în 
sus întâmpinând șarja cu cai grei a lui Heingyl, izolându-i de 
restul bătăliei. 

Unii dintre cavaleriștii Ducelui Cerbilor scăpaseră însă din 
plasă. Heingyl văzuse stratagema lui Tain Hu, își adunase garda 
și pornise în urmărire. 

Se îndreptară călare spre sud, vânatul fiind înșirat înaintea lor 
cu miile - o masă de cai, în frunte cu calul alb de luptă al lui Tain 
Hu, și cei mai talentaţi arcași ai ei trăgând spre înapoi în 
urmăritorii îmbrăcați în armură, în timp ce sprintau ca să ajungă 
la linia principală. 

Metru cu metru, caii mai odihniţi ai lui Heingyl se apropiau de 
oamenii Coiotului. Metru cu metru, oamenii Coiotului se abăteau 
asupra liniei de falange, pe flancul expus al Mascaradei. 

Caii epuizați se împiedicau, încetineau, rămâneau în urmă, 
mureau pe picioare când le exploda inima. Oamenii lui Heingyl îi 
ajungeau în galop pe răzleţiţi și-i ucideau... Un cal mai ușor 
mergea mai repede, un cal odihnit însă era mult mai rapid. 


Baru se auzi strigând. Simţi așchia care-i împungea inima. 
Transa analitică o abandonase. Măreaţa stratagemă a lui Tain 
Hu fusese atât de aproape de reușită. Numai că ceata lui 
Heingyl avea să treacă peste ea ca o coasă. 

Ducesa lhuake, ridicată în scări pe calul ei lângă Baru, scuipă 
pe pietrele căzute ale megalitului. 

— Măi să fie! făcu ea. M-ai dezonorat lăsându-mă la rezerve, 
Excelența Ta, iar acum îţi mărturisesc că, la urma urmei, m-ai 
pus la locul potrivit. 

Ridică mâna a poruncă. Toboșarii ei preluară semnalul. 

Rezerva de cavaleriști a lui lhuake cobori de pe Dealul Henge 
zburând în formaţie de triunghi cu vârful înainte. Se izbiră în 
flancul lui Heingyl cu doar câteva clipe înainte ca acesta să 
ajungă la grupul principal de călăreţi al lui Tain Hu. Îi 
destrămară formaţia, îl împinseră spre nord-vest doar prin forța 
șocului, își aruncară lăncile frânte și trecură la atac împotriva 
oamenilor lui Heingyl cu sabia și ciocanul. 

Vânătorul de Cerbi ucise patru oameni și decapită un cal, 
strigând: „Onorează cuvântul!” după care, într-un final, unul 
dintre luptătorii lui lhuake îi spintecă burta calului său negru cu 
o lance lungă, iar el căzu încurcat în drapelul propriu, sub 
ciocane și copite. Luptă până la capăt, obligat de onoare. 
Nimeni nu s-ar fi putut îndoi că ultimul său gând fusese 
îndreptat către fiica lui. 

Și Tain Hu își obţinu breșa, flancul larg deschis. Fără niciun 
paravan de cavalerie care s-o oprească. 

Se ridică în scări, gesticulând spre călăreţii ei. „Înainte! 
Înainte! Un ultim efort...” 

Caii spumegau, se clătinau și nechezau sub imboldul disperat. 

Oamenii Coiotului se năpustiră în spatele liniei Mascaradei. O 
secerară cu tir de arcuri și aruncări de javeline, un vârtej de trei 
mii de cai, un stup care înţepa. Luptătorii din falanga lui 
Cattlson, aplecaţi asupra efortului cu sulița și scutul, complet 
concentrați la linia care ceda în faţa lor, se pomeniră cu săgeți și 
lănci în spate și în gât. 

Oamenii Coiotului îi cosiră cu sutele. 

lar Tain Hu, aplecată pe calul ei alb de luptă, conducând un 
eșalon de pădurari-cavaleri de-ai ei, șarjă garda Guvernatorului 
Cattlson. 

Aceștia o văzură venind și șarjară și ei. 


Baru își găsi ocheanul, blestemându-și mâinile tremurânde. Îl 
ridică, cu sufletul la gură și cu inima cât un purice, încercând să 
se concentreze. Îi descoperi pe pădurenii lipsiţi de armuri, pe 
Tain Hu printre ei în piele și zale, o străfulgerare de lumină albă- 
pescăruș galopând spre cei mai buni soldaţi ai Treatymontului 
pe caii lor de luptă odihniţi și cu platoșele strălucitoare. 

— Cotește! 

Xate Olake își strânse pumnii. 

— Hu, neghioabo! Cotește! 

Cele două companii se repeziră una asupra alteia. 

lar cavaleria lui Vultjag coti. Se întoarse din calea șarjei lui 
Cattlson în ultimul moment. Își aruncă suliţele. Traseră cu 
arcurile. Tain Hu pâlpâi prin tunelul ocheanului, mânându-și 
calul cu genunchii, ţintind. Lângă ea, un bărbat în culorile 
Sentiamut încasă o lance de cavalerie care-i străpunse gâtul. 

Guvernatorul Cattlson, cu masca smălțuită în roșu, se năpusti 
asupra lui Tain Hu. Ducesa Vultjag își aruncă jos arcul și dădu să 
înșface sabia. 

Fumul din pădurea care ardea pluti înspre ea acoperind-o. 

— Nu! se înecă Baru. 

— Vântul are să-și schimbe direcţia, zise Xate Olake care 
urmărise și el scena. 

Capătul de sud al liniei Mascaradei cedă primul. Recruții 
ducelui Heingyl, împinși de sulițele Zidarilor și de sunetul 
țipetelor, fugiră din faţa jagatei Hussacht. 

Se frânse apoi și capătul de nord, soldații demoralizaţi din 
Radaszic prăbușindu-se, nedorind să moară într-o bătălie în care 
nu aveau nicio miză. Chiar dacă centrul continuă să forțeze 
înaintarea, aripile falangei inamice se desprinseră sub presiunea 
din faţă și din cauza morţii din spate. 

— Învingem, șopti Xate Olake. Am învins. 

Baru rămase cu ochiul la ochean. Găsi o crăpătură în fum. 

Cai morți peste tot. Două siluete care se mișcau, niciuna 
călare. O mască roșie, o mantie din blană de lup. Cattlson, cu 
sabia în poziţia de gardă a boului, sărind în faţă ca să atace. 
Tain Hu, cu braţele goale și rotindu-și sabia, alunecând pe sânge 
și intestine, râcâindu-le ca să-și facă loc. 

Fumul se închise iar. _ 

— Înălţimea Ta, zise Baru cu glasul ca hârtia. Învingem atunci 
când sunt eu mulțumită c-am învins. 


Sugestii de acţiune, între pale de fum umed - o aruncare de 
suliță, o lovitură puternică de sus, o străfulgerare puternică de 
lumină când două săbii scăpărară. 

O execuţie a cuiva îngenuncheat. 

Rămase cu ochiul lipit de sticlă, ca și cum ar fi fost o 
prelungire a trupului ei. 

Un cal alb de luptă ţâșni din fum. Călărețul era o siluetă 
învăluită în mantie, în alb. Blană de lup, își dădu Baru seama. 
Mantia era din blană de lup. 

Cattlson. Pe calul lui Tain Hu. 

Călărețul își îndreptă ochii spre ochean. Ridică pumnii 
îmbrăcați în zale. 

li arătă lui Baru steagul care atârna de acei pumni, masca 
mare și coarnele de cerb, rupt din suporturile lui, eliberat. Nu 
era blană de lup la urma urmei. 

Stindardul lui Cattlson în mâinile lui Tain Hu. 

Luptătorii din linie îl văzură. Strigară jubilând, o mie, zece mii 
de glasuri: 

— Vultjag! Vultjag! 

Lângă Baru, Xate Olake se înecă: 

— Aș vrea să-mi fi fost fiică! zise el după care începu să 
plângă de bucurie. 

x 

Armata  Treatymontului se  destrămă.  Cavaleriștii care 
supraviețuiră încetară lupta de pe câmpurile cu flori și fugiră cu 
tropot greu spre sud-vest. Soldaţii de carieră ai Mascaradei 
bătură într-o retragere însângerată și învăluită în fum. Recruţii 
cuprinși de panică o zbughiră dimpreună cu căprioarele speriate 
de foc ori se predară sau se băgară în peșteri de urși și viroage, 
ca să se ascundă și să plângă. 

— Nu-i urmăriți! veni ordinul. Refaceţi formaţia! Așezaţi 
tabăra! 

Infanteriștii marini de pe lInirein puteau ajunge la ei într-o zi. 
Erau răni de tratat, scuturi de reparat, morți de jelit. Trădătorii 
lui Lyxaxu trebuiau dezarmați și alungați. 

Numai că nicio disciplină, nicio furtună, nicio ameninţare nu 
putea opri Lupul să-și sărbătorească victoria. Două decenii de 
ploconire sub ochii Măştii, de respirat aburii acizi ai legii 
incrastice, de înmulţire conform ordinelor Jurispotenţei. 

Ajunse la final. 


Jagata Conacului Hussacht râseră și băură cu călăreţii lui 
lhuake, deși râsul și berea le erau singurele limbi comune. 
Familii rivale din Oathsfire și Vultjag se împăcară după râci de 
zeci de ani cu îmbrăţișări puternice și înlăcrimate. De pe Dealul 
Henge răsunară invocări ale ykarilor și vechi cântece ilegale. 

Rătăcind prin distrugerea de pe câmpul de luptă, doi 
infanteriști singuratici de-ai lui Pinjagata, îngrijoraţi pentru 
familiile lor înfometate aflate la mare depărtare, găsiră proviziile 
abandonate de artificii de semnalizare ale Mascaradei. 

— Am să le vând, îi zise primul prietenului său, la care acesta, 
încruntându-se, îi răspunse că puteau fi mercantili în orice altă 
seară, dar în aceea focurile de artificii aveau să fie gratuite. 

Un grup mare de luptători ai Lupului făcu un rug din lemne 
ude, ulei de in și cadavre mascate. Unii protestară că avea să 
duhnească, dar - iată! - existau cunoștințe tradiționale despre 
cadavre care te ajutau să te descurci într-o asemenea situaţie și 
avea să fie putoarea victoriei. Câţiva știau chiar și că lichidul din 
șira spinării și din creier putea fi ars pe post de substanţă cu 
aromă dulce moscată. 

La asfinţit aprinseră rugul și, pe măsură ce atrăgea 
companiile împrăștiate, deveni centrul lucrurilor, axa în jurul 
căreia se învârtea lumea lor, într-o scurtă sfidare a astronomiei 
și a maximelor școlilor Serviciului Caritabil. Soldaţii se ridicară în 
picioare ca să-și depene poveștile, să danseze și să bată la tobe, 
schițând primul strat al legendei Sieroch. 

Legenda era, într-un fel, adevăratul trofeu al bătăliei: o 
scânteie de sfidare, o mică nestemată de libertate înroșită în 
iarnă și șlefuită până la strălucire în lunca Sieroch. Fiecare dintre 
cei de față avea să ducă acasă înţelegerea acestui lucru, 
cunoștința secretă cu greu câștigată, că, dacă se uneau sub 
conducerea unei regine rebele ar fi putut înfrânge Mascarada cu 
toată furia ei. 

Cu vorbă și cântec aveau să întreţină legenda peste tot prin 
Aurdwynn, iar ea avea să devină puternică, transmisă prietenilor 
și copiilor lor. Aveau să-și aducă aminte din nou: „Aurdwynnul 
nu poate fi guvernat”. 

x 

Conducătorii de război se adunară pe Dealul Henge la apusul 
soarelui. Ducele Oathsfire, îndurerat, avea ochii goi și lipsiţi de 
bucurie, iar ceilalţi lăsară un loc gol lângă el, acolo unde ar fi 


stat prietenul său. 

— Cum? întrebă el rugător. De ce? Era atât de înţelept. Nu 
avea niciun motiv... 

Insă în ciuda durerii lui, în ciuda tusei enervante din plămânii 
iritaţi a lui Pinjagata, Stătură în cerc în consiliu, amețiți de 
aceeași bucurie pe care tobele din Sieroch o băteau în jurul lor. 
Cattlson și Heingyl erau morţi. Falcrestul era foarte departe. 
Treatymontul avea să cadă. Oamenii de rând din Aurdwynn se 
ridicaseră din dragoste pentru Baru Pescăriţa și pentru darurile 
ei în bani și grâne, pentru Coiotul ei slab care înainta în salturi, 
pentru Lupul ei triumfător cu fălci roșii. 

Baru stătea în cea mai înălţată parte a cercului, rezemată de 
piatra răsturnată a străvechiului megalit, asudată, epuizată, cu 
cizmele uzate și mănușile zdrenţțuite. Toţi ochii erau aţintiţi 
asupra ei, mai puţin ai lui Vultjag, căci ducesa se uita la câmpul 
de luptă, cu mantia de postav petrecută peste umăr și peste 
șold ca să se apere de frig. 

— Mâna Mai Corectă va fi proclamată regină, zise Xate Olake. 

Barba lui suferise groaznic în timpul bătăliei și acum arăta un 
pic în dezordine. 

— Mai încape îndoială? adăugă el. 

— Moșierii mei îi cheltuiesc banii, spuse lhuake. 

Ducesa renunţase la echipamentul de călărie pentru găteala 
ducală și inele bogat ornamentate, nu din necesitate practică, ci 
probabil ca un țipăt tăcut de bucurie. 

— Nu pot să neg puterea acestei revendicări și cred că va 
conduce bine. 

— Așa-i, zise Pinjagata cu glas răgușit. Oamenii mei îi cântă 
numele. Ne-ar putea oferi pace. 

La acest gând zâmbi și, pentru o clipă, păru să respire mai 
uşor. 

— Atunci, cine are să fie rege? Trebuie să existe o dinastie 
care să unifice Aurdwynnul. 

Xate Olake se întoarse spre ea cu brațele deschise. 

— Cred că cel mai bine e să căutăm dincolo de granițele 
noastre. Să fie oare regele stakhi? Ori vreun oriati, ce familie 
regală or avea și ei? 

lhuake ridică bărbia, gândindu-se, cu siguranță, la fiul ei. 
Pinjagata își acoperi un acces lung de tuse uscată. Intrebarea nu 
trezi nici măcar un licăr de interes în ochii goi și distanţi ai lui 


Oathsfire. 

Baru stătea mai sus decât ei pe piatra răsturnată din megalit, 
ca o premoniţie de tron. 

„Atunci, cine are să fie rege?” 

Ar fi putut rezista un pic mai mult. Să ducă lucrurile până la 
capăt și să se salveze. Astăzi însă era ziua înfrângerilor, a 
triumfurilor și a marilor eforturi care duceau la victorie sau la 
ruină, iar ea nu avea puterea necesară. 

Baru lăsă adevărul să cadă. 

— Am făcut apel la o sabie, spuse ea. Când mi s-a întins tolba, 
am ales mereu aceeași săgeată. Am pus cea mai aspră greutate 
pe o singură spinare. lar ea ne-a adus aici. Ea ne-a înălţat. 
Pentru mine, ea face cât o legiune. 

Îngenunche pe piatra căzută a megalitului. Lăsă mâna în jos 
în semn de supunere. 

Tain Hu, cu ochii în flăcări în crepuscul, se întinse în sus și o 
prinse de încheietură. Se ridică pe piatră ca să stea lângă Baru. 
Vântul îi prinse mantia și i-o flutură o dată, o manifestare 
blândă, înainte ca ea s-o tragă, oprind-o, cu o mișcare bruscă, 
sigură, ca o tragere de hățuri. 

Stăteau una lângă alta. Baru cu sufletul la gură, ameţită; 
eroul de la Sieroch era ca o căldură lângă ea, un murmur sec la 
urechea ei: 

„Indrăznisem să sper.” 

Liniște în cerc. 

— Ce înseamnă asta? întrebă Oathsfire. 

— Înseamnă, răspunse Xate Olake, că știm de ce s-a revoltat. 

Pinjagata miji ochii. 

— Eu nu văd dinastia. Dacă nu cumva am înţeles eu greșit. 

| se înăspri vocea cu un fel de afecțiune ironică: 

— Nu mi-ai zis niciodată că ești bărbat... 

— Ar trebui să plecăm, spuse Oathsfire cu o voce groasă. A 
ales. Să le lăsăm cu consiliul lor. 

Și ceea ce nu rostise: „Și pe noi cu al nostru”. 

— Ne e regină, insistă Xate Olake. Există și alte căi prin care 
poate face copii. Nu-i niciun dezastru. 

— Liniște, Lachta! zise lhuake. 

Avea vocea aspră, dar nu mânioasă. Se putea să fi fost chiar 
fericită, căci zâmbea. 

— Întrebările noastre vor aştepta până mâine. Să le dăm pace 


pentru moment! 

Ducii se  întoarseră cu spatele lăsându-l pe Dziransi 
dezorientat, până când Pinjagata îl luă de încheietura mâinii și-l 
trase în jos pe deal. Se uită în urmă, la Baru, extrem de derutat. 
In spatele lui, aceasta o auzi pe lhuake râzând cu încântare 
nestăvilită. 

Acum erau singure pe dealul înalt, iar vântul de pe mare 
plângea printre străvechile pietre ale megalitului în lumina ce se 
stingea treptat. 

— Imuira, șopti Tain Hu, un cuvânt urun, o răsuflare în vântul 
care se întețea. 

Glasul îi tremura de la lucrurile nespuse atâta vreme. 

— Kuye lam. 

Baru cunoștea aceste cuvinte. Erau aceleași ca-n limba 
urunoki, în căminul copilăriei ei. 

O atinse pe Hu pe umeri, pe pomeţii obrajilor, ezitând, 
condiţionată, tremurând după mai bine de un deceniu de frică, 
reprimare și stăpânire de sine rigidă. Işi simţea pielea 
transparentă, arsă până la carne vie. O rafală bruscă de vânt o 
făcu să se-nfioare. 

Ochii lui Tain Hu erau larg deschiși, aproape de ea și complet 
conștienți. Mestecase anason și ţelină sălbatică. Baru le simţea 
mirosul, curat și înțepător. 

„Dă-i în mă-sa!” își zise Baru. „Dă-i în mă-sa! N-au decât să 
ardă. Am să mă distrug dacă asta e alegerea mea. Azi n-am să 
neg cine sunt.” 

— lartă-mă! spuse ea. N-am mai făcut asta. 

— Ce ascetă! 

Tain Hu chicoti cu căldură, iar în acea căldură Baru auzi viața 
pe care nu o avusese niciodată, la care nu avea să ajungă 
nicicând. 

— Nu te teme, eu am antrenament. 

— Atâtea cuceriri! zise Baru, încercând s-o tachineze. 

Tain Hu însă n-o lăsă să-și termine vorba. 


Capitolul 30 
Stătea pe culmea din Taranoke lângă mama Pinion. Insula 


copilăriei ei, loturi de trestie de zahăr și cafea neagră, plaje 
negre. Marea de culoarea înaltului cerului lovind coralii cu un 


clipocit. Mirosul fierului, al sării și al ananasului fiert. Stelele 
nesfârșite. 

Taranoke își avea propria politică, propriul negoț, propriile boli 
și spaime. Unui copil însă îi părea perfect, solitar și complet. 

Imperiul veni pe vântul de furtună. 

Portul se sufocă de pânze roșii. Pădurile căzură și se înălțară 
iar, întrupate în cocă smolită, încarcerate în arborele mare și 
artimon. Molima mătură muntele și câmpiile, iar ei rostogoliră în 
crater morţii la grămadă. Copiii dormeau în școli de tuf, învățând 
să iubească și să se căsătorească după un crez străin, trudind în 
șantierele navale, federat socializat, clasa întâi, fără distincții. 

Măştile omorau soții cu fier încins în foc, iar ţipetele erau o 
aducere aminte: „Vechile obiceiuri nu sunt igienice”. 

— Ce recunoscători trebuie să fim, zise mama ei, glasul acela 
din copilărie, acea înclinaţie spre adevărul deplin, necontestat. 
Că avem săpun și salubritate. Că ne uităm la copiii noștri cum 
supraviețuiesc și cresc, și învaţă toate numele păcatului. Cât de 
împlinite trebuie să ne fie vieţile, acum că trudim pentru un 
scop mai important. Ştiai tu, copilă, că noi muream de abcese 
dentare? Era aproape principala cauză a mortalităţii. Ce 
recunoscători trebuie să le fim că avem dentişti. 

Baru le privea pe toate și cu o minte de contabil făcu un tabel 
de credite și datorii, un registru de contabilitate în partidă dublă, 
fierul roșu pentru sodomiți contra săpun și dentisti, și un scop 
mai important. 

Pinion își scoase masca zâmbitoare de mamă și în faţa ei 
apăru Cairdine Farrier, negustorul jovial, prevestirea cu o 
mașinărie în ochi. 

— Aveai o întrebare pentru mine, zise el, iar în depărtare 
valurile începură să îngheţe, transformându-se în oțel și 
porțelan, o plasă de păianjen, un drum, o stavilă de golire prin 
care curgea sânge și aur topit. 

Din Taranoke spre est, în inima tuturor lucrurilor. 

— Despre natura și exercitarea puterii, adăugă el. 

Cauză și efect. Credit și debit. Lumea ţinută la un loc, un 
sistem, o constelație. Numai că ea nu-i putea vedea forma. Nu 
avea cartea principală, i-o luase verișoara ei de-a doua Lao și o 
dusese pe un drum de mâini înmănușate. 

— Avem toate răspunsurile în Falcrest, o asigură Cairdine 
Farrier. Totul a fost catalogat și pus la locul cuvenit. 


— Până și rebeliunile, zise Baru. Până și rebelii. 

Bărbatul duse la față o mască albă de porțelan, golită de orice 
expresie, iar ea știu că numele lui era ltinerantul. 

— Ne vom extinde controlul, vorbi el. Atunci când munca ni se 
va termina, când hegemonia va fi totală, nimeni și nimic nu va 
acţiona fără consimţământul nostru. 

„De bunăvoie” va fi sinonim cu „prin decret”. Legea 
Imperiului va trăi în fiecare suflet și celulă. Nu va mai exista 
durere sau risipă. Numai armonie. 

— Și dacă Aurdwynnul se eliberează? 

Voia să-l ia peste picior, dar era plină de rotițe dințate și nu-i 
putea oferi întrebarea decât ca o premisă, un ciob solitar de 
logică, un element discursiv utilizat ca să permită o replică 
zdrobitoare. 

— Și dacă nu pot fi guvernaţi? 

Masca se uită la ea cu ochi goi, de idiot, iar pe bărbie îi băltea 
saliva. Împăratul de pe Tronul Fără Chip. 

— Ei n-au decât forţa rebelilor, zise el, cu vocea ca un cor. 
Numai convingere, ferocitate și furie animalică. Noi avem toată 
puterea imperiului, virtuțile banului, ale stăruinţei și ale mărimii, 
forță în registrele pe care le ţinem, în legi, serviciu militar și 
industrie. Punctele noastre forte sunt superioare. Ne vom 
întoarce. Îi vom cumpăra și prăsi astfel încât să-i slăbim și-i vom 
momi cu bucurie, iar Aurdwynnul va purta și el masca. 

În craterul din Taranoke focul ardea înăbușit în timp ce 
oamenii se căsătoreau cu străini cu nas turtit sau coborau în 
marș spre corăbii ca să muncească și să lupte peste hotare. 

Masca vorbi: 

— Mereu învingem în cele din urmă. Noi deţinem viitorul. 

— Știam lucrul ăsta, șopti Baru. 

De sub porțelan ieși un păr ondulat roșu ca scorușul. 

— Ai știut-o de la început. Pe termen lung, Aurdwynnul va fi 
guvernat. 

Fumul de cenușă o făcu să răgușească, îi făcu vorbele să 
tremure în gâtlejul care-i luase foc. 

— Și ce risipă fară sens, ciclurile astea de revoltă și 
recucerire! Ce sânge și trudă se vor irosi în deceniile viitoare! 
Cât de miloasă ar fi găsirea unei căi mai scurte! A unei păci care 
să vină mai repede. 

— Un scop mai înalt, zise masca, într-un singur glas, un glas 


zeflemitor din port, glasul bărbatului numit Aparitorul. Deci tu ai 
devenit un instrument special, pentru un plan măreț. 

„Voi cunoaște secretele puterii”, își zise ea, agăţându-se de 
acel stâlp. „Cunoașterea înseamnă control. Voi întoarce puterea 
aceea în favoarea mea și-mi voi salva căminul.” 

Totul fusese pentru Taranoke. 

Descoperi că în vis putea, în cele din urmă, să plângă. 

x 

Căldură. 

Încercă să nu o desfacă în bucăţi. 

Căldură în jurul ei. Cortul. Blănurile. 

„Stop!” își zise ea. „Întoarce-te! Dormi! Nu gândi!” 

Căldură în cercul brațelor ei. Apăsată sub bărbie. Căldură în 
inima ei. 

— Mm, făcu Tain Hu. Salut, Excelenta Ta! 

Pleoapele mulțumite ale ochilor ei se închiseră iar. Greutatea 
trupului ei îi amorţise lui Baru braţul stâng. Se întoarse un pic, 
astfel încât trupurile lor să se așeze unul lângă altul mai bine, și- 
și apăsă nasul și buzele în punctul de întâlnire dintre linia 
maxilarului și gâtul lui Baru. Lăsă să-i scape un suspin lung. 

Pentru încă o clipă: extaz. 

Și se treziră mașinăriile, scalpelele și aranjamentele cu rotițe 
dinţate, care decojeau prezentul în ceea ce fusese și ceea ce 
avea să vină, un vivisecţionist extrăgând organele vitale, pe 
care picurau lin legături de plan, și rezultat, și risc, și catastrofă. 

Contabila trezindu-se înăuntrul femeii. 

Amintindu-și testul. 

Baru Pescărița își lăsă bărbia pe creștetul neted al capului 
iubitei sale și urlă de o durere tăcută. 

Nu exista cale de scăpare. Condiţiile fuseseră puse, 
mecanismele amorsate, în orașe îndepărtate, pe docuri, un 
legământ scris cu cerneală, bani și sânge în camere unde se 
puneau la cale comploturi. Acesta era finalul de partidă. 

Nu exista cale de scăpare. 

x 

Cât timp...? 

Exista o putere în Tain Hu. În mușchii ei care purtau armură și 
topor, în vocea ei sfidătoare cu care enunţa edictele. Chiar și în 
sângele ei, după regulile aristocrației. 

Ce să-și mai dorească Baru? (Și chiar își dorise, simţise o 


dorință carnală interzisă, fundamentală, în sala de bal, în 
pădure, de la prima privire fugară.) Ce mai putea Baru găsi la 
ea, în afară de forţa, de puterea aceea? 

Mult mai mult, se părea. Tain Hu era mult mai mult decât 
atât. Mai rămăseseră atâtea de descoperit. Un cer interior, cu 
constelații abia sugerate, așteptând să fie cartografiate. 

Tain Hu dormea cu buzele întredeschise, avea o frumusețe 
care nu era cea permisă. Nu avea silueta de mamă grasă din 
sculpturile urune ori arhitectura pursânge a artei falcresti. 
Femeie, luptătoare și stăpân, o naţiune în sine. 

Atâtea de știut. Contabilizarea putea s-o ţină așa la nesfârșit. 

Numai că expirase timpul. 

x 

„Cum să-i scoatem la iveală pe neloiali, ne-am întrebat noi?” 

Se îmbrăcă în pânză de in, cu tunică lungă și pantaloni, se 
încinse cu sabia de abordaj a Aminatei și ieși în frigul dimineţii. 
Gărzile din jurul cortului ducesei Vultjag fuseseră așezate 
rasfirat. Toate figuri cunoscute, armașii preferaţi ai lui Tain Hu 
de la ea de acasă. Discret de neatenți. 

Baru trecu printre ei, întorcându-și faţa, urcând panta până în 
locul în care hamalii îi duseseră bagajele. Găsi punga de 
ceremonie. Și-o prinse cu lanţ la șold. 

„Avem o metodă preferată.” 

Trecu printre focurile de dimineaţă și printre luptătorii pe 
jumătate dezbrăcaţi care se căutau de căpușe, prin mirosul de 
curry și cafea, cântece în iolynică și urună care erau fredonate 
în același timp, și printre două tipuri de stakhi. Bărbaţi și femei 
pe care-i adusese la Sieroch în numele ei. 

Crease Lupul știind tot timpul cum avea să se sfârșească... 

— Xate Olake! strigă ea. 

Bătrânul șef al spionilor se ridică de lângă foc, rezemându-se 
de umărul unui specialist în plante de leac. 

— Excelenţa Ta? 

— Am o însărcinare pentru tine. Ceva greu. 

Să fi fost oare regret în ochii lui strălucitori de cioară de 
junglă? Credea că înțelege? 

Ceea ce încercă ea să-și spună sieși era: „Atunci când are să 
se termine asta, am să refac lumea în așa fel încât nicio femeie 
să nu mai fie nevoită să facă asta”. 

In sufletul ei însă simţi o durere de parcă înghiţise o lamă, de 


parcă băuse dintr-o ceașcă praf de sticlă. 

— Du-te în tabăra luptătorilor Vultjag! Adu cai și câţiva 
oameni în care ai încredere - Dziransi și câţiva din jagata lui! 
Spune-i ducesei Vultjiag că am îndepărtat-o din poziţia ei! 
Spune-i că azi o alung! 

Xate Olake așteptă, tras la faţă și obosit, gata să execute 
poruncile reginei la crearea căreia contribuise. 

— Du-o în nord, sub pază! Spune-i s-o ţină călare tot înainte 
până când o înghit Crestele lernii. Spune-i că dacă se mai 
întoarce vreodată în Aurdwynn, o paște moartea! 

— Trebuie să existe o dinastie, zise Xate Olake, cu o 
înțelegere groaznică, o compasiune total nelalocul ei. 

Petrecuse atâta timp mutând piesele, doborând orice 
ameninţare. Credea că înțelege. 

— Chiar și cu un asemenea cost uriaș, adăugă el. 

„Îţi vom da ceea ce-ţi dorești. Lucrul la care ai râvnit încă din 
copilărie.” 

Când Baru plecă de lângă el, Xate Olake mai zise ceva, o 
lovitură perfectă neintenţionată: 

— Îmi pare rău că e nevoie de așa ceva din cauza ei. 

x 

Și cu asta, gata. Venise momentul, termenii erau preciși, 
târgul perfect clar. Înfruntase situaţia, o acceptase. Spusese: 
„Înţeleg ce vreţi să fac”. 

Chiar în acel moment, ceasul avea să bată ora: „acum, acum, 
acum”. 

Niciun motiv de ezitare. 

Baru își îngropă fața în crupa calului; chipul și ochii ei erau 
acoperiţi de păr și duhoare, încerca să plângă iar, să plesnească 
și să se scurgă pe iarbă ca puroiul. Nu curse însă nicio lacrimă. 
Inima i se închegase. 

„Am comis o crimă îngrozitoare. Atât de îngrozitoare, încât 
simt că pot face orice, pot comite orice păcat, pot trăda 
încrederea oricui, pentru că, indiferent de cât mă distrug pe 
mine, nu se poate să fie mai rău decât ceea ce-am făcut deja.” 

Și iat-o! Crima fusese comisă cu mult timp în urmă. Acum 
trebuia doar să dea socoteală. 

Îi spusese preotesei-căutătoare de perle: „Totul a fost pentru 
Taranoke”. 

Puse șaua pe calul ei bun la toate și se îndreptă spre est fără 


niciun steag, ieșind prin tabără, nerecunoscută, necăutată, în 
timp ce tobele care chemau la marșul de dimineaţă atrăgeau 
proteste de la oamenii chercheliţi din jurul ei. Purta echipament 
de pădurean, ca să nu atragă atenţia, și un coif ca să-și ascundă 
faţa. Înțelegerea nu fixase un loc sau un moment anume, doar 
condiţiile pentru final, o îndoială înfrântă, o victorie câștigată. Și 
apoi un plan de extragere: „Îndepărtează-te de ei și ai încredere 
că noi suntem gata...” 

Fără vreun semn exterior sau mișcare, în epava de sine, își 
puse armura și o întări în jurul inimii. Își ridică masca: o 
disciplină rece, oțel sub piele. 

„Obișnuiește-te!” își zise. „N-ai s-o mai dai jos. Baru, proasto! 
Monstru arogant și crud! Ar fi trebuit să oprești asta. Cumva.” 

La marginea de est a taberei aștepta călare un bărbat stakhi 
cu părul lung și roșu, cu o cravată cu nod lat strălucind peste 
haină. Bărbatul care venise la ea în port și spusese: 

Știi Îndoiala ierarhică? 

— E timpul, zise el. Acum, în clipa victoriei, când putem fi 
siguri că până și cei mai precauţi trădători stau fără mască. 

Rânji, simțind un fior de pericol, de victorie ori sete de sânge. 

— Te-ai descurcat bine ca să-i aduci la Sieroch, ca să aranjezi 
o victorie însemnată. Te-ai descurcat bine. 

— Încetează! ţipă Baru la el. Anulează totul! M-am răzgândit! 

În furia ei îl ataca, îl decapita, îi călca în picioare cadavrul, se 
întorcea în tabără și aduna... 

Nu făcu nimic din toate astea. N-ar fi salvat nimic. Dacă 
dădea alarma, ar fi putut să-i salveze, însă doar pe termen 
scurt. Numai că termenul scurt nu conta aproape deloc. 

Privirea ei tăcută pesemne că-l tulburase, fiindcă după o clipă, 
bărbatul numit Aparitorul își întoarse ochii de la ea. Umbra care- 
i trecu peste chip s-ar fi putut să fie compasiune. 

— Haide! zise el. Am aranjat restul. Fălcile se închid. Ar trebui 
să fim departe de aici. 

Baru începu să se răsucească în șa, să se uite în urma ei, dar 
șuieratul Aparitorului puse stăpânire pe ea și o făcu să se 
potolească. 

— Nu! Nu te uita în urmă! 

Ochii nu îi erau la fel de duri ca vocea. 

— Nu e nimic în urma ta, pricepi? De-acum totul se află 
înainte. 


Se îndreptară călare împreună spre est, trecând de santinele. 
Peste Sieroch, înspre mărețul și mugitorul Inirein, Revărsarea de 
Lumină către care Lupul avea să mărșăluiască și să dea piept cu 
infanteriștii marini pe care-i aștepta, infanteriști marini care nu 
aveau să vină niciodată. 

Merseră o vreme în tăcere, întreruptă doar de cântecul 
matinal al păsărilor și de zgomotul apei pe pământul mănos. 
Baru închise ochii, ștergând lumea și umplând-o cu amintirea 
unor crime superbe. 

Contabila din ea zicea: „Ai făcut un târg bun”. Așa și fusese, 
pentru femeia de pe doc, tehnocrata frustrată, înfuriată de 
numele Sousward, disperată să găsească o altă cale spre 
Falcrest. 

Numai că femeia aceea nu înțelesese. 

Strigă cineva. Un mare tunet de copite se apropia de ei 
dinspre nord - o coloană de cai în armură, care stătuseră la 
pândă dincolo de un crâng de libocedri. Aparitorul se uită la ea 
amuzat și nevenindu-i să creadă. 

— Neglijenţi, spuse el. Foarte neglijenţi. 

„E Oathsfire”, își zise ea. „A stat treaz toată noaptea, înecat în 
durere, rumegând la trădarea prietenului său, iar când a răsărit 
soarele a înțeles de ce s-ar fi întors împotriva mea Lyxaxu, cel 
mai atent și mai vizionar dintre noi toți.” 

Poate că-i citise scrisorile. Poate că găsise o ciornă a acelei 
întrebări: „Nu te temi de întoarcerea lor treptată? Vezi vreo 
speranţă pentru noi peste cinci decenii, peste un veac?” 

Poate că înţelesese de ce pusese Lyxaxu acea întrebare. 
Poate că-și dăduse seama care trebuie să fi fost răspunsul ei, al 
lui Baru Pescăriţa cea rece și vicleană, contabila. 

Poate nu era sigur că-l credea. Numai că venise în acel loc ca 
să aștepte. lar acum, într-un final, vedea monstrul pe care a vrut 
să și-l facă regină. 

„Are să mă ucidă”, își zise ea, simțind bucurie. 

Aparitorul scoase un dispozitiv din coburii șeii și-l ridică 
deasupra capului. O rachetă cu fum verde ieși din el descriind 
un arc pe cerul din zori. 

— Gonește, zise el, aplecându-se pe grumazul calului său. 
Gonește tare. 

Ea îl urmă, ca un mecanism gol. Cum o făcuse? Până când 
venise dimineaţa aia, se convinsese cumva că nu avea să mai 


vină niciodată. O știuse, dar nu o știuse. Cum putea cineva să 
facă așa ceva? Cum puteai să știi sigur și să ignori acest lucru? 
Contrar întregii gândiri raţionale. 

Oamenii lui Oathsfire se luară după ei. Îl auzi pe Ducele 
Morilor însuși, ţipând la ea, apoi auzi primele săgeți șuierând pe 
lângă ei. 

„Poate asta nu are nimic de-a face cu Lyxaxu, cu durerea sau 
cu înțelegerea”, își zise ea. „Poate s-au pus toţi de acord să ne 
ucidă pe mine și pe Tain Hu și să-și găsească propria lor regină. 
lhuake, probabil, măritată cu Oathsfire. Mai bine decât două 
tribadiste.” 

Intreaga lume era un joc confuz în jurul ei. Mai puţin reală 
decât amintirea lui Tain Hu. 

Noi siluete intrate în joc înainte. Călăreți cu tunici roșii și 
măști de oțel, purtând arbalete grele. infanteriștii marini ai 
Mascaradei - infanteriștii marini ai Aparitorului. Îndreptându-se 
grăbiţi spre ei. 

— Gonește! strigă  Aparitorul, cu  pletele  fluturându-i. 
Gândește-te la ce te așteaptă! Gândește-te la recompensă! 

Bărbatul dădu pinteni calului. 

Ea însă ezită. Nu galopă să ajungă la loc sigur. 

„Gândește-te la ce te așteaptă!” 

Gândește-te la oamenii Coiotului, la Lup, la Xate Olake cel cu 
barba căruntă, la gărzile loiale, la scufundătoarele ilykari, la Tain 
Hu, Tain Hu, Tain Hu... 

De ce trebuiau să stea lucrurile așa? Ce făcuse ea oare ca să 
se lege de un așa deznodământ? Ar fi putut rămâne în tabără și 
să ordone un marș rapid spre nord. Și-ar fi putut sfărâma Lupul 
în bucăţile sale ducale și să le trimită acasă ori să fugă cu Tain 
Hu, să fugă în Crestele Iernii. Ar fi putut găsi o cale să-și trădeze 
propria trădare. Ea era, de altfel, cheia, nu Lupul epuizat ori 
ducii rebeli care se adunaseră acolo; la urma urmei, ea era arma 
vitală. 

Dar atunci, desigur, nu avea să salveze nimeni niciodată 
Taranoke... 

O săgeată îi nimeri în crupă calul epuizat, care necheză și 
căzu, târându-și picioarele din spate preţ de o clipă și 
răsturnându-se. Baru se izbi de pământ, strigând, lovindu-se cu 
capul de interiorul coifului legat larg. 

Un cer senin de primăvară deasupra. Zori de zi superbi. 


Dacă voia să moară, nu o voia suficient de tare. Trupul ei sări 
în picioare, verificând sabia, făcând câţiva pași ameţiţi, simțind 
cum se învârte totul. 

Ridică privirea și îl văzu pe ducele Oathsfire răcnind la ea, cu 
sabia scoasă din teacă și cu ură sălbatică și durere în ochi. 

O săgeată de arbaletă ricoșă de fruntarul calului său. Avu 
răgaz de o clipă ca să-l vadă clipind surprins. A doua îi trecu prin 
piept. Se prăbuși peste hăţuri, cu broboane de sânge pe buze, și 
apoi căzu. 

„N-ai să mori la Sieroch.” Încă o minciună pe care o spusese. 
Mică, dacă le ţinea socoteala. 

„Rămas-bun!” își zise Baru, „rămas-bun!” și se întoarse să-l 
caute pe cel care trăsese, în timp ce infanteriștii marini se 
îndreptau călare spre ea ca să o salveze. Îl văzu pe Aparitor cu 
mâna întinsă, pe bărbatul care-i oferise înălţarea cu acest 
îngrozitor cost. 

Ochii lui se fixară pe ceva din spatele ei, unde coiful îi reteza 
vederea periferică. Deschise gura a strigăt de avertizare. 

Bărbatul din garda lui Oathsfire se aplecă din goana calului 
spre ea și barosul lui îi izbi coiful într-o parte, închizându-i, ca o 
ușă, întreaga lume. 

x 

Aparitorul își aranjase instrumentele perfect. 

Ducesa lhuake își bău supa de dimineaţă, bău tetrodotoxina 
pe care Limpezitul o folosise pe post de condiment, otrava 
străină Împotriva căreia nu-și pregătise organismul. 
Complimente fură adresate bucătarului - „noua mirodenie mi-a 
amorţit buzele” - după care la consiliul de dimineaţă bolborosi 
cuvintele, căzu, paraliză și muri. Așa se duse Ducesa Vitelor, 
care visa la o nouă regiune centrală, unde oamenii ei să fie 
liberi. 

Șeful spionilor ei se duse răcnind la bucătari. 

— Cine-a făcut asta? strigă el. A cui mână ne-a ucis ducesa? 

— Mâna care ne mișcă pe toţi, îi răspunse ajutorul unuia 
dintre ei, aruncându-i în față o tigaie cu ulei încins. 

Pinjagata, Ducele Falangelor, își trecea trupele în revistă 
înaintea marșului și, deși se chinuia să respire prin plămânii arși 
de bătălie, soldaţii stăteau în rândurile lor și se mândreau să-l 
vadă dând aprobator din cap. Un bărbat palid și zâmbitor din 
primul rând își lăsă sulița să cadă și ieși din formaţie ca să-i 


înfigă cuțitul sub bărbie. 

— Baru Cormoran își ţine singură socotelile, zise el. 

Ducele sulițaș muri pe picioare. Nu mai apucă să-și vadă ţara 
pe timp de pace. 

Haos în tabăra Lupului când caii căzură paralizați. 

Sânge și fum pe străzile Treatymontului, unde soldații 
Amiralului Ormsment dădură buzna în casele conspirative ale 
rebelilor și turnară acid în încăperile secrete. 

În îndepărtatul Erebog, unde Baba urca scările turnului ei, 
obosită și cu inima grea din cauza războiului împotriva lui Autr și 
Sahaule, așteptând cu groază veștile de la Sieroch, împovărată 
de amintirea iubirii care se răcise și amuţise, un muncitor vărsă 
ulei caustic urât mirositor acoperind-o din cap până-n picioare. 
Ducesa fugi repede să se spele, iar cum o atinse apa, uleiul se 
aprinse spectaculos, de nestins, o flacără furioasă și 
scăpărătoare, ucigașă. Așa se duse Erebog cea cu iarna în ochi, 
singurul lord din Aurdwynn suficient de curajos încât să ajungă 
până în nord. 

Limpezita trimisă pe urmele ducesei Vultjag nu-și putu găsi 
ținta. „Exilată”, îi spuseseră armașii fioroși ai acesteia. „A plecat 
în nord cu Xate Olake. Din ordinul Mâinii Mai Corecte.” 

Izbucni panica în tabăra Lupului. Se duse vorba despre un 
complot îngrozitor - Oathsfire și Vultjag, făgăduiţi în secret unul 
altuia, aveau s-o răstoarne pe Baru Pescăriţa și să guverneze 
Aurdwynnul împreună. Nu! Stakhieczii de sub comanda Regelui 
Necesar deja coborau în marș de-a lungul Inireinului, concentrați 
să-și încheie cucerirea pe care o urmăreau de secole. 

Lupul își căuta Stăpânul. Plecară mesageri. Ajutoare și 
locotenențţi strigau, roșii la faţă. 

Însă Baru Pescăriţa era de negăsit. 

Decapitarea era completă. Restul planului era recolta - o 
mulțime de seminţe de împrăștiat în vânt. Adevăratul trofeu, de 
altfel, era legenda Sierochului, cunoștințele secrete dezvăluite în 
acest loc. Cunoștinţele despre cum putea fi sfidată Mascarada și 
cu ce rezultat. 

O rachetă roșie se înălță de pe vârful Dealului Henge. 
Limpeziţii ascunși acolo ridicară ocheanele să urmărească 
rezultatul. 

Din negurile terenurilor mlăștinoase de la sud, primii 
infanteriști marini se ridicară din ascunzătoare și porniră în 


marș, după ce-și abandonaseră barjele cu fundul plat pilotate cu 
prăjini la multe mile în urmă, cu pupilele încă dilatate de la 
frunza de mason care le îngăduia să navigheze pe timp de 
noapte. 

Scandau pe măsură ce se apropiau și santinelele săreau 
panicate să dea alarma sau rămâneau paralizate de groază, un 
cor răsunător, exersat pe corăbii, pe barje, repetat fără 
înţelegere, căci care dintre infanteriștii marini ai Falcrestului 
vorbea iolynică? 


ERA A NOASTRĂ. 

DE LA ÎNCEPUT, DIN PRIMA ZI ÎN CARE L-AȚI ROSTIT NUMELE. 

FUGIȚI LA FAMILIILE VOASTRE, DAȚI FUGA LA CASELE 
VOASTRE, DUCEŢI VORBA: NOI AM VEGHEAT DE DUPĂ MASCA 
EI. NOI AM VRUT ÎNCEPUTUL REBELIUNII, IAR ACUM VREM 
SFÂRȘITUL EI. 

BARU CORMORAN ESTE AGENTĂ A TRONULUI, 


x 


Își veni în simtiri în cabina sufocantă a unei corăbii de război, 
convinsă cumva că dormea pe o pernă de nimic. De pe scaunul 
lui, Aparitorul ridică privirea, lăsă jos un creion și închise o carte 
în poală. Întrezări un desen: un bărbat slab, încruntat, frumos, 
cu gâtul ars. Neterminat. 

Amintirea o lovi ca un baros. „Trecutul e adevărata tiranie”. 

Aprinsese flacăra rebeliunii știind că tot ea urma s-o stângă. 
Își făgăduise că nu avea să pună suflet. 

Numai că nu se preschimbase într-o mașinărie suficient de 
bună. 

— Poţi să plângi dacă simţi nevoia, zise Aparitorul. Eu am 
plâns când mi-am câștigat înălțarea. Am plâns pentru ce 
trădasem. 

Baru se ridică în coate, cu capul învârtindu-i-se, holbându-se 
la cearșafurile făcute cort peste pieptul și degetele ei de la 
picioare, iar când Aparitorul trecu în dreapta ei, dispăru. Nu ieșit 
din raza vizuală, ci dispărut cu totul. 

Aparitorul, cartea lui, scaunul său și toată partea dreaptă a 
cabinei. Complet absente. A 

Dintr-un reflex de uimire se uită unde fusese el. In momentul 
în care îi trecu în partea stângă a feţei, reveni, intermitent, o 


apariție. 

— Nu plângi? Înţeleg. Ai exersat detașarea, presupun. Armata 
adunată la Sieroch e împrăștiată, cum am intenţionat. Munca ta 
s-a terminat. Acum ceilalți își încep însărcinările lor. 

Ridică creionul, încruntându-se, făcând un semn în aer. 

— Ştii c-am suferit o pierdere tulburătoare în acele ultime zile. 
Un agent în rândul preoțimii ilykari, vital pentru proiectul nostru 
din Aurdwynn. Era o stăpână a secretelor pentru toată 
rebeliunea. Îl bănuiesc pe Xate că a mirosit-o și a ucis-o. Ai găsit 
vreun indiciu... ce faci? 

Baru își mișcă nasul la stânga și la dreapta, în timp ce el o 
privea încruntat. Stânga, dreapta, stânga... de fiecare dată când 
bărbatul trecea la dreapta nasului ei, dispărea într-o clipită. 

— Adu-mi doctorii! cârâi ea. 

x 

Au o tehnică inteligentă. Stratagema preferată a lui Xate 
Yawa, a Mascaradei, a puterii conducătoare din spatele Tronului 
Fără Chip. „O capcană.” Bănuiești răzvrătire și gândire 
neigienică? Dă-i un loc cald să se adune. Lasă să se ducă vorba. 
Vezi cine dă fuga într-acolo să muște momeala. 

Vezi cine le oferă sprijin, cine le spală banii, cine le ascunde 
secretele. 

O metodă preferată devine însă previzibilă. Trebuie create 
tehnici noi. Știința guvernarii trebuie extinsă. 

De ce să aștepți o rebeliune inevitabilă? De ce să accepţi 
riscul trădării într-un moment-cheie strategic? Aurdwynnul nu 
poate fi guvernat. Toţi ducii, toate credințele și liniile lui de 
descendență reprezintă o enigmă groaznică. Un sistem bolnav, 
neprofitabil, nedispus la schimbare ca să corespundă cerințelor 
dezvoltării incrastice. 

Dacă vrei să eviți un foc mare, arde uscăturile. Nu-ţi trebuie 
decât o scânteie potrivită. 

O scânteie care pricepe că o revoluţie rapidă și eșuată acum 
ar fi mai umană decât o baie de sânge peste zece ani. Cineva 
care privește înspre un orizont mai îndepărtat. Râvnește la o 
putere mai înaltă, chiar și cu un preţ îngrozitor și neanticipat. 

lar data viitoare când Aurdwynnul vede acea scânteie, data 
viitoare când ridică mâinile spre căldură, își va aminti: „Data 
trecută ne-am ars”. 

În Falcrest, în Metademă, deţinuţii sunt condiţionaţi în 


următorul mod: li se permite evadarea. Li se oferă un salvator, 
un colaborator. Li se strecoară o cheie în mâncare. Îi lasă să 
ajungă aproape de libertate, îi lasă să simtă triumful adevărat: 
„Nu m-ar fi lăsat ei să ajung așa departe!” Aici este esenţa: dă- 
le gustul victoriei, siguranţa că asta nu se poate să facă parte 
din joc. 

După care ia-le-o de sub nas. Colaboratorul îi trădează. Cheia 
nu va deschide ușa cea mai aproape de ieșire. 

Prin suficientă repetiţie, majoritatea deținuților învaţă să 
ignore o cheie, o ușă deschisă, o șoaptă care-i îndeamnă să 
fugă. Conduși afară în stradă, au să aștepte să fie duși înapoi în 
celulele lor. 

După o vreme, încep să-i înveţe pe noii deținuți să facă la fel. 


Victorie 


Rana îi înghite lui Baru Cormoran jumătate de lume. 

Medicul de bord de pe Su/ane nu o poate explica. Fregata o 
duce spre est, pe alizeu, către o altă corabie cu pânze roșii, 
Helbride. Aparitorul o urcă la bordul ei cu un rămas-bun scurt: 

— Mai am treabă în Aurdwynn. Căpetțele destrămate care 
trebuie legate. Când termin, am să mă întorc cu ultimul tău test. 
Îngrijește-te de boala ta. 

„E durere”, își zice Baru. „E trădare.” Nu poate scăpa logicii 
acestui lucru. Și-a pus toate amintirile despre Aurdwynn, toate 
lucrurile pe care nu le poate îndura, în acea parte de lume. Și a 
închis-o. 

Atunci de ce oare tot își mai poate aminti? De ce stă la 
copastie, uitându-se la jumătate dintre păsări dând roată pe 
jumătate de cer, simțindu-se ca o jumătate de om? De ce 
întinde mâna în puterea nopţii după o femeie care nu-i acolo? 

„Prea departe”, îi spusese preotesei din Haraerod. „Am mers 
prea departe.” 

Acceptase târgul fără să înțeleagă preţul. O greșeală 
groaznică pentru o contabilă. 

Echipajul de pe He/bride o venerează. Membrii săi nu fac 
parte din Marină. „Excelenţa Voastră”, o strigă ei, cu aceeași 
veche formulă de adresare politicoasă, dar rostită cumva mai 
slab, cu o inflexiune de teamă amestecată cu respect. 

O duc într-un loc secret. Un castel pe ţărmul unui ţinut cu cer 


de ardezie unde ţipă păsările de mare și valurile se izbesc de 
stânci. Pentru uzul agenţilor Tronului, zic ei, al Tronului, al 
consiliului ascuns. Ei îl numesc Fortăreața Nepomenită. 

Pe durata șederii, ea e lord și stăpân. Administratorii și 
servitorii îi spun că i-au fost trimise efectele personale din 
Aurdwynn, deși nu i-au putut găsi nimic drag, așa că i-au adus 
drapele, însemne și trofee. 

„Bun”, zice ea. „Puneţi emblemele ducale pe peretele de sud 
al sălii tronului. (Sunt steaguri arse și rupte din bătălia de la 
Sieroch, steaguri de-ale lui Oathsfire, Lyxaxu, Pinjagata și 
lhuake, Vultjag. Steaguri de-ale ei.) Puneţi și săbiile, și lăncile tot 
acolo sus!” 

lar pe peretele de nord își atârnă însemnele loialității ei: 
palimpsestele din piele de oaie, hârtie crem marmorată, punga 
ei cu lanţ. Un sigiliu imperial nefolosit de la Casa Guvernatorului 
din Treatymont, cel pe care l-a imaginat Cattlson, cu coarnele 
de cerb. 

Medicii militari de la Fortăreața Nepomenită au un diagnostic. 

„Nu ești pe jumătate oarbă. Rana e mai adâncă de atât.” 

Îi pun mâna pe partea capului unde a lovit-o barosul peste 
coif. 

„Creierul tău nu mai poate înţelege jumătate de lume. 
Emisfera stângă a vederii tale îţi este întregul univers.” 

Poate sta în centrul sălii tronului, să se învârtă în jurul axei 
sale, precum lumea care creează o nouă zi, și să schimbe ceea 
ce este ea. Stindarde ducale și săbii de rebeli. Ori bani, pungă, 
mască și cerneală. 

O trădătoare în oricare dintre cazuri. 

„Ți-e foame?” 

Repausul la pat i-a luat o parte din puterea din umeri și din 
braţe. E vorace. Doctorii îi pun dinainte o farfurie cu carne de 
vițel, iar ea o mănâncă prea repede. „Mai vreau”, zice ea. „Sunt 
slăbită.” 

„Ai mâncat doar jumătatea stângă a farfuriei.” l-o întorc pe 
partea cealaltă și cumva e iar plină. „Vezi?” 

Ea încearcă să deseneze un ceas, ca test. „Ai înghesuit toate 
cele douăsprezece ore între șase și miezul nopții”, spun ei. 

Începe să râdă, scoțând un sunet sălbatic, hohotit, lunatic. Ce 
altceva poate să facă? E doar o șansă chioară. Doar un baros la 
creier, o vânătaie pe minte. Nu înseamnă absolut nimic. 


Dar e atât de elegant. 

La castel sunt provizii de chimicale, tot arsenalul de otrăvuri 
și medicamente. Mergând în căutarea lor pe holuri în miez de 
noapte, urmate de fantomele victimelor ei, de absenţa din patul 
ei, se gândește la un sfârșit, dar, în cele din urmă, se 
mulțumește să înghită sare și să vomite până se simte curățată. 

A ajuns atât de aproape de tot ceea ce și-a dorit când a 
început totul. 

Numai că acum știe că nu se va opri aici. Ceea ce i-a spus lui 
Tain Hu: „Dacă vor schimbare, trebuie să se facă utili 
Falcrestului. Să găsească o cale de avansare din interior”. 
Femeia care a zis asta, care a auzit răspunsul: „Pentru unele 
lucruri nu merită să te afli în interior”, e moartă. Măcar a salvat- 
o pe Tain Hu. 

Trece o lună de sare și piatră. 

x 


Vine o scrisoare pentru ea. 


Eforturile tale din Aurdwynn au realizat șase decenii de 
progres anticipat într-un singur an. Puterea aristocrației ducale a 
fost spulberată, regimul nepopular al Guvernatorului Cattlson 
măturat de la putere, iar poporul e pregătit să accepte un singur 
conducător carismatic și progresist. Ai scos la iveală un agent 
stakhieczi și ai strâns informații critice despre monarhia lor 
restabilită. Odată înlăturată amenințarea rebeliunii, ne putem 
duce la îndeplinire scopul de a restructura Aurdwynnul într-o 
fortăreață și o bază de resurse împotriva amenințării stakhieczi. 

Esti obiectul unei mari curiozități. Avem de ceva vreme un 
reprezentant de origine stakhieczi. O candidată aurdwynni de 
sânge maia imperial se poate să-și incheie în curând 
ascensiunea. Aceste tipuri rasiale însă sunt bine înțelese de 
știința incrastică. Tu vei fi prima souswardi care să pășească 
dinapoia Tronului, aducând ereditatea amestecată a imperiului 
tu maia și al incăpățânatelor federații oriati. 

Te-ai dovedit a fi de valoare. Nu mai rămâne decât să-ți închei 
ascensiunea. Îți vom trimite un ultim test. 

Omagiile noastre, 

Itinerantul 

Isihastul 

Renascentul 


Căutătorul de Stele 
(în lipsă) Aparitorul 


Ei nu le simt lipsa soldaților și Guvernatorului pe care i-au 
sacrificat. Vieţile acelea au fost un preţ corect, un foc care să 
ardă uscăturile, dinţi care să tragă otrava afară. 

Un preţ corect. 

Se simte suficient de bine încât să îndrăznească să se urce pe 
crestele zidurilor fortăreței, nu pe zidul dinspre mare, ci pe 
zidăria de piatră care dă spre estuar. Cerul înnorat e oţel și 
lumină de lampă. O însoțește un concubin. Dintr-o veche 
obișnuinţă ţine socoteala păsărilor de pe fluviu și din mlaștină, o 
numărătoare de corcodei, păsări ale furtunii, fregate, jacana cu 
picioroange. 

— Ești un om educat? îl întreabă ea pe concubin. Trebuie să 
fii. Tronul își educă spionii, nu-i așa? 

— Excelenţa Voastră? 

Jocul lui e impecabil, pielea întunecată oriati fără pată, 
constituţia de acrobat. Cine l-a trimis a făcut o alegere calculată. 
Mai că a făcut alegerea potrivită. Nici măcar aproape de cea 
potrivită. 

Oare cu câţi ani o fi mai mare decât el? Trei, patru? Se simte 
străveche. 

Se întoarce cu fața la el. Estuarul și păsările trec rapid la 
dreapta ei și le pierde, chiar și strigătele, chiar și zgomotul 
brizanţilor. 

— Știi Îndoiala ierarhică? 

Creasta zidului se lasă în curtea exterioară din spatele lui. 
Tânărul face un pas nervos înainte. 

— Bineînţeles că știu /ndoiala, spune el. Sabia ucide, dar 
brațul mișcă sabia. E braţul de vină pentru crimă? Nu. Mintea 
mișcă braţul. E mintea de vină? Nu. Mintea a depus jurământ și 
doar își face datoria, așa cum stă ea scrisă de Tron. Prin urmare, 
orice slujitor al Tronului este nevinovat. 

Ea dă din mână făcându-i semn să se oprească. 

— Destul de bine. 

— Vă alină /naoiala, doamna mea? întreabă el. 

Ea se uită la o jacana care merge pe frunze. 

— Ce durere mi-ar trebui alinată? 

Concubinul se apropie și mai mult, cu braţele încrucișate și 


mâinile pe umeri de parcă devenise brusc conștient de vântul 
dinspre mare. 

— Se spune că aţi ridicat tot Aurdwynnul la rebeliune, dar că, 
de fapt, vă slujeaţi Tronul. 

Ea râde în vânt, mișcată de naivitatea prefăcută a băiatului. 

— Ar fi o lovitură vicleană, nu-i așa? Să aduni toată 
nemulțumirea aia sub steagul unui birocrat rebel. Și apoi... și 
apoi... 

Băiatul o privește cu ochii mari, prefăcându-se că așteaptă 
ceva, prefăcându-se că acesta nu e un test. O mână invizibilă 
care-i cercetează rănile. 

— Și atunci, cu o lovitură la momentul atent ales, să stângi 
acel foc, spune ea. Să transmiţi un mesaj: „Aţi fost în puterea 
noastră de la bun început. Baru Pescăriţa a fost a noastră. 
Rebeliunea voastră a fost a noastră. Următoarea rebeliune tot a 
noastră va fi, la fel și următoarea și cea de după ea, chiar și 
când credeţi că victoria e reală, chiar și când vărsaţi sânge 
despre care credeți că ne e drag. Tronul controlează totul.” 

— O lovitură vicleană, este de acord băiatul, care încă mai 
vorbește cu piatra de pe meterez. Dar, doamna mea, se spune 
că toate legăturile sunt reciproce. A-i trăda, a-i conduce știind că 
îi veți trăda, trebuie să vă fi produs suferinţă... 

Ea îl apucă de gât și-l izbește de parapet. El e mai înalt, dar 
mai Slab, iar ea a trăit un an ca Baru Pescăriţa, a purtat armură 
și arme, fiică a unui fierar, a unei vânătorițe și a unui scutier. 

— Ce vrei să insinuezi, micuțule supraveghetor? șuieră ea. Că 
am ajuns să-mi iubesc tovarășii, pe Xate Olake cel cu barba 
căruntă și pe ducesa Tain Hu? Că am plâns când le-am predat 
armatele? Că încă mai plâng și caut alinarea în filosofia veche? 

Băiatul așază o mână pe încheietura ei. Ea se apleacă spre el 
să-i vorbească încet: 

— Susţii că există trădare în inima mea? 

— Nu, doamna mea, zice el sufocându-se. 

Își lasă mâinile să-i atârne neajutorate, deși trebuie să fi fost 
învăţat să se lupte. 

— Nu. Nu. Aţi fost loială tot timpul și niciodată n-aţi șovăit. N- 
au însemnat nimic pentru dumneavoastră. Îmi cer iertare. 

Îi dă drumul. 

— Eu sunt nevinovată, spune. Am fost un instrument. Nu simt 
nicio remușcare. 


— Doamna mea. 

Băiatul ridică bărbia subţire, dezgolindu-și gâtul. 

— Am exagerat. 

Baru îi prinde gâtul între degetele înmănușate. Ochii lui sunt 
larg deschişi și foarte căprui cu punctuleţe aurii, iar ea se 
gândește la Tain Hu. El respiră cu mici icnete rapide și 
înfricoșate, își trece limba peste buze și închide ochii. 

Baru se uită la buzele întredeschise ale concubinului, simte 
mirosul anasonului pe care el l-a înghiţit ca să-și împrospăteze 
respiraţia și vede celălalt test. Nu l-a luat niciodată pe băiat în 
pat. 

„Inteligent”, își zise ea, „să te oferi ca test. Ar trebui să te 
sărut, nu? Tu și cu stăpânii tăi credeţi c-aţi găsit cum să mă 
controlați. Eu însă m-aș putea smulge de sub acest control dacă 
m-aș apleca un pic mai în faţă. Dacă aș privi în ochii lui Tain Hu 
și m-aș folosi de tine”. 

ÎI lasă întins lângă parapet și se întoarce spre estuar, astfel 
încât el să cadă la dreapta și să dispară din raza ei vizuală. Ştie 
că el trebuie să fie încă acolo, dar rana ei îl înghite. 

Dincolo de păsările furtunii care se rotesc, la orizont se află o 
pânză roșie. 

Revoltă în inima ei. Foc în epavă. 

— Băiete! spuse ea, sperând ca el să nu fi fugit. Du-te și 
trezește-mi suita! Am să mă întâlnesc cu ei în golf. 

x 

Baru priveşte marea izbindu-se de pietre cât intră în port 
corabia cu pânze roșii. Din când în când, șambelanul ei o ia de 
braţ și o întoarce cu faţa spre Fortăreaţa Nepomenită, ca să-i 
aducă aminte de existenţa acesteia. 

„Sunt mutilată”, își zise ea. „Am să pic testul. Totul va fi fost 
în van.” 

Apoi, răzvrătită: „Dacă trec, va fi fost pentru ceva?” 

Taranoke. Falcrest, apoi Taranoke... 

Corabia cu pânze roșii lasă la apă o barcă. Baru face semn să 
i se aducă un ochean și îi studiază pasagerii. Văâslași. Infanteriști 
marini. O siluetă învăluită în stofă de lână neagră, cu 
încheieturile mâinilor legate de glezne. Și Aparitorul, cu steagul 
aprins al părului lui. 

Deci corabia a venit din Aurdwynn. Aproape că se gândise 
(ha!) că Aminata s-ar putea să fie la bord. 


Barca vine la țărm. Aparitorul înaintează greu de la brizant la 
piatră, cu un zâmbet cald și mâna dreaptă ridicată a salut. 

— Baru Cormoran! strigă el, pe deasupra protestelor ascuţite 
ale păsărilor marine. Chinul tău se apropie de sfârșit. Rebeliunea 
s-a prăbușit. Dragostea pasională a lui Lady Heingyl Ri pentru 
Bel Latheman ne-a oferit un simbol al reconcilierii, iar cu Lady 
Heingyl - Ducesa Cerbilor, aș zice - instalată Guvernator și cu 
Xate Yawa rechemată în Falcrest, în Aurdwynn e pace. Drapelul 
Republicii Imperiale flutură necontestat. 

Își lasă partea stângă deschisă spre el ca și cum s-ar pregăti 
de un duel. 

— Ce se aude despre Xate Olake cel cu barba căruntă, duce 
de Lachta, șeful spionilor mei? întreabă ea cu calm, răceală și 
ochii nemișcaţi. 

— Mort, zice Aparitorul. Scos cu foc din vizuină. l-am luat eu 
însumi urma în Crestele lernii. Noi băștinașii le cunoaștem mai 
bine. 

Își amintește cum i-a ţinut gâtul concubinului între degete. 
Tremură din cauza acestei amintiri, a dorinței de a nu-l slăbi din 
strânsoare până când nu-i cedează gâtul. 

— Bravo! zice ea, netezindu-și pantalonii pe șolduri. Xate 
Olake nu era ușor de întrecut în șiretenie. 

— Destul de ușor, după cum s-a și întâmplat, spune omul 
Tronului. 

Lasă o mână în jos de parcă lasă amintirea bătrânilor rebeli în 
port. 

— Aşteptăm cu toţii cu nerăbdare să-ţi închei ascensiunea, să- 
ţi livrăm recompensa. 

— Pentru o provincie în dar îmi sunteţi încă îndatorațţi, zice 
Baru încrezută, sigură pe sine și arzând în secret de dorinţa de a 
se întoarce și de a-l pune pe acest om și tot ce i-a cerut el în 
dreapta ei oarbă. 

— Înțelegerea rămâne valabilă, desigur. Ai aţâţat și-ai înăbușit 
rebeliunea, iar în schimb noi te înălțăm la o poziţie în spatele 
Tronului fără Chip. 

Bărbatul arată spre barca trasă pe plajă, spre prizonierul în 
stofă de lână. 

— Doar un test. Ca să ne asigurăm că nu ţi-ai jucat prea bine 
rolul. 

Ea vrea să se uite la barcă, să-și elimine cele mai mari temeri, 


dar nu poate arăta slăbiciune întrerupând contactul vizual. 
Ridică bărbia. 

— N-am dat nicio pricină de îndoială. 

Aparitorul râde. 

— Tronul pune la îndoială loialitatea oricui, Baru Cormoran. 
Tronul, mai presus de toate, dorește controlul, iar pe tine încă 
nu te controlează. Deși există șoapte... 

Vine mai aproape, iar Baru își simte șambelanul și întreaga 
suită retrăgându-se, ca și cum îl recunoscuseră pe adevăratul 
lor stăpân. 

— Se zvonește că nu ţi-ai luat iubiţi cât ai stat în Aurdwynn, 
șoptește omul Tronului, cu un rânjet șiret și tainic. Se zvonește 
că ești fiica unui fierar, a unei vânătorițe și a unui scutier, doi 
dintre ei sodomiţi. Unii spun că așa se nasc toţi copiii în ţara ta 
natală: dintr-o mamă și mulţi taţi. 

— Ce barbar! exclamă ea. Ce noroc c-am fost luată de-acolo 
ca să fiu crescută într-o școală și să cunosc numele păcatului! 

Bărbatul numit Aparitorul se apropie și mai mult, pleacă 
repede capul, ca o cobră, de parcă voia s-o muște și, brusc, nu 
mai e omul Tronului. O privește cu o expresie de sinceritate 
extrem de vie și disperată, iar ea mai-mai că o crede. 

Numai că își aduce aminte de propria ei sinceritate cu Tain 
Hu. De ce ascundea ea. 

— Cu adevărat norocoasă, spune el. Control, Baru Cormoran, 
control, prin orice mijloace își poate asigura Tronul. Nu slăbi 
deloc hăţurile! Sodomiţii primesc fierul roșu, dar noi nu le 
invidiem pe tribadiste pentru cuţit. Eşti gata să trăieşti sub jugul 
acestei ameninţări? 

Empatia se roagă să iasă din străfundul creierului ei, dar ea 
nu-i dă ascultare. Inteligent, își zice Baru, să-l trimită pe omul 
acesta ca un avertisment viu: „El este așa cum ai să fii tu”. 

— Asta e o mărturisire? șoptește ea cu partea stângă a gurii. 
Acum te controlez eu, prin ameninţarea fierului? 

El îi râde în faţă. 

— Testul tău, doamna mea! strigă și face semn spre barcă, 
unde soldații ridică metri de stofă de pe pădureanul-cavaler 
încătușat al Vultjagului, javra brigandă, ducesa Tain Hu. 

x 


Ea trebuia să fie în siguranță. Scoasă de pe tabla de joc. 
Dar, sigur că s-a întors acasă, să dea piept cu moartea, să-și 


salveze căminul. Ce altceva avea? 
Baru mereu uită: mai sunt și alți jucători. 
x 


Aşteaptă în beciurile de sub Fortăreața Nepomenită pentru o 
audiență cu generalul ei. 

Părinții săi au blestemat-o cu o minte flămândă, plină de 
frământări, o minte pentru contabilitate, pentru număratul 
păsărilor, pentru trădare. Acum îndreaptă acele frământări 
înspre trăsături ale rănii ei. Cât de adâncă e? Se va agrava? 

Va veni o zi în care să stea în brizant, cu marea la stânga și 
uscatul la dreapta, și să uite că există o lume între valuri? 

S-a agăţat de sabia Aminatei prin tot ce-a trecut. Acum o 
pune la lucru din gardă în gardă, de sus stânga spre jos dreapta, 
boul, neghiobul și toate celelalte. Când o trece pe partea 
dreaptă, sabia dispare. Îi mai simte mânerul, greutatea, 
mișcarea. Trupul ei continuă să funcţioneze și pe partea aia. 
Sabia însă e o fantomă. 

Și dacă, de fapt, nu există nicio rană? Dacă și-a încuiat în 
emisfera oarbă toate resturile trădării ei, toate iubirile și grijile 
pe care le-a adunat? 

Clatină din cap. Lovește repede de la dreapta la stânga, 
despicându-i burta unui dușman-fantomă. Așa cum a învăţat-o 
Aminata. 

— Excelenţa Voastră. 

Concubinul cu răsuflarea de anason face semn din cadrul ușii. 

— Prizoniera e gata să vă primească. 

Ea face semn cu sabia a nerăbdare. 

— Părăsește încăperea! Am să vorbesc singură cu ea. 

Undeva în ultimul ceas, cei din suita ei au renunţat să mai 
pretindă că șușotesc și bârfesc. Liniştea lor atunci când ies în șir 
indian arată disciplină. Aparitorul vine ultimul. 

— N-ai s-o faci între patru ochi, o avertizează el. N-au să fie 
nici vorbe tandre, nici milă secretă. N-ai să oferi privilegiul morții 
de mâna ta. Vei porunci execuţia ei, oamenii tăi au s-o înece în 
brizant, iar trupul ei va merge în Falcrest, ca să putem ști că a 
murit în dureri și nu prin vreun aranjament. 

În ochi i se vede o fisură. Ceva din el o compătimește. Poate 
că și el a făcut asta odată. 

— Îmi pare rău, dar așa trebuie să se desfășoare lucrurile. 

— E o dușmancă a Tronului, zice Baru cu răceală în glas. De 


ce să-i arăt milă? 

Fisura făcută de sentimentele dinăuntrul lui se închide. 

— Cruzimea are să te ducă departe, spune el, numai că 
vorbele lui nu sună a laudă. 

lese, iar concubinul care-i este spion o zbughește înaintea lui. 
Ușile exterioare se închid șoptit graţie balamalelor date cu 
untură de pește. 

Baru se întoarce spre încăpere, târându-și sabia ca lesa unui 
câine de vânătoare. 

x 

Tain Hu stă de cealaltă parte a unei mese înguste din lemn de 
stejar, încătușată de un scaun de brad cu spătarul înalt. 
Temnicerii ei au dezbrăcat-o de veșmintele de piele sărată și au 
îmbrăcat-o într-o robă de mătase și fier. Faţa ei de șoim de 
tundră - nasul rupt, obraji de bronz, ochii căprui - nu are semne. 
Dar toată puterea, toţii mușchii care purtau armura i-au dispărut 
din trup. A fost înfometată. 

Baru încearcă să vorbească, să lovească prima. Cuvintele însă 
o abandonează. Sunt prea multe lucruri de zis sau numai un 
lucru de zis. Și nicio cale de a-l zice. 

În tăcere, Tain Hu ridică ochii. 

— Excelenţa Ta, vorbește ea, plecând capul, ca și cum încă-i 
era general, iar Baru încă era Mâna Mai Corectă. 

Baru își pune sabia între ele ca pe un mic zid, mai jos de vinul 
pe care l-au lăsat servitorii, și se așază pe celălalt scaun. Vrea 
mai mult decât orice să zâmbească și să răspundă ultimului 
lucru pe care i l-a zis Tain Hu, acel salut somnoros: „Bună 
dimineața!” 

„Bună dimineaţa și ţie, imuira. Kuye lam.” 

Într-o urgie de a se pedepsi singură, între înghiţituri de sare, 
căutase ce însemnau aceste cuvinte ca să fie sigură de 
amintirea ei, ceea ce o adusese mai aproape de marginea 
prăpastiei decât fusese vreodată. 

Avea să fie însă numai batjocură. 

„Cum ai putut să permiţi să se întâmple așa ceva?” se 
întreabă ea. „Cum ai putut să permiţi așa ceva, știind cine erai, 
ce rol trebuia să joci? Ai fi putut să întorci spatele și să te 
salvezi.” 

Numai că n-o făcuse. N-ar fi putut niciodată. 

Tain Hu o privește cu ochi pustii. 


— Ai venit să mă ucizi? întreabă ea. 

Se poate ca moartea să fie cea mai mare speranță care i-a 
mai rămas. 

— Nu, răspunde Baru. Asta se întâmplă mâine. Ai să fii 
înecată la flux, ca Tronul să poată spune că luna și stelele te-au 
judecat. Falcrestului îi place să se alinieze cu asemenea legi. 

— Am înţeles. 

Tain Hu dă din cap de parcă așa era corect și așa se cuvenea. 

— Moartea mea are să-i aducă vreun avantaj lui Baru 
Pescăriţa, stăpâna mea juruită? 

Baru toarnă vin roșu cu mână sigură, umplând o cupă, apoi 
alta. Vrea să implore, să urle: „Incetează! Leapădă-te de mine, 
alungă-mă, spune-mi că sunt falsă, blestemă-mi numele! Dă-mi 
orice altceva în afară de calmul ăsta loial!” 

— Are să-mi aducă un avantaj, răspunde ea. E ultimul meu 
test de loialitate faţă de Tron. 

— Dă-mi voie să propun un toast, atunci! spune Tain Hu, fără 
sarcasm în priviri, fără vreo umbră de mânie care să îndulcească 
lovitura. Pentru loialitatea ta de nezdruncinat! 

Baru se uită în stânga, așa că Tain Hu dispare pentru o clipită. 
Dispărută din raza vizuală, dar nu și din amintire, pierdută din 
vedere, dar nu și din avangarda de la Sieroch, cu calul ei de 
luptă galopând alb într-o revărsare de castaniu. Chipul 
însângerat ridicat spre ocheanul lui Baru, pumnii în zale 
strângând triumfători drapelul lui Cattlson. 

Mintea ei de contabilă își notează: privirea întoarsă ascunde 
femeia, nu și durerea. 

Probabil că Tain Hu a înșfăcat sabia de pe masă când ea și-a 
întors privirea. Probabil că moartea se abate asupră-i prin 
orbire, iar ea n-are s-o știe niciodată. 

Trece însă o clipă și nu vine nicio lovitură. 

Baru își întoarce din nou privirea la masă, devenind iar 
conștientă de Tain Hu. Generalul ei o privește în tăcere. Baru 
mută un pahar de vin pe masă, de-a curmezișul. 

— Am vrut să explic, zice ea, ca să știi pentru ce-ai să mori. 
Cred că-ţi datorez o explicaţie. 

Deja vorbește ca unul dintre ei. O creatură Falcresti. O 
trădătoare a propriei sale copilării. 

Tain Hu ia paharul cu mâinile bătătorite, trăgând de cătușe. 

— Nu-mi datorezi nimic, am jurat să mor pentru tine. 


Ridică precis din umeri. Vinul de-abia i se mișcă în pahar. 

— Așa are să fie. 

„Îţi înțeleg strategia, Tain Hu”, își zice Baru. „Înţeleg ordinea 
de luptă. Tu te duci la moarte cu o loialitate superbă. Eu îmi 
maăsor trădarea cu credinţa ta și asta mă consumă, acum și 
pentru tot restul vieţii. E cea mai mare suferinţă pe care mi-o 
poţi produce. O să funcţioneze.” 

— Nu există Împărat pe Tronul fără Chip, spune ea. În spatele 
măștii și al conducătorului de fațadă se află un comitet, un 
consiliu închis. Fiecare membru... 

— „deţine un secret care l-ar putea distruge pe un altul, 
spune Tain Hu. Așa că membrii Tronului sunt legați unii de alții 
prin frică. lar ţie ţi s-a oferit un loc, cu preţul unui serviciu 
periculos, pornirea unei false rebeliuni în Aurdwynn, astfel încât 
Tronul să-i poată îndepărta pe cei care nu sunt loiali. Credeai că 
Mascarada va recuceri în mod inevitabil Aurdwynnul și c-ai 
putea reduce vărsarea de sânge. Știu. 

— Cum? întreabă ea șoptit. Cum de-ai putea să știi? 

— Dresorul tău cu părul roșu a considerat că era sigur să-i 
explice aceste lucruri unei moarte. A fost lungă călătoria spre 
est. 

Tain Hu ridică iar din umeri. Vinul din pahar rămâne din nou 
nemișcat, ca și cum se lăuda cu precizia ei în toate lucrurile. 

— Am vrut să înțeleg femeia de dincolo de mască, cea pe 
care o cunoșteam. Am vorbit mult cu el. 

Baru închide ochii. Știa ce îi dăduse Aparitorului la schimb, la 
fel cum știuse ce făcea la Sieroch, la Drumul lui Fuller. 
Bineînţeles că știuse. Bineînțeles că știuse. 

— Și ce ţi-a cerut la schimb? Ce era sigur de spus pentru o 
moartă? 

Gura lui Tain Hu nu se mișcă, dar ochii i se încordează într-un 
zâmbet slab. 

— Spune-mi. 

Baru se apleacă peste masă, peste sabie. 

— Spune-mi ce secrete i-ai oferit Tronului. Sau jocul tău de-a 
loialitatea nu merge atât de departe? 

Tain Hu nu tresare. 

— Ce secrete aș putea ști eu despre Baru Pescăriţa? Ce 
adevăr mi-ai oferit tu mie vreodată? 

Râde tăcută. 


— Ai fost înțeleaptă. Nu te-ai încrezut decât în tine. 

— A existat unul, spune Baru, iar vocea ei îi sună groaznic în 
urechi, împovărată de amintirea crimelor mai frumoase și mai 
dragi decât rebeliunea și trădarea. 

Tain Hu își privește mâinile. Pune paharul pe masă, mișcare 
cu mișcare, ca și când era uimită că-și putea mișca încheieturile. 

— A existat ceva. 

Dă din cap gânditoare. 

— Dar eu m-am întrebat: „Ar trebui să-l menţionez? L-ar 
interesa să știe o minciună? Cu ce ar sluji scopurilor Tronului să 
știe o minciună, Tron care încearcă să lege prin adevăr?” 

„A existat ceva.” Acea noapte și tot ce însemnase ea. 

— N-a fost minciună, șoptește Baru. 

— M-am întrebat dacă a fost, în nopţile lungi de după Sieroch, 
șoptește la rândul ei Tain Hu. M-am întrebat dacă ai putea fi 
suficient de neghioabă încât să te îndrăgostești chiar dacă știai 
ce trebuie să faci. M-am întrebat dacă tot ceea ce mi-ai șoptit în 
noaptea aia ar putea fi adevărat, în loc să fie o prefăcătorie 
inteligentă, o cale de a mă orbi. Nu te-am crezut neghioabă, 
Baru Pescăriţa, dar, desigur, nici pe mine nu m-am crezut, și 
totuși am fost. 

Se apleacă în față, cu palmele pe masă și părul ei ciufulit, de 
culoarea nisipului, tuns scurt încă mai e umed de la apa de 
mare. Apropierea ei trezește răzvrătire în pieptul lui Baru. 

— Așa că i-am spus, zice ea. 

Deci Tronul își are secretul, iar Tain Hu își are mica ei 
răzbunare. Fierul roșu pentru sodomit, iar pentru tribadiste, 
cuțitul. Nu acum, desigur, nu câtă vreme e loială. Dar dacă Baru 
Cormoran li se întoarce împotrivă, dacă face o greșeală, dacă 
vreodată devine o ameninţare - cuțitul. 

— Am un sfat pentru tine, acum că amândouă ne-am dat 
loviturile, spune Tain Hu. 

Se apleacă în față rezemându-se pe braţele încă încordate la 
amintirea forţei pe care o aveau odată, iar Baru și-o amintește 
cum se apleca peste masa de lucru în Vultjag, indicând punctele 
slabe ici și colo. 

— În calitate de general al tău. 

„Uite unde te-a dus sfatul!” își zice Baru cu amărăciune. „De 
ce să ascult?” 

Numai că Tain Hu nu s-a înfrânt singură. 


— Vorbește! 

Umerii laţi ai ducesei se încordează. 

— Ar trebui să mă omori. Să sfidezi Tronul și să-ţi asiguri 
puterea. _ 

— N-ai auzit nimic? sare Baru. Te-a derutat omul lor? Imi 
dovedesc loialitatea ucigându-te, Hu. N-ar fi nicio sfidare. 

— Ai să dai greș, spune ducesa. Ei o știu și speră să dai greș. 

În lumina lămpii, vinul dintre ele pare la fel de închegat ca 
sângele vechi. 

— Nu trebuie decât să dau un ordin, zice Baru, continuând cu 
un venin zeflemitor în glas, pe care însă nu-l simţea: Pot să dau 
ordine grele, ducesă. 

— Trebuie să te uiţi când se întâmplă, fără să tresari, fără să 
te miște. Și nu ești în stare. 

Tain Hu privește în gol, se uită la propria-i moarte. 

— Ai să vezi fluxul crescând și ai să-i implori să mă cruţe. Ei 
au să fie de acord. Au să-ţi acorde înălţarea și au să mă ţină pe 
mine drept animal de companie, știind c-ai face orice să mă 
ferești de rău. Eu am să le fiu puterea asupra ta. 

În colţul buzelor ei se ivește un licăr de lumină ca umbra unui 
zâmbet. 

— Mai bine pentru tine, zice ducesa, ar fi fost să mă lași să 
mor la Sieroch. Mai bine să nu fi încercat niciodată să mă 
salvezi. 

Baru vrea să protesteze, dar vorbele ei o îngheaţă ca 
adevărul. A visat lucrurile astea în toate lunile care au trecut de 
atunci, cât s-a întrebat care are să fie ultimul ei test: „S-o crut, 
s-o cruţ. Am să fac orice ca s-o cruţ”. 

— Dar au secretul de care au nevoie, protestează ea. Tu li l-ai 
dat. Au deja o putere. 

— Ar prefera ceva mai... concret. Se tem de tine, Baru 
Pescărița. Se tem de inteligenţa ta, de carisma, puterea ta de a 
ridica oamenii de rând. Se tem de loialitatea pe care o impui. 
Fără un secret puternic cu care să te lege - ceva mai mult decât 
un zvon și o absenţă curioasă a iubiţilor - se tem de forţa pe 
care o vei avea printre ei. 

Tain Hu închide ochii distanţi. 

— El nu mi-a spus nimic din toate astea. Mi-a spus că se 
așteaptă să mă execuţi fără să stai pe gânduri. Numai că tu m- 
ai învățat să-mi ascult instinctul atunci când îmi dau seama de o 


minciună. 

Distanţa scurtă dintre cele două părţi ale mesei e 
înnebunitoare ca un dinte stricat. Baru vrea s-o ajute, dincolo de 
tot sângele și trădarea dintre ele. Vrea să se întoarcă la lunile de 
iarnă când umblau după provizii. 

— De ce mi-ai spune așa ceva? întreabă ea. De ce mi-ai oferi 
ceva? 

— Pentru că n-a fost minciună, șoptește Tain Hu și-și întoarce 
faţa de la ea. 

Baru stă, se holbează și încearcă să priceapă golul din piept. 

Mintea ei se frământă: se poate ca Tain Hu să vrea cu 
disperare să trăiască și speră s-o păcălească pe ea ca s-o cruțe? 
Nu, nu i-ar păsa deloc de viaţa ei, nu cu Vultjagul și Aurdwynnul 
pierdute, dar ar putea încerca să saboteze ascensiunea lui Baru, 
manipulând-o să dea dovadă de lipsă de loialitate faţă de Tron? 
La fel ca băiatul de pe metereze ar putea să fie totul un test al 
Tronului, aplicat printr-o Tain Hu înfrântă? 

Soarbe din vin cu un calm prefăcut și se agaţă de marginea 
unui adevăr rece: a venit aici jos ca să discute cu ducesa fiindcă 
spera că astfel i-ar fi mai ușor să se uite la ea cum moare. Spera 
să fie ură, strigăte, jurăminte de răzbunare fără moarte. O 
inamică pe care s-o înece a doua zi. 

„Dacă implor, ar putea trăi”, își zice Baru. „Eu tot aș mai avea 
Tronul. Lor le-ar fi mai ușor, știind că astfel aș putea fi 
îmblânzită și ţinută din scurt. lar cu vremea, ea s-ar putea să mă 
ierte...” 

Lui Tain Hu încep să-i tremure umerii. Lui Baru i se strânge 
stomacul. Dintre toate lucrurile, taman asta sperase să nu vadă: 
generalul armatelor Aurdwynnului înfrânt și dărâmat. Moartea ar 
fi mai bună. 

Tain Hu însă nu plânge. Chicotește răgușit, încet. 

— Speranţa Aurdwynnului! strigă ea, ca și cum ar aduna în 
jurul ei un zid invizibil de scuturi. Dreptate de la o mână mai 
corectă! 

După care râde, tremurând de veselie, cutremurându-se în 
cătușe și cu ochii aţintiţi asupra lui Baru. 

— Speranţa Aurdwynnului! 

O ţine tot așa, iar după o clipă Baru își dă seama că nu mai 
poate suporta. Își întoarce scaunul la stânga, astfel încât ducesa 
Tain Hu cade în neant, iar urletul râsului ei ajunge la ea doar ca 


un ecou. 

„Speranţa Aurdwynnului”, își zice ea și-i înţelege jocul lui Tain 
Hu. Încă mai luptă. 

Sabia e încă pe masă, în locul gol de la dreapta ei. Baru își 
termină vinul într-o tăcere lentă. Se întreabă dacă ducesa știe 
despre rana sa. Dacă râde și se dedă la insulte chiar și acum, și 
dacă ia tăcerea lui Baru drept tărie. 

x 

Vine fluxul chiar înainte de ivirea zorilor. Baru Cormoran 
încătușează ea însăși prizoniera. Îi șoptește un cuvânt în urună 
la ureche, un cuvânt greu, o mușcătură de ţipar, după care se 
retrage să zică, probabil persiflând-o: 

— Felicitări pentru victorie, ducesă Vultjag! 

Tain Hu nu plânge. 

Baru le poruncește infanteriștilor marini să o ducă pe faleza 
de piatră de sub castel, unde sunt cele mai puternice valuri. 

Tain Hu merge tot drumul, chiar și împovărată de lanţuri. 
infanteriștii marini o leagă de piatră, trecându-i cătușele prin 
brățări ruginite. Dedesubt, marea se izbește de țărm și vuiește. 

Baru Cormoran, stăpân în trecere al Fortăreţei Nepomenite, 
membră în ascensiune a comitetului conducător al Republicii 
Imperiale, privește de pe un banc de stâncă de deasupra. 
Aparitorul măsoară locul cu pasul în spatele ei, cu părul 
fluturându-i în briza sărată. 

— Dacă se întețește vântul, e posibil ca valurile s-o azvârle în 
stânci, zice el. Ar fi o moarte groaznică. 

Baru stă fără haină, netulburată de frig, care nu e la fel de 
puternic ca iarna în Vultjag. 

— Așa ar fi. Numai că Tain Hu era cândva puternică. Dacă se 
agaţă de lanţuri, s-ar putea să reziste suficient cât să se înece. 

Aparitorul își așază mâna pe umărul ei. 

— Poate că există altă cale. Poate că Tronul ar accepta-o de 
ostatică. 

— Nu mă pune la încercare! spune Baru, cu ochii la zorii de la 
orizont. 

Începe să numere păsările pe care le vede. Observă un uliu 
care se rotește în înaltul cerului, de parcă se ţine pe un curent 
cald deasupra unei văi împădurite. 

— M-am săturat de micile teste ale Tronului! 

Nivelul apei crește. Tain Hu, udă până la brâu, pare să moţăie 


în lanţurile slăbite. 

— Hipotermie, șoptește Aparitorul. Apa e rece, doamna mea. 
Dacă ar fi să o ridicăm acum, probabil am putea-o salv... 

— Nu vreau să fie salvată. 

— N-o iubești? îi șuieră la ureche omul Tronului. Mi-a povestit 
despre noaptea de după victoria de la Sieroch. Ai putea să ai din 
nou parte de așa ceva. 

— Asta a inventat? Curios! 

Baru face semn către infanteriștii marini de pe stâncile de jos. 

— Treziţi-o! 

Unul dintre ei o izbește pe Tain Hu în umăr cu capătul turtit al 
suliței. Aceasta ţipă, arcuindu-și spatele, cu ochii fioroși. Lanţul îi 
alunecă printre degetele palide și tremurânde. 

— „Tu faci cât o legiune pentru mine” Tain Hu, șoptește omul 
Tronului. Ți-aduci aminte de asta? Mi-a zis că așa i-ai spus. 

— Am spus eu multe. 

Crește nivelul apei. Un vânt ușor stârnește spumă. Tain Hu 
strigă răgușită înspre șuvoiul de stropi, cu lanţurile tensionate 
pe după pumnii ei și bicepșii încordați. 

Baru îi aruncă Aparitorului o privire fugară. 

— Când se termină corvoada asta mică, am treabă în Falcrest. 
Am transmis un mesaj în Aurdwynn, o demonstraţie de cât de 
departe putem ajunge. Acum e vremea să le cumpărăm 
loialitatea. Să scădem dările, să acordăm autorizaţii de 
căsătorie, să ne fie milă de micile lor secte. Să le mai acordăm 
niște libertăţi. 

— Cauze care îţi sunt familiare, Lady Cormoran. 

Omul Tronului își strânge mantia în jurul lui. 

— Desigur. Știu de ce mă vreți. Eu îi înţeleg pe oamenii ăștia. 
Mi-e în oase, în sânge. 

O fixează, rece, cu privirea pe Tain Hu. 

— Prin mine, vă extindeți controlul. 

„Aș vrea să mă poţi vedea, Hu!” își zice ea. „Nu tresar. Nu mă 
mișcă nimic. Speranţa Aurdwynnului, care nu le oferă niciun jug 
asupra ei. Chiar și trădată, încolţită, ai plănuit bine bătălia. O 
muncă de savant.” 

— lronic, nu? zice ea. Ar fi putut să trăiască să-și vadă poporul 
liber. 

Aparitorul trebuie să strige ca să acopere vântul biciuitor. 

— De ce faci asta? Ar mai putea încă să trăiască! 


„Tot aţi mai putea să mă legaţi prin ea”, își zice Baru. „Dacă 
aș implora, dacă aș recunoaște pur și simplu ce înseamnă 
pentru mine, aș putea în continuare să merg în Falcrest, să stau 
la masa voastră și voi ați ști: «O avem sub controlul nostru». 
Așa cum ei vă au sub controlul lor. Eu însă n-am să mă las 
legată ca voi. Am să merg printre membrii consiliului vostru și 
veți tremura în faţa a ceea ce ați dezlănțuit.” 

Un val ce se înalţă se sparge de stânci. Tain Hu strigă în zori, 
tremurând de la efort. O pasăre fregată scoate zgomote ca de 
tobă pe deasupra lor. 

Baru Cormoran își pune picioarele în poziţia duelistului, 
închizându-l pe omul Tronului la dreapta ei moartă, 
deschizându-și partea stângă spre femeia care trage să moară 
jos. Spintecă aerul cu o sabie pe care nu o are. 

A acceptat târgul Aparitorului în portul din Treatymont, 
gândindu-se că ar putea da Aurdwynnul pe guvernarea 
Taranokelui. De ce nu? Ce s-ar pierde, ce rău s-ar face? 
Mascarada ar zdrobi orice rebeliune. În mâinile ei, se putea 
asigura că acest lucru se petrecea repede și cu milă. lar cu 
puterea ei câștigată cu greu își putea salva căminul. 

Numai că acum asta nu va mai fi de ajuns. 

„Rămas-bun!” își zice în sinea ei. „Rămas-bun, kuye lam! Am 
să-ți scriu numele în ruina lor. Am să te pictez peste istorie în 
culoarea sângelui lor.” 

Vine fluxul. Omul Tronului o privește, așteptând-o să ridice 
ochii și să înceapă să numere păsările. 


Scrisori 
Egalilor mei din comitet, 


Sper că  ltinerantul a terminat argumentarea valorii 
contribuţiilor mele. Inteleg că tinerețea și ereditatea mea pot 
suscita scepticism, dar vă asigur că experiența a confirmat 
acum calitatea mea de savantă. 

Mi-am încheiat analiza inițială a documentelor Aparitorului. Ne 
aflăm, în mod clar, în fața unor importante încercări strategice: 
o monarhie stakhieczi renăscută, o reacție puternic ostilă la 
eforturile noastre continue de a destabiliza guvernele federative 
ale Oriati Mbo, un tipar din ce în ce mai vizibil de epidemie în 


vestul necucerit ṣi, desigur, descoperirile îngrijorătoare ale 
expedițiilor noastre pe Mama Furtunilor. (Trebuie să înfruntăm 
posibilitatea ca aceste mărturii oculare să nu fie halucinații și ca 
legea firii de pe supercontinent să difere cumva de a noastră.) 

În lumina acestor Încercări, mă simt încurajată de succesul 
programelor din Metademă ale colegului nostru  Isihastul. 
Limpeziții s-au descurcat admirabil în Aurdwynn. Cu un acces 
crescut la liniile de germeni stakhieczoide și maia prin 
intermediul populațiilor-subiect din Aurdwynn și Souswara, cred 
că se pot face pași mari înspre noi rase specializate. 

În ciuda acestor realizări, îndemn comitetul să-și amintească 
lectia preferată a protectorului meu. Există multe feluri de 
putere. Cât continuăm să îndreptăm Republica Imperială spre 
scopul nostru de încheiere cauzală totală, este imperativ să 
evităm dependența de un singur instrument strategic, oricare ar 
fi acesta. Controlul total, integrat, de la mecanismele de bază 
ale eredității până la mișcările ideologice și intelectuale ale 
întregului nostru imperiu, trebuie să rămână scopul nostru. 

Aștept cu nerăbdare să lucrez cu voi. 


Salutări, 
Agonista 


Dragă Aminata, 


A trecut prea mult timp. Serviciul meu din Aurdwynn a ajuns 
la final. Din motive ce depășesc sfera acestei scrisori, voi 
călători în Falcrest sub un nume fals. 

Am citit despre promovarea ta la gradul de locotenent- 
comandor. Felicitările mele! La întoarcerea sa în Falcrest, am de 
gând să te recomand amiralului provincial Ormsment. Se poate 
să te întrebi de ce se gândește o tehnocrată să te recomande 
unui ofițer-amiral și, ei bine, ăsta e un motiv și mai bun ca să-mi 
auzi povestea! 

Când am venit la tine în Taranoke cu o problemă legată de 
mâini, m-ai învățat despre politica internă a Marinei, despre 
intrigi de politică și linii de protecție care definesc corpul 
ofiterilor. Acum că Parlamentul bate tobele de război la oriati, mi 
se pare că se poate ca unii din Marină să fie nemultumiti de 
regimul curent din Falcrest. Mă întreb dacă am putea discuta iar 


despre politica Amiralității și despre mutabilitatea guvernului. 
Cine-ar fi crezut că acest cod din copilărie are să ne servească 
atâta vreme? 
Caută-mă la adresa expeditorului! Trebuie să ne punem la 
curent. Am o rană remarcabilă de arătat. 


Salutări, 
Hoata sabiei tale 


SUSPINĂ  SUSPINĂ SUSPINĂ  CAENOGEN  CAENOGEN 
CAENOGEN PURITY CARTONE NUMAI PENTRU OCHII TĂI 
FELICITĂRI PENTRU REUSITA ÎNDEPLINIRII ULTIMEI MELE 
ÎNSĂRCINĂRI. RĂMÂI CEL MAI BUN INSTRUMENT AL MEU. SUNT 
ÎNCÂNTATĂ ÎNDEOSEBI DE RECUPERAREA ȘI ADUCEREA 
PALIMPSESTULUI ȚINTEI. INFORMAŢIA ȚINTEI MI-AR FI PUTUT 
COMPROMITE SERIOS PROIECTUL. 

IGNORĂ TOATE CELELALTE AUTORITĂŢI. IGNORĂ TOATE 
CELELALTE SEMNALE DE RECHEmarE. ÎȚI VEI PRIMI ORDINELE 
DIRECT DE LA MINE. ACUM SUNT UNUL DINTRE STĂPÂNII 
SUPREMI (ACCEPTĂ SCHIMBARE DE STATUT: CAENOGEN). ŢINE 
LEGĂTURA ÎN CONTINUARE SUB IDENTITATEA CONDIŢIONATĂ 
NORGRAF RESPECTÂND TOATE MĂSURILE DE SECURITATE 
NECESARE. 

NOILE TALE ORDINE SUNT: . 

DU-TE ÎN NORD ÎN MUNŢII CRESTELOR IERNII IA LEGĂTURA CU 
AUTORITATEA STAKHIECZI „REGELE NECESAR” F 

ÎNMÂNEAZĂ MESAJUL INCLUS. INFORMEAZĂ-L PE REGE CĂ L- 
AM GĂSIT PE PRINȚUL STAKHI DISPĂRUT. ÍNTOARCE-TE CU 
RĂSPUNS. 4 

DISTRUGE ACEASTĂ SCRISOARE. Í 7 

CAENOGEN CAENOGEN CAENOGEN SUSPINĂ  SUSPINĂ 
SUSPINĂ 


Jurispotenţei imperiale a Aurdwynnului, Excelenței Sale Xate 
Yawa: 

Îţi cunosc jocul. 

Și eu îl joc. Bănuiesc că deja am câștigat, dacă poti numi asta 
victorie. Tu ti-ai jucat rolul fără greș, desigur, ar fi trebuit să-mi 
dau seama de la început. Aurdwynnul te urăște la fel de tare cât 
m-a iubit pe mine. Rechemarea ta va părea milă. 


Pe mine m-a găsit cel numit Itinerantul când eram încă o 
copilă. Mă întreb care dintre ei te-a găsit pe tine și când. Mă 
întreb la ce test final te vor supune când va veni înălțarea ta. 

AȘ vrea să pun să fii ucisă pentru ceea ce i-ai făcut lui La. 
Numai că nu pot să neg socoteala, eu una am făcut lucruri mult 
mai rele decât să omor un secretar pentru o suspiciune. 
Obișnuiam să mă întreb dacă nu ești un monstru. Acum știu 
răspunsul. 

Dacă vrei putere în această lume, suficientă putere incât să o 
schimbi, se pare că într-adevăr trebuie să fii un monstru. 


Îmi pare rău că nu ti-am putut salva fratele. S-ar putea să fi 
fost o dovadă de milă. Știa că eu l-am trădat, dar acum nu are 
să mai afle niciodată că l-ai trădat și tu. 

Totuși, eu am încercat. 

Ne vedem în Falcrest. 


> N 


a ES 


Ca să distrugi un imperiu, 


trebuie mai întâi să înveţi să-l conduci. 


Baru Cormoran era doar o fetiță când expansiunea 
Mascaradei i-a distrus lumea, familia și visurile unei 
copilării fericire, A fost însă dintotdeauna înarmată cu cea 
mai prețioasă virtute: răbdarea. Pentru a se răzbuna, n-a 
ezitat să-și înfrâneze ura, să se infiltreze în tabăra 
dușmanului și să-și croiască drum spre putere. Cât de mare 
va fi totuși preţul pe care ar putea fi nevoită să-l plătească 


pentru a-i convinge pe inamici de loialitatea ei? 


Acesta-i adevărul. ÎL vei recunoaşte pentru că doare. 


www.editura-paladin.ro 
ISBN 978-606-9000-10-6 


9 | 


Partener media: 


NU 


7860691000106!