Tehnium/1993/9307

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
TEHNICĂ MODERNA . 

Maşter file 
INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICA . 

Modulaţie şi modulatoare. 
Modulaţia de amplitudine 

CO-YO. 

RX pentru 144 MHz 
Radiocomunicaţii CW 
Receptor monobandă cui un 
singur circuit integrat 

AUDIO . 

Generatoare pentru verificarea 
amplificatoarelor Hi-Fi 

LABORATOR . 

Aplicaţii ale CI-UAA 180 
Antena auto cu ridicare şi 
coborâre automată 

SERVICE . 

Schema electrică a T.V. 
TELECOLOR 3007. DECODOR 
Sisteme de televiziune în 
culori 

AUTO-MOTO . 

Simboluri grafice 
Carburatorul autoturismelor 
Renault 5 (continuare) 

ATELIER . 

Interfon pentru locuinţă 
Aplicaţie MMC 353A 
Măsurarea decibelilor cu 
instrumentul de măsurat 

VIDEORECORDERE . 

Videocamera. înregistrarea 
semnalelor video 


ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR 1, 

COD 79784, OF. P TT.R 33, 

SECTORUL 1, TELEF0N G18 35 66-617 60 10/2059 


lifivtilifn 


ANUL XXIII — NR. 272 


7/1993 


SUMAR 


REVISTA LUNARA 
PENTRU CONSTRUCTORII 
AMATORI 




Preţul 150 LEI 


















TEHNICĂ MODERNĂ 


MAŞTER FILE 


- caracteristici generale 
(numai la formate noi) cum 
sînt s 

a. cukoare hîrtie (PAPER) 

b. cui oare BGRDER 

c. iniţiala articolului 
după care se va face sec¬ 
venţial izarea (iniţial 
nici una) 

d. numărul de linii alocat 
pentru. £ afişa o inregis- 
trare.Pentru a avea o 
singură înregistrare pe 
ecran se răspunde 22. 

In meniul afişat se află 
şi instrucţiunea " ADD AN 
ELEMENT ". 

Prin " ELEMENT "programul 
înţelege o parte componen¬ 
tă a formatului de afişare 
ce poate fii 

- articol de fişier 

- element decorativ 

* text f titlu (LITERAL) 

* chenar (BOX) 

* linie orizontală 

* linie verticală 

Vom trata separat fiecare 
mod de a introduce cîte 
un element înţr-un format 
de afişare. 

Pentru a introduce un 
element de text tastaţi 
"L" (în meniul afişat după 
folosirea opţiunii "A") 
apoi introduceţi nr.liniei 
şi coloanei din ^care va 
începe scrierea textului, 
culoarea hîrtiei, strălu¬ 
cirea, inversarea, flash 

sau nu şî textul literal. 
Dacă textul depăşeşte cea 
mai din dreapta coloană el 
va reîncepe în. linia urmă¬ 
toare din prima coloană. 
Culoarea nu este cerută 
deoarece se foloseşte în 
permanenţă contrastul. 
Pentru a include un chenar 
tastaţi ”B” şi indicaţi 
coordonatele colţului din 
stînga sus, adîncimea în 
pixeli şi lăţimea tot în 
pixeli. 

Pentru a include o linie 
orizontală sau verticală 
tastaţi "H” sau "V", coor¬ 
donatele colţului cel mai 
din stînga, respectiv cel 
mai de sus şi lungimea 
liniei în pixeli. 

Pentru a include articole 
în formatul de afişare 
creat, după completarea 


Ing. ŞORICUTC. 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

caracterist ici1 or generale 
se foloseşte opţiunea "A" 
apoi în următorul meniu 
opţiunea "D". Apoi eşti 
întrebat de iniţiala arti¬ 
colului de reprezentat 
(DATA REFERENCE) şi tre¬ 
buie răspuns la următoa¬ 
rele PROMPT-uri: 

-linia de pe ecran la care 
se va afişa articolul 
indicat al primei înregis¬ 
trări din fişier (0-21). 
-coloana de la care se 
începe afişarea respecti¬ 
vului articol (0-31). 
-opţiunea pentru MICR0- 
PRINT. 

-lăţimfea, adică nr.de co¬ 
loane pe care se pot ex¬ 
tinde datele din artico¬ 
lul specificat.Dacă spa¬ 
ţiul este insuficient 
datele vor fi afişate 
trunchiat. 

-adîncimea, adică nr. de 
linii alocat pentru afi¬ 
şarea datelor. 

-culoarea hîrtiei (0-7) 
-strălucire (Y/N) 
-inversare (Y/N) 

-flash (Y/N) 

-pad (Y/N) această instru¬ 
cţiune face ca aria aloca¬ 
tă pentru afişarea datelor 
să fie colorată cu culoa¬ 
rea hîrtiei. 

i -nuli text ; această op¬ 
ţiune permite ca în lipsa 
datelor la articolul spe¬ 
cificat din înregistrarea 
curentă să se tipărească 
un şir de caractere (***) 
Datele numerice vor fi 
corect aliniate dacă nu se 
foloseşte opţiunea "pad" 
şi adîncimea cîmpului de 
afişare este 1. 

Toate elementele formatu¬ 
lui cu excepţia articole¬ 
lor ( deci a datelor con¬ 
ţinute ) vor fi afişate 
indiferent dacă sunt sele¬ 
ctate sau nu. 

Oricare din aceste eleme¬ 
nte poate fi modificat cu 
opţiunea "R" cînd acel 
element se află pe ecran. 
Prin suprapunerea acestor 
elemente rezultă formatul 


de afişare dorit. 

Alte taste folositoare 
sunt 9 

N-afişează elementele 
R-şterge elemente 
X-şterge întregul format 
C-copiază întregul format 
ATENTIE! La suprapunerea a 
două înregistrări sau ele¬ 
mente programul nu verifi¬ 
că ce şterge. 

Micro-Print 

Caracterele normale ale 
Spectrumului permit scri¬ 
erea a 32 caractere pe 
linie.Dacă se comprimă ca¬ 
racterul de la 8 biţi ia 5 
sau 6 biţi atunci pe linie 
vor încape mai multe cara¬ 
cter e.Programul permite 
afişărea cu două grade de 
comprimare şi anume ia 42 
caractere pe linie sau la 
51 de caractere pe linie. 
Ca avantaj clar este evi¬ 
dent faptul că în acelaşi 
spaţiu se pot vizualiza 
mai multe date dar se ma¬ 
jorează timpul în care se 
afişează datele (sînt mai 
mult pictate decît afişate 
pe ecran). 

Modul de lucru Micro-Print 
este următorul 9 

- în modul EDIT la furni¬ 
zarea unui element literal 
sau date veţi fi întrebat 
"-MICRO-PRINT Y/N" la care 
veţi răspunde cu: 

a) N pentru 32 caractere 
pe linie 

b) Y pentru a fi întrt ţi 
"42-Pitch Y/N'Ta care dacă 
răspundem cu "Y" se va 
face selectarea pe 42 ca¬ 
ractere pe linie sau cu 
"N" pentru selectarea pe 
51 caractere pe linie. 

WORD PROCESSING 
(Prelucrare cuvinte) 

La afişarea în modul 
DISPLAY MasterFile exe¬ 
cută o prelucrare prima¬ 
ră a cuvintelor : 

- bl aneuri ignorate 

- marginea din stînga se 
menţine goală 

- se minimizează întreru¬ 
perile cuvintelor 
Aceasta înseamnă ca poţi 
introduce textul fără să 

aî grijă de spaţii şi de 
întreruperi. 


2 


TEHNIUM 7/1993 






MasterFile preferă să 
înceapă o linie nouă decît 
şa despartă un cuvî'nt, cu 
excepţia cazului cînd sa 
ajuns la ultima-1 inie. 

ADD A RECORD MODE 
(ADAUGAREA UNEI 
ÎNREGISTRĂRI) 

Selectarea acestui mod se 
face cu tasta "A" din MM. 
Apoi avem următoarele op- 
ţ iuni : 

-adăugare un item " A " 
-adăugare AUTO-PRQMPT "P" 
-trecere în mod DISPLAY cu 
tasta " D " 

-trecere în MM cu " M " 
Pentru a introduce o nouă 
înregistrare se foloseşte 
"A" după care se furnizea¬ 
ză un DATA REFERANCE şi 
textul de max.128 de 

caractere restu fiind ig¬ 
norate. Item-ul va fi afi¬ 
şat în alb strălucitor sub 
DATA REFERANCE/NAME afişat 
în- roşu. 

0 metodă alternativă este 
selecţia "P"astfel vor fi 
solicitate item-uri de 

către program prin studie¬ 
rea DATA-NAME-urlor. 

Astfel sîntem scutiţi să 
ţinem minte toate DATA- 
REFERENCE-urile şi face 
improbabilă omiterea unui 
item.Dvs. trebuie să in¬ 
troduceţi textul încheind 
cu ENTER pentru fiecare 
item ce sete "prompted". 

In lipsa datelor pentru un 
item se foloseşte ENTER . 
ENTER urmat rapid de SPACE 
încheie toate PROMPT-urile 
Alte taste utile sunt» 
N-veri fieare item-uri 
R-înlocuire item 
E-ştergere item 
G-se introduce DATA 
REFERENCE corespunzător 
item-ului dorit. 

MODUL DISPLAY 
Se foloseşte pentru a 
vizualiza înregistrările 
selectate într-un mod 
jdictat de unele din for¬ 
matele raport. 

Selectarea acestui mod se 
face cu tasta "D" din MM 
sau cu " C " cînd se alege 
un format de afişare. 

Se poate afişa cu tasta 
"Q" un nou meniu sau şte¬ 
rge cu 

Funcţiile acestuia sunt: 
N-dacă în linia 22 apare 
"..more.." această tastă 
permite vizualizarea pa¬ 
ginii următoare. 

1-9 avansează formatul de 
afişare cu 1-9 înregis¬ 
trări. 


B- reluare de la prima în¬ 
registrare. 

P- copierea liniilor 0-21 
la ZX-Printer.Se foloseşte 
"S" pentru imprimarea pa¬ 
ginii curente sau "?A " 

pentru pagina curentă şi 
următoarele.La nevoie se 
poate întrerupe imprimarea 
cu tasta "H" sau BREAK 
apoi G0 T0 1. 

U-introduce modul UPDATE 
E-şterge înregistrarea din 
poziţia cea mai înaltă 
(cere confirmare prin Y) 
0-reselectează înregistr a- 
rea din poziţia cea mai 
înaltă (nu este ştearsă). 
C-copiază înregistrarea 
din poziţia cea mai înaltă 
inserînd-o alături de 
aceasta (ea poate fi modi¬ 
ficată cu "U"> 

S-introduce modul SEARCH 
T-calculează şi afişează 
total/medie 
M- revine în MM 
R-trece la alt format de 
afişare 
Modul UPDATE 
Acest mod permite mo¬ 
dificarea unei înregi¬ 
strări adică a datelor 
sale ce pot fi revăzute 
înlocuite sau şterse în 
timp ce altele pot fi 
adăugate.înregistrarea 
ţintă este totdeauna cea 
de sus afişată în modul 
DISPLAY. 

Selectarea acestui mod se 
face astfel din modul 
DISPLAY, cu cei puţin o 
înregistrare afişată, tas- 
tînd ”N" şi 1-9 pentru 
poziţionarea înregistrării 
ţintă în poziţia cea mai 
înaltă a ecranului apoi se 
apasă " U ".Acum opţiunile 
sunt aceleaşi cu cele din 
"ADD A RECORD MODE" şi 
aceleaşi "PRGMPT-ur 1 ". 
Diferenţa constă în faptul 
că tasta "D" se poate 
folosi pentru a reveni în 
modul DISPLAY. 

MODUL SEARCH 

In acest mod în cazul unui 
fişier lung se pot regăsi 
rapid acele înregistrări 
pe care le dorim. 

Căutarea este efectuată 
comparînd un argument dat 
de utilizator cu o dată 
particulară din fiecare 
înregistrare selectată. 
Iniţial deselectăm toate 
înregistrările cu "R" din 
MM.Astfel Sel=00000 apare 
pe ecran,apoi se ataşă "S" 
pentru a porni căutarea. 
Primul meniu din modul 


SEARCH solicită tastele: 
A-(all) pentru a căuta în 
toate înregistrările nese¬ 
lectate şi a le selecta pe 
acelea care corespund. 
L-pentru a căuta numai 
înregistrările selectate 
şi a deselecta pe cele 
care ni corespund. 
M-revenire în MM 
Apăsînd " L " veţi fi în¬ 
trebaţi de DATA REFERENCE- 
ul datelor (item-urilor) 
de comparat la care se 
răspunde cu tasta cores¬ 
punzătoare. Următor ul meniu 
întreabă dacă data trebuie 
tratată ca un caracter "C" 
sau numeric "N".Datele 
numerice se normalizează 
în scopul comparaţiei sub 
forma nnnnnnnnnnn.nn. 

De exemplu 12,143 va fi 
tratat ca 00000000012.14. 
De reţinut că "S" (scan) 
funcţionează numai dacă la 
meniul anterior s-a răs¬ 
puns cu tasta " C ". 

Alte taste al căror înţe¬ 
les este evident sunt:"G", 
"L","U","E". 

TOTAL/MEDIE 

MasterFille poate calcula 
şi afişa totalul şi media 
datelor numerice ale înre¬ 
gistrărilor selectate. 

Si aici toate datele nume¬ 
rice sunt normalizate 
înainte de a se efectua 
calculele.Orice dată nenu— 
merică opreşte calculul. 
Singurul caracter nenume¬ 
ric admis este 1 punct ze- 
cimal. 

Modul TOTAL/MEDIE poate fi 
dat din MM sau DISPLAY. 
Rezultatele se dau în li¬ 
niile 10-21. 

Pentru prelucrări aritme¬ 
tice complexe se folosesc 
USER-BASIC-uri concepute 
special.Dateie se pot im¬ 
prima în modul DISPLAY. 
LOAD AND SAVE 
Pentru a salva se folo¬ 
seşte opţiunea " V " din 
MM.Un meniu simplu vă cere 
să alegeţi între opţiunile 
"F" şi "P" adică între a 
salva numai fişierul sau a 
salva programul şi fişie¬ 
rul. Vă puteţi răzgîndi cu 
tasta ENTER . 

La selecţia "P" este 
salvat întîi BASICUL (in¬ 
clude şi fişierul F$) apoi 
codul maşină.Sînteţî în¬ 
trebaţi ce nume de salvare 
doriţi (max.10 caractere). 
La selectarea "F" se sal- 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 7/1993 


3 





MODULAŢIE Şl MODULATOARE. 
Modulaţia de amplitudine 


intr-un sistem de radiocomunicaţii are loc' 
transmiterea unor semnale electrice de la emiţă¬ 
tor către receptor. Semnalele electrice transmise, 
care corespund unei anumite informaţii, sunt 
semnale de joasă frecvenţă, care, datorită parti¬ 
cularităţii lor nu pot fi ridicate pentru a ajunge cu 
un nivel util la receptor. De aceea, a fost necesar 
să se utilizeze un semnal de înaltă frecvenţă care 
să „poarte" semnalul util de joasă frecvenţă. Se 
ştie că undele electromagnetice de înaltă frec¬ 
venţă au proprietatea de a se propaga la distanţă, 
deoarece puterea radiată este egală cu pătratul 
frecvenţei. Deci, transmiterea prin radiaţie elec¬ 
tromagnetică se face numai la frecvenţe înalte, 
peste 100 kHz. 

Semnalul de înaltă frecvenţă se numeşte sem¬ 
nal purtător (sau oscilaţie purtătoare) semnalul 


Ing. ŞERB AN NAICU 

de joasă frecvenţă „transportat", care reprezintă 
informaţia, se numeşte semnal modulator,, iar 
semnalul rezultat se numeşete semnal modulat 
(sau oscilaţie modulată). 

Un alt avantaj al utilizării pentru transmisie a 
semnalelor de înaltă frecvenţă îl constituie şi po¬ 
sibilitatea transmiterii simultane a mai multor me¬ 
saje, pe acelaşi canal (aceeaşi linie de comunica¬ 
ţie) prin modularea aceleiaşi purtătoare cu sem¬ 
nale diferite, care pot fi separate la recepţie cu 
ajutorul unor filtre cu care se extrag semnalele de 
modulaţie (semnalele modulatoare). 

în funcţie de natura (forma) semnalului purtă¬ 
tor şi de parametrul semnalului care se modifică, 
la emisie distingem mai multe tipuri de modula¬ 
ţie. 

Astfel, ţinând cont de natura semnalului purtă¬ 
tor, care poate fi un semnal sinusoidal sau o suc¬ 





cesiune de impulsuri, avem: 

— modulaţia armonică (a semnalelor sinusoi- 
a dale): 

lr — modulaţia de impulsuri (a semnalelor im- 
■* puls). 

Dacă ne referim la primul tip de modulaţie, cel 
a al semnalelor sinusoidale, acestora li se pot varia 
la emisie: amplitudinea, frecvenţa sau faza. Vom 
*- avea deci: 

>• — modulaţia de amplitudine (MA); 

■* — modulaţia de frecvenţă (MF); 

u — modulaţia de fază (MP). 

6 Precizăm că modulaţia de frecvenţă şi modula¬ 

ţia de fază sunt interdependente şi există conco- 
mitent, ele fiind înglobate într-o denumire comu- 
a. nă: modulaţia unghiulară. 

>• Dacă ne referim la modulaţia semnalelor im¬ 
puls, distingem următoarele tipuri de modulaţie, 
î_ în funcţie de parametrul impulsului care a fost va- 
> riat (amplitudinea, durata, poziţia): 

— modulaţie de impulsuri în amplitudine 
(MIA); 

— modulaţie de impulsuri în durată (MID); 

— modulaţie de impulsuri de poziţie. 

Modulaţia de impulsuri de poziţie se împarte la 

rândul ei în două subgrupe: 

— modulaţia de impulsuri în frecvenţă (MIF); 

— modulaţia de impulsuri în fază (MIP). 

Mai distingem modulaţia de impulsuri de cod 
(MIC), când semnalul de modulaţie acţionează 
asupra amplitudinii impulsurilor, dar acestea pot 
lua numai anumite valori cuantizate şi modulaţia 
de Impulsuri diferenţială sau de tip delta (MU), în 
cadrul sistemelor digitale. 

Ideal ar fi ca semnalul modulator să schimbe 
numai parametrul dorit, dar există şi efecte para¬ 
zite care determină, de exemplu, la o modulaţie 
de frecvenţă şi o modulaţie parazită de amplitu¬ 
dine sau la o modulaţie de amplitudine apariţia 
unor modulaţii parazite de frecvenţă şi fază. 

Procesul prin care un parametru al unui semnal 
este variat (în conformitate cu mesajul transmis) 
se numeşte modulaţie, iar procesul invers, prin 
care se extrage informaţia utilă din semnalul mo¬ 
dulat poartă numele de demodulaţie sau detecţie. 

MODULAŢIA DE AMPLITUDINE (MA) 

In figura 1 sunt prezentate: o purtătoare sinu¬ 
soidală (având pulsaţia wp) — figura la, —, un 
semnal sinusoidal modulator (avand pulsaţia «/) 
— figura 1b şi semnalul modulat — figura Ic. 

Aceste trei semnale sunt descrise de funcţiile: 

Purtătoarea: g(t) = Ap-cos<«pt (1) 

Semnalul modulator: f(t) = a cos<«t (2) 

Semnalul modulat: e(t) = A(t)cos<upt (3) 

unde: Ap — amplitudinea purtătoarei, a — ampli¬ 
tudinea semnalului modulator şi A(t) — amplitu¬ 
dinea modulată. 

S-a ales cazul particular ai unei modulaţii ar¬ 
monice, în care semnalul modulator este sinu- 
* soidal — f(t) = costut. 

Amplitudinea modulată variabilă în timp are 
expresia: 

A(t) = Ap[1+m-f(t)] (4) 

în care m reprezintă gradul der modulaţie. 

a amplitudinea semnalului modulator 
• m ~ Ap ~ amplitudinea purtătoarei 

Din figura Ic se observă că: 

a = Amax - Ap = Ap - Amin = 

Amax — Amin j 


a _ Amax - Ap _ Ap - Amin _ 
_ Ap _ Ap Ap 

Amax + Amin 


Pentru un semnal nemodulat (m = 0) obţinem 
A(t) = A, deci e(t) = Apcostopt, adică chiar osci¬ 
laţia purtătoare. 


4 


TEHNIUM 7/1993 






3 


• PurtQ+oare 



cop 

MODULARE ÎN 

Semnal modulat 

Semnal modulator 

AMPLITUDINE 

COp, COp + COj cop —co 

CO 


Fig.3. 




Pentru o modulaţie normală ( m < 1) va rezulta 
amplitudinea modulată A(t) > 0, adică anvelopa 
A(ţ) nu va fi niciodată negativă (figura Ic). 

In figura 2a se prezintă cazul când m = 1. 

La un grad de modulaţie superior (m > 1) avem 
supramodulatie (figura 2b), caz in care A(t) de¬ 
vine negativ. Demodularea (detecţia) unui astfel 
de semnal se face cu un detector sincron (nemai- 
putând fi făcută cu un detector de anvelopă) 
ceea ce presupune obţinerea la recepţie atât a 


semnalului modulator cât şi a purtătoarei nemo¬ 
dulate. 

Introducând relaţia (4) în relaţia (3) obţinem: 
e(t) = A(t) cos<«p-t = Ap[1 + mf(t)j • cos.opt = 

= ApCOSu.pt + mApCOScut-COSa.pt = ApCQSa.pt + 
purtătoarea informaţia purtătoarea 


2 

-O 

s 

*a, 

£ 

< 


5 


s- 


f P" f M 


f p- f 2 


componente laterale de modulaţie 



f p -f i f p 


fp+f 2 


In figura 3 se prezintă schema bloc a modu¬ 
laţiei de amplitudine. 

Spectrul corespunzător relaţiei (8) este pre¬ 
zent în figura 4. 

Deoarece frecvenţa semnalului purtător este 
mult mai mare decât frecvenţa semnalului modu¬ 
lator (fp > f) rezultă că o.p > c. deci spectrul sem¬ 
nalului modulat se află la frecvenţe înalte. 

Cazul prezentat este un caz special, în care 
semnalul modulator este sinusoidal, caz rar în 
aplicaţii. Să presupunem în continuare că sem¬ 
nalul purtător este periodic nesinusoidal, iar 
frecvenţa maximă care trebuie reţinută din spectrul 
său este f M (corespunzătoare unei pulsaţii <u M ). 

Fiecare componentă a oscilaţiei modulatoare 
de joasă frecvenţă dă naştere la dottă compo¬ 
nente laterale de modulaţie (de o parte şi de alta 
a purtătoarei). Spectrul semnalului este prezen¬ 
tat în figura 4, în care se observă banda (B) care 
trebuie asigurată pentru a nu pierde din infor¬ 
maţia utilă. 


Rezultă B = 2f M = unde f M — este frec¬ 
venţa maximă a semnalului modulator, iar banda 
(B) este centrată pe frecvenţa purtătoare (fp). 

Puterea medie dezvoltată de semnalul modu¬ 
lat, e(t), la bornele unei rezistenţe de sarcină are 
valoarea: 


mAp \ 2 

2 I 


_ Ap» 

2R S 


purtă- componente 

toare laterale 


Se poate observa din această relaţie că pute¬ 
rea conţinută în componentele laterale creşte cu 
gradul de modulaţie m. 

în cazul cel mai favorabil când m = 1, pute¬ 
rea conţinută în componentele laterale devine 


Ap 

- deci jumătate (50%) din puterea de purtă¬ 


toare ( ) . 

' 2R S ' 

Emisia purtătoarei poate fi considerată o risipă 
de putere şi din acest motiv în unele aplicaţii ea 
este suprimată. Este cazul sistemelor de modu¬ 
lare cu purtătoarea suprimată (PS), semnalul 
modulat având expresia: 

e PS (t) = mA P -f(t)cosiupt 

Dacă f(t) = coscut spectrul va avea forma din fi¬ 
gura 6a. Deoarece anvelopa semnalului devine 
negativă, la recepţie este necesară o detecţie 
sincronă. 

Acest sistem de modulare cu PS prezintă avan¬ 
tajul reducerii puterii la emisie. 

Se poate remarca că informaţia este conţinută 
de fapt într-o singură bandă laterală (de o sin¬ 
gură parte a purtătoarei). De aici apariţia unor 
sisteme de transmisie cu bandă laterală unică 
(BLU), mai cunoscute sub abrevierea din limba 


engleză SSB (single side bande). 

Considerând f(t) = cosiut, rezultă spectrul din 
figura 6b. 


®ps. Bi.u(t) ~ “ " 2 ‘ ' cos(u.p + u.)t 


4 - 


rP +f M 


FrecvenW 


mAp 

2 


Spectrul 


T T 1 

r i 

Spectrul 

1 

1 

1 

- 1 __ 

2 P <" 

T 'MM 

.IM 


Pe lângă avantajul utilizării unor puteri reduse 
la emisie şi a unei benzi de frecvenţe mai reduse 
pentru acelaşi semnal transmis sistemul de 
transmisie BLU prezintă dezavantajele unei 
filtrări dificile la emisie (a unor benzi laterale) şi a 
detecţiei sincrone la recepţie. 


fp-f 


© 


fpt-f Frecvenţa 


fp-f 




fp+f 


TEHNIUM 7/1993 


5 





CQ-YO 


Pagini realizate in colaborare 
cu MINISTERUL TINERETULUI şl SPORTULUI 




• S-a născut la 26 iunie 1937 în 
localitatea Borogani, raionul Com- 
brat (Republica Moldova) 

• Absolvent al Facultăţii de Hi¬ 
drotehnică din Institutul Politehnic 
Iaşi, în anul 1964 

• Radioamator (Y08AKA) din 
anul 1966 

• A debutat în Tehnium în 1974 

• Preocupări în domeniul US, 
construind mai multe receptoare, 
emiţătoare liniare şi transceivere. 

! Ing. CLAUDIU IATAN 



R X pentru 

Receptorul, a cărui schemă de 
principiu este prezentată In figură, 
este o superheterodină obişnuită cu 
o singură schimbare de frecventă, 
cu parametri foarte buni ţinând cont 
de simplitatea montajului. Valoarea 
FI este de 2,3 MHz, aleasă pentru o 
atenuare mai bună a frecvenţei ima¬ 
gine şi în acelaşi timp nu se lărgeşte 
prea mult banda de trecere în jurul 
frecvenţei centrale. Cu acest recep¬ 
tor se pot recepţiona staţii de emisie 
lucrând în modurile de lucru: MF 
(modulaţie de frecvenţă) CW şl SSB. 
El este astfel conceput încât poate fi 
uşor adaptat la un Tx. Modul de 


144 MHz 

funcţionare este următorul: Releul 
notat cu R (în dreapta schemei) are 
contactele în poziţie recepţie. Prin 
intermediul contactelor R1.1, sem¬ 
nalul din antenă ajunge la circuitul 
L1C1. la un amplificator de RF reali¬ 
zat cu tranzistorul TI. Acesta asi¬ 
gură o impedanţă mare de intrare şi 
o amplificare stabilă a semnalului. 
Mixerul este echipat cu tranzistorul 
T2. Semnalul recepţionat, după ce 
este amplificat de TI, ajunge în cir¬ 
cuitul L2C2 de unde apoi se aplică 
pe grila 1 a mixerului, iar semnalul 
produs de oscilator pe grila 2. Osci¬ 
latorul este realizat cu tranzistorul 


RADIOCOMUNICAŢII CW 

LAURENŢIU DAN ALEXE - Y03DAIU 


In deceniul al IV-lea al secolului 
trecut un pictor american preocupat 
de cuceririle ştiinţei în domeniul 
electricităţii a revoluţionat domeniul 
comunicaţiilor la distanţă. Pictorul 
se numea Samuel Finley Breeze 
Morse (1791—1872) şi în 1832 a in¬ 
ventat o primă variantă a codului 
ce-i poartă numele, cod ce facilita 
transmiterea mesajelor alcătuite din 
litere, cifre şi semne de punctuaţie 
cu ajutorul unor linii şi puncte ce se 
înregistrau pe o bandă de hârtie cu 
un aparat ce fusese realizat împre¬ 
ună cu un priceput mecanic, Alfred 
Vail. Mai târziu această modalitate 
de comunicare a fost numită tele¬ 
grafie. După apariţia radioului, i s-a 
spus CW (continuos wave = oscila¬ 
ţie continuă), pentru că liniile şi 
punctele corespunzătoare codului 
Morse se obţineau prin manipulaţia 
oscilaţiei produse de un oscilator 
RF. 

Persistenţa în timp a acestui tip 
de comunicaţii se datorează avanta¬ 
jelor pe care le oferă: 

— Emiţătorul pentru lucrul în CW 
este mai simplu şi deci mai ieftin 
(costul este un criteriu pe care nu-l 
putem omite întotdeauna) decât cel 
folosit pentru alte moduri de lucru. 
De exemplu, faţă de un emiţător 
pentru SSB, emiţătorul pentru CW 
nu mai conţine amplificatorul de mi¬ 
crofon, modulatorul echilibrat şi fil¬ 
trul SSB. Doar cu un oscilator (2-^3 
tranzistoare) şi un amplificator (2^3 
tranzistoare) se poate obţine un 
emiţător simplu care să furnizeze o 
putere output de 5 W, în banda de 
80 m — de exemplu, fără nici o difi¬ 
cultate. 

— Randamentul etajului final în 
clasa C de funcţionare, de la emiţă¬ 
torul CW, poate ajunge la valoarea 
(teoretică) de 100% faţă de 78,5% 


cât este pentru etajul final liniar în 
clasa AB de funcţionare la un emiţă¬ 
tor SSB. 

in practică, randamentul atinge 
valori cu 10-M5% mai mici faţă de 
valorile teoretice. Deci, rezultă o fo¬ 
losire eficientă a sursei de alimen¬ 
tare cu energie. 

— Puterea debitată de un emiţă¬ 
tor CW este putere de vârf. Nu se 
mai poate vorbi, în acest caz, de 
grad de modulaţie, de emisiune sub 
sau supramodulatâ. 

— Banda de frecvenţă ocupată de 
o emisiune CW este proporţională 
cu viteza de manipulaţie. De exem¬ 
plu, pentru o viteză de manipulaţie 
de 100 semne/ minut banda ocupată 
este de aproximativ 100 Hz. în CCW 
(telegrafie coerentă) — un gen mai 
nou de comunicaţie CW — pentru o 
viteză de 60 semne/minut, banda 
ocupată este de doar 9 Hz. in orice 
caz, pentru viteze mari de transmi¬ 
tere, banda ocupată nu depăşeşte 
200 Hz. Deci, în banda ocupată de o 
staţie ce lucrează în SSB pot lucra 
15 staţii CW. 

— La recepţie pot fi „copiate" 
semnalele CW slabe cu tăria de S=2, 
ceea ce este aproape imposibil pen¬ 
tru semnalele SSB cu aceeaşi tărie. 

— Lucrul în CW elimină proble¬ 
mele legate de pronunţie şi de gra¬ 
matică existente în cazul lucrului în 
fonie într-o limbă străină. Cu ajuto¬ 
rul expresiilor codului Q şi al celor 
aproape 1200 prescurtări destinate 
traficului radiotelegrafic, te poţi în¬ 
ţelege fără dificultate cu un euro¬ 
pean, un japonez, un arab sau un 

Acestea sunt, în principal, avanta¬ 
jele care arată că radiocomunicaţiile 
CW reprezintă un mod de lucru ce 
merită să fie utilizat în traficul de ra¬ 
dioamator. 


T3. Pentru acord s-a conectat în 
priza bobinei L3 dioda Dl utilizată 
ca varicap. Din potenţiometrul Rl se 
reglează tensiunea pe diodă şi în 
consecinţă frecvenţa VFO-ului. Fil¬ 
trul de bandă compus din 
L4C4L5C5 separă semnalul de 2,3 
MHz care prin bobina de cuplaj L6 
se aplică la intrarea circuitului inte¬ 
grat (Cil). Acesta conţine un ampli¬ 
ficator de FI, un limitator şi un de¬ 
tector de MF (modulaţie de frec¬ 
venţă). Circuitul L7C6 este acordat 
pe 2,3 MHz după cum normal sunt 
şi circuitele L4C4 L5C5. Cu acest 
circuit integrat se pot recepţiona 
staţiile care lucrează în MF 
Prirr potenţiometrul R2, semnalul 
detectat ajunge la amplificatorul de 
JF echipat cu circuitul integrat C(2 
şi apoi la căşti sau difuzor. Circuitul 
integrat CI3 este montat în schema 
de detector de produs şi cu ajutorul 
cristalului Q reface purtătoarea pu¬ 
tând fi astfel ascultate staţiile care 
lucrează în CW sau. SSB. Alegerea 
modului de lucru MF, CW sau SSB 
se face prin comutatorul SI. în 
schemă comutatorul este pe poziţia 
de ascultare CW sau SSB. în locul 
comutatorului se poate monta un 
releu pentru cablaj imprimat alimen¬ 
tat la 10V şi în felul acesta se eli¬ 
mină circuitele lungi de la montaj la 
panoul aparatului. Releul fiind acţio¬ 
nat de pe panou. Componentele R3, 
D3 reduc tensiunea de la 24V la 
10V, stabilizată, tensiune cu care se 
alimentează întregul montaj. 


Tensiunea de 24V este necesară 
pentru alimentarea tranzistoarelor 
de putere din eventualul Tx, iar în 
cazul de faţă alimentează doar re¬ 
leul R, care practic nu este folosit 
fără Tx. şi se deconectează de la- 
sursă. întrerupătorul S2 acţionează 
asupra releului atunci când va fi ca¬ 
zul. Componentele din receptor pot 
fi de orice tip, dar să îndeplinească 
o serie de condiţii care sunt la orice 
aparatură de UUS. Astfel în circui¬ 
tele de înaltă frecvenţă se vor utiliza 
numai condensatori ceramici, iar 
lungimea terminalelor lor se va re¬ 
duce la minim posibil. în circuitele 
de FI şi JF nu sunt pretenţii la con¬ 
densatori privind tipul. Rezistoarele 
sunt de 0,125 W tip MLT în afara ce¬ 
lor care bineînţeles au altă notaţie 
privind puterea pe schema de prin¬ 
cipiu. Toţi semireglabilii sunt cu die- 
lectric aer. Bobinele LI şi L2 sunt 
fără carcasă, executate în aer având 
diametrul de 4 mm cu sârmă de 
0:7—0,8 mm grosime. Bobina LI 
conţine 5 spire pe o lungime de 9 
mm cu priza la spira a doua, iar bo¬ 
bina L2 conţine 4 spire pe o lun¬ 
gime de 7 mm. Bobina L3 este exe¬ 
cutată pe carcasă ceramică având 
diametrul de 5 mm şi Gonţine 5 spire 
cu sârmă de 0,5 mm pe o lungime 
de 10 mm iar priza la spira a doua. 
Spirele se bobinează cu sârmă 
foarte întinsă chiar încălzită pentru 
a obţine o mai mare stabilitate me¬ 
canică a bobinei. Bobinele L4 şi L5 
sunt realizate pe miez reglabil cu 




RECEPTOR 


(URMARE DIN Nr. TRECUT) 

Se va obţine şi o atenuare su¬ 
plimentară a frecvenţelor audio mai 
mari de 4 kHz si mai mici de 400 Hz. 
Cu acest artificiu, la 15V alimentare, 
zgomotul propriu la ieşire reprezintă 
30 mVef, iar un semnal de 2...3 /iV va 
da la ieşire aproape 100 mVet. 

în fine, poate să şocheze lipsa 
unui reglaj al nivelului audio. Acesta 
nu este necesar până când semnalul 
de ieşire nu depăşeşte 2...3 Vef, 
când apar distorsiuni. Aceasta în¬ 
seamnă peste 100 mV la intrare. Fi¬ 
reşte cea mai simplă soluţie este 
şuntarea „căştii" cu un potenţiome- 
tru conectat ca reostat (100 kt!) sau 
pur şi simplu limitarea semnalului 
cu ajutorul circuitului din figura 6 
(se pot folosi 2, 4 sau chiar 6 
diode). Fireşte, apar distorsiuni 
(pentru SSB), dar ne protejăm ure¬ 
chile la apariţia pe bandă a unei sta¬ 
ţii puternice locale. Cea mai bună 
soluţie este însă folosirea unui ate¬ 
nuator în trepte conectat între an¬ 
tenă (transmatch dacă există) şi re¬ 
ceptor. în acest mod se măreşte ca¬ 
pacitatea de a lucra a receptorului 
în prezenţa unor semnale mari. fără 
a se produce intermodulaţii (fireşte 
cu preţul reducerii sensibilităţii). 


Atenuatorul din figura 7 cu. trei 
trepte ifitroduce 20 dB, 10 dB şi 0 
dB pe poziţiile 1, 2 şi respectiv 3 şi 
are impedanţă caracteristică de 
aproximativ 50 !1 şi împreună cu 
montajele din figurile 3 şi 6 com¬ 
pletează receptorul. Gama dinamică 
limitată de intermodulaţie a recepto¬ 
rului de circa 60 dB nu este prea 
mare, dar corespunde cu valorile 
obţinute la mixerele active cu cirdu- 
ite. integrate de acest tip. 

în fine, în figura 8 este dată 
schema unui redresor simplu reco¬ 
mandabil pentru acest montaj, utili¬ 
zând clasicul transformator „de so¬ 
nerie". Redresorul este cu dublare 
de tensiune, becul servind ca rezis¬ 
tenţă de balast, indicator de funcţio¬ 
nare dar şi de indicator de scurtcir¬ 
cuit! Consumul receptorului pro- 
priu-zis este de circa 7 mA. 

S-a lăsat special la urmă pro¬ 
blema bobinelor, de care depinde 
toată reuşita proiectului. Autorul a 
folosit bobine (carcase) utilizate în 
modulul de sunet al receptoarelor 
T.V. alb-negru Electronica cu circu¬ 
ite integrate. Bobinele L şi L> au 7 
spire iar bobina L> are 12 spire (ori- 



6 


TEHNIUM 7/1993 







sârmă liţată 21x0,07 şi au fiecare 
câte 44 spire, iar L7 conţine 26 
spire. Bobina de cuplaj L6 conţine 4 
spire email + bumbac cu diametrul 
de 0,15 — 0,25 mm şi se bobinează 
peste L5. Bobinele L4 şi L5 sunt la o 


schemă. Detectorul de produs reali¬ 
zat cu CI3 are o impedanţă foarte 
mare de intrare şi se poate folosi 
practic la orice amplificator de FI 
cât şi în schemele de transceiver. La 
intrarea în detector semnalul nu tre¬ 
buie să depăşească 500 mV. întregul 
receptor se realizează pe circuit im- 



Tl,T2 -kp 3068 

T3 -KP 3031 
CIi -K174UR1 
■ CI2-K174UN4 
CI 3 - K 561 LA7 
R -RPS-20 


REGLAJE: Funcţionarea oscilato¬ 
rului variabil echipat cu T3 se veri¬ 
fică conectând miliampermetrul în¬ 
tre C7 şi D2 (pe linia de alimentare). 


heterodinei. Circuitele L1C1 şi L2C2 
se „trag" pentru a obţine maxim de 
semnal de recepţie. Acordul lui 
L2C2 influenţează puţin frecvenţa 


Atingând circuitul L3C3 se observă oscilatorului şi ea trebuie corectată 


3 reglează din C3 cu ajutorul acordă pentru i 


Cu aceste reglaje făcute, recepto¬ 
rul este pregătit pentru recepţiona- 
rea semnalelor cu MF. Pentru CW, 
SSB nu sunt necesare reglaje; doar 
în cazul când cristalul nu a intrat în 
oscilaţie se acţionează asupra valo¬ 
rilor condensatorilor de 47 şi res¬ 
pectiv 100 pF notaţi cu asterisc pe 


primat. Dimensionarea acestuia de¬ 
pinde de piesele ce le are fiecare la 
îndemână. Realizat îngrijit şi cu 
piese de calitate, rezultatele sunt 
peste aşteptări. 


M0N0BANDĂ cu un singur circuit integrat 


Ing. DINU COSTIN ZAMFIRESCU m 

ginale). Ele se pot bobina cu sârmă 
0 0.1 mm izolată cu email, în câteva 
minute. Singura bobină care nece¬ 
sită mai mult timp pentru realizare 
este bobina L\ care are 120 spire 
bobinate cu aceeaşi sârmă. Există şi 
bobine Electronica care ag 70, res¬ 
pectiv 50 spire bobinate pe aceeaşi 
carcasă, care se pot folosi cu suc¬ 
ces cu înfăşurările legate serie, dar 
atenţie la sensul de conectare! 

Bobina transmatch-ului (figura 3) 
se realizează pe o carcasă 030 mm 
şi are 50 spire bobinate cu sârmă 0 
0,6 mm cu prize din 5 în 5 spire (bo- 
binaj „spiră lângă spiră"). Antena 
trebuie să aibă minim 25 m lungime 
şi 15 m înălţime. Acordul circuitului 
de adaptare se face pe „maximul de 
audiţie", acţionând asupra conden¬ 
satorului variabil şi modificând 
priza. 

Dacă se acordă în mijlocul benzii, 
în general este necesară refacerea 
acordului în bandă. 

Circuitul imprimat va fi dublu pla¬ 
cat, o folie servind drept .placă de 
masă". Găurile pieselor neconectate 
la masă se curăţă de folia de masă 
cu ajutorul unui burghiu de diame¬ 
tru mai mare pentru a nu se pro¬ 
duce scurtcircuitul la masă. Cone¬ 
xiunile de la circuitul integrat la cir¬ 
cuitele acordate vor fi cât mai 
scurte. 

Punerea în funcţiune începe cu 
verificarea regimului de curent con¬ 
tinuu. în punctele x şi y trebuie să 
avem 2,4 V şi respectiv 3,9 V. La pi¬ 
nii 12 şi 1 vor fi circa 1,7 V (cu bo¬ 
bina Lj scurtcircuitată). Dacă osci¬ 
latorul lucrează, potenţialul punctu¬ 
lui 4 creşte la 1,9 V (aşa se poate 
verifica indirect prezenţa oscilaţii¬ 
lor). în colectori trebuie să avem 
circa 7 V. La pinii 6 şi 9 se va găsi o 
tensiune cu 0,1 mai mică ca în 
punctul y. Dacă potenţialele bazelor 
şi colectoarelor tranzistorilor din 
structurile diferenţiale nu sunt egale 
două câte două, se vor verifica re¬ 


zistenţele (presupunând că C.l. este 
valid). 

După „ajustarea" oscilatorului aşa 
cum s-a arătat, se va acorda filtrul 


C: = 2,2 nF; Ci = 680 pF; C.< = C* = 
4,7 nF; C- = 1 nF (styroflex); Ci = 
12 pF; R. = 56a Li şi L. câte 10 
spire (originală); L: cu 70 spire (ori- 





de intrare „pe maxim" în centrul 
benzii, acţionând de mai multe ori 
succesiv asupra miezurilor bobine¬ 
lor Li, L:, Li. Foarte „critic" este 
acordul circuitului serie. Dacă nu se 
acordă vreunul din circuite se veri¬ 
fică condensatoarele (toleranţa) şi 
bobinele (număr de spire incorect, 
Autorul a folosit 

Cj = 5,6 nF, întrucât cu miezul 
„scos" bobina L< nu se acordă cu 6 
nF, deşi avea 7 spire (defect de exe¬ 
cuţie al miezului)! Concluzia este că 
piesele utilizate pot „face figuri" ori¬ 
cui şi trebuie ceva bricolaj. Dar 
acesta este hobby-ul! 

Varianta pentru banda de 80 m 
(3500-3500 kHz) a folosit Ci = 1 nF; 


ginală) şi L> cu 10 spire. C. şi Ci au 
avut câtş 82,. respectiv 240 pF (de 
testat funcţie de condensatorul va¬ 
riabil folosit). 

în banda de 160 m, au fost recep¬ 
ţionate (iarna) staţii UA® UL7 şi 
chiar W (în telegrafie). în SSB; SM; 
OH şi bineînţeles staţii din celelalte 
ţări europene mai apropiate. în 
banda de 80 m (unde selectivitatea 
s-a dovedit uneori insuficientă) s-a 
recepţionat în telegrafie UA0; W; 
KP4, iar în SSB s-au auzit: PY; W; 
J28 şi bineînţeles toată Europa. 
Aceste performanţe s-au obţinut 
doar când propagarea a permis. Re¬ 
ceptorul de 160 m s-a folosit şi în 
trafic la Y03EM şi cu el s-au lucrat 
40 de ţări, inclusiv câteva staţii W! 
Emiţătorul era separat, având 100 W 
input şi antena era de tip T, folosită 
şi la recepţie prin acelaşi trans- 
match. 

în fine, dacă în locul „căştii" se 
conectează un transformator de so¬ 
nerie pe post de transformator de 
ieşire (coborâtor) şi un difuzor de 
4...8 fi, se pot auzi staţiile mai puter¬ 
nice (îndeosebi în 80 m). Sigur se 
poate adăuga un AAF de putere 
etc., dar satisfacţia de a auzi numai 
cu montajul original nu poate fi ega- 


INifOO! 2G\z/o,fA 



TEHNIUM 7/1993 


7 








AUDIO 


GENERATOARE 
pentru VERIFICAREA 
AMPLIFICATOARELOR 
HI-FI 


AURELIAIM LĂZĂROIU, CĂTĂLIN LĂZĂROIU 

Introducere, interesul audiofilllor 
electronlşti pentru continua îmbună¬ 
tăţire a performantelor amplificato¬ 
rului de putere aflat în structura sis¬ 
temului audio din dotare, rămâne o 
preocupare permanentă, stimulată şi 
de apariţia unor surse de program 
din ce în ce mai evoluate. Ne refe¬ 
rim la player-ele CD (Compact Disc) 
şi la magnetofoanele DAT (Digital 
Audio Tape), care reclamă, pentru a 
oferi ceea ce virtual sunt capabile, 
sisteme audio cât mai perfecte. Por¬ 
nind de la regula de bază, conform 
căreia într-un sistem audio, toate 
componentele sunt la fel de impor¬ 
tante, ne vom opri asupra amplifica¬ 
torului de putere, deoarece asupra 
lui, electronistul amator poate inter¬ 
veni mai uşor. 

Evaluarea calităţii unui amplifica¬ 
tor de audiofrecvenţă şi implicit a 
posibilităţii lui de a reda cât mai fi¬ 
del orice program sonor, se poate 
face printr-o serie de măsurători 
obiective, sau subiectiv, prin inter¬ 
mediul testelor perceptuale. 

Principalii parametri ai unui am¬ 
plificator de audiofrecvenţă, care 
pot fi măsuraţi de către orice amator 
care dispune de câteva aparate ce 
fac parte din dotarea curentă a la¬ 
boratoarelor. sunt: caracteristica de 
frecvenţă, coeficientul de distor¬ 
siune armonică, raportul semnal 
/zgomot şi puterea nominală. S-a 
constatat însă. prin intermediul unor 
teste perceptuale mai mult sau mai 
puţin sofisticate, că două amplifica¬ 
toare cu parametrii de mai sus ase¬ 
mănători. au un răspuns diferit. 

Acest fapt nu trebuie să surprindă, 
deoarece, măsurarea parametrilor 
mai sus menţionaţi se face prin apli¬ 
carea la intrarea amplificatorului a 
unui semnal sinusoidal. Această sir 
tuaţie corespunde unui regim static 
de funcţionare, care este departe de 
a fi asemănător regimului dinamic 
real, în care la intrarea amplificato¬ 
rului se aplică semnale audio prove¬ 
nind de la surse sonore naturale (in¬ 
strumente muzicale, aparatul ver- 
bo-vocal uman), semnale caracteri¬ 
zate printr-o complexitate deosebită.. 

Reiese clar că evaluarea corectă şi' 

4 70pF 



completă a unui amplificator de au- 
diofrecvenţâ presupune şi verifica¬ 
rea comportamentului dinamic al 
acestuia, prin folosirea semnalelor 
complexe .care să simuleze pe cele 
naturale. în acest fel vor fi puşi în 
evidenţă şi o serie de alţi parametri, 
caracteristici pentru funcţionarea 
amplificatorului. Aceşti parametri, 
care apar din ce în ce mai frecvent 
în materialele care însoţesc amplifi¬ 
catoarele de audiofrecvenţă sau 
schemele acestora, pot fi întâlniţi 
sub denumirile DIM (Dynamic Inter- 
modulation Distortion), SID (Slew 
Induced Distortion), TIM (Transient 
Intermodulation Distortion). La mo¬ 
dul general, toate aceste distorsiuni 
apar într-un amplificator când i se 
aplică la intrare semnale cu variaţie 
foarte rapidă şi importantă, în ceea 
ce priveşte amplitudinea, frecvenţa 
şi forma de undă. în ultimul timp se 
impune şi termenul SR (Slew Rate), 
termen împrumutat din terminologia 
consacrată parametrilor caracteris¬ 
tici amplificatoarelor operaţionale şi 
care defineşte viteza de urmărire, 
adică abilitatea amplificatorului de a 
urmări semnale cu creşteri mari şi 
rapide. 

F>entru o mai bună înţelegere a lu¬ 
crurilor. să ascultăm prin interme¬ 
diul unui sistem audio obişnuit, la 
puterea nominală, secvenţe sonore 
formate din semnale suprapuse, 
provenite de la o tobă şi un trianglu. 
In acest caz, se pot face două ob¬ 
servaţii. în primul rând. este foarte 
posibil ca atacul tobei să fie însoţit 
de distorsiuni puternice, cu implica¬ 
ţii perceptuale majore, concretizate 
printr-o denaturare a timbrului spe¬ 
cific şi prin apariţia unor efecte de¬ 
zagreabile la audiţie. în al doilea 
rând, se va observa după fiecare 
atac al tobei, o redare incorectă a 
semnalului corespunzător trianglu- 
lui, manifestată prin mascarea, dis¬ 
pariţia sau distorsionarea acestui 
semnal, ceea ce se traduce, din 
punct de vedere perceptual, printr-o 
lipsă de acurateţe, concretizată 


printr-o redare voalată, lipsită de 
transparenţă, sau o detimbrare a su¬ 
netului. 

Toate aceste distorsiuni, care apar 
ca urmare a comportamentului ina¬ 
decvat al amplificatorului în regim 
dinamic, sunt denumite generic, dis¬ 
torsiuni dinamice. Distorsiunile care 
apar ca rezultat al interacţiunii a 
două semnale cu frecvenţe şi ampli¬ 
tudini diferite, aşa cum am arătat 
mai sus, se numesc distorsiuni de 
intermodulaţie tranzitorie. în treacăt 
fie spus, o altă sursă de distorsiuni 
tranzitorii este şi difuzorul, dar asu¬ 
pra acestora utilizatorul nu poate in¬ 
terveni. Trebuie precizat aici, că 
aparatul auditiv uman este deosebit 
de sensibil la aceste tipuri de distor¬ 
siuni, putând percepe, în cazul pro¬ 
fesioniştilor şi la anumite structuri 
muzicale, coeficienţi de distorsiune 
de 0,003% (I). Aceasta se poate ex¬ 
plica şi prin apariţia în spectrul sem- 

? MMC4011 


la intrarea amplificatoarelor este cel 
notat cu cifra 1, iar curbele 2, 3 şi 4 
corespund unor amplificatoare cu 
răspuns din ce în ce mai bun. Curba 

2 reprezintă un proces de tranziţie 
oscilatoriu, care apare într-un ampli¬ 
ficator de audiofrecvenţă aflat la li¬ 
mita stabilităţii, susceptibil de a au- 
tooscila şi care introduce distorsiuni 
dinamice mari. în această situaţie, 
semnalul de la intrare este puternic 
deformat în faza sa iniţială, ceea ce 
duce la pierderea informaţiei referi¬ 
toare la atac, informaţie primordială 
în perceperea corectă a timbrului 
specific instrumentelor muzicale şi 
vocilor umane. Amplificatorul al că¬ 
rui răspuns se situează între curbele 

3 şi 4 poate fi considerat bun. Curba 

4 se apropie de forma ideală a răs¬ 
punsului, dar obţinerea acesteia 
este dificilă, presupunând studii şi 
experimente laborioase. 

In ultimul timp au fost elaborate 
noi metode şi aparate de măsurare, 
adecvate acestor parametri. Expune¬ 
rea metodelor şi aparatelor folosite 
pentru măsurarea valorilor absolute 
ale distorsiunilor dinamice depă¬ 
şeşte cadrul acestui material. Tre¬ 
buie precizat însă, că toate tipurile 
de distorsiuni sunt interdependente, 
aşa încât un coeficient redus al dis¬ 
torsiunilor armonice, presupune şi 
un coeficient redus al distorsiunilor 
dinamice. Aşa se explică şi „febra" 
manifestată în obţinerea unor coefi¬ 
cienţi de distorsiune armonică cu 
mai multe zerouri după virgulă, deşi 
ştim cu toţii că aparatul auditiv 



naiului a unor frecvenţe nearmo¬ 
nice, care afectează major spectrul 
iniţial. 

Dar să vedem cum se explică apa¬ 
riţia distorsiunilor dinamice. Dacă se 
aplică la intrarea unui amplificator 
de audiofrecvenţă o tensiune de 
forma saltului unitate (care simu¬ 
lează atacurile existente în semna¬ 
lele sonore naturale), la ieşirea 
acestuia se obţin diverse răspunsuri, 
în funcţie de calitatea amplificatoru¬ 
lui. în figura 1, se arată răspunsul a 
trei amplificatoare. Impulsul aplicat 


uman nu poate sesiza nici pe de¬ 
parte asemenea valori ale distorsiu¬ 
nilor armonice. 

în încheierea acestei scurte intro¬ 
duceri, trebuie menţionat că distor¬ 
siunile dinamice sunt specifice am¬ 
plificatoarelor de putere realizate cu 
tranzistoare, de unde şi numele de 
sunet „de tranzistor". La amplifica¬ 
toarele de putere cu tuburi electro¬ 
nice, distorsiunile dinamice sunt 
mult mai reduse; aşa se explică şi 
revirimentul acestora (nostalgia, pe 
care o invocă unii, jucând un rol se- 


+5V 



8 


TEHNIUM 7/1993 












cundar în acest caz). Un motiv în 
plus pentru folosirea amplificatoare¬ 
lor cu tuburi electronice, este acela 
că ele asigura o gamă dinamică 
foarte ridicată, absolut necesară 
pentru redarea corectă a înregistră¬ 
rilor digitale de pe CD şi DAT. O 
soluţie modernă o constituie ampli¬ 
ficatoarele realizate cu tranzistoare 
MOSFET/VMOS, al căror comporta¬ 
ment este mai apropiat de cel al tu¬ 
burilor electronice, decât de cel al 
tranzistoarelor bipolare. 

Despre problemele referitoare la 
distorsiunile dinamice au mai fost 
prezentate materiale în paginile re¬ 
vistei noastre, pe care vă recoman¬ 
dăm să le revedeţi Menţionăm însă, 
că nu a fost prezentat un generator 



specializat pentru verificarea ampli¬ 
ficatoarelor în regim dinamic. în 
cele ce urmează prezentam un ase¬ 
menea generator care produce pa¬ 
tru tipuri de semnal cu forme de 
undă diferită, prin intermediul că¬ 
rora se pot face aprecieri importante 
asupra calităţii unui amplificator de 
audiofrecvenţă. De asemenea, vom 
face unele precizări de ordin prac¬ 
tic, utile pentru obţinerea unor re¬ 
zultate cât mai bune in realizarea 
amplificatoarelor de audiofrecvenţă, 
sau pentru ameliorarea parametrilor 
la amplificatoarele existente. 

Generatoare pentru verificarea 
amplificatoarelor HI-FI. Primul ge¬ 
nerator prezentat este foarte simplu, 
fiind realizat cu un singur circuit in¬ 
tegrat CMOS şi câteva componente 
pasive, conform schemei din figura 
2. Generatorul permite obţinerea 
unor impulsuri dreptunghiulare în 
domeniul de frecvenţă 20—20.000 
Hz, impulsuri care pot fi utile pentru 
aprecierea funcţionării amplificatoa¬ 
relor, după cum se va vedea mai jos. 
Folosirea unui circuit integrat 
CMOS a fost preferată deoarece 
permite obţinerea unor impulsuri 


dreptunghiulare perfecte în dome¬ 
niul de audiofrecvenţă. In plus, da¬ 
torită impedanţelor mari, specifice 
acăstor circuite, condensatorul Cx 
din figura 2, are valori mici, cu¬ 
prinse între 2,2 nF şi 2,2 /iF. pentru 
generarea impulsurilor cu frecvenţe 
cuprinse în domeniul 20—20.000 Hz. 
Circuitul integrat CMOS folosit în 
schema din figura 2 este cel mai 
răspândit şi cel mai ieftin din 
această categorie; ne referim la 
MMC 4011. Generatorul poate fi ali¬ 
mentat la orice tensiune cuprinsă 
între 5. .15 V, şi nu necesită reglaje. 
Este necesară numai introducerea în 
circuit a unui condensator Cx, a că¬ 
rui valoare va f' adecvată frecvenţei 
pe care dorim să o aibă impulsurile 
generate. 

Cel de al doilea generator este 
special proiectat pentru aprecierea 
distorsiunilor de intermodulaţie 
tranzitorie. Aceste distorsiuni, aso¬ 
ciate sunetului „de tranzistor", apar 
atunci când unui amplificator [ se 
aplică la intrare un salt de tensiune, 
a cărei valoare se apropie de nivelul 
maxim; în acest moment, pentru o 
durată scurtă, amplificatorul nu mai 
reacţionează la semnalele de intrare. 
După consumarea acestei scurte pe¬ 
rioade de tranziţie, amplificatorul îşi 
reia funcţionarea normală Gradul 
de distorsiune de intermodulaţie 
tranzitorie al unui amplificator, este 
cu atât mai mare cu cât este mai 
lungă durata fenomenelor tranzitorii 
care apar la aplicarea saltului de 
tensiune. Aşa cum am arătat în in¬ 
troducere. situaţia este identică şi în 
cazul semnalelor muzicale, aceste 
fenomene tranzitorii având ocurenţă 
relativ ridicată în semnalele sonore 
naturale. Orice atac puternic, de 
exemplu cel produs de tobă sau alte 
instrumente de percuţie, blochează 
momentan amplificatorul, „sacrifi¬ 
când" instantaneu semnalele de 
frecvenţă înaltă provenite de la alte 
instrumente; după o durată foarte 
scurtă, semnalele reapar. Este evi¬ 
dent că un asemenea mod de redare 
este supărător şi trebuie evitat. 

Pentru aprecierea distorsiunilor 
de intermodulaţie tranzitorie se folo¬ 


sesc semnale complexe. Cei mai 
mulţi autori recomandă forma de 
undă din figura 4C. 

Generatorul prezentat în figura 3 
produce mai multe forme de undă, 
ilustrate în figura 4, fiind utile pen¬ 
tru verificarea amplificatorului în re¬ 
gim static şi dinamic. Menţionăm că 
generatorul prezentat este inspirat 
după o schemă apărută în revista 
AMATERSKE RADIO, căreia i-am 
adus completări, pentru a oferi mai 
multe posibilităţi. Din schema ini¬ 
ţială am reţinut ideea ingenioasă de 
a obţine semnalul dreptunghiular 
prin divizarea semnalului sinusoidal, 
ceea ce are drept consecinţă o sin¬ 
cronizare perfectă între cele două 
semnale, cu amplitudini şi frecvenţe 
diferite. în acest fel se asigură o sta¬ 
bilitate ridicată a imaginii afişată pe 
ecranul osciloscopului, facilitând 
observaţiile vizuale. 

Secţiunea de producere a semna¬ 
lului sinusoidal este constituită din 
tranzistoarele TI, T2 şi componen¬ 
tele asociate acestora. Generatorul 
propriu-zis este realizat cu tranzisto¬ 
rul TI şi reţeaua de defazare de tip 
trece-sus, inclusă în bucla de reac¬ 
ţie Frecvenţa de oscilaţie poate fi 1 
kHz sau 8 kHz, în funcţie de reţeaua 
de defazate introdusă în circuit prin 
intermediul comutatorului SI. Tran¬ 
zistorul T2, în configuraţie de repe¬ 
tor pe emitor, are rol de etaj separa¬ 
tor. Tranzistorul T3 este folosit ca 
formator, transformând semnalele 
sinusoidale din emîtorul tranzistoru¬ 
lui T2, în semnale dreptunghiulare. 
Aceste semnale dreptunghiulare, 
compatibile TTL se aplică la intrarea 
numărătorului binar de tip 7493 
(CDB 493). La ieşirea divizoare cu 
16 a acestui circuit integrat, se obţin 
impulsuri dreptunghiulare cu factor 
de umplere 1:1 şi frecvenţa de 500 
Hz (când generatorul de semnal si¬ 
nusoidal produce oscilaţii cu 
frecvenţa de 8 kHz). 

Cele două semnale, cel sinusoidal 
din emitorul tranzistorului T2 şi cel 
treptunghiular existent pe terminalul 
12 al circuitului integrat 7493 se mi¬ 
xează în raport de cca. 1:4. Semna¬ 
lul complex, cu forma de undă din 
figura 4C este disponibil pe poziţia 
C a comutatorului S2, iar nivelul 
semnalului se adaptează la sensibili¬ 
tatea de intrare a amplificatorului 
verificat, prin intermediul potenţio- 
metrului liniar PI Ar putea sur¬ 
prinde rolul rezistorului de 270 ohmi 
conectat între terminalul 12 al circu¬ 
itului integrat 7493 şi masă. După 
cum se ştie. la acest circuit integrat, 
ca de altfel la multe alte circuite in¬ 
tegrate TTL folosite ca divizoare de 
frecvenţă, secvenţa HIGH este for¬ 
mată din două trepte cu niveluri di¬ 
ferite, aşa cum se arată în figura 5. 
Aceasta nu are nici o importanţă în 
aplicaţiile tipice ale circuitelor inte¬ 
grate TTL, dar în aplicaţia de faţă ar 
influenţa negativ forma de undă a 
semnalului complex. De aceea, este 
necesară o egalizare a celor două 
niveluri, asigurându-se o tensiune 
de ieşire constantă pe toată durata 
corespunzătoare nivelului logic 1. 
Egalizarea se realizează simplu şi si¬ 
gur cu un singur rezistor conectat 
între ieşire şi masă. 

Pentru obţinerea formei de undă 
din figura 4B, semnalul sinusoidal 
cu frecvenţa de 1 kHz se aplică unui 
divizor variabil, comandat electro¬ 
nic. Divizorul este format din rezis- 
torul de 56 kiloohmi, pe de o parte, 
iar pe de altă parte din semireglabi- 
lul SR4 şi rezistenţa joncţiunii dre- 


nâ-sursă a tranzistorului T4 de tip 
JFET. Această joncţiune acţionează 
ca un comutator controlat prin im¬ 
pulsurile dreptunghiulare prezente 
pe pinul 12 al circuitului integrat 
7493. După cum se vede, tranzisto¬ 
rul T4 este polarizat prin intermediul 
semireglabilului SR3, care stabileşte 
un regim de funcţionare pentru care 
nu apar distorsiuni ale semnalului 
sinusoidal, in punctul B, corespun¬ 
zător ieşirii etajului separator reali¬ 
zat cu tranzistorul T5, apare semna¬ 
lul cu forma de undă din figura 4B. 
în care perioada de repetiţie a tre¬ 
nurilor de undă cu frecvenţa de 1 
kHz este de 8 milisecunde, iar ra¬ 
portul amplitudinilor se reglează 
prin intermediul semireglabilului 
SR4 Când SR4 este scurtcircuitat, 
raportul amplitudinilor este practic 
infinit, generatorul transformân- 
du-se într-un veritabil tone burst ge¬ 
nerator. Menţionăm că pe poziţiile 
extreme ale comutatorului S2, sunt 
disponibile semnale sinusoidale (1 
şi 8 kHz) şi dreptunghiulare (62,5; 
125; 250; 500; 1000; 2000: 4000 Hz), 
utile pentru verificări ale comporta¬ 
mentului static şi dinamic al amplifi¬ 
catoarelor de audiofrecvenţă. Pentru 
obţinerea semnalelor dreptunghiu¬ 
lare, comutatorul S2 se află în pozi¬ 
ţia A. iar punctul X se conectează la 
unul dintre terminalele 8, 9, 11 sau 
12 ale circuitului integrat 7493. 

Reglajul acestui generator pentru 
verificarea distorsiunilor de intermo- 
duiaţie tranzitorie este foarte simplu 
şi poate fi făcut de către orice ama¬ 
tor, cu condiţia să dispună de un 
singur aparat de control — oscilos¬ 
copul. înainte de începera reglaje¬ 
lor, se poziţionează toate cursoarele 
semireglabilelor la jumătatea cursei. 

Se cuplează osciloscopul pe emi¬ 
torul tranzistorului T2 şi se reglează 
semiregiabilele SR1 şi SR2, cores¬ 
punzătoare celor două poziţii ale 
comutatorului SI, până la obţinerea 
unei sinusoide curate, nedistorsio¬ 
nate, cu amplitudinea de aproxima¬ 
tiv 3 Vvv. Se cuplează osciloscopul 
pe colectorul tranzistorului T3 pen¬ 
tru a verifica formatorul. Pe ecranul 
osciloscopului trebuie să apară im¬ 
pulsuri dreptunghiulare cu factor de 
umptere 1:1 şi amplitudinea apro¬ 
piată de valoarea tensiunii de ali¬ 
mentare. Următoarea etapă constă 
în verificarea formei de undă a 
impulsurilor de la ieşirea circuitului 
integrat 7493. Se cuplează oscilos¬ 
copul pe terminalul 12 unde vor fi 
prezente impulsuri dreptunghiulare 
cu frecvenţa de 500 Hz (când comu¬ 
tatorul SI este în poziţia 8 kHz), cu 
factor de umplere 1:1 şi amplitudi¬ 
nea de cca. 3,3 V. Scopul principal 
al acestei verificări este acela de a 
depista eventualele denivelări (vezi 
figura 5). Dacă ele apar, se va ac¬ 
ţiona asupra valorii rezistorului co¬ 
nectat între terminalul 12 şi masă. 
Se cuplează osciloscopul în punctul 
C şi se verifică forma semnalului 
complex, care trebuie să cores¬ 
pundă formei din figura 4C. Pe ima¬ 
ginea de pe ecranul osciloscopului, 
fiecare palier al impulsurilor drep¬ 
tunghiulare va fi format din opt si¬ 
nusoide. Se trece comutatorul SI în 
poziţia corespunzătoare frecvenţei 
de 1 kHz şi se cuplează oscilosco¬ 
pul în punctul B. Se reglează SR3 
până când semnalul sinusoidal este 
perfect, nedistorsionat, ceea ce co¬ 
respunde şi axării corecte a trenuri¬ 
lor de undă succesive, ca în figura 
4B, fiecare tren de unde având opt 
sinusoide. 

Schema se poate simplifica, prin 
excluderea reţelei de defazare co¬ 
respunzătoare frecvenţei de 1 kHz şi 
a tranzistoarelor Ţ4, T5 cu compo¬ 
nentele aferente. în această situaţie 
generatorul produce formele de 
undă din figura 4A, C si D. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


6 -_TL_n_n 

"_ru~u~i 



_n_n_n 

_n_n_R 

_n_rL_n 


TEHNIUM 7/1993 


9 




LABORATOR 



ANTENA AUTO cu ridicare şi coborâre 


IOAIU POPOVICI, Cluj-Napoca 


Folosirea aparatelor de radio în 
autoturisme se bucură de tot mai 
multe facilităţi. Una din acestea este 
antena auto cu ridicare şi coborâre 
automată. 

La pornirea aparatului de radio, 
întrerupătorul de pornire comandă 
ridicarea antenei. Cât timp aparatul 
de radio este în funcţiune antena ră¬ 
mâne sus. La oprirea aparatului de 
radio antena coboară automat şi ră¬ 
mâne în acest loc până la o nouă 
pornire. 

Sistemul de comandă cuprinde: 

— Blocul temporizat cu 8 tranzis- 
tori; 

— Motor de cc 12V, 05A, pentru 
antrenare; 

— Sistem mecanic de antrenare 
al antenei. 

Blocul temporizat: cuprinde 8 
tranzistori din care 4 pentru co¬ 
manda motorului. T5, T7 şi T6, T8 
sunt perechi, ei fiind aleşi pentru a 
putea suporta curentul motorului de 
antrenare. Antrenarea sus este co¬ 
mandată de T5 şi T7. în cazul când 
acest lucru nu se realizează (la ter¬ 
minarea lucrării) se inversează bor¬ 
nele de legătură ale motorului. T6 şi 
T8 sunt pentru antrenarea în jos. 
Ambele mişcări ale antenei sunt 
temporizate. Timpul de mişcare sus 
sau jos este condiţionat de lungi¬ 
mea antenei şi numărul de rotaţii 
necesare pentru mişcarea în sus sau 
jos a antenei. 

în comerţ există antene cu 1=940 
mm, din 8 sectoare. Deoarece ulti¬ 
mul sector, de 02, este foarte sub¬ 
ţire, el se înlătură şi deci antena va 
avea 800 mm din care activ vom fo¬ 
losi 750 mm. 

Această lungime se va folosi de 
constructor pentru temporizare, 
considerând necesară o rolă care să 
facă cca. 7 rotaţii, diametrul ei va 
rezulta din relaţia: 


vom avea: Dl = 20;* D2 = 52. 

Am început cu acest calcul deoa¬ 
rece de la antenă trebuie dimensio¬ 


nate mărimile condensatorului CI şi 
a rezistorului R2. 

T = (3...5) R2 x CI 
alegând R2 = 750fl; CI s 220 mF pt. 
T = 6—7 secunde, 
în concluzie, blocul de tempori¬ 


T2, T3 rămâne blocat. Când apara¬ 
tul de radio este oprit plusul lui CI 
se aplică acum bazei lui T2, deschi¬ 
zând tranzistorul. 

Timpul de descărcare este aproxi¬ 
mativ acelaşi. Atâta timp cât T2 este 
deschis prin R6, D5 şi R7 se aplică 


Pentru reglaje, iniţial, PI şi P2 se 
vor regla la mijlocul cursei, urmând 
ca în timpul probelor să se ajusteze 
după necesităţi. 

Realizarea practică 
Motorul electric este de construc¬ 
ţie cu magnet permanent. El poate fi 



zare pentru sus cu TI şi pentru jos 
cu T2 trebuie să asigure ridicarea 
precisă a antenei în timpul de 6—7 
secunde. Temporizarea va fi destul 
de precisă dacă V (tensiunea) de 
alimentare şi celelalte componente 
vor fi foarte precise. Cum însă acest 
lucru nu este realizabil, am prevăzut 
PI şi P2 (10 kH) pentru reglajul tem¬ 
porizării. în plus, se va executa şi 
tamburul de antrenare a antenei cu 
alunecare, aşa cum este realizată 
antrenarea rolelor casetofoanelor. 

Blocul de temporizare (fig.1) este 
alimentat de D2, diodă Zener de 
6,2V. Această tensiune se aplică 
prin D3 şi condensator. Curentul 
prin condensator va creşte liniar, la 
început 0,5 mA iar la sfârşit, când 
CI este încărcat, lc=0. Acest curent 
de încărcare se produce un timp_t, 
care este temporizarea la ridicare. în 
timpul de încărcare, TI este deschis 
comandând prin R8 pe T4, care în 
emitorul şi colectorul său are bazele 
lui T5 şi T7. 

Deoarece D4 aduce plusul în 
punctul A, iar D3 comandă baza lui 


minus lui T3. Motorul electric va de orice tip, cu condiţia să fie adap- 
primi prin T6 şi T8 tensiunea cu tat la tensiunea de 12V. Acest caz 
semn schimbat, coborând antena. este uşor de realizat; dacă avem un 



10 


TEHNIUM 7/1993 















este vorba de un indicator electro¬ 
nic pentru nivelul de carburant din 
rezervorul autovehiculului. Tranzis¬ 
torul BC252B şi LED-ul pe care-l 
comandă, formează un circuit de 
avertizare pentru o limită minimă 
(rezerva de benzină). 

in funcţie de valoarea traductoru- 
lui rezistiv P, comandat de plutitor, 
se vor alege R1 şi R2 pentru acope¬ 
rirea completă a domeniului de lu¬ 
cru. 

La execuţie se va acorda o atenţie 
deosebită rigidităţii construcţiei şi 
unei execuţii care să reziste la şocu¬ 
rile şi vibraţiile produse de vehiculul 
pe. care se montează. 

In figura 2 este prezentat un indi¬ 
cator de nivel cu indicaţie logarit- 
mică a scalei având pasul de 5 
dB/LED. Tranzistorul BC252B îm¬ 
preună cu cele două diode cu siliciu 
şi componentele aferente, formează 
un stabilizator de tensiune de 2 V ce 
serveşte ca tensiune de referinţă 
pentru CI — UAA180. 

A0741 şi elementele aferente asi¬ 
gură tensiunea de comandă pentru 
UAA180, respectându-se cerinţa de 
aprindere logaritmicâ a LED-urilor. 

Bibliografie: 

- Catalog SIEMENS 1978—1979 

- Colecţia RTE 1980-1937 R.P.B. 

- Colecţia Tehnium 1984-1989 



automată 


motor de 4,5 V şi 6 W se va proceda 
la rebobinarea lui calculând. 


Cu 2,66 se va mări numărul de 
spire existent într-o ancoşe şi tot cu 
2,66 se va micşora secţiunea cupru¬ 
lui din bobinaj. 

Circuitul imprimat (fig.2) se reali¬ 
zează de dimensiunile indicate mon- 
tându-se apoi într-o cutie de releu 


strucţiei mecanice (fig. 3). 

Antrenarea antenei se face cu un 
fir de PVC 0 2, din cel folosit la cro¬ 
şetat. Lungimea lui va fi 750-M20 
mm. Ace3t plus este necesar în su¬ 
portul antenei şi pentru fixat în rolă. 
Capătul de sus se fixează rigid de 
ultimul element al antenei. 

Roata melcată este de O 8 mm, cu 
pas 2.2 modul 0,7, iar roata antre¬ 
nantă are 0 47 mm cu 67 dinţi tot 
modul 0,7. Rola de înfăşurare a firu¬ 
lui are D1= 20, iar D2=56. Canalul 
pentru fir PVC este de 2,5 mm. Rola 
e3te montată pe ax de 0 5, având 
un arc de presare pentru alunecare. 
Presiunea trebuie să fie suficient de 
mare pentru a putea antrena antena 


în SUS sau JOS. în cazul când 
există o rezervă (temporizare mai 
mare sau mai mică) partea elastică 
va permite alunecarea. 

La punerea în funcţiune se vor 
evita comenzi pornire-oprire scurte, 
sub 6—7 secunde. Aceasta deoa¬ 
rece condensatorul nu se încarcă 
suficient, iar cursa înapoi este in¬ 
completă. 

Antena automată va da deplină 
satisfacţie în exploatare, dacă reali¬ 
zarea ei se face îngrijit. 

Valorile componentelor din figura 
1 sunt: 


T,. T z , - BC107; T 3 , T« = BC178; T«, 
T, - BD133; T a , T, = BD137, P„ P 2 

- 10 kft; D, -- 1N4148; D, = DZ6V2; 
D 3 , D 4 ' 1N4003; D 5 = DZ5V1; C, = 
220 iu F/10 V; C 2 = 33 nF/60 V; R, - 
16 k fî/0,25 W; R a = 750fl/0,5 W; 

= 450 n/0,5 W; R 4 = 75011/0,5W; 

- 16 kfl/0,25W; R, = 2.2 kn/0,5 
R 7 - 55 kn/0,25W; R a - 55 kll/0, 

W- R 3 , R 10 , R,„ R,j = 450 n/0,5 

In figura 4 este reprezentat s 
portul antenei, realizat din textolit. 



cu 5 terminale. La montarea pieselor 
se alimentează, fără motor, circuitul. 
Consumul este de cca. 100 mA. Se 
va mări temporizarea prin alimenta¬ 
rea punctului R cu tensiunea pozi¬ 
tivă. După 6—7 secunde de la por¬ 
nire, TI trebuie să se închidă. Dacă 
ţinem în continuare alimentarea, nu 
se va întâmpla nimic. La întrerupe¬ 
rea tensiunii în punctul R, automat 
T2 se va deschide rămânând în 
această stare 6—7 secunde. 

Vom trece apoi la executarea con- 



TEHNIUM 7/1993 


11 









J Faza-Ajustarea finfi 


Comutatori 

PAL 


IV^F/LOV 


Tensiunea pentru 
comutarea sistemului: 
Us>11V(P) 


ItLjPus 

i 

ti 

H 

Igs 







IfTWTfe 

J3I 

iliBîlS 

PîsrM 4 )&Yji 


■PPHBpPHHRîl 


5 

m 

ga 

[n 

gjji] 


hb^BI 

■’mT" 


























SERVICE 


ligi 


liiiiiil 



WMîl’i 



SCHEMA ELECTRICA A TV TELECOLOR 3007 

SCHEMA DECODER AX 1319 

27.11.1984- 

VĂZUT DE SUS VĂZUT DE JOS 

[r~n M Ga o h u - ^ >q q i 


< CI 03 
3 MCA 660 


NHxScbobcT^ 1 


006 





I ci 02 I ci 03 cm | ci os 

1 MCA 650 1 MCA &60 | MCA SAP j B 34?7 


S.C. „TEHMIUM 

ROMFABER" SRL. 

Organizează cursuri de 
iniţiere, întreţinere şi 
depanare T.V., cu durata 
de 6 luni, începând cu 1 
septembrie ac 
încrieri şi relaţii la te¬ 
lefoanele: 61 8 35 66 
sau 617 60 10 interior 
2059 şi la sediu: Piaţa 
Presei Libere nr. 1, corp 
CI, etaj 3, camera 372. 


























în mod teoretic, sistemele de tele¬ 
viziune in culori pot fi de tip simul¬ 
tan (semnalele electrice corespun¬ 
zătoare celor trei culori primare, fi¬ 
ind transmise în acelaşi timp la trei 
cinescoape, cele trei imagini pri¬ 
mare astfel obţinute fiind suprapuse 
printr-un procedeu optic pe un 
ecran comun) sau secvenţial (sem¬ 
nalele electrice corespunzătoare ce¬ 
lor trei culori fiind transmise unui 
singur cinescop în mod succesiv, 
formându-se senzaţia de culoare da¬ 
torită persistenţei ochiului ome¬ 
nesc), după modul cum se reface 
informaţia de culoare. Dar nici unul 
dintre acestea nu poate fi utilizat ca 
atare în practică, deoarece nici unul 
nu produce un semnal „compatibil" 
Prin aceasta se înţelege ca semnalul 
transmis să permită obţinerea unei 
imagini alb-negru, când este recep¬ 
ţionat de un receptor monocrom 
(alb-negru) şi lăţimea de bandă a 
acestui semnal să poată fi transmisă 
pe un canal de transmisie similar cu 
cel de la televiziunea alb-negru. 

Primul sistem de televiziune în cu¬ 
lori compatibil este sistemul NTSC, 
pus la punct de către Comitetul Na¬ 
ţional al Sistemelor de Televiziune 
din S.U.A. (National Television Sis¬ 
tem Comitte) la începutul anului 
1950 şi adaptat ca standard pentru 
utilizare în S.U.A. la sfârşitul anului 
1953. Ulterior Canada şi Japonia au 
adoptat sistemul. Acest sistem poate 
fi considerat părintele celorlalte sis¬ 
teme de T.V. color. 

Sistemul NTSC, compatibil cu 
norma de T.V. alb-negru FCC, pre¬ 
zintă următoarele caracteristici: 

— lărgimea canalului de transmi¬ 
sie de 6 MHz, cu un ecart între pur¬ 
tătoarea de imagine şi cea de sunet 
de 4.5 MHz; 

— modulaţie negativă, în aptitu¬ 
dine a purtătoarei de sunet; 

— frecvenţa liniilor: 15 750 Hz; 

— numărul de linii pe imagine: 
525. 

După cum s-a arătat anterior sem¬ 


Sistemul PAL a fost proiectat şi 
realizat în Germania de către dr. 
Walter Bruch, de la A.G. Telefun- 
ken, ale cărui prime propuneri au 
fost publicate în 1963. Denumirea 
sistemului provine de la iniţialele 
cuvintelor „Phase Alternation Lina" 
ceea ce înseamnă „alternarea fazei 
pe linii". Ca şi la sistemul NTSC, la 
PAL se utilizează modulaţia în cva¬ 
dratură cu purtătoare suprimată, 
ceea ce a făcut ca acest sistem să 
fie considerat uneori o variantă îm¬ 
bunătăţită a sistemului american. 
Acest sistem este utilizat atât în ţări 
care utilizează norma CCIR, cât şi în 
ţări care utilizează norma FCC sau 
norma OIRT. Iniţialele acestui sis¬ 
tem au mai fost interpretate în 
glumă, ca provenind de la „Peace At 
Last", „pace. în sfârşit" sau din 
cauza costului relativ mare a recep¬ 
toarelor T.V. din acest sistem „Pay 
After Luxe" adică „luxul se plă¬ 
teşte". 

Principalele modificări ale siste¬ 
mului PAL faţă de NTSC constau în 
inversarea fazei componentei de 
crominanţă E«— Er. de la o linie la 
alta a unui semicadru şi în transmi¬ 
terea salvelor cu un defazaj de 45°, 
care alternează de la o linie la alta 
(în urmă sau în avans) faţă de faza 
pe care o are salva în sistemul 
NTSC. 

Se observă că, din punct de ve¬ 
dere al modului de transmitere a in¬ 
formaţiei de crominanţă, cele trei 
sisteme de T.V. color se împart în: 

— cu transmitere simultanţă a in¬ 
formaţiei de crominanţă (NTSC şi 
PAL); 

— cu transmitere esenţială (cu 
memorie) a informaţiei de cromi¬ 
nanţă (SECAM). 

Referindu-se la cele două sisteme 
europene de TVC, SECAM şi PAL. 
(care este sistemul nostru naţional) 
observăm că ele preiau de la siste¬ 
mul american două idei fundamen¬ 
tale 


SISTEME 
DE TELEVIZIUNE 
ÎN CULORI 


Ing. ŞERBAN NAICU 


nalele primare de culoare (după co¬ 
recţia gama) E*. E</. E» formează 
semnalul de luminanţâ Er şi semna¬ 
lele diferenţă de culoare E*—Ei şi 
Es—Er. întrucât semnalul de lumi- 
nanţă Er ocupă întreaga lăţime da 
bandă video disponibilă (necesară 
pentru un receptor alb-negru), sin¬ 
gura soluţie pentru a transmite şi 
semnalele diferenţă de culoare, ră¬ 
mânând în limitele benzii de video- 
frecvenţă, este suprapunerea spec- 
trelor acestor semnale. Semnalele 
diferenţă de culoare nu pot fi supra¬ 
puse direct peste semnalul de lumi- 
nanţă, ci ele vor fi transpuse prin 
modulaţie de amplitudine cu purtă¬ 
toarea suprimată, adică modularea a 
două subpurtâtoare de aceeaşi frec¬ 
venţă, aflate însă sub cvadratură. 

Sistemul NTSC prezintă unele 
neajunsuri în ceea ce priveşte repro¬ 
ducerea culorilor. De aceea iniţialele 
care dau numele sistemului s-au în¬ 
locuit în glumă cu cele provenite de 
la „Never Twice the Same Colour", 
adică .niciodată de două ori aceeaşi 
culoare". 

Eforturile cercetătorilor s-au în¬ 
dreptat în continuare, înspre dezvol¬ 
tarea unor alte sisteme de T.V. co¬ 
lor, care să înlăture aceste inconve¬ 
niente. dar să păstreze compatibili¬ 


tatea şi recompatibilitatea sistemu¬ 
lui. 

Sistemul SECAM a fost proiectat 
în Franţa, de către Henri de France, 
care şi-a publicat propunerile în 
anul 1958, patentul asupra invenţiei 
fiind obţinut la 25 mai 1956. Scopul 
sistemului era de a elimina variaţia 
nuanţei culorii redate atunci când 
apar erori de fază în transmiterea 
semnalelor de crominanţă. Pentru 
aceasta, semnalele diferenţă de cu¬ 
loare sunt transmise alternativ în 
timpul liniilor succesive, în locul 
modulaţiei în cvadratură folosin- 
du-se modulaţia în frecvenţă a sub- 
purtâtoarei. 

Modul de transmitere a semnale¬ 
lor de crominanţă, secvenţial cu me¬ 
morie (SEQuential A Memoire) a dat 
numele sistemului, adoptat ca sis¬ 
tem naţional de televiziune şi dat în 
exploatare în Franţa la 1 octombrie 
1967. Sistemul este utilizat în ţări 
care au adoptată norma de televi¬ 
ziune OIRT (ţările fost socialiste, cu 
excepţia României şi a Iugoslaviei), 
CCIR sau „norma franceză". Iniţia¬ 
lele acestui sistem au primit şi ele o 
altă interpretare: „Sistem Essentially 
Contrar to American Methods". 
adică .sistem în mod esenţial con¬ 
trar metodelor americane". 


CALEA 

DE 

SUNET 


DECODOR 

DE 

CULOARE 

BISTANDARD 

pal/secam 


amplificator 


A.F.I. 

CALE COMUNA 
(VIDEO-SUNET) 


SELECTOR 

DE 

CANALE 


BALEIAJ 


VERTICAL 


BALEIAJ 


ORIZONTAL 


BLOC DE 
ALIMENTARE 















— pentru asigurarea compatibili¬ 
tăţii şi recompatibilitâţii (compatibi¬ 
litate inversă, adică cu un receptor 
AN să se poată recepţiona progra¬ 
mele emise color, evident în alb-ne- 
gru) se va transmite o combinaţie a 
culorilor primare formând semnalul 
de luminanţă (E >) şi două semnale 
diferenţă de culoare (E«—Ei şi E# 
—Er). 

— semnalele de crominanţă se 
transmit modulând o subpurtătoare 
aflată în banda video. 

în cazul SECAM, în banda video 
se introduc două subpurtătoare de 
crominanţă (de frecvenţe 4,40625 
MHz şi 4,250 MHz). Fiecare dintre 
ele fiind modulate în frecvenţă de 
un semnal proporţional cu semnalul 
diferenţă de culoare. Subpurtătoa- 
rele sunt emise alternativ (linie după 
linie). Identificarea subpurtătoarei 
se face printr-o etichetă plasată atât 
pe porţiunea posterioară a impulsu¬ 
rilor de sincronizare linii cât şi în 
timpul impulsului de sincronizare 
cadre. Eticheta respectivă consta 
într-un semnal cu prima frecvenţă, 
dacă s-a transmis E«—Ei sau cea 
de-a doua frecvenţă, dacă s-a trans-. 
mis E»— Ei. 

La sistemul PAL se foloseşte o 
singură frecvenţă subpurtătoare de 
crominanţă, cu frecvenţa de 4,43 
MHz, dar se utilizează o tehnică de 
modulare mai complicată. Un sem¬ 
nal proporţional cu E«—Ei modu¬ 
lează subpurtătoarea în amplitudine, 
iar un al doilea, proporţional cu E* 
—Er modulează în amplitudine sub- 
purtâtoarea defazată. Se emite suma 
celor două semnale (modulaţie în 
amplitudine) cu purtătoarea supri¬ 
mată. Defazajul subpurtătoarei este 
alternativ, +90° sau -90°, linie după 
linie. Astfel suma semnalelor trans¬ 
mise pe două linii consecutive este 
proporţională cu semnalul E»—Er, 
iar diferenţa cu E*—Er. 

Eticheta mai poartă denumirea de 
burst. 

La ambele sisteme europene, la 
recepţie, informaţia de culoare se 
reconstituie din două linii succesive. 
Pentru aceasta semnalul de cromi¬ 
nanţă se aplică demodulatorului pe 
două căi: una directă şi una întâr¬ 
ziată cu 64 *js (perioada liniilor: 


1/15625 Hz). ]n acest fel, demodula¬ 
torul va primi la intrare, în perma¬ 
nenţă, informaţia transmisă prin li¬ 
nia curentă şi cea de pe linia ante¬ 
rioară, putând astfel constitui sem¬ 
nalele de crominanţă. 

Dacă încercăm o comparaţie între 
cele trei mari sisteme moderne de 
TVC care utilizează standardul cu 
625 de linii şi frecvenţa semicadrelor 
50 Hz putem afirma: 

— în ceea ce priveşte compatibili¬ 
tatea, sistemul NTSC este mai com¬ 
patibil ca celelalte două, între care 
există diferenţe minore din acest 
punct de vedere; 

— calitatea fundamentală a imagi¬ 
nii color este ceva mai bună la 
NTSC şi PAL faţă de SECAM, în 
ceea ce priveşte unele efecte nedo¬ 
rite care apar la tranziţiile orizontale 
dintre suprafeţe de culori diferite; 

— sistemul SECAM este conside¬ 
rat cu toleranţele cele mai mari pen¬ 
tru erorile de fază, urmat de PAL şi 
NTSC; 

Referindu-ne la sistemele euro¬ 
pene, care se pot recepţiona la noi 
în ţară, trebuie spus că pentru re- 
cepţionarea programelor TVC în SE¬ 
CAM este necesar un nivel ridicat al 
semnalului recepţionat pentru a nu 
se produce alterarea imaginii dato¬ 
rate zgomotului (vizibilă pe ecran 
sub forma unor .peştişori de ar¬ 
gint") care constă in prezenţa unor 
dungi orizontale aleatoare de un 
alb-strălucitor. în acelaşi timp, re¬ 
cepţia PAL la semnale slabe este 
net superioară, zgomotul în acest 
caz fiind asemănător cu cel de la re¬ 
cepţia alb-negru, adică .purici". 

Astfel, sensibilitatea măsurată de 
decodare a culorilor, care reprezintă 
nivelul minim al semnalului de in¬ 
trare în T.V. (la receptoarele din fa¬ 
milia TELECOLOR) pentru care 
apar pe ecran culori corecte şi sta¬ 
bile este mai bună de 70/iV în FIF şi 
110 M V în UIF la sistemul PAL şi în 
SECAM mai bună de 150 nV în FIF 
şi.250 M V în UIF. 

în figura 1 se prezintă schema 
bloc simplificată a unui receptor 
TVC PAL/SECAM. 

Modulul decodor de culoare pri¬ 
meşte de la ieşirea modulului 
AFI-cale comună (video-sunet) sem¬ 


nalul de luminanţă E> şi 
subpurtătoarele (sau subpurtătoa¬ 
rea) de crominanţă. El obţine cele 
două semnale diferenţă de culoare 
E«—Ei şi E»—Ei prin separarea şi 
demodularea subpurtătoarelor (sau 
subpurtătoarei) de crominanţă. 
După aceea, prin matricierea sem¬ 
nalelor diferenţă de culoare cu sem¬ 
nalul de luminanţă. generează sem¬ 
nalele E», Eu, Eh- Pentru a reface co¬ 
rect aceste semnale, decodorul tre¬ 
buie să identifice natura informaţiei 
transmise pe fiecare linie, adică 
frecvenţa subpurtătoarei în sistemul 
SECAM şi defazajul ei in sistemul 
PAL 

O schemă de TVC, utilizând pen¬ 
tru realizarea decodorului de cu¬ 
loare circuite integrate din primele 
generaţii (TBA 500 şi TCA 600), este 
prezentată în figura 2. 

Elementul distinct faţă de recepto¬ 
rul alb-negru îl constituie modulul 
decodor de culoare bistandard 
(PAL/SECAM) realizat cu un ampli¬ 
ficator de crominanţă (TCA 640), un 
demodulator de crominanţă (TCA 
650) şi un oscilator de referinţă, nu¬ 
mai 'm PAL (TBA 540) precum şi 
modulul amplificator de luminanţă 
(TCA 660) şi modulul RGB (TBA 
530 şi 6 tranzistoare BF 458, câte 
două pe fiecare culoare). 

Semnalul de crominanţă este ex¬ 
tras din semnalul video complex cu 
ajutorul unui filtru trece-bandă. Cu 
ajutorul circuitului integrat TCA 640, 
se aduce semnalul de crominanţă 
la o amplitudine constantă, se taie 
semnalul de crominanţă pe durata 
întoarcerii spotului, se extrage sem¬ 
nalul burst din semnalul de cromi¬ 
nanţă, se identifică liniile cu ajutorul 
detectorului de burst şi ai celui de 
identificare şi se marchează şi se 
generează un semnal pentru bloca¬ 
rea automată a culorii (BAC), în 
unele situaţii. 

TCA 640 se utilizează în SECAM 
cât şi în PAL, fiind prevăzut un etaj 
sejector de sistem. 

in SECAM, amplificatorul de 
crominanţă (TCA 640) lucrează ca 
amplificator limitator. Semnalul de 
crominanţă este adus la două ieşiri, 
la una dintre ele cuplându-se linia 
de întârziere. 


Demodulatorul de crominanţă 
TCA 650 are rolul de a separa şi 
extrage semnalele diferenţă de 
culoare E«— Er şi E«—E, prin 
demodularea subpurtătoarelor (sau 
subpurtătoarei) de crominanţă. 
Deoarece cele două sisteme 
(SECAM şi PAL) folosesc principii 
de modulare diferite, pentru 
demodulare se utilizează circuite 
complexe, comandate de un 
comutator. 

Se ştie că imaginea color are ca 
principali parametri: strălucirea, 
contrastul (ca la alb-negru) şi 
saturaţia. Saturaţia reprezintă 
ponderea fiecărei culori la o 
luminanţă (Y) constantă. 

Circuitul integrat TCA 660 
(amplificator de luminanţă) asigură 
reglarea contrastului (prin 
modificarea concomitentă a 
amplitudinii celor trei semnale E>, 
E*—E, şi E/r-Er), reglarea strălucirii 
(acţionând asupra lui E r ) precum şi 
reglarea saturaţiei culorii (prin 
modificarea concomitentă a 
semnalelor diferenţă de culoare E#— 
E, şi Ea—E»). 

De asemenea TCA 660 asigură 
obţinerea celui de-al treilea semnal 
diferenţă de culoare (E,,—E r ) 
precum şi tăierea semnalului de 
luminanţă în timpul întoarcerii 
spotului, pe linii şi cadre. 

Semnalul E<,—Ei se obţine prin 
sumare ponderată (matricială): E c — 
E,_ = -0,51 (E*—Ev) - 0,19 (Ea-Er). 

înainte de a fi furnizat la ieşire, 
acest semnal este inversat pentru a 
fi în fază cu celelalte două semnale 
diferenţă de culoare. 

Semnalul de luminanţă (E r ) şi 
semnale diferenţă de culoare (E«— 
E» şi E«—E t ) sunt prelucrate în 
matricea R, G, B realizată Cu 
circuitul TCA 530, care furnizează 
semnalele E*. E,, şi E». 

Aceste semnale, amplificate ţn 
amplificatoarele finale video, 
comandă catozii tubului cinescop 
tricrom. 
























li' 


AUTO-MOTO 


SIMBOLURI 

GRAFICE 


-Ing. ŞERB AN NAICU 


Prezentăm in continuare câteva noi 
simboluri grafice auto utilizate pentru: 

• dezaburire şi dezgheţare a parbri¬ 
zului faţă (figura 1); 

• dezaburire şi dezgheţare a parbri¬ 
zului spate (figura 2): 

• indicator de presiune a uleiului în 
motor (figura 3); 

• indicator de încărcare a bateriei de 
acumulatoare (figura 4); 

• indicator de temperatură a lichidu¬ 
lui de răcire a motorului (figura 5): 

• indicatorul centurii de siguranţă (fi¬ 
gura 6): 

• deschidere capotă sau portbagaj 
spate (figura 7); 

• deschidere portbagaj sau capotă 
faţă (figura 8); 

• dispozitiv de pornire la rece (figura 
9): 

• indicator de nivel combustibil (fi¬ 
gura 10): 

• ventilator de aerisire auto (figura 

11 ). 

• preîncalzire diesel (figura 12). 

. Toate aceste simboluri grafice sunt 
standardizate, la noi în ţară. prin stan¬ 
dardul pe părţi 11200 (respectiv 
521-79. 525-79, 531-79, 532-79, 
533-79, 534-79, 535-84, 536-84, 
537-79, 539-84, 543-84, 544-84) 
care corespunde integral cu standardul 
internaţional ISO 2575—1976. 

Aceste simboluri se aplică pe (sau 
lângă) elementul simbolizat pentru 
identificarea organului de comandă res¬ 
pectiv sau a indicatorului de funcţio¬ 
nare. 

Simbolurile grafice se realizează ast¬ 
fel încât să contrasteze cu fondul. 

Dimensiunile reale ale simbolurilor 
prezentate (înălţimea x lăţimea) sunt. 
1,04a x 1.84a (1); 1,06a x 1,32a (2): 
0,54a x 1.44a (3); 0,83a x 1.26a (4). 
1.10a x 1,22a (5): 1,40a x 1.40a (6): 
0,69a x 1,50a (7); 0,69a x 1,50a (8); 
1,00a x 1,00a (9): 1,17a x 1,08a (10). 
1,31a x 1,31a (11): 0,66a x 1.21a (12). 

în toate cazurile a = 50 mm. 



CARBURATORUL 
AUTOTURISMELOR 
RENAULT 5 

M.STRATULAT 

în timpul exploatării, funcţionarea carbura¬ 
torului se deteriorează, influenţând nefavorabil 
asupra performanţelor de putere, consum şi 
poluare. Fireşte că în cazul acestor manifes¬ 
tări, la care se mai pot adăuga funcţionarea 
instabilă şi neuniformâ la ralanti, dificultăţi la 
intrarea în sarcină, fum negru la eşapament 
etc., este necesar să se intervină. 

La carburatoarele din seria 32 SEIA, de care 
ne ocupăm, se efectuează în mod curent ur¬ 
mătoarele reglaje: deschiderea clapetei de ac¬ 
celeraţie la ralanti, deschiderea clapetei de ac¬ 
celerare la pornirea la rece, poziţia clapetei de 



16 


TEHNIUM 7/1993 







aerisire a camerei de nivel constant, cursa 
pompei de accelerare, turaţia de ralanti, emi¬ 
sia de CO la ralanti. 

Reglajul poziţiei ciapetei de accelerare se 
face uzinal, iar accesul la şurubul de reglare A 
(fig. 1) este interzis de o plombă. Dacă totuşi, 
din motive diferite, această poziţie s-a dere¬ 
glat, este necesar mai intâi şă se demonteze 
carburatorul de pe motor. Pentru aceasta se 
va proceda In modul următor: 

— se debranşeazâ bateria începând cu ca¬ 
blul de masă: 

— se demontează filtrul de aer; 

— se desface pârghia de comandă a accele¬ 
raţiei şi cablul ciapetei de aer (şocul); 

— se desfac racordurile de ventilaţie a car¬ 
terului, cel de benzină şi conducta de depre¬ 
siune; 

— se demontează racordurile pentru încălzi¬ 
rea carburatorului; 

— se desfac cele două piuliţe de fixare a 
carburatorului pe galerie şi se extrage carbu¬ 
ratorul. 

După ce carburatorul a fost spălat cu ben¬ 
zină sau decanol şi a fost uscat cu aer sau 
şters, se trece la operaţiunea de reglare a po¬ 
ziţiei ciapetei de accelerare. Din păcate 
această operaţiune reclamă existenţa unui dis¬ 
pozitiv cu comparator, simplu de altfel, a cărui 
construcţie rezultă din figura 2. 

Se montează dispozitivul aşa cum se arată 
în figura 2, după ce carburatorul a fost răstur¬ 
nat cu camera de nivel constant în jos. Se 
aduce comparatorul cu palpatorul în partea 
cea mai de jos a ciapetei şi se fixează compa¬ 
ratorul cu şurubul D. după care se aduce la 
zero. Se roteşte în continuare dispozitivul cu 
180°, aducând palpatorul în partea cea mai 
înaltă a ciapetei de accelerare, aşa cum se 
vede în figură. în această situaţie se citeşte 
cota H pe cadranul comparatorului, dimen¬ 
siune care exprimă diferenţa de nivel dintre 
cota cea mai de jos şi cea mai de sus ale ce¬ 
lor două laturi ale ciapetei. Dacă ea cores¬ 
punde datelor din tabelul alăturat, se efectu¬ 
ează reglajul operând asupra şurubului A (fi¬ 
gura 1). Reglajul se efectuează făcând o co¬ 
recţie cu jumătate din eroarea indicată de 
comparator. După reglare se mai face o dată 
controlul pentru a ne convinge de corectitudi¬ 
nea executării operaţiei. 

Pentru controlul deschiderii ciapetei în pozi¬ 
ţia de încălzire, se aduce clapeta de aer în po¬ 
ziţia mediană indicată în figura 2, prezentată 
în articolul din numărul anterior. Cu ajutorul 
unei bare cu diametrul tarat se verifică deschi¬ 
derea ciapetei de accelerare în raport cu pere¬ 
tele camerei de carburaţie, în partea în care 
debuşează orificiile de repriză (transfer). Tija 
cilindrică trebDie să aibă dimensiunea prezen¬ 
tată în tabel pentru tipul de carburator cerce¬ 
tat. Dacă valoarea efectivă a deschiderii diferă 
de cea a grosimii tijei de control, se operează 
asupra şurubului 3 (figura 2, din numărul an¬ 
terior al revistei) după îndepărtarea capişonu¬ 
lui de protecţie. 

Clapeta de ventilaţie a camerei de nivel con¬ 
stant trebuie să ocupe la ralanti o poziţie pre¬ 
cizată de cota F din figura 3, ale cărei valori 
sunt prezentate în tabelul prezentat în prima 
parte a articolului. Dacă valoarea măsurată nu 
este corectă, ea se aduce la cota nominală de¬ 
formând uşor suportul ciapetei. 

După cum s-a arătat în numărul trecut, de¬ 
bitul pompei de acceleraţie, deci cursa utilă a 
acesteia, este determinat de cama de co¬ 
mandă montată pe axul ciapetei obturatoare. 

Cursa pompei de accelerare se reglează în¬ 
cepând prin a pune clapeta de accelerare în 
poziţia de ralanti. Se aduce apoi pârghia de 
comandă a pompei în contact cu cama de pe 
axul ciapetei de accelerare şi se înşurubează 
şurubul de reglaj al pârghiei pentru a-l aduce 
în contact cu tija împingătoare a membranei 
pompei, după care se continuă strângerea cu 
0,5—1,0 rotaţie. 

Reglajul ralantiului trebuie efectuat dispu- 
nându-se de un turometru şi un analizor de 
CO. în acest scop se roteşte şurubul de aer G 
(figura 4) pentru a obţine un regim de aprox. 
700 rot/min. Se intervine apoi asupra şurubu¬ 
lui de îmbogăţire H până când turaţia creşte 
atingând cel mai înalt nivel posibil. Se reface 
apoi turaţia de ralanti la nivelul aproximativ 
arătat şi se repetă operaţiunea efectuată ante¬ 
rior asupra şurubului. H Stabilind în continu¬ 
are turaţia între 700 şi 725 rot/min, se acţio¬ 
nează şurubul de îmbogăţire pentru a sărăci 
amestecul coborând turaţia cu 20—25 rot/ 
min. în final, se verifică dacă turaţia de ralanti 
stabilită este cuprinsă între limitele 675—725 
rot/min şi dacă emisia de CO nu depăşeşte 
4,5%. în caz contrar, se fac corecţii uşoare 
asupra celor două şuruburi menţionate. 

în final, se face observaţia că, deoarece ac¬ 
cesul la şurubul de reglare a îmbogăţirii H 
este relativ dificil, este mai comod să se folo¬ 
sească o şurubelniţă cu cardan pentru reglare. 


TEHNIUM 7/1993 


17 








ATELIER 



MĂSURAREA DECIBELILOR 
CU INSTRUMENTUL 
DE MĂSURAT 


Cele mai multe aparate de măsurat posedă o 
scală marcată în dB. De obicei aceasta nu se fo¬ 
loseşte. necunoscându-se modul ei de utilizare. 

Decibelul (dB) este submultiplul zecimal al be¬ 
lului (1B=10dB) unitatea de măsură a nivelului, 
exprimat logaritmic. Numele său provine de la 
Graham Bell, coinventatorul telefonului emiţă- 
tor-receptor (în 1876). 

Se ştie că pentru exprimarea valorii amplificării 
în putere se foloseşte relaţia: 


AP M-10 

Pentru exprimarea valorii amplificării în curent 
sau în tensiune se ţine cont de dependenţa 
pătratică a puterii faţă de tensiune şi curent 


Ing. ŞERBAN NAICU 


(P =— = I* • R). Aceasta înseamnă că, dacă 

tensiunea sau curentul cresc de 10 ori, puterea 
creşte de 100 ori (IO 2 ). Deci este necesar ca la o 
creştere de 10 ori a nivelului tensiunii sau curen¬ 
tului să corespundă o creştere cu 20 dB a nivelu¬ 
lui lor şl nu cu 10 dB ca în cazul puterii. 

Vom avea deci relaţiile: 

*■ 1 * 1 - 20 “v-uSt 

AifdB] = 20 log 


Să vedem ce semnifică relaţiile de mai sus. 
Luăm cazul unor tensiuni aplicate unui amplifica¬ 
tor (cu nivelul curentului se lucrează rar. deoa¬ 
rece acesta este greu de măsurat). Dacă la intra¬ 
rea sa aplicăm 100 mV (0,1 V) şi la ieşire obţinem 
10V, înseamnă că amplificarea în tensiune se face 
de 1Q0 ori (10V/0.1V). La câţi dB corespunde 
aceasta? înlocuind în relaţia de mai sus rezultă: 

A u [dB] = 20log IO -g^= 20 log,o IO 2 = 
= 20 • 2 = 40 dB 

Continuând în acelaşi mod putem obţine tabe¬ 
lul: 

1 = 0 dB 
1,5 = 3 dB 

2 = 6 dB 

3 = 10 dB 

5 = 14 dB 

10 = 20 dB 
100 = 40 .dB 
1000 = 60 dB 

Luăm un alt exemplu: Tensiunea de la intrarea 
amplificatorului este de 0,5 V iar la ieşire de 10 V. 
Amplificarea în tensiune va fi: 


A u 


U ieş. = 10V 
U intr. ~ 0,5 V 


18 


TEHNIUM 7/1993 








Schema propusă se compune 
dintr-un etaj de amplificare în emi- 
tor comun realizat cu tranzistorul 
BC 109, sau alt tranzistor cu zgomot 
redus, urmat de un amplificator de 
putere cu sarcina la masă realizat 
cu circuitul integrat TBA 790. Pola¬ 
rizarea tranzistorului TI se reali¬ 
zează prin intermediul divizorului re- 
zistiv R1, R2. Rolul condensatorului 
CI este de filtraj al tensiunii, C2 — 
cuplează difuzorul la intrare pe post 
de microfon, condensatorul C3 de¬ 
cuplează în alternativ rezistenţa din 
emitorul tranzistorului TI, R4. Con¬ 
densatorul C4 are rolul de cuplaj cu 
intrarea amplificatorului de putere. 
Potenţiometrul PI are, pe lângă ro¬ 
lul de reglare a nivelului semnalului, 
şi rolul de polarizare a primului 


tranzistor din CI—TBA 790. Compo¬ 
nenta C5 are rolul de filtraj al 
preamplificatorului din integrat. 
Componentele R7, C6 sunt ele¬ 
mente de reacţie. Condensatorul C7 
are rolul de compensare în frec¬ 
venţă, în timp ce condensatorul C8 
are rolul de boot strap. Comutatorul 
K (cu două poziţii) are rolul de a in¬ 
versa cele două difuzoare între ele, 
prin aceasta realizându-se duplexul 
convorbirii. Stabilizatorul realizat cu 
tranzistorul T2 este un stabilizator 
serie a cărui tensiune de stabilizare 
este dictată de DZ (PL 12Z). Valorile 
componentelor din schemă sunt ur¬ 
mătoarele: 

CI - 120 ^ F/35 V 
-C2 = 4,7 pF/35 V 
R1 = 150 Ki2 


R2 = 12 KH 
TI = BC 109 
R3 = 3,3 Kll 
R4 = 360 fi 
C7 = 4,7 mF/ 35 V 
PI = 1 kll/10 g 
C5 = 100 juF/35 V 
C6 = 100 mF/ 35 V 
R7 = 47 ti 
Cil = 220 mF/ 35 V 
R5= 82 !1 
C3 = 10 yuF/35 V 
C9 = 220 |iF/35 V 
Difuzoare 4tl/0,5 W 
C8 = 100 /jF/ 35 V 
C7 - 68 pF 

K — comutator cu 2 poziţii şi 
două perechi de contacte 
T2= BD 140 


CIO = 47 m F/ 36 V 
D8= PL 12 Z 
R6 = 330 ti 

Dl, D2, D3, D4 - 1N4001 
Transformator reţea 220 V/12 V 
în figura 2 sunt date amplasările 
pieselor, inclusiv amplasarea trans¬ 
formatorului de reţea pe cablaj. Di¬ 
fuzoarele, comutatorul şi potenţio¬ 
metrul de volum se amplasează pe 
carcasa interfonului. 



naiul de ieşire al porţii PI va fi apli¬ 
cat pe una din intrările porţii P2, 
cealaltă intrare fiind conectată ia ni¬ 
vel logic 1 (Vno). 

Poarta PI este de tip SAU-NU fi¬ 
ind realizată cu 1/4 MMC 4001 
Poarta P2 reprezintă 1/2 MMC 
40107. Această poartă este de tip 
Şl—NU şi are o capabilitate de ie¬ 
şire în curent sporită, tipic 136mA. 
Această valoare este suficientă pen¬ 
tru a comanda direct pe poartă un 
triac. Deoarece ieşirea porţii Şl—NU 
este cu drenă în gol, se va monta 
rezistenţa R între ieşire şi Vor 

Poziţiile comutatorului K au urmă¬ 
toarele semnificaţii: 

Poziţia 1 — ceasul funcţionează în 
regim de alarmă pe sistemul pro¬ 
priu, realizat cu MMC 334. Intrarea 
A a porţii PI va fi conectată pe nivel 
logic 0. 

Poziţia 2 — sarcina va fi conectată 
la reţea în momentul în care se rea¬ 
lizează coincidenţa dintre timpul 


real şi timpul de alarmă. 

Deoarece semnalul de alarmă este 
menţinut activ timp de 7 minute, în 
acest interval trebuie închis întreru¬ 
pătorul I pentru a putea realiza con¬ 
tinuitatea alimentării. în caz contrar, 
sarcina va fi decuplată. 

Pentru realizarea deconectării sar¬ 
cinii de la reţea, se vor parcurge ur¬ 
mătoarele etape: se menţine apăsat 
butonul SL. iar cu ajutorul butonului 
MIN se va programa numărătorul in¬ 
vers pentru un timp maxim dorit. Se 
eliberează cele două butoane şi apoi 
se deschide întrerupătorul I. După 
scurgerea timpului programat, pe 
poarta triacului nu va mai exista 
semnal de comandă şi triacul se 
blochează. Sarcina poate fi conec¬ 
tată sau deconectată manual folo¬ 
sind doar întrerupătorul I 

Datorită faptului că se lucrează cu 
tensiunea reţelei (220V/50HZ) se vor 
lua toate măsurile de protecţie îm¬ 
potriva electrocutării. 


Triacul se va monta pe un radiator 
de aluminiu, izolat faţă de acesta 
printr-o folie de mică. Se va res¬ 
pecta conectarea corectă a monta¬ 
jului la reţea, identificându-se în 
prealabil faza şi nulul reţelei de ali¬ 
mentare. 

Lista componentelor 

CI = MMC 353A 
PI = 1/4 MMC 4001 
P2 = 1/4 MMC 40107 
Tr = TB6N4 


R = 120a. 

K = comutator 2 circuite x 2 poziţii 
I = întrerupător reţea 2A/250Vca 

BOBLIOGRAFIE 

1. Colecţia revistei TEHNIUM 

2. DATA BOOK Microelectronica 
1991 


A 

B 

o 

ii 

♦1 

DOI 

D 

E=C-D 

0 

0 

1 

1 

0 

Q 

1 

0 

1 

1 

1 

0 

0 

1 

0 

1 

1 

SEVA EVTTAACEASTA SITUAŢIE 1 


La câţi dB corespunde această amplificare? Se 
procedează astfel: A„ = 20 = 2 . 10 = 6 dB + 20 dB 
= 26 dB. Se observă că nivelurile logaritmice (în 
dB) se adună, în timp ce rapoartele corespunză¬ 
toare se înmulţesc. 

Amplificarea în dB se mai numeşte şi câştig. 

Dar aparatul de măsurat oferă direct posibilita¬ 
tea măsurării câştigului (în dB) fără să mai fie ne¬ 
voie să efectuăm vreun calcul. 

Se procedează astfel: se conectează instrumen¬ 
tul de măsurat, comutat pe scala minimă de ten¬ 
siune alternativă, la intrarea amplificatorului 
(Uintr.). Se reglează nivelul semnalului aplicat din 
generator (G) până când instrumentul arată 0 dB. 
Se mută instrumentul la ieşire (Uieş.) şi se citeşte 
direct amplificarea în dB 


Unele aparate au posibilitatea de extindere a 
scalei de măsură în dB, având desenat pe scală 
un tabel cu valori. în acest caz, dacă acul apara¬ 
tului depăşeşte scala de măsurare, se trece apa¬ 
ratul pe domeniul imediat superior şi la citire se 
adună la indicaţia aparatului numărul de dB indi¬ 
cat în tabel. 

Dacă indicaţia în dB are o valoare negativă, în¬ 
seamnă că s-a măsurat nu un amplificator, ci un 
atenuator. Poate fi cazul unui amplificator la o 
frecvenţă aflată în afara benzii acestuia la care 
câştigul devine negativ (atenuare a semnalului). 

Utilizarea măsurării amplificării şi a nivelului în 
dB (măsurare logaritmică) prezintă câteva avan¬ 
taje. Pe de o parte gruparea unui domeniu foarte 
întins de valori într-unul mult mai restrâns. Astfel. 



Sarcina 


un domeniu unde amplificările variază între 1 şi 
1 000 000 se va concentra între limitele 0 şi 120 
dB. Pe de altă parte, este mai comodă operaţia 
de adunare care se efectuează în cazul exprimării 
amplificării în dB faţă de cea de înmulţire. De 
exemplu în cazul unui amplificator format din 
multe amplificatoare conectate în cascadă, adu¬ 
narea amplificării în dB a fiecărui etaj ne furni¬ 
zează amplificarea totală. 

Şi un ultim avantaj derivă, în cazul amplifica¬ 
toarelor de audio-frecvenţâ, din faptul că intensi¬ 
tatea senzaţiei auditive creşte proporţional cu lo¬ 
garitmul intensităţii sonore, deci dacă exprimarea 
se face în dB vom avea o creştere a intensităţii 
sunetului liniară. 

Dacă se utilizează măsurarea în dB, intervalele 
de frecvenţă se pot exprima în decade sau oc¬ 
tave. 

Decada este intervalul cuprins între două va¬ 
lori aflate în raportul 10 (sau 1/10). De exemplu, 
intervalele cuprinse între 0,1 şi 1 între 1 şi 10 sau 
10 şi 100. 

în exprimarea curentă, prin decada unei luni în¬ 
ţelegem cu totul altceva şi anume un interval cu 
10 unităţi. De exemplu: prima decadă: zilele de la 
1 la 10, a doua decadă zilele de la 11 la 20 etc. 

Octava reprezintă intervalul cuprins între două 
valori aflate în raportul 2 (sau 1/2). De exemplu: 
intervalele cuprinse între 1/2 şi 1, între 1 şi 2 şi 
între 10 sau 20. Şi în muzică se utilizează acest 
termen cu acelaşi înţeles. 


TEHNIUM 7/1993 


19 







VIDEOCAMERA 


(URMARE DIN Nr. TRECUT) 



k Registru de leCîurO CCD orizontal 

I Ieşire 

lsuP * semnale 

""P video 


Şirurile de fotodiode, repartizate 
sub formă de linii şi coloane, sunt 
conectate la liniile de transmisie le¬ 
gate la un registru cu decalaj ori¬ 
zontal, constituit din porţi bascu¬ 
lante MOS, cu efect de câmp. 

în figura 2 este reprezentat sche¬ 
matic un captor de imagine cu 
structură matricială (MOS). intreţe- 
serea liniilor orizontale între două 
cadre ale imaginii se obţine prin se¬ 
lectarea liniilor corespunzătoare. 

Comutatoarele MOS, asociate ele¬ 
mentelor de imagine sunt coman¬ 
date de către impulsurile de baleiaj 
transmise de registrul de decalaj 
vertical (y), sarcinile electrice apă¬ 
rute la bornele şirurilor dispozitive¬ 
lor de linie, culese astfel, sunt tran¬ 
smise prin intermediul liniilor de 
transmisie verticale, elementelor de 
comutare orizontale. Acestea din 
urmă sunt deblocate, în mod sec¬ 
venţial. de către impulsurile de ba¬ 
leiaj provenind de la registrul de ba¬ 
leiaj orizontal, sarcinile fotoelectrice 
prezente la nivelul liniilor de tran¬ 
smisie verticale pot astfel să treacă 
prin elementele de comutare Orizon¬ 
tală şi să fie culese ia ieşire de aces¬ 
tea. 

Făcând parte din dispozitivele cu 
transfer de sarcină, cunoscute sub 
numele de COD (Charge Coupled 
Devices), captoareie cu transfer de 
cadru sunt prezentate în figura 3. 
Aceste dispozitive au fost dezvoltate 
de Bell Research, începând cu anul 
1970. 

Se observă din figură că aceste 
captoa're cu transfer de cadru pre¬ 
zintă două zone: prima rezervată 
analizei de imagine, cea de-a doua 
(situată sub prima) servind la me¬ 
morarea sarcinilor fotoelectrice în 
timpul unui cadru. în mod practic, 
această-zonă de memorie conduce 
la dublarea suprafeţei totale a cap- 
torului şi se găseşte pe partea 
opacă, aflată sub zona de imagine. 

Sarcinile fotoelectrice care sunt 
astfel memorizate sunt luate în mod 
secvenţial în timpul perioadelor de 


bianking orizontal, cu un registru de 
lectură orizontal. 

Dat fiind faptul că aceleaşi ele¬ 
mente de imagine, dispuse în co¬ 
loane, sunt utilizate pentru analiza 
fiecărui cadru, numărul acestor ele¬ 
mente verticale este redus la jumă¬ 
tate, în raport cu numărul liniilor de 
imagine. 

Pe de altă parte, timpul de inte¬ 
grare fiind perioada unui cadru, 
mişcările rapide pot fi redate cu mai 
puţine neclarităţi decât cu captoa¬ 
reie al căror timp de integrare co¬ 
respunde cu cel al unei perioade de 
imagine. 

Pe orizontală, definiţia captorilor 
cu transfer de cadru este funcţie de 
numărul şirurilor constituente ale 
unei linii de imagine. 

în figura 4 se prezintă alcătuirea 
unui captor de imagine cu transfer 
interlinie. Acesta este alcătuit în 
mod egal din fotodiode aliniate pe 
orizontală (în rânduri) şi pe verticală 
(în coloane). Porţile de transfer fiind 
comune fiecărui cadru, timpul de in¬ 
tegrare este egal cu durata unei 
imagini. 

Fiecare dintre coloane este legată 
prin intermediul unei porţi de tran¬ 
sfer cu un registru vertical, care 
funcţionează în două faze de tip de 
cadru. 

Ţipi 2/3' 

G V Ci G V Ci 

G V Ci G V Cr 

G V Ci G V Ci 

G V Ci G V Ci 


G-galben R-roşu 
Mg-magenta A-albastru 
Ci-cian V-verde_ 


Ţinând cont că numărul celulelor 
CCD al fiecărui registru vertical este 
egal cu numărul de linii orizontale 
ale unui cadru, fiecare dintre aceste 
registre foloseşte deci cu jumătate 
mai puţine celule CCD decât punc- 
te-imagine, acestea din urmă cores¬ 
punzând fotodiodelor ţintei de ana¬ 
liză a captorului. 

Dat fiind faptul că porţile de tran¬ 
sfer sunt comune fiecărui cadru, 
timpul de integrare este egal cu du¬ 
rata unei imagini. Principala conse¬ 
cinţă fiind apariţia neclarităţilor la 
luarea unor imagini conţinând miş¬ 
cări rapide sau realizarea unor ca¬ 
dre panoramice rapide. 

în figura 5 sunt redate câteva de¬ 
talii de realizare a filtrelor de cu¬ 
loare cu structură în linie (tipul 1) şi 
cu structură mozaic (tipurile 2 şi 3). 
Aceste filtre, asociate diferitelor ti¬ 
puri de captori de imagine sunt in¬ 
dispensabile pentru obţinerea sem¬ 
nalelor electrice care să redea sen¬ 
zaţia de culoare imaginilor vizuali¬ 
zate. 

La filtrele cu structură în linie se 
folosesc şi elemente de culori com¬ 
plementare (galben, verde, cian), iar 
la filtrele cu structură mozaic chiar 
culorile primare (verde, roşu, albas¬ 
tru) sau elemente de culori comple¬ 
mentare (galben, cian, magenta, 
verde), constituite în grup de câte 
două. 

în linii mari definiţia captorilor de 
imagine este determinată de dimen¬ 
siunile geometrice ale şirurilor de 
celule fotosensibile care alcătuiesc 
ţinta de analiză. Acestea sunt mici şi 
numărul lor poate fi crescut pentru 
o anumită suprafaţă de ţintă. Se 
poate deci obţine o definiţie foarte 
bună a imaginii. 

Optimul se atinge când numărul 
de şiruri al ţintei unui captor cores¬ 
punde maximului teoretic de punc- 
te-imagine posibil (într-un anumit 
standard T.V.) care se afişează pe 
ecranul televizoarelor. 

Astfel într-un standard cu 625 de 
linii nu se va ţine cont decât de lini¬ 
ile de baleiaj orizontal care participă 
efectiv la elaborarea imaginii. O 

Por fi de 
j transfer 


parte din linii sunt inactive, fiind 
pierdute în timpul cursei de întoar¬ 
cere a baleiajului, sau sunt utilizate 
pentru sincronizarea imaginii, ori 
pentru transmiterea informaţiilor de 
teletext sau datelor de control 
(aprox. 50 linii). Mai rămân deci un 
număr de 575 de linii utilizate în 
mod efectiv. 

Considerând că, în mod ideal, di¬ 
mensiunea minimă a unui punct-i- 
magine este cea a grosimii unei linii 
de baleiaj orizontal (deci, 1/575 din 
înălţimea unui ecran de televizor) şi 
dat fiind raportul 4/3 (lăţime/înâl- 
ţime) al ecranului T.V., se ajunge la 
un total de 575 x 4/3 = 766 puncte-i- 
magine pe lungimea unei linii de ba¬ 
leiaj. Ceea ce corespunde unui ma¬ 
xim de 766 x 575 = 440450 puncte-i- 
magine pe întregul ecran T.V. 

în practică, termenul de punct-i- 
magine este înlocuit frecvent de 
punct-linie, când ne referim la defi¬ 
niţia pe orizontală a unui captor. 
Este vorba de determinarea număru¬ 
lui de detalii elementare ale unei 
imagini care se pot separa vizual pe 
un ecran T.V. 

De multe ori se confundă definiţia 
orizontală a unui captor de imagine 
(videocaptor) cu cea de rezoluţie a 
tubului de televizior sau monitor (vi- 
deoreproducâtor). Aceasta cores¬ 
punde numărului de linii de baleiaj 
care pot fi vizualizate pe înălţimea 
ecranului. 

Este deci impropriu ca termenul 
„număr de Unii" să fie utilizat pentru 
a preciza definiţia orizontală în loc 
de „număr de puncte/liniâ", care nu 
creează nici o ambiguitate. 

Astfel că, un captor considerat cu 
o definiţie orizontală de 766 punc- 
te-linie este de fapt caracterizat de o 
rezoluţie orizontală de 766/2 = 383 
perechi de linii T.V., fiindcă trebuie 
1 să ţinem cont de liniile şi interllnille 
verticale care se pot afişa pe lărgi¬ 
mea ecranului. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. Colecţia revistei „Le Haut Par- 
leur~ 

2. Colecţia revistei „TEHNIUM" 


Impulsuri 
de timp 


Registru de 
transfer vertical 
cu celule CCD 


Ieşire 

" |_ _| ^semnale 

Registru de lectura CCD orizontal video 
2/3" Tip 3 t/2" 


V A V A V A 


V A V A V A 



Mg 

V 

Mg 

V 

Mg 


G 

Ci 

G 

Ci 

G 


V 

Mg 

V 

Mg 

V 


G 

Ci 

G 

Ci 

G 









20 


TEHNIUM 7/1993 
















Una dintre realizările cele mai evo¬ 
luate o constituie capetele amorfe 
multistrat, ai căror miez este format 
din structuri suprapuse pe un sub¬ 
strat magnetic (figura 4a). O altă va¬ 
riantă o constituie capetele denu¬ 
mite „metal-in-gap", în care întrefie- 
rul este ascuns de un film din mate¬ 
rial amorf, asigurând o focalizare 


VIDEOCAMERA 


ÎNREGISTRAREA 


SEMNALELOR VIDEO 


Corpuri 
de ferita 


Bobi na 
debitoare 


Pistele au lungimea egală cu ju¬ 
mătatea circumferinţei tamburului şi 
corespund unei înregistrări (respec¬ 
tiv lecturi) a semnalelor reprezen¬ 
tând un cadru imagine şi au durata 
de. 1/50 s (20 ms). 

în acest mod se asigură o viteză 
rotativă ridicată între capete şi 
banda magnetică (3—5 m/s), nece¬ 
sară pentru înregistrarea şi lectura 
semnalelor video. Frecvenţa limită a 
acestora este de cca 250 ori supe¬ 
rioară frecvenţei celei mai ridicate a 
spectrului audio. 


amerele video folosesc, pentru 
înregistrarea şi lectura semnalelor 
video, aceeaşi tehnică ca şi videoca- 
setofoanele. 

In figura 1, este prezentat un me¬ 
canism de analiză clasic (VHS) care 
conţine un tambur înclinat, rotativ 
(1500 rot/min) pe care sunt plasate 
două capete video. Acestea descriu 
pe banda magnetică, înfăşurată la 
180° pe acest tambur, piste paralele 
şi oblice (figura 2). 


Intrefier 

înclinat 


Straturi de 
y materiale 
amorfe 


Bandd I 
nagnetică j 


I Partea cu stratul 
I magnetic 


Partea cu 
suportul 

j In figura 3 se prezintă caracteristi¬ 
cile constructive ale unui cap video 
rotativ. Circuitul magnetic al capete¬ 
lor se realizează cu o ferită presată 
la cald şi bobinele asociate, alcătu¬ 
ite din câteva spire (3-^5). întrefierul 
are valoarea de 0,3 microni (/im). 

I in figura 4, sunt prezentate câteva 
| tipuri de capete video rotative cu 
I performanţe superioare, montate pe 
inare videocamerele -din ultima generaţie. 

Tambur superior rotativ 


Substrat 
nemagnetic 
Sticlă (Nichel Ti-Mg) 


Sensul de 
rotatie 


l Ferită 
Sticlă (Mn-Zn) 


\St râturi 
^de materi¬ 
ale amorfe 


TEHNIUM 7/1993 


21 





mai bună a fluxului magrystic (figura 

4b). 

O artă tehnică e rezervată video- 
camerelor S-VHS şi HI-8 ale căror 
benzi magnetice speciale necesită 
curenţi mai puternici de magneti- 
zare decât cele clasice. Această teh¬ 
nică se regăseşte la mai multe va¬ 
riante de capete din ferită asociată 
cu straturi de material amorf şi o 
cală diamagnetică din sticlă care 
măreşte concentrarea fluxului mag¬ 
netic la nivelul întrefierului (figura 
4c). 

Ilustrarea modului de înregistrare 
şi de lectură a semnalelor video pe 
o bandă magnetică se face ca în fi¬ 
gura 5, aceasta fiind comparabilă cu 
modul de înregistrare a semnalelor 
audio cu un magnetofon. Similitudi¬ 
nea constă în faptul că, în ambele 
cazuri, semnalele electrice (care 
poartă informaţiile audio sau video) 
sunt aplicate (sau culese în cazul 
lecturii) la bornele bobinelor capete¬ 
lor magnetice, unde ele sunt utili¬ 
zate pentru a crea în grosimea stra¬ 
tului magnetic al benzii o succe¬ 
siune de minusculi magneţi N-S, a 
căror mărime este funcţie de frec¬ 
venţa semnalelor corespunzătoare. 

in prezent, două formate (VHS şi 
VIDEO-8) sunt larg răspândite în 
construcţia videocamerelor. 


Astfel, în cazul VHS-C, la care 
diametrul tamburului formatului de 
origine era de 62 mm, acesta se va 
reduce la 41,3 mm. Şi viteza lui de 
rotaţie a fost crescută de la 1500 
rot/min la 2250 rot/min. 

O altă modificare constă în intro¬ 
ducerea a patru capete video (în loc 
de două) care sunt dispuse la 90° 
unul faţă de altul (în loc de 180°). 

Din figura 6 se observă că la sis¬ 
temul VHS-C banda magnetică se 
înfăşoară pe 270° din circumferinţa 
tamburului, faţă de 180° la formatul 
normal (VHS „standard"). 

în schimb, dispoziţia şi particularii- 
tăţile pistelor video, audio şi sincro 
nu prezintă nici o modificare (figura 
7), ceea ce asigură compatibilitatea 
de utilizare pe aparate VHS stan- 


Semnale video: 
de înregistrare ® 
de lectura O 

®j I [© ©1 | 1© 


Bobinaje 


l\/UC—Q+n nrfnnH*l 




(1500 rot./min.) 


Sens de rotatfe 


Sens de rotatfe 


= capete video 
rotative 


A,Â,B,EÎ= capete video 
rotative 


270° f*tambur=41.3mm;2250rot./min. 
— °Urtambur=6Zmm; 1500rot/min. 


I ntretier 

Bandă video 


dard a videocasetelor VHS-C, prin 
intermediul unui adaptor mecanic. 

La sistemul Video-8 „compact", 
trecerea de la tamburul de 40 mm la 
cel miniaturizat de 26,7 mm a con¬ 
dus la apariţia unor modificări. Una 
12)7mm dintre ele constă în utilizarea a pa- 
1 | tru capete rotative, în loc de două, 

crescând şi viteza de rotaţie a tam¬ 
burului de la 1500 rot/min la 2250 
rot/min. în ceea ce priveşte modul 
de înfăşurare a benzii magnetice pe 
circumferinţa tamburului, unghiul 
care era de 221° la origine (necesar 
pentru înscrierea pistelor PCM) a 
crescut la 292°. vizibil în „figura 8. 

Nici de această dată nu s-au mo¬ 
dificat caracteristicile pistelor video, 
incluzând în special frecvenţele „pi¬ 
lot" ale sistemului ATF (Automatik 
Track Finding) responsabile cu ur¬ 
mărirea pistelor (figura 9). 

Traseele benzii între videocasetă 
şi tamburul de analiză sunt specifice 
fiecărui format şi subformat în 
parte. De remarcat faptul că la VHS 
„standard", cu bucla de încărcare în 
M, acest traseu nu s-a modificat de 
la apariţia sa şi până în prezent (fi¬ 
gura 10). Acest traseu favorizează o 
încărcare rapidă datorită lungimii 
mici a benzii extrase din videoca¬ 
setă. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



Primul format, Video Home Sis¬ 
tem, cu subformatele sale (VHS-C 
■ VHS-HI FI, S-VHS, S-VHS-C-HI FI) 
utilizează bandă magnetică cu lăţi¬ 
mea de 1/2 inch (1 inch = 25,4 mm). 
Cel de-al doilea format şi varianta 
sa îmbunătăţită Video-8 
„High-Band", sau Hi-8, utilizează 
banda magnetică de 8 mm. 

Toate tipurile de aparate menţio¬ 
nate anterior utilizează principiul de 
analiză eficoidală a benzii magnetice 
cu ajutorul capetelor video rotative. 
Dar, în ceea ce priveşte concepţia 
de realizare a tamburului rotativ, a 
vitezei sale de rotaţie şi a numărului 
de capete utilizate, apar diferenţe 
între formate. 

Datorită cerinţelor dictate de mi¬ 
niaturizare, la videocamerele VHS-C 
şi la cele Video-8 „compact" se utili¬ 
zează tambururi rotative de dimen¬ 
siuni inferioare celor clasice. 


Bandă 

Tambur de rna9 " e " C ' 1 b' 
analiza 
gs - 40mm 

(1500rot./min.) A/^B^Capete video rotative 

A,B= Capete video rotative dispuse la 90° 


Tambur de analiza 
<? = 26,7mm 
(2250 rat./mîn.) 


dispuse la 180° 


Fiq 


22 


TEHNIUM 7/1993 








ireştit B-dul Bucure?» Noi, Nr. 25, Sector 1, 

78404 Telefon: 667 24 04 

x: 10135 
: 667 22 85 


marmura bucureşti 

Vă Oferă : din marmură, P^ tra orna 

• iin marmttri 

• Tp^° rna Zmuli P*"* * * ran>U 

'^ZL~-~*ţ£r L 


Redactor şef: ing. ILIE MIHĂESCU 
Secretar general de redacţie: ing. ŞERBAN NAICU 
Redactori: V. STACH; V. CÂMPEANU 
Grafică: I. IVAŞCU 
Corectură: GEORGE IVAŞCU 
Secretariat: M. MARINESCU 


KELiXIHH 


TEHNIUM 7/1993 


23 




liasfiit; 


S.C. „DIASFIN“ S.A. are ca 
obiect de activitate producerea şi 
comercializarea. Ia intern şi ex¬ 
tern, a unei game largi de scule 
cu superabrazivi (diamant sinte¬ 
tic, azotură cubică de bor, poli- 
cristale de diamant sintetic): 

• scule pentru prelucrarea 
carbprilor metalice sinterizate; 

• scule pentru prelucrarea 
otelurilor tratate; 

• scule pentru prelucrarea 
sticlei şi ceramicii; 

• scule pentru debitat şi pro¬ 
filat materiale de construcţii 
(marmură, granit, ceramică, 
faianţă, gresie, lemn, etc.); 

• scule pentru îndreptat şi 
profilat corpuri din abraziv con¬ 
venţional; 

• filiere pentru trefilat 
sârmă; 

• scule diamantate de uz sto¬ 
matologic. . 

Sperând într-o bună colabo¬ 
rare în viitor, vă mulţumim pen¬ 
tru interesul acordat produselor 
noastre. 


SOCIETATEA COMERCIALA 
DE SCULE CU SUPERABRAZIVI 
SA DIASFIN S.A. 

Şos. Pantelimon nr. 1, sector 2, cod 73381 — Bucureşti — R01\ 
Tel. 635 48 29, Fax: 642 68 35, Tlx: 10466 




O 


KT TECHNOLOGY 


Distribuitori autorizaţi: 

ASSITEC Timişoara 096—190337 — SINTEC Baia Mare 099—413067 — ELCOM Bis¬ 
triţa 099—021223 — GEDAS Suceava 098—721795 — AMI CORPORATION Iaşi 
098—139301 — VICRO Piteşti 097—681494 — SPRINT Ploieşti 097—141471 — SET 
SERVICE Piatra Neamţ 093—619158 — ERIMEX Braşov 092—151240 CAREDA 
Cluj-Napoca 095—112376 — ATTS ELECTRIC Oradea 099—135302 — GRODEN Braşov 
092—118053 — SC SAMTRONIC INF SA Constanţa 091—682719. 

Str. 11 Luterană, Sector 1 70741 Bucharest România Tel. 40 — 0—152316 Fax 

40—0—120581