Puncte Cardinale anul VI, nr. 4 (64), aprilie 1996

credinta 
iubire 
speranta 








“Ţelul final (al neamului) nu 
este viața, ci Invierea. Invierea 
neamurilor în numele Mântuitorului 
lisus Hristos. Creaţia, cultura. nu-i 
decât un mijloc — nu un scop, cum s-a 
crezut — pentru a obține această înviere. 
Este rodul talantului pe care Dumnezeu 
l-a sădit în neamul nostru, de care 
trebuie să răspundem. Va veni o vreme 
când toate neamurile pământului 
vor învia, cu toți morții, cu toți regii 
şi împărații lor, având fiecare neam 
locul său dinaintea tronului lui 
Dumnezeu. Acest moment final. 
«învierea din morţi». este țelul cel mai 
înalt şi mai sublim către care se poate 
înălța un neam. Neamul este deci o 
entitate care-şi prelungeşte viaţa şi 
dincolo de pământ. Neamurile sunt 
realități şi în lumea cealaltă. nu numai 
în lumea aceasta”. 

Pentru că ne aflăm în preajma 
Sfintelor Paşti (Învierea Domnului este 


cea mai de seamă sărbătoare a: 


ortodoxiei şi cel mai adânc temei 
dumnezeiesc al creştinismului). să 
zăbovim o clipă asupra cuvintelor de 
mai sus. adesea calificate. de către 
oameni fără sensibilitate religioasă, 
drept simplu hrism retoric 
Pasajul de mai sus (în care 
sublinierile ne aparţin) nu este unul 
oarecare, ci el conține esența însăşi a 
vechii credințe lepionare, în chiar 
formularea întemeietorului ei. Ne 
găsim în fața proiecției vizionare a 
unei credințe şi a unui ideal ce 
transcend amețitor planul istorico- 
politic. De altfel, fără această 
dimensiune spirituală, insuficient sau 
greşit înțeleasă astăzi, Mişcarea 
Legionară n-ar fi decât un partid politic 
între altele. la periferia fascismului 
european. Că ea a fost. în temeiurile 
ei. cu totul altceva decât o simplă 
“grupare politică de extremă dreaptă”, 
ne încredinţează Mircea Eliade însuşi: 
Mişcarea Legionară s-a născur'sub 
semnul Arhanghelului Mihail 
[conducătorul cu spadă de loc al 
legiunilor cereşti — n.n.] şi va birui 
cândva prin harul dumnezeiesc, De 
aceea, În limp ce toate revoluțiile 
contemporane sunt politice, revoluţia 
legionară este spirituală și creştină |... 
Revoluţia legionară are drep! țintă 
supremă mântuirea neamului, 


Ş 


irculație în afara României: AUSTRIA. GERMANIA. FRANŢA, ELV 


"Aştept, mort de spaimă şi plin de nădejde, Judecata de Apoi, Ştiu că nu ştiu nimic, 
dovadă, nici un argument şi nici o indreptătire, 


că Domnul e Calea, Adevărul şi Viata.” 





împăcarea neamului românesc cu 
Dumnezeu, cum a spus Căpitanul” 
(subl.n.). 

M. Eliade a făcut această 
mărturisire de credință în ajunul 
alegerilor din decembrie 1937 (în care 
legionarii. în coaliţie cu luliu Maniu şi 
Gheorghe |. Brătianu. aveau să obțmă 
un spectaculos succes electoral, anulat 
prin lovitura de forță a lui Carol II, care 
a instaurat. la inceputul anului următor, 
dictatura regală). ca răspuns lao anchetă 
întreprinsă de gazeta legionară “Buna 
Vestire” (De ce cred in biruința 
legionară? ). În cadrul parodiei de proces 
din mai 1938. Codreanu însuşi a invocat 
aceste cuvinte, considerându-le o 
excelentă expunere sintetică a crezului 
legionar. pe care el avea să-l constin- 
țească prin jentlă 

Este transparentă referinţa lui M. 
Eliade la chiar textul din Pentru 
legionari citat mai înâinte. Vorbind 
despre “ținta supremă” (la Codreanu: 
“țelul final”) al “revoluţiei legionare”, 
M, Eliade nu loloseşte, ce-i drept, 
cuvântul “inviere”, ci pe cel de 
“mânţuire”; dar, creştineşte vorbind, 
mântuirea este nedisociabilă de 
realitatea mistică a învierii. Mai 
observăm că, atât la Codreanu cât şi la 
Eliade, perspectiva nu este individuală, 
ci național-comunitară, 


PUNCiE 
CARD: NALE 


OO St ae n PPR nove În III 0 Sari * E 
PERIODIC INDEPENDENT DE ORIENTARE NATIONAL-CRESTINA 


E ŢIA, DANEMARCA, SUEDIA, SPANIA, CANADA. STATELE UNITE. AUSTRAL 


Nu este de mirare că, mult mai 
târziu, în Memoriile sale, M. Eliade îşi 
reafirmă, în mare. poziţia din tinereţe 
(față de sensul legionarismului): 
"Probabil că Corneliu Codreanu nu m- 
ar fi contrazis. Căci, pentru el. Mişcarea 
Legionară nu constituia un fenomen 
politic, ci era de esență etică şi religioasă 
[...]. Şi cea mai patetică ironie a acelei 
primăveri 1938 a fost că nimicirea 
singurei mişcări politice româneşti care 
lua în serios creştinismul şi Biserica a 
lost începută sub oblăduirea... 
Patriarhului Miron!”. Poate că autorul 
nu foloseşte, totuşi, cuvintele cele mai 
potrivite, atunci când vorbeşte de 
“structura şi vocația de sectă mistică“ a 
Mişcării Legionare; nu este nicidecum 
vorba de un misticism sectarist, ci de o 
autentică trăire creştină a istoriei, 
integrată organic tradiției ortodoxe a 
neamului românesc, nu substituindu-se 
“liniei Bisericii”, ci subordonându-se 
acesteia, intr-un smerit şi armonic 
paralelism, cum explica acelaşi 
Codreanu: “Noi, prin acțiunea noastră, 
prin toate laptele şi pândurile noastre, 
tindem către această linie a Bisericii, 
ne ridicăm spre ea, atât cât ne permite 
greutatea păcatelor [...]. Rămâne de 
văzul cât am putut, prin sforțările noastre 
pământeşti, a ne înălța câtre această 
linie” ce “atinpe perlecția şi sublimul”, 





(N. Steinhardt) 


ANUL VI, 
Nr. 4/64 
„aprilie 
Eli 


16 pag. - 800 lei 





Este limpede, în orice caz. că 
întemeietorul Legiumi nu foloseşte 
metaforic noţiunea de “înviere”, ci îi 
dă sensul ei mistic, ancorat în 
eschatologia creştină. |n ortodoxie se 
admite, îndeobşte, că nu va fi. “la 
plinirea vremii”, doar o judecată 
individuală a tuturor oamenilor, ci şi o 
tainică “judecată a neamurilor”. 
Codreanu însuşi invoca două locuri 
scripturistice, ambele din Apocalipsă: 
“Neamurile vor umbla în lumina ei şi 
împărații pământului își vor aduce 
slava şi cinstea lor în ea” (21, 24) ŞI 

"Căci numai Tu eşti sfânt şi toate 
neamurile vor veni şi se vor închina 
inaintea Ta, pentru că judecăţile Tale 
au fost arătate” (15, 4) Alţii citează 
adesea, în acelaşi sens, cuvintele lui 
Pavel, “Apostolul neamurilor”: “Căci. 
precum în Adam toţi mor, aşa şi în 
Hristos toți vor învia. Dar fiecare în 
rândul cetei sale”...(/Cor 15. 22-23 


— —.T. 


- toate sublinierile din citatele biblice 


ne aparțin). Hristos ne învaţă că, după 
obşteasca înviere, sufletele drepţilor 
vor fi “ca îngerii lui Dumnezeu în 
ceruri”. Şi poate că, aşa cum îngerii 
sunt rânduiți în cete ierarhizate. 
oamenii înviaţi vor fi şi ei rânduiți pe 
neamuri, “sinele” individual 
participând la “sinea” comunitară 
(“sufletul neamului”), 

Aici se deschide discuția asupra 
realității metafizice a neamurilor. 
Opunându-se celor ce le consideră doar 
realități bio-istorice, filosofii creştini 
ai epocii au susținut adeseori statutul 
metafizic al acestora ori au speculat 
despre sensul metafizic al istoriei. Dar 
cuvântul cel mai autorizat în această 
privință rămâne cel al teologilor vestiți 
ai vremii, Nichifor Crainic (Puncre 
cardinale în haos. Ortodoxie şi 
etnocrație) şi Dumitru Stăniloae 
(Ortodoxie şi românism, Poziţia d-lui 
Lucian Blaga faţă de creştinism şi 
ortodoxie), care s-au pronunțat în 
acelaşi sens, pe temeiurile Sfintei 
Scripturi şi Sfintei Tradiţii. Corneliu 
Codreanu este mai aproape de aceştia 
din urmă, deci de dimensiunea 
teologică a problemei, pe care însă el 
nu o pune teoretic, ci vizionar, în telul 
marilor iluminaţi. 


Răzvan CODRESCU 





n-am nici o 
iar Singurul lucru de care nu mă îndoiesc este 













ÎI 











PAG. 2 NR. 4/04 Aprilie '96 















































































Domnule IOSIF SAVA, 


Ca bucureştean şi meloman 
nu mi-a fost greu să-mi formez un 
gust şi o cultură muzicală, incepând 
chiar de prin 1928 Câte ar fi de 
povestit! Câţi “bani de dajdie” nu a 
trebuit să plătesc - la fel ca oricare 
împătimit - pentru această timpurie 
pasiune! (Că ea nu s-a realizat prin 
studiul academic al vreunui 
instrument, faptul are explicațiule lui, 
care pot fi lăsate de-o parte acum) 
ŞI pe parcursul acestui exercitiu de 
auditor anonim al farmecelor 


Euterpei, apariția dvs a însemnat 
de departe ocazia unor inălțătoare şi 
de neuitat clipe de zbor pe deasupra 
“urâciunilor acestei vremi” 

V-am admirat larga 
informare, sintezele la care ați ajuns 
pe parcursul atâtor ani, ancorarea 
lângă valorile eterne ale arte! 
sunetelor şi - de ce nu ? - stilul dvs 
profesoral, elocința, maieutica dvs, 
afabilitatea de perfect amfitrion, şi, la 
fel, hotărârea, energiacu care apărați 
bunul simț şi măsura în toate 

Ați realizat întâlniri 
memorabile cu personalități de frunte 
ale culțurii noastre, uneori caracterul 
muzical al  colocviilor dvs 
scânteietoare devenind - ce-i drept - 
subsidiar, dar întotdeauna 
întorcându-vă la marile momente şi 
figuri ale istoriei muZicii 

Capacitatea dvs de 
moderator perfect. incițațiile dvs 
percutante au umplut de farmec 
atâtea clipe goale, au instruit pe 
atâția, au constituit deliciul publicului 
dvs credincios 

Dar, dar spre marele meu 
regreț, la care ştiu că se aliniază 
mulți alții dintre auditorii fideli ai dvs , 
ați început, poate de un an, poate 
mai demult, să trimiteţi, “en passant' 
şi pe un ton de cozerie amiabilă, 
săgeți la adresa Mişcării Legionare 


şi a legionarilor, Pe lângă faptul că' 


inserarea acestui capitol in economia 
unei “serate muzicale” este total 
nepotrivită, vizibil forțată şi artificială, 
ea conţine şi o seamă de Nagrante 
neadevăruri, ce se cer amendate 
Spuneţi că, a doua zi după 
primul blam pe care l-ați adus unor 


4 





personalități aparținând deopotrivă 
culturii române şi Mişcării Legionare, 
ați primit sute de scrisori de 
amenințare 

Stimate Domnule Sava, 
afirmații de felul acestora coboară mult 
nivelul la care păstrăm de atâta vreme 
imaginea dvs Elevă pun într-o lumină 
pe care o regretâm. De altfel, simplul 
fapt că puteți continua nestânjenit 
atacunile anti-legionare, după atâta 
tmp de la debutul lor, vă contrazice 
Dar în felul acesta vă raliați 
Şirurilor de detractori care au de plătit 
Mişcării Legionare o poliţă veche 
Mişcarea Legionară are o mare vină 
pentru care plăteşte acum 
anticomunismul ei originar şi 


CHISOALE desc //să căfne Corul Ala 


funciar pentru care comuniştii de 
diferite grade şi nuanţe o lovesc astăzi, 
ştiind că nu au de dat socoteală 
nimănui. Şi mai este o acuzaţie care 
conține în ea o gravă eroare: anti- 
iudaismul nostru care dintr-un 
element de conjunctura este 
transformat azi, cu vădită rea-credință, 
într-unul de structură, cao permanență 
a Mişcării Legionare. Publicaţiile care 
fac (în mod cu totul aluziv, timid şi 
deseori confuz) referiri cât de cât 
pozitive la Mişcarea Legionară, o fac 


„aproape fără excepție din motive 


financiare de tiraj ca și rum ar 
prezenta în premieră o cultuia exotică 
necunoscută, o întalnire cu 
extratereştrii, o bizarerie politico- 
ideologică. În afara acestortimide acte 
de “curaj, intelighenția noastră se 
complace în a supralicita lovirea unui 
adversar pe care-l crede gata mort, 
dar de ale cărui tresăriri incă se mai 
sperie şi se tulbură somnul. Altfel, 
cum se explică faptul că legionani nu 
au acces la marea presă şi la TV? De 
ce nu sunt admişi să vină şi să 
vorbească ei despre ei? Adică spintul 
democratic pe care-l afişaţi vă permite 
dvs, din şapte-n şapte zile, să 
invectivaţi pe legionari, iar cei pe care- 
i acuzați sunt interzişi?! “Pourquoi je 
suis juif' apare de zeci de ani în 
Occident. dar 'De ce suntlegionar'” nu 
se poate publica decât în presa 'de 
familie”, difuzată aproape clandestin 

in numele  deosebitei 
considerații pe care v-o port, al 
admiraţie! şi chiar al simpatiei pentru 
tenacitatea cu care apărați creația 
muzicală autentică, vă rog mult, 
Domnule losif Sava, să acceptați 
măcar cu titlu informativ câteva 
considerații pornind tot de la 
parantezele anti-legionare pe care le 
presărați în emisiunile dvs 

Incep prin a afirma că, prin 
afilierea dvs. la şirul de calomniatori, 
dovediţi că sunteți un perfect fiu al 
poporului dvs, aşa cum la rândul 
nostru ne considerăm şi noi, legionarii, 
fii ai poporului român. ŞI ce am putea 
avea noi cu un “perfect” sârb sau 
neam! sau țigan sau evreu? Detestăm 
insă, ca şi dvs. desigur, lichelismul, 
venalițatea, politicianismul, ca şi 
ateismul agresiv. Suntem români şi, 
in mod legitim, ținem la ce este 


PUNCTE CARDINALE 








românesc, aşa cum dvs, cu o 
nedisimulată bucurie, faceți în revista 
cultului dvs, apologia geniului re- 
creator al muzicienilor evrei 

În legătură cu aceasta îmi 
scapă motivul pentru care unii ca D-nii 
A. Cornea, Z. Ornea, N Manea, L. 
Volovici (şi iată, acum şi DI losif Sava) 
dau calificative naționaliştilor români 
şi în special legionarilor. Cu ce-i poate 
deranja pe dumnealor faptul că nişte 
Români, aici in România, se regăsesc 
ideologic în gândirea lui Vasile Conta, 
Eminescu sau Nicolae Paulescu? De 
ce vă deranjează faptul că o întreagă 
generație interbelică, prince aavutea 
mai strălucit, a aderat la Mişcarea 
Legionarâ? Nu potfiexcluse din cultura 





română personalități ca Nae lonescu, 
Eliade, Noica. Ţuţea. Vasile Bâncilă, 
Traian Herseni, Traian Brâileanu, 
Ernest Bernea, G.G.Longinescu, 
Romul Ladea, Mihai Andricu, Mircea 
Streinu, Radu Gyr, Lucian Blaga, 
Simion Mehedinţi, lon Barbu, Vintilă 
Hona, Aron Cotruş, Victor Papilian, 
Mihait şi Grigore Manoilescu, 
Constantin Gane, lon Frunzeti, Costin 
Murgescu, George Manu, Sextil 
Puşcariu, Sorin Pavel, Dragoş 
Protopopescu, PP Panaitescu, Horia 
Stamatu. lon Sava, Haig Acterian, 
George Vânătoru OscarHan Valentin 


Hoeflich. | V Georgescu, Constantin 
Joja- (un mic lot din circa 200 de 
nume. .), ca şi unii membri ai familiilor 
Cantacuzino, Ghica, Sturdza. Tell, 
Flondor, Greceanu, Orleanu, Meitani 
Se poate arunca asupra lor verdictul 
“numele lor să se şteargă şi memoria 
lor să piară!”, cum s-a făcut - ştiţi dvs 
unde - cu numele lui lisus Hristos? 


Poate fi considerată adeziunea aceea 


“un păcat al tinereţilor” pe care acum 
să-l retracteze sau căruia DI Zigu 
Orneaet. Co să-i distorsioneze sensul, 


pentru a o goli de conținut? Ar fi o 
tentativă indecentă, dacă nuarfihilară. 
O 'hagada'” penibilă Personalitățile, 
din care am enumerat doar câteva. 
erau perfect structurate, cristalizate 
sub raport intelectual, creativ. Alţii, 
mai tineri. în puținii ani pe care i-au 
mai avut de trâit până ce au fost 
asasinați, şi-au desăvârşit 
personalitatea creatoare acționând 
sau gravitând în cercuri legionare. 
Abuzez de bunăvoința dvs . 
dar trebuie să vă pun următoarea 
întrebare, care se impune oricărei 
judecăți făcute sine ira et studio' 
Cum ați aprecia dvs. dacă în 
Palestina, la Tel-Aviv sau lerusalim, 
s-ar găsi vreun goi (aruncat de soartă 
pe acolo) care ar acuza de crimă 
oribilă pe asasinul Contelui Bernadotte 
(din familia regală suedeză) de-acum 
50 de ani, oripeceiaiofițerilor britanici 
uciși in explozia provocată la hotelul 


"King David”, soldată cu sule de 


victime? Sau pe franctirorii lui Irgun 
Zwei Leumi, Stern ori Hagana? Sau 


dacă vreun goi pripăşii pe-acolo, ar 


condamna în presă, la radio şi [V 
oribila crimă recentă a lui Baruch 


Goldstein, acela care a mitraliat zeci 


On numele adeuanului 


de oameni aflați în rugăciune într-un 
locaş de cult? In sfârşit, ce ar putea 
spune el despre crima recentă a lui 
Yigal Amir, comisă împotriva 
propriului prim-ministru? (lată că 
preferința pentru prim-miniştri nu i-a 
ocolit nici pe paşnicii evrei. Ba, mai 
mult, rețineți vă rog studentul asasin 
Yigal Amir declară că a comis oribilul 
act din ordinul Dumnezeului său şi 
cu binecuvântarea rabinilor!) 
Această crimă "din ordin 
divin” depăşeşte, trebuie să 


recunoaşteți, “modelul legionar”! 
lar pe acest asasin îl apără 
evreii din GALUTH şi foarte mulți 
chiar de acolo, de la el. Se colectează 
bani, se tocmesc avocați, se fac 


manifestații favorabile lui, dar cnma 
studentului fanatic (perfect sănătos, 
altmiteri), crimă împotriva primului 
ministru. rămâne crimă, nu? 

ŞI să nu uităm cazul lui Max 
Goldstein care, aici, la noi, a comis 
un atentat cu bombe în Parlamentul 
României. Au fost ucişi Episcopul 
de Oradea şi Ministrul Justiției. Au 
fost răniți ministrul Coandă şi 
deputatul Popovici. Faptul s-a 
produs din ordinulP CR. ladata de 
8 decembrie 1921, cu câțiva ani 
buni înaintea apariției Mişcării 
Legionare 

Dar, revenind, cu 
permisiunea dvs, la recentul caz 
Yigal Amir, el are o implicaţie mai 
profundă care nu trebuie trecută cu 
vederea. Uciderea omului care lupta 
pentru pace, pentru înțelegere cu 
vecinii arabi, dovedeşte că un bun 
segment al “evreităţii” nu doreşte 
pacea, disprețuieşte biblicul 
“Şalom', se opune acțiunii "Pace 
acum!” şi doreşte menţinerea 
tensiunii în relațiile cu lumea arabă 

Să fie oare, iertați-mi 
întrebarea, să fie oare succesiunea 
aceasta de crime conformă cu 
tenbila recomandare “"HAROG! din 
tezaurul talmudic? În Decalog scrie 
“Să nu ucizi!”. dar Talmudul spune 
“TOB ŞEBEMIȚRIM HAROG”:; 
altădată: “TOB ŞEBINHUSIM 
HAROG!"; în alt loc: “TOB 
ŞEBEAKUM BEŞAAT MILHAMA 
HAROG!”, totul culminând cu teribilul 
“TOB ŞEBAGOIM HAROG”, al lui 
lohanan Ben Perahia, dacă nu 
greşesc 

Nu vă gândiţi că am luat 
aceste extrase de la A C. Cuza, 
N.C. Paulescu sau Corneliu 
Codreanu Nu! Le-am găsit în 
Adevărul despre Talmud şi 
iudaism al lui Sama Salzberger, 
unde autorul polemizează cu 
profesorul Paulescu 

Dacă segregaţionismul 
rasist evreiesc (introdus de Ezdra şi 
practicat acolo în chip draconic) ar 
permite - prin absurd, desigur - unui 
goi să înfiereze harogul acela în 
presă, la radio şi TV, care ar fi 
soarta acelui goi? În timp ce la noi. 
aici, în România creştină, un zis 


7 


x 






Azi 











DOBROGEANU-GHEREA făcea critică literară 
românească, elcare nu cunoştea literatură română 
- căci se informase în grabă - şi, la fel, încă nu ştia 
bine româneşte! Ceva mai încoace, ALFRED 
MENDELSOHN compune "Harap Alb”, “Călin” şi 
“Hona”, ca un fin cunoscător al melosului, al 
folclorului românesc şi al istoriei noastre. MOZES 
ROSEN intervine (vai!) pentru anularea 
monumentalei ediții a operelor lui Eminescu, spre 
indignarea unora, spre râsul altora. Şi desigur, 
cunoaşteţi faptul că, în spiritul toleranței româneşti, 
aici, în România, au apărut concomitent: “Curierul 
israelit”, “Renaşterea noastră”, “Mântuirea” ŞI 
“Viața evreiască” şi că - nota bene - sub regim 
legionar poetul Radu Gyr a aprobat înființarea 
Teatrului Baraşeum, cu două săli de spectacol! 
Abia după 1944 revistele amintite au fost rând pe 
rând suprimate şi înlocuite de “Unirea”, un oficios 
al comunității dvs., cum era Neuer Weg pentru 
nemți şi Elâre pentru unguri. Nu legionarii au 
suprimat acele publicații... 

Cum apreciați, Domnule losif Sava. 
comportamentul Dlui A Cornea, când, într-un 
cadru oficial, la Braşov, nu demult, cu ocazia 
deschiderii “Lunii Cărţii” prezentându-se o lucrare 
a lui Corneliu Codreanu şi fiind reamintită uciderea 
bestială a acestuia DI. Cornea a izbucnit în plină 
asistenţă de peste 100 de persoane şi a strigat: 
“Bine l-au făcut!"? lată spiritul sanghinar al acelui 


PUNCTE CARDINALE 


rezonanţe intime şi semnificații vă scapă, atunci 
tonul dvs. devine oracular, nemaiadmițând vreo 
eventuală replică, de parcă am auzi “Şema Israel”: 
şi sentința cade implacabilă: "HAROG”.. 

Să aflați şi să nu vă supăraţi că de la un timp 
se face pariu că veți introduce un afront la adresa 
legionarilor şi se urmăreşte doar preambulul, 
frazeologia prin care introduceți “subiectul” Şi totul 
crează un moment de bună dispoziţie. Ar lipsi sarea 
ŞI piperul din toată serata dvs. dacă nu aţi evoca 
bestialitățile legionare şi nu v-aţi mai ului de prezența 
lui Eliade şi Noica printre acei “bandiți ucigaşi” 

Dar nu se poate ca dvs să nu fi citi sau 
răsfoit măcar “vreuna din lucrările lui Corneliu 
Codreanu şi să nu fi reținut de acolo ceea ce are 
caracter de permanență, nu de conjunctură, pe linie 
morală, politică, națională, religioasă şi 
educațională. Dvs. nu sunteți un ignorant. 

Imi permit să vă semnalez că prin anii 
1945-1946, când tineretul evreiesc de pe la noi 
pleca spre Palestina, pentru a se angaja în lupta 
contra arabilor, nu numai într-un caz au contactat 
vechi legionari! cărora le-au cerut cărțile legionare 
"decăpătâi”, ascunse cine ştie pe unde; şi împreună 
au desluşit de acolo sensul luptei pentru eliberarea 
pământului strămoşesc, având aliat pe Dumnezeu, ; 
aşa cum era sensul acela înscris în cărțile legionare! 

ŞI, într-o ordine de idei învecinată, ştiţi dvs. 
câți evrei au fost victime ale legionarilor din 1927 


“harog!” - tob şebagoim harog - care apare de “până în 19407? Nici unul! Exceptând zilele negre 


atâtea ori, ca un funest stigmat, în cuprinsul 
tratatelor talmudice. Un intelectual subțire, într-un 
cadru oficial, erupe temperamental, grobian şi 
vitriolant, cu acel “Bine i-a făcut!” . 

Victima acelui infernal act din noiembrie 
1938, aflată în lanțuri, fusese sugrumată, 
impuşcată post mortem, aruncată în groapă 
comună cu alți treisprezece; se aruncaseră vedre 
de vitriol şi de var, se turnase o placă de beton de 
doi metri grosime... iar DI. Andrei Cornea stnga 
“Bine i-au fâcut!”. 

lată, Domnule losif Sava. unde duce 
spinitul criminal pe care, din păcate, trecerea prin 
istorie nul-a atenuat câtuşi de puţin. Pe acesta să- 
| înfierați, Domnule Sava, pe acesta care, trecând 
peste ultima decență impusă de nişte legi nescrise 
ale bunului simț şi ale dreptului Ja opinie, se 
aliniază eternului "Ucide!” 

Nu credtotuşi că inițiativa de a-i ataca în 
fiecare emisiune pe legionari vă aparține; şi ar fi 
frumos şi nobil să nu mă înşel. Cred că vi s-a 
impus şi ați cedat. Un exemplu cu totul recent la 
o “serată” din preajma Crăciunului, după 
strălucitorul Domn Liiceanu, îl aduceți acolo - în 
virtutea dreptului la replică (pe care nouă nu ni-l 
acordați) - pe acel penibil profesor Florian, uitat 
printre filele Capitalului, şi-l lăsați zeci de minute 
să divagheze, să ajungă la "trenul morții” de la 
laşi... În continuare, vă adresați venerabilului 
profesor lon Zamfirescu, care nu uită să 
amintească faptul de a fi fost profesor al Regelui 
Mihai. Atmosfera se strică şi din două fraze ajungeţi 
la Iorga (cu totul în afara subiectului) şi la 
asasinarea aceluia de către legionari. (De altfel, 
termenul de “legionar” nu mai lipseşte din nici o 
serată a dvs. Cineva acolo sus mizează, în mod 
inteligent, pe audiența de care se bucură emisiunea 
dvs., mai ales printre telespectatorii mai şcoliți) 
Dar ați văzut ce frumos v-a pus la locul dvs. 
Domnul profesor Zamfirescu? "... Dacă nu ar fi fost 
omorât atunci, nu avea nici după aceea zile multe, 
căci ar fi fost ucis la Sighet” Rostirea numelui 
“Sighet”, legat de atrocitățile comuniste, v-a opnit 
din “investigații”, aşa cum se întâmplase şi puțin 
mai înainte, în clipa în care DI. Profesor a amintit 
de Regele Mihai... Subiecte interzise... 

De câte ori vreun interlocutor al dvs 
aminteşte de teribilele crime ale comunismului, 
faceți apel la reconciliere, iertare, înțelegere. Şi 
este vorba de crime recente, care au însângerat 
sute de mii de familii româneşti şi ai căror autori 
sunt azi parlamentari, consilieri ministeriali, şefi 
de partide, directori de publicații... Aici apelaţi la 
conciliere. Dar când vă oferiţi singur ocazia de a 
evoca acele crime legionare, crime ale căror 


ale loviturii de Stat date de Antonescu în ianuarie 
1941 şi când situația scăpase de sub control, evreii 
nu au fost loviți de către legionari. La aşa-zisa 
“rebeliune” (era Stat Naţional-Legionar, puteau oare 
legionarii înşişi să facă rebeliune împotriva propriei 
Ordini de Stat?) au fost ucişi de către bande de 
pretinşi legionari un număr de 120 de evrei (vezi 
Matatias Carp, D.N., vol. |, pp. 370-378). De altfel, 
documente revelatoare de dată recentă tind să 
crediteze ideea că atât ucigaşii din ianuarie, ca şi 
cei ai lui lorga şi Madgearu, ar fi fost agenți infiltrați 
în Mişcarea Legionară. 

Cât priveşte evreii transportați la abator, 
tăiați în bucăţi şi agățaţi în cârlige, azi aşa ceva nu 
mai ține”. Nu se maispune nimic despre abator nici 
în volumul editat la HASEFER în 1991, de către 
centrul pentru studiul istoriei evreilor din România. 
“Episodul” a rămas doar în filmele lui Sergiu 
Nicolaescu şi în “Delirul” lui Marin Preda. Dacă însă 
ne obstinăm, copilăreşte ori diabolic, să continuăm 
minciuna cu abatorul, se poate broda la infinit... 
Faptestecădin miile de sentințe pe care Antonescu 
le-a dat legionarilor, unele chiar sentințe capitale, 
nici una nu aminteşte de abator! Acum, de curând, 
şeful comunității dvs. a reintrodus minciuna. Tare 
jenantă situație pentru un omcu studii superioare!... 

Dar, vă mai amintiţi în ce condiții au fost 
ucis inițiatorul Mişcării Legionare, conducătorul unui 
partid care avusese 700.000 de voturi la ultimele 
alegeri? În ce condiţii au fost ucişi - fără sentință şi 
în timp de pace - mai mult de 400 de prizonieri 
politici, cei mai mulți dintre ei intelectuali? Ştiţi câte 
zeci de mii şi-au pus în cumpănă viața proprie, 
familia, cariera, tinerețea? Toţi aceştia să fi fost 
nişte inconştienți lipsiți de judecată? Oare toate 
aceste victime ale guvernelorvechi, ale dictaturii lui 
Carol al II-lea, ale lui Antonescu şi, în cele din urmă, 
ale comunismului, aceste victime, măcar prin 
numărul şi prin calitatea lor umană, nu ar trebui 
considerate cu minimă decență? 

Dar ori de câte ori discuţia de la “serată” îşi 
pierde nitmul, vă întoarceți la cazul lorga, începutul 
ŞI sfârşitul istoriei politice româneşti. Uciderea lui, 
de care forurile legionare s-au desolidarizat imediat, 
a devenit întrebarea cheie care pândeşte, viclean, 
la sfârşitul oricărei discuţii; “Ce aţi avut cu lorga?” 
Dar rețineţi, Dle Sava, şi întrebarea noastră: "Dar 
lorga şi cei din jurul lui ce au avut cu Corneliu 
Codreanu?”. Crima rămâne crimă, şi fiți sigurcă ea 
ne apasă pe fiecare dintre no! în parte şi in măsura 
în care profesorul lorga n-a putut fi apărat după ce 
i s-a refuzat lui Antonescu arestarea lui. În cazul 
lorga, amestecul lui Eugen Cristescu (adevăratul 
autor moral), al KGB-ului şi al GESTAPO-ului va fi 
dovedit, pentru că adevărul, oricât de târziu, iese la 






Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 3 


iveală. 

Ce ziceți, nu e ceva de epopee, ca şi lupta 
echipelor de HALUȚIM şi în general lupta tineretului 
care vroia să fie stăpân la el acasă, în țara 
strămoşilor lui? Realizaţi fantasticul elan spiritual 
care-l determina pe Mircea Eliade să meargă în 
campanie electorală, ca legionar, pentru legionari, 
în județul Ialomița, atunci, în decembrie 1937? 
Avea 30 de ani împliniţi şi unul sau două doctorate. 
Era un imatur, un iresponsabil? | 

Sunteţi prea cinstit - mă obstinez să vă 
creditez cu această calitate -ca să nu recunoaşteți 
că nu unor ne-români |i se cuvine să dea note de 
purtare aici şi să judece ei pe Români. 

Deci, fiți liniştit, Domnule losif Sava! Nuvă 
vor omori legionarii! Scrisoarea aceasta a mea a 
dat expresie recomandării clasice audiatur et 
altera pars, ca şi celei care spune: “Loveşte-mă, 
dar ascultă!” 

Temeţi-vă de fanii exaltați ai rockului, de 
adepții satanismului şi, în general, ai new-age- 
iştilor. Sunt primejdii mult mai concrete şi mai 
perverse; şi.nu doar pentru “muzica bună”... 

Dacă însă vi se impune (şi dacă acceptați 
din motive care vă privesc) să atacați pe legionari 
chiar şi atunci când vorbiți de Beethoven, faceți-o, 
Domnule losif Sava, faceți-o în continuare! În 
fond, viața şi bunăstarea sunt tot ce poate fi mai 
scump, nu-i aşa? 

Dar îl regret, îl regretăm, pe distinsul 
muzicolog Iosif Sava şi păstrăm un moment de 
adânc regret pentru Domnia Sa în inimile noastre. 


Dr. Damian HRISTU 


HALAHA - mers. Exprimă legea 
obligatorie, parcursul vieții care trebuie trăită 
conform Torei. 

HAGADA - povestire. Exprimă părerea 
personală a autorului ei, nu are caracter de 
obligativitate. £ 

TALMUD - studiu, învățătură. Este o 
compilație de comentarii asupra legii mozaice, în 
care e fixată învățătura marilor şcoli rabinice. 
Conţine 66 de tratate. Este compus din Mişna, 
Ghemara şi Baraita. 

MIŞNA - repetarea legii. Structurată în 
secolele II-III. O codificare a legii orale, fixarea 
scrisă a tradiţiei orale. 

GHEMARA - sec. IV-VI. Înseamnă 
completarea legii. Conţine discuții şi dezbateri, cu 
explicații şi critici ale unor paragrafe mai obscure. 

BARAITA - a învățat. Inseamnă ceea ce 
e pe dinafară, extern. Discuţiile nu sunt cuprinse 
în Mişna. De fapt, sunt nişte dicta şi apar mai ales 
în Talmudul babilonian. Talmudul conţine un exces 
de subtilități artificioase în interpretarea unei 
probleme, a unui text, etc. Tendinţa de a privi 
lucrurile rigid, scolastic, dogmatic. 

HALUȚIM - colonişti evrei în Palestina, 
constituind acolo unități de tip socialist, numite 
Kibuţuri. 

ŢADIC - învățătorul evreu din şcolile 
elementare 

GALUTH - diaspora 

TOB ŞEBEMIȚRIM HAROG pe cel mai 
bun dintre egipteni ucide-l! 

TOB ŞEBINHUSIM HAROG - pe cel mai 
(mare) dintre şerpi, ucide-l! 

TOB ŞEBEAKUM BEŞAAT MILHAMA 
HAROG - pe cel mai bun dintre păgâni (neevrei) 
în timp de război, să-l ucizi! 

TOB ŞEBAGOIM HAROG - pe cel mai 
bun dintre goim (neevrei), ucide-l! 


Aducem la cunoştinţa abonaților noşin că 
următorul număr al "PUNCTELOR CARDINALE” 


va apare spre Jumătatea lunii lunie. Ca şi în 


anul precedent, el va li un număr dublu şi va 
NC RUT ALLERT e EC TaTTR 


REDACȚIA 








A 


2 


. - . ” Dna . 












PAG. 4 NR. 4/64 Aprilie '96 





VĂ PL PD 7293 [D770 PILE IP A 
ca ajatonul unui sol divin, pnagul Cetăţii 252 
(din al saselea cere al Îngenmnului). În monminte 
a CA 17 DI 70 00 RT 0 apă 
eset, de acest al şecelea cânt, Dante îi 
întâlneşte fnintie osândiți fe concetățenii săi, 
| 007 72 0 477/7770 PE D909 7 DY 7777298 
PD 7 70 777 TD 0 AA POI ATI PI API EI 
[272 7 ARI 797 7 D907 PC DIDIER 992 
al (ui Dante şi ginene al (ui Paninata]. 

Suntem intioduyi în atmosjena politică a 
Ci A 7 PP 9 Pare) 
[7 327 2 30 IA 74 970 D970 209 RI PI PREIA 
Pa Ap IP 2790007 Poe D793 PP, a 
a qi muult în eul, după o lungă deafpănține de 
DI 7 70777079 3 A 

Vastaţia este a lui Sanda Eotricelli 
(sec. AV). În colțul din stânga, joă, dese în 
Anastasia 77 (de cane Dante ua fomeni, în 
feacăt, (a începutul Cântului al unapnezecelea ], 
CD pa 3 DAU 77 A 7270 POI PE PD 
70 a (7 73 YI A TIP PUT P II -; 


58 
INFERNUL 
- CANTUL AL ZECELEA - ia 
| Pornind Virgil pe-o cale mai ferită, 
printre zidiri şi-ncinsele morminte, G4 
urmai la rându-mi umbra lui grăbită 
A “O, ru, preavrednic şi-nțelept părinte, 


care mă-ndrumi pe-acesi meleag . zisei, 67 
“fii bun şi spune-mi, ca să iau aminte. 


— 


C OU/e e hip de «i vedea pe-uccei 
ce zuc in gropi? Căci lespezile-s date 70 
de-o parte, şi mu-i strajă pânăla ei 
10 lar el spre mine: "Fi-vor ferecate 
când ei vor reveni din losajfal 73 
în trupurile astăzi lepădate 
13 Să şadă-aci în gropniţe li-e dat 
acelor ce, cu Epicur, crezură 76 
că sufletul cu trupul piere-odată 
16 La tol ce-mi cer! cuvânt de-mvăţătură 
răspuns afla-vei limpede de-ndată, 79 
ba chiar şi la ce buzele-ţi tăcură 
19 Zisei. “De nu-mi vădii gândirea toată, 
u fost, maestre-al meu, din cumpăâlarea 82 
la care insuţi mă-ndemnai odată .. 
22 “Vlăstar toscan, ce vnriţi tai cărarea, 
ales grăind, prin arsa-n veci cetate, $ 
te-nduiplecă să-ți tragi niţel suflarea! 
25 Pe câ! te-arată vorbele-ngânate, 
eşti din ilustra patrie pe care 38 
şi eu cândva am necăjil-o poale... 
23 Fără de veste. dintr-o raclă, atare 
cuvânt răzbise; eu, Înfricoşal, 9] 
spre domnul meu mi-am căutat scăpare 
Te-ntoarce! Ce te-a apucat”! 
E Farinala. de la brâu in sus 94 
ai să-l zăreşti din groapă ridicat 
34 Atunci spre-acela ochii mi s-au dus 
şi l-am văzul cum pieplu-şi semețeşie, 
să-nfrunte parcă iadul, nesupus 
37 Cu mâna lui maestrul, păr inteşte, 
spre el mă pelrecu printre morminte, 
zicându-mi: “Vorba bine-ţi cumpăneşte” ” 
40 Pe buza gropil-ajuns, el luă aminte 
la mine, şi, cu-o undă de mânie 
mă iscodi, “Pe cine-avuşi părinte? ” 
43 (Cum să-l ascull mutream dorință vie 
din caro neam mă trag i-am desluşii, 
el se-ncruntă, nemulțumit 5-0 ştie, 


n 


3| Ciel 


VOTE 





PUNCTE CARDINALE 








Atunci Zării din groapă ridicând 
O ultă umbră capul către mine, 
abia-n gemunchi, pe căt socol, şezăâni 

Cără-mprejur, cu gând că poale vine 
şi-alt suflet viu pe calea dată mie 
văzând Că-s Singur, prinse Să suspine 

“Dac-ai ajuns în ocna de orbie 
prin harul minţii, cum de mu-t aci 
şi fiul meu, care-i asemeni ție?!" 

“Eu nu purced prin mine insumi, ci 
O călăuză am. pe care poate 
Guido-al tău destul n-o prețui 

Vorbirea lui şi caznele-ndurate 
Mi-Gu fost vădit pe cine-anveam în faţă, 
Încă! Şliam cum să-i răspund la toate 

"«N-o preţui» ai zis? Dar nu-i în viaţă” ”, 
Sfrigă atunci, călând să se ridice. 

Pierdu şi el a soarelui dulceaţă? 

Cum eu nu mă grăbii de a-i mai zice 
vreo vorbă drept răspuns, in racla lui, 
răpus de jale, se lăsă să pice 

lar celălali, seme, la glasul cui 
popas făcusem, neclintit rămase 
şi vreun fior într-însul mu văzul, 

ct-urmând de unde vorba o lăsase 
"Că arta-aceea-ai mei n-o îmvățară — 
mai greu o-ndur ca Jocul de sub oase 

Dar n-o s-apuce a cincizecea oară 
să deu ocol cea care-aici domneşte 
şi vei afla că arta mi-i uşoară 

Spre dulcea lume sufletu-ţi tânjeşte, 

dar zi-mi: de ce-i hain acel popor 


şi chiar prin legi pe-ai mei îi urgiseşte? 


Acel măcel îngrozitor, 
ce-al Arbiei vad l-a inroşit odată 
cuvânt ridică-n templu contra lor 
Clărind din cap, cu voce suspinală, 
"Nu singur fosl-am , zise, "iar temei 
de nu aveam, n-aş fi luptat vreodată, 
de unul singur insă, când ai mei 
voiau Florenţa-n pulbere-a preface, 
i-um înfruntal deschis, de dragul ei" 
“Găsească-şi toţi i tăi deplina pace ”, 
grăit-am eu, "dar nodul care-mi ţine 
gându-ncălcil, te-ndură şi-l desface 


lar eu 


100 


106 


109 


118 


124 


127 





intr-o nouă versiune românească 





Pe căt aud. voi, cei de-aici, şiiţi bine 
de nu ce-i azi în lumea de afară 
dar ce aduce vremea care vine ” 
!'edem, ce-i i epl dar. ca prezbuţii doară 
acele lucruri ce-s departe ”, spuse; 
e lol ce-avem în bezna asta-amară 
cele ce suni ori stau să fie nu se 
vădesc pe-aci, iar de mai ştim de voi 
e doar prin veşti de răposaţi aduse 
Cred că pricepi că se va Stinge-n noi 
şi-acest din urmă licăr când vecia 
va-nfrânge timpu,-n veacul de apoi” 
Atunci, Simuindu-mi eu vinovăția, 
grăii. “Să-i spui şi celui ce-a căzut 
că Guido morţii nu-i dădu simbria: 
lar de-am rămas la intrebarea-i mut, 
e pentru că răspuns călam în munte 
la tot ce tu să-mi desluşegti a! vrut 
Deja maestrul mă-mbia-nuinte 
aşa că iute-l intrebai cu cine 
mai împărțea incinsele morminte 
Răspunse: “Mii de umbre ard ca mine 
« şi Frederic, şi Cardinalul, şi 
Dar despre ceilalți a tăcea-i mai bine” 
Pornii, de-ndată ce-n mormânt pieri, 
spre vechiul bard. gândind înfiorat 
la tâlcul dureroasei profeţii 
Din mers, Virgil mă iscodi mirat 
"Ce gânduri negre te frământă oare? ”. 
deci ii spusei de toate, răspicat 
Să-Ți amimteşti de vorbele-i amare! "— 
cel înțelept atunci mi-a poruncit, 
şi-un deget ridicând: “Şi-ai grijă mare 
când intâlni-vei chipul strălucit 
al celei ce le luminează toate 
căci de la ea afla-vei insutit!" 
Prinzând apoi prin stânga a răzbate, 
de zid ne depărtarăm pe-o cărare, 
spre fundul unei văi intunecate. 
ce răspândea o jalnică duhoare 


de Răzvan Codrescu 


Versul 1 1 —V alca losafatului este asociată, în tradiția creştină. cu Judecata de apoi. când sulletțele îsi vor rec ăpâta trupunle 
ş + 1 


in care au trăit pe pământ 
Vergiliu a înțeles dorința nemârturisită a lui Dante de a vorbi cu unii dintre cei osândiți acolo 


Versul 18 


Versul 22 — Incepe să vorbească, pe neaşteptate, înălțat peste propria raclă. Farinăta degli Uberti (m la Florenţa în 1264 


Cu un an inainte de naşterea lui Dante) 


Versul 39 
Versul 60 
Versurile 62-60] 
Versurile 79-81 


Vergiliu îl sfătuieşte » 


46 şi-mi zise" "Groaznic i-um mai duşmănil 
și eu şi toţi din tagma mea, drepi care 
dle două ori surghiun au suferit 

49 “Goniţi, el s-au întors din lumea mare”, 


râspuns-am eu, “de două ori la rând, 
ai voştri nu-s de-această artă-n stare" 


vedea cât este de grea Intoarcerea în Florenţa. 
Versurile A5-A6 

phibeline. cu puţini ani înainte de naşterea lui Dante 
Versul 116 
Versul 119 

cardinalul ghibelin Ottav lano degli Ubaldini (m. 1274) 
Versurile 130-132 - Vergiliu se referă la Heatrice 


Dante să lic cumpâlat, ştiind că cei doi florentini fac parte din tabere rivale 

Cavalcante Cav alcan întreabă de fiul său poctul Guido Cavalcanti, pe care=] socotea egalul lu: Dante 

Poate [i vorba atât de Vergiliu, cât şi de Beatrice t 

Cea care domneşte” peste beznele infemale este Luna. Nu vor trece 50 de luni lunare şi Dante va 
+ % + 


5 e „Ii î 
Pe râul Abia (de lângă Montaperti) puciiii Norentini fuseseră decimaţi de o coaliţie a forțelor 


[ste ultima întrebare pe care Dante i-o pune lui Farinata 
I.ste vorba de impăratul romano-german Frederic | (m 1250), bânuut a (Î avut idei schismatice şi de 









7”. vw" 


sua “e Ai N a 














Note pe marginea unei cărţi 


PUNCTE CARDINALE 
PROCESUL REEDUCĂRII 


Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 5 


(DZ pui Pete te DI E ei Gherla) 


I. Citind volumul Documeme ale procesului 
reeducării «d inchoorile Pitesti Gherlu. din colecția 
Memorialul ororit (F LD [d Vremea Bucureşti. 1995 
924 pp) m-am trezit revenind în înternul închisorile 





CUMUNIME din anni cmcizeci. Pe uni dinte cei ale căroi 
declarații sunt reproduse în carte i-am cunoscut în perioada 
căle a unul imediat încetării violenței fizice. Teroarea 
Morală. insă. eră încă în toi. Inu Izat de acest comportament 
inexplicabil al studentilor. am Mceput să mă interesez mai 
indeaproape. Din iama lui 1952 (beciurile secuntăţii din 
Constanța. continuând la Gherla şi Aud) şi până laexpulzarea 
dezhizaţă. am făcut o anchetă amânuntnă. în limita 
posibiltăulor existente în inchisoare şi ajuns în străinătate 
am publicat în 1965, pe cont propriu. volumul de mărturii 
Pit MIC entru «e reeducare stire uscu. Ancheta a lost 
făcută pe viu. printre cei “demascaţi” . studenţi și muncitori. 
cu râmic sulleteşti încă sâncerânde la unii. şiruind puroi la 
alui. dar mei unul indilerent 
Cumerade aşteptat. Occidentul nu mar avea nevoie 
de mănuru venite de dincolo de curtină. pentru că acestea 
derănau con icțuirea pașnică. pe deo parte. iar pe de alta 
păreau a scoale in rehel o lume care nu era pe placul 
cerberilor sanctuarului ideologic marvust. Cât pri este esulul 
OMAN, decslă d Primul-o cu sentimente conlorme cu 
ideca pe care şi-o făcea Hecare despre realitatea de acasă 
Înunțată ca "o carte de căpătăi pentru tou românii eulau 
cu promisiunea de i reveni căt «de curand şi aprolundat 
aupra continutului. once relerință a incetat brusc în toată 
presa "democrată (inclusi inoreunul” Comitetului Nauonal 
Roman ) 
Cartea nu a putut îi publicată intr-o limbă străină 
toate incercările 1/bindu-se de un lel de retuz obsunal 
Reprezentantii democratiei în evilar (i vrut să 0 traducă şi 
să 0 publice intr-o limbă de mare circulație: dar “intr-o 
bol iaic are Să Nu stanjenească anumite cercuri Neucceptănul 
cunlomnarea . lentativa a eşuat şi aici Mowul ar uebui 
căutat in "cont icţuirea pașnică „dar şi in anumite rezonanțe 
care iritau urechile prea sensibile ale unora... Au trebuit să 
treacă doisprezece ani (1973) pentru ca Virgil Ierunca să se 
îincumete să vorbească. la” Vocea Furopei Libere”. după ce 
insă adevărul nu mai putea hi escamotat. el “primind din țară 
un document” care conlirma întocmay cele conținute in 
volum 
Autudimea Occidentului o puteam. înțelege. 
Memoria lui era acaparată de ororile nazismului şi in special 
de persecutarea şi moartea in lazăre a evreilor. Soul, 
alăturea de care zecile de milioane de-morţi din imperiul 
tiraniei roșii păreau simple excese inerente unei revoluții 
care promitea “des lendemains qui chantent”. Doar şi lorga. 
referindu-se la Revoluva franceză. alirmase că nu se poate 
face omletă fără ouă sparte. bineinteles ouâle fiind “celălalt 
Am înțeles mai greu şi puțin mai tarziu rezenele unoi 
exilat. Autudinea unora dintre ei se oglindește perleci 
astăzi in atudinea | duuriui Vremea 
Păsttam in schimb convingerea că. odâtă lanţurile 
scuturate. indiferent când, prima datorie a celor rămași 
acasă urma să fie dresarea unui inventar complel al ororilor. 
analizarea cauzelor dezastrului moral şi material care a 
urmat instalării comunismului şi căutarea câilor necesare 
pentru o cât mai prabnică redresare. mai ales pe plan 
spiritual. Nu mă gândeam la un oarecare Niimberg urmat de 
spânzurători sau plutoane de execuţie - se vârsase deja prea 
mult sânue şi noi jurasem. incă din 1948. că nu ne vom 
răzbuna - cât la determinarea responsabilităţi ideologice 
pentru u:leri generațiile viitoare de o tentaţie satanică 
Piieştiul ar fi putul deveni un simbol 
Despre inchisori s-a publicat relativ puțin în raport 
cu dimensiunea apocalipucă a suferinţei, Până astăzi, după 
cite ştiu, Nici un cercetător nu a incercat să lacă 0 sinteză 
( har dacă cineva ar incerca. se va izbi de la început de 
imposibilitatea accesului la arhivele necesare Consultarea 
lor ar Îi adus la lumină o lume pe care cel căre nu au 
cunoscut-o direct. nu şi-o pot“ inchipui. Povestuind unul 
medic francez câteva Irânturi doar dintr-o ședință de 
demascare de la Piteşti. s-a uita la mine uluit. afirmând sec; 
Imposibil!” Și cunoscuse indeaproape ororile anchetelor 
(Gestupu-ului nazist! Autoritățile “emanate” au găsit de 
cuv linţă să interzică prin lege uccesul la asemenea documente, 


pentru “liniştea noastră”. sau mai degrabă pentru salvarea 
viitorilor “socio-democraţi” (apărători ai drepturilor proprii 
dar şi răspunzători pentru crimele săvârşite). [le nu aveau (şi 
nu pol avea nici astăzi) un mleres ca să se lacă adevărată 
lumină asupră acestor întunecate pagini ale rezistentei 
romaneşti impotriva comunismului 

Volumul pubhicat de Vremea” rupe acest contractual 
puterii cu sine insâşi şi aruncă pe piață. fără nici un lel de 
rezervă. o ie de pazini de autodenunțări a douăzeci şi doi 
Studenţi “demascaţi”, mai toţi trecuți ulterior prin fața 
plutonului de execuţie. după un pruces-simulacru. dinainte 
judecat de Securitate. Doar Stalin spusese că “morţii nu au 
niciodată dreptate. pentru că nu se pol apăra ! 

Intr-un "Cuvant inainte” stă scris: *Edturu | romea 
Hu Şi-a arugul dreptul «e a fuce vreun cumemuriu pe 
marginea ch umentelor cuprinse în volum”. se acoperă 
ipocrit cu afirmația: 2 /egerea de faţă se doreşre u fi doar un 
izvor «e informaţie milă. ui instrument dle lucru”: îşi arogă 
o diplomă de “obiectiv ităte”. scriind: “ne facem totuşi [3] 
Cutoriu Să n eriizăn ciidorul că uceste documente surul 
Cutia culorlățilur comuruste Şi. cu atare. reprezintă 
Vrict purtul. de vedere al acestora”: pentru a conchule 
SCI: "SPELI CUUCLUMA curte să comtribute lu dezvălireu 
Imag releu unor jupre blorice”. Dacă aceste documente 
Sunt cmanaţia autorității. in ce măsură studenţii de la care au 
lost smulse mar pot fi considerați ca autorii cronici ai 
acestora” Chiar dacă la sfârşitul fiecărei declaraţii fisurează 
nelipsit tormulă "semnez liber şi nesilit de nimeni Si cu ce 
drept moral editura respectivă lasă să se înțeleasă că ele 
prezintă o “umazine reală ? Nu se întreabă şi nici nu se 
justitică. Ba cu acestea crede că s-a spălat pe mâini! 

Ciund cartea. am avut impresia clară că aceste 
declaratii erau publicate nu în scopul unei analize obiectiv e 
a laptelor. ci exact al unuia contrar acela de a prezenta pe cei 
anchetați. judecaţi şi apoi asasinați fizic. după ce le asasinaseră 
sulletele, ca adevărați monştri. Revin la studenții ale căror 
declaraţii sunt publicate în cane. 

Care le-a fost vina? Ca studenţi. toţi cei “anchetați” 
arestați şi judecaţi pentru acte de rezistenţă impotriva regimului 
comunist făcuseră parte din Mişcarea Leoionară. dar mai ales 
din Frăţiile de Cruce, piatra de poticnire a anchetatorilor care 
nu reușeau să le frângă cerbicia Printre victimele demascării 
au lost şi studenţi provenind din alte partide sau organizaţii 
de rezistență (regalişti, liberali. țărâmşu. ba chiar şi câtiva 
socialişti şi doi sioniști - după unii fronuerişti: a fost chiar şi 
un hot de buzunare, care s-a dat drept student. crezând că 
printre ci v rața va fi mai suportabilă!!) Documentele prezentate 
nu lac niciun tel dereferință la aceştia şi nici nu le menţionează 
măcar eustența in Piteşti Și totuşi. printre ei. au fost destui 
cărora li se pol reproşa exact “aceleaşi v ini” ca şi cele reținute 
impotriva legionarilor. Nu este vorba. deci. de o prezentare 
obiectivă atrazicei realități a demascânilor. ci de una partinică 
inu -0 lumină destul de clară şi cu mtenția uşor de idenulicat 
Pentru oricare Român mai putin la curent! cu realităţile anilor 
intunericului. declarațiile nu pot îi luate decat ca mărturii 
libere. făcute de bună voie. fără presiuni. În concluzie. 
judecata nu putea [i decât dreaptă. iar sentinţa meritată! Exact 
ceea ce mi-a afirmat un prieten exilat de multă vreme. care a 
citit cartea, dar care era prea puțin informat asupra realităuilor 
din inchisori ă 

Un simplu sentument de pudoare îi obliga pe cei care 
Se vor "obiectivi sănurecurgă la asemenea mijloace josnice 
penliu că cel ucişi:nu se mar pot apăra. iar cei care uu 
supraviețuit demascărilor nu s-au preocupat niciodată de “ce 
Va spune cutare . ci şi-au puitat şi 1şi mai poartă crucea şi 
astăzi. cu nădejdea că lecţia lor ar putea [i de folos urmaşilor. 
in măsura în care sulenntța lor va Îi cunoscută în adevărata ei 
dimensiune. Ce crimă mai odioasă decât aceca de a ucide 
speranța celui care crede că sulerința lui poate fi indemn la 
lerireă de păcat” 

Pentru a judeca un fapt istoric. o condiţie singură şi 
suficientă este aceea de u dispune de toate documentele care 
concurează la identificarea lui Oraici. inafara tezei Seculităţii, 
nu se poate găsi nici umbră de altceva Nu numai câ nu ni se 
prezintă nici un documeni din cure să reiasă aunostera în care 
aceste declaraţii au fost smulse, dar editura mai are şi 
indrăzneala să afirme că "/ipsa tinar documente cure, în mod 
firesc car [i irohuil să existe în dosarul procesului (declurațiile 


Cine ţi-a scos ochiul? - Fratele meu. - 
D'aia este aşa de adânc! 
(Nastratin). 


murtoruluir lu pruces. ultimul canu. ). se datoreuză fi 
chserțer lor din dosur] *1]. fie condiților ce stress [!'] în 


cure u «nul loc selectarea muroriulelor de urhivă”! Cu alte 
cuvinte. editura admite. cu o naivitate dezarmantă. că 
dosarul este trunchiat! Mai departe. despre stress-ul cui nu 
mdrăzneşte să vorbească editura? Și de ce a trebuit ca aceia 
care lăceuu selectarea documentelor (“tualeta”. spuneau 
securiştii când eliminau din dosare declaraţiile care nu le 
conveneau) să lie stresaţi? Cine ayea puterea să sustrază 
documentele care lipsesc din dosar”? Doar ele au lost puse 
la dispoziţie de un organism menţionat. SRl-ul. în paza 
căruia ar trebui să fie. în mod normal. toate declarațiile 
anchetătilor. toate rapoartele anchetatorilor. toate "fondurile 
secrete” moştenite de la fosta Securitate. Dacă documentele 
lpsesc. ele au fost sustrase cur un scop determinat 
nemărturisit. deci cu intenţia vădită de a prezenta adevărul 
intr-o lumină care convine manipulatorului (de altfel. destul 
de .. transparent). Editura mulţumeşte serviciului (SRI) 
care i-a pus la dispoziție actele. “i cula apuriţiei are 
obstacole le orgie necunoscută” | şi nu se întreabă deloc 
de umule ŞI «e ce apar aceste obstacole De alfel. într-un 
rezim care se pretinde democratic. cine îşi poate aroga 
dreptul de a pune “obstacole” fără ca justitia să-şI spună 
cuvântul”? Pentru un document care vrea “să contribuie la 
«dezvaluirea imaginii reule a unor fupte istorice”. modul 
lamentabil în care este prezentat spune multe 

Fără indorală. aceste documente sunt. într-un fel. 
inclerrulmenie. autentice. Vărsarea lor în dosar este absolut 
necesară. Publicarea lor insă intr-o cane. fără nicio referință 
la contextul în care au lost obținute şi nici la ansamblul 
procesului. care de obicei cuprinde două părți. interzice 
morul acceptarea lor fără rezerve. Or aici nu apar decâi 
acuzațule procurorului şi... autoacuzaţiile acuzaților! Au 
participat oare la acest proces şi avocaţi ai apărării” Editura 
Vremea manifestă cel puţin un total dispreţ pentru cauza 
“anchetaților”. dacă nuo complicitate conştientă la opera de 
culpabilizare postumă şi de deniyrare a lor (După anumite 
ameninţări proferate din partea unor “democrați” care 
dispun de puteri oculte: "Dacă nu'vă dați pe brazdă. dacă nu 
Vă astâmpărați. . vom publica dosarele demascărilor__”. 
indorala nu prea incape) Dar. pentru ca să capete adevărată 
valoare de mărturie. să devină credibile. ele trebuiau 
prezentate nu separa. €! intr-o grupare atuturordocumentelor 
din întregul proces. incepând cu pregătirea psihologică. 
loamea, schingivirile inimaginabile care au precedat şi au 
tăcut posibile demascările. declaraţiile luate sub enut în 
timpul demascărilor și exploatate de Ministerul de Inteme. 
vele ale” lucrătorilor” MAL. securiști încă în iață şi cart au 
participat la arestânle şi anchetele care au unmat. Mai 
uebuiau adăuzate, în mod obligatoriu. şi mărturiile celor 
care. deşi cu rănile poate incă necicatrizate. au avul curajul 
Să publice propriile lor suferințe în toată oroarea lor 
(Magirescu, Iimaru. Bordeianu. Demostene Andronescu 
[Aiud]. Grigore Dumitrescu etc ). Concluzia ar fi urmat 
firesc, fără concursul SRI-ului. pentru că cititorii nu sunt 
imbecili. 

În lumina acestor realități. o discuţie fără patimi şi 
fără păruinure poate fi posibilă” Nu numai asupra a ceea ce 
eu am numit "lenomenul Piteşti” ci. prin extindere şi la 
demascârile > bătrânilor” care au avut loc după 1961 în 
inchisorile Aud. Botoşani. Râmnicul Sărat. ete. Eu cred că 
da, dacă se depăşeşte atitudinea de "pane" 

Voi enumera mal Jos câteva idei (ipoteze) care 
m-au lrământat de-a lungul anilor şi care cred că, analizate 
la rece. pot contribui la înţelegerea acestui fenomen. pentru 
U judecată mui ohicuină Inainte, însă. este necesară o 
prezentare a climatului care a dominat în perioada 
demascărilor şi a substratului ideologic ce a motivat această 
experienţă, tăcând-o, într-un fel, inevitabilă 


Dumitru BACU 
[Vu urmu) 









DD 








PAG. 0 NR. 4/64 Aprilie '96 


PUNCTE CARDINALE 


ÎNTRE 





Ciundarticolul Pe screineu 
aici decepții CP. Nr. 10l.p.13). 
A rămas cu impresia neplăcută că 
“lmba pură a uneretţii” nu e chiar 
atăt de pură. Anumite idiosincrazii 
imi lac impresia că e vorba de o 
"decepţie”. în sensul pe care îl dau 
enelezii acestei expresii: 4 înşela. u 
magi, a trişu. "Nlembri ai Lepiunii 
au comis jnexpiubile greşeli”. 
“erurile. inaintuşilor, puscism 
umilaterul”, dar mai ales "nici ua 
“intelectul dle marcă ul ucostei țări 
Ju îŞt mai cApPrimă deschis ustăzi 
SINIpPulici huţu dle ideologia Gărzii de 
Fier” (nu vdoctrina Nlişcârii 
Legionare! = mică scăpare 
revelatoare). Coincidenţa suspectă 
cu campania discret obiectivă” 
anuilegionară a Dlui Pleşu. cu 
discursul ”demascator” al 
Preşedintelui Iliescu “cu prilejul 
-comemotrării a 55 de ani de la 
asasinarea lui Nicolae lorpa şi a 
altor personalităţi ale vieţii politice 
Şi culturale de către legionari” (din 
Noiembrie '95) şi cu demascarea 
SRI-stă a celor - care vor să 
“reabiliteze” Mişcarea |.evionară. 
du şi ea de pândit. Dacă tânarul 
autor a lost vreodată “amăgit”. pare 
că vrea să lămurească pe toată lumea 
că acum e cuminte. 

Sunt întru totul de acord cu 
DI. Codrescu că “o grupare care 
ajunge să se recomande public prin 
astlel de: figuri”. ca Dnii Şerban 
Milcoveanu şi lon Coja. “e limpede 
că nu mai poate obține vreun credit 
în actualitate” (P.C. NrIVOI. 
p.2). Dar această alirmaţie trebuie 
totuși calificată. Adevărul este că 
Mișcarea Lepionară (câtă mai este) 
NU se recomandă public prin DI, 
Milcoveanu (şi nici nu s-a 
recomandat vreodată). penuu 
simplul lapr că DI Milcoveanu nu e 
doar un personaj de un 
“incomensurabil ridicol”. ci pentru 
că el a încetat să lie membru al 
Mişcării Legionare cu multe zeci de 
ani în urmă. DI Milcoveanu şi-a 
asumat singur rolul de reprezentant 
al Mişcării. sprijinit de mediile 
interesate în crearea “decepţiei”, 
chiar a conluziei. DI. Milcoveanu a 
lost mereu “reprezentantul” agreat 
și pus în laţă. de către Panid și 
Securitate. al “Miscării. Cine citea 
prin anii'"7U imsanităule publicate 
de Partid despre Mişcarea Legionară. 
dădea peste numele Dr-ului 
Milcoveanu. Cercetaţi Muguzin 
Isroric de prin anii 70 şi lucrarea de 
bază Guru de Fier -Orgunizație 
feroristă de tip Juscist de lon 
Spălăţelu şi Mihai Vâtu, DI. 
Milcoveanu este pus să apară la 
leleviziune. i se iau ințerviuri, tocmai 
pentru că se ştie că o să se râdă de 


Ei 
E ] 
E. 
A 
Li 


el. de poveştile abracadabrante al 
caror martor a lost doar. el. lar 
Mişcarea nu se recomandă nici cu Dl 
Coja. pentru faptul prea evident că 
DI. Cojanu a fost niciodată legionar. 
DI. Pleşu îi plăteşte polite mai vechi. 
din vremea Proto-cronismului. Nu 
văd totuşi ce interes poate avea DI 
Coja. om cu ambiţii politice. în a-şi 
manilesta simpatii. chiar târziu 
descoperite. pentru Mişcarea 
Lepionară, Simpatia direct afișată 
pentru astiel de mişcări este sevel 
sancționată (vezi. de pildă. cazul 
reputatului istoric enalez David 
Irvine? autor a numeroase lucrări 
definitive in problema! lolocaustului. 
căruia autoritățile-gernane. 
canadiene. australiene - îi refuză cu 
indărătnicie dreptul elementar de a 
vizita ţările respective. David Irvino 
a reversal. la Curtea Supremă a 
Australiei. decizia Ministrului 
migrării de a nu-i acorda viza de 
intrare în Australia. deoarece 
"contesta Iolocaustul”. obţinând 
chiar însemnate  despăaubiri 
materiale. Cu toate acestea. ordinul 
ministerial a rămas în vivoare. în ciuda 
legalităţii sale Ilaorante! 
Profesionalismul istoric nu este 
agreat. | răim în epoca în care adevărul 
este utilizat doar ca să dea credibilitate 
licţiunii care îl va înlocui până la 
urmă! DI. Pleşu nu ar avea nici un 
avantaj arătându-şi vreo urmă de 


simpaue pentru legionari: a avul şi, 


are destule avantaje lind “anu. Dar 


PPP. 


a, 


2, 
tu A, 
RL [44 pda 


când şum că DI. Coţa a lost un 
semnatar al ”Apelului celor şapte”. 
atunci totul dev ine mult mai limpede. 
chiar luminos. Ne mai este vie în 
minte penibila intrecere de slupămicie 
la care s-a dedat aproape intreava 
sullare politică şi intelectuală 
românească în acea împrejurare. | se 
poate reproşa Dlui Cojacă i-a lumizat 
Dlui Pleşu un avantaj nesperat. în 
căutarea căruia era demult: acela de a 
putea PUNR-ismul cu 
legionarismul. Vedeţi cine îl atacă pe 
DI. Moses? 

M-a murat surprinzătoarea 
timiditate a Dlui Codrescu în lata 
“răutăcioasei satislacții a Dlui Pleşu. 
care ar Îi demontat” cu uşurinţă 
“palele” Dlui lonCoţa privind” naiva 
lependă” a absolvirii Mişcării 
Legionare de “lascism” chiarde căure 
Iribunalul de la Niimberp. DI. Coja 
nua palat argumentând acest lucru. ci 
nesusținându-şi alirmatiile cu 
documente. vorbind în vag despre 
“Upsa argumentelor științifice pentru 
demonstrarea presupuselor crime 
legionare împotriva evreilor” 
olerindu-i Dlui Pleșu o victorie prea 
lacilă şi care va rămâne nejustificat în 
contul său. permițându-i să afirme 
ritos că omorârea evreilor sub 
comandă legionară nu “se 
demonstrează”. ci se “atestă” prin 
documente. Ei bine. tocmai aceasta 
NU se atestă prin documente. pentru 
că aceste documente nu există! 
Aceasta doar se demonstrează” 


leva 
£ 


PY Pa 
- 


Pa 


Jost AMMAN. Pescarul (19638). Grinură în lemn 





prinur-un silogism lacil (cu premise 
[alse): “Levionarii crau naziști. 
Naziștii au OMorâLl evrel. deci 
legionarii au omorălevrei ! DI. Pleşu 
nu scală aici in dilemă. cr în Magrant 
delict de mistilicare a cititorilor săi 
Naivă nu e “legenda. ci credinta că 
în ochii anumitor ”uibunale” orice 
decizie a altor wibunale poate fi 
nulă. E adevărat că Mişcarea 
legionară nu a fost absolvită oficial 
de Iribunalul de la Niirnbere. 
deoarece nu a ajuns niciodată în 
lata acestui tribunal. Legenda - nu 
naivă. ci loarte interesantă - este că 
Mişcarea i "scăpat de judecata pe 
care O merita. datorită unei anumite 
pretecții oculte (...) 

Dovezile există. chiar dacă 
ascunse sub tone de verbiaj 
“holocaustist”. Atunci când s-a 
incercal readucerea pe tapet a 
crimelor ”pardiste” (cazurile 
Boldeanu şi Inla. primele salve de 
artilerie în neobosila campanie 
holocaustistă -de extorcare de 
despăpubiri. care nu s-a încheiat nici 
azi. cu toate întrângerile suferite pe 
câmpurile de luptă ale tribunalelor 
incă necorupte cu totul ale lumii 
“lbere”). urmărindu-se condam- 
narea de principiu a Mişcării 
Legionare, dincolo de persoanele 
implicate, pentru “antisemitism”. 
tribunalele s-au aflat în impo- 
sibilitatea de a o face. cu toate 
presiunile unor campanii furibunde 
de presă. La faimosul proces al 
Preotului Vasile Boldeanu de la 
Biserica Română din Rue Jean de 
Beauvais - Paris (intentat de Preotul 
Boldeanu. pentru calomnie. loşulor 
“rezistenți” stângiști izraelito- 
tranțuziți din Ligile nazistolage). 
Vasile lasinschi (citat ca martor, în 
calitatea sa de fost Ministru al 
Sănătăţii de la 6 Septembrie 1940 la 
23 lanuarie 1031. de şet al 
Organizaţiei Legionare Bucureşti ŞI 
de înlocuitor al Şelului Mişcării 
Legionare - Horia Sima) a dat 
următoarea declaraţie: =. În 
Februarie 1946, lu Bucdeastein, în 
zona «de ocupație americană. ami 
JOS arestul de către „Americurni Şi 
Irunsferal în Lacărul Marcus Worr 
de la Glusenbach. din apropiere de 
Sulzhury in culitate ue Sef ul 
Vişcăr i Legionare Aculo se aflau 
alți reprezentanţi ai naţionalitățiloi 
cure se aflau în Germania. Am dul 
Ioute declaraţiile şi am completat 
Ivate formularele cure ni x=cat dat 
In timpul procesului de lu Nurnbere, 
cr JOSt chemat «le urgenţă, într-o 
HOUPIE, CASĂ expun poziția Mişcării 
Legionare Şi acţiunea șu politică în 
timpul războiului 
(expunereu) fiind 


UCCoUSIU 
nocosură 
Y 





an ala unuia in sumo fe a A ăi Ei at saci afine i ti, 


A: i. amino. 


—” CP "9 


= 
m ” —. "9 





| 








lucrărilor Tribunalului crimelor de război de la 
Nurnbere. Ca urmure, în sentințele care au Jos 
redactate împotriva indivizilor şi organizațiilor 
politice implicate în proces, a devenit clar că 
Mişcareu Legionară şi reprezentanţii ei, deţinuţi 
în lagărele germane de prizonieri politici, nu uu 
participat la ul doilea război mondial. 
Culpabilitatea de criminal sau criminal de război 
NU a fost reținută lu adresa ei şi nici la adresa 
indivizilor (aparţinând Mişcării - n.n. ) Această 
decizie se uflă în arhivele Procesului de la 
Niirnberg (subl. n) Am fost pus în libertate 
imediat. Alăturul.. fotocopia de eliberare cu 
specificuţia Gefreiung von nationalsocialismus 
und militarismus  (subl în text) (neurmărire 
pentru nuţional-socialism şi militarism) Acdluug 
că nici un Român din exil (subl n). în toare 
(ările lunii libere, nu u fost acuzut de u fi fosi 
criminul «e război. Dată uzi. la Madrid. 29 
lunuurie 1973" (lean Miloe. La riposte cu 
ulluques du BOUVET NCINeNl roumain contre 
/ Eglise Roumuine de Puris. Paris. 1976, p.309). 
De amintit. de asemenea. că nici un membru al 
Guvernului de la Viena nu a fost extrădat. deşi 
Guvernul Român îi pusese pe toţi. pe listele 
inaintate Aliauilor. ca criminali de război, iar unii 
aveau condamnări din timpul lui Antonescu 
(condamnări care nu au lost anulate după căderea 
repimului Mareşalului). Declaraţia a lost 
inregistrată la Notariatul din Madrid. în 29 
lanuarie 1973. şi a servit ca piesă de bază în 
anihilarea primelor încercări de a ineca şi Mişcarea 
în mlaşuna leuidă a Holocaustului! De amintit că 
la procesul lui Boldeanu o mănurie decisivă a 
adusrabinul Alexandru Şalran! Cei care susțineau 
“criminalitatea” Gărzi(lor) de Fier au fost 
condamnati pentru calomnie. De notat că 
“Garda de Fier” nu figura printre organizaţiile 
“subversive” (în număr de vreo 115) listate de 
autorităţile de Imigrare americane ca împiedicând 
obținerea rezidenţei la data intrării. lui Trila în 
SUA (1950). Cine urmărea Radio Europa Liberă 
în umpul procesului: Trifa. știe că Israelul a 
refuzat ofera americanilor de a-l extrăda în Israel. 
pe motiv că. dacă nu se dovedeşte vinovăția sa. va 
trebui să-i acorde rezidența! Asta se întâmpla în 
vremea când SUA reluza României statutul de 
“naţiune favorizată”. nu pentru abuzurile 
împotriva drepturilor omului. ci pentru că 
“ascundea materialele revelatoare” în cazul Irita 
(materiale care nu existau)! Adevărul este că 
însuşi Departamentul de Justiţie american 
ascundea documentele. pe motiv că “afectează 
Securitatea Naţională”. totul pe fondul unei 
campanii de teroare. cu bombe reale detonate în 
biserici româneşti (de către o “Jewish Armed 
Resistance”) şi cu manilestaţii de intimidare. 
orpanizate de anumite (foruri evreieşti (ca "Jewish 
Defence League”). Aceste documente. e clar. 
disculpau “Garda de Fier”! Şi. după cum se ştie, 
a lost trimis ca “manor” odiosul Moses Rosen. cu 
toate că fusese făcut de râs și la procesul lui 
Boldeanu. de chiar Alexandru Şalran. (A se 
consulta Gerald]. Bobango. Re/igionundpolitics 

Bishop Valerian Trifa und his Fimes, East 
Furopean Monopraphs, Boulder. Distributed by 
Columbia University Press, New York. 1981) 

Vasile lasinschi a fost şi el contactat, împreună 
cu Mihail Sturzda (fostul ministru de externe în 
guvernul naţional-legionar) şi fiul său, Ilie-V lad 


Sturzda. lost şef al Organizaţiei Legionare laşi. De 
remarcat că în Ausualia exerciţiile de isterie 
colectivă programate cu ocazia proceselor 
“criminalilor de război” (toţi ucraineni. lituanieni. 


letoni = şi care. spre cinstea sistemului juridic 


australian. au lost toţi achitaţi) s-au izbit de un 
sănătos scepticism al populaţiei australiene. care 
chiar a întrebat unde s-au dus cele 30 (treizeci) de 
milioane de dolari azvârliţi pentru aceste procese 
inu-o perioadă de recesie şi şomaj. În absolut nici 
unul dintre procese nu s-au putut aduce dovezi 
specifice. în ciuda milioanelor cheltuite: doar 
etemele filme cu cadavre deseropate. care s-au 
dovedit până la urmă a fi ale ucrainenilor ucişi de 


NKVD! Bineînţeles, filme despre holocaustul 


comunist sunt date, de regulă. la ore târzii din 
noapte. pe canale care nu sunt privite decât de 
foarte puţini. Celălalt “Holocaust” e prezent. cel 
puţin de două ori pe săptămână. pe toate canalele 
comerciale. la orele de vârf... 

Neavând la îndemână “Dilema”. am fost 
în dilemă dacă DI. Pleşu spunea pe nume care era 
"drama autentică şi nevoia reală” din “măruntaiele 
obscure ale programului legionar”. care au atras 
“capete strălucite” (printre care şi pe maestrul său. 
de care are desigur grijă să se “despartă”: se pare 
că în aerul rarefiat de la Păltiniş s-au produs mereu 
tot felul de “despărțiri”!). Aflu că da. ba chiar că 
ține să o arate cât mai limpede (“antisemitismul''!). 
ceea ce vădeşte că în problemele esenţiale DI. 
Pleşu nu prea are...dileme! Acestea sunt pentru 
publicul cumpărător. Hai să zicem că 
antilegionarismul său e un reflex moştenit din 
epoca studenţiei şi ascensiunii sale fulminante 
(anii '70), ticuri mentale, “incremeniri în proiect” 
Şi nu are nimic de a face cu faptul că Petre Roman. 
în al cărui guvern DI. Pleşu a fost Ministru 
al... Culturii. era fiul tovarăşului Valter Roman. 
despre care ştim toţi cine era (bripadirul 
internaţional din Spania şi din rezistenţa Franceză) 
[...] Limbajul Domniei sale nu “diteră esenţial 
(decât că nu e atât de grobian şi îşi maschează mai 
bine accentele de ură patologică) de cel al 
participanţilor la. Sesiunea ştiimqifică privindanuliza 
Critică şi demascareu fascismului în Romăâniu. 
Bucureşti. 4-5 mantie 1971. sub indrumarea tovilor 
lon Popescu-Puţuri şi Valter Roman (lucrările au 
(ost publicate de Editura Politică - de sub direcția 
aceluiaşi tov. Valter Roman- în volumul /mporriva 
fascismului. Bucureşti. 1971). Lectură reco- 
mandabilă. Şi nu e de mirare nici de ce DI. Pleşu 
a prelerat limbajul fumegos al “Dilemelor” 
confruntării cu documentele. N-ar fi trebuit să 
aştepte ca legionari pe care să-i poată ridiculiza 
să-l "convingă prompt şi pertinent": era de ajuns să 
[i gitit măcar puţinele materiale legionare care 
s-au publicat deja în țară. măcar câteva dintre cele 
155 de titluri oferite de DI. Codrescu în numărul 
din Februarie şi mai ales celebra Curea Neagră. 
Suferințele Evreilor din Romănia, 1940-1944. a 
lui Matauias Carp, Bucureşti. Atelierele Grafice 
SOCEC & Co S.A.R., 1946. ca şi articolele din 
Revistu cultului Mozaic (numerele pe ianuarie din 
1975, 1976, 1981) unde “sutele de mii de evrei” 
omorâţi în lanuarie "41 sunt pomeniţi nominal 
(1201). fără să se dea nici o indicație asupra 
“criminalilor”. ÎL ştim pe DI. Pleşu om cu fetişul 
“acribiei”... 

Dezamăgirile intelectuale ale Dlui Pleşu 
sunt aceleaşi cu ale “Establishment'-ului 


Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 7 





anuilegionar dintotdeauna. "Garda de Fier u nt 
atăt «de puţine idei. dar. în schimb. a avul atâtea 
Pulimi, ufecre. vicii. upucături şi nărcnvuri, atăleu 
divuguţii şi fantasmugorii. încât ideologia” ei 
politică era inecută într-o elucubraţie relisiousă 
Jumustică, tulbure şi unurhică pănă la demenţă, 
CU cccente «le primilivism şi sălbăticie, de 
animulitate şi bestialitate, de dezlănţuire oarbă a 
UNOr instincte de fiară... Este imposibil de admis 
Că această viziune upocaliprică, tenebroasă şi 
dementă, găseu crezure cu udevărut la cei cu 
studii mai înalte  Citatele sunt luate din 
cuvântarea Prol. univ. George Ivașcu. "O 
«ideologie» monstruoasă”. în vol. /mporrivu 
fuscismului. pp. 108. 116. Recomand din nou 
lectura acestor “contribuţii”. pentru a se vedea 
atitudinea de sectă religioasă. tonul exaltat de 
conştientă blasfemie al pretinselor “atitudini 
ştiinţifice” ale celor coordonaţi de tov. Valter 
Neulander - Roman. Citiţi tot acolo şi 
“contribuţiile”. nu mai puţin penibile. ale unor 
Şerban Cioculescu sau C.C. Giurescu, ca să se 
vadă unde stătea “intelectualitatea” românească, 
“capetele strălucite”, cu “studii înalte”. 

Dar nu pot să fac nici eu. în acest caz. mai 
mult decâta făcut DI. Codrescu. Şi eu mă tem mai 
mult de cuvintele Scripturii decât de posibilele 
reproşuri ale Dlui Pleşu şi cosectanţilor săi. “Ci 
Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii ca să 
ruşineze pe cei inţelepţi, pe cele slabe ale lumii 
ca să «lea de ruşine pe cele tari, pe cele de neam 
prost ale lumii. pe cele nebăgatre în seamă. pe 
cele ce nu Sum, ca să dea jos pe cele ce sun 
(1 Cor. 1, 27-28)". “Pentru că nebunia lui 
Dumnezeu este mai ințeleaptă decăt înţelepciunea 
oamenilor şi slăbiciunea lui. Dumnezeu mai 
puternică decăt tăria lor (| Cor. 1, 25)”. “Căci 
Hristos cel răstignit este pentru ludei sminteală 
Şi pentru păgâni nebunie (| Cor. 1,23)”. Personal. 
cred că DI. Pleşu, pretins “gânditor de formaţie 
creştină”, şi-a ales singur calea: cea a celor 30 de 
arginţi. Ar putea fi o investiţie foarte profitabilă, 
dar de prea scurtă durată. Şi tot Scriptura ne 
spune: “Să nu vă umăgească nimeni cu nici un 
chip. Căci ziua Domnului nu va sosi până mu va 
veni leplarea de credinţ Ni nu se va da pe faţă 
omul nelegiuirii, fiul pierzării... Pentru că taina 
fărădlelegii se şi înfiripează. numai că este unul 
care o ţine acum pe loc, până ce va fi dat la o 
parle. Și atunci se va arăta cel fără de lege. pe 
care Domnul lisus Hristos îl va ucide cu suflarea 
gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii 
Sale” (Il Tes. 2. 3. 8). Dl. Pleşu ar fi desigur mai 
înțelept să-şi rezolve dilemele până atunci. iar 
noi să veghem, căci “nimeni nu ştie când va veni 
Ziua şi ceusul acela, nici ingerii din ceruri. nici 
Fiul, ci numai Tatăl” (Mat. 24. 36). 


VLAD PROTOPOPESCU 
Sydney - Australia 


* Nota Redacţiei: 

Dimensiunile excesive ale materialului. 
ce risca Să nu se încadreze nici in două pugini de 
revistă, ne-uu impus reducereu călorva pasaje, 
inlocuite cu (odioasele) croşele 


Sperăm că şi autorul şi cititorii se vor 


arăta ințelegători 











- 





PAG. 8 NR. 4/64 Aprilie '96 





Ti. 


Spiritualitățile stau adesea sub legi a căror 
îndrituire ne scapă. Le putem surprinde doar, cu un ochi 
mirat, în aventura Istoriei. Neputându-le explica până la 
capăt. suntem siliti să ne mulțumim cu simpla lor 
constatare. Dar nici acesta nu este puţin lucru. căci ne 
putem alege cu un plus de luciditate în faţa destinului 
câte unei culturi. 

O astfel de /egg pare să fie şi aceea a mutației 
periodice a Centrului n cultura europeană. 

Până la preci. Europa n-a contat ca spațiu 
cultural. Spiritul omenesc şi-a început aventura în 
Vechiul Orient. cu cel puţin două mii de ani înainte de 
Homer. Europa, ca entitate spirituală, pare să se fi 
născut odată cu miracolul grec. Vreme de mai bine de 
o jumătate de mileniu - de la Homer până la Aristotel - 
centrul cultuni europene s-a menţinut în spaţiul răsăntean 
al Eladei. 

Apoi s-a ivit. în spaţiul apusean, puterea 
romană. Grecii au continuat să joace un rol cultural 
insemnat, dar centrul culturii. europene s-a deplasat 
treptat spre cele şapte coline ale Cetăţii Eteme. Prin 
Roma Cezarilor intră în cultură Apusul, cu orgoliile lui 
epigonice. Acoloa găsit creştinismul reşedinţa temporară 
a spiritului european şi mai ales de acolo şi-a început 
triumfătorul marş transmediteranean. 

Dar după câteva veacuri (anul 476) Roma şi 
întregul Apus intră în noaptea barbară. Constantin. 
simțind din vreme primejdia, se trăsese deja către 
Răsărit. Constantinopolul, clădit pe locul vechiului 
Byzantion, avea să devină, pentru vreo. mie de ani, 
centrul necontestat al culturii europene. EI va fi Parisul 
Evului Mediu, oraşul-lumină al întregii creştinătăţi, 
Spre el se vor îndrepta, sălbatici şi râvnitori, cavalerii 
Jatini ai Cruciadei a patra; de la el va reînvăța Apusul 
lecţia culturii şi dinel sevortragerădăcinile umanismului 


renascentist 


"PUNCTE CARDINALE 












vin Paştile 


A? să. a 
(A . 
= i 


S 
. LV 


. 









- 








— 














EEE au mpare Dar 
DU ED a Se 


cu inima mea 


Din păcate, Bizanțul, părăsit de Occident. avea 
să se prăbuşească la 1453 sub loviturile necruțătoare ale 
Semilunei. Centrul culturii europene se strămută din nou 
spre Soare-apune. In secolele XIV-XV incepe cuadevărat 
spectaculosul destin cultural al Occidentului modem. 

In pragul veacului nostru, apusenii încep să-şi 
resimtă bătrâneţea. Spengler, parcă intuind ceva din 
această lege taihicăa istoriei europene, proclama profetic 
Declinul Occidentului, cu uneltele filosofiei culturii, 
Viziunea lui, cutoate punctele discutabile, rămâne valabilă 
în limile ei mari. realităţile spirituale ale Occidentului 
confirmând-o cu prisosinţă până azi. Secolul XX n-a fost 
decât un agitat răstimp de agonie. Defense de l'Occident, 
replica chinuită a lui Massis, n-a fost decât ultimul spasm 
de ogoliu, savant regizat. al unei supremaţii falimentare; 
cultura occidentală arată tot mai mult ca un capitol 
epuizat din istoria culturii europene. Astăzi liniile ei 
directoare sunt tot mai confuze, personalitățile încep 
să-i lipsească, arta | se spulberă în căutări extravagante, 
iar gândirea într-un formalism sterp. Nemaiajungându-şi 
Sieşi, incearcă, din instinct. evaziuni în exotic sau infieri 
culturale. Se simte acolo un deficit crescând de Vitalitate 
creatoare. o bătrânețe respectabilă. dar neputincioasă. 
Franța, bunăoară, a decăzut demult într-o inconsistentă 
cultură de mode, iar Germania de după război este mai 
mult una a unulu decât una a culturii, cum obişnuia să 
spună regretatul Constantin Noica. 

Sunt semne că o nouă mutație a centrului se 
pregăteşte, fără voia noastră, ascunsă sub aparențe, cu 
dospire înceată, în această superbă lume a culturii 
europene. Logic vorbind, ar [i rândul Răsăritului. 

Europa trăieşte astăzi haosul inerent oricărei 
crize de trecere, Occidentul se stinge spiritualiceşte, 
orgolios şi civilizat. Ce poate face Răsăritul? EI ar fi 
chemat să opună decadenței occidentale o vitalitate 
creatoare neistovită, conservată în buna lui să/băricie. 


Aş serie un psalm de ajuns: 





lumina e pe-asfinţit şi-apoi pe Răsărit, 

la ceasul al nouălea din zi 

un fel de moarte-nflorită amin 

la ceasul al nouălea din zi 

sabie prin sufletul Maicii 

la ceasul al nouălea din zi 

soarele ca un câine speriat ascuns printre bezne de Stăpân 
la ceasul al nouălea din zi 

“Tată, ce Mă mai doare de dor crucea din stânga Mea, neiubindă!” 
la ceasul al nouălea din zi 

un ochi de nor şi ploaie 

la ceasul al nouălea din zi 

vena plesnită-a pământului 

la ceasul al nouălea din zi 

lumea văzută din faţă 

la ceasul al nouălea din zi 

Viaţa iese din Ea din lăuntrul Ei 

la ceasul al nouălea din zi 

sufletul Domnului. oamenilor, sufletul Domnului 

la ceasul al nouălea din zi 


Aş scrie cu inima mea cu inima mea 


la ceasul al nouălea din zi 







SILVIU BUNTA 





precum ŞI o problematică nouă, izvorâtă din cumplitele 
lui experienţe istorice. 

S-ar zice că-n mersul “dialectic” al culturii 
europene centrele funcționează până la epuizarea internă, 
iar periferiile se regenerează concomitent, urmând ca 
rolurile să se inverseze, când vremea o cere. Procesul 
acesta asigură, dacă e să credem istoriei, regenerarea 
internă, continuitatea în timp şi relativa unitate în spațiu 
a culturii europene. În fața acestui fenomen complex 
ieftinele orgolii nu-şi mai au rostul. căci orice substituire 
acentrului este cerută cu necesitate de întregul organism 
cultural, având un caracter inexorabil. Ar trebui să ne 
pătrundem de firescul acestei succesiuni şi să înțelegem 
cu toții că în aceastăalternanţă legică stă binecuvântarea 
spiritualității noastre. Numai acceptând-o cu înțelepciune 
dăm dovadă de o conştiinţă autentic europeană. Fiecare 
mutație a Centrului devine echivalentul unei soteriologii 
spinituale înlăuntrul istoriei. un miraculos principiu 
intern de autoreglare, în vederea unei rodnice dăinuiri. 

Ceasul Răsăritului pare să fie aproape. Dar va 
depinde şi de lumea aceasta răsăriteană să-l întârzie sau 
să-l grăbească prin mişcările ei. Mutaţia se va petrece 
inevitabil, numai că orice întârziere a ei va fi în 
detrimentul culturii europene, putând prelungi starea de 
criză peste câteva generaţii. 

In această perspectivă, Răsăritul ar trebui să-şi 
limpezească, cu mai mult curaj, o conştiinţă misionară, 
să-şi strângă rândurile, hamic. lucid ŞI încrezător în 
resursele sale poate nebănuite, Spiritualitatea răsăriteană 
ar trebui să-şi reorienteze în unanimitate demersurile 
sub semnul acestei misiuni istorice, iar nu să se lase 
pradă ( precum bernardpivoriştii noştri )seducțiilorvane 
ale unei culturi occidentale intrate în iremediabil declin. 
Nu maimuţărind, cu mentalitate colonială, subțirimile 
decadenteale Apusului ne vom, implini menireaculturală 
in acest ceas de istorie! Sigur că legile funcționează 
independent de noi, dar stă în puterea omului alegerea 
cea mal ințeleaptăa modului de a li se supune. În a sesiza 
legile și în a conlucra armonic cu ele stă, în fond, marea 
virtute a ființei umane. 

A că ultura noastră românească ar putea avea şi ea 

zii Oa an de spus în această renaştere 
d. Ne a în fi | 

aşteptăm demult şi îti A i Că a e 

-£ en! s-o onorâm in 

mod exemplar, Spiritul trebuie să se învrednicească în 

chip specific şi aici, sub leneşele stele ale polului getic. 


Vasile A. MARIAN 
















































































= as ae A Pau mina 0 iz îi ii ati inf aaa alia ic i n aia azi 2 , 


A ii ci Vibes... 


e a 


be au în d A ami i 


———rT.— >" 7" ——T . —. "rio ve 7 v 
= , 
. 


dia 1 îi aline Daia ai gre 


Li 


L) 


Entuziasmul cu care citisem “Eros ŞI magie 
in Renaştere' suferise deja o domolire după apariția 
următoarelor două volume din integrala "| P 
Culianu”, când a primit un duş rece cu “Gnozele 
dualiste ale Occidentului” (Ed Nemira, Buc. 1995), 
unde metoda folosită este ridicată la rang de 
explicație omnipotentă Căci, aşa cum arată ŞI DI 
H. R. Patapievici în postfață (p. 359). istoricul 
religiilor a suferit după 1986 o radicală schimbare 
de concepție, prin găsirea a ceea ce referentul 
numeşte 'o mathesis siuniversalis”, o cheie logică 
aptă să descuie porţile înțelegerii oricărei creați 
religioase. Totul este “mind game”, şi doar 
transformările şi regulile după care se produc, au 
realitate. Nu numai ştiinţele moderne, dar filosofia 
ŞI religia sunt de asemenea “procese 
computaționale”; însăşi viața conştientă “pare un 
continuum fără fisuri numai deoarece deciziile 
cerute de ea sunt integrate fluxului temporal prea 
rapid pentru a mai putea fi percepute ca digitale”, 
ne spune autorul prin intermediul lui HRP, la p 
374 

Afirmația că orice proces poate fi analizat 
ca 0 secvenţă de decizii binare, echivalează cu 
negarea gândirii şi făptuirii omului prin simboluri, 
negarea actului total şi a putinței omului de a se 
identifica şi regăsi plenar în el lar glosa 
consecutivă, privind viața mentală, reprezintă o 
nefericită mistificare a problemei timpului, privit ca 
flux unidirecțional, neapăratrapid şi abstras oricărei 
influențe a conştiinţei Aceasta înseamnă nu doar 
negarea experienţelor yoghine, extatice etc , dar 
Şi eludarea altora mult mai banale, la îndemâna 
tuturor: bunăoară, evidența duratelor diferite 
calitativ, nu poate scăpa nici unei minți lucide ' 

Aproape nu-mi vine să cred că elevul |ui 
Eliade neglijează simbolurile, când culturi întregi, 
dintre care unele încăvii, se sprijină pe capacitatea 
lor de revelare directă şi totală a categoriilor 
fenomenale sau metafizice 

Cât priveşte rolul transformărilor dirijate 
de conştiinţă, avem surpriza să constatăm că 
Lucian Blaga, acum 60 de ani, descoperise ceea 
ce Culianu va numi “setul de reguli” (o specie de 
operatori logici pe o "materie" dată), doar că nu 
făcuse confuzia de a le atribui altă funcție decât 
una epistemică. În acest domeniu, la problema 
felului în care individul dobândeşte virtuți cognitive 
în pofida faptului că utilizează elemente subiective, 
are excelenta intuiție a constantizării reacției 
conştiinţei la stimulii exteriori. Prin urmare, dacă 
aceeaşi transformare psiho-senzitivă (sau stare a 
conştiinţei) răspunde aceluiaşi stimul, atunci ea 
poate fi considerată ca semn disimulator al 
realității date, fie ea sensibilă sau suprasensibilă 
Deci şi în cazul mitului, arată filosoful, “subiectul 
răspunde după oregulă câtmaistabilă”. (s mea) 
În fața unui acelaşi complex concret, el intervine 
printr-un acelaşi “act de însuflețire mitică”, astfel 
că, "deşi situat în propria sa spontaneitate 
creatoare, izbuteşte în pofida acestei spontaneități, 
să ia notă de «obiect»” (Cenz. transcendentă, Ed. 
Humanitas, Buc, 1993, p. 129-130). În concluzie, 
fenomenul de conştiinţă poate fi transferat din plan 
fenomenal în plan cognitiv, aceasta constituind 
una din soluțiile epistemologice blagiene (ed cit, 
E Acta cu toate că din acest punct de 
vedere, al teoriei cunoașterii, nu avem nimic la 
îndemână în afara acestor reguli de constanță, a 
le postula ca realități exclusive [9P 920 un 
nepermis reducționism. Este ca şi cum s-ara fa 
că unor noțiuni referitoare la conținuturi Lou 
nu le corespunde nimic în afară de operațiunile 
logice ce se pot efectua cu ele (cf L. Blaga, Cun 
luciferică, Ed. Humanitas, Buc. 1993, p. 204) , 

Sigur că Blaga are iarăşi dreptate cân 
scrie că“o iluzie nu devine cunoaştere prin aceea 
că e universală” (Cenz! trans , p. 132), insă poate 





——-—- 


PUNCTE CARDINALE 


HPȚIŞUL GNOZEI 


dobândi acest rang dacă e o reacție constantă a 
aceluiaşi subiect cognitiv 

Putem deci conchide. dacă mai multe religii, 
mituri etc, concordă în anumite puncte, avem de-a 
face cu o formă de cunoaştere căreia îi corespunde 
cât de cât un “obiect” real, iar propozițiile despre el 
sunt adevărate, chiar dacă nu în mod absolut ele 
suntaproximări (în sens etimologic) ale adevărurilor 
metafizice 

Nu poate fi vorba de minimalizarea jocului 
liber al minţii asupra unei creații mitico-religioase 
date, pe baza “setului de reguli”. Aşa cum foarte 
corect remarcă HRP, "gramatica spiritului este tot 
atât de necesară ca şi "lexicul” lui (v. “Gnozele .." p 
353), însă Culianu cade în extrema opusă, părând 
să uite că cel puțin o parte a vocabularului istoriei 
religiilor nu e deloc un exercițiu nominalist arbitrar, 
CI corespunde unor realități Simboluri ale fertilității, 
inițierea într-o confrerie, practica yoga etc. - nu 
reprezintă doar o terminologie! 

Inexplicabila “cădere” a savantului român 
se colorează totuşi de nişte sensuri, ştiind că ea s- 
a produs în urma studiului intens al sistemelor 
gnostice. Pentru oricine a luat cunoştinţă de acest 
univers, e greu să nu remarce cât de obositor este 
raționalismul lui, mania amănuntului, a explicării 
inexplicabilului. Marea epocă a gnozei a fost, cu 
puține excepții, una a neputinței percepției 
transcendenței ca plenitudine dincolo de contrarii, 
scandalul minţii raționale (pentru care fiecare 
fenomen al naturii sau regiune cosmică erau tutelate 
deunzeu), inciocnire cu religiile monoteiste care se 


-propagau în aria elenistă Legătura dintre acest 


raționalism şi gnoză sunt semnalate inclusiv în 
cartea lui Culianu. La p. 305 autorul afirmă că 
pentru ochii unui exeget din epoca elenistică- 
romană, contrasensurile mişună în versetele biblice 
ale Genezei Apoi, legând apariția nihilismului 
nietzschean de gnoză, scrie; “acest Ersatz al 
transcendenţei care este credința în rațiune.” (p. 
308) Sau: "nihilismul metafizic gnostic şi nihilismul 
modern, au ceva comun. dărâmă transcendența ” 
(p. 310) La rândul lui, Blaga observase: “Rațiunea 
n-a putut decât să fragmenteze miturile" (op cit., p 
45), În fine, ce este mai semnificativ decât faptul că 
marea descoperire metodologică a lui Culianu în 


ET j ” 
EDD, 


A _ 

ÎN 
si Ă E 
= LI 


] A 
ui 71 


MEFISTO 








— — 


Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 9 








studiul gnozelor dualiste, este analiza logică? 

Intr-adevăr, ea s-a dovedit foarte 
productivă aici, dar nu aceasta e problema. Mă 
întreb dacă-nu cumva, înfundându-se în această 
junglă, s-a încurcat în ea luând însuşi sistemul ei 
de proliferare ('exegeza inversăa Bibliei”, “opțiunea 
binară” etc ) drept busolă care, evident, nu poate 
orienta pe orice hartă a spiritului. Cele 18 ore pezi 
petrecute în fața calculatorului, după cum 
mărturiseşte în prefaţă, ar fi un indiciu în plus, iar 
imaginea fractalilor (ramificație virtual infinită 
produsă după anumite reguli), prin care spera să 
explice şi să integreze totul (v. p 373-374), 
seamănă foarte mult cu o plasă de paianjen! 

O astfel de abordare, recunoaşte HRP, 
reduce orice fenomen spiritual sau cultural, la 
mecanismul lui de generare. Fireşte că în fața 
acestei vechi “maladii a spiritului” te incearcă 
amărăciunea, mai ales când autorul postfeței, pe 
urmele lui Culianu, scrie că problema reală nu mai 
este 'ce semnifică miturile?” şi “de unde vin?” ci 
“cum sunt generate?” Şi legat de aceasta, comite 
eroarea de a crede că semnificația se raportează 
la o valoare, fie ea “esențială” (p. 353), când de 
faptea se judecă numai în perspectivă ontologică: 
ce necesitate metafizică satisface mitul, ştiind 
totodată că este expresia unei libertăți de 
asemenea metafizice? 

Admirabil este şi aici Blaga, care rezolvă 
nevoia de reazem moral-axiologic şi cea ontologică, 
acordându-i prioritate acesteia din urmă; când 
ființa este în pericol, spune el, imperativul nu e al 
veracității şi moralei, ci al creației, deoarece 
“creația precede morala” (op. cit, p 185) 

Mai îngrijorător este modul cum HRP 
exploatează o altă afirmație gravă a autorului: 
religiile sunt “programe” ale minții, alcătuite pe 


„baza setului de reguli şi care sunt rulate de 


societatea umană. De aici, pot fi trase cele mai 
radicale consecințe: “dacă religiile sunt un soi de 
programe pe care îl rulează societatea umană, 
atunci e posibil să gândim religia ca fiind mesajul. . 
la care societatea e capabilă să aibă răspuns 
(schimbând termenii, este evident că aici Culianu 
reia înnume propriu pretențiile de mare manipulator 
magic/.../) Atunci, dacă pot fi efectuate schimbări 
in sfera religiei, viitorul societăților care rulează 
programul modificat poate fi reprogramat” (p 
377) i 

Este o justificare regretabilă a “dreptului” 
oricărei societăți de a “educa” restul lumii Deja 
îndeplinind cu mult zel acest rol auto-asumat, nue 
departe vremea când instituțiile occidentale vor 
livra pe piață primele generații de “ingineri de 
religie”, şcoliți în concepția de mai sus. Zburând 
dintr-o parte în alta a- globului, vor modifica 
“programele” credințelor încă vii. nu cumva, 
doamne fereşte, să devină fundamentaliste. 


Florea TIBERIAN 


NOTE 


1. Trecerea subiectului de la veghe la somn, de la 
unregim de muncăla unul de relaxare sau vacanță, 
ori variațiile de influență ale unor agenți perturbatori 
- Sunt însoțite de o modificare calitativă a regimului 
temporal. 

2. O încercare moralizatoare întreprinde Culianu 
când afirmă că "blestemul rasei umane este că 
toate miturile ei sunt deopotrivă adevărate” şi că 
“numai puterea le face pe unele mai «adevărate» 
decât altele. ” (op cit, p 340) 

Până la un punct, de acord. Însă care e 
puterea care face ca un mitsă înlocuiască pe altul, 
mult înainte de a căpăța influență politică? Nu 
tocmai acest imperativ al ființei, de a se adăpa din 
cele mai vii izvoare, din cele mai tari esențe ale 
absolutului? 











$ 


) 
| 
i 
ş 
| 
i 
| 
| 


PT vei 


— 





PAG. 10 NR. 4/04 Aprilie '96 


PUNCTE CARDINALE 








În frământata perioadă a guvernării 
național legionare din septembrie 1940 - 
ianuarie 1941; există o zonă care 
concentrează unele evenimente al căror 
dramatism a zguduit întreaga societate 
românească. Privite cronologic: într-un prim 
episod - ridicarea lespezii de la Jilava, 
aşezată deasupra gropii comune în care au 
fostazvârliți de asasini cei 13 ucişi mişeleşte 
la Tincăbeşti împreună cu C. Z. Codreanu, 
iar în următorul, interpretat ca o reacție 
imediată, momentul violent din noaptea de 
26-27 noiembrie 1940 la Jilava, cu 
continuarea cunoscută, cazul regretabil 
lorga-Madgearu, care a rămas ca o pată 
neagră în istoria Mişcării Legionare. 

Interesele de conjunctură 
manifestate de-a lungul vremii, precum şi 
încercările de mistificare a faptelor, au 
condus la forțarea adevărului şi nu la 
cunoaşterea lui; adevărul trebuie însă să 
iasă la iveala. 

Cu probitatea morală ce vă 
caracterizează şi ca unul care cunoaşteţi 
din interior acele evenimente, puteți să 
aruncaţi o undă de lumină asupra lor, şi mai 
ales asupra momentului Jilava. 

- Nu mi-am propus niciodată să mediatizez 
memoriile acelei triste perioade. deşi am fost unul 
dintre cei ce au purtat lanţurile condamnatului la 
moante. fiind incriminat de către-o justiţie ce s-a 
[olosu nu de Forţa Legii ci de L.egca lortei în 
rostirea sentințelor dictate. lipsindu-ne şi de cel 
mai fundamental drept. acela de a ne apăra. Astfel. 
noroiul cu care am fost improşcaţi vreme de o 
jumătate de secol s-a aşezat ca o crustă peste 
realitate. interpretarea faptelor făcându-se de 
pseudocercetătorii vreimii subiectiv şi tendenţios. 
aceştia fiind aserviţi în genere politicului 
conjunctural. Adevărul istoric continuă şi astăzi a 
fi ocultat sau iunorat. Atâta timp cât se practică de 
la tribuna politică blasfemia împotriva oricărei 
concepţii politice divergente. atâta timp cât 
cercetătorul nu-şi conturează personalitatea 
(situându-se, ca om de ştiinţă, deasupra patimilor. 
pe coordonatele obiective ale procesului de 
cunoaştere şi cercetare. de pătrundere a fenomenului 
istoric în sine). nu se va ajunge la stabilirea 
adevărului. 

O discuţie asupra subiectului propus îmi 
oferă posibilitatea de a aduce la lumină acea faţă 
nevăzută a faptelor. rămânând de datoria 
cercetătorilor de a suprapune datele (sau a le pune 
cap lacap)cu alte surse, pentru stabilirea adevărului. 

[ată traiectoria evenimentului: în searazilei 
de 26 noiembrie 1940 mă păseam în Str, Romei. la 
Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar, 
unde mă străduiam să scriu un articol cerut de cei 
de la ziarul “Cuvântul”. Între orele 20-21, am fost 
vizitat de un camarad. Titi Cristescu, la insistenţele 
căruia am plecat la Jilava, unde erau în curs lucrările 
de dezhumare a osemintelor Căpitanului, 
Nicadorilor şi Decemvirilor, Când am ajuns acolo, 
lume multă: o macara ridicase placa mare de beton; 
se dadea pământul la o parte, din adâncul gropii 
apărând un capăt de șireang. cu care au lost 
suprumaţi Câpitanul şi ceilalți, Sub acea placă era 
ingropat idealul vieţii mele, Impresionat, m-am dal 
la o parte. cu ochii în lacrimi, şi m=ăm așezat pe o 
piatră. Un alt camarad, dr, Victor Apostolescu, cu 
care lucram împreună în biroul ing, Clime (la 
CML). s-a apropiat de mine şi mi-a spus: “Ce 
merită cei care au comis aceste crime?” La care arm 


e e 
eee - 


FAPTE ȘI AIILUDINI 
(JILAVA 26-27 noiembrie 1940) 


răspuns: “Moartea”. Și am plecat împreună. 
îngânduraţi. pe aleea ce ducea la intrarea în Fortul 
Jilava. Ajunşi acolo. ştiam că webuie să facă de 
pardă în interioro echipă de muncitori din subordinea 
mea. oameni de încredere. paza exterioară fiind 
asiourată de militari. Spre surprinderea inca. la poanta 
de intrare hu mai erau muncitorii. "Unde sunt 
muncitorii puşi să tacă de pazâ?”. l-am întrebat pe 
cel întâlnit la poarta închisorii. un fost student la 
litere: Gheorghe Ştefănescu. ce cra încadrat la 
Prefectura Poliţiei. Acesta mi-a răspuns: "De la 
prefectură au sosit două brecuri trimise de Victor 
Biriş. care a dispus înlocuirea gărzii formate din 
muncitori cu cei aduşi în acestea”. La cererea mea. 
l-a chemat pe comandantul legionar Gheorghe 
Dragomir-Jilava. pe care l-am întrebat: “De ce au 
fost schimbaţi muncitorii? . Răspunsul: "Am venit 
de la Prelectură. [iind inlormau de câtre Victor Biriş 
că Antonescu intenționează să-l salveze pe cei 
arestaţi. transferându-i sub pază militară la Văcăreşti: 
ŞI. ca să nu-i scăpăm. îi lichidăm”, Atât eu cât şi 
Victor Apostolescu am pus întrebarea: "Nu trebuie 
Judecaţi?”. *S-au judecat ei singuri prin faptele pe 
care le-au comis: noi nu facem altceva decât să le 
aplicăm sentinţa!” 

Impresionat de cele văzute la dezhumare. nu 
m-am opus categoric. Nici nu puteam să mă opun. 
deoarece nu aveam autoritate asupra lor. Nici nu i- 
am condamnat: mai mult decât atât: m-am solidarizat 


'cu ei. în cele din urmă. 


- În anchetele de mai târziu, la care ați fost 
supus, cunoșteau adevărul? Și mai ales, în fata 
instanţei ce v-a judecat, ce atitudine aţi luat faţă 
de acuzaţiile aduse privind implicarea în Acest 
eveniment? 

In anchetele la care am fost supus ani de zile. 
se cunoştea adevărul: dar le-am luat apărarea. mai 
ales la Tribunal. în faţa instanţei ce m-a judecat. A 
rămas însă o întrebare: *:- No; fe credem, dar 
dumnearule personal ai Iras”? 

La care am răspuns: 

- Eunu m-am us laJiluva pentru răzbunare 

- Dar dacă aveai pistol asupra dummeatale, 
ai fi tras? - 

- Sub impresia dezhumării care se făcea în 
apropiere, cred că aş fi trus. 

- Să revenim pe firul faptelor. 

- Era o mare zarvă în interior. se organizau 
Şi se distribuiau oameni pe celule. care să actioneze 
după programul prestabilit. Gheorehe Dragomir- 
Jilava a plecat din locul unde ne-am întâlnit, 
atrăpându-ne atenţia că nimeni nu mai poate ieşi din 
incinta închisorii. inainte de îndeplinirea misiunii 
lor. Ne-a mai spus că Mile Lefter, comandantul 
Bunei Vestiri. este imobilizat într-una din celule. ca 
urmare a laptului că s-a opus la săvârşirea âcestui 
act. despre care a luat cunoştinţă doar în incinta 
inchisorii, deşi venise şi el de la Prefectura Poliţiei 
cu cele două echipaje. ştiind însă că e vorba doar de 
întărirea pazei. După plecarea lui Drapominr-Jilava. 
s-a auzit'o detunâtură infernală. Faptul se împlinise. 
după care s-au strâns în curtea închisorii, s-au 
încolonat şi au plecat la locul unde se făcea 
dezhumarea şi unde au îngenuncheat, rostind o 
rugăciune. Unii plângeau. iar alţii aveau privirile 
plecate şi pierdute spre osemintele ce apăruseră la 
suprafaţă, | 

Personal, m-am reintors în str. Romei, unde 
nn rămas peste noapte în Corpul de gardă. In cursul 
zilei de 27 noiembrie, am citit comunicatul dat de 
V icepreşedinţia Consiliului de Miniștri, prin care se 
arăta câ o parte din legionarii ce lucrau la dezhumare. 
revoltați, înarmaţi cu uneltele cu care lucrau, au dat 






Dialog cu 
“Dumitru GROZA 
fost comandant al 
Corpului Muncitoresc 
Legionar 


năvală în închisoarea Jilava şi i-au pedepsit pe cei 
de acolo. răzbunând astlel nu numai crimele din 
groapa comună. ci şi pe acelea comise asupra 
sutelor de legionari ucişi în întreaga țară. 

- Aţi amintit de Mile Lefter, comandant 
al Bunei Vestiri, carea devenit ostatecalgrupului 
ce a actionat. Ca om al legii și vârf moral al 
Mişcării, care i-a fost reacţia și ce poziție a luat 
fată de acest act? 

- Atitudinea acestuia față de acele 
rearetabile evenimente am cunoscut-o mai bine în 
vara anului 1944. la Dachau. unde Mile Lefter a 
fost adus din lavărul de la Buchenwald şi unde s-a 
alăturat srupului Girneaţă-Papanace. din care 
făceam şi eu parte. Împreună fiind în sala de mese 
cu |. Girneaţă. C. Papanace. Viorel Irifa, Nic. 
Horodniceanu. Virgil Mihăilescu. este întrebat de 
Viorel Trifa în legătură cu cazul” Jilava; ce -l-a 
determinat să se opună actului? A început prin a 
relata următoarele: */n ziua de 26 noiembrie am 
făcut o vizilă prietenului meu apropiat, colonelul 
Zăvoiunmu, fostul prefeci ul Prefecturii Poliţiei 
Capitalei. Am zăbovit în biroul acestuia aproape o 
Oră, timp în care am discului diverse probleme, La 
plecare. trecând prin curtea Prefecturii. am 
observa două maşini ale poliţiei încărcate cu 
civili incrmaţi, gata de plecare. Primre aceştia se 
afla şi comandantul legionar Gheorghe Drugomur- 
Jilava, care, atunci când m-a văzut, a coborât din 
maşină, m-a salutat şi l-am întrebat: Unde mergeţi”? 
La Jilava. Nu veniţi cu noi? Nu aveam de end să 
merg şi am intrebal: De ce mergeţi acolo? Mergem 
Să intărim paza, întrucul Antonescu vrea să-i suh'eze 
pe cei închişi acolo şi ne opunem categoric ca 
aceştia să fie preluaţi de armată: L-ammai întrebat: 
De unde ştiţi că Antonescu vrea să-i sah'eze 
Irunsferându-i sub puză militară”? A răspuns că de 
la Victor Biriş, care prin oamenii săi a aflat aces! 
Cmănunl. Am Urcal Şi eu în Maşină ȘI. ajunşi în 
incintă; Dragomir-Jilava îmi spune: Uite de ce am 
venit: să răzbunăm pe Căpitan şi pe toți camarazii 
HOŞIrI Usasinuți. M-am culremurat Şi m-am Opus, 
Spuncinul: Acesta este un caz grin, care nu poate fi 
rezolvul fără judecată. Am intenţionat să plec. însă 
Mi S-a pus în vedere că nu mui iese nimeni de acolo 
pană după comiterea actului. Am fost intobilizat 
intr-o celulă, sub pază. Cânl um fost scos de acolo. 
i-am văzut încolonaţi. mergând spre locul unde se 
făcea dezhumarea şi unule. ajunşi. au inoenunchear 
Eu m-am dus acasă abătul, copleșit de cele 
petrecute. Imi amintesc că în cursul zilei următoare 
am plecat la serviciu (a fos director la Imprimeriile 
Statului în perioada de ginvernare) mai tărziu ca de 
obicei şi am luat un ziar unde, cu titluri mari. era 
comunicatul cărme țară dat de Ioria Sima. în 
calitatea sa de Vicepreşedinte ul Consiliului de 
Miniştri, conţinutul acestuia fiindeunoscul”. Atunci 
şi-a dat seama că acțiunea a fost iniţiată de undeva 
de sus şi că. dacă nu va şti să tacă. o va păţi: şi a 
tăcut. In Germania de-abia s-a descărca! sulleteşte. 
La întrebarea pusă de Viorel Trifa. anume ce l-a 
determinat să se opună actului. a răspuns: “Eu fiind 
tivocul, deci om ul legii, nu puteiun accepra o 
încălcare a legii. Ca un principiu de drept se 
prevede oriunde în lume că atunci când un deținut, 
oricăl ar fi de vinovat, chiar umeriminal. un monstru, 
ducă este dat în paza unui organism ul statului sau 


Y” 


ro 


TA. 





pi 


a unui polițist ucesta ure datoriu 
să-l upere chiar cu riscul vieţii lui. nu 
să-l ucidă.” A mai adăugat: *Dacă în 
comunicatul dat de Sima ar fi fost 
ulevărulcăcel cure unu bural în.Jilunu 
SI ut SăvUryIt ucel act erau oameni 
veniți de lu dezhumure. cu supe şi 
lopeţi. utrunci cred că m-us fi alâturul 
Meu lor”. Unul din noi. cred că 
Constanun Papânace. l-a mai întrebat 
Colonelul Zăvoranu a avut cunoştinţă 
de intențiile subalernilorsăi? La care 
Mile L.eltera răspuns: "Curegoric rau 
CUC PH-ul [i mărturii! uceustu în 
dcuția Uvuă cu el Zăvoranu eru și 
elenucur. pe lungă gruulul de colonel. 
VI nu pulcu unul: ultfel. Era un on 
ferim. CINSUI şi cu prud de comanului ul 
«ut de Căpilun A deveni! o victimă 
cu ŞI ulțir care uu fost pudlecuţi, 
Inenmițuli suu executaţi”. 
Personal. afirm astăzi. când 
Uni sunt cunoscute amânuntele la care 
m-am relerit. că în calitatea de Preleci 
al Poliţiei de Stat. în urma hotărârii 
luate de conducerea statului. el a 
executat in exclus tate ordinul de 
arestare a celor inculpaţi în crimele 
Să arșite anterior impotriva Mişcării 
Legionare. fără a av ca vreun amestec 
in asasinatul de la Hlava 
In 1963.la Aiud. Victor Bi IŞ. 
[ost secretar general la Ministerul de 
Inteme in perioada de ouvemare. şelul 
Poliţiei dle Stat pe întreaga țară. unul 
dintre inimii colaboratori ai lui Ioria 
Snma. a declarat. în faţa a 27 de deunuţi 
politici. loşti lruntaşi ai Mişcării 
Legionare. printre care Radu 
NMhronovici. Augustin Bidianu. Ile 
Niculescu, Nistor Chioreanu. Filon 
L-auric. losit Costea. lon Apapie. dar 
ŞI nelegionari. ca părintele Dumitru 
Stăniloae. Petre Pandrea şi alţii. că 
“el este autorul actului prin care au 
lost pedepsiţi asasinii Căpitanului şi 
ai elitei legionare şi că a luat această 
hotărâre de comun acord cu Horia 
Sima. presupunând că Antonescu va 
proceda la un proces public, in careva 
apărea Moruzov. fostul şet al 
Siguranţei Statului şi omul de 
incredere al lui Carolal II-lea. care va 
face publice relaţiile ce le-a avut cu 
Ilona Sima. 
j Această afirmaţie nu elimină 
desiuur şi “alte elemente de 
complicitate în săvârşirea actului de 
la Jilava: amănuntul este însă revelator 
pe întreoul lui ansamblu 
Ceca ce pol eu să alirm 
refernor la Horia Sima. legat de acest 
caz. este că la 10 decembrie 1940. la 
festiv iatea ce s-a ținut cu ocazia” Zilei 
Studenţimii Creştine”. în discursul 
pe care l-a rostit. referitor la cazul 
lava a declarat: “1oţi cei care au 
fost pedepsiţi în noaptea «de 26-2 
noiembrie au avut pe conytiințu lor 


crime ubominabile, pentru care mul 


puleu ierta decul un sireur OM, dur 
pe ucel OM l-au ucis ei. | 
De asemenea. în Germania. 
la Berchkenbriick. în faţa a 13 lruntaşi 
levionari. intervenind în discuţia 
creată cu referire. la sentințele 
pronunţate în procesul celor judecaţi 
in țară în cazul Jilava şi ridicându-se 
problema cui revine răspunderea 
pentru cele întâmplate. a afirmat 
“Iniţiativa pentru cele întâmplute 
ucola nu a fost nici a lui Dragomir- 





Jilavu. şi nici u lui Dumitru Groza” ci 
a altuia. pe care nu l-a numit dai 
"onoure tuturor celor care uu 
participat la sâvăryirea lui” E un act pe 
care şi-l asumă Mişcarea Legionară 
pre deosebire de cazul largu- 
Madgearu, ile care se fac răspunzători 
cei care l-ai comis şi cure vor fi juulec ui 
M pedepsiţi pentru gravitalea fuprei, 
de către instanțele de drept”, 

- Consider ca fiind necesară 
o clarificare privind acel moment 
Miud-1963. Cunoscând că actiunea 
așa-zisă de *reeducare”, inițiată de 
Ministerul de Interne. a avut o 
singură tendinţă, de compromiterea 
Mişcăni Legionare șia fruntașilorei 
aflaţi în închisoare, nu credeți că 
afirmaţia lui Victor Biriş a fost făcută 
sub presiunea celor care coordonau 
Şi supravegheau întreaga acțiune? 

- Nu cunosc nici un caz în care 
să [i losteineva lurtatla Aud să declare 
Sau să calomnieze. mai bine zis. pe 
altu 

Pot alirma categoric în ce mă 
prn eşte pe mine (şi alirm cu conştiinţa 
impăcată. fără să-l apăr pe Crăciun. 
lostul comandant al închisorii). când 
mi-a propus să iau cuvântul la 
reeducare. l-am întrebat: "*Ce să 
vorbesc”? : el mi-a spus: "- Vorbeşti ce 
Vrei s-am răspuns: "Dacă vorbesc ce 
vreau, atunci voi lua cuvântul”. Şi 
atunci ŞI mai târziu am alumat că 
activitatea mi-a lostpublică: nu am 
ascuns nimic. dar am accentuat că “voi 
respecta legile statului în care trăiesc. 
cu 0 singură condiţie: să nu mi se ceară 
să arunc cu noroi în trecutul meu. că nu 
O voi lace”. Cele declarate acold nu le- 
am retragtat niciodată: am iubit 
adevărul cu care vreau să-mi închei 
viaţa. 

Nu neg că acolo s-au făcut de 
câtre unii declaraţii grave. infamante 

la adresa Mişcării Legionare, fără a îi 
constrânşi fizic de către autorităţi. 
Accentuez. însă. că toţi aceştia erau 
chinuiti de anii mulţi de închisoare. 
Oropsiţi. lipsiţi de speranţa de a mai 
ajunge în hbertate. Şi mă văd obligat să 
alirm că. atunci când am lost dus la 
Ministerul de Interne. ministrul 
Drăghici mi-a spus: “Suntem hotăraţi 
să-i punem in libertate pe toți deținuții 
politici, situaţia din țară fiind 
consolidată. E bine Să Ştiţi că pe vo. 
legionarii. nu vă apără nimeni mici 
enylezii, nici francezii şi nici 
cnericunii. Dar noi, Ssocolnul că vă 
VveȚI Încudra în Noua SOCIClare. în munca 
du reconstrucție u [ării Și că veţi 
respectă legile statului, suntem hotăriţi 
Să vă punem şi pe vor în libertate”. Şi 
m-a întrebat: "Oare ne veţi mat crea 
probleme care să vă cuducă înapoi în 
închisoare?" Am răspuns: "In ce mă 
priveyle personul. garantez că mă voi 
incudra în MUnNcă Şi vor respecta legile 
[ării in care trăiesc. Iniceeu ce priveşte 
pe. alții; cunoscând ulmosfera din 
inchisorile prin cure um trecut. credcă 
vor fucu la fel.” Aceasta a lost momentul 
din anticamera reeducării care ne-a 
pregătit pentru ieşirea în libertate, 

Comportamentul şi atitudinea 
manifestată a unora dintre noi a depins 
de moralul pe care-l mai aveam în acel 
moment. după ani şi ani de prea 
suferință, de disperare chiar. Toţi 
aceştia trebuie înţeleşi, ei nu pot fi 





PUNCTE CARDINALE 






condamnaţi 

Desigur. cel care au rămas pe 
verticală. dovedind multă demnitate în 
acele zile. nu pot fi lipsiţi de cinstea ce 
li se cuvine. 

- Aş vrea, totuşi, să faceţi 
referire la Victor Biriş, pe care l-aţi 
invocat şi al cărui sfârşit dramatic îl 
cunoaşteţi. 

- Da. Victor Biriş a lost 
procuror. doctor în drept. o mare 
personalitate. care ŞI-a purtat crucea 
condamnatului cu multă demnitate 
vreme de mai bine de 25 de ani, A intrat 
in inchisoare în 1941 şi a reşit în 19604 
O inteligenţă vie. un intelectual de 
rasă. Momentul Aiud 1963 a tost pentru 
el prilejul unei descătuşări. o linişure a 
conştiinţei. o împăcare cu Dumnezeu 
Stârşitul lui nu a lost altceva decăt o 
soluție în conlruntarea dintre două lumi: 
lumea situată în idealul vieui sale. 
pentru care a trânt şi a luptat, şi lumea 
pe care a găsit-o după mai bine de două 
decenii. la ieşirea din inchisoare. care 
l-a dezamăgit şi întristat. o lume în care 
nu-şi putea găsi locul şi căreia nu i se 
putea adapta. Lra acea “Pădure cu 
Hiare”. dincolo de care. trecând. nu 
mai! zărea nimic. cu fireasca intrebare: 
la ce au servit atâta sulerinţă şi atâtea 
jentle? L-am reyretat mult. Mă înfior 
insă la gândul că i-a lipsit tăria morală 
de a ieşi în față. în momentul când 
colonelul Zăvoianu şi ceilalu au fost 


judecaţi şi condamnaţi la moarte. pentru 


a-şi asuma răspunderea laptelor. aşa 
cum a făcut-o mai târziu la Aiud 

- Vă întreb, de ce organele de 
stat nu au luat măsuri imediate 
împotriva celor care au comis acele 
fapte, după cum era normal să se 
întâmple într-un stat de drept? 

- Este firesc să se pună această 
întrebare; răspunsul, însă. este dificil. 
Dar se poate presupune că cineva avea 
tot interesul să ascundă adevărul. 
Cunoaşterea oportună a acestuia ar fi 
exclus, desigur. anii mulţi de suferință 
ai celor inculpaţi şi condamnaţi sau 
executaţi pe nedrept. care în fapt nu 
erau decât victimele unei discipline 
greşit înțelese 

- Vinând seama că erați şi 
dumneav oastră subordonat aceleiaşi 
discipline, v-aţi reproşat ceva 
personal? 

- În fiecare dintre noi există o 
instanță morală - conştiinţa. Personal. 
deşi nu am fost implicat direct în acest 
caz, l-am simţit ca o povară tot timpul 
ŞI, întors în ţară din străinătate. am fost 
călăuzit de gândul de a mă prezenta 
autorităților. pentru a răspunde de 
faptele mele. In “celula zero” de la 
Jilava. unde am stat mai multe luni în 
aşteptarea execuţiei. fiind condamnat 
la moarte. eram îippăcat sufleteşte că 
trebuie să plătesc. iar în faţa instanţei 
care m-a judecat. am alirmat “Dacă 
cei care au comis acest act au fost 
lipsiţi de curajul răspunderii. preiau 
asupră-mi faptele lor.” Am fost acuzat 
de preşedintele juriului că fac 
propagandă legionară şi scos afară din 
sală. 

De asemeni. mi-am reproşat 
întotdeauna nu atitudinea pe care am 
adoptat-o atunci. în momentul comiterii 
actului sau după aceea, ci faptul că nu 
am protestat faţă de măsura luată 
impotriva unui Comandant al Bunei 


Aprilie '90 NR. 4/64 PAG. II] 


Vestiri, prin sechestrarea şi inchiderea 
acestuia într-o celulă. de către cei 
care au comis fapta. 

- Ca o ultimă întrebare: 
astăzi la o distanţă atât de mare de 
acel tragic eveniment și cu povara 
suferințelor prin care aţi trecut, 
sunteţi în măsură să cântăriţi gradul 
de culpabilitate cu care apăsa acest 
caz asupra tuturor celor care au 
luptat în slujba idealului legionar? 

- Ca un caz comparat cu alte 
cazuri de răscruce ale istoriei. cazul 
Jilava. în viziunea legu. trebuia să 
comporte o sinoură cale. “judecarea 
celor vinovaţi şi atribuirea dreptului 
la apărare a acestora”. lucru care nu 
s-a întâmplat Listă însă momente în 
istorie când mulumile revoltate comit 
astlel de acte. pe care istoria nu le mai 
poate condamna. În Cazul Jilava. dacă 
lapta cra comisă aşa după cum a fost 
prezentată în comunicat. adică 
săvârşită de cei care lucrau la 
dezhumare. ar fi comportat unele 
circumstanțe atenuante. dar nu ar fi 
lost nici aşa Justificabilă 

Ceeacc apasă grav este însăşi 
mistilicarea adevărului. care 
contra ine principiilor lepionare. 

Pentru toate câte au fost. cu 
toate suferințele care au urmat şi 
judecățile la care am fost supuşi. nu 
numai de prieteni. ci şi de duşmani. va 

trebui să răspundem în faţa istoriei şi 
a neamului. dar mai ales în fața lui 
Dumnezeu. la judecata cea mare. 

- Vă mulțumesc şi consider 
că această răscolire a unei mici părţi 
din trecutul îndepărtat, prin 
amănuntele aduse, va contribui la 
stabilirea adevărului istoric. 


Hunedoara. decembrie 1995 
MIRCEA TARCEA 


OSI SCRIPIUA 

Confirm întru totul şi cu toată 
tăria adevărul redat cu multă probitate 
în dialogul realizat de interlocutorul 
meu. la data menţionată mai sus. 

Doresc doar să mai adaug 
următoarele: faptele relatate au marcat 
prolund conştiinţa mea. pentru a cărei 
liniştire şi uşurare. înr toate 
împrejurările. am rostit adevărul. 
asumându-mi partea mea de 
responsabilitate şi culpabilitate 

Atirm fără echivoc că aşa voi 
proceda şi la cea mai mare şi cea de pe 
urmă Judecată. în taţa INSTANȚEI 
DIVINE, unde. după ce îmi voi 
mărturisi toate păcatele şi toate 
greşelile pe care le-am săvârşit în 
viața pământească. cutremurat de 
căință şi mai ales de grandoarea 
circumstanţei. îngenuncheat. voi 
striga: "ACUMA. DOAMNE. FACĂ- 
SE. VOIA ŞI SFÂNTA TA 
DREPTATE. după care am tânjit 
mereu. frământat. zbuciumat şi uneori 
disperat, în trista şi nefericita mea 
existență. lată, Doamne, eu 
păcătosul robul tău, pentru mine şi 
camarazii mei, de asemeni pentru 
toţi cei care ne-au calomniat, lovit şi 
prigonit, uneori împingându-ne la 
păcat prin nedreptăţile şi ororile 
lor, pentru toți şi toate, implor 
Doamne: 

ÎNDURARE ȘI IERTARE”, 
DUMITRU GROZA 

















| 


a —  —v 








PAG. 12 NR. 4/04 Aprilie '90 


PUNCTE CARDINALE 


TRUVIUDULU 


“Eu nu Suni cetățean american de religie mozaică. Eu sunt evreu. 


Sunt american de 63 de ani, dar sunt evreu de 4000 de ani.” 


Di 
REPERE ISTORICE (1) 


In capitolul intitulat *Ihe Talmud” dim 
lucrarea “The Great Jewish Boohs o ei 
influence on histon” (Nanle Cărţi luclaice şi influenta 
lor asupră istoriei). Simon lederbush formulează 
următoarea caracterizare a lalmudului 

“Tulmunlul nu este curte. elese DIntreuvă 
lireretură rezultulul efortului colecin ul mai mult 
LENE uŢII succesive, Cele peste DUO dle paote 
folia conțin creaţi spiriluulău umtei perioade ce 
uprinape D000 de art (AO munte Si SU «lupă 
II întosa. Peste 200) de in ățuţi i dițerite țari, în 
speciul din Palestina. şi Babilon şi-au udlus 
Cr ibuţiu luscduclurea lui.” 

Aşadar. că şi Biblia, Lalmudul este o operă 
realizată de-a luneul unui mileniu. În cuprinsul său 
se oglindește. in detaliu. viaţa evreilor pe parcursul 
a mai multe secole. De aceea. atăt pentru cunoaşterea 
procesului de elaborare al acestui indrumar de viaţă 
al poporului evreu. cât şi pentru înțelegerea 
conținutului său. o prezentare a contextului istoric în 
Căre s-a Născul. se impune cu necesitate, 


ză 


Cu cuvintele pe care Dumnezeu i le-a adresat 
lui Avraam = "/eşi din pământul tău. din ncumul tău 
7 In cusu rulălui tău Și vinu în pămantuil pe cure 
ţi-l vuiarăra Eu -a inceput dialogul dintre Divinitate 
ŞI poporul evreu. 

Contorim istoriei biblice. în jurul secolului 
XX î.d. Chr. Avraam a părăsit cetatea Ur de la 
Golful Persic şi's-a indreptat. cu toată familia sa spre 
Canaan - Pământul Făgăduinţei 

imp de patru secole evreii au trăit ca păstor 
nomazi paşnici printre popoarele băştinaşe de pe 
teritoriul Palestinei. În secolul XVII î.d. Chr. are loc 
insă un eveniment deosebit. Hicsoşii. o populauie 
sălbatică şi crudă de origine semită. a căror limbă cra 
probabil asemănătoare cu forma inipală a limbii 
ebraice. invadează şi cuceresc Egiptul. pe care l-au 
stăpânit timp de 150 de ani. Pe temeiul înrudirii 
rasiale cu noii stăpâni ai Egiptului. evreilor li s-a 
ingăduitsă pătrundă şi să se stabilească în regiunea 
CGoşen. cea mai lerulă provincie din Nordul ţări 
Aşa se explică poziția dominantă pe care a avut-o 
losif la curtea laraonului şi. odată cu el. regimul de 
las oare de care s-au bucurat toți conaţionalii săi. 

După răstumarea "regilor păstori „aşa cum 
au fost denumiți impropriu regii hicsoși şi instaurarea 
unei dinastii autohtone. evreii şi-au pierdut statutul 
de minoritate privilegiată. autoritățile egiptene 
obligându-i să presteze munci forţate. în condiţii 
umilioare. Nemaiputând suporta tratamentul la care 
erau supuși, sub conducerea personalităţii centrale 
Jin întreaga lor istorie. Moise. probabil în secolul 
XII î.d.Chr.. are loc “/oyireu”, părăsirea în masă a 
I.piptului de câtre toată populaţia evreiască, 

După 40 de ani de rătăcire prin deşeii, 
răstimp în care. s-au stins din viaţă toți cei care 
trăiseră ca rubi în Iuipt. locul lor Mind luat de o 
Lenerație nouă, generiția celor care sc nâscuscră 
“umeni liber în condiţiile aspre de viaţă din 
deşert, evreii ajung pentru a doua oară la porțile 
Pământului Făgâduinţei. In acenstă perioadă eroică 
din existența poporului evreu are loc evenimentul 
ce] mai important din intreaga sa istorie. evenimeni 
care işi va pune o amprentă de neşlers pe intreauu 
evoluţie ulterioară a spiritualităţii iudaice: Primirea 
Legii și cristalizarea concepției monoteiste de 
inspirație mozaică, concepţie care dăinuie, fără 
schimbări, până în ziua de astăzi. | otodată Moise, 
marele lor Profer. le va insulla conștiința că ei, 


. 


Rabinul Stephen S. Weise 





CV TEI. sunt Poporulales . poporulpe care Dumnezeu 
l-a SorUL să stăpânească lumea. O conșuință trăită cu 
intensitate. de-a lungul veacurilor. de hecare evreu. 
oricât de umil şi neinsemnat ar i el 

Sub conducerea lui Iosua. uimaşul lui Morse. 
AC LOC cucerirea C anuanuhu. La nua lost insă urmată 
de constituirea unei lormaţiuni statale consolidate 
Vechea organizare tnbală semită. bazată pe legătura 
de sănge. eră prea trainică pentru a se renunța la ca 
chiar şi în conditiile noi de viață sedentară Dilertele 
tribun păstrau cu Strictețe obiceiurile tradiționale 
vorbind chiar «halecte distmete. După moartea lui 
losua. lipsind 0 căpelenie uninim recunoscută, 
tendințele- separatiste s-au manitlestat din plin 
Conducătorii de triburi si-au arozat utulatura de printi. 
au apărut pături privilegiate şi au izbucnit chiu 
războaie lratricide. In cuntea sa "De fu Atruum lu 
Cristos”. Daniel Rops alirmă că Istoria Druelului se 
Imparte în ululeu îNTUTII cute triburi eruu” 

IE 

Cea mai strălucită perioadă din istoria + eche 
a evreiloreste perioada cuprinsă intre anii 1040 şi 932 
î.d.Chr;. adică ceva mai multde o sută de uni. lar dacă 
la această perioadă adăuăm şi răstimpul cât în fruntea 
triburilor israelite s-a atlat Samuel. cel mai mare 
profet al evreilor după Moise şi părintele spiritual al 
monarhiei, se obține un interval de timpee nudepăşeşte 
un secol şi jumătate. Un lraementde timp neînsemnat 
ca lungime din istoria evreilor. dar atât de încărcat de 
semnilicaţii încat imiiginea lui este vie până în zilele 
noastre! Este epoca în care triburile israelite au lost 
reunite sub sceptrul autoritar al celor trei mari reai: 
Saul (1040-1012). David (1012-0972) şi Solomon 
(972-932)0 prezintă 

Pentru omul de cultură modern, chiar atunci 
când el este un credincios convins. viaţa celor tei 
regi. aşa cum o prezintă textele biblice. este depane de 
a [i ceea ce se consideră astăzi un model de urmat. O 
precizare care se releră, cu precădere. la David şi 
Solomon 

De-a luncul întregii sale s ieţi. Das ida dovedit 
O totală lipsă de scrupule în situaţiile în care urmărea 
realizarea unui anumit obiectiv politic sau a unor 
capricii personale. Ani indelungaţi s-a păsit în fruntea 
unei bande de tâlhari care teroriza populatia lipsită de 
apărare, Când a considerat că îi este lolositor. nu a 
ezitat să intre in slujba filistenilor. duşmanii de moarte 
ai poporului său. Pe lângă aceste relaţii condamnabile 
avea contacte secrete cu regele Moabului. celălali 
mare duşman al evreilor. Pentru a ocupa tronul nu a 
ezitat să treacă peste cadavrul lui Işboşet. fiul lui Saul. 
urmaşul legitim la domnie, pe care îl sphjineau cele 
zece tiburi israeliene din Nord. deci majoritatea 
poporului. O altă crimă odioasă a constituit-o 
măcelărirea celorlalți şapte urmaşi legitimi ai lui 
Saul. De ce era insă într-adevăr capabil David. o 
dovedeşte cazul Urie. Adulterul cu soția acestui 
credincios comandant de oști şi trimiterea lui. cu 
intenţie, la moarte sigură. constituie un act prolund 
reprobabil, 

Urmaşul lui David, Solomon. a lost un rege 
paşnic. A doveditcalităţi remarcabile de administrator. 
relurmator, diplomat şi, nu în ultimul rând. de negustor 
In timpul domniei sale. Israelul era Cunoscut atăt prin 
splendoarea capitalei, Ierusalim. cât și prin luxul 
exorbitant de la curte, Faptul că faraonul egiptean i-a 
dat în câsâtorie pe una din fiicele sale dovedeşte că 
reuele Israelului era tratat pe picior de epalitate cu 
ceilulți mari monariii asiatici, El este cel care a inițiat 
şi a condus construirea minunatului templu din 
Ierusalim, simbolul religiei israelite. Din punct de 
vedere moral însă. cel puţin în raport de standardele 
noastre creștine, Solomon a fost departe de a constitui 
un model demn de urmat. În uriașul sâu harem a 
udunat femei din cele mai diferite rase şi credințe 


PPIST 9) 





relivioase. | rău mute. moabne. edomile. amonte 


egiptene. leniciche ŞI candanecne care. impreună cu 
Obicerunle lor specilice. si-au adus la palat şi Zentăuile 
lor nationale. Consecinta a lost că. spre stărşitul 
vieţii. sub inlluenta lav orelor din harem. Solomon 
a adoptat şi a introdus anunute cultţe idolatre. Dar 
oreșeula sa cea Mare a constat in laplul că nu a 
INC prins Nume penru A CICI O coeziune reală intre 
uibunle iudaice, In polidă lastului de care s-u 
inconjurat. donna lui Solomon s-a caraclerizat prin 
despousm. corupiie şi o escesnă exploatare fiscală. 
cu precădere a inburilor din Nan. lar consecințele 
acestor Stări de lucruii nu vor întârzia să lasă la 
lumină 
II 


Conlorm textului biblic. lacos: fiul luu Isaac, 
cel care a cumpărat pe un blid de linte de Ta lratele 
său say dreptul de prim născut şi apoi. ajutat de 
mama sa Rebeca.. printr-o inşelătone. au obunu 
conlirmarea acestui drept pun binecui ântarea tatălui 
său, a avut doisprezece [ii rezultau din căsătoria ci 
cele două hice ale lui Laban. Lia şi Rahila şi din 
legăturile cu slujnicile soțiilor sale legitime. Bilha şi 
/ilpa. ȘI tot conlorm aceluiaşi test. cei doisprezece 
li ai lui lacov sunt strămoşii intemeietor ai celoi 
douăsprezece triburi care lormau poporul ereu 

După moanea lui Solomon. incercarea [iului 
acestuia. Roboan. de a menţine unitatea regatului 
intemeiat de mari săi inaintaşi a eşuat, Deşi la 
lerusalim ncamul regal al lui David se bucura de 
mare respect. reprezentțanui celor zece triburi din 
Nord au conditionat recunoaşterea sa ca suveran al 
intregului popor &vreu de adoptarea unor măsuri 
menite să uşureze pov ara fiscalităţii excesive impuse 
de Solomon. Această cerere a fost însă respinsă de 
Roboam cu aropanţă: ”7ural meu u PUS ue ereu 
Pele Voi. eu Dă mai ereu voi fuce juoaul vosiru 
Iulăl nreuv-u pedepsit cu Dice, eu navă voi pedepsi 
cucorpioane "UL Regi 12.14) 

Consecința acestei atitudini nesăbuitea lost 
scindarea reutului în două state evreieşti slabe. 
implicate in nenumărate contlicte trauncisde:; în Nord. 
Regatul Israel. în Sud. Regatul ludeca, 


= 


e: 


Despărțirea Statului lui David în Israel şi 
ludeea s-a dovedit. în curând, a fi una din cele mai 
mari tragedii ale poporului evreu. Consecințele 
nefaste ale scindării au fos, în primul rând. de natură 
politică. Inconjurate de duşmani puternici. cele două 
mici State evreieşti vor [i ținta unor repetate acte de 
auresiune care, în final. se vor incheia cu dispariția 
lor de pe harta politică a epocii, Mai grave însă au 
lost consecințele cu caructer spiritual-relipios 
Penetraţia cultelor idolatre ale popoarelor vecine a 
pune în primejdie cea mai de preț comoară a evreilor; 
credința într-un singur Dumnezeu, cultul lui 
labe. 

Dar, datorită perseverenței slujitorilor 
adevăratei credințe: preoţilor. dialogul poporului 
evreu cu Divinitatea va continuă prin intenmediul 
proleților, indilerent dacă laptele şi comportamentul 
lui Israel vor insemna supunere sau nesupunere, 
acceptare sau reluz. conlormare sau abatere | 

(va urma) 
Gabriel CONSTANTINESCU 





| 
| 
| 














Pe scena noastră publică şi-a 
făcut loc în anii “democrației” noastre 
postdecembriste un nou tip de activist: 
activistul “mondialismului”, al 
“olobalizării”. | 

Spre deosebire de vechiul activist 
de partid (comunist), noul activistare 
o trăsătură distinctivă: e inteligent, 
cult, rafinat. (Tel maitre, tel valet, cum 
spune franţuzul). Dar dacă e să 
judecăm “supunerea lui la dogmă” - 
deci calitatea lui intrinsecă de slujitor, 
vom constata un plus de aplicaţie, un 
plus de râvnă, pe care nu-l justifică 
decât eterna psihologie a 
“convertiţilor”: aceştia trebuie să 
depășească silința unui mai vechi 
înregimentat sau născut în credința 
cu pricina, pentru a nu lăsa loc 
îndoielilor cu privire la sinceritatea 
“convertirii” sale. 

Dar nu e numai atât: privindu-i 
cum se manifestă pe scena publică, ai 
din ce în ce mai des impresia că nu ţin 
să dea dovadă doar de un plus de 
silinţă, ci ţin neapărat să-şi 
convertească o bună parte din 
inteligenţă și din prestigiu în abjecţie. 
Sentimentul acesta l-am avut deunăzi, 
văzându-i pe trei dintre cei mai 
însemnați intelectuali ai momentului - 
i-am numit pe Octavian Paler, Nicolae 
Manolescu și Andrei Pleșu - pe postul 
național de televiziune, într-o emisiune 












































a lui V. Arachelian. Aceste trei perso- 
nalități remarcabile ale culturii 
contemporane n-au făcut altceva decât 
să-și depună întreaga elocință, putere 
de convingere, inteligenţă şi prestigiu 
în Slujba condamnării nemiloase, 
murdare, abjecte,a unui singur individ: 
C.V. Tudor. Nu că acest personaj n-ar 
merita să fie tratat în acest fel, dar a 
face acest lucru timp de o oră şi 
jumătate, minut de minut, de către trei 
personalități atât de însemnate, cu o 
argumentaţie ținând doar de domeniul 
pasionalității, este într-adevăr ceva de 
neînțeles. Lasă că împricinatul nu era 
de față, dar dacă i-ai întreba pe cei trei, 
îți vor răspunde cu perfectă detaşare că 
nu se cuvinesă te cobori la argumentele 
imunde ale unui inamic atât de nedemn. 
Șiatunci? Oare chiar merita C.V. Tudor 
o atenție atât de mare, sau cei trei jucau 
foarte convingător scena “oripilării” 
bătând în altă parte? 

Printre erorile logice de 
argumentare, literatura de specialitate 
înregistrează una cu numele argu- 
mentum ad hominem. |ntrată în 
limbajul curent, eroarea cu pricina a 
căpătat oarecum un caracter restrictiv, 
însemnând, dacă vreți, “interzicere de 
a ataca o persoană”. La această alune- 
care de sens a contribuit aproape 
exclusiv mass-media care, deşi o con- 
damnă, o întrebuinţează cu predilecție. 


PUNCTE CARDINALE 





Dar nu aceasta este semnificaţia 
primă a acestei erori de argumentare. 
Ci, înainte de toate, argumentum ad 
hominem înseamnă “o argumentare 
falacioasă în care premisele nu fac decât 
să atace un anumit om (cu referire, de 
pildă, la lipsa lui de integritate morală), 
în timp ce concluzia urmăreşte să 
dovedească falsitatea unei teze susținute 
de el. Acest mod de argumentare poate 
eventual să dovedească o nepotrivire 
interesantă între om şi vederile sale sau 
să ne facă să suspectăm temeiurile 
care-l fac să le susțină. El nu dovedeşte 
însă nimic în ce priveşte adevărul tezei 
respective” (am citat din “Dicţionarul 
de filosofieşi logică” al lui Antony Flew). 

Această eroare de argumentare ni 
se pare că a viciat atitudinea celor trei 
personalități. Pentru că, dincolo de 
virulența inacceptabilă pentru gradul 
lor de civilitate, dincolo de înverşunarea 
împotriva unei singure persoane, nu 
această persoană era vizată, ci teza pe 
care ea ar susţine-o: naționalismul. In 
bună urmare a definitiei de mai sus, 
cele trei personalităţi n-au reuşit decât 
să atace personajul cu pricina, nu însă 
să dovedească ceva în legătură cu 
adevărul sau falsitatea tezei națio- 
nalismului. lată în ce ridicol şcolăresc 
pot cădea trei personalități de marcă 
atunci când vor să-și ia în serios, cu exces 
de zel, funcţia de activişti de tip nou. 


Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 13 





Să ne întoarcem la teza vizată: 

poate fi naționalismul asumat de o 
singură persoană? Evident, e o 
contradicţie în termeni: o nație nu e 
alcătuită dintr-un singur individ, ci 
dintr-o mulţime, iar sentimentul 
apartenenței la această nație, cu toate 
beneficiile şi dezagrementele lui, este 
inerent fiinţei umane. Prin urmare, 
C.V. Tudor nu poate întruchipa 
naționalismul, ci poate fi, cel mult, 
unul din exponenții lui. (Dacă este 
unul autentic nu ne interesează în 
articolul de față). Deci a-l combate 
într-un singur individ este absurd. 

Dar cum acest sentiment este 
propriu în mai mică sau în mai mare 
măsură tuturor membrilor acestei 
structuri, înseamnă că atunci când 
anumiți membri se ridică împotriva 
lui și-l declară “primejdios”, ei se 
ridică, în fond, împotriva tuturor 
reprezentanților lui. 

Intelectualul “democrat” de 
astăzi crede că-și face un titlu de onoare 
militând împotriva sentimentelor 
fireşti ale neamului din care face parte. 
Istoria ne arată că lucrurile stau cu 
totul altfel: aceștia sunt şi rămân rupți 
de neamul din care fac parte, purtând 
inevitabil pecetea de activişti ai unor 
alte cauze. Sunt şi rămân repre- 
zentanţii lui fireşti şi au dreptul să 
vorbească în numele lui cei care îşi 
asumă  neproblematic destinul 
neamului din care fac parte. 






DORA VRANCEANU 


Aplicarea selectivă a "Declaraţiei Universale 
a-Drepturilor Omului”, documentul internațional 
adoptat de ONU la | decembrie 1949. constituie 
principala cauză a existenţei numeroaselor focare de 
instabilitate din lume. Aşa de pildă, în Orientul Mijlociu, 
când este vorba de încălcarea drepturilor palestinienilor, 
libanezilor sau kurzilor, nimeni nu este impresionat, ei 
fiind etichetaţi ca “reroriști”. Când însă este vorba de 
evrei şi de Statul Israel, optica se schimbă. Se răsțoiesc 
cu atenţie toate documentele cu privire la “Drepturile 
şi Libertăţile Fundamentale” pentru a se stabili în ce 
măsură. chiar şi numai un singur reprezentant al 
“Poporului ales”. a fost lezat. Şi lezarea nu este 
obligatoriu să fie de dată recentă. Oricând a avut loc. ea 
trebuie sancţionată. | 

În Cecenia. după capitala Groznâi. a venit 
rândul celorlalte aşezări să fie făcute una cu pământul. 
Rusia pare decisă să rămână stăpână chiar şi numai pe 
un imens munte de moloz şi cenuşă. dacă aceasta este 
condiţia ca pe teritoriul cecen să nu se mai manifeste 
nici un act de nesupunere față de Moscova. Faptul că 
genocidul împotriva poporului cecen se desfăşoară cu 
o brutalitate fără seamân nu trebuie să surprindă. Aşa au 
procedat împotriva bravului popor cecen ŞI Rusia 
imperială şi Rusia comunistă şi tot astfel procedează 
astăzi “Rusia democrată”. Ceea ce însă surprinde este 
indiferența cu care Apusul asistă la lichidarea unui 
popor, motiv ându-şi cinismul prin formula: "Problema 
cecenă este o problemă internă a Rusiei . 

Și pentru a sublinia faptul că problema cecenă 
este omăruntă problemă locală a Moscovei, Occidentul. 
prin FMI, îi oferă actualului țar al Rusiei - Boris Elţin- 
nu mai pujin decât 10 miliarde de dolari, scopul declarat 
al acestui dar fiind ajutor financiar pentru continuarea 
reformei şi sprijin politic pentru a impiedica preluarea 
puterii de comuniștii lui Ziuganov care au câştigat 
recentele alegeri parlamentare. Oare a uitat Occidentul 
că rădăcinile politice ale lui Boris Elţin, ca şi rădăcinile 
tuturor celorlalți lideri ruşi de astăzi îşi trag seva din 
tenebrele subterane ale bolşevismului? 

În acelaşi timp. îngrijorător este faptul că 
lumea apuseană nu pare să acorde atenţia care | se 
cuvine hotărârii Dumei de Stat a Rusiei de refacere a 
Uniunii Sovietice, Aceasta cu atât mai mult cu cât 







































A 


ÎR URI BAN 


“Trebuie să ne intre, în Sfârşit, în cap: 
Transcaucazia Să-şi urmeze drumul său, Moldova 
aşijderea...” 












Aleksandr Soljeniţin în 
Scrisoare către conducătorii Uniunii Sovietice (1973) 


primul pas în această direcţie a fost deja făcut. prin 
intenţia de a se crea o uniune politică între Republica 
Belarus şi Rusia. De asemenea. îngrijorătoare este 
obstinația cu care Rusia se opune extinderii NATO spre 
Est. 

Dacă însă ajuţoarele în valoare de miliarde de 
dolari pe care Occidentul le varsă în sacul fără fund al 
vistieriei de la Kremlin ar fi însoţite de obligaţii ferme 
impuse Moscovei, poate s-ar schimba ceva din atmosfera 
nebuloasă a relaţiilor dintre Apus şi Rusia. Concret. 
aceste obligaţii ar trebui să se refere la următoarele 
obiective prioritare: încetarea genocidului din Cecenia 
şi întăptuirea unei reale reforme democratice care să 
cuprindă structurile tuturor instituţiilor ruseşti care, 
privite mai atent, nu sunt altceva decât o continuare 
puţin cosmetizată a structurilor moştenite de la Uniunea 
Sovietică. 

* 

La Chişinău, “opțiunea” Dumei de Stata Rusiei 
in sensul refacerii Uniunii Sovietice, a coincis cu 
evenimentele legate de tentativa preşedintelui Mircea 
Snegur de a-l demite pe Ministrul Apărării din Basarabia, 
generalul Pavel Creangă. Eforturile dlui M, Snegur de a 
se identifica cu opţiunea democratică şi naţională 
românofilă, strădanii concretizate În modificarea 
buclucașului Articol 13 din Constituţia Republicii 
Moldova, nu sunt lipsite de legătură cu conflictul său cu 
conducerea Ministerului Apărării, 



































Evoluţia evenimentelor din ultima vreme de 
la Chişinău dovedeşte faptul că preşedintele M. Snegur 
este supus, de mai mult timp, tentativelor de a fi 
eliminat de pe scena politică. Rivalitatea dintre instituţia 
prezidenţială, pe de o parte, şi Guvern şi Parlament, 
ambele controlate de comuniştii rusofili. pe de altă 
parte, exprimă o stare de lucruri nefavorabilă intereselor 
basarabene, în particular, şi ale tuturor românilor. în 
general. 

Nesupunerea ministrului Pavel Creangă față 
de comandantul suprem al forțelor armate basarabene 
- preşedintele Mircea Snegur - a fost încurajată atât de 
premierul Andrei Sangheli. cât şi de preşedintele 
Parlamentului, Petru Lucinschi. O nesupunere aprobată 
tacit şi de oficialităţile de la Moscova. Disputa Snegur- 
Guvern este mai veche şi are ca mobil atitudinea 
proecuropeană a preşedintelui, atitudine complet 
neagreată de cei cu nostalgii şi simpatii față de Uniunea 
Sovietică. 

In privința Transnistriei şi a Republicii 
Moldova, declarațiile oficialilor ruşi sunt cât se poate 
de lipsite de echivoc. “De acolo de unde am fost şi 
suntem nu mai trebuie să plecăm...Chiar şi după 
ratificarea acordului de retragere a trupelor din 
Moldova, prezența rusă va rămâne - în plan politic, 
economic şi chiar fizic, dacă e nevoie”, este afirmația 
viceministrului de externe rus Boris Pastuhov. În 
legătură cu aceleaşi evenimente, prilej cu carea efectuat 
mai multe deplasări pe „ruta Chişinău-Tiraspol, 
ambasadorul rus în capitala Basarabiei. Alexsandr 
Papkin. declara, fără menajamente. că "Rusia va trebui 
să influențeze comportamentul Moldovei”. 
rezervându-şi dreptul de a decide soarta Transnistriei 
in cazul unei “eventuale uniri a Basarabiei cu 
România”, 

Din păcate eventualitatea unei dispariții a 
“hotarului româno-român” este mai degrabă admisă 
de diplomaţia rusă, decât de puvernele de la Chişinău 
şi Bucureşti. După 78 de ani de la unirea Basarabiei cu 
Regatul României, pândul şi dorul Reîntregirii, ca şi 
voința de a o înfăptui para se îndepărta tot mai mult de 
sulletul românilor... 


Nicolae POP 





PAG. 14 NR. 4/64 Aprilie '96 


espre Petre Ţuţea s-a scris destul de mult 
în anii din urmă, dar şi destul de inegal. 
Multe condeie, nu intotdeauna dintre cele 
neînsemnate, s-au pierdut în retorică sau 
in anecdotică. “N-a avut ucenici pe 
măsură“, au spus unii. “N-a fost decât o legendă ieftină”, 
s-au grăbit să conchidă alţii. Şi iată că posteritatea sa 
pendulează, incă. intre aceste două imagini divergente: un 
Socrate fără Platon, pe de o parte, un ţipar care-a fost luat 
drept balenă. pe de alta. Cu timpul, probabil, una dintre 
imagini va deveni dominantă, dar cu tonuri mai îmblânzite: 
“o jumătate de Socrate” sau “un țipar (totuşi) genial”!...Un 
lucru e cert: “cazul” nu va [i uitat cu uşurinţă. 

Celor mai bune surse de până acum pentru 
cunoaşterea mediată a “fenomenului Ţuţea” (volumul 
Intre Dumnezeu şi neamul meu şi Jurnal cu Petre Ţuţea al 
tânărului Radu Preda), li s-a adăugat, nu demult, cartea 
d-lui AUREL ION BRUMARU (n. 1943. scriitor şi 
eseist rafinat, ce şi-a cunoscut “personajul” încă de prin 
1965): Pariul cu legenda sau Viaţa lui Petre Ţuţea uşu 
cum a fost ea (Editura * Athena”, Bucureşti, 1995, 210 
pp.). Prima parte a lungului titlu stă în legătură cu 
exclamaţia lui Constantin Noica (“de pe la mijlocul anilor 
60”): “Păcat! Scriind, Ţuţea şi-a stricat legenda!” D-I A. 
|. Brumaru nu-l contrazice pe Noica. asumându-și un 
realism care nu exclude pietatea: “Petre Ţuţea: o 
personalităte complexă la care până şi flecăreala (cum o 
interpretau unii) devenea spectacol de idei - paradoxuri. 
sofisme. precum şi la anticul din porticele Athenei. /uzee 
ule gândului (aşa îi plăcea lui Ţuţea să spună) trimise să 
scuture din amorţeală lumea: s-o trezească. s-o pună să 
priveeheze. Geniu oral, Socrate nu şi-a îngăduit să scrie 
nimic până la moarte, pentru că-l avea următor pe Platon. 





Exponent şi el de geniu al oralităţii. Petre Ţuţea a pierdut , 


în cele din urmă pariul cu legenda: la bâtrâneţe a început” 
să scrie. (...) leşind din tăcerea scrisului şi din legenda 
oralităţii sale socratice (o oralitate, totuşi, inconsecventă. 
pentru că vorbele zboară, în cazul lui Socrate doar Platon 
punându-l pe o linie pe învăţător), există o logică a textului 
şi alta a personajului; aşadar, renunțând treptat la mitul 
personal, Petre Ţuţea incepe, sacrificându-şi faima, să sape 
la temelia «prostiei ştiinţifice». spre a zduncina încrederea în 
cele numai văzute. Că se şi infundă, că dezvelirea rosturilor 
nu ne este decât rar dată — poate, după zodie, niciodată” Din 
impas. oricum, te va scoate numai aşteptarea în credinţă. 
araţia ca răspuns la dăruire” (pp. 77 şi 79). 

Fragmentele de mai sus dau şi o idee despre lelul 
cum e scrisă cartea: frază amplă. topică prețioasă. uneori 
bucuria pură a cuvântului şi a metaforei (dusă până la 
prisos şi chiar la obscurizarea înțelesurilor). Mai degrabă 
estet decât om de idei, mai degrabă stilist decât “arhivar”, 
autorul, agreabil pentru sensibilităţile congenere. ne 
propune un amplu eseu de analiză lirică mai mult a 
personalităţii lui Petre Ţuţea decât a “vieţii aşa cum a fost 
ea”. Cine caută acribie documentară. obiectivism 
“ştiinţific”, factologie, rigidităţi cronologice. e mai bine să 
lase cartea din mână; nu i se poate cere autorului ceea ce 
nu Şi-a propus. 

Eseul este structurat în patru pârţi: * Tulburarea 
apelor” (la p. 29 ni se spune, în sfârşit, când, unde şi din 
cine s-a născut Petre Ţuţea), “Pariul cu legenda”. “Lupta 
cu legenda”, “Drumul crucii”. În Addenda ni se oferă o 
crestomaţie din şi despre Petre Ţuţea (cu texte, credem. 
uneori mediocre). Un corp de Note finale, cu trimiteri 
imprecise, pare făcul ca să-i irite pe "profesionişti 

Ultima copertă. pe lângă chipul unui Ţuţea 
monumental (adevărată ilustrare a etichetei de “țăran 
imperial”). reproduce şi această mostră seducătoare de 
“țuţianism” (ce motivează, într-un fel, şi caracterul atipic 
al biografiei propuse de d-l Brumaru): “Dar ce vreau să vă 
spun eu, şi vă rog s-o luaţi ca atare: nu-mi pol face 
autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe 
care îl detest! N-am nimic cu mine în trecut. Ştiţi când 
începe viața mea” Acum, când vorbesc cu dumneavoastră. 
Şi aşa mereu. Trăiesc ca să/scap de amintirile greţoase 
care punctează existența mea: trâiesc, ca să mă detaşez. 
principiul actualităţii (...). V-am spus: nu fac biografie, 
nici autobiografie; trăiesc principiul actualităţii 
permanente... Eu am fost (urmează semnâtura olografă - 

n,n.)Petre Ţuţea” 


treia carte a lui VILLADIMIR VOLKOFF 
editată de câtre Fundaţia” Anastasia” (după 
S/ruțocămilu — unul dintre cele mai bune 
romane traduse în româneşte după 1989 - 
şi eseul Despre rege) este Treimea răului 
Rechizitoriu în procesul postum al lui Lenin, Troizky şi 
Stalin (în traducerea d-lui Aurelian Crâiuţu, care semnează 
şi o utilă postfață cu lămuriri bio-bibliografice asupra 
autorului). Originalul (La Trinite du mal ou Requisitoire 
pour servir au proces posthume de Lonine, Trotsăky, 
Staline), redactat în 1990, apăruse în 1991, la Editions de 





PUNCTE CARDINALE 


Fallois/L Age d'Homme (Paris/Lausanne). Scriitorul. 
aparţinând unei familii ruseşti din emigrație, s-a născut la 
Paris (1932). iar acum trăieşte la Bourdeilles (Perigord): 
foarte cunoscut in Franţa, el este laureat al Premiului 
Chateaubriand (pentru romanul Le Retournemeni, 1979, 
tradus până acum în alte opt limbi) şi al Marelui Premiu 
pentru Roman al Academiei Franceze (cu Lu Montuge, 
1982, tradus şi el în tot atâtea limbi). 

Volumul 7reimea răului... în ciuda dimensiunilor 
lui reduse, este o excelentă radiografie critică, de pe poziţii 
creştine, a fenomenului comunist. plecând de la profilunle 
psiho-biografice ale celor trei principali “artizani” ai să! 
Vladimir Ilici Lenin (1870-1924. pe numele adevărat: 
Ulianov, ruso-evreu. creierul Revoluţiei din Octombrie). 
Lev Davidovici Trotzky (1879-1940, pe numele adevărat: 
Leiba Bronstein. evreu, asasinat din ordinul lui Stalin. ca 
menşevic) şi losif Vissarionovici Stalin (1879-1953. pe 
numele adevărat: Dyugaşvili. georgian, cel mai cumplit 
dintre bolşevici) - adevărate întruchipări ale Răului (în 
sensul profeţit de Dostoievski în Demoni!).“Treimea râului 
e un recviem pentru trei îndrăciţi... (spunea cineva. în 
“L'Express”, la apariţia cărții). 

Intr-un capitol numit chiar “Ce rost are acest 
rechizitoriu””, autorul îşi exprimă îndoiala că pericolul 
comunismului ar fi trecut pe deplin: “Nu, comunismul nu s- 
a prăbuşit încă, deoarece dacă extragem comunismul din 
comunism. rămânem totuşi cu comuniştii. Chiar dacă fiara 
a murit. veninul ei îl macină încă pe Omul pe care l-a 
muşcat” (p. 68). E nevoie de “un uriaş catharsis” creştin, 
întemeiat pe (po)câinţă şi iertare. Se citează, în acest sens, 
“testamentul moral al lui Nicolae II” (ţarul asasinat cu 
întreaga lui familie); “Către toți cei ce mi-au rămas 
credincioşi şi către cei pe care-i puteți influența: nu mă 
răzbunaţi! l-am iertat pe toți şi mă rog pentru toți. Nu mă 
răzbunaţi şi amintiţi-vă că răul din lumea de azi va spori 
Dar nu răul va birui răul, ci iubirea” (p. 78). Intre pp. 81-85 
ne este propusă o “Prosopopee a comuniştilor convertiți”. în 
care, la un moment dat, se spune: ”Le-ai lăsat creştinilor Tăi 
o rugăciune din care noi (comuniştii - n.n.) am folosit toate 
cererile, în afară de una. Fără a folosi aceleaşi cuvinte ca şi 
Tine. noi doream cu fervoare: 

ca Purtidul să fie ţinut drept sfant 

ca Să vină impărăţia lui, 

cu linia lui să fie respectută în toate şi mereu. 

cu el să ne hrănească in fiecare zi credința, 

cUsă nu ne facă să cădem pradă vreunei provocări 
cu să ne izbăvească (..) de deviuţionişti 

şi de contra-revoluționari, 

In acelaşi timp. însă. noi juram să-i vânăm pe 
duşmanii noştri fără milă şi ceream chiar să fim pedepsiţi 
noi înşine, dacă vom greşi vreodată... 

Numai iertarea nu poate fi maimuţărită, Doamne 
Aici se află marea diferență dintre un comunist şi un 
creştin...” Pocăinţă de-o parte, iertare de cealaltă... Numai 
aşa se mai poate purifica Rusia (şi lumea întreagă, căci 
marxismul a depășit granițele imperiului roşu. marcând 
profund, în secolul XX. chiar şi țări necomuniste, printre 
care Franţa este cea dintâi!) 

Adevăratul sfârșit al comunismului ne este suzerat 
într-o “viziune” finală (pp. 87-88). de tip dostoievskian 
“relicvele «sfântului» Lenin - ultima şi cea mai insuportabila 
maimuţâreală sovietică (a creştinismului - n.n)” să fie 
scoase la aer, “pe caldarâmul Pieței Roşii, adică în inima 
Rusiei” iar mass-media să proclame în [aţa intregii omeniri: 
“V lâstarul infiorâtor pe care l-ai zâmislit e mort. Ela murit 
de cea de-a doua sa moarte, Coşmarul s-a țerminat, Trezeşte- 
te!” Apoi “scârnava mumie”, adusă la măsura nimicniciei 
omenești, să fie purtată, pentru slujba de-nmormântare 
(echivalentă unei exorcizări), în Biserica Adormirii Maicii 
Domnului, Patriarhul însuşi să facă oficiul, înconjurat de 
mulțime de popor. “Cântările bisericeşti se vor înălța până 
la turlă şi vor cobori transfigurate. Norişorii de tămâie vor 
indepârta, incetul cu incetul, mirosul de formol. lar rămâşiţele 
celui mai mare ateu pe care l-a cunoscut pământul vor zăcea 











neputincioase acolo”, petrecute de iertarea care ne 
eliberează pe toţi în faţa lui Dumnezeu. 

N-avem cunoştinţă de conţinutul cărții următoare 
a lui Volkoff. La Bere et le Veninou La Fin du Communisme 
(1992): sperăm însă s-o putem citi şi pe aceasta, cât de 
curând. în versiune românească. Deoarece bănuim că 
scrierile acestea două se întregesc una pe cealaltă, chiar 
dacă, în principiu, fiecare îşi este suficientă sieşi 

Ne rezumăm la a menţiona deocamdată (cu 
intenţia unei reveniri în lunile următoare) şi apariţia la 
“Anastasia” (col. “Elita interbelică”) a cărţii lui VASILE 
BĂNCILĂ (discipol al lui Nae Ionescu şi vestit eseist al 
“Gândirii”), Iniţierea religioasă a copilului (remarcabil 
studiu de filosofie şi pegagogie creştină. datând din 1936) 
Cartea este cu atât mai utilă cu cât astăzi (nu numai la noi) 
psihologia şi pedagogia sunt complet descreştinate, sfidând, 
cu suficiența unui laicism falimentar. cea mai complexă şi 
mai profundă formă de educaţie moral-spirituală: Cuvântul 
lui Dumnezeu. 


emnalăm şi apariţia volumului II (din cele 
patru proiectate) al cărții pe care d-l 
GRIGORE TRAIAN POP s-a hotărâ! s- 
o dedice istoriei legionare: Garda, 
Căpitanul şi Arhanghelul din cer. (la 
Editura “Eurasia” din București, ce ne anunţă, pe coperta 
linală a recentului volum, şi alte publicaţii din aceeaşi 
sferă de interes, printre care şi Claudio Mutti. C'ondeie/e 
Arhanghelului Scriitorii şi Garda de Fier, a cărei versiune 
românească — sub o altă soluţie de titlu —o vizam şi noi, cei 
de la “Puncte Cardinale”...). 

Menţionăm şi apariția. la o editură zisă Bucium” 
(volumaşul, ce pare litografiat, nu cuprinde alte precizări 
editoriale), a unui interesant expozeu istoric intitulat 
Destinul Mişcării Legionare. Autorul, ȘTEFAN 
APARASCHIVEI. pare, după anumite semne, a fi mai 
degrabă un om tânăr. cu pricepere de a lucra “profesional”, 
dincolo de vădita simpatie faţă de “obiect”. Expozeul este 
destul de bine articulat şi decent documentat. urmărind 
fenomenul legionar pe fondul “climatului social-politic 
din anii interbelici”. dar şi în anumite răsfrângeri actuale. 
Anexele de la sfârşit. compilate conştiincios, sunt de tot 
interesul (“Guvernele din anii interbelici”. “Taberele de 
muncă legionare”. ”Acte abuzive, represiuni şi crime 
comise de statul democrat între 1927 şi 1938”. “Acte 
abuzive, represiuni şi crime comise în anii dictaturii 
regale”. “Componenţa guvernului sub care au fost asasinați 
C. Z, Codreanu şi alţi 13 legionari” în noiembrie 1938, 
"Componenţa guvernului sub care a fost efectuată 
asasinarea în masă a legionarilor” din septembrie 1939) 


nreprobabil atac cu căznită tentă teologică 
impotriva ”naţionalismului” a apărut în 
Numărul pe februarie 1996 al foii intitulate 
“Filocalia” (supliment - girat de 
A.SCO.R. — al revistei creştine clujene 
“Renaşterea”). Am aflat, de la câţiva studenţi teologi 
revoltați, că semnatara articolului, C(laudia) Moreşan, eo 
tânără de vreo 20 de ani (aluminteri cu bun condei). Pe 
acolo, lucrurile se petrec sub tutela atentă a ierarhului 
local Bartolomeu Valeriu Anania... Alţi tineri, cei de la 
“Iinerarii” (Publicaţia studenţilor din Facultatea de 
Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca). trecuţi şi ei maian pe la 
"Renaşterea” şi “Filocalia” (unde s-au confruntat, pe o 
problemă înrudită, cu “tutela” menţionată), i-au şi răspuns 
sumar, în Numârul lor de pe februarie-martie (p. 17), cu 
promisiunea unei reveniri mai consistente. De bună seamă, 
tinerii teologi se vor socoti între ei. Noi ne vom rezuma la 
inregistrarea faptului (pe care cei pricepuţi vor şti să-l 
asocieze cu altele, în vederea unei concluzii pe care ne 
oare inima s-o trapem...), 





Răzvan CODRESCU 











—! 
5 
E 
U 
[TI 
4 
Dr 





a POLITICULUI 


| 
| 


CONSTANTIN 
IORGULESCU 


i, 


a, 
IS 
— 


Fragment din cartea 
"Dimensiunea trasncendentă 


a politicului" 
în curs de apariţie la Editura 
"PUNCTE CARDINALE" 





Dar lumile (ştiute-neştiute) nu doar există. se 
Şi succed: după o viaţă. urmează o alta. Dacă e aşa. şi 
este. inseamnă că multe din raționamentele. opțiunile 
uzuale. sunt eronate. sau supertlue. Atunci înseamnă 
că tot pozilnismul. praumauismul nostru e gratuit 


! Inscamna că nu Sătanţu. doctorii in şuuințe, crud 


suni Cei ce se cuvine să stea pe treapta de sus a ierarhiei. 
ci vizionarii. profeţii. Dacă oamnenii de ştiinţă n-ar fi 
depus atâta inutilă stăruință ca să ştearvă. să alunge 
numele lui Dumnezeu în lume. poate că ar [| avut 
răpazul să reflecteze la cele ce sunt scrise la Luca 16 cu 
| 3: *...că ce este înălțat între oameni este o urâciune 
înaintea lui Dumnezeu” şi nu s-ar fi lăsat atât de 
mediatizati. lăudaţi. omagiaţi, asemeni starurilor. 
imbocăţiților. fetelor a căror singură podoabă este 
ooliciunea. politicienilor ce n-au ce etala. decât 
stupiditatea. Deci nu cei care apar Irecvent la milinguri 
şi pe ecranul televizoarelor. nu marii debitatori de 
vorbe uoale. nu doctorii docenţi in oareşcare Ştiinţă 
s-au dovedit a [i avut dreptate. ci umilii. neştiuţii. 
necunoscuţii călugări şi pustnici. slujitorii Adevărului. 
cei ce vieţuind şi murind departe de lume au lăsat 
trupuri necuprinse de putreziciune. lăcătoare de semne 
şi miraculoase vindecări în faţa cărora logica. 
psihologia. fiziologia. fizica şi chimia rămân nişte 
biete ştiinţe nevolnice. 

“De ce te miri că Sa păstra! aşa de bine. 
domnule general? Nu e nici o mirare. fiindcă a fost un 
om sfârit. un marabi.” Această explicaţie i-o dădea un 
localnic ueneralului francez L.aperrine. când acesta. 
dezhumându-l din locul unde'a fost ingropat. la un loc 
şi cu alţii, împuşcaţi de tuaregi, pe părintele Charles de 
| oucald. casă-l pună singur intr-un mormânt, se minuna 
că se păstrase intact în timp ce ceilalţi erau doar oase şi 
țârână. (Rene Bazin. Pustnicul din Sahara. 
FPLA.R.CII. 1934. p.234) Cei ce se depărtează de 
materie. căpătând putere în duh. te fac să te indoieşti de 
toate legile fizicii. Sfântul losif din Copertino. canonizat 
de papa Clement VIII. la 1767. de câte ori se rupa cu 
mai multă tărie se ridica de la pâmânt plutind, de multe 
ori. deasupra capetelor celor ce se allau în biserică, 
Asta s-a întâmpla! de peste o sută de ori. în faţa a sute 
de oameni. mereu alţii, De ce, despre lucruri minunate 
ca acesta. se vorbeşte atât de rar? 

Aparţinem categoriei celora ce cred câ rostul 


PUNCTE CARDINALE 


politicii este acela de a face educaţie maselor. Politica 
fără credinţă e o stupiditate: sau. şi mai rău. minciună. 

Strămoşii noștri. dacii. cei ce mergeau la luptă. 
respectiv la moarte. râzând. credeau neclintit într-o altă 
lume unde drepții şi vitejii erau răsplătiți pentru faptele. 
pentru comportarea lor: aşa învățau. așa se purtau. Aşa 
Şi-au câştigat numele de “cei mai cinstiţi şi viteji”, Dacă 
oamenii deazi şi-ar insuşi. încă din copilărie. din şcoli. 
din exemplul părinţilor şi al profesorilor. adevăratele 
virtuţi. adevăratele valori. n-am asista la această continuă 
creştere a delincventei. a intracţionalităţii. Cu totul alta 
ar Îl starea naţiunii. a lumii in ansamblu. dacă. de tineri. 
oamenii ar învăţa că în lume nimic nu e întâmplător. că 
lecare act. fiecare gând. fiecare pest chiar. îşi are 
corespondentul inu-un alt plan. o urmă ce rămâne şi se 
păstrează. spre o apreciere. o judecată ulterioară; aşa 
poate ar fi mai atenţi la ce fac cu viaţa lor. a semenilor. 
a neamului căruia aparţin. Căci. la judecata din urmă. în 
faţa lui Dumnezeu. vor veni neamurile. “cu toţi morții şi 
cu toţi regii şi împărații lor”. 

Neamurile sunt entităţi reale în spaţiu ŞI în 
timp. cu manifestări în planul fizic şi-n cel spiritual. dar 
sunt. în acelaşi timp. entităţi transecendente. adică există 
şi dincolo. rămânând şi aici. Oricât s-au străduit. ŞI o mai 
tac incă. să le convingă că sunt doar mulţimi de oameni. 
populaţii mânate de instinctele biologice; al căror singur 
Scop este sațietatea. neamurile rămân ceea ce sunt. 
ențităţi create să indeplinească. în lume. un scop neştiut 
al lui Dumnezeu. Lupta ocultei. a slujitorilor lui Satan. 
s-a întețit în condiţiile acestei imense confuzii de valori 
încât a fost nevoie ca însuşi sfântul părinte Papa loan- 
Paul al doilea. să intervină de la înălțimea tribunei 
Naţiunilor Unite, la 3 octombrie 1995, vorbind despre 
“dreptul naţiunilor”. În marea încrâncenare în care e 
încleştată lumea astăzi. materia şi spiritul stau faţă în 
faţă. Ofensiva materialismului nua încetat ou prăbuşirea 
sistemului comunist. Forţele răului au incă multe şi 
disimulate fonme de aeresare. manipulare si inselare 
Veghea neîncetată e obligatorie. Nimănui nu-i poate Îi 
indiferent cui slujeşte. 

Ofensiva coordonată împotriva naționalismului. 
pe care-l falsifică ponegrindu-l în fel şi chip. pune în 
evidenţă o caracteristică a denigratorilor: necinstea 
sufletească. Naționalismul este o revoluţie neliniştitoare. 
total opusă învâmfării Şi neomeniei şovine, care, fals şi 
necinstit. i se atribuie, Resurecţia naţionalismului. a 
cărui moarte au prezis-o generaţii de politologi marvişti 
sau masonoizi. îşi are şi prevăzătorii clarv ăzători. lată ce 
scria Hona Sima. în 1951: “Naționalismul e mult mai 
umil în atitudini şi aprecieri. El tinde la o disciplinare a 
națiunilor. sub scutul realităţilor transcendente. 
Spiritualitatea naponalistă este inseparabilă de misterele 
ultime ale existenţei noastre. aşa cum au fost revelate 
lumii de Christos.” (Horia Sima. Menirea 
naționalismului, Ed. Vremea 1993. Pe.31). 

Dacă in fața vechilor doctrine şi metode politice. 
ale talsităţii şi duplicităţii. toate eşuate în lamentabilul 
situaţiei de astăzi. încep să se impună. ca sinuurele 
salvatoare. principiile de viaţă ale lui Christos. prin 
ridicarea naţionalismelor sincere şi cinstite. a elitelor 
politice înalte prin smerenia slujirii. curate prin asceză. 
sparta comunitarismului. dizolvat de naţiuni. va [i aceea 
a “internaţionalismului proletar”. Nimic din ce se 
întemeiază pe neadevâr nu rezistă; dar nu numai. "Dacă 
n-ar zidi Domnul casa. în zadar s-ar osteni cei ce-o 
zidesc, De n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar 
vephea-o paznicul”, (Psalmi 127.1). 

L umpul să luâm aminte la semnele vremii care 
se înmulțesc. Zilnic aflăm de calamităţi naturale. de 
catastrole, de lucruri inexplicabile, Semnale de alarmă 
s-au tras ŞI Sc trag mereu, La întâlnirea mondială a 
climatologilor. care a avut loc la Roma, în decembrie 
1995, aceştia au avertizat că o serie de lenomene 
meteorologice stranii au loc. Au opinat că ar putea fi 
inceputul unor evoluţii luneste. Nu urmează decât să 
auzim, anunțându-se la radio și televiziune, începutul 
Apocalipsei, 

Nu aruncâm cu piatra în nimeni, dar ce 


Aprilie '96 NR. 4/64 PAG. 15 





considerăm că e datoria noastră vom face, vom duce la 
bun sfârşit ce ne-am asumat. Nu ne-am propus. asemeni 
Adriannei von Speyr. săsondăm necunoscutul lumii de 
dincolo. Nu suntem în măsură să cercetăm nefiinţa. 
Darul de a şti ce urmează după moarte şi ingăduința de 
ao face cunoscută e de sus. vine de dincolo. Ne temem. 
oameni obişnuiţi fiind. să ne apropiem. prea mult. de 
“tainele misterului ultim. Dar ca unii care am trăit o 
parte din viaţă în vecinătatea dimensiunilor ce depăşesc 
realul şi le recunoaștem semnele. simţindu-le şi azi 


apăsarea în anumite ceasuri. le facem cunoscute. prin. 


nedumeririle pe care le exprimăm. 
Suntem intripaţi. Ne întrebăm de ce oamenii 
politici. măcar cei ce afirmă. cu mâna pe inimă. că sunt 


cinstiţi. nu fac să apară. în expunerile lor. în planurile, 


de perspectivă. în platformele program. luarea în calcul 
a acestei ipostaze. a acestei iminenţe. păşirea. în cele 
din urmă. a individului. dar şi a colectivităţii în etern? 
Această inițială deschidere ar schimba. cu totul. 
perspectiva lucrurilor în spațiul înțelegerii şi simţirii. 
pe cele două coordonate ale sale: orizontala judecării 
faptelor şi verticala nădejdii in mila Domnului. 

De ce problema e trecută sub tăcere? Pe cine 
sperie existenţa in lume asperanţei? De ce atâta zeomot 
pentru limitarea preocupărilor omului. dacă e posibil. 
doar la satisfacerea nevoilor trupului. la senzorial? 
S-a reuşit. vreodată. eludarea leyii decesului? S-a putut 
cineva sustrage acestei scadențe? De ce moartea e 
mereu prezentată ca un sfârşit când. sunt atâtea probe 
că e doar o trecere. un alt început? Şi dacă perspectiva 
vieţii de dincolo e o consecinţă a celei de aici. nu e 
normal să intre mai mult în preocupăările oamenilor 
politici? Drepteste. ridicând această problemă, Corneliu 
Codreanu. cel ce a afirmat că: “telul final al neamului 
nu este viațaci învierea”. a plătit îndrăzneala aceasta cu 
sângele lui. Nici astăzi o astfel de afirmaţie nu se face 
tără primejdie. dar timpul apropiindu-se. perspectiva e 
alta 

Încercăm să facem cunoscută prezența 
transcendentului în cotidian. acceptarea lui ca firească: 
e, de fapt. dovada prezenței lui Dumnezeu în preajma 
omului, continua veghe a harului Său. 

Înşelăciunea începe cu suficiența. când credem 
că suntem mari prin noi înşine, când ne lăudăm cu 
“realizărilii”, când ne îngâmfăm. disprețuindu-i pe cei 
ce afirmă. ca Sfântul Siluan Athonitul. că “prin el 
insuşi. omul nu € decât pământ şi păcat”. Simţul 
măsurii. aparent neinsemnat. e unul din marile daruri 
ce le putem căpăta prin smerită aplecare asupra 
adevărului de cercetat: lumea perceptibilă. | 

„Asistăm la pregătirea a tot mai multe. tot mai 
grave, conflicte armate. Alerta. nervozitatea şi tot mai 
trecventele întâlniri ale conducătorilor de state sunt 
dovada că aceştia abia reuşesc să mai amâne. cu un 
număr de zile. iminenţa dezastrului. Mai putem avea 
incredere în înțelepciunea oamenilor? Aceiaşi care. 
după ce timp de jumătate de secol au vorbit despre 
pace, ne pun acum în faţa acumulărilor de ură. gata să 
se dezlănţuie. Ai cui slujitorr-se dovedesc a fi fost? 
Confuzia generală e doar începutul. 

Ce se cuvine să lacem? 

Deschid Patericul sinaitic. la pag. 57 şi citesc: 

"Un bătrân oarecare a venit la Muntele Sinai 
ŞI. cum a ieşit de aici. l-a întâlnit pe drum un frate care 
suspinând zicea bătrânului; “Suntem strâmtoraţi, 
părinte. de neploaie”. Şi zice bătrânul: "Pentru cenuvă 

rugaţi şi chemaţi pe Dumnezeu”? l-a zis fratele: *Şi 
rugăciuni facem şi litanii. şi nu plouă”. Atunci îi zice 
bătrânul: “Sigur nu vă rugaţi intens. Vrei să cunoşti că 
aşa este? Să stăm la rupăciune”, ŞI şi-a întins mâinile 
spre cer şi s-a rugat şi îndată a căzut ploaia, Şi văzând 
(ratele s-a înspăimântat şi căzând s-a închinat lui. iar 
bătrânul îndată a fugit de acolo.” 

Să-ncepem prin a îngenunchia. Fiecare ființă 
umană în cugetul său. fiecare neam. cu toți ai săi, să se 
plece. Înţelepciunea are chipul smereniei. 

Lui Dumnezeu, omul şi toată firea, metanie. 

ŞI ne va lumina! | 








_ 


„00 III int — ——————_ _.—.—— —. COC 














PAG. 160 NR. 4/64 Aprilie '96 


“Doar o vorbă să-ți 
mai spun...” 


Trăim într-o lume în care oamenii se 
iubesc atât de puţin unul pe celălalt, sunt 
atât de puțin dispuşi la prețuirea reciprocă, 
incât atunci când doi oameni (şi mai ales 
doi intelectuali) fac profesiune publică de 
tandreţe, nu putem să nu ne înduioşăm. 

Ce frumos scrie d-l Liiceanu, fără 

false pudori, despre “Arheul Pruteanu” 
(în rev. *22”, nr. 10/316, din martie 1996. 
p. 5), adică despre d-l Pruteanu George, 
scriitorul şi tele-vorbitorul nervos şi 
caustic, devenit, peste noapte, român 
exponențial, pură esență dâmboviţeană, 
negațre a trecutului, grimasă a prezentului 
ŞI garanţie a viitorului nostru naţional! Şi 
ce frumos scrie d-l Pruteanu, “arheul”, în 
“propoziţii simple”, despre acest 
“Candide” al nostru (în rev. “Dilema”, nr 
165, din martie 1996, p. 13). adică despre 
d-l Liiceanu Gabriel, “humanistul” cu 
inimă de copil, care “scociorăşte în bube, 
mucegaiuri şi noroi”, storcând de acolo 
(copil, de!) “adevăruri despre nişte părți 
ale psihologiei naţionale, ale mentalului 
colectiv”, pe care apoi leconjurăsă miroasă 
frumos, cum amiroseau pe vremuri 
răşinele la Păltiniş! j 

“Arheul” meu! —şopteşte d-l Liiceanu 

dinspre stânga stângii -democrate. 
“Candidul” meu! —îl îngână d-l Pruteanu, 
dinspre dreapta aceleiaşi stângi. Amuţeşte 
şi d-l Sava, cârtitorul, de atâta iubire. 
Gelos, d-l Patapievici îi priveşte printr-o 
lentilă. D-| Pleşu, care a stat în dilemă-—să 
răspundă? sănu răspundă? când îl curtase 
public d-l Pruteanu, își răsuceşte barba, 
visător, Stă lumea întreagă şi se uită, ca la 
doi turturei, şi se miră cu acea mirare cu 
care (scrie şi-ntr-o cartea Jeannei Hersch!) 
încep “filosofia şi adevărul”... “Doar o 
vorbă să-ți mai spun!” — pare să zică d-l 
Pruteanu, fascinat de spiritualitatea 
higienică a candorii întruchipate! lar d-l 
Liiceanu, sedus de materialitatea uscăţivă, 
ca de “mort viu”, a penetrantului “arheu”, 
exclamă pierdut: “La dracu” cu 
peratologia!”. 

De ce “arheu”? De ce “Candide”? 
Pentrucăd-l Liiceanu rămâne şi-n dragoste 
un filosof, iar d-l Pruteanu rămâne şi-n 
dragoste un literat. Dacă ar fi fost în 
chestie, d-l Emil Constantinescu, 
bunăoară, ar fi găsit ceva cu rocile, cu 
pământul. - (Dar nu e în chestie). Aşa e-n 
iubire: rămâi tu însuţi, chiar dacă ţi-o iau 
cuvintele pe dinainte; îţi pierzi minţile, 
dar nu-ţi pierzi natura. 

E bine că incepem şă ne iubim pe faţă 
— dacă nu  vrăjmaşii (ca-n 
fundamentalismul creştin), măcar frățiorii 
(ca-n lojile masonice). E bine că începem 
să ne (re)cunoaştem în de noi şi să nu ne 
temem de cuvinte. E bine că ne-am aflat, 
insfârşit, cucandoare, arheul. Şi reciproca. 


O MENTALITATE 
70917 





Aşa cum prevăzusem, Numărul 
nostru din ianuarie a stâmit un val de 
oarbă indignare dinspre o anumită latură 
osificată a lumii legionare. Atât articolul 
de pe pagina 2 (Răzvan Codrescu, 
“Dreptatea d-lui Pleşu”), cât mai ales cel 


AT 
001 ss [să 


PIB) SE e ED DP at 
PS PITT TIP AIA 
Cont nr. 4072996517509 


celor mai duşmănoase atacuri împotriva 


= = e ii 
ra aa aa e € 


PUNCTE CARDINALE 


de pe pagina 15 (Rafael Hraşovan. “Pe 


marginea unei decepţii”) au fost aspru 
învinuite de rea-credinţă, fiind asimilate 


legionarismului. S-au adunat la Redacţie 
un maldăr de scrisori pline de mânie 
înveninată sau de panică deznădăjduită. 
Oamenii nu pot înțelege că vremurile s-au 
schimbat, nu pot accepta că generaţiile noi 
nu mai pot fi câştigate cu vechile mijloace. 
Dar, mai ales, nu sunt dispuşi să renunțe la 
viziunea idealist-triumfalistă a unui 
legionarism impecabil, doldora de virtuţi, 
care n-a greşit niciodată şi nici n-ar fi putut 
să greşească! Se invocă martirajul, lupta, 
suferința. Sunt evocate marile figuri 
întemeietoare, încununate cu o aură de 
sfințenie. 

Se scapă din vedere, sub ultima 
impresie, că “Punctele Cardinale” se 
străduiesc de mai bine de cinci ani tocmai 
să facă dreptate marilor figuri întemeietoare 
ale Legiunii, martirilor ei ştiuți şi neştiuţi, 
principiilor ei fundamentale (cu valoare 
eternă), posibilelor ei întrupări viitoare (în 
forme adecvate noilor realităţi). Noi n-am 
fost şi nu suntem anti-legionari, dar nici n- 
am acceptat poziţiile încremenite, 
festivismul gol. retorica radicalistă, 
tendinţele de autofetişizare. Am căutat să 
slujim esența legionarismului din 
perspectiva acrualității. Ne-am impus să 
învăţăm şi din împlinirile şi din neîmplinirile 
trecutului. Conştienţi că istoria nu este 
domeniul perfecțiunii, că nici o înjghebare 
omenească nu este fără cusur, nu am eludat 
anumite aspecte problematice ale istoriei 
legionare şi am găsit neînțelept să încercăm 
a apăra ceea nu este de apărat. În acest sens, 
atunci când adversarii aveau dreptate, le- 
am dat-o, fără să disperăm. Legiunea are 
destule lucruri bune prin care să se 
recomande; nu-i nevoie să încerce a-şi polei 
anumite neajunsuri sau greşeli contextuale, 
de ieri sau de azi. 

Pentru noi, legionarismul nureprezintă 
un absolut istoric sau spiritual, ci doar o 
foarte importantă formă de manifestare a 
dreptei creştine româneşti, ce-şi reclamă 
dreptatea istorică, pe de o parte, şi dreptul 
la supravieţuire, pe de alta. Singurul absolut 
pe care-l recunoaştem, caşi Codreanu însuşi, 
este reprezentat în istorie de creştinism. 
Fără acest temei (trăit autentic, nu doar 
convenţional), legionarismul însuşi se 
spulberă. Sau rămâne o simplă sectă politică, 
de un fanatism decerebrat şi cazon, fără nici 
O şansă de viitor 

Nu admitem. deci, că articolele 
incriminate au fost anti-legionare, ci doar 
potrivnice unei forme falimentare de 
legionarism. Nu legionarismul în principiu 
l-a decepționat pe tânărul Rafael Hraşovan, 
ci patologiile lui actuale, care provin mai 
ales dintr-o slăbire a credinței şi trăirii 
creştine. Că expresia dezamăgirii sale va fi 
avut şi unele exagerări, noi am fost primii 
care s-o semnalăm (a se revedea nota 
redacțională din fruntea articolului). In 
special cu d-l Şerban Suru (ca să ne referim 
strict la planul actualității) ni se pare că 
autorul este în mare măsură nedrept. Dar 
cine are, pe lumea aceasta, dreptate 
absolută? Și mai cu seamă la nici 19 ani? A 
nu fi însă în stare să vezi nici un adevâr 
îngrijorător într-un astfel de discurs de-o 
amară sinceritate - iată semnul unei 
suficiențe primejdioase, a unei încântări de 
sine care frizează iresponsabilitatea! 





Este decoricertant să constaţi, răsfoind 
corespondența, că mai toţi cei ce au ținut să- 
| stiomătizeze pe bietul licean ocolesc 
punctele nodale şi incomode ale articolului 
său, agățându-se mai ales de câteva 
formulări stângace, de o anume sfătoşenie 
nepotriviţă vârstei sau de utilizareatenibihstă 
a unor termeni rari. Ai impresia că, de fapt, 
nu | se iartă precocitatea, inteligenţa şi 
aspiraţiile preaculturale; că ar fi fostpreferat 
un tânăr cenuşiu, semianalfabet, dar gata 
de înregimentare... 

In realitate, în discursul unui tânăr “cu 
personalitate” şi cu sensibilitate culturală, 
o anume notă de “huliganism” (în sensul 
eliadesc şi noicist al cuvântului) şi o anume 
notă de “prețiozitate” reprezintă lucruri 
fireşti. E nedrept să judeci discursul unui 
adolescent numai după aceste elemente, 
refuzând analiza problematicii sale. O astfel 
de judecatăsuperficială denotă fie incultură, 
fie asprire sufletească. Judecat astfel, tânărul 
Eliade, bunăoară, ar fi un caz monstruos! 

Anumiți supraviețuitori ai vechii 
Mişcări Legionare (altminteri oameni întru 
totul respectabili, care şi-au trăit viața eroic, 
subsemnulunui crez care-i mai însuflețeşte 
ŞI azi) par complet străini de realitatea 
curentă de dincolo de cercurile lor; 
incapabili să mai comunice cu noua 
generaţie, suspicioşi la orice problematizare, 
marcați de factologia unei vieţi agitate şi de 
divergențele generației lor, aceştia riscă să 
îngroape legionarismul cu ei, în vreme ce- 
| proclamă nemuritor! Unii dintre ei ajung 
până la o îngustime înfricoşătoare (ce dă 
apă la moara duşmanilor), răstălmăcind 
chiar sensul unor puncte de doctrină, sub 
cuvânt că le apără puritatea. (Se înțelege că 
sunt şi destui alții care înțeleg lucrurile 
lucid şi nuanțat; dar nu despre aceştia este 
vorba aici). 

Am ales, din teancul de replici primite 
la Redacţie, una mai concisă, dar 
reprezentativă pentru mentalitatea 
procustiană la care ne referim. Ne este 
expediată de către un domn din Timişoara, 
al cărui nume, în contextul de faţă, îl trecem 
sub tăcere. Ne vom referi doar la începutul 
şi la sfârșitul acesteia. Autorul, sigur de sine 
şi sfidător, începe aşa (referindu-se la art. 
“Dreptatea d-lui Pleşu”): 

“Domnule Răzvan Codrescu, 

Am citit îngrijorările dumneavoastră 
în legătură cu intelectualii şi organizaţiile 
politice «de dreapta». M-am oprit asupra 
lor şi am ajuns la alte concluzii decât ale 
dumneavoastră: 

1. Mişcarea Legionară nu este nici «de 
dreapta», nici «din dreapta»; este Mişcarea 
Legionară. 

2. Mişcarea Legionară are o linie, un 
drum stabilit şi trasat; linie sau drum care nu 
şe «negociază», ci se urmează. 

3. In Mişcarea Legionară vin şi rămân 
cel ce «cred nelimitab». În momentul în 
care nu mai crezi sau ai obosit, te dai la o 
parte...” 

Insinuarea este că Răzvan Codrescu, 
cam “obosit”, s-a băgat unde nu-i fierbe 
oala, pe aceste probleme existând un 
monopol precis. Totul este “stabilit şi trasat” 
pentru eternitate şi drumul se urmează 
orbeşte sau nu se urmează deloc. Decât 
“negocieri”, mai bine nici un druin. Când 
nu vor mai fiorbi,nuva mai fi nici Mişcarea. 
Decretul se susține pe neințelegerea (sau 
răstălmăcirea) cuvintelor lui Codreanu, care 
înțelegea prin “credinţa nelimitată” nu o 


olegiul redacțional: Gabriel CONSTANTINESCU, redactor-şef; 


Demostene ANDRONESCU, Răzvan CODRESCU, 
Constantin IORGULESCU, Marcel PETRIȘOR 


Ligia BANEA 
secretar de redacție 


2400 SIBIU - Calea Dumbrăvii nr. 109 


telefon 0069/422536 





adeziune strict politică, ci credințacreştină 
în Dumnezeu, fără de care Legiunea 
Arhanghelul Mihail nu se poate concepe. 
Domnul de la Timişoara pare să fi uitat că 
Legiunea a pornit de la “icoană”, iar nu de 
la vreun îndreptar ideologic. Sau dacă n- 
auitat, atunci e cel puţin pripit. crezând că 
poate cântări dumnealui credinţa în 
Dumnezeu a unor oameni pe care nu-i 
cunoaşte. Legionarii sunt chemaţi să fie 
cu toţii creștini. Creştinii nu sunt însă toți, 
în modobligatoriu, legionari. Creştinismul 
nu este doar un ingredient al Legiunii; el 
este supraordonal acesteia şi o poate 
amenda ca de la absolut la relativ. 
Codreanu a afirmat răspicat aceste lucruri, 
atât în Pentru legionari, cât şi în 
Însemnările de la Jilava (adevăratul lui 
testament). Legionarismul despiritualizat 
şi politizat reprezintă o falsificare 
soldățeascăa liniei Căpitanului. Cât despre 
enormitatea afirmației că Mişcarea nu 
este"*de dreapta” (chestia cu“dindreapta” 
mărturisim că n-am înțeles-o!). ea nici nu 
mai merită comentată. l-am aminti însă 
domnului de la Timişoara că Legiunea a 
fost posibilă doar pe fondul preexisrent a! 
unei drepte creştine, iar ca să fie posibilă 
din nou (într-o formă semnificativă, cu 

impact naţional) este nevoie, în prealabil, 

tocmai de re-crearea unei sensibilităţi de 

dreapta în sânul societăţii româneşti (care 

de 60 de ani'se mişcă într-un stângism 

deşănţat, pe fondul căruia rămăşiţele 

legionare n-au nici o şansă de a juca vreun 

rol major). 

Respectiva replică se încheie cu un 
P.S. (vizându-l pe Rafael Hrașovan) 

“In ceea ce priveşte cele scrise de 
tânărul de 19 ani, sunt tenbilisme juvenile 
(ŞI noi am trecut prin aceasta), de la 
vocabular, la aprecieri şi la sfaturi. Nu 
trebuie să ne pună pe gânduri. Pe gânduri 
mă pune uscăciunea sufletească la această 
vârstă, uscăciunea care transpare în scrisul 
lui.” Ultima frază reiterează confuzia 
semnalată mai sus (între credințareligioasă 
şi un îngust fanatism politic, întărit de 
expresia “să intre în rânduri”): “Când va 
înțelege unele lucruri şi când va «arde» şi 
va «crede nelimitat», să intre în rânduri, 
altfel ar fi o greşeală şi din partea lui şi a 
celor care-l primesc”. Tinereţea fusese 
văzută ca un handicap şi de bătrânii de la 
1927; chiar sintagma de “teribilisme 
Juvenile” se regăseşte în vocabularul anti- 
legionar al vremii. lată că legionarii de azi 
se pomenesc folosind limbajul foştilor lor 
adversari cu mentalitate înţepenită! Pe 
acest soi de legionari nimic nu-i pune pe 
gânduri decât... “uscăciunea sufletească” 
a unui tânăr creştin de 19 ani! E “uscat” 
pentru că nu e “verde”? Dar nu cumva nu 
e “verde” tocmai pentru că “verdele s-a 
uscat”? Că el, tânărul, când era să se 
“usuce”, sărmanul?! lar dacă totuşi s-ar fi 
“uscat” atât de timpuriu, atunci nu şi-ar 
mai fi bătut capul cu toate aceste lucruri... 

Nenorocirea nu este să nu poți 
soluţiona, momentan, o problemă. 
Nenorocirea începe atunci când, 
neputând-o soluţiona, decretezi că ca... 
nici nu există. Din acest punct de vedere, 
intuim o nenorocire în sânul firavului 
legionarism actual. Fie ca Dumnezeu, la 
rugăciunile miilor de martiri legionari, să 
scape sufletul Legiunii de această 
nenorocire târzie. 





V. A.M. 


EU A Tău TITULAR! 


Nu at iubi ul 


p/AX7 ARAB 


Printing Company