Pascal Bruckner — Aporisticon

Fantastic 
Club 


: 
„A 
vJ) 
EDITURA 
ALBATROS 


MIHAIL GRAMESCU 
- APORISTICON 


Desenul copertei : 
DAMIAN PETRESCU 


MIHAIL GRĂMESCU 


APORISTIGON 


Glosar de civilizații imaginare ` 


Fantastic 
Club 


Ez 


EDITURA ALBATROS — BUCUREŞTI 1981 


CUVINT ÎNAINTE 


Este de aşteptat ca mulţi dintre cititorii acestor texte să 
constate că aici este vorba de fapt de o introducere într-o 
serie de lumi suspectabile de banalitate, și așa şi trebuie să 
fie, întrucît altfel s-ar deschide drum liber unei supoziţii 
complet paradoxale : ar însemna nici mai mult nici mai 
puţin decît că în lumea visului meu au mai călcat şi alți 
călători europeni înainte de mine, ori asta ar implica exis- 
tenţa unei singure lumi a imaginaţiei pure, ceea ce, desi- 
gur, este ceva mai greu de admis. 


APEIRONIE 
(Înşiruirea de nocuri) 


. 


Voi nu ştăţi, fiindeă eraţi extrem de fragezi, iar de 
atunci încoace aproape nimeni nu se mai aventurează în 
interpretarea respectivului fenomen, fiindcă prea mulţi 
şi-au ratat cariera fie doar și prin simpla abordare a aces- 
tui subiect tabu, dar mie, care am fost, ca să zic așa, în 
miezul evenimentelor, ca un martor viu, îmi este cu nepu- 
tinţă să le trec cu vederea şi lucrurile îmi sînt în amintire 
atît de clare încît cu greu aș putea să mă înșel cu privire la 
vreunul din amănuntele evenimentului care a zguduit ca un 
șoc electric conștiința estetică a veacului nostru, conștiință 
pe care mulți critici și filozofi o credeau încă de mai multe 
secole odată și pentru totdeauna adormită. 


Trebuie precizat că romanul tuturor romanelor fusese 
scris (unii sînt de părere că ar fi mai corectă folosirea cu- 
vîntului „abstras“) cu mai multe milenii în urmă, iar car- 
tela pe care fusese consemnat a fost găsită cu ocazia unor 
săpături efectuate în straturile foarte adinci ale solului, 
vechimea civilizaţiei căreia îi aparținea fiind situată, cu 
oarecari aproximări, de la arheolog la arheolog, între 4 000 
şi 4 000 000 de ani î.e.n., cu toate că există unii specialiști 
care-i mai contestă și astăzi autenticitatea, pretinzînd că ar 
fi vorba de o simplă mistificare a unor excentrici. Toate 
aceste ipoteze nu au însă o legătură prea mare cu fenome- 
nul în sine, căci textul și mesajul lui nu au nevoie de vreo 
adendă cronologică pentru interpretare. 

Nu de la început oamenii de ştiinţă își dăduseră seama 
că este vorba de un text, așa încît primele referințe la 
proaspăta descoperire o considerau drept o simplă piesă 
tehnică sau un instrument de cult, dar s-a emis și ipoteza 
unei posibile opere de artă, și asta chiar de la început, fapt 
peste care nu este indicat a se trece prea ușor cu vederea. 


i Li 


Textul manuscrisului a rămas totuși neexplorat timp de 
mai multe decenii, rătăcit printre exponatele muzeale ale 
mai multor ţări, pînă la venirea momentului cînd persoana 
menită să-l descifreze s-a născut şi l-a văzut, l-a studiat şi 
interpretat. Primul traducător al textului a fost un ins pe 
care mulţi erau predispuși, pînă la epoca respectivă, să-l 
considere o persoană comună. fără nici o aptitudine către 
problemele de filozofie semantică sau logică, şi totuși acest 
anonim — pe care istoria l-a consemnat sub diferite nume, 
nici măcar neluînd în seamă adevărata lui identitate sau 
naţionalitate, majoritatea raselor revendicindu-și-l, în urma 
unei dispute cu logodnica sa despre care legenda spune că 
ar fi fost o femeie plină de bun simţ, intelectuală de presti- 
giu într-un institut al cărui profil memoria scurtă a istoriei 
l-a omis, dispută în care se pare că talentata logodnică îi 
reproşa tocmai această stupizenie şi lipsă de genialitate — 
autorul descoperirii s-a retras pentru o oarecare unitate de 
timp în birlogul apartamentului cu două camere al uriui 
bloc. solicitînd de la locul de muncă un concediu neplătit și 
nereapărînd în microsocietatea din care făcea parte decît 
complet schimbat, taciturn și sigur de sine. tocmai această 
siguranţă de sine fiind pe cît se pare singurul lui argument 
în perioada de pionierat, căci nimeni dintre oamenii-cheie 
at comunicaţiilor în masă nu s-a îndoit nici o clipă de suc- 
cesul lui. deşi traducătorul epocal al textului a refuzat ca- 
tegoric furnizarea prealabilă a oricărei informaţii lămuri- 
toare cu privire la descoperirea realizată. Expunerea ipo- 
tezei a fost făcută pentru prima oară în faţa unei comisii de 
docton-profesori, la academia unei capitale europene, dai 
nu se mai ştie precis care dintre ele. căci pe vremea aceea 
erau atîtea capitale pe vechiul continent încît multiplicita- 
tea lor nu s-ar fi putut compara decît poate cu pluralitatea 
academiilor pe care le adăpostea fiecare dintre ele. 

În expunerea sa, traducătorul nu a făcut decît să enunţe 
constatarea că obiectul necunoscut este un text pe care 
afirma că l-ar fi și tradus, în totalitate, aruncînd oameni- 
lor de spirit din întreaga lume mănușa, cu această ocazie; 
provocîndu-i să încerce să descifreze și ei conţinutul textu- 
lui, cu precizarea că peste doi ani va prezenta în același 
loc și în aceeași zi, în aceeași lună și la aceeași oră, tradu- 
cerea lui exactă. Ştirea acestei provocări universale a stîr- 


nit un ecou cu mult mai mare decît s-ar putea crede, și spe- 
cialiștii din întreaga lume s-au pus de îndată pe lucru. Ipo- 
teza că plăcuţa necunoscută ar fi fost un text cu valenţe se- 
mantice a părut la început extrem de apetisantă,riar parti- 
zanii e. au făcut atîta propagandă în sprijinul acestei teze 
încît și adversarii făţiși purtau în sinea lor convingerea 
evidenţei realităţii care pînă la „banalul original“ traducă- 
tor nu-i trecuse totuși nimănui prin minte. 

Presupusul text era alcătuit dintr-o înşiruire ordonată 
de semne absolut similare unele altora (=X), dar care, prin 
gruparea lor, ar fi putut sugera într-adevăr un sistem de 
comunicare simbolică, numai că nedumerirea ce se stîrnea 
în comparaţie cu oricare dintre antecedentele de acest gen 
ale spiritualității umane era similitudinea perfectă a sem- 
nelor. Textul nu poseda nici un fel de punctuație, limba în 
care fusese conceput nu se cunoştea și, în fine, nu se știa 
de fapt nimic despre el. 

Primul pas în încercarea de descifrare a textului a fost 
făcut de specialiştii fizico-chimicieni care, preluînd obiec- 
tul intrinsec al manuscrisului şi cercetîndu-l pe toate păr- 
țile cu minuţioasa atenţie caracteristică oamenilor de şti- 
ință, au constatat și au-dat publicităţii știri noi și impor- 
tante cu privire la manuscris, ştiri din care voi pomeni esen- 
țialul : textul era compus din grupări specifice de semne 
produse de un obiect ascuţit (daltă, ac pirotehnic, matriţă, 
rază laser, sau alt asemenea instrument) în materialul de 
fond care era o hîrtie de aur de o grosime stas. Semnele 
erau de o similitudine absolut perfectă (=X), așa încît se 
putea presupune că mașina de scris care dactilografiase 
textul conținea probabil o singură ștanţă ; apoi, semnele nu 
prezentau între ele nici deosebiri magnetice, de cîmp sau de 
radiație, așa încît specialişti în automatică au conceput un 
model de computer după schema pe care presupuneau că o 
propune textul, automat cu o funcţionare perfectă şi care 
a răspuns la cele mai înalte exigenţe ale tehnicii moderne 
de calcul 

Următoarele grupe de specialişti care şi-au exprimat 
punctul de vedere cuprindeau geneticieni, etnologi, psiho- 
logi şi arheologi. Geneticienii susțineau ipoteza că ar fi 
vorba de o traducere simbolică a unui cod genetic și, re- 
producînd în laborator semnele, au ajuns la concluzia că 


9 


textul este cea mai perfectă descriere a acizilor ribo- şi 
dezoxiribonuecleici -+ proteinele și proteotidele unei sec- 
vențe nucleale umane ; și, aprofundînd concluziile, au reu- 
şit chiar să corecteze precedentul model operaţional la pu- 
blicarea materialului informativ, constatîndu-se cu sur- 
priză că, în interpretarea. textului, cîțiva din cei mai ro- 
mantici dar totuşi eminenţi și de prestigiu astronomi 
au recunoscut tabloul de emisie global al radioastro- 
surselor : o imagine în detaliu, “respectiv un fel de 
cronometru radio universal. Etnologii au evidențiat- și 
ei o serie de similitudini între semantica textului şi se- 
mantica scrierilor incaşe ; şi, comparîndu-l cu funiile Maia, 
au rămas surprinși de evidenţa că funiile nu erau decit 
ectotypuri fidele ale fenetipului. Arheologii au admis ipo- 
teza ca teoretic valabilă, în vreme ce psihologii au dezbătut 
polemic cele două interpretări posibile : sau la baza tuturor 
culturilor ar sta o civilizație comună din care toate s-au 
tras, sau realitatea nu poate fi interpretată la origini decît 
în conformitate cu un model operaţional unic, toți huma- 
noizii, indiferent de locul naşterii lor, de epoca istorică sau 
de cultura acumulată prin educaţie, neputînd gîndi inevi- 
tabil decît aceleași lucruri și prin aceleaşi unice simboluri 
mintale, formale şi operaţionale. 

Gnosticii iudei, adepţi ai cabalei, au presupus că textul 
original al lucrării este paradigma cărţilor lor sfinte, de- 
monstrînd similitudinea de formă și susținînd că ideea unei 
astfel dle abstraetizări și concizii a exprimării conform unui 
sistem unic, menal, nu se putea revela decât celor care s-au 
iniţiat în prefundele taine cabalistice. Cu această ocazie 
au precizat că textul ar trebui lecturat de la sfîrșit către 
început și de la stînga la dreapta. Atunci o delegaţie de 
filozofi şi matematicieni chinezi au protestat vehement acu- 
zîndu-i pe susținătorii cabalisticii de naționalism îngust și 
susținînd pe argumente foarte solide că textul nu ar fi alt- 
ceva decît lucrarea Cartea Munţilor și a Apelor, preconi- 
zînd direcţia justă de lecturare de jos în sus şi de la stînga 
la dreapta. 

Nici matematicienii nu și-au pierdut cei doi ani de- 
geaba, și la sfîrșitul atît de scurtei perioade de timp începu- 
seră deja să circule circa 20 de noi tratate de elemente de 


20 


Alef, geometrie şi euristică, specialiștii pretinzind că tex- 
tul nu ar fi altceva decît un celebru tratat de matematică 
al lui Al. Horezmi, tratat considerat de nenumărale gene- 
raţii ca dispărut, una din piesele celebre ale vestitei biblio- 
teci din Alexandria şi despre care circula zvonul că ar fi 
pus bazele unui sistem operaţional global, holistic, Siste- 
mul Universal Monal, matematica viitorului. 

Așa s-au scurs cei doi ani de la celebra provocare şi, în 
ziua fixată, în aula respectivei academii, televiziune, re- 
porteri din întreaga lume, delegaţi speciali ai tuturor uni- 
versităţilor așteptau cu nerăbdare verdictul de-acum cele- 
brului autor al celei mai epocale traduceri. 

Acesta s-a prezentat și, fără a manifesta nici un fel de 
emoție, a susținut cum că textul nu ar fi decît o traducere 
antică a unei opere shakespeariene arhicunoscute. Stupoa- 
rea care a cuprins asistenţa nu poate fi descrisă. Lumea, 
contrariată, se ridica şi pleca, nemaifiind curioasă să aş- 
tepte ca autorul traducerii să demonstreze temeinicia afir- 
maţiei, prilej cu care dorise să prezinte paralelismul perfect 
reliefat de text, între această operă și paradipma operei 
marelui Homer, una din ele vădindu-și caracterul de pla- 
giat, popularizînd doar temele esenţiale printr-o repoves- 
tire desacralizată. Teza traducătorului îi făcea să se simtă 
luaţi în bătaie de joc pe toţi specialiştii care, trezindu-se 
din delirul colectiv ce se înstăpînise de doi ani, au recăzut 
în somnul lor magistral. De atunci toți oamenii serioşi evită 
cu grijă subiectul menit prin definiţie să-l facă oricînd de 
rîs pentru eternitate pe aventuristul cercetător care ar în- 
cerca să atace fenomenul tabu, indiferent de afirmaţiile pe 
care le-ar face şi din indiferent care punct de vedere. Lo- 
godnica traducătorului se spune că ar fi fost însă pe depiin 
mulţumită de dovada lui de virtuozitate, retractind jignirile 
grosolane aduse geniului său şi acceptînd de îndată căsă- 
toria cu cel pe care, se spune, avea să-l stimeze şi aprecieze 
drept de departe cel mai inteligent om al veacului nostru, 

Şi iată că, după atiţia ani, eu, un ilustru necunoscut, 
neufestat de reţinerile oamenilor de ştiinţă, îmi permit să 
abordez din nou acest subiect minat. Îmi voi expune teza 
doar ca pe o critică la adresa superficialității umane, a lip- 
sei de seriozitate care a făcut ca munca de doi ani a culmi- 


Cai 


ti 


lor ştiinţei mondiale să fie aruncată la gunoi fără nici un 
fel de scrupule, în loc să fie folosită în vederea unei sin- 
teze, poate clarificatoare, a tuturor opiniilor, sinteză care 
ar fi reprezentat foarte probabil adevărul despre romanul 
integral şi poate nu numai despre el. Dar o jenă care nu 
are nici în clin nici în mînecă cu spiritul științific a făcut 
ca subiectul să fie părăsit tocmai în momentul cînd multi- 
tudinea datelor adunate justifica odată pentru totdeauna 
rezolvarea enigmei lui. 

Ei bine, eu afirm că aceste pagini sînt unica traducere 
corectă și integrală a textului romanului paradigmatic, şi 
poate vor exista unii care să întrebe de unde am eu certitu- 
dinea în cazul fiecărui cuvînt că este vorba despre el și nu 
despre oricare altul, dar vă voi convinge cu următorul ar- 
gument : acelaşi semn (=XXXX) de exemplu, poate fi tra- 
dus și prin „bine“, şi prin „este“, și prin „unde“, și prin 
„ştiu“, şi prin „semn“, și prin „prin“ și, evident, prin ori- 
care cuvînt format din 4 semne, dar el este în fiecare dintre 
aceste cazuri ceva anume în funcţie de context, și, ţinînd 
cont de atmosfera generală a textului, aria posibilităţilor 
de interpretare se îngustează treptat nelăsînd decît unul 
sau două omonime posibile a căror alegere rămîne indife- 
rentă. 

Întocmai precum diverşi specialişti au observat, textul 
nu era compus într-o limbă anume, şi din acest motiv el 
poate avea cîte o interpretare în oricare dintre limbile 
existente, materializări efemere ale esenței pe care roma- 
nul paradigmatic le conține integral în forma lui inițială. 

La întrebarea însă cum a putut fi scris un asemenea 
text de către nişte oameni despre care nu cunoaştem nici 
măcar dacă au posedat mijloacele computerizate de calcul 
sau chiar taina algoritmului, voi susține teza că au folosit 
o tehnică mult mai simplă, aceeaşi pe care probabil o fo- 
losese şi muzicienii, căci metoda de comunicare a celor 
două sisteme este asemănătoare uneori pînă la totala con- 
fuzie : simpla transcriere în sistem monal a cîtorva mostre 
(şi nu este nevoie de prea multe) ar duce la o evidență 
care oamenilor de ştiinţă ce au încercat să pătrundă ade- 
vărul în toată complexitatea lui le-a scăpat tocmai prin ca- 
racterul ei simplu, adică evident. Este vorba de similitu- 
dinea de Esenţă a tuturor mesajelor, ce le ordonează con- 


12 


form regulii unui algoritm unic și finit, deși destul de am- 
plu încît să nu poată fi cuprins dintr-o singură aruncătură 
de ochi : și, dacă esența comunicărilor este comună, Forma 
pe care o poate îmbrăca textul este limitată ca posibilităţi, 
şi, în fapt, o simplă traducere oarecare într-un număr n 
de semne, finit și definit de numărul plauzibil de combi- 
nații între vocale și consoane (semne fonice binare) sau 
foneme, care definesc limbajul în combinatiile posibile ale 
literelor formînd cuvîntul, ale cuvîntului formînd frazele 
etc. Și cum numărul romanelor de valoare ale unei culturi 
este relativ limitat şi exprimînd un fond limitat și similar 
de esenţă, algoritmul total al acestui fond este unul sin- 
gur, limitat şi universal şi formal. 

Acesta este textul tradus al romanului paradigmatic, 
care poate fi tradus dealtfel oricum, cu condiţia să se caute 
un sens inteligent fiecărei fraze a textului. unic comun. 

În încheiere, reproduc pentru confirmare primul rînd 
al romanului integral : 

XXÄ XX XXXXX X KXKXKXX XXXKX XXXKXX XE XĶXKXXXX 
X XM XX XXXXXX 


BABILONIA 


(Orașul de ruine 
de scări spre nicăieri) 


Trecutul și timpul-care-trece sînt, în mintea umană, fe- 
nomene învecinate cu antinomia visului şi a realităţii. 
La prima vedere, totul pare precis şi simplu : în timp ce 
trecutul este (sau ar trebui să fie) acelaşi mereu, unic şi de 
neschimbat, iar prezentul este ca o linie de unire cu viito- 
rul, altul mereu pentru fiecare clipă, experienţa de o viaţă 
ne duce tot mai precis către concluzia paradoxală că tre- 
cutul nu ne este dat o dată pentru totdeauna, ci că el se 
schimbă odată cu trecerea, odată cu ireparabila curgere, 
iar lucrurile care erau așa cum erau, după două ore devin 
altele, după zece ani pot deveni cu totul altceva, pentru ca, 
după o viaţă, toate elementele fixe ale trecutului să-şi 
schimbe reperele poziţiilor lor interșanjabile astfel încît să 
se piardă într-un fum imprecis de fapte, locuri şi per- 
soane. 

Așadar, asemeni visului şi realității, trecutul și prezen- 
tul apar în ordinea lor astfel : prezentul ca fiind condus de 
legi similare spre efecte similare, în vreme ce trecutul este 
altul pentru fiecare din momentele sale. 


Condus de nostalgica patimă pentru ruine, care, așa 
cum ar fi zis un estet din noaptea confuză a trecutului și 
uitării, rezidă probabil tot în cultul romantic al ruinelor, 
adunam de pe plajă cochilii erodate în diferite faze de de- 
gradare, roase de timp şi de nisip purtat de vînt, nisip to- 
cindu-se singur, înmulţindu-se şi penetrînd. Ruinele re- 
prezentau diferite grade ale aceleiași evoluţii inverse, re- 
troversată temporal, de fiecare dată alta în aleatorica 
trecere. 

Orice activitate de colecţionar, care poate părea din 
afară destul de anostă, vădeşte, odată cu acumularea spe- 
cializată a materialelor, meandre de interes ; felul în care 


14 


același amânunt poate varia de la un exponat la altul dez- 
văluie spiritului critic nebănuite adevaruri efemere, labi- 
rinturi pe care mintea se stvăduie să łe biruia. 

Elicoidul cochiliilor reprezintă unul dintre puţinele 
semne concrete, materiale, coerente, una dintre  unicele 
urme constaiabile și interpretabile ale trecerii timpului — 
spaţializată de creşterea animalului acum suprimat. O 
plajă întreagă de clipe ale curgerii. de clipe consecutive, al- 
ternative sau sincronice ale unuia și aceluiaşi trecut, pre- 
zent, şi — de ce nu ? — viitor. Am putea admite chiar ca 
un ordinator fantastic să sintetizeze aceste informații des- 
pre timpul mereu altul, mereu acelaşi, căci există o relație 
precisă între timpul real și timpul subiectiv al acestor des- 
făşurări elipsoidale şi eliptice ale unor existenţe cîndva 
concrete, astăzi lipsă, înghesuite cu tot ce au fost şi au avut 
ele în scările astfel pictrificate : existenţe definite, cu apti- 
tudini, cu aspirații, cu dureri şi cu plăceri, cu boli şi cu slă- 
biciuni — elipsoide silicioase. sa 

Poate nici o altă ființă nu oferă, concretizate în ceva 
anume, fazele trecerii ei prin această lume, o societate spa- 
țializată şi destinul ei, fiindcă în schelet sau în lemnul arbo- 
relui, de exemplu, fazele mai noi se suprapun și acoperă 
fazele mai vechi, pierzîndu-se astfel unul dintre parametrii 
a cărui inestimabilă valoare pentru studiu explică, semni- 
fică şi vectorizează informaţiile împietrite în corpul 
relicvelor. 

Ne vom întoarce, deci la o analiză minuțioasă a scărilor 
inverse de cochilii ruinate de pe plaja morții și vieţii unei 
specii marcate. Observată din apropiere, forma geometrică 
poate fi comparată sau chiar considerată un obiect estetic. 
Ea semnifică și este reprezentativă. Fiecare cochilie în 
parte respectă o formă fixă de exprimare, fiecare este ori- 
ginală în felul ei. Deşi o cochilie întreagă este destul de 
banal sinonimă oricărei alteia, ruinele de cochilii nu sînt 
niciodată la fel. Există, poate, categorii de distincţie care le 
înrudesc, dar produsul distrucţiei este deosebit în 
amănunte. 

Încă de la vechii greci şi de la egiptenii antici. după cîte 
ştiu eu, dar poate şi mai de demult, evoluţia prin timp este 
asemănată unei partide de canotaj în care cel ce înaintează 
cu spatele, ca spre izvoarele Nilului, nu vede decît ceea ce 


15 


a depăşit deja, în timp ce sensul către care se îndreaptă se 
află în sfera de conştiinţă „din spate“, pe care încă nu o 
întrezăreşte decît spiritual. 

Mai mică la origini, dar prezentînd o secţiune aceeași, 
o cochilie evoluează și ea, lent, către gura de intrare a 
crustei. De la nimicul virfului ţuțuiat, pînă la gura des- 
chisă a unui corn al abundenței pustiu. Cu toate că a fost 
cîndva mai mică şi cîndva mai mare, în toate clipele ei 
ea a adăpostit integral animalul. Viziunea acestui animal 
despre propriul lui univers, deşi era aceeași, asemănătoare, 
era totuși fundamental alta, în fiecare punct al parcursului. 

Există în aceste cochilii o dublă direcţionare : aceea 
verticală — a axei elipsoidului — care indică şi simboli- 
zează parametrul de timp scurs ; şi direcţia de la axă pînă 
la limita exterioară, care creşte și care semnifică dimen- 
siunea defunctului animal, modificată şi ea odată cu timpul. 
În funcţie de aceste două coordonate, templul cochiliei 
este mai svelt sau mai turtit, mai săgetat sau mai tîrît. 
Chiar timpul, pentru săgetare, a trecut mai repede, iar 
pentru cel turtit a trecut mai greu, căci evoluţia celui să- 
getat a fost mai lentă, iar pentru cel turtit mai rapidă. 

Astăzi, ruinele acestor treceri sînt deopotrivă ruine. Şi 
totuși, nici pentru absenţa animalului timpul nu a mai 
fost egal, căci iată, fazele aceleiaşi elipse repetate în toate 
cochiliile, fazele dezintegrării ei, sînt altele. Şi îmi pun 
problema : ce aflăm despre timp din acest amalgam de 
ruine, din acest univers de trepte ruinate spre nicăieri, 
mâîncate de timpul scurs ? Timpul conservat, izolat şi îm- 
pietrit în metamorfoza templului construcţiei de scări mă- 
cinate de timpul din afara împietririi construcţiei, prin 
intermediul palpabil al fragmentelor ruinelor de timp 
îngrămădite pe această plajă a memoriei. O scară din care 
nu a mai rămas decît veriga ultimă a porţii pe care vie- 
țuitoarea defunctă a ieșit, o scară din care nu a mai rămas 
decît intrarea ca o săgeată, o scară din care nu a mai ră- 
mas decît parapetul. 

Şi ne întoarcem în timp, spre scara din care timpul nu 
a mușcat decît atîta cît, prin fereastra ogivală deschisă îr 
zid, să ne dezvăluie labirintul cotloanelor pe care a rătă 
cit cîndva cineva, coborînd odată cu timpul, şi în același 


16 


timp înălțîndu-şi trecutul istoriei lui nebuloase tot mał 
sus, undeva, la capătul unei scări pe care nu va mai putea 
urca niciodată pînă înapoi în vîrf, la acea fereastră inac- 
cesibilă pe care cîndva a intrat în lume. 

Și iată, în sfîrşit, şi acele ruine care par la prima ve- 
dere integre, dar care păstrează doar cîte o fisură în edifi- 
ciu, una singură, lacună prin care privirea iscoditoare se 
poate strecura în sanctuar, să fure ceva din taina focului 
sacru ascuns la capătul unei scări în spirală, al unui la- 
birint scalariform. . 

Şi asta este tot. S-ar putea spune că mai există și faza 
ruinelor complete, precum și faza ruinelor încă vii. Dar 
aceste grade ale decompoziţiei nu mă mai interesează pe 
mine, fiindcă sau nu semnifică nimic prin caracterul lor 
deja în întregime criptic, sau nesemnificînd încă nimic, 
nefiind decît construcţii în lucru, dintre care, cu timpul, 
vor deveni : unge simple resturi de cioburi pe o plajă, iar 
altele : capodopere în colecția unui apatic colecţionar de 
ruine ge scări fără nume. 


BABILONIA 
(Palierele) 


Un ins robust și congestionat se apropie de clădirea 
în formă de labirint şi cu un aer hotărît şi tenace şi abru- 
tizat, fără nici o ezitare, pătrunde în incintă. Portarul. un 
bătrîn scorțos, marţial și plin de importanţa funcţiei ce 
i-a fost încredinţată, îl priveşte opac, indiferent, intransi- 
gent, ca din spatele unei vitrine. Portarul are ochii ușor 
oblici. asiatici, şi nu acordă nici o atenţie celor doi zdren- 
ţăroşi care intră brusc într-o agitaţie fenomenală, cu toate 
că pînă atunci stătuseră tăcuţi, cu spatele sprijinit de 
cei doi lei de bronz dormitînd la poalele scărilor, dar por- 
tarul este obișnuit cu asemenea pelerini care se perindă 
pe aici și știe foarte bine că nu au nici o importanță, că 
oamenii ăștia vin și pleacă şi că nu este important alt- 
ceva pe lume decît postul lui. funcţia şi uniforma aceea 
impecabilă cu două rînduri de nasturi metalici şi șapcă 
ecusonată. 

Insul robust a pătruns în marele templu şi rătăcește 
prin sălile grandioase şi puțin populate de rarii vizitatori 
care nici nu se iau în seamă unii pe alţii. trecînd ca și cum 
nici nu s-ar vedea, privind toţi halucinat împrejur la mo- 
bilele sau arhitectura încăperilor, Subiectul ia liftul și 
coboară la un alt palier, urcă la altul, coboară iarăși. Scă- 
rile și sălile şi rotondele şi toate ceielalte spaţii se des- 
făşoară consecutiv, în timp ce subiectul urmărește cu dez- 
interes pe ceilalţi vizitatori : oameni mărunți, adunaţi din 
diferite colțuri ale imperiului aici, barbari fără toge, băr- 
boşi şi murdari, discutînd aprins în dialecte guturale, no- 
bili de lu curte însoţiţi, de scuticri şi de paji reverenţioși, 
provinciali roșii la față şi pieptoşi. emoţionaţi de atmos- 
fera impozantă, husari din batalioancie de cavalerie. cu 
tunici de catifea şi spăngi terifiante, zornăind din pinteni, 


18 


magistrați în negru şi doctori în alb, femei mai sus-puse 
ori mai plebee, mai distinse sau mai populare, unele chiar 
cu tichiuţe revoluţionare de fratrie, oameni de ordine. as- 
ceţi, călugări în diferite costumaţii burlești sau chiar și 
oameni de acţiune, ca el de exemplu. 

Într-o sală mai puţin aglomerată, subiectul se aşează 
să se odihnească pe un fotoliu înalt, tapiţat cu velur roşu, 
deasupra căruia o inscripție anunţă un tron, un an, o ţară. 
Subiectul închide ochii o clipă şi tresare atunci cînd aude 
tusea seacă și discretă a celuilalt. Priveşte nedumerit îm- 
prejur şi descoperă la cîţiva pași, în penumbră, o siluetă 
uscăţivă şi răvăşită, una din acele figuri fără tîlc, unul 
din acele personaje care mişună peste tot, pînă şi într-un 
loc ca acesta. Personajul se apropie şi-i zîmbește sincer 
şi cordial, şi subiectul îi răspunde cu o moţăială scurtă și 
distantă din cap. 

Personajul începe să vorbească grăbit şi şușotit, plic- 
ticos şi pătimaş, aşa cum vorbesc întotdeauna asemenea 
inşi, personaje care nu par să aștepte decît o undă de răb- 
dare din partea auditoriului, indiferent de auditoriu, pen- 
tru a se lansa în tot soiul de discuţii care mai de care mai 
elucubrante. 

Personajul este o fiinţă cadaverică : numai piele și 
os, încercănat, libidinos. Îi vorbește plin de pătrun- 
dere despre săli, despre palierele relative pe care le poţi 
urca infinit fără a putea ajunge la suprafaţă vreodată. 

— Atunci poţi ieşi : văd că sînt peste tot ieșiri, spune 
subiectul plictisit. 

Dar personajul protestează : aici este eroarea : palie- 
rele astea nu înseamnă nimic, și nu există de fapt nici e 
ieşire, sau poate există, dar este în aşa fel construită încît 
pînă acum nu a ieșit niciodată nimeni de aici. 

Dar de unde pot şti cei dinăuntru dacă cineva a ieşit 
sau nu de acolo, căci nu se mai întoarce nimeni, nu-i 
aşa ? Da! Dar mereu vin alţii şi alții de afară, aşa încît 
s-ar şti acolo dacă cineva ar ieși totuşi, dar vizitatorii 
continuă să vină, ori asta însemnează că nimeni nu iese 
afară să-i avertizeze. 

Încîlceala plicticoasă a discuţiei se prelingea constant 
și lipsit de importanţă pe sub coloanele şi colonadele sălii. 
Subiectul tace şi ascultă doar, așteptînd ca străinul acela 


19 


care intră așa de uşor în discuţie cu străinii să-şi termine 
odată poiiloghia. O fi vreun sicofant, cine poate ști, și e 
primejdios să spui mai mult decît e cazul. 

— Palierele astea au exact acel sens și acea impor- 
tanță pe care tu, ca spectator, eşti dispus să le-o acorzi. 
Poţi, coborînd o lungă gamă de paliere, să ajungi dintr-o 
dată la altitudinea Ciomolugmei, sau urcîndu-le pe toate 
să nu ajungi niciodată la parter. Chiar și valoarea în „sine“ 
a palierelor este relativă, şi nu există aceeași diferență 
algebrică între ele niciodată, cazul în care diferența este 
egală totuşi cu sine fiind inclus în această regulă, fiind în 
fapt un caz particular al ei, căci dacă absolutizezi ideea 
că diferenţa nu este niciodată egală greșești, fiindcă ea 
poate fi foarte bine și egală sau chiar numai egală, așa 
cum este cazul de faţă. Valoarea „în sine“ a palierelor este 
relativă, asta-i ! 

— Cum adică : „în sine“ ? întreabă subiectul. 

— Nu ştiu cum să-ţi explic. Valoarea „din ele“, va- 
loarea lor „esenţială“. 

— Cum adică „esenţială“ ? 

— Aşa nu se mai poate discuta ! așa nu ajungem ni- 
căieri, fiindcă la toate cuvintele poţi spune . „Cum adică 
asta sau astălaltă ?“. Limbajul este un' cod de comunicare. 
Evident, convenţia nu este tot una cu comunicarea însăși, 
dar mesajul transpare de sub simboluri, şi dacă ai în minte 
echivalentul conceptual înţelegi de fapt ce vrea să zică 
conlocutorul, oricît de eliptică sau confuză ar fi fraza. 
Scopul comunicării nu poate fi simpla definire veșnică și 
enumerantă a elementelor ei, ci transmiterea mesajului prin 
aceste elemente simbolice. din care nici unul nu are totuşi 
vreun sens intrinsec. 

Se striînseseră mai mulţi curioși care asistau la discu- 
ţie, unii aprobînd ideile expuse, alţii contestîndu-le. În 
debandada care se crease, subiectul profită și se retrase 
discret. Trecînd pe lîngă lacul cu lotuși, ocolind băncile, 
parcurgind spaţiul de sub colonade, se gîndea ce surpriză 
bizară ar fi ca atunci cînd va ajunge la uşă să constate 
că pe ea e prinsă pancarda vestind „SUBSOL“ sau ETA- 
JUL UNU“ sau „ETAJUL N. COBORIŢI LA SUBSOL 
PENTRU A IEȘI LA PARTER“, în timp ce în spatele ușii 
deschise s-ar vedea cerul. spaţiul interstelar nemărginit. 


20 


Trecu pe lîngă portarul scorțos, înveşmîntat în unifor- 
ma-i impecabilă, cobori treptele printre cei doi lei dormi- 
tind, în timp ce zdrenţăroșii pelerini se impacientară din 
nou de trecerea lui, traversă strada către staţia de autobuz 
şi se urcă în mașina caye tocmai sosea. 

— Ce tîmpenie ! îşi spuse. Toate astea sînt timpenii. 
Se vede că tipii ăia şi-au pierdut minţile cu toţii. Așa ceva, 
slavă Domnului, nu există. Palierele sînt paliere și ceea 
ce este înseamnă exact ceea ce este. 

Un ins cu pălărie de fetru se ridicase să coboare şi su- 
bieciul se aşeză pe scaunul eliberat. 

„A fost o vizită neinteresantă. Nu este mare lucru de 
văzut acolo“, îşi spuse. „Nu merită timpul pierdut. Eu sînt 
un om de acţiune și nu pot înţelege snobismul ăstora care 
se bat cu pumnul în piept că prostiile astea sînt cine ştie 
ce chestie nemaipomenită“. 

O femeie cu un copil în braţe urcă, și subiectul le ce- 
dează locul. 

— Mulţumesc, spune femeia zimbind, şi St] zim- 
beşte şi el. 

Este o zi frumoasă de toamnă și vîntul mătură frun- 
zele uscate de-a lungul străzilor pe care mașina în care 
subiectul stă atîrnat de bara de susținere gonește cu 
90 de kilometri pe oră spre vest, aşa încît, privit din soare, 
omul nostru ar părea că se mișcă mult mai încet şi că 
pentru el ziua este mai lungă decît pentru alţii. Şi la acest 
gînd promiţător, subiectul zîmbeşte, privind la ceas. 


CATARACTA 


s 


Mă plimb prin fața casei. Intru în laborator. Mă aşez 
la masă. Mă gindesc. Apoi ies iar să mă plimb pe pajiștea 
verde. 

Sînt contaminat. Las în urmă două expediţii, am un 
iepure (contaminat şi el), am locuit în această casă (con- 
taminată și ea), am folosii aceste lucruri (contaminate 
și ele). 

— "Ţi-ai tăcut datoria, cîteva din :progeniturile tale 
sînt acum locuitori ai Universului. te-ai împlinit ca om 
în cea mai perfectă sorietate posibilă şi vei. dispărea liniş- 
tit și fericit. Poţi-fi mindru. Nu ai trăit degeaba, mi-a zis 
de pe ecranul video Comandantul Bazei, după ce primise 
raportul computerelor de control personal. 

Anihilarea, materie cu antimaterie. Metoda pe câre o 
cunose bine de combatere a „bolii materiei“, „petei ne- 
gre“, „găurii cosmice“, cataractei-spaţio-temporale cum o 
numeau anticii. Ei nu înțelegeau însă că acesta este Sfir- 
şitul, firesc și inevitabil. Credeau că doar unele stele, că 
prăbuşirile-în-de-sine ocupă locuri bine stabilite în Uni- 
vers. Pentru că ei nu le vedeau cum se extind : de la stea 
la stea, de la galaxie la galaxie... 

Materie lăsată în paragină. 

Iepurele mănîncă un morcov, contaminat şi el, şi parcă 
văd cum se năruie în el însuşi în burta iepurelui, care și 
el se năruie treptat. Precis, inevitabil. 

În Cataractă materia, spaţiul, timpul chiar. încetează să 
mai existe. „Clipa în veşnicie“, tentația epocii noastre 

În cea de-a doua expediţie pentru combaterea cata- 
ractelor (cine a folosit oare pentru prima oară termenul ? 
uit, dar nu ca toată lumea, ci altfel. pentru Eternitate. 
într-un mod irecuperabil) tunul de antimaterie era condus 


22 


de... de... în fine, am uitat. Avea 25 de ani şi arăta totuși 
stranie şi încă femeie. aproape frumoasă, dacă s-ar putea 
așa ceva, Luase parte la încă 6 expediţii, deși se spune că 
nimeni nu poate depăşi cifra 5 şi că un bătrîn de 23—24 de 
ani este incapabil să mai zboare, este o epavă. Eu nu 
aveam încă 17. Ţin minte o discuţie pe care am avut-o 
cindva la Academie cu un antropolog care pretindea că 
omul, cu cîteva zeci de mii de ani în urmă, trăia pînă la 
70—80 de ani, și că pînă la 20—25 de ani era considerat 
copil, așa cum stă scris în fabelele de pe insula Europa. 
Astea sînt prostii. În 40 de ani, materia organică din care 
e alcătuit se degradează complet. Omul... 

Divaghez. Într-un gest stupid, automat, am programat 
observatorul cibernetic de control individual să-mi urmă- 
rească gîndurile. De fapt, aceste gînduri vor dispărea odată 
cu materia din care sînt alcătuit, odată cu energia captată 
pe care o reprezintă, odată cu âparatul, odată cu iepurele 
meu contaminat și cu morcovul contaminat din burta lui. 
(2 765 300 250! mi-am amintit numele bătrînei. Făcuse- 
răm, deși părea imoral la vîrsta ei, 7 experimente puericul- 
turale. 6 au fost un eșec total. Ultimul însă... Computerele 
au aprobat evoluţia embrionului în incubator şi a fost în- 
registrat în fișa de bord. Am sărbătorit evenimentul prin- 
tr-un banchet. Simulatoarele de pe tîmple îmi umpleau 
sufletul de sentimente atît de fragile încît nu am avut 
timp să sparg programarea înainte ca ea să iasă prin hu- 
blou și să se arunce în Cataractă. 

Totul a fost înregistrat drept un accident, dar eu ştiu 
că era altceva. Fusese oarecum o premeditare... Nu știu 
să mă exprim corect. 

Dacă aș aștepta, m-aş prăbuşi în Cataractă, aș fi veşnic. 
Şi iepurele meu ar fi veşnic. Şi morcovul din burta lui, 
digerat numai în parte. Prezent, trecut și viitor, supra- 
puse într-un singur punct. Totul și dintr-odată, pentru 
eternitate. Ca pentru toţi cei care s-au aruncat în 
Cataractă. 

Dar asta înseamnă încă un om trimis să anihileze hăul 
cosmic în care, în acest punct al Universului, începe nă- 
ruirea-în-de-sine. Altă posibilitate de contaminare. 

Păstrez în memorie 'imaginea unei perechi, nu aveau 
nici 13 ani, îmbrăţişaţi. aruncîndu-se în Cataractă să în- 


23 


gheţe clipa fericită a măruntei.şi inutilei lor trăiri. „Inu- 
tilă“ a fost noţiunea pe care am emis-o ?... 

— Anihilitează-te în cel mai scurt timp posibil, mi-a 
ordonat Comandantul bazei. Eşti contaminat. Peste foarte 
puţină vreme te vei prăbuşi. Întrerupem contactul, nu te 
mai putem urmări. Succes ! Și ai grijă, totul trebuie făcut 
cu cea mai mare responsabilitate. Nu îți pune simulatorul. 
Nu te gindi la altceva, nu te gîndi la trecut mai ales. Nu 
te gîndi la nimic. 

Încrezător, iepurele vine să-mi miroasă mîinile. Scot 
automatul şi-l topesc. Mai controlez o dată radiatorul de 
antimaterie. 

Mai ies să mă plimb prin faţa casei, pe pajiştea verde. 
Afară mai e frig şi mai ies aburi. Observatorul de control 
individual mai înregistrează şi îl mai simt, călduţ, pe 
timple. 


CEASUL FLORILOR 


— Si noi avem orologii florale, spuse Jeff. 

— Mda, am fost şi eu la grădina botanică din Madrid. 
Este acolo un ceas special, arată și sferturile. 

— Altceva mai breaz nu aveţi ? zise Finegan. 

Băstinaşul clăpăug şi băștinașa, despre care consideras 
seră că ar reacţiona foarte sexi dacă ar ciupi-o de fund, 
ambii cu acel aer pierdut al tuturor băștinașilor, așteptau 
neclintiţi şi docili. 

— O să-i tragem fetei o tăvăleală de-o să-i treacă im- 
pasibilitatea, îi şopti Levi lui Roy. ` 

— O.K., să mergem să vedem şi ceasul, spuse Roy. 

După ce depășşiseră blocurile înalte, fără ferestre și fără 
uși. după ce Eldorado se pierduse în jungla vastă şi nu se 
mai auziseră, nici dituzoarele din  squar, nici motoarele 
pompelor hidraulice, Kay începuse să se neliniștească. 

— Unde ne duc ăștia ? Dacă o fi vreo cursă ? 

Jeti își armează carabina automată și ride. Apoi spune 
că ar fi un gest cît se poate de stupid din partea indige- 
nilor. Şi băștinașii erau absconşi, nu nebuni. 

Cind ajunseră la ornic, trebuiră să recunoască, minu- 
nîndu-se, că nu mai văzuseră niciodată asemenea ceas 
floral, nici la Madrid, nici în alte oraşe ale Europei prin 
care trecuseră sau în care locuiseră vreodată. 

Flori gigantice şi multicolore, dar a căror învălmășire 
pestriță nu era nici pe departe indiferentă, supusă hazar- 
dului, ci unei reguli extrem de complexe și bine stabilite, 
își schimbau atât corolamentul cît și combinaţia şi structura 
coloristică în fiecare secundă, și toiul era precis şi mate- 
matic, dar cu neputinţă de urmărit : 

— Măcar dacă am avea cu noi un computer, spune Jeff. 


25 


— Uite numai la așa ceva nu s-au gîndit cei care au 
armat navele pentru expediţia asta de descoperire a Ame- 
ricii, căci nici nu ne aşteptam, fie vorba între noi, să ajun- 
gem altundeva decît în China sau Japonia, locuri cunos- 
cute şi civilizate. Dacă pămîntul ar fi rotund, cum scrie în 
cărțulia aceea veche din arhivele Vaticanului, acolo tpe- 
buia să ajungem, nu ? 

— Dar dacă ar mai fi un continent interpus între 
vechea noastră ţară şi ea însăși ? Dacă sintem acum pe 
acea legendară Atlantidă din textele lui Platon ? 

— Atlantida lui Platon s-a scufundat cu 13 000 de ani 
înainte de nașterea lui Cristos, și Biblia nu spune nică- 
ieri de alte continente. Dar dacă o să continui așa o să 
devii de-a dreptul eretic şi o să mă obligi să te ard pe rug. 

Pastorul era supărat de ceva, dar nimeni nu a putut 
pricepe de ce anume. 

Păsări ale paradisului se roteau involt prin aerul vi- 
brînd incandescent de colibrii. Un parfum suav cuprin- 
gese atmosfera, 

— Ora exactă, domnilor ! anunţă Straël. 

— Fie numele Domnului binecuvîntat ! zice Rochiis 

— Mare este împărăţia şi puterea lui Dumnezeu ! zice 
pastorul. Priviţi cîte miriade de flori își întind fragilele 
tije să vestească şi să salute fiecare clipă a firii ! 

Plantele, într-adevăr, trăiau în divinitate. Exuberante 
inflorescențe izbucneau și se stingeau în fiecare moment, 
și împletirea culorilor și parfumurilor era o muzică divină 
care urma un ritm neprevăzut şi imprevestibil, dar de o 
miraculoasă armonie senzorială. 

Fascinaţi constatau că la fiecare ceas altă nuanţă predo- 
minantă lua brusc locul celei care vestise celelalte ore 
Către seară, florile începură„să iradieze jeturi de lumină 
fluorescentă. 

— Un ornic al lui Dumnezeu ! Cred că s-ar vedea şi 
dintr-al noulea cer, zice pastorul. 

— Dar se apropie miezul nopţii ! O nouă zi vor vesti 
aceste vesperale. Ce va mai fi ? Ce sublim spectacol ne va 
mai prezenta caleidoscopul vegetal ? întrebară, și priviră 
spre băștinași. Nimeni nu se mai gîndea la temperamentul 
sălbaticei, nimănui nu-i mai ardea să o ciupească de fund 
Priveau la perechea aceea ca la niște vestitori divini. Nici 


26 


toamea, nici setea. nici alte nevoi corporale nu le încer- 
caseră spiritul și probabil parfumul florilor era cel care 
le dădea acea senzaţie de plăcută saţietate şi extaz. Par- 
fumul şi culorile. 

Priveau ca vrăjiți la spectacolul giganticului ornic. 
Fluturi de noapte, enormi și flaşti, făceau semne funam- 
buleşti. de adio prin aer. Băștinașul clăpăug zîmbea enig- 
matic, iar frumoasa băștinașă mîngiia blind buclele blonde 
ale lui Jeff. Se imbrăţişară cu toţii și se sărutară, ca în- 
tr-un moment de mare sărbătoare. Privindu-şi cronome- 
trul eu cuarț, Linx anunţă : 

— Mai sînt cîteva secunde ! 

O lumină strălucitoare izbucni, şi se văzură mai bine, 
transfiguraţi de trăirea divină. de emoţiile estetice ale ace- 
lei zile, frumoși. tineri și buni, mai reuşiţi. mai înţelepţi, 
mai liberi. 

Atunci florile întinseră spre ei potirele şi, într-o clipă, 
văzură cu toţii, înainte ca văzul să-și piardă capacitatea de 
investigare, mirosiră cît timp mai avură miros, cum flo- 
rile feroce şi brutale îi înlănţuiau şi sfîșiau, mușcînd din 
ei avid, mirosul de sînge cuprinzînd totul şi transmițîndu-se 
dim petală în petală, osmotic, și se auziră urlînd de groază 
cît timp mai aveau cu ce auzi. 

Apoi, răpitoarele flori, carnivorele şi ferocele preafru- 
moase flori își închiseră potirele şi lumina se stinse. Urma 
digestia, în întuneric, pentru ca în zort să înflorească din 
nou, suave și perfide. în faţa călătorilor plictisiți ce po- 
poseau în Eldorado. 


CIUTELE 


Ciutele rămîn încremenite cîteva clipe. Apoi devin ia- 
răși fiinţe vii. Lili stă cu mîinile sub cap. Şi treptat devine 
rigidă. Ca de sticlă. Și ciutele sînt sticloase. Și pădurea. Și 
norii. Prin aerul de cristal nu mai răzbate nici un sunet. 
Ochii nu mai clipesc. Pieptul nu mai răsuflă. Inima nu 
mai bate. 

— Ce s-a întîmplat ? întreabă o ciută, 

— Primejdie ! rostește alta. 

— Nu pot să fug! 

— Mi-e frică ! 

O voce fără vibrații, fără sunete, fără glas, vorbește, 
şi se face liniște. 

— Trebuie stabilit un prim contact. Cine sînteţi ? 
Descrieţi-vă. 

— Noi sîntem ciute, spune o ciută. 

— Voi conduceţi ? întreabă vocea. 

— Nu. Noi fugim. Şi cîinii latră. Și noi fugim de 
colo-colo prin pădure. Iarna este frig. Ninge. Lupii se 
strîng și vin urlînd după noi. Şi noi fugim, spune una. 

— Vînătorii trag cu armele și noi fugim, spune alta. 

— Iarba este fragedă. Cînd este umedă de rouă astîm- 
pără setea. Iezii vin și sug. Dar cînd se aud zgomote, 
fugim. 

— Şi noi, iezii, fugim, spune un ied. 

— Dar cine sînt stăpînii ? Lupii ? întreabă vocea. 

— Nu! Nu lupii. Cîinii sînt stăpîni. Ei nu fug. Cîinii 
şi oamenii. 

— Este vreun cîine pe aici ? 

Şi cum nu răspunde nimeni, vocea continuă : 

— Există oameni ? 


28 


Și atunci Lili începe să vorbească. Lili se aude și ea 
vorbind, deși nu deschide gura şi nu mișcă buzele. Fiindcă 
este de sticlă și s-ar sparge într-un praf volatil care s-ar 
cerne peste lucruri și oameni, și nimeni nu ar mai şti că 
praful acela care îi acoperă şi intră în piele, praful pe care 
il aspiră şi îl scutură de pe haine, este ea, Lili, nepoata 
învățătorului, care s-a dus în pădure să plîngă. 

— Eu sînt om, zice Lili. Sînt fată. Oamenii iubesc. Eu 
sînt mică, dar oamenii iubesc și sînt iubiţi. Mie, Hultan 
mi-a spus că nu mă place. Că sînt proastă. Că lui îi plac 
femeile, că are ce face cu ele. Și eu vin în pădure să 
pling. Și într-o zi o să mă duc la moară să mă înec. 

— Explică asta, spune vocea. 

— Oamenii se nasc, trăiesc și mor. Cînd mor se fac 
țărînă iar, şi nu mai sînt, şi nu mai gîndesc, şi nu mai vor- 
besc, și nu îi mai doare. 

— Şi de ce să frîngi unda ? întreabă vocea. 

— Hultan este frumos şi puternic. Şi eu sînt singură 
și mică. Și el vine la noi şi eu pling. Fug în pădure şi pling. 

— Să nu mai plîngi! Să nu mai mori! Să nu mai 
fugiţi ! comandă vocea. Maturizarea este ceea ce vă de- 
osebește de stăpîni. Trăiţi ! Iubiţi ! Fiţi! ordonă vocea; 

— Contactul a fost stabilit, zice altă voce. 

- — Da, este bine. Am stabilit un contact şi aici, zice 
vocea. 

— Acum să le comunicăm mesajele, zice cealaltă voce, 
și să plecăm mai departe. 

După un timp, totul începe să reintre în normal. Aerul 
unduie, norii curg mai departe pe cer. Ciutele și arborii și 
ierburile redevin ceea ce erau înainte. Ciutele se scutură 
ca ieșite din apă şi pasc. Ierburile şi copacii foșnesc. 

Din hăţiș se aude lătrat de cîini și zvon de voci. Şi apar 
vînătorii. Dar ciutele privesc spre ei şi nu fug. Și ciinii 
se reped și le muşcă de picioare. Și vînătorii trag. Şi ciu- 
tele cad scurmînd litiera şi împroşcînd cu sînge. Şi vînă- 
torii se strîng împrejur să le admire. 

Lili se apropie şi spune : 

— De ce aţi tras ? De ce le-aţi ucis ? 5 

Dar nu plînge. 

— Ce ţi-e, fată ? întreabă un vînător. 

— Erau mesagere și ele. Nu trebuiau ucise. 


29 


— O cunosc pe fată, spune celălalt vînător, este ne- 
poata învățătorului. 

— Ce cauţi aici, fată ? 

— Cum „fată“, nu vezi că s-a făcut femeie de-a 
oinelea. 

— O fi căutînd ea ceva în pădure... singură... Îl mai iu- 
beşti pe Hultan ? 

— Da, răspunde Lili, şi nu plinge. 

— Bine, bine. Hai cu noi să te învăţăm cum să faci, 
zice vînătorul şi o trage către desișul de corn inflorit 

Lili nu plînge. Cerul e limpede. Doar fulgi albi de nori 
trec pe deasupra. Doar ciinii miriie lîngă ciutele insînge- 
rate şi, din corniş, se aud glasurile vînătorilor. 

Când intră vînătorii seara în sat cu ciutele, Lili vine 
şi ea cu ei de la pădure. Şi lumea îi salută pe vinători şi le 
laudă dibăcia, şi admiră ciutele. Şi Lili merge alături de 
ei şi salută lumea. Și nu plinge. 


CONDOTIERII 


(Cronica algoritmică 
a conquistei) 


Lema despre conquistă, universal acceptată și vehicu- 
lată fără nici o reţinere de către istorici, susține că în anu- 
mite perioade valuri uriașe de popoare pleacă în diferite 
migrații, în general spre apus. Interpretările sînt felurite 
şi nu lipsesc ipotezele, unii fiind susținătorii ideii cum că 
direcția conquistelor este explicabilă din punct de vedere 
religios şi totemic, alţii cum că ea ar avea explicaţii eco- 
nomice, alţii, în fine, cum că ar fi de natură electromag- 
netică : una dintre manifestările magnetismului universal. 
Nici una dintre teorii, nici unul dintre sistemele încercînd 
să înmănuncheze multitudinea datelor în modele operaţio- 
nale nu caută însă vreo explicaţie cu privire la apariția 
giganticelor valuri spaţio-temporale, apariție care! genc- 
rează în ultimă instanţă aposteriori miturile. religia poli- 
tica şi chiar economia conquistelor, căci istoricilor li se 
pare cît se poate de firesc în esenţă ca unii să fie leneşi și 
săraci, şi aceştia să pornească incursiuni prădalnice, tar al- 
ţii, bogaţi şi harnici, să stîrnească prin averile lor invidii 
şi pofte. Dar aici este cheia erorii și a paradoxului, fiindcă 
legea fundamentală a economiei conquistelor este aceea 
că războaiele sînt cîștigate de cei sătui, puternici şi bogaţi, 
iar cei săraci nu ar putea în acest caz decît să suporte 
consecințele declangării marilor mişcări, marilor valuri, 
care ar fi menite să se spargă şi spulbere efemer de stin- 
cile nivelului economico-polilic (şi implicit militar) al co- 
loşilor pe care i-ar ataca. Lucrurile nu stăteau însă deloc 
aşa cum li se păreau profesorilor dogmatici ai diferitelor 
doctrine idealiste, iar fenomenologia conquistelor trebuia, 
desigur, pentru a-și dezvălui algoritmul, abordată din cu 
totul alt unghi decît cel simplist-naiv moral și pedagogic. 


31 


Textul acesta se referă la aigoritmul unei conquiste 
speciale, şi anume la algoritmul conquistei mirmidonilor 
asupra apisizilor, dar poartă în fenomenologia specifică o 
doză caracteriologică şi comportamenială tipică, un algo- 
ritm cu putință de extrapolare la toate conquistele în ge- 
neral, şi faptul în speţă m-a determinat să abordez tocmai 
acest caz ca element de studiu. 

Este îndeobşte cunoscut faptul că mirmidonii au fost 
de-a lungul timpului o societate închisă, o structură per- 
fecţionată care își repeta de milenii ciclul ritmic, şi schim- 
bările mărunte care caracterizau agitația populaţională nu 
erau menite să aducă influenţe esenţiale nici caracteristi- 
cilor tradiţionale ale intuiţiilor indivizilor şi nici arealului 
civilizaţiei mirmidonice. Castele tradiţionale erau în nu- 
măr de trei, respectiv războinicii şi păstrătorii pe timp 
de pace ai ordinii interioare, lucrătorii — care puteau 
deveni în timp de război luptători de rînd, și matca, fe- 
cundă, care genera această viermuială : o lume onirică ale 
cărei acțiuni deloc himerice influenţau pînă și visele gene- 
ratorului hermeutic al întregului vis al realităţii societăţii 
mirmidonice. 

Autoreglatorul populaţional al mătcii, care emitea cu 
discernămînt şi talent întreaga structură socială mirmi- 
donică menită să populeze arealul în imediat următoarea 
perioadă, funcționa însă într-un ciclu evident defazat faţă 
de starca reală a lucrurilor, stare reală în esență posibil 
de anticipat, dar totuşi fluctuantă, deși parametrică, su- 
pusă influențelor unei întregi game de legi arbitrare şi 
aleatorii al căror algoritm sau era strict determinabil așa 
cum era, adică fluctuant, sau nu era luat în calcul ca ur- 
mare a unei imperfecţiuni de sistem guvernînd Marele 
Stup. Aici explicaţia exactă este greu de reconstituit, aşa 
că mă voi rezuma la simpla trecere în revistă a faptelor. 
Atîta timp cît algoritmul real era apropiat de cel ideal, 
randamentul social al mirmidonilor era optim şi conquis- 
tele erau excluse, atît înafară cât și dinafară. Dacă mirmi- 
donii erau, așa cum fuseseră mii şi mii de ani, scutiţi de 
efectul interacțiunilor cu alte societăţi, nimic nu stînjenea 
echilibrul către care societatea lor perfectă tinsese : gene- 


32 i 


rațiile populau Megalopolisul succedîndu-se unele altora 
cu o precizie matematimorfă, proporţiile sociale ale caste- 
lor păstrîndu-se nealterate. Este demnă însă de semnalat 
slăbiciunea la agenţii externi infiltrabili în societate la 
care dusese prelungirea unei asemenea stări de fapt, dar 
dacă nu ar fi existat nici o influenţă esenţială din afară, 
chiar şi în atari condiţii, această societate nu ar fi dispărut 
şi nici nu ar fi prezentat tendinţa să dispară, singurul 
efect comportamental fiind optimizarea tot mai acută la 
care ar fi dus starea de echilibru şi siguranţă, tendinţa ri- 
tualizării tipicare ca urmare a unei raţionalizări optimale 
în activitate, la totemuri şi instinctivitate în gesturile care 
şi-ar fi pierdut valoarea realistă : luptele și uzanţa lor 
s-ar fi transformat în dansuri şi sporturi, cultivarea tă- 
riei de caracter ori a spaimelor de mult uitate și nemai- 
resimţite ar fi devenit religie, militarismul : rigurozitate, 
foamea ancestrală : canibalism ritual, știința : formalism 
şi artă etc. 

Mai merită a fi remarcat faptul că nici după dezechili- 
brul produs de contactul brutal cu civilizația apisidă, mir- 
midonii, deși neadaptaţi, nu au avut tendinţa să dispară 
de pe arena istoriei, iar exagerarea dezastrului produs de 
impactul celor două civilizaţii este evidentă, fiindcă re- 
adaptarea la noile condiţii de luptă pentru existenţă s-a 
produs instantaneu, mirmidonii găsind fără nici o îndru- 
mare metodele şi tehnicile optime de supravieţuire și re- 
zistenţă, armele împotriva primejdiei neprevăzute, tacti- 
cile ori atitudinile diplomatice cele mai adecvate şi toate 
celelalte, şi era de așteptat ca acest lucru să se întîmple, 
întrucât agresiunea noilor veniţi nu a folosit tehnici ultra- 
rapide de distrugere totală și nici psihologii de epurare 
populaţională a concurenţei, așa încît mirmidonii au avut 
timp să se acomodeze la armele dușmanilor biologici şi să 
contracareze efectele tacticii adverse, adoptînd poziţia justă 
în“acest război care la început se prezentase atît de inegal. 

Abia atunci au apărut însă condotierii. 

Cît timp mirmidonii eliminaseră din mediul ambiant 
diferiţii duşmani, tehnologiile de zbor nu își vădiseră rén- 
tabilitatea și se renunţase la ele în favoarea perfecţionării 
tehnologiei construcţiilor, reproducerii, optimizării şi me- 


33 


todologiitor cu caracter funcţional. Luptătorii profesionişti 
fuseseră tipăriţi genetic în număr limitat, şi cum atribu- 
tiile lor se rezumau la cele de control, la dirijare şi mani- 
festaţii estetico-religioase, abia odată cu conflictul cu api- 
sizii, luptătorii devenind casta optimă, balanţa socială se 
înclină în favoarea lor, care deveniră preponderenţi prin- 
tre ceilalți coeficienţi populaţionali. Societatea mirmidonică 
îşi schimbă profilul permiţîndu-şi emiterea unui număr 
sporit de diptere, cea mai mare parte dintre ele menite 
a-şi găsi moartea în lupta cu apisizii. Dar iată că şi aici 
algoritmul conquistei era sortit unei defazări anacronice, 
în paralel cu evoluţia evenimentelor, sau poate unui extrem 
de subtil şi complicat calcul hermeutic, fiindcă şi în aceste 
condiţii casta cea mai afectată a fost tot cea a „lucrătoa- 
relor“, mai neadaptate condiţiilor noi create de război după 
stabilirea echilibrului relativ între cele două societăţi în 
impact, a urmat o epocă tulbure în care simplul caracter 
de apărare al măsurilor luate iniţial, defazate anacronic, a 
declanşat un mecanism necunoscut mătcii, sau poate cu- 
noscut şi strici necesar, dar scontat ca efect secundar : fe- 
nomenul conquistei. menit să extermine total intrușii după 
reuşita replică de adaptare la invazie. 

Marele Stup a fost invadat de spuza de condotieri, ra- 
ţionamentele care îi evaluau cu precumpănire în ecuaţia 
clipei fiind un mecanism de subsol subtil, scăpat de sub 
controlul Marelui Creier elaborînd linia social-politică justă 
a civilizației mirmidonice. 

Condotierii erau un soi de indivizi cu manifestări anti- 
sociale în timp de pace, pătrunşi de tendințe devastatoare. 
Animaţi de o ideologie care răstălmăcea binele în sensul 
propriei optici, suprasolicitînd prin existenţa lor chiar re- 
zerva biologică din care se trăgea și casta „lucrătoarelor“, 
condotierii, după ce au ruinat economia Marelui Stup, s-au 
transformat în nimicitorul val de conquiste care a spul- 
berat total ultimele forţe ale mai aparent echilibratei Apis, 
contaminînd-o şi pe aceasta de dezechilibru pînă la acel 
grad în care, delimitîndu-și cîmpurile de forță prin bariere 
naturale, caracterul de conquistă s-a răsfrînt în interior, 
asupra propriilor societăţi, nimicind inamicii, dar totodată 
nimicind şi propria bază economică necesară subzistenţei. 


34 pi 


După aceea, marile valuri de  condotieri, sub impulsul 
nstinctual, au format acele formidabile puhoaie conquis- 
tice menite dinainte morții. Pacea nu le era favorabilă sto- 
urilor care s-au roit în cel mai paradoxal roit al istoriei 
mirmidonice, în roiri lipsite de mătci şi de lucrătoare, roiri 
bezmetice, menite, conștient sau inconștient, sub numele 
de Glorie sau Faimă, autoexterminării, valuri care s-au 
stins în deșerturi, în bălți, în aerul rarefiat al înălțimilor, 
pînă cînd mătcile au putut să reechilibreze populaţional 
societăţile, înclinînd procentul castelor în favoarea „lucră- 
toarelor“, care au supralicitat pentru un timp societăţile, 
pentru ca, mai apoi, condiţiile naturale de mediu să opti- 
mizeze din nou raportul global, readucîndu-l la valorile de 
echilibru. 

Aceasta este istoria conquistelor care au zguduit Ma- 
rele Stup şi mecanismul lor dialectic, algoritm universal, 
după părerea mea, care răsturnînd ipoteza potrivit căreia 
conquistele ar fi stimulate de nu se ştie ce fenomene supra- 
sociale misterioase, arată cum că ele își au sămînţa în chiar 
fenomenologia socială, precizînd totodată că marile cru- 
ciade nu au fost simple permutări ale neamurilor, cauzate 
de motive secrete, religioase sau economice, în care socie- 
tățile să fi pornit, în totalitate, la o incertă şi demonică 
peregrinare distructivă, ci că ele au fost alunecări (une- 
ori direcționate politic, diplomatic sau religios de către 
creierul echilibrant social) ale unei anumite și specifice 
categorii sau caste, al căror caracter local de inflaţie a dus 
la devalorizarea lor, un mecanism social automat, menit 
să ușureze societăţile de surplusul inutil, rămas nefolosi- 
ter, supliment transcendat anacronic, din alt moment is- 
toric, socialmente depăşit. Gloria și dramatismul armate- 
lor de condofieri, forța, frumuseţea şi inutilitatea lor ne 
vor rămîne însă multe vreme întipărite în memoria so- 
cială, cu o nostalgie a imposibilului şi absurdului falnic și 
grandilocvent, distructiv și efemer, haotic şi parcă ascun- 
zînd ceva din altă lume, e vrajă sau un vis, pînă cînd 
instinctele paşnice, metamorfozînd fenomenul într-un mit 
sau într-un ritual totemic încîlcit și sterp, vor împinge 
ritmic, la ore astronomice precise, infinite convoaie mirmi- 
donice de condotieri la locuri misterios prestabilite de un 


35 


program al cărui sens a fost uitat de mult, simbolic mimînd 
marile conquiste de altădată : la Labirinturile săpate în 
granitul Canalului, la ruinele Muşuroaielor Părăsite, şi 
construite pentru a fi părăsite, unde elitrele din alte tim 

puri foșnesc atît de tainic şi trist sub pași, Ia locul vechilor 
bătălii sau la relicvele navodroamelor de mult uitate şi 
redescoperite de fiecare dată spre a fi date uitării din nou 
sub vălul de întuneric al nopţilor senine ale epocilor înalte 
de pace şi de dragoste şi de muncă 


CONEXIUNE LIBERĂ 


Se mișca liber prin mediul suprasaturat de praf şi de 
vibrația aceea confuză și continuă ca un puls ritmic, venind 
din toate părţile şi interferiîndu-se într-un șipot, sau clin- 
chet, sau așa ceva. 

Se mișca. Era liber și se mișca. Și era bine. Bine că se 
putea mişca, bine că era. Ar fi putut fi şi mai bine, dar nu 
ştia asta. Nu avea de unde să ştie. Fiindcă nu avusese 
niciodată de a face cu lumina, nu știa ce e lumina, și nici 
nu-i simţea lipsa. Pentru cineva obișnuit cu o tempera- 
tură optimă de circa 37° Celsius, temperatura mediului 
ambiant i s-ar fi putut părea prea mică, şi ar fi suferit de 
frig, sau poate prea mare, şi atunci ar fi suferit de căl- 
dură, dar pentru cine nu a cunoscut o altă temperatură, 
însăşi conștiința a ceea ce este „temperatură“ lipseşte, 
şi, în lipsa acestei noţiuni, evident nu există nici sen- 
zaţia de cald sau de frig, așa că, e de la sine înţeles, 
respectivul nu are cum să sufere din pricina lor. Tempe- 
ratura mediului ambiant era pur și simplu optimă și 
funcţională. Dealtfel, din punctul de vedere al unui ob- 
servator extern, ritmul în care își desfăşura existenţa și 
activitatea ar fi putut părea şi el prea rapid, și insuporta- 
bil din acest motiv, un ritm pentru posibilul observator 
de-a dreptul diabolic, necesitînd o încordare şi un efort 
mai presus de posibilităţile admisibile, o viaţă de calvar, 
sau, poate, de-a dreptul o inexistenţă, un ritm atît de lent 
încît potenţialul observator nici nu l-ar fi sesizat, sau l-ar 
fi confundat cu ritmul Universului. Dar toate aceste spe- 
culaţii ar fi numai niște situaţii limită, dependente de 
condiţiile și de ritmul de referință al observatorului. 
Pentru subiectul nostru, atît ritmul cît și condiţiile de 


37 


mediu erau un lucru cît se poate de normal, necesar, şi de 
la sine înţeles. Un dat al existenţei înseși. 

Puternic şi liber. Natura înzestrase materia constitu- 
entă cu flexibilitate, rezistenţă, abilitate, duritate şi mai 
ales indiferenţă. Indiferenţa pe care o dau puterea- şi li- 
bertatea. Cei care nu posedă aceste însușiri înseamnă pur 
și simplu că nu le merită. Cine nu e destul de tare ca să 
muște şi să sfişie, cine nu e destul de tare ca să reziste la 
mușcăturile dimprejur, constituie un eşec ce nu poate 
subzista mediului coroziv şi, ca atare, nici nu trebuie să 
mai existe. Din acele obiecte care nu posedaseră aceste în- 
suşiri strict necesare existenţei mai rămăseseră împrejur 
resturile obscure ale sfişierii lor. Praful care împînzea 
totul, resturile pe care le atingea împrejur la fiecare miş- 
care. Se auzeau clar acum scîrțiitul şi trosnetul materiei 
măcinate în moara înconjurătoare. Sfărîmînd și serîșnind. 

Își înfipse dinţii de metal în mediul amorf, şi simţi 
cum se înfig în structura lui dinţii înconjurători ca un 
răspuns prompt la chiar gestul existenței lui. Simţea că 
mai este şi o scalaritate a dinţilor ; o ierarhie în care ocupe 
un loc precis, un loc pe care nu putea să-l înţeleagă, putea 
doar să-l perceapă, dar intuia că toate astea aveau un sens 
un scop care îi rămînea deocamdată necunoscut, dar nu 
pentru eternitate. Îşi înfigea dinţii sfărmâînd şi simţea din- 
ţii dimprejur cum încercau să-l sfărîme la rîndul lor. 
Uneori urmele rămîneau întipărite în el, dar faptul era 
plăcut ca orice parte integrantă a existenţei. Dinţii aceştia 
îl făceau conștient de el și de faptul că este. Şi tot dinţii 
erau aceia care-i precizau cît şi, mai ales, cine este. 

După mult timp, sau puţin timp (în fond timpu-i şi el 
o noţiune atît de relativă și de abstractă), conştiinţa de 
sine sau de ceea ce atinsese sau îl atinsese cîndva deveni 
perfectă. Putea acum să-și calculeze exact limitele și 
energiile de care dispunea, supunînd și subjugînd cu aju- 
torul lor mediul dimprejur şi propria entitate -la randa- 
mentul cel mai ridicat. 

O raționalitate speculativă, sîcîitoare și pedantă și pi- 
săloagă, ar putea ridica acum problema fericirii și alte 
probleme etice și estetice, și atunci posibilii martori s-ar 
împărți imediat în două categorii distincte : unii susținînd 
că asta este fericirea, că iată! fericirea nu numai că 


38 


există, dar este şi uşor de atins, ca dealtfel toate idealu- 
rile, archetipurile nefiind altceva decit o impresie 
transpusă în sublim, o limită la infinit a existenţei ime- 
diate ; iar alţii vor întreba : „Hehei, ce ştim no! despre 
archetipuri, si cu atit mai mult despre fericire ? Pretin- 
dem că am înţeles totul, şi că într-adevăr acesi subiect 
este fericit, dar oare asta e fericirea, este oare cu adevărat 
fericire sau este doar ignoranță şi absurd, neînțelegere şi 
hazard ?“ Toată această problematică sterilă este însă tä- 
rîimul exclusiv al himerelor și terenul alunecos şi incon- 
sistent al speculaţiei, fiindcă pe cine interesează pe lume 
fericirea ? Fericirea nu aparţine realităţii, iar fenomenele 
nu sint în realitate nici fericite, nici nefericite , în plus, 
fericirea nefiind decît o mare nenorocire pentru cel lovit 
de ea, căci ce poate fi ea decît împlinirea supremă. ori 
această împlinire nu înseamnă în mod dialectic decit o su- 
ficiență care rupe posibilitatea progresului și a evoluţiei, 
Și, cum pe un drum pe care toate merg înainte, a te opri 
înseamnă a te lăsa depășit, iar a te lăsa depășii înseamnă un 
regres față de nivelul minim care a dus la aparenta sufi- 
cienţă, deci este neîmplinire, nefericire, și iată că fericirea 
nu este decît nefericire, vădindu-se un concept gol de orice 
speranţă. Fericirea nu este urmărită și dorită de nimeni, 
nu există și nu poate exista. Singura dorinţă pe care o 
poate cunoaşte materia — materia care se organizează în 
forme tot mai complexe, materia care evoluează mereu 
de-a lungul coordonatelor de spaţiu şi timp — singurul 
ideal al acestei materii este eficienţa și nimic altceva. Iar 
subiectul la care ne referim era eficient. 

Se simţea vibrația pulsatilă, acum tot mai amplă. Un 
hîrîit de maşină. De tanc. Sau de avion. Sau și de tanc și 
de avion. Mașini nenumărate şi neînfrînte pornite la cu- 
cerirea Universului. În expansiune. 

Puternic, și liber, şi conștiința libertăţii a fost o reve- 
laţie a clipei cînd a realizat conexiunea care făcea mediul 
înconjurător să răspundă prompt la comunicările lui, la 
mesajul dinţilor lui. Putea să pună în mișcare ceea ce îl 
înconjura, şi forţa de care putea dispune era aproape ne- 
limitată, dacă ştia cum să o folosească. Impulsul dat de el 
amplifica sau încetinea mișcarea universală. De unde pro- 
venea această forță a fost o enigmă care a intervenit abia 


39 


mult mai tîrziu în ecuaţie. şi chiar și aici speculaţia ar fi 
putut găsi o gamă întreagă de soluţii, ca de exemplu că o 
acumulase din mediul ambiant în urma unei activități 
morale, sau inteligente, sau utile, sau că forţa respectivă 
există în însăși natura lucrurilor, că este o forță a mate- 
riei, o forţă care se acumulează pentru a se descărca apoi 
sub diferite aspecte și manifestări în univers. Dar su- 
biectul nostru nu a pătruns problematica forţei, și dacă 
ar fi putut exista pentru o vreme această problemă, ea ar 
fi fost mai mult implicită lui, decît explicită 

Conexiunea se făcea liber și voluntar. căci nimeni nu 
obliga pe nimeni la această conexiune și, dealfel, la nimic. 
Corpurile înconjurătoare veneau să intre în contact. şi, la 
rindu-i, le ieșea în întimpinare. Se atingeau în urma unei 
voințe proprii, şi chiar aceste atingeri reprezentau exis- 
tenţa, căci fără de ele, nu fără de una sau de alta. ci fără 
de oricare, nimic nu ar mai fi egistat și însăşi posibilita- 
tea existenţei nu ar mai îi decît o absurditate. Existenţa 
nu era decît contact colţuros, și nici o dilemă morală nu 
își găsea. tocmai de aceea, locul. Bineînţeles că oricine 
avea dreptul să refuze această atingere, să refuze contac- 
tul, dar refuzul mușcăturii mediului ar fi fost mușcătură 
fiindcă cine ar putea concepe altfel inexistenţa, scopul 
ultim. în fond, al sumumului tuturor mușcăturilor. A te 
supune ei. inexistenţei, însemna nu a scăpa de mușcături, 
ci a te supune lor, la toate deodată. 

De lu ipoteza că e liber să muște şi liber să pună în 
mişcare cu mușcături pe cei dimprejur pînă la ideea c 
mușcăturile lui se propagă prin mediu tot mai departe 
pînă cînd se reflectă în tot universul nu e decît un pas 
Într-adevăr, era imposibil ca el şi ceea ce-l înconjura să 
fie totul. Structura era complexă, și nimic nu pleda în fa- 
voarea unei limite a conexiunii. Nu exista nicăieri nici o 
limită. Limitele sînt numai în subiecţi. În subiecţii slab: 
Îşi înfipse dinţii cu sete și avu imediat certitudinea aces- 
tei concluzii. Exista dealtfel şi vibrația care, luată în con- 
sideraţie, putea sugera imediat că este vorba de o co- 
nexiune integrală. Un angrenaj imens, în care el era ele- 
mentul fundamental, cel mai important, elementul care 
punea în mişcare totul prin puterea lui dirijată, și s-ar 
putea spune acum chiar raţională. fiindcă numai o putere 


40 


raţională este capabila de un efort concentrat care să ducă 
la o asemenea înfăptuire grandioasă Punctul cheie al în- 
tregului, Esenţa. 

Ce se mai putea oare afla după o asemenea ilumina- 
ţie ? Pătrunzind secretul universal, clipa se intregeşte pe 
sine. Totul este atît de perfect încît nu suferă nici o cri- 
tică. În nici un caz din partea lui. Căci înțelesese că lumea 
nu era decit cel mai formidabil instrument de măsurare a 
timpului. 

Și atunci capacul ceasului s-a ridicat. Şi subiectul 
nostru a sclipit o clipă în luciul metalului şlefuit de fabri- 
cant, între literele încrustate pe margine și oglinda para- 
bolică din centru : o rotiță pe un ax, într-un angrenaj 
simplu şi limitat, o rotiţă funcţionind, trebuind să funcți- 
oneze între alte rotiţe funcționind în cadrul unui inge- 
nios mecanism de măsurare a timpului produs în serie, 
undeva într-o fabrică dintr-o localitate, dintr-o ţară, de 
pe o planetă, din spaţiu. 


DECONSTRUCȚIA ï 


Adevărata artă este o reuşită cînd poate 
să comunice prin text ceva, dar şi prin 
subtext. Noema însă există doar în tex- 
tele care spun totul prin ceea ce nu spun. 


Casa părea părăsită. Sau, oricum, nelocuită de o lungă 
bucată de timp. Era o casă simplă, dar arătoasă, cu un fel 
de verandă de sticlă. Ceva mai departe de sat, nu ajungea 
pînă la ea nimeni. Nimic nu tulbura liniştea locului. Doar 
norii se perindau pe cer, doar vîntul bătea, doar frunzele 
foşneau. Uneori era senin, uneori ploua, uneori era zi, une- 
ori noapte. 

Se putea crede că este un peisaj nepămîntesc, sau o 
ilustrare a unui peisaj pămîntesc reprezentat în somn, sau 
într-un timp și spaţiu abstract, desprins parcă de orice 
legătură cu realitatea. Cu toate astea, era un peisaj pă- 
mintesc şi real. Exista însă o stranietate incontestabilă 
în tot, 4 

Casa era izolată oarecum de sat, și totuşi satul nu era 
foarte departe. Și, cu toate acestea, niciodată nu venea 
nimeni aici, nu răzbătea nici un zgomot, nici un semn, 
nimic. 

Poate că o perdea invizibilă dar inflexibilă izola această 
casă de restul lumii, sau, cine știe, poate satul era părăsit 
și el, sau poate nici nu era sat, ci doar o imitație cu case 
de carton şi decoruri din mucava, doar cu exterior și com- 
plet goale pe dinlăuniru, compoziţie scenografică pentru 
vreo filmare sau pentru alt scop necunoscut. Sau poate că 
întreaga planetă era părăsită și pustie, depopulată de vreo 
molimă cumplită, sau de vreun război mondial. 

Oricum, acest lucru este exterior şi indiferent pentru 
restul acţiunii, fiindcă vă asigur că există o acţiune pre- 
cisă, cu introducere, personaje, conflict, punct culminant 
şi deznodămînt. Sînt adeptul unei arte cu mesaj și acţi- 
une, chiar dacă behaviorismul este modalitatea mea de 
expresie. 


42 


Deci, casa se oglindea în lac. Pe malul lacului, tot re- 
flectată în apă, creştea o pădure de salcîmi de destul de 
slabă calitate. Lacul era acoperit de iarbă creaţă. Era un 
lac mic, un heleşteu cu o podișcă de lemn putred înain- 
tind pînă în mijlocul lui. Pe unul din malue era un dig şi 
urmele carbonizate ale unor ruine de moară, cu aripile 
ca petalele unui crin negru prăbuşite în iarba înaltă, lîngă 
niște jgheaburi ca troacele pentru porci, răspîndite 
care încotro, 

O vegetație luxuriantă invada, odată cu vara aceea 
călduroasă, casa. 

Prin pădure nu se auzea cîntec de păsări, şi în baltă 
nu orăcăiau niciodată broaște. V-am mai spus că în tot 
acest colț de lume era ceva straniu şi nefiresc. Doar norii 
se schimbau pe cer, ca nişte semne, ca un simbolion mas- 
cînd un mesaj foarte complex şi menit poate unei civili- 
zaţii superioare, care depăşea limitele inteligibile ale unei 
vorbiri, sau scrieri uzuale fiinţelor raţionale. 

La venirea toamnei, odată cu ploile, păienjenişul de 
drumuri s-a transformat într-o rețea de băltoace acope- 
rind litiera proaspătă de smîrcuri clisoase. Lanul de grîu 
din spatele pădurii, înnegrit şi năpădit de buruieni, se 
acoperea uneori de piclă, alteori de întunericul rece de 
sub norii joşi. 

Casa, acum, cînd nu mai exista vegetaţia care să-i 
mascheze romantic descompunerea, se vădea fundamental 
atacată. Pereţii coşcoviţi şi sparţi lăsau să se vadă inte- 
rioarele camerelor şi bucătăriei. 

Dar aşa, demitizată, era acum cu atît mai evocatoare. 
Un sens palimpsest răzbătea din simbolionul ei răsfrînt 
frînt în unda plumbuită. 


Vîntul răsfoia pe o masă o foaie de hîrtie bolnavă, pe 
care era scris ceva din care nu se mai putea desluși decît 
o frază ambiguă despre neputinţă și hazard, într-o limbă 
necunoscută. Acest fragment, descifrat de cineva, ar fi 
putui revoluţiona gîndirea și cunoaşterea unei societăţi de 
fiinţe raţionale ajunse la apogeul nivelului lor teh- 
nico-ştiințific. Dar mesajul era pierdut în semnele ab- 
sconse şi criptice ale unei gîndiri și vorbiri sintetice ale 
unei civilizaţii superioare, de mult apuse, fie din cauza 


43 


unei evoluţii normale a lucrurilor către final, fie din cauza 
vreunei catastrofe implacabile, sau stupide, depăşind 
tocmai prin absurdul ei posibilitatea de previziune a lo- 
gicii şi intuiţiei. 

În podul pe jumătate năruit, praful acoperise totul, şi 
doar sclipătul unui obiect pur și inextricabil atrăgea mag- 
netic privirile. Dar nimeni nu era şocat de asta, căci ni- 
meni nu vizita ruina sau împrejurimile. 

În apă hîrca se oglindea cariat şi confuz, deformat, dar 
în întregime, incontestabil. 

Apoi a dat prima zăpadă, şi în zori soarele a răsărit pe 
un cer curat şi aspru; complet dezarticulată, ruina era 
acum o epavă scufundată. Doar ici și colo cîte o bîrnă mai 
rezista săgetînd carbonizat spre cer. 

Exista însă bănuială și o așteptare ca de un semn, ceya, 
o navă de foc din înaltul îngheţat, orbind soarele puncti- 
form, sau o forţă, o energie metagalactică, ceva neprevă- 
zut dar inevitabil, care să o trezească la altă viaţă, nouă 
și glorioasă, trufașă şi neaşteptată, mai intensă decît orice 
pot exprima vorbele, şi mai măreaţă decît gîndirea 
poate concepe. 


Adesea îmi propusesem să merg pe riuleţul care tre- 
cea prin fața porţii, să văd unde duce Era un fel de 
scursură de zoaie. Dar, cum nu l-am văzut niciodată 
secat, mi-am zis că trebuia să ducă undeva, Nimeni din 
sat nu fusese în stare să-mi spună unde se varsă, şi cum 
nu am găsit în nici o hartă, oricît de detaliată, nici o indi- 
caţie cu privire la el, m-am hotărît ca în vacanţa de vară 
să iau elevii și să facem o excursie de explorare. 

Ştiam că nu pot fi mai mult de cinci kilometri pînă la 
satul celălalt şi bănuiam că riîuleţul va trece prin pădure, 
ca mai apoi să ajungă pe undeva pe aproape de Horodinţi. 

Era încă răcoare și copiii au strîns buchete de flori sau 
papornițe cu smeură şi mure. Cîţiva de la cercul de zoolo- 
gie, alergînd după fluturi, au inirat într-un vad secat plin 
cu urzici. Cînd au ieşit de acolo — mai rîdeam încă de ei — 
s-a produs însă un fapt câre a influenţat cugetul nostru, 
ca să zic aşa, într-un med cu totul special, dînd o turnură 
captivantă şi plină de neprevăzut excursiei. Roşii pe pi- 
cjoare şi pe mâini de la urzicătură, nici unul dintre ei nu 
părea însă deranjat de asta. 

— Ştiţi de ce specie este fluturele capturat ? m-a în- 
trebat un puşti, arătindu-mi trofeul purtat cu mare grijă 
de urzicaţii iubitori ai naturii. |. i 

— Nu, am recunoscut, privind la fluturele ale cărui 
aripi palpitau irizînd în tente de alb şi negru catifelos. Nu 
am mai văzut niciodată vreunul care să-i semene, am pre- 
cizat, admirînd aripile cât frunza de castan toamna. 


— Nici noi. Dar Titel spune că ar fi un fluture 
cap-de-mort, 


Am zîmbit înduieșat de naivitatea şi de entuziasmul 
presupunerii şi le-am explicat că specia respectivă nu 


45 


poate fi găsită decît în America de Sud şi că este deci im- 
posibil ca vreun reprezentant al ei să ajungă în Europa. 

— Dealtfel, asemenea lepidoptere, purtătoare ale unei 
boli virale cumplite, le-am spus, sînt socotite foarte pri- 
mejdioase. 

Se vede însă că excursia noastră era menită să se des- 
făşoare sub semnul unei ciudate stele. Riuleţul, cu cît 
înaintam, se lărgea fără a primi nici un afluent vizibil. 

— Este vorba, probabil, de izvoare subterane care îl 
alimentează, am încercat eu să dau o explicaţie raţională 
unei realităţi iraționale. Dar șubrezenia ipotezei era evi- 
dentă. Eram complet derutat. Dealtfel, era acum un fluviu 
lung, cu malurile colcăind de o vegetaţie luxuriantă 

— Iată liane ! nu se mai putu stăpîni unul dintre copii. 

— Într-adevăr, am zis. 

Şi din momentul acela mi-am dat seama că s-a ales 
praful de tot prestigiul meu profesoral. 

— Iată şi nişte sequoia ! 

— Şi sicomori ! 

Mi se părea că visam urît. O floră funambulescă inva- 
dase pădurea Toplingeni şi malurile rîulețului, de fapt 
Mareluř Fluviu (nici nu știam că există un asemenea flu- 
viu trecînd pe lingă sătucul nostru nenorocit, ba chiar nici 
nu auzisem de un asemenea fluviu în Europa. Mă gîn- 
deam că ar fi trebuit să i se acorde o mat mare impor- 
tanță locului de unde izvora, satelor pe unde trecea, ba 
chiar şi țării care avea un asemenea fluviu). 

—- Oare se varsă direct în mare ? m-a întrebat unul 
dintre copii, și mi-am dat seama că îmi este cu neputinţă 
să-i răspund. 

Am găsit o plută din lemn de catalpa și ne-am urcat 
pe ea. Intrasem într-un joc nebunesc, mă gîndeam însă 
că totul se va sfîrşi în satul de alături, cînd vom reveni 
la realitate şi ne vom trezi din delirul acesta colectiv. În 
fond, cinci kilometri nu pot dura prea mult. 

Începuse să se lase seara şi copiii se plingeau că le 
este foame. Ne-am apropiat de unul dintre maluri şi am 
debarcat. 

Cu greu am reuşit să răzbim prin jungla deasă, dar 
am ajuns brusc la un templu megalitic, într-un luminiș 
cu iarbă înaltă. 


Dă 


46 


Copiii s-au risipit pe lingă copacii cu fructe mari. tar 
eu, încercînd să strig ca să-i opresc, mi-am dat seama câ 
în spaţiul acela gigantic vocea nu are ecou. Era ca și cum 
aş fi urlat într-un calup de vată de sticlă. 

Am luat-o la fugă după ei, pe aleea pietruită de lîngă 
templu. Era o cale a cărei vastitate mi se dezvăluia treptat. 

După un timp am ajuns în dreptul unor uriaşe edificii. 
Şi am răsuflat ușurat zărind în depărtare un pilc de femei 
şi bărbați. 

„Îi voi întreba încotro au luat-o ştrengarii”, îmi 
ziceam. 

Dar ajungînd în dreptul lor am constatat o stranie în- 
cremenire. Figurile chipeșe şi tinere păreau să ilustreze o 
dureroasă scufundare, un neant total. 

Am întrebat ceva, vocea însă îmi era fără rezonanţă şi 
nimeni nu a observat nimic. Rămăsesem țintuit, asemeni, 
o apăsare grea mă strivea. 

Și, după un timp, o tînără cu chipul sfişietor de trist 
întoarse ochii către mine, încet de tot, şi mi-a trebuit 
mult pînă să înţeleg că, de fapt, nici nu mă vede. 

Într-un tîrziu mi-am amintit de fluviu, de plută, 
de oameni. 

Moleșit de atmosfera viciată, fiecare pas îmi părea un 
efort de nedescris. Întîlnind o sentinelă înarmată, am stri- 
gat către ea : 

— Unde sînt ? dar vocea mi se pierdu în ceaţă. 

Sentinela nu mi-a răspuns şi am plecat mai departe 
clătinîndu-mă. 

Presiuni de mii de thori apăsau peste mine, şi în- 
treagă această lume grandioasă și minunaţă îmi părea un 
munte de aur prăvălit peste piept să mă înăbușe. Doar un- 
deva, departe, sus, corbii negri se roteau croncănind, ca 
deasupra unei prăpăstii pe fundul căreia zace un cal cu 
picioarele rupte. 4 

Şi ajungînd pe malul apei (mă gîndeam să sar în ea 
și să mă las purtat la vale) am constatat că rîul, şi dintr-o 
parte şi din alta, curgea într-aici. Şi am dedus că ajunse- 
sem la marea în care se vărsa fluviul, şi că nu mai aveam 
unde mă duce nicăieri, 


41 


DUMNEZEUL NEPUTINŢEI - 


(Manuscris anonim) 


Habitatul se afla într-un luminiş al junglei, izolat de 
celelalte habitaturi prin kilometri de masă veşnic verde 
Am ajuns în preajmă-i pe înserat, şi cîinii lătrînd, lumi- 
nile focurilor şi mirosul de carne friptă ne-au atras ire- 
zistibil din hăul de întuneric al desișului. Eram doi călă- 
tori prăpădiţi, reprezentanţi ai acelei „civilizaţii şi cultur: 
de culme“ care ne lăudam că ar fi apanajul exclusiv a! 
lirante a unei planete explodînd în indeterminabile forme 
de viață, pulverizînd limita spaţială a unui univers în- 
chis și sufocat, exuberanţă efervescentă a imaginaţiei Ar- 
hitectului ce îngrămădise aici, alături de variaţii fără nu- 
măr de infinitezimale creaturi, fazele tranzitorii ale unei 
evoluţii aberante, forme disforme, tapiri, brontozauri, ty- 
ranozauri, mamifere, batracieni, reptile, marsupiale, alge, 
echinoderme, angiosperme şi nevertebrate, insecte şi flori, 
într-un delir de viaţă care făcea ca totul să fie viaţă şi 
numai viaţă colcăind peste tot. Şi noi, reprezentanţii unei 
civilizaţii anorganice, frigidă şi rigidă, quageri trimişi să 
propovăduim puritanismul lucrurilor şi al ordinii în imo- 
ralitatea anarhiei vieţii înmulțindu-se, poposeam, ce ciu- 
dat, în habitat, cerşind barbarilor băștinași, ca răsplată 
pentru moarte, dreptul la viaţă, — şi băștinașii, darnici, 
ne acordau fără nici o reţinere elemeniarele privilegii 

Mîncasem, pe vine, alături de oamenii aceia goi, ta- 
tuaţi cu asimetrie provocatoare, animalică, sfidind este- 
tica geometrică a obiectelor. Poate erau chiar canibali, dar 
lucrul nu mai prezenta nici o importanţă acum, cînd obo- 
geala şi foamea ne-ar fi făcut să ne devorăm chiar și într 
noi, în cazul în care sălbaticii s-ar fi dovedit ostili iar nu 
binevoitori, şi cînd, dacă am fi aflat că friptura nu este de 


48 


tapir ci de om, nici măcar nu ne-am fi făcut procese de 
conștiință. = 

Poposiserăm aici simţindu-ne străini și integrați tot- 
odată in oaza tribală din mijlocul deșertului vieţii. Sălba- 
ticii trăiau în locuinţe palustre înălțate pe piloni de lemn 
în mijlocul junglei, și nu reușeam să înţelegem ce criterii 
îi determinaseră să-şi ridice locuinţele la nivelul coroa- 
nelor arborilor înalţi. Poate iniţial, gîndeam eu, construc- 
tiile fuseseră concepute împrejurul copacilor mici, folo- 
siți ca stilpi de susținere, dar cu timpul copacii crescînd 
ridicaseră modestele edificii odată cu ei pînă la li- 
mita cerului. 3 

Era un trib jalnic de înapoiat. Nu cunoşteau nici roata, 
nici arcul, iar pietrele de care se slujeau erau atît de gro- 
solan cioplite încît n-ar fi putut să fie folosite decît de 
forța brutală a unor monştri, dar sălbaticii erau doar fi- 
rave făpturi, rătăcite într-o lume hîdă şi disproporţio- 
nată. Cum de reușise acest trib neajutorat să supravieţu- 
iască în ostilitatea mediului ambiant era o enigmă. 

Hill se obișnuise să se joace după-amiaza de-a conquis- 
tadorul. La început mă amuzase văzîndu-l cum aleargă 
după sălbaticele tatuate pe care le viola sfidînd ritualu- 
rile tabuurilor tipicarilor sălbatici, la care căsătoria era 
prescrisă pe linie maternă în funcţie de clanuri și familii, 
iar noi, locuind coliba dinspre răsărit, coliba Tui (care abia 
mai tîrziu am înţeles că însemna „PRIZONIER“, probabil 
prizonier de război), nu aveam drept ia împerechere decît 
cu egalii noștri. Mă gîndeam că nu are ce să le strice săl- 
baticilor spulberarea profanatoare şi iconoclastă a tabie- 
turilor şi conformismului lor călduţ, şi că văzînd că zeii 
care dădeau prescripţiile sacre ale tabuurilor nu îl vor 
pedepsi în nici un fel pe libidinosul de Hill, cu pălăria lui 
cu boruri mari, zdrenţăroasă şi slinoasă, cu mănușile pe 
care se încăpăţina să le poarte deşi degetele îi străpunse- 
seră prin pielea buretoasă, atunci, îmi spuneam, ne va fi 
mult mai ușor să le propovăduim religia noastră de cris- 
tal. Cînd vom fi reuşit să le facem viaţa insuportabilă, 
cînd îi vom fi călcat destul în picioare ca pe ultimele 
zdrenţe, abia atunci moartea pe care le-o vom oferi le va 
apărea ca o alternativă de sperat, ca un vis indescitrabil 


49 


mai promiţător decit perspectiva istoriei lor mărunte și 
modeste de trib rătăcit în junglă. 

Hill a început însă să mă agaseze şi pe mine. Cu aju- 
torul fetelor pe care le trăgea după el de păr în colibă, 
propaga în rîndul societății primitivilor o promiscuitate 
ilogică şi fără noimă. atunci cînd, după violuri colective, 
după practici perverse şi sadice, îi împingea pe paşnicii 
locuitori la crime monstruoase care poate că nu m-ar fi 
contrariat atît dacă nu ar fi ţinut morţiş să mă oblige şi 
pe mine să asist la stupidele martirii, la toate, pînă cînd 
starea de tensiune manifestîndu-se în sfera relațiilor 
noastre nu ne-a mai părăsit nici o clipă şi nu a mai scăzut, 

cuţindu-se pînă în ultimul moment, atingînd paroxis- 
mul, disimulată în spatele tăcerilor și impasibilităţii sub 
care ne ascundeam, ca niște demni reprezentanţi ai prin- 
cipiilor şi educaţiei unor inși „civilizaţi“, adevăratele sen- 
timente. Barbarii continuau însă să suporte fără murmur 
teroarea mizeriei lor cumplite, iar Hill ar fi făcut probabil 
şi în continuare tot ce i-ar fi trecut lui prin minte, dacă 
într-o bună zi, după o beţie cumplită cu scîrbosul amal- 
gamat de stupefiante cu care băștinașii obișnuiau să pe- 
treacă, nu s-ar fi împiedicat, nimerind cu picioarele îm- 
pleticite în rădăcina fatală care a rupt şirul neîntrerup- 
telor ordinării ce reprezentau viaţa lui, și dacă nu s-ar 
fi înfipt drept într-un ciot ascuţit şi alunecos de bambus. 
L-am descoperit a doua zi, putred deja după o noapte în- 
treagă de colcăit în atmosfera umedă a Vieţii care pentru 
el s-a vădit a fi mortală. 

Stăteam deja de şase luni printre barbari şi nu aveam 
nici o idee ce ar trebui să fac spre a mă reîntoarce viu şi 
întreg în sînul civilizației de unde plecasem misionar, an- 
gajat al unei societăţi obscure de pe litoral. În viaţa civilă 
fusesem codoș, detracat, vagabond, hoţ, criminal, mai apoi 
condamnat, evadat şi transfug, şi cum aş fi putut rezista 
tentaţiei de a nu adăuga acestui corolar de moralitate al 
existenţei mele pe pămînt un nou diamant. Cînd Societa- 
tea de Propovăduire a Cultelor a anunţat că angajează 
aventurieri de pe continent ca misionari, am fost fericit 
să-mi consemnez printre primii numele în catastif. 

Trecuseră şase luni de atunci, acum stătea să înceapă 
sezonul ploios, vîntul bătea rece, și în preajma focurilor 


50 


de seară filfiiau roiuri-roiuri de lilieci vampiri, de fluturi 
cu aripi flaşte, întunecate ori stridente, de veveriţe zbu- 
rătoare și de păsări urlînd fioros. Şi cînd au început ploile 
am înţeles de ce locuinţele sălbaticilor erau construite 
pe piloni. 

Nu mai părăseam palafitele, şi foametea ne determina 
tot mai des la sacrificii umane. Din apa tulbure care tre- 
cea pe sub noi pescuiam leșurile vietăţiler junglei, dar și 
acestea erau tot mai rare, ciumpave de muștăturile peşti” 
lor carnivori, şi puturoase de viaţa morţii colcăind în ele 

Am remarcat de la un timp că sălbaticii părăseau în 
grupuri colibele plecînd cu pirogi' de lemn scobit cu tä- 
ciuni într-o unică direcție tainică, în junglă. 

Femeile care aprindeau focul frecînd două bețe nu mai 
reușeau să-l întețească pe vatra de piatră, căci mănunchiu- 
rile de ţăndări ude sfiriiau şi se stingeau, dimineaţa tusea 
mă îneca și nici măcar Hui-hui-ul, băutura de stupefi- 
ante, nu mai reușea să-mi dea o viziune cît de cît supor- 
tabilă asupra universului. Şi atunci am plecat şi eu cu un 
grup de pirogi să văd către ce ţel misterios se luptă cu 
puhoaiele blestemate care nu mai pridideau să inunde, şi 
către ce scop binecuvîntat. Îmi spuseseră că se duc să stea 
de vorbă cu zeul, sau asta era ceea ce înţelesesem eu. 

Am străbătut un labirint întortocheat, printre trun- 
chiurile inundate. Apa rece ne stropea uneori şi tremuram 
de frig. Se lăsase seara cînd am zărit undeva departe 
printre infolierile pădurii o lumină tulbure. Nu era lu- 
mină de foc şi părea să sticlească în plină ploaie, ceea ce 
mi s-a părut a fi complet incredibil. 

Cînd am răzbătut dincolo de ultimele trunchiuri am 
constatat că ajunsesem la o platformă de piatră mono- 


ţii. Undeva, probabil în centrul ei, se ridica un edificiu cu 
trepte, ca un altar, pe care se vedea o clădire de marmură 
albă, cu coloane. Lumina provenea din niște tuburi circu- 
lare ce înconjurau pereții, şi era o lumină albă, sticloasă 
și rece, parcă pîlpiind. 

De una dintre coloane era legat un ins în veştmînt ciu- 
dat, avea părul tăiat scurt şi, spre deosebire de barbari, 
avea părul roșu, cu pielea de o culoare stranie, albă ca 
hîrtia. Sălbaticii se îngrămădeau împrejur lovindu-l, scui- 


SI 


pîndu-l, torturîndu-l, înfingîndu-i sub unghii ţăndări de 
lemn. Străinul tăcea mîndru, sau poate leșinase, căci nu 
se mai mișca. 

— Cine e ? l-am întrebat pe unul dintre sălbatici. 

— Dumnezeu, îmi răspunse acesta, și nu am realizat 
de la început sensul cuvîntului. 

— Şi de ce îl chinuiţi ? 

— Fiindcă ne dă mizeria şi nu oprește ploaia 

— Dar el poate să oprească ploaia ? 

— Poate. El poate orice, îmi răspunse sălbaticul cu 
convingere. 

Am pătruns în templu, urmat îndeaproape de băștina- 
şul care era un soi de vraci sau cam așa ceva. Era o sală 
mare, patronată de un pupitru întunecat pe care se perin- 
dau linii luminoase şerpuitoare al căror tîlc îmi scăpa. Am 
observat peste tot obiecte din metale necunoscute, prelu- 
crate cu meşteşug. Pe o masă, în centru, se aflau o serie de 
cărți cu semne ca de scriere, dar nu cred că erau propriu- 
zis simboluri alfabetice, ci mai iute desene ornamentale, 
căci structurile se repetau cu o periodicitate pe care nici 
un scrib nu ar fi putut-o copia. 

În niște cutii de metal am descoperit mîncare. Vraciul 
a părut foarte mirat, căci lor nu le trecuse niciodată prin 
cap să caute ce se ascunde în cutiile zeului lor. 

— Înainte erau mai mulţi zei aici, dar în fiecare an am 
torturat cîte unul ca să-i silim să oprească ploaia. Acum 
nu l-am mai găsit decît pe acesta. 

— Şi chiar pot opri ploaia ? 

— Gamenii aşa cred. Zeii pot orice. 

— Şi atunci de ce stau să-i chinuiţi voi ? 

— Nu știu. Așa stau zeii. 

— Şi chiar pot orice ? 

— Tu nu vezi ? Tot ce e aici ei au construit ! 

Vraciul părea foarte mîndru de zeul lui. 


— Îl certăm şi îl batem fiindcă a uitat de noi şi ne-a 
lăsat în mizerie. Așa o să-și aducă aminte și o să termine 
cu ploaia asta. 

Cind am ieșit, zeul murise. Se lumina de ziuă și am 
văzut pe frontispiciul clădirii încrustate o serie de semne 
pe cure le reproduc mai jos : 


52 


e 


INSTITUT EXPERIMENTAL DES RECHERCHES ET 
APPLICATIONS HELIOPHISIQUES — DEPARTEMENT 
D'ULPIA NUOVA 

ENTRÉE INTERDITE A TOUTE PERSONNE 
ÉTRANGÈRE AU SERVICE. 

Către prînz ploaia a stat într-adevăr, totuşi mă îndo- 
iesc că a fost ca urmare a asasinării în chinuri a zeului. 
După cîteva zile, am încărcat pe o pirogă mîncare şi cî- 
teva femei tinere și am plecat în josul rîului căruia sălba- 
ticii îi ziceau Hone. Mă temeam să nu le fac o impresie 
prea bună, așa încît, la viitorul sezon ploios, considerat 
zeu, să fiu bătut și torturat pînă la moarte ca să opresc 
ploaia. Peripeţiile mele pînă am ajuns la litoral sînt lip- 
site de importanţă. Pe drum, am fost silit să sacrific pe 
rind fetele ca să nu mor de foame, şi singura cu care am 
ajuns am vîndut-o sclavă la un tîrg oarecare, nemaiavînd 
nici măcar haine pe mine. Pe drum, fetei i se curățase 
tatuajul şi nimeni nu a vrut să creadă povestea mea. 
toți afirmînd că în junglă nu există nici un fel de habita- 
iuri, darmite edificii măreţe, şi au presupus că povestea 
mea este rodul imaginaţiei obosite. Dar eu ştiu sigur că 
nu am inventat nimic şi de aceea am hotărît să consem- 
nez totul aici, spre a sta de mărturie şi a nu se pierde 
în uitare. î + aurul 


ÎN 


1 Se pare că manunscrisul mai cuprindea cîteva foi care s-au 
pierdut. Se spune că autorul anexase textului, ca probă materială, 
o unealtă capabilă să numere singură, dacă era ţinută la Soare, 
obiectele sau fiinţele care treceau prin fața ei, cu ajutorul unor 
semne decimale, dar mecanismul sau nu a exj sau a fost sustras 
de vreunul dintre posesorii anteriori ai man isului, 


53 


ECHIVOCARE 


(Despre cele două feţe 
ale prietenului meu Dyonysos) 


Nu ştiu prin ce fenomen bizar li s-o fi năzărit părinților 
lui să-i pună acest nume de botez, dar ce e cert este că 
mici: burghezi care erau aceia îl blagosloviseră pe amicul 
meu, ortodox botezat în sfinta religie pravoslavnică, nici 
mai mult nici mai puţin decît cu blasfematorul nume al dais 
monului iliro-trac, nume hilar care se potrivea cu per- 
sonalitatea mercantilă a acestuia precum nuca-n perete. 
Încă din şcoala generală strigarea catalogului era un veşnic 
şi general motiv de veselie debordantă, şi asocierea fiziono- 
miei și onomasticii amicului meu părea o scamatorie bufă 
pe gustul tuturor, giumbușluc menit să smulgă zîmbete 
chiar şi de pe buzele celor mai intransigenţi profesori, căci 
micuțul Dyonysos era strimb şi șleampăt, şters şi ambiguu 
(în cel mai přopriu sens al cuvîntului), schilodit într-un mod 
mai mult decît grotesc de o nefericită naştere cu forceps, 
Cînd ne aflam în pragul maturității și problema sexuală 
devenise de actualitate pentru toţi, Dyonysos mi-a făcut o 
tainică şi revelatoare confidenţă, şi cu timpul m-am amuzat 
tot mai_lare de logoreea șoptită cu care îmi umpluse ure- 
chile”într-o noapte senină de vară, după sărbătorirea fes- 
tivă a împlinirii unei vîrste ce ne desprindea odată pentru 
totdeauna de copilărie spre a ne arunca în valurile tulburi 
ale maturității, şi amintirea acelui moment penibil este mai 
caraghioasă în memorie decît în realitate, căci prietenul 
meu se zărea oglindit în toate cele trei oglinzi ale camerei 
lui de flăcău mare, şi el, în discreţia-i nesfîrșită şi plin de 
fineţea care-l caracteriza, se întorsese cu spatele spre 
mine pentru a mă scuti de dizgrația pe care știa că o pro- 
duce cu figura lui boantă. Mă întreba atunci cum ar putea 
să se uite la el o femeie fără a se simţi lezată în bunul ei 
simţ eştetic, şi îmi explica, demonstrîndu-mi cu răbdare şi 


A i 


elocvenţa. că nu in sine cele doua profiluri ale sale erau 
cumplite, ci îmbinarea lor atît de haotică şi absurdă, fiindcă 
privit numai dintr-o latură părea un tînăr efeminat şi ange- 
lic, iar din cealaltă un matur energic-și sumbru. şi atunci 
mă interoga retoric despre cea mai bună politică pe care o 
putea aborda cineva dăruit cu un asemenea cadou atroce 
din partea sorții : să se expună eventualei partenere mai în- 
tîi din dreapta și apoi din stînga, pentru a grada trecerea 
de la suavitate la bărbăţie, sau invers, pentru a accentua 
nota sensibilă pe care bărbatul din el o ascundea, — şi nu 
pot uita brutalitatea răspunsului meu plin de nonşalanţă 
atunci cînd i-am spus cu toată convingerea, căci tocmai pri- 
meam reflectată de oglinda centrală întreaga hidoşenie a 
bicefalităţii prietenului meu, că politica pe care era cel mai 
bine să o adopte era să-şi pună o mască, sau, și mai bine, 
să nu se înfăţişeze în întreaga-i măreție nimănui înainte de 
a-i scoate ochii, căci nu credeam să existe om pe lume ca- 
pabil să aprecieze la adevărata-i valoare chipul cu care na- 
tura îl împodobise, și mai tîrziu, ori de cîte ori se răsucea 
ca un peşte în tigaie, etalîndu-și profiiurile înaintea priete- 
nelor pe care eram obligat să i le prezint cînd pica pe la 
mine în vizită în momente nefaste, îmi aduceam aminte cu 
venin de problema lui estetică, urmărindu-i circumvolu= 
tiile spirituale şi toanele estetice în funcție de manifestările 
comportamentale în fața sexului de cucerit : respectiv, €x- 
punerea gradată a tandreţii bărbatului, sau invers, a băr- 
băţiei din spatele dulceţii. Musafirele mele nu se puteau 
împiedica să icnească, între timp, de scîrbă în faţa hidoșeniei 
ansamblului pe care el se străduia zadarnic să-l facă să 
treacă neobservat. 

Dyonyses era în rest o fire sensibilă, cînta la pian și 
citea filozofie şi romane de dragoste, un claustrat condam- 
nat la solitudini nedorite, şi nu o dată am fost obligat să 
suport plânsul lui obositor și invocaţiile disperate faţă de 
acea ființă care să nu se uite la el decît din dreapta sau din 
stînga, dar niciodată din faţă, şi era convins că pe lumea 
asta, pentru a nu fi singur, era suficent să ai partea dreaptă 
a feței mai mult sau mai puţin similară celei stîngi, și că 
toată lumea care poseda o faţă armonioasă făcea parte din- 
tr-o cemunitate binevoitoare ce nu te lăsa să simţi nicio- 
dată singurătatea. 


55 


Cînd una dintre dragostele mele din tinereţe constatase 
că nici ea. una dintre cele mai frumoase femei de pe faţa 
mapamondului, nu are faţa prea simetrică, ascunzînd de 
fapt o duahtate implacabilă, şi după ce, cu timpul, s-a 
obişnuit cu ambiguitatea prietenului meu, de ziua lui l-a 
sărutat cu un fel de caritate cinică masochistă, pentru ca 
mai apoi să-și facă un fel de uzanţă din acest joc, pînă cînd 
a ajuns chiar să se ia pe sine în serios. Mi-am imaginat o 
clipă o familie de asemenea specimene ambigue, o ţară, un 
univers de oameni cu două feţe, prezentîndu-se unii altora 
conform unor ritualuri prestabilite, întâi dintr-un profil şi 
ma: apoi dın celălalt, sau invers, întîi duioși sau întîi fioroşi, 
şi nu am putut să mă împiedic să rîd nici măcar atunci cînd. 
piintr-un mimetism manierist tot mai amplu, prietenii și 
prietenele mele au început să se strimbe care mai de care, 
încercînd să amplifice necorespondenţa naturală a trăsătu- 
rilor către o distormie cît mai bătătoare la ochi. Era o modă 
caraghioasă pe care nu reușeam să mi-o explic altfel decit 
prin glume, şi nici măcar faptul că găseam tot mai rar oa- 
meni care să aprecieze echilibrul firesc al feţei mele nu 
mă punea pe ginduri. ` 

Astfel. prietenul Dyonysos devenea pe zi ce trecea ase- 
meni giștei celei urite din povestea lui Andersen, răsfățat 
de soarta să-şi găsească fraţii şi surorile şi fericirea şi nici 
măcar succesul general pe eare îl repurta azi nu l-a împins 
la gestul urit de a-şi părăsi prima cucerire, glumeaţa mea 
prietenă, şi chiar dacă o mai înşela uneori nu o făcea decît 
din orgoliu sau din milă în faţa extazului cu care îl încon- 
jurau fetele. ca pe un idol sacru ale cărui performanțe în 
ce priveşte echivocul expresiilor erau cu neputinţă de 
egalat 

Este o glumă. desigur, această hipertrofiere hiperbo- 
Ucă la care am recurs. În realitate, amicul Dyonysos nu a 
făcut decit o singură cucerire, şi aceea destul de scurtă şi 
platonică. dar ea a fost suficientă pentru a-l face fericit 
aşa cum pe mine nu m-au făcut nici cele mai certe și mai 
pline de miez victorii. Timpul s-a așternut peste noi, şi 
azi sintem toți cufundaţi în descompunere şi ambiguitate, 
încît este imposibil de spus dacă vreunul a fost cîndva mai 
hidos sau mai puţin hidos, şi atit eu cît şi amicul Dyonysos 
ne-am purtat prin lume medalia cu două feţe a chipurilor 


56 


noastre, şi comparind defilaţia, acum, de pe marginea coa 
loanei care se scurge mai departe scandînd cuvinte neîn= 
telese, îmi dau seama că prietenul Dyonysos a fost un sim- 
bol în felul lui, cuprinzînd în biunivocitatea feţei un sîim- 
bure de generalitate umană pe care cel mai adesea am 
fost dispus să i-l trec cu vederea, influenţat întotdeauna 
negativ de aspectul global al chipului său  heteroclit şi 
amalgamat, şi excluzînd chiar şi posibilitatea formală ca 
această dizgrație să cuprindă şi ceva frumos sau măcar 
nedizarmonic. 


ETAPA PERPETUEI AMINĂRI 


(Euristică epistemologică) 


Am trăit cîndva, undeva, o experiență unică și abs- 
lut originală, într-un context mai puţin viabil decît ra- 
țiunea poate admite. Se făcea cum că în urma unei serii 
stocastice infinite de evenimente şi de accidente  căzînd 
sub conceptul unui şir nedefinit, pătrundeam într-o loca- 
litate străină şi necunoscută, nemaicălcată pînă atunci de 
picior de european. Primul meu contact cu această civili- 
zaţie s-a petrecut cam după momentele de incipit coerent. 
Doi ţînci mucoşi şi zdrenţăroşi, care se bălăciseră într-o 
băltoacă formată de ploi abundente, începuseră prin a mă 
saluta, proferînd alături de vorbe ce se voiau măgulitoare, 
niște injurii stupide și nelalocul lor. Acesta a fost primul 
contact. 

Străzile se înșirau confuze, începînd dinspre habitatu- 
rile mărunte : bordeie de frunze, case de chirpici, căsuțe 
cu acoperişuri de ţiglă roşie potopite de iederă învolburată; 
străzile creșteau asfaltate către autostrăzi cu mai multe 
piste, către superdrumuri cu administrare electronică 
printre blocuri cu zeci de caturi, sisteme arhitectonice po- 
limorfe, arhitecturi cinetice și multifuncţionale, modulare, 
şi m-am regăsit în cele din urmă într-o sală înaltă de piatră 
cu coloane multiple, o sală în care o masă enormă de oa- 
meni se adunaseră în vederea unei acţiuni deosebite : era 
vorba de un joc, de un principiu de comunicare apeironică. 
Un ins îmbrăcat elegant tocmai îmi expunea principiile 
de joc, şi am înţeles din primul moment că era vorba de 
un joc sintetic, un joc așa cum nu mai jucasem niciodată. 
Regulile lui erau extrem de simple, și tocmai de aceea jocul 
prezenta cemplicaţii logice fantastice. Admiram jucătorii 
versaţi, adunaţi împrejurul meselor lustruite în alb și 


38 


negru, le invidiam calmul cu care îşi jucau rolul, deşi per- 
cepeam că mizele trebuiau să fie exorbitante. 

— Ei, facem o partidă ? m-a întrebat celălalt după ter- 
minarea iniţierii. 

I-am spus că prefer să mai studiez un timp jucătorii 
mai vechi, înainte de a avea curajul să mă angajez într-o 
partidă, fiindcă jocul era foarte interesant, dar îmi părea 
încă extrem de complicat. 

Aşa cum am mai spus, era vorba despre un joc de co- 
municare, formal foarte simplu, și tot încercam să-i sta- 
bilesc vreun sistem oarecare de legi capabile să-mi asigure 
cît de cît o șansă de joc în faţa redutabililor adversari po- 
tenţiali, fiindcă de la început mi-am dorit să mă prezint 
ca un jucător bun, să fac senzaţie, căci în acest univers lo- 
cuitorii erau apreciaţi în funcţie de performanţele obţinute 
la acest sport, şi eu nu voiam cu nici un chip să le las o 
impresie proastă despre ginta și lumea al căror reprezen- 
tant unic aici mă aflam. Încercam să-mi rememorez, sin- 
tetizind toate cunoștințele pe care le posedam din transcen- 
dentul de gnostică a jocurilor de natură cît de cît apropiată: 
şah, bridge, table, go, thang-tze, retroverty, dar îmi era 
imposibil încă să intuiesc vreo lege de ansamblu vala- 
bilă care să poată fi aplicată comun, și ar fi fost de altfel 
foarte improbabil ca acest lucru să se întîmple, întrucit 
noul joc era nu atît un joc al comunicării cît unul euristic, 
principiu pe care celelalte jocuri ale comunicării, chiar 
dacă nu-l omit cu totul, nu pun accentul, 

— Facem o partidă ? mă invită din nou, zimbind, ini- 
țiatorul, și m-am văzut silit să-l refuz şi de astă dată, con- 
siderînd că una dintre calităţile raţiunii este şi aceea de a 
fi capabilă să amîne. Amînarea este o esenţă epistemolo- 
gică în lumea din care vin. 

Nu mă incomodau atît nici faptul că jocul se juca fără 
tablă sau alt cîmp uzual de repere, nici piesele, în număr 
limitat dar nedefinit, piese cu valoare în esenţă egală dar 
variabilă în funcţie şi în relație cu contextul, mutările pe 
care o piesă le-ar fi putut executa fiind deosebite de la caz 
la caz, nedecise şi imprevizibile, cît mă incomoda faptul 
că toate piesele erau atu, iar regula jocului nu interzicea 
renonsa la culoare, fiindcă, evident, nu existau culori, așa 
încât totul era o pendulare de şanse, o intuire a parteneru- 


` 


59 


lui, și încă ceva care-mi scăpa deocamdată, dar care nu mă 
contraria deloc, deși poate că ar fi trebuit. Îmi făcea im- 
presia că orice voi face voi pierde, că la jocul acesta cîşti- 
gul este cu neputinţă, căci nici măcar tactica abordabilă 
nu era determinabilă legic, de vreme ce în unele cazuri 
pierdea cel care pierduse, iar alteori cel care câștigase. 

Timpul trecea și îmi dădeam seama că abuzez de răb- 
darea celuilalt, care aştepta în liniște, iar eu urmăream 
partidele de la mesele dimprejur, fără să înţeleg ce ar tre- 
bui să joc cel mai bine. Asistam din cînd în cînd la încoro- 
narea noilor campioni, și îmi dădeam seama că trebuie să 
fie o bucurie fără margini să poţi să-ţi probezi valoarea 
cîștigînd în acest joc subtil. 

Și dintr-o dată am simţit teama că nu voi mai depăși 
niciodată etapa pregătitoare, că toate legile pe care le cu- 
noșteam eu nu aveau aici nici o aplicabilitate și nu mă 
ajutau cu nimic mai mult decît cartea de identitate ridi- 
colă care garanta cum că aş fi eu însumi, cutare, cu cutare 
și cutare calităţi relative pe care nu mă simțeam totuși 
capabil să le probez în vreun fel.  -" 

Atunci, disperat, roșu şi tremurînd de emoție, m-am 
aşezat la masă și am rostit cu voce sugrumată : 

— Ei bine, sînt gata ! 

Partenerul a zîmbit și am simţit că jocul ăsta este un 
joc teribil, că de fapt nici nu este un joc, ci mai iute ceva 
cam ca moartea sau ca viaţa. Jucam crispat și, treptat- 
treptat, împrejurul nostru s-a adunat mai multă lume, și 
acest lucru mă paraliza. Jucam fără să știu de ce fac ceva 
aşa cum fac, mutam încercînd să comit cel mai inteligent 
lucru de care mă simţeam capabil. Pe afișajul electronic se 
perindau cifre şi culori speciale, și mi-am jurat ca atunci 
cînd voi termina calvarul să nu mai joc niciodată așa ceva, 
căci este un joc brutal, sălbatic, un joc capabil să scoată la 
iveală tot ce este mai urît în om: violenţa, singurătatea 
şi ura. 

Am surprins în spatele meu diverse exclamații entu- 
ziasmate. Spectatorii deveniseră acum foarte numeroși și 
la fiecare mutare se stîrnea o rumoare impresionantă. Ni- 
meni nu mai juca în sală, și numai noi doi ne confruntam 
fascinant. Și atunci cînd am cîștigat, căci am cîștigat pînă 
la urmă, tocmai îmi puneam problema: „Ce pot în- 


60 


ţelege toti străinu ăștia din confruntarea de forţe la care 
asistă, cînd eu însumi nu înţeleg nimic pînă în clipa vic- 
toriei ? După ce criterii apreciază ei valoarea unei mutări? 
Şi ce anume îi face atit de fericiţi sau deziluzionaţi după 
o mutare sau alta ? Oare nu se află într-o stare de delir, de 
psihoză, cînd de fapt nimeni nu pricepe nimic, și în fond 
nici nu are ce să priceapă ?“ 

Dar cînd am ridicat privirile, o femeie mi-a zîmbit cu 
exuberanţă dîndu-mi fiori, şi am văzut instantaneu care 
este mutarea de cîştig, şi am executat-o. 

Partenerul era un gentleman care știa să piardă : mi-a 
strîns mîna și a plecat zîimbind. Asistenţa aplauda. Eram 
fericit şi capabil în fine să joc, să joc cu adevărat ! 

Femeia cea frumoasă m-a rugat să-i acord un autograf, 
şi, retrăgîndu-ne într-un colţ, am stat de vorbă o vreme : 
era foarte tînără, dar fusese căsătorită, avînd chiar şi copil, 
părăsise. însă viaţa aceea anostă pentru totdeauna, sub fas- 
cinația sălui de joc de aici. Eram convins că aș fi fost fericit 
alături de ea și că aş fi fost capabil să o fac şi pe ea fe- 
ticită 

Un alt jucător se așezase acum la masă şi mă solicita 
cu insistență, aşa că am rugat-o să mă scuze puţin, ea mi-a 
urat succes, și m-am așezat în faţa celuilalt, hotărît să 
fac o mare partidă. Acum înțelegeam de ce mut ceva atunci 
cind mutam. Lumea se strînsese buluc, dîndu-și cu päre- 
rea, suflîndu-ne mutări. Eram un idol, un star. Dar, după 
primele mutări, onomatopeele de dezamăgire s-au repetat 
constant. Jucam mai departe, încercînd să fac abstracție 
de imaginea spectatorilor care plecau plictisiţi. Înţelegeam 
tot mat clar că fac o partidă anostă şi, cu fruntea în jos, cu 
capui în mîini, mutam concentrat, așteptînd cu nerăbdare 
sfîrşitul supliciului. Am pierdut în ultima clipă, m-am scu- 
lat și am plecat, regăsindu-mă într-un tîrziu afară, în 
mijlocul străduței mocirloase, cu ţîncii proferînd obsceni- 
tăți. Am scrîşnit din dinţi și am plecat mai departe prin 
băltoacele de ploaie, clefăind cu bocancii în care-mi intra 
apa, mutindu-mi mereu de pe un umăr pe altul ranița mili- 
tară ale cărei curele îmi intraseră adînc în carne. 


FUTHERPIE 


(Semănătorii) 


La început erau numai flori, o mare de flori. 

Vehicolul întrerupsese călătoria ia un punct nedeter- 
minat spațiotemporal, într-o asimptotă pe care o numeam 
într-un fel sau altul, „lume“ sau „planetă“ sau „sferoid“ 
sau aitfei, dar, oricum, drumul îmi era închis şi nu mai 
avea nici o importanţă unde și cînd, fiindcă nu mai puteam 
să mă întorc nicăieri, halta aceasta era menită să dureze 
veșnic. așa încît putea fi considerată un capăt de drum sau 
un început, și încercam să mă scufund, să mă confund acolo, 
în marea de flori cu talazuri de parfumuri violete ca un 
alcov hypnagogic, deşi nu puteam să nu simt ceea ce mă 
străduiam să uit pentru a mă putea simţi și eu, asemeni 
celorlalţi, acasă oriunde pe lume. 

La început erau numai flori, foarte multe flori. Izbuc- 
neau de peste tot. Bucurau ochii, nedumereau spiritul, ră- 
tăceau mintea în labirintul celor cîţiva metri pătraţi ai 
biotopului înconjurător. Şi eu puteam să o iau în oricare 
direcţie aş fi dorit prin oceanul de flori, de petale, de aripi 
fragile şi nezburătoare, puteam să încerc orice sens, ori- 
încotro, oriunde, oricare, oricine, oridece, și peste tot aș 
fi fost același : un corp impur ; un corp străin ; o conștiință 
obiectivă (şi nu poate fi obiectivă decât o conștiință străină. 
STRĂINĂ în sensul de atipică) ; un fenomen impropriu ; o 
sfidare (de unde vine acest străin și de ce se preface că a. 
fi asemeni celorlalți semănători, nu îşi dă el seama că nu 
poate înşela pe nimeni ?) ; şi, tocmai din acest motiv, orice 
cae precis stabilită, orice direcție predeterminată, calcu- 
lata riguros dinainte, nu era decît o evoluţie aleatorie, un 
scenariu programat de legile necesităţii hazardului : ORI- 
ÎNCOTRO era o direcţie, necesară, ORIÎNCOTRO era un 
sens precis. Şi important era nu să cuprind, nu comprehen- 


62 


siunea, ci transformarea : cum să schimbi, şi cum, şi mai 
ales CUM ! 

Ceilaiţi îmi spuneau că într-adevăr sînt străin, o alie- 
nare pentru mine, alienat mediului. Și florile nu mai erau 
împrejur decit scuturări nostalgice de aripi albe, roze, gal- 
bene, albe. O mare euristică. Florile erau de fapt o înstrăi- 
nare. 

— Noi însămînțăm, în fiecare primăvară, in fiecare 
toamnă, în fiecare zi şi în fiecare noapte : noi am creat tot 
ceea ce cuprinzi cu ochii, îmi spuneau băştinaşii. 

Eu eram doar un fenomen impropriu. 

Terenul care părea deșert nu era pustiu decît un mo- 
ment, şi de fapt nu el, ci eu eram pustiu, noi eram. şi flo- 
rile nu mai erau acolo ; le luase locul o mare de forme 
ghimpoase şi uscate, de cenuşă. Forma femeii de alături 
doar mi se părea, şi confuzia aceea de scrum foșnea de jur 
împrejur atunci cînd străinii treceau cu paniere adinci în 
care adunau scrumul și sîmburii viitoarelor explozii 
fiorale. 

Nimic nu se repeta. Regula jocului acestuia era că ni- 
mic nu se repetă. Regula hazardului acestuia şi sensul lui 
herrneneutic era aleatorismul aleatoriului.: Întîmplătorul în- 
tîmpiătorului. De fiecare dată, totul este altceva. Nici eu 
nu mai sînt eu, nici florile, nici nimeni și nimic. Şi undeva, 
pe arie, aiţii decît cei care au semănat adună roadele altei 
semănături, altele fiind roadele acestei sumare desfiinţări. 

La început erau doar florile. Și am luat și eu unul din- 
tre paniere, răspîndind dinţii multicolori. Dinţii hazardu- 
lui. Dinţii florilor. 5 

Horbota v petali, efemeră, lascivă, cu miros senzual de 
alcov, se învălmășea apoi împrejur, hilar şi trist, ameţitor 
şi învolburat : jocuri curcubeice de ape. Dinţii erau tari și 
ghimpoși, încâlcite forme geometrice repetînd la infinit un 
singur secret, o singură arhitectură fluidă, curgătoare, efe- 
meră, maladivă. 

— Străinul răspîndeşte săminţă, rodeşte, efiorează, 
schimbă și se schimbă, se bucurau străinii. 

O sărbătoare urma alteia : erau sărbătorile ciclurilor 
trecerii şi aleatoriului, şi așteptau cu înfrigurare, şi într-o 
zi florile au explodat din nou : strîngeam seminţele florilor 
în panier, şi apoi deschideam din nou, iar şi iar, umbrela 


63 


multicoloră a eflorescenţelor. Cerul însuşi era o eflorescență 
stelară, plantulele galaxiilor erau explozii oploșitoare de 
sîimburi multicolori : dinţi florali ; universul era o eflores- 
cenţă universală, şi chiar şi neantul în care se rotea acest 
joc de ape unduitoare de cicluri florale era o inflorescenţă 
de petale negre, negative, însămînţate de semănători. Se- 
mănătorii, astfel, trebuiau să fie la rîndul lor, şi ei, tot 
florilegii multicolore, purtind în ei sîmburii fiorilegiilor 
viitoare. Şi cînd am privit panierul și panierele, am per- 
ceput cu surprindere un semn încrustat în împletitura 
omogenă. Semnele păreau foarte vechi și răsăreau palimp- 
sest de sub țesătura florală : CADMOS. 

Nici unul dintre băștinaşi nu a fost capabil să-mi tra- 
ducă tilcul acestor semne, căci limba în care fuseseră scrise, 
dacă fuseseră într-adevăr scrise vreodată, era de mult ui- 
tată. Şi doar în țesătura algoritmică a fibrelor, a fibrelor 
care fuseseră cîndva dinţi de pietre preţioase și acum erau 
învolburări de aripi de petale levantine şi dismorfe, cîndva 
CADMOS, ieșea printre întrepătrunderile reţelei alcătui- 
toare. Şi băştinașii mă lăudau acum că mă risipesc în flori, 
deşi important nu era nici asta. 

Și formele fumegînde de femei ieșeau din formele fu- 
megînde ale clădirilor cîndva locuinde, din formele fume- 
gînde ale hăţişurilor florale ale formelor fumegînde. Şi no 
numeam asta fericire. În mod aleatoriu, numeam asta fe- 
Ticire. 

La început nu fuseseră decît florile. Şi după aceea nu 
fuseseră decît dimineţile, și serile, şi nopţile, și femeile, și 
aripile, și zborul, şi focul, și cenușa. La început nu fuseseră 
decît florile. Şi acest algoritm noi îl denumisem în mod 
aleatoriu fericire, şi spuneam : „lată : sîntem fericiţi“ sau : 
„Iată : sînt fericit“ atunci cînd treceam prin eflorescenţe 
purtînd în braţe panierele pe care se putea vedea semnul 
CADMOS, în care strîngeam sau din care risipeam dinţii, 
şi eu, care nu eram decît un străin acolo, și alții, autohtoni 
sau străini, printre florile care fuseseră de la început, nu- 
mind acest algoritm fericire. 


FARMECOPEDIE PENTRU INIŢIAŢI 
(Calambur) 


Că istoria ar fi copiat istoria era un lucri 
destul de uluitor; ca istoria să copieze 
literatura, era de neconceput... 

Fema  trădătorului şi eroului — Borges 


Spaţiul farmeeului, la care mă refer acum, era un uni- 
vers vrăjit, aparent însă cît se poate de banal. Nimeni nu 
lua în consideraţie cuantele interpolărilor eliptice în care 
evoluau traiectoriile învălmășite ale descuamărilor ener- 
getice intitulate „existenţe“ sau „istorii“ sau „orbite“ sau 
altfel. 

Era totuşi o muneă titanică, a cărei continuitate, chiar 
dacă nu apărea clar nici unei conștiințe, și numai unora 
mai elevate li -se prezenta mai mult în mod intuitiv şi sub- 
înțeles, materializa un efort mai presus de toate celelalte 
eforturi cunoscute, căci nu era altceva decit o modificare 
și modelare controlată a întregului, iar parcurile și gră- 
dinile totale ale pădurilor și pajiștilor constituiau o am- 
bianţă optimă pentru metamorfozele grandiosului burg care 
nu era probabil decît o unică şi multifuncţională clădire, 
2za-zisele lui părţi independente fiind doar organite ope- 
rative în construcția integrală complexă, tot haosul acesta 
de elemente manipulate cu grijă și destoinicie de dincolo 
de privirile locuitorilor inocenți eare mişunau peste tot, 
intreg complexul acesta era undeva oglindit, răsfrînt într-o 
sferă de conștiință, clar sau diform, dar total, sau poate şi 
clar, şi chiar și dimorf, dar, oricum, efectele oricărei miş- 
cări erau riguros calculate și elaborate şi urmărite cu com- 
petenţă şi destoinicie. 3 

Și cu toate astea, complexul arhitectural nu a fost nici- 
cdâaţă intuit cu claritate de către nici unul dintre partici- 
nânţii la spectacol : actori și spectatori (spectatori care, 
evident, aveau şi ei de îndeplinit un rol cit se poate de 
precis, preconizat de altfel cu lux de amănunte în scena- 
riu, ca un factor de importanţă majoră : „personajul colec- 
tiv SPECTATORII“), piesa și cadrurile, mesajul, porticu- 


85 


rile şi frontoanele, colonadele şi pasarelele suprapuse, rui- 
nele proaspăt construite de specialişti în arhitectonica rui- 
nelor, astfel încît răspundeau mai mult decît mulţumito: 
la toate cerinţele ultimului strigăt al tehnicii, şi nimeni niu 
ar fi putut afirma cu inima curată că sînt mai puţin vech: 
decît preconiza scenariul că trebuiau să fie, tot acest fas: 
ingenios nu era decît un transfer sublimat al thanatofobiea 
Arhitecţilor. 

În sprijinul unei atari ipoteze aduc cîteva replici din 
actul întii, ce s-a desfășurat cu atîta timp în urmă încît 
majoritatea dumneavoastră nu îşi mai amintesc de el, aṣa 
cum nici eu nu îl mai rețin, dar care trebuie să fi existat 
şi chiar vă asigur că a existat, iar dacă îmi puneţi la în 
doială mărturia, înseamnă că vă îndoiţi de cinstea mea, şi 
atunci, vă rog să mă scuzaţi, sînteţi de rea credinţă, fiindcă 
nu puteți afirma că v-aş fi dat vreodată ocazia să vă în 
doiţi de integritatea mea, iar așa, fără dovezi, oricăruia 
dintre noi i se poate aduce orice acuzaţie, singurul argu 
ment al fiecăruia dintre noi fiind doar buna lui credinţă şi 
încrederea celorlalţi, pentru că fără încredere reciprocă nu 
se poate face nimic pe lume, iar noi am ajuns, după o înde- 
lungată istorie, la acea etapă în care să învăţăm odată pen- 
tru totdeauna să ne încredem unii în alții. 

Un alt argument ar mai fi și acela că toată dezvelirea 
revelatoare de ruinuri este tocmai o sublimare inconștientă 
a spaimei de absurditatea dispariţiei totale, o negare a 
acestei teze prin crearea în realitatea înconjurătoare amorfă 
şi ambiguă a lumii materiale a unui argument plauzibil 
care să susțină în mod incontestabil și chiar cu brutalitate 
antiteza dispariției definitive, căci iată, după atitea secole 
şi milenii, viaţa de mult destrămată a arhitecţilor nu s-a 
încheiat : semnele lor ies la iveală acum și pururi, și „dacă 
au fost arhitecţi buni, creaţiile lor sînt dovezi într-adevăr 
trainice şi menite să dureze veşnic peste timp și moarte, că 
ei nu mor atita timp cît aceste emisii spaţio-temporaie ale 
plasmei lor persistă şi comunică şi se manifestă“, şi acest 
farmec, această înscenare, este o mistificare de bună cre- 
dinţă a arhitecţilor care ar fi gata să spulbere, tocmai 
fiindcă sînt de bună credinţă, pe oricine ar încerca să des- 
facă vraja și să ridice vălul de ceaţă misterioasă de pe sce- 
narių, pentru a scoate la lumină, de urechi, scamatoria, 


66 


fiindeă acest gest ar fi interpretat drept un act reprebabil, 
caci chiar dacă arhitecţii ar presupune teza farmecologică 
drept justă și întemeiată, cui și la ce-ar sluji operaţia de- 
mistificării ? Şi oare nu ar fi mai rău ca toţi să știe cu si- 
guranţă că totul, dar absolut totul este inutil ? Acest vis 
concretizat nu este el oare mai frumos decît realitatea, şi 
care un atare temei nu îi dă dreptul suprem să dureze și 
să ia locul realităţii amorfe ? Pe asemenea criterii, arhi- 
tecţii ar interpreta drept un afront personal și drept o 
crimă gestul demitizării, şi nu s-ar da în lături să-l com- 
bată cu orice argumente : de la bastoanele de cauciuc şi 
pînă la rugurile inchiziţiei ori pînă la controlul conștiințe- 
lor), (inclusiv al propriilor lor conştiinţe), fiindcă şi 
ei, arhitecţii, nu-și pot trece cu vederea slăbiciu- 
nile lor umane de a recunoaşte uneori, în ceasuri 
abolite, argumentele împotriva dogmei nescrise pe care rea- 
litatea ambiguă le scoate la lumină cu imparţialitate, şi de 
fapt spaima lor cea mare este tocmai că dacă ar exista 
cineva care să gîndească altfel decât ei, ar exista primej- 
dia de a avea dreptate, și de a-i convinge și pe ei de ceea 
ce nu vor cu nici un preţ să fie convinși, căci zdruncinarea 
convingerilor li se pare cea mai mare erezie, și tocmai de 
aceea convingerea nu este nicăieri consemnată : pentru a 
nu putea fi atacată forma ei de redactare, și această frică 
de formă este motivul real al mijloacelor de lucru ale sec- 
tei, şi nu așa-zisa evidenţă a fenomenelor, sub care ascund 
ei adevăratul criteriu. 

Așa că atunci cînd cineva se opreşte fascinat și admiră, 
spunîndu-și în sinea lui : „iată o mirifică înflorire în pri- 
măvară, o fermecătoare grădină : natura care se trezește 
la viaţă !“ sau „iată o piramidă antică“ sau „iată gloria şi 
grandoarea“ sau „iată ce fastuos tablou este acest apus de 
soare“ sau „iată o perfectă armonie : aripile fluturelui aces- 
tuia mare şi flasc pe lîngă care, atunci cînd îmi atinge 
faţa, întrezăresc fondul imaculat și cristalin al lacuiui pe 
care nostalgice și albe lebede negre evoluează lin sub clar 
de lună“, trebuie știut că acestea sînt edificiile arhitecţi- 
lor, capodoperele lor, visele lor materializate, fiindcă în 
realitate nimic din toate acestea nu există și doar arhitecţii 
au învăţat lumea să creadă că vede aşa ceva, prin repetiție 
permanentă și programată spectatorii au fost inoculaţi cu 


G 6l 


ideea acestor obiecte, ca şi cînd toate năzbitiile astea ar 
fi cu adevărat sau ar fi cu putinţă, dar nu trebuie totuși 
uitat că astea nu sînt decît farmecele lor — farmecele unui 
trismegism sectant a cărui structură piramidală acordă ono-= 
rurile şi ordonează dispozița membrilor ei în funcţie de 
gradele disimulării, specialiștii disimulării fiind programaţi 
de însăşi natura propriu-zisă a lucrurilor dintru început. 

Arhitecţii sînt răspîndiţi peste tot printre oamenii care 
îi consideră semeni. Nu-i poţi recunoaște după nimic 
anume : nu se îmbracă altfel decît toată lumea, nu poartă 
nici un semn distinctiv, nu au parole și nici convenții 
anume pentru a se recunoaște, şi asta dintr-un motiv bine 
determinat : nu au nevoie să se recunoască sau să se orga- 
nizeze în mod concret. Nici ei înșiși nu își recunosc nicio- 
dată că ar fi membrii unei secte specioase, și de cele mai 
multe ori încearcă prin orice mijloace să convingă pe toată 
lumea (şi în primul rînd pe ei înșiși) că sînt cei mai normali 
dintre oamenii normali, cei mai banali dintre banali. 

Pentru a-şi propovădui principiile nu au nevoie de mij- 
loace anume de comunicare şi nici de indicații anume, şi 
cu toate astea sînt elementele unei conspirații cu nimic mai 
prejos faţă de cele mai sinistre mafii din istorie, numai că 
ei nu au nevoie de glorie, nu au nevoie de privilegii de 
castă, nu solicită nimic de la societatea în care trăiesc și, 
tocmai pentru acest motiv, îi acuz eu de egoism şi de in- 
dividualism rău înţeles ; operează din umbră, cenușii, ano- 
dini, răspîndiţi printre ceilalţi, ocupînd, strecuraţi în ierar- 
hia socială, funcţii importante sau minore, dar împingîn- 
du-se unul pe altul să promoveze și să se afirme, fără ca 
nimeni pe lume să poată spune că a surprins ceva suspect 
între ei, vreo discuţie care să-i demaște ca reprezentanţi 
ai aceleiași secte secrete. 

Arhitecţii se cred în sinea lor superiori tuturor celor- 
lalți oameni. Arhitecţii sînt cei care construiesc istoria şi 
realitatea înconjurătoare. Din punctul lor de vedere, lu- 
mea se împarte în arhitecţi şi actori manipulaţi, şi nici o 
altă categorie nu își mai are rostul. 

Vă veţi pune poate întrebarea cum de am curajul să 
atac o astfel de grupare secretă, o consipraţie atît de pu- 
ternică şi de crudă şi de subterană, a unor inçi cu care nu 
ar putea rivaliza nimic din ce se cunoaşte pe lume con- 


siderabili, pe bun cuvînt, stăpînii de drept şi de fapt tă 
lumii, manipulanţi tainici ai tuturor economiilor spirituale, 
a realităţii tuturor societăţilor existente, trecute sau vii- 
toare, „oamenii cei cumsecade“ care, indiferenți la fluc- 
tuaţiile politice și sociale ale istoriei, au ocupat întotdeauna 
posturile privilegiate ale mecanismului, meniţi să profite 

ît mai economic şi util de toate existenţele umane vizibile 
sau invizibile, promovați pe drept în ierarhiile so- 
ciale ale tuturor timpurilor pentru realele lor calităţi: 
cinstea, onoarea, dezinteresul, onestitatea, moralitatea, op- 
timismul etc. etc. „Bine, bine, veţi spune, dar nu înţe- 
legi că gestul tău este pur şi simplu absurd și inutil, și că 
revolta ta nelegitimă nu va primejdui pe nimeni altcineva 
decît propria ta persoană, şi chiar dacă nu vei fi ars pe rug, 
fiindcă moravurile s-au îndulcit odată cu trecerea timpului, 
şi ca om liber ai dreptul ca oricare altul să spui orice te 
taie capul, vei suferi oricum oprobiul public și vei fi consi- 
derat de toţi cei dimprejur ca un suspect, ceea ce este evi- 
dent același lucru cu cel mai rău lucru care i se poate în- 
timpla cuiva în epoca în care trăim“, ei bine, eu am să vă 
răspund : „Nu aţi înţeles nimic !“ Dacă ar fi să se întîmple 
dramele pe care le prognosticaţi, dacă ar fi să fiu ars pe 
rug chiar, peniru aceste dezvăluiri, eu voi fi primul care, 
asemenea lui Socrate, să mă acuz și să-mi beau cucuta 
binemeritată, dar teamă mi-e că nu se va întîmpla nimic 
de genul acesta, şi că, din contră, voi fi în mod discret şi 
tacit tras în sus de mîini puternice, nevăzute, binevoitoare 
și prietenoase, fiindcă, nu trebuie să vă mire, așa cum v-am 
spus, n-aţi înţeles nimic din cele pe care le-am dat la lu- 
mină aici, aşa că am să vă dezvălui tot eu adevăratul 
tîlc al parabolei, și asta de teamă ca nu cumva să fiţi poate 
un public sau nişte actori neîndeajuns de rafinaţi pentru a 
pricepe singuri mesajul : ei bine, pamfletul acesta demas- 
cator şi sensul lui discret sînt cele mai certe dovezi că eu 
sînt un Arhitect, dragii mei. 


FEERIA SEMANTICĂ A ÎNDRAGOSTITULUI ` 
DE STĂPINA TAINICA A MELOPEELOR 


(Mister orphic) 


Sibila (Thi Baal) locuia dincolo de limita estică a habi- 
tatului, la punctul la care stepa ciulinilor şi a lanurilor 
de secară şi de ovăz se întrepletea cu pădurile dealurilor 
într-o linie prelungă de cînepă de toamnă ce ne ameţea 
cu mirosul ei, fiindcă nu arareori perechile de îndrăgostiţi 
poposeau în horbota tăinuitoare şi magică a sibiliilor în- 
volburate, pînă cînd ge auzea urletul unui lup singuratic, 
şi atunci ştiau că pătrunseseră pe nesimţite în domeniul 
în care Stăpîna se preumbla solitară, cu şorțul ei în care 
adună frunze şi buruieni de leac, căci semnul Sibilei era 
o frunză de stejar, şi chipul Sibilei era cînd forma unui 
cerb zvicnind prin frunzișul încîlcelii de la marginea pă- 
durii, cînd umbra unui lup ritual, cînd foșnetul săgetat al 
unei păsări negre și prevestitoare, și atunci perechile își 
aduceau ofranda special pregătită din timp la brîie, după 
care se întorceau către habitat eîntînd sibilii tradiţionale, 
în veme ce undeva în spatele arbuștilor, fluturindu-și 
coama învăpăiată de toamnă, se zărea geometria multico- 
loră a construcţiilor pe jumătate ruinate, pe jumătate 
proaspăt înflorite în curcubee orphice. 

Dar mă îndrăgostisem de chiar Sibila, și rătăceam mai 
departe prin învolburările silvane, fiindcă ştiam că Sibila 
este de fapt o fecioară cum alta pe lume nu mai este, re- 
gină peste sibilii, și taina ei era durerea mea nostalgică 
făcîndu-mă să mă preumblu asemenea unui duh amarnic 
pe marginea lacului din pădure încărcat de nuferii albi 
şi galbeni ai tristeților mele, ori pe lîngă ruinurile secrete 
ale cetăţii Capetelor-de-lup ale lui Gebel (Geo Baal), (sau 
Theo Baal), unde statui emfatice mai sfidau încă timpul, 
cu porţi megalitice despărțind cîmpuri tainice de neant 
de zone mistice de imposibil. Şi porţile acelea nu spuneau 


70 


nimic, ci doar se înşiruiau în întregul univers într-o anu- 
mită ordine, cu semne precise dar  ilizibile dezvăluind 
taina lor, creatoare de galerii şi labirinturi de porţi, cînd 
mai mari, boltite, fără sfială, cînd mai mici, strecurîndu-se 
cu burta pe pămînt, cînd deschizîndu-se către neant fără 
noimă, cînd înfundîndu-se sub pămînt, în vreo criptă nă- 
uită peste osemintele unei necunoscute făpturi hieratice 
a acestui mult prea bizar pantheon hieroglific, cînd pier- 
-îndu-se în spaţiul metaforic al unui labirint analgoritmic. 
Mesajul însă se pierdea peste tot minţii, sau uitării, gau 
anei memorii mai cristaline decît apa izvuarelor din pă- 
durea Sibilei, în care construcţii şi ruinuri, drumuri şi po- 
diști, edificii şi monumente, statui şi coloane nu dezvă- 
miau gîndirii decît un singur sens, o singură taină, o sin- 
gură dimensiune : liniștea și părăsirea, părăginirea şi lipsa. 

Sibila mă ocolea, și-i auzeam doar rîsul știurlubatic 
şi totuşi atît de trist şi nevinovat că simțeam cum cele 
şapte inimi îmi sîngeră asemeni frunzișului tomnatic, și o 
-ăutam mai departe într-o perpetuă călătorie în care ni- 
meni nu îmi ştia răspunde la întrebarea cu care întîmpi- 
nam ciudaţii localnici, iar locuitorii bătrîni ai habitatului 
îmi spuneau că nu a locuit nicicând acolo vreo fată să se- 
mene cu amintirea mea, în vreme ce tinerii se mulţumeau 
să ridice nedumeriţi din umeri trecînd mai departe și ne- 
'uîndu-mă în seamă. Şi totuși aceleaşi rîuri simbolice de 
semne multicolore curgeau pe straiele lor ca şi pe porţile 
totemice pe care le reproduceau mai feeric și derutant, 
dar lipsite de tîlc, și nicăieri altundeva nu am mai regăsit 
mesajul anacronic atît de aproape semantic, deși peste tot 
fragmente din povestea ştiută acoperiseră cu cioburile de 
curcubeu universul habitaturilor terestre ale băștinașilor, 
într-un tile fără tâlc, fiindcă semnele textului păreau acum 
a sugera o singură poveste, stranie și hermetică, putînd 
fi orice şi nefiind nimic. 

Totul era un limbaj, nimic altceva în afara acestui lim- 
baj, care inventa și se inventa pe sine, și tot ce exista; 
exista prin acest limbaj, şi mă întrebam din care cută 
subterfugă a lui iezisem eu, chiar eu care-mi păream atit 
de inedit şi de material, și pe care, cu toate acestea, nu 
mă regăseam nicăieri împrejur, nici în apele diamantate, 


TE 


nici în florile smălțuind sibiliia, niei nicăieri altundeva 
decît în rîurile multicolore ale vestimentaţiei localnicilor. 
Limbajul acesta era o comunicare pe două coordonate, 
un univers spaţial, compus din două sisteme zecimale con- 
sonantice determinînd un plan logaritmic și dintr-un alt 
sistem care preciza nuanțele nequantificabile, fiind mate- 
rializat în vocalele în număr de șapte ale coordonatelor 
universale, în cele şapte nuanţe ale spectrului, sau în sis- 
temul heptadic al sunetelor armoniei muzicale. Și limba- 
jul era tot ce exista pe lume : fie că el era lumea, fie că 
umea se reflecta în el atît de perfect și integral cum n ci 
unda izvorului cristalin nu putea reflecta cerul cel fară 
de margini și florile de pe mal, încadrând figura-mi de 
Narcis. Dar Sibila era o umbră nostalgică sub unde. 
Locuitorii habitatului foloseau deci cele douăzeci de 
semne quantificate ale porților megalitice ale limbajuu 
semnul quantic al celor douăzeci de consoane ale sistemu- 
lui dodecimal suprapus, la care asociau o melodie metric 
dînd sens şi nuanţă quantei algoritmice, sau o culoare din 
sens și nuanță desenului rîurilor de pe ii. Astfel, un te> 
putea fi citit în mai multe feluri, și era de fiecare da! 
altul. În locul vocalelor erau culorile, sau notele cîntecu- 
lui, dar puteai citi culorile prin muzică, sau muzica prin 
vocalele unui text, băştinașii habitatului însă nu le citeau 
deloc, pierduseră taina citirii şi textele rămăseseră simple 
modele fără noimă, ca şi cum realitatea ar putea fi fără 
tîlc, şi doar bătrînii tribului se mai lăudau că era o vreme 
cînd auziseră florile cîntînd, însă doar se lăudau. Pe co- 
voare reproduceau covoarele de flori şi semne ale para- 
metrilor consonantici, dar nu le mai știau citi, şi, atunci 
cînd nu reproduceau mecanic dar fidel tradiţia, semnele 
acelea nu mai aveau nici un tile și nu mai reprezentau 
nimic, decît semnele unui mesaj fără noimă. Barbarii aces-, 
tei lumi coborînd din civilizaţia spectrală a unui text uitat 
nu cunoșteau taina că limbajul nu reflectă doar, ci şi con- 
struieşte lumi paralele, lumi posibile și imposibile, în ma- 
teria amorfă a realităţii reprezentate în subiect prin pro- 
pria lui structură şi funcţionalitate, căci este de la sine în- 
teles că sistemul codificat al limbajului acţionează asupra 
subiectului comunicării pe unele sau pe aceleași căi în 
totalitate pe care acţionează şi realitatea intrinsecă, şi cum 


- 


12 


stimulii reali se refleotă (şi deci există) la nivelul celular 
şi pur subiectiv al cunoaşterii nu prin obiectele tangibile 
ca atare, ci prin modificări chimice simbolice, prin opera- 
raţii chimice reprezentante, care se manifestă obiectiv prin 
fenomene mnezice sau de interpretare sau de reflexie, 
limbajul codifieat se manifestă şi el tot aşa. Astfel, lim- 
bajul codificat nu deformează realitatea, aşa cum s-ar 

utea crede, ci o ordonează. Ordinea care domneşte în na- 
tură este ordinea din natura subiectului, este ordinea co- 
dului limbajului. Pot exista şi încă alte multe ordini posi- 
bile, iar realitatea le agreează pe oricare (realitatea pro- 
priu-zisă, așa încît fulgerul poate fi și arma lui Gebeleizis, 
poate fi şi descărcare de cîmp electromagnetic). 

Limbajul paradigmatic al matematicii, limbajul quan- 
tic al consoanelor se vor şi poate chiar reușesc să fie un 
singur limbaj obiectiv, care să nu mai depindă de culori 
sau muzici ale căror ritmicităţi să decidă nuanțele, un 
limbaj al oricărei muzici sau metrii sau nuanţe posibile, 
asemeni realităţii propriu-zise. 

Da, acum îmi amintesc ! Bătrînii povestesc de o vreme 
în care textele se citeau doar în sunete de hartă, căci no- 
taţiei lor consonantice quantificate îi trebuiau asociate 
muzica şi ritmul pentru ca textul să prindă viaţă, să aibă 
sens şi nuanţă. Apoi a venit un moment istoric anume, 
BaBelul, şi unii au adoptat un imn al realităţii, alţii altul, 
şi textul primordial paradigmatic a luat alt sens pen- 
tru fiecare în parte. Şi abia mult mai tîrziu, încercînd să 
reintre în contact, habitanţii au stabilit un nou limbaj 
comun, pur consonantic, quantificat, ca o simplificare 
schematică în exclusivitate a sistemului de coordonate şi 
vectori, eliminînd valoarea. De aceea habitanţii nu quan- 
tificau ca mine : sistemul consonantic era sistemul lor de 
quantificare. Eu, care mă născusem mai tîrziu, posedam 
un sistem mai abstract de comunicare cu lumea dimpre- 
jur, un limbaj mai esenţial, dar din care îmi lipsea tocmai 
coordonata de nuanţă : ritmul în unităţi primordiale de 
șapte. Şi acest limbaj al meu îmi ascundea Sibila, de 
eare eram îndrăgostit, fiindcă dragostea este de ceea ce 
nu avem. Unde să-mi caut Sibila în jungla mea de coduri ? 

Babilonienii se războiesc între ei în sunete de tobe şi 
chimvale, amintind ritmuri de rituri esenţiale. Limba ior 


, 


13 


dă tilc blestemelor rituale, dezvăluind Sibila, rostirea lim- 
bii lor declanşează mecanisme chimice dezvăluind alte 
realităţi, fiind cheia intrării în pădurea Sibilei. Dar eu ? 

Eu, şi abia acum realizez asta, sînt Piticul-Barbă-Cot- 
Călare-Pe-Jumătate-De-lepure-Șchiop. Cu timpul, diver- 
sele limbaje au preluat doar fațete din limbajul paradig- 
matic iniţial. Sibila nu li se mai arăta decît atunci cînd 
elementele de moment ale percepţiei prin simţuri erau în 
concordanţă cu simburele percepţiei intelectului, intelect 
care funcţiona şi se exprima prin intermediul limbajului 
codificat, spart şi fragmentat în cioburile semantice. Lor 
vorbirea confuză li se pare mai plurivalentă, dezvăluin- 
du-le sensuri multiple, uitate, jungle în care regăsese Si- 
bila. Pentru ei, acelaşi adevăr este adevărat pentru unii 
şi fals pentru alţii, și, chiar pentru acelaşi subiect, adevă- 
rat într-un context și fals în altul, în funcţie de cîmpul 
gnozie al textului în care se află. 

Și numai eu alerg prin pădurea imemorială de colo- 
colo, disperat, invocînd numele  Sibilei, care: mie nu-mi 
aduce nimic, în timp ce ceilalți mă privesc cu suspiciune 
și nu vor, temători, să-mi dezvăluie nimic despre iubita 
mea, la templul căreia ei toți au din cînd în cînd acces, dar 
ascund asta, sfiindu-se de mine. 


FELONIA 


Felonii erau consideraţi drept unul dintre triburile 
cele mai hermeutice ale sarmilor, şi o mare parte din 
cunescători erau predispuşi să creadă eum că obiceiurile 
lor ar fi fost cele mai ilustrative şi definibile prin numele 
arhetipat Sar, sau SR, iar alţii susțin chiar că de fapt nu- 
mele hiperboreenilor nu ar fi decît o nominalizare a 
unui adjectiv cu care fuseseră caracterizați felonii iniţial, 
iar mai apoi şi celelalte seminţii ale lui SR, fenomen oare- 
cum asemănător, de exemplu, celui care a dat naștere 
Draconicilor, draconic fiind adjectivul calificativ pentru 
o caracteristică de ansamblu a populaţiei unei anumite 
specii, adjectiv încetățenit pînă la rangul de nume pro- 
priu, ajungînd într-un tîrziu titlu generic pentru toți 
membrii tribului : titlu omogenizator, făcînd abstracţie de 
faptul că obliga să intre sub cîmpul lui de definiţie o 
etezrogenitate de reprezentanţi de excepţie, la început, este 
de la sine înţeles că trebuie să fi format totuşi majorita- 
tea. După acest proces unificator, după această reducere 
la un numitor comun, este mai mult ca sigur că s-a operat 
un proces de epurare și şablonizare în conformitate cu o 
mîndrie prost înţeleasă sau sub influenţa de matriţă a 
unei definiţii deja date, pentru ca, la sfîrșitul procesului 
de formare, hiperboreeni să fie consideraţi un soi de ur- 
maşi, sau cel puţin închinători la SR, confundat prin de- 
finiţie cu Solomon, deci solomonari, triburile selomoniţi- 
lor, aşa încît este de aşteptat și nicidecum surprinzător, 
aşa cum se pretinde în genere, ca întregul sistem ontolv- 
gic de la baza gîndirii felonice să fie răsturnat. 

Nu se ştie ce mistică tenebroasă, ce ritual de la rădă- 
cina arborelui gîndirii acestei civilizaţii dusese la răs- 
pîndirea credinţei anacronice, și este cert că principiul 


15 


anacronicităţii tuturor lucrurilor, sentimentelor, impulsu- 
rilor şi manifestărilor uzuale şi „în firea lucrurilor“ 
stîrneau în reprezentanţii acestei stirpe o ruşine fără de 
margini de tot ceea ce în mod normal făceau toţi. Nu ru- 
şinea de fapta în sine (de cele mai multe ori absolut ba- 
nală), ci ruşinea de recunoaşterea ei, de etalarea ei, de 
publicitatea pe marginea ei, chiar atunci cînd era vorba de 
gesturi inerente. Acest felonism era cel care îi făcea pe 
băştinaşi să afirme cu cea mai mare convingere şi nonșa- 
lanţă că nu fac niciodată cutare chestie, chiar și atunci 
cînd erau surprinşi fără posibilitate de tăgadă asupra fap- 
tei. De exemplu, dacă în timpul contactului sexual, vre- 
unul din goți îşi întreba partenerul : „Tu faci dragoste ?“, 
acesta răspundea contrariat şi cu nedumerire : „Vai, dar 
cum poţi crede aşa ceva despre mine ? Evident că nu !“ 

Felul acesta de comportâment se reflecta și pe plan 
social într-o serie de relaţii tip, care îi făcea pe străinii 
ce intrau în contact cu felonii să afirme despre aceștia 
cele mai surprinzătoare lucruri : astfel, partenerii comer- 
ciali cu care făceau tranzacții în mod uzual pentru schim- 
bul de sclavi, produse de olărit etc. afirmau despre feloni 
că sînt de fapt proști ca noaptea și capabili de cele mai 
aberante afaceri posibile dacă erau bine şi subtil manipu- 
laţi ; pe de altă parte, triburile de impact, care intrau frec- 
vent în conflict cu felonii, afirmau despre aceştia cum că 
ar fi perfizi şi voraci. Toate aceste interpretări cu privire 
la Felonia erau însă false şi vădeau din partea celor ce le 
făceau o superficialitate care îi ţinea destul de departe de 
adevăratul caracter al dramelor felone. 

Cum am mai spus, felonii se jenau de cele mai ele- 
mentare şi normale gesturi, așa încît, atunci cînd erau ne- 
voiţi să le practice, recurgeau frecvent la un artificiu uşor 
de imaginat pentru oricine intra în contact cu civilizația 
şi cultura lor. Acest artificiu era trucul disimulării. De 
cîte ori operau ceva, felonii se prefăceau că se prefac doar 
că fac respectivul gest, așa încît îşi lăsau în credinţa lor 
o portiță de scăpare pentru propria lor conștiință pre- 
dispusă a-i judeca mult mai aspru decît ar putea crede 
cineva. Din acest motiv, pînă şi limbajul lor suterise o 


16 


deformaţie în această direcţie, cuprinzînd o întreagă gamă 
de nuanţe şi sensuri persiflante pentru toate actele pe 
care celelalte ginte se mulțumeau a le defini cu un sin- 
gur termen clar şi concludent. Astfel, de exemplu, în loc 
a denumi latrina în vreun fel concret, ei o defineau disi- 
mulat prin prefăcuta noţiune de „scenă a marilor tradi- 
ţii“, căci, rămas singur, un felon nu ar fi recunoscut nici- 
odată că-şi face pur şi simplu nevoile, şi din acest motiv, 
atunci cînd se vedea constrîns să şi le facă, le făcea ca 
şi cum nici nu și-ar fi dat seama că le face, 

Cei mai timizi feloni erau agresivi, cei mai agresivi 
erau sfioşi ; cîntăreţii din liră se prefăceau a îi de fapt 
muncitori agricoli, iar posesorii celor mai mari bogăiii, 
înveșmîntaţi în zdrenţe, la zile anumite ieșeau la cerşit, 
simulînd o pauperitate menită a stîrni o prefăcută milă 
în toţi cei care treceau pe lîngă ei; preoţii își blestemau 
zeii în public, iar ateii ţineau discursuri religioase. Era 
suficient să vezi pe stradă un om elegant ca să ştii mai 
mult ca sigur că respectivul murea de foame, de cele mai 
multe ori neposedînd nici măcar hainele de pe el. 

Vecinii Feloniei au încercat diferite mijloace de com= 
batere a acestei civilizaţii, dar totul a rămas fără nici un 
rezultat, şi în acest timp Felonia şi-a întins influența-i 
nefastă asupra a tot mai multe din popoarele învecinate, 
Naivii credeau efectiv în răstălmăcirile felone, fiind fasci- 
naţi de bogăţia şi modestia felonă ; cei subtili, dar rău 
intenţionaţi, vedeau în mentalitatea felonă un mod efi- 
cient de asigurare a avantajelor lor, iar ambiţioşii o rampă 
menită să-i promoveze în înalturi. 

Din afară, felonii și-au vădit în nenumărate rînduri 
invulnerabilitatea şi forţa. Şi, tocmai atunci cînd nimeni 
nu se mai aştepta, o molimă ideologică fără precedent, 
cumplită, a spulberat ca pe nimic liniștea acestei popu- 
laţii tribale care ameninţa să înghită istoria, fiindcă în 
urma unui bizar proces social, oarecum asemănător celui 
biofizic al entropiei, entitatea care nu mai părea să aibă 
nici un adversar periculos a pierit atacată-din exact acel 
punct din care se aştepta cel mai puţin, şi tocmai de acolo 


n 


de unde s-a vădit cel mai vulnerabilă, acolo fiind şi locul 
în care nu şi-a dat silința să se apere prin imunitate. 

Ca o încununare a disimulării, în cercurile cele mai 
inițiate, în sferele cele mai reacționare ale feloniei şi-a 
făcut vad la un moment dat o mentalitate jubilantă : o 
încununare a ipocriziei, care treptat a cucerit noi şi noi 
adepţi, pînă cînd gloria victoriei s-a transformat în cea 
mai absurdă înfrîngere, conform unei dialectici istorice 
mai implacabile decît pot legile perfid perfecte ale omu- 
lui să fie, oricât de subtil ar fi ele concepute să cucerească 
şi stăpînească universul înconjurător. Încurajat de cei mai 
de prestigiu ideologi, îmbrățișat de majoritate, din cele 
mai diferite motive dar cu , aceleași distructive urmări, 
noul concept a zdruncinat civilizaţia felonă pînă la com- 
pleta ei prăbuşire în uitare, sau poate omitere disimulată, 
din orice istorie despre istorie. Curentul de apus de timp 
propovăduia, ca pe o culme a rafinamentului, disimularea 
feloniei însăşi, așa încît cei mai feloni feloni au început 
a afișa cu cinism adevăruri atît de flagrante şi revoltă- 
toare, practicând concomitent, cu ostentaţie, gesturile cele 
mai violent necesare, pînă cînd, prin disimulare genera- 
lizată a disimulării, s-a uitat cu desăviîrşire de nnde se 
plecase şi către ce. Niciodată nu fuseseră etalate în Felo- 
nia cu atîta ferocitate gesturi atît de cumplit naturale, 
niciodată nu se spuseseră cu mai mult elan adevăruri 
mai neînduplecate, şi astfel, dintr-o confuzie cum nu s-a 
mai pomenit, toată lumea, dar absolut toţi locuitorii Fe- 
loniei, au început să practice verismul în așa de mare 
măsură încât, în disperata căutare a adevărului, s-a ajuns 
la o mască disimulată a acestuia, fiindcă și disimularea își 
are partea ei bine determinată în conştiinţa cunoaşterii 
umane. Şi în babilonia creată, în care nimic nu mai era 
cert în mintea nimănui, nici adevărul, dacă este cu ade- 
vărat adevărat sau fals adevărat, nici minciuna, dacă este 
cinstit minţită sau ipocrit falsificată — Felonia s-a seu- 
fundat în valurile tulburi ale timpului, nelăsînd în urmă-i 
decît următoarea aporie căutătorilor de absolut, fie el 
adevărat sau fals : 


78 


„dacă totul este fals, cînd cineva este cinstit este fals 
cinstit, iar cînd cineva este necinstit este fals necinstit ; 

cînd cineva afirmă că este fals, este fals fals, iar cînd 
cineva este susținătorul ipotezei că este nefals i pre- 
făcut nefals ; 

ce sînt eu însă, eare îmi pot da seama de topi astea, 
şi știu că tot ce pot eu erede despre mine este falsificat, 
şi care este realitatea cu privire la eeea ce cred eu despre 
mine 2 


FENOTIPUL DE CEAȚĂ 
ŞI PICĂTURILE DE NIMIC 


| 

O mai ţineţi minte pe Ani ? Cum „eare Ani?“ Ani, 
prietena noastră ! Cum ați putut s-o uitaţi pe Ani ? Cum 
puteţi fi aşa de indiferenți faţă de o ființă alături de care 
ați trăit, de o ființă pe care ați cunoscut-o și căreia, deşi 
acum vă străduiți să faceți pe neştiutorii, ca să nu vă 
tragă soțiile de mînecă, ei bine, cu toate astea, pe vremuri 
i-ați făcut declarații înfocate de dragoste, şi nu numai 
că i-ați făcut declarații, dar, dacă ea ar fi schițat cel mai 
mic gest de încurajare, nu v-aţi fi dat deloc în lături să 
îngenunchiaţi la picioarele ei, să vă tăvăliți cu ea, ori in- 
dividual, ori în grup, asta v-ar fi fost, desigur, indiferent, 
să-i sărutaţi mîinile, sau genunchii, sau orice altceva, 
numai să-i puteţi atinge, pipăi, mîngîia carnea aceea fra- 
gedă şi proaspătă care îşi juca muşchii nervoşi sub pielea 
de o fineţe mai gingașă decît simţul vostru era dispus să-i 
acorde. Acum faceţi pe neştiutorii, ca şi cum nimic din 
toate astea nu v-ar spune nimic, proţăpiţi ca bîtele lingă 
matroanele voastre care vă învăluie din cînd în cînd cu 
ochiade severe și posesive, şi atunci vă îndreptaţi cravata 
cu un gest de o siguranţă zdrobitoare, abordaţi măști:e 
distinse şi pretenţioase şi nu vă mai amintiţi nimic, ni-i 
de Ani, nici de toate poveștile astea stupide, pur și sim- 
plu stupide, şi mă întrebaţi jenaţi dacă nu cumva eu sînt 
cel care v-am confundat cu altcineva care poate seamănă 
cu dumneavoastră, încît să se poată presupune că aceasta 
asemănare aparentă este numai o iluzie a mea, fiindcă 
trebuie să accept, nu ?, că mă aflu într-o stare deosebită 
de surescitare nervoasă, şi nu puteţi să vă explicaţi ce 
mi-a căşunat așa, dintr-o dată, pe dumneavoastră și toc- 
mai pe dumneavoastră, ci mai du-te, omule, în durerea 


80 


ta, că avem treburi importante, sîntem oameni serioşi, ce 
Dumnezeu, nu poţi să-ţi dai seama că e o confuzie ? 

Nu, domnilor, dumneavoastră sînteţi, nu vă confund 
cu nimeni, şi știți şi dumneavoastră foarte bine că nici nu 
poate fi vorba de așa ceva, dealtfel mă cunoaşteţi și dum- 
neavoastră tot atît de bine, chiar dacă la început nu m-aţi 
recunoscut, sau aţi fi vrut să nu mă recunoașteţi și să ră- 
suflaţi uşuraţi dacă şi eu aș fi trecut pe lîngă dumneavoas- 
tră fără să vă văd. Mă cunoaşteţi, şi știți precis şi la care 
Ani mă refer, și, fie vorba între noi, nici n-aţi cunoscut 
mai multe Ani la viaţa voastră, sau, în fine, nu atâtea încât 
să poată fi vorba de vreo confuzie. Una singură a fost cea 
pentru care, acum un număr n de ani, aţi fi fost în stare, 
oricare dintre dumneavoastră, aţi fi fost dispuși să renun- 
taţi şi la familii, şi la nume, şi la viitor, și la trecut, aţi fi 
putut să treceţi orice cu vederea şi să vă duceţi oriunde 
după ea. V-ar fi putut pune cu ușurință pe atunci orică- 
ruia dintre voi pirostriile pe cap, numai că se pare că ea 
nu voia asta, nu v-a cerut niciodată asta, şi, oricît de mîn- 
dră este matroana dumneavoastră de demna, de distinsa 
şi onorifica dumneavoastră fiinţă, Ani de care vă spun nu 
a fost niciodată mulţumită de voi sau încîntată chiar dacă 
v-aţi fi dat şi tumba de jur-împrejurul ei sau aţi fi arun- 
cat cu milioanele. Şi oricît de zgirciţi vă dovediţi astăzi, 
pe atunci nici un sacrificiu nu vi s-ar fi părut prea mare 
«a s-o cuceriti într-un fel sau altul. 

Poate că vă puneaţi şi dumneavoastră pe atunci între- 
barea de unde avea o fată, singură într-un oraş străin, ba- 
nii pe care îi avea şi pe care nu punea niciodată nici un 
pret, cu acea nobleţe de care numai ea era capabilă. Felul 
în care ştia să plătească orgiile la care aţi fost şi dumnea- 
voasiră invitați uneori vă umilea şi vă dădea complexe, 
atunci cînd voi, invitînd-o la vreun local de lux, ea aduna 
la masa voastră toţi derbedeii care o cunoșteau sau măcar 

uziseră de ea, cu o mărinimie ce vă dădea fiori la pungă. 
O, nu se putea spune despre Ani că ar fi fost meschină, și, 
dealtfel, era atît de aeriană și de volatilă încît vă scăpa 
printre degete. Bineînţeles, între voi, cînd ea nu era acolo 
să vă ridă în nas, vă lăudaţi cu duritatea voastră, şi care 
mai de care o ponegreaţi în ochii celorlalţi, lăudîndu-vă cu 
gesturile voastre și pretinzînd că ați avut-o şi că, dealtfel, 


gi 


nici nu vă preocupă asemenea fiinţe decît sub forma unei 
trecătoare aventuri, dar toţi știaţi că minţiţi şi că aceste 
măşti erau doar defulări ale ciudei şi disperării că, în- 
tr-adevăr, ea era o fiinţă pură, cu adevărat intangibilă, 
cu care nici unul dintre voi nu se putea lăuda cu nimic. 
Dar cu absolut nimic ! 

„Cheltuie banii cum numai o fiinţă care nu ştie cum 
se cîştigă un ban poate să o facă“ era sloganul vostru care 
încerca să explice în ochii celorlalţi, şi mai ales ai voştri, 
meschinăriile de care eraţi otrăviţi în apropierea ei. „Se 
vede că nu a muncit niciodată : numai o desfrînată poate 
să-şi permită risipa asta ! Dar lasă că o să dea și ea de 
fundul sacului, că nu există sac fără fund! Atunci s-o 
vezi cum o să vină în genunchi la noi !“ Dar ea nu venea 
să cerșească nimănui nimic, şi acest lucru întrecea pu- 
terea voastră de înţelegere. 

Vă mai aduceţi aminte cum dansa Ani? Mai ţineţi 
minte cum putea să danseze? Doamne Dumnezeule ! 
Cînd începea să danseze se goleau ringurile și lu- 
mea se trăgea pe margini să se uite la ea. Femeile erau in- 
vidioase şi geloase, iar bărbaţilor le sticleau ochii. Şi nici 
unul dintre vei, dar absolut nici unul, nu putea dansa 
alături de ea tără a se simţi handicapat. Avea într-însa atîta 
forţă, atît temperament şi frumusețe că puteai sta să te 
uiţi zile întregi la ea dansînd, fără să mai ai nevoie de 
nimic altceva, şi ea, la rîndul ei, era în stare să danseze, 
fără să obosească și fără să pară că depune un efort fizic, 
zile şi zile în şir, fără să se repete sau să folosească 
şabloane. 

Dar cred că mai ţineţi minte că Ani, ce părea un re- 
sort neobosit, o fiinţă ce nu părea să aibă nevoie de somn 
sau de hrană și pe care nimeni nu se putea lăuda că ar 
fi surprins-o vreodată ca avînd nevei organice, așa cum au 
ceilalți oameni, mai ţineţi minte ? cădea uneori într-un soi 
de apatie, într-o stare de oboseală tulbure din care nimic 
nu e putea scoate. Era o stare copleșitoare, şi, atunci cînd 
o cuprindea, oricine i s-ar fi aflat alături nu putea face 
nimie pentru ea, Ă + aceasţă conștiință a neputinței noastre 
era zdrobitoare. Nu o dată cei care o cunoșteam mai bine, 
cei care i-am fost mai apropiaţi, ne-am trezit cu obsesia de 
a ne curma zilele, şi cînd ne gîndeam mai bine la mobilul 


care a stârnit în sufletul nostru o asemenea furtună, ne dă- 
deam seama că totul nu pornea decit de la faptul că Ani 
era tristă. 

Și, apoi, cred că vă mai amintiţi, se stîrnise, cam tot pe 
atunci, moda cu nişte jucării care invadaseră piaţa (unii 
dintre voi poate că mai au şi acum pe acasă cîte un astfel 
de mărunt obiect). Erau nişte globuleţe mici de cristal, 
pline cu un fel de ceaţă fumurie, niște jucării amerieane 
sau nemţeşti, nu mai ţin minte exact, un soi de picături 
ca niște perle, care se vindeau la toate magazinele. Pe atunci 
erau o puzderie de prostii din astea peste tot. Mici picături 
de nimic, fiindcă în prospect scria că sînt concepute dintr-o 
mică încărcătură de neant care poate imortaliza ectotipul 
cuiva, nu conta al cui. Era genul de invenţii făcute de cei 
care se umpleau de milioane din tot felul de fleacuri, şi 
toată lumea se îmbulzea care mai de care să le ia, mai ales 
că erau niște jucărioare ce furicţionau cu nimic. Da, așa 
scria în prospect : „Minunea secolului nostru, perpetuum 
mobile : e jucărie excelentă care funcționează cu nimic | 
Energia vidului !“ 

Erau mici mecanisme asemănătoare unor aparate de 
fotografiat, care furau imaginea VIE a persoanei către care 
erau îndreptate : mici fleacuri ce înmagazinau în perla lor 
de nimic ectotipuri care puteau fi privite apoi oricînd : cap- 
tive în biluţele unor jucării. Oricine putea lua mostre ale 
oricăror persoane și să le poarte apoi cu el oriunde prin 
lume, şi ectotipul cel mititel făcea în interiorul picăturii 
lui de vid ceea ce făcuse în realitate arhetipul atunci cînd 
fusese surprins şi imortalizat. Şi toate astea fără nici un 
consum de energie, așa cum dealtfel garanta şi fabrican- 
tul, fiindcă micul glob era conceput dintr-o sferă perfectă 
de vid ai cărei pereţi de oglinzi unidirecţionate lăsau să 
treacă fluxul energetic doar înspre interior, focalizîndu-l 
în centrul de nimic al bilei și nemaipermiţîndu-i să iasă de 
acolo, aşa încît în mica sferă de nimic ectotipul de ceaţă, 
odată înlănţuit, rămînea acolo în vecii vecilor, materializat 
in focarul concav și omogen al pereţilor picăturii. Captiv 
în lumea lui de vid. 

Cu taţii ne-am îngrămădit atunci cu sferele noastre de 
cîțiva bani și am furat din Ani, pe care am îi dorit-o to, 
a fiecăruia şi care nu era a nimănui. Oricine își putea per- 


83 


mite această ieftină fericire. Şi Ani dansa sau zîmbea sau 
se plimba în aproape toate buzunarele noastre. Și, după 
aceea, noaptea cînd aveam insomnii, sau în momentele de 
plictiseală, sau într-un peisaj romantic, atunci cînd ne 
plimbam cu barca, de exemplu, şi ni se făcea dor de forma 
aceea feminină, scoteam nostalgici din buzunare micuţele 
picături de nimic şi ne delectam urmărind ectotipul clar 
şi fidel al celei mai femei dintre toate femeile, care ne 
zimbea de acolo, care dansa, care ni se dezvăluia parcă 
numai nouă în nevinovatele jucării care, așa cum fabri- 
cantul ne garantase, funcționau cu nimic. 

Dar cum aţi putut crede dumneavoastră că poate exista 
ceva pe lumea asta care să funcţioneze efectiv cu nimic ? 
Cum aţi putut fi atit de naivi şi de inocenți încît să nu 
vă imaginaţi că furaţi totuși pe cineva cînd vă însușiți cu 
un preţ de nimic o fiinţă umană cu tot ce are ea al ei? 
Nu v-a mustrat niciodată conștiința ? Nu aţi avut nici- 
odată remuşcări ? 

Ei bine, Ani, cu timpul, cădea tot mai des în stările de 
depresiune pe care vi le amintiţi şi dumneavoastră foarte 
bine. Era din ce în ce mai obosită și, în timp ce oricare cin- 
tre noi suporta îmbătrînirea biologică a unei singure y 
soane, ea se uza cu o viteză incredibilă, uluitoare. Crec 
circulau pe atunci deja cîteva sute dacă nu chiar nui 
picături de nimic purtînd în ele ectotipul imortaliz.i 
prietenei noastre Ani. 

Atunci cînd dumneavoastră plecaţi care încotro, vă că- 
sătoreaţi și vă bucuraţi de primele fericiri conjugale, prie- 
tena noastră Ani începuse să-și poarte stismatele primer 
riduri ; atunci cînd dumneavoastră vă făceaţi primele pla- 
nuri mari de viitor şi vă vedeaţi cu ochii primele vise rea- 
lizate, pielea cea fină, vă mai amintiţi de ea ? pielea ei sua ă 
începuse deja să poarte patina sculpturilor antichității. $ 
în tot acel timp, de cîteva ori pe zi, pe minut, poate ch er 
pe secundă, undeva pe lume, mîini mai fine, mîini mai d« 
licate, mîini mai grosolane, mini de toate felurile desch 
deau cutiuje cu picături de neant în care îşi ţineau suven 
rurile de două parale și o scoteau de acolo să se uite la es 
să o prefire cu gînduri mai mult sau mai puţin tandre, © 
intenţii mai mult sau mai puţin abjecte, o răsfoiau printre 
degete pe dinaintea ochilor lacomi... 


84 Ă 


Am asistat cu toţii la declinul ei în sunetul declicurilor 
casetelor cu picături de neant, şi nici unul dintre noi nu a 
înţeles că aceste inocente jucării infernale funcționau cu 
energia și cu materia prietenei noastre Ani, pe care o iu- 
bisem sau încă o mai iubeam cu toţii, şi tocmai această 
iubire era criminală, degradantă, distrugătoare. 

Zilele trecute, înainte de a pleca într-o călătorie, zilele 
trecute, uitasem de mult timp de Ani, am dat de cutiuţă 
într-un sertar ascuns al biroului, unde o pusesem cîndva să 
nu o găsească soţia, şi am luat-o cu mine fără să ştiu precis 
de ce, dar, cînd am deschis-o, în tren, şi am văzut că ecto- 
tipul nu mai este la locul lui, am înţeles dintr-o dată că EA 
nu mai era. Ani cea adevărată, cea care alimentase cu su- 
fietul și trupul ei cîteva mii sau milioane de picături de 
neat menite să ne furnizeze cîte o clipă de fericire fiecăruia 
üintre noi, abia atunci am înţeles că știuse tot timpul care 
este adevărul, dar că se sacrificase cu acea generozitate ce 
o caracteriza, cu acel fel de a fi ce ne-a complexat întot- 
deauna. 

Ei bine, cum puteţi atunci, domnilor, să pretindeţi fără 
nici un fel de ruşine că nu ştiţi despre care Ani e vorba ? 
Și cum mai puteţi să staţi atît de serioşi la brațul matroane- 
lor voastre ? şi nu vă daţi cu capul de pereţi, sau cu fundul 
de pămînt, sau altceva de genul ăsta ? Nu înţelegeţi ? Ani a 
murit ! Filfizoni penibili, donjuani avari, parodii umane, 
Ani, singurul om dintre noi, a murit. Ce sens mai poate 
avea tot bilciul vostru ? Pentru cine vă mai străduiți să fiți 
impresionanți, convingători, distinși, grandioşi ? Ce impor- 
tanţă mai poate avea acum impresia pe care o veţi lăsa 
celorlalţi, cînd, slavă Domnului, știm foarte bine cu toţii ce 
se ascunde sub măștile voastre impozante ? Ani a murit ! 
Puteţi face orice : puteţi să vă strîngeţi de gît pe străzi 
umi pe alţii, puteţi să vă băgaţi degetele în nas, în ochi, 
în urechi ! Nu mai are nici o importanţă ! Ani nu mai este 
printre noi ! 


FORMULA 


É Tales din Milet afirma că toate pe lume 
sînt apă şi curgere, Heraclit din Efes — că 
toate sînt ardere, 


Totul a pornit de la o dispută filozofică. Eram o gașcă 
zgomotoasă și pusă pe distracţii. Zandra şi cu mine eram 
prieteni vechi : îi făcusem curte şi ea mă respinsese ; apoi 
a fost rîndut ei să-mi facă avansuri şi rîndul meu să fac 
nazuri, Mergeam totuşi împreună la petreceri, şi cum se 
brodise (oare se „brodise“?) să fim la aceeaşi facultate 
— matematică — eram tot timpul, ca să zic așa, ne- 
despărțiți. 

Din acest motiv o simţeam mereu gata să facă orice ca 
să mă uluiască şi cucerească, ştiind că nu m-ar putea atrage 
nici ea femeie, fiindcă era aproape urîtă, nici ca inteli- 
genţă, în sensul de capacitate logică și combinativă, sub- 
tilitate sau strălucire, ori aşa ceva, lucruri din care eu am 
suficient și din care ea nu a avut niciodată (ca urmare a 
acestui fapt, eu sînt interesant la prima vedere, frizînd, 
uneori academismul, alteori boema, în timp ce ea este, din 
punct de vedere social — „colectiv“ mai bine zis — ştearsă 
şi plicticoasă, LA PRIMA VEDERE). Eu am un tempera- 
ment puternie, năvalnic, agitat şi efervescent, şi iată de 
ce, aproape fără excepţie, captez atenţia celor cu care intru 
în contact şi le influențez puternic personalitatea, handi- 
capîndu-i, în timp ce ea, fără să fie un caracter amorf, 
atipic sau lipsit de profunzime, este aparent apatică şi 
complet incapabilă să se facă urmărită, unul dintre acele 
euri noncomunicabile, ceţoase în exprimare tocmai în urma 
încercării disperate de a evita ambiguităţile sau confuziile 

Eram la o serată de genul „taţi dansează, vorbesc tare, 
nu spun nimic şi încearcă să pară cît mai adinci în spa- 


~ 


tele volubilităţii“ (două noţiuni absolut antitetice). Toţi, 
cu excepţia Zandrei, cu genul ei plicticos şi serios, penibil 
de serios, şi ridicol de pătruns de seriozitatea proprie. Părea 
că se plictiseşte şi părea că moare de chef să se distreze. 
Dar nimeni nu-i acorda atenţie și nu risca să-și ia pe cap 
corvoada unei discuţii puritane de o întreagă seară, cor- 
voada unei discuţii rigide şi convenţionale în urma căreia 
să-i fie refuzat, mai mult ca sigur, chiar şi un sărut sau 
chiar și un dans „la sentiment“. 

Dar Zandra, și eu ştiam foarte bine asta, ar fi ieșit 
imediat din scorțoșenia ei dacă i-aş fi acordat (eu singur 
dintre toţi, şi faptul, trebuie să recunosc, mă măgulea) fie 
și un singur cuvînt, chiar şi o singură privire. Şi tocmai 
de aceea mă distram făcînd o curte stupidă unei fetițe de 
o moralitate îndoielnică, amuzindu-i spiritul bont cu felu- 
rite-fraze ambigui, grave şi superficiale, umoristice şi pro- 
funde în acelaşi timp, astfel încît conlocutoarea, care fie 
vorba între noi nici nu înţelegea cea mai mare parte din 
sensurile discuţiei, strigă : 

— Eşti nemaipomenit, ești pur şi simplu genial ! 

Atunci Zandra a intervenit cu o replică atît de veni- 
noasă și plină de cinism încît toţi am izbucnit în rîs. După 
care toţi au încetat să rîdă, şi numai eu am continuat să 
hohotesc nerod, şi fiindcă prostia asta nu făcea decît să 
confirme răutăcioasa remârcă a Zandrei, mă simţeam în- 
tr-acevăr gol şi expus, cum zisese ea, şi m-am socotit obli- 
gat să răspund, să umplu cu ceva stupizenia momentului. 

— Vorbirea este o poartă spre labirint, am spus, şi îți 
dezvăluie o clipă intrarea. Sau ieșirea. 

-— Fă-o, şi eşti sublim ! mi-a replicat Zandra. 

— O fac mereu. - 

— Eu nu am observat. Mie nu mi-a deschis nici o 
poartă vorbăria ta goală. 

— Nu am nici o vină că tu ești o apteră, i-am zis, fi- 
indeă rîsetele celorlalţi mă iritau. Pe tine toiul te lasă de 
cenușă. Nici lira lui Orfeu nu te-ar trezi din somn ! 

—— Fiindcă nu cunoşti tu formula, afirmi că nu există, 
zise Zandra, şi faptul că era atît de serioasă ar fi trebuit 


87 


să-mi dea de bănuit, dar eram mult prea nervos ca să mă 
mai gîndesc la asta, aşa că mi-a scăpat provocarea i 

— Dacă există, de ce nu o găseşti tu ? 

— Şi dacă o găsesc ? m-a întrebat. 

— Dacă o găseşti... (am zis rîzînd, ca să salvez într-un 
fel penibilul situaţiei ; toți erau cu ochii pe noi la această 
discuţie complet stupidă, ca de altfel toate discuţiile în 
care reușea Zandra să te atragă), dacă găseşti formula La- 
birintului îţi promit să vin alături de tine acolo, să te con- 
sider Ariadna în Marele Întuneric şi să nu mă mai despart 
în veci de tine, adorîndu-te ca pe o zeiţă. 

Nici hohotul general nu m-a făcut să mă trezesc din 
beţia orgoliului. 

— Jură, mi-a poruncit Zandra. 

— Jur ! am zis luînd un aer teatral, medieval. Îţi jur 
pe sufletul meu, pe Labirintul din mine şi pe căile Lab- 
rintului din jur, îți jur pe Labirintul cel Mare, pe Marce 
Labirint Fără Întoarcere în care vom pătrunde, și pe La- 
birintul cel Mic Din Care Oriunde Sînt leşiri și Numai 
Ieşiri, mă jur pe Poarta Intrării şi pe Intrarea Fără Poartă ! 
Eşti mulţumită ? 

— Da, a zis Zandra, şi atunci am început să-mi dau 
seama ce întorsătură nelalocul ei lua farsa. 

Dar mă gîndeam că nu are ce să se întîmple, că totul 
este la fel de stupid şi cenușiu, ca tot ce putea concepe 
Zandra, ceva în genul invitaţiilor la ea cînd ne trata cu 
ceai și ne citea fragmente din speculaţiile ei pe marginea 
lecturilor din Gall şi Lobacevski sau interpretări ale dis- 
continuității funcţiilor, 

— Bine ! a continuat Zandra. Urmăreşte-mă cu atenţie. 
Va fi o experienţă și, dacă reușește, o formulă : unică, 

Subtilitatea sublinierii îmi scăpase pe moment. A luat 
un creion de ochi, a tras la o parte cele cîteva lucruri din 
dreptul unui perete şi a început să scrie. Eram studenți la 
matematică, dar Semnele pe care le făcea ea nu ne amin- 
teau de nimic cunoscut, erau o stranie geometrie ce se 
amplifica treptat. Nu aş putea spune exact ce corp geo- 
metric configurau, dar aș putea să-l reproduc. Asta ar 
însemna Însă.. Ei bine, fiind în plan, figura devenea corp, 


câștiga spaţialitate, adîncime, perspectivă. Cînd a terminat 
de desenat, era ca o fereastră. Aș fi jurat că dacă băgam 
capul prin ea intram dincolo. Acest „dincolo“ nu vă spune 
însă nimic. Este vorba nu de o penetraţie prin zid, ci de 
o altă lume ; o teamă transcendentală punea stăpînire pe 
mine fără să-i pot opune rezistenţă. 

Apoi Zandra a început calculele. Erau cifre şi litere, 
simboluri cunoscute, dar cu fiecare ecuaţie simţeam fe- 
reastra deschizîndu-se, sau eu, de fapt, deschizindu-mă 
spre ea. Încilcitele formule se deschideau în minte din- 
tr-una într-alta, și mintea mea se rătăcea în labirinte de 
ieşiri către ieşiri, de intrări către intrări de galerii şi 
ferestre și porţi. 

În clipa în care podeaua, colţul de cameră în care ne 
aflam, a început să alunece, m-am tras înapoi instinctiv, 
dar privirea Zandrei, privirile celorlalți, sarcasmul umi- 
litor cu care mi-a scrîșnit prințre dinţi „Ai jurat !“ m-au 
făcut să rămîn pe loc. 

„Totul este o. iluzie“, îmi spusei. „În fond ce se poate 
întîmpla ?“ 

Colţul de cameră aluneca tot mai repede, şi, privind 
înapoi, am văzut chipurile colegilor pierzindu-se în urmă, 
în timp ce alunecam prin galerii ca fluvii leneşe curgînd 
în noapte. Era ca o navă pe care lampa cu abajur verde 
mai stăruia paradoxal. Rămîneau în urmă luminile ora- 
şului, apoi sclipirile sistemului solar şi ale galaxiei. Ne 
afundam fără întoarcere în Labirint. 

„Corăbiile pe care le văzurăm în cele dintii ţinuturi 
străbătute aveau carena lată, iar pînzele lor erau făcute 
din foi de papirus cusute, sau din stuf, iar pe alocurea din 
piele. Apoi am dat de corăbii care aveau carena ascuțită 
şi pînze de cînepă ; în sfîrşit, de unele aidoma alei noastre. 
Dar aceşti corăbieri nu foloseau busola, de care pînă la noi 
nici nu auziseră“, şi de admiraţie ne înălțară imnuri în 
ultraviolet. 

Corăbiile treceau pe lîngă noi și rămîneau în hău, căci 
nu îndrăzneau să se încumete fără hărţi şi aparate de bord 
mai către larg, în întunericul din larg, în necuprinsul 
din larg. 


89 


Zandra îmi zîmbi și, destinsă, figura ei arăta calmă și 
strălucitoare, frumoasă chiar. Ştergîndu-se pe fusta boţită 
de mînjeala dermatogratului, îmi întinse mîna, ca unui 
înfrînt meritoriu. Vintul. bătea puternic şi cîrpele de pe 
ea, în lumina lămpii cu abajur verde, în larg, în întu- 
neric, păreau păsări albe foșnind din penaj. 

Ultimele lumini se stinseseră în zare, înghiţite de hău, 
de întuneric, de Marele Labirint. 


GRĂDINA TIMPULUI CURGÎND 


Am descoperit-o într-o dimineaţă de vară cînd tocmai 
eram foarte deprimat : uitasem ceva acasă, sau pierdusem 
sau nu mai știu eu ce de genul ăsta... 

Era o chestie banală, fără nici o importanţă, dar eu 
eram foarte trist, căci nu importanţa sau gravitatea eve- 
nimentelor dă valoare actelor, ci starea sufletească, și pot 
afirma că am cunoscut oameni pierzînd surizători tot ce 
aveau şi oameni care mureau de disperare din cauza unu: 
fleac, a unui stilou, a unei cărţi, sau a altui asemenea 
mărunţiș... 

Trecînd pe lîngă gardul de lemn, mi-am aruncat pri- 
virea înlăcrimată prin lipsele amarnice dintre şipcile bu- 
retoase, şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost 
flăcăul cel chipaz. Cum gardul era năruit în mai multe 
locuri, îi urmăream imaginea lunecînd printre intermez- 
zo-uri de ființă și neființă, asemeni unui personaj de 
teatru de umbre, în timp ce el se spăla degajind un aer de 
indiferență și forță atit de impresionante încît îl simţeam 
plin de vitalitate, iradiind vitalitate : nu forţa fizică, mai 
puțin -emoţionantă, ci forța de viaţă, forța vieţii care 
irumpe și dă totul la o parte... 

Lîngă tînăr stătea o femeie care sugera prin ţinută şi 
atitudini o intimitate nedisimulaţă, dar nici expusă osten- 
tativ : o intimitate perpetuă. Femeia era și ea frumoasă, 
cu pârul negru, cu ochii negri sau căprui, tenebroși în cău- 
tătura leneşă şi poate niţel voalată, ca și cînd gîndul i-ar 
fi fost furat de ceva nespus de suav şi îndepărtat și pierdut 
pentru eternitate. Femeia îi întindea tînărului un prosop 
şi, cînd el a ridicat ochii să-l ia, m-a observat, fiindcă 
probabil că mă uitasem cu un fel de fixitate atentă ce nu 


9i 


gutea trece neobservată, şi atunci tînărul îmi zimbi şi îmi 
făcu semn cu mîna : 

— De ce eşti trist de dimineaţă ? 

Am intrat pe portiţa scîrţiind în balamalele ruginite, 
fără să știu ce vreau, în vreme ce un simțămînt crepuscular 
mă împingea înăuntru, şi eu intram fără nici o idee de 
ceea ce avea să urmeze sau de ceea ce aş fi vrut eu să 
urmeze. 

— Hai, vino, vino ! vino să-ţi dau niște flori, și-a re- 
petat el invitaţia. Nu mai sta bosumflat de dimineaţă ! 
Vino să-ţi dau niște flori ! Mie îmi plac florile, aşa că în 
grădina mea vei găsi flori întotdeauna, fiindcă am grijă 
de ele. Nu-i așa că sînt frumoase ? Ia priveşte ! 

Într-adevăr, grădina avea ceva cu totul special, nu era 
deloc,o grădină ca toate celelalte, iar eu probabil că sim- 
țeam acest lucru de la început, de cînd ridicasem ochii şi 
privisem prima oară, dincolo de gard, la tinărul acesta 
voinic spălîndu-se în curte, căci se vede treaba că nu ti- 
nărul, ci grădina şi casa mare, cu trepte albe, casa cu un 
aer ușor nostalgic și atmostera generală a locului îmi atră- 
saseră privirile care, neștiind pe ce anume trebuiau să se 
oprească, se fixaseră mai întîi pe tînărul care se spăla în 
grădina cu flori din faţa casei cu etaj şi acareturi. ; 

I-am spus că nu e nevoie să se deranjeze pentru mine, 
dar el a insistat şi, luînd un cuțit scurt, de cizmărie, și pă- 
trunzînd printre florile îngrijite în ronduri precise, cu alei 
de pietriș fin, alb, cu plantele ordonate după principii ri- 
gide : în amfiteatru, în trepte, în formă de ceas etc., con- 
tinuă să vorbească cu mine ca şi cum nici nu aş mai fi fost 
acolo, ca şi cum nu aș fi fost niciodată : 

— Tot stau aici, și dacă nu le iei or să se ofilească în 
scurt timp, fiindcă dă căldura, și sînt specii care se ofilesc 
repede. Ia-le ! Sau poate nu-ţi plac ? (şi eu mă grăbesc să-l 
contrazic, fiindcă florile sînt într-adevăr frumoase). Să 
vezi ce plăcere o să le faci alor tăi ! Sînt sigur că nu au 
mai văzut niciodată asemenea flori. 

Abia cînd m-am regăsit în stradă, în drum spre casă, 
strîngînd la piept buchetul gigantic de flori liliachii, mi-am 
dat seama că nici măcar nu-i mulţumisem. Mă rîcîia re- 


` 


92 


muşcarea de ce o să gîndească omul despre mine. Ar fi 
trebuit măcar să-i fac un compliment soţiei, care nici nu 
remarcasem cînd dispăruse şi cu care nu schimbasem nici 
un cuvînt, ca un prost-crescut, nici nu o salutasem, nici 
nimic. 

Lumea se uita la florile pe care le purtam în braţe (cred 
că erau exotice, sau, oricum, destul de neobişnuite, căci 
aveau petalele fragile şi catifelate, așa cum au florile şi 
totuşi mai altfel decît celelalte flori pe care le-am văzut 
vreodată); și atunci, dintr-o jenă greu de înţeles, am as- 
cuns florile în geantă, înghesuindu-le printre cărţi și ca- 
iete. Așa se face că, ajungînd acasă, am uitat de ele şi nu 
le-am descoperit decît mai tîrziu, umblînd întîmplător în 
geantă, dar acuri florile erau pălite şi ciufuljte pierzînd 
tot ce era frumos şi natural în ele, aşa că le-am aruncat, 
oarecum cu regret în suflet, la lada cu gunoi, spre mirarea 
unui vecin care a exclamat contrariat: „Doamne, ce de 

lori ofilite !“, de parcă ar fi fost un cîmp întreg acolo, cu 
petalele înnegrite ca niște cîrpe umede şi flaşte, umplind 
lada de tinichea strălucitoare și nichelată. 

A doua oară cînd am vizitat grădina era către prînz; 
Aveam o întîlnire, dar am făcut un ocol mic special ca să 
trec pe acolo, deși nu-mi era chiar în drum, mă mai ur- 
mărea însă încăpăţinată harpia nerecunoștinței și vroiam 
să mulţumesc pentru flori. De data asta, privită sub soa- 
rele necruţător, casa nu mai părea deloc atît de măreață 
ca prima dată. Era o casă obişnuită, de mahala bucureş- 
teană, destul de cenușie și anostă, iar grădina, care îmi ră- 
măsese în amintire de o măreție versailleză, era de fapt o 
curticică lungăreaţă aproape potopită de o vegetaţie în- 
cîlcită în care, ce e drept, predominau florile : nişte flori 
de grădină cu nuanţe întunecate. 

Stăpînul grădinii era tot în curte şi mi-am dat seama 
că-i apreciasem prost și vîrsta, la prima întîlnire : nu-era 
deloc atît de tînăr şi strălucitor, ci mai iute un domn între 
două vîrste, de modă veche, care se mai spăla în curte di- 
mineaţa cu apă de la cişmea, cu convingerea că asta îl ţine 
sănătos, un muncitor manufacturier, un meseriaş mărunt 
sau un tehnician, sau cam aşa ceva. Arăta, ce e drept, des- 


93 


tul de bine și înfloritor pentru vîrsta lui, dar nu avea deloc 
față de tînăr căsătorit, așa că femeia cea frumoasă sau fu- 
sese şi ea cu mult mai coaptă decît mi se păruse atunci, sau 
era o fiică sau o nepoată, deși, sincer să fiu, începuse 
chiar să mă îndoiesc de existenţa ei reală, atribuindu-i mai 
degrabă o substanță efemeră emisă de imaginaţia mea 

Domnul mi-a răspuns binevoitor la salut şi m-a invitat 
în casă, şi, pentru că n-am ştiut să-l refuz, mi-am pierdut 
un sfert de oră în interiorul cu trei camere în care locuia 
singur, răsfoind o colecţie de ziare aranjată pe ani, cu cîte 
o hîrtiuță lămuritoare între fiecare vraf legat cu sfoară. 

— Soţia mea, îmi explică el, observînd că priveam de 
la o vreme către o poză de căsătorie. Acum sîntem divor- 
aţi. Nu ne înţelegeam. Era o femeie rèa. 

M-am scuzat că am o întîlnire şi m-am ridicat să plec, 
plictisit de aerul acela trîndav de maidan bucureştean : nu 
mirosea chiar a levănţică, dar nici departe. 

— Vino să-ţi dau nişte flori pentru fată. La întîlnire, 
fetelor li se duc flori, fetelor le plac florile... 

Și pentru că iar nu am știut să-l refuz, mi-a umplut 
braţul cu flori, ca şi data trecută, iar eu n-am putut să-i 
spun că fata cu care aveam întîlnire era o persoană dintre 
cele cărora nu le-aș fi putut oferi nici măcar un buchet de 
la florărie fără să mă fac de rîs, una din acele femei cărora 
poţi cel mult să le duci cadou un inel sau o broșă de aur 
cu diamante, sau o mâşină, dar în nici un caz flori. Nici 
de data asta nu reușisem să-i mulţumesc, siînjenit de ple- 
carea grăbită, iar florile nu m-au incomodat chiar atît de 
tare la întîlnire, întrucît persoana cea simandicoasă nici 
măcar nu a venit, iar eu, în ora care am așteptat-o, am rupt 
petală cu petală florile întunecoase și moi. 

M-am întors pe înserat şi, văzîndu-l în curte, am trecut 
pentru a treia oară poarta grădinii. În lumina crepuscu- 
lului casa părea o hiîrcă ruinată. Umbrele serii aşterneati 
pe fața omului riduri adînci. Am intrat în casă. A aprins 
lampa. Am rămas uluit că în cartierul ăsta nici nu a fost 
măcar introdus curentul electric. Am privit prin geamul) 
pătat, am inspectat jalnicul fost interior cu pereţi afumați, 
lucrurile prăfuite şi colecţia de ziare galbene din colț. 


94 


> 


— Vino să iei niște flori, uite ce frumoase. sînt ! îmi 
spune. 

Încerc să mă eschivez, dar îmi argumentează că tot vine 
bruma și le ofilește degeaba. Îmi copleșeşte mîinile cu un 
soi de flori creţe şi ciutulite, ca niște crizanteme, dar cu 
petalele violet-negricioase, şi plec prin întuneric cînd mă 
roagă să-l aștept puţin să vină să mai stăm de vorbă în 
grădină, adică în mijlocul  rondului cu flori întunecate, 
despre soţia lui şi despre procesul cu un vecin cîinos care 
vrea să-i fure casa. Pe drum, amintindu-mi de ochii albi- 
cioşi de bătrîn şi de pielea întinsă şi pătată ca pergamentul 
peste oasele ciolănoase, de mișcările greoaie şi încete, îmi 
spun că nu o mai duce mult săracul, dar că acum sînt gră- 
bit, căci e tîrziu şi am avut o zi grea. 

A doua zi de dimineaţă trec din nou prin fața grădinii. 
Mai sînt doar bălării crescînd învolburat în perimetrul în- 
gust dintre gardurile de lemn năruite. Reconstitui casa 
după spaţiul care mai rămîne şi mă uimeşte strîmtimea 
locului în care îşi adăpostește un om, universul, universul 
vieții sale catre îi apare atit de importantă şi complicată 
uneori. z 

Nu mai locuia nimeni aici şi am avut trufia meschină 
de a mă simţi destul de dăinuitor încît să fi asistat la o în- 
treagă existență efemeră, și îmi zic că pentru oamenii ăştia 
viaţa se derulează mult mai scurt. Ce măreț sînt eu, com- 
parat eu această evoluţie de o zi! Mă întreb cum de nu 
sînt contrariaţi cei dimprejur, vecinii, de nişte existențe 
atît de scurte, şi mă mir că savanții nu au venit să consem- 
neze şi să cerceteze un fenomen atît de minunat. 

M-am gîndit la toate astea în pătrăţelul de pămînt nă- 
pădit de buruieni, în timp ce de jur împrejur blocurile nă- 
văleau dinspre Obor, dinspre Foişorul de Foc şi dispre şo- 
seaua Ştefan cel Mare, înghesuind strania grădină de pe 
strada Fluierului într-un perimetru tot mai nesemnifica- 
tiv, în spatele gardului de șipci putrede. Am adunat, pe 
gînduri, cîteva floricele mici care-mi aminteau de panse- 
tuţe, numai că îşi întindeau căpăţinile cu priviri întunecate 
pe tije lungi şi frunzoase ajungîndu-mi pînă la briîu, și 
atunci cînd un locatar al curţii învecinate m-a întrebat 


95 


aspru peste gard : „Ce cauţi acolo, domne ?“ am tresărit, 
fiindcă gîndurile mă furaseră şi mă duseseră departe. 

— Nimic, am răspuns. Am luat niște flori. De cite ori 
treceam pe aici, bătrînul îmi dadea flori. 

Vecinul suspicios m-a urmărit cu un aer ciudat şi tăcut, 
așteptind pînă ce eu i-am cerut scuze pentru deranj, am 
salutat și am plecat, trăgînd în urmă cu grijă scheletul unei 
portițe care totuşi nu s-a dezintegrat sub atingerea miîinii 
mele, dar a refuzat cu încăpăţinare să se mai închidă. 


EALUCINARIA 


(În contra războiului și a poluării, 
inclusiv spirituale) 


Formele invizibile din tenebrele labirintului se mișcă 
libere, nepîndite de nici o primejdie, evoluînd neconstrînse 
de nimic prin constrîngerea canalelor din adînc, libere pe 
căile înguste ale construcţiei. Aristotel ne asigură (în Despre 
suflet) că nu există nimic în afara simţurilor şi, deci, ceea 
ce simțurile simt este unicul lucru care ne poate primejdui, 
— şi iată cum, prin două extrapolări consecutive, această 
teză materialist-naivă pune baza unei aberaţii milenare, 
fiindcă nici un simţ nu ne avertizează de prezenţa ra- 
zelor X nocive, sau a ultrasunetelor, sau a cîmpurilor fluc- 
tuante, şi totuşi ele sînt nocive. Dar pentru cîrtițele ce se 
strecoară prin coridoarele subterane nu există, de foarte 
multe generaţii, nici o primejdie sensibilă, și această certi- 
tudine le formează încă de la primele zile caracterul. Cîr- 
tițele nu au dușmani ecologici, şi planeta pe care trăiesc 
ele pare a fi locul cel mai nimerit pentru apariţia şi dez- 
voltarea speciei lor, și unica pe care ar fi putut ele să 
apară şi să se dezvolte în condiţii optime pînă la stadiul 
actual, avantajate de cele trei caracteristici definitorii ale 
sferoidului : 1) absenţa în mediul de viață subteran a vře- 
unei fiinţe mai puternite, mai dotate sau mai evoluate 
psihic decît cîrtițele, 2) dotarea acestor ființe cu cele mai 
perfecte simțuri posibile : cu cel mai fin pipăit şi cu cel mai 
sensibil auz și 3) imposibilitatea supravieţuirii altor ființe 
în vreunul din celelalte medii ale planetei din cauza noci- 
vitiiții naturale a acestora, a atmosferei rarefiate şi a ra- 
diaților cosmice. Pe aceste temeiuri se bazează încrederea 
şi curajul cîrtiţelor care populează labirinturile nesfirşite, 
întinzîndu-se între cinci şi şapte metri de la suprafaţa so- 
lului, o populaţie protejată prin stratul gros de pămînt de 
radiaţiile cu care steaua albă, pulsind pe cerul gol, bem- 


97 


bardează rocile calcinate şi apele poluate aflate în zona de 
impact, 

În galeriile multietajate se dezvoltă plante nocturne şi o 
faună măruntă ce reprezintă hrana cîrtiţeler. Pînzele 
freatice subterane, cristaline şi nesărate, unele dintre ele 
termale, altele reci, reprezintă la rîndul lor surse pentru 
civilizațiile cîrtide. Aici, în adînc, viaţa își urmează ritmu- 
rile ei tipice : perechi ge formează şi se desfac, generații 
de progenituri iau locul generaţiilor enterioare şi, cîteodată, 
un clan sau o generaţie se bate cu ințruşii pentru diferite 
zone privilegiate. Și numai e dată la mai mulţi ani, res- 
peotînd un calendar precis, pare-se influenţat de perioa- 
dele de maximă activitate solară (de care cîrtiţele, aşa cum 
este normal, habar nu au), cîrtiţele sînt atrase ca de un 
magnet atotputernic la locul unde galeriile se înfundă, nă- 
ruite de o gigantică osie de oţel, metal pe care cîrtițele nu-l 
percep decît sensorial ca pe un fenomen carstic pe care îl 
presupun natural, deşi nimic nu pledează în favoarea 
acestei presupuneri (dar, ce e drept, nici împotriva ei), 
stilp de metal care, dacă ar putea cineva să-l privească 
într-o imagine de ansamblu, ar constata că nu este altceva 
decît axul de foraj al unei sonde de ţiţei, de multă vreme 
părăsită probabil, şi pentru totdeauna, căci oţelul e mîncat 
adînc de rugină, iar din schela exterioară nu au mai rămas 
decît pe ici pe colo pete mari și infiltraţii de produşi de 
descompunere ce fac solul, pe o rază de sute de metri, 
improprii vieţii. 


HELICON 


Glasurile se întorceau din adîncuri către suprafață, se 
ciocneau de mine focalizîndu-se în semnificaţii nebănuite. 
Erau atît de profunde şi de impersonale încît, deși le per- 
cepeam din afară, îmi puneam uneori problema dacă nu 
sînt totuşi întîi undeva în interior, pentru a se materia- 
liza mai apoi în semnificaţii concrete, umplind un accep- 
tor-de-situaţie ale cărui scheme prestabilite erau menite 
apriori conţinutului semantic al acestui mesaj mult aș- 
teptat. i 

Aceasta era poate modalitatea lor de comunicare. 
Aceasta era poate modalitatea tuturor comunicărilor : me- 
sajul mult aşteptat există în noi dintotdeauna, altfel nu 
l-am putea nici măcar percepe, intercomunicările care nu 
spun nimie spunînd în realitate doar altceva decît hotă- 
rîse aceeptorul de situație că este dispus să înțeleagă şi să 
primească în modelul său prestabilit. Şi mintea se chinuia 
atunci să înghesuie infermaţiile primite în acceptorii de 
situaţie, şi, dacă formele nu se umpleau, subiectul era ne- 
mulţumit, eăci așteptase mai mult, iar dacă informaţiile 
nu intrau în forme, subiectul era iarăşi nemulţumit, săci 
era depăşit în așteptări şi nu înţelegea comunicarea. Ori- 
cum, persoana rătăcită în labirint nu înţelegea decît ceea 
ce înţelesese deja înainte chiar de începutul comunicării, 
și un fel de solipsism cumplit o făcea să excludă ca necon- 
clucentă sau ca ilogism tot ceea ce era în afara limitelor 
proprii, nou, surprinzător şi semnificativ. Conștiinţa rătă- 
cird în labirint nu îşi schimba ideile despre lumea înson- 
juratoare în funcţie de informaţiile primite, ci transforma 
realitatea, „văzînd-o“ numai în spiritul ideilor pe care le 
avea deja despre ea. 


99 


Dar vocile vorbeau atît de clar încît de astă dată sau 
fusese folosit un cod universal pe care oricine, oricînd, nu 
putea să nu-l înţeleagă, sau textul fusese spacial con- 
fecţionat pentru mine, ca eu, eu în mod special, să vin aici 
şi să-l înţeleg pe deplin aşa cum nimeni altcineva nu ar 
fi putut să o facă. 

Ce constructor iscusit făurise acest mecanism per- 
fect ? Şi cu ce scop îmi transmitea aceste gînduri și refle- 
xii mai pătrunzătoare decît întreaga cultură a restului re- 
prezentanţilor civilizaţiei de pe planetă ? Şi, mai ales, unde 
aveau să ducă aceste informaţii pe care textul mi le 
furniza ? 

Ascultam înfiorat şi handicapat elementele urei pro- 
bleme ce se vădea tot mai complexă pe măsură ce datele 
se sirîngeau : numeroase pînă la supraabundenţă, simbo- 
lice și pline de miez, atît de pline de miez că nu o singură 
soluţie se ivea în fiecare clipă, nu o singură cale de abor- 
dare, ci avalanşe tot mai ample, game de game de posi- 
bilităţi de care mintea trebuia să ţină cont pe parcursul 
expunerii, pe măsură ce le realiza ca date noi sau subțili- 
tăţi neobservate pînă atunci în datele acestei grandioase 
probleme de rezolvarea căreia depindea soarta mea și 
soarta unei întregi lumi, soarta universului al cărui re- 
prezentant eram, soartă care se reflecta asupră-mi ca din 
tr-o oglindă concavă enormă în care m-aș fi privit pe mine 
însumi de miliarde de ori şi în care pînă chiar şi cel mai 
mic amănunt căpăta valoarea unui întreg indestructibil, 
mai cuprinzător decît tot restul universului din care ple- 
casem pentru a ajunge aici şi a mă scufunda în Casa 
Vocilor. 

Băştinașii nu-mi putuseră da alte relaţii despre ciuda- 
tul instrument decît că fusese cîndva construit de cineva 
şi cu un scop pe care toţi locuitorii de azi ai lumii îl bă- 
nuiau strict estetic : un agrement pentru călătorii ce se 
rătăceau prin aceste locuri, dealtfel evitate în principiu, 
nu se ştie în conformitate cu ce tabu-uri misterioase des- 
pre care nimeni nu mi-a putut da o explicaţie cît de cît 
satisfăcătoare. 

Glasurile se întrepătrundeau într-un logos complex şi 
inteligibil pe care mintea îl consemna fără a-l putea ju- 


= 


100 


deca, fără a putea da un verdict într-un sens sau altul, și 
asta era foarte mult şi prea puţin totodată. 

Iniţial fusesem „curat“, gol de informaţiile acestei mări 
de informaţii, acestui ghioc al vocilor, care înghiţise vocile 
a generaţii de fiinţe succedîndu-se pe suprafaţa planetei 
pînă cînd infinităţi de conexiuni posibile se creaseră între 
glasurile acestea fără trup, între unităţile acestea fără 
fiinţă. 

Admiram tot mai fascinat munca fabulosului construc- 
tor despre care băștinașii nu ştiau mai nimic. Galeriile ce 
captau vocile erau în realitate un fantastic circuit pentru 
un computer sonor, fiindcă în punctul în care informaţiile 
se focalizau glasurile erau coerente, punînd întrebări ab- 
stracte, dar inteligibile, și răspunzînd la ele multiplu, dar 
corect. Sofisticata construcţie sorta prin infinitatea cana- 
liculelor vocile pe care le înghiţise de-a lungul istoriei și 
le reda aici şi acum, într-o ordine prestabilită, unică, 
perfectă. 

Stăteam de vorbă cu istoria acestei lumi, cu esența 
unei întregi civilizaţii, şi am simţit nevoia să-i întreb, să 
vorbesc. Voiam să aflu unde şi cum se vor integra vor- 
bele mele în acest context, ce vor aduce ele nou. 

De la primele sunete pe care le-am emis însă, dialogul 
glasurilor ancestrale s-a spulberat. Undele emise de mine 
au gonit undele ce se concretizau în acest punct, şi vocile 
s-au spulberat într-un gîlgîit prelung şi funest. Sunetele 
se îndepărtau acum de mine și nu mai percepeam decât 
hohotele avalanşelor de deşeuri de voci : hohotele unui 
efect Doppler. 

Şi băştinașii mi-au spus că în această ureche a infini- 
tului vocile se vor focaliza din nou, dar că nimeni nu poate 
preciza unde și cînd, 

— Au existat în vechime unii care au dialogat cu 
glasurile, sau cel puțin așa pretindeau, iar alţii care pe 
parcursul mileniilor au încercat să audă vocile chiar și o 
dată, dar şi-au irosit viaţa în căutări zadarnice, și nu au 
auzit niciodată nimic, şi unii dintre ei au spus atunci că 
nici nu există nimic, şi că totul nu este altceva decît o 
iluzie, m-au lămurit băștinaşii. 

— Sau poate că mesajul are şi el un sfîrșit, interveni 
vraciul tribului. Poate că la un moment dat se va termina 


101 


comunicarea care a ţinut secole sau poate chiar milenii, 
căci nimeni nu a ţinut numărătoarea timpului scurs. 

Băştinaşii mă invitară âpoi la Marea Sărbătoare a Se- 
rii, şi, conform ritului, lîngă focurile aprinse băurăm 
sîngele unuia dintre noi, al celui pe care-l considerasem 
cel mai bun. Lumina se stingea. Totul își încetase mişca- 
rea, şi numai dinspre firidele ghiocului gigantic un vuiet 
ca al mării urca spre noi, un vaier într-adevăr ca al sfîrşi- 
tului, sau ca al începutului, şi, ascultîndu-l, mă lăsam furat 
de ginduri, cu înfiorare, zdrobit, pătruns de măreție, tru- 
faş, vesel, fericit, furibund, indiferent şi altfel. 


HETEROMORFIE 
(Pastel medieval) 


= 


Seniorul (e vorba de un senior medieval, seniorul era 
un feudal, practica vînătoarea și artele marțiale — luptele 
cu spada, lancea, arcul — şi era, de la sine înțeles, un jec- 
mănitor al muncii iobagilor lui, dar nici una dintre aceste 
trăsături nu constituia un viciu sau o calitate, căci pentru 
omul animat fie de teamă — nu de teama de moarte, ci 
de teama de durere şi de ceea ce ţi se poate întîmpla în 
viaţa asta, iar nu după moarte, fiindcă după moarte nu 
mai este nimic, sau chiar dacă ar fi ceva, părerile sînt atît 
de echivoce încît ar trebui să fii foarte naiv ca să ţii cont 
de ele — fie de ură, fie de foame sau de plăcere, sau de 
desiriu, sau de glorie, în fine, sînt multe lucruri ce pot 
copleşi un om, lucruri care nu pot fi rezumate doar la no- 
țiuni de genul „sex, durere, plăcere, estetică“, deşi func- 
ţia de sintetizare a minţii este tentată să opereze aseme- 
nea schematizări ; deci, pentru omul animat de necesităţi 
şi de pulsiuni şi de tensiuni, faptele şi actele lui sînt doar 
manifestări ale substraturilor formate din atari tendințe, 
însă pentru seniorul nostru, întrucît el făcea tot ceea ce 
trebuia să facă, era exact ceea ce trebuia să fie — deși nu 
în mod special una sau alta, așa cum nu în mod special era 
nici răsăritean, nici apusean, nici mare nobil, nici simplu 
proprietar latifundiar, nici bigot, nici anticrist — ieşise să 
se plimbe în parcul castelului, parc luminos ce se desfășura 
dincolo de ziduri pînă la acel punct în care ultimele case 
ale burgului propriu-zis se pierdeau în ruinele vechilor aşe- 
zăminte ale cine ştie cui, căci nimeni nu-și mai amintea 
cine locuise, sau dacă locuise cineva vreodată în acele pa- 
ragini ce se întindeau imediat dincolo de limitele orașului 
viu. E drept că bătrînii afirmau, și afirmaseră întotdeauna, 
că ruinele cresc mereu, de la o generaţie la alta, tinerii însă 


103 


nu văzuseră niciodată apariţia vreunei noi ruini, iar măr- 
turiile bătrînilor erau suspecte de subiectivism sentimen= 
tal, sau poate pedagogic, așa încît spusele lor erau con- 
testate de spiritul ştiinţific, 

Seniorul ieşise să se plimbe prin grădina fremătînd de 
floare, în după-amiaza aceea de după Paște, şi trecea mo- 
latic pe aleile parcului, oglindindu-se de pe poduri în lac, 
ascultînd- gunguritul păsărilor și bolboroseala apei din fîn- 
tînile arteziene care încadrau plăcut aleea cu stilpi flan- 
duroşi de apă ornaţi de curcubee efemere. Se simţea to- 
ropit şi visător. Florile explodau în eflorescenţe multico= 
lore răspîndind parfumuri suave şi nimeni nu tulbura îm- 
păcarea seniorului care, pe gînduri, se îndrepta fără nici 
o intenţie anume spre locul unde parcul pătrundea în 
cariile întunecate ale ruinelor — dinspre care venea către 
senior un ins pe care la început nici nu-l băgase de seamă, 
dar care îi atrase atenţia într-un tîrziu scuturîndu-l de 
vraja amintirilor balului serii precedente și de ochii întu- 
necaţi și trişti ai nefericitei și nostalgicei doamne ce-l pîn- 
deau temători din ungherele minţii, pînă în chiar momen= 
tele cestrăbălatelor aventuri, căci seniorul avea succese, 
fiind plăcut, distins şi plictisit de mult prea iubitoarea-i 
soţie, a cărei gelozie îl obosea şi sufoca. Şi seniorul se în- 
trebă uimit cine putea fi străinul ce vine către el, rătăcind 
atît de melancolic şi de îngîndurat prin grădina castelului. 
De la distanţă, insul fi părea oarecum cunoscut : adică îl 
impresionară straniu şi anamnezic şi hainele şi figura şi 
aerul aceluia. Şi seniorul își răscoli scurt memoria, nere- 
găsind nicăieri în ea persoana aceea cu chip nobil și aspru, 
brăzdat de nenumărate cicatrici şi de semne care, în loc 
să-l desfigureze, păreau mai degrabă a-l orna. 

De la un timp, străinul păru să-l observe şi el pe se- 
nior, cercetîndu-l cu interes, iar atunci cînd distanţa din- 
tre ei se reduse simţitor, seniorul constată că figura străi- 
nului nu era chiar aşa de bătrînă, ba, cu cît se apropiau 
mai mult unul de altul, se vădea tot mai tînără și sur- 
prinzătoare drept a unei persoane de chiar aceeași vîrstă cu 
el, şi atunci încă o dată seniorul remarcă faptul că-l recu- 
noaște, fără a putea identifica totuși cu precizie împreju- 
rarea în care îl mai văzuse. Erau acum doar la cîţiva pași 
unul de altul, și ultimul lucru pe care seniorul îl mai re- 


104 


marcă fu o floare de crin cu care străinul se juca între 
degetele fine ale miinii înmănuşate cu similare mănuși de 
piele de căprioară ; dar după aceasta cei doi se contopiră 
unul într-altul, trecînd unul prin altul în acel moment unic 
al existenţei, moment zero, în care cel ce porneşte simultan 
către om din moarte se întrepătrunâde cu cel ce se îndreaptă 
încet spre ea, cele două persoane find în acea clipă Intre- 
gul, cel pe care îl reprezintă prin suma lor pe de-a-ntregul, 
căci nici unul dintre cei doi nu este el însuși decît atunci, 
întrucît în rest unul este deja tot ce va fi celălalt, nemai- 
fiind nimic din ceea ce a fost, iar celălalt este ceea ce este, 
dar nimic încă, apoi treptat, din ce în ce mai mult, dar abia 
la capât, tot din ceea ce va fi la capătul aleii. 

Însă punctul aleii în care se întîlniseră era chiar jumă= 
tatea drumului, şi seniorul pătrunse prin vălul ce se sparse 
insesizabil, asemeni oglinzii apei, dar de o infinitate de ori 
mai fin, aşa încît cioburile oglinzii nu atinseră pe nimeni, 
nici seniorul, nici străinul neremarcînd probabil nimic spe- 
ciel, şi rupîndu-se apoi unul de altul, spate în spate, în- 
drepiîndu-se îngînduraţi : unul spre castel, celălalt spre 
ruinele întunecate, din punctul contopirii nemairămîniad 
nimic, fiindcă în secunda aceea nimeni nu mai e nimic, 
fiind în întregime tot ceea ce este, nici una dintre reali- 
tăţi nefiind mai reală sau mai ireală decît cealaltă, 

Și, a ajungînd, la castel, cînd doamna cu ochii trişti şi în- 
tunecațţi îi ieşi "nainte pe treptele peronului, seniorul îi 
întinse zîmbind tandru o floare de crin pe care o aducea 
din plimbarea lui prin parcul palatului şi cu care se ju- 
case îngîn curat trecînd pe aleea pe care nisipul foșneşte 
atît de gingaş sub paşi, în timp ce păsările gunguresc pe 
ramuri, într-un început de vară inundînd cu evantaie de 
flori grădina palatului, de la ziduri pînă la ruine, 


INTERVIUL ACORDAT DE z 
GENERALISIMUL ERBERTHNUS ABLO JUNCHE 
ÎN EXCŁUSIVIFAFE ZIARULUI NOSTRU 


(Cavalerii Înfrîngerii) 


Istoria este un joc ce nu concepe victorie 
motiv pentru care unica regulă ce poate fi 
abstrasă din experiența de joe cumuluti 
pînă acum este că de cîştigat nu cîştiga 
nimeni niciodată, dar de pierdut pierd 
tofi aceia care îşi imaginează sau cred că 
au câştigat. Iluzia victoriei este modalitatea 
în care se pierde acest joe. „Ciîştigătorui 
perdant“ este regula lui euristică, iar me- 
todologia jocului este descoperirea de către 
fiecare combatant în parte, în urma răs- 
punsurilor primite în exclusivitate în 
această direcţie, tocmui a acestei reguli 
secrete, 


Cînd echipa noastră de reportaj a pornit în periplul pe 
care-l vom expune în interviul ce urmează, nici unul din- 
tre noi nu bănuia surprizele ce ne așteptau. Ne aflăm în 
orașul nostru industrial, dar în mijlocul unui pare imens 
în care zgomotul și poluarea nu pătrund, cum nu pătrunde 
nici geometria rigidă a blocurilor de locuinţe, toate astea 
rămînînd undeva, dincolo de frunzișul des al copacilor par- 
cului. Poate doar iarna, cînd foioasele se golesc de frunze — 
dar astăzi este o zi caldă de vară, în care boarea fier- 
binte a după-amiezii agită cu un foşnet slab părul verde 
al sicomorilor, al stejarilor şi al sălciilor funambuleşti stră- 
juind marginea lacului ale cărui maluri opuse abia se în- 
trezăresc la orizont prin aerul ce unduie de căldură. 

Unii cititori s-ar putea să se mire și să conteste aceste 
rînduri, sub pretextul că ei nu au văzut niciodată în orașul 
nostru un asemenea parc şi că el nu este trecut nicăieri 
pe harta localităţii, dar, domnilor, nu trebuie să uitaţi că 
marele public nu are acces la aceste străzi păzite de jur 
împrejur pe o rază foarte întinsă dinspre toate intrările 
(dealtfel destul de puţin numeroase) de cordoane de sol- 
daţi nemişcaţi, cu priviri oțelite, izolînd de lume tărîmul 


106 


de vis în .eare ne-a introdus o simplă semnătură indesci- 
îrabilă pusă în josul unei invitaţii. 

La capătul unei pajiști ernate cu fîntîni arteziene şi cu 
boschete de flori exotice, se ridică o clădire cu aspect co- 
lonial, o casă cu coloane, cu ziduri dintr-un fel de mega- 
Hti netezi încadraţi în colțuri de cărămidă reşie. Cînd tre- 
cusem de garda înarmată care iniţial ne somase, soldați 
purtînd uniforme speciale cu embleme de Arm defens, 
nici nu puteam bănui că vom trece pragul unui alt oras, 
necunescut, — dar cîte pete albe nu ascund încă hărţile, 
chiar şi cele mai amănunţit elaborate ? 

Sîntem invitaţi să luăm loc pe terasă, la umbra unei 
bolte de iederă. Aşteptăm, eonsumînd în tăcere băuturile 
cu care sîntem serviţi. Băuturile sînt reci şi parfumate, 
nici unul dintre noi nu am mai băut așa ceva. 

Se apropie de noi un bătrînel jovial, cu aer milităros. 
Nici n-ai ghici într-însul una dintre acele persoane din 
umbră de al cărui gest depinde soarta a milioane de oa- 
meni. Se prezintă cu un salut scurt din cap, vădind omul 
de înaltă societate. Poartă o uniformă militară, o uniformă 
a nici unui stat, fără grade sau semne speciale, şi totuși 
cu neputinţă de confundat : o uniformă militară, impunînd 
un respect deosebit, poate tocmai prin caracterul ei 
abstract. ~ 

Reproducem mai jos ideile care au rezultat dintr-o con- 
versație deschisă, liberă, ce nu ne-a lăsat nici o clipă im- 

resia plicticoasă şi dezagreabilă pe care o lasă de obicei 
interviurile, aerul deplasat şi forțat pe care l-am încercat 
de atitea ori alături de marile personalităţi. Modestia şi 
degajarea bătrinelului vădesc o forţă spirituală atît de si- 

ură de sine şi evitînd orice sfidare sau falsă morgă încit 

ragmentele noastre selecţionate din discuţiile avute nu 
pot reda cititorului, oricât 's-ar strădui, într-o formă cît de 
cît apropiată de realitate, atmosfera pe care o dorim cît 
mai veridică a fascinantei noastre întâlniri. 

ÎNTREBARE : — Cine sînteţi- dumneavoastră ? (căci 
aşa trebuie să debuteze interviurile, nu ?) 

RĂSPUNS : — Mă numesc Erberthus Ablo Junche şi am 
fost format într-una dintre cele mai disciplinate armate ale 
tuturor timpurilor. Reprezint de peste patruzeci de ani 
unul dintre primele trei personaje în ordinea ierarhică ab- 


107 


solută a tuturor forurilor militare : Generalisimul Erber- 
thus Ablo Junche £. 

RĂSPUNS : — Numai naivii îşi imaginează că artele 
marţiale sînt o chestiune schematică și simplistă, rezu- 
mâîndu-se doar la tehnica şi tactica de luptă și eventual la 
construirea şi perfecţionarea mașinilor și dispozitivelor de 
distrugere. Ar fi absurd ca tocmai cea mai perfecționată şi 
disciplinată instituţie socială a omenirii să nu fie altceva 
decît o simplă școală în care o masă de inși grobieni pri- 
mesc o educaţie în spiritul unei victorii, de cele mai multe 
ori abia admisibilă din punct de vedere probabilistic 2. 

RĂSPUNS : — Neiniţiaţii îşi închipuie că biserica și 
cultele în general ar fi cele mai tainice organisme so- 
ciale, e însă ridicol să-ţi imaginezi că instituţia cea mai 
instruită a istoriei manifestărilor umane n-ar fi capabilă 
de subsoluri mai subtile decît cele ale unor adunături de 
popi, de şarlatani, de paranoici mistici, care reprezintă 
fondul de bază al reprezentanţilor cultelor. Misterele sa- 
cerdotale nu sînt altceva decât niște mimări, niște repro- 
cuceri naive, pe gustul și accesul gloatelor, ale unor fe- 
nomene paradigmatice mai profunde şi inaccesibile con- 
ştiinţei colective, un cîmp gnosic cu care nu pot intra în 
contact decît iniţiaţii, o taină ale cărei angrenaje nu pot 
fi manipulate decât de spiritualitatea subtilă a unui singur 
reprezentant al elitei tuturor elitelor, o autarhie ce nu 
poate şi nici nu ar avea sens să fie controlată sau să fie 
nevoită să dea cuiva cont de deciziile şi de actele ei. Îmi 
dau seama că nu sînt decît o rotiţă în acest angrenaj fan- 
tastic, nu ultima în şir — sînt destul de sus totuși cît să 
te simt în toate clipele vieţii : Eminenţă din umbră, pe 
care, dacă nu te cunosc eu, nu te cunoaște nimeni pe 
lume — dar care guvernează tot ceea ce marii majorităţi 
umane nu îi apare decît ca un fenomen stocastic și fără 
nici un tîlc, dar care în realitate este o împletitură genială 
a unei necesităţi arbitrare pusă la punct și urmărită și 
scontată de tine, Maestre Suprem, Mareșalisim al Războ- 
iului Universal | În afara acestuia, toţi ceilalți reprezen- 
tanţi ai speciei nu sînt decît simple piese de lemn vopsite 


1 Urmează o serie de întrebări cenzurate. 
2 Idem. 


108 


în alb sau în negru pe o tablă pe care jocul îl joacă alte 
puteri, mai presus de înţelegerea şi de priceperea pieselor, 
indiferent dacă sînt pioni sau regi şi regine. Cînd un tînăr 
oarecare contestă şi reușește să conteste un regim de te- 
roare, cînd un filozof oarecare preamăreşte libertatea și 
NIMENI în lumea lanțurilor nu reușește să-i pună lanţ, 
cînd un sclav fuge în munţi, neştiut de nimeni, ca să scape 
de rigorile unei societăţi al cărui membru nu se simte, un- 
deva, cineva, în scenariul global, admisese şi aprobase ast- 
fel de roluri minore ca pe ceva necesar și util interesc!or 
Războiului, Cînd un cortegiu de milioane de oameni defi- 
lează pentru pace, Marele Maestru al Războiului a hotarît 
necesitatea unei asemenea demonstraţii pentru scopul cu 
neputinţă de urmărit de altcineva în afara lui : al Războ- 
iului. V-aţi pus vreodată problema că pentru reușita unor 
astfel de acţiuni este nevoie de o propagandă puternic cr- 
ganizată, de o conştiinţă de acţiune ? Cine credeţi că ie 
face ? Este nevoie de curente de opinie — cine credeţi că 
le declanşează ? Dacă totul ar depinde doar de un tinăr 
entuziast sau de o nedreptate făcută publică de către un 
ziarist curajos, de mult toate problemele ar fi fost rezol- 
vate şi războiul s-ar fi stins în leneşa Pace. Sau dacă toate 
astea ar depinde doar de represiune, tînărul despre car 
vorbsam ar putea să dispară în noaptea uitării, iar ziarul 
recalciirant ar putea fi retras din chioșcuri, sau chiar din 
casele cumpărătorilor, de către oameni special pregătiţi, sau 
pur şi simplu, a doua zi s-ar putea da o dezminţire, sau, 
ceea ce ar fi și mai simplu, nu ar mai vorbi nimeni nimic, 
nu ar mai discuta nimeni, și fenomenul s-ar topi în noap- 
tea inexistenţei ca şi cum nici nu s-ar fi petrecut vreodată, 
așa cum dispar zilnic datele despre drame de care nimeni 
nu află niciodată nimic. + 

RĂSPUNS : — Numai un jucător slab, numai un no- 
vice, în oricare joc de pe lume, nu se gîndeşte la înfrîn- 
gere, neţinînd cont decît de o singură posibilitate : victo- 
ria. Dar aşa ceva este o lipsă de subiilitate pe care nu o 
va comite niciodată un profesionist. Adevăraţii jucători, 
performerii, includ întotdeauna înîrîngerea în modelul lor 


1 Idem. 


109 


operaţional, ea pe un element fatidic al aporisticri 
dialectice. 

ÎNTREBARE : — Cine vehiculează atunci destinele m- 
lioanelor umane ? Cine are interesul înmulțirii acesteia 
halucinante ? Cine şi-a propus drept scop deruta şi risipa 
atîtor destine ?1 i 

ÎNTREBARE : — Domnule Junche, pe cît am înţeles 
din declaraţiile dumneavoastră de pînă acum, există un 
organism supramilitar care rămîne necunoscut marelui pu- 
blic şi care reprezintă de fapt mecanismul intim al feno- 
menologiei sociale contemporane... 

INTERVENŢIE RĂSPUNS : — O, dar nu numai eon- 
temporane ! Această manie a legării de prezent a celor mai 
valoroase cuceriri şi inovaţii ale spiritului uman din toate 
timpurile este o formă de mîndrie autoelogiativă ce se ma- 
nifestă tot mai frecvent în ultimii ani, ca un semnal de 
alarmă în privinţa caracterului pueril al gîndirii semenilor 
noştri (şi nu vi se pare interesant faptul că toemai purtă- 
torii și propagatorii culturii par cei mai afectaţi de morb?) 
Pentru un om inteligent, fenomenul trebuie să fie ea un 
clopot de alarmă, implicând un alt fapt mai profund. ' 

ÎNTREBARE : — Şi ce scop sugeraţi că ar urmări ci- 
neva eu o asemenea tactică socială ? ? 

ÎNTREBARE : — Ne puteţi da cîteva exemple din is- 
toricul acestei arme ? 

RĂSPUNS : — Evident, istoricul Specialităţii Marţiale 
a Înfrîngerii este poate cel mai lung, dovadă că disciplina 
noastră este yna dintre cele mai vechi specialități din 
toată istoria războiutui. Există mulţi reprezentanţi secreţ 
ai Seniorilor Înfrîngerii care nu arareori s-au ascuns chiar 
sub titlùri supreme în lumea ierarhiei sociale vizibile și 
recunoscute, în biletul puterilor politice ale zilei. Isus în- 
suşi, care era un eminent tactician, l-a antrenat şi călăuzit 
pe Iuda, care în modelul creştin a fost Locotenent-Celone! 
al Înfrîngerii, grad pe care l-a primit, ceea ce este cel ma: 
caraghios, în eea mai deplină necunoștință de cauză. Toţi 
marii tacticieni, toate marile armate, şi-au avut Seniori: 
lor ai Înfrîngerti. Dar să nu vă imaginaţi cumva că echipele 

1 Răspunşul la această întrebare este cenzurat, 

2 Idem. 


110 


de Cavaleri ai Înfrîngerii ar fi formate din combatanții mai 
slabi ; din contră, prieteni, din contră : numai eea mai 
distinsă elită a tuturor armelor este aptă de a urma cursu- 
rile de pregătire la școlile speciale ale disciplinei noastre ; 
şi, apropo de aceste școli : nici un spionaj din lume nu s-a 
putut infiltra vreodată în şcolile noastre, şi nici chiar cele 
mai înalte grade din propria armată nu eu ştiut de ele 
niciodată, fiindcă Seniorii Victoriei nu sînt implicaţi în 
problemele înfrîngerii, în a căror iniţiere nu s-au vădit 
destul de apți, fiindcă în ee chip eare ar putea pri- 
cepe şi judeca subtilele mecanisme şi angrenaje pe care 
le comportă această armă ce vehiculează doar cu „principii 
care alunecă“, — elemente cu care operează aproape în 
exclusivitate logica Senioriler Înfrîngerii, — un banal ge- 
neral de armată a victoriei, care abia s-a dovedit capabil, 
cu sforțări şi scremete, să-şi însuşească elementele nece- 
sare dobîndirii gradului lui în ierarhia stabilită și fără 
complexe a Victoriei ? 

ÎNTREBARE : — Din cele dezvăluite pînă acum trans- 
pare ideea că gradele cunoscute în armată nu sînt decît 
aparente. 

RĂSPUNS : — Fără îndoială, fără îndoială ! Tot ceea 
ce se vede, tot ceea ce se petrece la lumina zilei este apa- 
rent. Însă tenebrele sînt stăpîne pe destine ! Subtilele lor 
ițe subterane nu pot fi văzute, dar prezența lor se face 
simțită la orice nivel social. Ce, domniile voastre nu aţi 
devenit niciodată conştienţi de eondiţia de marionetă ma- 
nevrată din spatele perdelei prin niște subtile sferi ce 
animă şi dirijează, din eare Aparenţa nu poate evada și 
de care nu este nici măcar conştientă aparent decît tot ca 
urmare a intenţiei substratului ca Aparența să mimeze 
aparenţa conștiinței ? 

ÎNTREBARE : — În acest eontext nou, ne permitem 
să repetăm întrebarea ła care aţi avut bunăvoința de a ne 
mai răspunde o dat, dar în eu totul altă împrejuraie é 
„Cine călăuzeşte destinele Miliardetor ? Cine are şi care 
este interesul acestei mulțimi, mereu orescînd, mergu maj 
confuz şi derutant ?“ l 4 

RĂSPUNS : — Există, cum am mai spus, forţe intes 
resate în conservarea și perpetuarea Războiului în sina} 
Mareşalisimul nu este decît omul pus så execute, där n 


Li 


cunoscătorul şi nu mînuitorul Scopului. Oamenii, armele. 
finanţele, ideile şi actele nu sînt decît clauze aparente ale 
Războiului, care, de la un anumit punct, este el însuși 
Scopul, faţă de care toate celelalte nu reprezintă decit 
unelte şi piese de angrenaj, utile fiecare în parte, dar nici 
una de strictă necesitate. Toate lucrurile lumii acesteia 
sînt simple valori relative și aparenie, simboluri „de 
schimb“ mascînd prin nonvaloarea lor particulară valoa- 
rea din spatele lor, valoarea tenebrelor : Apeironul ! În 
Ei stă adevărata valoare, inaccesibilă însă cunoașterii pie- 
selor angrenajului. Perpetuarea speciei nu are alt scop de- 
cît crearea de noi războinici care să întreţină veșnic vie 
Flacăra Fără Moarte, Flacăra Nestinsă a Războiului. 

ÎNTREBARE : — Cum se face că persoane atît de im- 
portante pentru scena politică a lumii au rămas într-o 
penumbră socială atît de compactă ? Despre numele şi 
funcțiile deținute de dumneavoastră nu a citit nimeni ni- 
mic nici în pagini ale ziarelor, nici în cărţile de școală, nici 
nicăieri în alte mijloace de informaţie. 1 

ÎNTREBARE : — În ce războaie aţi deţinut cea mai 
înaltă funcţie şi ce rol aţi jucat? . 

RĂSPUNS : — Am avut plăcerea, ca o răsplată fără 
precedent a serviciilor aduse cauzei, să conduc subsolul 
operaţiunilor în două războaie organizate special, în mod 
onorific, menite anume etalării talentelor mele personale. 

ÎNTREBARE : — Este vorba numai de războaiele din...22 

RĂSPUNS : — Nu este, socot eu, important de explicat 
Aparenţa războaielor respective, cît felul în care am reu- 
şit să-mi pun în valoare cunoştinţele acumulate și talen- 
tele înnăscute... 3 a 

În privinţa acestor predecesori şi a valorii actelor lor, 
este de remareat că doar arareori răzbat prin ciurul istoric 
sl organizaţiilor paramilitare informaţii care să edifice cît 
de cît pe oei interesaţi, informaţii la care nu au acces decît 
Seniorii Întfrîngerii. V-aţi pus vreodată problema ce l-a 
determinat, sau cine, pe Omar să ardă biblioteca din Ale- 
zandria ? Se strâng, uneori, în momente și locuri speciale, 
destule informaţii încît vreun neiniţiat mai subtil să poată 


1 cenzurat 
? cenzurat 
2 cenzurat 


112 j 


face legături şi senzaţionale asociaţii logice speculative, 
dar nu imposibile, ce ar putea dăuna conspirativităţii. Să 
nu vă mire totuşi că informaţiile care circulă sînt lipsite 
de primejdia divulgării marilor, adevăratelor secrete. Zvo- 
nuri afirmă că în biblioteca Vaticanului s-ar ascunde multe 
documente revelatoare. Vă garantez; în deplină cunoştinţă 
de cauză, că sînt simple mistificări. Dacă faptul ar fi real, 
Vaticanul nu ar mai exista, iar Papa... au mai stat papii 
în exil... de pildă la Anvers, pe vremea lui Henric al IV-lea. 
În schimb, culturi antice limitrofe păstrau informaţii pri- 
mejdioase. Cum vă explicaţi dispariţia unor întregi cul- 
turi, ca, de exemplu, cea a Maiașilor și a Incașilor ? Ve- 
deţi dumneavoastră : pe lume, unii soldaţi sînt pregătiţi în 
exclusivitate în spiritul victoriei, alţii însă numai în ve- 
derea înfrîngerii. Şi atunci cînd înfrîngerea este inerentă, 
cei din urmă sînt etalaţi şi valorificaţi. Nu este uluitor fap- 
tul că la cîţiva ani numai după terminarea unui război ni- 
meni să nu mai vorbească sau să gîndească dezaprobator 
despre cei care n-au fost altceva decît măcelarii propriilor 
lor semeni ? Nu este bizar ca tocmai duşmanii să se refere 
la înfrînţi ca la nişte eroi ? Şi totuşi un bun tactician nu 
pierde din vedere păstrarea și valorificarea acestui proces, 
căci efectul sigur este perpetuarea conflictului şi conser- 
varea războiului. Au existat chiar epoci în care, în diferite 
conjuncturi speciale, sau după înfrîngeri grandioase, tac- 
tica“subsolurilor artelor marţiale a răzbit pînă la scena su- 
perficială a manifestărilor sociale. Atunci, societăţi în- 
tregi au intrat în evidentă disjuncţie faţă de principiile 
uzuale și logice care călăuzesce politica societăţilor umane, 
în general, axată pe conceptul paradigmatic de victorie. 
Chiar în Europa ultimului mileniu, un Napoleon, un Hitler, 
mulți alți așa-ziși conquistadori epocali, nu au fost decît sta- 
urile aparenței sociale, mascînd jocul forțelor tenebroase 
ale subtileior subsoluri ale Artelor Marjiale, sfidînd apa- 
rența sclipitoare. Dar în Europa, totuşi, Seniorii Înfrîn- 
gerii nu s-au confundat niciodată cu personalităţile, și nici 
politica Subtilelor Subsoluri cu politica socială a nici unei 
naţii, a nici unei epoci. În America precolumbiană, însă, 
fenomenul s-a petrecut, și acesta este și motivul pen- 
tru care actele lor informative — populare la ei — nu 


113 


trebuia să intre cu nici un preţ în contact cu spiritul isco- 
ditor şi abil pînă la subtilitate al europenilor. 

' ÎNTREBARE : — Deci, să recapitulăm : care sînt ar- 
mele cele mai importante pe care le cunosc şi le folosesc 
Seniorii Înfrîngerii ? 

1 RASPUNS: — Tactica armei noastre a evoluat îr 
sirînsă legătură cu tehnologia de luptă a epocilor precis 
determinate istoric. Unele dintre cele mai vechi și popu- 
lare tehnici de luptă au fost religiile, eroii, zeii, care com- 
portau adoptarea unei tactici astăzi complet depăşită, căci 
în mijlocul de luptă se strecurau, fiind astfel demascate, 
informaţii valoroase nu numai despre intenţiile de mo- 
ment, dar şi despre Clanul ca atare. Un poet roman destul 
de subtil, Horaţiu, care nu avea nici în clin nici în mînecă 
niei cu subsolurile artelor marţiale, nici cu Seniorii În- 
tringerii, a surprins slăbiciunea acestei tactici, demascînd-o 
prin afirmația că în Roma învingătoare, odată cu bogăţia 
înfrînţilor, pătrund și zeii lor, care îi transformă pe în- 
vingători în sclavii propriilor lor victorii. 

Astăzi, aşa ceva nu ar mai fi posibil. Tactici adecvate 
unor tehnologii imprevizibile pentru spiritul vulgar apără 
subsolurile secrete de indiscreţia temerarilor. Însuși fap- 
tul că eu deconspir acum propriile arme trebuie să atragă 
atenţia celui avizat că folosesc e armă subtilă. 

ÎNTREBARE : — Care îi poate fi utilitatea ? 

RĂSPUNS : — De exemplu: devalorizarea ei. O 
armă al cărei efect este eunoscut dinainte, pe planul nos- 
tru de acţiune, este o armă ineficace şi fără sens. Scoa- 
terez ei din arsenal trebuie să exeludă posibilitatea folo- 
sirii ei de către o altă putere. Nu avem nevoie de concu- 
renţi. Dar, aveţi grijă, faptul că vă dezvălui propria mea 
deconspirare poate fi o armă, ca și faptul că vă avertizez 
de această posibilitate tactică. Nimic nu este inutil și fără 
urmări, şi un bun strateg nu face niciodată greșeli, poate 
doar atunci cînd prevede specularea avantajelor pe care 
le prezintă propriile greşeli sau urmările acestora. Nu tre- 
buie să uitaţi că în timpul celui de-al doilea război, de 
exemplu, în timp ce forţele beligerante se întruneau în 
diferite consfătuiri şi conferinţe punînd lumea la cale și 
stabilind sferele de influență aparentă, Apeironia Artelor 
Marţiale punea și ea condiţii în întîlniri de care nimeni 


114 


nu va afla niciodată, numai că acolo condiţiile se impu- 
neau invers : nu de la învingători la învinși, ci de la di- 
plomaţia secretă a Seniorilor Înfrîngerii puterilor înfrânte 
ia diplomaţia secretă a puterilor aparent victorioase. În- 
frînţii erau cei care puneau condiţii învingătorilor în scopul 
precizării nivelului şi armelor pînă la care se va apela în 
lupta subterană care abia începea, luptă de mii de ori mai 
poluantă şi viciantă, în care victimele nu mai puteau fi 
numărate şi valorificate. : 

Armele subtile ale subsolurilor artelor marțiale sînt 
multiple şi perfide : dezamăgirea şi deziluzionarea com- 
batanţilor, discreditarea sensurilor şi confuzionarea scopu- 
rilor, resemnarea şi blazarea, panica individuală genera- 
lizată, sacrificarea unor Cavaleri ai Înfrîngerii proprii sau 
adverşi pentru distrugerea punților de legătură între Cre- 
ier şi piese prin demascarea lor publică, prin acerdarea 
de funcţii aparent importante, prin etalarea lor, operîn- 
cu-se totodată excluderea lor din aparatul apeironic... 
Cauza motivează orice sacrificiu : nu trebuie uitat că Răz- 
boiul este în fond cel mai universal etalon al raţiunii şi al 
celorlalte calităţi și valori universale. 

ÎNTREBARE : — Ne puteţi oferi o listă a personali: 
tăţilor Seniorilor Înfrîngerii din ziua de azi ? 

RĂSPUNS : — Da, încă de la începutul discuţiei aş- 
teptam să ajungem în acest punct esenţial al interviului... î 

ÎNTREBARE : — Poate că veţi mai fi atît de gentil să 
ne exguneţi criteriile ce au stat la baza acordării acestui 
interviu prin care daţi publicităţii e serie întreagă de in- 
formaţii deosebit de clare despre probleme de certă conspi- 
rativitate privind subsolurile cele mai intime ale unei arme 
pînă acum complet necunoscută publicului, ba, mi-aş per- 
mite să spun, chiar şi specialiştilor ? 

RĂSPUNS : Ar putea fj discreditarea unei specialităţi 
al cărei ultim Generalisim sînt, şi orgoliul de a fi, efee- 
tiv, ultimul. Dar vă avertizez (cred că aţi început deja să 
suspectaţi suficient de convingător orice avertisment în 
aparenţă dezinteresat al meu) că orice afirmaţie a mea 
face parte din armele arsenalului tehnicilor înfrîngerii. 

1 Urma o listă amplă cu numele şi funcţiile conducerii Cavale- 


rilor Înfringerii, listă care a fost rătăcită (sic !) în timpul manipulă- 
rii redacţionale a textului (n. r.). 


115 


Aici vă las cîmp liber de supoziţie. Puteţi presupune orice: 
că am ieşit la pensie şi că mă autodiscreditez, că îmi dis- 
trug punţile, că arma mea este în pragul unei revoluții 
tehnice esenţiale ce face inutilă vechea tehnologie pe care 
o scoatem pe această cale din uz, sau că, sătul de război 
doresc demascarea lui, sau orice doriți dumneavoastră 

Astfel se încheie interviul acordat de Generalisim re- 
Vistei noastre. Ne despărțim de bătrîn cu căldură, strîn- 
gîndu-ne mîinile. Trecem din nou pe aleile potopite de 
flori Şi parfumuri, urmăriți de zînbetul distins și de pri- 
virile blînde ale gazde: pe care este greu de crezut câ von: 
mai avea vreodată plăcerea de a o revedea. 


Acest text este înregistrat cu numărul de intrare... 1 în 
Arhiva Subterană a Artelor liarţiale cu cata de... 
etc. & 


Se aprobă publicarea textului cu mențiunea „Strict Secret“ 
şi retragerea ediţiei de pe piaţă, lu o oră după apariția 
ziarului 

GENERAL DE ARMATĂ 

SS înduscijrabil 


1 cenzurat 


JURNALUL DE BORD 
AL NAVEI HYACINTH 


(Raportul secţei de crezii imaginare) 


Proaspăta copie a jurnalului navei Hyacinth reprezintă 
un text datat 572—575 și înfățișează peripeţiile și concep- 
iile unui corp expedijionar ce se voia menit a demonstra 
cu probe materiale acea teorie cosmologică susținută de 
şcoala peripateticiană în conformitate cu care universul 
nu este nelimitat, iar infinitatea ce-l caracterizează este 
rezultatul unei aparenţe formale implicată de structura 
intimă a sistemului. Baza teoretică de la care au pornit ex- 
pediționarii se rezuma la Cosmologia Anonimă, manuscris 
cu largă circulaţie în epocă, şi la Fizica Discursivă a ere- 
ticului din Thule ars pe rug în 581. Să vedem pe scurt eare 
sînt concepţiile pe care le vehiculau cele două lucrări şi 
să încercăm, în perspectiva actualelor cunoştinţe și desco- 
periri din cursul ultimului veac, să înțelegem şi să expli- 
căm fenomenele „misterioase“ consemnate de jurnal. În 
Cosmologia Anonimă găsim următoarea speculație : „Iar 
dacă, aşa cum se susţine de către unii, Pămîntul nu ar fi 
plat ci rotund, faptul nu ar intra deloc în antiteză cu 
dogma ale cărei învăţăminte arată că Pămîntul este cen- 
trul universului, căci într-un univers infinit fiecare punct 
este centrul“, Este vorba, aşa cum se poate foarte clar ob- 
serva, de o teorie operînd cu conceptul de infinit sferic, 
aşa cum unii fizicieni operează cu conceptul de „plan li- 
mită“, care la una din limite prezintă cunoașterii specu- 
lative o singură suprafaţă, cealaltă limită fiind planul cu 
n suprafețe. Aici este vorba de un spaţiu ce prezintă la o 
limită n coordonate, la cealaltă însă prezentîndu-se cu zero 
coordonate, conceptul fiind conceptul pendulărilor între 
două extreme antitetice simultan valabile, adevărul fiind 
socotit drept pendularea însăși, cuprinzînd incluse în ea 
cele două concepte extreme, aceasta nefiind altceva decît 


1f 


o viziune dialectică asupra realităţii. În susmenţionatul con- 
text nu trebuie să ne mai mire afirmaţia de la a 11-a pa- 
gină a jurnalului în care Căpitanul, într-un dialog aproape 
socratice, îi spune Secundului : 

»— Prietene, dar dacă într-un univers infinit stabi- 
leşti un centru, acela este şi marginea universului, căci în 
nedeterminarea pe care o reprezintă infinitul, centrul este 
şi prima şi ultima determinare operabilă obiectiv, deci su- 
biectul determinat este şi singurul obiectiv atotcuprinză- 
tor al întregului nedeterminat şi margine a universului. 

— În acest context, Căpitane, este mai mult ca sigur 
că, dacă universul este într-adevăr sferic, aşa cum se pre- 
tinde, atunci limitele lui nu pot fi decît sferice. În acest 
caz, universul este cuprins între Pămînt şi Pămînt, iar Pă- 
miîntul care-l cuprinde nu poate fi decît sferic“. 

Precum se poate lesne observa, influenţele ereticului 
de la Thule şi a concepţiilor lui satanice sînt absolut vizi- 
bile în acest fragment, pentru că, într-adevăr, conform 
acestuia, spaţiul discursiv este obiectiv sferic, deci forma 
subiectului atotcuprinzător nu ar putea fi altfel decît sfe- 
rică, subiectul fiind conceput ca o conştiinţă în expan- 
siune sferică printre corpurile cunoaşterii, pe acest argu- 
ment universul însuşi aflîndu-se în expansiune. Astăzi este 
evidentă inversarea pe care ereticul a operat-o, căci ceea 
ce știința studiază, şi este vorba desigur de o ştiinţă a su- 
biectului, nu este altceva decit propria ei cunoaștere, care 
fiind sferică, nu garantează deloc efericitatea obiectului: 
în care ea evoluează. Dacă Pămintul este sferic, subiectul 
Pămînt delimitează un univers subiectiv pămîntean drept 
sferic, dar obiectul univers nu poate fi în nici un fel core- 
lat la această formă decît printr-o nejustificată extrapolare 

De aici a pornit marea naivitate a „demonstraţiei uni 
versale“. Ce a hotărît echipajul vasului și cei cîțiva con- 
ducători spirituali ai expediției ? Dacă teza este valabilă 
valabilitatea ei poate fi demonstrată prin înconjurare: 
universului cu ajutorul unei nave, stabilind astfel limitei: 
fui, neperecepînd că o astfel de probă nu peate fi deci 
proba probei, şi că expediţia nu avea cum să demonstreze 
obiectiv-critie nimic altceva decît că teza sfericității st 
materializează în realitate ca o probă, producîndu-se ur 
lanţ malefic, din datele ipotezei extrăgîndu-se o concluzie 


118 


ce se vrea probată de chiar tezele ipotezei, ca probe obiec- 
tive, această metodologie de cerc vicios pretinzîind că a 
obţinut ceva suplimentar faţă de simpla ipoteză, cind de 
fapt nu a adus nou nimic altceva decît, alături de noume- 
nele luate în consideraţie, adăugarea obiectelor concep- 
tuale ca produse ale teoriei practice. Eretismul idea- 
list-subiectiv al demonstraţiei nu poate astăzi decât să ne 
înduioşeze. 

Hyacinth părăsește continentul la data cunoscută, in- 
dreptîndu-se spre vest. La bordul navei sînt încărcate pro- 
vizii menite să asigure o autonomie de şase luni. Pe punte 
sînt ambarcaţi două sute de filozofi bine pregătiţi fizic, 
unii fiind tehnicieni şi marinari profesioniști, adepţi pă- 
timași ai ereziei. După o lungă călătorie, ajung la o 
mare încărcată de alge în care nava nu mai poate 
înainta şi, conform definiţiei din metafizica lui Aristotel, 
botează această mare „Marea Infinită“. De aici se în- 
dreaptă către sud, reuşind să depăşească Marea Infinită ; 
stabilesc mai multe contacte cărora eu nu le voi acorda 
importanţa pe care le-o atribuie marinarii expediției, 
fiindcă datele pe care le furnizează ei nu sînt încă probate 
de mărturia nimănui, așa încît ar putea fi rodul purei lor 
imaginaţii, pe de altă parte aceste informaţii neaducînd, în 
pofida interpretărilor expediției, nimic în sprijinul ideii. Nu 
voi pomeni decît de civilizația pe care ei pretind a o fi 
cunoscut, şi unde, după părerea expediţionarilor, se folo- 
sea zborul individual, ceea ce este, desigur, ridicol. 

Trecînd printr-o mare sudică foarte rece, au urcat apoi 
spre nord, întîlnind insule locuite de barbari mult prea 
evoluaţi, după descrierea din jurnal, pentru a putea fi şi 
veridici, iar după ce busolele arată nordul sub ei, coboară 
din nou spre sud, reatingînd țărmul continentului, venind 
din nord. Concluzia : Pămîntul este o sferă în care univer- 
sul este închis. Universul limitat de sfera Pămîntului are 
un diametru variabil între cîteva milioane de stadii. 

Să încercăm acum să nu împărtășim bucuria debor- 
dantă a argonauţilor noștri. Care sînt faptele : o navă cu 
oameni ce credeau că universul este sferic a reușit să facă 
o mirifică excursie în cerc, convingîndu-se astfel de veri- 
dicitatea propriei lor credințe. Paginile estetice, prezen- 
tate cu deosebit talent de autorul lor, nu sînt însă o probă 


119 


pentru nimic. Noi cunoaștem astăzi că universul poate fi 
pătrat, sferic, plat ca o farturie, sau spiralat, în funcţie de 
credinţa subiectului care îl cercetează. Probele materiale 
în lumea ideilor nu înseamnă nimic, şi Isus a afirmat de 
la început că orice este posibil cu ajutorul credinţei. Lu- 
mea realităţii se vădeşte încă o dată o apeironie maleabilă 
în care subiectul raţiunii poate opera orice ordonări cu 
caracter de lege, dar nu trebuie să treacă niciodată cu 
vederea că legile pe care le acordă realităţii universale 
sînt legile propriei sale rațiuni și nimic mai mult, Cunoaş- 
terea este cunoaștere de sine. Drumul pe care expedițio- 
narii au pornit era fals, cum falsă este oricare afirmaţie 
certă despre realitate, căci realitatea apeironică este fal- 
sificată prin orice ipoteză s-ar afirma despre ea. Realitatea 
este o farsă capabilă să probeze orice aberaţie, dacă există 
credinţa în ea, şi certitudinea este singura iluzie de ne- 
înfrînt a naturii. De aceea, jurnalul navei Hyacinth este 
o erezie care trebuie distrusă înainte de a se răspîndi ideile 
ei, contravenind şi aducînd prejudicii credinţei dreptere- 
dincioşilor în atotputernicia lui Dumnezeu. 


SEMNĂTURĂ IN FACSIMIL 


LEMURIOȚII 


(Prestigiul şi condiţia umană) 
SCAMATORIA 


Să răpim pentru moment personajului 
sistemul de referință. Personajul deschide 
O uşă, sau o închide, şi întră undeva stu 
iese de undeva. Apoi închide, sau deschide 
uşa în urmă, sau, poate, înainte. Personajul 
face, sau crede că face ceva reprezentind 
o schimbare, o transformare. Precum 
observați, totul se petrece în mod absolut 
abstract, Şi, prin aceasta, deschid o uşă, 
sau o închid, 


1 
' Mama Bobo mi-a zis că; dacă sînt atît de deștept, să 
mă duc să mă întrec la şah, sau la matematică, sau la mai 
ştiu eu ce, cu Bobo. 

M-am dus să mă uit la o partidă fulger de şah și mi-am 
văzut de treabă. După cincisprezece runde, eu abia am 
reuşit să percep şi să înțeleg gama primelor cincizeci și 
şase de mișcări din prima rundă, pe patru dintre cele șase 
nivele pe care se juca la douăzeci de secunde partida. 

— Joci ? m-a întrebat Bobo, şi i-am spus să plimbe 
ursul. 

— Fii disciplinat şi nu jigni personalul robotic ! mi-a 
spus Bobo. Pot să iau măsuri de forţă, dacă mai eşti 
obraznic. 

Cîţiva dintre semeni s-au oprit din mestecat frunzele 
de coca unse cu unt anorganic de sinteză. Au întors pri- 
virile spre mine. Apoi au început să rumege din nou. Po- 
mana programată pe care ne-o dau. Dacă ar vrea să ex- 
termine pe cineva, nu i-ar mai da porția. Sau l-ar da 
afară din Oraş. Dincolo de pereţii translucizi ai Orașului 
nu ai nimic de mîncare, dacă nu iei cu tine un sintetizator 
de transhumanță. Şi e frig. 


121 


Bobo mă priveşte sever, așa că tac și mă prefac şi eu 
înfometat. Iau cîteva foi de coca şi rumeg. Moleșala și căl- 
dura mă copleşesc imediat şi uit. Toate sînt bune și fru- 
moase, lumea în care trăim este cea mai perfectă şi nu 
mai văd nici modul şi nici scopul pentru care vroiam să 
e schimb. 


2 


Mama Bobo de pe strada 79 ne cîntă un cîntec dulce 
să dormim. lar mi-e foame, dar ronţăi cîteva bucățele de 
glucoză pe care mi le-am pregătit în frunza mea sinteti- 
gatoare. Controlul asupra hrănirii cu frunze de ceca este 
spre binele meu. Dacă ar îi fost mâncare peste tot, nu m-aș 
mai fi gîndit să-mi fac frunza de glucoză. Cu hrana e o 
întreagă poveste. Dacă mănînci mîncarea oficială, nu mai 
vezi nimic. Însă glucoza mea este ca un drog. Cînd nu 
mănînci frunza de coea, totul se vede altfel, mai negru, mai 
puţin frumos, dar mai lucid. Şi mie îsi place mai mult 
aşa. Este un fel de vis dur. Şi nu mă mai lasă indiferent 
că Bobo stă într-un apartament cu două camere și că are 
un depozit informativ de 30 mă, iar eu dorm pe stradă 
Străzile sînt îneălzite şi este de mâncare, ce-i drept, și e 
adevărat şi că pe străzi putem să ne strîngem la un loc 
pentru înmulţire, dar asta este altceva. Cred că ne-am 
putea înmulți şi dacă am sta în camere individuale. Nu 
cred că e reypie neapărat să ne strîngem în turme. 

Mama Bobs îmi spune să mă culc şi să dorm. 

— Ce ai, eşti în călduri ? 

— Da, spun, 

— Pe strada 25 sînt nişte fete de 14 ani care sînt şi ele 
în călduri. Una dintre ele nu doarme. 


3 


— Cum te cheamă ? o întreb. Are părul roșu şi e foarte 
bună de împerechere. 

Mă priveşte mirată. 

— Dar ce ţi-a venit să mă întreb: asta ? Mă cheamă 
Loisiada Mama Bobo 315 H. 


1272 


— Te întreb doar aşa... Nu vrei să te muţi în secto- 
rul meu ? 

șI Dacă mai sînt locuri, vin. Aveţi băieţi frumoși, de 
rasă ? 

— Avem pe dracu ghem ! Dar sînt eu acolo. 

— Si ce să fac numai eu tine ? 

— Ştii că strămoșii noștri făceau dragoste cîte o sin- 
gură femeie cu cîte un singur bărbat ? 

— De unde să ştiu ? 

Cade pe gînduri. Adaugă : 

— Oricum, dacă făceau aşa, erau niște primitivi. Dar 
tu de unde ştii ? 

— Am găsit niște cartele vechi la un depozit im- 
formativ. 

— Ai acces la depozite ? Eşti robot ? 

— Nu sînt robot. Cîţi roboţi ai văzut tu tă se repro- 
duc aşa ? 

— N-am văzut. Dar cînd eram mică, mă îndrăgostisem 
de un EBobo-Spaţial-Superman și mă visam făcînd dra- 
goste cu el. Într-o bună zi m-am dus și i-am spus. 

— Și el te-a pupat. 

— Nu. El m-a luat la laborator, mi-a făcut cîteva son- 
dări vaginale şi mai multe electroinvestigaţii cervicale. 
Apoi mi-a ţinut câteva ședințe de hipnoză şi mi-a trecut. 
Mia explicat că am o monomanie numită dominita- 
rism uman. 

— Eu am vrut să intru într-o consfătuire a Bobo-ilor, 
dar Mama Bobo mi-a zis că nu faç față testelor. Omul cică 
a rămas în urma ritmului de eveluţie psihică și nu mai e 
bun de nimic altceva decît să umble în zdrenţe, să facă 
dragoste şi să fie crescut pentru a bucura simţul estetic al 
roboților. 

— Îți faci prea multe probleme. Ce treabă ai tu cu 
toate chestiile astea ? 

— Mi-am înregistrat, cu impulsuri electrice, o droaie 
de date pe cortex. Dar numai cu privire la istorie și teh- 
nică umană. Tu ştii că roboții erau inițial foarte limitați? 
Erau folosiţi de oamexi, de strămoșii noștri, la calcule, 
După aia au devenit prietenii și uneltele lor. Apoi fraţii. 
Pînă cînd nu am mai făcut față ritmului lor. Dar și noi 
am evoluat. Pe vremea cînd am făcut eu acumularea am 


123 


folosit 3,147 915 la 9%, din cortex. Strămoșii noştri nu fo- 
loseau decât 2,3%. E doar o problemă de antrenament. 

Loisiada cască. 

— Bine, hai, lasă-mă acum. Dacă te crezi aşa de inte- 
ligent, de ce nu te duci să joci un șah cu Bobo ? 

— Așa mi-a zis şi Mama Bobo. Dar asta-i o prostie, 
Nu aş face faţă. Însă am să te întreb ceva. Ce au făcut 
nou, ce au inventat roboții ? Nimic. Folosesc, sintetizează, 
modifică, Dar nu creează nimic. Nu au spart nici un şa- 
blon. Pe cînd eu îţi ofer cîteva idei constructive pe minut. 

— Eşti un tip interesant. Hai că vin la voi. Îmi placi. 
Probabil că sînt mai mulţi tipi selectaţi frumos, pe dife- 
rite calităţi, în haita voastră. 

— Dar eu nu sînt selectat ! Uite, am o fată cu primele 
femele (unele au murit deja) şi e o proastă. Sex, sex, sex, 
asta-i tot ce ştie. Am făcut şi eu dragoste cu ea cînd eram 
mai tînăr. E foarte vioaie. Dar nu o intresează nimic. 

— Hai să mergem să ne culcăm. Eşti un tip tare, nu- 
mai că mă oboseşti. 


4 


În depozitul subteran de informatică e un aer stătut 
şi răcoros. Pun în funcţiune teleurmăritorul, stăm pe vine 
şi ronțăim glucoză. Loisiada își desface apetisant pulpele 
sub zdrenţe, dar nu mă uit la ea. Am găsit programările 
cu tratamentul făcut : o trepanaţie pentru sexualizarea 
tendinței de abstracţiune seară pe care o manifesta. Așa 
încît trebuie să mă împac cu ideea că la ea totul se ex- 
primă prin sex. Cum îi trece prin cap o idee, simte nevoia 
să fie mîngiiată, 

— De ce te bagi tu în problemele roboților ? mă în- 
treabă. Hai mai bine să facem dragoste. Stăm aici de patru 
ore şi n-am făcut nimic. 

— Taci şi ascultă ! 

— Dar nu înțeleg nimic. Laşi să curgă înregistrarea 
prea repede. 

— Este vorba numai de obişnuinţă. Altfel nu o să fa- 
cem faţă. (Reduc totuşi viteza redării.) Vezi tu, îi zic, ro- 
boţii gîndesc mult mai simplu, dar mai repede, mai eficace. 


124 


Noi corconim o idee o viaţă întreagă. Şi pînă la urmă ne 
lipsesc informaţiile, aşa că nu ajungem nicăieri. Ei nu au 
nici o idee, dar calculează repede, speculează ce ştiu, şi 
sînt eficaci. Înţelegi ? 

— Nu. Lasă-mă să ascult. Sau vorbim, sau ascultăm. 

— Eu şi ascult şi vorbesc. E a problemă de anţrena- 
ment. La început am suprapus doar două programe. Apoi 
mai multe. Acum pot recepta şi douăzeci. 

— Taci şi lasă-mă să ascult, Parcă am zece capete. Tu 
vorbeşti repede-repece, ăștia vorbeșc şi ei, cum crezi că 
pot să înţeleg ceva ? 

— Eu înţeleg. Da, ai zis bine, trebuie să pîndești ca 
şi cum ai avea mai multe capete, Dar nu ai decît unul, aşa 
că exprimarea este incorectă. Nu „mai multe capete“, ci 
speculezi cît mai mult din cortex, îl suprasoliciţi. La în- 
ceput o să adormi după cîteva minute. Apoi o să te obiș- 
nuieşti, Dacă nu o să reuşim asta, roboții au dreptate, 
sîntem inutili, nu mai avem nici o şansă de supravieţuire. 

— Ce-a zis ? mă întreabă Loisiada, care se chinuie să 
urmărească programul de înregistrare, 

Îi explic şi ea sare în sus, 

— Adică vor să deschidă cupolele orașului ? 

— Da. 

— Atunci înseamnă că o să murim. O să intre frigul şi 
o să murim toţi. 

— Da, zic eu. Vezi ce importantă este problema ? 

— Şi de ce stăm aşa cu mîinile în sîn ? Cînd vor să ri- 
dice hublourile ? 

— Miine, poimîine. Nu știu. Acum, repede. 

— Şi noi stăm aici şi ne uităm la înregistrări... Hai, 
hai să mîncăm şi să facem dragoste ! Strînge-mă în braţe, 
iubitule ! Mai avem atît de puţin de trăit... 

— Tu ai de gînd să mori ? 

— Nu am de gînd, nu vreau ! dar au să ridice hublou- 
rile şi o să murim. Afară sînt minus 79 grade! E frig ! E 
zăpadă ! O să murim ! Ce o să mă fac eu fără tine ? 

Se agită, mă trage de miîini şi plînge. E formidabilă. 
Plânge ! Nu am mai văzut niciodată un om plingînd. Era 
însă o înregistrare cu o femeie care se numea Elena din 
Troia şi care plingea şi ea. Extraordinar! cum or fi 
făcînd ? 


125 


5 


Am accelerat iar ritmul reproducerii informatice. 

— Oamenii sînt complet depăşiţi. Nu mai pot ocupa 
funcţii de răspundere, nu fac faţă ritmului informaţional. 
practic sînt nişte animale : stupizi, leneși, înfrînți. De c: 
să-i mai hrănim ? De ce să mai pierdem timp cu îngri- 
jirea lor ? Tot ce ştiu să facă este să se reproducă, să dis- 
trugă și să fugă apoi de colo, colo, să scape de consecințele 
faptelor lor inconştiente. 

— Dar nu uitaţi, intervine o Mama Bobo, că ei ne-au 
învăţat ce este frumosul. 

— Tocmai! se interpune un BWK. Tocmai. Ce poate 
fi mai stupid decît această informaţie program ? Distrage 
capacităţile de sinteză, minte, deformează realitatea, orbeste 
raţiunea. Realitatea este. Nu există nici frumos, nici urit, 
nici ridicol, nici bine, nici rău. Există informaţii. Utile şi 
inutile. Există greșeli. Deformări ale simțurilor, depășite 
de rațiune. 

— Aici cam au dreptate, zic eu. 

Loisiada mă priveşte cu ochii plini de lacrimi. 

— Cînd se termină consfătuirea ? 

— Nu ştiu, îi zic. Oricum,-vom simţi îndată. Nu a mai 
rămas decît aprobarea Marelui Depozit Cortical. Şi asta 
este doar o formalitate. 

— Să ne iubim, zice Loisiada. Mai avem atît de puţin 
atît de puţin !... Curînd nu vom mai fi, nu ne vom mai 
vedea, nu ne vom mai iubi |! 

Și atunci a emis din piept un sunet colosal. Cred că asta 
vrea să zică expresia „a ţi se sfişia inima de durere“, Am 
găsit-o într-un text informativ de pe vremea cînd ma: 
existau probleme cu umanizarea general umană şi nişte 
cîrduri încercau să opună rezistență informației, 

— De ce să murim ? zic. 

Mintea începe să-mi meargă limpede. 

— Ce putem face ? întreabă ea. 

— Să rămînem aici. Putem trăi șase luni, poate chiar 
un: an sau doi. Oricum, cînd vom muri, vom muri de bă- 
trîneţe. Şi nu va mai fi deloc același lucru. Putem face 
trei-patru copii pe care să-i lăsăm aici în locul nostru. E 


126 


destul spaţiu : 5 000 de m?. Se pot descurca și douăzeci 
sau treizeci de oameni. 

— Să mai chemăm atunci cîţiva băieţi, spune Loisiada, 
urmărită de ideea ei fixă. 

— Bine. Mă duc să-i chem, zic. Dar dacă am încerca 
să luptăm ? Să anulăm roboții? Să punem mîna pe pu- 
tere şi să nu-i lăsăm să ridice hublourile ? 


6 


Nimeni nu-mi dă dreptate, 

— Asta ar fi crimă, zice fratele meu mai mic, mestecînd 
calm o frunză. 

— Dacă-i ucidem, sîntem niște criminali, zice şi Sel 

— Nu trebuie să supravieţuim cu orice preţ. Dacă ur- 
marea firească este să dispărem, o să dispărem. Nu are 
sens să facem tîmpenii. Nu prin crimă trebuie să cîştigăra. 

— Atunci prin ce ? zie. 

— Prin rațiune. Şi noi şi ei sîntem fiinţe raționale, 
Dacă sîntem depășiți, trebuie să-i lăsăm să-și vadă liniş- 
tiţi de treabă. 

— Aveţi şi voi dreptate în felul vostru, spun eu. Dar 
nu-mi convine ceva : nu sîntem depășiți deloc, nu sîntena 
depăşibili ! 

— Ce vrei să zici ? 

— Că nu este normal să ne răpească şansele ? 

— Du-te şi joacă un şah cu Bobo, dacă-ţi închipui că 
mai ai șânse, zice Sel. 

— Aşa mi-a zis și Mama Bobo. Dar asta nu este nor- 
mal. O să mă bată. Nu sînt antrenat. 

— Nici el nu a fost antrenat la aie nui Dar te poata 
bate şi neantrenat. 

x — Ai dreptate în felul tău. Dar ceva nu este cum tres 
uie. 

— Tu faci ce vrei, zice Sel. Eu nu intru în nici Q sub- 
terană. Îmi place aici. Mai bine mor. Dacă ne dau de po- 
mană, bine ; dacă nu, iar bine. Dacă ne omoară, înseamnă 
că au dreptate. 

— Tu du-te unde vrei, zice şi Fet, 

— Du-te, zic și ceilalţi, 


127 


— Adevărul este că m-am cam pl'etisit, O să fie mai 
bine așa. Totul e inutil. M-am plictisit de rolul ăsta de pa- 
vazit. Nu fac nimic şi, dacă fac ceva, totuși, e inutil, ada- 
ugă Sel. 

— Ştii, pînă moare omul, nu folosește nici 4% din 
capacităţile lui cerebrale. 

— Şi ce vrei să spui cu asta ? O să ne antrenăm de o 
să ne ia dracu! şi o să folosim 100, sau 200, sau chiar o să 
folosim 1 000%. Şi ce am rezolvat ? Bobo o să gîndească 
şi el mai mult, o să-şi mai atașeze cîteva milioane de cir- 
cuite şi, mai devreme sau mai tîrziu, tot acolo ajungem. 

— Cînd o să gîndim cu tot ce avem o să ne adaptăm, 
o să ne mai crească și nouă capacitățile, poate. Dar chiar 
așa, avem cu mult mai mult decît e nevoie ca să-i de- 
păşim. 

— Dacă te simţi capabil să lupţi ca un sălbatic, şi cu 
ce sens ? doar ca să fii depăşit mai devreme sau mai tîr- 
ziu... 

— Dar dacă sîntem tovarăşi cu ei, frați întru rațiune, 
ne vom ajuta reciproc să mergem mai departe. Ne vom 
impulsiona reciproc. 

— Către unde ? 

Întrebarea asta mi-a torpilat orice posibilitate de re- 
plică. „Chiar, către unde, pînă unde, spre ce ?“ 

— Merită atîta trudă ? Eu sînt obosit. Dacă tu te simți 
în stare să renunţi la cei douăzeci de ani de viaţă ca să 
faci ceva inutil, fă-o. Eu sînt obosit. Hai, Handra ! 

Și Sel pleacă ţinîndu-se pe după mijloc şi sărutîndu-se 
cu Handra. Nici ceilalţi nu mă mai iau în seamă. 

Stau şi mă gîndesc că au dreptate. Iau cîteva frunze și 
le mestec. Şi mă gîndesc să mă duc și eu cu el şi cu Han- 
dra să ne distrăm ca pe vremuri. De fapt, de unde a por- 
nit toată agitația ? Îmi aduc aminte de Loisiada şi mă duc 
plictisit s-o aduc şi pe ea, să fim mai mulți. O să ne dis- 
trăm frumos, ca pe vremuri. Şi mă bucur cînd îmi amin- 
tesc ce blond e Sel, ca un zeu tînăr, şi cum ride Handra. 
O să ne distrăm bine împreună. Handra are un corp fru- 
mos. Şi ştie întotdeauna să găsească zdrențe multicolore, 
e întotdeauna îmbrăcată în aşa fel încît îți joacă în fața 


128 


ochilor cînd după masă dansează atît de frumos şi trist 
încît parcă ar ninge cartele de computer peste noi, ca în 
ziua în care ne-am culcat cu ea. 


7 


Loisiada nu mai doarme. Stă întinsă lîngă simulatorul 
informaţional şi pare atentă. Reproducerea este accelerată 
și suprapusă, dar eu am mîncat frunza şi nu înţeleg nimic. 
O sărut şi îi spun : 

— Hai să mergem cu Sel și Handra, să facem un grup ? 
ce zici ? 

— Ce ai? eşti nebun ? Peste câteva clipe o să ridice 
hubloul. Aveai dreptate, informarea rapidă şi suprapusă 
este numai o treabă de antrenament. 

— Ridică hubloul ? Haide repede ! Vreau să mor lîngă 
Sel și Handra ! 

Loisiada mă leagă cu zdrențe şi trage hubloul depozi- 
tului informativ. O mîngii pe picioare şi o sărut pe mîini 
şi ea tremură toată, dar nu pot înţelege de ce nu vrea să 
facem dragoste. Tremură şi mă leagă cu zdrenţe. 

— Te-a operat prost Bobo! Ce o să mă fac eu cu o 
fată ca tine ? Eşti de piatră ? Cum poți să nu vii să facem 
dragoste cînd te chem ? Ce mă fac cu o femeie ca tine ? 
Ce mă fac cu tine ? Nu eşti bună de nimic! 

— Ai mîncat frunze, zice ea. 

Tremură, dar vocea îi sună ca un bomfaier. 

— Cum vrei să trăim aici singuri, strig, şi simt că îmi 
curge ceva pe faţă. Mă scutur și simt că îmi întră în gură 
un lichid călduţ şi sărat, și înţeleg nedumerit că nu e sînge. 

— De ce plîngi ? mă întreabă Loisiadă. Nu mai plînge ! 
strigă, şi începe şi ea să plingă. 

A terminat de tras hublourile. Vine lîngă mine. Îmi 
sărută mîinile și picioarele. Eu plîng îngrozitor, mă doare 
cumplit ceva pe dinăuntru şi strig : 

— Ce o să mă fac eu fără Sel, fără Handra, fără cei- 
lalți frați şi surori ? Ce o să mă fac fără Mama Bobo ? 
Cum o să trăiesc aici numai cu tine ? 

— Ascultă ! zice ea. 

Afară se aud zgomote. Şi-i văd în spatele hubloului, 
înainte de a-mi pierde cunoştinţa, pe Sel, pe Handra, pe 


129 


frați şi surori încercînd să spargă hubloul şi să ajungă la 
noi, la căldură. Carnea pe ei se sfîșie şi crapă de frig. Faţa 
Handrei se lipeşte de geam privind la noi, Sel o dă lao 
parte şi pielea ei rămîne pe geamul ce începe să facă flori 
de gheaţă. Pe carnea roşie a feței fără piele se strîng cris- 
tale multe care o acoperă înțepenindu-i spasmele, distru- 
gînd materia aceea frumoasă şi vie. 

În tot acest timp Loisiada încearcă să-mi acopere ochii 
cu mîinile ei umede şi subţiri, strigînd ca să nu mai aud 
glasurile celor de afară : 

— Vom sta aici, ne vom perfecționa şi adapta la rit- 
mul drăcesc al lui Bobo. O să mîncăm glucoză şi nu vom 
mai mesteca frunze. Nu te uita afară. Nu mai plînge ! Dacă 
nu noi, copiii noștri vor ieși fără să le mai fie rușine de 
roboţi, ca egali, ca tovarăși, ca prieteni, ca oameni ! Nu 
plînge ! Nu te uita! Ei nu sînt oameni! Hai să facem 
dragoste ! Hai să jucăm șah ! Nu mai plinge ! 

— Sînt fraţii mei ! Deschide ! Nu-i lăsa afară ! Vreau 
să mor cu ei ! Deschide ! 

Şi mă zbat să-i dau .mîinile la o parte şi să văd. Și 
pling. Şi-mi mușc dureros limba și buzele între dinţii care 
se sparg de tare ce-i strîng. Şi pling. Şi mă izbesc cu tîm- 
pla de cimentul călduţ din Depozitul de Informaţii. 

Apoi încep să vomit, şi leșin. 


MAIDANELE VIITORULUI 
(Pamilet renascentist) 


În general, utopiştii au conceput viitorul ca pe o zonă 
fără maidane. În rnodelul operaţional al Viitorului nu 
există zone de penurnbră. Totul.este în lumină, totul este 
pe primul plan. Presupunînd chiar că acest lucru ar fi po- 
sibil, se ridică întrebarea : este el de dorit ? chiar îşi doresc 
oamenii acest lucru ? 

Prin conceptul de maidan se înţelege un tărîm la limita 
civilizaţiei, o zonă ambiguă în care se interferează sfere 
multiple de influenţă, o zonă scăpînd de sub controlul şi 
legile urbei în egală măsură cu indiferența acordată de 
metropola suverană rezolvării problemelor şi complexelor 
vasalelor maidane. Maidanul este zona paria a cetăților şi, 
în acelaşi timp, locul în care dioar aparenţa legilor habitatu- 
lui se cere a fi respectată, în vreme ce majoritatea interac- 
țiunilor şi a legăturilor ce se stabilesc între băştinași sînt 
supuse unei alte ordini, nestudiată şi poate chiar nedefinită 
de cele mai multe ori, ordine intitulată nu fără o mare 
doză de cinism şi desconsiderare „dezordine“, de parcă ar 
fi posibil ca fenomenul pe care încearcă să-l sugereze acest 
concept ar fi admis ca plauzibil în univers. 


Maidanele sînt zone de penumbră socială, şi nu am au- 
zit de nici un oraș care să se fi lăudat cu maidanele sale, cu 
locuințele sale interlope, cu instituţiile mai mult sau 
mai puţin imorale, cu cartierele insalubre, cu decăderea. 
Dar între glorie şi practic există o prăpastie la fel de adîncă 
pe cît este cea dintre aspirație şi realizare, așa încît nu tre- 
buie să ne mire că deşi autorii își procură materialul zil- 
nic de propagandă din cartierele stărilor mijlocașe, atît 
culmile cât și rădăcinile burgului rămîn întotdeauna zonele 
de interes cele mai atractive şi pasionante pentru spiritul 
celui ce se interesează efectiv de viaţa unui oraș. Dar în 


La 


131 


timp ce informaţiile despre protipendadă, la care cercetă- 
torul curios are acces, sînt mai întotdeauna filtrate de fac- 
tori responsabili în așa fel încît la suprafaţă nu răzbate 
decît o anumită gamă limitată de informaţii menite să 
păstreze un aer cît mai fascinant dar imposibil de înţeles 
şi pătruns în întreaga şi reala sa intimitate, maidanul, din 
contră, pare a-şi expune propria hui mecanică socială, ase- 
meni unei jucării demonstrative pentru iniţiaţi, jucărie al 
cărui autor nemaiscontînd pe efectul elementar şi pueril 
al uluirii, urmărește atragerea bunăvoinţei critice cu aju- 
torul subtilităţii complexe a ingeniosului mecanism ex- 
pus ostentativ privirii printr-un gest care pare să zică: 
„iată, nu ascund nimic, jucăm cu cărţile pe faţă, fii sin- 
cer ! ţi-ar fi dat prin cap să faci aşa ceva, ţie, care nu ești 
un fitecine ? ai fi capabil de una ca asta ?“ 

Există o tehnologie socială temeinic elaborată a maida- 
nului, care este reprezentativă fie că este vorba de expu- 
nerea la uscat a lenjeriei intime a unei întregi familii — 
chiloţi și sutiene, indispensabili și hamleţi cîrpiți în ge- 
nunchi, cearceafuri păstrînd sau nu scrobeli mai sintetice 
sau mai naturale, pe de o parte, şi locuitorii care ies pe 
înserat în faţa porților la bîrfă pe seama semenilor lor 
sau a trecătorilor, disecînd evenimente și persoane într-un 
stil subiectiv de obiectiv și imoral de moral, pe de altă parte, 
sau, în fine, ţîncii mucoşi care se joacă aruncînd cu pietre 
la țintă într-o cutie de conserve goală sau într-un glob de 
lampă ciuruit, în timp ce nimeni nu se interesează ai cui 
or fi copiii ăştia jegoşi și cum de este posibil ca părinţii 
să-i lase ore în șir fără supraveghere pe străzi, şi ce fel de 
părinţi or fi ăia care nu acordă nici un interes progenitu- 
rilor lor de patru, cinci, șapte sau doisprezece ani, care ar 
putea foarte bine să-i dea la cap trecătorului inofensiv și 
neavizat, sau să cadă ca muştele sub roțile vehiculelor. Dar 
nu se întîmplă nimic de genul acesta, şi fetițe, cu miini 
negre de mizeria prin care cotrobăie şi rîmă, ronţăie se- 
minţe prăjite, rîzînd la tine candid şi viclean în același 
timp. 

S-ar putea spune că e vorba de o stare socială spe- 
cială de tranzit și instabilitate, o relicvă anacronică a unei 
epoci, contestabile și condamnabile, de transmigraţie, că 
toţi acești oameni nu aşteaptă decît maşina care-i va îm- 


132 


pacheta pe rînd pentru îmbarcare spre una dintre adresele 
viitorului în plină lumină, dar asta-i doar o iluzie. Mulţi 
dintre cei ce populează maidanele ar putea face încă de 
astăzi pasul spre viitor, și, totuși, nu numai că nu îl fac, 
dar de multexori să opun cu vehemenţă atunci cînd, invo- 
luntar, sînt împinși să-l facă de alții sau de condiţiile ex- 
terioare create. Fiindcă există, aşa cum am mai spus, în 
maidane, ceva ce Viitorul răpeşte autohtonilor, și ceva pe 
care Viitorul nu îl poate substitui cu nimic altceva. 

Urbaniştii concep viitorul ca pe o zonă fără penum- 
bre, ca pe un cristal de lumină într-un stup universal, re- 
fuzînd să înțeleagă că spiritul uman are în egală măsură 
nevoie și de claritate şi de crepuscul, şi că, în această anti- 
teză, în fața spiritului nu primează întotdeauna aspiraţia 
socotită de rațiune drept cea mai avantajoasă. 

Astăzi cînd viitorul este pe cale să devină realitate fără 
tăgadă în toate direcţiile (şi în fiecare clipă se poate con- 
sidera că viitorul este pe cale să devină realitate), tinerele 
generaţii vin și ne solicită într-o problemă foarte grea, și 
noi nu știm ce să le răspundem. 

— Unde sînt maidanele viitorului ? ne întreabă ei. În 
aceste oraşe menite să vehiculeze cu dexteritate puterea de 
lucru a organismului global social, în aceste stupuri menite 
să asigure lumină pentru toată lumea, în acest viitor în 
care totul este pus la punct pînă în cel mai mic amănunt, 
unde sînt maidanela ? 

Şi întrebarea mi se pare legitimă. O lume lipsită de pe- 
numbră riscă să transforme lumina însăşi în penumbră. Un 
oraş fără maidane riscă să amestece maidanele cu elegan- 
tele bulevarde, riscă să transforme tot habitatul într-un 
maidan nedeclarat dar real. 

Se ridică însă o problemă de ordin practic deosebit de 
greu de rezolvat : unde să amplasăm maidanele ? Înainte 
vreme, maidanele erau amplasate în afara metropolelor, 
la limita, la periferia lor. Astăzi acest lucru este complet 
imposibil, căci tocmai periferiile sînt locurile cele mai in- 
tens populate și controlate. Tocmai de aceea propun insta- 
larea maidanelor în centrele orașelor. Astfel se vor asigura 
concomitent două efecte garantate : 1) limitarea maidanelor 
şi 2) păstrarea lor sub observaţia publică şi controlul ob- 
ştesc, dirijarea lor către o cît mai mare eficienţă și spre o 


133 


utilitate practică deplină, într-o cît rnar strinsă armonie cu 
progresele tehnicii și cu cerințele crescînde şi competente 
ale locuitorilor, cu gustul populaţiei urbane pentru maidane 
eficiente și operative. 

Pentru evitarea supraaglomerării maidanelor este jus- 
tificat să se instaureze o pază severă a limitelor dintre ceea 
ce este maidan în centrul orașelor de ceea ce este oraș la 
periferia maidanelor. Selecţia celor ce vor avea acces în 
maidane, precum și evidenţa lor, vor putea fi astfel rigu- 
ros respectate şi controlate. În acest fel vom păstra tra- 
diția milenară a maidanelor, tradiție urbanistică pe cale 
astăzi de a fi scoasă din uz, absenţa ei nefiind compensată 
pînă acum de nici un accesoriu suplinitor. 

Și cînd maidanele își vor redeschide porţile, echipele 
de specialiști vor putea merge din maidan în-maidan pen- 
tru a aduna nepreţuite comori de etnologie, etnografie și 
folclor. — 


MAREA MIGRAȚIE 
(Structura conceptului structural) 


Această problemă constă în existența unor 
instituţii lipsite de orice sens, în afară de 
acela de a da un sens societăţii care le 
posedă 

C. Lévi-Strauss, Antropologia structurală 


Stau în baie și ascult, cu ochii închiși, zgomotul duşu- 
fui. Apa picură pe covoraşul sintetic, dar nu schițez nici 
cel mai mic gest, fiindcă mă tem să nu rup starea de ilu- 
minație în care mă aflu. În clipa asta, milioane, miliarde 
de migratori fac duş, dar dintre toţi eu sînt singurul care 
are iluminaţia. De unde mi se trage asta nu ştiu, şi nu știu 
ce am făcut pentru a o dobîndi, şi nu-mi dau seama, dacă 
s-ar spulbera, ce ar trebui să fac pentru a o readuce, şi de 
aceea mă tem să schiţez chiar şi cel mai mic gest. 

Apa scursă pe covoraș a făcut o baltă probabil destul 
de impresionantă, căci o aud curgînd năvalnie prin gura 
de evacuare din podea. 

Dacă mi-aş putea reaminti de unde a pornit șuvoiul 
de gînduri, mi-aş însemna în minte „şpilul“ declanșator și 
aș putea părăsi fără grijă starea de crispare, dar nu îmi 
pot aminti, şi atunci nu pot face altceva decît să stau sub 
puhoiul de gînduri. Cred că este prima dată, după mii 
de ani, cînd un om gîndeşte. Nu mi s-a mai întîmplat nici- 
odată şi nu posed nici o amintire despre vreun semen că- 
ruia să i se mai fi întîmplat vreuna ca asta. În principiu, 
se poate considera că, în orice situaţie, instinctele native 
sînt absolut suficiente pentru rezolvarea tuturor pro- 
blemelor. 

În memorie îmi pîliie imaginea obiectelor amorfe și 
confuze din Depozitul de Cristal (Depozitul de Cristal este 
locul în care sînt deversate obiectele care, fără a fi uzate, 
sînt scoase totuși din folosinţă în urma schimbării obice- 
urilor gintei) : maşinile de acolo, pe vremuri, erau utili- 
zate pentru a-i face pe oameni să gîndească. Îmi aduc 


e 


135 


aminte, din naştere, de toate informaţiile despre ele, așa 
cum îmi aduc aminte structurile atomilor metalelor ne- 
feroase, de exemplu, sau ciclurile fluxului neuronal. Cu 
zece mii de ani în urmă, omul mai simţea nevoia să gîn- 
dească logic, și, la un moment istoric determinat, a început 
să folosească uneltele din Depozitul de Cristal ca să se an- 
treneze să giîndească sau ca să-și acopere lacunele de 
gîndire : proteze logice, mașini cibernetice, sisteme logarit- 
mice, coeficienţi quantici, constante universale, jocuri lo- 
gice și altele. Asta a fost înainte ca ereditatea unei specii 
suficient de mature biologic să permită intrarea în instinct 
a majorităţii informaţiilor cu valoare perenă. După Muta- 
ţie însă, gîndirea a devenit inutilă, întrucît experienţa so- 
cială, mult mai precisă și mai amplă decît cea individuală, 
se perpetua în cunoştinţele noului-născut odată cu con- 
strucţiile sinapselor corticale. Gîndirea este menită, prin 
extrapolări şi aproximări concluzionale, prin generalizări 
și sintetizări, să facă intuibile elementele pe care experi- 
enţa nu le pune la dispoziţia subiectului, — ori eu şi con- 
temporanii mei ne naştem cu tot ceea ce putem afla. 

Ei bine, atunci de unde pînă unde valul ăsta de gînduri 
şi viziuni ? De unde iluminaţia care mă bîntuie cu totul 
din afara contextului ? 

Algoritmia a şapte sau zece secole de cunoaștere pre- 
cisă mi se spulberă sub elucubranta avalanșă de gînduri. 
Ridic mîna şi-mi pipăi însemnul şi pecetea — Conquista şi 
Eglisem — şi sînt la locul lor: nimic anormal. Și atunci 
MĂ GÎNDESC (şi mă apucă un tremur febril doar la im- 
pactul cu acest fenomen), mă gîndesc că faptul poate fi ur- 
marea paradoxurilor cîmpurilor de forță care pendulează 
o dată la treisprezece mii de ani, că centurile de radiaţii 
ale planetei s-au deschis lăsînd să penetreze raze cosmice 
operînd în mine mutații genetice malformante, și mă în- 
grozesc, EU, MĂ ÎNGROZESC ! Voi fi un monstru, un mu- 
tant, un ins anapoda printre semenii mei. 

Semenii mei, în clipa asta, în chiar clipa asta, își fac 
liniștiți duşul, cu ochii goi înfipți în vizoarele negre ale 
băilor, primind influxul informaţional zilnic, monoton, re- 
gulat : informaţii despre starea vremii, despre fenomenele 
şi parametrii migraţiei, despre procentul de apă din at- 
mosferă, în fine, datele care de 10 000 de ani de istorie 


136 


definesc zilnic specia. Şi în tot acest timp, EU, unicul om 
anapoda de pe Pămînt, stau cu capul proptit de genunchi, 
pe marginea cadei, cu dușul îndreptat înspre părul şiroind 
pe preşul de plastic colcăind de apă, şi GÎNDESC. Şi din- 
tr-o dată am viziunea întregii specii care, la această oră, 
în diferite puncte ale sferei, stă cu faţa spre apus, cu ochii 
înfipţi în hubloul întunecat, toţi albi, toţi precişi, desenaţi 
în toate apartamentele, sub toate dușurile : un text per- 
fect, cifrînd un mesaj cît se poate de clar și de precis, scris 
cu semne regulate, înclinate în aceeaşi direcție, contribuind 
la transmiterea înţelesului general, și doar eu, ca o greşeală 
de tipar, ca o hieroglifă, ca o statuie răsturnată... 

Și iar mă gîndesc (şi simt că mă apucă disperarea) că 
sîntem niște fenomene electro-dinamice evoluînd într-un 
cîmp electro-static ce ne orientează (cristale de fier orîn- 
duite într-un text ordonat în cîmpul magnetic), ordonaţi 
conform principiului mîinii stîngi, cu palma arătînd sen- 
sul curentului iar degetul mare desfăcut perpendicular de- 
semnînd sensul de orientare al mișcării produse de 
momentul de forță al Pămîntului. Și dintre toţi, doar eu, 
scăpat de sub control, opac la influenţele ordonatoare ale 
giganticului magnet, agitîndu-mă într-o mișcare browniană. 
monstruoasă, perturbînd mesajul textului perfect al isto- 
riei speciei mele. 

Mă ridic de pe marginea cadei şi fac o serie de mișcări 
bruște ca să spulber fantomele. Dar fantomele persistă și 
gîndurile continuă să mă-mpresoare din toate părțile 
Exact ca în amintirile transcendentale. Sînt gînduri, nu 
mai încape nici un dubiu ! 

Îmi propun să le alung cu orice preţ, şi îmi afund pri- 
virea în ecranul îndepărtat pe care benzi unduind lumi- 
noase de amintiri îmi indică informaţii uzuale, dar nu le 
mai suport şi îmi vine să sparg ochiul întunecat, de parcă 
s-ar fi adunat în mine plictiseala tuturor celor 10 000 de ani 
de informaţii aşijderi, dintr-o dată informaţii pe care, îmi 
dau seama, de cînd am început să gîndesc le știu, le cunosc 
apriori, din principiu, pe oricare dintre ele, și mă PLICTI- 
SESC DE MOARTE, așa că nu-mi mai fac nici o baie, îmi 
pun centura de aluminium cu armă (la ce or fi slujind ar- 
mele pe care le avem toţi atîrnate la şold ? — instinctul ne 
dictează să le punem mereu, să le purtăm în fiecare clipă, 


137 


cu o lipsă de sens nemaipomenită pe un Pămînt pe care 
de 10 600 de ani specia nu mai are nici un dușman) ; şi ies 
pe terasă. IES PE TERASĂ ! Cred că sînt cel dintîi om 
care iese pe terasă în ultimii 10 000 de ani. Blocurile se 
construiesc toate cu aceste terase şi balcoane, dar de 
10 000 de ani nu iese nimeni pe ele să privească peisajul, 
fiindcă toţi ştiu peisajul şi nu ar avea nici un sens ieșirea 
pe terasă, dar ce sens au atunci terasele ? Sînt construite 
şi concepute a fi construite tot din instinct. Dar la ce vor 
fi slujit ele pe vremea cînd aveau o rațiune de a fi ? 

Imaginea pe care o am de pe terasă MĂ PUNE PE GÎN- 
DURI. Nu este lipsit de importanţă că drama care mi s-a 
întîmplat a fost să i se întîmple tocmai unui reprezentant 
al castei din care fac parte. Dar de ce tocmai unui Sacer- 
dot ? De ce nu oricărui alt reprezentant al celorlalte două- 
geci și nouă de caste ? Și de ce sînt treizeci cu toate ? De 
ce nu cinci, sau opt, sau douăzeci și patru ? Oare pentru 
că sistemul nostru de gîndire este zecimal ? Memoria spe- 
ciei îmi aduce ca moștenire informaţii despre un alt sis- 
tem, pental, dar care ființele de care-mi amintesc aparţin 
speciei din care fac eu parte ? 

Pe atunci, construcțiile sociale erau concepute în două 
planuri, pe trei coordonate. Înafară şi înăuntru, sus și jos 
bidirecțional. Acum e zecimal : înafară și înăuntru, sus și 
jos bidirecțional, și pental pe plasa fagurelui pentaedrului 
machetei Pămîntului, Polisului şi structurii temporale. Deci 
gîndirea mesajului social concepe un sistem quantic în 
care după 2 vine 3, după 3 vine 5, după 5 vine 10. 

Calculez algoritmul în mod mecanic, în timp ce cu 
ochii urmăresc structura spaţiului dimprejurul terasei, și 
mă întreb de ce, de ce trebuia ca monstrul care am deve- 
nit să ia naștere tocmai în această zonă estică ? Şi de ce 
în zona de sus, în zona sacră ? 

Orașul-etapă în care ginta noastră poposeşte acum se 
află pe paralela 43 latitudine nordică, pe platoul eonti- 
nental Eurasia, în zona Vestică, în apropierea unei mări 
interioare numită Sarmatică. Migraţia se produce întot- 
deauna spre vest, către cartierele profane, în care locuiesc 
perechile, casta impură. La est se află Sanctuarul, casta 
pură. Împărţirea pe cele cinci direcţii cardinale a celor 
două cercuri concentrice ale habitatului grupat pe sistem 


138 


trinar în familii precizează pe limitele 2—5, 3—1, 4—4 
asociaţiile posibile de mariaj sau afiliaţie. Iar eu mă aflu 
în direcţia 4. Direcţia Sacerdotală. Sectorul negru. 

Privesc la geamurile deschise toate spre răsărit. Sîntem 
ca o populaţie care ar înainta cu spatele spre țelul propus. 
Pornim către locul de unde venim, spre izvoarele fluviului. 
În apartamentele castei albastre se văd în lumină perechile 
îmbrăţişate. Este ora dansului, şi femei cu părul roşu-au- 
riu se scutură în dansuri totemice. Oare de ce dansurile 
castei din sectorul albastru mimează zborul ? Ginta noas- 
tză nu a zburat niciodată. 

Mă. simt atras spre forfota organizată a perechilor din 
sectorul albastru, așa că ies. IES. La ora 19 2732”. PĂRĂ- 
SESC ZONA CASTEI NEGRE. Trec pe sub porticul cu sim- 


bolul fal |Æ (oare ce ascunde acest totem pe care 


instinctul constructorilor îl plasează întotdeauna pe 
frontoanele blocurilor Sacerdotale ?) şi intru în zona castei 
albe. Femeile cu plete negre stau în triunghiuri duble, cu 
părul atîrnînd peste măsuţele în pantă, foșnind ușurel din 
pensulele lungi pe pietrele lustruite ale mozaicurilor și 
MĂ MIR de sensul pe care îl poate avea această mimare 
a scrisului. Lîngă ele se află formele de piatră ale telefoa- 
nelor, un soi de aparate mecanice care aveau menirea să 
reproducă vocile la distanţă, pe vremea eînd oamenii mai 
simțeau nevoia să vorbească între ei. De 10000 de ani 
nici un om nu a mai emis sunete, şi totuși constructorii 
care au ridicat aici edificiile acum mai bine de 3 000 de 
ani s-au simţit datori să le orneze cu astfel de mulaje inu- 
tile în piatră. De 10 000 de ani, oamenii nu au mai scris 
un rînd, şi totuşi femeile din casta albă simt nevoia să stea 
două ore în fiecare după-amiază la măsuţe, repetînd prin 
aer gesturile literelor cu pensulele de scris curate, în timp 
oe bărbaţii se strîng în săli cu bănci în rînduri concentrice, 
îşi pun la urechi căști de translație din piatră şi tac. 
Instinctul ne mînă din urmă. Oare cum ar arăta azi 
civilizația umană dacă în loc să descopere Maorii Asia 
acum 20 009 de ani, ar fi descoperit-o ginta care hălăduia 
în Europa ? Ginta care nu numai mima că zboară, dar 
chiar zbura, cu mașini de metal mai grele ca aerul. Oare 


139 


care ar fi istoria acestei planete, dacă europenii ar fi cu- 
cerit spiritual Pămîntul ? Europenii aceia, care nu ne-au 
lăsat decît urme vagi ale existenţei lor şi care la un mo- 
ment dat au dispărut din istorie pentru totdeauna lăsînd 
o civilizaţie de ruine nealterate, case cu uși deschise, 
temple cu obiecte de cult al căror sens s-a pierdut, edificii 
care par părăsite în pripă, căci nu şi-au luat cu ei nici 
măcar maşinile cu care îşi măsurau timpul, fiindcă ginta 
lor nu avea instinctul timpului. 

Erau probabil un popor războinic, un neam sălbatic. 
Foloseau arme împotriva semenilor. Şi totuși nu au ajuns 
niciodată la nivelul social al matriarhatului, deși au avut 
tendinţa. Nu au practicat canibalismul, deşi își omorau 
semenii. 

Și mă apucă dintr-o dată o tristeţe fără seamăn că s-a 
pierdut pentru eternitate bagajul de cunoștințe pe care-l 
vehiculau cei care au scris cărţi, cei care au construit arme 
de nimicire al căror secret nu îl mai știe nimeni, şi că peste 
ruinele lor Constructorii Marii Migraţii au înălțat Oraşele- 
etape, în lanţurile lor consecutive de la est spre vest, în- 
conjurînd Pămîntul în brîie scalariforme prin care valu- 
rile noastre migratoare se perindă cedîndu-şi unii altora 
locul, cartierele negre ale Sacerdoţilor se deschid afluen- 
ței fecioarelor şi feciorilor castelor 5 şi 2, în timp ce Sa- 
cerdoţii, căsătorindu-se, migrează spre vest în castele 3 
și 1, alb și albastru. De ce nu trece nimeni niciodată de la 
castele pure, sacerdotale, direct la castele verde şi roşie, 
la castele impure ? Instinctul ! Regula miîinii stîngi ! Ex- 
pansiunea spre vest, care evită incestul și amalgamarea. 

Cînd am intrat în piaţa albastră, perechile dansau în 
liniște împrejurul statuii totemice a Disk-Jockey-ului de 

iatră albastră. Dansurile rituale ale împerecherii. Soarele 
apunea roșu, în spatele blocurilor verzi şi roşii ale cas- 
telor 3 şi 1, care de aici se vedeau în întreaga lor măreție. 
Blocurile verzi și roșii sînt cele mai mari, și nu au voie să 
intre în ele decît familiile cu copii. Castele impure. Un- 
deva, în stînga, se vede plaja nisipoasă, cenușie, a Mării 
Sarmatice. Şi, privind la femeile ce dansau în două triun- 
ghiuri concentrice, am simţit în mine sunetele dansului 
lor. Dansul lor a fost odată, cîndva, înainte de a fi instinct, 
a fost sunet. Simţeam în mine geamătul mesajului închis 


140 


în femeile dansînd și mi-am zis că ar fi un mesaj foarte 
complicat dacă simbolurile femeilor dansînd s-ar sluji de 
simbolurile gesturilor rituale într-un limbaj simbolic. Şi 
sîmburele muzicii aceleia de la începuturi MI-AM ZIS că 
transmitea şi altceva, mai mult decit liniştea gestului dan- 
sului împerecherii, mai mult decît formele pentacolore ale 
edificiilor castelor. Și am început să pling paradigmaticul 
cîntec. M-am întors cu faţa spre stelele care nu se vedeau, 
fiindcă ploua și cerul era înnorat, şi cu apa şiroind pe faţă 
am început să traduc în sunet sensul dansului. 

La început nimeni nu a sesizat nimic, dar mai apoi s-au 
strîns împrejurul meu din ce în ce mai mulţi. Eram fericit. 
Şi am constatat că exista o sinonimie între cuplurile care 
se formau și modulările mele sonore. Termenii comunicării 
se manifestau în duble simboluri valorice : în sunetele 
emise de mine și în cuplările de dans ale perechilor. Fe- 
meile erau în acest text elementele comunicării, comunicînd 
la rîndul lor prin semnele dansului valori ambigue 
totemizate. 

Dar care, oare, pentru noi toţi, care era simbolul estetic 
pentru organismul nostru global social ? Care era semnul 
şi sensul migraţiei noastre ? 

Mi-am făcut un obicei din a coborî în fiecare seară în 
piaţa albastră pentru a cînta. Am douăzeci și şapte de sim- 
boluri feminine care se cuplează cu mine în diferitele 
etape ale tropului, dar de fiecare dată cînd termin melo- 
peea mă reîntorc în apartamentul meu negru și mă gîndesc. 
Ies pe terasă și privesc la marea care se sparge în talazuri 
albe de țărm, și mă gîndesc. Există un sistem logic de 
douăzeci şi șapte de foneme ale unei comunicări pe care 
nu o port în codul genetic. Și simt nevoia să mă întorc 
undeva pentru a regăsi acest text pierdut. Dar unde? 

Port simbolul și pecetea : Conquista şi Eglisem, sînt 
Sacerdotul care trebuie să dea semnalul Marii Migraţii 
a gintei, dar încotro să îndrept hoarda ? În fiecare dimi- 
neaţă ies pe terasă şi urmăresc mersul stelelor. Şi, cînd 
răsare soarele, ochii mei plîng de oboseală. Port la şolă, 
peste centura de aluminium, arma. Cînt seara în piaţa 
castei albastre. Şi nimeni nu mă vede. Şi nimeni nu mă 
înţelege. Sînt singur în zbaterea mea. Şi sînt puternic şi 
neştiutor şi liber să aleg semnul şi sensul, 


141 


De cite ori trec prin faţa castei albe, o femeie cu păr 
brun îşi înalță ochii întunecaţi şi-mi urmărește trecerea 
Iar astăzi se ridică şi mă urmează în careul albastru al 
pieţei castei albastre. Conform căror principii se formează 
cuplurile ? Ce algoritm există în dansul femeilor ? Care 
este cîntecul întregii noastre ginte ? Care este cîntecul 
universului ? Încotro să-mi port migraţia ? Şi care este 
sensul tuturor celor douăzeci şi şapte de semne feminine 
ale melopeei pe care o îngîn cînd soarele apune în spatele 
blocurilor castelor 3 și 1 ? 

Scriba negricioasă mă urmează şi, dacă nu i-aș auzi 
picioarele lipăind pe pietrele edificiului antic de lîngă 
mare, aş putea crede că sînt singur pe plaja pe care m-am 
aventurat. Vîntul îmi flutură părul. Şi plec mai departe, 
de-a lungul țărmului, spre răsărit. Ginta, rămasă fără 
mine, va fi părăsită de Algoritm. Bagajul genetic nu mă 
învaţă ce se va întîmpla după plecarea mea, nici cu ginta, 
nici cu mine. Însă un NOU magnet, o nouă regulă a jocului 
mă împinge spre răsărit, dincolo de sîmburele sacru al 
oraşului de tranzit al Marii Migraţii. 

Şi, după ce merg toată noaptea, în zare se văd blocuri 
roşii şi verzi. Trec printre ele pînă cînd, în fapt de seară, 
pătrund în zona Castei Negre, Sacerdotală. Acelaşi bloc, 
aceleași scări, dar un alter-ego sălășluieşte în apartamentul 
meu. Se ridică şi duce mîna la armă. Şi eu ating arma. 
Purtăm la şold armele periculoase ale unei civilizaţii răz- 
boinice. Dar gestul este doar simbolic. Instinctul ni l-a 
dictat. Umbra mea feminină, care m-a urmat pe plajă pînă 
aici, se strînge lîngă mime fierbinte. Îi cuprind umerii cu 
palma, într-un gest instinctiv care nu ştiu ce înseamnă, 
dar pe care EA pare că-l înțelege. Sacerdotalul alter-ego 
este mai tînăr, dar are ochii albaștri, deşi părul îi este tot 
alb. Îi arăt terasa. Ieşim. Și privind la cuplurile ce dan- 
sează în piața castei albastre, îmi încep melopeea. Cînd 
schimb modulaţiile, douăzeci și şapte de semne fonice se 
materializează în douăzeci și șapte de elemente distincte 
feminine. Stelele sînt pe cer atît de departe... 


În zori, plec mai departe, spre est, urmat de umbra 
mea feminină. Poposim pe marginea plajei, la prînz, şi, 
cînd ne aşezăm, EA, cu un ciob de scoică, mimează sem- 


142 


nele scrisului. O urmăresc, culcat pe o rînă, cu părul răs- 
firat pe nisipul umed şi cald. Nu, de data asta nu mai re- 
petă instinctiv, un joc conceptual ! Umbra mea feminină 
din casta albă “chiar execută cu ciobul de scoică semne pe 
nisipul plajei. Semne precise, simbolizînd ceva anume. 
Gesturile îi sînt sigure, fără bijbiieli. 

Mă tidic şi privesc. La început nu înţeleg despre ce 
este vorba. Dar apoi disting conturul meu, cu părul răs- 
firat pe nisipul umed şi cald al plajei. Există un mesaj în 
suita de semne care nu sînt de fapt altceva decît eu în- 
sumi, surprins într-un moment anume. Există un. tîlc, dar 
pe care nu pot să-l descifrez, deși este extrem de clar. 
Nu-l pot traduce interior în nimic altceva decît este fi- 
gurat acolo, pe nisip, cu ciobul de scoică. Și este o comu- 
nicare formidabilă, încifrată în semnul care fusesem, cu 
părul răsfirat pe nisip. Și umbra mea mă urmărește cum 
mă frămînt privind semnul pe care l-a făcut ea acolo. Şi 
pare impresionată. Îmi arată de mai multe ori cu mîna 
semnul scrijelit pe nisip. Şi eu mă frămînt, umplîndu-mi 
conștiința de semnificaţia şi de comunicarea din el, și în- 
tipărindu-mi în suflet experienţa lui originală, în timp 
ce ea mi-l arată mereu, cu mîna întinsă, iar și iar, ca pentru 
a-mi atrage atenţia să nu trec fără a-l observa. Şi eu îl 
observ. Şi mă frămînt. 


MERELE NEGRE 


La început toată lumea fusese încîntată. Toţi nu voiam 
să cumpărăm decît mere negre. Au existat şi nişte de- 
monstraţii şi proteste că sînt prea puţine şi numai unii 
dintre noi puteau să-și permită să cumpere. Existau oa- 
meni care nu văzuseră nici un măr negru în viața lor... 
Aşa a început ceea ce numim astăzi „moda neagră“. Dar 
să nu credeţi cumva că nu au existat și oameni pe care 
acest curent să-i sperie. Au existat și dintre cei care să 
vadă în asta o dramă, o primejdie, un viciu. Unii esteţi au 
vorbit despre lipsa de gust a negrului, unii despre lipsa 
de imaginaţie a epocii care reduce totul la această culoare, 
despre uniformitate și monotonie. Dar oamenilor puţin le-a 
păsat de toate astea. Toţi voiau cît mai multe mere negre, 
cît mai mulţi hibrizi negri, cît mai multe minuni biologice. 

Faptul că ici și colo cîte un savant scrupulos începea 
să facă supoziții pesimiste, despre unde vor duce în viitor 
merele negre, nu poate şi nici nu a putut fi niciodată o 
stavilă, o piedică în calea avîntului, 

Merele negre au apărut timid. Nimeni nu știe precis 
cum. S-au lansat mai multe ipoteze susţinute în mod egal. 
Cele mai importante din punct de vedere logic, dacă dăm 
lə e parte poveşti de genul „fructe aduse din alte galaxii“ 
sau „teoria alunecării spectrului spre negru ca o dovadă 
a accelerării sau încetinirii vitezei de spin sau chiar ge- 
neral universală în urma dilatării sau comprimării univer- 
sului“, cele mai importante ipoteze, deci, erau cele ale 
optimiștilor științofili care afirmau că e vorba de un 
hibrid obţinut pe cale de laborator prin selectări consecu- 
tive artificiale care au dus la asemenea plante feerice ce 
sfidează lumea vie prin inutilitatea culorii adoptate ; cea- 
laltă teorie serioasă despre apariţia merelor negre apar- 


144 


ţinea unor savanți pesimiști, care afirmau că în urma in- 
fluenţei îndelungate și constante a omului asupra naturii, 
şi în urma controlului permanent şi a înmulţirii divizate 
şi stimulate, ființele vii pierd treptat calităţile și criteriile 
de selecţie, ducînd la aberaţii de natura merelor negre, 
care ar fi nişte monstruleţi bastarzi ai speciei. 

„Adevărul este că nimeni nu ştia nimic cert şi că, ori- 
cum, merele negre comparate cu nişte simpatici cartofiori 
orbi, dar nu subpămînteni ci aerieni, născuţi şi crescuţi în 
soare, merele negre erau, cum vă spuneam, tot mai ren- 
tabile, tot mai cerute şi preferate de toată lumea. 

Frumoasa epocă a începuturilor ! Cît de frumoase sînt 
începuturile ! S-a ajuns la exagerările oricărei tinereţi. 
„Nu vrem. culori“, sau „cea mai pură culoare a culorilor“, 
sau „puneţi pe o foaie de hirtie toate culorile și amesteca- 
ți-le : ce culoare veţi obţine ? NEGRU !“ Erau sloganurile 
cu care defilam. Ne impuneam treptat prin număr, 

Ne-am impus cu greu. Existau la început legi restric- 
tive. Nu era voie să cultivi mere negre. Nu era voie să le 
comercializezi apoi. Dar, treptat, au apărut tot mai multe 
specii. Chiar și cei care voiau să prezerve vechile culori 
de sorcovă ale planetei s-au văzut în situaţia în care nu 
aveau cum să evite evenimentul.  Cîinii negri, pisicile 
negre, garoafele negre, trandafirii și apoi crinii negri, 
chiar şi steagurile negre pe care tot mai multe state le 
arborau erau implacabile. Fiindcă, din toate metisările, 
negrul, fiind dominant, transmitea urmașilor principala 
informaţie. Şi odată apărută într-o familie, într-o specie, 
pe un continent sau altul, nu era decît o problemă de timp 
răspîndirea și generalizarea ei. Această calitate, odată cîș- 
tigată, nu se mai pierde, calea este ireversibilă. Cu toate 
străduințele conservatorilor, nu s-a reuşit să se reducă nici 
o plantă, nici un animal înnegrit la altă culoare. Era argu- 
mentul nostru fundamental, dealtfel. 

Asta este. De fapt, a fost o luptă crîncenă. Privită prin 
prisma de azi a lumii, de dincoace de victorie, aţi putea 
crede că totul a fost normal şi uşor. Dar nu a fost aşa. A 
fost nevoie de compromisuri, de lupte, de trădări și de 
foarte, foarte multă suferinţă ca să se ajungă aici. 


145 


Dar acum, aici, după victoria totală, deşi am fost un 
militant activ, stau şi îmi aduc aminte, şi mă apucă un 
fel de nostalgie după imaginile acelea pestriţe, de bilci, de 
altădată. Grădinile acelea multicolore își aveau parcă far- 
mecul lor. Asta este probabil bătrînețea, copii. Parcă îmi 
e dor să văd iar cîmpurile verzi, casele de cărămidă roşie, 
florile albastre, galbene, roșii și albe, acele lucruri, fiii mei, 
pe care voi nu le veţi mai vedea niciodată. Şi, în urma 
unei vieţi de luptă pentru exact asta, îmi pare rău. Pentru 
că erau tare frumoase. 

Zicînd acestea, bătrînul se ridică şi spune cu glas tre- 
murat copiilor să se culce, trage perdeaua şi cerul întunecat 
punctat de stele nu se mai zăreşte prin fereastră. Este 
iarnă, și frigul sticlos trezește în corp amintiri şi dorinţe 
atavice și bestiale —, să dai foc la ceva ! „Combustibili“ 
ge numeau lucrurile destinate focului. 

— Crezi că au existat vreodată asemenea chestii ? în- 
treabă cel mic. 

— Nu ştiu. Cred că e doar o poveste. Bunicul ne-a 
spus o poveste să adormim. Şi, oricum, ia încearcă să-ţi 
închipui ce prostie ar fi un cîmp pestriţ. Ca să-ţi faci o 
idee, gîndește-te numai la ce simţi cînd îţi scoţi ochelarii 
de protecţie și te uiţi în soare. Gum crezi că ar putea fi 
frumos așa ceva ? 

Copiii adorm repede. Nu li se mai aud decît respiraţiile 
regulate. Şi, din cealaltă cameră, a adulţilor, paşii furișaţi 
ai bunicului, care se plimbă printre paturile suprapuse, 
și tusea seacă a tatălui. 


NEOTENIA 


De cîte ori închid ochii îmi pîlpfie pe dinaintea reti- 
nelor oarbe culorile întunecate ale degradeurilor de violet 
pînă la verde, indigo, albastru şi negru. 

Uneori imaginile se continuă într-o istorie mai com- 
plexă și atunci filigramul de solzi prăfoși se convertește 
într-o  criptogramă încîlcită despre zbor, despre înălţimi 
ameţitoare și îngheţate la care rațiunea se ridică spre a 
pluti într-o deflotație sfidînd mișcarea, spaţiul și timpul 
în care ne zbatem în mod uzual. 

Cînd deschid ochii totul revine la normal : petele de 
lumină și întuneric îşi reiau locul prestabilit pentru a se 
reintegra structurilor date ale lucrurilor ordinare ce mă 
înconjoară, și atunci ştiu că sînt păstrătorul unei taine pe 
care nu am dreptul s-o divulg, dar nici s-o irosesc: sînt 
un ol al cărui conținut ermetic trebuie descărcat exact 
acolo şi exact cînd va fi necesar. 

Și cînd închid ochii, îngheţatele culori străine de fiinţa 
mea își reînnoadă firul mesajului lor straniu şi străin. 

Paleoglifele acestea sînt un soi de ideograme repetînd 
lanţuri de informații standardizate, şi repetițiile au un 
sens, un rol precis, căci deşi fulguraţiile de imagini sint 
incoerente şi scurte ca nişte flashuri — frînturi interca- 
lîndu-se în diverse combinaţii posibile — prin repetiţia lor 
iar și iar devin un cod precis, un program în care mă in- 
tegrez treptat, înţelegînd tot mai clar elementele şi 
comenzile. d 

Informaţiile care mi se dezvăluie pe rînd sînt revelate 
practic din acelaşi material de bază, întrucît nu survin 
semne noi, şi tot ceea ce există este prestabilit într-un 
apriori, există dinainte în text, schimbările producîndu-se 
în exclusivitate în mine, ceea ce spuneam că mi s-ar dez- 


147 


vălui pe rînd fiind numai o evoluţie în interpretarea da= 
telor, căci mesajul nu este în textul ideografic, ci în evo- 
luţia mea de interpretare, şi, studiind această interpretare 
şi evoluţie şi comparînd-o cu textul, o regăsesc și pe ea în 
text, şi această nouă informaţie, alăturîndu-se celorlalte, 
duce la o nouă modificare interpretabilă, aşa încît în rea- 
litate eu devin mesajul, și subtilul conţinut al textului în 
urma evoluţiilor consecutive ale etapelor comunicării 
sînt eu. 

Nu ştiu şi nu pot să prevăd finalul criptic al comuni- 
cării, dar modul în care este pusă la punct şi precizia cu 
care este controlată mă fac să nu am nici un dubiu cu pri- 
vire la perfecțiunea şi comunicabilitatea textului ; totul 
este doar o problemă de timp : descifrarea va veni la mo- 
mentul cuvenit, şi atunci întreg conţinutul recipientului 
tainic, purtător al esenței acestei comunicări ideografice, 
se va fi vărsat în mine pe de-a-ntregul şi recipientul 
voi fi eu. 

Prima revelaţie a fost „cine ?“. Cu timpul, imaginile 
repetînd diferite comunicări interferate, am descoperit ca 
pe nimic mai simplu subiectul lor, şi după aceea mi-am pus 
problema cum de nu' realizasem de la început coerent 
aceste imagini ce se conturau acum atît de clar, şi mi-am 
dat seama că textul era de fapt un ecran (nu, nu textul în 
sine, ci conştiinţa mea în urma contactului cu el), ecran pe 
care se perindau proiectate de undeva, oarecum din inte- 
rior, o serie de acţiuni făcute pe diferite ființe ce se apro- 
piau sau se depărtau de unghiul vizual al spectatorului, al 
meu adică, executînd diferite activităţi și mișcări al căror 
sens și scop încă îmi scăpa, deocamdată. 

Fiinţele se apropiau tot mai mult de ecran, nemaite- 
mîndu-se parcă să se înfăţișeze acum conștiinței mele pe 
de-a-ntregul. La început, sincer să fiu, din cauza aspec- 
tului lor insolit, mi se păruseră, trebuie să recunosc, hi- 
doase, disproporționate și amorfe, şi mi se mai păruse şi 
că înfățișarea lor se schimbă continuu, neavînd trăsături şi 
contururi precise, ci numai o serie de parametri relativi 
de-a lungul cărora fiinţa lor materială pendula cu un ritm 
fantastic de rapid. 

Am deschis ochii, obosit de jocul de forme, și pentru 
prima dată m-am uitat mai atent la mine, la înfăţişarea 


148 


mea, şi am constatat că eram o structură mult mai simplă 
şi mai ordonată : o entitate unică, un singur bloc alcătuit 
dintr-o masă omogenă de pieze asamblate de-a lungul doar 
a două sau trei axe de simetrie. Eram însă mult mai gro- 
solan constituit și am simţit nevoia să mă întorc la alcă- 
tuirile acelea delicate și complexe din spatele pleoapelor. 

Cînd am închis ochii, formele și culorile au început să 
se agite din nou, apropiindu-se și depărtîndu-se în dansul 
lor straniu, şi atunci, urmărind subiectele acţiunilor, am 
conrtatat cu surprindere că sînt de fapt una și aceeaşi per- 
soană. Atunci fiinţa s-a apropiat de ecran, lipindu-şi orga- 
nele de comunicare de materialul translucid al ferestrei 
(şi spun fereastră cu toate că se prea poate ca geamul care 
ne despărțea să fi fost atît de spaţiu cît și de timp). Fiinţa 
părea să mă urmărească tot atît de curioasă pe cît de 
contrariat o studiam şi eu, şi atunci, întorcîndu-mă și eu 
către mine, am observat cu strîngere de inimă că în spa- 
tele pleoapelor închise aspectul meu însumi era complet 
altul, fiind mai apropiat de al conlocutorului care încerca 
să intre în comunicare cu mine decît chiar cu al meu în- 
sumi cel de dincoace de pleoape. În acest caz, cine ştie, 
poat că eu eram cel care încerca să intre în comunicare 
cu el. 


Erau o serie de parametri de cîmp ca două contururi : 
de întuneric și de lumină, între care pendulam, și am stu- 
diat cu atît mai mare admiraţie coordonatele ample între 
care oscila străinul. Era o fiinţă superioară, produsul unei 
întregi istorii, o entitate care urcase o lungă scară evolu- 
tivă, o scară cu mult mai lungă decît cea parcursă de specia 
căreia îi aparțineam, şi asta am dedus-o imediat, deşi se 
prea putea ca tot atît de bine eu să fiu culmea, etapa con- 
gecutivă a respectivei evoluţii. 

Era o entitate frumoasă şi rasată. Se mişca făcînd o se- 
rie de semne, de gesturi şi de acţiuni care îmi păreau acum 
tot mai pe înţeles, și, prin repetiție, mi-am dat seama că 
vrea să mă facă să pricep că trebuie să mă apropii de fe- 
reastră, de ecran, sugerîndu-mi că ar fi un ecran reciproc, 
reversibil. Mă invita să văd ceva, dar nu ştiam ce trebuie să 
fac pentru a mă deplasa pe acel teren nou, şi, la prima miş- 
care pe care am făcut-o, imaginile şi culorile s-au învăl- 


149 


măşit, năruindu-se, şi o cumplită senzaţie de  ameţeală 
s-a silit să deschid ochii. 

Acum nu mi se mai păreau atît de luminoase şi. fami- 
liare culorile şi contururile înconjurătoare, și nevoia de a 
mă întoarce în lumea textului din spatele pleoapelor a de- 
venit arzătoare. 

Reînchizînd ochii m-am regăsit înaintea ecranului, dar 
unghiul de vedere se schimbase. Corespondentul meu de 
dincolo părea să se amuze, să se distreze pe seama încer- 
cării mele neizbutite, și sensul noţiunii „distreze“ l-am 
ințeles mai tirziu, fiindcă nu avea nici un omolog în rea- 
litatea de dincoace de ecranul din spatele pleoapelor. Dar, 
după ce am înţeles despre ce era vorba, am început să mă 
distrez şi eu. 

Am repetat experienţa de mai multe ori pînă cînd, mai 
mult imitînd mişcările pe care le făcea similarul meu din 
spatele ferestrei, am reuşit să mă deplasez greoi spre ecra- 
nul ce ne despărțea. Pentru fiecare gest, cît de mărunt ar 
fi fost el, era nevoie de mişcări fine şi complicate, care 
solicitau o atenţie deosebită și o spiritualitate sofisticată. 

Cînd m-am lipit cu faţa de ecran, l-am simţit catife- 
lat și cald : figura mi s-a afundat într-un spațiu tenebros 
şi profund. 

Am perceput atunci în spatele conlocutorului o lume 
îndepărtată şi altfel, cu totul altfel. Lumina provenea de 
la o sursă energetică radiantă, şi atunci cînd spun lumină 
este evident o licenţă, fiindcă nu era nici vorbă de radia- 
ile spectrului, ci de o radiaţie într-un spectru deosebit, 
cu o lungime de undă cu mult mai mare decît cea a lu- 
minii : radiaţiile mai mult se auzeau decît se vedeau. De- 
altfel, întregul aspect al cerului era complet altul decît al 
celui identificat prin surse de lumină, așa încît cel mai 
apropiat astru părea cu mult mai depărtat decit era dis- 
pusă imaginaţia să-l plaseze. 

În planul al doilea al ecranului, într-o zonă oarecum 
de fond, se putea distinge o învolburare de fiinţe asemă- 
nătoare conlocutorului, dar acest fenomen se petrecea de 
parcă lumea din planul secund o percepeam în ochii ce- 
iuilalt, şi mi-am pus problema ce percepea oare el în 
ochii mei ? Căci de multe ori fusesem contrariat că în timp 
ve lumea reală era una .şi aceeaşi pentru toţi cei care o 


159 


percepeau, lumea din spatele pleoapelor era diferită pen- 
tru fiecare subiect în parte. Oare raportul nu putea fi 
schimbat ? Adică lumea reală fiind alta, să fie aceeaşi lu- 
mea din spatele pleoapelor tuturor : o punte de comuni- 
care ? (Aceeași cu ce, sau cu cine ?) 

Fiinţele cele ciudate din spatele ochilor, dindărătul 
pleoapelor mele, erau perechi, sau cel puţin aşa păreau 
Singura ființă nepereche era conlocutorul meu, şi atunti 
m-am gîndit că EU s-ar putea să fiu perechea lui. 

Fundalul pe care evoluau personajele scenei era o 
construcție confuză și nedefinită care exista și totuși nu 
exista, şi cum perechile locuitorilor evoluau paralel, în- 
cet-încet am căpătat noţiunea acestei binarităţi în care am 
constatat după o vreme că unul din cei doi se mişca abso- 
lut concordant, corelat și coordonat : unul din personaje 
fiind similar. 

Atunci am înţeles că planurile construcției în apropie- 
rea căreia evoluau locuitorii erau de oglindă. Clădirea nu 
avea ziduri, ci oglinzi foarte complicate. 

Imaginea se apropiase mult, dar cu cît eram mai inte- 
grat în această lume a conlocutorului, cu atît contactul cu 
fenomenala civilizaţie îmi apărea mai repugnant, ca a 
primejdie apăsătoare pentru personalitatea care eram. 
Ajunsesem atît de aproape încît am zărit în peretele lucios 
imaginea mea răsfrîntă, și am constatat surprins că acum 
nu mă mai deosebeam cu nimic de ceilalți : posedam chiar 
şi elementul reprezentativ al acestora : aripile multicolore 
pe variante de liliachiu, aripile irizînd împrejur praful de- 
licat ale cărui cristale fuseseră ideogramele inițiale în care 
recunoscusem treptat mesajul din mine însumi. 

Cu toţii păream a ne agita împrejurul unei unelte pe 
care o recunoșteam acum, înghesuind în interiorul instru- 
mentului care avea să fie trimis undeva (unde ?) o ţesă- 
tură străvezie, o copie fidelă a unei aripi. Cei ce purtam 
pe umeri aripa-mesaj, un simbol ferfeniţat și funambu- 
lese (unde o mai zărisem oare ?) eram oarecum o elită, şi 
opera noastră avea rolul unei acţiuni speciale de transport 
peste spaţiu și timp a unei întregi tehnici-cheie pentru o 
anumită epocă a civilizaţiilor, 


151 


Operația fusese încheiată şi instrumentul, care „cu- 
noştea“ şi el zborul, se ridică în flotaţie lină, tot mai acce- 
lerată, şi întreaga aglomeraţie dimprejurul clădirii de 
oglindă rămase pe loc; plecaserăm totuşi cu toţii, îm- 
preună cu instrumentul zburător, evoluînd printr-o dezli- 
nare energetică. 

Mă deplasam și eu odată cu instrumentul prin spaţiu, 
ştiind că mă apropii de ceva, şi am regăsit la capătul esca- 
padei lumea de lumină și culori calde a realităţii. 

Oare deschisesem ochii şi spulberasem comunicarea ? 

Ceilalţi mai viermuiau în fața clădirii de oglinzi, și 
i-am recunoscut după aripi, după ZBOR. 

Căci zborul era elementul de recunoaștere, și am în- 
ţeles brusc faptul că acesta era lucrul după care ne recu- 
noșteam : eram cu toţii zburătoare, și nu ar fi putut intra 
în elevata societate alte ființe în afara celor care cunoş- 
teau zborul ; nu puteau fi cu adevărat superioare decit 
fiinţele care ZBURAU, care cunoşteau, care descoperiseră 
și foloseau ZBORUL, desprinderea, levitaţia. Acesta fu- 
sese lucrul după care îi depistasem şi după care mă depis- 
taseră. Eram, şi eu, şi ei, zburători, ZBURĂTOARE. 

Instrumentul călătoriei şi mesajul menit fiinţelor ca- 
pabile să asimileze revelaţia zborului rămaseră mult timp 
imobile, neatinse de nimeni, în picioare, pe un sol auster 
Apoi fură invadate de fiinţe simple, albe, autohtone. Fiinţe 
care nu zburau, ființe greoaie, ființe care se tîrau, unduind. 
Fiinţe care vor învăţa zborul, ființe care vor deveni stăpîni 
în lumea lor de acolo. 

Tirîtoarele albe invadează instrumentul, rozînd, nu 
descifrînd, mesajul. ROZÎND. 

Și atunci înţeleg ! Instrumentul este aici ! Iar fiinţele 
acelea viermuind sîntem noi ! lată-mă ! Acela ! 

Mesajul ? 

O, dar mesajul nu ne era destinat nouă ! Noi nu sîntem 
fiinţe zburătoare. Noi sîntem viermi ! 

Nu am fost fiinţe zburătoare, dar de acum înainte vom 
fi ! Şi cine va mai citi mesajul cristalelor aripilor purtînd 
încifrată în ele marea comunicare, menită să rămînă de-a 
pururea mută, nedescifrată, nedesluşită ? 


t52 A 


Nu, nu am nimic de împărţit cu civilizaţia de lîngă 
clădirea de oglinzi ! Mesajul lor nu l-am citit : l-am mîn- 
cat, l-am distrus! Eram un vierme — astăzi zburător. 

Şi atunci mă desprind de ecranul străin și stupid, des- 
chid ochii, şi în oglinda șifonierului mă regăsesc ; o mo- 
lie cu aripi liliachii, întunecoase, multicolore, 

De cîte ori deschid ochii, sînt o molie într-un şifonier 
cu oglindă, 


CGARII 


— Cine-i acolo ? întreabă Gor. 

Ogarul iese din întuneric şi se apropie dînd din coadă, 

— Tu erai, mă ? 

Îl scarpină după ureche. Ogarul își aşază capul mare 
pe genunchii lui. 

— Tu ești singurul meu prieten adevărat. Sincer şi 
adevărat, : 

Nu se mai aud focurile de armă. Gor se culcă în frunziș. 
Ogarul stă de pază, cu ochii sclipind vag în întuneric. Cu 
el veghind lîngă tine poți dormi liniştit. Nici cei din tri- 
burile care bîntuie pădurea, nici fiarele, nimic nu te va 
ataca prin somn. 

Ogarul mîrfie. Gor se răsuceşte cu arma pregătită sub 
el. Învățase să doarmă cu arma sub el, gata să tragă în 
primejdiile care nu există niciodată. O femeie miîngiie 
ogarul cu dezinvoltură. Femeia e frumoasă și zdrenţele 
de pe ea sînt străvezii, interpuse între întunericul junglei 
şi răsăritul deja luminos. Gor o priveşte mult timp eum 
se joacă mîngfind ogarul. Sălbatica are trăsături fine şi 
zîmbește. 

— Ce faci ? 

Femeia îl priveşte zîmbină. Tace. 

— Nu te temi ? 

Femeia tace şi zîmbeşte. E frumoasă și proaspătă, dar 
în același timp bătrînă de cînd e lumea. Uneori, sălbaticele 
mai mult decît sălbaticii, par a ascunde ceva, ca un fel dê 
rațiune. De fapt e vorba tie complet altceva, ca o amintire, 
ca amintirea unei cunoașteri de mult uitate, de mult 
pierdute. 


— Nu mă înţelegi, spune Gor și zîmbește şi el. 


154 


Femeia zîmbeşte şi îl priveşte drept în ochi cu ochii ei 
întunecaţi şi inflexibili. Unii ar zice „moi şi adinci“, dar 
nu sînt moi şi adînci, ci întunecaţi şi inflexibili. 

Gor îi arăta arma. Ochii femeii sclipesc, e fracțiune 
imperceptibilă de timp, spre armă, apoi tot luminoasă, tot 
zimbind, își cufundă privirea inflexibilă în ochii străvezii 
de albaştri ai lui Gor. 

— Ştii ce e asta ? Ştii ? Nu ştii. Asta e moartea, înţe- 
legi, moartea ! 

Sălbatica articulează eva  neinteligibil și își arată 
pieptul cu degetul : 

— Wzaârh... Wzdrh. 

Sălbatica se ridică și întinde mîna spre el, privindu-l 
în ochi, neclintit, deschis, inflexibil. 

— Cred că pentru tine & un fel de fascinaţie, un fel de 
transă hipnotică, probabil, spune Gor. 

Femeia îl ia de mînă și-l trage spre o potecă în hăţiș 
Şi Gor se gîndeşte că asta e ca şi cum i-ar zice „vino !“ ca 
să-i dezvăluie o mare taină. Şi o urmează. Ogarul vine și 
el mîrîind spre junglă, spre fraţii lui hoinari din junglă, 
eliberaţi, ca prieteni ai lui Gor şi ai celorlalți, să cuce- 
rească, să păzească și să populeze această lume, prieteni 
şi devotați supuși. 

Cînd intră în sat, în îngrămădirea de ease de trestie, 
sălbaticii întorc ochii după ei. S-au mai strîns cîțiva ogari 
mirosind şi cercetînd băștinaşii. Majoritatea sălbaticilor 
pisează seminţele unei plante, strîngînd un praf cenușiu, 
murdar de pe pietrele lucioase. 

— Nu te temi de ogari ? Pînă şi ei te simt că nu vrei 
răul nimănui. 

Wizdra îl mîngiie și-i zînnbeşte. 

— Ogarii sînt cei mai buni prieteni ai noştri. 

Merg la rîu și se scaldă. Pe rîu se scurg la vale, din 
cînd în cînd, cadavre. Crocodilii sătui privesc de pe mal, 
cu ochii întredeschiși. 

— Vezi tu, asemenea nouă, nici ogarilor voi nu le pu- 
teți face nimic. De aceea nu avem de ce să ne temem. Aici, 
în lumea veastră, noi sîntem stăpâni ; noi sîntem mai bine 
adaptaţi decît voi, decît autohtonii. Noi nu avem dușmani 
biologici aici. = 


155 


Wizdra zîmbeşte şi îl priveşte fix, de parcă l-ar urmări 
te spune, de parcă ar înțelege ceva din toate astea. 

Se întorc apoi în sat, în aşezare. Şi Wizdra rîde, ride cu 
ochii înguști, întunecaţi, cu o căutătură suspectă, ca un 
martor ocular intrinsec. Dacă cineva ar fi luat numai ochii 
ei, desprinşi de restul contexţului, s-ar fi putut crede că 
eînt trişti, nici nu ai fi spus că sînt ochii cuiva care ride. 

Wizdra jucîndu-se cu ogarul. Se hîrjonesc, și ogarul se 
preface că miriie, şi se preface că o mușcă de miîini şi 
de gît. 

Apoi Wizdra se ridică din iba înaltă şi îl trage pe Gor 
ce mîini spre pădurea deasă de castani înroșiţi de toamnă. 
Frunzele foşnesc. Cerul e senin. Wizdra îl trage de mîini 
ca şi cum l-ar trage către un loc anume, ca spre a-i arăta 
ceva. Frunzele mari se spulberă sub pași. Ninge cu frunze 
de castani. 

Printre crengile goale ale castanilor, în locul cel mai 
încîlcit, pe fondul alburiu al cerului se profilează siluete 
cenușii, cu găuri oarbe. Siluete geometrice exacte. 

— Ce e acolo ? 

__„Wizdra îl împiedică să se apropie, trăgîndu-l de haine, 
de mîini. Ca şi cum i-ar spune: „nu, nu te duce, nu te 
apropia !“ Gor se smulge din mîinile ei. Tufişurile de tran- 
dafiri, unii scuturaţi şi pustii, alții invadaţi de inflorescențe 
albe sau însîngerate. Alei largi, pietruite. 

— Ce-a fost aici ? 

Wizdra îl trage înapoi. Aleile pietruite sînt cotropite de 
eastani şi trandafiri. Deschiderile oarbe în paralelipipe- 
gele de piatră, monolite cenușii. 

— Ce-a fost aici ? strigă Gor. 

Wizdra plînge și-l trage de haine pînă i le rupe. 

— Ce sînt astea, locuinţele voastre ? 

Undeva, în depărtare, o imensă emisferă se deschide, 
probabil automat, şi din adînc se înalţă către cer un obiect 
lucios, alungit și ascuţit la vîrf. Pe un soclu de piatră, o gi- 
gantică formă de metal galben. Cei cîţiva ogari scheaună, 
tîrîndu-se cu burta pe pavajul prăfos. 


— E primejdios ? întreabă Gor. 
Wizdra îi înlănţuie picioarele. Ogarii scheaună. 


156 


— Trebuie să văd! Lasă-mă să văd! Ce e aici ? Ce 
uneltiţi aici, în umbră ? Sînteţi primejdioşi, îngrozitor de 
primejdioşi ! 

Cuvintele sună ridicol. Sălbatica — plîngînd, scîncind, 
ținîndu-l, sălbatica mîncînd seminţe pisate între pietre — 
cum ar putea fi primejdioasă ? 

O împinge pe Wizdra şi o ia la fugă spre emisfera în 
care obiectul strălucitor a început deja să pogoare în adînc, 
probabil tot automat, căci nicăieri nu este nici un locuitor, 
nimeni. 

Dar Wizdra îl prinde de picioare, urlînd cumplit, dis- 
perat. Și atunci Gor asmute ogarii. Dar ogarii miîrîie spre 
el. Gor scoate arma şi trage. 

Wizdra cade şi ochii îl mai-privesc o dată inflexibil şi 
întunecos. 

— Îmi pare rău... Uite ce-am făcut ! 

Obiectul strălucitor s-a scufundat cotit şi emisfera 
se închide deasupra. 

Gor încearcă să fugă, să ajungă, să intre. Dar ogarii mî- 
rîind se reped și îl sfîşie. Ogarii îl mușcă. Şi o mai vede pe 
Wizdra o dată, întinsă pe jos, moartă, mai apucă să vadă 
o dată, pentru o clipă, zdrențele de pe ea, mai mult desco- 
perind-o decît acoperind-o, şi părul fluturat de vînt, pă- 
rul ei ca metalul obiectului din emisferă, 


PARADYGMATYKOPOLYS 


Există undeva un oraș al tuturor orașelor. Un oraș din 
care s-au împrumutat celelalte prototipuri. Orașul incipit 
al entropiei. - 

Ca să vă puteţi crea o imagine despre acest oraș, tre- 
buie să adunaţi la un loc toate cunoştinţele acumulate pe 
parcursul istoriei despre toate oraşele care au existat, căci 
în toate a fost o sămînţă de Paradygmatykopolys, iar în 
nici unul din ele altceva decît fragmente din ce a fost To- 
tul la începuturile timpurilor. Este un fenomen ușor de 
remarcat cum majoritatea oraşelor, concepţiilor urbanis- 
tice, arhitectonica, sociometrica unei anumite epoci re- 
flectă doar un anumit lider care însumează într-însul toate 
caracteristicile celorlalte urbe, şi care le răspindeşte în 
epoca pe care o patronează cu dărnicie. 

Dacă timpul nu este altceva decît o entitate cursivă, 
așa cum îl concepuse fizica lineară, atunci orașul Paradyg- 
matykopolys nu se află nicăieri, dar ar trebui să se afle 
oriunde şi peste tot. Dacă nu, el are un loc anume, bine 
determinat, în care a existat şi există, pierzînd treptat, 
printr-un flux entropic, tot ceea ce au cîştigat orașele care 
au fost şi care vor fi. El este și rămîne tot ceea ce ele nu 
au fost niciodată, și tot ceea ce ele nu vor fi. A 

Am vizitat Paradygmatykopolys la începutul timpului. 
Eram un călător obosit, ajuns acolo din altă lume, și totul 
împrejur mi se părea inedit şi discursiv. Paradygmatyko- 
polys era un oraş al extremelor. Ceea ce m-a izbit de la 
prima vedere a fost ambiguitatea și complexitatea relații- 
lor din acel stup. Numai acolo am putut întîlni tîrgurile 
de sclave pe care le-am studiat mai apoi aprofundat la 
Ninive și la Babilon, alături de aroporturi şi navodroame 
interastrale. Numai acolo canibalismul cel mai primitiv 


158 


conviețuia cu practicile estetofage autocratice din Evul 
Meselor Fără Întrerupere. Numai acolo am întîlnit, alături 
de revoluționari fără prihană, laşi total văduviţi de scrupule 
şi de idealuri, alături de derbedei extratemporali, locuitori 
mirmidonici închiși între traiectoriile lor zilnice perfect 
temporalizate. Numai acolo, alături de tîrfe lipsite de cele 
mai elementare principii morale am întîlnit șabloanele 
femeii ideale din toate timpurile: de la mic-burgheza 
onestă pînă la suverana distinsă, de la femeia-cu-copii pînă 
la femeia-fără-egal. Este, cred, inutil să mai descriu aven- 
turile mele erotice, fiindcă întotdeauna o ființă singură 
într-un oraş necunoscut are tot felul: de raporturi cu per- 
soanele pe care le cunoaște acolo, şi judecă locul în funcţie 
de oamenii cu care are norocul să intre în contact, numai 
că în cazul meu, care sînt o fiinţă asexuată, relaţiile de 
acest gen au fost completate de relaţiile de celălalt gen 
(Vă rog, să nu existe confuzii : am afirmat că sînt o ființă 
asezuată, nu bisexuată !) În celălalt rînd, am avut ocazia 
să trec în revistă relaţii oscilînd de la monogamii cu sau 
tără fenomen atipic de gelozie, pînă la dominări colective 
în care sexul opus era considerat un lucru de întrebuințat, 
fiind folosit cu agresivitate, cu lipsă de înţelegere, şi nu 
arareori chiar cu ură. Mai sirat şi acum pe suprafaţa epi- 
dermică atingerea violentă a miîinilor aspre, şi, trebuie să 
recunosc, nu fără un anumit senzualism vulgar, sau mîn- 
giierile fragile, delicate, abia sugerînd imagini efemere 
de senzaţii. 

Am fost fericit și trist în Paradygmatykopolys, am cu- 
noscut și mi-a rămas necunoscut un cîmp gnoseologic deo- 
sebit de vast. Lumea din care pogorisem aici era cu mult 
mai restrînsă şi intrinsecă, și fenomenologia conflictului şi 
dramei au prins mentalitatea mea de străin într-o mreajă 
de stări paradoxale de limită în care nu m-am integrat 
niciodată. Mi-a rămas mereu o nostalgie obiectivă de in- 
trus, de martor străin, incapabil să participe la eveni- 
mente, incapabil să se integreze mediului, și de multe ori 
tocmai acest aspect caracteristic m-a făcut să mă aflu mai 
în „miezul“ evenimentelor decît. însăşi participanţii la 
conflict. M-am simțit totuşi mai în apele mele atunci cînd 
am abordat faţeta social-factică a Paradygmatykopolys- 
ului — acolo unde oraşul aprecia orice drept valoare de 


159 


schimb, şi orice valoare de schimb era considerată valoare, 
acolo unde orice valoare era generalizată într-o măsură 
atît de mare încît își pierdea valoarea de schimb, așa încât 
nu mai putea fi considerată valoare. 

Am trecut efervescent prin saloane strălucitoare şi prin 
facultăți confuze, prin castele emfatice şi prin cocioabe nă- 
pădite de flora şi fauna bizarelor cartiere. Am locuit lo- 
cuinţe palustre şi locuințe spaţiale. Am trecut prin cele 
douăzeci şi şapte de vîrste ale orașelor, și nu am reuşit să 
mă pierd sau să mă regăsesc. Am rămas tot ce am fost me- 
reu : Gîndul. 

Am vizitat Paradygmatykopolys şi la sfîrşitul timpului. 
Atunci cînd, prin fenomenul entropiei, orașele lumii luaseră 
din Arhetip tot ceea ce fuseseră, şi din Paradygmatykopolys 
nu mai rămăsese decît ceea ce nu au fost niciodată oraşele 
lumii. Am regăsit atunci din vechile habitaturi doar o ceaţă 
confuză acoperind denivelările unui teren ambiguu. Glasuri 
nu mai erau. Nu mai era nimic. Şi am plecat de acolo, 
fiindcă recunoșteam lumea transmigrantă din care veni- 
sem. Şi am regăsit orașul Paradygmatykopolys din nou, 
mereu şi mereu, prin toate locurile pe unde pașii m-au ră- 
tăcit, prin toate acele burguri necunoscute prin care știam 
că nu mai trecusem niciodată, dar le recunoşteam. Şi un- 
deva, la capătul peregrinărilor, m-am regăsit în mine, 
fiindcă Paradygmatykopolys sînt eu. M-am rătăcit în pro- 
priul meu spirit vitrificat. Şi apoi m-am regăsit. Numele 
meu este Biolion. Şi sînt o unitate pulsatilă, plurală şi con- 
finuă. Şi toate algoritmurile realităţii sînt jocurile serioase 
ale inventivităţii mele demiurgice. Şi toate jocurile sînt se- 
rioase. Sociometrica ? Un joc interesant, cu entităţi ab- 
stracte. O construcţie fluctuantă a unui organism global, 


PENICILLIUM GIGANTEA 


(Fenomenologia invaziei 
ecologice) 


Pentru că platoul experimental se întindea între coor- 
donate cuprinzînd atît zona de limită cît şi zona de sol al- 
pin, specialiștii au semnalat cu entuziasm pe zona de gol, 
pînă atunci populată doar de exemplarele pipernicite ale 
florei alpine, apariţia arboretului de Penicillium Gigantea. 
Ar fi trebuit să dea încă de pe atunci de gîndit faptul că 
specia nu avea nevoie practic de nici un fel de condiţii de 
amenajare pentru a se dezvolta armonios, dar amănuntul a 
trecut neobservat sau a fost considerat ca neesenţial. Ce era 
cert, era faptul că o floră minoră de micelii, despre care se 
presupusese pînă atunci că sînt manifestări exclusiv sapro- 
tite ori de fermentație, se adaptase perfect la condiţiile 
neprielnice de mediu ale solului şi climei unde nici o altă 
plantă nu se acomoda, promiţind ca, odată cu trecerea 
timpului, să realizeze prin erodarea rocii un substrat minim 
de humus necesar culturilor uzuale, Penicillium Gigantea 
este un miceliat arborescent de talie mare și s-a presupus 
că predilecţia cu care își asumase rolul de „salahor“ al reg- 
nului, ocupînd doar acele zone inaccesibile pentru cele- 
lalte specii, ar fi urmarea unei fotofilii, ce e drept cam stra- 
nii pentru miceliate, dar şi această, s-a conchis, complet 
nesemnificativă, Oricum, indiferent de mecanismul intim 
care determinase apariția fenomenului, noul arbore pro- 
mitea să aducă servicii inestimabile omului și naturii, pu- 
tînd fi folosit ca un cuceritor fără periclitate biologică a 
zonelor deșertice ale planetei : golul alpin şi deșerturile 
alcaline sau de poluăre, întrucît nu exista nici un mediu 
ambiant în stare să descurajeze specia aceasta atît de ino- 
îensivă şi gingaşă. 

Arboretul se înfățișează sub forma unor tulpini aeriene 
peste 30 m înălţime, prezentînd la vf inflorescențe de mai 


161 


mulți metri diametru care cuprind miceliiile semincere 
Planta are un ciclu biologic anual de dezvoltare, din 
acest punct de vedere asemănîndu-se foioaselor, cu deose- 
birea că toamna, după căderea primelor zăpezi, miceliile 
mature îşi spulberă germenii de rezistență în mai multe 
straturi groase de circa 20—25 cm, pe o rază de 5 m îm- 
prejurul arborelui, după care arborele continuă să vie- 
pne în condiții optime, pînă la cincisprezece-douăzeci 

e ani, deși de obicei el e podidit de lăstari care îl absorb 
treptat mult mai repede. La tăiere, trunchiul lăstăreşte, şi. 
practic, specia este indestructibilă. Nimănui totuși nu i-ar 
fi trecut prin minte să considere specimenul ca primejdios. 
fiindcă esenţiala slăbiciune caraterizîind Penicillium Gi- 
gantea era cea fizică, alcătuirea trunchiului nefiind fibroasă 
ca la speciile tradiţionale, ci poroasă, ca a buretelui sau a 
plutei, în minus avind o densitate foarte mică şi prezen 
fîndu-se la pipăit ca o materie albicioasă cu miros specific. 
casantă, încît chiar și un copil de cinci ani nu avea nevoie 
de prea mult efort pentru a transforma, cu un briceag, în 
cîteva ore, un reprezentant matur al speciei într-o movilă 
de chibrite. 

Se experimentase fertilitatea rămășițelor și se consta- 
tase că acestea reprezentau un mediu optim de cultură 
Unicul inconvenient al lemnului era lipsa de valoare a aces 
tuia, complet neutilzabil pentru foc din cauza umidități, 
excesive și a valorii calorice reduse, nici pentru lucru ne- 
fiind bun din cauza fragilităţii. Era o carne brînzoasă, ne- 
comestibilă dar nu otrăvitoare, ușor macerabilă. 

Ipoteza fotofiliei a căzut odată cu experimentul ce con- 
stata că nici măcar întunericul deplin nu împiedica, în cazul 
fluctuaţiilor de 20—30°C ale temperaturii (chiar mult sub 
0°C), încolţirea sporilor. Chiar şi în condiţiile nopţii de şase 
luni de la Pol, Penicillium Gigantea izbucnea în păduri de 
30 m înălţime imediat după încălzirile sporadice, fapt care 
a dat speranţe eschimoșilor într-o îmbunătăţire a condi: 
ţiilor de iernat, desimea pădurilor împiedicîna vintul să-și 
desfăşoare furia caracteristică, aşa încît iernile au deveni? 
mai suportabile prin răspîndirea sporilor de P. Gigantea 

Semnalul de alarmă al caracterului de invazie a fost 
tras abia după peste șaizeci de ani de răspîndire sistematică 
pe toate terenurile impracticabile Ostilitatea s-a făcut re- 


152 


marcată pentru prima oară odată cu următoarea evidenţă : 
era adevărat că planta producea un humus bogat şi că nu 
afecta cu nimic reprezentanţii maturi ai celorlalte specii şi 
că era uşor de îndepărtat fizic, cum tot atît de adevărată era 
și viteza fantastică de înmulţire cu care nu puteau concura 
nici una dintre speciile tradiţionale, cum adevărat era și că 
nu putea fi oprită, ca specie, din evoluţie, așa încît, prin 
excesiva ei înmulţire, neîngrădibilă de nimic, devenea o pri- 
mejdie pentru sistemul ecologic global. S-au descoperit cu 
această ocazie puternice oscilații ciclice cu o frecvență de 
24 h a variațiilor echilibrului O, şi C în atmosferă, căci 
planta, ducând viaţă nocturnă, consuma în cursul zilei can- 
tităţi mari de oxigen în reacţiile de oxido-reducere care 
eliberau carbonul pe care îl prelua în ciclul nocturn fixîn- 
du-l în materia organică şi eliberînd cu această ocazie oxi- 
gen şi apă. Corelate de acest fenomen, fluctuațiile tempe- 
raturii ajungeau pînă la 30°C, stimulînd încolţirea sporilor. 

Atunci s-a pus pentru prima oară problema că poate se 
cam exagerează cu încurajarea acestor culturi. Speciile tra- 
diţionale erau pur și simplu asfixiate, și pînă la 10—15 km 
în preajma pădurilor de Gigantea oamenii erau nevoiţi să-și 
facă în cursul dimineţii provizii de aer respirabil, pentru 
seară, cînd concentraţia oxidului de carbon făcea aerul 
otrăvitor. Caracterul de invazie s-a făcut şi mai sirâţit după 
ce specialiştii au dat publicităţii o serie de informaţii scă- 
pate cenzurii, din care reieşea clar că în afară de mijlocul 
de exterminare fizică nu exista nici un alt fel de a lupta cu 
Gigantea, iar acesta era practic fără speranţe în actuala 
situaţie de răspîndire a speciei, cînd factorul de contami- 
nare tindea către 100%, sporii de Gigantea fiind răspîndiţi 
pe toată suprafaţa planetei, diseminînd în celelalte specii, 
iar tăierea actualilor reprezentanţi ar fi sporit numărul lor 
la valori inapreciabile din cauza răspîndirii sporilor. Pe de 
altă parte, tăierea P. Gigantea reprezenta şi ea un mare risc 
fiindcă era de așteptat ca nu peste tot tăierea să poată fi 
făcută în condiţii perfect controlate, ceea ce lăsa posibili- 
tatea refacerii arboretului prin lăstărire. Iarăşi măsuri de 
extirpare a invaziei prin agresiuni chimice nu se puteau 
lua, întrucît Gigantea era cea mai modestă și mai rezistentă 
specie dintre toate. Așa s-a confirmat încă o dată teza că 
legea fundamentală a invaziei este aceea că specia cea mai 


163 


primejdioasă nu este cea ai cărei reprezentanţi au cea mai 
mare disponibilitate individuală ca posesori ai celor mai 
multe calități proprii, ci specia capabilă, cu sau fără alte per- 
formanţe, să se adapteze la cele mai modeste condiţii de 
mediu ca specie, că nu virtuțile fizice sînt importante în 
lupta pentru existenţă, ci cele socio-chimice, că nu răzbește 
cel mai dotat, ci cel mai simplu. Penicillium Gigantea cu- 
cerise întreaga biosferă fără tam-tam, cu blîndeţe și mo- 
destie, şi acum ameninţa să sufoce, cu pacifism şi fără nici 
o răutate, toate celelalte specii care era evident că nu pu- 
teau face faţă la condiţiile de mediu pe care Gigantea le 
instaura fără agresiune, prin simplă ocupare de spaţiu 
biotic. 

Aşa a început declinul. S-au făcut multe propuneri, dar 
singura practică, printre cele dezbătute, de la mobilizarea 
în activitatea de extirpare a întregii populaţii la acțiunea 
de extirpare a Giganteei prin plivire și pînă la ideea de a 
păstra cîte un germen din toate plantele utile, cîte un 
exemplar din toate animalele, după care să se treacă la o 
purificare radicală prin pirofugare a întregii planete, deci 
singura propunere practică s-a vădit aceea de a folosi ca- 
lote din folii de plastic lansate peste pădurile de Gigantea, 
calote menite să împiedice răspindirea sporilor în restul 
lumii. A fost o încercare unică şi dramatică. Închiși într-un 
spaţiu limitat, arborii de Gigantea au transformat întregul 
material pe care-l aveau la dispoziţie în formele de rezis- 
tenţă ale sporilor și atunci cînd, după cîţiva ani, mantaua 
de plastic erodată s-a sfîşiat în cîteva locuri, tone de spori 
virulentizaţi au potopit planeta, purtaţi de vînt şi de apă, 
într-o teribilă invazie. 

Acesta ar putea fi considerat finalul istoricului Penicil- 
liumului Gigantea. Dacă ar mai fi să adăugăm ceva, ar fi 
doar faptul că rezervațiile de viață care apără la ora actuală 
restul speciilor tradiţionale au fost construite în grabă şi 
fără prea mare temeinicie. Cupolele de sticlă ale serelor 
sînt prost concepute şi se sparg adesea, permițind pătrun- 
derea sporilor în din ce în ce mai multe zone ocrotite. Ulti- 
mele experienţe genetice promit crearea de hibrizi stabili 
de Gigantea cu ciclu lung de evoluție, care să ia treptat lo- 
cul actualei specii, după care să poată fi exterminați. 


164 


Consiliul nostru ecologic propune însă o soluție pe care 
o vom prezenta în încheiere. Principalul defect al speciilor 
numite tradiţionale este Slaba lor răspîndire și ocupare a 
mediului biologic, fenomen ce permite strecurarea în lar- 
gile ochiuri dintre indivizi a sporilor pașnici de P. Gigantea. 
Va trebui, credem noi, din acest motiv, să suportăm o den- 
sitate mai mare, care va reduce spaţiul vital al P. Giganteei. 
Mai există unii care obiectează la aceasta că nu se rezolvă 
criza ecologică prin care trece planeta, și că planul nostru, 
odată pus în aplicare, nu va reuși decît să mărească mize- 
ria, deja enormă, a speciilor protejate, din sere. Respingem 
o asemenea ipoteză. Va trebui să învăţăm de la P. Gigan- 
tea ceea ce nu ne-a învăţat tradiția de miliarde de ani a 
vieţii de pînă acum pe planetă : speciile care nu vor fi ca- 
pabile să înveţe această lecţie ecologică au să dispară în 
lupta pentru existenţă, nemiloasă tocmai prin blindeţea, 
fragilitatea și modestia dușmanului ecologic. i = 


1 Acest proiect a fost pînă la urmă respins. Fenomenul care zi 
pus capăt disputelor stîrnite a fost descoperirea unei metode ieftine 
çi igienice de consumare a Penicilliumului Gigantea prin saramurare, 
Astăzi, Gigantea reprezintă principala şi inepuizabila sursă de 
brană a omenirii. 


PROGRAMUL 


— Nu am reușit niciodată să înțeleg cum fac ceilalți de 
gîndesc şi trăiesc „normal“, uniform, fără probleme. Nu 
cred că eu aș fi altfel decit ei. La mine însă totul este dez- 
echilibru. Nu am avut niciodată un drum precis, nu am 
ştiut niciodată care este țelul meu, scopul către care plutesc 
prin labirintul de fapte, vorbe, persoane. 

Vocea îmi răsună cu un uşor ecou în spaţiul gol al sălii 

— Cine este Wanda ? întreabă glasul de sub bolte 

— Wanda, rostesc fără să mă pot stăpini, cu toate că 
Imi dau toată silința, Wanda este o femeie frumoasă. Cînd 
am cunoscut-o îmi părea că ascunde un secret. Mai tirziu, 
deși senzaţia că îmi ascunde ceva persista, am întors-o pe 
toate părţile și nu am găsit nimic ascuns, interesant, obscen 
măcar, la ea. E cea mai anostă şi mai goală formă imagi- 
nabilă. 

— Bine, suficient pentru astăzi, îmi zice vocea de sub 
bolte, şi simt că sînt iar liber. 

Mă scol din fotoliul plușat şi îmi cuprind fruntea în 
mîini. După interogatoriile astea, de fapt nu sînt atît inte- 
rogatorii cît un fel de introspecţii la care nu mă pot opune 
în nici un fel, deci, după ele, mă simt răvăşit, nu mai sînt 
stăpîn pe propriile mele idei. Voința mă părăsește. Sînt 
găunos și fad. Şi gîndurile se prăbuşesc unele după altele 
în neant. Primesc mâncarea și mă culc, deși nu îmi este 
niciodată somn. 

De dimineaţă mă trezesc și mă întîlnesc cu ceilalţi în 
faţa unei clădiri de formă perfect paralelipipedică. Ieşim 
din ea. Dar nu ştim ce am făcut acolo. Nimeni nu ştie. Poate 
că după fiecare somn, sau ceea ce credem noi că este somn 
murim de fapt, și ne naștem din nou, trecînd prin sonin ca 
printr-un gang, ca printr-un intermundiu, ca să ajungem 


166 


de fiecare dată în altă parte, născîndu-ne de fiecare dată în 
altă lume semănînd identic celorlalte, dar alta, între ele 
existînd discontinuități funcţionale ușor de sesizat atît îm- 
prejurul cît şi în comportamentul nostru, și din afară, şi din 
interior..Şi atunci, dimineaţa, cînd ieșim din clădirea mis- 
terioasă ca să ne răspîndim pe la treburile noastre, atunci 
ştim din nou ce vrem, cine sîntem şi ce trebuie să facem. 
Adică, mai precis, ceilalţi ştiu, fiindcă eu tot nu ştiu nici 
atunci, şi rătăcesc toată ziua de colo-colo privind la cei ce 
cară resturile umane ambalate în lăzi dreptunghiulare, sau 
mă preocup toată ziua ajutîndu-i pe cei de la maternitate 
să-și trăiască viaţa în mod complet, plin și activ, să devină 
utili. Iau atunci un copil și îl scot în curte. Acolo îl las pe 
o bancă, la soare. Copilul urlă, și cei dinăuntru se string de 
fiecare dată minunîndu-se cum de a ajuns acolo, se agită 
împrejur şi cînd îl recunosc, îl duc înapoi de unde îl luasem. 
Sînt în stare să facă treaba asta de nenumărate ori în ace- 
eași zi, fără să le intre în reflex, şi am ajuns la concluzia 
că sînt călăuziţi de instincte primare automate și că nu au 
nici chiar cea mai elementară rațiune, — definiţia acestui 
fei de comportamente iraționale o găsisem într-o carte de 
biologie. Acolo era dat ca exemplu comportamentul viespii 
la intrarea în cuib. Viespea lasă prada la intrare, dar nu 
ca să aibă mandibulele libere să poată răspunde eventuale- 
lor atacuri, ci din instinct. Inspectează viesparul, apoi își ia 
hrana și intră. Dar dacă îi furi hrana, mutînd-o cu un cen- 
timetru mai încolo, ea nu se miră, nu se impacientează și 
nu pare deloc derutată. Pleacă, o găsește, o aduce, o lasă la 
ușă, intră, iese, nu o găsește iar, și tot așa la infinit, de 
unde se poate deduce că totul nu este altceva decît un 
instinct. Să fie oare acest instinct un semn că instinctele au 
fost cîndva logică ? Savanţii spun că nu. Să fie vorba oare 
la semenii mei, care se miră de fiecare dată de copilul pe 
care îl las pe bancă, de logică ? Nu, nu ar avea nici un mo- 
tiv. Dar nevoia râea de a înțelege, atunci cînd concep ase- 
menea experienţe şi cînd le fac, nevoia mea de a înțelege 
este o dovadă de logică ? Nu cred să existe vreun argument 
solid în sprijinul unei astfel de idei. Dar vocea, întrebările 
ei, scopul cu care mi le pune, acolo, sub bolte, oare vădesc 
rațiune ? Sau e tot un instinct ? Poate că o mașină gigan- 
tică, absolut mecanică şi fără sens, face aceste lucruri, și 


167 


atît. Dar cel care o va fi construit ? Nu, nici aici logica nu 
este sine qua non să o construiască, poate este vorba de un 
animal al cărui instinct este pur şi simplu acela de a con- 
strui o maşină care să facă introspecţii. 

După-amiaza, în fiecare zi, urmează secvenţa cu Wanda, 
De fiecare dată cînd o regăsesc, ea e îmbufnată și se plînge 
că am întîrziat. Eu nu ştiu niciodată cînd şi unde o voi în- 
tilni. Dacă mi-aş aminti de ea înainte, nici nu aş ști unde 
s-o caut. Dar nu-mi amintesc de ea decît cînd o regăsesc, 
Şi de fiecare dată lucrurile îmi par regizate dinainte. 
Dar nu sînt sigur. S-ar putea ca regăsirile să se producă 
instinctiv, să fie vorba doar de un instinct al speciei : feme- 
lele şi masculii, despărțiți chiar unii la un pol şi celălalt la 
antipod, la o anumită oră din zi se întîlnesc, chiar dacă pen- 
tru asta ar fi nevoie de o convergenţă a antipozilor, sfidînd 
legile fizicii și ale logicii. Este doar cunoscut de toată lumea 
că instinctul este mai puternic decît rațiunea ori voinţa. 


Apoi introspecţia în galeria pustie. Sînt descusut ce sînt, 
cine sînt, ce am făcut, ce am simţit, ce am crezut. 

Apoi vidul, somnul. 

Şi toată existenţa mea, şi toate gîndurile, cunoașterea 
însăşi, se închid în cercuri. Nici un drum, nici o investigaţie 
nu duce nicăieri. Oriunde m-aş ascunde, la ora fixată din 
zi apar Wanda, galeria, vocea, somnul, intermundiul, dimi- 
neaţa, speranţa, noul program venit din neant şi noua zi. 
Singurul lucru care îi deranjează este faptul că îmi dau 
seama de asta. Şi mai sînt contrariaţi şi că, în loc să fiu pro- 
gramat, iar vechea programare să se șteargă fără reminis- 
cenţe esenţiale de impedanţă, la mine ciclul histerezis este 
larg, nepermițînd ștergerea vechilor programe, cele noi 
suprapunîndu-se unele peste altele. De fapt de aici a în- 
ceput totul. De la conștiința libertăţii. Ceilalţi sînt convinși 
că acţiunile lor sînt o mişcare browniană necontrolată și ne- 
controlabilă. La mine, proasta reprogramare, proasta șter- 
gere şi reînregistrare mă împing la ideea că mişcarea 
noastră este doar o copie, dar a cui ? Şi mișcarea aceea care 
ne programează este cu adevărat browniană, a noastră fiind 
doar coordonată de legi browniene. Și totul a început pen- 
tru mine din ziua cînd am gîndit aceasta. M-am trezit în 
sala goală, iar vocea de sub bolte m-a întrebat prima dată ; 


168 


= Ei, ce părere ai ? 

— Nu cred nimic. Deocamdată doar nu înţeleg. Doar 
n-am dormit. 

— Ba ai dormit. 4 

— De ce ţin morțiş să mă convingă că am dormit ? am 
întrebat-o pe Wanda, însă ea nu a perceput subtilitatea. 
Dacă ei ţin cu tot dinadinsul să mă convingă că sînt pe o 
pistă falsă, înseamnă că sînt pe o pistă care îi deranjează, 
care mă duce la un punct ce nu le convine lor să-l aflu. 
Care ? Deocamdată nu știu nimic şi nici nu am cum să aflu 
atîta timp cît nu am nici o informaţie nouă care să deschidă 
oul raţiunii în care sînt închis. Oul propriilor mele limite 
de rațiune. 

— Păi ai şi ajuns dincolo, a zis Wanda. 

Şi mi-a dat soluţia salvatoare. Dar nu pot face pasul 
cît timp sînt programat. Dacă nu reușesc să intru în Sala 
Goală treaz — lucrul este imposibil, cum să fiu treaz în 
somn ? — dacă aş putea să le spun că ştiu, că am făcut 
pasul pe care ei vor să mă împiedice să-l fac, voi ști, în 
funcţie de reacţia lor, care era pasul, şi îl voi face cu ade- 
vărat. Dar, atîta timp cît dorm, nu izbutesc nimic. Eu dorm, 
vocea mă întreabă, și eu nu pot să mă prefac, să mint, să 
păcălesc mașina de introspectat. 

Tot glasul a fost însă cel care mi-a dat ieșirea din impas 
Important nu era să-i răspund treaz, ci să-i răspund, să 
visez că sînt treaz. 

Wanda rămînea în camera care își distorsiona spa- 
tiul strîmt către coridoarele cu construcţie confuză Şi 
mi-am zis : „Nu atunci dormi ! Acum mai dorm încă, și 
sînt pe cale să mă trezesc“, așa încît cînd vocea m-a între- 
bat, eu am răspuns : 

— Cred că sînt treaz. Cred că m-am trezit. 

Şi vocea nu mi-a mai spus că sînt liber să mă duc să 
mă culc. 

— Ce ştii ? m-a întrebat. 

— Totul, am răspuns, fiindcă într-adevăr știam tot ce 
se putea şti din informaţiile pe care le aveam. 

Nu era un impas de înţelegere, ci unul de cunoaștere, 

— Cine eşti ? 

— Nimeni. Nici unul dintre ei. 


169 


Spaţiul s-a deschis. Şi constat pentru prima dată că : 
1) sala nu este pustie, aşa cum crezusem ; 2) sala nu este 
închisă, nu este o sală, ci un labirint de coridoare care se 
pierd în noapte şi în neant. 

Nu percepţia era cea care mă împiedicase să-mi dau 
geama de realitate pînă atunci, dar, aşa cum existase un 
timp în care nu aveam acces nici măcar în această antica- 
meră, şi nu pentru că ar fi fost imperceptibilă simţurilor, ci 
pentru că era nevoie de un salt pe verticală, şi nu de oricîte 
evoluţii pe orizontală, era nevoie de o revoluţie psihică, de 
un salt calitativ, tot așa şi de astă dată nu simţurile erau 
vinovate de îndelungata mea orbire, ci prehensiunea, capa- 
citatea. Nimic nu mă închidea în nici o direcție. Limitele 
mele erau singura mea închisoare. Şi mă gîndeam că trucul 
ca să faci acest pas era să simulezi doar că l-ai făcut. Şi mă 
mai gîndeam că acum sînt liber, că am intrat în spaţiul 
nelimitat în mod conştient, independent de mişcările mele, 
nemaifiind supus nici unei programări, de care în realitate 
nu era vinovată nici o voce, ci eu, eu însumi : o maşină cu 
autoprogram ! Reușisem să depășesc programul şi să văd 
realitatea aşa cum era de fapt. Doar că, pentru acest lucru, 
pentru a-mi păcăli propriul meu program de autoprogra- 
mare prin trucul respectiv, se cerea să mă confund cu pro- 
gramul meu de autoprogramare. 

Privind împrejur am perceput cortegiul celor dormind, 
prefăcîndu-se că dorm sau prefăcîndu-se că sînt treji deși 
dormeau, și am constatat că mergeau cu toţii pe o direcţie 
unică, deşi împrejur erau nenumărate porți, deschideri, căi. 
Erau conduși probabil de un instinct al materiei. Predeter- 
minaţi de propria lor predeterminare. 

Mă hotărîsem tocmai s-o apuc în alt sens, pentru a in- 
vestiga spaţiul cel nou prin tatonări consecutive de „da“ și 
„nu“, de „herror“ şi „over“, conform principiului şoarecelui 
în labirint, dar privind gloata îmbulzîndu-se am zărit-o pe 
Wanda și am remarcat că era totuși excelentă, o femeie de 
prima pagină a revistelor de modă, și am strigat-o peste ca- 
petele mulţimii : 

— Hei, Wanda ! 

Wanda a întors spre mine ochii, pînă atunci imobili, ca 
de om în transă, şi mi-a făcut semn cu mîna, strigînd: 


170 


= Ce faci acolo, belfere ? 
` — Nimic, am strigat. Nimic. Nu ştiu ce să fac şi înco= 
tro s-o iau. 

— Hai pe aici, mi-a strigat ea. 

„Doarme. Este în cea mai perfectă stare de autohipnoză 
posibilă“, mi-am zis. „Şi totuşi, ceea ce este cel mai inte- 
resant este că reușește să mimeze perfect o-discuţie raţio- 
nală. Acesta-i probabil motivul pentru care în urma trezirii 
nici eu nu îmi mai aminteam nimic. Tot ce făceam în această 
stare nu se deosebea cu nimic de uzual, de banal. Gesturi 
stereotipe, făcute de milioane de ori, aşa că nu aveam pur 
şi simplu ce să-mi amintesc. Dar de ce cheia de boltă este 
afirmaţia că nu trezirea este trezie, ci această stare de sus- 
pendare psihică ?“ 

Mi-am dat seama că nu mă gîndisem încă deloc să in- 
vestighez lucid către unde se îndreaptă convoiul în transă. 
Iniţial presupuneam că iese pur și simplu afară pe o ieșire 
oarecare din labirint, dar acum înţelegeam că acesta era un 
raţionament schematic din cauza căruia puteam ajunge în 
alt automatism de gîndire care să mă ducă, orb, cine știe 
în care alt impas impremonibil. Trebuia să fac întîi o in- 
specţie generală a traseului urmat de ceilalţi. Marele secret 
poate că stătea tocmai în acest traseu. Logica urmează une- 
ori aceleaşi căi pe care merge şi instinctul, deosebirea ne- 
provenind din cantitate ci din calitate. 

Mergind alături de Wanda am început să pălăvrăgim 
verzi şi uscate. Studiam între timp galeriile cu pereţi ne- 
tezi. Dar'era o construcţie deosebit de interesantă. La prima 
vedere ai fi zis că este o mină părăsită. Dar nu era. Mi-a 
trecut prin cap : „un adăpost“. Da, un adăpost ! Instinctul 
primar de a construi adăposturi ! Antiaeriene, antiatomice, 
antifrig. 

ANTIREALITATE. Un gest spontan de apărare împo- 
triva traumelor mișcării vieţii, realităţii. 

Traseul urmat părea stabilit apriori. O selecţie de mii 
de ani crease instinctul acestei rute. Dar ce se întîmplase 
cu ceilalţi care nu îl urmaseră ? Era posibil ca galeriile 
acestea, de la un punct să se umple de oasele celor rătăciţi, 
care au murit de foame sau care au fost pîndiţi de cine ştie 
ce primejdii noctambule ? Dar dacă și aceste drumuri ne- 
utilizate duc undeva ? (În fond trebuie să ducă !) Unde ? 


171 


Poate că acest drum pe care a luat-o încă de la început 
marea majoritate este greșit... 

Un murmur confuz venea din faţă şi am dedus că dru- 
mul se apropie de sfîrșit. Coloana noastră a irupt într-o sală 
enormă. Peste un perete care bara drumul apăreau ima- 
gini pilpîitoare, ca ale unui film. Și am rămas surprins 
să constat că figura mea era proiectată pe acel ecran și lua 
contur din rocă tot mai clar, mai apropiat de realitate. 

„Ce sens pot să aibă toate astea ?“ m-am întrebat. „Să 
fie oare o dovadă că am căzut din nou în transă ?“ 

Cei dimprejur nu păreau să mă remarce în nici un fel. 
Nici măcar Wanda. Toţi priveau fascinați ecranul. 

Personajul de pe ecran ai fi zis că ține un show, un 
spectacol regizat dinainte, în care se exhiba într-o anumită 
ordine dată privitorilor. Mă simţeam destul de stînjenit. 
Personajul își arăta muşchii, făcea o serie de grimase tip 
care îmi aparţineau de fapt, apoi continuă cu niște gesturi 
şi mai stupide şi penibile : se strimbă, se scobi în nas şi în 
urechi, se scărpină sau se căută de purici ostentativ, de 
parcă ar fi demonstrat: „Uite cît sînt de reuşit, aşa tre- 
buie să procedaţi și voi“, iar toată adunătura de suflete 
privea cu interes şi luare-aminte de parcă nu ar fi fost 
niște gesturi banale, penibile chiar, ci un cod, un cifru pe 
care, din toţi, numai eu nu îl înțelegeam. 

Cel de pe ecran respira acum obosit şi strigă către asis- 
tență, scuturîndu-și transpirația din sprîncene : „Hai o 
dată ! Haide ! Haide !“ 

Şi atunci întreagă masa aceea de oameni începu să-l 
imite. Era ca un dans caraghios, și priveam îngrozit la adu- 
nătura compactă care se zbuciuma și se maimuţărea în fel 
şi chip imitînd ecranul. Şi, brusc, înţelesei ce fenomen 
diabolic se petrece sub ochii mei. Toţi, dar absolut toţi, se 
modificau în una şi aceeaşi persoană. O forţă irezistibilă 
îi reprograma pe aceeași lungime de undă. Cei care ter- 
minau metempsihoza, treceau mai departe prin ecran ca 
printr-o poartă a cărei cheie era asemănarea cu aschimo- 
dia strîmbîndu-se, cu mine însumi, în ultimă instanţă. 

Am înșfăcat-o pe Wanda, care încetase a mai fi ea în- 
săşi şi era acum aproape eu, am tras-o şi am încercat s-o 


a 


împing înapoi în labirintul de galerii. Dar ea s-a zbătut 


172 


să scape. Şi, în timp ce noi ne luptam, peretele-ecran dis- 
păru complet, lăsînd să se vadă în spatele lui lumina. 

— Vreau să ies! strigă Wanda şi se smulse din mfi- 
nile mele. 

— Opreşte-te ! strig, dar un suflu irezistibil mă suge 
înspre afară, înspre realitate. Nu vreau, nu se poate așa, 
vreau să rămîn aici ! Cum o să pot trăi într-o lume popu- 
lată doar cu mine însumi ?! strigam, dar pata albă a rea- 
lităţii creştea inevitabil. Acum se zăreau deja clădirile, 
apoi se putură distinge și carcerele gestapoviste, strîmte 
ca niște cuşti de cobai prin care mișunau ectypele. Și înţe- 
legeam că următorul pas va fi trezirea, trezirea noastră a 
tuturor care am fost programaţi astăzi, pentru o zi sau 
pentru eternitate, asta era încă un secret, să fim astfel, 


e 

Forma paralelipipedică a lagărului părăsit prinde con- 
tur în faţa mea ca pe vremuri şi îmi dau seama că întu- 
nericul şi necunoaşterea secretoasă ce învăluia clădirea 
crematoriului în care:sufletele omenești erau topite și re- 
topite, conturate şi reconturate, seamănă, și eu abia acum 
observasem asta după ani și ani de zile, seamănă înfiorător 
de bine nu cu un computer, cum crezusem pînă acum, ci 
cu un imens sicriu de plumb, fără nici o deschidere prin 
care morţii să fie introduşi sau scoși, căci azi nu mai e 
nevoie să fie introdus nimeni, şi de ieşit cu atît mai mult 
nu are sens să mai fie concepută vreo ieşire. 


RECLUZIUNEA LUI ULISSE 


(O mare euristică numită Anamnesis) 


14 


Aşadar nu-s tot una şi aceeaşi, zise ei, 
ahiectele egale cu egalul însuşi? 


Platon—FEDON 


Democrit din Abdera pare să admită că 
oamenii s-au născut la început din apă şi 
nămol. Democrit susține că animalele s-au 
născut la început din umezeală, prin îm- 
preunare de atomi producători de animale. 
Democrit credea că oamenii au îeşit din 
pământ, în felul viermilor, fără să aibă un 
creator sau o rațiune oarecare. 


Aristotel — METAFIZICA 


Vorbe goale vor fi deci toate cîte au 
fost scornite de muritori cu gîndul că-s 
adevărate : naşterea şi moartea, a fi şi 
a nu fi, schimbarea locului ori a străluci- 
toarelor culori, 


Parmenides 


Să aşezim întotdeauna repaosul în omo- 
genitate, iar mişcarea în eterogenitate. 


Platon—TIMAIOS 


Toţi înțelenpții la rînd — afară de Parme- 
mides — sînt de aceeaşi părere asupra 
acestei chestiuni, Protagoras, Heraclit şi 
Empedocle dintre poeţi, fruntaşii fiecărui 
soi de creaţie, în comedie bunăoară Epi- 
charmes, iar în tragedie Homer, care prin 
cuvintele : „Okeanos născătorul de zei şi 


măicuța Tetys“, voiau să spună că toate 
îşi au obârşia în curgere şi în mişcare. Sau 
tu crezi că voiau să spună altceva? 


Platon—THENAITETOS 


Apoi unii sânt încredințaţi că chiar oameni: 
străvechi, care au trăit cu mult înaintea 
generaţiei de astăzi şi au făcut primele 
încercări de explicaţie teogonică a lumi. 
au avut aceeaşi părere despre natură 
Într-adevăr, ei au făcut din Okeanos şi 
Tetys părinții lumii, arătând că lucrul pe 
care se jurau zeii, numit de poeţi Styx, 
nu e altceva decît apa. Dar cine jură, jură 
pe ceea ce e mai respectabil, şi mai res- 
pectabil e ceea ce e mai vechi. Poate că e 
greu de stabilit dacă într-adevăr aceasta a 
fost cea mai primitivă şi cea mai veche 
părere despre originea lucrurilor. În orice 
caz, se spune că Tales a susținut această 
părere despre prima cauză, 


Aristotel—METAFIZICA 


Pentru suflete, a deveni apă înseamnă 
moarte, iar pentru apă înseamnă moarte a 
deveni pămînt. Apa ia totuși naştere din 
pământ, iar sufletul din apă. 

Există întregul divizat-nedivizat, născut- 
nenăscut, muritor-nemuritor, logos-veşni- 
cie, tată-fiu. Dîndu-mi nu mie ascultare, 
cl logosului, înţelept este să cădeți de 
acord că toate sînt una, 


Heraclit din Efes 


Şi trei sînt care mărturisesc pe pămînt: 
duhul şi apa şi sîngele; şi acestea trei 
într-una sînt. 


întîia epistolă sobornicească a Sf. ap. Ioan, 


Ce este calmul mării ? Netezimea mări. 
Aici subiectul considerat ca materie este 
marea ; actul şi forma este netezimea mării, 
Se vede deci limpede, din cele spuse, ce 
este substanța sensibilă şi cum există, Una 
există ca materie, alta ca formă şi acti 


173 


în al treilea rînd, alta există ca un compus 
al amândurora. 


Aristotel—METAFIZICA 


Adevăr grăiesc vouă, lumea e ca oceanul 
cel fără de margini. 


Dostoievski —FRAȚŢI KARAMAZOV 


Ne este imposibil să judecăm despre in- 
tuițiile pe care le pot avea alte ființe 
gînditoare şi să ştim dacă ele sînt legate 
de aceleaşi condiții care limitează întuiția 
noastră și care sînt pentru noi universal 
valabile. : 


Kant—CRITICA RAŢIUNII PURE 


- SFÎRŞITUL APOCRIF AL ODISEEI 


Zgomotul înfundat și ritmic, neliniștitor de ritmic și 
înfundat, de parcă ar veni din adîncuri, deşi vine de un- 
deva de aproape, de aici. Aici. 

Este un fundal de ceaţă densă şi lăptoasă în care nu se 
poate afirma că există lumină, căci nu există lumină, dar 
nici întuneric, deşi nici o sursă nu emite lumina aceea 
care pluteşte emulsionată în amalgamul ceţii, așa încît 
ceața este, numai ea, şi lumină și întuneric totodată. Doar 
în partea de jos mai întunecată, doar în partea de sus mai 
aiburie. Şi cele două părţi se unesc la mijlocul cîmpului 
vizual în linia desenînd confuz orizontul. 

În afară de pulsul ritmic care vuiește înafară sau înlă- 
untru, căci este cu neputinţă de spus unde anume (poate și 
înafară și înlăuntru totodată), deci în afară de pulsaţia 
aceea monotonă, care este dealtfel de parcă nici n-ar fi, 
nici un sunet nu trădează existenţa. Şi asta nu este deloc 
fără importanţă, ci are un tilc, o noimă. Nu de pomană 
totul este aşa cum este, și chiar dacă sensul rămîne înci- 
frat în masa aceea de ceaţă, el există. Şi este chiar mai 
neliniştitor aşa decît dacă ar îmbrăca o formă anume, pal- 
pabilă, uzuală, căci atunci l-ai recunoaşte măcar, ar fi 
ceva, pe cînd așa poate fi orice. Şi numai undeva, în partea 


176 


mai luminată de deasupra orizontului, ceva nedesluşit evo- 
luează parcă prin fondul de ceaţă. Ceva doar cu o idee 
mai luminat decît restul fundalului, ceva care, dacă se 
mişcă totuşi, se mişcă atît de lin încît mișcarea în sine este 
cu neputinţă de observat şi numai dacă fixezi reperul în- 
tr-un loc și timp anume, şi apoi îl cauţi tot acolo, după o 
perioadă Garecare în care l-ai scos de sub observaţie, con- 
staţi că nu mai este unde l-ai lăsat, și neliniştea și teama 
te cuprind, dar cînd te uiţi cu atenţie îl regăseşti atît de 
aproape de locul respectiv încît se deschide posibilitatea ca 
el să fi fost de fapt tot acolo, şi doar să nu îl fi observat 
din prima clipă. 


Marea pulsează aruncînd pe nisipul plajei algele ei 
verzi-negre şi scoicile multicolore. Între două pulsaţii, co- 
piii alergau să adune prinosul cu care Poseidon îi răsplă- 
tea pentru temeritate şi pentru răbdarea pîndei, și după 
aceea, cînd marea exploda iar, copiii fugeau încercînd să-și 
ferească picioarele de spuma albă și rece a valurilor. Pi- 
cioarele lor albe spulberau atunci nisipul înaintea lor și 
pescăruşii albi se ridicau în zbor, dar nu speriaţi, ci cu 
un soi de indiferență, plutind apoi cu ţipete pe deasupra 
fugii lor albe împrăştiind nisipul în evantaie de umbră și 
apa în curcubee de lumină. 

— Hei, Ulisse, de ce nu vii și tu să te joci cu noi ca 
alte dăţi ? Sau poate nu mă mai iubeşti ? Mă mai iubeşti ? 
țipa fetiţa. 

— E adevărat că nu o mai iubeşti, Ulisse ? spunea rî- 
zînd şi băiatul. Asta ar fi o sfidare adusă regatului și mie 
personal, fiindcă sora mea vrea să se căsătorească cu tine, 
şi chiar o să se căsătorească. 

Eroul troian se uita la ei îngîndurat şi zîmbitor. Soa- 
rele se reflecta în părul lui galben și cîrlionţat, şi părea a 
fi un zeu trist şi frumos, deşi nu era și nu fusese nici- 
odată zeu. 

î — Cine eşti tu, Ulisse ? Oare nu ne înşeli atunci cînd 
ne spui că ai luptat sub zidurile Troiei ? Oare să fii tu 
acelaşi cu cel pe care îl cîntă poeţii ? 

— El este ! Numai eroul acela ar putea mînui armele 
asemenea lui ! 


177 


— Şi totuşi nu pare a fi cel care şi-a lăsat soţia şi co- 
pilul în Itaca acum douăzeci de ani, sau poate chiar mai 
mult. Ar trebui să fie un bătrîn, iar el e chipeș şi tînăr. 
Cîţi ani să aibă Penelopa ? Cincizeci ? Şaizeci ? Oricum, 
probabil e o babă... 

Băiatul divaghează retoric pe mal, şi apa care pătrunde 
într-un mic ochi liniștit la picioarele lui îl oglindeşte în 
zaţul ei orb. 

— Eu cred că e mai iute un mincinos, continuă tînărul 
tirada. Un mincinos chiar mai mare decît maestrul pe care 
singur şi l-a ales. 

Ulisse cel care nu îşi arăta vîrsta tăcea şi zimbea mai 
departe, privind la cei doi copii. 

— Răspunde-i, Ulisse, răspunde-i ! spuse fetița porun- 
citor și disperat, în faţa argumentelor fratelui. 

— Aşa cum toți aezii orbi își spun Homer, așa şi eu 
sînt cel care sînt, şi sînt și el și sînt altul, care nu este el. 

— Eşti un mincinos, aia eşti! i-o trînti băiatul, vădit 
nemulţumit de răspunsul primit. Ce-o fi găsind Nausicaa 
la tine să te iubească, atunci cînd orice tînăr feac ar fi fe- 
ricit să-i fie soț ? Ce-ai găsit la el ? o întrebă direct pe fată. 

— E ca o făgăduială de fericire, deşi ursitoarele spun 
că asta mă va pierde și pe mine și pe toţi ai mei. 

— Noi doi am fost cîndva un singur tot, spuse Ulisse, 
dar am fost despărțiți de zei, căci zeii ne invidiau pentru 
fericirea prin care eram mai presus de puterea şi de gloria 
lor, care sînt atotputernici dar unici : singuri și nefericiţi. 

— Da, spuse băiatul, am auzit şi eu poveştile astea pe 

care le susţin filozofii cei noi, dar nu cred în ele, și, de- 
altfel, se pare că poţi s-o părăsești cu mult mai repede 
decât s-ar crede şi mai ușor decît spun filozofii că pot fi 
despărțiți androginii. 
o — Cine ştie, îi luă apărarea Nausicaa, poate că tre- 
buie să respecte un legămînt, sau poate că este o pedeapsă, 
da, mai iute e un blestem, căci oriunde ajunge Ulisse, el 
trebuie să plece, și de cîte ori ne întîlnim, trebuie să ne 
despărţim. Au dreptate filozofii : zeii sînt invidioși pe fe- 
ricirea noastră. 

— Este la curtea lui Alchinous un nebun, dar acela se 
vede că-i urmărit de harpii, pe cînd Ulisse al tău e mai 
repede un leneş mincinos care își ride de noi. 


178 


— Cum poţi vorbi aşa despre cel asemenea cu zeii ? 
strigă fata. 

— Dacă este asemenea cu zeii, de ce are nevoie de noi 
pentru a se întoarce acasă ? Şi-apoi şi-a petrecut toată 
viaţa pe mare, dar nici nu ştie măcar unde se află, nu cu- 
noaşte mersul stelelor, nu cunoaște țărmurile... 

— Răspunde-i, Ulisse ! serîşni iar Nausicaa, bătînd cu 
piciorul în pămînt şi sufocîndu-se de ciudă. 

Ulise tăcea. Nu părea să urmărească discuţia celor doi 
copii, și oricum nu dădea nici o importanţă întrebărilor 
lor. Privea cum valurile se întind peste nisipul plajei, şi 
după o lungă tăcere spuse : 

— Marea este ca amintirea. Marea şi amintirea sînt 
oglinzi. Dar ce arată o oglindă care se reflectă pe sine ? 

— Nimic, spuse repede băiatul. 

— Totul, spuse fata pe gînduri. 

— Iar aţi început să bateţi cîmpii ! Un mincinos nebun 
şi o proastă : strașnică pereche mai sînteţi ! 

Și înfășurîndu-se în hlamidă, își ridică din nisip scutul 
şi lancea şi plecă plictisit spre palat. Nu mai rămaseră în 
urma lui din el pe țărm decît urmele pașilor pe nisipul 
galben al plajei. Atunci Nausicaa şopti pentru sine : 

— Pleacă, frate, pleacă, şi lasă-ne pe noi aici, să ne 
gîndim. 

Prefira nisipul galben cu mîna albă, și nisipul se aş- 
ternea înapoi pe nisip ca dintr-o clepsidră. 

— Ce arată o oglindă care se reflectă pe sine ? îl în- 
trebă ea într-un tîrziu pe Ulise. 


SOCRATE ; — Şi ne-ar trebui un om fără asemănare, 
dragul meu, care după ce va fi examinat toate cazurile 
particulare, să poată stabili precis dacă nu există nici un 
lucru care să aibă de la natură proprietatea de a-şi exer- 
cita acţiunea asupra lui însuși, sau dacă printre lucruri, 
unele au această proprietate, iar altele nu ; şi în sfîrșit, 
în cazul cînd există unele lucruri care au susnumita însu- 
şire, să ne poată spune dacă şi știința numită înţelepciune 
face parte dintre ele. 


Plator-HARMIDE 


179 


Cel care își spunea Ulise nu răspunse nimic, și după un 
timp Nausicaa plecă şi ea. Apoi plecă și Ulise. Merseră 
de-a lungul apei care pulsa. Şi nici din ei nu mai rămaseră 
decît urmele pașilor pe nisipul plajei : urmele mai mari 
ale bărbatului care ar fi trebuit să fie foarte bătrîn deși 
nu părea, şi urmele fetei de paisprezece ani care îl iubea 
şi care fusese cîndva un singur tot cu el, pînă în ziua cînd 
zeii invidioși îi despărțiseră în două, aruncîndu-i care în- 
cotro prin lume să se caute și să nu poată rămîne îm- 
preună atunci cînd se regăseau. 


SOCRATE : — Atunci ia ascultă visul meu, fie c-a ve- 
nit prin poarta de corn sau cea de fildeş. Să presupunem că 
înţelepciunea, așa cum o definim acum, ar avea asupra 
noastră o stăpînire fără margini ; ce o să facă ea pentru 
noi decît să ne facă să trăim potrivit ştiinţelor ? În cazul 
acesta nu ne-ar mai putea trage pe sfoară un cîrmaci care 
nu este cu adevărat cîrmaci, tot astfel nu ne va putea în- 
şela un doctor sau un general sau altcineva care pretinde 
că ştie ceea ce de fapt nu ştie. Dar ce folos tragem noi de 
aici, decît să ne facă trupul mai sănătos și să scăpăm mai 
sigur din primejdiile mării și ale războiului, să avem mo- 
bilele, vestmintele şi încălțămintea făcute bine și cu meş- 
teșug, pentru că ne-am sluji de meseriaşi adevăraţi ? Hai 
să admitem că arta proorocului e știința viitorului, că în- 
ţelepciunea, prin controlul ei, ne-ar scăpa de șarlatani şi 
ar pune la locul nimerit pe proorocii veritabili, care ştiu 
cu adevărat viitorul. În astfel de condiţii, neamul omenesc 
va lucra şi va trăi potrivit științei ; asta o pricep. Atunci 
înţelepciunea, paznică trează, nu va îngădui neştiinței să 
se amestece în treburile noastre. Dar eu nu pot ști, iubite 
Cntias, dacă trăind potrivit cu înţelepciunea, vom trăi bine 
şi vom fi fericiţi. 


Platon-HARMIDE 


Ulisse ştia că apa este viaţă. Cînd fusese în Egipt vä- 
zuse cum preoţii de acolo ştiau să farmece apa și ea de- 
venea groasă și tare cum e carnea, şi preoţii mergeau peste 
ea ca peste o punte, ca să arate poporului puterea lor cea 
mare. Ulisse mai ştia şi că viaţa, după moarte, era doar o 


180 


mînă de cenuşă din care apa plecase, fiindcă apa era sufletul 
vieţii. Ulisse știa că nu este decît o amforă în care apa se 
întrupase pentru un timp, și cînd exilul lui va fi luat sfîr- 
şit, apa din el se va întoarce la apa cea mare să-și verse 
prinosul de viaţă şi să dea mărturie de ce a văzut și făcut 
în peregrinările solitare. Asta bănuia Ulisse : că apa este 
o fiinţă vie care se luptă-cu celălalt element din care era 
constituit el — cu ţărîna, cu uscatul, cu moartea — şi fie- 
care fiinţă vie nu putea fi astfel decît o cucerire a apei în 
faţa uscatului mort și amorf. 

Cindva, înainte ca pe lume să fi fost viaţa, fusese nu- 
mai uscat. Pe atunci apa colinda prin spaţiul vid al lumii 
stelelor : un peregrin solitar și îngrozit asemeni lui astăzi, 
asemeni lui care devenise simbolul tuturor rătăcitorilor 
prin spațiu şi timp. Şi apa s-a oprit pe Pămînt ca pe o 
insulă. Preoţii cunoașterilor sacre mai spuneau și azi cum 
luna fusese făcută de Proteus ca o stanţă a Pămîntului, ca 
să rămînă consemnat undeva cum ar fi fost Pămîntul şi cum 
ar mai fi el şi acum dacă nu ar fi existat viaţa de pe el: 
Okeanos. 

Oceanul nu putea fi doar o apă moartă, și, dacă îl gus- 
tai, apa era sărată la gust asemenea sîngelui crud. Ocea- 
nul era o fiinţă vie, care respira, care se mișca, într-un cu- 
vint care trăia şi se manifesta ca atare, şi toţi : pescărușii 
albi ca spuma de pe valuri, crabii, oamenii, tot ce e viu 
şi viaţă, sint forme ale apei trimise să cucerească uscatul, 
tentaculele simţurilor oceanului întinse să înţeleagă şi să 
supună treptat lumea materiei moarte și uscate. Şi după ce 
fiecare își petrecea trecerea, venea sorocul să se întoarcă 
toţi înapoi la Marea Sursă din care izvorîseră, și acolo, în 
Sumă, în zeu, să priceapă tot ce era de priceput și tot ceea 
ce acum zadarnic se străduiau să înţeleagă, fiindcă știința 
lor era parte, aşa cum și ei nu erau decît părţi ale înţele- 
gerii. Ulisse înţelesese cu timpul că de aceea fugise el cu 
ani în urmă de moarte şi de aceea se temuse de ea, de 
aceea se temuse de ocean : fiindcă văzuse Moarte în trupul 
uriaş al mării pe spinarea căreia colindase ani și ani refu- 
zind să se integreze Sumei atunci cînd zeul îl chemase 
înapoi, acasă. Se temea să se piardă pe sine, se temea de 
singurătatea aceea zdrobitoare a întregului, se temea de 
neantul care va prelua viaţa din el, viața care nu îi apar- 


181 


ţine de fapt şi care îi fusese numai dată în folosinţă cu un 
anume scop, își amintea de spaima Călătoriei Celei Mari 
prin întunericul haosului interstelar din care îi revenea 
mereu şi mereu groaza şi panica şi durerea singurătăţii şi a 
infinitului care determinase Oceanul să-i creeze pe toţi, 
să-i halucineze : o lume întreagă, demenţială sau oricum, 
dar o lume înşelătoare cu care să populeze Pămîntul ca 
să nu se mai teamă de singurătate. 

Trecînd printre Scila şi Caribda văzuse zeii lucrînd şi 
se întrebase de ce au zeii cei veşnici nevoie să lucreze ? 
Zeii luau pe ascuns de pe Pămînt ceva să ducă-n lumea 
lor, şi singurul lucru pe care zeii aveau de ce să-l fure 
de pe Pămînt, care abunda în lucrul respectiv, erau su- 
fletele vii — apa : Viaţa. 

Mai apoi, cînd, rătăcit pe mare, nu mai recunoscuse 
stelele după care se ghidează corăbierii, îşi pusese în sinea 
lui întrebarea dacă asta mai este sau nu, într-adevăr, Ma- 
rea. Fiindcă marea o cunoştea : şi era o alta, pe care nu 
o mai ştia şi nici nu o mai putea ști și înţelege. 

Ajuns aici, Ulisse își dăduse seama că nici ei, nici zeii, 
deşi se lăudau cu asta, nici unii nu plămădiseră niciodată, 
din nimic, viaţa, fiindcă atunci cînd se năşteau și năşteau, 
se năşteau şi năşteau ceva cu viaţa deja înglobată în struc- 
tură ; că viaţa le era dată, dar că nici unul dintre ei nu știa 
ce este viaţa și unde să o caute. Ştiau doar să o ia, să o 
răpească unei fiinţe şi să transforme fiinţa în corp, dar 
oricît de bine, oricît de fidel copiaseră ei modelele vii, 
corpurile câpiilor rămăseseră tot moarte, fenotipuri false, 
păpuşi de jucărie. 

În somn, numai în somn, stătea de vorbă cu viaţa, nu- 
mai acolo se întîlnea cu viaţa din el, dar în spatele pleoa- 
pelor era o altă viaţă, şi rătăcea pe alt ocean ale cărui stele 
nu le mai cunoştea, și în timp ce Okeanos era dat unul şi 
o dată pentru toţi, Hypnos era altul pentru fiecare, și nu 
putea călători după legile corăbierilor aici, pe marea lui, 
şi pe nici una dintre mările celor pe care îi întîlnise în 
nesfîrşita lui călătorie. Oceanul lui Morfeu era oceanul ape- 
lor ce unduiau, şi de aceea nu mai recunoștea stelele şi 
țărmurile pe sub care şi pe lîngă care trecea : fiindcă nu 
mai rătăcea prin marea de dincolo de ape, ci pe marea 


182 


memoriei pure, pe marea reflectată în ape, așa cum una 
este marea pe care rătăcea şi alta marea din spatele pleoa- 
pelor, unde se regăsea și era acasă, peste tot acasă. Timpul 
lui era cel al apei care curge, istoria în care rătăcea era 
Oceanul, şi poate, îşi spunea cel care afirma că ar fi Ulisse 
iar cei care îl întîlneau îi spuneau „Ulisse-cel-asemenea-cu- 
zeii“, şi poate de aceea ştim să trăim fără să ne înveţe 
nimeni, şi ne naştem trăind înainte de a ne naște, fiindcă 
am fost trimiși pe lume de totul unic al Sumei Marelui 
Ocean, de marea de dincolo, ca mesageri ai vieţii, în nu- 
mele vieţii, să trăim şi să cunoaștem. 

— Tu eşti viaţa, Nausicaa, dar eu trebuie să trec prin 
moarte ca printr-o poartă de fildeş, înapoi la marea sursă, 
căci acum ştiu şi am curajul să o fac și să las să se con- 
topească mesajul meu cu Marele Tot. 

Şi Nausicaa plîngea ascultîndu-l. 


Porţi de vis se deschideau. în vis spre visul unor porți, 
şi Ulisse se simţea închis ca într-o capcană în visul lui din 
care nu se mai putea trezi, căci oriunde căuta nu mai re- 
găsea nicăieri, în afara memoriei pure a visului, marea de 
la care plecase. I se întîmpla adesea să ajungă a-şi spune 
chiar şi el că totul n-a fost decît un vis și că toată istoria 
asia era de fapt o minciună pe care o scornise el însuși, 
aşa cum spuneau toţi ceilalţi, fiindcă într-adevăr ce sens 
putea să aibă experienţa aceasta fără sfîrşit pe care se obiș- 
nuise să o intituleze atît de pompos „viaţa lui“, elemen- 
tele disperse ale curgerii de care își amintea din cînd în 
cînd, ca de un vis tot mai îndepărtat, fiindcă, într-adevăr, 
trebuia să fie foarte bătrîn, şi totuşi nimic nu părea să vină 
în sprijinul acestei supoziţii. Dar Ulisse îşi amintea atunci 
de nenumăratele încercări la care fusese supus, căci marea 
încercase să-l înşele de atîtea ori încît nimic nu-l mai pu- 
tea înşela, convins acum că tot ceea ce îl înconjura din- 
totdeauna nu erau decît nenumăratele chipuri ale lui Pro- 
teus cu care bătrînul cel viclean încearcă să scape, să te 
descurajeze, şi tu să-i dai drumul, crezînd că nu mai ţii 
nimic în mîna care îl înlănțuia cu o clipă înainte, că ai 
scăpat țileul, căci viaţa era într-adevăr un moşneag viclean 
care nu se lasă descifrat cu una cu două. lar Viaţa asta nu 
era pentru el altceva decit apa-care-doarme şi sé visează 


183 


pe sine, pentru a se cunoaşte astfel fără să se recunoască. 
Apa-cea-mare îl trimisese cîndva pe lume într-un vis din 
care trebuia el singur să se trezească găsind ieşirea din 
vis spre realitate, SINGUR, într-o lume în care toate sem- 
nele se vădeau a fi înşelătoare, şi el ajunsese să înţeleagă 
că venise momentul în care trebuia, mai mult decît orice, 
să descopere această poartă, pentru că nimic din lumea 
acestui vis nu-l mai tenta să rămînă aici: nici femeile 
veşnic frumoase, căci în visul acesta mereu găsești și re- 
găseşti femei frumoase şi niciodată nu poţi spune că ai 
dat de tilcul frumuseţii şi că le-ai cunoscut pe toate, și 
aflase cu timpul că toate nu erau decît euristice jocuri de 
ape într-o călătorie neterminată, iluzii menite să înșele 
chiar şi atunci cînd nu înșelau, ba chiar atunci mai mult 
ca oricind menite să înşele, căci toate lucrurile lumii aces- 
teia se potrivesc în așa fel încît după o anumită unitate 
de timp să se transforme într-o unduire de ape înșelătoare, 
şi cu cît toate erau mai bune şi perfecte, cu atît era mai rău. 

Nu, Ulisse ştia acum că el nu de Nausicaa avea nevoie, 
nu de încă un fenotip şi nu de o nouă experienţă, ci de 
sensul, de tîlcul arhetipal al tuturor acestor drumuri po- 
sibile, de toate regăsirile şi pierderile, de toate împlinirile 
şi eşecurile unei călătorii fără sfîrşit, de tot ceea ce fusese, 
era şi va fi, fiindcă nu mai era tînăr (deşi părea, căci zeul 
îi dăduse posibilitatea să încremenească în timp cînd toate 
treceau, și nu știa dacă divinitatea aceasta care îl iubea 
era într-adevăr Pallas Atena sau Gorgona, sau poate 
amîndouă : cruda şi înșelătoarea Nemesis), şi, fiindcă nu 
mai era tînăr, nici nu se mai temea de propria lui soartă, 
nu se mai temea de el însuși, nu se mai temea de marea 
întîlnire, de întoarcerea acasă, fiindcă asta aflase sau cre- 
zuse că află în urma rătăcirii lui : că oriunde este acasă 
şi că nicăieri nu este altundeva decît acasă, că nu Marea 
doarme, ci el, şi că oricîte amînări îi acordă, ea ştie că el 
tot acolo se va întoarce, căci. toate pribegiile şi suferinţele 
şi fericirile prin care trecuse erau doar amintiri de toate 
astea, şi de încă ceva, dar nu cu adevărat, nici una dintre 
ele, ceea ce păreau sau doar se așteptase el ca să fie. Pe 
el nu se regăsea în nici una dintre drumeții, pe nici una 
dintre insule, în nici una dintre femeile pe care le întil- 
nise şi încercase şi chiar crezuse că le descoperă şi cu- 


184 


noaște, la început cu plăcere, apoi cu surprindere, apoi pîns 
ditor, așteptînd revelaţia ce refuza să-l ilumineze, ca pînă 
la urmă să priceapă că toate astea nu sînt de fapt altceva 
decît tot el, creaţii ale lui, dar nici una dintre ele EL, ci 
doar frînturi de el, pierderi de el: tristeţe, o mare și 
inutilă şi nostalgică tristeţe. 

Dar cum să se trezească ? Şi cum să probeze lumii îns 
tregi sau lui însuși, în fond asta nu era decît unul și ace- 
laşi lucru, cum să demonstreze fiinţei aceleia că o prinsese, 
că o descoperise, cum să arate asta, el fiind convins. Cum 
să arate că nu era decît un vis al cuiva care refuza cu te- 
nacitate să se manifeste în vreun fel şi să se dea astfel de 
gol, un vis al lui Okeanos care nici nu se sinchisea de el 
atunci cînd el îl sfida cutreierîndu-l și încercînd să-l sur- 
prindă cînd şi unde anume îi naște și îi propagă în lume 1 
protuberanţe pseudopode menite să pipăie Universul, mem- 
bre, particule, ioni, călători reflectaţi şi reflectînd o sin- 
gură viaţă — una singură în toţi, aceeași, dar în fiecare 
altfel. Şi atunci se surprindea că uitase sau fusese făcut să 
uite tîlcul cel mare : ce trebuia el să afle aici ! Căci oceanul 
îl reflecta cu întreaga lui lume, dar lui, lui Ulisse, sensul 
sumei îi scăpa, și nu îşi amintea „le acest sens decît une- 
ori, în somn, dar nu putea să şi-l tălmăcească nici măcar 
sieşi. Şi de cîte ori întreba care este sensul curgerii, nu era 
decît o umbră mică și ridicolă lamentîndu-se pe faleză, un 
contur reflectîndu-se dismorf în apa care pulsa indiferent 
şi monoton, în apa prefăcîndu-se viclean şi manifestîndu-se 
doar ca un obiect inert, mascîndu-și și disimulîndu-și ipo- 
crit viaţa dintr-însa. 

Oracolele îl asiguraseră că pe aceste ţărmuri va găsi 
unealta cu care se va putea întoarce acasă, la marea lui 
din visul amintirii. Dar ce corabie să fie aceea capabilă 
să-l poarte pe apele unduind ale visului ? Şi unde să o gă- 
sească ? Şi cum să-l convingă pe bătrînul cel viclean să 
se lase păcălit şi să răspundă lá întrebările lui ? 

Oare ce reflectă marea cea perfidă, atotputernica mare, 
atunci cînd se reflectă pe sine însăși ? În ea se oglindeau 
cerul şi pămîntul, întregul univers, corăbiile cu velele albe 
și pescăruşii albi, dar ce rămînea în urma lor din ei, din 
sufletul apei din ei reflectaţi în ape şi din urmele lor pe 
nisipul plajei după ce marea se întindea peste ele şi le 


185 


ştergea ? 1 se spusese că totul şi i se spusese că nimic, dar 
care era sensul curgerii lor, și cine putea să descifreag $ 
cum tîlcul acestei şarade aici, pe uscat, departe de mare 

Uneori Ulisse îşi spunea că dacă nu ar fi fost pe mar 
nici nu s-ar fi rătăcit niciodată, că nu este cu putință a 
rătăci astfel pe uscat timp de zece ani de trecere rolattyă, 
dar cine poate şti cîți încă de curgere reală. Marea, at 
cea de timp cît şi cea de spațiu, este de fapt marea inc- 
erenței existenței lui eterogene şi iluzorii în lumea pară- 
doxală a propriei lui discursivități relative. 

Ulisse era rătăcit de fapt într-o poveste al cărui sfârşii 
îl uitase, sau, poate, nu îl știuse niciodată. Şi, rătăcind p 
labirintul Cetăţii fără porturi a lui Alchinous, era un 
străin alături de o prinţesă, o fată de paisprezece ani flir- 
tînd cu un bătrîn tînăr la chip care pretindea că este nici 
mai mult nici mai puţin decît Ulisse cel din poveste. Și cît 
de repede treceau epocile ! Oare a cîta Nausicaa era această 
pe care o strîngea acum în braţe ? Şi ce deosebire era oare 
între clipa aceasta şi clipa în care același Ulisse, dar altul 
totuşi, intrase temător în grota sălbatică în care Calipso, 
sau poate Circe, sau poate şi una și alta, sau nici una din- 
tre ele... 

Forme ale apei ce trece, forme efemere ale apei care 
unduie. Oceanul memoriei unui erou dintr-un război de 
mult terminat — pacea pe care se rătăcise cîndva de mult 
fiindcă fusese tînăr și o sfidase pe zeiţa înţelepciunii, sau 
poate moartea, — sau poate şi pe una şi pe alta : pe eruda 
şi neîndurătoarea Nemesis, cea cu o mie de trupuri şi sen- 
suri, cea pe care dacă vrei să o vezi, să o percepi, rămți 
între degete doar cu sensul tuturor sensurilor — cu nisi- 
pul plajei pe care apa ţi-l fură printre degete. 

— Ce sens au peregrinările mele pe acest tărîm ? se 
lamenta omul cel mic de pe faleză, refiectîndu-se în apa 
tălăzuind indiferent (prefăcut indiferent, Ulisse era con- 
vins de asta !). Şi ce caut eu aici ? Cum aș putea lega tilcul 
întregii lumii într-un tot omogen ? 

Hlamida albă a Nausicăi flutura în înserare, şi era atît 
de întuneric acum încît nici nu i se mai puteau distinge 
ochii enigmatici ca ai tuturor reprezentărilor cele efemere. 
Și în spatele lor, pe cerul încă sîngeriu, contururile para- 
lelipipedice ale clădirilor și hemisferele convexe şi concave 


186 A 


ale observatoarelor astronomice cercetînd indiscret cerul 
Doar undeva, în stînga, de pe soclul ei gigantic, ca o aşchie 
de întuneric, nava feacilor înţepa cerul, sfidîndu-l. 

— Ce cauţi aici ? se auzi vocea lui Alchinous în noapte. 

— Nu ştiu, răspunse Ulisse. Ce pot să înţeleg eu oare 
din nava asta care nu merge pe ape? Cum oare mă va 
duce ea acasă ? 

— Nici eu nu ştiu, Ulisse, răspunse regele. Oracolul 
a spus că eu sînt cel care te va duce înapoi în Itaca și zeul 
mă va pedepsi pentru asta, dar sincer să fiu habar n-am 
çum să pun în mișcare nava. Se spune că ar fi acționată 
doar de gînd, de voinţă, şi că zeii au lăsat-o aici înadins 
ca eu să te duc cu ea acasă, dar ştii ce am ajuns eu să 
cred ? cred că zeii sîntem tot noi, dar altădată. Facem fel 
de fel de măsurători, consemnăm semnele cerului, dar nu 
mai ştim de ce, căci am uitat. Şi nava aceasta a rămas aici, 
departe de țărm, şi cînd te uiţi la ea vezi că de fapt nici 
nu este o corabie, stînd așa în picioare de parcă ar trebui 
să pluteşti cu ea direct spre stele, iar nu pe stelele din 
ape, căci tot stele sînt şi sus şi jos, și aşa cum noi numai 
cu himera unor corăbii plutim doar pe himera impură a 
stelelor din mocirlă, această corabie pură menită e poate 
să navigheze pe oceanul stelelor pure. Dar nava cu care 
trebuie să ajungi acasă este o turlă enigmatică a palatului 
meu. Cred că ai ajuns prea tîrziu la întîlnire, Ulisse ! 

— Şi asta este tot o iluzie cu care ne încearcă bătrînul 
cel viclean, Alchinous, dar noi nu trebuie să ne lăsăm amă 
piti de el, spuse Ulisse. Trebuie să existe o ieșire din la- 

irint ! Din labirintul acestei lumi. Din labirintul lumii 
acesteia... 

Tăcură un timp, gîndindu-se fiecare la ale lui. Apoi 
Ulisse întrebă din nou, de parcă i-ar fi venit o idee : 

— În ce an ne aflăm, Alchinous ? 

— În ce an de cînd ? îl întrebă la rîndu-i regele. 


Palatul în care dormise împreună cu Nausicaa era con- 
struit chiar pe malul mării şi domina de pe faleză apele 
pulsînd. Locuitorii cetăţii numeau locul acesta Noua Curte, 
căci prin popor se zvonea că va fi curînd rege nou. Palatul 
era o hemisferă cu pereţii de sticlă sugerînd o floare de 
lotus. La poalele stîncilor menite să întruchipeze frunzele 


187 


late ale plantei de sticlă, apa lovea în piatră cu pulsul ei 
monoton, şi Ulisse se așeza în jilțul de onix, învelindu-se în 
hlamida lui militară şi privind cum valurile cu creste fos- 
forescent de albe sub stele se ridică peste stînci în explozii 
consecutive. Şi adormind acolo visa păduri sub ape. Păduri 
întunecate sub apa cea verde. Păduri roșii. 

Apoi se făcea că era ceva ca un beci, sau poate cala de 
sub pupa a unei trireme enorme. Şobolanii mișunau. Dede- 
subt se simţea turba zgrunţuroasă, căci era o zăcere inertă 
pe o movilă de turbă. Lumina de afară se scurgea lăptoasă 
printr-un chepeng rotund, şi afară era ceaţă, ceața însă era 
mai rară acum şi prin ea se putea întrezări mai clar și par- 
tea de sus, mai luminoasă, și partea de jos, întunecată, și 
chiar şi conturul care le separa, linia orizontului despăr- 
tind imaginea în două jumătăţi probabil egale. Pata albă 
cu evoluţie lină prin ceaţă era și ea mai distinctă acum, şi 
cînd se apropia mai tare, şi din cînd în cînd se apropia pen- 
tru a se depărta din nou, ei bine, pata cea albă se vădea 
atunci a fi un pescăruş alb plutind pe deasupra orizontului 
liniei aceleia înceţoșate. 

Nelinişte nu mai era. Exista acum numai plutirea albă 
şi lină a pescărușului fulguind prin ceaţă. Nici partea de 
jos a imaginii nu era omogen întunecată, şi scrutînd cu 
atenţie prin vălui imprecis se putea distinge un contur im- 
pur, mai întunecat decît restul. O umbră neclară împreju- 
rul căreia cercurile descrise de zborul pescărușului păreau 
să se strîngă treptat. Rulul oceanului ajunge și pînă aici, 
tot ritmic. Dar neliniște nu mai există. Nu mai există decît 
extazul plutirii aceleia albe şi pure, care într-un tîrziu se 
așterne melancolic tot mai aproape, pînă cînd se lasă delicat 
şi suav peste conturul imprecis pătînd cu o urmă de con- 
trast inconsecvent întunecarea de umbră a părţii inferioare 
a imaginii. 

Şi nelinişte nu mai există. 


Cînd se trezise, Ulisse fusese spectatorul unei scene fas- 
cinante : pe malul oceanului era o clipire continuă de torţe : 
o mare de torţe a căror lumină se răspîndea pînă departe 
în larg. Roiuri de gîze multicolore se îmbulzeau spre lumi- 
nile pescarilor nocturni : fiinţe ale întunericului atrase ire- 
zistibil către lumină. Scopul torţelor luminînd oceanul era 


188 


tocmai să atragă spre ele viaţa aceea din hăuri. Şi viaţa în- 
fricoşată se lăsa păcălită, îmbulzîndu-se terifiant către pla- 
sele viclenilor pescari. Corpurile peştilor traşi pe mal re- 
flectau în curcubee multicolore lumina ucigaşelor torţe, și 
cîinii cetăţii se învîrteau lătrînd și miîrîind de jur împrejur 
aşteptînd să li se arunce resturile pentru care se învălmă- 
şeau în lupte hulpave și atroce. Şi atunci Ulisse înţelese 
ca nu se ginâise Ia șiretlicul cel mai simplu, că nu văzuse 
calea cea mai lesne din toate, şi scoase un urlet sălbatic. 

— Iubitule, ce s-a întîmplat ? îl întrebase Nausicaa 
smulsă din somn, şi ochii îi sticleau în lumina torțelor de 
pe mal, şi cînd privi în ei, Ulisse se descifră şi pe el acolo, 
în marea sticloasă a pupilelor orb-deschise spre lume, re- 
flectîndu-l invers şi mic, sfîşietor de mic şi răsturnat. 

O luă atunci în braţe și ieşi cu ea aşa, strîngînd-o la piept, 
pe plaja pe care nisipul ud şi rece întipărea nevăzut urmele 
pașilor ca într-o ştanţă. 

Acesta fusese motivul pentru care oracolul îi indicase 
acest loc și acest timp : acesta era locul şi timpul cuvenite. 
Lucrurile i se legau acum în minte și înţelegea. Pricepea 
şi de ce trebuia să fie tocmai atunci eclipsă, și de ce nava 
era departe de țărm, și de ce valurile nu puteau ajunge la 
ea, de ce nava era îndreptată cu bordul spre stele, spre cer, 
şi de ce nu plutise niciodată pe ape, şi de ce nici nu putea 
pluti pe ape. 

Ultima imagine a Nausicăi pe care o păstra în minte a 
fost aceea în care ea îl urmărea cu privirea-i tristă şi enig- 
matică din prag, în timp ce briza îi flutura pelerina albă din 
țesătură de mătase, mai fină decît cea mai fină țesătură 
de in de pe meleagurile Itacăi. Îi explicase, dar nu putea 
crede că fetiţa, ori nimeni altcineva de la curtea lui Alchi- 
nous, ar fi putut pricepe rostul noii aventuri în care por- 
nise. Nu aveau cum să priceapă, căci uitaseră | 

Dar marea va pricepe, prea tîrziu, dar va pricepe, așa 
cum şi el pricepuse, dintr-o dată, că fusese acesta mijlocul 
prin care el o obligase să se dea de gol, căci și ea era o fiinţă 
vie, şi nu se va putea stăpîni de a se lăsa atrasă irezistibil 
de lumină, căci toate fiinţele vii sînt atrase din hăuri că- 
tre lumină, şi nu trebuia decît o făclie pe măsură-i. 

Feacii rîdeau de idee, căci de atîta timp nava/stătea pe 
insula lor, și Pharos nu atrăsese totuşi niciodată pe nimeni 


189 


şi nici nu luminase, și toţi erau acum convinși că Ulisse este 
nebun, deşi astrologii spuneau că într-adevăr va fi eclipsă 
totală, şi că va dura chiar o zi întreagă, căci toate planetele 
se vor aranja pe o singură linie. Dar ce importanţă putea 
avea asta ?.Nimeni nu pomenise niciodată ca marea să 
crească spre lumină ! 

Ce nebun, Ulisse, să-și închipuie că marea ar fi un că- 
lător, asemenea lui, rătăcitor prin spaţiu şi timp, un vaga- 
bond care se va lăsa atras spre o iluzorie lumină ! Ce ne- 
bun, să-și închipuie că la gestul lui de lumină marea se va 
ridica asemenea unui munte, şi astfel îi va înghiţi, cufun- 
dînd totul sub talazul ei uriaș în marea confuzie din care 
s-a născut totul, după experienţă, în haosul primordial al 
Unului din care toate existențele s-au desprins : cioburi de 
apă din oglinda iniţială ! Cine poate crede așa ceva ? Ulisse 
e nebun ! 


Ulisse ajunsese la țărmul oceanului abia către zori. Nava 
era o formă întunecată și moartă, patronînd cu dimensiu- 
nile sale largul. Era o navă de metal alb, strălucitoare, și 
forma ei zveltă sugerînd zborul sfida cerul zeilor şi stelele 
reci şi îndepărtate. 

Cînd eroul troian se apropiase de ea, o poartă se deschi- 
sese, dar înăuntru nu era nimeni : doar o grotă luminată de 
o lumină izvorînd din pereţii labirintici, și nici nu-ţi venea 
să crezi că spaţiul acela limitat al turnului poate vădi atîta 
vastitate privit din interior. În mijlocul grotei trona un jilț 
zeesc, și, atunci cînd Ulisse se așeză pe el, tronul îl prinse 
comod și eroul percepu fără să se mai mire de nimic un glas 
blînd care îl întrebase șoptit : 

AI AJUNS ÎN SFÎRŞIT, EROULE ? 

— Da, răspunsese Ulisse, și din acea clipă își amintise 
exact tot ce trebuia să facă mai departe, deși nu era nimeni 
să-l înveţe. 

Vedea prin pereţii navei, care deveniseră transparenţi, 
cum afară se făcuse ziuă de-a binelea, și auzea cu urechile 
minţii prin pereţii groşi de metal, acum străveziu, imnu- 
rile de slavă aduse de preoţii zeului soarelui în templele 
de pe coastă. Imnurile proslăveau lumina noii zile care se 
năştea, și atunci, din nava lui de unde domina întreaga 
lume, dincolo de pereţii impenetrabili, văzu cu ochii minţii 


190 


cum din hăurile negre se înalță pe boltă un spectru cum- 
plit : un soare negru ! Și nu lumină aduseră peste lume zo- 
rii aceia de groază, ci întuneric. 

CE TREBUIE SĂ FACEM, PRIETENE |! îl întrebă glasul 
din el. ‘ 

Eroul își rememoră cu grijă Itaca, aşa cum îi rămăsese 
întipărită în memorie și cum zăcea acolo în adîncuri, reflec- 
tată răsturnat : o insulă printre multele insule pe care po- 
posise în cursul interminabilei lui peregrinări și treceri, dar 
spre deosebire de celelalte porturi prin care mai poposise 
Itaca fusese primul, cu țărmurile ei, cu portul, cu marea 
aceea pe care nu o mai regăsise de atunci niciodată și ni- 
căieri. 

„Acum se va face lumină“, își spuse Ulisse. 

— Să mergem, spuse. Să fie lumină ! 

ÎNCOTRO ? 

— Acasă! 

Şi atunci, în întunericul ce cuprinsese lumea în zori 
acelei zile unice, jeturile propulsoare ale navei se aprinseră 
scînteind cu o lumină incandesceniă peste oceanul negru 
pulsînd la picioarele ţării feacilor, şi lumina navei înăl- 
ţindu-se spre cerul întunecat a fost mai străluminată decît 
toate luminile universului. 

Şi atunci marea se înălţă spre el ca un munte, şi se ri- 
dică asemeni unui zid spre a se prăbuşi peste cetatea 
feacilor. 

Miturile povestesc despre un potop care a acoperit 
cîndva un continent de atunci dispărut şi multe din ţăr- 
murile lumii. 

Pe piscurile munţilor se mai găsesc și astăzi scoici și 
alge : relicve marine lipsite de sens la hotarul cu cerul. 

Și abia atunci norodul a căzut în genunchi şi a ridicat 
rugi către zeu, şi nu se auzeau peste tot locul decît mur- 
murele înfiorate ale feacilor. 

A existat o zi în istoria Pămîntului în care timp a fost, 
timp va mai fi, dar nu mai este timp. 

Şi volburile care l-au cuprins atunci pe Ulisse au fost 
volburile somnului și talazurile unei confuzii fără de limită. 


Acelaşi beci, sau cală de triremă. Aceeaşi movilă de căr- 
buni. Aceeaşi colcăială de șobolani, şi prin chepengul des- 


191 


chis aceeași ceaţă lăptoasă, prin care pescărușul cel alb evo- 
luează lin în partea mai luminată desenînd cerul. 

Pescăruşul s-a așezat lin pe umbra nedeslușită, și, după 
zborul lin şi preacurat, liniștea blajină a unei aterizări 
calme şi suave, oprire pe un liman, în întunericul înceţoșat 
al părţii inferioare a imaginii. 

Dar atunci, o pală de vînt sfişie pentru o clipă perdeaua 
lăptoasă şi dezvăluie tilcul formei nedeslușite pe care a po- 
posit pescăruşul, şi, în sclipirea clară a vîntoasei, forma ne- 
lămurită din ceaţă sînt eu ! Întins pe spate, cu apa și vîntul 
pulsînd și fluturînd zdrenţele desprinse de pe oasele goale. 
Pescăruşul s-a aşezat pe tigva mea lovită din cînd în cînd 
de hulă de stîncile țărmului, și cu ciocul picurînd de sînge 
îmi ciuguleşte ochii din găvanele însîngerate, plane cu 
sînge penajul strălucitor m alb. 


În vremea asta, Ulisse se deșteptă din somn pe pămîn- 
tul ţării lui pe care, după o lipsă atît de lungă, nici nu-l 
mai cunoştea, căci Atena îl învăluise în ceaţă, ca să nu-l 
cunoască nici pe dînsul nimeni și ca ea să lămurească totul, 
căci nu voia ca soţia, prietenii și oamenii să afle că s-a în- 
tors pînă n-o pedepsi îndrăzneala peţitorilor. De aceea totul 
i se păru sub altă înfățișare — şi drumurile, şi portul și stîn- 
cile înalte, şi copacii verzi. Se sculă atunci și privi împre- 
jur pămîntul părintesc şi se porni să plingă. 


Homer—ODISEEA 


Apele somnului se învolburau, şi el știa că fusese din 
nou păcălit de bătrînul pehlivan. Dar nu înţelegea cum de 
reușise într-un timp atît de scurt apa aceea vrăjită să scape 
din mrejele iluziei şi să se stăpînească, 

Pe cer era iarăşi soare şi nava feacilor nu se mai vedea 
nicăieri. Nava de pe insula Pharos nu mai era. Doar marea 
verde pulsa monoton, şi pe nisipul plajei se vedeau ur- 
mele paşilor : ale lui — mai mari, ale celor doi copii — mici 
şi mărunte. 

Apoi copiii ieşiră albi din marea tălăzuind, alergînd să 
nu-i ude valurile cu creste albe de spumă. Dar Ulisse nu se 
mai lăsă păcălit şi suriîse şiret. 


192 


— Ei, nu prea ai reuşit să dai de gol occanul ! spuse 
băiatul. 

Ulisse tăcea, privindu-i doar pe sub sprîncene pe cei doi. 

— De ce taci ? Răspunde-i ! îl întărâtă fata, ca pe vre- 
muri. 

Și atunci Ulisse înaintă pînă acolo unde marea muşca 
din plajă, pînă cînd se oglindi în ochiul rece şi verde şi in- 
diierent al mării, şi strigă spre larg : 

— Degeaba te prefaci ! Eu știu că nu mai sînt ei! Eu 
ştiu acum că nu mai sînt aceiași ! Te-ai dat de gol ! Nu te-ai 
putut stăpîni ! Te-am păcălit ! 

Şi hîtrul cel asemenea cu zeii se puse pe rîs. Valurile îl 
împroșcau cu apa lor sărată, și Ulisse rîdea, în hohote, îne- 
cîndu-se și tușind de rîs, și puştiul spuse : 

— Ce are ? A înnebunit de tot ? 

Şi puștoaica răspunse așa cum Ulisse știa că Nausicaa 
cea adevărată nu ar fi răspuns niciodată : 

— Cred că da. = 

'Fîncii izbucniră şi ei în rîs de rîsul lui, și apoi o luară 
la fugă de-a lungul țărmului, lăsîndu-și amprentele paşi- 
lor mici pe nisipul plajei, în timp ce nebunul care își spunea 
Ulisse striga după ei : 

— Şi cum se numeşte ţara asta ? În ce ţară mă aflu ? 

— Itaca ! îi strigase atunci Nausicaa, alergînd mai de- 
parte, dar cînd se întorsese din fugă rîzînd, rămăsese îm- 
pietriiă, căci din spuma albă se înălța schilavnic spre cer 
un bătrîn cu părul alb răvășit de briză, un bătrîn cerşetor 
hîd şi bizar, un zdrenţăros ud, un dement rîzînd cu priviri 
fioroase şi rătăcite, un bătrîn nebun urmărindu-i cu ochii 
sticloşi și vicleni. 

Erau un tablou împietrit acum, din ce în ce mai mic, 
rămas pe ţărmul unei insule de undeva din spaţiu şi timp : 
mici marionete jucînd o scenă ciudată cu roluri mărunte 
şi ridicole, tragice şi groteșşti, grandioase și absurde şi fan- 
tastice, fiinţe mirmidonice, tot mai îndepărtate, ca privite 
printr-un ochean inversat, întruchipări jalnice și indife- 
rente în ochii mei care nu le mai acordă nici o atenţie acum, 
ci se întorc înapoi către mine, plictisiţi să-și mai încordeze 
atenţia spre a urmări vînzoleala măruntelor fire de nisip la 
limitele mele cu țărmul, la zona de impact — EU, MAREA. 


SFEROIDUL CU SENTIMENTE 


Dincolo de pustiul întunecat al somnului primelor cea- 
suri, seu poate doar minute, de după adormire, urmează o 
planetă care se deschide vederii într-o perspectivă largă 
Zborul se termină printr-o cădere lină, şi planarea respec- 
tivă, cu cât'se apropie mai mult de ţintă, pare tot mai în- 
ceată, așa încît după o vreme timpul se oprește cu totul, 
şi atunci realizez, pentru prima oară de fiecare dată, că-mi 
fusese frică de aterizare de la înălțimea ameţitoare la care 
mă aflasem, deși ştiusem precis că va exista o urmare și că 
nu mă voi spulbera în urma contactului cu terenul acciden- 
tat pe care îl întrezăream acolo unde se termina efectul al- 
băstrui al atmosferei curate şi inconsistente prin care 
evoluasem, 

Bănuiam că posed niște aripi străvezii și multicolore, 
aripi ale căror elitre îmi părea că le şi simt, dar, gîndind lu- 
cid, realizez că nu am zărit niciodată ceva care să îndreptă- 
țească presupunerile mele. Oricum, aterizasem lin, şi întot- 
deauna propria înfățișare era pentru mine o surpriză cît 
se poate de emoţionantă, şi nu pentru că m-aș fi regăsit mai 
frumos sau mai urîi decît mă așteptasem, fiindcă nu mă 
credeam nici mai una nici mai alta, dar mă lăsa complet 
nedumerit fiinţa care eram, şi niciodată nu știusem şi nu 
mă așteptasem să fiu astfel, şi nu eram nici frumos nici 
urit, fiindcă eram pur și simplu ALTFEL : straniu și cît se 
poate de contradictoriu în comparaţie cu formele, ca să zic 
aşa, uzuale. 

După aterizare, și, evident, termenul este cît se poate de 
impropriu, fiindcă planeta pe care ajunsesem nu era Terra, 
şi pot spune că nu avea nimic comun cu planeta cea veche 
pe care o știm cu toții, dar, în fine, după aplanetizare, mă 
plimbam pe suprafaţa sieroidului, redescoperindu-l de fie- 


194 


care dată, şi de fiecare dată perceptind că am ajuns într-un 
loc pe care îl cunosc de fapt de mai de mult, dintotdeauna. 

Merg pe un conglomerat de roci masive şi pustii, și re- 
cunosc în această îngrămădire o direcţie specială, o or- 
dine, un mesaj aproape. Sentimentele îmi sînt încă nelă- 
murite, și starea pe care o resimt este cauzată de confuzia 
în care se află acest cît se poate de încîlcit, special şi străin 
peisaj, fiindcă sufletul este în mod direct influenţat de con- 
diţiile de mediu în care vieţuiește. Natura vrea să comu- 
nice cu mine, îmi spun, și încerce să pătrund tilcul pe care 
trebuie să mi-l sugereze peisajul stîncos și steril şi arid. Şi 
sufletul îmi e și el pustiu şi arid, şi nu mă înţeleg ce vreau 
şi ce trebuie să fac mai departe. 

Dar cufundat aşa în acest soi de autostudiere, ajung pe 
malul oceanului. Abia aici înţeleg că îmi este frig şi percep 
cît îmi este de frig. Sînt gol, și elitrele sînt probabil cele 
în care vîntul zîzîie atît de monoton. Am frisoane, dar stau 
paralizat mai departe în faţa spectacolului mereu același și 
totuși altul de fiecare dată. Valurile înspumate vin să se 
spargă la poalele stîncilor cu geometrie indefinită, şi acum 
este noapte, iar spuma crestelor este luminoasă şi înfrigu- 
rată sub stelele ce se rotesc pe inflorescența neagră side- 
rală. Dar nu, nu neagră, ci adîncă. 

Aici mă simt cînd mic și rătăcit între aceste două imen- 
sităţi care mă acoperă una cu alta, cînd mîndru, mai mult 
decît mînăru : trufaş, asemeni unei stînci, asemeni noianu- 
lui de stînci din peisajul dezolant din jur. 

Dar printre stînei sînt trestii împietrite. Le descopăr cu 
stupoare. Trestii, simbolul supleţii, pietrificate. Nici tres- 
tiile nu mai mișcă ; și atunci psihicul meu răspunde instan- 
taneu mesajului ciudatelor sculpturi printr-o tristeţe și o 
descurajare mai presus de fire, iar pașii îmi rătăcesc pe 
poteci de mii, de milioane de ani nestrăbătute de nimeni, 
drumuri de mult uitate, drumuri atît de grăitoare ; în timp 
ce pădurea de trestii mă strigă cu disperare, și glasul ei îmi 
sfișie sufletul de o irecuperabilă pierdere la care nu mai 
știu, nu mai pot, sau nu mai vreau să mă întorc, 

Zorile mă prind acolo unde se termină pustietatea şi 
încep să unduiască lanurile de iarbă verde. Iarba e udă de 
rouă, și eu sînt desculţ, și parcă renasc din iarba care vălu= 


reşte, iarba prin care paşii mei se strecoară spre fiinţe care 
fug de mine pentru a se pierde în iarba înaltă. Vieţuitoare 
instantanee trecînd pentru o clipă prin cîmpul vizual ca 
printr-un cadru al amintirii. Unele sînt moi şi învelite în 
mușchi roșiatic, altele sînt mov în lumina stelei răsărind 
la zenit. Da, unele sînt mov şi au boturi negre și umede, 
boturi calde care răsuflă. Toate fug, se împrăștie, se spul- 
peră în faţa pașilor mei, căci alerg prin iarba înaltă care 
acum, cînd s-a făcut zi, e neagră. 

Îmi amintesc, da, acum îmi amintesc. Îmi amintesc de 
tot ce simt şi de tot ce poţi simţi. Reacţionez spontan la 
toate modificările peisajului. Concomitent cu lumea care se 
schimbă în cadrul prin care trec. Sufletul îmi este o clavia- 
tură pe care planeta pe care am poposit vorbeşte cu mine, 
comunică, îmi transmite mesajul ei mult aşteptat. 

Dar care este tîlcul tuturor acestor sentimente ce mi se 
înghesuie pe suflet, sub fragila închipuire a celui ce sînt, 
a celui ce am fost şi a celui ce voi fi întotdeauna. 

Întotdeauna ? Oare mereu voi exista aici ? Oare aceasta 
este ţara, pentru mine, fără bătrîneţe și fără de moarte ? 
Un tărîm neştiut la care realitatea timpului nu mai poate 
ajunge, o insulă pînă la care nu mai pot răzbate nici orele, 
nici spaţiile lumii din care am venit aici, să pona o clipă 
pentru eternitate ? 


Dincolo de cer sînt norii. Dincolo de sticla sidefată care 
delimitează universul plutesc norii, flotînd peste paşii mei 
prin iarba care este acum de cenușă. Simultan cu schimbă- 
rile mediului şi ambianţei se schimbă şi sentimentele mele, 
și odată cu sentimentele se schimbă şi simbolistica locuri- 
lor, scena peregrinărilor mele. Simultan. 


Dar tot atît de simultan s-ar putea ca mediul să se 
schimbe în funcție de sentimentele mele, fiindcă acum parcă 
percep că sentimentele mele prefigurează schimbările, pre- 
vestindu-le. Atunci însă, atunci, care va fi cadrul care să 
reprezinte, sau ilustreze, sentimentul ce mă bîntuie ? Aştept 
cu nerăbdare următoarea scenă succedînd sentimentul meu 
nou, şi în faţa ochilor se concretizează din adîncul con- 
ştiinţei o imagine cum nu am mai întîlnit niciodată pe pla- 
neta pe care rătăcesc, O imagine cum nu am mai întîlnit 
niciodată niciunde, 


196 


O pajiște cu havuze desemnînd un drum anume se în- 
tinde înaintea paşilor mei, şi în capătul aleii zăresc o clă- 
dire de marmură, cu coloane și fronton, o clădire acoperită 
de valuri de iederă roşie, de cascade roşii de iederă. Mă 
apropii uluit, fără să pot înțelege legătura dintre senti- 
mentul ce mă animă şi această materializare, urc treptele, 
copleșit de grandoare, pătrund prin poarta megalitică ce mi 
se deschide în faţă, şi în spatele ei nu e nimic; totul a încetat 
cu desăvîrzire să mai existe ; în spatele intrării nu mai e 
nimic, e neant. În spatele intrării nu mai e nimic, nici eu 
nu mai sînt. În spatele întrării nu mai e nimic, şi mă cutre- 
mur de fiecare dată cînd percep îngrozit, scăldat în sudori 
îngheţate, înfiorătorul simbol, 


SIMFONIA VIITORULUI 


Gil lucrase în ziua aceea pînă tîrziu. Silvia, așteptîndu-l 
să se întoarcă de la serviciu, nici nu mîncase la prinz, ca să 
poată lua masa împreună. Acum se lăsa seara şi pe stradă 
se aprinseseră luminile cu neon, în timp ce în camera de 
alături, prin peretele prin care se auzea tot, răzbătea vocea 
stridentă a fetiţei vecinilor care probabil iar spărsese ceva, 
fiindcă tocmai mînca bătaie și plîngea de să-i iasă sufletul. 
În blocul lor de periferie, această secvenţă se repeta cu o 
frecvenţă destul de mare, fiindcă vecinii lor erau oameni 
modeşti, care se manifestau cu violenţă ori de cîte ori pier- 
deau sau deteriorau vreunul dintre obiectele mărunte ale 
menajului, obiecte de care se pare că erau legaţi prin puter- 
n.ce sentimente de afecţiune, iar fetiţa era şi ea, se vede 
treaba, un copil foarte rîzgîiat și neglijent, care la cei patru 
ani ai ei nu vădea deloc atenţia cuvenită obiectelor cu 
care venea în contact. Dealtfel, era o fetiță tare prostuţă 
pe care Silvia o întîlnea mai mereu atunci cînd se întorcea 
de la serviciu, pe treptele de la intrarea blocului, jucîndu-se 
cu o pisică tare jigărită, de fiecare dată aceeaşi. Părinţii, 
care nu îi cumpărau probabil jucării, se vede că nu aveau 
nimic împotriva folosirii în acest sens de către micuță a pi- 
sicii celei răpănoase. 

Cînd Gil a intrat în garsonieră, Silvia nu l-a auzit, fiind 
cufundată în gînduri. Gil era foarte tandru și obosit, o 
îmbrăţișă din spate așa cum stătea în fotoliu, şi atunci ea 
îşi întoarse capul spre el să-l sărute. 

— Azi ai stat mult... 

— De, a mai trebuit să rezolv niște chestii înainte de a 
pleca : nu puteam să le las pentru luni. 

— Eşti obosit ? 

— Da. 


198 


— 'Ți-e foame ? 

— Da, sînt mort de foame. Ce avem de mîncare ? 

— Ciorbă şi mîncare de cartofi. 

După masă, Silvia insistase să meargă în oraş, să se 
distreze. 

— Ştiu că ești obosit, dar este sîmbătă, și nu am mai 
ieşit de atîta timp nicăieri... Miine o să putem dormi pînă 
tîrziu. Hai să mergem și noi la un film. 

La casă nu mai erau bilete. Doar derbedeii se mai fo- 
filau prin ungherele mai întunecate speculînd biletele, dar 
Gil avea oroare de bişnițari : se şi temea de ei și îi era ţi 
silă ; aşa că se plimbară în sus şi în jos pe bulevard pînă 
cînd ajunseră în dreptul Ateneului. 

— Hai să intrăm aici, propuse Silvia. Vreau să mergem 
și noi să ne distrăm într-un fel în seara asta ! 

— Dar, Silvia, nu sîntem pregătiţi ! Una este să te duci 
la un cinematograf, unde, vorba ceea, poţi să intri în sală 
şi în pijama, alta este să mergi la concert : acolo toţi sînt 
îmbrăcați în costume de gală, cu cravate, cu rochii de 
seară... or să se uite la noi ca la o altă arătare ! 

— Ce importanţă are ? Noi ne ducem să ne expunem 
toaletele ? Şi, dealtfel, asta ar însemna să nu mai mergem 
niciodată la concerte, fiindcă tu nu ai nici un costum de 
gală, iar eu nu am decît rochii de stradă ! 

— Bine, dar probabil că a început deja. 

— Nu, ăştia încep mai tîrziu! Vreau să mergem! O 
colegă de serviciu mi-a povestit că a fost odată la un con- 
cert și că a fost minunat. 

Stăteau și discutau în faţa afișului cu programul con- 
certului : prima parte era un concert de Stravinski, a doua 
parte, un concert experimental : Simfonia Viitorului, în 
dreptul căreia nu era precizat nici un nume de autor sau 
interpret. 

— Ştiu şi eu ce să spun ?... Cine știe ce porcărie o fi! 
Şi, dealtfel, la televizor, la radio, pe programul al doilea, 
dau tot timpul concerte, nu înţeleg de ce ţii tu morţiș să 
mergem la ăştia, cînd acasă am putea în timpul concertului 
să fumăm, sau să facem dragoste, sau orice altceva... 

— Nu, este complet altă chestie. 


199 


Luară bilete și intrară în sală, Era lume multă și, spre 
surprinderea lor, portarul doar îi măsură cu privirea, dar 
nu formulă nici o remarcă în legătură cu ţinuta lor. Gil 
mai păstra în el reminescenţe de spaimă, de rușine de la 
conflictul pe care îl avusese la un „local de lux“ unde chel- 
nerii îi arătaseră cu degetul şi nu se sfiiseră să comenteze 
în gura mare, spre amuzamentul general al celorlalţi con- 
sumatori „selecţi“, starea jalnică în care ajunsese acel lăcaş 
„decent şi elegant“ : nemaipomenit, să intre cineva în 
blue-jeans ! 

— Ce frumos ! exclamă Silvia. 

Era foarte încîntată. În pauză merseră şi la bufet să 
bea citronadă şi să mănînce prăjituri, și acolo admirară cu 
invidie îmbrăcămintea impecabilă a celorlalți spectatori, 
care consumau și ei la bufet, fumînd ţigări străine şi discu- 
tînd cu elogiativă distincţie despre valoarea concertului. 
După aceea, cînd gongul sună anunţînd începerea părții a 
doua, cei doi se întoarseră în sală. 

— Unde mergeţi ? îi întrebă un garderobier. 

— Ne întoarcem în sală pentru partea a doua a con- 
certului. 

— Doriţi să asistați şi la partea a doua a programului ? 
ge arătă garderobierul nedumerit. 

— Nu se poate ? 

— Ba da, de ce nu..., răspunse omul ridicînd din umeri. 

— Nu ştiţi cumva cine este compozitorul ? mai inter- 
veni Silvia încercînd să profite de relaţia neașteptată pe 
care și-o creaseră. 

— Este o lucrare experimentală, le explică omul în uni- 
formă, și în speranţa că tinerii spectatori se vor răzgîndi la 
aflarea acestei veşti și vor pleca acasă, mai aşteptă cîteva 
clipe, dar constatînd că ei totuși rămîn, se îndepărtă clăti- 
nînd din cap. 

La întoarcerea în sală, Gil și Silvia constatară că nu mai 
rămăseseră în afară de ei decît foarte puţini spectatori : un 
ins ceva mai în vîrstă cu un frac negru și cu o sticlă de bău- 
tură care i se rostogolise la picioare, un întîrziat care ador- 
mise probabil şi nu remarcase nici pauza dintre cele două 
părți ale concertului, o doamnă impunătoare cu un băieţel 
de 10—12 ani care discuta aprins despre oarece în care re- 
apărea cu o frecvenţă de tic verbal refrenul : „şi atunci 


200 


profesorul de compoziţie a zis“ ; și încă o pereche foarte 
snoabă de tineri care se sărutau chicotind în ultimele rîn- 
duri ale sălii, şi care, de altfel, cînd lumina din sală scăzu 
vestind începerea părții a doua a spectacolului, părăsiră 
sala rîzînd zgomotos. 

Scena rămînea în continuare goală. Era liniște, şi Gil îi 
suflă Silviei la ureche : 

— Te pomeneşti că partea a doua nici nu există de 
fapt : nu era trecut nici un nume lîngă titlul concertului... 

Tocmai atunci se auzi o voce profundă, amplificată pro- 
babil de un excelent sistem stereofonic. Vocea crainicului 
anunţă grav : 

— În partea a doua a concertului nostru vă vom pres 
zenta o lucrare experimentală: Simfonia Viitorului. 
Această lucrare nu este atît un concert propriu-zis, iar nu= 
mele autorului sau autorilor nu au fost trecute pe afiș pen- 
tru simplul motiv că ar fi fost necesară o listă exagerat de 
lungă, și care ar fi trebuit să fie continuată suplimentar și 
cu numele eventualilor spectatori, adică al dumneavoastră, 
fiindcă veţi lua parte în mod activ la acest fenomen expe- 
rimental... 

— Auzi, este un fel de Happening ! îi şopti Silvia feri- 
cită lui Gil. Am făcut foarte bine că am rămas. 

— Vrem să precizăm și să avertizăm totodată publicul 
că forma de artă la care va participa se include în mani- 
festările supranumite de critică „Arta Totală“. La baza 
conceptului nostru estetic stă un eșafodaj ştiinţific și filo- 
zofic foarte complex, cu care, înaintea prezentării lucrării, 
ne simţim oarecum datori să vă punem la curent. Așa cum 
ați fost deja anunţaţi, este vorba de un experiment, care, 
desigur, nu comportă din partea dumneavoastră nici un fel 
de riscuri. Opera noastră artistică este de fapt o poartă spre 
Viitor, în cel mai propriu sens al acestui cuvînt. Poate că 
mulţi dintre dumneavoastră au remarcat deja că toţi repre- 
zentanţii unei anumite epoci determinate istoric au un anu- 
mit nivel intelectual și de sensibilitate oarecum prestabilit 
și limitat. Nici cei mai elevaţi dintre coabitanţi nu depășesc 
sau nu se află cu mult mai jos de o anumită treaptă evo- 
lutivă : filozofii încearcă să explice acest fenomen într-un 
mod destul de arbitrar și forţat, conform ipotezelor sim- 


201 


pliste bazate pe noţiunile şi legile impuse de fizica lineară, 
care caracterizează cultura şi ştiinţa secolelor anterioare. 
Există însă şi o altă viziune asupra realităţii, construită pe 
bazele unei alte fizici, numită în mod complet convenţio- 
nal „nelineară“ sau discursivă. Această viziune pornește, 
așa cum este de așteptat, de la alte concepte transcendente 
menite să substituie pe cele ale spaţiului și timpului, care 
şi-au vădit nu o dată în experienţa multimilenară a emu- 
lui relativitatea şi incapacitatea de a explica unele feno- 
mene pe care gîndirea discursivă încearcă să le includă în- 
tr-un sistem ordonat şi plauzibil. Aceste noi criterii sînt 
noţiunile de „cîmp“, „ritm“, „cuantă“, „discurs“, „pro- 
gram“, „zugswang“ şi altele, care contestă prin însăși 
existenţa lor vechile limite spaţio-temporale, pe care le con- 
sideră simple convenţii de gîndire și educaţie, menite a de- 
clanșa un automatism logic cu efecte de orbire psihică asu- 
pra reprezentanţilor unor anumite tipuri de civilizaţii şi 
culturi primitive. Pornind de la aceste ipoteze şi folosind 
o tehnică nouă, Simfonia Viitorului dezvoltă ideea că locui- 
torii societăţilor trăiesc în spaţii și timpi precis determinaţi 
spaţio-temporal de nivelul intelectual al membrilor lor, 
determinarea fiind inversă : nu spaţiul şi timpul definesc 
nivelul cultural al tuturor membrilor, ci membrii colectivi- 
tății se integrează în anumite scheme istorice precis deter- 
minate în funcţie de nivelul lor intelectual. Nu vom insista 
asupra rolului artei în formarea caracterului uman în ge- 
neral, și ne vom rezuma la a aminti că în toate epocile au 
existat locuri la care marele public a avut acces, unde Sim- 
fonia Viitorului a fost prezentată, iar faptul că nu a fost 
o lucrare cu priză la mase prea largi nu se explică decît 
ca o urmare a faptului că persoanele pentru care viitorul era 
accesibil spiritual erau destul de puţin numeroase. Posibili- 
tatea glisării în timp şi spaţiu nu a fost dorită propriu-zis 
de prea multe intelecte, fiind din alt punct de vedere des- 
tul de accesibilă oricui ar fi dorit-o cu adevărat. Astfel, fără 
nici un fel de discriminare, viitorul este deschis tuturor 
reprezentanţilor speciei, selecţia care se face fiind pur in- 
dividuală, și acei care nu sînt apți nu au acces la lumea 
Viitorului şi nimic mai mult. Unii dintre dumneavoastră 
vor fi- poate, de acum în'0'0 locuitorii unei lumi noi, și 


202 


acesta este rolul inevitabil al artei. Celor cărora simfonia 
rioastră experimentală le va revela Viitorul, sînt apți de 
a-l locui, celor cărora simfonia noastră nu le va spune ni- 
mic, le cerem anticipat scuzele de rigoare. 

Vocea tăcuse și în sală se înstăpînise liniștea și întune- 
ricul cel mai perfect. 

— Dacă vom dispărea în Viitor, cei care ne-au cunos= 
cut or să se impacienteze, şopti Silvia. 

— Vezi-ţi de treabă ! Probabil că este o farsă, iar dacă 
totuşi nu e... ei bine, atunci nu trebuie să-ți faci griji din 
pricina asta, fiindcă vom dispărea cu totul, dacă am înțeles 
eu cum vine treaba aia cu fizica nelineară. Dealtfel am 
mai auzit ceva de genul ăsta: înţelegi, este foarte sim- 
plu, vom glisa pur şi simplu în acel nivel care ne carac- 
terizează ca persoane, iar pentru cei din fabrică, de exem- 
plu, noi nu am existat niciodată, sau am fost un vis. Poate 
că nici măcar apartamentul nostru nu există de fapt decît 
pentru noi, ca o simplă certitudine convenţională, dar dacă 
noi depășim convenţia lui, nimeni nu i-ar mai remarca 
lipsa, fiindcă doar noi îl facem să existe ca atare. 

Stăteau cu ochii cufundaţi în întunericul din sală. Era 
liniște gi nu se vedea nimic. Se ţineau de mînă, şi Silvia 
simţea mîna lui Gil caldă şi umedă, era emoţionat pro- 
babil. Şi ea era emoţionată. 

Pupă un timp, întunericul păru un fel de ceaţă con- 
fuză, și între timp simţiră foarte suave sunete disjuncte. 

— Vezi, auzi ? şopti Gil, 

— Parcă, spuse Silvia. 

— Trebuie să fie o chestie de autosugestie, își dădu Gil 
cu părerea. 

Înaintea lor lumina se făcea tot mai mare. Sunetele 
crescuseră pînă la intensitatea vuietului mării, noaptea, 
cînd e linişte şi stai întins în şezlong, pe balconul hote- 
lului 

— E totuşi un spectacol cu totul special, suflă Silvia. 
Îmi pare bine că am venit. Luni o să am ce le povesti fe- 
telor la birou. 

"  Remarcară pentru prima dată că imaginea era foarte pu- 
ternic reliefată, deși nu reprezenta nimic anume, iar su- 
netele erau atît de intens stereofonice încît se manifestau 
ap” mape tactil. Intensitatea senzatii o” crescuse, și simțeau 


203 


cum sa pătriind de un uruit confuz, ca şi cum motoarele 
puternice de avion, sau de navă cosmică, ar fi acţionat în 
apropiere. Și în același timp percepeau că toată hula aceea 
nu era decit ţăcănitul unui ceas măsurînd timpul. Sim- 
eau pulsaţia ratițelor, scrîşnetul lor, dar în acelaşi timp 

jinusculul obiect simbolic vădea gîndirii o nouă dimen- 
siune şi profunzime. Din ceas se desfășurau spaţii şi forme, 
câmpuri de forță, tensiuni, mesaje ermetice menite să spună 
mai mult decît cunoaşterea lor empirică şi vulgară putuse 
vreodată concepe. Spațiile se desfăşurau din spaţii şi tim- 
pii din timpi, în vreme ce inexistente imagini noţionale se 
perindau cu o viteză ameţitoare. Acum totul era mult mai 
luminos, aproape concret în abstracţiunile care îi învă- 
luiau. Nici nu-şi dădură seama că nu mai era nimeni şi 
nimic împrejur, ci doar ei doi, spectatori fascinaţi, ţinîn- 
du-se de mînă. Grandiosul spectacol se amplifica treptat 
şi percepeau acum dintr-o dată şi pe de-a-ntregul nsbă- 
nuite spaţii și lumi şi tilcuri la care nu se gîndiseră nici- 
odată decît poate în vis, sau în visul visurilor : civilizații 
dispărute se nășteau și se perindau prin ei ameţitor, so- 
cietăţi care, ajungînd la culme, intrau prin poarta nevă- 
zută a Simfoniei Viitorului direct în spaţiul acesta perfect, 
ca pentru a stîrni stupoarea de mai tîrziu a arheologilor, 
rampe gigantice navospaţiale şi temporale își dezvăluiau 
luminile de poziţie unor temerare reveniri, căci reveneau 
acolo unde trebuiau să ajungă, lumi mai bune şi mai drepte 
își dezvăluiau minţilor lor extaziate simetrii şi arhitec- 
turi simultane, şi ei se ţineau de mînă, fascinaţi, suriză- 
tori, edificaţi, în timp ce El Aleful se deschidea tot mai 
mult înaintea lor, ca nimic mai simplu, evoluții și revolu- 
ţii succesive, planuri și scheme logice, istorii sinuoase şi 
coridoare închise, labirintul spaţiului-timp ordonîndu-se 
într-o geometrie ambiguă şi totală. 

Și ei se ţineau de mînă. 

Vuietul era acum un sorb imens care, fără să le ră- 
nească simţurile, îi pătrundea și transforma. Erau un flux 
discontihuu şi pentru ei totul încetase de a mai fi ceva 
anume, concret şi limitat, devenind sumumul a tot ceea ce 
putea fi. 

Şi dintr-o dată lumina izbucni clară şi reală, şi ei doi 
irupseră printre construcţiile şi câmpurile unui alt ritm. 


294 


Grandioase, clădirile se deschideau de o parte și de alta ş 
o lume mai frumoasă şi mai pură decît visele o promit, un 
spaţiu deschis, în timp ce de jur împrejur sunetele erau 
acum muzică, şi totul era viaţă. 

Mergeau fascinaţi, fericiţi, ţinîndu-se de mînă, în timp 
ce de jur împrejur tot ceea ce fusese cîndva parţial și im- 
perfect se împlinea și întregea, şi ei se ţineau de mînă prin- 
tre clădirile acelea fantastice, feerice, înălțătoare, făcîndu-i 
să vibreze de formidabila, şi uluitoarea, şi atît de reala Sim- 
fonie a Viitorului. 


ULALUMIE 


(Proiect pentru un intermundiu) 


T. este o lume înșelătoare, care are multe locuri comune 
cu realitatea și pe care neiniţiaţii ar putea chiar s-o con- 
funde cu aceasta printr-un gest imprudent, căci la o mai 
atentă studiere vor ieși la iveală unele inadvertenţe, mai 
întîi abia intuite, subtile ca un parfum de tei pe un cîmp 
de maci, dar care mai apoi se vor înlănţui tot mai con- 
vingător într-o rețea imperceptibilă pentru simţuri, dar 
perfeci. accesibilă conştiinţei şi spiritului critic, pentru a 
se vădi pînă la urmă nu o oglindă reflectînd, ci o altă lume, 
în care chiar dacă ceasurile arată ora şapte și un sfert ca 
şi vibratorul brățară de la mîna preafrumoasei ale cărei 
picioare de marmură se dezvăluie banal de enigmatice pri- 
virilor indiferent indiscrete ale soţului, este alt șapte şi 
un sfert, şi orele nu concordă, așa cum nu concordă nici 
zîmbetul uşor fals de pe buzele iezuite care în modul cel 
mai sincer înșală — şi astfel ceea ce la început părea un 
similar limitat este pînă la urmă un hăţiș de neprevăzut 
în care pașii străinului se pierd, pîndiţi la fiecare colţ ne- 
bulos de zîmbetul impropriu al unei ingenue persoane, zîm- 
bet recunoscut numai formal în ultimul moment : trans- 
cendent simulat de o arahnoidă necunoscută care pîndește 
cu scopuri nedeslușite în spatele reţelei invizibile şi impal- 
pabile de care spuneam mai la început, în spatele reţelei 
comprehendabile, palat de fum de pe care stăpînul acestui 
univers (sau stăpînii, controlorii și conducătorii) din pe- 
numbra cutelor cortexului supraveghează și dirijează evo- 
luţiile relative şi efemere cu o dexteritate și inflexibilitate 
sigură de sine, şi abia acum, prea tîrziu însă, realizate prea 
tîrziu, căci deja traiectoriile s-au deschis în faţă asemenea 
unor şleauri de fier stricte pe care TREBUIE să te rosto- 
goleșii așa cum a fost prestabilit, și trecerea uzuală se pe- 


206 


rindă banal prin camere de hotel închiriate parcă de alt- 
cineva pentru o singură noapte, prin localuri necunos- 
cute, printre feţe necunoscute şi ostile, pe străzi pustii pe 
lîngă siluete întunecate și fluturînde, sfişiate de vîntul 
care risipește violent și cinic prinosul felinarelor clipocind 
nostalgic (şi de fiecare dată îţi spui : „ca altă dată“ ţi „ca 
altă dată“, dar nu mai ştii cînd şi uneori percepi chiar „ca 
nici o dată“, dar parcă nu se poate), și picioarele, şi zîm- 
betul atit de străin cunoscute şi înşelător recunoscute, şi 
deja intermediul limbic al periheliului noii perspective se 
ordonează în caișii şi vişinii înfloriţi, sau în fluturii mul- 
ticolor de trişti, şi-ţi spui „asta cunosc deja !“, și „aha, 
asta este doar o ogiindă a unei alte lumi“, deși simţi ca un 
avertisment sugrumat teama că te înșeli și că vrei să te în- 
şeli singur şi că de fapt vehicolul te-a purtat atît de de- 
parte încît ai şi început să confunzi spaţiile şi timpii, şi abia 
atunci îţi pui (sau nu-ţi pui niciodată) întrebarea : „dar 
dacă lumea, realitatea, este de fapt o oglindă, sau şi ea 
o oglindă reflectînd acest tărîm, o reflectibilitate biunivocă 
şi reciprocă a două oglinzi“, şi o voce hilară intervine: 
„oglinzi care nu cuprind însă nimic“ şi ecoul accentuează : 
„NIMIC, NIMIC, NIMIC“, şi abia atunci spaţiile curbe se 
închid în sinapse de fier care, deși ai intrat pe undeva în 
templul minoic al Hermesului acesta trismegist, locul nu 
mai răspunde legilor definitorii de dincolo, sau poate şi 
acest dincolo indubitabil este şi el tot o simulare şi o falsă 
anamnezie stimulată cu un scop anume, poate al încrede- 
rii excesive, proba ÎNCREDERII şi PLINĂTĂȚII DE SINE 
— ca mai apoi acest tărîm impropriu să apară şi mai elip- 
tic, atipic şi alunecos, fiindcă aici dacă ai intrat pe undeva, 
nu înseamnă și că poţi ieși pe vreundeva, deși toate uşile 
sînt tot timpul deschise, cursive unele spre altele şi mai 
ales, aici e paradoxul, în număr finit şi restrîns, dar este 
deja prea tîrziu, așa cum a spus oracolul, şi cercul se strînge 
imperturbabil și strivitor împrejur, şi zîmbetul femeii cu 
ceas-brăţară dezvelindu-și ca pe o tentaţie picioarele indi- 
ferent aţiţătoare este altul, ceasul este altul, și chiar aceeași 
oră care ar părea să corespundă este de fapt alta, străină, 
ora unei alte ore, a unei alte planete, a unui alt univers, a 
unei alte specii, civilizaţii, fiinţe, în care se poate pătrunde 


207 


doar ea intrus, prin fraudă neintenţionată, dar specutată 
de cineva din reavoinţă sau cine ştie cu ce intenţii angoa- 
sante, şi dirijat spre eroare de un far misterios care îţi fă- 
cea semne cunoscute (am stabilit însă de la început că de 
fapt înşelător cunoscute), și cînd șoarecele a pătruns în 
capcână, uşile se închid unele peste altele în straturi tot mai 
adinci și învăluitoare peste sîmburele de cunoaștere menit 
să nu mai poată fi niciodată scos la lumină în adevăratul lui 
tic oricîte foiţe ai înlătura succesiv dinafară, oricîte uşi ai 
redeschide de deasupra giganticului edificiu funerar (evi- 
dent: înșelător funerar), pentru că procesul este de fapt ire- 
versibil şi în urma şoarecelui ușile cursei (care poate nici nu 
are uşi) se închid unele peste altele, unele peste altele, 
unele peste altele, sorbindu-l într-o lume înșelătoare care 
gre multe locuri comune cu realitatea și pe care neiniţiaţii 
ar putea chiar s-o confunde cu aceasta printr-un gest im- 
prudent, căci la o mai atentă studiere vor ieşi la iveală 
unele inadvertenţe, mai înţii abia intuite, subtile ca un par- 
fum de tei pe un cîmp de maci, dar care mai apoi se vor 
înlănţui tot mai convingător într-o reţea imperceptibilă 
pentru simţuri... etc. 


VISUL PERFECȚIUNI 


Sînt inginer cibernetician. Sau mai precis, am fost... 

Visul vieţii oricărui om este un vis. Evident, ce altceva 
ar putea să fie un vis ?! 'Truismele își au totuşi valoarea 
lor informaţională. Ei bine, majoritatea dintre noi numesc 
visul acesta „perfecţiune“. Perfecţiunea este o chestie re- 
lativă, o noţiune goală, un vis. Şi eu, care mă ocupam de 
quantificarea vieţii, am exprimat matematic acest vis. 

Era în 1980. Aveam o familie. Îmi iubeam soţia. Îmi 
scoteam copilul la plimbare. Etc. O banală viaţă de fami- 
lie, ca oricare alta. Cenușă a tuturor existenţelor. Poten- 
tiale și reale. (Am folosit particula „şi“, nu „sau“, vă rog 
să ţineţi cont de asta.) Dar peste cenușa cotidianului ano- 
din plana visul, transcendentul pur al perfecțiunii, care 
îmi amintea mereu gustul cenuşii fade în care mă zbă- 
team. Era o pasăre în zbor, într-un apus însîngerat. Un vis 
de zbor, un concept liber și înalt peste mărunţișul anost 
al imperiului cenușii. lar eu, care eram quantificator al 
realităţii înconjurătoare, tocmai eu nu puteam fi atît de 
orb încît să nu-mi dau seama că visul pur și zborul pur nu 
înseamnă nimic, că o idee abstractă are nevoie, pentru a se 
putea opera cu ea, de ceva concret de care să fie legată 
Singurul lucru de care mai aveam habar oarecum era șa- 
hul. Jucasem cînd eram mic, pe maidan, şah, cu prieteni: 
mei de-o clipă. Mai apoi a venit căsătoria — și prieteni: 
de-o clipă s-au spulberat în diferite ipostaze : unul încer- 
case s-o seducă pe nevastă-mea, altul s-a căsătorit şi el cu 
o fată foarte timidă şi retrasă şi nu mai ieșeau nicăieri, al- 
tul plecase în altă ţară... Întreaga viaţă este aleatorie. În 
sine, legăturile care se pot stabili în contextul înconjură- 
tor sînt, oricîtă aparenţă de statornicie au, niște relaţii de 
sistem eterogene şi imperfecte. Am rămas repede, aproape 


204 


într-o clipă, doar eu şi soţia mea, care nu avea nici un ta- 
lent, nici o strălucire, o femeie oarecare cu aspirații mă- 
runte, am rămas doar cu fiul nostru care era un copil oare- 
câre, nici gînd de genialitate precoce, nu puteam schimba 
cu el idei: puteam cel mult să-l învăţ cîte ceva, dar asta 
cu foarte multă strădanie din partea mea şi cu foarte slabe 
şi lipsite de importanţă rezultate din partea lui, am rămas 
doar cu neputința comunicării, doar cu singurătatea obosi- 
toate, dear cu zborul pur al abstracţiunii fără valoare plu- 
tind peste cenuşa răvășită de vintul timpului curgînd. Bine- 
înţeles, erau tot felul de oameni cu care intram în con- 
tact zilnic : colegi, vecini, oameni normali, care nu răspun- 
deau cu nimic la zborul meu sterp, sau oameni care răs- 
pundeau cu entuziasm dar care nici ei nu înțelegeau ni- 
mic din fulguraţia care mă ilumina diabolic. O viaţă fără 
însemnătate și stupidă. 

Jucam și acum şah prin parcuri sau pe la cluburi, ju- 
cam modest, cu adversari modești, partide mediocre, fără 
importanţă, fără glorie. 

Maşina de jucat singură şah am conceput-o în proiect 
la sfîrşitul anului 1979. Aţi auzit de multe chestii din astea 
şi vi se pare poate o prostie să-mi revendic dreptul de in- 
ventator la o invenţie deja arhicunoscută, dar mașinile de 
jucat şah de care știți dumneavoastră erau mașini progra- 
mate să joace şah, pe cînd a mea era o maşină programată 
să se perfecționeze. Ei bine, mașina mea era o mașină al 
cărei program era acela de a emite programe. Era o mașină 
care trebuia să joace șah TOT MAI BINE, să se autoper- 
fecționeze în jocul de şah. Conceptul cuprindea două creiere 
care jucau miliarde și miliarde de partide pe oră, din care 
extrăgeau esenţialul, algoritmizau, trăgeau concluzii, şi 
emiteau noi teorii strategice în funcţie de datele adunate, 
concepeau maşini noi, capabile să joace mai bine și capa- 
bile să conceapă la rîndul lor maşini care să joace şi mai 
bine. Erau deci două operaţii absolut distincte : aceea de 
acumulare, stocaj și sinteză a datelor, pe de o parte, şi aceea 
de creaţie, de euristică, pe de altă parte. 

Construcţia mașinii mi-a luat un an de muncă înrobi- 
toare. Între timp m-am certat cu soția, ddr ce importanţă 
avea soția ! Ea și-a luat copilu! și au plecat. Timpul trecea 
perindindu-se pe lîngă mine într-un șir discursiv, și acum 


210 


construiam a nu mai știu cita generaţie de mașini proiectate 
de mașini. Stilul era tot mai perfect. Și, într-o bună zi, fe- 
ricit și sigur de mine, am invitat un specialist în şah pen- 
tru confruntare, Nu a venit unul, ci o liotă întreagă. De- 
monstraţia a avut loc azi. S-au strîns aici, au asistat la 
cîteva partide, au încercat să le interpreteze, au izbucnit 
în rîs ca de o prostie şi au plecat. Nici unul dintre 
acești campioni nu a putut pătrunde îîlcul nici uneia 
dintre mutările efectuate în interminabilele suite de mu- 
tări executate fulgerător de mașină pe tabla de demonstra- 
ţie. „Sint mutări pur și simplu absurde“, au conchis ei, 
„„pune-o să joace cu vreunul din noi“. „Maşina nu este con- 
cepută să joace cu un partener. Dealtfel, nimeni pe lume 
nu ar putea face faţă nivelului ei de pregătire.“ „Asta este 
o aberaţie !“ „ate o aberaţie !“ „Este absurd !“ „Absurd !“ 
„Absurd !“ 


Perfecțiunea este absurdă, stimabililor ! Întotdeauna 
perfecțiunea este absurdă. Tot ceea ce se înreliefează cu 
foarte mult în plus sau în minus față de nivelul nostru op- 
tim este considerat o aiureală. 

Am avut plăcerea ca la această elevată întîlnire să-mi 
redescopăr însă soția, și am plecat cu ea la braț, tocmai cu 
ea, care nu a înţeles niciodată nimic, nici din șah, nici din 
cibernetică, ea care nu a văzut niciodată o pasăre liberă 
şi divină numită „perfecţiune“ plutind peste cenușa lucru- 
rilor. Am fost fericit cînd ne-am strîns mîinile şi cînd din 
motive pur sentimentale, e adevărat, mi-a spus : „Eu știu 
că ai dreptate. Dă-i naibii de proști! A fost formidabil ! 
Nici unul dintre ei nu a înţeles nimic !“ 

Nici ea nu a înţeles niciodată nimic, şi poate că nici 
eu. Dar cine poate să înţeleagă. Şi doar acolo, în laborato- 
rul experimental, două mașini joacă șah perfect. Dacă mă 
uit la partidele pe care le joacă, nici eu, nici nimeni altci- 
neva nu înţelege o iotă din ciudăţeniile pe care le emit ele. 
Dar asta nu însemnează că mașinile nu joacă totuși per- 
fect. Joacă perfect, în timp ce eu plec la braţ cu nevastă- 
mea pe care am regăsit-o şi care îmi pare frumoasă și per- 
fectă, cînd cenuşa din ea mă atrage, cenuşă spre cenușă. 
Intrăm să mîncăm într-un restaurant, și lumea ne arată 
cu degetul: „Uite, ăla e naivul care a inventat Perfec- 
ţiunea, şi aia e nevastă-sa cu care a fost certat şi acum s-a 


211 


împăcat, și cine știe ce o fi făcut ea între timp. Au un co= 
pil oligofrenic. Cum, nu ştiai ? Un ţînc mai tembel chiar 
decît taică-său“. 

S-a făcut atita tam-tam degeaba pentru mine, şi iată că 
perfecțiunea pe care le-am oferit-o nu va sluji niciodată 
nimănui, nu mi-a slujit decît mie poate, să reuşesc să mă 
cert cu nevastă-mea, după ce m-am îmbolnăvit de ulcer 
şi am albit, pentru a o regăsi acum, în vreme ce campionii 
aceştia glorioși și insipizi care nici măcar nu au fost în 
stare să interpreteze partidele perfecte ale mașinii mele 
de materializat perfecțiunea, se autointitulează maeştri. Şe- 
ful de secţie îmi va comunica miîine-la birou că dacă-mi 
mai pierd timpul cu fleacuri sînt liber să plec de la ei, şi 
singurul om care mă consolează este nevastă-mea, care-mi 
spune că ştie că am dreptate, care mă mîngi.ie şi care, atunci 
cînd vom ajunge acasă, va încerca să mă scufunde în lu- 
mea ei măruntă, dar care face asta cu dragoste şi cu sim- 
patie. Şi eu, care îmi vine să o ucid, îngenunchez la picioa- 
rele ei plîngîndu-i pe mîinile cu care mă mîngiie disperată, 
neînţelegînd ce m-a apucat.» 


VINĂTORII DE CAPETE 


Orașul se întinde pînă la limitele țărmului cu uscatul, 
în unele locuri pătrunzînd chiar dincolo de punctul acesta 
de impact, fapt interpretabil sau ca argument în favoarea 
ipotezei că într-un timp oarecare, cîndva, uscatul fusese mai 
mare, sau ca probă a ideii că civilizaţia s-a ridicat de fapt 
din mare pentru a acoperi pînă la urmă treptat-treptat ţăr- 
mul, pentru ca mai apoi, găsind condiţii mai prielhice aici 
să nu se mai întoarcă niciodată în lumea originară, stabi- 
lizîndu-se în noul univers cucerit, pe parcursul mileniilor, 
capacitatea amfibiotică pierzîndu-se cu totul, la urmaşi bă- 
nuiala cu privire la origini neapărînd astăzi sub nici un 
chip îndreptăţită. Toate astea în cazul unei interpretări or- 
todoxe, în conformitate cu logica dictată de principiile li- 
neare, 

În cazul în care se face abstracţie de parametrul „timp“, 
se poate presupune însă că orașul este de fapt o entitate 
continuă, iar nu eterogenă, și în acest caz poate fi conceput 
ca fiind tot mereu şi peste tot, iar viaţa organică scintilînd 
din trupul dezintegratei Tiamat (Tiphon) fiind raţionali- 
zată de ritm, cuprinzând numai parţial construcţia, aşa în- 
cît ea apare şi dispare în unele locuri prin reţeaua ambi- 
guă a junglei sau a apei. Majoritatea contextului este însă 
constant scufundată în amalgamul cel verde al celor două 
manifestări ale stării discursive. 

Părţile dezgolite, „la vedere“, par cu totul pustii. Străzi 
ordonate se înșiruie în lungul principalelor direcţii. Numai 
uneori, noaptea, zgomotele junglei ajung pînă aici. Numai 
palele de vînt răzbat din cînd în cînd prin labirintul stră- 
zilor răvășind praful. În cartierele de impact, acolo unde 
construcţiile năruite sînt năpădite de giganticii sequoia, 
răzbat uneori răgetele fiarelor sălbatice, şi un soi de foşnet 


213 


continuu şi discret : probabil sunetul pe care-l scoate ve- 
getaţia iuxuriantă invadînd sau dezvăluind coloşii de pia- 
tră ai clădirilor sau platformelor prelungi ale drumurilor 
de mult necăicate de nimeni, alei indicînd direcţii precise 
dar necunoscute și nefolositoare fiarelor junglei, căci nu 
duc decît la fîntîni arteziene secate, ori la sanctuare pă- 
răsite în care nici măcar şacalii nu găsesc nimic de clefă- 
nit : nici gunoaie, nici lături, nimic. Pe înserat, se înalță 
în stoluri și potopesc pieţele zburătoare crepusculare tăcute 
şi efemere, fiuturînd halucinat peste urnele de sacrificiu 
ale statuilor impunătoare mai străjuind încă de pe soclu- 
rile icr : inutil trufașe, inutil perfecte, inutil semnificante 
şi reprezentative. 

Atunci, frunzișul junglei începe să freamăte de o mi- 
şunare viermuitoare și misterioasă, căci este ora la care 
Vînătorii de Capete se strîng în apropierea vechilor habi- 
taturi. Se strecoară, pîndindu-se unii pe alții, se apropie 
de focuri, pe care nu se știe niciodată cine le aprinde, intră 
furișaţi, în tăcere, în sfera de lumină care pilpîie dezvălu- 
ind fețele aspre şi arse de soare, piepturile şi picioarele și 
braţele tatuate multicolor, cu mușchii jucînd sub desenele 
totemice ale căror sensuri și semnificaţii s-au pierdut de 
mult dar ale căror modele sînt copiate fidel de tradiţie. 
Aceștia sînt Vînătorii de Capete. Panașaţii tribului poartă 
panașe begate de pene. Își lasă la picioare sarbacanele şi 
tolbele ascunzînd săgețile înmuiate în curara. Se apropie 
apoi de fec, cu mîinile încrucișate mîndru la piept. Lumina 
focului sclipește roşu pe pielea lor închisă la culoare. La 
brîu le atîrnă trofeele ! tigvele chircite, capetele. Sînt cu 
atît mai importanți cu cît dețin mai multe trofee. Panașaţii 
posedă mănunchiuri întregi. 

De ebicei, civilizațiile primitive sînt predispuse la di- 
ferite practici de dismorfism sexual la nivel social. Vînăto- 
rii de Capete nu practică nici o discriminare în această di- 
recţie : ei sînt — panașaţi sau nepanașaţi, femei sau băr- 
baţi — vînători sau tigve. Un singur criteriu îi clasează : 
numărul de capete de la cingătoare. 

îmbrăcămintea femeilor este la fel de sumară precît de 
sumară e şi cea a bărbaţilor : ciucurii capetelor chircite 


+ 


214 


spînzurînd împrejurul coapselor de şuviţele încilcite de păr 
(tigvelor, părul continuă să le crească uneori şi ani de zile 
după decapitare). Așezaţi tăcuţi împrejurul focului, jucin- 
du-se cu părul tigvelor celor mici, mișcîndu-le într-un sens 
sau altul, ca pe elementele unui abac funebru. Şi noaptea 
trece în pînda cu care se urmăresc unii pe alţii, în numă- 
rătoarea mută a trofeelor, în mîriituri şi gesturi scurte, 

Ici-colo, cîte o femelă păzindu-și grijulie trofeele rîn- 
jite, spînzurate acum, pentru a-i fi mai la îndemînă, ghir- 
landă pe după gât, se împreunează cu vreun mascul strîn- 
gînd în mîna osoasă și puternică corolarul de tigve tempo- 
rar dezbrăcat. Colierele își reiau locul imediat după termi- 
narea ritualului formal, necesar și agasant al împerecherii, 
cînd cei doi se reîntorc slăbiţi, cu mulţumire, înapoi la sin- 
gurătatea lor. Vînătorii de Capete sînt fiinţe puternice și 
solitare. Preferă întotdeauna singurătaţea lor ursuză și nu 
se bucură decît de ea, fiindcă Vînătorii de Capete nu sînt 
niciodată singuri. Acum, bărbatul care a îndeplinit nece- 
sitatea reproducerii priveşte cu ură și jind la femela pe 
sînii căreia focul sclipeşte în stropii de sudoare ; femela 
picotește, și toţi cei strînși împrejurul ei nu aşteaptă de- 
cît asta, dar ea ştie, și nu adoarme, simțindu-se datoare să 
mai aducă pe lume cîteva tigve mici, la care deja se gîn- 
deşte cu jind. 

Vînătorii de Capete nu se nasc singuri niciodată. Sînt 
entităţi binare, iar de cele mai multe ori multiple. În ace- 
laşi nume se confundă şi cel ce le plimbă în incorporalul 
lor pelerinaj, și tigvele purtate. Încă din primele zile pă- 
rinţii îi cuplează cu primul cap, aşa încît nimeni nu e sin- 
gur ps lume: fie capete ori vînători. Capetele sînt me- 
nite să observe, să gîndească, să nu doarmă, să se zbuciume 
şi frămiînte, să studieze, să prelucreze informații, într-un 
cuvînt să facă tot ceea ce este penibil și neplăcut într-o 
existenţă. Vînătorii fac restul, eliberaţi de necesităţile inu- 
tile : ei vînează, se vînează, fac dragoste, se furișază prin 
jungla deasă, se string în jurul focurilor nocturne fălin- 
du-se cu capetele şi pîndindu-se neîncrezători. 

Am supravieţuit aici ani și ani, şi nici acum, în mijlocul 
fortfotei orașului, strecurîndu-mă printre automobilele și 
firmele mulţiluminoase, cu cele cîteva trofee mici atîrnate 


æ 


215 


la şold, nu mă pot dezobișnui să privesc la semenii mei ca 
la niște Vinători de Capete, așteptîndu-mă ca din spatele 
ferestrelor deschise vara spre lume să mă pîndească un 
suflător cu sarbacana la gură, ca la primul gest imprudent 
pe care l-aş schița s-aud șuierul ghimpelui otrăvit, şu:er 
menit să mă vestească cum că de azi înainte sînt și eu un 
cap fără corp pus să gîndească la şoldul unui panașat în- 
cărcat de trofee. 


XENOFILII 


(Parimie la cea de-a cincea călătorie 
a lui Sindbad Marinarul) 


(Antinomia paradisurilor pure) 


Am părăsit la începutul toamnei ultimele vestigii ale 
lumii civilizate. Aveam douăzeci şi cinci de ani și voiam 
să răstorn universul. Expediția era formată dintr-o mînă de 
tipi special pregătiţi să înfrunte primejdiile necunoscu- 
tului ce ne pîndea în spatele horbotei junglei încă nestră- 
bătute de picior de om civilizat. Eram biologi, arheologi, 
specialişti în civilizaţii antice, doi fotografi, un pictor, geo- 
grafi, etnologi și folcloriști. Oameni hotăriţi să tulburăm 
misterul care mai învăluia pata albă ce se întindea între 
Rio Del Apeiron şi delta fluviului Antropozon. Ne propu- 
sesem să smulgem vălul de necunoscut care acoperea pri- 
mejdioasa zonă din care nimeni nu se mai întorsese și des- 
pre care se vînturau cele mai fabuloase și incerte legende 
ca despre un meleag al umbrelor și al inexplicabile!or is- 
torii, incredibil de anacronice cu epoca noastră în care pro- 
gresul civilizaţiei făcea să cadă tot mai multe din perde- 
lele necunoscutului în faţa spiritului neînduplecat al cu- 
noașterii scormonitoare. 

Ne-am afundat în junglă într-o zi de toamnă, care pe 
acest continent însă nu aducea nici pe departe modificările 
de mediu cu care eram obișnuiți. Am străbătut un platou 
fără sfîrşit la peste o mie de metri de la nivelul mării, abun- 
dînd în izvoare înmlăștinate. Aici şi-a pierdut viaţa primul 
expediționar, un tînăr de origine nordică, blond și pasio- 
nal, un biolog romantic care s-a ambiţionat să înainteze în 
hăţișul pîclos al mlaștinii pînă cînd strigătul lui disperat 
ca în faţa unei năpraznice primejdii ne-a făcut să-l urmăm 
pe încîlciteie cărări ale trestiilor* împăpurate pină la lo- 
cul din care urmele-i dispăreau ca înghiţite de neant. Nu 
am reuşit să dăm nici o explicaţie raţională bizarei dispa- 
riţii şi am preferat să o lăsăm mai bine aşa. Dar evenimen- 


s 217 


tul nu a fost, desigur, de natură să ne ridice moralul, şi 
după această întimplare nefericită am fost cu toţii cuprinși 
de o nevroză stupidă, de o impresie obsedantă şi tulbură- 
toare cum că Necunoscutul în care evoluam ne urmărea 
şi ne pîndea continuu din spatele desișului verde și întu- 
necat al junglei. 

Am părăsit albia dintre canioane a lui Rio Del Apeiron 
după cîteva săptămîni de ascensiune. Nu găsisem mai ni- 
mic deosebit și am hotărît să ne îndreptăm către punctul 
cel mai înalt al platoului, pentru a aştepta acolo trecerea 
sezonului ploios. Lăsînd la o parte nevroza colectivă care 
ne bîntuia, nu reușisem să descoperim nici o relicvă umană 
în jungla nesfîrșită care ne înconjura, și ori de cîte ori se 
întîmplase să ni se pară că zgomotele junglei indică rit- 
micităţi suspecte sau impresii de zgomote speciale, nu gă- 
sisem în urma cercetării decît cohorte de maimuțe lătră- 
toare ori alte manifestări animale lipsite de aura de nepre- 
văzut. Noi, etnografii și folcloriştii, neavînd nimic de fă- 
cut, ne simţeam de prisos, Am început să întreprindem un 
studiu despre manifestările aglomerărilor multinaționale, 
urmărind comportamentul expediţionarilor. Pornind de la 
definiţia că antropologii sînt acele persoane care se com- 
portă ca străini faţă de colectivităţile pe care le studiază, 
urmărind comportamentul şi obiceiurile în mod compara- 
tiv față de o universalie, în urma mai multor dispute am 
elaborat o teorie conform căreia toți oamenii de știință sînt 
în esenţă nişte străini care, acolo unde băștinașii nu văd 
decît banalitate şi uzanţă nesimţind nevoia stabilirii unei 
legiferări sistematizatoare, caută tocmai principiul ordona- 
tor ce se ascunde în spatele ritualului unanim recunoscut 
și acceptat. 

În urma celor cîteva luni de hoinăreală fuseseră adu- 
nate suficiente date cît să ne declarăm cu toţii mulțumiți 
şi împăcaţi cu scopul pe care ni se părea că-l slujiserăm 
cu devotament. Atitea lucruri mărunte se strînseseră în 
sacii noştri încît consideram cantitatea lor o veritabilă re- 
voluţie calitativă pentru cunoaștere. Ne şi gîndeaâm la glo- 
rioasa întoarcere în urma căreia speram ca miturile învă- 
luind necunoscutul să se spulbere încă o dată în faţa spi- 
ritului critic şi găseam că facem un serviciu inestimabil 


218 


omenirii şi progresului dezvăluind că peste tot pe planetă 
nu se află nimic miraculos, că petele albe nu ascund decît 
fenomene conformîndu-se şabloanelor deja cunoscute, sau 
că nu ascund nimic. Ultima etapă şi cea mai lungă dealtfel 
hotărîsem să o străbatem într-o singură escală fiindcă, de- 
cisesem noi în urma extrapolării datelor culese, nu avea 
ce să ne mai aducă nou la materialele acumulate. Am pe- 
trecut sezonul ploios aproape de virful unui munte ce în- 
cununa platoul, munte pe care l-am denumit Ei Tigre, din 
cauza înfățișării sale de ânimal ghemuit la pîndă Norii 
venind din spatele lui păreau a se despica de creastă, înaliă 
de peste 5 000 de metri, căci la partea de care ne aflam 
noi nu am avut de suferit de pe urma torenteior, reuşind 
să ne continuăm studiile în aproape tot sezonul. 

Odată cu încetarea pioiior am depășit creasta și ne-am 
continuat drumul. Senzaţia boinăvicioasă cum că am fi ur- 
măriţi tot timpul de neliniştitorul Necunoscut înconjurător 
devenise atît de acută încît am hotărît să punem străji 
noaptea. La poalele muntelui am descoperit o deltă gigan- 
tică a cărei limită opusă nu am întrezărit-o nici măcar din 
vîrful muntelui și care era imposibil să fie cea a rîului An- 
tropozon căci ne afiam la mai bine de 1 000 de km de 
acesta ; şi tot la poalele lui El Tigre ne-am întîlnit cu pri- 
mele vestigii ale unei civilizaţii înalte și, așa cum aveam 
să ne convingem repede, de mult părăsită. Era un soi de 
cetate fără ziduri, ale cărei clădiri monolite păreau modu- 
late din faianţă şi, chiar dacă îmi este foarte greu ca după 
atita timp cit a trecut de atunci să-mi mai amintesc toate 
detaliile, concluziile pe care le-am tras mi-au rămas totuşi 
clare în minte, indiferent de încercările prin care am tre- 
cut mai tîrziu. Am conchis că este vorba de o civilizație 
antediluviană şi că locuinţele fuseseră părăsite în pripă, 
căci pledau pentru această ipoteză porțile rămase deschise 
şi obiectele de uz personal ale locuitorilor de demult, lu- 
cràte în aur, argint, wolfram, aflîndu-se neatinse pe locu- 
rile lor. Ce cataclism sau molimă îi determinase pe băști- 
nași să plece nu am fost în stare să discernem, iar cele 
mai multe dintre obiectele uzuale sau de cult răspîndite 
în tot locul ne rămîneau necunoscute. 

A trebuit să părăsim repede locurile fiindcă noul sezon 
ploios se apropia și riscam să fim siliți a mai petrece șase 


219 


luni pe El Tigre. Pierdusem cu studiul mai mult timp decît 
erezusem şi ceilalţi expediţionari au refuzat propunerile 
arheologilor de a mai întîrzia aici pentru a cerceta amă- 
nunţit relicvele. Dealtfel alimentele erau pe sfirşite și 
riscam, punînd baza doar pe vînat și pescuit care erau surse 
xesigure, să rămînem fără mijloace de subzistență. 

Am părăsit Cetatea Umbrelor, cum o botezasem noi, 
constryivdu-ne ambarcaţii cu care speram să urcăm în ci- 
teva Săptămîni pînă la locul de unde începea Delta Fără 
Nume, Cu ajutorul unor căngi lungi ne împingeam împo- 
triva curentului leneș proptindu-ne de plasa de alge de sub 
suprafaţa tulbure a apei. Ne petreceam timpul vînînd sau 
pescuind şi nu o dată biologii s-au jurat că diversele specii 
întilnite sînt de mult dispărute: reptile gigantice, sau- 
rieni, amfibieni. Ceea ce vă pot asigura este că în acel 
timp colecţiile achiziţionate crescuseră simţitor îngreunînd 
ambarcaţiile făcute în pripă și fără prea multă pricepere, 
aşa că atunci cînd ne-au prins ploile, căci pînă la urmă 
ne-au prins totuşi, nu a fost prea de mirare naufragiul 
nostru dezastruos. 

Din cele trei ambarcaţii nu au mai putut fi recuperate 
decît două, care şi ele s-au împotmolit în stufărișul de lîngă 
mal şi am pierdut în atest accident șapte oameni și inesti- 
mabile colecţii, în fimp ce armele și muniţiile au fost 
aproape în întregime compromise. Ultimele alimente s-au 
terminat repede şi astfel am ajuns la Locuinţele Lacustre 
«a nişte sălbatici zdrenţăroşi, murdri şi nenorociţi. Locu- 
ințele se aflau cam la 500 km în susul fluviului, chiar la 
punctul de formare al deltei. Ne-am apropiat de ele cu 
speranţă, căci nu mai mîncaserăm de mai multe zile de- 
cit resturi macerate de carne, eram obosiţi de atîta rătăcire 
prin junglă şi abia ne mai ţineam pe picioare. 

Primul contact çu băștinașii a fost menit să ne lămu- 
rească foarte limpede și tragic ostilitatea războinicului și 
perfidului trib pierdut în inima junglei. Erau tatuaţi asi- 
metric. Ne-au atacat din pirogile lor lungi, lansînd ploi de 
săgeți otrăyitg din sarbacanele lop de vinători de capete. 
Căzusem pradă naiviţăţii Ja începu, văzîndu-i împodobiţi 
cu flori, Și considerasem florile drept un simbol al păcii. 
Cei mai mulți dintre noi au pierit în urma primului im- 


220 


pact și cînd supraviețuitorii am deschis focul era deja prea 
tîrziu : sub tirul puţinelor arme rămase sălbaticii ne-au 
potopit greoaieie noastre ambarcaţii, capturîndu-ne. 

Eram tînăr și vroiam să trăiesc. În zilele de captivitate 
ne-am pus problema cum să intrăm în relaţii mai priete- 
noase cu barbarii. Le studiam febril obiceiurile, constatînd 
cu acest prilej că morţii noștri erau devoraţi ca o hrană de 
soi. Femeile se strîngeau împrejurul nostru să ne pipăie 
mușchii, faţa şi părul, fascinate de cuiorile deschise, stu- 
diindu-ne cu curiozitatea cu care o precupeaţă ar studia un 
peşte cu blană, să zicem, ceea ce nu ar împiedica-o să apre- 
cieze fenomenul sub un aspect eminamente culinar. Ne 
hrăncau bine şi nu ne ţineau legaţi, dar era evident că la 
cea mai mică încereare de rezistență ne-ar fi masacrat 
fără miiă. Relativa libertate o datoram faptului că nu prea 
aveam unde fugi : de jur împrejur se întindeau kilometri 
de apă tulbure, şi pirogile erau bine păzite, aşa încît nu 
puteam face nimic. Rămăseserăm cinci supraviețuitori aş- 
teptînd să fim devoraţi de habitanţii Locuinţelor Lacustre. 

Am constatat cu ușurință tabuurile tribului şi am con- 
siderat încă de la început că aici trebuia să căutăm portița 
de scăpare. Am hotărît împreună cu Gilbert, un francez 
mititel de stat dar puternic ca un mistreţ, să facem orice 
pentru a ne elibera. Ceilalţi, dind dovadă de o completă 
cecitate psihică, și fiind dealtfel și mai în vîrstă, nu pä- 
reau deloc predispuși să se expună primejdiilor unei eva- 
dări, considerînd că acum sălbaticii se comportau pașnic 
faţă de noi. Le-am explicat de nenumărate ori că ăsta nu 
este un criteriu linişiitor, dar nu au vrut să mă ia în 
seamă. Gilbert era însă suficient de lucid cît să aprecieze 
la justa valoare relaţiile noastre cu habitanţii şi pîndeam 
amîndoi cu nerăbdare momentul prielnic. Într-o bună zi, 
surprinzînd pregătirile pe care barbarii le făceau în vede- 
rea unei sărbători, am ales fără să greșim, această con- 
junctură. 

Canibalii aveau o zonă tabu ce se întindea în josul flu- 
viului. Pentru că ei evitau acel loc, ne-am propus să fu- 
gim într-acolo. Problema era cum să ne procurăm o barcă, 
fiindcă armele, și eventual provizii, am fi putut găsi în 
paludiul tabu al zeilor. Constatasem că băștinașii consu- 
mau cu plăcere o băutură răcoritoare din care aveam la 


. 221 


discreţie şi observasem că băutura fermenta după cîteva 
zile, acidulîndu-se puternic. I-am adăugat cîteva -plante 
zaharate și, precum speram, băutura s-a alcoolizat. Remar- 
casem mai demult că palafita cea mai slab păzită era cea 
a femeilor «care nu dispuneau decît de o singură ambarca- 
țiune mai mare şi mai înceată pe care ele o păzeau cu străș- 
nicie. Femeile ne acceptau cu plăcere compania, luîndu-ne 
în palafita lor ori de cîte ori ne manifestam intenţia de a 
le vizita, şi cum bărbaţii de obicei le evitau și căsătoriile 
lor fiind colective, tribul, care nu făcea discriminări de 
sex, nu a manifestat niciodată gelozie sau agresivitate în 
privinţa mixajelor. 

După stabilirea pianului evadării, l-am convins şi pe 
bătrînul Heller, un neamţ a cărui vîrstă foarte înaintată îl 
apărase, mai mult decît pe ceilalţi doi supraviețuitori, de 
tentaţiile amorului primitiv, să evadeze cu noi, căci, de 
profesie geograf, considera că descoperirile făcute în cursul 
expediției erau suficiente pentru a-i aduce premii și de- 
coraţii, şi de la o vîrstă omul tînjește după distinețiile so- 
ciale mai mult decât după orice altceva. În după-amiaza 
aceea am făcut o orgie cumplită, dînd adevărate dovezi de 
virtuozitate virilă, destrăbălîndu-ne şi îmbătînd paznicele, 
aşa încit la căderea serii am putut să ne strecurăm nestin- 
gheriţi la barcă și am avut noroc fiindcă nu mai rămăse- 
seră decît două care nu participaseră la bacanală. După ce 
1e-am dat și lor să bea, le-am sugrumat în timpul contac- 
tului sexual pentru a nu ne trăda. Vislind cu mîinile, am 
ajuns la paludiul sacru de unde ne-am luat cîteva arme, o 
hartă, o busolă şi puţinele alimente pe care le-am găsit. 
Paludiul sacru nu era păzit, şi asta ar fi trebuit să ne scu- 
tească de neplăceri suplimentare, însă am întirziat, ani- 
maţi de dorinţa de răzbunare, să decapităm cele două fe- 
mei și să dăm foc palafitei, fapte ce erau gata-gata să ne 
coste viaţa, la lumina flăcărilor sălbaticii urmărindu-ne 
pînă la începutul deltei. O săgeată l-a rănit pe Heller la 
umăr, iar noi, în cursul luptei îndiîrjite, am împușcat mai 
multe zeci de sălbatici. Eram animați de o ură teribilă pe 
care nu ne-a putut-o înfrîna nici o rațiune. 

Am plutit în derivă săptămîni în şir prin ochiurile în- 
cîlcite ale Deltei Fără Nume. Terminasem proviziile şi mu- 
niţiile, atunci cînd ne-am hotărît să acostăm la ţărmul stîng. 

N 


222 


Presupuneam că am ajuns la punctul mediu între Antro- 
pozon şi De.ta Fără Nume. Se apropia sezonul ploios și ne 
rezervasem un timp pentru construirea unei colibe și adu- 
narea cîtorva merinde. Rana lui Heller se infectase oribil 
și bătriînul, care abia îşi mai trăgea zilele, ne blestema ne- 
încetat că l-am împins la moarte, acuzîndu-ne pe noi de 
dramatica lui neșansă sub motivul că, fiind tineri, ne-am 
lăsat animați de sentimentele de ură într-o răzbunare me- 
nită să-l sacrifice pe el. După cîteva zile de delir, după 
debarcare, în care timp s-a chinuit insuportabil, a murit 
și l-am îngropat lîngă țărm înjghebîndu-i, peste movila de 
pietre a monumentului funerar, o cruce din puștile legate 
cu liane. 

Mai rămăseserăm doi, pigmei rătăciţi în jungla nestir- 
şită să urmăm cu disperare nordul în speranţa că vom reuşi 
să traversăm ultimele sute de kilometri ce ne mai despăr- 
teau de Antropozon. Calvarul perioadei ploioase l-am trecut 
într-un arbore uriaş în care ne-am săpat, cu săbiile scurte, o 
colivie la peste douăzeci de metri înălţime. Ara supravieţuit 
numai mulțumită tinereţii și groazei de moarte, şi în zilele 
acelea lungi de întuneric hotărisem să scriu, atunci cînd 
voi fi din nou printre oameni, o apologetică a groazei, dar 
nu mi-a fost dat să mă ţin de acest gînd. 

Înfometaţi şi slăbiţi, ajunseserăm a ne pîndi unul pe 
altul să adormim pentru a ne sfîșia. Ne-am ros curelele 
şi am supt coaja arborelui care ne găzduia. Cînd am putut 
părăsi refugiul ajunsesem asemeni unor schelete vii, și am 
pierdut cîteva săptămîni îndopîndu-ne cu fructele cocotie- 
rilor şi arborilor de pline care ni se păreau în acele mo- 
mente cele mai minunate lueruri de pe lume. Dar am supra- 
vieţuit, 

Jungla lăsa din loc în loc culoare largi prin care tre- 
ceam străduindu-ne să păstrăm nordul. La capătul unuia 
dintre aceste labirinturi ne aștepta Paradisul. Cînd am pă- 
şit pentru prima eară peste capătul covorului de flori ce 
ni se deschidea înainte am fost pur și simplu ameţiţi de 
parfumul lor. Era o mare de flori înmiresmate pe lîngă 
care parfumurile luxuriante ale junglei se vădeau a fi ni- 
mic. Multitudinea de culori bombardindu-ne retinele ne 
făcea să lăcrimăm. Animale blînde se jucau prin florile în 
care ne pierdeara și am fost convinși că nu văzuseră nici- 


223 


odată omul sau altă fiară carnivoră căci nu fugeau la apro- 
-pierea noastră. Prin efluviul vegetal care se înălța la peste 
doi metri de sol existau galerii boltite în ghirlande. Arbo- 
rii junglei nu ajungeau aici și doar arbuști înfloriţi se ri- 
dicau în florilegii dese, ordonate de o mînă nevăzută. 

înconjurați de o liniște și o pace fără prihană, am asis- 
tat stupefiaţi la o hîrjoneală fericită în care o felină mare 
ca un tigru se juca blăâjin cu cîţiva pui de gazelă. Așa cum 
aveam să aflăm mai tirziu, fiarele de pradă din celelalte 
colțuri ale lumii erau aici pașnice ierbivore. La capătul 
uneia din aleile potopite de flori ni s-a dezvăluit specta- 
colul fără egal al Lacurilor Albastre. Puritatea apei nemiș- 
cate şi adînci lăsa să se întrezărească sub unde mirifice 
construcţii de piatră colorată, cu străzi şi turle ca într-o 
machetă spectrală, peste care foiau pești strălucitori. Pă- 
sări multicolore evoluau lin prin aer pe deasupra apei, pe 
care pluteau încremenite cîteva ambarcaţii ușoare din care 
fete tinere, goale, aruncau firimituri lebedelor ce veneau 
fără frică să se ospăteze. Ne-am trezit dintr-o dată încon- 
juraţi de grupul de băştinaşi pe care nici nu-i observasem, 
şi acum orice încercare de fugă era inutilă. 

Dar sălbaticii păreau pașnici. Un bătrîn încoronat eu o 
cunună de flori peste pletele albe s-a desprins din mulțime 
apropiindu-se de noi. Încolţiţi cum eram, ne manifestam 
ca două fiare hotărtte să-și vîndă scump viaţa. Bătrînul 
ne-a întins atunci un fruct ca un măr şi, cum eram înfome- 
taţi, am considerat fructul ca pe un dar, ca pe un simbol al 
păcii. Francezul a avut instantaneu inspirația să-i întoarcă 
ofranda şi, scoțindu-și de la gît colanul de aur la care nu 
renunțase pînă atunci în lungile peripeții, îl dărui bătrînu- 
lui care îl primi cu plăcere arătîndu-l celorlalţi din grup. 
Punînd mîna la piept, rosti „Tanta“, şi într-un gest cu- 
prinzător ne indică restul grupului, repetînd același cu- 
vînt, și am priceput deîndată că ne face prezentarea tri- 
bului, așa încît, arătîndu-ne şi noi cu degetul și apoi indi- 
cîndu-i direcţia în care ar fi trebuit să fie, am rostit pă- 
trunşi de emoție : „Europa“, cuvînt pe care ceilalți l-au 
repetat după noi ca pe o rugăciune. 

După ce am mîncat fructele zemoase primite în dar, 
am fost cuprinși de o toropeală plăcută şi am crezut că 
ne-au otrăvit. Culorile ne jucau în fața ochilor mai strălu- 


224 


citoare și aluńecoase, ca şi cum corpurile cu care veneam 
în contact ar fi fost învelite într-o placentä subţire, fosfo- 
rescentă și fragilă. Realitatea nu ne mai rănea simțurile 
şi ne aşteptam ca sălbaticii să profite de moleşeala noastră 
pentru a ne ucide. Dar ne înșelam. Am fost adoptați cu 
căldură, înconjurați de tandreţe. Ne era permis orice. 
Tribul Tanta nu cunoştea pedepsele și dealtfel nu cunoş- 
tea nici abaterile de la normele simple de convieţuire. 
Erau nişte fericiţi şi abia atunci ne-am dat seama cît de 
absurde sunau în fața acestor naivi preceptele moralei 
noastre iudeo-creștine. Noi, civilizatorii, înţelegeam că 
blîndeţea și fericirea sălbaticilor era mai presus de reli- 
gia noastră. Ce i-ar mai fi putut învăţa civilizaţia ? Moar- 
tea şi războiul, perversitatea şi inegalitatea, mizeria și 
ura ? Ne simţeam descătuşaţi alături de ei și în același 
timp bătrîni de cînd e lumea. Nu mai regretam cultura 
brutală și violentă, fiindcă ce am mai fi putut să ne dorim 
spre a fi fericiţi dacă nici ceea ce ne înconjura aici nu 
ne-ar fi fost suficient ? Am simţit nevoia să rămînem, să 
uităm tot ce ne impurifica, să ne cufundăm în altruismul 
sălbaticilor, confundîndu-ne tabieturile cu obiceiurile şi 
ritualurile lor. Exista undeva pe lume o civilizaţie grandi- 
Yocventă și vană ? Exista vreundeva adevărul crimei și 
urii, exploatării şi închistării ? Aici, nimic din aceste 
fantome nu ajungea să tulbure pacea pădurii de flori, 
fericirea lotofagilor, frumuseţea miraculosului paradis te- 
restru. Ca străini, eram consideraţi mai presus de autoh- 
toni. Dacă simțeau numai că am avea vreo dorinţă, indi- 
genii se întreceau să ne-o satisfacă. 

Bătrînul Tanta, un fel de șef de trib şi sacerdot bine- 
voitor şi unanim acceptat, distinsul Tanta, ne-a dăruit 
fiicele lui drept soţii. Fiind străini, beneficiam de privile- 
giul de a fi iubiţi de toţi şi pentru oricare femeie era o 
cinste nesperată de a o accepta în preajmă-ne. 

Ne confundam tot -mai mult în cultura barbarilor 
Tanta, dar eu simţeam mereu că există ceva nedeslușit încă 
în organizarea lor, că o faţetă a problemei ni se ascunde, 
şi am înțeles că misterele lor rituale, de care puteam 
profita, ne rămîneau totuşi inaccesibile și străine. Anii 
treceau şi, deși scormonisem peste tot, nu reușisem să le 


225 


pătrund taina. Fiind străin, rămîneam de-a pururi străin, 
şi fiind străin nu aveam acces spre iniţierea profundă în 
întreaga doctrină, iniţiere la care autohtonii nu mă invitau 
niciodată. Ei nu ne refuzau nimic, dar de astă dată nu 
ştiara ce să le cer. 

Bătrînul Tanta, care mă iubea ca un părinte, mi-a dez- 
văluit într-o bună zi o soluţie la care nu mă gîndisem: 
lor le era interzis să-mi dezvăluie sau să vorbească chiar 
despre tabuuri, dar eu, căruia, fiind străin, nu îmi era 
interzis nimic, dacă le-aș fi aflat, aş fi fost considerat ca 
autohton şi tratat ca atare, şi cum ăsta era lucrul pe care 
mi-l doream cel mai mult am început să mă strecor în 
ritualurile lor iniţiindu-mă treaptă cu treaptă, de-a lungul 
anilor. Doar Neo Menia își mai păstra secretul tainic, dar 
mai apoi l-am aflat şi pe acesta... 

Gilbert nu împărtășea curiozităţile mele şi nici dorința 
de a se confunda întru totul cu tribul. Fusese un străin și 
rămăsese un străin, ba mai mult, se manifesta în așa fel 
încît ai fi zis că nici nu vrea să fie altceva. Un străin pro- 
fitînd de bunăvoința băștinașilor, un străin pe care nu-l 
interesa nimic altceva decît femeile lui și situaţia lui. 
Gilbert era un solipsist înrăit şi această trăsătură de carac- 
ter pe care i-am descoperit-o în decursul anilor petrecuţi 
printre sălbatici, acest deformator defect nu l-a împiedicat 
totuși să fie un prieten bun. Dar iniţierea am fost obligat 
s-o urmez singur, și de cîte ori îi împărtăşeam descoperirile 
mele, el se mulțumea să și le consemneze în minte doar ca 
pe nişte informaţii adiacente dar lipsite de interes. Am 
pătruns încet în tainele lotofagiei, ale tatuărilor simetrice 
pe care tribul Tanta le practica, în taina florilor comesti- 
bile şi a efectelor lor, şi singurul ritual care-mi rămînea 
obscur era xenofilia. 

Băștinaşii, care nu consumau niciodată carne, con- 
formîndu-se unui vegetarianism convins, ne serveau 
totuşi o dată pe lună, la o serbare festivă, un soi de frip- 
tură dintr-o carne minunată, foarte fragedă, cum este cea 
de pasăre, pe care noi o mîncam cu plăcere, și ori de cîte 
ori încercasem să-i surprind pe sălbatici vînînd sau pes- 
cuind efortul meu rămăsese fără folos, în vreme ce con- 
tinuam să fim trataţi o dată pe lună, ca străini, cu frip- 


226 


turile fără oase care ne fericeau întotdeauna, miîncînd 
fleicile în sînge şi lăudînd bucătăria apetisantă, în vreme 
ce sălbaticii ne zîmbeau blind, scuturînd din cap ori de 
cîte ori le arătam cîte un animal pe care presupuneam 
că îl sacrificaseră. Toate treptele iniţierii mă duceau spre 
misterul delicioasei hrane, şi urmărind într-un apus de 
lună cortegiile femeilor dansînd am ajuns la un templu 
cufundat în junglă, unde, în întuneric, răsuna un cîntec 
melodios, şi am pîndit pînă în zori cînd femeile au plecat, 
şi cum'a doua zi era sărbătoare lunară am fost convins 
că sînt pe cale să descifrez și ultima taină şi pătrunzînd 
în templu am descoperit pe un altar însîngerat resturi de 
carne și oase, întărindu-mi convingerea că nu mă înșela- 
sem în aprecieri. Tocmai cercetam cu curiozitate oasele 
mărunte ca de purcel, pe care nu le puteam identifica, 
cînd am auzit în spate ecou de pași şi m-am întors. Bătri- 
nul Tanta îmi zîmbea blînd din prag, și lîngă el fata lui, 
ce mi-o dăduse de soţie, și copiii noştri, mă priveau ca pe 
un de-departe-venit-printre-dînşii. Am înţeles că venise 
momentul cînd pătrunsesem și tilcul suprem, vădindu-mă 
prin aceasta demn de a pătrunde în clanul autohtonilor. 
Bătrînul, înmuindu-și mîinile în sîngele de pe jertfelnic, 
îmi atinse faţa, umerii, șoldul, rostind : 

— De astăzi înainte eşti unul dintre noi. 

Am constatat surprins pentru prima oară că vorbea în 
cel mai curat grai atic. 

— Datoria ta este să ai grijă de străini, sacrificînd 
pentru ei, cu dăruire şi iubire, cu plăcere și bucurie. Nu 
ai voie să ucizi animalele care sînt de la zei, şi tu nu ai 
voie să mănînci carne. Dăruieşte-le străinilor, zeilor, carne 
din carnea ta și sînge din sîngele tău. 

În vreme ce el spunea acestea m-am cutremurat, căci 
parcă un gînd prindea să încolţească viclean în mine. 

— Du-te să-ţi afli numele, îmi mai spuse bătrînul 
împingîndu-mă spre jertfelnic, şi abia atunci am desci- 
frat pe frontonul de deasupra altarului semnele unei 
scrieri săpate în piatră, un singur cuvînt scrijelit în piatră : 
TANTHAL. 

Am ieşit din templu fugind. Cînd am pătruns în sat, 
habitanţii cu care mă întîlneam îmi zîmbeau ca unuia 


221 


de-al lor. Am năvălit în coliba lui Gilbert abia trăgîn- 
du-mi răsuflarea și i-am povestit totul. 

— Ce-ţi pasă ? mă întrebă Gilbert calm, şi dintr-o 
dată am simţit că-l urăsc. 

Am hotărît că trebuia să fug. De astă dată trebuia 
să mă îngrijesc singur de toate. Le-am spus copiilor și 
soţiei să se pregătească de plecare. Am strîns într-o legă- 
tură fructe și flori şi mi-am încins la briu moguitta rugi- 
nită. După căderea nopţii ne-am strecurat la luntriile de 
pe Lacul Albastru și pe tot drumul ai mei s-au ţinut după 
mine în tăcere. Cînd am ajuns la mal am dat peste bătri- 
nul Tanthal, alb, distins și blajin, clătinînd din cap la 
vederea mea. 

— Fiul meu, spuse el, acum ești unul dintre ai noștri 
şi datina nu-ţi îngăduie să mai pleci nicăieri Trebuie să 
rămili aici și să-ţi faci datoria faţă de clan. 

Împrejurul bătrînului era strîns tot tribul. M-am gîn- 
dit că mă trădase soţia. Sau poate copiii. Am strîns în 
pumn miînerul moquiitei, şi sălbaticii s-au tras la o parte. 
Strîngîndu-mi copiii la piept și trăgîndu-mi soția de mînă 
m-am urcat într-o luntre. Dar atunci s-a întîmplat ceva 
de neînțeles : smulgîndu-se de lîngă mine, ţipînd şi îmbrîn- 
cindu-mă pînă am căzut jos. soţia și copiii mei, de-acum 
bărbaţi aproape, se întoarseră la trib. 

— Dacă tu ai rămas un străin, îmi spuse zimbind 
trist bătrînul Tanthal, poţi pleca. Tu poţi pleca. Dar ei 
trebuie să rămînă aici, să-şi facă datoria de gazde ospi- 
taliere. 

Nu mai înţelegeam nimic. Am desprins luntrea și m-am 
lăsat purtat de curentul leneş. Ultimul! lucru pe care l-am 
auzit a fost, printre glasurile tribului cîntînd un cîntec 
vesel, rîsul puternic al lui Gilbert, care-mi striga în loc 
de bun rămas : „Unde te duci, nefericitule ? Unde te duci !* 

Am plutit pe un rîu izvorînd din Lacul Albastru. Zile 
întregi am răbdat de foame. Riul se vărsa într-o deltă pe 
care am bănuit-o Antropozonuk Într-o bună zi am ajuns 
la Ocean. Am părăsit luntrea și mergînd pe jos de-a lun- 
gul litoralului am ajuns într-un tîrziu la staţiunile de 
agrement din nord. Povestea mea nu a crezut-o nimeni. 
Colind zdrenţăros prin orașele unei ţări străine, pe un 
continent străin : un cerșetor... Europa, dincolo de oceane 


228 


şi mări, îmi pare tot mai inaccesibilă. Sînt bătrîn acum, 
fără glorie, fără bani, fără nimic şi nimeni pe lume, în 
timp ce undeva departe, într-un paradis iluzoriu, cea care 
a fost femeia mea și cei ce au fost copiii mei se sacrifică 
pentru fericirea vagabonzilor rătăciţi pe acolo, conform 
unui ritual cumplit al unui trib atic părăsit, de milenii 
probabil, la izvoarele Antropozonului, închinători la un 
Titan pedepsit de zei, conform legendei, să se chinuie 
însetat și înfometat alături de hrana pe care nu o 
poate atinge. 


ZGRIPŢORUL 


Se: 


De fiecare dată cînd mă duc la ţară, casa bătrinească 
mă întimpină la fel de pustie și de părăginită — un stră- 
vechi conac înălţat pe temelie cubică de piatră, cu acare- 
turi mai scunde în formă de L, cu prispa cu stilpi de lemn 
sculptați într-un motiv geometric de o originalitate ba- 
nală : ornamente colțuroase cu aspect floral întîmpină de 
fiecare dată rătăcitorul fiu reîntors ce mă aflu, şi mă 
redescopăr de fiecare dată în semnele acelea ca o amintire 
care mă surprinde, și iarăși mă înduioșez, și iarăși mă 
înfior. Mă scufund într-un patrimoniu de reminiscenţe și 
rezonanţe iliro-trace, şi stilpii porţii mi se revelă de 
fiecare dată ca idoli și semne ale unei arhaice hieroglifii. 

De cîte ori mă duc la ţară, bătrînii fauni, anacronicii 
satiri și desnudele bacante ale copilăriei, lari blajini 
astăzi, mă înconjoară, avizi de vești, lacomi de un motiv 
în plus, temeinic, pentru o saturnalie rustică ad-hoc, și 
prins de vîrtej mă afund iar şi iar în efervescenţa orgiacă 
a unui cult în care sînt egal şi chiar mai presus de inițiați : 
un sacerdot, da, un sacerdot ! 

Vor răsuna din nou flautul trac cu dois țevi, cu care 
se cîntă pe nas În semitonuri mult prea triste, şi frigiana 
liră, şi ritmul sacadat al buhăi, în melopee isiace, cînd pe 
pereţi va flutura fantoma hilară a unei zeități antropo- 
morfe cu cap de lup sau tap, într-o pantomimă mistică, 
iar licoarea orfică va umple treptat atmosfera de un iz 
răzvrătit cu miros discret de aripi de îngeri sacrificați. 

De cîte ori mă reîntore la conacul bătrînesc de la ţară 
pătrund către zori în strămoșescul iatac în care am copilă- 
rit, şi iarna, bătrîna doică face focul. Privind împrejur 
redescopăr vechile obiecte de cult ale unei fantastice isto- 
rii, şi îngenunchez în fața sabiei haiducului de la Muntele 


230 


Negru, distins cu ea ca vajnic Senior al Răscoalei (sabia nu 
mai €, dar, fidel, perttele afumat îi mai păstrează urma 
colo unde mai mult de şapte generaţii de oameni liber? 
au lăsat-o să stea ca semn al libertăţii lor), apoi flinta 
moşului, haiduc și el sub trei imperii de restriște, şi poza 
tatălui tatii, mort pe front în război, erou şi dispărut. 
Prin camerele cu ferești bizantine mai rătăceşte uneori, 
noaptea, bătrîna supraviețuitoare a executării fiilor ei, 
singură şi părăsită în această ultimă fortificaţie, ultimă 
thule a unei civilizaţii devălmășite în neant, căci după 
moartea ei noi am plecat de aici spre a ne întoarce doar 
din cînd în cînd la sărbători de care novicii nici nu ştiu 
dar care ne strîng la somptuoasele festine, la ore şi zile 
anumite, în jurul izvoarelor de la sorginte conform unor 
orologii biologice mai precise decît viaţa sau moartea. 

Şi apoi, iarăși și iarăși, mă culc în patul de lemn 
masiv, dedesubtul scoarţei cu Zgripţor, pentru a visa de 
fiecare dată același vis pe care atunci cînd mă trezesc 
trebuie să-l uit, fiindcă, asemeni chipului zeului, „nu-l poţi 
cunoaşte şi rămîne în viaţă“. Se face de fiecare dată cum 
că preșul multicolor cu rîuri şi ape, scoarţa oltenească 
autentică pe care tradiţia a păstrat-o din generaţie în gene- 
raţie și care nu se mai știe a cui a fost întîi şi cînd a fost 
ţesută, acum sute sau poate chiar mii de ani, și cînd eram 
mic mă zgiiam la ea pînă să adorm fără să pot pricepe 
ce vrea să reprezinte, bănuind la început că e vorba de 
o găină mare şi abia cînd am mai crescut înțelegînd că este 
ceea ce se cheamă un blazon, un blazon heraldic, adică un 
însemn al cărui tîlc trebuie căutat şi descoperit cu migală, 
ca apoi răsfoind hrisoave vechi şi colbuite să-l confund o 
vreme cu vulturul bicefal imperial, pînă cînd am realizat 
că semnul meu roșu cu margini pătrate nu putea să aibă 
nimic de împărţit cu acvila, mai întîi fiindcă exista ceva 
mecanic în noima hicroglifei şi apoi pentru că acvila 
bicefală imperială ţine în cioc sau în ghiare o cruce sau o 
simbo ică sabie, pe cînd Zgripţorul meu nu ţinea nimic, 
fiind doar un semn quantificat ţesut într-o geometrie 
simplă şi totuși hermeneutică, deoarece ceea ce crezusem la 
început că ar fi un simplu simbol floral de margine mi s-a 
izvodit mai tîrziu un text anume pe care intuiţia l-a desco- 


perit în două coordonate : pe de o parte semnele în sine : 


231 


un schelet de mesaj, întregit de o scriitură coloristică 
ritmică, atît rîurile de semne cît și codul curcubeic regă- 
sindu-l în lungul meu pelerinaj prin lume încifrat în 
modeluri pe ii, în paleta ulcelelor găsite în mormintele 
bazileilor, și mai încoace, în manuscrisele feniciene, se 
face de fiecare dată cum că preșul multicolor se vădeşte 
înrudit cu covorul din Halimale, căci zborul lui nocturn 
mă îmbarcă în lumea visului de fiecare dată cînd revin 
acasă, pentru o himerică şi mescalinică evoluţie menită 
să se spulbere odată cu ivirea zorilor. 

De cîte ori adorm sub steaua împietrită a Zeripţo- 
rului, textul mi se deschide deasupra capului ca o poartă 
şi atunci știu că zburătoarea atît de clar şi confuz repre- 
zentantă nu este nici acvilă, nici găină, ci el, Zgripţorul, 
şi știu că asemenea lui Etana mă așteaptă să încalec: 
mîinile mele peste aripile lui, trupul meu firav peste trupul 
lui geometric, ochii mei miopi sub pupilele lui clarvăză- 
toare, creierul meu viu sub tigva lui pătrată, amorsaţi pen- 
tru marele zbor. 

De fiecare dată cînd mă duc la ţară şi dorm sub car- 
peta cu Zgripțorul, acelaşi vis îşi derulează aceeaşi ocolită 
introducere, şi Zgripțorul îmi pune aceleaşi rituale între- 
bări în aceeași ordine stereotipă și cu aceleași răspunsuri 
din parte-mi : el mă îndeamnă de şase ori la rînd să 
privesc în urmă la Pămîntul pe care am hălăduit pînă acum 
și să-i spun ce văd, şi eu îi dau de şase ori la rînd cunos- 
cutul descîntec al unui text de demult, pînă cînd a șaptea 
oară Pămîntul nu mai este şi nu se mai vede împrejur 
decît nemărginirea cerului prin care ne prăbuşim cu 
viteza mereu accelerată a unui „fulger neîntrerupt rătă- 
citor prin stele“, 

De fiecare dată cînd adorm sub scoarţa străbună mă 
regăsesc în același vis. De fiecare dată constat cu surprin- 
dere aceeaşi inadmisibilă omisie operată în starea de veghe, 
căci modelul “preşului nu este deloc simplu, ci-i o ocniță 
dezvăluind nu numai Zgripţorul, care este, ce e drept, 
figura centrală, dar pe lingă el se mai văd în spatele lui 
rîuri și ape, gigantice stepe, și undeva departe, dar dacă 
priveşti cu atenţie este imposibil să treci cu vederea, 
construcțiile megalitice sfidînd imensitatea albastră inun- 


232 îi 


dată de toate stelele universului, căci pătrunziînd cu aten- 
ție în tortul ţesăturii suave poţi citi quasarii la fel de 
bine ca pe bolta cerească : nu există nici un fir de praf 
omis de ţesătorul anonim, nu există nici o clipă de timp 
să fi scăpat fidelei reproduceri — scoarța zgripţorului este 
un El Alef mai cuprinzător decît sperau filozofii să 
găsească în spaţiu și timp. 

Zgripţorul se luptă cu un balaur și, privit acum, se 
explică de ce este roşu, căci culoarea metalului masiv 
sclipește în lumină tremurînd coclit ca frunzişul în trans- 
parenţă atunci cînd șarpele strălucitor şi nichelat se încolă- 
ceşte în teribila luptă, în simbolica titanomachie solicitîn- 
du-mi o apartenenţă sau alta cînd eu stau în cumpănă, 
atras în egală măsură şi de sălbatica forţă a tirîtoarei 
trădătoare, de indiferența-i tiranică, mobilul conflictului, 
şi de Zegripţorul aruncat în genune cu aripile frînte, dar 
criterii morale mă îndeamnă să eliberez năpraznica forță, 
şi cum stăpinul sînt eu și istoria aceasta se conformează 
destinelor dictate de mine, deasupra zării se ridică umbra 
zburătoarei, iar şarpele sfişiat umple de zgură covorul 
de flori și avîntatele temple. Şi atunci întrezăresc într-o 
străfulgerare că Zgripțorul sînt eu, dar că şarpele sînt 
tot eu. Ce gust de cenușă are visul acesta ! 

Despre vechea scoarță, bătrîna îmi povestise că ar fi 
un steag dacic, dar eu mă tem că e chiar scutul lui Perseu, 
mă tem în vis, desigur, căci atunci cînd mă trezesc nu-mi 
mai amintesc nimic, şi totuşi același vis îl redescopăr de 
fiecare dată cînd adorm sub flamura subsidiară din iatac. 
Cum am putut crede că Zgripţorul ar fi o pasăre ? Iată, 
cl este o formă humanoidă stilizată de meșterul de demult 
şi, privindu-l îndelung, descopăr un contur de femeie 
sau, cine ştie, poate de bărbat, căci o bătrîneţe fără limite 
şi-a.pus amprenta peste părul rar, peste hainele zdren- 
țuite, peste ochii âpoși, peste membrele contorsionate, 
peste trupul ghebejit, o sinteză a Senectuţii însăși, parcă 
om, parcă gnom, uneori ai jura că-i Sibila, alteori bătrînul 
Gebeleu, alternativ femeie şi bărbat, zeu şi pulbere. Sem- 
nele de pe margine se dezvăluie într-un descîntec tainice 
pe care acum, în vis, îl descifrez, şi iată, icoana hypnago- 
gică prinde viaţă, vorbeşte, rîde. 


233 


Îmi dezvăluie o semnificantă proorocire şi eu știu că 
aceasta este Taina tuturor Tainelor : personajele Chimerei 
se confundă într-una singură, în totemul heraldicului 
Zgripţor sub care eu însumi dorm alienat de mine. Pînă 
acum, totul n-a fost decît iluzia drumului impropriu al 
iniţierii, dar iată, Şarpe şi Zgripţor, Demon şi Zeu, subiect 
și obiect, nu sînt decît fațete ale aceleiași persoane, ipos- 
taze ale aceleiași fiinţe, descompuneri spaţio-temporale 
ale unuia şi aceluiaşi corp multiplu, complex, global, uni- 
versul Marelui Tot, spiritul discontinuu al Organismu- 
lui Global care prin minele fiecărui somn se percepe și se 
descoperă. În afara Eului, universul e gol şi pustiu. În 
afara Marelui Mine, în visul meu nu există nimic. Spaţiul 
şi Timpul sînt doar iluziile percepţiei globale. Aţît tex- 
tul scoarţei cît şi istoria (din vis, dar Istorie !) ascund un 
singur tîlc, un singur adevăr, o singură naraţiune, un 
singur personaj pe care cîndva, demult, un Orfeu trac 
l-a întemnițat în consemnația Zgripţorului de pe preş. 
Şi Zgripţorul Covoarelor îşi derulează povestea lui unică 
asemeni unei plăci stricate de patefon pus în mişcare de 
secretul mecanism al descîntecului consemnat în textul 
cifrat de pe margini mai funcţionînd încă, deşi codul 
lingvistic s-a pierdut şi numai eu îmi amintesc de el și 
numai în somn. 

— Cum îl cheamă pe Zgripţor ? 

Şi Sibila Gebeleu îmi răspunde în versetele paradig- 
matice, aceleași mereu și de fiecare dată altele, cu nume 
de care mi se pare că îmi reamintesc deși numele nu spun 
niciodată nimic : MARDUK, QUETZALQUATL, SIBILA, 
CADMOS, TU ! 

— Eu? Eu! 

Marduk, cel care a înfrînt-o pe Tiamat, Theo Baal, 
zeul războiului și pămînteanul, cel care a primit însemnul 
suprem, arma tuturor armelor : destinul propriului lui 
destin. OMUL. : 

Şi cînd mă trezesc, de fiecare dată, Zgripţorul îşi 
filfiie aripile lui quantificate, după ce mi se descoperă şi 
redescoperă mereu, spre a-și uita apoi povestea iar și iar, 
într-o unică și criptică istorie ciclică, doar prin unicitate, 
multiplă din pricina tîlcului ce nu poate fi cuprins inte- 
gral și dintr-o dată, aşa încît ori de cîte ori ajunge la capă- 


234 


tul ei, prehendind-o, istoria încheindu-se trebuie să o 
uite din nou. Căci Zgripţorul și Şarpele se vădesc în esenţa 
mitică o singură personalitate, Marduk și Tiamat, Sibila ş: 
Gebeleu, „Viitorul și trecutul sînt a lumii două feţe“, 
cum ar fi zis poetul. Şi atunci cocoşii cîntă, zgripţorii cas- 
nici de prin curţile satului, şi eu mă trezesc, și uit. 

De fiecare dată cînd mă duc la ţară, cînd mă trezesc 
din somn sub vechea scoarță oltenească, ameţit și mahmur 
încă după petrecerea nocturnă, privesc buimac desenul ei 
confuz care nu-mi mai spune âcum nimic, înainte de a 
ieşi în ogradă să mă clătesc la fîntînă, în vreme ce pe 
uliţă camioanele se scurg huruind puternice către soarele 
roşu înălţindu-se deasupra ogoarelor şi necunoscuţi tre- 
cînd prin fața gardului mă salută prietenoși şi eu le răs- 
pund la salut cu strania senzaţie paramnezică a unei 
inexplicabile și apropiate cunoașteri de undeva, de demuit. 
Poate cîndva am ciocnit împreună un pahar de ambră la 
vreo saturnalie. Cine știe ? 


CUPRINS 


Cuvint înainte 1 51 19232311] 
Apeironie ai To a-r r Tor a. ER 
Babilonia mes a o, a a 9 aa a 
Babilonia și < EMT gnaga 9 ria 
Cataracta TEUR Tra Tau 
Ceasul florilor EA E E 
Ciutele a e e aa. a 09 a a: a 
Condotierii . a 2 2 2 1 9 3 3 3 : 
Conexiune liberă 2? £ Pgp fù ff r: 
Deconstrucţiă . : 3 3 a e 9 a 1 e 
A al N oi 90 00 a pa SE 8: 1 
Dumnezeul neputinței 3 3 f 23 H E fg e 
Echivocate. = g v aa SS ap. 
Etapa perpetuei amînări 3 3 3 1 p r l 
Butherpie . a = e 2 S e a 
Farmecopedie pentru inițiați : : 7 e I 2? 
Feeria semantică a îndrăgostitului de stăpîna 
tainică a melopeelor . . . . . a. s a 
Fkelomiat se a es ȘT ai Me a 
Fenotipul de ceaţă şi picăturile îl nimic 5 ? 
Hermula Sle s wm R SP ei e o. 
Grădina timpului curgând Doi o ea me 
Halucinana e PE e e nh a Lya 
Helicon sias o ee e o li e 
Heteromorfie orm -z hwn a a a a 


Interviul acordat de coca Malul Erberthus Ablo 


Junche în exclusivitate ziarului nostru . =: £ 
Jurnalul de bord al navei Hyacinth Pa, Pr 2 
IMUN e eae 2R ee e. aR 
Maidanele viitorului 1 3 3 2 {ù fù I: 
Marea migrație : 1 2 1 3 3 il f: 


31 


Merele negre , a G 
Neotenia E m 5 
Ogarii T a, 
Paradygmatykopolys . 
Penicillium Gigantea . 
Pioera mul = . i; 
Recluziunea lui Ulisse . 
Sferoidul cu sentimente 
Simfonia viitorului . , 
Ulalumie . . e ? 
Visul perfecțiunii |, ; 
Vînătorii de capete = 
Xenoiilii , . ə è 
Zgmptorul % : y 3 


wm on vs on vao: 


ei o. p: 


Da oz ar ax oa os er Ozori 


e. 


wa on ag va ou om or è 


ah are 


Lector: CONSTANTIN PALIGORA 
'Ţehnoredactor: MARIANA PUSŞCAŞU 
Bun de t;par 24.X1.1981. Apărut 1981. Comanda 
nr. 1879. Coli de tipar 15. 


& Comanda nr. 10 355 
Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“, 
Piaţa Scinteii nr, 1, Bucureşti, 
Republica Socialistă România 


Fantastic Club 


Lei 9,25 


ÎN ACEEAŞI COLECȚIE 
au mai apărut: 


Giinther Krupkat 
NABOU 


Tudor Negoiţă 
VERIFICAŢI IPOTEZA NESSUS! 


Mircea Opriţă 
SEMNUL LICORNULUI 


REGELE VISURILOR 
Povestiri americane din secolul 
ai XIX-lea 


Voicu Bugariu 
LUMEA LUI ALS OB 


George Anania 
TEST DE FIABILITATE