Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0019

AP 


JANUL LILI 


PROPRIETAR: 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
SOC. AN „UNIVERSUL" BUCUREȘTI, BREZOLANU a» - a 


BUCUREŞTI 1 Str, Brecolena 23—3 


ABONAMENIE: 


Nr. 19 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


nscrisă sub No. 163 Trib. Lifov 


autorități și instituții 1600 lei 
particulare 12 luni 800 , 
Sluni 450, 








Cărţi vechi şi răspunsuri noi 


In această vacanță a spiritului la care 
suntem constrânși cu toţii, am citit multe 
cărți care așteptau în bibliotecă, şi printre 
ele: -Notre inquietude, a lui Daniel Rops. E 
un volum de esseuri apărut în 1927, despre 
care sa vorbit și la noi — o cante „veche“ care 
ar fi putut rămâme nouă până astăzi, dacă 
nu intervenea al doilea răsboi mondial. A 
citi astfel de cărţi cu întârziere nu e întot- 
deauna o pierdere de timp şi vom vedea în- 
dată dece. Cartea desbate faimoasa proble- 
mă a inchietudinii, a incertitudinii, a ne- 
liniştii care stăpânea sufletele și îndeosebi 
cele tinere, după primul război mondial. Ea 
este, deci, o carte a generaţiei noastre, a a- 
cestei generaţii care, după un termen deve- 
nit comun, și-a închegat existența „între 
două cataclisme“. Cu o subtilitate de tran- 
«ez avizat şi cu o informaţie multiplă, Da- 
niel Rops analizează noţiunea de închietu- 
dine dela aspectul ei etimologic până la c.. 
moral şi spiritual, căutând să definească 
aproape matematic natura acestei stări par- 
ticulare care a cuprins omenirea în faza 
post-belică. 

Unul dintre cele mai turburătoare tenv- 
mene, aş zice de ordin livresc, care se petre- 
ce sub ochii noștri, este acela al îmbătrâni- 
rii rapide a cărţilor și a sensului lor. In vre- 
muri de stabilitate, mentalitatea noastră se 
menține pe un nivel continuu și de pe acest 
nivel noi formulăm judecăţi critice sau de 
poziție asupra operelor și a oamenilor cu 
iluzia absolutului. De fapt, această iluzie 
este necesară, ea fiind elementul de coeziune 
ul structurii noastre „originale“ dintr'o anu- 
mită epocă, Prin aceasta, istoricul ideilor 
deosebește epocă de epocă: prin caracterui 
iluziilor care au stăpânit deceniul, veacul or 
mileniul respectiv. Răsboiul, prin comoţiile 
morale pe care le produce, schimbă brusc 
perspectiva noastră interioară şi modifica- 
rea revoluţionară a mMentalităţii duce ia re- 
iativizarea iluziilor imediaţ anterioare. Ab- 
soluţul cu care jucecăm ieri oamenii şi o- 
pereie a devenit, peste hoapte, relativ şi ori- 
ginal; un simplu aspect posibil din cele o 
mie și unul de aspecte cu care pot fi apre- 


aiotapanreblamani. a. alaii 
cate prebiezacte omului Și ale vieţii. În telul 


acesta, răsboiul trimite 12 pai oa 
impresionantă de cărţi vii“, dându-le ca- 
caci de curiozitate, A obiect de muzeu 
spiritual. (Cărţile mari, desigur, sunt acelea 
care pot birui răsboaele;. atică ocest feno- 
men de cutreniur spiritual, ' care ii 
Straturile conștiinții umane, din generaţie în 
generaţie). - 
Dacă aș fi citit Notre înquietude acum 
cinci ani, altele ar fi fost emoţiile, satlALaA: 
judecăţile, fiindcă aveam o altă men- 
ori editiei fi citiţ mult mai târziu 
această carte (să zicem peste zece ani; 0p- 
timist, nu? Un om, cât de tânăr, nu poate 
da astăzi astfel de întâlniri...) iarăşi, cred 
că aş fi priceput-o cu totul altfel. Fiindcă e 


aia 


modifică 


de DAN PETRAȘINCU 


vorba de o problemă imediată, cu contururi 
delimitate în timp și spaţiu, deși, într'o altă 
ordine de idei, permanentă şi „absolută“. 
Mam simţit, anume, citind cu întârziere 
această carte, un om cu două vieţi. Una, cea 
a tânărului crescut în ţimpul răsboiului tre. 
cut, cu țoate tarele și voluptățile crizei de 
avunei, creațiune și subiect al temei desbă- 
tută de Daniel Rops; a doua, cea a omuiui 
de o relativă maturitate, trecut peste Rubi- 
conul celui de al doilea război mondial, 
avand deci o altă perspectivă asupra irecu- 
tului imediat, altă mentalitate şi, în conse- 
cinţă, poseăând alte woneluzii decât ar fi 
putut avea oamenii ce au murit în pragul 
acestei noi conflagrații. Un Alain Fournier, 
de pildă, sau un Charles Peguy, morți în 
răsboiul trecut, p'ar îi putut ajunge nicio- 
dată la această perspectivă asupra propriei 
lor epoci, perspectivă pe care o avem noi, 
oamenii unui intermezzo atât de vast... Nouă 
ne-a tost dat să tragem concluziile unei epoci 
care părea cu parantezele deschise în infinit, 
imposibil de adunat între două semne carac- 
teriologice precise, 

Citind acum cinci ani cartea, m'apș fi aflat 
într'ânsa; astăzi, aflându-mă în afara ei, 
pot avea nu numai sentimentul de libertate, 
ci și posibilitatea unui paralelism — care se 
bizue pe însuși dublul ființării noastre in- 
termediare. 

Inechietudinea de care vorbeşte Daniel 
Rops în 1927 are două înfățișări: una specială, 
a vremii, și alta permanentă, a omului. Nu 
vom vorbi de inchietudinea „esenţială”, care 
este o calitate eternă, însăşi condiţia creaţiei 
omenești. Sau vom vorbi altădată, prezen- 
tând-o ca pe o sinteză a celeilalte, chiar pe 
planul social. Din perspectiva de astăzi, însă, 
vedem — și nu mai încape nici o îndoială — 
că a existat o epocă a trecutului răsboi mon- 
dial, care începe cam prin 1910 și sfârșește 
în 1939, e epocă delimitată, cu bucuriile şi cu 
suferințele ei. E o inianțuire ii al carei cupat 
ne atiăm noi — și pentru moment putem 
spune atat, neștiind uacă viitorul va actepră 
această clasificare. Fără să tie sistematizată 
dogmatic, cartea je esseuri a lui Daniel 
icuus — ue un inalt interes documentar azi, 
pentru noi — se imparte în trei părți distincie 
şi armonice: Lauda (sau analiza) inchietu- 
dinii, în care autorul stabilește existența a- 
cestei neuniști speciale Ia tineretul „conrem- 
poraR“;. Asupra. unei generaţii noi, „în care 
constată gustul exagerat al absolutului și 
hamiletizarea până în pânzele albe (simpiu- 
me, spune el, de decadenţă, confirmate la 
începutul şi la sfârșitul fiecărei civilizaţi.) ; 
şi Poziţii în faţa închietudinii, in care ia ca 
obiect uperele unor Andre Giae, raul Valery, 
Charles Maurras, Benda, considerându-le 
pietre de hotar solide a răscrucea vremii. 





(Urmare în pag. 2-2) 





DELA EFORT LA PROGRES 


de DUMITRU IMBRESCU 


Ar fi o credinţă nejustificată 
ca actuala noastră generație 
să pretindă, ca fiind numai 
apanajul ei, starea de presti- 
giu şi progres în toate ramuri- 
“je. de actimitate, Progresul nu 
se poate realiza dinur'odată, ci 
treptat, mobilizând, în spriji- 
nui său, eforturile coordonate 
ale tuturor factorilor de crea- 
ție și ale tuturor generaţiilor 
umane, Progres nu. inseamnă 
numai o simplă culme atinsă 
şi fără nici-un suport de sus- 
ţinere. Prin progres se înțelege 
o operă pornită aeia aaânci 1e- 
melii, căreia i se adaugă, clipă 
de clipă, forțarea întărită şi 


denţă de elemente din afara 
naturii sale, el'a uitat veacuri 
şi milenii întregi, că adevărata 
forță de creație se află în, sine 

însuşi, nu în manifestările sim- 
bolice înconjurătoare. Omul, 
sclav magiei. şi cultului păgân, 
s'a simţit obligat să se opreas- 
că din mers, sub sancţiunea in- 
tendicției mistice. Chiar şi da- 
că în această perioadă de timp, 
i s'au relevat unele adevăruri 
şi elemente de progres, faptele 
se datorau întâmplării şi une- 
ori unor individualități îndrăs- 
neţe, care riscau să contravină 
sistemului consacrat. Progresul 
a trebuit să răsbată prin epoci 


întunecate de cbsouraatism și 
eroare mistică. Elerenteie |; 
au fost socotite mai întotdeau- 
na inovaţii periculoase şi uzur- 
patoare pentru tradiţiile con- 
sacrate. 

Conservatorismul făcând el 
însuși parte din moravurile 
şi mentalitatea mistică, în taza 
de copilărie a intelectului u- 
man a ţinut multă vreme ideia 
de progres sub puterea lui uci- 
gătoare. Forţele creatoare izo- 
late și latente în mijlocul mas- 
selor nu s'au putut afirma, toc- 
mai din teama de a nu fi re- 
primate şi de a fi astfel scoase 








(Urmare în pag. 3-a) 


susținută a tuturor timpurilor. 
Nu se poate vorbi despre pro- 
gres ca aparținând în totul și 
exclusiv timpurilor moderne. 
El mar fi putut să se plămă- 
dească, fără să se bizue pe cele 
maai vechi storțări ale omeni- 
rei, care, dela primul pas de a- 
fimmare, a tins spre făgaşul 
uno; opere de progres, menite 
să-i înlesnească o viaţă de un 
nivel mai ridicat, Progresul 
marchează, în realizările sale, 
etapele cele mai importante din 
evoluţia omenirei. Primul lui 
temei se pierde în subteranele 
primitivităţii, având suficiente 
dovezi că și omul primitiv a 
năzuit în căutarea unor fonme 
de viaţă mai ușoară, care să-l 
diferenţieze de celelalte ani- 
male, cu care ducea traiu ca- 
mun. i 
Pornind dela acel act ini- 
țial, care se confundă, în timp, 
cu prima manifestare conştien- 
tă a omului, desprins din com- 
plexitatea lui biologică, pro- 
gresul s'a mai afirmat treptat 
și lent. El a trebuit să aştepte » 
întotdeauna ca omul, trecând 
prin fazele sale specifice de e- 
voluţie, să urce spre culmile 
huminoase ale civilizaţiei. Ur- 
cușul a fost geu şi une-ori du- 
reros. Pe om l-au împiedicat, 
în drumul spre progres, nu nu- 
mai forțele exterioare, ci de- 
seori şi propria sa structură. 
Adoptând moravuri și menta- 
lităţi, care l-au pus în depen- 





AUREL JIQUIDI 


< ene ea e e  766 a Nt  E f E CZIEap 0 AIEAA 


-Qra închiderii 





TELEFON 83.30.16 





NAPOLEON 


de DOROTHEA CHRISTESCU 


Cine nu își aminteşte de 
admirabilul început al roma- 
nului La Chartreuse de Par- 

e: „Lia 15 Mai 1796, gene- 
„ralul Bonaparte își făru in- 
„trarea în Milano, în fruntea 
„tinerei armate a Italiei, care 
„trecuse victorioasă la. Lodi 
„și făcea ştiut lumei întregi 
„că dupe atâtea secole, Cezar 
„și Alexandru aveau un suc- 
„Cesor” ? 

Stendhal arătase întotdea- 
una lui Napoleon o pasiune 
care în saloanele Restauraţiei 
trecea drept excesivă. Entu- 
ziasmul său se adresa mai 
ales tânărului general al 
campaniei din Italia. 
mentele din Vie de Napo- 
leon, pe care scriitorul fran- 
cez ni le-a lăsat, se opresc 
imediat dupe Rivoli, şi unul 


din ultimele capitole se inti- ! 


tulează : „Sfârșitul timpuri- 
lor eroice ale lui Napoleon”. 

Sub Restauraţie, din ura 
impotriva  jezuitismului, şi 
sub Louis-Philippe, din dis- 


preţ profund pentru „justa- | 


valoare” şi pentru america- 
nismul născând,  Stendhal 
glorifica epopeea imperială : 
„Pe atunci toată lumea avea 
fața palidă şi fiecare se gân- 
dea la el însuşi fără făţărni- 
cie” scrie el din Triesţe, în 
19 Februarie 1831, d-nei Ru- 
bemprE. (Este una din frazele 
lui Stendhal pe care îmi place 
să o citez: o consider drept 
extrem de caracteristică şi 
minunat de explicită pentru 
a desemna epocile tari în care 
ambiția, acest extraordinar 
isvor de energie, scutură o- 
menirea adormită şi readuce 
la viață lumi nebănuite !). 

„Oroarea ce o simt împo- 
triva a tot ce e jnsnic, ese 
legendară”, scrie el mai târ- 
ziu în Souvenirs d'Egotisme; 
iar în prefața notelor rămase 
din Vie de Napoleon el insistă 
asupra dispreţului ce îi in- 
spiră „tot ce vine dupe Bo- 
naparte”, 

Câte odată întâlnim în 
Stendhal un politician rece, 
am. spune chiar un Machiavel 
ce se ignorează. De cele mai 
multe ori însă marele scriitor 
nu se lasă condus decât de 
sensibilitate : tema însuşirt- 
lor revine constant în scrie- 
rile şi în viaţa lui, și joacă 
un rol preponderent în jude: 
cățile emise de el; calitate a- 
leasă și vară ce constitue va: 
loarea incontestabilă a câtor: 
va scriitori de seamă. Sensi- 
bilitatea lor fină şi niciodată 
în flagrant delict de vulgari- 
tate, sensibilitatea lor perma- 
nentă, pe care un te miri ce 
a transformă în ironie cinică 
şi muşcătoare, duu acestor 
scriitori un simţ ascuţit al 
realităţii, îi împiedică să iri 
vină „sentimentali” 
sensul pejorativ al Pe 
lui, — le permite însfârșit să 
decidă dintr'o singură privire 
ce e sănătos sau ce e putred, 
ce înalță sau ce degradează. 

Stendhal a fost judecat în 
felurite chipuri de contimpo- 
ranii săi, dar toţi criticii sunt 
de acord în a recunoaște -că 
era un om de onoare, o inimă 
de o delicateţe rară dar as- 
cunsă sub un cinism mefistu- 
felic. Nu suferea plictiseala, 
iar elanurile sale generoase 
înghețau de îndată ce se ve- 
dea amenințat de  duioşie, 
convins fiind că elanul înalţă | 
în timp ce duioșia degradea- 
ză. Aceste nuanţe nu sunt 
simţite de mulţi lectori : ma- 
joritatea lor pun pe Stendhal 
în tovărășia celor ce poartă 
eticheta de „hussari roman- 
tici”. 

Hussardul nostru scria lui 
Delacroix : „Să nu laşi să îți 
scape nimic din ceeace ți-ar 
ajuta să devii mare” 

Dacă ne aducem aminte că 
mai presus de toate el ținea la 
adevăr și la spontaneitate, 
sentimente pure prin exce- 
lență — pure de orice afecta- 
țiune, bine înțeles, — că avea 
0 ură înverșunată în Ap 
a tot ce era „fabricat”, vi 
înțelege preferința sa Best 
generalul Bonaparte. 





(Urmare din pag. 2-a) 


Frag- ! 





Poate că trecuse de muil da me. 


zul nopţii. Afară era o liniște și un 
întuneric din cele care trebue să 
înspăimânte și duhurile necurate ale 
beznei. In adăpost, puţina căldură 
pe care o tăcusem cu câteva așchii 
mai mult putrede dintro  traversă 
de cale ferată, se risipise de mult și 
odată cu ea începuse să mă lase şi 
slaba lumină a unui opaiț. Mai a- 
veam însă încă o feștilă mică, aşa că 
nu mă cuicai și continuai să scriu 
în carnetul meu: 
23.111, 


„Ploaie şi linişte, linişte şi ploaie; 
care e mai mare din amândouă, nu 
ştiu. In faţă, Ruşii nu mai merg prin 
şanţuri ca pe bulevarde; rar se mai 
vede câte unul-doi, departe, acolv 
unde mitraliera nu-i poate ajunge 
şi unde tunul nu se oboseşte să tra- 
gă, Când îi prind în lunetă, îi urmă- 
resc până când „mtră în vre-un adă- 
post sau până nu-i mai pot vedea; 
par fantomele unei miniaturi sau 
niște ființe ciudate de Bruegel, vă- 
zute dintr'o perspectivă înanâ. In 
zorii zilei au avut mult de lucru: 
și-au cărat răniții și morţii atacului 
din ajun, Câţiva din răniții lor au 
fost aduși de nfanterișt.i din stânga 
observatorului meu. Printre ei, e şi 
un ofițer căzut mai mult prizonier 
decât rănit; când e interogat, tace 
ca un Scaevola și nu se poate afla 
dela el, decât că atacul de eri, in- 
tenţionat pe lângă limane în două 
direcții, urmărea o încercuire în stil 
mare și o ameninţare in același timp 
a sectorului vecin. Răniţii sunt îm- 
brăcaţi prost şi pestriț și unora ie 
lipsesc și. cămășile. Samnitarii noştri 
i-au pansat pe câ: au putut şi ui 
scurt timp vor fi evacuaţi în spate, 
la ambulanţă. Unul din răniţi e lo- 
vit atât de rău la cap și lea piept, că 
ne inchipuim numai că ar mai putea 
trăi. Parcă ar fi un portret al morții, 
coborit în rama însângerată a tăr- 
gii. Când îl privesc, uit că e Rus și 
că eri numai, din mitraliera lui au 
sburat mii şi mii de spectre ale mor- 
țit şi încerc să-i las la căpătâi puţi- 
nă ciocoiată. Doctorul mă priveşie 
prelung și din surâsul lui înţeleg 
inutilitatea şi ironia bunăvvoinţe! 
mele : Rusul, îmi spune surîsu! doc- 
torului, a murit de mult... 


* 


„„Așa dar peste trei luni, voiu a- 
vea trei ani, de când, ca un credin- 
cios musulman care-și. leapădă în- 
călțămintea la intrarea într'o gea- 
mie, mi-am lăsat existența mea li- 
neară şi anonimă undeva departe, la 
peste 1500 km., pentru ca din mersul 
meu aproape numai pe sub pământ 


Apare de 3 ori pe lună 
PREȚUL 24 LEI 





BHedactor responsa bis: 


LUNI 10 IULIE 1944 


TRAIAN CHELARIU 





și numai pe lângă graniţele amenin- 
jătoare ale morţii, să câștig luminile 
unei optici inedite a lumii și a des- 
tinelor. In tot acest timp — O! cât 
de ridicul îmi pare acum zâmbetul 
cu care citeam altădată istoria spar- 
tanilor !... — trăit din șanț în șanț, 
din tranșee în tranșee și din groapă 
în groapă, nu știu dacă am vorbit 
cât vorbește un om obișnuit în câ- 
teva săptămâni; nam avut însă nici- 
odată vreun regret, deși m'au încer- 
cat tot atâtea sincope de nesfârșite 
bucurii și desnădejdi. Amintirea a- 
cestui timp mă tem că va fi gloria 
mea de totdeauna și nu ştiu dacă 
nu-mi vă întuneca şi trecutul şi vii- 
torul. Ce va putea însemna o în- 
toarcere și ce va putea insemna vii- 
torul nici nu mă întieb. Mă îngro- 
zește însă numai şi gândul, că Mus- 
se! n'a greşit în „Confesiunile“ sa- 
le, când a insinuat că după aventu- 
ra napoleoniană, singura destindere 
a tinereţii franceze au fost bordelu- 
vile. Ceeace îmi va părea totuşi mai 
târziu chinuitor în acest alibiu sub- 
teran de trei ani, va fi amintirea 
unei singurătăți cutropitoare, resim- 
ţită şi ca un privilegiu şi ca un nau- 
fragiu. Nu voiu avea dar să-mi re- 
proşez nimic niciodată, dacă liris- 
mul meu compasional va avea de 
suferit şi dacă, cine ştie, nu voiu ră- 
mâne toată viaţa un mizantrop. In 


MARIUS BUNESCU 





PRETEXTE 


STENDHAL| DIALOG INTRE DOUA UMBRE 


de STELIAN TECUCIANU 


trei ani de singurătate care m'a în- 
lănțuit ca o plasă de paianjen şi m'u 
supt ca o ventuză, nu puteam ajun- 
ge altunde: soliloquiile n'au dus de 
altfel niciodată decâi 'a mizantru: 
pie, după cum mizantropia la rân- 
dul ei, n'a putut duce decât la soli- 
loquiu (soliloquiile care au dus şi la 
filosofie sau poezie, n'au fost în. rea- 
litate soliloquiile acelei s.ngurătaţi 
aare-ți lipsește gândul de inițiativă 
făcându-l inert. ci soliloquii cu pro- 
gram, soliloquii de şedinţă; — am 
avut cândva un prieten poet, care 
se lăuda cam așa: în seara asta fac 
o şedinţă în care trebue să scriu 
cinei poezii ; inspiratul meu pricten 
cultiva însă până într'atâta rela- 
ţiile de tot felul, că dacă până la 
urmă a fost scutit de stima poe- 
ziei, n'a fost scutit totuși de stima 
unui premiu). O! Știu! Un filcsoi 
care cra Nietzsche îmi pare, sc p.ân- 
gea într'un oarecare paragraf, că v- 
rașele civilizației moderne sun: ]ip- 
site de acele galerii singuratice pri- 
elnice gândirii, în care până şi un 
preot ar profana tăcerea cu o rugă- 
minte auzită de toţi. Dar iată, ga- 
leriile v.sate şi regretate de Niciz- 
sche, sunt aici: sunt șanțurile, sunt 
tranșeele și este toată viața asta 





(Urmare în pag. 2-a) 








La Cazane 





HIATUSUL CONŞTIINŢĂ-LUME 


de CONSTANTIN MICU 


Dintre toate fiinţele cari se află pe pământ, omul este 
singura care posedă conștiința clară a existenţei unei rea- 
lități externe. Am putea spune chiar că fenomenul cel mai 
caracteristic al personalităţii umane — conștiința de sine — 
nu este alceva decât expresia antinomiei profunde dintre 
om și restul lumii înconjurătoare. Dacă omul ar face parte 
integrantă din natură, dacă regatul lui ar fi în această 
lume, scânteia conștiinței de sine nu sar fi trezit nicio- 
dată în el. La baza conștiinței de sine a omului stă spiri- 
tualitatea lui; diferenţa lui de structură faţă de restul lumii 
materiale. Simţire, mişcare, dorinţe, într'un cuvânt un su- 
flet, au şi animalele, conștiință de sine are numai omul. 
Numai el ştie că are un eu, că are o individualitate, că are 
aşa dar o limită, căci individualitate înseamnă limiţă, A 
şti că la capătul corpului său se termină ființa sa și că 
dinco'o de sine se găsește altceva decât fiinţa sa, non- 
ființa sa, non-eul său, iată in ce constă caracteristica psi- 
hismului uman. Am putea de aceea, defini conștiința de 
sine a omului fie zicând că ea este conștiința eului, fie că 
€ conștiința non-eului, Având conştiinţa eului, omul are 
totodată conştiinţa 2 ceva ce se opune eului sau față de 
care el se distinge. Acest ceva este non-ființa, non-eul, 
sau, cu alte cuvinte, lumea externă 1). Tată pentruce fiind 
singura fiinţă pe deplin conștientă de sine, omul e tot- 
odată singura ființă conştientă de realitatea neființei, a 
ceeace el nu este, a lumei externe. Şi iată pentruce singur 
omul s'a ridicat în fața naturei, ca în fața unei realități 
streine, cu conștiința clară că ea îi este opusă şi cu voința 
termă de a o cunoaște şi a o domina. Celelalte ființe. depe 
pământ trăesc în somnul naturii. Ele nu se simt ca fiind 
în opoziție cu restul lumii înconjurătoare ci, dimpotrivă, 
ca fiind legate de aceasta din urmă. Intre ele şi natură nu 
există un hiatus ci o perfectă continuitate. Materia este, 
în organismele animale, la ea acasă. Cu iotul altfel Ja om. 
Aici materia organismului este subordorată voinței spiri- 
tului. Corpul uman nu este lăsat să participe, prin funcţi- 
unile și tendinţele lui materiale, in ordinea naturci, ci este 
scos, prin forţa aplritului care-l însuflețește, de sub raza 
ei de acţiune, izolat faţă de influenţele ei, sustras deter- 
mintsmului ei orb, legilor necesităților ei inexorabile şi 
constrâns să se miște într'o ordine nouă, aceea a princi- 
piilor, a regulelor de conduită, a moravurilor, a credințe- 

lor, a convenienţelor sociale. Iată pentrure însăși impulsiu 
nile materiale ale organismului nu mai au la om nici 
forța, nici uniformitatea, nici necesitatea instinctelor ani- 
male. Nu se poate vorbi de existența unor instincte biolo- 


gice la om, pentrucă materia corpului uman nu mai ascultă 
de determinismul general al materiei, ci este supusă auto- 
rităţii voinţei. Aceeaşi impu'siune biologică este îmbrăcată 
în forme diferite şi îndreptată în sensuri diferite, după 
forma și direcţia voinţei. Fiind conștiință de sine, ceeace 
înseamnă realitate spirituală opusă naturei, omul se opune 
mai întâi naturei din el, făcând ca materia propriului lui 
corp să devină susceptibilă de a realiza valori spirituale, 
trecând apoi la transformarea naturei din afara lui. pe 
care o modifică după chipul şi asemănarea lumei lui 
interne. 

Corolarul necesar al conştiinţei de sine a omului, a fa- 
cultății sale sapiens, este dinamismul existenţei sale, pute- 





rea sa [aber. Simţindu-se separat de natură, el caută să 
se realizeze prin ceeace-l separă şi-l distinge ae natură, 
dând adică liber curs de manifesţare forțelor sale spiri- 
tuate. In felul acesta, el se afirmă în univers ca o fiinţă 
dinamică, activă, creatoare. Semnul distinctiv al existenţei 
sale este activitatea creatoare. In timp ce toate vieţuitoa- 
rele sau adaptat la natură, omul tinde la transformarea 
naturei, prin muncă, 


Zadarnic se va încerca a se găsi o explicație „naturală” 
a fenomenului uman muncă, Nu se va ajunge. niciodată a 
se înţelege originea acestui fenomen excepțional în uni- 
vers, atâta vreme cât se va continua a se jertfi p> altarul 
teoriilor empiro-pozitiviste. Originea muncii nu stă în „lup- 
ta pentru existenţă”, în „nevoile biologice” în „utilitatea” 
materială, căc în acest caz ea ar trebui să fie un mod 
normal de comportare al t-turor vieţuitoarelor depe pă- 
mânt. In realitate. munca, sub forma ei creatoare de efecte 
şi situații noui, munca într'atât ca isvor de valori spiri- 
tuale, munca într'atât ca mijloc de transformare a naturet 
nu este cunoscută decât omului. Ca atare, originea ei tre- 
bue să derive din însăşi alcătuirea specială a psihismului 
umân. Munca este instrumentul pertectibilităţii umane, este 
modul tipic de manifestare a omului ca om, isvorind din 
faptul conștiinței de sine a omuuui, din tendința ei ae a st 
opune lumii externe şi de a o face să realizeze valorile pe 
cari ea și le propune. Subversiune a universului, iată ce 
este munca. Infruntare fățişă a naturei, violentare a legilor 
ei, transformare a chipului ei, în aceasta stă semniticația 
muncii. Nu „natura” 1-a silit pe om ca să lucreze, căci în 
acest caz munca ar trebui să fie instrumentul robirii omului 
faţă de natură, în timp ce ea este instrumentul maxim al 
libertăţii sale. Nu omul ascultă de natură prin muncă, ci 
dimpotrivă, grație muncii, natura ascultă de om, Orienta- 
rea ideală a muncii, aceea prin care ea transformă lucru- 
rile din natură în valori culturale, fie că e vorba de cul- 
tivarea unui lan de-grâu, de transformarea în energie în- 
dustrială a unei căderi de apă, de zidirea unei biseriii 
sau de modelarea unei statui dintr'un bloc inform de piatră, 
nu isvorăşte din natură, ci din activitatea spiritului uman, 
care modelează lucrurile externe după forma voinţei sale, 
făcând materia să ia chipul ideii, realul să devină copia 
idealului, 


Omul nu munceşte în sensbl în care păianjenul își ţese 
pânza lui sau în sensul în care albina îşi făurește tagurele 
de miere. Ne-am obişnuit să numim cu acelaş termen două 
moduri de manifestare diametral opuse. Căci, în afară de 
faptul că păianjenul şi albina — pentruca să ne menţinem 
la aceleaşi exemple — îşi exercită munca lor în mod me- 
canic, fără reprezentarea prealabilă și raţională a scopului, 
ce le este fixat odată peniru totdeauna prin îrsăși alcătui- 
rea lor somatică (fapt care explică pentruce acest gen de 

activitate nu este moditicabil şi perfectibil) dar „munca“ 
aceasta animală nu va fi niciodată creatoare de valori 
spirituale. Ea se desfășoară pe planul şi în, direcția natu- 
rei şi nu aduc un surplus faţă de elementele ei. Omul rea- 
lizează însă prin muncă valori noui, exterioare naturei, 


i in iii ri 


(Urmare în pag, 3-a) 


= 2 





Cărţi vechi şi răspunsuri noi 


(Urmare gin pag. l-a) 


Aflăm, dincolo de documentul nominal, în 
cartea lui Daniel Rops, un alt document, mai 
preţios, cel moral şi literar, adică feiui de a 
pune problema, felul de a o desbate și atmos- 
fera de stil şi de conţinut a unui eseist din 
şcoala epocii. Toate acestea ne erau atât de 
familiare până mai deunăzi, încât ne mirăm 
singuri ce prăbușire trebue să se îi peurscui 
intre timp, pentru ca un astfel de stil și o 
astie!l de manieră să ni se pară atât de dife- 
vite, atât de îndepărtate! Noi înşine nu ne 
mai recunoaștem in cei din trecutul anedat, 
pentrucă noi înșine am făcut parte din a- 
ceastă generație „a inchietudinii“... (Deşi cu 
unele rezerve „constructive“, poate predes- 
tinate). E oare atât de mult de când toate 
cărţile, toate jurnalele și toate revistele noa- 
stre gpemeau de vaetele voluptoase ale „in- 
chieturinii“, din care „generaţia dezorienta- 
tă“ își făcuse un fel de stindara? Criza pă- 
rea, întradevăr, decisivă, definitivă şi în fond 
— fiecare în intimitatea lui credea că inchie- 
tudinea îi acordă grandori neatinse, de o ori- 
ginalitate unică. Ne iubeam neliniștile și era 
firesc să fie aşa, deoarece orice boală își are 
şi voluptățile «i, prezum orice suferinţă îşi 
secretează perlele sale. Ce s'a întâmplat în 
tot timpul acestei crize, orice istorie lverară 
contemporană ne-o poate arăta. Nietzscheism, 
freudism, futurism, dadaism, cubism, gidism, 
papinism, — iată cum se numesc verigile a- 
cestui lanț pe care l-am indrășit şi l-am 
urît pe rând, căutându-me o realizare proprie, 
un Sens pe.suhul, Laniei Kops se op.ez.e la 
192% și n'are de unde să prevadă ceeace va 
urma. Dar cartea lui devine interesantă toc- 
mai prin ceeace... nu cuprinde! Fiindcă noi 
am văzut, noi am trăit tot ceeace a urmat! 
A tost tocmai momentul culminant al crizei, 
care i-a scăpat esseistului, și urmarea la 
Notre inquietude rămâne s'o scriem noi, ca- 
reva dintre aceştia ce vom scăpa din al doilea 
— şi de astădată gecisivul — răsboi super- 
mondial, Fiindcă Daniel Rops, deși constată 
„simptomul decadent“ al gustului exagerat 
pentru absolut, la tineretul dintre 1918-1927, 
el nu depășește sugestia literară a faptului, 
lăsând laoparte consecinţele sociale — imen- 
se — ce ar putea surveni. lar aceste conse- 
cinţe — iată-le, le-am trăit şi le trăim încă 
suh ochii noștri, noi înșine înglobaţi în ele, 
noi înşine transformați. 

Astăzi, când putem vedea dela oarecare 
distanţă toate aceste fenomene ale unei crize 








DIALOG INTRE DOUA UMBRE 


care e gata să se dizolve total, credem a nu 
ne înşela (poate să fie noua noastră iluzie, 
aveu5wa!) Uaca preiinuem tă snit auevâr „ge- 
nerația inchietudinii” şi-a trăit traiul şi şi-a 
iucheiat periodul moral.'In literatură, au ră- 
mas, din epoca inchieludinii, câteva perso- 
nalități remarcabile şi cateva formule cu ie- 
zonanţă istorică. In clipa insă in care incer- 
titudinea a devenit formulă — prin Gide, ae 
exemlu, — noi ne-am căpătat libertatea de 
viziune şi Ge acţiune asupra ei, putând tace 
constaţările de faţă. lar in posibilitatea aces- 
tor constatări, găsim şi folosul lecturii întâr- 
ziaie a unor uărţ, (ca „Notre inquietude“). In- 
actualitatea lor tate actuilă vu salină de pi0- 
bleme de legătură care ne ajută să ne gâsim 
mai bine, in cea de a doua tiinţă a noastră, 
Orizontul nostru spiritual! cuprinde acum mai 
mulhă realitate istorică şi uefiniţiile nu mai 
au doar savoarea lucrului invechit, ci mai 
ales semnificația generală a unei evoluţii 
surprinzătoare. Şi iată acum concluziile la 
care doream să ajungem — concluzii cu totui 
diiterite de acelea bănuite de un Daniei Rops. 
Ele vor părea, poate, în clipa de faţă — cână 
toată lunea Vurvezie ue papasui cavilizațaai“, 
de „moartea Europei” și alte apocalipsuri 
biblice — îndrăzneţe, nesăbuite sau pur şi 
simplu nebuneşti! să 

Am văzut unde a dus incertitudinea deve- 
nită fanatism al absolutului până mai deu- 
năzi; tenomenul fusese abia intrezărit — du- 
pă cum spuneam — de Rops, în 1927. (EI po- 
Dachitzut A vreucat unueva ue „bviuhua iraus- 
solini*). jineretul european a trecut in mas- 
să pe baritadeie absolutiste, care-i scuteau de 
a mai gandi și crea pe cont propriu, cu un 
fel de voluptate spontană, care matca penul- 
Uiniul grau pSinOlugic al teciuulNeci Uau cPizet, 
Aspecte prelungite şi penibile ale epocii care 
in 1»z] ama ueputa, prin dezorientare au 
urmat — aspecte a căror ampioare l-ar îi 
ingrozit pe un eseist, incă elegant ingrijorat, 
ca Waniei Koups. Și-acum, târă indoiată că 
acest al doilea răsboi mondial este consecința 
firească a celui dintâi. Arcul cuprinde trei 
etape lamunte pentru ochii NUȘua: 1) as- 
boiul „mondial“ 1914—1918; 2) Incestitudi- 
nea colectivă şi spirituală (cu jaloanele ei 
creatoare, valapile dintr'un punct de vedere 
strict literar); 3) Absolutismul năvamic şi 4) 
Actuaul razboi. Dăr ce se întamplă în momen 
tu. de xaţă cu tineretul? Din acest age in- 
grozitor, din această „apocaliptică incleşta- 
re“, el nu maâi iese — ciudat! — bolnav de 
incertitudine! E un corolar fatal al unor fe- 
nomene biologice şi morale ascunse: se in- 
tâmplă o universală desintoxicare de incerti- 
tudine și dibuiri, e o epuizare totală a 
torțelor hacitice. In ciuda voluptuoşilor dis- 
perării, pluteşte în atmosfera sguduită de ex- 
ploziile pombelor o stranie necesitate de e- 
chiiibru, — necesitate care devine, din ce în 
ce mai palpabil, o forţă impresionantă, ma: 
putermică decât toate celelalte forţe ale în- 
tunericului. Toate latenţele necurate strânse 
în subsolurile umanităţii de treizeci de ani 
incoace, se epuizează acum, pentru a reda 
omului dorinţa dea fi om şi puterea dea 
spera întrun nou om. Asistăm parcă la un 


UNIVERSUL LITERAR 


grandios fenomen de vindecare tocmai prin 
aparenta definitivare a crizei. 

Unde va duce inchietudinea? se întreba, el 
însuși un neliniștit, Daniel Rops, în 1927. „Ce 
ne răceim cu nebnișiile nuasuwief", ne anurt- 
vam noi prin 1932. „Lrăiască dreptul forţei!“ 
strigau apoi tinerii între 1932—1339. Dar de 
cinci ani incoace, peste ruini și catastrofe 
morale uneori insuportabile, noi am inceput 
să vedem limpede şi dincolo de zarea înroşită 
incep să se deseneze noui speranţe. Necesita- 
tea ue uman Se atiă in toare 1fians€, tanar 
intu'ale acelora care ieri făceau elogiul deslân- 
Vuiridor oarbe, Incendiul a trecut de versan- 
tul lui Cusmuinani şi incep sa se simtă auieri 
măngaietoare.  Nenorocurile comune prefac 
din nou fiarele în iraţi şi surori dintr'acezaşi 
tamilie umană. bizare și uneori riuiicole, până 
la anauioşător, meiamorioze prezintă unii in- 
uIVIZI, in assiei de momente. 11 ve.ii obosiţi de 
atrocitățile la care-au participat activ şi ei, 
Suulana greu, ajasați ue o condiție tragică 
ŞI wasva, devea-ud Bieţi oameni, cu iluziile 
Băbhavastot UrgGiUase Vă NSsusinave in CENUȘĂ, 
aspiranu a0ar să ssmpia, marunta, dar subiuma 
demnitate ge om! umremrea gâiâe, exaspe- 
Tâva ue piopri.t sa:e nebunul, gata Să resievie 
scai band al celor mai umane dintre ineo- 
logil; Wacecvăi, ucsinessci, uimai vrea decât 
sa rezolve într'un fel ultimele simptome al: 
Crize, Peru a paşi al Wata pacii, a ordinii, 
a vVieşea depline și libere, unae noţiunea de 
om Su nu mai fie la cheremul oricui. 

Răsnoiul ae azi, aandu-ne o perspectivă mai 
jastă asupra tuturor incertitudinilor de ieri, 
ne învaţă cum să ne clădim certitudinile de 
1nime. > Spriginiţi pe toate aceste constatăii, 
in luc sa creaem inr'un Sfârşit, mai curani 
tredem întrun început; omenirea nu va mai 
putea ieși din acest război cu noui înclinații 
Spre  imcertitutine.  Voliuptăţile Srutse ae 
desorientării un ne vor mai fi permise! Cre- 
dem în acest fenomen universal valabil, care 
nic:odată nu Sa desmnițit nici in istoria sp.- 
ritului, nici într'aceea a popoarelor; fenome- 
nul de îlux şi reflux, de ritmică a forțelor as- 
cunse, care după atingerea momentelor ex- 
treme, duc fatal la relaxare, interioară şi exte- 
rioară, la echilibru, la necesitate de bine, de 
adevăr, e uman. luoteauna, upă epoci de 
atrocitate, omenirea a căutat liniștea, bucu- 
riile simple ale armoniei. Ce pe-ar mai putea 
oferi nou „ntuamșiea”, „absosutul“, moartea, 
sau constrângerea morală? Nu s'a desgustat 
toată lumea de ele? Nu s'au văzut rezultate- 
le? Ar mai putea găsi cineva un sens în des- 
orientare? Nu; culminarea crizei marchează 
și pulverizarea ci. Fiindcă armonia nu se 
poate câștiga decât după ce ai trecut prin 
toate tentaţiile haosului și omenirea nu în- 
vață binele ecât după ce a încercat cele mai 
cumplite forme aie râului... 





DAN PETRAȘINCU 








şte chiar nemărturisită îi face să 
tânjească şi să caute fie şi prin vio- 
ienţa lui 2X2=5, un echilibru de 
destin. și o realitate care dacă nu 
poate fi cea pierdută, e totuşi mai 
suportabilă. 

A! Știu, sunt mulţi, sunt foarte 


subterană al cărei orizont întotdea- 
una sub orizontală nu e tulburat de- 
cât din când în când de mesagiile 
hide ale morţii. Pentru mine insă, 
ecoul gânduiui în „galeriile” lui 
Me.zscne, a fost ca un reflex sau ca 
imaginea mea propr-e într'o oglin- 
Qă. şi nu știu zău, care ar putea fi 
nazeizicul care „ar putea privi trei 
ani intro oglindă, fară ca sâ o0bo- 
sească și fără ca să „e îngrozeagtă 
1e propria lui figură înegniă şi uri- 
țită de mult, de funingiea singu- 
rătații. 

Nu, hotărit nu! M'am privit trei 
ani intr'o oglindă şi asia e mult şi 
pentru oglindă şi pentru mine... 


„„Aci m'am oprit speriat, fără să 
mai pot seri nici un cuvânt. Cineva, 
o prezenţă venică cine ştie cum şi 
cine șt-e când, era lângă mine. Sim- 
țeam bine că nu mă inşel şi că nu 
mai suni singur. Nu puleam vedea 
însă numic, caci vuutima feștilă se 
stinsese deja. Auz.i însă un tremolo 
ca venut din alâ lume: 

— Nu e muit deloc tinere. Ehei! 
trei ani, trei ani e prea puţin chiar. 
Eu am dus viaţa asta, nu tre. anl, 
aici cinci ani, cl o viaţă în.reagă. o! 
Vâd că te uiţi nedumerit și iuspă!- 
mânvat la mine, pentru că viața sub- 
terană m'a obișnuit să văd şi în în- 
tuneric. Când ve. reuş: să vezi în 
învuneric, atunci da, numai atunci 
te pop. plânge de singuratate şi uri” 
ţenie. A înțeles crea c.ne sunt şi 
dacă ai ciiit memoriile mele, trebue 
să ştii că nu le-am scris aşa, decât 
pentru că am simţit așa. Dar pentru 
ca să le scriu cum le-am scris, mi-a 
trebuit o viaţă... 

Straniul şi neașteptatul meu in- 
teriocuror văzuse bine dar cu tot în- 
tanericuu: prezenţa lu mă  înspăi- 
mântase. Incetu, cu încetul îm. re- 
venii însă, mă liniștii, şi-l ascultai. 
De alttel nic. nu eram eu cel care 
putea sau irebui. să vorbească. 

— În orice 0az, îmi pare bine că 
au numai tu, ci mii şi sute de mil, 
o! ce spun eu, milioane și milioane 
de oamen., aţi început să duceţi 
viața mea. Se pare chiar că în faţa 
mea, am viața mea multiplicată în 
sute de mii şi milioane de exempla- 
re şi că adevărata eră a sub.eranu- 
lui a început. 

Dar ştii tu în definitiv de ce oa- 
menii au început să intre din când 
în când în. subterane şi uneori, cum 
faceţi voi cei de pe aici, să și mear- 
gă prin ele? Al! nu ştii! E simplu tio- 
tuşi: pentru că aritmetica ui 2x2=4 
nu e întodeauna valabilă (sau nu 
vor oamenii să fe întotdeauna va” 
labilă — ceeace în fond e acelaş lu- 
cru —) şi pentru că din cânâ în când 


(Urmare din pag. 1-a) 


2x2 nu fac numai 4, ci fac şi 5. Da: 
pentru asta omul de astăzi a înce- 
put să umble pe sub pământ: pentru 
că în aritmetica istoriei contempora- 
ne, 2x2=5, Te miri, nu? Tot nai în- 
ţeles? O! Nu-i nimic; nici alții nu 
m'au înţeles. Ție însă, pentru că 
până la urmă tot vei ajunge să ştii 
ceeace ştiu şi eu, îţi voiu arăta tot 
adevărul. 

Aşa dar, iată de ceeace este vor” 
ba: se zice şi se crede că în general, 
oamenii nu urmăresc decât acţiuni 
cu scopuri nobile, cu idea.uri gene- 
roase şi cu o finalitate care nu nu- 
mai că ajută progresului, dar e 
chiar o condiție a lui. Eroare însă; 
nici că se poate o eroare mai mare 
Cei ce gândesc aşa, uită că ori şi 
ce se poaie spune despre istoria uni- 
versală, numai că e rezonabilă nu 
se poate spune. Gândește-te doar 
puțin și te vei îngrozi de câte ac- 
țiuni în contradicţie cu o rațiune 
suficientă recomandată de rigorile 
logicei, săvârșește omul și oamenii. 
O ipocrizie în care oamenior le 
place să vadă o pudoare pentru nor- 
mal și logic, îi împiedică să recu- 
noască arbitrariul multor acţiuni 
personale. In realitate însă, acesie 
acțiuni există şi dacă ele există, 2 
xistă tocmai pentru că omul nu 
poate renunța la acea doză de fan- 
tezie şi capriciu, personale, care îi 
dau mai bine decât orice certitudi- 
nea că există și iluzia că e o perso- 
aalitate care poate avea ultimul cu- 
vânt în materie de destin. Aceasta 
mi se pare a fi de altfel adevărata 
dramă a omului : entuzismul pentru 
acest avantagiu irațional — fără de 
care, dacă îți mei reamintești bine 
textul memoriilor mele, viaţa sar 
putea rezolva plicticos de invariabil 
ca după siguranța monotonă a unor 
tabele de  logaritmi — pe care eu 
l-am numit supraavantajos şi pe 
care aritmetic, l-am tradus în acea- 
stă formulă paradoxală: 2X2—5. 


Cred că acum ai înţeles în sfârşit 
de ce oamenii de astăzi au început 
a duce viața mea şi de ce istoria 
universală  contimporană străbate 
poate cea mai mare aventură a ei. 
2X2=—5 şi nu 4, iată aritmetica 
contimporanilor tăi şi iată şi desle- 
garea ' semnului de întrebare al is- 
toriei voastre. 


"Te-am obosit poate (începusem de 
mult să-l aud ca prin vis), dar ţi-am 
făgăduit încă dela început că-ţi voiu 
spune totul. Ascultă numai şi vei afla 
ceeace eu n'am scris încă în memo- 
riile mele. E drept că atunci când 
le-am scris (O! e atât de mult de 
atunci !...), mam uitat să notez că o 
viaţă dirijată numai după princigii- 
le şi sugestiile fără valoare absolută 
ale logicei, nu numai că e o viaţă 








suficientă, dar e și o oprire pe loc. 
Am spus bine atunci şi o mai re- 
pet: 2X2=4 nu e un principiu al 
vieţii, ci un început al morţii. 

Ceeace am uitat să adaug eu a- 
colo, este însă acest lucru care mi 
sc pare covârșitor de esenţial : a- 
vantagiul supraavantagios de care 
am vorbit sau altfel spus, aritmetica 
iraţională a lui 2X2==5, nu este în 
realitate un avantagiu, ci o șansă. 
O şansă anume, de a depă 
niștea instabilității anui des: 
posibilitate mai m'că sau mai mare 
de a rezolva întrun fel sau altul, 
ceeace terminologia voastră moder- 
nă numește complexul de inferiori- 
tate uman. Tu ştii desigur bine, că 
viața mea subterană, cu tot ceeace 
am gândit şi făcut în ea, a fost nu- 
mai și-numai o consecinţă a acestui 
așa zis complex de inferioritate și o 
luptă incontinuă pentru a-l depăși. 
Dacă prin viața mea am reușit sau 
nu să depășesc o realitate și o con- 
diț e, insuportabile, asta e cu totul 
altceva. Fapt sigur, este că, oricum, 
viaţa mea subterană a fost pentru 
mine o şansă: şansa de a mă me- 
tamorfoza și de a rcaliza un echi- 
libru al destinului meu. 

Cu asta însă, s'ar părea că m'am 
îndepărtat prea mult de tine, de voi 
şi de problema voastră.. S'ar părea 
însă numai; pentru că ceeace e va- 
labil pentru om e valabil și pentru 
oameni: şi pentru că ceeace am spus 
despre mine, e valabil și pentru voi. 
Pe scurt, deci, tot discursul meu n'a 
voit să spună decât că dacă astăzi 
sute și sute de mii de oameni au în- 
ceput a duce viaţa mea, întâmpla- 
rca nu trebue privită numai ca 0 
acțiune cu o rațiune suficientă ar- 
gumentată statistic şi utilitarist, ci 
și ca o aventură metafizică cu re- 
sorturi care scapă aparenţei, a unor 
isgoniți din paradis, a căro: nelini- 









mulţi Fei ce se amuză să interpre- 
teze frământarea voastră prin cifre 
şi s'o traducă în mai știu eu câte a- 
bacuri şi tabele statist ce Toţi aceş- 
tia însă trăesc la lumină și mu pot 
vedea ceeace văd eu şi cum văd eu. 
Căci ceeace văd eu se poate vedea 
numai la întuneric. 

Tu... O! Dar ce este, ai şi ador- 
mit? 'Te-au obosit adevărurile în- 
tunericului şi până "'a sfârșit, am 
vorbit 'în zadar, numai pentru mine. 
O! Nu-i nimica. Cu atât mai bine. 
Trebuia să mă aștept doar că te va 
dobori întunericul tot așa cum do- 
boară lumina fluturii. Trei ani sunt 
un stagiu prea mic pentru o viață 
subterană. Mai târzu, dacă se va 
întâmola ca zilele tale să semene cu 
zileie mele, vei înțelege și singur și 


vei auzi, tot ceeace în seara asta 
te-a obosit. 

Până atunci, te las. Noapte 
bună! |... 


STELIAN TECUCIANU 


Stendhal si 





PROPUNERE... 


Poaie acum, poate altădată sau 
— mai ştiţi?.. — poate ca ghi. 
hionul să facă a nu se lua în 
seamă niciodată, problema re- 
pertoriului origina! în teatrul 
nostru ar trebui să formeze o- 
bieciul principal de discuţie — 
şi — firește — cândva şi de în- 
deplinire — în anuala adunare 
generală a Societăţii autorilor 
dramatici. 

Pentrucă în asta nimic mai 
deosebit n'ar trăi decât voinţa 
unui început și — poate — cu 
stăruitoare treabă, şi a unei re- 
zo vări, care să aibe ca rezultat 
anularea metodelor practicate 
de scenele particulare de a iz- 
nora lucrările originale, întoc- 
mind repertoriul mai totăcauna 
cu cole mai eftine produse 
străine. 

Ba, ca să se strecoare dela o 
prea evidentă culpă, maeştrii a- 
ceștia ai subversivului recurg 
la sistemul nenorocit de a pre- 
zinta — mu de puţine ori — 
„prelucrări” sau „adaptări” fără 
vreo valabilă aderenţă la ceeace 
ne place să numim: „arta noa- 
stră dramatică“, 





Metodele acestea ar trebui în. 
lăturate, 


Și credem cu stăruință că în- 
lăturarea lor m'o poate face de- 
cât intervenţia energică a Socie- 
tăţii autorilor dramatici ai cărei 
membri, parte din ei fiind au- 
tori aprobaţi de comitetul de 
lectură al Teatrului Naţional, 
dar cari — dintr'o  aglomeraţie 
de lucrări stau şi așteaptă vu 
unii să li se joace piese'e și asta 
în timp teatrele particulare im- 
pun publicului spectator toate 
imepţiile unor autori străini. 

Cuprinzânăd în activitatea ei şi 
problema aceasta, societatea în- 
ființată ae neuitatul Caton Theo- 
dorian şi condusă azi de cunos- 
cutul dramaturg N. Ottescu, ca- 
pătă adeziunea tuturor celor cari 


Prin ea obțin meritul cuvenit 
unei munci temeinice. 
„INDATORIRE“... 

Obţinem experiența tăcerii 


doar din grija de-a ne asctinde 
unele gânduri 

Şi — poate — şi din aceea 
de-a tăinui unele  complicităţi, 
tocmai ca să străbatim — fără 


stinghorire — o cale cât mai 
lungă de liniște. 
Şi-așa, stăpâni pe puterea 


noastră de-a tace, ne asigurăm 
—— în aparență numai — o viață 
fără păcate... 

Când, colo... 

Un, năsdrăvan de guraliv stri- 
ră sccoteala tuturor celor cu ex- 
perienta tăcerii și aceea a com 
plicităţilor... 

Mai adevărat: a tuturor celor 
cu  n:eșteşugite furtişaguri de 
prin piese ce nu le aparțin 

Aşa se eanlică cum de curând 
coarta îvită între doi maeștri” 
a dus până la mustrarea unui 

„al treilea: 











Napoleon 


(Urmare din pag. I-a) 


Stendhul era liberal, ceeuce 
îl împiedica să critice lipsa de 
ideal al celorlalţi liberali. 
Critica lui însă, precum și 
pesimismul lui, erau acelea 
ale unui partizan deziluzig- 
nat în cele mai scumpe nă- 
zuinţi. 

Fin observator, Stendhal iu 
aminte la unele lipsuri ale lui 
Napoleon împărat : stângăcie 
și afectaţiune. Aceeași stân- 
găcie întâlnită în teatrul lui 
Corneille, și pe care Racine 
ştie să o înlăture dintr'un sin- 
gur gest magistral. Napoleon 
împărat se comportă aidoma 
eroilor lui Corneille : în felul 
său de a fi și de a se lua în 
serios, se simte lipsa de natu- 
valeţe caracteristică parveni- 
tului. Regii lui Corneille au 
măreţia regească “concepută 
de un avocat de provincie: 
ceeace dealtfel n: micşorează 
întru nimic idealul cornelian. 
Stendhal admiră pe Cor- 
neille, dar este dotat cu un 
ascuţit simţ al Greciei antice, 
al divinităţilor și al divinului, 


Aţi observat cum, în Europa 
de astăzi, pentru a ajunge la 
o autentică grandoare, trebue 
pinut seama din ce în ce mai 
mult de antichitatea greacă ? 
(Andre Fraigneau în ultima 
vreme a aplicat această teorie 
şi lui Nietzsche). 

Măreţia imperiului era 
greoaie şi deci puţin apreciată 
de agerul scriitor, în timp ce 
epopeea generalului  Bona- 
parte, străbătută de un suflu 
tânăr şi entuziast, de o „in- 
spiraţie divină” nealterată, 
avea darul de a-l încânta în- 
trun mod cu totul particular. 
Ne închipuim lesne emoția cu 
care  entuziastul  Stendhal 
face următoarea însemnare 
relativ la tânărul general: „A- 
ceastă fermecătoare privire a 
lui, atunci când se credea în 
drept de a-și asculta mișcă- 
rile inimii“. 

El povestește îndelung şi 
cu pasiune şederea armatei 
franceze în Milano : „cel mai 
frumos moment al unei tine- 
reți triumfătoare”. Laudă cu 








— Dece ai tăcut dacă șiiai bi- 
ne că nu face alteeva decât să 
copieze pe „outare”?... 

Şi „maestrul a răspuns senin: 

— Ce vrei ?... Mă temeam. de 
propria-mi îndatorire jață de a- 
ceeași... meserie pe care o fac 


„ȘANTIER“ 


Nu ştim cărui moment nepricl- 
nic adevărului se datorește risi- 
pa de siaceritate a  autorilo: 
nouei reviste dela „Gioconda”. 
încât Jăsâna mână liberă unui 
reporteraş dela o gazetă de spe. 
cialitai:, a scris umnătoarele : 


a Di, 
Tr 


„Luni după amtază pe când 
N. C. se pregătea să traseze li- 
niile gemera!e ale noului Spec- 
tacoi, şi-a făcut apariția N. care 
i-a anunţat că nu ete cazul să 
se mai  ostemească, deoarece a 
seris un pretext revuistic în care 
actualitatea imediată este prin- 
să în cuplete şi rketchuri de sa. 
vuros humor”, 

Şi mai departe: „1. V. care a- 
via gata câtsva noui melodii s'a 
oferit să investmânteze întregul 
«peciarol într'o haină muzicală 
pe măsura generosului său ta- 
sent” 

Cars va să zică, așa stau 
crurile !... Revistele au 
azi să fie ucrise cu o, 
caro egalează farmecul 
şucte :a cafenea. Și pe 
muzica  „învestmântează” 
gata „opena”... 

Să recunoaștem că pe „șantit- 
rul” revuistic stau „autori” cari 
de abia mai prididesc cu comen- 
zile... 

De-aia și succesul lor 
de deplin... 





lu- 
ăiuns 
„trudă” 
câtorva 
urmă, 
de-a 


e atât 


REPROȘ.... 


Cărei chemări i-ar putea răs- 
punde criticul dramatice ca să 
convimă a scrie ceva despre 
spectacolele de azi?.. 

Calităţii pe care o îndeplinește 
el?.. 

Sau ralităţi! spectacolului, ?... 

De-ar fi să stabilim obligația, 
am constata că ea trebue să vie 
— mai de grabă — dela rangul 
unui spectacol care să înfrângă 
orice rezervă, 

Dar nu şi speranţe... 

Și, din nefericire, spectacolele 
de azi înfrâng doar speranţele 
nu şi rezerve'e. 


10 1944 


lulie 





Iată dece nu găsim 
reproşul adresat de un săplămă- 
nal de specialitate, cronicarilor 
teatrali, că lipsesc dela specta- 
cole... 7 

— Dar — mă rog — dela care 
spectacole ?,,, 


Jegitim 


„CORSARII“... 


Ce rezultate obţine îngăduința 
dacă ea vine si jertfească mo- 
rala ?... E 

Nu, hotărît, nu... * Ingăduinta 
uzurpează de multe ori dreptul 
unei elici pe care nici un motiv 
nu trebue să-l micșoreze, 

Rejlectaţi numai la ce rezul- 
tate ser ajunge, dacă îngăduimța 
ar continua până întratâta în 
cât să domnească un sistem 
practicat de câţiva așa ziși „oa- 
meni ai presei” de specialitate, 
cari se prezintă la autori pro- 
gramaţi şi cerînainte de premie- 
ră sume de bani pentru „a face 
o presă bună”?.. 

Nu neglijați nici dărnicia uno- 
ra și astfel socotiți cu ce preţ 
promovăm autori, lucrări, artişti 
și chiar scene de teatru ?... 

Cu prețul condammabilei noa- 
stre îngăduinți care zădărnicește 
o reacțiune și naște resemnareua 
de-a fi și a rămâne învinşi d 
metodele lor de pirați, 


AFIŞ ia 


Neuitatul Vasilache nu merita 
masacrarea compozițiilor lui la 
microfon, aşa cum s'a întâmplat 
în după amiaza zilei de 4 c. când 
un nume necunoicut a vrut să-i 
„aniverseze” martea. 

E posibilă o atât de curândă 
impietate după tragica lui moar- 
te ?... 





O ofensă mai 
bălbâelile unui crainic, ' impru- 


mare decât 


vizaţia unui  „conferenţiar” şi 
mai ales lipsa de voce a unei 
cântreţe nici nu se putea ca să 
jignească mai crunt memoria 
neuitatuiui interpret al lui „Fir- 
firică”, 

Și — dacă cel puţin —— ocaziile 
acestea de-a se face cana: emgit * 
de care cunoscuți--publimalui, 
lua sfârgt... 


1. M. LEHLIU 





CINEMA ARO: Noapte de 
Decembrie 


Dacă ne-am statornici 


gustul 
doar la cecace filmul italian a 


înțeles să „gătească” pentru 
pofta unor amatori de farse și 
comedioare, atunci — jireşte — 
ne-am ji simțit lipsiţi de înţe- 
legerea dreaptă a unui fim ca 
„Noapte de Decembrie”, care 
rulează la cinema „Aro”. 

Din fericire — însă — ştim să 
ne liberăm de influențe, . chiar 
şi atunci când distanța de timp 
dela o vizionare la alta ar face 
cu putință oarecare confuzii. 

Așa fiind, în conglomeratul a- 
cesta de jiime de pe piaţa Cupi- 
calei cari - - cele mai multe -— 
se adresează doar atenţiei ama- 
torilor de  sensaţional, filmul 
„Noapie de Decembrie” se si- 
tuează la nivelul calității unui 





fraze îmbelșugate şi cuvinte 
admirative, tăria sufletească, 
geniul limpede, și deciziunile 
iuți ca fulgerul ale lui Bona- 


parte, precum şi seriozitatea 


sa profundă și cumpătată. 

„Cu ocuparea Veneţiei de 
către armatele franceze, ia 
sfârşit partea „poetică şi, în- 
tradevăr nobilă a vieţei lui 
Napoleon” constată Stendhal 
cu amărăciune la sfârşitul 
volumului. El are oroare de 
despotism, deși recunoaşte că 
necesitatea unei guvernări 
atotputernice scuză tot, chiar 
absolutismul, chiar tirania. 
Felul cum explica el greșelile 
imperiului, datorite lipsei de 
educaţie politică a lui Napo- 
leon — de aceeași părere era 
şi Talleyrand — este ingenios 
şi nelipsit de adevăr. 

Infine, Stendhal ne lasă o 
imagine definitivă a marelui 
om, 0 imagine ce ne face să-l 
admirăm şi mai mult: „Na- 
polean a refăcut moralul 
poporului francez: aceasta 
este gloria sa cea mai adevă- 
rată”, 


DOROTHEA CHRISTESCU 











Av 





scenariu de toută frumuseţea şi 
u unei interpretări din cele mui 
alese. 

Două nume: Pierre Blamehar 
și Rente S. Cyr., deși catalogarea 
ar recomanda și pe Jean Tissier. 

Și poate din toate numai unul 
mare, Cu adevărat mare: Pierre 
Blanchar. 





Inchipuiţi-vă parcurgerea unei 
vizionări pe jocul natural și de- 
gaiat al lui Blanchar şi pe dis- 
tinsa frumusețe a elegantei Re. 
nâe S. Cyr. 

Subiectul se dantelează fin pr 


meritul 
ineditul. 
Elogiul se cuvine egal scena. 


subtilităților franceze : 


ristului, regisorului şi tot pe atâ- 
ta măsură, vervei lui Jean .Tis- 
sier, ci cărui joc calitativ co. 
mamdă spectatorului un  huntor 
regal. 


CINEMA  FANTASIO: 
mentul secret 


Docu- 


In general, filmul francez par 
curge azi ca și eri, bnia de si- 
mandicoasă promovare. 

Nu știm însă cum a scăpat pe 
piața europeană un film ca „Do. 
cumentul secret” 1... 

Cinematograful „Pantasio” ne 
obișmuise, până la un timp, cu 
un repertoriu cu gust ales care 
me făcea să nu ne lepădăm niciu 
dată de datoria calității ce-o de- 
ținem de-a cronica filmul, 

Azi, cu regret, constatăm că a 
întocmi o cronică la filmul .Do- 
cumentul secret” e u pecetiui e- 
fortul artistului Raymond  Rou. 
Yeau şi a drăgălașei Marie Dia. 

Şi e păcat... Si 

ASSAN 





„aaa 10 lulie 1944 2 








Cronica literară 


CONST. NOICA: Jurnal filozofic 


N. VLADULESGU: Savonarola 


Foarte mult ne vorbește „Jurnalul 
filozofic“ al d-lui Const. Noica despre 
felul cum se scria în perioada cuprinsă 
-între anii 1929-33, aceea a „Criterion“- 
ului şi a  symposionurilor. Autorul 
„Jurnalului filozofic“ făcea parte din 
generația lui Mircea Eliade, Mircea 
“Vulcănescu şi-a altora, animată de idei 
generoase, împinsă cu violenţă la dis- 
-cuţii contradictorii şi în total, la ela- 
borarea 'unei alte conștiințe culturale, 
cu rădăcinile iniţiale în V. Pârvan și 
Nae lonescu, Ași vrea să spun lucru- 
rilor pe nume, și-mi amintesc că, deși 
şcolar, aveam aceeaşi impresie, de as- 
tăzi încă, a unui efort de a spune mai 
mult: decât era în fond, a unei risipe 
fără. frâu de „vorbe mari care ascundeau 

“puține licruri, cu un cuvânt, a unui 
retorism gidian, pârvanian și ionescian, 
"care avea toate şansele să înflăcăreze, 
dar să nu dureze. Şi n'a durat. După 
câțiva ani, viața sbuciumată a statului 
a solicitat pe vreo câţiva din compo- 
„nenţii grupului. Alţii au trecut pe lângă 
viața politică, rămânând să-şi clameze 
chinurile solitudinii cosmice şi exacer- 
batele viziuni curcubeene ale spiritului 
lor: neliniștit, aşa cum a făcut Emil 
Cioran. 

In sfârșit, alții şi-au continuat cu te- 
nacitate studiile lor şi printre aceștia 
“trebuie numărat, în primul rând, auto- 
rul „Jurnalului filozofic“, 

D-1 Const. Noica este, înainte ae a fi 
un literat, un filozof. Domnia-sa e cu- 
noscut prin temeinice lucrări în această 
direcţie și n'ar constitui subiectul unei 
cronici literare, dacă Jurnalul de as- 
“tăzi n'ar avea şi serioase contingenţe 
cu literatura, prin plusul de melancolie 
ji-aproape de poezie care se include în 
paginile meditaţiilor sale. Jurnalul de 
astăzi vrea să transcrie o conștiință fi- 
lozofică propulsată de elanurile celei 
mai intime alcătuiri din suiletul ome- 
Wes și, prin acest caracter, devine o 
quasi literatură. 

Cele două mituri esenţiale, pe cari şi 
le recunoaște d-l Const. Noica, ca fiind 
temele din acest jurnal, mitul Fratelui 
şi mitul şcolii sunt numai motoarele 
originare în jurul cărora se țes o seamă 
de meditații sugestive. Vreau să stărui 
asupra acestor mituri, pentru a lumina 
tonalitatea generală a cărţii şi asttel 
a delimita marginile conștiinței auto- 
rului. În așa numitul mit al Fratelui, 
scriitorul vede o ciocnire de două men- 
talități. umane contradictorii. Se cu- 
noaşte parabola fiului risipitor și-a 
celui cuminte, rămas lângă casa părin- 
tească. In tema fiului plecat în lume 
şi-a celui rămas la vatră, d-l Const. 
Noica deosebeşte speța oamenilor pro- 
pulsați de neliniște, în căutare de a- 
ventură, de necunoscut și de eroisme 
şi speța oamenilor timoraţi, cuminţi și 
blânzi. Recunoaștem în această para- 
bolă, două atitudini umane fundamen- 
tale pe care se brodează comentariile 
scriitorului; simpatia sa mergând, ne- 
condiționat, spre fiul risipitor, spre 
căutătorrul eroismelor mari, spre aven- 
turier, spre cercetător, în vreme ce 
blamează atitudinea înficoșată şi plată 
„a fiului cuminte „tăcut și blând. Iată, 
în acest sens, câteva mici comentarii: 

„Ursuz ca fratele fiului risipitor“, 10; 
„Ce mult și sterp citește fratele fiului 





risipitor“, 40; „Preferința lui lohann 
Sebastian Bach pentru fiul său Fried- 
mann, risipitorul“, 46; „Fratele fiului 
risipitor citește pe Cicero“, 111, etc. 
E un întreg sistem psihologic care se 
conturează din aceste puţine citate, cu 
simpatiile şi antipatiile autorului. De- 
sigur, Cicero nu constitue o lectură 
preferată de d-l Const. Noica, în vreme 
ce adoră pe Bach, aprobat și'n faptul 
că acesta prefera pe fiul său risipitor, 
Friedmann. Ce altceva urmează să ex- 
prime, acum, mitul şcolii, din acest sis- 
tem, psihologic coherent, decât prefe- 
rințele scriitorului pentru școala unde 
nu se predă nimic, ci totul se face prin 
sugestie și disprețul său pentru școlile 
didactice, menite să închisteze gândi- 
rea și s'o facă rigidă, nemaleabilă ? la- 
tăA pe autor, în expunere directă: 
„Gândul Şcolii, al celei unde să nu se 
predea mimic, mă obsedează. Stări de 
spirit, asta trebuie dat altora; nu învă- 
țături. De aceea nici nu trebuese lec- 
ţii. Chiar unui om care te întreabă, nu 
ai. nevoie să-i dai „lecţii“. O carte pe 
care o scoţi din bibliotecă, un Preludiu 
de Bach pe care-l pui seara, în liniște, 
sau un exemplu de seninătate intelec- 
tuală, sunt mult mai educative decât 
o lecţie. Oamenii aceia tineri văd că 
vrei să încorporezi o idee şi încep să 
încorporeze şi ei una. (Poate „gândul 
unic“, de care vorbea Pârvan). Cred 
că școala 'asta trebuie făcută“. Marea 
preferință a d-lui Const. Noica pentru 
muzică şi mai ales pentru Bach explică, 
printr'o lumină nouă, acelaşi sistem 
psihologic coherent, amator de curgere, 
de fluidităţi și temător de oprire, — 
echivalentă: a morţii. 

O şeoală unde să se predea stările 
de suflet, — fluide prin definiție, — 
şi preferința pentru necontenita curge- 
re a fiului risipitor spre ţinte necunos- 
cute, spre aventură, spre tot felul de 
cuceriri, iată cele două mituri esen- 
țiale din prezentul „Jurnal filozofic“, 
mituri ce pot fi luate ca două coordo- 
mate ale unui interesant spirit filozofic, 
în căutarea sa proprie. îi 

„Trebuie să recunoaștem. că d-l Const. 
Noica este printre puţinii care nu şi-au 
schimbat coordonatele spirituale, com- 
parând stadiul actual cu cel de-acum 
10-—15 ani, şi nu ştiu dacă această ob- 
servaţie, găsită justă, am putea să facă 
plăcere acestui extrem de interesant 
scriitor, iubitor de necontenite prefa- 
ceri în viața noastră spirituală, despre 
care predică. 

* 

-  Colaboratorul nostru, d- N, Vlădu- 
lescu, a tipărit, în condiţii grafice plă- 
cute, o bună monografie despre Savo- 
narola. Anul trecut am avut satisfac- 
ţia să pot saluta un roman similar, sem- 
nat de d-l Nicolae Ottescu, „Homer“ 
Subliniam atunci necesitatea cărţilor 
de acest gen, —— monografii roman- 
țate, — care, printr'o prezentare agrea- 
bilă, familiarizează pe cetitorul român, 
necunoscător al unei limbi străine, cu 
figurile mari ale culturii universale. 
Și, mai ales, găseam necesar ca acest 
fel de cărţi să intre în mâna şcola- 
rilor, 

Nimic mai atrăgător decât Renaşte- 
rea. O epocă creatoare de atâtea glorii, 








UNIVERSUL LITERAR 


în care condotierii cei mai îndrăzneţi 
şi-au dat mâna cu marii mistici, şi ar- 
tele ridicate pe cele mai înalte piscuri 
cu teoria politică cea mai neîntrecută, 
va atrage în eternitate minţile miste- 
rios înclinate spre contemplarea spiri- 
tului omenesc în măreţia arderii sale. 

Călugărul dominican Savonarola, a- 
cel care în Florenţa lui Lorenzo Mag- 
nificul vroia să curățe lumea de pă- 
cate prin  apocalipticele sale predici, 
atacând corupţia și venalitatea timpu- 
lui, pentru întronarea asprei morali- 
tăţi creștine, este o figură de prim or- 
din a Renașterii și unul dintre cei care 
au solicitat atenția a foarte mulți co- 
mentatori. A se spune, astăzi, cova ori- 
ginal despre Girolamo Savonarola este 
imposibil, dar vriginalitatea unei cărţi 
despre o asemenea personalitate constă 
în chipul cum ea ne este prezentată. 

D-l N. Vlădulescu a ales metoda înca- 
drării istorice, care în nici un caz nu 
putea îi neglijată, acordând o atenţie 
deosebită nu atât călugărului domini- 
cam, cât chipului cum acesta se pla- 
sează prin activitatea sa în complexul 
istoric al acelor timpuri, începâna a- 
proximativ cu jumătatea secolului XV 
şi terminând cu primele decenii ale 
veacului următor. Monografia d-lui N. 
Vlădulescu este, deci, mai puţin o re- 
constituire „de toutes pieces“ a lui Fră 
Girolamo Savonarola, cât o prezentare 
a epocii, cu accentul major pe călugă- 
rul dominican, Aşa se explică de ce 
şi-a ales ca eroi pe toţi eroii acelei fer- 
mecătoare epoci a Renașterii, dela An- 
gelo Poliziano, la Michel Angelo, Leo- 
nardo da Vinci, Lorenzo Magnificul, 
Machiavelli, Guicciardini, ete., etc, cari 
sunt adesea puși să vorbească unul cu 
altul, și n'a încercat să reconstituiască 
epoca cu un adaos mai mare de fante- 
zie, mișcând eroi mărunți și adăugând 
o puternică culoare locală, unde ar fi 
putut folosi, printre altele, și minunata 
viaţă a lui Benvenuto Cellini, scrisă 
de el însuși, cuprinzând oameni, în- 
tâmplări şi evenimente contemporane. 
Culoarea locală lipsind, expunerea, 
sprijinită pe vorbele textelor istorice, 
pare cam prea rigidă, prea ştiinţifică 
Şi aceasta, pentru o carte romanţată, 
este un reproș. Un alt reproș pe care-l 
vom face este acela care priveşte fap- 
tul că autorul atribuie eroilor conști- 
ința de a trăi în „Renaștere“, 

In discuţiile lor, eroii îşi vorbesc d=- 
spre Renaștere și despre măreţia «- 
pocii lor. Chiar dacă unii oameni ar fi 
fost conștienți că epoca lor reprezintă 
ceva deosebit, ei n'au putut ști cât e de 
mare ea și în nici un caz n'au ştiut că 
ea se chiamă „Renaștere“, titulatura 
aparținând istoricilor de mai târziu. 

Cu aceste două rezerve, recomandăm 
lucrarea d-lui Vlădulescu lecturii tine- 
retului, care-şi va putea face, astfel, o 
idee serioasă 'despre unele din eveni- 
mentele esențiale din Renaștere și se 
va familiariza cu una din cele mai tul 
burătoare figuri din «epocă. 


MIHAIL CHIRNOAGA 











3... 


DELA EFORT LA PROGRES 


pentru totdeauna din uz. Eie 
Şi-au păstrat discrei existenţa, 
in aștepiarea unor clipe ma: 
prieinice, în, care să se poată 
afinma, cu toată vigoarea acu- 
mulată în atata timp de opre- 
lişte, Afirmarea progresulu e 
Jupia împotriva opscurantis- 
Muiuj și a ereziei mistice pri- 
mitive, Biruința lui înseamnă 
iniăturaea formelor devenite 
inactuaic și inutile printrun 
usaj abuziv. Dai dela străpun- 
gerea cercului de întuneric din 
conștiința messelor umane şi 
până la tomarea „unor convin- 
gen intemetare pe realităţi in- 
disolubuie de civilizaţie şi pro- 
gres, a trebuit să se scu:ga de- 
asemenea mult timp, penirucă 
vechile concepții, incă suticent 
de putermce, nu se lăsau defi- 
nitiv înlătura şi se mai agi- 
tau, de multe ori chiar cu suc- 
tes, ceeace insemna un nou in- 
teregn de ecupsă n 2voluua 
progresului uman. In căutarea 
acez.ora au avut de jucat un 
roL primordia! generaţiile, câ- 
vora e revine, în cea mai mare 
parte, meritul de a îi stimuia! 
1deia de pogres, în lupta e de 
consolidare a poziţiei  domi- 
nante. 

Generaţiile, pe măsură în- 
lănpuru 1or, in succesiunea ta- 
zelor evoiutive, au tins mereu 
spre lămurirea 1deilor generoa- 
se, care puneau ia temeha n- 
țelegerii dintre factorii uma- 
nităţii, noţiunea de colaburare 
constructivă, obiecrivă și altiu- 
istă. Ele s'au simţit pe fiecare 
clipă mai mult iricomodate de 
spiritul obscurantist și mistic, 
care se interpunea intre ochi 
lumii și realităţile existente, 
dincolo de perdeaua da igno- 
vanţă. Suiletul lor tânjea după 
un alt climat de viaţă şi na- 
zuia să exploreze? în deplină 
conştiinţă a propriei vaiori, 
noui făgașuri de realizări, în 
cari progresul să-și lămurească 
posibul.aţile creatoare. 

Nicio generaţie însă, decând 
exista Cunșient ȘI Creawor a- 
ceasia noțiune, n'a putut rea- 
za, ea, una singură, întrega 
ăscensiune pe cusmea prugit- 
Su, La accasta stare de iu- 
cruzi contribue neîndoelnic, in- 
săși natura noțiuni de pro- 
gres, care are o direcție evulu- 
uvaă. Progresul absolut și deti- 
niuv nu poate fi niciodată rea- 
lizat. El va ii intotdeauna ca 
un punct de obsesie şi reper a. 
tuturor generaţiilor creatoare 
şi oricâte eforturi sar depune 
nu vom ajunge să tim în stare 
să spunem ca am ajuns Ja un 
stadiu, peste care nu mai e 
nevoe sa se treacă mai dupartu 
jiindcă e definitiv. Oricât ai 
realiza în lumina progresuiui, 
nu €e indeajuns, O nouă reali- 
zare pecetluită atrage şi cere 
dupa ea una nouă și anca de o 
mai buna caiitate şi de o ma 
mare valoare, Progresul ese 
un uriaş consuma:or de energii 
creatoare şi nu exagerăm cu 
nimie când presupunem că nu-, 
voi ajunge toate strădaniile 
generaţiilor umane, ca să-i în- 
destuJeze bazinul cu nevoi. Au 
fost unele, chiar multe, gene- 
raţii cari au adus enorme con- 
tribuţii ideii de progres. Ele 
n'au ajuns însă niciodată să se 
convingă că au lucrat iîndea- 
juns, kdificiul la care lucrau 


„inghiţea mai muit materia] de- 


cât ar fi putut sâ-i procure ele, 
într'o fază de ţimp deteirnina- 
1ă, De aci, concluzia că ideia 
de progres se realizează treapta: 
şi cu concursul tuturor facto- 
rilor de energic umană. El ru 
poate fi atins, în cadrele lui 
perferie şi absolute, întrun 
timp delimitat de atitudinea 
noastră voluntară. El reprezin- 
tă punctul de orientare al tu- 
turor sforţărilor, fără preciza- 





Shi A să as da : i 
Grăbită să scape, își iuți mersul, dar frica o cuprinse 


(Urmare din pag. I-a) 


re de timp și spaţiu. Oriunde 
exislă o flacără de conştiinţă 
umană creatoare, se va vedea 
că tendiața ei de realizare e 
în direcţia progresului, indife- 
rent de greutățile ce-i stau în 
caie. 

La începutul realizării ideii 
de progres, a stat drept temei 
inițial, efortul izolat, adesea 
individual, Ştim cât de mult 
au contribuit individualitățile 
originale cu o mare putere de 
a se impune, la realizarea atâ- 
tor capitole de interes general 
în viaţa omenirii. Ele trebuiau 
adesea să se pună în conflict 
cu societăţile umane organiza- 
te, dominate de moravuri şi 
concepții tradiţionale retro- 
gada. Une-ori lupta lor a fost 
marcată prin liniște ; alte-ori 
prin suferinţe şi umilinți du- 
reroase. Dar și în acest din ur- 
mă caz, adevărul se datora a- 
cestor individualităţi puternice, 
chiar dacă nu se putea impune 
imediat, fiind împiedicat de 
conformismul obscurantist, cu 
timpul tot avea să fie acceptat 
și pus în deplină valoare. Deci, 
la începutul ideii de progres 
când societățile umane abia se 
desprinsese din complexul bio- 
logic, pe o linie de realizăii. do- 
minate de luminozitatea con- 
ştiinţei, efortul în primul rând 
individual şi abia mai târziu 
cel colectiv, au stat la baza în- 
făptuirii acesteia. Prin e! s'a 
pus în valoare ideia de soli- 
daritate şi colaborare între far- 
torii determinanţi ai progesu- 
lui uman. Dela efortul indivi- 
duui, opera unor originalităţ: 
sclipitoare, s'a ajuns la ideia 
de solidaritate socială, la aceea 
de progres organizat în forme 
de realizare şi în faze de timp, 
în funcţie de princiziul evoiu- 
ției. Intâiu s'a înfăptuit aces. 
efort singurit și izolat, adesea 
neînțeles, în năzuinţa lui de li. 
bertate creatoare, alte-ori com- 
bătut şi sugrumat în încercă- 
rile de inovaţie și apoi sa a- 
juns la conștiința clară a prin- 
cipiului solidarităţii colective 
la acea stare de convingere că 
toţi trebue să. urmăm o serie de 
eforturi spre o finalitate spe- 
cifică, 

in faza lui iniţială, efortul 
spre progres se manifestă — 
îndeosebi în direcția perspec- 
tivei, prin  extensivitate, vă- 
dind mai ales intenția de a 
prinde cât mai mult teren. Pe 





măsura trecerii prin etapele de 
evoluţie, efortul prinde :nten- 
sitate şi se orientează mai mult 
în. direcția fondului, decât a di- 
mensionalității. Preocuparea i- 
nițială a fost de a cuprinde cât 
mai mult teren şi elemente în 
zona sa de preocupări. Cea ul- 
terioară este a desăvârși ele- 
mentele îmbrăţișate, în aşa fel 
încât ele să fie cu adevărat re- 
alizări ale progresului uman. 
Efortul dimensional dela înce- 
putul strădaniilor de progres 
este mai dinamic, mâi răsfăţat, 
mai plin în manifestările de 
exteriorizare, Ce] mai aproape 
de epoca și mentalitătea noas- 
stră e mai discret şi mai adâne. 
E] câștigă mai mult în reali- 
zările de fond, fără să se lase 
prea mult preocupat de formă, 
care, potrivit legilor de evolu- 
ţie, tinde să se armonizeze, în 
perfecte condițiuni, cu  natu- 
ra realității pe care-o intovă- 
rășeşte. 

Efortul poată stigmatul în- 
suflețirii, al aderenţei totale, 
fără rezerve, suspiciuni, sau 
reticenţe. El e pasta flexibilă, 
din care se croese tiparele de 
ulterioară afirmare, pe linia 
progresului. Prin el, sufletul 
individual se comunică cu dăr- 
nicie, fără nici-un fel de în- 
doeli şi faze de oboseală. Etor- 
tul presupune o individualitate 
şi numai mai târziu, în faza de 
progres a evoluţiei sucietăţii 
omenești, se poate vorbi, în în- 
țelesul strict al cuvântului, și 
de un efort colectiv, care să 
domine un întreg grup sau o 
societate umană. Intâi a fost 
tendința singurită a unui indi- 
vid de a se afirma, pe un anu- 
mit făgaș de viață și numai 
mai târziu speța, plecând dela 
realizarea individuală, şi-u în- 
suşit-o, ca pe un bun ai său, 
scoțând pe individul creator 
din ipostaza lui de originalița- 
te. Dacă pentru individ a în- 
semnat o uzurpare, pentru s0- 
cietatea umană a însemnăt o 
lărgire de perspectivă, un ori- 
zont mai vast de experienţă și 
un patrimoniu mai bogat de 
realizări ulterioare, In fond, e 
tot o biruinţă a actului crea- 
tor individual asupra massei 
anonime, care numai sub un 
astfel de imbold, a prins con- 
ştiinţă de sine și de propriile 
ei individualităţi originare, 

Dnumul parcurs de omenire, 
dela primul efort și până la 


-taza actuală de progres mo- 


dern, este un drum lung şi spi- 
nos, pentru realizarea căruia au 
scăpărat, în acţiuni creatoare, 
multe energii originale. Meri- 
tul colectivităţii umane este de 
a fi recepționat, în bune condi- 
țiumi, eforturile ' individuale 
spre progres și realizări origi- 
nale, şi de a-le fi valoiificat, 
prin multiplele-i mijloace, în- 
tr'o direcție creatoare și gene- 
ratoare de stări de fericire. 


DUMITRU IMBRESCU 





HIATUSUL 
CONȘŞTIINŢĂ-LUME 


(Urmaze din pag. I-s) 


Ideea de „industrie”, de „biserică”, de „operă de artă”, 
„el nu o scoate din natură, ci din activitatea subiectivă a 
intelectului. In acest tel, munca umană transformând natura 
o şi depășește, îmbopăţind-o cu valori cari nu se găseau 
mai înainte întrânsa. Graţie muncii, spiritul este proectat 
in lume făcut să iradieze şi să se recunoastă în ea. ua: 
ceastă lume nu mai are, fireşte, atributele materiei, ec 
lume transtigurată de spirit, e însuși spiritul. E viaţa so- 


cială. 


Intratevăr, omul creiază, prin activităfea conştiinţei sale. 
o realitate nouă în univers, realitatea socială. La baza 
vieţii sociale stă actul prin care omul, negând natura ma- 
terială, caută să o modifice şi să o facă să realizeze idea- 
turile pe cari el şi le propune. 


Munca, actul acesta prometeic, prin care omul pleacă la 


ISAIIA DĂNȚUEȘTE 


(Urmare din pas. 4-a) 


— Aseară! lămuri Omul. A venit în grabă dela oraş, 
-s'a abătuj pe la moară, pe urmă sa înapoiat şi mi-a 
spus să-i pregătesc în grabă unul din cai, că mâine are 
“procestul cu moștenirea și nu poate să mai stea. 

Salomia întoarse capul să nu i se vadă lacrimile din 


ochi. Niculae înțelese. Şi de astă dată înţelese. In- 


arăzni: : 
— Dar de ce nu intri oleacă în casă, să te odihneşti 
un pic.şi să-ţi svânţi ale haine? E - 
— Nu, mulţumesc, nu pot să intru. Eram numai în 
trecere... Noapte bună! 
gSe- întoarse şi se depărtă grăbită de lângă el, silin- 
du-se să calce cât mai drept. Niculae strânse neputin- 
„cios din umeri. De data aceasta nu mai înţelegea nimic. 
„Pe unde-o îi rătăcit așa?“ — se întrebă săltând 
poarta cu umărul şi trăgând la loc zăvorul. „Să fi fugit 
dela Borcoș? Să-și fi.pierdut cumva minţile? Aseară 
era doar nuntă mare, tot satul s'a strâns la moara lui 
Gânj... Ce să se fi petrecut oare între ei?“ 


„Pe şoseaua ce coboară spre apele înspumate ale Ji- 
doştiței, Salomia păşeşte acum fără nici o ţintă. Părul 
despletit, negru și lins de apă, lasă desvelită fruntea 
nefiresc de rece, pălmuită de ploaia care nu mai sfâr- 
şește. 

Ce-ar fi să-și găsească refugiul în bojdeuca lui Me- 
linte? Până la ziuă nu mai e mult. Ar putea să rămână 
câteva ceasuri la el — tocmai atât cât să-și svânte hai- 
nele şi să-i fugă din oase frigul acesta care-o ucide, 

Da, acolo în bojdeuca nebunului sar simţi ca acasă, 
— el e singurul om la care ar mai putea găsi inţele- 


pere. Dar ce va spune văzând-o la un ceas atât de ne- 
potrivit? S'ar bucura, desigur. Aşa cum s'a bucurat 
ori de câte ori a dat ochii cu ea, când se abătea pela 
moară să-l miluiască. 

— Să fie pentru inima ta bună! obișnuia dânsa să-i 
zică. Și Melinte se gudura ca un câine. Se gudura şi 
râdea cu râsul lui prostesc care-i sluțea figura — și pe 
care Borcoş nu putea să i-l sufere. 

De când însă notarul l-a gonit amenințându-l cu bă- 


„taia, el n'a mai dat pe-acolo... Să fi simţit oare că Me- 


linte îi purta veştile dela Dragomir? 

- Abătu şoseaua. Drumul ei trecea din nou prin pădu- 
re. Noaptea îi 'apăru mai amenințătoare și mai neagră 
ca niciodată. D 

Șuroiau sforile :de apă în frunze, cu susur metalic şi 
cântec de -moarte. Viaţa codrului i se impunea fără 
vrere, cu temerile și șoaptele ei. : 

Ar fi vrut parcă să facă și ea parte din această lume 
fantomatică, să se înfrățească cu pomii și cu vietățile 
care stăpâneau aci. Dar un foşnet misterios printre 
ierburile înalte, o făcu să-şi înăbușe nun țipăt. Nu ve- 
dea acum în noapte, decât dihănii şi şerpi veninoşi, tâ- 
rindu-se pe urma paşilor ei s'o muște, pândind-o pe 
după fiecare copac. Incercă să-și dea curaj, gândindu- 
se că nu departe în inima codrului, se află coliba fos- 
tului pădurar, acum pustie și cu ușa încă în drugi. Se 
va ascunde acolo. Dar cu cât se afunda printre arborii 
seculari, cu atât era mai stăpânită de gemetele lor. 

Mintea înfierbântată de spaimă, dădea fanteziei noui 
năluciri. Copacii deveniseră monștri, foșnetul lor scân- 
cet de moarte, crengile lor braţe scheletice întinse fio- 
ros spre ea, gata s'o sfâșie. ci 


şi mai mult. Incepu să fugă, dezordonat și la voia în- 
tâmplării, până ce se găsi din nou la marginea cealaltă 
a pădurii. 

De-acolo, tăind în lung: câmpia învăluită de negrele 
umbre, cobori în salturi repezi malul abrupt al Jidoş- 
tiței. Mugetul apelor umflate de ploaie, îi spunea să se 
poarte cu băgare de seamă, căci în acele părţi crovurile 
erau adânci și vârtejurile ameţitoare. 

Ca să ajungă însă pe malul dimpotrivă al râului, tre- 
buia să treacă-podul. Nu putea să-și dea bine seama 
unde se află, din pricina întunericului care făcea să se 
topească totul în jur, însă bănuia că trebuie să fie prin 
apropiere. i 

Porni să-l caute. Pipăind întunericul. Dibuind cu tal- 
pa piciorului, bolovanii risipiţi dealungul albiei. 

Dar puţin după aceea, interesul pentru puntea nevă- 
zută dispăru. Se simţi deodată singură și părăsită de 
toţi, rătăcind ca o umbră fără adăpost prin întuneri- 
cul muced, pe un tărâm care parcă nu se mai aseamănă 
cu cel de-aci. 


Incotro pornise acum? La ce bun să mai urce spre 
bojdeuca din 'deal, la ce bun să mai sufere, să lupte, 
să se sbuciume, când Dragomir nu voia să mai știe ni- 


mic de ea, când acasă n'avea ce să mai caute, când toţi 
îi deveniseră dușmani și viața — viața însăși pe care 
altădată o îndrăgise atât — îi dăduse hain cu piciorul? 

Se opri. Rămase câteva clipe nehotărită. Mugetul a- 
pelor înspumate o vrăjea cu o cântare nouă, ademeni- 
toare şi nemaiîntâlnită. 

Desprins parcă dintr'o altfel de noapte, gândul care 
acolo, în mlaștină, i se păruse mântuitor dar nu în- 
deajuns de prietenos, acum îi reveni pe neașteptate în 
minte, parcă mai bun, mai blând şi mai ispititor ca 
niciodată: 

—- Ce lesne ar fi acuma să... 


LIVIU BRATOLOVEANU 


cucerirea cerului şi a pământului, este isvorul vieţii social. 
Intrucât, prin atitudinea ei de ostilitate faţă de realitatea 
materială, este corolarul necesar al conştiinţei de sine a 
omului, putem spune că isvoru vieții sociale este însuşi 
faptul conștiinței de sine. Sogietatea umană este obiecti- 
vizarea conştiinţei de sine a omului. Ea este fructul activi. 
tăţii conştiinţei. Originea și evoluţia ei nu stă în natură, în 
cauze „naturale“ ci în conştiinţă, 


CONSTANTIN MICU 


1) „A vorbi de eu. spune A. Riehl, (Der philosophische 
Kritizismus, Vol. SII, ed. 2, 1926, p. 163), fără a avea în 
gândire contrariul său, non-eul, nu are niciun sens, de- 
oarece eul subsistă numai prin contrariul său... Sentimentul 
existenţei proprii rezidă pe simţirea simultană a unei exis- 
tențe obiective... Sentio, ergo sum et est” (ib. p. 90). D. 
Mircea Florian care citează aceste cuvinte ale lui fiehl în 
„Cunvaştere şi Existenţă” (pag.: 201) rtcunaaște la râniul 
său corelaţionalitatea eu —.mon eu în actul cunoaşterii şi 
scoate din această obserwaji? un argument puternic în com- 
baterea solipsismuliri- Cunoașterea de sine nu c cu putinţă 
fără cunoașterea Țâltuia”, corp sau conştiinţă streină. In 
„opoziţie cu lucrurile materiale și cu sufletele celorlalţi se 
cristalizează conștiința sau cunoaşterea de sine. Când ros- *! 
tese „cu” subințeleg și altul. Nu mă pot Gefini pe mine 
fără a admite implicit pe „străini”. Eu este o deosebire şi 
deosebirea. ca orice relaţie, reclamă cel puţin doi termeni”. 
Acolo unde ne despărţim de d. Florian este când D-sa în- 
cearcă să scoată din această așezare pe acelaș plan de rea- 
litate a eului și a non eului, a subiectului şi a obiectului, 
un argument în favoarea realismului. „Drept vorbind, spune 
D-sa, nu non-eul, externul, se reduce 'a eu (intem), ci mai 
de grabă invers, eul poate fi socotit ca un factor al non- 
ului, conștiința mea aparţine realităţii „externe în genere”. 
D. Florian refuză de a aocorda eului privilegii, așenându-i 
pe un plan superior -umei. Subiectul! e o parte a rezlităţi 
obiective și nimic mai mult. Subiectul. precizează D-sa, 
exprimă chipul specific uman de a lua cunoștință de restul 
nemăsurat mai vast al realului. Cum ajunge subiectul a lua 
cunoştinţă de obiect, cum o situaţie spontan obiectivă a- 
junge să fie subiectivizată, iată ceeace constitue, după 
părerea D-sale, „problematica“ filosofiei, Părerea noastră 
este aici contrarie. Noi socotim că eul are un primat onto 
logic față de non-eu, întrucât fără activitatea cunoscătoare 
a eului, realitatea externă sau non-eul pierde atributul 
existenţei. Realitatea externă există atâta vreme cât există 
o conștiință care să o perceapă. Dacă nu e nimeni care să 
perceapă lumea eâ devine nimic, Lucrurile devin existente 
prin cunoaștere, Cunoașterea nu e o copie a existenţei ci 
0 creaţie a ei. Eul nu este un efect ai non-eului ci invers. 





= 4 








9 nufrie Gânj se afla în capul mesei, printre nuntași, 


umeţit și bine dispus, când deodată una din slugi se 
upropie cu teamă de el, să-i șoptească ceva la ureche. 

— Ce, nu ești în toate minţile?... Când zici ea 
vanit? întrebă el speriat, fiindcă la ceasul ăsta o cre- 
dea pe Salomia la casa bărbatului ei. 

—. Adineaori... : 

Se ridică și ieși grăbit din odaie, pradă unor cum- 
plite bănuieli. Se întâlniră pe săliţa care dădea în o- 
gradă, la uşa camerei ei. 

O dungă aspră îi brăzda fruntea. Faţa mai păstra 
încă din inflăcărarea vinului roșu — iar ochii îi ardeau, 
incinşi de para unei nelinişti. 

O clipă, tată şi fiică se cercetară adânc în ochi, parcă 
să se pătrundă fiecare de gândurile celuilalt. 

Buzele Salomiei îngăimară : 

— Am venit, tată. Am venit să... 

El o privea neliniștit încă, amuţit pentrucă nu se 
așteptase s'o revadă atât de curând. 

— „am venit să-ți spun că ma. bătut și că nu mă 
mai întore niciodată la el!... 

De uimire, bătrânul rămase cu gura căscată, ca pa- 
ralizat, Işi trecu palma peste fruntea asudată, să în- 
depărteze o negură. Se lipi cu spatele de zid fiindcă îi 
tremurau picioarele. * 

Brusc, prin minte i se perindară chipurile înflăcă- 
rate ale nuntașilor, mirarea lor când ar afla despre 
fuga Salomiei, rușinea care se abătuse ca un trăznet 
asupra casei lui, banii pe care-i cheltuise ca să facă fe- 
tei sale o nuntă cum nu se pomenise alta. 

Simţea că se clatină — se clatină cu adevărat, dar 
nu din pricina vinului pe care-l băuse, ci din pricina 
valului de sânge care i se ridicase dela inimă în obraji, 
încercuindu-i creerul. Şopti sugrumat : 

— Nu trebuia să fugi... Ce mai vrei acwn dela 
mine ? De ce te-ai întors? Ce cauţi aici? 

Afară, fulgerele albe despicau norii ca nişte săbii 
luminoase de foc, luminând ferestrele. Se auzea pe 
acoperișul de tablă întâiul ropot al picăturilor de 
ploaie, grele ca niște alice de plumb. 

Salomia nu găsi răspunsul. Ar fi vrut să-i cadă la 
picioare, să-i îmbrățișeze mâinile și să-i ceară iertare 
în genunchi, dar privirea bătrânului e atât de înveni- 
nată, atât de răstită și poruncitoare, încât nu cutează 
să i-o mai înfrunte. 

— Mă goneșşti, tată ? şopti ea în cele din urmă, cu o 
întrebare care aducea mai degrabă a plâns. 

Răspunse scârțâitul unei viori și o rostogolire ura- 
ganică de glasuri înfierbântate. Paşi cutremurători ră- 
sunară pe podele, strigăte și pahare ciocnite pătrun- 
deau prin ușa în dosul căreia nuntașii sau prins în 
hora nebună. 

— Da, te gonesc! Aici nu mai ai ce să cauţi. Locul 
tău e acolo, în casa bărbatului tău. Iar cât priveşte 
palma pe care zici că ţi-a dat-o, am să-i vorbesc eu 
mâine. Fiindcă pe mine nu mă poate minţi!... 

Salomia ridică înirigurată ochii spre el, privindu-l 
cu ură, Când se înapoiase aici, după fuga disperată 
prin noaptea cu fulgere, crezuse că va găsi milă, înţe- 
legere, ocrotire. Dar nu, inima tatălui nu găsea îndu- 
rare pentru lacrimile fetei, Era împietrită şi nesimţi- 
toare, la tel ca totdeauna când încerca să-i înduplece 
o hotărire,. 

Șopti cu glasul stins, înecat în lacrimi : 

— Nu mă pot înapoia, tată !... Mi-e frică de el!... De 
ce mă sileşti să mă întorc 7... Mai bine omoară-mă de- 
cât să mă trimiţi acolo !,.. 

Bătrânul, roșu de mânie, tăcu câteva clipe ascultând, 
apoi încleştă pumnii parcă ar fi vrut s'o lovească și 
răcni : 

— Ba ai să te întorci, ai să te întorei!.. Auzit... 
Chiar acum ai să te întorci !... Findcă la mine nu mai 
ai ce să... 

Când se trezi din nou singură, afară în întunericul 
de funingine bântuit de rafala ploii, Satomia înţelese 
că de-acum înainte viaţa ei va lua o nouă întorsătură. 

Se înapoiase la casa părinţilor cerând ocrotire, stâr- 
şită și cu picioarele sângerate de măttini, dar uşile 
casei se închiseseră nemilos în urma ei, aruncând-o 
afară ca pe-o zdreanță netrebnică. 

— Să pleci |... Aici nu mai ai ce să cauţi !... Mai bine 
moartă decât să mă faci de râsul lumii !... 

Abia acum înțelege ce-a însemnat pentru ea această 
casă din care a fost alungată: o temniţă. O temniţă 
în care a trăit mereu cu frica în sân. Când era mică 
și ar fi vrut şi ea, ca orice copil, să se joace cu fetele 
de-o seamă, trebuia să-și amintească — de tiecare dată 
— că nu are acest arept. Munca — munca înainte de 
toate ! Să te scoli în fiecare dimineaţă la cinci, să ro- 
botești prin curte, la vite, în bucătărie, să dai de mân- 
care la slugi, să mulgi vacile și să le duci la pășune, 
ca după aceea să te întorci într'un suflet acasă, să pre- 
gătești fiertura pentru porci, să îngrijeşti de păsări, să 
cercetezi cuibarele pentru a vedea dacă nu cumva ser- 
vitorii și-au tăcut de lucru pe-acolo, să urci de-o mie 
de ori pe zi scările casei și să nu te plângi niciodată 
de oboseală ori de durere de șale, fiindcă așa era pu- 
runca fără împotrivire a tatălui. Să muncești, să mun- 
cești neintrerupt şi din greu, ca o roabă, fără să câr- 
tești, fără să te bucuri şi tu de cele câteva ceasuri de 
odihnă la care orice făptură omenească are dreptul — 
şi în loc de mulțumire ori de un cuvânt bun care să-i 
facă truda mai ușoară, privirea răstită și veşnic ne- 
mulțumită a tatălui său... Ce să mai aștepte dela un 
asttel de om ? Ce să mai caute aici ? 

Străbătu curtea prin perdeaua pătrunzătoare a ploii 
acum deslănţuită din plin. Era cu capul gol și numai 
în rochia subţire care-i înfăşura trupul, dar stropii 
mari de apă cădeau ca o bineiacere asupră-i. Nu mai 
simţea .nici oboseală, nici frică, ci numai o nețărmu- 
rită dorinţă de-a se depărta cât mai mult de casa ne- 
primitoare, de-a merge necontenit prin ploaia atât de 
îmviorătoare pentru nervii ei greu încercaţi, 

Abia când ieşi din ogradă și simţi sub picioare scân- 
dura tare a podului de lemn, își dete seama că fuga ei 
m'avea o ţintă anume,. Singurul lucru ce-i rămânea 
acum de făcut, era să se hotărască pe care dintre dru- 
muri să pornească : sau să cotească, prin spatele morii, 
pentru a urca poteca ce dădea în șoseaua naţională şi 
de-acolo, mai departe, în oraș, — sau să taie deacurme- 





= UNIVERSUL LITERAR 


i : e a 
2 » e 





Cr 


zişul câmpia şi-apoi să urce, prin pădure, spre casa 
albă dintre sălcii, 

Găsi că Dragomir era singurul om la care ar mai 
putea afla înţelegere și milă — şi poate un mic adăpost 
unde să se odihnească pentru o noapte. Fiindcă oricât 
de mult ar urî-o, și oricâtă durere i-ar fi pricinuit pri- 
mind să se mărite cu Borcoș, nu se putea ca el să fie 
atât de neinţelegător, să rămână atât de surd la sufe- 
rința ei, încât s'o alunge din casă, lăsând-o pradă întu- 
nericului şi desnădejăiei. 

Și cu toate că Dragomir, după cele întâmplate, era 
cei dintâi care ar fi avut dreptul să-i refuze acest adă- 
post, ea totuşi se îndreptă grăbită într'acolo, pradă 
unei chinuitoare îndoeli. 

„Dar dacă Dragomir — îi trecu ei prin minte — 
nu vrea să mai ştie de mine şi mă va alunga, supărat, 
așa cum m'a alungat tata adineaori?' 

Se opri o clipă locului, să privească pentru ultima 
oară moara pe care o lăsase în urmă. Cele două feres- 
tre ale odăii dinspre iaz, în dosul cărora nuntașii se 
prinseseră în hora nebună, îi răspunseră cu o privire 
spălăcită și dușmănoasă —- semn că acolo nu mai avea 
ce să caute, semn că pentru ea uşile casei nu se vor mai 
deschide niciodată... 

* 

Cerul era una cu pămânțul „și întunericul nopții se 
părea că stăpânește de când lumea, iar ploaia nu mai 
contenea. O ploaie măruntă și dească, ţârâitoare, ca 
prin sită, rece şi pătrunzătoare până la os, vestind ul- 
umele zile ale sfârşitului de vară şi apropierea toamnei. 

Nici o fâșie de lumină, nici o rază de lună printre 
norii deși de păcură, afară doar de cele două terestre 
slab luminate ale casei morarului; dar se pierdură și 
acelea, curând, pe după salcâmii muiaţi în întunericul 
de funingine și parcă de stârșit de lume — așa că Sa- 
lomia se trezi deodată singură în puterea nopții, pe 
drumul desfundat și mocirlos, împrejmuit de-o parte 
şi de alta de duhurile negre ale pomilor foşnitori. ca- 
re-și întindeau, pe deasupra capului ei, întocmai ca 
niște tioroase linţolii cernite, coroanele lor pline de 
apă. 

O pătrundea frigul, Se abătu din șosea, cu gândul 
de-a scurta drumul. Până la Dragomir mai era cale 
de un ceas, 

Mergea aproape în fifză, cu capul gol şi părul des- 
pletit, sub cerul de cărbune care destrăma în câmpul 
devenit una cu noaptea, sforile lui țârâitoare şi reci 
de apă... De când ploua astfel ? 

Măcar de sar găsi pe undeva, prin apropiere, un 
adăpost unde să poată poposi până ce-o trece: vânzo- 
leala norilor. Iși simţea pasul din ce în ce mai şovăi- 
tor, din ce în ce mai împleticit și nesigur, și inima ne- 
putincioasă să mai reziste drumului în pantă, aproape 
pieptiş. Dar până la cel dintâi adăpost era cale de cel 
păţin o jumătate de ceas, şi ca să ajungă până acolo, 
trebuia să se abată neapărat din drum, — așa că cel 
mai bun lucru ce-i rămânea de făcut, era să meargă 
înainte, mereu înainte, 

Simţea însă că mult nu'va mai putea să alerge. Ini- 
ma îi bătea parcă să i se smulgă din piept şi sudoarea 
care-i cădea șuroaie pe frunte, se amesteca neîntrerupt 
cu strapii deşi de ploaie. Işi scoase pantofii din picioare, 
ca să-i fie pasul mai slobod. Urcând însă pe poteca 
lăturainică, își dete seama că ar putea rătăci drumul. 

Cobori din nou pe șoseaua îngustă plină de gropi, 
dar din pricină că pomii erau acum mai rari, umezeala 
începu să-i pătrundă puţin câte puţin prin rochia sub- 
țire descheiată la piept, întiorându-i neplăcut umerii. 

Vântul care la început părea că s'a potolit, acum se 
deslănțuise din nou, ca un turbat. Pomii se îndoiau 
troznind din încheeturi şi frigul începu so scuture. 

'Trebuia să ajungă negreşit la Dragomir, să-l lămu- 
vească cum stau lucrurile şi să-i ceară găzduire până 
a doua zi, când va fi în stare să ia o hotănire. De intors 
acasă nici gând. Singura nădejde era să plece la oraş. 
Acolo, în furnicarul acela de oameni, se va găsi și pen- 
tru ea o inimă de creștin care să-i înțeleagă suferința. 
La urma urmei, se va băga servitoare, aşa cum făcuseră 
atâtea fete din satul ei. Fiindcă oricât ar fi de grea 
munca la oraș, și oricâtă bătaie de cap ar cere, nu se 
putea nici pe departe asemui cu aceea dela moară. 

Ajungând la o cotitură a drumului, voi să sară peste 
groapa ce se deschidea înaintea paşilor ei, dar se îm- 
piedică şi căzu în genunchi. Se mdică aproape numai- 
decat, insă indată după aceea simţi o durere ascuţită 
in fluerul piciorului. Cu mare greutate reuşi să sară 
groapa şi să se târască până în marginea şoselei, unde 
se răzimă cu spatele de trunchiul unui arbore. 

Dar durerea stăruia şi piciorul aproape îi amorţise. 
Nu era în stare să-şi dea seama cum de se lovise atât 
de rău, însă era îngrijorată că nu va putea să-și mai 
continue drumul. Lacrimile începură să-i curgă şiroaie 
pe obraz. „De ce, Doamne ! de ce atâtea nenorociri pe 
capul meut'' se întrebă pipăind drumul și depărtân- 
du-se de pom. 

Nu făcu nici zece pași, că se opri tresărind, cu inima 
tulgenată de-o presimţire. Ce să însemne oare zgomo- 
tul acela ciudat, care se auzea înaintea ei pe şosea ? 

Rămase locului ascultând, cu atenţia încordată în- 
ir'acolo. Nu erau zgomote de căruţă, cum și-a închipuit, 
nici scâncetul pomilor care trozneau din încheeturi, ci 
pocnetul sec al unor copite de cal. Dar cine să călă- 
rească la un ceas ca ăsta din noapte, și pe-o asttel de 
vreme ? 

Se trase mai în marginea șoselei, să nu stea în ca- 
lea aprigului călător. Și pe măsură ce zgomotul creștea 
și se apropia, făcându-se tot mai desluțit în puterea 
nopţii, îngrijorarea ei se schimbă încetul cu încetul 
într'o cumplită teamă: călăreţul nu putea să fie altul 
decât Borcoş. 

















TIPOGRAFIA „UNIVERSUL: Ş, A, BUCUREŞTI STR, BREZOIANU 23—25 î 


i 
CR) 
PP 


(Urmare şi sfârşit) 
de LIVIU BRATOLOVEANU 


Da, nu mai încăpea îndoială. Reuşind să stingă focul, 
după fuga ei de-acolo, sărise desigur pe cal şi pornise 
în goană nebună spre moară, să dea de știre bătrânu- 
lui despre cele întâmplate, 

„Ce-ar fi să dea ochii cu mine şi să ale că nu mă 
mai întorc niciodată la el?'* — îi trecu ei deodată prin 
minte. i 

Auzindu-l că se apropie, înțelese că trebuia să se 
depărteze cât mai mult din calea lui. Era într'adevăr o 
mare primejdie să dea ochii cu el — și întâlnirea lor 
nu făgăduia nimic bun. Inverșunat cum era, ar târiî-o 
de bună seamă cu forța acasă — şi poate că nici pe- 
deapsa asta nu era cea mai cumplită pe lângă celelalte 
pe care i le pregătea. Ă 

Se furişă în spatele unui arbore și rămase nemişcată, 
așteptând, cu respirația tăiată, să vadă ce se petrece. 

Era toată numai un tremur. Prin cap îi treceau tot 
telul de gânduri. Și călărețul se apropia. ă 

Uitând de durerea din picior, se încăpățâna să apre- 
cieze distanţa. Acum e la o sută de paşi, la douăzeci, la 
cinci. Incă ov clipă sau două de aşteptare încordată și 
pericolul va trece tot cum venise : ca o nălucă. 

Dar exact în momentul când începuse să spere că 
primejdia era detinitiv înlăturată, se petrecu ceva la 
care nu se gândise. Pe neașteptate, calul, simțind pre- 
zența făpturii din întuneric, se opri deodată locului, 
ca fulgerat, tresărind și ciulind urechile spre pomul 
din marginea șoselei. Apoi când călăreţul, speriat la 
rându-i, smuci înverșunat hățurile și-și înfipse mai 
adânc pintenii în coastele animalului, acesta de du- 
rere se ridică nervos în două picioare, sforăind și bă- 
tând aerul cu copitele. A 

— Sta, cine-i! tună deodată vocea cunoscută a no- 
tarului — şi mâinile crispate de spaima trecătoare ca- 
re-l făcuse să-şi piardă cumpătul, se înfășurară mai 
strâns pe după hăţuri. 

Nici un răspuns, nici o șoaptă, nici cea mai mică 
mișcare, afară doar de vânzoleaia vântului și de stropii 
deşi de ploaie care se năpusteau şuroind în arbori. 

Salomia de spaimă înlemni. Fusese descoperită. Nu 
rămânea acum decât ca Borcoș să coboare de pe cal 


„ şi să facă doi pași spre ea, pentru a vedea ce se petrece. 


— N'auzi, cine-i ! repetă el din ce în ce mai, neliniș- 
tit şi privind atent în toate părțile, dar rămânând ne- 
clintit în şea. Ă 

Nici de astă dată nu-i răspunse nimeni, Animalul 
continua să se agite și să sforăie nervos pe nări, fră- 
mântând pământul cu copitele și neîdrăznind să treacă. 

Câteva clipe se scurseră astfel, într'o frământare 
mută plină de spaimă. Ar fi vrut să coboare, pentru a 
purta calul de căpăstru, dar teama de pericol îl ținu 
mai departe în şea, prevăzător. Cine putea fi? [ 

Se gândi o clipă la Melinte, dușmanul lui de moarte, 
dar înlătură gândul ce pe ceva neîntemeiat. Nebunul 
n'avea de unde să știe ve s'a petrecut între el și Salo- 
mia, ca să-i aţină calea la un ceas ca ăsta din noapte. 
Atunci cine putea fi ? 

Se răsuci în şea. Cercetă încăodată întunericul. Apoi 
văzând că nimic nu mişcă, se înţepeni mai bine in 
scări și smuci calul de hăţuri, lovindu-l brutal şi re- 
petat cu pintenii. De durere, ori poate ca să scape de 
primejdia ce părea că-l pâmdeşte, animalul scutură de 
câteva ori, nărăvaş, din cap, se mai ridică odată în 
picioare bătând aerul cu copitele şi pe neașteptate, 
după ce se trase câțiva pași înapoi parcă să-şi adune 
puterile, făcu un salt și svâcni ca o săgeată pe șoseaua 
ingustă potopită de ape, pierzându-se amândoi în în- 
tuneric, 

Salomia înţelese că scăpase. Insfârşit scăpase. Şi 
asta tocmai când pierduse orice nădejde, când se soco- 
tise definitiv pierdută. Respiră adânc, ca ușurată de-o 
mare povară, presându-și cu amândouă mâinile pieptul 
încercuit, să-și domolească bătăile sufocante ale inimii. 

Aşa dar primejdia trecuse. Nu mai avea de ce să 
se teamă. Nu mai era nici un pericol acum. 

Rămase totuși neclintită locului — coloană de fum 
în intunericul muced, neindrăsnind să facă un pas, 
ezitând să se depărteze de pomul ce-i servise drept as- 
cunzătoare. A 

Fiindcă îi tremurau picioarele, n'avea acum altă 
dorinţă decât să se odihnească, să afle pe undeva, prin 
apropiere, o piatră sau o ridicătură de pământ pe care 
să stea — să stea nemișcaţă, ceasuri întregi. 

De sus, printre trunzele încărcate de apă ale pomu- 
lui, picăturile de ploaie continuau neîntrerupt să cadă, 
lovite pieziș de suflarea capricioasă a vântului. 

Ridică ochii cercetând bolta. Cerul era una cu pă- 
mântul, Ploaia se anunța lungă şi fără sfârșit, istovi- 
toare. i 

Brusc, gândul îi reveni la Borcoș. Nu trecuseră nici 
două minute de când se mistuise în întuneric — și frica 
începu din nou s'o sfâșie. De bună seamă, cum călărza 
de nebunește, peste un sfert de ceas va fi la moară, 
unde va sta de vorbă cu bătrânul şi va afla despre 
cele întâmplate. S'ar putea apoi ca bătrânul, înduioșat 
sau poate silit de notar, să pornească împreună cu el, 
călare, în urmărirea ei. 

Tresărind, își alungă dinaintea ochilor o. vedenie. 
Fără voie buzele îi şoptiră : 

„Vor veni, vor veni să mă caute! Trebue să fug, 
să mă ascund, să fiu cât mai departe de locurile aces- 
tea. Mai bine moartă decât să mă întorc la Borcoș...“ 

Se rupse de lângă pom și cu mare greutate, sărind 
şanţul săpat în lungul șoselei, începu din nou s'aterge 
prin întunericul în care nu se vedea la doi paşi înainte, 
mirată cum de-o mai ajutau picioarele. 

„Opreşte-te, nu fugi! îi șşoptea alt gând. E o prostie 
ce vrei să faci. Incotro mergi ? Unde vrei să ajungi? 
Mai bine întoarce-te acasă, la ai tăi, acolo cel puţin se 
mai află o inimă simţitoare de mamă care să-ţi ia a- 
părarea. Vei sta câtva timp ascunsă, în pod, printre 
sacii cu grâu, fără ca cineva să te simtă, fără ca cine- 
va să știe că te-ai întors — şi poate că într'o bună zi 
— cine ştie ? — bătrânul se va căi că te-a gonit şi-ţi 
va da iertarea. Şi-atunci vei ieși la lumină şi de rușine 
îi vei cade la picioare și-i vei săruta mâinile. Fiindcă 
ori cât ar fi de hain, și oricât rău ţi-ar fi pricinuit, un 
lucru nu trebuie să uiţi: că e tatăl tăul!...“ 

Ar vrea să dea crezare gândului ispititor, dar își 
aminteşte îndată că bătrânul e prea neînțalegător ca 
să-i ierte greșeala. Și e încă mai înspăimântată, de 
cuvintele pe care le-a prins în treacăt, acum o lună 
când s'a certat cu maică-sa : 

— Dacă Salomia nu vrea să se mărite cu omul pe 








10' lulie 1944 






care i l-am hotărît eu de bărbat, n'are decât să-și facă 
seama ! 

Da, acesta era bătrânul : un tiran. Un părinte neîn- 
duplecat și tiran, pentru care nu există nici iertare, 
nici milă, nici înțelegere, afară doar de nestăvilita lui 
dorință de-a porunci, de-a i se împlini toate după voie. 

— Aşa poruncesc, așa trebuie să faceți !... La mine 
nu încape cârta !... Cine-mi iese din cuvânt, să plece 
înainte de a-i arăta eu ușa !... 4 

Șoseaua destundată cu gropile pline de apă sa bi- 
Iurcat. Pășeşte acum în întuneric desăvârşit, pe dru- 
mul de nimeni umblat, dibuind ca orbii, cu mâinile 
întinse, mărăcinii care-o plesnesc, înfundându-se adânc 
în noroiul vâscos. 

Își dă seama că a rătăcit cărarea — dar calcă neîn- 
fricată înainte, mereu înainte, prin smârcurile stătute 
ale mlaștinei rău mirositoare, colcăind de şerpi, de 
râme şi greţoase lipitori, 

Pe încetul, adică pe măsură ce pasul se afundă în 
această împărăție a morții vegetăle, arumul devine 
din ce în ce mai obositor şi periculos. Ar fi și aici, 
poate, o scăpare, dar mai puţin ispititoare“ca unda 
curgătoare a Jidoştiţei în care nu dospesc putreziciuni, 
Numai gândul că ar putea dispare, la un moment dat, 
înghițită lacom de straturile mișcătoare ale" mâlului 
vâscos, îi +dă fiori. 

Şi Stăpânirea de sine și teama care-o făcuse să alerge 
în noapte, acum dispăruseră cu desăvârșire, 

Se opri obosită, cu picioarele înfundate până la gles- 
ne. Inima îi svâcnea în gât. O altă teamă o cuprinse. 

In fața ei se întindea mlaștina nesfârșită, putredă 
puhavă, ca pântecul unui cadavru, nemișcaţă sub car, 
fără un punct de sprijin, fără un cât de mic loeșor unde 
piciorul să se simtă în siguranţă, dar populată de zvo- 
nuri închipuite. Era aici, jos, sub pașii ei, o primejdie 
atât de reală, atât de imediată și înfiorătoare, încât 
amintirea faptelor dinainte se topi. Nu cunoștea acum 
altă încrâncenare — decât dorința de-a scăpa cât mai 
curând din aceste locuri blestemate, insalubre și laco- 
me ca o'ventuză, 

Biruită, se sprijini în mâini să nu cadă. Dar contac- 
tul cu pielea rece a unei vietăţi lunecând prin păpuriş. 
o făcu să scoată un țipăt de groază. 

Reuși totuși să se ridice și cu un nou efort, sporit de 
fiorul acelei atingeri, făcu un salt neașteptat, înainte. 
Se paticni, căzu, ceva dureros o plesni peste ochi, iar 
se ridică şi din nou început să alerge, frământând 
smârcurile cu picioarele goale. 

Curând însă fuga prin mlaștină. luă sfârșit. Se opri 
invadată de bucurie ameţitoare. Acum începea pădu- 
rea cu drumurile ei cotite dar sigure —- și dincolo de 


“ea, la un kilometru în linie dreaptă, poteca ce ducea 


spre casa dintre sălcii. 





Bucuria îi fu însă de scurtă durată. Incercând să-și 
facă loc printre arbori, își dete seama că nu cunoștea 
drumul. Pe-aici lăstarii erau atât de deşi şi ierburile 
atât de înalte, încât încumetarea singură nu i-ar fi 
folosit. 

Şi cu toate astea nu-și pierdu cumpătul. - 

„Cu mâinile pline încă de pământul vâscos, începu să 
Pipăie drumul dela un copac la altul. Era în ea o în- 
dârjire fără seamăn, o încăpățânare pe care în alte îm- 
prejurări nu și-ar fi recunoscut-o. , 

Dar drumul cel drept e încă foarte departe. Picioa- 
rele ei resimt tirania efortului. Pe deasupra capului 
pomii înfioraţi de vânt îşi scutură coroanele lor pline 
de apă. 

Din cauza frigului, dinţii începură să-i clănţăne. Tre- 
mura din tot corpul. Rochia" udă lipită de trup, îi în- 
greuna mișcările. 

Peste o jumătate de cens, când ajunse însfârşit, nu 
mai găsi puterea să bată în poartă Se prăbuși sfârşită 
la pământ, ameţită și incapabilă să mai facă o mișcare, 
ca un sac gol. , 

Cât timp a stat acolo, nemișcată, în ploaie, n'ar pu- 
tea să spună. O trezi un zgomot nelămurit în ogradă şi 
glasuri fioroase de câini. 

— Trebuie să-i dau de veste. Dragomi» e în odaia din 
faţă. Doarme greu... i 

Se ridică în picioare căţărându-se de uluci şi bătu 
puternic: odată, de două, de trei ori. A 

Pe urmă se încleștă mai strâns de unul din drugi, 
fiindcă n'o mai ajutau picioarele. Rămase ascultând. 
Așteptarea i se păru o veșnicie. i . 

Insfârşit Dragomir a auzit. Huruie drugul. Se des- 
chide o uşă și glasul somnoros dintăuntru iscodeşte 
răstit: : Ă 

-— Cine-i?... Care baţi acolo? 

Dar nu e glasul lui Dragomir. L.-ar recunvaşte din- 
two mie, ori cât ar fi de răstit. io 

— N'auzi, măi? Care baţi acolo! iscodeşte din nou 
sluga sculată înainte de vreme, mirată că nimeni nu-i 
răspunde. , i 

- Eu sunt, Niculae!... N'ai să te superi dacă am să 
te rog să-i dai de veste lui Dragomir că vreau să-i 
vorbesc? e 

Omul înţelese. Se întoarse o clipă să-și ia felinarul 
din casă, apoi reveni și se îndreptă șchiopătând spre 
poartă, răstindu-se la câinii care se perpeleau furioși 
în lanţ: i ! 

— Tăceţi din gură, smintiţilor, fir'aţi ai dra... “ 

+ 


Salomia căta în ochii rândașului cu o mirare plină 
de spaimă, ca şi cum nu i-ar fi înţeles bine cuvintele. 

— Cum?... Când zici c'a plecat? refuză ea să pricea- 
pă, şi cu toate că tremura de nerăbdare, avu totuși tă- 
ria să aștepte răspunsul. 





(Urmare în pagina 3.3) 


O ini iii i ei a 
Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dir. (i-le P. 7. 7, Nr, 24.484.939