Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0017

|] 


PROPRIETAR: 


SOC. AN „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOLANU a5 - si 
DIRECTO!? -i AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








LI 


HENRY VINTILESCU _- 





[i 


DSI 


ABONAMENTE 





REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
autorități şi instituţii 1600 (ef BUCUREȘTI 1 Str, Brezotana 23-20 
particulare 12 lovi 800 „ TELEFON O 23.30.16 
6 ioni 430 4 





SI .. 


Catenca la Balcic 


a 
îm DP . = d 





CUNOAŞTEREA OMULUI 
“PRIN OPERA DE ARTĂ 


_M'am întreba de multe ori, stăpânit, . 


cum sar zice,'de acel „demon“ al cu- 
- noaşterii ființelor și lucrurilor ce ne 
înconjoară, de ce mi-e drag cutare sau 
cutare prieten, pe când mulţi, foarte 
muiţi dintre ei mă lasă indiferent, cu 
tot zelul meu de a-i înțelege pe fiecare 
în parte şi a mi-i apropia, cât de cât, 
sufletește. Și am ajuns 1a concluzia (nu 
prea îmbucurătoare — fireste ! — = 
tru mine), că nu prietenul este acela 
pe care-l iubesc cu adevărat, cl eu — 
da 1 Eu sunt acela care mă iubesc ne- 
condiţionat și Pâtimaș în el, întocmai 


ca, „acel legendâr gpaa in, mitaga 


greacă, îndrăgostit de Propria-l oglin- 


dire. : 
Reflectare sau nartisism deghizat — 
iaţă cam la ce sar reduce bietele noa- 
stre sentimente de âproplere între 0&- 
meni. Ne oglindim unii în alţii, subati= 
tuind ceca ce organic, strucțural sau 
temperamental ne lipsește; inlătvrând 
tot ceea ce ar veni din afară în contact 
sau respingând cu brutaitate (due „cori 
nemărturisită şi poate nici înţeleasă) 
eu noi, stabilina limite, trasând gusturi, 
alimentând preferințe şi cultivând cu 
impețuoasă bunăvoință, îndemnuri și 
uehivocuri pe linia vederilor şi simţă- 
mintelor noastre... Imi place cutare 
Seriitor, cutare Pictor sau — ca să 
revenim la subiect — cutare Prieten, 
pentrucă el exersează pe aceeași clavia- 
tură a sufietului meu, și dacă auesea 
cuvintele noastre se înfruntă, este pen- 
tpucă în anumite privințe gândurile 
noastre diferă. Cearta poa fi şi ea, in 
anumite împrejurări, un act legitim al 
pevoli de echilibru, de împrăștiere a 
multor confuzii, pentru restabijirea cal- 
mului armonic cap Ştiu, pare ipaa 

n“ parade ş ce spun, 
ia E că în obiecţul 
unei prigtenit — fundaţă pe similitu- 
dine de temperament sau aspirații eco- 
mune — nu căutăm decât ceea ce he 
lipsește sau ceea ce avem de prisos în 
poi, adică phasul sau minusul nostru de 
vitalitate şi energie morală. Oare car- 
tea nu constituie, adesea, unicul nostru 
refugiu, în lipsa oricărui alt bun prie- 
ten ? i 

Dealtfel, întreaga țesătură a rapor= 
tarilor dintre oameni, a fost brutal sfâ- 
şiată de justeţea unui singur proverb : 
spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi 


“spun cime ești... Acum, perifrazic vor- . 


bind, proverbul ar putea îmbrăca vorbe 


de LIVIU BRATOLOVEANU 


diferite, dar ajustate pe manechinul 
aceieeași înţelepciuni. De pilâă : cum e 
turcul și piâtorui. Sau : cum e Stăpanul 
Şi Siuga. Sâu (că să tim Ina apruvuape 
pe lina SCOpului propus) : spune-mi ce 
autori iţi plac, ca să-ţi spun cât de cult 
eşti. Sau, insiârșit : spune-mi ce prete- 
rinţe ai, ca să-ţi spun în ce ape te 
scalzi. Etc, ete. 

Aceleaşi observaţii le-am putea ex- 
tinde şi in câmpul mai dificil a] operei 
de ară, — Iunnucă& O0rumUurue mda 
tăţii de interpretare duc toate la ace- 
eași concluzie ; nepotolita noastră seta 
de eX iuiiuăc€ (oul Mal plec:S: Sera” 
fica noastră nevo.e de oglindire) în oa- 
menii și in obiectele cu cale venim —- 
de preferință — în contact. 

Vom putea spune, prin urmare, fără 
teama ue-a [i conu Azași, Că U tău Că 


__ ma în măsura in care exprimă cât 


mai mute adevărur. general vaţanile şi, 
mai ales, în măsura în care autorul nu 
se limitează a se exprima, exclusiv pe 
el, ci se siiește a exprima sentimente.e 
şi capacitatea de înjelegere a celor ce 
sunţ chemaţi să-l judece. 

Adorăm, cu aite cuvinte, într'o operă 
de artă, tocmai acele tonuri majore 
care sunt mai aproape de sensibihta- 
tea, de spiritul, de- gustul și gradul ng- 
stru de cuitură, cum și de — mai ales— 
posibilitatea poastră de înțelegere şi 
asimilare. Fiindcă, orice s'ar spune, şi 
cri câtă îndrăsneală aşi manifesta, un 
lucru trebuie să recunoaștem ; in artă 
nu căutăm neapărat Arta (care în tond 
rămâne marea noastră ipocrizie con- 
vențională), ei ne căutăm pe noi, adică 
confirmarea propriilor noastre neliniști, 
a propriilor noaste îndoeli și nedumi- 
riri. După mine, artisţ nu egte deci a 
cela care se refugiază în dialectică, ei 
aceia care exprimă cât mai artistic a- 
devărul. 

Fiindcă fără adevăr, arta nu poațe fi 
concepută decât ca un simplu act de 
virtuositațe. 'Teoria (sau vorbele goale, 
n. n.) este veştedă pe când arborele 
vieţii e ve$nic“, spune undeva Goethe. 
— şi cred că aici, în cuvintele acestea 
cuprinzătoare câț un catehism, ar tre- 
bui căutată toaţă drama pescuițorilor 
în apă turhure, adică a sărmanilor pa- 
lerini spre Mareie, spre tot mai nesă- 
țiosul Ocean a] Obscurităţii... 





(Urmare în pag. 2-a) 





F, 





Dintr'un „Carnet de războiu“ 


ZILE DE FRONT... 


de STELIAN TECUCIANU 


E ultima zi de Februarie şi pentru că nu putem face 
focul fără să fim văzuţi de inamic, sărbătorim agonia 
iernii cu câte o cutie cu sardele de Portugalia (pe front 
cutiiie de conserve sunt un fel de nuci de cocos: servese 
la orice și se folosesc oricum) şi cu câte un ceai rusese 
făcut cu spirt alb condensat la a „maşină“ improvizată 
râintr'un capac de cutie de consevă. In adăpostul nostru, 
în care după o geometrie impusă de rigorile războiului, 
e calculat şi întrebuințat fiecare centimetru patrat, nu 
Stiu dacă e mai puţin frig decât afară. Ceaiul, reuseşte 
însă să ne aburească puţin sufietele desmorţindu-ne pen- 
tru câteva zeci de minute şi căldura lui pe care n'am 
apreciat-o niciodată până acum, ne face să uităm că 
umezeala ne-a pătruns în pâine, în alimente, în ţigări 
mai ales şi cine știe dacă nu şi în oase. (Inţeleg de abia 
acuma de ce în toate gările rusești, începând dela Nistru 
şi până la Wladiwostok sunt cazane mari cu ceai şi ge ce 
din nici unul din trenurile şi vagoanele rusești, nu lipseşte 
niciodată, tradiționalul samovar cu ceai). Am putea car 
să. pe bucurăm, că în această ţară în care vântul îşi 
urtă turia cu izbituri de knut, mii qe kilometri, am rcu- 
şit, înfârşit, să învingem şi şă lăsăm în urmă, încă o 
iarnă. Şi plăcuta toropeală care ne învălue ca întrun 
paradis arțițicial (— n'aş fi crezut: pielodată că o simplă 
cană cu ceai poate însemna, mai mult decât o rază de 
soare —) în care uităm şi de frig şi de iarnă şi de ruşi, 
ne face chiar să he bucurăm. Melancoliile naastre, scum- 
pele noastre melancolii, găsesc în aceste clipe o rază 


P prietenoasă plină de făgăduințe şi gândul că am ajuns 
ui să trăim și această ultimă zi de iarnă, ne dă, nu știu de 


ce, sentimentul ciudat că am învins încă uma din duş- 
măniile naturii, i 

Din păcate însă, trebue să ne aducem prea repede a- 
minte că în Rusia, ţara tuturor paradoxelor și surprize- 
lor (— am văzut cândva, pe aici, la o barieră nu departe 


de un oraș-port, un tren care cu politeţea şi galanteria. 


ridicolă a lui. „numai după dumneavoastră“, s'a oprit 
și a lăsat să treacă mai întâi 0 căruţă cu cartofi; după 
aceia, a fluerat prelung și și-a continuat drumul ca un 
desăvârşit cavaler de salon satisfăcut că respectă întoc- 
mai codul manierelor elezante; el era un tren iar ea 
o căruţă... Era, am uitat să scriu, un tren de marfă, dar, 
oricum, era un tren ==) mctodată nu poţi fi sigur 
de nimic şi miciodată o bucurie nu poate îi prea 
mare. Spre amiază, vântul, acest mesfârșit şi per- 
manent ison al stepei care m'arg nimic din poezia de ca 
terincă a tânguirilor pe care ecourile ni le cânta pe uli- 
țele satelor și oraşelor noastre, şi-a încetat amenințările 
şi încetul cu încetul, primii fulgi de zăpată ai acestei 
lerni, au început.să cadă. La început, a fost numai jocul 
coreverafic şi sglobim al câtorva fulgi răsleți, nedumeriți 
parcă dacă trebue să se joace mereu de-a waţi ascun- 
seJea sau dacă trebue să se resâaneze şi să cadă la pă- 
mânț. Mai apoi însă, minsoarea sa astemut cu fulzi 
mevarosimil de mari şi desi (ered că în Rusia se poate 
vorbi de o ninsoare torențială) si într'o oră numai, am 
putut vedea cât de mult ne înșelasem când crezusem că 
pe aici iarna nu e albă şi cât de mult uitasem, că în Ru- 
sia, calendarul e un jurnal de modă, după care nu se 
prea poartă natura, 
+ 

A sosit corespondența și câteva ziare şi cum ceața pare 
a nu se fi împrăștiat cu totul, încercăm să facem puţin 
îoc. Napte lovituri de tun care cad însă pe lânsă noi, ne 
obligă să-l stingem în grabă, să ne mulțumim numai 
cu căldura... apimală și să amânăm lectura pentru seară. 
Frunzărind ziarele însă, fără să vreau, mi-am întârziat 
puțin privirile asupra acelor coloane singuratice în care, 
pentru o memurire efemeră, bunăvoința redacţiilor găz- 
dueşte profilurile celor căzuţi în ţara cu stepa şi orizon- 
turile cele mai dezolante. Acum, ca şi altădată de altiel, 
mi s'a părut, m'aș ști dece, că şirul falre-part-elor în“hide 
în ele o cutremurătoare absenţă și otristeţe de sfârșit al 
sfârșiturilor, pe care nu le-a luminat parcă nicicând, nici 
urma trecătoare a vreunui zâmbet, nici seninătatea şu- 
bredă a vreunei bucurii. S'ar putea spune că mă înșel 
şi că impresia mea e o falsă iluzie, dar de câte ori am 
căutat să iscodesc în aceste socluri îndoliate și altceva, 
până ntr'atâta le-am văzut transfizurate de tristețea 
unor despărțiri premature; că fără să vreau, am început 
a crede, că printr'un miracol siluetele palide ale dispă- 
ruţilor fuseseră prinse chiar în clipa când moartea în- 
cepea să-i cuprindă. Privească oricine cu oarecare înțe- 
Jegere şi simpatie chipurile celor aliniaţi pe marzinea 
/iarelor ca un cârd de păsări călăieare către o țară din 
care nu se vor mai întoarce: nu va putea desl'si, cred, 
îm niciunul, mici acel reflex ule satisfactie banală a o- 
mului de toate zilele și nici acel aer festiv și patronal, 
ca care fotografii an obișnuit oamenii să-și prelun- 
gească memoria în posteritate. 








(Urmare în pag. 2-a) 


» 





LITE 


ANUL LIII 
MARŢI 


BRedaotoe remponsabii: TRATAN CHELARIU 


Apare de 3 ori pe ună 
PREŢUL 24 LEI 





p 


Nr 17 


20 IUNIE 1944 


PAUL HAZARD 


A murit în Franța, nu de 
mult, Paul Hazard, maestrul 
bun şi drag al celor ce ne 
specializasem la Paris în li- 
teratură. comparată franco- 
italiană. Nu suntem mulţi în 
România: eu nu cunosc decât 
trei. Iar dacă la noi numele 
profesorului nu este atâta de 
răspândit cum ar trebui să 
fie, în schimb graţie lui, ţara 
noastră — necunoscută sau 
prost cunoscută în străină- 
tate — începuse să fie tot 
mai mult apreciată în cercu- 
rile academice franceze. Toţi 
profesorii universitari români 
în trecere prin Paris îşi fă- 
ceau o aleasă datorie în a 
prezenta salutul lor afectuos 
în rue du Bac, până înainte de 
războiu, apoi rue de l' Arcade. 
Toţi miniștrii şi ambasadorii 
noșţri în Franţa primeau cu 
cinste să fie invitaţi la masa 
lui, 

Paul Hazard era primitor, 
vesel şi spiritual. Mic de sta- 
tură, slab — de o slăbiciune 
ce l-a doborît la pat trei pri- 
măveri dearândul, pentru ca 
să-l răpună de data aceasta— 
cu ochii albaștri, mici şi ju- 
căuși de prea multă malițio- 
zitate, cu părul odinioară roş- 
cat, dar acum trandafiriu din 
cauza firelor albe care luau 
tot mai mult locul celor blon- 
de, maestrul nostru avea de- 
getele pătate de prea mult 
fumat, și o inimă de aut pe 
care o împărțea darnic tutu- 


MARG. 


LAVRILLIER-COSSĂ CEANU 


ror, Acasă la el, în primirile 
de Marţia după masă, era 
foarte puţin „profesor“, foar- 
te puţin „academician“. In- 
drumările ce le dădea atunci 
când îi cereai un sfat, sau 
discuţiile pe care le provoca 
spre verificarea vreunei con- 
cluzii sau stabilirea unei idei 
noui, nu erau niciodată ane- 
voioase; totul devenea ușor, 
limpede, evident. Profesorul 
nostru avea darul de a însu- 
fleți oameni și evenimente 
moarte și uitate în praful bi- 
bliotecilor de zeci şi zeci de 
ani. Cărţile sale sunt vii, ca- 
litate extrem de rară în lu-. 
mea cercetătorilor de litera- 
tură, care mai întotdeauna 
sacrifică  erudiţiei celelalte 
condițiuni esenţiale ale unei 
opere critice. 

Leopardi (1913), Lamar- 
tine (1925) și Stenadhal (1928) 
sunt cărţi minunate! Vi s'a 
întâmplat vreodată să cetiți 
o carte „grea“, un studiu scris 
de unul dintre cei mai serioşi 
şi mai documentaţi cunoscă- 
tori de literaturi, cu pasiunea 
şi avântul de care dați dovada 
cetind un roman poliţist? Eu 
am „devorat“ pe Stendhal în 
două ore şi terminând-o aşi 
fi vrut să aplaud... Având în _ 
vedere superioritatea mae- 
strului pierdut şi gustul lui 
pentru tot ce este „humour“, 
îi fac, cred, un compliment 
pe care l-ar fi gustăt din plin. 

Născut în nordul Franţei, 





Nud 





de DOROTHEA CHRISTESCU 


la Nordpeene, în 1878, Paul 
Hazard, licenţiat şi agregat 
în litere, începe cariera ca 
profesor de liceu. In 1910 îşi 
trece teza de doctorat cu pri- 
mul său studiu asupra influ- 
enței franceze în literatura 
italiană (La Revolution fran- 


- caise et les letires italiennes). 


Germenul literaturei compa- 
rate încolțeşte în mintea tâ- 
nărului profesor. Anul urmă- 
tor este numit profesor la Fa- 
cultatea de litere din Lyon: 
se consacră exclusiv științei, 
specializându-se în _literatu- 
mile ţărilor de limbă latină. ' 
In Revue des Deux Mondes 


_şi în Revue de Litterature 


Compare (după 1921), arti- 
colele lui: Discours sur la 
langue francaise, L'âme ita- 
lienne de la Revolution fran- 
caise au risorgimento, Ro- 
mantisme italien et roman- 
tiame francais, revoluționea- 
ză lumea literelor. 

In 1925 este chemat la Pa- 
ris, unde ocupă, la Sorbona, 
catedra de literatură compa- 
rată. Puțin după aceea trece 
la College de France și —de 
două ori pe săptămână — 
cursurile lui publice devin 
locul prejerat de elita înte- 
lectuală franceză. Publică 
rând pe rând Histoire illus- 
tree de la littârature fran- 
caise în colaborare cu Joseph 
Bedier, Etudes critiques sut 
Manon Lescaut (1929), Son- 
nets de Michel-Ange (1929), 
Don Quichotte (1930) şi, în 
sfârşit, încumunare a ani în- 
tregi de muncă, teorii, con- 


cluzii, argumentări şi desco- 


periri, capo-d'opera sa: La 
crise de Ja conscience euro- 
pene (3 volume, 1934-1935). 

In ajunul războiului este 
ales membru ul Academiei 
Franceze : puțin emoționat, 
puțin ironic, profesorul Paul 
Hazard pășește modest în în- 
cinta celor patruzeci de ne- 
muritori... 

Responsabilul introducerei 
culturei italiene în Franţa, 
îndrumătorul celor ce încer- 
cau să facă acelaș lucru pen- 
tru cultura română, Paul Ha- 
zard a murit prea devreme. 
Noi Românii am pierdut în 
el un părinte sincer și entu- 
ziast, care aștepta cu nerăb- 
dare o vreme mai prielnică 
pentru a îndeplini în folosul 
limbei şi literaturei noastre 
pe pământul francez, lucruri 
mari, frumoase şi nobile, 

Este rândul nostru acuma, 
a celor ce i-am fost elevi, că- 
rora ne-a împărtășit ideile 
sale luminoase şi pe care ne-a 
învățat să cunoaştem ambi- 
țiuni curate, care am primit 
dela el încrederea într'o răs- 
pândire inteligentă şi dezin- 
teresată, în Franţa, a como- 
rilor literaturei române, să 
ducem mai departe misiunea 
prea târziu începută de el. 


a a a E OU CU 


Atitudinile oamenilor în faţa „minunii și miste- 
rulu! existenţei” (Th. Carlyle) diferă. Pe unii noia- 
nui neînțelesurilor, cari umple orizontul cosmic, 
dela „eul” lăuntric — scânteia conştiinţei de a 
fi — până acolo unde 'îi duce puterea lor de a 
străbate cu simţul şi gânaul, îi copleşeşte. Se simt 
desorientaţi de diversitatea, par'că p'ină de contra- 
dicții, în care se prezintă, în faţa ochilor lor ui- 
miţi, existența şi conchid că viaţa omenească, în- 
mecată într'atâtea semne de întrebare, nu poate fi 
decât „tragică”. Atitudinea lor, rezultată din a- 
ceastă concluzie, este quasi-renunțarea de a se du- 
miri total şi restrângerea orizontului lor existen- 


țial la faptele imeaiate, explicabile sau inexplica- - 


bile. In viziunea totalitară asupra existenţei, ei îşi 
âpar pluțind în indetinit; un indefinit indefinibil, 
Aproape haotic, pe care poate niciodată sau cine 
știe cână, în viitorul amenirii, îl va putea descifra 
și prinde într'o formulă vreun 'savant filosof. Până 
atunci, principiu! cătăuzitor al acestor oameni este: 
„nu ştim niwmie precis” ; dacă sunt mai pretenţioşi 

- spun: „nu ştim nimie în mod sbsolut”; iar con- 
duita următoare acestui „motto-memento“ al vieţii 
lor prezintă două aspeote:: 

' a) Pentru unii filosofi și oameni de ştiinţă : eter- 
na căutare „a adevărului absolut”, care în mo- 
mentul de faţă „nu există”. Și nu căutare pentru 
descoperirea ci căutare pentru construirea adevă- 
rului absolut. „Adevărul nu este, ci se construeşțe 
progresiv”. „Nici Dumnezeu şi nici Diavolul pu 
poate să ne dea un sistem de idei absolut, fiindcă 
tatul depinde de axiomele alese” (Qrient şi Occi- 
dent, A. Dumitriu). (Imi voiu permite să îmă în- 
doese de categoricitatea acestei afirreațiuni, toc- 
mal pentrucă şi ea, conform condiţionării de mai 
sus, depinde de axiomele pe care şi le-a ales dom- 
nul A. Dumitriu, dar nu discutăm acum această 
chestiune), a 

b) Pentru anii scriitori de literatură şi oamenii 
de rând : trăirea potrivit eapriciilor paihice şi um- 


SPRE CERTITUDINE 


pulsurilor biologice, a căror desordine nu poate îi 
pusă şi păstrată întotdeauna de acord în viaţa co- 
munitară. De-aici, contlictele sociale — mute sau 
răsunătoare — dintre indivizi, dintre individ şi co- 
munitate şi dintre comuntăți şi tot de-aici, pe un 
plan elevat, din fericire mai puţin ofensivă deşi 
nu totdeauna mai puţin periculoasă, bogata colo- 
ratură — niciodată armonioasă şi concludentă în 
totalitatea ei — de produse literare și filo-sofisţice, 
care umple domeniul ospitalier al spiritului, unde 
poate fi abolită orice graniţă şi anihilată orice 
constrângere; 

Pentru simplificare, vom cuprinde tat acest a- 
malgam, inconsisțent şi hibrid, de inconsistente şi 
hibride produse spirituale, în noţiunea de diva- 
gaţii, pe care o vom defini astfel: Sunt divagaţii 
toate urzeliie literare şi filosofice, cari nu întru- 
chipează, sau, în dosul cărora nu transpare o con- 
cepție despre realitatea totală, precis definită şi 
clădită pe certitudini. Iar certitudini numim : pie- 
trele unghiulare de neclintit, cioplite de ştiinţă şi 
puse la fundamentul cunoașterii; teoremele şi 
axiomele indubitabile, cari ca niște focare de lu- 
mină proectează, pentru cei cari vor să le vadă, 
pârtii albe în universul gândului omenesc. 

Prin contrast, vom opune divagaţiilor idealul: 
alcătuiriie literare şi filosofice, cari întruchipează, 
său, în dosul cărora transpare. concepţia despre 
realitatea totală, precis definită și fondată pe cer- 
titudini. . 

--Va trebui să remarcăm, între aceste (două): ex- 
treme, produsele literare și filosofice cari repre- 


zintă năzuința sinceră şi storțarea maximă a o- 
mului spre adevăr, Cee mai strălucițe exemple 
în acest sens sunt: „Un om sfârșit”, „Faust”, 
„Tragedia omului” și povestea eroilor principali ai 
romanelor lui Dostoewski: Alioșa, Prințul Muis- 
kin, 

Vom recunoaște cu regret, dar fără să disperăm 
de loc, că opere de felul celor pe care le-am iden- 
fiticat cu idealul! și de felul celor pe care le-am 
citat, sunt ?oarte rare şi efectul lor preabinefăcă- 
tor peniru omenire, a fost aproape anihilat de pu- 
hoiul divagațiilor — operele nechemaţilor, 

Dar să ne ocupăm de antinomia fundamentală : 
divagaţii — certitudini. 

Nu e greu de remarcat neverosimilitatea, nelo- 
gica antinomicei coexistenţe : divagaţii — certitu- 
dini. (Şi aceasta nu numai pe plan abstract ci 
chiar practţic). Cum se poate, spre exemplificare, 
inipăca dramatica complacere în amurgul îuturor 
estompărilor, al jocurilor tainice de umbre și lu- 
mini, practicaţă de făuritorii de literatură, iiuzio- 
nistă şi suspendată, cu luciditatea hieratică, uneori 
ironică, mai des, compătimitoare şi misionară a lui: 
Giovanni Papini ? 

E cunoscută experiența faustică a autorului 
„Vieţii lui Isus”, ca persanalițațea sa, uriaşă şi ac- 
tuală, să apară, la orice evocare, aureolată de nim- 
bul strălucitor al maturității filosofice și, cu pro- 
priile-i cuvinte, al „deplinei maturităţi a con- 
ştiinţei”, 

Dar să nu invocăm autoritatea spirituală a unui 
om, fie ei cât de mare, sau, tocmai pentrucă e aşa 


de NICOLAE BLĂJANU 


tare. Acest lucru poate i incomod. Să facem însă, 
peniru rezolvarea definitivă a fundamentalei anti- 
nomii : (divagaţii — certitudini) ape! la bunul 
simţ al omului mijlociu. 

E compatibilă ordinea și finalitatea universală 


_— care presupune, cum vom vedea, torțamenţe 


logic o entitate autentică cel puţin inteligentă, — 
cu beţiile acelea pure, cu parodiile acelea ciunge, 
sau cu înjghebările acelea ridicate pe şi din pro- 
babilităţi şi presupuneri, din reverii şi halucinații, 
cari, pedeoparte, amintesc stupefiantele sau, pede- 
Altăparte, lasă vizibilă în spatele lor orgolioasa 
sau chinuita ignoranță. 

E admisibil ca noi oamenii, ființe raţionale, chiar 
dacă am fi a bilionima spiță sau treaptă a unui 
depășitor plan cosmic să ne complacem în susnu- 
mitele beţii, etc., adică în divagaţii, în loc să cău- 
tăm, înainte de orice, a ne defini — şi cu preci- 
ziune științifică — locul şi rostul în rânduiala în 
care ne-am pomenit plasați ? 

Reiasă din ceeace am afirmat până aci, că expli- 
carea divagaţiilor se găseşte în lipsa de certitudini, 
Cine sau ce ne poate da cerţitudini ? Misterul care 


ne împresoară este, apare, incontestabil. Delimita- 


rea graniţelor lui dinspre noi este primul pas pen- 
tru a ajunge să ne dăm seama, precis, de ceeace ne 
este accesibil şi explicabil şi de ceeace nu se poate 
explica decât prin transcendent, adică prin mister. 


-Dacă nu se face această delimitare, este firesc ca . 
misterul — nescrutat ci contemplat ca în reverie— 


care își trimite tentaculeie miraculosului său în 
toate fibrele reaiității, până în însăși scânteia 


conştiinţei de a fi a omului, este firesc, zic, ca a. 
cest mister să  deconcerieze cugetţarea inertă 
umână. 

Să încercăm a delimita misterul. In acest scap 
in primul rând vom sta de vorbă cu ştiinţa pozi- 
tivă, experimentată. Până unde pătrunde ea, în 
studierea realităţii, cu metodele sale de cercetare 
directă şi obiectivă ? 

In ordinea fizică ştiinţa se opreşte la particulele, 
până azi, ultime: electronii. „Constiţuenţii materiei 
şi radiaţiei”. Pe aceştia fizica îi descopere, îi sur- 
prinde angajaţi într'o activitate dirijată de legi, 
manifestată prin asocieri, disocieri, vibrații, al că- 
ror rezultat e multitudinea ăe aspecte pe care o 
prezintă realitatea palpabilă. Asupra originei: şi 
naturei ințime a acestor particule știința fizică nu 
se poate pronunţa. Ea se mu ţumește să le constate 
şi să verifice existenţa și activitatea, conchizânăd 
asupra ordinei și consecvenței comportării lor. Nu 
se poate susține că sunt cunoscute toate virtuali- 
tăţile și toate manifestările acestor particule, dar 
consecvenţa şi ordinea comportării lor — și acea- 
sta este chestiunea care ne interesează — se mai 
poate verifica și experimentând asupra elemenie- 
lor, formulate în 'Tabloui lui Mendelieff, — rezul!- 
tate tot din inevitabilele particule — precum şi a 
tuturor corpurilor simple sau compuse studiate de 
chimia terestră şi analiza spectrală. După cum ace- 
laş număr şi acelaș fel de asociere, disociere, vi- 
braţie a electronilor dă întotdeauna acecaş rezul- 
tantă : materie, radiaţie, la fel combinaţiile expe- 
rimentale, între aceleaşi corpuri, in aceleaşi. con- 
dițiuni au: întoțdeauna acelaș reznitat. 


1) Dr. N. C. Paulescu :, Fiziologie filosofică, vol. 
1, ed. Fuzid. Regală, p. literatură şi artă, 1944, 





(Urmare în pagina 2-0) 





Ri int Apă ra Aita it ta 


LA 


NOTAȚII TEATRALE 


Problema repertoriului la noi 


Cum spuneam deja. în articolul prece- 
dent, în. alcătuirea repertoriului trebue să 
se. ţină seamă de faptul că un -spectacol 
bum — şi asta e regula — trebue să fie 
în adevăr bun și în totul admirabil pus 
la punct, trebue ca mici un eiement ai lui 
să nu fie neglijat.sau desconsiderat: dela 
text şi public, deia regisor și actor şi 
până la electrician şi maşinist, toate tre- 
bue să fe prezentate în condiţii cât mai 
„bune, de admirabilă realizare adecuată 
spectacolului, ă 

Le poți avea? Bine! 

Nu le poţi avea? Atunci îţi spui că nu 
le poţi avea şi... renunţi ! 

Căci la ce teatru şi cu ce regisor, în- 
terpreţi, sală, ete. poți prezenta în con- 
diții fericite mwreo piesă de Jean Girau- 
dour ? i 

De ex, acea scăpărătoare și străluci- 
toare „La Guerre de Troie naura pas 
lieu? 

Sau acel „Intermezzo“, teatralmente 
aşa de paradoxal, de spumos și Se amu- 
zant ? 

Sau aceea „Ondine“ aşa de fină şi de 
poetică, în culori așa de luminoase, par'că 
împletite cu fire de aur? 

Și, fiindcă am vorbit deja mai sus, 
cine ar putea prezenta în condiţii jericite 
chiar şi o comedie de salon ca „Jean de 
la Lumne'? 

Și toate astea fără ca să mă refer nu- 
maidecât la acele piese mari, care sunt 
în mintea și visurile tuturor actorilor şi 
tuturor iwbitorilor de teatru, la aceie opere 
dramatice de valoare universaiă, care cer 
din. partea tuturor şi muncă iaborioasă şi 
viziune cuprinzătoare şi director de scenă 
de talie mare şi actori de seamă și joc de 
scenă greu, diţicil și amplu! 

Căci, pentru a demonstra cele ce arm 
susținut şi susțin, nu-i nevoie numuide- 
cât de un „Hamlet“ — de altfel, sa vă- 
zut că nu putem avea un Hapniet cum 
trebuie — şi nu-i nevoie deasemenea nic! 
de „Regele Lear“, care, oricum, chiar dacă 
d fost bun, totuşi încă nu a jost ceeace 
trebuia să fie! 

Ei bine, chiar un „Jean de la Lune“, de 
care am. vorbit deja și ja care de aitfel 
îmi convine să mă refer, caci cons.itue un 
exempuu foare bun, zic credeş cd măcar 
o piesă ca „Jean de ia Lune“ poate fi 
prezentată aşa cum trebue? 

Deși cu personagii puţine, cu o distri- 
buţie mică, cu un decor foarte simplu și 
uşor realizubil — o cameră oarecare dară 
voiţi — deşi o piesă fără prea mute pre- 
tenţii, ei bine, nici ea nu poate fi reali» 
zată la noi în condiţii optime. 

Și aceasta pentru simpiul fapt că, după 
cum am mai spus, deși în feuul ei 0 co- 
medie fără greutate, ea totuși este pen- 
tru noi o comedie deosebit de franțu- 
zească, cu lucruri deosebit de fine, deose- 
bit de delicate. 

Ori, o asemenea piesă, dela început pune 
o primă întrebare pentru cel ce, voind 
să-şi alcătuiască repertoriul, sar gândi să 
se aprească şi la „Jean de la Lune": în 
primul rând poți avea public pentru ea? 

Ori răspunsul dea inceput este nega- 
tiv! 

Și asta itoomai pentrucă este prea fran- 
puzească cu să poată să placă oricui, pu- 
"LOU lLUaSe USUJe, CONUL pe Un numar cu 
totul restrâns de spectatori, recrutați ducă 
nu numaidecăât din rândurile celor înde- 
obşte desemnaţi cu numele de „franțu- 
ziţi“, dar, în orice caz, din rândurile unor 
spectatori oricum. îndeajuns de rajinați. 

Ori dintre aceștia, desigur că nu avim 
prea mulţi şi, deasemenea, nu ei pot 
constitui. marele public pentru ca 0 ast- 
jel de piesă să poată aduce continuu va- 
luri-valuri la cassă, 

De altfel chiar şi pentru Franţa, țiind- 
că „Jeam de la Lune“, deja ca, piesă este 
la limita dintre literatură „pură şi sim- 
plă“ şi „teatru“, succesul ei depindea, în 
orice cuz şi acolo de nenumărate inupon- 
derabile, astfel că, deşi s'a bucurat jără 
indoială de un frumos succes, n'ar fi de 
mirare ca acesta să se ji datorat locmai 
faptului că — şi există și paradoze din- 
tre acestea în artă —— totul stătea pe» 
muchie de cuţit. 

Ori poate tocmai asta interesa şi puate 
tocmai asta plăcea: această fimă acroba- 
ție atât a autorului cât şi a actorilor! 

Pe când la noi, unde nu puteai fi si- 
gur că mei găsi nici interpreţii şi nici 
regisorul potrivit pentru o ustțel de piesă, 
în Care orice nuanță greșită în linia du 
joe a unui personagiu sau în linia de 
regie imprimată piesei pot oricând să o 
denatureze ? 

Și astfel să fie. altceva decât ceeace 1re- 
buiă să fie, cu alte cuvinte o comedia 
nereușită ? 

Căci, să încercăm să mergem mai de- 
parie cu examinarea condițiunilor în, care 
ed ar putea fi la noi jucată: bată, s'ar fi 
putut găsi la noi o artistă corespunză- 
toare Mamrcelinei.? 

Trebuie să spun că nu. 

Pentru că această Mancelime este con- 
cepută, cel puţin concepută, aşa de spe- 
cific franțuzoaică — deși în definitiv nici 
jmanțuzoaicele nu trebue să credem că 
sunt așa —, dar oricum, este cel puţin 
concepută așa de specific franțuzoaică, 
sau, mai exact, așa de pariziană, cu nd- 
mirabila înconștiență în fața răului şi a 
adulterului, cu sinceritatea ei în dragos- 
tea pe care, deși măritată, o are totuși 
de fiecare dată pentru diverşii ei amanți, 
încât, dintrun pesonagiu care trebuia să 
fie antipatic, autorul a reușit să facă din 
ea o figură mai mult luminoasă, 

Frumoasă şi cohetă și bună, dăruin- 
du-se sinceră și totuşi interesată, afec- 
tuoasă şi, totuși, câteodaă înțepătoare, 
caldă şi totuşi nepreocupându-se de me- 
națamente, 

Prim urmare fundamental bună, du- 
joasă și... femenină ! 

Ei bine, unde-o găseşti la noi ca să în- 
trunească toate aceste caracteristici de 
cochetărie, de feminitate şi delicateţe ? 

Chiar intelectualmente creat, un astfel 
de tip de femeie nu poate fi decât un 
produs tipic parisian și o realizare tot 
tipic parisiană, 

Ia noi însă nu ai putea-o obține decât 
întrumind — poate !... — calitățile mui 
multor actrițe deodată, 

Să zicem așa: dela Ewira Godeanu co- 
chetăria şi eleganța, dela Madeleine An- 
dronescu delicatețea şi calineria, dela Ma. 
rietta Deculescu aerul acela de naivitate 
şi de inconştiență gentilă, care o prinde 
atât de bine în atâtea roluri, de aseme- 


Li 


neascâte ceva dela Eugenia Zaharia, dela 
Dima Cocea, ete. 

Deci atâtea actrițe puse la contribuţie 
pentru un singur ral, pentru a realiza 
ideal o Marceline ! 

Căci, singură, niciuna nusi — în cazul 
de față — total potrivită rolului! In 
timp ce, pe Marceline, orice artistă fran- 
țuzoaică o are imstinetiv, în piele, o 
simte înstitnetiv în adâncul ei, tot aşa 
după cum orice româncă o qre pe Veta 
sau pe coana Joiţica, 

Dar interpret pentru un Jeț? 

Acelaşi lucru, aceiaşi greutate. 

Sufleteşte deasemenea, e un persona- 
giu de o delicateţe cu totul aerignă, mult 
prea aeriană pentru posibilităţile noastre 
de realizare, 

Şi după cum majoritatea actrițelor 
moastre pot mai uşor realiza o Veta sau 
0 coana Joiţica, tot aşa şi actarull nostru 
care îl joacă bine pe Nae Girimea, pe 
Ipingescu sau pe „Cetăţeanul turmentai 
— şi trebue să spun că de multe ori se 
simte la. targul lui jucându-i — cum am 
putea oare crede că sar putea așu de 
uşor desbăra de atâtea roluri în care « 
jucat, şi chiar de o tradiţie de joc, cum 
şi de oarecare anumite influența ale me- 
diului, că în definitiv ar putea fi până 
intratâta decorticat de orice urm de 
cafenea sau da bodegă bucureştean 34 
uneori, chiar de oarecare urme de mei 
guritate sau de mitocănie de care a avu! 
nevoie în anumite interpretări autohtone 
spre a se putea în schimb mişca Uşor și 
matura în pielea şi a unui Jej şi * 
putea să reaizeze în jurat lui — papa 
ca un nimb — până şi acea atmosferă ce 
deosebită omenie, de subtilă îmțevegere şi 
îngăduință « suțletuiui şi slăbiciunilo: 
omeneşti, acea irizare de nuanțe pe care 
aproape că ai impresia că O simți în ju- 
rul lui. Le 

Și, toate trăite cu acea surăzătoare şi 
vouă neprotesiare, aceasi autuaine ii 
rând, sote, nefirească pentru un TOran Şi, 
— ca atare, şi dipeui de redat — mat cu 
seamă câ in situații de acestea cetuțeni! 
noșuv poate Ca ar ji pus mat de grab 
mâna [e ciomag, cu încurajarea chiar 3 
aceior cin jur, ca să Jacă să-i vie odaiu 
„muterii” mintea lu cap! _ 

Sau, și mai simplu, şi-ar fi „băga: 
mâna în chuea ci' ca astjel să „turno- 
sească“ cu ea toată casa, scehe care, co: 
dreptul, ar ţi fost, desigur pentru maiţi 
dintre noi, mult mai naturale... 

Ori în loc de toate acestea, cum spui, 
Jef surâde biând, simie prin îmstinct tot 
ce se peirece în jurul lui şi totuşi nt 
vrea să le vadă, 

Chiar fratelui Marcelinei, acelui 1 Je- 
lu tui poate abject şi totuşi... și 2l aşi 
de luminos şi de simipatic, Clo-C!o, Cio- 
taire, la um moment dat revoitat ei 
insuşi pe de o parte de slăbiciunea lui 
Jef şi de aparenta lui naivitate iar pe 
de altă parie de puriarea ca să 2tc aşi 
„Scandaloasă'* a surorii lui, care mu 
poate fi în stare să-și bată joc chiar şi 
de un om ca Jef, iucru care îl face prin- 
tr'un acces de sinceritate şi de conşrtiuții 
să caute, chiar el, să-i deschidă acesiuiă 
ochii, ce vreţi, întâmpină rezistența în- 
săşi a Lui Jej cure îi spune că nu e ade- 
vărat, fiimd el acela care îi iu Marcelinei 
apărarea ! 

După cum vedem suntem în fața unui 
exempiu de bunitate aproape suprapa- 
mântească şi de superioară iubire, Jej, 
ca personagiu, reprezentând, ca finețe și 
delicateţe sufletească, un om în. orice caz 
din altă lume! 

Ori ta noi, în realizareu unui astjei de 
personagiu, fiindcă aşa ar putea pirei 
mai simplu și mai explicabil și fiindcă 
astfel le-ar veni şi mai uşor ca linie de 
joc toţi ar da-o bucuros fie prin misti- 
cism — de exemplu pe Jef l-ar fate un 
fel de sfânt iar toată atitudinea lui pio- 
zentată ca un fel de luptă a puteriior 
Binelui deoparte și a puterilor Răului p:: 
de altă parte, acestea din urmă repre- 
zentate chipurile prin „femeie“, fiind. 
până ta urmă, bineinţeles, învinse şi, piu 
asta, adusă lu înțelegere şi pocăință dato- 
rită tocmai sfințeniei eroului nostrii -— 


- fie prin vulgaritate, totul rămânând să 


ie prezentat într'un' comic gros, așa cum 
se întâmplă câteodată în unele tablouri 


prost făcute în care, din lipsă de înde- 


mânare, se îngrămădeşte pe pânză, fără 


me a near Car get 





de ALEXANDRU DRĂGHICI 


utiiitate, o pastă groasă de câte două de- 
gete, fie în fine, chiar prin parodie și 
caricatură ! 

Ori îm „Jean de la Lune“ — şi tocmai 
de aceea e mult mai greu de prins şi de 
realizaţ — nu e nimic din toate acestea, 
totul prezentându-se mult mai subtil, to- 
tul trebuind să fie prezentat şi realizat 
numai din jocuri de ibumini şi de nuanţe. 

Şi, Qeasemenea, deşi într'o mai mică 
inăsură, aproape acelaşi lucru se poate 
spune chiar şi despre cel de ul treilea per- 
sonagiu important al acestei piese, despre 
Clotaire. 

Evident, acest personagiu importuii are, 
oricum, contururile mai Puțin estompate, 
mai sigure, mai precizate, fiind, ca atare, 
mai uşor de prins şi mai uşor de inter- 
pretat şi de executat. 

Cu toate acestea, nici pentru el nu ai 
propriul zis un întenpret cu adevărat bun. 

Prin ummare se poate spune că și din 
punctul de vedere chiar și numai ai inter- 
preţilor — chiar atunci când este vorba 
de reprezentarea unei piese care nu e nici 
de o prea mareanvergură şi nici de o mare 
valoare şi semnițicație, rezultatul încă este 
nesatisţăcător. Ă 

Dar, după cum se ştie, pe lângă înter- 
preţi mai trebue deasemenea și un bum di- 
rector de scenă căci în primul rând lui îi 
incumbă să realizeze şi să coordoneze tot 
acel subiil joc de nuanțe pe care I-am 
menţionat, nuanțe care, când se pare că 
se suprapun, când alunecă uşor unele 
peste ailtele, 

Ori şi regisorul ucestu — spre a îi „cunt 
trebuie“ — este greu de găsit. 

Dar câte nu mai sunt !... 

Şi atumei ? 

Poţi să nai înscrii o astjel de piesă îu 
repertoriul teatrului tău când îţi lipsesc 
atâtea și când vezi că nu poți să repre- 
zimți fără ca să n'o destigurezi ? 

Desigur că nu! 

Căci, dacă totuşi ai so faci, întemeiut 
numai me faptul că la Paris sau în. ailă 
parte a avut succes și că, de aceec, este 
sigur că îl va avea și la București, singu- 
rul rezultat pe care ai să-l obţii va fi duar 
acela că i să prezinţi un „Jean de ia 
Lune“ românesc, realizând numai ceva 


. foarte &proximativ din culoarea, rosturiie 


şi atmosfera acestei lucrări, 

Dar, bineânţeles, atunci va trebui să nu 
te mai miri că piesa nu e „ințeleusă“ sau 
nu e „apreciată“, şi că, cu toate speranţele 
puse, vei constata, poate cam grea tărziu, 
că ma fost decât o cădere !... 

Sau ata: de pildă Somnte-Jeamne a lui 
Bernard Shaw, interpretată de Ludmila 
Pitoeff ? 


Mă gândeam odată la piesa asiui — și 
chiar am sugerat-o unui director de tea- 
ru — pentrucă, după un anume mare 


succes pe care îl avusese o actrilă Dounii 
de cure acel teatru dispună, vedeum posi- 
bilitatea ca această piesă, la, care oricum 
jineam, să fie reprezentată, actriţa despre 
care vorbesc părându-mi-se, pentru unele 
din calitățile ei, printre cele mai indicate 
dela ROi ca să interpreteze acest rol. 

Răspundea, cel puțin într'o anumită vi- 
ziune și linie de interpretare, unui mai 
mare număr de cerinţe decât altele. 

Și, poate, N'ax ji fost exclus să fi avut 
o creație mare, 

Dar, de... rolul este destul de rlelicat.: 
poți să ştii pândă la unmă. 

Cum or fi fost? 

Dacă nu cumva te-ai inşelut şi dacă în 
udevăr cineva reușește să realizeze până 
ia urmă tot ce te așteptai ? 

Să luăm acum, ca exemuplu, altă piesă : 
iată una pe kare toţi junii primi, toţi 
„băeții” ide (prin toate teatrele şi toți elevii 
de Conservator ca şi, corespunzători uees- 
tora, toate îngenuele diverselor formaţiuni 
teatrale, toate tinerele absolvente şi chiar 
toate elevele dela diverse clase ale ecelo- 
rași Conservatorii v vizează şi cred că pot 
să o joace: clasica şi așa de veşnic tânăra 
şi general umana „Romeo şi Julietta“, a- 
ceastă dramă a iubirii care triumță şi asu- 
pra morţii !?! 

Care, dealtfel, tocmnai de aceea, chiar ar 
şi trebui să poată să fie jucată cu Cea mai 
mare uşurinţă, cel puțin la o anumită vâr- 
stă, de aproape toţi actorii şi de tvate ac- 
trițele, neavând complicații prea mari în 
structura caracterelor şi, ca atare, cerând 
actorilor numai sincerul entuziasn al ti- 
nereţii şi al dragostei ! 

Ei bine, credeţi că ai să poţi așa de ușor 
găsi cu cine să o joci? 

Și Că um teatru — chiar um teatru mare, 
cu cadre numeroase şi în care prin urmare 
să ai destul de mult tineret — ar putea, 
cu îninua ușoară și în deplină siguranţă, 
să şi-o înscrie pe afiș? 

lată, mă 'ndoese ! 

Dar mai precis: pot să spun chiar, că la 
un. moment dat um fost pus realmente în 
situația de a trece mental în revistă toate 
artistele care ar fi părut indicate pentru 
acest rol şi, drept să spun, rezultatul nu se 
Poate spune că ar fi fost tocmai îmbucu- 
vător. 

Examenul acesta, de altfel, îl poate în- 
cerea oricine și mă îndoesc că va ajunge 
la alte rezultate. 
atu ine "Ep goe Pat 1 
prin minte să încerce e Mn ulistă zeta 

ce — și va vedea. 


Pe mp a n a a a a a a E a RED ta 


Cunoașterea omului prin opera de artă 


(Urmare âin pag. l-a) 


Mai aeunăzi, într'un grup de prieteni, 
venind vorba, despre Moarte, unui din- 
tre ei şi-a manirestat dorinţa — ome- 
nească dealtfel — ca pe mormântul 
lui (de va fi cazul!) să se aşeze o pia- 
tră funerară pe care cuvântul Maestru 
să fie adânc și vizibil săpat. Nimeni: 
Gintre cei de faţă n'a zâmbit, fiindcă 
in fond era vorba de un joc gratuit și 
cu totul nevinovat, aşi putea zice copi- 
iăresc. - 

Eu Însă am fost ceva mai modest. 

— Decât să mi se scrie — le-am zis — 
pe cruce, că „aici odihneşte un mare 
Meșteșugar al Cuvântului, născut Ia 
data Cutare şi mort la data Cutare“, 
aşi prefera o inscripție ceva mai puţin 


pretențiosă, dar care să rezume între- 
gul meu fel de-a gândi și simţi: „Aici 
zace în împăcare și liniște, un om care 
toată viaţa n'a făcut altceva decât să 
încerce a rosti Adevărul“, 

Cum era și aşteptat, funesta mea 
preferință a avut darul să stârnească 
mai mult râsete decât compătimire, 

Compătimirea am înlăturat-o ca pe 
ceva ce nu mă privea. In schimb râ- 
setele lor le-am reţinut ca pe cel mai 
frumos omagiu pe care viitoarea poste- 
ritate l-ar putea aduce unui sclav al 
Ipocriziei şi al propriei luj nevoi de 
Auto-adorare. 


LIVIU BRATOLOVEANU 


UNIVERSUL LITERAR 


PROBLEMĂ... 


De -me-am opri la ceeace -- 
de multe ori — se cheamă: ab- 
senţă, grija noastră, despre pro- 
b'emele teatrului ar căpăta în- 
semnătatea puţinei trebi a omu- 
lui nepăsător. 

Şi poate ar însemna chiar mai 
mulţ decât atât; ar însemna că 
şi noi am isprăvit — în această 
impusă „vacanţă“ teatrală — tot 
ce-am mai avea de scris — și 


“doar sunt atâtea!.. — aşa cum 


fac unii confraţi cari nu mai au 
nici măcar grija de-a mai nota 
— când și când — câte-o vala- 
bilă „știre artistică“, 





Ba, cronicarii au mers până a- 
co:o încât din asprele momente 
ale acelor inamice isprăvi avia- 
tice, şi-au desiușit aptitudini de 
frumoase descrieri cu gândul că 
servesc — sau vor servi cândva 
— arept documente ale țimpului. 

Cum sar spune, se ocupă cu 
ceeace alţii sunt datori și în- 
dreptățăţi s'o tacă. 

Pe când noi, aici, alături de 
„blob ema repertoriului“ pusă a- 
tât de just de colegul Drăghici, 
luptăm modest să lămurim cărei 
ascunse activităţii se datorează... 
neactivitatea noastră teatrală?!, . 

Am fi dorit numai să amânăm 
desbaterea. acestei probleme, dar 
se depun stăruinți din partea 
unor actori, regisori şi chiar di- 
rectori, cari consideră că nu-i 
vina lor că viaţa teatrală a Capi- 
ţa ei nu funcţionează azi, ci altele 
at fi motivele, legate — pur şi 
simplu — de interesul câtorva 
deținători de. săli. 

Aşa fiină, considerăm intresul 
— sau migala socoteli or aces- 
tora — drept o sfidare 3 po- 
runcii de faţă, şi cerem stăruitor 
ex acolo unde este un nejustiti- 
cat motiv să se dicteze — și asta 
imediat —  rechiziţionarea sălii. 
ca artiştii fără mijloace de trai. 
să aibe posibilitatea să muncea- 
scă şi să-şi câștige existenţa. 


„TEATRUL RADIOFONIC“... 


Cu un început modest, teatrul 
la microfon a ajuns azi să sta- 
bileuscă o nevoe pentru toți ceri 
cari I-au urmărit, pentru că din 
tot ce-a dat — cu excepția doar 
a câtorva lucrări —- mau fost de- 
cât piese cari să înmănunche:> 
otâtea succese frumoase. 

Din mevoia de-n-l] reauzi 
după o scurtă dar legitimă pan= 
ză — am deschis aparatul Luni 
seara. Și-atunci am. avut bucu= 
ria să constat cu câtă atentă 
grije se străduesc cei cari îl con- 
duc, de-a-l face necesar și azi. 

Acolo unde provizorii s'a a- 
jezat, a putut strânge o mână 
de actori talentați, și a pornii 
cu ei la line, 


„DIVORŢ“... 


Uneori cunoaşteni mai puţin 
din viaţa. noastră, decât din viaţa 
artişti or. Fiindcă, noi, ăştia, noi 
anonimii, ne ferim să denunțăm 





publicităţii evenimente intime 
din angrenajul traiului nostru de 
fiecare zi. Pe când artiştii sau 
artistele... i 

Mai ales actrițele !... 

Lunecă peniţa fiecărui „repor- 
teraș“ de gazetă pe hârtia care 
vrea să înconjoare humea cu şii- 
rea că actriţa cutare a divorțat 
de cutare sau că a ajuns să 
șchioapete din cauza unui cui în 
pantof... 

Sunt informaţii cari departe să 
constitue o câți de modestă af'are 








UL] 


ir 2 denaca 
AVENTURILE 
POETULuj 
AZARE 

O- cast a 

deoselov 





a întâmplării, se situiază până 
mai jos de importanţa simplei 
ştiri a cutărei pierderi de căţei. 

Și poate ceva mai mult decât 
anunțul cu cățelul, mu este de- 
cât interesul că se seric dsspre 
o actriţă... Inco'o nimic... 


PORTRET... 


Așa l-am cunoscut: 

— Bon-jour... Nu mă cunoşti? .. 

— Nu... 

— Sunt directorul de teatru, 
cutare... 

— N'am avut cinstea... 


— Păcat !... E poate una din 
manile dumitale greșeii, de-a nu 
te fi numărat până acum printre 
mulţii mei admiratori... 

— Numele dv. vă rog ?... 

— Vite-te la figura mea... Ți-c 
necunoscută”... 

— VĂ asigur... 

— Vorbiţi serios?... Nu mă cu- 
noşti nici din caricatura lui 
Neagu?... 

— Deloc... 

— Păi cine l-a făcut pe Puiu 
mare actor şi pe Ventura mare 
actriță 7... Am înighebat atâtea 
teatre și am p ătit atâtea sute de 
actori. Am întocmit atâtea reper- 
torii de aleasă şi strălucită cali- 
tate şi am trântit concurenți cari 
nu-mi plăceau să-i știu alături 
de mine... Tot nu ştii? 

— Tot., 

— Şi zici că te ocupi de tea- 
tru. 

— Da. 

— Păi, cum, nu-mi cunoşti nu. 
wmele?... Vila dela Predea?.. Tea- 
trul închis din București? 

— Nu. 

Şi deschizându-şi agresiv haina 
din cauza căldurii provocată de 
condamnabila mea lipsă de cu- 
noştinţe, distinsul  personagiu 
mi-a arătat brodat pe mătasea 
Japoneză a cămăși o monogramiă. 

Două 'itere cari totuși nu mi-av 
spus nimic, 


SPECULA .. 


Suni unii proprietari de met 
aazete — sau — gacă vreţi .— 
numai sinwpli împrumutători â= 
nume, cari, în fond, ascund al- 





20 lunie 1944 mami 


tele cu rădăcini duse până din- 
colo de Syria, cari înțeleg să 
anticipeze măsurile guvermunui, 
srăbindu-se a ridica prețul gaze- 
tuţei lor totdeauna la preţuri cari 
ar determima intervenţia autor:- 
tăţilor%entru speeulă. 





Eri, două pagini se vindeau cu 
un pol. 

Azi, aceleași pagini, se vând cu 
=. DiCi mai mult nici mei puţin 
—- 30 de Iei. 

Ar fi — în sfârşit — timpul să 
facem o mică socoteală: sa mărit 
preţui hârtiei al impozitelor, al 
salariilor şi al nu mai ştiu cărui 
„articol““ cu 50%, ca să fie în- 
dreptățită această gazetă să-și 
urce prețul la 30 de lei?... 

Şi ar mai îi o socoteală: 

Câte din ştirire acestei gazetuie 
de teatru nu sc desmint şi câte 
au valabilitatea adevărului a- 
tâta timp cât nu se Cunosc, ne: 
fiind tocmai. tocmai căutate ?.. 


AFIȘ... 


Altă dată, în luna aceasta, a- 
Jişele teatrelor ceduu locul ufi- 
şelor grădinilor de vară, cu v 
obosită îndemnare spre conti- 


nuaren netivităţii teatrale. 





Azi, afisele țintite încă do cotu 
acută pe ziduri, rămân să ne 
avate ce se juca acum câteva 
luni În urmă. 

Vă moi reamintiți?.. 

Se juca: „Electra”, „Călătoria 
cea mare”, „Domnișoara Nasta- 
sia”, „Iluzia fericirii”, „Sirigoii”.. 

şi Qin. prezenţa lor pe Ziduri 
ne înduioşează emoția de-atunci 
cu care aşteptam alte piese noi. 

E dept căi au fost și afişe cari 
au fost preu reținute de ni- 
'ncni. 

Și toemai cu afişele astea sun 
găsit unii directori de teatru su. 
plece în tirneu. 


1. M. LEHLIU 





“ZILE DE FRONT... 


(Urmare din pag. l-a) 


Pentia completarea buletinului informativ, fac o0- 
bişnuiiui tur de orizont. (De câte ori sunt in faţa tlenti- 
leilor acestui aparat, am impresia că obiectuvele lui care 
apropie de zece ori, sunt braţele unui năstrușnie păsâri- 
lav-iungilă). Pe tondul alb ai zăpezi, rușii pot ti vazuţi 
mai bine ca oricând: ei știu că noi nu risipum muimmția 
aşa uşor și comsemnul jor de circulaţie pare că negti- 
jează că inaistrețua Suspieioasă a Aparazelor Moaste | 
de observare, face anumite consemnări care ie pot fi 
fatale. In dreapta bunăoară, le pot număra panuarii: 
sunt șapte, la v distnţă de o sută de metri unui de aitul 
şi busturiie lor negre, ca miște sperietori, par şapte pete 
mici ae cerneală pe o hârtie albă. De îrig, se mușcă, să- 
rind din loc in loc prin șanțul de comunicație şi nu 
trag niciodată. Ei sunt ca tantomele pe care pictorul 
Picabia şi le planta în grădina casei „pentru a-şi opișnui 
copiii cu frica”: ne-au Qeveniţ atât ae tamiliari, că nici A 
au ne mai obosim să-i inspectăm. Cei din spatele or în 
schimb, trag în fot ceeace văd sau li se pare că văd." 

Mai la stânga, şi ceva mai departe, doi ostaşi duc de 
-braţ pe un al treilea, rănit sau bolnav, câtre un ară - 
post de prim ajutor. Indulgenţa intanteriștilor noştri e 
prea înţelegătoare, pentru ca mitralierele lor să facă 
din această încercare de asistenţă sanitară, e țintă 4l- 
soară. Im fund însă, la vre-o 4 km, în dreapta celei mai 
înalte cote sunt aproape grămadă, peste 20 de ruși. 
Aci obișnuesc ei să apară când şi când ca un consiliu 
de arbitri la o manevră din timp de pace și aci este de- 
altiel şi concentrarea noastră de artilerie, Beatrice. (Ce- 
lelalte concentrări şi trageri de oprire — singura conso- 
lare a nostalgiilor noastre — au tot nume de femei 
mai mult sau mai puţin celebre şi cum una din ete se 
numește Laura, mă gândesc ce ar gândi Petrarca de 
„sonetele” pe care le cântăm iubitei lui sau Dante de 
infernul pe care îl aduce printre ruși, Beatrice). Pro- 
babil însă că toate observatoarele noastre au surprins 
mișcarea rușilor dela punctul Beatrice, căci de abia ter- 
min să telefonez informaţia şi toată artileria moastră 
sa deslânţuit. Beatrice a adus în adevăr atâta infern, 
în rândurile ruşilor, că oricât aș plimba obiectivele lu- 
netei prin liniile lor, nu mai pot vedea niciunul; până 
și pândarii s'au ascuns și sau făcut mai mici. In zadar 
refac turul de orizont și în zadar suspectez fiecare cută 
de pământ: poziția rusă e mută și pustie. Târziu nu- 
mai, stupă ce totul s'a liniştit de mult, la limita extremă 
stângă de vizibilitate a lunetei, prind un cal; între cele 
două linii, în niemensland, venit de cine știe unde, ei 
se mișcă agale cu botul pe Jos, închipuindu-și că paşte. 
E oarecum mai aproape de liniile noastre și pentru că 
mwam altceva mai bun de făcut, îl urmăresc fiecare miș- 
care. Pare atât de anacronic în liniștea cu care se în- 
căpâţânează să găsească de păscut sub zăpadă, că îmi 
pare aproape ireal. Dar nu, nu mă înșel, e în adevăr un 
cal care face pe... neutral și căruia nu-i pasă mici cât, 
că se află pe un teatru de luptă. 

Ruşii însă, se vede că n'au văzut bine sau şi-au închi- 
puit cine ştie ce, căci opt lovituri cad în jurul lui. Opt 
tovituri! ce onoare pentm un biet și rătăcit cal! Opt 
lovituri de tun însemnează cel puţin o sută de mii de 
lei. O sută de mii de lei dar, asvâriită numai aşa, ca 
un cal să întoarcă puţin capul ca şi când ar fi vrut să 
vadă cine nechiază în urma lui. pentru ca după aceza, 
să-şi continue netulburat și liniștit... păscutul, ca într'o 


hucotică virgiliană. 


STELIAN TECUCIANU 





33 20  lunie 1944 Pre în ae mie eat a ceea 


Calea veșnicie! Imi port iubirea 


Lupta dură toată noaptea. Mareş se 
tări pe brânci printre tufișuri și gropile 
săpate de bombe, urmat de Vărguţă, şi 
încă doi soldaţi. Scăpară făcând pe Mor- 
ţii în mijlocul măceluiui, stând întinși 
iângă cadavrele împrăștiate pe câmpia 
înroşită de sânge. Răniţii umpeau văz- 
duhul cu vaetele lor, gemând şi svâr- 
colindu-se pe iarba pârjolită, unde își 
amestecau sâmgete cu pământul. 

Din când în când, spațiul se cutremu- 
ra de bubuituri.” Era îrig, şi umed, o 
umezeală care te pătrundea în oase. 
Plouase toată ziua precedentă și cerul 
tusese tot timpul plin de nouri ; nul se 
descreţi decât spre dimineață, când la 
sfârşitul luptei își desvălui seninul, calm 
și neclintit în fața deşertăciunilor ome- 
nești. 

Mareş gândi să se furișeze în pădurea 
din apropiere. Făcu semn soldaţilor de 
lângă el, suflându-le la ureche ținta 
spre care trebuiau să se deplaseze. Por- 
niră tiptil târându-se ca niște reptile. 
Ajunseră la marginea pădurii, tocmai 
când se luminase de ziuă. 

Mareş simţea un vâjiit în cap ; mem- 
brele înţepenite, le mișca cu multă 
greutate. Etortul depus îi măcinase for- 
ele şi acum aștepta să se ofdihnească 
undeva într'un ascunziș, până la ivirea 
nopţii, când spera să profite de întu- 
nerec și să dispară. Totuşi, se putea în- 
tâmpla să fie descoperiți şi peste câteva 
clipe să fie dincolo de granițele fiinţei. 
ce va fi după moarte? Incotru se va 
îndrepta acest suflet după descătuşa- 
rea lui de corp ? Problemele metafizice 
nu-l preocupaseră niciodată ; acum ele 
se impuneau minţii sale, solicitând un 
chinuitor răspuns. Nu era cazul să-şi 
revizuiască atitudinea faţă, de marele 
necunoscut ? 

îi apăru în minte imaginea femeii ps 
care o lăsase În gara de nord la des- 
părţire. Lucru curios. Se gândea acum 
mai puţin la ea. Ceeace-l preocupa, era 
vieaţa de dincolo. Era parcă presimți- 
rea morţii care pândea prm unguere 
ascunse, gata să dea năvală asupra 
prăzii. 

Hotări să nu se mai gândească la ni- 
mic. Dacă ar putea să moară cu acest 
nimic in suilet, ar fi fericit. Să nu ai 
nici un conținut în creer şi în inimă 
atunci când umbrele nefiinţei se întind 
asupra ta, aceasta era dorinţa lui în 
aceste clipe. Dar trebue să adune tărie 
și să moară în chip demn, dacă va fi 


să moară. E doar soldat şi un soldat nu 
meditează, ci acţiunează. In aceste 
clipe e neclintire ce putea însă in- 
treprinde ? Neputâna face nimie, crze- 
rul îi runcțima desordonat, fără să aibă 
0 frână care să-i oprească năbădăile. 
Moartea îi şuerase în atâtea rânauri pe 
ia vrei: Acum o vedea apropiindu-se 
cu pasi înceți și macabri, o zârea, ală- 
tri, auhoarea ei se revărsa asupra lui, 
Speranța de scăpare putea fi iluzorie, 
căci erau doar înconjurați. 

vărguţă dormea alături de el cu fața 
ia pămant. Părea mort, atâta nemiș- 
care era în corpul lui. Pierduse sânge 
din cauza răhii primite, pe care cama- 
razii i-o bandajaseră cu o batistă. Se 
trezi după câteva ceasuri şi ridică ca- 
pul. Ochii săi ageri descoperiră în de- 
părtare umbre ce se mișcau. Le arătă 
soldatului de lângă el. Acesta privi a- 
tent, apoi zise: 

— Sunt dușmani. 

— Ei ce, credeai că sunt prieteni ? 


— Nu, dar puteau să fie de ai noștri. 
— Pune-ţi potta'n cui. Ai noștri sunt 
acum departe. Poate vor da la noapte 
vreun atac şi ne scapă de aici. Trebue 
să așteptăm până se face întunerec. 


“ Pleacă-ţi capul, băiatule, căci ăștia o- 


Qată îţi găuresce țeasta. 

Soldatul îşi culcă capul la pământ și 
conţinuă conversaţia cu Vărguţă. 

— 'Te-ai ales cu o rană la braț. 

— Nu-i nimic. Cred că mă vor tri- 
mite în ţară la vreun spital. 

Mareş asculta distrat conversaţia io. 
Y edea această rasă sănătoasă şi robustă, 
care trece cu seninătate prin cele mai 
grozave momente. 

Aștepta cu capul întins pe braț, cu 
gândurile învălmășite. Iată sosită clipa 
când va trebui să dea ceeace are mai 
preţios : Vieaţa. Examenul acesta. va 
trebui trecut. Ce îl așteaptă dincolo, va 
vedea. Până acum mu a venit nici un 
suflet să spună ce este după moarte. în 
curând va frânge hotarele individua- 
ţiei şi îşi va culca capul pe așternutul 
moale al nefiinţei. Nu va mai fi supus 
îndoelii şi chinurilor pământeşti. 

Ridică capul cu hotărirt. 

— Se apropie dusmanul, zise ci cu 
vore seacă, 

— Ce facem. ne predăm d-le căpi- 
tan ? 

— Eu unul nu mă predau, voi fa- 
veţi ce vreţi. Nu trebue să vă legaţi 
soarta de a mea. 

— Vom muri cu d-ys. 

— Tu, Vărguţă, mare rost să te îm- 
potrivești. Te vor băga şi ei într'un spi- 
tal şi Ia sfârșitul războiului vei scăpa 
Şi te vei duce acasă. Am să-ţi dau câ- 
teva rânduri pe care te-aşi ruga să le 
duci unei doamne în Bucureşti. Dar nu 
le dai decât ei în mână. Din ce parte 
eşti tu? 

— Din Gorj. 

— Ei bine, drumul tău duce prin Bu- 
cureşti, aşa că nu-ți va fi greu să te 
opreşti o zi. 

Mareş se ridică pentru a-și scoate din 
buzunar hârtie şi creion, pregătindu-se 
de scris. In acelaș timp o detunătură 
răsună, dintr'a armă cu lunetă. Plum- 
bul ucigaș găsi o fintă uşoară în piep- 
tul deschis al !ui Mareş, care căzu la 
pământ ca lovit de un fulger. Sângela 
i se revărsă pe tunică şi îi țâşni în ace- 
las timp și pe gură. Vărguţă il întoarse 
cu fata spre el, îl privi posomorit, apoi 
7ise tovarăşului său : 

— Bietul don'căpitan. 

Rândurile nescrise fremătau în adit- 
rea vântului, purtate de dorinţa nzim- 
plinită a celui ce lua calea veşniciei. 


IONEI. NEAMTZU 








== UNIVERSUL LITERAR 





Imi port iubirea 'nchisă 'n piept de stânci 
Ii cântă 'n frunze fagi și din izvor 

Ea soarbe lacrima 'ndrăgostiţilor. 

Imi taie 'm drum de stele dâre-adânci. 


imi port iubirea ?n flori de soarc-aprins, 
Cu vulturii sărut iviri de vis... 

Eu cred ursita mea cum mi-a prezis. 
Din leagăn nimb de dragoste m'a nins. 


Pe cruci de zări, cu litere-aurii, 
Sculptez iconi de foc pe Criști beltegi. 
M'a miruit credința lumii 'ntregi 
Şi-mi port iubirea 'n miez de veşnicii, 
GR. POPITI 


Tristă primăvară 


Ce tristă e această primăvară 

Cu oameni morți şi case năruite. 
Ce zări mereu de sânge înroşiie... 
Ce tristă e această primăvară ! 


De focul gheenei'nir'una mistuite 
Ard sufletele parcă vor să moară ?... 
Câţi vom vedea pentru a doua oară 
Apusul unei zile liniştite ?... 


De spaima morţii, ca de-o grea povară, 
NY's gândurile toate'neremenite ! 
Mai știe cineva că-i primăvară ? 


Imi pare soarele turnat în ccară, 

Iar stelele schelete'ngălbenite ! 

Ce tristă... ce amară primăvară ... 
CONSTAN'IN BARCAROIU 


CONSTANTIN BALMONT : 


VISUL 


Visul meu urmărea umbra pală a zilei, 
Umbra pală a zilei ce 'n amurg se topea. 
Mă urcam într'un turn, pe o șubredă scară, 
Pe o șubredă scară ce sub mine gemea. - 


Mă urcam tot mai sus. Se vedeau tot mai clare, 


Se vedeau toi mai clare dulci contururi în zări 
Şi veneau nişte sunete din depărtare, 
“Tot veneau de deparie, din Yământ şi din Cer. 


Şi cu cât mă urcam, cu atât mai feeric, 
Strătuceau mai feeric munţii 'nalţi adormiţi, 
Parcă îmi mangâiau cu o biondă sechpire, 
Cu o biondă sciipire, ochii păinjeniţi. 


Am allat cum să prind umbra pală a zilei, 
Umbra pală a zilei ce 'n amurg se stingea. 
Şi mereu mă urcam pe o şubrerdă scară, 

Pe o şubredă scară ce sub mine gemea. 


Traducere de R. DONICI 


Plecare 


Invăluite "n umbre porneau spre nicăeri 
'Tăcutele corăbii cu ancore de lună; 

Sunau din trâmbiţi albe luceferii năieri 

Şi clipele prin rariști, le auzeam cum sună. 


Mureau pe cheiuri vise ; spre marile plecări 
M'ademeneau Naiade pe piute de lumină... 
Se năruiau în mine, năvainie depărtări 

Şi negura pe ape, de 'niiorare plină. 


Imprăştiat pe ţărmuri sorbeam din pumni tăceri 


Şi ascultam sub lespezi cum anii se adună... 
Invăluite 'n umbre, porneau spre nicăeri 
'Tăcutele corăbii cu ancore de lună. 


DIMITRIE SCHEIANU 





!NOTE 


REVISTA CROATĂ „HRVATS- 


KA REVIJA“ CONSACRĂ UN 
NUMĂR, CULTURII ROMÂNE 








tre cei mai reprezentativi poeţi 
croați și anume: Antun Bonifa- 
cici, Olinhko Delorki, VI. Kusan, 
Vi. Kovarici şi Ton Smerdel, — 


Recent u apărut ia Zugreh=ocgri au vizitat acum. doi ani țara 


rin sârguința d-lui prof. Va- 
lentin Gr. Chelaru, ataşat cui- 
inral al României în Croaţia, ui: 
bogat număr al celei mai vechi 
reviste literare cryate, consacrat 
în întregime culturii şi literatu- 
vii româneşti, Revista croată 
„Hroatska Revija” este editată 
de Fundaţiile culturale „Moticu 
Hriotska”, reprezentând un cu- 
rent literar, „de mai bine de 15 
uni, autohton şi nuționalist, gru- 
pân scriitorii  curi  mâliteugă. 
pentru ideea  croatță.  Denltiel 
„Matica Hruatsku”, care a îm- 
plinit de curând 10U ani de exis- 
tență, este cea mai veche insti= 
tuţie culturală croată care stă 
lu baza actualului stat, 


Numărul din „Hrvatsku Revi- 
ju” este o nouă realizare cultu- 
rală românească care se adaugă 
la celelalte înfăptuiri ale noas- 
îve la Zagreb și apare ca răs- 
pnins la. numărul pe care l-a con- 
sacrat culturii croate revista 
„Gândirea” în Dec. trecut. 

E! redă, pe cât a fost posibil, 
un tablou fidel și unitar din care 
întelectualitatea croată să-și 
poată face p idee, în linii mari, 
asupra evoluției noastre cultu- 
vale și literare. Astfel, în ceeace 
priveşte partea documentară, 
numărul acesta cuprinde urmă- 
toarele studii asupra spirituali- 
fății noastre, datorită coiaborării 
ojerită de personalitățile româ- 
ne: „Tradiţia literară româneu- 
scă” de Al. Philippide, „Plastica 
românească” de 1. Frunzeltti, 
„Probleme şi idei în critica ro= 
mânească” de N. Brânzeu şi 
„Evoluția teatrului românesc” 
de Ion M. Sadoveanu. 

Acest material este completat 
ci cel literar, din cure se vede 
în mod evolutiv proza şi poezia 
românească modernă. Sunt pu- 
hlicate poezii de M. Eminescu 
(,Mama”), O. Goga („Lu groapu 
lui Lae”), T. Arghezi („,„Duhovni- 
cască”), N. Crainic („Isus prin 
grâu”), L. Blaga („In marea tre- 
cere”) şi G. Bacovia („,Decor”). 
Poeziile au jost traduse, în co- 
loborare cu d. Chelaru, de că- 





noastră. | 

Sunt publicute, deasemeni, nu- 
velele: „La hanul lui Mânjoală” 
de IL Caragiale, „Iapa lui Vo- 
dă de M. Sadoveanu. „Microbul” 
de 1. Al. Brătescu-Voinești şi 
„Gelozie” de Victor Papilian, 
marcându-se momentele cele mai 
caracteristice ale prozei noastre. 

Cronica cuprinde date asupra 
mişcării noastre literare şi tea- 
trme în ultimii doi ami şi câteva 
recenzii asupra cărților care pri. 
vesc România, ca spre ex. „Noua 
jaţă n României” de Dr. E. 
Bauer, jost ataşat de presă ai 
Croaţiei la Bucureşti, „Antologia 
ucoziei transilvane” de fim 
Ciurgiuea. 

Un număr de reproduceri din 
plastica moastră ilustrează wo- 
humrul. 


Revista este prefațată de un 
scurt cuvânt semnat de d. pruj. 
univ, dr 1. Makanetz, Ministrul 
* Culturi Naţionale, în care s0- 





iologul croat ștubileşte câteva 
momente comune între spiritua- 
'itatea celor două popotre, re- 
'evând bogăția și variaţia spiri= 
tualității româneşti, 

Numărul din „Hrvatska Reni- 
ju” este o frumoasă colaborare 
spirituală care face cinste cola- 
boratorilor croaţi și români, con- 


tribuind şi mai mult la Cunoaş- 
terea şi la stima reciprocă ce 
si-o datorează popoarele între 
ele. 


CĂ 
G. BEZVICONI: PROFILURI DE 
IERI ŞI DE AZI 


„Protiluri-le” d-lui G. Bozvi- 
coni au strâns laolaltă idei și e- 
figii din trecutul nostru artistic 
şi literar. Materialul acesta, pe 
cât de bogat pe atât de  intere- 
sant, împrăștiat de autor într'o 
scamă de publicațiuni din ţară 
şi străinătate, se găseşte acumla 
îndemâna cercetătorului,  înmă- 
nunchiat întrun volum compact. 

Defilează sub ochii ciLitorului, 
în profiluri tăiate în linii preci- 
se, figuri dc scriitori și anima- 
tori ai culturii noastre, alături de 
probleme de ar!ă prezentate în- 
tr'o ţinută care indică pe cerce- 
tătorul serios şi temeinic infor- 





mat care este d. Bezviconi. Cu 
acest volum, autorul aduce un 
real serviciu culturii şi tineretu- 
lui nostru studios. 


AL. T. STAMATIAD: CATRE- 
NELE LUI OMAR KHAYYAN 


Intr'o prezentare de zile mnxzi, 
cu patru ilustraţii pe hârtie de 
cretă, a apărut, recent, în editu- 
ra „Universul”, a doua ediţie din 
Catrenele lui Omar Khayyan, 
traduse de poetul Al. T. Stama- 





tiad. Cuprinsul este îmbogăţit 
printr'o notiţă introductivă, note 
şi lămuriri adăugate de tălmăci- 
lor frumuseţilor pe care le cu- 
prinde acest elegant volum din 
literatura persană. 


ISTORIA IN ANECDOTE 


se întitulează una din cele mai 
iecente cărți apărute de sub 
teascurile editurii „„Universul”. 

Așa cum însuș titlul o indică 
explicit, ea cuprinde partea care 
se reţine în modul cel mai plă- 
cut, din marile evenimente care 
intrunite constituesc istoria, prin 
intermediul anecdotei. D. Const, 
A. ÎI. Ghica, atunci când a cules 
şi tradus aceste „vorbe cu duh 
și cu tâlc”. căutat să ne prezin- 
te, într'o formă accesibilă, oa- 
meni şi întâmplări care, departe 
de a pierde din importanţă, câș- 
tigă în savoare, păstrând adevă- 
rul nealterat. 





Aceste eşantioane spirituale ne 
arată o altă faţă a istoriei şi a- 
nume pe cea mai agreabilă şi 
mai uşor digerabilă din toate că- 
te de obicei sunt folosite în mod 
grav şi doct. Zâmbetul fluturat 


deasupra istoriei, ne-o face mai 
atractivă, apropiindu-ne-o fără 
s'o umbrească, Ceea ce a făcut 
culegătorul, d. Const. A. 1. Ghica, 
merită stima şi recunoştinţa ci- 
titorului. 

Cp 





tertitudinea care reiese clar, din acest capitol 
esse: existenţa unui dat incontestabil, realitatea 
fundamentală fizică, a cărei esenţă (natură intimă) 
e necunoscută până astăzi şi existenţa tot aşa de 
incontestabilă, până astăzi, a ordinei sau consec- 
venţei comportării acestui dat. . 

Misterul care rămâne este : orginea şi esenţa a- 

cestel realităţi fizice. 

In ordinea biologică. Aci ştiinţa se opreşte la 

:protoplasmă și declară: substanţa vie, alcătuită 
în ultima analiză, tot din particulele fundamentalt, 
* are ceva .deosebit, ceva ce nu poate îi produs în 
laborator şi anume viața, cu proprietăţile ei de a- 
similare, desasimilare, creştere şi reproducere; ac- 
tivităţi care: presupun şi realizează o finalițate. 

Certitudinea care reiese : existența fenomenului 
viaţă. ca un dat, neplagiabil sau nerealizabil ex- 
perimental ale cărui manifestări indică o strictă 
tinalitate. (Caracteristica acţiunilor care urmăresc 

“un scop precis). 

Misterul : originea şi natura vieţii. 

După savantul Profesor Dr. N. C. Paulescu $), 
cauza imediată a vieţii este sufletul. „Observaţia 
arată că finalitatea oricărei fiinţe îi este imanen- 
tă”, Cauza acestei „finalităţi morfologice şi fiziolo- 
pice” este agentul numit suflet. Caracteristica lui 
este de a fi „imaterial şi unic pentru fiecare ființă 
vieţuitoare”. „El are ca atribuit conștiința şi este 
agentul minunilor pe care le-am studiat sub nu- 
mele de instincte şi acte voluntare“, Cu areasta 
am trecut în: 

Ordinea bio-psihică al cărei obiect central, pen: 
tru studiu, este omul, fiinţă raţională, conștientă 
— „homa sapiens”. 

Fără să poată detini nici esenţa sufletului și nici 
modalitatea în care sufietuj ia contact cu materia, 
(n care il găseşte întrupat, ştiinţa psihică se mul: 
ţumeşte să constate şi să studieze manifestările su - 
fletului întrupat, dela cele mai elementare până la 
cele mai superioare : gândire şi (auto) determinare: 
iar știința metapsihică şi-a luat sarcina de a se v- 
cupa de manifestările lui mai puțin obişnuite : clar 
viziunea şi telepatia. 

Cari sunt certitudinile şi care misterul caro 
reiese din acest capitool ? 

Certitudinile : existența suftetului, ca un dat ne: 
cunuscut în esență, cu atributele lui, cele mai su- 
perioare, gândire şi autodeterminare, atribute cati 
justifică sinonimul (pentru moment). nuanțator, 
de spirit, al sufletului. 

Misterul : originea şi esența sufletului ; modali- 
tatea lui de a lua legătură cu realitatea fizică, 

Până aci am păşit pe pământ și numai privirea 
am proectat-o ca o săgeată spre cer, ia fiecare 
contact cu misterul. Preocupările fireşti cari încep 
din acest moment, ne deschid însă drum — şi 
drum nespus de lung — numai spre cer. Ne vom 
mulţumi numai să enunţăm deocamdată, proble- 
mele de a căror totală deslegare nu ne este cu pu- 
tință încă să ne destătăm. lată-'e: Sunt ea niște 
tabuuri pe care şi să le rostesc mi-e sfială: Tim- 
pul ?!, Spaţiul?!,  Veşnicia?!, Nemărginirea?!, 
Inceputul?!, Stârşitul?!... şi în mijlocul lor desti- 
nul total al sufletului, al eului omenesc!?... 

. . Lă . . . [3 . Li 

Ne-am mai putea complace — subtilă preocu- 
pare — şi în alte feluri de probleme. De exemplu : 
Dece Cosmosul este organizat în sisteme solare, 
galaxii, ete. ? Ce legătură are acest aranjament cu 
bărăzirea noastră ? Ar fi întradevăr mai mult 


SPRE CERTAT 


decât interesant, să se ştie dacă stelele sunt numai 
pentru a lumina cărările îndrăgostiţilor, numai 
pentru a încânta privirea; dacă toată această 
uriaşă simfonică alcătuire — Kosmaosul — este nu- 
mai pentru ca să ilustreze ordinea sau şi pentru 
„altceva ?” 

Inainte însă de a ne lăsa preocupaţi de aseme- 
nea probleme, să ne oprim asupra realităților ma: 
apropiate. i : 

Am văzut că certitudinile merg până acolo unde 
e vorba de origine și de esențe. Aceste două no- 
țiuni ultime şi inevitabile, în cercetarea pealităţii, 
depășind „experimentatul“, trec în domeniul mis- 
terului (metafizica). Să rezumăm certitudinile : 

a) existenţa incontestabilă a celor două realități, 
tainice, încă, în intimitatea lor : realiţatea fizică şi 
realitatea sufletească. 

b) existenţa, tot atât de incontestabilă a ordinei 
fizice cu legile ei fizice, şi a finalităţii vitale cu le- 
gile ei vitale înmănunchiate de „agentul” numit 
suflet („imaterial și unic pentru fiecare fiinţă vie» 
ţuitoare”. N. C, Paulescu). : 

Quintesenţa celor două realități fundamentale 
(fizică şi sufletească) cu legile lor respective, o 
constitue „fenomenul viață”. Un moment de me- 
ditare asupra prezenţei coroborate a două realităţi 
distincte, adică ireductibile, până în prezent, ne 
conduce logic la pretinderea unei alte realităţi, su- 
perioară celor două, capabilă, cel puţin să concea- 
pă şi să determine această coroborare. Omul în- 
suşi, fiind o realitate fizică însuf.eţită, deci 0 „co- 
roborare” înseamnă că realitatea pretinsă în pro- 
poziția precedentă, îi este şi lui superioară. Deo- 
camdată atât. 

Să ne ocupăm geum pe rând şi simultan, — după 
cum impune concludenţa — de realitatea fizică și 
de realitatea sufletească, ca date pe care trebue să 
le acceptăm așa cum se prezintă. 

Reamintim: expresia uitimă, admisă ştiinţific, a 
realităţii fizice, sunt particulele „constituente ale 
materiei şi radiaţiei“ cari apar fie sub formă de 
vibrații (unde electrice), fie sub formă de asociaţii 
corpusculare animate ordonat de forțe recunoscute. 
Ce sunt, în sine, aceste particule şi ce sunt sau de 
unde sunt acele forţe, care le animă, nu se știe. 
Pentru simplificare raționamentală, să  presupu- 
nem că forţele numite isvorăsc din substanța tai- 
nică a particulelor, Să ne oprim asupra acestora. 
Organizate întrun mod magistral, ele constitue 
Universul fizic, Kosmoșul care ne uimeşte, Acest 
Univers fizic, ne este dat în timp și spațiu Tir- 
pul şi spaţiul pot fi definite (fără ca prin aceasta 
să fie elucidate) ca vidul infinit, şi ca întindere şi 
ca durată,.în care se află realitățile de care ne 
putem da seama şi altele eventuale despre cari 
încă nu ştim nimic. 

Privit, aşa dar, în timp şin spaţiu, Universul fi- 
zic ne apare ca un conglomerat organic indetinii, 
până astăzi, ca întindere şi durată — de densitate 
foarte variată, şi variabilă în interiorul lui, dela 
fluiditatea subtilă a eterului până la rigiditatea 





(Urmare din pag. I-a) 


diamantului sau a granitului — suspendat în vid. 

Dacă „vidul absolut” din spaţiile interstelare 
poate fi pus ta îndoială, vidul care încon:oară U- 
niversul fizic este neîndoelnic „absolut”, atâta vre- 
me cât nu-i putem umplea cu alteeva. Am văzut 
că în sânul universului fizic, distinctă de el, există 
realitatea sufletească — multitudinea sufletelor 
imateriale, cari au misiunea de a organiza într'un 
anumit fel, părţi din realitatea fizică. — Această 
realitate sufletească nu depășește insă, după cât se 
ştie astăzi, orizontul universului fizic, Singur su- 
fleţul omenesc, cu atributul iui „sândirea” e în 
stare să depășească acest nrizont. Dar însuşi el, 
odată trecut, cu imaginaţia, dincolo, pluteşte în 
vid. Imtrebarea care se naște aici, în mod firesc. 
este: Cum e posibil ca toală uriașa aceasta al- 
cătnire, oricât de bine închegată şi împânzită de 
legi precise, chiar dacă în esența ei, până acum ne- 
pătrunsă, ar fi autonomă, necondiționată de ni- 
mic dinafară, să existe suspendată în vid? 

Deci, neţinând seamă de dualitatea ireductibilă, 
până astăzi: realitate fizică şi realitatea sufletea- 
scă şi de expresia cea mai desăvârşită, din cât se 
cunoaşte, acesteia din urmă, conştiinţa şi cugela- 
rea omenească, pe care o constatăm nu numai apă - 
rând în sânul Universului tizie dar aplicându-șşi 
facultatea de a cunoaște, asupra ui, cercetându-l 
şi depășindu-l cu gândirea ; 

Neţinând seamă nici că am pretins cu ceva mai 
înainte, ca necesară o realitaie superioară reali- 
tăţii fizice şi realităţii suf'eteşti, carc să fic capa- 
bilă, cel puţin a concepe şi a determina colabo- 
rarea (coroborarea) celor dintâi, pentru realizarea 
fenomenului viaţă, a cărui cea mai complexă ex- 
presie suntem noi oamenii ; 

Deci atribuind totul esenței lainieu (focinai pt 
tracă e tainică) a realităţii fizive, experimentale, şi 
punând în seama tainei ei nepătrunse, toate fireş- 
tile inadvertenţe care decurg din această extremă 
reducere Ia acelaş numitor comun, = punem în- 
trebarea : 

E posibil ca acest toi să pluiească în vid? Şi 
răspundem, firesc: Este exclus! Și primul motiv 
pentru care este exclus, este imposibilitatea ae a 
se admite vidul, golul infinit. Acest sol infinit ar 
echivala cu inexistența. Dar inexistența nu există; 
de unde decurge în mod necesar că existența este 
infinită, Concuzia imediată ar îi că dincolo de 
realitatea cognoscibilă, dincolo de acel tot de care 
vorbeam mai sus, este existența. Calitatea eseu- 
țială, atributul esențial, pe care i-l descoperim, 
deci, este acela de a îi şi a fi, nu altfel ci, infi- 
nită — am putea conclude, în strânsă continuare, 
în mod oarecum pâradoxal, că realitatea cognosci- 
hilă, deci şi noi oamenii — plutim nu în mister, 
cum 'se obişnueşte a se spune, ci în Existenţă. 

Din faptul că Existenţa există, rezultă că are 
o substanță. Din faptul că e infinită, rezultă că 
substanța ei e simplă. Ceva ce este compus, nu 
poate fi infinit, căci componența implică, în moa 
firesc, calitatea de finiți a componenți'or; ori, din 








IN 


două sau cât de multe Incruri sau noţiuni finite, 
nu poate rezulta infiniful. Din faptul că este sim- 
plă şi infinită rezultă că substanţa ei este alia de- 
cât aceea pe care esența tainică a realităţii fizice 
o prezintă simţurilor noastre şi alta decât aceea 
a realităţii sufleteşti pe care știința o pretinde şi 
o dovedeşte ca suma indefiniţă dar nu indefinibilă 
a „sufletelor imateriale și unice” (individuale) 
„pentru fiecare fiinţă viețiutoare”. 


Avem deci, deoparte substanța simplă şi infinită 
a Existenţei, iar de altă parte substantele țainice 
în esența lor, dar manifestate: una — cea a rea- 
lităţii fizice — ea reductibilă la particule disparate 
iar cealaltţă — a rcalității sufleteşti — ca o sumă 
de suflete individuale, ficcare din cele două sub- 
stanţe, finite, una prin ceaaltă, | 

Taina esenței substanţelor realităţii îizice şi rea- 
lităţii sufleteşti, care ne-a ispitit, cu puţin înain- 
te, de a reduce totul lu esența rea ităţii fizice, ne-ar 
putea ademeni şi acum împingându-ne să redtcem 
în continuare, esența substanței realității fizice la 
esența substanţei infinitului... Ispita esta mare Dar 
inadvertenţele care se nasc din aceste amândouă 
reduceri sunt prea “nedumiritoare pentru bunul 
simț şi, mai ales, ireductibile şi excluse de ştiinţă. 
Deaceea a căzut panteismul şi toate variantele lui. 


Astăzi, când sentințele ilustrului» savant, profe- 
sorul Paulescu, pentru viaţa și opera căruia n'am 
cuvinte îndestulătoare de profundă reverență, își 
găsesc confirmare în operele savanților biologi ai 
ziici: Cuenot, Vialleton, Sy. Arrenius, d'Arsonval 
şi L. Blaringhem, nu mai încape discuţie asupra 
acestui punct, Ispita nu ne va ademeni niciodată — 
şi alăturarea, comparativă a substanţei infinite şi a 
substanțelor finite cu tot enigsmismul lor nu ne va 
arăta decât imensa superioritate a primei faţă de 
celelalte dauă. 

Dar să vedem ce alte atribute, calităţi, mai poa- 
le avea existenţa, care până acum ni s'a descope- 
rit „substanțială”, simplă şi infinită, Din faptul 
că este infinită, rezultă că n'a putul îi, nu poate 
fi şi nu va putea fi condiţionată de „ceva”, In afa- 
ră de ea — şi totuşi, în ea — nu se mai află decât 
substanţele inferioare ale Universului nostru sau 
a altor neștiute Universuri, cari însă oricum ar fi 
nu se pot concepe, nici admite decât în Existenţă, 
deci în substanța Existenţei şi inferioare ei, deci 
neputincioase a o condiţiona. Nefiind, așa dară, 
(substanţa) Existenţei condiţionabilă înseamnă, 10- 
gic, că e veșnică, 

A fi infinit ca întindere şi veşnic ca durată, adi- 
că mai pe scurt, a fi infinit în înţeles deplin, deci 
a îi în mod neconditionat, implică o putinţă înţe- 
rioară egală cu infinitul. Dar o putinţă interioară 
egală cu infinitul înseamnă neapărat putinţa de a 
fi de a se face — în eternitate — desăvârşit: în- 
seamnă, adică, posesiunea „din eternitate, simulta- 
nă și neîntreruptă, a tuturor atributelor concepti- 
bile sau supra conceptţibile pentru mintea omenea- 
scă: voinţă, rațiune, forță; înseamnă în ultimă 
analiză, ceeace oamenii numesc fără să o poată 


cuprinde cu înțe'egerea lor: pertecțiune sau 
absolut. 

Pentru ultima oară, punem acum faţă in faţă 
cele două realități incontestabile: deoparte reati- 
tatea fizică şi cea sufletească întrunite în Univer- 
sul nostru psiho-fizic, al cărui suprem exponent 
cunoscut până astăzi, este omul cu atributul ce-i 
aparține se pare, cu exclusivitate de a gândi, deci 
de a-și putea da seama, într'o oarecare măsură 
despre sine și despre Rest; iar de cealaltă parte: 
Existenţa = Infinitul = Perfecţiunea = Absolutul, 
care sunt sinonimele Existenţei pure, a Existenţei 
prin excelenţă ; — 

prima: frumoasă, armonioasă și plină de năzuinţi; 
cealaltă : desăvârşită; dacă omul e „auinlesența 
universului psiho-fizic”, am mai putea spune, coun- 
tinuână comparaţia : prima, este în căutarea sa 
proprie şi a originei sale; iar a doua s'a explicat 
de muit, din veșnicie, în sine insăşi, prin sine 
însăşi, 

Acum o ultimă şi logică întrebare: Ce rapor- 
turi pot fi între aceste două realități pe care până 
atum le-am păstrat quasi-separate ? 

Nu cumva Infinitul, (Desăvârşirea) explică fini- 
tul şi finitul îşi găsește explicarea și justificarea 
în Infinit? 

Devremece, noi oamenii exiktăm (şi acest lucru 
nu se mai pune la îndoială) singura explicare a 
udastră şi a ceeace constatăm că mai există este 
în Existenţă, adică în cel care este prin excelenţă: 
Dumnezeu = Autenticitatea, cu toate atributele cari 
decurg, 

Iată cea mai mare certitudine: Existenţa 
(= Dumnezeu = Autenţiciţatea), ceeace nu poate să 
nu fie, ceeace este (există) pentrucă este (există), 
pentrucă eșența, caracteristica, atribuţul principal, 
intrinsec, ii este a fi, a fi în mod nelimitat şi ne- 
condiționat. Dacă n'ar fi Existenţa, n'am fi nici 
noi; dar devremece noi suntem este cu neputinţă 
ca ea să nu fie şi este cu neputinţă să fie altfel 
decât: denăvârgită. 

Ce decurge din această uriașă şi vitală certitu- 
dine, pentru fiecare om şi peniru toţi oamenii, ca 
reprezentanţi ai Universului nostru psiho-fizic: 
obligația firească de a o trăi. Adică de-a trăi în 
conştiinţa că nu în hazard, nu în haos, nu în ne- 
uefinit nici măcar în mister, ci în Existenţa, adică 
în Dumnezeu „Vrem şi suntem” (Si. Pavei). 

Ce justificare își nai găsesc divagaţiile? Am 
impresia acum, după drum lung și suitor, dela ele, 
că au rămas întrun străfund de prăpastie cu bu- 


-ruieni şi şerpi de peșteră. Dar pentruce am făcut 


atâta ocol pentru a ajunge la o certitudine atâţ de 
simplă şi de firească ? 

Pentrucă am luat pe rând toate celea în mijlo- 
cul cărora trăim şi le-am îspiţit ca să vedem dacă 
îşi au în ele-înșile „înțelesul întreg”; şi nu l-au 
avut. Ne-am întrebat apoi pe noi înşine şi nici noi 
nu l-am găsit în noi. Dacă ne-am fi mirat atunci 
mai tare de acest lucru şi ne-am fi întrebat: cum 
se face că totuşi existăm — şi noi şi celea din. 
jur, — am fi găsit mai repede cerțitudinea. Predi- 
catul acesta :; „existăm”, ne-ar fi fost, în clipa a- 
ceea încă, revelator. Căci cea mai mică scânteie de 
existenţă, cea mai mică dovadă de existenţă, în ă- 
tură definitiv şi total ideea de non-existenţă ridi- 
când certitudinea Absolută a Existenței Absolute: 
DUMNEZEU. i 


NICOALE BLAJANU 











M'a prins seara 'n sat, la „Vâlcele“, pe malul râpos al 
„Argeşuui”. IM'apucastm să cercelez cu deamânuniul pe 
Dag zâtari, popusiţi aci, ca să mă 'ncredinţez de au acte 
pentru cai, pentru porci, şi toată ziua n'am putut să le dan 
de hac. Cand prinucam pe câte unul cu ocaua Mica, ple- 
reau do:-ure. de lângă ei, sburau par'că, aşa se duceau, și 
veneau pe dată îuăpui, cu fel de zel de buete de prin co 
muneie vecine, din aite plăşi, Dedeau apoi drumul „a jepă- 
tuzile, rămase :n incurcatură, spre celelalte, găsite n rânr 
ducaiă, umestecându-le. Și se văicăreau, se trânteau pe 
108, se loveau cu pumnii 'n cap, se luau ja bătae "ntre ei, 
iarruintu-se de par, aruncâna unii ntr'alţii cu dănciucii. 

Ira o hărmălae să dai şi să fugi. E 

Văzand ca n'o scot la capăt cu ei, le spun omeneşte, că-l 
iert, dac' or roboti toţi o zi de clacă pentru sat. Primind 
bucuroşi, fie ca să szape de buciur, tie cu gândul, s'o 
ia la sanavoasa, când s'or vedea slobozi, am fost nevoit să 
stau acoio şi a doua zi, să-i supraveghez, că, dar îi rămas 
singuri, sar fi 'nyvârtit cu primarul şi cu jandarmul poate 
şi ar fi apucat încotro ar fi nimerit. Urma să-i pun, să 
înciţe un dig, ca să se stăvilească râul, care mânca malul, 
amenințând să ia cu vremea casele toate de pe marginile 
iui, Oameni din partea locului erau toți nepăsători, deşi 
primajdia-i ameninţa. Aștepiau să facă lucrui acesta ser- 
viciui de şosele al judeţului, care, habar n avea, dând zilele 
unae-i venea mai bine, pe la atotputernicii locali şi Ja mo- 
șia ingineruiui șef, pentru stăvilare la ape, pentru puțuri, 
or pentru piantaţii 

In zorii zilei pornim c'un şir de căruţe 'ncărcate cu piloți, 
“cu b.âni, cu bevbecele de bătut, cu scule de tot felul, Mă 

însoțeau primarul, jandarmul-şei de post şi câţiva oameni 
de prestajie. Acesta se sua 'ntr'o droașcă, eu în brişoa mea. 
Zavragiii, păziţi de aproape peste noapte, mergeau la mij- 
loc. Wrau puşi la siguranţă să napuce 'acoirova. 

Harebalale lor, trase de câte una, or de câte două hâţe, 
catâri, or măgari, erau braşovence vechi, hodorogite, cu 
zoatele schimbate, cu loitrile 'ndoite, cârpit2. In ele, clae- - 
peste grămadă, puradei mulţi, imoși, cu cămășuțele tot o 
izână, cu părul lung şi năclăeos, gălăgioşi și sprințari. Ici- 
colo săreau Qin ele, alergau p'alături, cerând pomană n 
gura mare. Aci cântau și se dau peste cap, aci se jeleau, 
că n'au mâncat de trei zile. E i 

O iuăm spre albia apei. Malul ei e 'nalt, săpat în dealul 
pietros, ce se lasă 'n jos, făcând loc atâtor pârae, ce, tăind 
satul d'acurmezișul, se scurg în ea, Drumul îngust urcă şi 
coboară, trecând peste vaduri bolovănoase. AIR i 

In faţa noastră, plutina în nori de praf, tălăncănină din 
clopate, sbierând, împungâdu-se, cametii de vite se'ndreaptă 
spre pădure, mânate din urmă de câte o mână de copii, cu 
vorbă multă, tot în râs şi'n hăuliri. | 

„Valea Pribei“, crescută de ploi şi „Argeşul“, veşnic mare, 
unite 'n „Merișani“, curgeau în șoşote tot mai lămurite. 
Păreau qoi însurăţei, cuprinși pe după gât, pierzându-se 
pe un câmp de flori. Pădurile de stejar, de pe marg-nea 
lor, le cântau din legănatul crăcilor, în suflarea vântului, 
cântece de dor şi de jale, aruncând în calea lor puzderie 
de frunze. i 

Trecem podul mare de fier, mai sus de gară şi o luăm 
prin zăvoi în sus. Valurile, unduind grăbite, pe subt um- 
brele aninilor şi ale plopilor, doinesc par'că o doină de 
dragoste nemuritoare. si 

Ne apucăm de lucru. Era nevoe să s'abată şivoiul, să 
rămână matea goală, ca să se facă apărătoarea. 

Ziua de cuptor e luminoasă și caldă. De pe cerul larg 
şi albăstriu, ca o mare liniştită, soarele aruncă razele-i de 
aur şi de foc peste satele din dreapta şi din stânga vă&, 
peste lunca verde, peste livezile 'n lori şi peste pădurile 
răcoroase. in depărtare, pe dealuri, răsună domol și tainic 
tălăngile de acioae dela ui şi dela capre, aflate la păscut. - 
Pe ramurile arborilor deși, cir:pesc mii de păsărele gureşe, 
pe când pe câte o plută înaită ciocăne 'ntr'una ghionoaea. 
Râul, în pacea neturburată a zăvoiului, îşi rostogoleşte va- 
lurile năvalnice peste bolovanii mari, căzuţi în cale-i, și 
hăuleşte prevestind vreme rea, cu furtună şi cu revărsare 
de ape. 

E pâclă. In aerul subiiat năvălese șuvițe grele dinspre 
Miază-Noapte și Apus. 

Pe d'asupra culmilor, culcate 'n zare, se grămădesc nori 
__Degrl, Se Jasă 'n jos, dau năvală, încălecâra unii peste alţii, 
trecând spre Miază-Zi. Din mijlocul lor răsună tunete, ca 
nişte izbucniri de grămezi de praf de puşcă aprinse, după 
ce săgeți roşii au ţâșnit, însemnând pe Cer nesfârşite linii 
frânte. 

Zavragiii tăinesc de furtună, de ploae, de păcat. Se aude 
un tunet îndepărtat, apoi joacă o lumină fugară pe culmile 
'Topologului. 

— Hauuliu ! Amarmnic mai aleargă sânt Ilie în caru de 
foc ! se vaicări o bătrână, arătând cu mâna spre o volbură 
neagră, înroșită. 

— Caică furtunos, pe tăriile cerului, cu flacăra 'n: mână ! 
duce vorba mai departe un bătrân. 

— Alungă dracii, săgeată smeii și prigolicii, închee o 
țigancă, cam trecută şi ea, scoțând ghiocul şi descântându-]. 

La 'nceput robotașii s'au luat de muncă cu drag, mulțu- 
muţi, cau scăpat de străşnicia, de care le şopteau toţi cei 
cari scăpau altă dată printre degete ; încet-încet se lene- 
vese însă. Boscorodeau între ei, se uitau chiondărâș când 
la mine, când la jandarm. De primar nu prea se sinchi- 
seau, că se cunoșteau şi se 'nțelegeau cu el prin semne. 

E la ameaz, Soarele stă cam drept d'asupra capului, co- 
pacii şi-au strâns umbrele, ce se schimbă din. negre m albă- 
strii, ierburile 'mflăcărate, uscate şi-au plecat capetele, pe 
când prin frunzişuri, moleşite și ele, trec şuviţe reci, 
răcoritoare. : 

Le dau gură să zorească. Unii tăeau anini, sălcii, alţii . 
târau trunchii lor, cei mai mulți așezau copăcăria d'acurme- 
zişul apei, cărau şi cărăbăneau pietre și glii pe lângă ei. 
Trebuia făcut zăgazul. Mai era nevoa de lemne. Zăresc o 
grămadă de buşteni aproape putrezi, în. iazul năruit, iar 
mai la o parte, între nişte sălcii şi soci deşi şi mulţi, pe 
poeana lungăreață, lăsată de apă, în despărțitura ei, pitu- 
lată ca 'ntr'un umbrar des și ca de veacuri uitată, o coșme- 
lie. Lână ea, o şatră şi un pătul dărăpănate. 

— Dac'om da apa într'acolo, înnecăm mândreţe de cușlă! 
dă sfaţ primarul. 

— Mai bine să piară ea, de cât um sat! îi răspumd. 

Il întreb a cui e şi-mi spune, că-i o moară părăsită, 

— Nu se mai ţine nimeni de ea. A rămas satului, da' nu 
s'apropie nici buinițele de ea, că-i blestemată. Odată a dor- 
mit un 'drumeţ aci şi a fost găsit mort a doua zi. Altul a 
"'nmebunit de spaimă. O bătrână, venind să ia o crosnie de 
putregaiuri, s'a simţit dusă ca d'o mână nevăzută 'n iaz. 
Abia a scăpat, agățându-se de aninii din crighină! 

Zâmbesc şi tac. Chem pe pletoși şi-i pun să care din lem- 
năria ce se găsea 'n preajmă-i, Ei împlinesc pe dată porun- 
ca, Tăeau grinzile 'n două, ascuţeau parii. Și lucrul mer- 
gea. Mă simţeam dator să le spun o vorbă bună: 

— Auziţi mă ! le zic eu. Tot n'aveți voi sălaş. Vă dăruește . 
primarul moara asta să văcuiţi în ea. 

Ei se 'ncruntă, clatină din.cap, legănându-şi pletele negre, 
lucii şi răspund: 

— Să fie sănătos cu ea cu tot! Nouă nu ne trebue lu- 
cruri drăceșşti. Fugim de ele cât putem. 

— Da n schimb umblaţi cu dracu la voi! 

— Noi, boerule ? Noi suntem oameni cinstiţi. Cumpă- 
răm dela proști şi vindem la deştepţi. 

— Se ştie cum cumpăraţi. Plătiţi cu cinci degete şi o 
fugă bună; mai mult însă furgăsiţi! îi ia la vale jandar- 
mul. ; 

— He, de n'am fi noi, n'ar mai fi grije pe oameni şi mă- 
ria voastră n'âţi mai avea de ce să staţi în pâne. Aşa-i 
că suntem și noi buni la cevaşilea pe lumea asta? 

— Buni, păi cum, de pus la vulpi, Eu să am o putere 
peste toată ţara asta v'aș așeza 'n câte un sat și care s'ar 
mișca de acolo ar înfunda pușcăria ! le zic eu. 





(7 pi 00 


| A 






„nuvelă inedită — 
de MIHAIL LUNGIANU 


_— Cu asta m'o să vă 'ntâlniţi niciodată. Pentru noi mai - 


bine moartea decât să rămânem multă vreme fără să ne 

De bună seamă, ca să nu faceți pureci. Stâna locului 
vi se dă pe faţă furturile și sunteţi prinși. Dar aşa şter- 
peliți ce nimeriţi şi pari vă e drumul. până află hoţu de 
păgubaş, iarl de unde mu e pe chilipirgiu ! caut săi în 
tund. A a ntă e p | 

— Aşa o fi, boerule, cum ziceyi măria voastră,. Da 
mai e şi alta. Noi umblăm forfota, ca apa, ca să nu-și 
bată joc ăi cameni de noi. De ni-ar avea la mână stăpâ- 
nitorii, ni-ar chingi mai greu ca pe niște ocnași. Ni-ar po- 
munci să facem asta, să nu facem ailaltă, dându-ne pe 
mâna tuturor veneticilor, să ne stoarcă când or vrea, cât 
or vrea şi cum or vrea ei. Să strigi atunci? Cin! te- aude? 
Dumnezău doar! Da' şi el e rumânesc, nu-i țigănesc și-și 
întoarce ochii şi urechile de la niște robi. EI şi-i îndrăgeş- 
te numa” p'ai lui. Lor le poartă de grije, le călăuzeşte pa- 


şii, îi ajută la nevoe, îi apără de rele. Noi? Noi ne sire-" 


curăm, bătându-me joc de veghea oamenilor sălășiuiţi, îi 
înşelăm, îi furăm, caşa le trebue. Pe noi nici o străşnicie 
lurnească n'o să ne ţintuiască locului! | 

— Sunteţi licărire, rămasă din sufletul străbunilor slo- 
bozi, cu adevărat slobozi în toate, stăpâni pe ei ! le zic eu, 

— Aşa e! Când îţi ajunge și voi să fiţi cum ați fost la 
"neeput, cum ne trudim să fim noi mereu, atuaci poate 
ne-cm astâmpăra de pe drumuri, opiiridu-ne unde ni-0 
plăcea și unde ni-o veni la 'ndemână, că nimeni nu ne-o 
mai întroba de ce rămâem și de ce nu plecăm? 

Așa a grăit căpetenia lor, în ascultaraa tuturor. Era un 
om înalt, spătos, cu ochii adânci, puţin încrucişaţi. Pe 
fața-i aspră, pământie, rânjeau cute largi. Umerii obra- 
jilor, -osoşi și ieşiţi mult afară, arătau cât de apropiaţi 
sunt de mâncătorii de carne de om, Ă | 

Câna glăsuia, îi tremura o mustată, i se a dânceau mai 
mult dungile feţei şi din ochi țâșneau săgeți. Isteţ şi fio- 
ros la vorbă şi la 'nfățişare, te făcea să-l priveşti şi să-l 
asculţi. 

Fără să vreau, mi-am afundat gândul în adâncimea 
veacurilor. Vedeam în el o adevărată căpetenie de gloate. 

— In decursul vremurilor așa s'au ales fruntașii po- 
porului de nomazi: după vrednicie, după voinicie, după 
asprime, după hotărire ! mi-am zis, 


Se 'munecă zarea, bubue tot mai aproape, Un fulger 
puternic, roșu, brăzdează cerul, făcând să sângereze norii. 
Incepe ploaia. Fug ziuaşii mei toţi. Ă 

Se adună în dărăpănătura d'alături. Se  aciuează care 
cum poate, pe subt scândurile putrezite, pe subt crâmpee- 
le de șindrilă, ferfeniţită, găurită, ce-i servea odată de 
acoperiș. 

Pioaia vine năvalnică, răpăe, amestecată cu piatră 
mare, ca.oul de pitulice. Râul huește. Clinchetul vadurilor 
lui mărite, din ploaia de munte, se 'ngână cu freamătul 
vamurilor, neliniștite de izb:rea vârtejului în ele, 

De pe coaste curg în hohotiri pârae, pline până 'n buza 
malurilor, ducâna cu ele la vale, în „Argeşul” sur şi 'n- 
volburat, rătini și pietroae mari, smulse şi târite zor 
nevoe în drumu'-le năvalnirc, 

În moara părăsită o mare de capete. Prin pod hondro- 
căneau șoareci şi lilieci. Coperişul vechi, mucegăit, lăsa 
să se scurgă apa 'n giroae dese şi groase prin ea. Pe po” 
dimi câteva hârburi de străchini sparte arătau că a vă- 
cuit cândva o făptură omenească aci. 

Tiganii, bucuroşi cau  găsiţ adăpost, dar speriați de 
cele ce vedeau și ce știau despre ea, pornesc pa loc tără- 
raca : 

— D'ar înceta ploaia, să ne vedem de lucru ! 

— Să plecăm din iadu' ăsta! sei 

— Nu ţine mult, 'o să se 'ndrepte numa' decât pieiștea 
asta | zice o ursăreasă bătrână, întrun târzior. 

Ne uităm toţi la ea. 

Inţelegându-ne nedumerirea, urmează: 

— Auzi Wrotăcelu' cum zice: 

„Oac, oac, oac! 
Ce mai vac!”' 

Ş'apoi  lămurește: 

— Asta 'nseamnă, c'o să se facă vreme frumoasă! 
_ Văzându-ne c'o ascultăm, îi dă 'nainte: 

— Când oacăne însă:: : 

„Ric, ric, ric, 
Tare-i frig!” 
etumei se pune pe plointe, pe umezeală şi pe răcoare. 

Ne strângem la un loc. Ne apropiem unii d'aii, 

— Ploaia, ca şi frigu' şi primejdia de mai înfrăţese pe 
oameni, că statu' la câldurică şi bişagu-i despart! zice un 
lăet. 

Ploua din ce în ce mai tare, tuna şi fîulgera. 

Se deschide vorba de moară. 

— E părăsită. Era a unuia Neculae Moraru! începe 
primarul. A fost închis la ocnă și a murit acolo, na mai 
vemit îndărăt. N'a avut moștenitori. Era singur pe lume. 
N'apucase să se 'nsoare. Li căzuse la inimă o fată. Sa 
'ntâmplat însă să căşuneze pe ea şun baer din apropiere, 
care a fost omorit întro noapte, p'aci prin zăvoi. 
L-au găsit. a doua zi nişte copii cu caprele. Când au 
venit călăraşii şi subprefectu' să cerceteze, au dat şi de 
trupul dragii lor, aproape de moară, întrun tufiş. N'a 
fost nici o 'ndoeală, că el, Niculae Moraru, i-a ucis p'a- 
mândoi. Intâi pe ea, la locu' unde a dat peste ei, șapoi 
pe a], mai în jos, unde l-a ajuns. A fost judecat şi osân- 
dit la muncă silnică pe 20 de ani. A trecut însă sorocu' 
*ntoamcerii lui şi nu s'a arătat în sat. 

D'atunci nu sa mai apropiat nimeni de moară. S'a 
părăduit. Poate noi am intrat ăi dintâi în ea. 

Aci a tăcut. Oamenii șopteau între £i: 

— O ştii? 

— Cum nu! Era mândră tarel 

— Frumoasă ? 

—: Frumoasă, păi cum | 

Zlătarii au ascuitat, ce au ascultat, şi sau pus şi ei pe 
dondăneală. Unul ditre ei, bătrân, cu plete lungi, sure, 
mic la făptură, se bătea cu pumnu ?n piept, ţinând-o una, 
nu și nu, că judecata a greșit. 

— Nu, wa fost vinovat bietu' morar. 

— Cum să nu fie vinovat? sări cu gura primarul 
Cine era să-l omoare, dacă nu el? 

e Darie săteni s'a amestecat în vorbă însă unul, tot sur 
păr: 

— Vorbea lumea p'atunxi, că habar m'ar fi avut de erle 
petrecute, c'a fost o năpaste căzută pe capw lui. Era 
blând din firea lui. Nu era 'm stare să ucidă un șarpe, 
da'-mi-te două fiimțe omenești şi încă pe mânara lui! 

— He, dragostea e cu năbădăi! lămurește primarul, 
Când se 'nfierbântă sângele, mintea nu mai știe ce face. 

Rămân toți îngândurați. 


N 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL“ 8. A. BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 29--25 


UNIVERSUL LITERAR OZ —O—£O£O—O£O—O———£—O—>———>— 


D'odată un trăsnet, duruind îngrozitor, se frânge a- 
proape de tot într'o piatră. Sa făcut linişte. 

Batrâna, care sporodise de schimbarea vremii, râde: 

— A plesnit un pismaș. Atâta l-a fugărit sânt Ilie până 
la doait. i 

— Da' de unde ştii asta? o 'ntreabă jandarmul. 

— De unde? Păi de ce-s vrăjitoare? A îost între noi. 
Eu l-am alungat. De nu mă nimeream aci, erai acum 
toţi praf. 

Primarul o ia la vale: 

— Ai făcut un mare bine. Ţi-ai apărat pielea şi ne-ai 
scăpat şi pe noi. Da' nu mii învăţa şi pe mine, să fiu şi 
eu vrăjitor ? 

— 'Fe-'oiu învăţa ce-ai de făcut. Numa' de-i sta să 
'mplinești aidoma ce-'oiu zice eu. 

— Te mai îndoeşti? Spune numa'| 

— Să sorbi în trei Luni Qimineaţa câte trei înghiţituri 
de sânge de bufniţă! 

Omul simte greață și scuipă cât colo. 

— Hm! Nu-ţi place? Da' crezi, că numa” atâta? Să mă- 
nânci în trei Marţi carne de lup afumată! 

La auzul vorbelor ăstora sare n sus: 

— Na! M'oiu spurea d'acuma şi cu hoit de jiganie ! 

— Şi să te afumi în trei Miercuri cu fum din os ars de 
cioară, 'mouşcată Duminica *n aripa Greaptă! Asta-i, înţe- 
lesu-mai ? Şi, de-i face toate astea şi altele multe-multe, 
dai poruncă lui :Sghimbea, să-ți aducă ce ţi-o pofii ini- 
mivara ! 

hâd toţi cei din sat, zlătarii însă stau încruntaţi. Nu 
la părea bine, că-și dă arama pe faţă hărăpoaica. 

Ea mei blodogoreşte însă: 

— Cu una mai mult decât toate îl supui, de-l sileşti să 
ți se gudure la picioare, să ţi le lingă, ca un câne credin- 
cios: să nu-i zici pe nume nicicând. Asta-i moartea lui! 


Subi um cotlon al morii s'aude um geamăt surd. Rămâ- 


nem toți miraţi. Jamdarmul, mai îndrăsneț, s'a apropiat. 


— Un cm! zice el peste umăr către noi. E bolnav, trage 
să moară! 

Se duce 'ntr'acolo şi primarul. Se uită lung la el. D'odată 
se 'npălbereşte ; 

— Nu ştiu, visez, or e aevea ? Nu eşti tu Neculae? 

Un răspuns slab a ieșit din guma 'nchisă : 

— Eu i In carne șin oase! 

— Cum ! De când? S'auzea cui murit în ocnă? 


— Am ieşit. Am venit. cum am putut pân'aci. Muiţu- 


mese lu' Dumnezău, că mi-a 'mplinit dorința să-mi odih- 
mese trupu 'n moara mea! 

Şi gemu 'nfundat, 

Cortarii se uită unul la altul. Văd pe bătrânul lor în- 
gălbenind, Eau pun ochii pe el. Nu-] slăbesc o clipă. Tre- 
mura. 

Incet-încet a fost scos riorarul din ascunzătoare. Lângă 
el erau câteva bucăţi de turtă ruptă şi o oală cu apă. Cine 
ştie de cârd nu s'o fi mai atins de ele?! 

A fost adus la mijloc. Imbrăcat într'o haină de cânepă, 
c'o căciulă spartă, ce-i acogerea abia vârful capului, in- 
cororat d'o chică albă, avea opincile găurite şi cioarecii 
rupi. 

Era 'mbătrânit, slab, cu uităturile pierdute. Il întreb 
cine e, şi ce caută acolo ? El se uită lung, aiurit, văzând 
toată lumea ?'n juru”-i şi prinde a şopti: 

— Eu mi-s stăpânu' morii ăştia! 


“. 
În i 


== * * - în 





Văzând că spaima pune stăpânire pe toţi, unii crezând, 
c'o fi sufletul lui, alţii că-i, de bună seamă, strigoi, se 
câsnește să dea iămuriri: 

— Adecă am îost, că nu mai sunt demult. He, de peste 
douăzeci de ani. A fost o moară blestemată. N'au împli- 
Bit bme toți câți au avut-o. Întâi sa spânzurat în ea 
morărița, o mândreţe de femee. Era 'naltă, subţire, ca 
um fir de cânepă de vară şi mai albă ca făina. O sorbea 
din ochi cârc-serdaru' dela Merişani. li bătea mereu 
capu, nu-i da pace. Moraru' şi-a pus în cap să se scape 
de el. Da' ce a zis ea, nevasta: 

„De cât să intre el în păcat și'n pușcărie mai bine mă 
duc eu pe lume ailaită !* Și s'a dat pe gârlă, EI, bărbatu, 
a vândut moara și sa dus unde l-au purtat picioarele. 
Nimeni nu i-a mai auzit de nume! 

Povestea rar, abia slovinind vorbele. Oamenii se uitau 
la el. Nu ştim, dacă spunea ceva care s'a petrecut, or 
aiurează. Se uitau toţi la primar: 

— D-ta, ca mai bătrân, ce zici ? Așa a fost ? 

El dă Qin umeri și 'neruntă sprincenele, în semn să 
tacă, să-l asculte mai departe. 

ȘI umbra de om depănă mai departe firul roșu a] neno- 
rocirilor ce sau abătut asupra stăpânilor morii acesteia: 

„Al care a cumpărat-o avea o fată, frumoasă - foc, Se 
părpălea însă pe lângă ea fecioru' boerului din Tutana. 
Işi petrecea p'aci p'în zăvoi zioarele. Zicea, că umblă la 
vânat. He, da' ochilor şi minţii lui numa” de vânat nu le 
ardea. Intr'un scăpătat de lumină a fost împușcat însă. 
De cine, nu sa ştiut niciodată. Unii ziceau, că d'un flăcău, 
care-i păștea urmele, alţii că isprăvnicelw, care avea pică 
pe el. Oamenii legii au prins şi au legat insă fedeleș pe 
morar şi l-au dus de l-au închis. A murit bietw de el în 
ocnă, împlininid pe nedrept pedeapsa lumească, 

Moara a fost vândută la tobă, ca să se despăgubească 
urmaşii mortului. Nam avut de lucru? Am luat-o eu. 
Aşa e când te pase păcatele. 

Ce s'a petrecut cu ceilalţi s'a urmat și cu mine. Mi-era 
dragă a fată daci din sat. Se strecura 'n toată sara la 
mine, după ce plecau oamenii, când se liniştea drumu' de 
umblat. Ciocoiu' ăl tânăr însă, fecioru' mortului, i-a Dus 
gând rău. N'o slăbea cu dragostea, îi aținea mereu cără- 
rile, cu vorbe duici, cu desmierdări. Ea-l ocolea, fugea de 
el, da' pace să poată să se descotorosească. Pe unde da, 
pe e! l-iîntâlnea. Orcâţ se furișa prin tufiş, el îi răsărea 
'n faţă, ca din pământ. Ce era de făcut? Știam poveştile 
din nainte. Mă temeam, să nu iasă rău lucrurile și d'astă 
dată. Chibzuiam, în mine să vânz moara, să mă 'nsor cu 





93 


20 lunie 1944 === 


ea şi să ne ducem undeva departe. Când umblam, să-mi 
împlinesc gându', au fost găsiți morţi amândoi. Ce-o fi 
fos: ia minoc eu unul nu şuu nici azi, A ucts-o e] și şi-a 
luat zilele mai cât colo, li-a pus capu niscaiva tâlhari, 
la amândoi, c'eu fost găsiţi goi, nu Sa putut dovedi ni- 
mic. Trebuea cătat însă un ţap ispăşitor şi ăla nu putea 
să fie ai decât eu. Şi a căzut pacostea pe mine, ca şi 
pe moraru' dinaintea mea. Am stat la ocnă douăzeci de 
ani încheiaţi, pe degeaba. Nu mă știm greșit cu nimic 
la sullet. Şi mor ne'mpăcat, că mu sa dat pe faţă 2de- 
văru' -adevărat. Am pribegit numa! eu ştiu cum, ani de 
zile, dela „Doftana“ pân' aci. Când mă simţeam slab, bol- 
navy, poposeam și zăceam la câte o casă; mă sculam apoi 
şi plecam. Dacam sosit la „Măniceşti“, sunt vreo dauă 
săptămâni d'atunci, am bătut pe la toate porțile. Am uim- 
blat din ușe 'n ușe, să văz cine mai trăește din oamenii 
cunoscuţi de mine. M'am dat în vorbă cu unii, cu alţii, 
Am întrebat de nenorocirea mea. N'o mai știau decât 
puţini de tot. Unii mă 'njurau, Am fost în cimitir trei 
dimineţi în şir. Vedeam femei venind să tămâe pe mor- 
minte proaspete. Le ispiteam unde stă să fie îngropată 
ea. N'am putut s'o atlu. Eram mai dus dintre vii. Trăsnetu 
şi tărăraea m'au adus la viajă. Mult n'am să mai trăesc 
însă. Slavă Domnului, că m'a 'niesnit, să-mi spovedese 
sufletu' 'nainte d'a 'nchide ochii, unor oameni cunoscuți. 
'Or şti d'au toţi din sat şi dinprejur, că n'am purtat 
păeat în el, 


Cei de faţă păreau nelămuriţi. Credeam şi nu credeam 
cele auzite. 

—— um așa? De ce au dat vina pe tine atunci? întrebă 
unul, 

_— De ce? Că nau avut p'altul la 'ndemână. În zadar 
li-am spus că nu ştiu nimic, n zadar am plâns şam stri- 
gat: „Nu Sunt vinoval!? Nu ma ascu.tar RIN, vi a 
luat toţi peste picior. 

„Au fost găsiți jungheaţi și desbrăcaţi și el și ea, făr' 
de haine pe ei. Numa' tu le-ai făcut asta!” ziceau jude- 
cătorii mei. 

„Au fost prădaţi. Nu vedeţi?” li-am răspuns eu. Da 
ce, erau să se ulte ei în gura mea? i 
„_Capu-mi era infierbanuit de nciămurirea: „Cum să se 
fi petrecut lucrurile ?” Păreau tăeaţi amândoi d'acelaș 
cuțit. L'o fi străpuns ea cu el, cârd a cercat s'o siluească? 

Ce-o fi urmat? Al-de-Sus doar știe! 

Jandarmul clătina ?n batgocură din cap: 

ra Vechea poveste. Cine a auzit, ca vreun. ucigaș să-și 
mărturisească crima ? 


Un vătăşel a rins un chibrit şi ai. i şim= 
drire, punandu-i-o ia cap. aici aaa aa 

Văzând asta primarul îşi face cruce. Scoate amnarul, 
piele aprinde un fitil şi-l apropie de el drept ' lumâ- 

— Dummezeu să-l ierte, da” a suferit n 

„Unii uau din cap, ca 'niarire a igă zar pala ARO 
rămăsese cu ochii pironiți în gol, Par'că-i da şi el drepta- 
te. ku eram mișcat adânc, dar n'am zis nimic. Aşteptam 
să văd ce-o să iusă au uesLainuura aceasta, Pauli e Şe- 
trari se vedea o mișcare. 

Balaurul cel băiran sare dela locul lui. Era galben la 
faţă. Din gură-i țâşneşte, ca o scântee, o vorbă tăioasă: 

— Așa ziceţi voi toţi! Din pricin' asta suferă atâția pe 
nedrept. Uite, omw ăsta ma ştiut nimic d'ăle două omo- 
ruri. Cine mar fi crezut, dac aș fi spus acum mai bine 
de douăzeci de ani, cum sau petrecut lucrurile, Ar fi zis 
toți: „Tu ai ucis!” Ar fi scăpat de scăpat omw ăsta, da' 
m'aş fi dus eu în locu-i, să tai sare! 

Au holbat toţi ochii şi el urmează; 

— Acu spui, că nu-mi pasă. Soarta m'a adus aci, ca să 
ajut unui om să moară cu sutieru' 'mpăcat. Uite cum sa 
petrecut : 

Era noapte. Ne adăpostisem aci 'n zăvoi. Veneam din- 
spre „Ca.ea de Argeş: şi mergeam spre „itești”, Am au- 
zit un țipăt. Am alergat. La lumina unii, am zărit un cin 


„căzut jos, mort, şi o fată fugind. S'a ascuns într'un tutiş 


colo, puţin mai jos. l-am scotocit buzunare.e. Am gasit 
bani mulţi la el. I-am luat pe toţi, i-am înşfăcat şi ceasu, 
un ceas mare de aur şi hainele, haine noui, boereşti. 
Ne-am luat apoi pe urmele ei. Am dat şi de ea, svâr- 
colindu-se într'o baltă de sânge. Iși făcuse singură de 
petrecanie. Am deszbrăcat-o şi pe ea și am spă.at apii Bu- 
tina. Nam uitat să plecăm şi cu cuţitu', ce-i rămăsese 
n mână |! 

Spunână aşa, duce mâna la brâu: 

— Vite-l! 

Neculae Moraru face o mișcare, se repede spre el: 

— Unde e? Unde e? Să-l văz. Avea pe tăiș numele 
meu. N. şi G., Neculae Gurlui. 

Bătrânul i-l întinde. 
„—, Asta e! a rostit ocnașul abia suflând. Imi lipsise 
co zi nainte. Nu-mi dam seama ce l-am făcut. [1 luase 
ea, să se apere. Sărmana fată! Dumnezeu s'o odihneas- 
că. Cinsţită a fost în viaţă, cinstită a murit | 

Sfârșind vorba, s'a 'ntins la pământ, sa şvârcolit puțin, 
ca o râmă călcată pe cap, şi n'a mai mișcat. 


Lăeţii au început să pălăvrăgească grăbit. Se vânjo- 
leau de colo până colo, 

O clipă i-am văzut în mintea mea burzuluindu-se, re- 
pezin du se spre noi, dezarmând pe jandarm şi sbughind'o 
toți în toate părțile, după obiceiul lor, ca să scape. Văâta- 
ful i-a făcut semn cu mâne să se liniștească : 

„—— Fiţi pe pace. Nu poate nimeni să-l mai pedepsească, 
Dacă s'ar fi 'ntâmplat asta acu vreo zece ani, mar fi fost 
a prost să dea pe față taina, Işi cunoaşte el oamenii. Acu 
Şi- or muşca buzele, că nu-i chip să-l pună m fiare și 
să-l ducă la judecată, să-l condamne şi pe el, ca pe ne- 
norocitu' ăsta ! i 

Vorbind scurt şi hotărît a scuipat, țâşnina printre dinţi. 
A scos apoi luleaua din tuneatoa cismei, aprinzând-o ne- 
păsător. 

Incepe d'odată vrăjitoarea : 

— Da știți care a fost pricina prăvalului ? El, bedea. 
Atrage _'n cursă pe iboeri şi duce la gros oameni făr' de 
ponos. Da' pân' acum i-a fost. L-am scos d'aci, sa ascuns 
în scorbură și l-a 'ncolţit sfântulețu'? Norocu' bieiului 
morar să vază pe ucigașu' răpus și să dea pe față urgia 
ce i-a păscut ! 

In timpul ăsta a 'ncetat ploaea, trecând, ca o perdea 
plimbătoare, dela Apus spre Soare-Răsare, peste culmea 
„Vâlsanului” către apa „Râului Doameni” și de aci repe- 
zindu-se peste liniile de mușcele până hăt pe valea 
„Dâmbaviţei”. 

„A 'nceput să se 'nsenineze cerul, împoporat de lumini, 
și-a luat rotunjimea și albăstrimea obișnuită, ca o frunte 
despresurată d'o legătoare neagră. 

Aninii se 'ndoeau în chip de supușenie, în fața vântu- 
lui înfuriat. Şi, în deasa lor plecare, ca o cădelnițare, își 
dea frunţile, picând după ramurile lor stropi groși 

e apă. 

Pământul era reavân şi rece. Iarba, culcată la pă- 
pieri aa să se cidice, scuturând povara de picuri de 
pe foi. 

Mii de păsărele cântau zorite, vesele, cu drăgălăşenie 
nespusă 'n glasuri, pe crăcile umede, în aerul împros- 
pătat, înmiresmat. 

„Se 'nsera, când am plecat dela moara pustie.. Scăzuse 
simţit apa. Am trecut p'o punte iazul crescut mult. Peste 
gârlă cine s'ar fi 'ncumetat ? De altfel și drumul spre casă 
mi se deschidea 'ntr' acolo, la stânga, spre „Zărneşti”. 
Zilătarii au luat-o spre „Zigoreni“. Numai oamenii din 
„Vâlcele“, cu primarul şi cu jandarmul la mijloc, au 
îosi nevoiţi să ocolească iarăși prin „Merișani“, după ce-au 
lăsat un om de veghe lângă mort. 

Mă cutundasem în gânduri: 

— Câte nedreptăţi se fac pe lumea asta! ziceam în 
mine, Şi-mi răsărea chipul ca de ceară al morarului și 
tremurul buzelor Îui în povestirea sfâșietoare. 

Caii zoreau pe șoseaua lată, străjuiiă de plute groase, 
stufoase. Răsunau tare huruitul briștei și ţăcănitul pot- 
coavelor. Umbrele lungi ale apusului luminat alergau şi 
ele par'că, se 'ntindeau peste cuprins, ne 'nconjurau. (- 
dată cu ele se ținea parcă cineva pe urma noastră. Cu 
toate că, 'naintam mereu, spaima nu mă slăbea, mă 'nso- 
țea, nu mă părăsea o clipă. ; 

Grăbeam. Luna, ieşită dup'un pâlc de negură, ca o ru- 
blă mare, ciunțită "'ntr'o parțe, poleia drumul, părând 
că-l împodobește cu fire hogate de beteală pentru cu- 
nunje, 

Moara pustie, cu taina si dureroasă, deși rămăsese 


* departe, o simţeam totuş că se apropie din ce în ce, că-i 


legată .de mine, că-mi intră în suflet, 

D'atunci, de câte ori mergeam într'acolo, deși sa pără- 
duit de tot, năruindu-se apoi, o aveam în ochi şi în ini” 
mă. Rânjea 'n 'ntuneric a păcat şi a moarte. Mă 'mfio- 
ram şi, fără să vreau, îmi făceam cruce. 


Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dir, G-le P. T. T. Nr. 24.484.939 


i 


bi