Transilvania_1923_054_006_007

TRANSILVANIA 


Anul 54. „ Munie-—lulie 1923. Nr. 6—7. 


PĂRȚI ALESE 


din cuvântarea rostită de A. Șaguna, la 9/21 Martie 
1861, cu priejul înfiinţării Asociaţiunii transilvane 
pentru literatura română și cultura poporului român. 


.„. De s'ar lăsă omul pe sine, adecă pe â lui pro- 
prie individuală lucrare și activitate şi ar trăi în singu- 
rătate, fără contact cu alți oameni, atunci negreşit. ar 
cădeă cei mai mulți oameni în trândăvie, în lene, în 
mepăsare, în egoism, ba și în descurajare miserabilă şi” 
detestabilă, prin care i s'ar face lui vieața o nenorocire. 
și lumea o ar socoti de valea plângerei. De unde se 
vede, că omul este destinat a trăi în societate. Şi fiindcă 
împrejurările şi trebuințele omului se schimbă, după 
felul şi caracterul timpului și al cerinţelor: pentru aceea 
şi Asociaţiunjle se formează și se acomodează după. 
acești factori, cari pe drept se pot socoti ca neşte hrane 
noue de activitate pentru cultura și propășirea oame- 
nilor și a statului; căci ele din nou aduc în armonie 
așezămintele statului cu vieaţa liberă națională a națiu- 
nilor întregi şi a membrilor lor singuratici, de vreme - 
ce Asociaţiunile au încă și asupra indivizilor celor -mai 
necultivaţi ai societăţii statului o înrâurire cultivătoare, 
disciplinătoare și nobilitoare; de unde se vede, că Aso- . 
- ciațiunile nu numai nu împedecă pe staturi în propășirea 
lor pentru binele-cetăţenilor lor, ci încă sprijinesc acelea, 
pentrucă Asociaţiunile cele organizate arată tuturor lipsa 
cea neîncunjurabilă, de a se năzui după niște scopuri 

d, 


— 240 — 


mai înalte și nobile și după respectarea sfințeniei legilor 
fireşti şi pozitive, și așa Asociaţiunile desvoaltă princi- 
piul cel mai înalt al vieţii și destinaţiei omenești, spi- 
ritul comun şi izvor a tot ce este bun și folositor. 
Aceste iviri folositoare pentru oameni sociali, rămân 
nesocotite și despreţuite numai la un popor de tot ne- 
cult și pădureţ, carele din nenorocire este supus unei 
stăpâniri despotice, ce sugrumă cu mână de fer orice 
năzuială cătră covârşire și desvoltare a sudiților săi. 

De vom deschide analele cele mai antice ale Ro- 
manilor şi Grecilor, vom află, că precum la Greci legea 
principală a lui Solon din Atena, așa și harta magna 
romana a celor 12 table garantiză libertatea Reuniunilor 
şi legalitatea legislaţiei libere şi a autonomiei lor. Vezi 
corpus juris Justiniani liber IV. de collegiis. 

In timpul nostru nu există un stat civilizat, unde 
mar fi Asociaţiuni felurite, corespunzătoare lipselor 
moderne ale națiunilor; pentrucă un stat civilizat cu- 
noaşte folosurile, care se revarsă prin Asociaţiuni asupra 
cetățenilor lui.. 

. Fiind noi așadar nu mai mult supuși — iobagi sau 
clăcași, — ci cetăţeni liberi ai unei patrii constituționale, 
care dă liberă desvoltare institutelor de asociaţiuni spre 
binele obştesc, am înţeles și noi Românii glasul datoriei 
noastre, față cu lipsele; de aceea Arhiereii, preoţii și 
inteligenţii nostri, întrun număr ca de 180, au așşternut 
înaltei locotenenţe, în 10 Maiu a. tr, o reprezentaţie 
spre a se da voia spre înființarea unei Asociaţiuni, care 
să aibă de problemă literatura şi cultura poporului no- 
stru român, apoi înaintarea industriei și a agriculturei. 

La aceasta reprezentaţie a urmat nota prezidială a 
înaltei Locotenenţe din 12 Iulie a. tr. 

Această rezoluțiune prezidială o am primit la Viena 
aflându-mă pe atunci acolo ca membru al senatului im- 
perial înmulţit. Eu m'am aflat îndemnat a mă adresă 
cătră dl George Barițiu, ca cătră un bărbat competent 
al naţiunei spre compunerea statutelor Asociaţiunei 
noastre. DI Barițiu a şi compus statutele și mi le-a 
predat. Intr'accea fiind la guvernul țărei o comisiune 


— 241 — 


“ conchemată din bărbaţii cei mai renumiţi literați ai na- 


<, unei noastre, spre a-și da părere în lipsa limbistică, 


acești bărbați, bravi în literatură și în toate ce priveşte 


” binele obştesc, au desbătut întru sine și treaba înfiin- 


țândei noastre Asociaţiuni; de unde apoi dl canonic 


: + Cipariu şi dl pretor Puşcariu, carele au şi dat la Aso- 
> ciațiunea aceasta impulsul cel dintâi prin organele noa- 
œ stre jurnalistice, au luat ansă a compune din parte-le 


câte un proiect de statute şi mi le-au predat spre în- 
trebuinţare după împrejurări. Intraceea m'am întors şi 


“eu acasă dela Viena, în luna lui Octomvrie, și aşezând 


trebile mele în rând, şi informându-mă pe cale privată 
despre modul, carele să ne înlesnească ajungerea sco- 
pului la înființânda Asociaţiune, ce așa cu sete mare o. 
dorim, am compus din acum pomenitele trei proiecte 
de statute un alt proiect de statute, și sub 6 Decem- 
vrie a. tr. l-am așternut presidiului înaltei Locotenenţe. 

... In legătură cu acestea poftiți a vedeă, d-lor, acel | 
stadiu, la care am ajuns în privinţa înființărei Asocia- 
ţiunei celei dintâi naţionale române; am ajuns .adecă 
la acel stadiu, unde dela guvernul patriei am câștigat 
voia spre întocmirea regulelor pregătitoare ale înfiin- 
țândei Asociaţiuni celei de noi dorite. pentru literatura 
şi cultura “poporului nostru român și pentru industria 


- şi agricultura, ca apoi aceste regule iarăşi să le așter- 


ARES ri 


nem înaltului guvern spre exoperarea înaltei aprobări 
împărăteşti. á l 
„+. Se poate, că cineva îmi va întățişă starea cea stră- 
lucită a Romanilor vechi şi monumentele cele strălucite 
ale mărirei lor, de care ţara noastră este plină, și ase- 
mănându-o cu starea noastră de astăzi, care e destul 
de deplorabilă, va gândi de ce se întreprindem un lucru 
mai mare spre cultivarea națională, deoarece este po- 
sibil, că va veni un timp barbar, care lucrările noastre 
le va nimici, şi naţia o va degradă la soarte de sclăvie. 
Așă este, căci nime nu poate trage la. îndoială, că 
aceea, cë odată s'a întâmplat în lume, nu s'ar puteă în- 
tâmplă mai de multeori. Totuşi eu într'acolo dau pă- 
rerea mea, că monumentele materiale ale unui period 


— 242 — 


cult se pot nimici prin mâni barbare, și o nație liberă 
se poate lipsì de libertate prin nişte legi draconice; 
însă monumentele spirituale și moravurile cele morale, 
precum şi valoarea lor rămân pentru toți timpii ne- 
resturnabile, căci acestea sunt mai presus de orice pu- 
tere silnică și fizică; de ele nu se poate atinge mâna 
barbarului; furul nu le poate furà; moliile nu le poate 
mâncà. — Fiind aşadar problema noastră a înaintà li- 
teratura, cultura, industria și agricultura națiunei noa- 
stre, adecă a înaintă starea spirituală și materială a po- 
porului nostru, vrem a deşteptă prin mijloace naționale 
facultăţile, va să zică, cugetările cele senine și serioase 
în poporul nostru, ca să cunoască ființa și destinaţia 
sa și să o ştie întrebuinţă spre tot binele, precum și 
alte naţii fac astăzi aceasta și precum este spiritul cel 
civilisatoriu al secolului nostru; darurile lui vor garantă 
viitorul cel mai fericit al mult cercatei noastre naţiuni, 
şi o vor feri de nişte lovituri ucigătoare de religia și 
limba ei. — Aceste convingeri mari să ne însuflețească, 
d-lor, pe noi toţi, și atuncea tare cred, că cerul va în- 
coronă cu flori de mângăiere întreprinderea noastră și 
va asculta rugăciunea mea, prin carea cucerindu-mă îl 
rog, ca să reverse binecuvântarea sa asupra Asociaţiunii 
noastre, căci tot darul desăvârșit vine de sus dela pă- 
rintele luminilor. 

In sfârșit din parte-mi mă oblig, că voiu sprijini 
scopul Asociaţiunii noastre, încât va sta în puterile mele, 
căci aci voiu fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale 
limbei mele materne, care de străini nu s'a învrednicit 
de atenţiune, însă acelea cu atâta mai scumpe sunt 
inimei mele! 


EPITAF.: . 
Pe monumentul funerar din cimitirul «Kerepesi» în Pesta. 


Mult iubitei sale mame ANASTASIA 
Prea prețuitului său frate VRETA 

Și dulcei sale surori ECATERINA 
Ridică monumentul acesta 


Andreiu Șaguna, episcopul Ardealului 1849. 


.} ð 


— 243 — 


Jn onoarea zilei de 21 Aagast 1877. 


Poezie cetită de P. Asesor consist. Z. BOIU la banchetul din 22 Aug. 187], 


Zi frumoasă, zi măreaţă, zi de candida lumină, 
Românimea te salută! Înspirarea ta divină 

Ne deşteaptă suvenirea de momentul fericit. 

Când Mireasa, castă sfântă, cu Andreiu s'a logodit, 


i 
E A i 
Biserica în doliu 
Gemeă cu lung suspin, a 
Stringând pe credincioşii. l 
La credinciosul sin ; 
Dar vai! tempesta-i — gravă; 
Pre mamă și pre fii 
Ameninţă perirea, — 
Ori cinei va scuti ? 


Atunci cu îndurare 
Preabunul Dumnezeu 
Căută spre ceice su fer 
Spre scump poporul său 
Și ?n sfântul său consiliu, 
şi: De lume nepătruns 
Decise: «Cupa — i plină, 
Ați suferit de-ajuns» ! 


* 
xk * 


Cerul se 'nsenină, soarele luceşte 
Curcubeul păcii, lumile unește — 
Și dela apusuri un Apostol vine, 
Ca un geniu tainic, noaptea S'o lumine, 


Cine e străinul? cei uimiți se 'ntreabă ; 
Ddr Mireasa sfântă îl cunoaște 'n grabă 
Şi-i întinde mâna: «Bine ai venit»! 

E trimisul, solul, Mirele-i dorit! 


— 244 — 


E Andreiu, chematul să ne renvieze, 
Ceaţa ignoranței să o depărteze; 

E Andreiu, chematul ca să îndulcească 
Soartea unui popul cu mana cerească. 


Cine e străinul? faptele-l arată, 
Facerea. de bine îi e mamă, lată; 
Spiritul puterii, al mărimii sbor, 
Al iubirii farmec îi e frate, sor. 


Colo se înnalță templele credinței, 
Li s'aprind în șiruri faclele științei; 
Fructele de spirit arta le gravează 
Și posterității le încredințează. 


Văduva 'nnecată în adânci suspine 
Vine către dânsul soartea să-i aline; 
Iar colo orfanii pâne-i cer şi sfat, 
“Căci perzând un tată, altul au aflat. 


Cel mormânt gigantic par'că 'nsufiețeşte. 
E realitate? E vis ce-amăgește? 

Ba nu e vis, nu e noapte, ea s'a terminat: 
E mitropolia ce-a reînviat, 


Dup'un somn de farmec ce părea că-i moarle, 
Dup'a învălirii și-a *ngropării soarte 

lată dimineața de a treia zi: 

Ea spărgând sicriul, din mormânt eși. 


Ca eternul cedru adâncimi cuprinde, 
Ca olivul verde ramurile 'ntinde, 

Și revarsă fructe ca un cer senin 
Cel ce la venire-i se numiă străin. 


O străine scumpe! vieața, luminarea 
Ifi urmează pașii, lfi descriu cărarea ; 
Fie ca tot seclul s'aducun străin, 

Cum fuși tu, Andree, la al nostru sin. | 


Un pălrar de secol astăzi se 'mplineşte 
Și- Andreiu fondatorul nu mai obosește ; 
Nu e luptă unde war fi coluptat. 

Nici triumf la care nwar fi meritat. 


— 245 — 


Un pătrar de secol orologiul sună, 
Laurul nemuririi fruntea-i încunună, 
Monumentul petrei, iată-l înnălțat 
Dar mai nalt în inimi el sa ridicat. 


* a * 

Virgine tinere, fiori adunarăţi, 
Fruntea cea nobilă o 'ncoronarăți ; 
June, — bătrânule încărunțit 
Ziua durerilor iat a sosit! 


Rugile fiilor cerul pătrundă, 

Vinul ospățului curgă în undă! 
Mari sunt momentele ce le serbăm, 
Mari suvenirile ce revocăm. 


Mulţi ani Părintele să ne trăiască! 
Mulţi ani, Păstorule, turma să-ţi creată 
Secolul Mirele vază-l plinit! 

Anii miresei lui maibă sfârșit! 


Cuvântarea de încheiere 


rostită de A. Șaguna la 26 Octomvrie (7 Noemvrie) 
1861 la inaugurarea Asociaţiunii. 


«Ne-am adunat în caritate, ne despărţim în caritate. 
Dee Dumnezeu, ca până la capătul veacului să fie tot 
aşa. Să ne mai întâlnim la masa mamei noastre co- 
mune ; să ne îndulcim de limba, naționalitatea și de toate 
câte sunt ale Românului. Luaţi seama, în ce momente 
și în care epocă vieţuim. Popoarele mai 'nainte au putut 
trăi fără literatură; iară astăzi aşa ceva este curat peste 
putință. — Feudalismul aristocratic s'a delăturat prin 
desvoltarea puterei morale și cunoaşterea legilor fireşti; 
a pășit n locul aceluia egalitatea de drepturi și egala 
îndreptățire, să nu uităm însă, că puterea minții și a 
geniului, ştiinţele şi artele sunt, care în zilele noastre 
dau popoarelor tăria şi le asigură viitorul». 


Gi 


— 246 — 


Spicuiri din operele lui Şaguna. 


«Pe Românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deştept} 


şi cu voia cătră tot ce e i plăcut și bun să-i trag». 


«Cea mai mare parte a norocirei mele — pururea tn. 4 
osteneală mi-a fost şi îmi va fi, şi aşa cea mai mare bucurie: A 
mi-a fost a învinge pedecile și aceasta şi în viitor îmi va fis-4 


(Vezi N. Popea, Biografia iii d Şaguna pp. 37—41.) 


. «Nici un minut, nici un prilej nu las să treacă fără de 1 
a-l fi întrebuințat spre ajutorința voastră. Şi pentru acestea 3 
toate să vă spun, ce aştept eu dela voi drept răsplată: nimica-4 
alta, decât să mă ascultați; să ascultați de sfaturile mele, cari.ă 
vi le-am dat şi vi le dau vouă, şi să le împliniţi, nu pentru 4 
mine, ci pentru voi înși-vă, pentru Binele vostru». (Circularuł 4 


din Pesta 28/16 August duet d 


„+ <Mângăiaţi poporul, ca să nu despereze, mângăiaţi-l E 
şi nu-l năcăjiţi!» (Epistola din Sibiiu, 26 Febr. 1849 la Dr. Il 3 


Puşcariu, Docum. p. limbă şi Wia I p. 265—6.) 


... «Nu ştiţi că aition aceștia înapoiază tot cugetul : 
Românului despre înaintarea lui materială şi spirituală. Toate . 
acestea așa sunt, noi însă să arătăm năcazurile noastre la lo- 
curile cuvenite, dar să nu desperăm că atunci numai contrarilor > 
am făcut plăcere, iar nouă stricare» ... (Şaguna cătră |. Maio- : 


rescu la 21 Maiu 1850 din «Conv. Lit,» 1899 pag. 1033.) 


... «Nu omului, ci lui Dumnezeu dați, şi că nu pentru 


mine, ci spre mărirea lui Dumnezeu şi spre binele vostru, că : 
avem şi astăzi câteva sute de copii la Sibiiu, în școalele de. 


aci, şi bucuros i-aș adună lângă mine în toate Duminecile și 


sărbătorile la slujba dumnezeească și cu osârdie le-aş da lor .; 


a Sate ial 2 Dali ză 


Pare 


Pi cn Ace site dee Reita 


Zi rea 


învăţătură în toate şi pentru toate spre binele lor şi spre bu- 


curia noastră a tuturora, dar nu avem biserică, unde să-i adun»... 


(Circular dtto 1 Dec. 1857 Nr. cons. 980 pentru colecta cate- îi 


* 


dralei din Sibiiu.) 


- 


-O TN oa 


— 247 — 


++. «Lucru bun şi folositor este pentru creștini și îndeobşte 
pentru stát, dacă preoțimea este cultă, dar lucru şi mai folositor 
este, dacă preoțimea este morală, cu frica lui Dumnezeu şi cu 
evlavie». (Dr. I. Lupaș, Miop A. Şăguna pg. 124). 


. «Punctul de vedere soia ori trebue să fie țâțâna, 
pe lângă care să se întoarcă creşterea pruncilor noştri... Dacă 
vrem să prospereze școala sătească atunci nu poliţia, ci preotul 
trebue să fie organul cei învietor al ei. Şcoala poporală trebue. 
să înainteze binele bisericii, al statului şi al familiei. Când ego- 
ismul care se bazează numai pe cele materiale vrea să câştige 
şcoala numai pentru scopuri de a şti, când politicianii vrea să 
o facă argat al doctrinei lor, atunci şcoala creştinească stă vâr- 
toasă în hotărârea sa şi sprijinită pe cele vecinice, alungă dela 
sine cu energie cerinţele cele egoiste de modă». (Tot acolo p. 140.) 

A ! 


. «Dela locul încvartirării atârnă, foarte mult fericirea şi 
viitorul lor (al şcolarilor)». (Tot acolo pag. 147.) 
* 


+, «Deşteptarea poporului românesc din barbaria veacu- 
rilor, împrietinirea lui mai deaproape cu legea lui Dumnezeu, 
pășirea lui cătră“lumina cea blândă a civilizaţiei şi a culturei, 
înirăţirea neamului nostru românesc, pe care mâna Proniei l-au 
sămănat prin atâtea ţări deosebite și printre atâtea neamuri 
străine, rămânerea în vieaţă a limbei sale naţionale, toate aceste 
binecuvântări neasemănate avem a le mulţămi acestor ediţii 
vechi ale Sf. Scripturi, acestor monumente; neperitoare ale limbii, 
moralității şi preste tot ale vieţii noastre naţionale şi bisericeşti». 

clară limba noastră e pom viu...: ramurile bătrâne și fără 
suc, se uscă şi cad, mlădiţe tinere es şi cresc; frunza vestejește 
şi se scutură, dar alta nouă curând îl împodobeşte; toate ale 
lui se fac şi se prefac, numai trupina rămâne totdeauna aceeași» 
(Prefaţa Bibliei din 1858.) 

«Să nu ne speriem nici de feluritele limbi, în care membrii 
acestei conterenţe (11 Februarie 1861 la Alba-Iulia) își descoper 
opiniunile lor. Această ivire nu este turnul Vavilonului, ci este - 
icoana cea adevărată a sărbătoarei creştine de Rusalii. Deose- 
birea limbilor sa scos ca pedeasă numai în testamentul vechiu, 


+ 


— %48 — 


iară în cel nou s'a cinstit de darul Duhului Sfânt, ceeace e 
doresc, ca și peste această conferență să se reverse în cea m 

` bogată măsură, Așadară diferenţa limbilor din această conf 
rență este răsunetul frăţietății naţiilor din ţară, este caracter 

cel mai de frunte al patriei noastre constituţionale, care ca 

maică bună îmbrățișează cu asemenea iubire și căldură pe to 

fiii săi; este factorul cel puternic pentru adeverirea maturității 

naţiilor din ţară; este factorul acela, care garantează pacea şi; 

mulțămirea obştească și pune stavilă la orice iregularitate. In“ 

sfârșit felurimea limbilor din conferenţa aceasta reprezentă în: 

originalitate patria noastră, Ardealul». (Tel. Rom. 1861 pag. 17.): 

: l : 

«Eu după § 108 din Statutul organic aş puteà testà cui: 

şi cum aş voi jumătate din averea mea, dar eu resignez la fa- 

vorul acesta și rânduesc, ca toată averea ce se va găsi dup 

moartea mea, să rămână arhiepiscopiei noastre spre scopuri bi- 

sericeşti, şcolare și îilantropice, prin o fundaţiune pentru toți «ă 

“timpii viitori». (Testamentul din 1871.) 


(i a Ne e RE E Se 


Pentra lege 
a de Maria Cinţan. 
1. Anastasia Saguna. 


„Vântul toamnei sguduie fereastra 
Copilaşii-mi dorm. Sfântul Andrei 
Din pervazul iconiței sfinte, 
Milostiv — se uită 'n jos la ei. 


Ceasuri grele — nopţi neodihanite..., 
Când nedumerirea, şarpe sur, 

Pe la toate florile nădejdei 

Sapă rădăcinile 'mprejur, i 
Naum, soț iubit al vieții mele, E 
Cum te-aș crede? Cum te-aș apără? i 


Dei Dă caise Fal daia atit zi Sar i ciur ta O SU op na GEA 


Greul vieţii ţi-a săpat mormântul? 
„De ai dat uitării legea ta? 


— 249 — . 


Copilaşii mei fără de tată, 

Legea-i sfântă ca un jurământ; 
Mergem, pribegind în lumea largă 
“ Vom află o mână de părinte! 

Ce făcându-și cruce ca şi noi, 

Ne va da sub scutul casei sale 
Adăpost şi sprijin la nevoi. 

Eu. cu brațele neobosite i 
Voiu munci? din zori şi până ’n zori, 
Căci îmi arde sufletul cu pară 
Inima mi-e moartă de fiori!.... 


2. Fiul ei. 
„Ursitoare bune, ursitoare rele | 
Au țesut, pe semne, soartea vieții mele. 


Nu mai plânge, mamă! ceața trecătoare . 
Se topește 'n fața vecinicului soare. 


Am trecut prăpastii, rîuri fără vad, 
Lanţurile grele de pe brațe-mi cad; 
Văd departe ’n zare licărind o stea 
Ce-mi arată drumul cătră legea mea. 


Vatra-i luminată, pragul tămâiat, 
Clopotele sună, inimile bat.... 


Cânt şi-mi plec genunchii, tremur al meu glas, 
C'a sosit în fine mult doritul ceas, 


Ca să-mi dau iubirea toată, ce-am păstrat, 
Legii 'n care mama crezul ma 'nvățat... 


3.. Asfinţit. 
Joacă 'n lacul auriu 
Razele 'de soare 
Za altarul din Sibiiu 
Un apostol moare. 


Lupte grele pentru-ai săi 
I-au grăbit sfârșirea 


“e.n. 


— 250 — 


Dar otrava celor răi 
Nu i-a frânt iubirea, 


„Iurmă mică, credincios 
Tiam păzit tot pasul, 
Fie-mi munca de folos, 
Căci 'mi caut sălașul. 


Cu al soarelui apus - 
Tu rămâi orfană 

Dar stăpânul cel de sus 

Ti-a trimite mană. 


Lemn și piatră ţi-am cioplit 
Ti-am lucrat ogorul, 
Și subt stâncă de granit 
Ti-am săpat isvorul. 


Celce ma purtat în sbor, 
Dup-a mea dorință, 

Va trimite creator 

De-i avea credință“., 


Witrogolital Sagana. 


„E darul cel mai prețios adus românismului întreg, de cătră 
Românii dela Pind, colț resleț de stânca, mereu lovit de 
furia valurilor. E în acelaș timp simbolul însușirilor noastre 
etnice. . i 

Vieafa lui Șaguna, este espresiunea desăvârșită a geniului 
românesc. Noţiunea de geniu nu sufere știrbire, aplicând-o ma- 


relui român, ținând samă și de cercul restrâns al activității sale. 


intensă însă și complecsă. Substratul etic al actelor sale e de 


așa natură încât întrun mediu mai larg, numele lui Șaguna ` 
nu ar fi lipsit din panteonul celor universal slăviți. Prin cali- - 
tățile sufleteşti, prin iscusința de a folosi oameni și împrejurări, 


prin cultura sa, prin perseverența de a birul, nu e mai prejos 
de eroii socotiți ai omenirii, din cauza națiunii din care fac parte. 


1 Fragment din Oamenii aleși 11 Românii, în curs de tipărire, 


— 251 — 7 
Fin diplomat, îmbrăcat, ca şi Richelieu, în haină călugă- 
rească, fă tot odată un abil conducător sufletesc, un indrumato? 
“al poporului său cătră largi orizonturi. Opera lui de un sfert 
de veac atinge veșnicia, planul lui vast cuprinzând năzuinţi de 
cc ei chiar seta li ai în domenii deosebite, 


Blândeţa de pe față, acoperea o “voință îndârjită: deși. ne- 
sgomotoasă, biruitoare deşi nu impulsivă. Ferul plugului care 
răstoarnă brazdă adâncă. «Dacă nu mă vreți voi pe mine, vă 
vreau eu pe voi și să știți că eu voi fi episcopul vostru» zise el 
apăsat dar liniștit cătră delegația de protopopi, care venise să-l 
abată dela candidatură, sub motiv că este sârb. Voința eră îm- 
binată cu o pătrundere adâncă a faptelor ca și a sufletelor. 
Vedea peste prezent, așa în cât ce săvârşea, nu erà pentru mo- 
ment, Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului și azi 
își are rostul ei, iar Statutul este premergătorul democratismului 
realizat abea acum, îngrădit atunci în jurul bisericei. 

Cerând altora muncă, muncea și el chiar la bătrânețe, de 
zor. Nu se oprea lesne în tafa piedecilor. «Cea mai mare bu- 
curie mi-a fost să înfrâng piedecele și aceasta și în viitor îmi 
va fi». Pe lângă toate erà și modest. «Fă și taci» e deviza ce 
și-o alege. Nimic pentru sine; totul pentru națiunea lui. Nu-i 
plac laudele ori adularea. Pe când cei adunați să-l sărbăto- 
rească, erau la banchet, el stă închis în capelă, rugându-se celui 
de sus că l-a învrednicit să săvârșască fapte socotite ca bune. 

Numai prin însușirile alese care-l caracterizază, a putut să 

-izbândească în lupta grea cu toate elementele. S'a luptat cu cei + 
mari și puternici, guvernatorii Transilvaniei ori ministri unguri 
și austriaci. Cu ministrul Thun, aprig dușman al bisericii 
ortodoxe, se războește îndelung ; la urma ur mel biruie. Pe Kossuth 
dictatorul de o clipă al Ungariei independente, ştie să-l ademe- 
nească «să adoarmă cu cuvinte dulci atențiunea și privigherea 
mea și a soților mei dela guvern». «Și de aceea nu poate avea 
parte de iertare pe pământ» scrie trufașul:magnat plin de necaz. 

Agea de luptat cu inerția unui popor adus la iobăgie, cu 
însăși căpeteniile românești. “Vieaţa lui întreagă e numai o luptă. 
zi de zi; în tinereță luptă cu sine ca să apuce calea călugăriei, 
apoi luptă cu nenumăratele piedeci ivite în drumul scopului ur- 
mărit. in vâltoarea luptei nu găsește sprijin decât în Dumnezeu 


CE 
"d 


n i — 252 — 


și în însuşirile lui alese. Nu erà însă orbit de patimă. Nu 
zicea aut, aut. Ințelepciunea lui practică îl făceă să se mul- 
fumească a rupe cât mai mult din ce dorea. 

A trăit o vieață plină şi a murit liniștit că şi-a îndeplinit 
datoria cătră neamul său. «Sunt gata cu toate ale mele; odihnit 
și liniștit aștept cele ce trebue să se întâmple» scrie unui prieten 


încă din 1871. I. Simionescu, 


prof.. universitar lași, 


Păreri despre Şaguna. 


«Virtuțile acestui mare bărbat român sunt mai cunoscute, 
decât să aibă trebuinţă a se mai lăudă, încât nici inimicii nui 
le-ar puteă negà, şi credem, că graţia Majestății Sale n'a putut 
să cadă pe o persoană mai meritorie de o aşa mare chemare. 
Multe zile şi din partea noastră-i urăm». (T. Cipariu, Organul 
Luminării, Blaj 1848, pag. 329.) 

* 


<Mulţămim pentru adevărata râvnă, ostenelele şi jerfele 
cele mari ce faci pentru fericirea naţiunii noastre:: dee-ţi atot- 
puternicul putere spirituală şi morală, ca precum doreşti, până 
în sfârșit neobosit ca un neînvins atlet, cursul în arena naţiunii 
noastre cu încoronare să-l poţi curge, dându-ți milostivul Dum- 
nezeu zile multe și fericite, ca să te bucuri de coaptele fructe 
ale adevăratelor, naţionaliceştilor ostenele şi jertfe». (Alex. Sterca 
Șuluțiu, scrisoarea din 28 Oct. 1849.) 


* 


«Mă bucur, că pot salută de arhiepiscop și mitropolit pe 
un bărbat prea meritat pentru tron şi patrie, în care Eu, și toți 
Românii greco-orientali avem deplină încredere». (Franz Josef 
în audiența din 6 Febr. 1864.) 

+ 


«Are atâta minte (Şaguna) cât o jumătate de fară». (Mi- 
nistrul maghiar Josef Eötvös.) ; 


«Om politic din creştet până în tălpi». (M. Eminescu, 
Scrieri politice şi literare, pag. 196.) 
* 


— 253 — 


«Ce să zicem despre imensele progrese, făcute în arhi- 
«dieceza gr.orientală, atât în reședința sa dela Sibiiu, cât şi afară 
în cler! Despre aceasta pot să judece apei fii ai patriei, cari 
“cunoscuseră starea ei deplorabilă înainte de 1848. Se ceruse un 
spirit gigantic şi o voință neînduplecată pentruca să o regene- 
reze. O adevărată providenţă a fost aceea, care-i trimese pe 
Andreiu baron de Şaguna». (Q. Barițiu, Părţi alese din istoria 
Transilvaniei III pag. 495). 


Gavernele... 


“Cu vârful nins, senin priveşte drept în soare 
Muntele cântecelor mele: sufletu-mi 
-Scobit în lung şi lat de caverne vuitoare. 


Visurile, femeile, poftele, orgiile, 
Gândurile, frământările — mi-au scobit adâncimile 
Şi-mi înmulțiră cavernele, stafiile. 


Deasupra pe munte e-o liniște dumnezeească 
Și minunea dănțuitoare a gândurilor, 
„Jos vuetul cavernelor ce tot mai mult se cască. 


Pe vârful sufletului își joacă jocurile 
“Gândurile sprintene, sălbatice de plăcere 
De desubt îşi înmulțesc cavernele necontenit locurile. 


+. Puțin numai şi muntele cu huet se porneşte 
dar poporul amețit de dans de pe vârfu-i mândru 
„Se cufundă 'n adâncimea, care hohotește. .. 


Trad. T. Murășanu. 


— 254 — 


oăre Șaguna și „„fisociaţiunea transilvană “> 


Prea St. Părinte! 
Domnule Rector ! 
Domnilor Colegi! 
Onorat Auditoriu! 

l. 


Despärțământul Cluj al «Asociațiunii pentru literatura română 


Pai 


și cultura poporului român» organizând astăzi, când se împli- . 


„nește o jumătate de veac dela moartea mitropolitului Andrei. ` 


Șaguna, serbarea aceasta comemorativă, dă dovadă că înţelege 


să preţuească după cuviinţă amintirea acestui bărbat providenţial. .. 


al naţiunii noastre, care a veghiat cu devotament lângă lea- 


gănul <Asociaţiunii>, şi a îndrumat cu înţelepciune desvoltarea.. 


“acestei instituțiuni culturale în primii ei ani de existenţă, aju- 


“tând-o să lupte cu toate greutăţile începutului și să-şi asigure o- 
trăinicie tot atât de victorioasă ca și celelalte creaţiuni ale ne~- 


întrecutului organizator Şaguna. 


In adevăr, trăinicia biruitoare este una din caracteristicile- 


de căpetenie ale tuturor așezămintelor create sau conduse vre- 
melnic de Andrei Şaguna. 


Istoria ne înfățișează atâția oameni mari în domeniul cu-. 
getării, ideologi vrednici de admiraţiunea tuturor veacurilor,. ` 


lipşiţi însă de facultatea sau de talentul de a cobori pe tă- 


râmul realităţii și de a veşnici în fapte concrete rezultatele ideilor. ` 


propoveduite de dânşii. 
Andrei Şaguna nu eră dintre aceştia. Cu toate că bogata 
sa activitate literară, publicistică şi ştiinţifică i-a asigurat un loc 


de cinste printre cei mai de valoare cugetători ai neamului. 


nostru, personalitatea istorică, atât de reprezentativă a lui Şaguna 
se impune însă mai mult prin număr covârșitor al faptelor şi 
așezămintelor sale, — cari au creat noi posibilităţi de desvoltare 
bisericească, religioasă, culturală şi politică pentru poporul no- 
“ stru — decât prin suma ideilor — importante, fără îndoială şi 
acesteal — cu cari scrierile sale au izbutit să sporească și să 
fructifice cugetarea naţională. Deși a fost — după expresia 


*) Cuvântare comemorativă rostită în aula Universităţii din Cluj la; 
29 Iulie 1923. 


— 955 — 


biblică — om «puternic în faptă şi cuvânt», — totuș îndrăsnim 
a spune, că în tot cursul binecuvântatei sale activităţi sa ma- 
nifestat mai mult ca un erou al faptei. Cuvântul și ideea în- 
veşmântată într'ânsul aveă în concepţia lui o valoare însemnată, 
de sigur, dar totdeauna în funcțiune de importanţa, frumuseţa 
şi utilitatea faptei, ce puieă să răsară din sămânţa ideii și din 
energiile naţionale, pe cari propoveduirea ei eră chemată ale trezi. 

Această concepție, pe care o am puteă.numi pragmatică 
şi energică, a făcut din Șaguna un îndrumător nu numai al 
generaţiei contimporane cu dânsul, ci şi al celor următoare şi 
un creator de așezăminte, cari dăinuesc până în zilele noastre, 
pronunţând o desvoltare tot mai amplă şi în viitor. i 

Dacă la 1848, ca președinte al adunării naționale de pe 
Câmpul Libertăţii, împreună cu Simion Bărnuţiu şi cu întreagă 
ceata naționaliștilor a pus temeiu unui partid politic, aceasta există 
şi astăzi şi va continuă să existe luptând pentru drepturile' popo- 
rului. Dacă la 1850 a înfiinţat tipografia din Sibiiu şi la 1853 
ziarul «Telegraful Român» — amândouă aceste instrumente de 
progres cultural — cum își îndeplinesc în timpul de faţă, tot așa își 
vor îndeplini şi în viitor datoria de a răspândi cât mai multă lumină. 
Dacă a organizat potrivit cu principiile pedagogiei moderne 
seminarul teologic şi şcoala normală din Sibiiu, liceul şi şcoala 
comercială din Braşov, liceul din Brad şi sutele de şcoale po- 
porale, așezate sub ocrotirea autonomiei bisericeşti, toate așe= 
zămintele acestea școlare îşi vor continuă şi: în viitor munca 
binetăcătoare, ca niște adevărate podoabe ale învățământului 
nostru primar, normal, secundar, și superior. 

Dacă a putut la 1861 să înființeze, — împreună cu vred- 
nicii săi colaboratori Gheorghe Barițiu, Timotei Cipariu, loan 
Puşcariu ş. a. — Asociaţiunea noastră culturală, iată, că în 
cadrele acestei organizaţiuni ne-am întrunit astăzi, să aducem 
prinos de recunoștință memoriei lui, ca unuia dintre înteme- 
ietori. Dacă ne-a lăsat moştenire numeroase fonduri şi funda- 
țiuni, din venitele lor anuale se vor împărtăși totdeauna bisericile 
şi școalele poastre sărace, văduvele preotese, orfanii și neajutoraţii 
de acum și din viitor. 

Dacă a reuşit la 1864 să redobândească, după lupte în- 
cordate de 16 ani, autonomia şi independenţa naţională a mi- 
tropoliei noastre, dându-i la 1868 prin «Statutul organic» o con- 

2. 


— 256 — 


stituţie democratică, fără pereche în istoria trecutului nostru, 
„binefacerile acestei constituții bisericeşti au fost neprețuite nu 
numai pentru ocrotirea dată vieţii sufleteşti a poporului nostru 
împotriva tuturor atacurilor duşmănoase, ci şi pentru buna edu- 
caţie împărtășită în mod sistematic credincioşilor noştri, în su- 


fletul cărora a trezit o puternică conștiință a drepturilor şi da- . 


toriilor, ce trebue să revină fiecăruia dintre membri unei societăţi. 
Cu drept cuvânt a fost pus Şaguna, în revista <Convorbiri 
Literare» din 1909, alături de «Basarabi și acei Mușatini, des- 
călecături de ţară, dătători de legi şi datini». Descălecător a 
fost şi el, însă nu în direcţia urmată de obicinuitele noastre 
descălecări istorice dela Nord la Sud și dela Apus la Răsărit, 
ci în direcţie contrară dela Sud la Nord. Din ţinuturile sudda- 
nubiane, din pământul fraților noştri macedo-români a descălecat 
Şaguna prin strămoșii săi aici la noi pe plaiurile ardelene ca 


să dea neamului nostru prin «Statutul organic» cea mai solidă 


şi mai democratică constituție naţională, care a pătruns în con- 
ştiinţa poporului mai mult decât oricare altă lege scrisă. Dovadă 
despre trăinicia victorioasă a acestei legi e și împrejurarea, că 
noua organizare a României creștine e contemplată să se facă 
petemeliile de granit ale constituţiei elaborate de legiuitorul Șaguna. 
Dar nu voi obosi Onor. Auditoriu cu o expunere amă- 
nunţită a momentelor importante indicate mai sus, ci mă voi 
mărgini a schiţă cursul ideii de organizare culturală a Româ- 
nilor ardeleni, dela modestele sale începuturi şi până la no- 
rocoasa ei înfăptuire sub conducerea lui Andrei Şaguna. 


IL. 


Conducătorii românimii ardelene au înţeles, că cea mai 
„de căpetenie problemă pentru un popor care vreă să scape de 
jugul robiei sufleteşti şi trupeşti este să-şi creeze o cultură proprie, 
cu ajutorul căreia să pună în lucrare toate forţele sale intelec- 
tuale şi fizice încătuşate de răutatea vremilor sau amorţite prin 
o îndelungată stare de letargie. 

Inceputul ori cărei culturi naţionale poartă în mod fatal, 
urmele unor influenţe şi împrumuturi străine. O cultură cu totul 
independentă, din chiar originea sa, nu ne poate arăt? istoria, 
influenţele și împrumuturile străine orice popor capabil de cul: 
tură și de vieaţă le ştie transformă și imprimându-le notele 


— 257 — 


distinctive ale caracterului său naţional, în stare să le dea o 
înfăţişare nouă originală. Dar aceasta mo poate face cu izbândă 
mulțămitoare decât dupăce ajunge la conştiinţa de sine şi poate 
să prețuiască, după dreptate, comorile şi însuşirile sufleteşti cu 
cari l-a înzestrat Dumnezeu, Indată ce un popor ajunge la 
această conștiință a valorii și demnităţii sale trebue să cerce 
a se emancipă de sub epitropisirea prea îndelungată a unei 
culturi străine, care poate să-l reducă la sclăvie suiletească chiar 
şi atunci, când se bucură în alte privinţe de toată libertatea 
cetățenească și e stăpân pe destinele sale. Trebue deci să-şi 
dovedească fiecare naţiune propria sa destoinicie culturală, 
adăugând ea însăşi, din propriile sale comori sufleteşti, măcar 
o singură petricică la edificiul măreț al culturii umane ca şi 
cum ar da o dobândă pentru inevitabilele împrumuturi străine, 
cari se întâlnesc la începutul fiecărei culturi naţionale. Aşadar 
influinţe culturale străine trezesc conştiinţa naţională şi o în- . 
deamnă ca la rândul său, aceasta să-şi creeze o cultură proprie 
care prin notele sale distinctive şi originale să fie în stare a 
contribui ea însăși la îmbogățirea, sau măcar la varietatea cul- 
turii generale. 

Problema culturii naționale este de cea mai mare însem- 
nătate în vieaţa oricărui popor. Tot ce se lucrează în vederea 
acestei probleme și spre o rezolvire înţeleaptă a ei nu se va 
pierde în proporţie. dreaptă cu puterea sufletească creatoare şi 
cu destoiniciile culturale ale poporului capabil de progres, 

La începutul erei constituționale în monarhia habsburgică 
obținură și Românii ardeleni câteva rezultate politice însemnate, 
cum au fost congresele naţionale din 1861 şi 1863 sau chiar, 
legile dietei ardelene din Sibiiu (1863—4) privitoare la înarti- 
cularea drepturilor politice ale naţiunii și limbii române. Dar 
aceste rezultate politice au fost de o natură foarte efemeră. 

In momentul când au fost dobândite, au şi început a se 
pierde, a se spulberă. Cu mult mai trainice şi mai sigure sau 
dovedit însă rezultatele obţinute de Românii ardeleni, în acest 
timp, pe teren bisericesc și cultural. | 

intge instituțiunile culturale româneşti, create la începutul 
erei constituţionale, de importanţă deosebită a fost şi este 
<Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura 
poporului român». 


— 258 — 


IH. 


Lipsa unei societăți literare și culturale, în felul cum aveau? 
şi alte popoare din Transilvania, începuse a fi simțită şi de Ro-: 
mâni încă pela sfârșitul veacului al XVIII-lea, când se proec 
tase, după ideile vestitului doctor și profesor al universități 
din Cluj loan Molnâr-Piuariu, societatea literaţilor din Sibiius * 
cu. scop de a tipări un ziar pentru popor (1789), iar ceva mai js 
târziu (1795) aşă numita «societate filosoficească a neamului 
românesc în mare prinţipatul Ardealului», care înșiră între 
membrii săi, «preoţi, învăţători, toţi supuşi. bisericii Răsăritului, -3 
doiftori, filosofi, istorici şi alţi mai mulți învățați la număr». `; 

Această societate cereă dela membrii și sprijinitorii ei câte È 
15 fiorini pe an. : E. 

In schimb intenţionă să tipărească o bibliotecă cu vestiri . î 
filosoficicești şi moralicești, manufacturi “neguţătoreşti, ştiinţi ~: 
şi regule dieteticeşti», pe lângă care mai promiteă și alte cărţi -: 
despre «teologia moralicească a Răsăritului» și «alte istorii bi- + 
sericești»>, apoi biografiile principilor Munteni şi Moldoveni și . * 
«Istoria Românilor pe larg, culeasă din cele vechi adevărate “+ 
istorii» şi în sfârşit «alte deprinderi ale lumii vrednice de d 
a ie şti». $ 

Proiectul acesta, la alcătuirea căruia învățații ardeleni par = 
a se fi orientat mai ales după fasciculele revistei germane, ; 
ce apăreă pe atunci în Șibiiu sub titlul «Siebenbiirgische - 
Quartalschriit> — nu sa putut realizà în întregime. A apărut - 
totuş la 1798 în tipografia lui Petru Bart din Sibiiu un în- “ 
„ceput de istorie universală sub titlul: «începuturi temeinice. ` 
ale istoriei de obște Partea dintâiu», din care un exemplar 
necomplect se găseşte în biblioteca Universităţii noastre (co- 
lecţia G. Sion). 

= Cu o jumătate de secol mai târziu conducătorii tineri şi 
idealişti 'ai Românilor ardeleni, se ocupau cu gândul de a în- 
ființă o <Academie română». Alţii, mai buni cunoscători ai tm- 
prejurărilor, mai realişti în cugetarea şi acțiunea lor, înțelegeau 
că planul acesta nu-l vor puteă duce la îndeplinire. Dar pentru 
toţi eră o veche dorinţă crearea unei instituţiuni, care pe lângă 
promovarea literaturii şi culturii românești, să poată împreună 
la un loc întreagă românimea ardeleană, desbinată în două con- 


— 259 — 


“esiuni, să cimenteze legăturile de unitate şi frăţie, şi să afle 
mijloacele necesare pentru răspândirea culturii naţionale în pă- 
turile largi ale poporului. E potrivit să amintim aci pe scurt şi 
încercarea făcută pe la 1808 de cătră învățatul Bănățean Const. 
Diaconovici Loga de a înființă o «Societate pentru cultivarea limbii 
române» precum şi importanta dar efemera realizare la 1845, în Ţara 
Românească a unei societăţi culturale cu numirea de <Asociafia ` 
literară a României». Statutele acestei Asociaţii sunt din 1847. 
Intre membrii ei se găsiau literați şi scriitori de valoarea lui Iancu 
Văcărescu, St. Golescu, Bolliac, lon Ghica, Gr. Alexandrescu, 
C.A, Rosetti, N. Bălcescu şi P. Poenaru, Moldoveni ca Alecsandri, 
Negruzzi şi Cogălniceanu, Ardeleni ca Laurian și Aron Florian. 
Scopul ei eră să înlesnească progresul literar în toată românimea. 
Tendinţa de a creà comitete-sucursale în Moldova şi în Tran- 
silvania însă mwa izbutit, dupăcum fără rezultatul dorit a rămas 
Şi propunerea lui Bălcescu și Cogăiniceanu de a publică un 
Dicționar biografic cu vieţile celor mai însemnați Români din ` 
toate părțile şi din toate veacurile. După 2 ani de activitate 
promițătoare această Asociaţie literară aţipi tără nădejdea unei 
apropiate reînvieri. Ceva mai târziu, primind, la 1852, câteva 
ajutoare bănești prefecţii ardeleni Simion Balint (9500 fl.) loan 
Axente (9000 fi.) și Avram iancu (6000 îl.) — dupăcum aflăm 
dintro scrisoare a lui Aron Florian, — au dăruit toți trei suma 
de 2500 fl., care sumă sa depus pe numele lui Dr. Pavel Va- 
sici la cassa de păstrare («Sparkassa») din Sibiiu, în ziua de 30 
Aprilie 1852, ca să poată servi la înființarea unei societăţi lite- 
rare române. In 2 Maiu 1852 Aron Florian serià lui loan Ma- 
iorescu despre această întâmplare următoarele: <Eu mă folosii, 
de ocaziunea aceasta, când li-s'au dat banii, pe lângă decrete 
foarte flatătoare. și stătui de dânșii, ca să dee ceva pentru un 
scop naţional; am socotit, că centrul de unire al Românitor nu 
poate fi altul decât o, societate literară română. Ei. pătrunseră 
necesitatea şi importanţa şi contribuiră Balint 1000 fl, Axente 
1000 îl., lancu numai 500 fl. C. M. Eu făcui iute actul de fun- 
“daţiune, pe care ei Îl subscriseră, luai banii dela ei şi îi puse- 
răm la Şparkassa. Prin actul de îundaţiune ei au ales 5 bărbaţi 
«din cei de aici şi pe Barițiu din Braşov, ca să compună sta- 
tutele, să le subștearnă la guberniu spre aprobaţiune şi să facă 
paşii trebuincioşi, ca societatea să intre în vieaţă. Bine s'a făcut 


. — 260 — 


ori ba... Eu de scop al societății literare în actul de fund 
ţiune am pus cultura și desvoltarea limbei şi publicarea de că 
folositoare». 

" Maiorescu însă nu aprobă idea lui Aron Florian, ci insi 
pentru înfiinţarea unei academii române de drept. Mai târz 
Florian, învinuit de Maiorescu, că ar fi agitat contra academi 
se scuză prin epistola din 4 August 1852 spunând, că dâns 
şi-ar jertii pentru academie, dacă ar îi <practicabilă», nu numai: 
opiniunile, ci întreagă personalitatea sa. 

Divergenţa  opiniunilor între ceice doriau «societatea: 
literarăc și între ceice insistau pentru înființarea unei academii, 
de o parte, iar de altă parte nefastele învrăjbiri confesionale; 
cari au bântuit întreg deceniul absolutizmului, împiedecână, 
realizarea acestui plan, banii depuşi la <Sparkassa» din Sibiiu- 
i-a ridicat, în vara anului 1854, desigur cu învoirea lui Vasici; 
şi a donatorilor, poetul Andrei Murăşanu. 

Inființarea societăţii literare a rămas deci tot în domeniul 
- dorințelor, cari îşi așteptau înfăptuirea în timpuri mai senine. 

La 1859 apăru în «Aradul vechi> un fel de amana“ 
literar, întitulat <Muguri>, dedicat «sexului frumos român» și : 
alcătuit «prin conlucrarea junimei clericale și studioase a cla= ` 
selor gimnaziale superioare», cuprinzând 59 poezii, parte originale,. : 
parte reproduse din autori cu renume. 

" Această carte îndemnă pe colaboratorul <Telegratuluii.. 

Român», Zaharie Boiu, să scrie o recensiune severă, spunând, 
că tot ce e bun întrânsa, nu e propriu şi tot ce e propriu, nu. 
e bun, afară de trei poezii ale lui Atanasie Marienescu, cari 
sunt «ca trei fire de măgheran printre urzici». La observaţiile 
„lui Boiu a răspuns profesorul din Arad, Dr. Atanasie Şandor, 
luându-și elevii în apărare. (Tel Rom. 1860 Nr. 13.) 

Critica severă a lui Z. Boiu avù darul a provocà o dis- 
cuţie serioasă şi folositoare prin faptul, că sa accentuat iarăşi 
necesitatea unei societăţi literare, sau indicat chiar căile și 
mijloacele potrivite pentru împlinirea acestei dorințe vechi. 

Corespondentul <Telegratului Român» din Ţara Oltului, 
loan Puşcariu, arată, că nu atât studenţii aradani sunt de vină 
pentru versurile slabe din almanahul «Muguri», ci mai mult 
societatea românească însaşi, deci împrejurarea, că ei mau avut 
de unde să înveţe a scrie româneşte frumos şi corect. <Adevărat, 


TOYI 


~ 


` că copiii dela Arad & Comp. cu idei ungurești, cu sintaxă 


germană şi cu cuvinte latinești nu putură produce o carte 
poetică, însă oare avem noi un Panteon român, nişte sărbători 
olimpice, unde să audă pe bătrâni româneşte»? 


Aceasta lipseşte, cum a lipsit în tot trecutul românesc, 
care în părţile sale mohorâte se caracterizează, între altele, şi 
prin totala elipsă de reuniuni», pe când «dacă am aveà nu o 
academie ca a Ungurilor din Pesta, ci numai o reuniune modestă. 
ca a Sașilor din Transilvania, cea pentru cunoştinţa țării («Verein 
für Landeskunde»), o reuniune de exemplu, pentru cultura 
poporului român, dacă ne-am adună sub forma asta legală în 
tot anul odată la Brașov, apoi la Săcele, la Zărneşti, la Făgăraș, 
la Sibiiu, la Răşșinari, la Sălişte, la Haţeg şi aşa mai încolo, 
apoi am trece şi la Lugoj, Lipova, Arad şi mai pe urmă la 
Cernăuţi şi Suceava — dacă din o contribuire ce o ar hotărâ 
statutele sar formă un fond pentru o bibliotecă română, muzeu 
român ş. a. — dacă literații noştri și mai ales cei începători, 
mai nainte de a-şi dă lucrările lor pe mâna fiilor lui Guttenberg, 
le-ar aşterne acestei reuniuni spre o revizuire literară — cred, 
că atunci ne-am puteă. cunoaşte mai întâi slăbiciunile noastre, 
apoi am puteă îndreptă și pe ale tinerilor mai cu datornică 
cruțare, fără să aibi scârbe, fără de a-i descurajă şi a-i desmântă 
poate pentru totdeauna dela literatură... atunci i-am face atenți 
şi la aceea, că nu fiecare are aplicare naturală spre. poezie și 
sila e în zadar; că nici nu e de lipsă a se face toţi deodată 
poeţi; că poezia creşte mai lesne pe fețele, decât pe dosurile 
Carpaţilor; că spre recompensă noi aici avem alte fântâni literare 
de exploatat: anticităţile, istoria și geografia română, minera- 
logia, botanica, fauna ș. a. 


Curând după acest apel ziaristic urmează, tot în coloanele 
<Telegraiului Român», o corespondenţă din Blaj, scrisă la 11 
Aprilie 1860 de profesorul loan Rusu, protopopul de mai târziu 
al Sibiiului, care insistă şi el asupra foloaselor, ce ar puteă să 
aducă o societate literară, şi îndeamnă pe Români să nu mai 
stea «cu „mânile în sân, să le pice mură în gură, ci să-şi 
unească puterile şi luminile minţii, să nu cruţe nici jertfe, nici 
osteneală pentru un scop nobil, căci numai aşa vor scăpă de _ 
judecata lumii şi de osânda posterităţii». 


— 262 — . 


IV. 

In 10 Maiu 1860 Şaguna înaintează, în această chestiuni 
guvernatorului ardelean Liechtenstein o petiție subscrisă de 17 
Români, cari roagă guvernul ardelean să le îngădue a ţine 
în Sibiiu o adunare constituantă (<consultătoare»). E 
Petiţia aceasta a fost scrisă de Dr. loan Raţiu şi «compusă 

cum se exprimă Barițiu, în termeni atât de pipăiţi, umiliţi, re: 
piratori de lealitate, pe cât se puteă află în limba germană 
bogată în expresiuni plăcute despotismului». 


In răspunsul său din 12 lulie 1860, adresat lui Şaguna 
care se află -atunci ca membru al senatului imperial în Viena 
guvernatorul Liechtenstein spune, că înainte de a admite adunare 
cerută, trebue să i-se facă cunoscut, cel puţin în liniament 
generale, proiectul de statute, căci dânsul nu poate încuviini 
constituirea unei societăți cu tendinţe exclusiv naţionale şi cari 
se izolează în mod vădit, de celelalte naţionalităţi din ţara aceasta. 


După primirea acestui răspuns Șaguna s'a adresat curând 
lui I. Pușcariu, G. Barițiu şi T. Cipariu cu rugarea de a elabori 
fiecare câte un proiect de statute şi a i le trimite spre între 
buinţare. Din aceste 3 proiecte, a combinat însuşi unul, înain 
- tându-l guvernatorului cu rugarea, «să binevoiască a mijloc 
încuviințarea lui cea dorită de o nație, care a dat nenumărat 
dovezi despre alipirea sa către tronul maiestatic şi al căre 
patriotism curat și străin de orice separatism ostensibil se do 
vedeşte și cu Ş-ul 4 al statutelor, unde limpede se zice că; 
membrii acestei Asociaţiuni pot îi de grice religie și nație. 

Dupăce primi răspunsul favorabil dela guvernatorul Liech- ; 
tenstein, convocă pe ziua de 9/21 Martie 1861 la Sibiiu pe toţi . 
cei 171 de inşi, cari au subscris petiţiunea din 10 Maiu 1860..; 

In edificiul seminarului Sa ţinut sub prezidiul lui Şaguna 
adunarea constituantă, care a discutat și aprobat statutele, 
Şaguna deschise adunarea prin o frumoasă cuvântare, comu- 
nicând rezultatele stăruințelor, ce s'au pus pentru înființarea - 
acestei societăţi, şi arătând, că «legile patriei noastre sunt de. 
natură progresivă, deşi întrun punct încă ne apasă, adecă în î 
punctul naţionalităţii>, termină cu următoarele cuvinte de îm- : 
“bărbătare, cari pe lângă un apel călduros, cuprind și o pro- ` 
misiune solemnă, împlinită din partea lui cu prisosință : 


— 963 — 


. monumentele materiale ale unui period cult se pot 
aa Sin mâni' barbare şi o nație liberă se poate lipsi de 
libertate prin nişte legi draconice; însă monumentele spirituale 
şi moravurile cele bune, precum şi valoarea lor rămân pentru 
toţi timpii nerăsturnavere, căci acestea sunt mai presus de orice . 
putere silnică şi fizică, de ele nu se poate atinge mâna bar- 
barului, furul nu le poate fură, moliile nu le pot mâncă. Fiind 
așa dară problema noastră a înaintă literatura, cultura, industria 
şi agricultura naţiunei noastre, adecă a înaintă starea spirituală 
şi materială a poporului nostru, vrem a deșteptă prin mijloace 
naţionale facultăţile, 'va să zică cugetările cele senine şi serioase 
în poporul nostru, ca să cunoască ființa și destinaţia sa și să 
o ştie întrebuință spre tot binele, precum și alte naţii fac astăzi ` 
aceasta și precum cere spiritul cel civilizator al secolului nostru, 
darurile lui vor garantă viitorul cel mai ferice a mult cercatei 
noastre naţiuni şi o vor feri de nişte lovituri ucigătoare de 
religia şi limba ei. — Aceste convingeri mari să ne insufle- 
ţească, domnilor, pe noi toţi, şi atuncia tare cred, că cerul va 
incoronă cu flori de mângăere întreprinderea noastră, și va 
ascultă rugăciunea mea, prin care cucerindu-mă îl rog, ca să 
reverse binecuvântarea sa asupra Asociațiunei noastre, căci tot 


-darul desăvârşit vine de sus, dela părintele luminilor. 


In sfârșit din parte-mi mă oblig, că voi sprijini scopul 
Asociaţiunei noastre, încât va stă în puterile mele, căci aci voi . 


‘fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale limbei mele materne, 


care la străini nu s'a învrednicit de atenţiune, . însă acelea cu . 
atât mai scumpe sunt inimii mele»! 

La sfârşitul adunării (şedinţa III) Barițiu mulțumește lui 
“Şaguna pentru ostenelele şi sacrificiile, ce a binevoit, precum 
în nenumărate cazuri, aşa şi cu ocaziunea aceasta, a le aduce 


în cauza naţiunii şi îl roagă să stăruiască și mai departe pentru 


Asociaţiune «până la deplina ei înființare prin aprobarea prea- 
înaltă a statutelor şi până la prima adunare generală»... 
Statutele discutate şi primite în această adunare Șaguna 
le-a înaintat din nou, prin guvernul ardelean, la Viena, de unde 
primind dn Septemvrie aprobarea, el a convocat pe ziua de 
23 Octomvrie (4 Noemv.) la Sibiiu «pe toţi inteligenții naţiunei 
noastre, cari voiesc a fi membrii <Asociaţiunei>, spre a luă - 
parte la inaugurarea şi deplina constituire a aceleiaşi». În dis- 


— 264 — 


cursul inaugural rostit cu acest prilej Şaguna spune, că «Aso 

ciațiunea are o problemă «pe cât de nobilă, frumoasă şi uni 

“În felul său astăzi în întreaga noastră naţiune din toate părţile». 
«pe atât şi de serioasă şi grea, pentrucă cere o perseveran i 

de fer şi un sacrificiu din inimă». Schiţează apoi pe scu 

luptele, ce a purtat el cu ministrul Thun, pentru promovari 

culturii naţionale în deceniul absolutismului, și pașii ce i-a făcuț 

pentru înfiinţarea «<Asociaţiunei», terminând astfel: <Domnilo 

masa dulcei maicei noastre este pregătită pentru oaspeţi mulţi 

maica noastră a fost până acum îmbrăcată în doliu, dar de 

acum Înainte se îmbracă în haine de nuntă şi pofteşte la masă 

pe toți fiii săi, ca să strălucească și ea în și cu casa sa și săă 

înoiască pe fiii săi, precum se înoiesc tinereţele vulturului». 

La cuvântarea lui Şaguna a răspuns Cipariu prin clasicul: 

său discurs despre importanţa limbei naţionale, a acestui «tezaur. 

aa aia dulce ca sărutările măicuţelor noastre, când ne aplecat: 

la sânul lor, tezaur mai scump decât vieaţa; tezaur care de l-a h 

fi perdut, de l-am perde, de vom suferi vreodată, ca cineva cu 

puterea, cu înșelăciunea, sau cu momele să ni-l răpească di 

„mânile noastre, atunci mai bine să ne înghită pământul de vii, 
să ne adunăm la părinţii noştri cu acea mângăiere, că nu am 

tradat cea mai scumpă ereditate, fără -de care nu am fi demni 

a ne numi fiii lor: limba românească»,. şi adauge: Un razim: 

naționalităţii române se împlântă astăzi, ci sperăm, că asemeni 

razime de asta și de alte forme se vor împlântă şi de aci înainte: 

şi mai multe și mai puternice». 

«Aşa după 16 luni, computate din 10 Maiu 1860 până în 

13 Septemvrie 1861 — scrie mai târziu Barițiu —- inteligenţa: 

poporului român ajunse ca să-şi. câştige un loc de convenire, 

unde să nu aibă a face nici.cu scolasticismul teologilor, nici a 
se aruncă în vâltorile politicei militante, ci a se mărgini pe 
câmpul cel de altmintrelea foarte larg, totodată frumos şi dătător- 
de vieaţă al literaturii şi.al ştiinţelor, precum şi a căută neîn- 
cetat mijloace, nu fantastice, ci reale și oneste, spre a lumină; 
cultivă, înavuţi şi ferici pe popor, pentruca șă fie fericită țara». 
Cu ocazia constituirii s'a adunat suma de 5600 fl. dela 

212 membri, cari au contribuit cu diferite sume dela 5—210 fl. ; 
prelaţii premergând şi aci cu frumos exemplu, au dăruit pe 
seama <Asociăţiunii». Şuluţiu 2000 fl. iar Șaguna 1050 florini. 


— 965. — 


In şedinţa a doua s'a ales ca prezident pe timp de 3 ani 
(în sensul §-ului 11 din statute) Șaguna cu 75 voturi faţă de 
20 date pentru Şuluţiu, 17 pentru Andreiu Mocioni şi 11 îm- 
părţite între alţii. Cu unanimitate au fost aleși Cipariu, vice- 
prezident şi Barițiu secretar primar, iar ceilalţi funcţionari şi un 
comitet de 12 ingi — cu majoritatea voturilor. In semn de re- 
«cunoaştere a meritelor literare 24 de români, din provinciile 
„austriace și de -peste munţi au fost aleşi membri onorari, tot 
„asemenea şi 3 străini: contele G. Csâki, «pentru ajutoarele făcute 
'şcoalelor şi literaturii româneşti», Aurel Kecskeméti, redactor 
la «Siirgâny»> în Pesta şi Dr. E. I. de Tkalacz, redactorul revistei 
«Ost und West» din Viena — «pentru favorirea limbei române». 

In ședința a 4-a și cea din urmă sa luat hotărârea de a 
se împărți, — începând cu anul școlar 1861/2, — între 10 
studenţi lipsiţi de mijloace, o sumă de 600 fl, apoi în lipsa 
unui local propriu, Şaguna propune și adunarea primește «ca 
„o odaie din Seminarul diecezan să se adapteze spre scopul. 
acesta». Adunarea se încheie prin următorul cuvânt potrivit a 
lui Şaguna: «Ne-am adunat în caritate, ne despărțim în caritate. 
Dea Dumnezeu, ca până la capătul veacului să fie tot aşa. Să 
ne mai întâlnim la masa mamei noastre comune; să ne îndulcim 
“de limba, de naționalitatea şi de toate câte sunt ale Românului. 
“Luaţi seama, în ce momente şi în care epocă viețuim. Popoarele 
mai înainte au putut trăi fără literatură; iar astăzi aşa ceva este. 
curat peste putinţă. — Feudalişmul aristocratic s'a delăturat prin 
desvoltarea puterii morale şi cunoaşterea legilor fireşti; a păşit 
în locul aceluia egalitatea de drepturi şi egala îndreptăţire, să 
nu uităm însă, că puterea minţii şi a geniului, ştiinţele şi artele 
sunt, care în zilele noastre dau popoarelor tărie și le asigură 
viitorul». 

Astfel sa înfiinţat <Asociaţiunea transilvană», după multe 
încercări şi stăruințe şi prin o precauţiune înţeleaptă, care a 
știut prinde momentul oportun, reuşind să înlăture diferitele 
greutăţi, ce îi stăteau în cale şi ar fi putut so răpună din mo- 
mentul înființării, sau chiar înainte de "luă ființă, cum ştim, 
că s'a întâmplat cu încercarea dela 1808 și cu cea dela 1852. 
«Asociațiunea sa născut — cum spuneă N. Iorga cu dreptate 
„la 1905 — din curentul neîntrerupt spre lumină, care a insu- 
fleţit de 150 de ani măcar pe Românii din Ardeal, și ţările 


- 


— 266 — 


ungurești, din iubirea adevărată cătră popor, căruia îi trebuii 
şcoli, tot mai bune şi mai româneşti, pentru a puteă sta alăte 
cu alți locuitori ai acestui pământ. Ea s'a adus la îndeplini 
întro clipă rară, când amintirile unor primejdioase lupte 
purtate împreună uniseră în inimi pe credincioşii celor do 
Biserici, rivale totdeuna din nenorocire, dușmane: uneori, 
care anumite împrejurări au împărţit neamul nostru din ace 
părți amenințate. Dela început cAsociaţiunea> a fost și a-l 
Şaguna şi a lui Șuluțiu şi a Blăjenilor și a Sibienilor, şi 
Uniţilor ' şi a Neuniţilor. Şi aceașta alcătueşte însușirea ei dë 
căpetenie și cea mai scumpă ...... Unde desbină legea, uneș 

cartea, lumina». Sy 


Ca preşedinte al Asociaţiunii a participat Şaguna la şei 
dințele comitetului şi a condus trei adunări generale, delæ 
celelalte fiind împiedecat prin necontenitele lupte, ce purtă-ă 
tocmai atunci pe teren politic, bisericesc şi școlar. La distri-*; | 
buirea ajutoarelor pentru studenți eră totdeauna cu cea mai: 
mare atențiune şi dacă pentru vreunul dintre studenții cei buni. 
nu se ajungeà ajutor din fondurile extrem de modeste alè“ 
Asociațiunii, nu stăteă mult pe gânduri, ci îi ofereà din al său,” 
căci pentru cererile oamenilor harnici Şaguna aveă totdeauna, 
urechea şi punga deschisă. . 

Cea mai frumoasă și mai reușită dintre adunările generale: 
ale <Asociaţiunii>, sub prezidenţia lui Şaguna a fost, desigur, ` 
cea. din Braşov, ținută la sfârşitul lui Iulie 1862 și împreunată - 
cu o expoziţie de produse ale industriei naţionale. Scopul: 
acestei expoziţii a fost — dupăcum arătă Șaguna în circulara 
sa -— «Înaintarea și deşteptarea Românilor, precum și progresul | 
şi gustul estetic pentru .tot ce este frumos și folositor». La 
deschiderea ei au asistat peste 800 membrii. In discursul său 
introductiv, Şaguna, pornind din cunoscuta sentință a istoricului 
Boniiniu, că «Românii sau luptat mai mult pentru limbă, decât. 
pentru vieaţă», a vorbit «cu multă prudență, multă abnegațiune, 


ZEN 


iz š Toae, > a P5 


PERNE Ta ta i ai 
P TEEN sd at alia schi sat EEE ct iat 


mult patriotism concentrat, — cum ne asigură Odobescu, care  - 
a participat la această adunare, — despre importanţa limbii şi | ă 
culturii naționale, spunând că națiunea română nimic mai mult î 
și mai puţin nu doreşte, decât aceea, ca să rămână în vieața P 
„sa națională, adecă în vieafa limbei sale, şi prin aceea, ca prin : 


să a RAP 


E Sa SEE COO 


— 267 — 


mijlocul cel mai sigur să întemeieze și să lățească cultura şi 
prosperitatea națională și patriotică, precum o vede aceasta la 
celelalte națiuni surori compatriotice». 

In optimismul său entuziast declară, că se simte «de trei or 
fericit» ca preşedinte al acestei Asociaţiuni, căreia îi proroceșşte: 
că întrun viitor nu prea îndepărtat îşi «va vedea ostenelele: 
sale incoronate cu succesul dorit> : literatura, cultura, școalele,. 
institutele literare vor ajunge în stare înfloritoare, satele și ora- 
șele româneşti vor înaintă; grădini și holde frumoase se vor 
vedeă acolo, unde până ieri erau <polomide şi alte ierburi 
sălbatice», economia naţională va pătrunde şi la plugarii noştri,. 
«pe scurt nu vor frece multe zeci(mi) de ani şi națiunea română 
va fi regenerată și întinerită în puterile sale intelectuale, indu- 
striale și materiale, pentrucă națiunea este setoasă după cultură 
şi luminare, iar membrii acestei Asociaţiuni nu vor cruțà nici. 
un sacrificiu, ce ar condiționă un viitor mai fericit și propăşire: 
naţională». 

In această adunare generală, pe lângă animatele desbateri: 
în chestia ortografiei şi frumoasele disertaţii ale lui G. Barițiu, 
Gavril Muntean, T. Cipariu şi loan Pușcariu, au mai fost și alte- 


“momente însemnate ca d. e. premiarea poeziilor lui Andrei 


Murăşanu, cu 50 de galbini. Suma eră destul de. modestă, 
ceeace preşedintele Şaguna află de potrivit a justifică prin ur- 
mătoarele cuvinte: «In adevăr mie mi se pare puţin această: 
sumă pentru celebrul nostru poet, însă proiectarea s'a. 
făcut în privire cu starea pecuniară a <Asociaţiunii». Dar la. 
acest neînsemnat premiu se adauge altul foarte mare, premiul: 
moral, şi cred, că explic simțămintele şi convingerea adunării 
poftind dlui Andrei Murăşanu a aveă tăria trupească ca vârful:: 
Surului și Măgura Codlei». 

Tot în această adunare s'a discutat și ideea înfiinţării cå- 
torva secțiuni științifice, Inându-se decisiunea de a se întocmi 
«deocamdată numai trei secțiuni: 1. filologică, 2. istorică şi 3. 
fizico naturală». d 

- Adunarea se termină, şi astădată, prin cuvintele de însu-- 
ilețire al€ prezidentului, care proroceşte, că c<existența <Asocia- 
țiunii> nu numai că nu este periclitată din nici o parte ci e: 
asigurată din toate părţile prin unirea, armonia, simpatia şi 
concursul tuturor Românilor», 


— 268 — 


<Asociaţiunea» işi fixase chiar dela început un program; 
foarte vast și frumos, realizarea căruia treceă însă peste puterile: 
şi mijloacele materiale modeste, de care dispunea această in: 
stituţiune folositoare. «In sfera de activitate trasă pentru <Aso-. 
ciaţiunea noastră — scrie Barițiu — se cereă din capul locului i 
un venit anual sigur de 40—50,000 floreni, adecă interese dela: 
un milion floreni, Dară unde eră milionul?»... Suma de 560053 
tl, câți s'au putut adună la constituirea din toamna anului 1861,-4 
sa urcat în curs de 2 ani la cifra de 20,466 fl. 86 cr. 
La următoarele trei adunări generale ţinute la Blaj (1863), 
Haţeg (1864), Abrud (1865) n'a mai putut participă Şaguna, fiind 
împedecat la 1863 prin participarea la dieta ardeleană, la 1864-3 
de o boală, pentru a cărei tămăduire a trebuit să cerceteze 
băile din Mehadia, iar la 1865, având să sfințească, chiar în 15 
August — ziua adunării generale, — pe Popasu ca episcop al 
Caransebeşului. În lipsa lui aceste trei adunări s'au ţinut sub 
conducerea vice-prezidentutui Timoteiu Cipariu, care la Abrud, 
atât în numele său, cât şi în al adunării întregi, exprimă do-‘ 24 
rința de al .vedeă pe Șaguna în fruntea strălucitelor adunări 
generale, spre a le conduce «cu toată energia îndatinată, și cu 
toată însufieţirea, ce ştie insuflă în inimile tuturor». 
Adunarea ţinută anul următor, 28—29 August 1865, la 
Alba-lulia a fost cea din urmă condusă de Șaguna, ca prezident. 
In cuvântul de deschidere arată motivele, cari l-au silit să ab- 
senteze dela cele trei adunări anterioare, adresează lui Cipariu 
“<mulțumirea sa cordială și frățească» pentru bunătatea şi edeo- & 
sebita desteritate», cu care a condus acele adunări «spre înde- E. 
- stulirea obştească»; constată iarăşi, că <Asociaţiunea> și-a <Îm- 
plinit din destul misiunea sa, faţă cu mijloacele cele smerite - 
pecuniare, de care poate să dispună». Şi vorbeşte apoi despre ` 
însemnătatea morală şi socială a muncii, citând părerile unui 
renumit profesor de istorie (Labouleye) dela universitatea din . 
Paris, din cari scoteă încheierea, că «fără muncă pricepută şi :4 
stăruitoare nu poate înaintă cultura unui popor, nici onoarea ` $ 
şi apreciarea lui în societatea civilă». 
Până la această adunare capitalul eAgodanuiniis sporise la, 
suma de 26,161 fl. 10 cr. 
Cu câtă încredere priveă Şaguna viitorul <Asociaţiunii», - 
sa putut vedeă şi din mărturisirile şi constatările optimiste, 


— 269 — 


cuprinse în diferitele discursuri ce a rostit cu prilejul adună- 
rilor generale. Mai cităm aici o sentință caracteristică. Intâl- 
nindu-se în vara. anului 1864 la Brașov cu Barițiu, Şaguna îi 
zise acestuia, «cu vocea oareșicum dureroasă, ca şi cu un 
presimţ profetic»: «Să nu lăsăm, dle Barițiu, ca să apună <Aso- 
ciaţiunea» noastră, să o susţinem cu toate braţele, încât dacă 
s'ar întâmplă, să perdem toate celelalte drepturi, Ja câte ne ni- 
zuim, să rămânem cel puţin cu acest mijloc comun de cultură 
a limbei şi a spiritelor. Zelal nostru pentru « Asociațiune» să 
nu scadă!» La acestea adauge Barițiu, că «situaţiunea cu Viena 
începuse a se schimbă încă în 1864 in defavoarea Românilor, 
Episcopul Andrei o simţise mai curând decât noi ceştialalţi». 
* 

Sub conducerea înțeleaptă a lui Şaguna şi Cipariu şi pe 
lângă stăruința neobosită a lui Barițiu <Asociaţiunea» izbuti să-şi 
croiască o cale, pe care aveă să înainteze cu încetul, pas de 
pas, trezind prin adunările sale generale în fiecare an câte un 
ținut locuit de Români, organizând serbări culturale, ţinând con- 
ferințe pentru intelectuali, prelegeri poporale pentru săteni şi 
cursuri speciale pentru analfabeți, împărțind ajutoare studenţilor 
şi meseriaşilor săraci, însutieţind pretutindeni poporul pentru 
scopurile ei şi adunând, din prisosul bogatului ca și din <obolul 
văduvei», mijloacele băneşti necesare pentru realizarea acestor 
scopuri. să 

Când i s'a cerut să realizeze lucruri prea mari, în abso- ` 
lută disproporție cu mijloacele materiale modeste, de care dis- 
puneă, ca d. e. înființarea unei academii de drepturi, cum pro- 
puneă consilierul Iacob Bologa în adunarea generală din Nă- 
săud (1870), fireşte că astfel de dorinţe, oricât de nobile şi 
frumoase, nu le puteă duce c<Asociaţiunea> la îndeplinire. . 

Dar când. în fixarea scopurilor ei s'a ţinut seamă de rea- 
litatea împrejurărilor, când propunătorii şi îndrumătorii rămâneau 
în marjinile posibilităţilor, sa făcut din deceniu în deceniu câte 
un pas spre progres, cum sa întâmplat cu înființarea revistei 
«Transilvania», a şcoalei civile de fete cu internat, a publicării 
«Enciclopediei Române», a zidirii palatului cultural și a inau- 
gurării muzeului istoric şi etnografic din Sibiiu. 

Astfel putem constată, că -<Asociaţiunea> este în timpul 
de faţă una din cele mai vechi instituţii culturale, pe cari le 

3 


— 20 — 


au Românii din oricare parte a Ţării noastre întregite și că în: a 
cadrele èi s'a desfășurat — cu mijloace modeste, dar cu stă 
ruință impunătoare şi cu laudabil spirit de sacrificiu — o acti- 4 
vitate sistematică, o muncă devotată, spornică și deosebit de" ] 
folositoare intereselor noastre naţionale. A 

Conducătorii <Asociaţiunii» dela Andrei Şaguna până la 
Andrei Bârseanu au dat dovadă de aceleași însușiri, pe cari-ă 
Odobescu le-a putut descoperi, la 1862, în persoana celui dintâi: 
președinte: de multă prudență, multă abnegațiune și mult pa- 
triotism concentrat! De aceea au fost în stare să creeze o tra-: 
diție luminoasă şi să câștige desăvârşita încredere a tuturor Y 
păturilor poporului nostru în viitorul acestui aşezământ cultural, Ă 
considerat ca o expresiune permanentă a conștiinţii şi solida- $ 
rităţii naționale româneşti. J 

Indrumările date de Șaguna-au fost urmate şi în dome- 4 
niul cultural al <Asociaţiunii> cu aceeaş perseveranță ca și în E 
domeniul religios-moral şi național-politic al autonomiei bi- 3 
situ Dr. loan Lupaș. 4 


Doază lupte. 


Populară. 
Scrisoare culeasă de pe front. 
- Foae verde de cais 

Îți trimit din nou înscris 
Că la noi e mult frumos: 
Verde sus... și verde jos. 
Suc pe munte e curat 
O'ndiul ae mui sa inaf. 
Numai pe inima mea. 
Ce s'a pus nu se mai ia. 


Foae verde de mohor 

Mult îmi e de tine dor 

C'aș da tot să mă răpăd 
Pân’ acasă să:te văd 

Şi s'ascult frumosu- ţi glas. 
Dar armata nu-mi dă pas 
C'am legat cu ea contract 
S'alung Neamţul și să-l bat. 


e i IŢI ta 


Foae verde foi de nuc 

De-aș avea parte s'apuc 

Ca să batem pe Nemţi leasă | 
Să mă 'ntorc cu bine-acasă. 

Să te strâng în dorul meu 

Cum strângeam arma ’n lranșeu. 
Și să te sărut cu foc 

Ca granatele în joc. 


Foae verde foi de in 

Jos în vale la Cașin 

De cinci ori eu mam luptat 
Cu Germanul cel spurcat 
Iar odată la Slănic. 

Și mam grijă zău, nimic 
Cam să &or sau să trăesc! 
Dar... la tine mă gândesc. 


„Foae verde merișor 

Pe când aici e ușor, 

Focul dragostii-i mai greu. 
Și te ține 'ncins mereu 
Fără gând de-a fi scăpat. 
Și ca pe-un bujor uscat 
El te scutură în vânt 
Pân' te bagă în mormânt. 


Foicică, foi de pin, 

Ți-aş mai spune al meu chin. 
Dar e timpul furtunos 

Și de sus pe pisc în jos 

Ne vin musafiri la sfat. 

Zor răvașu-am încheiat, 

Ca să 'ncep un alt acum 

Plin de foc, oțel și fum! 


` Cașin. 1917. George Ponetti. 


3r 


] 


„descriu personalitatea. Cred însă, că este de mare interes săiă 


„istorie, care «ca studiu organizat, și cu atât mai mult ca o casy 


. Ere and Spottiswoode — 9. East Harding Street, London. 


— 22 — 


Istoricul ca o forță politică în Europa Centrală. 


In 22 Noemvrie 1922 şi-a ținut, sub titlul de mai sus, mg 
rele nostru prieten, Dr. Seton- Watson (Scotus Viator) diseraţii 
de inaugurare a catedrei pentru «Istoria Europei Centrale», nóg 
creată la universitatea din Londra. La această catedră a fos 
numit ca profesor di Seton-Watson, şi a meritat pe depl 
această numire fiind dânsul primul dintre istoricii englezi ca 
sa ocupat cu trecutul acestei părți din Europa. Distinsul istorii 
este prea bine cunoscut şi iubit de oamenii noştri de ştiinţă 
cum și de întregul nostru popor pentru nemuritoarele sale m 
rite ce şi-le-a câştigat în lupta dusă întru izbânda cauzei drepței 
a naționalităților din fosta monarhie, decât. ca să trebuiască să-i 


redau în rezumat admirabila disertaţie, care conţine și pros 
gramul catedrei nouni înființate, pentrgcă acest plan de muncă, 
odată început, va fi de o importanță şi valoare incalculabilăă 
pentru relaţiile din viitor ale ţării noastre și a întregei Europad 


Centrale cu marea Britanie. 


* 
* * 


Ca motto citează dl prof. Seton-Watson cuvintele lui Joseph: 
de Maistre. Ele redau obiectivitatea înăscută prietenului nostrii 
o calitate atât de necesară unui istoric, şi care distinge operile:ă 
sale de mare valoare: «Je continuerai toujours à dire ce qui 
me parait bon et juste sans me gêner le moins du monde. 
C'est par là que je vaux şi je vaux quelque chose». A 

DI prof. Seton-Watson începe a ne arătă ce puţină atenţie 4 
se dăduse în trecut la toate universităţile engleze studiului de 4 


rieră profesională este şi azi încă (în Anglia) în stadiul ei de: a 
copilărie». Această desinteresare s'a datorat în parte princi- 4 
piului politic «splendid isolation», şi numai pe timpul împără-4 
tesei Victoria, când Anglia şi-a început politica de expansiune, A 
a prins rădăcini studiul istoriei coloniilor, a Indiei şi Americei, ! i. 
rămânând istoria continentală ca cea din urmă. Războiul mon-. 4 
dial ne-a dovedit «necesitatea pentru o interpretare directă aj 


1 «The Historian as a political force in Central Europe», TE 


— 213. — 


istoriei între naţiune şi naţiune și în acelaş timp ne-a întărit 
convingerea că oamenii de stat, cari îndrumă politica lumei, 
trebue să poseadă o bază solidă de cunoștințe istorice». Asta 
şi alte cauze similare au îndemnat la crearea catedrelor pentru 
limbile spaniolă, portugheză, rusă, olandeză. italiană, greacă 
modernă, precum și cursuri de limba cehă, sârbească, polonă 
şi română la universitatea din Londra. Ne arată ce. multă 
atenţie au dat universităţile germane studiului diferitelori ţări; 
asemenea şi Republica Cehoslovacă care a creat la Praga câte-o 
universitate rusă şi ucrainiană, o muncă «a cărei investire poate 
foarte ușor aduce pentru Cehoslovacia conducerea intelectuală 


“a lumei slave». D-sa ne spune că Englezii posed numai puţine 


lucrări mai vechi, care tratează istoria Germaniei, cum sunt: 
House of Austria de Cox; Frederick the Great de Carlyle; 
Stein de Seely; Germany de Sir Adolphus Ward; Bismark de 
Robertson şi essayurile profesorului Peterson despre cultura 
germană. Insă sudul și estul acestei ţări a fost şi mai puţin 
exploatat de istoricii englezi. Ce priveşte Austro-Ungaria, An- 
glia nu posedă ca operă engleză decât admirabila lucrare a 
dlui Wikham Steed: The Habsburg  Monarchy. Mai bine cu- 
noscută este istoria Bohemiei, prelucrând contele Liitzow (bohem 
de origină) scurta istorie a lui C. E. Maurice. Despre Polonia 
şi Bulgaria nu este nici o lucrare Serbia a fost tratată abiă în 
1917 de di Temperley; iar despre România nu s'au scris decât 
pamflete scurte din timpul războiului. DI prof. Seton-Watson 
este prea modest când nu aminteşte operile sale care toate 
tratează chestiuni aparținând istoriei contimporane a fostei mo- 
narhii, a Slavilor de sud şi a Românilor. Istoria Turciei s'a scris 
mai des, însă «nu sunt lucrări», zice d-sa «cari să se poată 
apropiă de acelea ale lui Hammer, Purgstall, lorga sau Zinkeisen»>. 

După cele premergătoare ne face o schiță cum va trebui 
să se fondeze studiul istoriei și arată că această muncă este 
realizabilă prin înființarea catedrei noui și va fi și mai mult 
ajutorată de «Institutul pentru cercetări istorice», şi acesta nou 
înfiinţat, precum și prin «Slavonic Review», publicaţia «Şcoalei 
pentru studji slave» din care până azi face parte şi limba noastră. 

* 


` Câmpul de activitate al catedrei pentru «istoria Europei 
Centrale» cuprinde «teritorul. fostei monarhii Austro-Ungare și 


— 214 — 


statele balcanice afară de Grecia». Cu toate că':dl Seton-Watson 4 
recunoaşte necesitatea specializărei în istorie crede că nu va; 
puteă neglijă legăturile dintre istoria acestui teritor şi eveni- j 
mentele din ţările vecine. Are convingerea că istoricul englez 
va puteă îi mai obiectiv în tratarea trecutului acestor părți, în į 
care naționalismul, deci și ura joacă un rol așă de mare; el } 
va trebui însă să recunoască evenimentele internaţionale de 3 
superioare celor naţionale. : 

D-sa îşi fixează de program să trateze istoria Habsburgilor 3 
ca «politica unei dinastii împedecată în desvoltarea ei prin dua- 4 
lismul între ţânta ce o urmăreau și posibilitatea de-a o realizà», $ 
dualism inerent statelor situate între Vest şi Est. In istoria Ce- 4 
hilor va arătă relaţiile ce le-a avut Bohemia cu imperiul me- 4 
dieval, precum şi rolul mișcărei lui Huss în gândirea politică j 
și religioasă a Europei. Cu privire la Ungaria va arătă doc- j 
trinele constituționale, atât de caracteristice, care au îndemnat : 
poporul maghiar să lupte multă vreme . contra absolutismului ! 
Habsburgilor. La Jugoslavia va trată influinţele rivale ale Romei j 
şi a Bizanțului. Inainte de-a trată istoria pur naţională, se va ; 
ocupă cu problemele create prin atingerea lumei teutone cu | 
cea slavă şi a lumei slave cu cea latină, precum şi cu rolul pe 4 
care «providența se pare că a hărăzit-o statelor din partea asta, 4 
ca să fie o legătură între Occident şi Orient». t 

Dupăce ne spune că se va ocupă în special cu istoria se- 4 
colului trecut şi cu istoria contimporană, ne arată că această 4 
istorie se va compune din două părţi: cea strict academică și 4 
cealaltă aparținând «politicei practice». Răspunde pe larg la : 
întrebările: 1. «Poate istoria contimporană fi predată și scrisă 
în mod corăspunzător?» şi 2. «Care este adevărata legătură . 
între istorie şi politică?»  D-sa spune că nu se poate cere în j 
ştiinţa istoriei «acea exactitate, care se atribuise înaintea zilelor ; 
lui Einstein unor anumite științe» şi că un istoric trebue să se 
folosească de tot materialul ce i-ar puteă fi de folos în opera ` 
sa. Nu primește afirmaţia lui Freeman că «istoria este politica 
din trecut şi politica istoria prezentă», ci preferă afirmaţia Lor- 
dului Acton, fiind mai precaută, că «politica şi istoria sunt în- 3 
treţesute, dar nu sunt una şi aceiaş»; deci istoricul trebuie să i 
ţie seamă, în mod aproape egal, de chestiunile religioase, so- 
ciale, economice și de problemele de rasă. Celce scrie istoria 


- 


— 275 — 


trebue «să se transpue în trecut» cum zice Eduard Fueter. DI 
prof. Seton-Watson îşi propune să dea poesiei populare va- 
loarea pe care o merită în studiul istoriei, pentrucă ea ne des- 
vălue caracterul național şi adesea ne arată desvoltarea politică 
a unui popor. Încă Herder a recunoscut această necesitate, 
însă ca doctrină a fost admisă abiă în timpul din urmă. D-sa 
recunoaște valoarea utilitară ce o are istoria în general şi do- 
vedește cu unele exemple afirmaţia lui Ranke că «trecutul este 
o cheie a prezentului — ceeace se poate aplică pentru fiecare 
țară şi periodă — şi prezentul este o cheie a trecutului — ce 
„se potrivește în special pentru Europa Centrală şi Sudestică». 
Importanţa studiului istoriei contimporane în legătura sa 

cu trecutul, au recunoscut-o pentru întâiaoară Francezii, şi munca 
lui Sorel, Rambaud, Levisse au justificat pe deplin prevederile 
lor. Diferitele împrejurări din timpurile recente au dovedit ne- 
cesitatea acestui studiu, cum este faptul <că oameni fără expe- 
riență diplomatică au ajuns să decidă frontierele ţărilor şi atunci 
s'au impus cei cu cunoștințe istorice». Alt fapt este creşterea 
materialului istoric înmulţit parte prin presa modernă, care a 
adus publicitatea chiar şi a celor mai mari secrete, şi parte 
prin publicarea multelor memorii şi a documentelor diplomatice. 
Şi dl prof. Seton-Watson dă dreptate Lordului Loreburn, care 
afirmă că englezii nu sunt <o naţiune care poate să se con- 
ducă singură în politica externă» și este în primul rând din 
motivul că <ca naţiune am neglijat în mod așă de regretabil 
“studiul istoriei şi în special istoria recentă, deci suntem în im- : 
posibilitate de-a controlă politica externă, care control nu poate 
veni decât prin cunoștință». Fiindcă «politica externă nu este 
un monopol al celor puţini, ci are un -interes direct și vital 
pentru fiecare bărbat și femeie, fiindcă de ea depinde pacea 
şi războiul». nk 


` * * 

Care a fost rolul istoricilor și a operilor lor în formarea 
evenimentelor politice? Fără a jucă un rol conducător în politică 
Lordul Bryce și Mr. Fischer au adus mari servicii țărei lor, iar 
istorici ca Hallam, Macaulay, Stubbs şi alţii cau stabilizat tradiţia 
constituţienală în Anglia și au infiltrat-o în conștiința politică 
a națiunei engleze». Teoria teutonă răspândită de Freeman şi 
Grecu a influințat atitudinea Angliei din timpul împărătesei 
Victoria față de Franţa şi Rusia. 


— 216 — 


Arată cum au folosit marii istorici francezi, Guizot, Miguet, 


Lamartine şi Thiers ştiinţa pentru a justifică revoluţia sau chiar 
pentru a populariză teorii revoluţionare şi antidinastice. 
Dar această. influință a istoricului asupra . politicei a fost 
şi mai mare în Europa-Centrală. «Imperiul german» cum zice 
Schmoller «nici când nu s'ar fi putut creiă fără ajutorul istori- 
cilor>. Niebuhr, Dahlmann, Waitz, Ranke, Droyssen, Hâusser, 
Mommsen, Sybel, Treitschke — toți au fost muncitori con- 


ştienți pentru ideia prusiană. «Munca lor a fost întrebuințată, A 


după Lord Acton, pentru a absoarbe și a întări talentul difuz, 
sentimental și impolitic al sârguinciosului German». Asta o do- 
vedeşte şi proverbul german, că «profesorul a câştigat lupta 
dela Königgrätz». Diferința între şcoala istorică engleză şi cea 
germană este, că, pe când prima a rămas independentă de stat, 
a doua a devenit, în 100 de ani înainte de răsboiul mondial, tot 
mai dependentă de autoritatea. statului culminând chiar într'o 
ideie aproape byzantină despre stat şi suveran. După revoluţia 
din 1848, când o mare massă de oameni rioi au intrat în arena 
politică, istoricii pentru a-i puteă influință şi pe aceştia au trecut 
şi pe terenul publicisticei. Ranke, care scriă lui Manteuffel că 
coamenii sunt creaţi de timpurile mari», şi care personal ţineă 
politica la o distanţă oarecare, totuși şi-a dat asentimentul ca 
următoarea definiţie a istoriei să fie publicată în Zeitschrift für 
Geschichtswissenschait: «istoria este o ştiinţă, care mai mult 
ca ori care este legată de politică, fiind chiar mamă şi profe- 
sorul ei». Opinia publică şi academică a fost cu Sybel care 
afirmă fraza lui Treitschke (ambii fiind expresia supremă a isto- 


ricului politic): «Oamenii tari fac evurile». Educaţia acestor 


istorici politici a îndepărtat poporul german de ideile radicale 


franceze şi a întărit politica prussiană a Hohenzollernilor. Dar su 


aceşti istorici, cari se credeau justificaţi să vadă istoria Germa- 
niei prin «ochi Germani> au contribuit prin asta la «scăderea 
nivelului şi a mistificărei idealurilor şi metodelor universitare 


din Germania» cum spune profesorul Zimmern, şi au provocat -: 


acea mare tragedie în istoria modernă <forțându-i să-şi refor- 
meze intreaga filozofie şi toate credințele ce le aveau pentry 
a le pune în consonanţă cu noul guvern, despre a cărui con- 
ducere și direcţie au fost fericiţi să fie lăsaţi în întuneric»: DI 


prof. Seton-Watson trage şi aici învățătura, care a spus-o mai 


"SUS, cu privire la legătura între istorie și. politică. 
A += 


* * 


— 271 — 


In Europa-Centrală şi cea de Est «tradiția istorică a jucat 
un rol absolut decisiv pentru a scăpă naţiuni întregi de uitare, 
şi pentru a creiă o hartă radical schimbată». 

Istoricii austriaci (Schaifle, Menger, Sucis) nu au avut un 
rol conducător în politică fiind influința celor germani prea 
mare; iar Dr. Friedjung este un exemplu detestabil al obiceiului 
«ce-l aveau oamenii de stat austriaci şi maghiari de a-şi ţineă 
“un istoiic blând, care să le editeze actele, să le scrie memoriile 
și — se zice — să scrie articole pe care politianilor le convineă 
să le semneze». Lammasch şi Redlich, doi istorici cu reputaţie 
mondială, continuă dl prof. Seton-Watson, au fost împiedecați 
de autorităţile statului să ocupe catedre. 

La Unguri influinţa istoricilor a fost foarte mare, sar puteă 
zice că fiecare Maghiar din clasa privilegiată eră istoricul său 
propriu, sau aveă cel puţin teoria sa constituţională. Acest fapt 
a dat tărie Ungariei în lupta ei contra perfidiei și abuzurilor 
dinastice, dar a fost totodată și slăbiciunea ei în împrejurările 
schimbate, când teoria constituțională învechită nu lăsase loc 
pentru «drepturile naturale» ale așa ziselor «naţiuni neistorice». 

Intre Poloni memoria gloriosului trecut pu a dispărut nici 
în zilele cele mai negre; aceste amintiri nu fusese însă expri- 
mate aşa de mult de istorici ca de poeţii şi misticii lor, d. e. 
Mickiewicz. l l 

«Ce ar fi putut fi mai trist şi mai lipsit de nădejde», zice 
dl prof. Seton-Watson, «decât situaţia Românilor din mijlocul 
secolului al XVII-lea; cele două: principate erau subjugate de 
călcâiul Sublimei Porţi şi a şacalilor săi, a corupților prinți fa- 
narioţi; Românii din Transilvania subjugaţi de dominaţia ma- 
ghiară la toată rigoarea unei stări de heloţi politici, sociali și 
religioşi? Şi totuş, chiar în această situaţie tristă a soartei lor 
naţionale glasul istoriei le sună Ja ureche». O mână de preoți 
văzură la Roma columna lui Traian, care le va invocă memoria 
descendenţei lor dacă şi romană. <Operile lui Micu, Şincai şi 
Petru Maior le asigură autorilor dreptul şi rangul între fonda- 
torii României Mari». | 

Chiăr și la Bulgari, cari erau poate şi mai asupriţi ca Ro- 
mânii, a jucat istoria un rol primordial în redeşteptarea sufle- 
tului naţional mort. Pionerii fusese călugărul Paisi și episcopul 
Sofronij. 


Şi mai evidentă a fost influinţa istoriei asupra renaşterei 
naționale a Sârbilor, transmiţându-se faptele istorice în primul 
rând prin poveşti şi cântece naţionale nescrise. 


Exemplul cel mai bun pentru teza sa, îl găseşte dl Seton-. 


Watson la Cehi şi la frații lor Slovaci. După dispariţia statului 


bohem, eclipsa acelei naţiuni a fost și mai mare ca a Polonilor,. 
şi numai la începutul secolului al XIX-lea a început deșteptarea | 


lor naţională, care era rezultatul cugetătorilor și al oamenilor 
de ştiinţă iar nu al soldaţilor şi al bărbaţilor dela curte. Această 
renaștere a început cu cercetările linguistice ale lui Dobrovsky,: 
Jungman şi alţii, precum şi prin fondatorul şi inspiratorul cer- 
cetărilor istorice cehe, Palacky, care a spus cuvintele profetice: 


«Noi am existat înainte de a se naște Austria şi vom continuă - 
să trăim şi când Austria nu va mai fi». Nu este numai o întâm- . 


plare, că în capul republicei cehoslovace stă azi filozoful şi 
istoricul Masaryk, adevăratul succesor a lui Huss, Comenius şi 
Palacky, şi care crede că politica cea adevărată este cea <reală> ; 
dar «realismul în politică nu înseamnă o neapreciere cynică a 
principiilor, ci calcularea scrupuloasă a factorilor unei situațiuni 
date». Masaryk ne învață că «prima condiţie pentru un om de 
stat este caracterul; că, a fi onest nu înseamnă să fii naiv sau 
să trăieşti cu iluzii şi că un luptător drept va învinge pe ban- 

„_ditul care joacă fals». «Masaryk», continuă dl prof. Seton-Watson 
cu atâta dreptate, «este leaderul nouei școli politice și diplo- 
matice şi numai pe acestea se va puteă clădi Europa nouă și 
noua Societate a Naţiunilor». 

DI prof. Seton-Watson crede de necesar pentru un scriitor 
al istoriei contimporane să fie în contact cu oamenii din dife- 
ritele țări, cari crează azi istoria ei, şi să studieze desvoltarea 
țărilor Ja faţa locului. D-sa compară acest contact cu experimen- 
tele de lobarator ale ştiinţelbr pure. Acest contact cu «istoria în 

' formaţie» îi va da istoricului posibilitatea de-a cunoaşte meto- 
dele politice şi diplomatice a cutărei țări, îi va permite să pă- 
trundă mai ușor în trecut, şi i va procură o opinie echilibrată. 
«Istoricul trebuie să fie curagios şi să trăiască deodată în pre- 
zent şi trecut, reliefând ambele ca avertismente pentru viitor». 

Datorinţa principală a unui istoric, este după d! prof. Seton- 
Watson, a şti ce factori poate omite şi cum să selecţioneze, 
căci o bună judecată nu trebuie să se bazeze pe toate datele, 


ei Ag 
ti ata ai a ceea 2 ED 
I Sia Sia 3 pes E Re iei 


iai ie iii pita E 


iii te natie ai Pa at iama ti e Sa a 


— 29 — 


dar factorii esenţiali nu pot fi nici când neglijaţi. Şi d-sa este 
un aderent al metodei comparative şi crede ca Sir Thomas 
Browne că cexistă anumite fapte istorice cari sunt adevărăte, 
şi precum este o justiție răzbunătoare care distruge imperii mari, 
tot aşa se va vedeă istoricul, care suprimă sau mistifică ade- 
vărul, mai curând decât ar crede, acuzat înaintea judecății 
istoriei: V. V.T. 


Flacăra galbenă... 
i — Ady — 


Mi-a pătruns o flacără galbenă între visuri 
Mă chinuesc, ... arde sufietu-mi cu vâlvătaie: 
Cufundaţi-mă, aruncați-mă în ape de aur, 
Aiutaţi-mă, nu mă lăsați în cumplita văpaie. 


"O muzică sălbatică mă alungă. mă înnebunește 
Cu satanica aurului mreajă, 

Să amuțească: odată această muzică 

De atingerea bețigașului purtător de vrajă! - 


O, vino seară dulce și prietenoasă 

Când nici cântecul, nici flacăra numai urmărește, | 

Vreau să dorm, vreau să dorm pe patul meu de aur 

Senin, liniştit şi împărătește. .. 
Trad. T. Murășanu. 


Ja clipe de liniște. 
Părinților mei. 
Plecat spre plaiuri depărtate 
Lipsesc de mult de-acasă, mamă; 


Dar clipele sunt neuitate, | 
Și glasul tău mereu mă chiamă, 


ge roagă tată pentru mine, 

De mai trăești cum cred eu, încă... 
Și bun e Domnul, va îi bine, 

Ne-om întâlni iarăși la luncă, 


Iar de-oiu muri să nu plângi tată 
Si tu să nu te Jelești, mamă.. 

Să lași doar clopotul să bată, 
S'asculte lunca și.... s'adoarmă. 


Bârlad, 1917. 


Alex. Gh. Stănescu Greci. 


inginer silvic Locot. în rezervă. 


Cronică. 


CRONICĂ CULTURALĂ. ` 


Institut d'Études Slaves din Paris 
şi Cehoslovăcia. Sunt trei ani de când 
_ s'a fondat institutul pentru studii slave 

„îu capitala Franței. Iniţiatorul a fost 
„ Ernest Denis, profesor de istorie la Sor- 
bonne, cu concursul Iugoslaviei şi al 
Cehoslovăciei. Mai nou, guvernul din 
` Praga, la propunerea ministrului afa- 
cerilor străine, a d-lui E. Beneș, a 
acordat institutului un ajutor de 300,000 
franci. Afară de secţiunea cehoslovacă 
şi iugoslavă, institutul posedă o sec- 
țiune rusă şi va aveă şi una polonă. 
Lucrările ştiinţifice sunt conduse de 
A. Meillet de la Collège de France. 

Unde sunt autorităţile noastre să 
vadă și să înțeleagă şi ele, cum se 
sgrijineşte cultura naţională ?! 


importanța studiilor slave pen- 
tru viitorul Europei o arată strălucit 
şi membrul nostru de onoare R. W. 
Seton Watson în lecţia sa inaugurală 
«The historian as a political force in 
Central Europe», London, Eyre and 
„ Spottiswoode. —9, Est Harding Street, 
1922, unde zice: «Şcoala de studii 
“slave din Londra şi-a câștigat o indi- 
vidualitate proprie ce nu trebue să 
se piardă: în gândul şi dorinţa sa ea 
trebue să înfăptuiască acea Ausland- 


hochschule, ale cărei temelii eră să le 
pună Berlinul în ajunul marelui răs- 
boiu. Să-mi fie iertat a aminti aci că, 
în vara anului 1922. s'au ţinut cursuri 
regulate de limbă şi literatură rusă la 
17 universități germane şi în câteva 
din acestea şi cursuri de istorie sau 
de economie a poporului rus. De 
altfel numărul total al cursurilor asu- 
pra ținuturilor slave, în special la Ber- 
lin, Königsberg, Leipzig şi în institutul 
pentru Europa Orientală din Breslau 
se ridică la 80. Urmează, deci, că dâcă 
Germania va izbuti într'o zi să-şi asi- 
gure un loc însemnat în Rusia, acea- 
stă biruință a sa va fi produsul unei 
superioare aplicaţii a studiului și cu- 
noașterii poporului rus, a unei opere 
trainice şi a unor muncitori bine înar- 
maţi. Să ne aducem aminte încă şi 
de Cehoslovăcia, unde pe lângă cele 
două universități cehoslovace şi una 
germană, este la Praga şi o universi- 
tate ucraineană, admirabil înzestrată, 
în stare de a atrage cu înlesniri spe- 
ciale un număr de una până la două 
mii de studenți jugoslavi. Iniţiativa 
cehoslovacă e ca o învestire de ca- 
pital ce va aduce dobândă generaţiei 
următoare cehoslovace conducerea spi- 
rituală a lumei slave». 

Noi nici habar n'avem de ase- 
menea lucruri. 


* 


— 281 — 


Instituto per Europa Orientale 
e unul din cele mai nouă institute 
culturale ale Italiei atât de bogată în 
asemenea institute. Acest institut a 
întreprins mai întâiu organizarea unei 
mari biblioteci pentru cunoașterea cât 
mai desăvârșită a ţărilor din Orientul 
Europei. Anume: Finlanda, Estonia, 
Lituania, Rusia, Polonia, Cehoslovăcia, 
Iugoslavia, Ungaria, România, Bulga- 
rja, Albania, Grecia, Ucraina, Geor- 
gia. Basa 'acestei întreprinderi a pus-o 
Prot. Schmurio, unul din cei mai buni 
cunoscători ai Rusiei. A urmat un dar 
de 200 lucrări asupra revoluţiei ruse, 
- datorit membrului Dr. Iuliu Colajanni. 
Intre colecţiile de cărţi ale institutului 
menţiune specială merită cea polonă, 
datorită d-rei Dr. I. Dicksteinowma, 
secretara societăţii italo-polone «Leo- 
nardo da Vinci» din Varşovia. insti- 
tutul publică o excelentă revistă lu- 
narà «L'Europa Orientale» precum şi 
două: serii de publicații: una literară, 
artistică şi filosofică; a doua politică, 
istorică şi economică, în afara de un 
mare număr de lucrări mai mici 
(«opuscoli»), dintre care remarcăm 
broşura diui Prof. V. Pârvan, despre 
originile civilizației române. Revista 
prosperă din an în an şi se bucură de o 
largă răspândire. Ea pătrunde ori unde 
e un student cunoscător de italienește, 
„iar în Finlanda şi Letonia ea servește 
chiar ca material de lectură în şcoale, 
Are schimb cu peste 250 de publica- 
țiuni, dintre care 36 polone, 28 gre- 
ceşti 8 lituane şi 18 românești. Sunt 
tipărite în seria dintâi următoarele 
publicaţiuni: F. Dostojevskij, Articoli 
critici di letteratura russa, trad. di 
Ettore Lo Gatto, un vol. di 300 pag. 
Lire 10 şi M. Lermontov, Mzyri ed 
altri poemetti, trad. di Virgilio Nar- 


ducci, un vol, di 100 pag. Lire 5. in. 


seria a doua au apărut: A. Giannini, 


La questione albanese alla conferenza 
della pace, Lire 3; O. Randi, La Ju- 
goslavia un vol, di 600 pag. cou 4 
carte, Lire 30; 7. G. Masaryk, La 
Russia e Europa vol. I. Trad. Ettore 
Lo Gatto, un vol. di 400 pag. în 8° 
grande, Lire 20; G. Stuparich, Lu na- 
zione cèca un vol, din 200 pag., Lire 
10. Sunt anunţate la seria |. un volum 
de studii asupra culturei ruse de Ettore 
Lo Gatto și Jurnalul unui scriitor de 
F. Dostojevskij, trad. de acelaş, In 
seria Îi. e anunțat vol. Il. din lucrarea 
lui T. G. Masaryk precum și Istoria 
Rusiei de E. Schmurlo, tradusă de E. 
Lo Gatto. 


Institutul a organizat apoi un ciclu 
de conferinţe istorice politice şi lite- 
rare, iar acum se cugetă chiar la or- 
ganizarea de cursuri de limbi orientale, 
Guvernul italian a decis fondarea de ca- 
tedre de limbile și literaturile slave, 
instituind până acum pe cea polonă. 
In curând îi vor urmă catedrele: rusă 


- serbo-croată etc. care toate vor formà 


marea şcoală de slavistică a Italiei 
aşa cum e în Anglitera, în Franța şi 
Germania. Președintele consiliului de 
miniștri Mussolini îndeosebi arată o 
solicitudine specială pentr cauza Ín- 
stitutului. 


Şi când te cugeţi, că noi cari 
suntem în adevăr înconjurați de toate 
părțile de popoare slave, nu facem 
absolut nimic pentru organizarea de 
institute similare, te cuprinde jalea şi 
disgustul, ca să nu folosim alt termen 
mai potrivit pentru caracterizarea si- 
tuaţiei noastre adevărate. 

Suntem recunoscători membrului 
Q. Manupella care a cerut ca revista 
«L'Europa Orientale» să se ocupe mai 
mult în coloanele sale de Finlanda şi 
România. IL G. 

x 


— 282 — 


CRONICĂ ŞCOLARĂ. 


Raport 
asupra reformel învățământului religiei 
în Şcoala Secundară.. 
Petru I. Teodorescu 
profesor, liceul real „Dr. I. Meșota* Braşov. 

In complexul obiectelor de studiu 
ale Programei Analitice a învățămâu- 
-tului secundar, religia a fost un studiu 
sacrificat. Principala cauză a depre- 
cierii acestui studiu trebue càntată în 
mentalitatea sceptică a sec. al XIX-lea 
profund influenţată de curentul filozofic 
materialist, care a condus la un con- 
flict acut intre ştiinţă şi religie. Stiinţei 
i s'a acordat un credit nemărginit, în 
timp ce religia ajuhsese a fi privită ca 
tolerată, din consideraţie pentru rolul 
aşa de însemnat pe care in trecut l-a 
avut în desvoltarea civilizaţiei ome- 
neşti. A doua cauză a constat în faptul, 
că înşişi profesorii şi preoții, însărci- 
nați cu predarea acestui studiu, n'au 
fost la înălțimea însemnătății lui; l-au 
propus în mod sec, fără convingere 
şi fără suflet, ceiace a acreditat în 
mintea elevilor părerea că studiul în- 
suși are o valoare mai mică decât aceia 
a ştiinţelor exacte sau filologice. 

Cu toate astea, în ceiace priveşte 
educaţia religioasă-morală a tinerimei, 
studiul religiei este de o însemnătate 
capitală. A deprinde pe om să reflec- 
teze — fie și numai în rare momente 
ale vieții — lu problemele mari ale 
Firei ca misterul existenţei, problema 
eternității şi a infinitului, regularitatea 
imuabilă a legilor naturei, măreţia fe- 
-nomenelor ei, care toate tind către o 
finalitate prestabilită, însemnează a da 
vieţii umane o seriozitate şi o impor- 
tanță, pe care fără studiul religiei, 


vieaţa nu le ar aveă. Aceasta afire $ 
matie este atât de adevărată, încât un -4 
sceptic ca Ernest Renan, care pierduse. ` 
credinţa în adevărul revelat al relie- 
giunei, a continuat să păstreze în în- 
treaga lui vieaţă o seriozitate, o evlavie 
și un spirit de devotament şi de jertfă 
pe care după cum declară el in Sou» ` 
venirs. d'enfance et de Jeunesse le das ` 
toră educaţiei sale religioase din ti- * 
nereţe. A 
Mulţi contemporani ai nostri vor 
zice: Trudă zădarnică! Mersul vremii 
este cu totul altul. Omenirea a trecut . 
de mult de faza religiei; trăim în plină 
epocă a stiinței, a industriei, a maşi- 
nismului. Invățământul public trebue 
şi el intocmit aşa fel, ca să cores- 
pundă cerințelor vremii; navem timp 
de religie! ; 
Nu se poate negà adevărul aproxi- 


4 


Piae ETN a sete RE 


mativ al unor astfel de obiecțiuni. 


Insă oricine va recunoaşte că ori cât 
de mult vor spori prin ştiinţă înles- 
nirile de trai ale omenirei, atunci când 
temeiurile ei religioase şi morale se 
vor sdruncină întregul masiv de beton 
armat al civilizației omeneşti se va 
prăbuşi la pământ. De aceia sunt de 
părere că învățământul religiei, departe 
de a fi sacrificat, trebue reformat, 
lărgit şi sporit, iar pentru a-l face în 
adevăr corespunzător vremii, în care 
trăim, trebue înălțat la treapta de în- 
vățământ filozofic.: 

Cum se va procedă? | 

În gimnaziul inferior, de trei ani, 
sunt de părere ca învățământul! religiei 
să se propue în modul următor: 

Clasa l-a Vechiul Testament de 
oarece el este baza religiunei creştine, 
In acest studiu se va stărui asupra 
punctului de vedere religioso-moral, 


„+ Filozofia trebue înălțată la culmile religiunii creştine, nu invers: 
religia creştină coborâtă ła nivelul de multeori scăzut şi nestatornic al 


«Sistemelor» filozofice. 


Nota Red. 


— 283 — 


fără a se acordă o precădere deose- 
bită, punctului de vedere istoric, căci 
mult mai puţină valoare are faptul că 
după cutare patriarh a urmat cutare 
alt patriarh, iar după cutare judecător, 
cutare alt judecător, deeât valoarea 
morală și religioasă însăși a acestor 
patriarhi și judecători. De asemenea 
se va stărui ca ideia unităţii Univer- 
sului şi aceia așa de importantă a uni- 


ății neamului omenesc, cum se dega- l 


jează din capitolele Genezei, să fie ideile 
„călăuzitoare ale întregului studiu, pre- 
cumpănind ideia de popor ales» care 


dă concepției de Dumnezeu un atribut 


de parţialitate». 

In clasa Il-a. Noul Testament. In 
acest studiu se va stărui asupra vieţii 
minunate şi învățăturilor Dumnezeeşti 
ale Mântuitorului: precum și asupra 
personalităţii celor mai însemnați apo- 
stoli și evangheliști. 

Sunt de părere că mwar fi lipsită 
de interes cetirea scrisorii, pe care 
centurionul roman Publius Lentulus 
a adresat-o Impăratului Tiberiu, în 
care scrisoare acest roman face por- 
tretul fizic şi apologia morală a lui 
Isus Christos. Lecturi din poveştile 
îrumoase ale scriitoarei Selma Lagerlof 
precum şi din valoroasa lucrare a Dlui 
S. Mehedinţi: Poţi fi om deplin dacă 
nu ești creștin? vor complectă studiul 
învățăturilor din Noul Testament.“ 


Clasa II-a: Nofiuni Elementare de 
Dogmatică şi Morală Creștină. Ele 
vor fi predate în mod apodictic cu 
scopul de a sădi în conştiinţa copiilor 
anumite principii religioase și morale. 
O explicaţie mai largă a dogmelor 
sau discuțiuni cu caracter de contra- 
versă, se înțelege dela sine că vor fi 
cu totul evitate în această clasă. 


Ca consideraţiuni de ordin general 
trebue să adaug că învățământul Re- 
ligiei în cursul inferior va fi dominat 
de concepţia pur religioasă, adecă de 
ideia unei Providenţe Divine, care a 
intervenit direct în vieața omenească 
pe cale de Revelaţiune, călăuzind 
primii pași ai omului primitiv. De ex. 
Dzeu a zis.... Dzeu s'a arătat, a bi- 
necuvântat.. . a răsplătit, a pedepsit... 
Pentru elevul de curs inferior ideia 
de Dumnezeu trebue să fie nedespăr- 
țită de vieața sa sufletească; să-şi tn- 
chipue pe D-zeu, să-l asculte și să-l 
urmeze. La această vârstă raționa- 
lismul nu are ce câută, copilul fiind 
dispus prin firea lui însăşi să primească 
adevărurile religiunei sub forma figu- 
rată, în care sunt prezentate în scrip- 
tură, i 

Este de nepreţuit folos pentru elev 
şi în deosebi pentru vieața lui de mai 
târziu să păstreze onvingerea unei 
puteri “conştiente universale — Provi- 
dența Divină — care, odată cu întoc- 
mirea tuturor entitaţilor firei în cadrul 
unor legi interne, se ocupă şi de om, 
sălășlueşte în el, călăuziridu-l; că Uni- 
versul nu poate îi opera unei întâm- 
plări oarbe expusă hazardului, ci ex- 
presia evidentă a unei puteri conşti- 
ente universale care a pus în totul o ` 
iege şi o finalitate. 


Cursul superior. 


1, Clasa IV-a. Se va studià /sforia 
Creştinismului, începuturile şi desvol- 
tarea nouei religiuni; Scrierea Evan- 
gheliilor, personalitatea fiecărui evan- 
ghelist precum şi a apostolilor celor 
mai însemnați; Persecufiunile indrep- 
tate împotriva creştinismului, adoptarea 
nouei religiuni în Imperiul Roman şi 


1 Jpainte de a apelă la literatura profană, veche sau nu, credem că 
trebue să punem la contribuţia cuvenită bogata literatură patriotică, la noi 


aproape cu totul ignorată, 


Nota Red. 


== 


X 


— 984 — 


răspândirea lui în lume. Principalii 
scriitori şi personalități mari creştine, 
de ex.: loan, Crisostom, Constantin 
cel Mare, Arie, Sftul Augustin, Averoes 
Sf-ta Tereza, Sitnl Gheorghe, Papa 
Grigorie al Vii-lea, Toma d Aquino, 
Leon X-lea. . 

Marii reformatori religioşi: Luther, 
Calvin, Honterus, Huss, Wieleff. 

2. Clasa V-a. Se va studià Zstoria 
Bisericei Române, însistându-se asupra 
rolului pe care biserica I-a avut în 
păstrarea naționalități. — Unirea unei 
părți a Bisericei Române din Ardeal 
cu Biserica Apuseană şi urmările din 
punct de vedere cultural și naţional 
al unirei pentru poporul Român. 

3. Clasa Vl-a. Studiul religiunei 
‘se va începe cu Geneza și evoluția 
ideei de Dumnezeu în omenire până 
la Monoteism; după aceia se va face 
din punct de vedere dogmatic, un 
studiu comparat al principalelor reli- 
giuni monotoiste: Budismul, Moza- 
ismul, Creştinismul şi  Mahomeda- 
nismul. Se va însistă asupra originei 
şi evoluţiei ideei de Trinitate în con- 
cepţia de Dumnezeu. 

4, Clasa VII-a. Studiul comparat 
al moralei celor patru religiuni mo- 
noteiste, amintite, insistându-se asupra 
caracterului fiecăreia dintre morale. 


Pentru a se studià morala mozaică . 


se va pretinde “traducerea în româ- 
neşte a celor două ediții de Talmud. 
(Talmudul de Erusalim și Talmudul 
de Babylon) care până în prezent au 
fost păstrate în taină, în limba ebraică 
şi rezervate folosinţei exclusive a po- 
porului Evreu. De asemenea se va 
însistă asupra traducerii Coranului, în 
care se găsesc unele învățături minu- 
nate. Comparând între ele moralele 
celor patru religiuni, se va pune în 
lumină superioritatea moralei creștine 
şi se va dovedi, pentruce popoarăle 
cele mai înaintate ale lumei sunt cre- 


ştine. Tot deodată se va arătă, cât de ; 
departe este omenirea şi acum, după : 
aproape două mii de ani de creşti- `} 
nism, de înaltele precepte ale reli- 
giunei creștine, pe care nu le-a înţeles 
pe deplin şi nu le-a tradus în faptă, -i 
decât prea puţin în vieața de toate `) 
zilele. De aici înainte omenirea trebue `` 
să devie în adevăr creștină: să iu- + 
bească pe aproapele, să respecte drep- | 
tatea şi adevărul, să aibă milă, să 
ierte şi să trăiască. după porunca, ! 
Pace Vouă. Tot în clasa VIl-a se vor -4 
studiă principalele sisteme de morală ` 
ca: Stoicismul, Epicureismul, Morala - 
lui Kant, Spinozza, ete. Discuţiunile pi 
vor fi nu numai admise dar chiar în- -} 
curajate în aceste două clase a VI şi ~ 
VII de oarece elevii trebue să-şi în- j 
suşească nişte convingeri puternice. 4 

Pentru ca învățământul religiei 4 
să aibă în adevăr înrâurirea educativă, yi 
pe care o aşteptăm dela el, trebue să -`i 
fie neapărat completat cu o practică $ 
religioasă, care față de învățământ să i 
fie aplicare a preceptelor religiozo- y 
morale. Propun mergerea elevilor în Y 
grupe la biserică, alcătuirea de coruri 4 
pentru serviciul divin şi mai cu seamă i 
practicarea de fapte bune în şcoală şi în: A 
societate, după cum se face, de ex. 
tu şcoala primară franceză, unde de 
curând s'au înființat ligi ale Faptei 
Bune dintre elevi. Este de cel mai 
mare folos pentru educația morală a 'ă 
elevilor practicarea /apfei bune, care -ă 
mai mult decât rugăciunea înobilează Y% 
sufletul omului. A | 

O ultimă propunere aş mai avea ‘4 
de făcut, nu atât cu privire la învă- $ 


6 propunere cu caracter mai mult de 4 
întrebare: Ce ar fi dacă în biserica + 
noastră ortodoxă s'ar întroduce orga? "3 
pe care o găsim în bisericele unor 4 
neamuri mai înaintate în cultură decât 14 
neamul nostru, adăugând astfel cul- 4 


= B85 a 


tului elementul artistic modern de 


care biserica noastră și credincioşii. 


ei mar avea decât să profite? 

In locu! inesteticului cântec nazal 
al dascălilor noştri anacronici am mai 
aveă un element frumos de atracţie 
care ar contribui la solemnitatea slujbei 
şi la înălțarea sufletului credincioşilor 
către D-zeu. Ştiu dinainte obiecțiunea, 
ce ni sar aduce: Se opune tradiția 
denaturăm caracterul propriu cultului 
ortodox, făcându-l să se confunde cu 
cel catolic. La această importantă 
obiecţiune mi-aş luă curajul să amin- 
tesc că unul este creştinismul ca religie, 
ca principii, şi că elementul artistic 
fiind în spiritul vremii impus de evo- 
luţia acestui spirit însuşi, el mar puteă 
îi decât folositor bisericii noastre or- 
todoxe. 

Dar, cum am spus mai Sus, acea- 
sta este o simplă întrebare. 


f x 
CRONICĂ ECONOMICĂ. 


Lupta economică. Wojciechowski, 
preşedintele republicei polone, a ro- 
stit un remarcabil discurs la universi- 
tatea din Varşovia, în .care după o 
reprivire istorică asupra luptelor pur- 


tate pentru independenţa Poloniei, iñ- 
vită profesorimea şi studenţimea uni- 
versitară la noua luptă : economică, 
Această iuiptă va angajă, în mod fi- 
resc, toate forţele. Munca rezemată 
pe știință e o armă pe care va trebui 
s'o folosească toţi locuitorii Poloniei 
pentru asigurarea viitorului patriei. 
Preşedintele a rugat pe profesori să 
crească astiel pe elevi, încât să ştie 
exploată rațional bogăţiile ţării, fără 
care condiţie nu există siguranță în 
viitor. Situaţia republicei încă e de 
aşa natură, încât ea nu poate fi ga- 
rantată numai prin arme, ci în rândul 
întâiu prin instituțiuni economice po- 


` trivite, 


„Import-expert cehoslovac. Biu- 
roul oficial de statistică cehoslovac 
publică cifrele mai însemnate relative 
la importul şi exportul republicei în 
luna Maiu a. c. Reţinem că s'a im- 
portat 248.861,429 chintale în valoare 
de 619.839,062 coroave, și s'a exportat 
1,155.,066,894 chintale în valoare de 
995.982,968 coroane. Cum să nu fie 
urcată valuta cehoslovacă și țara una 
din cele mai înfloritoare ?! 


lară noi, noi?... 


Dela „Asociaţiune. 


Familia Domnitoare şi „Asocia- 
țiunea“. La salutul omagial trimis de 
biuroul central al instituţiei noasrre 
M. Sale Regelui Ferdinand, preşedin- 
tele nostru de onoare, cu prilejul vi- 
zitei de înfrățire culturală a Centralei 
Caselor Naţionale, ni s'a trimis urmă- 
torul răspuns: «M. Sa Regele a bine- 
voit a mă însărcină să transmit Inalt 
Prea Sjinţiei Voastre şi d-lui Dr. Oc- 


tavian Rassu călduroasele sole mulja- 
miri pentru sentimentele ce i-afi expri- 
mat în numele Asociaţiei pentru litera- 
tura română și cultura poporului ro- 
mân, precum şi urările sale de bine 
pentru propășirea acestei asociațiuni. 
Mareșalul Curţii Regale, General de 
divizie adjutant Angelescu, 


Nr. 885/1923, 


` Convocarea secţiilor 
ştiințifice-literare la ședință plenară. 


Conform $-lui 2 din statutele « Aso- 
ciațiunii pentru literatura română şi 
cultura poporului român» şi §-lui 19 
din «Regulamentul general al secţiu- 
nilor ştiinţitice-bterare» prin aceasta 
convocăm pe domnii membri ai ace- 
stor secțiuni pe zilele 13 şi 14 Iulie 
st. n. 1923 la ora 9 a. m. la şedinţă 


plenară, care se va țineă în localurile. 


<Asociaţiunii>, Sibiiu, str. Şaguna Nr. 
6 cu următoarea ordine de zi: 1. Des- 
chiderea şedinţei plenare. 2. Raportul 
secretarului literar. 3. Stabilirea ordi- 
nei de zi. 4. Şedinţele singuraticelor 
secțiuni. 5. Eventuale propuneri. 


Sibiiu, 23 lunie 1923. 


loan Georgescu, 
secretar. 


Dr. Russu, 
vice-președinte. 
% 

Dela secția «conomică a „Aso- 
ciațiunii“, În şedinţa din 6 Oct. 1922 
s'a hotărît ţinerea unei expoziţii de 
vite în Sebeşul săsesc, luându-se măsa- 
rile necesare în vederea acestui scop. 
In şedinţa din 9 Oct. s'a cooptat, cu 
unanimitate, de membru şi secretar al 
secției dl Nic. Frâncu, funcționar la 
sucursala din localitate a Băncii Cen- 
trale, cerându-se comitetului central 
să prezinte acest conclus proximei 
adunări plenare a secţiilor spre apro- 
bare. Din raportul secției rezultă că 
expoziţia s'a ţinut la data fixată, di- 
stribuindu-se cu acest prilej suma de 
3000 Lei, pusă la dispoziţia secţiei din 
partea comitetului central al <Asocia- 
țiunii». Delegaţi ai secţiei pentru con- 
ducerea lucrărilor expoziţiei au fost: 
di D. Comşa ca preşedinte al juriului 
şi di N. Frâncu ca secretar, împreună 
cu dnii Florian Sonea și |. S. Ordean, 
proiesori la şcoala economică în Ge- 


d 


oagiu şi membri ai acestei secțiuni. "4 
Afară de aceştia au mai fost aleşi în - 
juriu încă. 12 reprezentanţi ai expo-" 


zanților. Sau prezentat la premii 48 
proprietari cu 66 vite cornute şi 71 oi, 


din Sebeşul săsesc, Șugag și Câlnic. a 
D. preşedinte al juriului a ținut ina- : 


inte de premiere, o cuvântare despre 


însemnătatea creşterii vitelor şi a ex- 3 
pozițiilor. S'au dat, în total, 69 premii % 


în suma de 2310 Lei. Alte cheltueli de 


deplasare, imprimate etc. au fost 988 
Lei. In total 3298 Lei. Pe lângă suma 
de 3000 Lei. oferită de <Asociaţiune» : 


în numitul scop, banca <Sebeșana» 


din Sebeş încă a donat 200 Lei. Băncii ... 


i se aduc cuvenitele mulțumiri. 
* 


Despărțământul Chioar rugând -j 
comitetul nostru central să intervină ` 
la prefectura judeţului Sătmar şi Sol- , 
noc-Dobâca pentru cedarea unei case .- 
în Şomcuta mare pentru scopurile cul- “ 
turale ale <Asociaţiunii». D. subprefect ` 


al jud. Soinoc-Dobâca ne scrie că 


menţionata casă aparține de drept ju-. . 


dețului Sătmar. Aşteptăm răspunsul 
hotărâtor al acestui judeţ. — Desp. Gur- 
ghiu transpune împreună cu un raport 
despre activitatea desp, pe 1922 şi 5 


IA RAES cate: da dei 


procese verbale despre agenturile în- . ; 


fiinţate şi despre prelegerile poporale 
ținute în diferite comune. Face tot- 
odată propuneri pentru desfacerea 


desp. în 2. — Desp. Sighet transmite . 


frumoasele dispoziţii luate .de comi- 
tetul cercual: 2) pentru ţinerea unui 
ciclu de şezători literare şi artistice în 
Sighet; b) pentru înființarea de agen- 
turi în toate comunele; c) pentru des- 


facerea desp. în 2: al Sighetului și al .: 


Şugătagului; d) pentru înjghebarea 
unui ciclu de conferințe cu caracter 


de universitate populară; e) pentru E 


combaterea befiei.— Desp. Zernești pre- 
zintă procesul verbal al şedinţei co- 
mitetului cercuai din 17 Decemyrie 


— 287 — 


1922 împreună cu raportul comitetului 
pe annl trecut și 1281 Lei numărar 


(taxe de membri, abonamente la <Tran- $” şi mi-a votat, la propunerea fericitulgi 


silvania», Calendar, bilete de loterie 
etc.) Acest desp. e unul din cele mai 
active, graţie stăruințelor d-lui Dr. 
P. Nistor. — Pentru biserica din Jucul 
de jos, locul uașterii lui G. Barițiu 
s'au colectat 100.000 Lei. Mai e nevoie 
încă de 80,000 Lei. Comitetul nostru 
central încă a donat 1000 Lei. Vivant 
seguentes! — Jurisconsulţii «Asocia- 
țiunii» noastre sunt distinșii advocați 
din localitate: dd. Dr. Lucian Borcia 
şi Dr. Nic. Petra, Li se cuvine men- 
țiune specială şi onorifică, deoarece 
dd-lor îndeplinesc gratuit însărcinările 
acestea. — D. Dr. Cornel Diaconovici, 
fost prim-secretar şi actualul membru 
onorar al «Asociaţiunii>, noastre, ne 
scrie următoarele:.... «Atunci când am 
prezentat raportul meu despre termi- 
narea Enciclopediei Române, comite- 
tul central a voit să-mi dea un semn 
al bună voinței sale şi un mic ajutor 
pentru achitarea deficitului » Enc. Rom.» 


Nz, 737/1923. 


care atunci se prezentà în conturile 
noastre în cifră de cca 14,000 coroane 


vicar Pușcariu, o ofertă de cumpărare 
pentru 20 ex. legate, Toate acestea 
se pot vedeă din raportul tipărit în 
«Transilvania» a. 1904. De atunci si- 
tuația s'a schimbat. Cumpărarea care 
la 1904 aveă să fie un fel de subven- 
țiune pentru mine, a devenit o afa- 
cere nefavorabilă. Din această cauză 
îmi permit a te rugă să binevoiești a 
constată, dacă şi de câte exemplare 
ale «Enc. Rom.» mai dispune »Astra» 
şi în caz dacă ar mai aveă să consulți 
pe d-nii din comitet, dacă în vederea 
împrejurărilor extraordinare amintite 
mai sus, ar fi dispus a-mi retrocedă 
exemplarele cumpărate în 1904 ?». Dlui 
Dr. Diaconovich i sau trimis 5 ex, 
complete (cele din urmă ce posedam) 
din «Ene. Rom.», având în vedere 
nobila sa intenţie de a pregăti ed. Il 
tot sub auspiciile instituției noastre, 
precum şi neperitoarele merite: ale 
D-Sale pentru această instituţie, 


'Semicentenarul morții lui finâreiu Șaguna. 


Către despărţămintele, agenturile şi membrii „Asociaţiunii 
pentru literatura română și cultura poporului român“ (Astra), 
precum şi către marele public românesc. 


In ziua de 16/29 lunie 1923 se împlinesc 50 de ani dela 
moartea nemuritorului întâiul președinte al Asociaţiunii transil- 
vane, cum se numià atunci instituţiunea noastră: Andreiu Şaguna. 

„Alături de restaurarea mitropoliei române ortodoxe și a 
eparhiilor «ei sufragane de Arad și Caransebeș, alături de reor- 
ganizarea seminarului, de înfiinţarea tipografiei şi a celei mai 
vechi foi bisericeşti-politice («Telegraful Român»), precum şi 
de tipărirea unui mare număr de cărți bisericeşti și școlare, 
alături de frumoasa iniţiativă ce a luat pentru clădirea catedralei 
de astăzi din Sibiiu şi altele, — una din operele sale cele mai 


4 


trainice și mai frumoase e, fără îndoială, întemeierea <Asotia-: 


țiunii» noastre, 


$ Ivindu-se în gazeta întemeiată și patronată de Şaguna mai A 
Întâiu ideia unei asociaţii: culturale mari, care să cuprindă pe i 
toți Românii, fără deosebire de confesiune religioasă sau po- : 


litică, a fost firesc ca încrederea tuturor Românilor să se în- 


drepte spre .el, rugându-l să se pună în fruntea mişcării şi să 7 
stoarcă dela puternicii zilei de atunci încuviințarea necesară ») 
pentru întemeierea unei asemenea asociaţii. Şi marele bărbat ` 
s'a achitat strălucit de îndatorirea luată, față de 171 fruntaşi ai. < 


neamului nostru, la 10 Maiu 1860, fiindcă în ziua de 23 Oc- 


ă 


tomvrie anul următor (1861), având aprobarea celor în drept a 


so dea, el inaugură solemn noua instituție. Cu această oca- 
siune, învățatul canonic dela Blaj, Timoteiu Cipariu, întâiul 


nostru vice-președinte, a adus cuvenitele mulţumiri «acelui mare ” 


bărbat al naţiunei, care dela început cu căldură a cuprins la 


sinu-și și fără preget a condus până în momentul de acum ` 


ideia acestei asociaţiuni, care astăzi din ideie trece în realitate. 

Și cu tot dreptul, fiindcă fără sprijinul material şi moral 
al întâiului nostru preşedinte, «tânăra plantă», cum numiă 
Cipariu <Asociaţiunea» în discursul său de o classică frumuseţe, 
Sar fi ofilit și, poate, că ar fi şi pierit cu totul. In adevăr, nu 
putem să nu amintim, cu prilejul acesta, marile înlesniri făcute 
de Şaguna «<Asociaţiunii> noastre. Tipografia lui tipăriă mai 
ieftin decât oricare altă tipografie românească sau străină. (Vezi 
raportul secretarului ||. Antoniu Vestemean în «A Il. Adunare 
generală» ... ţinută la Braşov în 1862 pag. 48). lar mai târziu, 
când tânăra noastră editură ajunse în încurcături băneşti, tot el 
a fost care <binevoi a iertă toate spesele tipografiei diecesane, 
făcute cu ocasiunea tipărirei protocolului adunării generale ţinute 
la Blaj, în folosul prosperării fondului Asociaţiunii>. (Vezi ra- 
portul secret Il. loan V. Rusu în <A IV-a Adunare generală»... 
ținută la Haţeg în 1864 pag. 35). 

Decât binefacerile materiale neasemănat mai mari au fost 
binefacerile sale morale. Adunările generale, presidate de el, 
rămân etern memorabile nu numai pentru fastul și strălucirea 
ce el ştiă să dea acestor adunări, ci şi pentru înţelepciunea cu 
care presidă. Principiile morale, fixate de el şi marii săi tovarăşi 
de muncă şi de ideal, vor lumină totdeauna cărările instituţiunii 
noastre și în viitorul cel mai îndepărtat, ca tot atâtea stele con- 
ducătoare. «Monumentele spirituale şi moravurile cele morale» 


le vom prețui totdeauna mai mult decât «orice putere silnică 


şi fisică»; puterea creatoare mai mult decât orice înfăptuire ma- 
terială trecătoare, precum spuneă el în cuvântarea rostită la 
adunarea Asociaţiunii din 9/21 Martie 1861 în Sibiiu (pag. 47). 
Această problemă anevoioasă cere însă «<o perseveranţă de fier 
și un sacrificiu din inimă> (ibidem pag. 81). Desvoltând această 


Pi aoii E 


ic ge imens ura ati e i ate 


~- 989 — 


teză în adunarea generală dela Alba-lulia, în 1865, el arătă că 
«fără muncă pricepută şi stăruitoare nu poate înaintă cultura 
unui popor». In ce priveşte sacrificiul din inimă, el spuneă 
acestea la încheierea adunării generale din Octomvrie 1861 
când inaugură instituţia noastră: «Ne-am adunat în caritate, ne 
despărțim în caritate. Dea Dumnezeu, ca până la capătul vea- 
cului să fie tot aşa. Să ne mai întâlnim la masa mamei noastre 
comune; să ne îndulcim de limba, naționalitatea și de toate câte ' 
sunt ale Românului» (pag. 79). 

Comemorând cu asemenea convingeri şi sentimente semi- 
centenarul morții întâiului nostru preşedinte (prin șezători literare, 
artistice, festivaluri, concerte, conferințe, prelegeri etc. etc.) el 
nu va fi o perdere de vreme, ci un prilej de reculegere şi recon- 
fortare sufletească pentru mersul ascendent al literaturii şi cul- 
turii naţionale prin instituţia noastră, acum probată de “şase 
decenii şi mai bine. Eventualele venituri ale acestor serbări vor 
spori mijloacele financiare ale despărțămintelor sau fondul A. 
Șaguna administrat de comitetul nostru central, 


Dr. Octavian Russu, Ion Georgescu, | 


vice-președinte, secretar. 
Nr. 710—1923. 


CIRCULARĂ 


cătră Onor. Direcțiuni ale despărțămintelor „Asociaţiunii 
pentru literatura română și cultura poporului român“. 


Pentru a satisface dispoziţiilor din statutele < Asociaţiunii> 
în vederea ţinerii adunării generale, în August a. c, avem 
onoare a rugă On. Direcţiuni să binevoiască a ne raportă, până 
la 25 lunie n. a. c., asupra următoarelor chestiuni, cari vor. 
trebui să fie trecute în Raportul general pe anul 1922, anume 
arătându-ne care este: 

1. Numărul membrilor „Asociațiunii“, după diferitele 
categorii.. | 

2. Numărul agenturilor comunale, indicând numele co- 
munelor în cari ele funcţionează şi arătând activitatea desvoltată 
de ele în cursul anului 1922. i 

3. Numărul bibliotecilor „Asociaţiunii“, de pe teritorul 
despărțământului, indicând comuna, în care se află biblioteca, 
numărul cărţilor din cari se compune biblioteca şi numărul 
cetitorilor ei în anul 1922. 

4. Cursurile de analfabeți, ținute în comunele. despăr- 
ământului, în iarna anului 1922/23. ; 


= 290 — 


5. Prelegerile ţinute pe teritorul despărțământului în 


cursul anului 1922, indicând titlul acestora, numele conferenţia- . 


rului şi comuna în care sau ţinut. 
6. Conferenţele şi seratele (şezătorile) culturale, indi- 


când titlul conferenţelor şi punctelor principale ale seratelor, > 


cum și numele conterenţiarului. 
7. Date referitoare la averea despărțământului, la ex= 


poziţii, bănci poporale, cooperative, case naţionale (case - | 


sau căminuri culturale), înfiinţate resp. aranjate cu concursul 
despărțămintelor sau agenturilor <Asociaţiunii». 


8. Rugăm, mai departe, şi cu această ocazie, Onor. Direc-. - 


ţiuni ale despărțămintelor, cari nu s'au reorganizat după răsboiu, 
să ia dispoziții pentru convocarea adunării cercuale ordinare 
în scopul reorganizării despărțământului. 

| Domnilor, cari au fost rugaţi să reorganizeze anuinite 
despărțăminte sau să înfiinţeze despărțăminte nouă ale 
„Asociaţiunii“, le adresăm rugarea să binevoiască a îndeplini 
cât mai neîntârziat posibil încredințarea ce li sa dat din partea 
comitetului nostru central. 


9. O agentură model. Ca exemplu vrednic de urmat 


din partea tuturor agenturilor noastre arătăm la acest loc /az- 
dabila activitate culturală a agenturei Asociaţiunii din comuna 
Vereşmort, jud. Turda-Arieş, plasa Vinţul de sus, în anul 1922. 

In luna lanuarie 1922, prin un -scurt act. constitutiv, dnii 
Iuliu Căpâlneanu, preot, Gheorghe Stoica, Arg. Nemeş, Ghe- 
orghe Maior și Vasile Stanislav au înființat în numita comună 
o «Casă Naţională» în cadrele <Asociaţiunii». 

Baza Casei Naţionale o formează reprezentațiile aranjate 
de şcolarii din Vereşmort, anume reprezentații teatrale, corale, 
declamatorice, cetirea zilnică a gazetelor, deschiderea unei bi- 
blioteci, ţinerea de conferenţe, șezători şi alte manifestaţiuni 
culturale și sociale. 

Mijloacele le câştigă prin taxele dela membri, prin oferte 
benevole și din venitul reprezentaţiilor, cari în anul 1922 s'au 
ridicat la suma de Lei 7,000—. : 

Din această sumă s'a făcut o bină stabilă pentru repre- 
zentaţii, 20 scaune şi 4 mese, s'au abonat și cetit regulat în 
localul Casei Naţionale 12 foi periodice, s'a cumpărat tablouri 
istorice, sa sporit biblioteca, s'au dat premii școlarilor la finea 
anului școlar ş. a. multe. 

S'au aranjat 14 reprezentații teatrale, corale şi decla- 
matorice reprezentându-se următoarele piese: 1. </rozii», piesă 
de Crăciun. 2. «Despre bunăcuviință»>, dialog. 3. «Prietinii şi 
neprietinii ţăranului». 4. <Țiganul la târg». 5. «Poemul Unirii». 
6. «Tiganul în căruță», monolog. T. «Iubirea meseriilor», piesă. 


aa ace 


æ di — 

8. <Țiganul la vânat». 9. <Păzitorul de noapte». 10. «Moise 
Păcuraru». 11. «Ce poate lenevia». ` 12. «In sat la Tânguești». 
13. «Mana vacilor». 14. « Vițelul de aur». 15. «O Sâmbătă no- 
rocoasă>. 16. «Ruga dela Chisetău». 17. «Despre lăcomie», patru- 
log. 18. cMătușa surdă», dialog. 19. «Despre limba românească», 
patrulog. 20. «Zorile». 21. «Paiafele satelor». 22. «Capra cu trei 
iezi», comedie. 23. « Vasilicuță în necaz», monolog. 24. «Florin 
şi Florica», de V. Alecsandri. 25. «/nsurăfelul» monolog. 26. 
« Vlăduțul mamii», 27. «Teatru familiar». 28. «Piatra din casă», 
de V. Alecsandri. 29. «Rezervă Căpitan», monolog. 30. «Micul 
ostaș». 31. «Toana nebuniei». '32. «Povestea vorbii». 33. « Cinel- 
Cinel», de V. Alecsandri. 


Poezii s'au declamat la cele 14 reprezentații 19 bucăţi. 

Bucăţi corale s'au executat: 1. </mnul Regal». 2. <Pe-al 
nostru steag». 3. «Tunurile bubuie». 4. «Trei colori». 5. Ar- 
dealul». 6. «Aşa-i Românul». 1. «Oşteanul român». 8. «Imnul 
Astrei». 9. «Cântecul lui Horia». 10. «Marşul lui Tudor». 
11. <Colo-:n Munții Țebei>, duet. 12. «lată ziua triumfală». 
13. «Marşul lui lancu». 14. «Marseilesa». 15. «Gloria de altă- 
dată», în 2 voci. 16. «Cucușor», cu solo. 


S'au aranjat şi 2 tablouri vii, la Crăciun reprezentându-se 
Nașterea Domnului Isus, iar la Anzl-nou: anul vechiu şi anul 
nou, care urează şi toate lucrările Românului în cele 4 ano- 
timpuri. 

Cu chipul acesta succesul moral-cultural este evident. Casa 
Naţională, mai ales Dumineca şi în serbători, e plină. Analfabe- 
tismul decreşte cu paşi repezi, tineretul devine mai decent, 
mai bun şi o atmosferă de înviorare şi regenerare se produce 
pe toate terenele vieţii şi la întreagă populaţia satului. 


Dorind ca în toate satele noastre să se pornească un ase- 
menea apostolat, mulţumim, şi pe această cale, din toată inima, 
dlui i. Căpâlneanu şi tovarăşilor săi pentru nobilele străduinţe 
ce fac pentru progresul neamului nostru. 


10. Conferenţiarul-propagandist al „Asociaţiunii“, Cu 
începere dela 15 Maiu a. c. noul conierențiar-propagandist al 
<Asociaţiunii», dl Joan Neagoe, şi-a ocupat postul, având să se 
ocupe de următoarele probieme: 


a) să reorganizeze despărțămintele şi agenturile neactive 
și să organizeze noue despărțăminte, agenturi şi biblioteci po- 
porale; & 

b) să deà îndrumări în scris şi să ţină prelegeri poporale, 
îndeosebi în scopul înfiinţării a tot felul de cooperative și bănci 
poporale, cum şi pentru înființarea altor insoțiri economice și 
culturale; . l . 


a DĂ a 


dà unde e terenul prielnic să steă într'ajutor, la faţa locului, 
cu toate cele de lipsă, pentru înfiinţarea cooperativelor şi altor 
însoţiri, cum şi pentru înfiinţarea caselor naţionale și caselor 


culturale ; 


d) să adune date statistice asupra organizaţiunilor culturale 


şi economice; 


e) să înscrie membri de toate categoriile pe seama «Aso- 
ciaţiunii>, şi să desfacă publicaţiunile şi biletele de loterie ale -ʻi 


acesteia, . 


DI conferențiar Neagoe stă la dispoziţia despărțămintelor -: 
noastre și în general la dispoziţia poporului nostru cu lămuririle .: 


necesare asupra tuturor chestiunilor indicate mai sus. „i 
Pentru reuşita propagandei culturale-economice a dlui con- `; 


ferenţiar cerem binevoitorul sprijin al tuturor, în interesul ridi- 


cării neamului nostru, 


11. In sfârșit rugăm despărțămintele şi pe toţi aceia cărora 
li s'au trimis Jiste de subscripții pentru Fondul cultural Andreiu 
Bârseanu, să ne returneze aceste liste, dimpreună cu sumele 


colectate. 


Sibiiu, tù 20 Maiu 1923. 


Dr. Octavian Russu, 
vice-președinte. 


Bibliogratie. 


Teodor Murășanu, Fum de jertfă, 
versuri. Cluj, imprimeria Dr. Borne- 
misa, format 8%, pagini 100, preţul 20 
Lei. Mai mult decât volumaşul de 
«poezii» din 1920, aceste «versuri» 
ale tânărului poet ardelean ne înfăţi- 
şează calități reale: dragoste de na- 
tură, adâncă şi mişcătoare, sbucium 
sufletesc iniens, cugetare înaltă şi se- 
nină. Le recomandăm călduros. 

Dr. lacob Radu, Manuscriptele 
bibliotecii episcopiei române unite din 
Oradea mare, studiu bibliografic, Aca- 
demia Română, memoriile secţiei isto- 
rice, seria IlI, tomul I, mem. 6, Bu- 
cureşti, Cultura Naţională 1923. For- 
mat 8, pagini 48, prețul? O des- 
criere bibliografică foarte bună a unpra 
din cele mai prețioase comori naționale! 
păstrate cu sfințenie la biblioteca epis- 


Romul Simu, 
secretar. ; i 


copiei române unite din Orade. Din 
cele 287 manuscrise, ni se descriu ! 
bibliografic numai 181. Dintre acestea | 
amintim: 33 lucrări ale lui S. Micu- ` 
Clain în 44 volume; 8 lucrări în 39.4 
vol, şi 7 scrisori de G. Șincai; 9 vol. i 
de vrednicul prepozit orădan George : 
Fărcaş (Farkas); 4 fascicole de acte 7 
și documente privitoare la mişcarea E 
politică «Supplex libellus», inițiată de ‘i 
episcopul orădan Ig. Darabant. “i 

Dr. loan T. Marianescu, Creştini ; 
rătăciţi (Pocăiţii), Lugoj 1922, editura ii 
«Sionul' Românesc» Nr. 9—10 din Bi- ; 
blioteca «Să fie lumină», format 16%, 4 
pagini 59, preţul 6 Lei. Lectură vred- 
nică de a fi răspândită în comunele 
invadate de această sectă, i 

P, Măgureanu, Petru Maior și: 
unirea, Lugoj 1923, editura «Sionul 


y 
ţ 
i 
ui 
H 


i 
Ey 
Li 


2 


— 293 — 


Românesc», Nr. 11—12 din Biblioteca 
«Să fie lumină», format 16%, pagini 48 
prețul 3 lei. 

` Dr. Zenovie Pâclişeanu, Luptele 
politice ale Românilor Ardeleni din 
anii 1790—1792, studiu istoric cu anexe 
documentare. Academia Română, me- 
moriile. secţiunii istorice, seria Il, 
tomul I, mem. 2, Cultura Naţională, 
Bucureşti 1923. Format 8, pagini 116, 
preţul? Cererea de drepturi politice 
a Românilor Ardeleni în anii 1790—92 
e, fără îndoială, cel mai sguduitor 
episod din epopeia luptelor noaştre 
naționale. Dupăce au încercat de ne- 
numărate ori cu scrisori şi rugăminţi 
umilite pe la dietele Ardealului, să li 
se facă și lor dreptate, în sfârşit, la 
stăruinţele tuturor bunilor Români de: 
atunci, — şi ei erau cu mult mai nu- 
măroşi ca în vremea lui luochentie 
Micu-Klein, mai cu seamă la uimitoa- 
rele stăruinţe ale lui Iosif Meheși, Ion 
Para, Petru Maior, Samuil Micu, lon 
Molnar ş. a. îşi iau inima în dinți şi 
episcopii români din Ardeal: lon Bob 
şi sârbul Gherasim Adamovici să plece 


la Viena şi să stărue, alături de Igna- - 


tie Darabant, episcopul unit al Orăzii” 
care de mult eră sufletul întregei miş- 
cări politice, precum şi al tuturor sfor- 
țărilor culturale româneşti, pentru în- 
cuviințarea de drepturi pe seama Ro- 
mânilor; După încercări zadarnice ei 
au fost alungaţi şi mustrați cu asprime 
să plece cât mai curând din Viena şi 
să-şi vadă de treburi acasă, să nu mai 
încurce socotelile domnilor Teleki, 
Redl şi alţii. Ei au plecat cu trista 
convingere că pentru neamul nostru 
nu există dreptate nicăiri. Fatal a tre- 
buit, deci, să se zămislească în sufle- 
tele româneşti” ideia de a-și face ei 
singuri dreptate şi de a nu o mai 
cere dela nimeni. Acestea le înfăţi- 
şează cu multă ştiinţă şi meşteșug di- 
stinsul nostru colaborator și membru 


în comitetul nostru central d! Dr. Z. 
P. care în acelaș timp e şi membru 
coresp. al Acad. Rom., sprijinit pe 
un mare număr (35) de documente 
inedite din cele mai importante. Lu- 
crarea aceasta e cea mai temeinică 
din câte s'au scris asupra acestei sbu- 
ciumate epoce. 

Dr. Zenovie Pâclișanu, Din istoria 
bisericească a Românilor Ardeleni. 
«Teologul» vlădicilor uniți (1700-1773), 
studiu istoric: cu anexe documentare, 
Academia Română, memoriile sec- 
țiunii istorice, seria III, tomul I, mem. 
3, Cultura Naţională, București, 1923, 
Format 8°, pag. 44, preţul? Altă lu- 
crare de mare valoare a dlui Dr. Z. 
P. care înfăţişează lupta dârză, seri- 
oasă, neînduplecată pe care au pur- . 
tat-o vlădicii noștri uniţi cu Roma, 
mai ales Inochentie Micu și P. P. Aron 


„care încă sa dovedit de o uimitoare 


putere de rezistență, cu toată sfinţenia 
şi blândeţa lui, împotriva celei mai 
umilitoare instituţii ce au putut să 
aibă Românii sub vechial regim un- 
gar: spionagiul în mijlocul lor. Pe 
când însă lupta aceasta s'a purtat cu 
demnitate şi în cele din urmă cu vic- 
torie, altele mai vechi, împotriva su- 
perintendenţilor calvini à la Tófő (To- 
feus) ş. a. s'au purtat cu ruşine şi 
sunt cele mai detestabile pagini din 
istoria noastră națională. Ce face cul- 
tura, conştiinţa valorii şi demnităţii 
proprii întrun neam! Celor dornici 
de a cunoaşte trecutul nostru în toate 
amănuntele sale caracteristice le va fi 
indispensabilă lectura acestor înnălţă- 
toare pagini. Ca şi studiul precedent 


-se întemeiază şi aceasta pe 11 docu- 


mente înedite şi până acum necunos- 
cute, de cel mai mare interes. 
Universitatea din Cluj, Biblioteca 
Dacoromâniei, condusă de Sextil Puș- 
cariu Nr. 1. /sforia literaturii române 
moderne, întâii poeți munteni, lecţiuni 
ş 


— 24 — 


de G. Bogdan-Duică, profesor la uni- 
versitatea din Cluj, membru al Aca- 
demiei Române, Cluj, editura institu- 
tului de arte grafice «Ardealul» 1923. 
Format 8%, pagini 318, preţul 80 Lei. 
- Asupra acestei lucrări atragem deo- 
sebit atenţiunea cetitorilor. Ea e un 
început de studiu din cele mai minu- 
țioase şi conştiincioase asupra litera- 
turii române moderne. In 318 pag. se 
analizează numai întâii poeţi munteni, 
cari sunt: I. Văcărescu, 1. Eliade Ră- 
dulescu, Vasile Cârlova, Const. Faca, 
Grigorie Alexandrescu, C. A. Rosetti 
şi Cesar Boliac. In deosebi e vast şi 
temeinic tratat părintele literaturii 
noastre I. E. Rădulescu. Adevărată 
monografie, demnă 'de un savant cu 
numele autorului. Ca să se vadă cu 
câtă temeinicie e scrisă această lucrare, 
notăm numai în treacăt că autorul 
cunoaște (la pag. 49) mai mulți disci- 
poli ai Jui Gheorghe Lazar, decât 1. 
Eliade Rădulescu în biografia scrisă 
asupra marelui său dascăl şi pe urmă 
. coleg, Cu aceeaș îngrijire sunt spicuite 
şi lecturile din autori cari întregesc 
atât de fericit documentatele expuneri 
ale autorului. Astfel lectura acestei 
cărţi, care va trebui să se găsiască în 
bibliotecile tuturor instituțiilor care se 


respectă, departe de a îi seacă, e co- . 


lorată cu aceste lecturi şi înviorată cu 
„ atâtea discuţii şi cexcursuri> prețioase. 
Mai încape îndoială că o recomandăm ? 

N. Petra-Petrescu, Istorioare orien- 
tale, după diferiţi autori, Sibiiu, edi- 
tura şi tiparul W. Krafft, 1923. Format 
16° pagini 40, preţul 5 Lei. Cuprinde 
19 bucăţi interesante, scrise pe înțe- 
lesul tuturor de regretatul nostru 
membru în secția economică a <Aso- 
ciaţiunii». Le recomandăm școalelor 
poporale ca premii, precum şi parti- 
cularilor, 

N. Petra-Petrescu, Fabule, după 
diferiți autori, Sibiiu, editura W. Krafft, 


1923, Format 160, pag. 16, preţul 
Lei. Aceeaş observare ca mai înainte; 

Academia Românâ. Anale tom; 
XVI], şedinţele din 1921—1922. T. V. -å 
Stefanelli, Catastru şi cărți tabulare; =y 
Prof. N. Leon, Fauna cadavrelor din: 
România; V. Babeș, Cercetări şi cons 
siderațiuni asupra apendicitei ; Dr. Ar, 
Grădinescu, Extracţia şi acţiunea fisio=. 4 
logică a principiilor activi din bryos. 
nia alba asupra inimii şi circulaţiuni 
E. Bădăreu,. Despre valoarea absolută 
a dublei refracții electrice ; Dr. G. Ma- 
rinescu, Hipnotismul din punct de 
vedere terapeutic și medico-legal; V. 
Babeş, Prevenirea şi combaterea me-:3 
ningitei cerebrospinale; Dr. C. L l 
trati şi M. Mihăilescu, Chihlimbarul 
de Olăneşti; General Scarlat Panai- 
tescu, Știința fortificației în România, 
dela 1866 până în zilele noastre; I. C. 
Negruzzi, Autografe Române; 7. C.: 
Negruzzi, loan Bogdan, A. Vlahuță, 
A. Xenopol şi manuscriptele lor; Az- :4 
drei Rădulescu, Pravilistul Flechten- `% 
macher, 4 

Victor Lazăr, Școala normală. 
Istoria şi instrucția civică în Școala 
normală, Păreri. şi propuneri foarte.: 
documentate şi vrednice de luare * 
aminte, extrase din <Invăţătorul>, Cluj, + 
tipogr. Bernát 1923. Format 80 pajini d 
40, prețul? Ă 

Petru Draghiciu; Insemnări dela % 
conferința reprezentanţilor bisericilor 
ort. ţinută la Constantinopol dela 10 4 
Maiu 1923 în chestia reformării calen- 4 
darului lulian..Bucureşti, Tipogr. Căr- 
ților Bisericeşti 1923. Format 8, pa- 
gini 24. 

Buletinul de informatii al gră-: 
dinii botanice şi al muzeului botanic 
dela universitatea din Cluj. Bulletin “4 
informations du jardin et du musée -$ 
botaniques et de Puniversitt de Cluj, 4 
Roumanie. Vol. III, 1923 Nr. 1—2. Al. 
Borza, Bryologul Martin Péterfi, Te» 


— 295 — 


meinică schiță biografică cu portret. 
Sche dale ad <Floram Romaniae exsic- 
catam»> a Museo botanico Universitatis 
Clusiensis editae. Centuria III. I. Pro- 


dan, Ameliorarea locurilor alcaline. 


Die Amelioration alkalinischer Böden 
(Résumé). Tr. Săvulescu, Considerații 
geografo - morfologice asupra unor 
specii de Campanula. — Considera- 
tions géographo-morphologiques sur 
quelques espèces de Campanula. Al. 
Borza, Raport asupra activității mu- 
zeului botanic dela universitatea din 
Cluj 'în 1922. — Compte rende sur 
le activite du Musée Botanique de 
PUniversit€ de Cluj pendant! année 
1922. Al. Borza et E. Pop, Bibliogra- 
phia botanica Romaniae. Cluj, Tipogr. 
Ardealul, . 

Institutul pentru studiul Europei 
sudo-orientale. Secțiunea Sibiiu. Secţie 
Germană. Südosteuropäisches For- 
schungsinstitut. Sektion Hermannstadt. 


Deutsche Abteilung. |. Die Hecatombe 


Sententiarum  Ovidianarum des Va- 
lentin Frank von Franckenstein von 
Dr. Egon Hajek, Verlag des Südost- 


europäischen Forschungsinstituts, 1923, - 


Druck u. in Kommission bei W. Krafft 
in Hermannstadt-Sibiiu. Format 8°, 
pp. 109, preţul? Neobositul nostru 
membru onorar dl N. Iorga, a creat 
şi la Sibiiu o secţie a valorosului no- 
stru institut pentru studiul Europei 
sud-orientale, In fruntea acestei secții 


se află un directorat, compus din 6- 


membri (3 Români şi 3 Germani) .nu- 
iți pe un termen de 6 ani. Secţiunea 
urmăreşte: a) strângerea şi prelucrarea 
numirilor geografice din Transilvania ; 
b) topografia Transilvaniei; c) cerce- 
tări etnografice comparate asupra na- 
ționalităților din Transilvania! d) cer- 
cetări compđrative asupra limbii, isto- 


riej și geografiei naționalităților Tran- 


silvaniei ; g) istoria dreptului şi a or- 
ganisaţiei administrative a naționalită- 


ților şi a ținuturilor transilvănene; f) 
preistoria Transilvaniei și monumen- 
tele acelor timpuri; g) inscripțiunile, 
monedele, documentele, cronicele şi 
monumente de aceeaş natură ale Tran- 
silvaniei din timpuri istorice. din ar- 
hivele externe şi din cele din ţară; 
h) istoria comparată a artei, culturii 
şi a îndeletnicirilor casnice a naţiona- 
lităţilor din Transilvania. — Lucrarea 
de față inaugurează în chip demn- ac- 


„tivitatea ştiinţifică a nouei secţii a in- 


stitutulni, Pentru referinţele ei româ- 
neşti, cam puţine și neînsemnate, ce 
e drept, din sec, al 17-lea, ea va fi 
consultată şi de unii Români. E, în 
orice caz, o dovadă nu numai de cur- 
toasie, ci și de superioară înţelegere 
a nevoilor culturale din România inə 
tregită, faptul că s'a instituit şi pornit 
la lucru această secțiune, așa cum s'a 
făcut. Onoare iniţiatorului ei. 


A apărut în editura «Cartea Ro- 
mânească> : 


Edmondo de Amicis : Constantino- 
polul. «Biblioteca Minerva» Nr, 82. 
Prețul 3 Lei. 


I. Simionescu, prof, univ., mem- 


bru al Acad, Rom.: Lecturi geologice. 


Casa Şcoalelor. «Biblioteca de papu- 
larizare a științei». Ediția II. laşi. For- 


- mat 8° mic, pag. 124, prețul 6 Lei 


50 bani. Insușşi faptul că în timp atât 
de scurt, abiă câţiva ani, a fost nevoie 
de o nouă ediţie, arată ce bună și fo- 
lositoare a fost această publicaţie. 
Dorim încă multe ediţii acestei strălu- 
cite lucrări. l 

I Simionescu, prof. univ. etc.: 
Lecturi botanice. Casa Școalelor. «Bibl. 
de popul. a ştiinţei» Nr. 21. Iași, 1923. 
Format 8 mic, pagini 110, preţul 6 
Lei 50 bani. Ca tot ce iese din peana 


-sa 


LG.. 


ilustrului scriitor şi neintrecut popu- 


larizator e desăvârșit. Anevoe se va 
ailă o lectură mai potrivită pentru ti- 


+ 


nerimea şcolară şi pentru oamenii ma- 
turi dornici de a află unit utilul cu 
frumosul decât aceste pagini învioră- 
toare, Le recomandăm cu căldură. 

` C. Flammarion: Cataclismul din 
Martinica, trad. de Victor Anestin. 
«Biblioteca Minerva» Nr. 84. Preţul 
6 Lei. 

Ioan Stroe: Două vieți (schiţe şi 
nuvele), «Biblioteca Minerva» Nr. 184. 

„Preţul 3 Lei. 

Dr. med. Maria Montessori: Auto- 
educațiunea în şcoalele elementare, trad. 
de C. V. Buţureanu. Preţul 30 Lei. 

I. Găvânescul: La o răspântie a 
Istoriei Naţionale (orientare asupra po- 

` Titicei culturale a României întregite). 
Preţul 35 Lei. 
4. Caragiale: 
Preţul 20 Lei. 
Zamfir Arbore: in temnițele ruseşti, 
. Preţul 2 Lei, 


Novele, Povestiri. 


i __ Bibliografie străină. 


Nou studiu italian asupra Ro- 
mânilor din Istria. Se ştie că în 
Istria italiană sunt vre-o 3000 de Ro- 
mâni, pripășiţi în satele dela poalele 
lui Monte Maggiore şi din Valle d'Arsa 
(Comune di Val d'Arsa, sottocomuni 
di Susgnevizza, Grobenico, Lettai, 
Gradigne, Briani, Sucodru, Villanova). 
Ei au emigrat aici în a doua jumătate 
a secolului al 13-lea şi la începutul 
celui de al 14-lea. Se numiau Mor- 


— 296 — 


veanu. Preţul 20 Lei. 


III, No. lI, 28 Febbraio 1923 p. 110. . 


Anton Pann: Nastratin Hogea 4 
Preţul 2 Lei. 

lon Adam: Glume şi taclale ță- 
răneşti. «Pagini Alese» Nr. 131. Prețul 
2 Lei. 

Jean de lu Brâte: Un drăcușor de 
nepoată (după L'Oncle et mon Curé), 
în româneşte de Despina M. Sado- 


Le Fontaine: Fabule, traduse de 
D. Anghel şi St. O. losif. Preţul 20 Lei. 

M. Sadoveanu: Povestiri. Prețul% 
25 Lei. 

G. Simionescu, prof. universitar: 
Soarele şi Luna, cunoştinţe folositoare. 
Seria A. Nr. 12. Preţul 3 Lei. 


G. G. Antonescu: Din problemele 
pedagogiei moderne. Lucrare de eru- 
diţie, scrisă limpede. Folositoare tu- 
turor, în deosebi şcoalelor. Preţul 
35 Lei. 


lacchi, termin echivalent ca Valachi. 
Un studiu amănunţit despre istoria, 4 
bibliografia, limba şi apărarea lor con- ` 
tra mării slave de Vittorio Ferrucio |. ; 
Borri sub titlul «I Romeni d'istria e 
il comune romeno di Val d'arsa> în 
<Bolietino delia reale Società geografica 
italiana», 1922, Serie V, vol. XI, pp. 
387—392. Studiul e semnalat şi de re- 
vista «L'Europa Orientale», Roma, a. 


A e: