Transilvania_1946_077_001_004

100544 


TRANSILVAN 


ANUL 77  IANUARIE-APRILIE Nr. 1-4 1946 
RSS SR ee ra ave eta SR PR PER N a e ei AP a Re mia Iu Bu Et la DĂ 
SIBIU 


Anui 77 Ilanuarie-Aprilie 1946 Nr. 1-4 
EU S 


TRANSILVANIA 


Organ al ASTREI 


d 380 a 
„SOCIETATEA FILOSOFEASCA..." DIN 1795 


La începutul acestui an) s'a împlinit un veac și jumătate, de 
când o mână de intelectuali români din Ardeal, constituiți într'o socie- 
tate ştiinţifică, au apărut în public cu programa lor de lucru. E vorba 
de „Societatea filosofească a Neamului Rumânesc din Mare Prin- 
 fipalul Ardealului“ şi de „Inştiințarea“ prin care fondatorii ei anunţă 
planul unui periodic enciclopedic, numit , Vestiri filosofeşii şi mora. 
licesti*. 

Din motive pe care le vom discuta, această interesantă şi entu- 
ziastä inițiativă nu a izbutit. „Vestiri“-le nu au apărut, iar elte urme 
„concrete, atribuite Societăţii, sunt ipotetice. Mai mult, nu cunoastem 
cu siguranță nici numele întemetetorilor, căci ei nu iscăliseră amintita 
„Inştiinţare“. 

Dar cu toate acestea ea rămâne pentru noi o foarte luminată 
întreprindere culturală şi o dovadă impresionantă despre sbuctumul 
Românilor de acum 150 de ani, pentru progresul cultural şi social al 
națiunii lor de pretutindeni. 

De aceea, enumerarea și analiza informaţiilor ce neau rămas în 
legătură cu „Societatea filosofeascä“ de acum un veac şi jumătate, 
credem, că nu sunt lipsite de interes. 

Evocarea trebuia să fie făcută de un istoric. Dacă ea este încer- 
cală de subsemnatul, cauza se găseşte în faptul, că „Societatea filo- 
sofească“ este întâia de pe întreg cuprinsul României, care cuprinde 
în preocupările sale si stiinfele exacte. 


Primul și principalul izvor de informaţii în legătură cu Societatea 
noastră, este discursul de recepţie al lui Papiu Ilarian), care se ocupă 
judicios de Societate şi reproduce în întregime „Inştiinţarea“ menţio- 

é 

1) Anul 1945, în cursul căruia a fost scris şi dat spre publicare acest articol. | 

3) D. A. Papiu llarianu: Vieata, operele şi ideile lui Georgiu Şincai. — 
Acad. Rom. 18€9, 

1 


2 EMIL POP 


nată. Aceasta din urmă constituie documentul cel mai de seamă relativ 
la chestiunea de care ne ocupăm (p. 83—86)...“ Inștiințarea e lipă- 
rită cu litere ciriliane într'o cărticică de cinci foi nepaginate, în 8. 
O avem dela D. Aron Florianu“ (Papiu, p. 11, nota 3)!). 


In spiritul lui Papiu menţionează şi elogiază pe întemeietorii Socie-. 
țăţii, Gavril Onisor, în lucrarea sa din 1882 despre Gh. Asachi °). 


Un al doilea izvor de seamă este lucrarea lui Jakab despre istoria 
ziaristicei ardelene până la 18483). El transmite o adresă interesantă 
a guvernatorului ardelean, care pare a se referi la Societatea filoso- 
fească și la planurile ei, 


- Dintre cercetătorii de mai târziu, Ilarie Chendi este acela, care 
încearcă să reconstituie faptele, cu o largă documentare și obiectivă 
interpretare 4). 

Destul de amănunţit se ocupă de societate O. Lugoșianu, la 
1895 5) şi N. Hodoş-Al. Sadi Ionescu, în cunoscuta lor lucrare despre 
„Publicaţiunile periodice româneşti“ (1913); apoi mai pe scurt sau inci- 
dental: Sturdza *), Xenopol 7, Bogdan Duicä *), Iorga *), Bianu-Hodoÿ 
0. c) şi Lu pap. 


a) Anéniares” se găseşte în biblioteca Academiei Române <v. Bianu-Hodoş: 
Bibliografia românească veche, Il, 1910, p. 376). 

3) Asachi György mint român irodalmár és tanferfiu. Kolozsvârit 1882. 
(Gheorghe Asachi, literat şi om de şcoală român). Lucrare interesantă cu atât mai 
mult, cât ea este o teză de doctorat în litere, susținută la profesorul Silaşi de un 
student naturalist. 

3) Jakab, E., Az erdelyi hirlapirodalom tôrténete 1848.i „ig. Budapesta 1882. 

4) IL Chendi: Inceputurile ziaristicei néastre (1789—1795). Orăştie 1900. 

5) O Lugosianu : Societatea femeilor române din anul 1815 (Revista Nouă, 
VII, 169415, p. 278—284). 

6) D. A. Sturdza: Raport asupra activităţii Academiei Române cu ocaziunea 
serbării de XXV ani a existenței sale. 1856—1891. Bucureşti 1891. 

1) A. D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiană, ed. III, v. X, p, 
270—271. l 

i 8) G. Bogdan-Duică: „Clericalismul“ în politica Românilor Ardeleni. Câteva 
notițe ca răspuns d-lui Teodoru (Liga Română, II, 1897, p. 241—244). 
„ ® N. Iorga: Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a Românilor. Il, 
p. 217. 

10) T. Lupas: Contributiuni la istoria ziaristicei româneşti ardelene. „Biblieteca 
Astra“ Nr. 11. Sibiu, 1926. (V. şi „Cea mai veche revistă literară românească. Re- 
publicat in „Studii istorice“, v. Ill, 1941. Sibiu), 

*k * 


După ce sa trimis la tipar studiul de faţă, a apărut opera lui D. Popovici: 
La litlérature roumaine à l'époque des lumières (Sibiu, 1945), care la p, 280 de 
asemenea se ocupă de „Vestiri“ incadrând în atmosfera epocii iniţiativa invätatilor 
dela Societatea filosofească. 


„SOCIETETEA PILOSOREASCĂ ...* DIN 1795 3 


Înainte de-a prezenta faptele, aşa cum rezultă din aceste izvoare, 
este potrivit, cred, să ne amintim pe scurt de constelația spirituală, în 
care a luat naștere „Societatea Filosofească“. 

Mişcarea latinistă era în plină desfăşurare. Bucuria mândră a 
originii latine creştea în cărturărime deodată cu conştiinţa nedrep- 
tăţii, de care suferea un popor ce se dovedea de veche şi glorioasă 
obârşie, Această conștiință trimitea pe cercetătorii de atunci aproape 
exclusiv spre cultivarea filologiei şi a istoriei, din care se desprindeau 
argumentele dreptăţii care se cuvine națiunii române. Centrul mişcării 
era Blejul. 

Este insă util să amintim, că tocmai spre sfârşitul veacului al XVIII. lès | 
se produc conflicte între episcopul Bob şi cei mai de seemă intelec- 
tuali blăjeni, inclusiv cei trei protagonişti ai școalei ardelene: Șin- 
cai, Micu, Maior. Conflictele distrug carlere, indispun spiritele si deter- 
mină revizuiri de atitudini '). 

Dar alte evenimente politico-sociale produc frământări generale, 
care se suprapun acestei mişcări particular românești. 

Liberalismul lui Iosif al II-lea întăreşte acţiunile pentru dreptate și 
libertate. Revoluţia lui Horia seamănă în Ardeal teribile avertismente, 
iar valurile trezite de revoluţia franceză sperie din ce în ce mai mult 
pe dregătorii imperiului. 

Toate popoarele se agită, dar cele mai grave temeiuri de tulbu- 
rare le avea românimea „tolerată“ şi iobagă. Plângerile şi afirmarea 
drepturilor ei ajung la treptele tronului. 

O parte din cărturarii noştri primesc cu sete curentele vremii. 
Unii se înscriu în loja francmasonică, pentru a se desprinde din ea, 
"când s'au convins că ideile de libertate şi egalitate ale unor membri 
neromâni nu erau sincere ?), 


Centrul de greutate al acţiunii cärturarilor prinși în aceste curente 
nu era cercetarea originii noastre, ci ridicarea economică, socială şi 
culturală, cu orice preţ, a poporului. Ei încercau să scrie pentru plu- 
gărime şi cărturarii satelor cărţi și gazete, întâiele gazete românești, 
cerute mereu de Români şi pes mereu de îngrijoraţii guvernenfi 
dela Sibiu și dela Viena. 

Cât de neînduplecat era acest îi i se recunoaşte din urmă- 
toarele cuvinte ale istoricului ungur Jakab, cu care caracteriza anii -: 


1) V, d. e. între altele: Papiu Ilarian, Istoria Românilor din Dacia Superioară, 
t. |, ed. Il, 1852, p. 202—204. 
3) Vezi Chendi, l.e., p. 11—21, după Zieglauer: Geschichte der Freimaurerloge ` 
St. Andreas zu den drei Seeblättern in Hermannstadt (1767—1790). Archiv d. Ver. 
f. siebenb. Landeskunde N. F. XII si XUL 
1* 


4 j EMIL POP 


1790—1815: „Fenomenul cel mai remarcabil al acestei epeci este 
Sträduinfa nelâncezilă a Valahilor, prin alte si alte căi, spre finta 
lor“ 1}. 

„Această acţiune progresistă era dirijată dela Sibiu, iar în fruntea 
ei se găsia renumitul oculist Joan Piuariu (Molnar de Müllersheim), 
a cărui personalitate ne apare din ce în ce mai dominatoare ?). 


In ordinea de idei care ne interesează, accentuäm că Piuariu a 
scris înfâia carte românească de conţinut agricol»). 

La 1789 „Piuariu face intervenţii pentru aprobarea unei „Gazete 
româneşti pentru plugar (Walachische Zeitung für den Landmann“ 
îi zic documentele oficiale; v. Jakab, I. c. p. 12), întâia încercare de 
a întemeia un periodic în limba românească +). 


Intervenţia s'a aprobat în principiu; nu s'a acordat însă dispensa 
de taxele postale, care erau atât de mari, încât gazeta nu a putut 
apărea. 

. La 1793 Piuariu cere din nou permisiunea de a edita un ziar ro- 
mânesc pentru Ardeal și Ungaria. E refuzat cu avertisment. In 1794 
repetă cererea; gazeta urma să apară la Viena cu colaborarea lui 
Paul lorgovici. Cererea este respinsă din nou, cu invocarea siguranței 
statului. 

Intre timp se frământă planuri noi. Se ajunge la ideea unei so- 
cietăţi ştiinţifice, — editoare a unei reviste enciclopedice, a cărei răs- 
pândire publică să se facă nu în Ardeal, ci în Principate. 

Comunicarea lui Jakab (l. c., p. 28—29) în această privință se 
poate rezuma în următoarele: Comandamentul militar al Ardealului 


1) „E korszak legnevezetesebb tünete, az olăhoknak más meg más uton 
ezéljok felé lankadatlan törekvése“ (Jakab, |. c., p. 27). 

3) Pentru biografia si activitatea multilaterală a lui Piuariu, vezi mai ales: 
V. Bologa în „Clujul Medical“ 1924 (Nr. 5—6), 1925 (Nr. 3—4), „Transilvania“, 1926 
Nr. 2) şi „Daco-românia“, 1926; 1. Lupas în „Anuarul Inst. de Istorie naţională“, 
l, Cluj si „Transilvania“, 1920. 

3) „Economia stupilor acuma întâi izvodită şi dată de loan Molnar, dof- 
torul de ochi în marele Printipat al Ardegjului...”, Viena 1785. 188 p. (cuprinsul: 18 p.). 

t) Jakab nu-l numeşte pe Piuariu drept iniţiator şi solicitator al gazetei. Totul 
ar fi plecat dela „o societate, constituită în Sibiu cu acest scop, ai cărei membri 
nu şi-au spus numele“ (|. c., p. 12). Chendi e sigur că această societate nu putea fi 
decât societatea francmasonă, care, după Zieglauer, discutase şi problema ziarelor. 
Din societate făcea parte atât Piuariu, cât şi guvernatorul, care sezgrăbi să reco- 
mande călduros inițiativa românească (Chendi, |, c., p. 16). Aceste amănunte, ca 
şi toată activitatea de mai. târziu a lui Piuariu, îl trădează întradevăr pe Piuariu 
drept fruntaş al mişcării. (In programa gazetei se cuprind şi instrucţii pentru stu- 
păritul raţional, o preocupare predilectă lui Piuariu), 


„SOCIETATEA PILOSOFEASCĂ...* DIN 1795 5 


auzind de planurile „unci socictäfi savante din București“, cere 
lămuriri dela guvernator, carei răspunde printr'o adresă din 17 Dec. 
1794. 

In sensul acestei adrese tipograful din Sibiu, Petru Barth, anunţă, 
că „o societate compusă din savanți din Valahia“ i-a propus să tipä- 
rească „un periodic adecă revistă (Zeitschrift) compilată din cărți 
de filosofie, matematică, istorie si geografie“ 1). El cere permisul de 
a o tipări fără să o desfacă în Ardeal. Guvernul a admis cererea lui 
Barth cu condiţia, ca revista să fie cenzurată de episcopul sibian 
Gherasim Adamovici, să nu cuprindă nimic subversiv, iar din numerii 
ei „să nu să vândă, să nu se distribuie sau să se predea cuiva 
niciun exemplar în Ardeal“. 

Adresa încheie: „Se vede deci că Molnar nu are dreptul să 
scoată gazetă, iar permisiunea dată lui Barth este de așa fel, că 
prin ea, numărul gazetelor ardelene nu sporește“. 

După toate aparențele, corespondenţa oficială citată aci priveşte 
Societatea filosofească de care ne ocupăm. Nu se potriveşte însă faptul, 
că se invocă o „societate de savanți din Valahia“. Chendi observă 
în privința acestei confuzii, că ea provine dela petifionarul Barth, care 
„a expus lucrurile în acel chip numai ca pretext pentru a putea 
exopera cu înlesnire învoirea guvernului“ (|. c., p. 27). 

Intr'adevăr Societatea se numia „a Neamului Rumânesc din 
Mare Prinfipatul Ardealului“. Papiu Ilarian, întâiul comentator al ei, 
nu lasă nicio îndoială în ce priveşte originea fondatorilor. Cert este 
însă, după cum o să vedem, că Societatea era în legătură cu cărtu. 
rarii din Muntenia, mai ales cu Enache Văcărescu şi ea hotărî să 
desfacă „Vestirile“ în Principate. Exagerarea interesată a. lui Barth era 
deci camuflată de aparente. 


„INȘTIINȚAREA“ 


Dar pentru a ne da seama în mod just de planurile şi compo- 
nenfa Societăţii, să analizăm ,!nsliinfarea* menţionată la început, sin- 
gura urmă autentică, tipărită, rămasă din activitatea publică a Socie- 
tății. Ea este un fel de prospect care expune programa de lucru și 
învită publicul să se aboneze la revista, care urma să fie tipărită înce. 
pând cu luna Mai 1795. 

„Inştiinjarea“ începe prin a arăta că la multe neamuri vechi, 
„prin poliirea stiluluj şi deprinderea în învățături s'au înălțat firea . . . 
până la cea înaltă stare a nemuririi“. A sosit timpul, ca si noi, Ro- 


1) ..“philosophiai, mathematikai, történeti és féldraizi könyvekből össze- 
szerkesztett idôszaki irat, vagyis ujság (Zeitsehrift)...“ (Jakab, |. c., p. 28). 


EMIL POP 


mânii, „să ne îndeletnicim a sprijini din sânul științelor, darurile vis- 
tieriilor sale“ (. . . ale lui Apollo! n. n.). Căci „numai prin deprin- 
derea acestor învăfăluri se asculte puterea minții“ ... şi... „putem 
cugeta în adevăr luminat despre cele cereşti văzute și nevăzute al- 


cătuiri si iscusindu-le cunoaştem prin acestea puterea cea mare*a 
Ocârmuitorului carele le-a scos cu stihiile lor din haos, . ..* 


Se anunţă apoi, că „din râvna unor Patriofi ai Neamului Ro- 
mânesc, crescuţi în deprinderea Teoriei fiziceşti și filosofesti, ce 
cuprinde în sine cursul Cerului; Geografia care arată părțile lumii 
și cuvintează despre vestitele cetäfi și orașe risipite pe rotogolul 
pământului, şi alte stinfe spre folosul Economiei, cum sunt si Ma- 
nufucturile neguțătoreşti ne-am deșteptat spre acesf vrednic scopos 
să culegem rodurile acestor desfätätoare Stiinfe si adunându.le ca, 
într'o legătură de finice în limba prea vestitului Neam Românesc, 
să le închinăm inimilor celor iubitoare de Muse Filosofeşti subt 
acest titlul: Vestiri Filosofesti si Moraliceşti. Care în 
loală săptămâna două coale negresit vor eşi Miercurea şi Sâmbăla, 
în care zile si poşta în părțile Țării Românești porneşte"... 

In consecință publicul este rugat să se prenumere pe primul an 
plătind 15 florinţi nemţeşti delegatului. cu încasările, „Dumnealui de 


Renner, ' credincios Impărăteştii „Crăeştii Agenţii“ , sau altora „rân- 
duifi spre strângerea aceii sume“. 


„Ajutorul e cerut mai ales dela dregătorii înalți (...„prea cin- 
stiți şi de înalt Neam Archondes“) şi dela arhipăstorii bisericii. 

Societatea promite, ca pe lângă ştiinţe să se ocupe în Vestiri si 
de „întâmplările Politicesti, adecă ale Epocei acestiia, cu cât mai 
vârtos întâmplările cele de acum în Thealrumul Răsboiului, cu ose- 
bita luare de grijă le vom face cunoscute pre lângă cele de noi 
Jägäduite Științe“. 

Instiinfarea arată apoi, că gazete greceşti, care însă nu fac „vreo 
pomenire despre mai sus pomenifele științe folositoare, care le vom 
da noi la lumină prin tipar“, sunt răspândite în Orient, până în Țart- 
grad pătrunzând și în Ungrovlahia şi Moldova. 

Vestirile îşi propun să vorbească slăvit despre voevozii români, 


contemporani, „apărători ai binelui de obște“, la care „află mulți 
Europeni adäpostire“. 


La fel „se fndeletniceste Musa acestei limbi să tmpodobească 
Trofeul minunatului Chesarie cu flori din firele cele frumoase, 


carele ca un organ al fc cet până la cornurile Altarelor răsună 
Duhul cuvintelor lui . 


1) Chesarie, a cărui memorie este preamărită aci, trebue să fie marele episcop 
al Râmnicului (1773—1780), cărturar progresist şi orator vestit, mort la 1780. 


„SOCIETATEA FILOSOFEASCA ...“ DIN 1705 ï 


„lară numele Tău JA: V:') se sapă în Epigramma. veacurilor 
ca al lui Anacreon, pentrucă te-ai făcut chip cuvântării Ritoricesti 
şi original prosodiei poeticesti, — din Duhul înfelepciunii tale aş- 
teptäm si de aici înainte mai multe folositoare“. 

Urmeeză amănunte interesante cu privire la planul de lucru; le 
vom reproduce mai pe larg. 

„Aici arătăm scara după cum vor urma Invăţăturile Filoso- 
fești si Moralicesti pe rând tipărite. | 

Intâiu: urmează Theologia Bisericii Răsăritului; si lăsând 
aceasta tiparului, vom trimite şi alle Istorii Bisericesli, care până 
acum în limba românească nau eşit în tipar. 

A doua : Geografia ce cuprinde în sine împărțirea Pământului 
și ceice locuesc pre dânsul, cu obiceiurile lor, dimpreună numele 
Cetäjilor şi Orașelor, de Cronografii cei vechi şi cei noi însemnate 
vor esi tipărite. | | 

A treia: Fisica, Matematica şi cuprinsul învățăturii Filosofesti, 
spre luminarea celor ce voiesc a ști întemeierea. Cerului cu toate 
Planetele lui vom învăța, 

A patra: Se va ivi Biografia Principilor ungroalachiet şi ai 
Moldovii dela începutul ocârmuirii lor. 

A cincea: Este Istoria Românilor pre larg culeasă din cele 
vechi adevărate Istorii şi alte deprinderi ale lumii vrednice de a le ști. 


Iară cu alt prilej avem în gând să ne descoperim niște Re- 
guli Dieteticesti, adecă învățătura, de ce să se ferească mai 
vârtos fiește cine ca să.și păzească omul vieaja întru mulți ani cu 
sănătate ; lângă care vom adauga niște dohiorii, care știindu-le, va 
putea Bolnavul aștepta folos în boalele cele mai ușoare, mai vârtos 
la fară fiind, unde în pripă lipseşte Dohtorul, cât și pruncii cei mici 
trăind cu dânsele vor simţi alinare în boala cu care au fost cuprinși. 

Toate aceste mijlociri le vom da la vremea sa în tipar, uso- 
bite de celelalte sus însemnate științe. 

Că ştiinţele vor fi cu rânduială tipărite, ca să se poată lega 
fieşte ce Sliinfä în usebit Tom, adecă: părțile Filosofesti usebite 
de Theologia moralicească şi aşa cu aceste folositoare părţi de în- 
vățături fieste Care ’si va îmbogăţi Bibliotheca sa ca o Vistierie cu 
odoare alese si neprejuite; din care nu numai Numărătorii înainte, 


Darurilor acestor frumoase Științe. 


1) Enache (Ianache) Văcărescu, după cum ne Ilariează dela început Papiu 
Ilarian (l. c, p. îl, nota 3). . X 


8 EMIL P@P 


Mai pre urmă facem Inştiintare, precum că cu sfârșitul lunii 
lui Maiu al anului curgător 1795, coalele cele dintâi vor fi tipărite 
și așa negresit aluncia se vor frimite în Bucureşti în foalä säptd- 
mâna după cum ne-am fägéduit*. 


In cazul, când planul nu ar putea fi dus la împlinire, banii vor fi 
restiluiţi. 


„Incă să se ştie cumcă în Societatea aceasta se oflă Preoţi 
învățați, toți supuşi Bisericii Răsărilului, Dohtori, Filosofi, Istorici 
şi alfi mal mulți invôfafi la număr cât de ar şi lipsi unul, tot sunt 
alții procopsifi în loc, cari această grea si cu mare cheltuială tace- 
pulă sistemă, vor ujuta să o ducem la săvârșit cu laudă, 


Societatea Filosofeasză a Neamului Rumânesc, în mare Prin- 
fipalul Ardealului“, 


REVISTA ȘI FONDATORII SOCIETĂȚII 


Așa se termină „Inştiințerea“, care se ocupă înainte de toate de 
planul „Vestirilor“, 

Comentatorii de pân'acum nu sunt înfelesi în privința caracte- 
rului acestei publicaţii. Unii o consideră periodic, de felul unei gazete 
sau reviste (Jakab, Xenopol, Chendi, Lupaș), alţii drept un fel de biblio- 
tecă enciclopedică, publicată în fascicole (Lugoșianu, Iorga), sau o 
combinaţie de cele două tipuri (Hodoş-lonescu). Credem, că adevărul 
este al acestora din urmă. 

Calitatea de gazetă se deduce din diferite indicii, nu numai din 
periodicitaiea apariţiei. Chiar în petiția lui Barth se vorbeşte de „Zeit- 
schrijft”, iar publicaţia îşi zice „Vestiri“. Intrun loc „Inștiințarea“ 
spune: „cele arătate Vestiri si Ştiinţe Filosofești“, afirmându-se 
asifel chiar de către fondatori dubla calitate a Vestirilor. 

In Înştiinţare se promit expres ştiri actuale despre evenimentele 
politice şi despre războiul în curs. Intr'un alt loc redactorii vorbesc, 
ca de exemple, pe care vor să le depășească, de „Chirografii“ si de 
„gazeturile” greceşii, care au pătruns în Principate. 

Nu mai încape îndoială deci, că „Vestiri“.le urmau să aibă un 
număr de pagini ocupate de ştiri în felul gazetelor. Dar nu aceasta 
era latura esenţială. Greutatea se punea pe ,sfiinfe*, care urmau să 
fie tratate monografic, în aşa fel, ca cititorii să se aleagă cu o biblio- 
tecă permanentă, enciclopedică. 

Această lature precumpănitoare din planul Societăţii ridică mult 
însemnătatea întreprinderii: prin ea se intenţiona o operă masivă si 
durabilă de culturalizare. Ea însemna o sarcină extrem de grea şi de 
susținută pentru redactori. Din textul Inşiiinţării înţelegem, că iniţiatorii 
și-au dat seama de greutăţi, dar că erau increzători în forţa si numărul lor. 


„SOCIETATEA FILOSOMEASCÀ ..." DIN 1705 9 


Felul cum e semnată si redactată înşiiințarea, atestă, că , Socie- 
tatea filosofeascä“ se censtituise, redactorii fuseseră aleşi, iar divi- 
zivnea muncii se făcuse. Este foarte probabil că munca de redactare 
a şi început, căci peste „patru luni“... „cătră sfârșitul lunii lui Maiu 
al anului curgător 1795“... redacţia se obligase să dea negresit câte 
2 coale de tipar pe săptămână’). 

Cine sunt fondatorii Societăţii şi redactorii „Vestirilor“ proectate 
cu atâta spirit de organizare şi hotărire de muncă? „Patriofi, cu râvnă 
ai Neamului Românesc“, „Preoţi învăţaţi, toți supuşi Bisericii Răsă. 
ritului, Dohtori, Filosofi, Istorici și alți mulfi învățați“. Din nenoro- 
cire nu ni-se trădează niciun nume, poate şi pentru a nu atrage atenţia 
guvernului ostil, care rămăsese cu iluzia, că e vorba de o înjghebare 
din Tara Românească. | 


In orice caz nu încape îndoială, că fondatorii Societăţii si redac- 
lorii erau Ardeleni, iar centrul lor de activitate era Sibiul, Societatea 
se numea doar „a Neamului Românesc din Mare Prinfipatul Ardea- 
lului“, Vestirile urmau să fie tipărite la Sibiu şi trimise de două ori- 
pe săptămână spre Bucureşti. Un număr atât de mare de oameni de 
ştiinţă români, potriviji pentru o asemenea operă românească, nu se 
găseau decât dincoace de munţi. Momentul istoric și politic, evoluţia 
grăbită a problemei unui periodic românesc din acel timp indică pe 
Ardeleni drept autori. Comentatorii de până acum consideră această 
chestiune de sine înţeleasă; întâiul din ei, Papiu Ilarian o afirmă 
categoric 2), 

Asemenea putem fi asiguraţi, că suiletul şi conducătorul societăţii - 
a fost doctorul Jon Piuariu (Molnar), aşa cum o sfirmă documentat 
| Chendi. 

Il indica la conducere autoritatea lui științifică, recunoscută nu 
numai în Ardeal, ci şila Viena. Celebritatea lui îi aduse numirea de 
profesor de oculislică la Academia din Cluj. Era autor cunoscut de 
cărţi și poseda o vastă cultură. Temperamentul lui de luptător pentru 
cultura şi bunăstarea economică a Românilor se potrivește perfect cu 
scopurile pe care si le-a propus societatea. 


:) De aci deducem, că ,Instiinfarea“ s'a dat publicităţii pe la sfârşitul lui 
lanuarie, începutul lui Februarie 1795. 

3) L. c. p. 11: „Aceşti Români luminaţi (e vorba de cărturarii Ardeleni dela 
sfârşitul veacului ai XVil-lea şi începutul celui de al XIX-lea, n. n.) au atins toate 
ideile romanismului. Pe la 1795 se formase în Transilvania până şi planul înte- 
meierii unei societăţi filosofesti a neamului românesc. Astă societate avea să se 
ocupe cu toate stiintele şi în deosebi cu Istoria Românilor; ea se pusese în rela: 
țiune directă cu Bucureştii”. 


if EMIL POP 


Numai el putea fi cel ce a insisiat pentru îmbrăţișarea şiiinţelor. 
exacle şi mai ales a medicinii în planul Societății. 

Luând această iniţiativă Piuariu se găsea în directă continuare a, 
unei acţiuni agitate pe planul publicisticei. Era cel mai de seamă repre- 
zentant al curentului de ridicare culturală şi economică a naţiunii. 

Mai adăugăm, că textul însuşi al „Inştiinţării“ pare a fi fost scris 

(4 mai ales de Piuariu, care după cum se știe!) reuşise să se ferească 
de latinismul exagerat al timpului. Se găsesc chiar fraze şi adjeclive,i 
destul de- personale, frecvente şi în alte scrieri ale lui’). Aceeaşi con- 
cluzie ne-o sugerează pasajul prin care se preamăreşte memoria epis- 
copului Chesarie, care avusese legături cu Piuariu si chiar preocupări. 
„luminate“ asemănătoare. 

Să nu uităm în sfârşit, că adresa Guvernatorului din 17 Decem- 
vrie 1794, termină citându-l pe Ion Molnar, ca şi cum ar plana asupra“! 
bănuiala, că ar fi în legătură cu cererea lui Barth, 


Cine sunt colaboratorii lui Piuariu- Molnar, fondatori ai Societăţii 
si redactorii , Vestirilor“, proiectate cu atâta entuziasm si spirit de orga-: 
nizare ? Ei trebue să fi fost numeroşi şi, instruiți. Din nenorocire nu le. 
cunoaştem numele. 

Chendi, văzând importanţa care i-s'a dat episcopului Gherasim- 
Adamovici în legătură cu „Vestirile“ Societăţii, bănueşte, că distingit. 
căiturari grupaţi în jurul episcopului, si chiar Adamovici însuși „n'au 
pulut fi streini de această încercare“ (l. c. p. 32). El numeşte pe: 
Aron Budai, secretarul „cu puna ageră“ a episcopului; Vasile Aron, 
advocat, scriitor peniru popor, Radu Tempea, învățatul „director de: 
şcoli“, preotul mecenate din Satu Lung Verzea şi preotul Sava Popo- 
vici din Răşinari?). 

Chendi admite că Şincai şi Samuil Micu ar fi putut sprijini intre. ! 
prinderea dela Sibiu, mai ales, că tocmai isbucnise conflictul cu epis- 
copul dela Blaj, iar Micu însuşi, refuzat de Bob, solicita ajutorul mai: 
inimosului vlădică sibian, pentru tipărirea bibliei pe care o tradusese. 

Trebuie să subliniem însă, că Societatea filosofeascä şi publicaţia 
pe care o plănuia, avea un accent hoftărit ortodox, fapt care se declară 
de repetate ori fie că se vorbeşte de organizatori (preoți învățați toți ; 
supuși Bisericii Răsăritului“), fie că se anunţă programa (întâia știință 


1) Vezi V. Bologa în Dacocomania, |V, 1427, p. 382 - 393. 

2) Cf. d. e. „„Guvântarea înainte“, cu care Piuariu prezenta la 1800: „Istoria 
Universală“,.., tălmăcită după Milor (v. Lupaş: Studii Istorice, v. IH, 1941, p. 66, 
67), sau mai înainte mentionata „Economia Stupilor“, etc. 

5) Am mai putea adăuga pe Ion Popovici, protopopul Hondolului, vicarul 
episcopiei înaintea lui Adamovici şi după moartea acestuia. 


„SOCIETATEA FILOSOFEASCA..." DIN 1795 n 


în programă: „Theologia Bisericii Răsăritului“). Adăugăm prinosul de 


închinare pentru Chesarie al Râmnicului, cât si faptul, că Vestirile se 
adresau Principatelor ortodoxe!). 


INSEMNĂTATEA SOCIETĂȚII 


Din puținele date, care ne stau la dispoziţie, am încercat să recon- 
stituim procesul de naştere şi caracteristicile Societăţii filosofești. Ea 
a murit însă în fase înainte de a-şi putea îndeplini misiunea înfăţişată 
în „Înştiinţare“. Credem totuși că putem vorbi de însemnătatea ei, 
chiar dacă o privim numai ca un instantaneu istoric 'în care sa 
declanşat un complex de planuri organizate, promițătoare, dar nerealizate. 

Tinem să acceniuăm in special frei aspecte ale Societăţii, care 
ne fac că o considerăm drept iniţiativă de însemnătate epocală: 


a) fmbräfisarea ştiinţelor exacte; b) cancepția ei socială elevată ; 
c) descälicarea culturală în Principate. 


Societatea filosofească este întâia de pe cuprinsul României, 
care îşi propune să se preocupe, alături de ştiinţele morale, si de 


cele exacte, în special de Geografie, Fizică, Matematică, Astronomie 
st Medicină. | 


La 1795 exista în Ardeal o tânără societate ungurească de cul- 
tivarea limbii, fără preocupări din alte domenii ştiinţifice, Saşii tipăreau 
la Sibiu, încă din 1790 „Siebenbiirgischer Quartalschrift“, care cuprindea 


si articole de geografie, științe naturale, etc., dar ai cărei scriitori nu 
se constituiseră în vreo societate. 


Abia peste 46 de ani, la 1841, ia ființă „Verein für siebenbiir 
gische Landeskunde, din care se desprinde în 1849 „Siebenbiirgischer 
Verein für Naturwissenschaften“. Intâia societate ştiinţifică statutar con- 
slituită în ţinuturi românești rămâne deci „Cercul de citire medicală“ 
din 1830 dela laşi, devenit peste 3 ani, cu concursul moral si material 
al guvernului moldovean: „Societatea de Medici și Naturaliști“. 

Fondatorii „Societăţii filosofeşti“ dau deci dovadă la 1795, de 
un excepțional spirit progresist. | 

Se ştie că preocupările si mai ales o mișcare vie de ştiinţe exacte, 
apar de regulă pe bătătura ştiinţelor spirituale. Acestea creieză un 


anumit nivel cultural, care permite înmugurirea unei activități sau a 
unei inifieri mai intense în domeniul ştiinţelor exacte. 


Societăţile „ştiinţifice“ se supun si ele în general acestei regulii). 


1) Toate acestea, precum şi directiva gererală a mişcării infirmă presupu- 
nerea lui Lugosianu, căssocietatea. ar fi putut lua ființă la Blaj, poate chiar subt 
conducerea fruntaşilor Şcoalei latiniste (l. c., p. 278—279). | 

2) Să ne gândim d. e. la Academia Română, care la întemeierea sa (1866) 


. sa ocupat numai de linguistică, mai târziu şi de istorie, pentru ca abia în 1879 
"să-şi înființeze şi o secţie ştinţifică. 


3 ÎMIL POP 


Opresiunea şi sărăcia împiedecaseră pe Românii ardeleni de pé 
la sfârşitul veacului al 18-lea să ajungă mai departe de întâia etapă. Iai 
şcoala latinistă pe de altă parte, pasionată de apărarea națiunii nobil 
ultragiate, tindea spre cultivarea exclusivă a istoriei si a linguisticei. 

Deci nu numai o regulă de evoluţie culiurală, ci şi o sedu 
cătoare lozincă naţională retinea pe cărturarii noştri de atunci dela 
alte stiinfe şi în special dela cele exacte. 


Societatea filosofească reprezintă şi în această privință o miscar 
de echilibru în curentul latinist năvălitor. Ea pune la loc de cinste 
Istoria tuturor Românilor, dar nu uită de „dulceafa darurilor“ şi de 
„roduri!le“ celorlalte „desfătătoare sliinfe“, care „au înălțat firea... 
multor neamuri“. Se desprinde o tendinţă de a evada dintr'o misiune 
limitată si de a întănţui tânăra cultură românească în actualitatea largă 
a progresului. 


Textul „Inştiinţării“, arată că fondatorii, şi mai ales conducătorul 
Societăţii, câştigaseră o justă orientare în privința progresului ştiinţific: 
al altor neamuri. Cât privește în special ştiinţele exacte, ei fuseseră 
martorii unei interesante mişcări geografo-naturaliste a Saşilor, mei | 
ales a celor din Sibiu. Ea se desteptase de o parte prin intensificarea | 
exploatărilor miniere din Ardeal şi Banat de către regimul austriac, pe 
de altă parte prin contactul viu al Saşilor cu conationalii lor din Apus. 
Mişcarea îşi atinse apogeul sub guvernatorul Bruckenthal, el însuşi 
naturalist-amator, care o proteguia călduros"). 


Intelectualii români, si mai ales Sibienii, nu vor îi rămas indife-: 
renfi faţă de această mișcare. In special Joan Piuariu, credem că aj 
avut legături directe cu reprezentanţii ei, dintre care unii fuseseră tova- | 
răşi cu el în Societatea francmasonă. Avem: dovezi, că se găsea în 
bune raporturi cu guvernatorul, patronul mişcării, căruia Piuariu il 
dedică „Economia stupilor“ de care am amintit 3). | 

Exemplul trebue să fi fost determinant pentru fondatorii Societății 
si mai ales pentru Piuariu, ca să îmbrățişeze şi ştiinţele exacte N 


æ 


programa Societății. 
Cum spuneam însă, nici Saşii nu încercaseră încă să se organi- 


1) Baronul Samuil Bruckenthal (1721—1803), întemeietorul Muzeului Brucken- 
thal, a guvernat Ardealul între 1774 si 1787. 

3) In dedicație îl numeşte pe Bruckenthal „al mieu făcătorul de Bine“, iar 
mai departe scrie: ...„inima mea îmi zice: să nu uit smerenia Excelenţii tale, când 
ai stătut în grai cu mine despre sporiul învăţăturii mele şi cum m'ai învrednicit 
a dobândi Limanul Milei împărăteşti ca să mă poci mai desăvârşit procopsi întru 
şliința tămăduirii ochilor”. La sfârşitul precuvântării îi mulţumeşte „pentru face- 
rile de bine ce am primit“, i i 


i 


SOCIETATEA FILOSOREASCĂ..,r DIN 1795 { 


keze intro societate slintificä. Iniţiativa cărturarilor români dela Sibiu 
ste cu atât mai meritorie. 


b) O a doua foarte remarcabilă caracteristică a Societăţii filo- 
ofesti este luminata ei concepţie socială. 


Intreaga „Inşiiințare“ e străbătută de dragostea, chiar de adoralia 
ărţii, a culturii. Dar în același timp răsbate printre rânduri credința în 
ostul cărţii si al culturii pentru ridicarea maselor, a naţiunii, pentru 
binele de obște“, Ştiinţele sunt „folositoare“; „raze ale zorilor spre 
minarea neamului românesc“, iar viitoarea colecţie: „visfierie cu 
doare alese si neprefuile“. 


Vestirile erau plănuite deci înainte de toate ca un organ de 
opularizarea tuturor ştiinţelor. Trebue să ştim că la temelia acestui 
lan stă o concepție evoluată, care chiar în Europa occidentalä prin- 
ese rădăcini abia cam pe vremea Societății noastre filosofesti, Este 
foncepţia, că ştiinţa nu mai aparține doar câtorva aleşi, ci ea trebue 
ă devină un bun comun al omenirii întregi, căreia urmează să i-o 
mpärtäsesti într'o formă potrivită. 

In ce priveşte tocmai ştiinţele exacte, am putea susţine, că fon- 
atorii „Vestiri“-lor trebue socotiți printre precursori. Se ştie doar, că 
Urept întâia operă-model de popularizare ştiinţifică este citată „Istoria 
aturală a unei lumânări“ scrisă de Faraday care se născuse abea 
a 1791. 
| Românii dela Sibiu fuseseră influenţaţi în această. privință mai 
les de ideile revoluţiei franceze, pe care le recepfionaserä uimitor de 
fepede şi în cea mai distilată formă a lor. ` 


Dar ridicarea poporului prin cultură reprezenta numai o latură 
in planurile societăţii. Ei se gândeau si la ridicarea economică si 
anitară a lui. Sfaturile medicale proectate, în special pentru cei dela 
fiérra“, cât şi cele privitoare la „pruncii cei mici“ sunt gânduri 
oderne, care pot răsuna numai dintr'o matură și generoasă concepție 
ocială, cu totul remarcabilă pentru acum un veac şi jumătate. Ştim 
oar, din nenorocire, că sänätalea săteanului şi mai ale; a copilului 
unt probleme mereu neglijate la noi până în veacul nostru. Fără să 
em, ne amintim din nou de Piuariu la acest capitol. 


Cât de tare era credinţa colaboratorilor în frumuseţea şi drep- 
iea planurilor lor pentru folosul obstei, se vede şi din faptul, că ei 
‘au constituit, s'au organizat, au început munca şi au apărut în public 
u ,instiinfarea“ lor, îiiainte de a fi sosit aprobarea de sus pentru o 
Societate filosofească a Neamului Românesc din Mare Prinfipatul 
rdealului“, 


14 EMIL PeP 


c) Al treilea aspect principal, deosebit de semnificativ al „Sociei 
täfii filosofeşti“ este organizarea unei campanii culturale tn Briner 
pate, în special în Muntenia. 

Din petiția lui Barth, ca si din întreg textul Instiinfärii este evi 
dent, că „Vestiri“-le cu bogatul şi bine chibzuitul lor material sé 
adresau si urmau să fie trimise Românilor de dincolo de munți 
Ele erau plănuite să apară „Miercurea si Sâmbăta, în care zile ş 
poșta în părțile Țării Româneşti porneşte“. In alt loc se spune 
»negresit... se vor trimite la București toată săptămâna“. 

„Inştiinţarea“ se adresează direct cercurilor din Principate, iai 
programa este deasemenea edecuatä. „Vestiri“-le urmau să fie des: 
făcute numai în Tara Românească“. 

Această încercare de descălicare culturală a Ardelenilor în Prin 
cipate ar fi avut loc cu două decenii înainte de a lui Gheorghe Lazăn 
Ea nu era să fie opera unui singur om, ci a unei înjghebări organi 
zate, în care se înfrățeau şi se valorificau ardoarea şi competenţa & 
numeroşi cărturari ardeleni pentru o mare operă culturală şi socială 

S'ar putea, ca planul acestei descălicări să fi luat ființă abie 
după ce Piuariu şi colaboratorii lui s'au convins, după repetatele reful 
zuri. oficiale, că nu-şi pot îndeplini programa în Ardeal. Aceasta însă 
nu scade câtuşi de puţin valoarea înaltă a întreprinderii lor. Ea dove: 
deşte că iniţiatorii credeau tare în misiunea lor, pe care nu înțelegeau 
s'o părăsească în fața piedecilor. 

Ea arată o luminată şi caldă conștiință naţională, care se ridic 
suveran peste sacrosanctele graniţi politice de atunci, | 

„Inştiinţarea“ ne mai încredințează, că echipa dela Sibiu cuno; 
stea bine stările din Principate, împreună cu istoria lor politică şi reli 
gioasă, si luase contact cu cercurile intelectuale conducătoare di 
Muntenia, în special cu Enache Văcărescu. 

Se produsese un fenomen spiritual de mare însemnătate, pe cars 
din nenorocire nu-l cunoaştem în amănunte şi nu-l putem urmări if 
rezultate. „Vestiri“-le n'au apărut, iar „despre Societatea filosofească nu 
mai găsim nicio urmă. 

Care este pricina acestui regretabil insucces ? : 


Xenopol crede, că nu s'au plătit abonamentele cerute (|. c. ` 
271). N'avem niciun indiciu despre acest lucru si deci niciun motiv să 
bănuim de indiferență sau de ostilitate pe PACE de atunci, sa 
pe ceilalți munteni solicitali. 


Chendi bänuieste, că moartea lui Adamovici „probabil va fi fosi 
un motiv de căpetenie“ (|. c. p. 34). Dar episcopul dela Sibiu | 
i 


„SOCIETATEA FILOSOFEASCĂ ...* DIN 1795 15 


murit abia în 1796, iar „Vestiri“-le trebuiau să apară săptămânal înce- 
pând cu luna Maiu 1795. 

Mult mai verosimil este să admitem, că guvernul îngrijorat pusese 
mâna pe „Inștiințare“ aflând astfel, că Societatea este ardeleană, nu 
munteană, și că deci concesiunea lui Barih a fost aprobată prin indu- 
cere în eroare, Rezultatul nu putea îi decât retragerea concesiunii şi 
disolvarea Societăţii. Papiu, cel mai apropiat în timp dintre comenta- 
tori, vorbind de Societate, spune:.., „Ideea a fost mare, dar inimicii 
progresului român destul de tari spre a o sugruma îndată în nașterea 
sa“ (l. c. p. 11). 

Nu pulem decât să regretăm strivirea acestui atât de vechiu si de . 
nobil început de luptă, deslänfuit prin întovărăşirea unor luminaţi căr- 
turari, precursori în mai multe direcții. El a rămas în documentele 
vremii ca o dovadă, alături de multe altele, despre hotărîrea noastră 
de à ne afirma pe calea cea mai dreaptă a progresului, holărire, pe 
care desolantele vitregii ale trecutului au lovit-o năpraznic de atâtea ori. 

Membrii risipiţi de sila vremurilor îşi vor fi văzut de planurile lor 
individuale, îngreunaţi de desamăgiri si lipsiji de îndemnul şi perspec- 
tiva pe care ţi-o dă desfășurarea unei opere colective, la care partis 
cipi din momentul în care ea a fost concepută. 

Se pare însă, că planurile Societăţii nu s'au irosit fără urmă sub} 
lovitura destinului. Mai mulți comentatori (Lugoşianu, Chendi, Iorga), 
cred, că iniţiativa şi spiritul societăţii se recunosc'în „Theologia morar 
licească... după rânduiala Sf, Bisericii Răsăritului“ tipărită de Samui] . 
Micu în 1796; în „Pilde filosoficesti“ şi „Viaţa si Pildele prea fnfa- 
leptului Esop“, apărute în 1795 la acelaşi P. Barth din Sibiu, ca şi în 
bogatul calendar din 1797, plin de învățături morale și inshuc ucili 


dietetice, 
EMIL POP 


DEMOCRAȚIA AMERICANĂ 


Cuvântul „democrație“ care se poate pronunţa astăzi iarăşi fără 
teama de a ajunge la închisoare sau în lagăr, flutură pe buzele tuturor 
însoţit de un zâmbet de uşurare şi fericire. Democraţia, atât de mult! 
batjocorită de dictatori, şi-a dovedit puterea într'o luptă pe vieatä si 
pe moarte de mai bine de 6 ani, luptă din care a rezultat o lume | 
sărăcilă, o lume mizeră, care-şi pune nädejdile în forţele aceleiaşi 
democraţii, care va ști cu siguranţă să reclădească tot ce a fost distrus 
atât în suflete cât si pe pământ, pentru a reda tuturor celor ce-şi pun 
astăzi speranțele în ea, o existenţă scutită de privaţiuni şi prosperă. 
Democraţia, acest cuvânt magic, acest cuvânt dătător de puteri roi,. 
despre care se vorbeşte atât de mult şi în care se speră fără rezerve, 
este o noţiune extrem de vagă pentru majoritatea persoanelor ce fac. 
uz de ea. Vom încerca deci, ca în spaţiul foarte limitat ce ne stă la 
dispoziţie, să conturăm în câteva linii generale sensul precis al noţiunii! 
de democrație. 

Montesquieu în capo d'opera sa Esprit des lois, apărută în 1748, 
ne defineşte democraţia în felul următor: „Atunci când, într'o republică, 
poporul în totalitatea lui are puterea suverană, aceasta este o demo- 
crafie“ (U, 2). „Democraţia fiind suveranitatea poporului, nu va fi 
democraitc decât regimul în care poporul în întregime, sau cea mai 
mare parte posibilă, va exercita acţiunea sa, direct sau prin intermediul 
unor reprezentanţi în ceea ce priveşte guvernerea chestiunilor publice 1)“. 
Vedem deci că „ideologia democraiică se bazează pe un dublu postulat. 
În primul rând ea afirmă existenţa unei vcinfi generale, care nu ar fi 
voința unei majorităţi de cetăţeni, ci chiar a poporului însuşi, ca grup 
personificat. Ea afirmă, pe de altă parte că guvernanţii nu sunt decât 
organele acestei voinfi colective, astfel încât, direct sau indirect, toată 
vieafa Statului ar găsi în ea principiul său si directivele sale 2)“. 


3) G. Guy-Grand: La démocratie et l'après-guerre, pag. 5. 
2) M. Bourquin: La crise de la democzatie, pag. 63. 


DEMOCRAȚIA AMERICANĂ 1 


Cele două idei-forjå care stau la baza oricărei democraţii sunt: 
libertatea şi egalitatea. Ori de câte ori una dintre aceste două noțiuni 
de bază nu sunt respectate, nu mai putem vorbi de un regim democratic; 

„Democraţia, aceea care a luat naştere în timpurile moderne, a 
fost înainte de toate o reacțiune contra absolutismului si a monarhiei 
de drept divin. Dacă o urmărim în evoluția sa în. timpul războaielor 
religioase din sec. XVI, a revoluțiilor din- Anglia din sec. XVII, sau e 
mişcării filozofice din sec. XVIII, ea apare mai ales ca un efort pentru 
a micşora puterea prințului, pentru a-l îngrădi în limite cât se poate 
de strâmte, de precise şi hotărite. Făcând acest efort ea a prins con: 
ştiinţă de ea însăşi, opunând suveranităţii personale a monarhului suve- 
ranitatea poporului, afirmând intangibilitatea „drepturilor omului“, Imas 
ginând această separație a puterilor, în care Montesquieu vedea garanţia 
supremă a libertăţii contra abuzurilor autorităţii, construind regimul 
parlamentar, degajând din experienţa engleză mecanismul ingenios: al 
guvernământului de cabinet, inmulfind în jurul executivului procedurile 
de control, exprimând în sfârșit visul său ca şi temerile sele; prin pa: 
clamatia că „regele domneşte, dar nu guvernează“ 1). 

Aceste consideraţiuni «supra evoluției democraţiei sunt valabile 
pentru democraţia europeană, nicidecum însă pentru cea americană, 
care are — după cum vom vedea mai târziu — alte cauze determinante 
în evoluţia ei. Cu toate acestea câteva consideraţiuni ale unui cunoscut 
autor francez, asupra democraţiei europene, se. polrivesc poate mai 
bine pentru cea americană. „Astfel — spune Fr. Delaisi — legea 
poate fi finutä ca expresiune a voinţei tuturor. Din acest moment nicio 
rezistență nu se mai poate concepe: problema esenţială a supunerii 
consimjite este rezolvată întru câtva prin definiţie. De fapt niciodată 
sub niciun regim, monarh, dictator sau tiran n'a exercitat asupra indi- 
vidului, a persoanei sale, a familiei sau a bunurilor sele, asupra ‘acti- 
vitätii sale economice sau inielectuale o putere atât de întinsă ca 
Statul democrat modern. Şi niciodată nimeni nu a fost mai bine ascultat. 
Mitul democratic confundând suveranul cu subiectul său, a realizat 
maximul de autoritate. El a fost până astăzi cel mai puternic si mai 
perfect crez politic“ 2), 

Recunoscând existența democraţiei americane, nu vrem să negEm 
existența celorlalte democraţii, cum ar fi democraţia engleză, sovielicä, 
franceză sau elvețiană, fiecare având anumite caractere distincte şi 
bine definite. Deşi există multe asemănări ce leagă toate aceste demo- 
craţii, cu toate acestea*nu ne vom ocupa de ele, deoarece expunerea 


1) M. Bourquin, op. cit, pag. 78. ` 
3) Les contradictions du monde moderne, pag. 46—47.: 


i TITUS A. CRIŞAN 


noastră. nu va fi comparativă ci demonstrativă, misiunea noastră 
fiind îndeplinită dacă vom reuși să arătăm caracterele esenţiale ale 
democraţiei americane. 

Inainte de a trece la analizarea propriu zisă a democraţiei ame- 
ricane, am vrea să arătăm mediul în care aceasta a luat naștere, s'a 
desvoliat si a ejuns în stadiul de perfecţionare în care se găseşte 
astăzi. Bine cunoscutul scriitor american de origine franceză, Si. V. 
Benét, vorbind despre America ne-o zugrăvește în felul următor: „Ea 
este o fară a speranței, o ţară a libertăţii. Este fara unde tot felul de 
oameni, veniţi din toate colţurile lumii, își fac drumul lor, cot la cot ` 
unii cu alţii, Ei vizitează bisericile — catolică, protestantă, evreiască, 
musulmană sau budistă — după bunul lor plac şi niciunul dintre ei 
nu poate să fie persecutat din cauza religiei sale. Bărbaţii şi femeile 
acestei țări aleg pe acei prin care doresc să fie guvernali, înlocuind | 
prin votul lor, şi nu printr'o revoluție, pe reprezentanţii pe care fi 
cred nedemni de misiunea lor, exprimându-se deschis și în orice; 
momeni asupra guvernului lor și asupra felului cum fara este condusă, ! 
rămânând totuşi peste tot ei înșiși, fiind loiali unei cauze, unei ţări şi 
unui drapel. 

Acest drapel este drapelul înstelat. Această fară, este Statele- 
Unite ale Americei. Această cauză este cea a democraţiei“!). Intro ; 
astfel de atmosferă de libertate pură, de perfectă egalitate şi înțe- 
legere nu ne putem mira că regimul democratic a ajuns la o per- 
fecfiune și o puritate de neegalat în istoria politică a popoarelor. 


Pentru a înțelege adevăratul sens al democraţiei americane, trebue ` 
să aruncăm o privire retrospectivă asupra începuturilor de colonizare ` 
ale teritoriilor care formează Statele-Unite de astăzi. Credem că nu! 
depăşim cu nimic realitatea istorică, dacă afirmăm că poporul arre-| 
rican s'a născut deodată cu democrafia americană. Acest lucru este” 
cu atât mal adevărat cu cât în lungul evoluţiei istorice a poporului | 
americen nu putem semnala nici măcar o eclipsă, cât de irecăloare- 
ar fi fost ea, a ideii de democraţie. Democraţia, prin ideile sale de: 
bază, libertate şi egalitate, a fost steaua călăuzitoare a diferitelor 
comunităţi care s'au înjghebat încetul cu încetul pe litoralul de est al: 
Oceanului Atlantic, indiferent de locul unde s'au înfiripat sau de dis-: 
tanța care le separa. Ar fi interesant de studiat evoluţia tuturor acestor 
așezări omeneşti, foarte primitive la început, care însă din motive care 
nu se asemănau peste tot, şi-au ales acelaşi crez în conducerea lor, 
concretizat peste tot în ideia de libertate și egalitate pentru toţi: 


alu ai tat 
1) Amérique, pag. 1, 


DEMOCRAȚIA AMERICANĂ 19 


membrii acestor colonii. Vom arunca o privire sumară asupra a două 
dintre cele mai tipice cazuri de înjghebări omeneşti de pe coasta 
americană, care se deosebesc între ele în mod fundamental, atât prin 
mobilul care le-a inițiat cât și prin scopul urmărit, 

Piimul caz de încercare de colonizare engleză în America de 
Nord se face la sfârşitul secolului al XVI, când, în anul 1585, o expe- 
difie engleză pune piciorul pe o insulă denumită colonia Virginia, în 
onoarea Reginei Virgine Elisabeta. Dar această primă încercare s'a 
soldat cu un eşec dezastruos deoarece dintre coloniştii debarcafi, nici 
unul nu a rămas în vieaţă. La începutul secolului următor (XVID, după 
înfrângerea Armadei spaniole, si după ce la Londra spar o serie de 
lucrări şi piese teatrale care incitau spre aventuri coloniale, unde se 
bănuiau bogății imense, care teniau campaniile comerciale engleze ce 
sperau câştiguri fabuloase, nu este deci de mirare că se pune din nou 
posibilitatea organizării unor expediţii, mai ales că mitul invincibilităţii 
flotei spaniole fusese spulberat. In felul acesta iau fiinţă în anul 1606, 
două companii ce trebuiau să finanțeze aceste expediții, dar numai 
una singură, cea din Londra, ajunge să trimită trei vase (Goodspeed, 
Susan Constant şi Discovery) spre America. Vasele părăsesc portul 
Londrei înainte de Crăciunul anului 1606, purtând 143 de colonişti. 
Această companie condusă de un Consiliu al Virginiei spera că vasele 
sale vor ajunge să descopere noui bogății uriașe, care să le îmbo- 
gățească depozitele cu drugi de aur şi pietre preţioase. Speranjele 
lor fură înşelate, deoarece la 2 Aprilie 1607 vasele acostară într'un 
goli înconjurat de păduri de nepătruns, în care se vărsa un râu, pe 
care coloniștii îl botezară Râul lui James, după numele Regelui Angliei. 
Navigând câteva mile în susul râului, coloniştii debarcară şi puseră 
bazele unei aşezări omeneşti pe care o numiră Jamestown. 

După ce-și aleseră un Consiliu local și un preşedinte, conform 
instrucțiunilor primite la plecare, și după. ce se instalară în colibe 
mai mult sau mai puțin confortabile, coloniștii noştrii rămaseră singwi 
și izolaţi, deoarece vasele care îi aduseră se întoarseră în Anglia. 
Primul an a fost foarte greu din cauza dificultăţilor pe care le întâm. 
pinau coloniştii, atât din partea indienilor care le erau ostili, cât şi 
din cauza unei clime prea aspre. Colonia a fost însă salvată de un 
tânăr energic si distins, John Smith, care prin dârzenia sa știu să 
menţină ordinea și disciplina în momentele cele mai critice. Lozinca 
lui era: „Cine nu munceşie, nu mănâncă“ şi astfel mulţumită inter. 
venfiei sale energice, colonia se menjinu până în momentul când 
noui provizii sosiră din Anglia. Dar în afară de proviziile irimise, 


mai soseau si reprosuri amare pentru faptul că nicio bogăție, nicio 
şi 


30 TITUS A. CRIŞAN 


comoară nu fusese trimisă în Anglia peniru a recompensa pe comer- 


cianţii care şi-au riscat capilalurile în această afacere oneroasă. Este: 


adevărat că nu se găsea nicio comoară uşor de descoperit pentru a 
fi trimisă în Anglia, se găseau însă alte bogății care nu se puteau 
valorifica decât după ani îndelungaţi de muncă grea si asiduă. De 
fapt după ce colonia irece prin ani grei de foamete si mizerie, încetul 
eu încetul se fortificë, iar din moment ce fulunul începe să devie o 
marfă căutată în Europa, prin culiivarea ei din ce în ce mai intensă, 
colonia devine prosperă 1). 


Un ali caz tipic de colonizare engleză în America, dar care se 
deosebeşte de cel precedent mai ales prin mobilul său, a fost acela 


numit al „Pelerinilor“. Pe timpul persecuţiunilor religioase din Anglia, 


un grup de cetățeni care s'au separat de biserica de stat engleză 


(separatiștii), au fost obligaţi să se refugieze în Olanda, unde au găsit 


o primire cât se poate de călduroasă (1608). După ce au petrecut un 
an la Amsterdam, acești Pelerini se stabilesc la Leyde, dar nici aici 
nu erä ó lume pentru ei, deoarece si Olanda era frământată de lupte 
religioase, asifel că ei se gândesc să traverseze Oceanul. 

= Pelerinii se adresară Regelui Angliei Iacob I pentru a obţine 
permisiunea necesară de a fonda o colonie în America. Dar deoarece 
Pelerinii erau separatiști şi deoarece pe aceea vreme. Biserica si Statul 
în Anglia erau în foarte bune raporturi, ei nu putură objine o aprobare 
formală, ci doar una indirectă, în cazul când se vor purta liniștit în 
America. In felul acesta Pelerinii au fost împinși în braţele aceleaşi 


Companii a Virginiei cu care încep tratativele în vederea organizării : 


unei expediţii peste Ocean. Acordul a fost negociat la Leyde, prevăzând 


o coleborare de 7 ani, în timpul cărora toți coloniștii trebuiau să 
lucreze pentru interesul comun, afară de 2 zile pe săptămână, rămânând 


ca după expirarea termenului contractual, pământurile şi casele să 
rămână în proprietatea coloniștilor, iar beneficiile să se împartă. Unele 
dintre clauzele acestei convenţii au fost modificate la Londra asifel că 
Pelerinii nu au mai putut accepta să-l semneze; au plecat deci fără 
a avea măcar asigurat un sprijin financiar şi o porţiune de teritoriu 
unde să se stabilească. | 

La început se proectase ca Pelerinii să se îmbarce pe două vase, 
pe Speedwell şi pe Moyflower, dar după două plecări nereușite din 
cauză că Speedwell lua apă la bord, Pelerinii se îngrămădesc pe 


singurul vas ce le mai rămăsese, pe Mayflower, şi ridicară. ancora în : 


1) Vezi pentru detalii: André Maurois: Istoria Statelor Unite, pag. 28 şi urm. 
şi Allan Nevins — H. S. Commager: Istoria Statelor-Unité, pag. 13 şi urm. 


DEMOCRAȚIA AMERICANĂ ži 


portul englez Plymouth la 6 Sepiemvrie 4620. Inainte de a debarca 
pe solul american, rătăcind pe o mare puţin prietenoasă, Pelerinii 
încheiară în ziua de 21 Noemvrie 1620 faimosul act, denumit „Pactul 
de pe Mayflower“. 

Deoarece acest „Pact“ este primul pact constituţional al. State. 
lor-Unite, a cărei importanță este evidenţiată de tofi istoricii. americani, 
ne permitem să-i facem cunoscut conţinutul. Pactul începe printr'o 
formulă care reprezenta întradevăr credința cea mai profundă a Pele- 
rinilor: „In numele Tatălui, Amin“. Preambulul acestui Pact, era o 
mărturisire a supunerii semnatarilor — 41 la număr. — a acestui act, 
față de Regele Angliei; cu toate că au fost izgoniji din Anglia si cu 
toate că nu au primit aprobarea expresă a Regelui pentru expediţia 
lor, cu toate acestea Pelerinii rămâneau mai presus de toate engeni 
devotați Coroanei. 

Restul documentului — partea cea mai importantă — ie redactată 
în felul următor : 

»intrepřinzând, pentru gloria lui Dumnezeu şi progresul credinței 
creştine, pentru onoarea Regelui şi a ţării noastre, o călătorie cu 
scopul de a stabili prima colonie în regiunile de Nord ale Virginiei, 
noi, prin prezenta, facem solemn si mutuel, în prezența lui Dumnezeu 
si a noastră a tuturora, o alianță şi ne organizăm cu toții într'un corp 
civil politic, pentru cea mai bună ordine a noastră, pentru conservarea 
noastră si pentru continuarea scopurilor mai sus menționate. In virtutea 
acestui fapt, noi vom putea decreta, constitui şi dispune legi, ordonanţe, 
acte, constituţii şi oficii juste şi echitabile, întru cât se vor arăta. cele 
mai necesare și cele mai convenabile pentru binele general al Coloniei, 
căreia noi promitem toată supunerea şi ascultarea ce o datorăm“ !). 

Relese foarte clar din textul acestui Pact care au fost scopurile 
acestei expediţii, ele au fost mai presus de orice interes pecuniar sau 
comercial, având drept scop unic „gloria lui Dumnezeu şi progresul 
credinţei creştine“. Analizând mai departe textul acestui Pact, vom 
vedea că în el se cuprind noțiunile fundamentale adoptate mai târziu 
în organizarea viitoare a Statelor-Unite. Pelerinii se constituiau „într'un 
corp civil politic“, conștienți fiind că numai printr'o „bună ordine“ a 
„lor vor putea să-şi conserve ființa şi să aducă la îndeplinire scopurile 
pentru care au plecat la drum. Ei hotărăsc totodată să decreteze „legi, 
ordonanţe, acte, constituții şi oficii juste şi echitabile“ de câte ori se 
va arăta nevoia, angajându-se în acelaşi timp să se supună întru totul 
acestor legi. Oare nu găsim in această chartä a democraţiei americane 


3) J. B. Scott: Le principe de l'égalité juridique dans les rapports ‘interna- 
tionaux, pag. 496. Récueil des Cours de l'Académie de la Haye. 1932, vol. IV. 


À . RUS A, CRISAN 


aplicarea integrală a definiţiei dată de Montesquieu cu 128 de ani 
mai târziu, când spunea că ne găsim în fafa unei democraţii „atunci 
când, într'o republică, poporul în totalitatea lui are puterea suverană“ ? 
Intradevăr, cei 41 de Pelerini constituiți întrun „corp civil politic“, 
aveau cu toții puterea suverană, angajându-se să ia parte efectivă la 
aducerea legilor şi ordonanfelor, cărora le promiteau supunere deplină. 


Se impune încă o remarcă justificată în legătură cu „Pactul de 
pe Mayflower,“ prin faptul că nu toţi pasagerii aflători pe ves lau 
semnat, Aceasta se explică deoarece o parte erau femei şi minori, 
iar o altă parte — infimă natural — erau fie bolnavi, fie că nu ştiau 
să scrie, Dacă facem însă numărătoarea tuturor persoanelor prezente 
pe bordul vasului, vedem că majoritatea celor de sex masculin şi 
majore au semnat acest important act, consfinfind astfel principiul | 
democratic şi astăzi în mare onoare în America, în virtutea căruia 
minoritatea trebue să se supună hotărtrilor majorității. Totodată : 
trebue să admitem că Pelerinii au acceptat şi principiul egalității tuturor 
membrilor acestui „corp civil politic“, atât în ceea ce priveşte drepturile 
„lor, cum era dreptul de a aduce legi şi ordonanţe, precum şi în ceea. 
ce privește datoriile concretizate în acest act prin promisiunea de a! 
se supune fără murmur legilor. 


Colonia întemeiată sub aceste auspicii liberale şi democratice, 
numită Plymouth după numele portului de îmbarcare, a avut foarte 
mult de suferit din cauza foametei şi mizeriei, fiind sortită pieirei, cu 
toate acestea ideile cère i-au stat la bază formează încă și astăzi 
cheia de boltă a democraţiei americane. 

Astfel începe să se populeze încetul cu încetul întreg ţinutul 
care se întindea dealungul Oceanului cu fel de fel de oameni, luând 
naştere o sumedenie de colonii care depindeau de Coroana Angliei. 
Cu timpul izbucnesc însă conflicte din ce în ce mai acute, între spiritele 
mai liberale ce emigrau si teocralia puritană a meiropolei. Un tânăr, 
Roger Williams, sosit din Anglia în 1631, susținea că „toţi oamenii 
sunt egali şi fraţi, fiind copiii lui Dumnezeu; că o chartă regală nu 
dădea niciun drept asupra pământului care aparţinea în realitate indie 
nior; că Statul şi Biserica trebuiau să fie separate; că a limita dreptul 
de vot în materie civilă numai la membrii Bisericii ar fi ca şi cum ai 
alege un doctor pentru convingerile sale religioase şi în sfârşit că 
orice persecuții din motive de conștiință erau evident împotriva doc: 
trinei lui Isus Christos, „Un magistrat“, spunea Roger Williams „nu 
este numai servitorul lui Dumnezeu dar și servitorul poporului“ +). 


1) André Maurois, op. cit pag 37. 


DEMOCRATIA AMERICANĂ à 


Conflictul dintre colonii şi metropolă se adânceste şi prin faptul 
că aceste colonii ajung la un început de organizare etatică, având 
guvernele lor constituite, care primeau anumite dispoziţii din Anglie, . 
Dar cu timpul conștiința independenţei devine din ce în ce mai acută 
la toți coloniștii, care în definitiv erau cetăţeni liberi veniţi în marea 
lor majoritate chiar din Anglia, astfel că nu le mai convenea să fie 
trataţi drept nişte ființe mai prejos de compatrioții lor rămași pe con: 
tinent, Mai mult chiar, prin sistemul adus din Anglia se desvoltase 
practica administrativă în virtutea căreia toți membrii unei unităţi 
coloniale participau efectiv, prin votul lor şi prin posibilitatea de a fl 
aleşi în funcțiuni politice sau administrative, la trebile şi conducerea 
coloniei. In felul acesta se desvoltă într'o cadență extrem de rapidă 
gustul spre o independență completă, mai ales că marea majoritate a 
coloniştilor începuseră să-şi dea seama de faptul că orice colonie era 
importantă pentru metropolă numai întrucât putea să aducă beneficii 
însemnate acesteia. „Astfel, toate legile şi toate regulamentele care 
garantau acest profit irebuiau să rămână în vigoare. 

„Parlamentul englez avea toată libertatea de a promulga ka 
pentru guvernarea coloniilor, dar nu era permis acestora să trimită 
reprezentanţi proprii în Parlamentul englez. Acesta avea dreptul să 
ridice impozite din colonii si coloniştii nu putea decât să le plătească 
sau să se revolte“ '). 

Prăpastia care separa coloniile de metropolă se adâncea mai 
ales şi în urma izolării lor la distanţe atât de mari, încât cea mai 
rapidă cursă navală dura cel puţin şase săptămâni. Mai era și faptul 
că lipsea orice contact permanent sau măcar sporadic între guvernul 
din Londra și colonii, cei din metropolă ignorând cu totul starea de 
spirit şi necesităţile ce domneau peste Ocean. Criza izbucnește cu 
ocezia promulgării legii timbrului („Stamp Act“) în virtutea căreia 
coloniștii erau obligaţi să plătească anumite taxe de timbru pentru 
jurnale, broşuri, patente, facturi, etc. pentru ca astfel să se îmbogă- 
feascä vistieria metropolei. Americanii se revoltarä şi după ce arseră 
toate timbrele trimise declarară următoarele: „Noi vă datorăm fidelitate, 
cu toate acestea avem aceleaşi drepturi ca englezii. Orice englez are 
dreptul de a nu plăti impozitele la care nu a consimţit fie personal, 
fie piin intermediul reprezentanţilor săi. Acest consimţământ noi nu 
lam dat“ 2). Revoltă justificată de altfel în conformitate cu ideile de 
bază ale democraţiei care se practica de mult timp în America. Dar 
metropola nu voia să înțeleagă jusia revoltă a coloniștilor, trecând la 


1) St V. Benct op. cit. pag. 27. 
3) Ibidem, pag. 30. 


24 " -TITUS-A, CRIŞAN 


„măsuri de represiune care nu fac decât să precipite cursul evenimen 
telor. Ruptura încă nu se produsese, nu era însă departe momentul 
când ea trebuia să intervină în relaţiile dintre Anglia și coloniile sale 
din America de Nord. i 

a) Wa = * x Pi : 

” Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea Anglia se găsea în situaţia 
de. a nu-şi fi putut permite luxul unor războaie la distanţe atât de 
mari la care se găsea America, deoarece numărul soldaţilor săi era 
minim si armatele sale erau împrăştiate în toate colţurile lumii. Cu 
toate acestea guvernul englez forțează nota, dând ordin armatei să 
ocupe Bostonul și să recurgă la diverse măsuri de constrângere. 
Urmarea imediată a fost o reacțiune violentă a americanilor care : 
degeneră întrun adevărat războiu. Colonistii aveau în fruntea lor un 
comandant de talia lui George. Washington care înţelesese planurile 
militare ale englezilor şi din primul moment caută prin anumite mișcări |! 
tactice să le anihileze şi astfel începu „războiul de independență“. | 

In acest fimp se întrunește la Philadelphia un Congres conti- 
nental, la care au venit reprezentanți din 13 colonii, pentru a desbate 
situaţia creată prin alitudinea Angliei. După desbateri îndelungate, se 
hotăreşte redactarea unei moţiuni prin care să se declare toate coloniile 
independente de metropolă. Cu redactarea acestei mofiuni au fost 
însărcinaţi John Adams, Thomas Jefferson şi Benjamin Franklin. 
Jefferson — reprezentantul Virginiei — fuse acela care redactă moţiunea, 
corectată ulterior de Adams şi de Franklin şi astfel se născu , Decla- 
rafia de independență“ adoptală în unanimitate de toți delegaţii Colo- 
niilor, în ziua de 4 lulie 1776. 

. Declaraţia de independenţă este fructul unei revoluţii, care se 
deosebea fundamental de toate revoluțiile europene, unde ideile uma- 
nistilor şi a îilozofilor au jucat un rol deosebit de importaut. „Ceea 
ce, din conira, a fost excepțional în revoluția americană, este că ea 
sa născut dintr'o situaţie de fapt cu totul nouă, în care filozofii si 
juriştii nu au avut niciun amestec, prin faptul că ea nu căuta să aplice 
nicio doctrină inspirată de intelectuali prea vorbäreli şi mai ales că 
ea nu avea înaintea ochilor exemplul antichităţii. Ea se născu din 
spirite religioase si libere, într'o ţară nouă, unde nu a existat niciodată 
o monarhie {radifionalë, ci numai dominaţia unei monarhii străine si 
îndepărtate, unde nu a existat o aristocrație naţională, unde exista un 
popor mult mai bogat şi mult mai cultivat pentru aceea epocă ca 
acelea din Europa, unde toată lumea se bucura de o bună stare 
relativă si unde nu existau nici oameni prea bogaţi și nici prea săraci“ `). 


1) Francesco Nitti: La démocratie. Vol. l. pag. 148. 


DEMOCRATIA AMERICANÀ À 


Declaraţia de independență se adresa lumii întregi pentru a 
demonstra credințele şi convingerile cele mai profunde àle popoarelor 
Lumii Noui. „Când cursul evenimentelor umane constrâng un popor 
să rupă legăturile politice care îl uneau de un alt popor, ca să-și 
asume, printre puterile pământului, rangul egal şi deosebit la care 
legile naturale şi Dumnezeul naturii îi dau dreptul, un elementar respect 
pentru opinia umană îl obligă să declare cauzele care au determinat 
această ruptură“, Acestea sunt cuvintele cu care începe Declaraţia de 


independenţă, urmează apoi enunfarea unor principii care stau la baza 
tuturor mişcărilor democratice din lume. 


„Noi socotim aceste adevăruri — spuneau americanii — ca evi- 
dente, că toţi oamenii au fost creaţi egali; că sunt înzestrați de Creator 
cu anumite drepturi inalienabile, printre aceste drepturi se găsește 
dreptul de a se bucura de vieaţă si de libertate și urmărirea fericirii; 


pentu ca aceste drepturi să fie asigurate s'au constituit printre oameni 


guverne care-și deţin justa lor putere din consimţământul guvernaţilor. 
De câte ori un guvern oarecare amenință să distrugă aceste țeluri, 
poporul are dreptul de a-l schin ba sau aboli, de a institui un nou 
guvern care să se bazeze pe aceste principii şi de a restrânge puterile 
lui la forma pe care o va crede cea mai adecvată pentru a-și asigura 
securitatea şi fericirea. Prudenţa cere, este adevăra!, ca să nu se 
schimbe pentru motive usuratice şi trecătoare, guverne stabilite de 
mult timp, De fapt, experienţa ne arată întotdeauna că oamenii sunt 
mai dispuşi să sufere, alâta timp cât durerile lor sunt suportabile, 
decât să-și facă dreptate răsturnând un guvern cu care sunt obișnuiți. 


Dar atunci când o lungă serie de abuzuri, tinzând invariabil spre | 


același scop, trădează intenția de a supune întreaga comunitate unui 
despotism absolut, poporul are dreptul şi chiar datoria de a răsturna 
un astfel de guvern, pentru a-şi asigura noui garanţii de securitate 
viitoare“, 

Acest pasagiu al Declaraţiei era un strigăt adresat lumii întregi, 
prin care se proclamau anumite principii valabile pentru toate popoarele. 
Era strigătul care chema popoarele la luptă în contra monarhilor 
absoluţi, în contra tiranilor și în contra claselor privilegiate, care 
fineau sub jugul lor milioane şi milioane de oameni. Era consfinfirea 
dejinilivă a principiilor democrației moderne, a libertății, a egalității 
și a principiului prin care se proclama că guvernanţii sunt făcuți 
peniru a servi poporul şi nu pentru a fi serviţi. Se consfinfeşte 
lolodată principiul că guvernele îşi derivă puterea din consimfà- 
mântul expres al poporului, consimțământ ce putea fi retras ori de 


câte ori acesta nu fnfelegea să guverneze în interesul poporului: şi 
în executarea mandatului pe care l-a primit, 


? 


+ TITUS A. CRIŞAN 


S'a reproşat americanilor că nu aplică peste toi aceste principii, 
mai ales în posesiunile lor coloniale. lată ce răspuns dă ecestor | 
afirmeţii un autor american: „Declarația nemuritoare care a proclamat 
independenţa noastră ca naţiune, afirmă principiul că orice guvern 
derivă justele sale puteri din consimțământul celor guvernati. Acest 
principiu, cu toate că nu se aplică riguros în guvernarea posesiunilor 
noastre coloniale şi a dependentelor noastre teritoriale, a fost constant 
menținut şi desvoltat în regiunile Uniunii federale, care au fost organizate 
în „State“. Orice principiu general are excepţii şi Americanii au avut 
înțelepciunea de a înţelege că doctrina „consimțământului guvernaţilor* 


nu era și nu putea să fie de aplicafiune universală în toate circum- 
stanţele şi în toate cazurile“ !). 


Nimeni nu poate spune că americanii sunt perfecţi, cu toate 
acestea trebue să recunoaştem că Jefferson, autorul Declaraţiei de 
independenţă a creat o operă care stă şi astăzi la baza nu numai a 
democraţiei americane, ci a tuturor democralilor, care trebue să 
garanteze popoarelor dreptul la vieafä, la libertate si la urmărirea 
fericirii, 

à * s * 

Războiul de independenţă a fost lung — el a durat 7 ani — ter- 
minându-se prin încheerea unei păci provizorii la 30 Noemvrie 1782, 
tratatul definitiv fiind semnat la 3 Septemvrie 1783. Anglia a pierdut 
acest războiu nu pentruză ar fi fost la capătul puterilor sale, ci mai 
ales din cauza unei repulsii crescânde pe care o resimțea poporul 
englez fuță de acest conflict, în care fraţii trebuiau să lupte unii con- 
tra altora. Pacea însemna naşterea unei noui națiuni, a unei națiuni 
care a știut să lupte si să sângereze pentru libertate si pentru bu- 
nurile spiriluale. O naţiune bizară, compusă din 13 State independente, 
unde oameni din toate categoriile sociale şi-au întins mâna înfräfindu- 


se întz'o luptă pe vieață şi pe moarte pentru a câștiga un singur lucru: 
libertatea. - 


Dar urmările războiului se făceau din ce în ce mai resimlile, ast- 
fel că în 1786 avu loc o reuniune a delegaților a cinci State în Ana- 
polis, pentru a reglementa comerţul grav atins şi desorganizat. In ace- 
laşi timp, această reuniune constată anumite anacronisme în organi- 
zarea Uniunii şi propune pentru anul următor un Congres general al 
tuturor Statelor, cu scopul de a se revizui articolele confederației, care 
să devie astfel fundamentul Uniunii. Acest Congres se întruneşte la 
Philadelohia la 14 Msi 1787, însă nu începe să lucreze decât la 25 
ale aceleaşi luni. Erau reuniți aci toți oamenii de seamă ai Americii, 


l 1) J. W. Garner: Idées et institutions politiques américaines, pag. 3, 


DEMOCRATIA AMERICANĂ à 


printre care enumeräm un Washington, Franklin, Madison, etc. care cu 
totii erau căliți de războiul ce abia trecuse, Cu toate că scopul aces- 
tui Congres era revizuirea articolelor care stăteau la baza Confedera- 
lei de State, cu toate acestea ei hotăriră, cu un curaj demn de ad- 
mirat, să elaboreze o nouă constituție, care să fie paciul fundamental 
de organizare constituțională a Statelor Unite. 

După lungi si spinoase desbateri în care trebuia să se delibereze 
asupra tuturor chestiunilor ce puteau interesa organizarea etatică a 
Statelor.Uinite, se adoptă în ziua de 17 Septemvrie 1787 Constituţia, 
care este şi astăzi aproape neschimbată în punctele ei esenţiale. Ea 
devine însă lege de abia în ziua de 30 Aprilie 1789, când 11 din cele 
15 State federale o acceptarä expres si când pe baza clauzelor sale 
fu ales primul Preşedinte al Statelor.Uinite, George Washington. 

Preambulul acestei Constifufi ere următorul conţinut: 

„Noi, poporul Statelor-Unite, dornici de a întemeia o Uniune mult 
mai perfectă, de a stabili justiția, de a asigura liniştea interioară, de a 
întări apărarea noasiră comună, de a desvolta bună starea generală şi 
de a asigura binefacerile libertăţii atât pentru noi cât şi pentru urmaşii 
nostrii, decretăm şi întărim prezenta Constituţie pentru Statele-Unite ale 

Americei“, 

| În conformitate cu prevederile acestei Constituţii, puterea legis- 
lativä este exercitată de un Congres compus dintr'o Cameră şi un 
Senat. Camera deputaților se compune din 435 de deputaţi aleşi pe 
termen de 2 ani, în proporție de aproximativ un deputat la 250.000 de 
locuitori. In felul acesta Siatele federale cu o populaţie mai numeroasă 
trimit în Cameră mai mulți deputaţi decât Statele mici. Această inega- 
- tate aparentă este însă compensată prin compoziţia Senatului, care se 
compune din 96 de senatori aleși câte doi de fiecare Stat, mandatul 
acestora având o durată de 6 ani, din doi în doi ani alegându-se o 
treime din numărul senatorilor. 

Prerogativele Camerei şi a Senatului sunt aproape egale, având 
însă anumite deosebiri. Senatul are dreptul de a ratifica sau nu tra- 
tatele internaționale, de asemenea de a confirma sau respinge numi- 
rile făcute de Preşedinte cu privire la înaltele funcțiuni federale, cum ar 
fi miniştrii, ambasadorii, judecătorii federali, etc. Senatul însă nu poate 
iniția legi financiare, aceasta fiind în afribufia exclusivă a Camerei, 
poate însă propune amendamente la ele. După ce o lege a fost vo- 
lată în ambele Camere ea este trimisă Președintelui Statelor-Unite 
pentru semnare. Preşedintele poate să opună unei legi veto-ul său şi 
în acest caz trebue Să se obţină o majoritate de două treimi în am- 
bele Camere, pentru ca să se treacă astfel peste voința prezidențială, 


4e TITUS A. CRIŞAN . . | i 


Senatul mai are şi afribujii judecătoreşti, transformându-se în Înalt 
Curte de Justiţie pentru judecarea proceselor intentate înalților dem. 
riitari federali. 

Puterea executivă se exercită de Preşedintele Siatelor-Unite, aju- 
tat de un Vice-presedinte, aleşi prin sufragiu universal si secret, pe 
termen de patru ani. Preşedintele este în acelaşi timp şi primul minis- 
tru al ţării, Vice-preşedintele fiind si preşedinte al Senatului, Preşe- 
dintele numeşte pe miniştrii cu care înțelege să colaboreze, acești 
fiind în majoritatea cazurilor prieteni intimi ai Preşedintelui, dar acestej 
numiri trebue să obțină şi agrementul Senatului. Atribuţiile Președin.i 
ielui nu sunt fixate în mod precis de Constituţie, astfel că Presedin-: 
tele Theodor Roosevelt (1901—1908) putea să spună pe bună drepiate! 
că el este în drept să facă tot ce Constituţia şi legile jării nu-i inter-: 
zic expres. Activitatea Preşedintelui, ca reprezentant al puterii execu- 
tive, este însă controlată de Senat în aşa măsură, „încât unii comen- 
tatori mai vechi îl considerau ca făcând parte integrantă din această 
putere“ 1), 

In sfârșit, puterea judecătorească, este exercitată de o Curte ` 
Supremă de Justiţie, având sediul la Washington, si de Curți federale. , 
Curtea Supremă veghează printre alte atribuţii ale Sale şi la buna apli- 
care și interpretare a Constituţiei 2). 

Pactul tundamental al organizaţiei constituționale şi democratice + 
a Statelor-Unite, deşi are unele lacune a putut să supravieţuiască tu- 
turor vicisitudinilor a peste un secol si jumătate de vieaţă sbuciumată, fără 
să ti suferit schimbări esenţiale în natura sa. „Acest lucru nu s'a în: 
tâmplat numai din cauza înțelepciunei şi a grandiosului sens practic 
al constituţiei americane, care lau prezervat așa de mult timp de orice 
pericole. Marile instituţii nu servesc la nimic până când principiile lor, 
nu penetrează în sufletul poporului. Stabilitatea constituţiei american% 
se datorește faptului că spiritul ecelor ce l-au creat nu s'a stins si că, 
cu toată corupția moralei democratice, sufletul hugenoţilor şi a puri: 
tanilor trăește încă. Ea se datoreşte deasemenea şi absenței tradiţiilor. 
monarhice, a oricărei aristocrații ereditare şi mai ales lipsei unei mari 
armate. 

„Constituţia din 17 Septemvrie 1787 a puiut să se conserve 
aproape intactă, numai cu mici modificări, fără să fi fost nesocotilă 
vreodată de o dictatură sau reacțiune militară. Slatele-Unite au putut, 


1) Nicolae Petrescu; Constituţia Statelor-Unite, în Revista Româno-Americană 
1945, Nr. |, pag. 22. , 
3) Vezi pentru detalii: James Bryce: La République américaine, 4 vol. 
Paris, 1911. | Au a. 


DEMOCRAȚIA AMERICANĂ > 


` sub un regim de libertate, să atingă cel mai: înalt grad de bogăţie 
realizat vreodată de o altă fară din lume. Războiul cu Spania pentru 
Cuba și participarea la războiul european, dacă ele au determinat cu- 
rente imperialiste şi au creat mişcări corupte si funeste, nu au atins 
întru nimic caracterul Constituţiei“ 1). | - 


Constituția adoptată în 1787 era fondată pe ideea că cetéfenit 
Statelor-Unite erau stăpânii propriului lor destin. Mândrii de libertăţile 
lor câştigate prin lupte aprige, nesiguri fiind încă de viitorul lor, ei au 
decis să încorporeze în constituție anumite amendamente, destinate să 
garanteze drepturile fundamentale ale individului contra oricărei posi- 
bilitäfi de tiranie din partea guvernului. In anul 1789, primul Congres 
al Statelor-Unite, reunit la New.York, a votat 10 amendamente ce se 
adăugau Constituţiei, cunoscute sub numele de „Declaraţia drepturilor“ 
(Bill of Rights). In cursul istoriei Statelor-Unite aceste „Declaraţii“ au 
fost o adevărată cetate de nezdruncinat ce apăra drepturile şi Hbertă- 
file poporului american. In Decemvrie 1941, Președintele Roosevelt 
afirma din nou credinţa poporului în aceste „Declaraţii a drepturilor“ 
care definea şi concretiza „principiile libertăţilor politice şi morale“. 


Dintre cele 10 amendamente cel mai important este primul, care 
stabileşte că : „Congresul nu va putea impune nicio religie de Stat, nici 
interzice liberul exerciţiu al vreunei religii, nici restrânge libertatea cu- 
vântului sau a presei, sau a dreptului ce-l are poporul de a se întruni 
şi de a adresa guvernului cereri speniru obținerea drepturilor sale“. 
Acest articol conţine esenţa ideilor si a libertăţilor democratice ce au 
dominat în {of decursul istoriei Statelor-Unite, fără să fi suferit vreo- 
dată măcar o eclipsă de moment. Următoarele articole contin celelelte 
garanţii ale libertăţilor democratice, pe care guvernul trebuia să le 
respecte în toate ocaziile. 


Idealul democratic american, concretizat în libertăţile cetăţeneşti 
şi în respectul omului pentru om, nu «e suferit nicio încălcare în 
decursul istoriei Statelor-Unite. In această ţară aproape neïnfeleasä de 
noi europenii, nu există lupta de clasă. „In Statele-Unite aproape . 
numai clasa bogată si privilegiată este conştientă că formează o clasă. 
Spre marea neplăcere a unui număr de oameni politici, care au 
încercat să aclimatizeze în America metodele şi ideile europene, mun- 
citorii nu au avut prea precis ideea că formează o clasă aparte. Ei 
sunt sub influenţa acestei idei tipic americane, astăzi puțin depășită, 
că un om poate face tot ce vrea, având puțin noroc şi multă perse- 


9 F. Nitti, op. cit. psg. 154 - 155. 


30 „TITUS A. CRIŞAN 


verenfë. Cristalizarea crescândă a structurei sociale nu a diminuat 
niciodată influenfa acestei idei; este rar de găsii un muncitor american 
care să se considere, pe el şi pe copiii săi, ca fiind prizonieri pentru : 
totdeauna ai unei clase“). 

Din această cauză în America nu avem decât două partide mari, 
care duc lupta politică cu mijloacele legale permise de Consiiluţie şi 
legile ţării, acestea sunt partidul democrat şi partidul republican. 
Camera deputaţilor este compusă din 243 de deputaţi democrați, 190 
republicani si 2 membrii ai partidelor minoritare. Senatul are 57 
senatori democrați, 38 republicani şi un singur membru al partidelor 
minoritare. Nefiind decât două partide se poate obţine mu't mai uşor 
aceea majoritate absolută, atât de necesară guvernării democratice, 
decât dacă voturile se împart la o mulţime de partide, dintre care 
niciuna nu va avea decât o majoritate relativă. 

dealurile democratice americane sunt nu numai de aplicabilitate 
internă, ci ele îşi exercită influența lor binefăcătoare si în polilica 
externă a Statelor-Unite. Astfel, Preşedintele Roosevelt, în discursul 
său din 6 lanuarie 1941, preconiza garantarea a patru libertăţi si 
aceasta nu numai în Statele-Unite ci în lumea întreagă. „Prima este 
libertatea cuvântului — spunea Preşedintele — și a expresiei în lumea 
întreagă. A doua este libertalea pentru orice persoană de a putea 
adora pe Dumnezeu după pofta inimii sale — şi aceasta tot în lumea 
întreagă. A treia este eliberarea de mizerie, ceea ce, exprimat în 
termeni curenţi, echivalează cu o înţelegere economică care să garanieze 
o vicafä sănătuasă şi liniştită pentru toţi locuitorii tuturor naţiunilor, din 
lumea întregă. A patra este eliberarea de sub teroarea fricei, ceea ce 
echivalează cu o reducere generală a armamentelor, reducere atât de 
completă şi de absolută pe toată suprafaţa pământului, ca nicio naţiune 
să nu fie capabilă să comită o agresiune armată contra niciunuia 
dintre vecinii săi ori unde ar fi“, 

Dar nu numai în discursuri, ci şi în actele având un caracter 
internaţional, politica Statelor.Unite este bazată pe aceleași principii 
democratice. Astfel în Charta Atlanticului, semnată de Preşedintele 
Statelor-Unite F. Roosevelt şi de fostul Premier britanic Churchill, se 
spune în punctul 3: „Ei vor respecta dreptul pe care-l au toţi oamenii 
de a alege forma de guvernământ sub care vor să trăiască şi doresc 
să vadă drepturile suverane şi autonomia redate acelora care au fost 
lipsiţi de ele prin forță“. Dar nu numai în această Chartä vedem evi- 
denţiându-se idealurile democratice, ci în toate acţiunile întreprinse de 


:) Herbert Agar: A l'échelle de l'époque, pag. 163. 


DEMOCRAȚIA AMERICANA 31 


S'atele-Unite în decursul acestui războiu mondial ce a sguduit atât 
de profund omenirea. 

Avem o chezășie că politica internaţională democratică a Statelor. 
Unite va şti înfrunta orice afront, prin faptul că sediul permanent el 
Organizaţiei Naţiunilor Unite se găseşte pe solul unde flutură drapelul 
instelat, „Acest drapel cuprinde în feldurile sale libertatea şi speranţa. 
Acest drapel înseamnă prietenie şi nicidecum sclavie. Acest drapel dă 
oamenilor dreptul de a se guverna singuri şi de a-şi dirija propriul 
lor destin. Acest drapel rezumă curajul cetăţenilor pacifisti care, dacă 
patria lor este atacată, știu să alerge la luptă, animați de o cerească 
îmbărbătare. Acest drapel simbolizează o naţiune întreagă şi un popor 
- întreg care au încredere în umanitate, în viitorul umanităţii, în lumea 
în sfârșit liberă, pe care umanitatea o va clädi“!). 

TITUS A. CRIŞAN 


1) Si, V. Benét, op. cil. psg. 121. 


PETRU PAVEL ARON 


„Dacă neamul nostru s'ar putea mântui prin jertfă, 
ce n'as fi în stare să fec? Dar nu, deo mie de ori 
nu, sabia nu străbate prin intunerec; numai lumina 
străbate“, P. P. Aron 

Cinstirea memoriei acelora care au înlesnit evadarea înaintaşilor 
noştri din „jugul de fier“ al celor frei naţiuni privilegiate este datoria 
de onoare a fiecărui ins. Pătruns de sentimentul acestei datorii, încerce 
să evoc vieaţa si faptele trăitoare ale pe nedrept uitatului Petru Pavel 
Aron, care, într'un veac de cumplite asupriri şi neîncetate frământări, 
şi-a chemat semenii însetați să se adape din adevăratele „fântâni ale 
darurilor“. 

+ E + 

P. P. Aron s'a născut în anul 1709 în fruntasa comună româ- 
nească Bistra, (din apropierea orășelului istoric Câmpeni) dintr'o veche 
şi distinsă familie de preoţi, nobilă de origine. 

Actele vremii nu glăsuesc cu privire la studiile de început ale 
viitorului episcop. Probabil, lumea cea încâlcită a buchilor a cunos: 
cut-o în şcoala din satul natal şi al copilăriei, iar binefacerile culturii 
în case părintească. Şcoala mai înaltă a făcut-o la Roma, unde a fost 
trimis de episcopul Inochentie Micu spre a studia filosofia şi teologia. 
In anul 1742, a depus jurământul că va intra în ordinul călugăresc al 
Sfântului Vasile cel Mare şi va asculta pururea de episcopul său, iar 
în Julie a anului următor a fost hirotonii preot. 

După hirotonire, s'a întors la Blaj, unde s'a bucurat de încre- 
derea deplină a episcopului Micu, căruia i-a fost de mult ajutor în 
păstorirea credincioșilor. În lulie 1744, Micu l-a luat cu sine la Viena 
spre a-i fi de ajutor în luptele grele ce presimfea că va trebui să le 
poarte. Aron s'a identificat cu sbuciumul episcopului si a făcut cons- 
liincios legătura între şeful său si comisia de anchetă. La sfârşitul ace- 
luiaşi an s'au despărțit „între lacrimi,: Micu s'a refugiat la Roma, iar 
Aron a rămas la Viena până în vara anului următor, când s'a întors 


PETRU PAVEL ARON 33 


între ai săi ca vicar episcopesc. Actul de numire purta semnătura epis- 
- copului şi întăritura împărătesei. 

Zilele vicarului, întunecate dela început - de murmurul împotriva 
Unirii şi chiar de evadările din staulul acesteia, au devenit foarte plum- 
burii după 25 August 1747, când episcopul Micu l-a excomunicat și a 
numit în locul său pe Nicolae Pop din Balomir, găsind o sabotare. 
faptul că n'a publicat în sinod faptul de excomunicare a intrigantului 
iezuit Ballog. Aron a explicat credincioșilor săi că n'a cutezat să 
publice decretul, fără aprobarea Romei și a Vienei. Glasul său, deşi 
cald, n'a putut topi ghiața din juru-i. Protopopii strânși în sobor și 
călugării mai îndrăsneţi ai mănăstirii blăjene nau întârziat să-l sfă- 
tulască pe Micu să continue lupta, căci nici lor nu le trebue tedlog 
iezuit și au hotărît să evite orice contact cu vicarul excomunicat, Ati- 
tudinea acestora a înrâurit întreaga Transilvanie şi poporul s'a furburat 
din nou. 

Aceasta, însă, n'a fost pe placul Curţii vieneze. Acesteia i s'au 
părut acum si mai necesare abzicerea lui În. Micu şi încredințarea 
scaunului episcopal aceluia care se va obliga să pună stavil mişcării 
de emancipare politică şi socială a poporului român şi să lupte cu 
asiduitate pentru consolidarea prestigiului Bisericii unite. 

In 1751, In. Micu a depus cârja episcopală în împrejurări cunos- 
cute. Împărăteasa a dispus ţinerea unui sinod electoral la Blaj, ca să 
aleagă trei persoane vrednice pentru scaunul episcopal. In acelaşi 
timp, a îndrumat pe guvernatorul Transilvaniei să stăruie ca între cei 
trei candidaţi să fie şi Ruteanul Olşavski, episcop al Muncaciului, pe 
care dorea să-l treacă la Blaj. Clerul român a ales însă pe P. P. Aron, 
Grigore Maior şi Silvestru Caliani. Cele mai multe voturi le-a obținut 
P. P. Aron, cu toate agitațiunile de altădată. Olşavski n'a obţinut niciun 
vot, Împărăteasa a voit să anuleze alegerea. A înmuiato numai teama 
sfetnicilor săi că „prin aceasta s'ar provoca una din desbinările cele 
mai primejdioase în sânul bisericii unite“. L-a preferat pe P. P. Aron 
celorlalți doi candidaţi, căci firea vicarului era mai blândă. 

Impărăleasa la numit episcop în Februarie 1752, când ia şi 
ordonat să se prezinte fără amânare la Curle. Aron a plecat la Viena: 
în primăvara aceluiaşi an şi a stat acolo până în vara anului 1754. 

A fost chemat la Viena pentru a fi verificat si sfătuit să se pună 
„în slujba politicii vieneze şi să nu lucreze nimic fără să întrebe pe . 
teologul iezuit, pe episcopul catolic dela Alba-lulia şi chiar comisiu- 
nea catolică din guvernul transilvan. Aron a luat o dârză eilitudine de 
opoziție împotriva înnoirilor dăunătoare Bisericii sale. A obţinut inde- 
părtarea episcopului catolic dintre supraveghetorii propuşi, dar nu și a 

RAO ii 


ET TULIU RACOTĂ 


teologului iezuit. Din documentata monografie a lui Bunea rezultă că : 
Aron a acceptat să-şi țină un teolog iezuit numai după aproape doi: 
ani de presiuni si ameninţări în care timp a primit si un ordin formal : 
din partea papei, şi că împărăteasa, contrariată de atâta rezistenţă, s'a ` 
gândit chiar la îndepărtarea îndărăinicului din noua funcţiune. i 

Inchis în Biserica sa, lui Aron nu i-a mai rămas, deci, decâi două : 
obiective: desființarea ortodoxiei şi eliberarea neamului său prin învă- 
țătură. Pentru aceasta, a militat metodic şi intens până în 9 Martie 1764, ` 
când şi-a dat sufletul. 4 


Episcopul cu trupul firav, fața suptă, ochii vioi şi portul fără stră- - 
lucie, a dus o vieafä de ascet. N'a cunoscut mâncarea si odihna decât ` 
în măsura în care erau necesare menținerii vieţii: „mâncarea i-a fost : 
numai legume cu puțin ulei de in“ iar odihna numai de 4 ceasuri la . 
zi; dar nici atunci n'a desprins lanţul ale cărui cuie i-au pătruns adânc ` 
în carne. Samuil Micu i-a asemuit trupul vlăguit „cu o scândură“, An. . 
turajul său a fost supus aceluiași ascelism, din care pricină unii dintre . 
tinerii călugări erau mai totdeauna bolnavi. E 

Postul şi rugăciunea nu l-au înstrăinat de carte. Cu hărnicie de - 
albină, şi-a strâns cunoştinţe bogate şi variate, pe care le-a utilizat 
întotdeauna în folosul alor săi. Astfel, de pildă, în Păstoriceasca pos- 
lanie sau Dogmatica învățătură, publicată la Blaj în 1759, a citat 
numai din literatura religioasă românească iranscarpatină 24 de cărţi, 
toate apărute între anii 1678 si 1749, iar într'o scrisoare, adresată Pon: 
tificelui român în 1756, a afirmat că graiul Românilor „este cel lafinesc“ 
şi că aceştia suni „s/rivifi sub greutățile publice și ale domnilor“ ca 
„locuitorii Paraguayului si ai Braziliei“, Este pe deplin justificată - 
mărturisirea lui S. Micu că „acest episcop a fost un bărbat de o mare ` 
erudiție“. 

Pentru buna administrare şi organizare a bunurilor ce i-au fost 
încredințate, a fost econom sever și nu s'a lăsat lipsit de sfetnici luminaţi. 
Când s'au ivit cazuri excepționale, a convocat sfatul asesorilor — între 
care erau întotdeauna: Grigore Maior, Silvestru Caliani şi Atanasie 
Rednic, toţi trei cu studii strălucite în străinătate — si al celor doispre- 
zece protopopi. Săborul cel mare, la care luau parte toți protopopii, 
se finea în întâia Joie după Rusalii. In felul acesta, P. P. Aron a isbutit 
să deschidă şcoli la Blaj, să întemeieze o tipografie, să tipărească un 
număr de cărţi, între care şi manuale pentru școlile proaspăt deschise, 
să ajute pe cei mai săraci dintre numeroșii elevi veniţi din toate păr- 
file Transilvaniei şi să facă, astfel, din satul dela împreunarea Târna- 
velor un centru cultural, 


PETRU PAVEL ARON 3» 


Ascetul dela Blaj a fost şi milostiv. Cân1 s'a călugărit, toată averea 
agonisită a împărit-o săracilor. Mai târziu, când tineretul a apărut spre 
a-şi lumina sufletul, aceeaşi generozitate s'a răsfrânt şi asupra elevilor 
săraci; pe aceștia „îi finea cu pâine și la praznice și cu fiertură, 
pe unii încă şi cu haine şi cu” cărți“, ne mărturiseşte S. Micu. In 
această privinţă, este foarte grăitoare şi cererea Bänäteanului Popovici, 
-dornic a intra în seminar, pe care o citez în întregime pentru con- 
ținutul ei documentar: 

„Prealuminate preaosfintite Doamne mie milostiv stăpâne. Cu umilinţă şi cu 
smerenie la mila Mării Tale căzând un alergat, văzând prea Măria Ta pre toți 
săracii cu milă sozotind rugându-me pentru aceste lipse ca să te milostiveşti sme- 
renii mele să me milueşti cu o pereche de ciosreci (pantaloni) şi la seminarium 
să me primeşti, fiindcă sunt foarte departe din ţara Bänatului gt nici de acasă am 
nădejde că şi maica mea se fine cu destulă sărăcie, ca prin mila cu mine un 
nevrednic făcută, să se milostivească mäntuitorul a Te împărtăşi vecini:elor sale 
bunătăţi, fiindcă eu nu sunt vrednic eti face Măriei Tale.destul pentru atâta bine 
al Măriei Tale. 

Sufletesc şi smerit fiu 

Dumitru Popovici 
Vo. Cu umilinţă si cu smerenie să se dea în mâna Mării Sa!e dmlui Vlădică“. 


Nu tot aşa a fost cu ortodocşii. Pentru paralizarea ofensivei or- 
todoxe şi stăvilirea revenirilor la credinţa strămoşească, Aron a scris 
şi tipărit cărţi de propagandă şi a îndemnat pe alţii să facă la fel, a 
alergat oriunde s'a produs vreo „jalnică răsvrăfire şi amägire“ si a 
ținut predici înduioşetoare. Där când a văzut că strădaniile sale sunt 
infructuoase, că ortodocşii îşi reocupă bisericile si alungă pe preoții 
uniţi, a deslänfuit împotriva populaţiei pravoslavnice, îndeosebi a preo- 
filor ei, o luptă de exterminare. Preoţii au fost alungaţi, legaţi în obezi, 
bătuţi şi aruncaţi în închisoare spre a se răscumpăra cu bani grei. 
Procedeul aurifer al lui Aron a fost aplicat grabnic de pro'opopii si 
preoții uniţi şi chiar de eruditul Gheronte Cotorea. Actele vremii ne 
înfăţişează pe protopopii uniţi din Daia si din Armeni ca nişte călăi. 
Persecuţia şi jaful şi-au atins apogeul în anii 1761—1762, când ferocele 
general Buccow a restabilit ordinea și prestigiul voit al Bisericii unite 
prin crime şi dărâmarea sau incendierea mănăstirilor ortodoxe, socotite 
adevărate cuiburi de infecţie antiunionistă. Istoricii uniţi au recunoscut 
că Aron a fost „necrufăfor“ cu ortodocşii şi au încercat să-i motiveze 
faptele prin atribuirea rolului de executant umil al ordinelor împărătesei. 

Cu toate acestea, Aron şi-a iubit neamul. La Roma, în fafa Co- 
lumnei lui Traian, asavut viziunea măreață a gloriei străbune si a 
exclamat în tonul liric al „Cântării României“ : „Unde-i gloria strâbună ? 
Unde-i patria română ? Ardeal, pământ de jale, scumpă jara mea“. 
lar mai târziu i-a scris surorii sale: „Dacă neamul nostru s'ar putea 


3* 


o . TULIU RACOTĂ 


mântui prin jertfă, ce n'as fi în slare să fac?“ Cu toate acestea, 
n'a mers pe urmele marelui său înaintaş. lau lipsit energia combativă - 
și vorba înflăcărată a martirului Inochentie Micu, dar şi convingerea - 
că deslänfuirea unei lupte politice ar fi spre folosul neamului său atâta : 
vreme cât acesta n'a obținut emanciparea culturală şi, deci, nu-şi cu- 
noagte rostul si drepturile. Dimpotrivă, a priceput că a duce lupta aşa i 
cum a dus-o In. Micu, singur împotriva tuturor asupritorilor, fără o armată: 
conştientă, este infructuoasă. „Națiunea trebue crescută, educată, ca să 
fie în stare a se emancipa“ politiceste, căci „numai lumina străbate 
prin întunerec“. Pentru luminarea poporului şi crearea unei armate ca- ... 
pabile să se angajeze într'o uriașă luptă de desrobire politică si să . 
obțină victoria, Aron a înfiinţat la Blaj o tipografie și şcoli. Aceste școli 
au înmănunchiat din primii ani pe uniţi si ortodocşi în cultul paginei . 
tipărite şi al neamului. Inochentie auzind de strădaniile acestuia pentru : 
emanciparea culturală a poporului român, l-a încurajat scriindu-i dela 
Roma: „Cu mare bucurie sufletească urmăresc tofi paşii täi şi văd 
că în adevăr tu arunci sămânțfa cu mâna plină“. 


. 
+ e 


“Viena a simţit că nu poate stăpâni temeinic Transilvania câtă 
vreme Transilvănenii sunt în legäturi spirituale cu fraţii lor de peste 
munţi, mai ales cu Muntenii care se bucurau de prestigiu cultural şi a . 
căror fară „nu era închisă cu garduri“. De aceea a întrebuințat toate . 
mijloacele ce le avea la îndemână pentru a distruge unitatea românească. . 


Deabia s'au scurs două decenii dela unirea unei părți a Româ- 
nilor transilvani cu biserica Romei şi Viena a si dat ordin ca preoții 
ortodocşi să nu mai asculte de vlădica „din ţara Turcului“ şi nici să-l 
mai pomenească în Slujbele lor. La câţiva ani dela aceasta (in 1728), 
guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis, a ordonat judeţelor ca 
preoții români care se vor mai sfinți în Țările române, Banat si Ma-. 
ramureş să fie supuşi sarcinilor iobägesti. In 1744 şi 1746, guvernul a 
mers şi mai departe şi a ordona! să fie alungaţi din Transilvania toţi 
preoții şi călugării ,schismatici“ care s'au strecurat aici din Țările ro- 
mâne. Ciuma care a bântuit mai mulţi ani în Muntenia ca și perma- 
neniele intenţii ale Vienei de a se răsboi cu Turcii încă au fost bine- 
venite: în 1758, s'au întărit măsurile pentru a se opri trecerile dintr'o 
parte a Carpaţilor într'alta, | 

Impotriva circulajiei cărţilor ortodoxe s'au luat acelessi măsuri. 
In 1725, episcopul Patachi a dat ordin să se adune toate „cărțuliile 
„care au ieșit acuma de curând în fara Românească, din Râmnic, şi 
se cheamă învățătura bisericească de cele şapte taine“ pe motivul 


PETRU PAVEL ARON s 


că nu sunt în spiritul „legii crestinesti si al sfintelor soboare“, E 
vorba de cartea episcopului Damaschin al Râmnicului, tipărită în 1724. 
Consiliul de războiu austriac a aprobat hotărîrea episcopului. In 1746, 
Maria Terezia a interzis pătrunderea oricărei cărţi din Tara Românească 
şi Moldova şi a ordonat strângerea unor astfel de cărţi dacă s'ar afla 
în poseslunea preoților uniţi. 

Numai că aceste măsuri nu puteau întrerupe comunicațiile spiri- 
tuale cu principatele transcarpatine, câtă vreme Românii nu-şi puteau 
îndeplini în cuprinsul monarhiei toate nevoile sufletești şi ierarhice. 
Oitodocşii aveau nevoie de un episcop al lor care să-i hirotonească 
spre a nu mai fi siliţi să treacă munţii, iar bisericile româneşti de cărți. 
Era, deci, necesară completarea măsurilor. Cum era de așteptat, Curtea 
imperială a rezolvit mai târziu problema înființării tipografiei unite. 

Indemnat de dorinţa împărătesei Maria Terezia si convins de ne- 
cesitatea existenței unei tipografii unite, P. P. Aron a reparat pe cât a 
putut tipografia rakoczy-ană dela Alba-Iulia, ajunsă în stăpânirea bisericii 
unite încă pe timpul lui Atanasie, a instalat-o la Blaj, unde îi fixase- 
locul și In. Micu, şi a dat dispoziţiuni să se tipărească înir'iînsa cărţi 
religioase spre a se împiedeca întrebuințarea celor de peste muni. 
Incă editarea celei dintâi cărți a arătat că tipografia era veche, cu 
teascuri subrede și cu litere aproape şterse de rugină. Aron, fire între- 
prinzătoare, a cumpărat dela tipografia academică din Cluj 2'/, măji 
de material şi a vărsat litere noui. In 1755, tipografia a fost înzestrată 
cu material nou, iar în 1756 a fost dăruită seminarului Bunei -Vestiri. 
De atunci poartă numele de Tipografia Seminarului din Blaj. 

De aiurea au venit şi meșterii tipografi. Afară de câte un Ungur 
sau Sas din Sibiu, toţi meşterii au venit de dincolo de Carpaţi, deci 
erau „schismatici“ adevăraţi. Cunoastem și numele acestora: Dimitrie, 
loan şi Petru, toți trei tipografi dela Râmnic, centrul tipăriturilor bise- 
riceşti ortodoxe, apoi Sandu, fiul tipografului Ieremia din lași. Aceştia 
au ajuns cunoscuţi la Blaj prin cărțile tipărite peste munţi. 

Alături de cărţi de slujbă, ca: Sfrajnic (1753), Euhologhion, adecä 
molitvenicu (1757), Octoih (1760), au mai apărut la Blaj cărţi didactice 
(între care figurează şi o „Invăfătură creştinească prin întrebări și 
răspunsuri pentru procopseală scoalelor“, 1754, căreia i s'a dat şi o 
ediție latină: Doctrina christiana, datorită lui Cotorea, dar şi urmă- 
toarele cărți ale lui P. P. Aron, sortite să ajute opera Unirii tare pri- 
mejduită în acel moment: Floarea adevărului (1753) scrisă cu ajutorul 
călugăraşilor din Blâj şi pusă în sprijinul unirii Românilor cu Biserica 

+ Romei: Păstoriceasca poslanie sau Dogmatica învățătură (1759), pentru 
a se împiedeca primirea tainei chirotoniei în diecezele străine, adecă 


àg TULIU RACOTĂ 


în Muntenia si Moldova şi la Sârbii din Ungaria; o Adevărată mângăere 
(1761) peniru aceia care au pătimit în timpul mișcării lui Sofronie şi ` 
un Säbor dela Florenfa (1762), cu ediţie latină închinată lui Buccow. 

Tipăriturile Blojului „nu sunt rele şi seamănă de multeori perfect 
din vorbă în vorbă cu cărţile tipărite la laşi sau la Bucureşti“. Prin : 
aceasta, ele au contribuit la unificarea limbii literare și la formarea 
unui climat prielnic consultării cărţilor religioase transcarpatine. Astfel, 
Samuil Micu, un elev al Seminerului din Blaj şi apoi profesor şi scriitor, 
ne spune în prefața Bibliei, lucrare de seamă tipărită la 1795 în Tipo- 
grafia Seminarului, că textul acesteia a fost tradus după versiunea 
grecească, dar că în ceeace priveşte Noul Testament a urmat mai 
ales redacţia dela 1688 (a Bibliei lui Şerban) controlând:o şi întrodu- . 
când mici schimbări în ce priveşte limba. i 

Cu toate acestea, ele n'au putut înlocui cărţile aduse de peste 
munţi. Ortodocsii se fereau de cărţile care apăreau la Blaj şi continuau 
să aducă „pe cărări oprite“ cărţile apărute pe „pământul Făgăduinţii“ 
şi să le împartă „între popii români“. Ba, mai târziu, la 1781, Braşovenii 
vor înainta „o cerere formală către magistratul Braşovului ca să li se 
îngădue aducerea de cărţi româneşti dela Râmnic, în locul celor sla- 
vone şi greceşti care acum nu se mai înțeleg“. 

Nici cărţile de luptă religioasă nu s'au bucurat de circulaţia do- 
rită deși „cuvântătoare turmă“ a putut observa că Păsforiceasca pos- 
lanie e recomandată ca fiind a „Bisericii Răsăritului“, că /nväfätura 
creștinească este în spirit tradiţional românesc (cu excepţia dialogului) 
iar , Säborul dela Florenfa“ are un titlu foarte ademenitor pentru un 
„răsăritean“ '), Ele au întâmpinat din primele zile mișcarea ţărănească 
dirijată de Sofronie, care a adus potenfarea eroismului religios a po: 
porului român şi ura contra unirii cu Roma. 

Mişcarea literară din timpul lui Aron nu se limitează Ja cele de . 
mai sus. In slujba Unirii primejduite s'au mai pus Afanasie Rednic 
cu o modestă „carte în contra schismaticilor“, a adversarilor confesio- 
nali din Transilvania, si Gherontie Coforea, autorul lucrărilor nepublicate 
încă şi în mare parte scrise pe când se găsea pe băncile iezuiţilor 
din Tyrnavia: „Despre schismaticia Grecilor“, „Despre articulusurile 
cele de price“, „Cartea de religia şi obiceiurile Turcilor“ şi ,,Invd- 
fätura creştinească sau calehism mai mare“, etc. 


3) „Inceperea, aşezământul şi iscäliturile sfântului şi a toată lumea Säbor dela 
Florentia din cele ve.hi greceşti şi latineşti spre înțelegerea şi folosul neamului 
nostru acum întâiu prefäcute, si într'acest chip tipărite cu blagoslovenia Preasfin- 
titului şi Prealuminatului Kyriu Kir Petru Pavel Aron, vlădicul Făgăraşului, la Sf. Troiță 
in Blaj“. 


PETRU PAVEL ARON 30 


Dintre aceste scrieri, se impune atenfiunii noastre cartea „Despre 
articulusurile cele de price“ (1746), prin nafionalismul ei cald. După 
ce se lămuresc cele patru puncte dogmatice „pentru mai mare indi- 
reptaria neamului meu“ şi afirmă că suntem și „noi sânge adevărat 
a Râmleanilor“ şi „că strămoșii noștri în vriamia împăratului Traian 
s'ar fi prelins în părțile aceiastia“, Cotorea încheie cu aceste rânduri 
duioase cu privire la căderea adâncă a neamului românesc:. 

„O amar! Era oarecând şi niamul rumânesc niam vestit şi lăudat, iară 
acum fără de viaste si de toţi ocărit zace. Era oarecând vitiaz şi în războiu tare; 
iară acum fără de putiare şi mai prijos decât alte niamuri. Era oarecänd infälept ; 
iară acum încunjurat de norul nestiinfü. Era de cinste, iară acum de toţi lăpădai, 
Poruncia oarecând şi Ardialului, iară acum nici ţării sale, li slujia oarecând alte 
niamuri, acum dânsu iaste bajocura acelora; înainte era plin de fapte bune; 
acum bogat de fapte riale“. i 

Ideile, tonul şi antitezele le-a găsit în opera mitropolitului Teodosie 
al Țării Româneşti, atât de mult influenţată de cronicarul Const. Can- 
tacuzino, cum au arătat N. Iorga şi D. Popovici. Dar în tristețea cu 
care sunt expuse strălucirea trecutului şi decadenţa prezentului nu trebue 
să vedem numai o influență a umanismului românesc asupra Blajului. 
Ea este şi o schifare, ce e drept timidă, a ceea ce numim Renaşfere 
fransilvanä. Datorită aceluiaşi scriitor, a prins aripi o altă trăsătură a 
aceslei Renasteri: caracterul latin, în sensul românesc, blăjan, nu catolic, 
manifestat în ediţia latină a „Invâțăturii creștineşti“. 

Gh. Cotorea este, deci, un precursor transilvan al Renaşterii tran- 
silvane. | 

Lucrările amintite constituesc, prin urmare în multe privinţe, un 
început fericit. „Erau aceștia numai niște modeste începuluri literare, 
dar cu atât mai preţioase, cu câ! ele prevesteau operele mari care 
au urmat. Aron, Gh. Maior, Caliani, Rednic, Cotorea şi alții erau 
mai mult dascălii celor ce au scris mai târziu opere de mare va- 
loare decât scriitori ei înşişi. Dar pentru aceea meritul lor pentru 
literatura şi cultura română nu se poate tägädui“ (A. Bunea), 


e 
e ° 


Tot vlädicul P. P. Aron a avut bucuria de a deschide şi școlile 
din Blaj. Scoaterea învăţământului românesc din faza începuturilor con- 
stitue un moment în istoria culturii naţionale. 

Tinerii români care au studiat la şcolile înalte ale apusului luminat 
şi-au dat seama de timpuriu că viitorul naţiunii nu-l poate asigura liber- 
talea singură fără a$ezäminte culturale potrivite. Numai şcoala poate 
cultiva si întroduce națiunea românească în ritmul cultural al vremii. 
Modestele școli româneşti de pe lângă mănăstirile ardelene, rămase în 


à TULIU RACO'TĂ 


faza începuturilor, nu puteau corespunde poruncii vremii, după cum nu 
putea corespunde nici şcoala ungurească de limbă latină dela Tyrnavia, 
cu număr de locuri limitat pentru vlăstarele valahe. Aveam nevoie, deci, 
_de așezăminte culturale româneşti şi cu luminare intensivă şi statornicä. 
Încă din Noemvrie 1727, un sinod a cerut un Seminar. 

In. Micu, cu voința lui gata de orice jertfă, a voit să facă din 
Blaj un focar de cultură si a început edificarea aşezămintelor în 1741. 
Marele ctitor n'a apucat să le vadă terminate, căci au trebuit şase ani 
pentru ridicarea mănăstirii în care aveau să se adăpostească călugării 
aleşi să împrăștie lumina şi noua învăţătură religioasă — şi mult mai 
mulți ani până să se poată deschide școlile. Munca părăsită de neobo- . 
situl vlădică a fost continuată cu aceeași sârguință de P. P. Aron. 
Acesta, nu In. Micu, a avut mângâerea de a înaugura mănăstirea în 
1747 şi de a deschide şcolile, „fântâni ale darurilor“, cum le-a numit, 

în 1754. 

Aron a avut şi încurajarea Vienei, căci Maria Terezia a purtat 
o grije deosebită acestor fundafiuni atât de necesare. In 1754 i-a dat 
chiar ordin, ca după instalarea sa în scaunul vlădicesc „îndată cât va 
fi cu putință să se apuce de deschiderea învățăturilor şi Hu DS 
într'însele a celor lipsiţi“. 

Inväfafi cu care să înceapă opera de luminare a sili său 
deasemenea a avut. Dela Tyrnavia, unde a primit aceea revelație 
romană care l-a legat de Unire, dar şi de neamul său, a venit eruditul 
Gherontie Cotorea, animatorul scoalelor din Blaj, și probabil si Grecul 
din Naxos Leontie Moschonas, întâiul călugăr al Blajului. Dela Cole- - 
giul din Viena al iezuilului Pazmany a venit Afanasie Rednic, un 
auxiliar al episcopului Aron în opera de organizare a școlilor şi apoi 
el însuși "episcop. Dela Rome, unde fuseseră trimişi de Inochentie, au 
venit: Silvestru Caliani, care şi-a început viesfa monahală în mănăs- : 
tirea Muncaciului, şi Grigore Maior, viitor episcop, amândoi urmaşi. : 
politici "ai episcopului pribeag. De peste munţi, din judeţul Romanaţilor, * 
a venit dascălul Constantin Dimitrievici care în 1757 ne-a dat o copie : 
a Hronicului lui D. Cantemir. | 

Si îndărătnicul episcop n'a lăsat să se scurgă vremea. In Octom- 
vie 1754, a vestit satelor românești deschiderea şcolilor din Blaj şi 
programa analitică a acestora si a fixat tribune acelora care aveau 
să lumineze sufletele învăţăceilor. : 

Si gândul lui faptă s'a făcut, căci şcolile Blajului, deschise solemn . 
la 1 Noemvrie 1754, au funcţionat dintru început în numărul si cu 
programul fixat, precum şi cu educatorii aleși: 

In şcoala primară, zisă ,scoalé de obște“, deschisă pentru toți 


PETRU PAVEL ARON ii 


iubitorii de învăţătură, s'au propus: celilul, scrisul, cântările bisericești 
şi alte cunoştinţe, în limba română. Invăţământul a fost gratuit. Cu 
conducerea şcoalei a fost încredințat mireanul Const. Dimitrievici. In 
1779, a fost transformată în şcoală normală. 

In a.doua şcoală, „școala latineascä“, (la început cu două si 
apoi cu trei clase) s'au propus: „cetirea, scrierea şi tâlcuire limbilor - 
(latină și maghiară) şi ceva . cunoştinţă a şiiințelor“. Cu conducerea 
şcoalei a fost încredinţat Grigore Maior. Din această şcoală s’ a desvoltat 
liceul teoretic „Sf. Vasile cel Mare“ de astăzi. 

A treia şcoală, „școala de preoţie“, era seminarul din mănăs- 
tirea Sf. Treimi. A avut două clase, doi profesori şi menirea să înveţe 
pe candidaţii la preoţie si pe laicii care doreau să adâncească învă. 
țătura bisericească ; poruncile dumnezeesti, Sf. taine, poruncile biseri. 
ceşti, dogmatica, adevărul Sf. Uniri şi istoria bisericească. Profesorii: 
Silvestru Caliani si Atanasie Rednic. Seminarul a fost frecventa! si de 
preoții obligaţi să-şi completeze cunoștințele. Pentru examinarea aces- 
tora si a candidaţilor la preoţie, Aron a instituit o comisie compusă 
din Cotorea, președinte, protopopul locului Ion Säcädate şi arhiman- 
dritul Moschonas, membri. 

„Prefect sau vätav al şcoalelor“ (director) a fost numit Silvestru 
Caliani. 

La şase ani dela deschiderea acestor scosle (1760), Aron a 
deschis un al doilea seminar, zis al Bunei Vestiri, într'o clădire nouă 
din curtea episcopiei. Pentru susţinere, i-a donat moşia dela Cut, 
grădina dela Sâncel şi tipografia restaurată. S'au propus numai studii 
teologice, în româneşte, „Episcopul pe cheltuiala sa finea 12 călu- 
gărași, care mai pe urmă până la 24 se sporiră“, ne înformează S. 
Micu-Clain, fost ,cälugäras“ în acest seminar. 

Cele două seminarii s'au contopit pe timpul lui Iosif al II-lea dând 
naştere Academiei teologice de astăzi. 

Școlile Blejului au avut întotdeauna o afluenfä mare de elevi, In 
Decemvrie a anului înființării, au avut 179 de elevi. (școala de obşte 
79, cea latinească 74, iar școala de preoţie 25). Numărul lor a crescut 
an de an. La 1760, au avut 500 de elevi. 

Incă dia întâiul an, elevii au fost recrutaţi din toate colțurile 
Transilvaniei, Alături de elevii proveniţi din comunele din apropierea 
Blajului, întâlnim la „școala latinească“ pe Pahomie Vancea din 
Vănceştii Maramureșului, pe Sava Popovici din Răşinari (distinsul cleric 
de mai târziu) pe lon Trisechi din Hodoşa (Trei Scaune), pe Gh. 
Beta din Zlatna, pe Daniil Marginal din Mărginenii Făgăraşului (viitorul 
om de încredere al episcopului Dionisiu Novacovici), pe Nicolae Pop 


FD TULIU RACOTĂ 


din Abrud, etc. „Şcoala latinească“ a fost frecventată si de ortodocși, 
căci numai ortodocşi puteau fi elevii proveniţi din Răşinari, . Sălişte, 
Comana Făgăraşului, etc. 

Numărul mare al elevilor şi recrutarea lor din toate colțurile 
Transilvaniei, ne dovedesc cu prisosinfä „setea de învăţătură a Româ- 
nilor, deci si oportunitatea deschiderii şcolilor din Blaj“. 

Dar această afluenfä se mai explică şi prin atenţia deosebită ce-o 
arăta episcopul Aron elevilor Blajului precum şi prin constincioasa 
îndeplinire a îndatoririlor de către cei chemaţi să semene cunoştinţe 
şi idealuri. 

Intr'adevăr, elevii au întâlnit dela început dragostea episcopului, 
Acesta s'a interesat mereu de elevi şi a venit în ajutorul celor săraci, 
oferindu-le fiertură şi pâne, sau chiar îmbrăcăminte şi cărţi. „Pe vremea 
aceea erau în Blaj peste 300 de învăfăcei, pe care episcopul îi 
jinea cu pâne si la praznice si cu fierlurä, pe unii încă si cu haine 
si cu cărți. Şcoalele deseori le cerceta si căuta sporiul“, ne înfor= 
mează S. Micu. Este foarte grăitoare în această privință şi cererea 
Bănăţeanului Popovici pe care am citat-o în altă parte. 

Pe cei foarte sârguincioşi i-a încurajat şi alifel: i-a trimis la şcoli 
mai înalte şi apoi le-a încredinţat misiuni mai importante. La Tyrnavia 
a trimis o seamă de tineri dintre care amintim aici pe Manase Neagoe 
din Broşteni, întâiul profesor de sintaxă al școlii blăjene, şi pe Grigore 
Pop, care va fi trimis de episcop în diferile misiuni. La Colegiul de 
Propagenda Fide de asemenea au învățat mai mulji tineri între care 
s'au distins: Vasile Mureşanu, misionar al episcopului în Banat si 
lacob Aron, profesor la școlile din Blej, prefect al Seminarului Sf. Bar- 
bara din Viena şi candidat de episcop. Pe episcop îl vedem sträduin- 
du-se să objină fovorul şi a trimite elevi si la Colegiul din Neapoli. 

Profesorii Blajului, botăriţi în misiunea lor şi încurajați de episcopul 
iubitor de „spor“ sufletesc, şi-au îndeplinit dela început datoria eternă 
împrăştiind iubirea de Dumnezeu, cultul muncii spornice si disciplinate 
si dragostea de neam. In şcolile Blajului „se învață cu femei limbile, 
îndeosebi limba latină, şi pentru aceea curând se şi vestirä“, ne 
informează S. Micu si Ungurul Reïtegi. 

In felul acesta, aceste şcoli de preoție şi învăţătură a mirenilor s'au 
ridicat la nivelul celor mai bune şcoli străine din Transilvania şi „au 
prăbușit toate născocirile dușmanilor noştri privitoare la lipsa de inte- 
ligenjä, de incapabilitate pentru cultură a poporului românesc“, Ba, 
prin vorba înflăcărată a profesorilor Blajului, în deosebi a lui Cotorea, 
au stetornicit „legături nouă cu cultura conştientă a Apusului“ si cu 
cea românească a ierarhilor şi boerilor noștri şi „au deschis largi 


PETRU PAVÉL ARON 43 


orizonturi cugetării neamului“ (N, lorga). „Ele ne-au dat conștiința 
mândră a originei romane, conștiința drepturilor la pământul strä- 
moşesc si ne-au dat conştiinţa rodnică a unității naţionale. An de an 
școlile Blajului au vărsat sute de elevi care, resfiraţi în toate un- 
ghiurile Ardealului, Banatului, Crisanei şi Maramureşului, au adus cu 
ei iubirea de lumină si de progres“ (Z. Pâclişanu). De abia s'au scurs 
şase ani dela deschiderea acestor şcoli si Românii din judeţul Hune- 
doara, chemaţi la o nouă vieaţă prin absolvenţii Blajului, n'au întârziat 
să scrie astfel prefectului lor, Balog Ladislau: „Nu ne putem mira în- 
deajuns care e cauza că voi Ungurii ne-afi oprimat atât de mult, că 
ne.afi aruncat în gât şi jugul iobăgiei, deşi noi am fost si suntem 
cu mult mai mulți decât Ungurii şi, mai mult chiar, suntem mai vechi 
În această fară decât voi, deoarece suntem rămăşifele vechilor Daci“. 

Munca intensă, metodică şi românească ce se depunea în fiecare zi 
în aceste școli, numărul mare al elevilor și legăturilor spirituale ale 
Blajului cu întreaga Transilvanie au nelinișiit pe duşmanii noştri secu- 
lari care ştiau că, prin şcoală, Românii se vor lumina, vor „distruge“ 
pe asupritori, vor pune mâna pe posturile de răspundere şi vor lupta 
pentru reîntemeierea Daciei. 

Dar nelinistee şi ura dușmanilor n'au putut stingheri şcolile Blajului 
în acliunea lor de desrobire a Transilvanilor si „de unire a frânturilor 
neamului românesc întrun singur gând şi într'o singură aspirafiune“. 


Prin faptele sale trăitoare, în deosebi prin deschiderea școlilor din 

Blaj, P. P. Aron și-a câștigat recunoştinţa neamului. „Cât de adânc am 

fi căzut în prăpastia pregătită de duşmanii noștri, dacă Aron nu ` 

ar fi deschis scoalele din Blaj din care tot mai numeroşi, tot mai 

'luminaţi, tot mai entuziaşti iesiau apostolii ideei şi culturii naționale 

și duceau în toate părțile cuvântul mântuirii , . . si pregăleau opera 
cea mare a înfrățirii, gândirii, simțirii si emancipării naţionale /*. 
TULIU RACOTĂ 


BIBLIOGRAFIE 


1. Dr. Aug. Bunea: Episcopul loan Inochentie Micu Clain, Blaj, 1600; 2. 
ldem: Episcopii Petru Paul Aron si Dionisiu Novacovici, Blaj, 1902 ; 3. V. Stanciu: 
Petru Pavel Aron, Blaj, 1943; 4 N. Comşa. Episcopul lon Inochentie Micu, Blai, 
1943 : 5. idem: Dascălii Blajului, în Anuarul liceului de băieţi român unit „Sf. 
Vasile cel Mare“ din Blaj pe anul şcolar 1939140, Blaj, 1940; 6. Idem: Manuscri- 
sele româneşti din Biblioteca Centrală dela Blaj, Blaj, 19443; 7. N. Albu: Istoria 
Invăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944; 8. S, Dra- 


ii TULIU RACOTĂ 


gomir: Istoria desrobirii religioase a Românilor din Ardeal în sec. XVIII, vol. 
I-II, Sibiu, 1920—1930 ; 9. Dr. C. Suciu: Arhiereii Blajului ctitori de şcoli natio- 
nale, Blaj, 1944; 10. St. Manciulea : Ctitorii şcoalelor din Blaj, în Anuarul lic. de 
băieţi român unit „SE. Vasile cel Mare“ din Blaj, pe anul scolar 1937/38; 11. Aug. 
Caliani: Educaţia naţională în şcolile Blajului, în Cultura Creştină, anul XVII 
(1937) no. 4—5, Blaj; 12. N. lorga: Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, vol. 
|, Bucureşti, 1915; 13. Idem : Istoria Invăţământului românesc, Bucureşti, 1928 ; 14. 
Idem : Istoria Românilor, vol. VII, Retormatorii, Bucureşti, 1938 ; 15. Idem: Istoria 
literaturii româneşti, vol I, Bucureşti, 1925; 16, Z, Pâclişanu: Corespondenta din 
exil a episcopului Inochentie Micu Kle n, publicată de..., Bucureşti, 1924; 17. Idem: 
Blajul — în trecutul neamului nostru, în Cultura Creştină, anul XVII (1937) no. 
4—5, Blaj; 18. I. Lupaş: Istoria unirii Românilor, Bucureşti. f. a.; 19. D. Popovici: 
La littérature roumaine à l'époque des lumières, Sibiu, 1945; 20. Dr. St. Pascu: 
Transilvania în lumina datelor geopolitice, istorice şi statistice, Blaj, 1944 ; 21. M. 
Lupaş-Vlasiu: Aspecte din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1945; 22. Şt. Meteş; Rela- 
tiile bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal cu Principatele Române în veacul al 
XVIII-lea, Sibiu, 1923. - 


ETNOGRAFIA ȘI FOLKLORUL IN U.R. S.S. 


După revoluţia din Octomvrie, orizontul cercetărilor etnografico- 
folklorice din Rusia se măreşte enorm și cercul instituţiilor ce își închină 
activitatea lor progresului acestei discipline se întinde tot mai mult. 
Până la revoluţie etnografia fusese, mai mult sau mai puţin, ocupaţia 
unui mic cerc de specialiști, care luau contact cu preocupările etno- 
grafice doar prin tangentă. Sub regimul farist instituţiile care se 
ocupau cu cercetările etnografo-folklorice (Academia de Științe, Socie- 
tate Geografică, Muzeul Etnografic şi altele similare) existau într'un 
număr relativ restrâns. După revoluţie apare o întreagă reţea de insti- 
tute științifice atât la centru cât şi în celelalte oraşe din U. R. S. S. In 
fine, câtă vreme sub regimul farist etnografia nu figura în învăţământ, 
sub Sovietici ea îşi creează o situație legală în învăţământul superior. 


1) Articolul de faţă este o parte din comunicarea ţinută de noi în ziua de 1 
Martie 1946 la Cercul de Studii etnografice si folklorice al Universității „Regele 
Ferdinand |“ din Cluj, sub titlul: Cercetările etnografice si folklorice în Rusia tñ 
ultimii 200 de ani. La întăcmirea acestui articol ne-am servit, între altele, de urmă- 
toarele studii: D. Zelenin, Die russische (ostslawische) volkskundliche Forschung 
in den Jahren 1914—1924, în Zeitschrift für slawische Philologie, 1, 1924 şi urm.; 
Akademija Nauk S. S. S. R., 1725—1925, Muzej Antropologii i Etnografii (Muzeul 
de Antropologie şi Etnografie). Leningrad, 1925; Dimitrij Zelenin, Russische (Ost- 
slawische) Volkskunde. Berlin u. Leipzig, 1927; V. Mosin, Glavnyja napravlenija v 
izutenii varjažskago voprosa za poslednie gody (Direcțiile principale în studierea 
chestiunii varege în ultimii ani), în Sborník praci l-ho sjezdu slovanských filologů v 
Praze 1929 (Buletinul de lucrări al primului congres al filologilor slavi la Fraga în 
1929, vol. IL. Praha, 1932, p. 610 urm.; M. Marinus, Ethnographie, Folklore et 
Archéologie en Russie Soviétique, în Bulletin de la Société Royale Belge d'Antro- 
pologie et de Préhistoire, XLIX, 1934; S. A. Tokarev, Etnografija v Akademii Nauk, 
1725—1945 (Etnografia la Academia de Ştiinţe), în Izvestija Akademii Nauk S. S. 
S. R., Serija istorii i filosofii (Buletinul Academiei de Ştiinte a U. R. S. S., Seria 
istorico-filosoficä), Tom. I€, Nr. 3, Moscova, 1945, p. 191—200 si G. A. Knjazev, 
Nauënye cennosti arhivov Akademii Nauk S. S. S. R. (Tezeurele ştiinţifice ale 
arhivelor Academii de Ştiinţe a U. R. S. S.), în Vestnik Akademii Nauk S. S. S. R. 
(Informatorul Academii de ştiinţe a U. R. S. S.), 1945, Nr. 5—6, (Moscova, 1945). 


46 MIHAIL P. DAN 


In 1919 apare prima fecultate de etnografie (—sectie) pe lângă Insti- 
tutul de Geografie al Universităţii din Leningrad, mai târziu înfiinfân- 
du-se diverse secţii etnografice, catedre şi facultăţi întregi la multe alte 
Universităţi (Irkutsk, Kiev, Taşkent, Samarkand, Harkov, ş. a.). La Facul- 
tatea de Etnografie din Leningrad studiile etnografice cuprind două 
cicluri: unul de caracter general şi a! doilea de caracter special, divi- 
zat în 8 sectoare, după regiunea unde vor activa viitorii etnografi: 
finougric, turc, iafetic (caucazian), mongol, tunguz, paleo-asiatic, iranian 
și slavi estici, 

Centrele de cercetări etnografice rămaseră, ca şi mai înainte, toi 
Leningrad şi Moscova. In fruntea secţiei etnografice a Societăţii Etno- 
grafice din Leningrad este academicianul Sergej Oldenburg, care e şi 
directorul revistei Etnografija, ce apare din 1926 în locul revistei Živaja 
Starina (Antichitatea vie), care îşi încetă apariţia în 1917. In 1919 s'a 
creat Academia de Stat peniru istoria culturii materiale cu numele lui 
N. Ja. Marr, care din 1937 se încadră în sistemul Academiei de Şti- 
infe. Această Academie pentru istoria culturii materiale, pe lângă preo- 
cupări arheologice, se ocupă intens cu etnografia, numărând printre 
colaboratorii ei pe dislinșii etnografi sovietici D. Zolotarev si Dm. 
Zelenin. Sa creat deasemenea o secţie pentru folklor la Institutul ştiin- 
tific pentru istoria comparată a limbilor şi literaturilor Apusului si Răsă- 
ritului (Directorul acestui institut este acad. N. Derzavin, iar cel al 
secţiei folklorice este etnograful şi folkloristul Dm. Zelenin). La Facul- 
tatea de Geografie a Universităţii din Leningrad se înfiinfä o catedră 
pentru etrografia Slavilor răsăriteni, al cărei titular este tot Dm. Zele- 
nin, O mare activitate etnografică desfăşoară muzeele din Leningrad, 
mai ales secţia etnografică a Muzeului rus, unde lucrează D. Zolota- 
rev, B. Kryienovskij, A. Ser/putovskij, A. Makarenko şi alţii. Secţia 
tipăreşte şi un periodic: Materialy po etnografii Rossii (Materiale 
pentru etnografia Rusiei). Bogate materiale pentru etnografia și folklo- 
rul popoarelor din U.R, S.S. suni adunate în Arhiva de fonograme şi 
în depozitul pe manuscrise al Secţiei de folklor al popoarelor din U. 
R.S.S. a Institutului de Literatură al Academiei de Ştiinţe. Arhiva de 
fonograme este una din cele mai mari din lume, conţinând peste 5000 
de valţuri (cilindri) cu peste 15.000 de inscripții fonogramice dela peste 
80 de popoare. Această bogată fonotecă s'a realizat graţie imensei 
activități de culegere desfăşurată de Arhiva fonogramică încă din 1926, 
când era doar o secţie a Cabinetului de folklor al Institutui de Stat 
pentru istoria artelor, Mai târziu se adăugară culegerile fono ale altor 
instituţii şi ale diverselor persoane particulare. Printre colecţii sunt 
câteva de o foaite mare importanță ştiinţifică, cum ar fi însemnările 


ETNOGRAFIA ŞI FOLKLORUL IN U. R.S. $. 47 


fono ale lui A. V. Anohin dela popoarele altaice, ale lui L. Ja. Stern- 
berg dela popoarele Siberiei răsăritene, înregistrările lui V. J. Johelson 
dela locuitorii din Aleutine, ale acad. K, G. Zaleman dela Tadjici, ale 
“acad, N. S. Deržavin dela Slavii sudici şi multe altele. Depozitul de 
manuscrise a luat naştere în urma expedițiilor nordice ale Institutului 
de Stat pentru istoria artelor. Alte materiale manuscrise provenirä dela 
alte instituţii ştiinţifice şi dela persoane particulare. In acest depozit 
se află, printre altele, manuscrisele folkloristului revoluţionar J}. A. Hud- 
jakov, culegerile de proverbe şi ghicitori ale lui P. K. Simoni, arhiva 
etnografului si folkloristului siberian A. A. Makarenko elc. In prezent 


depozitul de manuscrise al Secţiei folklorice a Institutului de Literatură 
conţine 120 de colecții, totalizând circa 70.000 exemplare. 


i La Moscova, în locul Secţiei etnografice a Asociaţiei prietenilor 
ştiinţelor naturale, antropologiei şi etnografiei dela Universitatea din Mos- 
cova si al revistei E/nografiteskoe Obozrenie (Revista Etnografică), 
care şi-au încetat activitatea în 1917, s'a înființat Secţia moscovitä a 
Academiei de Stat pentru istoria culturii materiale, în frunte cu V. Bog- 
danov. S'a întemeiat un nou Muzeu industrial, având o Secţie etnogra- 
fică, condusă de V. Bogdanov şi B. Kuftin. Fostul Muzeu Rumjancev 
a devenit Muzeul Central de Etnografie, condus de B. Sokolov. 

In ce priveşte alte centre din U.R. S. S., la Kiev există o Comisie 
etnografică pe lângă Academia de Ştiinţe Ucraineană, care editează 
Etnografitni Vistnik (informatorul Etnografic), redactat de etnografii 
V. Loboda şi V. Petrov. Societatea. de Etnografie din Kiev editează 
Zapiski etnografitnogo Tovaristva (Insemnările Societăţii Etnografice). 
In Belorusia, la Minsk, există un Institut al culturii beloruse, Incepând 
din anul 1925 organizaţiile patriotice de acolo editează revista Naš kraj 
(Ținutul nostru). La Vitebsk în redacţia etnografului M. Katparovit 
apare tot din 1925 revista Vicebsăyna. La Smolensk, în afară de cate- 
dra de etnografie a Universităţii, există și două muzee etnografice de 
Stat, care au editat în 1924 şi în anii următori: Trudy Smolenskih 
gosudarstvennyh muzeev (Lucrările muzeelor de Stat din Smolensk). 
O admirabilă activitate în domeniul etnografic desfăşoară și asociaţiile 
şi muzeele din Kostroma, Voronež, Kazan, Archangelsk, Perm, Vologda, 
Irkutsk etc., aproape toate avându-şi publicaţiile lor de specialitate. 
Aşa, la Kostroma apare revista Trudy Kostromskogo Nauinogo Ob:- 
tesiva po izuteniju kraja (Lucrările Asociaţiei ştiinţifice din Kostroma 
pentru studierea regiunii), cu pretioasele colaborări ale lui V. Smirnov, 
K. Zavojko, N. Vinodrgdov, M. Zimin şi alții. La Voronež apar: Voro- 
ne?skij kraevedteshij Sbornik (Buletinul pentru cercetarea regiunii din 
Voronez) şi Izvestija Voroneïskogo kraevedteskogo Obstestva (Bule- 
tinul Societăţii pentru cerceterea regiunii din Voronež) cu colaborările 


48 MIHAIL P. DAN 


lui S. Vvedenskij, A. Putnicev, N. Valukinskij, F. Polikarpov, G. Fomin 
şi mulţi alţii. Tot acolo, din 1921, apare sub conducerea lui A. Putnicev, 
Voroneïskij istoriko-archeologiteskij Vestnik  (Informatorul istorico- 
arheologic din Vorone?), deosebit de preţios si pentru einografie. La 
Rjazan apare din 1924 Vestnik Rjazanskih kraevedov (Informatorul 
cercetătorilor regiunii Rjazan) cu colaborarea einografilor M. Malinina, 
N. Lebedeva, B. Kultin s. a. La Irkutsk apare Sibiriskaja Živaja Sta- 
rina (Antichităţile vii siberiene) cu colaborarea lui M. Azadovskij, G. 
Vinogradov, F. Chorotich s. a. 

Intre toate institutele ştiinţifice, care cultivă disciplina etnografică” 
în U. R. S. S., un loc de frunte îl ocupă şi astăzi tot vechiul Muzeu 
de antropologie si etnografie al Academiei de Ştiinţe dela Leningrad. 
Colaboratorii acestui muzeu, L. Ja. Şternberg, V. G. Bogoraz, D. K. 
Zelenin şi E. G. Kagarov creară o solidă şcoală etnografică si gene- 
rafii întregi de cercetători bine pregătiţi, care împânziră întreaga Uniune 
până în cele mai îndepărtate colţuri ale ei. După datele publicate de 
Academia de Stiinte sovietică în 1925, muzeul acesta ocupa o clé. 
. dire compusă din trei etaje, în care diferitele secţiuni muzeale erau 
ordonate astfel: Etajul I: Secţia Siberiei şi Europei nordice, în opt 
camere cu un total de 15.973 de piese; Secţia Americii de Nord și 
Centrale în o sală, iar cea a Americii de Sud în o sală și jumătate, 
numărând ambele secţiuni un total de 7442 de exponate; Secţia Africii, 
patru săli, cu 6000 de piese. Etajul II: Secţia Asiei anterioare şi cen- 
trale, o sală, cu 3625 de piese: Secţia Extremului Orient patru săli, 
18.600 de piese; Secţia Indiei, o sală, 6000 piese; Secţia Indoneziei, 
o sală şi jumătate, 4500 piese; Secţia Australiei şi Oceaniei, trei săli, 
4000 piese; Secţia ‘antichitätilor Turchestanilui de Est şi Vest, o gale- 
rie şi trei săli, cu 10.520 piese. Etajul III: Secţia arheologiei preistorice, 
o sală, 30.000 piese; Galeria Petru I, patru săli, 3975 de piese şi 
Secţia popoarelor europene (neexpusă) cu 7000 de piese. Muzeul mai - 
posedă şi o Secţie pentru evoluţia şi tipologia culturii, pentru care nu 
se dau indicaţii statistice, pe atunci eflându-se încă în curs de orga- 
nizare. In total, în 1925, Muzeul de antropologie şi etnografie din 
Leningrad avea peste 100.000 de piese în 3105 colecţii, număr care 
până acum credem că se va fi dublat. Biblioteca Muzeului avea în 
1925: 2500 cărţi ruseşti, 2767 cărli străine, 1231 reviste ruseşti, 2530 
reviste străine, 930 broșuri sirăine şi ruseşti, 18 atlase geografice, 
arheologice şi etnografice, 100 albume cu schiţe si 80 de hărţi. Secţia 
de fotografii, schiţe şi diapozitive însuma un total de 48.000 fotografii 
şi desene. In plus, muzeul mai are un laborator fotografic şi colțul lui 
Radlov, marele turcolog, fost director al Muzeului în 1893—1918. In 


ETNOGRAFIA ȘI FOLKLORUL IN U. R. 5. S$. CT 


1925 Muzeul Einografic sovietic avea un personal de 30 funcţionari, 
printre care figurează savanţi recunoscuţi, ca: L. Ja. Şternberg, E; F, 
Karskij, K. G. Bogoraz, I. l. Zarubin, V.M. ovi E. K. Pekarskij, 
A, B. Piotrovskij şi alţii. „ate 

In ce priveşte procedeele de recoltare a materialului etnografo- 
folkloric, etnografia sovietică foloseşte, în afară de chestionare, și cea- 
laltă cale, a expedițiilor ştiinţifice la mari distanţe, în spiritul si tradiţia 
marilor călătorii ştiinţifice ruseşti din sec. XVIII. In vederea organizării 
călătoriilor de explorare se înființă o Comisie pentru cercetările expe» 
diționare. Este imposibil să înşirăm aici numeroasele expediţii şi călă- 
torii științifice organizate până acum sub regimul sovietic în diferite 
raiosne din U.R.S. S. Dar, pentru a ne face o idee despre amploarea 
acestor expediţii științifice, e suficient să spunem că la ele luară 
parte, în afară de etnografi, savanţi din orice domeniu de activitate 
umană și unele din ele finurä ani şi ani de zile. Din numeroasele expe- 
dijii organizate şi realizate de Comisia pentru cercetările expedifionare 
pomenim totuşi pe cele întreprinse în Cazahstan, Peninsula Kole, 
(Loperskaja), Turkmenistan, Transcaucazia, republica Ciuvaşă şi altele. 
Cea mai mare prin proporţiile si rezultatele sale a fost expedifia iacută, 
care a durat şase ani (1925—1931) si din ale cărei secţii şi subsecţii, 
în număr de 25, una s'a ocupat numai cu cercetări de ordin etnografic. 
Rezultatele acestei expediţii se concretizară înir'o serie de monografii 
şi buletine, — o adevărată bibliotecă documentară privitoare la fara și 
poporul iacut, — cele mai multe fiind de caracter istorico-etnogrefic. 
Expediția iacută, nu numai că îmbogăţi știința etnografică rusă cu noui 
: materiale şi studii, dar prilejui în același timp şi publicarea unor 
lucrări mai vechi, rămase în manuscris până la revoluţie, ca, de pildă, 
fundamentalul dicţionar al limbii iacute al lui E. K. Pekarskij. Acest 
dicționar, deşi începuse să se tipărească încă din 1899, s'a terminat 
abia în 1930 sub îngrijirea Academiei de Sfiinfe sovietice. El numără 
cam 25.000 cuvinte si constitue nu numai un preţios instrument pentru 
studiul limbii iacute, ci şi o enciclopedie completă asupra vieții şi 
creației poporului iacut, 

O altă problemă, ce ni se pune, este aceea a preocupărilor sa- 
vanfilor etnografi sovietici. Intrucât în regimul sovietic etnografia 
ocupă un loc de primul ordin în angrenajul statal, iar cercetările etno- 
grafice sunt considerate în funcţie de rezultatele lor practice, e normal 
ca problemele ce interesează pe etnografii din U.R. S.S. să fie centrate 
pe preocupările diverselor institute, comitete şi comisii de Stat. In 1924 
s'a creat o comisie specială pentru studierea republicii autonome iacute; 
în 1926, un Comitet pentru studierea republicelor sovietice şi autonome ; 

4 


50 MIHAIL P. DAN 


în 1921 academicianul N. Ja. Marr a întemeiat /nsfitutul Tafetic, 
peniru cercetări linguistice, dar şi etnografice ; în 1922 fosta Asociaţie 
ştiinţifică slavă din Petrograd s'a transformat în Comisia slavă a Academiei 
de Stiinte. Toate aceste comisii, comitete şi institute conțin în însăși de- 
numirea lor suficiente indicaţii asupra naturii preocupărilor etnografilor 
sovietici încadraţi în ele oricare îşi desăvârşesc cercetările în legă- 
tură cu ele, Cea mai importantă instituţie, în ale cărei însărcinări preo- 
cupările de ordin etnografic ocupă locul cel mai de seamă, este, fără 
îndoială, Comisia permanentă pentru studierea compoziţiei etnice a 
populaţiei din U.R. S. S. si a țărilor învecinate, fondată în 1917 şi trans- 
formată după 1925 în Inslitutul pentru studierea popoarelor din U.R. S. S. 
Această comisie a avut la început un caracter pur practic şi foarte 
restrâns, fiind însărcinată să determire ariile de răspândire al popoa- 
relor din regiunile apusene ale Rusiei, apoi ale Lituaniei, Poloniei, etc., 
în legătură cu trasarea noilor graniţe statale ale Uniunii. Mai târziu 
Comisiunea primi misiuni mai largi: studierea diverselor grupe etnice, 
mai ales a minorităţilor naţionale din U.R. S.S., si editarea de hărţi 
etnografice exacte pentru diferite regiuni ale Uniunii Sovietice. In această 
din urmă însărcinare ea publică hărţile etnografice ale Belorusiei, 
Basarabiei, Siberiei, Asiei Centrale, Caucazului, etc. O altă însărcinare 
a etnogrefilor acestei comisii a fost întocmirea unui repertoriu precis 
al nafionalliëfilor din Uniune, în vederea efectuării recensământului ge- 
neral al U.R.S.S. din 1926. In legătură cu acest recensământ colabo- 
ratorii Comisiei publicară, înainte și după 1926, o serie de lucrări 
statistico-etnografice : I. I. Zarubin, Spisok narodnostej S.S, S. R, (Lista 
naționalităților din U. R.S. S.), 1927; Idem, Spisok narodnostej Turke- 
stanskogo kraja (Lista naționalităților din regiunea Turchestan), 1930; 
Idem, Naselenie Samarkandskoj oblasti (Populaţia din ţinutul Samar- 
kand), 1926; N. Ja. Marr, Plemennoj sostav naselenija Kavkaza (Com- 
poziţia etnică a populaţiei Caucazului), 1920; L. S. Berg, Naselenije 
Bessarabit (Populaţia Basarabiei), 1923 ; S. K. Patkanov, Spisok narod- 
nostej Sibiri (Lista naționalităților Siberiei), 1923; F. A. Fielstrup, Eni. 
teskij sostav naselenija Priuralija (Compoziţia etnică a popolaţiei din 
regiunea Uralilor), 1926 si altele, aproape toate însoţite de hărţi etno- 
grafice. Tot această comisie a publicat și o serie de monografii şi: 
buletine pentru diferite naţiuni şi regiuni etnografice, ca: Buletinul ` 
Jinougric, 1928; Buletinul vesffinic, 1929, etc. şi organul său periodic, 
Omul (elovtk), sub redacţia academicianului S. F. Oldenburg. Co- 
misia permanentă pentru studierea compoziţiei etnice a populaţiei U. R. ` 
S.S. şi a fărilor învecinate avea în 1925 cinci secfiuni: europeană, 
caucaziană, siberiană, turchestană şi cartografică, Misiures ei era rezus 


ETNOGRAFIA ȘI FOLKLORUL IN U. R. $. $. St 


mată în acel an la următoarele probleme: clasificarea si sistematizarea 
popoarelor U.R. S.S. şi ale ţărilor vecine, lămurirea genezei şi rapor- 
turilor lor reciproce, clarificarea chestiunilor privitoare la răspândirea şi 
numărul diverselor grupe etnice, studierea tipului lor fizic şi al modului 
lor de vieaţă. 

Cât privește cealaltă mare instituție ştiinţifică sovietică, Institutul 
lafetic, el se ocupă cu prelucrarea problemelor noii discipline a iafe- 
tidologiei, cu studierea limbilor iafetice, a popoarelor Caucazului și 
ale alor ţări. Acest institut editează Buletinul iafetie (lafetiteskij Sbor- 
nik) şi o mulţime de alte lucrări linguistico-etnografice, în deosebi ale 
acâdemicianului Marr, creatorul iafetidologiei. Teoria iafetică a lui N. 
Je. Marr — după mărturia savantului sovietic V, Mosin — unind lingu- 
istica cu istoria culturii, afirmă că arheologia aduce probe despre evo- 
lufia neîntreruptă în Europa Orientală a unei grupe culturale-etnice, pe 
care Marr o numeşte iafetică si pe care el o vede trensmifându-se 
până azi prin popoarele Caucazului. Noile condițiuni de viealä ivite în 
epoca de trecere dela cultura pietrit la metal — zice Moëin — au fost 
cauza iransformării limbilor iafetice în limbile indo-europene, printre 
care figurează și limba rusă, care păstrează însă si o serie de elemente 
arhaice iafetice. Pentru etnografie lucrările lui Marr au avut o foarte 
mare însemnătate, căci ele au pus într'un chip nou problema legătu- 
rilor reciproce culturalo-istorice între popoare. N. Ja. Marr a atras aten- 
ţia, înainte de toate, asupra rolului istoric extraordinar, nerecunoscut 
până acum, al popoarelor iafetice din Caucaz, considerându-le pe acestea 
drept sursă principală în crearea civilizației mediteraneene (N. Ja. 
Marr, Jafeliteskij Kavkaz i 3-i etniteskij element v sozdanie sredo- 
zemnomorskoj kultury (Caucazul iefetic şi al treilea element etnic în 
crearea culturii mediteraneene), 1920, şi alte lucrări ulterioare. Tot el 
a arătat adânca legătură istorică între diverse popoare socotite străine 
unul altuia, după origine (Cuvati-iafetidi na Volge) (Ciuvaşii-iafetizi pe 
Volga), 1926; Iz pojezdhi k evropeiskim iafetidam (Din o călătorie 
la lafetizii europeni), 1926, şi multe altele, Prin lucrările lui Marr s'a 
făcut posibilă o nouă atitudine — cu mult mai largă — față de pro- 
blemele etnogenezei popoarelor atât din U.R.S.S., cât și din ţările 
vecine. Marr însă a mers uneori prea departe, încadrând în acelaşi 
cerc iafetic popoare cu totul depărtate: Hotentoţii, Chinezii, locuitorii 
Țării Focului ș. a. 

Să vedem, în sfârşit, importanţa ce se acordă în U. R. S. S. etno- 
grafiei şi etnografilor. Pentru a ne da seama de acest lucru e suficient 
să amintim câteva mari lucrări încredințate Institutului de Etnografie 
creat în 1937 pe lângă Muzeul de antropologie şi etnografie, institut 

qe 


53 - MIHAIL P. BAN 


în care se conlopi si Institutul pentru studierea popoarelor. Institutul de 
Etnografie din Leningrad e însărcinat în prezent cu întocmirea si edi- 
tarea a două lucrări de proporții monumentale, plănuite pe mai multe 
volume: Popearele U. R. S. S. si Popoarele lumii. Amploarea acestei 
opere ne dă măsura importanței ce se acordă în U. R. S. S. etnogra- 
fiei. Dar un exemplu mai edificator în acest sens îl constitue faptul că 
în timpul acestui îngrozitor războiu, când U. R. S. S. a avut atâtea 
pierderi si a adus atâtea jertfe, nu s'a precupefit câtuşi de puţin aju- 
torul material al Statului pentru continuarea si desăvârşirea cercetărilor 
etnografice. In timpul războiului Leningradul fiind esediat, activitatea 
continuă mai mult în secția dela Moscova a Institutului de Etnografie, 
se construiră hărți etnografice, se întocmiră descrieri istorico-etnografice 
ale diferitelor ţări, totul în vederea proectatei enciclopedii: Popoarele 
lumii. O deosebită atenție se acordă în aceşti ani grei si etnogenezei 
popoarelor asiatice si europene. Se finurä şi 2 congrese: în 1942, Con- 
gresul pentru etnogeneza popoarelor Asiei Centrale și în 1943, Con- 
gresul pentru etnogeneza Slavilor. Continuară, deşi pe scară mai mică, 
şi expedifiile ştiinţifice, în regiunile Moscova, Ucraina, Tadjikistan, îmbo- 
gălind etnografia sovietică cu noui materiale. La sfârșitul anului 1944 
a avut loc expediţia arheologo-etnograficä în Peninsula Ciucilor. 

In sfârşit un alt exemplu care ne arată participarea etnografiei la 
rezolvarea unor probleme vitale pentru U. R. S. S., ne arată în acelaşi 
timp și importanța poziţiei pe care o ocupă această disciplină la vecinii 
noştri răsăriteni. Colaboratorii Muzeului Etnografic, profesorii de etno- 
grafie L. Ja. Sternberg şi V. G. Bogoraz au avut un rol activ în orga- 
nizarea şi funcţionarea Comitetului pentru sprijinirea popoarelor regiu- 
nilor nordice de pe lângă Prezidiumul Comitetului executiv central al 
întregii Uniuni, una din cele mai înalte autorităţi sovietice (Komitet 
sodejstvija narodnostjam severnych okrain pri Prezidiume V. C.I. K.), 
comitet cunoscut şi sub numele de Comitetul Nordului, care desfășură 
o muncă uriaşă pentru ridicarea economică şi culturală a micilor popoare 
fnapolate din Nord. 

Datorită puternicului sprijin al Siatului, în întreaga Uniune s'au 
înființat o mulţime de muzee regionale, toate adunând şi prelucrând 
material etnografo-folkloric. Popoare mici, într'un stadiu înapoiat de 
cultură, înainte doar obiect de studiu pentru etnografii ruși, învăţară să 
se studieze ele pe ele insi-le. Bogate colecţii etnografice si folklorice 
se găsesc acum în orice raion naţional din U. R. S. S., şi în fiecare 
republică naţională toate instituţiile științifice de specialitate editează în 
permanenţă materiale şi lucrări cu caracter etnografo-folkloric, bucu- 
rândy-se de toată solicitudinea din partea regimului. Rezumându-ne, am 


ETNOGRAFIA ŞI FOLKLORUL IN U. R. S. S. 53 


putea spune că în U. R. S. S. etnografia, pătrunzând până în masele 
poporului, a devenit din o ştiinţă sociologică de cabinet o știință so- 
cialä, Acest lucru ne spune totul despre importanţa ce se acordă acolo 
acestei ştiinţe, despre seriozitatea, cu care sunt privite acolo proble- 
mele de ordin etnografic, dar şi despre transformările structurale ope- 
rate de regimul sovietic în înseși concepțiile etnografilor ruşi. 

In ce privește calitatea einografiei sovietice, un indiciu sigur îl 
avem în deosebita atenfiune şi consideraţie de care se bucură ea în 
străinătate. Aşa lucrarea lui D. K. Zelenin privitoare la etnografia Sla- 
vilor de Răsărit s'a tipărit în Germania sub titlul: Russische (Ostsla- 
vische) Volkskunde, apărută în colecţie Grundriss der slavischen 
Philologie und Kulturgeschichte condusă de marii slavigti Reinhold 
Trautmann și Max Vasmer. O serie de lucrări ale lui V. I. Johelson 
despre etnografia Asiei Nordice şi despre legăturile asiato-americane 
s'au editat în U. S. A. La Praga si la Paris s'au editat lucrările sla- 
vistilor şi etnografilor sovietici P. G. Bogatirev, D. K. Zelenin si alţii. 

Am înfățișat în cronica prezentă, pe baza unor informaţii mai 
vechi, dar şi a câtorva date mai nouă, stadiul în care se găsesc în 
U. R. S, S. Etnografia şi Folklorul, ocupându-ne de învățământ, ins- 
titufii ştiinţifice, publicaţiuni, etnografi si folkloristi sovietici, neam in- 
teresat de procedeele lor de cercetare, de problemele ce preocupă pe 
elnografii şi folkloriştii sovietici, de Muzeul Etnografic central al U. R. 
S. S. şi am subliniat importanţa ce se acordă etnografiei şi folklorului 
în marea republică vecină dela Răsărit. La sfârșitul acestor rânduri se 
cuvine să atragem atenţia asupra următoarelor caracteristici ce se des- 
prind din cele spuse mai sus: 1. Organizarea pe plan statal și plani- 
ficarea cercetărilor etnografo-folklorice, 2. Spiritul de colaborare al etno- 
grafilor şi folkloriştilor sovietici, 3. Puternicul sprijin acordat de Stat 
cercetătorilor etnografi şi folklorişti şi 4. Poziţia majoră pe care o 
ocupă Etnografia şi Folklorul în Uniunea Sovietică. Fie ca aceste rân- 
duri informative să servească drept indreptar atât celor care ostenesc 
la noi în ogorul etnografiei şi folklorului, <ât şi Statului, al cărui spri- 
jin pentru promovarea acestor discipline se face tot mai simţit. 

MIHAIL P. DAN 


CRONICI 
RECONSTITUIREA VIEŢII INTELEETUALE ROMÂNEŞTI 
A CLUJULUI 


A irecut un en de când revista noastră n'a mai putut apărea. 
Vieata inteleciuală a Ardealului a înregistrat, în acest răstimp, momente, 
pe care cronicarul obiectiv nu poate să le treacă cu vederea. Fireşte, 
nu este timpul să se facă o prezentare amplă şi critică a lor. Dar 
menţiunea cel puţin a unora din aspectele lor este necesară, la această 
răscruce a vieţii noastre naţionale. 

Cel mai de seamă eveniment al anului este de bună seamă recons- 
tituirea vieţii intelectuale româneşti a Clujului. Suntem departe încă de 
ceea ce am avut în 1940, în acest oraș. Dar energia spiritualităţii 
româneşti se resimte puternic în el, crescută chiar în unele sectoare. 
Ea aşteaptă numai momentul pentru a da din nou Clujului poziţia și 
strălucirea de capitală necontestatä a acestei provincii. 

Cu toată opresiunea regimului hortist, vieafa spirituală românească 
n'a putut fi înnăbuşită cu totul în anii negrii care au urmat odiosului 
diktat dela Viena. Am înregistrat în coloanele Transilvaniei, ori de 
câte ori am avut prilejul, şi cu toate opreliştele censurei, pâlpăirile 
acestei vieţi, şi nu putem să nu aducem şi de astădată omeglul nostru 
acelora care, în împrejurări neînchipuit de grele, au ţinut în mână fla- 
căra culturii românești, pentru muljimile lipsite de lumina ei binefăcă: 
toare de altădată. Dacă vieafa spiritulă a Clujului a putut fi reconstituită 
destul de repede, cu toate împotrivirile pe care le-a întâmpinat, aceasta 
trebue să o mulțumim şi faptului că firul ei n'a fost rupt cu totul. Cu 
toate că extrem de subfiat, el a fost tors înainte de mâni vrednice, 
uneori la o biată lumină de opaïf, ca 'n vremuri bătrâne, alteori în 
umbra închisorilor, totdeauna cu amenințarea suprimării în spate. 

Pe întâiul plan al vieţii intelectuale a Clujului şi a îniregului Ardeal 
se află Universitatea „Regele Ferdinand I“. Izbită cumplit în 1940, 
ea și-a continuat la Sibiu şi Timişoara, unde s'a refugiat, activitatea, 
atingând, dacă jinem seama da împrejurări, un moment culminant în 
istoria sa. Nu era lucru ușor, într'un moment când fara gemea adânc 
de pe urma diktatului dela Viena, să reconstitui o vieafä universitară, 
în centre unde nu se găseau localuri potrivite pentru instalarea unui 


RECONSTITUIREA VIEŢII INTELECTUALE ROMÂNEŞTI A CLUJULUI % 


aparat atât de vast şi cu pufinul ce s'a putut mântui din inventarul dela 
Cluj. Anul universitar a început însă aproape normal şi activitatea 
ştiinţifică a intrat întrun ritm aproape tot atât de viu ca înainte de 1940, 
Fireşte că unul din obiectivele acestei activități a fost sfărâmarea dik- 
tatului dela Viena, ceea ce se încadra desăvârşit cu obiectivele stiin- 
țifice ale instituţiei, căci acest act a fost făurit împotriva ori căror prin- 
cipii de adevăr si justiție. Şi dacă opinia publică românească a fost 
suficient îmbibată cu spiritul de revanșă, pentru ca la momentul oportun 
să fie complet solidară, aceasta se datorește în mare măsură cursu- 
rilor, conferințelor, marelui număr de publicaţii şi manifestări publice 
pe care această inslitufie le-a ştiut organiza, cu toată permanenta supra- 
veghere şi amenințare a regimului, în toate centrele Ardealului liber. 
In tot răstimpul celor 5 ani de refugiu, Universitatea s'a bucurat de 
simpatia și sprijinul populaţiei româneşti nu numai din Sibiu şi Ti- 
mişoara, ci din întregul Ardeal. Putem spune că abia acum s'a văzut 
cât de mult fine Ardealul la Universitatea sa şi cât de indentificat este 
ea cu destinele lui. De aceea, atâţia din aceia care au părăsit la Cluj 
un cămin,. clădit în cei douăzeci de ani cu multă trudă, au găsit la 
Sibiu și Timișoara altul, dacă nu tot atât de încăpător, tot aşa de cald, 
de primitor şi de bogat înzestrat cu de toate. Ei s'au reîntors deci la 
Cluj cu cele mai plăcute amintiri, cu sufletul întărit de balsamul soli- 
darităţii frăţeşti în vremuri de restriște şi cu mâinile pline de roade. 

Intoarcerea s'a fäcut însă de abia în vara anului 1945, iar cursu- 
rile au început, în parte numai, la 15 Februarie 1946. A fost cea mai 
grea epocă pe care a trăit-o Universitatea Ardealului. Să lăsăm croni- 
carului viitor sarcina de a arăta partea de vină si de merita fiecăruia 
în acest greu moment şi deocamdată să ne bucurăm că cel mai puternic 
aşezământ de cultură al Transilvaniei și-a deschis din nou porţile pentru 
cel mai mare număr de studenţi care l-a avut vreodată (aproape 6000). 
Sălile de cursuri și conferințe, seminariile, clinicile, laboratoarele au 
devenit neîncăpătoare pentru ei. Ei sunt îndeosebi acela care dau 
voioşie şi vlagă acestui oraș, pe care regimul hortist şi războiul l-au 
despolat de podoaba lui românească de altădată. Vieaţa pe care o 
duc este neînchipuit de grea, tinerefa însă vindecă toate si privește 
încrezătoare viitorul. ; 

In seminarii, laboratoare, clinici, institute, societăți activitatea ştiin- 
fifică și-a reluat cursul, cu toate că profesorii şi personalul științific, 
luptă în majoritatea cazurilor cu o cumplită mizerie. Publicaţiile sunt 
însă extrem de reduse. Dealtfel unul din cele mai triste aspecte ale 
timpului nostru este scăderea numărului publicaţiilor româneşti la un 
nivel pe care nu l-a atins nici în cei mai grei ani ai războiului. ` 

Dintre celelalte instituţii superioare de învăţământ, singură Facul- 
tatea de Agronomie și-a putut relua activitatea cu un număr de stu- 
denţi îmbucurător. Academia de Inalte Studii Comerciale, refugiată la 
Brașov, ru s'a putut încă reîntoarce în vechiul ei local, iar Academ/a 
de Muzică și Artă “Dramatică abia acum încearcă să facă ceva dintr'un 
an, pierdut din acelaşi motiv al lipsei de adăpost. Școala de Arte 
Frumoase, rămasă deocamdată la Timișoara, se gândește și ea la 
întoarcere. 


56 ION BREAZU 


Sectorul artistic al vieţii spirituale este şi el deosebit de viu, mai 
ales dacă ţinem seama de mizeria în care irăesc animatorii lui, ală- 
turea dealifel de toţi intelectualii. 

Opera Română şi-a început spectacolele în seara zilei de Cră- 
ciun (1945) cu Aida de Verdi, în care cântăreţi, orhesiră, dirijori, 
montare și-au dat mâna pentru a oferi o reprezentație de mare stil, 
demnă de o scenă din Capitală. De atunci, seară de seară, reprezen- 
taţiile ei continuă cu săli pline, cu bilete vândute uneori în întregime 
cu două săptămâni înainte. Care să fie cauzele acestei afluențe neo- 
bișnuite de public? Repertoriul nu a adus până acum nimic nou, față 
de cel din 1940. Dealifel repertoriile operelor, după un anumit număr 
de ani, puţine înnoiri primesc. La astfel de instituţii, înnoirea se face 
de obiceiu în corpul artistic, în conducerea artistică, în montare. Si în 
aceste domenii, cu siguranță că Opera Română din Cluj, reprezintă un : 
progres față de anul 1940. Ea a putut să arunce din spinare câţiva 
artisti a cărora apariţie pe afiş era suficientă pentru ca publicul să nu 
dorească să-i calce pragul; în schimb o seamă din elementele tinere ` 
au reușit să se desvolie, pentru a sta cu cinste pe întâiul plan al cor- : 
pului artistic; iar alăturea de ei, au fost angajate valori noi de o reală . 
calitate. Dirijorii, direcţia artistică, decoratorii pun de asemenea mai 
multă grijă pentru a ridica nivelul spectacolelor. 

Calitatea lor ne aduce aminte de omul ale cărui merite pentru 
consolidarea acestui aşezământ, atât de importont pentru configuraţia 
vieţii sprituală a Ardcalului, sunt fără indoială neîntrecute. Este C ons- 
tantin Pavel, care chiar dacă n’a condus-o toideauna, timp de 
aproape două decenii, a fost spiritul ei rector, conştiinţa ei artistică 
neadormită. Dacă opera Română din Cluj a putut să devină dintr'odată 
o instituție care ar fi făcut cinste unei capitale şi nu se temea de un 
spectacol, oricât ar fi fost el de greu, aceasta se datoreste de bună 
seamă celor trei ctilori principali ai săi: Tiberiu Brediceanu, Dimitrie 
Popovici-Bayreuih' şi Constantin Pavel. Dintre aceştia trei, acela care 
a stat mai mult timp în serviciul ei, s'a indentificat mai desăvârşit cu 
destinul instituţiei, aducând în același timp o vocaţie, un talent si o 
pricepere, unică poate în acest domeniu în toată ţara, a fost Cons- 
tantin Pavel. A coborit si el în lumea umbrelor, în vara anului 1945, 
nestiut, aproape un erou necunoscut, cum au murit milioane în acest 
războiu. E o datorie pentru Opera Română din Cluj să-i perpetueze 
memoria. Marea lui figură ar trebui evocată printr'unul din spectaco- 
lele la care ţinea mai mult, iar basorelicful său ar trebui aşezat în 
foyerul Teatrului, alăturea de ale lui Popovici-Bayreuih şi Grozăvescu. 

Dacă publicul român, îndeosebi tineretul, aleargă întrun număr 
atât de mare la spectacolele Operei, cauza nu este numai calitatea 
lor, ci şi pregătirea lui muzicală evoluată. Trebue să ţinem seama de 


faptul că astăzi Radioul poate oferi până şi celui mai izolat cetățean . 4 


posibilitatea de a asculta muzica, de care înainte nu se puteau învred- 
nici decât -locuitorii marilor capitale. Educaţia pe care şi-o face publicul 
prin Radio este confuză, inegală, diletentă. De pe urma ei rămâne însă 
cel puţin o mare dragoste pentru zonele superioare ale unei arte, până 
acum neînfelese, sau cu totul ignorate de marea majoritate a publi- 


RECONSTITUIREA VIEȚII INTÉLECTUALE KOMÂNESTI A CLUJULUI 53 


cului intelectual, pentru a nu mai vorbi de mulțimile muncitoreşii. Această 
dragoste umple sălile de spectacol ale Operei si tot ei se datorește 
marea afluenfä dela concerte, cu totul neobișnuită înainte de 1940. 

Fără să se bucure de aceeași afluenţă, Teatrul Naţional este si 
el mai frecventat decât înainte de 1940. El şi-a deschis porţile în seara 
zilei de 2 Decemvrie 1945 cu Trandafirii Roşii de Zaharia Bârsan, 
cu autorul în rolul principal. A fost un duios omagiu pentru acela care 
are cele mai mari merite în întemeierea şi desvoltarea acestei instituţii. 
Cu acest prilej, marele ctitor a fost numit, printr'o sobră dar simțită 
sărbătorire, director onorific pe vieaţă al Teatrului Clujan. Cu toate 
că aproape sepluagenar, Zaharia Bârsan a interpretat apoi, la acest 
început de stagiune clujană, câteva roluri (remarcăm mai ales pe Papa 
Lebonnard, din piesa cu acelaşi tillu) cu o ştiinţă și siguranţă de artist 
consumat, stăpân pe mijloacele sale. i 

Teatrul a mai sărbătorit, prin reprezentarea în admirabile condi- 
țiuni a puternicei drame Manasse a lui Ronetti Roman, pe Nae Di- 
mitriu, singurul dintre artiştii lui care a fost neîntrerupt în serviciul său 
dela întemeiere până astăzi, cu prilejul împlinirii a 35 de ani de vieață 
artistică. A fost o omagiere meritată a unui artist sobru, cinstit, deo- 
sebit de muncitor si de devotat, fără îndoislă unul diñ stâlpii instituției. 

Am putut constata nu numai cu prilejul reprezentării lui Manasse, 
poate cea mai bună până când scriem aceste sire, ci si la alte spec- 
tacole, cum o schimbare s’a petrecut si în structura întâiei scene a 
Ardealului. Alăturea de câteva elemente de valoare din vechiul corp 
de artişti, numeroase elemente tinere, promit să înzestreze scena clu- 
jană cu artişti care să-i facă cinste, să o apropie şi mai mult de acel 
ideal de artă, care trebue urmărit fără întrerupere chiar şi de un teatru 
din provincie, oricâte greutăţi ar întâmpina el. Nu mai încape îndoială 
că teatrul trebue să aibă în vedere un public cât mai larg, din rân- 
durile cărora, alăturea de intelectualul saturat şi cam sceptic de felul 
său, trebue să facă perte şi muncitorul, meseriasul, micul funclionar și 
celelalte categorii ale mulțimilor ărbane. Căci, din păcate, la teatrul 
pentru ţărani nu ne putem încă gândi în mod serios, Educajta artistică 
şi distracţia acestor mulțimi nu trebue să se facă însă prin coborirea 
la ele, ci prin ridicarea lor la treapia lui de artă. Munca aceasta este 
anevoioasă şi nu este lipsită de opintiri şi chiar de înfrângeri. Suc- 
cesul este însă cu atât mai bine venit şi dacă este urmărit cu stăruinţă, 
el nu întârzie prea mult. Vieaţa teatrală românească a oferit, în ultimul 
deceniu, un strălucit si unic exemplu de ceea ce se poate face în acest 
dificil domeniu de teatru el mulțimilor. Este opera teatrală a lui Vic- 
tor lon Popa, smuls şi el din mijlocul nostru în floarea vrâstei, în 
primăvara acestui an. 

DI Dr. Aurel Buteanu, directorul Teatrului din Cluj, a pre- 
gătit, încă de pe când era la Timişoara un volum care urma să săr- 
bătorească un sfert de veac de activitate a instituției. Cu toate greu- 
täjüe vremurilor de astăzi, el a ieşit de sub tipar în toamna anului 
trecut. Coperta lui, în execuţia căreia recunoaştem mâna pricepulă a 
lui Demian, poartă titlul Teatru românesc în Ardeal și Banat, ceea 
_ce ne lasă să înțelegem că lucrarea îmbrățișează toată istoria teatrului 


58 ION BREAZU 


de dincoace de Carpaţi. Nu putem intra acum în analiza critică a 
acestui volum, plin de interes pentru materialul pe care îl cuprinde. 
Di Buteanu a avut fericita idee de a împărtăşi în paginile lui un re- 
pertoriu complei al pieselor jucate în cei 25 de ani de existenţă ai 
scenei noastre de stat, cu distribuţia rolurilor şi numărul spectacolelor. 
Räsfoindu-l, ne-am dat încă odată seama de marea operă de cultură, 
săvârşită de acest așezământ, în cel dintâiu sfert de veac din vieata 
lui. Adeseori am fost nemulţumiţi de el. Noi înşine, care l-am urmărit 
pas de pas, dela întemeiere și până în 1940, l-am criticat uneori. 
Privită însă în întregimea ei, opera lui este impresionaniă şi constitue 
un mare capitol al viejii spirituale a Ardealului. Datorită mai ales de 
ei, putem spune, mai mult decât în 1919, că avem astăzi un public, 
a cărui existență teatrul trebue să fină seama. Publicul acesta este 
mult mai pretenfios decât înainte — să nu ne îndoim de acest lucru. 
Dacă se găsesc încă, în mijlocul lui, destule elemente care varsă 
lacrimi la melodrame şi se sparg de râs la comediile uşoare, o parte 
esenţială a lui doreşte teatrul de artă, fie el clasic sau modern, autohton 
sau strein. Este un material deosebit de preţios acesta, care se cuvine 
să fie frământat, captat, desvoltat, pentru a deveni cu timpul pivotul 
principal al unei vieţi artistice de nivel superior. 

Nu ne putem reţine de a nu face, cu prilejul acestei schiţe 
fugare a reconstituirii vieţii intelectuale din capitala Ardealului, o con- 
statare care ne urmărește de multă vreme şi ni se impune mereu, sub 
cele mai diverse aspecte, cu toate că trăim un moment greu al vieţii 
noastre naţionale. Este marele progres pe care l-am făcut în cei două- 
zeci şi cinci de ani de vieefä liberă românească a acestei provincii. 
Dacă sub raportul solidarităţii și răspunderii naţionale nu suntem la 
înălțimea marelui an al Unirii, sub numeroase alte raporturi am făcut 
progrese de care din păcate nu se fine todeauna seama. Avem astăzi 
alt țăran, avem o clasă muncitorească şi intelectuală nu numai nume- 
roasă, ci clocotind de energie, dornică de a se manifesta pe toate 
planurile vieţii naţionale. Unirea, libertatea și independenţa naţională, 
marile reforme democratice, mai cu seamă reforma agrară, votul uni- . 
versal şi crearea şi întărirea instituţiilor de cultură de toate categoriile : 
ne-au dat acest capital de energie, mai prețios de cât toate bunurile 
noastre materiale, care nu sunt nici ele de neglijat. Să ţinem seama, 
în acest moment, când se deschide o nouă fază pentru istoria noastră, 
de el, dar mai ales de sursele din care s'a adăpat. Să fim siguri că 
secarea oricăreia din ele, va aduce după sine epuizarea tuturor, şi 
atunci progresul, oricât de mult ar fi afişat pe toate zidurile, va rămâne 
pentru noi o vană și sinistră iluzie, 


ION BREAZU 


CONSILIUL DE SECURITATE 


Privirile a sute de milioane de oameni se îndreaptă îngrijorate 4 
spre marile capitale europene sau americane, unde se cimentează con: $ 
figuraţia viitoare a lumii. De râvna şi buna credinţă cu care lucrează 
reprezentanţii popoarelor învingătoare depinde vieafa sau moartea, viitorul 


= 


CONSILIUL DE SECURITATE 5 


fericit sau sfârşitul unei generaţii piea crunt lovită de soartă, a unei 
generaţii care nu mai are alt ţel decât o pace justă şi ceva mai multă 
dreptate socială. A suferit destul, are dreptul să pretindă această pace 
şi această dreptate, care va trebui să fie menținută cu mai multă hotä- 
rire decât cea realizată în 1918—19. 

Omenirea înspăimântată a văzut cu surprindere că unitatea per- 
fectă, care lega pe Marii Aliați în lupta lor pentru zdrobirea hitlerismului 
a dispărut odată cu câștigarea victoriei finale. In loc de o înțelegere 
perfectä au început să apară disensiuni mai mari sau mai mici, ce au 
avut darul să surprindă și să sperie chiar, pe marea majoritate a 
oamenilor. Cu toate acestea ne vom permite să susţinem că acest 
fenomen este foarte natural şi s'a produs — cu rare excepţii — după 
terminarea tuturor războaielor în care erau angajaţi mai mulţi belige- 
ranfi. Dacă întoarcem filele istoriei şi ne oprim la Congresul dela 
Viena din 1815, nu vedem puterile angajate în războiul de distrugere 
contra lui Napoleon cerlându-se pe pradă în aşa măsură, încât o rup- 
tură părea inevitabilă? Oare istoria nu se repetă si la Conferința păcii 
dela Paris din 1918—19? Ne întrebăm, dece astăzi ar fi altfel? 

Prima şi cea mai remarcabilă realizare a Puterilor victorioase este 
fără îndoială Organizaţia Naţiunilor Unite, organizație ce înlocueste 
decedats Societate a Naţiunilor dela Geneva. Charta Naţiunilor Unite, 
semnată la San Francisco la 26 Iunie 1945, trebue să fie temelia vii- 
toare a unei păci de care va depinde civilizaţia secolului al XX-lea. 
Una dintre felurile cele mai importante pe care si le propune O.N.U. 
este menţinerea păcii şi securităţii internaţionale (Art. 1, al, 1) şi acest 
lucru trebue realizat prin soluționarea paşnică a tuturor litigiilor (Art. 2, 
al. 3), renunfându-se la ameninţări si la intrebuinţarea forţei (Art. 2, al. 4). 

Organele principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt: Adu- 
narea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, 
Consiliul de Tutelaj, Curtea de Justiţie Internaţională şi Secretariatul 
(Art. 7, al. 1). Cea mai importaniă însă dintie aceste organe este fără 
îndoială Consilul de Securitate, importanță perfect evidenţiată de activi- 
tatea depusă până în prezent de Consiliu. Înainte însă de a schița în 
câteva linii generale problemele puse în faţa Consiliului de Securitate, 
ne permitem să aruncäm o privire sumară asupra felului cum reglemen- . 
tează Charta Naţiunilor Unite compunerea şi procedura de urmat, îna- 
intea acestui for de covârşitoare importanţă internaţională. 

In conformitate cu art. 23, al. 1, Consiliul de Securitate se va 
compune din 11 membrii ai Naţiunilor Unite. Dintre aceşti 11 membrii, 
cinci vor fi permanenți, şi anume: Republica Chineză, Franţa, Uniunea 
Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marei Britanii şi al 
Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americei. Cei 6 membrii ne-per- 
manenfi vor fi aleşi de Adunarea Generală, pe un termen de 2 ani, 
la prima alegere 3 dintre ei fiind aleşi numai pentru un an, astfel că în 
anii următori se vor alege din an în an câte 3 membrii noui ai Con- 
siliului de Securitate. Ia ziua de 12 Ianuarie a. c, în prima sesiune 
ordinară a Adunării Generale O.N.U., care a avut loc la Londra, s'au 
ales cei 6 membrii ne-permaneli ai Consiliului;' Australia, Brazilia si 
Polonia fiind alese pe 2 ani, pe când Egiptul, Mexicul și Olanda pe o 


6 TITUS A. CRIŞAN 


perioadă de un án. Consiliul de Securitate astfel alcătuit are ,respoñ- 
sabilitatea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale“ 
(Art. 24, al. 1). 

Una dintre problemele cele mai importante si care a fost înde- 
lung discutată cu ocazia redactării Chartei Naţiunilor Unite, la Conferinţa 
ținută la San Francisco, şi care a ţinut încordată timp mai îndelungat 
atenția omenirii întregi, a fost procedura votării în sânul Consiliului, 
Aici pentru prima dată se ciocnesc diferitele concepţii reprezentate de 
Rusia Sovietică si de Puterile anglo-saxone, găsindu-se totuşi o soluție 
de compromis care împacă foarte bine ambele tabere, era vorba de 
faimoasa chestiune a dreptului de „veto“. 

După ce Art. 27 dă fiecărui membru al Consiliului de Securitate 
un vot (al. 1), se precizează că o hotărîre valabilă nu se poate lua 
decât cu votul afirmativ a 7 membrii, deci cu o majoritate calificată, 
dar și aceasta numai în ce privește chestiunile de procedură (al. 2). 
Pentru toate celelalte chestiuni se cer tot 7 voturi afirmative, cuprizân- 
du-se însă neapărat toate voturile afirmative ale celor cinci membri per. 
manenfi, adecă ale celor cinci Mari Puteri. Nu face excepţie decât 
cazul când unul din membrii permanenţi face parte din litigiul în dis- 
cuţie, atunci acesta va fi obligat să se abţină dela vot, neputând face: 
uz de dreptul de „veto“ ce i-se conferă prin al. 3 al Art. 27. 


Regulile de procedură de care urmează a fi ghidat Consiliul de 
Securitate în lucrările lui, nu sunt fixate decât în linii mari de Chartă, 
urmând să şi-le fixeze singură. Consiliul va avea de grije însă să se 
aranjeze de aşa manieră încât să poată funcţiona în permanenţă, în 
afară de aceasta având şi sesiuni periodice. Aceste sesiuni se vor fine 
la sediul organizaţiei sau ori unde se va simţi nevoia. In afară de 
membrii Consiliului de Securitate vor putea asista la lucrări şi Statele 
membre ale O.N.U., dacă sunt parte în vreun litigiu, neavând însă 
drept de vot; chiar şi un stat ne membru al O.N.U. va putea fi înviat 
de Consiliu la ședințele sale — dacă va fi cazul — fixându-se dina- 
inte condiţiile de participare, | 

Rolul cel mai important al Consiliului de Securitate este rezolva- 
rea pașnică a litigiilor internaţionale (Cap. VI); în acest scop Consiliul 
va putea întrebuința toate mijloacele cunoscute până în prezent de 
practica internațională modernă, ca negocieri, investigaţii, mediaţiune, 
conciliaţiune, arbitraj, soluţie judecătorească, etc. (Art, 33, al. 1). Dar 
în afară de aceasta „Consiliul de Securitate va cere părţilor, când va 
socoti necesar, ca acestea să soluţioneze litigiul lor prin asemenea 
mijloace“ (al. 2). Consiliul de Securitate poate cerceta din proprie 
iniţiativă (art. 34), sau la cererea vreunui Stat interesat (Art. 35), orice 
chestiune care ar putea pericliia pacea şi securitatea internaţională, 
Consiliul poate în orice stadiu al litigiului face recomandări în ceea 
ce priveşte „procedurile potrivite sau metodele de aplanare“ (Art. 36, 
al. 1). In același timp însă „Consiliul de Securitate va lua în conside ` 
rare orice procedură pentru soluționarea litigiului, care a fost adoptată 
de către părţi“ (al. 2). lar mai departe — „In cazul când părţile într'un . 
litigiu de natura acelora menţionate în art. 33 nu-l pot rezolva prin 


CONSILIUL DE SECURITATE SI. 


mijloacele indicate în acel articol, ele îl vor deferi Consiliului de Se- 
curitate“ (Art. 37, al. 1). In cazul când Consiliul de Securitate va socoti 
că, continuarea litigiului ar putea periclita pacea, va putea trece la 
acțiune sau va putea face recomandări. 

Aceasta ar fi în linii mari procedura de urmat în faţa Consiliului 
de Securitate, pentru îndeplinirea rolului său extrem de important în 
menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Pentru a vedea cum au 
fost aplicate în practică aceste norme, va trebui să aruncăm o privire 
Sumară asupra celor două sesiuni ţinute de Consiliul de Securitate, 
prima la Londra, care şi-a încheiat lucrările la 16 Februarie a. c., şi cea 
achală dela New-York care-şi continuă încă desbaterile. 


Problemele puse în cele două sesiuni ale Consiliului sunt multiple 
şi interesante, nu ne vom ocupa însă de cele care au găsit o soluţio: 
nare relativ uşoară, cum a fost chestiunea evacuării trupelor anglo- 
franceze din Siria si Liban, ci în special de acelea care au desläntuit 
discuţii furtunoase şi au scos la iveală disensiuni profunde între membrii 
Consiliului de Securitate, Ori, una dintre aceste chestiuni este problema 
persană, problemă care a provocat nu numai polemici cu caracter po- 
litic, ci mai ales a pus în discuţie probleme juridice de o importanţă 
capitală pentru funcţionarea viitoare a Consiliului de Securitate în spe- 
cial şi a Organizaţiei Naţiunilor Unite în general. 

In anul 1942 întervine un acord între Rusia Sovietică, Anglia și 
Iran prin care se prevede că se puteau menţine trupe ale celor douä 
mari Puteri pe teritoriul Iranului. Aceste trupe urmau să părăsească 
Iranul după sfârşitul războiului, fără a mai lăsa vreo unitate de ocupaţie. 
La prima sesiune a Consiliului de Securitate reprezentantul Iranului la 
Washington Hussein Ala, sesizează Consiliul şi cere ca în conformitate 
cu acordul din 1942 trupele sovietice să fie retrase neîntârziat. După 
ce au loc vii discuţii asupra procedurii de urmat, Consiliul de Securi- 
tale adoptă rezoluția din 30 lanuarie 1946, prin care se învită părțile 
să înceapă negocieri bilaterale pentru înlăturarea diferendului. Această 
rezoluţie este luată în conformitate cu al. 2 al Art. 33 care spune textual: 
„Consiliul de Securitate va cere părţilor, când va socoti necesar, ca 
acestea să soluţioneze litigiul lor prin asemenea mijloace“ (este vorba 
de mijloace pacifice). Consiliul menţine pe ordinea de zi chestiunea 
persană, până când se vor cunoaşte rezultatele negocierilor. De fapt, 
urmează o activitate diplomatică intensă între Moscova şi Teheran, 
care se închee cu un acord asupra chestiunilor în litigiu. Această veste 
o aduce la cunostiinfa lumii întregi radioul din Teheran, în ziua de 25 
Martie, prin următorul mesaj: „Anunţăm scumpilor noştrii ascultători 
o mare şi fericită veste: Evacuarea completă a trupelor. ruseşti din 
Iran începută în anumite puncte la 2 Martie, a reîncepul“. 

In aceiași zi Generalissimul Stalin, răspunzând la o întrebare a 
agenţiei „United Press“ a precizat că chestiunea persană „este, după 
cum se ştie, deja rezolvată în mod poziliv printr'o înţelegere între, Gu- 
vernul sovietic şi Cuvemul Iranului“. In acelaşi timp Prinţul Luzafar 
Firuz, purtătorul de cuvânt al Guvernului persan a afirmat că „socotește 
situația ca fiind cu toiul satisfăcătoare“, pe când primul minisiru al 
Iranului Ghavan el Sulianeh declară presei străine că: „N'are nicio 


2 TITUS A. CRIŞAN 


importar fă dacă şedinţa Consiliului de Securitate va avea loc la 25 
Mariie sau 14 zile mai târziu ...* Din toate aceste declaraţii, făcute de 
cele mai competente personalităţi în materie, se vede clar că această 
chestiune era considerată de părțile însăși în litigiu ca fiind închisă. 
Se întâmplă însă că cu toată cererea făcută atât de reprezentan- 
tul Uniunii sovietice dl Gromâko, cât si de reprezentantul Iranului dl 
Hussein Ala de a se scoale chestiunea persană de pe ordinea de zi, 
reprezentanţii Puterilor anglo-saxone se opun pe motiv că atunci când 
s'a ajuns la încheierea acordului sovieto-iranian s'ar fi aflat încă trupe 
rusești pe teritoriul naţional iranian. Ne punem însă întrebarea de ce 
s'a adoptat atunci rezoluția din 30 Ianuarie prin care părţile erau în- 
vitate la negocieri bilaterale, când era de ştiut că trupele ruseşti se aflau 
încă în lran? Din punct de vedere pur formal — procedural — che- 
siiunea a fost studiată de însuşi secretarul general al O.N.U. dl Trygve 
Lie, care a depus un raport. In acest raport Secretarul general este 
de părere că orice chestiune litigioasä deferitä de către Consiliul de 
Securitate părţilor în conflict, pentru soluţionare prin negocieri directe, 
în conformitate cu art. 33, al. 2, trebue scoasă de pe ordinea de zi a 
Consiliului în caz de reușită a negocierilor, De fapt acest punct de 
vedere este susţinut si de Rusia Sovietică, având alături de ea Franţa 
şi Polonia. Sunt cunoscute meritele Franţei în lupta pe care a dus-o 
timp de 20 de ani în sânul Societăţii Naţiunilor, pentru aplicarea justă 
a Pactului şi sacrificiile făcute în timpul actualului războiu mondial, 


Ori, atașarea Franţei la teza Sovietică este un argument în plus că 


soluţia propusă este cea juridică şi nu cea adoptată de majoritatea 
membrilor Consiliului, 


In favoarea tezei sovietice vom putea aduce şi argumentele con- 


ținute de al. 2 al articolului 36 care ne spune textual: „Consiliul de 
Securitate va lua în consideraţie orice procedură peniru soluționarea 
litigiului, care a fost adoptată de către părţi“. Dar dacă se cade la un 
acord și litigiul dispere nu va fi oare Consiliul obligat în virtutea aces 
tui aliniat să ia act de acest acord şi să considere chestiunea 
închisă? Credem că răspunsul efirmativ este cel mai juridic. Tot 
în acest sens găsim un argument şi în al. 1 al articolului 37, care 
ne spune că „ln cazul când părţile întrun litigiu de natura acelora: 
menţionate în art. 33 nu-l pot rezolva prin mijloacele indicate în acel. 
articol ele îl vor deferi Consiliuiui de Securiate“. Deci numai când 


„nu-l pot rezolva prin mijloacele indicate“, litigiul va fi deferit Const: 


iului, dar când acest litigiu va fi rezolvat, atunci care va fi soluția? 
Este logic că atunci Consiliul ne mai fiind în fața unui litigiu nu va; 


mai avea de ce se sesiza si va fi obligat să scoată în mod automat. 


chestiunca de pe ordinea de zi. 

Asupra acestei chestiuni divergenta de păreri cste aşa de adâncă 
încât dl Gromâko în şedinţa din 26 Marlie a Consiliului, arâtându-și 
nedumerirea că nu se poate ajunge la o înţelegere asupra unei che- 
stiune pe care părţile în cauză o consideră ca închisă, a declarat că 


„i-se pare fo:rte stranie poziţia adoptată de dl Byrnes şi de Sir Ale. : 
xander Cadogan, care vorbesc ca şi cum ar fi mai iranieni decât ira- : 
nienii“. Toate eforturile pe care le-a depus dl Henri Bonnet, repre- : 


CONSILIUL DE SECURITATE 83 


zentantul Franjei, pentru a se ajunge la o soluție de compromis au 
dat greş. In felul acesta se fine pe ordinea de zi chestiunea iraniană, 
urmând a fi discutată iarăşi la 6 Mai, termen până când trupele so- 
vietice vor trebui să evacueze Iranul. Dl Gromâko a declarat că nu 
va mai lua parte la nicio şedinţă la care se va discuta această che- 
stiune, ea fiind considerată închisă de păriile în cauză. Solujie regre- 
tabilă, care începe să scoată în evidență lacunele pe care le conține 
Charta Naţiunilor Unite, dând loc la înterpretări pur politice ale arti- 
colelor ei, în loc să se caute adaptarea unor puncte de vedere juridice 
peniru lichidarea diferendelor internaţionale. Se pare că se comite 
aceiaşi greșeală care s'a comis şi în sânul Societăţii geneveze, unde 
toate chestiunile puse erau judecate în general prin prisma politicului, 
lăsând să iasă la iveală interese contradictorii ale unora sau altor puteri. 
In felul acesta a fost dejucată intenţia Franţei când se ridica în sânul 
Organizaţiei geneveze, împotriva încălcărilor aduse Tratatelor de pace 
de către Germania hitleristă, în felul acesta s'au ratat nenumărate ocazii 
de a se salva pacea şi omenirea a fost aruncată în cel mai teribil 
război. Credem că prin interpretări ulterioare şi prin amendamente care 
sunt necesare, Charta Naţiunilor Unite va deveni întradevăr insiru- 
mentul eficace pe care-l doreşte omenirea întreagă, pentru păstrarea 
păcii si a securității internaţionale. 
Cluj, la 25 Aprilie 1946. TITUS A. CRIŞAN 


D. POPOVICI, LA LITTÉRATURE ROUMAINE A L'ÉPOQUE 
DES LUMIÈRES :) 


Lucrarea de față constitue primul volum dintr'o vastă istorie a lite- 
raturii române moderne. Prezentatä occidental, ea se deosebeşte de 
tratatele predecesorilor prin atenţia acordată de autor forţelor ideolo- 
logice care au agitat vieafa noastră socială si literară între anii 1779— 
1829 si prin näzuinfa, încununată de succes, de a îngloba spirituali- 
tatea românească din epoca amintită în curentul de gândire el ,Lumi- 
nilor“. 

Mișcarea de „Luminare“ este, după definiţia lui Guido de Ruggiero, 
„un courant philosophique placé sous le signe de la raison humaine 
considérée dans sa fonction essentielle qui est d'éclairer les esprits 
obscurcis par les ténebrès de l'ignorance ou par les préjugés, et d’of- 
frir ainsi une vision de lunivers où tout s'enchaîne rationnellement 
et d'où sont exclus le mystère, le miracle, la foi aveugle“. Originile 
ei trebuesc căutate în secolul al XVil-lea, — în cartesianism, empi- 
rismul lui Spinoza, Dicţionarul istoric şi critic semnat de Pierre Bayle, 
în Grotius şi Pufendori. Din operele lor se inspiră, în veacul următor, 
Montesiquieu, J. J. Rousseau, J. J. Burlamaqui, Condillac, Voltaire, Lan- 
juinais ş. a., reprezentanți de elită sau numai modesti glosatori ai cre- 
zului „Aufklărung“-uluis Caracterele dominante -ale acestui credo, în 
răspândirea cărula rolul Franței a fost mai mare decât importanța 
Angliei pentru întemeierea curentului, sunt: cultul exclusiv al raţiunii, 


1) Sibiu, Centrul destudii şi cercetări privitoare la Transilvania, 1445, p. 1-VII+516. 


D. POPOVICI, LA LITTÉRATURE ROUMAINE À L'ÉPOQUE DES LUMIÈRES 64 


lupta împotriva religiei şi a monarhiei (consecințe: ancorarea în ateism, 
uzurparea dreptului divin și instalarea celui natural), postularea egali- 
tății — de naştere şi în fata legilor — a indivizilor şi a popoarelor, 
practica umanitarismului, afirmarea necesităţii de instruire a masselor 
de jos şi ridicarea cosmopolitismului la valoarea unui ideal deosebit 
de ademenitor, „Luminarea“ ajunge asifel, datorită credinţei sale în 
identitatea raţiunii tuturor oamenilor si obieclivelor pe care le-a urmării, 
să se se transforme într'o puternică mişcare socială. „Cette transfigqu- 
ration“, scrie D. Popovici, „a été déterminée par la qualité des idées 
des Lumières. En affirmant l'existence d'une raison identique à elle- 
même dans toutes les circonstances historiques où îl lui est donné de 
se manifester, on parvenait à établir une vérité syant le caractère d'un 
dogme: le fondement de la vie spirituelle est identique chez tous les 
individus, ce qui suggère l’idée d'une création en série; il est iden- 
tique chez tous les peuples, ce qui montre l’absence de fondement 
de l’idée de race: avant d'appartenir à un peuple ou à une race, l'in- 
dividu appartient à l’humanité tout entière, il est citoyen du monde, il 
est cosmopolite. Et le cosmopolitisme est, comme on l’a vu, l’un des 
traits particuliers aux Lumiées“, 


Gânditorii ce fac parte din epoca ,Luminilor“ s'au interesat însă 
nu numai de organizarea politică a statelor, ci au elaborat şi teorit 
pentru primenirea ideologiei literare, peniru reformarea sistemului de 
învăţământ şi regenerarea discuţiilor referitoare la limbajul uman. Dintre 
ele, cităm în primul rând concepţia „entuziasmului refionalizat“, capa- 
bilă să explice, după Voltaire si Marmontel, procesul complicat al 
creației artistice (formula propusă era un fetis, care — ca orice mit — 
şi-a recrutat aderenfi tocmai prin această calitate a sa). In rândul al 
doilea, vom nota filosofia sensualistă a lui Condillac, „lun des repré- 
sentants les plus typiques de la philosophie des Lumières“, pentrucä 
„son système, accepté dans l’enseignement français, allait devenir la 
base des études philosophiques dans les écoles gréco-roumaines à la 
fin de la domination phanariote“, 

Toate cuceririle de natură spirituală, semnalate anterior se înca- 
drează peisajylui raţionalist al secolului al XVIII-lea. Tabloul ar rămâne 
însă incomplet dacă n'am adăoga că, prin apostazie față de cultul 
rațiunii, , Aufklärung“-ul a dat naştere, cu abatele Dubos, esteticei sen- 
timentului, ale cărui drepturi le va pleda impetuos J. J. Rousseau. 
Faptul acesta denunţă lipsa .de unitate din cuprinsul mișcării, dar sub- 
liniază în acelaşi fimp şi structura ei complexă, 

După ce ne-a înfățișat, într'o expunere concentrată, istoricul si 
coordonatele de maximă relevanță ale curentului, D. Popovici studiază, 
în continuare, răspândirea ideilor „Luminării“ în Ţările româneşti. Pen- 
trucă subiectul impunea o discuţie autorizatä a raporturilor culturale 
româno-greceşii si a consecințelor reale ale Unirii Românilor transil- 
văneni cu biserica romană, autorul reexaminează — concomitent — şi 
ultimele două probleme. 

Fără să intrăm în detalii, reținem că Grecii, — mulțumită situa- 
tiei lor la Constantinopol, metropola cosmopolită a imperiului turcesc, 
şi datorită poziţiei lor continentale (case comerciale şi de editură la 


I. VERBINĂ 65 


Viena, Marsilia şi Veneţia), — au fost cel diniâi popor din Estul 
Europei atras în sfera de influență a revoluționarului secol. Incepând 
dela 1750 si până în 1830, ei traduc din literatura lui Fénelon, Bart- 
hélemy, Marmontel, La Harpe, Batteaux, Bernardin de Saint Pierre, etc. 
Tălmăcesc de asemenea operele lui Montesquieu, J. J. Rousseau, Vol- 
faire, Condillac, Destutt de Tracy, Christian Wolff, Baumeister, Beccaria 
şi a altora, protagonişti sau numai agenţi fanatici ai noilor fermenfi 
din Occident. De traduceri au profitat însă nu numai Grecii, ci şi 
Românii din Muntenia si Moldova, a căror pătură intelectuală vorbea 
si citea curent grecește şi trăia intens în riimul comunităţii spirituele 
supra etnice din Sud-Estul european. 

Dela 1779, la modernizarea celor două provincii contribuie, în 
afară de Greci, şi alte elemente : ziarele importate din apus, precep- 
torii francezi, italieni sau germani stabiliți în Principate, traducerile 
româneşti din J. J]. Rousseau, Montesquieu, Voliaire, Marmontel, Volney, 
Condillac, Destutt de Tracy, Muratori, etc, şi călătoriile de studii ale 
Românilor în străinătate. 

Sub anumite raporturi, activitatea Transilvănenilor evoluează în 
acelaşi sens, ca şi a confratilor de peste Carpaţi. Numai că aici ideile 
„Luminilor“ le-a difuzat Viena, nu Grecii. 

Condiţiile psihologice şi materiale (acordarea de burse tinerilor 
studiosi din şcolile unite) pentru participarea Ardelenilor la eferves- 
cenfa ideologică din capitala lui Iosif al Il-lea trebuesc raportate la 
Unirea din 1700: ,Réalisée grâce à la faiblesse d'un évêque avide de 
grandeurs temporelles et secondée par des prêtres désireux d’avoir 
leur part de privilèges, l'union réussit, aprés la douleureuse experience 
d'Innocent Micou, à faire comprendre aux Roumains une vérité sur 
laquelle repose tout le progres social: c'est que les droïts ne s’ac- 
cordent pas, ils se conquicrent“. Inväfämintele participării le-a codi- 
` ficat „Renaşterea Ardeleană“. In scrierile reprezentanţilor ei (S. Micu, 
G. Şincai, P. Maior, I, Budai Deleanu si G. Lazăr), obiectivele sociale 
urmărite de „Lumini“ se convertesc întrun ideal naţional excepţional 
de viguros, din pricina situaţiei speciale în care se găseau Românii 
din Transilvania: „A de légères exceptions pres, la population roumaine 
de celte région appartenait à une classe sociale unique, celle des 
serfs. Aussi la notion de classe sociale se confond-elle en Transyl- 
vanie avec celle de nation et l’émancipation des classes inférieures 
que prâchaient les Lumières devient-elle ici l'émancipation d'une nation 
tout entière. De la sorte, à la base du mouvement nationaliste roumain de 
Transylvanie à la fin du XVIII-eme siècle se trouve la philosophie costuo- 
polite des Lumières. Résultat qui ne laissera pas de surprendre l’amateur 
d'idées pures: la philosophie rationaliste du siècle semblait en effet 
destinée à inslaurer un système politico-social fondé sur la démocratie, 
l’humanitarisme et le cosmopolitisme, alors que rien en elle ne parais- 
sait devoir entraîner la conversion de l'idéal cosmopolite en idéal 
national. Mais en opérent cette transfiguration, la Renaissance transyl- 
vaine allait reconstituer l’unité spirituelle du peuple roumain de Tran- 
sylvanie, qu'avait rompue naguëre l'union à l'Église de Rome“. 

In lumina datelor rezumate de noi, în partea a Ila a lucrării. D. 

5 


é | I. VERB NÄ 


Popovici prezintă, monografic si aproape exhaustiv, vieafa si opera scri- 
torilor Zilot Românul, Al. Beldiman, lenăchiţă, Alecu si Nicolae Văcă- 
rescu, S. Micu, G. Şincai, P. Maior, l. Budai Deleanu, G. Lazăr, I. 
Barac, V. Aaron, D. Țichindeal, D. Golescu, M. Millo, N. Dimachi, 
L. Asachi, D. Scavinschi, C. Conachi, V. Pogor, lonică Tăutul, etc. 
Demne de o meliune specială ni se par paginile consacrate J'igania- 
dei, pentrucă în studiul poemei lui Budai Deleanu sobrietatea expu- 
nerii se îmbină armonic cu bogăţia raportărilor la literaturile apusene 
şi cu acuitatea sesizării valorilor ei artistice. De altfel calităţile acestea 
ne întâmpină si în restul volumului, un adevărat monument al istoriei 
literare româneşti, I. VERBINĂ 


DOUA CĂRŢI DE CRITICĂ LITERARĂ 


1. 


Perpessicius: Jurnal de lector, completat cu Eminesciana 
(Casa Scoalelor 1944). 

Dl Perpessicius este în critica noastră un impresionist, conti- 
nuator al lui E. Lovinescu din Pasi pe nisip. Cu tot lirismul d-sale 
impresionist, totuşi asta nu-l împiedică de a întreprinde cercetări de 
istorie literară foarte documentate şi obiective şi mai ales de a lua 
apărarea metodei istoriciste în cercetarea trecutului literar. De exemplu, 
d:sa ia apărarea lui lenăchiţă Văcărescu, atunci când un cercetător îl 
judecă prea aspru: „lenăchiţă Văcărescu nu poale fi judecat cu mo- 
derne unităţi de măsură, El se cuvine așezat în timpul său şi judecat 
în raport cu starea poeziei şi cu puterea de expresie a limbei româ- 
nesti din epoca aceea... Därâmarea falsilor idoli e una din îndato- 
ririle criticei. Dar gloria Văcăreştilor nu ni se pare nici de felul acesta, 
nici uzurpată“. (p. 82). Şi d. Cioculescu asvârlise pe toţi Väcärestii si 
pe Conachi la moluzul literar, în recenta istorie a literaturii române 
moderne, scrisă în colaborare cu d-nii T. Vianu şi V. Streinu (vezi 
recenzia din „Transilvania“, lan. 1945). 

Că într'adevăr istoricul literar nu se desminte în criticul impre- 
sionist care este d. Perpessicius, n'avem decât să citim amplul şi atât 
de interesantul studiu despre Kogălniceanu, literatul (p. 85—114), cu 

speciala demonstrare a realismului balzacian din opera literară a scrii- 
„torului moldovan. Pe de altă parte, un model strălucit de impresionism 
critic, în care domină stilul, irizat de jerbele luminoase ale figurilor 
poetice, cu jocuri surprinzătoare ale paradoxelor, cu apropieri neastep- 
tate între literatura noastră si cea universală, găsim în eseul despre 
Lirism și narație, în care se ajunge la concluzia justă şi pentru poezia 
noastră, ca şi pentru cea a altor popoare: „Ceea ce este însă sigur, 
este că graniţele dintre epic şi liric, dintre narativ şi subiectiv, se între- 
pătrund lot mai mult şi că, şi la noi, adică, s'ar putea vorbi de instau- 
rarea unui adevărat lirism epic“. (p.181). Cele două mari exemple din 
literatura noastră, care stau la baza acestei afirmajii sunt Miorifa şi 
Luceafărul, 

De sigur însă, că ciclul cel mai interesant de articole este acela . # 
întitulat Eminesciana, ieşit din contactul direct şi îndelungat cu manu. : 


DOUĂ CĂRȚI DE CRITICĂ LITERARĂ 67 


scrisele poetului, a căror editare îl preocupă de mulţi ani pe d. Per- 
pessicius, cum şi din cercetări asidui de istorie literară în legătură cu 
omul, opera şi epoca în care s'a desvoltat autorul Luceafărului. 


Aşa sunt minuţioasele cercetări despre conferinţa lui Alecsandri 
din Octomvrie 1883 în folosul poetului Eminescu bolnav, sau acelea 
despre Carlotta Patti, care ar fi înspirat o variantă manuscrisă a poe- 
ziei La o artistă. Interesantă este alternanța dintre doctele cercetări 
comparatiste din studiul: „Sonet și cântec de lume la Eminescu“ și 
impresionismul subiectiv al amintirilor despre magistratul Roiu sau 
despre N. D. Popescu, amintiri întrerupte cu exclamafia : „O timpuri!. .. 
Numai că istoria literară nu se face cu înduioșări de felul acesta...“ 
(p. 281). Tot aiât de interesantă este cercetarea „Dela Napoleon la 
Oda în metru antic“, unde, bazat pe evoluția manuscriselor şi a varian- 
telor, d. Perpessicius demonstrează că, dacă forma Odei este de origine 
greco-romană, în schimb impulsul sentimental, la origine, este admiraţia 
faţă de Napoleon şi numai ulterior a evoluat spre erotism. Este în 
orice caz un exemplu strălucit asupra felului cum creiază Eminescu. 


2. 


Vladimir Streinu, Clasicii noştri. Bucureşii, 1943, Editura 
Fundațiilor Regale. 

DI Vladimir Streinu este un dialectician care, studiind câteva 
aspecte ale operelor unora dintre clasicii noştri (Odobescu, Maiorescu, 
Eminescu, Creangă şi Coşbuc) îţi pune probleme pe care le desbate 
cu argumente sclipitoare, care te momesc, deşi uneori simți nevoia 
unei reacfiuni împotriva unor concluzii prea excesive. D.sa este un 
adept al estetismului şi un adversar al biograficului în cercetarea ope- 
relor unui scriitor. Pentru a ne convinge de inutilitatea biografiei, d-sa 
aduce o subiilă argumentafie care te atrage, dar totodată îţi îndeamnă 
propriul raționament peniru a găsi argumente contrare, peniru a demon- 
stra că, dacă pentru criticul literar metoda estetică este indispensabilă 
in schimb pentru istoricul literar această metodă trebue comple- 
tată cu metoda biografică-psihologică şi cu una culturală, generală, 
asupra epocei. Interesante sunt apropierile pe care d. V. Streinu le 
face între critica lui Maiorescu şi ideile estetice ale poetului american. 
E. A. Pos; frumoase şi convingătoare sunt caracterizările operei lui 
Creangă şi Coșbuc, etc. Notăm totuși câteva sugestii avute cu ocazia 
lecturii interesantului d-sale volum. 


DI V. Streinu (Clasicii noștri, 1, 1943, p. 129) afirmă: „Dar 
nimic nu e pricină de rezistență pentru cititorul cât de putin orientat. 
Aşa că oricum, cu sau fără referințe culturale, filosofia lui Eminescu 
e totdeauna limpede; şi ea nu numai că n’a impiedecat răspândirea 
operei lui, dar chiar, i-a venit în ajutor prin limpezimea formulărilor. 
Cărturarii ca şi intelectualii de mijloc au înjeles-o şi o înţeleg mereu, 
au explicato şi continuă s'o explice între semenii lor, ei formând 
cercul superior al popularității operei“. Poate că în prezent situația să 
fie astfel cum o prezintă d. Streinu, cât despre trecut însă, știm, că un 


5* 


68 AUREL VASILIU 


Grama, un N. I. Apostolescu, ba chiar si un Pompiliu Eliade și un 
Gellianu (Anghel Demetriescu), etc., toți s'au plâns de obscuritatea 
unora dintre poeziile „filozofice“ (cf. Aurel Vasiliu: Eminescu, un 
mare neînțeles. Cernăuţi, 1937). Tot d. Streinu mai afirmă, că poe- 
ziile erotice „cuprind un sentimentalism de romantä, care a fost fac- 
torul însemnat al popularității lui Eminescu“. (p. 130). „In sfârşit, al 
ireilea factor intern de popularitate a fost inspiraţia naţională“. (p. 131). 
Intr'un alt capitol însă (Eminescu, poet dificil), numai peste câteva 
pagini, tot d. Streinu afirmă: „Eminescu a fost şi este încă un poet 
dificil“. (p. 136). Este un paradox de care d-sa vrea să ne convingă, 
că „familiaritatea noastră îndelungă cu opera“ poetului, nu numai că 
nu ne ajută la înţelegerea ei, dar ea „lucrează asupra spiritului nostru 
ca un narcotic“... produce „o armonie de însomnorare a spiritului, 
un fel de menţinere, de echilibru muzical, între somnul real şi starea 
de irezie“... etc. (p. 137). Aşa că: „În această stare, funcţia inte- 
lectivă a sufletului, față de care orice poet nou este un poet dificil, 
trece printr'un mic leşin. O ameţeală ca de farmec cuprinde totul și 
ceea ce mai rămâne să se audă, e un adevărat descântec, al cărui 
neînțeles logic nu ne opreşte în loc nicio clipă. Si astfel numai putem 
înregistra dificultăţile poeziei eminesciene“. (p. 139). Ştim că teoria 
aceasta a efectului somnifer a operei lui Eminescu derivă dela d. G. 
Călinescu, dar asta depinde de puterea apercepiivă a cititorului în - 
general şi a criticului în special, și nu poate fi atribuită operii, nici 
ca o calitate, nici ca un defect. După împrejurări şi după oameni, 
Grea, unui scriitor poate să apară când prea limpede și când prea 
Micilă ... 


DI V. Streinu solae că formele cu i: surtd, ride, urit, între- 
buinfate de Eminescu în rimă sunt în manuscrisele lui Eminescu numai 
nişte forme grafice „din cauza uniformității către care tind acele câteva 
semne grafice“ (ă, â, î şi i). Deci că urit, sin sunt „impuse de tirania 
rimei în colaborare cu o neatenţie la descifrarea manuscriselor“ (lui 
Eminescu) (p. 171), Si totuşi, cum se explică faptul că forme cu ÿ în 
loc de £ se află foarte des întrebuințate în cărţi tipărite în Moldova, 
în epoca preeminesciană ? (cf. Aurel Vasiliu: Bucovina în vieafa și 
opera lui Eminescu, Cernăuţi, 1944). Erau ele numai simple greşeli 
tipografice sau numai o modă? Sau, poate, numai pentru o simplifi. 
care orlografică ? 


In afară de cele patru siudii judicioase despre Eminescu, în volu- 
mul d-lui V. Streinu găsim cea mai amplă analiză estelică asupra 
operei lui Creangă, ridicându-se împotriva excesului de biografic în 
tratarea prea unilaterală a istoricilor noștri literari. Ne vom permite 
câteva adnotări marginale sugerate de lectura acestui interesant studiu. 


In Dănilă Prepeleac, d. V. Străinu (p. 229) explică dubla perso- 
nalitate a eroului prin faptul că Creangă „îşi vorbea scrierile“, el era 
„Şi povestitor si ascultător, conștiința i se umplea de prezentul narativ“ 
și de aceea în Dânilă Prepeleac „atât de mult stăpâneşte întâmplarea 
actuală, încât se trec cu vederea nu numai expresiile reluate, dar 


DOUĂ CĂRȚI DE CRITICĂ LITERARĂ "69 


chiar schimbarea firii eroului, care în prima parte este a unui pros- 
tovan, iar apoi e a unuia mai istef decât Dracul însuși“. Totuşi s'ar 
putea găsi şi o altă explicaţie în legătură cu temperamentul färanului: 
în raport cu realitatea practică, țăranul e naiv, ușor de înșelat; în faţa. 
puterilor supranaturale, (în exemplul nostru, Dracul) atunci când fan- 
tezia trebue să intre în acţiune şi nu spiritul practic, țăranul este inventiv, 
având fantezia bogată. Dănilă Prepeleac reprezintă pe țăranul cu rati- 
unea practică aproape nulă, dar cu imaginaţia foarte bogată; sau 
reprezintă lumea ţărănească „şireată deşi naivă“, după cum constată 
chiar d. Streinu la p. 231. Dănilă îşi dă pe faţă naivitatea când e 
vorba de vieafa practică, dar e şiret si inventiv când e vorba de lumea 
supranaturală scornită de închipuire. 

La Creangă, după cum constată d. Streinu, „studiul operei aşa dar 
. lămureşte pe om până la amănunt, evocându-i chipul moral, viu si etern 
de ţăran „povestariu“. (233). Ceeâ ce ne dispensează de a mai între- 
prinde biografia scriitorului, căci nu ne interesează nici răspopirea, nici 
necazurile conjugale şi nici epilepsia lui Creagă, pentru înţelegerea 
operei lui. Dar chiar faptul că autorul Amintirilor nu a lăsat să se stră- 
vadă nimic în opera sa din aceste neajunsuri ale „vieţii sale intime, 
este interesant de ştiut, pentru a ne da seama de un anumit aspect al 
temperamentului său, de voința sa de a refula anumite întâmplări si de 
a le idealiza pe altele. 

Dar dacă anumite fapte din vieafa intimă a unui scriitor nu au 
niciun ecou în opera lui, asta nu înseamnă că biografia trebue izgo- 
nită şi că tocmai din compararea realităţii vieţii, şi cu oglindirea ei 
transfigurată în opera scriitorului, să nu ajungem la concluzii intere- 
sante asupra felului cum a ştiut autorul să prelucreze în subconștient 
materialul viu. Opera literară este produsul oglindirii și transfigurării 
realităţii, trăite în subconstientul creator al artistului. Fără aceste două 
realități este imposibilă orice creaţie artistică. Dacă vrem să ne expli- 
căm această creaţie, trebue să le avem în vedere pe amândouă aceste 
elemente; altfel riscăm să avem o explicaţie superficială, incompletă. 
lar dacă voioșia sau umorul ce reesă din întreaga operă a lui Creangă 
nu este produsul organismului său robust, căci omul era bolnav, este 
totuşi cu atât mai interesant de ştiut că opera lui e produsul „unei 
conștiințe până la care vătămarea n'a putut ajunge; şi ea creează, iar 
nu epilepsia omului, pe care o contrazice şi o învinge“... (238). Fie că 
opera oglindeşte mai mult sau mai puţin fidel amănuntul biografic, 
fie că-l refulează sau îl învinge, biograficul rămâne indispensabil pen- 
tru a ne explica felul cum a fost creiată opera literară. Căci dacă în 
puținele exemple arătate de d. Streinu, opera contrazice in mod apa- 
rent amănuntul biografic, în nenumărate alte cazuri (adică în totalitatea 
Amintirilor), biograficul explică opera si invers. 

D. Streinu condamnă metoda biografică, socotind-o inutilă, numai 
fiindcă unele fapte din vieaţa lui Creangă nu au lăsat nicio urmă în 
opera sa, dar nu vrea să fie seama că întreaga copilărie se oglindește 
în Amintiri, după cum vieata sufletească a ţăranului humulegtean 
se oglindeşte în basmele sale, Şi apoi, nu-i posibil ca toate faptele 
din cursul unei vieţi de om să fie oglindite în opera scriitorului; iar 


70 AUREL VASILIU 


epoca pe care o zugräveste Creangă în Amintiri nu putea să aibă 
nimic de-aface cu neajunsurile lui casnice, cu răspopirea sau cu boala 
lui, Dacă s'ar fi apucat Creangă să scrie un roman social, o dramă 
sau o comedie, sau măcar și-ar fi prelungit Amintirile pănă spre sfâr- 
şitul vieţii, atunci desigur că şi-ar fi pus la contribuţie şi experienţele 
neplăcute ale vieții. Pentru a şti ce a selectat şi cum a transfigurat 
elementele vieţii sale, avem nevole de cunoaşterea biografiei scriito- 
rului, o biografie cât mai amănunţită si nu una sumară, căci adesea 
autorul a întrebuințat elemente cu totul incidentale din vieata sa, dân- 
du-le proporţii, în raport invers cu faptele reale dela care a pornit. 
De aceea nu suntem de acord cu concluzia dlui V. Streinu: „lar dacă 
portretul biografic nu concordă în atâtea trăsături, după cum am văzut, 
cu portretul literar, e semn pentru noi că biografia dă un personaj, 
care a dispărut pentru totdeauna, în timp ce opera luminează o mare . 
figură vie“. (p. 239). Asta nu ne dispensează însă, pentru a cunoaște 
adevărata şi completa personalitate a scriitorului, de a confrunta mereu 
biografia cu opera şi opera cu biografia, una completându-se cu cea- 
laliă, căci şi întrun caz si în celalt, riscăm să avem o imagine falsă, 
dacă nu le avem pe amândouă în vedere. Dezacordul dintre biografie 
şi operă este fatal, căci nici când scriitorul nu-şi poate zugrăvi toată 
complexitatea temperar entului său şi adesea multe din aspectele sufle- 
teşti, care nu concordă cu aspectul ideal pe care vrea autorul să 
ni-l redea despre sine, el şi le refulează cu grijă. Astfel se explică de 
ce îi apare d-lui Streinu, Creangă uneori drept „mahalagiul din margi- 
nea laşilor“ (p. 240), atunci când citează dintr'o scrisoare intimă către 
unchiul Gheorghe, preot în Tg. Neamţului. De sigur, pentru acei care 
doresc un tip ideal de scriitor, cu puritäfi sufleteşti nepătate, se vor 
teme de partea prozaică, relevată de biografie; dar <ine va căuta să 
purifice astfel vieata scriitorului, va avea un portret cu totul unilateral 
şi neconform cu personalitatea omenească în genere si cu a unei firi . 
excepționale, care e a scriitorului, în special. lar dacă întradevăr 
Creangă a ţinut cu tot dinadinsul să ne apară „în lumina de unic erou 
al operei sale rapsodice, ca băștinaş patriarh, care cu efortul artistic 
şi-a adâncit identitatea poporană“ (p. 239—240), atunci cu atât e mai 
necesar de a cunoaşte si celelalte aspecte, pe care autorul le-a evitat 
şi înlăturat din opere sa, pentru a ne da seama cât de mare i-a fost - 
„efortul artistic“, în scopul de a ajunge la puritatea ideală, pe care 
atât de mult o lăuda d. Streinu, atunci când se teme ca nu cumva 
mahelagismul să-i păteze chiar „și imaginea de om pe care o lumi- 
nează opera“. (p. 240). Dar oare concluzia foarte interesantei cercetări 
estetice asupra operei lui Creangă, nu are totuşi o explicaţie mai adâncă, 
de ordin biografic, atunci când d. Streinu spune: „am susținut un stu- 
diu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică 
facultatea de a vedea şi evoca în dimensiune uriaşă, si structura rap- 
sodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate, că opera. 
conţine elementele neperitoare de portret ale autorului; iar portretul 
care ni s'a limpezit astfel este, cu oarecare adaosuri de istoricitate si 
com lexitate individuală, al omului arhaic din ţinuturile noastre, con- 
format genial“. (p. 241—242). Dar după cum aceste sumare caractere 


“4 


DOUA CARTI DE CRITICA LITERARĂ i 


Genetale ale operei lui Creangă își au substratul în hereditate şi în 
biografie, tot astfel alte caractere, mai mult sau mai pufin generale, ar 
putea să-și găsească şi ele explicaţia tot în biografia, pe care trebue , 
s'o cunoaștem, pentru a o confrunta mereu cu datele extrase din operă... 

Astfel că, totuşi, biograficul este indispensabil esteticului și invers, 
așa după cum fiziologicul este în strânsă legătură cu intelectul. 

Ultimul studiu, care încheie volumul Clasicii noștri, este acela 
despre Coşbuc, cu specială însistență asupra constatării că atât Coşbuc, 
ba chiar si Creangă, deși zugrăvesc mediul rural, nu sunt gustafi de 
către țărani. | 

DI. V. Streinu crede că: „Dacă, de exemplu, ne place să spunem 
cu glas auzit (este si un glas neauzit?) strofa de mai sus din Fata 
Morarului, plăcerea izvorăşte mai ales din originalitatea absolută a 
metrului ...“ (255). Totuşi originalitatea acestor versuri, şi ca idee, si 
ca metrică, şi ca muzicalitate, nu este chiar așa de absolută, căci ceva 
similar găsim şi într'una din poeziile lui Eichendorff, şi nu dovedesc 
chiar aşa de mult „putere inventivä și virtuositate neîntâlnită la niciun 
alt poet“ (255). 

Studiile din acest volum rămân totuşi deosebit de sugestive şi 
necesare pentru accentuarea laturei. estetice, adesea neglijată de isto- 


ricii literari, 
AUREL VASILIU 


INSEMNARI 


ACTIVITATEA ASTREI 


a fost foarte redusă în ultimul an de 
gestiune. N'a putut fi ținută nici măcar 
promisa adunare generală in cadrele 
obişnuite ale adunărilor noastre. lată 
de ce a trebuit să ne mulțumim cu o 
adunare generală pur administrativă. 
Ea a avut loc la Sibiu, în 30 Septem- 
vrie anul trecut, cu o participare res- 
trânsă de membri. Nu s'a putut publica 
cu acest prilej nici obişnuila dare de 
seamă anuală. Ea va apare însă în- 
dată ce împrejurările vor permite-o. 

Ne bucurăm că şi-a putut continua 
apariția Foaia Poporului, mărindu-şi 
chiar numărul abonaților si cetitorilor. 

Transilvania, după ce a publicat în 
anul trecut 4 numere, a fost nevoită, 
din pricini pe care nu credem că e 
necesar să le înşirăm, să-şi întrerupă 
apariția. Cu acest număr ne reluăm 
munca, deocamdată tot în numere con- 
centrate, cu speranța că în curând vom 
reveni la normal. Fireşte că aceasta de- 
pinde, în mare măsură, de sprijinul pe 
care îl vom primi dela cetitorii nostr 
şi dela prietenii şi colaboratorii Astrei, 
căci costul tiparului se urcă la cifre 
astronomice, iar Asocialiunea este mai 
săracă decât oricând. 

Din aceleaşi motive nu s'a putut con 
tinua nici cu publicarea „Bibliotecii 
Poporale“. 

Redusă, fără să fie stânsă cu totul, 
a fost şi activitatea despärtämintelor. 
Criza transporturilor, mizeria econo- 


mică, mai ales a intelectualilor pe care 
se sprijinea activitatea Astrei, şi alte 
pricini cunoscute de toată lumea, au 
împiedecat organizaţiile noastre perife- 
rice să revină la munca lor obişnuită 
din timp de pace. 

Ne mângăe faptul că încep să dea 
semne de viealä despärtämintele din 


Ardealul de Nord, desfiinţate cu totul . 


de regimul hortist. Ele se reorganizează 
şi aşteaptă momentul pentru a rein- 
noda firul rupt atât de brutal în 1940. 


Nu numai în pertea eliberată a Ar- . 


dealului, ci pe întregul lui cuprins, sa- 
tele aşteaptă cuvântul drept şi cinstit 
al Astrei mai mult decât oricând. Ar 
fi o dezertare dela cele mai vitale în- 


datoriri ale noastre dacă nu li l-am da. 
Tr. 


MORŢII NOSTRII 


De când am pierdut contactul cu ce- 
titorii noştri au coborit în mormânt 


câțiva dintre membrii de seamă ai ins- 


titutiei noastre. Le însemnăm deocam- 
datä numele, în nädejdea cä vom re- 
veni odatä pentru a le prezenta mai 
amplu activitatea în cadrele instituției 
noastre şi munca pentru care au bine- 
meritat dela posteritate. 

In vera trecută s'a stins la Sibiu 
Coriolan Petranu, profesor la univer- 
sitatea din Cluj, vicepreşedinte al sec- 
tiei noastre artistice. Memoria lui este 
evocată mai jos prin panegiricul dlui 
prof. I. Moga. 

Tot în vara trecută s'a stins la Sibiu, 


INSEMNĂRI 73 


la o vârstră de patriarh, Enea Hodos, 
devotat colaborator al Astrei, unul din 
cele mai strălucite elemente ale vechiu- 
lui corp didactic ardelean, folklorist, 
scriitor si ziarist apreciat pentru talen- 
tul şi onestitatea lui. 

În primăvara acestui an, au decedat 
Dr. Romul Boila, profesor la Universi- 
tatea din Cluj, preşedinte încă înainte 
de Unire al despărțământului Târnă- 
veni al Astrei, membru apoi al secției 
noastre juridice; apoi Dr. loan Mateiu, 
profesor la Academia de Înalte Studii 
Comerciale din Cluj la Braşov, mem- 
bru al Secţiei Şcolare. 

Fie-le țărâna uşoară | 

Tr, 
CORIOLAN PETRANU 


Născut la 11 lanuarie 1893 în co- 
muna Şiria, județul Arad, din părinți 
apartinätori elitei intelectuale române, 
Coriolan Petranu a urmat şcoala pri- 
mară şi cea secundară la Arad, iar 
studiile universitare la Berlin şi Viena, 
unde şi-a trecut doctoratul în anul 1917 
la celebrul istoric de artă Strzygovski, 
cu teza de larg tăsunet în lumea spe- 
cialiştilor ,Inhaltsproblem und Kunst- 
geschichte“, tipărită de Universitatea 
austriacă. 

Unirea dela 1 Decemvrie 1918 si 
organizarea Statului român întregit au 
aflat în Coriolan Petranu un specialist 
recunoscut în problemele muzeale şi 
artistice, fapt pentru care Ministerul In- 
structiunii din Bucureşti l-a însărcinat, 
în anul 1919, cu studiul monumente- 
lor de artă românească din Transilva- 
nia, iar Universitatea Regele Ferdinand 
l, i-a încredințat la începutul anului 
1920 conferinta de Istoria artelor dela 
Facultatea de Filosofie şi Litere a Uni- 
versităţii din Cluj. În acelaşi an Consi- 
liul Dirigent l-a numit inspector al Mu- 
zeelor şi artelor plastice din Trarsil- 
vania, iar Ministerul de Afaceri Străine 
l-a numit in anul 1922 delegat al Gu- 
vernului Român pe lângă comisia de 
Reparstiuni din Budapesta, pentru ca 


la 1924 să recurgă din nou la compe- 
tinta lui ştiinţifică, numindu-l consilier 
tehnic al conferinţei româno-maghiare. 
Ca specialist, defunctului i se datoresc 
aproape toate realizările în domeniul 
reorganizării muzeelor din Transilva- 
nia timp de două decenii, cât a inde- 
plinit demnitatea de inspector al Mu- 
zeelor. 

Concomitent cu această activitate, 
depusă cu o rară competintä, şi — ceea 
ce e rar în zilele noastre — fără re- 
tributie materială, în slujba neamului, 
Coriolan Petranu a desvoltat o valo- 
roasă activitate didactică şi ştiinţifică 
în calitate de conferențiar definitiv, 
apoi ca profesor agregat şi dela 1928 
începând ca profesor titular al catedrei 
de Istoria generală a Artelor dela Uni- 
versitatea din Cluj. 


Cine i-a urmat seminariile, a avut : 
prilejul ca, în atmosfera de sobră ele- 
ganţă, pe care a ştiut să o imprime 
laboratorului său ştiinţific, să admire 
în figura reținută şi în cuvintele mă- 
surate ale profesorului Petranu nobila 
pasiune pentru stilurile plasticei şi ale 
arhitecturei si sträduinta permanentă 
a acestui indrägostit de artä purä de 
a face să pătrundă elementele de iden- 
tificare ale valorilor artistice în sufle- 
tul studenţilor săi. Cursurile lui, sever 
controlate, prindeau treptat contururi 
limpezi şi nu de mult, cu obisnuita lui 
autocritică ne mărturisea acum câteva 
luni, într'una din obisnuitele sale plim- 
bări de seara, că se simte mulțumit a 
fi pus la punct întâia parte a tratatu- 
lui său de istoria generală a artelor, 
operă de maturitate, care e gata de 
tipar. 

In această activitate didactică de- 
functul aducea nu numai o temeinică 
pregătire tehnică şi cunoştinţe de spe- 
cialitate, ci şi experienta de pe ieren 
câştigată în numeroasele lui călătorii 
de studii în Austria, Germania, Italia, 
Spania, Franja, Belgia, Anglia, Sue- 
dia, Norvegia, Danemarca, Tările Bal- 


+ 


tice, Polonia, Rusia, Tärile Balcanice 
şi Egipt, dispunând astfel de elemente 
de comparaţie pe cari puţini specia- 
lişti le aveau. 

Lucrările lui de specialitate l-au fă- 
cut bine cunoscut şi mult apreciat în 
străinztate, unde a făcut numeroase 
comunicări la congresele internaţio- 
nale, fiind ales membru în Comitetul 
permanent al acestor congrese, apoi 
membru corespondent al Academiei 
din München şi colaborator la mai multe 
publicatiuni de seamă din Europa si 
din America. 


Aceste prețioase legături cu străină- 
tatea, Coriolan Petranu nu a înțeles să 
le păstreze şi să le valorifice numai 
în beneficiul propriu, ci le-a pus în 
serviciul neamului. In adevăr, defunc- 
tul, în numeroasele congrese interna- 
tionale şi în publicatiunile străine, a 
ştiut să atragă atenția specialiştilor şi 
să valorifice în faţa lumii străine crea- 
tiunile arhitecturale şi cele de pictură, 
sculptură şi artă decorativă româneas- 
că, pe cari le-a apărat cu o rară şi 
necontestată competinfä faţă de ten- 
dintele anumitor autori străini, cari în- 
cercau să atribue geniului creator al 
neamului lor tot ce are mai specific 
poporul român în creaţiunea lui artis- 
ticä. 

In această privinţă Coriolan Petranu 
are meritul necontestat de a fi cel 
dintâi care a desprins valorile de ar- 
tă românească din păienjenişul în 
care le-a ascuns raporturile pseudo- 
ştiinţifice ale anumitor autori străini, 
realizând astfel o adevărală operă de 


desrobire artistică pentru neamul ro- . 


mânesc din Transilvania. Asa a înte- 
les să-şi împlinească misiunea la ca- 
tedra pe care au creat-o, organizat-o 
şi a servit-o până în clipa morţii. 
Dar prin moartea lui Coriolan Pe- 
tranu, Facultatea noastră pierde nu nu- 
mai un profesor de valoare si un spe- 
cialist reputat, ci şi un om, un caracter, 


Sub ţinuta lui rezervată şi elegantă, 


Z ÎNSEMNÅŘI 


defunctul ascundea o nebănuită sensi- 
bilitate sufletească, o inimă de o rară 
loialitate şi o manieră sufletească de 
o desăvârşilă corectitudine, Avea aver- 


siune față de orice nuanță de intimi- 
tate plebeiană pe care educaţia lui nu - 


o putea suporta. Gândul curat, cins it, 
îl avea în mare pret şi orice abatere 
de pe linia loialității, îl determina să 
se izoleze în lumea lui. Lipsa de de- 


cenfä sufletească a altora îl dezarma, ` 


dar niciodată reacţiunea lui nu depă- 
şia sobrietatea. Avea convingeri ferme 


pe cari le manifesta şi apăra retinut 
şi demn, Simţul înnăscut pentru ierar- :: 


hia valorilor îl determina să pretindă 


tuturor maniere corecte şi raporturi de 


un desăvărşit cavalerism. 

Omul care a iubit stilurile a avutel 
însuşi un stil propriu de vieatä şi de 
conduită, care în lumea celor ce l-au 
cunoscut, a trezit un curat sentiment 
de iubire şi de respect. Aşa l-am cu 
noscut noi, foştii lui elevi şi actuali 


colegi, pe neuitatul Coriolan Petranu. =`: 


Dar ceea ce a străbătut ca un im- 


peraliv permanent vieala scurtă a de- = 
functului nostru a fost iubirea de neam ` 
pe care nu a părăsit-o până în clipa. .- 


morţii. In preseara zilei fatale un ve- 
nerabil profesor al Facultăţii noastre 


sa dus să mângăe ultimele clipe ale ` 
celui ce se stingea iremediabil. „Ai. - 


dureri mari domnule coleg“, l-a între- 
bat vizitatorul. „Nu, n'am dureri, dar 
simt o mare, o grea slăbiciune ; pare că 
toată slăbiciunea Neamului meu m'ar 
apăsa“. 

Dormi în pace neuitate profesor şi 
coleg şi nepretuitule om Coriolan Pe- 
tranu. Facultatea de Litere şi Filosofie 
cu sufletul îndurerat deplânge plecarea 
de veci a ta din rândurile ei. Ea îţi va 
păstra însă veşnică memoria, agezân- 
du-o la loc de cinste în clădirea Uni- 
versitälii clujene unde atât de mult ai 
dorit să te întorci. Dumnezeu să te odih- 
nească în lumea celor vrednici. 


Prof, I. Moga 


INSEMNĂRI î 45 


MATTEO G. BARTOLI 


Din Italia ne-a sosit vestea, că în 
luna lanuarie a acestui an sa sfârşit 
din vieață, în vârstă de 73 de ani, bă- 
trânul profesor de limbi romanice dela 
Universitatea din Torino, Matteo Giulio 
Bartoli. Cu el s'a coborit în mormânt 
un savant ilustru, un neîntrecut roma- 
nist şi un prieten sincer şi devotat al 
Românilor. 

In rândurile linguiştilor, M. Bartoli 
se găsea în frunte. El s'a impus dela 
început prin bogăjia erudiliei sale si 
prin activitatea sa stufoasă, împrospă- 
tată mereu de o curiozitate stiinjificä 
multilaterală şi de o rară pasiune. Bă- 
trânul profesor dela Torino, cu îr.făţi- 
sare blândă de apostol, a ştiut să-şi 
lege numele de opere care, prin pro- 
porţiile şi importanţa lor, sunt sortite 
să devie neperitoare, 

Cea dintâiu mare lucrare a sa este 

. Das Dalmatinische, vol. I—II (Viena, 
1906), un studiu unic, — şi prin aceasta 
cu atât mai prețios, — asupra limbii 
dalmate, vorbită pe ţărmul dalmetin al 
Adriaticei şi în insulele din apropiere. 
M. Bartoli a avut norocul să cunoască, 
în 1897, pe ultimul Dalmat — Udina 
Burbur, — care i-a furnizat materialul 
de limbă al acestui idiom romanic ră- 
săritean, dispărut astăzi, şi atâtea in- 
formaţii, păstrate prin tradiţia orală, 
despre populația care îl vorbea. Dar 
acest studiu este important şi pentru 
altceva: concentrează cu migală tot ce 
se poate şti din istorie şi etnografie 
despre acest popor dalmat, urmărit 
până în întunecatele veacuri ale evu- 
lui mediu, El este in felul acesta „sin- 
gurul monument spiritual, lăsat cu lim- 
bă de moarte, prin pana savantului, 
de către ultimul supraviețuitor al unui 
popor dispărut“ (G. Giuglea). 

Format la şcoala neogramaticilor, M. 
Bartoli sa dovedit un spirit receptiv şi 
creator, A îmbrăţişat cu deosebit inte- 
res noile metode de investigaţie. în 
domeniul limbilor, al geografiei lin- 


guistice, preconizate de către părintele 
acestei discipline, Gilliéron. Dar nu 
numai atât. Pornind dela anymite idei 
ale neogramaticilor, pe care grefează 
principiile geografiei linguistice, năzu- 
ind să descopere drumuri nouă în cer- 
cetările ştiinţifice, împreună cu G. Ber- 
toni. M. Bartoli pune temeiurile unei 
şcoli linguistice, cunoscută subt numele 
de Neolinguistica, Principiile. aceste 
şcoli sunt expuse în Breviario di neo- 
linguistica: I. Principi generali di G. 
Bertoni, I. Criteri tecnici di M. 
Bartoli (Modena, 1925) si în Intro- 
duzione alla Neolinguistica (Geneva, 
1925), apărută sub numele celui din 
urmă. Linguistica spaţială, 
cum o numește savantul romanist, şi 
aşa zisa teorie a ariilor, privi- 
toare la problema inovațiülor linguis- 
tice, care revine mereu, până la sfâr- 
şitul activităţii, în studiile lui, dețin lo- 
cul întâiu în preocupările sale. 

Cu toată înţelegerea şi admiraţia 
pentru lucrările de geografie linguisti- 
că, afirmându-se ca un dialectolog pa- 
sionat, nu e de mirare dacă „Societă 
filologica friuliana ,G. Ascoli“ a în- 
credinjat realizarea Atlasului Linguis- 
tic Italian lui M. Bartoli gi colaborato- 
rilor săi U. Pellis (mort 1943) si G. 
Vidossi. Această operă monumentală, 
în curs de elaborare, după câte ştim, 
de o mare importanţă ştiinţifică şi na- 
tionalä, şi-a găsit în Bartoli un price- 
put şi entuziast îndrumător de fie ce 
clipă. Păcat că nu i-a fost dat lui să 
publice în hărţi, după cele mai noi şi 
riguroase metode științifice, materialul - 
adunat, ani de-a rândul, din aproxi- 
mativ 730 de localităţi. 

In cursurile şi lucrările sale, roma- 
nistul Bartoli a dat o importanţă deo- 
sebitä romanitätii orientale din Dacia. 
Limba română, pe care o cunostea aşa 
de bine, era pentru el cheia miracu- 
loasă a multor probleme de filologie 
romanică. De aceea urmărea activita- 
tea filologilor români din țară cu viu 


16 INSEMNARI 


interes, întreținând cu ei raporturi de 
bună prietenie şi folositoare colabo- 
rare ştiinţifică. De origine din orăşelul 
Albona, nu departe de Istroromäni, 
era firesc ca linguistul Bartoli să se 
ocupe şi de graiul fraţilor noştri din 
Istria. Pe aceştia i-a cercetat de mai 
multe ori, între 1900—1905, studiindu- 
le cu temeinicie limba. Încă în 1961 
publică o parte din materialul său, în 
Publicazioni recenti di filologia rume- 
na. Criticând glosarul istroromân al lui 
Byhan, îi aduce numeroase completări. 
Bogatul material adunat de neobositul 
cercetător din satele Istroromânilor, cu- 
prins în 25 de caete, a fost publicat 
însă de S. Puşcariu în al treilea volum 
din Studii istroromâne, în colaborare 
cu M, Bartoli, A. Belulovici şi A. By- 
han (Bucureşti 1929), pp. 80—141. El 
constitue, după cum mărturiseşte auto- 
rul acestei prețioase lucrări, „cel mai 
bogat izvor de cunoştinţe nouă“ asu- 
pra dialectului istroromân. 

Indrägostit din tinerețe de poporul 
român, pe care l-a cunoscut la el aca- 
să în mai multe călătorii, neîncetat l-a 
iubit şi apreciat cu adevărată sinceri- 
tate de frate. Prizonierii români din 
Italia, în timpul celui dintâiu războiu 
mondial. au găsit în el un sprijin mo- 
ral, Istroromânilor le-a dat, în 1921, tot 
ajutorul să-;i poată deschide, după în- 
delungate strădanii, şcoală în limba lor 
maternă, M. Bartoli, prezent oridecâte 
ori se înregistra vreo manifestare în 
legătură cu poporul român, a contri- 
buit, fără interes deosebit şi fätärnicie, 
la apropierea dintre cele două neamuri 
surcri. Pentru toate acestea merite Uni- 
versitatea Ardealului, cu ocazia serbă- 
rilor jubilare de zece ani dela inaugu- 
rarea ei, în 20 Octomvrie 1930, il pro- 


clamă „doctor honoris causa“: 

Peste mormântul lui, poporul româ- 
nesc aşterne o caldă şi recunoscätoare 
amintire. 

Romulus Todoran 


PRIMPREŞEDINTELE Dr. IOAN PAPP 


In Nr.-ul 1-2/1945 al Revistei Tran- 
silvania am cetit cu vie satisfacție un 
portret, frumos zugrăvit al Dlui Dr. 
loan Papp fost primpregedinte al Cur- 
tii de Apel Cluj, trecut la pensie în 
urma reducerei limitei de vârstă pe 
data de 1 lanuarie 1945. 

Ca unul care cunosc activitatea Dlui 
Papp şi o apreciez, nu pot de cât 
să-mi exprim bucuria asupra manifes- 
tării marei şi desăvârşitei stime, ce îi 
se arată din partea intelectualitälii 
transilvănene prin organul ei. Se vede 
că, din marele public n'a perit încă 
sentimentul recunoştinței faţă de me- 
rite reale câştigate prin muncă intelec- 
tuală şi onorabilitate ireproşabilă. 

Mă asociez din toată inima la cele 
scrise, căci intradevär, dacă cineva 
dintre intelectualii transilvăneni a des- 
voltat o activitate pe terenul judiciar, 
cel dintâiu a fost gi e Dl loan Papp 
alături de Dr. Georgiu Plopu, care îşi 
are şi el ale lui merite neperitoare, 
câştigate prin marele ajutor, ce l-a dat 
juriştilor muncitori pe meleagurile tran- 
silvănene. 

Imi mărturisii mai sus părerea des- 
pre portretul spărut în Transilvania, 
spunând, că e „frumos zugrăvit“. Aşa 
e! Dar nu e complet, căci DI loan 
Papp na fost şi nu e numai juristul 
literat, magistratul desăvârşit, organi- 
zatorul neîntrecut în ale justiţiei, fără 
de a cărui consultare prealabilă n'a 
eşit dela ministerul justiţiei nicio lege, 
niciun regulament de seamă, n'a fost 
numai conducătorul iscusit şi apreciat 
al instanţei prezidate de dsa, şi Româ- 
nul integru, ci a mai fost şi eminentul 
«dministrator şi gestionar şi colegul 
iubitor, omul de inimă, însuşiri toate 
manifestate prin fapte, cari după pă- 
rerea mea se pot pune lături de rea- 
lizările arătate in portretul din Transil- 
vania lată-le: 

Justiția transilvăneană de o potrivă 
cu cea din alte regiuni ale ţării avea 


IER == 


INSEMNARI Ti 


nespus de multe neajunsuri în ceea ce 
priveşte aprovizionarea ei cu rechizite 
şi cu localuri potrivite. Statul, — fiind 
după războiul prim mondial in grea si- 
tuaţie financiară — nu putea pune la 
dispoziția autorităților justiciare sumele 
necesare. Pentru a eşi din acest impas, 
DI. loan Papp, în calitatea sa de con- 
ducător al serviciului administrativ al 
justiţiei transilvănene, cu autorizatiu- 
nea Ministerului Justiţiei, înființează 
„Fondul împrimatelor“ şi „Fondul căr- 
ților funduare“, mai apoi „Buletinul 
Justiției“, instituţii, prin cari s'au rea- 
lizat fonduri însemnate, din cari Dl 
Papp a organizat o tipografie, o tâm- 
plărie şi „Casa magistraților“ din So- 
vata. Regret nespus de mult, că mă 
găsesc în completă neputintă de a de- 
scrie mărimea, importanţa şi frumuseta 
acestor înfăptuiri. Crearea fondurilor a 
reclamat din partea dsale o putere de 
iniţiativă şi perseverenţă în ducerea la 
îndeplinire a ideii, iar din parte : jus- 
titiabililor o neînsemnată jertfă faţă de 
marele serviciu ce i se aducea justi- 
tiei prin aceste fonduri. A avut opo- 
zitii din partea unora şi era interesant 
a vedea că strigau numai aceia cari 
n'au contribuit cu niciun ban la adu- 
narea acelor fonduri. DI Papp nu sa 
lăsat însă bătut, ci a continuat lupta, 
căci scopul era măreț şi trebuia atins 
negreşit. Rezultatul acestei lupte au 
fost, — precum o arătai mai sus — 
1. „Tipografia cărţilor funduare“ — 
cea mai bine înzestrată tipografie din 
toată Transilvania, care livra impri- 
mate tuturor autorităţilor justitiare din 
țară, tipografie în mod cu totul arbi- 
trar, predată de ministerul justiţiei ba- 
roului avocaţilor din Cluj; 2. Tâmplă- 
ria, ce executa lucrări ieftine pentru 
instanțele judecătoreşti şi pentru magis- 
trati, — suprimată mai târziu fără mo- 
tiv serios; 3. „Buletinul Justiţiei“, care 
publica toate legile, regulamentele şi 
ordonantele ministerului justiţiei şi le 


distribuia gratuit tuturor autorităților 


justițiare şi magistraţilor din întreaga 
iară; 4 „Casa magistraţilor“ din So- 
vata, — pe care eu o numesc o mi- 
nune — care e unică nu numai în Ro- 
mânia, ci în întreaga Europă. Nicäiri 
nu s'a găsit un „om“, care să se fi 
cugetat, că magistratul după o muncă 
istovitoare are nevoie şi de odihnă. 
DI Papp i-a dat prilejul magistratului 
român prin clădirea acestei case, ca, 
în serii, să poată veni la odihnă şi la 
cura, ce în Sovata se poate face, a- 
flând adăpost în eceastă casă mulţi 
complect gratuit, alţii cu tsxe reduse 
la minimum posibil, Despre măreția şi 
frumuseta acestei clădiri se poate câs- 
tiga cunostinta exactă numai văzându-o 
şi primind la faţa locului informa- 
țiuni dela cei chemați despre instala- 
tiunile şi înzestrările ei. Este adevărat, 
că în prezent abia a rămas casa, căci 
războiul a fost prilej pentru fécätorii 
de rele, ca să-i devasteze interiorul, 
furând înzestrările camerelor şi tot ce- 
n'a putut fi ridicat din casă de DI 
Papp cu prilejul evacuărei gräbite şi 
forțate de invazia duşmanului secular 
si neîmpăcat, care a avut neobräzarea 
de a se lăuda, că aceasta casă for- 
mează „mândria naţională maghiară“, 
deci că e înfăptuirea lor şi nu e ro- 
mânească. 

Aceasta casă a fost plănuită de Dl 
Papp în cele mai mici amănunte ale 
ei, el a asistat la clădirea ei, el a in- 
dicat şi dirijat munca meşterilor, el a 
câştigat materialul şi meşterii cläditori, 
el a supraveghiat-o şi după terminarea 
ei, el a ingrijit de complectarea şi sus- 
ținerea ei. O muncă uriaşă si fär. pă- 
reche în țara românească. Chiar şi nu- 
mai oboselile fizice, pe care le-a avut 
şi le mai are prin deplasările fără nu- 
măr la Sovata, merită cea mai înaltă 
recunoştinţă din partea colegilor Dsale 
si a autorităţilor statului. 

„Lasa Magistratilor“ dintre toate în- 
făptuirile Sale, poate să fie prima sa 
mândrie. Ea îl va vesti generaţiilor ce 


78 INSRMNĂRI 


vor veni şi-l vor arăta în fiinfa sa de 
om iubitor al neamului, al colegului, 
iar Dsa ori de câte ori se va opri în 
faţa ei, va găsi mângăerea că a făcut 
ceva mare şi că na fräit de geaba. 
Când lucrările Dsale de pe terenul ju- 
ridic-literar nu vor mai fi consultate 
în urma codificărilor supravenite, când 
cu trecerea vremii urmaşii abia îşi vor 
mai aduce aminte în ce mod măreț a 
ilustrat magistratura, „Casa Magistraţi- 
lor“ va mai frăi şi ii va susţinea ne- 
umbrită aureola, care îi luminează fi- 
gura omului ştiinţei, al dreptăţii şi în- 
tegritäfii morale. 

ler bătrânii Beiuşului şi ai Haţiegu- 
lui îi vor binecuvânta memoria pentru 
fundatiunile, ce le-a făcut donându-i 
fundatiunilor averea moştenită de Dsa 
si defuncta soție dela părinții lor. 


M. A. 


VARLAAM. MITROPOLITUL MOLDO- 
VEI, CAZANIA. leşi, 1643. Prezen- 
tare grafică de Atanasie Popa. 
Timişoara, 1944. In 4%, pp. 110+22 
nenumerotate. 


Concomitent cu cartea Pr. Florea Mu- 
reşianu Cazania lui Varlaam. 1643— 
1934. Prezentarea în imegini, Kolozs- 
vâr (Cluj), 1944), de care ne-am ocu- 
pat cu alt prilej în paginile acestei re- 
viste (v. An. 76 (1945) Nr. 1—2 p. 8f, 
8. u.). apare si lucrarea d-lui Atanasie 
Popa cu titlul de mai sus. Si una şi 
alta au fost prilejuite de împlinirea a 
trei veacuri dela tipărirea celei mai ci- 
tite cărți de predici în limba română: 
Cazania lui Varlaam și au un 
caracter festiv comemorativ. 

Admirăm din toată cartea dlui Ata- 
nasie Popa, care vrea să fie o prezen- 
tare grafică a celei mai frumoase tipă- 
rituri româneşti din vechea noastră li- 
teratură, splendidele podoabe ale Ca- 
zaniei lui Varlaam, reproduse din bel- 
sug şi cu îngrijire. Minunatele xilogra- 
vuri ale Mesterului Ilia, presărate în 
cuprinsul Cazaniei, numeroasele vig- 


uete şi iniţiale, portretul Mitropolitului: 
cărturar, precum şi reproduceri din alte 
cărți vechi, făcute să servească drept 
comparație, delectează ochiul celui ce 
işi ia osteneala să răsfoiască această 
carte. Ele dau posibilitatea cititorului, 
care nu poate avea în mână Cazania, 
să guste arta grafică a timpului şi să 
aprecieze, în egală măsură, simţul pen- 
tru frumos al ierarhului moldovean. 
Infățişându-se aceste frumuseți grafice, 
se popularizează, dar în acelaşi timp 
se şi accentuează adevărata însemnă- 
tate a cărţii lui Varlaam, care nu este 
numai un punct de plecare în evoluţia 
limbii literare româneşti, ci şi o capo- 
doperă a graficei noastre vechi. 
Regretăm că aprecierile noastre asu- 
pra cărții dlui Atanasie Popa trebue 


“să se oprească aci. 


Vom releva în continuare câteva din 
greşelile autorului. 

Mai întâiu credem că pentru a vorbi 
despe Cazania lui Varlaam nu e nea- 
părat nevoie să se pornească tocmai 
dela încreştinarea poporului român (cf. 
p. 7), după cum vorbind de poporul 
român nu întotdeauna trebue să se 
înceapă cu .taica“ Traian. Afirmatiu- 
nea „că prin alfabetul latin ne-am fi 
pierdut cu legea şi ființa în marea 
Biserică apuseană“ (p. 11), absolut ne- 
întemeiată (Francezii de pildă, deşi nu 
cunoşteau alfabetul cirilic, catolici fiind, 
nu şi-au pierdut individualitatea lor 
etnică) ne întoarce cu un secol şi ju- 
mătate înapoi la gramaticii Tempea şi 
Molnar. Ei, susținând acelaşi lucru, 
şi-au ridicat împotrivă chiar un latinist, 
pe l. Budai-Deleanu. lar „faptul că se 
tipăreşte cu literă cirilică, slavonă de 
obârşie — tot grecească şi orientală” 
— nu se datoreşte ,trebuintei de apăra 
neamul şi legea românească de influ- 
intele apusene“, ci împrejurărilor de 
tot felul, care n'au permis să se tipă- 
rească altfel la noi, în secolele trecute, 
decât cu litere cirilice. A vedea în cio- 
banii din tabloul Naşterii“ (fig. 34) „cioa 


INSEMNĂRI i 19 


bani români“ cu port românesc, când 
asemenea figuri sunt obişnuite în arta 
medievală, şi a trage de aici concluzia 
că „foarte probabil“ xilograful Ilia „a 
cunoscut limba Cazaniei şi a poporu- 
lui român“ (p. 43), înseamnă a trece 
dincolo de limita cercetărilor ştiinţifice 
serioase, alunecând pe terenul labil al 
ipotezelor neverosimile, unde toate im- 
posibilităţile sunt posibile. Că Verlaam 
„nu scrie în dialectul moldovean“ Ca- 
zania sa, „ci în limba cărţilor biseri- 
ceşti răspândite la toată seminţia ro- 
mânească de pretutindeni... mai mult 
pentru Ardeleni, întrucât limba Caza- 
niei are multe apropieri de cea vor- 
bită în Ardeal“ (p. 27) este iarăşi un 
neadevăr. Lăsând la o parte contrazi- 
cerea cuprinsă aci, dl At. Popa în- 
cearcă să răstoarne ceea ce știe toată 
lumea, ca un fapt verificat de specia- 
listi, că Varlaam şi-a scris cazaniile 
sale în graiul moldovean. Acest graiu, 
e drept, are multe afinități cu limba 
Ardelenilor, pentrucă el se vorbeşte în 
o bună parte a Transilvaniei. 

Am putea continua cu observaţiile 
noastre, din care am ales doar câteva 
la întâmplare. E inutil însă. Am fi obli- 
geți să insistăm mai mult decât trebue 
asupra unor lucruri comune, e!emen- 
tare şi asupra unor naivităţi cu care 
nu se poate mândri nici chiar un di- 
letant de talia dlui Atanasie Popa. 

Să dăm acum câteva perle pe stil, 
care se găsesc la fiecare pas în de- 
cursul lucrării ? Sau să relevăm greşeli 
de ortografie şi de tipar, de care sunt 
grele paginile? Am face o operațiune 
fără folos. Lăsăm cititorului toată plă- 
cerea de a le descoperi. desigur fără 
efort, şi de a le judeca singur. 

Comentariile, de prisos adeseori, şi 
descrierea diluată a gravurilor. cu re- 
petări supărătoare, de cele Mai multe 
ori fără rost, contrastează neplăcut cu 
ilustratiunile cărții. Lucrarea dlui At. 
Popa, aşa cum se înfăţişează, scrisă 
oarecum sentimental şi cam... cresti- 


neste, este destinată să fie văzută şi 
mai putin citită. Numai în acest fel 
poate fi un omagiu adus ierarhului 
moldovean, după trei veacuri. 
Romulus Todoran 


+ Prof. MIHAI ŞERBAN 


La 14 Aprilie 1945 sa stins din 
vieata la Sibiu, Prof. Mihai Şerban, un 
distins fiu al Maramureșului, eminent 
pedegog şi fost director al liceului 
„Dragoş-Vodă“ din Sighetul-Marmatiei. 
La 16 Aprilie rămăşiţele lui pământeşti 
au fost aşezate provizor în subterana 
capelei din Cimitirul Central, până 
când vor putea fi transportate la Si- 
ghet, conform dorinţei sale ultime, ca 
să fie aşezat alături de părinții lui 
scumpi, dascălul Mihai Şerban şi Ileana 
Stan. ; 

Născut la 1885 în satul Săpânța Ma- 
ramureşului, decedstul descinde din 
familia cnezială, Şerban din Călineşti, 
iar prin mamă-sa din familia voevo- 
dală Stan din Săpânța, ambele men- 
ționate în documentele veacului XIV- 
lea şi păstrătoare cu stintenie a vechi- 
lor tradiții româneşti şi voevodale, a- 
tât de adânci încă şi azi în Maramu- 
res. Datorită acestor tradiţii picurate şi 
intensificate mereu cu grije, de părin- 
tele său, care i-a fost dascăl la şcoala 
primară, şi de parohul local Simion 
Balea. o simpatică figură de luptător 
naționalist, M. Şerban şi-a păstrat pâ- 
nă la capăt sufletul curat, idealist, ro- 
mânesc şi creştn. Cursul inferior al 
studiilor secundare l-a urmat la gim- 
neziul Piariştilor din Sighet, iar cursul 
superior la liceul „Samuil-Vulcan“ din 
Beiuş, unde şi-a dat cu eminenţă exa- 
menul de maturitate (bacalaureatul), în 
1903. Indrăgostit de cariera tatălui său, 
s'a înscris la Facultatea de Stiinte dela 
Universitatea din Budapesta,! unde, 
dela 1908, şi-a dat cu succes strălucit 
examenul de capacitate pentru mate- 
matică şi fizică. In capitala meghiară 
el a activat intens în cadrul societății 


80 INSEMNĂRI 


studenţeşti „Petru Maior“, petrecându- 
şi timpul liber în insulitele româneşti, 
unde nu putea pătrunde nicio influență 
străină, participând cu mult elan la 
obişnuitele excursiuni duminecsle ale 
studenților maramureşeni, sub condu- 
cerea savantului stomatolog maramu- 
reşan Dr. Gheorghe Bilascu. 


Refuzând propunerile profesorilor săi 
de a ocupa o catedră în învăţământul 
secundar al Statului, M. Şerban primi 
oferta mitropolitului Dr. Victor Mihali, 
tot un fiu al Maramureşului, de a fi 
profesor la Gimnaziul de fete din Bla- 
jul redeşteptării noastre naţionale. In 
1914, războiul îl smulge din sânul fa- 
miliei şi-l duce pe fronturi, unde Ro- 
mânii nu aveau ce căuta, Fäcut priso- 
nier de Sârbi, este transportat în Italia, 
de unde se intoarse acasă numai în 
toamna anului 1919. Odată cu aceasta 
ise împlinise marele vis de a putea 
munci pentru ridicarea culturală a ți- 
nutului său natal, fiind numit director 
al liceului din capitala voevodală. 


Datorită muncii lui neîncetate si 
energice, instituția condusă de el a 
fost inzestrată cu tot materialul didac- 
tic de lipsă, ridicându-o la un nivel 
atât de inalt, încât era apreciată ca 
una din cele mai bune şcoli secunda- 
re din ţară. In timpul celor două de- 


cenii de aclivitate, s'a impus aprecie- 
rii şi stimei publice ca pedagog desă- 
vârşit, administrator şi conducător ex- 
celent sprijinitorul tuturor initiativelor 
româneşti şi culturale, coleg şi cama- 
rad inimos, un adevărat om al şcoalei, 
care nu s'a lésat niciodată târât în vâr- 
tejul luptelor politice. Numit în 1929 
inspector şcolar la regiunea Cluj, după 
câteva luni de activitate reuşi să sca- 
pe de înalta însărcinare şi să revină 
în Maramureşul lui scump, căruia şi-a 
închinat toate eforturile muncii sale. 


In toamna din 1940, silit de nedrep- 
tul dictat din Viena, părăseşte Mara- 
mureşul şi se aşează la Sibiu, ca pro- 
fesor utilizat la Liceul „Gheorghe-La- 
zăr“, unde s'a bucurat de stima since- 
ră a colegilor şi cunoscutilor. Marea 
lui dorință de a revedea Maramureşul 
nu i-sa împlinit. In toamna anului 
1944 a fost pensionat pentru limită de 
vârstă, apoi moare. pe neaşteptate, lo- 
vit de o boală grea şi nemiloasă. 

Model al datoriei împlinite, aminti- 
rea lui M. Şerban va fi păstrată cu ve- 
neraţie şi recunoştinţă de întreaga obşte 
maramureşană, pentru binele căreia a 
crescut atâtea generalii de intelectuali 
distinşi Dumnezeu să-i facă parte din 
fericirea drepţilor săi! 

Al. Filipaşcu 


 ASOCIATIUNER", pentru literatura română 


şi cultura poporului român“ 
Întemeiată în 1861 


Preşedinte de onoare: 


M. S. REGELE MIHAI | 


Preşedinte: 
Dr. luliu Moldovan 


Vice-p resedinti: 
Dr. Gh. Preda, Silviu Teposu si Sabin Evutian 
Membrii de drept al Comitetului Central : 


|. P. S. Sa Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul bis. ort. rom. din Sibiu 
I P. S. Sa Dr. Valeriu Tr. Frențiu, administrator apostolic al Mitro- 
poliei rom. unite din Blaj 
Membrii Comitetului Central : 
Agârbiceanu loan, canonic Dr. Lupaş loan, prof. univ. 
Aron Victor, protopop Dr. Macaveiu Victor, prepozit capit. 
Bogdan-Duică Constanţa, prof. Dr. Manciulea Stefan, conf. univ. 
Dr. Borza Alexandru, prof. univ. Dr. Maniu luliu, f. ministru preşedinte 
Dr. Brediceanu Tiberiu, f. membru Dr. Manuilă Sabin, director general 
Cons. Dir. român Martin Nicolae, prof. 
Dr. Căliman Nicolae, medic Dr. Moga lon, prof. univ. 
Călţun lancu, profesor Dr. Moldovan Valer, prof. univ. 
Cioran Emilian, protopop Dr. Muslea Ion, directorul Bibl. Univ. 
Colan Nicolae, episcop Dr. Nicoarä Eugen, medic 
Dr. Corneanu Cornel, advocat Dr. Niţescu Voicu, advocat 
© Dr. Cosma loan, medic = Olariu Petre, institutor 
Dănilă Gh., canonic Dr. Popa Augustin, prof. 
Dăncilă loan, protoereu militar Dr. Pop lonel, advocat 
Dr. Dragomir Silviu, prof, univ. Pop Stefan, dir. lic. 
Dr. Ghibu Onisifor, prof. univ. Dr. Râmneantu Petru, conf; univ. 
Dr. Hatiegan luliu, prof.univ. Dr. Russu Alexandru, episcop 
Hertia Dumitru, advocat Rusmir llie, prof. 
lacobescu Teodor, institutor Dr. Stanciu Victor, prof. univ. 
Dr. Ilea Vasile, medic « Dr. Stăniloaie D., rector Acad. teol. 
Dr. lonaşiu Liviu, medic Dr. Stoichiţia Iosif, prof. univ. 
Lapedatu loan, f Guvern. Băncii Dr. Suciu Coriolan, prof. 
. Nat. a Rom. Simu loan, protopop 
"Dr. Lăzărescu Vasile, episcop Dr. Veliciu Mihaiu | 


TR EUR SEP E 


TRANSILVANIA 


Organ al ASTREI 
Anul 77 ionuarie-Aprille Nr. 1-4-1946 * 


CUPRINSUL: 


Emil Pop, „Societatea filosofească“ ... din 1795 
Titus À. Crișan, Democraţia Americană 
Tuliu Racotd, Petru Pavel Aron, 
Mihai P. Dan; Etnografia si folklorul în U.R.S. S. 
© CRONICI: 
Jon Breazu, Reconstituirea vieţii intelectuale românești a Clujulu 
Titus A. Crișan, Consiliul de securitate 
I. Verbină, ` D. Popovici, La littérature roumaine à l’époque . 
des lumières 4 
Aurel Vasiliu, Două cărţi de critică literară 
INSEMNĂRI: 


Tr, Activitatea Astrei. — Tr., Morţii noştrii. — Prof. I. Moga, Coriolan 
Petranu. — Romulus Todoran, Matteo G. Bartoli. — M. A. Prim-pre- 
sedinte Dr. loan Papp. — Romulus Todoran, Varlaam, Mitropolitul. 
Moldovei, Cazania, de At. Popa. — Al. Filipașcu, Prof. M. Şerban. 


Tip. “ASTRA CULTURALĂ. SIBIU, Str. Avram lancu 9 
| Preţul Lei 5.000