Transilvania_1929_060_012

Anul 60 Decembrie 1929 Nr. 12 


TRANSILVANIA 


Organul societăţii culturale „Astra“. 


Politică şi cultură) 


Iancu vine dela munte 

Cu opt mii şi nouă sute. 

Şi când lancu se gătă 

Şi dela munte plecă, 

Toată Turda tremură. 
(Poezie poperană) 


Onorată Adunare, 


La Turda azi se inibină cultura cu politica. E prea firesc, 
nimic de speriat. 

„Interesul individual produce două orientări ale voinței: 
cultura ocrotitoare interesului egoistic şi politica ce luptă pentru 
interesul social”. Aşa constată Gustav Ratzenhofer in opul său: 
„Criteriul cunoaşterei sociologice”. 

Cultură şi politică sunt două instrumente ale evoluţiei soci- 
ale. Cea dintâiu urmăreşte cunoaşterea naturii — materie şi 
spirit — şi ale tuturor tainelor ei spre a le exploata pentru în- 
lesnirea vieţii omului pe pământ. Cea de a doua este arta de a 
găsi şi aplica măsurile şi metodele cele mai prielnice impreunei 
viețuiri a oamenilor. „A transforma în acorduri antinomiile din- 
{re îndatoririle sociale şi interesele personale”. Amândouă sunt 
produsul luptei omului pentru existenţă și amândouă au acelaş 
scop: înlesnirea vieţii pe pământ. 

Cultura determină raporturile oamenilor față de natură, 
politica determină, raporiurile oamenilor în societate şi rapor- 
lurile organismelor între olaltă. 

Prin cultură omul să «esrobeşte treptat din robia naturii, 
prin politică omul se tlesrobeşte treptat din robia oamenilor. Pro- 
cesul dintâiu este culturalizare. cel de al doilea este civilizare. 


— 


1) Cuvânt festiv la deschiderea Adunării Generale a «Astrei», Turda 1920 


969 4 


Contrariul culturii este ignoranța. contrariul civilizaţiunii este 
barbaria. : 

Cultură şi civilizaţie se împletesc, dar nu sunt în funcţie 
reciproc. Adeseori chiar. în istorie, cultura a servit ca instrument 
barbariei şi totdeauna ea a sporit cruzimea  incăerărilor între 
oameni. Cultură şi barbarie pot coexista, civilizaţie şi barbarie 
se exclud. Cultură şi civilizație evoluează ori degenerează ori se 
petrifică în funcţiune de mediul ambiant fizic şi spiritual. 

Nu este locul aci să facem analiza ştiinţifică a culturii 
şi a civilizaţiunii. Dar teza ce ne preocupă ne sileşte să anticipăm 
constatarea. că între criteriile elementare ale oricării civilizaţiuni 
primează libertatea credinţei, a gândirii, mai pre sus de toate 
cea naţională, fiindcă constiinta rassei a fost în toată vremea şi 
rămâne pe veci izvor de energii. rodind cele mai minunate 
creaţii ale spiritului uman. Realizarea acestor condiţii ale civi- 
lizaţiunii constitue idealurile cele mai prețioase ale istoriei și 
protagoniștii lor suni „eroii omenirii”, pe cari îi preamăreşte 
Carlyle. Ei pregătesc nasterea sufletului social. 

Cultura poate fi folosită ca armă împotriva civilizațiunii 
numai în cazul, când ea este patrimoniul exploatatorilor şi le 
lipseşte celor exploataţi. Respândirea ei micşorează posibil'tăţile 
robirii şi ale exploatării celor cari o posed. Astfel politica de- 
vine fatal tot mai civilizatorică în măsura pătrunderii culturii 
în massele guvernate prin politică. In chipul acesta cultura de- 
vine suportul civilizaţiunii, ale cărei condiţii de prosperare sunt 
opuse celor ale naturii fizice, fiindcă. natura progresează prin 
suprimarea celor slabi, iar omul progresează din potrivă prin 
ocrotirea celor slabi, ceeace constitue simburele civilizaţiunii. 

Progresul spre tot mai multă descătuşare a oamenilor de 
sub robia naturii şi de sub aceea a omului este neîncetat. dar 
nenumărate și dureroase sunt jertfele ce cl pretinde. Spre a vă 
imprima mei viu imaginea acestei lupte. reproduc un crâmpeiu 
din o descriere a frontului flandrian în răsboiul mondial. „Unii 
atacau cu furie dintro parte, iar alţii se cramponau cu ultima 
disperare de glia, pentru care sângeraseră alte generaţii şi n'o 
fi rămas colt de ţărână neîntinat «le sângele năvălitorilor și 
sfinţit de acela al apărătorilor patriei şi libertății” (G. Kivaran- 
Razvan). Veţi fi cetit grozăviile cărții lui Remarque. „Pe frontul 
de vest nimic now”. 

Lupta aceasta curge de milioane de ani. 

Dar lupta împotriva ienorantei şi a barbariei se pare a 
se impune fără sfârsit ca abominabil destin al omenirii. Fiindcă 
desăvârşirea rămâne vesnic ideal departe în zarea iluziilor ne- 
muritoare. 

Fără un suport deasupra puterilor omenesti, svâreolirea 
aceasta fără răgaz şi încetare, după atâtea milioane de ani. sar 
înneca în deceptie mortală. Boldul irezistibil și înfinit către cu- 
noştintă este singurul izvor al istoriei omenesti. al tuturor du- 


970 


verilor şi măririlor ei. E fără margini dorul acesta şi bietul om 
e mărginit, „Nici microscoapele laboratoarelor de biologie și 
nici telescoapele observatoarelor astronomice. nu au izbutit şi 
nu vor izbuti să smulgă vreodată oceanului de necunoscut până 
in înfinitul adlâncului tainicele legi ale firii”. 

Minunata şi nefericita făptură pământeasă în aşcensiunea 
intelectului său soseşte la poarta pe veci zăvorită a absolutului 
şi a eternității. Dar atunci, prin o nouă minune rezervată exclu- 
siv omului, puterile sale istovind posibilitățile cunoștinței se 
transformă pe aripile credinţei şi acesteia toate-i sunt cu putinţă. 

Credinţa devine suportul elanurilor fără mărginire ale 
sufletului omenesc. Fără credinţă orice ideal se ofileşte şi cade 
in nori ca frunzele toamna, lipsite de căldura dulcelui soare- 
Legea biruinței oricărui ideal consistă în statornica lui întovără- 
şire cu credinţa. La temeiul dorului de cunostinţă veghează in- 
teresul egoistic, credința se aşează dela început pe soclul în veci 
nebiruit al dreptăţii. Sâmburele tuturor religiilor este imaginea 
dreptăţii între oameni. Ea este columna vertebrală a civiliza- 
tiunii. Originea ej este în ceruri. 


Umana probitate creşte rară 
pe crengi în sus, căci vrea să fie astfel. 
Acel ce-o dă. ca Lui să i se ceară. 
(Dante: „Purgatoriul” VII. 121) 


In cartea sa „Nation et Civilisation” Lucien Roumier, unul 
dintre cei mai moderni şi mai consacraţi reprezentanţi ai spi- 
ritului francez scrie: „Soartea unei civilizaţiuni nu depinde dela 
scrutările cgoismului ori balansările raţiunei lindiwiduale. Ea 
depinde dela credinţa colectivă într'o cauză comună şi dela mă- 
sura, «lezinteresului, pe care elitele sunt dispuse să-l pună în ser- 
viciul acestei cauze. Este mai presus de orice îndoială raportul 
intre civilizaţiune şi religiune, între religiune şi civilizaţiune. Din 
acest punct de vedere trebue să dorim nu numai ca civilizaţiunea 
curopeană să nu-şi renege tradiţiile sale religioase, ci chiar toate 
confesiunile creştine să aşeze în fruntea  preocupaţiunilor lor 
vestaurarea şi menţinerea solidarităţii europene“. 

Rezultă din toate acestea ca o axiomă constatarea sociolo- 
giei: cultura înfrățită credinței religioase ofere politicei instru- 
mentul cel mai eficace în lupta pentru civilizațiune. lată rapor- 
tul între cultură şi politică. Iată rostul istoric al Asociaţiunii în 
viața naţiunei românce: cultura înfrățită credinței religioase. 

In lumina acestor adevăruri răsare în toată splendoarea ci 
figura lui loan Raţiu. 

Armele Iancului au biruit, dreptatea n'a răsărit. Pribeag prin 
codrii seculari. ascultând murmurul izvoarelor şi cântul gran- 
gurilor. craiul munţilor toreca înainte visul libertății neamului 
său. Narn izbutit cu armele ucigătoare, să încercăm armele lu- 
mintii şi ale închegării sufletelor. lancu şi-a testat averea unci 


971 


societăţi culturale, ca să înfiinţeze o academie a dreptului. Prin 
cultură doar se va ajunge la libertate. Cetatea luptei naţionale 
din munţii Moților pletoşi sa coborit la Sibiiu între cărturari. 
Aşa sa născut, Asociaţiunea acum 68 de ani. Ea a moștenit a- 
verea Iancului, i-a moştenit şi idealul. 

Toţi tribunii lancului, câţi au mai rămas în vieaţă. au fost 
între întemeietorii Asociaţiunii. 

Tânăr de 20 de ani. loan Raţiu fusese încadrat şi el în raza 
acţiunilor vitejeşti ale Craiului cu ochi albaştri şi părul bălaiu. 
In 4861 alerga în toate părţile, scria la toţi, şi trimitea crainici 
pretutindeni, să iscălească rugăciunea la împărat pentru admi- 
terea Asociaţiunii. Petiţia o făcuse el şi alături de Şaguna o 
iscălia cel dintâiu. 

Iată că cel sărbătorit astăzi a fost alături de Andreiu Şaguna 
cel dintâiu intemeietor al Asociaţiunii Transilvane pentru lite- 
ratura română şi cultura poporului român. 

invăţase teologia. Aşa a vrut soarta, fiindcă atletul luptei 
pentru dreptatea unui neam oropsit trebuia să fie cucerit şi 
înarmat cu puterea neîntrecută a credinţei. 

A fost sortit să fie unealta  tănuitelor aspirații ale unei 
națiuni cu misiune civilizatorică în lume şi astfel destinul i-a 
inspirat. dela început acţiunile. Ştia ori simţiaj instinctiv, că 
fără credință lupta va îi a doua oară zadarnică, fiindră apelul 
„preoţi cu crucea'n frunte“ nu era o formulă convenţională, ci 
indica premiza inexorabilă a tuturor cu adevărat marilor făptuiri 
ale istoriei: Crucea în frunte. Pentru aceea cu toată împotrivirea 
dela început a mitropolitului  Suluţiu l-a adus şi pe acesta în 
rândul intemeietorilor Asociaţiunii, care cu drept cuvânt ar fi 
putut să-şi ia deviza: peniru neam şi lege. 

Alături de Asociaţiune, unde cultura înfrățită credinţei operă 
încet, dar irezistibil. închegarea sufletului naţional, fraţii adunați 
în cortul acestei Asociațiuni pregătiau politiceşte răsăritul soa- 
relui dreptăţii pentru neamul nostru. 

După 20 de ani munca Asociaţiunii oferise conducătorilor 
politici ai naţiunii române din tările coroanei ungurești posibi- 
litatea închegării tuturor forţelor întrun singur mănunchiu. In 
anul 1880 se ţinea fot aci la Turda adunarea generală a Asocia- 
țiunii. loan Rațiu ca preşedinte al despărțământului Turda o 
bineventează şi spune între altele: „un popor. ca şi un individ, 
care nu-şi cunoaşte greşelile şi cunoscându-le nu le îndreaptă. 
este pierdut“. 

Ioan Raţiu vorbia Asociaţiunii și se gândia la orientările 
politice ale neamului său. Asociaţiunea solidarizase sufletele în 
cultură. În seara acelei zile loan Raţiu așeza temelia solidari- 
zării politice a tuturor Românilor dn Țara-Ungurească. Atunci 
aci la Turda. unde veniseră Români de pretutindeni. în casele 
lui Ioan Raţiu. sa pregătit adunarea politică dela Sibiu în 
1881. din care a eşit unirea tutror Românilor întrun singur partid 


972 


cu un program unic, care a rămas acelaş până în ziua cea mare 
şi Sfântă a unirii din 4 Decemvrie 1918. 

Cunoaşteţi istoria. Ştiţi Memorandul şi Golgota dela Cluj, 
dela Seghedin, dela Vat, şirul lung al mucenicilor până la mân- 
tuire. Aleşii destinului de a conduce la izbândă elanul de elj- 
berare a neamului nostru hotăriţi au fost a plăti preţul celei mai 
crâncene mucenicii. Numai apostolii pot să-şi propage cu re 
zultat credinţa lor. Mulţimile nu cred decât celor răstigniţi. 

„Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă“, a zis loan 
Raţiu în fața duşmanilor la Cluj, cari voiau să-l osândească, 
în ziua memorabilă din 23 Maiu 1894. 

„Se afirmă“. Dar afirmarea cere jertfa supremă, matiriul 
apostolilor. In ajunul întemniţării sale la Seghedin loan Raţiu 
spunea lui Delavrancea: „Cel mai fericit moment al vieţii mele 
va fi acela, în care îmi voiu lăsa oasele și ţărina în temniţele 
Ungariei“. 

lată Apostolul. 

Din fereastra temniţei eu l-am văzut intrând în ea cu faţa 
senină şi mândru ca un brad secular din creerii Carpaţilor. A- 
mintirea acelei zile o păstrez între cele mai scumpe comori ale 
sufletului. 

-— E mult cinci ani, părinte, 
de fier lui Vasile Lucaciu. 

-- Dela facerea lumii au trecut cinci mii. răspunde el. Cinci 
ani i se păreau puţin pentru dragostea lui cea mare. 

Asociaţiunea va păstra cu sfinţenie până la sfârşit amintirea 
acestor bravuri. Amândorora li-am ridicat monumente în bi- 
blioteca Astrei. 

Astăzi aci în faţa Domniilor Voastre şi a istoriei închin na- 
tiunei mele viaţa mucenicului loan Raţiu ca pildă neperitoare 
de urmat la restriște şi în sbuciumul său spre înălţare pe scara 
infinità a civilizaţiunii umane. 

Adunarea generală a Asociaţiunii o declar deschisă. 


V. Goldiș 


spun cu încet prin zăbrelele 


973 


Cântec bun 


Spui noapte bună lumei întregi, 
Și doresc fiecăruia sănătate ! 
— Pe mine mă lăsați, biciul vieții mă bate ! 


Doresc flori de dimineaţă și aur în vis 
Și fiecăruia ii doresc tot ce este bun. 
— Ce mie-mi dă viață, nici nu vă mai spun... 


Fiți fericiți cu toţii și să vă boteze noroc. 
Și fiecăruia îi spun: somn ușor și vis frumos, frate; 
— Și ei mă sbat pe perne cu lacrămi udate]... 


Emil Isac 


974 


Andreiu Bârseanu 


Cuvântare rostită cu ocazia exhumării corpului 
lui ANDREIU BÂRSEANU și transportării lui 
în cavoul familiei din Braşov 


de Dr. G. Preda 
Vicepreşedinte al «Astrei» 


Onorată Asistenţă, 


In numele Asociaţiunii culturale „Astra“, pe care marele 
dispărut Andreiu Bârseanu a servit-o credincios până la moarte, 
îmi iau permisiunea să exprim, odată cu respeetuoase con- 
doleanţe familiei şi cele mai bine-meritate omagii omului bun. 
blând şi modest, patriotului desăvârşit, cugetătorului profund, 
entuziastului apostol cultural, care, pe lângă alte fapte meri- 
torii, a contribuit şi la progresul Asociaţiunii noastre, pe care a 
condus-o 5 ani ca vicepreşedinte şi 10 ani ca preşedinte. 

Indemnând poporul ardelenesc să practice în vieaţa sa de- 
prinderi intelectuale şi morale bune, întreţinând în sufletul a- 
cestui popor dragostea de neam şi de tară. Andreiu Bârseanu știa 
că-l ajută să meargă sigur şi în unire cu toţi frații pe calea a- 
devărată a civilizaţiei şi progresului. Dacă prin acest apostolat An 
dreiu Bârseanu răspundea chemării sale sufleteşti, prin aplicarea 
lui conştiincioasă. remânea pe măreţul piedestal al muncii ein- 
stite şi altruiste. pe caro se înălţaseră înaintaşii săi vrednici 
de laudă. 

Păiruns veşnic de un acelaş ideal. încălzit mereu de acecas 
flacără a culturii noastre naţionale. Andreiu Bârseanu a pășit în 
vieaţă cu modestie. dar a păşit, mereu înainte. ducând până la 
sfârşitui vietei jertfe pentru cauza culturală a neamului. 

Orice om imparţial. care a avut ocazia să cunoască şi să 
urmărească activitatea sa, a putut aprecia calităţile şi sacrificiile 


sale. 


975 


Deşi fără avere, Anilreiu Bârscanu a retuzat — pe tot tim- 
pul activității sale -—, să primească dela Astra“ şi puţinele 
avantaje pe care statutele acestei societăţi culturale le acorda 
preşedinţilor ei. Când era însă vorba de interesele „Astrei“, An- 
dreiu Bârseanu nu şovăia să-şi facă datoria. chiar cu sacrificiul 
sănătăţii. pot zice al vieţii sale. 

Imi amintesc de călătoria făcută în toamna anului 1921 
cu ocazia adunării generale a „Astrei“ la Sighetul Marmaţiei. 


Circulatia pe căile noastre ferate pe atunci nu era încă norma- 


MARVA 


Andreiu Bârseanu 


lizată. iar Andreiu Bârxecanu mergea la adunare slăbit şi anemiat 
de boală, cu glasul stins, dar cu mult entuziasm în suflet., In 
cursul destul de lung al călătoriei îşi repauza corpul pe băncile 
de lemn al unui vagon de clasa III (singurul ce ni se pusese la 
dispoziţie) şi îşi răzerna capul (în timpul nopţii) pe sacul cu 
cărți ce aducea hrană sufletească fraţilor din oraşul unde urma 
să aibă loc adunarea. 


976 


In tovărăşia unui număr foarte restrâns de membri din 
Sibiiu. Andreiu Bârseanu împărtăşia, vesel şi glumeț, greutăţile 
voiajului, dornic de a ajunge acolo unde-l chema datoria. 

Deşi suferind în ultimul timp, Andreiu Bârseanu a condus 
toate sedintele comitetului nostru cu tactul şi înţelepciunea ca- 
racteristică. El a întâmpinat cu cuvinte măestrite şi entuziaste 
pe toți (cari solicitau) idei şi sfaturi înțelepte, răspândind veşnic 
un exemplu de muncă, cinste, abnegaţie şi devotament. 

Storțările apostolatului său cultural sunt cu atât mai vred- 
nice de laudă cu cât au fost depuse în împrejurările grele pentru 
noi şi fară. Căci dacă înainte de răsboiu asprimea regimului 
maghiar împiedica manifestările noastre naţionale, după răs- 
boiu vârtejul materialismului şi mercantilismului cuprinsese su- 
fletul unora, indeferentismul (pentru cele culturale şi naţionale) 
pe acelea ale altora şi momentele erau din cele mai grele şi mai 
potrivnice unei bune reuşite în propaganda culturală. 

Andreiu Bârseanu însă nu dispera niciodată. E] perscvera. 
El stimula şi cu acelaş entuziasm cu care a lucrat la pregătirea 
poporului înainte de răsboiu. a lucrat şi mai târziu la întărirea 
şi Mesvoltarea lui. 

Actele şi faptele sale deci, ca şi actele şi faptele martirilor 
şi “eroilor neamului nostru. constituesce dovada strălucitoare 
pentru întreaga lume, că un popor nu poate pieri cât timp are 
cameni, care știu să țină în suflet făclia dragostei de neam. 

Cuvintele prevestitoare din imnul scris de el cu 30 ani 
înainte de răsboiu: 


„Pe-al nostru steag e scris unire. 
„Unire 'n cuget și simţiri.” 


au fost acele ce au contribuit să întărească şi mai mult idea 
unirii în sufletele noastre. Cu aceste cuvinte fraţii noştri au tre- 
cut Carpaţii, cu ele s'au cules laurii victoriei pe câmpul de la 
Mărăști. Mărăşeşti şi Oituz şi ele vor rămâne pentru totdeauna 
în sufletele noastre, ca simbol al aspirațiilor noastre naţionale şi 
al cimentării noastre sufleteşti. 

Astăzi, când brâul unirii (lucrat de atâţia înaintaşi vred- 
nici de laudă. printre cari numărăm și pe Andreiu Bâvseanu! îl 
vedem încins în jurul trupurilor noastre ; astăzi când prin cu- 
vintele rostite cu ocazia exhumării corpului acestui mare dis- 
părut. ne-a fost dat să privim o clipă îndărăt la drumul străbă- 
tut de el şi de atâţia eroi şi martiri ai noștri şi să vedem greu- 
iățile biruinţei lor. astăzi ni se lămureşte bine ceeace avem de 
făcut în viitor. 

In față corpului, care se transportă din glia oraşului nos- 
tru pentru a repauza în pace în cavoul familiei din Braşov, în 
memoria actelor şi faptelor din timpul vieţei sale. în memoria 
dorinţei pe care el a exprimat-o atât de bine în versurile sale, 
ar trebui să ne luăm un angajament sufletesc ca : mic şi mare; 


977 


tânăr şi bătrân. femeie sau bărbat. dela locul nostru să lucrăm 
pentru a întări cât mai mult acest brâu al unirii noastre sufle- 


teşti şi. având înaintea ochilor oglinda vieţei lui Andreiu Bâr- : 


ai 


a 


seanu; umar la umăr. cot la cot. să lucrăm pentru acelaş cult al ==, 


cinstei, dreptății şi adevărului. împodobind cât mai frumos testa- 
meniul ce ne este lăsat şi contribuind ca el să fie cât mai demn. 
transmis urmaşilor. 


Onorală Asisteniă, 


Dacă pentru fiecare om venit pe lume vieaţa este o luptă, `. 


in care pe lângă plăceri şi suferințe, pentru acei ce luptă şi se 
martirizează pentru neam, ca şi pentru apostolii culturali, cari 
muncesc şi se jertfese în vremuri grele pentru acest neam, lupta 
este din cele mai acerbe şi suferința din cele mai mari. 

Şi dacă recompensa muncii sau a luptei duse este în ra- 


port direct cu stortările făcute. stortările făcute de Andreiu Bâr- `. 


scanu ne impun datoria de a-i rezerva una din paginile glori- 
oase ale cărţii de aur a neamului nostru. 

Asociaţia culturală „Astra“, recunoscătoare mar»lui dis- 
părut. a publicat şi va mai publica operele vieții sale. Această 
asociație, în unire cu biserica şi şcoala (instituţii. pe cari Andrei 
Bârseanu le-a servit cu aceeaş credință şi devotament) a luat. 
imiţiativa strângerii fondului necesar înălţării unui monument 
pe mormântul său. f 

imortalizân i opera viclii sale, — Asociatia .Astra“ doreşte 
ca întreg poporul românesc să-l cunoască, să-l aprecieze şi să-i 
păstreze recunoştinla. Asociatia doreste ca figura lui Andreiu Bâr- 
seanu să rămână pentru posteritate simbolul păstrător de idea- 
luri şi de fapte vrednice. Ea doreşte apoi. ca în cultul unanim al 
frumoasei sale activități. în gloria vieţei sale trecute. să se to- 
pească toate axsperitățile şi rivalitățile de ori unde ar veni, păs- 
trându-se puternie numai ceeace a dorit şi el : credinţa şi dra- 
„gostea comună pentru binele şi prosperitatea acestei tări- 


978 


e 


i dee name = ei 


Andreiu Bârseanu 


In mijlocul frământărilor şi preocupărilor multiple cle 
după unire. -- ca pentru aşezarea din nou a unei societăţi: — 
copleşiți de problemele capitale ce se pun consolidării noastre 
în noul Stat naţional; luaţi de ritmul înfrigurat al victi sbu- 
ciumate de după răsboiu. rareori ne mai aducem aminte «le 
luptătorii cari ne-au însoţit sau ne-au condus până la locul în 
care lea esit în «drum nemilostiva şi totuş singura odihnitoare 
stăpână a vieţii. Sunt nume cari au strălucit în istoria noastră 
cea mai recentă. şi cari, întunecate de moarte nici de un deceniu, 
nu mai sunt pomenite decât în familie. In familia cea mare a 
neamului niciodată morţii pe cari i-am cunoscut cu toții. nau 
murit mai desăvârşit decât în zilele noastre pline de înfrigurare 
si de năvală. 

Abia a fost aruncată ultima mână de pământ pe mor- 
mântul unui mare dispărut. în care. până iceri credeam. de care 
ne femeam sau pe care îl adoram, şi alte nume se îmbulzesc în 
fruntea articolelor cotidianelor. în acelaş loc unde a fost culti- 
vat numele celui dispărut. Alte nume dau năvală în conversaţia 
zilnică, prind nădejdile sau acumulează temerile noastre. 

Cât priveşte  recunoştința sau amintirea. — am putea 


spune mai mult:  însăş dragostea noastră. — pot fi linistiți 
contemporanii cari se cred încă mari. sau cari chiar însemnează 
ceva în mijlocul nostru, — linistiti şi fără iluzii: îndată ce vor 


închide ochii vor fi uitaţi cu desăvârşire. 

Ceeace constatăm după răsboiu în viforoasă învălmă- 
șeală care arc o singură lozincă: tot înainte. tot mai mult pentru 
mine singur. nu mai este numai asaltul instinctiv şi legitim al 
vieţii. ci şi o însălbătăcire a luptei pentru existență, provenită 
din răsturnarea. valorilor morale şi a principiilor etice, care con- 
stitue  însuş * temeiul vieții omeneşti, încadrate în slujba cul- 
turii şi a civilizaţiei... Multă vreme încă nu vom avea nici simț. 
nici timp. pentru a aprecia meritele celor dispăruţi. cari au 


979 


muncit şi au realizat pentru neam, conduşi de principii şi con- 
vingeri cari azi nu mai au preţ în ochii noştri. Suntem poate 
numai în pragul unei epoci de nerecunoștinţă. Câtă vreme nu 
se va aşeza noua societate, maferialiceşte şi etic, moartea oa- 
menilor deosebiți din mijlocul nostru. va constitui o superfi- 
cială însemnare pe răboj. In suflete nu va lăsa urmă : pilda nu 
va fi urmată; de mâine, uitarea va acoperi şi cel mai strălucit 
nume... Pentrucă în zilele încercărilor de azi, în mijlocul unei 
democraţii care abia şi-a ridicat capul, — toţi suntem mar. 
Fgocentrismul nostru nu mai sufere pe altul în apropiere. Şi 
până la creaţia unei noi ierarhii a valorilor. o să mai curgă 
încă multă apă pe toate râurile Daciei resuscitate... 

Andreiu Bârseanu a fost unul dintre ultimii reprezentanţi 
a generației de vizionari din Ardeal. Generaţia această nu a- 
fost pe cât se crede, de numeroasă. Nu toţi intelectualii români 
ardeleni ai ultimelor patru decenii dinainte de unire, au avut 
această nobilă construcţie sufletească, acest temperament de vi- 
sători. Din potrivă, numărul lor e foarte mic. A covârşit numă- 
rul burghezilor mulţumiţi în tot mai multul material ce-l câş- 
tigau cu încordări mari. având puţină sete de bunuri superi- 
oare ale sufletului naţional, pentru cari se înflăcăra vizionarul 
Andreiu Bârseanu. poetul, la locul întâiu. şi apoi dascălul. Şi încă “ 
poet romantic ! Cu aceşti burghezi a avut destule amărăciuni în 
viața sa fostul preşedinte al „Astrei“. De nepăsarea lor se im- 
piedeca destul de des, şi numai arzătoarele sale discursuri dela 
adunările generale ale „Astrei“, mai puteau desțeleni, câteva 
clipe, inimile prea supuse gravitaţiei ale celor mai multi dintre 
contimporanii săi. 

Să nu se creadă că cele din urmă decenii dinaintea 
anirii majoritatea intelectualilor ardeleni ar fi dat un prea în- 
sufleţit concurs activităţii Societății culturale în fruntea căreia 
ajunsese Andreiu Bârseanu Era o zi sau două de glorie pe an— 
cu prilejul congreselor generale. — în colo, tot o mână de oa- 
meni, ca şi azi. tot numai o mică ceată de alți vizionari aju- 
tau „Astrei“ în propaganda ei de luminare şi de educaţie natio- 

„nală a poporului. 


+ 
* * 


Andreju Bârseanu a fost un suflet avdntat. Avântul lui por- 
nea dintro fină sensibilitate de poet, şi dintro sinceră şi adâncă 
dragoste pentru românismul întegral, nu numai pentru ramura 
pe care o păstorea culturaliceşte. Cei cari am avut prilejul să lu 
crăm în preajma lui ştim câtă tristeță îi pricinuia acest avânt 
al său. când îl vedea împiedecat de: realităţile date. Fostul pre- 
sedinte al Astrei era, dintre aceia ce „cad din nori“. Nu numai 
că-i răneşte asperitatea realității. ci, un restimp parcă nici nu 
mai văd bine în jurul lor. 

Şi. între greutăţile ce se iveau în drumul Astrei. între 


í 


980 


atâția indiferenți pentru lupta ce voia s'o ducă, au fost dese 
prilejurile pentru A. Bârseanu de-a lua contact cu realitatea. 
Figura lui insăși vădea pe omul ce trăeşte mai bucuros 
într'alte lumi. Câţi nu vom uita fața palidă, brăzdată de lungi 
cute ca de suferinţă, fruntea de-o ciudată solemnitate, subt care 
ochii negri ardeau misterios, ardeau continuu, hrăniţi de-un foc 
nestins? Si cum se strecuna de uşor, abia pipăind pământaul, 
strecurându-se c'un fel de sfială delicată prin lume! 

Nobieţă şi delicateţă în gest şi fapte ; aripat cu gândul 
şi vibrător de simţire, — aici, doar era împărăţia lui, ca a tu- 
turor poeţilor. 

Și ceeace a rămas mai neşters din amintirea contempo- 
ranilor este tocmai această atitudine de vates, — partea cea mai 
bună din el. 

Deşi A. Bârseanu a fost ani îndelungaţi şi profesor, la 
Braşov, şi se numără între fruntașii şcolilor din acest vechiu 
centru de cultură românească dela poalele Carpaţilor. Deşi ale- 
gerea lui ca membru la Academia Română urmase după marea 
sa lucrare de istorie a acestor aşezăminte de cultură. Deşi, încă 
mai de mult. dăduse împreună cu larnik. cea mai bună colec- 
ție de poezii poporale din Ardeal.. 

Totuş amintirea ne leagă mai ales de chipul oratorului 
dela tribuna congreselor Astrei, de chipul celui ce profetiza, tur- 
nând foc sacru în auditoriu din nesecatul izvor al inspiraţiei sale, 
când se lăsa răpit «le simțirea sa românească şi de optimismul 
său naţional. 

Ca o încununare a operei sale şi ca o dovadă a celor în- 
semnate zici. ce poate fi mai caracteristice decât faptul că Andreiu 
Bârseanu. în clipa înfăptuirii României mari, în loc să se îm- 
bulzească în frunte, după onoruri şi situații, sa retras în camera 
sa de lucru şi a scris poemul „Vorbeşte marea“. proslăvind la 
bătrâneţe unirea, el care cântase mai de mult: „Pe-al nostru 
steag e scris unire?“. Sa dovedit, întradevăr ca cel din urmă 
dintre romanticii noştri. — Si a tinut aşa de mult la acest cântec 
de lebădă al său, încât l-a citit însuș, — dacă nu ne înşelăm — 
întro şedinţă solemnă a Academici Române. 

Nu ni se pare că este semnul de distincţie al omului ? 
Când alţii se îmbulzeau la beneficiile praznicului naţional. An- 
dreiu Bârseanu instruna coardele lirei pentru a cânta însuş praz- 
nicul. cea mai mare biruință a neamului său mult încercat. 
Dintre poeții tineri şi bătrâni. ni sc pare că el c singurul care 
a cântat, cu suflet. şi cu închinare sinceră, unirea. 

J. Agârbiceanu 


981 


Salutul Rome 


Sub cerul aspru, plin de nori, 
In přigonirile turbate, 

Ce dulce glas de-odať străbate 
Până și 'n negrele 'nchisori ? 


Români ! voi toți l-ați cunoscut 
S'ați tresăltat de bucurie... 

E mama, ce cu duioșie 

La fii trimite-al ei salut. 


De veacuri voi v'ați deslipit 
Dela călduțu-i sân de mamă, 
Trimiși ca să luați in seamă 
Acest pământ în răsărit. 


Voi ați venit, voi ați invins 

Și multă vreme-ați stat de paza, 
Lățind mereu a Romei vază, 
Păstrând onoiu-i neatins. 


Dar vremuti grele v'au ajuns : 
Barbare cete năvăliră 

Și fii de mamă despăițiră 
Cu-un zid apioape nepătruns. 


Și mult, prea mult ați suferit 
Și ați căzut sub mâini streine ; 
Lipsiţi ați fost de-al lumii bine, 
Dar, totuş, nu v'ați prăpădit. 


982 


Dar nici ea nu va părăsit, 

Ci v'a păstrat a ei iubire, 
Privind cu ochi plini de 'ngrijire 
La fiii săi din răsărit. 


Ș'acum, când iarăș, s'a încins 
Lupta de drept și libertate, 

Ea vă îndeamnă a combate 

Cu brat, vânjos, cu foc nestins : 


„Să nu vă temei, dragi copii; 
Pentru-ale voastre drepturi sfinte 
Luptaţi cu 'nciedere "nainte... 
Nu uită Roma pe-ai săi fii!“ 


Ah, dulce fu acest cuvânt 
Și-aducătoi de mare bine 

In al său piept, zău, oare cine 
Nu simte azi în nou avânt ? 


Și cine oaie va pleca 

În făină fruntea mişelește, 
Când ochiul mamei îl priveşte 
Cu 'ntreagă strălucirea sa? 


Braşov, Decemvrie, 1894 A. B. 
(„Gazeta Transilv.“ No. 5, 1895) 


983 


D-șoarei A. Bârsescu 


Bine-ai venit din depaitare, 

Tu oaspe gingaş, adorat ; 

Un zeu prea bun a Ta cărare 
Spre-a noastie plaiuri a'ndreptat ! 


Căci a voit pe o clipita 

A vieții neguri să lasam 
Şin ale artei sferi senine 
Cosduși de Tine sd planam, 


Născută 'n zodii fericite 
Meniie mândiă ai primit: 
Ca să ’ntelegi a lumei taine, 
Sá farmeci sufletul uimit. 


Intocmai cum cutfundătorul 
Strătate-a mâtii adâncimi 
Și scumpele mărgaritaie 
Răpește din întunecimi, 


Așa Tu 'n marea ne 'nfeleasă 

A sufletului omenesc, 

Străbați, condusă de-al Tău geniu 
Și toate se destăinuesc. 


A patimilor largi prăpăstii 
Tu le cutreeri până 'n fund, 
Zadarnic monștrii pasiunei 
De-a Ta privire se ascund. 


984 


Și pe-al iubirii ostrov tainic 

Cu drag s'oprește al Tău pas, 

Tot ce-i mai sfânt, mai dulce 'n lume 
Vrăjeşte magic al tău glas. 


Și "n calea Ta mult indrăzneață 
O lume 'ntreagă Tu răpești ; 
Cu'n gest, cun tremur, c'o privire 
Tu mii de piepturi sguduești. 


O, câte inimi, câte sânuri 

La glasul Tău au palpitat ; 
Câţi ochi, o Hero ne 'ntrecută, 
La Tine lacrimi au vărsat! 


De mult acum vestite neamuri 
În drumul Tău cu drag privesc 
Și ca s'acopere-a Ta frunte 
Cununi de laur impletesc. 


Iar noi, frați dornici, cu mândrie 
Triumful Tău il admiram 

Si otice pas pe-a artei cale 

Cu ochiu lucios il urmariam,. 


Ș'acum, când intre noi Te-aduce 
Un ceas feiice, mult visat, 
Deodat' pe toți, o nouă Circe, 
În robii Tăi ne-ai pieschimbat. 


In fața geniului talnic 

Cu drag genunchii noi plecăm 
Și cu stâlpă;i in mâna dieaptă 
Cântări de laudă "ntonăm : 


„Pășește falnic inainte 
Menirea- i mândră implinind. 
Cu glasul Tău, cu-a Ta ființă 
O lume 'ntreagă îericind. 


„O, facă cerul, ca în ecale-Ți 

Pe lângă laurii divini 

Să crească-a bucuriei roze 

S'ai păcei dalbe fragezi crini !“ 

Braşov, 3 Martie, 1895 Andreiu Bârseanu 
(„Gazeta Transilvaniei“, No. 51, 1895) 


No 


Cum era odată... 


Clopotele 


După inapoierea din exil, se înfiripă, cu greu, către sfârşi- 
tul lui Nocmvric. cursul şcolar. 

Elevii se adunau, încetul cu încetul; din împrejurimi. 
Elevi particulari, sosiți de pe front. cu tot soiul de admiteri la 
examene sumare, năvăliau «lin toate părţile. 

O surdină uriaşă se pogoria peste sufletul nostru de altă 
dată. silindu-ne să vorbim mai încet. cu reticente.. 

Elevii mai mărişori înțelegeau. căci primejdia sc apropia, 
tot mai amenințătoare, peste capetele lor plăpânde. la vârstă de 
abia şeaptesprezece ani. 

Tunurile flămânde cereau hrană nouă şi copiii aruncati 
pradă. ca în pântecele unui Moloch incandescent. tipau în ma- 
rele cazan al prăpădului. un singur cuvânt. ce le amintia. in- 
stinetiv. copilăria lor pierdută 

— Mamă. mamă!.. 
k $ ba 

Detectivi roiau din toate părțile. ea niste corbi de pradă. 
adlulmecând mirosul de cadavre. 

Te urmăriau. dintrun ungher. când intrai la un pahar 
de bere: se atineau pe urmele tale. când te plimbai pe lângă 
linia ferată, luând seama. dacă observi mai cu dinadinsul tre- 
nurile militare, şi cele de povară. cari începeau a transmite. în 
proportii tot mai îmbelşugate. bogăţiile de peste Munţi. 

Te urmăriau în tren. când aveai un drum la Sibiiu sau la 
Alba-Julia. plimbându-se pe coridorul vagonului. luând masa 
la acelaş restaurant cu tine. si înapoindu-se cu acelaş tren. spio- 
nânclu-te din oglindă. când îți luai cafeaua. în restaurantu! 
gării. 


986 


Erau în asteptarea unei recolte bogate. care avea să supra- 
populeze şi cele din urmă celule ale temniţelor. arhipline de 
atâta lume românească. adunată cu arcanul. după bunul plac 
al „solgăbirăilor“ şi agenţilor  secreţi. cari trebuiau să-şi evi- 
denţieze tot mai mult zelul patriotic, ca să nu-şi piardă postul 
sedentar de veghe. atât de comod şi de... proventuos. 


* 
* x 


Recolta bogată a şi sosit, în curând. 

Intro dimineaţă, cu ceaţă mai multă ca de obiceiu. in- 
stituţiile publice arboraseră steaguri roşu- alb-verde. (Ba mal 
erau şi doi particulari : unul vis-a-vis de postă. altul pe Strada- 


Lungă. Cel dintâiu s'a prăpădit, iar cel de al doilea — cel mai 
intransigent ungur din câţi am cunoscut — trăeşte încă, mân- 


când pită rominească. după cum mâncam noi pe atunci: „pită 
ungurească'...) 
Când am văzut, steagurile. nu mai aveani lipsă de nici 5 
explicaţie : ele indicau precis : căderea Bucureştilor. 
ira târg de săptămână. Un ţigan bătea toba printre oa- 
meni. după indicațiile în ungureşte şi româneşte, ce i le da 
sergentul de stradă. 
Oamenii, în cea mai mare parte. moşnegi. femei şi copii, 
ridicau din umeri cu o nepăsare uşor voalată. 
— Aţi auzit. oameni buni ? 
— Auzit.. 
— Apoi să spuneți şi acasă ! 
— Om spune. dacă e porunca aşa... 
Dar chestia luă un ascuţiş mai ostil. când sosi ordinul 
dela pretură. să se tragă clopotele Catedralei. 
La Cassa centrală. unde era şi curatoratul Catedralei. 
sa spus precis : „Nu putem executa acest ordin“ 
Atunci îl executăm noi. răspunse autoritatea publică 
şi preluă cheile de la turn. 
Clopotarul. prinzând de veste. o şterse. de cu bună vreme. 
și aşa ordinul fu exreutat de doi tigani. cari luaseră, ne urmă. 
o bătaie {soră cu moartea. din partea unor agresori necunoscuti 


* 
% 


Dar nici un suiş fără coboriş! 

Intelegeam toate umilințele ee ne-au ajuns personal. dar 
nu puteam admite profanarea adusă Catedralei şi clopotelor e. 
cari aveau totuș altă menire. decât să preamărească izbânda vre- 
melnică a unui Kaiser descreerat. 

Dar. cum gurile noastre erau încleştate sub pumnul de fier 
al destinului, sau găsit totuş câțiva flăcăi din împrejurimi. ceara 
înapoindu-se pe front, sau oprit la un păhar de beutură. în 
crâsma de lângă gară. , 


987 


Erau în echipament militar, cu carabine şi revolvere. 

Se aşezară la o masă şi comandară vin din ce! mai bun. 

Pe urmă unul, observând la masa de alături câţiva jan- 
darmi, aduse vorba : 

— Și spune, măi vere Vasilie, am intrat biruitori în Bu- 
cureşti ? 

— De, aşa e vorba... 

— Ce vorba, mă, dacă noi n'avem Befel ? 

— Befelul o veni el, dar văd că steagurile s'au pus ? 

— S'au pus, măi vere Vasilie, dar o veni vremea, când şi 
steagurile se vor schimba. 

— O veni, măi vere.. 

-— O veni, zău ! 

Jandarmii se ridicară dela masă, provocători. 

Flăcăii rămaseră neclintiți, lângă păharul lor de vin. 

Schimbară priviri cu înţeles. 

— Ce vrei, măi fărtate, întrebă calm, cel dintâiu flăcău ? 
Uită, cu sunt sergent, cu un grad mai mare decât tine, şi mă 
înapoiez pe câmpul de luptă, ca să apăr țara ungurească... lar voi 
staţi acasă, la hodină şi stricaţi casele oamenilor. 

Se opri pe o clipă, căci sângele i-se urcase la inimă. apoi 
cu un gest poruncitor, arătă uşa. răcnind : 

— Afară! 

Intro clipă jandarmii dispărură. şi flăcăul după ce îşi 
duse la gură paharul, ce-i tremura în mână, strigă în urma lor: 

Om mai vorbi noi odată! 


* 
* * 


Și după doi ani şi jumătate. prorocirea flăcăului se împlini 
cu vârf. . 
In 4 August 1919, când primirăm, la Cluj, vestea că 
trupele române au intrat în Budapesta. eram la o reprezentaţie 
a 'Teatrului Naţional. 

Telegrama oficială trecuse numai prin două trei loji. 
Urmă o consfătuire scurtă. pe urmă trecu prin culise, ca să 
ia cunoştinţă şi artiştii. 

Marele public era încă în nesiguranță, dar observa că se 
pregăteşte ceva. 

Telefoanele sbârnâiau febrile; curieri! alergau să aducă 
musica militară şi plutoane cu torţe, şi când sa ridicat cortina, 
— după un interval de vreo trei sferturi de oră — directorul 
teatrului, amicul Zaharia Bârsan, în ţinută de rigoare, anunţă 
izbânda. ca un al doilea sol dela Marathon... 

Orchestra militară intonă imnul regal. 

A fost un delir. 

Lumea nu-şi rnai putea stăpâni lacrimile. ce se revăreau, 
ca o ploie îmbelşugată. după o secetă prea îndelin gată. 


Ce-a mai fost pe urmă? 
Retragere cu torţe, concentrate în faţa statui lui Mathia, 
cu mese şi scaune adunate din cafenele, şampanie. şi horă mare... 
La două mese ale profesorilor dela cursurile universitare, 
se discuta programul de mâine. La ora nouă la universitate, la 
zece în fața statuii din piaţa Unirii. Atunci vor suna toate clo- 
potele din Cluj. Scriitorul acestor rânduri sa împotrivit acestei 
propuneri din urmă, amintindu-și de umilinţa clopotelor dela 
Catedrala din Blaj. Pentru ce să se repete şi cu alţii? 

Dar n'a izbutit. 

— Lasă, mă, tu eşti popă, nu te pricepi. Aranjem noi: 

Se revărsa de zi. 

Cetăţeni harnici din împrejurimi sosiau cu căruțele, pline 
de zarzavat. 

Tinerimea îi întâmpină cu şampanie. în păhare mari. 

— Stăi, bade, şi bea un păhar de vin domnesc. 

— Steu domnule! 

Stii d-ta că Românii au intrat, în Budapesta? 

--- Să le ajute Dumnezeu! 

— Ei, vezi, le-a ajutat. 

Si omul, după ce înghitea. pe nerăsullate două npăhare 
mari cu sampanie, clipea din ochi, şi spunea. scuturând  hă- 
țurile : 

—- Dumnezeu e sus, și tot nu ne lasă... 


* * 
După vorbirile dela universitate, la ora zece ne-am în- 
trunit în piata Unirii. 
Şi clopotele viitoarei Capitale româneşti a Ardealului, au 
inceput să sune de pretutindeni, ca un preludiu a! vremilor 
nouă, cari nu se vor mai întoarce niciodată înapoi... 


Al. Ciura 


989 


Viaţa bisericească a Românilor din Ţara Oltului 


Note istorice de Ştefan Meteş. 


52 Toderiţa. 


La 1733 sunt în acest sat: 2 preoţi ort. Constantin şi loan, 
cu o biserică și 74 familii; !) iar la 1750 tot 2 preoţi ort, cu o 
biserică şi 370 credincioși.) Conscripția generalului Buccow din 
1761 ne arată: 4 preoți ort. cu o biserică și 101 familii; avere 
un fânaţ.?) 

In conscripția urbarială din 1788 se vorbește de un boier 
Dionisie, fiu al popii David Grama; apoi de preotul fără parohie 
Simion (de 55 ani) cu avere: 1 cal, 1 vacă, 1 porc, 1 sesiune de 
24 iug. şi 22 m. p, arător de 11 câble şi ae, feldere ; da taxă 
anuală de 2 fl. şi 30 cr. Despre preotul celălalt ort. vezi anexa. 

Ortodoxii au biserică de piatră, zugrăvită. Stola preoțească 
e următoarea : Dela botez 7'/, cr. (anual 11) total 1 fl. 221/, cr; 
dela morți sub 7 ani 24 cr. (c. 3 anual) total 1 fl. 12 cr.; dela 
morți mari 54 cr. anual 6 fl. 18 cr., sărindar 6 cr., anual 12 ÎL; 
dela Botez, Sf. Cruce, de cap de familie 3 cr., anual 10 fl. 48 cr. 
după 108 case; 1 felderă de ovăz dela 108 case face 11 fl. 36 cr. 
La Paști câte 1 17, cr., anual 2 fl. 37 cr., câte o zi de clacă so- 
cotită în 11 fl. 35.; La sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului 
2 fl.; dela nunți câte 12 cr. total 12 fl. — total se încasează 
anual 58 fl. 521/, cr. din care dau episcopului 4 fl. 25 cr. și 
protopopului 17 cr., iar restul de 54 fl. 10%, cr. se împarte între 
cei doi preoţi ort.4) 


1) Bunea, Episcopul Klein, p 409. 

2) Transilvania, 1901, p. 246. 

>) Cioban, 0. c.. p. 62. 

i: Arhivele Statului, Oluj, Oonscrip. dom. Făgăraş, XXIV. pp. 
60,83—5, 92. 


990 


In 1805 sunt 2 preoţi ort. : loan Toma (sfinţit în Ardeal 1771) 
şi Gheorghe Misa (sfinţit în Arad în 1800), o biserică și 147 fa- 
milii. Are filie satul Herseni.!) In 1846 sunt tot 2 preoţi ort. loan 
Feolfedi şi capelanul Bucur Sterţoja cu 149 familii și filia Herseni 


cu 52 familii.2) 
53. Ucea de jos. 


In socotelile domeniului Făgăraș din veacul al XVII-lea 
găsim de trei ori pe protopopul Man din Ucea de jos La 1667 
și 1670 dă onorarul său anual curţii 15 şi 20 fl., iar în 1668 duce 
din darea anuală a preoților o parte curții domnești 25 fl.2) In 
1671 e amintit popa Oprea din comuna aceasta.+) 

La 1733 sunt 2 preoți ort.: Stan şi lonașc şi unul unit loan, 
o biserică și 90 familii,5) iar în 1750 aveau 2 preoţi uniţi, o bi- 
serică şi 620, suflete.5: In 1761 sunt 2 preoţi ort. cu biserică şi 91 
familii și 2 preoţi uniţi cu o familie.?) — în 1781 se redă biserica 
ortodoxilor.*) 

ın 1805 sunt 2 preoţi ort. Toma Man (sfințit în Ţara Ro- 
mânească la 1758) și Achim Buzuletz (sfinţit în Buda la 1778), 
o biserică și 165 familii. Are filie satul Corbi.?) 

In 1840 slujesc aici 3 preoți ort.: Vasile Opriș, Nicolae 
Gurlea şi capelanul Candid Popovits, au 105 familii și filia Corbi 
cu 108 familii.!%) 


54. Ucea de sus. 


La 1080 și 1688, sunt 2 preoţi iobagi şi dau dijmă: popa 
Marin şi popa luon, care are un fiu luon.:!) 

Din 1728 cunoaștem 2 preoţi de aici: Coman Vlad și luon 
Vlad.1:) In 1733 sunt 6 preoţi: 2 uniţi Coman și luon și 4 orto- 
doxi Savul, Dumitru, Radu și luon dela Stejar (bigam) o bise- 


1) Gagyi o. €., pp. 276—7. 

2) Sematismul din 1846,0. 178. 

*) Szàdeezky, Apaf/y Mihaily fejedelem udvartartăsa, |. pp. 8 10 13. 

1) Pușcariu, Fragmente istorice, pp. 405—6. 

» Bunea. Episcopul Klein, p. 368. 

€) Transilvania, 1901, p. 245 

1) Cioban, o. c., p. 6l. 

“) Turcu, o. c., p. 109. 

î) Gagyi, o. c., pp. 274—5 

1) Șematismul din 1846, p. 179. 

n) Arhivele Statului, Cluj, Conserip. dom. Făgăraş. 

12) Puşcariu, Fragmente istorice, p 14, no. XXX și Puşcariu în Aa. 
Acad. Rom., sect. ist. XXXHI (1%10), pp. 66—7. 


991 


rică și 93 familii,') iar în 1750 avem 3 preoţi uniți, o biserică și 
550 suflete.2) 

O însemnare din Februarie 1754 pe un Strastnic, spune: 
„Această carte am cumpărat eu Iosif călugărul Făcu cu fl. 18 şi 
s'au (luat) dela popa Simion Cârtoșa și frații mei mau nici o 
treabă, ci cu voi vrea eu să o dau, slobod sânt“. In 1810 cum- 
pără această carte luon Dumitru Fleanchea și o dă de pomană 
bisericii din Ucea de sus.:) Pe un Triod notează în 1754 Badea 
Munteanu : „Acest sfânt Triod l-am cumpărat eu, monahu Iosif 
Făcu din Uţa de sus, frate mieu, popii Radu, de pomină şi vân- 
zători să nu fie niciodată și să fie tot la mâna noastă, până va 
fi tot niamul nostru... şi vânzătoriu și cumpărător.““4) 

In 1761 sunt 4 preoţi ort. cu 69 familii şi 3 preoţi uniți cu 
13 familii și o biserică.5) In 1772 sunt 2 preoţi: Radu Haida de 
70 ani şi luon, călugăr, de 75 ani.6) La vizitaţia canonică a epis- 
copului Nichitici din lunie 1788 se prezintă de aici 2 preoți: 
Algia Voilă şi Coman Vlad, despre protocoalele cărora se zice: 
„Cel de comisie să părăsește la 1784, iar de botezați este binișor. 
numai de aici înainte mai bine să-l facă.“7) Iconostasul l-a zugrăvit 
în Sept. 1783, loan zugravul din Feldioara.) Invățătorul Coman 
Gavrilă conducea, în 1765 şcoala acestei comune.?) Aerul din 
bis. ort, l-a zugrăvit îu 1712, zugravul Alexandru Grecu din Să- 
săuș în timpul păstoriei preoţilor: Savu Vlad și Zaheiu Fleanchea.!9) 

In 1805 avem doi preoți ort.: Adam Voila (sfinţit în Ardeal 
la 1791) şi Savu Vlad (sfinţit în Arad în 1798) au biserica și 229 
familii.) La 1846 serviau aici doi preoți ort.: loan Burs și loan 
Bărbat, având 229 familii.12) 

Preoţi uniţi cari au slujit aici sunt : loan Vlad dela 1807—1842 
şi Nicolae Burs dela 1836 —1849.:5) 


55. Vad. 


Anna Bornemissa, soția prințului Ardealului M. Apaffy, în 
20 Septemvrie 1666, ridică la rangul de nobil-boier pe popa Sim 


1) Bunes. Episeopul Klein, p. 367. 

2 Transilvania, 1901, p. 245. 

3) Iorga, o. c., ll p. 199, no. 699. 

4) Jbid, 1l. p. 199, no. 700. 

5) Cioban, o. c, p. 61. g 

6 Arhivele Statului, Cluj. Conscript. dom. Făgăraș, XXIX. p. 294. 

1) Pușcariu, Documente, |. p. 148. In 1787 biserica era a ortodoxilor. 
Arhiv. Stat. Civj, Conscript. dom. Fagăraş, XXVI. p. 191, 197, 205. 

3 Iorga, o. c., Il, p. 198, no. 695. 

”) Bunea, P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 165. 

10) forga, o. c, IL. p. 168, no. 696 

1) Gagyi, 0. Cu pp. 274—5. 

13) Sematismul din 1846, p. 179. 

13) Sematismul din Blaj, 1000 p. 636, vezi şi lorga, o. c, I. p. 218 
no, III. (din 1843). 


992 


din Vad.') In anul următor e protopop cu sediul în Vad, plătind | 
onorariul său de 15 fl. curții din Făgăraș și darea preoților 25 f1.2) 

In 1729, la soborui protopopesc din Șinca, ia parte și popa 
Ionaș din Vad.3) [n conscripția iui Klein din 1733 se pomenesc 
2 preoți uniți: luon şi Stan, având o biserică, o casă parohială 
şi 73 familii; avere: arător de 21 câble şi fânaţ, de 6 care de fân.4) 
In 1750 sunt 2 preoți uniți, o biserică cu 434 credincioși, iar 
la 1761, doi preoţi ort. cu 72 familii şi 3 preoți uniți cu biserică 
și 6 familii; avere: arător de 12 câble și fânaț de 2 care de fân.) 

Preoţii uniți sunt la 1792: Sin Boer şi Samoilă Dăneţ,”) iar 
in veacul al XIX : loan Cociş dela 1820—1823, apoi fiul său Toma, 
dela 1823 --1853, căruia îi urmează preoţi din familia Bunea până 
în zilele noastre, din care se trăgea și învățatul canonic și istoric 
Augustin Bunea,5) 


56. Vaida-Recea. 


Cel mai vechiu preot pe care-l cunoaștem în acest sat e popa 
Stan, căruia, la 16 Iunie 1556, Anna Nádasdy, văduva Voevodului 
Stefan Mailat, îi confirmă moșia sa boiereasca. El era feciorul 
boierului Stanislav din Recea, mai având doi fraţi Aldea și Radul. -?) 
Radul încă se face preot aici, având urmaș în popie pe fiul său 
Șerban căruia, Mihail Apaffy, în 16 Iunie 1689, îi confirmă moşia 
boierească. 10) 

Invăţatul boier al Țării Româneşti, Stolnicul Constantin Can- 
tacuzino, proprietarul satului, dăruește bisericii de aici un Pen- 
ticostar, din 1701.11) 

lau parte la soborul protopopesc din Șinca în 1729 şi trei 
preoţi din Recea: Radu, Luca și Matei., În 1733 sunt 3 preoţi 
ortodoxi: Radu, Luca și lene, acând 90 familii credincioşi.!?) La 
1745 cei doi preoţi: Raiu și lon, se lapădă de unire și trec în 
Țara Românească, iar poporul declară, că „preoţi uniți nu ţineme!3) 

La 1848 se constată că e o mănăstire „a Luchi“ (probabil 


1) Puşcariu, Fragmente istorice, po. 358—9. 

:) Szâdeczky, Apa/y fejedelem udvartartása, pp. 8. 10. 

*) Puşcariu, Fragmente istorice, p. 547. 

*) Bunea, Episcopul Klein, v 409. 

°) Transilvania, 1901, p. 246. 

l Cioban, o. c p 62. 

1) Densuşianu N, „ Monumente pentru istoria ţării Făgăraşului, Bucureşti 
1885 pb 153 -~ 4. 

*) Sematismul dela Blaj, 1900 p. 623. 

%) Pușcariu, Fragmente istorie, pp. 123—4, no. N LILE 

10) lbid, pp. 417—21. 

1n) lorga, o. c. II. p. 157, no. 541. 

':) Puşeariu, o. c., n. 547. 

1) Bunea, Episcopul Klein, p. 410. 

4) Dragomir, Desrobirea a pila) a Românilor din Ardeal, I. p. 158 


993 


a popii Luca) pe locul satului. Preotul e bătrânul Onofrei cu 1 
călugăr şi 2 călugărițe; una e cerşitoare.!) In 1761 a fost arsă.?) 
In conscripția din 1750 și 1761, apare, cu un sat, impreună cu 
Telechi-Recea.*) In 1805 erau deja trecuţi la uniți.*). 

Pe la 1842 servia aici ca preot unit Andreiu Luca, urmând-i 


Gheorghe Trâmbițaș. 
57. Veneţia de jos. 


Protopopul luon (Monea) în 1714 e la sinodul electoral, 
pentru alegerea lui loan Patachi de episcop unit 5). 

Cronica bisericii din Şcheiul Brașovului ne spune cum, la 
1724, unitul Jipa, fiul răposatului protopop din Șchei, Vasile Grid, 
sa dus «la notareşul și la pater teolog Gheorghi Regai, acela 
era ispravnicul săborului», şi după multe minciuni aceștia «i-au 
dat cart: lui Jipa, ca să fie protopop şi aici în Braşov și în toată 
țara Bârsei. Atunci protopopul Florea din Brașov mergând până 
la notareșul protopop lonașcu Monea din Vinetie (de jos) în ţara 
Oltului, ca să-i dea de știre de lucrurile aceste, fiind şi el is- 
pravnic în locul Viădicăi (că mai vârtos el cu popii țării Oltului 
alesese pe acest pater Poatochi lanoș să fie vlădică), deci nota- 
reșul îi spuse că a făgăduit Jipei»... Brașovenii însă nu-l voiau 
nici decum protopop pe Jipa, «deci să socoti notareșul (Ionașcu) 
cum va îmblânzi nărodul că foarte striga, toţi asupra-i pentru 
lucrul acesta şi zise să fie popa Flore protopop în Brașov numai 
și la sate să nu se amestece, iară Jipa să fie protopop la sate și 
în Braşov să mwaibă a porunci. Deci fiind ai noștri cam slabi de 
socoteală nu stâtură împotrivă tare...» și Jipa ajunse protopop 
unit peste ţara Bârsei datorită sprijinului devotat al protopopului 
lonașcu din Veneţia de jos 2), care nu peste mult avea să se în- 
rudească cu protopopul ort. Florea din Braşov al cărui fiu Vasii 
îi va lua fata în căsătorie ajungând întâi preot ort. în Făgăraş, 
apoi protopop unit în acest oraș 6). 

Impăratul Carol, în 7 Martie 1718, îl ridică la rangul de nobil, 
pe protopopul Ionașcu Monea din Veneţia de jos, pentru meritele 
sale în propaganda Unirii î). 

In 1733 sunt preoți uniți aici: lonașcu, protopop, Stoica și 


1) Cultura creştină, 1919 p 169 şi Bunea, P. P. Aron şi Dionisie Nova- 
covici, p. 332. — lonaşcu Lusă era în 1765, învățător la şcoala din 
Vaidu-Recea. [bida p. 365. | 

” Cultura creştină, 1919, p. 169. 

2) Transilvania 1901, p. 245 şi Choban, o. c., p. 62. 

3, Șematismul din Blaj, 1900, n. 623. 

4) Cultura creştină, 1916 pp. 68—74. 

‘} Stinghe, Jst. beserecei din Schei’ pp. 45—77. 

6) libid., pp 724—6 

1) Arhivele Statului ungar, Budapesta, Liber regias VI., p. 5465—50 


994 


Oprea, având o biserică, o casă parohială și 100 familii; avere: 
arător de 8 câble și fânaț de 4 care de fân:). Toţi trei luaseră 
parte la soborul din 1729 în Şinca sub prezidența protopopului 
lonaşcu Mone 2). Protopopul lonaşcu era om cu putere şi mare 
influență în vremea sa. Zidește biserica unită din Calbor, căci 
iată ce cetim pe un Anfologhion din această biserică: «Protopop 
Ionașcu Mone din Veneţia de jos, August 22 zile. Aciastă bise- 
rică o au făcut protopop lonașcu din Veneţie de jos, cu chel- 
tuială cu toată, iară cu ajutorul satului, fiind domno în Cincul-mare 
Suris Marton şi sfatul lui, lon Grecuţu, de în zilele Inălțatului 
Impărat Carolos VI, să se pomenească în veci părinții noștri: 
Îuon, Ana, lIsăilă, lon, Ancă, Ara și copiii mei Manea, luon, 
Marica, Mara, Ancă, Salomie, Ana, lona, Samoil, Ion; 1737 die 
7 Octombris...> 3) 

Fiul lui Ionaşcu, face o judecată asupra proprietății vestitei 
Cazanii a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, la 8 Iulie 1745 în 
satul Boholt, ca protopop al /eneţiei, numindu-se: Manea Monea,:) 
de altfel tot el trebuie să fie acel protopop Mateiu, care ia parte 
în 25 Maiu 1739, la sinodul din Blaj 5). Urmașul său e protopopul 
Nicolae (1755—61), î) apoi, Const. loanovici, care ia parte la 
sinodul din 1782 în Blaj 7). 

Dela protopopul Nicolae Veneţianul ni s'a păstrat o „,ate- 
ştație“ de pe la 1760, dată „acestor poporani ai noștri de aicea 
deja Varviţi (jud. Ciuc)“, în care le spune „cum să-și ţie legea 
precum și până acum au ţinut: 4 posturi întrun an, 2 zile în 
săptămână, sfintele sărbători tot ca până acum. Din nimică nime 
nu-i va simți, numai și pizmaşii să nu se facă, ce să umble la 
sfânta biserică, să-și cinstească preoţii lor cei pravoslavnici ai bi- 
sericii lor, cărora vlădicul anume să-l cunoască pe Măriia Sa 
P. Pavel Aron din Blaj. — Și să fie sănătoși. Nice să nu să teamă 
că-i vor face cătane nime, că, de-ar vrea încă iobagi,nu primește 
Exelenţiia Sa d. gheneralișul (Buccow)...“ $), 

In 1750 sunt: 1 protopop și 1 preoti uniţi, cu 4i4 credin- 
cioși şi o biserică, avere: arător de 5 câbe și fânațde 2 câble,?) 
iar în 1761 avem: 2 preoți ort. cu 110 familii și 3 preoţi uniţi 
cu 43 familii și biserică; avere: arător de 3'/, câble și fânaţ de 


„) Bunea, Episcopul Klein, p 48 

:) Puşcariu, Fragmente, p. 547 

*) lorga, o. c., II p. 78, no. 171. 

i) Ibid., p. 59 no. 119 

*) Moldovanu. Acte Sinodali. 11. p. 86 

5) Jbid., 1. p. 129. f 

3) lorga. Acte româneşti din Ardeal privitoare la legăturile Secuilor în 
Bul. com ist 1916 p. 172 no. NCUL 

$+) larga Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte 
za legăturile Secuilor cu Moldova (extras din Buletinul Comisiei istorice a 
României, vol. It.), Bucuresti, 1916, p. 272, no. XCII. 

9) Transilvania, 1901, p. 245 


995 


117, care de fân.!) In 1788 Iunie se prezintă în faţa episcopului 
Ghedeon Nichitici și popa de aici: lonaș Comănici.?) 

Şcoala, în 1765, se conduce de învățătorul Man Penciu.) 

In 1805 era preot ort. loan Rojoi (sfinţit în Ardea! în 1793). 
o biserică şi 142 familii.:) In 1845 servește aici popa ort. Mateiu 
Comănici, are 142 familii.5) 

Pe la 1842 preot unit e loan Sassebeși, căruia îi urmează 


Nicolae Sassebeşi.5) 


58. Veneţia de sus. 


le 1733 era popă unit luon cu biserică și 28 familii,”) iar la 
1750 un preot unit cu biserică şi 120 suflete,:) După conscripția 
lui Buccow din 1761, avem: 2 preoţi ort. cu biserică şi 39 familii 
şi casă parohială, apoi 1 preot unit cu 3 familii.) A fost şi aici 
o mănăstire, carea fost distrusă în 1761 din ordinul lui Buccow!%) 
Şcoala avea, în 1765, de învățător pe Tănase Poşa.!:) In 1805 
avea un preot ort. Radu Moga (sfinţit în Țara-Românească în 
1759) cu biserică și 59 familii; era filie a Comanei de sus,!:) tot 


așa şi în 1846.13) 
59. Viștea de jos. 


Popa loan de aici e citat ca martor la 1681. 14) Protopopu 
Stănilă din acest sat iscălește, în 1700, actul Unirii cu Roma, ca 
reprezentant al celor 46 preoţi de sub jurisdicțiunea sa. '5) După 
1711 popa Nicolae cumpără un Antologhion dela călugărul Ioasaf 
dela mânăstirea Daia. 16) La 1726 cunoaștem pe următorii preoți 
boieri din familia Şandru : Comşa, Nicolae, Mateiu, Stănilă și Gaspar 


1) Cioban, o. c, D. 62 

) Paşcariu, Documente, I. p. 144. 

3) Bunea, P. P. Aron și D. Novacovici, p. 365. 

4) Gagyi, o. €, pp. 274-5. 

5) Sematismul din 1846 

©) Sematismul din Blaj, 1900 p. 624 

1) Bune», Episcopul Klein, o. 408. 

8) Transilvania, 1901, p. 246. La 1760, se svunea, că la Veneţia se 
Mar va ruinile unei mănăstiri cf. Pașcriu, Documente pentru limbă, L. 
p 9) Cioban, o. c., p 62. 

1) Cultura creştină, 1919, p 170. Vezi pentru preotul şi situația 
lui materială din 1789, tabloul dela anexă. i 

u) Bunea, P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 385. 

2) Gagyi, o. c., pp. 214—5. 

13) Șematismul din 1846, p. 179. 

4) Arhivele Statului, Cluj, doc. familiei R6csey, I., no. 82. 

15) Magazinul istoric pentru Dacia, IM, p. 310 şi Cipariu, Acte şi frag 
mente, Blaj, 1855, p. 88. 

1) Torga, o. c., Il p. 169, no. 580. 


99% 


Neagoe tot boier. *) Conscripția lui Klein din 1733 ne dă: 3 preoţi 
ort. Comşa, Stanilă și Nicolae (bigam) și 2 preoți uniți Mateiu și 
Gașpar, o biserică și 80 familii, 2) iar în 1750 avem 2 preoți uniți, 
o biserică și 534 suflete. 3) După conscripția generalului Buccow 
din 1761 avem: 2 preoți ort. cu 114 familii şi 2 preoți uniți cu 
biserică şi 34 familii. 4) Această biserică a ortodoxilor, luată de 
uniți, există și astăzi, e foarte veche, scundă şi mică, are numai 
2 uşi la altar — ca şi mănăstirea dela Ripa-Râmețului dela 1487 — 
şi hramul Sfinţilor Voevazi. 

Şcoala de aici o conducea, în 1765, dascălul Dumitru Șandru 5) 

Fruntașul și vrednicul preot ortodox Pavel Borzea din Viştea 
de jos îmi comunică, că după ce ortodoxilor de aici li s'a luat 
biserica, ei cumpără cea de lemn de stejar din Poiana Mărului, 
unde făcuse Constantin Vodă Brâncoveanu, stăpânul satului, una 
de piatră. In aceasră biserică de lemn s'a făcut slujba până la 
1790, când Românii ort. de aici sub conducerea preoților: Șerban, 
Stănilă Cârje și Vasile Borzea își fac o nouă biserică de piatră, 
zugrăvită, în 1810, de zugravul Alexandru Grecu din Săsăuș. O 
inscripție din altar spune: Sa zugrăvit acest sf. altar de Popa 
Stanilă, întru vecinica pomenire. 1812. Mo. Sofia, Stănilă și tot 
neamul lor». Biserica zidită în 1790 s'a dărăpănat foarte mult 
prin cutremurul din 1916, așa că a trebuit dărâmată și în locul ei, 
Sa ridicat în 1926 una mare și frumoasă, prin s rădania lăudabilă 
a actualului preot Pavel Borzea și prin sacrificiul de veșnică bună 
pomenire a harnicilor Români ort. din Viştea de jos. 

Bisericii de lemn din «Ghiștea de jos», — aduse din Poiana 
Mărului, unde este hramul nașterii şi prea sfintei de Dumnezeu 
feciorii Maria», — dăruiește, după 1760, popa Visarion, o Evan- 
ghelie «acest odor de Duhul sfânt însuflat», cumpărat împreună 
cu alți 4 creștini. 6). 

La 1773 şi lanuarie 1786 se aminteşte preotul Stănilă Cârje, 
care cumpără odată un 7riod, iar a doua oară un Penticostar dela 
dascălul braşovean Radu Duma. ?) 

In 1805 sunt 2 preoți ort. Stănilă Cârje (sfințit în Ardeal, 
la 1767) și Vasile Borzea (sfinţit Arad 1799) au o biserică și 135 
familii, adecă 655 credincioși, 5) iar la 1823 e popă Marcu. *) 


1) Arhıvele Statului, Cluj, Conscrip dom. Făgăraș. — La 7 Maiu 172s 
se amintesc ca reprezentanți ai familiei boiereşti din Viştea de jos 
popii: Dumitru și Nicolae cf. Puşcariu, Fragmente, p. 82. 

2) Bunea. Episcopul Klein. p. 368. 

3) Transilvania, 1901, p. 245. 

1) Cioban, o. c., p 6L. 

5) Bunea, P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 365 

€) Torgas o. c., H. p. 205, no. 729. 

7) Ibid.. |. p. 206, no 731, 733. 

8) Gagyi, o. cC, p. 274—5. 

°) lorga, o. c., II. p. 82, no. 208. 


997 


La 1846 e numai 1 preot ort. loan Şofer cu 135 familii; un post 
vacant. 1) 

La 1748 numai se face amintire de mănăstirea din Viștea 
de jos. Ea era pe locul unui boier; avea un preot bătrân, călu- 
gărul Laluţ Bogoslov şi 3 călugări. Avere: 20 capre, 7 stupi, 
arător loc de: 3 gălete semănătură de toamnă, 2 gălete de pri- 
măvară şi 2 care de cucuruz. ?) Mănăstirea afirmativ a fost dis- 
trusă în vremea «revoluției» religioase a călugărului Sofronie 
din Cioara. 3) 

Protopopul unit din Făgăraș Constantin loanovici, înainte de 
1751, a fost protopop în Viștea de jos, căci desigur el trebuie 
să fie, cel care iscăleşte pe un Anfologhiu (din 1745) din biserica 
unită din Margineni: ... protopop Constandin, al eparhiei Viişti 
de jos, Făgărașului. +) 

Preot unit slujește aici loan Şandru dela 1821—1846 5) ur- 
mat de fiul său loan până la 1874. 6) 


60. Viștea de sus 


Cel mai vechiu preot cunoscut aici e popa Radu, care plă- 
tește curții din Făgăraş, în lunie 1669, suma de 15 fl., ca ono- 
rariu obișnuit din partea noilor preoţi din iobagi ?) 

In 1733 sunt aici 2 preoţi ort.: Radu și Comşa şi 2 preoţi 
uniți Constantin şi lonașcu, o biserică și 140 familii, 5) iar la 1750 
avem 3 preoţi uniți, o biserică și 780 suflete. °) In 1761 se con- 
stată : 3 preoți ort, 211 familii şi o biserică și 2 preoți uniți cu 
10 familii fără biserică. 19) 

„Mănăstirea de aici, pomenită la 1748, avea un preot bătrân 
Pahona, 2 călugări și 5 călugărițe. Avere: 1 cal, 3 vaci, 12 stupi 
și fânaț de 2 care de fân.1:) Mănăstirea a fost distrusă în 1761 
de Buccow. În conscripția episcopului Rednic, din 1765, se face 
amintire de fânațul de 7 care de fân al acestui locaș. 12) 

La vizitaţia canonică se prezintă înaintea episcopului Nichitici, 
lunie 1788, doi preoţi de aici: Adam Vâlca şi Moise Vârtoșşi, însă 


1) Sematismul din 1846, n. 179. 

2) Bunea, P. P. Aron şi D. Novacovici, p, 333. 
5) Cultura ereştină, 1919, p. 170. 

3) Iorga. o. cu, Il. p: 1831, no. 431, vezi no. 434. 
5) Sematismul din Blaj, 1900, pn. 637. 

€) Puşcariu, Fragmente, pp. 83—4 (din 1843). 

7) Szâdeczky, Apaffy Mikaly fejedelem udvartartása, p. 12. 
°) Bunea, Episcopul Klein, p. 367. 

9) Revista Transilvania, 1901 p. 245. 

1) Cioban, Statistica Românilor, p. 61. 

u) Bunea P. P. Aron şi D. Novacoviei, p. 333. 

13) Cultura creştină, 1919, p. 170. 


998 


E 


protocoalele lor «cel de comisie cu Noemvrie 1785 părăsit, iar 
de botezați nimic, 20 zile i s'au pus».?) 

In 1805 sunt preoţi ort.: Moise Vulcan (sfinţit în Ţara Ro- 
mânească la 1768, iar în 1775 trece la uniți, recunoscut de epis- 
copul Gr. Maior, în 1780 iar se întoarce la ortodoxi, dar în 1793 
e scos din slujbă ca «praevaricator»), Moise Versoja (sfințit în 
Ardeal, 1772), Eftimie Buctde (? sfințit Ardeal 1799) şi Naftalie 
Șandru (sfințit Ardeal 1794), au o biserică şi 249 familii. 2) 

La 1846 constatăm doi preoți ortodoxi : loan Futsu şi Mateiu 
Vulcan având credincioși 249 familii. 3) 


61. Voila. 


Impăratul Carol al VI-lea, prin diploma din 7 Martie 1718 
face nobil pe popa Vasile din Voila și pe fiii lui Nistor, loan și 
Mihăilă.«) 

La sinodul electoral unit din 1714, protopopul Nicolae, din 
acest sat e pentru alegerea lui loan Pataki ca episcop.5) 

Episcopul unit Ioan Pataki, din conacul său dela Sâmbăta 
de jos, în 26 Februarie 1725, scrie protopopului din această co- 
mună următoarea scrisoare. trimițându-i şi hotăririle sinodului : 
„Dela Hristos bună sănătate îți poftim şi dela noi blagoslovenie 
îți trimitem fraţii tale cinste protopoape Miclăşiu dela Voila. 

Intru aceste zile mai dinainte, strângându-se câţiva cinstiți 
fraţi, protopopi juraţi, împreună şi cu alți preoţi înţelepţi, făcând 
sabor, socotiră şi isprăviră niște puncturi pentru multe socotele 
ale săborului mare, care iată şi fraţii, le trimitem în Scrişoare 
pentru aceia cum vei primi frăţia ta această scrisoare de una 
să strângi săborul de plin, şi poruncile aceste foarte cu amănuntul 
să le arăţi şi să le dai a înţelege tuturor preoților, iară popi în 
toate statele la toți oamenii, ca deacum înainte, så se ție și să se 
plinească aceste toate supt acele globe şi pedepse oarecare se vor 
afla scrise înlăuntru. 

Fără de aceste porunci ale săborului. se aibă grijă frăția ta 
cum dajdiile vlădiceşti până la Sf. Ghecrghe să se stringe îm- 
preună cu talerul logofătului, și atunci înlăuntru să se aducă. Ve- 
nitul frăției tale pe cum au fost obiceiul, în zilele altor vlădici 
repausați, poţi-le cere frăția ta. 

Apoi vei avea grija frăţia ta de vei pune în catastiv pe toţi 
popii, cari sau chirotonit prin alte țări și până acum m'au venit, 


1) Puşcariu, Documente pentru limbă, |. p. 147. 

?) Gagyi, o. c., în Transilvania, 1911, pp. 274 —5. 

3) ȘSematismul din 1846. p. 179. 

3) Puscariu, Feagmente istorice, pp. 505—8, no, OXXXVIII. 
5) Cultura creştină, 1916, pp. 69 și urm. i 


909 


la noi să-şi ia blagoslovenie, nici dela noi mau paucenii de aceste 
câți sunt în eparhia frății tale să-i putem șşti“.1) 

Desigur că părintele Miclăuş, se va fi conformat poruncilor 
acestora ale vlădicului său. 

In 1733, avem 4 preoți uniți: Vasile, Miclăuș, David, Toader 
şi 1 preot ort. Nistor, o biserică și 80 familii; avere: arător de 
6 câble.) In 1747 Martie, popa David Moian, cu alţi creştini, 
cumpără dela lon grămăticul, feciorul popii Oancea din Sadu, un 
„Strastnic, adecă slujba patimilor a Domnului și Mântuitorului 
nostru“, pe care apoi „am dat și eu, popa Nistor din Voila și cu 
Niţu Murariul, șase blide de grâu papistan din Becleani de l-au 
lezat't.5) 
In 1750, sunt 3 preoţi uniţi: o biserică şi 410 suflete; avere 
arător de 7 câble,:) iar în 1758, se amintesc cu numele 2 preoţi 
uniți boieri : Nistor și Vasile; avere : arător 12 locuri de 8 câble.5) 
Conscripția din 1761 a lui Buccow, ne dă: 2 preoți ort. cu bi- 
serică şi 86 familii, și 2 preoţi uniţi cu 11 familii; avere: arător 
de 8 câble.5) 

In 17853, sunt 2 preoţi boieri uniți: Iosif Gabor și Şerban 
Sütö, locuiesc pe moșia lor boierească; biserica e unită și are 
pământ de 6 câble. Stola: botez 12 cr., cununie 24, înmormân- 
tări 1 fl., serindar pe 6 săpt. 10. fl.7) 

La 1805, era 1 preot ort. loan Negoe (sfinţit la Arad în 
1804), are biserică şi 41 familii.*) In 1846 e preot ort. Toma 
Gabor cu 41 familii.) 

Pe la 1842. slujea preotul unit Iosif Şerban, până la 1868, 
având 388 credincioși.!%) 


62. Yoivodenii-mari. 


Un preot Teodor Bica, din această comună a trăit înainte 
de 12181!) La o anchetă din 1033 Noemvrie 5, e citat ca martor 
popa Şerban (de 65 de ani) din Voivodenii-mari!:) La 1726 se 


1) P. Maior, Istoria bisericei Românilor, Buda, pp. 378 —80 şi Moldo 
vanu, Acte sinodali, 1l, p. 108. 

*) Bunea, Episcopul Klein, p. 369. 

4) Iorga, o. c., Il, p. 208, no. 743. 

+) Transilvania, 1901, p. 245, 

€) Arhivele Statulului, Cluj. Conscrip. dom. Făgăraş. NI p. 1078. 

1) Cioban, o. c., p. 6l. 


*) Arhivele Statului, Oluj, Conscrip. dom. Făgăraș, XV, pp. 141-2 ’ 


Vezi despre popa Şerban Şuteu şi lorga, o. c., ll, p. 207, no. 739. 
%) Gagyi, o. c., pp. 276-7. 
10) Sematismul din 1846, n. 178 
11) Sematismul din Blaj, 1900, p. “38. 
2) Puşcariu, Fragmente istorice, p. 603. 
13) Jbid., p. 311. 


1000 


amintesc de aici preoții boieri: Radu Bica și Comşa Bica, apoi 
Oprea, iobag.!) In 1733, sunt numiţi aceşti trei ca preoţi uniţi și 
2 preoţi ort. luon şi David, o biserică şi 57 familii.) 

In 1750, e un preot unit cu biserică şi 270 suflete,) iar în 
1758, sunt doi uniţi boieri: Şerban Bica, sen. și Şerban Bica, 
'jun., stau pe moșia lor boierească.) Unul dintre aceşti doi popi 
Șerban, cumpără un Lifurghier, pe care „l-am dres eu Constantin 
Logofat, dascălul Metropolii Bucureştilor“ pentru 3 Lei.5) 

Conscripția lui Buccow, din 1761, ne dă: 2 preoţi ort. cu 
biserică şi 94 familii și 1 preot unit cu 2 familii.) Popa luon 
Bica în 1767, cumpără o Evanghelie, dela preotul din Voivodenii- 
mici: Toma.?) 

Iă 1772, avem 2 preoți ort. : Niţu (luon) şi Şerban.) Despre 
popa Ion Bica, ne spune episcopul Ghedeon Nichitici în Iunie 
1788, că „protocolul de comisie au părăsit cu sfârşitul Octomvrie 
1785, iar cel de botezați, nu după formulariu și vadeai sau pus. 2) 

Bătrânul popa lon Bica, sfințit în Țara Românească îna- 
inte de 1767, a murit în 1791. 10) 

La 1805, avem 2 preoţi ort.: Ion Bica, jun. (sfinţit în Ar- 
deal 1791) şi Alexe Bica (sfinţit, la Arad în 1801) au biserică și 
92 familii ; şi ca filie Voivodenii-mici aparţine aici.!1) 

O inscripție pe dosul catapiteazmei zice: «Altariu de robi 
lui Dumnezeu, lon Bica şi feciorul său Manu, 1812». ,2) 

- In 1846, sunt 3 preoţi ort.: Moise Bica, şi capelani: loan 
Biis (?) şi Gheorghe Zaharie cu 92 familii. Are 2 filii Voivodenii- 
mici cu 60 familii și Ludişorul cu 61 familii. 13) 

lată deci o familie, Bica, care peste trei sute de ani a preoțit 
în Voivodenii-mari. 

Merită să fie reproduse aici amintirile foarte preţioase și par 
adevărate, privitoare la Voivodenii-mari, ale administratorului pro- 
topopesc din Avrig Vasile Maxim, comunicate episcopului Şaguna 
la 17 Ianuarie 1860: «...Afară de mănăstirile pomenite se mai 
află vrednică de însemnat bisericuţa noastră din Voivodenii-mari, 
care pentru vechimea sa se deosebește de toate celelalte biserici 


1) Arhivele Statului, Cluj, Conserip. dom. Făgăraş. 

» Bunea, Episcopul Klein p. 369. 

) Transilvania, 1901, p. 245. 

1) Arhivele Statului, Cluj, Conscrip. dom. Făgăraş, HI 981. 

*) Iorga, o. c., Il. p. 199, no. 701. 

6) Cioban, o. e. p- 61. Şcoala din Voivodenii-mari o conduce în 
1765 învățătorul Aldea Bica, cf. Bunea, P. P. Aron şi D. Novacovici 
p. 365. 

1) Torga. o. c. H, p. 209, no. 149. 


%) Puşcariu, Documente, 1, p. 147. 
10) Gagyi, o. c., p. 277. 

5) Gagyi, o. c, pp. 276—7. 

13) lorga, o. €., D. 209, no. 748. 
':) Sematismul din 1846, p. 178. 


1001 


čo 


din toată Ţara Oltului. Aceasta este zidită în stil gotic şi se vede, 
că a pătimit unele prefaceri după schimbarea timpurilor, — ea e 
o zidire mică, cu o boltitură foarte înaltă, lângă care în vremile 
mai nouă s'a zidit un turn și altariu mic, — lucru tare prost; şi 
pre din afară și zidirea veche s'a schimbonosit. Am căutat să aflu 
anul zidirei ei și mam aflat alta decât în stâlpul uşii săpat în 
peatră cu slove româneşti anul 1613 și cu puțină scriptură, care 
însă nu se poate ceti, că abia se cunoaşte și trebuie că bisericuţa 
e mai veche după structura ei, și anul de mai sus doară nu e 
anul zidirei ei, ci poate, că e semnat de altul oarecine mai târziu. 
Am zis mai sus, că bisericuța a pătimit prefaceri, că aceea e zu- 
grăvită, şi inscripţia deasupra uşei, înlăntru arată, că sa zugrăvit 
sub vlădica unit al Făgărașului, Maier, deși astăzi nu se află suflet 
de greco-catolic în comunitatea Voivodenii-mari»... 

lată cum explică părintele Maxim, trecerile ortodoxilor la 
uniți și schimbarea bisericilor dela unii la alții şi dela an aproape 
la an: «...trebuie că a fost un caz analog cu întâmplările de pe 
acele timpuri din satul nostru Avrig, despre care mi-au povestit 
părinții mei, auzind și dânşii dela alții mai bătrâni, că in vremile 
de atuncia (veacul al XVIII-lea) se făcea din partea mai marilor 
bisericei greco-catolice silă bisericilor noastre, ca să se dea lor, adecă 
se trimitea din timp «diaci crăești» (aşa-i numia poporul) și luau 
cu sila dela preoții noştri, — cari erau sfințiți de episcopi din 
Țara Românească și slujau poporului, cheile bisericii şi le da celui 
uniat, care era numai singur și nu avea popor, ca şi acela aici în 
Avrig, fiind cu inimă bună sau doară mustrat de conştiinţă, căci 
şi-a părăsit legea, după ce se duceau acei «diaci criiești», veneau 
de mai multe ori și cercetau biserica, * înă când, se zice, că s'a 
înțeles poporul, ca să-i alunge, când vo, ai veni, cu sila de aici; 
dară ca să nu cadă sub pedeapsă a învățat pe mueri, ca când vor 
mai înțelege că vin, să iasă fieștecare cu ce va putea şi să-i scoată 
din sat afară...», femeile așa au și făcut. 3) 


63. Voivodenii-mici 


La 1733, e un preot unit lane, o biserică și 48 familii; ?) 
la 1750, un preot, un crâsnic, o biserică și 300 suflete, ) iar la 
1761, un preot ort. cu 53 familii și 1 preot unit cu biserică și 
8 familii. +) La 1767, popa Toma de aici vinde o Evanghelie, 
popii din Voivodenii-mari. 5) | 

Numele și situaţia preoților din 1758, se poate vedea la anexă 


1) Puşcariu, Documente, |. pp. 390—2, 
:) Bunea, Episcopul Klein, p 367. 
`) Reviista Transilvania, 1901, p. 245. 
1) Cioban, Stati:-tica Românilor, p. 61. 
5) lorga, o. c. Il, p. 209, no. 749. 


1002 


La 1805, avem 2 preoți ortodoxl: loan alias Vasile Ramba,. 
sfințit în “Țara-Românească la 1775, wa fost confirmat ca paroh 
nici odată, ci a servit clandestin diferite slujbe religioase, apoi 
popa Moise Navin Stelia (sfinţit la Arad în 1800); sat grăniţeresc, 
e filie a parohiei Voivodenii-mari. Are o biserică şi 60 familii. ?) 

La 1846, aparţine ca filie, satului vecin Voivodenii-rari. 2) 


Intregiri și adause 


1. Arpașul de jos. Pe la 1840 era preot în acest sat lon 
Boer, cf. N. Borzea in Transilvania, 1926, p. 253. 

3. Beclean. Biserica a fost isprăvită la 1808, cf. Literat, 
Anuarul Com. mon. Ist. secţia Transilvania, Cluj, 1920, p. 231. 

12. Corbi. Pe la 1840 era aici protopop ortodox Candin 
Popovici, pe care episcopul Vasile Moga l-a scos din slujbă la 
intervenţia catolicilor. Vezi preţioasele amintiri publicate de păr. 
protopop al Făgărașului Nicolae Borzea în revista Transilvania, 
Sibiu (LVII), 1926, p. 255 şi 251. 

15. Drăguș. Preotul Jurcovan de aici, pe la 1848, a fost şi 
protopop, cf. Borzea în Transilvania, 1926, p. 259. 

17. Făgăraș. După moartea episcopului ort. Gherasim Ada- 
movici Făgăreșenii, cari erau ortodoxi foarte dârji, cer, în 24 
Ianuarie 1797, dela Mitropoiitul sârbesc Ștefan Strătimirovici să 
stăruie la locurile preaina!te, ca să le numească un episcop român. 
Mitropolitul le răspunde, în 24 Febr., că «dorirea aceasta a inimii 
voastre... vrednică de mare laudă şi mie de nespusă bucurie îmi 
este... aşa cu adevărat poftesc, ca nu numai voi, ci şi celelalte 
obştii» să ceara ceea ce au cerut Românii ort. din Făgăraș. cf. 
Lupaș în Revista Teo?» “că, VI, Sibiu, 1912, pp. 8—11. 

24. Ileni. La 17 se aminteşte preot unit Toma Cornea 
alias Barb, cf. Puşcariu. Fragmente istorice, p. .21. 

32. Oprea-Cârtişoara. Vezi despre pictura bisericii de aici, 
făcută în 1809. Valer Literat, Anuarul Comisiunii Monumen- 
telor istorice, secția Transilvania, Cluj, 1929, pp. 228—33 (se re- 
produc 2 picturi din biserică). 

46. Streja- Cârțișoara. Biserica de aici e zugrăvită . la 1821. 
Vezi despre popa loan Banciu (nu Baciu) la 1769, 1772, 1782; 
apoi despre Nicolae Banc.u (1828), Damaschin Banciu, dascăl (1837) 
și Gheorghe Banciu, școlar (1848), /bid., pp. 233-—41 (se re. 
produc 3 picturi din biserică). 

54. Ucea de sus. Popa Radu deaici cumpără o Evanghelie, 
care acum e în biserica din Oprea Cârțișoara. /bid, p. 233. 

62. Voivodenii-mari. Biserica e zugrăvită în 1812, cf, Meteș. 
Din istoria artei religioase române, |, Cluj, 1920, p. 122. 

') Gagyi, o. c. pp. 274—5. 

:) Sematismul din 1846, p. VIN. 


1003 


Mișcarea culturală 
Idei, oameni, fapte 


+ Inaltul Regent Gheorghe Buzdugan 


La 7 Octomvrie sa stins. din viaţă, în vârstă de 87 anı 
Inaltul Regent Gheorghe Buzdugan în regretele unanime ale 
Ţării. Instituția regenței, prevăzută în Constituţie. dar pentru 
întâia oară aplicată în România, a fost necesitată de abdicarea 
dela tron a fostului principe moştenitor Carol, şi succesiunea 
la Tron a fiului său minor, M. S. Regele Mihaiu. Nemuritorul 
Rege Ferdinand a desemnat pe întâii membri ai Regenţei pornind 
dela înalta grijă ce a purtat Ţării şi poporului român, cu înte- 
lepciunea ce a earacterizat toate actele vieţii sale. A asezat în Re- 
gență pe un membru al Familiei regale, A. Sa Principele Nico- 
lae. pe Patriarhul României, și pe cel mai înalt magistrat al 
Țării, primul preşedinte al Curţii de Casaţie, Gheorghe 
Buzdugan. 

Regența astfel constituită sa adeverit a fi la înălțimea 
înaltei sale misiuni naţionale şi de Stat, iar înaltul Regent, mort 
pe neașteptate, a fost un factor important al ei şi un stâlp pu- 
ternic. 

Coboritor dintro veche familie românească, închinat 
slujbsi dreptății o viaţă întreagă, departe de învălmăşala tup- 
telor politice, Gheorghe Buzdugan a ştiut. în scurtă vrome ‘ât 
a stat la înaltul post, să aducă prestigiu Instituţiei celei noi, 
să samene încredere în popor față de ea, şi să contribue la re- 
facerea liniştei si sigurantei din Țară. ereu încercată prin schim- 
barea în succesiunea la Tron. 

Prin el a vorbit dragostea de Țară şi înţelepciunea poporu- 
lui român. N'a putut fi decât respectat de toti bărbații politici 
ca şi de întreaga opinie publică. întrucât prin conduita sa a 


1004 


dovedit mereu că la înaltul loc ce îl ocupa, avea o singură grijă: 
consolidarea şi binele Țării, dând cel mai elocvent exemplu de 
urat. i 

Urmașul său în Regenţă este tot un merabru al magis- 
traturii : d-/ Constantin Sărăteanu. 

Pentru consolidarea și prestigiul Regenţei, instituţia care 
va trebui să funcţioneze până la majoratul Regelui minor, pen- 
tru a păzi intactă instituția monarhică, — de care numai în- 
străinaţii de mentalitatea şi credința românească cred că ne-ani 
putea despărți. — urăm ca Inalta Regenţă. completată, să fie 
acelaş paznic al Constituţiei. al Ţării şi poporuiu: român, care 
sa dovedit a fi dela instituirea ei. 

Tr 


7 Alexandru Davila 


Sa stins, întrun sanatoriu din Bucureşti, 1a 20 Octomvrie; 
un scriitor şi un om de teatru de cea mai pură rassă; un om care 
de peste douăzeci de ani a fost scos din rândul celor vii trupește, 
prin ţintuirea lui în scaunul paraăliticilor. Sufleteşte era mereu 
viu în mijlocul nostru, cum va fi şi de-aici înainte de câteori 
publicul românesc va: Ia contact cu arta din „Vlaicu-Vodă”, 
cu premiul naţional pentru poesie. deşi n'a scris alte versuri. 

In primăvara acestui an Alexandru Davila a fost distins 
cu premiul național pentru presie, deşi n'a scris alte versuri 
decât pe acele din Vlaicu Vodă şi Balada strămoşilor. Presa ca 
şi întreaga opinie publică a primit cu satisfache unanimă pre- 
mierea celui ce sa liberat, însfârşit, de cătuşele unui trup prea 
îndelung chinuit. Publicul, — chiar şi generaţia ce  toceşte 
acum băncile şcolilor — l-a cunoscut deaproape pe autorul dis- 
părut. din lucrarea sa dramatică ce se joacă tot mai des, pe toate 
scenel noastre, având o primire tot mai entisiastă 

E taina aievăratelor opere de artă : rămân veşnic tinere, 
şi țin în amintirea societăţii ce se primeneşte mereu, numele 
autorului. 

Versurile din Vlaicu Vodă sunt întradevăr dintre cele 
mai frumoase din literatura română. Inspirația din rele, dela 
început la sfârșit, e reală şi se menţine la accaaș înălțime. Nu 
avem scene lucrate în grabă în care versul să <chiopăteze sau 
să cadă în versificatie. E poezie pură. Si e cu atât ':ai de remarcat 
frumusetea versului fiindcă el îmbracă sentimente pe care, de 
obiceiu. nu le vedem exprimate decât bombastic. fad ; iubirea 
de neam si Ţară, iubirea de lege. 

Alexandru Davila scriind pe Vlaicu Vodă a avut clipe de 
mare inspiraţie. de adâncă sinceritate care coboară discret, in- 


1005 


tim. fără paradă, până în adâncurile cele mai ascunse, ale acestor 
fundamentale simțăminte omenești. 

Nuci cei mai., îniantal dintre Români, mai democrat ori 
mai umanitarist nu se va simţi jicnit de patriotismul lui „Vlaicu 
Vodă”. Il acceptăm cu toţii, cu entusiasm, şi-l simţim ca o rea- 
litate ce peintătural la temeiul vietii noastre. 

In ctipu! acesta ori care representare a lui Viau Vodă 
(nu înţelegem și interpretările proaste, fără talent) este o încân- 
tătoare șediniă de inițiere patriotică, un mijloc de trezire sau 
de crestere a constiintei naţionale. O bucată litorară de cel mai 
înalt preţ pentru natia românească... 

Nu stim dacă după cel (hspărut va rămâne şi alt male- 
rial literar inedit. Par cu Vlaicu Vodă sirzur Al Davila şi-a 
îndeplinit datoria talentului către limba şi natia românească. 

A fost şi un priceput om de teatru. A foel, anii de zile, 
«directorul genera: al Teatrelor, stând în fruntea celui dela Bu- 
cureşti. A iniţiat întreprinderi teatrale particulare. A&A mbit 
seona şi arta dramatică si sa interesat, si cu sfatul, până în 
ultimul timp, de prosperarea ci în România. 

S. Voicu 


“Premiile Academiei Române 


Academia Română tace apel la membrii săi activi şi cores- 
vonmtenţi. printro adresă circularà — de a face uz de ò dispo- 
zitie a regulamentului premiilor sale, după care nu numai 
autorii pot prezenta la concursul de premii scrierile lor, ci ŞI 
membrii activi sau corepondenţi ai înaltei istituţii de cultură. 

Credem potrivit să reproducem motivarea acestui apel, 
fiindcă ea pune în lumină o realitate culturală putin măguli- 
toare pentru zilele noastre: 

„Vă amintiţi de bună seamă tristele rezultate ale pre- 
miilor Academici din trecuta sesiune, când au răntas nedate patru 
premii din cele publicate. la altele sau prezentat foarte puţine 
serieri judecate de o prea mică valoare ca să fie vrednice de un 
premiu academie, iar la unele nu sa prezentat nici o scriere la 
concurs Totus, în anul sau în anii prevăzuti în publicație au 
apărut mai multe scrieri de valoare mult superioară. Autorii lor 
nu le-au prezentat la concursurile premiilor Academiei. fie pentru 
modesta. valoare a acelor premii. cauzată de criza financiară în 
eare ne sbatem pe urma răsboiului. fie pentru exagerata modestie 
si fereală de bhănueală de reclamă a autorilor. 

Credem că este necesar ca însăş Academia. prin membrii 
ei să iasă, în această privință. din pasivitatea de până acum. 

Art. n din Regulamentul Premiilor Academiei prevede moda- 
itatea de prezentare la concursurile literare şi stiintifice, şi anume 


1006 


în alin. 4) că: „Operele publicate vor fi prezentate la concurs în 
„minimum 5 exemplare, depuse cu o cerere scrisă şi semnată 
„le autor sau de un membru activ orè corespondent al 
„Academiei, cerere în care se va arătă totdeauna anume premiul 
„la care concurează“. 

Este un singur caz; când un coleg sa folosit de această dispo 
zițiunc şi cu cel mai deplin succes. 

Credem deci că este sosit timpul ca să se facă cât mai deasă 
întrebuințare de această dispoziţiune, pentru a se da mai multă 
însemnătate activității Academiei prin premiile ei, nu atât pentru 
modesta lor valoare. cât mai ales pentru valoarea lor morală în 
aţa opiniei publice. Se vor lua măsuri ca rapoartele favorabile 
pentru premiare să fie comunicate presei spre publicare îndată 
după proclamarea premiilor date. 

Pentru ajungerea acestui scop, rugăm cu toată stăruința pe 
Colegii activi şi corespondenţi să binevoiască a urmări. fiecare în 
specialitatea lui. toate lucrările publicate şi a lua iniţiativa pre- 
văzută în citatul articol de resulament de a prezenta la concursul 
premiilor potrivite pe acele pe cari le socotese vrednice de pre- 
miare. Bine şi folositor ar fi ca fiecare scriere să fie însoțită de 
o scurtă arătare a cuprinsului şi a valorii ei literare sau ştiin- 
„țifiee. Aceasta nu prejudecă fireşte judecata raportorului desemnat 
de Secţiunea sau de Comisiunea care are să decidă asupra acor- 
dării premiului respectiv“. 

Circulara Academiei are perfectă dreptate. Odată cu, deva- 
luarea monedei noastre, şi cu. picrderea celor mai însemnate averi 
ale Academiei prin expropriere, premiile ei n'au mai fost un 
clement de stimulare pentru literaţii şi oamenii de stiință română. 

Nimeni na mai râvnit la un premiu de 2-3-5 mii sau chiar 
zece mii de lei. 

Subiectele date pentru anumite premii se publică din an în 
an și lucrări nu intră. Literaţii cu reputaţie stabilită nu-şi mai 
înaintează lucrările lor la concurs. Din potrivă. cele ce intră sunt 
în majoritatea cazurilor. dintre cele mai slabe cari apar. „Criza“ 
premiilor Academiei a putut ajunge atât de gravă, încât la 
1928. cu prilejul şedinţei solemne de distribuţie a premiilor. 
însuş preşedintele de atunci al Academici. în cuvântarea festivă 
a stăruit, asupra crizei premiilor nu numai la noi. ci şi în străi- 
nătate şi a pus întrebarea: „Premii sau subvenţii pentru cercetări 
şi publicaţii ?“ (v. Transilvania“ No. 1-1929). DI. Racoviţă mili- 
toază pentru subvenții. premiile dovedindu-se după răsboiu ino- 
perante suliuraliceste. 

Dar. în afară Je micimea premiilor. noi credem că dezinte- 
resu] fată de ele se manifestează si din alte pricini. După riishoiu 
suferim pretutindenea de c seriză a autorității". A fi jconsacrat” 
de Acaderhie ca scriitor. înainte de răsboiu. era considerat si de 
autor şi de public ca o mare distincție. Premierea din partea A- 
cademiei era o indicație critică cu autoritate pentru publicul ci- 
titor. 


1007 


Era apoi o mai mare preocupare în public faţă de proble- 
mele culturale. 

Azi nu se mai pune atâta preţ, nici de către autori, nici de 
către public, pe consacrarea talentului cuiva prin premiul a- 
cordat de Academie. Azi autorii se autoapreciază, şi dacă prin 
o bună reclamă susținută de amici, cartea se vinde, nu mai 
râvucsxc la cuvântul de recunoaştere a „nemuritorilor"“. Nemuritori, 
între ghilimele. pentrucă aceasta exprimă atitudinea. intelectuală 
şi etică a celor iai mulţi autori de cărţi fată de .„îmbătrâ- 
nitele instituţii“. Sunt autori cari, având bine organizată reclama 
şi în consecință, bună desfacere, dau cu tifla Academiilor cu ori 
ce prilej. ba sunt chiar mândri că nu au fost premiaţi de A- 
cademie. 

Sunt urmările crizei de autoritate, de sigur. Şi sunt urmări 
puţin lăudabile pentru cultura noastră. In chipul acesta se ajunge 
la completa rlezorientare a publicului asupra talentului real. care 
e tot mai mult înlocuit prin succesul de librărie. O răsturnare 
şi un amestec al valorilor se poate vedea la noi de mult. Poate 
chiar de când nu mai dăm nimic, nici autorii nici publicul, 
pe distincţia Academiei, — lipsiţi, cum suntem, şi de o serioasă 
şi dezinteresantă critică literară şi științifică. 

Pornind dela aceste constatări, noi salutăm apelul Acade- 
miei. dar am îndrăzni să facem atenţi pe membrii ei activi şi 
corespondenţi cari vor să facă uz de prevederile regulamentului 
pentru premii, să întrebe, în prealabil, pe autorii pe cari ar inten- 
hona săi propună, dacă sunt aplicaţi să primească premiul. 

Pe lângă egoncentrismul şi autoaprecierea la moră, sar putea 
să refuze. 

I. T. 


Idea națională şi democrația 


Nu intenționăm, în rândurile ce urmează, să cercetăm mai 
amănuţit problema ce se pune în titlul de mai sus. Poate o vom 
face odată cu ràgazul cuvenit importanței ei. Voim să stăruim 
putin numai asupra unor rezultate, la care pare că vrea să a- 
jungă, sau e în primejdie să ajungă aplicarea democrației la noi 
în legătură cu idea națională. 

Se pune mai întâiu întrebarca: întrun Stat ca al nostru. în- 
chegat abea de un deceniu — din provinciile multe veacuri ro- 
bite şi înstrăinate, în jurul sâmburelui vechii Românii -- care 
închegat, abia de uf veac revenise la vechea tradiție de reali- 
zări naționale, — ce trebue să primeze: realizarea necondiționată 
a principiilor democratice sau realizările ce decurg din idea 
naţională ? Ce are, la noi, drept de întăietate, în toate preocupările 
Statului şi ale societăţii: democrația sau idea naţională? 


1008 


După răsboiu; după încheerea păcii, după legiferarea drep- 
tului de vot obştesc, în toate țările. azi se afirmă meru că nu- 
mai statele cu cel mai sincer regim democraţia au drept de exis- 
ten|ă și de simpatie în faţa marelui areopag al lumii civilizate. 
Democrația, cu punerea în practică a tuturor principiilor ce decurg 
din această concepţie, ar fi condiţia sine qua non, pentru a ne 
asigura viitorul, în interdependenţa de azi dintre State şi popoare: 

Dar democrația. nu e numai o „modă“ a zilei. O pretinde 
însăş evolutia vieții omeneşti în cadrele statelor de azi, e o biru- 
imţă a dreptului. o perfecţionare deci, a însăş sozietălii omeneşti. 
Democraţia e necesară pentru fericirea ponoarelor. 

Nu am fost şi nu suntem 'lușmani ai democratie: Am luptat 
şi vom mai lupta pentru ea, pentru rosturile ei cele adevărate. 
In evoluţia actuală a vieţii de Stat ştim însă că democrația e adese 
ori numai un paravan, după care operează partidul! politic. 
devenit tot mai omnipotent, tot mai dictatorial şi exclusivist, 
adică tot mai potrivnic adevăratei democraţii. Ştim că există aşa 
numite „mari democraţii“, în cari adevărata conducere a ţării o 
au  raarile trusturi  financiar-economice, ori care partid „de- 
mocratic“ star perinda la conducere. Ştim că democraţia a mai 
rămas sacrosanctă numai pentru naivi, şi că numai ei îşi cântă- 
res“ cu grijă ori ce act pentru a-l pune fde acord cu principiile 
democratice. fie din convingere. fie mai ales pentru a nu fi jude- 
caţi ca retrograzi. Democratia a jauns azi sprietoare  internaţio- 
nală. la spatele căreia însă toate popoarele mature îşi urmăresc 
fără teamă şi îşi realizează după puteri, idealurile lor naţionale. 
Numai cei naivi nu cutează să urmeze pilda naţională dată chiar 
de către marile... democraţii ! 

Nimeni, în România celor zece ani din urmă, n'a fost împo- 
triya realizărilor democratice. Votul obstose, împroprietărirea, 
noua constituţie, noua reformă administrativă. legiferarea muncii 
şi a asistenţei sociale, politica culturală, libertatea deplină pentru 
minoritățile etnice, -- narlamentarismul cu cflorescența lui cca 
mai primejdioasă : demagogismul, — sunt numai câteva din do- 
vezile ce sar putea aduce pentru democraţia românească. 

Dar nimeni la noi nu poate admite ca aceste îzbânzi ale de. 
mocraţia să primejduească postulatele ideii naţionale. Când se 
pune problema întăietăţii între democraţie şi ideea naţională, 
nu şovăim o clipă a ne declara pentru întăietatea celei de a doua. 

Motivarea, pe scunt. am concentrat-o aşa: Nu regimurile po- 
litice şi sociale. schimbăcioase cu vremile, legate de vremi, ne-au 
mântuit, în trecut, ajutându-ne la biruinţa de faţă. şi ne vor ajuta 
să biruim. ca români. în viitor, ci suflerul românesc. cducat, în 
poruncile ideii naţionale. Principalul e: astfel să ne muncim 
şi să ne trăim prezentul încât sufletul românesc să iasă sporit şi 
moştenirea, ce-o lăsăm urmaşilor să fie îmbogățită. In cumpenile 
ce ne aşteaptă în viitor ceasul hotărîtor nu ne va întreba: câtă 
democraţie am realizat şi am înghiţit. sau alt sistem, ci câ 
suflet. câtă tărie avem. 


1009 i 


Şi, acum să intrăm în câteva detalii. De peste un veac demo- 
erația şi-a cucerit teren în ţările cari îşi aveau nu numai uni- 
tatea naţională realizată, ci înseşi realizările de ordin naţional 
infăptuite în mare măsură. Asa zisei ureptăţi sociale — care nu 
va putea fi epuizată în veci -— i-a premers dreptatea naţională. 

Care e situaţia moştenită de neamul românesc în clipa în- 
tăptuirii unirii, când am crezut, că nu mai avem alt ideal decât 
realizarea democraţiei integrale? Noi nu aduceam în noul Staty 
ca o realitate, ci fot numai ca un ideal de realizat. dreptatea 
națională. l 

Ca realizări naționale, minoritățile noastre etnice aducea 
fiecare in parte mai mult decât noi. Protejate «le împrejurările din 
trecut, din vremea robiei noastre — de Unguri, de Nemţi. de Ruși, 
iar în vechiul Regat, până înainte cu o sută de ani de atâţia stră- 
ini de neam — minoritățile noastre etnice au intrat în România 
Mare mai bogate, mai culte decât imensa majoritate a ţărănimei 
române. 

Este evident că la noi trebuia şi trebuie să primeze realiză- 
rile ideii naţionale democrației, când aceasta democraţie ar 
putea primejdui temeiul existenței noastre care este creșterea 
puterii româneşti în cadrele în cari wa putut creşte până acum, 
datorită împrejurărilor neprielnice din trecut. 

Refacerea dreptăţii istorice, prin deosebita amenajare a for- 
telor sufletului românesc, este firesc să fie prima datorie a Sta- 
tului şi a societăţii. Mai ales când acest postulat just se poate 
ajunge fără nici o disconsiderare a democraţiei bine înţeleasă, în 
aplicarea principiilor ei față de minoritățile etnice. 

Dar, a spune : Nu avem) ce face! Oraşele din nouăle provincii! 
le-am găsit în majoritate străine în clipa unirii, — ele aşa trebue 
să rămână! Altfel ne abatem dela principiile unei sincere demo- ` 
crații. care e deviza noastră ! 

Sau: nu putem face nimic cu propaganda subversivă ce 
se face cu intensitate în Secuime pentru  ungurizare. în Buco- 
vina pentru rutenizare, în Dobrogea pentru bulgarizare, fiindcă 
trebue să ne ţinem morțiș de drepturile de absolută libertate 
pentru toate naţiile, fiind aceasta o poruncă a democrației. 


Nu e aceasta o aberaţie a democraţiei sau mai ales o slăbi- 
ciune a celor ce profesează democratia ca un principiu sacrosanct? 

Noi avem drepturi istorice de recâştigat şi în Secuime şi în 
Bucovina. Refacerea acestei dreptăți naționale trebue să primeze 
dreptăţii sociale când acestea n'ar putea merge mână în mână- 
Dar ele. pot! 

A pune zägaz agitaţiei rutene irerlentiste în Bucovina sau 
è celei unguresti în Secuime ori la frontiera de vest. nu insem- 
nează a lori în libertatea individuală şi națională pe care o 
pretinde democraţia. 

După principiile cele mai :lemocratice, o minoritate într'o 
tară arc dreptul la viata proprie națională. dar nu are dreptul 


1010 


să asmiuţe populaţia impotriva Statului. a naliunii dominante, 
cu atât mai puţin să continue a face proseliti pentru idei destruc- 
tive, contrare existenței Statului Aici nu este democraţia ronş- 
tientă pe lume care să nu intervie cu toată energia- 

A pune problema astfel: ne mulțumim cu situația de forţe 
dată în clipa unirii, liberă desvoltare tuturor ori în ce direcție 
ar voi, fiindcă suntem un sfat democratic. ar însemna o incon- 
stiență. 

La noi realizările de ordin democratic pentru a fi sănă- 
toase şi pentru a nu primejdui însuş viitorul Ţării, e necesar 
să fie pătrunse de poruncile ideii naţionale. 

Indiferent dacă ne laudă sau nu străinătatea. sau. mai pre- 
cis, ceeace se ascunde la spatele acestei noţiuni: democrația 
internaţională. 

Indiferent, din două motive: 

Intâiul: noi putem şi voim să realizăm principiile unei a- 
devărațe democratii, fără să ridicăm drepturile Iminorităţilor, 
desființând numai abuzul lor cu aceste drepturi si libertăţi. 
Al doilea: în vreme de primejdie. stim din pătaniile trecutului: 
nu democraţia internaţională ne va apăra ci tot sufletul româ- 
nese de acasă, şi naționalismul popoarelor. 
7 lon Turcu 


O remarcabilă propagandă românească 


în străinătate. Traduceri în italieneşte 


In publicistica noastră sa remarcat de nenumărate ori fap- 
tul că oficialitatea românească se îngrijeşte prea puţin de pro- 
paganda în străinătate. In comparaţie cu ceace au făcut şi fac 
alte neamuri: Cehoslovacii. Polonii, Ungurii. Bulgarii, propa- 
ganda noastră e aproape disparentă. 

Dificultăţile pe care le întâmpină, din această  neînţeleasă 
nepăsare. Statul român. sunt prea cunoscute pentru a mai in- 
sista asupra lor. Opinia publică din străinătate, felul cum e a- 
preciat şi azi Statul şi poporul român, curentele ostile nouă, ce 
se ridică mereu în presa mondială, minciunile sfruntafe cari 
află loc în coloanele acestei prose asupra împreiurări!or de viață 
din România Mare. — sunt iovezi aproape zilnic cât de puțin 
suntem cunoscuți. cât de nepăsători rămânem fată de încer- 
cările interesante. dușmănoase. ale potrivnicilor noştri. de a ne 
face nume rău peste hotare. 

Pentru a pomeni numai ultima neglijență românească. — 
pentru a nu folosi alt termin. va fi de ajuns să pomenim că la 
expoziția universală din Barcelona. care sa deschis în primă-.. 
vară. şi sa închis în Oectomvrie. pavilionul românesc s'a cons- 


truit în tot timpul expoziţiei, şi nu a putut fi inaugurat decât 
cu o săptămână sau două înainte de închidere. 

in astfel de împrejurări nu putem decât să saluţăm cu multă, 
bucurie unele iniţiative particulare, pornite de oameni 
de inimă, de intelectuali cari își dau seama, de importanța pro- 
pagandei româneşti în străinătate, alegând mijloacele cele mai 
reale pentru acest scop, cunoaşterea poporului român prin ope- 
rele sale artistice. Nu mai este o taină pentru nimeni că simpa- 
tiile occidentului pentru marele popor rus au început să creas- 
că înainte de răsboiu odată cu traducerea operelor scriitorilor 
ruşi în limbile occidentale, odată cu familiarizarea popoarelor 
civilizate cu muzica rusească, cu filosofia mistică a gândito- 
rilor ruşi- ; 

Dupa răsboiu. în noua alcătuire a buropei. datorită căreia 
interdependenţa (lintre state şi popoare, e tot mai accentuată, sa 
început, cu mare febrilitate, traduceri din literaturile europene 
înainte aproape necunoscute, marilor popoare. Noi am rămas 
în urmă şi pe acest teren. In vreme ce oticialitatea nu sa gân- 
dit la acest mijloc de cunoaştere în străinătate a poporului 
român, — o parte din critica zisă literară discuta rlacă, peste 
tot, avem opere literare cari pot şi merită a fi traduse. Nu se 
lua, în seamă că ceeace era mai atractiv pentru publicul cititor | 
străin era chiar specificul naţional. noutatea, laturile necu- 
noscute ale vieţii dela noi, şi nu „capo d'operă, şi că putem 
îndrăzni. să traducem în limbi străine, fără nici o pre- 
tenţie de a uimi  străinătatea prin talentele sau  seniile 
noastre. Din ungureşte, bulgăreşte. cehoslovacă sau polonă, s'au 
tradus sumedenie de volume de literatură, nu superioare celor 
ce sar putea traduce din româneşte. Si nu de către particulari, 
ci din iniţiativa şi cu sprijinul material al statelor. 

La noi iniţiativa particulară ne-a dat câteva traduceri în 
nemțeşte şi franțuzeşte. Un avânt mai îmbucurător au luat tra- 
ducerile în îtalineşte. mulţumită năzuinţelor şi priceperii d-lui 
Claudiu Isopescu, conferențiar la Universitatea din Roma. 

Prin munca d-sale de patru cinci ani, printr'o rară însufle- 
tire, d-sa a reuşit să câştige dragostea studenților săi italieni 
pentru limba şi literatura română, și să convingă câţiva editori 
italieni să iea asupra lor tipărirea traducerilor din literatura 
română. 

Editurile „La nuova Italia“ «lin Veneţia şi „Maia“ din Milano 
sau pus în serviciul cunoaşterii literaturii noastre în Italia, în 
condiții dintre cele mai uşoare pentru autorii români, în compa- 
ratie cu condiţiile ce se cer pentru editarea volumelor de litera- 
tură dintralțe limbi (cehoslovacă, ungurească. polonă). 

Totuş uni: din autorii nostri nu pot împlini nici acest mi- 
nim (cumpărarea celor 200 exp. din „ediția întâia) şi d. Claudiu | 
Isopescu trebue să găsească singur mijloacele. 

Din iniţiativa d-sale numărul dela 20 Martie 1929 al revistei 
„Due lire di novelle“. a fost închinat scriitorilor români. cu 


1012 


bucăţi traduse din cei mai de seamă autori contemporani ai 
noştri. 

Editura „La nuova Italia“, a încurajat sub îngrijirea d-lui 
Cl. Isopescu, traducerile din românește, în biblioteca „Naratori 
modern“, cu un volum din Caragiale „H Divorzio“ cu o prefaţă 
a «d-lui Isopescu. In aceeaş editură apare volumul „Due amori“ 
de I. Agârbiceanu, în traducerea d-rei Nella Collini. 

in editura Maia” din Milano a apărut colecția Servila de L- 
Rebreanu, în traducerea şi cu prefaţa-studiu asupra autorului 
de «ll £. Loretti. 

D-l Claudiu Isopescu mai anunţă pentru anul 1929 următoa- 
vele traduceri din româneşte : 

„Una ietiera smarrita” de Caragiale. „Simfonia fantastică“ 
de C. Petrescu ; „Stana“ de |. Agârbiceanu ; „Moara cu noroc“ de 
í. Slavici; „Viaţa la ţară“ de D. Zamfirescu; „Ciuleandra“ de 
"L. Rebreanu; „Alexandru Lăpuşneanu“ de Negruzzi. Acestea 
din urmă se anunță pentru Crăicun. In anul viitor d-l Cl. Iso- 
pescu se va îngriji de traducerea romanului „Arhanghelii“ de 1. 
Agârbiceanu. i 

După cum vedem e vorba de cea mai de seamă propa- 
gandă românească prin traduceri din literatura noastră, din câte 
sau încercat până azi. Avem în fată un plan conștient, o 
organizare serioasă, o selecțiune cu înţelegere critică, — în în- 
tregime munca d-lui Cl. Isopescu şi a minunaţilor săi studenţi 
şi studente. O acţiune dela care ne putem aştepta la cele mai 
frumoase resultate. 

Credem că în faţa acestei serioase, cuminte şi însufleţite 
acţiuni de propagandă românească în străinătate, oficialitatea 
şi instituţiile noastre de cultură. nu mai pot rămânea impa- 
sibile. E de datoria lor să dea mâna de ajutor material necesară. 
D-1 C}. Isopescu. cu entusiasmul său, cu nisuinţa sinceră de a 
apropia prin cunoaşterea creaţiilor de artă cele două popoare 
surori, a făcut mai mult decât să spargă ghiala: a câstigat bună- 
voinţa şi simpatia opiniei publice italiene şi a factorilor cul- 
turali pentru noi. Partea aceia mai grea d-su şi-a, ales-o şi a deschis 
cele mai frumoase posibilităţi. Dacă ar fi secundat de ajutorul 
necesar, posibilităţile s'ar schimba grabnic în realităţi. 

Activitatea d-sale merită să fie pomenită cu laudă. Afară 
de d-I Beza. care deţine o situaţie similară în Anglia, și care 
a lucrat. pentru cunoaştearea literaturii noastre acolo. nu mai 
știm alte realizări de natura activității d-lui Cl- Isopescu în 
Talia 

Sevastian Voicu 


1013 


Cronica dramatică 


Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri 


Stagiunea teatrului din Cluj 


Conferința D-lui Bogdan Duică: Vasile Alecsandri 
şi teatrul românesc 


Apus de Soare, Năpasta 


Simplu, fără nici o festivitate răsunătoare, Teatrul româ- 
nese din Cluj şi-a deschis porţile pentru un nou an ; al nouălea 
ni se pare. Importanţa şi greutatea faptului c mai mare decât 
la început. acum nouă ani. când Teatrul se adresa unor oameni 
entuziaşti şi lacomi «le tot ce era manifestaţie românească. Acum 
teatrul se găseşte în faţa unui public mai rece şi poate mai 
pretenţios. lată cauze cari fac să crească greutatea şi răspunderea 
care apasă asupra teatrului românesc aici în Cluj. Depinde de 
conducătorii lui ca din învingerea acestor greutăți să-şi facă un 
titlu de mândrie şi mulţumire românească şi artistică în acelaş 
timp. Fiindcă numai tinând sus de tot facla artei, teatru Na- 
tional îsi va îndeplini adevărata menire. 

Deschiderea o face conferința Domnului Gh. Bogdan Dică 
despre Vasile Alecsandri şi teatrul românesc: Redăm mai jos. 
foarte pe scurt ce-am retinut. din conferinţa bogată în idei. 
clară, românească. admirabil expusă. 

Peste 3 luni se împlinesc 90 de ani de când Alecsandri 
se întorcea în ţară trecând prin Italia. Intruna din bisericele * 
vechi pe care le-a vizitat oprindu-se în fata unei picturi de-a 
unuia din marii maeştrii italieni exclamă: „Când vom avea şi 
noi în Moldova (fiindcă atunci, la 1840. ce cra românease era 
Moldova şi Muntenia) astfel de opere!“ In exclamatia asta se 
cuprinde toată dorința tânărului care se întoarce de la Paris. că 


1014 


tara lui sajungă şi ea asemenea țărilor apusene. A scoate excla- 
maţii şi a expune dorințe e uşor; Alecsandri sa oprit la ele.. 
Activitatea lui fundamentală în: toate domeniile literaturii ro- 
mâneşti de-atunci, şi asta înseamnă activitatea lui în tot ce 
pulsa românesc atunci, — ‘fiindcă îni timpul acela, literatură 
naționalism. politică formau o împletire de nedespărţit, este o 
dovadă strălucită a iubirii lui de ţară, iubire tâlmăcită în fapte- 
Maiorescu a spus: Alecsandri va rămâne prin totalitatea ope- 
rei lui” este o frază simplă însă caracterizează activitatea lui 
Alecsandri. Atunci la începuturile adevăratei vieţi ‘românesti, 
totul trebuia făcut; Alexandri a fost întotdeauna acolo unde 
nevoia românească o cerea. Trebuiau combătute prejudecăți şi 
credinţa ridicole: a scris atunci Torgu dela Sadagura. Coana 
Chiriţa şi o serie de piese mai mărunte. Trebuiău combătuti 
străinii pripăşiţi şi ridicat Moldoveanul : a scris Lipitorile satului. 
Făcea Teatru cu tendinţe. In Franţa de unde se întorsese, un 
critic a spus că teatrul, drama, nu este altceva decât o idee 
morală pusă întro acţiune dramatică. Pentru noi cra tocmai 
bine venită idea de mai sus. Alecsandri sa folosit de ea; unii 
îi acuză că trece în grotesc în comediile sale, însă trebuc să 
judecăm după vremea în care a trăit după publicul către care 
se adresa şi intenţia cu care scria. Atunci când făcea artă de 
dragul artei scrie piese ca acea Concină. puţin citită şi. cunoscută, 
în care delicateța sentimentelor se întrece cu perfectiunea for- 
mei. Arăta astfel tuturor Românilor că şi în limba lor se pot ex- 
prima sentimente subtile. Activitatea lui poetică între timp dă 
literaturii româneşti poezii dintre cari unele neîntrecute până 
astăzi. 

După aproape douăzeci de ani dela întâile lui piese. tea- 
tru] românesc trece printr'o nouă criză. Lipsiau piese româneşti: 
cra pela 1864 ; exista un teatru Naţional la Bucureşti: în comi- 
tetul lui era un Eliade Rădulescu: trăiau Hasdeu şi Eminescu 
toţi cereau teatru românesc. Hasdeu scrie Răzvan şi Vidra, 
Alecsandri. retras la Mirceşti. răspunde şi el chemării româ- 
nesti şi scrie Despod-Vodă şi mai pe urmă Fântâna Blanduziei. 
Aceasta din urmă sub influenţa monogafiilor despre vieţile ma- 
rilor poeţi latini. scrise în franţuzeşte. şi pe cari le citise. în 
Horaţiul din piesă. Alecsandri a pus ceva din el; probabil sim- 
fise vreo afinitate cu marele poet latin. Hasdeu, pe atunci tânăr 
şi mare admirator al lui Alecsandri spunea să'n piesă vede şi 
pe Horatiu şi pe Alecsandri. Piesa îl caracterizează pe poet: ver- 
suri perfecte. sentimente delicate. 

Activitatea lui Alecsandri nu sa mărginit la cele de ma: sus. 
A fost publicist când a trebuit. a fost ministru când țara a avut 
nevoie. Activitatea lui este fundamentală în aceste începutri ale 
vieţii moderne românești. Și el va rămânea prin totalitatea operei 
sale. cum a spus Maiorescu. 

După conferință a urmat reprezentarea piesei „Fântâna 
Blanduziei“. prea cunoscută publicului nostru pentru a ne mai 


1015 


opri asupra ci. aF BL” este o operă de maturitate poetică. ce 
deține ur loe de cinste în literatura noastră clasică. 

b-i Zaharia Bârsan este neîntrecut în arta de-a spune versuri, 
D-sa a trăit intens rolul marelui poet latin. 

Restul interpretării, decorurile, dintre cele mai reuşite. D-l c. 
Pavel îngrijeşte cu multă pricepere artistică de nivelul tehnic al 
representaţiilor de pe întâia scenă ardeleană. 


Suntem nevoiţi a ne restrânge la câteva notări secinie asupra 
activităţii Teatrului şi Operei naţionale. Revista noastră, apărând - 
pe Oct, Noemb. în număr dublu, cu material pur administrativ 


pentru adunarea generală ce sa ţinut în Turda la 6 Oct. — n'am 
putut aduce la timp cronica noastră teatrală. 
Trebue să amintim însă, — şi cu întârziere, — frumoasa 


realizare artistică din Apus de Soare, opera lui B. St. Delavrancea. 
E poate cea maj reuşită creaţie a marelui nostru stilist, o evocare 
strălucită a voievodului Stefan şi a vieţii româneşti contemporane 
lui. D-l Stefan Braborescu. în rolul titular a avut una din cele 
mai reușite creații ale sale. D-sa sa dovedit încă odită un tem- 
perament de artist cu remarcabile posibilităţi de creație. A fost 
un Ştefan vibrant şi plin de măreție. 

Dintre premierele Teatrului mai amintim traducerea ..Pă- 
mânt“, din nemțeşte. 


x 

Opera naţională şi-a deschis stagiunea cu „Năpasta“ lui S- 
Drăgoiu, jucată mai întâiu la Cluj în preajma închiderii stagi- 
unii trecute. A fost primită cu acelas entusiasm. 

Intâia premieră a anului a fost vestita operă a compositoru- 
lui rus Mussorgsky „Boris Gudunov“ DL Pavel i-a dat o punere 
în scenă fastuoasă, princiară. A fost o biruintă artistică. Inter- 
pretarea la un înalt. nivel, Asupra ci vom reveni întro cronică 
viitoare. 


IL. A. 


Cărţi 


N. lorga: Note istorice asupra edi- 
tării opere. poetice a lui Eminescu; Ori- 
ginea moldovenească a lui lenăchifă Vä- 
cărescu. Două comunicări, apărute in 
memoriile secţiei literare a Academiei 
române, ln prima, pornind dela ediţia 
Ciornei a lui Eminescu, — întâia ediţie 
de lux a marelui poet, —d-l Iorga 


face o reprivire asupra edițiilor ante- 
rioare, Ediţa Maiorescu, cea dintâi, 
s'a mărginit la publicarea versurilor 
pe care arbitrul criticei literare a vre- 
mii, le-a aflat ca pe cele mai bune. 
Generaţia contemporană a acestei edi- 
ţii «l-a considerat pe Eminescu — scrie 
d-l Iorga», ca pe unul din poeţii tn- 


1016 


zestraţi ai unei epoci, care mai avea 
şi pe alţii. Această generaţie a cu- 
noscut din el ce a presentat însuşi 
pentru tipărire «Convorbirilor lite- 
rare», şi cea vrut să primească di- 
recția meritoasei reviste, introducând 
poate ici şi colo câte o mică schim- 
bare. 

Ediţiile următoare, tot la Socec, au 
adus acelaş material «Sentința crifică 
a lui Titu Maiorescu, stătea pecetluind 
de-asupra culegerii»... I s'a părut gus- 
tului fin al lui Maiorescu că nici proza, 
de o +şa de indrăgneaţă imaginaţie, a 
marelui poet, nu merită să fie re- 
produsă. 

Mai târziu, la laşi, V. G. Morțun a 
editat volumul «Proză şi versuri», în 
care s'au publicat şi poezii apărute 
în tinerețea poetului in «Familia» şi 
o parte din proza de imaginație. Ediţia 
a completat, în parte, pentru tineretul 
din şcolile moldovene, mai ales, «figura 
lui Eminescu, cel admirat şi compă- 
timit». 

A doua generație care a urmat poe- 
tului. a dat, prin d-l A. C. Cuza, o 
ediţie de «Opere complete» care aducea 
proză şi versuri, şi articolele lui Emi- 
nescu «atât de remarcabile ca idei, 
onestele şi pătruuzătoarele articole de 
critică teatrală şi literară diu «Curie- 
rul dela Iaşi». 

D-I Gh. T. Kirileanu a publicat în- 
tr'o broșură rapoartele lui Eminescu 
de pe vremea când era inspector şcolar 
și unele articole de polemică politică. 

Editura «Minerva» a reluat opera 
de editare a scrierilor lui Eminescu. 
«Doi. dintre scriitorii de căpetenie ai 
cercului dela «Sămănătorul» Harie 
Ohendi şi lon Scurtu, au luat asupra 
lor publicarea operei care, acum, pă- 
trunsese aşa de adânc în sufletul în- 
suș al societăţii noastre». 

De atunci avem Poesiile postume, 
Poesiile poporane şi basmele versifi- 
cate, volumele cu articolele politice 
ale lui Eminescu. 

Marele scriitor a fost cunoscut abea 
acum, în întregimea activităţii şi a 
geniului sáu. 

După răsboiu d-l N. lorga amin- 
teşte ediţia Culturii Naţionale, îngri- 
jiă de d? G. Bogdan Duică, şi ediţia 
proaspătă Ciornei. 

Mai avem o ediţie îngrijită de d-i 
Lovinescu, şi se anunţă una nouă, de 
lux, ilustrată, a casei Ramuri din 


1017 


Craiova, îngrijită de d-l G. Ibrăi- 
leanu. p 

D-1 N. lorga conchide: «E o datorie 
pentru noi, păstrătorti  preţioaselor: 
caete, pentru noi cari am ingrijit atâta 
timp moștenirea literară a lui Atecsa n- 
dri, să începem, printr'o comisiune la 
care bucuros aş primi să mă alipesc, 
ediţia îintegrâlă a lui Ewmines.u, care 
trebue să fie un monument naţional, 
şi pe care n'o poate da decât Aca- 
demia Română. 


* 
* * 


In comunicarea «Originea moldo- 
veană a lui Enăchiță Văcărescu, cu- 
noscut de toţi ca fost muntean, d-l N. 
Iorga, în temeiul unor documente nouă, 
arată că poetul muntean, incepătouul li- 
ricei noastre, işi trage originea prin 
ramura feminină din familia moldo- 
venească Neculcea, care ne-a dai pe 
cunoscutul cronicar. lenăchiță Văcă- 
rescu avea o moşie, Țişelicești, la 
malul Nistrului, moşie «pe care o trage 
după moaşa dumisale Sanda Vistir- 
reasa, sora răposatului Ion Neculcea, 
Biv Vel Aga». Astfel, scrie d-l N. 
lorga, «neamul Cantacuzinesc al lui Ne- 
culcea cronicarul se continuă prin femei 
cu Văcăreştii munten». Așa se explică 
ivirea talentului literar intro familie 
care până atunci nu avea astfel de 
preocupări 

* 
* * 

Carlo Tagliavini: Lexicon Marsiglia- 
num. O comunicare a autorului, mem- 
bru corespondent a! Academiei noastre, 
făcută în şedin a dela 10 Maiu 1929, 
asupra unui studiu mai vast al d-sale, 
care va apărea în editura Academiei. 
Inainte de Lexiconul de Buda, dela 1825, 
sunt două dicţionare: Dicţionarium 
Volachico-latinum, păstrat în Biblio- 
teca Universităţii din Budapesta, şi 
Dicţionarui latin-româu, al lui Tudor 
Corbea, păstrat în Biblioteca din Blaj— 
Mai vechiu de cât acestea, — terminat 
la a. 1700, este «Lexiconul Marsilian» 
descoperit şi studiat de autor în Bi- 
blioteca Universităţii regale din Bo- 
logna, printre manuscriptele «cunos- 
cutului poligraf şi general Luigi Fer- 
dinando Marsipli, — de unde numele 
Lexiconului E! este în trei limbi: 
latino maghiaro-român., ; 


= * 


N. Bănescu: Acte venețiene privi- 
toare la urmaşii lui Petru Vată Schio- 
pul, D-1 N, Bănescu a cercetat arhivele 
comunităţii greceşti la San Giorgio 
di Greci, în Veneţia. cari cuprind multe 
dosare cu acte referitoare la familia 
Zotu 'Țigara. b:rbatul Domniței Maria 
fica lui Petru Schiopul. Actele au fost 
cercetate în mare parte de d-l N. lorga, 
şi publicate în vol XI. din colecţia 
Hurmuzaki. D-1 Bănescu comentează 
şi reproduce pe cele neutilizate până 
acum, și cari au o importanţă pentru 
familia în exil a monarhului moldovean. 


* 
* * 


N. lorga: Geschichte der Rumänen 
und ihrer Kultur. Trad. de H. Rösler- 
Albrich. In editura Kraft şi Drotleff 
din Sibiu și in traducerea d-nei H. 
Rosier-Albrich din Braşov. a apărut 
in limba germană lucrarea d-lui N. 
lorga, cu titlul de mai sus.; într'un 
volum de 375 p.. de-o superioară exe- 
cuție tehnică. 

Lucrarea apărută acum în limba 
germană a fost tipărită în franţuzeşte 
de către autor la 1919, căreia i-a ur- 
mat o a doua ediţie, apoi traducerile 
in englezeşie și italieneşte. 

In prefață d-! lorga menţionează că 
dela apariția in nemțegte, ca parte in- 
tregitoare a lucrării «Istoria statelor 
europene», a scrierii sal. în 2 volume 
«Geschichte des rumänischen Volkes, 
până la lucrarea de faţă a trecut un 
răstimp lung în care d-sa a adoptat 
un nou feldea trata istoria poporului 
român. 

lucrarea, tradusă în nemţeşte cu 
unele abrevieri ale capitolelor. finale, 
e impă'țită in 13 capitole, şi ne va tace 
desigur un mare serviciu, punând la 
indemâna minorităţii germane dela noi 
tot ce este esențial şi caracteristic în 
trecutul poporului român. O carte care 
până azi lipsia concetâțenilor noştri 
saşi şi care ne lipseşte încă pentru 
celelalte minorităţi, afară de manua- 
lele de școală. O nouă traducere, — 
în ungureşte — a lucrării d-lui N. 
lorga, ar ti bine venită azi. 

l. T. 


E. G. Racoviţă: Evoluția şi proble- 


mele ei. Subsecţia eugenică şi biopo- 
litică a «Astrei» şi-a sporit colecția 


1018 


bibliotecii sale cu o lucrare de înaltă 
valoare de ştiinţă popularizată, pu- 
blicând, în No 6. «Evoluţia şi pro- 
blemele ei» de savantul profesor, cu 
renume mondial, al Universităţi din 
Cluj, d-l E G, Racoviţă. direc- 
torul Institutului de Soveologie, fost 
president al Academiei Române, Vo- 
lumul de 183 p. apare intr'o frumoasă 
ediţie artistică, legat în pânză, cu 30 
de planşe, în atelierele institutului 
«Ardealul» din Cluj. 


Autorul ne-a dat, acum doi ani, in- 

tâia lucrare de popinarizare ştiinţifică 
iD româneşte, in biblioteca secțiunii 
Științelor naturale aie «Astrei», inti- 
lulată «Speologia», apreciată elogios 
de critică şi contribuind în mod in- 
semnat la popularizarea ştiinţelor na- 
tarale în pătura noastră cultă. 

O preocupare de căpetenie a sec- 
țiunitor Astrei este chiar această po- 
pularizare a cunoştinţelor şi a rezul- 
tatelor cercetărilor ştiinţifice și în pă- 
tura noastră cultă. nu numai în popor.. 
Cunoştinţele folositoare pentru popor 
«Astra» le răspândeşte prin conferințe 
populare, prin «Biblioteca poporală». 
Secţiunile Astrei au început şi pubii= 
carea unor biblioteci destinate păturii 
şcolarizate, cu intenţiunea. pe de-o 
parte, de a pune în mâna publicului 
cult, in contact cu poporul, materialul 
necesar, din diferite domenii ale ştiinţei, 
pentru a putea el insuşi să-şi aug- 
menteze cunoştinţele, fiind ţinut la 
curent cu cele mai noi rezultate, iar, 
pe de altă parte, peatru ca pătura cultă 
să aibă la îndemână materialul ne- 
cesar pentru luminarea masselor. l 


Când au inceput să apară voluma- 
şele acestor biblioteci ale Sectiunilor 
Astrei, s'au ridicat şi glasuri spunând 
că «Astra» se indepărtează de misiu- 
nea sa, aceea primordială de cultura” 
lizare a masselor, şi că intenționează 
să se schimbe intro... Academie, 


Observarea era cu totu! neintemeiată. 
Secţiunile Astrei, chiar pentru această 
culturaiizare a masselor, au îndatorirea 
să slujească şi ca intermediare intre 
rezultatele atinse de ştiinţă şi massele 
Populare, tocmai pria această popu- 
larizare a ştiinţelor şi pentru clasa 
care vine in nemijlocit contact cu po- 
porul. Şi dela învăţător, şi dela alţi 
intelectuali ai satelor, aşteptăm mereu 
să fie luminători ai naţiei, şi către e 


ne indreptăm în primul rând când e 
vorba, de culturalizarea masselor. 
Este evident, însă. că nu putem ră- 
mânea in această operă de culturali- 
zare mereu la vechile clişee. a ace- 
leaşi subiecte imblătite ani de-arândul, 
ci e nevoe să stăruim şi asupra nouălor 
rezultate ale ştiinţii, pe cari mulţi, cei 
mai multi diutre intelectuali nu le mai 
pot urmări, odată ce au părăsit şcoala 
Aici voesc să vină in 2jutor publi- 
cului Secţiunile prin Bibliotecile ini- 


țiate, şi cari, în prezent. sau cam 
oprit din iipsă de fonduri pentru tipar. 


Lucrarea D-lui E. G Racoviţă a 
format subiectul unei conferinţe pentru 
intelectuali, cu care s'a inaugurat la 
Cluj, în 1927 ciclul de conferenţe asu- 
pra «factorilor determinanți ai evolu- 
fier biologice a capitalului uman». subt 
auspiciile Subsecţiei eugenice şi bio- 
politice» a «Astrei». 

In XVII capitole, cari sunt precedate 
fe care de un rezumat detaliat. clar, 
esențial — cititorul va afla tot ce este 
principal şi necesar de cunoscut in le- 
gătură cu uriaşele probleme ale Evo- 


luţiei. I- Turcu 
* 
STEFAN METES:. Din istoria 


artei religioase române. I. Zugravii 
biserilor române. 

Studiu: prezent al harniculu: 
cercetător al trecutului nostru, d. 
St. Meteş, a apărut întâi în „A- 
nuarul Comisiunii monumentelor 
istorice“, secţia Transilvania, p. a. 
19265-—28. Lucrarea. de 160 p. e ur- 
mată de 48 planse, reprezentând u- 
nele din cele mai importante 
picturi din mănăstirile si biseri- 
cile româneşti. din întreg cuprin- 
sul ţării. 

Autorul. în prefaţă. ne araiă ce 
l-a îndamnat să întreprindă acea- 
stă  miigăloasă şi îndelungată 
muncă de colecţionare. 

„Prin însemnările nepretenţioase 
ce tipăresc aici“. -— scrie d-sa — 
„am încercat să adun un număr 
însemnat de meșteri sugravi şi 
pictori, cari au împodobit, de-alun- 
gul veacurilor. bisericile  româ- 


nesti, Pietura multora a dispărut 
de decenii sau secole, A altora, e 
pe eale de a avea, aceeaş: soartă... 

Sunt afâtea si atâtea biserici în 
cuprinsul pământului românesc. 
cari mai păstrează frumoasa pic- 
tură murală din bătrâni si asteap- 
tă cercetătorul priceput, care s'o 
studieze şi so mântue de peirea 
sigură care o pândeste cu fiecare 
vi ce trece“. 

Acte şi intormaţii, cu totul nouă 
pentru marele public. ni se dau în 
capitolele: Scolile de zugravi; Bres- 
lele zugravilor şi pictorilor ; cărți 
pentru nssteşugul zugrăvirii: Er- 
miniile. In capitolele următoare 
sunt adunate în mănunchiu infor- 
maţiile si datele privitoare la: zu- 
gravii bisericilor din Țara. româ- 
nească în v. XIV—XVII: Zugravii 
h sericilor din Moldova în v, XV— 
XVIII: apoi zugravii şi iconarii din 
tările româneşti până în v. XIX. 

Capitolele nu cuprind totusi nu- 
mai o înşirare de nume si biogra- 
fii. ci si consideraţii — după au- 
torii de specialitate — asupra evo- 
luţiei picturii bisericesti în ţările 
noastre. 

In c. VI. deosebit de interesant 
pentru noi. se vorbeste despre za- 
gravi: bisericilor si iconarii români 
din Transiivania .Banat si Mara- 
mures, 

Avem şi un indice p, 132--141 al 
zugravilor şi pictorilor amintiți în 
cursul studiului. Imcrarea e pre- 
tioasă și pentru bogata informaţie 
bibliografică de specialitate, ce a- 
bundă pe fiecare pagină. usurând 
considerabil munca. celor ce se vor 
ocupa în viitor cu pictura noastră 
bisericească veche si problemele ei. 

S. V: 


$ 


N. CARTOJAN : Căile populare 
în Vieralura românească. Voi. 1. 
Epoca influenţei sud-slave, 

Dela cercetările lui B. P, Hasdeu, 
inainte en o jumătate de veac. si 
dela stud'ile lui Gaster asupra H- 
teraturii poporane române. nu a 
mai apărut la nsi nici o lucrare 
asupra acestui subiect de impor- 


1019 


tanja celei proiectate de d. N. Car- 
tojan, şi din care a apărut primul 
volum, cu titlul de mai sus, E un 
volum de 267 pg, cu 15 plange, ti- 
parit frumos in editura. Casei Scoa- 
lelor. 

Studiul d-lui Cartojan se prezin- 
tă ca rezultatul unor cercetări de 
ani laborioşi, îmbrăţişează majori. 
tatea manuscrisele: de literatură, 
poporană, — foarte sporite în ul- 
tima irnmătate de veac. E a prezen- 
tare și o clasiticare făcută după 
norme ştiinţif ce si o bogată cerce- 
tare critică a originii, a cuprin- 
sului, a elementelor nouă ce aduce 
în credinţele noastre poporane ca 
motiv de inspiraţie artistică, o bi- 
blivgerafie a fiecărui capitol, cu- 
prinzând manuscrise, ediţii, studii 
remăâne sau sirăine. 

Ca un rezultat al cercetărilor 
sale indelungate si pricepute, au- 
torul tratează în acest volum de 
sinteză. următoarele capitole şi 
scrieri: Literatura. apocrifă si po- 
porană slavă în tările românești, 
cele mai vechi manuscrise româ- 
nesti de legende apocrife şi cărți 
poporane : literatura apocrifă ; Bo- 
gomilii şi literatura apocrifă; le- 
gende populare cu caracter bogo- 
milic : literatura bogomilică ; A- 
dam şi Eva; literatura apocalipti- 
că; Apocalipsul ap. Pavel; Apo- 
calipsul Maici: Domnului; moar- 
tea lui Avram: Apocalipsul tai 
Ion ; Epistolele apocrife ; legendele 
biblice ; Prorocirea Gavrilei; sem- 
nul crucii; legende  psihigrafice ; 
Legenda St. Sisinie ; Legenda Sf. 
Vineri ; Viaţa st. Alexe; literatu- 
ra astrologică ; fisiologistul : Fior 
dı virtù; romanul popular; Ale- 
xandria ; Varlaam şi Ioasaf: Ar- 
hirie şi Anadan. 

După cum arată cuprinsul, sunt 
cercetate multe texte de literatură 
poporană cari au eşit de mult din 
circulație, degi învățături şi erezii 
de ale lor trăesc și azi în credin- 
tele şi legendele poporane. 

Literatura, poporană, spune d-l. 
Cartojan, apare la noi curând 
după traducerea cărţilor funda- 
mentale din limba slavă sau grea- 
că. în tot cursul v. XVII și 


XVIII-lea in copii  manuseripte, 
pentru ca să vadă lumina tipa- 
vului la sfârşitul veacului XVIII 
si la începutul celui de al XIX. 

Este deosebit de interesantă par- 
tea de studiu care arată, la fie- 
'are capitol influența acestei lite. 
vaturi asupra credințelor, supersti- 
ţiilor şi legendelor poporane ale 
poporului nostru. D-1. Cartojan vede 
o mare influență a acestor texte 
manuseripte, şi mai pe urmă, une- 
le tipărite, 

Credem, însă, că aici e greu de a 
ne pronunța prea ușor, numai 
după dovezile de trecere ale super- 
stiţiilor din această literatură în- 
tre credinţele poporului român. 

In primul rând ar fi o dovadă 
că ateste texte fie ca manuscrise, 
fie ca tipărituri ar fi pătruns a- 
dâne în straturile poporane. ceeace, 
credem, nu se poate dovedi decât 
cel rault pentru cele câteva. tipă- 
rituri (Ep'stolihle, cărţile de visuri, 
Gromovniec, Alexandria şi alte 
câteva). 

In al doilea rând: credinţele şi 
superstiţiile poporane la noi credem 
că sunt în mare majoritate, cu 
mult mai vechi decât veacul al 
XVIII, când apar întâiele texte 
manuscrise de literatură poporană 
traduceri d'n slavonă şi grecește). 
E greu de afirmat că înseşi bas- 
mele şi colindele ar ti împrumutat 
clemente din aceste texte, cari n'au 
putut fi cetite decât de foarte pu- 
tini oameni din popor (cutare diac 
sau preot), 

Nouă ni se pare mai logică ur- 
mătoarea explicare, în legătură cu 
influența literaturii poporane asu- 
pra credințelor poporului nostra. 


Oviginalele în slavoneşte şi gre- 
ceşte cuprind credințe poporane, su- 


perstiții, rămăşiţe de religii şi fi- 
losofii sau eresuni orientale, cu 
mul: mai vechi decât redactarea 


lor în cele două limbi canonice ale 
orientului ortodox. 

După cum la Slavii de sud, şi la, 
Greci acest material poporan — ca, 
o Anexă a propovedaniei evanghe- 
lice —a existat în veacuri înain- 
te de a fi scris, tct asemenea a 
putut fi cunoscut şi lu noi, din 


1020 


tradilia arabă, — suferind si noi a- 
ceeaş influență orientală — cu 
mult inainte de a apārea in textele 
truducerilor în româneşte. Prin 
graiu viu credem a fi pătruns la 
noi din primele veacuri ale încreș- 
tinări: eresurile orientale, Numai 
aşa ne putem explica pătrunderea 
lor în așa largă măsură în credin- 
tele noastre poporane chiar în bas- 
me.și colinde, cele mai vechi din- 
tre produsele poporane. 

Dacă aceste texte, — în manus- 
cris sau tipar — au pătruns mai 
adânc în straturile poperane. cre- 
dem că este tot o dovadă pentru 
teza noastră: pentru popor nu e- 
rau lucruri necunoseule. cuprin- 
deau credinţe, etc.. dintre cani cu 
unele poporul era familiarizat de 
mult 

De-o pildă : cutare scenă din iad 
zugrăvită pe pereţii unei mănăstiri 
din veacul XVII nu poate fi numai 
decât o dovadă că scena n'a fost 
cunoscută numai din cutare text 
apocrii ; ci muncile iadului au pu- 
tut fi propovăduaite la noi, cu gra- 
iul viu, ca și în sudul Dunării, cu 
veacuri înainte de apariţia cărţii, 
si scena a putut fi cunoscută din 
tradiția orală. Că nu a fost pictată 
înainte de apariţia cărţii, este ex- 
plicabil prin rezerva zugrav 'lor şi 
peste tot a poporului care iea de 
sfânt numai ce este tipărit. Apocri_ 
fele aveau atunci autoritatea, serip- 
turii. 

Exprimăm o simplă părere, care, 
credem, ar explica ma: logic infra- 
ența textelor de “literatură popo- 
rală în viața psihică şi  creiaţia 
artistică a poporului. 

I. T. 


$ 


L.ECA-MURARIU: La Fraţii Noştri: 

Dialectele limbii române sau bu- 
curat în timpurile încă nouă de 
studii temeinice, datorite filologi- 
lor români și streini. Ultima lu- 
crare asupra lui a d-lui Sextil 
Puşcariu „Studii istro române“, e- 
puizează aproape tot ce se poate 
ști asupra dialectului celei mai 
mici ramure româneşti. — abia o 


1021 


suviţă în stingere din marele râu, 
Nu numai filologi ci şi alţi ama~- 
tori sau străduit să ne facă cu- 
noscuți pe frații noştri atât de în- 
depărtaţi. 

D-l Leca Morariu ne aduce mai 
nou volumul cu titlul de mai sus, 
închinat memoriei părintelui său 
Constantin Morariu, care l-a în- 
demnat să compună această, carte 
de texte istroromâne, întâia carte 
de cetire a Românilor din Istoria, 
E remarcabil faptul că volumul se 
datoreşte iniţiativei particulare, în- 
sufleţirii şi dragostei unui cărtu- 
rar român, şi nici decât oficialită- 
ţii noastre. „La, Frații Noştri“, a- 
pare tocmai în Bucovina, în edi- 
tura unei reviste, „Făt frumos“. E 
editată. frumos, ca bune ilustraţii, 
hârtie superioară. Materialul, afa- 
ră de rugăciunile principale dela, 
începutul volumului, e în întregime 
cules, la faţa, locului, în cele cå- 
teva. sate ce-au mai păstrat limba, 
de d-l Leca Morariu. D-sa menţio- 
nează la sfârşitul fiecărei bucăţi 
comuna, numele  povestitorulii, 
ziua când a fost notată, 

Cum lucrarea e destinată unor 
cetăţeni ai Italiei, autorul publică, 
tot în partea introductivă, un ar- 
ticolaş — în introromână, şi italie- 
neşte — intitulat: Noi Ruman'ezi 
(Noi Rumeni) în care se arată că 
în „frumoasa şi glorioasa ţară a 
Italiei“ trăesc şi trei mii „de Ru- 
mer: sau Rumanez, cari sunt 
fraţi buni cu milioanele de ru- 
mâni din România, cu cei 600.000 
Români macedoneni şi cu 16.000 
Megleno-români. Se arată că nu- 
mele vine dela Roma, şi că „suntem 
cei mai adevărați fraţi ai Italie. 
nilor", 

Se publică, cu note, Imnul naţio- 
nal italian, şi apoi, tot cu note, 
„Cântu lu Rumeri din Istria“ cân- 
tecul 2 datorit, de sigur, d-lui L. 
Morariu. (Intre paranteze fie zis: 
sa pare că italienii veghează aprig 
asupra minorităţilor lor etnice! Şi 
în cântecui de 3 strofe trebue să 
se spună că. avem fraţi pe Italieni. 
Nici un cuvânt de Francezi şi cei- 
lalţi fraţi latini). 

Se dau fotografiile. cu scurte no- 


tie esplicative şi activitatea lor 
pentru Românii din Istria, a lui 
Ton Maiorescu. Teodor T. Burada 
si Andrei Glavina. acesta din urmă 
istroromân, si se amintesc filolo- 
gii români și străini cari sau ocu- 
pat cu dialectul istro-român. 

Materialul de lectură cuprinde 
povești. snoave, legende. gâcituri, 
proverbe. Poezia poporană s'a pier- 
Aut cu desăvârșire. 

l.ăudând fapta culturală si na- 
tionalš a d-lui L. Morariu, repro- 
ducem pentru cititorii nostri Ta- 
tàl nostru în dialectul istroromân. 


~ Ciace nostru 


An lumele lu Ciace. lu Filu e lu 
Svetu Spirit, Amen ! 

Ciace nostru carle şti au cer, 
neca se lumele tev posvete, neca 
vire cesaria te, se fie vola te. cum 
ăi àn cer, sa si pre pemint, Păra 
nostre de saca zi, de-ne-vo astez, 
si ne scuze pecatele ncstre cum și 
noi scuzin la celi carl'i ne ofen- 


deseu. Și nu duce pre noi ăn na- 
past. ma ne zbave de cela revu. 
Amen ! 


Reviste 


Buletinul Institutului 
runudnese aduce patru contribuţii 
de mare însemnătate în legătură 
cu eronouiiu naţicnală. Sunt studii 
bazate pe date statistice care vor Í 
folositoare tuturor celor ce se vor 
ocupa în viitor cu aceste probleme. 

Acestea sunt: ..Desvoltarea agri- 
culturii în ultima sută de ani”. de 
G, Cipăhanu: „Progresele zooteh- 
viei în ultima sută de ani“, de G. 
lonescu-hBrăila, : „.Cerealele si co- 
merul lor în Romània”. de G, M. 
Brancovici si „Problemele actuale 
ale industriei petrolifere în Romi- 
nia“ de M. Pizanty. 

Anuarul Academiei de inalte stu- 
di comerciale si industriile din 
Cluj pe anii 1927, 192R aduce pe 
lingă datele statisi ce ale acestor 
ani scolari, un studiu al d-lui Pavel 
Rosca: „Aplicarea  Psihologiei la 
viaţa economică“: „Reprivire com- 
parativă asupra. celor două Acade- 
mii (regimul unguresc si cel remâ- 
nese) de A. Ciortea: „Proslăv irea 
Regelui Ferdinand“. de M Dimi- 
trescu. discurs rostit la dezchideraa 
cursurilor din 26 Oet. 1927. 

Pamuri — DI T, Arghezi publ' 
că al treilea articol asupra subiec- 
ului de actualitate: Politică şi li- 
lerutură. Reţinem din el următo- 
rul pasagiu : 


economie 


„Sa vorbit cu o ciudă explicabi- 
la, de hmba românească scr să în 
provinciile alipite, afise. cunvocări 
si firme ridicole, si excesiv de iri- 


tante O- poliţie a literaturii care 
cireulă si strâmbă limba în toate 
manifestările comerciale, — dela, 


anunţul ziarelor indignate. până la 
reclana zugrăvită -— nu sa făcut. 
De ce nu se face? Dara scrie corect 
româneste nu e obligatoriu nici în 
Pucureşti, Orice industrie, Bancă. 
prăvălie. poate lansa când îi place 
un text desoncrant pentru o limbă, 
care a dat dovezi de frumoasă si 
armonică ductilitate. Scriitorii nu 
av avea nici un rol în măsura o- 
bligatorie ca toate textele publice 
să treacă prin controlul ior? Toate 
autor'tăţije au nevoie de redactori 
si în primul rând Camera si Se- 
patul. prevăzute cu deputați. sena- 
tori si stenografi însă fără niciun 
seriitor, însărcinat să elimine pa- 
vaziții retoric de pretut ndeni. unde 
se găsesc : căci. orice sar zice. An- 
tipatică si amestecată, colecţia Mo- 
nitorului Oficial este un monument 
al Statului si serveste în: ziua 'slo- 
rică următoare, Nici la tipografiite 
Statului pau loc scriitorii“. 
Restul, contribuții de ale cola- 
Þoaratorilor obisnuiti ai revistei. 
Viata românească No, 5—6; 7-8 


Hevista ieșeană in ultimele patru 
numere (două volume) aduce Ma- 
teria) variat şi bogat. studii. cro- 
nice, dări de seamă. Literatiră mai 
puţină. în raport cu celelalte con- 
iribuţi:. Sunt interesante prin nou- 
tatea notaţiei însemnările cunoscu- 
tului fruntas al social-democraţiei, 
E. Vandervelde: „luipresii din A- 
merica de Sud“, din No. 5—6. Frag- 
mentul din romanul „Arabela“, de 
Jean Bari -- cunoscut ca un bun 
scriitor de note de drum — ni se 
pare că nu-i în măsură de-a ne pu- 
tea da o 'dee despre romanul anun- 
tat. Poesii publică D. Ciurezu, un 
tânăr scriitor de talent prea pu- 
ţin amintit în gălăgia miscării li- 
terare de azi. si d. Botez. Pentru V. 
R. nu există. la miscarea literară, 
decât revistele străine, Pe cele ro- 
măneşti nu le încrestează decât, 
doar cu prilejul vreunei polemice. 

D. A. Maniu publică „Lupii de 
aramă”, piesă. reprezentată cu sut- 
ces Ia Bucureşti. 

D-i G. Ibrăileanu continuă stu- 
diul său temeinic, larg documen- 
tat, asupra edițiilor poeziilor lui 
Eminescu, De astă dată se ocupă 
cu ediția d-lui G. Lovinescu. 

In No. 7—8 se publică un frag- 
ment din noul roman istoric al 
d-lui M. Sadoveanu: Zodia Can- 
cerului, Articole, studii, literatură. 
cronici semnează colaboratori mai 
noi al revistei: D. I.  Suchianu. 
Dragos Protopopescu. I. Sebastian. 
D. Ralea, etc. 


Arhiva someşanä No, 10. — Re- 
vista ce apare în centrul cultural 
dela nord-estul Ardealului. in Nă- 
sňudul scolilor grănițăreşti, din 
râvna câtorva, intelectuali idealişti 
din parea locului, aduce, ca de o- 
biceiu. un preţios material în le- 
zătură cu trecutul acestei regiuni, 
aşa de importantă; pentru româ- 
nisrmu! din Ardeal, Cercetările d-lor 
V. Sotropa, IL. Marțian, V. Bivhi- 
gean, N. Drăgan. — 
<tatornici ai reviste. 


< 


aruncă. nu- 


colaboratori, 


màr de număr, lumină nouă asu- 
pra trecutului românesc al reglu- 
nii. Studii si monografii temeinic 
documentate înibogăţesc meren Cu- 
nostinţele asupra acestui colt de 
tară. 

In No, 10 d. V. Sotropu scrie des- 
pre: „M litarizarea, văii Bărgáualui“ 
1, Marțian despre „Ţara Năsăudu- 
lui”, V. Bichiseanu publică: „Un 
capitoi dan litigiul Bistriţenilor cu 
Someşenii“, I. Marțian: „Jurnalul 
locotenentului Ioan Tomiţa 1848— 
1549. Preţioase comun cări publică 
N. Drăgan. 


oAckiune si lieacliunr. =- Cui 
ete semestriale d> sinteză  naţio- 
nală în cadrul secolului XX", 


explică redactorii. menirea acestei 
noi publicații. Fascicola I de 84 

g. cuprinde: „Ideile veacului şi 
spiritualitatea“, de P. Comarnescu; 
„Criza naţ'onalismului“, de M, Po- 
lhronjade ; . Intre misticism și re- 
ligie“. de I. Jianu: „Problematica 
echilibrului spiritual“, de C, Noica. 

Un început de studiu critic: „A- 
iitadinea. revistelor româneşti“ din 
ciclul: ideile româneşti de dură 
văsboiu. In fascieola de față d-l. P. 
Comarnescu se ocupă cu revista 
„Gândirea şi cu „falimentul“ a- 
cestei reviste. E o luptă de tinereţe 
'are poate avea urmări: bune. 

Un articol temeinic şi irm- 
pede scris din acest caet este: Cni- 
za naţionalismului, de M. Polihro- 
niade. 

* 
* * 

In rândul .„gazetelor literare“ a 
intrat cu luna Vctomvrie o nouă, 
publicație: „Vitrina literară“, de 
sub conducerea unui tânăr publi- 
cist. d. Mircea Pamian. „Vitrina 
literară“ vrea să fie un fel de 
„Nouvelles Littéraires“. o ţinere în 
evidență a cărţii. a scriitorilor, — 
un organ de legătură între carte ṣi 
cititor, si un ajutar editorilor ro- 
mâni de literatură. 

TR 


1023 


Dela „Astra“ 


Lucrările Adunării Generale a 
Asociaţiunii au fost concentrate 
întro singură zi, din cauza contra. 
mandării serbărilor împreunate cu 
desvelirei statuei lui Ion Raţiu. 
Fentrau şedinţa festivă a secțiuni- 
lor, a rămas astfel. timp prea pu- 


puţin. la sfârșitul ședinței a doua 
administrative. 
Totuş, cu reduceri sau putut 


ținea cele două conferinţe, a d-lui 
G. Bogdan Duică despre „Un exa- 
men Ja şcolile din Blaj la 1799* și 
a d-lui Văsile Vlaicu, membru ac- 
tiv în secția social-economică a 
Astrei despre „dealurile economiei 
naţionale”, 

D.-l G. Bogdan-Duică este unul 
dintre cei mai harnici şi mai bine 
pregătiţi cercetători ai trecutului 
nostru cultural. D-sa e stăpâna pe 
o bogată informa e, pe care o spo- 
reşte mereu prin stăruitoare cer- 
cetări : priveste acest trecut cu o- 
chiul rege al criticului, și comuni- 
cările sale au adeseori darul să 
tempereze entuziasmul  atitutinei 
romantice față de... trecutul glo- 
rios, în care am fost educați. D-sa 
disecă, anal zeuză si sintetizează 
pur ştiinţific. cu datele şi cifrele la 


îndemână, — elemente care nu-i 
transmit ma: multă  însufleţire, 
mai multă apreciere, decât aceea 


pe care n comportă. N'mic din pa- 
tosul şi autoaprecierea excesivă de 
odinioară. D-sa voeste să ne fa- 
miliarizeze cu realitățile  trecutu- 
lui, pentru a ne putea cunoaste mai 
bine. Nu adună material de epopee 
ci de cercetare rece, sistematică. 


Unora nu le convine acest con- 
tact cu... pământul. De pildă. chiar 
cu prilejul conferinței dela Turda, 
a surprins pe mulţi neplăcut cons- 
tatarea făcută de altfel în treacăt 
de către d-l G. B. Duică în legătură 
cu școala naţională a lui G. Lazăr: 
ea nu ar fi decât tiansnortaraa li. 


ceului Piaristilor dim Cluj la Bu- 
curest 

Pornind dela datele statistice pri. 
vitoare la un an şeelur al gimna- 
7iului din ilaj—anul 1799—ad-l G. 
B. Duică arată procentual, cari 
clase sociale. ce regiuni din Ardeal, 
alimentau şcolile din Blaj în acea 
vreme. Şi constată. că cei maj iubi- 
ieri de cultură erau preoții, apoi 
țăranii liberi, nobilii şi prea pu- 
țin m'hitarii (deşi avea atunci 
„Srăniţerii* români) şi clasa miijlo. 
cie, Cei mai mulți elevi erau din 
apropierea Blajului. din județul 
Alba — cel cu mai multe biserici 
si cu mai mulţi locuitori români-— 
apoi din județele Cluj şi Turda, 

Gimnaziul “lin Blaj la 1799 era 
organiza în 5 clase. ca oricare Hi- 
ceu catolic din monarhie. Avea 
planui de învățământ acelas cu 
aliele si chiar aceleasi manuale 
impuse de  cficialitatea scolară 
centrală. 

Am imitat viaţa școlară a altora, 
în deosebi şcolile iezuite şi pia- 
riste na numai pentrucă pe acestea 
le aveam sub och: ca model. ci şi 
pentrucă eram obligaţi la asta de 
către oticialitate. Conferenţiarul a- 
rată, în câteva linii, începuturile 
scolarizării noastre tot prin imita- 
ție, -— prin p'ldele şcolilor străine 
ce Je aveam în Ardeal. încă de prin 
veacul XV-lea. 

„D- G. Bogdan-Duică a atins, de- 
sigwr, numâi unul din elementele 
care ne-au indemnat în secolul al 
XVIII la întemeierea de școli, şi a- 
nume acelea cani impuneau ca re- 
zultat al datelor statistice dela ca- 
re a pornit şi al programului sco- 
lar dela l'ceul din Blaj dela 1799. 

Pe lângă pilda străină si imita- 
tia acestei pilde. dəsigur că şi alte 
motive au contribuit la desvoltarea 
febrilităţii ce-o observăm în scola- 
rizarea ncastră în tot decursul vea- 


1024 


al NVIH si mai ales la sfàr- 
urmă- 


culu 
situl lui şi, începutul celui 
tor, 

D, Vasile Vlaicu a vorbit despre 
„idealurile economie: naţionale”, 
asa cum se despriad ele din doc- 
trina poporanä, depozitată în pro- 
verbe, maxime şi aforisme popo- 
rane, Conferinta d-sale o vom pu- 
blica întrun număr viitor al re- 
vistei. Atci ne mărginim a arăta că 
în temeiu l acestei doctrine pe- 
porane, ilustrată de un conferențiar 
cu bogate și variate citați, idealu- 
rile unei economii sănătoase se 
reduc la trei: existenţa economică. 
independenţa şi supremaţia econo- 
mică. Dintre aceste trei avem pe 
cel dintâi, după un re am râvnit 
îndată la cel de al treilea, fără să-l 
avem pe al doilea. De aci criza e- 
conomăcă-ținanciară în care ne-am 
sbătut în cel dintâi deceniu după 
unire şi care se continuă şi în cel 
ul doilea. | 

Ne folosim de prilejul acestui re- 
portaj pentru a însemna aici că. 
secțiunile Astrei, prin cercetările 
de natură stiintifică pe cari le tac 
în temeiul menirii lor, nu se de- 
părtează de scopurile Astrei, ma- 
terialul adunat şi elaborat de ele 
având menirea să pătrundă şi în 
clasele intelectuale, iar prin inter- 
mediul lor, în popor. 

Pe de altă parte nu vor fi lipsi- 
te de folos nici cercetările lor cari 
nu au. direct, menirea să adune 
material de popularizat, ci privesc 
trecutul vieţii Românilor ardeleni 
sub toate aspectele. Cercetările lor, 
chiar pur ştiinţitice, au menirea să 
lum neze tot mai mult trecutul a- 
cestui colţ de tară, — ceeace intră 
perfect în cadrele activităţii şi 
scopurilor „Astrei“, 


Presa cotidiană a pubiicai, la 
vreme, dari de seamă asupra Adu- 
nării generale a Asoc'aţiunii ţinu. 
tă la Turda în ziua de 6 Octomvrie. 
O parte din acesas presă în preaj- 
ma adunării.a, purtat, ca de obiceiu 
în ultimii ani, o campame destul 
de lipsită. Je obiectivitate în legă- 


tură cu activitatea Asvciaţiunii 
noastre Este lucru prea  cunozcat 
că a critica şi a înjeheba planuri 
pe hârtie, e cu muit ma‘ usor de 
cât a realiza. Noi Românii, de altiel, 
excelăm prin înclinarea noastră 
«pre criticisnuul distructiv, nu ere- 
iator, După răsboiu nu ne-a rămas 
nici o instituţie culturală nescăr- 
mănată în presă, începând cu A- 
cademia Rumână. Se ştie că Romà- 
nul e plin de talente, că, mai ales, 
scrie uşor. Pentru el e de ajuns o 
privire superficială asupra oricărei 


- probleme, pentru a arunca osânda 


și a ne feric cu propriile lui so- 
luţii, singure mântuitoare. 

O aprofundare, coborire mai a- 
dâncă în miezul problemelor sau 
a faptelor, o cercetare a împrejură- 
nilor, a elementului material şi 
psihic, e străină de cei mai mulţi 
crtici ai vieţii noastre publice, cu 
toate manifestările ei, 

Numărul administrativ al „,lran- 
silvaniei“ (10—11) care. cuprinde o 
amănunţită dare de seamă despre 


activitatea „Astrei“ în decursul 
unui an, e la îndemâna tuturor. 


Din el ori şi ec ne se poate convinge 
că  Asociaţiunea noastră, şi în 
grelele împrejurări de azi, e în 
fruntea tuturor instituţiilor simi- 
lare din țară.. Dar azi, ca şi în 
anii trecuţi, criticii grăbiţi, nu au 
timp să cerceteze ce sa lucrat, şi. 
mai ales ce se poate realiza uzi în 


domeniul în care activează „As. 
tra, 
Astfel, —- pentru a aminti nu- 


mai unele constatări făcute de 
presă în defavorul „Astrei“, — sa 
stăruit asupra lipsei de fast, de 
mare serbare naţională, în care se 
destăşură adunările noastre ge- 
nerale. 

Adevărul e că şi anul trecut. şi 
anul acesta, conducerea „Astrei“ a 
proiectat pentru adunările ge- 
nerale destul fast, Anul trecut voia 
să comemoreze zece ani dela unire: 
serbările au fost amânate în pri- 
măvară, nn din vina „Astrei“ A- 
nul acesta  despărţământul din: 
Turda a invitat „Astra“ aici toc- 
mai în vederea unui mare fast na- 
tional: desvel'rea statuei lui Ion 


1025 


Rațiu. Festivităţile de desvelire au 
fost din nou amânate. iarăşi nu 
din inițiativa „Astrei“, 

Dar în afară de aceste compli- 
caţii, este o realitate constantă pe 
care ce: ce critică nu o văd, şi 
care contribue ca azi adunările ge= 
nerale ale „Asirei” să nu mai pou- 
lă avea strălucirea de odintoară : 
sunt împrejurările schimbate - de 
după unire, schimbări pentru cari 
nu putem fi destul de mulţumitori 
lui Dumnezeu, dar car: au Con- 


tribuit lu diminuarea insemnătătii 


conyreselur noastre. 

Inainte de unire adunările noa- 
stre generale erau prilej de mani- 
festare națională, nu numai subt 
aspectul cultural, ci şi subt. cel po- 
litic, social, art'stic. La congresele 
„Astrei“ se întâlniau Românii din 
toate regiunile de dincoace de 
muuţi, pentrucă nu aveau un pri- 
lej mai potrivit pentru a se vedea, 
a se cunoaşte şi a discuta chestiu- 
nile vitale pentru neam. Veniau 
pentru teatrele, concertele, petrece- 
rile cari se organizau cu acest pri- 
lej, — poate singura ocazie pen- 
tru mulţi de a vedea o reprezen- 
taţie artistică românească. Veniau 
pentru „balurile“ de cari nu pa- 
teau avea parte acasă. 

Azi problemele politice naţionale 
se discută în parlament şi în clu- 
bur'le partidelor politice din fie- 
care oraș. Cine să mai alerge la 
congresele „Astrei“ pentru a face 
politică românească? Azi avem tea- 
tru și operă naţională la Cluj, şi 
serii de turnee oficiale prin toate 
oraşele din Ardeal. Cine să alerge 


la congresele „Astrei“ pentru a-şi 
=tâiupăra sufletul ev... artă na- 
țională ? Az; avem zeci de baluri 
romaneşti pe an, în toate orașele 
nai mari, Cine mai are ambiția 
să-şi arlucă fata „în societate“ cu 
prilejul adunărilor noastre genera- 
le, unde, eventual nu e o sală... 
parehetată pentru dans? Azi avem 
zeci de expoziţii naţ'onale, din di- 
ferite ramuri —: cine mai e cu- 
rios să vadă o expoziţie aranjată 
de „Astra? 

lată realităţi cari sar în ochi, și. 
totusi nu sunt văzute. 

Dar dihoniu săd'tă în societatea 
românească prin luptele de partid 
de după unire? Cine mai poate azi 
aduna întrun singur  mănunchiu 
chiar cu prilejul serbărilor unei 
soc'etăţi culturale. pe toţi oamenii 
noștri de seamă ? 

Vom mai adăuga incă motivul 
principal, care face ca azi serbă- 
rile „Astrei“ dela. congresele ei să. 
nu mai poată avea strălucirea de 
altădată, Este preocuparea societiă- 
lti româneşti pentru noua ei ayt- 
zare mulfrială şi socială, pr'n po- 
ltică. mai ales, şi concepția mult 
uşuriitoare de obligamente perso- 
nale, că azi cultura irumânească 
nu mai are nevoe de initiativa si 
sprijinul particular, fiincă avem 
stat național. 

Este „deci, dezinteresul greu faţă - 
de problemele culturale în gene- 
ral. 

Și, atunci, de 
de altă dată a 
trej“? 


unde strălucirea 
serbărilor As- 


„Transilvania“ 


Cuprinsul anului 1929. 


I. Poezii. 


Ady A; Furtună de primăvară 
(Trad. de 7. Mureşanu) . 
Baiulescu Maria: 
lului . . 
Bârseanu Andrei: 
(fragm). . 
Imnul Unirii . 
Sarutul Romei. 
D-rei A. Bârsescu 
- Bezdechi, v. Ovidiu, Hesiod 
Ciurezu D.: Filă de Cronică 
Cotruş A  Străbunul 3 
Dumitrescu-Bistrița: /os:/ N. 
Gherghel, |. v: Schiller 


Hesiod: Lucrări şi zile. (Trad. St. i 


„Jezdechi) 


ilieşiu Justin: Cronică de toamnă. 


Rămâi 

Amintiri . 

Cântec ; 
Amurg la țară. 
Câtec de chitară . 
Cântec ue primăvară 
A şteptare ; 
Romanță 


Cuvinte pentru femeea “moartă l 


lonescu-0it C. Ca Sisyph. 
„Evohe“. ... a at ani 
Isac Emii: Cântec de toamnă . 
Cântec bun 
Mureşeanu Teodor: 
Intrebare 
Lumea cu chipuri | 
Soarele în apă. 
Hegură Ai.: Panica . 
Decemvrie 
Cântec de leagăn. 
Seară de primăvară . 
Zâna a ieşit râzând din baie 


Ovidiu: Dacă mi-ar spune un zeu. 


(Trad. St. Bezrechi). 
Ovidiu: G/orie de poet. 
St. Bezdechi) , 


Nunta A rdea- i 


Grăeşte marea 


(Trad. 


Pag. 


54 
673 

37 

95 
315 
448 
705 


308 


304 


Petra-Petrescu Horia: Vin muti- 
lații Franței între noi . 

Schiller : Cânrecut oparte: (Trad. 
hie Gherghel) . 7 


II. Proza. 


Agârbiceaeu l: /n slujbă nouă: 
VH. Pomenile, Tg 
IX. Feştănii mari. 

X. Päscălierul . : 

Băllă l.: v. Paul Ernst. . 

Bănut A. P.: Mon (novelà) 
Sfântul Petru despre Românii 
ardeleni . FY Cj. 

Ciura Ai; Cum era ouă: 

4 Nocmvr.e 1918. , 
Prima rândunică . 

I Decemvrie 1918. 
Alarma | 
Numărul din urmă E 
Clopotele. . . 

Decei Aurel: Idealul (Schiţă) să 
Dorgeiăs R.: Din „Sfântul Maglo- 
ire“, roman „Pagini alesc“. 

(Trad. H. P. P ) ; : 

Ernst Paul: Soţia Cantonierului. 
(Schit , Trad. de /. Băilä) . 

Hașek laroslav: O întreprindere 
serioasă. (>chiţă, Trad. M. Pe- 
tra Petrescu} . . . aoan’ 

Munteanu lon: Minunea (Schiță) . 
Liamantul lui Falco (P 
Iertare (Schița) i 

nervos 


Nicoară  Viadimir: Om 

(Schiță) . . ia ati 

Strand (Schiţă) 

P. P. H. v. Dorgeles, Hasek. A 
Petra-Petrescu Horia: O legendă 
gazetărească E: 


Sub turnul Eiffel (Schița). 


1027 


Pag. 


619 
528 


417 
665 


III. Culturale. 
(Studii. Ştiinţă popularizată). 


Pag 
Agârbiceanu |.: Cunoaşterea MONE 
nirii naționale. ; . 170 
Apărbiceanu l.: Unirea. 267 
Agărbiceanu l.: Temei şi clădire. 
497 


ideea creştină la noi . 
Agârbiceanu l.: Andrei Bârseariu- „979 


Apostol Od. Dr.: 


Folklor medical *. 
român . . . 3835, 386 
Boltoş Olimpiu : ` Tragica melanco- 
lie maghiară . 681 . 
Bogdan-Duică G. : Simplicissimus 
descriind Maramurăşul de pe la 
anul 1050 . 289 


Boldur Tiberiu: O pagină din Plu- 
tarh: Aretajila . . . , 6 
Borza Alex. Prof.: Prin fara gora- V 
lilor (urme româneşti prin Tatra 
polonă) . . . e e... . „0 
Buta Nicolae: Mihai Viteazul . 
Decei Aurel: 7n Ravenna. 279, 465, 
Demetrescu Rom.: Consizerafiuni 
despre ştiinţa şifilosofia istoriei. 


aa II Realitate şi ştiinţă istorică .  90_ 
` Demetrescu Rom.: Pragmatismul . 


Drăganu N.: Cea moi veche „siavo- 
slovie“ („doxologie“ românească 295 
Duwitrescu-Blistriţa iosif N.. Cu bobi: 


Credinţe. . 590 
Emilian Cornelia: “Idealul "păcii în 
legătură cu Soc, Naţiunilor. (conf) 318 
Frank: Bruno v. Petra-Petrescu- 

Horia. . 

GPiulea N. Prof.: “Luta pentru or- 
ganizarea osigurărilor agricole 

în Franța . . . .38 185, 4 0, 577 
Goldiş V.: Politică şi cultură 969 


Lupaș i.: Prăbuşirea monarhiei aus- 
tro-ungare şi adunarea dela 
Alba lulia. (conf. 1 Dec. 1928). 252 

Meteş Ştefan: Viaja bisericească 
a Românilor din Ţara Oltului, 
(Note istorice) 1,113,193,449,545,689 


Mureşianu Aurel À.: Documente pen- 


tru istoria Memorandului. 324 
Păcăţian T. V: Două alegeri de 
Mitropolit în Sibiiu 518 
Petra Petrescu Horia: DPI o eră 
nouă . 108 
Petra- Petrescu Horia: Ura. nu e 
sfetnic bun ! (Eugen Râkosi) . 209 
Mazăre pe părete? ! 316 
Petra-Petrescu Horia : Nex cauzal 

“în istorie! 581 


1028 


Pag 
Petra-Petrescu Horia: Două cărți, 
cari vorbesc conştiinţei. (Remar- 
que : „Pe jrontul de vest nimic 
nou“ şi „Novela politică“ de i 
Bruno Frank) . ` 620 
Preda Dr. Gh.: + Emilia Dr. I. 
Rațiu ; 161 
Preda Dr. Gh.: Cum putem cimenta 
unirea noastră. 245 
Preda Dr. G.: Andreiu Bârseanu 975 


Racoviţă £.: Premii sau subvenții 
pentru cercetări şi publicații ?. , 1 
Rákosi : 7; Eugen v. Petra-Petrescu 
Horia.. . 
7 Raţiu Emilia: Dr. Li v. Preda DrGh. 
Ramorque : v. Petra-Petrescu Horia 
S: R.: Principiul de autoritate . 
S. V.: Artă, decență, moralitate 
Voicu Sevastian : Za temeiul reali- 
zărior naționale . . 81 
Voicu Sevastian. Cultul eroismului. 424 


231 
222 


IV. Cronici. 


(4.) Unde ne sunt visătorii? . 343 

- A. v. Corbul, Iorga, Colan, Re- 
breanu-Hulea, Hulea. 

Lucrările Academiei Române, 
1828-9 (7r.). 647 


Premiile Academiei Române (/. 7.) 1006 
Ag. v. Maior. 
|. Agârbiceanu: Arhanghelii (ed. 19 


(Rec. 7r.). 484 
Ag. l.: v. Dragomir, Speranjä. 
Agârbiceanu l.: v. Gorun, Homer. 
Agărbiceanu l.: Stana, Roman, 

(Rec. Senex) . 233 
„Analele Banatului“, (Rec. 1. T, ). 388 
„Indrumări nouă în “Organizarea 

armatei“ de C. G. (Rec. G. P.). 652 
Sbuciumul Ardealului, de 7. Bă;/ă, 

(Rec. P). . . . . . . . . 888 
Alecsandri V.: v. Cronica dramatică 


Bănescu N.: Acte venețiene (I. T.) 1018 
D. V. Barnoschi: Cărvunarii. Bee 


S. V). . 379 
B. D. G. (GA. Bogdan-Duică) : 

I. O scrisoare foarie intere- 

santă (a lui Dr. Vas. G/odariuj. 142 

II. Cântec grecesc popular . 144 


III. Un roman . 145 
B. D.G. v. Movilă. v. Cronica dra- 
matică. 


Pag. 
Berger v. Cronica dramatică. 
Bezdechi $t.: Antologia liricilor 
OPEL. se azi cei pa e a aa e 390) 
730 


(S. V). . 
Bezdechi Şt; Gârquri şi chipuri 
din Grecia veche (V. S$.). . . 1733 


Bogdan Dulcă G.: v. Cronicu dra- 
matică. 


Bnzdugan G. /nalz Regent (Tr.) . 1004 
Meșterul Manole (de Z. Blaga) 
la Teatrul Naţional, (l. T.) . 725 


Bogdan Duică G.: Un examen la 

Blaj (rec. Tr) . . . 1028 
Valeriu Bora: Când purtam cu 

mine soarele, (Rec. /. Turcu). -383 
Un volum nou del. Al. Brătescu- „ 


Voineşti. CE) {Horia 

Petra-Petrescu) . . . . 648 
Buteanu Joan v. Dragomir: 

C. G. v. armatei 

Ciura 4/. v. Prie. 

„Codrul Cosminului“ (Rec.j) . , . 484 
N. Colan: Biblia şi intelectualii. 

(Rec. 4.). . 485 
Caracteristicele pedagogiei con- 

temporane față de pedagogia 

trecutului. (GA. Comicescu). . 367 
Panon N. Caile Pppudare (rec. 

T, D, , .- 1019 
ii is Doina. (Rec. A) ; 728 
Un monument lui Coşbuc. (/. 7o- 

mufa, Năsăud). „353 
In jurul creației artistice. 6. V). 637 


Croisset de v. Cronica dramatică. 

Cronica dramatică: „Secretarul 
general“, localizare de P. Gusti; 

„Potopul“, com. de H. Berger; 

„Romanţă“ piesă de de Flers 
şi de Croisset, „Cadavrul viu, 
trad. de Tolstoi; „Stradivarius“, 
com. de Max Maurey. 

„Michel Perrin“, com. de Me- 
lesvulle și Dureyrier; „Moartea 
civilă“, dramă de Giacometti, 
de Vladimir Nicoară) . . . . 55 


«Prințesa îndepărtată», de Ros- 
tand; „Procurorul Halers“, de 
Paul Lindau; Medea, de E. 
Legouvé. 

„Sapte tete de măritat“, local 
de 7. Vanciu, (de Wadimir Ni- 


coară) . „373 
„Crimă“, de D. Psatta Fi „ Mătuşa 
lui Carol“ (de [ladimir Nicoară). 419 


1029 


Pag 


Fântâna Blanduziei de V. A/ecsan- 
dri, Conferința d-lui B. Duică. 
Stagiunea teatr. N. Ger (L 


L A) „1014 

Cronica muzicală. _Bärbierul din 
Sevilla“ de Rossini; „Mireasa 
vândută“, de Smetana (de Ana 
Voileanu- Nicoară). ; 63 

Iarăş chestiunea cărților de şcoală 
(Cucu ÎI. D) a’ n 

Davila Al. v. Voicu S. . . 1005 

Culea 4postol D.: POUT ORKA: (Rec. 
LM)... 66 

Delavrancea (1, L A). et 1016 

Dicţionarul /izbe; române. . „67 

Drăgoi v. „Năpasta“. 

Activita ea istoricăa d-lui Dr. Sil- 
viu Dragomir. (Dr. i, Lupaş. 645 

S. Dragomir: Joan Buteanu ee 
I. Ag.) „376 

Driel pată Mihail, (Tr). „Si 

N. |. Ault ta RoN Strigoii“ (Rec. 
LT). . 455 

Düreyrier v. "Cronica dramatică. 

La 40 de ani dela moartea lui 
Eminescu, atig Petra-Pe- 
tres.u) . $ . 642 

Filmul vorbitor şi ` muzical, soara TO 

Fiers de v. Cronica dramatică. 

Moartea mareșalului Foch, / T.r). 342 


Foch, de W. Steed (t ad. Dr. I. L.) 710 
Două documente importante (din 
Foch și Poincaré) ia Petra- 
Petrescu) . . 371 
Găvănescul ©. /ndrumări noua în 
organizarea Astrei (Dr. G. P) . 652 
Giodariu Dr. Vas. v B.D G. 
7 Ion Gorun (|. Agârbiceanu) . . 355 


arenu: Dunăre S.: E Do- 
brogci (Rec. Tr) . . 389 

Gusti v. Cronica dramatică. 

H: v. „Luminătorii satelor“. 

Homer: Iliada în rom. de G. 
Murnu (Rec. Z. Agârbiceanu. 

ingigian Pr. Hugas: Vazahia şi Mol- 
dova. (Rec. S. V). . 486 

Hulea Ovidiu : /nvierea. (Rec. A). 481 


lacob Victor: 7elnica Orarorrei 
(rec. Dr. .. Lepşi) . . . . . 68 
lacob Victor, prof. Presa . . . 354 
Raze de lună, de Nic. lancu 
(Rec. P.). 386 
Conferențele d-lui N. lorga la Ciuj, 
(S. V) .. i 349 


LL A v. Cronica dramatică. 


Pag. 


jorga N. : /n7ormații spaniole despre 
răsboiul nostru pentru indepen- 
dență. (rec. S. V. , ... . 65 
Cronicele turceşti ca izvor pen- 
tru istoria Românilor. (Rec. 
Tr). 379 
lorga N., ` Fapte şi suferință ro- 
mânească în Ardeal (rec. A.) 
lorga N. AWotife asupra edițiilor lui 
Eminescu. Originea lui E, Vă- 
cărescu, Geschichte der Rumănen 


728 


(rec. I. T). . . 1016, 1018 
|. M.: v. Cu/ea. 
|. T.: Serbarea,Unrii . . . . . 50 
Producția literară . . . . . 145 
Premiile S. S. R. . . . . . 345 
ga sentiment constant. 633 
Anulele Banatului, lorga N. 
Blaga L., Cartojan Dumitraşcu, 
Bănescu, [urnalismul, Izolarea 
socială, Nanu, Onciul, Pillat. 
Tagliavini. 
Premiile Academici Române . 1006 
izolarea socială în PAEROA uni- 
rii. (I U 840 
O propunere care nn va fi pri- 
mită  (jurnailsmul de ast:zi) ` 
G T)... 150 


Literatura împotriva educației? 

(din prilejul cărții d-lui Kiri- 

fescu C.) (S. V) . . 638 
Literatura de răsboiu (din prile- 

jul conf. d-lui Kirefescu Ea 

(I. Turcu) . .., o STI 
L. v. Sforca. i 
-Legouvé : E. v. Cronica dramatică. 
Lepşi : v. Jacob. 
L. Dr. I; v. Foch. 
Lindau v. Cronica dramatică. 
„Luminătorii satelor“ (rec H). . 0 
Lupaș Dr. I. v. Dragomir, Mateescu. 
Maior luliu: Lagea strămoşească. 
(Rec. i Să . e B87 
Martirii: Movilă. 
Mateescu G. Dr.Prof. (Dr I. Lupaş) 614 
Maurey Max. v Cronica dramatică. 
Melesvilie v. Ceonice dramatice. 
Meteş St. Dın istoria artei Feet 


oase (rec. S. V.) 1019 
Mişcarea culturală din Ardeal, pre- 
mergătoarea unirii. (S. V) . . 387 


Morariu Leca, La frații noştri (rec. 1.) 1021 
Movilă Petru, în o carte de Martirii 


(GR DD o era „234 
Murnu v. Homer. 
Nanu N. : Cruci de fintirim. (Rec. 

[e Re EE „a BBG 


„Năpasta“! de Sabin V. Drăgoi . 53 
D-i Sabin Drăgoi și Opera 1015 
„Năpasta“ (Rec. Ana Voileanu 


Nicoară). i qui e 2A 

Nicoară Vladimir W ° Cronica dra- 
matică. s A eg 

Noailies de Contesa . R 69 


Onciul Dimitrie: Românii şi ungurii 
în trecut (Rec. U.T). A 
P. v. /ancu, Băi, 
Pavel Const. la Sp din Cluj, 
Sh V) . 52 
Petra-Petrescu Horia v Brätescu- 
Voineşti, Eminescu, Foch, Un- 
gureanu 
Almanahul Soc. „Petru-Maior“'(7r ) 729 
lon Pillat: Limpezimi. (Rec. 1. T.) 383 
Poincaré v. Foch. 
Un volum de amintiri, Oct. Prie: 
In Sat la uoi (Rec. Al Ciura . 285 
Congresul Profesorilor universitari 
la Cluj oe es ao aia 19 
Psatta v. Cronica dramatică 
Livia Rebreanu-Hulea : Râvaşe în 
tabără o EP o n . . 482 
Racoviță E , Evoluția şi problemele 
ei (rcc. FA Turcu) 3 . . I0L8 
Reviste (recenzii), Arhiva someş. 394,1023 


Acțiune şi Reacjiune . 1023 
Anuarul Acad. Comerciale 1022 
Arhivele Olteniei. . . . . . 735 
Astra dobropeană i . 656 


Bulet, Grădinei botanice, Cluj . 735 


Bul, lastata W Economic 1022 
Catedra SAN ©... . 490 
Convorbiri literare, . . . . 158 
Datina . s «s e l a «s-e DB 
Falanga . , <.. e e 395 
Fântâna darurilor ea 993 
Gândirea. . . . . . . . 72, 390 
Graiul românesc . . . . . 74, 393 
Junimea literară . . . ,. . . 136 
Minerva e . BE 
Năzuinfa . ae T4; 394 
Păstorul sufletesc. ta a at BOB 
Plaiuri româneşti. . . . 396 
Propilee literare. . . . ` 390, 391 
Ramuri. . 157, 392, 393, 487, 1022 
Revista economică 998) 75 
Revista teologică . 73, 736 
Ritmul vremii şi Falanga . . "86 
Scrisul nostru. . . . . . . 395 
Tribuna Banatului . . . .- 395 
Utopia ea aie i ID 
Vatra. . 796 


Viața român. 73, 156, 389, 489, 734, 1022 


` 


Pag. 


Vitrina literară . .. . . . 1023 
Românii de peste hotare. . .. Xl 
Rossinii v, Cronica muzicală. 

Gen. R. Rosetti: Rapoarte daneze 

asapra răsboiului din1877-8 ( Rec.) 485 
Rostand v. Cronica dramatică. 

Senex v. Agărbiceanu 
In jurul Sectarismului religios (S.V.) 147 


Serbarea unirii (LT) .. 5U 
Sigerus Emil: „Sibiiul cel vechiu“ 
(ree) . s sco 


Smetana v. Cronica muzicală. 
+ Th. D. Speranţă. (I. Ag) . . 357 
Stanca Dr. Sebastian: Biserica 
ortodoră din din Sebeş. 
Biscrica ortodoxă din Cluj (rec. Tr.) 68 
Steed v. Foch 
Din însemnările unui preot dela 
sate, de Emilian Stoica. (Rec. L.) 387 
Românii de peste hotare. ($. V.) . 237 
S. V. v. Bezdechi, ziua temperanței, 
Creația artistică, Hugas, lorga, 
Românii de peste hotare, Mişca- 
rea culturală, Pavel, Sectarismu- 
lui, Bartnoschi Melteş. 


Tagilavini C. Lexicon (1. T) . . 1017 
Tolstoi v. Cronica dramatică. . 
Tomuţa i. v. Coşbuc. 
Tr. v. Almanahul Soc. „Petru Ma- 
ior“, Universitatea dela Vălenii 
de Munte, Agârbiceanu, Serbărule 
„Unirii“,  Greavu-Dunăre, Voe- 
videa, lorga, Stanca, Foch, Dra- 
gomirescu G. Buzdugan 
Literatura şi actualitatea: 
(l. Turcu). .. . ea 841 


Politică şi literatură (|. Turcu) . 635, 


Turcu |. v. Kirițescu, Bora, paran 
+ Emanuil! Ungureanu: (H. P.-P.). 351 


Serbärile Uniri (Tr.) . . . . 416 
Comemorarea Unirii la Academia 
Română . . .. . 478 


Idea naţională şi democrația . 1008 


Üniversitatea deta Vălenii de Munte 
(Tr) . „716 
Vanciu v. Cronica dramatică i 
Consideraţiuni asupra istoriei ar- 
telor şi noilor ei pie (Virgil- 


Vătăşianu) . . ©... 858 
Vlaicu V. (rec Tr). . . . . . 1025 
Veress Andrei: Nunții Apostonei 

în Ardeal (rec). . 70 
S. Voevidca: Turnuri (rec. Tr). 384 
Voicu $. Alex. Davila . . . . 1005 


1031 


` Pag. 
. Voicu S. O remarcabilă propa- 
gandă românească . . „01 
Voileanu-Nicoară Ana v. Drăgoi, 
Cronica muzicală. 
Ziua temperanţei. (S.V). . . . 7% 


V. Dela „Asociaţiune“. 


Convocare la adun. gen. 6. X, 1929. 737 
Adunarea generală a „Astrei“ (Tr.). 48 
Lucrările Adunării generale (Tr.) 1024 
In lupta împotiiva analfabetis- 


mului. premiații «Astrei» . . 76 
Un apel în prejma Crăciunu- 
lui 1928 (p. cartea bună) . . 77 


Biblioteca poporală a „Astrei“. . 399 
Educaţia fizică, (Donaţia d-lui Dr. 
Iuliu  Maţieganu), ES iu calca 


ma). 634 
Educaţia fizică, o ` subsecție în ca- 

drele „Astrei“. x 229 
Goldiş Vasile: O carte a presed. 

„Astrei“. . 73 
„Discursuri“ (Rec. i Ag) 152 


Turcu |.: Probleme nouă în preo- 
cupările „Astrei“. Pentru clasa 
mijlocie şi muncitorimea dela 
oraşe , a, 175 

Serbătorirea memoriei tui Gh. 
Coşbuc şi A. D. Xenopol, (vor- 
birea d-lui v. preş. Dr. Gh 


Preda) . . 041 
Vice-preşed. Dr. Gh. Preda (actiz 
vitate). . . ; 78 


Viața lui Dr. lõa Raţiu în „Bi 
biiot. Astrei“ de Joan Geor- 
gescu . . PR: 
Dela secțiunile „Astrei“: ‘Şed. 
pl. 11 Oct. 928, sarbătorirea 
Cehoslovaciei, Comemorarea 
semiccntenarului realipirii Do- 


N 
(22) 


brogei. . i me. 19 
Sed. plenară 19 Dec, 1928 | . 80 
Sed. din 10 L %29 . „939 
Sed. din 24 l şi 14 11. 929 | | 240 
b) Sed. din 28. I. 920. . . . . 396 
Sed. din 7. WI. 920 . . . . 397 
Scd. din 13. HI, 929 . . . . 398 
Sed. din 28, IV. 829 . , . . 4% 
Sed. din 21. V. 92 . 491 
Activitatea Sol unuia stiinițico- 
literare. . .. 96 


Pag. Pag. 


Cristea D. Nicodim: „Astra“ şi Jocul voinicesc al Goralilor . . 13 
studenţimea de dincoace de Car- Arcuri de triumf din flori . . i4 
pați. (O reprivire istorică şi un Goral cu pluta pe Dunairţ . . 15 
program de actualitate). 214, 330, 610 +} Emilia Dr. 1. Raţiu. . . . . 103 

Raportul p. adun. gen. ord. cu Andreiu Bârseanu . . . . . .. 976 
anexele lui . îs e a ta 2180 

SFR: VII. Bibliografie. 
VI. llustrațiuni. 

Goral din Zacopane. . . . . . Il 76, 80, 100, 399, 496, coperta NI 

Interiorul bisericii din Dembno. 12 No. 9. 


1032