Transilvania_1924_055_012

TRANSILVANIA 


Anul 55. Decemvrie 1924. Nr. 12. 


Cum s'a făcut unirea Basarabiei. ! 
LB 


Doamnelor și Domnilor! 


Sub ochii noștri s'au petrecut în ultimul deceniu eveni- 
mente mondiale de o însemnătate cu totul covârșitoare. Impă- 
rății vechi şi puternice sau prăbuşit, s'au schimbat radical ho- 
tarele ţărilor şi formele de guvernământ, şi idei politice şi so- 
ciale noui au ieşit la suprafaţă în viaţa statelor şi a popoarelor. 
Acest deceniu a adus şi în viaţa poporului nostru schimbări 
. fundamentale; el a realizat deodată un vis pe care nici cei mai 
“ îndrăzneţi nu l-au conceput în forma în care el s'a întruchipat. 

In adevăr, cine ar fi cutezat să-și închipuie acum zece ani, 
că va vedeă cu ochii săi înfăptuită România-mare între cele 
două hotare extreme, deplânse de Eminescu în versurile jalnice 
și pline de revoltă ale «Doinei» sale? ȘI, totuș, minunea nevi- 
sată de nimeni s'a realizat şi iată-ne astăzi în situaţia fericită 
de a puteă vorbi aiti, pe malul Timișului, despre pământul 
dintre Prut şi Nistru, ca despre o bucată din Corpul unitar al 
statului nostru. 

Dacă în Transilvania şi în Bucovina gândul că odată și 
odată ele se vor uni cu România, trăiă în conştiinţa naţională, 
atât a păturei de sus, cât şi în aceea de jos, a poporului, trebue 
să recunoaştem că aproape nimeni nu credeă în învierea Ba- 


4 ` 
$ Conferinţă finută în Februarie 1924, la «Cercul militar» din Timi- 
şoara şi în cadrele societății «Cele trei Crișuri> din Oradea-mare. — Am 
crezut că publicarea ei poate fi de folos, mai ales după apariția cărții: 
«Moldova dintre Prut şi Nistru» de di Dr. P. Cazacu, care prezintă actul 
Unirii Basarabiei în mod cu totul tendențios. 0. G. 
1. 


— 518 — 


sarabiei, care eră socotită pentru vecie pierdută în braţele co= 
losului dela răsărit. Cei o sută şi mai bine de ani de apăsare 
rusească se păreă că stinseseră acâlo orice urmă de conştiinţă 
românească, fără vre-o nădejde de întremare. 5 

Şi, totuş, în cartea vieții stăteă scris că piatra pe carea 3 
nesocotit-o Ziditorul va ajunge piatra din capul unghiului: Ba- 
sarabia, cea mai înapoiată şi mai înstrăinată provincie romà- 
nească, a fost cea dintâi, care a revenit la trupul naţional, iar 4 
țara clasică a iredentismului daco-român, Transilvania, fu sortită A 
să fie 'cea din urmă la ospățul cel mare de bucurie. 4 


- 


H. 


Dar cum se explică istoriceşte faptul că o provincie 4 
aproape cu totul lipsită de o tradiție politică naţională, a putut 
ajunge în timp de un an de zile ca, în mijlocul celei mai mari 
anarhii din câte a cunoscut vreodată istoria — înţeleg revoluţia X 
rusească dela 1917 — să se poată uni, de bună voie şi con- * 
știent, cu ţara spre care în mod firesc trebuiau să o mâne as- «7 
piraţiile ei? d 

lată, Doamnelor şi Domnilor, ce mi-am propus să încerc 
a explică în conferința mea de azi, deşi istoria nu este specia- 
litatea mea- propriu zisă. M'am simţit în drept să mă opresc ` 
la acest subiect devenit de o palpitantă actualitate, acum, in :4 
preajma conferinţei româno-ruse dela Viena, în care reprezen- e 
tanții Sovietelor par a voi să pună problema reintegrării Rusiei 4 
până la Prut, în dauna noastră şi a principiilor, cari au condus ~; 


PA 


aşezarea politică de azi a Europei, pe urma răsboiului euro- d 


Lot 


pean, — ‘mam simțit în drept, —. zic — Să mă opresc asupra -: 
acestui subiect, mai întâi din motivul că asupra lui n'avem până- y 
azi o expunere obiectivă, din care să se poată înţelege în mod % 
clar acest moment istoric atât de insemnat, şi apoi din cauza: 
că mie imi este cu totul familiar, întrucât am petrecut în capi- 
tala Basarabiei tot timpul, dela începutul revoluției ruseşti şi: 
până după unirea definitivă a Basarabiei, nu numai cu Moldova, 
dela care fusese răpită înainte cu 116 anl, ci cu toate provine. 4 
ciile româneşti, și ca atare am avut posibilitatea să urmăreš 
ca martor ocular, zi de zi, pas de pas, întreg procesul istorie 


din chestiune. 


sa 


— 519 — 


Doamnelor și Domnilor !. 


Când, la 1914, a izbucnit răsboiul mondial, soldaţii noștri 
„din armata austro-ungară, plecau la luptă cu tricolorul româ- 
'nesc la piept şi sub umbrirea steagurilor naţionale. In regi- 
gimentele aicătuite din feciori români trăiă ideea. că, oricum ar 
fi să se desvolte până la sfârşit lucrurile, pe urma acestui răs- 


boiu se va face România mare. Zeci de mii din aceşti feciori: 
„au trecut, pe frontul rusesc sau pe cel italian, de bună voie în 


tabăra «inamicului», sperând ca deacolo să se poată întoarce 
-ca soldaţi români în contra Austro-Ungariei, la a cărei distru- 
gere ei lucrau conştient! Populaţia românească rămasă la vatră 
:hrăneă aceiaş speranță: trebue să se facă România-mare! 

Credinţa în Impăratul nu mai eră decât o simplă vorbă; 
-politica ungurească a ultimelor cinci decenii se ingrijise prin 
„metodele ei speciale, să stârpească şi cea din urmă scânteie 
.de încredere în monarhie. 

Acelaş fenomen se prezentă în Basarabia, în condiţii cu 
“totul opuse: <Moldovanul» eră un «moscal», ca oricare alt'i 
din nesfârşita împărăție rusească. Alături de cazaci, de sibe- 


rieni, de litvani sau de calmuci, el plecă la luptă sfântă pentru 


“Țar, dincolo de care el nu mai vedeă nimic, nici neam, nici 
rasă, nici umanitate. 

Doi ani și jumătate au ținut basarabenii piept cu nemții, 
cu turcii şi cu Austro-Ungarii, luptând cu vitejie pentru idealul 
Jui Petru cel Mare, fără nici un gând la interesele lor sau la ale 
poporului lor, a cărui soartă atârnă doar exclusiv de «mila» Țarului. 


După mărturisirea oamenilor cunoscători ai  împrejură-. 


rilor din vechia Rusie, în: întreaga armată rusească mau fost 
soldaţi mai credincioşi Țarului, decât moldovenii. - 
Deodată, în plin răsboiu, izbucnește, ca din senin, revo- 


luţia rusească. Țarul e detronat și întreaga ordine socială răs- í 


turnată. Moldovenii rămân uimiţi în faţa acestui fapt, neînţele- 
“gând nimic din.tot ce se petreceă supt ochii lor. La Petrograd 
ultimele regimente, cari au păzit cu credinţă de câine pe Țarul 
Nicolae al II-lea, au fost moldoveneşti şi ultima provincie ru- 
sească în care au străbătut ideile revoluţionare a fost Basarabia, 

In adevăr, nimic nu eră mai străin pentru moldoveni de- 
„cât ideia unei revoluţii ca aceasta. Aveau ei, nu-i vorbă şi 

1* 


hirea 


— 520 — = 


basarabenii nemulțumiri, dar acestea erau toate în jurul che~ 
stiunei agrare: maveau pământ destul. De dragul lui au plecat; 
după revoluţia din 1905, mii de moldoveni în Siberia. ` 

Dar nemulțumiri de ordin politic şi național maveau. Nici: 
odată nu s'a pomenit să treacă vre-un țăran basarabean în. Ro~: 
mânia, pentru a căută acolo adăpost față de asuprirea rusească.: 
Intelectualii, cari au trecut încoace Prutul în-ultima jumătate de- 
veac, au fost aproape fără excepții, oameni cu idei socialiste, 
nu naţionale. 

Care puteă să fie așă dară, în astfel de împrejurări, starea: 4 
Basarabiei din punctul de vedere al idealismului românesc, în; 
momentul izbucnirei revoluţiei din 1917? ' 

Ea erà, desigur, mai mult decât precară. Intelectuali mol-- ` 
doveni în sensul adevărat al cuvântului, nu erau mai mulți de... 
câţi puteai numără pe degetele dela o mână. Sistemul rusesc: 
se îngrijise de cu vreme ca pe toți aceia, cari se ridicaseră prin- 
cultură peste massele de jos, să-i trimită în alte părţi ale uria-— ; 
șului imperiu, unde ei se rusificaseră, mai mult sau mai puţin: ` 
— boerimea rusească, la rândul ei eră, în marea ei majoritate,. . 
sau străină sau rusificată.  Puţinii funcţionari de origină. mol-- 
doveni şi cari nu fuseseră mobilizați pe front, erau cu menta-- 
litatea rusească — şi aici putem pune şi învăţătorimea, cu prea. 
puţine excepţii, — iar preoțimea, care fusese condusă de de» : 
cenii întregi prin arhierei uşi, cu idealuri rusești, eră total; . 
străină de idealul naţional politic al neamului românesc. Oraşele. . 
complet înstrăinate, în mânile evreilor şi ale rușilor, nu trădau.: 
nimic românesc, iar, la ţară, norodul simplu n'aveă o Ali 
naţională În sens general românesc, ci ştiă atâta că e moldovan, : 
şi că are stăpân pe Țar, care vine îndată după Dumnezeu. ; 

De vre-o organizație a vieții naționale — nici urmă nu se: ` 
gäseà. Nici o singură şcoală de nici un grad, nici o societate: į 
culturală, nici o grupare politică, nici un program de luptă sau: $ 
de activitate, — nimic. Abià dacă licăreau în tot cuprinsul ță--: 
rişoarei dintre Prut şi Nistru, două smerite publicaţiuni cu litere “ 
rusești: o gazetă mică, săptămânală, sub numele de Cuvânt: > 
moldovenesc, cu ştiri din toată lumea, şi o revistă lunară pentru : 
preoți: Luminătorul, cu predici traduse din ruseşte şi ci tâlcuirie 
morale ale Evangeliei pe seama ţăranilor. 

incolo nimic — absolut nimic. 


— 521 — 


In acest mediu cade deodată scânteia ideilor Fe VOlNjionare 
ale socialiştilor dela Petrograd. 

Ce efect puteă ea produce, în împrejurările date? 

Dacă în Noemvrie 1918, când a izbucnit revoluţia în ve- 
«chea Ungarie, cârma vieţii publice în Transilvania o luară re- 
;prezentanţii populaţiei majoritare, adecă ai românilor, — cari 
“erau, totuș, numai 60%, din totalul populaţiei acestei provincii, 
în vreme ce în Basarabia elementul moldovenesc constituiă 
“peste 70%, — în această din urmă provincie evident că con- 
„ducerea nu puteă fi luată în Martie 1917 de moldoveni, ci ea 
“trecă din mânile funcţionarilor ruși ai vechiului regim în må- 
‘nite funcţionarilor ruşi ai regimului revoluționar, cu centrul tot 
în Petrograd. 

Abiă ia două săptămâni după izbucnirea revoluţiei se tre- 
:ziră cei câţiva moldoveni cu oarecare carte din capitala Basa- 
răbiei, și se gândiră, că ar fi bine să caute să tragă și pe seama 
-connaţionalilor lor vre-un folos oarecare pe urma revoluţiei 
atât de generoase, dar nici acum nu-i treceă prin gând nimă- 
-nuia că ar puteă fi vorba, în cadrul conflagrației generale, de 
-o revoluție moldovenească, menită a reabilità elementul băștinaș 
în toate drepturile pe cari i le dădeă şi vechimea sa pe acel 
“pământ şi proporţia sa numerică covârșitoare. 

Groaza de Siberia eră atât de vie, incât nici chiar după 
«două săptămâni dela izbucnirea focului, nu cuteză în Basarabia. 
nici un singur moldovan să se gândească la o acțiune politică. 
La cea dintâi întâlnire a celor vreo zece moldoveni, dintre cari 
unii nici nu înțelegeau vorba românească — întâlnire, care a 
avut loc în seara de 13/26 Martie 1917, în localul redacţiei ga- 
zetei <Cuvânt moldovenesc», — fu interzis peste tot de a atinge 
«chestia politică şi întreaga preocupare se învârti în jurul che- 
“mării la noua viaţă și adaptării la noile nevoi a Soclețății pentru 


-cunoaşterea țării, înființată pe timpul revoluţiei dela 1905 şi în- 


-mormântată nu mult după aceea. Erà, aşă dar, vorba pur şi 
-simplu de o iniţiativă culturală nevinovată, cu scopul de a se 
“publică broşuri cu cântece şi poveşti româneşti, de a se orga- 


“miză serate şi concerte şi alte de acestea. Zile dearându! gruparea 


:moldovenească, care: începuse cu 10 inşi, pentru ca să scadă 
peste câteva zile la 6 inşi, nu făcù altceva, decât discută para- 
grafii statutelor vechei societăți, în vederea unor oarecari mo- 
dificări. 


— 522 — 


Dela Vladivostoc, din extremul Orient, şi până la Unghen 
bântuiau cele mai îndrăzneţe idei politice din câte a cunoscut. 
vreodată istoria şi în vremea aceasta bunii noştri moldoveni re-: 
dactau, în ruseşte, statute în vederea răspândirii de cărticele de ` 
literatură, a ţinerii de conferinţe în limba română și a înjghe- ` 
bării de concerte naţionale pe sate. 

O sancta simplicitas ! i 

Cine erà să schimbe, în astfel! de împrejurări cursul eve~ ` 
nimentelor din Basarabia, îndrumându-l spre acele țeluri naţio- 
nale superioare, a căror atingere vremea o permiteă acum ce~ 
lor inţelepţi şi îndrăzneți? 


lată, Doamnelor şi Domnilor, întrebarea întrebărilor îm 
„chestiunea, care ne interesează. 

Oricât de pozitiv ar vrea să fie cineva în judecarea eve-: 
nimentelor istorice, excluzând factorii nevăzuţi și neprevăzuţi, . 
cari produc întorsăturile neaşteptate în viaţa popoarelor, lucrul! 
cel mare, care s'a întâmplat în acest moment critic al vieţii: 
Basarabiei cu greu s'ar puteă explică altfel, decât ca o minune 
sau ca o intervenţie directă a Provedinţei divine, acest factor 
pe care unii pot să-l combată, dar în care popoarele au Grezuk 
întotdeauna, ca Într'o desăvârşită realitate. . 

Ştim din istorie că cu toată apăsarea, supt care a trăit 
veacuri dearândul poporul nostru supt diferitele stăpâniri străine, 
viaţa lui sufletească a fost, relativ, destul de unitară, Ideile, cari 
apăreau într'o provincie, îşi făceau intrarea mai mult sau mai ` 
puţin şi în celelalte provincii. Oamenii de seamă ai Transil- 
vaniei, d. ex., erau priviți ca ai întregului neam — şi invers. 
Fiecare provincie și-a dat astfel tributul său pe altarul intregului 
neam, chiar și dacă în acest chip ele erau condamnate să se ° 
sărăcească pe sine. Astfel şi Basarabia, în care dela răpirea ei. 
de cătră ruși, cultura românească a fost oficial împiedecată, 
na încetat aproape niciodată de a: alimentà sufletul național în 
„celelalte provincii, prin oamenii ei de geniu şi de sacrificiu. In 
sec. XIX ea a dat românismului pe un scriitor ca Alecu Russo, 
pe un istoric şi filolog ca B. P. Hajdeu, pe un cleric ca mitro- 
politul Josif Naniescu, pe un publicist ca D. C. Moruzzi. iar... 
în secolul nostru pe profundul cunoscător şi generosul ajutător > 
al problemelor culturale din Transilvania, di Vasile Stroescu. : 


— 523 — 


Ce progres ar fi putut face Basarabia în curs de un se- 
col, dacă împrejurările politice i-ar fi permis să ție la sânul ei 
pe acești merituoşi fii, de cari ea a trebuit să se lipsească, dar 
“ prin cari ea a promovat atât de mult cultura şi viaţa fraţilor ei 
din celelalte provincii ? 

Este o mirare, că, dând celorlalte provincii românești ce-a 
avut ea mai bun, Basarabia eră complect epuizată de condu- 
cători în momentul în care ea aveă nevoe să fie scoasă din 
robia seculară? Şi poate fi socotită oare ca o întâmplare oarbă, 


că în aceste momente, cari puteau să:i fie fatale, ea n'a rămas: 
, 


avizată exclusiv la puterile sale atât de modeste, `nici expusă la 
discreția revoluționarilor ruși, ci a câștigat puterea necesară 
pentru reculegere tocmai dela provinciile, pe cari ea le alimen- 
tase cu tot ce-a avut mai bun, în timpurile anterioare? 

De fapt, noua îndrumare naţională a Basarabiei, la 1917, 
mwa venit în mod parţial numai din resursele ei sufleteşti, ci a 
curs, ca dintr'un izvor nesecat din acel infinit rezervor de energie, 
care este viața integrală a poporului nostru. |n clipa ìn care 
Basarabia aveă nevoie de viaţă politică, pentru care ea nu eră 


pregătită, aceasta i-a fost creată în mare parte de frați de-ai ei 


aruncaţi de soartă vremelnic pe pământul Basarabiei, unde întro 
mișcătoare armonie au pus umăr la umăr alături de moldoveni, 
pentru a duce la izbândă cauza basarabeană, care nu mai eră 
socotită ca o problemă locală, ci ta o prolema națională 
generală. 

In adevăr, intreaga mişcare, politică și culturală, a fost ini- 
țiată şi susţinută in Basarabia la începutul revoluţiei ruseşti, cu 
o nezguduită tenacitate de românii din celelalte provincii şi în 


special de ardelenii ailători în Rusia ca refugiaţi sau ca prizo- ; 


nieri de răsboiu, apoi rând pe rând și de bucovineni, de români 
din Regat şi chiar și de macedoneni și de români din Serbia. 

Răsboiul mondial aruncase un număr oarecare de intelec- 
tuali ardeleni şi în cele două centre rusești devenite la un mo- 
ment dat, focare ale mișcării basarabene: Chișinău şi Chiev. 
In urma contactului acestor ardeleni cu puţinii intelectuali mol- 
doveni din aceste două oraşe a luat ființă prima organizaţie 
politică naţională-moldovenească, care a ridicat apoi în Basa- 
rabia cu un curaj neînfricat, în locul steagului roşu al revoluţiei 
ruseşti, steagul revendicărilor naţionale româneşti. 


? 


— 524 — 


La început, ce e drept, năzuinţele ardelenilor în direcți 
unei politici naţionale respicate, întâmpinară opoziţie la puţinii: 
intelectuali din Chişinău, cari erau aproape fără excepţie sati: 
socialişti revoluționari sau oameni cu desăvârşire. apolitici. In- 
suş dl P. FHalippa — un bun român, de sigur, care eră per=: 
sonalitatea centrală a vieţii moldoveneşti — la inceput nu eră: 
pentru autonomia Basarabiei şi nici pentru o conlucrare cu: 
boierimea şi preoțimea basarabeană, ci gravită spre o politică: 
de clasă, țărănistă. In acest punct dsa fu susținut la un mo- 
ment dat şi de dt Octavian Goga, cu' prilejul trecerii acestui 
prin Chişinău. DI Goga eră pentru excluderea din politica ba- 
sarabeană a boierilor și a preoţilor, pe cari îi socoteă ireme 
diabil rusificaţi şi socotiă şi lupta pentru autonomie ca o gre: 
şală, din cauza grelei situaţii, în care se găsiă atunci România. 
faţă de ruși. Cu toate acestea concepția integral-naţională a 
ieşit biruitoare*şi noul Partid naţional moldovenesc, pus sub: 
ocrotirea dlui Stroescu, izbuti să trezească în foarte mulţi mol- 
doveni sentimentul românesc şi să strângă în jurul său, în timp -4 
de câteva săptămâni, tot ce aveă Basarabia mai bun, din toate 3 
tagmele. Acest parțid afişă în programul său ca cel dintâi 
punct autonomia Basarabiei, apoi toate drepturile, cari decurg de-“3 
aici pe teren administrativ, judecătoresc, economic, cultural, bi- - 
sericesc şi școlar, neuitând să ceară (sub pct. 10) ca și moldo- 
venilor de dincolo de Nistru să li se asigure aceleaşi drepturi: 
_nâţionale pe teren cultural, bisericesc, politic și economic, pe 
cari le vor aveă în Basarabia locuitorii de alt neam. 

Aproape deodată cu mişcarea dela Chişinău s'a pornit o 
mişcare similară la Chiev printre studenţii mo'doveni dela Uni- 
versitatea de acolo și printre ofiţerii ardeleni foşti prozonieri 
de răsboiu şi pe atunci adunaţi la Darniţa, ca voluntari în ar- 
mata română. La Chiev şi Chișinău, independent unii de alţii,- 
ardelenii înarmau frăţeşte pe moldoveni pentru lupta politică 
ale cărei principii și metode le fuseseră necunoscute acestora: 
până azi. Când, la un moment dat, tocmai la sărbătorile In-: 
vierii Domnului, delegaţii dela Chiev au venit la Chișinău. 
pentru a luă contact cu mişcarea cea nouă, ma fost greu c 
“ambele acţiuni să se coordoneze şi să pornească apoi unitar: 
spre ţintă. Lucrându-se în deplină armonie, sau putut grupă: 
apoi în timp scurt în jurul Partidului naţional, preoțimea, f 


— 595 — 


“frunte cu arhimandritul Gurie, actualul arhiepiscop, întors atunci 
din exilul său din Rusia ; boierii moldoveni, ca Gore, Herța, etc., 
militarii, ca generalul Donici, maiorul Cateli, căpitanul S. Mu- 
rafa, ş. a., învățătorii, profesorii, cooperatorii, muncitorii și tă- 
ranii. În momentul potrivit, Comitetul naţional putù trimite re- . 
prezentanţii săi la toate congresele, cari s'au ţinut în luna Aprilie 
1917, la Chişinău, cari reprezentanţi au izbutit să facă toate tag- 
mele să primească autonomia Basarabiei dimpreună cu întreg 
„programul naţional, așă că la sfârșitul lui Aprilie în întreagă ` 
țara eră în privinţa aceasta nu numai o unanimitate, dar și o 
însufleţire neașteptată şi necunoscută până aci la moldoveni. 

Dar ceeace cu drept cuvânt puteă fi socotit ca o garanţie 
“pentru eficacitatea mișcării naţionale, fu, că delegaţii partidului 
naţional isbutiseră să câştige la Odesa pe reprezentanţii celor 
20,000 soldați moldoveni, cari se aflau în aceă garnizoană şi 
cari toţi “au declarat aderenţi ai programului naţional. Semni- . 
ficativă fu adunarea acestor ostași, la care di Halippa se duse 
-cu discursul dela 1848 al lui Bărnuţiu dela Blaj, — adunare, 
care avù loc la 1 Maiu, deodată şi laolaltă cu a socialiștilor ruşi, 
„cari îluturau cu încredere steagul roşu, în vreme ce moldovenii 
defilau în linişte sub adierea steagurilor româneşti și manifestau 
ja fereastra locuinţei marelui binefăcător al culturei naţionale 
V. Stroescu, pentruca să termine apoi cu admirabile jocuri ro- 
mâneşti în vasta piață a Soborului, spre nespusa uimire a pu- 
blicului rusesc şi evreesc din Odesa, zăpăcită de lozincile inter- 
naţionale. 

Nu peste mult mişcarea naţională se intinse și la soldaţii 
basarabeni din armata rusească de pe frontul românesc, graţie 
stăruinței lui Murafa, care în şedinţa dela 3/16: Aprilie a comi- 
xetului naţional din Chişinău făcù următoarea profesiune de cre- 
- dință: «Moldovenii noștri au fost totdeauna cel dintâi, cari au 
luptat pentru ideile revoluționare rusești. Dar acum a sosit 
vremea ca să luptăm pentru nevoile noastre moldovenești. Mol- 
«dovenii, cari au înfundat până acum Siberia, mau înfundat-o 
pentru Ideile naționale, ci pentru revoluția rusească. Prea am 
fost multă vreme ruși, să fim de acum şi moldoveni! Sunt de- 
stul alții, cari să lupte pentru scopurile rusești. Nu-i vremea 
acum să lucrăm pentru dlții; să lucrăm pentru noi». 


Ë ` — 526 — 


Delegat de Comitetul naţional să se ducă la soldaţii. dă 
pe frontul românesc, Murafa s'a supus și a cercetat în curs ¢ 
câteva zie la inceputul lui Maiu divizia a Il-a de voluntari d :: 
Turchestan, precum şi alte două divizii de vânători. Desp 
cele constatate cu acest prilej, el raportă astfel comitetului : «N’a 
destule cuvinte ca să-mi spun toată bucuria pe care am sini=ă 
țit-o, văzând feciorii neamului adunaţi, uniţi întrun singut dor 
să asculte dela un frate în limbă înțeleasă, de toate nevoile !o 
de învierea neamului nostru, de viitorul ce ne aşteaptă. C 
mai mulți deodată au înțeles ceeace se petrece la noi acasă și: 
sunt în depiină unire cu noi, cei cari purtăm lupta pentru drep= 
turile naţionale, pentru autonomia ţării». 

In acest chip mişcarea naţională luă din zi în zi proporţii 
deadreptul uriașe :. în curând soldaţii moldoveni din garnizoana: 
Sevastopol, Novogherghievsc, apoi cei din laşi, Bârlad şi Roman 
Sau organizat ca secţii ale partidului naţional, hotăriţi să lupte 
nu numai ca moldoveni, ci şi ca soldaţi, pentru realizarea pro- % 
gramului Basarabiei. In curând secţia dela Odesa făcù pregă- 4 
tiri, ca soldaţii moldoveni să poată alcătui regimente deosebite- 
de cele ruseşti și să se adune din întreg cuprinsul Rusiei în 
Basarabia. Incă în luna lulie_au început în consecinţă să ia 
fiinţă aşa-numitele < Cohorte moldovenești», cari aveau să joace 
un însemnat rol în viaţa publică a Basarabiei, timp de câteva. 
luni 'de zile. 

In faţa unei astfel de Re) propaganda socialist-re: 
voluţionară rusească, de altfel foarte puternică și foarte pericu- 
loasă, aveă să eşueze aproape complet. Moldovenii grupaţi cu: 
însuflețire în jurul steagului lor, nu mai voiau să asculte de ruși.. 
Încercarea revoluţionarilor grupaţi în jurul noei gazete <Svo- 
bodnaia Bessarabia», care eră contra autonomiei şi căută să 
traducă în faptă lozincile şi poruncile guvernului provizor cen- 
tralist dela Petrograd, nu mai avù aproape nici un răsunet. De 
asemenea comitetele de soldaţi și muncitori ruşi nu mai găseau 
ascultători şi toate silinţele de a-i ademeni pe moldovenii simpli: 
se dovediră zadarnice, Nici încercarea desperată de a înjghebă. 
în coastele partidului naţional moldovenesc un «partid autono- 
mist> internaţional nu mai prinse. Moldovenii voiau să stea 
acum pe picioarele proprii. 


f 


ORE ES ENE alia PE Di 


— 527 — 


IV. 


Dar această mişcare pclitică națională poate că, totuş, war 
fi reuşit până la sfârşit, dacă m'ar fi mers mână în mână cu o 
activitate culturală sistematică. Abstrăgând de propaganda plină 
de viață naţională, pe care o incepuse gazeta «Cuvânt moldo- 
venesc> și de elementul naţional-politic, care intrase în revista 
religioasă <Luminătorul>, se începi o serie întreagă de activi- 
tăți culturale, care de care mai bine întocmite. Astfel oameni 
ai partidului, printre cari dela început fură şi ardeleni, organi- 
zară invățătorimea înti'o Asociaţie, în numele căreia s'a început 
publicarea unei reviste pedagogice, menite să familiariseze pe 
intelectualii moldoveni cu ideea şcoalei naţionale. Apoi se al- 
cătui, în urma sesizării Asociaţiei, o Comisie școlară moldove- 
nească, pe lângă zemstva gubernială, cu menirea de a se îngriji 
de deschiderea de tot felul de școli româneşti, la sate şi la: 
orașe, şi de publicarea de cărţi şcolare româneşti. Această co- 
misie hotări ca sd se Inlocuiască în şcoli alfabetul rusesc cu cel 
latinesc. Cu puţin în urmă această hotărâre se luă şi de cătră 
primul congres al învăţătorilor moldoveni — ceeace însemnă 
o biruinţă extraordinară. Pentru-a o puteă apreciă după ade- 
vărata ei însemnătate, să ne reamintim după câte greutăţi s'a 
introdus, pe la. 1860, alfabetul latin în ţările române libere. 
Ceeace aci reclamă ani întregi de luptă, în Basarabia se înde- 
plini într'o zi, spre nespusa mirare a ruşilor, cari erau încă stă- 
pâni ai țării. Zilele de 4 și 26 Maiu 1917 în cari cele două cor- 
poraţiuni hotărâră cu unanimitate și cu însuflețire lepădarea al- 
fabetuiui rusesc, pot fi socotite ca mari zile istorice în istoria 
unirei Basarabiei. 

După această biruință urmară cursuri româneşti de câte 
2—3 luni pe seama tuturor învăţătorilor din Basarabia. In trei 
serii (lunie—Octomvrie) consecutive, peste o mie de învăţători 
s'au împărtăşit dela profesori ardeleni, bucovineni şi basarabeni. 


. de elementele culturei româneşti; scris-cetit, literatură, istorie, 


geografie şi cântare. Aceste. cursuri au schimbat fundamental: 
mentalitatea filo-rusească a învăţătorilor, cari se lăsară cu plă-- 
cere câștigați pentru -măreţele idealuri ale naţiei din care se: 
mândreau îacuima că fac parte. Cunoștinţa lor cu literatura și 
istoria românească i-a făcut să înțeleagă, că poporul nostru nu 
este vrednic de disprețul cu care-l învăţaseră rușii, ci dimpo- 


CS 


A 


— 528 — 


“trivă. Din capul locului cursurile fuseseră proiectate nu numai 
cu un scop didactic, ci în prima linie cu un scop naţional; 
astfel că învățătorii se pomeniră, la sfârșitul lor, apostoli ai 
vedeșteotării conștiinței naționale însași. 

Paralel cu aceste cursuri s'au adus dela lași şi dela Su- 
ceava, care pe atunci eră sub ocupaţie rusească. zeci de mii 
de cărţi româneşti, cari erau gustate cu lăcomie de cătră învă- 
tători. La 1 Septemvrie sa putut deschide apoi şi prima tipo- 
grafie românească in Basarabia, adusă dela Huşi, tipografie, în 
care se tipăriră în timp de câteva săptămâni 100,000 abecedare 
românești, cari la sfârşitul lui Octomvrie se găseau toate în cele 
vreo 500 de şcoli primare româneşti ale Basarabiei, deschise 
deodată cu învățătorii pregătiţi la cursurile din Chişinău, Bălţi 
şi Soroca. Ba în toamna anului 1917 sa întrodus limba ro- 
mână şi în şcolile secundare ale Basarabiei, prin profesori ar- 
deleni şi bucovineni şi mai târziu ceva, şi din Regat. Mai mult 
chiar, la Universitatea din Odesa sau creat, în urma stăruinței 
partidului naţional, două catedre românești, una de istorie, care 
fu ocupată de dl I. Nistor, actualul ministru al Bucovinei, și alta 
-de limbă şi literatură, la care fu numit actualul rector al Uni- 
veisităţii din Cluj, di N. Bănescu!. 

Cât de mare fu efectul sforţărilor depuse în timp de câteva 
luni de zile, aceasta sa putut vedeă mai cu seamă după o ju- 
mătate de an, când prin lulie 1917, sosi dela Petrograd o dele- 
gaţie de câţiva moldoveni din partea guvernului Lwow, cu 
însărcinarea să adâncească revoluţia şi să pregătească alegerile 
pentru Constituantă. În fruntea acestei delegaţii erau dnii Z 
Inculeț, actualul ministru al Basarabiei, şi P. Erhan, fost mai 
târziu la 1918, ministru de Instrucție al Republicei Moldoveneşti. 
La sosirea lor în Basarabia ei găsiră acolo o stare de lucruri 
cu totul defavorabilă din punctul de vedere al misiunei lor. 
Basarabia luptă pentru autonomia ei şi pentru drepturile naţio- 
nale ale moldovenilor, în vreme ce aceşti comisari făceau propa- 
-gandă pentru o politică rusească, care se deosebiă de cea 
veche doar prin caracterul ei democratic. 

Când au înţeles basarabenii cu ce program au venit de- 
legaţii dela Petrograd, li-au pus în vedere, că misiunea lor e 


+ Acesta din urmă, din cauza evenimentelor, cari s'au precipitat, n'a 
apucat să-și ia postul în primire. 


— 529 — 


tardivă şi că dacă dânşii nu vor să îmbrăţişeze programul naționaF 
se pot întoarce de unde au venit, căci propaganda lor nici nu 
va mai fi îngăduită. Sfârşitul fu, că dnii laculeţ şi Erhan au: 
renunțat la planul cu care veniseră și sau acomodat la politica. 
locală a Basarabiei. 

Consolidându-se astfel zi de zi viaţa naţională cu toate 
disensiunile, uneori vehemente, pe chestia agrară, în care triumfă 
la sfârşit formula maximalistă, la un moment dat: «Comitetut 
soldaților și ofițerilor moldoveni», asupra căruia trecuseră 
pe neobservate atribuţiile de conducător principal al destinelor 
Basarabiei, crezi sosit momentul ca, în înţelegere cu toți factorii 

vieții publice basarabene, să procedeze la înfăptuirea punctului 
- principal al programului naţional: la proclamarea autonomiei. 
După o oarecare pregătire cei vre-o 500 delegaţi ai tuturor 
unităţilor militare moldoveneşti din toate părţile Rusiei, adunaţi 
în congres la Chişinăţi, în ziua de 21 Octomvrie 1917, procla- 
mară cu o nespusă însufleţire, autonomia Basarabiei. La acest 
act şi-au dat adesiunea şi Comisariatul gubernial şi diferitele- 
partide: cel naţional-moldovenesc, cel socialist-revoluţionar. . ce 
țărănesc, cel ucrainean, cel evreesc, apoi societatea femeilor 
moldovene, a studenţilor, etc. Peste o lună de zile, la 21 No- 
emvrie, se deschise în mijlocul unei bucurii nespuse şi Par- 
lamentul Basarabiei autonome, sub numele de Sfatul Țării, în 
care 70%, din deputaţi erau moldoveni, restul de alte naţii. 
ruşi, ucrainieni, greci, bulgari, găgăuzi, evrei. 

Acest Parlament căută să aşeze legi menite a asigură liniştea, 
viaţa şi averea cetățenilor față de armatele ruseşti, cari plecaw 
dela front spre casă, socotind din parte-le încheiat răsboiul, şi 
peste tot căută să organiseze țărişoara aceasta pe bazele, cari 
derivau din noul ei principiu de viaţă. Abiă trecură două săp- 
tămâni și Sf. Ţării se văzii nevoit să declare Basarabia repu- 
blică, în cadrul Rusiei federative (2 Dec. 1917), pentruca după 
alte 7 săptămâni, la 24 lanuarie 1918, să declare ruperea ei 
totală și definit vă de Rusia şi constituirea sa în Republică Mol- 
dovenească independentă. 

Toată această radicală prefacere, această neașteptată trecere 
dela tradițtonala ideologie rusească ţaristă, la ideea autonomistă, 
apoi rând pe rând la cea republicană, la cea independistă şi 
pe urmă la cea unionistă se făcii ce e drept cu participarea- 


— 530 — 


tuturor elementelor bune din Basarabia, deci şi cu ajutorul direct 
şi indirect al românilor din celelalte provincii. Aceştia împreg- 
naseră dela inceput, după cum Sa văzut, un caracter naţional 
mişcării basarabene, abătându-o pe neobservate dinspre Rusia 
spre România, şi prin organizarea luptei lor general-românești 
in mijlocul basarabenilor îi stimulau pe aceştia spre acelaş scop 
naţional, integral. Astfel, încă la 1 lulie 1917, pe când propaganda 
revoluţionară rusească bântuiă dela un capăt la altul al Basa- 
rabiei, se anunţase apariţia in Chişinău a unei gazete cu litere 
latine, care sub pretext că vrea să servească nevoile sufleteşti 
ale ardelenilor aflători în Rusia ca refugiaţi sau ca prizonieri 
de răsboiu, aveă în realitate ca directivă principală să dea 
basarabenilor un exemplu de cum se poartă de către popoarele 
conştiente luptele naţionale. Gazeta aceasta, cu numele pro- 
gramatic de «Ardealul», întârzie ce e drept câteva luni, în schimb 
la 20 lulie 1917, apării în celalalt centru al mișcării româneşti, - 
la Chiev, graţie stăruinţelor diui O. Goga, o altă. gazetă sub 
numele de «România Mare», pe seama prizonierilor ailători în 
Rusia şi cari se adunau atunci de bună voe sub steagul ro- 
mânesc. Această gazetă cădeă şi în mâna unor basarabeni, 
cari cetindu-o nu puteau să rămână nesimţitori la exemplul 
eroic al fraţilor lr ardeleni, gata să se arunce în cel mai grozav 
foc pentru idealul naţional. 

La 12 Septemvrie a. a., în congresul naționalităților din 


Rusia, ţinut la Chiev, delegatul comitetului naţional al Basara- ii 


biei, dl Teofil. loneu, apărù la un loc cu delegatul voluntarilor 
ardeleni, dl Sever Bocu, .şi apără cu energie drepturile naţio- 
nale ale țărişoarei sale, pe care Ucrania voiă so anexeze la ea. 
Curând după aceea apării la 1 Octomvrie şi gazeta «Ardealul», 
care fu îmbrăţișată chiar dela primele numere cu deosebită căl- 
dură de cătră basarabeni. Această gazetă a făcut luni dearândul 
o şcoală sistematică de naționalism românesc general, care își 
avù efectul ei asupra tuturor evenimentelor publice din viața 


Basarabiei. Amestecul ardelenilor şi bucovinenilor în viața pu- ; 


blică basarabeană, la cursurile de profesori, la comisia şcolară 
moldovenească, la organizarea politică, etc., crease o atmosferă 
de românism atât de simpatică şi de conștientă, încât cu pri- 
iejul deschiderii Sfatului Ţării exponentul lor fu învitat să ia 
cuvântul în şedinţa festivă, în numele Transilvaniei. In cuvân- 4 


.— 531 — 


tarea sa reprezentantul Ardealului le vorbi moldovenilor despre 
neam, despre unirea românilor şi despre marea sărbătoare, care 
va trebui să aibă loc în curând la Alba-luiia, stârnind un entu- 
siasm de nedescris, şi care a pus în gura deputaţilor basara- 
beni cuvinte ca acelea: «7răiască Ardealul», «Trăiască neamul 
românesc», «< Trăiască România Mare»! 

Sentimentul naţional românesc eră, de altfel, un sentiment 
«cu totul firesc, aşă că nu este de mirare, că el făceă şi în Ba- 
sarabia progrese atât de mari în timp atât de scurt. Evoluţia 
dui vertiginoasă este asemănătoare cu procesul, care se petrece 
primăvara în natură: când iese soarele se topesc şi cei mai 
uriași nămeţi de ghiaţă şi câmpurile înverzesc şi se împodo- 
besc de flori şi cele mai îmbelşugate roade înveselesc speran- 
tele stăpânului, care a suferit în timpul iernii toate greutăţile şi 
neplăcerile..... 


V. $ 


In astfel de împrejurări ideea unirei Basarabiei cu România 
“eră tot ce puteă fi mai firesc în sufletele basarabenilor. Dacă 
“unirea wa venit mai de vreme, cauza principală nu trebue cău- 
tată în „atitudinea rezervată a basarabenilor față de ideea însăşi 
a unirii, ci în împrejurările absolut defavorabile, în cari se află” 
România. Slăbită până la extenuare în faza primă a răsboiului, 
redusă la o parte a Moldovei, sărăcită până la măduvă, expusă 
„la cheremul armatelor ruseşti, cari o dispreţuiau şi o exploatau, 
fără nici o perspectivă de întrămare apropiată, dimpotrivă con- 
.damnată să fie complet ocupată de nemți, nu este de mirare 
că România nu puteă contà să trezească în sufletul basarabe- 
nilor alt sentiment, decât îngrijorarea şi mila. 

Mi-aduc aminte de unul din momentele cele mai penibile 
din vremurile acelea de urgie. Pe la sfârşitul lui Noemvrie 1917, 
după deschiderea Sfatului Ţării, mă dusesem la lași cu di /. 
Pelivah, pentru a pune în curent pe factorii conducători ai Ro- 
mâniei cu situația din Basarabia şi a le cere arme, cu care basa- 
rabenii să poaţă luă lupta cu bolşevismul, care începuse să prindă 
acolo rădăcini puternice. Când ne-am prezentat la Marele Car- 
tier general, cea dintâi întrebare pe care mi-o puse, adjutantul 
dlui general Prezan fu: cum am puteă evacuă în Basarabia regi- 
mentele 'de voluntari ardeleni, pentru ca să nu cadă în mânile 


$ — 532 — 


nemților, cari aveau de gând să pornească ofensiva decisivă t 
contra Moldovei? - 

Evident, că ideea unirii, în astfel de imprejurări, nu se pute: 
pune cu nici un preț în mod practic, Trebuiă așteptat mo; 
mentul oportun, „jar până atunci trebuiă lucrat înainte pent 
idee. Şi aceasta se făceă clipă de clipă. — Când la 13/26 Ii 
nuarie 1918 armata română, chemată de basarabeni pentru a4 
alungă pe bolşevici, işi făcă intrarea în Chişinău sub condusă 
cerea generalului Broșteanu, gruparea dela gazeta <Ardealulsi 
salută pe dorobanţii României nu numai ca pe desrobitor 
de azi ai Basarabiei, ci totodată ca pe desrobitorii de mâin 
ai Munteniei, Olteniei, Dobrogei, Transilvaniei, Banatului - 
Bucovinei. lar peste 10 zile, la 24 Ianuarie, când Basarabia s 
„declară provincie independentă de Rusia, < Ardealul» se prefăc 
în gazetă cotidiană sub numele de «România Nouă», înscriin 
du-şi pe steagul ei «Unirea politică a tuturor românilor» 
având la conducere un comitet de intelectuali din toate pro- 
vinciile. 

Gruparea dela ic oiăla Nouă» luptă in Republica mol- 
dovenească clipă de clipă pentru unirea politică a tuturor ro- 4 
mânilor sub sceptrul Regelui Ferdinand, întro vreme, cân 
presa dela lași, pe atunci capitala României mici, abiă dacă 
mai aminteă din când în când, în treacăt, idealul pentru care: 
țara intrase la 1916 în cumplitul măcel. În astfel de împrejurări 
luptă la: Chişinău «România Nouă» pentru ideea cea mar 
care fusese mărturisită pe faţă în ziua de 24 lanuarie chiar de 
cătră factori conducători ai Basarabiei. Unirea eră în aer; e 
eră în suflete; se aşteptă doar momentul ca să i se dea şi ex- 
presiune formală şi oficială. Fructul eră copt, nu rămâneă d 
cât ca el să fie cules. Pentrucă un lucru eră clar pentru ab; 
solut toți oamenii cu o oarecare răspundere dih Basarabia 
anume, că «Republica moldovenească» nu poate există ca stat 
independent. Ea nu-și puteă întocmi şi susțineă o oaste, care: 
s'o poată apără de vecini — și dovada fusese dată prin bolşe.-: 
vizarea armatei moldoveneşti şi prin necesitatea chemării În: 
ajutor a armatei române, şi nu-și puteă întocmi nici finanţele: 
necesare pentru susținerea aparatului de stat, Basarabia Zrebui 
să se uniască cu o ţară vecină şi, după tot ce se petrecuse până: 
aci, această ţară nu mai putea fi Rusia, ci România. 


— 533 — 


Și unirea se făcă la 27 Martie st. v. 1918. Ea se făcù in 
baza principiilor conducătoare ale revoluţiei ruseşti însaşi, şi în l 
special în baza principiului samospred/enii, la ordinea zilei pe 
atunci, adecă a dreptului popoarelor de a-şi determinà sin- 
gure ursita. Basarabia eră independentă şi, în consecință, puteă 
să dispuie singură de soarta sa, şi ea a dispus, de bună voie, 
îm sensul renunțării, și la independenţa ei, și la forma de stat, 
întrucât din. republică neatâinătoare ea devine o parte inte- 
graută a unei monarhii. `». E ui 


VI. 

Sunt oameni, cari se laudă că ei au făcut unirea Basara- 
“piei. Aceştia sunt ca și cei cari sar lăudă că ei au făcut fruc- 
„tele pe cari le-zu cules din pom și le-au aşezat în parier. Unii 
atribuiau chiar nemților dela Bucureşti generozitatea de a fi 
realizat, prin exponenţii lor români, unirea Basarabiei şi de a 
fi ajutat astfel împlinirea misiunii istorice a: poporului român 
spre răsărit. O astfel de binefacere puteă scăpă brutalitatea con- 
diţiilor din «Pacea dela Bucureşti», care ne luă Carpaţii şi Do- 
brogea şi ne robiă şi.mai departe Ardealul, Banatul și Buco- 
vina. Sau amintit, în această legătură de idei, marile merite câ- 
știgate în jurul Unirei Basarabiei de di C. Stere. Să-mi permi- 
teţi să contest categoric. orice merit al dlui Stere în jurul che- 
stiunei acesteia mari. DI Stere a petrecut timpul dela retragerea 
armatelor române din Muntenia şi până la 24 Martie 1918 în 
Bucureşti, sub nemți, unde a făcut o politică pentru care opinia 
publică “românească în unanimitate l-a condamnat. Acolo la 
București d-sa eră informat despre lucrurile, cari se petrec în | 
Moldova și in Basarabia, de cătră nemți, în spirit nemţesc și 
tendinţe nemţeşti. Departe, geograticeşte, de Basarabia şi de- 
parte și sutleteşte de ea, căci, după cum am văzut, aproape în- 
treaga ei desvoltare în cursul' anului 1917 şi începutul lui 1918, 
au se făcușe în direcţia socialist-revoluţionară, căreia îi apar- 
țineă dânsul, ci în direcţia naționalistă, dl Stere se sbăteă în 
niște chinuri sufleteşti tantalice. | se păreă acolo, în momentele 
când scriă articole la gazeta sa «Lumina», că Basarabia este 
iremeditabil pierdută, și că, «dacă la vreme, nu se vor găsi a/zii 
cari să întărească drapelul românesc pe zidurile Chişinăului, 
întreg episodul (ocupărei Basarabiei) nu va rămâneă decât «o 

| > 


— 534 — 


“dureroasă amintire a încă unei posibilităţi pierdute!». Când 
Stere puneă pe hârtie astfel de cuvinte, n'aveă idee, că, pe 
parte, cultura românească răspândită vreme de un an de å 
cu « profuziune unică în felu! ei, pe de alta principiile politică 
naţionale integral-româneşti puse în circulaţie prin fapte; 
voluntarii și de refugiații din Ardeal şi din celalalte provincii 
transformaseră sufletul Basarabiei radical şi că după intrarei 
armatei române nici guvernul dela Petrograd, nici Rada d 
Chiev nu mai puteau însemnă pentru ea o primejdie reală. 
Stere îşi închipuiă că Basarabia a rămas neschimbată, cum 
cunoscuse d-sa cu 12 ani în urmă și astfel nu e mirare că! 
3 Februarie 1918 d-sa scria că Basarabia nu mai poate fi câștiă 
gată decât «cu ajutorul puterilor centrale»?. in numele acestori 
merse deci: di Stere în ziua de 24 Martie la Chișinău, ca : 
facă Unirea Basarabiei cu România îngenunchiată de nemți. — 
„ Dar solicitudinea dlui Stere eră tardivă, căci Unirea pe lång 
că eră vie în sufletele conducătorilor Basarabiei, ea fusese chiar 
proclamată în anumite forme, cu mult înainte de 'venirea dsaleă 
la Chişinău. Incă la 24 lanuarie 1918 studențimea basarabeană 
dădi un manifest, în care nu se mărgini să declare unirea pro 
vinciei lor numai cu România, ci puse chestiunea în cadrele 
unirii tuturor provinciilor româneşti. «Să ştie toţi duşmanii nea: 
mului nostru — ziceă studenţimea basarabeană, — fie ei străini 
fie din mijlocul nostru, că noi, finerimea română din Basarabia 
nu ne vom da îndăvrăt dela nici o piedică, care va sta în calea 
indeplinirii sjintei cauze a Unirii tuturor Românilors. i 
Tot atunci, la o recepţie oficială în fața reprezentantulu 
_ armatei române, mai mulţi dintre fruntașii vieţii publice s'a 
“declarat categoric. pentru Unire, strigând în fața publicul 
«Trăiască Unirea>| La 1 Martie primul Ministru al Basarabiei 
dl Dr. Ciuhureanu, spuneă la laşi, cu ocazia unei solemnită 
la «Academia Română»: «Dacă astăzi suntem gata de unirea cu 
neamul de peste Prut şi din Transilvania, aceasta o datorin 
ţăranului român din Basarabia». A doua zi adunarea Zemstve 
ținutului judeţului Bălţilor proclamă cu unanimitate şi cu 
rară insufleţire Unirea Basarabiei cu România, iar la 25 Martie 
acelaş lucru îl făcii adunarea Zemstvei dela Orheiu. 


1 Marele Răsboi şi Politica României, Bucureşti 1918, pg. 111. 
> Id. ib. 333. 


— 535 — 


In fața unei astfel de situaţii di Stere nu făcù deci altceva 
decât forță uși deschise. Proclamarea Unirei întregei Basarabii 
s'ar fi făcut de sigur şi fără d-sa tot aşă de bine cum fără de 
d-sa s'a făcut proclamarea autonomiei, a republicei, a indepen- 
denţei și a unirii parţiale a unor ţinuturi. Cu prezenţa sa în 
Chişinău di Stere, departe de a fi făcut vre-un serviciu cauzei 
unirei, dimpotrivă i-a stricat, căci a forțat lucrurile, cari altfel, 

Jăsate să meargă dela sine, în mod natural, ar fi avut un sfârşit 
~ mai frumos. Toate actele mari de până atunci s'au făcut în 
Basarabia cu unanimitatea celor chemaţi, singură Unirea, forțată . 
-- de dl Stere, a dezbinat oamenii, făcând ca ea să se voteze cu 
24, din totalitatea voturilor membrilor Sfatului Ţării. Mai mari 
servicii a tăcut dl Stere Basarabiei prin absenţa sa de acolo-în 
timpul revoluţiei, decât prin prezența sa pe timpul unirii. De 
altfel, eu cred că rămânerea domnului Stere la București 
pe timpul. răsboiului n'a fost o întâmplare oarbă. Prove- 
dința însăși l-a împiedecat de a fi de față la procesul de: de- 
șteptare al ţării sale de naştere, pe care prin ideile sale nu 
numai că nu l-ar fi putut ajută, dar l-ar fi îndrumat într'o di- 
recţie cu totul. primejdioasă. Socialistul Stere s'ar fi aruncat cu 
„tot focul său în valurile revoluţiei ruseşti, aşteptând dela ea 
salvarea Basarabiei, în loc s'o aștepte dela închegarea conșştiinţii 
naţionale moldoveneşti, întărită cu elementele românești de pre- 
tutindeni. Din parte-mi nu. mă sfiesc a afirmă că dacă d! Stere 
ar fi fost dela începutul revoluției în Basarabia, soartea ei a? 
fi fost identică cu a întregii Rusii și azi granițele” Republicei 
Sovietelor nar fi la Nistru, ci la Prut. 


~ 


VIL , 


După cele expuse fără nici o exagerare putem afirmà că 
ultimul act din viața Basarabiei: Unirea cu întregul românism. 
wa fost un rezultat al întâmplării sau al sforțărilor parțiale ale 
moldovenilor extenuați de apăsarea rusească şi zăpăciți de re- 
voluţie, ci a fost repararea prin vigoarea întregului neain ro- 
mânesc a unei nedreptăți seculare, care a atins pe o parte a 
poporului nostru. — Unirea Basaraiei n’a fost un simplu act po- 
litic sau diplomatic, ci produsul unei conştiinţe naționale unitare, 
hrănite de cultura adâncă a nației noastre de pretutindeni. Ea 
nu însemnează nici pe departe maximul de revendicări naţio- 
nale realizate la extremitatea estică a teritorului nostru național 


9* 


— 536 — 


în detrimentul Rusiei sau al Ucrainei, ci dimpotrivă chiar, ea 
constitue minimul de revendicări naţionale în direcţia aceea. 
Căci în realiate, hotarul nostru etnic nu este ia Nistru, ci din- 
colo de Nistru, spre Bug. Avem acolo cel puţin de două ori 
atâţia români, câţi şvabi avem în Banat, şi acei români au 
rămas, în vremea celor mai liberale lozinci ale revoluţiei ruseşti, 
şi ale celor mai democratice formule p'ivitoare la minoritățile 
etnice, sub călcâiul muscălesc, deşi la 1917, în congresul lor 
ținut la Tiraspol în zilele de 17—18 Dec, au cerut cu lacrimi 
în ochi ca să li se permită «eroindimirea cu Moldova», adecă 
unirea cu România, 

Orice ar încercă deci delegaţii sovietelor la conferinţa ro- 
mâno-rusă dela Viena, în ce priveşte nerecunoaşterea unirei 
Basarabiei cu noi, răspunsul nostru trebue să fie, că această 
chestiune este definitiv consumată și deschisă nu poate ră- 
mâneă decât chestiunea recunoașterii celor aproape un milion 
de români de peste Nistru ca minoritate etnică cu drepturi la 
cultură și viață națională, ca şi minoritățile din cuprinsul țării 
noastre. Altfel la măsurile de represiune ale rușilor faţă de 
acei fraţi ai noştri nu ne rămân decât măsuri analoge față de 
populaţia slavă din Basarabia. 

lar în ce priveşte Basarabia, dacă astăzi, după 6 ani dela unire, 
stările de lucruri de acolo sunt până la un loc îngrijitoare, cauza 
este că s'a uitat de cătră toţi un lucru esenţial şi anume acela 
că unirea s'a făcut în prima linie prin cultură, nu prin poli: 
tică şi că ea nu se poale întări definitiv decât tot numai prin 
cultură natională general românească, prin colaborarea frățească 
a românilor de pretutindeni. Să sperăm că cei chemaţi vor înţe- 
lege, după experiențele făcute, care este datoria lor pentru 
consolidarea mănoasei provincii dintre Prut şi Nistru. 

lar sub cei chemaţi eu nu înţeleg numai pe conducătorii 
politici ai ţării, cari azi vin şi mâine pleacă, ci pe toți românii 
conştienţi de pretutindeni, cari cu toţii au faţă de fiecare păr- 
ticică a patrimoniului național aceiași datorie ca față de-pro- 
vincia lor apropiată. 

Nici unui român adevărat de ori unde ar fi el nu-i este 
permis să uite nici pe românii rămaşi în Banatul sârbesc. nici 
pe cei rămaşi în Ucraina, dincolo de Nistru, precum nu-i este 
permis să uite datoria de a face totul pentru consolidarea de- 
plină a Basarabiei, pentru care fiecare din noi trebue să taie 
în inima sa viţelul cel gras. Căci, cu adevărat, pierdută a fost 
şi s'a aflat, moartă a fost şi a înviat, ca fiul rătăcit din Evan- 
ghelie, revenit la casa părintească, spre bucuria sfântă a tuturor 
celor, cari l-au iubit. Onisitor Ghibu, 


profesor la Universitatea din Cluj. 


— 537 — 


Cugetări 


pR A , de Victor Eftimiu. 


Citesc numai când sunt bolnav. Sănătos, umblu şi invăţ 
mult mai mult decât în cărţi. 
Scriitorii falşifică umanitatea. 
* zi s . 
Unii cred că dacă se supără, fac mai bună treabă, 


* 


Apa tulbure nu este, numai decât, adâncă. 
* 
` Nu-mi cereţi să stimez prea mult pe cei cari au învins; - 
îm fiecare ascensiune sunt atâtea prăbușiri! 
* i 
De câteori văd un om ridicat, mă întreb: câţi semeni de-ai 
' lai va fi înlăturat, umilit, înghenunchiat, strivit, ca să se 'nalţe el? 
Si . | 
Ca să-şi scuze lipsa orcărei sforțări, pni îşi zic „conservatori“, 
* E 
Ga şi cum, a păstră ceva, nu însemnează, totuș, a face 
sforţări...*“ — E 


„22451024, i 
CIRCULARĂ 


cătră onor. direcțiuni ale despărțămintelor „Asociaţidnii. 
pentru literatura română şi cultura poporului român“, cătră 
agenturile acesteia şi cătră intelectualii noştri. 


Se apropie lungile seri de iarnă și munca câmpului a în- 
cetat. "Țăranul român are mai multă vreme liberă şi se poate 
dedică mai intensiv preocupărilor intelectuale. i ; 

Astăzi, când primejdia timpului întrebuințat greșit este mai 
mare decât ori şi când, astăzi, când ne este dat a ceti și auzi 
zilnic veşti care de care mai revoltătoare despre decadența ce 
se întinde în toate păturile sociale şi în toate țările — este o` 


— 5% 


datorie elementară de a da ţipetul de alarmă, oricâte obstacole 
Ri sar pune în cale: <îngrijiți-vă sufletul!, daţi nutremânt să- 
nătos sufletului vostru !> 

Aceasta este singura medicină, care trebue oferită sufle- 
tului bolnav din zilele noastre. 

Veninul se răspândeşte între noi pe calea presei — un 
Guttenberg ar plecă, ruşinat, capul, ştiindu-se cauza lăţirii unora 
din gazetele de tiraj! — pe calea cărţilor răscolitoare de sim- 
țeminte murdare şi aducătoare de tâmpenie față de durerea şi 
mizeria omenească. Veninul e răspândit, picur de picur, chiar şi 
în conversațiile zilnice, când — de multeori — te întrebi dacă celce 
vorbeşte este om, chemat să lege rănile sufletului sau să sgân- 
dărească mai tăre rănile ce începeau să se cicatrizeze. 

E mare primejdia! Salvaţi ce este de salvat! Fiţi cu toții 
vestitorii unor vremuri nouă! Nu lăsaţi ca să se lăţească focul, care 
— deocamdată — svâcneşte în spuză, ca să ardă mai apoi, iarăş, cu 
bobotaie, ca pe vremea răsboiului de abeă trecut. Minte sănă- 
toasă de om nu poate dori ca să se repete, de sigur în dimen- 
siuni și mai uriașe, urgia ce sa deslănţuit pe capul bietei omeniri. 

Ţărănimea noastră şi-a mai păstrat sâmburul sănătos al 
bunului simţ, al omenescului din «om». Ţărănimea noastră mai 
primeşte şi în ziua de astăzi cu braţele deschise pe aceia, cari 
vin cu inima. curată să le dea din prisosul cunoştinţelor lor. 
Dintr'unele despărțăminte ne-au venit știri imbucurătoare. Câţiva 
oameni de inimă cutreieră satele şi cearcă să aducă o atmo- 
sferă sănătoasă, dând lozinci bune în mijlocul ţărănimii. lmi- 
taţi-i toţi câţi cetiţi rândurile de față! Nu treceţi fără a da atenţia 

- cuvenită apelului nostru! 

Veţi întrebă: cum putem lucră mai bine? 

Să încercăm a schiţă în liniamente generale cum ne închi- 
puim noi âceastă activitate a intelectualilor nostri, la sate şi la 
oraşe. 

|. Inainte de toate: îngrijiți-vă să aranjaţi cât mai multe 
prelegeri poporale, în cât mai multe comune ale noastre. Pre- 
legerile acestea să fie rostite pe înţelesul poporului, să descrie 
greutățile prin cari trecem şi să caute să ridice capetele plecate 
a desnădejde. Subliniaţi misiunea ce o are generaţia de astăzi 
de a se îngriji de generaţiile viitoare. Arătaţi că necazurile dela 
noi nu sunt numai în ţara noastră, ci sunt aproape identice şi 


— 539 — 


întalte țări europene. Căutaţi să treziţi sentimentele omeneşti 
de compătimire socială, de interdependență socială — va să 
zică de legătură strânsă, firească, între toate clasele sociale ale 
unei societăți — . vorbiţi țărănimii noastre de frumuseţea portului 
şi a dansurilor naţionale, ca cu toţii să ne simţim una și să se 
pornească o întrecere. cinstită, indreptăţită, între toţi, pe cărările 
binelui. Daţi lozinca: După prăpădul de abeà trecut să încerce 
popoarele a se stimă reciproc. ' 

Conferențele acestea vor puteă prea bine să fie întovă- 
răşite de lecturi: poveşti, poezii, recitări, apoi cântece alese. 
| Țăranul să simțească cumcă vrei să te apropii de sufletul. . 
lui şi să-i vorbeşti lipsit de prefăcătorie, cu singurul gând: de 
a-i ajută, de a cimentà legăturile între surtucar şi țăran. 

E In. decursul anului tfecut ne-am îngrijit să apară în bibli- 

eteca poporală a «Asociaţiunii> o serie de broșuri cu material 
ales, potrivit de a fi cetit în şezători ` şi la celelalte petreceri 
poporale. (v. la anexe!) . 

II. Infiinţaţi din prilejul conferenţelor acestora — dacă nu 
"se află în comună — câte o agentură cu o bibliotecă poporală. 

Spre acest scop bucuros vă pune centrul la dispoziţie ma- 
terialul trebuincios. Să nu existe comună în care să nu fie câte 
e agentură! («Cerc cultural» al <Astrei».) l 

. După alegerea comitetului agenturii, îngrijiţi vä>ca — de 
fapt — să și lucreze de aici înainte fiecare agentură şi să nu 
figureze numai cu numele. 

Punem la inimă conducătorilor de biblioteci controlul lec- 
turilor şi-i rugăm să ne trimită din când în când rapoarte de- 
spre experiențele loa. Cele mai bune rapoarte le vom tipări în 
«Transilvania» sau aiurea, ca să servească de model şi altora. 

O bibliotecă mare raţiunea de a fi dacă cărţile frumos le- 
gate sau broșate, dorm în rafturi. Mai bine o bibliotecă folo- 
sită, decât o bibliotecă numai pentru ochi, de salon! NR 

- Bibliotecarii despărţămintelor sunt rugaţi să ne trimită o 
dare de seamă: 

a) despre toate bibliotecile existente în “baie comună - 
din despărțământul lor (ale agenturii noastre, ale şcolii, bise- 
ricii, ale diferitelor societăţi, de meseriași, de comercianţi, etc.) ; 

b) despre ce se citește mai mult (cu nume de autori şi 
operă, cu numărul împrumutului, cu vârsta cetitorului) și 


— 540 — 


c) despre dorințele speciale ale bibliotecaralui sau ate 
titoriior, dorinţe, cari vor puteă fi luate în seamă. 
HI. Pentruca biblioteca şi lectura — în general — să proș 
„pereze în comunele noastre, este de lipsă să avem la dispoziţi 
cel puţin o cameră, încălzită, iarna, și luminată, în care să se 
poată cet în tihnă. Ne trebuiesc «Case de cetire». Unde să le 
avem? De cele mai multeori serveşte școala din sat cu câte 
__Oo odaie acestui scop, până ce nu sa ridicat o «Casă naţională» 
sau «culturală» cu menirea aceasta. Dacă țărănimea noastră va 
aveă putinţa să petreacă în timpul liber în odăi sănătoase, Int: 
minoase, cu o lectură plăcută, fără de ucigătoarea beutură în 
apropiere — i se va lumină mintea şi mai tare şi va înțelege 
primejdia, care o pândeşte pe cărările cârciumei. De aceea este 
o problemă mare şi mulțumitoare cd fiecare sat să-și aibă un 
loc de întâlnire, o «Casă de cetire> sau cum se mai numeşte 
Ar dispăreă în mare'parte și patima din discuții, fiindcă discu- 
tiile cele mai înflăcărate se nasc la masa cârciumelor, când ; 
gura începe să bată câmpii. 
IV. O frumoasă propagandă culturală se poate face prin 
aranjarea <Șezătorilor culturale», cu programe bine alese, ca: : 
recitări de poezii, dialoguri, cântări, cetiri din autorii de seamă 
şi reprezentații teatrale, potrivite mentalității ascultătorilor. - Ex: 
perienţa de până acum ne dovedește, că conferințele şi prele- . 
gerile poporale,  împreunate cu un program artistic, au avut, 
întotdeauna, ascultători în număr mai mare şi interesul popo- 
rului pentru astfel de manifestări. culturale a devenit din ce în 
ce tot mai accentuat. Din beneficiile materiale, rezultate la 
astfel de <șezători>, puneţi bazele unui. fond pentru a puteă - 
ridică, cu timpul, o «Casà națională» în comuna d-voastră. 
„Referitor la taxele pe spectacole vă atragem atenţiunea 
că ori de câteori veţi aranjă teatru, concerte sau alte manife- 
„stări artistice, supuse legei privitoare la aceste taxe, să. faceţi | 
pentru fiecare caz în parte cerere la Ministerul de finanțe pentru 
scutirea sau reducerea acestor taxe, arătând că aceste manife- 
stări se fac în cadrele <Asotiaţiunii pentru literatura română și 
cultura poporului român», penna scopuri de binefacere și ui 7 
litate publică. 
Strop de strop incesi mărilor potop! Văzând țărănimea 
rezultatele frumoase ale reprezentațiilor, mulți ţărani din cei 


— 541 — 


"mai chiaburi se vor încălzi să contribuie cu mai mult, pentuta 
să-şi vadă ridicată casa culturală a satului lor.. 

In unele judeţe s'a dat de pe acum. teren pentru Casa 
Națională» a <Asociaţiunii». Vă rugăm, binevoiți a îndrumà 
agenturile (cercurile culturale) să primească acest teren dela or- 
ganele Reformei Agrare şi, până læ alte îndrumări amănunțite, 
cari vor urmă din Centru, să-l dea în folosință cu arândă, 
în modul cel mai obicinuit şi avantagios, iar suma ce rezultă 
din arândă să o depună spre fructificare toate. cercurile 
culturale la institutul arătat de d-voastră, ca fond pentru ridi- 
carea «Casei Naționale». Augmentarea acestui fond se va 
puteă face prin colaborarea și stăruințele tuturor oame- 
„_nilor de inimă, cari astfel au ocaziunea de a-şi câștigă merite 

nepieritoare, trăind în memoria consângenilor vecinic, prin con- 
tribuţiile lor la înfăptuirea «Casei Naţionale». Tot spre acest 
scop se vor face donaţiuni, din partea particularilor cu însu- 
fleţire şi dare de mână, din partea diferitelor societăţi culturale 
şi economice (Bancă populară, Cooperativă, etc.), se. vor da 
- apoi -veniturile producţiilor, -şezătorilor literare, aranjate spre 
acest scop şi, în general, se va spori: aceșt fond- prin orice 
mijloace corespunzătoare. Avem pilde frumoase, vrednice de 
a fi urmate de cătră românii tuturor satelor noastre, în ce pri- 
veşte adunarea materialului. necesar (piatră, var, nisip, cără- 
midă, etc.), prin prestațiuni benevole, cunoscând, că edificiul 
«Casei Naţionale» este al tuturor și spre binele tuturor. Nu ne 
îndoim, că intelectualii noştri, însufleţiți şi pătrunşi de însem- 
_ mătatea cauzei, în urma  îndemnurilor ce vor primi dela on. 
direcţiuni ale despărțămintelor, vor şti arătă foloasele multila- 
terale ale «Casei Naţionale» şi vor şti câștigă dragostea, inte- 
resul şi sprijinul tuturor de-a lucră pe întrecute spre- ajungerea 
acestui scop măreț. Nădăjduim, că în scurt timp se va naște 
eo ambiție nobilă, o întrecere, prin care se va desvoltă o emu- 
laţie între comunele noastre, pentru a inălță fiecare o cât mai 
frumoasă «Casă Naţională», care va îi alături de biserică şi 
şcoală- măsura vredniciei fiecărei comune. Viaţa culturală și 
economică ya puteă fi condusă în alvia ce i se cuvine și va 
puteă luă avânt îmbucurător, când în fiecare comună vom aveă 
o «Casă Naţională», care să primească în încăperile ei, în orice 
vreme, pe toţi fiii neamului, doritori de înaintare în cultură și 


— 542 — 


bunăstare şi care să-i întrunească la toate ocaziile de muncă 
culturală și de serbări înălțătoare ale sufletului românesc. 

V. intrunele sate ni se spune, cu o fală îndreptăţită: la 
noi nu sunt araifabeți! Intraltele nu se poate lăudă poporul 
cu o astfel de constatare. Ştim că nu poporul poartă vina dacă 
a domnit întunerecul până acuma, dar de aici înainte noi, cu 
toţii, suntem de vină dacă nu va pătrunde lumina până şi în 
cel mai îndepărtat şi până acum uitat colţ de ţară. 

In câţiva ani să spălăm rușinea aceasta a analfabetismului, 
scoțând carul din pietri! Un manual potrivit pentru învăţarea 
analfabeţilor este «Abecedarul sau cartea de scriere şi cetire 
pentru analfabeți, de loan Bota, învăţător, ed. ll», carte apro- 
bată sub Nr. 23543—1920 (se găseşte la tipografia «Foaia Po- 
porului»> din Sibiiu). 

"Ca şi în alți ani, așă și de astădată va împărți <Asocia- 
ţiunea> premii între învățătorii și preoţii români şi va distribui 
abecedarul dlui Bota şi altele, cui le cere (pe cât ne stau la 
dispoziţie). 

In viitor vom face un pas înainte, anume: 

Pentruca cunoştinţele în cetit şi scris ale acelora, cari au 
făcut progres dovedit la examen, să nu se peardă, ci să se în- 
mulţească și întărească, în anul viitor şi în cei următori se vor 
distribui, cu ocazia examenului, premii în cărți potrivite, celorce 
s'au distins în învăţarea cetitului şi scrisului, ca astfel interesul 
şi dragostea faţă de carte să se câștige şi să se desvolte în 
continuu după terminarea cursului, încât dorul de învățătură şi 
dorinţa de-a cunoaşte să ajungă o trebuinţă pentru sufletul tă- 
ranilor noştri, întocmai cum este hrana şi apa pentru trup. 
Ajunsă această ţintă, fiecare şștiutor de carte — şi dorim să fie 
toți româniil — Însetând după apa cea vie a sufletului, flămân- 
zind după hrana minţii, va simţi îndemnul de a-şi cumpără cărţi 
folositoare, de a-și abonă îoi şi reviste bune, din cari apoi să-şi . 
poată câştigă orientările pentru o viață mai bună, mai fericită. 

Când fiecare plugar român va şti ceti și scrie — şi nu 
este lucru peste putință — și va aveă înţelegere pentru însem- 
nătatea și foloasele cărţii, formându-şi fiecare câte o bibliotecă 
potrivită, spre mulţumirea trebuinţelor sale, problema de înain- 
tare culturală-economică a «Astrei» se poate consideră aproape 
realizată, urmând numai ca focul sfânt al iubirii de carte să fie 


— 543 — 


nutrit prin îndrumări şi îndemnuri din partea conducătorilor 
fireşti, din: partea intelectualilor noştri, tot prin aşezămintele 
dela sate şi oraşe ale vechei «Astra». 

In acest sens rugăm să îndrumeze on. 'direcţiuni ale des- 
părţămintelor noastre activitatea agenturilor (cercurilor culturale) 
ce priveşte rezolvirea norocoasă a acestei importante chestiuni, 
prin delăturarea totală a analtabetismului, 

“VI. Vă punem la inimă vinderea loturilor Joferiei noastre, 
de cari aţi mai dispune, deoarece la 31 Decemvrie 1924, va fi 
deja tragerea, până la care termen toate loturile nevândute 
trebue restituite. Ar trebui să fie o datorie de onoare pentru 
toți să: vândă cât mai multe de astfel de loturi. Cine citeşte planul 
loteriei (ridicarea de «Case Naţionale», înființarea de muzee, 
de biblioteci, îngrijirea unor monumente naţionale, etc. etc.) va 
pricepe că, făcând propagandă, ajută din greu propăşirea noa- 
stră culturală. Nu este o milogeală răspândirea loturilor <Aso- 
ciațiunii», ci o activitate culturală, dupăcum o exercitează și 
cehii și francezii și alte neamuri, conştii de importanţa culturii. 

VII. Acelaş apel îl dăm în privinţa răspândirii publicaţiilor 
<Asociaţiunii>. Dacă vreţi ca să nu tânjească nici «Biblioteca 
poporală», nici «Calendarul», nici <Biblioteca Astra», nici revista 
«Transilvania», cereţi-le prin librăriile noastre, aduceţi vorba de 
ele în conversațiile zilnice, pledaţi pentru ele cu orice ocazie 
prielnică şi fiți conștii că numai aşă se va puteă spori numărul 
lor şi îmbunătăţi materialul oferit în ele. Critica stearpă, lip- 
sità de bază reală, lipsită de înțelegerea pentru greutățile pre- 
_ Zentulul, nu ne va scoate din impas, iar literatura maculatură şi 
litera tura obscenă, cari inundă piața, vor câștigă tot mai mult . 
teren, spre răul tuturora, De aceea: Sprijiniţi pupuicațiie <Âso- 
ciaţiunii» ! 

VIII. Vă rugăm să ne împărtăşiţi întro listă pe toţi inte- 
lectualii (preoţi, învăţători, agronomi, etc.), cari sunt gata să ţină 
cicluri de conferenţe (prelegeri) în părţile dvoastră, din domeniul 
stupăritului, al pomăritului, al vieritului, etc. etc. Totodată şi 
suma la cafe reflectează pentru osteneala dlor. <Asociaţiunea» 
va onorà și în viitor, pe cât e posibil, deplasările în acest scop. 
Şi propagandei cooperative va trebui să i se dea o deosebită 
atenţie, ca pas de pas să ajungem la o colaborare pe: toate 
terenele. 


T 544 — 


IX. E de sine înțeles că activitatea despărțământului dv. 
va trebui să fie adusă în concordanţă cu celelalte societăți exi- 
stente în regiunea de acolo (cercurile preoțești și învățătorești, 
reuniunile agricole, reuniunile de femei, ş. a.). O colaborare fră- 
țească este imperios cerută. Aşă şi este în cele mai multe de- 
spărțăminte ale noastre. Daţi mână de ajutor și celorlalte so- 
cietăţi culturale, ca: «Universitatea liberă», <Extensiunea uni- 
versitară>, «Casele naţionale», «Liga culturală», «Fundația cult. 
Principele Carol», de câteori se adresează dv., prin noi. 

X. Vrem să vă punem de astă dată la inimă și o altă 
problemă, destul de însemnată. Sa încuibat şi la noi pofta de 
a cetì cărți vrednice de dispreț. 

Editori fără de inimă, editori, pe cari statul ar trebui să-i 
pedepsească cu cele mai grele pedepse, fiindcă sunt răspân- 
ditorii de venin în păturile noastre sociale, editori-gheşeftari se 
apropie de orășelele şi satele noastre, în cari până mai înainte 
a domnit cinstea şi bunul-simţ şi atentează la moravuri, la tot 
ce este curat, ideal, sfânt, împrăştiind reviste și cărţi cu ilu- 
strații obscene, ademenitoare, novele, „poezii, romane, cari îţi 
zgânderesc simţurile, pentruca mai apoi să te sleiască de pungă, 
cu puteri și de idealism, tâmpindu-ţi simţurile. 

Vrem să se purifice atmosfera! Cu «reviste» teatrale, cu 
reviste, cărţi și piese teatrale, cari înveninează opinia publică 
nu vom ajunge niciodată pe cărarea cea bună. 

Rugarea noastră: păstrați-vă curăția sufletească ! Respin- ' 
geți cu dispreț publicaţii ca cele descrise. Daţi exemplu! Nu 
spuneţi că sunteţi prea slabi pentru aşă ceva. ATEAN conştiinţa 
omenească sănătoasă. 

Pentru ca să contrabalansaţi literatura obscenă, pornogra- 
fică, gândiţi.vă la editarea, chiar în condiţii mai modeste, a 
unei serii de broșuri de propagandă cinstită. Se vor găsi în 
fiecare despărțământ vre-o 2—3 oameni de inimă, mai instăriți, 
cari să dea putinţa publicării unor broşuri ca cele editate dim 
partea Gespărțământului Sibiiu. Banii pentru seria desp. Sibiiu 
Sau adunat şi din conferenţele ce le ţin oamenii de bine în 
Sibiiu. 

Aliaţi-vă vre-o câteva despărţăminte, dacă nu aveţi parale 
destule și editaţi în comun acord broșuri contra alcoolismului, 
contra luxului, a boalelor sexuale, a lipsei de lucru, etc. etc., 


— 5465 — 


fiindcă e păcat ca o broșură bună să se tipărească d. e. numai- 
în 1000 de exemplare, câtă vreme celelalte mii următoare ar 
costă numai hârtia, cerneala de Si tipar şi munca portie, fara 
` de culesul literelor. - 

Dacă aţi strânge o sumă în despărțământ spre acest scop, 
bucuros se angajează centrul să aducă în legătură diferite des- 
părțăminte, 

Ţinem să atragem şi la locul acesta luarea aminte a di- 
rectorilor de despărțământ şi a tuturor oamenilor de bine, in: 
telectuali dela noi, asupra publicaţiei: «Societatea de mâine», 
revistă săptămânală ce apare în Cluj. 

In societatea noastră trebue să se cristalizeze unele norme 
de couduită, trebue să se dea lozinci sănătoase, pe cari să le 
urmăm, spre binele comun. Revista menţionată, condusă de o . 
seamă de oameni de inimă şi cu orizonturi largi totodată (dnii: 
V. Goldiș, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Lupaș, Dr. On. Ghibu, |. Clo- 
poțel etc.), vrea să dea intelectualului nostru merinde de gândit. 
Teme de arzătoare şi vitală actualitate sunt tratate în studii 
scurte, accesibile publicului mare. Astfel se aprofundează pro- 
bleme cardinale. Un mare favor: revista ocoleşte principiar 
orice polemică personală și farea temele aproape totdeauna 
academic. 

O astfel de revistă poate aduce mult bine în şirurile noa- 
stre, de aceea merită să fie sprijinită din greu. Adresa: «So. 
cietatea de mâine», rev. săpt. Administr. Cluj: Piaţa Unirii 8. 

Acestea ar fi — pe scurt — în liniamente generale — di- 
rectivele ce vi le dăm în preajma sărbătorilor. 

l Vi le punem la inimă şi vă rugăm să meditați asupra lor. 
Rațiunea şi inima vă vor sfătui atunci: cărarea arătată de noi 
este cea vrednică de bătătorit, 

Grea şi spinoasă la început! Tot începutul e greul Dar 
nu este altă cărare, care, să ducă la mântuire. 
| De aţi ști cum sacrifică și alte. peamuri pentru scopurile 

lor culturale, aţi luă la întrecere — o întrecere nobilă — cu 
ele. Aşa d. e. cehii, in momentele cele mai grele a vieţii lor 
culturale, în decursul răsboiului, când se aflau impreună, chiar 
10—15 persoane, la un botez, la o nuntă, Ja o petrecere in- 
timă, la un pahar de bere chiar — lăsau să circule din mână 
în mână un disc sau o lădiţă de metal, în cari se strângeau 


— 546 — 


bani pentru scopurile lor culturale. Erau și sunt convinşi că 
adevărata «cultură», cea a inimii cu a cunoştinţelor solide, con- 
crete, la un loc, duce un neam mai departe. 
Călcaţi-vă pe inimă când e vorba să vă pierdeţi timpul 
scump cu cârcoteli, cu lupte fratricide, cu interminabile con- 
troverse sterpe, puneţi cu toţii umărul ca să pornească, cu pu- 
teri unite; carul cultural, ca satele noastre să aibă nutremânt 
sufletesc, ca problemele grele ce işi aşteaptă deslegarea să ne 
găsească pregătiţi, ca să dispară pâcla sufletească, ce nu este 
chemată să lămurească situaţia. 
` E mult de lucru?! Capul sus! Inainte! 


Sibiiu, în apropierea Crăciunului 1924. 


Dr. Octavian Russu m. p., Romul Simu m. p., 
vice-preşedinte. secretar. 


Gred. 


Durerea mea e-o lacrimă în Mare, 

Și 'n van încerc s'o cânt la fiecare. 
Ce-i pasă lumii de durerea mea?! 

Din jertfele ce-s pietre de altare 

Ea își urzește crudă sărbătoare 

Și iadu-i tot mai multe jertfe vrea! 


Eu nu voiu ști vreodat ce-i fericirea!... 

La flori sau stânci — de-aș povesti iubirea 
Ce suțletu-mi îl mistuie 'n ascuns, 

Tot aș trezi ecou, — împărtăşirea. 

lar balsamul din flori, în toată firea: 

— Cà <fluturul li-i drag!»... ar fi răspuns! 


Cântarea mea s'o cânt în largul lumii, i 
Când doar’ o clipă este viața spumii ? 
Când nici un val nu e pe-al mării chip, 
Câţi pot să știe zbuciumul genunii ? 

La ce să speri? stăpână-i legea «humii», 
lar cântul meu e: slovă pe nisip! 


— 547 — 


Copil bastard: sublimă Poezie, 

Adesea plâng și văd că-i nebunie 

Saștern pe-al vieții stârv, — al tău vestmânt, 

L-or sfășiă «Cei mici», cu dărnicie, 

Cununi de spini și țiere-mi vor da mie, 

Dar nu blestem... 

ci: Cred în haru-ţi sfânt! 

Cezar Cristea. ` 


Discursul dlui Vasile Goldiș, 


la deschiderea adunării generate ordinare, fonta. în Arad, 
la 8 Noemvrie 1924. 


Este pentru întâia dată, că am onoarea să conduc . Adu- 
narea generală a <Asociaţiunii pentru literatura română şi cul- 
tura poporului român», ca preşedinte al ei. 

Adânc recunoscător pentru cinstea ce mi s'a făcut prin așe- 
zarea mea pe acest scaun, simt greutatea sarcinei, ce am primit. 
l In urma mea șirul glorios al celor nouă înaintaşi, cari prin 

iscusința lor incomparabilă, prin iubirea lor nemărginită către 
neamul românesc, prin munca lor fără preget și prin puterea 
„geniului lor strălucit, din nimic au creiat şi au înălțat acest sanc- 
tuar al ființei noastre naţionale; printre ei marii apostoli ai nea- 
mului: părintele «<Asociaţiunii» și ziditorul cetăţii nebiruite a 
bisericei noastre,ortodoxe române, Andreiu Șaguna, — apoi acel 
minunat călugăr dela Biaj, care a fost Timoteiu Cipariu, sa- 
vantul neobosit și minerul neintrecut al limbei noastre, — după 
dânsul cronicarul suferințelor naţiunii românești, truditul dascăl 
și publicist dela Brașov, Gheorghe Barițiu, — între ei nemijlo- 
citul meu predecesor, suflet de aur şi fără prihană Andreiu 
Bârseanu, cântăreţul senin al iubirei de neam, care ne-a lăsat 
cea mai scumpă moştenire prin versuri i profetic: «Pe-al nostru 
steag e scris unire». 

In urma mea ei, toţi bravi şi vrednici, neîntrecuţi în muncă, 
energie şi talent, înaintea mea neamul românesc, unit după su- 
feriaţi milenare, 'sângerând încă din rănile jertfei celei mari -şi 
așteptând alinare și tămăduire dela fiii săi, pentru cari cu drag 
sângele şi-a vărsat. Cum putea-voi eu să răspund îndatorirei 


— 548 — 


primite dela marii mei înaintași și problemelor de uriaşe pro- 
porţii, ce-mi stau înainte ? i 

| Prea bine cunoscându-mi măsura modestă a puterilor, to- 
tuş, am îndrăsnit a primi sarcina grea, fiind hotărât a suplini 
slăbiciunile mele prin voinţa fermă de a face totul ce omenește 
este posibil întru a continuă opera spre închegarea și prospe- 
rarea pe calea fericirii a neamului românesc și spre mărirea pa- 
triei, care acum cu adevărat este a noastră, este patria română. 

Cu încredere nemărginită în destinele neamului nostru, 
urcând acest scaun sfinţit prin scumpe tradiţii, cel dintâiu gând 
al meu a fost să statornicesc amintirea acelei zile fericite de 
prima Decemvrie, în care românii din Ardeal, Banat şi Țara- 
Ungurească, scuturându.și lanțurile robiei de o mie de ani, la 
Alba-Iulia, în cetatea gloriei lui Mihaiu şi a martirului celor trei 
țărani pătimitori pentru dreptate, au proclamat unirea lor pentru 
vecie cu fraţii de pretutindeni şi au întemeiat astfel noua Dacie, 
care prin iubirea şi vrednicia fiilor săi, are să devină, odată şi 
odată, cu adevărat «Dacia felix et eterna», fericitul şi pentru 
vecie statornicul cuib de aşezare al neamului românesc. 

Cu drag am pelerinat apoi în primăvara acestui an în ca- 
pitala Ţării-Românești să infrățim gândul nostru cu cel al fra- 
ților de peste Carpaţi şi zilele petrecute acolo sau prefăcut în 
izvor de înălțare a sufletelor şi de închegare a sentimentelor 
tuturor fiilo: buni ai patriei și dornici de progres şi mărire a 
naţiei române. 

lar spre toamna anului dat ni-a fost să vedem minunea, 
cum Craiul- Munţilor, feciorul bălaiu cu ochi albastri, ace! Făt- 
frumos Avram lancu, cea mai clasică expresie a virtuţii şi vite- 
jiei romane, ce sa scurs prin secoli dela strămoși în vinele 
noastre, eroul neînvins al libertăţii noastre naţionale, acolo, 
unde acum o sută de ani ni l-a dăruit norocul nostru, lângă 
căsuţa solitară dintre munții Vidrelor, a fost sărbătorit de Re- 
gele României, care în acest scop prezidă El însuş şedinţa «Aso- 
ciațiunii pentru literatura română și cultura poporului român». 

Din aceea zi mormântul dela Ţebea s'a prefăcut în Pan- 
teonul vitejiei românești, casa solitară dela Vidra e prejmuită 
de muzeul anilor glorioşi 1848/49 și de casa naţională pentru 
ocrotirea viteazului neam al Moților noştri, iar acolo, pe cel mai 
înalt pisc al Găinii, crucea de granit ridicată întru pomenirea 


— 549 — \ 


de veci a Iancului va vestì prin secole nădejdea românească, 
întemeiată pe dârza iubire de neam şi pe vânjoasa putere a. bra- 
-ului gata oricând în opresori să lovească. 
Și acum privirea se îndreaptă spre viitor. * 
Fac mărturisire de credinţă, declarând, că socot ca prin- ” 
- cipal obiectiv al acestei «Asociaţiuni> satul românesc. Temelia 
de neinvins a vieţii româneşti în furnicarul. neamurilor lumii 
este fărânimea română, rezervor curat şi fără prihană a tuturor 
energiilor naţionale, depozitarul aptitudinilor și virtuţilor, cari 
indreptăţesc viaţa românească în lume ca instrument de morală 
și dreptate, singura chezăşie neinşelătoare Pepin, progresul 
spre lumină şi fericire a omenirii. 
« Asociaţiunea> va infășură-în haina caldă a iubirei sale şi - 
a părinteştei sale îngrijiri această țărănime română, dându-și 
toată osteneala s'o scoată din bezna pricinuită de nedreptatea 
vremilor trecute şi de părăginirea. păcătoasă a stăpânitorilor ei 
de pe vremuri, oblindu-i drumul spre, progres şi lumină. De- 
- parte de noi odihna, până când nu vom vedeă în fiecare sat 
- românesc casa culturală, școala roitoare de prunci sănătoşi şi 
veseli, biserica plină de credincioși și răsunătoare de rugăciuni 
în coruri răsărite: din inimi senine și iubitoare, -ogoarele văr- 
sând rodul maximal al muncii istovitoare, grădinile cu pomi și 
toate dulceţile vieţii sburătorite de harnice albine, grajdurile, şi 
izlazurile pline cu vite, iernile petrecute în muncă folositoare, 
prin case podoabele 'hărniciei femeeşti, plugarul treaz, cruţători, 
cinstit şi luminat şi ferit de orice exploatare al străinului hain. 
Va trebui mai presus de toate să învăţăm a ne iubi unii 
pe alţii. Dihonia dintre fraţi este cel mai mare rău din lume. 
Dar iubirea nu este teorie, ci practică. Ea cere jertfa faptei. 
Oţice nedreptate săvârşită altuia, orice hrăpială, orice câștig ne- 
muncit, cea mai minimală exploatare a deaproapelui constituie 
câte o crimă la adresa solidarității umane. — «Pace Vouă» — 
eră salutul dulce a lui Isus. Pacea o doresc cei ce vreau să 
muncească pentru binele tuturor, pacea ahtiază neamurile, dar 
pacea n'o poate aduce forţa în lume, ci. namai dreptatea; și 
nu dreptated calculată prin rațiune, ci aceea impusă prin inima 
iubitoare. 
«Toată împărăţia ce se desbină întru sine se pustiește și 
toată cetatea sau casa ce se' desbină întru sine nu va sta» — 
3 


— 550 — 


spune Mântuitorul. Noi însă vrem, ca împărăţia noastră şi ce 
tatea noastră și casa noastră să stea pe vecie şi pentru asta ma 
vârtos propoveduim solidaritatea întreg neamului românesc, care :4 
nu se poate produce, decât atunci, când va stăpâni dreptatea, ; 
cinstea, morala şi omenia în împărăția noastră, în cetatea noa- 4 
stră, în casa noastră. 
Dreptatea nu este privilegiu nici al indivizilor, nici al na- “ 
țiunilor, ea trebuie să fie atmosfera înviorătoare a lumii întregi. A 
intrăţirea tuturor neamurilor din lume în numele ei va produce -4 
bunăvoirea între oameni, pacea eternă și universală, în care va 4 
puteă .să incolţească adevărata „civilizaţiune, dându-se fiecăruia : 
rodul integral al muncii sale și destiințându-se exploatarea o- “4 
miilui prin om. 
Pe acest temeiu <Asociaţiunea pentru literatura română şi į 
cultura poporului român» propagă solidaritatea naţiunii noastre. A 
Adunarea generală de azi este chemată să dea <Asociaţiunii»> A 
statute noui. In înţelesul lor «Asociaţiunea> va organizà des- F 
părțămintele sale pe întreg teritorul ţării şi va nizul să angajeze “4 
societatea întreagă/ la munca de belşug roditoare a solidarizării 4 
naţionale. Cei mari şi tari vor împrumută puterile lor celor “3 
mici şi slabi, ințelectualii vor lumină prin osârdia lor straturile 4 
zăbovite în întuneric. Altruismul veritabilei iubiri de neam, prin- E. 
cipiul dreptăţii străbătând inimile tuturor, cinstea şi omenia fiind, 4 
călăuză şi școp prapagandei, nădăjduim a izbuti să trezim în 
conştienţa românilor sentimentul mântuitor că numai trăind şi 
muncind unii pentru alţii şi toți pentru ţară şi neam, vom puteă `> 3 
să răspundem misiunii moștenite dela strămoși de a fi păzitorii 4 
păcii şi purtătorii civilizaţiunii aci, în acest raiu pământesc, care ⁄$ 
este Ţara-Românească. Astfel <Asociaţiunea> va face servici 
umanităţii, aducând aportul său la înfăptuirea dreptăţii în lume. 
Cu gândul acesta să Vă apropiaţi toţi de cAsociaţiunea»> 
noastră, “de acest:altar al sacrificiului pentru neam şi țară. Cu 
gândul acesta Vă mulțumesc tuturor celor ce aţi venit aci. - 
„Adunarea generală a «Asociaţiunii pentru literatura ro 
mână și cultura poporului român» o declar deschisă. 


— 551 — 


“ASOCIAHUNEA şi Academia Română 


de Dr. I. Lupaș, prot univ. 


Domnule Preşedinte, 
Qnorată Adunare Generală, 


După manifestațiunile de înfrățire prin cultură, cari au avut loc la 
“începutul lui Iunie în capitala României, după serbările comemorative dela 
‘Tebea, Câmpeni și Vidra, cari au văzut reprezentanții întregii românimi 

«dela Nistru până la Tisa» închinându-se la mormântul lui Avram lancu 
şi slăvindu-i memoria, — Academia Română a ţinut să fie reprezentată şi 
„aici, în adunarea generală din Arad, spre a înoi şi. cu această ocaziune | 
simțămintele ei de înaltă şi frățească preţuire aţă de <Asociaţiunea> noastră, - 
„Cu prilejul recepțiunii festive, ce S'a făcut <Asociaţiunii> în prezența 
M. Sale Regelui Ferdinand — preşedintele nostru de onoare — în incinta 
Academiei Române, la 2 iunie, aţi arătat, Domnule Preşedinte, în cuviute 
pătruuzătoare legăturile sufleteşti, cari au dăinuit de-alungul veacurilor între 
-fii poporului român de amândouă laturile Carpaţilor, precum şi identitatea 
scopurilor urmărite de aceste două instituţii culturale cu egală stăruinţă, deși 
-cu mijloace mai puțin egale, dar totdeauna în deplină armonie, ceeace s'a 
. afirmat între altele şi prin faptul, că cei mai mulți dintre preşedinţii «Aso- 
ciaţiunii> au fost în acelaș timp şi membri activi sau membri de onoare 
-ai Academiei Române, după cum este cazul şi în timpul de față. : 

La 10 Mai 1860 — ce zi de bnn augur! — când s'a făcut la Sibiiu . 
cel dintâi pas hotărâtor pentru înființarea <Asociaţiunii>, aceasta eră con- ` 
"templată ca'o expresiune a unităţii naționale româneşti din Ardeal, cum s'a 
şi afirmat în cursul întregii sale activităţi» Acelaş caracter de unitate cul- 
turală și solidaritate naţională i-sa dat şi «Societăţii Literare Române» din, 

„Bucureşti, chiar” dela început, prin faptul că decretul Locotenenţii Domneşti 
a Principatelor unite dela 1 Aprilie 1866 dispuneă (în art. 4) ca din cei 21 
„membri ai acestei Socieiaţi, devenită la 1867 Societatea Academică, iar la 
1879 «Academia Română» — 3 să fie moldoveni, 4 munteni, 3 ardeleni, 
1.2 bănățeni, 2 maramurășeni, 2 bucovineni, 3 basarabeni şi 2 macedoneni. 
In chipul acesta au înţeles cele două așezăminte.să adune laolaltă 
pe reprezentanții şi îndrumătorii cugetului românesc, să-i ridice peste gra- 
i nijele confesionale şi provinciale, fructificând cele mai alese ale lor energii - 
` intelectuale în munca de pregătire, prin știință şi cultură, a unității naţio- 
nale depline. Amândouă au luptat în domeniul vieţii sufletești a neamului 
nostru, cu arma cuvântului, care s'a dovedit destul de puternic spre a trezi 
: conştiințele, sădind în ele hotărârea nestrămutată de a nu se înspăimântă 
-de nici un sacrificiu pentru intäptairea idealului de unitate şi libertate na- 
-țională, ` ` 
Cuvântul adevărului. iela fost arma de biruinţa, iar cultura naţională 
.propovăduită printrânsui a fost ca steaua magilor din Răsărit: ea a povă- 
țuit toate gândurile, ea a îndrumat toţi paşii românilor, înregimentaţi sub 
sflamura acestor două societăţi, — spre pământul făgădainţii, spre limanul 
întregirii naţionale. 


. 


— 552 — 


Steaua aceasta să ie silim a o aveă drept călăuză şi în cărările vii=- 
torului. Flamura .curată a culturii naționale trebue înălțată și de acum îna- 
inte, în văzul tuturor, ca un steag de chemare Ja luptă cu armele păcii 3 
ale înfrăţirii. 

In viaţa statelor şi a popoarelor se pot ivi clipe de rătăcire, când: ` 
dispare simţul dreptăţii, pe care se razimă legalitatea, pacea şi progresul, 
când se întunecă simţul datoriei în conştiinţa celor chemaţi să fie în toate. > 

"împrejurările servitorii poporului și oblăduitorii intereselor obşteşti. Viaţa: ' 
naţională este frământată în asemenea clipe de grele sbuciumări și pâudită..: 
de ispite primejdioase ca într'an răsboiu, în care mulțimile luptătoare au 
început a-și pierde încrederea în iscusința şi virtutea comandanților, 

Luptătorii cu armele păcii, sămănaătorii de gânduri drepte și luminoase: 
au însă datoria de a uu lăsă nici odată poporul să lunece pe povărnişuk. 
desnădejdii și al desorientării, ci înălțând steagul culturii împăcinitoare, 
creatoare şi isvoritoare de speranțe nouă, ei vor căută să- cheme toate: 
energiile productive ale neamului spre acel câmp de Iuptă, unde nu sunt 
învingători şi învinşi, numai fraţi doritori de progrese, spre acel ogor de- 
muncă. unde nici o sămânță nu se pierde în vânt, ci aduce roadă însutită. 
și înmiită, îmbogăţind patrimoniul sufletesc al poporului. ; 

Dorinţa tuturor Românilor de bine, de a vedeă steagul culturii naţio-- + 
nale fluturând pretutindeni, în cuprinsul patriei noastre, mai presus, de 7 

toate celeialte steaguri şi stegulețe, éste în timpul de față — dacă #pa-- i 

rențele nu inşală — mai vie decât altădată. | ; 
E Ați auzit, domnule Preşedinte, cu prilejul adunării gtnerale extra- `J 

ordinme din Câmpeni, cum s'a manifestat dorința fraților din Basarabia, f 
cari prin rostul părintelui lor sufletesc, In. Pr. Si. Arhiepiscop Gurie dela .. 
Chişineu, vau adresat rugămintea stăruitoare, să nu întârziaţi a destăşură ` 
şi spre graniţa dela Nistru steagul de înfrățire al <Asociaţiunii», pe care il. 
implântaţi acum pentru totdeauna, aici la granița apuseană a teritorului: 

„național. In năzuinţele acestea de propagandă a culturii naţionale şi de-, 
expansiune succesivă a aşezământului, pe care-l conduceţi cu nobilă râvnă... 

cu prudenţă, cu abnegaţie și cu patriotism concentrat — tot atâtea însușiri i 
rămase ca -moştenire dela întemeietorul Andrei şi devenite tradiţie la con- 
ducerea <Asociaţiunii> — să fiți încredințat, domnule Preşedinte, că veţi: 

- aveă întreg sprijinul Academiei Române şi al tuturor celorce înţeleg . că. 
viața noastră naţională şi de stat prin nimic nu se poate consolidà mai” 
temeinic şi mai sigur, decât prin o sistematică operă de înfrățire în gânduri: 
şi. simţiri, de răspândire şi penetraţiune a culturii naţionale în toate ţinu-., 
turile patriei întregite, ca să poată deveni cugetul și sufletul românesc’. 
stăpân necontestat în tot cuprinsul pământului nostru strămoşesc. Ne aducem... 

‘aminte de cuvântul, pe care-l adresase înainte cu 400 de ani și mai bine, 5 

înțeleptul Domn al Țării Româneşti Neagoe Basarab cătră fiul său Teodosie, 

spunându-i «cd mintea stă în trupul omului drept cum stà steagul în mij- + 

docul răsboiului şi caută toată oastea la steag, şi până stă steagul în rasboin, 
nu se chiamă acekrăsboiu biruit, măcar de are şi năvală grea spre sine; 
toți caută spre steag şi se adună în prejurul lui; iar dacă cade steagul, 
toate oştile se risipesc şi nu se ştie unul cu altul cum fac şi încătro merga-=- 


— 553 — 


“Steagul pe care vi l-a încredinţat Adunarea Generală din Timişoara cu 
Sînsufleţire- unanimă, pe care l-ați purtat în scurtă vreme cu vrednicie la 
“Bucureşti şi la Breaza, pe care bafi închinat apoi cu pietate la Țebea, la Câm- 


“peni şi la Vidra, dorim să vă ajute Atotputernicul să-l duceţi, 


domnule 


“Preşedinte, cu deplină izbândă și înă!țare sufletească până Ja Nistru, făcând 
să sporească pretutindeni, în toate. ţinuturile României întregite oastea 
“celor ce privesc cu nesguduită credință spre steagul: acesta şi numărul 
muncitorilor devotați operii de consolidare a ţării, prin puterea biruitoare 


-a culturii naţionale. 


Cronică. 


- . 


Adunarea generală dela Atad 

“8 și 9 Noemvrie 1924). Şedinţa I s'a 
“inut in 'strălucitul, «Patat cultural», 
«după serviciul divin, ţinut în -amân- 
„două bisericile românești (ort. şi unită). 
Preşedinte al tuturor şedinţelor a 
-tost-di Vas. Goldiș, iar notar dl Ro- 
"anul Simu. Din membri comitetului cen- 
ral au luat parte; I. Pr. S. S. Mitro- 
poliți Dr. Nic. Bălan și Dr. Vas. Suciu, 
-apoi dnii Dr. Vas. Bologa; Dr. Elie 
“Dăianv, Octavian Goga, Dr. I. Lupaș, 
“med. gen. Dr. G. Moga, Dr. Oct. 
Russu (v. președ.) şi loan Vătășan; din 
partea bisericilor noastre : afară de I. P. 
S.S. Mitropoliți, P. S. Sa Ioan Ignatie 
Pap, episc. Aradului, |. Boroș, prelat 
-papal şi mulți canonici, asesori con- 
=sistoriali, protopopi și preoți. Din par- 
“tea armatei: dl gen. Manu, coman- 
„dautul garnizoanei Arad şi alți ofițeri. 
* Din partea universității Cluj, dnii: Gh. 
Bogdan-Duică, Dr.: Onisifor Ghibu. 
-<Academia Română» reprezentată prin 
-dl Dr. I. Lupaș. «Liga pentru unitatea 
culturală a tuturor Românilor» și «Cen- 
grala Caselor Naționale: Bucureşti an 
trimis pe dl gen. i. Manolescu. Fun- 
dafia cult. Pgincipele Carol pe dil. 
-Q. Savin. Basarabia a fost reprezen- 
tată prin d! adv., deputat din Cetatea 
__ Albă Dr. T. lacobescu. Tineriniea uni- 
wersitară prin di R'mneanţu, dela uni- 


versitatea din Cluj. Din partea «Biblio- 
fecii I. G. Bibicescu» din Turnu-Severin 
au fost dnii: direct. T. Costescu şi Dr. 


„C. Guescu. Aztoritățile administrative 


din judeţul şi oraşul: Arad au avut ca 
reprezentanţi pe dnii: 1; Georgescu, 
pret. judeţului şi Dr. I. Robu, primarul 
oraşului (împreună cu reprezentanții 
altor autorităţi și corporaţiuni). Sec- 
fiunile ştiințițice-literare ale societății 
noastre au fost reprezentate, “afară de 
dnii, cari sunt totodată membri în co- 


„mitetul central, şi de cătră următorii 
‘dni: Traian Barzu, Nic. Bogdan, Dr. 


Tib. Brediceanu, Dr. Const. Bucşan, 
Dr. |. Coltor, Dr. Aurel Dobrescu, Gh. 
Bogdan-Duicaă, Dr. Onis. Ghibu, loan 
J. Lăpedatu, Alex. Lupean, Victor 
Stanciu (Dr. Vas. Bologa, Dr. Elie Dă- 
ianu, Dr. |. Lupaş, I. Vătâşan fiind în 
comitetul central). Despătfămintele au 
fost reprezentate precum urmează: 
Aiud (dir. Dr. Emil Pop, adv.); Arad 
(dir. Dr. Teodor Botiș, dir. semin. cu 
o mulţime de membri); Baia-Mare 
(membrul în comit. desp. loan Costin, 
preot); Blaj (dnii Dr. |. Coitor, ca- 
nonic, prof. Alex. Lupeanu, Dr. Au- 
gustin Popa); Bozovici (membru în 
comit. desp. Romulus Boldea, maior 
în r.); Cluj (dir. Nic. Bogdaa, dir.);: 
Deva (di. Iuliu Josan, prof. Nic. Dra- 


-gomir şi Dr. Simeon Câmpean, adv.) 


— 554 — 


Hălmagiu (dir. Cornel Lazar, protop.) ; 
Hunedoara (Dr. Gh. Dănilă, notar pu- 
blic; 1. Onciu, ing.); Boroş-Ineu (dir, 
loan Georgea, protopop; Dr. Teodor 
Burdan, notar public, Traian Suciu, 
primpretor şi Eugen Peier) ; /ibău (dir. 
Emil Bran, preot); Lipova (dir. Dr. Aur. 
Cioban, adv.); Oradea-Mare (dir. Dr. 
Aurel Lazar, adv.; Dr. Lazar lacob, 
Dr. Iosif Iacob, Ştefan Mărcuș); Or- 
şova (dir. loc.-colonel Lazar Gamber; 
„ Ştef. Bornuz, ing., Traian Ţaranu, prof. ; 

Reghin (dir. Dr. Eugen Nicoară, med.); 
Salonta- mare (dir. Dr. Moise .Coşiu, 
adv.); Sân Nicolaul Mare (dir. Dr. i. 
Demian, adv.; Simeon Androne, dir. 


“şcolar, V. Negru); Sebeș (Baiu Cră-. 


ciun, ing. insp., Dr. lonel Oniţiu, 2dv.); 
Teregova (dir. Petru Fotoc, ing. silv.); 
Vişeu (dir. Dr. Gavr. Juga, adv.). (Notă: 
Aceştia s'au înscris la biroul central. 
Pe lângă acești dni au fost mulți alţii 
sosiți din despărțămintele noastre, fără 
scrisori de acreditare.) 

Afară de cei înşirați mai sus au 


luat parte mulți preoți, profesori, me- 
dici, comercianţi, învățători, . meseriași ' 


studenţi universitari, reprezentanţi ai 
presei — precum și un imposânt nu- 
măr de doamne și domnişoare. 

Intr'o atmosfera sărbătorească a 
deschis adunarea generală di preşed. 
V. Goldiș, ascultat de toţi cu incor- 
dată atențiune. Cuvântarea dsale, prima 
cuvântare ca preşedinte lu o adunare 
generală, conţine directivele pe cari 
vrea să le ia conducerea <Asoc.>, o ac- 
“centuare respicată a vitalităţii popo- 
rului nostru dela țară, o pledoarie pen- 
tru ridicarea țărănimii. Publicăm ia 
alt loc al revistei această vorbire plină 
de idei. 

„O impresie foarte bună a făcut 
seria întreagă de discursuri de bine- 
ventare şi de adesiune. l. Pr. S. S. 
arhierei, Mitropoliţii amânduror bi- 
serici româneşti (Dr. Nic. Bălan şi Dr. 


„de simpatie instituţiunii noastre c 


v. Suciu), amândoi membrii în co ; 
mitetul central — și de astădată de-ai: 3 
stânga şi de-a dreapta dlui preşedinte: 
— au adus prinosul Lor de laudă şi 


turale, între aplauzele unanime. Ide 
dlui preş. le-au subliniat arhiereii no: 
Ştri, asigurând obştea că vor vegh 
ca lozincile acestea sănătoase să däi 
nuiască, spre binele Comun. . 

Deşi convalescent după o bo 
mai grea, P. S. Sa Episcopul loar.. 
Pap al Aradului, s'a- grăbit sa dea bi 
necuvântarea arhierească adunării. D 
prefect al jud. Arad, /. Georgescu, a 
adus salutul judeţului şi a! orașulu 
Atad şi, drept dovadă despre drago 
stea ce o nutrește judeţul, dăruieşte diii 
partea acestuia 50,000 de iei <Asoc.> 
cu meniţiunea: ajutorarea culturii sa 
telor româneşti din jud. Arad. DI Dr. 
Teodor Botiş, dir. seminaria!, anunţă ` 
în mijlocul unei mari însutlețiri, că. 
« Asociaţiunea culturală arădană», în 
ființată in 1862, a hotărât să fusioneze > 
cu societatea noastră, prefăcându-se - 
într'un despărțămâot. DI Dr. loan Lu 
paş, membru al Acad. Rom. și prof, 
univ., ca reprezentant al Academiei, 
rosteşte un discurs, pe care — din 
cauza frumuseţii gândurilor lui şi a, 
trecerii în revistă a unor însemnate 
date culturale — îl publicăm în ex- 
tenso la altiloc. Oratori ceilalţi, pri- 
miţi cu tunete de aplauze, au fost: dl, 
general /. Vanolescu, în numele «Ligi 
culturale», şi-a soc. «Casele Naţionale» ; 
di 7. G. Savin, în numele Fundaţiunii 
cult. «Principele Carol», d! T. Costescu, 
în numele «Bibliotecii I. G. Bibicescu» 
din Turnu-Severin şi al jud, Mehe- 
dinţi (insistând aspra frumoaselor rë- 
sultate ale propagandei cu cărţi ro: 
mânești, in Banatul românesc) ; dl dep; 
T. lacobescu, în numele Basarabiei, a 
despărțămintelor noastre de acolo; 
dna Smara (Smaranda Gheorghiu), în 


— 555 — 


numele soc. culturale <Unirea de artă 
şi istorie națională»; di Râmneanţa, 
în numele studențimii universitare din 
Cluj. D) 7. Costescu anunţă, în mij- 
locul ovaţiilor generale, că donează, 
în numele soc. cult. «Biblioteca 1. G. 
Bibicescu», despărțămintelor basara- 
bene ale soc. noastre 4000 de volame, 
pentru 70 biblioteci poporale şi 2000 
de lei pentru du/apurile trebuincioase. 

DI -preşed. mulţumeşte tuturora 
pentru cuvintele calde, purcese dela 
inimă și roagă -adun. gen., iar aceasta 
primeşte, ca să se trimită două tele- 
grame omagiale din mijlocul ședinței: 
una M. S. Regelui, cealaltă Alt. S. 
Regale Principele. Carol. Publicul se 
ridică în picioare şi aclamă. 

După ce s'au înscris delegații de- 
spărțămintelor şi s'a considerat de cetit 
raportul general al comitetului central, 
publicat în revista noastră (ar 10—11), 
dl dir. al desp. Arad, Dr. T. Botiş, a 
cetit în numele mai multor membri, 
cinci liste, cari au fost şi primite, pentru 
agendele şed. următoare. {n comisia 
p. examinarea raport. gen. al comit. 
centr, pe a, 1923/24 s'au ales: dnii Dr. 
Gh. Ciuhandu, Dr. I. Coltor, Const. 
Moldovan, Alex. Lupean şi Dr. Onis. 
Ghibu; in com. p. censurarea socote- 
lilor pe a. 1923 şi a bugetului pe 1925: 
dnii I. |. Lapedatu, ilie Pop, i. Ge- 
orgea, Câlnicean şi Dr. Mih. Mărcvş; 
în com. pentru înscrierea de membri: 
dnii Dr. T. Botis, Dr Liviu Tămăşdan, 
Traian Magier, Const. Popa, prof. Di- 
mitriu și prof. Dante Gherman; în 
"com. p. studierea proiectului de modi» 
ficare a statutelor: dnii Dr. A.' Cioban, 
P.. Fotoc, Ascaniu Crișan, Dr. Emil 
Pop şi Nic. Bogdan; în com. de can- 
didare pentu completarea locurilor 
vacante în comit. central: doii Dr. O. 
Russu, Dr. 1. Robu, Gh. Adam, Dr. 

"Oct, Prie şi Dr. Eug. Nicoară. 
In lista p. examinarea roporiului 


general a fost ales şi di T. lacobescu, - 
reprezentantul Basarabiei, 

Di preș. a învitat comisiile să se 
întrunească în Palatul cultural, după 
masă, ca să delibereze, și -a ridicat în- 
tâia şed. a adun. gen. 


La orele 6, în aceeași zi, a urmat, 
în sala festivă a Palatului Cultural, ‘© 
ședință festivă a secțiilor ştiinţifice. li 
terare. in faţa unui public numeros a 
ținut d! prof. univ. Dr. Joan Lupaș o 
conierenţă despre: «Doi umaniști ro- 
mâni din secolul al XVI-lea». Cei doi. 
umaniști au fost Nicolae Olah, cance- 
larul de pe lângă craiul Ardealului, şi 
Mihai Valahu, alt cancelar pe lângă 
craiul Ardealului şi al Uogariei. Con- 
ferenţa, plină de adânc şi documen- 
tate studii istorice, a fost urmărită cu 
viu interes. Sperăm să o publicăm în 


întregime, având promisiunea confe- . . 


rențiarului, îndelung ap'audat. 

A doua ședință s'a deschis a doua 
zi, în 9 Naeo vrie, la ora 11. Pe lângă 
numerosul pubiic din şedinţa prece- 

-deută au mai sosit câteva persoane . 
marcante, reprezentante ale societăţilor 
noastre culturale. DI prezident a dat 


“cuvântul dlui colonel Baraloglu, dir. 


gen. à soc. «Cele Trei Crişuri» din, 
Oradea-mare. Di colonel salută in 
cuvinte avântate soc; noastră. DI secr. 
adm. Romul Sima cetește mai 'apoi 
salutul <Asociaţiunii Cierului Andreiu 
Şaguna» din Mitropolia ortodoxă a 
Ardealului, apoi dela: P. S. Sa Episc. 
R. Ciorogariu şi. mai mulți fruntași din 
Oradea-mare; dela dl ministru al cul- 
telor şi arielor, Al. Lapedatu; dela 
Asociaţiunea Maramurășan:, dela di 
Ifrim, preş. Ateneului popular Tâtă- 
raş-laşi; dela d! L. Vidu, preş. <Aso- 
ciației corurilor şi fanfarelor române 
din Banat» ; dela dl Dabiciu, dir. desp. 
«Moldova nona» ; dela maioritatea po- 
porului din Scheiul Braşovului. Urările 


— 556 


acestei de bine sunt luate la cuno- 
stinţă cu vii aplauze. 


Urmează un lung şi prea-intere- 
sant raport al dlui Dr. Onisifor Ghibu, 
raport rostit în numele comisiei pentru 
cenzurarea raport. general al comite- 
ului central pe anul 1923/4. DI ra- 
portor constată că «Rap. gen. dove- 
deşte că <Asoc.> se întăreşte şi creşte, 
că este o ființă viie, muncitoare şi în 
plină desvoltare»,- Rap. gen. îl găseşte 
- conștienţios, cu dragoste de cauză şi 

cu pricepere. Apreciează activitatea 
preşed. comitetului central, a fanc- 
ționarilor, a directorilor de despăr- 
țăminte şi a colaboratorilor lor. — 
-Dupăce remarcă şi raportorul reuşita 
celor 3 manifestații recente ale <Aso- 
- ciatiunei» noastre, cere ca adunarea 
generala «să exprime mulțumiri dlor 
directori ai despărțămintelor, cari s'au 
distins prin o lucrare continuă şi siste- 
matică în înteresul culturii poporului 
nostru, în cadrele acestei instituţii». 
Adun. gener. primeşte cu viforoase 
aplauze propunerea aceasta. Rap. cere 
mai departe să se cerceteze cauzele 
cari au zădărnicit propaganda cultu- 
rală în despărțămintele, cari mau dat 
semne de viaţă. Să se caute o cola-- 
borare tot mai intensivă în despàrță- 
minte cu societăţile cari lucrează. Co- 
mitetul să stăruiască pentru înfiinţarea 
de nouă despărțăminte în părţile ar- 
delene. A urmat un punct însemnat, 
care a fost discutat pe larg: partici- 
parea noastră în Basarabia. Pentru. 
pregătirea terenului și înființarea de 
numeroase despărțăminte în Basarabia 
s'a ales o comisiune specială, com- 
pusă din următorii: cei doi Mitropo- 
liţi ai Ardealului: 1. Prea Stinția Sa Dr. 
Nicolae Bâlan şi i. P. St, S. Dr. Vasile 
Suciu, d-nii Octavian Qoga, Dr. Va- 
leriu Branişte, Dr. Sextil Puşcariu, 
Gh. Bogdan-Duică, Dr. loan Lupaş, 
i i z 


Dr. Onisifor Ghibu, Dr. Tiberiu Breși 
diceanu, loan Agârbieeanu, Dr. ioan: 
Coltor, Dr. Gh. Ciuhandu, Dr. Aurel 
Lazar, Dr. Gh. Preda, Dr. Atanasie 
Popoviciu, Dr. Livin Câmpeanu, loas? 
Bârlea, Alex. Lupeanu și Dr. Hori 
Petra-Petrescu. 
Această delegaţiune, care se v 
puteă completă după trebuinţă, va lu 
legătură cu fruntașii din Basarabia, în 
viitorul apropiat, DI raportor propune,; 
şi adun. gen. îşi dă consensul, să se 
publice 3 broşuri pentru Basarabia: f 
Una cu litere latine,: despre institu 
țiunea noastră, pentru conducătorii .; 
Basarabiei, preoți, învăţători, etc.; 2. 
alta simplă, pentru ţărani, cu litere- 
slavone şi 3. a treia pentru transai: i 
strieni, în care să se arete că mol- 
dovenii” și românii sunt tot-una. Rap. ~ 
propune ca, dupăce s'au răspândit ; 
aceste trei publicații, sistematic, să se” ; 
țină adunarea gen. în Basarabia, la ` 
Chişinău. -- Va trebui să ne îngrijim să 
dăm hrană sufletească şi fraţilor noştri : 
din afară de România. Rap. gen. de 
pe anul viitor să aducă date concrete , 
şi în privinţa aceasta. După ce amiu- 
teşte d! ref. punct de punct activitatea - 
desfăşurată, se hotăresc următoarele : .. 
<Aspc.» işi va intensifica activitatea la 
sate şi orașe, înființiod pretutindeni 
agenturi şi biblioteci poporale, pe cât 
se. poate, lucrând în deplin acord cu 
celelalte societăți culturale şi biseri- “ 
cești; își va da silința să se ridice în 
fiecare sat câte o casă naţională şi - 
pentru instituirea unui referent special i 
al acestor case; va promovă cursurile 
de analfabeți în şi mai mare măsură,’ 
publicând concursuri, cu premi pentru, 
ceice învaţă pe alţii și pentru ceice au „i 
arătat spor la învățătură, va intensi- 
ficà ţinerea cursurilor de împletit nus ` 
iele, +poi alte cursuri din mai mulţi 
rami de industrie casnică; va încu- : 
rajă şi pe viitor aranjarea expozi-.:; 


— 557 — 


iilor de tot felul; se va`îngrijì ca 
conferenfiarii propagandişti să- spo- 
rească (deoarece un singur conferen- 
iar este prea puțin); se va ţineă con- 
tactul și mai strâns cu despărțămin- 
tele, trimițându-se delegaţiuni din cen- 
. tru în despărțăminte, iar membrii sec: 
“ţiunilor ştiinţifice-literare vor îi rugaţi 
să cobgâre cât mai des în mijlocul 
„poporului; chestia teatrului (trupa 
«Asoc.» cu dir. artistic dl N. Băilă) 
să fie dată desp. Sibiiu, iar d! N. B. 
“să compună, împreună cu secţia ar- 
“tistică, un repertoriu cât mai potrivit 


-şi complet al pieselor vrednice de jucat - 


de diletanţii noștri, la sate şi oraşe. 
“Totodată să: se îngrijească dl N. Băilă 
şi ca reprezentațiile trupelor de dile- 
tanți să fie mulțumitoare. Se vor da 
premii pentru scrierea de piese teatrale 
„bune, cari se vor publică în Bibl, pop. 
a «Asoc.» ; în «Bibl. pop.» se vor pu- 
„Blică nu numai cărți de literatură, ci 


“şi de economie, de teatru, etc. (Desp. - 


Sibiiu i se adne mulțămiri şi laude pen- ` 


“tru activitatea desfăşuraia, în deosebi 
pentru biblioteca de buletine, editată 


-de desp.); în privinţa «Transilvaniei» ` 


“se hotăreşte instituirea unei comisii 
“compusă din reprezentanţi ai tuturor 
-secţiunilor ; regulamentul cel vechiu al 
-secţiilor ştiinţifice-literare trebuind să 
:se acomodeze recerinţelor celor nouă, 
schimbându-se și statutele — regula- 
mentul secţiilor, întocmit de dl Gh. 
“Bogdan-Duică se transpune comit. 
-central pentru a fi prezentat adunării 
plenare a secțiuuilor din a. viitor şi 
apoi adunării gen. proxime a <Asoc.», 
:spre aprobare; în privinţa conferen- 
telor, a prelegerilor şi şezătorilor cul- 
‘turale se recomandă o- intensificare a 
„acestora, la sate şi tot.așă la periferia 
-oraşelor; în priviața muzeelor se re- 
comandă comit. centr. și organelor 
«din desp. să se insiste pentru înfiin- 


sțarea de muzee regionale, crearea mu- 


“zeelor mari fiind în competenţa sta- 


tului; pe lângă înființarea muzeelor 
regionale să se înfiinţeze și biblioteci 
regionale; loteria să fie sprijinită cu mai 
mare zel; comitetul sà. stărue ca or- 
ganele statului nostru să pună la dis- 
poziţia asoc. noastre subvenţii mai de 
seamă şi permanente, ca să putem 
lucră — fiind aceasta în interesul bine 
priceput al statului; mecenaţilor, cari 
au înființat fundaţiuni, li se aduc cele 
mai călduroase mulțumiri (din fonda- 
țiunile 1. Petran și Bădilă-Moldovan, 
creiate cu acelaş scop nobil, să se în- 
ființeze un cămin studenţesc, foarte 
necesar în ziua de azi — iar fondu- 
rile mărunte să se concentreze, spre 
a fi de folos în scumpetea ne-mai' 


“ pomenită de astăzi); se ia la cunoştinţă 


raportul privitor la internatul de fete 
susținut de «Asoc.» şi se hotăreşte ca: 
«să se primească cu preferință fetițe 
de ale membri'or <Asoc.», cari nu pot 
îi decât români»; să se repete rugă- 
rile an de an la organele administra- 
tive şi să se stărniască la comune pentru 
înscrierea de membri și pentru ca în 
bugetul comunelor să se ia un anumit - 
procent pentru «Asoc» ; să se stăruiască 
şi mai mplt şi la despărțăminte și la 
agenturi pentru înscrierea de membri; 
membrilor decedați li se aduce prinos 
de laudă prin sculare în picioare și 
prin un «Dumnezeu să-i ierte» simţit; 
dlui Iulian Marțian îi primeşte adun. 
gen. demisiunea din calitatea dsale de 
membru în comit. central, în urma 
motivelor invocate; adun. gen. ia: la 
cunoștință cele raportate cu privire la 
Biroul <Asoc.s, la agendele ei, la che- 
stia locuințelor din casele ei şi stăruie 
să se ocupe postul de secretar literar 
cât mai curând, iar locninţele să fie 
evacuate, ca să poată fi folosite. pentru 
scopurile societăţii noastre, ca locuinţe 
pentru funcționari, pentru muzeu, bi- 
bliotecă, etç. In privința ţiacrii adun. 


— 558 — 


generale din anul viitor, se hotărește 
ca să se ţină în orașul Reghinul-săsesc, 
din prilejul comemorării a 50 de ani 
dela moartea baronului Vasile L. Pop, 
al doilea preşed, al «Asoc.». O bro- 
șură să se tipărească cu biografia fo- 
stului președ. — D) președ. Goldiș 
mulțumește dlui raportor Dr. Ghibu 
pentru osteneali. A urmat un con- 
ştiențios raport al dlui /oan 7. Lape- 
datu, în numele comisiei încredințate 
cu cenzurarea socotelilor pe a. 1923 şi 
cu examinarea proiectului de buget pe 
a. 1925. Comisia a aflat conturile în- 
cheiate la sfârşitul a. 1923, bilanţul 
gen. şi contul de cheltuieli şi venituri 
- în consonanţă cu cărţile principale și se- 


cundare, purtate îm ordine şi cu pie-. 


sele justificative. Datele le ailă cetitorul 
în rev. noastră din numerele precedente 
(10—11). Comisia a rugat adun. gen. 
să ia act de raport şi să 1. aprobe în- 
cheierile dela finea a. 1923, bilanţul 
gen. și contul de cheltuieli şi venituri 
în textul şi cifrele prezentate de co- 
mitetu! central; tot asemenea să aprobe 
şi socctelile încheiate pro 1923/4 ale 
internatului «Asoc.», apoi 2. să dea 
comit. centr. descărcare pentru ge- 
stiunea financiară pe susnuimiteie pe- 
rioade. Vorbind despre bugetul pe a. 
1925 și ajutoarele puse în vedere din 
partea autorităţilor statului, raportorul 
constată, că «reprezentanții statului 
apreciază azi în mod mai just scopu- 
rile «Asoc.» şi — în deosebi — silinţele 
şi devotamentul pentru realizarea ace- 
stor probleme». 

Adunarea a luat act cu mulțumită 
de raportul comisiei încredințate cu 
cenzurarea chestiunilor financiare şi a 
aprobat cele cerute de comisie, 

„In numele comisiei alese p. în- 
scrierea de membri noi a raportat d! 
prof. Dante Gherman, aducând ia cu- 
noştința adun. gen. o listă respectabila 
de membri. S'au înscris: în membru 


fondator la «Casa Naţională», cu 1000 
de lei; 39 membri fondatori cu câte 
400 lei (15,600 lei); 75 m. pe vieaţă cu 
câte 200 lei (15,000 lei); 94 m. activi 
à 10 lei (940 lei) și 20 m. au achitaţ: 
taxa lor de 10 iei, ca m. activi, şi pe 
1925 (200 lei) — laolaltă: 207 membri. ` 
cu 42,740 lei. — Raportul s'a luat la 
cunoștință cu aplauze prelungite. — 
Şedinţa s'a ridicat la ora 1, urmând 
să se discute punctele cari au mai 
rămas în program, după masă, 
Ședința a Ill-a a adun. gen. s'a 
deschis la ora 4 d. a., tot în «Palatul. 


cultural», 


La ordinea zilei a fost Raportul” 
comisiei alese pentru examinarea Pro- 
iectului de modițicare a Statutelor Aso- 
ciației. Raportorul comisiei a fost di 
Dr. Aurel Cioban. |n urma desbaterilor 
urmate în comisie, pe baza Proiectului 
tipărit, se fac unele moditicări neesen- 
țiale ia §§ 3, 8, 9, 16, 20, 24, 39, 42, 
43 şi 44. Pe cetitorii acestor rânduri îi 
pot interesă-cu deosebire următoarele 
hotărâri: ia $ 9: Adun. stabileşte, la 
propunerea comit. centr., următoarele 
taxe, cari nu vor fi întroduse în statute- 
(putând taxele acestea să se schimbă: 
la adunările generale) : 1. membru fon-- 
dator al «Casei Naţionale» centrale este” 
cel ce plăteşte deodată cel puţin o 
sumă de 5000 de lei; 2. membru fon- 
dator al « Asociațiunii» este cel ce plă- 
teşte deodată cel puţin o sumă de 1000: 
de lei; 3. membru pe viață este cel 
ce plăteşte odată pentru totdeauna 500 
de lei; 4. membru activ este cel ce plă- 
teşte o taxă anuală de 50 lei; 5. membru 
ajutâtor este cel ce plăteşte o taxă 
anuală de cel puţin 10 lei. — Adunarea 
gen, are de aici înainte îndreptăţirea 
de a alege dintre membri <Asoc.», pe 
timp de 5 ani: pe președintele «Asoc.» 
şi comitetul central, care constă, pe 
lângă membrii de drept, cari sunt toţi 
preşedinţii secţiilor știinţif.-literare ale: ” 


= ai 


n = 


` «Asoc», încă şi din 40 membri activi, 
dintre cari cel puţin 15 cu, locuinţa la 
sediul «Asoc». De aici înainte vor fi 
doi vicepreşedinţi. 

(Statutele schimbate an fost îna- 
intate dupa adun. gen spre aprobare 
forurilor competente ale statului. După 
aprobare “vor fi aduse la cunoştinţa 
publicului nostra.) 


A urmat raportul diui Dr. Octa- 
vian Russu, în numele comisiei alese 
„pentru propunerea a 3 membri noi, cu 
cari să se complecteze locurile vacante 
în comitetul central.. Au fost aleşi cu 
aclamaţie dnii: prof. univ. Dr. Alex. 
Borza, din Cluj; Petru Dreghici, sena- 
tor şi /oan I. Lapedatu, direct. <Băncii 
de asigurare Prima ardeleană», prof. şi 
deputat. 


In numele comitetului central şi 
al său, propriu, a venit dl preș. Goldiş 
cu propunerea de a fi ales membru 
onorar al «Asoc.» di Alexandru Lape- 


datu, prof. univ., actualul migistru al- 


cultelor şi :rtelor. Procesul verbal ne 
dă următoarele desluşiri: «(dl Alex. 


Lăpedatu este o) persoană marcantă 


în viața neamului nostru», «şi-a câş- 
tigat merite deosebite pentru institu- 
țiunea noastră, îndeosebi în ce priveşte 
manifestațiunile «Asoc,» din a. de ge- 
stiune expirat, în Munţii Apuseni, dă- 
ruind aproape un milion de lei pentru 
Muzeul şi Biblioteca Avram lancu dela 
Vidra şi pentru Casa Naţională dela 
Ţebea. — In considerarea incontesta- 
bilelor merite, ce di Al. Lapedatu şi-a 
câştigat pentru. «Asoc.», adunarea îl 
proclamă membru de onoare al insti- 
tuției noastre şi se hotăreşte a i se 
„aduce pe cale telegraiică alegerea la 
cunoștința». : l i 

A urmat propunerea dlui preot 
loan Costin de a se da atenția cuve- 
nită memoriei lui Vasilie Lucaciu, care 
a binemeritat pentru neam. O propu- 


nere concretă va aduce comitetul cem- 
tral la proxima adun. gen. > 


DI preş. mulţumeşte tuturor mem - 
brilor. şi publicului, societăţilor. cultu-- 
rale surori, reprezentate la sărbătoarea .. 
aceasta sufletească, organelor politice 
şi administrative ale statului și ora» 
şului Arad, pentru interesul deosebit 
arătat «Asoc.» şi încheie ședința in- 
mijlocul unui entuziasm vrednic de 
momentele înălțătoare dela adunările 
gen. de dinainte de răsboiu. 


Şedinţa a Il-a festivă a secțiilor: 
științifice-literare. După o scurtă pauză 
sa deschis şedinţa festivă a Il-a. DI 
prezid. Goldiş a dat cuvântul dlui prof. 
univ. Mih. Dragomirescu, sosit anume 
ca reprezentant al < Universității lib ere» 
din Bucureşti. Dl Dragomirescu ro- 


- steşte o interesantă 'conferență, ana-. 


lizând starea de spirit, în clasele so- 
ciale din Ardeal şi din vechiul Regat — 
trăgând paralele şi evocând pe pur- 
tătorii cugetării românești din diferi-- 
tele epoci. Cebace tinde <Universi- 
tatea liberă» în vechiul Regat a săvârşit 
«Asociaț.» noastră timp de 6 decenii, 
susține conferenţiarul ! E de dorit, în 
folosul unificării noastre culturale, ca: 
« Asociaţiunea> să-şi întindă aripile şi 
peste Carpaţi, servind ca exemplu so-.- 
cietăților culturale. — DI președinte a 
exprimat mulțumirile adunării diui con- 
ferenţiar şi «Universității libere», con- - 
duse cu atâta destoinicie de dna Sa- 
bina Cantacuzino — iar asistența ova- . 
ționează pe conferenţiar şi <Univer-: 
sitatea liberă». P l 
«Conferenţa dlui prof. universitar, 
totodată președintele secției lit.-art. a 
societății noastre, G. Bogdan-Duică: 
a fost ținută la nivel academic. Ca: 


„titlu a avut conierenţa: «Trecerile lui 


Eminescu prin Ardeal». Pe baza unor 
date cu desăvârşire inedite, aduna te- 
cu multă migală din ziarele contem-- 


— 560 — 


porane, după studiarea arhivelor — 
ne-a reconstruit d! Bogdan-Duică iti- 
nerarul tinărului Eminescu prin Ardeal 
şi a căutat cu succes să ne transpună 
în mentalitalitatea de pe atunci a poe- 
tului. Conferenţs, ţinută cu vervă, a 
fost indelung aplaudată. . 

Di președinte n'a avut decât să 
fie expresa opiniei publice, aducând 
mulțumitele întregului public pentru 
prea interesanta conferenţă. A încheiat 
apoi ședința festivă, luându-și rămas 
bun dela public. 

Acesta este, pe scurt, raportul 
despre cele 3 şedinţe plenare și cele 
2 şedinţe festive. . 

Trebue să amintim aici și animata 
„Seară de cunoştinţe, animată ca cele 
de dinainte de răsboiu; Banchetul stră- 
Jucit din restaurantul «Crucea Albă», 
unde autorităţile Aradului au avut ca 
oaspeţi peste 300 de persoane; cov- 
-certul societății studenţeşti .din Cluj 
<Crişana» (preşed. soc. di Dr. loan 
Popoviciu ; solişti dşoara Viorica Radu, 
dl Lazar; la pian dşoara Viorica Radu, 
şi di Gherman; dirigentul corului dl 


Liviu Timbuș), dat în condiţii lauda- 


bile, vrednice de o tinerime conştie 
de misiunea e: culturală. 

Toate ’n tot: o adunare gen. vred- 
nică de <Asoc.», din cele mai bune 
“vremuri de dinainte de răsboiu. 

* 


Serbările dela Mărăşeşti. In urma 
“învitării «Soc. naţ. ort. a fem. rom.» 
a luat parte in 28 Sept. 1924 un de- 
legat al nostru la inaugurarea mauzo- 
leului dela Mărăşeşti. Delegatul nostru, 
di dir. Dr. V. Bologa, a rostit urmă- 
toarea vorbire: 


Preastimată Doamnă Prezidenta! 
Iubiţilor Fraţi! 
in numele <Asociaţiunii pentru li- 
teratura română şi cultura poporului 
român» din Transilvania și părţile un- 


gurene, cu sediul în Sibiiu, am onoarea 
să aduc omagiul respectuoasei mele 
solii la acest act măreț, pătruns de 
fiorul sfânt al creştinismului adevărat 
şi al fratelui devotat, de acelaş sânge. 

Această «< Asociaţiune» a răsărit din 
frământările sevolnuţiei naţionale dela 
1848/49. Aceiaşi bărbaţi distinși. ai nea- 
mului, cari au condus destinele și is- 
bândele revoluţiei, în frunte cu neui- 
tatui nostru erou Avram /ancu, a cărui 
aniversare centenară în zilele trecute 
o serbarăm cu cel mai înalt fast po» 
sibil, al strălucitei Regalități Române, 
zic, aceiaşi bărbați au pus peatra fun- 
damentală şi pentru această instituție 


` culturala. Născută din frământările po- 


porului nostru, a cultivat cu nespusă 
stăruință limba noastră strămoşească, 
tradiţiile şi idealul nostru naponal. 
Prin aceste criterii a încălzit inimile 
şi a adunat în jurul său pe toți fiii 
neamulu, fără osebire de confesiune 
sau nuanţe politice, cum adună găina - 
puii pe lângă sine, şi i-a ocrotit, i-a 
crescut şi desăvârşit pentru interesele 
noastre proprii. In conștiința acestui 
mănunchiu de fii devotați ai neamului, 
s'au frânt întotdeauna valurile dușma- 
nilor seculari, ca de o stâncă de bazait. 

Acestei împrejurări este a se mul- 
țumi, că la plinirea vremii, când In- 
gerul Domnului a buciumat drepturile 
popoarelor pe acest pământ, pe noi 
ne-a găsit Ţara-Mamă un trup şi un. 
suflet, gata de a intră cu ori-ce preţ 
întru bucuria Domnului, sub mândrul 
nostru treicolor. 

Eroii noștri însă, pentru a căror 
sfinte oseminte s'a ridicat acest mo- 
nument măreț, până a ajunge la în- 
făptuirea dreptului şi a libertăţii noa- 
stre, au adus cel mai înalt sacrificiu 
de sânge şi de energie. 

Am rămas cutremuraţi în sufletul 
uostru, când am cetit această minune - 
a istoriei, scrisă cu peana muiată în 


— 561 — 


sânge şi lacrămi, de disiiosul ei autor, 
di Kirițescu, și nu găsim cuvinte, cari 
să exprime îndeajuns proînndul nostru 
sentiment de recunoştinţă, de adimi- 
raţie și de venerație. , 

l Voi, iubiților eroi, ați fost înce- 
putul libertății noastre: Voi ați rupt 
lanţurile barbariei seculare. Voi ați 
sămănat pacea şi drepturile neamurilor 
pe acest pământ! 

Glorie se cuvine vouă! Olorie-in 
cer și pe pământ!,, 

Recunoștinţa şi Voi alia noastră, 
pururea vă va iusoţi, din spiță în spiţă. 

lar aici, adunaţi în jnrul vostru, 
jurăm, că vom păzi cu sfinţenie moşia, 
ce ne-ați lăsat, lărgită şi întregită în 
hotarele ei, mândră, bogată şi superbă, 


ca puţine altele, şi cu aleasă menire! 


culturală in concertul popoarelor ci- 
vilizate. 

Binecuvântată să vă fie memoria !» 

- . 

Serviciul sanitar al României şi 
Igiena publică între anii 1905—1922 
„de Dr. 1. Bordea; director general al 
serviciului sanitar, 

O lucrare pe'cât de mare, pe atât 


de interesantă, căci în cuprinsul ei de ` 


885 pagini, format mare (dublu), se 
“ găsesc şi numeroase tabele, statistici, 
diagrame, hărţi, etc., cari ajută odată 
_ mai mult, ia documentarea celor 110 
' chestiuni tratate cu multă competinţă 
de cei în drept.. J 


“+ Ar fi imposibil ca în cadrul re- 
strâns al revistei de față să se poată 
scrie amănunțit asupra fiecărei din 
aceste chestiuni, îmi fac o datorie de 
conştiinţă a recomandă lucrarea aten- 
ției tuturor acelora ce se interesează 
de sănătatea poporului nostru, ca pe 
una din lucrările sanitare de cea mai 
„mare valoare ce a putut emană dela 
direcția generală a serviciului nostru 
sanitar. 


„Toţi acei ce doresc deci a eu~- 
noaște datele istorice şi de evoluţie: 
ale serviciului nostru sanitar ; cele pri- 
vitoare la organizarea acestui întins: 
serviciu cu toate atribuţiile ce se exer- 
cită prin direcţiile de serviciu centrat 
(budgetele. diferiților’ ani,: exercițiul 
medicinei, farmaciei, veterinăriei, den- 
tisticei şi moşitului, învățământul sa-: 
nitar interior, serviciul contencios, acel 
tehnic, casa sănătăței publice rurale, 
donaţiuni, testamente, etc.); funcţio-- 
narea în detaliu a diferitelor servicii cen- 
trale (aprovizionarea cu instrumente,.. 
medicamente şi material sanitar, dife-- 
ritele ateliere, farmacia, laboratorul,. 
etc.); funcţionarea serviciilor dela pe- 
riferie (azistenţa sanitară în comune,. - 
infirmierii, sanatorii, azile și spitale,. 
stațiunile baineare şi climatice, poliția. 
sanitară, maritimă şi fluvială, mișcarea: -~ 
populaţiei noastre în raport .cu dife- 
ritele boale contagioase și medico- 
sociale, etc.) precum 'şi acelea ce pri~ 
vesc higiena publică (apa, laboratoa-: 
rele de chimie, eté), pot găsi în lu- 
crarea sus-menționată tot ceeace le: 
trebue. - r 

Dacă mai adăygăm că lucrarea 
este scrisă într'un stil clar şi pe înfe - j 
lesul tuturor, că prezintă un tipar ire- 
proşabil şi-o hartie, care ne: este dat 
să o vedem rar după răsboiu, înțe- 
legem ușor cum aceste condiţii con- 
tribue să o facă şi mai aceepiabilă la 
cetit şi consultat. 

Nu putem decât felicită pe iniția- 
torul acestei lucrări, di Dr. Bordea, 
pe modestul și conştiințiosul Dr. Ka- | 
minski și pe distinșii colaboratori me- : 
dici (Glicsman, Popp, Cristodulo, Dra- 
goş, Leonida Paul şi Cărbunescu) pre- 
cum şi pe funcţionarii superiori (Gri- 
gorescu, Enescu, Verussi, Tilibaşa, 
Baciu, Pretorian, Zlotescu şi Begnescu) 
pentru străduința ce au pus-o de a 
scoate Ja lumină o lucrare, care ono- 


— 562 — 


trează nu numai serviciul sanitar, dar 
“ţara întreagă. 

Ar fi de dorit ca rezumate din 
chestiunile cele- mai importante (dacă 
„nu din toate) să fie traduse în limbi 
străine, pentru a fi aduse şi la cuno- 
-ştința celor interesaţi, din alte ţări. 

Dr. P 


q loan Hango. In dimineaţa zilei 
-de 13 Oct. 1924 o apendicită, operată 
cu câteva ceasuri prea târziu, curmă 
brusc firul vieţii profesorului dela liceul 
< Andreiu Şaguna» din Braşov, membru 
pe viaţă al «Asociației» noastre, Joan 
„Hango. Moare în puterea vârstei — 
aveă numai 36 de ani, în plină acti- 
vitate. Coborise de pe catedră abiă 
"cu trei zile înainte de moarte. 

Cine cunoaște golurile mari din 
sânul corpului didactic şi ardenta ne- 
„cesitate a şcoalei române de bărbaţi 
calificaţi, va înţelege uşor şi durerea 
„generală pricinuită de moartea prea 
timpurie a acestui probat educator, 

` Pierderea pe eare o sufere corpul 
didactic secundar prin trecerea la cele 
eterne a prof. Hango’ e cu atât mai 
«dureroasă, cn cât în cel dispărut pierde 
“an caracter de o deosebită fermitate, 
pe care nici o elocinţă, nici o intimi- 
dare nu-l puteà abate dela calea pe 
care i-o dictà sutletul său onest. Duş- 
man hotărât al celor cu doi bani în 
trei pungi, abili măsluitori de conștiințe, 
a fost pilda viie a cinstei, care nu cù- 
noaște transacţiuni vinovate, a con- 


ştiinţiosităţii dusă, uneori, pânâ-a pe- 


dantism, a muncii fără preget, pusă, 
- , cu toată generozitatea unui suflet ales, 
în serviciul tinerelor generaţii, cari se 
ridicau de pe băncile acestui licev. 
Brașovul pierde în prof. Hango 
şi pe bucurosul colaborator la toate 
acțiunile de bine ale societăţii şi, mai 
ales, pierde pe directorul! Internatului 
de băieţi al liceului, la care funcționă: 


-său de naştere, să găsească acolo, 


aici: 


o slujbă deosebit de grea, pe care 
însă o îndeplineă cu multă vrednicie: 
de patru ani şi căreia Hango îi închi 
nase cu .tot. devotamentul întreaga 
tihnă a vieţii. 

El moare chinuit, de sigur, de o 
justă nedumerire: De ce trebuie să 
cadă e], în floarea vârstei, din şirul: 
atât de rar al sămănătorilor harnici, 
bucuroşi şi ei și bucuroși și alţii de 
munca lor, când atâţi trântori, mai în 
putere poate decât băiatul orfan de 
țăran, trecut prin atâtea necazuri, se 
lăfaiesc în tot huzurul și tigna vieții? 

Deie Dumnezeu ca neodiknitul 
dascăl din Brașov, pornit — ca să nu $ 
se mai întoarcă — spre cimitirul satului. 


lângă părinţii şi fraţii săi, ce n'a avut 
odihna: netulburată. Ax. B. ` 
* f 4 

O hotărâre înțeleaptă. Știm că 4 
întrunele comune mai mari de ale $ 
noastre şi în unele oraşe ardelene dom- 
neşte molima dansurilor moderne, de 
aceea tipărim cu plăcere următoarea 
veste: In 22 Oct. 1924 au ţinut con- 
cetăţenii noştri Saşi o adunare în Sibiiu. 
Au ‘luat parte la adunare: societăţile ` 
femeilor, societăţile bărbaţilor 
acelea ale tinerilor de  naţiona- 
litate săsească. A fost la ordinea 
zilei delăturarea jocurilor moderne: 
Shimmy, Tango, Onestep, Foxtrott 
şi cum le mai cheamă. In una- 
nimitate au hotărât mamele, taţii, și 
tinerii că nu vor mai jucă în decursul ; 
iernii şi nici când altădată jocurile; * 
acestea, iar profesorilor de dans li sa 
interzis, odată pentru totdeauna, să inë 
veţe pe tineri dansurile, cari au pornit $ 
din cele mai defăimate locuri ale Ame» ; 
ricii, unde se adună femeile pierdute 
şi pungașii, ca să. își întărite simțurile, 
O asemenea hotărâre împotriva dan» 
surilor acelora a luat și societatea sa 
sească braşoveană. — Aplaudăm şi nol 


” 


— 563 — 


paşii aceştia şi punem în vedere tu- 
xurora, cărora le zace la inimă viitorul 
meamurilor, să pornească o luptă sè- 
rioasă împotriva primejdiei, 


- Un consliiu superior al energiei. 
Parlamentul a votat o lege pentru uti- 
Jizarea diferitelor energii și pentru du- 
„cerea în îndeplinire al unui întins plan 
-de edificare a ţării. Pentruca să se 
poată duce în îndeplinire planurile 
acestea folositoare ţării întregi s'a in- 
stituit un consiliu superior al energiei. 
Din el-fac parte: reprezentantul con- 
:siliului superior al apelor, directorul 
serviciului din ministerul industriei, 
delegaţi ai ministerelor de comunicații 
şi lucrări publice, precum şi ai altor 
societăţi interesate. Consiliul este for- 


mat din dnii: Rudolf Oprean, Victor > 


“Bruckner, Const. Roman, C. R. Mircea, 
inginer; Const. 
Mrazek, ing. Virgil Alimănăşteanu, N. 
Budurescu și d. Ştefan Bogdan. Dl 
ministru al industr. şi comerț. a des- 
chis şed. constitutivă (Noemvrie 1924) 


şi a arătat că legea se ocupă cu căr-: 


Dunii, cu petrolul, gazul metan şi că: 
„derile de apă din România. Comisiunea 
s'a constituit astfel: Preş. dl ing. Elie 
Radu; vicepreş. di prof. L. Mrazek; 
„membri: dnii C. Romano, ing. L. Du- 
mitriu, senator R. Oprean, ing. Sofian. 
In consiliul de mine dl ing, C. Buşilă, 
iar delegat în cons. sup. al apelor di- 
rectorul serviciului energiei. 

In 1922 a luat ființă o comisie, 
-care a funcționat pe lângă institutul 
geologic. Comisia aceasta (eu di prof. 
Mrazek) s'a ocupat de petrol- şi de 
cărbune şi a evaluat zăcămintele de 
petrol şi de gaz metan. Forţele hi- 
draulice au fost analizate în Jiu, Argeş 
și Buzău. 


„Astfel de întreprinderi să dea di- 
scuţii în societatea noastră şi prospe- 


i. Brătianu, prof. la. 


rarea unor astfel de instituţii să ne 
zacă la inimă! 


Traduceri din româneşte — în 
1. italiană. Rev. din Firenze // concilio, - 
organul interuniversitar al Italiei (edit. 
Campiteili), a publicat traduceri din 
Tudor Arghesi, din Reg. Maria, din 
Livin Rebreanu (Dezertorul), lonel 
Teodoreanu (Vacanţa cea mare). Edi- 


tura Campitelli a publicat un volum ` 


de nuvele românești de Mihail Sado- ` 
veanu. Volumu! s'a epuizat într'uu an. 
(Scrie «Cuvântul».) 

. 

„Datoria scriitorilor ca apostoli 
ai ideii naţionale“ a fost ideia fun- 
damentală a frumoasei cuvântări ro- 
stite de di prof. univ. Dr. I. Lupaș, 
membrul nostru în comitetul central, 
în numele nostru, la şezătoarea dată 


„de S. S. R. (Soc, Scriitorilor Români) 


în Teatral Naţ. din Cluj, în zina de 1 
Decemvrie 1924. Două pasagii mar- 
cante vor ilustră mai bine teza: sănă- 
toasă, susținută de orator. Fie ca aceste 
convingeri să pătrundă în opinia noa- 
stră publică şi ca publicul să şi /4creze 
amăsurat sfaturilor date, iar scriitorii 
de azi să fie apostolii „remarcaţi de 
di 1. Lupaș. 
~ «Ce poate îi mai edificator decat 
a oticiă împreună în templul unităţii 
naţionale, care-şi are temeliile cimen- ` 
tate nu numai prin jertfele de sânge 
ale luptătorilor cu arma, ci și prin sa- . 
crificiul de creer”și de suflet, pe care 
l-au adus luptătorii cu condeiul: toţi 
ceice din adâncimea veacului al XV, 
şi până în zilele noastre au contribuit 
la penetraţiunea și înfrumseţarea scri- 
sului românesc, la progresul limbii şi 
la triumful literaturii noastre naționale. 
«Sacrifieiul acesta a rămas adeseori. 
„pe nedrept trecut cu vederea, probabil 
din cauza modestiei şi a lipsei de in- 
demânate practică a celor ce au fost 


— 564. — 


şi sunt în viața neamului nostru în-. 


deplinitorii celei mai importante fapte 
de ordin sufletesc: creatorii și îndru- 
„mătorii conştiinţei naţionale. Ei au 


dat impulsul moral de căpetenie stră- . 


duințelor şi luptelor seculare. pentru 
unitatea şi libertatea tuturor fiilor nea- 
mului nostru, Prin ereaţiunile lor fe- 
lurite, prin îndrumarea vlădicilor şi 


preoţilor luminaţi, prin îndemnurile ` 


cronicarilor şi ale istoricilor, prin ver- 
surile poeţilor, prin cuvântările predi- 
catorilor şi prin scrisul cotidian mili- 
tant, al ziariştilor, cu un cuvânt prin 
toate produsele literaturii naționale s'a 
lămurit succesiv, în pături tot mai largi, 
conștiința poporului nostru, despre va- 
` loarea și menirea sa istorică. De aci 
a pornit apoi ofensiva sufletească îm- 
potriva tuturor cârmnirilor de usur- 
pațiune străină. Fiecare carte, fiecare 
gazetă. românească și-a împlinit da: 
toria de a surpă încet, dar sigur, te- 
melia acestor cârtuiri întinse din Apus 
și din Răsărit, fără nici un drept, asu- 
pra teritorului nostru naţional...» 
«Lumea noastră românească din 


părțile ardelene doreşte a se împăr- ` 


tâşi cât mai adeseori din comorile su- 
îleteşti ale scriitorilor consacraţi, cari 
înţeleg se facă din scrisul lor.un apo- 
stolat, o misiune sarcedotală pentru 
* înălțarea şi glorificarea perpetuă a ge- 
niului nostru naţional. Aceşti scriitori 
„organizaţi astăzi într'o societate a lor 
reprezintă o forţă naţionată propuisivă 
de care trebue să țină seamă toți fac- 


torii, cari înțeleg, că datoria statului, 


nu Se rezumă la fabricarea de legi şi 
încasarea de imposite, ci, dacă vrea 
să dobândească personalitatea statului 
cultural, are neapărată trebuință de a 
valorifică in propriul său interes şi 


spre binele neamului această forță ne- . 


prețuită a S. S. R. | è 
f «De mult s'a spus, că mărirea unui 
stat nu e nici bogăţia, nici puterea, ci 


virtutea, Pentru aceasta nu e permis ca 


rolul scriitorilor să rămână în viața sta~ 


tului nostru de ordin pur platonic. 
«Prin apostolia lor ei trebue să. 
creeze și se fortifice frontul unic su- 


fletesc ab patriei noastre, Ja toate gra-. ` 


nițele ; prin scrisul şi activitatea lor- 


trebue să producă o Schimbare «in: 


melius>, a mentalității curente, îndițăgă 
cugetele dela trebile marunre şi târâșe 
ale momentului spre problemele veşhice- 
ale vieţii noastre sufleteşti. Ei vor în- 
deplini în viața neamului nostru rolu} 


fecioarelor înțelepte din Evanghelie, 


priveghind ca să nu lipsească nicio-- 
dată untul de lemn al credinţii, al cu- 
getării şi al virtuților naționale: din: 
candelele noastre.. 

«Spre a puteă îndeplini misiunea. 
aceasta. ca nişte purtători ai cuvân- 
tului de lumină şi înfrățire, scriitorii 
români au datoria să urmeze pretu-- 
tindeni sfatul măestrului Vlăhuţă: 


«Aşă cuvântul să vi-l potriviţi 
Ca mii de inimi la un fel să bată 
` Şi miilor de veacuri să vorbiţi!» 


. 
+ - 


Din vorbirea de deschidere, la: 
Teatrul Național din Cluj, a şezătorii 


literare a preşedintelui Societăţii Scri--. i 


itorilor Români, O. Goga, reținem. 
următorul prețios pasagiu: 
«Da, domnilor, România se face- 


acum subt ochii noştri; uitaţi-vă în ` 
orice parte şi veţi inregistră pretutin-- 


deni, deodată cu farmecul nonităţii și 


dibuirile tulburi ale începutului. Im > 


economie, în administraţie, în politică, 
în toate ramurile e o revărsare haotică, 


Unii îi zic-desordine, alții balcarizare.: + i 


noi îi zicem început. Ştiţi, Dumnezeu 


a făcut lumea în şase zile, spune = 


Biblia. Ei bine, să nu ne adorminy 
cu vorbe. Noi suntem încă la ziua 


întâi, suntem generaţia din ziua întâi. > 
N'avem-nimic din disciplina armoni- : 


— 565 — 


zatoare a societăţilor constituite. N'a- 
vem tabla valorilor stabilite. In afară 
de rigurosul material prim, care se 
întinde în faţa noastră, totul oscilează, 
ezită încă. Moştenirile de odinioară 
ne urmăresc la orice pas, creiază ad- 
versități trecătoare şi un zgomot de 
ocazie. Ca la toate revederile târzii e 
o buimăceală la mijloc, sunt gesturi 


dezordonate și o reciprocă mirare, . 
protestare aproape. Adăugaţi la ace- 


ste neajunsuri fatale şi reflexele or- 
ganice din morbideța generală a con- 
tinentului de după răsboi. Umanitatea 
se sbate astăzi cu o rană în piept, 
convalescența merge greu, trăim clipe 
de o cumplită criză morală. la năvala 
atâtor porniri bolnave, sentimentul 
colectiv slâbeşte şi un individualism 
exagerat stăpânește sufletele. * Spiritul 
public la noi a câştigat. în suprafaţă, 
a pierdut în adâncime, Instinctul co- 
heziunii naţionale, scăpat din inchi- 
soarea de ieri, săitat pe o întindere 
vastă, pare uneori slăbit în intensitate, 
In aceeaş vreme pela granițele noa- 
stre sont numai pumni strânși în toate 
unghiurile, iar. aici acasă, ştiţi bine 
alături cu destui competiţionari ai tre- 
cutulni din vecini ca și din mari de- 
părtări ne-a copleșit o. năvală de 
„oaspeți, cari vor så se împartă pe că- 
maşa noastră. | j 
«În aceste împrejurări, domnilor, 
literatura trebue să reintre in rolul ei 
istoric, în rolul ei de apostolat, Socie- 
tatea, în zilele ei de creştere, statul 
proaspăt in epoca lui de copilărie, 
când totul e fragil şi totul fierbe încă, 
are nevoe de un asemenea rol. Lite- 
ratura apare și astăzi ca isvorul de 
țăpetenie al ideii naționale. Focuri 
aprinse pe culmi, gânditorii unui po- 
por în prefacere Sunt tot atâtea puncte 
de orientare. Din scrisul lor se des- 
face şi circulă în fibrele organismului 
fluidul nervos, puterea de viață. Scrii- 


„_breşoveană „Kiingsur“. 


torii cei mai de seamă ai misterului 
nostru de existență. In marele labo- 

ratoriu de energii producătoare ei vin . 
mai departe, ei se coboară mai adânc 

în sufletul unui neam. Celelalte ramuri 
de muncitori se pun de acord cu opor- 
tunitatea, artistul cu veşnicia. Opera 

de artă, domnilor, cuprinde în sine. 
deodată trecut, prezent şi viitor, ca 
orice creațiune din natură, ea e su- 

prema rațiune de a fi a oricărui popor. 

Cu deosebire însă în vremuri de gene- 

rală desțelinare a. patimilor, valorile 
estetice reprezintă o tendinţă de armo- 

nie superioară, ele îndrumă în mod per- 
manent curba intelectuală a societăţii, 
ele fixează ritmul de simțire al maselor. 

Gândiţi-vă, dacă în actuala învălmă- 

şală de preocupări pozitive, în atmo- 

sfera de târg slobod, care s'a abâtut. 
peste țară, nu e nevoie deo regenerare, 
de-o religie, de-un nou avânt spre ideal ? 

De unde să ne vie, cine să ni le dea? 

Eu mă gândesc Ja legenda miticului 

Orfeu şi răspund: /iterafura, 

«Dar in atară de aceste atribuţiuni, 
tocmai fiindcă ne găsim în sbuciumul - 
începutului, scrirforul la noi are şi un 
rol militant, o postură da hiptător şi 
de cetățean». 

+ ý 

Spicuiri din revista germană 
In Braşov 
sa infonțat în anul 1924 o societate 
(«Klingsor») pentru răspândirea cul- 
turii - (expoziţii, publicaţii, concerte, 
etc.) în Ardeal. Societatea e condusă 
de di Enric Zilich şi editează și o re» 
vistă -lunară (cu acelaş nume), care 
intră cu 1 Ianuarie în anul al doilea. 

Din sumarul bogat al nr.9 (Dec, 
1924) spicuim următoarele rânduri din 
raportul dlui Zillich despre expoziţia 
pictorilor români: «Expoziția de pic- 
turi a pictorilor români, ce s'a putut 
vedeă în Braşov. şi Sibiiu şi 'care a 
dat pentru întâiaş dată în Ardealul ïn- 

i 4 


a kð = Ei 


fluințat din partea picturei germane 
un teren mai mare urmaşilor francezi, 
a rămas remarcabilă ,.. fiindcă a dat 
prilej totodată, să recunoaştem ma- 
niera tendinţelor artistice româneşti. 
In pictura ardeleană, oricât de multe 
- și deosebite personalități o determină, 
e pus pontul principal. pe conţinutul 
lăuntric, care se manifestă în repre- 
zentare, câtă vreme la români graiul 
extern a obiectelor duce la sufletesc. 
Pictura ardeleană este mai spirituali- 
zată, drumul ei duce dela intern la 
extern, "cea românească de afară în- 
Jăuntru. Pictura aceasta nu va ajunge 
adâncimea plină de probleme a celei 
ardelene, fără de a îi din cauza acea- 
sta în ceeace prestează mai puţin pre- 
ţioasă. Are favorul că este mai ne- 
mijlocită, că este mai accesibilă de 
culori. Aceasta ca predispoziţie, ca 
moştenire a rasei şi a ţării, deşi (pic- 
tura românească) este umbrită de in- 
fluinţa franceză şi deşi rămâne vădită 
această influință la prima vedere. O 
înrâurire atât de înrudită nu este stri- 
căcioasă, ea de ea, numai să fie artiştii 
destul de mari, să poată creşte afară 


de sub influinţa aceasta. Artiştii ro-. 


mâni sunt numai în mică parte, de 
aceea şi cade paralela între dânşii şi 
ardeleni în defavorul lor. Unei po- 
. tențe picturale ca Eder, unei potenţe 
de desena:or Kimm nu poate fi pus 
alături nici chiar Iser, cel mai remar- 
cabil din români....> Tradacâtorul n'a 
văzut pânzele pictorilor români, ară- 
tate în Sibiiu şi Braşov, de aceea nu 
poate veriticà aserţiunile dlui Zillich. 
Poate că se va găsi cineva, care să 
comenteze teza şef-redactorului bra- 
șovean. 

De altfel atiim întrun articol al 
dlui Hans Wiihr, despre expressio- 
nismul pictorilor ardeleni şi, în spe- 
cial, despre dna Grete Csaki Copony, 
rândprile următoare, în cari e vorba 


„oapă (de dascăl 


de o biserică românească, pictată de 
un pictor german modern: «Intro bi- 
serică românească mică, din apropierea 
Bistriţei, a creiat pictorul Beindort pic- 
turi- murale, figuri mari de apostoli şi 
de -evangeliști, cari ocupă întreg spa- 
ţiul şi a căror fiinţă este' supraplină 
de ritmul de viață al artei celei mai 
nouă. Locuitorii satului, cari nu cu- 
nosc aproape nici o altă legătură de- 
cât aceea cu natura, sunt entuziasmați 
şi în capul lor s'a zămislit un fel de 
legendă, care s'a dat din casă în casă 
mai departe: pictorul este- un sfânt, 
fiindcă este în stare să zugrăvească. 
toate florile de pe suprafaţa pămân- 
tului. Cum ar fi privite din partea să- 
tenilor noştri astfel de picturi, dacă 
ar împodobi biserica unui sat săsesc, 
şi ce legende s'ar zămisli în capetele 
lor? Poate aceasta: pictorul este un 
cârpaci, fiindcă nu este în stare să zu- 
grăvească nici o floare cum este ea 
aievea. Și cu toate acestea au îndrăgit 
încă în timpul apropiat acești țărani 
(saşi) o pictură de lazi şi de ceramică, 
ce se află cu gustu-i sănătos și în- ` 
drăsneţ peste o practică-judecată mi- 
şi ale căror flori şi 
pasări cu toatele sunt accesibile le- 
gendei celeilalte, Ce creștere zace în 
Gosul unei judecăţi aşă de reci (îm- 
bumbate)? Ce stimulent acționează în 
dosul furoarei (Furor) spoelei albe, 
care preface în proză (ernüchtertt= 
desbată) toate bisericile săsești, de sus ` 
până jos, şi le serveşte econlui răsu- ` 
nător al predicilor reci ca broasca? 
(«hinter dem Fnror der weissen Tün- , 
che, die alle Dorikirchen von oben 
bis unten erbarmungslos erniichtert 
und zum schalienden Echo froschkalter 
Predigten macht?>) Au doară munca ` 
culturală a omului cu contabilitatea . 
duplă, a stud. theol. et phil.?> * 
, Am vrea să ştim în care sat ro- 
mânesc s'au încălzit țăranii noştri de. 


— 567 — 


arta hipermodernă, expressionistă, spre 
bucuria dlui Wiihr. 

In acelaș număr o călduroasă a- 
preciere a unui roman al fostului di- 
rector, şef-redactorla rev. eKarpathen»: 
Adolf Meschendărfer din Braşov: «Le- 
onore». Autorul recensiei, dl K. K. 
Klein din laşi, analizează lucrarea și 
ajunge la următorul rezultat: «Leo- 
nore» de Meschendorfer, stând în de- 
pendență literară de Knut Hamsun 
(autorul lui <Pan») — este «cel dintâi 
roman modern săsesc, care din 


cauza calităţilor estetice intrinseci — 


poate fi numit la, un loc cu produsele 
literare ale literaturilor vestice». 

Romanul dini Mescheudărier, apre- 
ciat așă de favorabil, ar trebui să fie 
tradus și în româneşte, fiindcă este 
vorba. şi de- români în el. Ascultaţi 
cum descrie autorul braşovean o horă 
românească: i 

«Mi-am procurat cărți despre tre- 
cutul sașilor şi al românilor. Am 
descoperit că românii de elită dau 


` “probe despre o cultură, care încă nu 


este cunoscu'ă în Europa. O treaptă 
medie între Paris şi Constantinopol. 
Observi între ei profiluri de o tăie- 
tură romană; în casa în. care locuesc 
este o femeie, care mă serveşte — ar 
fi entuziasmat pe un Feuerbach (pic- 
tor de seamă, care a pictat multe ti- 
puri romane clasice — Trad.). Și a- 
pot” dansurile româneşti! Am fost ieri 


ca spectator la un bal costumat, ca să 


văd cum își petrece poporul acesta. 
Toaletele rafinate, dansurile minunate 
(herrlich). Au un dans, hora, la care 
îşi dau mâna, tormând un cerc mare 
şi înaintează toţi spre mijloc, întrun 
tact încet, măşurat și cu mişcări gra- 
țioase, cari îți amintesc evident me- 
nuetul. Nu-i nici un tropot, nici o să- 
ritură, nu-s ţipete şi urlete, ci totul, 
cu tact, cu măsură şi în linişte, îm- 
preunată cu o grație înăscută a fe- 


, 


meilor, cum numai grizetele parizience 


la Bullier le pot desfăşură, în decur- 


sul unui vals ..» (Pag. 17—18.) 


„Gurile 'ciopârţite“. l «Nici unuia 


din ziarele, cari raportează (din Paris) . 


nu i-a reuşit să constate numărul lor, 
se evaluează însă la 40,001 de mii. Trei 


sferturi de oră av trecut reprezentații * 


răniților de răsboiu francezi, în ziua 
de 11 Noemvrie 1924, dela «Câmpiile 
Elisee» (Champs Elysées) spre cheiul 
d'Orsay, pentru ca să predeă, în curtea 


„de onoare a ministerului de externe, 


ministerului preşedinte, o adresă. In 
fruntea cortegiului, ; 
lor, se află trunchiurile de oameni, 
cărora nici un medic de regiment nu 
le ya mai trage la îndoială o anumită 


G 


în cărucioarele _ 


destoinicie mieşorată, militară, şi pe. 


cari hu-i va mai puteă învăţă vre-un: 
comandant să alerge milităreşte, după 
o instrucţie usor de priceput. Urmează 
mai apoi, ţinându-se de mâni, formând 
lanţ, aceia, cari au văzut odinioară 
soarele. In sfârşit aceia, cari poartă 
decorația de răsboiu pe locul, unde 
se află odată o față omenească. Fran- 
cezii le șpun acestora «gueules cass6es» 
(guri ciopârţite): Gura nimicită a no- 
bilului poet George Trakl, care a re- 
spirat cu ea pentru ultima oară, pe 


` unde au primit (cei ce mai trăiesc) 


semnul (de distincţie). Când a yrut'să 
răspundă una din aceste fiinţe creiate 
după asenmiănarea lui Dumnezeu, una 
din aceste ființe pângărite, agrăită fiind 
de Herriot — s'a desprins, cu mare 
greu, din gura mutilată numai un strigăt, 


cinste lui Herriot, că a izbucnit în la- 
crămi. — Cortegii de acestea şi părăzi 
de soiul acesta ar trebui să se ţină 
mult mai des, în locul altor cortegii, 
unde mulți au să vadă muite, unde 
se vorbeşte mult, unde se toastează 


4 


-asemănător unui muget, I servește spre . 


— 568 — 


F LL 3 
din greu şi despre cari, mai apoi, se 
scrie mult». . . 


(«Prager Presse, 17 XI 1924) 


»Crâşma trează“, un program de 
luptă contra beţiei. Prelucrare de Epi- 
scopul Nicodem. Editura Monastirii (sic) 
Neamţu Nr., 12 Tipografia Mănăstirii 
Neamţu, 1924, preţul 4 lei. 

O broşurică de 44 pag., vrednigă 
să se răspândească și la noi. Prelu- 
crarea este după cunoscutul preot.rus 
apuloget Gr. Petrov. — Viaţa plină 
de iîrumuseţă a preotului din Suedia 
Petru Vizelgren. Un Popa Tanda sue- 
- dez, «Crâşma trează» este crâșma pre- 

făcută în prăvălie, unde se vând mân- 
cări reci, pe lângă beuturi fără de al- 
cohol — sistem adoptat cu mult succes 
„de preotul Vizeigren in Qoetheborg, 
un orăşel din Suedia. Intemeietorul a 
` sute de societăţi de cumpătare, vorbea 
astfel poporenilor săi: «Ceeace vreţi 
să faceţi voi nu se face aşă de repede 
şi nu e aşă de lesne, cum credeţi. Aici 
nu e vorba de dărâmat, ci de îndreptat. 
Viaţa doară nu-i alcătuită din pie- 
tre sau din lemne, viața asta-s oa- 
menii. Viaţa este opera oamenilor şi 
dacă ea este dureroasă,rea, apoi numai 
pentrucă oamenii sunt răi, bolnavi cu 
duhul, şi cu oamenii trebue să umbli 
tare cu multă bägare de seamă. Aici 
nu-i nevoie de un ciomag sănătos sau 


de un pumn zdravăn, ci de-o minte. 


luminata şi de-un simț nobil: Aici nu-i 
nevoe de sțărâmat, ci de lecuit, Să le- 
cueşti însă poţi numai atunci când ştii 
cum să lecuieşte», 

Platitudini ? Dar platitudinile ace- 
stea sunt neşte mari și sfinte adevăruri. 
Pentru ţăranul nostru vor îi neînţelese 
cuvinte ca acestea: <înobileze» (crâş- 
ma), «turmentat», «şocolată», case 


«hâite», «<hârțăloage», «refuză», «ig- 


noranța>, cuvinte, cari s'ar fi putut - 


ocoli. Incolo e fluentă și acceptabilă 
prelucrarea. Ne poate aduce servicii 
prin satele noastre. “ 


+ 


„Revolta morţilor“. Diatr’o re- k 


censie a revistei p. răspândirea cul- 


turii franceze («Revue de l'alliance ~ 


française»): «Revolta morților», de 
Francisc Dubourcau, mutilat de răs- 


boiu, ofițer al «legiunii de onoare». 


Cartea a scris-o dl Fr, D. din Maiu 1919 


până în Maiu 1920, indignat de unele 
«pelerinagii» pe câmpurile de luptă, 
pelerinagii, cari degenerau câteodată 
în excursii de plăcere: și în picnicuri. 

<(Volumvl) conţine tocmai des- 


crierea unui astfel de pelerinagiu, în- . <- 


deplinit din partea a patru persoane, 
din cari nici una n’a priceput, nici 
n’a simţit măreţia sacrificiului săvârşit 
de soldaţii noștri (îr.) pe câmpul de 
onoare, nici chiar onoarea câmpului 
de luptă. Trei din acești turişti sunt 


francezi, al patrulea aparţine unei na- -.: 


ţiuni aliate. Silindu-i o pană de auto-. 


mobil să petreacă noaptea pe sinistrul 
platou dela Hurtebise, le apar um- 
brele în decursul somnului lor şi le 


- vorbesc, umbrele grozave a câtorva 


din combatanții, cari'dorm aici pentru 
veci şi pururi. Mai întâi e un soldat, 
dela care unul din turiști luase două 
vertebre, o infirmieră, un «sammy», 


un teriiori»l bâtrân, un tinerel soldat ` 


din 1918. Dialogul umbrelor acestora 
cu turiștii este de un patetic şi de o 


elocință, care te mişcă până în adâncul . 


sufletului, şi ne conduce la un des- 
nodământ tragic», 

Până aici recenzia franceză. Dar 
la noi, nu sar puteă scrie și la noi o 
astiel de carte? 


pr aa maaned 


i Mă e 


Cuprinsul anului 1924. 


1. Poezii. 


Brezina- Otokar: Deasupra tutu- 
ror focurilor. 
Noaptea de pri- 
măvară 
Critea Cezar: Cred ... — ae 


Cunţan Maria, Lăsaţi-mă să 
beau uitare. 


Grimm P.: Vânătoarea din Munţii 
i Cheviot (trad. din en- 
glezeşte m _— — — 

Mureşian Andrei, Uitima poezie 
d a lui (Epitat.) 

publ. Axente 

, Banciu _ — 
Poiană Vo!bură, Cireşul meu .- 
Pitiş Ecaterina, Parfum de tei 


Pag. 


547 


9 


105 
213 


Rosegger, (după) Trei scrinuri 368 (360) 


„.Tutoveanu G., Origorescu — — 
Vrchlicky Tarosl, Quis ut Deus? 
2“, Culmea ironiei 
H. Proză 

Agârbiceanu l, Pustiul (sch.) — 
Bussârabescu, I. A., Insecta (sch.) 


Eftimiu Victor, Cugetări — 261, 


Gorun l, Femeia simplă (sch.) 
Michelet: România (trad )  ... 
Petra-Petrescu Horia, la cămaşa 
lui Nessus 
(sch) — 


| III. Cultura'e (studii, etc.) 


Goldiș Vasile, Spre țel ~ — — 
* Pornind din nou la drum 


E i « 

Michelet (biogr., apreciare)_. — 

Preda Dr. Gh., Câteva însem- 
nări din studiul 
geografiei me- 
dicale a Ar- 
dealului — — 


255 
34 
280 


35 
93 
537 
145 
18 


11 


24 


: Marin Ilie, Anaya — 


Cărţi vrednice de îndrăgit: a) 
«Rătăcire» de I. Al. Brătescu-Voi- 
neşti (Ilie Marin) _ — — — --- 
b) «Teama de viață», roman 
de H. Bordeaux ([..V. Pă- 
trăscanu) 
HP, P, Pentru ce e bolnav 
sufletul omenesc ? _ 
Petra- Petrescu FHoria, Cât de de- 
parte am a- 

juns cu toţii 

Bogdan Sandi, (Dr. Alex.) Din 
„vremurile noastre 

Petra- Petrescu Horia, Pentru ade- 
vărata cul- 

tură (disc.) 

hp. Po “Publicaţiile de, folk- 
lor ale «Acad. ro- 

- mâne» 

H. P. P, Cum s'a otrăvit opi- 
* nia publică (cu 4 il.) 
Goldiș Vas., La Bucureşti 
Când pleacă «Asoc.» la drum 


Joldiş Vas., bă Bncureii = îi 
se 
H. P, P., Lina cu mărgelele — 
sa Puterea cărții 
«a Ce ne-au învăţat serbi- 


-= ee ae ee 


rile de «înfrățire culturală» 


e*s Recepțiile din Capitală — 
a'a Concertele şi «Poemul» — 
a*s La Breaza i 
V. N., La Vălenii de munte — 
e*s Cronica zilelor de <înfră- 
tire culturală» — — — — 
Petra-Petrescu Horia,  Beetho: 
ven și 


== o Shimmy - 


Goldiș Vasile, Avram lancu — 


sa, 


Pag 


106 


A 


Dragomir Silviu, Uitima încer- 
care a guver- 
nolui ungu- 
resc de a cå- 
şliga pe Avr. 
lancu  _. — 

Lupaș I, Martirul lui Avram 

lancu __ — _. — — 

Păcățianu T. V., Avram lancu, 


— 570 — 


Pag. 


221 


228 


apărătorul Munți- ` 


i lor Apuseni __ — 
Petra-Petrescu Horia, Pumnul nu 
e argument 

dl. L. Cum a scăpat Nice. Bală- 
şescu din mâna Ungurilor 

la 1849? an m e ata 
Todica Gavril, Caleidoscop. Mici 
îÎnsemnāri din ma- 

rele domeniu al ști- 


O _--——ințelor pure şi apli- 
AA cate '___— — 
se Voci de presă despre ser- 
bările <înfraţirii culturale» 
Discursul dlui V. Goldiș la scoa- 
terea monumentalni lui G. Ba- 

rițiu în fața muzeului «Asoc.» 

— Sibiiu 5 Octomvrie 1924 
„OGhibu Dr. Onisifor. Cum s'a fä- 
cut unirea Basarabiei _? — 


233 


244 


249 


251 


256 


350 


517 


Dr. P.: Serviciul Sanitarul Ro~“ - 


mâniei (Dr. 1. Borcea) rec. 
Ax. B.: ț loan Hango — — — 
Un consiliu superior al energiei 
Trad. diu rom. în limba Italiană 
Datoria scriitorilor ca apostoli a 
ideii naționale (vorb. dlor 
Dr. I, Lupaş şi Oct. Goga) 


1V. Crotici. 
CRONICA POLITICĂ. 


Solidarismul politic — — — — 
Ce spune un fost general au- 


561 
562 
563 
563 


563 


r 


striac de soldatul român (Auf- . 


fenberg) — — — --- — — — 
Nu este numai la noi aşa! (P. 
Painlevţ)_— — -~ — ——— 


179 


Steed despre domnia Habsbur- 
gilor din monarhia austro-ung. 
Revoluţia lui Horia (de I Lu- 
pash TEC cae ai ii a 
Dr. Preda : «Le désarmement de 
„la haine», rec. la lucrarea dlui 


V: V. Tilea — — o 
Mizeria răsboiului (în Anglia, 
Îialia) cca a i e a 


Sfaturi date de Ribot şi P. De- 
chanel _— — =: — ——— 
Hoover caracterizat de CI. Berton 
Masaryk despre «desaustriaci: 
ZAIDE n n i ———- — 
O caricatură politică americană 
Waldeck „Rousseau pentru un 
compromis cuminte între cla- 


sele sociale _. _. _ _. ... 264, 


Painbevd pentru o nouă epocă, 


împotriva generalizărilor.. 265, 


Henri Robert despre discuţiile 
principiare şi colaborarea bine- 


„voitoare a tuturor partidelor 265, 357 


CRONICA CULTURALĂ. 


Pentru o literatură bună a tine- 

retului, oo a 
Argumente! — = —- =- — 
Cooperația intelectuală — ~- — 
O minunată conferenţă (N. lorga) 
Doi francezi despre noi (Herriot 


şi Gillard) —- — — — — —. 


Soc. Scriitorilor Români (premii) 
«Petőfi» de los. Popovici ... —- 
Cum laudă o rev. germ. o pu- 

blicaţie a univ. rom. din Cluj 
O frum. actw. a stud. în med, 
Adin: CI ai etala sa 
7 Cora Irineu — — — — — — 
«Păcatul», de d-na Lucreția Pe- 

trescu (rec.) — .— — — — — 
«Trei comedii», de D. D. Pătrăş- 

canu (rec.) — m- — — — — 
De-ale muzicei («Carte de cân- 

tece», de Tim. Popovici, rec.) 
«Înviere», de I, Borcea (rec.) — 


Pag i 


180 


181 


274 


276 


276 


279 
279 


356 


357 


41 


50 
50 
52 


5: 


55 
55 


56 


57 


124 
125 . 
126 > 


127- 


127 


271 


Pi 


a Si - 


: Pag. 
Čonf. dini Dr. |. Lupaș (D. Ta- £ 
gespost) — — — — --- 128 
Teologii români dela “Ungvár 
BsDuică}) — -- — — — 128 
aspeți cehi la Sibiiu: _— __ ... 129 
Împotriva bălbăielilor, cari vreau 
să fie <artăs— — .- — — — 130 
+ El. Duse- — — — — —- —- 132 
Concertul institutorilor cehi din 
Praga în Sibiu. — — -- — 133 


Împotriva murdăriei ___ __ — 173, 183 
«Luchian», de Virg. Cioflec (rec.) 174 


«Soc. de mâine» (rec.) — — —— 174 
“Împotriva calomniatorilor din ` 

presă _ --- a su tata V L 

Împotriva alcoolismului ~- =. 586, 176 


“Uniunea internaţ. de ajutor dat: 
copiilor — — m- —— — — — 181 


Bisericile ca localuri -p. adunări 


publice culturale ... — 2. — 181 
O problemă p, compozitorii şi 
criticii muzicali români. ... 183 


Bitliografie — — 184, 230, 358, 366 
Românii ia. expoz. internaţională 

a XIV-a din Veneţia — — — 
Excursia moldovenilor în Ardeal 
Premiile «Acad Rom.» .. — — 
Bibi. «Acad. Rom» — — — — 
„ Mormântul lui V. Alecsandri — 
«Cercetăşia» la noi — — — — 
«Flamura», «Lamura», «Țara noa- 


stra» Lee mee e pe m a a mn 
«Foala Tinerimii», «Năzuinja», 
«Școala noastră», «Societatea 
de mâine», «Adevărul literar 
şi artistic», «Ramuri», «<Săptă- 
MÂNA a i ai st DE 272 3 
“Viaţa Românească» _ s — ` — 214 


consiliu superior al literelor 
în Franța _ — — — — — 


Nietzsche şi viaţa sexuală — — 
Naudeau Ludov., despre spiritul 
englez— — —— —— —-— 
Andr. Bârseanu şi naționalismul 
(din prilejul disc. -de recepție 
la Academia Română a dlui 
_ Rădulescu- Motru)  — — 353, (345) 
G. Barițiu arestat şi perse- 
Cutat re a a 354, (346) 


277 
279 


279 


271 


sà a Pag. 
«Studiul pastoralei îa biserica ro- 


mânească», de Arhim. luliu 

Scriban (rec.)_. — --. — 357, (349) 
O desiluzie: Cântecele lui Iancu 

„de I. C, Visarion (rec.)__ 337, (349) 
Sfat şi faptă (B. Franclin) 358, (350) 
«Siluete literare», de H. Eulen- 

- berg (rec.) — — — — — 359, (351) 
Viaţa culturală a Bârladului 359, (351) 
Împotriva calomniilor (legile din 

Franța) „- — — ~- — — 360, (352) 
V. Literat: Vechiul -Perouges 

dese. de căl.) — ~- __: .— 360, (352) 
Cum fac saşii propagandă cu «ci- - 

nematograiul poporal»  363,(355) 


- Cine are dreptul să zică «sunt 


cult»? — — — — = 364, (356) 
Spicuiri din rev. ger. «Klingsor» 565 
~ «Gurile ciopârţite» — — — — 567 


CRONICA ECONOMICĂ 


-Izvoade de cusături româneşti 53 


Alcoolism (l. Simionescu) ._ — 5 
Despre scumpetea de azi şi de- 3 
spre lux — — — — m —— 54 


„Interdependenţa (Nansen) — ~ 134 


Speculanţii (părerile: Vanderlip, 
Duprat, Ch. Gide, A. Brisson, 


Vigneault) _ — — — --- — 
Pentru ` interdependenţă (G. Le 

Bon) see a a a na 179. 
Naudeau despre suprapopu- 

lație _. ia = 2 2 D 365, (327) 
André Fribourg despre criza eco- 

nomică — — — — — — 366, (358) 


V, Dela „Asociaţiune”. 
«Buletinul muncii» despre bulet. 
“desp. Sibiiu — — — — — — 56 
«Cronica numismatică şi arheo- 
logică» despre biblioteca Asoc.: 
«Astra» 
Revista «Transilvania» _:__ — 57 
Biblioteca pop, a “Asociaţiunii> 57 
Intrebări _ a — — me — 57 
Concurs- — —:— — == m 58 
Bulet. edit, de. pai Sibiu — $ 


177 


m e 


5 . Pag. 
Conter. desp. Cluj _. — — —. 58 
Desp. Baia-mare (pg. 58); Mol- 

dova-nouă (pg. 58); Primăria 

orașului Turda (pg. 59); 

Cătră dnii dir. ai despărț. — — 59 
- Directorii despărțămintelor — — 60 


Apel pt. un muzeu ist. <A. Iancu» 62 
Biblioteca «Asoc.» din Sibiiu _ 64 


Adan. gen. şi Avram lancu — 123 
La Bucureşti — concertul româ- 

nese și clasic _ — — — — 123 
' Viața dintr'un despărțământ _— 152 
Foştii prezidenţi ai «Asoc.» ... 167 
Asoc, şi dir. despârțămintelor ei 171 


Presa ` despre noi:  «Înfrăţirea», 
«Datina», «Gândul nostru», Dl 
‘Gusti la Academie, <Conte- 
rința ivternaţ. a muncii» — — 215/6 

Institutorii cehi din Praga la 
« Asociaţiune» 

Despre «Asoc». şi legătura cu 
alte soc. culturale, (Cele trei 
Crişuri>) — — — — — — — 

«Rev. arhivelor» (Șt. Metes) des- 
pre art. «Portretele Ini Horea 
şi Cloşca» din «Transilvania» 

Noutăţi din «Bibl, pop.» a «Asoc.» 
Nrii 112, 115 

«E mult de lucrul» Bulet. des- 
părţământului Sibiiu — — — 

Presa despre noi: «Bulet. cărţii», 
«lufrăţirea» — s ... — — --- 268/9 

Bulet.: : desp. Sibiiu — — — --- 269 

Nr. Î14 din «Bibl. pop.» (inviere 

„ de Borcea) — — — --- — — 

Serbări cult. la Borșa (desp. Cluj) 

Raportul pentru adunarea gene- 
rală ordinară cu opt anexe 
(activitatea despărțămintelor ; 
şedinţa:plenară a secţii'or ştiin- 
țifice-literare; raportul conie- 
renţiarului propagandist 1. Nea- 
goe; socotelile <Asoc.>, cu 31 
Decemvrie 1923; proiectul de : 
buget pe anul 1925; lista -bur- 
selor și ajutoarelor date; con- 


268 


269 
270 


Dela serbările din Vidra, Câm- 


; Pag, 
spectul sumar al membrilor pe 
1923/4; consemnarea membri- „d 
lor decedați) Nr. 10—11 361-515”) 

«Ce sameni vei cenlege», Bulet, * 
desp. Sibiiu _ — — — 355,(347) 
Noutăţi lit. «Bibl. pop.» («Icoane 
dela ţară» de Petrea Dascălul, „a 
Nr. 116) ~- z- — —- — 356, (348) -3 
a)Un cioban dela oi pentru <A- E 
sociaţiune»; B) alt cioban, stă- 
pân peste o bibliotecă; c) un 
elev de liceu, çare citește cio- 
banilor --- ~- — — — 256/7, (348/9) 
Circulară 537 


VI. Mustraţiuni. 
Biblioteca <Asociaţiunii> din Si- 
biiu (2 il.) 5 
Bcgdan Dr. Alexandru ... — — 99 
Borcea Dr. loan — — — ..- — 127 3 
Prezidenţii şi muzeul «Asoc.» 
(5 il.) în Nr. 5. 
Institutorii cehi din Praga la 


<ASot>, e e — — — 
«Poemul muzical-etnografic>, al 
dlui Dr. Tib. Brediceanu, în Bu- 
curești 1924, sup!. Nr, 6.pg.216. 
a) Portrete de ale lui Avram 
lancu (patru) în Nr. 7. Por- 
trete de ale lui Avr. Iancu — 
O sala românească dela expoz. 
inter. din Veneţia (1924),  _- 


214 


287 
263 


. peni, Găina la comemorarea 

lui Avr. Iancu (20 fot.) Nr. 8—9, 
Q. Barițiu — — — — a a 
Discursul de deschidere al diui | 

V. Goldiș la aduv. gen: Arad 
Asoc. şi Atad R% 

IL Lupaş __ — 
Adun. gen. dela