Transilvania_1937_068_002

Anul 68. Martie— Aprilie 1937. Nr. 2. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


Necesitatea unei consfătuiri urgente a delega- 
tilor secţiilor şi despărtămintelor noastre 
Preș. Dr. |. Moldovan. 


Când a fost transformată revista noastră într'un buletin 
de tehnică culturală, aveam speranţa că prin publicarea 
cât de largă a experienţelor bune din despărțămintele noa- 
stre şi a îndemnurilor practice venite dela centru sau din 
seaţii, vom putea uşura generalizarea mai rapidă, atât a 
gândurilor bune, cât şi a realizărilor utile. lar pentru a da 
prilejul unor expuneri mai ample a unor probleme de de- 
osebită actualitate și la discuţia lor contradictorie, am con- 
vocat cu ocazia ultimelor adunări generale în ședințe spe- 
ciale şi pe reprezentanţii despărțămintelor, pentru cea la lă- 
murlrea acelor probleme să contribue persoanele cu cea 
mai mare experienţă practică. Nădejdile noastre nu s'au 
împlinit decât în parte. Reprezentanţii despărțămintelor nu 
se prea îndeamnă de a ne ajuta cu scrisul lor, iar şedinţele 
lor cu ocazia adunărilor generale sau dovedit improprii 
pentru discuţii mai ample și lămutritoare. 

Angajarea dlui l. Breazu ca secretar de propagandă, 
ca organ de legătură între centru şi despărţăminte, acti- 
vitatea d-sale informativă şi lămuritoare, înseamnă incon- 
testabil un mare progres în direcţia care ne interesează. 
Cu toate acestea însă contactul direct între reprezentanţii 
despărțămintelor rămâne necesar, pentru ca prin efort 


73 1 


comun, prin punerea la contribuție a experienţei tuturor, 
să putem ajunge mai repede la acceptarea şi generalizarea 
îndemnuurilor bune. lată pentru ce a fost binevenită propu- 
nerea dlui Alexandru Lbupeanu—Blaj de a convoca cet 
puţin odată la an pe preşedinţii despărțămintelor pentru o zł 
sau două la Cluj,în scopul de a discuta și lămuri proble- 
mele de actualitate deosebită. 

Comitetul central, în şedinţa din 6 Martie e., a holărit 
a convoca pe dhnii președinți ai secţiilor şi despărțămintelor 
noastre sau pe delegaţii lor pe zilele de 8 și 9 Mai (ora 10 
a. m.) la Cluj, în localul „Astrei“ (Calea Moților, căminul 
de ucenici), pentru un schimb de vederi în următoarele 
chestiuni: 

1. Şcoli și cursuri pentru ţărani, ţăranee, meseriași șt 
muncitori ; 

2. Alua „Astrei“; 

3. Păstrarea şi regenerarea portului, dansului şi cân- 
tecului românesc. 

4. Alcătuirea de programe de activitate speciale pentru 
despărțămintele din ţinuturi cu probleme etnice proprit 
(d. e. Secuime, Munţii Apuseni, Granița de vest); 

5. Şoimii Carpaţilor. 

Se vor putea pune în discuţiune în limita timpului dis- 
ponibil şt alte chestiuni de actualitate. Se cere însă, ca 
aceste chestiuni să ni se comunice din vreme, pentru a le 
putea seria și discuta în ordinea tmportanţet lor. 

Rezultatul consfătutrilor noastre va putea să fte rodnte 
numai atunci, când participarea detegaţilor secţiilor şi des- 
părțămintelor va fi cât mai largă. 


da 


Constituirea „Regionalei Astrei Bănăţene“ 
(Timişoara 28 Februarie 1937). 


Cuvânt rostit de Dr. G. Preda, vicepreședinte 
al „Astrei“, 


Onoraftă adunare, 


Comitetul Central al Asociaţiei culturale „Astra“, con- 
vocându-vă în această adunare de constituire a Regionale? 
din Banat, mi-a dat, la propunerea dlui preşedinte, plăcuta 
însărcinare să o prezidez. 

Am primit cu multă mulţumire sufletească această ho- 
tărîre a comitetului, deoarece la îndatoririle mele ca vice- 
preşedinte al „Astrei“, se adaogă și un imbold sufletesc, 
pornit din bunele impresiuni primite din Banat și dela bă- 
năţeni, care mă îndeamnă să vin aici. 

Banatul pentru mine este colţul pitorese al ţării ro- 
mânești, cu priveliști încântătoare, cu bogății! naturale, eu 
un farmec specific, etnic, manifestat prin atât de frumoase 
cântece, dansuri și costume. 

Banatul este regiunea unde eroismul de pe câmpul 
de luptă (dovedit încă din 1479 pe Câmpia Pâinei, de Pavel 
Chinezul), colaborează cu munea pe teren intelectual, cu 
apostolatul cultural, exprimat nu numai prin marit dascăli, 
precum au fost: Constantin boga, Dumitru Țichindeal, ete., 
dar prin atâţia oameni de ştiinţă, literați, doetrinari socio- 
logi, polifiei şi economiști ete., printre cari menţionăm pe: 
loan Popovlei-Bănăţeanu, Victor VWlad-Delamarina, Aurel 
C. Popovici, Vincențiu Babeș, Coriolan Brediceanu, I. Un- 
gureanu, etc. 

Banatul este apoi regiunea ospitalteră, care a primit 
cu dragoste frăţească nu numai pe pandurii lui Tudor Vla- 
dimtrescu, nu numai pe Oltenit năpăstuiţi, din Gorj și Me- 
hedinți, dar pe atâți intelectualii și apostoli culturali, veniţt 
izolați sau pentru congrese, adunări generale, ete. 

Pensonal, nu pot uita btnevoitoarea primire, buna-în- 
țelegere și! ospitalitate, de care m'am bucurat acum 10 ani, 
când am avut prilejul fericit de a veni la dus., pentru re- 
organizarea despărțământului Timişoara. 


75 1* 


Vrednieia bănăţenilor s'a arătat din timp şi faţă de 
bătrâna noastră Asociaţie culturală „Astra“. 

Incă din 1896 (precum o spune: lon Micu-Molidovan 
— la adunarea generală dela Lugoj) „s'a făcut primul pas 
de seoborire de pe coastele munţilor și s'a înaintat spre 
marginile extreme ale tărâmului ocupat de neamul nostru“. 

Incă din acel an, o spune mai târziu fostul preşedinte 
al „Astrei“, inimosul şi adâncul cugetător bănăţean Dr. Ale- 
xandru Moesonyi, sa proclamat: „principiul solidarităţii 
naţionale, pe terenul cultural, dărâmându-se zidul de des- 
părţeunie dintre fraţii de acelaşi neam, setoși de aceeaşi 
cultură“. . 

De atunci şi până astăzi foarte mulţi fii ai Banatului 
şi-au câştigat merite nepieritoare prin munca depusă în 
serviciul „Astrei“ şi la loe de frunte se cuvine să punem, 
alături de fostul preşedinte Dr. A. Moesonyj! și pe fostul 
prim-secretar al „Astrei“ Dr. Cornel Diaconovi!ch, ale căror 
uriașe lucrări cunoscute de dvs., au contribuit la ridicarea 
piedestalului „Astrei“ și la laurii ce împodobese fruntea 
aceste! societăţi culiurale. 


Onorală adunare, 


Cunoașteţi cu toţii ce a fost şi ce a însemnat „Astra“ 
pentru românii de dincoace de Carpati. Ştiţi prea bine că 
toată truda acelor ce au creiat-o, ca şi a acelor ce au 
continuat opera lor, a fost pornită din nobila nizuinţă de 
a scoate poporul român din reţeaua înfunerecului, întinsă 
de trecutul regim unguresc, cu scop de desnaționalizare. 


Apropiind Românii din părțile ardelene, maramureşene, 
erișene şi bănăţene, înfrățind și mai mult pe credincioșii 
celor două biseriei românești, „Astra“ a căutat să și rea- 
lizeze scopurile sale culturale și naţionale, la un popor a 
cărui conștiință, rezistență și solidaritate erau foarte mult 
întărite și prin opresiunea regimului unguresc. 

leoana vieţii „Astrei“, momentele mai importante din 
activitatea ei din aceea a conducătorilor ei, se găsesc, ered, 
în mintea celor mai vrâsiniei, iar cei mai tineri le pot găsi 
în numeroasele studii şi publieaţiuni ale „Astrei“, în spe- 


46 


cial în numerele jubilare ale „Transilvaniei“, publieate la 
25, 50 şt 75 ani de existenţă ai et. 

In evoluţia ei, a avut să suporte „Astra“, pe lângă 
vitregia vremurilor și multe alte greutăţi. Pașii et au fost 
uneori încetiniţi prin lipsa resurselor materiale, prin nefn- 
ţelegeri, prin desinteres etc., totuși, ea a păşit mereu înainte 
şi dările de seamă anuale arată odată cu străduinţele 
conducătorilor și bunele înfăptuiri. 

După unire „Astra“, care avea în frunte ca preşedinte 
de onoare pe Regele Ferdinand l., la iniţiativa vredaieului 
profesor universitar Dr. luliu Moldovan (actualul preşe- 
dinte) a lărgit programul, îndreptându-și în mod deosebit 
activitatea spre prosperarea biologică a neamului, convinsă 
fiind că această prosperare constitue baza validității indt- 
viduale, criteriul hotărîtor al vieţii familiare şi al unet bune 
organizaţiuni sociale şi de stat. 

Continuând ma! departe propaganda culturală şi mo- 
rală creștină, rămânând razimul puternice al naţionalismului 
românesc, „Astra“ a căutat, pe lângă o propăşire intelec- 
tuală, prin gralu şi scris, pe lângă școli țărănești, universităţi 
populare, cursuri pentru adulţi, reromânizare ete., să rea- 
lizeze şi scopuri mai speciale, prin anchete sanitare, cer-. 
cetări monografice ete., prin tot ceea ce ar folosi la sta- 
bilirea bunului capital biolagie şi la păstrarea bunelor obi- 
celuri, datini și tradiţii. 

Bazată pe programul, care avea ca obiectiv satul și 
țărănimea, ochii „Astrei“ s'au îndreptat negreșii — sub 
acest din urmă raport — şi asupra românilor din satele 
bănăţene al cărui capital biologie — trebue să recunoa- 
ștem, — se găsește la o grea răspânitle.. 

Depopulaţia Banatului, venită de cauze cunoscute de 
d-voastră, toţi, a fost odată mat mult confirmată prin sta- 
tistiei şi cercetări ştiinţifice, întreprinse de atâţia oament 
de știință, unii din ei fii ai Banatului, colaboratori ai „Astrei“ 
său ai altor instituţiuni sociale şi culturale din ţară. 

Studiile natalității şi mortalităţii infantile ale distinsului 
coleg Dr. Nemoianu, cercetările monografice ale priete- 
nului Dr. Manoilă, acele ale doctorilor Râmneanţu, Sele- 
geanu, profesor Rusmir, ete., constituese dovada intere- 


77 


sului pus de membrii „Astrei“ pentru cercetarea mijloa- 
celor de îndreptare a capitalului biologie, pentru păstrarea 
specificului etnie bănăţean, cu un cuvânt pentru studierea 
refacerii satelor bănăţene. 

„Institutul de igienă socială“ din Cluj, condus de itu- 
bitul nostru președinte Profesor Dr. luliu Moldovan, șt-a 
făcut — alături de „Astra“ — un punct de onoare, nu numai din 
restabilirea bunului capital biologie și moral al neamului, 
dar și din tezaurizarea etnicului regional, în special a cân- 
tecelor, dansurilor, costumelor, cu cari dvs. bănățenii vă 
mândriţi și vă veţi mândri. 

Ținând pas cu vremurile, „Astra“, care astăzi are ca 
preşedinte de onoare pe M. S. Regele Carol Il., face epocă 
vrednică de laudă, pentru care toţi conducătorii ţării, toate 
guvernele trebue să-i arate recunoştinţa și să o sprijine, 
cu atât ma! mult cu cât opera începută de ea nu poate fi 
completată decât prin bogate resurse materiale, pe cari 
numai Statul le poate acorda. 

Fiecare din despărţămintele „Astrei“ din Banat a adus 
contribuţia prețioasă la realizarea scopurilor „Astrei“. Ca- 
mitetul Central găseşte prilejul ca şi de astădată să le ex- 
prime prin glasul meu mulțumiri şi recunoștință. 

Pentru o mai bună coordonare şi armonizare a acti- 
vităţii acestor despărţăminte, pentru o mai bună utilizare 
a energiilor tutelectuale din această regiune şi la dorinţa 
exprimată de despărţăminte, de instituţiile culturale din 
Banat şi de atâţia valoroşi intelectuali bănăţeni, Comitetul 
Central, în şedinţa sa din 6 Februarie, a. ce. şi în confor- 
mitate cu art. 38 din statute, a hotăcrit înfiinţarea „Regionalei 
Astrei Bănăţene“, cu sediul în Timişoara. 

V'am expus sumar motivele ce au determinat comi- 
tetul să hotărească înființarea Regionalei. Dl Dr. Marita, 
preşedintele organizator al Regionalei din Banat, vă va 
detalia. cred, împrejurările cari au condusa pe localnici la 
crearea acestei noui organizaţiuni a „Astrei“. 
| Sunt perfect convins că dvs., cari sunteţi astăzi re- 
uniţi pentru constituirea el, veţi lucra în plină înțelegere jră- 
ţească, cu gândul curat, eu inima caldă, eu voinţa forte pentru 
ca această nouă organizație a „Astrei“ să dea, în adevăr, 


78 


maximum de foloase pentru binele bănăţenilor, a poporului 
românese şi, implicit, pentru ridicarea și întărirea iubitei 
noastre ţări. 

Nu pot deschide această adunare fără a nu aduce 
cele mai respectuoase omagii P. S. S. Episcop al Caranse- 
beșului Dr. V. Lăzărescu, reprezentantul bisericii dominante 
ortodoxe și dl Peepoait Capitular Brânzeu, reprezentantul 
biseriei! unite, care ne onorează cu prezența dumnealor. 


De asemenea îmi fac o deosebită plăcere să exprim 
cele mai distinse salutări domnilor: Kirițescu, secretar ge- 
neral al Ministerului Educaţiei Naţionale, General Bunescu, 
Comandantul Diviziei, Nistor, prefect al judeţului, Catalina, 
primar al municipiului, Teodorescu, rectorul Şcoalei polt- 
tehnice, V. Mioe, preşedintele Asociaţiei profesorilor, Coste, 
președintele filialei Caselor Naţionale, D-nei Ciobanu, pre- 
şedinta Reuniunii femeilor române, reprezentanţilor presei, 
precum şi celorlalţi reprezentanţi de instituţii sociale și 
culturale ce s'ar găsi în sală. 

Această selectă prezenţă constitue dovada interesului 
şi dragostei ce o poartă instituției noastre şi este pentru 
noi un stimul să pășim cât mai intensiv pe căile culturii, 
rămânând sentinele neadormite la căpătâiul naţional al na- 
tiei româneşti. 

Cu aceste sentimente și dorinţe ieșite sincer din inima 
mea, care de sigur se găsesc și în inimile dus. şi cu sa- 
lutul frăţese și călduros pe care vi-l transmite Comitetul 
Central, declar adunarea generală de constituire a „Regia- 
nalei Astrei Bănățeue“ deschisă. 


Vorbirea de deschidere a dlui Dr. Alexandru 
Marta, Prim-pneşedintele Curții de Apel (Timişoara). 


Onorafă adunare generală! 


Cetind istoria Transilvaniei de Gheorghe Barițiu, serisă 
în limbajul lui simplu, dar cu amănunte emoţionante, nu-mi 
vine să cred, că ar exista o inimă de român, să nu se cu- 
tremure de grozăvitle, cărora poporul român a fost supus 


= 


şi de întunecimea culturală, în care se găsea în epacele 
descrise în acele trei volume. 

Una din cele mai triste epoci este aceea din timput 
revoluţiei din 1848/49 şi timpul, ce i-a urmat vreo două 
decenii, cari i-au adus şi decepţiile binecunoscute și a 
făcut că conducătorii și poporul să nu mai aştepte dela 
nimeni nimic, pentru a-i scoate din situaţia tristă, în care 
se găseau, căci toţi îi minţeau și să-și întoarcă spre sine 
însăși şi către puterile sale de vieaţă privirile și gândurile. 

In aceste revoluţii și în cele anterioare el, poporul 
român a ridicat arma, dar a fost înfrânt şt din această 
tristă întâmplare nu se putea să nu tragă învăţătura, că 
legea, limba şi moşia nu se pot apăra numai cu arma și 
că trebue să-şi caute alte mijloace de apărare ale acestor 
patrimonii, pentru a căror păstrare s'a vărsat atâta sânge 
de strămoși, că pentru cucerirea dreptăţii neamului un 
mijloe este luminarea poporului; că lumina culturei e aceea 
care sporeşte spiritul de jertfă şi energia pentru lupta 
spre un trai mai omenese. 

Dia aceste nevoi ale poporului românesc sa născut 
„Astra“ acum 76 de ani, acestui scop i s'au dedieat gene- 
rațiile trecute cu însufleţire și cu sentimentul lăpădăret de 
sine fără de pereche, ceea ce impune și generaţiei din 
prezent şi celei din viitor datoria profundei gratitudini. Pe 
lângă biserică şi şcoală, „Astra“ a fost răspânditoarea cul- 
turei românești, ea îmbărbăta şi încuraja rezistența naţio- 
nală, adunările ei generale erau acele prilejuri înălţătoare, 
dela cari fiecare din noi pleca înarmat eu o nouă energie şt 
cu speranţa mereu crescândă, că odată şi odată va veni 
momentul dreptăţii noastre. Din graţia Tatălui Cerese mai 
suntem în vieaţă câţiva din aceia, cari am trăit acele zile 
și putem face mărturisire, câtă dreptate a avut M. Sa lu- 
bitul nostru Suveran, când, la serbările din anul trecut, a 
spus: „Astra“ a pregătit unirea“. Este un adevăr, în faţa 
căruia toată suflarea românescă trebue să se închine 
smerit și să urmeze pe de o parte pilda înaintaşilor, iar: 
pe de altă parte îndrumarea regală, de a menţine drago- 
stea din trecut şi pentru consolidarea unire! într'o cultură 
specifie românească, căci fără această unire consolidată, 


80 


cu una numai cu limba lăudată, dar cu faptele urtte batja- 
corită, am distruge munca înaintașilor mucenici şi apostoł 
şi ne-am dovedi urmași! nedemni ai acelor generaţii, rist- 
pindu-ne moştenirea. 

Este poate prea firesc şi omenesc, că după o victorie 
strălucită, de mult pregătită şi cu nerăbdare așteptată, atât 
comandanții, cât și soldaţii să pună la o parte arma, să 
se pună la puţină odihnă şi să stea o leacă și la poveşti 
despre cele ce au fost și s'au dus pentru totdeauna. Au 
drept la aceasta, numai că odihna aceasta și mai ales po- 
veştile, — care mai conţin şi elevetiri urîte, — să nu fie 
de prea lungă durată, căci cel îuvins plânge, moeneşște şi 
pregătindu-se de revanş, pândeşte momentul lui, când va 
trebui să ne găsească iarăşi uniţi, aşa cum fuseserăm până 
la victoria strălucită a drepturilor neamului. 


Şt privind în jurul nostru cu întristare vedem, că cet 
învinşi se mai ţin pe poziţii, ba au câștigat noui bastioane 
culturale şi economice, iar noi nu numai că nu i-am ajuns, 
ba în unele privinţe am dat chiar îndărăt, faţă de situaţia 
în care ne aflam. Comandanții, văzând pe de o parte sâr- 
guinţa și munca asiduă pe toate terenele vieţii de stat și 
sociale ale înv!nsului, iar pe de altă parte, că odihna pre- 
luugită a lor şi a soldaţilor periclitează rezultatul vietoriei, 
că lenevirea și moleșala le derutează energia, chiar în ti- 
nereţă fiind şi că lumea se complace în gândul de a nu 
se lăsa stânjenită nici în vleaţa e! familiară, nici chiar de 
copii, iar pe cea condusă împreună cu semenii, o dispre- 
țuieşte, o clevetește. 

Văzând că această îngrijorătoare situaţie se prezintă, 
în special, în Banat, ca un pericol ce trebue înlăturat fără: 
întârziere, s'au adunat la sfat conducătorii spre a vedea 
ce e de făcut, căel continuarea acestei vieţi duce la de- 
2astru. 

Şi cum trecutul i-a învăţat, că refugiul neamul nu-l 
poate avea altundeva decât în cultură, prin ea la morală 
şi prin morală şi întoarcerea celor rătăciţi la învăţăturile: 
ereştineşti la un bun sufletese și la unul trupesc, au apelat 
iarăşi la biserică, şcoală şi auxiliarul lor la „Astra“ , care 
le-au fost și până aci la îndemână, 


81 


incă sub preşedinţia marelui cărturar Vasile Goldiş 
s'a dat din partea „Astrei“ alarma. lumea însă nu s'a 
mișcat, Banatul a cântat mai departe şi-a încântat în prim 
loc pe fiti săi și apoi toată lumea, în schimb însă statisti- 
cienii îi arătau, că în fiecare an îi piere câte un sat de 
circa 900—1000 suflete şi i s'a dat să vadă, că ne creşștem 
copiii la şcoli — şi mai puţini la meserii și negustorii, — 
dar ei în vieaţa economică nu află aşezare, că bastioanele 
naţionalismului şi, în parte şi ale culturii românești de pe 
aceste plaiuri, clădite de cei bătrâni cu truda omului de 
bine, stau fără sprijinul trebuinetos întărire! și prosperăre! 
şi că ne-am divizat şi ne elefetim. 


Cu un cuvânt am ajuns pe un povârniş, pe care mergem 
tot mai la vale, cu toate sforțările de a împiedeca această 
alunecare, a câtorva oameni de bine, cari ne sunt cunos- 
cuțit îndeajuns și cărora națiunea — de sigur — le va fi 
recunoscătoare. 


Vorbii de câţiva oameni de bine, nu de întreg Ba- 
natul și nu de toţi aceia, cari ar fi putut şi ar putea face 
pentru binele acestui colt de ţară aceea ce ar trebui să 
se facă. 


Şi văzând, că aceea ce s'a făcut nu este suficient, la 
chemarea celor cu tragere de inimă și pentru Banatul 
nostru, acum doi ani sau adunat, în frunte cu dl luliu Mol- 
dovan, profesor universitar, președintele „Astrei“, înalții 
prelați de ambele confesiuni, preşedinţii despărţămintelor 
„Astrei“, preşedinţii diferitelor societăţi culturale locale și 
din provincie și din acest sfat a ieșit ideia unirii și con- 
topirii tuturor societăţilor culturale româneşti din Banat, 
alegându-se o comisiune spre a pregăti lucrurile, găsind că 
numai pe lângă o conducere unică vor avea toate sforţă- 
rile rezultatul dorit. 


Această unire n'a succes, căci toate societăţile, mândre 
de rezultatul activității lor de până acum, au găsit mai po- 
trivit a rămâne cu fiinţa lor, făgăduind însă cea mai largă 
și sinceră colaborare și mână de ajutor, ca „Astea“, unin- 
du-şi cei puţin despărţămintele sale într'o „Regională bă- 
măţeană“, să poată lua iarăşi avântul din trecut, stând în 


82 


fruntea tuturor societăţilor și veghind la îndeplinirea dato- 
rințelor tuturora față de neam. 

latru îndeplinirea obligaţiunilor sale, comistunea a 
făcut toate pregătirile ce le-a crezut necesare pentru în- 
fiinţarea acestui organ unitar de cultură, în care își poate 
găsi asezare onorifică şi prilej de muncă oricine își iubește 
patria şi neamul și a pus la dispoziție apelul ce vă este 
cunoscut, 

Văzând semnăturile atâtor personalităţi înalte, comi- 
siunea își permite a crede, că înfiinţarea regionale! a de- 
venit o necesitate sufletească a Banatului, că el numai dela 
această unire mai așteaptă o mângălere şi chlar salvarea 
sa, împreună cu Inalţii semnatari ai apelului a invitat pe 
toţi cei de bine, — arătându.le cauza şi seopul regio- 
nalei, — la adunarea de azi. 

Am mandatul dela acea onorată comisiune, să propun 
onoratei adunări și să vă rog, fraţi şi surori bănăţene, să 
aceeptaţi şi să votaţi eu aclamaţiune înfiinţarea „hegio- 
nalei Astrei Bănăţene“. 


Vorbirea dlui președinte al „Regionalei Astrei Bă- 
nățene“, Dr. Sabin Evuţianu. 


Domnule Preşedinte, 
Onorată Adunare Generală, 


In faţa votului D-Doastre, întoemai ea preotul în faţa 
jertfelnicului, mă simt copleșit şi gata de mărturisire: 

Nam râvnit cinstiri şi comandamente, dar dacă mi 
s'au dat le-am considerat ca răspunderi şi îndatoriri. 

Cinstirea de care m'aţi învredaicit, lăsaţi-o dec! şi de 
astădată, să treacă, înmulţit, asupra tuturor cari vor lucra 
pentru bună-sporirea „Regionalei Astrei Bănăţene“, ce-a 
luat ființă azi, în numele Domnului și din vrerea despăr- 
țămintelor ei, nu numai ca un simbol de solidarizare a 
energiilor creatoare din această pravinete, dar mai presus 
de toate cu hotărîrea de a reconstitui, prin aceste energii, 


83 


patrimoniul bănăţean și a-l integra cinstit şi sănătos, în pa- 
trimoniul naţional. Bu votu servi, din tot sufletul și dta 
tot cugetul meu, această hotărâre. 

lmi dau prea bine seama, că munca noastră poate 
nu va fi nici ușoară, nici netedă, nu atât din cauza naturii 
lucrurilor, cât mai ales din cauza imperfeeţiunilor naturii 
omenești. 

Dacă însă cet credincioşi vom lepăda dela noi toată 
grija lumească şi ne vom apropia de jertfelnicul comun, 
fără prihană, ea fraţii buni, lăsând în afară de această 
preocupare cele ce ne deosebesc şi ne frământă, personal 
sau ca grupare, vom fi netezit calea şi vom fi uşurat mâ- 
necarea la noul drum, spre mulţumirea noastră și spre 
cinstea steagului ce desfășurăm. 

Atât dorim: o destindere, o colaborare sinceră şi ecu- 
rată, o solidarizare a tuturor celor ce locuiesc acest Bana 
şi vor să activeze cu dragoste, cu pricepere şi cu sârg, 
pentru a-l cerceta şi cunoaşte în toată realitatea lui, eu 
toate defectele și neajunsurile şi cu toate calităţile, — spre 
lecuirea celor dintâi și spre păstrarea şi potenţarea celor 
din urmă, ca sufletul bănățenesc, astfel regenerat, să fie 
o contribuție mândră şi puternică îa unitatea sufletească 
a neamului nostru românesc. 

Dar dacă va fi dat ca drumul nostru să nu fie ușor 
și neted, nu va fi — din fericire — nici peste puterile noastre, 
penirucă avem înaintea noastră cărări bătătorite. 

Istoria cultural-socială a Banatului numără o seamă 
de bărbaţi intmoși și luminaţi, cari au binemeritat pentru 
problemele și realizările bănățene. Ne închinăm cu toată 
pietatea memoriei lor. | 

Generaţiile de azi au, de altă parte, tot atâţia iluștri 
reprezentanţi, harnici și modești muncitori pentru acest 
Banat sbueiumat, frământat, contaminat, decimat şi, totuși, 
atât de bogat în toată privinţa, încât a fost numit de o parte 
„grânar“, de altă parte „pământ elasie al talentului“. Sin- 
guratiei şi: instituţii, particulari și oficialități, se preocupă 
tot mai mult de problemele bănăţene. Linii au rămas la 
ideologii și postulate, cei mulţi, dela tinerii studenţi până 
la intelectualii formaţi, au coborit, ea eehipieri, pe teren, 


84 


alții, ajutaţi eu multă înţelegere de organe administrative, 
au trecut la realizări. O întreagă gamă de strădanii, ici 
izolate, iei mat compacte, pentru a-i asigura Banatului 
vleaţa pe care ar trebui s'o aibă și pe care ar merita-o. 
Toată admiraţia şi recunoștinţa noastră acestor muncitori, 
știuți şi neștiuţi. 

„Regionala Astrei Bănăţene“, solidarizând în jurul 
problemelor specifie bănăţene toate energiile active, eola- 
borînd cu toate instituţiunile și asociaţiile culturale şi so- 
ciale și având, desigur, sprijinul neprecupeţit al autorită- 
tăților de tot felul, doreşte doar să lărgească aceste că- 
rări bătătorite, prin coordonarea programatică şi metodică 
a tuturor strădaniilor cari s'au devotat și se vor devota 
specificului bănăţenese, cu gândul curat de a-l meaţine 
protector şt creator pentru ţara românescă. 

In mod voit am accentuat, de fiecare dată, integrarea 
patrimoniului bănăţean în patrimoniul naţional, — păstrarea 
și potenţarea sufletului bănăţean, ca o mândră și puternică 
contribuţie în unitatea sufletească a neamului românese şi 
devotare specificului bănăţean, spre a-l menţine protector 
şi creator pentru ţara românească, pentru ca să previn 
oriee interpretare nedorită cuvântului „regional“. 


Uniformitate nu există nicătri, nici în macrocosm, niei 
în microcosm. Uniformizarea e combătută și în știința edu- 
caţiei, căci ea duce la completă anchilozare. Regiunea e 
© realitate. Banatul e una din regiunile distincte ale Țării 
româneşti, o unitate geografică, istorică, etnică, culturală 
şi economică, ce are însă o valoare și un rost de trăire 
numai alături de celelalte regiuni surori ale ei, în hotarele 
etnice și naturale, 'Tisa—Dunărea— Marea Neagră şi Nistrul, 
ale României Mari, una și indivizibilă. Reglionalismul con- 
structiv, cum e cel cultural, n'are nimie comun cu regio- 
nalismul răsuflat, interesat, păgubitor şi condamnat defi- 
nitiv, — el a fost admis şi în educaţie, fără a fi atinsă că- 
tuși de puţin unitatea naţională, ba chiar pentru a econ- 
tribui. lą solidaritatea naţională. Nu îi este îngăduit deci 
nimănui de a face vre-un proces de intenţii „Regionalei 
Astrei Bănăţene“, câtă vreme istorla și realităţile de azi 
probează că pe întinsul Banatului întotdeauna s'au întâlnit 


85 


frăţeşte români din toate unghiurile românismului. „Re- 
gionala Astrei Bănăţene“* chiamă la muncă solidară, 
culturală-soeială, pe toţi fiii români at Banatului, tadiferent 
de locul naşterii lor, pentrucă el are azi nevoe de toate 
gândurile bune, de toate simţirile curate, de toate hotă- 
rîrile tari și de tot ce e forţă vie, pentru a-l opri în calea 
declinului etnie și pentru a reda românismului de aici toată 
vigoarea fizică şi sufletească, ca astfel, eu înaltele calități 
ce le are și cu întreg patrimoniul etnie de care dispune, 
să se încorporeze și să se însimţească cu vrednieie în 
corpul neamului românese și în sufletul țării românești. 
Aşa şi numai așa va înțelege „Astra Bănăţeană“ regtona- 
lismului ei. 

Cu Centrala „Astrei“, căreia — prin preşedintele ei d! 
Dr. 1. Moldovan — Banatul îi va rămâne întotdeauna recu- 
noscător pentru faptul de a-i! fi înţeles rănile și păsurile 
și a-i fi îmbrățișat en suflet larg o veche dorinţă, expri- 
mată cu claritate de dl primpreşedinte al Curţii de Apel 
Dr. Al. Marta, în ee priveşte înfiinţarea „Regionalei Astrei 
Bănăţeue“, — cu Centrala — zie — această Regională, 
păstrându-şi individualitatea, adică completa libertate şt 
autoritate, rămâne în frăţească solidaritate și colaborare, 
aşa cum prevăd principiile cart se găsesc la temelia sta- 
tutelor Regtonalet. 


Dacă la aceste precizări mai adaog, că nici când, în 
nict o formă, „Regionala Astrei Bănăţene“ nu va fi şi 
nu va putea fi angajată, prin nici un membru al el, pentru 
chesttunt în afară de scopurile et bine precizate, ca să nu 
i se sdruncine nici un moment solidaritatea pe care o pune 
piatră unghiulară la munca et pentru propăşirea etniculut: 
bănăţean, — cu aeest adaos — am spus, cred, tot ceea 
ce eram dator să spun azi, în calitatea cu care mat în- 
vestit. 

Expvim adâneă mulţumită și recunoştinţă dlui preșe- 
dinte al Adunărit Generale de azi, distinsului vieepreşe- 
dinte al „Astrei“, Dr. Gh. Preda, pentru osteneala sa, tactul 
său deosebit şi bunele sale îndrumări şi-l rog, în numele 
tuturor, să ducă cu sine convingerea, pe care va binevot 
s'o împărtășească și Comitetului Central, că „Regionala 


86 


Astrei Bănăţene“ va şti activa eu aceeaşi bărbăţie şt 
cu aceeași largă înţelegere, cu care „Astra Centrală“ a 
contribuit la fiinţarea ei. Mulţumita noastră întregului Co- 
mitet al „Astrei“, în frunte cu eminentul ei președinte, 
Dr. luliu Moldovan. 

Mulţumesc, de asemenea, în numele Comitetului Re- 
gional, tuturora cari s'au ostenit azi aiei, cu gânduri ecu- 
rate și cu inimi înălțate. 

lar, de încheiere, revenind la situaţia specială a Ba- 
natului nostru, daţi-mi voie să reproduc următoarele cu- 
vinte ale dlui prof. S. Mehedinţi: 

» de câteori vă gândiţi la graniţa etnografică, nu 
vă uitaţi pe hartă: harta nu vă spune aproape nimie. Cu- 
getaţi întâi de toate la desimea poporului nostru. ln al 
doilea rând, gândiţi-vă la răsboiul de eliminare al elemen- 
tului străin. Gândiţi-vă apoi la limba românească, care, 
ca şi un cere de foc, ne apără faţă de celelalte neamuri. 
ln sfârşit şi acesta este rolul d-voastră suprem, gândiţi-vă 
la ultima ratio: puterea trupească şi sufletească a celor 
ce trebue să hotăriți asupra hotarelor noastre viitoare“.*) 


*} S. Mehedinţi: „Politica de vorbe şi omul politie“, pag. 145. 


87 


Figuri şi fapte pilduitoare, din trecut. 


Vasile Lucaciu 


In 29 Noemvrie 1922 muria sărac „Leul dela Sişeșii“, 
Vasile Lucaciu, în Satu mare, unde se retrăsese — sărac 
în privinţa materială, dar bogat în rodniea-i vieaţă ce o 
dusese. A fost purtat la groapă ca un adevărat patriarh- 
conducător, luând parte la înmormântarea sa toţi, cu mie 
cu mare, dela „Vlădică până la opincă“. 


Pentru ca gloria acestui luptător să se perpetueze — 
s'a îngrijit un comitet ea Vasile lucaciu să aibă un mo- 
nument, în acest Satu mare, unde a petrecut şi zile fericite, 
dar şi multe zile de durere, preotul însufleţit de cele mai 
înalte idealuri. 


Cine a jost Vasile Lucaciu e aproape inutil să se mai 
spună deoarece faima sa binemeritată n'a pierit. Preot, 
silit de superiorii săi maşteri, să vegeteze într'o comună 
arhimodestă (om eu studii superioare, dela Roma !) — orator 
de forţă, care aducea lozinci! pline de elan în masele po- 
porului, când împilarea oligarhie! maghiare era mai nesă- 
buită — deputat, al cărui glas era temut în parlamentul 
din Pesta, fiindeă spunea adevăruri crude — redactor plin 
de vervă (în coloanele ziarului „Lupta“, d. e.) — propa- 
gandist înflăcărat, care -- pentru ducerea „Memorandului“ 
la Viena, în 1894 — a trebuit și el să înfunde temniţa din 
Seghedin, osândit de cârmuirea grandomană şi mioapă — 
mai pe urmă Ministru în Consiliul Dirigent — Vasile bu- 
caciu a fost unul din fruntașii marcanţi ai vieţii naţionale. 


Cine va vrea să se edifice în privinţa stărilor din 
fosta Austro-Ungarie, unde magnatismul (Jaeques Ance!) şi 
morbus latifundii (Jâsay) secătuiau seva oricărei tentative 
de primenire socială, păstrând, „sub jugul unei nobilimi 
arogante“, (R. Chelard) o „vieaţă feudală“, va face bine să 
ia la cunoştinţă vieaţa preotului acestuia, cu întreg sbu- 


88 


ctumul ei, găsind în vorbirile sale ripostele cele mai po- 
trivite la stările intolerabile de atunci. 

Dastile Lucaciu a fost luptătorul împotriva statului bi- 
eefal, anehilozat, care era un anahronism în concertul eu- 
ropean. 

Se cade ca să aducem prinos de laudă memoriei lui 
Vasile Lucaclu şi în coloanele revistei noastre, la rubrica 
aceasta, unde sunt înerestate la răboj personalităţi de seamă 
şi momente însemnate, culturale şi istorice. 

Faţă de „Astra“ noastră a nutrit Vasile Lucaciu sen- 
timentele cele mai calde, luând parte, eu vorba şi cu fapta, 
la manifestaţiile despărţămintelor noastre şi la adunările 
generale, încât pe drept cuvânt îl putem înşira chiar în 
şirul glorioșilor noştri propagandiști culturali. De aceea 
am avut şi la desvelirea monumentului în Satu mare pe 
oratorul nostru şi am tipărit în „Biblioteca poporală a Aso- 
etaţiunii“ (Nr. 160) o biografie, serisă anume pentru popor, 
de regretatul Alexandru Ciura. 


Datele biografice, sumare, sunt următoarele: S'a născut în 1852, 
în comuna Apşa,jud. Satu mare. Şeoala primară și şase clase de liceu 
le-a absolvit în anii 1858—1868. bieeu gi teologie la Roma 1838—1874. 
Preot gr. cat, în com. Erini Sân-Craiu, din 1875 până în 1878. Profesor 
în Sătmar-Logonţ, în anul 1878. Catedră şi preot în comuna Sigeşii, în 
.auul 1885. Membru în comitetul naţional, din anul 1887. Secretar ge- 
neral al comitetului, din 1892. Pleacă eu „Memorandul'“ la Viena, în 1894. 
“Temniţă pentru „Memorand“: până în 1895. 

Deputat în Camera din Budapesta, ales la Beiuş, după decre- 
tarea activității parlamentare, în ciclul 1908—1911. Trecerea în România 
şi propaganda în America, ltatia, Elveţia, ete. 19i4--1919. 

Ministru fără portofoliu sub Consiliul Dirigent: 1919—1920. Moare 
în 29 Noemvrie 1922. 


89 2 


Indrumări eulturale. 


diua „Astrei“ 
de i. Agârbiceanu. 


In anul trecut Comitetul central al Asociaţiunii a luat 
hotărirea ca a doua zi de Rusalii din fiecare an, să fie 
declarată zlua „Astrei“. Sa lansat, la întâta prăznuire a 
ei, un apel către publicul românese din Ardeal și Banat, 
iscălit de căpeteniile celor două Biserici naţionale şi per- 
sonalităţile noastre marcante, alăturea de membrii Comi- 
tetului central. 

Motivele cari au determinat această iniţiativă au fost 
de o covârşitoare importanţă, cari toate au rămas și azi 
în fiinţă şi, după toate probabilitățile, vor rămânea încă 
multă vreme. 

intâiul e situaţia materială dificilă a „Asoeciaţiunii“ 
noastre. 

O instituţie cu ramificații atât de vaste nu poate să 
lucreze pe teren cultural, cu mari sorți de izbândă, fără 
mijloace materiale. ldealismul celor cari se pun benevol 
în slujba „Astrei“, ori cât ar fi de mare, rămâne departe 
de a putea realiza aceea de ce ar fil capabil, fără mijloace 
materiale. Nu s'a putut nici în trecut, eu atât mai puţin se 
poate azi. 

1. „Astra“ tipăreşte în fiecare an zece numere în „Bi- 
blioteca poporală“, Aceste broșuri, pentru a fi bine pregătite, 
de oameni de spectalitate, tratând problemele cele mai ar- 
zătoare şt actuale din vleaţa culturală, economică, socială ro- 
mâneasacă, ar trebui să producă un onorar cât de modest 
pentru seriitorii lor. In împrejurările de tratu aşa de grele 
de azi, când intelectualii trebue să lucreze în mai 
multe direcţii, pentru agonisirea raiului zilnie şi al fami- 
liilor lor, nu se poate aştepta să-și sacrifice cineva o lună 
ori două de lucru pentru a alcătuit o astfel de broșură, 
bine documentată și bine scrisă. Aceia dintre intelectualt 


90 


cari au o situaţie materială mai bună, de obieeiu nu seriu, 
nu-s preocupaţi de problemele ce trebuesce puse în pro- 
paganda culturală a „Astrei“. Pe de altă parte, eu înain- 
tarea culturii în popor, acestuia nu i se mai pot prezenta 
Iuerări scrise din trecere de vreme, scuturate din mânecă, 
nici simple reproduceri din alte lucrări. 

Dar însăşi tipărirea lor în mii de exemplare constitue 
o cheltuială simţitoare, care, fără bani, nu se poate acoperi. 

Adevărat că din vânzarea lor reintră o parte a chel- 
tuelilor, dar aceasta nu e suficientă pentru tipărirea unei 
noui serii în anul viitor. Un număr însemnat din exempla- 
rele fiecărei serii se împart gratuit bibliotecilor poporale, 
vechi sau nou înființate. 

Inainte de unire această bibliotecă avea abonaţii săi 
în membrii ajutători ai „Astrei“. Azi, se ştie, când sunt 
atâtea gazete și publicaţii pentru popor, puţini se mat în- 
seriu de membri ajutători ai „Astrei“. 

Cealaltă bibliotecă a „Astrei“, pentru intelectuali, precum 
şi bibliotecile secţiilor stagnează de câţiva ant eu totul, 
din aceleași motive. 

Secţiile literare-ştiinţifiee ale „Astrei“ au menirea prin- 
cipală de a cerceta și a aprofunda problemele puse de 
„Astra“ în propaganda sa culturală și a publiea rezultatele 
acestor cercetări. Câtă vreme ele au putut prim! ajutoare 
de tipar dela centru, au și publicat importante lucrări. Azi 
multe din ele au material adunat, elaborat, gata de tipar, 
dar nu au mijloacele materiale pentru a-l da la lumină. 

In afară de acestea „Astra“ publică „Transilvania“ și 
ar frebui să dea subvenţii celor două reviste cari apar 
sub auspiciile sale, „Gând românesc“ şi „Revue de Tran- 
sylvanie“. Dar amândouă acestea din urmă, deși impor- 
tanţa lor e — în general — recunoscută, iar „Revue de 
Transylvanie“ face excelente servicii României peste ho- 
tare, nu mai pot fi ajutate de Asociaţiune. 

Fără mijloace de propagandă tipărite, în ziua de aa! 
nici nw se poate imagina o acţiune culturală. „Astra“ e 
obligată să aibă aceste publicaţii. lată unul din primele 
motive pentru cari s'a hotărît „Ziua Astrei“: adunarea de 


Şi | ae 


mijloace materiale pentru tipăriturile de cari nu se poate 
lipsi în propaganda sa culturală. 

2. Desfacerea la sate, înfiinţarea de biblioteci, de case 
culturale, demonstraţii pe teren în domeniul agriculturii, al 
igienii, al gospodăriei, şcolile țărănești, din an în an mai 
mult, necesită, de asemenea, mari cheltueli. 

Deplasările din centrele județene sau de plasă în 
mijlocul poporului sunt neasemănat mat multe, ma! dese, 
decât înainte de răsboiu. E de-ajuns să-şi arunce cineva 
o privire în anuarele ultime ale „Astrei“ pentru a se vedea 
cât de mult s'a intensificat acţiunea „Astrei“ la sate. Așa 
că nu mai poate fi vorba că un preot ori un ţăran fruntaş 
să-şi pună la dispoziţia propagandiştilor „Astrei“ căruţa 
cu cai pentru o Duminecă în an. Azi, în sute și mii de 
deseitnderi la sate, e nevoe de cheltueii materiale sim- 
fitoare, pe cari partieularii nu le mai! pot suporta. 


Altot gratuiţi, medicamente gratuite pentru popor, în 
demonstrațiile sau consultațiile pe teren, nu se pot procura 
fără fonduri. Tot asemenea nici funcționarea Șeolilor tă- 
rănești. 

Publicul nostru trebue să înțeleagă că dacă aşteaptă 
dela „Astra“ o activitate bogată, aceasta nu se poate ob- 
ține fără mijloace materiale. 

Bi trebue să înțeleagă că activitatea vechei noastre 
Asoclaţiuni nu-i îngăduit să se împotmolească în România 
mare, că ea e tot atât de necesară, ca şi în trecut. 

„iua Astrei“ e potrivită, ca cu prilejul ei să și dea 
fiecare contribuţia sa. Taxele de membri aproape nu se 
mal plătesc. Despărţămintele nu au m'jloace să ţină un 
birou, cu încasator, care să meargă dela om la om. De 
aceea prilejul cel ma! bun e „Ziua Astrei“, care se ser- 
bează și la sate și la orașe, eu frumoase festivaluri, când 
fiecare îşi poate achita taxa sau cel puţin îşi poate piăti 
un bilet la festival. 

lată a! doilea motiv de ordin material care a deter- 
minat conducerea centrală a „Astrei“ să fixeze o zi peste 
an pentru adunarea de fonduri. 

Statul de ani de zile nu ne-a mal dat nici un ajutor. 
Ajutoarele trecute pentru „Astra“, în unele judeţe cu con- 


92 


ducere înţelegătoare, sunt de obiceiu tăiate la Ministerul 
de laterne, ca cheltueli de cari judeţul se poate lipsi. 

Cinematografele sunt date cele mai multe străinilor, 
Numărul lor nu e limitat și așa cele 2—3 einematografe a 
căror concesiune le mai are „Astra“, sunt coneurate de 
altele. 

În asemenea împrejurări rămâne o datorie de onoare 
şi de conștiință pentru publicul ardelean și bănăţean să 
susțină în aspiraţiunile sale culturale și naţionale o socie- 
tate a sa, cu un trecut atât de gl!ortos. 

3. Dar scopul „Aile! Astrei“ nu e numai unul materal. 

Sunt îndestul de cunoscute asperităţile pe cari luptele 
partidelor politice le-au pricinuit în socletatea românească 
din Ardeal şi Banat. Ble au îuvrăjbit oameni, familii, pă- 
turi sociale. Vechea solidaritate naţională, tărla noastră din 
trecut, a fost înfrântă. Fiecare se adună și se sfătuieşte, 
lucrează sau jerifeşte în bisericuţa de partid, fn clubul po- 
Htie respectiv. ln Biserica cea mare a neamului, în care 
se serveşte idealul naţional, scopurilor superioare ale ţării, 
nu se mai adună lumea decât numai cu prilejuri foarte rare. 

Adunărvile generale ale „Astrei“, ca și adunările des- 
părţămiatelor, ședințele comitetelor locale ale Asoeiaţiunii 
sunt singurele prilejuri unde se mai pot întruni oamenii 
noştri, cu toate deosebirile de partid cari îi separă. 

„Biua Astrei“ are menirea să înlesnească revenirea 
la vechea colaborare, fără de care fiinţa neamului nostru 
şi mai ales prosperarea lui la Apuaul Carpaţilor este grav 
primejduită. 

Intâlnindu-se pe un teren apolitic, pe un teren neutru, 
cât mai des, intelectualii noștri vor începe să înțeleagă că 
partidele politice nu au menirea să rupă relaţiile perso- 
nale dintre oameni, să-i îndușmănească, să nu mai poată 
lucra împreună, ci că, rămânând fiecare cu convingerile 
sale politice, pot și sunt datori să pună umăr la umăr în 
toate cauzele de interes mare obştesc, cum sunt cele cul- 
turale şi, naţionale urmărite de „Astra“. Iniţiatorii zilei Aso- 
clațiunii sunt adâne convingi că numai în cadrele activi- 
tăţii și a jertfei pentru această soctetate se pot toet ascu- 
țişurile primejdioase produse de luptele politice. 


93 


De aceea scopul moral şi naţional al „Zilei Astrei“ 
întrece cu mult pe cel de ordin material, pomenit mai sus. 

4. Anul trecut „Ziua Astrei“ a fost serbată pentru în- 
tâta oară. In despărţămintele în cari oameni desinteresaţi 
au luat asupra lor organizarea ei, — rezultatul a fost destul 
de mulţumitar. 

In altele însă, afară de festivaluri, nimeni nu a ridicat 
nici o piatră. Nu s'a făcut propaganda necesară, nu sa 
făcut colecta pe la familii, aşa că rezultatul materiai a fost 
inexistent. 

Anul acesta „iua Astrei“ va fi tot a doua si de Ru- 
salii. Timp suficient pentru organizarea ei este de-ajuns. 
Ar fi de dorit ca din bună vreme comitetele despărțfămiu- 
telor județene, ale celor de plăşi, să delege de pe acum 
câte o comisie din sânul lor, cari să se ocupe din bună 
vreme cu organizarea serbări, cu colectele ajutorului be- 
nevol. 

Trebue să ne dăm seama că azi puţine lucruri bune 
reuşesc fără propagandă şi fără organizare. Şi sunt destui 
intelectuali cari își dau bucuros obolul lor, dacă li se dă 
prilejul cel mai uşor, care nu-l pune să-şi piardă timpul, 
nici să facă forme complicate. 


Piesele teatrale pentru diletanţi 
— Din prilejul concursului „Astrei“ — 
de H. P.-Petrescu. 


„Astra“ culturală vrea să sporească numărul pieselor 
teatrale pentru diletanţi și publică un concurs. Cere o piesă 
teatrală originală, potrivită de a fi reprezentată la ţară (din 
vieaţa satelor, mai cu seamă) și o ptesă adaptată, cu aceeași 
menire.*) 

Chemarea, apelul acesta, adresat celor ce poartă 
peana, ar trebui să aibă răsunetul cuvenit, deoarece cel 
W) intaia se va premia cu 3000 bei, a dona eu 2000 Lei şi se vor 
publica mai apoi în „Bibl. pop. a Asociaţinnii“. Terminul : 1 lulie, a. e., 
de trimis dlui preged. al sect. lit. Nie. Drăgan, prof. univ., Cluj, Uni- 
versiiate. . 


82 


ce se îngrijește de propaganda culturală în despărțăminte 
ştie cât de puţine și cât de căutate sunt piesele poporale 
vrednice de jucat. 

Teatrul de diletanţi poate fi ridieulizat de unul cu gu- 
sturi estetice mal desvoltate. | se pot arăta teatrului ace- 
stuia numeroase metehne, din punct de vedere artistic. De 
sigur, dacă dela niște oameni, cari au muncit în decursul 
zilei — la sate —- ca plugari sau — în orășele şi oraşe — 
ca meseriaşi, funcţionari, profesori, ete., aşteaptă cineva 
un joc de scenă fără de cusur, aducând comparaţia cu 
actori de seamă — va fi de multeori îndreptăţit să se con- 
state o deosebire, mai mare sau mai mică. Nu sunt toate 
trupele de diletanţi o trupă ca aceea a lui Nemirormiei 
Daucenko, trupa rusească, ce a uimit oraşele mari euro- 
pene cu jocul desăvârșit al diletanţilor ei, cari făcuseră 
mai bine de câte o sută de probe la câte o plesă. 


Aceasta nu te împiedică însă să constaţi că unele 
reprezentații de diletanţi sunt destul de bine rotunzite, că 
— ori cât ar fi ele de „surogat“ — îţi oferă emoţii cari nu 
sunt de disprețuit. Să nu se uite că unele din societățile 
de diletanţi au fost o trampolină pentru utitori actori de 
seamă, că în sânul lor s'a manifestat cutare și cutare di- 
lefant, luându-și avânt, ea să ajungă artistul dramatte cu 
renume, de mai târziu. 

Dacă e vorba de vieaţa satelor, cine ar putea lua în 
nume de rău unui grup de tineri ţărani şi ţărance, când 
vrea să-şi folosească timpul liber dând glas acelui imbold 
înăscut al omului de a juca teatru şi de a auzi teatru? 
Aceeaşi problemă la societăţile de meseriaşi sau la alte 
societăţi orăşeneşti! E vorba ce şi cum? 

Sunt adevăruri prea evidente, adevăruri, cari se impun 
şi mai mult în ţinuturi, pe unde trupele de actori de pro- 
fesie nu dau și unde, așa, cum sunt, piesele modeste sunt 
o luminiţă culturală, cari adună în jurul lor o mulţime ce 
doreşte să se înfrupte şi ea din binefacerile artei. 

Aici trebue să sară mai cu seamă într'ajutor propa- 
gaudiștii culturali și să îmbunăfăfească — treptat-treptat, — 
repertoriul, ca populaţia să aibă un nutremânt sufletesc ce 
nu este de disprețuit! 


95 


„Societatea pentru fond de teatru român“, în activi- 
tatea-i culturală, era pătrunsă de chemarea aceasta, a sa- 
telor, mai cu seamă şi — orieât au lăsat de dorit unele 
manifestații ale ei, din punct de vedere estetle — şi-a îm- 
plinit cu scumpătate această chemare. 

Societăţi — speciale — de diletanţi puţine avem astăzt 
şi nici nu și-a luat cineva osteneala să le ţină evidenţa. 
Unele din ele fiinţează pe lângă corurile caselor culturale. 

In privinţa organizaţiei societăţilor de diletanţi ar 
putea să ne servească de exemplu Cehoslovacia. Acolo 
plăcerea de a juca teatru este foarte răspândită. O stati- 
stică ne spune că există mai mult de 5000 de teatre de 
diletanţi. Puternica organizaţie a soholilor, eare a împlinit 
75 de ani de existenţă, numără vrea 4500 de societăți de 
diletanți. Uniunea organizaţiilor muncitoreşti 120, aproxi- ` 
mativ tot atâtea uniunea gimnașiilor catolici „Orel“, iar 
Academia muncitorească are 150 de societăţi. 


Dacă propaganda culturală din partea sokolismului 
se îndeplineşte şi pe calea reprezentaţiilor de diletanţi — 
se va fi convins sokolismul că ele sunt o tribună potrivită 
pentru a lansa idei sănătoase şi de a atrage atenţia mem- 
brilor săi spre îndeletniciri, cari te aduce să ocolești câr- 
ciuma și fumăria sălilor de cărţi de joe. 

Un strigăt de alarmă, care ar putea să fie luat şi de 
noi la cunoştinţă, în propaganda noastră chiar, este şi 
acela dat de unul din cei mai de seamă scriitori francezi 
din zilele noastre, academicianul G. Duhamel. Dsa a deseris, 
lunile trecute, cu mult elan, înjghebarea unut „teatru de 
amatori“, cu copil și vrâstnie!, în localitatea, — un sat— în care 
își petrece vara cu familia. Duhamel constată că teatrul 
bun începe să îşi piardă importanţa în vteaţa socială, având 
concurenţa primejdioasă a cinematografului şi a radio-ului, 
cari nu şi-au stabilit încă formele de expresie, ca să ne 
oferă adevărate opere de artă. Ce se va alege de litera- 
tura dramatică? se întreabă Duhamel şi susţine teza: o 
generaţie trebue să transmită dragostea faţă de teatru ce- 
leilalte generaţii, încă de pe când această generaţie este 
în epoca adolescenţii, — o pledoarie făţişe pentru teatrul 
de diletanţi. 


96 


„Dacă teatrul e în primejdie de moarte, susţin că 
„singur amatorii vor ajunge să-l salveze, nu numai fiindeă 
„L-au îndrăgit, e! fiindeă îl şi iubese cu desinteres“. 

in copil găsește autorul salvarea patrimoniului teatrului. 


Dacă își exprimă îngrijorarea un om de seama unul 
Duhamel şt conjură publicul: daţi atenţie teatrului, deoarece 
e pe cale să dispară (impreună eu cartea, chlar!), făcând 
loc unei culturi bizare, în naştere — cu atât mai mult 
suntem îndreptăţiți să insistăm ca aici să se dea atenţia 
cuvenită teatrului. 

Va fi bine să se selecţioneze cu mai multă grije pie- 
sele ce se joacă şi bine ar fi ca cet .ce concurează de 
astădată la premiile „Astrei“ să-şi dea osteneala de a serie 
plese, cari să adâncească partea pstholagică a persoa- 
nelor descrise. 

Sunt piese serise pentru sate, eu popor nepretensiv 
din punct de vedere literar. Acolo fiecare comedioară îşi 
găseşte hohotele de râs, dar de un râs ieftin și aproape 
jignitor, la adică. Intr'alte sate se cere ceva mai mult. Gu- 
sturile sunt mai fine. (Să nu treacă marginile alei! ele, de- 
oarece atunci ajungi la piese bulevardiene la... Şunturug, 
de se potrivește ca nuca "n părete.) 

Ne trebue plese, în cari unele personagii să fie bine 
conturate, să nu fie tratate de mântuială şi în cari faptul 
că cineva cântă o „Doină“ să nu fie culmea deliciului estetice.. 

Dl Vietor lon Popa are puncte de vedere sănătoase 
în privinţa aceasta și informaţiile sale de regisor, în pile- 
sele publicate până acum, încă vor putea fi preţioase iu- 
dicii pentru acei ce vreau să serie ceva durabil pentru 
seena sătească. 

La poruncă prea înaltă, s'a adeverit de cele mat 
multe orl, nu s'au creat opere de valoare. Nu se poate 
porunci talentului să se înfiinţeze, dacă nu există. 

Cu toate acestea, să nădăjduim că apelul „Astrei“ de 
a se serie piese teatrale potrivite pentru mentalitatea tă- 
ranului, mai cu seemă, va avea darul de a stârni interes 
şi de a îndemna pe unul sau altul de a persevera pe o 
cărare apucată — ocupându-se cu scrierea sau cu locali- 
zarea unel piese. l 


9? 


„Astra'““ și muncitorii 
de lon Breazu. 


ln preajma adunării generale dela Reghin (1925), Vasile Goldig 
publica în coloanele acestei reviste articolul „Noui orizonturi“, în eare 
spunea, între altele: 

„Națiunea română, reunită în patria sa fireaseă, har Domnului, a 
tuat calea evoluţiei spre industrializare. Muncitorimea industrială devine 
un stâlp al țiinţării noastre. Nu exista pentru noi până aci. A sosit ceasul 
s'o vedem, s'o înțelegem, s'o îmbrăţigem ln sinteză interesele agricul- 
torilor şi ale muncitorimii sunt identice. Solidarizarea acestor două 
clase producătoare este singura chezăşie a fericirii noastre viitoare. 
Asociaţiunea o va afişa printre problemele sale. 

„Fiindcă Asociaţiunea are să rămână scutul mulțimii eelei obi- 
dite, celei nedreptăţite, să înfăşure în nemărginirea iubirii sale oceanul 
social fecund, nesecat în energii, al celor ee rabdă şi sufăr, de unde 
răsar toți marii binefăcători ai omenirii. 

„O nouă ramificație a Asociaţiunii aşteaptă naşterea din landul 
patriotice al ei: Secținnea muncitovimii industriale.*) 

In această adunare generală Vasile Goldiş va fi reales prege- 
dinte al „Astrei“. In articolul amintit el îşi schiţa noul program. Intre 
punctele lui, acest cunoscător profund al problemelor sociale, așeza 
şi apropierea „Astrei“ de clasa noastră muncitorească, în curs de for- 
maţie, în oraşele Ardealului şi ale Banatului. Este, cred, pentru întâia 
oră când în faja „Astrei“ se deschide „acest orizont nou“. Să recu- 
noaştem regretatului nostru preşedinte meritul de a ni-l fi descoperit. 

De atunci încoace problema a rămas mereu între preocupările 
„Astrei“. In „Parlamentul Cultural“, convocat de acelaș Vasile Goldiş 
la Sibiu, în 1930, dl ing. l. P. Condieseu din București, în raportul 
„Astra şi muncitorimea industrială“ a încercat să ajungă şi la propu- 
neri mal concrete.**) in desbaterile cari au umplut cele trei zile ale 
congresului, nu s'a putut găsi însă loe mai mult pentru discuţia acestui 
raport. Din 1925 şi până astăzi, n'am înaintat cu nimic, nici măcar în 
lămurirea teoretică a.chestiunii. 

In generoasele lor încercări de a ridiea spre lumină sufletele 
celor de jos, despărțămintele noastre mau dat uitării elasa muncito- 
vească. S'au organizat şezători culturale în fabrici, s'au împărţit cărţi 
— totul a fost însă sporadic, fără continuitate sau amploare deosebită. 
Organele conducătoare ale despărțămintelor nau descoperit încă drumul 
spre sufletul muncitorimii, iar aceasta nu ştie încă ce e „Astra“, sau 
înțelege cu totul greşit scopurile ei. 

Credem că ä sosit însă timpul să aşezăm această problemă din 
nou printre preocupările noastre de căpetenie și, folosind experienţele 


*) transilvania Nr. 9—10, din 1925. 
*) Congresul Cultural al Asbeiaţiunii, Sibiu, 1930, p. 241—245. 


98 


care au dat rezultate strălucite în slte domenii, să trecem la discuţii 
mai ample şi la realizări mai concrete. 

Astăzi ea are, de altfel, eu totul alte proporții, decât în 1925, când 
a relevat.-o Vasile Goldiș. Numărul muneitorilor români din centrele 
noastre urbane a crescut de atunci în mod considerabil. Din pricina 
împujinării pământului, sute şi sute de ţărani au schimbat cămaga albă 
de acasă cu bluza mohorită a fabrieei și a minelor. In Dalea Jiului, la 
Hunedoara, Călan, Ghelar, Bragov, Regița, Timişoara, Cluj, Oradea, 
Arad, Baia-Mare şi în alte centre industriale de mai puţină importanţă, 
întâlnim astăzi tot mai mulţi muncitori români despringi în cea mai mare 
parte din satele apropiate. In mulle părți această transformare socială 
poate fi surprinsă toemai în stadiul intermediar al trecerii dela o clasă 
socială la alta. Muncitorii dela Hunedoara, Călan sau Baia-Mare, de 
pildă, nici nau apucat să se stabileaseă în oraşul unde lucrează. Bi 
se întore seara acasă, în satul lor și în orele libere mai trag cu plugul 
si cu sapa, păstrându-şi astfel contactul eu pământul, fratele lor bun 
de altădată. Vraja orașului îi va rupe însă încurând de sat. Sunt rare 
cazurile când avantajele superjiciale ale civilizației nau ademenit pe 
cei simpli. Țăranul român eu siguranţă că nu le va putea rezista nici el. 


Nicăiri ca în apropierea acestor muncitori şi în ridicarea lor 
principiul biopolitie, adoptat de „Astra“ sub noua ei conducere, nu-şi 
'găsegte o aplicare mai îndreptăţită. Biopolitiea luptă pentru omul întreg, 
pentru conservarea şi îmbogățirea armonică a tuturor energiilor lui, 
atât intelectuale, cât şi morale şi fizice. Dacă satul, prin tradiţia lui 
bine statornicită, prin îndeletnieirile şi prin contactul nemijlocit cu na- 
tura, păstrează şi feuctițieă această armonie binecuvântată, oragul, prin 
tendinţa lui spre uniformizare şi specializare, o frânge, în dauna per- 
sonalităţii omeneşti creatoare. Novoit să lucreze tot timpul la aceeagi 
piesă, în fabrica încărcată de aier stricat, sau să izbească cu ciocanul, 
la lumina felinarului, în acelaş coridor umed şi plin de miasme otră- 
vitoare, sufletul muncitorului se mecanizează, se simplifică până la 
abrutizare, iar corpul lui îşi pierde vânjogia de altădată. Blnu se mai 
poate bucura, ea ţăranul — şi nici măcar ca micul meseriag — de 
munca braţelor lui, una din marile bucurii gi din puţinele mângăieri 
ale vieţii noastre pe pământ. 


Perspectiva aceasta sumbră a îndobitocirii prin mecanizare a 
format o bună parte din substratul revendicărilor muneitorimii. Pornind 
dela ea s'a ajuns la limitarea orelor de lucru, tocmai pentru a se da 
muncitorului timp să-și poarte de grijă şi de cele sufleteşti. Principiul 
celor trei opt: opt ore de lucru, opt ore de somn şi opt ore de liber- 
tate, a fost recunoscut şi pus în aplicare de aproape toate ţările cu o 
industriesmai desvoltată. Dintre aceşti trei opt, ultimul are tocmai ro- 
stul de a conserva şi îmbogăţi acest mare bun care este capitalul no- 
stru biologie. Din această pricină el este poate mai important decât 
toţi. A şi dat multă bătaie de cap soelologilor şi ppieitenilor munaito- 
zimii, Dela rezolvarea lui fericită am putea spune că atârnă în bună 


99 


parle civilizaţia modernă. „Nimie nu este atât de greu pentru om — a 
spus Goethe — ca întrebuinţarea orelor lui libere“. Adevărul acesta, 
rostit la începutul întroducerii maşinismului în Buropa, un secol şt mai 
bine de industrializare vertiginoasă l-a justificat cu prisosinţă. 

S'au făcut pretutindeni tot felul de încercări pentru a utiliza, în 
modul cel mai rodnie, acest „ai treilea opt“. Societăţile particulare de 
binefacere, organizaţiile sindicale, ba acum în urmă însăşi conducerea 
statelor, au luat în grija lor această problemă. Realizările variază, 
după ţările în care au luat ființă, după spiritul lor publie, graaul de 
civilizaţie şi regimul politie căruia sunt supuse. Sunt ţări, ea Germania, 
Rusia şi ltalia, care au făcut o adevărată problemă de stat din între- 
buinţarea timpului liber al muncitorului. Cine n'a anzit de vasta rețea 
a organizaţiilor „Dopolavoro“, eare împânzese toată ltalia, constituind 
unul din titlurile de glorie ale fascismului. Și totuşi, impresia noastră 
este că n'am părăsit încă stadiul experienţelor. Conflictul cu proporţii 
tragice, de care aminteam mai sus, e departe de a fi rezolvat. Sufletul 
omenese n'a putut fi scăpat încă din ghiara mașşinei pentru a fi redat 
lui însugi. 

Ce s'a făcut la noi în acest domeniu? Ce s'a realizat în deosebi 
în Ardeal şi Banat, teritoriul unde „Astra“ îşi are cea mai mare parte 
din organizaţiile sale? Injfiripări modeste, biblioteci sindicale sau pa- 
tonale, ici-colo câte o şezătoare sau câte un curs seral, în cele mai 
multe cazuri însă muncitorul a fost lăsat la voia întâmplării, adică 
pradă câreiumilor şi localurilor de perdiţie. 


Aţi vizitat vreodată Petroșenii, centrul minier din Valea Jiului? 
Dacă n'aţi făcut-o încă şi aveţi gustul observaţiei sociale, vă rog să o 
faceţi. Să vă alegeţi însă o Duminecă sau o zi de sărbătoare, vara. 
Veţi asista la un spectacol unie în felul lui, care ilustrează cât se poate 
de plastie cele ce dorim să spunem în acest articol. Pe străzile şi în 
piaţa pătrată a acestui orag, cei mai autentici reprezentanţi ai rasei: 
munteni şi muntence, coboriţi de pe costişele munţilor apropiaţi, gor- 
jeni iuți — femeile în deosebi, delicate ca niște prințese — veniţi aici 
prin defileul Surducului, peutru a-şi desface produsele, îmbrăcaţi cu 
toţii în pitoreştile lor costume, rumeni şi veseli, cu toată sărăcia în 
care trăiesc, se amestecă eu muncitorii mineri, trişti, cu feţe pământii, 
cu sdrenţele curgând după ei, cu toate că suntem în zi de sărbătoare. 
Prezenţa lor pare o murdărie a acestui covor pitorese al costumelor 
ţărăneşti. Dacă zăboveşti mai mult, eergetorul te va acosta în grabă. 
Nicăiri nu sunt atâţia cerşetori ea aici. In cele mai multe cazuri el va 
fi un muncitor sau o odraslă degenerată a acestuia. Pentrucă alăturea 
de sărăcie şi-a făcut loe boala. 


Am credinţa că nicăiri anchetele sanitare mar da rezultate mai 
îngrijorătoare ca aici. Mizeria morală e tot atât de cumplită. Noţiunea 
de familie e mai decăsută decât ori unde; noţiunea de neam tot aga. 
Căsătoriile între tineri de neamuri deosebite se fac cu cea mai mare 
uşurinţă, foarte adesea în detrimentul românilor. Valea Jiului este un 


100 


coşmar al societăţii noastre orăşeneşti de mâine. Dacă nu vom lua 
măsuri grabniee, coșmarul va deveni o groaznică realitate. 

Măsurile acestea, cu puţină stăruinţă şi cu un pie de sentiment 
al datoriei sociale, pot fi mai ducătoare la scop decât în alte ţări. 
Noi avem marele avantaj de a ne afla la începutul acestui proces de 
urbanizare. Mai avem norocul de a găsi peste frontiere o vastă ex- 
perienţă în acest domeniu, care, adaptată împrejurărilor dela noi, ar 
putea îndrepta acest proces pe calea cea bună. 

O mare parte dintre muncitorii români ai oraşelor ardelene de 
abia a părăsit satele. Bi n'au apucat încă să intre în mreaja organi- 
aaţiilor potrivnice intereselor noastre etnice. Sunt plini încă de zum- 
zetul amintirilor dela sat, de tradiţiile lui, în eare cultul familiei şi al 
neamului ocupă un loe atât de important. 

Acţiunea noastră trebue să tindă înainte de toate la păstrarea 
acestui patrimoniu etnie. Să-i redăm muncitorului satul, măcar în forma 
lui spiritualizată, dacă în cea materială i l-am luat. Portul de acasă 
să fie haina de sărbătoare, a lui şi a soţiei. Noi suntem preocupaţi 
să introducem cultul acestui port mai mult în cercurile burgheze, decât 
în cele muncitoreşti, unde el este mult mai necesar. Cântecul popular 
să fie păstrat în aceeasi dragoste. Omenia de acasă, respectul muncii 
și al drepturilor altora, trebue adâncite de asemenea. 

Această luptă penteu conservarea patrimoniului etnie, din care 
„Astra“ şi-a făcut întâta ei datorie, este cu atât mai necesară, cu cât 
în mediul strein al oraşelor ardelene, el este ameninţat să se piardă eu 
a repeziciune nebănuită. Dacă la sat ne-am păstrat puterea noastră de 
asimilare, la orag se întâmplă şi astăzi, in statul întregit. să fim asimi- 
dați de alţii. Cunoagtem numeroase cazuri de muncitori, care şi-au pă- 
răsit limba, în urma traiului îndelungat într'un mediu strein, de cele mai 
multeori din pricina căsătoriilor mixte. Timp de un deceniu şi mai bine 
am privit eu indiferență acest fenomen îngrijorător. De vreo trei ant 
încoace am început să ne alarmăm. Nam luat însă până acum nici o 
măsură mai remareabilă. In ateliere, în fabrici, în mine, desnaţionalt- 
zarea îşi continuă drumul, încet dar sigur, prin contactul individual de 
fiecare zi şi, uneori, prin acţiunea bine organizată a streinilor. Avem 
credinţa că singură „Astra“ va putea stăvili acest proces dezastruos. 

Alăturea de grija pentru român — grija pentru om. Sufletul mun- 
citovului are aceeaşi curiozitate pentru tot ceea ce e nou, ca şi su- 
fletul ţăranului. Să nu lăsăm altora exploatarea acestui teren virgin. 
„Să-l răsădim noi, eu cunoștințe folositoare vieţii şi mediului său. 

Alăturea de igiena sufletului — igiena trupului. Cu o muncă chib- 
auită şi stăruitoace, putem ajunge aici chiar la rezultate mai grabnice, 
decât în domeniul spiritual. E cunoscută aviditatea muncitorului şi în 
general a orăşanului, pentru spectacolul sportiv. B singurul spectacol 
la care el participă eu o adevărată pasiune. in majoritatea absolută a 
cazurilor, el nu ia însă parte la manifestaţiile sportive, decât ea pri- 
vitor. Felul cum sunt organizate aceste manifestații trezeşte apoi mai 
mult instinctele lui primare. Corpul lui nu se alege cu nici un câştig. 


101 


După cele câteva ore de destindere, fabrica şi mina îl înghite din non 
în atmosfera gi munca lor ucigătoare. ; 

Alăturea de bărbat — grija pentru femeie, fie că este ea însăşi 
muncitoare, fie că nu are decât rolul de soție şi de mamă. Avem chiar 
credința că aici ajutorul nostru este mult mai necesar şi mai eficace. 
Situaţia marală a femeii, aruncată din 'mediul satului în fabrică şi în 
mijlocul ademeniri!cr oraşului, este mult mai de deplâns decât a bărba- 
tului. Primejdiile care o ameninţă la fiecare pas, fără să-și dea seama 
de proporţiile lor, sunt îndeajuns de cunoscute pentru a mai insista 
asupra lor. In cazul că nu are nici o ocupaţie retribuită, pericolul îi 
vine din această libertate, despre care Goethe spunea că e atât de 
anevoie să o ştii întrebuința cu folos. Femeia este sprijinul cel mai pu~ 
ternic al acestui bun nepreţuit pe care îl numim familie. Dacă ea nu 
ştie să-l aprecieze, să-i dea un conţinut bogat, să-l hrănească în fie- 
care zi, bărbatul se va depărta de el. Să redăm, deci, acestei femei, 
funcțiunea ei de soţie și de mamă, să-i dăm cele câteva cunoștințe și 
sfaturi, de multeori foarte simple, care pot jace dia căminul ei un cuib 
iubit, plin de sănătate şi virtuți reconfortante pentru sufletul muncitorului. 


lată primejdiile care pândese pe muncitorul român, schiţate aici 
abia în liniile lor generale. Avem certitudinea că, alăturea de biserică, 
„Astra“ poate lupta cu cei mai mulţi sorţi de izbândă pentru înlătu- 
rarea lor. Experiența ei îndelungată îi ofere numeroase posibilităţi de 
a ataca problema, prestigiul ei nepătai îi dă dreptul ca muncitorul 
român să vadă în ea, aşa, cum vede ţăranul, pe ocrotitoarea lui, pe 
steaua lui cea bună. Bu ştiu că sunt organizaţii muncitoregti care au 
interesul să prezinte Asoeiaţiunea drept o instituţie burgheză, al cărei 
scop este să „lege pe muncitor la ochi“, aşa cum de altfel a fost în- 
fățişată şi religia de către marxiştii ortodoxi. Noi îi rugăm însă, atât 
pe aceşti „ideologi“ interesaţi, cât şi pe muncitori să privească în bo- 
gatul trecut al „Astrei“, pentru a vedea adevăratul spirit al luptei sale. 
Vor descoperi acolo Asociaţiunea totdeauna pe linia dreptăţii sociale, 
a grijei şi a iubirei pentru oropsiţii vieţii. Această tradiţie ea nu-şi va 
călea-o niciodată, pentrucă ea constituie unul din marile ei titluri de 
nobleţă. 

Intre muncitori şi patroni se sapă astăzi o prăpastie, tot mat 
adâncă şi mai primejdioasă. Singură „Astra“ poate arunca peste această 
prăpastie punţile dreptăţii şi ale solidarităţii sociale. De aceea acţiunea 
ei trebue privită cu îneredere gi de o parte şi de alta. 

Spre ce înfăptuiri practice va trebui să tindă această acțiune ? 

lată câteva din ele, scoage din statutul şi din experienţa „Astrei“: 

Despărţămintele noastre din centrele urbane să organizeze cer- 
curi culturale speciale muncitoreşti, în conducerea cărora patronul să 
ta loc alăturea de muncitor. Orice chestiune politică şi confesională să 
fie înlăturată din discuţiile acestor cercuri. Ble să fie înzestrate cu bi- 
blioteei, aleâătuife cu mare grijă. Cartea este mult mai importantă pentru 
muncitor decât pentru [ăran, deoarece muncitorul poate avea contact 


102 


mai statornie ecu ea, întrucât „Astra“ nu şi-a desvoltat încă publica- 
țiunile în vederea unei acţiuni în mediul muncitoresc, suntem de părere 
ca, alăturea de broşurile bibliotecii noastre populare, fie despărţă- 
mintele, fie Comitetul central, să aşeze cărți, cumpărate dela alte in- 
stituţii gi edituri, selecţionate de specializti în acest domeniu. 


Cercurile culturale muncitureşti să organizeze şezători şi spee- 
tacole, în care jocul, cântecul gi portul naţional să ocupe locul de că- 
petenie. Premiile peniru cele mai frumoase costume au aici mai mare 
rost decât la balurile burgheze. Teatrul, în deosebi, să fie cultivat cu 
multă râvnă. Mai ales teatrul pentru diletanţi. Da Cluj am avut ani 
de-a-rândul așa-numite spectacole pentru muncitori. Ble wau dus însă 
la niei un rezultat, pentrucă muncitorul român nu ştie încă ce-i teatrul. 
El nu poate ajunge să-l îndrăgeaseă decât jucându-l, intrând el însuzt 
in tainele lui. Sunt ţări, ca Finlanda, unde muncitorii au sute de teatre 
de diletanţi, uneori eu actori şi regisori retribuifi din propriile lor eo- 
tizaţii. Ele rivalizează cu teatrele burgheze, — cu atâta entuziasm şi 
pricepere sunt cultivate. 


După acest întâiu contact prin carte şi spectacol se poate irece 
la organizațiile şgoimâăneşti, în care principiul educaţiei integrale este 
mai bine articulat. Unde sunt oameni destoinici, se poate începe de-a- 
dreptul cu acestea. 


„Astra“ a avut însă în anii din urmă o experienţă care a dat re- 
zultate uimitoare în mediul țărănesc. E şcoala superioară ţărănească. 
la deosebi succesele ei ne îndeamnă să privim mai cu încredere pasul 
acesta de apropiere faţă de muncitori. În circulara publicată în Nrul 6 
din anul trecut al Transilvaniei dl pregedinte al „Astrei“ propunea or- 
ganizarea unor „eursuri sistematice. deosebite, pentru muncitori gi mun- 
citoare, având ca şi gşeoalele ţărăneşti, rosturi atât utilitare, cât şi etnice 
şi sufleteşti, cursuri care pot fi organizate fără cheltueli deosebite“. 
Nu ştim să se fi organizat undeva asemenea cursuri sistematice. Se 
simte la coducătorii nogtri din despărțămintele, chemate să organizeze 
astfel de cursuri, sfiala în faţa domeniului necunoseut. Avem poate şt 
aiei nevoie de o experienţă răsunătoare, asemenea celei dela Sighet 
a dr.-lui lea, cu şeoalele țărănești. 


Noi nu vom înceta să menţinem însă problema în centrul pre- 
ocupărilor noastre. Am prezentat în acest articol câteva propuneri con- 
crete. Ele sunt poate prea sumare. Sunt unele despărțăminte care do- 
resc programe analitice. „Astra“ însă a ajuns în cele mai fericite eca- 
zuri, dela experienţe la programe. Cu idealismul şi dragostea de ro- 
mânism, care ne-a condus în aeţiunile noastre mari, să apucăm şi de 
astădată acest drum: să trecem la fapte, până nu e prea târziu. 


. 


103 


Asupra manualului şeoalei țărănești 
de Al. Dima. 


Despre firea românească s'a spus mai totdeauna că 
e nespus de ageră, iscoditoare de lucruri noui, selipind 
de inteligenţa iniţiativelor, dar din păcate fără puteri de 
mai departe susţinere, fără tăria de încordare întru răb- 
dătoare așteptare pânăla izbânda sfârşitului. S'a strecurat, 
de sigur, în această fire a noastră, umbra unui trecut agitat, 
a unei vieţi şovăielnice, trebuind mereu să gândească nout 
forme de adaptare la factorii istoriei în necontenită schim- 
bare, orice nou! metereze fiind răsturnate de viforul vre- 
murilor jalnice. S'a putut închega astfel în mod firese o 
psihologie, a cărei esenţă consta în repedea ereare a iniția- 
tivelor, dar şi în mai grabnica lor părăsire. O astfel de 
mentalitate domină încă vleaţa noastră socială și publică 
şi efectele ei sunt totdeauna dezastruoase. Atâtea institu- 
țiuni se 'ntemeiază astăzi, înfățișate în cadrul unor fastuoase 
inaugurări, spre a fi mâine uitate cu totul. Pe cât e ome- 
nește cu putinţă, o asemenea fire se cade a fi educată și 
îndrumată pe calea respectării propriului ei gând, a stă- 
ruinţii în munca începută, a conștiințe! că valoarea faptei 
nu stă în simpla ei închipuire, ei în realizarea ei deplină. 


Şcoala ţărănească a însemnat, de sigur, după răsboiu 
una din cele mai rodnice iniţiative de cultură a poporului. 
Infiripată dintr'un ales gând ce se înfăptuise pe alte me- 
leaguri, ea a răsărit şi la nol, în despărțământul Maramureş 
al „Astrei“, din prisosul sufletesc al fruntașilor de acolo, 
eutremuraţi şi de o stare nenorocită a ţărănimii locale. 
iniţiativa a apărut, a fost de îndată preţuită de conducerea 
centrală a „Astrei“ al cărei preşedinte — dl prof. Dr. luliu 
Moldovan — a luptat cu neclintită credinţă pentru gene- 
ralizarea ei şi s'a înrădăcinat astăzi în conștiința educa- 
torilor poporului împotriva acelei mentaiităţi despre care 
vorbeam mai sus şi care după primele înjghebări ar fi 
fost ușor înclinată să-și dărime propriile ei construcţii. Se 
pare că în cazul şcoalel ţărăneşti ne aflăm în faţa unei 
-excepţiuni! faţă de trista regulă a grabnicei părăsiri a freu- 


Taia 


moaselor iniţiative. Și suntem cu bucurie îndemnați să con- 
statăm lucrul, întrucât iată ne vine o nouă veste însemnată 
din partea desp. Maramureș. Dl Dr. V. llea, a hotărît anume 
acolo împreună cu comitetul despărțământului să tipărească 
manualele şcoalei țărănești, să contribue dar mai departe 
ta consolidarea iniţiativei care-i aparţine. In curs de şase 
luni, va apare întreg materialul didaetie al Şeoalet ţără- 
nești împărţit ta grupuri de 8—10 lecţii de agricultură, 
creşterea vitelor, agricultură, cooperație, legile și ageză- 
mintele țării, morala creştină, igiena și medicina practică, 
acțiunea culturală la sate, femeia satului, estetica satului. 
Manualele vor fi serise „de persoane cari au funcționat ca 
profesori la aceste școli, întrun limbaj potrivit nivelului 
cultural al elevilor săteni și întrebuințând metode de pre- 
dare și îndrumări practice, rezultate din experiența lor pe 
teren“, serie într'o circulară a sa Dr.-ul V, Ilea. 

Problema manualului școalei ţărăneşti e astfel pusă 
și soluţionată răspicat pentru primăvară, cu energie şi si- 
guranfă şi ceea ce e mai important cu o metodă ce merge 
pe drumul bun. Soecotim foarte însemnat acest nou moment 
al vieţii șceoalei țărănești și ne simţim îndemnați de a dis- 
uta aci, câteva observaţii esenţiale, problema manualului. 


Se cuvine mai întâi să amintim că pentru prima dată 
de chestiunea manualului șeoalei țărănești s'a ocupat mult 
regretatul Gh. Bogdan-Duică, la Adunarea generală dela 
“Tg.-Mureş şi apoi întrun articol publicat în „Telegraful 
Român“ cu puţin înaintea morţii sale neașteptate. Bătrânul 
critic arăta atunci însemnătatea problemei şi-i dorea o 
rapidă soluţie. Desp. Maramurăş s'a şi grăbit s'o dea. Ma- 
nualele nu s'au tipărit însă încă şi de aceea nu putea avea 
acum o imagine elară a felului cum vor fi înţelese. Dis- 
cutăm totuşi problema cu nădejdea că poate unele din ob- 
servaţiunile noastre vor fi. întemeiate și vor folosi chiar 
manualelor din Maramurăş. 

Cu gândul alcătuirii unui manual, şeoala ţărănească 
pare a se apropia tot mai mult de tipul și mentalitatea 
propriu“ zis, didactică, pare că a devenit tot mai mult o 
şcoală în rând eu celelalte instituţii ee poartă această de- 
numire. Dacă pe de-o-parte faptul înseamnă o nouă ceri- 


105 3 


stalizare a instituţiei, pe de altă parte el ar putea duce la 
o îndreptare a ei de vieaţa naturală a ţăranului.. Un ma- 
nual presupune o fixare a cunoștințelor și metodei de pre- 
dare, o ancorare deci în static, pe când vieaţa sătească e 
în continuă devenire, e dinamică. Un manual e îndejinițiv 
o carte și aceasta e de multeori pentru ţărani, o manife- 
stare artificială. 


Dacă lucrurile stau astfel, o ieșire din această situaţie 
nu e cu putință decât dacă manualul se alcătueşte în aşa 
fel, încât în înfăţişarea lu! exterioară, cât și în fondul lui, 
să se îndepărteze cât ma! mult de nota de artifieialitate: 
cărturărească încereând a se instala în clocotul vieţii tă- 
rănești însăși. Admiţând această concepţie, tinzând să în- 
cărcăm cu vieaţă cât mai multă manualul, se ridică pro- 
blema dacă nu cumva cel mai bun manual war trebul să 
erească din împrejurările locale ale vieţii ţărăneşti, dacă 
nu cumva in locul unui singur manual pentru toate regiu- 
nile de câmpie, deal sau munte, n'ar fi mai! nimerit să avem. 
mai multe manuale corespunzând cu tipurile economice de 
vieaţă. Diversitatea aceasta apoi nu se poate întinde ea și 
pe domeniul vieţii spirituale? Trăiește oare în aceeași at- 
mosferă săteanul din Maramurăș ca cel din desp. Clujului, 
Beașavului, Sibiului sau Timișoarei? Nu avem de notat 
pretutindeni o varietate de tipuri culturale, alţi factori su- 
fletești, alte influenţe locale, alte particularităţi de limbă? 
Cum va fi deci general valabil și aplicabil acelaș manual 
pentru climate sufletești și fizice atât de deosebite? Se va 
putea obiecta totuşi acestor observaţiuni că peste atâtea 
diferenţe locale există totuși un tip comun al ţăranului român: 
cu ocupaţiuni materiale și preocupări spirituale analoge, 
care ar legitima existenţa manualului unic. Din fericire, nici 
aceasta nu e un neadevăr. Rari sunt neamurile cu mai. 
multă unitate ca neamul nostru. Şi totuşi din punct de ve- 
dere educator, e necesar să constatăm că ceea ce va atrage 
mai mult pe cititorul manualului nu va fi elementul general, 
ct tocmai cel particular, individualizat, legat de împrejurările 
lui specifice de vieaţă, în care va recunoaște la fiecare: 
pagină muntele sau dealul lui, portul lui, limba lui, cu un 
cuvânt climatul lui obişnuit. 


106 


Problema manualului șeoale! ţărăneşti ridică prin ur- 
mare mari greutăţi prineipiale, întrucât întreabă în ee fel 
să se împace unitatea cerută mai ales de nevoile didactice, 
cu pluralitatea vieţii țărănești. Și întrebarea e cu atât mat 
legitimă cu cât să nu uităm că ceeace caracterizează în 
mod specifie pe ţăran e tocmai aderenţa lui la Azeae şi 
fuga de artificial. 


Presupunând că problema a fost soluţionată într'un fel, 
trebue să atragem atenţiunea asupra alcătuirii şi înfățișării 
exterioare a manualului. B de pildă împărţirea pe materii 
ca la „școala“ cea mai potrivită sau poate e de preferat 
metoda centrelor de interes, grupând într'o sferă a prefe- 
rinței fărănești secţiuni din diferite materii. ln: acest din 
urmă caz, diviziunea în lecții nu e cumva prea didactică 
şi ar putea fi înlocuită cu povestiri instructive și distrae- 
tive totdeodată ? Infăţişarea exterioară apoi ridică foarte 
multe întrebări. De o ingenioasă prezentare a cărţii, de- 
pinde succesul el. Țăranul trebue să fie atras în toate fe- 
lurile de manualul, devenit o carte de căpătâi. Ilustrații, 
litere mari, rânduri rărite pentru odihna ochiului, au me- 
nirea de a face din manualul şceoalei țărănești un obiect 
al iubirii țărănești, una din acele expresii ale decorativului 
sătese care trebue extins şi asupra cărţii. 


Dar firește, manualul ridică încă și alte multe pro» 
probleme. lată de ce socotim iniţiativa desp. Maramurăg 
fericită ca una ce va prilejui pe baza exemplului manua: 
lulut său, discutarea chestiunilor de mat sus cea șia al- 
tora ce s'ar mat ivi. E inutil să mai adăugăm că dorinţa 
noastră cea mai vie e ea astfel de probleme, alcătuind 
obiectul atenţiunii conducătorilor de şeoli țărănești, să fie 
desbătute aci la noi, în paginile buletinului de tehnică a 
culturii care pentru aceasta a fost creat. 


107 3* 


„Casa eulturală şi de sănătate“ 
de Dr. |. Stoichiţia. 


Pe terenul construcțiilor de instituţii, destinate ridicărit 
culturale a populaţiunii noastre rurale, ne găsim, ineonte- 
stabil, într'o perioadă de evident progres. 


„Astra“, deşi lipsită de mijloace materiale mai impor- 
tante, stimulând și ceanalizând iniţiativele locale, constru- 
tește, totuși, un număr frumos de „Case Culturale“ sau 
Case Naţionale“ ; „Fundatiile Regale“ ridică într'un număr 
impozant „Căminuri Culturale“, în diferitele părţi ale ţării, 
tar Ministerul Sănătăţii, prin energia creatoare a domnului 
Ministru Dr. Costinescu, se găseşte într'o adevărată ofen- 
sivă de construcții, de „Dispensarii“ rurale. ln afară de 
aceste instituţii, cari se ridică în comunele rurale, trebue 
să înregistrăm cu multă bucurie și numeroasele construcții 
şcolare, unele adevărate palate, datorite pasiunei creatoare 
a domnului Ministru Dr. Angelescu, precum trebue să amintim 
şi diferitele instituţii pentru cultură, cari iau fiinţă din ini- 
țiative pur partteulare, dar cari toate urmăresc acelaş 
scop: ridicarea culturală a fărănimii: noastre. 


Emulaţia și: elanul generos, care se manifestă cu atâta 

vigoare pe acest teren, trebue salutat cu deosebită satis- 
factie și bucurie și trebue înregistrat ca un efect bineţă- 
cător al Inaltului îndemn, pornit din sufietul şi mintea Ace- 
lula, care este — cu adevărat — Voevodul culturii româ- 
neşli. 
l Satele noastre, sub hotăritoarea influență a îndem- 
nului Regal, se găsese la o importantă cotitură a evoluţiei 
lor și este pe deplin justificată speranţa că, persistând pe 
drumul apucat, vom asista la'o transformare radicală a 
lor, în sensul celui mai desăvârşit progres. 


Culturalizarea masselor țărănești şi ridicarea satelor 
necesită însă o acţiune perseverentă şi destoinică, de lungă 
durată; instituţiile, cari se crează în acest scop trebuese 
concepute deci în așa fel ca ele să poată corespunde, nu 
numai necesităţilor momentului de faţă, ci să poată satis- 


108 


face tuturor cerinţelor şi în viitor, pentru realizarea unet 
opere integrale. 

Pornind dela principiul biopolitie: ocaapăritta , fisteă, 
morală şi intelectuală, — aşezămintele culturale, cart se 
întemeiază pentru realizarea unet opere integrale, vor trebui, 
deci, să servească în acelaș timp cerinţe multiple: pro- 
movarea sănătăţi! fizice, educație morală desăvârşită și 
deavoltarea intelectului, cari toate la un loc se înglobează 
armonie în noţiunea mai vastă de cultură. 


După această concepţie, instituţiile, cari se crează din 
iniţiative diferite și de către organe ori autorităţi diferite, 
oricum s'ar numi, servese în realitate acelaş scop: ridi- 
carea culturală a satelor. 


Urmărind acelaș scop final, ne punem întrebarea dacă 
instituțiile cari iau fiinţă, având numiri deosebite și alcă- 
tuite după concepţii diferite, funeţionând adeseori paralel 
în aceeaşi comună, — nu ar putea lua ființă după norme 
unitare, creindu-se printr'o armonioasă șt raţională cola- 
borare un singur aşezământ cultural, mai vast și mai com- 
plet pentru satele noastre? Nu ar fi oare mai bine, mal 
raţional și ma! practie ca, unindu-se foate iniţiativele, prin 
contribuţia de muncă a tuturor şi după un plan bine sta- 
biltt, în loe de „Dispensar medical“, „Casă Naţională“ și 
„Cămin Cultural“, toate separat, să se facă un singur așe- 
zământ: o „Casă culturală și de sănătate“, care să cu- 
prindă pe toate la un loe? 


Socotim că răspunsul nu poate fi decât afirmativ, 
deoarece — prin unirea iniţiativelor și a forţelor — ar 
crește, pe de o parte, posibilităţile materiale, iar pe de 
altă parte, ar spori elanul şi încrederea în spiritul de co- 
laborare şi de solidaritate, car! trebue să stea la funda: 
mentul oricărei opere culturale și naţionale durabile. O 
„Casă culturală şi de sănătate“, concepută ca o instituție 
unică pentru satele noastre, având un plan bine întoemiţ 
şi realizat de către iniţiativa locală, eu sprijinul comun al 
autorităţii de Stat, reprezentată prin Ministerul Sănătăţii.şi 
eu ajutorul moral și material al „Fudaţiilor Regale“ sau al 
„Astrei“, ca societăţi culturale, constituite și având o mare 


109 


autoritâte morală, socotim că ar fi o instituție de bază so- 
lidă și durabilă, care ar putea avea rolul de adevărat focar 
de cultură integrală, devenind centrul de acțiune în marea 
operă de transformare şi de ridicare a satelor româneşti, 

Aceste consideraţiuni ne-au determinat să încercăm 
realizarea unei asemenea instituţiuni culturale în județul 
Sibiu, printr'o strânsă colaborare între iniţiativa locală, 
Ministerul Sănătăţii și societatea „Astra“. 


Toen a = E 


E E T 


E 3 Et Ni i 3 : 
Ti u mw ieh = a E = = 


„Casa culturală şi de sănătate“ din comuna Gârbova (jud. Sibiu), 1937. 


Am ales în acest scop comuna Gârbova, unde am 
- găsit o puternică iniţiativă locală şi unde, unind cele trel 
iniţiative prinir'o raţională coordonare, am reușit să în- 
cepem construcţia unei „Case culturale şi de sănătate“, 
concepulă ca o instifujie unică, servind un scop integral. 
Prin înţelegerea și hărnieia populaţie! româneşti din această 
comună (Gârbova are 1106 locuitori români și 982 locuitori 
sași), cu sprijinul moral şi — în parte — și material al 
despărțământului Sibiu al „Astrei“ și prin ajutorul larg, 
acordat cu multă bunăvoință de către Ministerul Sănătăţii, 
prin domnul Ministru Dr. Costinescu, am reuşit să punem 
sub acoperiș, în toamna anului! trecut, acest important age- 
aământ cultural. Bl se compune din două camere spaţioase, 


110 


cari vor servi ca dispensar medical; o bucătărie demon- 
strativă, pentru cursurile practice ale gospodinelor din co- 
mună; două camere mari, pentru bate, — una cu dușuri 
şi alta eu putine; o cameră mare, care va servi de cămin 
de zi pentru copiii miei; o sală de lectură și pentru bi- 
bliotecă; o sală mare, pentru serbări, teatru, adunări con- 
ferinţe, ete. şi o cameră de locuit, pentru sora de oerotire. 

Construcția s'a executat cu prestaţia exclusivă a lo- 
cuitorilor români din comună și i s'a dat un aspect mai 
pretenţios, pentru satisfacerea unui legitim orgoliu de rasă, 
într'o comună cu un număr atât de important de minoritari 
înstăriți, Sperăm că până în toamna acestui an lucrările 
să fie pe deplin terminate și „Casa culturală şi de sănă- 
tate“ din Gârbova să-şi poată începe activitatea. Ba va servi 
atât la promovarea sănătăţii fiatee (dispensar medical, bu- 
cătărie demonstrativă, bate, cămin de zi pentru copii), cât 
şi la ridicarea morală şi intelectuală a populaţiunei româ- 
mești (bibliotecă, sală de lectură, sală pentru conferinţe și 
serbări), îndeplinind o operă culturală integrală. 

Socotim că asemenea instituţiuni se :pot crea fără 
prea mari sacrificii și în alte comune, printr'o coordonare 
raţională a iniţiativelor și printr'o colaborare armonică 
între diferitele autorităţi și societăţi culturale. Ne permitem 
a sugera ideia acestei coordonări şi colaborări, atât pentru 
realizarea unor importante economii de ordin material, cât 
mai ales pentru curmarea unor rivalități, adeseori dăună- 
toare şi pentru trezirea și întărirea spiritului de colabo- 
rare și de solidaritate în sens constructiv. 

Sperăm că iniţiativa dela Gârbova nu va rămânea 
1aolată. 


Pagina biopolitieă. 


G e e e 
Politică și biopolitică 
ȘI de Dr. Ovidiu Comșia. 
Politică şi biopolitică, două noţiuni egale ca aparenţă fonetică, 
dar profund deosebite în conţinutul lor interior; fieeare având altă bază, 
altă metodă şi altă finalitate. De sigur că nu aici e locul pentru o amă- 


111 


nunţită discuţie de realităţi, puse în antiteză. Totugi, unele miei sondări 
în terenele respective, ar putea deveni utile înţelegerii de mai târziu. 


Dacă politica e ştiinţa guvernării statelor după norme izvorite 
din spiritualităţi transitorii, dia concepţii, uneori atât de teoretice, încât 
se desprind eu desăvârşire de realitatea faptelor, biopolitiea e ştiinţa 
guvernării bazată pe o realitate apriorieă gi permanentă: vieaţa. 


Biopolitiea e nouă ea ştiinţă; spiritul biopolitie a existat însă, 
tuto măsură destul de accentuată, în societăţile vechi. Se întâlneşte 
încă şi azi în eoleetivităţile rurale, ferite de suflul civilizaţiei. în aceste 
condiţii vieaţa păstrează un sens adânc organite care, strein de o stare, 
de conștiință, izvoreşgte din cuminţenia empirică a poporului. De realt- 
tatea vieţii se intrejin instituţiile lui fundamentale, conduita socială, 
precum şi conduita individuală a membrilor ce îl compun. Insăşi no- 
țiunea de neam avea acest sens organic, înțelegând prin el o comu- 
nitate de sânge, de limbă, de „lege“ gi de tradiţii. în nota aceasta de 
specifice mai mult simţit decât definit prin cuvinte, popoarele au urmat 
albia unei istorii proprii şi, înfăţişându-se deosebite ca tipuri omeneşti 
şi însuşiri, ele au tins în mod firese la desăvârşirea particularismului 
lor, îndrumându-l spre o finalitate proprie. Respectul instinctiv a auto- 
rităţii grupului tradiţional, a comunităţii locale, a familiei, asigura o sta- 
bilitate în drumul enoluţiunii, fără surprize interioare şi mai ales fără 
pericolul disoluţiunii. Insă, eu vreo patru veacuri în urmă, într'un cadru 
de modernism incipient, diferitele doctrine şi teorii, năseoeite de mintea. 
omului, au început să devieze evoluţie umană dela calea firească. 
După ce reformaţiunea și romantismui au venit să demonstreze că for- 
mele tradiţionale de credinţă şi cultură nu sunt esenţiale progresului, 
sufletul apusean a devenit receptiv pentru încercările de reînoire so- 
cială ee au urmat. Astfel, când doctrinele materialiste proelamau va- 
loarea exclusivă a bunurilor exterioare, în locul bunurilor aderente de: 
structura interioară a fiinţei omeneşti, gruparea oamenilor in eomuni- 
tăţi de interese şi neglijarea comunităţii de sânge, de neam și familie, 
precum şi a comunităţii de limbă şi de tradiţie, a devenit o realitate. 
Când Rousseau pleda pentru libertatea înăscută a omului, libertate pe 
care omul are datoria să o apere faţă de societatea de eare nu îl leagă 
decât un tacit contact de reciprocitate, individul a devenit scop în sine 
şi problemele individuale au câştigat teren în dauna celor colective. 
A venit apoi Lamark spre a pretinde că oamenii nu sunt numai liberi, 
dar şi egali. Diferenţele ulterioare ar fi numai artificii produse de am- 
bianţa socială şi fizică. Superioritatea şi prostia ar fi o ereaţiune a 
ambianţei favorabile sau ostile, după caz. Insugirile dobândite în de- 
cursul vieţii prin educaţie, instrucție şi ameliorarea confortului, s'ar 
transmite ereditar, contribuind aslfel la ameliorarea genului uman. 

Aceste construcții pur ipotetice ale minţii omenești au dobândit 
în scurt valoarea unor stări de spirit. individualismul părea deci con- 
secinţa logică a prerogativelor recunoscute individului, iar sistemele 
politice (democrație. liberalism, socialism, comunism, anarchism) sin- 


112 


teza cireumstanţială a unor străduiuţe ce tindeau la îndeplinirea prac- 
tică a acestor spiritualități. 

lată deci bazele politicii şi iată finalităţile spre care tinde. lpo-- 
teza pură le caracterizează pe ambele. Nici individul, niei libertatea,. 
nici bunurile materiale nu pot fi privite ca scop în sine, ci ca mijloace 
de realizările unui scop. Politica ultimilor veacuri, precum și politica 
multor state din zilele noastre nu a ţinut şi nu ţine cont de faptul că indi- 
vidul e numat formă trecătoare în fluxul fără sfârșit al vieţii; că oamenii: 
nu pot fi nici egali, nici buni, nici liberi deopotrivă. Biologia, adică 
ştiinţa vieţii, ne-a arăiat că egalitatea e o himeră; că orice fiinţă umană: 
e deosebită de cealaltă prin potenţialităţile sădite în ea din însăși elipa 
zămislirii. Fiecare primeşte o înzestrare ereditară deosebită. In fiecare 
sunt performate defectele şi calităţile străbune. Mediul nu poate decât: 
exprima sau retuşa calități sau defeate ancestrale. DLibertatea şi bună- 
tatea nelimitată a omului ne apare astfel lipsită de orice temeiu biologie. 
Dacă politica o acceptă, biopolitiea o respinge. Dacă politica justifică. 
aspiraţiunile tuturora de a se ridica pe seara valorilor sociale, bio- 
politica rezervă acest privilegiu numai elitelor biologice. Biopolitica 
vrea o ierarhie pe temeiul valoarei interioare a fiinţei umane şi impune: 
o limită justă în calea aspirațiilor fără margini. In timp ee politica ac- 
ceptă ca sens al vieţii bunurile materiale și grupează statele şi colec- 
tivităţile în comunităţi de interese, biopolitiaa are ca scop suprem bu- 
nurile biologice (fizice, intelectuale şi sufleteşti) şi tinde prta mijloacele: 
ei de protecţie şi selecţiune la perfecţionarea lor viitoare, Şi dacă po- 
lilica priveşte pe individ ca unitate socială, acordându-i toate prero- 
gativele, biopolitieă are în centrul preocupărilor ei familia, unitate bio-- 
logică şi izvor nesecat de vieaţă viitoare. 


Pagina demografică. 


Problema mortalităţii în Europa, dela 
1921 îneoace 


de Dr. Petru Râmneanţu. 


Deta răsboiu încoace toate ţările europene au pus politica sa- 
nitară pe primul plan de acțiune, făcând investiţii de capital destul de: 
însemnate. Rezultatele le şi citim, prezervarea capitalului uman a şi 
început să se evidenţieze. Intr'o perioadă-:de 15 aní, mortalitatea ge- 
nerală a căzut simţitor. ln această privinţă ţările europene se împăr- 
țese în tret grupe: cu reducere. însemnată, moderată şt țări cari au 
rămas la aceeaşi proporţie sau şi-au redus-o foarte puţin. Din grupa 
întâi fac parte : Bulgarta, Polonia, Ungaria, Spania, ltaila, Jugoslavia, 


113 


Cehoslovacia, Grecia, Olanda, Bituania şi Austria. Din a doua: Fin- 
landa, Irlanda de Nord, Portugalia, Norvegia, Germania şi. Franţa. Din 
grupa statelor cari nu au reuşit să-şi comprime mortalitatea. decât 
foarte puţin, fac parte celelalte câteva ţări, între cari şi România. . 


Evoluţia mortalităţii în Europa, dela 1921—1935 
(Proporţii la 1000 loe.) 


Țările la EEE D33 | 1934 | 1935 | 
România ... ...... 22.3 | 21.2 | 21.2 | 187 | 20.7 | 21.2 
Bulgaria . ... ..... 20.8 | 17.7 | 16.6 | 15.5 | 14.1 | 14.4 
Portugalia .. ... .. 20.6 | 18.7 | 17.2 | 17.1 | 16.6 | 17.1 
Spania. .... . ..... 20.4 | 18.3 | 168 | 164| 160 | 157 
Jugoslavia . . . . o.. 20.2 | 20.0 | — 16.9 | 170| — 
Ungaria . . . . ...-.. 19.9 | 16.9 | 17.2 | 14.7 | 145 | t52 
Polonia . . . .. . a‘ a 18.7 | 17.0 | 152 | 142 | 144 | 140 
Franţa. .... .... 17.2 | 16.8:| 16.0 | 15.8 | 15.1 | 157 
ltalia . . . . .. . 17.3 | 15.7 | 14.7 | 13.7 | 133 | 13.9 
Grecia. . . ..... 16.5 | 165 | 17.8 | 16.9 | 150| — 
Cehoslovacia . . . .. . . 16.2 | 15.3 | 14.2 | 13.7 | 132 | 13.5 
bituania . . . . .. .. ... 16.2 | 16.3 | 15.4 | 13.5 | 146 | 139 
Austria. . . .. ..... 15.8 | 14.4 | 14.0 | 13.2 | 12.7 | 136 
Estonia -. . AN Da 15.5 | 165 = 14.7 | 14.1 15.0 
Irlanda de Nord S et dă 15.5 | 147| 14.2 | 135 | 13.0 | 13.7 
Letonia ... ... .. .. 14.5 | 145 | 13.8 | 136 | 139 | 141 
Finlanda . . . .. .. .. 14.2 | 14.1 | 13.0 | 12.9 | 124| — 
Belgia... .. ... .. 13.4 | 13.5 | 13.2 | 131 | 122 | 128 
Germania. . . . . . . . | 132| 11.8] 110| 11.2 | 10.9 | 11.8 
Biveţia. . . sahl sa ară A 12.5 | 121 | 12.2 | 114 | 11.3 | 12.1 
Anglia şi Galia .... 12.2 | 12.1 | 12.2 | 12.5 | 125 | 12.0 
Suedia. . . PI ce 12.1 | 12.1 | 12.0 | 112 | 11.2 | 11.7 
Norvegia . . aa. 11.5 | 10.8 | 10.7 | 102 9.8 | 10.2 
Danemarca . ...,. ... 11.3 | 11.1 | 112 | 106 | 10.4 | 11.0 
Olanda. .. .. ...... 10.4 9.9 9.3 8.8 8.4 8.7 


Această grupare a statelor în raport cu scăderea mortalităţii, ne 
atrage atenţia asupra câtorva fapte, extrem de importante pentru noi: 

a) Mortalitatea, deşi s'a redus simţitor, mai ales în ţările în care 
are proporţii urcate, totuşi, în România, unde avem nivelul cel mai urcat, 
nu a suferit decât o reducere neînsemnată; 

b) Scădere însemnată a mortalităţii a avut loe chiar şi în ţări 
cu standard de vieaţă egal cu cel dela noi, ex. în Bulgaria, Ungaria, 
Jugoslavia; 

--c) România în ultimii ani, 1933—35, nu a rămaa numai în fruntea 
listei în ce priveşte mortalitatea, dar, neţinând pas eu celelalte ţări, 
şi-a creat între acestea şi ea o diferență mult mai mare, decât cea 
din anil imediat de după răsboiu. 

Cu această mortalitate generală şi eu proporţia natalității în des- 
eregtere destul de importantă, după cum-am arătat-o în numărul trecut 
al aeeatei reviste, România în anii din urmă şi-a redus simţitor şi ex- 
cedentul natural. In unele provincii istorice, scăderea excedentului na- 


11ă 


tural a ajuns chiar la zero sau a avut loe chiar: deficit natural, după 
cum observăm din tabela care urmează. 


Evoluţia excedentului natural în România şi pe provincii 
istoniee i 


(Proporţii la 1000 locuitori}. 


X Pae i 1921 ] 1926 | 1931 

| Provincii istorice __1925| —19301-—1932 1933 | 1934 1935 | 
România, total. .. . . . 14.9 | 14.2 | 13.4 | 13.3 | 11.7 9.6 
Oltenia. ...,... ... 14.2 | 136 | 13.5 | 13.5 | 12.8 94 
Muntenia . . . . . . . 17.4 | 16.4 | 163 | 15.6 | 15.0 | 12.9 
Dobrogea. .. .. .. .. . . 19.9 | 18.8 | 16.4 | 208 | 17.2 | 15.9 
Moldova . . .... . 18.8 | 19.7 | 17.4 | 17.9 | 14.9 | 143 
Basarabia . . . ..... . 18.2 | 16.3 | 15.2 | 168 |} 132 1.8 
Bucovina. . .... ... 11.8 | 11.6 | 115| 115 1.5 1.5 
Transilvania. . . . . . . 110 | 104| 105 9,2 8.1 7.2 
Banat . . e . .:..... 2.9 1.2 0.7 0.0 | -0.2 | -23 
Crişana-—Maramureş . . . 10.1 85 8.6 6.6 7.4 5.7 


Vedem, că — în special — Banatul şi județele Arad şi Hnnedoara 
gi în viitorul foarte apropiat, de sigur şi alte județe din Ardeal, nu-şi 
mai pot menține forța cantitativă numai pe baza vitalităţii proprii. 


Cifrele vorbese dela sine, nu mai e nevoie de comentarii, ele ne 
strigă: nu ne este permis să mai continuăm cu pasivitatea. Nevoia 
realizării unei politici demografice, pentru menţinerea proporţiei ac- 
tuale a căsătoriilor şi a natalității, e timpul să fie începută, iar lărgirea 
politicei sanitare pentru combaterea mortalităţii, căreia deja de mult 
trebuia să i se dea importanţa cuvenită, când specialistul prevăzător 
a atras atenţia, trebue să devină un fapt împlinit. intr'adevăr, dacă prin- 
cipiile politicei sanitare, turnate în legea sanitară din 1930 a dlui prof. 
l Moldovan, care cu prisosință s'a dovedit că corespunde eu reali- 
tatea terenului nostru (Gilău, Tomeşti), ar fi fost realizate imediat, astăzi 
pericolul demografie uu ar fi atât de ameninţător. Dar, dacă nu ne-am 
lărgit politikea sanitară atunci, sperăm că cel puţin acum, în ultima 
clipă, ne vom așeza pe picior egal, din acest punct de vedere, cu tă- 
rile limitrofe nouă, eare combătând mortalitatea, ştiu să-şi asigure un 
excedent natural suficient menţinerii unui echilibru demografie. Asupra 
combaterii mortalităţii, vom reveni mai detailat după ce vom face eu- 
noscută mortalitatea infantilă şi pe vârstă, din Europa şi România. 


115 


Pagina eugenică. 


Inzestrarea inferioară ca fenomen ereditar 


de Dr. 3. Făcăoaru. 


Ar fi fost interesant, ca după ce Richard Edward a fost căsătorit 
cu două femei, una superioară şi alta de valoare medie, să fi încheiat 
o a treia căsătorie cu o femeie inferioară. Fireşte, că asemenea ex- 
periențe de genetică umană sunt imposibile. in schimb avem un eag 
echivalent în celebra familie Hailihah. Strâmoşul familiei, Martin Kallikak 
era pe vremea răsboiului american de independenţă (1775) un soldat 
normal şi sănătos. Din relaţiile nelegitime cu fiica unui câreiumar a 
rezultat un copil, numit Martin Xallikak junior, Acesta era imbecil ea şi 
mama lui şi a fost identificat ca strămoșul imbecilei, care a servit ca 


punct de plecare ai cercetărilor genealogiee, ale căror rezultate le -` 


dăm succint aici. După terminarea răsboiului, Martin senior s'a căsă- 
forit cu o fată normală dinir'o bună familie. Din această căsătorie au 
rezultat de-alungul a gase generaţii 498 de urmaşi. Toţi sunt cetăţeni 
de vază, pe toate treptele vieţii sociale: medici, magistrați, avocați, 
moşieri, pedagogi şi comercianți. „Printre aceștia nu se găsește nici 
un imbecil, nici un copil nelegitim, nici o prostituată, nici o persoană 
depravată, nici un epilepiie, nici un criminal, nici un proxenet“. Din 
296 de urmaşi, 15 au murit în copilărie, 2 erau dedaţi bănturei, iar unul 
a suferit de manie religioasă. 

Deşi acest anormal, Martin Hallikah junior, s'a căsătorit eu o 
femeie normală, totuși din cei 10 copii ai săi numai 2 au fost normali, 
alți 2 au murit în copilărie, iar despre unul nu se ştie nimie; ceilalţi 
5 copii au fost imbecili, alcoolici, depravaţi şi epilepiiei. Unele din fa- 
miliile ramurei degenerate au fost foarte prolifice, întrun caz erau 
15 copii. 

Din cei 480 de urmaşi ai ramurei degenerate s'au identificat numai 
378 de indivizi. Din aceștia 82 au murit de timpuriu, iar 46 erau nor- 
mali. Restul, adică 250 sunt degeneraţi şi anume: 

143 (57.20/0) imbecili, 36 (14.49/0) nelegitimi, 38 (13,2%/0) prostituate, 
24 (8.60/0) alcoolici, 8 (8.2%/0) proxeneţi, 3 (1.20/0) epileptiei, 3 (1.20/0) eri- 
minali. 

Dintre 222 de copii cercetaţi care proveneau din 41 perechi ew 
ambii părinţi debili mintali, erau aproape în totalitate (99,10/0) debili 
mintali. 

Aga dar, când tatël e normal şi mama tot normală, urmaşii sunt 
normali, Când însă tatăl normal procreiază cu o femeie imbeeilă, copiii 
sunt în parte imbecili. Fiecare din aceşti copii devine la rândul său 
progenitorul altor debili mintali în diferite grade. Nu trebue să ne 
aşteptăm, ea dacă un părinte sau chiar ambit părinţi sunt debili min- 


116 


tali, printre urmaşi să nu întâlnim decât debili mintali. Copiii pot fi 
afectaţi de alte boli anomalii numai înrudite eu ale înaintaşilor, dar nu 
identice. ` 

Alcoolismul este ereditar, dar nu trebue să ne aşteptăm ea orice 
aleoolie să aibă un înaintaş aleoolie. Asia, penirucă o singură tară 
poate eondiţiona o serie întreagă de alte tare. B destul ca un îndivid 
să fi moştenit debilitatea mintală a unui înaintag şi acest defect grav 
se poate manifesta sub cele mai variate înfăţişări. Aparatul psiho-fi- 
ziologie slab poate fi cauza unui întreg cortegiu de defecte, cum ar fi: 
insanitatea morală (depravarea, prostituţia), slăbiciunea (superfieiali- 
tatea) judecății, lenea, minciuna, vanitatea excesivă, iraseibilitatea, sen- 
timentul urei şi al răzbunării, sugestibilitatea, lipsa sentimentelor supe- 
vioare, alcoolismul, delinevenţa, criminalitatea, ete. Bxistenţa unor de- 
jecte presupune totdeauna alte defecte şi acelaş lueru este cu calităţile. 

Nu ne ocupăm aici de faptul, că asemenea familii degenerate 
sunt adevărate focare de dezagregare biologică a corpului etnie, niei 
de sarcinile financiare impuse comunităţii prin furturile, urmăririle şi 
întreținerea delinevenţilor sau îngrijirea disgenicilor. Dar tot aşa de 
gravă ea aceste rele la un loc este primejduirea vieţii sociale. Din 
aceste familii inferioare se recrutează acei degeneraţi înir'un grad mai 
grav sau mai uşor, duşmani invergunaţi ai orânduirilor sociale. Sunt sub- 
oamenii de toate categoriile care îngroaşă rândurile armatelor de paraziți 
sociali, de anarhiști şi comuniști. Aceste elemente degenerate — urbane 
în totalitatea lor — urăse oriee muncă ordonată şi onestă, urăse orice 
superioritate şi ameninţă cu distrugerea patrimoniul cultural al ome- 
nirei. Rostul eugeniei şi al biopolitieei este indiguirea acestei primejdii 
pe calea seleeţiunii sociale: favorizarea persoanelor superioare şi pro- 
jilaxia disgenieilor. 


117 


Din activitatea attor soeietăţi eulturale.y 


„Casele Naţionale“ și celelalte opere ale unui 
„Om de nădejde“: Generalul Ion Manolescu 


de Protop. Lt. Colonel ion Dăncilă. 


Cărturarul de marcă și intelectualul de rassă, gene- 
ralul de divizie lon Manolescu, face parte din pletada ma- 
rilor răseolitori de suflete și îndrumători de neam, faptele 
şi realizările cărora sapă şi lasă în conștiința generaţiilor 
o dâră de lumină şi de entuziasm, dia care aceste gene- 
raţii se vor hrăni, sufletește, din belșug. 

Dieaţa acestui român cioplit dintr'o bucată, are un 
singur scop: să îndrumeze și să seleeţioneze, apoi să în- 
mulțească continuu energiile spirituale și bunurile mate- 
riale ale neamului, din care, spre norocul acestui neam, 
generalul l. Manolescu face parte. 

De aceea opera acestui vrednie reprezentant al gân- 
dirii și al simţirii specifice românești și creştineşti, pa ră- 
mânea o nepreţuită zestre de înălțţare morală, pe care po- 
porul nostru, în ciuda colţilor rozători al veacurilor, va şti 
să o păstreze intactă pe seama urmașilor. 

Dar să vedem din ce se compune capitalul moral, 
din care generalul l. Manolescu a ştiut să făureaseă un 
ideal moral al vieţii sale, pe care d-sa îl urmărește și-l 
realizează, etapă după etapă, cu o tenacitate şi eu o înţe- 
lepeiune vrednică de admiraţie. 


„Casele naţionale“. 


Instituţia „Caselor Naţionale“ a luat naştere pe front, 
în iarna anilor 1912—1918. 

Acei din intelectualii noştri, cari doresc să cunoască 
desvoltarea şi realizările acestei admirabile instituţii se 
pot edifica în această privinţă, cetind broşura „sărbătorilor 
înfrăţirii culturale“ din Breaza, din cadrul raportului anual 
1924 al „Caselor Naţionale“. 


118 


Nouă ne sunt scumpe aceste sărbări, pentrucă și 
„Astra“ din Sibiu a colaborat atunci la reuşita lor. 

Ceea ce ne interesează însă pe noi, când vorbim de 
„Casele Naţionale“, la temelia cărora stă gândul și su- 
fletul dlui general, sunt următoarele: 

Să cunoaştem chiagul sufletese din care s'a zămislit 
ideia fericită a înfiinţării „Caselor Naţionale“, apoi să eu- 
noaștem principiile morale și naţionale, prin care se ridică 
acest măreț edificiu. 

Incă în tranșee, unde cu fiecare lovitură de tun şi cu 
fiecare piept de român sfărâmat de obuze, minunata epopee 
a întregirii neamului românese s'a apropiat de actul et 
final — de unirea definitivă a românismului într'o Românie 
Hberă, independentă și puternică; sufletul nobilului repre- 
zentanit al vitalității românești, sufletul generalului, eare se 
adapă şi în tranşee din izvoarele limpezi ale înţelepetunii 
și prevederii strămoșești, acest suflet sensibil, prin fineţea 
antenei credinţii sale în marele viitor al neamului său, ta 
contact, eu o clipă înaintea altora, cu realitatea şi vede 
cum neamul românesc va ieși hotărit biruitor din marea 
învălmăşeală a ginţilor şi de-acum îneepe a pregăti su- 
fletul şi conștiința românească pentru ziua de mâine, când 
pacea binecuvântată îşi va întinde mâna sa proteguitoare 
și peste neamul românese întregit și când va trebut să ne 
afirmăm în faţa lumii civilizate, ea fiind vrednici de roa- 
dele răsboiului și de a ne fi găsit la timp locul și rostul 
nostru în mijlocul lumii, ca neam, ce prin muncă și prin 
cultură vrea să-şi sfinţească vieaţa aici pe pământ. 


De aceea prin realizarea „Caselor Naţionale“, încă 
pe front, eu îl văd pe eminentul lor preşedinte, cum fi- 
xează pe creasta destinului românismului o torţă lumi- 
noasă, răspânditoare de entuziasm pentru cei ce vor să 
colaboreze în chip desinteresat la propăşirea culturii, la 
unificarea sufletească, la întărirea sentimentului dinastie și 
la înmulţirea patriotismului unui neam ieşit biruitor din 
marele răsboiu trecut. 

lată principiile morale şi sociale ce stau la baza „Ca- 
selor Naţionale“, așa, cum le fixează d-sa în paginile „Legii 
a treia“: 


119 


a) Să se pună în valoare comorile sufleteşti ale nea- 
mului și să fie îndreptate către un ideal suprem, răzimân- 
du-se educaţia pe fapte şi! realizări, nu pe vorbe; 


b) Să se chieme poporul la contribuţie conştientă 
pentru vieaţa sufletească şi economică a ţării, ereind astfel 
pe omul de nădejde, fără de care vieaţa socială nu poate 
fi puternică; 


c) Să se creeze „Case Naţionale“, la sate şi perife- 
vlile oraşelor, instituţii necesare pentru cultura sufletească, 
fizică, socială şi morală a poporului. 


Scopul ce-l urmărește întemeietorul acestei instituţii 
culturale, este să formeze cât mai mulţi oameni! de nădejde 
pe seama patriei celei noui. Oameni de nădejde, cari eu 
ajutorul minţii şi a credinţii, apoi a energiei lor morale, 
să rezolve şi ei toate problemele de ordin moral, material 
şi naţional, pe cari împrejurările noui ale vieţii ni le impun 
atenţiunii tuturora. 


Căci d-sa are nădejde numat în puterile şi în capitalul 
moral al „omului de nădejde“, asemenea și în concepțiile 
„omului de nădejde“ despre problemele vieţii, pe cari acest 
„om de nădejde“, care — în toate împrejurările vieţii — 
se lasă condus de preseripţiile „Legii a treia“, fixată ma- 
gistral şi la înţelesul tuturora, în remarcabila lucrare a 
d-sale, acum apărută: „Omul de nădejde“. 


Fiilor românismului de az! şi de mâine, cari vor să 
ajungă oameni de nădejde, le recomand din adâneul su- 
fletului meu, să facă din „Legea a treia“ un tndreptar, un 
catehism al vieţii lor şi al urmaşilor lor. 


Părinţi, educatori, preoţi şi profesori de toate gradele, 
dacă voiţi să faceţi, în vieaţă, un bine pentru fiii şi elevii 
voştri, discutaţi, expliceaţi şt comentaţi cât se poate mai 
des în faţa tineretului de astăzi „legea a treia“, cuprinsă 
în cartea „Omul de nădejde“. Veţi găsi alei izvoare nece- 
sate de educaţie și de înălţare sufletească, veţi găsi aici 
noua metodă pedagogică, născută din imperativul categorie 
al vremii de astăzi, pentru a putea forma caracterele, pe 
cari timpurile de faţă ni le reclamă. 


120 


„Cultul Eroilor“. 


Prezenţa la conducerea ei și puterea de organizaţie 
a generalului ion Manolescu o simte dela început şi până 
astăzi o altă instituţie, de o covârșitoare importanţă din 
toate punctele de vedere: societatea „Cultul Eroilor“. 


Această instituţie de utilitate publică şi naţională ta fiinţă 
imediat după încheierea păcii europene, când oameni! de 
seamă ai României- întregite simt impulsul datoriei elemen- 
tare de a ne arăta cu toţii recunoştinţa noastră pentru 
slava jertfei și a memoriei celor cari au înfăptuit pe câmpul 
de luptă idealul nostru naţional: Unirea. 


Organizarea muncii pentru construirea de cimitire, în 
care să fie concentrate osemintele răslăţite ale eroilor că- 
auţi pe atâtea fronturi, apoi îndrumarea atelierelor chemate 
să producă cruci şi monumente, pentru înfrumseţarea cl- 
mitirelor de eroi și atâtea alte probleme grele ce decurg 
în chip natural dintr'un cult al eroilor, bine priceput, re- 
clamau pe omul de nădejde. 


Ochii tuturora, cari cunoşteau puterea de muncă, one- 
stitatea, patriotismul, realismul şi tactul în organizarea 
muncii obşteşti s'au oprit atunci, în chip spontan, asupra 
aceluia, care prin întreaga sa fiinţă este o sinteză a omului 
de nădejde, asupra generalului l. Manolescu. 


A aduce aie! elagii unui ostaș și creştin de talia d-sale, 
acest bărbat intregru, pus în serviciul unut ideal, de a da 
adică expresie în cadrele realizărilor „Cultul Brotlor“ ideii 
de jertfă pentru patrie, înseamnă a răscolti inutil liniștea 
celui mai discret colț al virtuţilor din car! se compune su- 
fletul generalului: disereţia şi modestia acestut ostaș, care 
eu ocaziunea oricărui moment din vieaţă, când este vorba 
de meritul cuiva, împinge în faţa opiniei publice pe alţii, 
iar el se retrage în imperiul fără de margini al mulțumi- 
rilor sale sufleteşti, încununate cu laurii muncii, o muncă, 
care în locul lui va vorbi în permanenţă generaţiilor pre- 
zente şt” viitoare despre meritele autorului. 


121 A 


Generalul |. Manolescu: „Cereetăşia“ şi „Străjeria“. 


Ce v'așt putea spune despre opera realizată, într'um 
timp relativ scurt, în calitatea sa de ajutor- Comandant al 
Marei legiuni a Cercetașilor și Străjerilor României în- 
tregite ? 


ŞI, totuşi, trebue să ne spunem aici cuvântul nostru 
lămurit, căci este vorba de o realizare, care stă în strânsă 
legătură eu evoluţia firească a sufletului tineretului, deci 
cu formarea caracterului prezentelor și viitoarelor gene- 
raţii, pe umerii cărora se razimă istoria României de mâine.. 


incep prin a face fericita constatare, că: rareori un 
Suveran al Culturii — cum este Marele și lnţeleptul nostru 
Domnu și Căpitan, providenţialul Rege al României, Carol 
al ll-lea, a avut norocul să găsească un sfetaie sincer şi 
devotat cum s'a întâmplat aceasta în România, în clipa: 
când bunul nostru destin, prin voinţa Regelui nostru, deel 
prin prevederea sufletului Regese, pune stăpânire pe su- 
fletul tineretului României întregite, cu scopul de a înviora 
și de a modela caracterul acestui tineret, după glasul tot 
mai pronunţat al vremii. 

De aceea, îndrăznese să dau expresie credinţii mele 
în această privinţă, că: fericită și binecuvântată a fost 
pentru Slăvitul nostru Tron şi pentru cucernicul nostru 
neam, clipa, când ochii senini iat Voevodului Culturii ro- 
mâneşti, care prin cultură este hotărit să asigure liber- 
tatea și viitorul de aur al poporului Său, se fixează asupra 
persoanei aceluia, a cărui vieaţă şi fapte ies din comun și 
ale cărui realizări au stârnit admiraţia tuturora, asupra. 
generalului |. Manolescu, pentru a-l. seconda în regeaseca 
și geniala Sa operă, de a creşte din copiii noștri, în ca- 
drele şi eu ajutorul cercetăştei şi a străjeriei, pe oamenii. 
de nădejde de astăzi și pe eroii de mâine. 

Slavă Regelui, cunoscător de oameni și einste omului 
iubitor de Rege — care na pregetat niei o jertfă pentru 
a traduce în realitate o dorinţă Regească! 

Cine vrea să se convingă, dacă generalul a reușit să 
pună în practică dorinţele şi speranţele Regeșii, legate de 
sufletul copiilor noştri, pe acela îl poftese să petreacă 


122 


câteva zile între străjerii noștri — când se va putea apoi - 
convinge de adevărul, că pe sufletul copiilor noştri pot 
pune stăpânire numai oamenii de suflet și de sentiment, 
numai oamenii buni, iertători şi îndatoritori, numai oamenii 
veşnie sentni, cum este idolul copiilor noştri, Marele Co- 
mandant al străjeriei românești: Matestatea Sa Regele și 
vrednicul Său ajutor, generalul l. Manolescu. 

Dar cum de a reușit generalul și în acest domeniu? 
Nu-i greu să găsim secretul izbhânzii sale în mijlocul tine- 
retului, — căci dacă deschidem „Legea a treia“, aflăm 
acolo fixate toate sentimentele şi credinţele ce-l apropie 
pe acest eminent pedagog de sufletul copiilor noştri, cart 
văd în el pe Baden Powel al României. i 


Generalul |. Manolescu și satul său natal, Breaza. 


De câteori, pe aripile sufletului meu, simt odihnindu-se 
imaginea bunului patriot, a generalului |. Manolescu, fără 
să vreau îl aseamăn întotdeauna cu Mareșalul japonez, 
care — dupăce sdrobi puterea moscovită, ceru împăra- 
tului său facorul de a se retrage, ca învăţător, în satul 
său natal, 

Această unică întâmplare în analele marilor condu- 
cători de oștiri este egalată de munca depusă pentru ri- 
diearea satului său natal, Breaza, între marile centre cul- 
turale, răspânditoare de lumină pentru acel colţ de ţară 
norocos, de către generalul de Divizie lon Manolescu, 
care, după cum însuși o mărturisește: „Pe lângă grija și 
energia depusă pentru întreţinerea casei și a familiei sale, 
destul de numeroase, concentrează tot atâta atenţie, grije 
şi energie, pentru ridicarea satului său natal, Breaza, la 
nivelul cultural, moral, sanitar și economie eerut de pasul 
vremii“. 

„După optsprezece ani de muncă, zice generalul, 
pentru ridicarea culturală a satului Breaza, în care timp 
s'au creat: „Casa Naţională“, eu parcul, băile şi duşurile 
calde și reci, hotelul „Casei Naţionale“, întroducerea lu- 
minei electrice, bulevardul Broilor, elintea de copii, şcoala 
de îndrumări casnice pentru fete, restaurantul și pensiunea 


123 RE 


„ Temperanţa“, cinei monumente mari, biblioteca. „Casei 
Naţionale“, şcoala de comandanţi a Cercetașilor, sirandul. 
căminul de satrăjeri, câmpul străjerilor şt diferite alte în- 
frumseţări, — generalul a realizat în ultimii trei ant (1933— 
1936) a nouă operă economică și anume: organizarea in- 
dustriei la vatră a jucăriilor, organizarea unui atelier cen- 
tral de modele și a unui magazin central universal, care 
să corespundă la următoarele trei puncte: întâi, să satis- 
facă nevoile gospodărești ale satului și toate nevoile visi- 
tatorilor acestei importante staţiuni climaterice. Al doilea, 
să întroducă în eomerţul ţării produsul industriei de ju- 
cării româneşti, Al treilea, să închete seria realizărilor și 
gândirilor sale cu exemplu vorbitor despre strânsa legă- 
tură ce trebue să existe între cultural și economie, legă- 
tura reprezentată prin omul de nădejde. 


Pe baza metodei sale de lucru (dela mie la mare şi 
dela calitatea produsului mie, la obținerea rezultatului! mare) 
a înjghebat această operă dela începutul anului 1933, pe eont 
propriu, cu sacrificii mari de timp și mai! ales de bani, așa 
că până în Septemvrie 1933, a încheiat două bilenţuri eu 
reaultate bune. Bazat pe aceste rezultate, nu pe vorbe sfo- ` 
răitoare sau pe planuri teoretice și imaginare, a înjghebat 
prima cooperativă de acest fel din ţară, la începutul anului 
1936, 

Sunt înțeles, cred, că prin organizarea magazinului 
universal, generalul, pe lângă ideile de mai sus și pe lângă 
ideile restabilirii firului comercial întrerupt prin moartea 
fratelui său, a urmărit să pună la dispoziția sătenilor şi a 
vizitatorilor, în condițiuni de conştienţiozitate, utilul gospo- 
dăresc, precum și o pildă de organizare, în pasul vremii. 

ln legătură cu trainicile realizări ale d sa'e, din satul 
său natal, Breaza, de multeori mă întreb, găsi-va pilda 
d-sale imitatori între noi, cari să facem pentru satul nostru 
natal, măcar a zecea parte, cât a făcut acest mare român 
pentru Breaza? Răspundă fiecare intelectual, de dincoace 
și de dincolo de Carpaţi la această întrebare, care ne va 
urmări pe toţi, o vieaţă întreagă, cerându-ne răspunsul! 

Adevărat! Faima bunului nume nu se câștigă prin pa- 
lavre, ei se câştigă prin jertfe şi prin muncă. 


124 


ȘI dacă este adevărat că putinţa de a trăi, nol înșt-ne, 
în sufletul altuia — e singura adevărată valoare omenească, 
atunci înţeleg de ce bunul „lui“ şi bunul „nostru“ destin, 
Va designat pe generalul lon Manolescu să hrănească cu 
sufletul aău, sufletele milioanelor de români, cart — drept 
omagiu de recunoștință pentru frumuseţea vieţii și pentru 
preţioasa operă, săvârșită în decursul vieţii de acest ade- 
vărat om de nădejde, — îi adue la acest loc, tributul laudet 
lor binemeritate. 


125 


Din aetivitatea „Astrei“ culturale. 


Inființarea „Regionalei Astra Bănăţeană““ 
g de Al. D. 


O veche dorinţă a bănățenilor ca şi a conducerii cen- 
trale a „Asociaţiunii“ a luat de curând chipul faptei. La 
28 Februarie s'a constituit la Timişoara „Regionala Astra 
Bănăţeauă“, într'o atmosferă de sincer entuziasm şi caldă 
înfrățire. A fost într'adevăr un moment înălțător, la care 
au ştiut să contribue fruntaşit vieţii locale ca şi trimişii altor 
meleaguri. Banatul a apărut unitar, solidar cu idealurile de 
totdeauna ale „Astrei“, conștient de nevoile momentului 
istorie, dornice de a intra în rândurile luptătorilor noștri 
pentru ridicarea neamului. Ținutul acesta de pitoresc și 
vote bună, de cântec și veselie, de încântătoare mândrie 
regională, avea de altfel binecuvântate motive să purceadă 
și el la marea bătălie a culturii. Căci din nefericire sub 
tradiționala lui votoşie, începuseră să sbuenească durerile, 
să se deschidă rănile. Jalea depopulării bănăţene se aude 
răsunând pe fiecare zi mai puternică, mai cuftremurătoare. 
O înviorare a faptelor fizice și sufleteşti ale Banatului nu 
putea fi deci decât bine şi la timp venită. „Astra“ a dorit-o 
demult, din toată inima şi președintele ei — dl profesor 
Dr. luliu Moldovan — n'a cercetat numai odată Banatul, 
în acest scop. 

După o îndelungă şi chibzuită pregătire dar, „Regio- 
nala Astra Bănăţeană“ a luat fiinţă. B un eveniment cul- 
tural de o importanţă deosebită, atât în istoria „Asocia- 
fiunii“, cât şi cea a culturalizării masselor românești și el 
se cere de aceea pe larg însemnat aci, în paginile eari 
vor fi odată documentare, ale „Transilvaniei“. 

Cu închegarea deplină în forme statutare a „Astrei 
Bănăţene“, Comitetul central a delegat şi de data aceasta 
pe di vicepreşedinte Dr. G. Preda, care a avut cinstea de 
a prezida entuziaata Adunare generală de constituire dela 
Timişoara și a-i realiza cu suflet și avânt doleanţele. 


126 


Şedinţa din 28 Februarie a fost judicios pregătită de 
o seamă de eonsțătuiri pe care dl Dr. G. Preda le-a avut 
cu personalităţile locale și în special cu dl Dr. Al. Marta, 
prim-preşedinte al Curţii de Apel și preşedintele comite- 
tului organizator al regionalei, a cărui contribuţie însem- 
nată la reuşita lucrărilor se cade a fi subliniată act cu re- 
cunoștință. Şedinţa de constituire a fost o adevărată săr- 
bătoare a intelectualităţii bănăţene, în frunțe cu reprezen- 
tanţii celor două biserici surori. Dl Dr. G. Preda a rostit 
cuvântul de deschidere, pe care-l publicăm în altă parte 
a buletinului, salutând pe taţi cei de faţă *). Au urmat dis- 
cursurile fremătând de entuziasm ale dlu! Dr. Al. Marta ea 
preşedinte al comitetului organizator (pe care-l publicăm 
în întregime în buletin), al P. S. Episcopul Vasile al Ca- 
ransebeşșului, S. S. Canonicul Dr. Brânzeu, reprezentând pe 
P. S. Episcop lon Bălan, al Lugojului, dl Pcof. Constantin 
Hirițescu, în numele Ministerului Bducaţiei Naţionale, dl 
Dr. Dimitrie Nistor, prefect al judeţului Timiș-Torontal, ca 
reprez. al guvernului, dl Cătălina, ajutor de primar (pentru 
primărie), dl prof. Mioc, în numele „Asociaţiei profesorilor 
secundari“, di Sever Bocu, fost ministru, ea preş. al desp. 
„Astra“, Lipova, dl Dr. lustin Coste, din partea „Caselor 
Naţionale“, dna Aurelia Dr. Cioban, în numele „Reuniunii 
femeilor române“. E desigur tnutil să subliniem câtă ho- 
tărîre și cât avânt au mărturisit cuvintele vorbitorilor; cât 
dor de muncă şi câtă iubire pentru neam palpită în inimile 
Bănăţenilar. „Astra“ are toate motivele să fie fericită de 
viitorul drum al Regionalei bănăţene. 


După seria cuvântărilor de mai sus, declarând eu una- 
uimitate, Regionala constituită, dl Dr.: G. Preda, a rugat 
Adunarea să aleagă o comisiune de candidare pentru ale- 
gerea președintelui și comitetului „Astrei Bănăfene“. La 
propunerea preşed. desp. Timișoara, dl prot. Dr. P. 
“Țiuera, a fost aleasă o comiste compusă din cel 5 prege- 
dinţi ai despărţămintelar, sub conducerea dlui Dr. Al. Maria, 
care a prezentat Adunării ce a primit eu aclamații, cu una- 
aimitate şi însufleţire, un referat cu următorul comitet: 


*) Secretar al adun. gen. a fost ales dl Pr. Traian. Golumba. 


1a? 


Preşedinte de onoare: Di Min. Antoniu Mocioni. 
Preşedinte activ: Dr. Sabin Evuţianu, inspector. şef 


al Regiunii școlare. 


Vice-preşedinţi : Dr. N. Buteanu, inspector gen. san. 
Dr. Aurel Cosma, adv. deputat. 
Membrii de drept: P. Sf. Sa Episcopul Aradului: 


Andreiu Mager ; 


P. 8f. Sa Episcopul Garansebeșului Vas. Lăzărescu ; 
P. Sf. Sa Bpisaopul Lugojului lon Bălan; 
De. Brediceanu Tiberiu; 

Bocu Sever; 


Dr. Corneanu Cornel; 
Mităr Tiberiu ; Preşed. despărţămintelor 


Rusmir llie. din Bănat. 


Membrii cooptați: gen. Bunescu Alexandru; 
Băleanu l., prefeetul jud. Caraș; 

Dr. Curuţiu Vict, prefectul jud. Severin; 

Dr. Nistor Dim., prefectul,.jud. Timiş- Torontal; 
Coman Aug., primar, Timișoara. 

Membrii aleşi: 


Dr. Alexa Gh.; Drăgoi D. Sabin; 
Armaş Matei; Gheţa lon; 
Dr. Băran Coriolan: Dr. imbtroane Avr.; 
Dr. Bogdan Anton; Dr. imbroane Nite.;: 
Dr. Bolboca L; Jtanu Gh.; 
Boldea Romul; Mălăescu Andr.; 
Dr. Brâuzeu Nie. ; Dr. Mercea Vietor; 
Dr. Chiroiu Dim. ; Munteanu Gh.; 
Cioban Ludovic; Onu lullu; 
Cioroianu Ștej.; Dr. Peteanu Aurel; 
Dr. Coste luliu; Râmneanţu Patrichte; 
Domăşneanu N.; Dr. Suciu Bugen; 


Teodorescu Const. 
in şedinţa de după-amiază s'au constituit apot Seeţiile. 


literare și științifice, după cum urmează: 


1. Secfia artistică: preşed. prof. losif Velcean; 


"2. Secţia demografică: președ. P. Râmneanțu; 


3. Secţia de educ. naţion.: preşed. prof. V. Mioe; 
1. Secţia femenină : președ. Aurelia Dr. Cioban ; 


128 


„ Secția istorică-muzicală : preşed. Dr. loachim Miloia ;. 
. Seeţia juridică: preşed. Dr. Al. Maria; 

. Secția literară: președ. Nic. Jucu; 

. Secţia medicală: preşed. Dr. Al. Miletiei. 

, Secţia social. economică: președ. Dr. Cornel Grof- 
șoreanu. 

(Urmează să se completeze cu secția economică şi 
cea etnografică, ulterior.) 

ha această şedinţă trebue să relevăm frumosul gest 
al dlut Dr. Aurel Cosma, al vicepreşedintelui comitetului. 
D-sa s'a oferit să intervină pe lângă autorităţi administra- 
tive bănăţene de a sprijini moraliceşte „Regionala Astrei 
Bănăţene“, țăgăduina totodată că va închina un întreg număr: 
al „Luceafărului“, revista condusă de d-sa, actului consti- 
tuirii noastre. 

DI președinte felicită adunarea pentru felul cum a 
decurs alegerea și salută pe noul e! preşedinte, dl inspector 
general Dr. Sabin Evuţianu şi pe distinșii să! colaboratori. 

Cuvântarea dlui președinte Dr. Sabin Bvuţianu o pu- 
blicăm, în întregime, într'alt loc al buletinului. Cuvântarea 
a fost primită cu vii aplauze şi însufleţire. 

Se anunță că dnii Dr. Cornel Corneanu și coloner 
Boldea își scuză, telegrafie, absenţa. 

Se propune ca verificarea procesului verbal al adu- 
nării să fie încredințată membrilor comitetului Regionalei 
din localitate. 

Odată formalităţile închetate, mulțumește dt Dr. Gh. 
Preda, factorilor organizatori ai adunării — în special dlui 
Dr. Marta — omagiază pe M. Sa Regele, preşedintele de 
onoare al „Astrei“ şi eforturile preşedintelui activ prof. 
De. luliu Moldovan. Adunarea generală hotăreşte să oma- 
gieze telegrafic pe președintele „Asociaţiunii“, di Dr. luliu 
Moldovan şi să exprime devotamentul ei neţărmurit faţă 
de M. 8. Regele Carol al ll-lea, preşedintele de onoare al. 
„Astrei“ şi Doevodul călăuazitor al culturii românesti. 

Perteitul început, al constituirii, va fi — de sigur — 
urmat de rod bogat în fapte, aşa cum numai sufletul harnie 
și vioiu la lucru al bănăţenilor știe să dărutască poporului 
vrednice şi inimoa. llrarea şi încrederea conducerii cen- 
trale a „Asociaţiunii“ îi urmăreşte deopotrivă. 


OENPUI 


129 


Străbătând despărțămintele 


de h B, 


Vaşeăul a fost părăsit de un vrednie preşedinte. Nu toideauna pot 
fi apreciate după adevărata lor semnificație mulțimea de realizări pe 
care le cuprinde raportul nostru general. Fapte, care ar avea dreptul 
la un articol întreg, aici sunt cuprinse în câteva gire. Autorul rapor- 
tului nu poate apoi, chiar dacă ar dori, să privească fiecare înfăptuire 
sub adevăratul ei aspect. Procesele verbale ale despărţămintelor sunt 
redactate foarte inegal. Uneori ele nu cuprind decât înşirări cu totul 
prea sumare; alteori informaţiile pozitive sunt îngropate în tot felul de 
consideraţii sau în fraze care te fac să-ţi impui o rezervă în prezen- 
tarea lor. B şi foarte greu să dai acestor înfăptuiri întreaga lor semni- 
fieaţie. Pentrucă în aprecierea lor trebue să ţii seama de o mulţime de 
împrejurări, pe care nu totdeauna le poţi cunoaşte. Alifel trebue pri- 
vită, de pildă, o şeoală ţărănească, sau o descindere la sate a unui 
despărțământ lipsit de mijloace materiale, condus de o mână de oa- 
meni care reprezintă întreaga „inteligenţă“ locală, decât aceleaşi fapte 
săvârşite de o organizaţie bine înzestrată, atât din punct de vedere 
material, cât şi al puterilor intelectuale pe care se întemeiază. Trebue 
apoi să mai ai în vedere mediul în eare activează organizația. Sunt 
regiuni atât de părăsite parcă nu numai de oameni, ei şi de Dum- 
nezeu, încât activitatea „Astrei“ este pentru ele ea o ploaie de vară 
binecuvântată. In urma ei, românismul se trezeşte la o vieaţă nouă, 
țăranul începe să prindă puteri şi să privească eu alți ochi pe inte- 
leetualul român de a cărui existenţă de. abia ştia înainte. 

Atmosfera aceasta a înfăptuirilor noastre nu poate fi cunoscută 
în întregime decât la faţa locului. Numai astfel mi-am putut da şi eu 
seama de valoarea faptelor cuprinse în raportul prezentat în anul trecut 
de despărțământul nostru din Vașcău (jud. Bihor). Să faci o şeoală tă- 
rănească în acest târgugor de munte, care nu are mai mult de 1300 
de locuitori, care e lipsit de orice școală secundară gi n'are atâţia in- 
telectuali câte degete la amândouă mânile — nu e lucru ugor, Puţine 
regiuni ale ţării au însă nevoie atât de urgentă deo astfel de instituție. 
Vaşeăul e unnl din centrele acestui ținut năpăstuit al Munţilor Apuseni, 
pentru care s'a vărsat atâta cerneală şi s'au rostit atâtea discursuri, 
fără să se săvârgească nici o îmbunătăţire mai de seamă. Cu toate 
aceste dificultăți, şeoala țărănească din Dagcău a luat fiinţă. 24 de fă- 
rani din satele apropiate au ascultat cursurile ei, admirabil organizate. 
Existenţa acestei şeoale se datoreşte însă înainte de toate fostului pre- 
gediate al acestui despărțământ, Dr.-ului Emil Pop, medie de cireum- 
seripţie. Odată ce şi-a dat seama de necesitatea întemeierii ei, d-sa a 
făcut gi imposibilul pentru a o putea realiza. Fondurile îi lipseau, lo- 
calul unde să găzduiască ţăranii, de asemenea. Nu a bătut însă în re- 
tragere. “Țăranii au fost găzduiți în propria lui casă. Paturile au fost 
aduse cu mari sacrificii şi eu multe bătăi la uşile celor puternici din 


130 


alte localităţi, până şi din Oradea, care nu este prea aproape de Vagcău. 
De ţărani s'a îngrijit însuşi preşedintele despărțământului. Aparatul lui 
de Radio le stătea la dispoziţie, când programul era potrivit. După 
cursuri urmau adeseori acele convorbiri familiare, în care sufletele se 
apropie, câştigând încredere! statornieă. Despre toate acestea Dr.-ul 
Emil Pop, îţi vorbeşte cu o mare afială. Trebue să ai prilejul să vor- 
beşti cu alţi colaboratori ai d-sale, sau cu ţăranii înşigi, pentru a vedea 
adevărata semnificație a faptelor lui, apostolatul aproape fără pereche 
pe care l-a săvârşit în acest colt de românism, atât de izolat şi de 
bântuit de nevoi. In strânsă legătură cu şcoala a fost pus la punct 
planul unei pepiniere, atât de necesară aici, a unei cooperative şi a 
altor proiecte, iavorite toate din necesităţile locale şi înfăpiuite chiar 
în parte. Activitatea aceasta cu adevărat eroică, dacă ţinem seamă de 
împrejurările între care a fost desfăşurată şi de stăruința depusă, a fost 
întreruptă însă în toamna aceasta. Medicul acesta filantrop a fost ne- 
voit să părăsească Vaşgcăul, regretat în modul cel mai sincer de în- 
treaga regiune. Dragostea lui pentru „Astra“ va rodi în curând, în altă 
parte. Vagcăul este însă un capitol din munca lui în cadrele Asocia- 
țiunii pe care am crezut de cuviinţă să-l subliniem aici, aşezându-l 
drept pildă, atât în fața urmașilor lui în conducerea despărjămāntului 
pe care l-a părăsit, cât şi a altor despărţăminte. 
* 
Muncă constructivă la Salonta. Cu aceiaşi ochi trebue privită şi 
activitatea unei alte organizaţii a noastre din Bihor, despărțământul 
Salontei. Bl este condus de dl Cornel Safta, directorul liceului din loc. 
fetivitatea d-sale se îndreaptă în două direcții. Ba caută mai întâi să 
solidarizeze în jurul „Astrei“ pe intelectualii din localitate, prin confe- 
rinţe şi festivități bine organizate, extrem de necesare la această mar- 
gine de ţară. O notă bună a acestor conferinţe este rostirea lor ex- 
clusivă de către intelectualii din Salonta. In felul acesta se formează 
o conștiință românească locală, se desceoper valori, care altfel s'ar 
irosi în uitare. O a doua calitate a lor egte aşezarea pe cicluri. Ble în- 
deplinese astfel aproape rostul unei universilăţi populare. Acolo unde 
conducerea despărţământului a ajuns la rezultate, care îi dă tot dreptul 
să fie mândră este însă activitatea ei în mijlocul eolonigtilor. Cu mijloa- 
cele modeste de care dispune, comitetul nu s'a putut gândi, deocamdată, 
decât la coloniştii din localitate sau din imediata apropiere a Salontei. 
Pentru aceştiă s'a lucrat însă cu o stăruință şi cu un sistem vrednice 
de admirat. Patru ani de-a-rândul li s'a dat câte o geoală țărănească. 
Unii dintre ţărani au ascultat cursurile în doi sau în trei ani consecu- 
tivi. Bi şi-au putut câştiga astfel cunoştinţe temeinice; încrederea lor 
faţă de instituţie a fost crescută şi transmisă şi altora. Pentru ca şcoala 
să ajungă la rezultate pozitive s'a cerut şi s'a obţinut frecventarea re- 
gulată a cursurilor. Țăranii participanți au fost organiaaţi în coopera- 
tivă, e adevărat, eu fonduri foarte modeste, dar din an în an mai mari. 
Cooperativa a închiriat sau a cumpărat maşini agricole. care au îm- 
bunătăţit mult calitatea produselor sau a desfăcut mărfuri de primă 


131 


necesitate. Veniţi aici, în eea mai mare parte din regiuni de munte, 
aceşti eolonizti nu erau familiarizați cu mnneile agricole. De fapt, multe 
sate de colonişti moţi, sunt, din această pricină, intro stare de plâna. 
Prin „Astra“, eoloniştii din Salonta au învâţat să iubească pământul 
care le-a fost dat şi să-i stoareă toate comorile. Planul diui Sajtă este 
întinderea acestei activităţi şi la alte comune. In urma faptelor săvâr- 
şite până acum avem credinţa că drumul d-sale prin aceste sate de 


frontieră va fi încoronat de succes. 
+ 


La Sighet, în extremitatea nordică a frontierei ardelene, continuă, 
fără nici o oboseală sau descurajare, cu toate criticile şi ceâreotetile 
unor localnici, activitatea Dr.-ului llea, cunoscută și admirată din rea- 
lizările de până acum, dintre care unele, ca şcoala ţărănească, au 
avut darul să fie însngite de toate despărţămintele noastre. Dr.-ul llea 
este un spirit inventiv, plin de tot felul de proiecte, gata oricând să 
treacă la realizarea lor, orieâte ar fi obstacolele şi criticile care i-ar 
sta în cale. Lupta este pentru el un principiu de vieaţă. Acolo de unde 
ea lipseşte, moartea e aproape. De aceea Dr.-ul liea caută lupta cu 
pasiune, indiferent de proporţia și de calitatea adversarilor. 


Uitima înfăptuire cu care el se mândrește este Conservaloru 
„Astrei“ din Sighet. Datorită entuziastului conducătorul acestui conser- 
vator, dl Stan, acest oraş de margine are o uieaţă muzicală surprin- 
zător de bogată, de o aleasă calitate. S'au ţinut şi cursuri pentru con- 
ducătorii de coruri săteşti, al căror rezultat a fost eoncursul de coruri 
dela adunarea generală din primăvara trecută, concurs căruia în acest 
an i se va da o amploare deosebită. 


interesul pentru geoalele ţărăneşti creşte an de an. Dăm în altă 
parte lista geoalelor întemeiate în iarna aceasta. Aici ţinem să subliniem 
felul în care doetorul llea vrea să consgolidere această Instituţie, atât 
de dragă lui. Toate despărțămintele noastre au primit apelul d-sale de 
subsaripție pentru cele 11 bruşuri, sortite să fie intâiele manuale, de 
un Caracter modest, ale gcoaleloe noastre țărănești. Ble vor trata ' 
1. Agricultura, 2. Pomicultura, 3. Greşgterea vitelor, 4. Apicultura, 5. Co- 
operaţia, 6. begile şi agezămintele ţării, 7. Morala creştină, 8. Igiena şi 
medicina practică, 9. Acţiunea culturală la sate, 10. Femeia satului, 
11. Estetica satul. Pentru a putea fi răspândite cât mai larg tn mijlocul 
satelor preţul lor nu va fi decât 15 Lei pentru fiecare. Brogura asupra 
„Apiculturei“ va apare în zilele acestea. Ba ne va da posibilitatea să 
apreciem calitatea acestor manuale. 


intreprintătorul preşedinte al deapărțământului dela Sighet nu 
are de gând să se mărginească însă numai la atât, pentru a-şi conso- 
lida-şeolile ţărăneşti. Despărțământul va intra în curând în posesiunea 
unui teren din marginea oraşului, pe care se va construi o şeoală fă- 
răneaseă permanentă. Tot acolo ae va ridica un fel de han al fogtilov 
elevi ai școalei, unde ategtia să poată trage când vin la oraș. Terenul 
este destul de întins apoi pentru a lua nagieie gi o pepinievă, pusă de 


132 


asemenea în serviciul elevilor şeoalei. Supunem toate aceste realizări 
şi proiecte meditaţiei conducătorilor organizaţiilor „Astrei“. 
Ei 


Despărțământul Mediaşnlui are în fruntea lui un conducător înze- 
strat cu aceeași patimă a înfăpituirilor, S'a mai vorbit în paginile re- 
vistei noastre de vieaţa nouă care a luat-o acest despărțământ de când 
e condus de di Constantin Muşlea, directorul filialei băncii „Albina“, 
din localitate. Speranţele cărora a dat naşgiere noul conducător nau 
fost fără rost. Activitatea despărțământului se desfăşoară întrun ritm 
înviorător, eoălizând în jurul lui toale forţele româneşti locale. O scoală 
țărănească peniru femei a fost organizată în acest an, cu un regultat 
care a umplut de entuziasm pentru această instituție nu numai pe ele- 
vele care au participat la ea, ci şi pe profesori, cei mai mulţi învăţă- 
tori şi mediei. ln comuna apropiată Dâărlos, va fi de asemenea organi- 
aată o astfel de seoală. Deacinderile pe sate sunt împreunate cu spee- 
tacole de teatru popular; ele iau proporţiile unor adevărate turnee. 
Acum în urmă a luat fiinţă o organizaţie de „Şoimi ai Carpaţilor“, în 
care conducătorul despărțământului pune mari nădejdi. D-sa speră să 
se apropie şi de muncitorimea din numeroasele fabrici ale Mediaşului. 
Sub semnul („Astrei“ românismul va renaşte biruitor în acest centru, 
altădată ostil nouă. 

* 

Seețiunea femenină a „Astrei“. Educaţia femeii, atât a celei dela 
sate, cât şi a celei dela oraş, abia în anii din urmă a făcut parte 
dintre preocupările mai susţinute ale „Astrei“. Prin cele câteva şeoale 
pentru gospodine am găsit parcă calea apropierii de femeia satelor. 
Ele au avut pretudindeni rezultate uimitoare, recunoştinţa femeilor pentru 
învățăturile primite prefăcându-se uneori în lacrimi. Mai grea era pro- 
blema apropierii de femeia oragelor, de muncitoare, ucenice şi ser- 
vitoare, al căror număr creşte cu fiecare an. Prin cursurile penteu ser- 
viloare, organizate de doctorul Nicoară la Reghin, cursuri de care am 
amintit în nru! nostru din urmă, s'a găsit un admirabil mijloc de înea- 
drare în „Astra“ a românecei dela oraş. Avem satisfacția de a constata 
că experienţele dela Reghin mau fost izolate. Seejiunea femenină a 
„Astrei“, prezidată de dna Constanţa Bogdan-Duică, a organizat şi ea 
asemenea cursuri duminicale, atât pentru servitoare, cât şi pentru 
ueenice şi muncitoare. Ble au avut loe în localul geoalei primare 
„Avram lancu“ din Cluj, în fiecare din cele cinei Dumineci, până la 
data când seriem aceste rânduri. Intr'o oră se făceau exerciţii de seris- 
cetit, după care urma o şezătoare constătătoare dintro conferință, 
cântece şi declamări, executate de elevele şeoalelor secundare din 
Cluj. Cursurile s'au bucurat de o surprinzătoare frecvenţă. 

Fi x% 

Despärjäminte reorganizate. După o lungă inactivitate, despărjă- 
mintele noastre dia Luduş (jud. Turda) şi Beclean (jud. Someş), au fost 
reorganizate, alegându-și în frunte oameni noi, dornici de a da vieaţă 
nouă acestor organizaţii. La Duduş a fost ales ca preşedinte dl 


133 


Dr. Valeriu Rusu, medie de circumscripție, care se remarcase şi până 
acum în activitatea acestui despărțământ, prin numeroase conferinţe 
la sate. Noul comitet, alcătuit în mare parte din tineri, promite să facă 
o şeoală ţărănească şi o organizaţie de $Şoimi. 

La Beclean preşedinte a fost ales dl loan Cârcu, controlor fl- 
nanciar. Comitetul acesta vrea să ne dăruiască, de asemenea, o şcoală 
țărănească şi să reorganizeze cercurile culturale. 

x 

Şceoalele ţărăneşti din acest an. Numărul lor, crescut faţă de anit 
trecuţi, ne sileşte să ne mulțumim cu o simplă înşirare, cu obligaţia 
însă de a reveni, fie în articole speciale, fie într'o brogură aparte. lată 
despărțămintele unde au avut loc sau vor avea asemenea şeoale, în 
iarna şi primăvara aceasta: Alba-lulia (Şeoală pt. bărbați), Oradea- 
Mare (Şe. pt. bărb. şi Şe. pt. gospadine), Salonta (Şe. pt. bărb.), Braşov 
(Şc. pt. bărbaţi la Sânpetru şi Şe. pt. femei), Oravița (Şe. pt. bărb.), 
Miercurea- Ciucului (Şe. pt. femei), Gheorgheni (Șe. pt. bărb.), Ghimeș- 
Făget (Şe. pt. bărb.), Sândominie (Şe. pt. bărb.), Voșlobeni (Şe. pt. 
femei), Ciuc-Sâmărtin (Şe. pt. bărb.), Cluj (Sce. pt. bărb., şe. pt. femei), 
Sighetul Marmaţiei (Şe. pt. bărb. în comunele Călinești, Desești, Hoteni, 
Bârsana şi Sârbi), Târgu-Mureș (Şe. pt. bărb., Şe. pt. femei), Reghin 
(Şc. pt. bărb. şi două serii de școli pt. femei), Bistnifa (Şe. pt. bărb.), 
Oeland (Şe. pt. bărh.), Careii-Mari (Şc. pt. bărb.), Satu-Mare (Şe. pt. 
bărb.), Dugoj (Şe. pt. bărb.), Lipova (Şe. pt. bărb.), Sibiu (Şe. pt. bărb.), 
Sălişte (Şe. pt. femei), Avrig (Şe. pt. bărb.), Gherla (Şe. pt. bărb., $e. 
pt. femei), Mediaş (Şe. pt. femei), Dârlos (Şe. pt. femei), Dumbrăveni: 
(Şe. pt. bărb.). Diciosânmărțin (Şe. pt. bărb. în comunele Cetatea de 
Baltă, Blăjel şi Hahnea), Blaj (Şc. pt. bărb., Şe. pt. femei), Ozun (Şe. 
pt. bărb.), Halmei ($e. pt. bărb.), Cristur (Şe. pt. bărb.), Band (Şe. pt, 
bărb.), Ceiatea-Albă (Şe. pt. bărb. în comunele Plătâregti şi l. G. Duca). 

Afară de acestea au mai avut loe la Târgu-Mureş o şcoală supe- 
rioară pentru meseriaşi. 


Veşti din despărțămintele „Astrei Basarabene“ 


Două dintre căminele culturale ale Cetăţii Albe —- Plătăregtii şi 
Marazlăveni — ne trimit îmbueură!oare ştiri asupra entuziasmului ce 
a domnit acolo cu prilejul sărbătoririi zilei de 7 Decemurie 1938. 

Ga Plătăreşti, sub preşedenţia dlui M. Ispir, s'a organizat de către 
Căminul cultural „Astra“ o festivitate la care au ţinut cuvântări în afara 
pregedintelui care a vorbit despre „Ardealul nostru“, dnii Ge. Sereda, 
înv. Ghiţă Vas. S'a format o procesiune la care au luat parte toţi frun- 
taşii vieţii locale şi norod mult şi inimos. Sa dat — cu acest prilej — 
Ligii Antirevizioniste posibilitatea unei activități mai largi prin asigurarea 
concursului unor uoui persoane. ln cele din urmă sa alcătuit o impre- 
sionantă moţiune, care culmina în jurământul: „Pază veşnică hotarelor 
Patriei, cu toate puterile şi până la ultimul fior al ființei noastre“. 


134 


Căminul cultural „Astrea“ din Marazlăveni a sărbătorit de asemeni 
Unirea Ardealului, de faţă fiind şeoalele, învățătorii. membrii Căminului, 
tinerii premilitari ş. a, A vorbit dl P. Belaus. Acelaşi înălțătoare atmos- 
jeră, pe care au reapirat-o şi minoritarii ucrainieni. 

Căminul cultural din Tarulino, ne comunică în sfârşit la rându-i 
o dare de seamă asupra serbării sale dela 31 Decemvrie 1936, cu 
care prilej s'a reprezentat şi piesa „Florin și Florica“ de V. Alecsandri.. 
Frumos succes material şi moral. 

Despărţământul central al Cetăţii Albe, de sub conducerea pre- 
şedintelui său, dl T. lacobescu, se învredniceşte dar de o activitate 
ce merită a fi însemnată aci. i 


Noua şcoală țărănească a desp. Ocland 
(Odorheiu) 


Intr'unul din ţinuturile cele mai scumpe nouă pentru suferinţele 
ce a avut de îndurat în trecut, „Astra“ a avut norocul să întemeieze 
un harnie despărţământ care, sub conducerea dlui Dr. Cionca Macedon, 
dă stăruitoare dovezi de susţinută activitate. E vorba anume de desp. 
Oelandului, printre ale cărui realizări şcoala ţărănească se eviden- 

ază cu strălucire. 


In urma ajutorului dat de Comitetul central, șeoala sa deschis: 
din nou la 13 ianuarie 1937 printr'o însujleţită cuvântare a dlui prege- 
dinte al desp. care a spus — printre altele —: „Despărțământul de 
plasă „Astra“. Ocland, în dorința de a contribui cu toate puterile şi efor- 
lurile sale la ridicarea nivelului cultural al feațiloe români secuizați, dar 
reveniți la credința și neamul românesc, a crezut de cuviință să con- 
tinue munca sa începută anii trecuţi şi de aceea a holtărit să organizeze 
și anul acesta o şcoală superioară țărânească“. 


Corpul didactice al geoalei s'a constituit din dnii Dr. Cionca Ma- 
cedon pentru Chestiuni administrative, inginer agronom Gherman loan 
pentru Chestiuni de agricultură, zootehnie şi pomicultură, dl Duca Con- 
stantin: Educaţia națională, dl Deceanu Petre: Geografie, păr. Popa 
Sorin: Religia, director şcolar luliu Mureşanu: b. română, istorie na- 
națională şi cântece bisericești, Dr. losif Boieru: Igiena, dna Deceanu 
Dorina: Dansuri naţionale, împreună cu dşoara Maria Vasiliu, judecător 
loan Istrăteanu: Cunoașterea legilor, silvicultor Comsa Nic. : Silvicultură, 
Muntean Nic.: Ordinea și siguranța publică, supraveghetorul permanent 
al şeoalei fiind dl Valeriu Scorțea. 

La gursurile şeoalei ţărăneşti iau parte 31 elevi — ţărani din 
comunele învecinate şi în plus românii secuizaţi din Ocland. 

Urăm nouilor curauri aceleaşi rodaice rezultate ea şi până acum 
şi suntem siguri că datorită unor luminaţi profesori ca cei de mai sus, 
le vor avea. 


135 


Activitatea desp. „|. G. Duca“ (Odorheiu) 


Impotriva neînțelegerilor care din nefericire s'au ivit în acest 
desp., atât de harnic până aenm, eonducătorii şi-au dat toată silința 
să-şi continue frumoasa activitate care le-a făcut cinste. Deşi unele 
din proiectele programului de lucru nu s'au putut înfăptui, s'a desvoltat 
totuşi anul trecut o muncă apreciabilă. 

La 28 Oetomurie 1935 s'a dat un reuşit concert de muzică clasică 
şi naţională sub conducerea prof. V. Cenariu, S'au făcut deplasări la 
sate, la Săcel şi Budacut, unde au conjerenţiat dnii 1. Salanţiu şi V. 
Carp. Un deosebit succes au avut vizitele medicale gratuite ale 
dnei Dr. Consfantinesen Elisabeta, privind igiena femeii. In easa 
.de lectură a desp. au conțerenţiat dnii 7. Salanţiu şi Gh. Serban-Cornilă ; 
de asemeni a avut aci loe expoziţia de pietură a prof. 7. Bene şi cursul 
de franceză al dlui prof. D. lacob, 

Chestiunea secuizării românilor din aceste ţinuturi a fost dată în 
studiul unei subcomisiuni compusă din dnii prof. l. Salanţiu, V. Hanu, 
Sever Slânilă şi Gh. Serban-Cornilă, care au făcut mai multe deplasări 
spre a se documenta. Un foarte important gând al acestui desp. a 
fost plănuirea înfiinţării unui muzeu local cu seopul de a păstra obiec- 
tele cari ilustrează vieața românească de pe aceste meleaguri. Dar 
sunt atâtea de înfăptuit în cadrul desp. „l. G. Duca“, încât nu poate 
decât să ne doară că atâtea distinse energii ale locului se irosese 
în sterile neînțelegeri. Să dorim dar din tot sufletul o împăciuire grab- 
nică şi sinceră, căci nevoile momentului istorie o cer, iar neamul e 
mai presus de orice zădărnicii personale. 


136 


Material informativ şi eroniei. 


Sărbătorirea memoriei lui 'Partenie Cosma 


Implinindu-se 100 de ani dela naşterea merituosului şi în veci 
neuitatului bărbat politic şi financiar, Partenie Cosma, care ani înde- 
lungaţi a avut un rol precumpănitor şi în conducerea „Astrei“ noastre 
culturale, enunţăm că şi Sibiul va sărbători memoria lui Partenie Cosma, 
în ziua de 9 Mai, a. e. „Astra“ centrală, de sigur, îşi va avea cuvântul 
de omagiu la această festivitate. 


Dr. Tiberiu Brediceanu a împlinit 
60 de ani 


la 2 Aprilie a ajuns dl Dr. Tib. Brediceanu vârsta de 60 de ani 
în plină robusteţă, plin de planuri muzicale şi plin de râvnă de a lucra 
şi pe mai departe în eadrele societăţii noastre. 


Cuvine-se deci să-l sărbătorim gi noi, în acest loc, unde se în- 
crestează evenimentele culturale de seamă şi sărbătorirea bărbaţilor 
merituoşi, în vieaţă. 


Muzica românească fără de numele compozitorului şi a folklo- 
ristului muzical neostenit, T. B., nu se poate închipui. D-sa a cutreierat, 
încă din tinereţe, ţinuturile şi a adunat, ca o adevărată albină muzicală, 
cântecele de bucurie şi de tristeţe ale ţăranilor, folosindu-le mai apoi, 
spre recunoştinţa cercurilor competente-muzieale, în opere eari vor 
rămâne în vistieria muzicală. 


Faţă de Asoeiaţiunea noastră a nutrit şi nutreşte dl T. B. cel mai 
viu interes. Intotdeauna a sărit în ajutor, cu vorba şi cu fapta. Dacă 
la inaugurarea Muzeului din Sibiu a contribuit cu acel „Poem muzical- 
etnografic“ (1905) — la adunarea noastră generală jubilară, din anul 
trecut, ne-a vrăjit cu minunatul tablou muzical-foikloristie: „La seceriș“, 
oferindu-ne momente de adâncă recreare sufletească, însufleţind un 
mediu rustie sănătos, medicină sufletească pentru timpurile noastre. 
Ca președinte al Secției artistice şi ca membru în Comitetul central des- 
țășoară o intensivă activitate, totdeauna îmbibată de bun simţ şi de 
idealism. * 


Fostul nostru preşedinte Vasile Goldiş, fiind în 1927 ministru al 
cultelor şi artelor, a acordat premiul naţional de muzică, de 100.000 de 
kei, dlui T. B, trimițând sărbătoritului următoarea adresă: 


137 5 


„Domnule Brediceanu, cu prilejul sărbătoririi a cineizeci de ani 
ai vieţii d-tale, ministrul cultelor şi artelor iți acordă premiul său anual 
de compoziție muzicală, în valoare de 100.000 Lei. 

„In domeniul muzical eşti între cei dintâi descoperitori ai como- 
rilor melodice, în cari s'a cristalizat prin veacuri simţirea frumoasă a 
poporului nostru. 

„De zeci de ani desfăşori această muncă, cu pasiune exemplară, 
cu metodă științifică şi cu convingerea, că prin culegerile d-tale pui 
la îndemâna tuturor izvoarele permanente de inspiraţie, din cari să se 
adape adevărata şcoală de muzică românească. Din acest spirit s'au 
zămislit şi propriile-ţi compoziţii ce ţi-au adăugat încă un titlu de vred- 
nicie artistică. 

„lacununând astfel munca şi talentul d-tale, avem satisfacția unei 
răsplătiri prea bine-meritate“. 

Ceeace am putea adăoga este că epitetele meritate, folosite de 
fostul nostru pregedinte, sunt şi astăzi valabile, că deceniul ce a urmat 
a însemnat o perseverenţă pe cărarea apucată şi că şi actualul pre- 
şedinte al „Astrei“ le-ar subscrie, fireşte, neavând putinţa să alăture 
adresei o sumă de parale. Fie însă ea stima arătată și urările ce le 
adue cu toţii, din prilejul împlinirii celor 6N de ani să cântărească încă 
şi mai mult decât suta de mii de hei, sută care se duce, dar meritele 
rămân | 

-* a 

DI Dr. Tiberiu Brediceanu s'a născut, acum 60 de ani, în bugoj, 
jud. Caraş-Severin. Este fiul fostului mare luptător naţional bănăţean 
Coriolan Brediceanu. i 

Studiile şi le-a făcut în Budapesta, Pojon (Bratislava), Viena, 
Roma, luând mai apoi doctoratul în ştiinţele juridice la universitatea 
din Cluj. 

A fost secretar şi substitut de director al inst. „Albina“ din Sibiu. 
Azi locuiește în Braşov, fiind directorul primei filiale a acestei bănci. 

Pe lângă toată cariera d-sale de om de finanţe, s'a ocupat în 
mod intensiv cu ariele, în special cu muzica românească din Banat, 
Ardeal, Crişana şi Maramureş. A publicat 5 vol. de „Doine și cântece 
româneşti“ pe teme poporale, pentru voce și piano şi 5 vol. de „Jocuri 
româneşti pe teme poporale“, pentru piano solo — lucrări premiate de 
„Societatea pentru fond. de teatru rom.“ Din încredințarea Academiei 
Române, a cules în a. 19.0, 200 melodii poporale din ţinutul Maramu- 
reşului, iar în toamna anului 1921 a adunat, din încredințarea Mini- 
sterului cultelor şi artelor, 400 doine, cântece, jocuri, colinde şi bocete, 
din A4 comune din Banat. 

Alte lucrări însemnate de ale d-sale: „Poemul muzieal-etnograție* 
sau „Ardealul, Banatul, Crişana şi !'aramuregul, în port, joe şi cântare“, 
reprezentat pentru întâia dată în Sibiu (1405), din prilejul inaugurării 
Muzeului etnografie al Asociaţiunii. — Acelag poem sa jucat și din 
prilejul serbărilor de inaugurare a universităţii din Cluj, în 1920, la 
Teatrul Naţional de acolo, în prezența MM. LL. Regelui și Reginei, 


138 


leoana dela ţară: „Da şezătoare“, reprezentată mai întâi la 1908, în 
teatrul oraşului Sibiu, eu ocazia aniversării a 25 de ani dela moartea 
compozitorului Ciprian Porumbescu — iar de atunci încoace în aproape 
toate centrele mai mari, din întreagă România — chiar şi în Ameriea. 
„Seara mare“, cu obiceiuri şi cântece din ajunul Crăciunului, piesă în 
2 acte, care sa jucat. cu deosebit succes la „Opera română“ din 
Bucureşti, Cluj şi aiurea. 

Consiliul Dirigent l-a chemat pe dl Tib. Brediceanu de referent 
în chestiuni de artă, la departamentul cultelor şi instrucţiunii publice. 
In această calitate a organizat şi a condus, în persoană, întâiul turneu 
oficial în Ardeal şi Banat al „Teatrului Naţional“ din Bucureşti — apoi 
a normalizat situaţia teatrelor străine și a contribuit la conserierea şi 
luarea în primire a muzeelor din aceste părți. 

In August 1919, în ultima şedinţă a Marelui Sfat Naţional, a fost 
ales gef al resortului Oerotirei sociale şi artelor în Consiliul Dirigent, 
ln timpul funeţiunii d-sale s'a inaugurat Institutul surorilor de ocrotire 
din Cluj. Tot d-sa a iniţiat întemeierea, în Cluj, a primei scene stabile 
române de drame şi comedii — care şi-a început activitatea în 1 Dec. 
1919 — apoi a înfiinţat primul conservator de muzică şi artă dramatieă 
în Ardeal, ea instituție de Stat şi a desehis, în Mai 1920, Opera Na- 
țională din Cluj, prima operă de Stat în România. În 1927 a fost numit 
în comisiunea pentru Arhiva Fonogramieă a Ministerului lnstrueţiunii, 

Pentru meritele d-sale pe terenul muzicii poporale româneşti şi 
a înființării Conservatorului şi Operei din Cluj a fost decorat eu multe 
medalii. („Bene mereti“ el. l, „Coroana României“, ete. etc.). 


100 de ani dela naşterea lui Creangă. 


Ştia boierul basarabean Stroescu de ce alege pe „Harap Alb“ 
şi „Amintirile din copilărte“ ale lui lon Creangă să se răspândească 
în mii şi mii de exemplare, cu literă citeaţă şi în scoarfe trainice, prin 
satele noastre, sub auspiciile Asociaţiunii. Voia să dea astfel hrană su- 
fletească ţăranului şi să apropie vieaţa sănătoasă a moldoveanului de 
vieaţa tot atât de sănătoasă a celui din Ardeal. Doia să spună prin 
graiul lui lon Creangă: iată, ce oameni posnașşi, de treabă, sârguitori, 
muncitori, se găsese în binecuvântata Moldovă! 

Şi n'a greşit, pentrucă de când au apărut în „Convorbirile bite- 
rare“ „Amintirile“ sprintene, duhlii şi pline de un deosebit farmece — 
opera aceasta a fost multor mii şi mii de cetitori „cartea de căpătâi“. 
Chiar şi în Anglia a plăcut 

Seria odată cineva că şi o carte poate fi medicină sufletească 
şi că prf unele spitale se foloseşte şi lectura pentru însănătoşirea 
bolnavilor. Un romancier de seamă din zilele noastre aducea ditirambi 
de laudă muzicii suave, curate, îngereşti a lui Mozart, muzică compa- 
rată de alt seriitor cu jocul vesel al unui copilaş ce se scaldă, feriait 


139 5% 


şi râde şi dă din mânuţe, — şi constata romancierul că muzica aceasta 
l-a ajutat să se întremeze, sufietegte, într'un timp de convalescenţă. 

Oricât s'ar părea de ciudată paralela — şi lectura operelor lui 
Creangă ar putea avea rolul unei arii de Mozart, mai rustiee, de sigur, 
dar tot atât de întremătoare. Nu numai prin spitalele noastre, dar şi prin 
bibliotecile de pretutindeni, paginile lui Creangă ar fi în stare să 
descreţească frunţile, să legene în propoziţiile lor pline de eufonie, 
chiar şi pe cetitorul cel mai pretenţios, nu numai pe lectorul ţăran, 
pentru care scrisul humuleşteanului este un buigăre mare de aur su- 
fletese. 

Se tot caută specificul unni ţinut, al unui popor şi mulţi îşi bat 
capul să sintetizeze acest specific. Opera lui Creangă reoglindește pe 
țăranul moldovean de dinainte de răsboiu eu întreagă filosofia sa, cât 
se poate de bine. 


Că s'a născut în 1 Martie, acum o sută de ani, sau cu un an sau 
doi mai nainte (biografii nu o ştiu exact) — vorba e să fie sărbătorit şi 
acum şi în fiecare an, de se poate, pentru ea faima-i meritată să se 
răspândească pretutindenea. 


Să nu fie sat, oricât dela spatele lui Dumnezeu ar fi el, în eare 
să nu fi pătruns vorba firavă a moldoveanului Creangă. Bibliotecile să 
socotească drept o deosebită cinste să aibă operele sale şi în ediţii 
mai mici, ieftine, dar şi în ediţiile ilustrate de care va fi vorba maijos. 
(„Bibl. p. toţi“, -Bibl. seniit. rom.“, ete.) 

Să se ţină „şezători culturale“, de comemorare, după eum s'au 
şi ţinut înte'unele despărţăminte de ale nouastre, aducându-se prinos de 
laudă aceluia, care a ştiut să redea atât de minunat vieaţa sănătoasă 
dela ţară. 

ln 1926 aducea revista noastră un articol „Opera lui Creangă și 
pictorii noştri“, atrăgând deosebita atenţie a desenatorilor şi pictorilor 
noştri asupra bogăției de imagini, ce poruncese să fie scoase la iveală 
şi cu ajutorul creionului şi al penelului, din opera lui Creangă. 

De atunci ne-a fost dat să înregistrăm unele ediţii cari s'au fo- 
losit de penelul şi de creionul de desanator ager al câtorva din ar- 
tiştii noştri şi astfel avem acum exemplare ea cele din editura G. Filip 
(eu ilustraţii de A. Murnu) şi editura „Cartea Românească“ (cu ilustraţii 
de Stoica). 

Aceste volume sunt vrednice de recomandat. In mijlocul tinere- 
tului şi al țărănimii sunt propaganda culturală cea mai minunată, de- 
oarece ilustrațiile reuşite ispitese la lectură şi aşa se sparge ghiaţa, 
spre folosul răspâdirii misticii cărţii bune. 

Cineva a seris pe un volum de „Poveşti“ de ale lui Creangă ur- 
mătoarele rânduri — şi credem că a nimerit cuiul în eap: 


Creangă ? Un codru 'nfeeg, mărej, cu grai! 
Te plimbi adesea și te simți ca 'n rai, 

Alt dată râzi de gluma sănătoasă 

Si te 'nfrățeşti cu omul dela coasă. 


140 


Ca Sfarmă Piatră ai „pielea găini“, 
Măciucă părul?! Uifi mâncarea cinii. 

Și-ai lot ceti, ai tot sporovăi, 

Cu „mogul“ Creangă — vârstnici şi copil! 


Nr. 978/1937. l Sibiu, la 13 Martie 1937. 


Domnule Preşedinte, 


Avem onoare a Vă aduce la cunoştinţă, că în anul acesta adu- 
narea generală a instituțiunii noastre a fost fixată peniru zilele de 11 și 
12 Septemvrie, a. c., la Timişoara şi în conformitate cu art. 7 din Regu- 
lamentul pentru despărțăminte şi cercuri culturale, Uă rugăm, să de- 
siguaţi delegaţii despărţământului D-Voastră la această adunare. 

De asemenea în conformitate cu art. 7 alin. ultim al aceluiaș re- 
gulament Dă rugăm, să binevoiţi a trimite raportul despre activitatea 
despărţământului D-Doastră în cursul anului 1936/37 conducerii despăr- 
țământului central judeţean, căruia aparţine despărţământul D-Voastră, 
pentru ca acesta la rândul său să-l încadreze în raportul general 
despre activitatea desfăşurată pe teritorul judeţului şi să-l transpună 
biroului central, cel mai târziu până la 31 Mai, a. c., spre a fi utilizat în 
darea de seamă a Comitetului central către adunarea generală din anul 
acesta. 

Termenele pentru adunările generale ale despărțămintelor de 
plasă şi central judeţene sunt fixate în art. 6 al Regulamentului pentru 
despărţăminte şi cercuri culturale şi Dă rugăm să respectaţi — după 
posibilitate — aceste termene, de oarece dacă despărţămintele central 
judeţene sau biroul central nu va primi până la data susamintită ra- 
portul D-Doastră acesta nu va mai putea fi trecut în darea de seamă 
a Comitetului central şi astfel s'ar ivi de sigur supărări din partea 
Domniei Voastre şi părerea noastră de rău, că activitatea culturală a 
despărţământului D-Doastră nu a putut fi relevată în fața adunării ge- 
nerale. 

Rugându-Dă cu toată insistența să binevoiţi a ţine seama de cele 
de mai sus, primiţi asigurarea deosebitei noastre stime și considerațţiuni. 


Dr. Gh. Moga m. p., Nicolae Băilă m. p., 


vicepreşedinte. secretar. 


141 


O societate penteu răspândirea lec- 
turii sănătoase. E pe cale să ia 
ființă o societate franceză pentru 
apărarea şi răspândirea cărţii celei 
bune: „Alianța Naţională a Cărții“, 
după modelul englezesc; „National 
Book Council“ (Consiliul Cărţii Na- 
jtionale). 

În palatul scriitorilor francezi s'a 
ținut şedinţa de constituire, sub econ- 
ducerea bunului scriitor, a acade- 
micianului G. Duhamel. Preşedintele 
Societăţii oamenilor de litere, di 
Vignaud, a înșirat primejdiile, cari 
amenință răspândirea cărţii: econ- 
curenţa radiofoniei şi a cinemato- 
grajului, concurenţa ziarelor, anu- 
mite condiţii ale vieţii de astăzi 
(strâmtorarea din locuinţe, unde se 
pot cu greu amenaja biblioteci!) 
ete. Pe lângă acestea, anumite mă- 
suri de ale guvernului, taxe, cari 
îngreunează răspândirea cărţilor. 

Ce propune Societatea seriitorilor? 
Lecturi în şcoli, peniru copii; lecluri 
publice, pentru adulți; creiarea de 
biblioteci deschise întreagă ziua şi 
seara, nu numai în orașe şi sate, ci 
şi în uzine, în marile stabilimente in- 
dustriale, în cazărmi, chiar și în 
temnițe, paşi întreprinşi în sensul 
acesta pe lângă camerele de comerț, 
companiile de navigație, centrele tu- 
ristice, sindicatele de inițiativă, ete. 

Dl Duhamel a anunțat eă „Alianţa 
Naţională a Cărţii“ vrea să adune 
într'o singură grupare pe scriitori, 
editori, librari, librari-comişi, ilu- 
stratori, imprimerii, vânzători de pa- 
petărie şi pe... consumatorii de carte, 
între ei şi pe bibliofili şi amatori. 
Dor urma serii de conferenfe menite 
să clarifice gravitatea situaţiei şi să 
strângă rândurile, pentru ca să se 
țină piept „primejdiei mortale“ ce 
ameninţă cartea, a cărei eauză sfântă 
este identică cu aceea a spiritului. 


Secretara Societăţii a prezentat 
programul Alianţei. Inainte de toate: 
vânzarea să fie încredințată unui 
intermediar calificat — de aici tre- 
buinţa elaborării unui statut al li- 
brarului profesional. Apoi: modici- 
tatea prețului cărţii, scăderea pre- 
ţului fiind a condiţie sine qua non; 
o publicitate colectivă. „Bvangelia 
cărţii este pe care o înțelegem noi 
să o răspândim — pentru aceasta 
nu stăm la îndoială de a ne folosi 
de mijloacele, pe eari lumea mo- 
dernă ni le propune“. Cari sunt mij- 
loacele? „lnimicii naturali“: radioul 
şi cinematograful.. Alianţa va pu- 
bliea featate de propagandă, va răs- 
pândi afișe, va redacta cataloage, 
va preconiza crearea „bonurilor de 
cărți“, ca în Anglia („bonuri“, cari 
lasă publicului să oferă cărți drept 
cadou, dând pulința persoanei res- 
pective să-și aleagă cartea care-i 
place), va înfiinţa -comitete locale 
pentru promovarea gustului de lee- 
tură bună ete. 

* 

Cruciada pentru eartea bună. lată 
cum pledează pentru „Alianța Na- 
jională a Cărţii“, pe cale de a se 
înființa în Franţa, seriitorul Leon 
Daudet, fiul lui Alphonse Daudet: 
„Cartea este, de fapt, fundamentul 
cunoştinţii şi al civilizaţiei. Ba este 
conform unui cuvânt celebru „în- 
cărcată de trecut şi împovărată de 
viitor“. Ba este legătura cea mat 
puternică, cea mai durabilă, între 
cetăţenii aceleiaşi țări, între cetă- 
jenii tuturor ţărilor. Ea desvoltă 
atenţia, reflexiunea şi meditaţiunea 
Ba potoleşte durerile şi ne smulge 
din braţele grijurilor şi a relelor ce 
ar putea să ne copleşească, Marile 
evenimente, politice şi sociale, por- 
nesc din carte şi revin în ea. Ba 
este, cu plugul, cu corabia, cu 


142 


roata, eu pâinea şi cu vinul, marea 
invenţie a omenirii şi le întrece pe 
toate, deoarece ea este vehicolul, 
conducătoarea descoperirii. Dar vir- 
tuțile esenţiale ale cărţii nau tre- 
buinţă de a fi dovediie. Le constatăm 
în fiecare zi. Cred că am cetit mult 
de tot. Regretul meu va fi, părăsind 
această lume, de a nu fi cetit mai 
mult. Când (Pierre) Doti îmi spunea 
cu mândrie: „— Nam cetit nimic“, 
îi replieam: „— Te-ai lipsit de o 
mare bucurie şi de o mare ocru- 
tire“. In sfârşit, pe inimicul nostru 
intim, care este orgoliul, cartea îl 
înfrânează, arătându-i ceeace sa 
săvârşit şi ceeace s'a rostit înainte 
de a ne fi născut noi. Cartea sfin- 
țită se numeşte Biblia (Bib!os). Cartea 
franceză, din cauza unor deosebite 
circumstanțe, este în timpul de faţă 
primejduită“, 

Propaganda peutru cartea bună — 
în Franja. La expoziţia internaţională 
dela Paris, care se deschide în luna 
Mai, va fi o secţie deosebit de în- 
semnaiă: cea rezervată literaturii. 
Conducătorii acestui despărţământ, 
numit „Expresia gândirii“, îşi dau 
osteneala ca elsă fie „celula-matră“ 
a Bxpoziţiei, cu cărţile, cu biblio- 
tecile sale model, cu tot ceea ce 
țara a produs mai de seamă în pri- 
vinja scrisului imprimat. 

Pregedintele grupului acestuia X. 
este dl Gaston Rageot, care a măr- 
turisit: „Ca să expui cărți nu este o 
problemă atât de uşoară, cum şi-o 
închipuie omul de duzină. Nu este 
de ajuns să le aliniezi într'o ordine 
frumoasă, ci trebue să alegi şi să 
ai o manieră de a expune, eare să 
fie favorabilă totodată şi desvoltării 
generale a culturii. Mulțumită dlui 
Andre Gillon, președ. clasei 541, se 


va realiza, pentru întâia dată în 
Franţa, unul din cele mai curioase 
modele de prezentare de eare ne-a 
reuşit până acum să punem la punet. 
Intro uriage sală a „Trocadéro“- 
ului (52 m. lungime şi 11 lărgime) 
vor fi grupate mai mult de 15,000 de 
volume... Ca să se trezească în fie- 
care vizitator-cetitorul, care dormi- 
tează, mai mult sau mai puţin, e 
nevoie să-l câştigi mai curând, decât 
ca să-l constrângi, să-l atragi şi nu 
să-l respingi“. Conducătorul a luat 
„prea-fericita iniţiativă de a împărţi 
această uriaşe bibliotecă de 15,000 
de volume într'o serie de biblioteci 
specializate. Astfel fiecare va găsi 
aici, aproape dinir'odată, biblioteca 
ce corespunde întocmai gradului său 
de cultură, gusturilor sale sau preo- 
eupărilor sale profesionale. — Ama- 
torul de romane, cel ce se intere- 
sează de arheologie sau de belle-arte, 
d-na care vizitează saloanele sau 
mama de familie, literatul şi auto- 
didactul vor găsi în vreuna din al- 
veolele acestei biblioteci-model vo- 
lumul sau volumele, pe cari — în- 
tralie împrejurări — nu şi le-ar fi 
putui procura decât după lungi cău- 
tări“. „Marele merit“ rezidă în „a 
fi voit de a provoca în fiecare vi- 
zitator al Expoziţiei, fie el oricât de 
umil, acel mic şoc emoţional, care 
— aducându-i sub ochi cartea de 
care are trebuinţă, — îl pa îndemna 
să și-o procure Astfel înțeleasă, or- 
ganizarea acestei clase depăşeşte 
în mod remarcabil limitele obişnuite 
şi poate avea un răsunet, de care 
va beneficia întreg spiritul publie... 
o operă de vieaţă intelectuală...“ 

Un început similar se află — mai 
îa mic, fireşte — şi la editurile “Fun- 
daţiilor Regale Române“ din Bucu- 
reşti. 


143 


Bibliografie. 


Reviste şi ziare primite la redacție : 

Arhiva (laşi) Nr. 1—3, 3—4 (1936). 

Arhivele Olteniei (Craiova) Nr. 83— 
85, 88—88 (1936). 

Bulei. Istit. Eeon. Rom. (Bucureşti) 
Nr. 4—6, 10—12 (1936). 

Cele trei Crişuri (Oradea) Nr. 5—6, 
7—8, 9—10 (1936), 1—2 (1832). 

Căminul cultural (Bucuregti) Nr. 7, 
8, 89—10, 11—12 (1936). 

Convorbiri Literare (Bucuregti) Nr. 
4—7, 8—10, 11—12 (1936). 

Clipa (Tg. Mureș) Nr. 1, 
(1936). 

Cultura creștină (Blaj) :Nr. 6, 7—8, 
9, 10, 11—12 (1936), 1, 2—3 (1937). 

Făt-Frumos (Cernăuţi) Nr. 4, 5, 6, 
(1936). 

Femeia satelor (Deva) Nr. 7—8—8, 
(1936), 1, 2 (1837). 

F. N. R. (Bucureşti) Nr. 7, seria l, 
1937. 

Gând şi slovă olteneaseă (Craiova) 
Nr. 4—5 (1938). 

„Gregorianum“ (Roma) vol. XVIL, 
Fase. Ml. şi IV. (1936), vol. XVIL, 
Fasc. |. (1937). 

„Gazeta cărţilor“ (Ploeşti) Nr. 5—6, 
7—10, 11—12, 13—14, 15—16, 17—20 
(1936), 1—4 (1937). 

„Hotarul“ (Arad) Nr. 6, 9—10, 11—12 
(1936), 1, 2, 3 (1937). 

„lzvoragul“ (Bistriţa- Mehedinţi) Nr. 
7—8, 9, 10, 11—12 (1936), 1, 2 (1937). 

„Jiul“ (Tg. Jiu) Nr. 5—6, 10—12 (1936): 

„b Europa Orientale“ (Roma), Fase. 
VII—X, XI—X1 (1936), 1—ll (1937). 

„hueeajărul“ (Timişoara), Nr. 7—8, 
9, 10, 11, 12 (1938), 1, 2 (1937). 

„Neamul Românese p. Popor“ (Vă- 
lenii de Munte) 1—7 (1837). 

Népünk és nyelvünk“ (Szeged) 
Nr. 7—10, 11 (1936), 1 (1937). 


2, 3, 4, 


„Opinia“ bucureşteană Nr. 13—13, 
14--15, 16—17, 26, 27, 28 (1936), 28— 
30 (1937). 

„Pagini Diterare“ (Turda) Nr. 12 
(1936), 1, 2—3 (1932). 

„Plugatul“ (Brăila) Ne. 11, 12 (1886), 
1, 2—3 (1982). 

„Ramuri“ (Craiova) Nr. 5—7, 8—10, 
11—12 (1836), Febr., Martie (1937). 

„Rânduri“ (Beiuş) Nr. 10, 11, 12 
(1938). 

„Răsăritul“  (Bucuregti) Nr. 7—8. 
8—10, 11—12 (1836), i—2, 3——4 (1987). 

„Renaşterea Naţională“ (Bucureşti) 
Ne. 31, 32 (1938). 

„Reportaj“ (T. Severin) Nr. 5—7, 
(1936) 

„Revista enciclopedică“ 
10 (1838). 

„Revista teologieă“ (Sibiu) Nr. 7— 
10, 11—12, (1936), 1, 2, 3, A (1839). 

„Fapta“ (Călăragij, Nr. 3 (1936). 

„Rev. Fund. Regale“ (Bucureşti) Nr. 
7, 8, 9 (1936). 

„Rev. științifică N. Adamachi“ (Bu- 
cureşti) Nr. 2, 3—4 (1936), 

„Reuue de Transylvanie“ (Cluj) Nr. 
4 (1936), 1, 2 (1939). 

„România Aeriană“ (București) Nr. 
11—12 (1986), 1, 2, 3 (1987). 

„Satul“ (Bucureşti) Nr. 88—9, 70, 
71, 72, 74 (1936), 75, 76, 77 (1937). 

„Seânteia“ (Gherla) Nr. 6—7, 8—9, 
10—11, 12 (1836), 1—2 1837). 

„Şeoala ţăranului“ (Bucureşti) Nr. 
1, 2 (4937). 

„Sie Cogito“ (Cluj) Nr. 6, 7, 8-8, 
10, 11, 12 (1888), 1, 3 (1937). 

„Soeietatea de mâine“ (Bucureşti) 
Nr. 6 (1838). 

„Solia“ (Năsăud) Nr. 2, 3 (1938). 

„Solia Dreptăţii“ (Orăştie) rev. săpt. 

„Vieaţa Basarabiei“ (Chişinău) Nre. 
3—4, 5—6, 7—B, 9, 10, 11—12 (1986), 
1—2 (1837). 

„Vieaţa biterară“ (Bucuregti) Nr. 8, 
9 (1935), Febr. (1937). 


(Cluj), Nr. 


144