Transilvania_1939_070_001

TRANSILVANIA 


BULETIN »= TEHNICĂ A CULTURII 


ANUL 70 IANUARIE-FEBRUARIE 1939 
EE 


SIBIU 


PRTA 


Anul 70. lanuarie- Februarie 1939. Nr. i. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


O ședință solemnă a Comitetului Central 


Şedinţa festivă a Comitetului central dela 28 Ianuarie, des- 
fășurată în prezenţa dlui Ministru D. Gusti 一 Preşedintele Ser- 
viciului Social — și a dlui Juliu Moldovan, Preşedintele „Astrei“, 
ca și a tuturor membrilor veniţi din colțurile cele mai îndepărtate 
ale Ardealului şi Banatului, dar și din Basarabia, a avut carac- 
terul solemn al unui moment istoric, In evoluția „Asociaţiunii” 
noastre, s'a înscris o dată crucială și pentru vechiul aşezământ 
ardelenesc, dar şi pentru istoria culturii românești însăși. Pentru 
prima dată întradevăr se paseste la integrarea întrun program 
cultural comun a preocupărilor de educaţie a mulţimii, fără ca 
prin aceasta obiectivele proprii „Astrei” să fie umbrite, ci dim- 
potrivă întărite în vederea noii misiuni ce cu atâta infele- 
gere, i s'a dăruit: reorganizarea operei de inaltare a nea- 
mului in ţinuturile Mureș, Someş şi Timiș. Emotia care a 
cuprins pe cei cari au luat parte la ședința dela 28 Ianuarie, 
e așa dar ușor explicabilă. Mândrii de înfăptuirile trecutului, pe 
care un idealism din alte vremi l-a făurit, luptătorii „Astrei” au 
înțeles că sunt onoraţi cu o incredere pe deplin meritată, Preşe- 
dintele lor a ştiut să-i ducă la o biruință pentru care s'a străduit 
cu acel spirit de jertfă prețuit de mult, de noi toţi, DI Ministru 
D. Gusti apoi, s'a dovedit și de data aceasta omul realităţilor, 
sociologul care nu înţelege să lucreze improvizând, care cunoaște 
mai bine ca oricine valoarea și semnificaţia tradiţiilor. Dsa a so- 
cotit dar că — în mod firesc, — greutăţile și izbânzile „Servi- 


1 1 


ciului Social” trebue să fie purtate în Ardeal și Banat pe umerii 
„Asociaţiunii'“, 

Intr'o atmosferă sărbătorească, înfiorată de solemnitatea mo- 
mentului, Preşedintele Serviciului Social a procedat la consfinţirea 
oficială a încadrării „Astrei“ în noul organism cultural, cu bine- 
cuvântarea celor două biserici surori, 

În număr impresionant au fost de faţă membrii Comitetului 
Central si anume : dl prof. Dr. Iuliu Moldovan, președintele „Astrei“. 
dnii Dr. G. Preda, Sabin Evuţian şi general Dr. Gh. Moga, vice- 
președinți, Ion Agârbiceanu, V. Aron, Dr. Ilie Beu, d-na Con- 
stanta Bogdan-Duică, Dr. V. Bologa, Dr. Al. Borza, Dr. Tiberiu 
Brediceanu, Dr. L. Căliman, Emilian Cioran, Gh. Dănilă, Dr. Oni- 
sifor Ghibu, Teodor lacobescu, Dr. Vasile Ilea, Dr. Liviu lonașiu, 
Victor Macovei, Dr. loachim Miloia, Petre Olariu, tefan Pop, 
Ilie Rusmir, Dr. V, Stanciu, Dr. D. Stăniloaie, Dr. I. Stoichiţia, 
Dr. Coriolan Suciu, I. Simu, Insp. gen. Silviu Țeposu, I. Vătăşianu. 


Au mai asistat: Secretarul general al Serviciului Social dł 
Octavian Neamţu, d-nii N. Băilă și Prof, Dr. Al. Dima, din partea. 
Biroului Central al „Astrei“. 

Cel dintâi cuvânt l-a rostit cu emoție, dl președinte al „Aso- 
ciaţiunii”. 


Cuvântarea dlui Prof. Iuliu Moldovan. 


D-sa a reliefat mai întâi importanţa momentului istoric pe 
care-l trăiește „Astra“ încadrându-se în programul comun de ac- 
iune actuală al întregii țări, Se realizează în sfârșit în acest fel 
unirea sufletească a Românilor de pretutindeni. Domnul Mi- 
nistru D. Gusti a onorat „Astra“ cu încrederea și prețuirea sa 
oferindu-i privilegiul aplicării Legii Serviciului Social în Ardeal şi 
Banat. Vechiul așezământ de cultură ardeleană își ia asupră-și 
mari îndatoriri pe care se va strădui să le îndeplinească entuziast 
şi cu loialitate. 

Increderea ce ne-a arătat-o dl Ministru Gusti e — fără în- 
doială - - expresia pretuirii muncii „Asociaţiunii” dela începuturile 
ei şi până astăzi. Tuturor celor cari au luptat în cadrele „Astrei“, 
le datorăm dar recunoștință, capilor bisericii mai întâi cari au 
semănat iubire si unire acolo unde era desbinare, membrilor co- 
mitetului central cari au stat neclintiți la cârmă în vremuri bune 
şi rele, președinților de despărţăminte, colaboratorilor lor, 


2 


adevăraţi apostoli pe teren ai „Asociaţiunii“. Devotamentul și cre- 
dinta lor nu vor îi uitate nicicând. 

Prin iniţiativa si stăruința dlui Ministru Gusti s'a implinit 
un vis: o singură organizaţie culturală pentru toate ţinuturile ro- 
manesti cu respectul însă al tradiţiilor locale. 

Dl Președinte luliu Moldovan roagă în sfârșit pe dl Ministru 
Gusti să binevoiască a deveni interpretul gratitudinii „Astrei“ pe 
lângă M. S. Regele, Inaltul Ocrotitor al operei de față. 

A urmat îndată discursul-program al dlui Ministru D. Gusti 
pe care-l redăm în ideile lui esenţiale, în cele ce urmează, 


Expunerea programatică a dlui Ministru D. Gusti, 
Președintele Serviciului Social. 


DI prof. Dim. Gusti, Președintele „Serviciului Social” des- 
voltă pe larg, călduros și documentat, concepţia si mijloacele de 
acţiune ale legii „Serviciului Social“, pe care a făurit-o. D-sa 
scoate în relief caracterul solemn al ședinței de față care înseamnă 
consacrarea unirii sufleteşti a Românilor și sincera armonie ce va 
lega „Astra“ de „Serviciul Social”. 

Aleasa moştenire a Mitropolitului Șaguna intră într'o nouă 
fază, care amintește totuși gândul inițial: dominarea cuituralului 
asupra politicului. Pentru a dovedi acordul desăvârșit al celor două 
instituţiuni, dl Ministru Gusti dă citire deciziunii de numire a condu- 
cerii „Serviciului Social” pentru ţinuturile ardelene și banatene și 
anume: dl Prof. Dr. Iuliu Haţiegan, director al ținutului Someș, dl. 
Prof. Dr. I. Moga, inspector la acelaşi ţinut; dl Dr. Gh. Preda, di- 
rector-delegat la ţinutul Mureş și inspector-general, dl Dr. I. Sfoichiţia, 
inspector al ținutului Mureş; dl Sabin Evuţianu, director la ţinutul 
Timiş, dl Prof. Tr. Topliceanu, inspector al acestui ţinut; Prof. 
Dr. Al. Dima, la conducerea publicaţiilor „Astrei”. 

Urmează apoi o amplă expunere a principiilor legii „Ser- 
viciului Social”, sintetizate în trei mari idei directoare: primatul 
științei naţionale, al culturii și al etosului național. Știința naţio- 
nală trebue să stea la baza culturii naţionale și e menită să cer- 
ceteze prin analize temeinice marea realitate românească în toată 
variația ei regională si locală. Legea a creat în acest scop un In- 
stitut de cercetări sociale cu 7 regionale deocamdată, cu scopul 
de a proceda la organizarea cunoașterii stiitiftce a ţării în vederea 


3 1* 


acţiunii culturale. Bazele acestei instituții au fost puse mai de 
mult, prin cercetările echipelor monografice care au atras chiar 
atenfiunea străinătății asupra laboratorului științific ce activează 
în România. Congresul internaţional de sociologie va avea loc la 
Bucureşti ca un omagiu adus ţării şi muncii Institutului Social. 

Acţiunea culturală se realizează — continuă dl Ministru 
Gusti — cu ajutorul căminului cultural caracterizat prin trei note 
esenţiale: cultură integrală, ocupându-se simultan şi intensiv de 
sănătate, muncă, minte și suflet, cari reprezintă elementele edu- 
cative ce se condiţionează reciproc, cultură activă, creatoare, de- 
pășind cadrul teoretic prin înfăptuiri exemplificatoare, pe teren, 
cultură descentralizată, în sfârşit, având o deosebită consideraţie 
pentru situaţia și valorile locale. Legea Serviciului Social se ca- 
racterizează prin biruinţa culturalului asupra politicului. Obiectul 
ei suprem e crearea statului cultural. 

Analizând raporturile dintre individ și stat, asa cum se oglin- 
desc în vederile socialiste, dl Ministru Gusti constată că individul 
e sacrificat integral statului. Individul trebue însă întărit si des- 
voltat pentru ca valorile create de el în serviciul statului să se 
închege în forme puternice. Personalitatea socială e adevărata 
soluție a problemei raportului dintre individ și stat. Prin ea se 
obţine si un conformism social absolut necesar, dar şi o forță 
creatoare de progres. Tradiţia si inovaţia se împletesc organic în 
personalitatea socială. Ea isi construeste ființa din generosul sen- 
timent al simpatiei care o îndeamnă să se simtă solidară cu me- 
diul înconjurător și apoi, printrun sentiment religios, ca ex- 
presie a Venerafiei pentru marile puteri ale necunoscutului. O 
mişcătoare apologie a religiozității urmează apoi. 

Trăind într'un imperiu de scopuri, personalitatea socială își 
alege cele mai bune mijloace spre a le realiza. Legea „Serviciului 
Social“ îşi propune formarea acestor personalităţi sociale, consti- 
tuind astfel o elită a satelor românești. 

In noua concepție a dlui profesor Gusti, statul e instrumentul 
de organizare al socialului si naţionalului, devenind astfel, întra- 
devăr, un stat cultural, 

DI Ministru Gusti își încheie expunerea programatică ară- 
tându-se fericit că poate cita o cuvântare a L P, P. S, Mitropo- 
litului Nicolae Bălan al Ardealului, care socotește de asemenea, 
că sufletul trebue să domine în toate împrejurările vieții. 


4 


I. P. S. Mitrop. Nicolae Bălan, dl Prof. D. Gusti, Preşedinte Serv. Soc., dłProf. Dr. Iuliu Moldovan, președ. „Astrei”, 
şi membrii Comitetului Central. (Fotografie luată cu prilejul şedinţei solemne dela 28 lanuarie 1939). 


Discursul preşedintelui „Serviciului Social“ a produs o im- 
presie adâncă prin emoția cu care a fost rostit și prin concepția 
personală pe care a exprimat-o, comentând principiile legii „Ser- 
viciului Social”. 


Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Nicolae Bălan. 


A luat apoi cuvântul I. P. S, S. Mitropolitul Nicolae Bălan, 
care a accentuat rolul pe care biserica l-a avut ca leagăn al „Astrei“ 
în toate momentele hotăritoare ale vieţii ei. E firesc ca nici acum 
când se face încadrarea „Astrei“ în „Serviciul Social“, biserica 
să nu lipsească. 

O deosebită satisfacţie încearcă I. P. S. S. constatând că 
dl Ministru Gusti a respectat în legea „Serviciului Social“ glo- 
rioasa tradiție a „Astrei” și strădaniile trecutului ei. 


Aduce călduroase mulţumiri președintelui „Serviciului So- 
cial” şi făgăduește că „Astra“ va fi demnă de încrederea ce i 
se arată, 


Intelectuaitatea ardeleană a fost totdeauna expresia ţără- 
nimii. Prin „Astra“ ea s'a îndreptat totdeauna spre izvoarele de 
energie ale neamului. Cu dragoste și avânt, prin noul program 
al dlui Ministru Gusti, acţiunea „Astrei“ va putea fi intensificată 
şi sistematizată, 

L P, S. S. Mitropolitul Nicolae Bălan subliniază încăodată 
importanţa istorică a momentului cultural prin care trecem: în- 
frafirea Românilor de pretutindeni prin colaborarea culturală. 
Dacă nici această eroică strădanie nu va reuși, Dumnezeu — care 
a fost totdeauna protectorul neamului nostru — ne va încerca 
de sigur, din nou, cu grele suferinţe, asemeni faurului care în- 
roseste fierul și-l bate până ce ia forma potrivită gândului si 
vrerii sale, 

I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae încheindu-și cuvântarea bine- 
cuvântează în numele celor două biserici surori opera culturală 
ce s'a închegat acum. 


> 
Lă * 


DI Iuliu Moldovan rostește cuvântul de închidere al şedinţei, 
oferind apoi dlui Ministru Gusti, ca un omagiu al „Astrei“, două 
volume jubiliare din revista „Transilvania“, cuprinzând activitatea 
„Asociaţiunii” dela 1861 până la 1938. 


6 


La sfârşitul şedinţei, comitetul central a trimis M. S. Re- 
gelui următoarea telegramă : 

„Comitetul central al „Astrei“ întrunit în şedinţă festivă cu 
participarea I. P. S. S. Mitropolitului Ardealului şi în prezența 
dlui Preşedinte al „Serviciului Social“, dl Ministru D. Gusti, roagă 
respectuos pe Maiestatea Voastră să binevoiască a primi asigu- 
rarea profundului şi nestrămutatului devotament ca şi a holăririi 
de a contribui cu toată munca sa la realizarea mărețului plan 
de ridicare a neamului românesc prin „Serviciul Social“, opera 
patronată şi îndrumată de ocrotitorul gând al Maiestăţii Voastre“, 


Dr. IULIU MOLDOVAN, 
Președintele „Astrei“. 


Cu gândul la M. Sa Regele, sub a cărui glorioasă Domnie, 
s'a săvârșit marele act cultural al „Serviciului Social“ şi cu bine- 
cuvantarea bisericilor surori, membrii Comitetului central s'au ri- 


sipit ducând fiecare — pe tărâmul său de activitate — hotărirea 
încordării tuturor puterilor întru izbândirea marei fapte românești 
ce se pregăteşte, Al. D. 


~ad 


ladrumăni culturale. 


Reguli călăuzitoare pentru vieaţă și pentru. 
ceasul de azi al homâniei 
de Dimitrie Gusti, 


Preşedintele Serviciului Social. 


I 


Ceea ce hotărăşte soarta unei vieți nu sunt puterile intelec- 
tuale ale cuiva. Nu este numai pregătirea mai mult sau mai pufin 
mare a cuiva. Nu sunt nici numai împrejurările externe. Ceea ce 
hotărăşte soarta unei vieţi este altceva : este diabolicul lui Socrate, 
este credința într'un scop căruia ţi-ai închinat vieaţa, 

Această credință este o putere de neînvins. 

Este credinţa într'un scop luminos şi neclintit pe care îl ur- 
măreşti cu îndrăzneală. Aceasta te ajută să înlături toate piedi- 
cile, să infrunți toate primejdiile, să ţii piept tuturor duşmăniilor. 
Și aceasta este regula de vieaţă care te păzeşte și m'a păzit şi 
pe mine de alte primejdii. Datorită acestei prime regule de vieafă, 
n'am căzut victimă şi nu m'a prins vraja unui romantism generos 
şi vaporos, formulă simplă, abstractă, care subjugă vieaţa şi de 
multe ori o face să devină sterilă. În acelaşi timp însă n'am căzut 
victima niciunui criticism steril. 


II. 

Am urit apoi încă alte două lucruri: diletantismul amabil 
şi erudiția pretențioasă, searbădă de bibliotecă. 

De aceea am intrat în largul vieţii şi am căutat acolo ade- 
vărul, pentrucă dacă există o vieaţă a cărții, există în primul rând 
o carte a vieţii şi a ceti in cartea vieţii este tot atât de important 
ca şi a cunoaşte vieafa cărții. 

Am ieşit din bibliotecă, după ce am trăit şi eu ceea ce numia 
Taine „beţia delirantă“ a bibliotecii şi a cărților din bibliotecă. 
Am trăit şi eu această beție, dar după aceea am ieşit în larg să 
verific ce este adevărul şi aceasta m'a dus la o concepție realist- 
critică constructivă. Mi-a dat Dumnezeu un bun simţ realist să- 
nătos şi o concepție idealistă sigură. Am practicat idealismul dar 


8 


totdeauna izvorit şi legat de însuşirile fireşti, de nevoile fireşti, ale 
firii. Şi am ieşit în largul vieţii. Dar unde? În largul vieții sociale 
româneşti. 


II. 


Acum ajung la o altă regulă care vrea să formuleze o da- 
torie socială a omului de ştiinţă, o datorie socială a intelectua- 
lului, de a practica cultul ştiinţei pentru ştiinţă, dar de a cultiva 
în acelaşi timp şi ştiinţa pentru fară. Şi atunci iată-mă de atâția 
ani de zile împreună cu iubiții mei studenţi din seminar, câte o 
lună, o lună jumătate întrun sat din atâtea şi atâtea regiuni 
deosebite ale ţării, pentru a verifica întâi ştiinţa dobândită pe ca- 
tedră şi în bibliotecă, şi pentru a aplica apoi această ştiinţă, pentru: 
a crea ceea ce numim noi sociologia naţiunii româneşti, ştiinţa: 
națiunii româneşti. 


IV. 


Nicio reformă nu se poate face decât pe baza unei cunoa- 
S7e77 temeinice, serioase. 

Adevăratul patriotism nu este patriotismul verbal sau pa- 
triotismul legislativ, ci este patriotismul acesta serios, temeinic, 
când faci ştiinţă românească şi pe baza: ştiinţei româneşti propui 
reforme româneşti. 

Această convingere ne-a împins să mergem cu multă îndrăz- 
neală mai departe şi să preconizăm pentru acest tineret o înda- 
torire grea, pe care sunt însă sigur că o va duce până la capăt 
şi am avut dovada până acum — şi anume obligativitatea cer- 
cetărilor naţionale ştiinţifice româneşti. 

Prin faptul că cineva şi-a luat o licență sau un doctorat, 
indiferent la ce facultate, nu şi-a terminat îndatorirea lui faţă de 
ştiinţă, față de ştiinţa naţională şi faţă de universitate, ci el este: 
obligat după aceea să lucreze mai departe în cadrul unui sistem 
şi a unei metode riguroase, in serviciul ţării. 


V. 


Ca o adăugire la obligativitatea cercetării națiunii române, 
am păşit iarăşi cu îndrăzneală la o altă formulă, o altă obliga- 
tivitate, “de natură etică şi politică-socială, anume : Serviciul So- 
cial obligator la sate pentru oricine vrea să profeseze în fara ro- 
mânească; pentru doctori inainte de a practica medicina, pentru. 


9 


preoţi inainte de a căpăta parohie, pentru învățători şi profesori, 
înainte de a o obține catedra, pentru orice licenţiat, dela orice 
facultate, pentru toată lumea. Șase luni să-şi îndeplinească această 
datorie către țară şi către neam. 


VI. 


Toate aceste regule despre care v'am vorbit, regule călău- 
zitoare ale vieţii mele, au introdus în activitatea mea o lumină 
clară, prin care am văzut limpede ținta pe care mi-o propusesem. 
Ceea ce a făcut însă ca drumul acesta de 25 ani să fie un drum 
plăcut, senin, a fost căldura care ma animat la drum, a fost 
această inclinare naturală, a fost iubirea pentru o activitate cu- 
rată, dezinteresată, întreagă, pentru ştiinţă, pentru știința aplicată 
la sate, pentru sătean, pentru țară şi pentru tineretul universitar. 
Căci ceea ce am iubit mai presus de orice în aceşti 25 de ania 
fost tineretul universitar. Lui i-am dat tot ce am avut mai bun 
și mai scump şi — trebue să recunosc — mi-a dat şi el tot ceea 
ce a avut mai bun şi mai scump. 

Pentru întreaga noastră activitate viitoare, ca și pentru cea 
de 25 de ani de până acum, rămâne o singură maximă, răstur- 
nare a filosofiei antice, care spunea că „omul este măsura tuturor 
lucrurilor“ : Cu toţii — şi aceasta să călăuzească paşii şi ai mei 
în viitor, câți imi va mai da Dumnezeu şi ai dvs., mulți încă, — 
să spunem : nu „omul este măsura tuturor lucrurilor“ ci „Patria 
este măsura tuturor lucrurilor“, 

31 Ianuarie 1937. 


Imprejurări ce au condiţionat apariția Legii 
Serviciului Social 


de Dr. G. Preda, 
Vicepreşedinte al „Astrei“. 


Ne găsim într'o epocă — aş putea zice — întârziată de re- 
facere, Întârzierea provine de pe urma dezorganizării cauzate de 
răsboiu, aceea a îngrijorării sau a temerii unui nou răsboiu, dar 
mai ales a mentalităţii bolnăvicioase a unora, care mărită prin crí- 
zele individuale, familiare, sociale, etc. a anihilat sforțările, a în- 
ârziat deci reabilitarea noastră, 


10 


Aş putea spune că după răsboiu mulţi au trăit întrun cerc 
vitios din care n'au putut ieşi multă vreme, Mentalităţi bolnăvicioase 
acționau bolnăvicios, iar actele bolnăvicioase, prinzând în vâltoare 
şi pe cele sănătoase, contribuiau să mărească mentalitatea bolnă- 
vicioasă, 

S'a remarcat această mentalitate bolnăvicioasă prin: realismul 
exagerat, egoismul si materialismul brutal care făceau să se comer- 
cializeze totul; prin lozincă neomenească: totul pentru tine, puţin 
pentru vecin și praf pentru ochii mulțimii; prin micşorarea cre- 
dinţii faţă de D-zeu, căci dacă biserica nu era complet părăsită, 
se ironizau cele sfinte si se păcătuia, jurându-se de mulţi falș pe 
cruce; prin o nerespectare a legilor, care erau executate de unii 
numai în măsura în care le convenea, delictele fiind privite, ca 
aventuri ușoare din care poți ieşi bine, dacă știi să te învârtești; 
prin înlăturarea bunele obiceiuri, datini, tradiţii etc, și prin adop- 
tarea altora în care obscenitatea, imoralitatea şi perversitatea se 
țineau lanț; prin acel „savoir vivre” adică al minimumului de 
muncă cu maximul de profit, care împingea individul respectiv 
să-și croiască drumul ce-l crede mai potrivit existenţei sale, să 
parvină prin mijloace oneroase, iar în numele democraţiei să ceară 
prin ameninţări și injurii cât mai multe drepturi si cât mai puține 
obligaţiuni ; prin ruinarea sănătăţii, neglijându-se regulele higienice, 
corporale şi morale de vieat& etc. 

Acţiunile şi reacţiunile pornite din astfel de mentalități nu 
puteau conduce decât la înfăptuiri nepotrivite, care măreau crizele 
din diferitele ramuri de activitate, — (crize familiare, şcolare, so- 
ciale, economice, financiare, politice, profesionale etc,), 

Nu cred necesar să le detailez, ar fi să înşir fapte cunoscute 
de toţi, deoarece toți am trecut prin ele. Voiu menţiona în trecăt 
însă acele ce au prilejuit apariția din ultimul timp a unor legi 
pentru însănătoșirea ţării şi neamului, printre care negreșit trebue 
să menţionăm si legea Serviciului Social, 

Prima şi poate cea mai importantă criză a fost aceea politică, 
Este recent încă în mintea noastră cruzimea şi brutalitatea cu care 
se loveau fraţii aceluiași neam împărţiţi în diverse tabere politice, 
Sunt recente încă injuriile, încriminările, învrăjbirile si desbinările 
chiar dintre membrii aceleiaşi familii, Nu numai că energiile se 
măcinau în lupte sterile, nu numai că simțurile se toceau, dar ju- 
decata se orbise într'atât, încât cei învrăjbiţi nu puteau vedea cum 


11 


pescuitorii în apă tulbure, (în mare parte convieţuitori minoritari), 
se foloseau de aceste situaţiuni, spre a-şi face treburile lor chiar 
cu ajutorul cetăţenilor români de baștină, 

Instigatori și propagandiști răi voitori, nu lipseau. Ei spe- 
culau suferințele si necazurile, ațâțau neînțelegerile dintre clase, 
confesiuni și regiuni, si dădeau asigurări că numai prin adoptarea 
anumitor idei și lozinci sau prin schimbări brusce de regimuri, 
s'ar îndrepta relele si s'ar revărsa fericirea asupra tuturor, 


A doua criză importantă a fost cea educativă, Ea işi avea 
originea atât în criza familiară, cât şi în cea şcolară, Criza fami- 
liară cu târgul şi neînțelegerile dintre soţi, cu relele exemple, cu 
neglijarea educaţiei copiilor din unele familii, au contribuit alături 
de criza educativă școlară să facă ca tineretul necălăuzit (tocmai 
în epoca când era dornic de a realiza un ideal în vieaţă), să 
creadă că trebue să se amestece în afacerile statului şi srupân- 
du-se pe partide să aștepte să fie instalați ca conducători ai tre- 
burilor publice. In loc să-și caute de carte şi de învățământ, unii 
tineri 一 prin individualismul lor exagerat, — încercau să-și im- 
pună principiile ce de multe ori nu le înțelegeau cum trebue, dar 
le repetau așa precum le auziseră sau le învăţaseră dela acei ce-i 
foloseau în realizarea anumitor scopuri, 

Cu toate defectele politicianismului, guvernanţii noştri incal- 
ziți la focul sacru al datoriei de neam, au încercat după răsboiu 
prin mijloace şi metode ce păreau variate, să îndrepte și să refacă 
vieata noastră în toate domeniile, 

Nu am progresat precum trebue, fiindcă realizările mici din 
timpul guvernării, contrastau cu promisiunile mari din timpul opo- 
ziției, l 

Sistemele s'au perindat multă vreme, iar mentalitatea nu'sa 
schimbat prea mult, nici prin timp şi nici prin opera guvernanfilor, 

De altfel știm cu toţii că opera de refacere, de reorganizare 
a unei țări este o operă ştiinţifică, care cere continuitate si în so- 
lufionarea diverselor probleme de stat, guvernanţii trebue apoi să 
fie conduşi de principiul că factorul vital al organizării omenești 
este omul și înainte de a se gândi la vreo reorganizare de grup, 
sau creere de instituţii, trebuesc să se gândească la schimbarea 
mentalităţii omului, fără de care nu se poate înfăptui cum trebue 
vreo reformă socială sau politică, 


12 


Dacă o reabilitare mintală se obţine cu greu în generaţia 
prezentă, trebuesc luate măsuri ca defectele să nu apară la 8e- 
neraţiile viitoare, 

Era natural ca atenţia tuturor guvernanţilor să se îndrepte 
spre sat, deoarece satul este considerat ca rezervoriul biologic de 
energii nesecate ale neamului, 

Îniţiativele au existat prea multe și chiar cu oarecare în- 
călcări de atribuţii, Aceste iniţiative lucrând alături de acele ale 
demagogilor politicianiști, au făcut să se mărească neincrederea și 
confuzia la țară, 

Biserica, şcoala, serviciile economice, sanitare, etc. impuneau 
reprezentanţilor lor obligaţii de ordin cultural în afara îndatoririlor 
profesionale. Sforţările societăţilor culturale printre care menţionăm 
în primul loc acelea ale „Astrei“, erau încă meritorice, Ele ob- 
țineau însă succese numai în măsura liberii adeziuni şi activități 
din partea intelectualilor membrii ai societăţii. Acest fapt negrestt 
că-i mărea valoarea, dar îi restrângea activitatea în un câmp limitat, 
deoarece în vremurile de după răsboiu se recrutau prea puţini 
apostoli culturali, 

Pe măsură însă ce se activa mai mult la sate, pe aceeași 
măsură se simțea nevoia unei organizări si sistematizări a iniția- 
tivelor particulare și oficiale în opera de ridicare culturală, se 
simţea lipsa unei unităţi de acţiune provenită din gresita infele- 
gere a profesionistului, care în unele locuri privea problemele 
prin prisma profesiunii lui, în loc să privească profesiunea prin 
lumina misiunei sale din cadrul întregii vieţi sociale a satului și a 
neamului, 

Minţi clare văzătoare însă au înțeles să rupă cercul vios 
de care am amintit, 

S'a căutat în primul loc să se despoliticianizeze ţara şi prin 
ordine şi disciplină, să pună capăt unui desmat obștesc, care mă- 
cina energiile şi bunăvoinţele în lupte sterile, în valmasaguri za- 
darnice si primejdioase, | 

Noua aşezare constituțională pornită din inițiativa și înţelep- 
ciunea sMaiestăţii Sale Regelui, noua constituție este cel mai înalt 
act de cultură pusă în slujba binelui şi a interesului obştesc, 

Vin apoi tot din iniţiativa M. S. Regelui, organizaţiile de 
educație fizică si morală a tineretului, noile instituții culturale, în 


13 


sfârşit Legea Serviciului Social prin care se caută și mai mult să 
se insanatoseze neamul sub toate raporturile, 


In dorinţa ca satul să se ridice prin sat, se caută prin această 
lege să se facă o educaţie tinerilor ieşiţi dela sate, obligaţi de a 
nu rupe legătura cu acei de unde au plecat şi de a face realizări 
pentru ei și, în acelaşi timp, se dă o îndrumare săteanului în vieata 
culturală și socială a satului, 

Prin organizarea și sistematizarea iniţiativelor în jurul cămi- 
nului sătesc, vieaţa socială a săteanului nu se va mai reduce la 
o luptă ca în trecut, dar la o colaborare a tuturor spre binele 
satului sau oraşului. 

Cultura sănătăţii, muncii, minţii, sufletului, cele 4 criterii ce 
servesc la întocmirea programului de realizări ale Serviciului So- 
cial este infiltrată de naționalism si morală creștină, 


Legea scoate în evidenţă principiul culturii locale, regiona- 
liste, etnice, căci programul minimal (după condiţiile şi necesităţile 
locale) este realizat după cercetarea ştiinţifică a satului, 

Negreşit că scopurile urmărite prin legea Serviciului Social 
care sunt rezultatul muncii de 4 ani a Pchipelor Regale studen- 
teşti sunt aproape identice cu acelea ale societății culturale „Astra“ 
deci cu realizările din cei 77 ani de activitate ai ei, 


Acest fapt a făcut că odată cu apariţia acestei legi — în- 
tocmită de distinsul Profesor D, Gusti, Președintele Serviciului So- 
cial, „Astra”, care are ca președinte de onoare pe M, S. Regele, 一 
să-şi exprime dorinţa ca în conformitate cu art, 15 al, I să i se 
incredinteze aplicarea Serviciului Social în ţinuturile Mureş, Someş 
si Timiș, adică acolo unde această societate îşi are întinse organi- 
zafiile sale. Dorinţa i-a fost satisfăcută si ea paseste astăzi la apli- 
carea legii, 

Rămâne deci ca înţelegerea completă si convingerea asupra 
necesităţilor legii, ca şi unitatea de gânduri si de voință în apli- 
carea ei să fie însoţite de bună-voinţă, de bună-credință şi mai 
presus de toate, de acel impuls sufletesc al celor ce o aplică și 
care să poată radia acelora cărora li se aduc realizări, forța de 
a păstra, de a continua și de a completa cât mai bine și mai 
mult, operile începute, 


14 


„Astra“ și Serviciul Social 
La muncă organizată în spiritul tradiției de insuflețire și jertfă 


de |. Agârbiceanu. 


„Asociaţiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului 
român“, intră într'un nou stadiu de activitate. Preluarea executării 
Legii Serviciului Social pentru cele trei ţinuturi dela vestul Car- 
paţilor însemnează o dată istorică în vieata „Astrei” noastre. 


Aplicarea unei legi de Stat printr'o societate culturală par- 
ticulară este o mare onoare pentru ea şi recunoașterea oficială a 
marilor servicii culturale pe cari „Astra” le-a adus în cursul celor 
peste șapte decenii populaţiei românești din aceste ţinuturi stră- 
vechi românești, 

E, în primul rând, o recunoaștere din partea M, S, Regelui 
Carol II, Președintele de onoare al „Astrei“, care a apreciat cu 
înaltă înțelegere toate sforțările culturale cari s'au făcut în oricare 
teritoriu românesc, E o încredere a Aceluia care voiește, din cea 
mai curată iubire de neam, să vadă poporul român, pe tot cu- 
prinsul patriei, renăscut în trup și în suflet, în mijloacele mate- 
riale si în cele spirituale, prin munca constructivă a celor mai 
valoroși fii ai neamului. 

Recunostinta „Astrei” către El se îndreaptă mai întâi pentru 
increderea arătată nouă, în noua muncă grea pe care o pretinde 
executarea Serviciului Social la sate, 

Ne aflăm în faţa unei noi etape în munca culturală. Membrii 
şi sprijinitorii „Astrei” au lucrat în temeiul largului program, des- 
făşurat în statutele societăţii încă dela înființarea ei, O bună parte 
chiar din principiile Serviciului Social sunt cuprinse în acest pro- 
gram: latura economică și culturală mai ales, mai puţin cea sa- 
nitară, de igienă a Națiunii. Aceasta din urmă a intrat mai adânc 
în preocupările „Astrei” mai ales în anii de după unire, Dar pro- 
gramul așa de vast al „Astrei“ nu s'a putut executa decât parțial. 
Nu în toate satele ardelene si banatene și nu în întregimea lui, 
ci în mod parţial: întrun sat sa intensificat pomăritul, în altul 
albinaritul, în al treilea s'au făcut expoziţii de vite, in al patrulea 
de costume naţionale. 


Ceea ce a putut desvolta unitar și programatic „Astra“ 
oriunde a activat, a fost: iubirea de neam, conștiința naţională, 


15 


demnitatea românească, dragostea de limbă și de lege, solidaritatea 
națională. 

Dată fiind situaţia noastră dinainte de unire de sigur că cul- 
tivarea valorilor spirituale de mai sus intrau pe primul plan al 
preocupărilor „Astrei”. 

Acum, în executarea Serviciului Social, se pornește la o 
muncă după criterii ştiinţifice, ceea ce „Astra“ n'a putut să facă 
până abia în anii din urmă. In temeiul cercetărilor științifice pe 
teren, „Astra“, în executarea Legii Serviciului Social, va trebui 
să adune un material documentar pentru noi legiferări. Va trebui 
prin Căminul Cultural din fiecare comună să centralizeze și să 
directiveze toate sforțările ce se depun la sate în domeniul cul- 
tural-social, sanitar şi economic. 

Căminul Cultural trebue să fie o instituţie vie, un focar de 
activitate a intelectualilor locali şi a ţăranilor fruntaşi, înainte de 
a fi un simplu edificiu material, cum ar crede unii. O mână de 
oameni cu pricepere si cu inimă largă, dela cari și prin cari să 
intre în conştiinţa si convingerea satului toate noile directive aju- 
tătoare date de programul Serviciului Social la sate, program care 
se aseamănă, dar e mai complet ca acela executat practic de 
Asociatiunea noastră, 

De sigur și clădirea proprie a Căminului Cultural e nece- 
sară, pentru ca fiecare sat să aibă un local propriu, o casă a sa, 
în care să i se poată da îndrumări pentru toate nevoile de ordin 
cultural, economic, sanitar. 

Dar prima condiţie e căminul viu: mănunchiul de oameni 
însuflețiți, entuziasmați pentru regenerarea, sub toate aspectele, a 
vieţii românești la sate, Ajutoarele materiale pe care Serviciul 
Social le va pune la îndemână pentru nevoile înfăptuirilor prac- 
tice în vieata satului, vor merge nealterate în acest scop. Teme- 
rile unora ca „Astra” va lucra de aici încolo, nu cu apostoli, ca 
în trecut, ci cu funcţionari, cu lefegii, sunt lipsite de orice temeiu. 
Pentru fiecare ţinut Serviciul Social angajează, ni se pare, numai 
patru conducători bugetari. 

Ce s'ar putea realiza numai prin munca lor în trei ţinuturi 
cu atâtea judeţe, dacă „Astra“ în aplicarea Serviciului Social ar 
conta numai pe aceștia ? 


16 


Dar „Astra“ în aplicarea legii Serviciului Social pornește cu 
duhul ei tradițional, de însuflețire, de entuziasm, de jertfă pentru 
ridicarea poporului român. Din experienţa şi tradiţia ei de atâtea 
decenii, ea știe că ceea ce i se cere și ceea ce poate realiza 
nu este cum zice Scriptura „mâncare şi beutură“, ci spirit. 
Spiritul creator si dătător de vieat&. 

Orice suflet omenesc se poate schimba în spirit dătător de 
vieata, prin virtuțile fundamentale legate de orice acţiune temei- 
nică: credință în idealul urmărit, nădejde în izbândă şi mai 
presus de toate o arzătoare dragoste pentru idealul fixat. 

Cu aceste virtuţi, cu suflete astfel înzestrate, a lucrat „Astra“ 
și în trecut. Unde ele au lipsit opera sa naţională şi de cultura- 
lizare a stagnat. Unde nu s'au găsit oamenii, sau cel puţin omul 
idealist, ea n'a putut realiza nici înainte, nici după unire. 

De sămănători idealiști inilăcăraţi de iubirea de neam are 
„Astra“ nevoe și acum, mai numeroşi decât înainte, Fiindcă e 
vorba de o muncă generalizată, pe trei ţinuturi, cu ramificații în 
fiecare sat şi cătun, E vorba de cea mai sistematică încercare și 
nazuint& de ridicare a poporului român dela ţară, în toate do- 
meniile vieţii. E vorba de o lucrare care va necesita decenii, dacă 
nu un veac, pentru ai se putea vedea toate urmările binefăcătoare, 

Știm cu toţii că litera ucide, iar duhul dă vieaţă. Că nu bi- 
rourile cu înregistrările si corespondenţa ce vor face, vor putea 
da vieata activităţii viitoare, ca și celei trecute a „Astrei“, ci numai 
omul. Omul viu. Omul credinţei, al dragostei și al jertfei, Omul 
sacrificiului. 


* 
を * 


Va afla „Astra“ in cele trei ţinuturi din Ardeal şi Banat, 
apostolii de care are nevoe în noua muncă ? 

Suntem siguri că-i va afla în număr îndestulător, în rându- 
rile intelectualilor si ale țăranilor fruntași. 

I-a aflat şi în trecut în multe despărțăminte, în vremuri când 
numărul intelectualilor noștri era disparent față de cel de azi. 

li va afla, pentrucă intelectualii noștri cei mai mulți sunt si 
azi ridicaţi din satele noastre, din mijlocul ţărănimii, cu care nu 
au rupt:niciodată contactul, 

Fiecare avem la sate părinţi, fraţi, surori, sau cel puţin ru- 
denii, Si cu toţii cunoaștem situația, pe toate terenele, a vieții 
sătești, 


17 2 


Este cu neputinţă să rămânem nepăsători în faţa realităţilor 
între cari trăiesc atâţia părinţi şi fraţi ai noştri și să nu sărim în 
ajutorul lor, acum când ni se dă posibilitatea și ni se cere con- 
cursul tuturora, 


Noi suntem datori cu toţii să umplem Tara cea nouă cu un 
neam sănătos şi viguros la trup, luminat şi tare în facultățile 
spirituale, harnic şi volnic să-şi agonisească nu numai de azi pe 
mâne existența, ci să trăiască mulțumit şi îndestulit în patria sa. 

Cu durere în suflet si adeseori cu un simtamant de umi- 
lint& si de rusinare, ne apropiem adeseori de realităţile satului 
românesc, In cele mai multe încă n'a răsărit soarele României mari, 


Cu fața spre popor! Trebue să fie lozinca noastră pentru 
multe decenii, Ceea ce insemneaza: cu faţa spre noi înșine și 
spre viitorul nostru, 

In cele mai multe sate, mai ales cari au intrat inculte si sa- 
race în România mare, fraţii și părinţii, rudeniile noastre, sunt, 
în mare procent, mâncaţi de boli, subnutriti. Nu cunosc princi- 
piile generale de igienă. Se lecuiesc babeste ca și înainte cu vea- 
curi. Nu știu face decât trei-patru feluri de mâncări. Mama bol- 
navă de plămâni hrăneşte pe copilul de șapte luni cu dumicat 
din gura ei. Locuinţele neaerisite. N'au o grădină de zarzavat, 
Nu știu stăvili prin nimic grozava mortalitate infantilă. 

Lucrează pământul cum au apucat din mosi strămoși. Nu 
încearcă nicio sămânță nouă, nu știu selectiona sămânța, Afară 
de iarba pe care o crește Dumnezeu, nu au interes pentru nici 
un fel de nutreţ. Nu râvnesc după o prăsilă superioară de vite, 
Nu-și știu valoriza aproape niciun fel de produse. N'au mijloace 
de valorizare, chiar când ar şti. 


Pământ ce ar putea asigura existența a trei familii, nu 
hrănește suficient pe una singură. Nu încearcă niciun negoţ în 
sat; prăvăliile, crâjmele, sunt jidovești. De cooperativele de consum 
și de valorizare nici nu vor să audă. Școala primară e o povară 
pentru ei până azi. Copii nevrâstnici sunt puși la munci grele. 
Portul străvechiu, lucrat acasă, îl schimbă cu sdrente cumpărate 
la oraș. Jocurile și cântecele tradiționale le schimbă cu celea din 
târguri. 

Dar cine ar putea enumera întreg pomelnicul jalnicelor reali- 
tafi din foarte multe sate românești ? 


18 


Si când zeci de mii de intelectuali ardeleni si bănăţeni cu- 
nosc toate aceste stări degradante și primejdioase pentru etnicul 
românesc, să nu se afle câteva mii cari să-şi jerifească tot timpul 
lor liber, ca şi mulţi înaintași, pentru regenerarea rasei noastre? 

Iubirea noastră de neam cred că na murit, nici n'a amorțit. 
Noi știm că trăim prin satul românesc și vom trăi încă multă vreme. 

Adevărata lucrare naţională a fiecărui intelectual român 
aceasta este: în popor, pentru popor și prin el pentru patrie, 

Nu se poate închipui ca o pătură a naţiunii să se bucure 
singură de România mare, ci întreg poporul. 

Ceea ce ni se cere nici nu este, în definitiv, o muncă al- 
truistă, ci o operă naţională, care pentru toţi e o datorie de con- 
ştiinţă. 

O flacără mare si mistuitoare trebue să treacă prin toate 
sufletele pentru a le aprinde la lucrarea de regenerare a rasei 
românești. 

Si credem că ea va fâlfăi si în văzul tuturora. 

Toţi voim un neam românesc nepieritor, 


Câteva sugestii pentru crearea de Cqmine 


culturale 
de Dr. |. Stoichiţia, 


Inspector al Serviciului Social 
din Ţinutul Mureş. 
Promulgarea Legii Serviciului Social a fost primită în Ardeal 
pretutindeni cu o deosebită simpatie și cu multă încredere, Faptul 
că aplicarea legii în Ținuturile din Transilvania a fost încredințată 
„Astrei”, a întărit în mod hotăritor această încredere şi a produs 
un reviriment dintre cele mai fericite in vieata culturală a pro- 
vinciei noastre. Un viu interes se manifestă în toate straturile so- 
ciale față de noua Instituţie si se leagă cu drept cuvânt, cele mai 
mari speranţe de posibilitățile ei sporite de acţiune si de realizare 
faţă de mijloacele modeste de care a dispus până acum vechea 
noastră Asociaţiune, 
Cu deosebire se pun mari nădejdi în acţiunea binefăcătoare 
a Căminelor culturale sătești, dela care se aşteaptă o radicală 
transformare în bine a întregii structuri de vieata sătească. Dela 


19 2* 


activitatea de iniţiativă, de colaborare şi coordonare care se va 
intreprinde prin Căminele culturale, se aşteaptă în primul rând o 
reînviere a vechiului spirit de frateasca unire între țărănimea sa- 
telor și pătura intelectualilor, unire care a format odinioară chiagul 
puterii de luptă și de rezistență a Românilor Ardeleni, iar în al 
2-lea rând se așteaptă realizarea unui întreg program de acțiune 
pentru o reală operă de ridicare culturală a satelor româneşti. 

Pentru a putea răspunde acestor legitime așteptări, Serviciul 
Social și „Astra“ vor trebui să găsească mijloacele necesare de a 
crea și pune în funcţiune chiar din primul moment, un număr cât 
mai mare de Cămine culturale sătești, acestea fiind instituțiile de 
bază prin cari se aplică legea Serviciului Social, Intelegem prin 
creare și punere în funcţiune nu numai formarea de comitete si 
sfaturi culturale locale, ci Instituţii cât mai complete dispunând 
de localuri proprii, înzestrate cu tot ceea ce este necesar pentru 
o acțiune viguroasă şi bine întemeiată. Numai când vom dispune 
de aceste Instituţii bine echipate și adăpostite în localurii proprii, 
corespunzătoare, numai atunci va putea fi vorba de o acţiune per- 
manentă și bine susținută şi de realizarea unui program local în 
sensul ideologiei și doctrinei Serviciului Social şi de aceea primul 
obiectiv pe care trebue să îl realizam este achiziționarea sau con- 
struirea de localuri pentru Căminele culturale şi înzestrarea lor 
cu tot armamentul necesar. 

Realizarea acestui important deziderat nu va fi însă o lu- 
crare ușoară, ea va necesita pe lângă multe eforturi și multă bună- 
voință, mai ales însemnate mijloace materiale, care mijloace lip- 
sesc aproape cu desăvârșire într'o mare parte a satelor noastre, 
împovărate adeseaori cu sarcini bugetare mai presus de puterile 
lor, Dacă această îndatorire va rămânea exclusiv în sarcina co- 
munelor, posibilităţile de realizare se reduc în mod considerabil 
şi aplicarea programului va suferi întârzieri dăunătoare şi fatale, 
Va trebui deci să căutăm a utiliza toate mijloacele care ne pot 
sta la îndemână pentru înființarea Căminelor culturale interesând 
la această muncă pe toți factorii care pot aduce o oarecare con- 
tribuţiune, pentru ca astfel prin colaborare și eforturi comune să 
putem realiza — cu un ceas mai de vreme — aceste importante Insti- 
tuții de cultură, In cele ce urmează, ne permitem a schița câteva 
sugestii în acest scop, unele din ele însemnând chiar un început 
de realizări pozitive, 


20 


In primul rând, credem, că principiul de coordonare care 
stă la baza Căminului cultural, trebue pus în aplicare chiar dela 
început, adică în faza de organizare când se pune problema pro- 
curării localului propriu al Căminului. Va trebui anume, să curmăm 
o tradiţie greşită rezultată din varietatea iniţiativelor multiple de 
până acum, când fiecare își forma un comitet separat şi voia ca 
şi prin acest comitet să își întemeieze lăcașul propriu de „cultură”, 
adeseori luând naștere o concurenţă rău înţeleasă cu aspecte de 
rivalitate dăunătoare. In loc de această rivalitate si dispersiune a 
energiilor și forţelor locale, va trebui să realizăm unirea într'un 
mănunchiu a tuturor iniţiativelor locale pe care să le sincronizăm 
cu acțiunea puterii administrative, datoare de a da tot concursul 
şi întărind acţiunea prin ajutorul efectiv moral și material al tuturor 
autoritatitor de Stat, chemate a contribui fiecare la opera de ri- 
dicare a satelor, In loc de case culturale sau case naţionale înfiin- 
tate din iniţiativă locală sau de către diferitele reuniuni şi socie- 
tăţi culturale; în loc de localuri de petrecere înființate de către 
comune ; în loc de dispensare medicale incomplete sau băi popu- 
lare înfiinţate de comune, de judeţe sau de Ministerul Sănătăţii; 
în loc de cooperative sau alte instituţii economice înfiinţate de lo- 
calaici sau de către Camerile Agricole, fiecare cu tendinţa de a 
dispune de local separat, tendinţă care de multe ori rămâne o 
simplă speranţă, mai bine să realizăm prin munca şi contribuţia 
tuturor o Înstituţie unică si completă, care să le cuprindă pe toate 
io cadrele Căminului Cultural sătesc, Deci coordonarea inițiati- 
velor, colaborare intimă şi contribuţia efectivă a tuturor pentru 
o instiluție comună completă şi bine înzestrată. 


O altă măsură ar îi completarea unor localuri existente apar- 
ținând diferitelor autorităţi şi purtând denumiri diferite ca: Cer- 
curi culturale, Case naţionale, Case de ocrotire, etc., înzestrarea 
lor cu armamentul necesar şi punându-le la dispoziţia Serviciului 
Social, Prin bunăvoință şi înţelegere, și prin o colaborare armo- 
nioasă s'ar putea "crea şi pe aceasta cale în scurtă vreme şi fără 
prea multe eforturi, încă o serie de Cămine culturale puse în ser- 
viciul aceleiaşi cauze: ridicarea culturală a satului în sensul pre- 
conizat* de Legea Serviciului Social. 

O a 3-a măsură ar fi fransformarea unor localuri existente 
de ale comunelor în Cămine culturale, Mă gândesc în primul rând 
la diferitele localuri proprietatea primăriilor comunale si cari în 


21 


prezent servesc ca locuinţe pentru particulari, ca localuri de pe- 
trecere sau cârciume comunale, Se impune cred ca un imperativ 
social închiderea tuturor cârciumelor comunale cari în multe sate 
dispun de localuri proprii bine construite și cari servesc azi unor 
scopuri diametral opuse acelora pe care le urmărește Serviciul 
Social. Inchiderea acestor cârciumi şi cedarea localurilor pe seama 
Serviciului Social, ar fi o operă socială şi naţională de mare 
utilitate, prin care în multe părți s'ar facilita simţitor realizarea 
grabnică a dezideratului unui local propriu pentru Căminul Cul- 
tural sătesc. 


O iniţiativă in acest sens sa luat de noi în Ținutul Mureş 
prin propunerile făcute Rezidenţei Regale din Alba Iulia și suntem 
recunoscători Excelenței Sale dlui Rezident Regal General Dănilă 
Papp pentru larga înţelegere arătată, prin faptul că şi-a însușit în 
mod integral propunerile noastre, hotărând închiderea tuturor câr- 
ciumelor comunale din cuprinsul Ţinutului și cedarea localurilor 
lor pe seama Serviciului Social, cu scopul de a fi transformate în 
Cămine Culturale. Insemnătatea binefăcătoare a acestei umanitare 
şi patriotice măsuri, credem că nu va scăpa nimănui, ea însemnând 
un început real de însănătoşire a vieţii morale şi culturale a sa- 
telor din frumosul si istoricul Ţinut al Mureșului, Nu ne îndoim 
că această măsură atât de utilă și de necesară va fi riguros exe- 
cutată în toate judeţele Ținutului si că ea va fi urmată și de cele- 
lalte Ținuturi din ţară, 


Am schiţat aici câteva modeste sugestii pe care le socotim 
utile pentru realizarea grabnică a unui număr cât mai mare de 
Cămine Culturale fără de cari nu se poate imagina realizarea pro- 
8ramului Serviciului Social. In faza de organizare în care ne Găsim 
credem că trebue ascultate şi cumpănite toate sugestiile și propu- 
nerile care se fac, pentru o cât mai bună și mai completă apli- 
care a Legii Serviciului Social, Va fi datoria organelor de con- 
ducere ale Instituţiei Serviciului Social ca să *coordoneze toate 
inițiativele locale, acordându-le un cât mai larg sprijin moral şi 
material pentru ca realizându-se cu un ceas mai de vreme Insti- 
tuţiile de bază ale Serviciului, să se poată începe fără întârziere 
şi în cele mai bune condițiuni, marea operă de ridicare culturală 
a satelor românești, 


22 


Talcul unei noi legiuiri: Serviciul Social 
de Al. Dima. 


Ne propunem — în cele ce urmează — incercarea de a 
înfăţişa în linii mari și esenţiale, principiile ce alcătuesc țesătura 
organică a Legii Serviciului Social, al cărei cuprins l-am tipărit 
în numărul nostru anterior, Prin forţa lucrurilor, rezumative și 
abstracte, articolele Legii vor prinde trup si vieaţă, numai atunci 
când le vom desvălui izvoarele adânci din care au purces. 


Realismul si idealismul Legii. 


Să observăm mai întâi că ceea ce caracterizează această 
Lege este realismul, dar şi idealismul ei, două atitudini cari nu 
se contrazic de loc, ci dimpotrivă se întregesc armonic. Realismul 
exprimă observarea realitatilor sociale cari au dus la crearea Legii. 
Spre deosebire adică de atâtea alte creatiuni ale spiritului artifi- 
cial izolat de vieata si condiţiile ei naturale, Legea Serviciului So- 
cial creşte din rădăcinile realităţilor chiar, odată ce ea înfăţişează 
o experiență de mai mulţi ani întreprinsă de Fundaţia „Principele 
Carol“ care şi-a trimis echipele în diferite tipuri de sate din foarte 
felurite regiuni. Toată strădania acestor echipe a fost să nu piardă 
din vedere o clipă alcătuirea realității, să nu inventeze o realitate 
care să nu existe de fapt. Ce priveliște nouă se desfășoară în faţa 
spiritului nostru obișnuit cu tablourile ideale ale unei realităţi pe 
care n'am privit-o nicicând sincer si adânc în ochi! Să ne amintim 
toată optica sămănătoristă cu romantismul ei induiosator, cu basmul 
feeric al paradisului rural, cu portretul îmbujorat de falsa fericire 
a unui ţăran care săvârșea totuși răscoalele din 1907, spre a ne 
da seama de utilitatea imperativă a noului realism, 


Alături de acest din urmă caracter al ei, Legea Serviciului 
Social se înconjoară însă — cum spuneam — şi de un nimb 
idealist. Ea își propune întradevăr nu să respecte realitatea așa 
cum se prezintă la un moment dat, ci 一 cume și firesc 一 ur- 
măreşte, so înalțe, so modifice în sensul unui ideal, înțeles ca o 
prelungire pe un plan superior al indicafiunilor realităţii sociale, 
Spre a fi mai precisi si a înțelege mai bine împletirea realismului 
cu idealismul, să ne gândim că Legea se aplică — în primul rând 一 
satului nostru pe care-l voim schimbat nu în temeliile lui spirituale, 


23 


ci menţinut şi ridicat din tulburea lui ființă, la una clară, con- 
știentă de sine și de puterile ei, Armonicul raport între real și 
ideal caracterizează deci Legea dându-ne să înțelegem că o apli- 
care a ei e posibilă cu un succes vădit, 


Institutul de Cercetări Sociale al României. 


Intru cât realitatea alcatueste temelia pe care se construeste 
întreaga clădire a Legii, prima datorie a reformatorului social 
trebue să fie cunoașterea ei. Se crează deci un Institut de Cer- 
cetări Sociale al României „cu scopul de a organiza, conduce şi 
coordona lucrările din toate domeniile sociale consacrate cunoa- 
şterii ştiinţifice a ţării şi neamului“, cum glăsuieşte art, 16 al 
Legii, Metoda acestei cunoașteri o formează monografia satelor 
și orașelor, înţeleasă ca o îndeletnicire științifică, Nu ne vom mul- 
tumi dar ca până acum cu un tablou sumar si rapid al realității, 
ci vom încerca sondaje stăruitoare în adâncul ei. 


O importantă dispoziţie a Legii pe care trebue s'o subliniem 
aci e descentralizarea cercetărilor științifice prin crearea Institu- 
telor Sociale Regionale. Toate strădaniile cari s'au desfășurat mai 
de mult în diferite ţinuturi ale ţării pot fi acum folosite, coordo- 
nate și sistematizate. In ce priveşte „Asociaţiunea“, activitatea ei 
ştiinţifică s'a desvoltat în cadrele „Secţiunilor jiterar-stintifice si 
în direcţia biopolitică mai ales, prin cercetări ca cele ce s'au pre- 
zentat la diferitele noastre Adunări generale privind „capitalul- 
om“, așa, cum se înfățișează de fapt în felurite regiuni ardelene. 
De asemeni o încercare monografică de ansamblu s'a întreprins. 


la Măguri. 


La baza „Institutului de Cercetări Sociale al României“ găsim 
însă experienţa Institutului Social din Bucureşti şi a campaniilor 
monografice organizate de dl Ministru D. Gusti cu studenţii şi 
absolvenţii seminarului de sociologie. Si această parte a Legii ex- 
primă deci o experiență mai veche, pe care ea tinde numai a o. 
generaliza şi întemeia cu mijloace mai vaste. 


Atâtea energii ardelene răspândite în toate oraşele ținutului 
așteaptă cu nerăbdare să fie utilizate în sfârșit, la o muncă se- 
rioasă si stăruitoare de cunoaștere a ţării. 


24 


Căminul cultural: unitatea de lucru a 
Serviciului Social. 


Opera de fixare ştiinţifică a realităţii sociale e urmată însă 
de îndată de strădania inaltari ei la un alt nivel, lără a se abate 
totuşi dela virtualităţile ei organice, Pentru o astfel de acţiune 
Legea crează ca „unitate de lucru“: Căminul cultural sătesc şi 
orăşenesc, centru si focar cultural permanent, cu sediul in loca- 
litatea ce va fi ridicată și având la conducere fruntași legaţi de 
acel loc. Prin el, Serviciul Social își realizează misiunea cu toate 
complicatele ei obiective spre a cultiva integral şi armonic satul 
şi orașul, 


După cum art 10 al Legii o spune, Căminul Cultural „va 
ajuta, întări şi adânci acțiunea Bisericii, Şcoalei şi autorităților 
de Stat“. Se urmăreşte astfel prelungirea in vieaţa de toate zilele 
şi pe o perioadă vastă de timp, a unor acţiuni culturale limitate 
sau sporadice, Căminul Cultural investindu-se cu caracterul per- 
manenţii şi cu cel al sistemei El va unifica de asemeni acţiunile 
culturale disparate din aceeași localitate integrându-le unui plan 
comun menit să armonizeze notele eventual discordante, 


Se va pune astfel capăt anarhiei culturale a diferitelor aso-- 
ciații care devenise in unele părţi o nouă pricină a desbinării și 
vrăşmăşiei locale. 


Care este însă misiunea culturală a Căminului? Legea o: 
spune cu limpezime: desvoltarea armonică prin cultura sănătății, 
a muncii, a minții şi a sufletului. Se urmăreşte deci realizarea a 
patru idealuri deodată, dar se înţelege că ele se îmbină şi se 
sprijină reciproc, organic și viu, așa, cum dl Ministru D. Gusti a 
arătat-o şi in expunerea programatică dela Sibiu pe care o înfățișăm. 
în altă parte a buletinului nostru, Întradevăr pentru cine gândește 
mai adânc este evident de pildă, că măsurile de ordin sanitar nu 
sunt expresia exclusivă a științei medicale, ci aplicarea lor pre- 
supune un sprijin de ordin moral în caracterul si înţelegerea celui 
ce le folosește, că bunele condițiuni ale muncii trebue să plece, 
dela considerarea atentă a stării igienice a muncitorilor, că o 
minte luminată si normală nu poate crește întrun trup bolnav şi. 
ros de lipsuri economice, că în sfârşit darurile sufleteşti sunt che- 
mate să orânduiască toate celelalte câmpuri ale acţiunii culturale. 


25 


Insemnatatea unei culturi integrale si armonice — procla- 
mată în articolul Legii chiar — nu poate fi indeajuns accentuată, 
Ea lichidează metodele unilaterale ale intelectualismului din trecut, 
dar și pe cele mai noi cari amenințau a deveni exclusiv econo- 
mice sau medicale, 

Obiectivele Căminului Cultural se realizează cu sprijinul 
obligatoriu al preoţilor, membrilor corpului didactic, funcționarilor 
administrativi și a altor profesioniști salarizaţi de stat, a căror ac- 
tivitate va fi închinată ridicării obștești, 

Întru cât acţiunea Serviciului Social nu se poate exercita 
dintr'odată si încă dela început asupra tuturor satelor, art. 13 al 
Legii prevede alegerea în fiecare județ sau plasă a unui sq た 
model în care Căminul va lucra cu toate puterile: sale, susținut 
de toate serviciile publice spre a-și da roadele cele mai izbutite, 
Exemplul va lumina apoi ca un far drumurile satelor din jur, 

Căminului Cultural sătesc îi corespunde în vechea organi- 
zaţie a „Asociaţiunii“” Cercul Cultural, unitatea de lucru pe care 
o avem în mai toate satele ardeleneşti. Din strădaniile Cercului 
Cultural, cu oamenii de ispravă cari s'au ostenit de atâta amar de 
vreme între noi, cu noul plan de lucru care pe alocuri s'a des- 
fasurat si în organizaţiile noastre, Căminul cultural îşi găsește în 
Ardeal si Banat temelii pe care poate fi rodnic înălţat. 


Şcolile de îndrumare ale Serviciului Social. 


Este pentru toată lumea limpede faptul că o instituţie oricât 
de genial ar îi plăsmuită, nu-și realizează obiectivele decât in mă- 
sura priceperii si străduinţii conducătorilor ei. O grijă firească îl 
cuprinde dar pe legiuitor care nazueste la o pregătire cât mai 
temeinică a celor menifi a dirigui Căminul Cultural cu toate sec- 
funile și activităţile lui. Art. 17 al Legii prevede prin urmare 
înființarea unor Școli de indrumare ale Serviciului Social. 

Printre cele dintâi sunt citate școlile țărănești in care să- 
teanul va fi pregătit „gospodăreşte şi cetățeneşte“. În această di- 
recţie, „Asociaţiunea” aduce contribuţia unei vaste acţiuni ce sa 
desfășurat în mai toate despărțămintele ei din Ardeal si Banat 
cu mijloace materiale reduse, dar cu un avânt impresionant... 
Folosindu-se de acum si experiența Fundaţiei „Principele Carol" 
«care pe lângă cursuri, a întemeiat școli țărănești cu internate si 


26 


cu perioade de şcolaritate mai lungi, vom putea asista la înflo- 
rirea acestui nou tip de şcoală. 

Pregătirea conducătorilor de cămine si a profesorilor şcoa- 
lelor țărănești se va înfăptui de asemeni în școli speciale, iar a tine- 
rilor obligaţi a împlini Serviciul Social în altele, Nimic si nimeni 
nu va ji improvizat, competențele se vor utiliza peste tot, pre- 
gătirea va deveni o condiţie sine qua non a oricărei acţiuni, 
Armata culturală a Serviciului Social va fi astfel instruită cu grija 
răspunderilor misiunii ei excepţionale. 


Serviciul Social obligator. 


Un important principiu al Legii proclamă obligativitatea pre- 
stării Serviciului Social pentru absolvenţii tuturor școlilor si insti- 
tutelor superioare. El se săvârşeşte în sat şi pentru sat, înţeles fiind 
ca o obligaţie cetateneasca și națională, 

In forma în care acest principiu este înfățișat în Lege ca 
orice constrângere de altfel, el pare a fi menit a indispune pe 
tinerii învăţăcei sau cei cu şcoala abia terminată. Incă o obligaţie, 
vor zice unii care vine să se adauge altora. Pentru cine cunoaște 
însă mai de aproape experienţa care a dus la legiferarea acestui 
principiu, obligativitatea apare ca o dorință a tineretului însuși, 
Intradevăr roiul de echipieri cari liberi, de nimeni siliţi, s'au sta- 
tornicit pentru luni de zile în sate, au dovedit o dragoste atât 
de aprigă pentru vieata ţăranului nostru că au cerut ei înșiși să 
fie chemaţi din nou alături de toată tinerimea acestei țări. Dacă 
la entuziasmul acesta al Fundaţiei „Principele Carol“ adăugăm 
entuziasmul tradiţional al luptătorilor „Astrei“, vom înţelege că 
rigiditatea obligativităţii Legii se va topi in flacările generozităţii 
tinereşti, care va ști să dăruiască înmiit satului, talantul împru- 
mutat altădată. 


Consecințele acestui principiu al Legii sunt insă cu mult mai 
mari, căci nu se urmărește numai o ridicare a satului, ci și o înaltă 
operă de solidaritate socială între cărturari și ţărani, Cei dintâi 
se vor învăţa a pretui pe cei din urmă, aceștia pe cei dintâi, 
satul însuşi va fi respectat ca reprezentând o lume civilizatorie și ` 
culturală distinctă calitativ de oraș, nu în raport de superioritate 
sau inferioritate față de acesta; de asemeni, orașul va fi înțeles 
ca o lume aparte, cu altă fiinţă şi alte nevoi. 


27 


Multe rele ale trecutului: se vor îndepărta astfel printr'o 
temeinică şi stăruitoare unitate de gând şi suflet a păturilor ro- 
mânești. 


* 
+ 


. 

După cum s'a putut remarca, cele patru idei principale ale 
Legii Serviciului Social, nu trăiesc unele lângă altele, fără legă- 
tură, ci dimpotrivă se înrudesc organic. Cunoașterea ţării prin In- 
stitutul de Cercetări Sociale pregăteşte acțiunea prin Căminul 
Cultural, ai cărui conducători sunt instruiți în Școalele ge indru- 
mare, iar în toate aceste trei instituţiuni elementul uman este sti- 
mulat a fi prezent prin obligativitatea, înţeleasă ca o nobilă da- 
torie cet&teneasca si naţională. Ca o construcție armonică deci ne 
apare această Lege a Serviciului Social, bine gândită şi măiestrit 
adaptată realităţii noastre, putând deveni astfel un excelent in- 
strument al reformei unei ţări în care s'a lucrat până acum prea 
unilateral si sporadic, fără a se săvârși vreodată înșiruirea intr un 
front comun a tuturor bunavointelor naţionale. 

Pretuind valoarea Legii Serviciului Social, „Asociaţiunea“ i s'a 
încadrat cu tot avântul ei tradițional, cu experiența ei de trei 
sferturi de veac şi cu oamenii ei ce s'au străduit în împrejurări 
vitrege să lecuiască marile suferinţe ale ţăranului ardelean, în nă- 
dejdea că vor avea de acum prilejul a aduce contribuţiuni și mai 
hotăritoare la înălțarea reală a acestui nobil neam. Asumându-și 
realizarea telurilor Legii cu grijă si devotament, „Astra” va con- 
tinua — în acelaşi timp — să-şi urmărească vechile ei idealuri 
prin accentuarea tot mai dârză a principiilor ei naţionale. In- 
cadrându-se unui program de acţiune unitar pentru întregul ro- 
mânism, 8loriosul nostru așezământ nu va uita totuși o clipă mi- 
siunea lui tradițională specifică în Ardeal si Banat: cultul valo- 
rilor etnice, spirituale ca bastion de rezistență în fața năvalei 
elementelor eterogene. 


28 


Figuri şi fapte pilduitoare, din trecut. 


Inceputul revoluţiei din 1848/49 în jud. Alba 


de Dr. Vasile Bologa. 


(Urmare). 


După adunarea dela Blaj, mulţi dintre iobagii români nu 
voiau să mai facă robota prescrisă domnilor de pământ, de obiceiu 
Unguri. Ba, unii făceau fel si fel de prevaricaţii în proprietăţile 
lor. Își pasteau vitele prin fânaţele lor, prin sămănăturile lor. Au 
inceput să le taie pădurile etc. Ici-colea şi vieata le era ameninţată. 

Așa au început iobagii români, să se ridice impotriva ve- 
chilor rânduieli inumane ale iobăgiei medievale. Așa s'a început 
în acest judeţ dărâmarea legilor barbare ale trecutului. 

Din acestea, voiu spune câteva cazuri. 

In comunele vecine de lângă Teiuş: Micojlar si Mihalţ, aşe- 
zate la gura Târnavelor, una pe țărmul stâng şi cealaltă pe ţărmul 
drept al Murăşului, au început iobagii români, să facă felurite 
prevaricaţii, cum am amintit mai sus, in proprietăţile nemeşilor, 
domnii de pământ. 

Autorităţile județului au intervenit îndată si au stăruit să 
se susțină ordinea veche, ordinea legală. Dar iobagii români s'au 
împotrivit. Atunci subprefectul locului, în 30 Mai 1848, a ieșit la 
faţa locului în comuna Micojlar, cu o companie de grăniceri săcui 
din Aiud, ca să restabilească ordinea legală. Poporul văzându-se 
în faţa brachiului si a autorităţilor mai înalte, sa resgândit, s'a 
supus ordinei legale şi s'a obligat să restitue pagubele făcute. 

In Mihalţ însă au mers lucrurile mai greu. Mihaltenii băr- 
baţi întregi şi astăzi sunt vestiți în împrejurime, Făcuseră şi ei 
prevaricaţii în proprietățile domnilor de pământ. Si în 2 Iunie 
1848, însuși prefectul județului, Baronul Bánffy, a ieșit în comuna 
Mihalţ, însoţit de slujbasi de-ai judeţului și două companii de 
grăniceri săcui din Aiud, ca să induplece iobagii români, să se 
supună legilor, să nu turbure liniştea si pacea dintre oameni. 

Mihaltenii însă, înarmaţi cu lănci, furci de fier, secari, coase 
şi îmblăcii, au ieșit înaintea prefectului și a comisiei dela judeţ 
si au declarat cu bărbăție, că ei nu îngăduie să intre în sat nici 
comisia dela judeţ, nici grănicerii săcui. Vieaţă sau moarte, dar 
armata n'are să intre în sat, 

misia a încercat să ajungă la o înţelegere cu iobagii răs- 
culafi și s'au lungit desbaterile pănă în spre seară, fără nici un 
rezultat. Prefectul siătuia poporul să nu se împotrivească, să se 
supună legilor pentru binele său propriu, dar în zadar. 


29 


Inr'aceea Românii din satele vecine: Obreja, Cisteiul-ro- 
manesc si Crăciunel, au tras clopotele într'o dungă, semnul pri- 
mejdiei şi înarmaţi la fel au alergat la Mihalţ, ca la 3000 de oa- 
meni inverşunaţi, făcând zid de apărare pe lângă Mihălţeni, cu 
strigăte și huiduieli, 

În spre seară, grănicerii săcui, flămânzi și setoși sau pus 
în mișcare ca să se apropie de Murăş, spune cronicarul ungur, 
pentru apă de beut și pentru ca Murăşul să le fie acoperemânt 
natural dintr'o parte, Dar poporul i-a incunjurat si striga asupra 
lor, ameninţându-i cu lăncile si cu coasele ridicate. Ba din grânele 
apropiate s'au tras si câteva impuscaturi asupra lor. 

În această situaţie critică, spune cronicarul ungur, grănicerii 
şi-au pierdut răbdarea și fără nicio comandă au tras o salvă în 
mulțime, în urma căreia 12 Români au căzut morţi la pământ, iar 
alţii au fost răniţi. 

După această vărsare de sânge, mulţimea s'a împrăștiat, iar 
soldaţii s'au înapoiat la Teiuș, unde au poposit peste noapte. 
Așa prezintă lucrurile cronicarul ungur amintit mai sus. Ziarul 
german din Sibiu însă „Siebenbiirger Bote“ (1848, Nr. 55), de- 
scrie lucrurile în culori cu mult mai grave. Spune că grănicerii 
săcui s'au purtat foarte brutal față de poporul român și mai ales 
faţă de femeile lor. Spune că au tras 7 salve de foc în mulțimea 
Românilor, în urma cărora 30 de morţi au căzut la pământ, iar 
50 au fost greu răniţi. Dar, oricum va fi fost, barbaria e evidentă, 

Aceasta a fost cea dintâi vărsare de sânge în revoluţia din 
1848, care a provocat nespusă revoltă si mâhnire in sufletul po- 
porului român, Au urmat apoi, firește, multe anchete, multe cer- 
cetări din partea autorităților publice, civile și militare, Lacrămile 
de crocodil trebuiau să fie acoperite. Au urmat de sine înţeles, 
multe ponosuri, multe proteste și din partea Comitetului naţional 
al poporului român. In cele din urmă, vălul uitării sa așternut 
si peste aceste suterinte ale poporului român, greu încercat în 
vremile acelea. Dar evenimentele și-au urmat cursul lor, 


In 29 Mai 1848, sa ţinut Dieta Ţării în Cluj, mult asteptata 
Dietă în care, de fapt, s'a votat uniunea Ardealului cu Ungaria, 
în contra voinţei poporului român și a reprezentanților popo- 
rului săsesc, Si Împăratul din Viena a grăbit cu sancţionarea et 

Coade de topor s'au găsit și atunci, şi Ungurii dădeau înainte, 
cu tot felul de mijloace, Dar clădirea lor a fost casă zidită pe 
nisip, doborită de cel dintâi vânt al vremii neindurate, 


Dieta dela Cluj a votat ștergerea iobăgiei in 6 lunie 1848, 
a ncadrat-o în lege si cu data de 18 Iunie 1848, a ridicat din 
vigoare legile vechi din trecut, adică toate drepturile si datorintele 
întemeiate pe legile vechiului regim politic al feudalismului me- 
dieval. Regele Ferdinand al V-lea a sancţionat îndată această lege, 


30 


încă în 22 Iunie 1848 si prin aceasta sa pus capăt stărilor în- 
cordate dintre domnii de pământ și iobagii lor, care stări au fost 
veacuri de-a-rândul un izvor nesecat de turburari si lupte înver- 
sunate. A urmat apoi o nouă vieaţă, întemeiată pe drept si ega- 
litate, în formă cel puţin. 

Ștergerea iobăgiei a fost o revărsare de bucurie pentru po- 
porul român. Simtindu-se acum stăpân pe pământul său, din 
care nu-l mai poate scoate nimeni, îl poate munci cum îi place, 
il poate lăsa copiilor săi, etc. era o fericire înaltă pentru sufletul 
său, ce nu se poate spune în cuvinte. 


Dar na ţinut mult nici această fericire, ca toate fericirile 
pe acest pământ. Bucuria a fost de scurtă durată, pentrucă mulţi 
dintre iobagii eliberaţi nu se multumiau cu ceea ce li sa dat prin 
rigida lege, ei voiau să scape și de alte îndatoriri, ce aveau încă 
faţă de vechea ordine din stat, care-și înfipsese adânc 8hiara în 
fiinţa lor. 

Pentru această nemulţumire a iobagilor eliberaţi, Ungurii 
invinovatiau pe conducătorii poporului român, pe intelectualii 
săi, că ei agită poporul împotriva domnilor de pământ, că ei răs- 
pândesc faima în popor, că Împăratul ar îi eliberat de mult po- 
porul de sub iobăgie, dar nemeșii unguri au tăinuit aceasta, ca 
să-i ţină mai departe în iobăgie. Si alte multe de acestea cârtiau 
Ungurii împotriva conducătorilor poporului român. 

Bietului Român, abia eliberat de sub jugul iobăgiei, nu-i 
era îngăduit nici să ţină măcar la dreptul si la interesul său. Si 
dacă o făcea totuşi vreodată, cât de moderat, ca o firească des- 
voltare a lucrurilor, era considerat ca un agitator periculos.. 
Intr'atâta se obişnuiseră factorii diriguitori ai statului cu tratarea 
Românului ca sclav în ţara sa, încât si cea mai nevinovată do- 
rință a sa, era calificată ca pornire revoluţionară, apoi pretext 
de intemnitare si schingiuire. Așa își explica Ungurul libertatea 
Românului, ce a dobândit prin ştergerea iobăgiei. Nu e mirare 
deci, dacă bucuria a ţinut scurtă vreme după ştergerea iobăgiei, 

* 


In Martie 1848, Avram lancu era in Târgu-Murăș, cancelist 
la Tabla regească de acolo si urmăria cu încordată atenţie, dis- 
cutiile ce se desfășurau acolo între Unguri și Români, asupra 
ştergerii iobăgiei, asupra condiţiilor si modalitatilor, admisibile 
şi de o parte si de alta, pentru săvârșirea acestui act epocal, impus 
de spiritul timpului, 

Intr'o seară din aceste zile din Martie, Iancu în discuţie la 
masă cu golegii săi între pahare, a exclamat; Răscumpărare pentru 
toate, ori moarte... 


A doua zi după această exclamare, lancu nu mai era în 
Târgu-Murăș. Sa dus acasă la Vidra de sus, la tatăl său, căruia 


31 


i-a descoperit planul său de revoluţie, după ce simţise că acelaşi 
lucru îl pun la cale si Ungurii pentru interesele lor. Şi a început 
îndată pregătirile de lipsă în acel scop. Cutreera munţii în lung 
și n lat si şoptia la urechea tuturor fraţilor săi, de revoluţia ce 
e in pregătire şi pentru care noi trebue să fim gata. Și oamenii 
săi erau foarte înţelegători. 

În toate părţile cerceta întrunirile poporului, de orice natură, 
mai ales în Munţii Abrudului şi explica nevoile zilei: La 5 Aprilie 
era în Câmpeni, la 20 Aprilie în Blaj, la o adunare de popor, 
unde însufleţia inimile cu glasul său pătrunzător, la 3/15 Mai ia 
parte la marea adunare națională a poporului Român din Câmpia 
Libertăţii dela Blaj, însoţit de sute si sute de Moţi, în fruntea 
cărora mergea el, ca cel mai chemat Căpitan al lor. 

La târgul de ţară din Iunie, Iancu iarăși e la Câmpeni, între 
mii si mii de ţărani. Acestora le vorbește despre vârsarea de 
sânge dela Mihalţ şi-i îndeamnă să se înarmeze, cum numai pot, 
cu lance, coasă, etc,, ca să-şi apere vatra părintească. Îşi înființase 
o strajă pe lângă sine, care veghia din depărtare toți pașii săi, 
nebănuit, languam aliud agens, gata întotdeauna pentru orice 
eventualitate. 

Guvernul era surprins de îndrăzneala lui Iancu și a dat 
ordin în Iulie, prin oameni trimiși anume la Câmpeni, să fie prias 
ca un agitator periculos. Dar Iancu a aflat că e urmărit şi sa 
retras în munţii săi din acele ţinuturi și astfel a scăpat de sbirii 
guvernului. 


In felul acesta pănă în Septemvrie, Moţii au fost bine pre- 
gătiți pentru planurile lui Jancu, încât în 16 Septemvrie, când a 
venit din nou la Câmpeni, nu se mai temea de sbirii guvernului 
şi luase masa într'un restaurant cu primpretorul locului, iar pe 
ziua de 18 Septemvrie a convocat o adunare poporală la 
“Câmpeni, în care şi-a pregătit oamenii, să se înarmeze, ca să 
plece dela Câmpeni drept la Blaj, la a treia adunare naţională a 
poporului român pe ziua de 28 Sept. 


De fapt in 20 Septemvrie, 900 Moţi înarmaţi, călare în 
frunte cu ancu, au pătruns în Câmpeni. De aici, însufleţiți de 
cuvintele lui Iancu, au plecat în sunete de bucium şi pocnete de 
pistoale, la Roșia Abrudului și de-acolo de-a-dreptul la Blaj. În 
decursul drumului ceata lui Iancu a crescut mereu pănă a ajunge 
la Blaj. Așa s'a aruncat lancu în valurile revoluției din 1848. Po- 
runcile lui erau sfinte si urmate cu credință, pentrucă Jancu era 
un suflet bun, curat si drept în judecăţile sale. Si acestui ideal 
omenesc și creştinesc se închină poporul român, pănă la jertfa 
de sine. Se închegase o organizaţie puternică, impusă de nevoile 
timpului. Si rezultatul ei a fost uimitor, 


* 
+ a 


32 


Evenimentele din Martie 1848, au avut influinţă asupra po- 
poraţiei şi în alte părţi, d, p. în Zlatna, Abrud, etc, Ungurii și-au 
înființat gardă naţională şi în Zlatna unde era depozitat aurul cel 
mult, deşi au avut multe greutăţi cu înjghebarea ei. Indata după 
ei şi-au înfiinţat şi Românii gardă naţională, sub conducerea lui 
Petre Dobra advocat în Zlatna, In Abrud de asemenea, ivindu-se 
turburări cătră finea lui Mai, ungurii au cerut să le trimită armată 
regulată de săcui. Li s'au şi trimis 200 soldaţi săcui şi 54 soldaţi 
poloni din Regmt. Sifkavics, 

La începutul lui Iulie a fost și Simion Bărnuţiu pe la Câm- 
peni, deghizat în port țărănesc în căruță cu un cal, mânat de el 
însuși, Prin August și Joan Maiorescu a trecut pe acolo. Singura 
modalitate de informații pe atunci, 

Dar între soldaţii săcui si soldaţii poloni din Regmt. S:fko- 
vics, s'au produs neînțelegeri și bătăi chiar, 

În urma acesteia pe săcui i-au dus din munţi la Aiud, în 
17—18 Iulie, iar în Abrud au rămas numai soldaţii poloni din 
Regmt. Sifkovics, pănă în 15 Octomvrie, când apoi si aceștia au 
pășit în contra ungurilor, Așa armonie era atunei între elementele 
armatei, Şi ungurii susțineau, că reacția austriacă lucrează în contra 
lor. Ei nu vedeau că se deşteaptă conștiința popoarelor pe zi ce 
merge, Aceste lucruri au premers răscoalei Românilor în contra 
Ungurilor, 

In asemenea împrejurări autorităţile din județul Alba au 
dispus în 6 Sept. să se facă conscripția recrutilor din judeţ ca să 
satisfacă unei deciziuni a Dietei din Budapesta, cu care ei se uni- 
seră, Românii din unele părţi însă, s'au împotrivit si conscripția 
nu s'a putut termina, nici recrutarea nu s'a putut face, pentrucă 
stările din judeţ se tutburau şi se întunecau tot mai mult. 

Intre Ungurii din Aiud însă, au început totuși să recruteze 
voluntari pentru înființarea unui Regmt, de „Honvezi”, în care au 
inscris voluntari și prin alte orașe din județ. Dar puţini, Români 
ici-colea câte unul așa că rezultatul înscrierii voluntarilor a fost 
slab, Cu toate acestea în 2 Septemvrie au sfințit steagul Regi- 
mentului de Honvezi voluntari, cu mare alaiu, 

Mişcările acestea au ţinut încordate spiritele vara întreagă, 
Românii urmăriau cu atenţie desvoltarea lucrurilor. 

Peste vară venise acasă și Axente Severu dela București, 
unde funcţionase ca profesor de limba latină şi a luat parte la o 
adunare poporală din Orlat, în care au deştituit pe Episcopul Le- 
mény din Blaj, pentrucă el a fost numit de guvernul din Buda- 
pesta. Ins urma acesteia el a părăsit Blajul, că-i era amenințată 
şi vieaţa, 

In aceste împrejurări au început și românii mai cu de-a- 
dinsul, să se înarmeze în diferite părți ale județului si se șoptia, 
că ei se înarmează împotriva ungurilor, Cu un cuvânt începuse a 


33 3 


se întuneca orizontul, încât se putea bine vedea, că are să ur- 
meze o furtună. 

Aceasta era situaţia în judeţ, când se pregăteau Românii 
pentru a treia adunare poporală în Blaj, în care aveau să hotă- 
rască ce ţinută vor lua în revoluţia ce se aștepta să izbucnească. 
în tot momentul, 

Adunarea s'a ţinut din 16—28 Sept, în Blaj, în care Românii, 
după multe desbateri au cerut: 

1, Să se întrerupă recrutările începute in Transilvania, fără 
încuviințarea Domnitorului ; 

2, Să se elibereze deţinuţii politici; 

3. Să se admită, în termen de 7 zile, ţinerea unei aunir 
naționale în Blaj, în care să se raporteze Românilor ce rezultat. 
au avut delegaţiile lor, trimise din adunarea naţională dela Blaj 
din 3/15 Mai la Impăratul în Insbruck și la Dieta din Cluj si să 
se discute asupra satisfacţiei acestor cereri, 


Guvernatorul din Cluj a răspuns acestor puncte: că recru- 
tarea a fost întreruptă, încă înainte de a primi cererea aceasta; 
adunarea naţională nu se poate admite, când spiritele sunt atât de 
agitate, ba şi adunarea actuală să se disolve îndată; rezultatul dele- 
gaţiilor dela Insbruck si Cluj, a fost adus la cunoștință prin Ar- 
hiereii bisericilor, iar pentru deținuții politici forul chemat va aduce 
sentință, fără întârziere şi pănă atunci s'au luat măsuri, ca să poată. 
fi eliberaţi deţinuţii politici, pe lângă garanţie corăspunzătoare, 

Hotărârea guvernatorului s'a comunicat adunării, care însă 
n'a voit nici măcar s'audă de disolvarea ei, ba a continuat adu- 
narea în prezenţa armatei și s'a declarat în permanență. Indar- 
jirea era mare, 


La această adunare a venit si Avram Iancu cu cei 900 Moţi 
călăreţi, înarmaţi, cu care a plecat din Câmpeni în 20 Sept, la 
Roșia si de acolo drept la Blaj, De faţă a fost si Comitetul na- 
tional cu toţi conducătorii poporului român, 

Poporul se adunase întrun număr cu mult mai mare ca la 
adunarea din 3/15 Mai și prezenta o priveliște îngrozitoare, Spi- 
ritele erau foarte agitate, Nu voiau nici sauda de dispoziţiile gu- 
vernului din Budapesta, care nu avea nici o autoritate înaintea 
Românilor, Au declarat că ei nu recunosc guvernul din Budapesta, 
căruia nici nu s'au adresat, că ei sunt supușii guvernului die Viena, 
Ca atare au înaintat o reprezentaţie Generalului Br. Puchner din 
Sibiu, comandantul armatei din Transilvania, în care au protestat 
în contra uniunii Ardealului cu Ungaria si au pretins dreptul 
înarmării, ca si ceilalţi cetăţeni, Unguri sau Saşi, Adică să-și poată 
înființa armată naţională in interesul liniștei și ordinei publice, 

In adunarea aceasta s'au organizat românii pe ţară. Au îm- 
părțit teritoriul Ardealului în 15 prefecturi, în frunte cu un prefect: 
si subprefect etc, 


34 


Judeţul Alba l-au împărţit în 3 prefecturi, anume; 

1. Prefectura Câmpeni, începând dela Câmpeni-Abrud peste 
Zlatna pănă în Murăş. Prefect: Avram Iancu, 

2. Prefectura Blaj, începând dela Alba-Iulia pe Murăş în 
sus pănă la Uioara, Prefect: Axente Severu şi 

3, Prefectura Turda, cu împrejurimea ei pănă în Murăş, 
Prefect: Simion Balint, protopop sr. cat, în Roșia, 

Cu această organizare pe țară s'au terminat lucrările adu- 
nării dela Blaj în 28 Septemvrie 1848 şi poporul s'a resfirat la 
ale sale, insufletit si pregătit pentru orice eventualitate, 

Când s'a întors Avram Iancu dela aceasta adunare spre 
munţii săi, însoţit de mii de oameni, la trecerea Murășului a putut 
să zică şi el, ca odinioară la Rubicon: „Alea jacta est!“ pentrucă 
la 10—12 zile după această adunare s'au început luptele înver- 
şunate pentru soartea poporului român din Ardeal, începând de 
sus dela Câmpeni, Abrud, Turda și Zlatna, pănă în apele Mu- 
rășului, 

Românii si Saşii se inarmau acum pe față, ca aderenţi ai 
Împăratului, Au făcut recrutări în sânul lor si au organizat o ar- 
mată considerabilă, Pentru acoperirea cheltuelilor au aruncat o 
dare asupra comunelor, pe care poporul o plătia fără nici un 
murmur, Şi făceau exerciţii militare ziua și noaptea, Ascuţiau săbii, 
lănci, coase, pistoale, etc, 

In judeţul Alba au început românii, prin 10—11 Octomvrie, 
să se concentreze în cete mai numeroase la Cricău lângă Alba- 
Tulia, sub poalele Munţilor Apuseni, Aşa, că acest termin se poate 
considera de început al revoluţiei din Ardeal, 


(Va urma). 


35 3* 


Pagina biopalitieă, demografică si eugenieă. 


Inteligența naturală în raport cu clasele sociale 


ii de Dr. |. Făcăcaru. 


Concluzia articolului precedent era că inteligenţa creatoare 
naturală e mai frecventă in straturile sociale superioare. Proporția 
oamenilor iluştri proveniţi din aceste straturi e cu mult mai mare 
faţă de proporţia celor proveniţi din straturile de jos. In rându- 
rile de faţă, considerăm un alt aspect al aceleiași probleme. Anume, 
care este originea socială a copiilor excepţional înzestrați in com- 
paraţie cu copiii normali. (Copiii exceptionali de azi sunt talentele 
de mâine). Prin anii 1913—16, un cercetător german, Har/nacke 
— fost profesor secundar, inspector si mai apoi ministrul instiuc- 
iunii într'o provincie germană 一 a găsit pe un material de 18.000, 
de elevi că şcolaritatea variază după categoria socială a părin- 
filor. Comparaţia a fost posibilă, întru cât în primii ani de şcoală 
primară, copiii proveniţi din diferite clase sociale rămân laolaltă. 
Cele mai bune note aveau copiii titraţilor. O scolaritate aproape 
analogă aveau copiii învăţătorilor, La mare distanţă urmau copiii 
proveniţi din comercianţi instruiți și funcţionari mijlocii, Urmau 
apoi, meseriaşii, ţăranii, lucrătorii industriali, zilerii şi servitorii. 
„Inzestrarea medie este proporţională cu situaţia socială“, 

Tot Hartnacke ja găsit, că proporţia elevilor repetenţi 
în şcolile gratuite, mai la îndemâna oamenilor săraci, era de 
8,17°/ pe când in școlile cu plată, frecventate de copiii părinţilor 
cu stare era de numai 3,04%. Dintre elevii şcolilor gratuite au 
fost găsiți numai 2,9", calificaţi pentru şcoala secundară, pe când 
dintre elevii şcolilor cu plată erau 11.52% în această categorie, 
In 11 şcoli gratuite, autorităţile n'au găsit niciun elev calificat 
pentru școala secundară, pe când şcolile cu plată au dat fiecare 
cel puţin câte doi elevi calificaţi. 

S'ar putea obiecta: foarte bine! Să admitem că aceeaşi si- 
uafie ar fi peste tot. Ce importanţă are faptul pentru problema 
noastră ? Noi urmărim variaţia cantitativă şi calitativă a înzestrării 


36 


naturale în raport cu clâsele sociale. Determinarea productivității 
artistice si ştiinţifice pe regiuni sau pe clase sotiale at fi 6 mufică 
pe deplin justificâtă. Ar avea sens de asemenea, să urinătim in- 
teligenta nativă a copiilor, dar scolaritatea lor? E drept, că ana- 
liza acestui aspect al chestiunei are importanță numai dată şco- 
laritatea are valoare simptomatică penttu personalitatea copilului, 
Dacă adică, este ereditară și nu sub influența mediului familial, 
social sau școlar și dacă există corelaţia între scolaritate şi inte- 
ligență. Acesta şi este cazul. Cercetări variate și nurmneroase au 
arătat că scolaritatea copiilor e paralelă cu scolaritatea părinţilor 
şi chiar cu a bunicilor. Ereditatea complexului de însușiri psiho- 
fiziologice, cari condiţionează calitatea școlatității nu mai e pusă 
la îndoială. Influenţa mediului nu este nici ea negată. Impreju- 
rările favorabile din ambianta: putinţa părinţilor înstăriți şi instruiți 
de a se ocupa ei înșiși de educaţia si instructia copiilor lor, in- 
grijirea mai pricepută si mai zeloasă, alimentaţia mai adecvată, 
libertatea de a învăţa, etc., sunt factori cari avantajează pe co- 
pilul straturilor de sus. Dar această influență este neînsemnată. 
Decisiv rămâne rolul factorilor ereditari. 

Tot pozitiv e răspunsul la a doua chestiune : scolaritatea co- 
releaza pozitiv cu inteligența, deși corelatia e slabă. Se spune de 
obiceiu, că validitatea în vieață e independentă de calitatea sco- 
larităţii, Afirmația e valabilă pentru cazuri izolate și nu în genere, 
Validitatea socială implică in primul rând un anumit nivel de in- 
teligenţă, pe lângă alte însușiri de caracter — indiferent de cali- 
tatea acestora. Acum, că un copil inteligent poate avea o scola- 
ritate proastă, lucrul se întâmplă relativ des. Cauzele sunt nume- 
roase și nu aici ar fi locul analizei lor. Dar ca un copil prostsă 
aibă o scolaritate bună, cazul este cu mult mai rar. Motivația 
psihologică a fenomenului e la îndemâna oricui: e cu mult mai 
ușor să nu vrei să executi o performanţă oarecare, deși ai putea-o 
face, decât invers, să executi o performanţă, fără capacitatea im- 
plicată. Scolaritatea proastă nu presupune lipsa inteligenţei, dar 
şcolaritatea bună implică oarecare inteligenţă. Printre oamenii cari 
sau validitat există destui cu o scolaritate proastă. Galton a fost 
la timpul său peste măsură de surprins să găsească printre oa- 
menii iluștri studiafi de el, un număr destul de mare de genii cu 
o scolaritate interioară, dela clasele primare până la absolvirea 
universităţii, Totuşi oamenii mari luaţi în grup — ca şi acei cari 


37 


se validitează în diferite alte domenii — au o școlaritate supe- 
rioară celorlalți necunoscuţi sau lipşiţi de succes în vieaţă. 

Variația inteligenţei indică acelaşi paralelism cu nivelul stra- 
tului social, Din examinarea mintală cu ajutorul testelor a 13.000 
de copii englezi (Duff şi Thomson) reiese o ierarhizare a cate- 
goriilor sociale asemănătoare celeia a scolaritafi. Cel mai ridicat 
nivel il au copiii ttratlor universitari după cari urmează condu- 
cătorii de întreprinderi, comercianții instruiți, funcţionarii, tehni- 
cienii, lucrătorii instruiți, ţăranii şi cei din urmă vin lucrătorii ne- 
instruiți. Aceleaşi rezultate au găsit alți 7 一 8 cercetători, mai ales 
americani, germani si englezi. In faţa acestor date, cunoscutul pe- 
dagog german Meumann a conchis că „nivelul înzestrării depinde 
în mod absolut de stratul social“. Apărătorii influenţei mediului 
social au adus un material, care nu numai că n'a sdruncinat nimic 
din importanţa factorului ereditar, dar rolul acestuia a fost con- 
firmat. Analiza acestui material îl duce pe Lenz la concluzia că 
„influenţa mediului casnic este neînsemnată“, 


Dacă deosebirile dintre clasele sociale nu surprind prea mult 
în școala primară, în schimb surprinde faptul că acestea, deşi 
atenuate, subsistă în şcoala secundară și chiar la universitate. In 
școala secundară se presupune că vin elemente selecționate, iar 
la intrarea în universitate seleciunea ar fi de așteptat să fie si 
mai severă. Potrivit unor date recente (Prof. L. Glass Eugenical 
News 1936—73 p. l) rezultatele sunt analoage pentru studenţii 
universitari americani. Inteligența acestora — determinată cu aju- 
torul testelor — descrește pe măsură ce crește volumul stratului 
social de origină. Studenţii cei mai bine înzestrați proveniau din 
părinţi aparţinând profesiunilor libere. Urmau: comercianții, lu- 
crătorii instruiți, agricultorii, iar cei mai slabi erau studenţii pro- 
veniți din lucrătorii neinstruiți. 

Cuvântul nostru va fi spus cu alt prilej, după ce materialul 
propriu va fi publicat în altă parte. Până atunci rămânem la câ- 
teva observaţii : 

1. În raport cu straturile sociale suprapuse dela noi, ara- 
nimea noastră e cu multă probabilitate relativ mai bine înzestrată. 
In ţările cu o civilizaţiei mai înaintată, şcolile au sustras țărănimii 
elementele de elită pe o perioadă de timp mai lungă, fenomenul 
selectiv începând acolo mai de timpuriu ca la noi. Acolo, ele- 
mentele rurale intreprinzatoare scăpate de pericolul atracției școlii, 


38 


au găsit mai târziu totuşi posibilități de migraţiune și plasare la 
oraș în întreprinderi comerciale şi mai ales industriale, 

2. Fenomenul social-biologic în discuţie nu implică o ju- 
decată de valoare în sens pejorativ pentru straturile rurale. Întâi, 
pentrucă inteligenţa singură nu dă măsura valorii biologice. Foarte 
inteligenţi erau și Grecii decadenţi din sec. H şi HI, a. Ch. si ur- 
maşii lor, bizantinii, cari erau și mai decăzuţi, cu 13—14 secole 
mai târziu. Dar câtă inferioritate de caracter ascundea strălucirea 
intelectuală ! Al doilea, populaţia rurală e un corp nediferenţiat, 
rezervoriul biologic al tuturor straturilor suprapuse. Polarizarea 
înzestrării naturale in societatea umană către vârful piramidei so- 
ciale are același caracter de determinism, analog bunăoară acelui 
fenomen bio-chimic al aglomerării azotului către vâriul trifoiului. 
Cu aceeași logică se poate vorbi de înzestrarea superioară a cla- 
selor de sus, cu care se poate vorbi de bogăţia in azot a extre- 
mităţii superioare a unei plante. Firește că extremitatea inferioară 
e săracă în acest preţios element, dar asta pentrucă extremitatea 
superioară i-l aspiră cu o necesitate inexorabilă. Chestiunile lă- 
turalnice ca: valoarea biologică a straturilor sociale şi în deosebi 
a țărănimii, natura fenomenului de epuizare biologică a păturilor 
rurale si rezultatele din ce în ce mai slabe ale examenelor de 
bacalaureat dela noi, vor forma obiectul unui alt articol, 


39 


Material pentru conferinţe, şezători, ete. 


Priveliște asupra vieţii sufletești a satului”) 


de Petrea Dascălul. 


De câte ori am înaintea ochilor pe purtătorii camasilor albe, 
cămăși punctate cu pui, bănicei şi cruciulițe, de atâtea ori îmi 
revăd copilăria și-mi retrăiesc tinereţea petrecută în sat, de unde 
am luat cu mine cele mai curate și luminoase icoane ale vieții 
și cele mai însorite aduceri aminte, a căror parfum îmi vor că- 
delnita drumul vieții până la sfârșitul lui. 


Dar aducerile aminte a zilelor trăite în sat, pe lângă frumu- 
seţile câmpului, a văilor si codrilor, deşteaptă și părerile de rău 
după tot ce-a fost si nu se mai poate întoarce. Căci unde si când 
să mai pot găsi o panoramă mai fermecătoare, decât lunca co- 
pilăriei, unde a treia zi de Sfântul Petru, două-trei sute de coase 
străluceau în soare, ca tot atâtea diamante scumpe, iar cântecul 
gresiilor, lunecând pe ascutisul oţelului, umpleau vazduhul în chiote 
ascuţite si prelungi. lar camasile albe, croite din pânză 'nălbită 
în zare de soare, fluturau ca niște steaguri de pace. In urma co- 
sașilor vanjosi se insiruiau în alinieri drepte, poloagele, ca niște 
brâne de mătasă verde. 


Auzim pe mulţi oameni de treabă spunând, cau fost și 
trăit la ţară, în sat. Unii se plâng, că era să-i mânânce uritul, pe 
alții întunerecul și plictiseala. O seamă dintre ei mărturisesc c'au 
întâlnit oameni răi, neînțelegători, invidioşi, răzbunători, Alţii îşi 
aduc aminte de laptele gras, untos și curat, de pâinea ca bum- 
bacul, de mămăliga ca aurul, de strugurii ca mursa, de apa ca 
cristalul, de aerul ca spirtul, de parfumul fânului de curând cosit, 
Unii s'au dus in sat, la ţară, sănătoși măr si sau întors bolnavi, 
Alţii s'au dus fără picur de vlagă în ei și s'au întors la oraș cu 
feţele imbujorate de sănătate. Fiecare a văzut satul cu ochii lui 
și l-a judecat cu simțul si înțelegerea proprie, 


*) Fragment dintr'o conferinţă ţinută în faţa unui public orăşenesc, cu 
prilejul deschiderii Şcoalei ţărăneşti de sub coducerea „Astrei” — Sibiu. 


40 


Dar dincolo de ce au văzut aceşti oameni, dincolo de pragul 
ochilor şi înțelegerii lor, mai este un sat, o lume, o vieaţă, pe 
care foarte puţini au ochi s'o vadă, urechi s'o audă, minte să 
înțeleagă, inimă să simțească. 

E satul cu basmele — poveștile lui, cu cântecele, horele, 
baladele, legendele, chiuiturile, credinţele, obiceiurile, farmecele, 
vrăjitoriile, descântecele, ghicituri, cimilituri, colinzi și alte nenu- 
mărate manifestări sufletești. E satul cu sufletul pus în mișcare, 
e comoara darurilor lui Dumnezeu, date din belşug, cum nu s'a 
dat mai din plin, mai cu mână largă altui popor din lume, cum 
ni sa dat nouă, Românilor. 

Doar a spus învățatul Delavrancea, că mulţi dintre noi cu- 
nosc vieata altor popoare, dar nu cunosc pe a neamului lor. Si 
adevărul acesta trebue să doară pe mulți. 


Vieata satului, — vorbim acum de latura frumoasă a acestei 
vieţi, căci mai este o față a satului, cu sărăcie, năcazuri și sufe- 
rinți, — e atât de încăpătoare, mult cuprinzătoare, adâncă si 
tainică, plină de înţelesuri, că numai cine a trăit vieata desculță 
a satului, cine a adormit pe vatra cuptorului, legănat în leagănul 
basmelor, cine s'a însorit pe prispa căsuţelor, cu ferestruici căp- 
tusite cu izma creaţă, laba gâștii, cui i-a luminat poteca câmpului 
Carul mare, Raritele, Calea Laptelui si ciobanul din lună, pe cine 
l-au mușcat scânteile focurilor păstoreşti, cine a odihnit pe cor- 
manul plugului, a luat prânzul în umbra clăilor de fân, a cru- 
cilor de grâu, cui i sa dat aluat printre fusceii scării, când a 
fost mușcat de câine, cui i sa muls sân în ochi, cine a fost de- 
ochiat s'au i sa descântat de bubă rea, de pocitură sau soare 
sec, Cine a horit în lungul brazdei, cine a chiuit la nunţi si bo- 
tezuri, cine a ars carne la lăsatul secului, acela şi numai acela 
poate cunoaște aceasta parte sufletească a satului, 

Toate popoarele din lume au aceasta comoară, duc, trăiesc 
aceasta vieat& sufletească, spirituală, 

Dar în frumuseţe, în tâlc nici a unui popor nu poate întrece: 
pe a noastră. 

Despre poveştile noastre, un mare iubitor a lor, sasul Adolf 
Schullerus a spus: „in bogăţie și substanță, — adică în miezul 
lor, — comoara de basme românești, abia dacă poate să fie în- 
trecută de aceea a vreunui alt popor“, 


41 


Țăranul român, omul satului, păstrătorul comorilor noastre. 
dela naștere până la moarte, de când ursitoarele îi suflă calea 
norocului și până i se pune banul de vamă în mână, trăiește o 
vieaţă de basm, de farmec și poezie, cari îi mai îndulcesc greul 
și amarul zilelor de muncă, Ce-ar fi de el, dacă în amarul luptei 
pentru trai, nu s'ar mai ivi şi momente de usurare cu vraja fru- 
moaselor obiceiuri dela sărbători, boteze, cununii şi altele ? 

Omul satului nostru trăiește două lumi, una ce să vede şi 
alta in care crede, Una plină, vâriuită cu lipsuri, rele, greutăţi, 
alta a uitării lor, 

Vieata satelor s'a scurs în șirul veacurilor pe maica acestor 
creaţiuni proprii lor, într'un plutit drept, fără opriri, fără popa- 
suri, fără salturi si hopuri, închinându-li-se lor ca unor sfinte li- 
turghii, 

Aici a fost tăria lor. Așa și-au păstrat fiinţa lor, în ciuda 
tuturor asupririlor, 

Cu cercetarea acestor creaţiuni românești sau ocupat acum 
sunt 150 de ani unii învăţaţi străini ca filosoful Gotfried Herden, 
care a strâns și tradus în limba germană cântece de-ale multor 
naţii din Europa, botezându-le foarte nimerit: „Glasuri de-ale 
popoarelor”, 

El spune despre cântecul poporal: „el cântă istoria, tainele 
și minunile, semnele profetice ale poporului. Cântecul poporului 
e o floare, care arată poporul cu limba şi ţara sa, cu îndeletni- 
cirile sale, cu patimile, scăderile, trulia, muzica si chiar sufletul său”, 

Un poet polon, le numește sicriu sfânt, în care se păstrează 
speranţa și credința poporului. Le mai spune și floarea care leagă 
timpurile vechi cu timpurile noi. 

Fraţii Grim încă au tradus o mulțime de cântece și basme 
româneşti în limba nemţească. 

Italianul Vico le dă în vileag în limba lui, numind puterea 
de creaţie a poporului: înţelepciune vulgară, adică înţelepciune 
simplă ţărănească. 

Profesorii din Paris, Michelet și Ouinet au cules cu studenţii 
români, pe cari îi aveau sub mâna lor, o mulţime de cântece ş 
basme românești. Ei au avut numai cuvinte de laudă la adresa 
poporului, care a putut făuri astfel de comori. 


42 


Michelet studiind limba iolklorului, într'atâta s'a îndrăgostit 
de el și de poporul de jos, incât cea mai mare fericire, o simţea 
scriind pentru oamenii simpli, ca să-l înţeleagă. Contrar celor ce 
se cred la noi, că din ce scrii mai savant, să nu te înţeleagă 
oricine, eşti mai învăţat, vrednic de laudă, 

Michelet a învăţat istoria, a cunoaște si a îndrăgi poporul 
român numai cunoscându-i cântecele si basmele lui, 

Secretarul particular al Regelui Carol J, francez din Elveţia, 
ocupându-se, — pentru a învăța româneşte, — cu folklorul ro- 
mânesc, a găsit, că în comoara de gândire românească, pe lângă 
frumuseţea mișcării și a intelesului, ea cuprinde cea mai mare 
bunacuviint& si bunătate de suflet, 

Au spus-o străinii, că in basmele Românilor e mai multă 
bunătate, decât în ale Francezilor, sunt mai serioase, mai aproape 
de realitate, de adevăr, decât ale Italienilor si mai puţin inchi- 
puite decât ale Germanilor. 

Slovacul loan larnik Urban, care de dragul cântecelor și-a 
chiuiturilor noastre a învăţat românește, a cules din gura popo- 
rului, — în tovarasie cu A. Bârseanu, — sute de cântece si stri- 
sături, Acest străin, care cunoștea mai multe limbi, a făcut ase- 
manare între frumusetele basmelor românești si între a altor nea- 
muri, găsind că nici un popor nu are o limbă atât de măiastră, 
fermecătoare, în basmele lui, ca poporul românesc. 

Și întradevăr, cu cât tâlc, cât de frumos, măiestrit, se ex- 
primă poporul de jos! El zice despre vreme: „când se 'ngână 
ziua cu noaptea, când soseşte alba 'n sat, se scoală cu noaptea 
'n cap, în crucea 'namezii, în cumpăna nopții, în amurg, la toacă, 
pe la prânzul mare, în ceasul strigoilor“. 

Despre ceva iute, grabnic, zice: „cât ai bate din palme, cât 
clipeşti din ochi, pân' te freci la ochi, cât ai soarbe un picur de 
apă, până zici: unul, 

Despre spaimă, spune: „tremură ca frunza, i se făcu părul 
măciucă, îl furnică sub piele, tremură carnea pe el, îi sări inima 
dela loc, i se ridică părul în sus“. 

Bătwâneţea o aseamănă cu Dumnezeu, cu zăpada: „cât Dum- 
nezeu de bătrân, alb ca zăpada, cărunt ca zăpada, nins pe cap“. 

Despre un om tare, puternic, zice: „cât un munte, ca fierul 
de tare, sfarmă peatră, strâmbă lemne, un sghiab de om, un uriaş”. 


43 


De omul mic, pipernicit, spune: „de-un cot cu barbă cu tot, 
mic, să-l pierzi printre degete, mare cât iarba 'n cărare, un cidt 
de om”. 

Astfel de imperecheri, asemânări, ticluiri nu se prea găsesc 
în limba păturii de jos a altor popoare, 

„Să nu-ţi spun câteva, să-ți cearnă ţărâna din pod, după 
cap“, 一 că vezi Doamne, când vei auzi ce-ţi spune, vei pleca 
capul de rușine. l 


. , . . . . . . . . . . , . . . . と ロ . , . La 


Folklorul, adică știința poporului, nu trebue uitată, părăsită, 
Ea trebue adunată, culeasă, rânduită și păstrată, cum se păstrează 
anafura, cu sfințenie. 

S'a dovedit, că un cântec sau altă creaţie a poporului, tră- 
iește cam două sute de ani, în amintirea, în gura poporului. După 
acest timp, se uită și altul îi ia locul, 

Câtă jale nu se desprinde din: 


— Eu mă duc, mă prăpădesc 
Ca un cântec bătrânesc. 


. . , . . . . . . . . Li . . . . . . . . . . . . 


Leagănul neamului nostru a fost satul. Aci în căscioarele cu. 
târnațe înflorite, cu podmoale scorojite de vânturi și arsite, bătute 
de vânturi aspre, de ploi si ninsoare, cu ferestruicele umbrite 
şi captusite de izmă creata, de mușcată, aici sub buzduganul 
de grâu dela grindă şi sub mătăuzul dela icoană, sub culmea 
ştergarelor și-a velnitelor, pe vatra cuptorului, în clocotul ciaunului 
cu mămăligă, aci sa născut, s'a ţesut povestea cea fără sfârșit a 
neamului, aci s'a păstrat în vremuri de restriște sufletul românesc. 

De aci, din cuibul familiei s'au restirat pe culmea dealurilor, ` 
în umbra văilor, spre înălțimea munţilor, în largul câmpiilor, în 
lumina focurilor, în claca boierilor, în urma plugurilor doina cea 
de jale, hora de veselie, poveștile fermecătoare, cimiliturile glu- 
mefe si pișcătoare. Aci sa cântat amarul, bucuria si nădejdea.. 


Aci s'a născut limba neaoșe românească, limba vechilor 
hrisoave, Aci, în modestele căsuțe, au intrat tiptil ursitoarele ca 
să sufle noroc sau nenoroc noului născut, Dacă i sa sorocit 
moarte înainte de botez, de încreștinare, sufletelul lui s'a prefăcut 
în vârcolaci, cari mânâncă din lună. Dacă ursitoarele sunt darnice: 


44 


cu firul vieţii, nou născutul creşte într'o zi ca 'n două, în două 
ca 'n nouă și n nouă ca n nouăzecişinouă. Până la botez ai 
casei îl păzesc bine, căci îl pot schimba măiestrele sau alte du- 
huri nevăzute. De aceea, ca armă de apărare se mai pune în 
leagăn şi o sculă din fier: cuţit, vătrai, etc. 

În a opta zi, noul venit în lume, e îmbrăcat in cămăşuţă și 
scutece curate, aduse de nase. Moaşa îi pune banul de argint în 
fase, după care ceremonie e dus pe braţul drept al nasei la bi- 
serică, unde prin sf. botez se lapădă de satana şi se impreună 
cu Dumnezeu, primind nume de sfânt sau un nume drag familiei. 


În ziua aceea e mare bucurie în casa cu un om mai mult. 
Se mânâncă, se bea si se veselesc de dragul, că sa mai incre- 
știnat un suflet. Când pruncul adoarme, mama suflă peste faţă, 
ca să se alunge duhurile rele, se face semnul sf. cruci. Va fi cu 
grije să nu-l petreacă cu pasul, ca să nu se oprească din crescut, 
Dacă plânge îi dă sân, mai întâi din dreapta, apoi din stânga, 
să fie deștept şi nu nătâng. Dacă nų se oprește din scâncet, îi de- 
ochiat. Repede i se sting cărbuni. 

În baie i se pune ban de argint si o bucată de fier, să fie 
tare ca fierul, În anii prunciei i se mulge sân în ochi, să nu ca- 
pete albeata。 Când e bolnav i se descântă de bubă rea, de soare 
sec, de furteaţă, de întânchinare, de amețeli. 

Seara, când pică de obosit, bunica îi spune poveşti cu Făt- 
Frumos, Ileana Cosânzeana, bălauri cu nouă capete, Verde Îm- 
părat, Roșu Împărat, cu şolomonari, cari poartă ploile, toate numai 
pentru a-l ţine treaz, până fierbe mămăliga și pune masa, 

Când se trezeşte din visuri urite, că a căzut din vârful şurii 
sau sa luat taurul satului după el, i se dă trei anghitituri de apă, 
sau aluăţel printre fusceii scării, ca să nu-l cuprindă frasul, boala 
rea, din frică, 

Când pleacă băiatul întâi la colindat, cu steaua, cu irozii, 
se crede om mare. De-acum intră în împărăţia curajului. De cum 
simte perișorii sub nas, încearcă să horească, să chiuiască, merge, 
treptat spre junia pe care abia o aşteaptă. Întră cu junii, la bute, 
în horă, eu turca, fură năframa fetei iubite, îi pune frunza de 
fag în poartă la SE Gheorghe, armindenul la Rusalii. În schimb 
fata aruncă la Sânziene și cunupa lui pe casă: a-cui cade întâi, 
acela rupe dragostea, abia înfiripată, 


45 


Spre anul recrutării îşi trăiește din plin vieata sufletească. 
Doineste și iară doineste. Doineste de dragoste, de bucurie, de 
jale, de urit, de dor. 

Mândro de dragostea noastră 
Au răsărit flori pe coastă. 

Si : 

Nearmţule mă iei, mă duci 
Chiar în graniță la Turci. 

Pe Neamţ si pe Turc încă nu la uitat Ardeleanul. Dela po- 
menirea lor în cântecul poporului încă nu au trecut cele 200 de 
ani ai uitării, 

Flăcăul satului nu poate lipsi din Dealul Mare sau Dealul: 
Viilor, unde în seara lăsatului de sec, unde se arde carnea, în 
opaifi de paie. De aici își strigă și el RM lui, spre ruşinea 
fetelor şi-a nevestelor: 

Dela poarta noastră 
Până la a voastră 
Şapte roate ferecate 


De — (cutare fată) acățate. 
Dar când pe purtătorul buzduganului, — la claca părintelui 
sau a primarului, — nu-l poate uda nime? Cât de ţanţoș, cât de 


mândru se ţine. 
Si câtă duiosie, nu pun secerătoarele in cântecul: 
Stăpâne, stăpâne 
Gată-mi-te bine, 
Buzduganu-ţi vine. 


Dar când se înţeleg doi: fecior şi fată, pentru a lega că- 
sătorie, prin câte ceremonii nu au de trecut. Dela datul mâinii, 
până se văd în rând cu lumea, au de trecut peste un întreg lanţ 
de obiceiuri, care de care mai mistic, mai caracteristic, Astfel 
sunt: înţelesul părinţilor, al tinerilor, cerutul mâinii prin peţitori, 
aranjarea zestrei, datul mânii înaintea preotului, cinstea pânzii, 
hutele, chemătorul, vornicitul, plânsul miresei, pasitul pe pânză, 
legatul uliţei, încuiatul porţii, schimbatul miresei, cinstea miresei 
şi alte multe. 

Dar tânărul rupt din mijlocul familiei, al satului și aruncat 
în creerii munţilor, ca cioban, ca muncitor de pădure, credeți, 
că nu-și făurește cântecul dorului de sat, de oameni? 


46 


La Sfânta Măria: Mare 
Cobor oile la vale 

Şi cobor şi nu mai vin 
Pân' la Sfântul Constantin. 


Aci, în creer de munte isi duce el vieata lui simplă, dar 
plină de închipuiri, aci, alături de măiestrele, cari au purtat pe 
sus, peste nouă hotare, pe ciobanul, care a cutezat să cânte 
din fluer „cântecul măiestrelor“, cu cele nouă întorsături. Aci stă. 
de vorbă cu Strâmbă-lemne, Siarmă-piatră. Aci îi jură credință 
iubitei sale, care absentă fiind, nu știe nimic: 


Că nu te spui nimănui 
Nice crucii bradului, 


Câtă seriozitate, câtă evlavie au ciobanii în ţinuta lor, când 
leagă turma, pentru a fi ferită de atacul fiarelor: 


Lupi din nouă hotare, 
Să vi se incleşte gura... 
Când vă veți apropia de turma mea... 


Dar seara, după cină, când răsturnaţi pe glugi înflorite si 
cojoace mitioase, cu ochii pe Calea laptelui, după stelele căză- 
toare, ale oamenilor, cari mor, când vin din negura vremilor: 
iele, fete de împărat, scorpii si șolomonari, bălauri, Mama pă- 
durii, Crivat împărat si stau de vorbă cu ei, până ce adorm și 
se cuiundă în o altă lume, în lumea visurilor. 

Când în amurguri, din pisc în pisc, se sbate, se frământă 


doina din fluer, doina de jale, doina ciobanului, care şi-a pierdut 
oile, 


Am auzit și ascultat în toamna anului 1914, în Galiţia, 
aproape de râul San, un cântec, singurul cântec, prin care vorbea 
nu un suflet, nu un om, ci o întreagă armată, un întreg neam, 
care avea simţul, că nu știe pentru ce se luptă: 


Împărate, îimpărate 
Pune pace, nu te bate 
Că-ţi pier cătanele toate. 


47 


lată, cinstiți boieri, D-Voastră, un colţigor din vieata acestor 
elevi ai seoalei țărănești, 

E mult însorit acest crâmpeiu de vieaţă la ţară, dar își are 
și părţile lui umbroase, 


Îmbelșugat ar fi secerisul culegerilor de creatiuni spirituale, 
dar şi de plivit este mult loc şi multe burueni. 


Inrolati-v& în oastea celor, cari doresc si una si alta! 


48 


Din activitatea „Astrei“ eulturale. 


Școala superioară țărănească a „Astrei“ dela 
Șimleul-Silvaniei (jud. Sălaj) 
de lon Breazu. 


În Februarie 1938, într'unul din turneele de propagandă din 
Nordul Transilvaniei, am făcut un popas la Şimleul-Silvaniei, unde 
am discutat cu dl Dr, L Ossian, directorul liceului „Simeon Bar- 
nuţiu“ şi preşedinte proaspăt ales al despărțământului „Astrei“ din 
această localitate, posibilitatea intensificării activităţii acestei or- 
8anizatii a noastre cu un trecut atât de vechiu si de plin de vred- 
nicie, Mai ales sub conducerea de lungă durată a lui Alimpiu 
Barbulovici, vicarul cu sură de aur şi cu inimă de leu, despăr- 
tământul Silvaniei ajunsese cetatea cea mai puternică a „Astrei“ 
din această regiune. Au mai fost acolo și după răsboiu câteva li- 
căriri de vieata. În anii din urmă activitatea despărțământului se 
stinsese însă cu totul. 

Între mijloacele de a o aprinde din nou, propuneam dlui 
Ossian unul care a dat rezultate atât de frumoase în alte despăr- 
țăminte : școala țărănească. Dela început s'a ridicat o mare pie- 
decă în faţa acestei realizări, piedecă de care se izbesc aproape 
toate despartamintele noastre: lipsa localului unde să fie găzduiţi 
țăranii, Am propus atunci o colaborare cu Școala de Agricultură 
de gr, I, din apropierea Șimleului, de a cărei existenţă ştiam, dar 
pe care no cunosteam mai de aproape, Astfel a ajuns în obiec- 
tivul preocupărilor noastre această instituție, menită să aibă un rol 
istoric în desvoltarea scoalelor noastre țărănești, 

Din informaţiile pe cari ni le-a dat dl Ossian atunci, precum 
și din cele pe care le-am cules a doua zi la Zălau, am rămas cu 
convingerea că Şcoala de Agricultură dela Simleul-Silyaniei este 
o instituţie moartă, cu elevi de mântuială, dintre cari nici jumă- 
tate nu se angajează în agricultură, ci devin tot felul de mici 
funcţionari: scribi prin percepții sau agenţi de poliţie, ba unul din 
ei ajunsese... chelner, Singura posibilitate de salvare a ei ar fi trans- 
formarea ei în Şcoală superioară ţărănească. În felul acesta, ar 


49 4 


servi nevoile populaţiei românești a Sălajului, devenind mijlocul 
cel mai puternic de progres al satelor din acest judeţ, 

Fiind solicitat de dl Președinte al „Astrei“, dl Dr, L Ossian 
a înaintat în Martie anul trecut un memoriu în care a descris 
şcoala si a făcut propuneri de transformare a ei în școală supe- 
rioară țărănească, Din inventarul alăturat acestui memoriu se putea 
constata că Școala dispune de un teren de 440 jug. de pământ, 
de clădiri, maşini unelte, animale, etc, într'o valoare totală de 
aproximativ 5 milioane si jumătate lei, Pe temeiul acestor infor- 
maţii, dl Preşedinte al „Astrei“ a prezentat apoi dlui Ministru al 
Agriculturii Prof, lonescu-Sisești, un memoriu, în care, după ce 
arată greutăţile pe care le întâmpină „Astra“ în organizarea școa- 
lelor sale ţărăneşti din pricina lipsei de fonduri și de localuri, 
propune Ministerului întemeierea de scoale țărănești permanente, 
în colaborare cu Asociaţiunea noastră. Idealul ar îi — se spunea 
în acel memoriu — ca fiecare judeţ să aibă o astfel de școală a 
țăranilor, Fiind vorba însă de o experienţă nouă, care trebue fă- 
cută cu întreagă chibzuinta necesară, dsa propune deocamdată 
transformarea în acest scop a Şcoalei de Agricultură dela Simleul- 
Silvaniei în următoarele condițiuni: 1, Şcoala să adăpostească anual, 
în mod gratuit, 3—4 serii de ţărani, ştiutori de carte, cu armata 
făcută si cu gospodărie proprie, Durata seriilor să fie de două 
luni, elevii fiind obligaţi să revină la școală pe câte 5 zile, la 
practică, în sezonul agricol; 2, Elevii să fie recrutaţi de despăr- 
tamintele „Astrei“ din jud, Sălaj; 3, Şcoala să fie condusă de o 
Eforie; 4. Directorul Şcoalei să fie numit de Minister la propu- 
nerea „Astrei“; 5, Corpul profesoral să fie alcătuit din actualii 
profesori ai Şcoalei şi din conferentiari propuşi de Eforie; 6. Chel- 
tuielile Şcoalei să fie suportate de Minister, „Astra“ va retribui 
numai profesorii propuși de ea; 7. Învăţământul să aibă un ca- 
racter de educaţie integrală, după modelul învăţământului din 
scoalele ţărăneşti ale „Astrei“; 8. În predarea lecţiunilor să se 
aibă în vedere mediul, necesităţile şi gradul de pricepere al ele- 
vilor, Să se caute mai ales trezirea în sufletele acestora a dra- 
gostei de sat și de îndeletnicirile egricole. 

Conducerea „Astrei“ a crezut apoi că problema scoalei ţă- 
răneşti permanente este atât de importantă încât se cuvine să fie 
discutată de toţi aceia care au făcut cercetări în această direcţie, 
sau au colaborat la realizarea numeroaselor școli țărănești ale 


50 


„Astrei“, De aceea ea a fost așezată pe ordinea de zi a confe- 
rintei preşedinţilor de despărțăminte care a avut loc la Cluj, în 
14 Mai 1938, În urma unei comunicări a dlui prof. N. Săulescu, 
dela Academia Agricolă din Cluj, membru în secțiunea social- 
economică a „Astrei“, comunicare întemeiată pe o adâncă cunoa- 
stere a problemei si străbătută de o puternică și caldă convingere 
în viitorul scoalelor ţărăneşti, ideea şcoalei permanente a cucerit 
pe toți cei care au luat parte la conferinţă, fiind așezată în pro- 
Sramul de muncă al „Astrei“,!) 

Trebue să o recunoaştem însă — și o facem cu un sentiment 
de adâncă gratitudine -- că ideea școalei țărănești permanente nu 
s'ar fi putut realiza, dacă n'ar fi găsit dela început o largă înţe- 
legere si un sprijin neprecupetit la dl Ministru al Agriculturii Io- 
nescu-Sișești, Dsa a urmărit totdeauna cu un viu interes expe- 
rientele făcute în acest domeniu de „Astra“ şi de Fundaţia Cul- 
turală Regală „Principele Carol“. În legea de reorganizare a în- 
vățământului agricol, dată publicităţii în toamna trecută, se acordă 
acestor experiențe o largă solicitudine. Dsa a declarat-o în repetate 
rânduri că învăţământul nostru agricol mediu şi inferior na dat 
până acum rezultatele dorite, Taranimea în deosebi n'a câștigat 
aproape nimic de pe urma lui, De aceea el are nevoie de o trans- 
formare radicală orientată înainte de toate spre nevoile satului, . 

Prin deciziunea Nr, 178.389 din 8 Iulie 1938 Ministerul. a 
hotărit deci transformarea Şcoalei dela Simleul-Silvaniei în Școală 
superioară țărănească, În acelaşi timp, a numit o comisiune mixtă 
care să studieze la faţa locului posibilitatea de transformare a in- 
stituției, să elaboreze detaliile de colaborare dintre Minister și 
„Astra” şi să prezinte un proiect de convenţie definitivă între 
cele două părți. Din pricina vacanței — şi din alte motive pe 
care nu le mai amintim -— această comisiune nu și-a putut începe 
lucrările decât în Septemvrie anul trecut, Tratativele intre Mini- 
ster şi „Astra“ au continuat într'un spirit de largă înțelegere, până 
în 20 Octomvrie, când a fost semnată convenţiunea pe care o 
alăturăm în anexă, 

Întârzierea acestei convenţii ne-a impiedecat să facem pro- 
paganda cuvenită în jurul scoalei În 8 Oct. au fost convocați la 


) Comunicarea dlui prof. N. Săulescu a fost publicată in Agricultura 
Nouă din 1938, un rezumat al ei împreună cu desbaterile care au urmat-o, a 
apărut în Buletinul eugenic şi biopolitic, 1938, p. 114—121. 


51 


Zălau toţii președinții de despărțăminte din jud, Sălaj, precum şi 
reprezentanţii autorităţilor, în frunte cu dl col. Petrescu, prefectul 
județului. Din partea conducerii „Astrei“ au luat parte la această 
consfătuire di prof. Săulescu și cel ce semnează aceste rânduri, 
S'a hotărit cu acest prilej să se facă propagandă pentru școală 
în toate comunele din județ, 

Cursurile întâiei serii au inceput la 25 Octomvrie şi au durat 
până la 18 Decemvrie. Sau prezentat 25 de elevi de pe întreg 
teritoriul judeţului. Din diferite motive, 7 dintre ei au părăsit 
şcoala, Am asistat aici la același proces sufletesc pe care l-am 
observat la un mare număr din scoalele noastre ţărăneşti, Țăranii 
sunt la inceput bănuitori, la sfârşit insă sunt cucerift cu toţii de 
ideea scoalei şi unele din cele mai mișcătoare scene sunt serbă- 
rile de încheiere a cursurilor, când elevii își arată cu lacrimi în 
ochi recunoştinţa pentru învățătura primită şi dragostea cu care 
au fost înconjurați, 

S'au predat în total, în acest răstimp, 284 de ore, dintre care 
103 din domeniul agriculturii, 102 de cultură generală 70 de prac- 
tică în fermă si Grajduri si 9 de igienă, Materiile predate au fost: 
Agricultura, Fitotechnia, Apicultura și Cooperatia, predate de dl 
Pavel Leu, directorul şcoalei, Zootehnia, Viticultura, Economia 
Rurală și Pomicultura, predate de dl prof. D, Munteanu, Conta- 
bilitatea şi Agrimensura, predate de dl loan Margina, secretarul 
contabil al Şcoalei, Medicina veterinară, predată de dl Dr. Emil 
Cibu, medic veterinar, Limba română, Geografia, Matematica, 
Educaţia Naţională si Socială, Exercţii de lectură și scris, predate 
de dl loan Labo, profesor de cultură generală al Şcoalei, Des- 
părțământul Simleu al „Astrei” a pus la dispoziţie profesori de 
Religie (prof. C. Andrea), Istorie (prof. Sabin Paul), Drept (av. 
Dr. E. Olteanu), Igienă (Dr. N, Cotoiu şi Dr, I. Bârcă), Muzică 
(Inv. H. Penescu). Programa analitică a fost alcătuită de Eforie cu 
colaborarea corpului profesoral al Şcoalei. Ea are un caracter pro- 
vizoriu, Sperăm ca după experiența primului an, să poată fi dată 
publicităţii, împreună cu alte consideraţii asupra elevilor si a or- 
Ganizării interne a şcoalei, 

Elevii au vizitat 4 gospodării fruntașe din comuna apropiată 
Periceiu, ferma Simonec din Șimleu şi domeuiul dela Balc. Pre- 
tutindeni au fost primiţi cu multă dragoste, Toate instituţiile locale 
s'au arătat de altfel foarte înțelegătoare pentru această Școală, 


52 


menită să devină pârghia cea mai de seamă pentru progresul sa- 
tului sălăjean, Cheltuielile de drum ale elevilor au tost acoperite 
de despărțăminte; „Astra“ Centrală a dăruit Şcoalei un aparat de 
Radio, iar Camera de Agricultură, pe lângă subvenţia anuală în- 
scrisă în bugetul instituţiei, a dat elevilor premii în unelte agricole 
şi cărți, DI Prefect al Judeţului a asistat la deschiderea cursurilor, 
iar dl revizor şcolar, atât la deschidere, cât şi la închidere, Din 
partea conducerii centrale a „Astrei“, dl prof. N, Săulescu și sub- 
semnatul, am făcut trei deplasări la Școală, cu care ocazie au avut 
loc şedinţe ale Eforiei. 


Astfel a pornit la drum cea dintâi Școală superioară 18ra- 
nească de dincoace de Carpaţi. Greutățile au fost numeroase, dar 
voinţa de a o întemeia și încrederea în viitorul ei, le-a biruit pe 
toate, Seria a doua a cursurilor a început la 15 Ianuarie cu 30 de 
elevi, Avem credinţa că seriile următoare vor fi si mai populate, 
Cei mai buni propagandişti pentru şcoală sunt elevii înşişi. Când 
aceștia se vor răspândi in toate satele, Şcoala va fi nevoită să 
refuze elevi, atât de mare va îi numărul acelora cari vor alerga 
să-i primească învăţăturile, 


Anexa. Convențiune 


încheiată între Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, reprezentat prin dI 

Ministru Prof. G. Jonescu-Sisesti si Asociaţiunea „Astra“, reprezentată 

prin dl Preşedinte Prof. Dr. Iuliu Moldovan (în urma hotărîrii Comitetului 

Central din 13 Octomvrie 1938), cu privire la Școala superioară ţără- 
nească din Șimleu. 


1. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor dă în folosinţa „Astrei“, pe timp 
de 10 ani Şcoala inferioară de agricultură din Șimleul-Silvaniei cu tot patri- 
moniul ei, aşa cum este consemnat în anexă, în scopul dea intemeia o Şcoală 
superioară țărănească după modelul experimentat de această societate. 

După expirarea termenului de 10 ani, convenţiunea prezentă se poate 
reinoi. 

Ministerul nu poate revoca in acest interval conventiunea decât după 
cel puţin 5 ani de incercare cu un preaviz de un an si cu condiţiunea dacă 
pune la dispoziţia „Astrei“ mijloacele pentru a înfiinţa in altă parte, in ace- 
leaşi condițiuni o școală superioară ţărănească. „Astra“ are dreptul de a re- 
zilia — la propunerea Eforiei si cu un preaviz de un an — oricând această 
convenfiune ; 

2. Şcoala cu întreg patrimoniul rămâne proprietatea Ministerului; 


53 


3. Întreg personalul didactic, administrativ şi de serviciu al şcoalei ră- 
mâne în sarcina bugetară a Ministerului, în afară de profesorii puși la dispo- 
zitie de despart&mintele „Astrei“ din judeţul Sălaj, pentru specialităţi în plus, 
cerute de acest tip de școală; 

4. Cheltuielile materiale ale şcoalei se vor acoperi din: a) Contribuţia 
anuală a Ministerului Agriculturii cu destinaţia sumelor date in anii din urmă, 
însă, în limita posibilităților bugetare; b) Subvenţia Camerii de Agricultură a 
judeţului Sălaj şi c) Venituri proprii. 

Ministerul și „Astra” nu au obligaţiunea de a da si alte fonduri pentru 
funcţionarea scoalei şi pentru administrarea si exploatarea bunurilor decât in 
măsura în care le va ingădui bugetul; 

5. Conducerea tehnică, controlul si supravegherea şcoalei va fi incre- 
dinţată unei Eforii, compusă din: 1, Președintele „Astrei“, 2. dl Prof. Săulescu, 
profesor la Academia de Agricultură din Cluj, membru în secţiunea social- 
economică a „Astrei“, 3. Directorul Serviciului Agricol al judeţului Sălaj, 4. Pre- 
ședintele Camerii de Agricultură a judeţului Sălaj, 5. Președintele despart&- 
mântului „Astrei“ din Şimleul Silvaniei, 6. prof. on Breazu, secretarul „Astrei”, 
şi 7. Directorul scoalei. 

Eforia va ţine şedinţele sale cu cel puţin doi reprezentanţi ai Ministe- 
rului, dintre care unul va fi directorul Şcoalei şi cel puţin doi ai „Astrei“, 
dintre care nu poate să lipsească președintele despart&mantului Șimleu, Ea va 
lucra sub conducerea preşedintelui general al „Astrei“, sau a delegatului său; 

6. Directorul școalei va fi numit de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, 
la propunerea „Astrei“. El este responsabil de gestiunea, administraţia și bunul 
mers al şcoalei față de Eforie, iar de inventar față de Minister; 

7. Eforia va supraveghea bunul mers al scoalei. Ea va elabora programa 
analitică şi regulamentul intern de funcţionare. Eforia este autorizată să asi- 
gure executarea acestei programe si respectarea regulamentului și să propună 
Ministerului la sfârșitul fiecărui an schimbări în personalul didactic, admini- 
strativ şi de serviciu al Şcoalei. Ministerul işi ia angajamentul să ducă la in- 
deplinire aceste propuneri, conform cu dispozitiunile legale în vigoare; 

8. Eforia alcătuiește bugetul intern al scoalei care va fi supus aprobării 
către Ministerul Agriculturii și Domeniilor; 

9. In ce privește, gestiunea, şcoala va funcționa în conformitate cu dis- 
poziţiile Legii de organizare a învățământului agricol mediu, inferior și de po- 
pularizare, publicată in Monitorul Oficial Nr. 227 din 30 Septemvrie 1938. 

10. Şcoala va adăposti deocamdată trei serii de câte minimum 30 și 
maximum 50 elevi ţărani. Cursurile seriei I vor dura dela 25 Oct. la 22 Dec, 
ale seriei II dela 15 lan. ja 15 Martie, iar ale seriei IIE dela 15 Martie la 30 Mai 
[intru cât in acest timp cad Sărbătorile Paştilor, când se va lua vacanţa); 

11. Absolvenţii şcoalei vor fi chemaţi la lucrări practice speciale pentru 
un timp de cel puţin 5 zile în cursul lunilor Junie 一 Septemvrie : 

12. Elevii ţărani vor fi recrutaţi de către Asociaţiunea „Astra” ; 

13. Întreaga lor întreţinere cade în sarcina școalei; 

14. În timpul liber profesorii scoalei se vor deplasa la absolvenţii școalei 
ţărăneşti pentru a supraveghea și a îndruma învăţăturile primite; 


54 


15. Asociaţiunea „Astra” va raporta Ministerului la sfârşitul fiecărui an 
școlar despre mersul şcoalei; 

16. Legătura între şcoală şi autorităţile superioare se va face exclusiv 
prin Eforie resp. Prezidiul „Astrei“, prin care se va indrepta orice corespon- 
dent&. Nici o hotărâre privind şcoala, luată fără asentimentul Eforiei resp. Pre- 
zidiul „Astrei, nu este valabilă ; 

17. Şcoala va purta numirea de „Astra Şcoală superioară ţărănească 
Șimleu” si va beneficia de toate drepturile fixate de lege pe seama şcolilor 
agricole de sezon; i 

18. Un regulament și o programă analitică vor completa această con- 
entiune. 


Din partea „Astrei”: Din partea Ministerului 
ss. De. luliu Moldovan. Agriculturii şi Domeniilor : 
Președinte. ss. T. Mândru. 


In baza ord Nr. 270267/1938. 


55 


Material informativ și eronici. 


ý Romul Simu. S'a stins din vieaţă, 
după o activilate laborioasă și vrednică 
de remarcat, în cadrele Societăţii noastre, 
fostul secretar administrativ al „Asocia- 
țiunii”. A împlinit frumoasa vârstă de 82 
de ani. 


La adunarea generală din 1927, dela 
Sibiu, s'au rostit cuvinte de laudă. la îm- 
plinirea a treizeci de ani de activitate, 
în birourile societăţii, în termenii urmă- 
tori: „devotat, priceput şi neobosit slu- 
jitor, care a fost „martor al acestor mo- 
mente importante din vieaţa şi activitatea 
Asociaţiei şi — în deosebi — lucrător în 
rândul prim pe terenul culturii naţionale ; 
competența sa i-a asigurat întotdeauna 
un loc de cinste, dar şi de mari şi grele 
răspunderi. Se cade dar să găsim în su- 
fletete noastre accentele unui profund şi 
sincer sentiment de recunoştinţă şi în ge- 
nerozitalea noastră prețuitoare o cuviin- 
cioasă răsplătire a meritelor câștigate 
prin munca celor 3 decenii". Romul Simu 
a mai servit până în 1930, când a fost 
trecut la binemeritata pensie. 


Lăsăm să urmeze câteva date bio şi 
bibliografice: 


Romul Simu s'a năccut în comuna 
Ciufud, (jud. Alba), în anul 1857 şi a 
urmat şcoala primară şi liceul în Blaj. 
Tot acolo a urmat şi şcoala normală. 
Din 1815 Febr.—Sept a fost învăţător 
sec. la şcoala grănițerească din comuna 
Orlat (jud. Sibiu). 1875—1878 învățător 
dirigent la şcoala grăniţerească din Ohaba 
(jud. Făgăraş); 1878—1896 învăţător di- 
rigeut la şcoala grănițerească din Orlat, 
iar dela 1896 până în 1898 învăţător la 
şcoala gr. cat. din Sibiu, îndeplinind din 
Dec. 1897 până în 31 Aug. 1898 şi po- 
stul de cancelist al „Asociaţiunii". 


Din 1 Sept. 1898 a rămas numai în 
serviciul „Asociaţiunii", în calitate de ar- 
hivar-cancelist, post ocupat până la în- 
ceperea răsboiului, în 1 Aug. 1914, când 
i s'a încredințat şi suplinirea postului de 
secretar administrativ, suplinind şi agende 
de ale secretarului literar şi de ale ca- 
sierului. În Febr. 1920 a fost numit se- 
cretar administrativ la „Asociaţiune“, Din 
Sept. 1904 a avut şi calitatea de membru 
suplinitor în comitetul central până după 
răsboiu. Din Oct. 1904 a fost membru 
activ în Secţiunea economică și referent 
al acesteia până în a. 1910. In a. şcolar 
1919/20 a funcţionat ca profesor titular 
şi director al scoalei de ucenici din Sibiu, 
organizând această şcoală. 

A lucrat deci 24 de ani și mai bine 
in învățământ sl peste 30 de ani în ser- 
viciul „Asociaţiunii“. 

Ca scriitor poporal şi pedagog a co- 
laborat la multe reviste şi foi, contribuind 
cu preţioase lucrări la propăşirea învă- 
țământului şi literaturii propagandistice 
poporale. A colaborat la: „Foaia şcola- 
stică" din Blaj, „Școala română“ din 
Sibiu, „Foaia Poporului“ din Sibiu, „Re- 
vista economică” (timp de 15 ani), „Țara 
noastră” din Sibiu — apoi la „Tribuna“ 
(Sibiu), „Gazeta Transilvaniei" (Braşov), 
„Unirea” (Blaj), „Economul“ (Blaj). A 
condus fimp de 6 ani „Reuniunea învă- 
țătorilăr gr. cat. din jud. Sibiului. 

A adunat, în anii 1884 şi 1885, sute 
de coale pentru studiul „lnmormântarea 
la Români” de S. Florian Marian. 

A obținut premii pentru cultura po- 
milor: un premiu dela desp. Sibiu al 
„Asociaţiunii“ pentru o lecțiune practică 
din limba română — publ. în „Transil-. 
oania“ 1881, ca model. Alt premiu pentru 
„Monografia economică a comunei Orlat”, 


i 


56 


publ. în 1894 de „Reun rom. de agric. 
din iud. Sibiu 

In 1894, 1895—6 a fost secr. al desp. 
Sălişte al „Asociaţiunii“. 

A fost secr. şi mai apoi preşed al 
băncii poporale „Brădetul“ în Orlat 
(1893—1896). 

Conferențiar poporal în cadrele „Aso- 
ciaţiunii” şi ale „Reun. rom. de agricul- 
tură din judeţul Sibiu“, la care a fost 
membru în comitet din 1898, ținând con- 
ferințe mai ales despre stupărit. 

A scris: 1. „Cartea stuparului sătean“, 
publ. în 2 ediții de „Reun. de agr. din 
jud. Sibiului“. 2. „Comuna Viitorul“, 
publ. mai întâi în „Țara noastră” şi în 
două ediţii în „Bibl. pop a „Asociaţiunii“. 


yis 


A colaborat la „Enciclopedia Română". 


+ Ion Neagoe. Cu durere încrestăm 
la răbojul întâmplărilor şi moartea fo- 
słului conferențiar al „Asociațiunii“, a 
lui lon Neagoe, din 1923 şi până în 
1928. Absolvent de teologie — a intrat 
în şirurile propagandiştilor culturali, cu- 
treierând ținuturile şi ținând conferinţe în 
numele societății noastre — dând infor- 
maţii şi înjghebând nuclee nouă. A lucrat 
cu râvnă, atât afară, cât şi în biroul 
central, unde a avut de lucru mai cu 
seamă cu terenurile pentru „Casele Na- 


ționale”. HP. P. 


$ 


Spicuiri din activitatea des- 
părţămintelor. 


Serbarea Unirii la Mediaş. In urma 
circulării „Asociaţiunii” prin care des- 
partamintele erau îndrumate să dăruiască 
zilei de 1 Dec. toată dragostea lor de 
țară, Mediaşul a reuşit să organizeze o 
strălucitoare festivitate la care au luat 
parte toate instituţiile civile și de stat, 
intreg tineretul şi armata. Au ţinut cu- 
vântări di Const. Muşlea preşedintele 
„Astrei“ locale şi dl Horia Teculescu, 
președintele desp. judeţean, ca totdeauna 


avântat, hotărit, convingător. Afară de 
poporul Mediaşului au umplut piaţa şi. 
străzile oraşului ţăranii cercurilor cultu- 
rale din Moşna, Dârlos, Bratei, Copșa Mică, 
Ighiş, Râchiş în număr de peste 700 cu fan- 
fare şi steaguri. Premilitari, străjeri, elevi 
de ai scoalei tehnice a aviaţiei, soldaţi, 
pompieri, au alcătuit o mare de capete: 
și inimi românești miscate de marele 
eveniment. Patru coruri au dat glas sim- 
firii obşteşti cuprinzând în valul entu- 
ziasmului mulţimea. 

Conducerea desp. Mediaş s'a dovedit 
și de data aceasta harnică şi pricepută.. 


AL D. 
トコ 

Despărțământul iza al „Astrei“- 
Maramureş ne dă ştirea că a organizat 
în comuna Dragomirești două conferințe 
populare, una ocupându-se despre 
„Şcoala ţărănească“ (Păr. Gh. Cosma), 
cealaltă despre „Noua constituţie (Dr. 
Marcu). La 2! August tr. s'a desfăşurat 
o reușită serbare cu teatru, coruri şi 


Al. D. 


declamări. 

Despărţămâniul „Astra“ din Gherla 
ne informează asupra harnicei sale ac- 
tivităţi din anul trecut. S'au ţinut 17 con- 
ferinfe cu subiecte din igienă, istorie. 
probleme de educaţie a mulţimii, la Bu-- 
neşti, Tiop, Rebrișoara, Gherla, Orman 
și Dej. Au vorbit dnii Emil Precup, pre- 
sedintele despărțământului Gherla, Dr. 
V. Balint, N. Hristea, C. Simionescu, lon 
Călugăru, H. Mihăilescu, S. Mihali şi V, 
Opraru. O bogată activitate s'a desfă- 
şurat în cadrul Soimilor, participându-se 
la serbarea din Cluj dela 13 lunie 1937, 
la şoimiada dela Achileul Mic şi Mintiul' 
Gherlii, la serbarea dela Livada, la 
Alba Iulia Fanfarele din Mintiu şi Li 
vada au colindat de Crăciun, iar Şoimii 
din Livada au dat un concert țărănesc 
foarte izbutit la Gherla, 

Despre școlile ţărăneşti dela Livada 
— una pentru bărbaţi şi alta pentru. 


57 


femei 一 s'a referat cu alt prilej. Mai 
semnalăm în sfârșit frumoasa danie ce 
s'a făcut fanfarei din Mintiu, căreia i s'au 
dăruit instrumente pentru suma de 
24.638 Lei De asemeni două fete au 
primit costume naţionale, 

Despărțământul nostru dela Gherla 
continuă a îi una din organizaţiile noa- 
stre inimoase care poartă cu demnitate 
stindardul „Astrei“. Al. D. 

Desp. Gârbou, jud Someş, şi-a ţinut 
Adunarea Generală la 7 Aug. tr. in com. 
Bezdez cu care prilej s'au înfățișat roa- 
dele activităţii anuale. Au conierenţiat 
dnii: protopop Deac Gavril, preşedintele 
desp. [3 conf), Alexa Vasile (2 cont), 
Lazăr Dumitru (1 cont), Aurel Prodan 
(2 cont), Al Luca (1 conf), Aurel Gher- 
man (1 conf.), Gh. Pop (1 cont), Ion 
Mureşanu [2 cont), Jon Olteanu [1 cont.). 
In cuprinsul desp. funcţionează patru 
„cercuri culturale, În comuna Gârbou 
activează de asemeni Casa culturală a 
„Astrei“ sub conduberea dlui Dr. V. Hea, 
Biblioteca a fost mărită. A funcţionat și 
un „Club sportiv al Astrei“ condus de 
dl Gh. Ponoran, notar public. 

Remarcăm apoi echipa de călușari 
injshebată din feciori de ţărani având 
in frunte pe săteanul Rus Alexandru. 
Sa ales un nou comitet compus din: 
Vasile Alexa, primpretor, preşedinte, 
Gavril Borz, preot, vice-președinte, Jon 
Olteanu, secretar și bibliotecar, Emil 
Ponta, econom, Al. Paţia, casier, Aurel 
Prodan, controlor. 

Trimitem desp. Gârbou urările noa- 
stre de muncă rodnică. Al. D. 
* 

Desp. Huedinului și-a ţinui Adunarea 
Generală la 21 Martie tr. în comuna 
„Butene. Secerișul activității desp. cu- 
prinde : foarte reușite serbări naţionale, 
conferințe populare in 6 comune şi 
anume la Bociu, unde a vorbit părintele 
Teodor Lungu, la Bedeciu, pr. A. Mun- 


ieanu, la Morlaca, păr. Virgil Pop, la 
Rişca, pr. A. Munteanu, la Fildul de 
mijloc, pr. A. Munteanu, agronom D. 
David, înv. Teodor Cobârsan, Dr. Sep- 
timiu Rusu, Ion Galea, la Fildul de jos, 
pr. A. Muntean, Dr, S. Rusu, înv. T. 
Cobârsan, agronom D. David. La Adu- 
narea generala au conferenţiat de ase- 
meni pr. A. Muntean si Simeon Pop 

Aşteptăm din partea desp. Huedin o 
concentrare şi mai intensă a activităţii 
sale. Al, D. 

Desp. Ocland a organizat în iarna 
de față mai multe școli ţărăneşti. Una 
pentru bărbați la Ocland, altele pentru 
jemei la Vârghiş, Mereşti si Mărtiniş. 

Cea dela Ocland s'a deschis la 22 Ia- 
nuarie cu un corp didactic compus din 
15 puteri şi având 26 elevi interni şi 
4 externi. Cea dela Vârghiș are 16 eleve, 
cea dela Merești 17, iar cea dela Măr- 
tiniş 22. 

După cum se vede, desp. Oclandului 
stăruie pe vechiul său drum cu o vred- 
nicie care ne-a mişcat totdeauna. Când 
vom primi noi rapoarte, vom reveni. 


Desp. Pecica după o perioadă de in- 
activitate, e hotărît a recâștiga timpul 
pierdut In ziua de 23 lan. s'a convocat 
o ședință a comitetului cu care prilej 
sa completat comitetul cu puteri noi, 
s'au reorganizat cercurile culturale, s'a 
pus la cale intemeierea unei scoale ţă- 
rănești. Aşteptăm cu încredere reali- 
zarea noului program al desp. Pecica 
spre a ne ocupa apoi. mai pe larg cu 
roadele lui Al. D. 

Şcoala ţărănească a desp. Tinca- 
Bihor. A fost una din cele mai reuşite 
instituţiuni de acest fel, organizată fiind 
de omul priceput si cu experienţă în 
această materie : scriitorul Aurel P. Bă- 
nuț. Şcoala şi-a început cursurile la 
6 Decemvrie 1938 frecventată fiind de 


58 


34 elevi cu un corp didactic compus din 
următorii: Protopop I. Catone, păr. Ar- 
delean, L. Bica, Dr. Păfucan. Dr. Me- 
roşu, T. Sfârlea, 1. Vesa, I. Paul, P. Te- 
rente, I, Corbuţiu, I. Roxin, D. Văcariu, 
D. Saloş, Gh. Rahoveanu, Al. Georgescu, 
N. Epofanov, Dr. V. Talog, A. Micluția, 
D. Oneca. Tuturor cea mai vie multu- 
mire a noastră. Un program bine chib- 
zuit și atent alcătuit a fost oferit minții 
şi inimii elevilor. S'au arătat cursiştilor 
prin proecții diferite gospodării, grădini. 
Ș. a, vizitându-se de asemeni ferme im- 
portante ca cele din Oradea 

Cursurile au durat până la 19 Dec. 
După examinarea elevilor, li s'au ìm- 
părţit premii ca semănătoare de trifoi, 
seminţe, pomi, pluguri ș. a. 

Şcoala dela Tinca — creaţie entuzi- 
asmului nestins al dlui Aurel P. Bă- 
nuțiu, — se impune deasupra nivelului 
obișnuit al Scoalelor noastre țărănești. 
O inimă aleasă a bătut în trupul insti- 
tutiunii dela Tinca, Al D. 

DI Aurel P.Bănuţiu, cunoscutul scriitor 
și om de acţiune culturală, a fost ales 
— spre bucuria noastră — preşedinte al 
desp. din Tinca—Bihor, la Adunarea ge- 
nerala dela 15 Aug. tr. Cu acest prilej, 
dsa a desvoltat o însuflețită cuvântare 
care a întrunit in acelaşi corp, caracterul 
istoric cu cel actual. A prezentat mai 
întâi un amănunţit istoric al „Astrei“, 
dar şi a năzuinţelor culturale ce au pre- 
cedat „Asociaţiunea“ încă dela sfârșitul 
secolului al XVIII-lea pentru a se opri 
apoi la programul ei actual cu specială 
privire asupra problemelor graniţei de 
vest, supunând Adunării Generale che- 
stionarul dlui preşedinte Moldovan ce 
se ocupă de aceste probleme. Dovedin- 
du-se un temeinic cunoscător al trecu- 
tului nostri cultural, dl Aurel P. Bănuf 
mi se înfăţişează in același timp ca o 
minte  înţelegătoare pentru greutăţile 
timpului de faţă. Dela energia dsale, 


„Astra“ are dreptul să aştepte încă im- 
portante contribuţii. Al. D. 

Cinstirea dlui Preşedinte D. Gusti, 
la Sibiu. După şedinţa festivă dela 28 
Ianuarie, membrii Comitetului central ca 
şi cei ai desp. Sibiu au oferit dlui Mi- 
nistru D. Gusti un foarte insufletit ban- 
chet, la care a luat parte și L P. S. S 
Mitropolitul Nicolae Bălan. 

S'au rostit cuvântări cari au mișcat 
prin aleasa lor sinceritate. 

DI președinte Juliu Moldovan, a vorbit 
cel dintâi pentru M. S. Regele, făuri- 
torul operei culturale a „Serviciului So- 
cial“ şi preşedintele de onoare al „Astrei“, 
dl vice-președinte Sabin Evuţian inchi- 
nând pentru capii bisericilor surori cari 
au dat binecuvântarea lor solemnului 
act, dl vice-preşedinte Dr. Gh. Preda, 
clogiind personalitatea domnului Mini- 
stru D. Gusti. A urmat apoi cuvântarea 
dlui Ministru D. Gusti, înfăţişând încă- 
odată importanţa colaborării „Astrei“ cu 
„Serviciul Social” şi exprimându-și pre- 
tuirea sa pentru dl prof. Iuliu Moldovan, 
care a reprezentat cu atâta devotament 
„Asociaţiunea“ in cursul convorbirilor 
ce s'au purtat. I. P. S. S. Mitropolitul 
Nicolae Bălan, a încheiat seria cuvântă- 
rilor subliniind contribuţia ce s'a adus 
întru consolidarea unirii sufleteşti a Ro- 
mânilor si împărțind binecuvântarea Sa 
şi a bisericii surori. 

Organizarea Serviciului Social în 
ținutul Mureşului. Cu o vrednicie si 
pricepere menită a inspira cea mai de- 
săvârşită încredere în viitorul noii in- 
stituţii, conducătorii Serviciului Social 
din Ţinutul Mureşului -— dl director 
Dr. Gh. Preda, şi dl inspector I. Stoi- 
chiția 一 au purces la opera de pro- 
paganda şi organizare a secţiei lor. Au 
cutreerat cu râvnă şi avânt despărţă- 
mintele noastre dela Sibiu şi pănă la 
Turda, dela Făgăraș şi până la Mier- 


59 


curea Ciuc, ducând pretutindeni lămu- 
riri, dăruind din plin îndrumări, con- 
sfătuindu-se cu fruntaşiilocaliai „Astrei”, 
pregătind puterile intelectuale menite a 
porni curând plugurile la aratul cel nou 
al neamului. Au fost ascultați cu viu 
interes, urmăriţi cu elan, cu sentimentul 
că Legea Serviciului Social va aduce 
infăptuiri istorice cu sprijinul luptăto- 
rilor de ieri ai „Astrei”. 


DI director Gh. Preda şi dl inspector 
|. Stoichiţia au ţinut consfătuiri în urmă- 
toarele locuri: la Alba Julia (9 Februarie), 
la Făgăraş (14 Febr.), la Sibiu (16 Febr.), 
la Turda (18 Febr.), la Tg Mureș (19 Febr.), 
la Blaj (21 Febr.), la Sighişoara (26 Febr ), 
la Odorheiu (4 Martie), la Miercurea Ciuc 
(5 Martie) La Alba Iulia s'a constituit 
Secţia Ținutului sub presedentia Ex Sale 
dlui Rezident Regal General D. Papp. 
La Cluj, sub presedentia dlui prof. Dr. 
Iulia Moldovan, au avut loc de asemeni 
consfătuiri la 1 lan., 1 Febr. — 20 Fe- 
bruarie, cu care prilej s'au analizat mij- 
loacele aplicării Legii Serv. Social, s'au 
alcătuit planuri de activitate până la 
i Aprilie, după această dată, s'au pre- 
gătit circulările îndrumătoare pentru des- 
părţăminte, şi au expus propuneri pentru 
bugete ș. a. O realizare de seamă se 
pregăteşte pe teren agricol datorită con- 
cursului dlui inspector general Negruţiu 
care a elaborat planuri de lucru pentru 
Căminele Culturale. 


Directoratul Ținutului Mureş a mai 
primit proiecte de activitate până la 
1 Aprilie dela 8 despărțăminte şi anume: 
Făgăraș, Sighişoara, Miercurea Nirajului, 
Dumbrăveni, Seica mare, Teiuş si T8.- 
Mureș. Au fost ţinute în total 22 con- 
ferinţe indrumatoare în cursul lunilor 
Ianuarie si Februarie. 

Intreaga această febrilă activitate din 
Ţinutul Mureşului a fost desfășurată po- 
trivit inaltelor îndrumări ale dlui prof. 
D. Gusti, preşedintele Serviciului Social 


și ale dlui prof. Iuliu Moldovan, prese- 
dintele „Astrei”, Al D. 

Tipăriturile Fundaţiei Culturale 
„Principele Carol"- In diferitele noa- 
stre numere anterioare, am avut prilejul 
să înfăţișăm cititorilor acestui buletin 
unele din publicaţiile Fundaţiei „Prin- 
cipele Carol”. Revenim acum printr'o 
prezentare de ansamblu a tuturor tipă- 
riturilor instituţiei bucureştene sfătuind 
pe conducătorii despartamintelor noastre 
ca şi pe membrii „Asociaţiunii“”, să caute 
a le cunoaşte și a se pătrunde cu spi- 
ritul lor pentru ca alături de publica- 
tile „Astrei“ să aibe încă un îndemn si 
sprijin moral in frumoasa lor activitate. 

Tipăriturile neperiodice ale Fundaţiei 
se adună sub semnul mai multor colec- 
tiuni: Cartea satului, Cartea Căminului 
cultural, Biblioteca echipelor şi Biblioteca 
revislei „Albina“. 

„Cartea satului“ din care au apărut 
până acum 28 de volume intr'o minu- 
nată prezentare tehnică, ilustrată cu de- 
semne şi imagini artistice, se indreaptă 
— in primul rând — către mulțimea ci- 
titorilor-ţărani. Alcătuite pe graiul și in- 
telesul lor de către cei mai buni scrii- 
tori ai ţării dela Cezar Petrescu, M. 
Sadoveanu, Lascarov-Moldovanu,l Agâr- 
biceanu la Victor lon Popa, V. Voicu- 
lescu, Apostol Culea, Liviu Rebreanu, 
ș. a. volumele colecţiei desvoltă su- 
biectele cele mai felurite dela o mişcă- 
toare inchinare „Celor trei Regi“ de 
Cezar Petrescu, dela „Vieaţa creștină în 
pilde“ de Al. Lascarov-Moldovanu şi „Vi- 
cleimul“ lui Victor Ion Popa la „Pust- 
nicul şi ucenicul său" de I. Agârbiceanu, 
„Oameni de pe Someş" de Liviu Re- 
breanu, „Şezători de seară“ de Apostol 
Culea ş. a. „Cartea satului“ pricinueşte 
o adevărată desfătare sufletelor curate 
ale ţăranilor noștri. 

(Preţul volumului: 30 lei, se comandă 
dela Centrala Editurilor Fudaţiilor Re- 


60 


gale, București, str. Lipscani 18, etaj IL) 
„Cartea satului” urmărește acelaşi scop 
ca şi „Biblioteca noastră poporală“. 

Cartea Căminului Cultural are me- 
nirea specială de a indruma activitatea 
acestui instrument de educaţie care este 
“Căminul Cultural, prin programe de ac- 
ţiune si indreptare amănunțit studiate pe 
baza experieţelor trăite la faţa locului. 
Printre lucrările cari s'au tipărit în această 
colecţie, de o deosebită însemnătate ne 
apar „Indrumător al muncii culturale la 
sate“, care a ajuns la a Il-a ediţie şi 
„Monografia unui sat“ de H. H. Stahl, 
scrieri pe cari le recomandăm călduros 
conducătorilor despărțămintelor noastre 
urmând a ne ocupa şi noi de ele cu di- 
ferite prilejuri viitoare. 

(Volumul: 30 lei. Se comandă dela 
Fundatie)、 

Biblioteca echipelor din care au apărut 
până acum de sub teasc „Cartea echi- 
pelor si „Moş Trian“ de C. I. Gheorghe, 
nazueste a dărui imbolduri, sugestii, a 
înfăţişa etica Echipelor contribuind la 
inchegarea tipului eroic al Iuptătorului 
pentru înălțarea neamului. 

(30 lei volumul. Se comandă dela Fun- 
daţie). 

Biblioteca revistei „Albina“ in sfârşit 
cuprinde o seamă de minunate cărticele, 
foarte ieftine si foarte practice, infăţi- 
şând tradiţia micilor cartulii de rugă- 
ciuni ce se răspândeau altădată prin 
iarmaroacele noastre. O „carte de rugă- 
ciuni“, „Regele nostru”, şi „Povestiri“ de 
I. Creangă alcătuesc deocamdată această 
ispititoare colecţie. (5 lei cărticica de 
32—64 pag. Comenzi la Centrala Editu- 
rilor). 

Tipăriturile periodice ale Fundaţiei sunt 
apoi următoarele : 

a) Cămirel cultural, publicaţie lunară 
închinată întru totul îndrumării cămi- 
nelor, oferindu-și paginile discufiunilor 
menite a lumina noui cărări ale educa- 
fiei obşteşti. Revista cuprinde de obiceiu 


o rubrică a „Indrumărilor“ de unde por- 
nesc sfaturi călre cămine, din minţi în- 
telepte și inimi calde, o alta a „Fap- 
telor“ adunând cu hărn cie roadele ac- 
tivităţii căminelor, o „Poştă a Cămi- 
nelor“ cu ştiri mărunte şi răspunsuri 
binevoitoare la corespondenţa primită 
ca şi o bogată „Bibliografie“ cu dări de 
seamă despre lucrările cu un conţinut 
privind educaţia obştei. 

(Abonamentul : 13 lei pe an, numărul 
10 lei. Comenzi la Centrala Editurilor 
Fundaţiei). 

Căminul Cultural corespunde „7ran- 
silvaniei” noastre. 

b) Curierul Echipelor e un organ menit 
să astearna punți de legături intre echi- 
pele regale cari lucrează în diferite sate 
la mari distanțe între ele, pentru ca 
munca ce se săvârşește intrun loc să 
fie cunoscută şi eventual folosită în altul. 
De asemeni „Curierul“ aduce știri şi în- 
demnuri ale centrului pentru echipierii 
în Jucru. Iniţiative, îndemnuri, programe 
de muncă, se desfăşoară larg pe paginile 
de gazetă ale „Curierului“. 

(Apare săptămânal în cursul lunilor 
Iulie — August — Septemvrie când echipele 
împânzesc satele şi lunar în restul anului. 
Abonamentul anual 60 lei.) 

c) „Albina“ care şi-a continuat în 1933 
cel de-al 36-lea an al unei vechi şi fruc- 
tuoase activităţi, îşi dăruieşte săptămânal 
paginile setei de cultură a celor mulţi. Cu 
rubrici felurite, cu ştiri din ţară şi din 
toată lumea, cu figuri din trecutul no- 
stru, cu sfaturi medicale, agricole, de 
creşterea vitelor, legi, regulamente, po- 
vești și muzică populară, „Albina“ in- 
drumă şi pregăteşte mierea ce hrănește 
rănile trupului si suferințele sufletului. 
Poze de toate felurile înfățișează vieafa 
țării în imagini din cele mai grăitoare. 

(Abonamentul 100 lei pe an, numărul 
3 lei. Comenzi la Centrala Editurilor). 

Regionalele Fundaţiei işi au de ase- 
meni tipăriturile lor pentru popor şi 


61 


anume: „Vatra“ 一 cuvânt oltenesc 
pentru neamul nostru — (Craiova: Pa- 
latul „Ramuri“, abonamentul 120 lei 


anual), apărând în excelente condiţii teh- 
nice, Cuvânt Moldovenesc editat de Re- 
gionala Basarabiei (Chişinău: Palatul 
Regal), cuprinzând sfaturi pentru săteni, 
dar și un monitor al Căminelor Cultu- 
rale şi în sfârşit „Solia“, tovarasa Că- 
minelor Culturale din jud. Năsăud de 
asemeni monitor al activităţii năsăudene. 

O publicaţie periodică ce realizează 
alte scopuri şi anume de natură ştiin- 
țifică, sociologică e apoi „Sociologia Ro- 
mânească", ce aduce in fiecare număr 
studii, cercetări pe teren, documente şi 
cronici alcătuind o adevărată oglindă 
a sociologiei româneşti contemporane. 
Cum la baza întregii acțiuni culturale, 
trebue să aflăm o știință a națiunii, re- 
vista de mai sus are misiunea de a 
contribui la realizarea ei, folosind astfel 
în modul cel mai viu operei de ridi- 
care a ţării. Al. D. 

Şapte piese teatrale pentru popor. 
Vol. „Mironosifele“ si „Plata Birului“ 
din Bibl. „Cartea Satului, (à 30 Lei). 
Nr, 28 și 23. 

Ce vrea autorul, dl Victor Ion Popa 
cu seria de piese teatrale pentru teatru 
sătesc? O declară într'o prefaţă : ') „Spu- 
nem toate cele de mai sus ~- lămuriri 
pentru punerea in scenă — pentrucă 
rostul acestor volume de teatru din „C. 
S.“ nu-i atât să dea nişte piese bune 
de jucat si usurate în greutăţile de joc 
prin lămuririle asupra punerii de scenă, 
scrise de noi. Nazuinta lor taie mult mai 
departe. Caută să fie îndemn și punct de 
plecare pentru toată întinderea ce o va 
lua teatrul nostru sătesc, al cărui rost 
creşte pe zi ce trece şi va ajunge, de 
bună seamă, să slujească într'o bună zi 

*} Ținem să reproducem aici aidoma pasagiul 


următor, fiindcă este programatic pentru ţinuta au- 
torului, repurtat în domeniul artistic dramatic. 


drept cel mai înalt şi mai desăvârşit 
mijloc de arătare a binelui și a frumo- 
sului. Teatrul este o tribună puternică 
fără seamăn. Ceea ce ai citit în gazete 
trece şi se uită a doua zi, ori peste o 
săptămână Ceea ce ai citit întro carte 
se uită peste doi ani ori trei. Dar cele 
văzute în teatru se înfing in creer cu 
atâta putere, cu atâta vieață, încât sea- 
mănă faptelor adevărate. Si la fel cu 
faptele adevărate, nu se uită decât foarte 
rar şi foarte greu.. Teatrul e și prive- 
jste şi sunet. Ba, te lași furat cu totul 
de desfășurarea lui dibace, Vezi si as- 
culți, înţelegi şi simți până în fundul 
inimii, veselia şi durerile de pe scenă. 

Doar asa este rostul lui si aşa este 
plăsmuit: să pătrundă in om pe toate 
căile, să- fintuiasca în jețul său şi să-l 
ție în stăpânire până la urmă. Sapoi 
mai are un bun acest teatru. Nu-i la fel 
cu cartea pe care o poţi lăsa din mână, 
citită pe sfert, ca s'o deschizi iarăși a 
doua zi, ori peste o săptămână. Când 
te-ai așezat în faţa scenei, rămâi până 
la încheiere şi prinzi povestirea întreagă 
după vicleanul ei șart. lar astă intre- 
gime altfel îi ingădue să se incuibeze în 
inimile si judecatile noastre, altfel sgu- 
dură în noi bucuria ori întristarea. Este 
o arătare vie. Așa dar, ca să ne întoar- 
cem la cele de unde am purces, socotim 
că teatrul sătesc e hărăzit să se întindă 
cu mult peste puterea de ajutor ce i-am 
da-o noi, sau alţii ca noi. Mersul lui 
înainte trebue să-l chezășuiască lumi- 
narea câtor ma: mulţi în tainele teatra- 
liceşti. Aceasta ţintim prin volumele din 
„C. S.” şi nimic mai mult. Adică tragem 
nădejdea că truda noastră și stăruința 
noastră va imbia o seamă bună de căr- 
turari săteşti a privi mai de aproape 
aceste multe întrebări si ascuzisuri ale 
teatrului. Ele par neînsemnate la început 
când se caută pe deasupra lor, cu ușu- 
ratate. Apoi, deodată încep să se arate 
peste măsură de grele și de obositoare. 


62 


Dar adevărul este că nu-s nici aşa, nici 
aşa, ci stau tocmai la mijloc“. 

DI V. I. Popa este cunoscut și la noi, 
ca romancier, novelist, desenator, director 
de scenă — animator de prima ordine, 
încât şi aceste piese teatrale vor găsi 
uşor aderenţi în mijlocul propagan- 
diștilor, cari vreau să răspândească piese 
poporale potrivite, scrise si alese de dsa. 

Unele din aceste piese au fost jucate, 
cu mult succes și la postul de radio. 

Tendinţa lor este evidentă, dar nu le 
lipsește nici forma artistică potrivită. 
Fie că descrie pe fata prostălană sau pe 
cea mintoasă, fie că ne aduce pe scenă 
pe candidaţii la primărie sau pe omul 
năcăjit, care nu vrea să plătească birul, 
dar se convertește mai apoi, când inte- 
lege că este si spre binele său, fie că 
ne arată pe omul posac, scump la vorbă, 
adus la matcă de nevastă-sa, care — ea — 
incepe să tacă (minune mare !) -— si seria 
s'ar putea continua — autorului şi celor- 
lalţi colaboratori le reuşeşte să ne aducă 
atmosfera necesară și să stârnească, de 
sigur, hohotele de râs ale auditorilor, de 
s'ar juca piesa. i 

Unele scene parc'ar fi gravuri în lemn. 
Țăranii si ţărancele vorbesc după cum 
le-a crescut ciocul -- ici-colo, fireşte, ar- 
trebui inlocuite cu tact in diferitele ţi- 
nuturi, cuvintele neinţelese. Chiar şi dl 
V. L P. a declarat odată că nu pot fi 
toate piesele poporale pentru toate ți- 
nuturile si că e de dorit ca unele piese 
să fie scrise pentru anumite ţinuturi. 

Adnotările suni numeroase, poate prea 
numeroase, dar asta nu strică, fiindcă 
ai de unde alege: note muzicale, dese- 
nuri de scenăric, ilustraţii — toate de 
V L P.! Păcat că litera adnotărilor este 
prea mică! 

Dacă pers&verează autorul pe cărarea 
aceasta — şi e de dorit — o să ajunsă 
un Holberg, scriitorul dramatic danez, 
care a sbiciuit în comedii pline de duh 
dar şi de umor, bietele greşuri omeneşti, 


ţinându-se, ca si autorul nostru, de dic- 
tonul: râzând să spui adevărul. 


Piesele din a) „Plata birului“ : 1. Plata 
birului; 2. Deşteapta pământului ; 3. Că- 
țelul sau aşa ceva; toate trei de Victor 
Ion Popa; b) „Mironosiţele“ : 1. „Miro- 
nosifele“, joc sfânt pentru zilele Învierii, 
cules de D. St. Petruţiu ; 2. „Nu-i pentru 
cine se pregăteşte“, întâmplare scrisă de 
Ion V. Drăguleţ ; 3. „Eu tac, tu taci, el 
tace, ea vorbeşte“, glumă într'un act, de 
Victor Haiduc. (Toate trei „reîntocmite 
pentru teatrul sătesc și cu lămuriri și 
desene“ de Victor Ion Popa). H, P.-P. 


„Biblioteca Satului“ de Emanoil 
Bucuţa. In Bibl. „Cartea Satului“ (Nr. 
15 一 30 Lei) Deşi nu are o lectură be- 
letristică sau un teatru sătesc, cartea 
aceasta, scrisă mai mult pentru intelec- 
tuali și pentru țăranii mai răsăriţi, este 
vrednică de a fi citită de toţi cei ce se 
tânguie pe toate cărările că nu s'a făcut 
nimic, dar nimic, pentru răspândirea 
cărţii celei bune. Autorul e specialistul 
cu faima stabilită intru cunoașterea pro- 
pagandei culturale sănătoase și o carte 
ca aceasta cântărește mult, fiindcă are 
date concrete, fiindcă are fotografii și 
facsimile elocvente şi fiindcă are si vervă, 
unde trebue, ca să adeverească cumcă 
se lucrează cu zor şi cu spor, numai 
numărul propagand stilor să se înmul- 
feasc& tot mai mult 


lată unele capitole, ca să se vadă con- 
ținutul: 


Biblioteca vorbită şi cea scrisă, —— Ma- 
rile biblioteci dintr'alte ţări -— Marile 
biblioteci din România. — Cum se strâng 
astăzi cărțile. —- Cărți pentru sat, — Bibl. 
pop. o întregire a şcolii. 一 Intâiele in- 
cercări la noi. — Bibliotecile de Stat 
dela 1898. Bibl. săt. ale Casei Şcoalelor. 
— Legi ale bibl. pop. în România şi alte 
ţări. — Începuturi de închegare. 一 Bibi. 
de sate făcute de societăţile culturale 


63 


„Astra“, Fund. cul. Princ. Carol. — Bibl. 
satului şi Căminul cultural. 
O trecere în revistă: „Bibliotecarul şi 


pregătirea lui. — Cărţile de copii, de 
tineret, de vârstnici si de cărturari. 一 
“Clădirea. 一 Aşezarea si imprumutarea 


acasă. — Veniturile şi cheltuielile. 一 
Bibl. sătești, unelte de cunoaștere si 
unelte de Stat. — Cartea in marginea 
țării 一 Cea mai frumoasă bibliotecă de 
sat din România. 

Ilustrații numeroase şi alese cu gust. 
Pe copertă o „vedere in culori“ de G. 


Petraşcu. H. P-P. 
Casele culturale din America. Sunt 
demne de luat în seamă următoarele 
notițe, privitoare la casele culturale, în- 
ființate în America (de Nord). In oră- 
şelele provinciale casa, care stăpânește 
pe toate celelalte este casa culturală. 
Câte un fiu al orășelului, ajuns la vază 
s'a îngrijit ca să se ridice o clădire 
vrednică, unde să fie locul de întâlnire 
a tuturor, cari vreau propășirea. 
Partea din jos a clădirii adăposteşte, 
de obiceiu, muzeul local. Hărţi mari 
„arată împrejurimea, cu tot ce este vrednic 


de văzut. Locurile mai însemnate sunt 
subliniate și comentate. În dulapuri lu- 
minoase se arată animale şi plante din 
regiune, apoi soiurile și straturile de 
pământ, precum şi modul de prelucrare 
al pământului. Urmează statistici cât se 
poate de complete. Într'un colţ se află 
reflectorul in sala cea mare tribuna ora- 
torului și un pian — pe lângă rându- 
rile de scaune pentru spectatori şi audi- 
tori. Aici pot să dea mai departe stimu- 
lente (idei) şi să primească altele; re- 
prezentanţii diferitelor sate din America, 
ai reuniunilor muzicale localnice, con- 
ducătorii colecţiilor şi bibliotecii din c. c. 

In decursul sezonului de vară sunt 
rugaţi artiști şi învăţaţi să se producă și 
să ţină conferenfe, 

Bibliotecarele dau informaţii referitor 
la cărţile nouă intrate, valoroase, 


În apartamentele rezervate lecturii se 
arată din timp în timp tablouri sau re- 
produceri grafice de seamă, precum şi 
sculpturi. Cetitorii colaborează la pro- 
curarea cărţilor, prin cataloagele îna- 
intate sau inscrierea în cartea cu dorinţe. 


(După „Gesundbrunen“, 1923). 


64