Transilvania_1937_068_006

Anul 68.  Noemvrie—Decemvrie 1937. Nr. 6. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


Problema generaţiilor viitoare în Banat 


(Conferinţă ținută la Adunarea generală a „Astrei“ la 12 Septemvrie 1937 
la 'Timişoara) 


de Dr. |. Nemoianu. 


Primele noastre cunoștințe cu privire la generaţiile 
noi din Banat au fost de ordin numerie şi ele s'au des- 
voltat încet, dela observaţiuni empirice făcute încă acum 
29—30 de ani. Astăzi cunoștințele noastre numerice sunt 
precise și buletinele Institutului demografie ne arată că 
numărul naşterilor în Banat este egal sau mai mie decât 
al deceselor, că mortalitatea generală și în special aceea 
a edpitlor se menţine la un nivel ridicat, că procentul că- 
„sătoriilar, cu excepţia ultimului an, este mai scăzut, iar al 
divorţurilor şi al copiilor nelegitimi mai mare decât în alte 
părţi locuite de români, cu un cuvânt că celula socială a 
familie! a slăbit şi în consecinţă sub raport numeric, neamul 
vomânese din Banat stă pe loe sau dă înapoi. 


Cunoştinţele noastre au progresat în ultimul timp în 
ceea ce privește determinarea cauzelor regresului demo- 
grafie — evident fără a fi complete — precum și în pri- 
vinţa calităţii noilor generaţii. 

Acegte cunoştinţe recente, la care au contribuit dife- 
rifi cercetători, individuali sau grupaţi în asociaţii, sunt 
astăzi relativ bine studiate, ele au fost publicate ceu alte 
ocazii, așa că relatarea lor la acest loce nu ar face altceva 
decât să le rezume încă odată şi eventual să le completeze. 


429 | 


Pe noi însă ne interesează în momentul de faţă — câna 
trebue să facem o expunere sumară în vederea acţiunii — 
mai puţin descrierea completă a stadiului de patologie: 
socială la care a ajuns acest colţ de ţară şi mai mult îm- 
bunătăţirea situaţiei prezente. 

Firește nu putem vorbi de generaţiile viitoare ale Ba- 
natului fără să avem în vedere problema, aşa cum ea se 
pune pe întreg cuprinsul ţării. Dar fiindeă anumite feno- 
mene sunt mai accentuate la noi decât în alte părţi şi 
fiindeă ele pun în primejdie însăși existența noastră ca 
neam pe aceste plaiuri, este firese ca semnalul de alarmă 
să fi pornit de acolo unde primejdia este cea mat mare. 
In definitiv nu e vorba de un interes pur local, căci pro- 
blema privește în cel mai înalt grad, soarta poporului ro- 
mânese de pretutindeni. 

Ca să putem eroi o soartă mai bună urmașilor noştri, 
se cer anumite condițiuni premergătoare care interesează 
vieaţa actualelor generaţii. 

Prin actul Unirii, generaţiile de astăzi au fost obligate 
să-şi schimbe în mod radicai şi rapid felul de vieaţă. Și 
înte'adevăr după răsboiul mondial s'a produs în mod firese 
o migrare internă. însemnată și toată lumea românească a 
fost cuprinsă de o adevărată febră orgarizatoare. lar dacă 
organizarea nu a fost întotdeauna bine chibzuită, ct bazată 
deseori numai pe inspiraţii momentane, se datorește pe: 
de-oparte așa aisului specifie naţional, iar pe de altă parte 
faptului că, sarcina transformării neamului românesc ne-a 
revenit într'o epocă de adânci sguduiri sociale universale. 


lată două împrejurări care ar fi îngreunat orientarea 
și acţiunea chiar a unor popoare cu o structură socială 
mult mai închegată decât a noastră. Să nu ne mire deci 
paradoxul că astăzi când posibilităţile noastre de desvol- 
tare sunt incomparabil mai mari decât în trecut, spiritul 
publie este chinuit de îndoieli descurajatoare și că deseori. 
avem sentimentul de a fi ajuns la un impas al evoluţiei 
noastre. 

De sigur cauzele acestei stări sunt miltiple şi deseori 
ele se suprapun. Credem însă că nu greșim dacă vom 
afirma că ceea mai importantă cauză a spiritului publie: 


430 


de astăzi este egoismul miop al actualelor generaţii care 
au înţeles să profite repede şi în mod integral de binefa- 
cerile Unirii, uitând că biruinţele din vieaţa popoarelor nu 
se pot revărsa exclusiv asupra biruitorilar, ei asupra ur- 
mașilor ior. 

Făcând comparaţia cu trecutul nu prea îndepărtat, 
— eu posibilităţi de desvoltare limitate, dar caracterizat 
de o încredere nemărginită în destinul naţional, — când 
fiecare muncea nu pentru beneficiul propriu, ci pentru a 
crea o soartă mai bună urmaşilor, ieşirea din impasul ac- 
tual ni se pare mai ușoară dacă vom urma exemplul stră- 
moșilor noştri și în toate acţiunile noastre vom fi codușt 
de grija pentru a eroi o soartă mai bună pe seama gene- 
raţiilor viitoare. 

Dom recunoaște că, în această direcţie, în Banat și 
mai ales în judeţul Timiș- Torontal s'au făcut câteva înce- 
puturi cari denotă nu numai dorinţa, ci şi voința dea 
schimba starea de lucruri actuală. Dar, încadrând aceste 
începuturi în vasta problemă demografică a ţării eare 
există în realitate, dar căreia nu i sa dat încă importanţa 
cuvenită, ele apar mult prea slabe pentru a produce un 
reviriment însemnat. 

Acesta nu se poate obţine decât atacând în mod con- 
centrie diferitele aspecte ale problemei, prin mobilizarea 
tuturor forţelor de care dispune neamul românesc. Cu alte 
cuvinte, în locul izbucenirilor sporadice, care se mișcă pe 
planuri unilaterale, se cere inaugurarea unei politiei de- 
mograțice conștiente și sistematice a Statului român, în 
cadrele căruia se va da o atenţiune deosebită situaţiei 
speciale din Banat și din judeţele învecinate, unde exem- 
plul Banatului găsește tot mai mulţi adepţi. 

Mai presus de toate, interesele acestui colţ de ţară 
— şt inclusiv ale neamului românesc, — cer în mod im- 
perilos ca între preocupările de totdeauna să figureze la 
loc de frunte grija pentru mişcarea demografică. Aceasta 
este cea” mai mare revendicare a acestei provincii, pe 
lângă care toate celelalte revendicări ale bănăţenilor, reale 
sau închipuite, au o importanţă secundară sau nici una. 
Fiindeă interesul neamului românese pe aceste plaiuri nu 


431 j* 


va fi satisfăcut nici prin încurajarea ineidentală a unui or- 
goliu local care demult și-a pierdut bazele, niei prin me- 
najarea unor interese individuale trecătoare, ci numai şi 
numai prin întărirea viitorilor stâlpi ai colectivități româ-' 
nești de aici. 

Acceptând această teză, orientarea noastră va fi mai 
uşoară și revirimentul se va produce cu certitudine, așa 
cum arată exemplele date de alte ţări, care au înțeles că 
problema problemelor din vieaţa unui popor este cea demo- 
grafică. 

inainte de a trece la o acţiune pozitivă, este necesar 
să fie înlăturate toate obstacolele și influenţele artificiale 
care au fost impuse și menținute împotriva spiritului po- 
porului român și împotriva oricărui interes raţional al lui, 
contribuind la slăbirea familie! și în consecinţă la deza- 
strul demografic. 

In această direcţie, se cere o curăţire a terenului — o 
adevărată desinfeeţie socială — care este în primul rând 
de ordin moral-psthologie şi care priveşte iarăși, în primul 
rând, clasele sociale conducătoare. Căci atâta timp cât 
unii membrii ai acestor clase pot propovădul și apliea în 
dragă vote cele mai destructive teorii, este o imposibilitate 
să îndreptăm elasa ţărănească, care știind astăzi carte şi 
având un discernământ pronunțat bun sau rău, pe drept 
cuvânt replică, că nu face altceva decât să urmeze exem- 
plele date de îndrumătorii el. 


Inceputul bun trebue să pornească de sus. Să recu- 
noaştem că în privinţa tagmelor sociale superioare ceea 
ce s'a făcut în Banat în ultimele decenii, prea deseori nu 
a fost alteeva decât o întărlre a curentelor destructive, fie 
că acestea au pornit dela faţa locului, fie din altă parte a 
ţării, sau din străinătate. Pânza rară, neînchegată şi mai 
mult decât plăpândă a elitei românești din Banat trebue 
fortificată şi îndrumată având drept criteriu contribuţia pe 
care fiecare component ai ei, o aduce la întărirea nea- 
mului nostru. Cântăriţi D-voastră, câţi vor rezista acestui 
criteriu şi câţi deţin o parte însemnată de răspundere cu 
toate concesiunile pe care se văd constrânşi să le facă 
în detrimentul interesului naţional. Departe de noi gândul 


432 


de a stabili răspunderi, căci nu avem nici dreptul nici do- 
rința de a ne face judecători într'o chestiune unde suntem 
cu toţii, cei cari trăim aici, ca şi cei cari au îndrumat 
întrun fel sau altul vieaţa acestei provincii, deopotrivă de 
vinovaţi. Ne dăm seama că, la situaţia de astăzi au con- 
tribuit aşa zisele greutăţi ale începutului, atât de precis și 
de abil exploatate de popoarele concurente, apoi diferitele 
curente care agită universul și care toate au găsit disci- 
poli în acest colt de ţară. Dar, pentru noi! şi pentru viitorul 
nostru este prea puţin important dacă cineva vine eu ex- 
plicaţii în numele unor idei importante din diferite părţi 
ale globului pământese și este de mare importanţă ea cel 
cari deţin o răspundere cât de mică — și aceasta o au 
toţi intelectualii — să o păstreze în virtutea muncii con- 
structive, în interes naţional. 

Dintre toate curentele sociale universale care sau 
abătut pe aceste meleaguri, cel mai înrădăcinat şi totodată 
cel ma! destructiv din punct de vedere demografie a fost 
materialismul economic, care a creat ariviști în vieaţa pu- 
blică și feteași în vieaţa particulară şi care, pe deasupra, 
— drept ironie, — a dus la sărăcirea materială a claselor 
conducătoare ale poporului dela ţară din Banat. 


Pentru a ilustra importanţa pe care o au elasele so- 
ciale superioare în mişcarea demografică, notăm aci datele 
asupra capitalelor a două ţări: Viena, capitala Austriei, are 
anual un număr de morţi care întrece cu 130% pe acela 
al naşterilor; iar în Roma, capitala Italiei, raportul este 
invers. Cele două eapitale reprezintă la perfecţie cursul 
istorie al ţărilor respective. E bine să reținem că în Viena 
concepţia de vteață e dată de materialismul economie, iar 
în Roma domnește concepţia eroică asupra vieţii, impusă 
de sus şi susţinută de clasele conducătoare, care a trans- 
format un popor defetist şi în plin haos moral şi material, 
într'un popor conștient de rostul lui istorie și în plin avânt. 

Couneluzia pentru noi este că, resurecţia trebue să 
porneaşcă dela clasele conducătoare, care trebuese create 
și întărite în conformitate cu idealul național. Fără această 
condiţie premergătoare multă energie se va risipi înzadar; 
îndeplinind-o însă, credem că vitalitatea poporului român 


433 


de atei, care nu este atât de sdruncinată cum sar părea 
la prima vedere, se va manifesta în toată plenitudinea ei. 
Să nu uităm că cifrele reci nu reprezintă aşa zisa „atrofie 
biologică“ a poporului român din Banat, ci cătușele ma- 
teriale şi psihologice, a căror simplă înlăturare va avea 
darul să schimbe aspectul nostru demografie. 

lată de ce am afirmat că, înaintea oricărei acţiuni po- 
zitive se cere o desinfecţie a terenului, după care trebue 
să urmeze crearea unui alt climat spiritual al claselor noa- 
stire conducătoare. Crearea acestuia este pasul cel mai 
important şi totodată cel mai greu de realizat. ln mod 
normal, el trebue impus de sus; dar cum în ţara româ- 
nească încă nu putem vorbi în momentul de faţă de o po- 
litică a populaţiei, nu rămâne altceva decât ca el să fie 
inițiat de către intelectualii dela faţa locului. Și cum forţa 
este în funcție de unire, este evident că, sarcina de a 
crea curentul va reveni asociaţiunilor culturale. 

Cât priveşte aspectele parţiale ale problemei demo- 
grafice în Banat, în dependinţă de factorii moral-psiholo- 
gici, economiei, culturali și jiziei, acestea se vor putea 
schimba în mod satisțăcător. 

Cu toate influenţele nocive, poporul român din această 
provincie mai are încă un spirit religios, pe care popoa- 
rele nu-l pierd decât în ceasul morţii. Promovând educaţia 
religioasă a copiilor din epoca preşeolară, și şcolară de 
sigur, rătăcirile por fi mat puţin numeroase, fiindcă sistemul 
de educaţie prin religie a fost cristalizat prin experienţele 
a mii de ani din istoria omenirii şi el prezintă garanţii se- 
rioase, pe când așa zisele sisteme noi, improvizate, nu 
pot duce decât la o slăaire a caracterului omenesc. ln 
această ordine de idei, revenirea la o legătură mai strânsă 
între şcoală şi biserică ar avea un efect dintre cele mat 
salutare, în tot cazul ne-am reîntoarce de pe povârnișul 
pe care am apucat astăzi, când educaţia religioasă a fost 

. înlocuită, în cel mai fericit caz, eu o instrucţie a religie. 

In ordine culturală, tendinţa este de a învăţa de toate’ 
şi cât mal mult, învățături cari fae din elevul român un 
magazin de cunoștințe, superior elevilor altor popoare, dar 
care lui însuși şi colectivităţii nu-i sunt de mare folos. Bste 


434 


adevărat că noi avem cel mai mie procent de analfabeți 
din ţară, dar slova tipărită are două tăișuri, care-i poate 
deruta uşor pe cei ce se găsese abia la jumătatea dru- 
mului culturii, 


Sub acest raport, otrava literaturii politieianiste care 
a inundat satele noastre până la saturație, a răsturnat mo- 
vavuri, ierarhia, până și bunul simţ. 


Apoi, să nu pierdem din vedere că, şcoala primară 
nu este adaptată cerinţelor populaţiei noastre rurale, că 
şcoala secundară vrea să crească oameni instruiți, buni 
pentru toate locurile şi pentru toate timpurile, dar lipsiţi 
de o educaţie pozitivă, creatoare și ceea ce mai ales trebue 
să inspire îngrijorare, în privinţa educaţiei femeilor, în 
toată opera eulturalizatoare oficială şi particulară, niei po- 
menire măcar de grija de a crea condițiuni spirituale priel- 
nice maternității. in Banat, maternitatea a ajuns să fie econ- 
sideraiă ca o lipsă de inteligenţă a femeilor, nu numai la 
oraşe, ei şi la sate. 


Dacă mai adăugăm la aceste neajunsuri luxul, răs- 
pândit în toată provincia, vom avea o imagine aproxima- 
tivă a momentului psihologie, care este caracterizat de 
două fenomene: neîncrederea şi desorientarea claselor 
conducătoare, ea şi a elasei țărănești. 


ŞI totuși, noi credem că situaţia nu e disperată. Po- 
porul nostru a dat şi continuă să dea dovezi serioase de 
dragoste pentru cultură; la ţară mai ales se conturează 
tot mai mult o adevărată sete după o vieaţă mai bună, așa 
că schimbarea climatului spiritual al satelor noastre va fi 
o sarcină mal ușoară decât schimbarea mentalităţii cla- 
selor superioare. 

In ordine fizică, situaţia este gravă, dar nu irepara- 
bilă. in privinţa proteeţiei maternității se cere, înainte de 
toate, stârpirea a două plăgi sociale specifiee Banatului 
și anume eoncubinajul precoce şi avorturile. Vechiui şi 
mat ales noul cod penal este suficient pentru a le combate 
cu succes, cu condiţia ca să fie aplicat eu maximum de 
severitate, fiindcă numai aşa se pot stârpi moravuri adâne 
înrădăcinate. 


435 


Asistenţa nașterii la ţară este ea şi inexistentă. Moa- 
şele sunt foarte puţine, cele bune se pot număra pe degete. 
Moaşa bine pregătită sub raport profesional şi moral, este 
cel mai preţios agent de combatere a mortalităţii infantile, 
cu deosebire în mediul rural al Banatului, unde alt per- 
sonal sanitar auxiliar lipsește cu desăvârşire. Și tocmai 
la noi a fost desfiinţată, acum șapte ani, singura şcoală de 
moașe din această provincie, care a inceput să funeţioneze 
în mod ireproşabil. 

lagrijirea copiilor este mai mult decât defectuoasă. 
"Im această privinţă fetele noastre nu învaţă nimic, nici în: 
familie, nici în şeoală și nici în societate. Din șceoalele 
noastre secundare de fete, de unde se recrutează condu- 
cătoarele orașelor şi satelor ar trebui să iasă tot atâtea 
propagatoare și învăţătoare în arta de a îngriji copiii în 
mod raţional, dar faţă de această cerinţă realitatea este: 
că, tinerile noastre intelectuale stau dezarmate în faţa da- 
toriei pe care o au faţă de proprii lor copti şi deseori ele 
recurg la aceleași practici greşite pe care ar trebut să le 
combată. 

Situaţia la ţară, în privinţa îngrijirii copiilor, este şt 
ma! rea. in comunele, în care natalitatea se mai menţine 
cât de cât şi în care sau păstrat anumite virtuţi ale vieţii 
familiare arhaice — ca sentimentul religios și matern, alăp- 
tarea naturală, vieaţa în plin aer și soare, cel puţin în lu- 
nile de vară ete. selecția naturală își poate urma cursul 
ei normal. 

ln comunele însă, în care tendinţa sau pretenţiunile 
de civilizaţie se acceniuiază tot mai mult, situaţia copiilor 
devine dezastruoasă, atât sub raport moral, cât şi igienie: 
şi social. 

Pierzând virtuțile vieţii arhaice de dragul unor bine- 
faceri problematice ale civilizaţiei, care deocamdată, nici 
nu se văd, populaţia acestor sate are copii puţini, de tip 
unie, de o calitate fizică și psihică inferioară, cari în lupta 
vieţii vor îngroșa rândurile învinșilor, iar din punct de ve- 
dere al societăţii sunt ua aport îndoielnice. 

Toemal în acest mediu, îngrijirea şi creșterea copiilor 
trebue să fte mai atentă, bazată pe cunoștințe serioase și 


436 


cum o mare parte din populaţia noastră infantilă, urbană 
și rurală, intră în această categorie, ii mamelor este 
de o actualitate arzătoare. 

In privința sănătăţii copiilor de a trela vârstă, şeoala 
ar fi un mijloe şi o ocazie binevenită, pentru a promova 
cunoştinţele igienice și dragostea pentru o vieaţă igienică, 
dar în această direcţie câmpul de activitate este aproape: 
neatins în Banat. 

Construcția clădirilor şcolare vechi nu respectă nici 
cele mai elementare cerinţe, iar cât priveşte difuzarea cu- 
noştinţelor igienice prin şcoală, acestea sunt lăsate cu totul. 
la o parte, fiindcă la noi sa încuibat credinţa greşită, con- 
jorm căreia cuitura este exclusiv de ordin spiritual. Şi ce 
war putea să facă medicui şcolar sau chiar singur das- 
călul, atât din punei de vedere curativ, cât şi preventiv! 
Dar, medicul şcolar nu există, iar acolo nnde câte un medie 
poartă acest titlu, el nu are posibilitatea de a lucra, deși 
cu miei eforturi, orice comitet şcolar ar putea procura: 
ceile necesare activităţii medicale în şeoală. 

In afară de problema mortalităţii infantile şi a sănă: 
țăţii copiilor, Banatul mai are o gravă problemă sanitară, 
aceea a tuberculozei, care în unele sate prezintă o înse- 
mânţare masivă. 

Faţă de aceste nevoi ale sănătăţii, aparatul sanitar, 
moştenit şi completat între timp, a menţinut încă în multe 
locuri pe tipul micului negustor de sănătate, a cărui adap- 
tabilitate la nevoile populaţiei noastre rurale e problematică.. 

Este adevărat că pe teren sanitar s'a făcut în Banat 
în era românească, mat ales în ultimii ani, mai mult decât 
în tot timpul dinainte — spitale și clădiri şeolare, dispen- 
sarii rurale polivalente şi de puericultură, echipe de pueri- 
cultură, case de ocrotire și o plasă sanitară model, în- 
mulţirea cireumseripţiilor medicale ete. — dar realizările 
de până acum sunt încă prea slabe pentru a influenţa în 
mod temeinice sănătatea poporului nostru. | 

In privinţa substratului material al provinciei, struc- 
tura economică și repartizarea ramurilor de producție au 
făcut din românii bănăţeni, — rămaşi le îndeletnicirile eco- 
nomice arhaice şi ueorganizaţi până astăzi, — tributari ia 


437 


'produeţiei comerciale și industriale moderne, la care neamul 
nostru nu participă, tar din păturile sociale superioare ro- 
mâneșii au făcut instrumente docile ale unui stat burghez. 
în care lipsesc burghezii, adică stâlpii, români. 

Mai mult decât atât, un concurs nefericit de împre- 
jurări, care s'ar fi putut evita întrun stat cu preocupări 
demografice conştiente, a topit micile economii ale harni- 
celor gospodării țărănești, iar în unele părţi ale Banatului 
a creat o adevărată stare de selăvie a populaţiei autohtone. 
In judeţul Caraș, de exemplu, cei mai năpăstuit judeţ din 
România sub raport demografie, foştii proprietari ai averii 
comune grănicerești cu sediul în Biserica-Albă, au fost 
expropriaţi în vederea ltehidării chestiunilor dintre Statul 
român şi jugoslav, dar nici până astăzi nau fost reîmpro- 
prietăriţi; în schimb au fost puși la amenzi pentru casele 
construite între timp şi terenurile ocupate de ei în virtutea 
dreptului celui flămând, devenit din proprietar colectiv om 
fără căpătâi, din cauza unor neglijenţe birocratice. 


In acelaş judeţ, societatea U. D. R., care deţine o su- 
prafaţă de 240.000 jughere achtziționate pe vremea austriacă 
pentru un preţ derizoriu și care are imense beneficii din 
partea Statului, duce o politică demografică de sugrumare 
a elementului românesc. băştinaş. 

Asemenea exemple și nenumărate altele, pe care în 
lipsa de spaţiu nu le mai înştrăm, ne învederează îndeajuns 
legătura strânsă dintre situaţia economică și mişcarea de- 
mografică a populaţiunii românești din Banat. 

Infăţișându-vă în mod lapidar câteva din aspectele 
principale ale regresului nostru demografic, am putut vedea, 
că nu este vorba de un popor muribund, căruia urmează 
să-l cântăm prohodul, ci de o armată împuţinată în urma 
luptelor de avanigardă pe care le-a dat cu alte popoare 
şi deseori cu neiînțelegerea propriilor camarazi. Astăzi, 
când începem să ne regisăm unii pe alţii, fraţi din toate 
unghiurile tării, o singură întrebare se pune: ce este de 
făcut pentru a întări avantgarda neamului românese la ho- 
tarele cele mat primejduite ? 

Mijloacele menite să îndrepteze situaţia prezentă sunt 
multe și variate, unele mai modeste, altele mai vaste şi 


438 


mai radicale. A le cântări oportunitatea şi randamentul, a 
le coordona și a le aplica, este o chestiune pur tehnică, 
pe care, dacă am diseuia-o astăzi împreună, ar însemna 
să ahuzăm prea mult de paeienţa şi de indulgenţa D-Voa- 
stră si totodată să plerdem din vedere pădurea de dragul 
copacilor. Ble au fost studiate în bună parte, la no! ca şi 
în alte ţări care le-au aplicat. 

Cetind eu atenţie inventarul nostru social, soluţiile se 
impun dela sine. lar dacă am avea nevoie de oarecari ceu- 
noştinţe noui de ordin tehnice și pentru a evita greşelile 
începutului, n'avem decât să cereetăm ce fae două mari 
tări latine, Franța şi ltalia, pentru a-și păstra numărul — de 
care depinde în primul rând forţa, progresul, siguranţa și 
expansiunea "unul popor — și pentru a-şi conserva şi for- 
tifieca populaţia lor infantilă. Concepţia și execuţia însă va 
trebui să fie a noastră și ea trebue să izvorască din reali- 
tăţile noastre. 

Ca titlu informativ amintim că în Franţa se cheltuese 
miliarde cu întărirea materială şi fizică a familiilor nume-. 
roase, că în ltalia un milion de copii dela 6—12 ani a be- 
nefieiat în acest an de aer, soare, alimentaţie bună și edu- 
caţie corespunzătoare în coloniile de vară şi în scurt timp 
se va ajunge la cifra de 4!/, milioane, adică totalitatea po- 
pulaţiei şcolare. 

Amândouă aceste ţări, dar mai ales ltalta, au organi- 
zaţii vaste de asistenţă a copiilor, care caută pe toate 
căile să păstreze orice vieaţă de copil primejduită şi no- 
taţi bine că, aceste două ţări mari și puternice au numai 
o mică porţiune din frontierele lor descoperită, iar noi le 
avem aproape pe toate și pe deasupra pe cele două ver- 
sante ale culmii carpatine bat vânturi mai năpraznice — la 
propriu și la figurat — decât pe Coasta de Azur, sau la Napoli. 


ltalia a purtat șia câştigat rând pe rând bătălia grâului, 
a tuberculozei, în câţiva ani va câștiga și bătălia demo- 
grafică; noi ne irosim puterile în bătălii electorale, în care 
nu există decât învinşi. 

intee timp, rândurile ni se rărese, nouile generaţii sunt 
tot mai puţia rezistente, bogăţiile pământului care ne-a hrănit 
două milenii de-a-rândul, ne scapă din mâini. 


439 


Geagănul românismului — Banatul, Țara Hațegului şt 
Oltenia — eoustitue astăzi cea dintâi mare spărtură eare 
s'a produs în edifietul poporului român. Să așteptăm până 
când se va elățina toată constructa? 

Da acl, din cel mai primejduit colț al ţării, să cerem 
sus și tare: înlăturarea a tot ce poate desbina pe fiii ace- 
lutaşi neam și înscrierea între preocupările principale ale 
guvernelor de totdeauna grija pentru întărirea leagănulut 
poporulu! român. Astăzi! redresarea este posibilă; mâine, 


poate va fi prea târziu. 


* 
x * 


Inaugurarea eventuală a unei politiei demografice ne 
dă câteva perspective imediate dintre cele. mai încuraja- 
toare. ` 

in primul rând ne aşteptăm la o coordonare a acţiu- 
nilor parțiale care este de o necesitate imperioasă pentru 
a evita fărâmițarea mijloacelor disponibile. 

ln prezent este aproape o imposibilitate să grupăm 
diferitele ramifieaţiuni ale puterii de stat în vederea unei 
acţiuni unitare. Mat mult decât atât, chiar pe terenul asi- 
stenţei infantile, colaborarea între serviciile similare ale 
Statului, regiilor autonome şi cele particulare este o utopie. 
Ingrădirile și formele rigide împiedică formarea unut bloe 
unitar, ceea ce are efect nefavorabil risipirea forţelor și o 
asistenţă incomplectă a copilăriei. Ilnsăşi capitala provin- 
ciei cu numeroasele ei instituţiuni de protecție infantilă, nu 
a reușit să amelioreze în mod sensibil soarta copilăriei. 

In provincie situaţia este și mai rea sub raportul co- 
laborării. Fiecare ramură administrativă lucrează complet 
independent așa că, bunăoară, învățătorul satului nu poate 
iniţia acţiuni de interes obștese cu preotul, decât prin in- 
termediul serviciilor centrale. 

Prin inaugurarea politicii demografice sperăm ea toate 
aceste anomalii să dispară şi că în fine, aparatul admint- 
strativ, bisericesc, școlar, sanita? și economie, vor putea 
lucra mână 'n mână în favorul tinerelor generaţii. 

Al doilea efeet salutar va fi mobilizarea unor mijloace 
materiale mat însemnate, căel fără acestea nimie nu seva 
putea obţine. 


440 


Contribuţia diferitelor tagme sociale la ridicarea ni- 
velului sanitar al copilăriei este astăzi mai mult decât mo- 
destă. 

Cu chete, ceaiuri dansante, baluri şi mici ajutoare la 
sărbători mari, se pot face gesturi mărunte de milă so- 
cială, dar nu se poate susţine o politică demografieă. 

In această direcţie se cer eontribuţiuni mai mari, cari 
la nevote trebue să meargă până la saceifieii. 

Nu le cerem din partea Statului; le avem aci la faţa 
locului. 

Avem nenumărate înjghebări economice și financiare, 
cari mânuese miliarde şi primese fel de fel de înlesniri și 
favoruri din partea Statului. Ce-ar fi dacă conducătorii 
acestora ar vărsa o parte din câștigul lor în favorul vi- 
itorilore soldaţi, cărora li se va cere la un moment dat să 
aducă suprema jertfă, aceea a vieţii, pentru apărarea și 
prosperitatea capitalului industrial şi bancar? Ar fi un act 
revoluţionar, de răsturnare a une! anumite ordine sociale ? 
Dimpotrivă, ar fi pur şi simplu un act de cuminţenie, care 
«ste la ordinea zilei în toate ţările consolidate. ln italia, 
de pildă, industriașii nu se ocupă numai de profit, de sa- 
larii şi de muncă, ei asistă anual, sub diferite forme, două 
milioane de copii de-ai muncitorilor, spre multumirea am- 
belor tabere. lar dacă actele de cuminţenie nu se produe 
în mod spontan, ele trebuese impuse aşa cum au fost im- 
puse şi favorurile. 

Urmărind mai departe acest fir al gândirii, va ieși la 
iveală, că mijloacele materiale eare se pot procura dela 
faţa locului, sunt suficiente pentru a asigura un mers as- 
cendent al poporului din Banat. 


Al treilea efect bun al politicii demografice va fi uti- 
lizarea raţională a mijloacelor disponibile, intervenind în 
fiecare loe în modul cel mai adecvat, potrivit cu necest- 
tăţile locale, care trebuesc studiate din caz în caz. Nu 
putem generaliza un sistem oarecare; de exemplu nu putem 
afirma eă, făurind o reţea de personal sanitar (medici, 
surori de ocrotire ete.) pe întreg cuprinsul Banatului, am 
rezolvit problema depopulării, dacă acţiunea se adresează 
unei populaţii lipsite de orice bază economică: sau că, 


441 


stârpind anal(abatismul se va produce ascensiunea demo- 
grafică, dacă populaţia e decimată de tuberculoză, etc. 

Poporul român, ea de altfel toate popoarele latine, 
nu este în funeţie de sisteme, ei de oameni. Experienţa 
sistemelor schimbate într'un ritm tumultuos în ceiaproape 
20 de ani din urmă a fost dezastruoasă, prin urmare nu 
e cazul să o mai verificăm şi în materie de politică de- 
mograţică. Aei ne trebuese oameni cari să intervie în mod 
energie acolo unde este necesar și cu mijloacele care 
sunt necesare, evident oameni cu dragoste de ţară şi de 
neam fiindcă — vorba lut A. C. Popovici — cet cari nu o 
au, „sunt oameni fără caracter, vagabonzi“, prin urmare 
cu ei nu se poate clădi nimie durabil. 

Fiindcă am ajuns pe punctul de a indica perspective, 
să încercăm a ne imagina o vieaţă nouă în care toţi cei 
cari deţin o răspundere cât de mică din orice domeniu 
al vieţii publice nu sunt simpli oameni cari câștigă o pâne, 
mai bună sau mai rea, de pe urma ştiinţei și priceperii 
lor, mai mare sau ma! mică, ei sunt apostoli ai profesiunii 
lor în favorul continuității neamului nostru pe aceste pla- 
iuri. Preoţi cari să treacă dela imprecaţiunile de pe amvon 
la o pastoraţie individuală, dascăli cari să aibă pasiunea 
de a desvolta în elevi tot ce este nobil şi creator, mediei 
cari să desțelenească ogorul părăginit al sănătăţii nea- 
mului pentru a crește şi îngriji generaţii robuste, econo- 
mişti, economi şi meseriaşi cari să pună în folosul uma- 
altăţii tot ceea ce pământul şi ereerul ne pot da ete, de 
sigur vor putea crea o vieaţă superioară, în care valoarea 
individului va fi măsurată nu după ceea ce a putut lua 
dela alţii pentru sine, ci după ceea ce a fost în stare să 
dea dela sine în folosul semenilor săi. 

A zugrăv! această vieaţă e un lucru foarte ispititor și 
se potrivește caracterului visător al românului. Noi însă 
trebue să rămânem pe planul realităților. Să facem tot 
ceea ce putem face în prezent cu mijloacele noastre re- 
duse — mâine încadraţi în viitoarea politică dsmograjică 
a ţării — în folosul noilor generaţii, lăsând în sarcina vt- 
itorului răspunsurile la îndoielile chinuitoare ale filosofului 
Vasile Pârvan care se întreabă: „Cine va lămuri pe viitor, 


443 


care-i sensul existenţei naţiunii noastre? Cine va feri na- 
ținnea noastră de tragedia eroului dus pe căi greşite tot 
mai departe de biruinţă? Cine va crește națiunea noastră 
întru eroismul activ, creator și sigur de rostul jertfei sale? 
Cine va învăţa națiunea noastră, ce e ideea în vieaţa po- 
poarelor, ce e întruchiparea spre veșnicie a gândului în 
forma vie şi în puterea renăscătoare? Cine va da naţiunii 
noastre suprema sanctificare a scopului vieţii spirituale, 
acordarea întru sublim a scopurilor individuale, cu cele 
soclale și cu cele universale; eine va revela naţiunii noa- 
stre sublimul vieţii spirituale active, ca biruire a morţii 
celei a toate distrugătoare; cine-i va revela armonia eternă 
dintre legile neschimbate din Cosmos şi legile după care 
se ritmează gândul nostru, omenese? 

Vor fi preoţii jertfei, ori vor fi preoţii hranei?“ 

Sunt întrebări, la cari nu noi şi nu în acest loc, vom 
putea da răspunsurile. Nouă ne ajunge să știm că, făcând 
tot ce putem şi suntem datori să facem pentru a crește 
generaţii viguroase ca trup şi ca suflet, numărul „preo- 
ților jertfei“ eu siguranţă se va mări, al acelor preoţi, cari 
la o viitoare încercare mare a neamului, ce va veni cu 
siguranţă, nu vor pregeta să-şi verse sângele întru conti- 
nuarea une! istorii bimilenare pe creasta Carpaţilor. 

Dacă noi, cei de astăzi, vom reuşi să lăsăm drept 
moştenire un alt climat spiritual al satului și al orașelor, 
dacă vom reuşi să înjghebăm un început solid şi: durabil 
de grijă pentru numărul şi sănătatea fizică și morală a 
viitoarelor generaţii, ne-am făcut datoria, pe care poetul 
pătimirii noastre a deținit-o ca pe o punte asvârlită între 
trecut și viitor. 

lar când lumina din jurul nostru se va termina și din 
toate faptele noastre nu va rămâne decât un ecou, când 
după învăţătura lui Carlyle, nimeni nu va întreba dacă am 
fost fericiți în vleaţă, e! va întreba ce am făcut, ce gând 
sublim este să putem spera că ecoul faptelor noastre şi 
ale urmaşilor noștri, va suna ca un cântece de biruință 
daco-romană. 


443 


Figuri şi fapte pilduitoare, din trecut. 


+ Alexandru lupeanu-Melin 
discurs ţinut la înmormântarea sa 


de Dr. G. Preda, 


vicepreşedinte al „Astrei“. 


Membrii Asociaţiei culturale „Astra“ se asociază do- 
liului ce lovește familia, cunoszuţii, întreg Blajul ṣi pot zice 
întregul Ardeal, aducând prin glasul meu, un sincer omagiu 
memoriei profesorului A. lupeanu, fost membru în comi- 
tetul central și al secției literare a „Astrei“, fost preşe- 
dinte al despărțământului judeţean central din Blaj. 

Moartea profesorului A. Lupeanu ne aduce odată mai 
mult convingerea, cât de puţin se poate conta în vieaţa 
de pe acest pământ. Un om pe care-l consideram cu toţii 
robust şi rezistent în lupta pentru traiu și pentru propă- 
şirea neamului, un om vigilent în toate și pentru toate, 
deodată este răpus prin boală şi apoi scos din mijlocul 
nostru, tocmai atunci când putea să aducă serviciile cele 
mai mari și cele mal importante neamului și ţării. 

Boala profesorului Dupeanu (care a adus tristeţea în 
„sufletul nostru), a constituit o surpriză din cele mat dure- 
roase. 


Ne obișnuisem să vedem în profesorul Dupeanu pe 
profesorul pedagog, care ştia cum să şi instruiască și să-şi 
educe elevele, pe seriitorul popular care prin panai mă- 
estrită desvolta în popor gustul literar şi dragostea pentru 
slova românească pe publicistul eare căutând să îndrepte 
gândul spre felurile înalte ale vieţii, lăsa cele mai pre- 
țloase pagini în numeroasele reviste, ziare, broşuri, mono- 
grafii ete. la care colabora; pe conferenţiarul care prin 
limbajul său frumos, blând, distins, prietenos, fermeca au- 
ditorul, în sfârșit pe apostolul cultural şi neîntrecutul pro- 
păgandist care cutreerând comunele din despărțământ, nu 
numai că semăna idei înțelepte, dar iniţia, organiza, în- 


44A 


druma pe alţii, pentru o cât mai rodnică activitate și reall- 
zare a scopurilor „Astrei“. 

No! colegii din comitetul central nu putem uita nici 
un moment pe „Melin al nostru“, pe acel coleg activ, op- 
timist, care punea căldură şi bună voinţă nu numat în lu- 
crările: sale literare şi sociale, dar în toate însăreinările 
ce 1 se dădeau. Nu putem uita pe omul modest, blând care 
fără să jignească pe cineva, știa să și câștige numai stima 
și iubirea tuturor. 

Bste imposibil ea în cuprinsul unui discurs ca cel de 
față, să se poată expune.toată opera culturală, literară, 
.şeolară, naţională, ete. a acelui ce a fost un om al șeoalei, 
al bisericii, un scriitor, un literat, distins propagandist cul- 
“taral. 

Mă voiu mărgini în a rezuma numai acea parte din 
activitatea sa prin care sa legat mai mult de „Astra“ și 
.de scopurile ei. 

Membru activ al „Astrei“ încă din 1909, ela fost ales 
“în 1925 membru în comitetul central al Adunării generale 
-dela Reghin. In 1929 este ales membru activ al secției i- 
terare, iar în 1930 este ales președinte al despărţămân- 
tului central judeţean al „Astrei“ cu reședința în Blaj. Tot 
“în acest an se înscrie membru pe vieaţă. 

Dacă activitatea sa publicistică şi literară o începe 
în 1906 scriind articole la revista culturală „Răvașul“ din 
“Cluj, activitatea sa de propagandist cultural al „Astrei“ o 
începe în 1912 cu volumul său „De vorbă cu sătenii“, o 
prețioasă bijuterie cu sfaturi şi îndemnuri pentru popor. 

A colaborat eu articole la vreo 20 reviste și ziare 
din ţară, citez printre cele mai importante „luceafărul“, 
Revista politică și literară, „Ramuri“, „Cultura Creștină“, 
„Amieul 'Tinerimii“, „Transilvania“, „Societatea de mâine“, 
„Telbuna“, „Drapelul“, „Cuvântul“, „Patria“, „Adevărul“ ete, 

A redactat personal revista „Cosânzeana“, „Solia Sa- 
telor“, Albumul Augustin Bunea, ete., iar în timpul din urmă 
gazeta populară „Unirea Poporului“. 

A scris numeroase schiţe precum a fost: „Povestiri 
pentru copil“. „Schiţele de vrajbă din revoluţia dela 1848“ 
şi piese de teatru ca: „Fetiţa orfană“. 


445 3 


Blajul lui seump l-a descria în „Călăuza istorica a Bla- 
jului“, „Sufletul Blajului“, „Ce este de văzut la Blaj“, „Blajul 
istorie în icoane“, „Biblioteca centrală din Blaj“, ete. 

Numeroase sunt volumașele lui cu: „Copii în răsboiu“, 
„Sămânţa viitorului“, „Pliugul domnului“, „Povestirea lui 
Achirie scoasă din hârtii bătrâne“ „Insemnări din ltalia“ ete. 

Unele din ele au fost date în biblioteca populară a 
„Astrei“ precum au fost: Minunatele întâmplări ale lui Niţă 
Zdrenghea la București, în America şi aturea. 

De altfel multe lucrări şi conferinţe au fost expuse sub: 
efigia „Astrei“. 

A făcut şi traduceri precum a fost lucrarea lut A. 
Wetzel: „Datra familiară“. 

Indată după proclamarea unirii pentru a combate cu- 
rentele anarhice ce începeau să-şi ridice capul, a scris 
volumașul „In pragul vremii“, în care combătea aceste cu- 
rente şi arăta care era datoria de atunei a neamului ro- 
mânesc. ŞI această lucrare ca şi toate scrierile sale este 
înviorată de un sănătos umor popular, de o temeinică cu- 
noaştere și putere de observaţie, ce le împrumută o solidă 
valoare literară. 

Stă în mintea tuturor încă faptul, cum după răsbotu, 
mulţi membrii ai „Astrei“ vrăjiţi de realizarea visului de 
secole și cuprinși de dorui parvenirii, uitaseră să se mai 
ocupe de continuarea firului activităţii ei întrerupt pentru 
un moment prin răsboiu şi se arătau foarte îngăduitori pe 
teren naţional și destul de indiferenți pe teren cultural. 


„Astra“ în acele vremuri grele își găsește printre alte 
sprijine, graiul și serisui profesorului Izupeanu. 

Oţelit sufletește el începe cu mult entuziasm, cu multă 
încredere, alături de alți distinși membrii ai „Astrei“ din 
Blaj, o ofensivă culturelă în domeniul popularizării cul- 
turii prin explicarea pe înţeles a tuturor cunoștințelor ce 
pot înlesni vieaţa săteanului şi deștepta mintea lui. 

Din Blajul cultural și religios, din orașul cu atâtea bune 
datins, tradiţii şt obiceiuri identificate cu scopurile „Astrei“, 
profesorul Lupeanu își trăgea seva necesară pentru a face 
spiritul său mat rodnie la încurajarea și stimularea celor 
ce se arătau desinteresaţi în realizarea scopurilor „Astrei“. 


446 


Propagând la sate cât mai mult cultura și bunele mo- 
ravuri, profesorul Lupeanu, făcea poporul conștient de in- 
dividualitatea şt originea sa, de forţele, datoriile și drep- 
turile sale. 

Bi era convins (de altfel ca şi noi toţi) că numai astfel 
se poate aduce mai sigur și mai repede unitatea noastră 
românească şi realizarea aspirațiilor neamului. 

Activitatea profesorului Lupeanu la „Astra“, rămâne 
nu numai ca un apostolat al luptei pe teren cultural și na- 
tional, dar ca un nobil exemplu de vieaţă pentru genera- 
tiile viitoare. 

Tinerimea trebue să vadă în opera profesorului bu- 
peaânu odată mai mult străduinţele puse de un membru de- 
votat al „Astrei“, întru luminarea poporului şi menţinerea 
personalităţii sale etnice. 

Această tinerime trebue să ştie că profesorul Lupeanu 
este greu de înlocuit şi că elnuse va odihni în pace decât 
numa! atunci cândva şiicăea se arată vredaică urmașşăa 
lui, răspunzând cum trebue obligaţiilor culturale și naţionale. 

De astădată nimeni şi mai ales no! colegii dela „Astra“, 
nu ne vom mai bucura de sfaturile sale înțelepte, de aju- 
torul său cultura! şi moral. 

Dormi în pace iubite coleg, noi cei ce te-am cunoscut 
și apreciat, îți putem spune sincer că ţi-ai împlinit datoria, 
că ai lucrat constant şi în conformitate cu conştiinţa ta, 
că ai fost totdeauna activ, bun, just, indulgent; dând pentru 
popor tot ceea ce poate da bunul patriot, profundul cu- 
getător, entuziastul apostol cultural. 

Opera ta plină de devotament şi sacrificiu duce în 
faţa mormântului nu numa! via gratitudine a acelor ajutaţi, 
dar viul regret al tuturor acelor ce au putut-o cunoaște şi 
valorifica. 

Fie ca regretele tuturor acelora ce te-au cunoscut şi 
ti-au prețuit mintea, inima şi sufletul, să calmeze durerea 
acelor membrii din familie pe care-i laşi pe acest pământ. 

Din, adâneul inimii noastre, noi adresăm familiei sin- 
cere condoleanţe, iar ţie dragă coleg, întrun suprem salut 
îți spunem că: plângem sincer plecarea ta și că vom pă- 
stra și onora etern memoria ta, amintirea faptelor tale, 
amintirea colegialităţii și prieteniei tale. 


447 2% 


Indrumări culturale. 


Cum am procedat la reintroducerea por- 
tului național în comuna mea natală 


de Lucreția Lăzărescu, 
înv, Pătaş jud. Caraş. 


De sigur că una din calitățile primordiale, care stau 
la baza etică a unui popor, menţinându-i specificul, este 
portul naţional. 

Portul naţional românesc din punct de vedere estetie 
prezintă comoara poporului nostru. Doveai ne sunt marile 
expoaiţii din ţările streine, unde costumele noastre naţio- 
nale au fost admirate şi premiate. Portul nostru însă în 
decursul veacurilor a suferit modificări, a început chiar să 
fie împestriţat cu împrumuturi streine. Nu există sat cât 
de modest în care curentul modernist să nu fi pătruns, 
să altereze întru câtva portul naţional indigen. Mătasa și 
pantofii de lac au luat locul cămăşilor de in și cânepă și 
a opincuţelor, atât de gingașe şi practice locuitorilor. Şi 
tocmai în combaterea influențelor cari n'au înfrumseţat deloe 
portul naţional și în reîntroducerea lui, am căutat să lucrez 
în comuna mea, prin lucrarea costumelor naţionale cu ele- 
vele mele şi cu fetele dela cursul de adulţi, prin împâr- 
țirea modelelor cu iile frumoase, care le-am avut ca bază 
în modificarea portului naţional. Un obiceiu părăsit, cu 
greu mai poate fi readus la vieațţă. Nu este ușor a com- 
bate luxul şi a reîntroduce costumul vechiu, unde a început 
să dispară. Oricâte conferințe, n'ar ajunge să facă pe o 
ţărancă, a se reîntoarce la portul ei; ea care nu știe decât 
să imite. De aceea cel mai preferabil mijloe de a combate 
luxul, ce s'a încuibat în inimile tuturor, este exemplul. Și 
acest exemplu am căutat să-l dau prin introducerea co- 
stumelor naţionale în școală, din primul an de funcționare 
în învățământ. Dispăruseră frumoasele și măruntele cusă- 
turi vechi, lucrate pe 2—3 fire pe mâneca întreagă a por- 


448 


tului vechi, dispăruseră şi opregele cu bătătura atât de 
măestrit lucrată, în culori atât de asortate. Nu mai amin- 
tese pieptarul alb cu încrustarea florilor şi conturul negru 
de miel, atât de artistic lucrat, care a fost înlocuit eu iliee 
de catifea pentru sărbători şi de gheba din dimie, care 
azi nu se mai pomeneşte. Opregul din faţă s'a înlocuit cu 
şorţuri cumpărate, ba chiar şi bluzele cumpărate au în- 
ceput să facă mândria celor înstărite. 

Văzând că portul vechiu e pe cale de dispariţie și 
cât de grele sunt cămășile întregi cu modei pe întreaga 
mânecă și care nu mai prezentau motivele românești vechi, 
am introdus portul naţional eu altiţa și cu şirurile lucrate 
rupte din altiță, spre a înlătura șirul modelelor atât de uriite, 
care au fost alese la ocazie și care pentru ochiul artistie 
nu mai prezintă specificul original românesc. Spre a le 
evita şi de pe spate și piept, unde erau lucrate, fie răzleţ, 
fie șiruri, am introdus peste tot uniformitatea modelului de 
iie. Poalele fiind mai practice și ușor de aranjat separat, 
le-am despărţit de iie. in locul opregelor am introdus pre- 
steleile ţesute în război, cari mi s'au părut mai practice, 
dar asupra cărora într'alt costum, tot uniform, am revenit. 
Prin introducerea presteleilor am căutat să combat șoar- 
tele, care luaseră locul opregelor, cumpărate din diferite 
materii și mai ales mătasă atât de scumpă, pe care am 
aplieat un frumos model lucrat în fir alb. Pantofii şi ghe- 
tele cari luaseră locul opineilor, le-am înlocuit eu pantofi 
de casă sau cipiei, lucraţi din lână şi montați tot pe opincă. 

A fost deajuns ea un număr de 12 fete (spre mâhnirea 
mea că n'am reușit să introduce peste tot, uniforma eostu- 
mului naţional, în școala primară, cum intenţionam) să 
apară cu frumoasele li, cu poale lucrate cu model numai 
jos fără şirurile pe margine, eu prestelcile ţesute, ca restul 
fetelor din sat să-și înceapă și ele modele cu altiță şi să 
imite întocmai costumul lucrat. Feumuseţea unifarmii co- 
stumelor naţionale s'a văzut mai bine în executarea dan- 
surilor naţionale dela serbăr!. Când am apărut prima dată 
eu elevele mele la sfinţirea monumentului lui Eftimie Murgu 
din Bozovici, toată lumea a admirat singura uniformă care 
se găsea printre ceilalți elevi. De atunci colegele mele au 


449 


încercat să realizeze acest deziderat al şeoalei primare, 
dar care s'a extins numai asupra câtorva eleve. 

Aceste costume în al doilea an, adică în 1928, le-am 
împrumutat sorei mele la școala din Anina unde nu existau 
costume naţtonale, majoritatea locuitorilor fiind minoritari, 
decât după ce leau admirat prima dată pe scenă la dansuri 
naţionale. De atunci au început mamele să facă pentru 
fetele cele mai miei, iar elevele din clasele mai mart să 
țucreze la şcoală. 

Astăzi! cele ma! frumoase modele pe care le lucrează 
fetele în sat, au altiţa atât de frumoasă pe care eu am ad- 
mirat o atât de mult. lar băieţilor cari execută dansurile 
naţionale alături de fete, le-am aplicat la cămăşi același 
model, al fetelor. 

Portul vechtu este frumos dar greu de purtat zilnic. 
De aceea nu cred să-l pot reîntroduce decât doar pentru 
sărbători. 


150 


Material pentru conferințe, şazători, ete. 


Ştiinţa la români 
(Material pentru una sau două conferinţe) 


de Petre Sergescu. 


Românii au fost aşezaţi la răscrucea drumurilor prin eare po- 
poarele barbare au năvălit în Buropa. De aceea rolul lor în veacurile 
de demult a fost să lupte pentru menţinerea civilizaţiei lor. ln timp ee. 
popoarele din Apus îşi construiau observatoare, universităţi, catedrale, 
monumente, noi sufeream aproape în fiecare an invazii barbare, eare 
ardeau tot ce găseau în cale, făcând cu neputinţă orice preocupare 
statoruieă de ştiinţă. Chiar acum gaptezeci de ani, bande de turei tre- 
ceau adesea Dunărea şi distrugeau tot ce românii înfăptuiau în timp 
de pace. 

Aceste împrejurări istorice explică de ce ştiinţa nu s'a putut des- 
volta la români aşa de mult ca la popoarele eari au trăit în linişte. 
Dar, cu toate greutăţile, românii au avut totdeuna dorinţa viie de a face 
cercetări ştiinţifice. 


In 1561 Domnitorul Moldovei Despot Heraclid a întemeiat la Cot- 
nari, lângă laşi, cea dintâi geoală înaltă de ştiinţe. Au venit la ea pro- 
fesori cunoscuți din străinătate. Nestatorniela vremurilor a făcut ca, 
după căderea lui Despot şi a Domnitorului Petru $Şehiopul, Academia 
dela Cotnari să se închidă. 


in 1640, Vasile Gupu întemeiază în laşi o nouă „Academie“. Mo- 
delul l-a luat dela Kiew, dela școala organizată acolo de Mitropolitul 
român Petru Movilă. Acest Mitropolit a fost în veacul al XVil-lea una 
din figurile cele mai de seamă ale întregei biserici răsăritene. Alţi doi 
mari învăţaţi români din veacul al XVI-lea şi-au înscris un nume ne- 
pieritor în istoria ştiinţei: Spătarul N. Milescu şi Domnitorul Dimitrie 
Cantemir. Milescu, izgonit din Moldova fiindeă a luat parte la un com- 
plot împotriva Domnitorului Ștefăniță Vodă, a ajuns profesorul şi sfă- 
tuitorul multor miniştri din Rusia; el a fost trimis ca ambasador al 
Rusiei în China. Cu această ocazie, a scris o descriere a călătoriei 
lui, care e socotită ca cea mai veche şi însemnată întroducere în 
studiul extremului Orient. Dimitrie Cantemir a fost unul diu cei mai de 
seamă istoriei ai Buropei din vremea sa; membru al Academiei din 
Berlin, cdeg acolo cu nemuritorul Leibniz, numele lui Cantemir e săpat 
pe zidurile bibliotecii Sf. Genoveva din Paris, printre cei 700 cei mai 
mari învăţaţi ai lumii. Istoria Tureilor, scrisă de Cantemir, a fost mai 
mult de un veac singura carte din care toți străinii învățau trecutul tur- 


451 


cilor. Descrierea Moldovei e iarăşi o lucrare de care orice popor ar 
fi mândru. Tabloul ştiinţijie al Moldovei din veacul al XVil-iea se poate: 
completa cu eronicarii cunoscuţi şi mai ales eu Miron Costin. 

Incepând cu veacul al XVil-lea, Moldova şi Muntenia au avut 
tiparniţe, de unde răspândeau cărţi în toată lumea creștină a penin- 
sulei balcanice. Acest rol constitue un titlu de mândrie pentru cultura 
românească. 

In 1878, principele Şerban Cantacuzino întemeiază la Bucureşti o 
„Academie“, după modelul italian ai geoalelor înalte de ştiinţă. Inspi- 
retorul acestei opere a fost uu boier învăţat, frate cu Domnitorul, anume 
Stolnieul Constantin Cantacuzino. El a tipărit, la Veneţia, cea mai veche 
hartă a principatelor. Constantin Brâncoveanu a ajutat foarte mult ìn- 
florirea şcoalei înalte din Bucureşti. Bl a trimis numeroşi bursieri ro- 
mâni în ltalia. Dintre ei, Hoisant Notara, a studiat astronomia la Padova 
şi Paris. In 1716 a tipărit, în latineşte o carte de geografie matematică, 
A ajuns patriarh al lerusalimului şi a fost socotit ea unul din cei mai 
învăţaţi patriarhi răsăriteni. Bl e stat în țară — ca patriarh — în 1718 
şi 1714, dând directive la noua organizare, de către Mavrocordat, a 
şcoalelor înalte din Bucureşti şi lași. 

Dintre ardeleni întâlnim ca matematician în veacul al XVll-lea pe: 
Gavril lvul, care a fost profesor la Diena şi la Universitatea din Cașovia. 

In veacul al XVill-lea, frământările politice nu au fost favorabile 
desvoltării învăţământului superior românese în Muntenia şi Moldova. 
Totuşi, se fac multe reforme şeolare asemănătoare cu cele ce se în- 
cereau pe atunci în Apus. Pe lângă gcoli, mulţi Domnitori sau boieri 
creaseră diferite instituţii ştiinţifice. De exemplu, în Moldova exista pe 
la 1761 un foarte însemnat observator astronomie, în palatul domnesc. 
Celebrul matematician italian Boscoviei, care a vizitat Moldova atunci, 
aminteşte insirumenie de observaţie astronomică, inventate abia de: 
câteva luni la Gondra şi care se găseau în observatorul din laşi. la 
Galaţi era un mare şantier pentru construit vase de călătorit pe mare. 
Boscoviei a fost adânc impresionat de mărimea şi soliditatea acestor 
vase. Din păcate, ele erau întrebuințate de Turci, cari ni le luau, graţie 
împrejurărilor politice. Numeroase biblioteci domneşti, boiereşti sav pe 
la mânăstiri completează acest tablou. 

In Ardeal, unirea cu Roma a făcut să reinvie sentimentul latinităţii, 
dorinţa de a ne cunoaşte trecutul și de a înainta în giiință. Veacul at 
XVIll-lea a văzu! apariţia lui Şineai, Hiain, Petru Maior, a tipografiei 
din Buda. 

Redeşgteptarea curentului naţional în ştiinţă se face aproape în 
acelaș timp ca în Ardeal şi în Moldova şi Muntenia. Bl a fost grăbit 
de numeroși fugari feancezi, cari au părăsit Franţa din cabza marei 
revoluţii. În 1795, episcopul Amfilohie din Hotin tipăreşte la lagi prima 
aritmetică românească; el e şi autorul unei „geografii româneşti“. Prin 
reforma făcută, după sfaturile mitropolitului Stamate, „academiile“ au 
obţinut un program cu mai multe cursuri de ştiinţe, ca înainte. Trebue 
insemnat că acele două academii din laşi şi Bucureşti, au continuat së 


452 


existe, sub diferite forme, din veacul al XVIl-lea până la crearea uni- 
versităţilor româneşti. Incepând eu 1813, boierii moldoveni cer ea în- 
vățământul ştiinţelor să se facă în româneşte. Cu toată împotrivirea: 
Domnitorilor şi Dregătorilor greci, în 1818 este numit ca profesor de 
matematici la lagi G. Asachi, fost student la Lwow și Viena, membru. 
al mai multor academii din ltalia, autor de cărji de matematici în ro» 
mâneşie, poet delicat influenţat de lirica italiană. Asachi a condus. 
timp de câteva decenii învățământul ştiinţiție în Moldova. In acelaz 
timp, la Bucureşti se reorganizează învăţământul șttinţifie în româneşte, 
la colegiul Sf. Sava, unde ardeleanul G. Lazăr, din Avrig, aprinde fla- 
câra sfântă a dragostei de neam şi de ştiinţă. După moartea, eu totul 
prea timpurie, a lui bazăr, un elev al lui, supranumit „părintele litera- 
turii româneşti“, 1. Eliade Rădulescu, a făcut cursul de matematice până. 
la 1878. Scriitor neobosit, tipograf, mare animator, Eliade hăduleseu a 
publicat o aritmetică în 1832 (prima ariilmetică românească publicată 
în Bucureşti). Boierii munteni au trimis bursieri pentru studiul ştiinţelor 
în ltalia şi Paris. De atunci începe influenţa franceză asupra ştiinţei 
româneşti. Printre tinerii cari au studiat atunci la Viena şi Paris, Pe- 
trache Poenaru a fost adevăratul director al învăţământului gtiinţifie în 
Muntenia timp de aproape patru decenii. Bl însuşi a scris câteva cărţi 
de matematici, a inventat cel dintâi stilograf. 

In Ardeal, medici români ca Molnar Pinariu, aduceau multă faimă. 
numelui de român. 

Regulamentul organie din Muntenia şi Moldova, redactat eu aju- 
orul multor boieri români învăţaţi, aduce o admirabilă organizare a 
studiilor de ştiinţă. ln 1830 se prevedea un curs de Analiză Matema- 
tică (baza de azi a matematicilor superioare), pe când în universităţile 
din Seoţia, acest studiu se introducea abia cu câțiva ani mai înainte, 
deşi unul din creatorii analizei a fost — în veacul al XVil-lea — ne- 
muritorul învăţat englez l. Newton. Acest simplu fapt arată cât de bine 
se orientau în problemele de ştiinţă boierii români de acum un veae. 
De fapt, Academia Mihâileană din lagi, a urmat pregramu! indicat de 
regulamentul organic. Printre cei mai străluciți profesori ai Academiei. 
Mihăilene, trebue citat istoricul gi marele ministru al lui Cuza, Mihail 
Kogălniceanu. 

ln 1860 se crează Universitatea din laşi şi în 1853 cea din Bu- 
cureşii. Aceasta însemnează epoca în eare românii încep să creeze: 
în ştiinţă. Până pe la 1800, rolul celor mai de seamă învăţaţi români a 
fost să organizeze instituţiile gtiiţijice, fără de care nu se poate con- 
cepe o muncă cu adevărat științifică şi anume: laboratoarele, biblio- 
tecile, observatoarele astronomice, stațiunile biologice, institutele de 
medicină. Deci savanții din epoca 1860—4200 au rolul de adevăraţi 
precursapi. Em. Bacalogiu e primul ron.ân care publică studii de ma- 
tematici înalte în revistele din străinătate, în 1859. Cursurile lui publice 
de fizic, cu experienţe, alrăgeau tot tineretul Bucureştiului Dumineca 
la Universitate. Spiru Haret, cel dintâi român doctor în matematici din 
Paris a fost marele organizator al şeoalei românești; teza lui din 1878 


453 


despre stabilitatea sistemului planetar este amintită şi aai în toate ma- 
rile cărţi de astronomie din străinătate. Dl D. Emanuel, doctor în ma- 
tematiei din Paris în 1879, a fost timp de cincizeci de ani profesorul 
neobosit al tuturor generaţiilor de ingineri, ofițeri şi matematicieni. Dl 
N. Coculescu, a izbutit să construiască mândrul observator astronomie 
din Bucureşti; Gr. Cobălcescu a îndreptat cercetările românilor spre 
studiul pământului lor. Dr. C. L Istrati a fost un mare chimist cu nume 
european, cartea lui despre chimia organică a fost luată ca punct de 
plecare în multe lucrări străine, iar cursul lui de chimie a fost între- 
buinţat zeci de ani nu numai în liceele româneşti, dar şi în cele fran- 
ceze; pe lângă acestea Dr. œC. |. Istrati a fost un mare însujleţitor al 
ştiinţei româneşti. bui îi datorim Societatea de ştiinţe din Bucureşti, 
congresele pentru înaintarea ştiinţelor, neuitata expoziţie din 1906, prilej 
de renntre a românilor din toate ţinuturile. Alt chimist cunoscut în străi- 
nătate a fost N. Teclu, care a descoperit o lampă foarte folositoare 
pentru mineri. Dr.-ul Branza a fost iniţiatorul botanicei în România. ln 
medicină, după Carol Davila, întemeietorul învăţământului medieal, au 
urmat medici aga de renumiţi încât timp de zeci de ani, nenumărați 
studenţi s/răini urmau cursurile facultăţii de medicină din Bucureşti. 
Intre medicii cei mai ilugtri din această epocă de precursori trebue 
însemnat V. Babeş, celebru bacteriolog, al cărui nume e legat de des- 
coperirea multor bacili de boale infecțioase. Ba laşi s'a format o şeoală 
ştiinţifică, sub imboldul lui P. Poni; acolo a apărut, între 1883 şi 1t89, 
cea dintâi revistă ştiinţifică românească: Recreafiuni ştiinţifice. Numele 
îngirate mai sus de savanţi români de mare valoare, nu dau o listă 
completă, ei sunt numai exemple. Fiecare din noi poate găsi şi alte 
nume de bărbaţi de seamă. care au făcut mare renume ştiinţei româ- 
neşti. 

După 1900, prin munca precursorilor, s'a înfăptuit la noi o tânără, 
dar viguroasă şcoală ştiinţifică. Invăţaţii români sunt preţuiţi în străi- 
nătate, unde sunt adesea chemaţi să expună în lecţii şi conferinţe roa- 
dele muncii lor. Sute de învăţaţi s'răini colaborează azi la revistele 
ştiinţifice româneşti, iau parte la congresele noastre; întrun cuvânt, ne 
socotesc egali cu ei în ştiinţă. Când ne gândim că acest drum imens 
a fost străbătut numai în şaptezeci de ani, trebue să câştigăm cea mai 
adâncă încredere în puterea creatoare de ştiinţă a neamului românesc. 
in Apus, universităţile dăinuiesc de gapte-opt veacuri, noi nu le avem 
decât de câţiva zeci de ani. Şi totuşi, vieaţa ştiinţifică românească se 
poate mândri că e la un nivel asemănător cu cel din Apus, 

S'ar putea da zeci de exemple de savanţi români foarte ennos- 
cuţi gi admiraţi peste hotarele ţării. lată, ca indicație necompletă, cå- 
teva dintre aceste personalităţi: Matema;icieni Anii G. Ţiţeiea. D. Pom- 
peiu, regretatul Tr. Lalescu. Fizicieni anii C. Miculescu gi D. Hurmu- 
zescu ale căror măsurători în legătură cu iuţeala luminei, făcute de 
peste 35 de ani, sunt citate şi azi, di P. Bogdan, pe care Universitatea 
din Naney l-a proclamat Doctor „honoris causa“, cea mai mare di- 
stineţie pe care o poate da o universitate, di Vasileseu Karpen. Chi- 


454 


mişti dl G. Longineacu eare, deşi a pierdut vederea din tinereţă, a des- 
coperit legi fundamentale în problemele referitoare la gaze, dl N. Dă- 
năilă, organizatorul institutului de chimie industrială din Bucureşti, dl 
N. Costăchescu. Nafuralişti C. Bsareu animator nepreţuit creatorul Ate- 
neului Român din Bucureşti, loan Athanasiu fiziolog atât de apreciat 
încât i s'a oferit direcția unui institut gtiințifie în Franţa, medicul psi- 
holog care a fost o celebritate dar a murit din nefericire mult prea 
tânăr N. Vaschide, zoologul Vitzu, dl E. Raenviţă, care a făcut parte 
din o expediţie la Polul Sud, a fost subdirector al unui laborator în 
Franţa, a creat o întreagă disciplină şiiinţifieă, e directorul unei mari 
reviste internaţionale tipărită în Paris, dnii Gr. Antipa şi l. Borcea, cu- 
noscători adânci ai vieţii din mări, Anii Bm. Teodorescu, agronomul 
G. lonescu Sisegti. Geologi dl b. Mrazee, autorul unei teorii foarte cu- 
noscute asupra originei petrolului, dl |. Simionescu neobosit animator 
al ştiinţei şi conştiinţei româneşti, dl Sava Atanasiu. Medici ilustrul neu~ 
rolog Dr. G. Marinescu, a cărui călătorie în Ameriea de Sud acum 
câjiva ani a fost un triumf al ştiinţei româneşti, celebrul chirurg Toma 
loneseu inventatorul stevainei, colaborator la unul din marile tratate 
de medicină publicate la Paris, N. Paulescu unul din inițiatorii aetua- 
lului tratament al diabetului, di Devadiii, care a ajuns la deosebită 
cinste de a fi numit subdirector general al lustitutului Pasteur din Paris 
şi a fost răsplătit de Academia din Paris cu cel mai mare premiu, de 
o sută de mii de franci (un milion de lei) pentru „binefacerile aduse 
omenirei“ prin cercetările sale medicale, regretatul prof. Dr. l. Canta- 
cuzino fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Paris, 
dl Dr. Danielopolu. Ca ingineri, după organizatorul cunoscutei Şeoale 
de poduri şi şosele din Bucureşti G. Duca, trebue citat A. Saligny, 
care a construit podul dela Cernavoda, cel mai mare pnd din Buropa 
în timpul când a fost construit. Această operă e o adevărată fală a 
ingineriei româneşti. Ea a contribuit mult la încrederea ce ţara noastră 
şi-a pus-o în inginerii ei. lng. Gogu Constantinescu, creatorul teoriei 
sonicităţii, e unul din cei mai cunoscuţi inventatori din Londra. Ing. lon 
lonescu a creat şi conduce de 40 de ani, cu o râvnă extraordinară 
revista Gazeta Matematică, unde s'au format mii de tineri 

Bine înţeles, aceste exemple pot fi înmulţite. Ble nu sunt date 
decât ca indicație. S'ar putea mări lista şi eu alţi savanţi de seamă în 
ştiinţele exacte citate mai sus, sau cu creatori în alfe domenii ale vieţii 
ştiinţifice. De pildă, în istorie, opera unui N. lorga e o mândrie pentru 
orice popor. Consecinţă impresionantă: în zilele noastre, Istoria im- 
periului turcese cea mai răspâdită în lumea întreagă, e aceea a dlui 
N. lorga, care continuă astfel opera lui Dimitrie Cantemir. A fost sortit 
ca la o depărtare de două veacuri, tot câte un român să serie pentru 
lumea întreagă, Istoria imperiului otoman, 

Sute «le savanţi români, bătrâni şi tineri, îşi cheltuese munca de 
fiecare clipă ca să smulgă o fărâmă din tainele universului şi să mă- 
rească astfel prestigiul ştiinţei româneşti. Avem o adevărată armată 
de cercetători ai ştiinţei, iar munca colectivă făurită de ei e enormă 


455 


Un singur exemplu va face să putem aprecia această muncă. Univer- 
sitatea din Cluj a publicat în mod oficial, in afară de opere personale 
ale profesorilor ei, un număr impozant de lucruri, dela 1920 de când 
ființează. Şi anume, s'au publicat la Cluj: 15 volume tipărite de cursuri 
universitare ; 12 coleeţii neperiodice de publicaţii ştiinţifice şi literare 
în 70 de volume; 18 reviste şi publieaţii științifice periodice în 136 de 
volume. | 

Putem spune că, cu drept cuvânt, românii sunt un popor care 
are dorinţa cea mai viie de a se afirma prin ştiinţă şi că realizările de 
până acum sunt cele mai bune semne că această dorință se poate în- 
depliui cu prisosinţă. Să avem deei îneredere în geniul creator al ro- 
mânismului. 


Beţia 
(Conferinţă poporală) 
de Dr. E. Nicoară. 


Cu durere în sujlet şi cu lacrimă pe geană se scriu aceste rân- 
duri, iubite cetitor. 

Da. Fiindeă e vorba de niște adevărate slăbiciuni, cari ne fac 
să nu mai fim oameni. 

Niei lui Dumnezeu din ceruri nu slujim, nici binele nostru propriu 
nu-l servim, nici vigoarea din veacuri venită a neamului nu o cruţăm, 
nici mântuirea urmaşilor noştri nu o înțelegem şi nici cum să trăim 
nu știm, i 

Ci patimile ne sdrobese şi întunericul ne acopere cărările vieţii. 

De numit, ne numim noi creştini, dar ce este creştinese în vieaţa 
noastră? Ce fel de creştini suntem oare? 

Purtăm nume de creștini, dar faptele noastre din fiecare ceas al 
vieţii sunt fapte păgâneşii şi satanice. 

Vieaja nu ne este condusă de suflet, ci de patimi; nu este lu- 
minată de credinţă, ci de păcatele grele este întunecată; nu este că- 
lăuzită de înțelepciune, ei de porniri înjositoare este dominată. 

Nu se cunoaşte nici un animal pe lume, care să mai fi făcut 
aceea ce a făcut omul: distrugerea sa voluntară prin otrăvirea cu 
alcoolul. 

Toate animalele, toate plantele din lume se pot face mai bune, 
se pot perfecționa: pomul sălbatie prin cultivare poate deveni folo- 
sitor, animalul sălbatie — în mâna eultivatorului-îmblânzitor — poate 
ajunge de mare preţ. 

Dar omul zilelor de astăzi, pe lângă toată ştiinţa strălucitoare, 
nu vrea să devie: mai bun, mai superior, mai demn. 

Ceea ce vedem astăzi este o purtare greşită, păcătoasă şi uci- 
gătoare. 


a 


A bea zi de zi alcool, sub toate numirile lui, a răsuci o ţigară, 
sau a umple o pipă de tutun, a devenit astăzi o ocupaţiune principală 
pentru milioane de oameni, tineri şi bătrâni. 

Este aga de dureros, să străbaţi satele în zile de sărbătoare şi 
oraşele în zile de târguri. Pas de pas întâlneşti figura seârboasă a 
beţivului, eare măsoară calea dela un şanţ la altul, bolboroseşte eu- 
vinte neînţelese şi săvârşeşte fapte îngrozitoare. 

Bste un blăstăm înspăimântător că omul de astăzi încă nu a ajuns 
la acel grad de înţelepciune să înțeleagă că alcoolul nu a adus nici 
un bine, niei unui popor şi nici unui om din lume, ci alcoolul este 
otrava cea mai monstruoasă pe care a cunoscut-o vreodată istoria 
omenirii. 

Din cauza beţiei ajung la sărăeie,la boală, la suferințe, ła robie, 
şi la moarte, atât oamenii singuratiei, cât şi popoare întregi, cari s'au 
închinat acestui idol sângeros și satanie: alcoolul. 

Din cauza beţiilor ce se ţin lanţ în ţara noastră, a ajuns neamul 
nostru ia sărăcia lui de astăzi, încât în orice parte a ţării, sărăcia 
este acasă la ea și stârnește milă și revoltă. 

Nu există comună, unde românii să nu se plângă azi de sărăcie. 

Cu toate acestea, trebue să ştim că în fiecare an românii chel- 
tuese 18 miliarde de Lei nu mai pe băutură. O sumă aşa de mare, care 
aşa de bine ar putea fi folosită pentru scopuri de întărire și de înăl- 
fare naţională, prin biserici şi școli, prin cazărmi şi armamenie, prin 
spitale şi drumuri, prin iudiguiri şi căi ferate, prin băi populare-pu- 
blice şi prin case culturale şi alte organizaţiuni economice folositoare 
Neamului şi Patriei, apoi câte gospodării temeinice nu sar putea or- 
gauiza, cu case sănăloase zidite din piatră, eu grajduri raționale pentru 
vite, cu îngrădiri frumoase, cu seule economice, ş. a. m. d, cari asigură 
viitorul şi siguranța stăpânitoare în faţa altor primejdii, venite din afara 
hotarelor, iar nu otrăvitoare şi nimicitoare, ea şi băutura, pentru care 
se risipește, an de an, avuţia ţării. 

Tara, de altminirelea, are un venit relativ, foarte mic, iar grosul 
banului românesc, cheltuit pe beuturi, trece în mâna haină jidovească, 
îmbogăţind străinii, cari ne pregătese ruina şi moartea. 

lată cum aleoolul constitue marea primejdie, ce duce neamul la 
selăvie şi la robie. 

lar căile ce due la această robie şi pierzare sunt aşa de nu- 
meroase, încât sunt legate de orice acțiune particulară şi publică. 

Ca un blăstăm satanice: orice lucru în ţara asta este început cu 
băutură, continuat cu aleool şi sfârşit cu beţie. 

Dacă Dumnezeu s'a milostivit spre tine şi ţi-a dăruit o bucurie, 
bei de voig bună. 

Te-a ajuns vreo supărare trebue să bei, s'o uiţi și să te mângăi. 

Eşti sănătos — bei de „sănătate“, 

De eşti cuprins de o durere în oase, — la ce s'o scoală doce- 
torul cu îngrijirea ta — bei să scapi de durere, 


192 


Eşti ehemat la nuntă, apoi acolo trebue neapărat să bei la rând 
pentru: mire şi mireasă, pentru socrii mari și socrii mici, pentru naşul 
şi naşa, pentru preotul cununător, pentru diacul-cântăreţi, pentru bă- 
trâni, pentru tineri, pentru femeile „frumoase“ şi pentru bărbații îndră- 
eifi, pentru bucătăreasă, pentru toate rudeniile de faţă şi neprezente, 
pentru starostă şi pentru „femeia cu găina“, chiar şi pentru tiganul 
muzicanti goleşti un pahar și cheful la nuntă ţine, frate, în unele locuri 
2—3—8 zile-lanţ: pe „calea mare“, „pe calea mică“ se merge cu plosca 
mereu plină, din eare se închină neîncetat, iar şi iar şi iară, de dimi- 
neață până-'n seară și se cântă: 

„Bea-voi Duni şi bea-voi Joi, 
Bea-voi trei perechi de boi“. 

Se bea — durere — şi în caz de moarte. La casa mortului se 
întinde „comândarea“, eu beutură fără măsură, iarăşi, zile întregi. Cu 
adevărat aici: 

„in loe de lacrime de jale 
Curge vinarsul ca-'n vale“. 

La botez se face ospăț de bucurie, cu beutură berechet, 

La cumetrie, la pomeni, la hramurile sfinte, la sfinţirea bisericilor, 
a monumentelor sfinte, la sfeștaniile şcolare, la vânzări şi la cumpă- 
rări, fie cât de mici, trebue să se facă ospătare cu beutură, cu aldămaş. 

In zile de lucru se bea să răzbeşti cu muncea 

lar sărbătoarea, nici war fi zi de sărbătoare, fără băutură turnată 
de gură. 

Niei nu se poate închipui să treacă sfintele sărbători: Crăciunul, 
Auul-nou, Boboteaza, Paştele, Sân-Petrul, Sfâuta-Maria sau chiar şi o 
Duminecă, fără beutură, fără chief, fără beţie! 

Săteanu! nici nu simte că a fost la oraş, dacă nu golegte câteva 
porțiuni de ţuică, de bere sau de vin. 

Nici nu se întoarce din oraş, nici un sătean fără să nu apuce la 
cap pulină amejeală alcooliea. 

Și, Doamne, eâte nenorociri se întâmplă din acest moiiv: sunt 
unii tăiaţi de trenuri, ucişi de automobile, răsturnaţi de căruţe, înjun- 
ghiaţi de beţivi şi câte alte întâmplări ce te nenorocese, cauzate, toate, 
de beţie. 

Nu este, deci, nici o mirare, că în vârtejul acestor nenumărate 
prilejuri de a bea, se prind din ce tu ce tot mai mulţi români, eari de 
altmintrelea sunt cumpătaţi, dar fiindeă dracul le iese mereu înainte cu 
plosca plină, nu pot rezista ispitei, beau la orice prilej şi, pe încetul, 
ajung beţivi, prădalaici şi pierduţi. 

In acest mod sunt prinşi în taberile beţivilor şi flăcăii, tinerii, cari 
apoi, învățând patima diavoleescă, nu mai scapă de ea, până la ruina 
lor, materială, sufletească și trupească. 

Ruina materială duce la sărăcie, sărăcia beţivului duce la furt, 
la crimă, la temniţă, la rnina sufletească prin păcate şi greşeli sau, 
in urma băuturilor, ajung la ruina trupească, prin boli grele şi chinuitoare. 


158 


IA 


lată pentru ce, ca o datorie sfântă, se impune să împuţinăm pri- 
lejurile de a bea şi să stârpim multe din obiceiurile noastre de astăzi, 
cari primejduiese viitorul Neamului şi slăbese vigoarea de vieață a 
urmaşilor. 

ba fiecare pahar cu băutură să cugetăm la soarta nepoților şi 
s:rănepoţilur noştri, căci trăim în veacul vitezei, toate merg repede, ca 
terenul, ca avionul, ca telefonul şi ea radiofonia şi tot aşa de repede 
ne putem seufunda şi în rău. 

Acest veac recruţător ne învaţă că neamurile voiniee trupeşte şi 
limpezi la minte pot să ţină piept cu luptele vieţii şi să trăiască ovieaţă 
istorică dominatoare, iar neamul, care-şi prăpădeşie puterile trupeşti 
prin beţie şi prin alte patimi păcătoase şi-şi slăbește mintea, rămâne 
în ucmă, să lânjească în trai de robie, trebuind să piară. Cine wa pă- 
țit-o, poate s'ajungă la păţanie, prin propria sa vină şi neaseuliare. 

„. Dar, mintea slăbănogită a beţivilor, nu vrea şi nu poate înțelege 
nici un argument. Pentru această categorie de oameni, cuvântul, serisul, 
sfatul, argumentul rămâne zadarnic, fără efect, fără ascultare şi fără 
urmare. 

Şi este nespus de dureros! 

Scrisul acesta, de altmintrelea, nici nu se adresează către cei 
îndărătniei, către cei cuprinşi în mrejile patimei satanice. 

Nu pentrucă aceşti rătăciţi ştiu aşa de multe argumente, prin a 
căror văl voiese să-şi acopere patima lor diavolească, încât or ce 
minte trează stă uluită în faţa „argumentelor“ invocate. 

Câţi beţivi, atâtea argumente false. 

Beţivul flămând bea, să poată mânca, cel sătul bea să mistuie 
bine; cel însetat bea, să-i treacă de sete; dacă este căldură, el bea 
să se răcorească; dacă e ger cumplit, trebue sá bea, să se încăl- 
zească; fiind obosit, bea, să prindă putere; în zi de lueru bea, să 
poată muncii; iar în zi de sărbătoare, bea, să se mai înveselească 
puţin; dacă nu poate adormi, bea, să-i închidă somnul ochii ; dar dacă 
trebue să vegheze, bea să nu aţipească; dacă e slăbit, bea, să se 
întremeze şi dacă e gras, bea, să slăbească... ete. ete. şi iară ete. ete. 


Aceste mincinoase argumente stau însă în cea mai luminoasă 
contrazicere cu adevărul, care adevăr este, unul şi acelaş şi veşnic: 


Aleoolul este marele înşelător al omenirei, o unealtă satanică, 
bună să robească popoarele creştine şi să le pregătească ruina mo- 
rală şi ecooomică, aducându-le sub jugul străinilor. 

Deci n'avem încotro, trebue să lăsăm tagma oamenilor beţivi de 
astăzi cu toate patimile lor falş argumenfate şi să ne întoarcem cu 
sfaturile luminoase şi mântuitoare către omul zilelor de mâine, către 
românul de mâine. 

Este foarte greu să întoarcem de pe catea pierzării pe cei intrați 
pe aceasta cale, dar este mai puţin greu să închidem calea celor ce 
vin să intre pe ea, de aici încolo. 


159 


Să ne întoarcem, deci, ochii mai ales asupra tineretului nostru, 
ca să nu ajungă în mocirla patimilor dejositoare, în care se bălăcese 
părinţii, bunicii şi unchii tineretului de astăzi. 

Către voi, tineri, se îndreaptă şi cugetul clar din aceste rânduri, 
Către nădejdea de mai bine a viitorului românesc, 

O! glas de tunet dacă aş avea, să auziţi cu toții! 

O! glas de arhanghel dacă aş avea, să înjelegeţi cu toţii! 

Să auaiţi şi să înțelegeţi cu toţii, voi, cari sunteţi încă sănătoşi, 
-euraţi, cari urmaţi învăţătura geolilor românegii, a stirăjeriei, a premili- 
'tăriei şi a „Şoimilor Carpaţilor“, ai „Astrei“. 

Doi să rupeţi cu obiceiul beţiei și să ineepeţi o nouă vieaţă ro- 
-mânească, nefalsifieată prin alcool, neturburată de beuturi, neotrăvită 
de aghiazma Satanei. 

Lăsaţi să meargă spre prăpastia iadurilor sataniee pe beţivii zi- 
lelor ee astăzi, dacă nu vor să se întoarcă spre mântuire, dar închi- 
-deţi calea după ei, îndiguiţi valurile lor, să nu vă cuprindă şi pe voi 
primejdia înnecului. 

Doi să nu ascultați chemările lor către cărările beţiei, să nu pri- 
'miţi sfaturile lor drăceşii, să nu gustaţi otrava iudaică, 

judecaţi cu mintea limpede starea în care a ajuns satul vostru, 
țara şi neamul, în urma beţiilor, ce se ţin lanţ, dela un hotar la altul 
al ţării. 

Din cauza crâşmelor şi a băuturilor, am ajuns la pragul desnă- 
-dejdilor: bisericile sunt goale în Dumineci şi sărbători, iar elădirile 
lor se macină de ploi şi de vânturi; spitalele sunt pline de cei îmbol. 
năviţi de băutură; drumurile sunt desfundate ; desfrâul se practică în 
mod neruşinat; bolile ucid mii şi mii de români; cearta, bătaia, crima, 
furtul, este faptă de toate zilele; judecătoriile şi temniţile nu pot învinge 
ceata pedepselor, din cauza beţiilor. 

Dedeţi, eu un cuvânt, că patimile ne sdrobese şi întunericul ne 
„acopere vieaţa. Țara se destramă, duşmanii neamului fac ce vor în ea, 
ne fură munca şi bogăţiile, ne batjoeorese, ne poreelese de „neam de 
beţivi“, vor să pună stăpânirea lor iudeu-satanică peste noi, vor să ne 
arunce în robie, din care nu va mai fi scăpare, vor să ne ucidă cu 
otrava lor... 

O! Tineri, tineri, treziţi-vă |! 

Voi sunteţi în stare să puneţi rânduială în mersul vieţii româ- 
neşti, voi puteţi — dacă voiţi — să aduceţi mântuire Neamului şi să-i 
asiguraţi un viitor înălțător prin vieaţa virtuoasă, creştinească şi prin 
muncă neostenită de eliberare din robia beţiei. 

Tineri, nu vă lăsaţi ademeniţi de vraja ucigătoare a băuturilor! 

Tineri, voi trebue să cunoaşteţi ea din lumina soarelui şi să şiiţi 
că orice băutură este ofrăvitoare, că aleoolul este o iscodire satanică ; 
care nu poate face niciodată nici un bine nimănui! _ 

Trebue să ştiţi că băutura nu dă putere. ci repede duce la slă- 
bire, doar cu cât bea cineva mai mult, cu atât slăbese şi forțele lui 
încât nici umbla nu mai poate. 


160 


Ce putere dă băutura dară? 

"Tineri, voi trebue să şiiţi, eă băutura nici nu hrăneşte şi niei nu 
potoleşte setea, căci ea otrăveşte stomacul, încât pierde simţământul 
de foame gi de sete. 

Băutura nu poate nici să încălzească, ei înşelătoare fiind, lär- 
gegte vinele de sânge, care dă pe o clipă o simţire de căldură, ca 
apoi trupul întreg să se răcească, uneori de moarte, prin răcirea re- 
pede a sângelui întreg. 

Băutura alcoolică, nu aduce nici veselia, nici voia bună, ci ne- 
încetat aduce: cearta, neinţelegerea, bătaia, înjunghierea, crima după 
care urmează: de o parte suferinţa, spitalul, moartea, de altă parte 
aduce; jandarmul, lanţurile, judecata şi temniţa. 

Băuturile nu dau nici sănătate şi nici nu întărese sângele, ci bău- 
tura întrebuințată zilnic, chiar şi în măsură mică, cauzează o mulțime 
de îmbolnăviri. lată ee boli produe băuturile: vinul, țuica, berea, ete, 

Gura beţivului este arsă; pe buze, pe limbă, la colțurile gurei 
alcoolul produce rane, cari pot trece la cancer (rac) şi nu se vindecă 
decât prin operaţiuni sehimonositoare. 

Găâtlejul beţivilor este jupuit şi ars, din această cauză ei simt o 
sete chinuitoare, râgăituri acre şi rău mirositoare. 

Stomacul beţivilor este inflamat, are pelița aprinsă, pe suprafaţa 
interioară se produce multe-multe rane mici. Alteori se formează pe 
stomae o rană foarte dureroasă, numită ulcer, care face pe om să nu 
poată mânca, să aibă dureri-greaţă-râgăieli-vărsături şi produce slă- 
birea bolnavului. Deseori ulcerul trebue operat, seojându-se aproape 
jumătatea stomacului, iar, dacă uleerul nu este operat la timp, se pre- 
schimbă cu timpul în cancer şi cauzează moartea înainte de vreme. 

Băuturile alcoolice din stomac şi din intestine repede se absorb 
şi, ajungând în sânge, eu circulaţia sângelui se preumblă în toate or- 
ganele şi le îmbolnăvește pe toate: întâi le umflă, apoi le produce in- 
flamaţia şi mai târziu le arde, le distruge pe toate, aşa, că nu vor mai 
putea funcționa normal, ei por eauza turburări așa de grave, încât vor 
produce moartea. 

Astfel inima, această minunată maşinărie, care fără încetare duce 
circulația sângelui, bătând la fiecare minut de câte 70—80 ori, se îm- 
bolnăveşte repede sub otrava aleoolului. Mai întâi cantitatea băuturilor, 
cele 2—3 pahare cu bere, sau acel chilogram de vin,au darul să lăr- 
gească şi să umfle inima, încât, la examen radioseopie (raze, cari fae 
omul străveziu), inima omului apare foarte mare, cât inima boului. Apoi 
aleoolul atacă şi arde căptuşeala inimei, iar clapele nu mai pot în- 
chide bine calea sângelui şi așa circulația se va face din ce în ce mai 
greu. 

Mai târziu însuşi mugchiul inimei slăbeşte, degenerează în gră- 
sime şi inima oboseşte repede, beţivul are năduşeală, respiraţie grea, 
este uneori cuprins de o frică de moarte înspăimântătoare. Noaptea 
„sare din somn, nu poate sta culcat, nu are aier destul, ba poate muri 
-de pe o clipă la alta. 


461 3 


Tot aga gi ficatul (maiul) se aprinde, se umflă, arde şi nu mat 
poate îndeplini funeţinnea sa de mare însemnătate pentru sănătate, nu 
mai poate produce sucuri, nu mai poate curăţi sângele, nu mai poate 
aduna în el rezervele preţioase de puteri. Uneori se produce gălhi- 
narea (icterul). alteori, din cauza boalei de ficat, foalele se umplu cu 
apă, aşa ca un butoi și putem seoate 10—30—50 litri de apă. 

Rinichii, de asemeni, se îmbolnăvesc la beţivi. Se aprind, ard se 
distrug şi pierd puterea lor de a elibera udul (urina) şi mulţimea otrà- 
burilor din sânge. De aici urmeasă: dureri de cap, amețeli, greață 
vărsături, umflătura picioarelor, a obrazului şi a corpului întreg, or- 
bire, moarte. 

De bună seamă gi plămânii beţivilor vor suferi mult, căci o parte 
a aleoolului va ieşi cu aburul expirat. Ştiţi doară că omul beat se eu- 
noagte şi de pe mirosul aierului ce-l expiră: miroase a alcool, care 
iese prin plămână. Deci, ieşind pe aici, va arde bineînțeles foiţele 
foarte fine din arborele plămânului, va slăbi și rezistenţa lui, deci se 
poate produce foarte uşor o aprindere de plămâni sau oftica. Beţivii 
suferă mult mai des de pneumonie. Cunose beţivi, cari au făcut la an 
1—2 aprinderi de plămâni. Cunose mulţi beţivi, cari au murit de tineri, 
la 30—35—40 ani, în pneumonie. Dar sunt bejivi, cari se îmbolnăvesc 
de tuberculoza plămânilor şi se sting repede. 

Tineri, voi trebue să știți că alcoolul este otrava creierului şi a 
sistemului nervos. Aleoolul se urcă repede la cap şi îmbătarea, ame- 
firea nu este altceva, decât o grozavă otrăvire a creierului. 

Uitaţi-vă la omul beat: el nu mai umblă, nu stă, nu vorbeşte, nu 
gândeşte, nu privește, ca omul treaz şi eu mintea limpede, ci este ca 
nebun, râde satanie, sbiară, loveşte, sparge, ucide. 

De multeori această nebunie nici nu mai frece, ei rămâne pe 
toată vieaja ce trebue s'o ducă între zidurile casei de nebuni. 

Alteori, din cauza beţiei, vine apoplexia, eu muţire, cu gura şi 
fața dusă într'o parte, cu o mână gi cu un picior rămas mort. 

Alţi beţivi ajung la îmbolnăvirea măduvei spinării, cu simţirile 
slăbite, eu amorţeli de mâni şi de picioare, cu furnicări, cu săgeți, cu 
tremurături, cu asurzire, cu somnul turburat de visuri îngrozitoare. 

Tineri, voi trebue să știți că judecafa beţivilor este nebunească, 
ei nu mai pot deosebi binele de rău, adevărul de minciună, dreptatea 
de înşelăciune. Bi n'au tăria credinţei în Dumnezeu, înjură drăceşte, nu 
merg la biserică, nu au simţemântul milei de nimeni, bat soțiile, copiii, 
înjunghie, ucid, aprind, fură. Bi, în loe de un bun soţ, în loe de un bun 
părinte, în loe de un om iubitor de ţară şi cu dor de neam, devin vci- 
gaşi, nelegiuiţi, trădători. O? tineri, feriți-vă de ei! 

Tineri, căutaţi acum şi vedeţi ce găsiţi în urma beţiei, în jurul 
beţivului. Cercetaţi şi îngroziţi veţi constata că: soţia lui este o mar- 
tiră, brednică de milă, este îmbătrânită înainte de vreme, slăbită, îm- 
brăcată în sdrenţe, cu ochii plânşi, cu inima frântă de frică şi de bătăi, 
îmbolnăvită, eu copii, unii născuţi fără timp, alţii surzi, orbi, epileptici 


462 


(cu ceas rău), tâmpiţi, schilozi, cu însuşiri tâlhăreşti, bolnavi de atâtea 
şi atâtea boli. 

Siiți voi, tineri, din ce cauză copiii bețivilor nu sunt sănătoși ? 
Trebue neapărat să cunoaşteţi că aleoolul, prin grozavul său efect de 
otrăvire, slăbeşte chiar şi semințele germinative din cari, ca prin mi- 
nune, trebue să se desvolte omul, | 

lar din sămânţa stricată, slăbită, putredă, de bură seamă nu 
poate să răsară nici un rod bun! 

lată un exemplu mult grăitor: 

Medicii au urmărit timp de 190 ani pe urmaşii, din tată în fii şi 
în nepoți, ai vestitului beţiv Măx Jukes. Bi bine, în şirul lung de urmaşi 
ai lui Max, s'au găsit 60 hoţi intraţi la temniţă, 50 femei stricate — des- 
frânate, 7 ucigași, 400 nebuni şi 300 cerşetori şi nu sa găsit nici un 
nepot de ispravă, cinste, de omenie şi normal. 

Şi acum iată un alt exemplu, cu urmaşii unui cumpătat, iubitor 
de Dumnezeu şi respectuos faţă de legile Statului: Eduards Jonatan, 
care a avut 1344 urmaşi, dintre eari 

295 au făcut examen de bacalaureat, \ 

100 au fost sfinţiţi de preoţi, 

100 s'au făcut advoeaţi buni, 

60 au avut renume de scriitori buni, 

65 au devenit profesori, 

60 au fost medici, 

75 au servit în armată ca ofiţeri, 

31 au fost numiți judecători, 

3 au ocupat funcțiuni înalte de Stat (ministri). 

.. Și n'a fost între ei nici un om stricat, nici un hoţ, nici un ceri- 
minal, nici un condamnat. 

Tineri! Acum alegeţi şi voi, în care categorie voiji să intraţi cu 
vieaţa voastră şi cu vieaţa urmaşilor voştri, cari vor răsări ca mâine 
din coapsele voasire? 

Alegeţi | 3 

Dacă voiţi să fiţi voi sănătoşi şi urmaşii voştri să fie oameni in- 
tegri, din generaţie în generaţie, atunci, tineri, nu beţi alcoolul, nu vă 
îmbătaţi nici odată, trăiţi o vieaţă cumpătată, fără de a întrebuința bău- 
turile nici când. ŞI fiţi asiguraţi că veţi avea parte de fericire gi vă 
vor binecuvânta toţi urmașii voştri. 

Tineri! mergeţi în casa omului deprins cu beţia şi vedeţi că acolo 
este numai foame, sărăcie gi boală. Averea lui se ruinează repede, 
căci pământurile moşteniie dela părinţi, vitele şi straiele se vând gi 
preţul lor intră pe uga îngustă, abia de ! metru, a cârciumelor. Pe 
măsura ce sărăcese beţivii, pe aceeași măsură se îmbogăţese dug- 
manii neamtlui. 

Tineri! vedeţi deci limpede că, omul băutor este servitorul altora 
şi devine robul lor, pentru ei trebue să lucreze, pentru ei trebue să 
sufere şi să ajungă o batjocură şt un blăstăm. 

Tineri! Dumnezeu prin trâmbița prooroeilor săi mereu ne strigă: 


463 3* 


„Treziţi-vă, bejivilor, treziţi-vă și plângeţi !“ 

Sfântul Apostol Pavel ne spune: 

„Fraților, nu toate, câte vă sunt vouă slobode, vă sunt şi spre 
folos“. Aga nici alcoolul. 

lar Sfântul Apostol Petru ne zice: „Fraţilor, destul am umblat în 
desfrânări, în pofte păcătoase, în beţii şi în cele de Dumnezeu urite 
slujbe idoleşti, împlinind voia păgânilor“. 

Sfântul Părinte loan Gură de aur ne predică : 

„Să ne înarmăm asupra beţiei şi să răsturnăm la pământ acest 
jel de trai ruşinos gi fără rânduială“. 

Tineri] Neamul românese gi Biserica strămoşească şi fericirea 
urmaşilor noştri ne cer și ne poruncese să începem o vieaţă nouă, 
plină de credinţă în Dumnezeu, plină de jertfitoare muncă pentru patrie 
şi plină de virtute vitejească, dând ascultare acestor dumnezeeşti sja- 
turi, căutând a ne îndrepta, punând ordine-morală-sănătoasă în mersul 
vieţii româneşti din această ţară. 

Tineri] Această îndreptare trebue să înceapă dela voi] 

Tineri | Bătrânii beţivi au apucat pe calea greşelilor, pe cărările 
rătăeirilor morale şi naţionale. 

E greu să-i readucem la calea adevărului, sângele lor e stricat, 
inima lor e otrăvită, ereierul lor este împietrit în patimi îngrozitoare. 

Dar voi, tineri români, voi sunieţi încă curaţi la suflet, sănătoşi 
la trup şi aveţi mintea limpede, auziţi strigătul ceresc şi cel ce vine 
din sfintele morminte româneşti: 

Trăiți după porunca lui Dumnezeu, nici un uz, nici un abuz de 
beufură alcoolică, 

Numai aşa veţi sluji lui Dumnezeu, aşa veţi servi binele vostru 
propriu şi aşa veţi îndeplini porunca destinului românesc. 


464 


Pagina biopolitieă. 


Naţionalism biopolitie 
de Dr. Ovidiu Comșia. 


Biopolitiea e ştiinţa care se bazează pe trei adevăruri funda- 
mentale ; ereditatea, variaţiunea şi selecţiunea. Finaliiatea spre care 
tinde e sporul numerice şi calitativ al valorilor umane, seleeţiunea strictă 
a individului în virtutea capacităţii lui biologice primită ca zestre stră- 
bună, precum şi crearea unei ambianţe sociale care să permită cea 
mai bună desvoltare a individului, pe temeiul resurselor lui interio art 
Guată ca ştiinţă în sine, biopolitiea are un caracter general, căci ade- 
vărul biologie pe care se fundamentează precum şi finalitatea spre 
eare tinde sunt comandamente biologice independente de loe şi timp. 
O confuzie ce se repetă constant ne obligă mereu să venim eu o pre- 
cizare. B confuzia ce se face între biologie și fiziologie, intre ceea ce 
aparţine vieţii ea fenomen universal şi între ceea ce aparţine organis- 
mului individual, ea chimism vital, ea funcțiune a sistemelor şi orga- 
nelor ce-l compun. Biologieul închide în sine fenomenul cuprinzător al 
vieţii. Bi nu exelude de loc vieaţa sufletului, ci dimpotrivă o înteme- 
iasă pe realităţi apriorice: ființa umană în ansamblul structurii sale. 


Biopolitica nu e o politică militantă. Programul ei nu se confundă 
cu acela al unui partid definit cu aspirații la putere temporară. Ba stå- 
ruie mai presus de partide gi, depășind prezentul culege valorile 
umane pentru a le spori gi desăvârşi în viitor. Astfel concepută, bio- 
politica nu are în sine nimic din provizoratul migeărilor politice; pro- 
gramul ei e permanent ca şi adevărul pe care se întemeiază, ca şi 
necesitatea desăvârşirii omului şi ereearea elitelor conducătoare. Ca- 
litatea ei de ştiinţă generală, cu măsuri de guvernământ egale pentru 
întreaga populaţiune a unui stat, indiferent de provenienţă și origini 
etnice, şi-o poate păstra biopolitiea acolo unde procesul istoric, ve- 
ehimea evoluţiei întrun ritm, nestânjenit au desenat de mult pe cel menit 
să conducă, Și, desemnându-l i-a acordat de mult indiscutabila suve- 
ranitate în Stat. Interesul Statului respectiv nu poate fi altul decât pro- 
pășirea generală. Această propăşire nu trebue întârziată, siânjenită sau 
umbrită de validitatea biologică redusă a elementelor streine de etnia 
dominantă. Măsurile de seleeţiune pe baza capacităţii interioare se vor 
adresa deci tuturor cetăţenilor. 


465 


Into ţară ca a noastră, în care neamul băștinaş a îndurat de 
veacuri o nemeritată aservire şi căruia numai nebănuita lui vigoare 
străbună i-a asigurat dăinuirea și triumful final, în fața daunelor civi- 
lizaţii prin care trecem, progresul nostru nu mai poate fi încredinţat 
unei evoluţii calne eșalonată în timp. intărirea noastră ca neam trebue 
să adopte mersul grăbit pe care ni-l pretinde împrejurarea. 

De aceea biopolitica, ştiinţa românească, în realizarea progra- 
mului ei s'a fixat dela început asupra etniei noestre. Şi, e firesc să fie 
aşa. B firesc să ne luminăm mai întâi drumul nostru căci altfel sar 
putea să ne stângem luminând pentru alţii. Pentru noi, biopolitiea, înainte 
de a deveni universalistă, vrea sporul numerie şi calitativ, al neamului, 
oerotirea elitelor româneşti de azi, de mâine și de totdeaua, păstrarea 
şi ameliorarea potenţialului nostru biologie; o evoluţie disetplinată de 
tradiţia şi credinţa străbună. Forma de guvernământ acceptată de ea, 
e aceea care ţine cont de necesităţile aderente de fiinţa neamului. 
Formele ce s'au alternat la noi în răstimpul de după unire nu au făcut 
decât să îmbrăţişeze modele streine, fără Insă să încerce odată măcar 
adoptarea unui sistem eopiat după fizionomia neamului nostru, dublat 
de sforțarea de a traduce în concret desăvârgirea esenţelor româneşii, 

Procedând astfel, biopoliiiea nu poate fi deloe obiectul vreunui 
reproș. Ba nu vrea decât grăbirea sporului nostru numerice şi calitativ, 
apoi selecţionarea valorilor noastre autentice. Fără să ostracizeze mi- 
norităţile fără să ridice ziduri în drumul evoluţiei lor naturale, ea pre- 
tinde doar nivelarea anumitor privilegii ce stau în calea evoluţiei noastre. 

Acesta e un nou naționalism; naționalism întemeiat biologie pe 
eternitatea legilor vieţii. Bl se substitue vechiului naționalism de gen 
patriotard care la noi, ea şi în alte părți, istopea în vorbe ceea ce ar 
fi trebuit modelat în fapte. Un naționalism care se satisfăcea prin teoria 
pură proclamată ocazional, ca gi când simpla invocare a vigoarei et- 
nice din trecut şi prezent, ar fi suficientă pentru păstrarea ei viitoare, 
gau, ca şi când elogiul adus însuşirilor sufleteşti ale neamului ar fi 
chezăşia eternizării lor în veac. 

Plasat întrun peisaj biopolitie naționalismul vorbei devine un na- 
ționalism al faptei. Optimismul necontrolat devine cercetare obiectivă, 
mirajul cedează adâncirii realităţii. Omul primeşte menirea pe care i-a 
creat-o calitatea plasmei! străbune şi pe care şi-o desăvârşegte singur 
prin sforțare şi credință. Conceptului individual i se substitue cel fa- 
milial, căci _ izvorul vieţii ee va să vină e familia şi nu individul. 

Naționalismul! înlânţuit de politica vieţii, e naționalismul faptei 
pururea actuale, naționalism ereator de energii şi istorie, naționalism 
biopolitie. 


166 


Pagina demografică. 


0 analiză a proporţiei căsătoriilor în 
România 


de Dr. Petru Râmneanţu. 


Căsătoria fiind actul prin care se consfințeşte o ceonvieţuire, din 
care rezultă o familie, copii, drepturi, obligaţii sociale şi morale, are 
o influenţă strânsă asupra numărului şi earacteristicele viitoarei po- 
pulaţii. Dintre aceste repercusiuni, aici ne interesează cele eare se exercită 
asupra numărului populaţiei şi a cărei forță până în ultimul deceniu nu 
ne-a fost prea bine cunoscută. Astăzi avem exemple conerete, despre 
influența proporţiei locuitorilor, eari se câsătorese întrun an, asupra 
natalității. lată unul. Germania, începând eu anul 1933, prin urcarea 
entuziasmului populaţiei, prin formarea unei convingeri generale, că a 
trăi pentru urcarea potenţialului ereditar al neamului e o însuşire etnică 
care valorează mai mult decât un confort sau o plăcere prezentă şi 
în urma promovării căsătoriei, prin acordarea de ajutoare pentru con- 
strucţiuni noui, pentru înzestrarea locuinţelor şi pentru îmbrăcăminte, a 
determinat o creştere numerică a căsătoriilor aproape necunoscută 
până astăzi. Influenţa urcării numărului căsătoriilor asupra natalității 
o observăm din tabela care urmează: 


Evoluţia căsătoriilor şi a năseuţilor vii în Germania 


Anil Căsătorii l Născuţi vii 
Cifre Proy. ta 1000 |. Cifre Pap. da 1000 |. 
1932 509.591 7.9 978.161 15.1 
1933 638.600 9.7 971.200 14.2 
1934 780.200 14.1 1,198.400 18.0 
1835 650.900 9.7 1,261.300 18.9 
D jum. 1936 286.680 8.5 658.772 18.6 


Dela 1933, când a început politica Fiihrerului, căsătoriile şi-au 
urcat numărul față de anul precedent cu 130.000—230.000, iar numărul 
născuţilor vii a sporit eu 220.000—280.000. 

Tot în, acest sens avem un exemplu şi dela noi. Cu datele nup- 
țialităţii (proporţia căsătoriilor la 1000 loe.) şi ale natalității, pe ani 
1931—35, din fiecare comună din Banat în parte, am găsit între aceste 
două fenomene demografice, o corelaţie, în sensul că, în satele eu 
nupțialitate mai ureată şi natalitatea are o proporţie mai mare şi inversi 


467 


Din aceste consideraţiuni, reiese prin urmare, că proporţia nup- 
țialităţii dintr'o ţară merită multă atenţie şi din evoluţia ei se pot trage 
coneluziuni destul de valoroase referitoare la creşterea viitoare a 
populaţiei. 

I-a noi proporţia căsătoriţilor (aceasta e egală cu de două ort 
proporţia căsătoriilor) dela 1820—3868, atât în mediul rural, cât şi în ceł 
urban, a avut un mers de continuă desereştere, exceptând în mediul 
urban, unde în anii 1934—36, a crescut. 


Evoluţia căsătoriţilor în 
România dela 1920—1936. 
(Proporţii la 1000 loc.) 


AER Mediul à Í 
o Rural Urban 
1920 28.8 189 
1921 27.0 18.8 
1922 22.4 17.2 
1923 | 215 | 163 
1924 19.9 14.3 
a9 | 196 | 139 | 
1926 | 199 149 
214 16.1 
1929 18.7 16.5 
1929 18.7 15.6 
1930 19.2 16.2 
1931 19.1 15.5 
1932 19.8 16.7 
1933 16.5 17,1 
1934 18.3 18.9 
1935 | 168 | 194 | 
1936 | 179 20.0 


Descreşterea progresivă din mediul rural, dealtfel pararelă în- 
tru câtva cu urcarea numărului de copii nelegitimi, ne arată că celula 
fundamentală a societății, care e familia, trece prin momente destul de 
nefavorabile. Pare deci că aceasta instituţie nu e astăzi în satele noa- 
stre, atât de atractivă și respectată ea adineauri. 


468 


Considerând proporţia nupţialităţii pe provincii, concluzia e 
aceeaşi: dela 1831 —1936, a scăzut în oricare. Deşi nu ne putem pro- 
nunţa, că în vreo provincie ar fi scăzut mai mult, totugi constatăm că: 
în intervalul considerat Transilvania, Banatul şi Criş-Maramureș pre- 
zintă cele mai scăzute proporții. 


Evoluţia eăsătoriţilor pe provineii dela 1931—1936. 
(Proporţii la 1000 loc.) 


Tran- 
silvania 


Anii Butovira 


Romània | Olea ma | mnm Maloya [mon Maian. | 


1931 | 18.4 | 203| 19.4 | 18.7 | 183| 175 | 18.8] 17.8 |] 16.0 | 17.3 
1932 | 19.0 | 19.6 | 209 | 20.0 | 19.4 | 19.2 | 20.3 | 17.5 | 14.4 | 173] 


1933 | 3866; 18.3] 18.1 | 18.0 | 162! 162| 18.2 } 15.1 | 137 | 15.8 


1935 | 17.4 | 18.4 | 20.1 | 16.4 | 175| 15.4 | 18.0 | 160| 15.2 | 18.8 
1836 | 18.3 | 18.4 | 20.1 | 16.7 | 18.1 | 18.4 | 195 | 174} 20.0 | 185 
a i RR RR RI O a a a a 


Numai Banatul în 1936, prin excepţie şi-a ureat simţitor proporţia 
căsătoriţilor. Nu ştiu dacă toată lumea e de acord, dar noi avem con- 
vingerea, că acest fapt înbucurălor se datoregşte ecouiuij mişcării în- 
cepută acolo de Asociajiunea noastră. Sperăm că şi natalitatea ace- 
stei provincii de acum înainte va reacționa în eonseeinţă. 

In rezumat, din exemplele redate pulem trage concluzia, destul 
de însemnată pentru noi, că nupţialitatea e un fenomen demogrefie 
asupra căruia se poate interveni, iar din nivelul şi evoluţia proporţiilor 
ei expuse în cele două tabele, reiese că la noi căsătoria trece prin 
nişte momente când suntem nevoiţi să determinăm o modificare. Ac- 
țiunea în această direcţie desigur îi revine Asociaţiunii noastre, unica 
care are forja morală să impună o mişeare de urcare a entuziasmului 
şi de înceedere în viitor. 


469 


Din aetivitatea „Astrei“ culturale. 


„Astra““ în regiunea secuizată şi pe 
frontiera de Vest 
de lon Breazu. 


Problema Românilor desnaţionalizaţi a ajuns astăzi pe 
toate buzele. Aproape nu trece zi în care să nu fie des- 
bătută, cu mat multă sau mai! puţină competinţă, în perio- 
dicele noastre. ln timpul din urmă au apărut chiar publi- 
caţii consacrate exclusiv ei. Numeroase studii şi cercetări 
au încercat să arate dedesubturile șt realizările, întradevăr 
impresionante, ale diabolicului plan de desnaţionalizare, 
conceput de regimul de tristă memorie, îngropat definitiv 
în 1918. Guvernul ţării şi-a însuşit şt el problema şi a în- 
ceput să treacă la fapte. Partidele politice şi-au aşezat-o 
în programul lor de guvernământ. Un plan al unuta din 
marile noastre partide, dat la iveală în timpul crizei de 
guvern promite „o grijă specială pentru Românii desna- 
țlonalizaţi“. Bisericile noastre naţionale şi numeroase din 
instituțiile particulare s'au așezat, sau promit să se înșirule 
în linia aceasta de luptă pentru readucerea la matea et- 
nică a rătăelţilor. 

Dacă acest act de restituire a unut rapt revoltător din 
patrimoniul nostru etnie a intrat astăzi în conştiinţa noa- 
stră publică, în aşa măsură, încât a nu ţine seamă de el 
înseamnă aproape o trădare naţională, aceasta se dato- 
reşte înalute de toate „Astrei“. O spunem cu riscul de a 
fi acuzaţi de lipsă de modestie, dar cu satisfacția de a ne 
fi îndeplinit o imperioasă îndatorire faţă de neam şi de a 
ți dat ascultare glorioasei tradiţii a Asoctaţiunii. 

Niciodată „Astra“ nu s'a lăsat furată de orgoliul dea 
rezolva ea singură această mare problemă naţională. la 
momentul când sa gândit să-i acorde o grijă specială, 
Asoelaţiunea a ftatit îuaiute de toate să o aşeze în dreaptă 
iumină, printr'un studiu temeinice și obiectiv, să o ridice în 


470 


conştiinţa publică, să asigure continuitatea unui plan de 
acțiune şi să supravegheze ducerea lui la îndeplinire, în 
conformitate cu interesele superioare ale etnicului nostru. 
„Astra“ avea dreptul să râvnească la acest rol, în urma 
prestigiului ei, aproape secular, de luptăţoare desintere- 
sată pentru apărarea şi îmbogățirea patrimoniului nostru 
naţional și prin faptul că este singura societate din care 
sunt eliminate neînțelegerile confesionale și politice, atât 
de dăunătoare în acţiunile de grabnică și imperioasă re- 
dresare etnică. 

O parte din aceste ţinte au fost atinse. Pentru atin- 
gerea și a celorlalte, „Astra“ va lupta cu toată energia, 
fiind sigură că numai îndeplinind acest rol acţiunea va fi 
încoronată de succes. 


Intrucât priveşte înfăptuirile pe teren, Asociaţiunea s'a 
adresat înainte de toate despărțămintelor ei din regiunea 
secuizată. Ble au fost reorganizate, îndrumate la studiul 
sistematice al problemelor de pe teritoriul lor de activitate, 
stimulate fără ostoire la muncă. Conducătorii lor au avut 
în conferințe periodice sub conducerea dlui preşedinte 
Dr. luliu Moldovan, în care au raportat asupra difieultă- 
ților pe care le întâmpină și a realizărilor atinse, căutând 
să se încadreze întrun plan unitar de muncă. Apelurile 
noastre repetate au fost ascultate. Rapoartele noastre ge- 
nerale din uitimii ani ne dau dreptul să aşezăm despărţă- 
mintele din această regiune în rândul celor mai active, să 
ne mândrim cu ele, dându-le şi altora de exemplu. O sen- 
sibilitate care reacţionează deosebit de viu la problemele 
etnice a luat locul marasmului inconștient de acum câţiva 
ani din această regiune. O dorință aprigă de a ridiea bi- 
seriei, şeoale şi case culturale, de a organiza școli fără- 
neşti, de a ţine conferinţe și cursuri pentru cei ce şi-au 
uitat limba. 

Ultima conferinţă a preşedinţilor de despărţăminte din 
această regiune a dovedit-o cu prisosinţă aceasta. Ba a avut 
loe în ziua de 9 Sept. a.c. la Brașov, în primitoarea casă a 
despărțământului nostru din această localitate. Au luat parte 
la ea, pe lângă preşedinţi și delegaţi din aproape toate 
despărțămiutele centrale şi de plasă ale regiunei, dnit insp. 


471 


gen. Silviu 'Țeposu şi Director general N. lonescu, repre- 
zentanţi ai Ministerului Instrueţiunii, di Tiberiu Brediceanu, 
membru în comitetul central al „Astrei“ și di Dr. Sabin 
Manuilă, Directorul Institutului de Statiatieă. Sub condu- 
cerea dlui Dr. luliu Moldovan, preşedintele „Astrei“, des- 
baterile au ţintit înainte de toate la stabilirea programulut 
de muncă din acest an. Am asistat la o splendidă emu- 
laţie de promisiuni: șeoale țărănești! pentru bărbaţi și pentru 
jeme!, cursuri! în limba română pentru desnaţionalizaţi, tn- 
mulțirea cercurilor culturale, reintroducerea portului, dan- 
sului şi cântecului românesc, întemeierea de organizaţii 
șoilmănești. Nu înșirăm atei aceste promisiuni deoarece ne 
place să încrestăm la răbojul nostru înainte de toate în- 
făptuirile. Ceea ce nu înseamnă că n'am avea încrederea 
în ducerea lor la îndeplinire. Realizările de până acum ne 
dau această încredere. Ținem să subliniem însă marea uti- 
litate a acestor conveniri periodice. Ble inaugurează o me- 
todă nouă în activitatea „Astrei“. Cei cari tau parte la ele 
se întore pe teren reconfortaţi sufletește, convinși că munca 
lor se încadrează într'un plan bine articulat, cu rezultate 
evidente unanim recunoscute. Exemplele bune devin astfel 
contagioase, iniţiativele se generalizează cu mai mare ușu- 
rinţă. 

Pe frontiera de Vest a ţării situaţia elementului româ- 
nesc prezintă aspecte mult mai grave, reclamând o inter- 
venţie mai urgentă și mai energică. ŞI acolo avem un mare 
număr de desnaţionaliaaţi, rezultat al unut plan tot atât de st- 
stematie şi de bogat în rezultate, ea și cel din Regiunea secut- 
aată. Foarte puţini din acești fii rupţi dela trunchiul neamulut 
au revenit la româuism, în anii de după Unire. Dimpotrivă, 
se pare că în loe să facem recuceriri, îngroşăm numărul 
desnaţionalizaţilor cu elemente noi, plerdute în urma in- 
conştienței noastre și uneori drept rezultat al unei acţiunt 
stăruitoare a minoritarilor. Deosebit de grav este însă 
faptul că ale! se adaugă la problema desnaţionalizaţilor 
cea a Românilor cu o conștiință etnică şovăitoare, gata 
oricând să intre în compromisuri cu minoritarii, admirân- 
du-le cultura, îndrăgindu-le limba și obieeiurile, ameninţaţt 
deci în orice moment să se piardă în masa maghiară. Şt 


472 


nu numai satele prezintă astfel de defeaţiuni, ei şi oraşele, 
unde fac ravagii în deosebi căsătoriile mixte, mult mai 
nnmeroase decât se crede de obiceiu. Dela Timişoara până 
la Sighet problema prezintă, mai ales la oraşe, acelaşi as- 
pect îngrijorător pentru noi. Aici unde sensibilitatea etnică 
ar trebui să fie mult mai vie decât în interiorul ţării, ea 
este mai adormită decât oriunde. Se găsese Români cari 
consideră „naturală“ această situaţiune, deoarece ne-am 
afla pe punctul de contact între două mase etnice. lmensă 
rătăcire! Statisticile dovedese cum de pe urma acestei 
stări „naturale“ noi am pierdut insule compacte de Români, 
nu pe urma unui proces firese de osmoză etnică, ci drept 
rezultat al unui plan sistematice de desnaţionalizare. 


lată câteva numai din motivele care au determinat 
„Astra“ să pornească lupta de trezire a conștiinței etnice 
de pe frontieră. Ba se află deocamdată în faza pregăti- 
toare. Metoda întrebuințată este asemănătoare cu aceea 
care a dat bune rezuitate în Regiunea seculzată: S'a pro- 
cedat mai întâ! la reorganizarea despărţămintelor, cărora 
lt s'a dat îndrumări pentru studiul tuturor problemelor ro- 
mâneşti locale pentru ca pe baza acestui studiu să se 
ajungă la un plan de muacă care să fie ridicat apoi la 
rangul une! probleme de stat. In conferința ce a avut loe 
la Oradea în ziua de 12 lunie a. e., la care au luat parte 
preşedinţi și delegaţi ai tuturor despărţămintelor de pe 
frontieră, împreună cu reprezentanţii bisericilor și al altor 
instituţiuni! din regiune, s'a luat contact eu datele problemei. 
Au fost angajaţi apol raportori pentru diferitele ei aspecte. 
incă din această conferință am avut satisfacția de a con- 
stata că iniţiativa „Astrei“ este îmbrăţișată cu toată căl- 
dura, fiind considerată de-a-dreptul salvatoare. A urmat 
apot conferința din 30 Octomvrle a. c. în care s'au citit ra- 
poarte documentate din partea reprezentanţilor celor două 
episcopii româuești din Oradea (Pr. Cons. Bparh. Zah. 
Moga, din partea Bpiseopiei Ortodoxe) şi Păr. Canonie 
Maghiar, din partea Episcopiei Unite), un raport extrem 
de inteyesant al dlui T. Neș, directorul liceului „Gojdu“ 
asupra „Conștiinţei românești la graniţă“, rapoarte asupra 
situaţiei din Regionala Banatului (di Tr. Topliceanu), jud. 


473 


Arad (di Oct. Lupaș), Maramureş (Dr. V. llea), Bihor (Dr. T. Popa 
și Prof. Sălăjeanu), Satu-Mare (dl G. Barbul). latrucât wau 
putut lua parte la conferinţă, dnii A. Coza, Cornel Safta, 
și-au înaintat ulterior extrem de bogatele lor rapoarte, în- 
tâtul asupra „Situaţiei economice (agrare) a elementului 
românesc la graniţa de Vest“, tar cel din urmă asupra 
„Situaţiel elementului românese din oraşul şi plasa Salonta“. 
Amândouă aceste conferinţe au fost prezidate de di Dr. luiu 
Moldovan, care a dat îndrumări asupra felului în eare trebue 
să se facă studiul realităţilor locale şi asupra intenţiunilor 
„Astrei“. Materialul atât de revelator, intrat până acum, 
după ce va fi completat, va fie utilizat pentru redactarea 
planului de acţiune etnică pe frontieră. O adunare gene- 
rală extraordinară a despărțămintelor din această regiune 
va desbate acest plan şi va decide punerea lui în aplicare. 
Sperăm ea în primăvara viitoare steagul „Astrei“ să gru- 
peze sub faldurile lui toate conșiiinţele românești de pe 
graniţă, pentru a opri la timp o desagregare ce ar putea 
să ne fie fatală şi a ridica acolo zidul nebitrult al răspun- 
derti etnice, de care fortificațiile militare, în curs de exe- 
cutare, au neapărată nevoie. 


Ceva despre anchetele economice și planurile de 
ridicare economică a comunelor din jud. Sibiu 


de Traian Sucia-Slbianu, 
inginer agronom, 
Directorul „Serviciului agr.“, Sibiu. 


Pornind dela adevărul unanim recunoscut astăzi de câtre toate 
cercurile cari se ocupă cu progresul cultural al poporului, că înălțarea 
morală, spirituală a sa nu se poate obține decât paralel cu ridicarea 
stării sale economice sau materiale, conducătorii despărțământului 
Sibiu al „Astrei“ şi-au îndreptat în ultimii ani atenţiunea şi în această 
direcţie, adică a ridicării economice a ţăranului român. 

In special mă voiu ocupa în acest articol, solicitat de câtre di- 
stingi conducători ai comitetului de redacție ai „Transilvaniei“, de an- 
chetele economice ale despărțământului judeţean Sibiu al „Astrei“, 
începute în toamna anului 1935, de când subsemnatul funeţionez în 
judeţul Sibiu, ea director al „Serviciului agricol“. 


474 


Asemenea anchete economice şi planuri de ridicare economică 
s'au întocmit până în prezent în feei comune curat românești din acest 
judeţ şi anume în: Boifa, Ghijasa de jos şi Țichindeal, urmând a se mai 
întoemi în primăvara anului 1937 gi pentru comuna llimbav. 

Ancheta gi planul economie de cinci ani, întoemite pentru comuna 
Boija s'au publicat în „Buletinul Despărţământului judeţean Sibiu al 
„Astrei“ pentru anui 1935—1936, pag. 116—127. 

In ce constau aceste anchete economice şi planurile de ridicare: 
economică, alcătuite pe baza eonstatărilor făcute? 

in primul rând, prin „Cercurile culturale“ ale despărțământului 
gi prin autoritatea comunală, populaţia satelor alese pentru a fi cer 
cetate, a fost pusă în cunoştinţa efectuării anchetelor, persoanele eari 
vor veni în comună, zilele respective şi scopul ce se urmăreşte prin 
acele anchete. 

In ziua sau zilele (unele anchete au durat 3—3 zile) fixate pentru 
ancheta economică respectivă, însoțit fiind de către d! profesor Nice. Martin, 
vicepreşedintele despărţământului, de Sf. Sa preotul |. Hanzu din com. Ca- 
cova-Sibiului, un adevărat Popa Tandu al comunelor din vecinătatea 
Săligtei şi un pomicultor fanatic şi cu experienţă necontestată de aproape 
40 de ani, precum și de pregediniele „Cercului culiural“ local de d-nii 
învăţători, primarul şi notarul comunei, ete, am vizitat pe rând şi în 
mod amănunțit câte 30—40 gospodării ţărănegti, atât din cele mai frun- 
iaşi, cât şi din cele mai codage (sărăcăcioase), ea şi din cele de 
mijloc, notându-mi peste tot starea generală a exploaiaţiilor, a vitelor, 
a grădinei de pomi, de legume, a caselor de locuit, a grajdurilor, co- 
tețelor, gunoiului ete. 

După aceea am cercetat hotarul comunei cu starea culturilor: 
agricole, a pometurilor, a rândhirii plantelor, a modului în care se fae 
muncile agricole, arăturile, sămănățurile, fânețele, trifoiştile, gunoirile, 
ete., notându-mi, asemenea, toate eonstatările bune şi rele. 


Pentru obţinerea tuturor datelor statistice economice necesare la 
întocmirea planului de ridicare economică, ne-am servit de un che- 
stionar amănunţit, aflat gata tipărit la „Camera de Agricultură“, care a 
fost lăsat pentru conştiineioasă completare preşedintelui „Cereului 
cultural“, sprijinit de notarul şi primarul comunal. 

In posesiunea întregului material informativ, adunat în modul arătat 
mai sus şi bine verificat de noi, am procedat la sistematizarea lui şi 
la elaborarea planului de ridicare economică a comunei respective, 
care, ulterior, a fost citit, diseutat şi aprobat într'o următoare şedinţă 
a comitetului despărțământului. 


Planul! de ridicare economică pus astfel bine la punct a fost, 
iarăşi, citit şi tălmăcit pe înțelesul tuturora, într'o adunare a gospoda- 
rilor și goepodinelor satului, couvoeată într'o zi de sărbătoare, în sala 
Şcoalei primare sau a „Casei culturale“ şi încredinţat astfel intelec- 
tuatilor şi fruntașilor satului, în cap cu dl pregedinte al „Cercului cul-- 
tural“, spre executare, printr'o stăruitoare şi neobosită persuasiune. 


475 


Pentru ca popolaţia satului să fie cât mai impresionată şi con- 
insă de însemnătatea planului de ridicare economică şi de bineface- 
rile materiale şi, inclusiv şi morale ale îndeplinirii sale, citirea şi ex- 
plicarea programului s'a făcut în cadrul solemn al unei întruniri a tu- 
turor fruntaşilor săteni, la care au luat pe rând cuvântul: d! preşedinte 
al „Cercului cultural“ local, urând bun-venit reprezentanţilor despărţă- 
mântului „Astrei“ din Sibiu, dl preşedinte al despărţământului S. Țe- 
posu, dl secretar general i. Dragomir, Sf. Sa preotul |. Hanzu, di pro- 
fesor N. Martin etc., cari, în cuvinte bine simţite, au arătat însemnă- 
tatea unei mai raţionale îngrijiri a pământului, a vitelor, pomilor ete. şi 
a ridicării bunei-stări materiale şi spirituale, prin această raţionalizare 
a agriculturii. 

ln fine un exemplar al planului de ridicare economică fu predat 
-dlui preşedinte al „Cercului cultural“ local, care va urmări în de aproape 
executarea lui, secondat de intelectualii şi oamenii de bine ai satului, 
în special de aceia, cari sunt familiarizați cu cultura pământului şi cu 
problemele economice, ca: învățătorii şi preoţii, cari au participat la 
cursurile agricole şi pomicole de popularizare, ţinute în anii trecuţi de 
specialiştii „Camerei“ gi ai „Serviciului agricol“, cu concursul cunos- 
cutului pomicultor preotul l. Hanzu din Cacova-Sibiului şi eu asistenţa 
specialiştilor „Serv. agricol“, ori de câteori necesitatea o cere. 

Referindu-mă la cazul concret al comunei Boija, al cărei plan de 
ridicare economică s'a pus în aplicare încă din toamna anului 1935, se 
constată că — în urma pregătirii terenului prin săparea în condițiuni 
ireproşabile a gropilor necesare, — s'au plantat în primul an 1936 în 
hotarul comunei, în regiunea potrivită pomiculturii, peste 5000 de pomi 
„altoiţi, în special meri, din cele mai bune varietăţi, aduşi cu însemnate 
„subvenţii, acordate atât de despărțământul „Astrei“, cât şi de Preţee- 
tura judeţului şi „Camera agricolă“ (la intervenţia primarului comunei 
sprijinită personal de dl preşedinte. şi vicepreşedinte al despărțămân- 
tului) iară pentru anul al 2-lea 1937 s'au luat din vreme măsuri pentru 
a se face lucrările pregătitoare necesare pentru răspândirea culturii 
zarzavaturilor, a inului şi cânepii aproape inexistente în comună şi 
continuarea plantaţiunilor de pomi roditori, urmând ca în anii următori 
să se intensifice cultura plantelor de nutreţ, înlocuirea soiurilor de 
cereale (în special grâu şi porumb) şi a cartofilor eu varietățile tim- 
purii, potrivite solului şi climatului aspru al regiunii şi la ameliorarea 
animalelor domestice din toate speciile, astăzi atât de degenerate gi 
rău hrânite şi îngrijite. 

Bine înţeles că rafionalizarea preconizată de noi în toate dome- 
niile economice ar putea fi mult mai uşor şi mai repede obţinută dacă 
mijloacele materiale ale „Astrei“, Prefecturii, Camerii. ete, ar permite 
“îmbunătăţiri tehnice sistematice şi în măsură intensivă, ea: sehimbarea 
totală a întregii cantităţi de sămânță de grâu, porumb, cartofi, ete. sau 
a tuturor reproducătorilor masculi, cari nu corespund ete., însă ase- 
menea mijloace nu există şi nu sunt posibile, în actuala criză gene- 
rală economică. 


476 


De aceea conducătorii despărțământului judeţean Sibiu al „Astrei“, 
dându-şi seama de imposibilitatea (şi chiar imoralitatea, în ziua de azi) 
a acordării unor subvenţii masive în scopul ameliorării economiei agri- 
cole a sătenilor unor anumite comune româneşti din judeţ, preconi- 
zează obținerea acelei ameliorări, pe cât posibil, numai prin mijloace 
proprii, cari nu constau — în esenţă — decât din încordarea conştientă 
a forţelor fizice şi spirituale ale gospodarilor satelor noastre, în seopul 
unic al măririi cantitative gi calitative a produeţiunii solului de care dispun. 

la fine, ea încheiere a articolului, țin să menţionez că în una din 
ultimele şedinţe ale comitetului despărțământului jud. Sibiu al „Astrei“, 
la propunerea dlui Dr. |. Stoichiţia, inspector general sanita r s'a hotărit 
ca anchetele şi planurile ce vor mai face în viitor în comunele româreșii 
să nu mai fie izolate, îmbrăţişând numai problemele economice, ei ele 
să fie întreprinse împreună şi în de [comun acord cu domnii medici 
umani şi eh'ar cu cei veterinari, cari se pun la dispoziţia „Astrei“ şi a 
ridicării sătenilor noştri în toate domeniile, 


Despărțămintele noastre la lucru 


„Astea“ Românilor din Banatul Jvgoslav. Cei ce au avut norocul 
să asiste la adunarea generală a „Astrei“ dela Timigoara au adus, în 
cea mai seumpă tainiţă a sufletului lor, o icoană înlăcrămată: Prege- 
dintele nostru, di Dr. luliu Moldovan, îmbrățișează, sărutând pe amândoi 
obrajii, pe părintele Jon Mităr, penteu cuvintele atât de calde, rostite în 
numele „Astrei“ Românilor din Banatul Jugoslav. Marea majoritate a 
celor care aplaudau frenetie acest gest simbolice au auzit pentru întâia 
dată de existenţa unei „Astre“ la Românii din Regatul vecin. In realitate, 
ea a luat fiinţă mai de mult, nu sa putut remarca însă prinieo activi- 
tate deosebită, din pricina unor neînțelegeri, care au îcpărţit în două 
tabere fraţi de acelaşi sânge şi de acelaşi ideal. lată însă că, abia la 
o lună după gestul dela Timişoara, „Astra“ Românilor jugoslavi ne-a 
migeat pe toţi prinir'un eveniment care, avem nădejdea, că va fi săpat. 
cu litere nepieritoare în vieaţa Românilor din ţara aliată. ln ziua de 
7 Oet. Comitetul central al acestei Asociaţiuni a invitat la şedinţa lui 
dela Vârgej pe dl deputat Dr. Alexandru Buloarcă, condueâtorul zia- 
rului Nădejdea, care împreună cu alţi prieteni politici ai d-sale, din ta- 
băra până acum ostilă „Astrei“, s'au înscris în Asociaţie, hotărând ea 
să îndepărteze orice duşmănte dintre fraţi şi să lupte de acum încolo 
eu toţii pentru „înaintarea poporului pe terenul culturii şi economiei na- 
tionale“, după exemplul atât de elocvent şi verificat de istorie al maicei 
lor bătrâne, „Astra“ ardeleană şi bănăţeană. S'a ales în această mare 
ai un Comitet de acţiune, cu participarea alor douăzeci de membri, 
câte zece din fiecare tabără. Acest comitet va convoca, după trei luni, 
o adunare generală. Până atunci va face o vie propagandă la sate 
pentru înscriere de membrii gi organizare de despărțěminte şi cercuri 


477 4 


culturale. Numerele ziarului „Nădejdea“, pe care le avem inainte, vor- 
bese de desecinderi, duminecă de duminecă, eu fanfare şi cu mişcă- 
toare cuvântări, ale intelectualilor fruntaşi între ţăranii din Banatul ju- 
goslav. Părintele Adam Fiştea, preşedintele Comitetului de Acţiune, sem- 
nează în numărul din 2! Nov. al acestui ziar un mișcător apel, în eare, 
după ce istoriseşte felul în care a luat fiinţă „Astra“ jugoslavă, exelamă 
înaripat: „Astra, cuvânt mărej, întrupare a idealului nostru, siguranţa 
comorilor noastre şi a virtuţilor străbune! Lumină, soare, înţelepciune 
şi pace! Părinţii şi feaţii noştri pe lângă Tine şi prin Tine s'au adăpat 
şi luminat. Prin Tine, „Astra“, cei ce n'am putut fi învrednieiţi de eăl- 
dura şeolii românegti, am învăţat să ne cunoaştem trecutul, să muncim. 
în prezent şi să avem încredere în viitorul acestui neam oropsit“... 

„Cu Dumuezeu înainte!“ — sunt cuvintele cu care Pr. Figtea îşi 
încheie convingătorul apel. „Cu Dumnezeu înainte!“ — strigăm şi noi 
dragilor noştri fraţi, reveniţi pe drumul solidarităţii, jertfei şi muncii 
pentru conservarea şi mărirea neamului. 

„Soimii CGarpaţiioe“ încep un nou an de muncă. Organizaţia Şoi- 
milor, una din mândriile „Astrei“, este în plin progres. Din raportul no- 
stru general, publieat în Transilvania, s'a putut vedea cum despărţă- 
mintele care au înfiripat nuclee şoimăneşti s'au înmulţit, iar acelea care 
le-au avut din anii precedenţi le-au dăruit şi altor comune din judeţ, 
In vederea acestui proces de creştere, atât de îmbucurător, di Dr. uliu 
Hafieganu, a învitat pe conducătorii Şoimilor la două conferinţe de în- 
drumare, ce au avut loe la Cluj, întâia la 2 Nov. cu participarea co- 
„ mandanţilor din jud. Cluj, iar a 2-a la 2i Noemvrie cu participarea co- 
mandanţilor din întreg Ardealul. Ambele conferinţe s'au desfășurat într'o: 
atmosferă de dragoste şi entuziasm pentru idealurile organizaţiei, idea- 
luri care sunt scrise de altfel pe steagul „Astrei“, faţă de care atât 
comandantul suprem, cât şi comandanții judeţeni şi-au manifestat ne- 
eliatitul lor devotament. S'au luat dispoziţii ca activitatea organizaţiilor: 
să fie unitară, continuă şi energică. Un program de exerciții şi cântece 
pentru acest an - ost distribuit tuturor nueleelor. Din circulara care 
însoleşte aceste instructiuni desprindem punctul 17: Invităm pe toţi co- 
maudanţii şi membrii devotați ai organizaţiei „Astra“—Şoimii Carpa- 
ților să colaboreze în mod sincer şi frățese la munca românească 
constructivă, la care ne-am angajat cu toţii, saerificând fiecare câteva 
ore pe săptămână pentru opera de culturalizare a satului, contribuird 
la ridicarea şi prosperitatea ţării noastre, care acum, mai mult ea ori- 
când, are nevoie de cetățeni eonştiineioşi în toate faptele lor. Con- 
ducerea centrală aduce mulţu:niri tuturor organizaţiilor care au înţeles 
să sacrifice nu numai timpul lor prejios pentru ridicarea prestigiului 
societăţii noastre, dar au adus şi jertfe însemnate, oferind pentru munca 
obgtească zile de lueru sau chiar ajutor bănese. Am dori ca şi în acest 
an organizațiunile să înserie în programul lor sacrificii, [ie ajutorând 
familii sărace, oferindu-le muncea eu braţele, fie să întreprindă acţiuni 
de interes obştese“. 

Ne. am bucura ca acest nobil îndemn să trezească ecou nu numai 
în inima Şoimilor, ei a tuturor muncitorilor în ogorul „Astrei“. 


478 


Realizări şi proieete din 'Târnava-Mare. Despărțământul nostru 
central din Sighişoara are în frunte pe intelectualul entuziast, Horia Te- 
culescu, colecționar harnie al tuturor urmelor româneşti, nu numai din 
acest ţinut al Târnavelor, atât de autentie şi de bogat, ci şi din alte 
părţi de vromânism, pe unde l-a purtat neostoita lui patimă de a cu- 
noagte. Volumul d-sale Pe Târnave "n jos. Oameni și locuri (Sighişoara, 
1934) este un ghid al acestor vestigii strămoşeşti şi al frnmuseţilor lo- 
eului, care ar trebui luat drept pildă de toate despărțămintele noastre. 
A scoate din uitare valorile româneşti de pretutindeni, fie ele cât de 
modeste, este doar unul din rosturile „Astrei“. In acest volum se gă- 
sese câteva cligee în care sunt reproduse plăci gi monumente, ridi- 
cate de întreprinzătorul preşedinte al despărțământului de Sighişoara, 
în numele „Astrei“, sau al liceului pe care îl conduce eu atâta price- 
pere. latro a doua ediţie a acestui interesant volum autorul va trebui 
să înmulțească numărul clişeelor eu plăcile şi monumentele ridicate de 
atunci încoace. Chiar acum stau gata să fie desvelite trei busturi în 
bronz: al lui Nicu Filipescu, care va fi aşezat la Rupea şi al lui Narie 
Chendi gi Zaharia Boiu, ambele dăruite Sighigoarei. Ble sunt toate trei 
opera tânărului sculptor de mare taleut, lon Vlasiu. Alăturea de cate- 
draia sfinţită în această toamnă, care este o adevărată podoabă arhi- 
tectonică a acestui frumos oraş, cele două monumente vor aduce aminte 
trecătorilor de vrednicia acestor doi înaintagi ai condeiului şi ai eu- 
vântului. Şi Horia Teculeseu nu se mulţumeşte cu atât. Gândul! lui este 
să înzestreze Sighişoara eu un palat cultural al „Astrei“, în jurul căruia 
să se grupeze toată activitatea culturală românească din acest centru 
de mare viitor. O mare parte din fondurile acestut palat au fost strânse. 
Zidurile lui vor fi ridicate ìn curând. Horia Teculesceu nu se sperie de 
` dificultăți, oricât de mari ar fi ele... 

Al doilea despărțământ din acest judeţ, care merită să fie da 
pildă şi altora este Mediaşul condus de di C. Muglea. Despre reali- 
zările d-sale am mai avut prilejul să vorbim. Noul an de muncă a jost 
început de d-sa cu puteri şi nădejdi ereseute, Unirea Ardealului a fost 
serbată de cătră „Astra“ locală cu participarea tuturor satelor din jur, 
în mare însufleţire şi încredere în destinele neamului. Printre cei cari 
au fost invitaţi să înalțe sentimentele miilor de ţărani ce umpleau vasta 
piață a Mediaşului, era şi di Dr. Gh. Preda, vicepreşedintele „Astrei“. 
Echipa de Şoimi, întemeiată în primăvara trecută, va fi întrebuinjată 
pentru descinderi la sate. Un proaspăt nucleu goimănese a luat de 
altfel fiinţă în satul Dârlos, unde hărnieia şi priceperea dlui /. Gogtean, 
"învăţător-director a atins realizări culturale cu totul originale, despre 
care sperăm să avem prilejul să vorbim în curând. Şcoala pentru tă- 
rance dela Mediaş va continua şi în acest an. O şcoală pentru mun- 
citori şi muncitoare este în pregătire. O echipă de diletanţi va cutreera 
satele despărțământului cu piesa Răsărit de soare de N. Boieriu. Dacă 
di Muşilea s'ar bucura de o mai largă înţelegere gi colaborare din 
partea intelectualilor din loc, ar atinge rezultate care l-ar aşeza între 
o întâiele noastre despărţăminte. Atâta dragoste pentru „Astra“ şi do- 
rință de înfăptuire freamătă în tânăra d-sale inimă. l. Br. 


479 Uli 


Material informativ şi eroniei. 


Trei sferturi de veac dela înte- 
meierea „Societății pentru cultură 
și literatură română din Bucovina. 
Nu poate fi bucurie mai mare pen- 
iru un om al culturii decât consta- 
iarea că și instituţiile noastre încep 
a se închega pe baza unei tradiții 
tot mai adânci Aniversările sunt de 
aceea prilejuri de binevenit popas 
şi de meditaţie în marginea stator- 
niciei străduințelor noastre spiri- 
tuale. După împlinirea nu de multă 
vreme a 75 de ani dela întemeierea 
„Astrei“, a veni! acum rândul sorei 
ei „Societatea pentru lit. şi cultură 
română“ din Bucovina, care-și sår- 
bătoreşte de asemeni trei sferturi de 
veac dela înființarea ei prin îndem- 
nul lui lon G. Sbierea în 1862 ca 
preşedinte fiind ales Alecu Hurmu- 
zachi, din acea vestilă familie ce a 
însemna!  fermeniul naționalismului 
românesc din Bucovina. 

_Condusă astăzi de energia tânără 
şi înțeleaptă a profesorului Nandriş, 
„Societatea“ bucovineană și-a do- 
pedit de curând utilitatea proectând 
consiruirea unui Palat cultural a că- 
rei temelie a și fost pusă și sfinţită, 
Cuvântul de omagiu al „Astrei“ pur- 
tat şi de data aceasta de entuziasmul 
neobosit al vice-președintelui nostru 
— di Gh. Preda — a adus pe me- 
leagurile Rucovinei o solie de pace 
şi unitatea sufletească, aşa cum nu- 
mai convingerea adâncă și sinceri- 
tatea acestui conducător o poate 
exprima. 

O mână frăţească însoțită de toate 
urârile noastre pentru o activitate 
rodnică, înlindem „Societăţii din Bu- 
covina. Al. D, 

L 

Profesorimea secundară din Cluj 
la „Astra“. Subliniem aci un eveni- 
ment care s'a produs în cadrul des- 
părțământului din Cluj şi care a în- 


piorat din nou puterile „Astrei“. 220 
de profesoare şi profesori din învă- 
jământul secundar al Clujului au fost 
primiți în mod solemn de către pre- 
şedintele desp. Cluj, cu prilejul zile» 
Unirii ca să activeze la „Astra“. Pre- 
ședintele „Asociaţiei Prof. secundari“ 
a rostit o entuziastă cuvântare ofe- 
rindu-ne forțele tinere ale organiza- 
ției. Desprindem din înțeleptele sale 
cuvinte următoarele 

„Trebue o neinlârzială reconeen- 
trare a forţelor în vederea unei muncii 
sistematice şi eficace, prin o operă 
temeinică de luminare şi organizare. 
Această operă îi revine tot bătrânei 
„Astra“. 

Date fiind consideraţiunile pe cari 
mi-am permis a le face, precum și 
rodnica aclivilale ce o desfăşurați 
Dv., Domnule profesor Haţiegan, în 
cadrele „Astrei“, noi profesorimea 
secundară din Cluj am hotăvit, în 
adunarea noastră generală dela 12 
Nov. 1937, să ne înscriem în bloc în 
„Astra“. Ca urmare a holăvirii luate, 
azi ne prezentăm cu toții în fața Dv., 
a conducerii despăcțâmântului Cluj 
al „Astrei“ şi Vă rugăm să consi- 
deraţi întregul corp didactic secun- 
dar din Ciuj mobilizat în serviciu 
„Astrei“ și al culturii româneşti. 

Dorese ca hotărârea noastră, adusă 
la îndeplinire azi în ziua Unirii, să 
aibă semnificaţia justă și să consti- 
tue un puternie îndemn şi pildă pen- 
tru toată profesorimea din Ardeal. 

Să trăiască „Astra“, veșnice lumi- 
noasă pe cerul culturii românești.“ 

DI prof. luliu Haţiegan, președin- 
tele despărțământului Cluj, a răspuns 
emoționat printe'o cuvântare din care 
cităm de asemeni: 

„La această lrăire în mijlocul sa- 
telor vă angajați azi Domniilor- Voa- 
Sire scumpe Colege-scumpi colegii 
aici în templul „Astrei“. Vă angajați 


480 


la o trăire în mijlocul neamului, iar 
aceasta trăire în naţiune însemnează 
serviciu şi sacrificiu voluntar. Ser- 
viciu însemnează o muncă fără nici 
o  remunerajie bânească, însem- 
nează oferirea timpului liber pentru 
munca de luminare. lar sacrificiu 
însemnează oferirea averii tale, sân- 
gelui tău, pentru realizarea marilor 
necesilăţi ale coleelivităţii naţionale. 
Serviciu și sacrificiu insemnează deci, 
oboseală şi privațiune, căci numai 
simțind acestea pofi să spui că ai 
făcut mai mult decât o slujbă plă- 
lilă şi că ai dat dela tine, din cuzo- 
șlințele iale, din agonisirea ta, con- 
teibuind astfel la augmeniarea bu- 
nului comun. 


Bine a-ţi venit în vremile cele mai 
critice în mijlocul nostru, voi, das- 
căli ai neamului. Ca să reuşim în 
munca comună, se impune să avem 
în fața noastră totdeauna testamen- 
iul cultural al marelui întemeietor 
Șaguna : „Perseverenţă de jier şi sa” 
erijiciu din inimă“. Avându-le ace- 
stea, să plecăm voioși pe drumul ce 
duce la înălțarea neamului nosiru. 
Aşa să fie. Cu Dumnezeu înainte }“ 

Conducerea „Asociaţiunii“ exprimă 
şi pe aceaslă cale profesorilor se- 
cundari gratiludinea ei penteu gestul 
de o semnificație atât de nobilă pe 
care l-eu săvârșit, Al. D. 


* 


„'Tătieul“ Masaryk — propagandist 
eultural, Vor fi la locul lor, în cero- 
nica aceasta culturală, câteva rân- 
duri în cari va fi vorba despre ma- 
rele organizator, președintele-înte- 
meietor Toma Garrigue Masaryk, 
„tătieul“, cum il intitula, plin de res- 
pect şi iubite, poporul cehoslovace, 

in Nr. 6 din 1934 al acestei reviste 
am publicat un lung articol, în eare 
va găsi cetitorul descrierea pe larg 


a „institutului Masaryk pentru edu- 
cația poporului“. ; 

„Tătieul“ era duşmanul cel mai de- 

clarat al frazei, Incă de prin 1910 îl 
caracteriza prof. Hanuş lelinek astfel, 
la cursurile dela Sorbona: „Nu în 
parlamenit(ul austriac), nici în fafa 
mesei verzi se va decide problema 
cehă, ci la aoi, în satele, în orașele, 
n șco'ile noastre. Să lucrăm, să lu- 
crăm serios, fiecare în meseria sa; 
să ne dăm silința să avem în co- 
munele noastre o administraţie mo- 
del; în şcolile noastre profesori şi 
clase model şi atunci navem să ne 
temem de niei o dușmănie a guver- 
nelor (austriace)“. Munca pozitivă, 
concretă, elanul pentru o muncă 
constructivă — iată ce a cerut Ma- 
sah în vieaţa sa întreagă și apelul 
acesta a fost de multeori interpretat 
greşit, în toiul luptelor din întâia 
etapă a vieţii sale, din partea unor 
adversari eari dădeau mai multă 
atenţie frazelor sforăitoare, tamia- 
mului demagogie. Insultat, batjocurit, 
Masaryk nu şi-a pierdut sărita, ci 
declara respicat: aceasta este că- 
rarea de care sunt convins că este 
cea ducătoare la fel! 

Câteva indicii servească aici drepł 
busolă pentru activitatea aceasta 
prodigioasă de propaganaist social- 
cultural, 

Când s'a apropiat ziua naşterii fo- 
stului preşedinte-întemeietor Masa- 
ryk — împlinea 75 de ani — a pu- 
b eat presa cehoslovacă următoa- 
rele : „Cinstiţi ziņa nagterii, de 75 de 
ani — a preşedintelui Republicii, cu 
donaţiuni pentru fondul răposatei 
Soții a președinielui, ca să se ridice 
un sanatoriu pentru copii“. 

Scriind acestea ştia presa ceho- 
slovacă cumeă pricinueşte o bucu- 
rie conducătorului, luerârd în spi- 
ritul său. 


481 


Atmosfera din familie. Care a fost 
întâiul discurs al fiicei preşedintelui, 
dg. De. Alice Masaryk, în parlament? 
„Nu ne trebue vorbărie —a fost în- 
țelesul cuvântării celei seurte. — „De 
aş putea să vă aduc în eltpa de faţă 
pe un biet copilaș bolnav, pentru 
care pledez eu acum, să vi-l arăt 
aici, ea să vedeţi cu ochii dvoastră 
proprii durerea omenească întru- 
pată. Misiunea mea de astăzi este 
aceasta: daţi-vă, deputaţi duvoastră, 
învoirea să ridicâm sanatorii pentru 
copiii, cari — în lipsa laptelui, în 
lipsa cărnii, în lipsa îngrijirii de tată 
— au tânjit, s'au bolnăuit, e primej- 
die să eadă pradă flagelului oftieei! 
„nu tărăgănaţi, nu deliberaţi... treceţi 
droieciul meu, ca în două-trei săp- 
tămâni să se ridice primul sanator 
peniru tuberculoși, aşa, cum am 
plănuit“. 

* 

Una din maximele lapidare, ea- 
racteristice, ale fostului preşedinte 
Masaryk, a fost: „Dacă spun că 
sunt ceh — trebue să am un pro- 
gram cultural“. 

„Programul cultural“ i-a compus 
în toată complexitatea sa, până in 
cele mai mici amănunte gi a avut 
de multe ori marea satisfactie ca gla- 
sul său să fie ascultat. 

Aproape în fiecare an era intre- 
bat de gazetari cari se mai gân- 
dese şi la altceva decât la scanda- 
turi — asupra lecturii predilecte şi 
numai că apărea în galantarele li- 
brăriilor cartea cehă sau traduce- 
rea, de era vorba de o operă streină, 
eu banderola: „lectura anului, reco- 
mandatlă de „lăticul“ — cărți se- 
rioase, cărți vrednice de cetit. 

Directorul „Institutului francez“ din 
Praga, în vorbirea sa comemora- 
tivă, arată cum Masaryk iubea cul- 
tura franceză, dar cu unele restrieţii 


pe cari nu le tăinuia de loe: Paul 
Bourget îi era prea „aristocratie“, 
iar E. Zola cu romanele sale na- 
turaliste îi inspira „groază“, din 
cauza „tendinţelor romantice-natu- 
raliste“ duse la extrem. Literaturi! îi 
cerea Masaryk un oareşeare cum- 
pät şi o compătimire socială, îmbră- 
ceată în formă artistică, de sigur. 

Acelaş desiderat avea şi față de 
cinematograf. Odată pe săptămână, 
în Castelul său dela Dany, se da 
câte o reprezentaţie de cinemato- 
graf, la care participau, pe lângă 
întreagă familia preşedintelui, cu 
preşedintele în frunte — toţi subal- 
ternii, funcționari cu familiile lor, eu 
copiii, chiar şi servitorimea. Filmul 
recomandat de „Tăticul“ era lansat 
mai apoi, ca având deosebita apro- 
bare a idealului dictator cultural. 

Caracteristic pentru „Tătieul“ Ma- 
saryh este cum a împărţit, când a 
împlinit 80 de ani, un dar de 20 mi- 
lioane de coroane cerhoslovace, 
strâns din eotizaţii publice. 

S'a gândit la șomeri. Ca să le po- 
tolească setea, le-a dat lapte pentru 
familiile loe (2 milioane). Deoarece 
în Slovacia condițiile edilitare au 
lăsat de dorit, a pus la dispogiţia 
unui comitet special !/, milion pen- 
teu studierea condiţiilor edilitare, a 
relaţiilor existente la locuințele şi la 
populaţia din Slovacia. Orfelinai şi 
„convict“ p. societ. funcţionarilor 
de Stat 1 milion. Unei societăţi mun- 
citoreşti germane i-a dat 100,000 pen- 
tru sănătatea publică. 2; milioane şi 
1/2 a dat pentrn înfiinţarea unui In- 
stilut încredinţat cu serutarea can- 
cerului şi eu tămăduirea lui. 2 mi- 
lioane pentru un Institut împotriva 
boalei lupus (oftica de piele). 2 mi- 
lioane pentru înființarea unui pavi- 
lion pentru tuberculoza chirurgicală. 
1, milion pentru studiarea şi tămă- 


482 


duirea „boalei minerilor“ (cancerul 
ła plămâni) din loachimosv, unde se 
află radiul. 

Urmează științele şi literatura : 
pentru editarea operelor marelui 
învățat ceh Dobrovshy — Socie- 
tăţii ştiinţelor din Praga — 1 mi- 
lion. Pentru editarea operelor lui Şa- 
jarik, societăţii eu acelaş nume din 
Bratislava — 1/2 milion. „Matiţei slo- 
pace“ („Astrei“ slovace) din Tur- 
cianshy Svieti Martin, pentru studie- 
rea dialectelor slovace şi editarea 
unei dialectologii a Slovaciei — !/, 
milion. „Muzeului“ societăţii 200.000. 
„Bibliotecii Masar yk“ din Praga. Ur- 
mează : societăți germane, maghiare, 
(de istorie, culturalej, rusniece {Ru- 
sia Subearpatică!, şcoli poporale. 


După cum vedem: donatorul s'a 
gândit la instituții de binefacere, la 
instituţii sanilare, la instituţii cultu- 
rale, contribuind astfel la prospe- 
rarea lor. 


S'ar putea aduna mănunehiu zeci 
şi sute, mii de fapte de acestea, în 
favorul tezei: preşedin ele Masaryk 
a fost un realist-idealisi, un ideal 
dictator cultural-social. Terminăm 
această scurtă cronică cu câteva 
citate despre alcoolism şi egalitate 
cari ar putea prea bine să servească 
drept puncte de plecare conferen- 
țiarilor noştri — parafrazându-le. 


„Fără de cârciumă este existenţa 
omului din toate punctele de vedere 
mai frumoaşă. Omul care nu bea, 
având toate simţurile în prospătatea 
lor, descopere în vieaţă, în natură, 
în societate, în lucrările sale atâta 
frumuseţe de care nici că visase în 
aburii aleoolului său?“ 


s i 
„Sărăcia e adeseori cauza aleoo- 
lismului, dar, într'o măsură şi mai 
considerabilă, este alcoolul cauza 


sărăciei] Acel care bea se sără 
cește pe sine însuşi, nu pune nimic 
laoparte, ea să cruţe, trăiește afară 
de familia sa şi ajunge un străin 
pentru ea, îşi uită de trebuinţele fa- 
miliei sale, nu simte decât o trebu- 
ință: de a-şi sătura pasiunea şi o 
sfârşeşte, în mod necesar, prin a 
cădea în mizeria materială, cu fa- 
milia sa cu tot“, 


„Nu recunosc egalitate absolută. 
Nu că nu aşi dori-o, dar experienţa 
mă invaţă că oamenii nu sunt egali 
între dânşii, nici în ce privește tăria, 
niei în ce priveşte darurile naturale, 
nici în privinţa celor înconjurătoare. 
Nu poate fi, deci, vorba pentru orice 
reformă socială decât ca să obţii 
inegalitatea cea mai suporiabilă. be- 
gea nu poate decreta decât egalita- 
tea drepturilor, nici decât egalita- 
tea valorilor“. 


„Oamenii nu sunt egali între dânşii; 
inegalitatea exislă şi va existe în- 
totdeauna, fiecare o simte şi aspiră, 
în cousecinţă, ca să o vadă abso- 
lută. A spus-o deja Hant,că ega- 
litatea nu însemnează nimic mai 
mult decât o doză tolerabilă de ine- 
galitate Este deci. datorinţa noa- 
stră de a ne da osteneala ca acea- 
stă doză tolerabilă de inegalitate 


să se menţină“. 
H. P. P. 


Propaganda culturală în Gehoslo- 
vacia. Un editor de cărți, ceh, a avut 
un gând minunat: a răspândit în cer 
cul cumpărătorilor cărţilor editate 
de el o hartă a ţării. Cumpărătorul 
are să completeze numirile de loca- 
lilăţi, seriind lângă ele toate numele 
preoților, cugeiătorilor.-filosofi, arli- 
ştilor cari s'au născut, au trăit sau 
au murit acolo. Hărțile completate 


483 


mai couştienţios şi mai complet au 
primit premii în cărţi alese. 

Ziarul „Prager Presse“, (11 VL 193 ) 
de unde luăm ştirea, comentează 
propaganda aceasta a editorului de 
cărţi, întrun foileton. constatând: 
„Abia că te mai poţi desbâra de 
convingerea“, cetind aiarul sau au- 
zind veştile dela radio, că localită- 
file unde se strâng oamenii întrun 
număr mai mare sau mai mie sunt 
alteeva decât numai aduceri aminte 
de răsboaie, de omoruri şi de hoţii, 
țările, oraşele, satele să fie vestite 
numai pentru aceasta? 


„Cine este în stare în faţa unor 
astfel de signale de sânge şi de foe 
în nobilă apărare, să se gândească 
imediat la cei mai mari ai spirilului, 
cari au locuit în localitățile acelea 
şi au acționat, la cei în jurul cărora 
şi astăzi vuiese atacuri şi contra- 
atacuri, cine își aduce aminte pe 
dată, ca contrareacţiune împotriva 
temei şi a inimii încleştate, de lup- 
tele spiritului, cari s'au dus în înde- 
plinire în săli arhiplne, de teatru şi 
şi de conferințe, unde astăzi este 
sărbătorit astăzit pasul în tact de 
marş al cohortelor înarmate de răs- 
boiu ?* i 

ldeia editorului se pare foiletoni- 
stului ceh o faptă a unei „avan- 
gărzi culturale împotriva culturii 
epocii prezente“. Harta să arate 
„aiei pe creatorul unui cântec, pe 
pictorul unui tablou ce te jericeşte, 
acolo pe poetul unei cântări înăl- 
țătoare“. 

* 


Imteehuinţarea timpului liber. Mini- 
strul belgian, un probat organizator, 
Furie de Man, dând un interview 
privitor la problema muncitorească 
şi, în generul, la grija ce trebue să 
o aibă conducătorii de stat, în tim- 


pul de faţă, ea populaţia să îşi în- 
trebuințeze bine ceasurile libere, 
când uzinele şi atelierele s'au pm- 
închis, când mvnea ţăranului, la câmp, 
s'a terminat, a deelarat: „Să li se 
dea popoarelor bucuria:“ Obser- 
vând mişcarea în diferite ţări spre 
întrebuinţarea timpului liber în mod 
raţional, care ca să se evoce „im- 
presionabilitatea* maselor în direc- 
ţia aceasta, să „li se dea asigura- 
rea că sa deschis o eră nouă, în 
care ele — însele — sunt altele“. 
Să li se trezească o mândrie, la 
care vor simţi plăceri mai mari — 
oricât de mic ar fi standardul lor 
de vieojă. Aceasta este calea, care 
duce la fericirea poporului. 


* 


Discuţii academice. Educația în An- 
glia, în mijloeul studeniilor universi- 
tari. Ce sunt „Debaling Societies“- 
urile din Anglia şi Ameriea ? Tinerii 
studenţi universitari îşi face în eca- 
drele acestor .Soueietăţi de desba- 
teri“ stagiul ee educaţie cetăţe- 
nească. Anglia este fara, în care 
s'a introdus mai întâi parlamenta- 
rismul, deci vieaţa politică, la care 
iau parte reprezentaniii poporului. 

Ca să ajungă tinerii englezi ca- 
pabili de a conduce ţara, li se oferă 
prilejul de a lămuri probleme car- 
dinale sociale, economice. culiurale, 
în cadrele acestor societăţi. 

Aceste „Debating Societes“ sunt 
o altă ediţie a disputelor ce se în- 
eingeau în şeolile înalte ale Evului 
Mediu, între studenţii academiilor. 

Mai eu seamă două societăţi: Ox- 
ford Union Societ,“ şi „Cambridge 
Union Society“, sunt conducătoare 
în direcţia arătată. Fiecare exigtă de 
mai bine de o sută de ani. Au ajuns 
la o înfloritoare activitate, stârnind 
admiraţia tuturor prietenilor tinere- 


484 


tului universitar — şi totodată — in- 
vidia celorlalte universităţi, 

Poporulut englez, după cum e prea 
bine cunoscut, îi plac întrecerile: 
„regatele“ cu luntrea, întrecerile în 
cricket, în foot-ball. Tot atât de im- 
portant sunt însă gi întrecerile dela 
„Debating Societies“-uri, unde se 
dau match-uri intelectuale. Prea le 
dă toată atenția, cu atât mai mult, 
cu cât la ele iau parte chiar prota- 
gonişti ai vieții politice, sociale en- 
gleze, foşti membri ai societății res- 
pective. 

Mutţi bărbaţi de seamă ai Angliei 
şi-au făcut anii uceniciei în socie- 
tăţile acestea. 

Desbaterile le conduce totdeauna 
preşedintele „clubului studenţese de 
desbateri“ al anului în eurs — un 
tinerel cam de 21 de ani — iar la 
discuţii iau parte, ca oaspeţi şi oa- 
meni vârstă, cum au fost până acum 
un: Baldwin, Balfour, Asquith, Lloyd 
George, B. Sham, generalul Smuts, 
amiralul Jellicoe, Churchill. 

Temele ce urmează să se dis- 
cute sunt afigate pe tabla neagră a 
a universității, cu zile înainte. Se dis- 
cută și în presă despre starea aleasă 
— pro şi contra — iar moţiunea 
luată de asistenţă este, iarăși, pe 
larg discutată de ziaristiea engleză. 

lată o temă şi o moţiune a stu- 
denţilor universitari din Cambridge: 
„Influința crescândă a presei asupra 
desvoltării opiniei publice este ea 
regretabilă ?“ 

Desbaterile au avut loc in faţa a 
peste 900 de persoane. La desba- 
tere a luat cuvântul şi vestitul serii- 
tor englez G. H. Chesterton (f 1936) 
gi ziaristul american Menaken, ară- 
tând amândoi *că presa, aşa, cum 
este ea astăzi, este regretabilă pen- 
tru desvoltarea opiniei publice. Ade- 
vărate discuții academice. 


-Ca să se vadă importanţa acestei 
şcoli, servească de exemplu urmă- 
toarele: marele bărbat de slat Glad- 
stone si-a ţinut întâiele vorbiri în 
cadrele societății acesteia, în anul 
1830, luându se la dispută eu lordul 
Liverpool şi cu ducele de Welling- 
ton, el, tânăr student. Despre disputa 
aceasta principiară şi-au seris co- 
mentariile ziarele intregei ţări. 

Ajuns ministru şi preşed. de con- 
siliu de miniştri, Gladstone nu se dă 
înapoi, să participe activ ia aceste 
desbateri, deoarece voi ea poporul 
să adâneeaseă problemele sociale 
discutate. 

Dia preşedinţii Uniunii au ajuns 
21 miniştri, 12 episcopi, 3 arhiepis- 
copi, ete. 

* 

Filmul de şeoală, în Cehoslovacia. 
200 şeoti au insțeueţie eu filme. (S'ar 
putea folosi gí pentru propaganda 
culturală ) Cetiru în „Prager Presse“: 
„Lendinţele de a introduce filmul în 
şeoalele cehoslovace au înregisirat 
în timpul din urmă progrese îmbu- 
curătoare. Circulara dată de Mini- 
sterul şceoalelor şi culturii poporu- 
lui, în Noemvrie, anul trecut, refe- 
ritoare la filmul școlar şi aplicarea 
sa practică, a dat un nou îndemn 
tendinţelor de întrupare a aşa-nu- 
mitei instrucţii prin filme, adică a 
instrucției completate şi ilustraie prin 
film. De sigur, procurarea apara- 
telor de proiectat filme este întuvă- 
răşită încă de anumite greutăţi, eu 
toate acestea s'a ajuns la putinţa de 
a putea aeoperi suma trehuineioasă 
la procurarea unui astfel de aparat, 
de când s'a introdus filmul îngust 
şi de când s'a perfecționat şi s'a 
ieftinit aparatele de proiecţiune cu 
filme înguste. Astăzi costă un astfel 
de aparat dela 1500 până la 2000 
de coroane cehe, va-să-zică nu e 


485 


mai scump decât un aparat de radio 
mai bun. Manipularea este aşa de 
simplă şi siguranţa manipulării ace- 
stor aparate aşa de mare, încât 
elevi mai vârstnici ai şeoalelor po- 
porale şi medii pot să manipuleze 
„singuri aparatul, iar învățătorul, res- 
pective profesorul, îşi poate con- 
centra atenţia la explicarea filmului 
şi la explicarea diferitelor părţi 
{când filmul poate fi ţinrt pe loe gi 
când se proiectează singuratice 
icoane imobile). De prezent au în 
Cehoslovacia deja 2C0 școli astfel 
de aparate de proiecţiune. Condu- 
cătorii se gândese mai întâi să lase 
să circule între şcolile despărţă- 
mântului şcolar, în fiecare despăr- 
țământ şcolar mai multe din astfel 
de aparate de proiectat filmele, apa- 
rate, ceri — de altfel — sunt uşor 
transportabile. Incet pe încetul e 
worba ca toate şcolile să fie pre- 
văzute cu un aparat de acesta, pro- 
priv, m multe cazuri se rezolvă pro- 
blema procurării unui aparat de 
ieeţiuni filmate în legătură cu con- 
siliul părinţilor, căruia îi reuşeşte 
„adeseori ca în timp scurt să pro- 


cure paralele trebuineioase, prin 
diferiţi paşi întreprinşi, prin repre- 
zentaţi! ete. Şi procurarea filmelor 
şcolare, nu-i vorbă, mai întâi îm- 
prumui, s'a uşurat mult de cânds'a 
introdus filmul îngust, care permite 
o mărire îndestulătoare a vederii 
peniru trebiuinţele școlii. Filmele in- 
guste nu numai că sunt mult mai îu- 
guste, — dar pe lângă aceleaşi ve- 
deri — sunt corsiderabil mai seurte 
decât filmele normale. In timpul re- 
cent a intrat în negoţ un material 
de film, care nu e compus din ee- 
luloid sau dintrun film ce nu se 
aprinde (acetyeeluloză), ci dintr'un 
material asemănător  celofanului, 
care nu se poate aprinde. Chipu- 
rile nu se compun din emulsiune 
de argint, ei dintro stofă eolorată. 

Materialul de film cel nou nu se 
poate strica, deoarece poate fi sgă- 
riat numai puţin de tot şi încet. Pe 
lângă aceasta mai este filmul ace- 
sta și mai ieftin decât jiimul normali. 
Se eliberează nu în formă de film 
negativ, ci numai cu conferinţe sau 
prelegeri gata, fotografii — filme cul- 
turale — sportive şi de petrecere. 

H. P. P. 


Bibliografie. 


Reviste sosite la redacţie (din a. 1937): 


Népünk és nyelvünk (Szeged), a. 
aX., Nr. 3, 8. 


Ramuri (Craiova), a. XXIX., Nr. 4. 
Viitorul agriculturii, a. l, Nr. 1. 
Răsăritul (Bucureşti), a. XIX., Nr. 5. 


Revista Teologică (Sibiu), a. XXVII, 
Nr. 5. 


România Aeriană (Bucureşti), a. 
XI, Nr. A. 


Scoala Tăranului (Bucureşti), a. 1., 
Nr. 3. 


&atul (Bucureşti), a. Vil, Nr. 78. 


Sie Cogito (Cluj), Nr. 3, 3, 4. 

Solia (Năsăud), a. ll., Nr. 1—2,3—4. 

Solia Dreptăţii (Orăştie), a. XVI. 
Ne. 17—20, 21. 

Viața hiierară (Bucureşti), a. X4., 
Nr. 11. 

Broşuri: 

Pr. Gh. Dumitrescu-Bisiriţa, Grija 
sufletului. 


Poezii de N. F. Costenco. Grupa- 
rea rev. Viaţa Basarabiei, Chişinău 
1837. 


486 


O şezăloare la sărbătoarea na- 
tională. Piesă într'un act, p. copii de 
Pompei Hossu Longin, Bibl. 
„lavoragul“, Nr. 16, Bistriţa-Mehe- 
dinţi, 8 bei. 

Constantin Romann- Vivu, prefeetul 
legiunii, a. Xll-a, în anii 1848—49, de 
Vasile Netea, Edit. Soc. Tinerimii 
Române, Const. Romanu-Vivu, Tg.- 
Mureş, 193/. 

Reviste : 

Arhiva Nr. 1—2. 

Arhivele Olteniei, Nr. 83—91. 

Biruinfa, (Timişoara) 338—339. 

Bulei. Inst. Beon. Rom., 1—8. 

Cele irei Crişuri, 8—10. 

Couvorbiri literare, 8—10. 

Cultura creştină, 4—9. 

!Buropa Orientale, fase. 
IX—XII, 

Făt-Frumos, 1—8, 

Gazeta Cărțilon, 1—8. 

Gând Străjerese, (Arad) 6i—32. 

Graiul Poporului, (Buc.) 844—453. 

-Gregorianum, (Roma) vol. XVUL. 

Hotarul, 5—8. 

Inoirea, (Arad) 1—6. 

Inri, (București) 10. 

lavorașul, 1—9. 

Junimea lit., 1—93. 

Lot Polski (Warszawa), Nr. Spe- 
cial, România. 

Neamul Rom. p. popor, 11—23, 

Népünk és nyelvünk (Szeged), 5-6, 

Pagini literare, 5—8. 

Progresul, 31. 

Ramuri, Mai, lunie, Sept., Oct. 

Răsăritul, 86—11. 

Reinvierea (Tg.-Mureş), 1. 

România aeriană, 5— |. 

Rev. Știinţ., V. Adamachi, 1—3. 

Rev. teologică, 8—12. 

Satul, 18—84. 

Scânteia (Gherla), 3—10. 

Scoala ţăranului, 4—11. 

Sie eogito (Cluj), 5—11. 

Solia (Rebrişoara—Năsăud), 5—6. 


V—vI, 


pop.. 


Solia dreptății, 22—37. 

Unirea, 40—45. 

Unirea poporului, 42 bis. 

Unter dem Doppeladier (Wien), 8. 

Viaţa Basarabiei, 5—11. 

Viaţa literară, 12. 

Viitorul agriculturii (Bue.), 2. 

Broşuri. 

Blancherd B., Arta vorbirei. ln trad. 
de P. Mușoiu, Bucureşti 1V, Str. Popa 
Soare b9. (40 Lei). 

„Biblioteca  învăţătoriloa“: Nr. 5 
Gh. Tulbure, Şcoala Sătească din 
Ardeal în epoca lui Şaguna (25 Lei), 
Nr. 6 George Vâlsan : Coagtiinţă na- 
țională şi geografie. (15 Lei). Nr. 7 
Vietor Stanciu : Serbarea arborilor 
şi a pasărilor. (15 bei). 

Stricănescu C.: Revoluţia lui Horia. 
Edit. Region. Bănăţ. Astra, Timi- 
goara. (30 Dei). 

Mănuţă T. D.: „Cazul“ T. Pisani gi 
neologismele în limba română. Cra- 
iova, Tip. Speranţia. (35 Lei). 

„Darea de seamă pe anul 1936“. 
„Asociaţia Presei Periodice Române“, 
Bucureşti. 

Potra D. George : Mănăstirea Cobia 
(Dâmboviţa). Studiu şi documente, 
Bucureşti (fără prej) Tip. „Oltenia“. 

Ultimele numere ale  „Biblioiecii 
poporale“ suni următoarele : 

Nr. 235—236. De ce trebue să mun- 
cim, învățături economice naţionale, 
de Gheorghe Brânduș. 

Nr. 237. Calendarul peniru popor 
al Asociațiunii, pe a. 1937, întocmit 
de Horia Petra-Petrescu. 

Ne. 238. Anecdote, de Gh. l. Chituc. 

Nr. 240—241. Zile Mari. Conferenţe 
pentru sărbătorite naționale : 24 la- 
nuarie, 10 Mai, 8 lunie. Ziua Eroilor 
şi } Decemvrie de Gh. Beniog şi 
Aurel Radu. 

Nr. 242. Cărturari români. Biografii 
de ] Agârb. Material de util, şi la conf. 


48? 


In Biblioteca „Astra“ au apărut următoarele broșuri: 


Ne. 


1. 
2. 


D m p o 


„Istoria literaturii române“, de profesorul Dr. Sextil - 
Pușcariu. 

„Tudor Vladimirescu“, dramă ist. în 5 acte, de 
prof. N. lorga. 

„Prin România |. Ardealul“, de profesorul 1. Geor- 
gescu (eu 101 iluste. şi 1 hartă). 

„Istoria Neamului românesc“, vol. cu ilustr. de 
prof. dir. arhivar din Cluj, Ștefan Meteș, 

„Cântece poporale românești“, pentru ear mixt. vol. l, 
de prof. de muzică Nic. Oancea. 

„Viitorul tehnie- economic al României întregite“, de 
ing. Francisc Neugebauer, traducere de |. Georgescu 
(cu tablouri şi hartă). 

„jertfele Românilor din Ardeal, Benat, Crișana, 
Sătmar şi Maramureș", aduse în răsboiul mondial 
din anii 1914—1918, de T. V. Păcățian. 

„Pictori frenceai prin fara noastră“ (1828 —1866), eu 
ilustr., de loan C. Băcilă. 

„Cum s'a făcut unirea Basarabiei“. De Dr. Onisifor 
Ghibu. 

„Bvoluţia secțiilor literare și științifice ale „Astrei“ 
(ba un popas)“. De Dr. Onisif. Ghibu. 
Contribuţiuni la istoria aiaristicei românești ard=- 
lene“, de Dr. loan Lupaș. 

„Valorijicarea capitalului uman prin igiena națiunii“, 
de Dr. Aurel Voina. 

„Ancheta sanitară, ca bază de plecare a plăgilor 
sociale“, de Dr. Dominie Stanca, 

„Pământul și Istoria“, de Vietor Stanciu. 
„Portretele lui Mihai Viteazul‘, de l. Băcilă. 


. Biografia lui „Dr. l. Raţiu“, de lon Georgescu. 


„Viaţa bisericească a Românilor din Țara Oltului“, 
de Ştefan Meteg. 

„Tehnica de propagandă la sate“, de Dr. luliu Ha- 
fiegan, prof. universitar și Colaborarea între „Astra“ 
şi celelalte societăți culturale, organele Statului și 
ale autorit. locale, de prof. 8. Teposu. 

„George Pop de Băsești“, de loan Georgescu. 
„Bogățiile miniere ale Munţilor Ap.“, de Viet. Stanciu. 
„Românii și minoritățile etnice la Nord-Vestul fării“, 
de f. Manciurea. 

„Vasile Goldiș, luptătorul și realizatorul politie“, de 
prof. Silviu Dragomir, membru al Acadmiei Rom. 
„Praid“, sat întrun ţinut săcuiaat, de N. 1. Dumifeagcu. 


488 


Sumarul buletinului de tehnică a 


Breazu Ion: 


Evuţian Sabin: 
Moldovan luliu Dr. : 


Moldovan Iuliu Dr.: 
Moldovan Iuliu Dr.: 


Nemoianu 1. Dr.: 


Nicolescu Alex. Mitr.: 


Figuri 


Bologa Vas. Dr.: 
Lapedatu Alex. : 
Preda Gh. Dr.: 
Preda Gh. Dr.: 


* * 


Agârbiceanu l.: 
Agârbiceanu I.: 
Breazu Ion: 
Breazu I: 
Brediceanu Tib. Dr. 


Dima Al.: 
Lăzărescu ducreția : 


*) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor. 


e. 
culturii 
. e ca 
„Transilvania 
Anul 1937 *) 
Articole de fond: 
De „Ziua Astrei” E e a, Bă 149 
Expunere progrâmatică la Adunarea ge- 
nerală a „Astrei“ in Timişoara — — 5; 315 
Necesitatea unei consfătuiri urgente a dele- 
gaților secţiilor şi despărțămintelor noastre 2; 13 
„Ziua Astrei” — — — — — — 3; 145 
Cuvânt de deschidere a Adunării gene- 
rale a „Astrei“ din Timişoara  — — 5; 365 
Problema generaţiilor viitoare — — — ó; 429 
Educaţia femeii — — = — — — 1; 1 


şi fapte pilduitoare din trecut. 


Partenie Cosma — — 
Manifestul revoluţionar dela 1885 — — 
Timoteiu Cipariu — — — — — 
+ Alexandru Lupeanu-Melin — — — 
Vasile Lucaciu — 


Indrumări culturale. 


„Astra" in slujba unificării sufleteşti — 
Ziua „Astrei“ — 

Sub semnul unificări: sufleteşti — — 
„Astra“ şi muncitorii — — — — 
Păreri relativ la problema salvării şi cul- 
tivării specificului a porturilor — — 
Asupra manualului şcoalei țărănești — 
Cum am procedat la reintroducerea por- 
tulit naţional în comuua mea natală —- 


489 


174 
104 


448 


Miloia I.: Portul naţional — — — — — — 5: 
Moldovan Val. Prof.: O carte care ne trebue — — — — 1; 
Petrescu P. H : Piese teatrale pentru diletanți— — — 2; 
Preda Gh. Dr.: Contribuţie „Astrei“ la practicarea igienei 

şi profilaxiei mintale — — — — — 3; 
Râmneanţu Dr.: Influența căsătoriei asupra fertilităţii şi 

etnicului unui neam — — — — - 5; 
Săulescu N. Principiile fundamentale ale școalei ţă- 

răneşti — — — — — — — — 3; 
Stoichiția I. Dr.: „Casa culturală şi de sănătate” — — 2; 
Vuia R.: Acțiunea de păstrare a porturilor cânte- 


celor, dansurilor şi obiceiurilor strămoşeşti 3; 


Pagina eugenică, demografică şi biopolitică. 


Comşia Ovidiu Dr.:  Biopolitica, un imperativ al timpului — 1; 
Comşia Ovidiu Dr.: Politică și biopolitică — — -- — — 2; 
Comşia Ovidiu Dr.:  Vieaţa şi legile ei — — — — — 3; 
Comşia Ovidiu Dr.:  Naţionalism biopolitic  — — — — 6; 
Făcăoaru I. Dr.: Inzestrarea superioară ca fenomen ereditar 1; 
Făcăoaru I. Dr.: Inzestrarea inferioară ca fenomen ereditar 2; 
Făcăoaru 1. Dr.: Selecţiunea socială negativă prin denata- 
litate elementelor superioare — — — 3; 
Făcăoaru I. Dr.: Contraselecțiunea socială prin natalitatea 
diferențială — — — — ~ — — 5; 
Râmneanţu Petru Dr.: Aspectul natalității din Europa după răs- 
boiul mondial - — — — — — 1; 
Râmneanfu P. Dr.: Problema mortalității în Europa ddla 1921 
încoace — -— — — — — — 1 
Râmneanţu P. Dr.: Mortalitatea infantilă ca problemă prin- 
cipală în România de astăzi — — — 3; 
Râmneanțu P. Dr.: O analiză a proporției căsătoriilor în 
România — — — — — — — 6; 


Din activitatea altor societăți culturale. 


Dăncilă Ion; „Casele naționale” şi celelalte opere ale 
unui „Om de nădejde“: Generalul Ion 
Manolescu — =- — — — — — 1; 


Material pentru conferințe. șezători, etc. 
Nicoară E. Dr.: Beţia — — — — — — — — ó; 


Sergescu Petre : Știința la Români-— — — — — — 8; 


Din activitatea „Astrei“ culturale. 


Br. 1: Străbătând despărțămintele — — — 2; 
Br. L: Străbătând despărțămintele — — — 3 


490 


385 
46 
94 

168 

392 


186 
108 


180 


54 
111 
196 
46% 

35 
114 
193 
417 

57 
113 
191 


467 


118 


456 
451 


130 
210 


Br. L.: Spicuiri din activitatea despărțămintelor 
Breazu Ion: „Astra“ în regiunea secuizată şi pe fron- 

tiera de Vest — — — — — — 
Br. 1: Despărţămintele noastre la lucru — — 
Dima Al.: Înfiinţarea „Regionalei Astra Bănăţeană“ 
Dima Al.: Adunarea generală dela Timişoara— — 
Suciu-Sibianu Tr. : Ceva despre anchetele economice şi pla- 


nurile de ridicare economică a |comu- 
nelor din jud. Sibiu — — — — — 
$ sa Consfătuirea delegaților secţiilor și des- 


părțămintelor „Astrei — — — — 
Convocare la Adunarea generală — — 
Introducere — —- 
Activitatea Comitetului central — — 
Anexa |. Din Raportul secretariatului general al 
Secţiilor  -: — 
Anexa I Activitatea despărțămintelor — — — 
Anexa HI. Bilanţ general al „Asociaţiunii” pe a. 1936 
Anexa IV. Bilanţ general al Internatului de fete al 
„Asociaţiunii“ pe anul școlar 1936/37 
Anexa V. Proiect de buget pentru „Asociaţiune” şi 
pentru fondurile şi fundaţiunile admini- 
strate de ea pe anul 1938 — — — 
Anexa VI. Tabloul bursierilor „Asociaţiunii” pe anul 
şcolar 1936/38 — — — — — — 
Anexa VIL Tabloul sumar al conf. şi preleg. pop. 
după categoria materiilor tratate — . —— 
Anexa VIII. Tabloul sumar al conf. şi preleg. popo- 
rale, al bibliotecilor poporale şi al desp. 
centr. jud. şi de plasă cu preşedinţii lor 
Anexa IX. Tabloul membrilor decedați — — — 
Anexa X Tabloul sumar al membrilor „Asociaţiunii“” 


pe anul 1936 3]— — — — — — 


Material informativ şi cronici. 


Breazu l.: Sextil Puşcariu a împlinit şaizeci de ani 
D. Al.: Despărțământul Sibiu — — — — 
D. Al: Trei sferturi de veac dela întemeierea 


„Societății pentru cultură și literatură 

română din Bucureşti — — — — 
D. AL: Profesorimea secundară din Cluj la „Astra“ 
Mateiu Sanda : Taina arborelui de Myanga — -- — 
H Dimitrie Gusti — mis 
H: *# Străbătând despărțămintele — — — 
H.: 
H. 


Revista cursurilor și conferințelor— — 
Viitorul cărții şi al bibliotecilor — — 


491 


414 
470 
477 
126 
405 
414 
199 
213 
215 
217 

232 
258 
315 


330 


334 
352 
354 
355 
358 


359 


6i 
67 


482 
483 
428 


Reoacțtia : 


* 


„Transilvania“ în al 86-lea an — — 
Un catalog de cărți bune al despărțămân- 
tului județean Sibiu — -— — — — 
Atlas Linguistic Român — — — — 
Sărbătorirea memoriei lui Partenie Cosma 
Dr. T. Brediceanu a împl'nit 60 de ani 
100 de ani dela naşterea lui Creangă — 
O societate pentru răspândirea lecturii 
sănătoase — — 
Cruciada pentru cartea cea bună — ` — 
Propaganda pentru cartea bună în Franța 
Sărbătorirea lui T. Brediceanu — — 
O societate pentru cumpărarea de cărți 
Lupta pentru cartea bună — — — 
Un teatru ambulant francez — — — 
„Tăticul“ Masaryk — propagandist cul- 
tural  — — — 
Propaganda culturală in Cehoslovacia — 
Intrebuințarea timpului liber — — — 
Discuţii academice. Educația în Anglia în 
mijlocul studenților universitari — — 
Filmul de şcoală în Cehoslovacia — — 


192 


137 
137 
139: 


142 
142 
143 
422 
423 
424 


„426 


480 
483 
484 


484 
485