Sociologie românească — 1937 Nr.5-6 — An II

frakaaBes*w Saare 


rin 2 OLTRE niae spe 


Ia d li etn 


C U P R I N S U L 


STUDII: 

CONTRIBUŢIA ŞTIINŢELOR SOCIALE LA CONDUCEREA POLITICII EXTERNE 

de Anton Golopenţia . . . . . . .. lee 193—196 
ASPECTELE SPIRITUALITĂŢII SĂTEŞTI 

de Gheorghe Focşa. . . . . . 22e. 2... 197—211 
STAREA FIZICĂ ŞI ALIMENTAŢIA SCOLARILOR ÎN ROMÂNIA 

de Dr. Anatole Cressin. . . . . . cc... cc... . 211—215 

CRONICI: 

INSTITUTUL DE CERCETĂRI AGRONOMICE 

de Emanoil Bucuţa . . . . o... 216 
CENTRELE DE DOCUMENTARE INTERNAŢIONALĂ 

de F. Chalmers- Wright . ............. clle. 217—218 
AMERICANII DE ORIGINE ROMÁNÁ 

de Andrei Popovici . . . . ..... 2 ee 219—230 
ROMÂNII DIN DREAPTA DUNĂRII 

de Florea Florescu. . . . . . [| 230—234 
SOCIOLOGIE ŞI FOLCLOR 

de AL Dima è «ko e aa OR a a e DURO aa a a E a 234—237 

DISCUȚII: 

O CEARTĂ „ŞTIINŢIFICĂ“ 

de H.-H, Stahl. 3 dee a e o aa a 0 0 a aia ta aia e Tale: a 238 — 240 
„REFLECŢIILE ŞI ÎNDOIELILE“ CU PRIVIRE LA ŞTIINŢA NAȚIUNII ROMÂNEŞTI 

de Anton Golopenţia . . . . . . . . llle 240—242 


DOCUMENTE: 


SCHIMBUL DE POPULATIE ÍNTRE SATE, LA LESU-NÁSÁUD 


de Ing. I. Measnicov  ... ........ 4l o ollas 243—245 
DISTRIBUŢIA GRUPELOR SANGUINE LA POPULAŢIA COMUNEI ŞANŢ-NĂSĂUD 

de Dr. Petru Râmneanțu . . . . . cc... 245—241 
GRÁDINARII ROMÁNI DIN SLOBOZIA-CLINCENI-ILFOV 

de 7. Rădulescu . . ...... cc... ... . 948—250 
»,OLTENII" DIN BÁLCESTI-VÁLCEA 

de Magdalena Livezeanu . .. ...... len 251—255 


CUM CĂUTA D. COTUL DIN SANT SĂ-ŞI RECÂŞTIGE PENTRU COOPERATIE CONSÁTENII 255—257 


RECENZII: 
ROMÂNII DE PESTE GRANIȚĂ: Anastasie N. Hâciu : Aromânii. Comerţ, Industrie, 
Arte, Expansiune, Civilizație (Dogaru) . .. ................ 258—259 
REALITATEA ROMÂNEASCĂ: Tiberiu Morariu: Viaţa pastorală în Munţii Rodnei 
(Florea Florescu); N. Iorga, O. Goga, G. G. Mironescu, Radu Dragnea etc: 
Mihail Kogălniceanu (Dogaru); Prof. Gh. Grinfescu: Contribuţiuni la studiul 


plantelor de leac ale poporului român (Călinescu) .............. 259—262 
CĂRŢI DESPRE COMASARE: Bulgaru Valeriu: Noţiunea şi problema comasării 
în România (Ing. C. I. Ciulei) . . . . . e pi me pa caca dle a la 262—264 


SUPRAPOPULAREA AGRICOLĂ ÎN EUROPA DE RĂSĂRIT: Theodor Oberlănder : 
Die agrarische Überbevülkerung Poleas (Suprapovularea agricolă a Poloniei) 
1935 (A. G.); Pavel Maslov: Perena elenie russcoi derevni (Suprapopularea 
sitului rus) 1930 (LM) . rca 264—266 


ÎNSEMNĂRI: 


Comunicările Profesorului Gusti la Conterinta internaţionaiă de ştiinţe sociale. 

Nevoia cercetărilor concrete despre Românii de peste graniţă şi despre Statele 

străine. Problema suprapopulării agricole în Europa de răsărit. Adam Smith în 
româneşte (T. H.). Biblic grație de scrieri sociologice şi politice italiene (N. Façon). 267—268 
COPERTA: Fete de Romani din Bulgaria, colonizați în satul Regina Maria (Arhiva de 
fotografii a Fundaţiei Regale „Principele Carol“. Cligeu Dode). 

DIN CUPRINSUL NUMĂRULUI VIITOR (lulie-August): Traian Herseni: Despre înțelegere. 
Anton Golopenţia : Căianul Mic, un sat din Someş. GA. Focşa : Moişenii, un sat ain Ouaş. 
Gh. Turda: Săpânța, un sat din Maramureş. Florea Florescu: Vidra. ua sat de Moti. 
Dumitru Dogaru: Năpădenii, un sat de mazili din Codru. Ing. I. Measnicov : Regina Maria, 
un sat de colonişi. Oct. Neamţu : Literatura politică naționalistă. Stefania Cristescu : Aportul 
atlasului limbii române la Sociologia României. Constantin I. Floareş : Amintiri cu privire 
la situaţia de dinainte de împroprietărire într'un sat de clăcaşi din Moldova. Ecaterina Botez : 
Viaţa iui Moş Ion Pelea din Fibiş. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Diggcron: D. GUSTI 
AnuL II, Na. 5-6 Mai- IUNIE 1937 
————' d a a n N a Rt N n N N a Da 


CONTRIBUȚIA ŞTIINŢELOR SOCIALE 
LA CONDUCEREA POLITICII EXTERNE 


Cercetările concrete ale ştiinţelor sociale au rostul să documenteze hotăririle celor 
ce conduc națiunea. Ca atare, ele trebuesc întreprinse în perspectiva acţiunii de condu- 
cere a naţiunii. Trebue să poarte asupra problemelor ce li se pun conducătorilor naţiunii. 

Sarcinile, de care trebue să se achite aceştia, sunt însă două. Conducătorii politici 
au să-i dea naţiunii, în fiece etapă a evoluţiei ei, organizarea cea mai bună cu putinţă 
şi s'o păstreze, odată ce au infáptuit-o. Şi au să apere independenţa naţiunii, adică dreptul 
ei de a-şi da, nestânjenită de statele celorlalte naţiuni, această organizare. Au să con- 
ducă adecă, spre a folosi termenii familiari, politica internă şi politica externă a na- 
tiunii. 

Cercetările concrete ale ştiinţelor sociale trebuesc, dar, să năzuiască să inlesneascá 
politica internă şi politica externă a naţiunii. 

Cercetătorii, care studiază situaţia demografică, economică, socială, culturală a 
unor sate, a unor oraşe sau a tuturor satelor şi a tuturor oraşelor, a unor pături sociale 
sau a tuturor páturilor sociale ale naţiunii proprii, fac cu putiinta o mai bună organizare 
internă a naţiunii. Monografiile şi anchetele, consacrate unor subunități ale naţiunii 
proprii sau întregii unităţi a naţiunii proprii reprezintă contribuţia cercetărilor concrete 
ale ştiinţelor sociale la conducerea politicii interne a naţiunii proprii. 

Care este contribuţia cercetărilor concrete ale ştiinţelor sociale la conducerea 
politicii externe a naţiunii proprii? Aceasta e întrebarea a cărei răspuns am vrea să-l 
conturăm în analiza de faţă. 


Națiunea nu se confundă cu unitatea net conturată cuprinsă intre graniţele Sta- 
tului ei. Orice naţiune se prelungeşts dincolo de granițele organizaţiei ei politice. Are 
uneori grupuri însemnate de consângeni în Statele vecine, dincolo de aceste graniţe. Şi 
are totdeauna mai multi sau mai puţini cetățeni aşezaţi, statornic sau pentru timp li- 
mitat, în „străinătate“, care şi agonisesc acolo traiul. 

Fiecare din aceste prelungiri sporeşte puterea şi posibilităţile de afirmare în lume 
ale unei naţiuni. 

Grupurile de consângeni de peste graniţele Statului pot deveni meterezele acestor 
graniţe, dacă sunt aşezate lângă ele şi termenul de legătură cu națiunea străină care le 
adăposteşte, în caz că sunt mai depărtate. Să ne amintim numai avantajul însemnat, 
pe care-l constituie pentru Germania, deoparte, regiunea populată cu Germani dela mar- 
ginea de Miază-Noapte a Cehoslovaciei, de alta, faptul că are în fiecare Stat din Sud- 
Estul Europei insule de populaţie germană. 


193 


Cetăţenii care şi agonisesc traiul în străinătate, înmulţesc posibilităţile de trai 
ale naţiunii. câştigându-i spaţii suplimentare pe teritoriu străin, Italienii aşezaţi pretu- 
tindeni în lume, care-şi puteau trimete în patrie agoniselile, nestánjeniti până de curând, 
măriseră cu mult teritoriul din care se hrănea şi-şi trăgea puterea națiunea lor. Si în caz 
că îşi părăsesc cetăţenia, emigranții pot folosi naţiunii lor, dacă se grupează şi-i cultivă 
amintirea, servindu-i ca mijlocitor cu națiunea căreia i s'au alipit. Românii deveniți 
cetățeni ai Statelor-Unite, au început să joace acest rol. 

O informaţie cât se poate de amănunţită despre grupurile de consângeni de.peste 
hotare, despre cetăţenii răspândiţi în străinătate şi despre consângenii care au primit 
cetăţenia unui alt Stat poate fi de mare utilitate pentru cei ce conduc națiunea. Cu aju- 
torul ei, virtualitátile politice care zac în aceste prelungiri ale naţiunii peste hotarele 
Statului ei, pot fi actualizate şi puse în serviciul întăririi Statului. 

Statul unei naţiuni, adică libertatea ei de a se conduce pe sine însăşi prin condu- 
cătorii, pe care şi-i dá, pe un anume teritoriu, nu este ceva dat prin firea lucrurilor. Recu- 
noaşterea acestei libertăţi, care desăvârşeşte de abea existenţa naţiunii, trebue cucerită 
dela Statele unor naţiuni străine şi odată cucerită, impusă fără încetare împotriva încer- 
cărilor acestor state de a o suprima sau micşora. Existenţa politică a naţiunii atârnă 
deci fără incetare şi de un număr de State străine. Aceste State constituesc ceeace Pro- 
fesorul Antipa numeşte mediul politic al poporului. !) 


Care sunt Statele străine care constituesc mediul politic al unei naţiuni ? 

E uşor de văzut, că în viaţa unei naţiuni pot interveni, întâi de toate, naţiunile a 
căror teritoriu se găseşte în prelungirea teritoriului ei propriu: Ștatele vecine. Dintre 
vecini se recrutează atât duşmanii cei mai înverşunaţi, cât şi aliaţii cei mai apropiaţi ai 
unei naţiuni. Căci continuitatea teritoriului invită pe atât la anexiuni, pe cát uşurează 
acțiunile comune. Destinul naţiunilor se împlineşte de cele mai deseori prin vecinii lor, 
în folosul sau în paguba acestora. 


Naţiunile, care stăpânesc coasta vreunei mări, devin oarecum vecine, datorită uşu- 
rintelor comunicaţiei, cu toate naţiunile aşezate pe coasta aceleiaşi mări, şi chiar, intr'o 
oarecare măsură, potrivit frecvenţei comunicaţiilor cu ele, chiar şi cu Statele aşezate pe 
coasta altor mări şi a oceanelor. 

In viaţa unei naţiuni mai intervin pe lângă vecini şi câteva naţiuni, care, datorită 
forţei lor, sunt oarecum omniprezente şi în situaţia de vecine ale tuturor naţiunilor, chiar 
şi a celor, cu care nu se hotărnicesc. Aceste naţiuni, care constituesc un fel de „aristo- 
cratie în lumea statelor“ (Kjellén) sunt Marile Puteri. In timp de pace, diplomaţia lor e 
efectiv prezentă pretutindeni, iar, în timp de rázboiu, armata, flota şi aviația lor. 


Prin vecini şi Marile Puteri, fiecare naţiune e în contact cu aproape întreg restul 
Statelor de pe glob. Căci fiecare vecin e în funcţiune de vecinii săi, iar aceştia de vecinii 
lor şi aşa până la ultimul cerc de state. lar fiecare Mare Putere e în funcţiune, cum am 
spus, de toate Statele şi cu atât mai mult de toate celelalte Mari Puteri. 

Este util pentru conducătorii unei naţiuni să fie informaţi asupra tuturor Statelor; e 
însă neapărat necesar să fie cât se poate de bine informaţi asupra vecinilor ei şi asupra 
Marilor Puteri. 

Qu cât va fi mai bine informată asupra structurii lor şi a proceselor care prefac 
această structură, cu atât va putea evita mai bine stânjenirea acţiunii ei de organizare 
internă prin intervenţii externe. 

Putem răspunde, dar, la întrebarea pusă mai sus. Cercetările concrete ale ştiinţelor 
sociale pot contribui la conducerea politicii externe a naţiunii proprii, informând asupra 
conaţionalilor de peste hotare şi asupra Statelor şi a Marilor Puteri, cu care e în rapor- 
turi statul naţiunii proprii. 


1) Problemele evolutiei poporului român, Bucureşţi, |919, pag. 29, 159, 367 urm. 


194 


Cei ce conduc politica externă a unei naţiuni sunt informati asupra conaţionalilor 
de peste graniță şi asupra Statelor, care formează mediul politic al Statului ei, prin ra- 
poartele agenților diplomatici permanenți, pe care îi intretin în aproape toate celelalte 
State şi de presă. 

Cercetările concrete ale ştiinţelor sociale, consacrate aceloraş realităţi nu pot 
avea decât menirea de a întregi şi de a adânci informaţia obţinută, prin rapoartele di- 
plomatice şi prin presă. 

Rapoartele diplomatice şi presa urmăresc zi de zi viaţa şi prefacerile grupurilor de 
conationali de peste graniţă şi a naţiunilor străine. Ele nu pot rázbi decât arareori dincolo 
de prefacerile în curs, spre a desprinde trăsăturile constante şi a insuma prefacerile săvâr- 
şite. Indeplinirea acestei operaţii ar trebui luată asupra lor de oamenii de ştiinţă, care 
cercetează realitatea socială şi vor să contribue la o mai bună conducere a politicii ex- 
terne a naţiunii din care fac parte. 

Cercetările concrete ale ştiinţelor sociale pot realiza deci două lucruri, cu privire 
la problemele externe ale naţiunii. Pot să descrie grupurile de conafionali de peste gra- 
nife şi statele străine ca unităţi sociale, să le vădească adecá structura relativ perma- 
nentă. Şi pot să coreleze diferitele simptome ale prefacerilor dinláuntrul grupurilor de 
conationali de peste granite şi a Statelor străine. Să vădească procesele, care trans- 
forma aceste unități. 

Amândouă aceste operaţiuni sunt necesare. 

Semnificaţia deplină a ştirilor despre prefacerile curente ale acestor grupuri şi State 
devine, vizibilă de abea când sunt raportate la un tablou al structurii lor relativ perma- 
nente şi când s'a evidenţiat legătura, ce le uneşte. Lipsiii de un atare tablou, conducá- 
torii politicii externe nu pot să reacționeze în mod util la ele. 


Metoda de folosit pentru a înfăptui aceste operaţii nu poate fi decât o adaptare la 
problemele externe a metodelor în genere ale cercetării unităților şi a proceselor sociale, 
evidenţiate de Profesorul Gusti. Spre a lămuri structura unui grup de conationali de peste 
graniţă ori a unui Stat străin, vom trebui să stabilim, aşa cum facem în cazul oricărei 
unităţi sociale, manifestările şi condiţionările ei. Vom trebui să stabilim adecă starea ac- 
tuală a grupului de conaţionali de peste hotare sau a Statului respectiv: manifestările 
lui culturale şi economice, reglementarea lor juridică şi chipul cum e condus şi condiţiile 
cosmice, biologice, psihice şi istorice, cărora li se datoreşte această stare şi care pot 
transforma starea lui actuală. 

In cazul acestor probleme externe, vom trebui să analizăm condiţionarea in plus a 
mediului politic, să studiem adecá, în cazul grupului de conationali de peste graniţă, na- 
tiunea străină cu care convieţuieşte, iar, în cazul unui Stat străin, vecinii lui şi Marile 
Puteri care determină în mai mare măsură existenţa lui. Procesele, care transformă struc- 
tura unui grup de conaţionali de peste graniţe sau a unui Stat străin, pot fi stabilite prin 
compararea structurii lor din două momente în deajuns de depărtate ale existenţei lor. 


Indicaţii valoroase despre modul cum poate fi stabilit potenţialul politic dela un 
anume moment al unui Stat, oferă sistemul de „politică empirică“ al fostului profesor 
de ştiinţe de Stat dela Uppsala, Kjellén?). Fiind rezultatele principiale ale unor excelente 
monografii politice asupra Suediei!) şi asupra Marilor Puteri 4), aceste indicaţii sunt 
îndeajuns confirmate. Spre a stabili potenţialul politic dela un anume moment al 

. unei naţiuni trebuesc corelate, constata Kjellén, însuşirile de ordin politic ale teritorilui, 
mişcarea populației, starea ei economică şi starea socială şi autoritatea guvernului 5), 


2) Der Staat als Lebenform. Konturen zu einer empirischen Staatslehre 1916, traducere germană Leipzig 1917. 
Grundriss zu einen System der Politik 1920. traducere germană Leipzig 1920. 

3) Schweden. Eine politische Monographie 1917, trad. germană : München, 1917. 

* L ie Orossmächte, 1905 trad. germană: Leipzig, 191. Die Grossmăchte und die Weltkrisis, 1919, traducere ger- 
mană : Leipzig 1420, , 

5) Kjelén a numit fiecare din aceste momente cu un termen grec. Termenul geopolitică, atât de întrebuințat în 
timpul din urmă îşi are origina in terminologia lui Kjellén, Pe când însă la el geopolitica însemna studiul însuşirilor 
de ordin politic ale teritoriului, la elevii săi germani. conduşi de generaiul Hausholer, care i-au popularizat, el denu- 
meşte studiul tuturor acestor elemente. 


195 


Să deducem acum directivele pentru cercetările concrete ale ştiinţelor sociale ro- 
mâneşti în vederea cărora au fost întreprinse aceste analize teoretice de caracter general. 

Până acum cercetările concrete ale ştiinţelor sociale româneşti sunt concentrate 
asupra problemelor părţii din națiunea română, care trăeşte în cadrul Statului român 
Cercetările monografice asupra satelor, iniţiate de Profesorul Gusti, cercetările 
asupra stării sanitare şi a mişcării populaţiei Statului Român, întreprinse de Institutul 
Central Statistic, cercetările asupra economiei de caracter capitalist dinăuntrul Statului 
românesc ale Institutului de Conjuncturá şi ale Institutului economic románesc şi ale mai 
multor altor institute pun la dispoziţia conducătorilor politicii noastre interne indicaţii 
numeroase şi utile. 

Cercetări asupra grupurilor de Români de peste graniţe şi asupra statelor şi a Ma- 
rilor Puteri, care constituesc mediul politic al Statului Românesc, n'au fost întreprinse, în 
schimb, aproape de loc. 

Lipsa unei preocupări constante şi susţinute de grupurile de Români de peste gra- 
nitá, de Românii aşezaţi pentru comerţ în ţările stráine şi de Românii deveniți cetăţeni 
străini, se datoreşte, de sigur, şi sărăciei fără seamăn a informaţiei noastre asupra acegtor 
Români. Poate că şi politica externă a Statului nostru ar fi fost mai rodnică, dacă dis- 
puneam de o cât de modestă cercetare şi literatură informativă asupra Statelor, cu care 
suntem în relaţii permanente. Nu vizăm atât ajutorul direct, pe care l-ar fi putut da re- 
zultatele acestor cercetări celor ce conduc efectiv politica externă a României, când spu- 
nem aceasta. Ştim că intuiţia şi îndrăzneala conducătorului politic nu poate fi înlocuită 
cu totul, nici chiar prin aparatul de informatie cel mai perspicace şi cel mai minuţios. 
Vizăm, mai mult, ajutorul indirect considerabil, de care le-ar fi putut fi conducătorilor po- 
liticii externe româneşti existenţa păturii interesate de situaţia Românilor de dincolo de 
graniţele ţării şi din lume şi de situaţia Statelor şi a Marilor Puteri, cu care suntem în re- 
latii, pe care ar fi format-o aceste cercetări printre intelectualii noştri. In loc de a sta 
indiferentă faţă de problemele externe ale naţiunii şi la îndemâna unor sugestii, adeseori 
puţin preocupate de dăinuirea Statului Românesc, îngreuindu-le acţiunea, opinia noastră 
publică putea s'o sprijine. 

Sociologii, economiştii, statisticienii ar trebui să înceapă să consacre o parte din 
cercetările lor concrete şi studiului situaţiei Românilor de peste hotare şi de pretutindeni 
în lume şi studiului Statelor şi a Marilor Puteri, cu care e în raporturi permanente Statul 
român. lar conducătorii Statului nostru ar trebui să stimuleze atari cercetări. 

De datoria cercetătorilor ar fi să întreprindă şi cercetări asupra unuia din grupy- 
rile româneşti din ţările vecine sau din restul lumii ori asupra unuia din Statele vecine 
sau a uneia din Marile Puteri şi să ţină la curent asupra prefacerilor ulterioare. 

De datoria instituţiilor care conduc activitatea ştiipţifică românească ar fi.să facă 
cu putinţă o atare activitate. Ar trebui să creeze o bibliotecă şi o arhivă de documentare 
asupra Românilor din ţările vecine şi din restul lumii, poate un Institut cu o revistă şi cu 
o colecţie de monografii informative şi de studii. Şi, la fel, o bibliotecă de documentare 
asupra statelor vecine şi a Marilor Puteri, poate şi un Institut, cu o revistă şi o colecţie de 
monografii informative. Subvenţii acordate cu chibzuială ar trebui să facă cu putinţă 
călătoriile de studii şi cercetările la faţa locului. 

In epoca aceasta, când posibilităţile Statului Românesc întregit încep să fie puse în 
valoare cu îndrăzneală, n'ar trebui să rămână nedată şi nefolosită contribuţia, pe care 
cercetările concrete ale ştiinţelor sociale româneşti ar putea-o da la mai buna conducere 
a politicii externe româneşti. 


ANTON GOLOPENTIA 


196 


ASPECTELE SPIRITUALITĂŢII SĂTEȘTI 


I. Valoarea civilizaţiei şi spiritualităţii săteşti. a) Populaţia satelor este crea- 
toarea, păstrătoarea şi purtătoarea civilizaţiei româneşti autohtone, transmisă şi îm- 


bogăţită dealungul veacurilor — dincolo de alfabet şi cultura cárturáreascá — prin 
experiența vie, neîntreruptă a vieţii de toate zilele şi repetarea periodică a obiceiurilor 
tradiţionale. 


Pretutindeni vieaţa satelor se desfăşoară ca o străduinţă milenară care păstrează 
şi însumează câştigurile forțelor creatoare anonime, în întreaga complexitate a vieţii lor 
sociale, dela manifestările vieţii sufleteşti, religioare şi morale, adică dela sensibilitatea, 
emoția, intuiţia şi concepţia filosofică-metafizică primară, până Ja normele de oránduire 
ale vieţii comune, dela port, obiceiuri şi deslegarea în forme rudimentare a tainelor din 
lumea înconjurătoare, până la utilizarea cunoştinţelor empirice elementare în născocirea 
uneltelor şi în tehnica muncii manuale. Pretutindeni vieaţa satelor se arată ca o conexi- 
une fundamentală şi o intimă corelaţie între cele două planuri ale exisţenţei lor spirituale 
şi materiale. 

Oricare dintre aceste aspecte diferite ale existenţei omeneşti dela sate ar fi cerce- 
tate, ele vor lăsa deopotrivă putinţa să se intrevadá convergenfa tuturora către trásá- 
turile unei structuri sociale specifice, care stă să fie definită. Acestea constitue temeiul 
pe care se va clădi cultura originală românească de mâine. Pentru noi cercetarea civili- 
zaţiei şi spiritualităţii sătești are o valoare deosebită şi consecinţe incalculabile. Acestea 
precedă cu multe veacuri afirmarea noastră culturală şi constituesc fondul permanent 
din care se pot hrăni creaţiuni originale, când eforturile năzuesc să adâncească cursul 
istoric al civilizaţiei autohtone, utilizând elementele esenţiale tradiţionale. 

b) Sufletul satului este depozitarul elementelor pe care se întemeiază un întreg com- 
plex de manifestări spirituale cu aspecte încă nebănuite, a căror lămurire nu numai că înles- 
neşte şi întregeşte cunoaşterea şi conştiinţa de sine a poporului român, dar constitue, 
prin situaţia sa geografică şi momentul istoric actual, unul dintre cele mai interesante 
obiecte de cercetare pentru problemele psiho-sociologiei moderne, a căror deslegare va 
constitui un important aport la ştiinţele spirituale care urmăresc vieata omului în genere. 
De aceea înțelegerea vieţii satului ca un tot complex de manifestări spirituale şi materiale 
totodată, nu este cu putinţă decât celui care face eforturi simultane pentru cercetarea 
acestor diferite planuri de existenţă în strânsa lor corespondenţă şi reciproca lor deter- 
minare. Acest postulat a constituit unul dintre principiile îndrumătoare în cercetările 
pentru „monografiile sociologice săteşti“, conduse şi organizate de d-l prof. D. Gusti. 

c) Civilizaţia materială chiar, isvoritá din aspra necesitate a muncii şi întemeiată 
pe instincte tehnice elementare şi originare, este mai aproape de natură şi anterioară 
elaborărilor elementelor care ar constitui o cultură pur spirituală. În structura sa găsim 
adânc impregnate calităţiie specifice şi variabile ale pământului şi peisajului românesc 
de pretutindeni. Ea defineşte pe deplin caracterul etnic al poporului nostru, fiind expre- 
siunea tuturor aspectelor după care se desfăşoară vieaţa omului întrun anumit mediu, 
ilustrând tehnica născocită de el în lupta cu natura, inventivitatea, îndemânarea şi gustul 
artistic care frământă názuinta omului dela sat in făurirea elementelor necesare vieţii 
sale. Civilizaţia materială ilustrează specificitatea şi marea diversitate a vieţii regionale, 
lăsând totodată să se întrevadă caracteristicile generale ale vieţii săteşti de pretutindeni. 

d) Manifestările spirituale şi materiale care se interpătrund continuu în viaţa satului, 
nu pot fi înțelese decât pornind dela unitatea lor originară indestructibilă. Această legă- 
tură n poate fi surprinsá decát prin cercetarea obiectivá si gándirea speculativá siste- 
maticá, 


197 


Spiritul teoretic şi cel practic sunt două forme de manifestare ale conştiinţei ome- 
neşti care, după căi şi scopuri diferite, încearcă să realizeze lumea valorilor spirituale sau 
a obiectelor materiale necesare vieţii umane. Ambele sunt dar modalităţi de afirmare ale 
raţiunii şi voinţei umane, făcând legătura între lumea subiectivă şi cea obiectivă. 


Spiritul practic pleacă dela scopuri şi interese imediate, dela determinările necesi- 
tátilor materiale ale vieţii zilnice, exercitându-şi acţiunea asupra conţinutului limitat şi 
rezistent al materiei exterioare ; spiritul teoretic prin sensibilitate, imaginaţie şi rațiune, 
utilizând închipuirile sau datele experienţei şi intuiţiei concrete, încearcă să pătrundă 
conţinutul întreg al lumii, să explice inlántuirea tuturor fenomenelor din lumea interioară 
şi cea exterioară. 


e) Aceste consideraţiuni încercuiesc şi definesc limitele obiectului nostru de cerce- 
tare la structura şi manifestările spiritului, la aspectele pe care el le ia în conştiinţa 
colectivă şi cea individuală. Deci un studiu al conştiinţei săteşti, sub aspectele sale co- 
lective şi subiective în continuă şi reciprocă determinare, urmărind aspectul social al 
conştiinţei individuale şi structura spiritualităţii sociale, adică elementele spiritualității 
generale în actualizarea lor concretă ca idei, sentimente şi fapte — sub aspectul cogni- 
tiv, afectiv si volitiv, în interacţiunea lor reciprocă — stabilind dependinta psihică a 
individului faţă de societate şi procesele sociale determinate de influenţa frământărilor 
spirituale individuale. Elementele generale sunt reliefate prin cercetarea constiinfelor si 
comportamentelor individuale, particulare şi concrete. 

Un atare studiu de psihico-sociologie va utiliza experienţa, intuiţia şi analiza fap- 
telor concrete — completată apoi cu cercetarea istorică şi cea comparativă — pentru 
lămurirea ideilor generale asupra conştiinţei umane şi a transformărilor pe care ea le 
încearcă. Cercetarea noastră porneşte dar dintr'o dublă intenţie şi are, sperăm, o dublă 
valoare: 
dit Aic ARCH prin sublinierea elementelor esentiale din spiritualitatea noastrá tra- 

iţională ; 

2. Teoreticá prin lámurirea noţiunilor ştiinţifice cu valabilitate generală pentru 
viaţa spirituală a omului in genere. 


II. Cugetarea în viața satului. a) În ceeace priveşte vieaţa spirituală, găsim în 
mentalitatea satului, înţeleasă şi formulată, cea mai esenţială năzuinţă a existenţei 
omeneşti, ca fiinţă cugetătoare: cunoaşterea. Existenţa omenească, susținută de atri- 
butul esenţial pe care i-l dă funcțiunea cunoaşterii, este supremul nostru bine. Fără 
această funcţiune, existenţa omului şi a lumii însăşi, n'ar avea sens: „Asta nu ştiu să 
găsim pe cineva să-i pară rău că sa născut. N'am fost, n'am ştiut! N'am avut nici 
suflare !... Până nu mam născut, eu n'am avut nici simfire... M'am născut, văd ce-i 
lumea şi mân mai departe... Alte foloase nu pofi să ai decât vezi şi tu cum le-o 
rânduit. Până când nu m'am născut eu n'am ştiut că ce-i asta lume, dumnezeire, lege... 
Tot zicem că-i mai bine cá este viaţă, că avem sámt, că cunoaştem şi trăim încă, si o 
vedem. Dacă nu ne-am hi născut, mar hi lume. Atuncea rar hi nici bine, nice răul... 
N'ar avea cine să-l cunoască.“ !) 

Cu alte cuvinte, existenţa, simţirea şi trăirea omenească în lume, condiţionează 
ştiinţa despre dumnezeire, orânduirea generală a universului şi întocmirea legilor vieţii 
omeneşti, iar neexistenta omului implică, prin suprimarea experienţei şi functiunii sale 
de cunoaştere, nonexisten(a binelui şi răului. Deoparte sublinierea rolului esenţial pe 
care frământările epistemologice îl au pentru ontologie, de altă parte proectarea originei 
binelui şi răului — problema principală a eticei filosofice — în funcțiunea de cunoaştere 
omenească, 

„Ne-am născut, şi-am văzut lumina şi am ajuns la cunoaşterea binelui şi răului 


1) Dumitru Scurtu. 4 cl. primare, Drăguş-Făgăraş. 


198 


cu priceperea judecății noastre... La om cunoaşterea vine dela cap şi dela greutăţile 
cari le-o suferit“. 2) 

Cunoaşterea isvorăşte dar din experienţă şi progresează prin pătrunderea judecății 
raţionale... Genialul Kant, pentru care: „Toată cunoaşterea noastră porneşte dela sim- 
furi, înaintează de aci spre intelect şi sfârşeşte la rațiune, deasupra căreia nimic mai 
înalt nu se găseşte în noi pentru a prelucra materia intuitiei şi a o duce sub cea mai 
înaltă unitate a gândirii... 5), ar trebui să recunoască aci elementele rudimentare ale 
abstracţiunilor sale filosofice... Căci pentru el cunoaşterea are două isvoare distincte: 
sensibilitatea şi intelectul, cunoaşterea noastră despre existenţa lucrurilor, mergând 
doar până acolo unde poate să ajungă percepţia şi anexele ei după legi empirice. 4) 

Pentru Kant „sensibilitatea, pusă la baza intelectualului ca obiect la care aceasta 
îşi aplică funcțiunea, e izvorul de cunoașteri reale*5). Prin aceasta omul realizează „Pro- 
gresarea dela cunoaşterea de sine (a sufletului) la cunoaşterea lumii şi cu ajutorul ace- 
steia la fiinţa supremă“ 5), în preocupările metafizicei care „are de scop propriu cercetării 
sale numai trei idei: Dumnezeu, libertate şi nemurire..., înaintând dela ceeace experienţa 
ne pune nemijlocit la îndemână, adică dela psihologie, la cosmologie şi de aci la cunoa- 
şterea lui Dumnezeu“ 1). 

b) Am pus faţă în faţă aceste două exemple de cugetare, pentru a indica până la ce 
grad urcă putinţa de gândire în vieaţa satului, Aceasta imbrátigeazá nenumărate alte 
probleme, soluţiile sale putând constitui elementele unui sistem de gândire filozofică ori- 
ginală. Exemplele fac dovada unei profunde pátrunderi şi concentrări de intuiţii metafi- 
zice, demne de textele marilor gânditori. 

Există desigur diferențieri regionale şi individuale de mentalitate ale căror cauze şi 
aspecte nu e locul să le discutăm aici, de cari satul însuşi este totuşi conştient: „Credinţa 
vine din vechime şi s'a răspândit dintr'unu'ntaltul. Că eu aşi zice cum cá buruiana cutare 
e bună pentru boala cutare. Şi altul, din altă comună, zice că pentru boala aia e bună 
altă buruiană. Aşa şi credinţele . . . Oamenii o fost risipiţi în mai multe părţi şi o avut 
obiceiuri diferite, şi aşa ei s'o înmulţit. Oamenii şi după teritoriu, după pământ, s'o 
deosebit unii de alții *9). Prin urmare o încercare de gândire sociologică în care se 
enunţă originea şi diferenţierea obiceiurilor şi credințelor ca şi acţiunea indiscutabilá a 
„cadrului cosmologic“ în această diferenţiere. 

c) Realitatea empirică însăşi nu retine în acelaş mod constiintele individuale şi nu dă, 
în acestea, imagini absolut identice. „Dv. sunteţi o sută de elevi cari ati învăţat tot la 
acela profesor. Dacă se va mâna zece învăţători de ici până la pădure să scrie fiecare 
separat tot ce vede şi apoi să le ia caieturile alea şi nu samáná unu'cu altul. Că tot aia 
şo văzut, da, unu o scris într'un fel, altu'in altu fel. Eu văd şi eu că aici îi un cucuruz, 
dincolo o holdá, da eu scriu upa, altu alta“ °). Realitatea unică, percepută în intuiţia 
directă de diferite conştiinţe, produce imagini diferite din cauza elementelor eterogene 
interioare şi a deosebirilor în dispoziţiile acestor conştiinţe, funcțiunea cunoaşterii nefiind 
încă posibilă fără eterogeneitatea originară a tuturor obiectelor din lumea externă. Numai 
deosebirile fac cu putinţă promovarea procesului de cunoaştere: „Două miliarde de oa- 
meni, îs două miliarde de deosebiri. Acolo o lucrat Al de Sus, ca să ştim care-i Pătru 
şi care-i Gheorghe şi care-i Ion... Nu te-ai cunoaşte unu’ cu dlalalt, nu ţi-ai cu- 
noaşte nevasta ...“ !0), 

d) Indicând nivelul cugetării la care sătenii pot ajunge, exemplele au voit să demon- 
streze totodată intima legătură care există între natura omenească îngenere şi funcțiunea 
generală a gândirii. Sub toate aspectele vieţii spirituale, în sentiment, în intuiţie, în re- 
prezentare, gândul este termenul ultim, în om existând deci o singură rațiune care se 
manifestă ca sentiment, voinţă şi gândire — diferitele funcțiuni sufleteşti se topesc în- 
trun tot indestructibil. Unitatea gândirii şi simtirii în genere, constituie fundamentul 


2) Dumitru Sofonea Craft Gritinii), analfabet, Drăguş-Făgăraş. 5) „Critica raţiunii pure“, trad. Traian Brái- 
Jeanu, pag. 280. Op. cit. pag. , 5 Kant op; cit, notă la pag. 278, 5) Kant op. cit. pag. 305. 7) Kant op. cit. pag. 305. 
5) Iosif Stoia, Dráguş-Făgăraş. 5) Iosif Stoia, Drăguş-Făgăraş, !) Dumitru Scurtu, Drăguş-Făgăraş, 


199 


tuturor faptelor omeneşti. Gândirea nu poate fi exclusă deci din viaţa socială, sub oricare 
dintre aspectele sale: morală, religie, drept, viaţă practică etc., ci este, dimpotrivă, ultimul 
temeiu al acestora. Trecerea lor dela sentiment la gândire, nu este o sărăcire în conţinut 
şi valoare, ci o îmbogăţire în adevăr. Căci nu individualitatea particulară a sentimentu- 
lui ca atare, ci numai în universalul inteligenţei, inima şi voinţa pot găsi adevărul sau 
raționalitatea adevărată. (Hegel: Fenomenologia spiritului). În sat gândirea se manifestă 
ca o funcţiune spontană, imediată, uneori chiar instinctivă şi obscură. 

Săteanul se întreabă şi cugetă asupra tuturor fenomenelor naturii, asupra bolilor, 
asupra cauzelor tuturor evenimentelor care îl împresionează, concentrându-şi cu precă- 
dere atenţia asupra excepțiilor în cursul regulat al fenomenelor naturale. El se întreabă 
asupra rostului şi sensului existenţei sale şi a lumii în genere. 

Gândirea sa însă, nefiind alimentată cu cercetări îndelungate şi sistematice, rămâne 
de obiceiu închisă în limitele eforturilor spontane, imbogátite prin acumulări de elemente 
tradiţionale. 


Structuri diferite de mentalitate. În cercetarea vieţii spirituale săteşti însă, nu 
este atât vorba să se urmărească efortul de cugetare menit să răspundă nevoilor de 
cunoaştere şi înţelegere — active şi acestea în vieaţa satului — care să ducă la o repre- 
zentare generală şi originală a lumii, cât mai ales să stabilească sistemul de practici, 
obiceiuri, credinţe, náscociri tehnice etc., necesare vieţii, adică regulele de vieatá, con- 
ceptiile şi acţiunile, gândurile şi faptele zilnice întemeiate pe experienţa şi înțelepciunea 
generaţiilor anterioare. Sub acest raport coexistă în mentalitatea statului elemente care 
se pot grupa, într'o prezentare schematică sumară, în trei sisteme dinstincte: concepţia 
magică, concepţia teologică şi concepţia pozitivistă. 


III. Concepţia magică. a) Lumea spiritelor, a fiinţelor mitice şi a forțelor supra- 
naturale care stăpânesc fenomenele lumii înconjurătoare şi hotărăsc de soarta şi vieata 
omului. Ele apar ca realităţi indiscutabile, verificate continuu prin experienţa mistică 
directă, în care nu se face distincţie netă între real şi ireal, posibil sau imposibil, în care 
sfera vizibilului şi naturalului se întretaie cu cea a suprasensibilului spiritual şi magic. 
Căci suprasensibilul se amestecă neîncetat în cursul regulat al fenomenelor naturale, 
având putinţa să îmbrace cele mai diferite forme: „Ala face din el, sie ce se poate fæ. 
În tăt felu', se poate fa': cal om... Duhurile sânt multe feluri, cá duh necurat este 
vântwrău, care poate să rumpă orişice în lume“ !!). „Păi are aşa putere, când cu gándu' 
acela omoară... are orice vántos!ff 12). 

Sub această ameninţare, spaima cucereşte pe om şi anihilează acţiunile sale. „Nu 
så uitâ înapoi, câ i så pare câ vin asupra lui nălugiri şi atâta-i a lui, gata-i mort !ff 13). „EI 
nu vorbeşte nimic. Poate că-l omoară dacă vorbeşte !# 14), „Îi ia graiu'!ff 15). Spaima, până 
la groază, stăpâneşte sufletul omului: „Apoi niciodată n'am văzut spaimă ca aceeafi 16). 
„Am fugit care încotro şi am făcut foc !f 17), focul constituind una dintre barierile protec- 
toare pe care omul le-a utilizat în apărarea sa de duhurile necurate. 

b) O primă caracteristică a acestei mentalități este predominarea imaginaţiei şi a 
elementelor emoționale care constituiesc o permanentă stare afectivă de teamă apăsătoare. 

În mentalitatea magică ideile de legi naturale şi forme specifice nu sunt utilizate 
drept cadre pentru situarea unor fapte în inlántuirea raţională a celor preexistente şi urmá- 
toare. Atâta vreme cât fenomenele îşi urmează Cursul lor natural — spiritele sunt orientate 
de preferinţă spre forţele misterioase de care depind fericirea şi nefericirea lor, întrucât cau- 
zele adevărate ale evenimentelor stau dincolo de fenomenele naturale aparente. Cauzali- 
tatea naturală este, am putea spune, întotdeauna dedublată de cauzalitatea mistică 
şi magică. Aceasta stă pe primul plan. 


N Ban Măricuță, Molseni-Satu-Mare. Mic Nicoară, Moiseni - Satu-Mare. ul Anica Popa, 22 ani, Cornova-Orliel. 
M) Mic Nicoară, Moiseni - Satu-Mare.!5) Ban Grigor, Moigeni - Satu-Mare. 18) Mic Nicoară, Moigeni - Satu-Mare, 1) Ban 
Grigor, Moişeni - Satu-Mare. 


200 


Gestul magic imprimă obiectelor sau fiinţelor anumite însuşire sau funcțiuni supra- 
naturale, fac din ele unelte pentru spiritele cu care le pun în legătură, prin participarea 
la forţele mistice. 

c) Contactul permanent cu puterile spirituale, bune si rele, a creat un întreg sistem de 
acţiuni magice, în care conformarea la tradiţiile protectoare lăsate moştenire de genera- 
tiile anterioare, este o necesitate vitală: cu ajutorul aceloraşi acţiuni, strămoşii au ştiut 
trăi şi transmite vieata peste toate primejdiile în permanenţă amenințătoare. Tehnica 
gestiurilor şi acţiunilor magice rămâne de cele mai multe ori un secrect nepătruns, întru- 
cât desvăluirea lui ar aduce anularea efectului urmărit. Ea este cu toate acestea trecută 
urmaşilor iniţiaţi în clipele premergătoare decesului, pentru a putea fi pusă în serviciul 
generaţiilor următoare. „Când o fost beteagă pe patul de moarte, m'o strâgat şi 
mi-li-o spus mie, C'o zâs că şi ei i li-o spus altcineva...... şi vorbele estea's bune 
de leac......^ 15). Din tot acest sistem de acţiuni magice, se degajă názuinta omului de 
a-şi afirma puterea asupra obiectelor neînsufleţite, şi fiinţelor vieţuitoare, folosind 
în acest scop, însuşirile entităţilor spirituale care stăpânesc întregul univers. Cu ajutorul 
agenţilor supranaturali, omul năzueşte să exercite o putere nelimitată asupra fenome- 
nelor din lumea înconjurătoare, ca şi asupra relaţiilor sale cu semenii, nu prin cunoaş- 
terea legilor naturale ale acestora, ci prin utilizarea însuşirilor acestor forţe misterioase. 
Nu există faptă sau nevoie omenească, fenomen spiritual, relaţie socială sau eveniment 
natural, căruia să nu-i corespundă un gest, un rit, o ceremonie, menite să-l influenţeze 
într'un sens sau altul, prin declanşarea acţiunilor magice. Ele asigură prosperitatea în 

ospodărie şi norocul la vite de ex: „Eu dela vită am văs't odată o boreasá c'a luat păr. 

'o dus la ghită la nas şo scárchinat-o si páru' l'am vást' în mână la ea“... Si po dá 
atunci şi n'ai noroc de ea! Ori fti moare de guşter, ori nu-ţi fată! Am vás't, o du- 
ceau in târgu Ghiştii! D'apoi, lele, zic: „Ce faci cu páru' ala? !9). Prin urmare boala şi 
moartea, ca şi fenomenul natural al inmultirii, sunt anulate sau declanşate prin acţiunea 
magică a celor câteva fire de păr păstrate din blana animalului. Relaţiile dintre oameni 
in genere, şi între soţi în deosebi, sunt guvernate de aceleaşi forte: „Am sâ-i pun o ulcicá'n 
vatră, ven ti l-oi faci di nu s'o mai duci di lângâ casâ“... ,Aieste trii beţi di corn, 
să-l aducá: 


Pi 'n sat fărâ ruşini, 
Pi 'n păduri fără sâni *?). 


Acţiunile magice anulează astfel conştiinţa şi voinţa umană, făcând din om o unealtă 
la dispoziţia scopurilor celor cari le declanşează. „El nu cu voia lui face lucrurile este“. 
„Cu voia ce bántue în el^?!), întrucât duhurile pot uneori pune stăpânire pe om, făcân- 
du-si locaş din finfa lui. ...„şi chiar aga este, nu palavre. O fost o femee... pare-mi-se c'o 
stricat casa la altă femee... Aceasta o umblat pela fermecători, o umblat pe la ghicitori, 
pe unde o auzit ea o umblat, şi i-o făcut de-ave'întrânsa duh necurat. Se bătea ea, se 
făcea neagră ca mura... S'o chemat şapte preoţi de i-o făcut slujbă şi habar n'o avut de 
slujbă. L'o ruşinat preoţii: „Nu (i-i ruşine, şezi în casa creştinilor!“ si vorbe'dintránsa 
duhu' ăla necurat; „Aici îi casa mea! Eşiţi afară c'aici îi casa mea! Ce credeţi voi cá cu 
cărţile voastre-mi puteţi voi strica casa mea !?“ „Şi n'o avut ce să-i facă nici preoţii... 
S'apoi iar i'o dat pálmi peste gură, o vin't cu tremur şi vorbea din ea: „De când te-am 
căutat!... M'am transformat în muscă şi toate gările am umblat şi am vin't pe la voi, 
şam intrat pe ici pi giam!“ $'o vint iar preoții, şi i-o făcut slujbe şi n'o avut ce-i 
face. $'o trăit cu el“ 22). 

d) Aceste entităţi spirituale anulează diferențele esenţiale de natură între diferitele 
fiinţe, sau fenomene naturale: om, animal, insectă, vânt etc., făcând cu putinţă meta- 
morfoza lor continuă în sensuri diferite. Haina materială a corpului omenesc sau animal 


1) Sofia Ion Stoia, Sofia Nischii, Drăguş - Făr aran 1) Asinefta Damian, Drăguş - Făgăraş. %) Olga Martineac, 
Cornova-Orhei. 2!) P. Damian, Drăguş-Făgăraş. 2) P. Bam an, Drăguş-Făgăraş. 


201 


sub care s'a adăpostit provizoriu, sau pentru mai îndelungată vreme, spiritul o poate 
transforma radical, nu părăsind-o, ci schimbându-i complet înfăţişarea, — ea este doar 
un instrument, o unealtă care trebue să ia aspectele cerute de împrejurări. 

Sufletul şi corpul omului devin, în aceste împrejurări, câmpul de luptă între princi- 
piul binelui şi răului, invocarea sprijinu ui forţelor divine, neputándu-l întotdeauna mântui. 
Divinitatea însăşi este stânjenită şi mărginită în atotputernicia sa de existenţa duhurilor 
necurate. 


IV. Concepția teologică. a) Sfera creafiunii divine, în care sistemul solidar de 
credinţe şi practici referitoare la lucrurile sacre, unind satul în comunitatea morală a 
bisericii, postulează existenţa netăgăduită a unui Dumnezeu unic, atotputernic, atotştiutor 
şi atotcreator: „Şi vântu' şi ploile si frigu', dela El sunt“ 23), 

b) Dovezi indiscutabile despre existenţa lui Dumnezeu găseşte omul în chiar existența 
universului şi fenomenele cosmice, ca şi în propria sa existenţă : „Uite vremurile, munţii... 
apa iese din pchiatră şi ea-i seacă! şi iese, curge întins din pchiatră apă |! şi dacă o iei în 
mână s'o spargi, iese scânteie... Numai acela care nu se teme“...24). 

..., Cum di s'o făcut ceru’ şi pământu'? Cum di ne-am trezit noi? Din bobote aşa, 
ca din buruiene? Pentru câ ini o făcut rástrábuneii noştrii? Trebuie să-i hi făcut un 
om pi dânşii ! Aceala mai mari trebui så hii pi dânşii!“ 2). 

Funcțiunea creatoare a divinității este în multe privinţe asemănătoare — ca nece- 
sitate, justificare şi proces — cu faptele de ispravă pe care omul însuşi le săvârşeşte: 

„Eu imi explic aşa, că Dumnezeu o făcut lumea... Ca orişicare, care s'o apucat să 
facă un lucru, ca orişicare un maistor, un airoplan, o făcut: „Să vedem pot să fac ceva?“ 
Apoi o zis: „Par'că şade rău numai la una, ia să mai vedem şi să mai fac şi altele!“ 26). 

După tendinţa elementară şi fundamentală a naturii omeneşti de a considera toate 
fiinţele — până chiar şi divinitatea — ca ducând o vieaţă in multe privinţe analoagă cu 
cea pe care o ducem noi, natura intimă a fenomenelor şi modul lor esenţial de producţie, 
sunt asimilate cu actele produse de voinţa şi fapta umană. 

leşind din existenţa sa solitară originară, Dumnezeu s'a angajat aşa dar în procesul 
creator al universului pentru a-şi pune la încercare propriile sale puteri creatoare, între- 
gindu-şi însă această operă prin crearea omului sortit să-L, slăvească în eternitate, me- 
nirea lui fiind doar „să dea laudă veşnică lui Dumnezeu: „că Tie Ti se'nchină pomii, 
arborii şi toate fápturile Tale!“27) 

Limitele creatiunii divine sunt totuşi nemărginite şi omul nu poate nici măcar in- 
drázni să le întrezărească: „Da, aiasta ca sâ sâ intereseze omu' cât ii adâncu' pămân- 
tului sau cerului, nu sâ poati. Că mărirea lui Dumnezău n'o poti ajungi nici cu cugetu'! 
Cini faci så zâcim un pui di găină, cu chicioruse, cu clonţuşor ? Poţi sâ-i dai tátá impá- 
rățiie, záci sà-i dai şi tot mo fagi!“ 28). Dumnezeu singur refine putinţa integrală a crea- 
tiei şi nimicirii operilor Sale: 

— „Cine zâdeşte şi magniluieşte şi şi sfârşeşte !“ 

— „Doamne fereşte !^ 29) 

Dumnezeu este dar spiritul absolut, care-şi depăşeşte propria Lui existenţă, intrând 
cu necesitate în procesul creator din care rezultă contrarul său: natura şi viaţa. Acestea 
rămân în eternă dependenţă totală faţă de Creator. Diavolul însuşi — principiul rău prin 
excelență — este opera originară a lui Dumnezeu, păstrat ca o existență necesară, învă- 
luită şi conservată în propria Sa unitate nemărginită. 

c) Interiorizarea profundă a concepţiei religioase, cucerind cu desăvârşire conştiinţele, 
domină cu exclusivitate totală gândurile, sentimentele şi faptele oamenilor. Profunzimea 
emoţionantă a trăirii simţămintelor şi ideilor religioase, este amplificată în unele cazuri 


2) Vlasie Rogozea, ria ar PA ăraş. 4) Dumitru Sofonea, Drágug-Fágáras. 25) [lie Rusu, Cornova-Orhel. Ori. 
gorie Loghie, Runcu-Gorj (vezi Gh. Focsa, Contributie la cercetarea menta] satului — Arhiva pt. St. şi Ret. Soc 
an X, Nr. 1—4 an 1932 pag. 161. 7) Dumitru Sofonea, Drágug-Fágárag. 2) Nastea Cheurăscu, 54 ani, Cornova-Orhei. 
%) Dumitru Sofonea, brágus-Fág rag. 


202 


excepţionale, de tare organice şi turburári nervoase, cari, tocmai prin excepţionalitatea 
lor, indică nivelul ultim al seasibilitátii religioase. Aşa sunt repetatele contacte directe şi 
convorbiri, pe cari omul le întreţine cu divinitatea, în viziuni a căror realitate trăită nu 
poate fi tăgăduită. 

„În 1930 febreoare 18, marţi în noaptea Dimnta. 

Arătarea tatălui cerescu şi a donulu Isus Christosu mie Nicodin Codrea. 

Dumnezeu era în bracătu cu lumina strălucită şi Isus Christos în haine albe. 

ma suitu Dumezeu în ceru si lam văzut şamu trecut pe dinntea Isus Christos cu în şearpe după elu 
şi eu Nicodin mrgeam după Isus fiul lui Dumnezeu tatalu celu cerescu meadatu un friu şi lam pusu la 
şarpe în capu şi au latitu friu in mai multe părţi de şarpe şi până să număru în câte leau făcut Dumeze 
domnul Isis Christos lau loatu şi lau aruncatu josu din ceru prin întunerecu adevăru vă spun Nicodin. 

Dlumnezeu pria Domnul Isusu Christosu neau lăsatu în vátàturile cele mai sfinte şi mai adevărate 
prin sfinţi ucenici ai domnului Isus Christu au fostru cuvîntul lu Dumezeu celu adevărat împlinit Domnul 
Isus Christos au zisu că cerul şi pământu va trece dară cuvintel lui Isus Christosu nu va trece toate să 
va imprini precu zisu Domnul Isus Chirstu. 

ugendumă bunul Dumeze în america de Nord pentru că eramu foarte năcăjitu pentru că era bă- 
taie pe pámántu în vedene arătindumise Isus Christosu şi în tinzându Domnul Isus mina lui cea dreaptă 
şi sfântă spre capul meu Nicodin meau zisu pace (ie şi mau ridicatu în aieru în naitea lui D. Isus ca de în 
metru şi jumătate şi era îmbrăcăminte lui au un husaru cu sabie la bru lui în cîns şi faţa strălucea ca 
soarele şi miazis mie multui o mie de zile şi veţi vedea iară lacasurile voastre şi aşa au fostu pre cum 
miazisu în o mie de zile au făcutu pace. Domnul Isus Dumeze cu domnul Isus a făcut pace.“ 


Textul reprezintă un exemplu dintre multele note de acest fel găsite printre paginile 
cărţilor religioase din casa săteanului Nicodim Codrea din Drăguş (vezi reproducerea). 
Cercetarea a descoperit multe alte cazuri în care spiritul religios are aceeaş haluci- 
nantă adâncime, 

Când perturbări de ordin patologic poartă direct asupra organelor intelectuale, 
destinate — în stare normală — să menţină echilibrul diferitelor funcțiuni sufleteşti, 
lăsând prea liberă afirmarea înclinărilor, ideilor sau sentimentelor mai pronunţate, prin 
suprimarea mecanismului inhibitor şi regulator al conştiinţei lucide, analiza unor ase- 
menea D den poate îi dintre cele mai rodnice pentru lámurirea fenomenelor intelectuale 
şi morale. 

Stările patologice fiind o simplă prelungire, deviere şi perturbare „a fenomenelor 
stării normale, exagerate sau atenuate dincolo de limitele lor ordinare de variaţie“ 30). 

Analiza stărilor de demenţă (cazul Nicodim Codrea), care amplifică şi exal- 
tează anumite elemente din conştiinţa individuală, trebue să confirme şi să desvălue 
funcțiunile fundamentale şi aspectele reale ale conştiinţei si mentalitátii subiectului ob- 
servat. Elementele pe cari s'a oprit cu exclusivitate şi exaltare, conştiinţa lui N. Codrea, 
sunt idei şi sentimente religioase. 

Este vorba de o stare de învăluire a spiritului printr'o absorbire în el însuşi, şi fixarea 
sa într'o reprezentare subiectivă particulară, luată drept realitate obiectivă. 

Reprezentarea aceasta — în care conştiinţa rămâne închisă într'o determinare par- 
ticulară care a cucerit un loc preponderent în conştiinţa individuală — poate fi conside- 
rată ca o abstractiune goală şi fără sens, dar elementele din care răsare sunt cele pe 
care conştiinţa subiectivă le-a primit deja în conţinutul său din spiritualitatea socială 
tradiţională şi chiar ca cele mai proeminente. 

In jurul acestei reprezentări particulare, trăesc încă reprezentări ale conştiinţei 
raţionale obiective, unele izvorâte din experienţa reală, concretă, dar ele rămân subor- 
donate şi contopite într'o aceeaşi conştiinţă, în care reprezentarea subiectivă rămâne 
proeminentă. 

Pasiunea care o susţine şi încrederea pe care o inspiră această imaginară expe- 
rientá, întăreşte încă limitarea la starea particulară, care absoarbe întreaga subiectivi- 
tate individuală. 

Putem dar utiliza in chip rational analiza ştiinţifică a unui caz particular exceptio- 
nal, pentru lămurirea unora dintre aspectele pe care trăirea religioasă le poate lua în 


9) Vezi: A. Comte, „Cours de Philosophie Phositive* III-e éd. Paris-Balliére, 1369, Tome 1II-e pag. 578. 


205 


conştiinţa individuală. Observațiile pot fi concludente pentru întreaga mentalitate a 
satului, deoarece aceeaş exagerată şi halucinantă adâncire mistică-religioasă am regă- 
sit-o în conştiinţa altor săteni, la cari nu s'au observat niciun fel de manifestări anor- 
male care să indice perturbări organice şi spirituale. 

d) Adorând divinitatea, omul practică sistemul moralei creştine în care Dumnezeu 
este legislator, păzitor şi rásplátitor. „Pentrucă diavolul o năzuit la fericirea omului şi o 
vrut să-l facă să piardă acea fericire“ 3!), el se află înzestrat cu doi îngeri care stau pe umerii 
săi: „aiştia doi îngeri sânt dati de Dumnezeu, ceal dela naştere şi ceal dela botez. Dila 
naştere se numără qeal stâng pentrucă păr la botez şezi cu lumină, ti temi să nu ti dee 
ceal stâng dia curu'n cap“... 

„Fiecare om are doi îngeri. Pe umărul stâng sede îngerul ceal rău, şi pi dreptu ceal 
drept. Dacă faci bini da el sâ bucură şi bate din palme, da ceal rău plângi, să vaicără 
că nu poate amăgi să meargă după dánsu'. Dar dacă-i faci dreptate stângului, ocărăşti 
rău, sudui, apoi el så bucură şi så mâhneşte ceal drept“ 3). 

Cei doi îngeri trec apoi sub forma a două principii interioare antagoniste şi omul 
are „doi judeţi în creerw lui: unu'l învaţă să facă bine, şi altu' rău. Care îmbirue |“ 33), 

Omul bun şi omul rău sunt deopotrivă creatiunile lui Dumnezeu. Greşala, păcatul 
şi răutatea omenească chiar, sunt într'un oarecare fel necesare pentru progresiunea mo- 
rală şi satisfacerea scopului divin: rugăciunea si pocáinfa. „Dumnezeu o vrut să aibă şi 
partea rea şi parte bună şi oameni buni şi oameni răi. Că omu' când o greşit şi se roagă, 
atuncea i-i drag lui Dumnezeu. Că omu” până nu greseste şi se roagă lui Dumnezeu, apoi 
mare sâmţ. Să zic de pildă ăla care nu păcătuieşte ăla nu se roagă lui Dumnezeu. Zice: 
„Că de ce să mă rog eu, că doar n'am făcut!“ Atuncea dacă nu se roagă, atuncea Dum- 
nezeu nu poate să-l mai întoarcă... Apoi ăla Dracu are putere asupra lui“. 34) 

„Apoi dacă n'ai greşi, degeaba te rogi! Dar m'am gândit şi eu în prostia mea, că 
dacă n'ai face nicio greşală, n'ai avea de ce te ruga. Aşa că... fe mai arunci şi dincolo, 
ca pe urmă să mai ai de ce te ruga“. 55) 

Siguranţa integrităţii morale şi a lipsei de păcate, a virtuţii imaculate, suprimând 
mobilul frământărilor de conştiinţă şi al umilintei, ar da loc libertăţii nestánjenite 
şi independenţei neînfrânate. Această atotputernicie omenească în perfecțiunea morală 
nu este îngăduită: 

„Apoi acela care nu păcătuieşte, s'asămuieşte, Doamne iartă-mă, cu Dumnezeu, 
ş'apoi acela se osândeşte la păcat! 

Dacă n'are păcate deloc, s'asămuieşte cu Dumnezeu şi ăla-i păcat. Că ce pot face 
eu cu mâna mea fără să ştie Dumnezeu? Şi noi nu-l putem vedea pe Dumnezeu, că nu 
sântem în stare. Păcatele noastre nu ne dă răgaz să vedem pe Dumnezeu“. 39) 

Mărginirea şi limitarea putinţelor omeneşti în căutarea perfecțiunii morale sunt dar 
o constrângătoare fatalitate, ca atributul unei fiinţe dependente „în eternitate“ de crea- 
torul său. 

nsfârşit cauze sociale şi forte sufleteşti individuale, ca şi calităţile temperamentale, 
devin hotáritoare. Puterea de pătrundere şi discernământ, libertatea voinţei in autode- 
terminare sunt invocate pentru explicarea originei faptelor morale omeneşti. „La bine-l 
îndeamnă tot ideea lui, tot dela Dumnezeu dată. La rău tot ideile lui. Aia cum judecă 
el, nervii lui. Dumnezeu la fiigticare i-o dat idei, da numai p'e cum şi le face el“, bune 
sau rele „are voie liberă“ 37). 

„Binele se face mai greu decât rău! O treabă slabă poţi s'o faci din nebăgare de 
seamă. Da binele din nebágare de seamă, nu prea se'ntâmplă“ 38). 

„Că greşala se tragedin nepricepere, ori din nebágare de seamă, sau din lăcomie“ 39). 

Prin această afirmare a libertăţii voinţei şi a rostului conştiinţei individuale şi al 
ştiinţei, în discutiunea dintre bine şi rău — idei cari au constituit revoluţiunea socraticá 


R Gh. Racu, Drăguş-Făgăraş. 5) Andrei Badiu, Cornova-Orhei.) Ion Stoia, Drágug-Fágáras. %) Dumitru Sofonea. 
Drăguş-Făgăraş, 5%) Tănase Pápulete, Runcu-Gori. %) Dumitru Sofonea, Drágug-Fágárag. 9) Gh. Bacu, Drăguş-Făgăraş, 
9) Ion Dionisie Fogoroş, Drăguş-Făgăraş. %) Dumitru Sofonea, Drăguş-Făgăraş. 


204 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II. 5—6. 
Gh. Focşa: Aspectele spiritualităţii săteşti. 


în 1930 dé totos 7S. ma în QE EE dunt Sitimeot E EU. 
DAI PAY. ieu di a lojata în pr onec f ecl 
ee a : ` mut e marota e uL 7e; vena ax 
NET Clan Sete auc P jo pa gheat au Ve ics nu, 
el oen q. do Le SI capete ceda L p za dU A o i 3 Rt ad sees Lit, 
^ în buracie Dna gr^ ma ficco ario 
blemi ce .j a£ y p e Yf vc eon TUA amo Zen, 
: «c 


e p > ^ 7 
t af Itt Ari oc yox» A 


be e DA : 
, A ud Q paske! 
: d 73 
Te Proof aa, T " 
B f € alle oda rr CS, PANERA EA ve etat 


ALMA 


Pm LA RÀ 
Sue. piste f comenta. Dre que arèlnders 


"ncc Jasta Ceu p» LLIA Sa Lom vant AN sus nus losa PIED" pA RIAM C oral 
pamu Treud fa 4 Însă ea JA ec) [fois 2 JXÍe4 mina ban ae olreogila A apă Ajuta 
Ku cm emn i de aa Wild quie au fee Ze 
f | l ^ PP aetu Ea nn E rs 
A E ses fe^ ba Vote a od Duane dela cui e 4, Se 
lodaka kaklu Le LSe arludatla P 7 Ps hice ene DE În fadar eu dala - 
44 dam (e 2 i A. Dua fe în añs s fala Mete ca 
Z4 AA ^ € Cm 4 „Fe d 
Muti feiu 23 * d ui ^ iin deo tele Si omen ue naa omae eut o mee t 
"y iaa 412 ahnas fată ge fa wir ele pace nota. (eee pact Ep reves 
os po nd es „Ah eat sau t x PNS îl fee Zu. pU NOLA PA ce 
i o6 ief Tans Ea Fati mie € hile dau fo ceuta poes Yonne! (Zicea 
koodia Sa ca Q llt dee p Worse de cu Hamm, eei 0 fee pacg 


t lem CHACO Wu Gu UO dpan Ufeeeclun 


Insemnarea lui Nicodin Codrea asupra arătării, pe care a avut-o în noaptea de 18 Februarie 1930. 


în gândirea etică antică — sătenii justifică indreptátirea judecății şi sancţiunilor divine, 
când fiecare va trebui, cu fatalitate să fie răsplătit, sau să dea socoteala după vrednicia 
sau nevrednicia sa morală, în clipa trecerei la eternitate. „Eu cred că va veni Tatăl cu 
mărirea lui, de va cuprinde lumina întunericu, atunci va hi judecata I" 4) 

e) Filozofia teologică şi principiile moralei creştine, au orientat astfel viaţa satelor, în 
totalitatea lor, clipă cu clipă, dealungul veacurilor, constituind în acelaş timp, în oricare 
moment, şi temeiul ultim pe care s'au sprijinit cele mai multe dintre faptele omeneşti ele- 
mentare, susţinând hotărârea şi siguranța omului în rezultatele urmărite: „Numai ce-am 
pus de gând, m'am rugat şi am lucrat“ 41). 

Indurarea şi bunătatea divină, sunt invocate pentru menţinerea şi redobândirea sănă- 
tátii individuale: „Di-atunci i-o ieşit slujbă, şi am dat-o, că ori îi dă Dumnezeu sáná- 
tate, ori îl ia. Şi i-o făcut samă, că sănătate nui-o mai dat, cá s'o gátat zâlile |... Lam 
chemat (pe preot) de-o facut maslu' de vreo două ori, apoi am dat-o acolo la pateri în 
Făgăraş (slujbă neagră). Am dus pânză cát el şi lumină !“... 42). 

In aceste cazuri mirenilor nu le este îngăduită curiozitatea de a şti ce anume texte se 
citesc şi care este tehnica unor asemenea slujbe: „Păi dacă ştiu, îi şi păcat ! Cum îşi va 
săra, aşa va mânca 1^*5). 

Apelând la autoritatea şi înţelepciunea divină, mai ales sub această formă a slujbei 
negre, omul aşteaptă sancţiunea cu siguranţa niciodată sdruncinată, pentru rezolvarea 
conflictelor şi neînțelegerilor cu semenii săi: „Sara o fost sănătoasă si dimineaţa o fost 
moartă din Slujbă neagră“. 

,Da' am auzât că când ceteste trage clopoţelw şapoi când îi gata, iar trage clopo- 
telu’, atuncea numai el pchică!“ 4). 

Nimic nu este cu putinţă dincolo de voinţa divină, nici existența, munca, sănătatea 
şi fericirea omului, nici existenţa şi rodul pământului: „Oriunde ca să mă ascund, de 
Dumnezeu, nu mă pociu !* 45), întrucât divinitatea este imanentá întregului univers. 

f) Prin solicitarea permanentă a protectiunii divine, săteanul încearcă să se salveze 
de periculoasa vecinătate a tuturor spiritelor şi duhurilor răufăcătoare şi primejdiilor cari 
îi ameninţă existenţa, dobândindu-şi, cu multă dificultate, echilibrul sufletesc turburat de 
spaima pe care acestea i-o inspiră ca o apăsătoare sarcină : „Vai de mine, să mă hi omorît, 
n'aşi hi egit noaptea afară!... Dela Bánucá si pân'la salcia lui Nechit, tot ziceam oci- 
naşele (rugăciunele). Mie îmi era frică ! Păi zic: „Dumnezeu nu mă lasă, că-i mai mare 
peste draci!“ Eu spui că zic ocinaşele şi dacă zic nu poţi să vezi...: 


„Maica lui Hristos 
Roagă-te pentru noi păcătoşii, 
Acum şi'n ceasu'mortii noastre, Amin “. 


Geaba... uite mi se punea aşa în picioare, îmi era urât (groază). . 
Rugăciunea singură nu este dar absolut întotdeauna si pe deplin eficace. Ea trebue 
să fie întotdeauna întovărăşită de semnul simbolic al crucii: „Ori und'te duci, vás't-ai cá 
dacá faci cruce, nu vezi nimic si nu pátesti nimic ? Nici o armá nu-i mai mare ca sfánta 
cruce! Ea bghirue peste tot locu“ 1). 

Sub scutul ei numai, protecţiunea este totală si siguranța deplină, curajul redo- 
bândit. Apropierea duhurilor şi primejdiilor pe care le pot aduce ele, sunt cu desăvârşire 
excluse, 

g) Creştinismul a făcut astfel din existenţa umană obiectul şi scopul iubirii divine. 
EI l-a pus pe om în legătură directă cu D-zeu, dându-i putinţă să se înalțe la libertatea 
absolută. Prin trăirea religioasă esenţa sa mărginită intră în raport cu nemărginirea spi- 
ritului absolut, iar pătrunderea spiritului divin în sfera existenţei terestre garantează 
scopul ultim al názuinfelor omeneşti, asigurând formele sale de viaţă individuală şi colec- 


« 46 


%) Dumitru Sofonea Dräguş-Făgăraş. 4) Dumitru Sofonea, präguş ERA M 2) Elisafta Moise Sucaciu, Drăguş- 
Făgăraş. €) Elisafta Moise Sucaciu, Drăguş-tăgăraş. €) Dumitru Sofonea, Drágug-Fágárasg. 4%) Dumitru Sofonea, Drágug- 
Făgăraş. €) Asinefta Damian, Drágug-Fágárag. €) Asinefta Damian, Drăguş-Făgăraş. 


205 


tivă. Prin acest raport cu dublu sens, după care spiritul divin pătrunde în sfera existenţei 
concrete individuale şi particulare, iar omul năzuieşte la nemárginirea înfinită a creatiunii 
şi libertăţii divine, sufletul omenesc dobândeşte încredere în soarta şi rostul său în lume, 
ca şi în puterea sa finală. 

Puternica încredere pe care spiritul religios a cultivat-o în sufletul omului, făcându-l 
să întrevadă în oricare dintre întreprinderile sale posibilitatea permanentă şi eficace a 
intervenţiei şi asistenţei divine, „rezultă mai degrabă în fiecare caz, din credinţa imediată 
întrun sprijin actual si special, decât din perspectiva uniformă, indirectă şi îndepărtată 
a vreunei existente viitoare“ 48). 

Religia dă mai ales soluţii pentru nevoile imediate ale vieţii. Pentru acea funcțiunea 
sacerdotală este mult mai ocupată cu cererile zilnice ale credincioşilor care solicită in- 
tervenţia directă şi imediată a providenţei, decăt cu pregătirea drumului pentru viaţa 
viitoare, sortită fiecăruia. Vom vedea totuşi altădată, cât este de activă în viaţa spiri- 
tuală şi socială a satului această concepţie despre soarta eternă a omului. 


IV. Concepția pozitivistd. a) În mentalitatea sătească însă, sistemele acţiunilor ma- 
gice şi riturilor sau ceremoniilor religioase, ca şi sistemele de idei pe cari acestea se 
întemeiază şi după cari se invoacă prezenţa şi intervenţia forţelor oculte sau divine, n'au 
fost niciodată singurele mijloace pentru a influenţa şi îndruma cursul obişnuit al actiu- 
nilor omeneşti, cu deosebire atunci când acestea s'au raportat la fenomenele naturale 
elementare. Nici sfera mentalitátii magice, nici a celei religioase n'au cuprins vreodată 
cu exclusivitate totală, universalitatea riguroasă a fenomenelor cari au vreo legătură cu 
viaţa omului. Dimpotrivă, faptele cele mai simple şi mai comune, au fost totdeayna con- 
siderate ca esențialmente supuse legilor si cauzalitátilor naturale directe şi nu s'a mai 
atribuit manifestarea lor voinţei arbitrare şi transcendente a agenţilor supranaturali, 
uneori chiar atunci când dincolo de faptul natural în sine, existenţa unor asemenea forţe 
era presupusă. Chiar în formele sale cele mai elementare, gândirea a reţinut întotdeauna 
din experienţa şi intuiţia concretă repetată, elemente raționale pozitive, utilizate pentru 
rezolvarea celor mai simple nevoi ale vieţii zilnice, după presiunile directe şi imediate 
ale existenţei omeneşti reale, individuală sau socială. 


Secventele regulate ale fenomenelor naturale, în directă legătură cu viaţa ome- 
nească, n'au fost niciodată neglijate. 

Munca şi tehnica sub toate aspectele sale, dusă uneori până la un înalt grad de 
ingeniozitate şi perfecţiune, dovedesc observarea raţională şi judicioasă a unor compli- 
cate raporturi de cauzalitate, pe care omul le-a ştiut întotdeauna utiliza în folosul său. 

Se întâlnesc apoi săteni ale căror cunoştinţe în flora şi fauna regiunii sunt uimi- 
toare. În imaginile lor destul de complete adeseori, observaţiile aderă însă la subiecte 
particulare şi rămân nesistematice şi fragmentare. 


Marea bogăţie de cunoştinţe concrete n'a fost aservită unei funcțiuni raționale 
de generalizare care să fi constituit idei generale, noțiuni şi concepte rr ice Se 
pare chiar că bogăţia particularitátilor concrete observate şi reţinute în imagini, a stán- 
jenit trecerea dela imaginea specifică la ideia generală de speţă sau gen, de ex. Obser- 
vatiile lor rămân ca datele elementare rezultând — nu din preocupările unui spirit ştiin- 
tific cercetător, — ci din experienţe si intuitii spontane, imediate, din care o rațiune 
orientată totuşi spre aprehensiunea realitátilor obiective, retine aceeace poate fi cauza- 
litatea naturală a unui fenomen care interesează direct viaţa umană. Omul n'are motive să 
gândească asupra legăturilor cauzale între fenomenele a căror înlănţuire experienţa i-o 
verifică fără încetare. El le utilizează fără să aibă nevoe de concepte sau noţiuni stiinfi- 
fice strict ordonate în cadre logice riguros demonstrabile. 
Ştiinţa propriu zisă, vine mai târziu. 


4) A. Comte : „Cowyrs de Philọosophie Positive* T. IV., p. 354. 


206 


Săteanul are totuşi înţelegerea aproape completă a multor fenomene naturale şi 
pretueste în chip deosebit putinţa de a şti: 

„Omul învăţat poate alege binele de rău“. *9) 

„Un om învăţat îşi ia parapliu, i-i frică de ploaie“.5) 

Este aşa dar afirmarea primatului ştiinţei după care omul se comportă cu necesitatea 
obiectivă cerută de împrejurările şi fenomenele naturale. 

b) Cunostinfele necesare vieţii, cari rezumă observaţiunile adunate din experienţele 
generaţiilor anterioare, se transmit direct dela om la om. 

Mi-a arătat cineva, un cioban bătrân, zice: „Uite asta-i iarba din care se naşte 
gălbeaza —- când se rupe par'c'ar hi singe. O mincă oile şi 'nviază înăuntru — aici este 
ceva viu, uite aici pare că-i sînge. Găureşte ficatu' şi moare“. 51) 

Săteanul cunoaşte deci mediul favorabil şi perioada de timp în care distoma hepa- 
tica este primejdioasă. „Gălbeaza oile o primesc dintr'un fel de iarbă, ai putea zice cam 
seamănă cu pirw aşa, un fel de iarbă care-i la loc jos — cam dela I5 August încolo. 
Atunci e timpul cînd pot prinde ele gălbeaza mai bine. Înainte poate nu-i aranjată în 
iarbă molia aia. După ce-i iarba bătută de brumă de două trei ori, atunci nu mai are 
efect, se vede că mor aceia şi nu mai face pericol asupra oilor“. 52) 

Distomatoza fiind o ameninţare numai în perioada ploilor abundente şi în locurile 
mlăştinoase, unde germenul găseşte ierburile şi melcii cari constituesc mediile necesare 
fazelor succesive în metamorfozele sale, comportarea săteanului va fi atunci consecinţa 
directă a acestor observatiuni şi cunoştinţe pozitive: „Toamna le ferim de locuri joase 
până bate bruma“. 5) 

Agentul provocator este cunoscut şi înconjurat la momentul potrivit, pericolul fiind 
astfel evitat. 

Ca toate celelalte elemente ale întregii vieţi spirituale, conostiintele de utilitate 
practică imediată, sunt transmise deodată cu viaţa — dobândite direct în cursul obişnuit 
al vieţii zilnice, din cea mai fragedă copilările. La 6 ani Valerica lui lon Husea cunoaşte 
proprietăţile nocive ale plantelor şi utilizarea lor practică: „Herbe steregoaia şi spală 
ghitele cu apă de aia, aia-i otrăghicioasă... O aduce țiganii de p'in pădure“. 5) 

Toată medicatia empirică, a cărei cercetare-amănunţită ar fi un foarte bun prilej de 
îmbogăţire a farmacopeei româneşti, îşi sprijină tehnica pe cunoaşterea efectelor tera- 
peutice ale principiilor medicinale din plantele utilizate în reţete. Pe efectele chimice ale 
acestor principii — verificate în repetate experienţe — se întemeiază administrarea lor. 

„La copii pentru boală de inimă (diaree) pune într'o sticlă rachiu, izmă verde şi 
piper“. „Când l-a loghit inima, î-i mai dă poame de prune uscate nespălate şi neferte cu 
cenuşă pe ele, ca să se inchege la burtă“. 33) 

Vom insista însă asupra relatării câtorva cazuri în cari practica şi tehnica, destul de 
înaintată, a chirurgiei la animale, nu mai lasă nicio îndoială asupra orientării spiritului 
sătesc spre cunoştinţele pozitive şi utilizarea lor în nevoile imediate şi obişnuite ale vieţii. 

„Am avut un cocoş dacom. Se suia în pod şi mînca boane de cucuruz, sâmburi de 
lobenitá şi fasole. Era lacom di mâncare şi s'a umflat. Fasolea s'a umflat, că ea creşte 
mult. Femeia s'a pus de i-a tăiat cu cufitu gușa şi i-a scos afară boanele acelea umflate 
din guşă, Pa cusut cu puţină mătasă, i-a dat cu unsoare aţa si rana şi i-a dat cu phicuşu' 
care curge 'ntáiu cînd face rachiu de săcară, ca cum pui tinctură di iod la rană si la trii 
zâle o cântat cocoşu, s'o făcut sănătos. Si i-o făcut de trei ori in aceeaş iarnă operaţia. 
A treia oară n'o vrut să se mai vindece. N'a vrut să se mai chinue: „hi cu el la castron“ 99). 

Cunoştiinţele ştiinţifice dobândesc însă o valoare morală deosebită atunci când sunt 
aservite faptelor umane calificate ca atare. In viaţa satului, oricât de elementare, cuno- 
ştiinţele pozitive sunt utilizate, nu numai pentru inlesnirea muncii şi prosperității gospo- 
dăriei individuale, menţinerii sănătăţii sau explicării anumitor fenomene din lumea în- 


4) Matei Gh. Sofonea, Drăguş-Făgăraş. 5) Dumitru Scurtu, Drăguş-Făgăraş. 5) Grigore Sofonea, Drăguş-Făcăraş 
&) Grigore Sofonea, Drágug-Fágáras.9) A lui Nik’ a lul Iurcovát, Drăguş-Făgăraş. 9) Utilizată la deparazitare. 5) Ana. 
Gr. Sotonea (Ana lui Grigole), Drăguş-Făgăraş. 5) Grigore şi Ana Sofonea. 


207 


conjurătoare, ci foarte adeseori ca armă de luptă şi răzbunare, sau ca mijloc de apărare. 
„Dacă-i în ceartă cu vecinu' şi-i spune să aibă grijă de găini şi nu le are, pe urmă îi dá 
boane de alea... La herbe nişte cucuruz cu steregoaie, herbe rădăcină cu cucuruz 
timp de o oră, scoate boanele şi le aruncă pe unde se duce pasărea de rücüie, de 
strică... Dacă máncá cucuruz cu steregoaie se 'nvineţeşte creasta, stă aşa o jumătate de 
oră, mai mult nu durează şi moare“ 57). Efectul este însă anulat prin iscusinţa chirurgului 
sătean. „Îi creapă guşa — guşa are două piei — în scoate porumbu' ăla ce se găseşte 
acolo în guşă, îi scoate tot. Pi urmă îi mai pune un bob sau două de cucuruz de ista bun, 
neotrăvit. Pi urmă îi coase la loc cu arniciu roşu... Se vindecă, la două ceasuri începe 
să cânte“ 58). 

Mi se pare mult mai interesant diagnosticul pentru „Căpială“ provocată la oi de 
„Coenurus“, forma agamăa Taeniei Coenurus Küch, gen de viermi cestoizi din familia 
taeniadelor, care se desvoltă din embrionul hexacant, formând în creerul animalului o 
veziculă cu dimensiuni variabile între mărimea unui fir de mei şi a unui ou de găină, la 
suprafața externă a căreia nasc grupe de scolex. Scolexul ia formă adultă de Taenia 
Coenurus în intestinul câinelui sau lupului, de unde germenul trece la ierbivore. „Le coe- 
nure affectionne la systéme nerveux des Herbivores, mais est surtout fréquent dans le 
cerveaux du mouton, auquel il communique la maladie appelée fournis, et dont le symp- 
tome principal consiste en un tournoiement de l'animal du coté affecté“. Am reprodus 
textul din descrierea ştiinţifică sumară referitoare la acest moment al fazelor succesive — 
pe medii diferite — prin care trece dezvoltarea acestui vierme, pentru a ilustra până la 
ce punct merge analogia observaţiilor culese de săteni din experienţa directă a manifes- 
tărilor boalei. 

Eu am văzut oi capii şi le-am şi tăiat chiar eu. Au o boală de nervi aşa şi pleacă... 
Nu vine după turmă, nu aude clopotu', nu vrea să mai stie de turmă... Se cam sucesc 
cam la partea stângă face cam de obiceiu roată“ 5). Simte cá are căpchială... O chipăie 
în cap şi zice c'acolo unde oaia îi capchie, îi o ţâr'mai moale... £). 

Boala fiind fatală, omul procedează la intervenţia chirurgicală, trapanatia fiind 
doar o încercare de ultimă clipă, a cărei nereuşită nu-l mai poate păgubi cu nimic. 

„Zice omu’: „S'aşa moare! „Cearcă! că s'aşa, zice, că dacă nu cearcă, nu se mai 
foloseşte“. „Dacă vede cá nu reuşeşte bine, face operaţie pe la gât“ 1). 

Când încercarea reuşeşte, operaţia este repetată utilizând cunoştinţele dobândite 
prin experienţele anterioare. 

„Li ia hârbw (bucată de os) de icia di deasupra, îi tae înaintea la coarne. Creapă pchielea 
cu un răzuş, cam cât îi bagi o nucă, dă roata aşa şi cu un ciocănel tot de jur împrejur... Şi pe 
urmă tae hárbu', îl dă la o parte, şi pe urmă îi scoate deacolo, zice, aşa o băşică ca o 
nucă de apă şi cică îi scoate afară ca boanele de orez, aşa vin în culoarea aia, da mgnici, 
ca boanele de trifoi, da vin albe, par'că's vii, umblă; ei îs vii... Şi apoi ăia se ţin într'o 
băşicuţă de apă... Pi urmă-i pune hârbu la loc, pune pielea înapoi şi-i coase pielea. Pune 
o bucată de untură şi o leagă aşa bine ca să stee untura ca un pansament“ 9?) 

Operatorul nu este un chirurg cu pregătire şi cunoştinţe de specialitate, ci: , Ál mai 
fără şcoală, ăl mai nátáflet^95) „EI s'o ocupat mult de oi, ş'o tot probat 1“ 64) Cu alte cuvinte 
un om ale cărui cunostiinte şi îndemnare vin numai din încercări şi experienţă directă 
care adeseori duc la rezultatele dorite. „Unele dintre ele am vás't că s'o limpezit. Chear 
eu, un vecin, „al nost', o avut una şi toată lumea se miră, zice cá nu mai scapă“ 65). 

Astfel, cum de altminteli credem că se întâmplă cu tot procesul omenesc de cunoa- 
ştere în genere, în care atenţia şi observaţia nu se opresc decât pe anumite elemente din 
seria — de multe ori nesfirgitá — a faptelor cari stau într'o înlănţuire cauzalá oarecare 
şi anume, asupra celor cari, intr'un fel sau altul, interesează mai mult şi mai direct viaţa 


58) Vasile Fogoroş Drágug-Fágürag. 5) Vasile Codrea (Silea Càparului) Drăguş-Fägărag, 5) V. Fogoroş-Silea 
Crigtiulul Drăguş-Făgăraş. %, b , Relatări: Gh. Gusgeilá a Gherăsoiului, V. Fogoros a Criştiului, Gh. Sofonea a lui 
Vel, N. Fogoroş a lut Hariton. 9) Grigore Sofonea, Drágug-Fágáras. 9) V. Fágárag-Silea Cristinlui, Drágug Făgăraş. 
*) Or Sofonea, Drăgug Făgăraş. 


208 


şi soarta omului, din ciclul desvoltărilor acestui vierme, săteanul nu cunoaşte decât mo- 
mentul care-l interesează direct, ca o cauză de păgubire personală. 

Seria momentelor anterioare şi următoare, îi rămâne necunoscută. 

Mediile cari înlesnesc desvoltarea germenului nu-i sunt ştiute... EI tae capul infectat 
cu germenii boalei şi-l aruncă la câini. „Capul nu-l mâncă, îl dă la câ'ne“. Spune că are 
un fel de microbi — zice că nu va hi bine pentru oameni să-l mânce... Spune femeile că 
te poţi strica la creer ca oaia“ 6. i 

Intemeiată astfel, pe o cunogtiintá mărginită la un singur moment din ciclul complet 
al înlănţuirilor cauzale — oricât de exactă ar fi această cunoştinţă — fapta omenească, 
împotriva scopului urmărit, asigură desvoltarea ciclurilor următoare, când dorea tocmai 
contrariul, transplantând germenul chiar în mediul necesar metamorfozelor sale! 

Din analiza acestor câteva exemple izolate, putem totuşi reţine observaţia generală 
pentru puterea de pătrundere raţională a mentalitátii pozitiviste săteşti, in care perspec- 
tiva inlántuirilor cauzale este scurtă, cauzele prime şi ultime cunoscute, rămânând întot- 
deauna foarte apropiate. 

c) Spiritul pozitiv însă, întemeiat pe observarea raţională a fenomenelor naturale, nu 
este activ numai în viaţă practică. Elementele sale se regăsesc încă în explicarea vieţii 
sociale şi morale săteşii, căci chiar în ordinea socială şi morală, gândirea raţională şi 
observaţia directă, oricât de rudimentare, s'au aplicat întotdeauna asupra legilor naturale 
ale celor mai simple dintre faptele vieţii zilnice, atribuindu-le, pe acestea, cauzelor ime- 
diate, obiective şi reale. 

Astfel la diferenţierile provocate de împrejurări cosmice diferite, în explicarea 
structurii actuale a vieţii sociale şi morale săteşti, mentalitatea satului însăşi subliniază 
rolul activ al influențelor reciproce prin convietuire, al procesului imitaţiei, sau al eredi- 
tátii : „Răii se învață, cum se zice, unul dela altu”. Şi bunii se'nvaţă unu di la altu'... 
Si asta merge după sâmţu omului. 

Se recunoaşte dar cauzalitatea, multiplă, eterogená, a stării sociale actuale. 

In domeniul moral încă, alături de principiile eticei creştine, generatoare de înalte 
preocupări umanitare şi speculative totodată, care au trezit şi întreţinut efortul omenesc 
de a depăşi realitatea concretă în názuinfa sa către idealul spiritual al Dumnezeirii, a 
rămas loc şi pentru afirmarea forţelor creatoare voluntare, individuale sau sociale. 

Alături de credinţele şi obiceiurile tradiţionale stă conştiinţa diferenţierilor biologice 
şi psihice între temperamentele şi caracterele individuale: 

Eu cred că dela sîmţu” naturii lui... „E alt om mai blînd dela sám[u' lui... dela 
natura lui. Ne ducem la doi boi ca să ne descurcám: unu' are o natură iute şi aspră, 
altu-i mai domol. „Aşa şi oamenii; Nu găseşti în toată lumea doi să fie față egală“ 9"). 

Diferenţierile biologice şi psihice dela individ la individ, explică multiplicitatea şi 
diversitatea atitudinilor morale în situaţii şi împrejurări similare. Perspicacitatea raţio- 
nală şi autodeterminarea voluntară individuală, fiind cauza primă şi ultimă a faptei 
morale, singur individul făptuitor rămâne răspunzător de consecinţele faptei sale. 

Dacă te duci la religie spune, omu' religiei, că asta-i păcat dela moşu... Aia nu 
cred du Să-mi poarte năcaz beleaua altuia. Aia nu e dreaptă ca unu să tragă după 
fapta altuia. Tot omu să-şi tragă a lui daravelă. Apoi chiar aşa n'ar putea fi, ca să 
tragi păcatul unul la hălălalt, cu toate că între oameni de hăştia de ai noştrii, nici nu 
poti să vorbeşti aşa, c'apoi zice că eşti nebun, zice că vorbeşti contra lui Dumnezeu“... 

Că religia zice aşa ! O fi zicând ca să se ferească oamenii de păcate, să nu tragă 
şi copii. Aia cá fac eu rele, să la tragă copiii mei, dacă întâmplător ar hi buni, aia n'o 
cred eu, că să hie aşa! Vrea să înfrice pe om, să meargă pe cale mai cinstită, ca să nu 
aivă şi copii lui să páteascá rele de pe urma lui...“ 68). 

In reprezentarea tradiţională, morală, religioasă şi mistică, nu se regăseşte răul în 
bine, ci sunt reprezentate într'un raport de succesiune şi juxtapunere — Principiului răului, 


&) Anton Purcel, Cornova, Orhei. €) Dumitru Scurtu, Drăguş-Făgăraş. &) Isac Stanimir, Drăguş-Făgăraş. 


9 909 


deşi imanent creaţiunii universale şi opera Atotputernicului Creator, i sezopune princi- 
piul binelui, ca o forţă independentă, disputându-i imperiul său asupra omului. Gândirea 
critică aspirând la un singur principiu al binelui, necesar şi universal— după care nega- 
tivul îşi are rădăcina în pozitivul însuşi — răul în bine, transpune această dualitate în 
conştiinţa umană. 

,Duhuri rele, cu două mini şi două picioare: Să-l ocoleşti cât colo!“ 65). 

Răul ca şi binele îşi au originea în voinţa şi conştiinţa omenească, acestea fiind în 
esenţa lor deopotrivă generatoarele ambelor principii, nu mai există deci cauze spirituale 
exterioare de determinare. 

Această aplecare asupra cauzelor obiective în explicarea fenomenelor naturale, sau 
a celor sociale şi morale, sub cari se manifestă viața umană şi, cu deosebire, sentimentul 
preliminar al legilor pozitive în domeniul eticei, trezind şi întreţinând spiritul critic, îndo- 
iala şi cugetarea individuală, au declanşat interesantul fenomen social al luptei împotriva 
unora dintre formele tradiţionale de gândire şi acţiune. 


V. Coexistenfa diferitelor sfere de mentalitate. Pentru mentalitatea sătească 
ordinea naturală şi cea morală sunt amestecate şi complexe, adeseori confuze, deter- 
minate fiind de conlucrarea forţelor eterogene magice, divine şi naturale. Fenomentul 
natural cel mai obişnuit, cum e ploaia de exemplu, poate fi provocată printr'o acţiune 
magică: „Fură grapa, o bagá'n apă ca să ploaie“70), poate fi oprit aprinzând ramura de 
salcie sfinţită dela Florii, sau declanşat de înlănţuirea curenților de aer independenţi de 
voinţa noastră, întrucât „suntem jocu’ naturii noi“ 71). 


Un acelaş fapt patologic poate fi atribuit declanşării unor anumite forţe oculte: 
„Qaia căpchiază cá ce face boresele cu vârtelniţa în sfinţitu” soarelui“ 72). Poate fi înlă- 
turat prin invocarea forţelor divine, sau cunoscut ca un moment în evoluţia naturală a 
unor vietáti extirpate prin operaţie. Trei sisteme de idei şi credinţe esențialmente diferite, 
determinând trei sisteme de comportamente corespunzătoare. Aceleaşi elemente spirituale 
eterogene, care constituesc conţinutul şi structura spiritualităţii săteşti, coexistă ca ter- 
meni independenţi — în excludere reciprocă sau în armonie — chiar în conştiinţa ace- 
luiaş individ. De aceste raporturi — de excludere sau armonie — săteanul nu este con- 
put X voie libárá astăzi, da' diavolu' sau creeru' lui ăla rău, turburat îl duce 
a răul“. 

Cauzalitatea faptei morale este dar multiplá si eterogená. 

Modalitátile fundamentale ale structurii spirituale săteşti pot fi prin urmare deter- 
minate prin analiza sistemelor de idei şi moravuri corelative, a căror fizionomie comună 
se regăseşte cu uşurinţă în trăsăturile generale ale conştiinţelor individuale, cu toate 
diferenţele lor esenţiale. 

Trăind într'un anumit mediu social, fiecare individ îşi însuşeşte deodată cu viaţa, 
un întreg sistem de obiceiuri, mituri, credinţe, ceremonii, rituri, idei de ordin teoretic sau 
noţiuni tehnice tradiţionale, la formarea cărora el n'a contribuit cu nimic. La acestea 
însă, fiecare adaugă influenţe spirituale exterioare şi rezultatele experienţelor de trăire 
şi gândire personală, constituind, din interiorizările unor elemente aproape identice, 
diversitatea uimitoare a conştiinţelor individuale. Sub această diversitate analiza sur- 
prinde totuşi elementele generale şi permanente care definesc o anumită structură spiri- 
tuală. În această năzuință încercarea noastră descriptivă, a voit să evidenţieze cum 
trăesc în mintea şi sufletul sătenilor, actualizându-se în obiceiurile, munca şi comportarea 
lor în toate împrejurările vieţii zilnice, în fapta practică elementară, în explicarea feno- 
menelor naturale, sau în rezolvarea relatiunilor rezultând din convieţuirea cu semenii lor, 
cu o intensitatea deopotrivă de profundă şi o interpătrundere deconcertantă, elemente — 
concepţii, idei şi sentimente — foarte eterogene: magice, mistico-religioase şi pozitiviste. 


€) Isac Stanimir. Drăgus-Făgăraş. 7) Runcu-Gorj. 71) Dumitru Scurtu, Drágug-Fügürag. 72) Asinefta Damian 
Drügug-Paghrag. 7) Dumitru So bier Drăguş-Făgăraş. i j erre i 


210 


Toate aceste sisteme, esențialmente diferite, putând constitui structuri de mentali- 
tate şi stiluri de viaţă distincte şi de sine stătătoare, coexistând permanent în viaţa so- 
cială sătească, se amestecă, se interpătrund, se desvoltă paralel sau in interdependenţă 
reciprocă, stând uneori în armonie şi alteori în conflict, procurând în orice caz cele mai 
interesante fenomene spirituale pentru analiza psiho-sociologică. 

Existenţa şi actualitatea elementelor spirituale eterogene, active în faptele şi men- 
talitatea generală a statului şi în congtiintele individuale, ar rămâne inexplicabile si in- 
compresibile ştiinţificeşte, dacă n'am admite coexistenfa lor primară si originală, fie 
chiar sub formele cele mai rudimentare. Germenul elementar al spiritului pozitiv, rezul- 
tând din observarea raţională a unora din fenomenele naturale, este cu siguranţă tot aşa 
de primitiv ca şi acel care se întemeiază pe coceptia forţelor magice, sau pe sistemul 
ideilor teologice. 

Fiecare sferă de mentalitate poate avea, în cursul frământărilor spirituale săteşti, 
un conţinut proeminent sau momente de atirmare şi trăire mai accentuate, nici unul din- 
tre ele nu poate însă revendica vreodată pentru sine, anterioritatea sau prioritatea sa 
exclusivă şi cu atât mai puţin încă „riguroasa universalitate finală“. 

Despre modalităţile sub care aceste diferite sfere de mentalitate coexistă — în ar- 
monie sau conflict în spiritualitatea generală a satului, ca şi in conştiinţele individuale, 
ne vom ocupa într'o analiză viitoare, încercând atunci să degajám sensul prefacerilor 
acestei spiritualitá(i. 


GH. FOCŞA 


STAREA FIZICĂ SI ALIMENTAŢIA SCOLARILOR 
ÎN ROMÂNIA 


Dezvoltarea normală a tineretului este una din problemele care preocupă astăzi opinia 
publică şi forurile conducătoare. Importanţa ei capitală pentru viitorul naţiunii a fost 
sesizată ; piedica de neînvins, care stă în calea realizărilor pozitive, este necunoaşterea 
realitátilor. 

Nu ştim precis numărul de elevi de şcoală împărţiţi după grupe de vârstă, clasaţi 
după robustitate, starea materială a părinţilor etc. Nu avem statistici întocmite serios, 
după un plan unitar şi fixat dinainte. Nu avem un organ central de îndrumare statistică 
şi de prelucrare a datelor obţinute, 

Măsurile ce ce iau pentru ridicarea stării sanitare şi fizice a tineretului şcolar, nu 
sunt îndeajuns de eficace, nefiind bazate pe realităţi constatate, 


Voi căuta să analizez rezultatele unor cercetări făcute la noi în ţară asupra copiilor 
de vârstă şcolară şi să tratez unele concluziuni preliminare, dând cifre cu totul provizorii, 
care ar putea servi ca indicii vagi în vederea unor realizări urgente. 

Trag nădejde că aceste cifre vor servi ca imbold pentru organizarea unei institutiuni 
centrale de statistică sanitară şcolară, dela care să pornească directivele pentru cercetări 
uniforme la toate şcolile de grad primar şi secundar. 

Dela 1930, data recensământului general al populatiunii, până în prezent au fost pu- 
blicate foarte puţine lucrări de statistică sanitară şcolară, Putem cita numai câteva 
nume: Dr. Andronovici, dr. G. Banu şi colaboratorii, dr. Costin, dr. A. Cressin, dr. Drá- 


211 


gan, dr. Râmneanţu, d-ra dr. Roşca, dr. Theodorescu. Toţi aceşti cercetători au lucrat 
independent unul de altul, au făcut cercetări prin metode diferite şi au abordat chestiuni 
diverse. Analizând rezultatele obţinute putem totuşi să facem unele constatări şi deduc- 
tiuni interesante asupra problemelor celor mai vitale, asupra robustitátii scolarilor şi a 
alimentaţiei lor. 


I. Starea fizică a copiilor de şcoală. D-1dr. Banu şi colaboratorii săi au stabilit, în 
studiile lor făcute serios, întocmite şi lucrate după un plan bine chibzuit, la un număr de 
2.149 copii de vârstă şcolară 41.19% de copii de o stare fizică subnormală. 

Subsemnatul cercetând numai 827 elevi ai unor şcoli secundare din Bucureşti, am 
găsit 50.7 °/ copii subnormali!). 

Dacă comparăm cifrele găsite de dr. Banu, dr. Costin şi acestea din urmă, pentru 
mediul rural şi urban găsim proporţiile de copiii de stare fizică subnormală, prezentate în 
tabloul I. 


I. — Copiii de vârstă şcolară de stare fizică subnormalá: 


Mediul rural Mediul urban 
Di. Bamit «9 66s 9 mE o xU 3 S a a 34,20/s 41,19/o 
Dr. Costin vue sira eu 3 wok PUE US 6,700 17,300 
Dr: Cressins «ow RU UV YU SS 43,19[o 97,89/o 


Aceste cifre se referá numai la báieti. Toti copiii de o constitutie corespunzánd 
la coeficienţi 10—26 după scara lui Baldwin-Wood ?) sunt socotiti subnormali. 

lar dacă cercetăm rezultatele obţinute de aceşti trei cercetători — împărțind copiii 
în trei categorii: robusti, potriviţi şi subrezi — găsim cifrele din tabloul Il, pentru mediul 
rural şi urban. Tabloul II îl putem rezuma în modul arătat în tabloul Ill. 


II. — Starea fizică a copiilor de vârstă şcolară în mediul rural şi urban: 


Rural Urban Total 
Dr. Banu | Dr. Costin | Dr.Cressin| Dr. Banu | Dr. Costin | Dr.Cressin Rural Urban 


Starea fizică Te a | [c IT leac T RT 


N-rul N-rul N-rul N-rul N-rul N-rul 
copii-| 9% |copii- 9% |copii-| 90 |copii-| ^s |copii-l 9/o |copii-| o 
lor lor lor lor lor lor 
(1) Q | 6) l à 9 | a0 | (11) | (12) | (13) 04 | (15) | 06 | (17) 
Robuşti ...... 180 | 6, 125 609, 346| 827| 135| 2341 368| 607| 999 527 
Potriviţi . es... 18 | 287 9 312 60| 152| 278| 448| 175| 289| 603| 318 
Subrezi ...... 15 55| — 7,9 12| 27| 215| 31,8 63| 104| 294| 155 
Total .,...,... 213 | 100,0] 134 1000| 418! 100,0| 628| 100,0| 606| 100,0| 1.896| 100,0 


Înainte de a comenta cifrele medii obţinute, trebue să atrag atenţiunea asupra 
cauzelor care au determinat diferenţa mare procentuală între aceste trei serii de rezultate. 

Explicaţia este uşor de dat. Cercetările d-lui dr. G. Banu au fost făcute asupra 
elevilor din Bucureşti şi din jud. Ialomița si au cuprins elemente din toate categoriile sociale, 
Cercetările d-rului Costin au fost făcute asupra elevilor unui liceu priveligiat, (liceul 
Naţional) cu copii bine hrăniţi ; iar cercetările subsemnatului au fost făcute asupra elevi- 
lor unei şcoli secundare comerciale din Bucureşti, proveniţi în cea mai mare parte din 


1) Dr. Banu şi colaboratorii: Cercetări asupra nutriţiei copiilor de şcoală în România Rev. ig. soc. 1971. 

Dr. Costin: Starea de nutriţie, stările fizice şi react. patol. la elevii de liceu. Rev. ig. soc. 1931. 

Dr. Cressin: Starea fizică şi socială a elevilor şcoalei comerciale Regele Carol I Bucureşti. Rev. ig. soc. 1937 
2) Această scară grupează copii de şcoală în şapte tipuri, după raportul dintre înălţime şi greutate. 


suburbiile capitalei, de fiii mici slujbaşi, lucrători, meseriaşi etc., adică din pătura cea 
mai săracă a capitalei (numai copii veniţi dela țară, fii de ţărani avuţi, au fost ceva 
mai robusti). 


Ill Starea fizică a copiilor de vârstă şcolară in mediul rural şi urban. 


Mediul rural Mediul urban 


INDICELE DE ROBUSTITATE BALDVIN-WOOD 


N-rul 9/9 Nr-ul Ofo 

(1) (2) (3) (4) (5) 
Robust (700)... cc 368 607 999 527 
Potrivit (C10905—18/g >. oses e t n n Bn DNE 175 28,9 603 31,8 
Subred (—19g—209] |... B t t B B tis 63 104 294 155 
Totàl. veu ro ODER NR oU EE OE ADR US Vu RO RR 606 100,0 1.896 »100,0 


Totuşi observăm că cifrele obţinute de d-l dr. Banu sunt cele mai apropiate de 
media generală obţinută, ceeace ne îndreptățește să credem în superioritatea metodei de 
lucru şi justa alegere a materialului în cercetările d-sale. 

În orice caz observăm că numărul şcolarilor şubrezi predomină în mediul urban 
ajungând la 47,30% neatingând nici 2/5 (39,300) în cel rural. Ceeace constitue un procent 
foarte ridicat de copii şubrezi prezentând un teren favorabil pentru diverse boli epidemice 
şi contagioase şi mai ales pentru tuberculoză. 

In SOS dacă căutăm să stabilim corelaţiunea între vârstă si robustitate obţinem 
tabloul IV. 


IV. — Procentul subrezilor pe grupe de vârstă şi medii. 


Mediul rural Mediul urban 


VÂRSTA Dr. Banu Dr. Cressin | Medie Dr. Banu Dr. Cressin | Medie 

Norul fo 9o N-rul fo Norul V 09 

(1) (4) (5) (6) (2 (8) (9) (10) (11) 
11—12an .......... s 49 422 13 27,7 35,0 136 41,1 106 49,7 45,4 
13—14 ani . cc... ... 43 37,1 28 596 48,4 132 399 97 455 427 
15—16 add .... rr n n 20 172 4 85 128 50 15,1 8 38 94 
17—18 ani... cc... n ne 4 35 42 38 13 39 2 1,0 25 
Total ...... sapă fe. te făina, tes c t 116 100,0 47 | 1000 100,0 331 100,0 213 | 100,0 1000 


Constatám, cá in mediul urban vârsta care-i dă pe cei mai mulţi şubrezi e cea de 
11—12 ani, pe când la ţară cea de 13—14 ani. Sunt tocmai vârstele la care ajung puberi 
copii dela sat si cei dela oraş, in România. 


II. Alimentafia copiilor de vârstă şcolară. În ceeace priveşte chestiunea alimen- 
tării copiilor de vârstă şcolară la noi în ţară, avem două anchete serios făcute, una de 
dr. Banu şi alta de dr. Teodorescu care privesc, întâia 883 copii din Bucureşti, luaţi din 
diferite medii, iar a doua 132.432 copii, anchetați de dr. Teodorescu în Bucovina). 

Tabloul V prezintă rezultatele obținute de aceste anchete. 

Putem regreta că nu avem şi alte anchete asemănătoare. 


5) Dr. G. Banu, Alimentatia copiilor de şcoală în România, Rev. ig. soc. 1931 Nov. 
Dr. Teodorescu ins. gl. sanitar — aliment. elevilor şcolilor primare gi secundare din cuprinsul regiunei II 
sanitară Cernăuţi, Rev. ig. soc. 1934 Iulie. 


213 


Comparând rezultatele obţinute găsim diferenţe procentuale, uşor explicabile. Unul 
din cercetători a lucrat la Bucureşti studiind câteva sute de copii, celălalt în Bucovina, 
studiind peste 100.000 copii. 


V. — Alimentaţia copiilor de şcoală. 


Dr. Teodorescu 


Dr. Banu Total 


urban urban-primar | urban-primar |urban-secundar Theodorescu 
N-rul ojo N-rul un Norul do 
(6) (7) (8) (9) q0) | (D 


N-rul coplilor chestionaţi. . . . . . 883 100 | 101.910 100 | 17.678 100 | 12.844 100 | 132.432 100 
Mánàncálpezl........... 31 37 981 09 223 13 122 09| 1326 11 
Mânâncă de 2 orl pez! ....... 217 26,0 | 14.486 142 | 1399 7,9 | 2420 18,8 | 18.305 132 


302 36,9 | 67.353 661 | 8618 487 | 95917 46,1 | 81.882 61,9 
108 130 | 13.901 136 | 4263 241 | 2.644 20,6 | 20.806 15,9 


Mânâncă de 3 ori pezi....... 
Mânâncă de 4 ori pe zl. ...... 


Mânâncă de 5orlpezi....... 175 21,0 | 5.187 51 3.175 180 1781 13,9 | 10.143 79 
Nu mánáncá dimineaţa . ...... 178 114 | 5828 67 1.184 67 714 55| 8496 65 
Beau ceal fără pâine ........ 381 477 | 3.146 38| 1316 744 | 4.696 365 | 9.758 7,7 
Beau lapte ....... res 251 30,1 | 48.133 472 8.721 494 5.199 45,1 | 62.659 433 


98 115 | 43.183 424 | 4358 24,7 | 1.169 9,1 | 48.710 36,6 
— — | 85550 839 | 1444 422 | 5.188 404 | 98.178 735 


Mânâncă 1 pe săptămână carne. .. 
Mânâncă mămăligă la toate mesele. 


D-rul Banu stabileşte, în cercetările d-sale, că 29,7% copiii mânâncă 1—2 ori pe zi. 

In regiunea studiată de D-rul Teodorescu acest procent este de 14,3%. 

Disproportia se păstrează şi în ceeace priveşte pe copii bine hrániti, adică de 4—5 
ori pe zi: 34,0% la Dr. Banu. 23.8% la Dr. Teodorescu. 

lată concluziunile ce pot fi trase: 

1. Elevii prost hrăniţi reprezintă în ţara noastră un procent între 14—30% din 
populaţia şcolară. 

2. Elevii bine hrăniţi unul între 24—-34%. 

3. Elevii potrivit, dar totuşi insuficient alimentati, 36—62 /o. 

Deci numai o pătrime până la o treime din copiii de vârsta şcolară sunt alimentati 
cum trebue; restul e subalimentat. 

Dacă privim cifra elevilor de curs secundar, din statistica D-rului Teodorescu 
(12.844 elevi cercetaţi) constatăm că 19,7% copii se alimentează 1—2 ori pe zi. Ori, din 
cercetările d-lor doctori Banu, Costin şi Cressin rezultă că 14% reprezintă procentul 
mediu al subrezilor. Cum vedem alimentaţia insuficientă a copiilor din şcolile secundare 
atrage după sine şi ridicarea procentului de copii şubrezi. 

Cercetând partea a Il-a a tabloului şi comparând constatările făcute de d-nii Dr. 
Banu şi Dr. Teodorescu, putem deduce următoarele : 

1. Procentul copiilor care nu mânâncă nimic dimineaţa variază între 6,5%/0—11,4%/a. 

2. Procentul copiilor care consumă ceai fără pâine variază între 7,7%/0—47,7"/0. 

3. Elevii care beau lapte dimineaţa formează 30,1%/—43,3%0. 

4. Copiii care mânâncă carne odată pe săptămână variază între 11,8%/—36,6%,. 

5. lar copiii care mânâncă mămăligă la toate mesele formează 73,5%, cei dela cursul 
primar dela sate dau 84.0%/. 


Concluziunile sunt foarte puţin îmbucurătoare. Debilitatea fizică a generaţiei 
noastre tinere este în funcţie de hrana nerationalá, săracă în vitamine şi insuficientă cali- 
tativ şi cantitativ. Copiii — chiar cei dela ţară — nu consumă laptele, deşi laptele este un 
aliment ieftin. 


214 


Elevii ar trebui învăţaţi la şcoală nu numai carte, dar şi să se hrănească raţional. 
Pe lângă şcolile primare trebuesc înfiinţate şi cantine şcolare în care să se servească 
elevilor lapte, ouă şi alte alimente. De asemenea şi pe lângă şcolile secundare trebue 
să funcţioneze asemenea cantine, în care să se servească elevilor laptele cald şi alte ali- 
mente substanțiale cu preţuri reduse şi, celor lipsiţi de mijloace, gratuit. 

Putem ridica robustitatea copiilor noştri de şcoală prin grija părintească a şcolii 
asupra hranei şi a conditiunilor de viaţă ale elevilor. Şcoala nu trebue să rămână indife- 
rentă dacă elevii dorm 4—5 în cameră sau întrun pat. Toate condiţiunile de trai ale 
elevilor trebuesc cercetate şi, pe măsura posibilităţilor, îndreptate. Nu trebue să avem grije 
numai de zidurile şcolilor, trebue să avem grije şi de materialul uman, de şcolarii. 
Elevii care trăesc la părinţii lor în promiscuitate şi în mizerie, trebuesc luaţi în internate, 
care în unele şcoli rămân goale din lipsă de solvenţi, oferind gratuit măcar dormitul 
copiilor, care acasă îl au în condițiuni neigienice. 

Şcoala trebue să rezolve toate aceste chestiuni prin îndrumarea şi concursul Sta- 
tului, care are o obligaţie sfântă să vegheze asupra desvoltării normale a tineretului, dacă 
nu doreşte ca acest tineret jumătate flămând şi crescut în condițiuni de viaţă mizeră 
să alunece pe panta degenerării. 


Dr. ANATOLE CRESSIN 


215 


CRONICI 


INSTITUTUL DE CERCETĂRI AGRONOMICE 


A fost frumoasă ziua când întâiul plugar al ţării 
a venit să inaugureze El Insuşi așezământul de 
știință, care arată, mai bine decât orice, cá agri- 
cultura României a intrat într'o nouă fază. Am 
fost o ţară de latifundii; nu mai suntem. Am fost 
grânarul Europei; nu mai suntem, In niște vremuri 
de criză generală a agriculturii și cu un regim de 
proprietate și de muncă schimbat, eram datori să 
împlinim lipsurile prin organizaţie. Cea mai de în- 
credere și cu mai adânci urmări, formă a ei este 
acest Institut de cercetări adronomice. Directorul 
Institutului, care are atâtea pietre puse la temelia 
lui, d-1 G. Ionescu-Sisesti, este o chezăşie de pri- 
cepere, râvnă si disciplină. El are, pe deasupra, 
maiele merit, destul de rar intre Románi, cá stie 
să-și câștige colaboratori și-i place să-și facă elevi, 

Este destul să ne aducem aminte, cei care avem 
un număr de ani îndărătul nostru trăiţi în Bucu- 
resti, de ceea ce se găsea pe locurile unde se 
înalță astăzi Institutul, ca să ne dăm seama nu- 
mai decât de deosebirea dintre trecutul de roman- 
tism agrar si vremurile de creaţie si de dinamism 
de acum, In dreapta si în stânga, pe un front mai 
lung de un kilometru, dela hipodrom până in şo- 
seaua Filantropiei, se întindea un câmp gol, cu lo- 
calul şcolii de agricultură dela Herăstrău în mij- 
loc, Din mica ei clopotniță de lemn te așteptai să 
iasă şi să spună ceasurile, un cuc de ceasornic plu- 
garesc, pentru care timpul curge altminteri decât 
pentru ceilalți muritori. Flăcăi voinici în uniformă 
verzue, cu vipuscá, apăsau voinicegte pe coarnele 
plugului, care aducea brazda de ţară si pe plugarii 
aceştia ciudaţi cu chipiu, până în marginea locului 
de plimbare al şoselei Kiselef. Astăzi s'au prefá- 
cut și locurile si oamenii. Școala de agricultură 
dela Herăstrău este o respectabilă Academie din 
miezul Bucureștilor; cucul din clopotniţa ei a sbu- 


216 


rat în vreo şcoală măruntă dela vreo fermă model, 
infiplá în zarea vreunei câmpii, lar alături, dom- 
negte ca un palat, Institutul de cercetări. Cine s'ar 
fi putut dumiri, acum 35, 40 de ani, ce îel de să- 
mânță aruncau în brazdele de-aici elevii şcolii, 
mai mult bătută de Dumnezeu și privită fără con- 
vingere de oameni, dela Herăstrău! 

Inaugurarea Institutului n'a fost, ca de obiceiu, 
rumai un prilej de discursuri oficiale, Atât d-l Io- 
nescu-Siseşti, ca director, cât şi d-l Sescioreanu, 
ca ministru, sau aproape, de agricultură, cât si 
d-l Sassu, titularul în continuare, au adus păreri 
proprii sau o documentare, pline de cel mai mare 
interes. M. S. Regele a fost, peste acest material, 
sentimental sau de fapte, un deschizător de ori- 
zont: .,,Desvoltarea agriculturii românești ia, si 
sunt fericit să o văd, o cale nouă, 

Ministerul Agriculturii, a cărui importanţă ni- 
meni nu o poate contesta, să-mi permită însă d-l 
ministru să spun că începe a-și pierde din trecuta 
lui importanţă; rămâne, incontestabil, un organ in- 
dispensabil pentru imprimarea directivelor, pentru 
legiferare, pentru conducere, dar nu mai este or- 
sanul primordial al agriculturii române. 

Organele primordiale ale noastre sunt două, şi 
sunt fericit a vedea cá ele lucrează máhá în mână: 
Institutul de cercetări agronomice si Camerele 
agricole, 

Institutul de cercetări agronomice este chemat a 
face cercetările și a da îndrumările, 

Camerele agricole, fiind organele care sunt cele 
mai aproape de agricultori si care în speță ar tre- 
bui să fie chiar reprezentanța plugărimii, sunt 
acelea care pot să lucreze mai vioi și mai puter- 
nic, pe lângă chiar factorul de execuţiune, a ceea 
ce creerul creează în acest Institut"... 


EMANOIL BUCUT A 


CENTRELE DE DOCUMENTARE INTERNAȚIONALĂ 


Importanţa ce se atribue astăzi în vieafa so- 
cială a popoarelor, raporturilor economice, poli- 
tice sau juridice dintre naţii si State, a dat loc 
la crearea, de instituţii științifice specializate în 
studiul obiectiv al relaţiilor internaţionale contem- 
Aceste instituţii ne- 
nu urmăresc decât o 


porane în diverse ţări. 
fiind organisme oficiale, 
țintă pur ştiinţifică,  Neocupându-se de invátá 
mântul propriu zis, de o parte, nici de propa. 
ganda politică, de alta, ele constitue mai cu sea- 
mă instrumente tehnice de studiu, de discuţie, de 
cercetare şi de documentare. Ele pun la dispozi- 
fia tuturor celor ce se interesează de afacerile 
internationale — oameni de Stat şi savanţi, di 
plomafi si ziariști, oameni de afaceri şi indus- 
triaşi, experţi şi tehnicieni — mijloace practice 
şi dezinteresate de studiu şi de informaţie. 
Astfel de instituţii există astăzi ca să cităm 
numai câteva exemple tipice, în Africa de Sud 
(South African Institute of International Af- 
fairs), in Australia (Australian Institute of In- 
ternational Affairs), in Canada (Canadian Insti- 
tute of International Affairs), in Danemarca (In- 
stitutet Tor Historie og Samfundsoekonomi), în 
Extremul Orient (Institute of Pacific Relations), 
in Franţa (Centre d'Etudes de Politique Etran- 
gère), in India (Indian Institute of International 
Affairs), in Italia (Instituto per il Studio de la 
Politica Internazionale), in Marea Britanie (Ro- 
yal Institute of International Alfairs-,, Chatham 
House", in Noua Zeelandà (New Zealand Institute 
of International Affairs), in Statele-Unite (Coun- 
cil on Foreign Relations; Foreign Policy Associa- 
tion), in Spania (Instituto de Estudios Internacio- 
nales y Económicos), in Geneva (Geneva Research 
Centre), etc. Au mai fost înfiinţate, unele cu sco- 
puri mai restrânse, altele cu o bază încă provi- 
zorie şi, in alte multe țări (Austria, Cehoslovacia, 
Elveţia, Norvegia, Olanda, Suedia, Ungaria, etc.). 
Activitatea ştinţifică şi tehnică urmărită de a- 
ceste diverse instituţii e foarte variată.  Enume- 
rarea următoare a câtorva din principalele ros- 
turi pe care le au în ansamblul lor, deşi incom- 


pletă, va da o indicație generală asupra naturii 
şi amploarei functiunilor lor şi a serviciilor ce 
aduc ştiinţei: 

a) În domeniul documentării, instituţiile sunt 
în general înzestrate cu o biobliotecă de studii, 
compusă din principalele lucrări de referinţe, pu- 
blicaţii curente, periodice şi documente privitoare 
la relaţiile internaţionale contemporane. In unele 
cazuri ele mai dispun de un serviciu de cupure 
de ziare și de un serviciu de bibliografie; 

b) Metodele de cercetare ştiinţifică, intrebuin- 
fate de aceste instituţii sunt, in cele mai multe 
de două feluri: cercetarea individuală, 
când instituţia însărcinează un expert cu un stu- 
diu particular, dându-i mijloacele tehnice şi aju- 
asigurându-i publicarea 


cazuri, 


totul material 
monografiei; şi cercetarea colectivă, când institu- 
ţia constitue grupuri de experți, cărora le asi- 
gură serviciul unui raportor sau a unui secretar; 

c) Discufiunea asupra chestiunilor de actuali- 
tate internaţională se face fie prin conferințe pu- 
blice, când oratorul completează expozeul său a- 
supra unei probleme de interes general, răspun- 


necesar, 


zând chestiunilor care sunt puse, fie prin reuniuni 
restrânse de experţi pentru prezentarea comuni- 
caţiilor asupra subiectelor mai tehnice; 

d) Organizarea unui serviciu de informații, re- 
prezintă adeseori unul din rosturile cele mai de fo- 
los şi mai de seamă ale acestor instituţii. Informa- 
ţiile sunt uneori prezentate pe calea dosarelor şi a 
broşurilor de informaţii, care conţin date obiec- 
tive asupra diverselor aspecte de politică străină 
şi internaţională; mai pot face şi serviciul prin 
comunicări particulare adresate direct celor inte- 
resaţi; i 

e) Una din funcțiunile acestor instituţii mai 
este şi desvoltarea cunoștinței adâncite a vieții 
internaţionale şi formarea de opinii, lămurite a- 
supra naturii dificultăţilor ce pot surveni între 
popoare. Această operă de difuzare se face în- 
deosebi prin publicaţiuni periodice; 

f) Studiul problemelor internaționale fiind uşu- 
rat printr'un strâns contact cw ideile şi manifes- 


217 


taţiile ştiinţifice din alte ţări, instituţiile specia- 
lizate în acest domeniu, consacră o parte im- 
portantă din eforturile lor la desvoltarea unei 
coordonări internaționale a activităţilor lor. Ele 
organizează în acest scop schimburi de informa- 
fii, de publicaţii, de bibliografii, etc. La fel or- 
ganizează studii şi cercetări in comun; înlesnesc 
vizite în străinătate pentru profesori şi confe- 
rențiari; şi participă la reuniuni şi congrese 
străine și internaţionale; 

g) In sfârşit, instituţiile cele mai bine pregá- 
tite organizează uneori conferințe-congrese şi re- 
uniuni, de caracter naţional, regional, sau inter- 
naţional, 

Dezvoltarea acestor centre și instituţii a dat 
loc la formarea unui sistem de relaţii între ele, 
pe care Institutul Internaţional de Cooperafie In- 
telectuală, din Paris, s'a însărcinat de 10 ani, să-l 
administreze. A creat cu acest scop un organ 
special de coordonare care, după o primă peri- 
oadă de încercare, a fost transformat întrun 
organism autonom, funcționând în cadrul Orga- 
nizaţiei de Cooperafie Intelectualá a Societăţii 
Naţiunilor — Conferința permanentă de  Inalte 
Studii Internaţionale. 

Această conferință urmăreşte mai multe ţinte, 
Favorizează dezvoltare instituţiilor existente; în- 
curajează și înlesnește crearea noilor instituţii în 
ţările ce nu le posedă încă; și organizează, între 
ele toate, un sistem de coordonare internaţională 
Principala sa funcţiune a de- 
studii internaţionale 


a activităţii lor, 
venit însă organizarea de 
întreprinse în comun de instituţii calificate, și de 
savanţi si experţi din diferite ţări. Cu sprijinul 
Fundaţiei Rockefeller şi al Dotafiei Carnegie, 
această activitate științifică a conferinţei care era 
cunoscută în mediul ştiinţific prin studiile des- 
pre „Statul si Vieafa Economică“ (două volume 
publicate in 1932 şi 1934) şi despre „Securitatea 
Colectivă” (1936), a luat în ultimul timp un nou 
avânt. Și, în adevăr, conferința întreprinde ac- 
tualmente o serii de studii a căror amploare în- 
trece pe aceea a cercetărilor înfăptuite până în pre- 
Aceste studii fintesc asupra unui ansamblu 


de materii 


zent, 
din acele probleme de demografie, 
prime, de piefi, de colonii, etc., care preocupă 
astăzi oamenii de Stat. Sub titlul general de 
„Reglementare pe cale paşnică a problemelor in- 


218 


ternaţionale“, aceste chestiuni au făcut obiectul, 
în 1936, unui examen preliminar în cursul sesi- 
unii a IX-a a Conferinței de Inalte Studii Inter- 
naționale; vor da loc la desbateri amănunțite în 
Iunie 1937 la Paris, cu ocazia Sesiunii a X-a a 
conferinței. 

Studiile colective întreprinse de conferință, nu 
pot însă fi duse la bun sfârşit decât în măsura 
în care instituțiile naționale vor fi îndeajuns de 
bine pregătite, ca să participe efectiv la cercetă- 


rile făcute în comun, 


In România nu există până 'acum un organism 
care să corespundă în întregime instituțiilor men- 
fionate mai sus. Ştiinţa română desigur, posedă 
în universităţile si în alte instituţii de învăţă- 
mânt superior, institute, catedre şi seminarii de 
drept internaţional; se mai bucură de un institut 
specializat în unele studii ce se raportează la 
Europa Sud-orientalá; in sfârşit, mai are la 
dispoziţia sa o instituţie de cercetări, ce se ocupă 
de ansamblul științelor sociale și a cărei or- 
ganizație include o secția specială consacrată poli- 
ticii externe şi relaţiilor internaționale, Dar niciuna 
din aceste instituţii nu corespundea prin organizare 
centrelor de documentare create în alte ţări, 

Dela 1 Decemvrie 1936, un efort a fost făcut pen- 
tru a constitui și în România, o instituţie corespun- 
zánd mai precis nevoilor de cooperaţie, cu membrii 
Conferinţei de Inalte Studii internaționale, si rolu- 
lui ce joacă ştiinţa şi savanții români în desvolta- 
1ea cunoștințelor despre fenomenele internaţionale 
si despre problemele pe care le ridică raporturile 
dintre State. Datorită sprijinului dat de Fundaţia 
Rockefeller şi a unei subvenţii speciale acordate de 
Ministerul Regal Român al Afacerilor Străine 
Institutul Social Român, a putut îi indeajuns dez- 
voltat ca să îngădue stabilirea, sub forma provi- 
zorie, pentru o perioadă experimentală de un an, 
un Centru de Înalte Studii Internaționale, a că- 
rui organizaţie şi activitate se va apropia, fin&n- 
du-se seama de nevoile particulare a organizaţiei 
viefei intelectuale din România, de cea a insti- 
tuţiilor constituite în alte ţări, 


E. CHALMERS- WRIGHT 


AMERICANII 


Am fost rugat să vă vorbesc despre Românii din 
America. Este însă o eroare a se crede că azi 
am putea să mai vorbim despre Români în Ame- 
rica, Mai corect ar fi dacă i-am numi americani 
de origine română, căci majoritatea emigranților 
noştri de acolo sunt în prezent cetățeni americani, 
iar copiii lor şi copiii acestora, născuți acolo, sunt 
cetățeni americani prin însuşi faptul naşterii lor 
în America, 


De asemenea, trebue să distingem, când vorbim 
de America, dacă sub acest nume înțelegem Sta- 
tele-Unite, Canada ori una din ţările din America 
latină, Căci români trăiesc nu numai în Statele- 
Unite, ci şi în Canada şi, în număr mai mic, în 
Cuba, Panama, Mexic, Columbia, Brazilia, Argen- 
tina, Chili, şi mai putem întâlni câţiva şi în alte 
State latine, Totuşi, marea lor majoritate, cam 
150,000, trăiesc în Statele-Unite, iar în Canada 
vreo 15,000, 

Aşa dar, când vom vorbi despre Românii din A- 
meríca, ne vom referi numai la cei din Statele- 
Unite şi numai la cei de origine etnică română, căci 
trebue să ştim, că, în afară de români de sânge, 
mai sunt ín Statele-Unite circa 100.000 Evrei Ro- 
mâni si în Canada alte 10,000, Dacă am putea 
face numărătoarea tuturor persoanelor care au 
emigrat în cele două continente ale Americii din 
teritoriul ce se găsește astăzi sub stăpânirea nea- 
mului nostru, adică nu numai a Românilor şi a 
Evreilor, dar şi a Ungurilor, a Germanilor, a Rusi- 
lor, Rutenilor, Bulgarilor, Turcilor etc, am do- 
bândi o cifră de circa 1.000.000, din care vreo 
6—100.000 in Statele-Unite, Deşi din punctul de 
vedere al expunerii pe care ne propunem s'o fa- 
cem, nu ne interesează decât românii, facem totuşi 
menţiune de toate aceste categorii de emigranți, 
pentru motivul că, mai curând sau mai târziu, 
toți vin în contact cu autorităţile noastre, adică 
cu Legaţiunile şi Consulatele române din acea 
emisferă, căci mai toţi au rude şi afaceri in Ro- 
mânia, şi prin urmare, deseori nevoie de serviciile 
organelor noastre diplomatice şi consulare, 


Daţi-mi voie să vă mărturisesc, înainte de toate, 
că sunt în România abia de câteva săptămâni. Am 
lipsit din țară aproape 18 ani, din care peste 16 
am trăit in Statele-Unite. Vă cer deci iertare dacă, 


DE ORIGINE ROMÂNĂ” 


in cursul discuţiunii mele, se va întâmpla să vă 
vorbesc cu oarecare căldură despre Românii care 
şi-au găsit o nouă patrie in ospitalierul continent 
al Americii, 

Legăturile mele cu ei sunt foarte intime, De 
peste 16 ani le cunosc toate necazurile și bucuriile, 
Am luat parte la durerile lor, care au fost şi du- 
rerile mele, la bucuriile lor de care şi eu m'am 
înveselit, I-am văzut la lucru şi la petrecere, în 
belşug și la lipsă. In toate împrejurările însă au 
rămas aceiași oameni: oameni pe care greutăţile 
vieţii nu i-au putut învinge si pe care fericirile 
momentului nu i-au putut corupe, Aceste însușiri 
i-au apropiat de sufletul americanului de baştină, 
ori mai bine zis a americanului mai vechiu, şi el 
tare când este pus la încercare de soartă, și opti- 
mist incorigibil, Este deci firesc, ca să mă gândesc 
cu drag la acest mănunchiu rupt din trupul na- 
fiunii noastre. Cu toate că aceşti români au devenit 
cetăţeni buni şi leali ai unei țări străine, nu şi-au 
uitat niciodată de patria lor de origine, pe care 
o iubesc din toată inima şi cu o duioșie, pe care 
nu o poate înţelege cel care niciodată nu a ţinut 
în mână toiagul pribegiei, 


Românii din America sunt, în marea lor majo- 
ritate, am putea spune chiar 98%, originari din 
Ardeal, deși sunt între ei câteva mii de bucovineni, 
basarabeni şi olteni. Emigrarea lor a început în 
ultimii ani ai secolului trecut, In anul 1899 nu 
au intrat în America decât 98 de români, dar în 
15 ani, adică până în 1914, numărul lor a crescut 
la circa 135.000, 

După sfârșitul marelui războiu, mulţi s'au re- 
întors în România unită, Numai în 1920, au venit 
în ţară peste 21.000; iar in 1921, peste 8,000, Nu- 
mărul celor repatriați, scade la 4,000 in 1922, ca 
apoi în anii următori să fie abia de circa 1.000, 


* Pe de altă parte si emigrarea a luat un nou avânt, 


deși mult mai redus decât cel din anii antebelici, 
atingând în 1921 cifra de peste 5.000, pentru ca în 
anul ce urmează, emigrarea să scadă la circa 1.000, 
Mulţi din noii emigranţi au fost recrutaţi din 
cei care se repatriaseră în 1920 şi 1921 şi care, 
ne mai găsindu-şi rost în România, sau înapoiat 
în America, de această dată, — aproape în toate 
cazurile, — pentru totdeauna. 


+) Articolul de faţă a fost subiectul unei conferinţe ţinută de autor in mai multe oraşe din Ardeal, în cursul 


lunei Mai a, c. 


219 


După războiu s'a produs o schimbare în atitu- 
dinea emigrantului român față de America, Pe 
când, înainte de 1914, Românul considera vieaţa 
lui acolo ca ceva vremelnic, având gândul mereu 
la cei lăsaţi acasă, la gospodăria pe care o avea 
ori intenționa să o înjshebeze în satul lui, cei care 
au rămas în America, ori care au venit după răz- 
boiu, s'au decis să se stabilească acolo definitiv, 
Aceasta a avut ca o consecință fatală schimbarea 
cetafeniei, căci, odată deprinşi cu ideea de a nu 
se mai înapoia în România, nu mai era niciun 
motiv sa nu râvnească la cetățenia noii lor patrii. 
Devenind cetăţeni americani, puteau să dove- 
dească un mai mare interes treburilor obşteşti si 
cástidau șansa de a participa, alături cu cetăţenii 
de baştină, la exercitarea drepturilor si obligafiu- 
nilor unui cetatean american. Această nouă cali- 
late de cetatean al unei țări atât de puternice şi 
bogate, le-a oferit mai bune prilejuri de a-și îm- 
bunătaţi soarta, asigurându-i uneori chiar belşug, 
în complexitatea unei vieți moderne şi la un stan- 
dard de traiu foarte ridicat, 


Pentru a înțelege evoluţia prin care a trecut 
Românul din America va fi necesar să schițăm, pe 
scurt, începuturile vieţii lui în acel continent, Ro- 
mânul american de astăzi se deosebește foarte 
mult de cel care acum 35 de ani, și-a pus desagul 
în spate, şi a luat în mână toiagul pribegiei, Tá- 
ranul de atunci, care după lucrul dela câmp se 
întorcea la căsuţa lui luminată de un opait ori 
uneori numai de focul dela gura cuptorului, si care 
dupa un blid de mămăligă își odihnea oasele-i 
obosite pe o rogojină, este obișnuit azi cu o baie 
dupa lucrul din fabrică, venind acasă adesea ori 
în automobilul său propriu şi, după ce a mântuit 
o cină bogată, în sunetele muzicii dela radio, se 
duce la cinematograf ori teatru, ori citeşte ziarul 
său favorit. Somnul și-l face pe un pat al cărui 
ultra confort îi este asigurat de nişte arcuri fabri- 
cate după ultima invenţie, 

Să ne transportám deci cu imaginația în anul 
dela Christos 1902, 

Suntem în portul orașului New-York, Marele 
transatlantic se apropie de Statuia Libertăţii, sim- 
bol atât de caracteristic pentru Lumea Nouă, a 
cărui vedere atâtea inimi de emigranți a umplut 
de bucurie si de noi speranțe, In baierile uriagu- 
lui palat plutitor, un țăran român priveşte, prin 
geamul rotund al cabinei sale, spectacolul neobiş- 
nuit ce-i oferă zecile de vapoare, care mişuna în 
port. Ce variație după monotonia hidoasă a celor 


220 


14 zile petrecute în atmosfera stricată a unei ca- 
bine infecte, în fundul vaporului, în care afară 
de el mai erau alți cinci emigranţi, Unguri şi Slo- 
vaci, 

Pentru un moment inima românului nostru se 
face cát un puricel, Căci deodată igi dă seama cá 
între căsuţa pe care a părăsit-o în satul lui din 
Ardeal, şi New.York, este nu numai distanţa con- 
siderabilă până la portul unde s'a îmbarcat, dar 
şi un drum lung de 14 zile pe mare. Oare își va 
mai vedea el vreodată soţia şi copiii şi fraţii şi su- 
rorile sí mama-i bătrână pe care i-a lăsat plân- 
gând acasă? Zdrobit de amintirea acelei scene 
sfâșietoare care nu l-a părăsit in tot drumul lui, 
nici n'a observat că vaporul și-a oprit mașinile, 
Pe culoare un om de serviciu strigă lumii să se 
pregătească a se urca în alt vaporag ce-i va duce 
la Ellis Island. 

Ellis Island! Câte lucruri oribile nu i-au po- 
vestit tovarăşii săi de cabină despre această staţie 
de carantină. Ceea ce a priceput din spusele lor 
nu a fost de natură să-l inveseleascá, Stia că va 
fi ţinut acolo mai multe zile pentru a fi desinfec- 
tat, apoi examinat de medicii şi ofițerii biroului de 
emigrare, pentru a se constata dacă va putea fi 
admis in fara tuturor fágáduintilor. 

Dar iatá cá dupá trei-patru zile, in care timp 
a gustat din primele binefaceri ale civilizaţiei 
americane: baie caldă, mâncare abundentă, deși nu 
prea gustoasă, plimbare în grădina îngrijită a in- 
sulei, ţăranul nostru este găsit bun de a-și face 
intrarea în Statele-Unite şi este condus pe un va- 
poraș, care, în 20 de minute, îl va debarca în 
New-York, lată-l şi sosit în orașul înspăimântător, 
în care casele par că ating chiar bolta cerului. 
Dar nu are mult timp de zăbovit, căci o doamnă 
zâmbitoare, agenta unei societăţi de caritate, se 
apropie de el şi-l conduce la gara de unde va 
lua trenul spre Youngstown, în Statul Ohio. Ea il 
duce pe peron şi îl încredințează conductorului 
trenului. La Youngstown, îl vor aştepta consătenii 
lui care l-au îndemnat să vină şi el în America, 
unde va câștiga mulţi bani, l-au scris doar că în 
doi, trei ani, îşi va putea plăti datoria dela bancă, 
iși va mai putea cumpăra câteva pogoane de pă- 
mânt, repara casa si își va putea înoi şi uneltele 
de gospodărie, 

lată-l dar în drum spre locul unde va putea 
realiza toate aceste minuni. Se așează lângă fe- 
reareastrá, Inaintea ochilor lui trec oraşe înegrite 
de fum, în jurul cărora vede mii și mii de pogoane 
necultivate, Câtă pradă! Să fi avut el acasă numai 


zece, douăzeci de pogoane ca acelea, nu ar fi ple- 
cat niciodată! Dar pe alocuri vede si pământuri 
bine îngrijite. Oamenii care pásesc în urma plu- 
Sului, sunt rumeni si grași, nu ca ţăranii din Ar- 
deal. Caii lor, bine hránifi, trag vârtos, nu ca 
bietii lui călușei de acasă. Casele clădite in mij- 
locul ogoarelor, seamănă mai mult cu cele dela 
oraş. În jurul lor sunt grădini frumoase si pomi 
inflorifi. Parcă i-ar veni să oprească tremul să se 
coboare şi să ceară de lucru la gospodăriile aces- 
tea frumoase. Ce să caute el la Youngstown, care 
trebue să fie un oraș tot atât de afumat si moho- 
rit ca cele pe care le vede din tren. Doar el este 
țăran şi se pricepe mai bine la plugărit, decât la 
fabricarea oțelului. Răpit de gânduri, el respiră 
adânc, ca să-i intre în nări mirosul brazdelor răs- 
turnate de plugul de afară, Dar nu simte decât fu- 
mul trenului care-l duce, sgomotos si cu iufeala 
vântului, spre destinul său. Visul dispare și începe 
să gândească la acei pe care îi va vedea în curând. 

După o călătorie de vreo 18 ceasuri cu trenul, 
iată si oraşul Youngstown, acoperit de un val 
gros de fum. Sosegte în gară. Coboară. Lume 
muliă şi confuzie zápácitoare, Stă pe loc, nu stie 
ce să facă, încotro s'o ia. Dar iată cá, după câteva 
minute, îşi aude strigat numele, Aleargă către el 
trei bărbaţi îmbrăcaţi în haine smolite de orăşeni. 
Sunt consătenii lui. Abia îi recunoaște, Au feţele 
supte si palide si trupurile incovoiate, Fabrica a 
săpat urme adânci pe fețele lor. Si nu a trecut 
decât abia un an de când au plecat de acasă, 

Se imbráfigeazá cu toţii, își zâmbesc, își râd, 
dar ochii le sunt inmuiafi în lacrimi. Prietenii il 
napădesc cu întrebările şi bietul român nici nu 
are timp să răspundă căci imediat i se pun alte 
întrebări. Ies din gară şi se urcă într'un tramwai. 
In câteva minute sosesc intrlo stradă cu case de 
lemn inegrite de fum. Peste drum fabricile de oţel. 
Noul venit se opreste si se uitá mirat la ele, dar 
tovarăşii nerăbdători, îl duc spre noua lui lo- 
cuintá, Stăpâna il primeşte zâmbind, si prietenii 
îi arată camera unde va dormi. Dealungul pereți- 
lor sunt ingirate vreo cinci, șase paturi. Proprie- 
tarul casei, român si el, munceşte în fabrică, dar 
sofia lui câştigă si ea binigor, îngrijindu-se de ale 
casei şi pregătind de mâncat pentru cei vreo două- 
zeci de vlăjgani care stau în casa lor, Le dă mân- 
care de două ori pe zi, dimineaţa si seara, punând 
pentru fiecare şi merinde pentru ora de amiază. 
Pensionarii le plătesc puţin şi prin urmare banii 
câștigați din fabrică intră, aproape toţi, in chi- 
mirul purtat sub cămase. Seara, înainte de cul- 
care, fiecare își numără averea, ca să se incredin- 


feze de realitatea ei. Sâmbăta, bucuria este mai 
mare, deoarece se mai adaugă încă câţiva dolari 
la cei din chimir. Incă doi trei ani şi se va face 
suma! Mia ori două mii, după caz. Numai de nu 
s'ar închide fabrica între timp, ca să nu fie obli- 
fati să se atingă de economii. Noaptea acest vis 
urit, cosmarul emigrantului, teama lipsei de lucru, 
strică multora liniştea. Căci fiecare zi fără de lu- 
cru, înseamnă încă alte două în fabrică, mai târ- 
ziu. Si, în loc de doi, trei ani în America, se vor 
face patru și cinci şi zece, 

Dar noul nostru imigrant este în curând încon- 
jurat de o ceată de români, care au alergat să-l 
salute, îndată ce au prins de veste cá a sosit, 
Toţi îl întreabă de ai lor. Le răspunde cum ştie 
mai bine si vorba se lungește până noaptea târziu, 
deşi trupurile sunt ostenite şi cer odihnă. Bine că 
mâine este zi de duminică, și ce nu sa putut spune 
astăzi, se va spune mâine. 

Dar vine si lunia, ziua iniţierii noului imigrant 
in de ale fabricii. Sa sculat dis de dimineaţa, îm- 
preună cu tovarășii lui. Se îmbracă repede, mă- 
râncă mult si în grabă. Ora şase îl găsește in fa- 
brică, Noul muncitor este dus la ,bossul" irlan- 
dez, maistrul echipei, care-i desemnează locul, 
unde va lucra, lângă unul din consătenii săi, des- 
brăcat până la brâu. Prietenul îi arată mișcările 
ce trebue să le facă, în fața furnalului. Așa şi-a 
închipuit el că trebue să fie iadul! Mai mare căl- 
dură nici acolo nu poate fi. Il trec nădușelile, 
sí ar ameti dacă din când în când un muncitor nu 
ar trece cu o cană de apă, dându-i să bea. Nici 
nu are vreme să se oprească, să-şi şteargă su- 
doarea de pe față, căci în fiecare clipă trebue 
să fie cu atenţie la lucru. La început este nein- 
demânatic, dar cum trec ceasurile, prinde şi el 
mișcările si le execută, aproape mecanic. Numai 
de nu ar fi așa de cald, și dacă oasele nu i-ar fi aga 
de obosite... Dar, iată că în clipa când crede ca 
nu-l mai ţin picioarele, aude șueratura prelungă 
a fabricii. 

Este amiazi. Prietenul îi face semn să iasă, 
Ajuns la lumina zilei, soarele de primăvară par- 
că-l rácoreste. După záduful de dinăuntru, adie- 
rea lină de afară îl mângâie plăcut şi dulce. 

Se așează os, şi stă câteva minute nemișcat, 
Dacă s'ar putea întinde puţin, nici mâncare nu 
i-ar trebui. Dar, prietenul îl poiteşte să mănânce 
din sandwichurile pregătite de „bortăreasă!!, si 
aduse în cutia de tinichea. Imbucá cu anevoie de 
două, de trei ori, şi încetul cu încetul îi vine și 
poftă de mâncare. 


221 


Cele treizeci de minute trec repede şi lucrul 
începe din nou. Bietul român, parc'ar avea oase 
de plumb, abia se poate urni din loc, 

lată ce se petrece în fiecare zi, timp de zece- 
douăsprezece ore, Românul nostru se mai obişnu- 
este, oboseala nu-i este tocmai atât de mare can 
prima zi, dar, fața i se vestejește și spatele i se 
incovoaie din ce în ce mai mult, 

Asa a fost vieața primilor emigranţi, Ea nu va- 


ria, decât că doar unii lucrau în fabrici de oţel, 


alții în mine de cărbuni, alţii la abatoare, iar 
alții la alte industrii, Toţi munceau egal de greu 
si îşi refuzau egal plăcerile de care se impártá- 
gau băștinașii, ori emigranții mai vechi, și prin 
urmare, mai obișnuiți cu standardul american. 
Singura obsesiune pe care o aveau, era ca să 
faca economii cát mai multe, pentru à se putea 
înapoia în ţară cât mai repede, 

Dar, veneau anii de criză, când erau nevoiţi să 
traiască din economiile agonisite, In aceste zile 
de trândăvie forțată se doreau în fabricile cu fum, 
în căldura înăbușşitoare, care le dădea ocazia să-şi 
pună dolari în chimirul soios, Dolarii agonisili, 
se cheltuiau încetul cu încetul şi pribegia Româ- 
nului se lungea din ce în ce mai mult... 


Vacanța nedorită a lipsei de lucru își avea sí 
partea ei bună. Mai avea și românul răgaz să 
privească în jurul său, să vadă cum trăiesc ve- 
cinii, emigranții mai vechi, Cea ce i-a atras mai 
mult atenția, erau societăţile lor de ajutorare re- 
ciprocă, Se întâmplă că unul sufere vreun acci- 
dent, Societatea la care este membru se îngri- 
jeste de el, îi trimete acasă un medic şi-i dá aju- 
tor bánesc în tot timpul boalei, Ori moare vreu- 
nul, Societatea plăteşte familiei o sumă mică, însă 
suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de în- 
mormântare, Dar, se mai face şi altceva la socie- 
taţi, Ele aranjează din când în când și câte o şe- 
zătoare culturală, Se citesc gazete si se cântă, ori 
se joacă teatru, De ce să nu facă şi românii la fel? 
In America nu sunt doar jandarmi, care să-i o- 
prească de a cânta românește, ori de a purta stea- 
gul tricolor, la ocazii mari ca, de pildă, la serbări 
naţionale, 

Cât de mult simțeau românii emigranţi nevoia 
să imite şi ei pe vecinii lor, se poate vedea din 
faptul că în două oraşe situate la o depărtare con- 
siderabilă, s'au înființat, în aceeaşi zi de 2 No- 
emvrie 1902, două societăți. Una, numită ,,Car- 
patina”, la Cleveland, în Statul Ohio; alta, numită 
»Vulturul", la Homestead, în Statul Pennsylvania. 


222 


Odată începute, s'au infiripat societăţi similare 
şi în alte oraşe, Oameni mai rásárifi, și mai pri- 
cepufi, au mers din oraş în oraş, propagând ideea 
lor, Facem numai un act de recunoştinţă, faţă de 
aceşti pioneri ai unei minunate idei sociale dacă 
amintim numele câtorva, In fruntea acestei falange 
de simpli, dar luminafi, muncitori se găsesc doi 
bărbaţi, care pe atunci, erau în floarea tinereții 
lor: Ilie Martin Sălişteanu și Octavian Popaiov, Ei 
au fost secundaţi de alţii, ca: Ion Sufană, Ion 
Hoza, Ion Păcurariu, Marcu Lazăr, George Mar- 
hao, Vasile Vlăduţiu, Nicolae Boieriu, Ion Sârbu, 
Dionisie Siandru, Nicolae Bardaş, și mulţi alții, 
toți țărani, ori meşteşugari, nu de mult plecaţi 
dela coarnele plugului, ori dintr'un mic atelier de 
provincie, Dumnezeu le-a dăruit o minte clară, 
inimă caldă și un suflet nobil, Ocupaţi toată săp- 
tămâna în fabrici, dumineca, in loc să se odih- 
nească, cutreerau oraşele, unde se găseau români, 
pe care-i insuflefeau şi indemnau. In urma lor, 
pretutindeni răsăreau societăţi de ajutorare. 

Astăzi, când beneficiile plătite de aceste socie- 
tăți se urcă la cifra considerabilă de circa două 
milioane dolari, când numărul celor care s'au îm- 
părtășit din aceste beneficii se ridică la mai multe 
mii, ne putem da foarte bine seama de opera so- 
cială inițiată de acești adevăraţi pioneri, care 
și-au neglijat treburile pentru binele fraţilor lor 
pribegi, O splendidă pildă de abnegafie ne-o fur- 
nizeazá Ion Sufana, un fost cioban din Poiana Si- 
biului si unul din cei mai insuflefifi români de 
peste ocean, Pe vremea cánd era funcfionar la 
Uniunea Societáfilor, fiind chemat de o societate 
să aplaneze oarecari dificultăți care se iviseră ín- 
tre membrii ei, și-a lăsat casa arzând în Indiana 
Harbor, de teamă ca nu cumva să piardă trenul, 
cu care era să se ducă în orașul unde se găsea 
societatea, si unde serviciile lui erau cerute cu 
insistență. Pagubele lui au fost de vreo 3,000 de 
dolari, dar pentru el salvarea unei societăţi avea 
mai mare importanță. Ar gregi însă acei care ar 
crede cá d-l Sufaná, a fost un om bogat, pentru 
care pierderea unei sume atât de considerabile nu 
ar fi avut consecinţe serioase. Tot ce-şi agonisise 
în lungi ani de muncă de fabrică, s'a prefăcut în 
scrum si cenușă. El este şi astăzi un om sărac, cu 
opt copii, pe care însă, a reuşit să-i crească foarte 
bine, e drept cu nespuse greutăți, dându-le la toţi 
o educaţie universitară, 

Acesta este un exemplu, Dar, nu ezit să afirm 
că, în împrejurări similare ni-l'ar fi dat multi alții, 
Căci pe atunci, — şi aceasta s'a întâmplat acum 


vreo 20 de ani, simțul de jertfă şi abnegaţie la 
conducătorii destinelor românilor din America era 
foarte desvoltat, 

Cum se inmulfeau societăţile, inimosii lor con- 
ducátori au simţit nevoia creării unei centrale, 
pentru o uniformizare a activităţii lor şi pentru o 
îndrumare mai sănătoasă a pornirilor sufletești 
care au stat la baza înființării lor, In 1906 se pune 
temelia Uniunii Societăților române de ajutor si 
cultură din America, având un program de aju- 
torare reciprocă şi de răspândire a culturii, 

Inainte de înființarea acestei centrale, societă- 
file individuale plăteau câte o sută sau două sute 
de dolari beneficiu în caz de moarte, Suma se re- 
partiza între cei 50 sau 60 de membri, câți avea 
pe atunci de obiceiu o societate, După înfiinţarea 
Uniunii, aceeaşi sumă se repartiza între membrii 
tuturor societăților componente, deci taxele erau 
foarte mici. Cu timpul Uniunea a mărit beneficiul 
la 250, apoi la 500, la 700, şi în fine, la 1.000 
dolari, 

Dar funcțiunea cealaltă, egal de importantă, a 
societăților a fost răspândirea culturii, Din punct 
de vedere cultural, Uniunea a avut un rol covâr- 
sitor, căci funcţionarii ei fiind aleşi din tot ce so- 
cietátile individuale aveau mai bun, puteau să dea 
îndrumări și să sugereze idei mai frumoase so- 
cietăţilor membre, care până atunci erau izolate 
una de alta, După înființarea Uniunii, legătura din- 
tre societăţi deveni mai strânsă şi astfel vieafa 
între Români, al căror număr crescu în fiecare 
zi, începu să primească un conţinut mai bogat şi 
să se consolideze, 

Dar, veţi întreba: ce cultură puteau răspândi a- 
cești oameni simpli, dintre care cei mai de frunte 
nu aveau decât şcoli primare, ori, cel mult expe- 
rienfa câştigată de pe urma meseriei lor? 

Este adevărat, cá opere mari literare nu au ie- 
şit din condeiul lor, nici savanţi cu care să se 
fălească neamul nu au răsărit din rândurile pri- 
milor emigranți, dar nu este mai puţin adevărat, 
că și ei au pus o cărămidă modestă la zidul sufle- 
tesc, pe' care s'a clădit România Mare, căci acolo, 
la o depărtare de multe mii de kilometri de lea- 
gănul lor, au păstrat trează conştiinţa naţională, 
ceea ce a dat prilej la frumoase şi înduioşătoare 
manifestațiuni naționale, Nu mă refer numai la 
manifestările lor pe care le organizau în fiecare 
oraș, la serbări ocazionale, când în sunetele or- 
chestrei care cânta „Deşteaptă-te Române“, defilau 
prin străzile principale cu steagul românesc fâl- 
fâind în fruntea lor alături de cel american, în 
văzul ungurilor, care îi denunfau la consulatele 


ungurești, Ei ştiau bine că prin aceasta riscau să 
nu se mai poată înapoia niciodată în Transilvania, 
care pe atunci era sub stăpânire maghiară, To- 
tuşi o făceau, Nu mă refer nici la petrecerile lor, 
unde se juca, de diletanţi, câte o piesă românească 
cu subiect patriotic, ori se cânta şi dansa româ- 
neşte. Dar, doresc să inregistrez contribuţiile lor 
băneşti, la realizarea multor scopuri naţionale, 
Unii înzestrau comuna lor cu câte o bibliotecă 
românească, alții dădeau sumele necesare pentru 
clădirea unei şcoli, şi nu a lipsit niciunul care să 
nu-și dea obolul la listele de subscripţie, ce se 
făceau în scop naţional, Amintesc numai acţiunea 
pentru adunarea unor fonduri în favoarea flotei 
româneşti, apoi, în decurtul războiului, trimeterea 
a zeci de mii de dolari pentru Crucea Roşie Ro- 
mână, şi a sute de lăzi conţinând medicamente, 
pansamente și haine pentru populaţia suferindă 
din România. Au contribuit, de asemenea, cu zeci 
de mii de dolari la propaganda ce se desvolta, 
în timpul Conferinţei de pace, pentru recunoaş- 
terea drepturiior noastre istorice, După ce au ri- 
dicat o statuie Ecaterinei Teodoroiu la Târgul-Jiu, 
au dat peste o sută de mii de dolari pentru pro- 
movarea noului tip de aeroplan, construit de re- 
gretatul George Fernic, iar acum se desfășoară ac- 
fiunea înzestrării d-lui Locot, Papană, cu un avion 
cu care eminentul aviator intenţionează să facă 
un sbor fără escală, între New-York si Bucureşti, 

Din nefericire, nu avem posibilitatea să cunoaş- 
tem toate sumele cu care au contribuit Românii 
din America, la diferite scopuri naţionale şi de 
caritate, dar, nu cred să fiu departe de adevăr, 
când afirm că ele trebue să se urce la mai multe 
milioane de dolari, adunate prin colecte publice, 
ori trimese anonim, cu discreţia omului de adevá- 
rată nobleţe sufletească, Si nu trebue uitat, cá 
aceşti bani au fost câștigați cu o muncă extrem 
de grea, în iadul fabricilor care au supt vlaga lor 
trupească, dar care, în același timp, le-a înmuiat 
si inimile... 

Organul prin care au ţinut contact unul cu al- 
tul, a fost ziarul ,, America", Fondat în anul 1906, 
de preotul Moise Balea, fiu de băieș de aur, din 
Munţii Apuseni, care a înscris pe frontispiciul 
primului său număr: „Apare când am timp, bani 
şi voie", ziarul a fost cumpărat în 1908, de Uniu- 
nea Societăților Române de Ajutor si Cultură, pe 
un preţ de 11.500 dolari, In 1908, Uniunea stătea 
foarte slab din punct de vedere material, deci 
achiziția unui ziar a fost un act de mare curaj. 
Totuşi, cumpărarea a fost foarte bine chibzuită, 
căci, dacă nu ar fi existat acest ziar, Uniunea nu 


225 


şi-ar fi putut realiza programul din anii care au 
urmat, Fără un organ care să agite ideea organi- 
zarii şi a postulatelor noastre naţionale, Românii 
din America nu ar îi putut da dovadă de faptele cu 
care azi se pot mândri. Membrii societăților, erau 
plini de entuziasm, când ascultau cuvântările func- 
fionarilor Centralei, dar, acest foc sacru trebuia 
menţinut și când ei nu mai erau în mijlocul lor. 
Bieţii funcționari băteau drumurile, în zile de 
dumineci și sarbători, cheltuind din buzunarul lor 
propriu, din leafa ce-o câștigau în fabrici, in a- 
cele timpuri, căci nu erau salariați de Uniune, ca 
acum. Dar, nu răsbeau să fie pretutindenea, in a- 
ceeași dumineca. America, doar este mare şi ora- 
sele se găsesc la depărtări atât de grozave! Dar, 
ziarul ,, America", putea să vină în mijlocul lor in 
fiecare săptămână, căci, atunci apărea numai o- 
dată pe săptămână, Articolele scrise cu atâta în- 
suflefire, şi cu mai multă bunăvoință, decât pri- 
cepere gazetărească, tocmai prin sinceritatea ce 
se găsea oglinditá în fiecare cuvânt scris, aveau 
darul de a-i convinge pe toti despre binefacerile 
unirii, La un an după cumpărarea ziarului „Ame- 
rica", Uniunea crescu, dela trei la 26 societăţi, iar 
la 1911, la 44, pentru ca în 1917, să se urce la 72, 
cu 13.000 de membri, adulţi, femei și bărbaţi. 

Nu mă voiu ocupa de certurile regretabile ce 
s'au ivit între Românii din America, încă din pri- 
mii ani ai emigrării. În cadrul acestei conferinţe, 
nu doresc a înregistra, pe cât se poate, decât 
punctele luminoase. Nu pot însă să nu ating, în 
câteva cuvinte, un mic incident, căci de el se 
leaga fondarea primelor ziare românești, care din 
nefericire, au devenit mai târziu organele celor 
două tabere opuse. Ele s'au unit ce e drept, în 
anii de după razboiu, dar, numai după ce au în- 
veninat spiritele atât de mult, încât toate relele 
ce există astăzi în coloniile noastre de peste o- 
cean pot fi derivate din această spărtură ini- 
fialá, 

Amintisem cá ziarul ,, America" a fost fondat în 
1906, de preotul Moise Balea. Dar, „popa Balea“, 
cum este cunoscut pretutindeni în America, nu a 
fost şi primul misionar român. Căci, înainte cu 
un an, în 1905, sosise în Statele Unite, doctorul 
Epaminonda Lucaciu, preot greco-catolic, fiul ma- 
relui luptător, Vasile Lucaciu, care la 28 Decem- 
vrie 1905, scoate primul ziar românesc, numit 
„Românul“, cu caracter religios şi propováduitor 
al doctrinelor Romei. Este, deci, explicabil, că pri- 
mul misionar ortodox, părintele Balea, nu s'a lă- 
sat nici dânsul mai pe jos, şi a scos şi el un 


224 


ziar, ,America", al cárui prim numár a apárut 
la 1 Septemvrie 1906, intitulându-l „Organ al Ro- 
mánilor din Statele-Unite şi in special al biseri- 
cilor greco-orientale”. Aşa dar, polemica între a- 
ceste două ziare, începu în semnul crucii. După 
ce părintele Balea, îşi vându ziarul Uniunii, lupta 
confesională a încetat, mai ales cá şi părintele 
Lucaciu, își vându foaia sa unui gazetar de me- 
serie, 

Cum însă, Uniunea își avea organul său, și prin 
urmare monopoliza oarecum și cetitorii de slovă 
românească, ziarul „Românul“, care mai era re- 
dactat şi de un gazetar de meserie, deci, „domn“, 
începu să critice articolele neindemânatice ale scrii- 
torilor muncitori, dela „America“, Și cum Românul 
are gust pentru polemică, el a început să citească 
ambele ziare, ca să se informeze despre progresul 
luptei dintre ,intelighenfi" cum se numiau cei 
dela „Românul“, si prostimea dela „America”, 
Căci cu timpul se grupaseră în jurul ziarului „Ro- 
manul” si cei câţiva intelectuali care au început 
să vină în America, 

Lupta a degenerat mai târziu în certuri grozave, 
si cei din jurul ziarului „Românul“, au reușit, în 
anul 1912, să spargă rândurile, până atunci în- 
chegate ale Uniunii, rupând din ea câteva socie- 
tăţi, care s'au organizat în „Liga Societăților ro- 
mâne de ajutor şi cultură din America”, Această 
desbinare, care a cauzat multe discuţii vehemente, 
patimase, si foarte sterile, zădărnicind un progres 
mai desăvârșit, a durat timp de 13 ani, după scur- 
gerea carora societățile „Ligii“ s'au unit din nou 
cu ,Uniunea". Dar au adus în sânul organizați- 
unii unite multe din animozitáfile ce existau mai 
înainte, transformându-le în lupte intestine care, 
din nefericire durează și astăzi, căci acestor 
lupte se datorește și regresul de astăzi al ziarului 
„America“, care acum este în sarcina fostului 
redactor dela „Românul“ care il combătuse pe 
vremuri. La 1917, , America", devenise un coti- 
dian și a continuat să apară zilnic până acum 
trei ani, când conducătorii de atunci şi actuali ai 
Uniunii au decis să-l scoată numai de trei ori pe 
satpamáná. Acei care au ocazia să-l citească, se 
vor convinge de calitatea articolelor care apar 
azi în coloanele lui, 

Dar „America“ si „Românul“, nu au fost singu- 
rele ziare românești, care au apărut în America, 
Acestea au fost atât de numeroase că este 
aproape imposibil a le aminti pe toate. Au apă- 
rut şi reviste, unele mai serioase, altele cu mai 
puțin miez. Uneori apariția unui ziar, ori a unei re- 


viste a fost numai un gest simplu din partea unei 
persoane supărată pe cutare ziar și voind a-i răs- 
punde; jertfea o sută-două de dolari, scoțând o 
foaie, care dispărea, chiar după unul sau două 
numere, Altele mai serioase au dăinuit doi-trei 
ani, Inşirăm câteva din ele: 

„Deşteaptă-te Române", a apărut la New-York 
la 1912, A vietuit câţiva ani, „Glasul Vremii” şi-a 
făcut apariţia în 1912, in Yongstown, Ohio, şi a 
dispărut în 1915, pentru ca în 1916, să reapară 
pentru câteva luni, „Steaua Noastră” din New- 
York, s'a menţinut aproape 12 ani. ,Tribuna" a 
apărut la Chicago, A avut o vieatá de trei ani, 
dela 1915, până la 1918, ,Unirea" a apărut la 
Youngstowm, în 1915, fondată de un român, cu 
singurul scop de a combate pe preotul dela bise- 
1ica lui, pe care-l acuza de fátárnicie. Astăzi sunt 
frati de cruce, „Sentinela“, redactată de un tâ- 
năr doljan, d-l George Stănculescu, a fost foarte 
bine scrisă, dar din nefericire nu a durat decâtun 
an, Tot atâta a dăinuit şi „Progresul” d-lui C. 
Hârjeu din Détroit, Michigan. O soartă similară a 
avut si ,Transilvania", ziar preoţesc, scos la 
Youngstown, Ohio, în anul 1917, ,,Dreptatea", era 
mai mult o foaie volantă, care apărea la Détroit 
în 1922, O alta ,Tribuna" apăru în 1923, tot în 
Detroit, Era organul personal al unui om, precum 
a fost si „Vocea Poporului”, şi s'au stins ambele 
după o scurtă existență, ,Posta", era proprieta- 
tea particulară a unui evreu american, dar era 
scrisă de un preot român, iar mai târziu de un 
ziarist de profesiune, „Românul Canadian” şi „Ca- 
nada“, au văzut lumina zilei, după cum le arată 
numele, în Canada. 

Azi apar patru-cinci ziare românești în Statele- 
Unite: „America”, despre care am mai vorbit, şi 
„Foaia Poporului”, la Cleveland, „Vieaţa Româ- 
neascá", la Detroit, Acest din urmă este un ziar 
săptămânal, foarte bine scris, în spirit național- 
religios. Apoi „Deşteptarea“, un vechiu ziar comu- 
nist, finanțat de Partidul Comunist şi servind sco- 
puri de propagandă, si, in fine, „Solia“, organul 
Episcopiei misionare ortodoxe, azi cel mai bine 
scris ziar românesc din America. 

Dintre revistele, care au apărut in Statele-Unite, 
putem cita: „America Literară", fondată în 1917, 
in Cleveland, si bine scrisă. Nu a dăinuit decât 
şase luni. „România“, minunat redactată în engle- 
zeşte şi româneşte, de d-l Paul Negulescu, profe- 
sor universitar în Bucureşti, care a trăit în Ame- 
rica, în anii 1917—918, A apărut timp de numai un 
an, ,Familia", din Détroit, in 1917, „Lumina“ din 
Buffalo, organul preoţilor hirotoniți in America; 


„Sămănătorul” din Youngstown, ,Ortodoxul Ro- 
màn", revistă religioasă, apărută în 1918, in Can- 
ton, Ohio; „Progresul Román", care a apărut cá- 
teva luni in anul 1924, tot in Canton, Ohio, toate 
au dispárut. 

Românii din America, au avut și publicafiuni u- 
moristice, unele chiar foarte pipárate. Incă in 1908, 
apăru revista „Allright”, foarte gustată de emi- 
éranti. A dăinuit un an, „Calicul Román", a apă- 
rut în 1909, în Indiana Harbor şi a trăit șapte ani, 
ca apoi să mai apară şi să dispară în diferite rân- 
duri. „Urzica” din Weirton, West Virginia, a apărut 
si dispărut, asemenea, de mai multe ori, La fel si 
„Vasabondul”, care a fost scos pentru întâia dată 
în 1922. 

Cu toată cearta ce a existat uneori între diferi- 
tele publicatiuni și organizaţiuni, trebue subliniat 
faptul că Românii din America şi presa lor, au 
trecut totdeauna peste toate zizaniile si peste toate 
consideratiunile de ordin personal, când a fost 
vorba de a porni o acţiune comună, în slujba in- 
tereselor naţionale, Toţi se intreceau'ca să îm- 
brățișeze cei dintâiu o idee menită să promoveze 
realizarea visului naţional, Iar după înfăptuirea 
Unirii, niciunul nu a ezitat să îmbrăţișeze toate 
acţiunile de apărare provocate de o nefastă şi ex- 
trem de activă propagandă revizionistá întreți- 
nută in America, cu un belșug de fonduri şi cu o 
lipsă uimitoare de scrupule, 

Dar, înainte de a trece la discutarea probleme- 
lor de astăzi, trebue să descriem în câteva cuvinte 
vieafa religioasă a emigranților nostri. 

Dela început putem afirma, că lipsa bisericilor 
au simţit-o Românii din prima clipă a pásirii lor 
pe pământ străin, Omul necăjit simte nevoia 
unei mângâieri, pe care nu o poate găsi decât în 
biserică, mai mult decât cei obișnuiți cu plăcerile 
si desfátárile unei vieţi fără de griji. Avea Ro- 
mânul greutăţi și necazuri și în fara lui, Dar a- 
colo, avea cel puţin putinţa de a intra in locașul 
fui Dumnezeu, ori de câte ori simțea nevoia unei 
ináltári sufleteşti, 

In America, el nu azia dumineca sunetul clo- 
potelor. Doară busuiocul uscat, pe care maică-sa i 
l-a pus in desag, la despărţire, si pe care l-a pás- 
trat cu grijá, ii mai potolea dorul de slujba dum- 
nezeiască, Dar, aceasta nu-l îndestula pe deplin, 
Ii lipsea preotul si, îi lipsea biserica, unde să se 
poată închina lui Dumnezeu si să afle reazim ne- 
biruit în lupta lui grea pentru existență, 

Spre lauda bisericii greco-catolice, ea a trimes 
primul misionar Român în America, pe doctorul 
Epaminonda Lucaciu, despre care am'mai vorbit 


225 


în legătură cu fondarea ziarului „Românul“. D-sa 
a sosit în Statele-Unite în 1905. La câteva luni, a 
fost urmat de preotul ortodox Moise Balea. Doc- 
torul Lucaciu s'a înapoiat de mult în țară, dar 
preotul Balea, se găseşte încă în Statele-Unite, 
dar nu în slujba bisericii, Știu că sunt în asenti- 
mentul majorității Românilor din America, atunci 
când afirm că preotul Balea este unul din cei care 
au mai multe merite în legătuă cu înființarea pri- 
melor noastre așezăminte românești din acea țară. 
Aproape că nu avem acolo o biserică la a cărei 
fondare „popa Balea“ să nu fi contribuit cu re- 
marcabilul său talent de realizare a tot ce era 
spre binele comunităţii, talent care i-a lipsit cu 
desăvârşire când a fost vorba de propriile sale 
interese. Dacă se va scrie vreodată istoria ade- 
vărată a Românilor din America, numele preotu- 
lui Moise Balea va trebui înscris cu litere de aur 
in paginele ei, ca o recunostere a neobositei lui 
activități din anii săi de sbuciumată tinereţe şi 
ca o tardivă recompensă pentru ingratitudinea o- 
menească, care-i otráveste acum anii unei bătrâ- 
nefe plină de amáráciuni, 

Nimeni nu-i va tágádui însă două fapte: fonda- 
rea ziarului „America“, singurul ziar care a re- 
zistat tuturor vicisitudinilor vremurilor, — şi care 
azi trece din nou prin grele încercări, — şi fon- 
darea primelor biserici ortodoxe din Statele- 
Unite, 

Oraşul Cleveland, a fost dela început destinat 
să devină centrul românesc, de activitate, desi 
Détroitul are o populaţie românească mai mare, 
Acolo s'au clădit primele biserici, una greco-ca- 
tolică în 1906, şi cea ortodoxă în 1907. Românii 
din celelalte orașe s'au grăbit şi ei să imite acest 
exemplu. In scurt timp, s'au construit biserici a- 
proape în toate orașele unde Românii se găseau 
în număr mai mare, Poporul era cuprins de un 
nobil spirit de întrecere. Dărnicia lui era largă, 
Venea acasă dela fabrici, şi în loc de a se odihni, 
mergea şi dădea o mână de ajutor zidarilor care-i 
durau biserica. Interiorul acestor locaşe era îm- 
podobit de mâinile pioase ale femeilor, care se 
organizau în societăţi si reuniuni pentru îngriji- 
rea și înfrumusețarea lor, 

Greutatea cea mai mare era că nu erau destui 
preoţi pentru toate coloniile, Unii din ei trebuiau 
să slujească in mai mule oraşe. Lipsa lor s'a sim- 
fit şi mai mult în timpul războiului si in anii care 
au urmat, Această stare de lucruri a dat naştere 
la un abuz săvârşit de unii episcopi ruşi, care au 
început să hirotonească preoți, indiferent dacă cel 
care era candidat la preoţie avea calităţile nece- 


226 


sare, Unii din ei erau oameni foarte simpli, nu nu- 
mai fără nicio pregătire, dar lipsiţi si de cea mai 
elementară aptitudine pentru această carieră, 
Aveau însă € 400, cát le cerea episcopul pentru 
a-i „sfinți“. Uni erau recrutaţi din rândurile câr- 
ciumarilor, alţii erau muncitori de fabrică. La un 
moment dat erau peste 20 de astfel de „preoţi“ 
în America, Suntem însă datori a recunoaște cá 
printre ei se găsesc unii care au dat dovadă de 
mare sárguin[á, hărnicie si pricepere şi cu vre- 
mea, au devenit slujitori demni ai altarului, In- 
tre aceştia, amnitesc mai ales pe actualul preot 
din Philadelphia, care ne face mare cinste în a- 
cel oras. Mulţi s'au lăsat cu timpul de această vo- 
caţiune, mai cu seamă, când au început să vină 
de acasă preoţi cu înalte pregătiri, 

Totuşi, haosul din biserică, prilejuit de dife- 
rite cauze, pe care nu le pot analiza cu amănun- 
tul, a dăinuit până în anii din urmă, In afară de 
defectele morale ale unor preoţi, defecte care au 
dat loc la multe nemulțumiri, cauza principală a 
situaţiei precare in care se găsea vieafa religioasă 
a emigranților noştri, a fost ușurința cu care se 
pot organiza parohii în Statele-Unite, unde bise- 
rica este complet separată de Stat, Autorităţile 
nu au niciun amestec in ireburile spirituale ale 
cetățeanului. Parohiile sunt considerate ca simple 
asociațiuni particulare, ca bunăoară o tăvărășie la 
o afacere comercială. Cinci cetăţeni pot obţine 
dela Statul respectiv un „charter”, în baza că- 
ruia se organizează parohia. Nicio autoritate bi- 
sericească superioară nu-i poate împiedica de a 
fiinţa ca atare. Tot ce ar putea face o episcopie, 
de pildă, este a nu o primi în sânul diecezei, dar 
nu-i poate opri funcţionarea. Așa s'a întâmplat, 
că, bunăoară, unii emigranți supărându-se pe preo- 
tul lor, ieșeau din parohie, şi-şi organizau parohia 
lor proprie pentru care, găseau totdeauna câte 
un preot hirotonit de episcopul rus. Preotul fiind 
plătit de ei, şi funcționând într'o biserică orga- 
nizată în baza charterului obținut dela Stat, ni- 
meni nu-l putea stingheri în exercitarea func[iu- 
nii sale, 

Alte ori, se întâmpla cá unii membri ai parò- 
hiei cutare, supăraţi pe preot, voiau să-l scoată din 
post. Dar funcţionarii bisericii, ori majoritatea 
membrilor, îl susțineau, Atunci recurgeau la aju- 
torul tribunalului şi, în baza unei jalbe, obțineau 
un „injunction“, ori interdicţie, Până ce preotul 
şi ceilalți membri dovedeau în faţa tribunalului 
dreptatea cauzei lor, biserica era închisă și preo- 
tul oprit de a sluji, nu în virtutea unui drept al 
Statului de a reglementa vieafa religioasă, ci pen- 


tru apărarea intereselor acestor membri ai unei 
asociaţiuni, Din nefericire, astfel de spectacole re- 
gretabile erau destul de frecvente în coloniile 
noastre, 

Fireşte, erau mulți preoţi români in America 
care-şi făceau datoria lor grea şi exigentă şi pe 
acele timpuri cu cea mai mare pricepere şi ab- 
negaţie, Dar, în lipsa unei organizări mai perfecte 
a bisericilor, atât ei cât şi obştea sufereau multe ne- 
ajunsuri, 

In ultimii opt-zece ani, mai ales datorită neo- 
bositei activităţi a părintelui loan Trutia, din Cle- 
veland, Ohio, a început să-şi facă loc un mai 
mare spirit de ordine, Acest preot harnic, — se- 
cundat de alţii, ca; părintele Stefan Oprean, din 
Détroit, Michigan; Ioan Stănilă, din Youngstown, 
Ohio; Ioan Popovici, din Philadelphia, Pennsyl- 
vania, şi alți câţiva, — şi-a înzestrat parohia in 
aşa fel, ca să poată servi drept model şi altora, 
Apoi, a agitat pentru organizarea parohiilor în- 
tr'o dieceză, pentru a le da o mai mare coeziune. 
El a şi reuşit a le înzestra cu un statut al cărui 
provizorat era destinat să rămână în fiinţă până la 
venirea unui episcop din ţară, pe care-l cereau 
cu insistență, In această operă, părintele Trufia 
a fost ajutat mult şi de un grup de laici în frunte 
cu doctorul Trăian Leucuţia, un savant originar din 
Banat, care de 18 ani face cinste României în 
America, precum face și un alt medic, renumitul 
profesor de psihiatrie dela Universitatea Cornell, 
din Statul New-York, doctorul Valer Barbu, fiu 
de protopop din jud. Arad, 

Doctorul Leucuţia este un radiolog cu mare re- 
nume, directorul unui institut de radiologie din 
Détroit, Fiu de preot, şi el, a fost adânc atins de 
situaţia precară şi de lipsa de ordine în biserica 
noastră, In cursul vacanfelor sale anuale, pe care 
le petrece totdeauna în ţară, a luat contact cu 
Sanctitatea Sa Patriarhul Miron, arătându-i re- 
lele, de care suferă coloniile noastre americane, 
şi a căror remediere nu o va putea face decât un 
episcop, înzestrat cu autoritatea inerentă sfintei 
sale chemări, Din îndemnul şi cu înalta aprobare 
a Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, care a 
fost pus în cunoştinţă de cauză de Inalt Prea Stin- 
tia Sa, şi cu întreg concursul Inalt Prea Sfinfitu- 
lui Nicolae, Mitropolit al Ardealului, a luat ființă 
Episcopia Ortodoxă Misionară pentru Românii din 
țările apusene. In România ea este reprezentată 
de d-l Dr. Sabin Manuilă, directorul general al 
Institutului Central de Statistică, care a făcut stu- 
dii sociologice în Statele Unite. 

Dumnezeu a voit ca primul titular al acestei 


Episcopii să fie un prelat înzestrat tocmai cu 
calităţile de care era cea mai mare nevoie la un 
astfel de demnitar bisericesc, în America: spirit 
de înţelegere şi conciliere, însoţit de o tărie in- 
flexibilă de caracter și o uimitoare putere de 
lucru, Vorbesc de Prea Sfinţia Sa Policarp Mo- 
rusca, care înainte de a fi ales titular al acestui 
scaun, a fost arhimandrit al mănăstirii din Bo- 
drog, In mai puţin de doi ani de şedere in acea 
emisferă, Prea Sfinția Sa, a cutreerat Statele- 
Unite si Canada, vizitând, ca un adevărat urmaş 
al lui Hristos, toate coloniile, până şi cele situate 
în colțurile cele mai depărtate ale vastului con- 
tinent, aducând cu sine, în fiecare biserică, ip casa 
fiecărui creştin, înţelegere şi iubire şi cuvintele 
mângâietoare de care biefii emigranţi au fost atât 
de mult însetoșaţi. In acest scurt timp Prea Sfin- 
tia Sa a realizat aproape minuni, punând cea mai 
desăvârşită ordine în biserici şi în parohii, regle- 
mentând raporturile între păstor şi turmă, în ba- 
zele Statutului Organic al marelui Mitropolit Sa- 
guna, organiza(iune cu care Românii din Transil- 
vania, erau deja obișnuiți şi care răspundea atât 
de minunat cerințelor democratice din Statele- 
Unite, 

Putem afirma că, dela venirea Prea Sfinţiei 
Sale in America, a început o nouă eră în vieafa 
Românilor de acolo, Aceasta se va vedea din cele 
ce voi avea a spune numai decât, despre actuala 
situaţie a emigranților noştri. 

Am amintit că după războiu, emigranții care au 
mai rămas în America şi, acei care au venit din 
nou, s'au decis să se stabilească acolo in mod de- 
finitiv, Această hotărire le-a revolufionizat între- 
gul lor fel de a trăi. Intáiu, cei mai mulţi au de- 
venit proprietari de case, Apoi, treptat, au intrat 
şi în lumea afacerilor, La început în împrejurări 
foarte modeste dar, mai târziu, după primele tato- 
nări, au prins rădăcini şi s'au lansat mai curajos în 
diferite întreprinderi. La baza întregii structuri a 
vieţii economiei americane, în afară de inițiativă, 
se mai găsește perseverenţă şi muncă grea, si înde- 
osebi, o mare doză de curaj, Americanul se avântă 
în afaceri cu un curaj care uimeşte pe un euro- 
pean, Acest curaj, temperat, adeseori cu conser- 
vatismul ce caracterizează pe țăranul român, a 
devenit astăzi parte din zestrea fiinţei emigrantu- 
lui nostru, A văzut prea multe succese în jurul lui, 
realizate de americani şi de emigranții mai vechi, 
uneori numai datorită unui curaj care-i stárnea 
toată admirația, pentru ca să nu se molipsească 
şi el, 

Astăzi, între Românii din America se găsesc 


227 


proprietari de prăvălii, de ateliere, de întreprin- 
deri industriale, chiar si mulți mari proprietari 
de ferme, exploatate cu toate mijloacele tehnice 
care caracterizează agricultura americană, Majo- 
ritatea emigranților noștri sunt încă muncitori de 
fabrică, dar numărul acelora care au întreprin- 
deri industriale si comerciale proprii, este din ce 
în ce mai mare, 

Această situaţie s'a desvoltat mai cu seamă în 
cei din urmă zece-cincisprezece ani, de când se 
ridică şi a doua şi a treia generaţie, destul de nu- 
meroasá, Aci, trebue să amintesc că Românul a- 
merican a dovedit ceea ce eugeniştii şi sociologii 
nostri susţin de atâta timp: că în împrejurări igie- 
nice mai prielnice, România ar putea da cel mai 
mare excedent natural de populaţie in Europa. 
Mortalitatea infantilă la Românii din America este 
foarte mică, datorită bunelor condițiuni igienice 
în care se cresc copiii lor, Prin urmare, generația 
a doua și a treia este nu numai numeroasă, dar 
şi extrem de viguroasă, Ea se folosește de toate 
avantajele minunate, pe care i le oferă un foarte 
avansat sistem de educaţie şcolară și extrascolară, 
Calitățile superioare ale Românului ies la iveală 
şi se afirmă pretutindeni. M'am deprins să aud 
invafátori si profesori americani vorbindu-mi cu 
entuziasm despre elevii şi studenţii români, care 
de obiceiu se găsesc în fruntea claselor, Si, în tra- 
ditia spiritului american, tânărul român, absolvent 
de liceu, nu se îndreaptă, — ca majoritatea cole- 
gilor săi din România, — spre carierele publice. 
Idealul său, în comun cu idealul general ameri- 
can, este să fie un „food businessman'!, ca, apoi, 
mai târziu să devină un „good executive", ferit 
de grijile materiale la bătrâneţe. 

Precum puteţi deci vedea, Românul american 
se încadrează tot mai mult şi tot mai temeinic in 
vieața americană. El a devenit cetățean ameri- 
can, el este american, Copiii lui se așociază cu 
copiii celorlalţi emigranți, mai vechi decât ei pe 
acel pământ, și se identifică pe deplin cu idealu- 
vile americane, Inima lor bate tot atât de tare 
când aud, din gura învățătorului despre peripe- 
fille puritanilor si ale strămoşilor pioneri, care au 
înfruntat greutăți nespus de grele, legate de cu- 
cerirea unui continent sálbatec. In ochii lor luce- 
şte același foc sacru de entuziasm evocat de na- 
rarea victoriilor raportate de armatele sdren(u- 
roase ale lui Washington, asupra mercenarilor lui 
George the Third. Și în fiecare din ei au atins o 
coardă sensibilă povestirile despre virtuţiile care 
au ridicat la greaua demnitate de Președinte al 
Ștatelor Unite pe un simplu tăietor de lemn, 


228 


care a fost în tinerețea sa martirul Abraham Lin- 
coln. 

Părinții lor, abia de câţiva ani in  posesiunea 
prefioasei diplome de incetáfenire, dar deja con- 
ştienți de gravitatea obligafiunii ce incumbă fie- 
cărui bun cetățean american, votează lista lor fa- 
vorită cu aceeaşi solemnitate ca și concetățeanul 
de origine puritană, si își plătesc darea nutrind 
aceeași nădejde, că contribuţia lor va fi folosită 
pentru cel mai mare bine al obştei. 

Nu trebue insá sá se creadá cá noua lor cali- 
tate de americani i-au înstrăinat de instituţiile 
lor, de societăţile, bisericile si de slova românea- 
scă, Din contră, ceea ce văd în noua lor am- 
bianfá, îi face să aprecieze şi mai mult ceea ce 
este în mod exclusiv un rezultat al eforturilor lor 
proprii. Mândria pe care o simte americanul an- 
£lo-saxon pentru izvorul de origine dela care s'a 
adăptat cultura sa, le dă şi ]or un imbold puter- 
nic să cunoască tot ceea ce este de valoare si 
frumos, deci trainic în realizările de ordin cultu- 
ral ale înaintaşilor lor. 

Acestui fapt se poate atribui interesul ce-l 
poartă tinerele generaţii pentru tot ceea ce este 
românesc, Foarte mulți tineri, care în primii ani 
de şcoală elementară au fost jenafi în fața mici- 
lor lor colegi să vorbească româneşte cu părinții 
lor, după ce au crescut şi au progresat în ştiinţă 
şi au câştigat un mai mare spirit de critică și de 
observare, au început din nou să învețe româ- 
neşte şi să se intereseze de cărţi româneşti, pen- 
tru a cunoaște istoria neamului din care se trag 
strămoşii lor, 

De aceea, încă de mai de mult unii preoți dân- 
du-si seama de această evoluţie a tineretului, au 
ținut cursuri de limbă, geografie şi istorie româ- 
nească, 

Astăzi există o societate academică, cu mai 
multe filiale, fondată de studenți români, născuți 
și crescuţi în America, care niciodată nu au vă- 
zut România, Ei citesc şi discută românește la fn- 
trunirile lor şi îşi organizează anual câte un con- 
gres al tuturor filialelor, 

Cu venirea in America a Prea Sfin(iei Sale Po- 
licarp Moruşca, Românii din America au câştigat 
un puternic punct de reazim, în jurul căruia 
acum se pot aduna cu toţii, mic și mare. Persona- 
litatea extrem de simpatică a acestui Episcop a 
atras, într'un singur an, tot tineretul în jurul bi- 
sericii, Fiinţa lui de o înăscută distincție şi buná- 
tatea plină de înţelegere pentru tineret a Episco- 
pului Morușca, este influența cea mai bună ce se 


poate exercita asupra noilor generații de Români 
americani, 

Am avut ocazia să mă conving despre aceasta 
in Septemvrie, anul trecut, când, în calitate de 
Insárcinat cu Afaceri al Țării în Statele Unite, 
am asistat la Congresul Bisericesc care a avut 
loc în Younsstown, Ohio. Am mai participat eu 
la foarte multe serbări româneşti in America, dar 
niciodată nu am putut constata atâta entusiasm și 
la nicio altă ocazie nu am văzut adunat laolaltă 
atâta tineret, din toate colțurile Americei. Con- 
gresul şi-a manifestat entuziasmul îndeosebi când 
Prea Sfinjia Sa a supus programul de organizare 
şi de muncă al tineretului în jurul bisericilor. Și 
nici eu nu am avut niciodată parte de atâtea a- 
plause ca atunci când le-am arătat care a fost 
rolul bisericii în desvoltarea neamului şi a limbei 
noastre strămoșești, mai cu seamă în timpul ro- 
biei noastre subt unguri, 

Astăzi fiecare biserică are corul ei, compus dia 
tineretul de ambele sexe. Odată pe an, la Con- 
gresul Bisericesc toate corurile se adună la un 
concurs, După regulele acestei competiţii, la care 
se dispută diferite cupe de argint, corurile sunt 
ținute a executa cântări bisericeşti, patriotice şi 
doine, 

Pe lângă fiecare biserică este şi câte o şcoală 
în care preotul face, de trei ori pe săptămână, 
cursuri de religie, limbă, geografie si istorie ro- 
mână. Multe din biserici au organizat şi echipe 
románesti de sport care se întrec, între ele, şi cu 
echipele americane. lar biserica din Cleveland 
mai are şi trupa sa de cercetaşi şi de cercetasi 
marinari, si nu má îndoiesc cá exemplul dat de 
harnicul si înțeleptul Protopop Ioan  Trufia va 
servi de imbold si altor preoți în această privinţă. 

Avem astăzi în Statele Unite 34 de parohii, iar 
în Canada 10, Dieceza, precum am amintit, are 
un organ săptămânal, „Solia”, foarte bine redac- 
tat şi mult gustat de popor, Se plánueste ca, in 
curând, să poată apare de două ori chiar de trei 
ori pe săptămână, Calendarul publicat de dieceză 
este foarte îngrijit scris, Cel din acest an este de- 
dicat tineretului şi cuprinde material informativ 
asupra României, In vara anului viitor Prea Sfin- 
tia Sa plănueşte să facă o excursie în România, 
la care va participa mult tineret de ambele sexe. 
Nădăjduim cá, cu infelegátorul concurs al auto- 
rităţilor noastre, se va putea realiza acest frumos 
proiect, 

Desi buni cetăţeni americani, emigranții români 
împreună cu fiii şi nepoţii lor sunt, cum am spus, 


$i păstrători ai obiceiurilor și datinelor româneşti, 
care le dau conștiința contribuţiei lor culturale la 
amaldamul american. 

Iubirea lor de pământul strămoșesc sa mani- 
festat la toate ocaziile. Cum am amintit mai îna- 
inte, ei au ştiut să organizeze impunătoare mani- 
festațiuni contra propagandei nesábuite a conce- 
tátenilor lor de origine ungară, desfăşurată în 
serviciul revizionismului, Citez numai un exemplu, 
Cu toate că nu dispun de mijloacele materiale ale 
Ungurilor din America, în special ale Evreilor un- 
guri, care s'au identificat cu revizionismul ungu- 
resc întrecând chiar pe maghiarii de sânge în 
exagerări si agitaţii nesăbuite, şi deși Românii, nu 
numără decât vreo sută și cincizeci de mii față 
de circa un milion Unguri şi Evrei originari din 
Ungaria şi Transilvania, totuşi felul demn prin 
care anul trecut au adus la cunoștința autorități- 
lor americane protestul lor contra agitafiunilor 
ungurești, atât de străine de spiritul american, a 
fost subliniat de o bună parte din presa ameri- 
cană, şi în special de revistele Legiunii Ameri- 
cane, organizaţia veteranilor americani din răz- 
boiul mondial, lată dar un serviciu de mare im- 
portanță făcut Țării lor de origine de Românii 
americani, 


Situaţia lor economică variază, fiind în funcţi- 
une de fluctuafiunile economice, Este firesc că 
criza generală care în America a durat mai mulți 
ani, a avut o inríurire dăunătoare si asupra emi- 
£ranfilor nostri. Din cauza şomajului indelungat 
care a luat proporţii fantastice, şi mai cu seamă 
pentrucă peste 20.000 de bănci americane au dat 
faliment, economiile lor au fost epuizate aproape 
în întregime căci puţini au fost acei Români care 
nu avuseseră sume mai mici sau mai mari econo- 
misite si depuse la bănci spre fructificare, Criza 
financiară a însemnat pentru mulţi Români o 
ruină completă, Pentru prima dată ín vieafa lor 
de pribegie ei au fost nevoiţi să recurgă la aju- 
torul dat de autoritățile publice, Au mai fost în 
America si alte crize, când Românul era nevoit 
să trăiască din economiile sale, Românul ameri- 
can s'a jenat să ceară ajutor dela Stat, ori să stea 
în „linia de pâine”, cu gamela în mână, asteptánd 
să i se dea mâncare din mila cutărei societăţi de 
caritate, Când unul era în lipsă, prefera să se îm- 
prumute dela prieteni, decât să fie avizat la aju- 
tor public, Dar în timpul din urmă sau văzut. 
multe cazuri de acestea, Insă pot să afirm că Ro- 
mânul a fost cel dintâiu care sa prezentat la 


299 


poarta fabricii să lucreze, când, in fine, acea 
poartă s'a deschis, 

Cu un curaj stoic, moştenit dela strămoșii săi, 
care după ravagiile unei năvăliri barbare, ori ale 
unui războiu, își reclădeau căminul distrus de 
prăpădul ce trecuse, Românul american lucrează 
acum cu sârguință la refacerea economiei sale 
pierdute în urma nesocotinfei unui sistem la a 
cărei reformare Președintele Roosvelt lucrează 
cu asiduitate, 

Este uşor de înţeles, deci, de ce Românul ame- 
rican trece în rândul celor mai respectați cetă- 
teni ai marei republici de peste ocean, unde 
munca se cinstește și se răsplăteşte, Dragostea, 
pe care Românul o are pentru ordinea publică, îl 
pune în rândul celor mai pașnice naţiuni din Ame- 
rica, fapt care este confirmat de autorităţile ame- 
ricane de cáte ori coloniile noastre sunt vizitate 
de câte o personalitate marcantă din România, 
Maiestatea sa Regele Carol, în călătoria pe care 
a întreprins-o în acea țară în 1920, pe când era 
încă Moștenitor al Coroanei, Maiestatea sa Re- 
gina Maria, apoi d-l Titulescu, d-l profesor Iorga, 
d-l profesor Tifeica, d-l ministru Inculeţ, d-l dr, 
Lupu $i alţii mulți, care în timpul vizitei lor in 
Statele Unite au venit în contact cu Americani, 
au auzit numai laude la adresa emigranților no- 
stri, 


Subiectul pe care vi l-am schițat în linii gene- 
rale este atât de vast, încât trece peste propor- 
fille mărginite ale unei conferințe, Asi putea să 
vă povestesc încă despre multe chestiuni pe care 
nu le-am putut atinse, Aşi fi putut să vă vorbesc 
— de pildă, — despre doi precursori ai emigran- 


ților de astăzi, două figuri interesante care priu 
marcanta lor personalitate și prin eroismul lor, 
şi-au făcut un loc de invidiat în istoria Statelor 
Unite, Vorbesc de Generalul Gheorghe  Pomuţ, 
originar din Giula, jud. Bichiș, şi de Căpitanul Ni- 
colae Dunca, din lași. Memoria acestor eroi, care 
şi-au înscris pagini de glorie în războiul civil din- 
tre statele de Nord si de Sud ale Statelor Unite, 
in 1861—65, este cu multă evlavie evocată de 
Românii din America, In ziua Eroilor, care cade 
la sfârșitul lunii Mai, se organizează în centrele 
mai de frunte, serbări, uneori de proporții vaste, 
in cadrul cărora se reamintește Americunilor cá 
şi poporul român a contribuit, nu numai în răz- 
boiul civil, dar şi în prăpădul terminat la 11 No- 
emvrie 1918, cu porțiunea lui de sânge, la apă- 
rarea democraţiei americane, si că, prin urmare, 
şi rasa română își poate revendica meritul de a 
fi avut o parte, cât de modestă, la ceea ce se nu- 
meşte „The making oi America“, adică la crearea 
Americei de astăzi. 

Si, fără îndoială, se vor mai face şi alte jertfe, 
toate câte se vor cere bunilor cetățeni americani, 
şi din partea tinerelor generaţii care se ridică 
acum din sângele emigranților plecaţi din patria 
lor carpatină, 

Aceste jertie, nădăjduim, nu vor trebui să fie 
aduse niciodată în serviciul războiului, ci în acel 
al prosresului unei civilizaţii neîntrerupte, în mer- 
sul ei, de vreo conflagrație a popoarelor, 

Noi, cei din România, putem fi siguri in aștep- 
tările noastre că Românii din America se vor găsi 
totdeauna înrolați în primele falange ale acestui 
progres, care va trebui să iasă triumfător, 


ANDREI POPOVICI 


ROMÂNII DIN DREAPTA DUNĂRII” 


Intre gura Moravei şi Rusciuk, pe ori unde ai 
trece Dunărea, ai impresia că undele lucii ale măre- 
tului fluviu sunt cea mai fermecătoare cale care 
duce fntr'un ţinut românesc, unde oamenii vorbesc 
acelaşi grai cu cei din stânga apei, unde s'aude 
cântecul prelung al aceleiași doine românești. 


Din cauza aceasta, parcurgând malul opus al 
Dunării, între cele două puncte, încerci — ceea ce 
este foarte firesc — o mândrie din acele, care se 
nasc numai din conştiinţa unei mari și depline 
stăpâniri. Fiindcă Dunărea apare întradevăr, ca 
un falnic drum prin ţara românească, care, încă 


1) Obiectul acestui studiu îl vor forma Românii din Bulgaria şi Serbia, atât ramura daco-románá cât şi cea 


aromână. 


230 


dela plămădirea neamului românesc a avut ace- 
laşi rol, 

A fost totuşi o epocă când se neglijase impor- 
tanfa ei în vieaţa poporului românesc, 

Și era firesc, ca cercetătorii, să nu se gândească 
decât la o imigrare de daco-români în dreapta 
Dunării — mai ales că această părere convenea 
de minune, fiind un argument în plus în favoarea 
naşterii şi continuității poporului românesc în 
nordul Dunării. Rămâneau, şi aceasta contestată 
in parte, ca reprezentanţii romanității balcanice, 
Aromânii, Istro-Românii şi Megleno Românii, des- 
prinşi la epoci diferite din românismul balcanic. 

Că, Dunărea mai puţin a despărțit acelaşi po- 
por chiar decât munţii, sau tot atât de puţin reiese 
din ceea ce scria G. Vâlsan mai de mult: „De când 
se admite existența Sârbilor si Românilor până la 
Dunăre, în Banat şi Oltenia, cam de atunci e pro- 
babilă existența Românilor în cuprinsurile săr- 
beşti de alături“, căci, după cum notează N. A, 
Pop, după care facem citatul, e ştiut că din cauza 
configurației terenului, între Belgrad şi Vidin, 
mult mai lesnicioase sunt legăturile între cele 
două maluri, decât în lungul aceluiași mal ?), E de 
remarcat că încuscririle între cele două țărmuri 
încetează abia după războiu. Legăturile, înainte 
de această dată, erau aşa de puternice, încât chiar 
servitori, până în Bregova şi alte sate, erau an- 
gajati din regiunea Gárlei, etc. 

Dar continuitatea elementului românesc din 
dreapta Dunării, se poate vedea din men(iunile 
toponimice pe care le fac hárfile vechi, din faptul 
cá sunt pomeniti de-a lungul istoriei, iar cei din 
Bulgaria, iau parte la formarea imperiului románo- 
bulgar, având obiceiul întoarcerii pleopelor, aşa 
cum îi indica Nicetos pe cei care se răsculaseră, 
crezut până acum un obiceiu exclusiv aromânesc, 
ceea ce constituia un argument decisiv pentru par- 
ticiparea numai a ramurei aromâne la formarea 
imperiului de care vorbim. 

De aceea, în mod sigur, cu toată populaţia slavă 
care s'a interpus, a existat o populaţie românească, 
sub formă de insule sau filoane de legătură cu Du- 
nărea şi Balcani, pe teritoriul Dunăre-Balcani, în 
ciuda aceloraşi furtuni istorice, care erau și din- 
colo de Dunăre, lar prin această populaţie sub- 
dunăreană, aceeaşi în grai cu cea din nord, cu 
accidentarea Balcanilor şi lipsa de trecători, în 


care, încă odată, a fost — dacă ne gândim şi la 
legătură mai strânsă decât cu românismul de din- 
colo de Balcani, — pătrund elementele daco- 
române în dialectele sudice?), şi, numai aşa tre- 
buesc interpretate şi toponimiile din regiuni aro- 
mâne, ca de ex. Cercelat. Un studiu asupra limbei 
populaţiei române, dintre Dunăre şi Balcani, care 
lipseşte până acum, ar aduce poate desăvârșită 
lumină în acestă problemă. 

Că în decursul veacurilor, în special în epoca 
fanariotă, au.trecut, din cauza apăsărilor, Români 
dincolo, nu încape îndoială. Dar și această trecere, 
nu se explică oare, prin însăşi prezența unei po- 
pulaţii similare, care constituia un punct de atrac- 
ție pentru cei ce alergau după tihna şi siguranța 
vieții? 

Apoi faptul că Matei Basarab construeşte o bi- 
serică — Sf. Paraschiva — la Vidin, faptul cá 
întâii noştri Domnitori pun mâna pe acelaşi Vi- 
din, şi, în sfârşit, faptul că regiunea Vidinului a 
fost motiv de dispută între Bulgari şi Sârbi, de- 
notă „fără îndoială, fizionomia aparte a Văii Ti- 
mocului, a tot teritoriului care constituia Dacia- 
Aureliană, care nu putea fi alta decât cea de as- 
tăzi, românească, 


După ce am discutat proveniența acestui ele- 
ment românesc, numeros, după cum vom vedea, să 
încercăm a fixa regiunile unde se află aşezat. 

Să însemnăm, pe o hartă a peninsulei balcanice 
Dunărea şi cei doi afluenţi ai săi, Morava şi Ti- 
moc, pe de o parte, iar pe de alta, Timocul, Du- 
nărea şi o linie şerpuitoare, care ar pleca din ve- 
cinătatea Rusciucului, s'ar menţine în apropierea 
Dunării, iar dela Lom, ar căta spre izvoarele Ti- 
mocului. Întâia delimitare este formată din patru 
judeţe aflate în nord-estul Serbiei vechi: Negotin, 
Pojarevaf, Zaicer si Ciupria; cealaltă cuprinde 
parte din următoarele judeţe din Bulgaria: Plevna, 
Târnova, Nicopole, Vrafa şi majoritate din Vidin. 
Cele patru judeţe ale Serbiei precum si ultimul cu 
parte din penultimul din Bulgaria, se cunosc în 
general şi sub denumirea de Valea Timocului, sau, 
separat, Românii dintre Morava şi Timoc, Românii 
din Craina, Românii dintre Vidin şi Timoc. 

Dar atât Serbia cât şi Bulgaria mai cuprind 
Români; prima împrejurul Bitolei, cealaltă im- 
prejurul Sofiei, ţinutul muntos Rodope, Gorna Giu- 


2 N. A. Pop: Minoritatea románo-albanezá din lugoslavia. 
5) Inglobarea şi a ramurei macedo-románe este cerută de nevoia de a da o icoană deslugitá a agezárilor româneşti 
diu Serbia şi Bulgaria, ceeace nu s'a obişnuit până acum; din acelaşi motiv cuprindem şi românii din Banatul jugoslav, 


cu toate că nu sunt în dreapta Dunării, 


231 


maia şi lanţul muntos al Balcanilor, unde sunt chiar 
necunoscuţi, surprize adeseori pentru turiști $), În 
sfârşit trebue să amintim Românii din Banatul Ju- 
goslav, pentru a avea imagina completă a tuturor 
aşezărilor româneşti din cuprinsul celor două 
state, 

Caracterul Românilor din prima delimitare, re- 
giunea jugoslavá si bulgară, cu înglobarea celor 
din Banatul Jugoslav şi parte din munţii Balcani, 
este, după cum s'a putut observa, daco-român, pe 
când al celorlalți, aromân, 3 

Numărul Românilor din Serbia si Bulgaria, si, 
mai ales aşezarea lor în masă compactă, un arsu- 
ment in plus în favoarea continuității se poate 
vedea din cifrele pe care ni le pun la dispoziţie 
streinii, 

După recensământul oficial sârbesc din 1859, 
numărul de români este de 122.595, după cel din 
1895, de 159,510. Prot. Stoian Romansky, în timpul 
ocupaţiei bulgare din 1916, făcând un studiu, redă 
un număr, pe care-l arată ca fiind foarte mare 
față de datele sârbești, de 181, 696, care, de fapt, 
este şi el inferior numărului de români exis- 
tenţi 5). lată așezarea si numărul Românilor (cele 
patru judeţe), din Serbia, după profesorul bulgar. 

Jud. Negotin. Total 84 (comune), curat romá- 
nesti: 57, mixte: 6, sârbi si alți: 21, 

Jud. Pojarevaf. Total: 189, curat románesti: 60, 
mixte: 26, sârbi şi alţii: 103. 

Jud. Zaicer. (Pl. Zaicer si Bolevat). Total: 48, 
curat româneşti: 21, mixte: 4, sârbi şi alții: 23. 

Jud. Ciupria. (Pl. Paracin, Despotova, Svilainat). 
Total: 70, curat româneşti: 13, mixte 6, sârbi si 
alţii, 51. 

Prin urmare, din 391 așezări, 151 sunt româ- 
neşti, alte 42, au români şi doar 198, fără români, 
ceeace dă, pe judeţe, în ordinea de mai sus: 60.093 
români sau 69%, 73.168 români sau 35%/0, 33.627 
români sau 44°/» şi 14.808 români sau 23%0, 

Rectificánd datele lui St, Romansky, credem că 
cifra aproximativă este cea dată de cercetătorii 
români, 300.000 locuitori pentru Valea Timocului 
jugoslav, la care, adăugând 100.000 aromâni din 
regiunea Bitolei și peste 130.000 români din Ba- 


natul jugoslav, obținem cifra totală de Români pe 
teritoriul Jugoslaviei de 530.000, 

Numărul Românilor din Bulgaria, după recensă- 
mintele oficiale, se ridică la cca 100.000, Cum cer- 
cetări la fața locului au arătat cá în sate curat 
româneşti, erau trecuţi şi bulgari, numărul ramurei 
daco-románe şi aromâne, este de 160.000, dintre 
care cea din urmă reprezintă 40.000 locuitori 5). 


Dar înainte de a da o înfățișare adevăratelor 
stări culturale, să stăruim asupra ocupaţiei aces- 
tor români, 

Așezaţi în regiunea de câmpie, deal şi munte, 
este deja firească diversitatea ocupaţiilor, Cum 
în marea lor majoritate populează câmpia sau po- 
dişul, ocupaţia de predilecție este agricultura 7). 
Se pare că încă de timpuriu acești români să fi 
avut o deosebită pricepere în cultivarea pământu- 
lui fiindcă, atât Kanitz cât şi Weigand, doi insem- 
naţi cercetători, au însemnări pline de laudă la 
adresa lor, afirmând că nicăeri pe pământul valah 
(în Principate), nu se observă isteţimea şi price- 
perea românului de aci. Si astăzi, de altfel, se vede 
aceeași sârguință. Se poate spune că pământul este 
valorificat la maximum, 

Subliniem însă caracterul adânc păstoresc pe 
care l-au avut parte din ei. Sunt comune, ca de 
ex. Bregova din jud. Vidin, in care, mai toate fa- 
miliile mari, se consideră provenite din păstori, de 
la linia bunicilor în sus, Pădurile, înainte de 1900, 
veneau până proape de marginea satului, De aci, 
în sus, porneau nesfârşitele terenuri de păscut. Cá 
o îndeletnicire păstorească era accentuată, reiese 
in parte şi din faptul cá o comună păstrează si 
acum teren păduros, individual însă, peste 2—3 
comune, folosit, din cauza depărtării, numai pen- 
tru lemn (comuna menţionată posedă la: Sárdcii, 
peste hotarul Rechinjei; Deleina, peste hotarul Co- 
sovei şi Deleinei, Dos, peste hotarulCoilovei — ră- 
mas prin linia convenţională din 1921, la Sârbi, 
Cam în aceleaşi localităţi au şi comune mai în- 
depărtate: Bălii Racoviţa, Várf etc.). 

Si astăzi cei care au cele mai multe oi sunt con- 
sideraţi ca cei mai avufi și se bucură de cea mai 
mare stimă. 


. 4) Ínregistrám, după Th. Capidan: Arománii .., pag. 11, Buc. 1932, ceeace scrie Weigand in Rumänen und Aromunen 
in Bulgarien, publ. in lahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache XIII, pg. 50, de unde se poate vedea disemi- 
narea Arománilor: ,In vreme ce in Bulgaria de vest mai ales in fara Sopilor, nu existá comuná mai mare in care sá nu 


se găsească Aromâni, in Bulgaria de răsărit ei lipsesc*. 


5) Despre contrazicerile geografilor şi etnografilor jugoslavi in această privinţă, despre contrazicerile aceloraşi 
cu privire la proveniența românilor etc, vezi valoroasa lucrare a d-lui Nicolae M. A. Popp: Minoritatea románo-alba- 


neză din Iugoslavia. (Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie). 


6) Numărul Aromânilor din Iugoslavia şi Bulgaria il dăm după d-I Th. Capidan, op. cf. pg. 32. 
7) Nu vom insista şi nici nu ne vom referi la ramura aromână în ceeace priveşte ocupaţia, fiind în general cunoscută. 


232 


Până acum un deceniu, cu toată lipsa de teren, 
erau oameni care numărau peste 300—800—1.000 
de oi. Váratul il fac în alt loc, mai ales când isi 
asigură o desfacere a produselor 9), 

Cât priveşte meseriile: dela cojoacele roşii din 
partea sârbească, sau cele albe si mai împodobite 
din cea bulgărească, dela facerea lingurelor (re- 
giunea de munte ), fuselor, bráglelor gi spetelor 
de ţesut, până la a butoaielor sau tot soiul de că- 
ruțe, gabriolete, care — remarcate prin soliditatea 
lor — până la arta fierăriei, — sunt în mâna lor. 
Notăm de asemenea cá, pe când în ţară lăutăria 
este “un monopol ţigănesc, acolo, afară de cazuri 
extrem de rare, lăutarii sunt români. Prin cânte- 
cul lor se perpetuiază toate baladele noastre po- 
pulare: Toma Alimoș (Toma al Imos, Toma cel 
murdar), M-rea Curtea de Argeș, balada lui Brán- 
coveanu, care storcea lacrimi bătrânilor, alături 
de balade, strict locale, de o desvoltare neobiş- 
nuitá, cum este cântecul lui Stángd?), de peste 
800 versuri. 

Este atât de desvoltatá si apreciată arta lău- 
táriei, încât, la nunţi mari, la praznice, la Jcrame 
(Rugi) etc., se aducea din Serbia, acel vestit Cold 
Ioniță, cu voce minunată, meşter in arc, acompa- 
niat de fiul sáu. 

Vita de vie este bine cultivată. Se mai cultivă 
mac, tutun şi floarea soarelui. Românii din Bulga- 
ria au devenit grădinari temufi, si, mai anii trecuți, 
unul din ei a ajuns președintele grădinarilor din 
întreaga Bulgarie. 

Cu toate acestea, din cauza înmulțirii popula- 
tiei, terenul pare insuficient. Din nevoia suplinirii 
lipsurilor printr'o bună organizare, iau naștere, în 
partea bulgărească, vestite cooperative. Comerţul 
e în mâini româneşti, 

Vieaţa totuşi e grea şi de aceea, precum şi din 
motive care se vor vedea, mulți isi lasă gospodă- 
riile lor odinioară bine închegate, şi 10) pleacă să-şi 
găsească un rost în Patria Mumă. 


Cât priveşte starea culturală, ea depăşeşte în- 
chipuirile oricărui om. Deşi limba pe care o vor- 


besc oamenii, este cea română, deşi au apucat din 
străbuni școli si biserici româneşti, ele le-au fost 
închise atât de Sârbi cât şi de Bulgari. Astăzi nu 
există, prin urmare, în Valea Timocului (Serbia), 
în regiunea Bifoliei!!) in Bulgaria — afară de So- 
fia şi Gorna Giumaia 1) — nici o şcoală primară 
românească 13), nici un gimnaziu, nici un liceu, nici 
o altă şcoală, nici o biserică la peste 520.000 de 
români! 

Pe lângă aceasta, în ultimul timp li se interzice 
chiar vorbirea limbei româneşti, ca să nu mai vor- 
bim de împiedicarea de a se asocia, de a se ma- 
nifesta ca români, orice încercare de recâștigare 
de drepturi uzurpate, deslintuind prigoane ca 
cele cunoscute, dacă nu chiar oprimări cu vărsări 
de sânge. 

Că este o stare nu anormală, dar de plâns acea 
în care se află acești români, se poate vedea şi 
din următoarele: revistele sau ziarele trimise din 
țară, n'ajung la destinaţie; ele sunt arse la oficiile 
poștale. Toate cărţile particulare românești până 
şi cele bisericeşti din Bulgaria, au fost adunate şi 
arse, iar tinerii doritori a studia în ţară sunt opriți 
şi cei care totuşi si le fac sunt condamnaţi și a- 
mendati. 


Starea deplorabilá in care se aflá acesti románi, 
se datorește şi lipsei de preocupare a Statului ro- 
mân, dar si următorului fapt: Românii din dreapta 
Dunării, n'au conducători. 

Legaţi de sat, trecând prea rar şi prea puţini în 
mediul orăşenesc, neajungând la o stare inflori- 
toare tocmai din această cauză, din mijlocul lor, 
până acum, s'au ridicat foarte puţini, şi, aceştia 
nici odată n'au putut creia un curent în care să 
se simtă înglobaţi toți Românii. Nu avem prin ur- 
mare, o înjghebare politică, un partid în dreapta 
Dunării, fiindcă împrejurările nici odată n'au fost 
favorabile plámádirii lui. . 

Nici pentru viitor zárile nu par mai senine. Ro- 
mánii din Serbia, care au dat pe Mocranijef, re- 
prezentantul muzicii clasice şi armonizatorul cán- 
tecelor populare, pe artiştii Tomici, nu vor avea 


8 În 1925 o turmă din Bregova a vărat in apropierea Vidinului fiindcă proprietarii amenajaseră o lăptărie, care 


asigura vânzarea produselor. 


9) Publicat de d-1 Emanoil Bucuta în „Românii dintre Vidin şi Timoc“, Bucureşti, 1923. 
1?) Din Iugoslavia au emigrat, fiind colonizați in Dobrogea, doar câteva familii. Din Bulgaria peste 100 familii 


daco-rom şi tot atâţia aromâni. 


1) Vestita şcoală românească a Bitolei a fost împiedicată de a funcţiona sub sârbi. 

2) Şcolile aceste sunt particulare şi intretinute de Statul român. pe când toate şcoliie bulgare la noi sunt de Stat: 
8 şcoli primare cu 6I institutori ; două gimnazii cu 4 cl cu 13 profesori şi patru licee cu 8 ci. cu 64 prof., în Dobrogea de 
sud. Mai au asemenea şcoli în: Bucureşti, Constanţa, Brăila şi Galaţi. 

3) Şcolile din Banatul jugoslav funcționează in baza recentei convenţii románo-jugoslave (1933), care exclude pe 
cei din cele patru judeţe si reg. Bitoliei — ceeace se poate vedea din art. 1 al convenției: ,Scollle primare române din Ba- 
natul jugoslav, precum şi şcolile primare minoritare sárbo-croate din Banatul român, vor fi şcoli publice de Stat, conform 
cu legile şi regulamentele in vigoare, in Regatul Iugoslaviei, respectiv in Regatul României“. 


233 


în curând o pătură conducătoare, fiindcă nu există 
un mediu românesc unde să se formeze; pătura 
conducătoare a celor din Bulgaria, în mod siste- 
matic, este împiedicată de a-și desăvârși rolul. 

Aceasta este, înfățișată sumar, starea Români- 
lor din Jugoslavia şi Bulgaria, 


Concluzia expunerii de faţă este din cele mai 
îngrijorătoare. 

Deși așezați în masă, din lipsa trecerii spre oras, 
din cauza vigilenţei vecinilor când se face această 
trecere, Românii din dreapta Dunării cu siguranță 
vor fi prinşi în curentul general de desnaţionali- 
zare, şi, amintim, din ceeace am putut observa, 
că încă de pe acum, datorită izolării în care se 
află şi spiritul în care sunt crescuţi, Românii din 
Serbia chiar când spun că sunt Români, nu ştiu 
semnificaţia acestui termen, pentru ei, el nu mai 
evocă nimic, Si cu atât mai uşor vor fi prinşi în 
curentul de deznaționalizare cei din Bulgaria, 
crescuţi intr'un spirit cu totul neuman 14), 

De aceea, dacă nepăsarea față de ei va conti- 


SOCIOLOGIE 


Descoperirea de către romantism a folclorului 
ca urmare a unei deosebite atenţiuni pe care miş- 
carea de după Rousseau înţelegea s'o dea opere- 
lor populare, a fost la inceput — după cum era 
şi firesc — însoţită de aplicarea unei metode strict 
estetice, constând in fond într'o elogiere fără li- 
mite critice a creaţiei claselor de jos. Momentul 
iniţial şi tipic al acestei atitudini era reprezentat 
prin acel entuziasm al lui Herder, ale cărui rân- 
duri închinate cântecului popular se evaporau în 
adevărate efluvii lirice, Aceeaşi cotropitoare emo- 


nua, nu știm de s'ar putea mai târziu veni cu o 
soluție mântuitoare, 

Soarta acestor români, totuşi se poate îmbună- 
táti, însă nu la voia întâmplării, ci atunci când 
conducătorii țării vor fi pătrunși de două postulate 
care se cer îndeplinite: o Românie omogenă îm- 
pănată cu elemente româneşti şi o Românie care 
să-i socotească pe Românii de peste hotare agenţii 
ei de legătură cu neamurile vecine atât în privinţa 
economiei cât și în privința culturii. Din aceste 
postulate decurg două soluţii: deoparte colonizarea 
în condiţii mulfumitoare a Românilor de peste 
hotare a căror poziţie în străinătate e pierdută 15) 
și pe de alta punerea în cumpănă a întregii auto- 
ritáti a Statului român în favoarea Românilor, ce 
vor şi pot să rămână dincolo de hotare !*). 

Fie că se va pune accent pe una, fie că se va 
pune pe alta, împrejurările actuale, impun, pentru 
Românii din Bulgaria şi Jugoslavia, o politică ho- 
tărită, înainte de a-i pierde, înainte de a zice: „e 
prea târziu”, 


FLOREA FLORESCU 


ŞI FOLCLOR 


„Faisons à l'avenir du folklore sociologique“. 
(Albert Marinus in ,Folklore hist. et sociologique") 


fie îi cuprinde sí pe mulți alți cercetători ai vea- 
cului al XIX-lea, ba atitudinea nu este străină nici 
veacului nostru, deși mai sporadică şi mai depăr- 
tată de veacurile cercetătorilor, Este suficient să 
amintim de pildă, că metoda de care vorbim, a 
fost şi la noi generală, începând cu Alecu Russo 
si Alecsandri si sfârșind cu mai recentul discurs 
despre poezia populară al lui M, Sadoveanu. 
Fazei estetice i-a stat alături una documentar- 
istorică, pe care de altfel reprezentanţii metodei 
dintâi au practicat-o și ei şi după care folclorul 


1) Copiii la şcoală nu mai spun Tatăl nostru în ţinuturile româneşti, ci, făcând crucea, zic: Sunt bulgar, iubesc 
Bulgaria, mă voi sacrifica pentru ea etc, (Presa română, in special Universul a înregistrat la timp toate metodele bulgare 


de desnaţionalizare). 


15) Evident că “populația pauperizatá, care şi aşa ar trebui să-şi părăsească locurile natale, să aibă precădere. 
După aceea se va avea in vedere dacă grupul de colonizat este din regiuni izolate sau compacte, este indepártat de frun- 
tarii sau apropiat, cu preferinţe fireşte pentru cei izolaţi sau îndepărtați. 

1) Subliniem faptul cá Bulgaria a refuzat net să lase liberă manifestarea culturală a românilor. Din 1933 s'au 


depus numeroase stăruinţe, Se credea că după călătoria d-lui N. Titulescu la Sofia, după întrevederea celor doi regi: M. 
S. R. Carol II şi Boris al Bulgariei, sa ajuns la un deplin acord: câte 6 ore de limba română la şcolile frequentate de 
români, precum şi înfiinţarea de două licee; lucrurile mau depăşit însă domeniul promisiunilor şi a mai trebuit apoi o 
stăruitoare preocupare a d-lui ministru Vasile Stoica, şi ea rămasă fără niciun rezultat, ceeace l-a fácut să demisioneze 
şi din „Amiciţia“ româno-bulgară, in care se pusese multe speranţe, 


234 


devenea o expresie — nu numai în sens estetic — a 
„Spiritului“ sau „sufletului popular" şi mai ales o 
mărturie a vechimii sale istorice, Folclorului estetic 
i s'a adăugat astfel un folclor istoric, ba chiar 
arheologic, pasiunea cercetătorilor constând în a 
descoperi în cântece populare, basme, etc, urme 
cât mai străvechi. Romantismul a deschis și aci 
— prin imaginația sa istoricistá — drumuri, ce 
limpezite apoi de cefurile visului, s'au așternut 
la picioarele studiogilor cu metodă arheologică. 
Al. Odobescu, B. P. Hașdeu, L. Sáineanu, au fost 
la noi reprezentanţii acestei şcoale. Folclorul s'a 
incorporat astfel tot mai mult istoriei gi arheo- 
logiei, amenințând să devină o simplă anexă a 
acestora, o ştiinţă auxiliară a istoriei, cum se 
spune, Este însă evident că ambele metode nu pă- 
trund în ființa însăşi a folclorului. Considerarea 
strict estetică înseamnă de cele mai multe ori o 
transpunere pe planul artei culte a unor produc- 
fiuni ce trăesc de fapt sub alte legi. Perspectiva 
istorică pe de altă parte, are defectul de a privi 
bunurile folclorice ca pe obiectele moarte ale mu- 
zeului, Ele ar fi numai ,supraviefuiri", epave, ce 
amintesc cu regret o lume pe deplin apusă, odată 
cu mentalitatea străveche ce i-a dat naştere. Civi- 
lizaţia și cultura reprezentând noua mentalitate 
logică, ar fi înlăturat în cea mai mare parte efica- 
citatea acestor debile urme, O astfel de afirmare 
nu rezistă însă nici celei mai elementare observări 
a faptelor. Fenomenele folclorice nu pot fi deloc 
socotite ca „supravieţuiri”, Ele trăiesc încă intr'un 
fel sau în altul în mediile contemporane cele mai 
diverse, dela cele de mai jos până chiar la cele 
de sus, Considerarea exclusiv istoricistă a folclo- 
rului e o metodă greșită dar, Ea se cere înlocuită 
sau mai just, completată cu un alt punct de ve- 
dere, menit să dea folclorului adevărata lui inter- 
pretare, care nu poate fi decât una: aşezarea pro- 
ducfiilor populare în mediul lor natural, în lanţul 
condiţionărilor vii şi al funcţiunilor firești, pentru 
a se obține o descriere și o explicare a lor actua- 
listă, E dela sine înțeles că prezentând astfel lu- 
crurile, ne aflăm de fapt în fața metodei sociolo- 
gice, despre a cărei importanță ne propunem a 
vorbi aci, înfățișând unele din contribuţiile străine 
noi, ce sau adus în această direcție, Vom refera 
anume asupra studiilor și comunicărilor metodo- 
logice ale lui Albert Marinus, seful Serviciului de 
cercetári istorice si folclorice ale Brabantului si 
directorul revistei „Folklore Brabancon" ca şi asu- 
pra direcţiei pe care in Germania, o reprezintă 
prof. dr. J. Schwietering. (Insemn, ca o informatie, 
că d-l Al. Marinus e cunoscut publicului românesc, 


căruia i-a iniájigat acum câţiva ani la Uniunea in- 
telectuală din Bucureşti, ideile sale despre „Im- 
portanța sociologică a folclorului”). 

Intr'un apreciabil număr de broşuri, conținând 
extrase din revista ce o conduce şi comunicări 
desvoltate în faţa unor cercuri competente din 
Bruxelles, Berlin, Praga, etc., Albert Marinus apare 
ca un adevărat militant întru orientarea sociologică 
a folclorului, Opoziția dârză pe care teza sa o 
întâmpină în Belgia ca și în alte părţi din tabăra 
folcloristilor istoricişti, îl sileşte uneori la discu- 
iuni polemice, ce dau astfel scrisului său ştiinţific 
o notă de vioiciune, ce încălzeşte ideile și pe ci- 
titori. Numeroasele sale studii urmăresc în primul 
rând, să desferece din strânsa încleştare a istoriei 
si arheologiei, folclorul, Faptele folclorice nu sunt 
de reconstituit ca nişte elemente moarte ale unei 
vremi dispărute. Dacă uneori această considerare 
poate fi îndreptăţită, de cele mai multe ori ea este 
fundamental, falsă. Faptele folclorice au încă o 
vieață pe care numai o privire a lor din afară o 
ascunde, Istoria are aci rostul de a le studia ori- 
sinele, existența si funcţia lor actuală care este 
încă vie, devine însă în mod natural obiectul so- 
ciologiei, care urmează a le surprinde mai profund, 
cauzalitatea. Căci, scrie Albert Marinus în seria 
de teze pe vare a prezentat-o secţiunii folclorice 
a Congresului Internațional de Antropologie din 
Bruxelles: „faptele folclorice sunt fapte sociale st 
trebuesc să fie studiate cum sunt toate celelalte 
fapte sociale". (Thèses, pg. 5). Considerându-se 
ca atare, ele trebuesc a fi cercetate sociologic cu 
metoda observaţiei directe, „în realitatea vie mai 
ales", încetând a le socoti numai ca supravieţuiri 
ale trecutului. Obiectivele folclorului sunt fixate 
de cercetător după cum urmează: a) să studieze 
diferitele stadii pe care mentalitatea umană le-a 
străbătut şi a le compara cu stadiile similare în- 
tâlnite în vieafa actuală; b) să determine concep- 
fiunea logică de care se leagă faptele vechi şi 
actuale; c) să descompună diferitele stări psiho- 
logice (sentimente, morală, artă, etc), în compo- 
nentele lor, ceea ce îngădue a le clasa psihologic, 
a le compara cu altele, a găsi variațiile după epoci 
si medii sociale; d) să găsească astfel locul si 
rolul acestor fapte în ambianța mentală și socială 
a grupelor umane, condiţiile trecerii dela o am- 
bianfá la alta, 

Până la realizarea acestor obiective mai depăr- 
tate, cercetările actuale folcloristice fntreprinse' 
după metoda de mai sus, au dus la următoarele 
rezultate: a) folclorul e încă viu în toate clasele 
sociale; b) există un depozit mental al popoarelor, 


235 


o massă amorfă de idei şi imagini, din care popoa- 
rele se nutresc când se modifică condiţiile vieţii 
individuale sau sociale, şi c) o asemănare între 
fapte nu implică în mod necesar o transmisiune 
dela un popor la altul, ci o similitudine de stadiu 
psihologic sau social care a îngăduit productiuni 
similare (,Théses, 6). Aceste esenţiale vederi şi 
“rezultate sunt expuse în seria de studii şi comuni- 
cări amintite, din care cităm; „Folklore historique 
et folklore soctologique" (III-e edit, 1935), „L'im- 
portance sociologique du Folklore" (1934). „Les 
glissements explicatifs dans le Folklore" (1933), 
»La pensée scientifique et le sens commun" (1935), 
„Le Folklore dans le conformisme social" (1934), 
„Le Folklore descriptif" (1932), „L'observation di- 
recte dans le Folklore" (1935), „Thèses folklori- 
ques" (1931) s, a. Lupta dusă de Albert Marinus 
întru depășirea metodei istorice în folclor e desigur 
de o importanţă ce nu poate fi îndeajuns subliniată, 
Contribuţia sa metodologică se cade deci a fi cu- 
noscută şi difuzată spre a forma şi la noi obiectul 
unei discuţiuni cât mai vii, Nu este aci locul s'o 
încercăm pe larg, Voim totuşi să observăm în 
treacăt că sociologismul lui Marinus urmărind să 
descopere ,mentalitáti" generatoare de „fapte fol- 
clorice", pare a se márgini la o orientare mai mult 
psihosociologică în felul celei a lui Lévy Brühl, 

O mare consecvență aduce însă cu sine direcţia 
sociologică germană a folclorului şi etnografiei 
reprezentată de prof, dr, J, Schwietering, care a 
aplicat-o mai ales cântecului și artei populare 
germane, Lucrările lui despre ,,Wesen und Aufga- 
ben der deutschen Volkskunde" (1927), Das 
Volkslied als Gemeinschaftslied" (1929), „Vom 
Zeichenhaften Sinn der Volkskunst” (1933), au fă- 
cut școală, si, în sensul vederilor lui, „Comisiunea 
etnografică a Institutului provincial pentru cu- 
noaşterea ţării şi a poporului westfalic", publică 
o serie de caete, dintre care ca dătător de măsură 
avem a ne opri asupra celui al Marthei Bringe- 
meier, docentă la Hochschule für Lehtbildung- 
Dortmund, despre „Gemeinschaft und Volkslied“, 
Metoda sociologică a folklorului apare aci cu lim- 
pezime și consecvență într'o aplicaţie concretă la 
vieata unei comunități vestfalice, cântecul popular 
fiind privit ca o „activitate creatoare a comuni- 
t&tii", 

La studiul comunităţii considerate ca purtătoare 
a bunului popular, s'a ajuns prin depăşirea sau 
mai bine precizarea studiului ,mentalitátii popu- 
lare“, asa cum ieșise din importantele îndemnuri 
ale lui L, Brühl, După fundamentalele lucrări ale 
acestuia, etnografia germană contiporaná repre- 


236 


zentată mai ales prin Hans Naumann, căuta în fie- 
care popor „un strat de primitivitate curată”, opusă 
mentalitátii logice a civilizaţilor, Cum acest strat 
se dovedi „o ficţiune“ (M, Bring, op, cit. 1), o ab- 
stracţie ce urma a fi sociologic localizată, etno- 
grafia se văzu în situaţia de a-şi extinde câmpul 
de cercetare la studiul tuturor formelor colective 
ale poporului, Acest impas fu însă înlăturat de 
metoda sociologică a prof, Schwietering, care-şi în- 
dreptă studiile numai asupra unor forme determi- 
nate ale colectivitátii, care se distingeau prin „pu- 
terea lor productivă", Ori, acestea erau comunită- 
tile ţărăneşti, ca unele ce creaseră marea majori- 
tate a materialului folcloric adunat, fundate pe 
ideea de „patrie“ şi „religiositate“, Urmând această 
direcţie, Martha Bringemeier îşi propune să con- 
solideze metoda lui Schwietering prin „descoperi- 
rea altor relaţii interne ntre bunul popujar (Volks- 
gut) şi o anume structură a formelor sociale” (op. 
cit, 2), 

Comunitatea pe care o studiază, este vechiul sat 
Riesenbeck din provincia Westfaliei, la Sud de 
Pădurea Teutoburgică, iar bunul popular urmărit 
e „cântecul popular”, Studiul nu mai pleacă aci 
dela bunul popular — cântec — la subiectul pur- 
tător — comunitatea, — Impotriva drumului lui 
John Meier, reprezentantul şcoalei folclorice ce 
descinde dela obiect la subiect, metoda sociologică 
va privi cântecul popular din perspectiva subiec- 
tului, a comunităţii, în care el apare şi trăeşte, 
„Forma de vieatá a comunităţii este premisa crea- 
fiei şi vieţii bunului nostru popular" (op. cit, 5), 
scrie autoarea, Urmează de aci, că înainte de orice 
consideraţie, privind cântecul popular, metoda 
cere o înfăţişare cât mai amplă a comunităţii din 
Riesenbeck, Primul gi chiar cel mai mare capitol 
al cărții Marthei Bringemeier (pg. 1—88), este ast- 
fel închinat sociologiei satului westfalic citat cu 
preocuparea specială de a-i descoperi fermentii de 
solidaritate socială, Ca o întemeiere a concepţiei 
lui Schwietering, autoarea indentifică în religio- 
sitate mai întâiu, în factorul economic, apoi, prin- 
cipiile de structurare socială, Integrarea în comu- 
nitatea a indivizilor din Riesenbeck e determinată 
de religios, Indreptati către Dumnezeu cu profundă 
şi statornică credinţă, locuitorii se simt legaţi frá- 
teste între ei, Casa Domnului le prilejueste con- 
tactul necurmat şi „astfel apare satul ca formaţie 
socială independentă, hotărnicită înlăuntrul comu- 
nităţii abstracte a bisericii și lumii“ (op, cit. 60), 
O întărire numai a acestei legături între persoane, 
o aduce factorul. economic, pătruns de altfel adesea 
de manifestările celui religios, Unitatea economică 


a satului o constituie curtea, gospodăria, a cărei 
existență depășind pe indivizii întâmplători ce o 
servesc, are o lungă durată în timp și o strictă 
şi statică organizare. Totul se valorifică în funcţie 
de binele gospodăriei supraindividuale si supra- 
temporale. Satul nu e la rându-i decât o „înlăn- 
tuire” (Verhettung) a curților. Atât solidarizarea 
socială pe bază religioasă, cât şi cea economică, 
sacrifică istoricul, individualul, temporalul, aisto- 
ricului, socialului. Dumnezeu e etern, dar şi gos- 
podăria e veşnică, [ndividul nu are nicio impor- 
tanfá prin sine însuşi. El îndeplinește numai o 
funcţie a comunităţii religioase sau economice. 
»Intr'un tovarăș nu se vede individul, ci functio- 
narul! (op. cit. 90). Caracterele personale nu in- 
tereseazá deci, ci numai tipurile. Sfintii cerului 
apar astfel; Şi. Maria e mama, Cristos e fiul, Petru 
e păzitorul, ŞI. Elisabeta e domnifa milostipă, etc. 
Aceeași tipizare o sufer şi oamenii curţii, pe plan 
economic, Comunitatea socială R. e dar o formă 
„care nu are istorie, ci numai durată!! (op. cit. 91), 
în care totul a devenit static, definitiv structural, 
Concepţia de vieafá va fi ea însăşi de același fel. 

Bunul popular sub forma cântecului apare şi 
trăieşte înlăuntrul acestei comunități statice, supra- 
temporale, impregnat de caracterele ce i se impun 
social. La origine, cântecul popular poate fi foarte 
bine produsul unei individualităţi artistice din po- 
por sau din clasele culte. John Meier şi apoi Hans 
Naumann, care a generalizat teoria celui dintâiu 
pe toate domeniile etnografiei, arătaseră că pro- 
ducţiunea populară își are în majoritatea cazu- 
rilor punctul de descindere în clasele de sus, de 
unde a:coborit in cele populare, (teoria jui gesun- 
kenes Kulturgut). Indiferent însă de momentul ini- 
tial al creaţiei, ceea ce interesează e procesul de 
adaptare a operei individuale la „sufletul popular”, 
Cercetările au mers în această direcție mai mult 
pe terenul psihologiei, întreprinzându-se acea ana- 
liză a lui „Zersingen“, operaţia de modificare prin 
degradare a valorii artistice. (o lucrare de acest 
fel e de pildă, cea a Renatej Dessauer. „Das zer- 
singen!!, Berlin, 1928), Motivele şi sensul adaptării 
la „sufletul popular!', sunt însă de căutat mai mult 


y 


in conditionárile sociologice ale cântecului, de că- 
tre comunitate, şi anume procesul fundamental 
constă în sacrįficurea totală a unicității istorice a 
operei, a legăturilor ei cu toate caracterele indi- 
viduale, specifice ce o formează spre a se produce 
„un fenomen fără dată“ („ein zeitloses Phâno- 
men") care să poată fi structurat analog cu vieața 
comunității. Un moment distincti) are de înfățișat 
deci mai întâi M. Bringemeier (op. cit. 97), prin 
care opera individuală, artistică se desface de toate 
relaţiile ei istorice, spre a fi valabilă în toate tim- 
purile şi împrejurările. De aci disolvarea elemen- 
telor unice ale operei: conţinutul poeziei trebue să 
devină un proces tipic, nu special, persoanele se 
tipizează şi ele, determinarea locurilor se şterge, 
etc. Urmeazá apoi un moment constructiv, când 
diferitele componente ale bunului popular se refac, 
se leagă din nou, spre a corespunde concepţiei co- 
munităţii, Din acest din urmă proces, trebue să 
reținem mai ales importanţa pe care o are pentru 
ţăran cântecul si care e cu totul altul decât cea 
indicată de teoria creaţiei sau receptării estetice 
culte. După observaţiile Marthei Bringemeier, cân- 
tecul nu este niciun produs al trăirii, nici trăirea 
nu este produsă de el. Ce posibilitate mai rămâne 
atunci? Cântecul popular are pentru ţărani carac- 
terul unui semn, unui simbo| ce indică o situaţie 
tipică. El nu se cântă întâmplător, după dispoziţii 
personale, ci e legat de anume împrejurări ale co- 
munităţii, E deci de ajuns să-l auzi rásunánd din 
depărtare, ca să-ţi închipui dacă aparţii comuni- 
tátii, care e situaţia acolo unde se cântă. (Aceeași 


_ valoare simbolică a folclorului o accentuiază şi 


Albert Marinus). Astfe| expusă, metoda are de 
sigur un relief cam excesiv, cam prea consecvenl 
sistemului, în liniile generale ea aduce însă o con: 
tributie hotáritoare la adevărata înţelegere socială 
a folclorului. Este aci locul să observăm în sfârșit, 
că o metodă analoagă a fost de mult preconizată 
şi de şcoala d-lui prof. D. Gusti, în cadrul căreia 
folclorul e tratat ca o manifestare spirituală a so- 
cialului, si ca atare strict legat de vieaţa lui, 


AL. DIMA 


237 


DISCUTII 


O CEARTĂ 


E foarte neplacut să ai polemici cu vechi to- 
varăși de lucru, care te-au părăsit, trádándu-te, 
pentru că sub masca demonstraţiei lor ştiinţifice, 
vei găsi întotdeauna o leacă de acreală şi de rea 
credinţă. 

lată, de pildă, d-l D. C. Amzăr, vechi mono- 
grafist, încă din anul 1929, vechi funcţionar al 
Institutului Social, om de nădejde al profesorului 
Gusti, până în momenlul când s'a rupt de el, 
scrie un articol „Un Muzeu Social", in „Ideia Ro- 
máneascá', care m'a pus în îndoială: oare să 
nu fi priceput d-l Amzăr, despre ce e vorba? 
Oare să nu fi învăţat, după atât amar de ani, 
care este docirina şcoalei româneşti de sociolo- 
gie? Dacă e aşa, cum aș putea oare să izbutesc 
a-l lămuri íntrlun articol răspuns, dacă nu s'a 
lămurit el singur ani întregi de zile? Sau, cu- 
noscându-l ca pe un om destul de subţire la minte, 
d-l Amzăr, refuză, cu rea credinţă, să înţeleagă? 
In acest caz, mai e nevoie de un răspuns din par- 
tea noastră? 

Totuşi câteva lucruri trebuesc să fie spuse, pen- 
tru lămurirea terţilor de bună credinţă. Si apoi, 
încă vreo câteva altele, neştiinţifice, pentru lá- 
muirea celui de rea credinţă, despre care amin- 
tirám. 

Este vorba deci de o discuţie „ştiinţifică!, în 
jurul problemei Muzeului Social. Acum este 
drept, — vorba d-lui Amzár —: cá „esenţialul 
cu privire la felul cum trebuie organizat un Mu- 
zeu etnografic, e expus de d-l Bernea, in „Mu- 
zeul românesc de etnografie". Deci, odată ce 
Bernea dixit, chestia este definitiv lichidată. To- 
tusi să citim cu atenţie și ce spune „neesenţialt, 
despre această problemă, d-l Amzăr, în articolul 
său, anexă la articolul matcă, iscálit de d-l 
Bernea. 

În scurt, se spune că d-l profesor D. Gusti, or- 
ganizând Muzeul Statului Românesc, a căutat să 
„deruteze opinia publică! spunând că e original 
în stráduinta de a face un Muzeu Social. 

D-l Amzăr vine în sprijin cu foarte multă „eru- 
diţie!, ca să demonstreze că Le Play, este crea- 


238 


„ȘTIINȚIFICĂ“ 


torul metodei monografice şi inventatorul Mu- 
zeului Social  Nenumărate citate caută să do- 
vedească existența unui „paralelism sociologic“, 
„stăruitor şi plin de supărătoare coincidenfe, în- 
tre carierele celor doi oameni de ştiinţă“. 

Publicul neinformat ar putea să rămâie impre- 
sionat: e aproape un plagiat pe care d-l Amzăr, 
bineinformaiul, îl descoperă în dauna noastră, a 
celor din Școala Românească de Sociologie. Am 
plagiat şi monografia, și Muzeul Social. Numai 
că d-l Amzăr, se face a uita că, dacă ştie cine 
este si ce a făcut Le Play, apoi aceasta a invá- 
fat-o la noi în Seminar. Le Play, este abece- 
darul nostru şi tema ,Paralelá între Le Play si 
monografia sociologică!!, este o întrebare clasică 
de examen. |n ce mă priveşte, pretind tuturor 
d-lor studenţi, care trec prin Seminarul meu de 
monografie sociologică, să ştie precis, cine-i Le 
Play, şi ce am învăţat noi dela el. Si în lecţiile 
de Seminar, dau celor tineri întru ale sociologiei, 
alte amănunte, mult mai adâncite, decât cele pe 
care se făleşte a le şti d-l A. 

Sau poate cá d-l Amzăr, a învățat de abea 
acum în urmă, pe Le Play? Abea plecat dela noi, 
a citit opera acestuia, ca să ne poată da în cap 
cu ea? Atunci afirm răspicat că d-l Amzăr, a 
trecut pe nedrept examenele de Sociologie. Sá 
fi ştiut cineva că nu-l cunoaşte pe Le Play, nu 
mai lua el bursă pentru străinătate! 

Legăturile noastre cu Le Play, sunt deci în de- 
obşte cunoscute şi deseori afirmate de către noi. 
Ii putem servi d-lui Amzăr, dacă mai vrea să în- 
vete încă ceva carte, — ny i-ar strica, dacă a- 
ceastă carte ar învăţa-o cu omenie — dovezie sí 
citate îndeajuns. 

Ei, şi cu toate acestea, făcând ca şi Le Play, 
înaintaşul nostru „monografie”! şi „muzeu social“, 
ținem mortis, la afirmaţia că, şcoala românească 
de sociologie este originală. Și ţinem pentrucă 
una e monografia noastră şi alta este a lui Le 
Play. Să o repetăm pentru a nu ştiu câta oară 
d-lui Amzăr? Poate că de data asta înţelege, 

Le Play, urmăreşte reforma socială, prin re- 


forma familiei. Această familie are o evoluţie 
istorică, fazată, care pleacă dela familia patriar- 
hală si ajunge la familia modernă, disolvată a 
marilor oraşe, Acest proces istoric nu se întâm- 
plă în toată lumea cu aceeaşi iufealá, Sunt unele 
familii întârziate, altele mai înaintate pe treptele 
fazelor de desvoltare, Această evoluţie nesimetricá 
are şi ea desigur, anume pricini, Le Play își propune 
să găsească printr'o cercetare la faţa locului, prici- 
nile care au făcut ca în anume locuri, procesul 
de disoluţie al familiei patriarhale, să nu fie aşa 
de înaintat, pentru ca să înveţe astfel primejdiile, 
pe care le va întâmpina în opera sa de reformă 
socială. Să mai descrim și care sunt aceste pri- 
cini, cele nouă feluri de condiţii geografice, etc., 
etc.? E inutil, 

Al doilea mare gând al lui Le Play: după cum 
familia e dătătoare de seamă pentru întreaga so- 
cietate, bugetul familial este dătător de seamă 
pentru familie, Deci, prin bugete, ajunge Le Play 
la Sociologie, 

Acum ce facem noi? Studiem societatea în- 
treadá, nu numai familia, O studiem în toate cele 
patru manifestări ale ei, cele patru condiţii, în 
structurarea ei, în relaţiile si procesele ei sociale, 
etc, Metoda noastră de lucru este nu numai bu- 
setul, ci atâtea altele,  (D-l Amzăr, să-şi mai 
consulte spre aducere aminte, notele lui de stu- 
dent din anul întâiu), 

Acum ce e cu Muzeul Social? Evident, Mu- 
zeul fiind un mijloc de a infátiga pedagogic, fie 
informaţii, fie de-adreptul materiale brute, pen- 
tru lămurirea unei anume probleme, vom avea 
mai multe feluri de Muzee Sociale, după cum mai 
multe sunt şi doctrinele de sociologie ce le stau 
la bază, 

Un muzeu sociologic românesc, dacă ar fi fă- 
cut de către Şcoala sociologică din Bucureşti, ar 
fi altceva decât același Muzeu, făcut de către d-l 
Bernea, Lăsăm de o parte chestiunile de talent 
muzeologic, dar noi am face Muzeul astfel încât 
să arătăm influenţele cosmologice, biologice, is- 
torice, psihologice, manifestările spirituale, eco- 
nomice, juridice şi administrative politice, care 
alcătuesc în totalitatea lor satul românesc, pe 
când d-l Bernea, l-ar face ca să arate cát de des- 
tept este, si ce multă carte ,comparatá" stie. 

Aşa vedem noi Muzeul Statului Românesc: ca 
un loc în care oricine ar vrea să se informeze 
rapid despre sate, să poată găsi, limpede expuse 
si la zi ţinute toate informaţiile de care vorbi- 
Lucrul acesta nu l-ar putea face 
Intre noi si Le Play, doar numele 


răm mai sus, 
un Le Playst. 


de „Muzeu Social", este comun. Doar ideia matcă, 
şi nici decum realizarea, 

Dar Muzeul Satului Românesc, este un astfel 
de Muzeu Sociologic?  Ráspundem răspicat: nu 
este încă! Insă cu ajutorul lui Dumnezeu, îl vom 
face chiar cu riscul să se învenineze încă mai 
mult, răii cei sterpi din jurul nostru care mor 
de ciudă că fac alţii ceea ce nu pot face ei, 

Muzeul Satului Românesc, a fost făcut, ca un 
act de mare curaj din partea noastră. Nu se fac 
înfăptuirile niciodată în condiţiile optime de lu- 
cru, Ce bine ar fi fost ca noi cei din Școala 
Sociologică, să fi căpătat banii suficienţi și ră- 
gazul necesar, ca pe îndelete, în vreo 10 ani de 
zile, să facem deplin Muzeul Nostru. Din pă- 
cate, a trebuit să smulgem bucata noastră de 
loc, să construim în cadrul unor festivități ale 
Lunii Bucureştilor, cu o muncă de zi și de noapte, 
în mai puţin de două luni de zile, și să construim 
așa fel, încât acest Muzeu al nostru să fie si 
rentabil, adică să-și scoată cheltuielile, singur, 

Poate să scrie d-l Bernea, pe hârtie „cum tre- 
bue să fie un Muzeu Model", Dar aș fi vrut 
să-l văd, eu, care îl ştiu ce comod este, și cum 
în sate nu se îndura să stea noaptea la câte un 
priveghiu, pe care îl avea de studiat, aș fi vrul 
să-l văd în nopţile de Paşti ale anului trecut, 
bătându-se cu cei 300 de salahori, de dragul gán- 
dului, că e mai bine să iasă un Muzeu al Satului 
Românesc, ceva mai modest, pentru că el poate 
fi începutul Muzeului adevărat, decât să lăsăm 
ca, cu aceeași beni, să se fi făcut încă de anul 
trecut, vreun oraș al piticilor! 

-Dar mai mult decât atâta: Muzeul Satului Ro- 
mânesc, așa cum este, e foarte bun, Întreg ma- 
terialul strâns acolo, este excelent, Evident, d-l 
Amzăr, ar fi putut să ne întrebe de ce nu am 
reuşit să facem din el un Muzeu Sociologic de- 
plin, De ce l-am lăsat a fi ceva care seamănă 
cu un „Muzeu etnografic”? Repet: pentrucá nu 
am avut timpul necesar si nici mijloacele finan- 
ciare,  Pentrucă ne lipseşte clădirea în care să 
strângem si să expunem informaţiile despre toate 
cadrele și manifestările satului. Pentrucă, în urma 
atâtor trădări, am rămas puţini aceia care sun- 
tem gata să muncim pentru o asemenea problemă, 
și trebue să ne impár(im zilele de muncă în prea 
multe locuri. Insă pot să-l incredintez pe d-l 
Amzăr, că, dacă un Muzeu Sociologic va fi făcut, 
tot de către noi va fi făcut, pentrucă noi nu ne 
precupetim nici timpul, nici sănătatea, nici am- 
biţiile personale, ca să facem o treabă bună. Deo- 
camdată, în anul acesta, n'am putut continua lu- 


239 


crările noastre, pentrucă am muncit la alte lu- 
cruri, foarte importante si ele. Insă nau intrat 
zilele in sac, si tot vom sfârși prin a face ceea ce 
vrem, 

O vom face-o in ciuda faptului cá vom fi lipsiţi 
de ajutorul d-lui Amzăr, caruia, i se cuvine să-i spu- 
nem și câteva lucruri personale, spre a sfârşi. 

Cu multă ironie, d-l Amzăr, vorbeşte de „Pa- 
ralelisme sociologice”, supărătoare pentru profe- 
sorul nostru. Pentruca veni vorba, îi mai pot da 
un exemplu clasic de „paralelism sociologic”. 

Pe vremea când, intors din Germania, d-l Am- 
zăr, era la Institutul Social, cu o leafă mai mare 
decât o au ,figuranfii țărani”, din Muzeul nos- 
tru, (şi ei muncesc bieţii oameni la întreţinerea 
caselor, cinstit, nu ca alţii, care erau plătiţi să 
facă treburi, pe care nu le-au făcut).  D-sa a 
tiparit în editura Institutului, o carte „Critica 
„Raţiunii Practice", de Kant, traducere în colabo- 
rare CU... , n'aș putea spune precis cine! Văd 
că si d-l Amzăr, i-a uitat numele, deoarece nu 
i-l mai pomeneşte. Dacă nu mă înșel, un domn 
Weinberg, sau aga ceva, supărător astăzi în ciuda 
pseudonimului său de Vişan. Și pe acea carte 
a d-lui Dumitru Cristian Amzăr, si a d-lui Raul 
Vişan, scrie tiparit aga: „Profesorului Dimitrie 
Gusti, omagiu omului de ştiinţă, recunoştinţă in- 
drumatorului". 

Acesta da, paralelism sociologic! Leafa de o 
parte, recunoştinţa de alta. Mă ţii lângă tine? 
Te omagiez. Mă dai afară? Te demasc ca im- 
postor. Plateste-má bine, si te iubesc. 

Dar de ce a fost înlăturat d-l Amzăr, de pe 
lângă profesorul Gusti?  Pentru faptul cá, prin- 
tre altele, a scos revista ,Ránduiala", a cărei 
subtitlu era titlul iniţial, ales de noi, pentru re- 
vista, aparutá mai târziu sub numele de „Socio- 
logie Românească”, și pentrucă în această „Rân- 
duială”, d-sa ataca violent pe unul dintre con- 


ducătorii Seminarului, unde se afla. Adică pen- 
tru atmosfera de trădare şi de ceartă pe care o 
introdusese în Seminar. Nam avut niciun a- 
mestec, decât poate unul împăciuitor, în acea 
ceartă. Şi de aceia, obiectiv, pot afirma cá ace- 
iaşi atmosferă de ceartă şi de trădare o va du- 
ce-o în tot locul unde se va afla. 

Si cum ştiu că d-l Amzăr, cu toţi ai lui, şi 
prieteni si rivali, au intrat de curând într'o gru- 
pare, care nu prea iubeşte trădarea și nici nu 
stimează pe trădători, rog pe bunii prieteni, pe 
care îi am acolo, să stea puţin să judece laturea 
aceasta omenească, de trădare, de care vorbesc. 

Mica noastră ceartă de familie, ar fi fost poate 
bine să fie lichidată de către d-l Amzăr, inainte 
de trecerea sa în altă parte, pentru ca el să poată 
intra acolo, „curat şi luminat”, plecând dela o 
treabă bună, spre alta, pe care o socotește tot 
bună, fără să fi abuzat de noii săi tovarăşi de 
lucru, pentru ca în sânul lor, şi cu ajutorul pu- 
blicaţiilor lor, să ducă mai departe o ráfuialá ve- 
che şi nelichidată. 

Nu a făcut-o însă d-l Amzăr, pentrucă nu e 
omul hotáririlor limpezi. Imi aduc aminte de 
el, trădătorul crezului nostru în care a crezut şi 
el, cum odată întors din Germania, a îmbrăcat 
haina ţărănească argeșană. M'a bucurat faptul 
acesta, pentrucă mi-l știam prieten bun şi sincer, 
îndrăgostit de sate, si îmi părea bine că poate 
face şi el un gest care mie nu mi se cuvenea. 
Hainele acelea, au fost însă şi ele curând trádate, 
şi părăsite, nou-noufe fiind încă. Ei bine, acum 
când stau si mă gândesc la lucrul acesta, imi pare 
aproape simbolic. Aşa va face d-l Amzăr, ori- 
unde se va duce. Rând pe rând va desbrăca 
hainele sale, si mereu îl va paşte păcatul, pe care 
singur si l-a ales: trădarea! 


.H. H. STAHL 


,REFLECTIILE ŞI ÎNDOIELILE“ CU PRIVIRE LA ŞTIINŢA NAȚIUNII 
ROMÁNESTI 


Camaradul meu de monografie, D. C. Amzăr, a 
publicat in ,Insemnári sociologice" (Aprilie 1937) 
13 pagini de „Reflecţii şi îndoieli asupra noilor 
inițiative ale Profesorului D. Gusti“, intitulate: 
„Știința Națiunii”. Aceste reflecţii si îndoieli 
poartă asupra felului în care profesorul nostru 


240 


comun ar concepe teoretic“, cercetarea naţiunii 
româneşti şi ar crede-o realizabilă „practic“, 

` 

Nu vreau să amănunțesc cát de pornit si de 

pătimaş mi se pare acest articol din „Insemnări 

sociologice", verigă dintr'un lanţ întreg de scrieri 


indreptate de D. C, Amzăr împotriva unuia din 
profesorii săi și a camarazilor lui de învăţătură 
de până mai ieri, 

Vreau însă să vădesc procedeul prin care e 
realizat şi să contest tezele susţinute íntránsul. 


Adevărul, „pe care nu-l mai poate schimba 
nicio filosofie”, care constitue punctul de plecare 
al reflecţiilor şi al îndoielilor lui D. C. Amzár, 
este teza cá nu e posibilă ştiinţă decât despre ca- 
tegorii izolate de fenomene si că „unităţile con- 
crete" nu pot fi cunoscute decât prin sinteza re- 
zultatelor şiiinţelor, care studiază deosebit dife- 
ritele lor aspecte. 

D. C. Amzár, caută să dovedească, că „știința 
națiunii românești”, în perspectiva căreia soco- 
teşte profesorul nostru, că trebuesc conduse cer- 
cetările științelor sociale românești, contravine a- 
cestui adevăr, 

Greutatea, cu care are de luptat într'aceasta o 
constituie împrejurarea că Profesorul Gusti e cel 
care a dat mai mare atenţie, în filosofia româ- 
nească, deosebirii dintre cercetările ştiinţelor par- 
ticulare şi sinteza rezultatelor lor. Fără a lua 
seamă, D. C. Amzăr, caută să-i dovedească pro- 
fesorului său o greşeală, pe care a învăţat dela 
acesta s'o considere ca atare, 

Cum profesorul Gusti, concepe știința naţiunii 
româneşti, ca o operă de sinteză !), D. C. Amzăr, 
se leagă de o afirmaţie a lui Traian Herseni, care 
argumenta, într'un articol de acum trei ani, în 
favoarea tezei că ştiinţa naţiunii ar trebui reali- 
zată direct si nu prin sinteza rezultatelor stiin- 
felor particulare. Discutarea acestei teze, care e 
înfăţişată drept ideea ultimă a Profesorului Gusti, 
în privința ştiinţei naţiunii româneşti, şi prepa- 
rativele în vederea ei, umplu 9 din cele 13 pagini 
ale articolului. Corect, D. C. Amzăr, ar fi trebuit 
să-l intituleze „Reflecţii şi îndoieli asupra inter- 
pretării date de Traian Herseni, ştiinţei naţiu- 
nii româneşti, urmărită de profesorul Gusti”, 

Impiedecat să răspundă în numărul acesta al 
revistei, Traian Herseni, va discuta în numărul 
viitor al revistei obiecțiile care i-au fost aduse. 


D. C. Amzăr, pomeneşte într'o notă articolul 
meu despre rostul actual al Sociologiei, din a- 


ceastă revistă, declarând interpretarea dată de 
mine în acel articol ştiinţei naţiunii româneşti, a- 
semănătoarei celei a lui. 

Cred că D, C. Amzăr, n'a luat seamă la ce am 
spus acolo, căci eu nu găsesc nicio asemănare în- 
tre ideile noastre directoare. 

Ne deosebeşte chiar înțelesul, pe care i-l dăm 
activității omului de ştiinţă. D. C. Amzăr, con- 
cepe această activitate, ca având rostul de a se 
ridica la teoria generală a realităţii. Rostul știin- 
tei constă pentru el „in generalizarea rezultate- 
lor, în stabilirea adevărului” (23); „cercetarea de 
fapt, culegerea materialului" (23) este, pentru el, 
o operaţie preliminară, în vederea acestui scop. 
Eu, dimpotrivă, cred că rostul ştiinţelor este să 
ajute afirmarea oamenilor şi a naţiilor. Rostul 
ştiinţelor sociale, a ştiinţelor care privesc obştiile 
în care trăieşte omul, e să-i ajute pe conducătorii 
acestor obștii. Rostul științelor sociale, îmi pare 
a fi deci, cum neamul este cea mai însemnată din 
aceste obştii, întâiu de toate, să ușureze conduce- 
rea Statului neamului propriu, printr'o informare 
săvârșită de specialiști, a conducătorilor politici. 
Științele sociale îşi implinesc dar funcțiunea lă- 
murind prin cercetări concrete situația prezentă şi 
tendinţele de evoluţie ale naţiunii, atât în de ea, cât 
$i în raport cu națiunile dușmane și prietene. In- 
formația aceasta va fi cu atât mai perspicace, cu 
cât cei ceso întreprind au la îndemână o zestre 
mai cuprinzătoare de teorie generală a realităţii 
cociale, Adică de constatări asupra structurii şi 
a desfăşurării diferitelor tipuri de fapte sociale. 
Cercetarea concretă e națională, lămureşte situa- 
fia naţiunii proprii; teoria generală a realității 
sociale e relativ universală, utilizabilă de toate 
naţiunile, care au o structură asemănătoare, 

Ştiinţa socială nu e nici numai cercetarea con- 
cretă a realităţii, nici numai zestrea de constatări 
de ordin general asupra structurii și a desfügurá- 
rii faptelor sociale şi activitatea de sporire şi de 
mai bună sistematizare a ei. Ea este unitatea in- 
disolubilă a lămuririi realității concrete, în ve- 
derea 1) a mai bunei ei conduceri şi 2) a stabilirii 
teoriei generale. 

D. C. Amzăr, nu vede decât o parte din acest 
întreg: stabilirea teoriei generale. Cercetarea con- 
cretă nu-i apare decât ca un mijloc de a îmbogăţi 


1) „A studia națiunea deodată şi integral este o încercare pe cât de îndrăsneaţă, pe atât de imposibilă, oferind 
spectacolul unor opere de imaginaţie şi de generalizárl pripite, impresioniste, care mau nimic a aface cn investigația 
sociologie! ştiinţifice, A studia, pe de altă parte, unităţile sociale izolate, componente, din sânul națiunii, după cea mai 
severă metodă monografică inseamnă, de sigur, a crea opere temeinice, care însă dau primejdia unor fárámáturl fără lega- 
tură între ele.. in schimb, prin apropierea şi compararea acestui material monografic izolat, produsul unor cercetări înde- 


lungate şi amănunțite 
cea mare, „Ştiinţa 


4 


şi al unor analize întinse şi stăruitoare, 
aţiunii“ (Sociologia militans, pag. 89—90), 


se vor dobândi adeváratele caractere generale şi sinteza 


941 


zestrea de teorie generală. lar menirea, pe care 
trebue s'o aibe teoria generală, nu-l preocupă. 


Privind cu atenţie, putem constata şi în această 
privință că D, C, Amzăr, perseverează la con- 
ceptia, care prezida înainte de 10 ani cercetările 
conduse de profesorul Gusti, In loc de a fi în- 
cercat să pătrundă, să exprime si să intensifice 
transformările, pe care i le-au impus imprejurá- 
rile veacului şi ale României contemporane, care 
cer colaborarea la conducerea naţiunii printr'o 
informare cât se poate mai temeinică asupra si- 
tuaţiei ei, D, C. Amzăr ne reproşează cá nu mai 
intreprindem exclusiv cercetări spre a „contribui 
, la cunoaşterea științifică a societăţii omeneşti” 
(19). Nu vede că ne străduim fiecare să contribuim 
la lámurirea multumitoare a raportului dintre știin- 
fele sociale şi politică şi dintre cercetarea concretă 
şi teoria generală, problemele decisive azi pentru 
toţi cei ce sunt în linia întâi a științelor sociale. O 
inspectare cât de sumară a celor ce se petrec în 
vieafa ştiinţifică a celorlalte naţiuni poate convinge 
despre aceasta, (Modul de a înfăptui o Wissen- 
schaft vom deutschen Volke, care să îngădue o 


242 


guvernare mai eficace, este, de pildă, problema tot 
mai stăruitor discutată în Germania, pentru care 
are atâta admiraţie D, C. Amzăr), 


Indoielele lui D, C, Amzăr, asupra realizării 
practice a ştiinţei naţiunii româneşti, privesc ex- 
clusiv ancheta asupra satelor, pe care o plánueste 
Profesorul Gusti, Socotește că ar fi irealizabilă, 
de vreme ce învăţătorilor şi intelectualilor dela 
sate, care ar urma să fie chestionafi, în caz că 
ancheta va putea fi intreprinsă, le lipsește „o pre- 
gătire de etnografie si de sociologie comparată” 
(30), Nu credem lipsa aceasta decisivă, nici chiar 
in cazul când Profesorul Gusti ar urmări obține- 
rea unei prea puţin utile comparații a unor datini 
româneşti cu datinile corespunzătoare de peste 
şapte mări. Căci, și în acest caz, comparaţia s'ar 
face de câţiva inși, care ar prelucra rezultatele 
anchetei, Cu atât mai puţin poate ea stânjeni o 
anchetă destinată să recolteze informaţii asupra 
modului în care se pun anume probleme de in- 
teres politic: stare economică, sanitară, culturală, 
etc, în diferitele ţinuturi ale ţării. 


ANTON GOLOPENTIA 


DOCUMENTE 


SCHIMBUL DE POPULAŢIE ÎNTRE SATE, LA LEŞU-NĂSĂUD 


Se ştie că în general populaţia rurală tinde către 
oraşe, Curentul contrar, dela orașe la sate, este 
foarte slab, aproape inexistent, 

Examinarea structurii pe vârste a populaţiei ur- 
bane arată clar prezenţa populaţiei imigrate, po- 
pulaţia rurală însă, are distribuția pe vârste mult 
mai uniformă, absenţa locuitorilor emigraţi nepu- 
tând îi așa de uşor observată. 

Totuşi, nu putem susține că întreaga populaţie 
rurală, care nu a emigrat în orașe, moare în satul 
unde s'a născut, Există curente de migrafiuni între 
sate, determinate mai mult de cauze economice, 
care de obiceiu nu se pot descoperi analizând struc- 
tura populaţiei, ci numai examinând evoluţia în 
timp a populaţiei. Chiar dacă populaţia unui sat 
oarecare sporește numai datorită excedentului na- 
tural, şi chiar dacă scade, există totdeauna schim- 
buri reciproce de populaţie între satele vecine, 
Aceste schimburi se fac prin căsătoriile tinerilor, 
unul dintr'un sat, altul dintr'alt sat, vecin sau ma: 
îndepărtat, fenomen cunoscut sub denumirea de 
exogamie, 

Așa încât, dacă examinăm distribuția populaţiei 
după locul nașterii într'un sat oarecare, observăm 
totdeauna prezenţa unui număr oarecare de locui- 
tori născuţi în alte sate. 

In cele ce urmează vom examina distribuţia 
după locul nașterii a populaţiei satului Leşu din 
Năsăud. Vom folosi în acest scop rezultatele obti- 
nute prin prelucrarea materialului recensământului 
întreprins in 1935, de către echipa Regală studen- 
țească din acest sal, sub conduccrea d-lui A. Coş- 
buc, Vom raporta aceste rezultate la situaţia din 
unitățile mai mari de populaţie (plasă şi judeţ), fo- 
losind cifrele provizorii ale recensământului general 
al populaţiei din 1930, pe care Institutul Central de 
Statistică ni le-a pus la dispoziţie, 

Astfel, analizând totalitatea satelor din județul 
Năsăud și din plasa Rodna, constatăm următoarea 


distribuţie procentuală a locuitorilor după locul 
nașterii. 
Tabloul I 
Jud. Plasa 
Năsăud| Rodna 
(1) (2) (3 


CERENA RETE 100,0 1000 


Totalul locuitorilor 


Locuitori născuţi în satul în care îşi au 


domiciliul. „cc... | 85,2 88,2 
Locuitori născuți în alte sate din județul 

Năsăud decât satul de domiciliu. . . 91 72 
Locuitori născuţi în oraşele Bistriţa şi 

Năsăud e eee 3 Rn us 05 03 
Locuitori născuţi in alte judeţe din Tran- 

silvania . .. ... el o onn 40 32 
Locuitori născuţi în Bucovina . ...... 05 05 


Locuitori născuţi în altă parte .....: . 0,7 0,6 


De aci se vede că atât la populaţia rurală a Ná- 
sáudului, cât și la plasa Rodna, locuitorii născuți in 
altă parte decât în satele unde au fost recenzați, 
nu întrec 15 la sută, (în plasa Rodna, acest procent 
este si mai mic: 11,8 %/0). Aproape totalitatea popu- 
laţiei imigrate face parte din satele vecine ale ju- 
dețului Năsăud, sau din alte judeţe ale Transilva- 
niei care înconjoară pe cel dintâi. Singura pro- 
vincie care dă un procent mai mare de emigranţi 
este Bucovina, situată și ea în vecinătate apropiată 
a Năsăudului, Se observă de asemenea curentul slab 
de imigrare dela orașe la sate, curent despre care 
am vorbit mai sus, 

Făcând distribuţia populaţiei născute în alte lo- 
calități decât satul de domiciliu, după sexe, obți- 
nem situaţia din tabloul II. 


Tabloul 11 
Jud. Plasa 
SEXUL Nâsăud| Rodna 
(1) 2 1.0 
Barbajl: cesare it A a da uas 474 52,6 
Femel 2.2.4 939449 RUE RS 52,6 474 


Deci cam acelaşi procent la bărbaţi ca și la 
femei. De aci se poate deduce că n avem de a face 


245 


atât cu o imigrare propriu zisă (când procentul băr- 
baţilor imisraţi este cu mult mai mare ca al femei- 
lor) cât mai mult cu un schimb de populaţie între 
sate, 

In cazul satului Leşu, situaţia este cea înfăţişată 


de tabloul III. 


Tabloul HI 


Total 


Párbati 


cifre cifre cifre 
abs. | %9 | abs.| "^ |abs.| "le 
01G1|/0!101! (9! 0 
Totalul Iccuitorilor .|| 1.978| 1000| 1.011 1000] 967| 100,0 
Locuitori născuţi 
la Leşu. . . . . . . 1.731| 875| 885| 875| 8416] 875 
Locuitori născuţi 
în altă parte. ... 247| 12,5) 126| 125| 121 125 


Deci locuitorii născuţi în Leşu reprezintă 87,5%, 
şi imigraţii din alte localităţi 12.5%/0, procentele fiind 
foarte apropiate de cele obţinute pentru plasa 
Rodna si județul Násaud. Se observă, în cazul sa- 
tului Lesu, acelaşi procent la bărbaţi ca şi la femei, 

Aci putem verifica cele susținute mai sus, unde 
spuneam că la sate avem de a face mai mult cu 
schimburi reciproce de populaţie, majoritatea dato- 
rate exogamiei, decât cu imigrări propriu zise, 


lată în tabloul IV, distribuţia locuitorilor imi- 
sraţi după cauză de imigrare, 
Tabloul IV 
Total Barbaţi Femei 
cifre cifre cifre 
abs.| % |abs.| "e |abs.| "v 
BD IBD aA L O o (0 
Totalul locuitorilor 
imigrați ...... 247| 100,0) 126| 1000| 121| 109.0 
Locuitori veniţi prin 
cásatorie cu Leşeni 
(inslusiv copii lor). 152| 61, 69| 54, 83| 696 
Locuitori veniţi din 
alte cauze ..... 95| 384 57| 452 38| 31,4 


Deci şi la Leşu, avem de a face în mai mică mă- 
sură cu o imigrare propriu zisă decât cu schimburi 
reciproce între sate. Analiza mai amănunțită a cau- 
zelor de imigrare o vom face cu alt prilej. 


In ceeace privește locul nasterii celor imigraţi, el 
se vede în tabloul V. 


Tabloul V 


Q) 
Totalul celor născuţi in altă parte .... 


Născuţi în plasa Rodna (în satele de pe 
văile Someșului şi a Ilvei) 
Născuţi în satele din jud. Năsăud, situate 
pe valea Bistriţei şi a râurilor afluente. 
Născuţi în satele din Năsăud și Someş, si- 
tuate pe valea Someșului şi a râurilor 
atluente în afară de cele din plasa Rodna 
3 care se gâsesc la depărtare maximă 
e 45 km. de Leşu 
ăscuţi în alte localităţi din jud. Someş 
ăscuţi în satele din judeţul Maramureş . 
Născuţi în satul Cârlibaba (Bucovina) 
Născuţi în altă parte. ........... 


247 


148 


Făcând altă clasificare a locuitorilor 
găsim următoarea situaţie din tabloul VI, 


imigrați, 


Tabloul VI 


Născuţi în satele care se găsesc în raza de 
20 km de Leşu) ........... tr 
Născuţi in localităţile ce se găsesc in baza 
de 40 km de Leşu? ............ 
Născuţi în localităţi, ce se găsesc la distanţe 
mai mari de 20 km. de Leşu ......e. 
Năşcuţi în localităţi, ce se găsesc la distanţe 
ai mari de 40 de km de Leşu ....., 


165 sau 67,90/9 
224 sau 91,59? 
59 sau 2459 
23 sau 8,5%e 


Prin urmare, aproape totalitatea locuitorilor imi- 
fra(i au venit din sate care se găsesc la distanţă 
mai mică de 40 km. de Leşu, Cu cât satul este mai 
apropiat de Leşu, cu atât are mai mulţi reprezen- 
tanfi în această comună, 

Intr'adevăr, primul cerc cu raza de 20 km, a nu- 
mărat, în 1930, 52.000 locuitori; al doilea cerc con- 
centric cu raza de 40 km, a cuprins, la aceeaşi dată, 
un număr de 151.000 locuitori. Scăzând populaţia 
primului cerc din cea care face parte din al doilea, 
vom constata că satele care se găsesc la distanța 
dela 20 la 40 km de Leşu, numără 99.000 locuitori 
De aci deducem cá Leşul a atras din satele care se 
găsesc la distanţa până la 20 km un locuitor la 
fiecare 315 locuitori; iar din satele care se găsesc 
la distanța dela 20 la 40 km, un locuitor la fiecare 
1.678 locuitori, 


1) Sant, Rodna, Maier, Ilva-Mare, Ilva-Mică, Mágura-Ilvei, Poiana-Ilvei, Sângeorz-Băi, Parva, Rebra, Feldru, Nepos, 
Mureşeni, Tiha-Bârgăului, Prundul-Bárg&ulul, Mijlocenii-Bârgăului, Susenii-Bárgáului, Bistriţa-Bârgăului, Josenii-Bârgău- 


lui, Rusul-Bârgăului, lad şi Cugma. 


1) 1n afară de satele de mai sus, cercul de rază 40 km cu centrul în Leşu cuprinde şi următoarele localităţi, de 
unde provin unii din locuitorii actuali ai Leşului: Ardan, Dumitriţa, Galaţi, Budacul-de-Jos, Bistriţa, Cociu, Căian, Ciuza, 
Dobric, Spermezeu, Perişor, Zagra, Mocod, Supiai, Runcul-Salvei, Telciu, Coşbuc, Salva, Năsăud, Rebrişoara, Borga şi 


Cârlibaba, 


244 


Pe de altă parte, totalul localităților din care au 
venit locuitorii în Leşu, se ridică la 62. Din aceste 
62 localităţi: cele 9 din plasa Rodna, dau 109 locui- 
tori, deci, în medie, 12, locuitori de localitate, Cele 
53 din alte plăşi 138 locuitori sau, în medie, 2,6, lo- 
cuitori de fiecare localitate, 


Prin urmare, forța de atracţie a satului este di- 
rect proporțională cu distanţa, De sigur, aceasta nu 
este o lege fizică şi deci nu se verifică în proporţia 
de 100%. Mai intervin si alte influenţe, cum ar fi 
căile de comunicaţii, fiindcă schimbul între sate 
este condiţionat și de existenţa unor legături natu- 
rale între ele. Este firesc ca schimbul de populaţie 
între două localități să fie cu atât nai intens, cu cât 
legăturile între ele sunt mai strânse, cu cât căile 
de comunicații, fie de ordin natural, fie create de 
mâna omului, sunt mai bune. Aceasta ne-a îndem- 
nat să facem prima clasificare în funcţie de văi, căci 
de a lungul văilor sunt făcute șosele şi căile ferate, 
Astfel, satele mai îndepărtate de Leșu, până la 45 
km, chiar cele din Someș, care sunt situate pe linia 
căii ferate sau a şoselei naționale, sunt reprezen- 
tate în comună, pe când satele mai apropiate, cum 
ar fi Nimigea Română, Buduș, care sunt situate pe 
căile de comunicaţii mai rudimentare, deşi la dis- 
tanță de aproximativ 30 km, nu au niciun repre- 
zentant în Leșu. 

Pe de altă parte, schimbul între sate este deter- 
minat şi de neam, Cu alte cuvinte, satele româneşti 
atrag cu deosebire populația română, Astfel se ex- 
plică, că satele săsești (Slátinita, Cepari, Dorolea), 
situate la 20 km de Leşu, nu sunt reprezentate în 
această comună, 

Direcţia acestei mişcări este determinată de 
cauze economice. Cu alte cuvinte, satul mai bogat 
primeşte mai multă populație dela satele vecine, 
dând acestora în schimb o proporţie mai redusă de 


emigraţi. Forţa de atracție este cu atât mai mare, 
cu cât localitatea este mai bogată, deci este direct 
proporţională cu sursele economice și naturale ale 
localităţii, 

Astfel satul Leşu, fiind mai bogat ca satele ve- 
cine, a început să atragă încă din jumătatea seco- 
lului trecut locuitorii acestor sate, Majoritatea ce- 
lor veniţi (în afară de cei care s'au căsătorit cu 
Leşeni), se angajau ca slugi la gospodari mai înstă- 
riţi, sau veneau ca lucrători la pădure şi apoi se 
cásátoreau cu fetele din Leşu, si se stabileau în co- 
muná, In 1935, din totalul imigranților, 10%0, (24 
persoane), au fost servitori angajaţi la gospodari 
mai bogaţi, 

Astfel creșterea populaţiei în satul Leșu (dela 
980 in 1869, la 1.699 în 1910), se datorestet, în afară 
de excedentul natural (care se cifrează la 455 su- 
flete în această perioadă) şi excedentului imigran- 
filor asupra emigranților (egal cu 244 suflete). 


In concluzie, din cele de mai sus, reiese cá Le- 
sul, are o optime din populaţie născută in alte lo- 
calităţi, si că majoritatea acestei populații imigrate 
a venit din satele vecine, căsătorindu-se cu Leseni. 

Deși datele utilizate se referă numai la un sin- 
gur sat, concluzia la care am ajuns poate fi gene 
ralizată pentru toată regiunea ce-l inconjurá, In- 
tr'adevăr, rezultatele recensământului general al 
populaţiei pentru întreaga plasă Rodna, nu diferă 
mult de cele pe care le-am obținut din prelucra- 
rea materialului pentru acest sat, Situaţia nu este 
însă aceeaşi în toate regiunile țării. Tragem ná- 
dejde să putem reveni asupra acestei probleme 
îndată după publicarea datelor recensământului ge- 
când va putea fi abordată si 
între provincii. 


neral al populaţiei, 
problema schimbului de populaţie 


Ing. I MEASNICOV 


DISTRIBUTIA GRUPELOR SANGUINE LA POPULATIA 
COMUNEI SANT-NÁSÁUD 


Determinarea grupelor sanguine se execută prin 
reacţia de izo-hemaglutinare, Această reacţie con- 
sistă din aglomerarea globulelor roşii a unei per- 
soane cu serul sangvin recoltat dela o alta de ace- 
eagi specie, cu a grupă sangvină diferită. Cu aju- 
torul altor două seruri recoltate separat, într'o 
fiolă dela o persoană cu grupa sangvină A sau 


grupa II, si într'altă fiolă, dela o persoană cu grupa 
sangvină B sau a III, determinăm grupa sangvină 
a oricărui individ. Serul dela persoana întâi îl nu- 
mim B, iar pe cel dela a doua îl numim A. Apro- 
viziona(i cu aceste două seruri, numite teste exe- 
cutăm analizele și în masă. Indivizii cu globulele 
roşii care se aglomerează cu A fac parte dia 


245 


grupa sangvină numită A sau europeană fiindcă 
se întâlnesc într'o proporție mai mare le popoa- 
rele din Nord-Vestul Europei. Persoanele a căror 
hematii aglomerează cu serul B, formează grupa 
sangvină B sau asiatică, deoarece are o proporţie 
mai urcată la neamurile din Sud-Estul Asiei. Pe 
lângă aceste două grupe sangvine mai întâlnim 
încă două. Una care este amestecul dintre gru- 
pele A si B şi pe care o numim AB. Hematiile dela 
indivizii acestei grupe aflomereazá atât cu serul 
dela grupa A cât şi cu cel dela grupa B. A patra 
grupă, numită O, este caracterizată prin aceea, că 
hematiile recoltate dela persoanele care o compun, 
nu se aglomerează cu nici unul dintre cele două 
seruri. Această grupă este produsul combinației 
tipurilor recesive non-A (Aa) si non-B (Bb) con- 
form legii eredității stabilită de Mendel. 

Ori care persoană examinată trebue să aibe una 
din aceste 4 grupe: AB, A, B, sau O. 

Pe baza proporţiilor la 100 a acestor patru 
grupe, obţinute la un număr de locuitori de cel 
puţin 500, L. şi H. Hirszfeld, a calculat „Indicele 


CNN n A + AB 
biochimic de rasă”: I= 5 F AB 


Deoarece formula aceasta nu ţine seamă de 
genă, adică de unitatea ereditară transmisă din 
generație în generaţie, Wellisch, dela Viena in 
1928, a piopus un alt indice numit ,Blutartlicher 
Geneindex" sau indicele sangvin specific de genă. 


Astfel pe baza combinárilor posibile dintre cele 
patru fenotipuri ale grupelor sangvine O, A, B, 
si AB şi pe distribuţia grupelor sangvine din 
punct de vedere fenotipic, conform legii lui Men- 
del, ca și 9: 3: 3: 1, F. Berstein, încă în 1924, a 
propus metode noi de exprimare a rezultatelor. 
Acestea sunt valorile p, q, şi r, calculate pe baza 
dihibridárii proprietăţilor dominante A si B. 

Formulele folosite pentru calcularea valorilor p, 
q, si r, sunt cele date de W/ellisch, in 1928: 

p- 1 qo—r + VOTR - VOXBi q z (10—r-F VOXB 

— VOA; r= Vo 

Proprietăţile p, g şi r, au valori cu totul opuse 
la neamurile din Nord-Vestul Europei faţă de cele 
din Extremul-Orient si Indii, iar la neamurile din- 
tre aceste două extreme, in regiunile in care și-au 
păstrat un anumit grad de omogenitate, au valori 
specifice. 

Calculate aceste valori, la Români, din propor- 
tiile la 100 originale, a celor trei grupe sanguine, 
din totalul reacţiilor de izo-hemaglutinare execu- 
tate (proporţia grupei A B, nu intră în calcul, de- 
oarece existența gameţilor A B, nu este admisă, 
Wellisch), în regiuni diferite, dar pe care istoria 
le recunoaşte din timpurile cele mai îndepărtate 
ca româneşti, S. Manuilă, M. N. Dumitrescu, P. 
Râmneanţu și alţii au obținut rezultate care se su- 
prapun. Dăm două exemple în tabloul I. 


TABLOUL I 


CERCETĂTORII 
(1) 


—M————— 


Manuillá,S.). .. .... nn Români 
Râmneanţu, P.7)... cc... ... Români 
Viola, D.)........ rr t n | Italieni 
Râmneanţu, P.2....... lene Sasi 
Manullà, S... ...... 2n Sasi 


Leseringhaus 3) 


Neamuri 


(2) 


Germani, Essen 


N-rul per- 


soanelor p | q r 

(3) (4) (5) (6) 
1.521 29.8 123 58.1 
5.086 314 130 556 
2.000 46.0 11.6 36.7 
686 33.6 7.1 58.6 
301 32.5 83 57.9 
2.000 29.4 85 61.7 


Spre a avea la îndemână datele trebuincioase la interpretarea rezultatelor obţinute la Sant, am [redat in tabela de 


mai sus şi proporţii obţinute la Italieni, Saşi şi Germani. 


Formulele folosite pentru calcularea valorilor p, q şi r sunt cele date de Wellisch3), in 1928: 


In regiunile, in care a avut loc amestec intens 
de neamuri sau chiar colonizări în masă, găsim 
modificate proporțiile grupelor sanguine în spre 
proprietăţile neamului care a contribuit cu mai 
mult sânge. 

lată câteva exemple dela noi. 

a) In judeţele Ciuc, Odorhei şi Trei-Scaune, Să- 
cuii veniți fntr'un număr restrâns şi-au pierdut 


1) Manuilă, S.: C. R. Soc. Biol. t. 90, p. 1.071, 1924. 


aproape complet in cele mai multe comune pro- 
prietátile sanguine caracteristice locului lor de 
origine, din Asia, însuşindu-și proprietăţile masei 
compacte de Români autohtoni. 

De altă parte, în unele comune din jurul oraşu- 
lui Odorhei si din jud. Mureş, in care probabil, 
că Săcuii au venit într'un număr mai mare, au in- 
fluentat considerabil proporţiile grupelor sanguine 


2, Râmneanţu, P.: Bul, Eug. şi Biopolitic, vol. VI, p. 36—66, 1935. 
3) Stef;an, P.: Handbuch der Blutgruppenkunde. Miinchan, |. F. Lehman's Verlag, 1932. 


246 


ale Românilor, încât astăzi le găsim pe acestea in- 
termediare nouă şi Ungurilor, 

b) Coloniștii germani au în cele mai multe co- 
mune din Transilvania, în care ei nu s'au ameste- 
cat cu alte neamuri, toate proprietăţile sanguine 
absolut identice cu ale trunchiului Germanilor din 
care s'au desfăcut; 

c) In satul Runcu-Gorj, D. C. Georgescu *) a gä- 
sit o proporţie mai scăzută a proprietăţii „p“ sau 
europene şi una mai urcată pentru ,q" proprietate 
asiatică, decât cele obişnuit întâlnite la Români, 
In acest caz, ţinând seamă de proporția urcatá a 
populației cu pigmentaţia închisă a irisului, de 


statură ei mai redusă decât a Românilor în gene- 
ral şi de proporția mai urcată a persoanelor cu 
indicele cefalic brachicefal, decat media ţării, 
avem credinţa, cá proprietatea sanguină euro- 
peană a populaţiei, a fost redusă din cauza infil- 


trării de elemente orientale-indiene. 


Populaţia comunei Șanț, privită, în cadrele cer- 
cetării monografice a Institutului social, condus 
de d-l prof. D. Gusti, sub raportul grupelor san- 
guine, prezintă unele surprize destul de rari în 
Transilvania. 

Rezultatele pe care le-am obținut pe 704 per- 
soane, sunt următoarele: 


TABLOUL II 


NUMĂRUL PERSOANELOR EXAMINATE 
() 


Total 704... 3) i Adi e See bd Ey. arm ere Roe boe ES 
Bárbati-800 | 2. Queue e ess e E RS 
Femei. 944... 4 node i DE du RR aia a a RN 


Deosebirea, față de intervalul descris de valo- 
rile medii pe ţară, e clară, Românii din Sant au 
proprietatea europeană, adică ,p" în mai mare, 
iar proprietatea ,q'", cea asiatică in mai mică mă- 
sură. Infiltratia de elemente străine de neamul 
nostru, cu proprietăți sanguine din Vestul Euro- 
pei e fără îndoială, fapt care ne-a atras atenţia 
încă dela începutul cercetărilor noastre, Câţiva 
bătrâni din comună ne-au si lămurit, Ei consideră 
familiile Chisner, Suciu, Fabian, Sasu de origine 
săsească. De altă parte familia Grapini, care e 
destul de întinsă în comună, de origine italiană 
poate, după nume, s'ar putea să fi contribuit la 
fel, la urcarea proprietăţii europene a sângelui, 
deorece Italienii după cum ştim în multe regiuni 
au această proprietate simţitor mai urcată decât 
noi Românii. (Tranquiilli-Leali, Viola 5). 

Tinánd seamá si de rezultatele asupra compo- 
zifiei rasiale a populaţiei din Sant, publicate de 
Făcăoaru L, putem preciza chiar mai amănunțit 
originea infiltrárilor. Faptul, că populaţia din Sanf 
prezintă în general o proporție  urcatá de rasă 
mediterană si că la această urcare a contribuit 
mai mult sexul bărbătesc, nu credem să fie întâm- 
plător. Această asociaţie dintre compoziția san- 
guină, cea rasială şi proporția urcată a locuitori- 


Proporția genelor 


Grupele sangvine 


AB | A B o p q r 

(2) ( (4) (5) (6) (7) (8) 
m 64 60.2 84 25.0 42.3 131 50.0 
"I 6.7 59.7 1.2 26.4 41.7 6.9 51.4 
m 6.1 60.8 9.6 23.5 42.9 8.6 48.5 


lor cu irisul pigmentat (Făcăoaru), ne demons- 
trează, că îndeosebi rasa mediterană a contribuit 
la îndepărtarea populaţiei din Sant dela media 
generală a Românilor, 

Proprietăţile biochimice  moștenindu-se după 
legea mendeliană, nefiind influențate de ambianfá 
şi fiind permanente la aceeaşi persoană, consti- 
tuind deci, cei mai siguri factori în descrierea ori- 
ginei etnice a unei populaţii, credem că rezulta- 
tele noastre nu numai că vor fi confirmate de re- 
zultatele celorlalte cercetări executate în cadrul 
monografiei, dar vor fi chiar şi completate, Astfel 
sperăm că sinteza care se v aface la sfârşitul mo- 
nofrafiei va avea toate elementele ca să prezinte 
origina etnică a populaţiei din Sanţ în adevărata 
ei lumină, 

In rezumat: Populația comunei Sanf, are pro- 
porția proprietății sanguine europene mai urcată, 
iar pe cea asiatică mai scăzută, decât le au româ- 
nii in general. Infuziunea românilor cu sânge străin 
pare a se li produs prin câteva familii de Italieni, 
Sași şi póate' de Italieni, care astăzi sunt complet 
absorbite, ca limbă, tradiții şi port, de elementul 
românesc băștinaș. 


* Dr. PETRU RAMNEANTU 


43) Georgescu, D. C.: Schița antropologică a satului Runcu-Gorj. Sociologie românească, Nr. 5, 1936. 


5) Steffan, P.: Loc citat. 


247 


GRĂDINARII ROMÂNI DIN SLOBOZIA-CLINCENI 
(ILFOV) !) 


Grădinarii. 1) Numărul lor. Locuitorii comunei 
Slobozia-Clinceni, sunt în număr de 3.217; iar din- 
tre aceștia 58 gospodari, se ocupă cu meseria gră- 
dinăritului, 

2. Nafionalitatea lor. In prezent, cu meseria grá- 
năritului se ocupă numai Românii in această co- 
mună, Inainte vreme însă lucrurile nu s'au pe- 
trecut la fel, pentrucă aproape până la sfârșitul 
veacului trecut grădinăritul era meserie de Bulgari 
de peste Dunăre, veniți aici pentru acest lucru, 
Așa dar, aceia care au adus la Slobozia-Clinceni, 
pentru prima dată această meserie au fost Bul- 
garii, 

Aceşti Bulgari veneau in comună primăvara, 
odată cu inceperea muncilor grădinăriei, și plecau 
înapoi, in Bulgaria, toamna, dupăce-şi vindeau 
toate produsele, luând cu ei, banii agonisi(i în 
timpul verii, pentru ca primăvara următoare să re- 
vină, 

Unii dintre acești grădinari bulgari s'au stabi- 
lit în comună, cumpárándu-si pământ şi făcân- 
du-si gospodării. Trei bulgari de aceştia au rămas 
în sat, 

Grădinarii de azi din această comună sunt, 
după cum am spus mai sus, toţi de origine români 
şi au învăţat meseria dela grădinarii bulgari. Ro- 
mânii erau luaţi de grădinarii bulgari, ca oameni 
cu ziua, în schimbul unei plăți, pentru ca să mun- 
cească la grădini, 

Ei au învățat cu timpul meseria grădinăritului gi 
au început să-și facă singuri grădini de zarzavaturi, 

Bulgarii, văzând că nu mai este de câştigat din 
cauza serioasei concurenfe, pe care le-o făceau 
pe piaţă grădinarii români, au încetat unul câte 
unul să mai vie, așa că azi n'au rămas decât grá- 
dinarii români, 

Lucrul acesta s'a întâmplat către sfârșitul seco- 


lului al XIX-lea, 


Grădinăritul. 1) Suprafața cultivată. Suprafața 
moşiei comunei Slobozia-Clinceni, este de 2.353 ha, 
pământ arabil, pășune, grădini de zarzavaturi, vii 
şi păduri neexploatate. 

Din această suprafață; 116 ha, se întrebuinţează 
pentru cultura zarzavaturilor, 


Aceasta este situația actuală. In trecut se în- 
trebuinta mult mai puțin teren pentru grădinărit, 
Cauza pentru care cred, că s'au înmulţit terenu- 
rile pentru grádinárit, este cererea simțitoare a 
Bucureştiului, odată, cu creşterea populaţiei sale, 

2. Așezarea grădinilor. Aceste 116 ha. de pământ, 
întrebuințat pentru grădinărit sunt aşezate pe par- 
tea dreaptă a râului. Răstoaca, (Sabar), satul fiind 
aşezat pe stânga râului, 

Trebue să menționez, că pe această suprafaţă 
se cultivă numai zarzavaturile care trebuesc udate 
cu apă, pentru a creşte, şi cá mai există în această 
comună încă 100 ha de grădini în fiecare an, pe 
care se cultivă zarzavaturi care n'au nevoie să 
fie udate cu apă pentru a creşte, Zarzavaturi de 
felul acesta sunt: morcovul, păstrânacul, pătrun- 
jelul, ceapa, usturoiul, varza, etc, 

Aceste terenuri sunt situate unele pe deal" 
(pământ arabil între Sabar şi Ciorogârla, numit de 
localnici, deal), iar o altă parte, situate în lunca 
Argeş-Sabar, f 

3, Pricina acestei așezări, Grădinele pentru cul- 
tura zarzavaturilor, am spus că sunt aşezate pe 
partea dreaptă a Sabarului. 

Cauza pentru care ele se înșiră dealungul aces- 
tui râu, este apropierea apei. Terenul este ses, 
iar malul Sabarului are numai 1 m, 50 cm înăl- 
fime, aşa cá apa care este din abundență, prin 
ajutorul roatelor, cu cupe, învârtite de cai, poate 
îi scoasă cu uşurinţă din rău, și îndreptată prin 
canale făcute din pământ, în toată grădina, pen- 
tru ca zarzavaturile să fie udate, 

Aşa dar, cauza primă în răspândirea grădinări- 
tului, rămâne prezența apei. 

Celelalte terenuri, liind cultivate cu  zarzava- 
turi care n'au nevoie de apă, sunt răspândite în 
mod risipit pe toată suprafața moşiei comunei. 
Fiecare locuitor îşi cultivă zarzavaturi, fie pentru 
casă, fie pentru vânzare, acolo unde are pământ 
mai bun pentru acest lucru, 

4. Zarzavaturile cultivate. Grădinarii cultivă: ar- 
deii, roşiile, morcovii, păstrânacul, pátrunjelul, 
ceapă, usturoiul, conopida, varza, vinetele, spa- 
ranghelul, iar unii dintre ei chiar şi flori. 


Aproape toate aceste zarzavaturi au nevoie 


1) Din cercetările Seminarului de Tehnică a Monografiei Sociologic de sub conducerea d-lul H. H. Stahl, Cercetarea 


a fost întreprinsă în 1936. 


248 


pentru creștere de apă. Și pentrucă apa din ploaie 
nu este suficientă, sunt udate cu apă din râul 
Sabar. Aceasta este după cum am spus mai sus, 
şi cauza pentru care, terenurile sunt așezate, dea- 
lungul Sabarului. Zarzavaturile sunt udate a- 
proape în fiecare zi, mai ales în timp de secetă, 
dimineața sau seara. 

Sunt însă zarzavaturi care sunt cultivate de grá- 
dinari, cu o deosebită atenţie, ca ardeiul şi vine- 
tele, care aduc adesea, venituri destul de fru- 
moase, în timpul verii. Toamna însă, banii cei mai 
mulți ii agonisesc, prin vânzarea cepei, verzei si 
a plătlăgelelor tomnatece, apoi pe morcovi, pă- 
trunjel şi pástárnac. . 

Acestea sunt zarzavaturile care se cultivá pe o 
scară mai întinsă aici. 

5. Muncile de peste an ale grădinăritului. Mese- 
ria aceasta a grădinăritului cere o muncă destul 
de mare din partea acelora care se îndeletnicesc 
cu ea, încât grădinarii nu sunt aproape de loc li- 
beri tot timpul anului, în comparație cu aceia 
care se ocupă cu agricultura care muncesc numai 
primăvara, vara și toamna, iarna fiind cu totul 
liberi, 

Să vedem acum cam ce munci fac srădinarii în 
fiecare anotimp. 

larna îi vezi pe acești grădinari, cáránd bálegar 
pe locul care-l vor folosi acel an pentru grădină- 
rie, asta pentru ca pământul să nu sărăcească în 
substanțe nutritive. Tot iarna rădinarii își repară 
geamurile necesare și-și mai fac altele noi, dacă 
ei cred că au să aibă nevoie de mai multe în pri- 
măvara următoare, 

Odată cu venirea primăverii începe adevărata 
muncă a grădinăritului. Indată după ce timpul a 
început să se încălzească si s'a luat zăpada, gră- 
dinarii îşi fac răsălnițele, adică seamănă sămânţa 
diferitelor zarzavaturi, ca ardeiul, vinetele sí altele 
care au nevoie de această muncă. 

Dacă se întâmplă, ca după ce seminţele au fost 
semănate la geamuri, să scadă temperatura, se- 
minfele sunt protejate de aceste geamuri, 

La adăpostul lor, plantele se desvoltă destul 
de bine, pentrucă se bucură din abundență de 
cele trei condițiuni prime de care au nevoie, căl- 
dură, lumină și umiditate, 

Căldură au destul de multă, deoarece fiecare 
geam este înconjurat cu un strat de bălegar, pen- 
tru acest scop. Umiditate au de asemenea, iar lu- 
mina o au dela soare, care trece prin sticla aces- 
tor geamuri, ajungând la plăpândele plante. 

Odată cu sfârşitul primăverii si începutul verii, 


grădinarii se apucă să presădească tinerele plante 
crescute la geamuri. 

Firele de zarzavaturi sunt presădite pe brazde, 
care sunt prevăzute fiecare cu câte un canal, care 
se ramifică din canalul cel mare, pe unde vine 
apa, scoasă din râu, prin ajutorul roţilor cu cupe 
şi învârtite de cai. 

Intreaga regiune, care servește pentru frádi- 
nărit, este o rețea nesfârșită de canale și cáná- 
lage pe care se scurge apa necesară udatului, 

Pe marginea acestor canale se sădesc flori di- 
ferite, încât vara, mergând printr'o grădină de 
zarzavaturi, îți face impresia cá esti intr'o gră- 
dină de flori. 

După răsădirea zarzavaturilor începe munca 
destul de grea și de monotonă a udatului. In fie- 
care zi, mai ales pe timp de secetă, zarzavaturile 
trebuesc udate, pentrucă altfel nu cresc. 

De dimineaţă începe să se audă scárfáitul roa- 
telor învârtite de un cal, dar de cele mai multe ori 
de doi, cu care se scoate apa din râu. Dimi- 
neafa udatul ţine dela 5 până pe la ora 9 când 
căldura se accentuează, pentru ca să se reinceapá 
pe la orele 5—6 după amiază și să țină până la 
8—9 seara. 

Când căldurile, în timpul verii sunt prea mari, 
se udă în timpul nopții, pentrucă dacă s'ar uda 
ziua, ar fi prinse de căldura cea mare de peste zi 
și s'ar veşteji şi usca. De multe ori se întâmplă că 
grădinarii nu dau atenţie, și-și distrug, câte o 
parte din grădină, 

Alte munci la fel monotone ale grădinarilor în 
timpul verii, sunt: plivitul si săpăligitul brazdelor. 
Plivitul consistă în scoaterea tuturor buruenilor 
care ar încerca să crească alături de zarzavaturi, 
pentru ca să nu împiedice desvoltarea acestora, 
iar săpălăgitul constă în afânarea pământului braz- 
delor, care s'ar întări din cauza udatului. Această 
muncă se face cu ajutorul săpăligei. 

Către jumătatea verii, grădinarii își impart 
munca; unii din ei, mai ales bărbaţii, culeg zarza- 
vaturile, ceapa verde, ardeii, roșii, vinete, agezán- 
du-le în câte o brişcă, cu care pleacă dimineața 
următoare spre Bucureşti, unde aceste zarzavaturi 
sunt vândute, pe când ceilalți membri ai familiei 
femeile şi copiii, se ocupă cu muncile celelalte din 
grădină, tot timpul zilei. 

Toamna însă este anotimpul când grădinarii de 
aici, câştigă cele mai multe parale, provenite din 
vânzarea zarzavaturilor care, se conservă pentru 
iarnă: morcovi, varză, ceapă, cartofi, pătrunjel, 
etc, 


949 


Bărbaţii, care merg cu zarzavaturile la Bucu- 
resti pentru vânzare, după masă se reintorc la 
grădini, unde încep să-şi culeagă din nou marfă, 
pe care o așează în brișci, pentru ca a doua zi de 
dimineaţă, să reia drumul spre Bucureşti. 

Până la Sft, Dumitru, grădinarii își „lichidează”, 
cum spun ei, grădinăria pe anul în curs, 

Până la această dată, și-au strâns banii nece- 
sari pentru ei, și pentru plata ratei a doua a pă- 
mântului folosit pentru grădină pe un an, fiind pă- 
mântul acesta bun pentru grădinărie, nu aparține 
grădinarilor, ci unuia dintre cei doi proprietari 
de moșii din această comună: d-nii D, M. Popescu 
si D. M. Bragadiru, 

In genere, cam acestea sunt principalele munci 
pe care le efectuează grădinarii în cursul unui an, 

6. Locul de desfacere, Grădinarii de aici, își des- 
fac toate produsele lor, numai în Bucureşti, 

Când zarzavaturile sunt din abundență către 
sfârşitul verii, le duc direct în piaţa de zarzava- 
turi a Capitalei, 

Când verdeţurile sunt mai rare, și deci mai 
căutate, ei și-le vând pe străzile orașului, agoni- 
sind în felul acesta, un câştig îndoit, 

Mulţi dintre $rádinarii din această comună îşi 
închiriază câte o prăvălie în piața de zarzavaturi 
a Capitalei, pentru ca să-şi distribue produsele 
grădinii proprii, şi totodată pe ale altor grădinari, 

Toamna însă, când grădinarii de aici, au termi- 
nat unele produse, şi care au nevoie de câte o 
comandă făcută la vreo şcoală (internat), merg în 
com, Bolentinul din Vale, şi-și procură de acolo 
zarzavaturile de care au nevoie, pentruca să ducă 
în București, comanda completă, 

In alte părți, nu se distribue, mărfurile, 

17, Rentabilitatea, Profitul care-l au grădinarii, 
de pe urma acestei ocupaţii, depinde de intinde- 
rea terenurilor pe care le cultivă fiecare si de can- 
titatea şi calitatea mărfurilor, 

După spusele grădinarilor, un ha. de zarzava- 
turi, produce în medie anual 25—30 mii lei, 

Răul cel mare constă în faptul că acești gră- 
dinari n'au pământ propriu bun pentru grădinărie, 
ci sunt nevoiţi să-l arendeze cu 6—7,000 lei ha, 
dela unul dintre tei doi proprietari de mai sus, 

Când zarzavaturile au fost vândute cu pref bun, 
le poate rămân grădinarilor, până la 20,000 lei 
la ha, dar lucrurile se întâmplă și invers, fiindcă 
sunt ani când grădinarii nu scot nici cheltuielile, 
lucru care-i face, ca anul următor să iea mai pu- 
tin pământ dela proprietar, de frică să nu le mai 


950 


meargă şi de astă dată tot aşa de prost, ca anul 
trecut, 

Pentru anul trecut grădinarii mi-au spus cá au 
realizat un frumos câştig, mai ales de pe urma ce- 
pei şi a pătlăgelelor vinete si roșii, care au fost 
vândute cu pref destul de bun, 

Pământul luat în arendă dela cei doi proprie- 
tari, este plătit în două rate, una toamna, $i alta 
în timpul verii, 

Ca încheiere a acestui capitol, trebue să men- 
tionez că aceia din grădinari care au ştiut să 
strângă ban pe ban, şi-au făcut aici în comună, 
gospodării, pot spune model, spre deosebire de 
cealaltă parte a grădinarilor, care-și cheltuiesc 
tot ce agonisesc pe nimicuri, și care nu se aleg 
decât cu munca grea , 


Grădinăritul a luat naștere în această comună, 
de pe la jumătatea secolului trecut, Pe măsură ce 
timpul a trecut, meseria s'a răspândit fot mai mult, 

Cauzele pentru care grădinăritul aici, a luat un 
aşa de mare avânt, sunt, pe de o parte cererea 
din ce în ce mai mare a Bucureştiului, iar, pe de 
altă parte, este existenţa terenurilor foarte bune 
pentru această meserie, Dintr'un început, după 
cum am spus mai sus, numai Bulgarii veniți de 
peste Dunăre, se ocupau cu grădinăritul, pe când 
azi, numai Românii, care au învățat meseria dela 
Bulgari, 

Grădinăritul în această comună, după toate pro- 
babilităţile, va avea un frumos viitor, din cauza 
cererii Capitalei, care crește pe fiecare an, 

Peste câţiva ani, cred că are să ajungă timpul 
când nu numai malul drept al Sabarului, să fie 
ocupat cu grădini de zarzavaturi, dar chiar toată 
lunca Argeș-Sabar, 

Lucrul acesta se poate vedea chiar azi, când 
7 grădinari din comună au grădini de zarzava- 
turi în lunca Arges-Sabar, la distanţă de 3 km, de 
Sabar, unde apa necesară udatului, este scoasă 
din fântâni mari de formă dreptunghiulară, tot 
prin ajutorul roatelor cu găleți, 

Incepând cu anul 1930, când s'a făcut prima 
grădină de acest fel, în fiecare an se adaugă câte 
una sau două, 

Așa dar, pot spune ca încheiere, dacă va urma 
înființarea de grădini de zarzavaturi în lunca Ar- 
geş-Sabar, aşa după cum s'au început, această 
luncă va fi transformată toată într'o grădină, 


I. RĂDULESCU 


„OLTENII“ DELA BĂLCEȘTI-VÂLCEA” 


Cu foarte mare greutate am putut stabili numá- 
rul precupetilor ambulanți din Bălceşti-Vâlcea, si 
nici acum nu cred să-l dau exact, În acest sat şi 
in cătunele sale, trăiesc precupeţi, care nu se mai 
duc la oraș, trăiesc precupeţi care sunt acum la 
oraş, trăiesc precupeţi care sunt acum la ţară si 
se vor duce la oraş. După multe cercetări am 
ajuns la concluzia că numărul celor ce au fost 
ce sunt şi se vor duce la oraș, ca „olteni“, se ri- 
dică la 300 de capete, adică 7 la sută din po- 
pulafia totală, Cum în numărul total al populaţiei 
intră şi negustorii, care sunt foarte numeroși, Bál- 
ceștii fiind un târguşor, procentul de ţărani pre- 
cupeţi e mult mai ridicat. 

Voiu trage concluziile asupra diferitelor puncte 
din planul lucrării, după ce voiu da răspunsurile 
precupefilor, sau ale celor de acasă, în lipsa lor, 
așa cum mi s'au dat, 


Savu Cinchiţă (etatea 20 de ani). Pleacă la Bucu- 
resti, ca precupeţ de peste, în piața Banu Manta. 
Porneşte singur, cu un capital de 2.000—2.500 lei. 
Până acum plecau cu mașinile de cursă; dela des- 
fiinţarea acestora, pleacă cu trenul, La Bucureşti, 
trăieşte şi mai bine si mai rău, după cum e timpul; 
se culcă mai mulți într'o cameră. E sănătos, Ştie 
carte, dar citește numai când are nevoie. A plecat 
din motive economice, îi trebuiau bani de casă, 
Scrie mamei sale odată pe lună. Când e la ţară, 
ii place mai mult să șeadă acasă. Pleacă regulat 
primăvara și vine toamna. Când a plecat prima 
oară avea 11 ani. Atunci l-a dat mama lui cu 
contract, Prima oară a câștigat într'o vară 1.500 
lei, al doilea an 2,000, apoi 3.000, apoi 4.000, apoi 
5.000; acum merge mai prost: nu câștigă mai 
mult de 3.000 lei, pe vară. Se va duce la oraş 
până la 40 ani, i-ar place mai mult la ţară, dar 
sapa nu-i mai place, 


Savu Cinchiţă mai are un frate la oras Nicolae 
Cinchiță, de 19 ani, care duce aceeași vieafá ca 
si el, dar care câștigă până la 7.000 lei pe an, 
căci stă și iarna şi vara, 

Mai are un alt frate Dumitru, de 30 ani. Acesta 
s'a însurat la București cu o orășeancă, lucrează 
la căile ferate și nu mai dá pe la ţară, 


Marița lui Dorobanțu (crede că e de 60 de ani, 
dar nu e sigură). A avut 3 copii, toţi s'au dus la 
Bucureşti. Cel mai mare lie, s'a dus la București 
dela etatea de 12 ani până la 28 de ani, în toate 


verile, afară de timpul când a făcut armata, 
Când era mic se ducea cu contract; dela 18 
ani încolo s'a dus pe socoteala lui, Şi-a făcut 
casă, s'a însurat, acum stă la ţară, Ionel a plecat 
la București, la 11 ani, după ce a făcut 3 clase 
primare, L-a dat tot cu contract; dela 18 ani în 
sus, s'a dus pe socoteala lui. Acum are 24 ani; 
şi-a făcut casă, s'a însurat, dar tot se duce la 
Bucureşti; pleacă după Paşte si vine la Sfântul 
Dumitru, Când e la București, scrie nevesti la 
o lună, la două, iar când vine îi aduce rochie, 
basma, ulei și peşte. 

Gheorghe a plecat la Bucureşti tot la 11 ani, 
a plecat cu contract, s'a dus vre-o 3 ani, apoi 
într'o iarnă a murit de tifos în spital la Bălcești, 

Toţi trei au plecat la oraș de sărăcie, Când vin 
înapoi nu le mai e drag de sapă. Toţi au vândut 
la Bucureşti zarzavat, 


Ionel Dănoiu, (18 ani). Pleacă la București. E 
cismar de meserie, dar îi convine mai bine la Bu- 
cureşti, unde e încasator la autobuzele Nr, 3. A 
fost incasator pe linia Bălceşti-București, când 
însă n'a mai fost permisă și-a găsit loc la auto- 
buze, La Bucureşti trăiește mai bine ca la ţară, 
mănâncă la restaurant. 

Are 5 clase primare; îi place să citească ro- 
mane din colecția celor 15 lei. A plecat pentrucă 
cismăria îl plictisea; lucra la ţară la un meșter, 
în satul Bălcești. Are și 6 pogoane de pământ la 
ţară, dar nu stie să muncească pământul. Mamei 
şi tatălui le scrie rar; a venit de Crăciun în con- 
cediu, și crede că până la anul, la Crăciun, nu mai 
vine, E la Bucureşti de 2 ani (din 1934). Înten- 
fioneazá să se stabilească la Bucureşti, Câştigă 
1.600 lei pe lună şi e foarte mulţumit. 


Gicu Sdem, (35 ani). A fost la București 5 ani. 
A plecat și el fiindcă toţi plecau, ca să facă nis- 
caiva parale, A plecat cu mașina de curse și tot 
cu mașina făcea toate drumurile. La oraş vindea 
cărbuni. Trăia rău, că punea bine banii. Are nu- 
mai o clasă primară. E sănătos, Scria nevestii lui 
des, la 2—3 săptămâni, A plecat prima oară în 
1927, ultima oară în 1932, Pleca vara, de după 
Paște până la Sfântul Dumitru. A câştigat în 5 
ani vreo 10.000 lai; Acum nu se mai duce: e mai 
bine acasă, 


Ion Dănoiu, (36 ani). Pleacă la Bucureşti, vinde 
zarzavat si peşte, Până la oraş mergea cu maşina 
de curse când era, acum cu ,trinul", până la tren 
cu mașina, La oraș se culcă cum pot, câte 15 în- 
tr'o odae; vara se mai culcă și in gopru. Nu știe 


*) Din cercetările Seminarului de Monografie Sociologică, de sub conducerea d-lui H. H. Stahl. Cercetarea'a fost 


întreprinsă in vacanţa de Crăciun 1935 36. 


251 


carte. E sănătos. A plecat pentru că așa a vrut 
tatăl sáu, L-a dat cu contract, când era de 12 
ani, lui Mihu Călărașu, în anul celălalt a plecat 
singur cu 30 lei capital. Pleacă la Rusalii și vine 
după Siântul Dumitru, Prima oară când a fost 
cu contract a câștigat 200 lei pe vară, pe soco- 
teala lui câştigă mai bine. De când s'au scumpit 
banii, câştigă 2,000, 3.000, 4.000 lei, pe vară, Ul- 
tima oară a fost in 1933, Ii place mult la ţară, 
unde are gospodărie, boi, car, dar cu sapa nu-i 
place să dea. Când venea acasă aducea uleiu, 
peşte, bumbac, 


Ilie Văduva, (25 ani). Pleacă la Bucureşti, vin- 
dea zarzavat, A plecat aga de capul lui, Până la 
Bucureşti se ducea cu mașina de curse, La Bucu- 
regti trăia ca ceilalţi: se culcau 6—7 într'o odae, 
Când avea bani, mânca o ciorbă, o tocaná, Are 
2 clase primare, E sănătos, A plecat de dras, să 
vadă ce e vieafa de oraş. Scria părinţilor rar. 
Pleca primăvara şi venea toamna, aducea peste, 
uleiu, bani. N'a mai fost la oras. De când a făcut 
armata, nu se mai duce, Cu banii ce i-a câștigat 
la București şi-a făcut casă, Are 2 pogoane de pă- 
mânt, Ii place munca câmpului, 


Miriţă Aurel Dănoiu, (26 ani). Pleacă la Bu- 
cureşti, Nu a vândut întotdeauna aceeaşi marfă. 
Prima oară a plecat la 10 ani. L-a dat tatăl lui 
cu contract, unui stăpân, ce-l punea să vândă co- 
vrigi, La oras s'a dus cu mașina şi cu trenul, cum 
a putut, Trăia mai prost, când era mic; acum s'a 
învăţat si știe să trăiască bine. La 22 ani s'a în- 
surat; îi scrie nevestii cam la o lună, Când e la 
Bucureşti, nu-i e dor de ea, nici de copil; când 
vine le aduce uleiu, peste, stambă, Pleacă primă- 
vara şi vine toamna, Ştie 4 clase primare, îi place 
să citească, Iarna ceie cărți pe la copiii de cla- 
sele primare şi citește, se plictiseşte, îi e dor de 
oras, Câştigul a variat, La oraș la stăpân câştiga 
1.000 lei pe an şi un rând de haine; aceasta a 
durat 3 ani, Pe urmă, a vândut zarzavat pe soco- 
teala lui; câştiga 2.000, 3,000, 4.000 lei pe vară, 
după cum era timpul, Nu mai poate da cu sapa. 
Munceste nevasta iar el face munca în bani. 


Gheorghe Dănoiu, (24 ani). Se duce la Bucu- 
resti vara, dela Paşte la Sfântul Dumitru, Prima 
oară când a plecat, avea 12 ani. L-a dat tatăl sáu 
cu contract, Vindea covrigi, La 15 ani, a început 
să vândă zarzavat pe socoteala lui. Drumul la 
oraş îl face cu trenul şi cu maşina, cum poate, 
La oraş trăieşte cu mulţi într'o odae, mănâncă, 
si la restaurant, dar şi la odae; fac mămăligă, 
frig peşte, Are 3 clase primare, e sănătos, A ple- 
cat, că părinţii lui erau săraci, De când s'a în- 
surat, pleacă că „trebue de ale cágii", Scrie ne- 
vestii la o lună, odată, La Bucureşti stă tot cu 
de-ai lor. Câştigă 2.000—3.000 lei pe vară. Din 
banii strânşi şi-a făcut casă. Nu-i place să plece, 
dar n'are încotro, 


252 


Costică Hornoiu, (26 ani). A plecat la Bucu- 
resti de cánd are 11 ani. A fost la stápán, dar 
fără contract, Mama lui e văduvă, săracă. A ple- 
cat cu mai mulți odată, cu mașina, La oraș, íi 
place traiul mai bine ca la ţară, Nu știe carte, 
E sănătos, Nu a plecat de un an, căci a avut co- 
pil mic şi nu poate lăsa nevasta singură, Vara 
aceasta intenţionează să se ducă, câștigă 2,000— 
3,000 lei, pe care vine şi-i mănâncă iarna acasă, 
Vinde la oras zarzavat, pe socoteala lui, Nu-i 
place sapa şi nici munca câmpului, nici nu are 
decât o jumătate pogon de pământ, Ar vrea să se 
mute la oraș, 


Dinu Piscanu, (30 ani). A fost la Brăila de 
copil mic, cu contract, Și de capul lui a fost vreo 
10 ani, Nu ştie carte, E sănătos, Și-a făcut casă, 
are car cu boi; nu vrea să mai audă de oraș, La 
Brăila vindea zarzavat, 


Ilie Stăncescu, (33 ani). Se duce la Bucureşti, 
Se duce cu trenul de când nu mai e cursă, până 
la tren cu maşina. La oraş, plăteşte 50 lei chirie 
pe lună la cameră; şed 8 într'o cameră, Are cinci 
clase primare, La oraş, vinde cărbuni, E sănătos, 
A plecat fiindcă nu avea casă, A plecat şi el cu 
alţii, prima oară la 22 ani, După ce și-a făcut 
casa, s'a însurat, Are o fetiță, Scrie acasă şi, 
când vine, aduce nevesti stambă de capot, crâpe 
de chine pentru rochie, şoşoni, broboadă, zahăr, 
orez, La oraş vinde cărbuni, umblă cu camionul, 
Pleacă la București în Ianuarie şi vine vara acasă, 
Intenţionează să se mai ducă la Bucureşti 2—3 
ani, ca să-și mai cumpere un pogon de pământ si 
apoi se va stabili definitiv la Bălcești, 

Dumitru Preda, (40 ani). Pleacă la Bucureşti 
de când e de 14 ani. Asa s'a obișnuit, In afară de 
timpul războiului si armata din 1916—1921, când 
n'a fost la Bucuresti, tot restul vremii a fost pre- 
cupeț ambulant de cărbuni, Drumul la oraș il 
face cu maşina, că e mai ieftin, Prima oară a 
lucrat cu fratele lui, care e stabilit în Bucureşti; 
apoi a lucrat pe cont propriu. La oraș trăiesc mai 
mulți intr'o odae, mănâncă câte o ciorbă, pàne. 
Are 5 clase primare, îi place să citească câte un 
ziar: „Universul“, ,Dimineata", Pleacă la oraş în 
Martie, vine prin Iulie; pleacă iar la Vinerea 
Mare şi vine de Crăciun, 

Câştigul său net e cam 500 lei pe lună, în afară 
de întreţinere, Scrie  nevestii la o lună, aduce 
acasă zahăr, uleiu, rochie de crépe de chine. Are 
casă frumuşică, Pleacă de nevoie, căci nu are cu 
ce trăi, 


Bunea Dragomir, (35 ani). A fost la Brăila. Nu 
se mai duce, Nu s'a ales cu nimic: e betiv. (Infor- 
maţii date de mama sa). 


Dumitru Dragomir, (23 ani), Pleacă la Bucu- 
resti, unde vinde peşte, Pleacă cu maşina si cu 
trenul, cum se întâmplă, La Bucureşti trăiește 


bine, la odae cu jupânul şi cu încă 2 inşi, îşi gá- 
tesc ei însuşi. Are 4 clase primare. E sănătos, A 
plecat la Bucureşti pentrucă meseria de cojocar, 
pe care o avea, nu-i plăcea, era murdară, Scrie 
soţiei lui la 2 săptămâni, întreabă şi de părinţi în 
scrisoare, Când vine acasă aduce zahăr, bom- 
boane, ceai, crâpe de chine, crâpe satin, stambă, 
Tot anul e plecat la Bucureşti, vine acasă de Cră- 
ciun, de Paşte şi de Sfântul Ilie, Câştigă între 
500-—1,000 lei, pe lună, li place în sat, dar pleacă 
de nevoie, 


Dumitru Stăncescu, (28 ani), Pleacă la Bucu- 
regti, unde vinde iaurt și fructe, Pleacă singur, cu 
maşina şi cu trenul, La Bucureşti, trăieşte cu 3 
intro cameră; plătesc câte 100 lei pe lună. Are 
2 clase primare şi i-ar place să citească, Când îi 
cade o carte în mână şi are timp, citeşte, E sănă- 
tos, Pleacă, că-i trebuesc bani. E cizmar de me- 
serie; dar i s'a părut că nu câştigă destul şi a 
plecat și el cu ceilalţi, Pleacă vara dela 1 Mai 
şi vine acasă de Crăciun, Când e la Bucureşti, 
scrie nevestii la o lună, când vine aduce stambă 
de capot, crâpe de chine de rochie, orez, fidea, 
zahăr, bumbac, Când e acasă se ocupă de ară- 
tură, A plecat prima oară la 23 ani, şi de atunci 
pleacă în toţi anii, şi-a făcut casă; acum ar vrea 
să-și cumpere pământ, cá nu are decât !4 pogon. 
Câştigă 1.000—2.000 lei pe lună. (Mi sa părut 
foarte puţin sincer), Are un frate ce s'a stabilit 
la Bucureşti, a luat o nevastă cu o casă bună şi 
face iaurt, 


Ilie Stănculescu, (26 ani). Pleacă la Brăila, 
unde vinde iaurt, Șade acolo tot anul, A venit 
de Crăciun. Pleacă cu trenul şi cu maşina, Pleacă 
cu alţi băieţi la același stăpân. Acolo trăiesc mai 
mulţi intro cameră, mănâncă şi în oraş şi la 
odae, Are 4 clase primare, îi plac romanele, ce 
se vând cu fascicula, E aproape sănătos, A ple- 
cat că-i place luxul, îi place să se poarte, N'are 
economii, nu şi-a făcut casă, dar nimeni nu vine 
îmbrăcat ca el, Are 3 dinţi sănătoşi îmbrăcaţi cu 
aur, Scrie rar acasă la părinţi, la 3—4 luni odată, 
Când vine acasă aduce 300—400 lei şi nimic alt- 
ceva, Nu ştie ce îi place mai mult: să stea la oraş 
sau la ţară. 


Nicu Dumitru Toma, (informații date de tatăl 
lui: Dumitru Toma), Are 18 ani, Acum pleacă la 
Brăila, Prima oară a plecat cu contract la pescă- 
rie la Bucureşti, Câştigă 2.000 ei, pe vară, şi îm- 
brăcăminte, Acum la Galaţi e de capul lui, adică 
vinde pe socoteala lui. Stă şi iarna şi vara, vinde 
iaurt şi zarzavat, Câştigă 5.000—6.000 lei pe an. 
Tatăl lui i-a cumpărat loc de casă şi acum cum- 
pără material, să-i facă casa. Mai târziu, când 
le-o incherba toate, nu s'o mai duce, dar acum 
mai are nevoie, 


Ilie Blideregeanu, (41 ani), a fost la Bucureşti în 
1915, o singură vară. E croitor de meserie; cre- 
dea cá cu precupeţia îi va merge mai bine, îi va 


aduce mai mult câştig, dar a fost deceptionat din 
toate punctele de vedere, Trai rău la Bucureşti; - 
s'a întors la ţară, fără să fi agonisit nimic, tatăl 
său le-a împărţit moșia, are fiecare copil 5 po- 
Soane de pământ. 


Miţa Folescu m'a informat despre soţul ei Ste- 
fan Folescu (de 43 ani), plecat la Brăila de 3 ani, 
Din Mai 1933 n'a mai venit acasă, El e sobar de 
meserie şi câştiga şi în sat, a crezut că la oraş 
va câştiga mai mult. In primul timp scria acasă 
şi trimetea bani 800 sau 500 lei lunar. Din 1934 
n'a mai trimes nimic, A auzit dela lume că trăiește 
acolo cu o femee, Face la Brăila pe hamalul în 
port, 


Acestea sunt informaţiile mai complete, pe care 
am putut să le am în mod direct, Mulţi precupeţi 
sau foşti precupeţi nu erau de loc dispuşi să-mi 
dea informaţii. Se temeau, deoarece credeau, că 
cercetările mele sunt în legătură cu svonul, răs- 
pândit printre ei, că negoful „oltenilor“ se va des- 
fiinţa în Bucureşti, Nu mă priveau de loc cu ochi 
buni, A trebuit să insist mult şi să invoc multe 
argumente, pentru ca să am aceste informaţii di- 
recte, In mod indirect însă, am fost informat cu 
mai multă uşurinţă, 

Mulţi precupeti erau plecați, şi în timpul iernii, 
când am făcut eu cercetările, dar aproape toţi la 
Brăila şi câţi-va la Galaţi; la Bucureşti vin nu- 
mai vara, 

Veniseră de sărbătorile Crăciunului; 91 precu- 
peti, 30 fuseserá şi nu se mai duc niciodată, 25 
stau la îndoială, dacă se vor mai duce sau nu, 
iar 100 erau la oraş. Cum am mai spus, aceasta 
după spusele țăranilor, nu am putut să fac o sta- 
tistică exactă. ` 

Toţi precupeţii sunt de sex bărbătesc, femeile 
nu pleacă, 

In privința vârstei, după cum am văzut gi din 
răspunsurile lor, mulţi pleacă de mici, dela 11 
ani, întrerup poate, mersul la Bucureşti gi il re- 
iau mai târziu sau de loc, dar sunt rare cazurile 
când pleacă oameni mari, 

Se aflau în sat, veniţi pentru iarnă, 8 copii de 
aceştia, precupeţi. Mi-au dat răspunsuri proaste; 
cei pe care i-am putut întreba, am observat că 
minfeau: unul spunea cá ar câştiga mult, alţii din 
contră că mai nimic, Mi s'a spus, că acei ce se 
plângeau, credeau că eu mă ocup din partea vre- 
unei societăți de binefacere să le dau haine. Doi 
din acești copii, unul de 13 ani, Savu Panait, şi 
unul de 16 ani, sunt tuberculoşi, ambii au fost la 
Brăila. Părinţii nu au vrut să spună aceasta, dar 
mi-au spus vecinii acestora, gi mi-a confirmat 
medicul local, 


955 


In majoritate, precupeţii pleacă maximum până 
la 40 de ani, după această vârsta pleacă foarte rar, 
din cauza prea marei sărăcii, şi nu se mai pot 
obişnui. Cei ce sunt la oraş după această vârstă 
şi-au făcut situaţii ceva mai bune: prăvălioare, 
tovărăşii, chiar dacă nu sunt stabiliţi definitiv la 
oraş. i 

Mulţi pleaca la Bucureşti, mulți la Brăila, câţiva 
la Galaţi şi, mi s'a spus precis că erau câțiva 
plecaţi si la Ploiești. 

Cea mai mare parte sunt precupeţi de zarzavat, 
de iaurt şi de cărbuni. Copiii vând covrigi şi stau 
pe la prăvălii de peşte, de zarzavat; numai unul 
mi-a spus că a vândut seminţe, altui jurnale. Cei 
ce pleacă la Brăila si Galaţi, vând si cu coşurile. 

Mi s'a spus că în satele învecinate cum sunt 
Guránestii, Babenii, Știrbeştii, sunt şefi ce orga- 
nizează plecările, mai ales ale copiilor. 

La Bălcești nu sunt decât 2 şefi, Gogu Ilie 
Ciorneac si Ion Ilie Porojan. Ambii mi-au spus 
că nu sunt şefi, nu strâng copii, că lucrează aşa 
pe socoteala lor, fără să voiască a-mi da o ex- 
plicaţie. 

Plecările par a nu fi organizate. 

Cei ce fac contract, vin la Bucureşti, la stăpânii 
lor, Cei ce lucrează pe socoteala lor, pleacă, fie 
singuri, fie câte 2—3, fie chiar o ceată mai mare, 
cu un mic capital, ce variază dela 200 la 2.000 lei 

Contractele copiilor se fac cu familia. Ceilalţi 
nu fac contracte, 

Până la oraș, călătoria o fac în condiţii destul 
de bune, nici unul nu mi-a spus că a plecat pe 
jos. Toţi pleacă cu maşina de curse, până la tren 
și de acolo cu trenul. Le convenea mai mult ma- 
şina de curse direct Bucureşti, căci era mai ieftin 
şi plateau și mai în rate. 

Rar să se plângă un precupeţ de traiul sáu la 
oraş; ei găsesc natural, cá se culcă mulţi intr'o 
cameră. Celor mai mulţi nu le piace să vorbească 
de felul cum mănâncă acolo. Unii sunt sinceri si 
spun că mănâncă cum pot: câteodată o ciorbă la 
restaurant, altădată, și mai ales seara, la odae. 
Fac mămăligă. Unii se laudă, exagerează spunând 
că mănâncă foarte bine: 2—3 feluri de mâncare, 
la o masă. 

„Oltenii“ tineri ştiu carte; cel puţin o clasă, 
două primară. Cei ce nu ştiu carte au mai mare 
aversiune pentru oras. 

In general, sunt sănătoşi. Sănătatea copiilor e 
mai în pericol. Medicul spitalului mi-a spus că a 
avut multe cazuri de tuberculoză dintre precu- 
pelii plecaţi la oraș. 


254 


Influența precupeţiei asupra inteligenfii lor e 
bună: toţi cei ce au fost la oras, au o inteligență 
mai vie decât cei ce nu părăsesc satul, dar cinstea 
lor e pusă la mare încercare. La oraş, se învaţă 
să înșele, devin mai şireţi, si nu le mai place 
munca grea. 

Aproape toţi „oltenii” pleacă din lipsă de pă- 
mânt, din lipsă de bani, motivele sunt prin ur- 
mare în primul rând de ordin economic. 

Sunt totuși si unii ce pleacă din spirit de imi- 
tatie, din curiozitate, Motivul poate fi şi de ordin 


psihologic. 
Legătura cu familia, în majoritatea cazurilor, 
rămâne strânsă, aproape toţi scriu acasă şi 


aproape toţi se întorc cu mare bucurie în satul şi 
familia lor. Sunt câteva cazuri, în care femeile se 
plâng de tăcerea soţilor, sau părinții de tăcerea 
copiilor, dar mai rare. Știu un singur caz în tot 
satul Bălceşti, în care femeia a fost părăsită cu 
cei 5 copii de soţul ei; cel al lui Ștefan Folescu, 
de care m'am ocupat. 

Cei ce vin la Bucureşti, pleacă de obiceiu pe la 
inceputul lui Mai şi se înapoiază prin Octomvrie 
şi Noemvrie. Aceasta, zic ei, penirucă iarna nu 
mai e zarzavat, nu e de lucru; oamenii din sat 
zic, că stau acasă iarna, pentrucă nu e muncă, 
iar vara pleacă, pentrucă sunt leneşi şi nu vor să 
muncească. 

Prima oară, am văzut, că pleacă de copii, se în- 
tâmplă să plece şi oameni mari. E foarte greu de 
stabilit mortalitatea lor. Adeseori se întorc bol- 
navi şi mor în sat. 

La oraş se stabilesc puţini, în raport cu numă- 
rul lor. Mi s'a spus că din alte sate sunt mai mulţi 
stabiliți. Din Bălcești sunt puţini: 4 la sută. 

Realizările economcie sunt în raport cu indi- 
vidualitatea lor. Toţi câștigă cam același lucru: 
copiii la stăpân, 2.000 lei sau 1.500, pe sezon. Cei 
mari variază între 2.000 si 4.000. Cei chibzui(i se 
întorc cu bani, îşi fac casă, cumpără pământ, alții 
se întorc îmbrăcaţi luxos și fără bani. Aceştia to- 
tuşi sunt cei mai puţin numeroşi. 

Nu le mai place portul naţional. Și au devenit 
mai superficiali, emai puţin legați de pământ. 
Iarna trăiesc adeseori în lenevie, bazându-se pe 
faptul cá vara vor repara totul cu cei 2.000— 3.000 
lei pe care îi câştigă. 

Manifestárile spirituale nu sunt mult schimbate 
sub influența precupetiei. La oraş precupefii, trá- 
iesc între ei, nu izolaţi, păstrează credinţele și 
superstiţiile, poate orizontul lor e mai deschis, si 
le-ar place mai mult să se instruiască sub in- 
fluenţa orașului. Limba nu o strică. In general 


vorbesc foarte corect, pierd însă expresiile locale 
caracteristice, Femeile îi imită şi vorbesc şi ele 
mai orágeneste. 

Majoritatea  precupefilor au căsuțe 
curate pe dinafară, cu perdele la fereastră. In 
privința asta depăşesc pe cei ce nu pleacă, dar 
grădinile şi semánáturile lor sunt mult mai prost 
lucrate decát ale acestora. Economiile realizate 
sunt mici, faţă de nevoile lor si de dorinţa ce au 
toti de a-și cumpăra pământ. 

Se remarcă o profundă schimbare în manifes- 
tările lor morale, nu se ţin de cuvânt, precupeíia 


frumoase, 


slăbeşte mult sentimentul lor de cinste. Sunt ob- 
sedati de ideea de câştiga banul uşor fără să 
aibă multe scrupule. 

In ceea ce privește administraţia și politica sa- 
tului, sunt mai deslipiti decât cei ce stau în sat 
în permanenţă, sunt mai indiferenți, nu au opinii, 
şi sunt gata să-şi vândă votul fără multă cumpă- 
nire. 

Partidele politice au reprezentanţi 
care în timpul alegerilor devin de o violenţă sur- 
prinzătoare. 


pasionaţi, 


MAGDALENA LIVEZEANU 


CUM CAUTĂ DUMITRU COTUL DIN SANT SĂ REDEA 
CONSĂTENILOR SĂI ÎNCREDEREA ÎN COOPERATIE 


Cooperaţia la sate este un cuțit cu două tăișuri. 
Intrebuințată cu îndemânare şi cu chibzuinţă ea 
poate desrădăcina nevoile si poate deschide porți 
largi, spre buna stare a fiecărui membru în parte 
şi a satului întreg. 

Poţi face minuni cu ea şi-ţi serveşte tot atât de 
bine la ridicarea economică ca şi la ridicarea cul- 
turală şi sanitară a satului. 

Pusă însă în mâna oamenilor nepricepufi şi lă- 
safi să o folosească după nestiinfa lor, acest ad- 
mirabil instrument și de altfel unicul pentru schim- 
barea stărilor de azi dela sat, devine cea mai bună 
unealtă cu care se ridică zăgazuri în calea spiritu- 
lui de solidarizare, de asociere şi în calea progre- 
sului. 

Din nenorocire acest al doilea caz a fost mai 
freqvent decât primul, 

Aproape pretutindeni, unde ideea  cooperației, 
reuşise să atragă asupra ei luarea aminte a săte- 
nilor şi chiar să lie imbrățişată cu nădejde, n'a 
dat rezultate bune, ci rele destule, pentru ca să 
lie simțite și azi. Dintre ele cea mai greu de în- 
vins este neincrederea, pe care săteanul păcălit 
odată o arată față de cooperafie. 

Trei sunt pricinile care au dus la aceste situaţii 
şi care-ţi sunt opuse ca un leitmotiv, ori de câte 


ori încerci în vreun sat să vorbeşti despre coope- 
rație, să lucrezi pentru restabilirea ei: 

1. Nepriceperea sătenilor in cooperație. 

2, Lipsa de îndrumare şi control. 

3. Criza, 

Toate aceste 3 cauze se reduc de fapt la una 
singură: omul, lipsa unui om priceput şi cinstit. 
Oriunde a lucrat un astfel de om, treaba a mers 
nesperat de bine, lipsa de îndrumare nu s'a sim- 
fit, iar control n'a trebuit. Cât priveşte criza, ea 
n'a lovit decât cooperativele slabe, rău conduse. 
Cunosc cooperative care au supraviețuit crizei. 
(Pecineaga), pentrucă au avut în fruntea lor un 
om cum trebuia, în jurul căruia satul întreg, umăr 
la umăr, a tăcut scut, dovedind un admirabil spi- 
rit de asociere la săteanul român, dar care nu-i 
educat, pentrucă nimeni nu s'a ocupat de el. 

Dar mulți oameni din aceştia buni, n'am avut 
şi deci nici cooperative cu rezultate bune. 

Majoritatea cooperativelor au falimentat, tâ- 
rând după ele pe toți cei ce se avântaseră cu toată 
nădejdea în această mișcare şi pe care se pare că 
i-a tămăduit pentru totdeauna de coopera[ie. 

In privința neîncrederii și a cauzelor, care fac 
din cooperajie o adevărată sperietoare, să dăm 
glas istefului sătean Dumitru Cotul din Șanț. La 
Șanț 1) a lucrat o echipă regală, care timp de doi 


1) Vezi N. N. Popescu: Cooperativa căminului cultural din Şanţ-Năsăud în Curierul Echipelor Studențești. Anul il. 


Seria Îi, Nr. 2 (15 lanuarie 1937), 


255 


ani s'a străduit să lrángá neincrederea sătenilor 
aţă de cooperafie şi să ínliinfeze pe ruinile uneia 
vechi, una nouă şi puternică. 

In lupta, pe care o angajase echipa, câștigase 
de partea ei pe acest adevărat ţăran fruntaș. Re- 
dam aci una din cuvântările (pe cea din 21 Sep- 
temvrie 1935), ținute de el la şezatorile organizate 
pentru sateni de echipă, pe care a stenogratiat-o 
camaradul Aurel Boia. Ea este un document, care 
dă încredere in posibilitățile politicii locale a sa- 
telor. 


Stimate Domnule Profesor, 
Onorată echipă Regală, 
Frați gdnjem, 


Cooperaţia în satul nostru n'are mare populari- 
tate, pentrucá cauza la noi au fost douá coopera- 
tive: una de consum cu numele ,Ineul" şi una de 
exploatare de păduri cu sediul la Ilva Mare, ,,Grá- 
nicerul'; însă la y Grünicerul", a fost membri mulţi 
din satul nostru, 

Si amândouă au falimentat. „Grănicerul” a fa- 
limentat cu un capital de 30.000.000 lei. ,Ineul" 
n'a falimentat insá apasá asupra membrilor consi- 
liului de administraţie, nişte cambii in valoare de 
peste lei 100.000. 

»Ineul" din satul nostru a funcţionat timp de 7 
ani. La început cu roade destul de frumoase, însă 
mai târziu drept să spunem, din nestiinfá în ale coo- 
peratiei i-am săpat mormântul; nu-i putem zice 
altfel, 

Cea dintâi şi mai mare cauză a fost că am avut 
între noi oameni care au căutat să-şi facă așa pof- 
tele lor şi nu ne-am putut înţelege şi intr'o bună 
zi aceștia au ieşit cu un capital de peste 50.000 lei, 
din cooperativă și în forma asta cooperativa a slă- 
bit foarte mult, 

A doua cauză a fost că noi n'am avut un local 
propriu. Am închinat dela nişte jidani, un local şi 
acela l-am plătit foarte scump şi tot se suia chiria 
din an în an, Aceea era încă o sarcină în spinarea 
cooperativei, 

Și încă o sarcină: n'am avut om care să cu“ 
noască contabilitatea şi neavând contabil, am plătit 
un contabil dela o cooperativă din Maieru, aga cá 
cu chiria, cu contabilul şi cu toate cele ale coope- 
rativei nu rămânea aproape niciun Profit. 

Apoi am avut în anul când a funcționat coope- 
rativa, pe căile ferate pierdere de peste 50.000 lei. 
Si noi ca nesfiitori tot făceam reclamaţii în dreapta 


256 


şi în stânga gi toate acelea a rămas în sarcina coo- 
perativei. 

După aceea a venit vânzarea, 

Aceea, ce să zic? Ne-a omorit de tot, Nu pot 
folosi alt cuvânt. Dar ce să-i faci? Cei morţi cu 
morții şi viii cu viii, Astăzi nu trebue să ne spe- 
riem. Noi cei din fostul consiliu al cooperativei ne- 
am scutura noi din rául ista care ne roade pe noi. 
Dumnezeu ne ajute. 

Si sá trecem la altceva. 

Fiecare sătean ştie că anul trecut a venit o an- 
chetă dela direcţia silvică, 

D-l Goldstein a cumpărat dela șănțăni cam, circa 
7.000 m. c., de lemn. La început, tot sánfeanul ştie, 
s'a plătit cu 80 lei. 

Până primavară, nu? Toate să ştie, Până când a 
venit ancheta, In urmă a fost ajuns prețul la 150. 

Acum să întoarcem foaia. Cu cât l-a vândut 
d-lui? D-lui, sunt bine informat, d-lui l-a vândut 
cu 350, 

Să luăm cazul că tot l'a plătit cu 150, însă tot 
a rămas d-lui cu aproape 200 lei la metru, La 7.000 
face 1.400.000, 

Așa dar după truda șănțanului d-l Goldstein s'a 
făcut milionar si noi am rămas tot cei necăjiţi. Vi- 
tele noastre le-am muncit, Noi am tocit munții pe 
toate căile, Aşa că s'au dus mai toate pădurile; pă- 
durile noastre s'au făcut haram şi noi am rămas 
tot ceeace am fost: tot necăjiţi, 

Acum să trecem la a doua, 

Sanful are o populaţie de 2.700 de suflete, Şi la 
cazul cel mai de jos să zicem, populaţia asta să 
zicem consumul cel puţin 27 vagoane de porumb, 

Dacă vagonul de porumb s'ar lua la timp şi acolo 
de unde se cumpără porumb, acolo s'ar putea câş- 
tiga 100 lei, la metrul de 
urma consuma[iei astea, are comuna un profit de 
270.000 lei. 

Nu mă duc la alte cazuri, Destul acestea două 
cazuri să le judecaţi dv. oricare, 


Nu mă extind să mă duc mai departe; e destul 
atât, 


porumb, aşa că de pe 


Insă care este leacul, că este necesar să-l putem 
lecui. 

Tot cooperaţia, care la mulţi gánfeni i-a ieşit 
nume rău, 

Toţi ştiu că unirea este putere gi cá cooperaţia a 
luat naștere din silinţa unor muncitori enslezi, nu- 
mifi „pionerii din Rochdale". 

Adică noi sánfenii, care ne socotim atât de deg- 


tepti, la noi nu poate lua naștere o cooperativă, 
care nu apasă în sarcina noastră! Dacă nu, atunci 
se potrivesc cuvintele poetului: 


Cei ce poartă jugul, 
Și a trăi mai vor, 
Merită să-l poarte, 
Spre rușinea lor, 


Trebue deci fraţilor, dela vorbe să trecem la 
fapte. Dacă ne-am strânge numai 25 membri, oa- 
meni cu gânduri curate, să jertfim, să face coope- 
rativa, să punem bani, să alegem conducători vred- 
nici si cinstiţi, să pornim cu Dumnezeu înainte. Să 
nu pierdem timpul, pentrucă vremea e singurul ca- 
pital care odată pierdut nu se mai poate câștiga, 
Binele ţării nu vine din gălăgia pe care o fac oa- 
menii în târguri, ci din lucru făcut la timp şi fie- 
care la el acasă, 

Imi pare că după două luni pierdute, am avut 


ocazia de a ne organiza și am avut oameni cu 


ştiinţă în ale cooperafiei; s'ar fi putut face foarte 
mult, Totuşi nu e prea târziu, Sprijinul îl vom avea 
din toate părţile, așa că în astă vară am avut 
onoarea să avem pe d-l profesor o lună în mijlocul 
nostru, 

D-l profesor ne-a sfătuit cum să ne organizăm, 
Apoi tot aici în biserica asta, am auzit niște cuvinte 
de foarte multă încurajare dela d-l profesor Stahl, 
care a zis că din Sant, voiește să facă casa de pa- 
rade a ținutului grănițăresc, 

Apoi, avem d-lor, legii care astăzi nu-s acelea 
ca când am început, Atunci nu era control, Odată 
venea la an, cerea bilanţul şi ne lăsa să ne sbătem 
ca peștele pe uscat, 

Deocamdată atât am avut să vă spun, 

Totul atârnă dela noi aşa după cum spune Sfán- 
tul Apostol, 

Voeste şi vei putea; luminează-te si vei fi; bate 
fi se va deschide. 


LJ 


N. N. POPESCU 


957 


RECENZII 


ROMÂNII 


ANASTASIE N. HACIU: Aromânii. Comerţ, 
Industrie, Arte, Expansiune, Civilizație, Focșani, 
Tipografia „Cartea Putnei”, 1936, 


Gândul d-lui N, Hâciu a fost să strângă la un 
loc cât mai mult din materialul, foarte răspândit şi 
în mare parte încă necunoscut, referitor la vieaţa, 
nu îndeajuns de cunoscută şi de apreciată, a aces- 
tei ramuri a poporului nostru, Prin arhivele şco- 
lilor, bisericilor, mânăstirilor, prin biblioteci şi 
arhive de notariat, în toate țările Europei, in Asia 
Mică şi Africa de Nord, pretutindeni găsim probe 
despre răspândirea Aromânilor. Strângerea atâtor 
fapte este foarte grea, aproape descurajantă pen- 
tru un singur om. Numai o voinţă sprijinită de 
dragostea pentru neam și unele gânduri ca aces- 
tea l-au susținut în acestă grea muncă: „Toţi câţi 
suntem produsul şcolii românești din Macedonia 
şi ne gasim în țară, toţi am purtat și purtăm încă 
pe suflet o grea povară, întreg patrimoniul de vea- 
curi constând din munţii noştri, cu susurul apelor 
răcoritoare si imblegugate și cu freamátul marilor 
codri, cu o vieaţă milenară de suferinţe, de liber- 
tate şi de nobleţe; cu măreţia oraşelor unde a 
pulsat o vieaţă intensă, părăsite pentru totdeauna; 
cu durerea pentru străbunii şi părinţii rămaşi in 
cimitirile de acolo; cu superba bogăţie a unor mo- 
ravuri și obiceiuri patriarhale — cu un cuvânt, tot 
murmurul acesta surd, dar viu și turburător, care 
ne recheamă îndărăt, fără a-l mai putea urma, 
Am socotit, așa dar, ca o sfântă a mea datorie, 
să scrim câteva frânturi din sbuciumata luptă pen- 


tru existenţă şi înobilare a vieţii, — luptă ce a 
dus-o cu curaj elementul aromânesc din Balcani" 
(pg. 6). | 


Ca metodă de lucru sunt folosite: informația 
bibliografică, cercetarea proprie la fața locului, 
acte, documente, mărturii ale persoanelor încă în 
viea(á, etc. 

După cum reese si din titlu, atenţia autorului 
a urmărit vieaţa burgheză a Aromânilor. Intr'ade- 
văr, dacă despre vieaţa lor păstorească ştim mai 


258 


DE PESTE GRANIŢA 


multe lucruri, despre clasa orășenească — comer- 
cianţi şi bancheri, lucrători de poduri, apeducte, 
biserici şi moschei, bijuterii, broderii în aur și 
argint, arme, candele, tăvi, icoane, etc, — nu știm 
decât foarte puţine lucruri, In vieaţa burgheză a 
Balcanilor, precum şi a tuturor ţărilor unde s'au 
aşezat, ei au ocupat, şi ocupă încă, un loc, întru 
nimic mai prejos decât cel al popoarelor domi- 
nante. 

Studiul este împărţit in trei cărţi: cartea întâia 
se ocupă cu vieața burgheză aromânească în cu- 
prinsul imperiului otoman; cartea a doua se referă 
la expansiunea Aromânilor dincolo de graniţele 
imperiului turcesc: Austro-Ungaria, Egipt, Sudan, 
Abisinia, America, România, etc.; cartea treia este 
consacrată unor priviri de sinteză asupra rolului 
civilizator al Aromânilor în Turcia, precum şi asu- 
pra rolului militar, politic si științific, jucat în 
toate celelalte ţări, 

Cartea este foarte informată şi dă o bogăţie de 
fapte, a cărei importanţă nu va scăpa nimănui, 
Contribuţia ei la această problemă este de primul 
rang. Spaţiul prea restrâns nu ne îngădue să des- 
voltăm niciuna dintre problemele cărţii, pentru a 
putea arăta cititorilor cât de departe, cât de bine, 
erau şi sunt, situaţi Aromânii. Faptul că lucrurile 
sunt înfăţişate in lumina factorilor care au pro- 
movat întâietatea Aromânilor in Balcani pe toate 
fronturile (industrie, comerţ, cultură, etc.), adaugă 
mult la importanţa cărţii, Autorul insistă atât asu- 
pra însuşirilor psihologice ale Aromânilor, cât şi 
asupra rolului primei lor ocupaţii, păstoria cu pro- 
dusele ei, în îndreptarea lor, cu succes, către că- 
răuşie, comerţ, finanţe, industrie, armată, etc, Pro- 
cesul care duce la fixarea la oraşe este foarte bine 
analizat. 

Când vedem minunatele aptitudini ale Aromâ- 
nilor, când ne gândim că, fără să fi avut un Stat 
al lor, ei au jucat roluri importante în reţeaua în- 
curcată a relaţiilor Europei cu Turcii, ocupând 
posturi de dragomani, agenţi consulari, consuli, 


etc., când aflăm că întinsul şi bogatul lor comerţ 
avea centre în Spania, Africa, Asia Mică, și în 
foarte multe oraşe europene, că au contribuit în 
toate părţile cu averi importante şi cu oameni de 
seamă, nu putem să nu fim cuprinși de regret, de 


REALITATEA 


TIBERIU MORARIU: Vieafa pastorală în Mun- 
fii Rodnei. (Editată de Soc, Regală Română de 
Geografie, secţia „Studii şi cercetări geografice”, 
Bucureşti, 1937, 240 pg). 


D-i Tiberiu Morariu, șef de lucrări la catedra 
de geografie dela Universitatea din Cluj, își pro- 
pune să ínfáfigeze vieafa pastorală din Munţii 
Rodnei, nu sub un singur aspect: etnografic, so- 
ciologic, folkloric, etc., aşa cum observă cá au 
făcut cercetătorii de până acum, ci din toate 
punctele de vedere — vieafa pastorală legándu-se 
strâns de factorii fiziografici, istorici, economici, 
sociali, etnografici, etc, 

Lucrarea, după cum lămureşte d-l M,, face 
parte dintr'un studiu monografic, asupra Munţilor 
Rodnei si regiunilor înconjurătoare, Partea refe- 
ritoare la folklor va fi publicată în Anuarul Arhi- 
vei de Folklor al Ac, R, Vol, V. 

Volumul cuprinde cinci capitole, un rezumat în 
franţuzește (pgg. 207—17), trei hărţi la sfârşit, 
numeroase altele în corp, clișee, etc, 

Pentru a se vădi importanţa studiului, — este 
imposibil să stăruim asupra tuturor chestiunilor 
atacate, — enumerăm capitolele și indicăm cu- 
prinsul unora: 

Cap. I. Cadrul Geografic, (1, Limitarea regiunii. 
2) Orografia ca rezultat al structurii geologice si 
al agenţilor externi — eroziune glaciară, ritmuri de 
eroziune, etc, — şi influenţa orografiei asupra 
așezărilor de stáne, 3) Climatul,). 

Cap. II, Págunea, (1. Păşunea în dependență de 
structura geologică, orografică si climatologică, 
etc, 

Cap. III, Păstoritul. 1, Importanța istorică a 
păstoritului în Munţii Rodnei și drepturile de pro- 
prietate ale populaţiei. 2) Extinderea păstoritului 
în regiunile Nordice ale Carpaţilor, etc.). 

Cap, IV, Stânele, uneltele şi gospodăria lor. (1. 
Aşezarea stânelor ca rezultat al adaptării la re- 


cât am pierdut prin această risipă de energie ro- 
mânească în afara Ţării Româneşti, Si, iarăși, nu 
putem să nu ne gândim la cele ce ar putea să ne 
dea de acum înainte, 

Dumitru Dogaru 


ROMÂNEASCA 


lief, Tipuri de stâni și răspândirea lor geografică, 
etc), 

Cap. V. Alte tipuri de vieafd pastorală. a) 
Schweizerei-ul; b) Stânele cugere pe fonți; c) Că- 
şăriile), 

Pentru importanța lor cităm şi hărțile dela 
sfârşit: Răspândirea numărului de animale şi dru- 
mul oilor în Masivul Rodnei, Harta răspândirii 
formelor de locuințe pastorale în Munţii Rodnei şi, 
în sfârşit, Drumurile oierilor maramureşeni şi bu- 
covineni spre Polonia și Cehoslovacia. 

In mare parte, subliniază d-l M., Munţii Rodnei 
sunt păscuţi irațional, Aceasta are o consecinţă: 
in munţii Cehoslovaciei, afirmă botanistul Schef- 
fer, págunea alpină, care se coseşte şi apoi se pă- 
suneazá, dă rezultate mai bune faţă de a noastră, 
Sângeorz si Măgura sunt singurele comune cu 
sistem de pășunat raţional, adică rotativ, 

Păstoritul Românilor din regiune e vechiu, lar 
diplome regale vorbesc despre dreptul lor de pro- 
prietate încă din 1484, Stăpânirea munţilor de 
Români a atras invidia sașilor ,hospites" regali și 
a maramuregenilor nobili — ceea ce duce la 
câteva procese, Cu venirea evreilor în Maramu- 
res, românii încep să piardă munții, Veneticii 
încep prin arendare, si d-l M., citează după Egon, 
care făcuse o anchetă, un caz în care evreii da- 
seră foc casei unui preot, fiindcă acel „preot“ tn- 
drăsnise să ia şi el în arendă munţi, Nu putem 
să nu amintim, pentru a se vedea cum munții 
scapă din mâinile românilor, cazul din 7932, când 
evreul Werterberger Saul Leib, a cumpărat dela 
o româncă, Roman Ileana, 17 jug. cad, de pădure 
bătrână, partea ei din composesorat, cu trei mii 
lei! 

Păstoritul s'a întins odinioară spre Cehoslovacia 
si Polonia, ceea ce arată toponimia: T'omnatecul, 
Măgura, Muncsel, Dialul Negru, etc, 

Numărul oilor este în creştere. Cât priveşte co- 
mercializarea, nu este prea accentuată, Evreii insă 


259 


nu numai că vând pe tot teritoriul României, dar 
exportă până în Palestina, Această comerciali- 
zare realizează, în decurs de 60 zile, până la 
50 000 lei. 

Căşcăvăriile macedonene însă, realizează enorm: 
numai una a realizat în 1930, 200,000 lei, Este 
uşor de înţeles că o organizare a păstoritului poate 
fi de un real folos populaţiei de acolo, 

Forma colibelor este extrem de variată, ceea ce 
îl face pe d-l M, să distingă: Colibă mutătoare 
(portativă) sau cortul de primăvară, Coliba în 
furci, Coliba în cetori, Coliba în două fefe, Coliba 
de piatră, Stâna sau Coliba evreiască si Văcăriile, 

La cap, V vorbește de Schweizerei-ul, compus 
din 30—40 vaci cu lapte, luate dela populaţia 
românească, plătite cu 60 lei, înmulțit cu numărul 
de litri de lapte la dată când sunt predate, Plata 
se face la sfârșit,,, Stânele cugere pe fonți aparțin 
tot evreilor şi se formează cu oile populației ro- 
mánesti, pentru care se dă un pref derizoriu, Au- 
torul prezintă Schwarzerei-ul şi Stânele cugere, 
pe fon[i, drept o exploatare a celei mai sărăcite 
ramure a neamului: cea maramuregeaná !), 

Studiul, din puţinele date pe care le-am redat, 
se dovedeşte a fi de o importanță deosebită pen- 
tru atáfi specialişti: istorici, geografi, sociologi, 
etc, ceea ce îl ridică printre cele mai bune mono- 
grafii de acest gen, 

Dacă însă acest studiu n'ar găsi ecou acolo 
unde trebue, pentru ca, în urma unor mici amelio- 
rări, propuse de autor, să se garanteze circulația 
în mâini româneşti a munților si să se rezerve 
exploatarea lor exclusiv populaţiei româneşti din 
regiune, care şi aga este destul de sărăcită, se va 
demonstra încă odată verbalismul şi decorul epocii 
în care trăim, unde nu sunt posibile înfăptuiri 
nici atunci când sunt prezentate solufiuni, 


Florea Florescu 


N, IORGA, OCT, GOGA, G. G, MIRONESCU, 
RADU DRAGNEA, etc: Mihail Kogălniceanu, 
Ciclu de conferințe ţinute la Radio-Bucuresti, in 
Februarie 1935, Editate de Fundaţia Culturală Mi- 
hai Kogălniceanu, 1936, 


Mihail Kogălniceanu, ne apare azi cea mai mare 
figură politică a secolului său, In veacul acela de 
stărmare a vechilor cadre de vieafá, când atâția 
au fost înșelați de teorii, amețiți de curentele și 


influențele care se ciocneau la noi, mai mult poate 
ca în altă parte, el a rămas complet stăpân pe 
sine, Un admirabil bun simţ, l-a ferit de orice de- 
formare, Nu e nimic la el care să ni se pară înve- 
chit, sau determinat de spiritul vremii, căruia e 
foarte greu să i te sustragi; nici măcar stilul nu se 
resimte, cu toată „beţia de cuvinte” de care s'au 
lăsat seduși aproape toți contimporanii săi, Simţul 
lucrurilor mari si esenţiale, nu l-a părăsit nici- 
odată, A mers drept în inima problemelor, găsind 
în ele tot sprijinul pentru vieafa noastră şi luân- 
du-şi tot de acolo sugestii pentru măsurile de în- 
dreptare sau pentru directivele de viitor, Crescut 
în şcoli străine, el n'a crezut niciodată că poate 
lua de acolo material pentru gânduri şi pentru 
fapte, Isi dădea seama că străinii nu ne vor prefui 
pentru măsura în care ne vom adapta culturii lor, 
Singura temelie, pe care vom putea sta neclintiţi, 
siguri în fața oricăror rele voinfi, este propria 
noastră vieață naţională, De aci pasiunea cu care 
se îndreaptă asupra istoriei noastre, descoperind 
și publicând materialul letopisefilor. Tot pe temelii 
naţionale trebuia aşezată şi literatura, Programul 
Daciei si al Propășirii mergea pe acest drum, Era 
contra traducerilor, contra influențelor din afară, 
„care omoară duhul naţional”, Și noi avem istorie, 
tradiţii, obiceiuri, etc, Era unul dintre cei mai mari 
adversari ai xenomaniei vremii, 

Intemeierea noastră pe propriile noastre puteri 
sau valori, cerea întărirea vieţii noastre sociale și 
economice, Cu un curaj pe care abia azi îl putem 
aprecia, el a trecut la secularizare şi la expropiere, 
înfruntând o mentalitate internă si o îndârjită 
opoziție externă (contra secularizării), Să ne gân- 
dim că nu eram decât nişte țări vasale! 

Fiul unei țări mici, Moldova, în toate preocupă- 
rile sale, el îmbrățișează întreaga vieafá naţională, 
a tuturor provinciilor româneşti, „Chestia Basara- 
biei şi a Bucovinei este lăsată deschisă de către 
divanurile ad-hoc”, spunea el, 

In mijlocul atâtora care crescuseră între străini, 
$i care rămăseseră ai acestora sufletește, el reu- 
seste să dea culturii noastre un drum naţional, 
La deschiderea cursului, pe care n'a putut să-l 
continue, spunea, între alte lucruri mari, următoa- 
rele; „Inima mi se bate când aud rostind numele 
lui Alexandru cel Bun, al lui Ștefan cel Mare, al 
lui Mihai Viteazul, Da, d-nii mei, şi nu mă ruginez 
a vă zice că acești bărbaţi pentru mine sunt mai 


1) De multe ori, după cum am avut ocazia not înşine să vedem, vacile coboară rebegite de frig sau atacate de 
lupi, aşa cum s'a întâmplat în 1935, când medicul veterinar a! echipei Cuhea a venit în ajutor, De notat cá pentru aceasta 
cu toată tânguirea Românilor, niment nu sezsimţea obligat cu nimrc.,, i 


260 


mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, de- 
cât Cesar; aceștia sunt eroii lumei, pe când cei 
dintâiu sunt eroii patriei mele". 

Publicarea conferinţelor de faţă este un prilej 
binevenit, căci avem nevoie de Kogălniceanu, Bu- 
nul lui simţ, dragostea lui de ţară, credinţa lui cá 
numai prin noi vom putea să ne asigurăm o soartă, 
îndrăsneala cu care isi afirma convingerile şi-şi 
înfăptuia planurile, îl fac unul dintre marii crea- 
tori ai temeliei pe care stăm azi și de care avem 
nevoie în viitor, Ne mai poate fi pildă și pentru 
linia dreaptă a conduitei sale în raport cu oamenii, 
Caracter ferm, servitor devotat al patriei, nu-l gă- 
sim niciodată nesincer, cedând sau trecând peste 
anumite lucruri — fie şi în vederea unui scop 
mare, — Și-a păstrat până la bătrâneţe libertatea 
inimei, nelăsându-se dus nici de patimă, nici de 
prejudecăţi de clasă, El trebue să aibă în inimile 
noastre un loc mai larg, Când vom fi departe de 
sgomotul, care încă se mai aude, din jurul unor oa- 
meni sau concepţii, vom vedea atunci, că statuia, 
ridicată abia deunăzi, a venit prea târziu, cu mult 
prea în urma celei a lui Barbu Catargiu, de pildál... 

Cei nouă conferenfiari care au vorbit la radio 
despre personalitatea lui Kogălniceanu, înfățișează 
principalele direcţii ale activităţii sale, In frunte 
stă d-l N, Iorga, cu cea mai bună caracterizare 
ce s'a făcut lui Kogălniceanu, D-l G, G, Mironescu 
îi caracterizează politica externă, d-l Gh. I, Brá- 
tianu a vorbit despre activitatea sa istorică, d-l 
prof, Moisil despre Kogălniceanu cercetător de ar- 
hive, d-l Oct, Goga despre Kogălniceanu ca pe- 
cursor al Unirii, d-1 M, Cartojan despre Kogălni- 
ceanu ca literat, d-l N, Lupu despre Kogălniceanu 
şi țărănimea, iar d-l N, Petrașcu se ocupă de gustul 
lui pentru artă, Ciclul se termină cu o caracteri- 
zare sintetică a operei lui Kogălniceanu făcută de 
unul dintre cei mai autorizați cunoscători ai săi, 
d-l Radu Dragnea, 

Dumitru Dogaru 


Farmacist general Prof, GH, GRINTESCU, Con- 
tribufiuni la studiul plantelor de leac ale poporu- 
lui român, Tiparul Universul, 1936. 


Constatăm cu bucurie că persoane din ce în ce 
mai competente se apleacă cu o dragoste din ce 
în ce mai vie asupra folklorului nostru etno-bota- 
nic şi farmaceutic, lucru ce trebue semnalat aici, 

După Paníu şi Borza, iată că d-l general farma- 
cist dr, Gh, Grinfescu, ne prezintă o nouă culegere 
de numiri populare de plante de leac, utilizate de 
poporul nostru, 


Datele din publicaţia de faţă sunt cele mai multe 
noi, ca numiri populare, fiind strânse din toată 
fara pe unde autorul a făcut cercetări floristice, 

Suntem de aceeaşi părere cu d-sa că, dacă sar 
alcătui o hartă a distribuţiei leacurilor populare, 
de origine vegetală, însoţite de numirile lor popu- 
lare, s'ar putea observa că ele au o repartiție 
aproape generală în ţara noastră, 

Din nenorocire o asemenea hartă încă nu s'a 
făcut, deși ea ar fi foarte bogată în concluzii asu- 
pra unităţii limbii, asupra unității modului de 
practicare a tratamentului popular, asupra răspân- 
dirii la fel a acestui tratament, precum și asupra 
distribuţiei geografice a plantelor de interes me- 
dical aproape pe întregul teritoriu românesc. 

Această comoară de numiri a plantelor de leac 
populare, păstrate si transmise din generaţie în 
generaţie, cuprinde adevărate bijuterii aflate în 
sânul poporului nostru, 

D-l general Grinfescu, afirmă că n'are pretenţia 
de a fi adunat numele tuturora plantelor între- 
buínfate ca leac, 

Ezitarea aceasta a d-sale noi o înțelegem foarte 
bine, pentrucă subiectul acesta este aproape ine- 
puizabil! De ce nu se trimet oare studenţii Facul- 
tăţii de Farmacie ca să facă asemenea culegeri de 
folklor etno-botanic, când mai ales astăzi au po- 
sibilitatea să lucreze în cadrul echipelor studen- 
festi? 

Autorul afirmá insá cá, o buná parte vor fi date 
la iveală pe îndelete, cu stațiunea lor de creștere 
cu localitatea unde se practică lecuirea, precum 
şi cu numele lor latin, 

In lucrarea prezentă d-sa dă o primă listă de 
60 numiri populare de leacuri de origine vegetală, 
lucrate după planul de mai sus, Toate plantele de 
leac sunt examinate, determinate, văzute și inden- 
tificate după numele lor ştiinţific, de d-sa, 

Pe lângă felul de întrebuințare al plantelor de 
leac, s'a descris aici pe scurt şi caracterele lor, 
pentru a fi lesne recunoscute, 

Se observă că cele mai multe plante întrebuin- 
fate ca leacuri in fara noastră și care se găsesc 
şi in alte țări, nu li s'a dat nicio importnță stiin- 
fiică. 

Constatarea aceasta e tristă şi e cu atât mai 
gravă când e făcută de un specialist de talia se- 
fului depozitului farmaceutic militar al Statului! 

Căci dacă altădată se plângea de lucrul acesta 
un botanist de felul profesorului Borza dela Uni- 
versitatea din Cluj — care simțea lipsa colabo- 
rării farmaciștilor, — iată că acum se plânge de 
același lucru un mare și conştiincios farmacist! 


261 


Intr'adevár, lipsesc la noi confruntările stiinfi- 
fice ale farmaciștilor cu faptele empirice populare, 
lucru ce s'ar putea face atât de lesne în Facultă- 
tile noastre de farmacie, ca teze de doctorat, 

Dar nu e numai atât! Amestecul ştiinţei ar ex- 
plica și alte multe fapte rămase încă neexplicate 
până azi. De pildă se constată la poporul nostru 
că cele mai multe plante de leac sunt legate de 
credință și de vrăjitorie, întocmai ca si la poporul 
rus, din cauză că adevărata medicină și asistenţă 
medicală în mijlocul poporului a lipsit vreme în- 
delungată, 

Dar se pare că tocmai graţie acestei lipse, aces- 
tei nenorociri, s'a putut păstra până azi folklorul 
etno-botanic și farmaceutic atât de bogat la po- 
porul român. D-1 Grinfescu este de părere cá toc- 
mai lipsa de asistență medicală a contribuit foarte 
mult la aplicarea în tratamentul popular a plan- 
telor şi s'au încetaţenit cu multă încredere, din 


CĂRŢI 


BULGARU, VALERIU: Noţiunea și problema 
comasării în România. Extras din Buletinul Institu- 
tului de Legislaţie agrară II, 1 laşi. Tipografia 
„Bravo“, 1937, 


D-l Bulgaru, profesor la Facultatea de drept din 
Iaşi, defineşte astfel noţiunea comasării (pag. 9): 

„Comasarea reprezintă întrunirea într'un singur 
trup a parcelelor răzlețe, care alcătuesc unitatea 
juridică a patrimoniului unui singur proprietar. 
Această operaţie are, din punct de vedere juridic, 
caracterul unui schimb, care se face nu numai pe 
bază de egalitate a suprafeţelor schimbate, ci în 
deosebi pe echivalentul de valoare a terenurilor 
date în schimb, cu prilejul acestei măsuri, menită 
să concentreze într'un singur loc parcelele fiecărui 
proprietar de pe zona supusă comasării, 

„Scopurile si rezultatele comasárii au caracter 
individualist; departe de a zdruncina fondul drep- 
tului de proprietate individuală, comasarea îl în- 
tregeşte, îmbunătăţindu-l si făcând să coincidă 
obiectul material al posesiunii cu unitatea juridică 
a patrimoniului. 

„Din acest punct de vedere, nu este nicio legă- 
tură si nicio identitate între comasare si operatiu- 
nea de organizare a plugáriei in comun pe mari 


269 


cauză cá cele mai multe au dat rezultate bune, 
datorită principiilor activi confinufi în ele. Adică 
invers ca la popoarele mai înaintate în cultură, 
unde medicina şi asistenţa medicală au luat o des- 
voltare științifică încă dela început, motiv pentru 
care tratamentul cu plantele de leac la acele po- 
poare n'a avut sorți de izbândă într'o răspândire 
şi desvoltare ca la poporul nostru şi la cel rusesc. 

“Suntem de aceeaşi părere cu d-sa că, astăzi, 
când aceste plante se află de mult încetăţenite în 
tratamentul nostru popular, e timpul ca ele să fie 
in fine studiate, spre a restabili adevărata lor va- 
loare terapeutică, 

Cartea d-lui general G. Grinfescu merită a fi 
cititá si de toate persoanele care pornesc in cam- 
pania echipelor studenţeşti si mai ales in echipa 
monografică a Institutului Social Román. 


Prof. R, I. Călinescu 


DESPRE COMASARE 


întinderi, efectuate peste loturile ţărăneşti, adu- 
nate laolaltă şi care este preconizată de unii, ca o 
soluţie mântuitoare a crizei agrare”, 

Cu privire la problema comasării în țara noastră, 
d-l B. ne arată că, între 1864 si 1907, creşterea 
populaţiei dimpreună cu diviziunea succesorală a 
loturilor foştilor clăcași în cadrul inalienabilităţii, 
a determinat scăderea mediei de suprafaţă a pro- 
prietăţii ţărăneşti si în același timp risipirea aces- 
tor unităţi juridice de proprietate astfel reduse, 
într'o serie de bucăţi tot mai mici, mai strâmte şi 
mai depărtate unele de altele, 

Intre anii 1907—1914, problema comasării a înce- 
put să fie pusă in chip serios prin studiile d-lor 
C. Garoflid si C. Ionescu-Sisegti, asupra nevoii de 
a insánátosi proprietatea ţărănească, 

Se arată, cá cea mai bună garanţie a conservării 
sociale nu poate fi obţinută prin prefacerea tuturor 
țăranilor in proprietari mizeri, ci este necesară o 
selecţie, care să transforme o parte din ei în pro- 
prietari deplini; iar cealaltă în salariaţi agricoli, 
de care agricultura noastră va avea nevoie în viitor, 
când va fi necesară schimbarea tehnicei agricole, 

In urma modificării constituţiei, la 1917, și cu 
prilejul votării legii asupra arendării obligatorii a 
pământului expropriat, d-l Garoflid, ca ministru al 


agriculturii, arăta la 7 Septemvrie 1918, într'un 
discurs, ţinut la Cameră, că problema agrară nu 
poate fi rezolvată decât printr'o regulare a proprie- 
tátii agricole, care ar urmări, prin pământul cum- 
părat dela marii proprietari, comasarea si întregi- 
rea proprietăţii parcelare, 

Legea agrară din Februarie 1921, a considerat 
comasarea ca una din operaţiunile fundamentale 
ale reformei, 

In capitolul XVIII, această lege desvoltă (art. 
133—150), următoarele norme de aplicare ale co- 
masării, 

Lucrările pot cuprinde deodată teritoriile uneia 
sau a mai multor comune învecinate, Pot fi scutite 
de comasare terenurile situate în vatra satelor, pă- 
mântul irigat, drenat sau indiguit, viile, grădinile 
şi livezile, precum şi proprietăţile mai mari de 
100 ha, ce formează un singur trup. 

Iniţiativa comasării poate fi luată de primarul 
comunei, de cinci proprietari interesaţi sau de Casa 
Centrală a împroprietăririi, şi dacă proprietarii, 
care deţin cel puţin 25%/0 din suprafaţa comasabilă 
consimt la executarea comasării şi a lucrărilor de 
îmbunătăţire funciară. Casa Centrală a Improprie- 
tăririi hotărăşte în ultimă instanţă executarea lu- 
crărilor, 

Lucrările devin obligatorii pentru toţi proprie- 
tarii, Cheltuielile pentru facerea studiilor și a 
proiectelor de comasare vor privi Casa Centrală 
a Improprietáririlor, iar acelea pentru executarea 
lucrărilor vor fi suportate de proprietarii interesaţi, 
care vor putea fi ajutaţi cu subvenţii până la 50%/0 
din costul lor sau prin acordarea de împrumuturi 
pe termen lung. 

Aceste norme au fost aprobate de Senat, dar res- 
pinse de Camera Deputaţilor, care a înscris în 
lege, la art. 136, numai recunoaşterea problemei 
comasării, urmând ca soluţionarea ei să fie lă- 
sată în seama unei legi speciale. 

Motivele acestei atitudini au fost de oportuni- 
tate politică; formal ea a fost justificată prin de- 
claratia că operaţia de comasare ar fi nu numai 
o organizare economică, ci si una juridică, astfel 
că trebuia studiat dreptul de proprietate prin in- 
stante judecătoreşti, după normele ce se vor pre- 
vedea in viitoarea lege de comasare. 

Exemplul comasárii fácute ín Rusia, dupá le- 
gea lui Stolipin, între anii 1905—1915, fără cre- 
dit funciar gi carte funduará, putea sá serveascá 
de model acelora din fara noastrá, care cereau exe- 
cutarea în prealabil a creditului funciar ca lu- 
crare pregătitoare a comasării, 


Dar toate comisiunile prezidate de judecători, 
care au aplicat legea agrară, cu atâtea sacrificii 
băneşti din partea Statului, puteau desigur să cer- 
ceteze şi să judece concomitent şi chestiunile ju- 
ridice şi de fapt rezultând din comasare, iar or- 
ganele lor ar fi putut executa şi lucrările tehnice 
de pregătire şi de aplicare a comasării, 

De asemenea aceleași organe puteau lucra şi la 
întocmirea cadastrului funciar şi la constituirea 
cărţilor funduare. 

D-l Bulgaru constată, cu drept cuvânt, cá ori- 
câtă grabă s'a avut la elaborarea şi votarea legilor 
respective, operaţiunile de aplicare a reformei a- 
grare trebuiau să dureze, după cum au şi durat 
un număr mare de ani, Era aga dar cel mai priel- 
nic timp pentru a face deodată toate aceste lu- 
crări, S'a făcut astfel o risipă de bani şi o pier- 
dere mare de timp, neglijându-se un prilej unic, in 
care, chiar fără existenţa cărţilor funduare şi a 
cadastrului funciar, s'ar fi putut face comasarea 
proprietăţii rurale. Dimpotrivă, odată înlăturată 
comasarea, însăşi aplicarea improprietüririi a con- 
tribuit la sporirea parcelării prin loturi de com- 
pletare, date uneori pe teritoriul comunelor ve- 
cine, 

Dar, părăsirea de către Cameră a comasării a 
dat lovitura de moarte şi mișcării de a crea şi 
de a menţine lotul indivizibil, care trebuia să im- 
piedece pierderea avantajelor obţinute pentru eco- 
nomia națională prin comasare. 

Au trecut 16 ani de atunci şi fárámifirea pro- 
prietátii agricole a luat proporția gravă pe care 
o cunoaştem. Mai mult de jumătate din condu- 
cătorii proprietăţilor mari, mijlocii şi mici, creaţi 
prin reforma agrară, au dispărut în tot acest timp, 
iar proprietăţile s'au împărţit între moştenitori. 
Astăzi, după datele Ministerului de Agricultură, 
avem ca la 3 milioane de proprietăţi mai mici de 
5 ha, iar dintre acestea peste 2 milioane sunt sub 
2,5 ha. D-l Bulgaru examinează mai departe dis- 
poziţiunile cuprinse in legea pentru organizarea şi 
incurajarea agriculturii, ce se afla atunci în dis- 
cuția Parlamentului, cu privire la minimul indi- 
vizibil de 2,5 ha şi la comasarea proprietăţilor. 

D-sa le consideră ca o reacțiune sănătoasă a fac- 
torilor legislativi în materie de rorganizare a ex- 
ploatărilor agricole, recunoscând că, în situaţia de 
astăzi a proprietăţii rurale, nu se poate pretinde 
o soluţie imediată şi generală, 

Legiferarea comasării oferă iniţiativei particu- 
lare un sprijin legal pentru a îmbunătăţi cu tim- 
pul structura exploatărilor mici gi mijlocii. 


263 


Acţiunea comasării trebue să fie aplicată trep- 
tat, începând cu localitatea unde conditiunile ma- 
teriale şi psihologice sunt mai favorabile şi, deci, 
pot oferi un exemplu convingător, 

D-l Bulgaru, încheie studiul d-sale, cu urmă- 
toarele concluziuni: 

In epoca ce se deschide, fenomenul agrar rea- 
pare sub forma unei suprapopulări a satelor, în 
disproporție cu mijloacele de trai şi cu sistemele 
de producţie. 

Măsuri de organizare tehnică și de profilaxie 
economică si socială trebuesc luate din timp, iar 
comasarea înlesnește tocmai sporirea rentei pă- 
mântului şi deci, a capacităţii sale de a hrăni şi 
susține o populaţie mai numeroasă, 

Suntem cu „totul de acord cu constatările şi cu 
concluziunile d-lui profesor Bulgaru. Le-am re- 
produs, în rândurile de mai sus, pe cele caracte- 
ristice, spre a le aduce la cunoştinţa cetitorilor 
acestei reviste şi invităm pe cei ce se interesează 
mai de aproape de problema comasării să ci- 
tească cu o deosebită atenţie lucrarea aceasta, 


Au mai apărut în timpul din urmă s: alte câteva 
lucrări, asupra cărora atragem atenţiunea tuturor 
cititorilor, pe care-i interesează problema coma- 
sării prop. agricole, şi anume: 

1. C. KOEFOED. Comasarea pământurilor ru- 
rale aparținând țăranilor şi altor mici proprietari 
în Statele Europene. 

Studiul cuprinde numai puţin de 93 pagini, cu 
numeroase reproduceri de planuri, și este publicat 
în același număr din Buletinul Institutului de Le- 
gislaţie Agrară, alături de lucrarea d-lui Prof. 
Bulgaru, 

Autorul său a condus mulţi ani lucrări de co- 
masare în Rusia până în ajunul războiului mon- 


dial şi în prezent se află în ţara noastră într'o 
călătorie de studii, 

2, N. GHIULEA, Comasarea. Întâia problemă a 
agriculturii române. Biblioteca de Politică Econo- 
mică şi Socială, 62, pag. 50 lei. 

3, CONST. MOLDOVEANU, Cooperaţia şi Pro- 
blema Comasării Proprietății Țărăneşti, Editură 
proprie, 

Aceste două lucrări prezintă problema coma- 
sării din punct de vedere doctrinar cu solutiona- 
rea prin cooperație şi cuprind un bogat material 
documentar, care înlesnește mult înţelegerea şi 
p»pularizarea problemei, 

4. DR. W. HOSTER. Die Flurregulierung, ins- 
besondere ihre verstărkte Foederung und ihr ge- 
genwaertiger Stand in Preussen u. Bayern Volks- 
wirtschaftliche Studien bei Paul Parey-Berlin. 

5, EUGENE WANDERWYNCKT. Le Remembre- 
ment parmi les ameliorations foncieres rurales, Pa- 
ris Libr, Bailliere et Fils, 400 pag. 49 Frs. 

Ultimele două lucrări înfăţişează concepţia ger- 
mană şi cea franceză în materie de soluţionarea 
comasării şi sunt foarte bine documentate, 

Menţionăm cu acest prilej că după consultarea 
tuturor acestor lucrări, o comisiune de ingineri 
agronomi și de ingineri cadastrali din Direcţia 
Cadastrului a redactat de curând şi a prezentat 
Ministerului Agriculturii spre aprobare textul re- 
Sulamentului pentru aplicarea dispoziţiunilor art. 
9 din legea pentru organizarea şi încurajare agri- 
culturii, care se referă la normele pentru aplica- 
rea comasării prop. agricole, . 

Chestiunea este studiatá in toate detaliile ei de 
naturá juridicá si tehnicá, astfel cá in curánd spe- 
rám să trecem la executarea primelor lucrări de 
comasare, 


Ing. agr. Const. I. Ciulei 


SUPRAPOPULAREA AGRICOLĂ ÎN EUROPA DE RÁSARIT 


THEODOR  OBERLANDER: Die agrarische 
Überbevólkerung Polens (Suprapopularea agricolă 
a Poloniei). Berlin, Volke und Reich Verlag, 1935. 


Analiza întreprinsă de Oberlânder, a suprapo- 
pulárii agricole a Poloniei cuprinde patru capi- 
tole. 

Intáiul oferă o definiţie a fenomenului supra- 


264 


populării agricole si o descriere sumară a aspec- 
telor pe care le ia în Europa de Răsărit (Rusia, 
Statele Baltice, Polonia, România, Jugoslavia şi 
Ungaria 1), 

Capitolul al doilea determină suprapopularea 
agricolă a Poloniei. Stabileşte densitatea popula- 
fiei rurale şi determină dimensiunile suprapopu- 
lării agricole în raport cu suprafaţa tip, care face 


cu putinţă folosirea completă a puterii de lucru a 
unei familii de agricultori, în diferitele ţinuturi 
ale Poloniei (43?/s, adică cinci milioane de activi 
şi 3 milioane de întreţinuţi din întreaga populaţie 
agricolă) şi în raport cu evoluţia suprafeţelor în- 
sămânţate cu cereale, 

Capitolul trei priveşte posibilităţile de traiu, 
extindere a capacităţii de hrănire a agriculturii 
polone, în raport cu preţurile realizate de diferi- 
tele ţinuturi, cu investiţiile făcute, cu intensitatea 
producţiei, cu starea căilor de comunicaţie, cu 
gradul de inserare a diferitelor regiuni ale Polo- 
niei în comerţul polon, cu politica economică si 
fiscală a Statului polon şi în raport cu întreaga 
populaţie a Poloniei. 

Capitolul al partulea stabileşte remediile, Ele 
ar fi: 1) Scurgerea populaţiei supranumerare prin: 
a) emigrări; b) emigrări sezonale; c) colonizare 
internă; 2) ridicarea capacităţii de a da de lucru 
a agriculturii prin a) intensivarea producţiei agri- 
cole; b) industriale şi 3) prin diviziune interna- 
fionalá a muncii, 

Aceasta din urmă îi pare lui Oberlănder adevá- 
rata soluţie, care să facă faţă şi lipsei de capital 
a Poloniei şi a celorlaltte State ale Europei răsă- 
ritene, In loc de a se aproviziona de peste Ocean 
cu cereale, Statele Europei centrale şi de Apus 
ar trebui să le ajute pe cele din Europa de Răsă- 
rit să facă faţă suprapopulaţiei lor agricole prin- 
tr'o mai bună exploatare a posibilităților (inten- 
sivarea agriculturii industrialifere), Căci în lipsa 
unui atare ajutor ele vor ajunge toate pe urmele 
Rusiei: la revoluţii şi colectivizări, A. G. 


PAVEL MASLOV: Perenaselenie russcoi derevn., 
(Suprapopularea satului rus). Editura de Stat, 
Moscova-Leningrad, 1930. 


Un studiu pătruns de doctrină marxistă si foarte 
documentat, în care autorul analizează suprapopu- 
larea satului rusesc, în următoarele 3 capitole: 1) 
Suprapopularea în mediul capitalist nedesvoltat; 
2) Natura socială a suprapopulării agricole, unde 
arată cărei pături sociale i se datoregte suprapo- 
pulafía şi 3) Condiţiunile în care suprapopularea 
ar putea să fie lichidată, 

In capitolul întâiu, autorul deosebeşte supra- 
popularea agricolă în ţările cu regimul capitalist 
nedesvoltat, de suprapopularea în ţările cu regi- 
mul capitalist desvoltat, ultimul reducándu-se la 
crearea armatei de rezervă în oraşe, 

Suprapopularea în ţările cu regimul capitalist 
nedesvoltat este caracterizată prin faptul cá ora- 


şele nu sunt in stare (fie din cauza subrasatu- 
rării pieţii, fie dia cauza lipsei pieţii de munca), 
să absoarbă mâinile de lucru supranumerare, ası- 
fel în loc de crearea armatei de proletari, se 
creează armata de pauperi, care, deşi fiind lip- 
siti de mijloace de producţie, nu pot închiria 
braţele lor din cauza lipsei de cerere. Su- 
prapopularea sătească se desvoltă din cauza 
diferentierii de clasă, care sărăceşte straturile de 
jos ale ţărănimii, şi este caracterizată printr'un 
şir de simptome dintre care cele mai însemnate 
sunt: salariile mici, preţurile de arenda mari, 
emigrările, eic, 

Suprapopularea poate fi definită ca un. sur- 
plus de populaţie sătească, faţă de teritoriul a- 
fricol utilizabil, Acest surplus este relativ, în 
deosebire de cel absolut care ar avea loc atunci 
când s'ar exploata raţional întreg teritoriul agri- 
col, scoțând maximum de beneficiu, 

Autorul arată că în literatura rusă există dora 
metode pentru a evalua surplusul de populaţie, cea 
care pleacă dela muncă (se stabileşte numărul 
orelor de muncă, necesar prelucrării pământului) 
şi cea care pleacă dela consumatie, cu ajutorul 
căreia se poate calcula numărul populaţiei care 
poate fi hrănită pe o suprafață dată. Dupa ce 
trece în revistă multiplele rezultate la care au 
ajuns cercetătorii ruși, în calcularea surplusului 
de populaţie, îi critică fiindcă ei n'au cercetat 
păturile sociale, care pot alimenta armata popu- 
laţiei supranumerare, 

Aceasta ar fi pricina pentru care ei nu pot 
da soluţii, 

In capitolul 2, autorul încearcă să determine, 
care anume categorie socială, are rolul de sursă 
a suprapopulării, Cercetările sale se bazează pe 
datele statistice oficiale, care se referă la câteva 
ţinuturi din diferitele provincii ale U, R. S. S. 

Analizează metodele care stau la di-pozifie, 
pentru rezolvarea problemei. 

Intâia (cea mai puţin satisfăcătoare), constă în 
distribuţia populaţiei după numărul membrilor de 
familie in roport cu suprafeţele însămânțate, cu 
procentul locuitorilor şi vârsta productivă, etc, Con- 
sideránd, după metoda muncii, că un muncitor nu 
poate să cultive decât o suprafață determinată, gă- 
seste surplusul populaţiei. Mctoda aceasta nu este 
multumitoare, deoarece, nu întreaga populaţie să- 
tească se ocupă cu agricultura şi pentrucă în afară 
de această, nu ţine în seamă puterea economică a 
gospodăriei, nici înfăţişarea ei socială, 

In metoda a doua, autorul clasifică tocte gos- 
podăriile după numărul uneltelor agricole şi după 


265 


mijloacele de producţie. După această metodă, sur- 
plusul de populaţie e constituit de grupele lipsite 
de inventar, sau având un inventar insuficient faţă 
de marimea familiei. Dar nici această metodă nu 
este perfectă, deoarece, cu ajutorul ei se poate 
analiza numai populaţia agricolă, dar nu întreaga 
populaţie satească, 

Metoda a treia clauiiică populaţia după cum 
trăerte intr'unil sau aitul din următoarele 5 ti- 
puri sociale: 1) In gospodării care angajează mun- 
citori, sau gospodarii care posedă întreprinderi 
comerciale sau industriale; 2) In gospodării, care 
se ocupă cu meseria sau fac industrie casnică; 
3) In fospodárii de muncítori industriali; 4) In 
gospodarii de muncitori agricoli; 5) In gospo- 
darii, care se ocupă exclusiv cu agricultura, fară 
să angajeze lucrători, şi fără ca membrii ei să 
fie angajaţi în altă parte, 

Sursa surplusului de populaţie o constitue ti- 
pul al 5-lea, care ete un tip de gospodărie în- 
chisa. În afară de acest tip si tipul al 4-lea ali- 
mentează armata pauperilor. Cu ajutorul acestei 
metode se poate găsi pătura socială, care este 
sursa surplusului de populaţie, însă nu se poate 
stabili cantitatea acestui surplus. 

In metoda a patra, autorul clasifică toate gos- 
podariile din grupa a cincea, în raport cu inven- 
tarul agricol, Ca să le determine pe acelea care, 
nefiind în deajuns de prevăzute, cu mijloace de 
producţie, servesc drept sursă suprapopulării, 
„Lipsa uneltelor si a mijloacelor de producţie, 
în condifiunile neputinței de a ieşi din limitele 
gospodariei, contine suprapopularea agricolă ve- 


ritabilă, care alimentează cadrele puterii de muncă, 
fară nicio legătură cu pământul“ (pag. 75). 

Aceste gospodării, pe care le numește ,fospo- 
darii-focare“, sunt caracterizate prin lipsa de ani- 
male domestice, prin suprafaţa agricolă redusă, 
prin preferința pentru culturile de consumaţie, 
prin depărtarea loturilor de locuinţă, etc, 

Procentul acestor gospodării variază în diferi- 
tele finuturi ale Rusiei, după datele pe care le 
posedă între 9/0 şi 600/0, 

In capitolul III, autorul arată diferitele mă- 
suri care ar putea să fie luate pentru lichidarea 
suprapopularii, Le împarte în măsuri externe $i 
în măsuri radicale. Ca măsuri externe, socotește 
crearea industriei casnice, colonizările și emigră- 
rile. (După datele sovietice, Extremul-orient, Si- 
beria, Cazacstan şi Regiunea Volgii, ar putea ab- 
sorbi 6 milioane de locuitori), Măsura radicală 
ar consta în distrugerea sursei care dă suprapopu- 
laţia agricolă, prin înzestrarea  ,gospodáriilor- 
focare“, cu inventar agricol, organizare coopera- 
tivă, colectivizare, (Cartea a apărut în 1930). O 
altă soluție ar fi îmbunătăţirea rentabilitátii gos- 
podăriilor agricole, care ar putea să fie rezolvată 
prin intensificarea agriculturii, prin introducerea 
culturilor mai rentabile, care cer mai multă 
muncă, prin crearea industriilor sátegti, care să 
facă posibilă cultura plantelor industriale. (Fa- 
brici de zahăr, de uleiuri, etc,). Repartizarea mai 
raţională a loturilor individuale (comasarea pro- 
prietátilor agricole) poate prilejui și ea o îm- 
bunátátire a situației acestor gospodării. 


1, M 


In zilele de 5 şi 6 Iulie, are loc la Paris, Con- 
ferința internațională de ştiinţe sociale, organi- 
zată de Centrul de studii de politică externă în 
colaborare cu Consiliul universitar pentru cerce- 
tări sociale şi cu Centrul de documentare socială 
al Şcoalei normale superioare, Profesorul Gusti 
va face la această conferință două comunicări, 
Una despre Situaţia ştiinţelor sociale în Romá- 
nia, Alta despre Sociologie şi științele sociale, 


Ne-am propus să atragem, în numărul acesta al 
Sociologiei românești, atenţia celor ce întreprind 
cercetări sociologice, asupra numeroaselor pro- 
bleme, pe care le pune nevoia, tot mai resimţită a 
unei informaţii temeinice asupra Românilor de 
peste granițe şi asupra Statelor vecine, 

Iniţiativa aceasta a găsit multă înţelegere, D-l 
Andrei Popovici, unul din conducătorii de după 
războiu ai Legaţiei din Washington a Regatului ro- 
mânesc, ne-a oferit spre tipărire, conferința des- 
pre prefacerile prin care au trecut Românii din 
America, în anii din urmă, pe care a ţinut-o in Mai, 
în câteva orașe din Ardeal, D-1 F, Chalmers Wright, 
directorul Centrului de Inalte Studii Internatio- 
nale, de pe lângă Institutul Social Român, ne-a dat 
o infatigare a modului de organizare a Centrelor de 
documentare asupra reglementării raporturilor 
dintre State, care pot oferi sugestii utile şi pen- 
tru organizarea unor Centre de documentare asu- 
pra Românilor din străinătate şi a realităţii sociale 
a Statelor străine, Prins de unele lucrări ale Insti- 
tutului Central de Statistică, d-l Dr, Sabin Manuilá 
a trebuit să amâne redaciarea prezentării situa- 
ției demografice a Românilor de peste graniță, pe 
care a acceptat să o facă pentru „Sociologia Ro- 
mânească”, 

Vom fi bucuroşi să publicăm de acum încolo, in 
Sociologia românească studii teoretice şi cercetări 
concrete asupra Românilor de peste hotare şi a 
Statelor cu care suntem în raporturi, 

Am cerut unor colaboratori ai noştri să recenzeze 
cele două scrieri, care cuprind analiza cea mai 
perspicace a fenomenului suprapopulării agricole, 
specific întregii Europe de Răsărit, Publicăm dă- 
rile de seamă asupra acestor scrieri cu intenţia de a 
sugera cercetarea temeinică a suprapopulării sa- 


ÎNSEMNĂRI 


telor româneşti, Fenomenul acesta determinat de 
sporul vertiginos al populaţiei noastre rurale (de 
12 milioane in 1920, ea cifra 15,5 milioane, la sfâr- 
şitul lui 1935) este motorul prea puţin luat în 
seamă al creşterii oraşelor noastre şi al industria- 
lizării României şi argumentul pentru care aceste 
transformări trebuesc privite, ca neaparat necesare, 
Deabia pornind dela aprehenziunea limpede a aces- 
tui caracter dominant al structurii noastre sociale, 
se pot preciza liniile directoare ale politicii interne 
a României în epoca Regelui Carol II, Suprapopu- 
larea aceasta a satelor ne cere deoparte intensiva- 
rea agriculturii, de alta creearea de posibilităţi de 
trai suplimentare prin industrializare, lar pacea 
socială a ţării impune ca intensivarea agriculturii 
să se facă fără scăderea în regimul latifundiilo 
şi ca industrializarea şi urbanizarea să fie realizata 
cu evitarea dezbinării, care s'a produs în Occident, 
între ,proletari" şi „capitalişti”, Dacă vom lăsa 
anii să treacă, fără să atacám cu hotărîre această 
problemă, pauperizarea satelor noastre va lua 
forme grave şi va atrage după sine stagnarea bio- 
logică şi slăbirea prin lupte intestine a neamului 
nostru, 


Adam Smith în româneşte, Totdeauna am susți- 
nut necesitatea traducerilor, mai ales din limbile 
mai puţin accesibile, ca l, engleză şi |. germană, 
După o perioadă de cultură intelectuală superfi- 
cială în care ne-am adresat istoriilor de doctrine, 
se impune acum să ne adresam direct izvoarelor, 
Nimeni nu poate sustine că stăpânește un domeniu 
ştiinţific dacă n'a citit şi n'a studiat textele marilor 
înaintașşi, Pentru economia politică şi în genere 
pentru ştiinţele sociale opera lui Adam Smith este 
dintre cele mai însemnate. Totuşi până acum foarte 
puţini au putut-o consulta, întrucât limba engleză 
nu este cunoscută nici chiar tuturor oamenilor de 
ştiinţă, De aceea socotim ca o dată însemnată în 
desvoltarea ştiinţelor sociale dela noi traducerea 
cărţii ,Avufia Naţiunilor”, prezentată în Editura 
Bucovina (1934 şi 1935) de distinsul economist, d-l 
Al, Hallunga, Ca om de specialitate şi bun cunos- 
cător al limbii engleze, d-sa a reuşit să dea o tra- 
ducere serioasă, Datorită d-sale economiştii şi so- 
ciologii români vor avea la îndemână o operă sti- 
infificá de o valoare nepieritoare, T. H. 


267 


Bibliografia italiană prezintă numeroase lucrări 
de sociologie, care apar grupate în primul rând în 
jurul problemelor actuale ale Statului fascist şi ale 
corporalivismului, Concentrarea preocupărilor de 
gândire în jurul şi spre ilustrarea fascismului — 
observabile în cele mai deosebite domenii ale scri- 
sului italian de azi, în filosofie ca şi în critica li- 
terară — apare şi în sociologie ca o tratare a pro- 
blemelor celor mai generale din perspectiva siste- 
mului politic actual, Este o aplecare asupra aspec- 
telor actualului, deosebit de prețioasă pentru so- 
ciologie, întrucât înseamnă o sinceră voință de ve- 
rificarea unor programe şi, în tot cazul, o sumă de 
date noi ce ni se oferă. 

In seria colecţiei de „manuale tehnice şi ştiin- 
tilice", care apare la Florenţa, întâlnim spre pildă 
cartea lui Giuseppe Antonelli, directorul Institu- 
tului agrar din Cremona: Economia rurală (Fi- 
renze, Ofiria editrice, 1936, pp. 459). Volumul cu- 
9rinde un material bogat, care intr'o primă parte 
Priveşte chestiunile esenţiale ale economiei politice, 
oprindu-se apoi asupra economiei rurale, în liniile 
căreia studiază „întreprinderea agrară” în elemen- 
tele ei alcătuitoare, în valoarea economică şi în 
situaţia ei față de mediul social-economic, Punctul 
central îl formează însă în fiecare capitol expu- 
nerea posibilitatilor noi de muncă pe care le oferă 
Statul fascist; este vorba în primul rând de ches- 
tiunea ameliorării terenurilor de cultură, amelio- 
rari al căror plan înseamnă o operă de adevărată 
politică rurala; este vorba apoi de salarizarea 
muncitorului agricol în cuprinsul organizaţiei cor- 
porative, de cercet^rea raporturilor dintre agricul- 
tură şi cooperatie, însfârşit de irnpunerile agrare 
şi de muncă agricolă în organizaţia corporativă şi 
sindicala, Volumul merită astfel să fie semnalat ca 
un exemplu al acelor studii de sociologie italiană 
contemporane care, cercetând aspectele cele mai 
apropiate şi mai necesare în cuprinsul Statului, 
privesc soluționarea problemelor ce se impun în 
liniile sistemului politic actual, 

Cu privire la problema vieţii rurale, centrul na- 
fional de informaţii bibliografice dela Roma ne 
semnalează încă următoarele lucrări apărute în 
aceşti ultimi ani: 

Istituto nazionale di economia agraria. Rapporti 
fra proprietà, impresa e mano d'opera nell’ agri- 
cultura italiana; Milano, Treves (este vorba de o 
serie de volume care se publicá din 1929, prezen- 
tând date cu privire la fiecare regiune a Italiei), 

Federazione Enti mutui assicurazioni infortuni 
agricoli. Ai nostri contadini. 


268 


Per la prevezioni degli infortuni agricoli; Roma 
1934. 

Agricoltura e agricoltori în Regime fascista; 
Roma, 1935. 

Instituto nazionale di economia agraria. Mono- 
grafie di famiglie agricole (este o serie de volume 
ce se publică din 1930, prezentând vieața rurală 
în diferitele provincii ale Italiei). 

Luigi Pagani. Scorci di vita agraria italiera; Ve- 
nezia, 1932. 

Benito Mussolini. L'Agricultura 2i rurali; Roma, 
1931, 

Francesco Coletti. La popolazione rurale in Ita- 
lia ei suoi caratteri demografici, psicologici e so- 
ciali; Piacenza, 1925. 

A. Serpieri. Lo stato fascista e i rurali; Milano, 
1935. 

A. Bajocco. Il fascismo la terra ei contadini; 
Torino, Paravia, 1936. 

Cu privire specială la problema demografică, no- 
tăm; 

E. Menna, Le providenze del Regime fascista 
per la battaglia demografica in Italia. Leggi decreti, 
circolari, istruzioni, note e richiami; Como, 1936. 

Cu privire la domenii diverse ale vietii sociale a 
Italiei de azi, ni se semnalează următoarele: 

L'Italia nelle sue opere assisteaziali; Milano, 
1933, pp. 973. 

La Nouva Italia. Dizionario amministrativo, sta- 
tistico, industriale, commerciale dei Comuni del 
Regno; Milano, 2 vol. 

Ordinamenti e gerarchie d'Italia, Guida ammi- 
nistrativa ed economica; Milano, 1934. 

Enrico Vecchia, Ruralizzazione e urbanesimo; 
osservazioni medico-sociali; Torino, 1935. 

Indicám de asemenea cáteva din periodicele mai 
însemnate: 

Terra e lavoro Organizzazione e disciplina del 
lavoro in agricultura, 

L'Assitenza sociale agricola. Rivista mensile di 
infortunistica e assitenza sociale; Roma, 1928, 
Difesa sociale, Rivista mensile dell' Istituto Ita- 
liano di igiena, preovidenza ed assitenza sociale; 
Roma, 1922. 

L'Assitenza sociale. Rivista mensile di dottrina 
e giurisprudenza echita dal Patronato Nazionale 
per l'Assistenza sociale; Roma, 1927. 

Rivista internazionale di scienze sociali e disci- 


N. FACON. 


pline ausiliarie; Roma, 1893.