Sociologie românească — 1938 Nr.1-3 — An III

A e 


irector: D. GUS 


i 


anere eine a T aaa 
ra e a a te = 


uree ae 


C U P R I N S U 


STUDII 


D. GUSTI .... .. . PLAN DE ACŢIUNE PENTRU 1938 ......ccncn e 1 
Christina Galitzi ... SUGESTII PENTRU ORGANIZAREA UNEI FACULTĂŢI DE ŞTIINŢE SOCIALE DE 
TIP AMERICAN, ÎN ROMÂNIA... ase 4 
H. H. Stahl........ TEORIA ABISALĂ A D-LUI LUCIAN BLAGA ..... ce 10 
Constantin Noe..... CELNICII ŞI FÂLCAREA. O INSTITUŢIE MILENARĂ A AROMÂNILOR NOMAZI .. 18 
I. Measnicov........ SITUAŢIA FUNCŢIONARILOR DE STAT .......c ce 23 
DOCUMENTE: 
Al. Bărbat ......... INVENTARUL ŞI BUGETUL REAL AL UNEI GOSPODĂRII ŢĂRĂNEŞTI DIN ŢARA 
OLTULUI? pes scoate aa da oi at a ia Esenta e A E deea aaa 27 
Gh. Serafim........ ÎMPĂRŢIREA PE MOŞI ŞI PE TRUPURI DE MOŞIE A SATULUI NEGOIEŞTI- 
MEHEDINȚI, os so că a a ia i a aia a a o UER a a A dat e a alai 32 
1. Petrescu-Burloiu.. TIPURILE DE CASĂ DIN COMUNA ŞANŢ-NĂSĂUD ......ccccee eee 36 
Florea Florescu .... JIŢURILE UNEI BISERICI DIN ŢARA MOŢILOR MIJLOC DE A SURPRINDE 
IERARHIA, DIN: SAT. ss sos e e ea atins EE aa ta a 45 
V. Petrescu-Craiova. „POCĂIȚII“ DELA GHINDENI-DOL] ..... ceas 47 
Ştefan Popescu ..... LA BIVOLARII BASARABENI DELA MARGINEA BUCUREŞTILOR .,.......... 50 
PREZENTĂRI 
BIBLIOGRAFICE: 
I. Measnicov şi 
V. V. Protopopescu.. IZVOARELE DE INFORMAŢIE STATISTICĂ ASUPRA REALITĂŢII ROMÂNEŞTI. . 52 
Christina Galitzi ... SOCIOLOGIA AMERICANĂ ŞI ROLUL EI ÎN ORGANIZAREA STATELOR UNITE.. 56 
RECENZII: 
REALITATEA ROMÂNEASCĂ: N. Caranfil: Cum renunţăm anual la miliarde (Dogaru), pag. 62. 
Paul Sterian : Idealul panromânesc şi desvoltarea economică a ţării (D. D. Georgescu), pag. 63. 
Dr. P. Râmneanţu : Problema căsătoriilor mixte in oraşele din Transilvania (D. D. Georgescu), 
pag. 64. Iordan : Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud. Traces des 
voevodes roumains dans le folklore balkanique (Florescu), pag. 67. Obreja : Târgurile din Moldova 
în veacul al XIX-lea (Dr. V. Tufescu), pag. 68... eee 62—73 
ROMÂNII DE PESTE HOTARE: Popovici: O ţințarima (Despre Aromâni) 1937. (C. Noe), pag. 76. 
Nica : Problema Aromânilor (Florescu), pag. 81... ne 73—81 
CRONICI 
Comentarii sociologice la prefacerile realității româneşti. Întregirea structurii sociale a României 
(A. Golopenţia), pag. 85. Cărţi despre recrutarea şi misiunea funcţionarului ( D. Dogaru), pag. 87. 
Problema şefului de întreprindere (Florea Florescu), pag. 88. Un oficiu al românilor de peste 
hotare (Florea Florescu), pag. 89. Activitatea Institutului de cercetări agronomice al României 
(Florea Florescu), pag. 90 ...........c ceea man 82— 
ÎNSEMNĂRI: 
Profesorul René Maunier (A. G.); O înfăţişare a sistemului de Sociologie a Prof. Gusti (A. G); 
Studii americane despre sociologia şcolii dela Bucureşti. (Ch. Galitzi); Institutul Social Român 
din Basarabia. (P. Șt) Cercul studenţilor în sociologie. (C. Gheţie); Răspuns la critica d-lui 
Popescu Bălteni. (N. Cornăţeanu); Marginalii la cuprinsul numărului de faţă (1. Pentru inte- 
meierea unei Facultăţi româneşti de ştiinţe sociale; 2. Problema sectelor; 3. Ţăranii nevoiţi 
să-şi părăsească satul, spre a-şi agonisi traiul). Faote, publicaţii, veşti (1. O propunere cu 
privire la programul Congresului internaţiona! de sociologie dela Bucureşti; 2. Din cuprinsul! 
numărului viitor) ...... „cecene men to tear ae t area tip iaren eteted enra eie 93-102 


COPERTA 


Negustor ambulant intrun sat din Ţara Oltului. (Din colecţia de fotografii a Instit. Social Român). 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Director: D. GUSTI 
n 
Anur Ill, Nr. 1-3 IANUARIE - MARTIE 1938 


PLAN DE ACȚIUNE PENTRU 1938 


Anul 1938 îi convinge, şi pe cei ce nu voiau să creadă, că lumea intră într'o epocă 
nouă. Trăsăturile ei se desluşesc tot mai bine. 

Anii de stabilitate de după războiu au trecut. Nu mai e necontestată autoritatea 
niciuneia din marile puteri. Măsurătoarea nouă de forţe a unui nou războiu se apropie. 
Orice naţiune trebue să fie iar gata oricând la orice, dacă i-e dragă neatârnarea. Nu mai 
pot fi lăsate pe seama evoluţiei lente nici organizarea naţiunii, nici raporturile ei cu 
celelalte state. Împrejurările impun o dinamizare şi a politicii interne şi a politicii externe. 
Trebuesc înlăturate cât mai degrabă toate pricinile de slăbiciune ale naţiunii şi potenţate 
cât mai degrabă toate calităţile ei. Trebuesc folosite toate prilejurile de consolidare a 
situaţiei în lume a statului propriu, pe care le oferă politica celorlalte naţiuni, prevenite 
toate primejduirile ce decurg din ea. 

Stilul nou de guvernare ce apare pretutindeni e de o energie şi de o perspicacitate 
necunoscută până acum. Conducătorii naţiunilor se servesc de un întreg stat-major de 
cercetători, care inventariază situaţia naţiunii proprii şi urmăresc la zi schimbările ce se 
întâmplă în statele străine, care pot avea vreo influenţă asupra situaţiei ei în lume. Pornind 
dela informaţia culeasă de acest enorm sensoriu, alcătuit din zeci de institute de cercetare 
şi de oficii de studiu, oamenii de stat mari ai zilelor noastre întocmesc planurile lor qua- 
drienale şi cincinale de administraţie şi susţin jocul de şah îndrăzneţ al politicii lor externe. 

Intrăm într'o vreme în care acțiunea de conducere a națiunilor e neasemuit ampli- 
ficată prin ştiinţele sociale. Constituite în epoca de prefaceri de după revoluţia franceză, 
ele au devenit de primă necesitate deabia acum, când rânduiala vieţii naţionale e iar în 
prefacere. Atenţia părăseşte ştiinţele dogmatice, ce comentează reglementările date vieţii 
naţiunilor : dreptul public şi dreptul internaţional, şi se aţinteşte asupra realităţii în 
prefacere, pe care ştiu s'o lămurească cercetătorii formaţi de Ştiinţele sociale. Ei pot arăta 
nevoile ce se cer ţinute în seamă în administraţia totală a naţiunii şi pot stabili poten- 
ţialul statelor străine, în funcţiune de care trebue orientată politica ei externă. 


Celor ce au în viața naţiunii funcțiunea dea face ştiinţă socială le revine o întreită 
misiune: să înlesnească, prin cercetări, guvernarea națiunii; să ajute prin publicaţii for- 
marea conştiinţei de sine a naţiuni, în sfârşit, să crească tineri capabili să continue ope- 
ra de cercetare a realităţii naţionale. 


lată chipul în care ne vom îndeplini noi misiunea noastră de cercetători ai realităţii 
româneşti, anul acesta. 


Í. Vom contribui ia înzestrarea națiunii noastre cu statul-major de institute de 
cercetare, de care are nevoie, prin organizarea temeinică a Oficiului de Studii al Fun- 
daţției Culturale Regale „Principele Carol“ şi reorganizarea Institutului Social Român. 
Intâiul va studia situaţia satelor româneşti şi a ţăranilor aşezaţi în oraşe ca muncitori, 
spre a documenta acţiunea de organizare a vieţii săteşti, pe care o duce Fundaţia 

ulturală Regală „Principele Carol“. Institutul Social Român, în schimb, vrem să-l 
organizăm în aşa fel încât să devie centrul de coordonare al cercetărilor întreprinse 
de diferite Institute speciale: demografice, economice, agronomice, zootehnice etc. Exis- 
tenţa unui Institut de Stat, a cărui prezidiu să alcătuiască planuri anuale şi pe 
lungă durată de problemele ce urmează a fi cercetate de Institute şi de cercetători indivi- 
duali, de vreme ce lămurirea lor urgentă reprezintă o necesitate de stat, e de mult resimţită. 
Institutul ar urma să cuprindă şi câteva secţii consacrate unor probleme pentru a căror 
cercetare nu există până acum institute în România: una consacrată studiului structurii 
sociale a populaţiei României, alta Românilor de peste hotare, alta minorităților, alta 
studiului puterilor mari şi a statelor vecine (de geopolitică). Prin consolidarea Institutelor 
Sociale regionale existente, atât de strălucit confirmate prin lucrările însemnate pe care 
le-au dus la bun sfârşit în condițiuni vitrege, — prin crearea altora, în provinciile în care 
nu au luat fiinţă astfel de Institute până acum, şi prin folosirea completă a posibilităţilor 
de cercetare de care dispun Echipele Regale, Institutul Social al ţării va fi înzestrat cu 
organele necesare pentru cercetările pe tot întinsul ţării, pe care urmează să şi le asume. 
Suntem siguri, că în oraşele şi satele ţării se vor găsi numeroşi oameni de bine preocupaţi 
de reorganizarea naţiunii, care socotind ca şi noi, necesară acţiunea unui astfel de Institut, 
să fie gata a se asocia lucrărilor lui. Pe ei îi invităm să ne comunice problemele localităţii 
sau a ținutului, în care trăesc, şi lor ne vom adresa cu chestionarele, pe care le 
pregătim. 

Intâia lucrare de mari dimensini, de care au acum neapărată nevoie conducătorii 
țării, este întocmirea unei Hărți sociologice a României, în care să fie consemnate starea 
fiecărui ţinut: desimea populaţiei, mijloacele de traiu, sănătatea, instrucţia, problemele 
speciale. Un astfel de atlas e condiţia nelipsită a acelei administrații diferenţiate, despre 
care s'a mai vorbit în „Sociologie Românească“, şi care singură poate aduce la egală 
înflorire toate ţinuturile ţării. În faţa hărților lui măsurile speciale, pe care le cere fiecare 
ţinut, pentru a ajunge la bunăstare, se vor desprinde cu uşurinţă. Experienţa cercetărilor 
întreprinse de Seminarul de Sociologie dela Bucureşti, de Secţia Sociologică a Institutului 
Social Român şi de Echipele Regale — şi colaborarea, de care suntem siguri, a Institu- 
tului nostru Central Statistic, ne îngădue să socotim realizabilă în destul de scurtă vreme 
această întreprindere. 


II. Pentru a asigura condiții bune de formarea elementelor destinate să lucreze 
în statul-major de cercetători al conducerii de stat, vom milita cu toată hotărîrea, 
printr'o serie de scrieri şi de comunicări pentru înfemeierea în România a unei Facul- 
tăți de Ştiinţe Sociale, plan vechiu 1), a cărui realizare a devenit o necesitate imperi- 
oasă în împrejurările actuale, ce reclamă un întreg aparat de cercetători, în stare să studi- 
eze pentru conducătorii statului toate problemele interne şi externe ale vieţii naţionale. 

Spre a deveni capabil să lămureşti o problemă ridicată de viaţa naţiunii, e nevoie 
să cunoşti nu numai economia politică sau numai dreptul, statistica, sau numai ştiinţa 
populaţiei, ori numai sociologia. E nevoie să cunoşti noţiunile fiecăreia din aceste ştiinţe, 
căci nicio problemă concretă nu e numai economică, ci tot odată şi socială şi sanitară, 
culturală, şi politică. Utile sunt pentru conducătorul Statului numai analizele, ce arată toate 
implicaţiile şi toate consecinţele. Nu-i folosesc studiile, care privesc numai din punct de 
vedere economic o problemă, de pildă, pe cea a ţăranilor ce rămân în oraş ca muncitori 


1) L-am întăţişat în Cuvântul Înainte la Sociologia Militans, după ce îl anunţasem încă în 1919 în studiul apărut 
în fruntea întâiului număr al „Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma socială, 


2 


în industrie, fără a ţine în seamă aspectul biologic, social, politic al problemei. Sunt chiar 
primejdioase, pentrucă sugerează măsuri în perspectivă exclusiv economică, ce pot trece 
cu vederea sau chiar prime;dui sănătatea unei părţi a neamului, integrarea ei în naţiune 
şi pacea socială a întregei naţiuni. 

Şcolile noastre superioare nu formează elemente, care să stăpânească egal toate 
ştiinţele sociale. Acestea sunt risipite la diferite Facultăţi. Sociologie şi Geografie politică 
se predă numai studenţilor în Filosofie şi Litere; Economia Politică numai studenţilor 
în Drept; Economie Politică şi Statistică numai studenţilor în Drept, dela Academia de 
Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi dela Politehnică; Ştiinţa Populaţiei nu se predă 
nicăieri. Cel ce vrea să înveţe toate ştiinţele sociale trebue să urmeze în România cel 
puţin trei Facultăţi. Aşa, rarii Români, capabili azi să cerceteze un fapt social complex, 
sunt autodidacţi, stimulaţi prin munci colective, cum au fost cercetările monografice ale 
Institutului Social Român, unde colaboraseră cu specialişti în fiecare din aceste ştiinţe. 


Remediul la starea de azi nu poate fi decât crearea prin concentrarea catedrelor de 
ştiinţe sociale, a unei Facultăţi noui la Universitate, care să dea o educaţie integrală în 
ştiinţele sociale. Facultatea aceasta de Ştiinţe Sociale, căreia i-a venit vremea, vrem 
s'o înfăptuim. 


III. Informarea păturii de sus româneşti asupra structurii actuale a naţiunii 
noastre şi a împrejurărilor în care trăeşte, aşa încât să poată înțelege mai bine mo- 
tivele ce determină măsurile pe care le cere buna conducere a Statului Românesc, o 
vom întreprinde şi pe mai departe în această revistă. 


Cetitorii „Sociologiei Româneşti“ cunosc străduinţa noastră de a face această pu- 
blicaţie periodică corespunzătoare misiunii ei însemnate, de a fi izvor de informaţie 
asupra naţiunii noastre şi a subunităţilor ei, în toată complexitatea lor. 


Sumarele celor doi ani încheiaţi ai revistei arată măsura în care am putut înfăptui 
intenţia de a da tabloul ştiinţific al naţiunii româneşti de azi, ce decurge din convingerea 
că toate colectivităţile omeneşti trebuesc privite integral în toată complexitatea pe 
care o au în viaţă, care reprezintă ideea conducătoare a sistemului nostru de sociologie. 
Am prezentat în anii de apariţie încheiaţi ai „Sociologiei Româneşti“, o frescă largă a 
împrejurărilor complexe şi am sugerat problemele numeroase pe care le ridică satele 
noastre şi țărănimea românească. Vom începe de acum încolo să înfăţişăm oraşele noastre 
şi vom continua să urmărim starea Românilor de peste hotare şi a grupurilor de popu- 
laţie de alt neam de pe teritorul ţării noastre şi să promovăm cunoaşterea străinătăţii 
şi a îndeosebi stării statelor în mijlocul cărora trăim. 

Cum „Sociologie Românească“ este şi un organ menit să facă legătură între cei pre- 
ocupați de studiul realităţii româneşti, ea va continua să aducă studii de teoria generală 
a ştiinţelor sociale şi de sociologie teoretică, recenzii şi informaţii bibliografice. Transfor- 
marea „Arhivei pentru Ştiinţa şi Reforma Socială“ în publicaţie redactată în limba fran- 
ceză, pentru oamenii de ştiinţă din străinătate, impune chiar o sporire a cuprinsului ei de 
acest gen. 

Începem anul al treilea al „Sociologiei Româneşti“ cu două inovaţii, menite să-i îm- 
bogăţească cuprinsul şi să-i lărgească raza de răspândire. 

1. Cu începutul acestui an revista, care a publicat şi până acum, pe lângă lucrările 
provenite din munca Secţiei Sociologice a Institutului Social Român şi a Seminarului de 
Sociologie, cercetări organizate de Oficiul de Studii al Fundaţiei Culturale Regale „Prin- 
cipele Carol“, devine organ şi al acestei Instituţii. Ca atare, ea va putea beneficia în mai 
mare măsură de cercetările întreprinse, de acest Oficiu de Studii, prin zecile de Echipe 
Studenţeşti ce lucrează în ţinuturile deosebite ale ţării. Aşa rezultatele unora din anche- 
tele, ce urmează a fi întreprinse de fiecare din Echipe, vor fi puse la îndemâna cetitorilor 
revistei alături de rezultatele preliminarii ale cercetărilor în vederea întocmirii Hărţii 
sociologice a României. 


2. Organizăm un corp de corespondenţi ai „Sociologiei Româneşti“ în oraşele şi 
satele ţării. Îi învităm pe toţi cei ce apreciază efortul nostru de cunoaştere a ţării, a cărui 
expresie este şi această revistă şi îl socotesc, împreună cu noi, cerut de împrejurările 
politice ale vremii, să se intereseze de răspândirea ei. Vom intra în legătură cu aceşti 
prieteni de îndată ce ne vor comunica această intenţie a lor. 


Indeplinind acest plan de acţiune socotim să servim nu numai națiunea noastră ci 
şi ştiinţa căreia ne-am consacrat. Sociologii de pretutindeni ar trebui să socotească că 
misiunea lor nu e numai teoria ci şi folosirea acesteia pentru lămurirea împrejurărilor 
vieţii naţionale. Faptul că al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie se va ţine 
la Bucureşti în toamna anului viitor, ne bucură tocmai pentrucă arată că această con- 
vingere a noastră e pe cale să câştige tot mai mulţi aderenţi. 


D. GUSTI 


SUGESTII PENTRU ORGANIZAREA 
UNEI FACULTĂȚI DE ŞTIINŢE SOCIALE DE TIP 
AMERICAN ÎN ROMÂNIA 


Toate manifestările vieţii, atât cele fizice cât şi cele intelectuale, sunt supuse evo- 
luţiei. Instituţiunile sociale pe care „organicismul“ lui Spencer le-a considerat ca adevă- 
rate entităţi vitale, cu o vieaţă organică proprie, au şi ele evoluţia lor naturală, perioada 
lor de formaţiune, de desvoltare, de apogeu şi de descreştere, preschimbându-şi veşnic 
cadrele şi funcțiunile pentru a face faţă cerinţelor vieţii. Astfel concepute, apariţia sau 
dispariţia lor din societate, corespunde cu anumite faze ale vieţii colective şi existenţa 
lor trebuie văzută în raporturile ei cu cerinţele evoluţiei sociale. 


Dacă considerăm de pildă Facultăţile de Ştiinţe Sociale din Statele Unite, înfiinţarea 
lor— chiar sub forma lor embrionară de catedre de economie politică, de sociologie, de 
psihologie socială sau de filosofie a Statului — corespunde cu o fază interesantă a vieţii 
naţionale americane, adică: cu stărşitul perioadei de expansiune de la Middle West spre 
Far West şi cu necesitatea de a aşeza civilizaţia americană pe temelii durabile, cores- 
punzând cu politica nouă a Statului federal care renunţă la cucerirea spaţiului pentru a 
adânci opera omului pe terenul cucerit. 

Apariţia sociologiei în aceasă perioadă ca o ştiinţă menită să descopere realitatea 
socială, pentru a determina participarea omului la evoluţia socială, aduce un aport incon- 
testabil disciplinei civice, îndrumătoare a progresului social, căci pentru mentalitatea 
anglo-saxonă voinţa dirijată trebuie să cucerească natura şi s'o supună cerinţelor vieţii 
individuale şi colective. 

Ideea oportunității şi a utilității Facultăţilor de ştiinţe sociale, sa răspândit cu 
încetul, după regulile transmiterii unui nou fenomen cultural dela focarul de emisiune, 
centrul inovației, spre periferia ariei de dispersiune!). Centrul de radiere pentru introdu- 
cerea sociologiei în învățământul superior, fiind New-York-ul, undele imitaţiei s'au 


1) Boas, F.: „Anthropology and Modern Life“, (rev. edit. 1932). Kroeber, A. L. and Waterman: „Source Book in 
Anthropology“, şi Wissler Clark: „Man and Culture“ (1922) şi „Social Anthropology“ (1929). 


4 


propagat spre Apus, câştigând, între 1894--1917, Middle-West-ul cu Chicago, pentru 
a atinge în ultimii ani coasta Pacificului 

Înaintarea lentă a învățământului sociologiei în universităţile şi colegiile americane, 
pare a fi trecut prin trei faze distincte, paralele cu desvoltarea sociologiei însăşi. 


Intâia perioadă, de dibuire, nehotărîre, sfială şi scepticism, începe cu înfiinţarea 
primei catedre de sociologie în 1894, la o dată când această ştiinţă nu era decât un 
„burghez parvenit“ ce nu-şi primise încă „hrisovul de boerie“, pe care ar fi putut să i-l 
acorde cercetările ştiinţifice menite să-l ridice pe treapta socială a celorlalte ştiinţe natu- 
rale. În această perioadă de formaţiune şi de răspândire dela Răsărit spre Apus, socio- 
logia a întâmpinat multe dificultăţi, mai ales din partea economiştilor, şi ei nou-veniţi 
pe arena ştiinţei, dar apăraţi de scutul lui Adam Smith, Ricardo, John Stuart Mill, mai 
puternic decât ştiinţa nouă a lui Auguste Comte, Gabriel Tarde, Herbert Spencer, Emile 
Durkheim, Max Weber şi a lui Pareto. 

Faptul că şcoala lui Giddings, Lester Ward şi E. Cooley, a insistat asupra naturii 
fizico-psihice a fenomenelor sociale, face ca multe colegii şi universităţi din Middle West 
şi Far West să nu accepte noua ştiinţă socială în incinta universitară, altfel decât sub 
numele de „psihologie sociologică“ sau „sociologie psihologică“, denumiri care învede- 
rează lipsa de unitate de vederi a savanților americani în ceace priveşte critica şi inter- 
pretarea acestei idei. 


Această introducere ilegală, sub masca „penelor împrumutate“ echivala aproape 
cu lipsa totală a sociologiei din programele de studii ale Colegiilor şi Universităţilor. În 
întunericul ce plana asupra menirii sociologiei era firesc ca unele Colegii „ultra-funda- 
mentaliste4, care negau doctrina darwinistă şi evoluţia cosmică a lui Spencer, să res- 
pingă cu asprime, neîncredere şi dispreţ sociologia, socotită un fel de „socialismf, 
„comunism“, „anarhism“ şi drept o serie întreagă de alte „isme“, ce aveau darul de a 
produce o adevărată fobie în conştinţa puritană a Consiliilor de Administraţie şi de 
Educaţie ale Instituţiilor americane de Înaltă Cultură. 


E deci firesc să asistăm chiar la ostracizarea severă a sociologiei, aşa cum s'a 
întâmplat la Universitatea din California şi la Stanford University din Palo Alto, unde 
despotismul eclectic şi egocentrismul dictatorial al unor economişti de seamă — preocu- 
paţi numai de menţinerea prerogativelor pe care, admiterea exclusivă a Economiei 
Politice în sânul Universităţii, li le acorda —au dus o luptă înverşunată împotriva timidei 
„Sociologii“ care, în ciuda elocvenţei stăruitoare a lui E, A. Ross, Thornstein Veblen 
şi altora, nu ajunsese să aibă nici un vot favorabil. 


Un dublu fenomen de desvoltare marchează începerea celei de a doua perioade de 
desvoltare a Învăţământului Sociologiei, care ţine de la 1917 până la 1930: 

a) Numărul Colegiilor şi al Universităţilor ce introduc Ştiinţele Sociale, şi conferă 
titlul de doctor, creşte dela 142) în 1917, la 243) în 1930; 

b) Numărul studenţilor care îşi trec doctoratul în sociologie, atinge 47 în 19304) 
Cu toate că numărul acesta pare mic,tetuşi tabloul comparativ care urmează ne arată 
că din cei 4.0805) studenţi care în decada din 1925—1935 şi-au luat doctoratul în facul- 
tăţile de ştiinţe sociale, la cele mai distinse Colegii şi Universităţi de Stat sau particulare 
1.830/, îşi luase doctoratul în antropologie, 28.53%/pîn economie politică, care dimpreună 


2) Educational Directory 1936, Part. III, United States Department și Interior, Ofiçe of Education, Bulletin 1936, 
Nr. 1 Government Printing office, Washington D. C. 1937 (1935 prin greşală tipografică) 

3) Bulletin 1934. No. 20, United States Department of Interior. Office of Education Government Printing Oitice, 
Washington, D. C. 1935, pg. 58. 

4) Folosim tabloul analitic a 77 Colegii şi Universităţi, întocmit de consiliul american al Educaţiei: American 
Universities and Colleges, edited by C. S. Marsh, Washington D.C, American Councii on Education, 1936, pp. 63 şi 74. 

5) Ibidem, pp. 55, 57, 59, 61, 63, 65, 67, 69,71 şi 73. 


5 


cu istoria atrase numărul cel mai mare de candidaţi la doctorat, 21.19%/, în psihologie, 
şi 9.96 0/g în sociologie, adică la fiecare zece candidaţi la titlul de doctor în ştiinţe sociale 
unul din ei devine sociolog. 


Numărul titlurilor de doctorat obţinute între 1925 şi 1935 la 83 Colegii şi Universităţi americane şi şt. sociale. 


aae a = 


Nr. Coiegiilor 


Anul universitar : şi A) e iuerat ariei poina Istorie | Psihologie Aid Sociologie 
(3) (4 (7) (8) 

EE E getea Be 8 Busta de 25 
pi Neag ieri oi O aa i 29 
Cipo Ra pitt data r alti daia 23 
gi pie, aia E E E de tu 48 
pa doo loial île lati terte, 47 
stop: pă i oa sepale. dat 83 păi 41 
E A R E a 58 
a aie e r LES O e Aaaa 38 
E E E E E 35 
gta da E E E E 57 
1.166 1.165 407 

A E E E la 0 28,53% 28,530/0 9,960 


Totuşi, în ciuda acestei rapide desvoltări, sociologia nu reuşeşte să-şi câştige un 
loc de onoare printre celelalte ştiinţe. Ea continuă a fi prezentată sub egida a Acu ICE 
Ştiinţe Politico-Economice“ 6) cum a fost cazul cu Columbia University sau a „Facultăţii 
de Istorie“ (cum a fost la Western Reserve University din Cleveland) sau a „Facultăţii 
de Geografie umană“ cum s'a întâmplat la Clark University din Worcester Massachussets. 

Universitatea din Chicago este aceea care acordă Sociologiei locul ei de onoare. În 
citadela miliardarilor şi a săracilor, Sociologia este tratată cu respectul pe care îl pretind 
verele ei bune „Antropologia“ şi „Psihologia“, şi, mai mult, i se cere ajutor în domeniul 
aplicaţiunilor practice a studiului problemelor sociale, pe care complexitatea vieţii de 
asociațiune le prezintă în sânul unei comunităţi organizate, sub forma fenomenelor de 
dezorganizare individuală şi socială. Studiul şi cercetarea problemelor în strânsă legă- 
tură cu vieaţa duc astfel la creiarea unei Facultăţi speciale pentru studiul problemelor şi 
al administraţiei instituţiunilor privind asistenţa şi ocrotirea socială : „University of 
Chicago School of Social Service Administration“, facultate unică în felul ei, dat 
fiindcă este singură care acordă titlul de „Doctor în Ştiinţele Administraţiei sociale“. 

Inovația Universităţii din Chicago deschide ochii, încetul pe încetul şi celorlalte 
instituţiuni de învăţământ superior, care îmbrăţişează neîntârziat sociologia, fie singură, 
ca ştiinţă, fie cu acolitele ei: disciplinele practice ale serviciului social. Ca atare asistăm 
la sporirea facultăţilor de ştiinţe sociale şi la crearea şcolilor de serviciu social, fie inde- 
pendente, fie sub egida facultăţii de sociologie sau de ştiinţe sociale. Importanţa proble- 
melor de asistență şi ocrotire socială reclamă pregătirea tehnică a celor chemaţi să 
participe în mod practic la reformele sociale, prin: reeducarea şi socializarea indivi- 
dului rău adaptat cerinţelor vieţii de asociaţie, reabilitarea şi reeducarea delicvenţilor 
minori şi a criminalilor, îndrumarea şi însufleţirea vieţii colective în grupuri, cluburi, 
asociaţiuni sportive sau culturale, precum şi administrarea instituţiunilor de asistenţă 


e) Până chiar în 1935. cursuri de sociologie teoretică sau aplicată ca: „Teoriile progresului social“; „Aspectele 
sociale ale Rasismului“; „Mobilitatea socială şi probleme'e imigrării“; „Problemele comunităţii şi autarhia“; „Principiile 
fundamentale ale Asistenţei sociale“; „Crima ca problemă socială,; „Metoda cercetării individuale, (social case-work) 
ca bază a ştiinţelor sociale“ şi altele au apărut pe cataloagele universitare ca: „Economics 181“, „Economics 182“, Eco" 
nomics 183“ etc, 


6 


şi ocrotire socială, a Caselor comunale, a Ateneelor populare, a Colonilor de vară şi a 
entrelor supraveghiate de recreare publică etc. 

După datele statistice culese de către Consiliul Educaţiei Americane în 19367) 
douăzeci şi şapte din Colegiile şi Universitățile „acreditate“ (adică recunoscute de către 
„American Association of Colleges and Universities“) introduseseră în programul lor de 
studii câte o şcoală Superioară de Serviciu Social, fie dependentă de Facultatea Ştiin- 
telor Sociale, fie direct afiliată Universităţii respective. Pe lângă aceste Şcoli Superioare 
de Serviciu Social mai există alte trei, care se bucură de o deplină autonomie; în această 
categorie intră „The New-York School of Social Work“, cu totul independentă de 
„Columbia University“, dar care totuşi păstrează legături strânse cu Facultatea de 
Ştiinţe Sociale a acestei universităţi 8). 

Toate aceste şcoli, acordă fie sub egida universităţilor respective, fie în mod inde- 
pendent, o licenţă sau o diplomă de serviciu social, recunoscută de către Asociaţia Şcolilor 
de Serviciu Social, Americană şi internaţională, recunoaştere care dă drept absolven- 
ților acestor şcoli să candideze la posturi de servicii sociale publice şi particulare. Este 
interesant de relevat că numai absolvenţii acestor şcoli profesionale au drept să se afilieze 
Asociaţiei americane a Asistenţilor Sociali’). 


Într'a treia fază, dela 1931 încoace, asistăm la recunoaşterea necondiționată a So- 
ciologiei ca Ştiinţă şi la introducerea ei în programul tuturor Colegiilor şi Universităţilor, 
de Stat sau particulare, cu reputaţie, membre ale „Asociaţiei Colegiilor şi a Universităţilor 
din Statele Unite“, areopagul care decide rangul ştiinţific al Colegiilor şi al Universită- 
ţilor, după următoarele criterii: grad de cultură, metodă de lucru, seriozitatea cercetărilor 
şi facultatea de a decerne titlul de doctor. 

Harvard University, care până la 1926 a fost potrivnică introducerii Sociologiei, a 
reuşit să atragă un număr considerabil de studenţi la cursurile lui Pitirim Sorokin, tot 
atât. de apreciate ca şi faimoasele prelegeri de pe vremuri ale lui William James, E. B. 
Titchener şi Münsterberg. 

La Universitatea Statului Washington, dela Seattle, Prof. Jesse F. Steiner afiliază 
Sociologia la Facultatea Științelor politico-sociale şi creiază Şcoala Superioară de Ser- 
vicii Sociale, cu ajutorul D-şoarei Aline Johnsohn, distinsă absolventă dela The New-York 
School of Social Work. Universitatea din Tulane la (St. Louis, Missouri), Universitatea 
din North Carolina (la Chapel Hill) şi Vanderbilt University (la Nashville, Tennessee) 
înființează Facultăţi de Ştiinţe Sociale care atrag sociologi de reputație mondială. 

Succesul vădit al ştiinţelor sociale, sub imboldul regimului Preşedintelui Roosewelt. 
(New Deal cu faimosul „Brain Trust“) este prea bine cunoscut de lumea întreagă, pen- 
tru a mai insista asupra lui, 

n Să ni se îngădue numai să relevăm faptul, — cu consecințe sociale de primă impor- 
tanță, — că în această fază ştiinţele sociale au trecut treptat dela incinta Colegiilor 
şi a EA tiu ala în aşa numitele „Junior Colleges“ 10) şi în şcolile secundare („High- 
Schools“). 

In urma acestui proces de largă penetraţie, Facultăţile de ştiinţe sociale încep să joace 
un rol practic de mare însemnătate. Astfel ele desvoltă conştiinţa civică, aceea care 
permite fiecărui cetăţean liber să respecte libertatea aproapelui şi să subordoneze am- 
biţiile eului său cerinţelor colective ale Națiunii. 


7) American Universities and Colleges, edited by C. S, Marsh, Washington, American Council on Education 
1936, pp. 149, 150. 

3) Pe care de altfel a precedat-o, fiind înfiinţată în 1898 cu numele de „School of Philantropy“. Bulletin The 
New York School of Social Work, Vo. XXXI, Nr. 2, 

3) Asociaţia aceasta cunoscută sub literile A. A. S. W, sau „American Association of Social Workers" a avut 
în 1936 un număr de 10.040 membri, după „Bulletin The New-York School of Social Work“, Vol. XXXI, Nr. 2, January 
1938, New York, The Charity Organization Society, 

1) Colegii cu numai doi ani de studii universitare în loc de patru şi care nu decern niciun fel de titlu, 


Dacă ştiinţele sociale nu au pătruns în mod formal în învăţământul primar, totuşi 
nu e mai puţin adevărat că metoda directă preconizată şi aplicată de Profesorii John Dewey, 
William Heard Kilpatrick, Harold Rugg, Jesse Newton şi de discipolii lor, împlineşte cu 
prisosinţă această aparentă lacună. Reluând ideile lui Rousseau, Pestalozzi, Fröbel şi ale 
Mariei Montessori 10) etc., această metodă preconizează că educaţia are ca bază expe- 
rienţa directă a individului. „Programul totalitar“ al şcolii primare, — care alege o pro- 
blemă centrală ; sau aşa zis proiect de lucru: Robinson Crusoe, Fecioara din Orleans, 
Descoperirea Americei de către Columb, Expediția Amiralului Byrd la Polul Sud, 
Descoperirile lui Pasteur etc. „în jurul căreia gravitează întregul program anual, 
— are ca ţintă să desvolte în fiecare copil simțul răspunderii individuale în realizarea 
unui plan colectiv şi conştiinţa datoriilor sale către comunitatea căreia aparține. Astfel 
educaţia primară, secundară sau universitară, se eliberează treptat de obligativitatea 
unei pregătiri teoretice, necesare examenelor finale de trecere dela o treaptă a învăţă- 
mântului la alta. Fiecare din aceste cicluri constitue o entitate cu un scop definit: pre- 
gătirea desăvârşită a viitorului cetățean pentru îndeplinirea îndatoririlor sale civice, 
oricare ar fi treapta de învăţământ (şi deci şi gradul de cultură) la care, din cauza însu- 
şirilor proprii sau a împrejurărilor, se opreşte educaţia lui. 

Interesant pentru noi ar fi ca, revenind asupra Invăţământului Superior al Sociolo- 
giei, să analizăm programul de studii al unei Facultăţi de Ştiinţe Sociale. Acest program 
cuprinde ca materii: 

a) Istoria civilizaţiei ; 

b) Teoriile Sociologice şi studiul societăţii moderne sub prisma progresului social 
şi a reformelor sociale ; 

c) Organizarea socială şi problemele comunităţii ; 

d) Metoda comparativă şi statistică ca instrument a monografiilor sociologice; 

e) Instituţiile sociale şi studiul fenomenelor de desorganizare individuală şi socială; 

f) Principiile fundamentale ale Economiei Politice ; 

2) Principiile fundamentale ale Psihologiei normale şi anormale ; 

h) Principiile fundamentale ale Serviciului social de asistenţă şi ocrotire; 

i) Metoda anchetei sociale individuale (Social Case Work) ca bază Serviciului 
social dirijat; 

j) Evoluţia socială şi economia dirijată; 

k) Aspectele sociale ale crimei, ale rasismului, ale alcoolismului, ale bolilor şi ta- 
relor etc; 

l) Metoda de propunere a ştiinţelor sociale; 

m) Biometria, geopolitica şi demografia. 

Studenţii Facultăţilor de Medicină, Drept, Educaţie, precum şi cei dela Facultăţile 
de Educaţie Fizică şi de Ştiinţe Administrative sunt obligaţi să opteze pentru două din 
cursurile susmenţionate (în majoritatea aleg b. şi e., sau e. şi h. dat fiind că obligaţiile 
lor profesionale îi silesc să ia contact cu realitatea fenomenelor psihico-sociale din 
vieaţa zilnică). 


II. Experienţa, încununată de rezultate preţioase, a Americanilor e bine să fie pusă la 
contribuţie şi la noi. Studiată în deaproape şi adaptată la situaţia şi nevoile noastre spe- 
cifice, ea ne ar permite să păşim şi noi la o acţiune temeinică de organizare a naţiunii. 
Cele patru catedre, de sociologie din ţara noastră: una la Universitatea din Bucureşti, 
alta la laşi, alta la Cluj, şi a patra la Cernăuţi, nu pot face faţă nevoilor României de azi. 

Crearea unei Facultăţi a Ştinţelor Sociale, în primul rând la Bucureşti şi apoi la 
celelalte universităţi (pe măsură ce utilitatea Facultăţilor de ştiinţe sociale se va face simțită) 
care umple golurile netăguite ale nevoilor sociale de azi, e o necesitate imperioasă. 


10) Childs: Education and the Philosophy of Experimentalism; Kilpatrick and others: The educational Fron- 
tler; Kilpatrick : Education for a Changing Civilisation ; Tugwell and Keyserling: Redirecting Education, 


3 


Pregătirea educatorilor, a avocaţilor, a medicilor higienişti, a reformatorilor şi a asis- 
tenţilor sociali (bărbaţi şi femei) reclamă fundament solid şi practică îndelungată, fără 
de care misionarismul social, nu poate da roadele aşteptate, chiar când el e înflăcărat de 
viziunea înălţătoare a idealului mişcării străjereşti. 

Vieaţa de astăzi, cu structura ei complexă cere o pregătire technică pe cât de desă- 
vârşită în amănuntele ei, pe atât de multiplă în domeniile studiate. 

Tabloul grafic aci alăturat nu prezintă decât o sugestie, printre cele multe care sau 
făcut până în prezent şi care se vor mai face şi de aci înainte asupra organizării unei 
Facultăţi de Ştiinţe Sociale la noi în ţară. Schema este susceptibilă de a suferi modificări 
în ceace priveşte detaliile cursurilor propuse. Ea explică însă, cred, în mod clar coordo- 
narea ştiinţelor sociale între 'ele şi arată cum Sociologia, ce ocupă un loc de seamă 
printre celelalte discipline ştiinţifice, ar putea oferi cursuri de care ar profita nu numai 
studenţii ştiinţelor înrudite dar şi viitorii educatori şi reformatori sociali în mâna cărora 
rezidă îndrumarea ştiinţifică a progresului şi evoluţiei sociale. 


Schema unei Facultăţi de Ştiinţe sociale 


tiințele 
Antro- |Economia inis- Serviciul Social sau ştiinţa Psiho- 
pologia | Politică \dminis Sociologia sociologiei aplicate t logia Istoria 
I H III IV V VI VII 


1. Organizația Socie- 
tății şi Instituțiile 
Sociale. (a) 

2. Teoriile asupra 
Evoluției Sociale. 


(a) 
3. Cultura şi Civili- 


1. Principiile fundamentale ale Ser- 
viciului social, 

2. Economia Dirijată şi Serviciul 
social 

3. Organizaţia Societăţii şi Proble- 
mele dezorganizării individuale 
i sociale. 


zaţia. a A 4. Administraţia Asistenţei Sociale 
4. Filosotia pozitivă 3i Ocrotirii publice. 
a Statului. (a 5. Metodele rganizării sociale 


5. Metoda a ei ai: Metoda Anchetei sociale (Survey) 


că şi statistica. (a) 
6. Mobilitatea so- 

cială şi proble- 

mele imigrației. 

7. Aspectele sociale 
ale rasismului. 

8. Demografia. 

9. Metoda de propu- 
nere a ştințelor 
sociale (Educatio- 
nal Sociology). 

10. Sociologia Rurală 


i studiul de cazuri individuale 
Social Case Word). 

6. Ocrotirea Copiilor, Economia di- 
rijată şi Asigurările sociale. 

7. Problemele Muncii. 

8. Problemele boalti, invalidităţii, 
şomajului, alcolismului, narcoti- 
celor, prostituţiei etc. 

9. Organizaţia, desvoltarea,4t su- 
prâvegherea recreaţiei publice, 
a cluburilor, a grupurilor,a cămi- 
nelor culturale etc. 


10. Natura şi varietatea conduitei u- 


mane. 

11. Serviciul social psihiatric, 'anor- 
malităţile mintale (pozitive şi 
negative) şi Higiena mintală. (a) 

12. Aspectele individuale şi sociale 
ale crimei şi tratamentul modern 
al delicvenţilor minori şi a cri- 
minalilor. 


(a) Cursurile fundamentale, oferite şi studenţilor celorlalte ştiinţe sociale sunt marcate cu (a). 


Schița aceasta ds organizare a unei eventuale Facultăţi a Ştiinţelor Sociale, privită 
prin prisma posibilităţilor pe care le-ar oferi Universitatea din Bucureşti, prezintă avan- 
tajul de a nu introduce nicio inovaţie care ar părea revoluţionară în aşezarea actuală a 
Universităţii noastre. Pornind dela cursurile universitare, în fiinţă şi care se bucură de o 
popularitate vădită, precum şi dela experienţa Şcoalei de Asistenţă socială „Domnița 
lleană“ care sub auspiciile Asociaţiei Creştine a Femeilor Române a dovedit utilitatea 
ei socială pe terenul practic al asistenţei şi ocrotirii, schiţa aceasta propune numai o 
simplă coordonare şi o afiliare, pentru că [coordonând sub egida Universităţii toate 
sforţările răslețe să se poată obţine sistematizarea pregătirii sociale a conducătorilor 
de mâine, 


Pentru realizarea programului social, atât de bine chibzuit de Îndrumăterul Suprem 
al Națiunii, ca şi'pentru propăşirea înaltelor idei de patriotism activ, de respect individual 
şi de demnitate naţională — pe care trebuie s'o menţinem şi s'o apărăm contra oricărui 
atac — a imita experienţa americană, prin crearea unei Facultăţi de Ştiinţe Sociale, care 
să înglobeze Şcoală de Asistenţă socială (pentru bărbaţi şi femei — fără a sustrage 
acesteia, din cauza egidei universitare, autonomia ei administrativă) constituie un 
imperativ categoric, insistent cerut atât de necesităţile actuale cât şi de evoluţia socială 
a Țării noastre, care incontestabil, a intrat în faza celui mai contructiv naționalism. 


Dacă într'adevăr ideile sunt îndreptarul transformărilor sociale atunci străduinţele 
depuse de către Prof. Gusti pentru creearea Facultăţii româneşti de ştiinţe sociale 11), tre- 
buie să dea roadele lor, tot aşa precum în America, visul unui Lester Ward 
şi a unui F. H. Giddings a devenit, după 30 ani, o realitate de cea mai mare utilitate 
în acţiunea de organizare a naţiunii americane. 


CHRISTINA GALITZI 


TEORIA ABISALĂ A D-LUI LUCIAN BLAGA” 


Am avut prilejul, până acum, să deplângem lipsa unei suficiente informaţii despre 
satul românesc. Mai mult decât atât: greşala hotărâtoare, care îi face pe mulţi să creadă 
că participarea la un fenomen este o sursă de informaţie corectă, copilăritul la sat impli- 
când pătrunderea în tainele satului. Nu e mai puţin adevărat însă, că această critică nu 
atinge decât tangenţiâl pe d-l Blaga, căci d-sa nu este, în primul rând, un constructor 
de teorii pe material românesc şi nici nu are drept scop principal lămurirea fenomenului 
românesc. Ci d-sa este urmărit de viziunea unei vaste teorii a stilului, înţeleasă ca o 
teorie de filosofie a culturii. Dacă satul românesc apare şi el în scrierile d-sale, apoi 
este mai mult ca o exemplificare ce se adaugă la şirul altora şi care aparţin, indiferent, 
culturii indice, barocului, culturii egiptene, germane etc., etc. Este şi firesc lucru, căci teo- 
ria d-lui Blaga este o teorie generală, deci abstractă şi universal valabilă, inspirându-se 
din şi aplicându-se pe oricare fenomen cultural, fie el românesc sau de pe alte meleaguri, 

In ce ne priveşte vom restrânge însă zarea preocupărilor noastre la cultura româ- 
nească, punând accentul pe sat, în primul rând. Aceasta nu înseamnă că vom putea lăsa 
de o parte, teoria generală a stilului pe care o foloseşte d-l Blaga ca pe o unealtă proprie 
de cercetare a culturilor, căci d-l Blaga studiază şi satul românesc cu ajutorul aceleiaşi 
unelte. Teoria d-sale ne interesează deci, pentru că rezultatele studiului său asupra satu- 
lui românesc, vor fi bune sau rele şi măsura în care unealta teoretică folosită va fi fost 
bună sau rea. 

Cerem deci, îngăduinţa cetitorului şi rugăm să fim iertaţi dacă ne vom abate câtva 
timp pe câmpul abstracţiilor filosofice, pentru ca să expunem miezul teoriei d-lui Blaga, 
pe cât vom putea mai credincios şi mai clar. 

Încercarea nu va fi uşoară nici pentru noi, deoarece însăşi gândirea d-lui Blaga nu 
este atât de uşoară ! Metoda sa de expunere —şi pe cât se pare şi cea de elaborare — este 


1) Gusti D. „Sociologia militans“, Bucureşti. Editura Institutului Social Român, 1934, pp. 610, Seria A: Studii şi 
Contribuaţiuni, 3, pp. II — XII. 

1) După analiza, din numărul acesta al revistei şi cel trecut, a metodei şi a teoriei d-lui Lucian Blaga, vom des- 
bate în numerele viitoare problema satelor noastre, a culturii lor şi problema culturii româneşti orăşeneşti. 


10 


dramatică. Aci stă, de sigur farmecul deosebit al scrierilor sale : cetindu-le, ai impresia că 
stai de faţă la naşterea lirică a gândirii, care se desvoltă dialectic, din ea însăşi, dând 
luptă cu zgura faptelor, grăbită să ajungă la scop, căzând sub povară, zburând în meta- 
fore sau făcând popas în lucide luminişuri deschise în haos. Dar tot aci stă şi greutatea, 
aproape de neînvins, a exegetului care se trudeşte să ajungă la înţelegerea, seacă şi rece, 
a gândului, fără de contradicţiile dramatice ale laborioasei sale naşteri : veşnic te pânde- 
şte primejdia să iei ad-literam ceeace nu poate fi decât metaforă, veşnic te surprinzi gata 
să crezi în cele o mie şi una de poveşti fermecate pe care le întâlneşti în cale. 

Totuşi, vom încerca. lar dacă uneori vom sta la îndoială, vom da textele contrazi- 
cătoare, ele înşile, astfel ca cetitorul să le poată singur judeca. 


Teoria mătcilor stilistice. Am mai spus că d-l Lucian Blaga socoteşte stilul ca pe 
un fenomen esenţial al unei culturi. Este vorba aci, nu numai de un fel de a fi al operilor de 
artă, ci de ceva care îşi pune pecetea pe absolut orice faptă omenească, nicăieri şi în ni- 
mic neputând exista un vid stilistic (I, 8). Deci nu numai arta, ci şi metafizica, religia, 
credinţele, instituţiile şi structurile sociale (I, 11, 139, 162), adică întreg domeniul filo- 
sofiei, teologiei şi sociologiei, cunoaşte o cuceritoare lege, un atotputernic stăpân: stilul ! 

Ei bine, d-l Blaga crede a găsi explicaţia definitivă a acestui stil. Şi anume: stilul 
este efectul unui proces psihologic subconştient. Repetăm: analiza vieţii sociale înseamnă 
analiza stilului ei; iar analiza stilului înseamnă analiza subconştientului. 

Ceea ce deci sociologia rezolvă, cu metodele ei multiple, se rezumă pentru d-l 
Blaga la o chestiune de laborator de psihologie, la o analiză abisală a sufletului omenesc. 

O teorie asemănătoare formulase şi Freud, care şi el socotea cu putinţă o „psiha- 
naliză“ a societăţii, adică o analiză a fenomenelor subconştiente colective, care i se pă- 
Su a determina societăţile omeneşti. D-1 Blaga vede însă în subconştient altceva decât 

reud, hi 

În teoria psihanalizei freudiene conţinutul subconştientului îşi are izvorul în anume 
gânduri, dorinţi şi porniri care, fiind izbite de o interzicere a censurii morale sau sociale, 
sunt alungate din câmpul conştiinţei omeneşti şi silite să se refugieze în subconştient. 
Acest subconştient apare deci ca o ţară de surghiun a tutulor „refulărilor“ psihice. 


Dar toate aceste refulări, care alcătuesc conținutul subconştientului, încearcă eva- 
dări din ţara lor de surghiun, tinzând a străbate din nou la lumina conştiinţei. Neîndrăz- 
nind totuşi a se înfăţişa ca atare, pentru a nu fi recunoscute şi din nou ostracizate de 
către censură, refulările caută a se deghiza, a se costuma în aşa fel încât să fie de nere- 
cunoscut. Conţinutul subconştientului trece deci în conştient, printr'un proces numit al 
„Sublimării“ îndelung analizat de Freud. 

Acest mecanism psihologic nu este însă primit, tale quale, de către d-l Blaga. D-sa 
găseşte altă origine conţinutului subconştientului şi, în al doilea rând, un alt mecanism de 
trecere al acestui conţinut psihic, din domeniul subconştientului în acela al conştiinţei. 


Teoria categoriilor subconştiente apriori. Subconştientul d-lui Biaga nu se al- 
cătueşte din elemente ostracizate de conştient, nu este o ţară de surghiun a conştientului, 
ci este o parte din psihicul omenesc care e dotat cu un conţinut şi structuri proprii şi de 
sine stătătoare. Subconştientul se clădeşte deci cu ale sale dintru ale sale şi se află 
structurat după legi proprii. Deci, ceea ce la Freud era rezultatul unor împrumuturi din 
domeniul conştientului, o selecţie a unor elemente neplăcute din vieaţa psihică conştien- 
tă, pentru d-l Blaga este un domeniu care nu are nicio legătură cu conştientul şi nici cu 
experienţa propriu zisă : adevărate categorii quasi kantiene, existând aprioric. 

Analizând acest domeniu autonom al subconştientului, d-l Blaga îl găseşte alcătuit 
din următoarele conţinuturi şi structuri, pe care d-sa le numește „determinante stilistice. 

1. Subconştientul îşi creează o anume viziune despre spaţiu şi despre timp (de pildă 
Românii au un Spaţiu ondulat „mioritic“). 


11 


2. Subconştientul pune anumite accente axiologice, adică preţueşte în anume fel 
acest spaţiu şi timp (de pildă Românii sunt împăcaţi cu spațiul şi timpul lor). 

3. Subconştientul ia anumite atitudini de mişcare faţă de spaţiu (catabazic, adică 
de retragere, anabasic, adică de înaintare sau neutru, adică de stare pe loc: Românii iau 
atitudinea anabasică: legănata înaintare ondulată). 

4. Subconştientul încheagă totul conform unor anumite năzuinţe formative (de pildă 
„Stihialul“ e românesc). 

La aceste patru determinante stilistice principale, se mai pot adăuga un „şirag“ în- 
treg. Astfel în volumul II, cu prilejul unei analize mai amănunțite a fenomenului româ- 
nesc, mai întâlnim cu valoare de determinante stilistice : 

5, categoria organicului, determinantă stilistică a ortodoxiei. 

6. Sofianicul „cea mai importantă determinantă stilistică a ortodoxiei“ (II 79), ba 
Chiar şi a artei, filosofiei, vieţii sociale etc, (II, 90, 105, 190). D-1 Blaga o numeşte şi „me- 
tafizică latentă“, (II, 146). 

7. Dragostea de pitoresc, (II, 146). 

8. un complex de determinante în ornamentică : măsura, discreţia, geometrismul 
static, năzuinţa stihială, orientarea spre nuanţă, (II, 161). 

9. D-l Blaga vorbeşte şi de o „gândire mitică“, „fenomen primar care nu cerşeşte 
altă explicaţie“ (II, 117), numită şi „mentalitate creatoare de mituri“, de o „sfială magică 
de reprezentare a chipului omenesc“ (II, 157), de o „tendinţă schismatică atât de generală 
în Europa, dar mai puţin acută în cadrul ortodoxiei, şi-şi găseşte la români, spre deose- 
bire de ruşi, un ventil în creaţiile de imaginaţie“ (II, 121-122), de un „simţ metafizic po- 
pular“ (120) şi de un „misticism latent popular“ (ÎI, 145). 

Cele înşirate la punctul 9, nu sunt decât incidental citate, fără să se poată vedea 
clar dacă într'adevăr sunt şi ele determinante stilistice ori nu. In tot cazul nu este vorba 
de determinante stilistice dintre cele hotăritoare. 

Există deci „un număr impunător“ (II, 6), de asemenea determinante stilistice, care 
sunt independente unele de altele, factori discontinui de aproape egală importanţă, acți- 
onând paralel şi care adunându-se laolaltă divers, dau naştere unor „complexe abisale“, 
numite „mătci“ sau „matrici stilistice, (cf. complexele freudiene). 

Fiecare din aceste determinante stilistice, precum şi complexele lor au un caracter de o 
„remarcabilă statornicie şi rezistență“ (II, 6). „Matca este deci relativ atemporală, o substanță 
în mare măsură neatinsă de contingenţele vremelnice şi istorice“. Astfel de pildă în ceea ce 
priveşte poporul românesc, dacă „graiul românesc a putut să evoluieze şi să îndure mu- 
taţiuni, peisajul geografic chiar, a putut să fie inconstant, ceeace s'a păstrat, cu stator- 
nicie de cleştar a fost, dincolo de graiu şi de peisaj, spaţiul matrice“ (II, 27). 

Deci această „sinteză supremă a geniului unui întreg popor“ poate fi socotit că a 
„rămas acelaş prin cel puţin zece veacuri“ (II, 142). 


Teoria dubletelor şi a personanței. Dat fiind faptul că subconştientul, pentru d-l 
Blaga, nu este alcătuit din refulări, cum este teoria freudiană, trecerea conţinutului sub- 
conştientului la lumina conştiinţei se poate face direct, fără de „sublimări“ şi „deghizări“. 
Cele două părţi alcătuitoare ale psihicului omenesc, subconştientul şi conştientul, stau în 
relaţii statornice directe, cel dintâi cedând conţinutul său celui de al doilea, netălmăcit, 
prin aşa numitul proces de „personanță“, care dă naştere unui „dublet“ conştient. Fiecare 
determinantă subconştientă îşi creează deci, prin personanţă, un frate geamăn, un dublet 
conştient care este creatorul stilului. 


Teoria vârstei şi a sexului adoptiv. Pe temeiul aceleiaşi matrice stilistice pot naşte 
mai multe stiluri. Intre stil şi matcă nu există deci o legătură cauzală. Teoria d-lui Blaga 
este numai „funcţională“, adică socoteşte stilul născându-se în funcţiune numai de această 
matrice şi de dubletul ei conştient. Astiel, în teorie generală, oricărei mătci stilistice îi pot 
corespunde, esenţial, două feluri de stiluri, stilul minor şi stilul major, datorită unei în- 


12 


tâmplări foarte ciudate, care se petrece de sigur totîn subconştient, făra însă a face parte 
din complexul matricei stilistice. Anume: oamenii pot adopta vârste deosebite. De pildă 
pot adopta vârsta copilăriei: în cazul acesta cultura lor va fi de stil minor. Dar pot 
adopta şi vârsta maturității : cultura lor va fi de stil major. Există chiar şi un „sex adoptiv“, 
ceea ce dă naştere unor culturi majore femenine sau bărbăteşti şi unei culturi minore fe- 
menine sau bărbăteşti. 

Vom trece de îndată la analiza mai de amănunt a acestor teorii. Șă reținem însă de 
pe acum atitudinea centrală a d-lui Blaga: analiza abisală (asemănătoare, şi totuşi nu, 
cu psihanaliza) este în măsură a ne arăta, geneza stilului, adică însăşi secretul culturilor 
omeneşti. 

ia treacăt fie spus, d-l Blaga pare uneori a se abate de la această explicare 
„prăpăstioasă, a lumii, sau mai bine zis „abisală“. Astfel d-sa ne spune că „complexul 
determinantelor în ornamentică“ „constitue o constelație care figurează o singură dată pe 
cerul duhului uman“, şi care se constată „pe un podiş înalt şi eterat“ (II, 161-163), putân- 
du-se supune doar unei „analize spectrale“ (terminologie de data aceasta, nu Freud, ci 
Keyserling) (II, 171). Șocotim însă că este vorba de simple metafore, care nu trebuesc 
luate decât ca atare: teoria d-lyi Blaga rămâne tot aceia, a psihologiei abisale. 


Teoria mediului şi autonomia subconştientului. Nu ar avea nici-un rost să intrăm 
mai adânc într'o discuţie de psihologie. Aşteptăm ca cei în drept să ne spună ce cred 
despre această nouă psihologie a subconştientului. 

În ce ne priveşte vom remarca numai că avem dea face cu o teorie hotărît anti- 
sociologică. 

De ce afirmăm aceasta? Pentrucă sociologia caută, ca o biată ştiinţă pozitivă ce 
este, să urmărească seria întreagă a înrâuririlor, naturale sau sociale, care apasă asupra 
oricăror fenomene petrecute în societate. Sociologia, cel puţin în partea sa genetică, nu 
este decât o”teorie a mediilor condiţionante. 

D-l Blaga însă construeşte întreaga sa teorie tocmai în vederea unei putinţi teore- 
tice de a se lepăda de această „teorie a mediului“. Mai mult decât atât, d-sa afirmă că 
are misiunea de a elibera un certificat de deces acestei „teorii a mediului“. Intr'adevăr 
dacă matca stilistică este o categorie autonomă, care nu suferă înrâuriri externe şi dacă 
toată cultura este determinată de această matcă autonomă, sociologia culturii trebue să 
se socotească pierdută. 

Numai că d-l Blaga nu este cel dintâi care îşi asumă misiunea de ofiţer de stare ci- 
vilă, constatator al morţii ştiinţei. lar certificatele acestea de deces, pe care le dau filosofii 
grăbiţi, ştiinţei şi metodelor ei, se dovedesc a fi .... cel puţin premature, dacă ne e în- 
găduit să vorbim ca Mark Twain. 

Şă analizăm de pildă valoarea acestui ultim certificat de deces, care omorând „teo- 
ria mediului“ omoară şi „sociologia“ şi pe care cu atâta bunăvoință ni-l eliberează d-l 
Blaga. 

S Şă pornim analiza, de acolo de unde porneşte însăşi gândirea d-lui Blaga, adică de 
la o anume şcoală germană față de care autorul analizat se află în disidenţă. 

O întreagă serie de cercetători germani ai morfologiei culturii pe care d-l Blaga îi 
citează deseori, rezumându-le tezele (Frobenius, Şpengler, Riegl, Worringer) pornesc de 
la un foarte interesant punct de vedere: acela că orişice stil presupune parecă un anume 
peisaj, potrivit unui anume sentiment al spaţiului pe care îl au oamenii feluritelor pămân- 
turi ale lumii: „în cântecul rusesc descoperim, ca fundal, planul înfinit al stepei ; într'un 
cântec alpin, spaţiul înalt şi abrupt ca profilul unui fulger, al marelui munte; într'un dans 
argentinian, melancolia fierbinte a cărnii stârnită solar în omul ce aşteaptă deslegarea de 
o tensiune interioară în mijlocul pampelor sudamericane“ etc. 

Este deci vorba aci de o tălmăcire suiletească a unui peisaj geografic, de crearea 
unei anume psihologii etnice prin permanenta influenţă a unui mediu geografic : deci de 
o teză de anthropogeografie sau, mai bine zis, de o sociologie parţială materialistă cosmo- 


15 


logică. Teoria e ispititoare. În aproximaţiile ei foarte largi, poate fi uneori şi sugestivă. 
Desăvârşit incontrolabilă, ea oferă fiecăruia o temă care poate fi la infinit variată după 
talentul poetic pe care îl are. 

D-l Blaga, profund înfluenţat de toată această şcoală a morfologiei culturii, proce- 
dează la o aspră critică a teoreticienilor, mai sus amintiţi, pe care îi acuză, nu de a fi for- 
ţat nota afirmând teza existenţei unui spaţiu latent în fiecare cultură, ci dimpotrivă dea 
nu fi dat destulă importanţă acestei descoperiri, ceeace Îi face să „recadă, fără să-şi dea 
seama de la nivelul înalt şi anevoie cucerit al filosofiei culturii, la acel al teoriei mediului“. 

Unul din argumentele cele mai de seamă a d-lui Blaga este şi observarea faptului 
că în sânul aceluiaşi peisagiu geografic pot coexista mai multe culturi deosebite. Aceasta 
nu îl duce însă la concluzia că, în afară de mediul geografic, în crearea culturii mai inter- 
vine şi rasa, organizarea socială şi istoria ei, „sentimentul spaţiuluiti ca un fundal comun 
fiind inexistent, ci din potrivă, că există mai multe asemenea fundaluri spaţiale fiecare 
cultură avându-şi-l pe al său. 

De unde concluzia extrem de drastică: între sentimentul spaţiului şi peisajul geo- 
grafic nu există absolut nici o legătură. D-l Blaga afirmă că ajunge la această concluzie 
nu din spirit de împotrivire, căci şi-ar da „bucuros asentimentul la trecerea de la un nivel 
de cercetare la altul, dacă i s'ar arăta măcar o umbră de echivalență între peisajul unei 
culturi şi viziunea spaţială specifică acestei culturi“ (I, 40). 

În treacăt fie spus, de materialism simplist nu s'au făcut întodeauna vinovaţi nici 
morfologii culturii, căci atunci când ei vorbesc de pildă de sentimentul spaţiului simbo- 
lizat prin „corpul izolatii al culturii antice, sau de „infinitul tridimensionalfi al culturii 
occidentale, suntem departe de o simplă schematizare a unui peisaj geografic. Dar lăsând 
de o parte critica acestei crițici a d-lui Blaga, să vedem ce este cu lipsa măcar a unei 
„umbre de echivalență“ între mediu şi fenomenul cultural. 

D-l Blaga afirmă, de repetate ori, această poziţie esenţială pentru teoria d-sale: 
între sentimentul spațiului şi mediul geografic nu există nici o legătură, după cum nu 
există nici între nici una din determinantele stilistice abisale şi nici unul din factorii 
mediului exterior. 

Astfel ni se afirmă cu tărie: „subconştientul îşi creiază prin simpla actualizare a 
latenţelor sale, ca o întâie proiecţiune, un cadru primar organic, de natură orizonticăfi 
(|, 130). 

„Subconştientul îşi creează singur un orizont spaţial, cum melcul îşi clădeşte casa 
de varii (1, 129) (termenul de „conchilieii e folosit şi la II, 16). 

„Inconştientul individual sau colectiv, îşi durează un orizont sub presiunea esenței 
sale a (I, 73), „ca o prelungire firească a saf (|, 73),... „ca o desfăşurare firească 
a sait (I, 73 

G Lila face parte integrantă şi organică din subconştientii (|, 74). Există un 
„primar apetit de cadru al sufletuluifi (I, 81) etc. 

Deocamdată teoria este foarte clară şi coherentă: nici o legătură nu există între 
determinantele stilistice subconştiente şi contingenţele materiale externe. Subconştientul 
îşi clădeşte întrladevăr matricea cu ale sale dintru ale sale. 

Insă, de îndată chestiunea se complică: teoria mediului, cea decedată şi despre care 
ne-am fi aşteptat să nu mai auzim pomenindu-se, reînvie şi se amestecă în treburile abisale. 

Cea dintâi constatare tulburătoare este că toate aceste categorii subconştiente 
nu sunt general umane, aşa cum li s'ar fi cuvenit să fie ca unor adevărate „categoriifi ce 
sunt. Ci ele se schimbă de la grup social la grup social. 

Unde este însă schimbare, trebuie să fie şi pricini ale schimbării. Aceste pricini de 
schimbare, pentru ca teoria d-lui Blaga să rămâie în picioare, ar fi urmat a îi explicate 
tot ca fenomene autonome ale subconştientului, fără de nicio legătură cu fenomenele ex- 
terioare ale „mediuluifi acela pentru totdeauna izgonit din filosofie. Se întâmplă însă că 
aceste variaţii ale matricelor sunt paralele cu variaţia factorilor geografici, istorici, 
biologici sau sociali. 


14 


Ar putea să fie efectul unui simplu hazard: de pildă putem interpreta astfel, pe 
temeiul unei filosofii a hazardului, următoarea frază a d-lui Blaga : „Orizonturile subcon- 
ştiente pot fi aceleaşi la o mulţime de indivizi, la un popor, la un grup de popoare... la 
popoare despărțite prin mari intervale geografice sau de timp“, 

Cu alte cuvinte s'ar putea să fie vorba de o simplă potrivire misterioasă, cu totul 
întâmplătoare, care deci nu ar aduce după sine consecinţe teoretice prea grave. 

Însă d-l Blaga mai găseşte şi alte asemenea iviri simultane ale determinantelor sti- 
listice de o parte şi fenomenelor mediului exterior, de alta, care sunt din ce în ce mai 
tulburătoare: 

„Un anume spaţiu matrice se poate naşte şi cristaliza aproape în orice fel de peisaj“ 
(II, 26), cu alte cuvinte nu în oricare peisaj. O anume limită a independenţei viziunii 
orizontice există deci! 

„Pentru indivizii aparţinători unei anume populaţii, unui anume loc şi timp, orizontul 
subconştient, poate fi, ce-i drept, comun, colectiv“ (1, 105). Mai mult decât atâta există 
o tendinţă de echivalență între un fenomen şi altul: „Această matcă stilistică rămâne 
de obiceiu aceeaşi în cadrul unei întregi colectivităţi“. 

Avem însă de aface numai cu o simplă echivalență, sau e mai mult decât atât: un 
amestec al peisajului în geneza sentimentului spațial? D-1 Blaga spune: 

„Cert lucru: peisajul poate să fie un moment prielnic care să înlesnească plămădirea 
unei anume viziuni spaţiale : stepa rusească — planul infinit“ (I, 72). Ca atare, în concluzie, 
există un „duh stilistic al locului“. 

lată dar o serie de „umbre de echivalenţe“, dacă nu chiar de echivalenţe desăvârşite. 

Dacă însă determinantele stilistice variază concomitent cu variaţia unor factori ai 
mediului extern, partida d-lui Blaga este pierdută: cu nici un chip nu putem crede că 
variabilă independentă este subconştientul; iar variabila dependentă mediul extern, că 
adică s'ar schimba peisajul, istoria, rasa şi societatea după schimbările interne ale sub- 
conştientului. i 

Ştiu: d-l Blaga încearcă a ocoli întrebarea aceasta de pierzanie, afirmând că oa- 
menii îşi aleg peisajul în care trăiesc, potrivit determinantelor lor stilistice. Se poate. 
Odată născute aceste deosebiri, admitem ca omul să-şi aleagă peisajul ce se potriveşte 
stilului lui sufletesc: omul care tânjeşte după planul infinit, va merge în stepă; iar omul 
care tânjeşte după „spaţiu mioritic“ va merge în „plaiuri“ 

Aceasta îţi va permite să afirmi, fără umbra unei dovezi, că „ciobanul român, împins 
de valurile istoriei, a colindat sute şi sute de ani, toţi Carpaţii şi toate meleagurile balca- 
nice, orizontul mioritic subconştient l-a menţinut cele mai adesea în peisaj de plaiu şi 
i-a dat o permanentă, irezistibilă fobie faţă de altele“ (II, 28), ceeace reprezintă o foarte 
subtilă şi admirabil de complicată explicaţie a transhumanţei şi a necesităţii ciobanului 
de a-şi aduce oile, la văratec, după iarbă, sus la munte, ... ia izvor! 

Dar în sfârşit să admitem teza. Ea tot nu răspunde întrebării: cum se face că oamenii 
între ei sunt deosebiți : unii tânjind după stepă; iar alţii tânjind după plaiuri? 

Şi chiar dacă echivalenţa dintre „spaţiu“ şi „peisaj« geografic ar fi astfel lămurită, 
rămân alte echivalenţe care refuză această explicaţie, căci nu numai cu peisajulare legături 
matricea stilistică, ci şi cu fenomenele biologice. Astfel d-l Blaga ne spune că: matricea 
stilistică este egal de determinantă cu factorul biologic, căci „el colaborează la definirea 
unui popor, tot atât de mult ca sângele şi graiul“. Ni se arată şi existenţa unui „spirit 
etnic“ şi a unor „substanţe etnice“ (II, 112) în „legătură de sânge cu matca etnică“ (II, 175) 
şi ni se afirmă că „pasiunea pitorescului ţine de anatomic“ (II, 134) sau că „spiritul epi- 
gramatic“ al lui Caragiale e peninsular „venind neapărat de la sud, prin rasă“. 

În sfârşit aflăm un fapt senzaţional: acela că ţiganii nu au matrice stilistică | 

Abilitatea logică folosită în cazul argumentului cu mediul geografic, nu mai poate 
fi repetată aci. Căci, într'adevăr, dacă admitem, la mare nevoie, că ciobanul român îşi 
alege locul de aşezare la munte de dorul spaţiului mioritic, iar nu din nevoile păstoritului, 
de data aceasta nu vom putea admite că cineva îşi alege rassa din care face parte, po- 


15 


trivit matricei sale stilistice ! Desbaterea se rezumă astfel în absurd: ţiganii, pentru că nu 
au nici o matrice stilistică se nasc ca membri ai neamului ţigănesc. lată concluzia logică 
a premiselor d-lui Blaga. Lăsând de o parte o altă contrazicere: D-l Blaga după ce afirmă 
că nu există nicăieri un vid stilistic, găseşte totuşi un întreg neam care nu are absolut 
nici un stil, următor faptului că nu are nici matrice stilistică. Ceeace din nou este absurd. 

Concluzia la care putem ajunge, în urma analizei de mai sus, făcută pe temeiul ar- 
gumentelor pe care însuşi d-l Blaga ni le dă, este că, dacă primim ca certă existenţa unui 
orizont spaţial subconştient, determinat şi structurat în anume chip, apoi va trebui să-l 
supunem „teoriei mediului“ şi să-l socotim ca o variabilă în funcţiune de diverse colecti- 
vităţi istorico-geografice! 

De altfel, de ce să mai insistăm ? Fraza de mai sus, nu este a mea, ci a d-lui Blaga. 
D-sa spune că: „există un orizont spațial, determinat şi structurat în anume chip al 
subconştientului, o variabilă în funcțiune de diverse colectivităţi istorico-geografi- 
ce“. Cetitorul poate găsi această concluzie în „Orizont şi Stil“ pagina 110. 

Ei atunci! Dacă era vorba să ajungem aci, adică la o teorie a mediului clar expri- 
mată, ce nevoie mai era să eliberăm în prealabil certificate de deces? 

În concluzie, putem afirma pe dreptate, că teoria abisală a d-lui Blaga, în cazul cel 
mai bun, nu este desăvârşit închegată logic, deoarece nu se vede clar opţiunea făcută în- 
tre două teze contradictorii, amândouă afirmate : este subconştientul autonom? sau suferă 
condiţionări geografice, biologice şi sociale în genere (istorice cum le numeşte d-l Blaga)? 

Dacă subconştientul suferă determinările faptelor exterioare, fie venite direct, bio- 
logic, fie trecute, indirect, prin înrâuririle externe, exercitate asupra vieţii sufleteşti conş- 
tiente, toată încercarea d-lui Blaga este caducă: era zadarnic ca d-sa să se revolte 
împotriva „teoriei mediului“, pentru a sfârşi să admită clandenstin în cursul argumentării 
ceea ce refuzase în premise! | 

Dacă dimpotrivă subconştientul este autonom, născându-se din sine, atunci ar fi 
trebuit, în primul rând, ca d-l Blaga să nu mai facă apel, în niciun chip, la „mediul“ 
acest disprețuit şi să rămână la simplele sale „analize abisale“. Şi dacă ar fi făcut aşa, 
ne-ar mai fi rămas doar să ne întrebăm asupra necesităţii acestei teorii, care încearcă să 
explice un fenomen neclar (stilul), printr'un fenomen încă mai neclar (psihologia abisală). 


Marginile explicaţiilor filosofice. Pentru a putea închide această discuţie pur teo- 
retică, ne rămâne să ne întrebăm asupra valorii pe care o poate avea teoria filosofică, în 
genere, ca explicatoare a fenomenelor sociale. 

După credinţa noastră, teoria d-lui Blaga este insuficientă nu numai pentrucă, în 
construcţia ei sunt unele greşeli, de logică internă, ci şi pentrucă problemele culturii 
omeneşti nu sunt de natură a fi explicate, fără rest, printr'o filosofie. D-1 Blaga s'a con- 
damnat singur la greşală, adoptând un punct de vedere duşmănos ştiinţei. 

Mai întâi reducerea unei întregi culturi la stilul ei, este abuzivă. O cultură are nu 
numai un stil ci şi un conţinut. Stilul este doar formativ, nu creator de vieaţă socială. Pe- 
cetea lui se poate într'adevăr pune pe orice faptă de viaţă omenească, deci şi pe viaţa 
socială a oamenilor, dar aceasta nu înseamnă că geneza acestei vieţi stă exclusiv în stil, 
Această viaţă socială este alcătuită din fațete multiple, ca o sinteză de conţinuturi eco- 
nomice, spirituale juridice, politice, cu structuri care îi sunt autonome etc. Când descrim, 
când analizăm o societate, cu dorinţa de a o înţelege, putem fără îndoială să căutăm a 
vedea care este stilul general de a cărui lege estetică ţine seama societatea respectivă. 
Dar când vrem să aflăm mecanismul de naştere, geneza acestei societăţi, este o greşală 
să reducem totul la stil, după cum greşală ar fi să reducem totul la o anume psihologie, 
un anume sentiment de dreptate, un anume sistem de valori morale sau religioase sau la 
oricare altă unică pricină. Trebue să dăm stilului ce este al stilului, dar numai atât. Este 
drept că, deobicei sociologii nu acordă destulă importanţă fenomenului stil. In ce ne pri- 
veşte, recunoaştem cinstit că din cetirea d-lui Blaga, ne-am ales cu această învăţătură: 
va trebui să urmărim mai atent amestecul stilului în procesul de formare a societăţilor. 


16 


Cu alte cuvinte, aşa cuni am mai spus, când vom vorbi de amestecul vieţii psihologice în 
geneza fenomenelor sociale, o specială atenţie o vom da-o stilului. 

Aceasta vom putea-o face şi va trebui să o facem, chiar dacă nu primim teoria abi- 
sală a d-lui Blaga, ci vedem în stil un fenomen de psihologie normală, conştientă. În 
această muncă vom găsi deseori în operile d-lui Blaga analize asupra stilului românesc, 
descrieri şi intuiţii pe care să ni se dea voie, după atâta critică, să le numim admirabile 
fără ca cineva să ne poată bănui de părtinire. 

Aceasta nu ne va împiedica însă, de loc, să ducem mai departe o luptă înverşunată 
înpotriva exclusivismului explicării prin stil, căci despre combaterea acestei teze este 
vorba în rândul întâi. 

Ori şi ce exlusivism teoretic ni se pare primejdios. De ce afirmăm aceasta? Pentru 
că ştim că nu există fenomen mai complicat decât viaţa neamurilor. A-1 reduce la simplu, 
este a-l judeca simplist. Fatal, în sociologie, formula simplă este o formulă înşelătoare, 
imperialismul unei singure dogme fiind imperialismul improvizatorului grăbit. 

Mentalitatea ştiinţifică, din nefericire, nu este încă destul de răspândită şi de bine 
cunoscută. Vechile încrederi în puterile desăvârşite ale rațiunii care analizează o realitate 
ea însăşi raţională, ordonată după un principiu unic, nu au pierit. Mai ne ispiteşte găsirea 
formulei magice care să ne facă stăpânii „principiului unic“, mai credem în „numele 
secret“, în „Cuvântul“ pe care e de ajuns să-l cunoşti pentru a te putea substitui Creato- 
rului. De aceea atât de bucuroşi suntem când ni se pare că am găsit asemenea principii 
magice, precum de pildă „spaţiul mioritic“, „năzuinţa stihială“ sau alte asemenea formule, 
care sunt misterioase numai prin sonoritatea lor, (analizaţi de pildă ce minunat e ales 
în acest scop cuvântul de „mioritic“) ci şi prin originea lor. Undeva în subconştient, nu 
se ştie nici pentru ce, nici cum, nici de când, există sâmburele acesta mistic, matricea 
stilistică. O are fiecare dintre români, o are neamul întreg. Şi atât e de ajuns pentru a ne 
lămuri cu desăvârşire despre toată soarta culturii acestui neam. Oridecâteori, un membru 
al acestui neam, va creea un bun cultural, spaţiul mioritic, năzuinţa stihială, categoria 
organicului îl vor determina din adâncuri. Creaţia ca atare, conţinutul ei istoric şi feno- 
menal, cultura care există hic et nunc sunt lucruri de minimă importanță: formula cea 
din adâncuri e singurul tâlc al culturii. 

Ei bine, împotriva acestei iluzii trebue să luăm atitudine. Să presupunem că teoria 
d-lui Blaga ar fi fost minunat închegată logic: ea tot ar fi însemnat punerea în disponi- 
bilitate a întregei istorii româneşti. 

În realitate însă, aceasta înseamnă punerea, în disponibilitate a însăşi neamului ro- 
mânesc şi reducerea lui la o formulă magică. Înlocuirea străduințelor lui de veacuri, 
printr'o „esenţă“. 

Cultura unui neam nu este ceva care se creează, veşnic spontan, ca o ţâşnire mereu 
întâmplându-se la fel ca în ziua întâia, din adâncurile unei formule subconştiente. Ci cul- 
tura unui neam alcătuieşte o zestre, care se transmite din generaţie în generaţie. Stilul 
unei culturi, el însuşi, se formează pe încetul, prin necontenitele adausuri ale vieţii sufle- 
teşti dintr'un rând de oameni, la străduinţele altor rânduri. Cei tineri cresc în neîntreruptă 
legătură cu această zestre culturală primită de la înaintaşi, se formează la stilul ei, îl duc 
mai departe lăsându-l moştenire fiilor. Ceeace face deci uniformitatea culturii noastre tă- 
răneşti, ceeace formează însăşi cultura noastră țărănească, nu este miezul ei subconştient 
(chiar dacă acesta într'adevăr ar exista) ci tradiția conştientă ca atare. O poezie popu- 
lară, Mioriţa de pildă, nu ţâşneşte gata făcută din „spațiul mioritic“, ci se şlefueşte în- 
cetul cu încetul, prin necurmata ei vieţuire în mijlocul unui neam, de care se află legată 
prin nenumărate fire. Este iluzoriu să crezi că ai explicat ceva din geneza Mioriţei, prin 
spaţiul mioritic! 

Ci Mioriţa trebue înţeleasă în legătură cu vieaţa oamenilor de pe acest pământ, cu 
credinţele lor despre ce este lumea, moartea, cu riturile atât de răspândite şi de adânc 
înrădăcinate ale nunţii cu moartea, care toate sunt lucruri ce nu ies dintr'un sâmbure 
subconştient, latent, ci din închegarea conştientă şi manifestă a traiului omenesc într'o 


2 f 17 


obştie supusă tuturor puterilor care vin din pământul pe care trăiesc, din 'rasa căreia 
aparţin, din curentele culturale cărora au fost supuşi, din amintirea şi trăirea întregei 
zestre culturale păstrată necurmat de-alungul unei nesfârşite istorii care vine de la cei 
dintâi oameni ai pământului, până la noi. 

De aceea singurul lucru pe care îl putem spune dacă e vorba să formulăm o lege a 
fenomenului românesc, este că peste tot, întâlnim „obştea pe temei de tradiție difuză“, 
aşa cum am arătat. 

Această obşte trăieşte pe planul istoric. Soarta ei se petrece în veac. Aci trebue deci 
să găsini lămurirea. 

Poate mă fac mai lesne înţeles dacă arătam de pildă, că ortodoxismul, atât de adânc 
înrâuritor al vieţii noastre populare, nu poate fi redus la o „matrice stilistică“, Încercarea 
pe care O face în această direcţie d-l Blaga, căutând să arate că „stilul“ ortodoxiei se 
explică tot prin înconştient, este o încercare temerară care nu poate fi primită. Oricât ai 
pune problema adevărului „stilistic“, iar nu a celui „sinodal“, Românii sunt ortodocşi 
pentrucă, istoriceşte, la anume an al vieţii lor, au dat ascultare chemării creştine a Bi- 
sericii ortodoxe, iar nu pentrucă „matricea lor stilistică“ are anume determinante precum 
„organicul“ şi „sofianicul“. 

Soarta aceasta în veac a culturii româneşti o socotim noi de hotăritoare importanţă. 
Aci va trebui să ne punem toată puterea de muncă, pentrucă aci vom putea găsi noi, dacă 
nu o „formulă“ magică şi o „cheie de aur“, cel puţin mai bună înţelegere a tradiţiei ne- 
contenite, căreia noi suntem datori a-i da ascultare şi supunere. 

Ca atare, socotim că trebue să facem sociologia acestei culturi populare, iar nu me- 
tafizica ei, nu pentrucă din întâmplare suntem sociologi iar nu metafizicieni, ci pentru 
că toate faptele care se petrec în veac sunt supuse legii veacului, ceea ce înseamnă că, 
chiar dacă nu am fi sociologi, ar trebui să ne hotărim a fi. 


H. H. STAHL 


CELNICII ŞI FÂLCAREA 
O INSTITUŢIE MILENARĂ A AROMANILOR NOMAZI 


Primele menţiuni istorice despre Aromâni datează de pe la sfârşitul secolului al 
10-lea. Cel mai vechi cronicar bizantin care-i pomeneşte este Kedren. Cel dintâi docu- 
ment, cu dată oarecum sigură (anul 980), în care sunt pomeniţi Aromânii, este un chrisov 
al împăratului Vasile II Bulgarochtonul, păstrat de cronicarul bizantin Kekavmenos, în 
cronica lui intitulată „Strategicon“. 

ncă dela aceste prime apariţiuni în istorie, ei se înfăţişează cu două caracteristici, 
pe care unele grupe le-au păstrat până în zilele noastre: 

1. Sunt arătaţi ca nomazi „Vlahon oditon“, vlahi călători, zice Kedren, vorbind 
despre vlahii, care ar fi omorât, pela anul 976 pe David, fratele ţarului Samuel, potriv- 
nicul lui Vasile II. Mai precis încă, Ana Comnena, vorbind despre Vlahii, dintre care 
tatăl ei, Alexie Comnen, a înrolat un număr în armatele sale, spune: „Cei ce duc o viață 
nomadă (nomada vion eilonte) şi care, se numesc în limba comună Vlahi (Vlorhous toutous 
i koini kalein oide dialectos“. 

2. Ei sunt arătaţi ca având conducători care se numeau, atunci ca şi astăzi, 
celnici. 


18 


Aceste două caracteristici sunt de altfel nedespărţite una de alta. Instituţia celnica- 
tului este legată în chip inseparabil de starea de nomadism. Ea se întâlneşte şi persistă 
până astăzi numai Ja grupele nomade de aromâni. Aromânii sedentari, cei care se ocupă 
cu negoţul, cu meşteşugurile sau cu agricultura, n'au avut cum să păstreze forme atât de 
specifice, Ei au trebuit să se integreze în normele generale de viaţă socială ale târgului 
sau ținutului în care locuesc. 


Ce au fost, ce sunt celnicii ? 


I. Ce au fost în trecut putem să ne facem idee numai pe cale de reîntregire a ceace 
a mai rămas până astăzi din această instituţie şi pe cale de analogie. Căci amănunte şi 
date din trecut nu ni Sau păstrat. 

Cuvântul celnic vine dela terminul slav celo=frunte. Ar înseamna deci fruntaş. De 
fapt înţelesul cuvântului cuprinde mult mai mult. Kekavmenos îi dă ca echivalent bizan- 
tin instituţia de srateg, „strategos“ = comandant. !) Aceasta înseamnă că, pe vremea 
lui, în secolul al 11-lea, celnicii aveau şi atribuţia de comandanţi militari. Celnicatul era 
deci indentic cu kneziatul românilor din stânga Dunării, din vremea de înflorire a acestei 
instituţii, înainte de formarea ţărilor române. 

Ambele instituţii, atât cneziatul cât şi celnicatul, au suferit cu timpul, transformări. 
Kneziatul, a trebuit în cele din urmă, să dispară fiind anihilat, peste munți, prin întărirea 
stăpânirii maghiare iar în principate fiind absorbit de puterea covârşitoare a domnitorilor. 
Celnicatul, datorită formelor mai puţin strânse ale cârmuirii şi administraţiei turceşti, a 
reuşit să străbată prin veacuri, păstrându-se, la unele triburi, până în zilele noastre. 

De abia ultimele aşezări ce au intervenit în urma înlăturării stăpânirii turceşti din 
ţinuturile locuite de Aromâni, îi vor pune capăt. 

lată cum se înfăţişa această instituţie acum două trei decenii când am cunosct-o noi. 


Celnicul este conducătorul unui prup de familii al căror număr poate varia dela 
caz la caz, ridicându-se cam până la 100. Grupul se numeşte „fâlcare“. 

Ridicarea celnicului în fruntea grupului nu este legată de norme formale. Averea, 
renumele, prestigiul, sunt factorii determinanţi în constituirea autorităţii celnicului asupra 
„fâlcării“. 

Sâmburele „fâlcării“ îl constituie familia, fraţii, verii, rudele, apoi oamenii din ser- 
viciul celnicului: ciobanii, dela turmele lui şi bacii dela stâni; în sfârşit alte familii, care 
găsesc cu cale să se alăture grupului inițial. Este de observat că la Aromâni, în genere, 
dar mai ales la cei nomazi, simţâmântul de familie şi legăturile de rudenie sunt foarte 
desvoltate. Rudenia alcătuieşte un element de coheziune de o importanță covârşitoare. 

De regulă fiul sau un frate al celnicului urmează celnicului în conducerea „fâlcării“, 
dacă întruneşte elementele necesare care să-l impue: Avere, prestigiu renume. Raportul 
de obedienţă nu este întemeeat pe niciun text de lege. Nu există nimic coercitiv. Auto- 
toritatea celnicului este un fapt, pe care-l admit ai săi şi de care ţin seamă şi autoritățile, 
fără a fi încadrat în vreo lege sau dispoziţie oficială. 

Dăinuirea celnicatului se explică ; în primul rând, prin utilitatea lui. În al doilea rând, 
prin stările patriarhale din administraţia turcă, administraţie care se bizuea mai mult pe 
oameni decât pe articole şi paragrafe de legi şi regulamente precise. 


Care ar fi dar obligaţiile celnicului ca conducător al fălcării? Celnicul este deopotrivă 
un cârmuitor al intereselor economice ale grupului, un înţelept, un părinte şi un ocrotitor 
puternic al tuturor din fâlcarea sa, ca şi al fiecărui în parte. 

Celnicul reprezintă, apără şi intervine pentru întreaga „fâlcare“, în toate întâmplările 
ce se ivesc în relaţiile ei cu lumea de afară. El soluţionează toate problemele grupului în 


3) G, Murnu, Vlahia Mare, pag. 2%, în notă, 


19 


legătură cu fiscul. Pentru membrii grupului perceptorul nu există. Aranjamentele cu fiscul, 
dijma pe oi ş. a. sunt treaba celnicului. 

Toate vitele: oi, cai, catâri, etc; din care se compune averea fiecării familii alcătui- 
toare a grupului, sunt socotite, faţă de fisc, ca aparţinând celnicului. Deci lui are să i-se 
adreseze toţi aceia care ar avea ceva de pretins în legătură cu acest avut. 

Turmele de oi au nevoie de locuri de pășune la mare, iarna, la munte, vara. Izlazul 
pentru păşunat la mare iarna, ca şi muntele pentru păşunat, vara, îl închirează celnicul. 


Celnicul are în grija sa conducerea exploatării economice a turmelor. De cu iarna 
se vând o parte din miei. Apoi, îndată ce „fâlcarea“ şi turmele se ridică la munte, în 
primăvară, se aşează stânele, se începe prelucratul laptelui, desfacerea produselor lui: 
unt, brânză, caşcaval, lână. Sarcina de a valorifica, în chipul cel mai avantajos posibil, 
toate aceste produse revine celnicului. El se tocmeşte, el arvuneşte, el încasează, el face 
plăţile. 

Spre toamnă, când se apropie timpul de „arniu“, adică sorocul pornirii spre şes, 
unde grupul urmează să erneze, celnicul face socoteala de tot ce s'a încasat, de tot ce s'a 
cheltuit, scoțând şi simbria ciobanilor şi bacilor, şi câştigul net îl împarte fiecăruia, după 
numărul capetelor de vite ce a avut în turmă. 

În vremurile mai vechi, când drumurile de fier nu existau, fâlcare a maiavea, pe lângă 
oi, şi herghelii de cai, pe care îi păştea în poenile erboase de pe înălțimile munţilor spre 
a-i vinde în târguri sau a-i întrebuința în caravane pentru transportul de mărfuri. 

Caravanele, alcătuite din zeci şi uneori sute de cai sau catâri, însoţite de un întreg 


personal pentru încărcat, descărcat, paza pe drumuri şi de conducători pentru cumpăratul 
şi desfăcutul mărfurilor ş. a, străbătea drumul dela mare, unde încărca produse meditera- 
nene: lămâi, portocale, smochine, stafide, măsline, untdelemnuri, boia de ardei roşie, sare 
de mare ş. a. şi mergea spre N. Peninsulei balcanice, până la Dunăre, spre Ţara Româ- 
nească sau spre Ungaria. De acolo se întorcea cu încărcături de alte produse, care aveau 
căutare spre Sud. Exploatarea caravanelor era bazată pe aceleaşi norme de tovărăşie, 
închegată prin autoritatea celnicului, ca şi cea a turmelor. 


„Fălcarea“ se prezintă deci cu o unitate economică şi socială desăvârşită. 

Fălcarea este un fel de cooperativă ideală, fără statute şi regulamente, fără registre 
complicate de contabilitate dar având în schimb un substrat de frăţie, de solidaritate in- 
distructibilă, izvorând din încrederea nelimitată a membrilor grupului în celnicul lor, din 
autoritatea lui morală indiscutabilă asupra membrilor grupului. 


Dar cu aceasta nu S'a isprăvit. Ca ocrotitor al fălcării rolul celnicului este de a face, 
prin toate mijloacele ce-i stau la îndemână, ca „fălcarea“ în întregime şi fiecare membru 
al ei în parte să se strecoare prin toate greutăţile şi primejdiile ce li se ivesc în cale cu 
minimum de pagube. 

Se întâmplă ca un membru al „fălcării“ să cază într'o culpă gravă, să comită un 
delict, o crimă. Celnicului -- ajutat de altfel de solidaritatea necondiționată a oamenilor 
din fălcarea lui —îi revine sarcina de a pune în mişcare totul spre a-l face scăpat sau, 
în caz de e prins, a obţine achitarea lui sau măcar reducerea pedepsei. Trecerea turme- 
lor dela munte la mare şi dela mare la munte ridică, la fel, o sumă de probleme. 


În drum, turmele trebue să păşuneze. Ele trec peste izlazurile unor moşii aparţinând 
unor propietari unici sau unor sate. Pretutindeni celnicul trebue să dispue de legături şi 
prietenii ca să domolească nemulţumirile ce oamenii săi le-ar provoca. De multe ori cio- 
banii, care nu au altă grije decât paza şi buna stare a oilor, în dorinţa dea le vedea 
săturate, dă prin semănături. Se ivesc pagube, urmate de certe, de bătăi, uneori omo- 
ruri. Ciobanii înarmaţi nu ştiu multe. Uşor pun mâna pe pistol şi trag. Ei ştiu că în dosul 
lor stă celnicul şi fălcarea întreagă, care nu-i va lăsa. De altfel, dacă dispar imediat din 
învălmăşeală şi nu sunt prinşi pe loc, în momentul comiterii faptului, greu să mai dea 
cineva de urma lor. În orice caz, se ivesc procese, revendicări ş. a. care toate cad în cârca 


20 


celnicului. Căci, dacă un cioban se poate ascunde, celnicul este un personaj care nu poate 
şi nici nu se gândeşte să facă la fel. 

Spre a ieşi din asemenea încurcături, care dealtfel i se întâmplă aproape necontenit, 
celnicul are nevoie de cunoscuţi, de prieteni, de sprijinitori puternici în toate ramurile 
aparatului de Stat. Un celnic vrednic de acest nume trebue să aibe intrare la toţi dregă- 
torii mai mari sau mai mici şi la propietarii (beii) cu influenţă ai ținutului. 

Cu moravurile care stăpâneau organele aparatului de Stat şi pătura din care se re- 
crutau elementele funcţionăreşti sub Turci acest postulat nu era greu de atins. 

Clasa stăpânitoare din Turcia era alcătuită din elemente slave şi albaneze trecute 
la mahomedanizm mai mult decât de elemente cu adevărat turceşti. Balcanice prin pro- 
venienţa lor, aceste elemente erau străbătute de datini comune tuturor popoarelor bal- 
canice. 

Astfel, pentru un albanez, musulman, prietenul moştenit dela părinţi era ceva 
sfânt. Omului a cărui masă ai împărtăşit-o, în a cărui casă ai fost găzduit sau care te-a 
adăpostit vreodată, îi erai dator întotdeauna recunoştinţă şi atenţie deosebită. 

Era destul să aminteşti unui căpitan de jandarmi, unui poliţist sau chiar unui pro- 
curor sau judecător de instrucţie că ai cunoscut pe tatăl său, sau că tatăl tău a fost 
prieten cu tatăl său ca, dintr'o, dată să înceapă a te privi cu alţi ochi de cât aceia ai unui 
inchizitor. lata de ce casa celnicului trebuia să fie larg deschisă pentru a primi, ospăta şi 
găzdui, iar reţeaua relaţiilor sale să fie cât mai întinsă. 

Acolo unde legăturile prieteneşti nu se arătau îndestulătoare, interveneau şi alte mij- 
loace. Câţiva miei, câteva roţi de caşcaval, câteva ocale de unt trimese diverşilor dem- 
nitari la sărbătorile Bairamului sau cu ocazia vreunei solemnităţi de familie: le câştigau 
numai decât buna dispoziţie în favoarea celnicului. 

Încă ceva : Nu trebue să pierdem din vedere că vieaţa „fălcării“ şi a turmelor se 
petrecea în munţi, care în tot timpul cât a durat stăpânirea turcă, au fost populaţi, pe 
lângă turmele românilor, şi de bande de haiduci, de comitagii sau de simpli hoţi de co- 
dru. Adăpostul cel mai natural al acestor bande erau stânile aromânilor. Să retuze a-i 
adăposti nici nu era de gândit. Ciobanii puteau fi omorâţi, iar turmele, siugurul avut al 
aromânului, distruse. 

Găzduirea acestor bande din care unele luptau în contra stăpânirii, era iarăşi o pro- 
blemă din cele mai gingaşe. Să fii bine şi cu banda revoluţionară şi cu autoritatea turcă 
părea o imposibilitate. Totuş celnicii ştiau să iasă din încurcătură, în felul lui Constantin 
Brâncoveanu, slujind unora şi mulţumind pe ceilalţi. 

Astfel celnicul putea oferi, în fiece moment, alor săi o ocrotire efectivă, în orice îm- 
prujurare, oricât de grea, 

La rândul lor oamenii stăteau zid în jurul celnicului, aşa cum stau copiii în jurul 
unui tată venerabil sau fraţii în jurul unui frate mai mare, înţelept şi respectabil. Celnicul 
era un element mai mult moderator în mijlocul unui tineret impulsiv şi îndrăzneţ decât 
aţâţător. Dacă însă cuvântul lui s'ar fi rostit pentru o acţiune oricât de grea, fiecare ar fi 
fost gata de sacrificii supreme. În acest sens, lesne ne putem închipui că în diverse faze 
ale trecutului, în momente de mari zguduiri, de răscoale, cum a fost de pildă aceea a Greci- 
lor, dintre anii 1821 — 1829, sau altele încă şi mai îndepărtate în trecut, celnicii, cu fecio- 
rii din fâlcarea lor, au fost şi căpetenii militare, Pentru asemenea cazuri, care în Imperiul 
Bizantin s'au repetat la intervale dese şi pe care unelele descrie însuş Kekavmenos în opul 
său citat mai sus, calificativul de strateg, comandant militar, cu care acesta tâlmăceşte pe 
cel de „tzelnicos“, se poate aplica din plin celnicului. 


Cu acest complex de atribuţiuni, de mijloace şi de procedee, celnicii şi celnicatul 
au stăbătut veacurile păstrându-se, cum am mai spus, la unele triburi până în zilelenoastre. 

Aromânii, grupaţi în „fălcări“, au trăit, în micile lor unităţi, o viaţă complect’ auto- 
nomă, închisă oricării posibilităţi de a fi subordonați normelor generale de cârmuire ale 
Statului în care se desfăşura vieața lor. 


21 


Ca să ne putem face o idee cât de departe putea merge această sustragere de sub 
rețeaua normelor generale, aduc următorul caz: 

Prin anul 1928 un grup de români nomazi din regiunea munţilor Rodopi, ţinutul 
Serres, Macedonia grecească, s'au hotărît să vie în ţară spre colonizare. După ce au 
obţinut, prin mijlocirea scritorului acestor rânduri, cuvenita autorizare, s'au izbit, la 
plecarea din Grecia de o piedică neaşteptată, pe care autrecut-o cu multă greutate 
şi cu mari pagube: Autorităţile greceşti, deşi nar fi avut niciun regret de a-i vedea ple- 
caţi, susțineau că nu le pot elibera paşapoarte sau permise de emigrare de oarece aceşti 
oameni nu figurau în registrele de stare civilă ale niciunei primării. Li se cerea să dove- 
dească cu acte că sunt cetăţeni sau supuşi ai statului grec, ceace li era imposibil. 

Au trebuit mari stăruinţi din partea consulului nostru dela Salonic ca în cele din 
urmă guvernatorul Macedoniei să ordone autorităţilor de a li se elibera permise de emi- 

rare. 
j Până la obținerea acestui rezultat au trebuit să stea 2-3 săptămâni, cu toate fa- 
miliile, la Salonic, cheltuind din greu. Ba au perdut şi vaporul, cu care socotiseră că vor 
putea pleca şi care nu i-a putut aştepta pe dânşii. 

Oamenii aceştia trăiseră deci până atunci fără ca existenţa lor să fie înregistrată 
oficial în registrele statului. 

Făceau în grup sau individual drumuri lungi dela munţi la mare, dela mare la munte, 
aşezau vara stânile, păşunau turmele, lucrau şi desfăceau laptele, târguiau prin sate şi 
oraşe, se aşezau iarna la câmp, prin alte sate, vindeau velinţe, împletituri, efecte de 
îmbrăcăminte ş. a. m. d., fără ca să fie însemnați, undeva în vreun registru al statului, că 
există. 

Acte de naştere? La ce le-ar fi folosit? A le avea ar fi fost un motiv de încurcătură 
mai mult decât de vreun folos. Ar fi însemnat un spor de obligaţii fiscale, o mai mare 
posibilitate de a fi urmăriţi şi identificaţi. A nu le avea însemna a fi liberi cu pasărea 
pădurilor, a fi ca şi inexistenţi pentru statul dela care nu puteau avea niciun folos şi 
dela care nu puteau aştepta decât sarcini, 


Că au putut trăi astfel sub regimul deslânat al Turcilor, n'ar fi greu de înţeles. Dar 
că au făcut acelaş lucru şi sub regimul grecesc, mai bine organizat, timp de 16 ani, dela 
1912—1928, iată un record cu adevărat surprinzător. 


De câţiva ani, totuş, celnicatul începe să cedeze. Decadenţa lui datează de mai de mult. 

Am spus că celnicatul este inseparabil de starea de nomadism. O mare parte a ro- 
mânilor a părăsit însă de mult această stare. Sunt grupe de aromâni care, de sute de ani 
duc o vieață sedentară ocupându-se cu comerţul, meşteşugerile, agricultura. La aceştia 
nici pomeneală de celnicat. Sunt alte grupe chiar de nomazi, la care instituţia nu mai 
are, de mult, aceeaş tărie. De pildă grupele care locuesc vara multe familii la un loc, 
cum este cel al Gramostenilor !) dela Livezi, din Meglenia. In comuna Livezi din munţii 
Megleniei se adunau peste 1.500 de familii. Este vădit că un aşa mare număr de familii 
nu pot încăpea sub un singur celnic. Este o imposibilitate de fapt. Trebue să fie aşa dar 
mai mulţi, fiecare cu interesele divergente ale grupului său. Se nasc rivalități, desbinări 
care aduc slăbiri. Celnicul nu mai poate fi un factor de coheziune îndestulătoare. 

Un ferment de slăbire a celnicatului au fost şi luptele naţionale, trezite de mişcarea 
pentru redeşteptarea naţională a Aromânilor. In aşezările mari, Aromânii s'au împărţit 
în două tabere. Aromânii naționaliști şi Aromânii conservatori ai tradiţiilor vechi, aşa 
zişii grecomani. 

Luptele dintre ambele tabere au fost păgubitoare vechii şi proverbialei solidarităţi 
a grupului. Ele au contribuit şi la slăbirea celnicatului. 


1) Gramostenii sunt un trib de aromâni, care avrut ca centru de radiere marea aşezare aromânească din trecut 
Oramostea, devastată, pela începutul secolului al 19-lea, de Ali Paşa, un guvernator din Epir revoltat in contra Sulta- 
nului, Unii Gramosteni s'au aşezat m ținutul Megieni, formând comuna Livezi, 


22 


Adevărata tărie a celnicatului s'a menţinut la acele grupe de nomazi care au trăit 
departe de influenţa curentelor culturale şi mai ales la cele care n'au format îngrămădiri 
de mai multe „fâlcări“ astfel că au rămas singure cu celnicul lor. 

Acestea, chiar dacă au fost prinse în raza mişcărilor cultural-naţionale, au rămas 
bloc în jurul celnicului. A trecut la mişcarea naţională întreaga „fâlcare“ cu celnic cu 
tot, păstrându-şi coheziunea, sau au rămas pe vechea linie retrogradă a grecomanismului 
de asemenea întreaga fâlcare cu celnicul în frunte. 

In prezent însă şi la aceste grupe celnicatul este pe ducă. Aceasta din cauza modi- 
ficărilor radicale ale condiţiilor de existenţă: 

Vieaţa nomadă nu mai e posibilă în ţările balcanice şi mai ales în Grecia, ţinutul 
clasic al românilor nomazi. Guvernele greceşti, în urma acordului pentru schimbul de pon 
pulație cu Turcia, au adus din Asia Mică, din Tracia şi Constantinopol peste 1.500.000 
de conaționali în schimbul a vreo 200—300.000 de musulmani plecați. Alți imigrați au 
venit din Bulgaria. Grecia s'a încărcat deci cu un plus de populație de peste 1.200.000 de 
locuitori. Pentru procurarea de loturi agricole acestei populații, au trebuit să se expro- 
prieze şi parceleze toate terenurile Statului, toate moşiile particulare mai mari dela câmp 
şi deal. Aceasta a făcut ca Aromânii să nu mai poată găsi păşuni suficiente şi astfel a făcut 
imposibilă întreţinerea de turme şi transhumanţa dela munte spre mare, după anotimp a 
devenit cu neputinţă; prin această nomadismul a primit o lovitură de moarte şi odată cu el, 
şi instituţia milenară a celnicatului. 

Se duc dar falnicii celnici aromâni, aceşti regi nerecunoscuţi, dar efectivi ai munţilor 
din Balcani şi cu ei dispare un întreg trecut de romantism şi poezie. Odată cu celnicatul, 
dispare cea mai puternică redută de conservare a unor datini care au păstrat sufletul de 
oțel al acestei populaţii romanice prin toate vicisitudinile a 10 secole de adversităţi 
necontenite. 

Dispariţia celnicatului, cu tot ce-a făcut farmecul unei vieţi arhaice trăită în liber- 
tate şi vitejie este urmarea, cu neputinţă înlăturat a unei situaţiuni fatale. Totuş, în fața 
dispariţiei lui, când l-ai cunoscut în vremuri când era în floare, nu poţi fi împiedecat de 
la un sentiment de o adâncă melancolie, chiar dacă ştii că nu se poate altfel, aşa cum nu 
poţi rămâne rece în faţa dispariţiei cuiva care ţina fost drag, chiar când ai şti că a fost 
condamnat fără putință de salvare de ştiinţa medicală. 


CONSTANTIN NQE 


SITUAȚIA FUNCŢIONARILOR DE STAT 


Vom arăta mai jos salarizarea funcţionarilor ministerelor. 

Problema este foarte importantă la noi, deoarece, după cum se ştie, salariaţii de 
Stat constituesc una din păturile însemnate ale structurii noastre sociale!), iar salariul 
reprezintă factorul de diferenţiere în sânul ei. 

Numărul total al acestor salariaţi se ridică aproximativ la 310.000. Această cifră 
nu cuprinde pe salariaţii judeţeni şi comunali (care este în jurul a 45.000), cuprinde însă 
pe salariaţii tuturor regiilor autonome, administraţiilor comerciale şi direcțiilor speciale, 
care cifrează aproximativ 100.000 de persoane (din care 50.000 la C. F. R.). 


1) A susține că clasa funcţionarilor în România este proporţional mai numeroasă sau mai puțin numeroasă decât 
în alțe State este greu, din cauză că structura economică şi socială diferă dela Stat la Ştat, 


27 


Nu vom discuta aci decât salarizarea funcţionarilor ministerelor. 
Numărul lor este în jurul a 200.000 şi a suferit în ultimii ani următoarea variaţie: 


Numărul Numărul 
funcționa- funcționa- 
rilor în- rilor în- 
scrişi în scrişi în 
Exerciţiul buget Exerciţiul buget 
1030 oi oa 8 ee 0 e oa pal 8 a a al Re ai 198.558 103485: size a ai e a at cita e ia ui i ante 198.676 
1031 Girih im a aaa Ea y sote not poata A îi alei e 186.209 1035.30. creea ete od otet are Ea ae Aaa e 201.199 
1032: ri tea a a ai ile dă a EE a 190.135 1936/97: a e a a a e O aaa Aaa aa 202.772 
B e i e a aa a E a E E dat 3 187.561 TOFTE o ar at aaa 8 e A eta det T YS 210.008 


Această variație a numărului funcționarilor are următoarele explicații : 

1. Reducerea numărului funcționarilor în timpul crizei economice şi mărirea lui 
cerută de nevoile administrației atunci, când ea a devenit posibilă ?). 

2. Introduceri în bugetul Ministerelor a unor categorii de funcționari, care înainte 
erau plătiți fie din bugetele locale, fie din bugetele instituțiunilor autonome. Astfel se 
explică majorarea numărului de funcţionari în exerciţiul 1932, de când notarii comunali 
(aproximativ 5.500) figurează în bugetul Statului. 

Acest număr (de 210.000 funcţionari în exerciţiul 1937/38) cuprinde pe salariaţii 
Statului din toate departamentele. 

Aproape jumătate din ei (420%) fac parte din Ministerul Educaţiei Naţionale, Cul- 
telor şi al Artelor; 180/, se găsesc la Ministerele Apărării Naţionale, Aerului şi Marinei; 
150/ aparţin Ministerului Internelor, 110%/, depind de Ministerul Finanţelor, iar restul de 
140%, sunt distribuiţi la alte Ministere. 


In ceea ce priveşte evoluţia procentului clasei funcţionăreşti în România, găsim următoarele date: 


Populaţia totală pe categorii profesionale (in procente) 


1860 
(2) 


1912 
6) 


CATEGORII 
(1) 


A. Economice: 


1. Exploatarea solului ...... cc... ce ee eee ce ee eo... . | 
2. Industrie, comerţ, credit, transport ...... cc... . | 


B. Neeconomice 
(Instituţii publice, sănătatea publică, pensionari, rentieri, profesii libere) .......... 


cu următoarele concluzii: 

„Până la 1912 categoria industrie, comerţ, credit, transport, se desvoltă, o parte din populaţia agricolă şi o 
parte din cea neeconomică, salariaţi de Stat, profesii libere, fiind împinsă către profesiuni lucrative în domeniul arătat 

Din 1912 până în 1930, situaţia se răstoarnă: profesiunile lucrative sunt părăsite pentru cele neeconomice; ba 
chiar mai mult, surplusul satelor se repede şi el asupra bugetului, dând inflația de funcţionari cunoscută: astăzi suntem 
din punct de vedere structural economic ceva mai înapolaţi decât în 1860. Populaţia a crescut şi odată cu ea şi pro- 
blema structurală, în loc să se soluţioneze, a fost dimpotrivă extinsă şi intensificată! 

(Pau! Sterian. Idealul panromânesc şi desvoltarea economică a ţării. Bucureşti, 1938). 

Numărul funcţionarilor variază după mărirea centrelor de populaţie. Astfel în 1934/35 la fiecare func- 
ționar reveneau: 


la Bucureşti ...... cc... .. 19 locuitori; la urban H (oraşele mici) ......... 45 locuitori 
la urban I (oraşele mari) ......... 32 locuitori; TALERI, ae a aaa Aa a a i 168 locuitori 


In numărul fâncţionarilor intră numai funcţionarii de Stat (inclusiv regii autonome etc.) totizanţi la Casa 
Generală de Pensiuni, exclusiv militarii. 


2) Astfel numărul învăţătorilor a fost mărit dela 38.746 (1933/34) la 47.932 (1937/38). 
Personalul fiscal (Administraţia exterioară a Ministerului de Finanţe) dela 17.986 (1933/34) la 19.421 etc, 


94 


Toţi salariaţii Statului pot fi împărţiţi în următoarele categorii mari: 1) Funcţio- 
narii propriu zişi (personal administrativ); 2) Specialiştii de tot felul (profesorii, medicii, 
magistraţii, inginerii, avocaţii etc.); 3) Personalul tehnic inferior şi, în fine, 4) Personalul 
de serviciu. - 

Principalele categorii de salariaţi publici sunt: 


Totalul salariaţilor Statului (exerciţiul 1937/38) . . . cc... . 210.000 
Corpul didactic. . .. cae aeae ate .... . . . . . . . a . . . . .... ... 65.800 
Ofiţeri şi subofiţeri. ..... cc... pa. 43.400 
Corpul eclesiastic. ......... . .. . . e . .. .. . .. . . . .. . ..... 21.300 
Poliţie şi administraţie (Ministerul de Interae) .......... cc... cc... 21.100 
Personalul fiscal: i: menma deac too ae n aa te ăi coma dat ma 20 0 aid 6 angel atac 0 e i 18.100 
ANI car acacia e m ned Eat vaz 0 a da dal Saga Na 90 iai fa ap ba în a căt a 40.300 


În categoria „Alţii“ intră, în afară de specialişti (medici, magistrați, ingineri de 
toate specialităţile, avocaţi etc.), personal administrativ din toate ministerele, personal 
tehnic auxiliar, personal de serviciu. 

Masa funcţionarilor publici poate îi clasificată şi după retribuţia lunară. 

Avem salariați care primesc peste 35.000, precum şi salariaţi care primesc numai 
câteva sute de lei lunar. i Ă 

Neavând distribuţia funcţionarilor după ultimul buget, dăm mai jos cu cifre indi- 
cative distribuţia funcţionarilor ministerelor după bugetul pe 1934/35. (Anuarul statistic 
al României pe 1935/36). 


` Procentul ta- Procentul ca- 

tegoriei faţă de tegoriei față de 
Salarii lunare 8) totalul funcţio- Salarii lunare?) totalul funcţio- 

Lei narilor Lei narilor 

Până la2000 .... cc... 15,4 5.000 — 7.999. ...... dară 10,15 
2.000 — 2999 , cc... ... 3851 8.000 — 9999........ cc... ă 4,88 
3.000 — 3.999 ., cc... .. 17,55 10000 şi peste .............. 4,76 
4.000 — 4999... cc... .. 1871 


Acest tablou ne spune: 


1. Cea mai numeroasă categorie de funcţionari (aproape 40%/,) primea în exerci- 
tiul 1934/35 între 2.000 şi 3.000 lunar. 

2. Totalul funcţionarilor care primeau salariul lunar sub 4.000 se ridică la 72l. 

3. Numărul celor care primeau peste 6.000 lunar reprezintă sub 200/, din totalul 
funcţionarilor. 

Cifrele de mai sus se referă la anul bugetar 1934/35. Ori, anul 1934 a fost anul cu 
„costul vieţii cel mai scăzut. 

În ce condiţii putea să trăiască un funcţionar cu familie în acel an cu 4.000 lei? 

Statistica preţurilor şi a costului vieţii pentru 1934 (editată de Institutul de stati- 
stică generală a Statului), ne dă următoarele cheltuieli lunare ale unei funcţii din clasa 
salariaţilor mijlocii compusă din 5 persoane, din care 3 copii. 


Pentru: Bucureşti o-s e so era rare eee era ei e e et ie ai ec a ai 10.596 lei 
Pentru Oraşele mari- ne si e eee cere pi dee de a aa e a 0 a a a a 7.500 — 9.000 lei 
Pentru oraşele cu vieaţa mai ieftină. .......... cc... 5.500 — 6.000 lei 


Se înţelege dela sine că față de acest cost de vieaţă nivelul de trai al majorităţii 
funcţionarilor este foarte scăzut. Funcţionarul caută să-şi completeze salariul câştigând 
în altă parte şi este tentat să primească „ajutoare“ pentru servicii ilegale. 


3) Aceste salarii sunt înscrise în buget. Funcţionarii nu le primesc integral cl aproximativ 900%, din ele. 


25 


Această chestiune a fost mult desbătută. lată câteva din concluzii: 


„Salariile funcţionarilor nu sunt salarii neîndestulătoare, ci salarii de foamete şi de mizerie, salarii care nu 
acopăr nici strictul necesar unei vieţi omeneşti“. . . (Prof. Ghiulea, Tribuna Financiară Nr. 29 935), 

„Publicul! plăteşte şi întreţine funcţionarii în două chipuri: prin buget şi prin bacşişuri, şi astfel, salariul bu- 
getar plus „salariul privat“ ajung să dea funcţionarilor minimum de existenţă de care acesta are nevoie şi la care 
are dreptul. 

Prin aceasta, problema, pentru legiuitor se simplifică. El trebuie să privească realitatea în faţă și să urce sa- 
lariile, mai ales să stabilească salariul minima! al funcţionarului public, care nu poate fi pentru cel mai umil funcţio- 
nar, 2.000 lei, ci 4.000 (pentru Buycureşti. . . “). (Paul Sterian, Prezentul Nr, 297 din 1936). 

„Salariile funcţionarilor publici, a micilor slujbaşi, sunt o sfruntată ironie. Ele reprezintă ultimul hal de mi- 
zerie umană într'o şandrama de intelectual. . , (C. Scripcă, „Revista Funcţionarilor Publici“, Nr. 1—2/1938), 


Măsura Guvernului de a reveni, începând din 1 Decemvrie 1937 la salariile din 
1932, cu alte cuvinte de a le ridica cu 100/, pentru Bucureşti şi oraşele mari şi cu 12,50%/0 
pentru restul oraşelor şi satelor a fost deci binevenită. 

Cota cu care s'au mărit salariile este însă prea mică faţă de nevoile slujbaşilor Sta- 
tului. Situaţia funcţionarilor este mai rea astăzi decât în timpul crizei, căci vieaţa s'a 
scumpit mai mult decât cu 100/0. 

Într'adevăr, indicele preţurilor de detaliu a avut în ultimii 4 ani următoarea evoluţie 


Indicele preţurilor de detaliu (după Institutul Central de Statistică) 
Baza 1929 = 100 


1934 1935 1936 1937 1938 
Trimestrul Tese neoa .. ereo 547 53,6 61,0 62,6 „758 
Trimestrul H ......... iasă FA Popi cati 52,0 56,7 61,5 65,2 — 
Trimestrul III ,..... pe Cantal „oa 8 e Mega di 51,2 57,1 60,6 68,3 — 
Trimestral IV ic co toaca ie aria e în 53,3 60,0 61,4 72,8 — 


Deci pe când salariile au fost urcate faţă de 1934 cu 100%, vieaţa s'a scumpit cu 
42 0J, (faţă de trimestrul III al anului 1934). 

Şi dacă în anii crizei, salariile au fost, cum spune Prof. Ghiulea, de mizerie, cum le 
putem caracteriza acum când disproporţia între costul vieţii şi salarii a crescut. 

La Bucureşti numai chiria unui modest apartament cu două camere costă 3.000 lei. 
Funcţionarul cu astfel de retribuţie nu poate să se însoare şi avea copii. Una din cauzele 
natalității foarte scăzute din oraşele noastre, a căror populaţie are un procent mare de 
funcţionari, este, de sigur, şi nivelul de vieață mizer al acestei pături. 

Ştim că împrejurările actuale nu permit majorări mari a bugetului la capitolul 
personalului. 

Problema poate fi atacată însă din altă parte: cea a reducerii costului vieţii, a în- 
fiinţării creditului funcţionăresc, a cooperativelor funcţionăreşti. 


I. MEASNICOV 


26 


DOCUMENTE 


INVENTARUL ȘI BUGETUL REAL AL UNEI 
GOSPODĂRII ȚĂRĂNEȘTI DIN ȚARA OLTULUI 


Spre a da expresia cea mai sintetică şi cea mai 
fidelă celulei economice şi sociale din Ţara Oltului, 
cu toate particularităţile ei, dăm aici inventarul eco- 
nomic real al unei gospodării din Ţara Oltului şi 
dăm şi bugetul ei anual de venituri şi cheltuieli. 


În inventar am cuprins toate realităţile economice 
ale gospodăriei, cu valorile locale reale. 

Am înregistrat chiar şi elementele de inventar mici 
ca valoare economică, ţinând seama că toate sunt 
importante în descrierea şi prezentarea celulei social- 
economice. 

Clasificarea averii am făcut-o în funcţie de rolul 
economic pe care-l au diferitele părţi de avere în 
gospodărie, formând pentru averea activă două 
grupe principale mari: averea fondiară şi averea 
consumabilă şi circulantă. 


Descrierea elementelor de inventar am făcut-o 
amănunţit, tot în interesul observaţiilor de ordin 
social-economic. 

Pentru prezentarea bugetului de venituri şi chel- 
tuieli am căutat o formă Care să satisfacă cerinţele 
contabile. moderne şi să ne dea prin aceasta o 
tehnică uşoară de cercetare, de observaţie, de des- 
voltare a bugetului şi, la nevoe, chiar de o aplicare 
şi întrebuințare practică a lui şi pentru alte gos- 
podării. i 

Atât în inventar, cât şi în buget, am înscris şi 
am menţinut, conform formularului întocmit de noi, 
în prealabil, unele articole pe care realităţile 
gospodăriei cercetate nu le pretindeau, dar care 
pot fi importante pentru considerarea formularului 
ca model. 


INVENTARUL ŞI BUGETUL GOSPODĂRIEI DUMITRU MUNTEANU 
DIN COMUNA UCEA-DE-SUS, JUDEŢUL FAGĂRAŞ!) 
(1 Noemvrie 1936 — 1 Noemvrie 1937) 


I. Membrii familiei 


1. Dumitru Munteanu, cap de familie. .... de 42 ani. 
2. Paraschiva , soţie ............. n 40 y 
3. Paraschiva „ 


4. Leonte Munteanu fiu ................ „ 16 » 
5. Olimpia 3 


II. Inventarul gospodăriei (1 Noemvrie 1936) 


A. Inventarul averii fondiare. 
1. Terenuri: 

Curtea şi grădina (numai val. terenului) lei 75.000 

Arătură 7 jug... nene » 140.000 

Fâneţe 9 jug........c cmc. 


Pădure. nm seca cea cea de ata ie, aceia lei — 

Parte din pădurea comunei 3/4 jug...... 8.000 
» » composesorat pădure 4,:1/, jug , 500 
5 „ islaz („Margini“) 1 jug....... » 10.000 
a „ islazurile comunale 2.110 mê.. » 500 


Total... „ 364.000 


DJGospodăria este tipică, pentru cele mai bune din Ţara Oltulului. Gospodarul a fost primar al comunei Ucea-de-Sus. 


E! a dat concurs, cu deplină înţelegere, la întocmirea inventarului şi bugetului. Învăţătorii Ion Bărbat şi Dumitru Pandrea 
din Ucea-de-Sus au participat activ ia constatarea, evaluarea şi înscrierea tuturor poziţiilor din inventar şi din buget 


27 


2. Construcţii: 
Casă de locuit (constr. din cărămidă)... lei 50.000 
Şură, grajd (constr. din cărămidă-lemn) „ 50.000 


» 100.000 
3. Întreprinderi : 
Parte din moară. '..,...c cc... lei 5.000 
E » joagăr..... cc. p— 
Cazan de fiert rachiu................. A — 
» 5.000 
4, Animale de muncă: 
Bivoli de jug b. 2........ cecen... lei 10.000 
Bivoliţe ....... ceea — 
„ 10.000 
5. Maşini, unelte, vehicule : 
Car bo emis poi e ce aaa pete a aa a lei 3.000 
CAU tAE e ieste ai ai O an ea ara » — 
Plug b. Însa kanie nK A ast să „ 1.500 
Maşină de tras ţărână b. 1.............. » 1.000 
Grâpă De |n soti ras it o oaie etala ai e at 400 
Rotile Be Tories nano t s pai oa ide a „400 
Sapeb. BD. acea si pre ae ta „150 
Lopeţi b.2............, Sia cantau aaa a 50 
Furci b. Tis scie reuson dea E ya „ 115 
Greble b. 4...... „cecene „50 
Frângător, meliţă, etc.......... cc... „500 
Războiu de ţesut, spete, etc.............. „ 1.500 
Butoaie, troci, diverse, etc............... » 1.000 
„n 9.665 
6. Mobilier şi alte articole care nu se pot 
separa de existenţa gospodăriei : 
Mese 2 b. à 250 ........... lei 500 
Paturi 3 b. „ 300 ,.......... » 900 
Scaune 4b., 60 ........... n» 240 
Icoane 12 b. „ 80 ........... „ 960 lei 2.600 
"Ţesături decorative in casă, de arniciu, 
lână, etc. val. globală .............. s» 10.500 
Haine de pat în curs de utilizare ...... „2.100 
imrăcăminte „ » „ an JAN » 7.200 
Vase de bucătărie, etc................- » 1120 
, „ 23.520 
B. Inventarul averii consumabile şi 
circulante 1 Noemvrie 1936. 
1. Culturi : 
Numai suprafaţa însămânţărilor şi val. 
lucrărilor efectuate pentru culturile 
în curs de desvoltare: 
Grâu 1jug, „cecene. val lei 2.000 
Secară 11/2 jug... norsk. » 1.700 
Lucrări pentru diverse culturi de pri- 
mMăvară... seats Dee aaa e mă „2.000 
Pomi 48 bucăţi... coco. 1.240 
+ 6.940 


23 


2. Animale de rentă: 


Bivoliţe í o R AEE AE E dare lei 8.000 
Viţei de bivol b. 2 ........ressrrsen>o „3.000 
Vali, picat one A ăla a I j — 
Porci b. 1 scroafă...........s.c.cc „2.000 
Purcei 5 de 6 luni å lei 400........... „2.000 
Oi 5 buc. à lei 400.........ccc kk. „2.000 
Miei 3, a n 200... cnc... 3 600 
Găini 32, » p 25... j 800 
Gâşte 4, n n BO... j 200 
Rațe ———— S. P — 
Stupi 5bucă lei 300 7 sui pat e pa ca dia e „1.500 
„20.100 
3. Cerealele, diverse produse alimentare,- 
lemne, produse textile, etc.: 
Grâu kg  350âlei 4 ....... val. lei 1.400 
Secară „ 1.000,» 2 ....... „m 2000 
Ovăz „ 1400,» 250... s 3.500 
Porumb, 1680p» 250....... „m 4200 
Cartofi „ 14.000, „ 0,75....... a » 10.500 
Fasole „ 200p p 5 eiras Aon 1.000 
Mazăre „ ——— = a yi g — 
Sămânţă de cânepă kg. 30 âlei8.. n » 240 
Fructe (mere, pere) kg 700 å lei 7.. „4900 
Fructe uscate kg. 20 à 12,5........ Si 250 
Ciuperci şi fasole uscată kg5â lei 40 „n » 200 
Varză, murături, legume .....,......-+ ô 500 
Carne afumată kg 50 à lei 20......... „1.000 
Slănină kg 70 ă lei 30 .......... „2.100 
Untură „ 30 n 40 vc... „1.200 
BrânzZă.....sesesssonersorronesreoro E — 
Lemne de foc 20 m3. '...... ersero „2.500 
Fân kg 12.000... cnc... „12.000 
Paie » 10.000... cnc... „5.000 
Lână  „ 10âlei 50... v 500 
Fire şi ţesături de lună (rezerve neintreb), — 
Fuior, fire şi ţesături de cânepă (rezerve), — 
„52.990 
4. Numerar, depuneri, acţiuni, etc 
Numerar.. eee lei 2.000 
Depuneri... eee i — 
Acţiuni la bancă...... cc... „2.000 
Parte la coop. de consum...........-: j 600 
Titluri de rente, etc ................- j — 
„4.600 
C. Inventarul datoriilor : 
Datorie la banca. ..........c.n kk... lei  — 
„ prăvălii şialte dat.. ....... » — 
Recapitulaţie : 
A. Inventarul averii fondiare: 
1; Terenuri: sc sn a sara a scala lei 364.000 
2. Construcţii... scannere. „ 100.000 
e 


3, Intreprinderi ........,... 
4: Animale de muncă,...... 
5. Maşini, unelte, vehicule. . 


6. Mobilier, etc............. 


» 


n 


2.665 


23.520 lei 512.185 
B. Inventarul averii consumabile şi circulante : 


1. Culturi ,..,... ÎN aa lei 
2, Animale de rentă........ 3 
3. Cereale şi diverse prod... „ 
4. Numerar, depuneri, etc... „ 


_1IL. Bugetul pe 1936—37. (1 Noemvrie 1937) 
VENITURI 


A. Capital şi rezerve : 
1. Averea fondiară inalienabilă 


2, Rezerva animalelor şi alte rezerve .. .. 
3. Valori şi rezerve consumabile şi circu- 
lante (fond. de rulment) la 1 Noemvrie 


1936 
B. Venituri ordinare: 


4. Venitul semănăturilor şi plantațiilor : 


Grâu 560 kg .......... 
Secară 1.050, ........-.- 
Ovăz L500 în sia sisu sai 
Porumb 2.250 „p o.e.. 
Cartofi 10.000 „ .......... 
Fasole 150 pasarea 
Mazăre ......csc scr... 
Mere 500 kg .......... 
Pere 100 cico atare 
Prune 100 „cca sea 
Nuci BO) pn oaoaraa 
Sămânţă de cânepă 20 kg.. 

si „bostan 30 „... 
Legume ..... scene 
Seminţe de legume ......... 
Bostani 400 buc........... 
Cânepă 200 mănuşi....... 
Paie 6.000 kg .......... 
Fân 8.000 possesens 


Coceni (de porumb) 500 buc. „ 


Val. păşunatului vitelor (vite 
mari, oi, porci, etc.)....... 
5. Venitul animalelor de rentă: 


Lapte 3601. ,............. 
Lână  10kg.............. 
Ouă 1.000b. ............... 
Pui DO) ziare ue atit ial 
Vițel „N pe ea ie ea 
Purcei 12, eee... 
Miei I ora ea ate tare 


Miere de albine, ceară 
Gunoi de grajd (30 care å 60 
lei) 


o... 1... ...... .î..c....s.. 


n 


n 


1.800 , 


lei 512.185 


84.630 


7.130 


(valoarea producţiei) : 


Ulei de seminţe 61... lei 
Turte de ulei — n... o» 
Rachiu de fructe 20 1. și 
Oţet GO pri. y 
Fructe uscate 30 kg. » 
Magiun, dulceţuri Das h 
Ciuperci uscate 3 i 
Fasole păstăi uscate 5 ,„.. » 
Varză acră, murături — „.. » 
Carne afumată 60 „.. n 


Cârnaţi,cartaboşi,etc.20 .. „ 
Siănină afumată DO a 
Untură (unsoare de porc)30 kg , 
Brânză făcută acasă 15 kg.. „ 
Pâine "660 ... » 
Mămăligă 
“Ţesături de cânepă m. 100.. „ 


j p lână renser » 

s „ bumbac, ameste- 
cate, etc..... „cc... » 
Lemne de foc 20 mc......... i 
5 „ construcţie....... i 


7. Vânzarea porcilor graşi : 


8. Venitul industriei ţărăneşti: 


Val. măcinatului 
Venituri directe dela moară . „ 
Venituri dela Joagăr........ E 
Venituri dela stână (brânză 
10 kg) 


9. Venitul capitalului mobiliar : 


Dobânzi la depuneri........ j 

Parte la benef. cooperativei. „ 

Beneficii după acțiuni, rente, 
etc. lei 


C. Venituri extraordinare: 


10. Venit din negustorii probabile „ 


6.940 
9.100 
52.990 


4.600 lei 84.630 


Total „ 


300 


1.000 


596,815 


6. Venitul industriei casnice şi al păduritului 


lei 20.100 


lei 670 


lei 


29 


11. Venit din munci agricole fă- 
cute pe plată ............, lei 
12. Venituri neprevăzute ...... š 
D. Venituri ținute în evidenţă : 
13. Val. muncilor în natură, făcute pentru 


1.300 


gospodărie : 
Cu carul 70 zile ............ lei 7.000 
Cu mânile (toţi membrii fami- 

liei) 115 zile ............, » 3.450 
Val. muncii pt. îngrijirea vite- 

LO: EE EE area „750 
Val. muncii de bucătărie, etc. „ 3.650 


Val. muncii pt. topit, frânt, tors, 
țesut, cusut, spălat, etc.... „ 5.010 lei 19.860 


14. Val. prestaţiilor în natură pt. lucrările 


publice, (comună, judeţ, şcoală, bise- 
rică, etc.) 


Cheltuieli. 


A. Capital şi rezerve: 


1. Averea fondiară inalienabilă.......... lei 512.185 
2. Rezerva animalelor şi alte rezerve....,„  — 
3. Valori şi rezerve consumabile şi circu- 
lante (fond de rulment)............ » 84.630 
B. Cheltueli ordinare : 
4. Întreţinerea şi reparaţiunea clădirilor.. „ 1.000 
5, Întreţinerea şi rep. maşinilor şi uneltelor „ 1.500 
6. Amortisment la clădiri, (fonduri). ..... A — 
7. Amortisment la maşini şi unelte (fond.) , — 
8, Asigurări (dacă există)..,............ » — 
9. Impozite şi dări comunale. ........... b 800 
10. Biserică, şcoală, cărți si alte contribuții 
culturale probabile................ ia 100 
11. Cheltueli medicale probabile. ......... » 1.000 
12, Însămânţările : 
Val. produselor date pt. 
însemânţare : 
Grâu (pentru însemânţări din 
toamna 1937)............. lei 700 
Secară (pentru însemânţări 
din toamna 1937),........ „ 600 
Ovăz (pentru însemânţări din 
primăvara 1937)......,... » 500 
Cartofi (pentru însemânţări 
din primăvara 1937) ....., » 800 
Porumb (pentru însemânţări 
din primăvara 1937)..,... » 50 
Valoarea îngrăşămintelor : 
Naturale..........ccccccc.. » 1.800 
Artificiale................c. » _300 lei 4.750 
13. Alimentaţia familiei: 
Păine kg. 660......,......,. » 3.300 
Mămăligă kg. 560.,........, » 1.500 


30 


Cu carul 5 zile ,..........., lei 500 

Cu mânile 5 zile........ a 150 lei 650 

Totalul veniturilor : lei 682.090 

Deficit „ 8.045 

lei 690.135 

Legume verzi, fasole verde 

castraveți, ardei, ceapă, etc, lei 250 
Varză acră, murături. ....... „ 500 
Carne afumată kg.6......... „ 1.500 
Cârnaţi, cartaboşi kg. 20 .... „ 600 
Slănină kg. 50.,............ „ 1.500 
Untură kg. 30 .............. „900 
Carne proaspătă kg. 15...... „ 800 
Pui buc, 30....,....,ccccc... » 450 
Găini gâşte buc. 10......... „ 300 
Ouă buc. 1000.............. » 750 
Lapte litri 300.....,...,.... » 900 
Brânză kg. 25 ....,,......... „600 
Fructe verzi kg. 200......... „ 1.000 
» uscate kg.30......... „n 450 
Miere de albine. ............ „ 100 
Cartofi kg. 300 .....,....... » 225 
Fasole kg. 90......... ..... „450 
Mazăre. ss seri eee crea oda dara pp — 
Ciuperci uscate kg. 3........ » 120 
Fasole păstăi kg. 5.......... „ 150 
Magiun, dulcețuri kg. 5...... » 200 
Ulei de semințe kg. 6........ „ 300 
Zahăr kg. 5... cc... » 160 
Sare, piper, orez, griş, etc.... „ 600 
Rachiu litri 40...,,..,....... » 1.200 
Vin şi alte băuturi litri 30.... „ 360 
Oţet litri 60 ,............... „120 

Diverse... one act tentat » _200 lei 18.780 


14. Îmbrăcămintea : 


„Val. îmbrăcămintei date de 


ind. casnică spre folosire... „ 4.000 
Val. hainelor şi articolelor de 
cumpărat ....... useen. » 4.000 


Material pt. întreţinerea şi 
spălatul îmbr. (săpun etc.) „ 300 lei 8.300 


/ SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, 1I, 1—3. 
Clişee: Szab6—Făgăraş. Bărbat: Buget din Ţara Oltului. 


Fig. 1. — Comuna Ucea-de-Sus, jud. Făgăraş. Vedere generală spre Munţii Făgăraşului. 


Fig. 2. — Gospodăria lui Dumitru Munteanu. 


15. Întreținerea vitelor: 


Paza vitelor la câmp (plăţi în 
numerar sau în natură).... 


Val. păşunatului dat vitelor de 
tot felul 


Maa alimentelor: 


Bostan (lubeniţe) „ 400... 
Cartofi ......... „ 5.000... 
Ovăz.........., » 1.100... 
Secară ......... „ 700.. 
Porumb ........ „ 1.200... 
Turte de uleiu — 

Coceni.......... buc. 500.. 
Pae ............ kg. 2.000. .. 


Aşternut (pae)... „ 


16. Luminat şi încălzit : 


„ 1.500 lei 20.500 


Lemne de foc mc. 20........ „ 2.500 
Petrol....... IL. 90........ „ 450 lei 
17. Materia primă dată pt. ind. 
casnică şi diverse cheltuieli fă- 
cute pentru această industrie 
Sâmburi de bos- 
tan pt. uleiu...kg. 30... „ 150 
Fructe pt. rachiu. „ 200... „ 200 
» m Otet... „ 100... „ 100 
date la usc. „ 100... „ 300 
Frulte date pentru magiun, 
dulceţuri kg 30............ lei 90 
Zahăr dat pt. magiun, dulce- 
UTE: ai cearta e ate eat a ae aaa » — 
Fasole verde şi ciuperci date 
la uscat......... cc... „100 
Varză cumpărată sau produsă 
pt. murat... „200 
Castraveţi şi ardei daţi la 
Murat cc cccccecacc. „150 
Porci graşi buc. 2........... » 4.000 
Lapte dat pt. prepararea brân- 
zei în casă lit. 60.......... » 180 
Grâu dat pt. prepararea pâinii 
kg 240: rannani ei t... n 1.680 
Secară pt. prepararea pâinii 
kg 20 oriee inurri naa saia „ 480 
Porumb dat pt. prepararea 
mămăligii kg 560 .......... » 1.400 
Mănuşi de cănepă date ind. 
cânepei buc. 200........... „ 600 
Săpun pt. albitul pânzelor... „ 100 
Lână dată pt. fabricarea ţesă- 
turilor de lână kg. 10....... „500 
Cheltuieli cu piua etc........ „100 
Bumbac cumpărat şi ţesut... „ 1.500 
Arniciuri, lâniţă etc, ........ „3800 
Plata biletelor de pădure.... „ — lei 


2.950 


12.130 


Ċ. Cheltuieli extraordinare: 


18. Cheltuieli neprevăzute ...... » 1.000 
19. Dobânzi după datorii. ....... „ — lei 1.000 
D. Cheltuieli de evidență: 
20. Val. muncilor în natură fă- 
cute pt. gospodărie: 
Cu carul zile 70............. lei 7.000 
Cu mâinile zile 115.......... » 3.450 
Val.munciipt. îngrijirea vitelor „ 750 
a » de bucătărie etc.. „ 3.650 
„ pt.topit,frânt tors, 
fesut, cusut etc............ „ 5.010 lei 19.860 
21. Val. prestaţiunilor ìn natură 
pentru lucrările publice, (co- 
mună, judeţ, şcoală, biserică): 
Cu carul zile 5............. lei 500 
Cu mâinile zile 5 ........... „ 150 lei 650 


Totalul cheltuielilor „ 690.135 


Din inventar se evidențiază caracterul închis, 
autarhic, al gospodăriei. 

Gospodăria, aşa cum este ea concepută, în spirit 
autarhic, este foarte bine dotată, cu tot felul de 
elemente de inventar. 

Din buget se evidențiază puternic acelaşi spirit 
autarhic. Se produc tot felul de produse pentru 
gospodărie şi nimic sau foarte puţin pentru vânzare, 
pentru schimb. 

Bugetul este deficitar 2). 

El indică necesitatea unei noi organizări gos- 
podăreşti. 

Organizarea cea mai nouă trebue să ţintească 
să realizeze produse multe şi superioare de vânzare. 
Ea trebue să urmărească o specializare economică. 

Din buget se poate evidenția şi standardul de 
vieață al țărănimii din Ţara Oltului. 

Cheltuielile care rezumă standardul de vieaţă 
sunt următoarele: 


Alimentaţia familiei.......... cc... lei 18.780 
Îmbrăcămintea .........c cec eeeesee „8.300 
Luminatul şi încălzitul........c cc... „2.950 
Culturale ioii eiere ainei š 100 
Medicale: iaiaaeaia ae aaa a „1.000 
Cheltueli extraordinare ................. „ 1.000 

Total... ,, 32.130 


Repartizând suma asupra celor cinci persoane 
care intră în compunerea familiei, constatăm 6.426 lei 
cheltuieli de viaţă pentru o persoană. 

Varietatea articolelor alimentare şi de îmbră- 
căminte, — ce apar în capitolul cheltuelilor din buget 
arată un nivel de vieaţă destul de ridicat. 


AL, BĂRBAT, 


2) Deficitul se acopere din venituri extraordinare, gospodarul profesând şi cojocăritul. Am lăsat înadins forma 


deficitară a bugetului, ea exprimând nota reală a gospodăriei agricole. 


31 


IMPĂRŢIREA PE MOȘII ȘI PE TRUPURI DE MOŞIE 
A SATULUI NEGOEŞTI-MEHEDINŢID 


Cercetarea vechilor forme de vieaţă a satului 
românesc, este o muncă de desgropare, din mâlui 
adus de valuri străine, a unei vechi culturi şi civi- 
lizații. 

În vieafă vechiului sat românesc, respectul valo- 
rilor, era ceva sfânt. Respectul dreptului şi împli- 
nirea datoriei erau săpate adânc în sufletul moșnea- 
nului şi răzeşului român. Obiceiul şi tradiţia diri- 
duiau vieaţa mai înţelept şi mai sigur decât toate 
legiuirile moderne. 

Vieaţa vechiului sat românesc, oglindește o ade- 
vărată cultură, 

Negoeştii, ca multe alte sate vechi, ne oferă un 
exemplu. 

Negoeştii, e un sat din partea de miazănoapte a 
judeţului Mehedinţi, aşezat sub cotitura munţilor 
Carpaţi, acolo unde aceştia se apleacă spre Du- 
năre, 

Cine vine dela T.-Severin pe şoseaua Florești- 
Baia de Aramă, la km. 22, urcă versantul de apus 
al Dealului Mare şi apa, scoboară forţat priporul 
Brăzişorilor, oprindu-se în albia râului Motru, Aci 
Motrul curge pe un loc strâmt străjuit de dealuri, 
pe care localnicii îl numesc „Chee'”. Șoseaua apucă 
pe sub pantă, străbătând această Chee, cam 1 km 
și apoi, apare un luminiş. 

Orizontul se lărgeşte pe o distanță de 5 km, 
Râul se depărtează de poala Dealului Mare, încât 
lasă loc de aşezare sătească. 

De aci, dela ieşirea şoselei din Chee, incepe satul 
Negoeşti şi se intinde pe o distanță de 4 km, până 
când Motrul, este iarăş strâns de dealuri, în 
„Cheia dela Fagul cel Mare“, 

Satul este format din cătunul Apa-Neagră şi Ne- 
goeştii propriu zis şi este aşezat pe un trup de 
moşie, care se mărgineşte la miazănoapte cu moşia 
satelor Tarniţa şi Padeșul — moşie boerească şi 
mânăstirească, 

Spre răsărit se mărginește cu moşia satelor Celei 
şi Racoți — moşie mânăstirească şi moșnenească. 

Spre apus se mărginește cu moşia satului Pes- 
trița, iar spre miazăzi cu moşia satului Mămueşti- 
— moșie moşșnenească. 


Cât de mare este hotarul moşiei Negoeştilor, ne 
spune un act dela 1780. Iunie 25. 

„Din luminata poruncă a Măriei sale lui Vodă, 
fiind noi doi boeri rânduiţi drept 12 prin cartea 
dumnealui Grigore Razul biv-vel clucer caimaca- 
mul Craiovei, ca să hotărim moşia Negoeștilor, 
orânduindu-se şi portărel anume Radu, care după 
poruncă fiind la faţa locului, unde fiind toţi moş- 
nenii răzăşi de față am tras, moşia pe trei locuri, 
după vechiul obiceiu, 

Şi s'au găsit la trăsura dela răsărit din piatra 
moşiei Sf. mânăstiri Baia de Aramă, ce este dată 
danie de Mihail Băiașul, tot dintr'acest hotar Ne- 
goeşti, în jos, până la hotarul Săcelului, stânjeni 
1578, răs. i mijlocul stânjeni 1280, i apus stânjeni 
1582", 

Prin tradiţie s'a păstrat că un stânjen peste ho- 
tar, are un pogon şi jumătate. 

Adică o făşie da pământ, lungă din Pestriţa, 
până în Racoți şi lată de 1 stânjen, are un pogon 
şi jumătate, ; ia e 

Mărimea trupului de moșie este, deci, cam de 
6.015 pogoane, sau 3.007 ha, 

Mărimea hotarului — cu aproximație mi-au dat-o 
şi informatorii. Părintele Petrache Tămâş, de 82 de 
ani, mi-a spus: „Păi hotarul nostru îi cam de 1,600 
de stânjeni. O piatră era la Teiul Galben, între trei 
hotare (Celei, Racoţii şi Negoeştii), Altă piatră 
vine la Îgrelişte, jar între trei hotare. (Igreliştea, 
e un punct în partea de miazăzi a satului). 

De remarcat că informaţiile părintelui Tamâş, 
se potrivesc cu datele din actul dela 1780. Intre 
aceste pietre, s'a făcut măsutătoarea dela răsărit 
de s'au găsit 1.578 stânjeni. 

Satul Negoeşti este la o depărtare de 10 km de 
Mânăstirea Tismana şi de aceea toate terenurile 
bune din jurul său a fost proprietatea mânăstirii. 
Luncă Padeşului, lunca Celeiului, lunca pe care 
este aşezat cătunul Apa Neagră, o parte din Dealul 
Mare, cu pădurile de stejar, au fost proprietatea 
Tismanei. 

Pământul pe care-i aşezat satul Negoeşti, nu-i 
prea blagoslovit de Dumnezeu, pentru agricultură. 


1) Din lucrările Seminarului de Monografie Sociologică de sub conducerea lu H. H, Stahl. 


32 


In schimb, prin dealurile iui pline de ascunzişuri, 
cu văi întortochiate, era minunat loc de aşezare 
sătească, pentru vremurile acelea tulburi, 

Moșia satului, e împărţită în două de apa râului 
Motru. În partea de apus a moşiei, şi în partea 
dreaptă a Motrului, se află culmea Dealului Mare, 
de aproape 500 de metri înălțime şi format: din 
roci cristaline şi silicioase. 

Vegetaţia o formează pădurile de fag, iar prin 
locurile despădurite crește niște iarbă măruntă şi 
aspră, pe care o pasc mai mult oile. 


[să 
% 
` 
« 
“, 
3 
w 
` 
a 
3 
a 


În partea stângă a Motrului, se află o culme dis- 
pusă dela N, la S, sfârtecată de ogașe în o mul- 
țime de dealuri și aci vegetația-i slabă, Cresc mai 
mult pomi şi fânețe, 

In partea de răsărit a moșiei, se află o vale 
adâncă, care înconjoară aproape jumătate din ho- 
tar şi poartă numele de Valea-Mare. Pământul e 
argilos, cu puțin nisip şi e cel mai bun pentru agri- 
cultură. Localnicii îl numesc „pământ de-al mare“, 

Faptul că rezistă la secetă a făcut să se înce- 
tăţenească expresia „Valea Mare niciodată nu te 
lasă”, 

O vale la fel de roditoare, se află şi în partea 
de miazăzi a moşiei satului numită Leurdiş. Leur- 
dişul, are direcţia răsărit-apus, 

Vatra satului, se află de o parte și de alta a 
Motrului, sub pantele dealurilor, 


Casele sunt așezate aproape geometric, pe două 
şosele ce merg paralel cu râul. Aşezarea aceasta 
ordonată, pare a fi o aşezare omenească din vre- 
murile de liniște — o aşezare proaspătă, Aşa şi 
este, 

Casele n'au fost dela început aliniate pe malu- 
rile Motrului, ci au fost răspândite pe văi şi vâle 
cele pe tot cuprinsul moşiei, 

Rânduirea lor la şosea este de curând. Părintele 
Tamâs, îmi spunea că a auzit dela un Moş-Matei 
al Gheorghiţoanei Ularu, că pe vremea când moșul 


acesta era copil, de umbla în „piţărăi“, (colindeţi), 
erau numai șase case la şosea, Una în dosul Ciuţii, 
una la Crovul lui Filimon, una la Mihăiasca şi 
una la schitul călugărilor, Două nu-şi mai aduce 
aminte unde a auzit că erau. Părintele Tamâs, 
spune: Eu când m'am pomenit erau vreo 50—60 de 
case, 

Moş Matei al Gheorghiţoanei, a murit în vârstă 
de 120 de ani şi de atunci sunt 45 ani, 

Va să zică acum 160 de ani, casele abia începuse 
să se aşeze în vatra satului, Această cam în jurul 
anului 1780, de când avem și actul pomenit, prin 
care s'a făcut împărţirea pământului. Cam în jurul 
acestui an, s'a făcut ieșirea definitivă, prin parti- 
ciparea şi a oficialităţii, din devălmăşie, 

Locuitorii satului, sunt împărțiți pe neamuri. 
Aceste neamuri, aşezate în vatra satului, constituie 


33 


un fel de mahalale şi poartă numele moșului din 
care se trag. 

La căpatul de miazănoapte al satului, avem 
„linia Bratilovenilor şi apoi se înşirue la rând 
până la capatul de miazăzi: linia Balicilor”, a Şa- 
lapilor, a Baloeștilor, a Ularilor, a Tăpărdoilor, a 
Tarmiganilor şi a Mogaşănilor, 

Avem prin urmare opt neamuri cu o suprafață 
mai mare în sat şi care dau numele unei părţi din 
sat. 

Moşia satului, este şi ea împărțită în curele care 
merg paralel, din hotarul Pestriţei, până în hota- 
rul Racoţilor. 

In partea de miazănoapte, avem cureaua lui 
Ghiţă Bartiloveanu, luată dela Hârgot, de 60 de 
stânjeni, Această curea a fost ruptă din cureaua 
popească, de 100 de stâjeni. Vine apoi; cureaua 
popească, cureaua Bratilovenilor, iar o curea po- 
pească, cureaua balicească, cureaua salopească, 
cureaua baloiască, cureaua tăpârdoiască — pe care 
neamul Tăpardea a vândut-o păstându-și altă 
curea ca vatră de sat, — cureaua ulărească, cureaua 
lui Holdan, cureaua Vărlănească, cureaua dobro- 
vească, cureaua  popească, cureaua  bârsănească, 
cureaua tărmâșască, iar cureaua vărlănească, a 
doua curea tăpârdoiască, a doua curea ulărească, 
cureaua Tarmiganilor şi cureaua Mogoșănilor, 

Ceea ce observăm e că moșia este împărţită în 
mai multe curele, decât câte neamuri am văzut că 
se află în sat, 

Sunt o mulțime de stăpânitori, de curele, care 
n'au o spiță de neam bogată și cărora nu li se 
recunoaște un anumit loc, în sat care să le poarte 
numele, De ex. nu se spune: linia Bârsanilor sau 
linia Mârlanilor, 

Aceste familii, au venit în sat şi s'au introdus 
în moşie prin cumpărătură sau prin înzestrări, 

Dintre neamurile cu suprafață, în vatra satului, 
vedem că Ularii și Tăparzii au câte două curele, 
intercalate, Aceasta probabil, datorită 
amestec între moșii înainte de a scoborâ în vatra 
satului, 

Moşii Negoeșştilor, la început au stăpânit pămân- 
tul în devălmășie și tocmai târziu, au ieșit din de- 
vălmăşie, după ce mult timp au trăit o fază inter- 
mediară, între devălmășia generală şi proprietatea 
individuală, 

La început, s'a trecut dela devălmăşia totală la 


vreunui 


o devălmăşie restrânsă pe neamuri. Ex, Șalopii 
s'au stabilit într'o parte a satului și au stăpânit 
acel trup de moșie, în devălmăşie numai sunt mem- 
brii neamului Șalopa. Și astăzi se văd urme ale 


94 


acestei vechi vieţi devălmașe pe neamuri. Acestea 
le vom vedea pe larg, când vom vorbi despre ma- 
nifestările vechiului sat devălmaş, 

Mai târziu, şi curelele acestea mari ale neamurilor 
s'au împărţit în alte curele mai mici după numărul 
familiilor şi astfel s'a făcut ieșirea definitivă din 
devălmăşie, 

Această ieşire s'a făcut greu, cu multă sfadă şi 
cu intervenția autorităţilor de stat, Mulţi moși îşi 
alesese o bucată de pământ, unde îşi pusese vie, 
îşi făcuse casă şi care, acum, nu mai cădea în 
cureaua ce li se rezerva. Mulţi trebuiau să renunțe 
la unele bucăți de pământ şi să primească alt pă- 
mânt pe care nu-l stăpânise. Acest fapt a produs 
mari turburări, 

Actul dela 1780 spune: „Aceşti stânjeni (e vorba 
de stânjenii moşilor Tarmigani), s'au ales după 
pietrile care li s'au pus, să-i aibă a-i stăpâni cu 
bună pace de către ceilalți moșneni, dar viile, ca- 
sele, pometurile de se vor întâmpla a cădea dela 
unul la altul, să aibă a le stăpâni înfundat și drept 
acel loc ce-l are cuprins să-i dea livadă sau loc 
arătoriu din partea lui, ss, Caşoi Chiv vel pitar, 
ss, Strati Clucer, Leat 1780, lunie 25, 

Totuşi moşnenii nu renunțau la unele locuri pe 
care le stăpânise şi de aceea stăpânirea avea de 
furcă cu ei. lată: „Gheorghe Tămușşi, i Vasile Tă- 
mușşi, i Dumitraşcu Tarmigan ot Negoeşti, aici ni 
se jălui acest Gheorghe Pârcălabu ot Glogova, zi- 
când că având moşie împreună cu voi acolo la 
Negoeşti, şi zice că după hotărnicia ce vi s'a făcut 
de d-lui răposatul pitar Coşoi și d-lui Straţi Clu- 
cer nu aţi fi urmând ci v'ați sculat de araţi locu- 
rile ce au căzut în partea lor, pe care iată că vă 
poruncim căutaţi după hotărnicie, stăpâniți până 
când iarăși cu boeri hotarnici vi se va face altă 
hotărnicie şi nimic unii la locurile sau ţinuturile 
altora ce au căzut în partea fieștecăruia să nu vă 
amestecați sau de aveţi să răspundeţi să veniţi 
față. Că neurmând poruncii şi mai viind să ne 
jăluiască, veți fi aduși cu treapăd și prin neur- 
marea poruncii veţi lua certare, Aceasta, (ss) Cor- 
nea Brăiloiu, 1785, Mai 8, 

Alt act, Moşnenii nici acum nu s'au supus po- 
runcii: 

„D-lui Zapciului al plășii Băii, sosit de vreme că 
aceşti mai sus numiţi nu s'au supus poruncii ca să 
urmeze cu stăpânirea după hotărnicia ce s'au fă- 
cut sau să vie faţă, să facă pe aceștia ca după 
cum au stăpânit dela hotărnicie până acum așa să 
urmeze și de acum înainte până când de isnov li 
se va face alegere cu alți boeri ce vor luoa. lar 


fiind pricina într'alt chip şi nu vei putea împâca, 
de acolo cu pricina în scris pe amândouă părţile 
îi vei trimite aici. Aceasta. (ss) Cornea Brăiloiu, 
1785, Mai 23, 

Ieşirea definitivă din devălmăşie a produs multe 
nemulțumiri, cu toate că la hotărnicie „toţi moş- 
nenii au fost față”, 

Nu în toate satele s'a întâmplat la fel. Au fost 
sate unde ieşirea din devălmăşie s'a făcut în li- 
nişte şi pe nesimţite, 

Oficialitatea a venit numai să recunoască o stare 
de fapt nu să o creeze. La Negoeşti situaţia a fost 
mai complicată din cauza conformaţiei şi constitu- 
ţiei solului. Iată acest fapt consemnat şi în actul 
dela 1780 „şi făcându-se cercetarea atât a cărţilor 
de moştenire cât şi a zapiselor de cumpărare, cine 
ce au avut, la împărţirea ce i s'au făcut fiind mo- 
şia de sus mai bună şi fiindu-le casele, viile, pome- 
turile pe aceia, le-am făcut două împărţiri!, 

Hotărnicia întreagă a satului nu ne este cunos- 
cută, fiindcă n'am găsit actul în care a rămas cons- 
fiinţită, 

Moş Petrache Bugeac, când l-am întrebat de 
numărul curelelor, mi-a spus „Păi, mă nepoate, 
mi-am uitat eu că era trecut într'o „colnică!' a ho- 
tarului, făcută de „anginerii”! ăia care au hotărît 
pământul. Era una la Costea, una la Hâldan şi una 
la noi (adică la primărie). A dela noi a venit 
Alampie dela Baia cu un „angineri! — Cucu îi 
zicea — şi a luat-o, Il trimesese Statul să vadă 
cât pământ au Negoeştii că Hârgat se băgase pe 
Stat. El mi-a dat o dovadă, da el s'a dus dracului 
şi eu am rămas cu hârtia!!, 

„Colnica” de care ne vorbeşte moş Petrache 
ne-ar fi ajutat mult la lămurirea problemei. 

In cazul că nu vom găsi-o, ne rămâne un singur 
mijloc, după cum spune d-l Stahl. Acela de „a 
studia prezentul şi a-l înţelege, până la epuizare". 

In cazul problemelor de faţă şi în lipsă de acte 
este singurul mijloc care mai rămâne. Dar nu 
trebue să uităm că prezentul se prezintă aşa de 
complicat încât unuia singur îi trebue mult timp 
pentru „a-l studia până la epuizare", 

In cazul Negoeştilor se poate ajunge la o lă- 
murire a problemei plecând dela starea de azi. 

Intre curele este un anumit raport, sunt anumite 
potriviri cantitative, dela care plecând, te poți urca 
până la împărţirea primă. 

Bătrânii ştiu mărimea curelelor, şi-ţi pot indica 
semnele de hotar, 


Informațiile obținute astfel nu fe pot prelucra 
în lucrarea de faţă, fiindcă n'am putut până acum 
să le confrunt şi să le verific la teren, pentru a le 
prezinta cu o concluzie valabilă. 

Ceea ce este de reţinut e că împărţirea pămân- 
tului Negoeştilor sfa făcut cu o preciziune mate- 
matică, 

Se ştie că un stânjen peste hotar are un pogon 
şi jumătate şi atunci lăţimea oricărei curele îți dă 
şi suprafaţa ei în pogoane, 

Curelele merg paralele cu o lăţime aproximativ 
aceeași în toată lungimea. Spun aproximativ pen- 
trucă lăţimea curelelor variază cu „lipsă şi spor". 
Adică în unele locuri cureaua are o lățime mai 
mică decât cea stabilită, în alte locuri mai mare. 

Lipsa şi sporul depinde, în multe cazuri de 
coniormaţia terenului, 

Bătrânii ştiu mărimea curelelor, cu lipsa şi spo- 
rul lor. Te uimeşte să vezi cum un bătrân ştie câţi 
stânjeni are de exemplu cureaua salopească şi ştie 
şi câţi stânjeni are fiecare familie care are pământ 
în cureaua şalopească, 

Această cunoaştere a măsurătorilor se transmite 
din tată în fiu, 

Un părinte simte ca o datorie să iniţieze pe fiul 
său în această împărțire, Și această cunoaştere, o 
consideră ca un secret, pe care se îngrijește să-l 
lase unuia din fii, ca ceva de preț. 

Nu rare ori vezi pe câte un bătrân cu fiul său 
pe o muche de deal arătându-i „Uite până la po- 
mul rotat e cureaua cutare cu atâta lipsă sau atâta 
spor", Nu numai că-ţi dă date precise, dar îţi face 
şi un adevărat istoric al fiecărui trup de moşie: 
cine l-a stăpânit, cine l-a vândut, etc, 

Fiecare ţăran din vechile sate devălmaşe este un 
priceput inginer, 

Satele de clăcași nu cunosc această înfrățire 
istorică între om și pământ. Ceea ce-i trist e că 
această spiritualitate merge spre desagregare, 

Tinerii cresc mai mult pe la Bucureşti şi nu-şi 
mai bat capul să ştie numărul de stânjeni al fie- 
cărei curele. Și bătrânii mor de ciudă de prostia 
tinerilor, 

Trupurile de moşie datorită înmulţirii populaţiei 
se fărămițează din ce în ce. Locuitorii nu se mai 
aşează pe neamuri şi pe trupuri de moşie, ci se 
răspândesc în tot satul pe bucăţi de pământ cum- 
părate. 

Astfel, dela diferenţierea lui pe neamuri şi dela 
împărțirea moşiei în curele, satul tinde spre uni- 
formizare. 


GH. SERAFIM 


55 


TIPURILE DE CASĂ DIN COMUNA ȘANŢ-NĂSĂUD” 


Cu greu ne putem închipui ca locuinţele unui 
sat, să fie construite după acelaşi calapod, Dacă, 
însă, nu e posibilă o identitate între formele de 
casă, există totuși o asemănare între diferitele lor 
caractere şi particularităţi, după care ele pot fi 
clasificate în mai multe tipuri, 

Din acest punct de vedere, casele din com. 
Șanț, pot fi; 1) tipice şi 2) netipice, 

In primul caz, în forma, poziţia, dimensiunile şi 
chiar materialul lor de construcţie, se observă o 
linie trasată de anumiţi factori de ordin, socio- 
logic şi geografic: condițiuni cosmologice, tradi- 
ție, posibilităţi de traiu ş, a, 

În grupa caselor netipice, intră toate cele care 
sunt mai puţin rezultatul tendinţelor de progres — 
aşa cum s'ar crede la prima vedere — şi mai mult 
a unor cauze de ordin mai mult sau mai puțig 
personal: ocupaţie, gust, situaţie materială ş. a. 

Anumite trăsături comune, ne fac să împărţim 
prima categorie în două tipuri distincte de case, 

Inăutru fiecărui tip, se disting mai multe forme, 
în care asemănarea caselor — în ceeace priveşte 
caracteristicile care ajută le stabilirea tipului — 
poate merge până la identitate, 


A. Case tipice. 1) Tipul I. Din aceste două ti- 
puri, primul — cel vechiu — se recunoaște uşor 
după aceea că celturile (grajdurile şi şura), fac 
corp comun cu casa. 

Formele pe care le înglobează acest tip sunt: 

a) Cameră, şură şi grajd; 

b) cameră, cămară, şură şi grajd; 

c) cameră, tindă, şură şi grajd; 

d) cameră, cămară, tindă, şură şi grajd, 

Prima formă constitue cel mai simplu, sărăcă- 
cios și vechiu exemplar al acestui tip, Ultima, cel 
mai evoluat, Celelalte două sunt forme interme- 
diare, 

In general, casa de tipul I se prezintă astfel; 
In ceeace priveşte dimensiunile, e mică. Are aco- 
periş înalt şi mai totdeauna de draniţă (şindrilă). 
Ferestrele reduse atât ca număr, cât şi ca mărime, 
E pămâstită (văcăluită, muruită) pe dinafară — 
puţine sunt nepămâstite — şi văruite cu alb, sau 
cu albastru mai deschis sau mai închis. 


Uneori are târnaţ (galerie), însă numai atât cât 
fine camera; în dreptul şurei şi grajdului, nu. Târ- 
naţul poate fi numai în partea din curte a camerei, 
în curte şi la drum şi foarte rar numai la drum, 
Alteori nu are târnaţ, ci prispă. In acest caz, pris- 
pa e numai în partea din curte şi numai atât cât 
ține camera; foarte rar şi spre drum. De cele mai 
multe ori, însă, lipseşte atât târnaţul, cât şi prispa. 

Mai totdeauna e aşezată cu „sapa” la drum, 
deci cu faţa în curte (intrarea în casă nu se face, 
așa dar, direct din drum, ci prin curte). Când e 
formată din cameră, şură şi grajd, din drum intri 
în curte pe o poartă stil românesc sau nu, din 
curte în şură, iar de aici în cameră. Uşa prin care 
intri în şură, e vecină cu cea mare, prin care 
intră carul în şură, (Vezi planurile tipurilor de 
casă, gospodăria 385 A, lon Anca). Camera 
(„casa”, cum îi zic şănţenii) e mai totdeauna spre 
drum, iar grajdul spre fundul curţii, In acest caz, 
şura serveşte şi de tindă, Deaceea dimensiunile ei, 
sunt mai mari ca ale camerei şi chiar decât ale 
grajdului. Șura-tindă îşi păstrează caracterul de 
şură, prin aceea că nu are tavan şi acela de tindă, 
pentru că în ea se găseşte uneori sobă (plotăn cu 
cuptor, plotăn sau vetriță) şi unele obiecte ce se 
ţin deobiceiu în tindă, Nu prea rar camera pre- 
zintă în spatele ei, cămară, In partea opusă ca- 
merei e grajdul. Intre grajd şi şură nu există uşa, 
In el — ca şi în şură — se intră direct de afară, 
însă pe o uşă cu mult mai mică decât a acesteia 
(de dimensiunile celei a casei). 

Când, însă, casa prezintă şi tindă, atunci de afară 
intri în tindă — după ce, mai întâi, treci prin târ- 
naţ, în care intri printr'o uşă mică — iar de aici, 
la stânga, în cameră, Cămara, atunci când casa 
are, ţine cât camera şi foarte rar cât camera plus 
tinda. In şură, carul intră de afară printr'o uşă cât 
tot peretele ei din spre curte (construită din scân- 
duri), iar omul printr'o altă uşă de mărime obiş- 
nuită şi tăiată în prima (care deobiceiu stă în- 
chisă) ceva mai sus dela pământ, aşa încât ră- 
mâne un prag înalt de aproximativ 35—40 cm, 

Alteori, când casa e așezată cu faţa la drum — 
caz rar — iar în spatele celturilor este grădină de 
mălaiu, şura mai are o uşă tot atât de mare cât 


1) Din lucrările Echipei monografice Şanţ (August—Septemvrie 1936), 


36 


prima, sau ceva mai mică, în fundul ei. Nici în 
cest caz — ca în niciunul altul, de orice tip ar fi 
casa — între grajd şi şură nu există comunicaţie 
directă, 

Curtea („ocolul”) e mai totdeauna mică. 

Casa aparținătoare acestui tip e construită ru- 
dimentar. Primitivitatea construcţiei se explică 
prin faptul că multe din ele sunt vechi; unele sunt 
construite din timpuri când aici nu se cunoştea 
fierăstrăul. 

In interior, camerele mici — cu atât mai puţin 
încăpătoare cu cât sunt mai vechi — sunt nepo- 
dite şi văruite cu alb şi mai rar cu albastru des- 
chis, Sobele sunt reduse ca număr, una sau două. 


Gr mâl Gr mâl 


Ocol 


fu m 


18. Cospodiria_39TY, 
(Savir Morse ). 


L * Gospodtira 385 A. 
(loa Anca). ` 


a fost lipsită complet de grajd — ca în cazul for- 
melor-abateri regresive, destul de numeroase la 
tipul | — aceasta datorită unor împrejurări vi- 
trege, aşa cum vedea în cele ce vor urma. 

Tipul I, învechit, trebue să susţină lupta atât cu 
formele sale regresive, cât şi cu tipul II, (care ar 
putea fi socotit ca o formă progresivă a acestui 
tip), ambele cu exemplare mai numeroase decât el 


2. Tipul II. Al doilea tip se deosebeşte funda- 
mental de primul prin aceea că celturile nu mai 
fac corp comun cu casa, nici chiar atunci când 
sunt în rând cu ea. Ele sunt construite aparte. 

Tipul acesta marchează un stadiu evolutiv mai 


Gr mòhiw 


Gr măru 


ZC Gospodar 3Y2, 
“Pavel i Astor). 


42. Gasendina 402. 
(i Sman fra A02 


1. Formele tipului I. 


In cameră; horn cu plotăn, plotăn cu cuptor sau 
plotănaș, In tindă: plotăn. Când are în cameră 
plotăn, în tindă nu are niciun fel de sobă. Foarte 
rar, vetriță, în tindă, la casele vechi. In cămară, 
nu există sobă decât numai în caz excepţional. 


2 ha a- 
S des | 5 PE s5| Total 
I o | Sah | ot losis i 
Egy | ES |dd |E Ee 
Saw | 0'3 a | 23 Orsa 
(2) 8) (4) (5) (6) 
Satul Şanţ .... 16 16 27 22 81 
Căt. Valea-Mare . 2 — — 2 4 
Comuna Şanţ. .. 18 16 27 24 85 


In ceeace priveşte numărul caselor acestui tip, 
acesta e destul de mic. Casa compusă din locuință 
făcând corp comun cu grajdul, corespunde unei 
vieți relativ rudimentare. Aceasta s'a despărțit de 
grajd, condiție cerută de progresele civilizației, sau 


înaintat decât primul. Şi e uşor de dedus că el 
derivă din acesta. 

Mai întâi, celturile s'au desprins de locuința pro- 
priu zisă, Apoi, alături de cameră și tindă, rămase 
izolate în urma despărțirii lor de celturi, s'a adăo- 
Gat o altă cameră, 

Acestea s'au desprins de locuinţă din următoa- 
rele motive principale: 

1) Intr'un stadiu înaintat în ceeace privește ci» 
vilizaţia, felul de traiu al omului schimbându-se în 
sensul înmulțirii trebuinţelor lui, casa trebuia să 
prezinte condițiuni care să satisfacă aceste nevoi 
crescânde. Intre altele, trebuia să fie mai încăpă- 
toare. 

2) De asemeni, înmulțirea membrilor familiei — 
ca şi a întregii populaţii — a făcut să se resimtă 
nevoia înmulţirii camerelor. Construirea locuinţei 
(compusă din camere numeroase) în acelaş corp 
— deci cam în acelaș timp — cu celturile (com- 
puse acum nu numai dintrun grajd şi o şură, ci 
din mai multe), era nu numai un lucru greu, dar 


37 


şi costisitor, Dovadă: nici astăzi — așa despărțite 
— celturile nu se construesc în acelaş timp cu 
casa; deobiceiu acestea mai întâi, iar casa mai 
târziu, când viitorul proprietar, îşi mai face bani, 

3) Atât evoluţia celturilor, cât şi a locuinţei se 
reflectă în mărirea dimensiunilor lor. Ori, dife- 
rența dintre ritmul măririi dimensiunilor acestor 
două părți împiedica progresul — în ceeace pri- 
veşte volumul — a uneia din aceste părți (celturi- 
locuinţa). 

4) Dar cea mai însemnată cauză e o mai puţin 
strânsă legătură dintre om şi animalele sale de 
muncă, ce se accentuează din ce în ce mai mult 
şi care e pricinuită, în ultima analiză, tot de lăr- 
girea orizontului civilizaţiei, 

Formele acestui tip sunt: a) cameră, tindă, ca- 
meră; b) cameră, tindă, cameră, cămară; c) ca- 
meră, tindă, cameră plus două cămări, 

Aşa dar, cel mai simplu fel numără trei încă- 
peri. Celealte două se deosebesc prea puţin de 
acesta, prin adăogirea uneia sau a două cămări, în 
spatele unei camere sau la amândouă, Deobiceiu 
tinda ţine cât camera, plus cămara, Rar, una din 
cămări se prelungeşte şi în spatele tindei. 

Tipul acesta de casă satisface mai mult condi- 
țiunile elementare de iluminat, aerisire, ş. a. Came- 
rele sunt ceva mai voluminoase ca la primul tip. 
Cea dinspre drum, când casa e aşezată cu „sapa“ 


la drum, sau una din ele, când casa e situată cu 
faţa la drum, e ţinută ceva mai curat şi serveşte, 
în cazuri nu tocmai dese, la primit musafirii. Ea 
se numeşte „casă de paradie“, 

Ferestrele sunt mai mari (în medie 80/95 cm), 
Mai totdeauna e podit, toate camerele sau numai 
unele din ele, pe jos. O caracteristică însemnată 
a acestui tip e lipsa tavanului din tindă, Explica- 
fia e uşoară şi logică: mai înainte—şi uneori şi 
acum — în tindă era vetriţa (un fel de sobă joasă, 
de cărămidă, fără horn), a cărei fum s'ar fi împrăș- 
tiat în tindă, dacă aceasta ar fi avut tavan, Numărul 
vetrițelor e mai mic decât al caselor fără tavan, 
în tindă (89 faţă de 106), ceeace denotă nu numai 
că vetriţa se poate înlocui cu un altfel de sobă mai 
uşor decât aceasta, dar şi că lipsa tavanului poate 
ajuta şi la alte scopuri (să urce mai repede obiecte 
mai mari decât uşa podului ş. a.). Casele cu tavan, 
în tindă sunt, mai toate, relativ recent construite. 
Unele din acestea împlinesc lipsa vetriței prin 
cuptorul de fiert haine, din curte. 

Pe dinafară, în majoritatea cazurilor, e vacă- 
luită, E văruită cu alb sau albastru deschis, Une- 
ori, ca podoabe au cruci frumos desenate, sau scoa- 
se în relief, pe pereți. Ele sunt, în multe cazuri, de 
altă culoare decât peretele (ex. casele Nr. 374, 
260—iî), Casele de tipul II au târnaț?) în mult 
mai dese cazuri decât cele ce fac parte din pri- 


2) Nu numai că târnațul se întâlneşte la un număr destul de mare la case, dar și pentru faptul că el e o caracte- 
teristică a caselor tipice — şi mai ales a tipului II — arăt aci întrucât el e un element care contribue la stabilirea 


tipurilor de casă, 


Din totalul de 468 case, 323 au târnaţ (ceeace reprezintă un procent de 69,020/0), 22 au prispă (4,690/0), iar 123 


(26,28 3/0) nu au nici târnaţ, nici prispă. 


Pentrucă pozitia târnaţului e în strânsă legătură cu a casei şi pentrucă, pentru a înțelege mai bine în care părți 


casele sunt mărg 


nite de această galerie, e necesar să ştim mai întâi poziţia casei faţă dc drum, — împărţim, mai întâi 


casele în 2 grupe: cu faţa la drum şi cu faţa în curte şi apoi arătăm în ce parte a caselor există târnaţ. 


Cu faţa la drum 


(1) 
Satul Şanţ ........ 
Căt. Valea-Mare ,.... 


Com. Şanţ ........ 


în curte xy 

= 
Bă D D EI o =e |m 
v| ia| Eg] E lie] s| 2] 8 să |se 
tw | pai Pri 
3 jas jaa] A eaj Ej ajó ezjeg 
(8) | (9 | (10) |1) | (12) |03) | 04) | (15) (17) | (18) 


55 || 301 | 22 | 112 
2j 22| —| n 
323 | 22 | 123 


Aproape 24 din numărul total al caselor prezintă această particularitate, Dintre acestea mai mult de ye au târnaţ 


atât în față, cât şi în ambele părți („sape“). In proporție ceva mai mare se găsesc casele cu târnaţ numai în 


parte. Un număr prea mic — 22 — au prispă. 


r'o singură 


Ce importanţă are târnaţul? El dovedeşte că proprietarul casei are o situaţie materială cel puţin potrivită. Din 
târnaş, apoi, omul poate supraveghea cu uşurinţă întreaga sa gospodărie. Filipa se rezumă, de multe ori, la câţiva bolo- 
ui. 


vani inşiraţi in faţa casei ş 


rustic pămâăstiţi. Ea apare ca o parodie a târnaţu 


n alt amănunt, care însă contribue într'o slabă măsură la stabilirea tipului de casă este filigoria. Se numeşte fili- 
gorie boltitura din acoperiş, în fața casei, susținută de 4 stâlpi şi căreia îi corespunde jos o ieşitură a târnațului. Numai 
case prezintă această particularitate, toate în satul Şanţ. Dintre acestea una e de tipul I, 5 de tipul II şi 2 de tipul 


[l derivat. 


E interesant de observat că filigoria nu se întâlneşte la toate formele evoluate de casă, ci aproape numai la tipul 
Il, care nu e cel mai evoluat. i pe numărul mic de case ale acestui tip, care prezintă acest amănunt, nu-mi dă dreptul 


să afirm că aceasta e o caracteristică a tipului IJ. 


98 


mul tip şi nu atât de scurt ca la acestea. Temelia 
e totdeauna construită din bucăţi mari de piatră. 
Inălţimea ei poate ajunge până la 1 m; e, deci, 
mai mare ca a tipului I. Curtea e ceva mai mare. 
Celturile sunt încăpătoare şi în spatele lor se 
află grădina de mălaiu (porumb), zarzavat, câ- 
nepă şi altele, 

Ne dăm mai bine seama de situaţia acestor 
două tipuri de casă, dacă vom cunoaşte raportul 
numeric dintre ele, 


grădina de măbie 


h cameră. 


ocol 


z 7 


u m 
ZA. Gospodina _J4QA, 
fit REX georzan) 2A 


In ceea ce priveşte poziția numerică a celtu- 
_rilor față de casă, lucrurile stau astfel: 


85 
SE 106 (99+ D<,, 
4689 < og 264 (244 + 20) 


Mai întâiu, din cele 468 gospodării ale acestei 
comune, 370 au celturi, iar celelalte — 93 — nu. 

Din aceste 370, 106 fac corp comun cu celturile, 
iar 264 au celturile despărțite de casă (cifrele din 
paranteză reprezintă casele din satul Șanț şi căt. 
Valea-Mare). 

Dar, casele care fac corp cu celturile pot face 
parte din primul tip, dar pot fi şi din acelea în- 
cadrate în forme de tranzaţie sau chiar netipice. 
Cele dintâiu sunt în număr de 85; celelalte, 21. 


odiria_334, ZC. Gospodäria lui 
Antes) Tanase Dhari. 


2. Formele tipului l. 


Cifrele acestea constituiesc primul pas către 
înțelegerea situaţiei numerice a tipurilor de casă. 

Mai deprte, tabloul de mai jos ne arată, în 
primul rând, că exemplarele pe care le numără 
fiecare formă a acestui tip sunt cu atât mai nu- 
meroase cu cât şi numărul camerelor lor e mai 
mare, Se observă, deci, progres nu numai între 
tipuri, ci şi înăuntrul aceluiaşi tip. Apoi, în ceea 
ce priveşte lupta dintre cele două tipuri, iese în 
evidenţă superioritatea celui de al doilea. Intr'a- 


gr măla/y | 


gryd | șură 


devăr, mai orice casă de tipul I, învechită, după 
ce a fost dărâmată, nu mai e înlocuită cu o alta 
de acelaşi tip, ci de al II-lea. 


Tipul II 


cam. + |cam.+ 
tA > y g ii 
cameră |cămară | cămări 


Satul Şanţ .... 
Căt. Valea-Mare . 


Com. Şanţ .... 128 85 


n 
21,30% o | 18,16 °/o 


O comparație a acestui tablou cu acela privi- 
tor la casele de tipul I, ne arată că la ambele 


3) Numărul caselor redat de lucrarea de față este mai mic decât acela al recesământului (1930), pentrucă în studiul 


acesta nu sau socotit: 


1. Casele temporar locuite, cari trebuiesc studiate aparte, 


2. Casele părăsite (din vatra satului) Și 
3. Locuinţele fabricei din căt. Valea-Mare 


iar „casele duble“, locuite de obiceiu de câte 2 familii, au fost numărate de autor, ca o singură casă, nu două ca în recensământ. 


39 


tipuri, cele mai numeroase case sunt de formele 
mai inaintate, dar pe când la primul tip cele mai 
multe case numără nu cel mai avansat fel de 
casă, ci cel mai obişnuit (cameră, tindă, şură şi 
grajd), la al doilea tip, casele cu mai multe în- 
căperi sunt cele mai numeroase, Aceasta pen- 
trucă ultimul fel de casă a primului tip (cameră, 
tindă, cămară, șură și grajd), prin numărul în- 
căperilor, pare a fi caracteristic oamenilor nu 
prea nevoiaşi; ori aceştia își fac case de tipul ur- 
mător, La menţinerea acestei forme a contribuit 
mult tradiţia, Aşa îşi construiau altădată casele 
oamenii mai înstăriți, aşa cum acum cei cu fru- 
moasă situație materială își construiesc case de 
formele progresive ale tipului II. 

Observațiile la teren asupra acestui tip de case 
duc la următoarele concluzii: 

1, Şănţeanul nu e învățat să trăiască prea con- 
fortabil. De multe ori, toată familia doarme nu- 
mai într'o cameră, iar tinda serveşte de bucătărie, 
Cealaltă — deși e prea mare pentru aşa ceva — 
ţine loc de cămară. Uneori, mai ales când casa e 
construită numai de 2—3 ani, nici nu e terminată. 
Aceasta, în afară de lipsa de mijloace materiale 
suficiente, pentrucă nu se simte neapărată ne- 
voie de ea. Sunt cazuri când numai tinda e lo- 
cuită (casa Nr, 543, căt, Valea-Mare), 

2, Se observă o oarecare independenţă între fami- 
lii, De îndată ce doi tineri se căsătoresc, părăsesc 
casa părintească (excepţie, când nu rămân să 
moştenească părinţii). Dacă părinţii lasă casa ca 
moştenire la doi fii căsătoriţi (la două familii, 
deci), aceștia despart tinda în două părţi, prin- 
tr'un perete de lemn sau de zid, dând naştere, 
cum vom vedea mai departe, unui nou fel de casă, 
Aşa încât, casa are rareori camere multe din 
cauza numărului mare al membrilor familiei. 

3. Situaţia economică a săteanului nu-i per- 
mite „mobilarea“” mai multor camere. Solul pietros 
nu-l ajută. (Casa este, deci şi în această ordine 
de idei, în strânsă legătură cu cadrul cosmologic). 
Săteanca lucrează toată vara din greu pentru a se 
alege toamna cu grânele necesare traiului şi — în 
ceea ce interesează de aproape lucrarea de faţă — 
cânepa trebuincioasă  confecţionării unei bune 
părți din imbrăcăminte. Rar le rămâne un supli- 
ment de lână necesară diferitelor obiecte casnice 
de ornament, în afară de cea trebuincioasă hai- 
nelor. Mai multe camere locuite necesită, în tim- 
pul iernii, lemne prea multe; pentru facerea cu- 
rățeniei, țăranca trebue să răpească prea mult 


40 


din timpul necesar procurării celor necesare tra- 
iului, 

La începutul acestei lucrări, am împărţit ca- 
sele — după cum respectă sau nu în construcție, 
numărul camerelor şi aranjarea lor, dimensiuni, 
etc., anumite norme — în: tipice și netipice, 

Sunt însă unele case, care — prin conformația 
lor — nu sunt perfect tipice, dar nici nu pot fi 
socotite ca netipice. Ele sunt forme de tranziţie 
— „forme-abateri”' — între aceste două categorii 
pe de o parte şi între cele două tipuri, pe de alta. 

In ce constă acest rol de tranziţie, vom vedea 
în cele ce vor urma, 

Impărțirea caselor s'a făcut după următoarea 
schemă: 


K Case saaa 


A. tipice B, netipice 
I A’ cameră 


I B’ cameră, tindă forme 
regresive © I 


cameră, că- 
IC mai tindă aS 
cameră, tindă e 
I.D (SA 2 cămări gi 
m a ÎS 
IA IB Ic ID 
cameră cameră | cameră cameră 
şură cămară | tindă cămară 
grajd şură şură tindă 
grajd | grajd gură 
graj II A~” casă 


II xf pita f PA îi 
ndă 4 forme forme H B~” casă 
cămară regresive < Il> progresive N cu etaj 


"N HC” casă 
evoluată 
(UI 2) 


Poeti E eri pma a, 
II A II B II C 
Cameră, cameră cameră 
tindă tindă tindă 
cămară cameră cameră + 
cămară 2 cămări 


Formele-abateri. Formele-abateri ale oricărui 
tip le-am împărțit în: a) regresive şi b) progresive. 

Cele regresive pot fi socotite ca o treaptă mai 
joasă, pe scara progresului, decât tipul căruia 
aparțin. 

Cele progresive constituiesc o treaptă mai 
înaltă decât tipul căreia aparțin. 

Ambele se supun anumitor reguli mai puţin de- 
cât cele complet tipice şi mai mult decât cele ne- 
tipice. 

Formele-abateri ale tipului I. Dacă progresul 
pe scara civilizaţiei a cauzat desprinderea celtu- 
rilor de locuinţă, dând asttel naștere celui de al 


doilea tip, lipsa condiţiilor elementare de civili- 
zaţie a impus absența acestora, 

De asemeni, aceia a căror profesiune nu nece- 
sită grajdul în compunerea casei (tăietori de 
lemne, lucrători la fabrică, etc.) şi-au construit 
case asemenea celor de tipul I, dar fără celturi. 
Aşa s'a întâmplat mai ales spre Plaiul Moldovei, 
unde majoritatea bărbaţilor sunt lucrători la fa- 
brica din Valea-Mare, 

O altă cauză, căreia se datorește în mare mă- 
sură acest fel de casă, este şi lipsa de mijloace 
materiale. Când aceste cauze își dau mâna, rezul- 


LA! Gosogdsri * 60. 
( Calistru Adam ) 


on Luca 


O T U mM 
/B! Gospooliria R48. 


luat locul vreun coteț sau grăjduleţ, însă fără 
şură şi de dimensiuni reduse, Grajdul acesta 
poate fi în rând cu casele (ex. casa Nr, 148), în 
spatele tindei (casa 160) sau altfel. (În privința 
poziției grajdului la acest fel de casă nu există 
nici o regulă). Alte ori nici nu există (casele 156, 
157). Când numărul membrilor familiei e ceva 
mai mare, iar lipsa de mijloace materiale nu în- 
gădue încăpătoare, 
atunci se mai adaugă o cămară, Aceasta este mai 
totdeauna în spatele casei, lungimea tindei fiind cât 


construcția unei case mai 


a camerei, plus a cămării, Rareori e la tindă (ca 


LC Gospodăria 393. 
( Domitian Sângeorzan 


3. Formele abateri ale tipului I. 


tatul e. cu uşoare excepții, o casă degenerată 
— aş zice. Exemplele nu sunt prea puţine, Ast- 
fel: la capătul dinspre Valea-Mare al satului 
Şant (pe malul drept al Someșului), pe Cobăşel 
în sus și la capătul dinspre Rodna al Șanţului. 

Casele ce se abat dela tipul I sunt numai de 
formă regresivă şi sunt compuse din: a) cameră; 
b) cameră, tindă; c) cameră, tindă, cămară; d) ca- 
meră, tindă şi 2 cămări, 

Casele cu o singură cameră, sunt exemple de 
sărăcie lucie, în ceea ce ne priveşte, Numărul lor 
este mic, Uneori au alături câte un coteţ (casa 
Nr. 60), alteori nimic (139 C.), 

A doua formă — cameră şi tindă — ne arată 
vădit legătura ei cu tipul I. Dispoziţia încăperilor 
a rămas aceeași ca şi mai înainte de a se des- 
părți de celturi, cărora — în acest caz — le-a 


la casa Nr. 357). Cămara nu are decât o uşă care 


dă în cameră. 

Un alt caz e atunci când în afară de cameră și 
tindă, casa are două cămări: una în dreptul ca- 
cealaltă în dreptul tindei (casa 381). 
Aceasta, însă, mai rar, 

In toate aceste cazuri tinda e ceva mai lată. 
Ea e aproape de mărimea unei camere (a acestei 


merii, 


forme de casă). 

Formele de casă descrise mai sus, sunt carac- 
teristice Țiganilor, locuitori ai comunei Șanț, Pu- 
ține aparțin Românilor săraci. 

In ceea ce priveşte numărul caselor, acesta re- 
prezintă un procent de 26,07%/0 din casele acestei 
comune, Acesta — împreună cu altele expuse mai 
sus — constituiesc motive serioase, care să fi de- 
terminat cercetarea lor aparte, 


41 


E interesant de observat în tabloul de mai jos 
că cel mai mare număr de case îl constitue acelea 
formate din cameră și tindă, cel mai obişnuit fel 
dintre toate aceste patru; numărul lor mare e un 
motiv în plus ca aceasta să fie socotit ca o primă 
formă, care a derivat din cea fundamentală a 
tipului I. 


Formele-abateri ale tipului I (regresive) 


Cameră Cameră cameră Tot - 
tindă ftindă +| Tota 
Cameră| tindă cămară| 2 căm. 


(1) (2) (3) (4) (5) (6) 


Sat. Şanţ. .... 4 92 15 4 115 
Căt. Valea-Mare . — 7 — — 7 
Com. Şanţ .... 4 99 15 4 122 


Formele-abateri ale tipului II. Dacă formele ti- 
pului I se datoresc nu numai neparticipării lor la 
progresul săvârşit prin trecerea unora din ele la 
tipul II, ci chiar regresului lor determinat de cau- 
zele analizate mai sus, formele-abateri ale tipu- 
lui II se datoresc în special continuei tendinţe de 
progres şi inovaţie în materie de construcţie a 
casei, mai ales. Lupta ce se dă între aceste două 
tipuri — deoparte — şi celelalte neîncadrate în 
vreun tip, este suportată în mod inegal de aceste 
tipuri. Pe când primul suportă puţin, micşorarea 
numărului caselor lui datorându-se mai cu seamă 
luptei dintre cele două tipuri, din care câştigă 
secundul și care continuă scădere e contrabalan- 
sată de anumite cauze ce favorizează construcția 
acestui fel de case, însă reuşind numai să mic- 
șoreze numărul caselor care trec la celălalt tip 
— cel de al doilea este direct angajat în această 
luptă, Factorii care întreţin lupta dintre primul 
tip şi derivatele sale (sărăcia ș. a.) sunt mai pu- 
ternici decât ceilalţi (inovaţie, gust, etc.), care 
dau imbold luptei dintre tipul II şi derivatele 
(formele-abateri) lui. Dar pe când primii sunt 
staţionari, ceilalți sunt în plină creştere, Ne aş- 
teptăm deci, ca într'un viitor nu prea depărtat, 
formele noi, evoluate, să progreseze în dauna nu- 
merică a celor vechi. Aceasta, în mod normal. 

Singura formă regresivă o constituie casa com- 
pusă din cameră, tindă şi cămară, Felul acesta de 
casă e asemenea celui mai simplu din acest tip, 


numai că ultima cameră şi-a redus dimensiunile 
şi rolul dela camera de locuit la cămara de păs- 
trat alimentele, precum şi unele unelte puţin vo- 
luminoase, 

Superioritatea acestui tip de casă, 
poate socoti şi după sărăcia în ceea ce priveşte 
numărul formelor sale regresive, precum şi — aşa 
cum vom vedea mai jos — bogăţia în forme pro- 
gresive, 

Ca forme progresive, avem: 

a) „Casa dublă” este o locuinţă de tipul II, a 
cărei tindă e împărţită în două printr'un perete 
longitudinal. Pentru aceasta, se înţelege că dimen- 
siunile casei sunt ceva mai mari ca a celeia obiş- 
nuite. Ea înumără, de obiceiu, de o parte şi de 
alta a peretului despărțitor câte o cameră, tindă 
şi cămară, E locuită mai totdeauna de două fa- 
milii. 

b) O treaptă mai sus o constituie „casa cu etaj”. 
In majoritatea cazurilor „parterul” este rezultat 
din necesitatea de a nivela terenul mai înalt spre 
fundul curții decât în față (ex. casa Nr. 25). Sin- 
gura casă într'adevăr cu etaj, deci cu parterul 
complet, e a lui Petre Filipoi (Nr. 192—193) !). 

Acest fel de casă e socotit de asemeni ca o 
formă derivată din tipul II, încât atât aranjamen- 
tul cât și numărul camerelor e asemenea acestui 
tip, atât la parter cât şi la etaj. Exemplu tipic e 
casa 192—193 pomenită mai sus, al cărui parter 
e format din 2 camere şi 2 cămări (la fiecare ca- 
meră câte o cămară), despărțite prin tindă, Eta- 
jul, la fel, La celelalte case „cu etaj”, parterul 
e format numai dintr'o cameră, cămară și tindă, 
aşa încât aceste case par cu etaj numai atunci 
când sunt privite din faţă (de pe drum). 

c) In fine, ultima sub-categorie ce se desprinde 
din tipul II, prezintă aceleaşi caractere; ea dove- 
deşte, însă, un realprogres în arta construirii case- 
lor. Acestea sunt înalte, camerele voluminoase, fe- 
restrele mari, târnațul în curte şi spate, curtea mare, 
celturile la fel, Casa prezintă numeroase înflori- 
turi pe la streaşină, şi târnaţ, In ceea ce priveşte 
numărul camerelor şi aşezarea lor, deosebirea 
între casa aceasta şi cea de tipul din care derivă, 
e prea mică. Uneori una sau ambele cămări sunt 
pretăcute în camere de dormit sau de lucru, pre- 


deci, se 


1). D. 1. Simionescu, vorbind de tipurile de casă din vechiul regat, spune: 
Cele mai multe case sunt simple cu un rând (cu un etaj n. n.). Prin Oltenia, mai ales, sunt case cu două rânduri; 
cel de jos e un beciu sau magazie pentru unelte. O scară duce la odăile de sus“, (I. Simionescu: „Tipurile de casă din 


vechiul Regat“ rev. „V. Adamachi“, vol. IX, Nr. 1, 1922), 


Cercetări proprii la contactul dintre munţi şi zona subcarpatică a Buzăului a dus la constatarea — în număr mai 


mic — a aceloraşi „case cu etaj“. 


Se adevereşte, deci, că această formă de casă nu e specifică meleagurilor Şanţului, ci e determinată de rellef, 


42 


Clişee: Dode (Fund. Reg. „Principele Carol“). SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, 1NI, 1—8. 
I. Petrescu Burloiu : Tipurile de casă din Șanț. 


Fig. |. — Casă de tipul I (abateri). Se observă „celturile“ in curte. Fig. 2. — Casă de tipul I abateri. Alături de casă e grajdul (fără şură). E 
interesant felul rudimentar în care e construită (iîncheeturile grinzilor). 


n - 


Fig. 3. — Interiorul casei de tipul I. Fotografia reprezintă o parte din Fig 4. — Casă de tipul Il cu 2 camere, tinda şi 2 cumări (cea din faţa e 
şură. In dreapta grajdul, in stânga camera de locuit. prefăcută în cameră de dormit). Se remarcă un exterior ingrijit. Casa e 
aşezată pe „drumul ţării“. 


Clişee: Dode (Fund. Reg. „Principele Carol“). SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, IIl, 1—3. 


I. Petrescu Burloiu : Tipurile de casă din Şanţ. 


Fig. 7. — Tip de casă „dublă: — ca de obiceiu — cu fața la drum. Fig. 8. — Casă „dublă“, cu faţa 
e văruită cu albastru deschis), 


în curte, Pe pereţi se văd cruci albe (casa 


Clişee: Dode (Fund. Reg. „Principele Carol”). | SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 1—3. 
I. Petrescu Burloiu : Tipurile de casă din Şanţ. 


Fig. 9. — Tip de „casă cu etai“, asupra căreia se observă influenţa cos- Fig. 10. — Tip de casă cu etaj (singura casă de acest tip cu parterre-ul 
mologicului. (Parterre-ul este reeşit din nevoia de a nivela terenul), complet). 


Fig. 11. — Casă de tipul II evoluat, care tinde spre crearea celui de al Fig. 12. — Modei de casă netipică. „Boldă“ evrească de pe drumul ţării. 
treilea tip. Se vede bine progresul realizat atât în ceeace priveşte forma, Nu numai că nu are, nimic şănțenesc in aspectul ei, dar nici măcar ceva 
cât şi dimensiunile, estetica etc. țărănesc. 


din Şanţ. 


: Tipurile de case 


rloiu 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, UI, 1—3. 
Burloi i 


1. Petrescu 


Cose romăâneşt: 


Case î'g9neştr 


Case evreeşt: 


fort mă 


-8u, 


„/ Petrescu 


Scara 1:50.000 


Fig. 13. — Distribuţia ca 


zentând dimensiuni mai mari decât ale unei că- 
mări obişnuite, 
Tendinţa spre progres 
reflectă uneori nu numai în împodobirea ei, ci şi 
în alte elemente, care interesează direct şi în mai 
mare măsură studiul de față, ca: dimensiuni), nu- 
mărul camerelor, materialul şi felul de construc- 
ție ş, a. Înmulțirea numărului acestor case, pre- 
cum şi o mai mare precizare a acestor factori, 
ar putea da naştere — aşa cum pare că se va 
întâmpla — unui al treilea tip de casă, pe care 
l-am numi tip evoluat, 


a acestui fel de casă se 


grăvină mhiu 


gradin? măBiv 


HA”. Gaspogaria ROI. 
(Seridon Campan şi Mormona Pitrășcan) 


exemplarele înglobate în această categorie sunt 
destul de multe, Numărul lor este aproape tot 
atât de mare cât şi acela al caselor ce compun 
formele-abateri ale tipului I, E interesant de ob- 
servat că o singură formă regresivă înumără mai 
mulţi indivizi decât toate cele trei forme pro- 
gresive, Dintre formele de a doua categorie, cel 
mai mare număr de case îl are „casa evoluată“. 
Aşa încât acest tablou ne ajută să răspundem la 
întrebarea; spre ce formă se îndreaptă evoluţia 
tipului II? Nici spre casa dublă, nici spre cea 


& 
`~ 
2 
ia 
& 
ð 
1 
S 
'® 
S 


r cana 


. HE". Gospoaăria 
Octavian Cresa (Voles Flare) 


4. Formele abateri ale tipului II. 


In ceea ce priveşte numărul formelor-abateri 
ale tipului II şi a proporţiei dintre ele, următorul 
tablou ne arată că: 


Formele-abateri ale tipului II 


Progresiv | 


Casă | Casă gosi 
dublă |cuetai| juată 
3) (4 (5) 
Sat. Şanţ. .... 12 4 17 
Căt. Valea-Mare . 3 — 4 
Com. Şanţ .... 15 4 21 
Spa, pene | 
8,55 0/0 22,86 °/o 


„cu etaj", ci spre felul de casă pe care l-am nu- 
mit „evoluat“, 

Numărul lor — şi tendinţa lui de a se mări — 
dovedesc, între altele, că într'adevăr se tinde 
către crearea unui nou tip de casă, 

A a 

B. Case netipice. A doua mare grupă o formează 
casele la care, în complexul de factori care dau 
naştere tipului (formă, dimensiuni, poziție, etc.), 
nu se observă nicio regulă, Aceasta se datoreşte 
cauzelor (ocupație, gust ş, a), care prin însăși 
natura lor fac ca urmările lor — în ceea ce ne 
priveşte — să fie variate dela caz la caz, 

Acestea sunt situate mai mult pe drumul țării, 
atât în centrul satului Șanț cât şi a cătunului 


2) Intrun sat de tip răsfirat (Ion Conea: „Geografia satului românesc“, extras din „Sociologia Românească“, Nr. 2—3, 
1937), în care deci, casele sunt aşezate la oarecare distanţă unele de altele, variaţia dimensiunilor — şi cu acestea a numă- 


rului camerelor, poziţiei ş. a, — e explicabilă. 


43 


Valea-Mare, Numărul camerelor, de obiceiu, e mai 
mare de cinci, In aranjamentul lor nu există 
— de altfel, ca şi în celelalte puncte de vedere — 
nici o normă, 

Mai toate sunt locuite — așa cum e şi natu- 
ral — de străini, în special evrei. 

In ceea ce priveşte numărul lor, sunt aşa de 
puţine, încât pot fi comparate cu una din for- 
mele unuia din cele două tipuri. 

Numărul lor mic, precum și faptul că nu pot fi 
încadrate în niciun tip, fac să scadă din impor- 
tanța lor. 


E interesant de observat că locuinfele Româ- 
nilor se deosebesc de ale Țiganilor şi ale Evreilor. 

În privinţa numărului, firește că cele mai multe 
sunt ale Românilor; urmează ale Țiganilor şi 
apoi ale Evreilor, 

Casele ţigăneşti sunt grupate în două părți: pe 
valea pârâului Cobăşel şi la capătul satului spre 
Valea-Mare (pe malul drept al Someşului). Pu- 
ţine, la capătul din spre Rodna, 

Desigur, nu e vorba de un tip de casă ţigănesc, 
Totuşi, acestea au anumite caractere comune, 
ceea ce le deosebeşte de ale Românilor. Casele ți- 
găneşti sunt scunde, Mai toate fac parte din for- 
mele de regresiune ale tipului I. Ele sunt for- 
mate, mai adesea din cameră şi tindă, sau chiar 
numai cameră. Câteva aparţin tipului II. De cele 
mai multe ori nu au târnaţ, ci prispă, sau — cel 
mai frecvent caz — nici prispă, nici târnaț, Uneori 
sunt nepodite sau podite parţial (numai camera 
sau numai tinda) și au ferestre mici, Curte mică, 
uneori aproape inexistentă (spre Valea-Mare), 
Nici nu poate fi vorba de poartă românească; de 
multe ori nu au de niciun fel şi — desigur — nici 
gard, Grajduri, mai niciodată. Uneori, coteţe mici 
şi puţine, Alteori, singurul animal care-l au îl 
adăpostesc în vreo cameră. Cu păsările rezolvă 
problema mai uşor: când nu au cote, le culcă în 
tindă, în vreo cutie mai mare (probabil că acest 
„coteţ” îl ţin în tindă pentru a nu fi furat noaptea), 
care rămâne acolo şi în timpul zilei. E lucru rar 
când au câte un petec de grădină în spatele 
casei. 

Locuinţele ţigăneşti au caracteristic: sărăcia şi 
neingrijirea într'un grad destul de înalt. 

Mult mai puţin poate fi vorba de o locuinţă 
evreească, Dacă cele ţigăneşti fac parte din for- 
mele derivate ale tipului I, deci sunt întrucâtva 
tipice, cele evreeşti sunt — aproape fără excep- 
ție — netipice. E şi natural să fie aşa, deoarece 


44 


Evreii constituiesc neamul cel mai neasimilabil, 
Casele lor sunt, deci, tot atât de străine de cele 
româneşti, după cum ei înşişi sunt străini de noi, 

Evreii nu au case construite de ei, aici, Casele 
lor sunt cumpărate sau numai închiriate dela Ro- 
mâni, Oricum ar fi, casele lor sunt tot netipice, 
pentrucă ei cumpără numai acele case care con- 
vin ocupaţiei lor (comerţul) — care case sunt ne- 
tipice, iar dacă nu, adaugă la acestea alte camere 
sau despart pe cele existente în așa fel încât dis- 
pare ceeace casa avea tipic, Casele lor au între 
4 şi 8 camere, 

Au gospodării bogate şi îngrijite, Deobiceiu nu 
au culturi, nici cai sau sanie, de altfel ca şi Ți- 
ganii, Au însă şopruri, coteţe, etc. Munca „gră- 
dinii” cu mălaiu o execută Românii, pentru care 
ei primesc plată, 

Concluzii, Există în comuna Șanț 2 tipuri de 
casă: unul vechiu, a cărui primă caracteristică e 
că locuinţa face corp comun cu celturile și altul 
nou, la care locuinţa e despărțită de celturi. 
Inăuntrul fiecărui tip se disting mai multe forme. 

Nu toate casele din această comună pot fi în- 
cadrate în aceste două tipuri, Anumite condițiuni 
independente de om sau dependente de el au 
făcut ca ele să se abată dela unele reguli, pe care 
tradiția le păstra fidel, Astfel au luat naştere 
formele-abateri regresive şi progresive. Primele 


marcă un stadiu mai înapoiat decât tipul respec- 
tiv; celelalte o fază mai înaintată. Ambele con- 
stituiesc, totodată, forme de tranziţie între tipuri. 
Cel puţin numărul exemplarelor care intră în 
aceste forme — aşa precum ne dovedește tabloul 
de mai jos — le dă o importanţă, pe care un 
studiu mai amănunțit n'o poate neglija. 


zi 

z2 

Ez 

(7) 
Satul Şanţ. .... „| 81| 115| 117] 99| 412] 21| 433 
Căt: Valea-Mare. ... .|| 4| 7| 14 8| 30| 5 35 
Com. Şanţ........ 85| 1221 128| 107| 442| 26| 468 


Intre aceste tipuri de casă se duce o luptă 
interesantă, cauzată, mai ales, de tendințele de 
înaintare pe scara civilizației, a căror urmări sunt 
diminuate de anumite piedici, cu efect pronunţat 
îndeosebi asupra tipului I. 

In fine, un capitol aparte îl formează casele 
netipice. Numărul lor e mic ca şi interesul ce-l 
prezintă. 


După această sumară expunere a punctelor 
principale ale acestui studiu, se impun următoa- 
rele concluzii: 

1. In studiul civilizaţiei locuitorilor acestei co- 
mune, casa marcă — alături de ceilalți indici de 
civilizație — un grad relativ înaintat. E deajuns 
să ştim că aici există (afară de locuinţă) un tip 
de celturi — lucru pe care-l întâlnim rar în alte 
părți — pentru a ne da seama dela început de 
stadiul în care se află civilizaţia acestor locuitori. 

2, Această civilizaţie e în plin progres, Faptul 
acesta se oglindește fidel în evoluţia casei. Am 
văzut că din tipul I s'a deslipit al II-lea, desprin- 
dere cauzată de necesităţile impuse de progresul 
general al tuturor factorilor civilizaţiei, cu care 
casa trebuia să fie în pas. Din acest tip se tinde 
la crearea unui al III-lea. 

3, In ceea ce priveşte evoluţia casei, e de fă- 
cut o constatare: aceasta a evoluat în cadrul spe- 
cificului regiunii. Nici o influenţă din afară n'am 
observat să fi înlăturat-o de pe linia trasă de 
evoluţia ei normală. Inţr'adevăr, ce poate fi mai 
clar decât cele trei tipuri, cu derivatele lor — după 
cum s'a observat, cred, în cursul lucrării — de 
asemeni clare? 

4. Ca o urmare a acestui fapt: într'un stadiu 
de civilizaţie înaintat, tipurile de casă nu numai 
că se înmulțesc — ceea ce e şi natural, — dar sé 
amestecă, dând naştere uneori unui haos (am 
spune) de forme. Cu toată înmulţirea tipurilor 
de casă, totuşi acestea se descifrează relativ uşor. 

Cele ce urmează întru completarea studiului 


casei în comuna Șanț, vor întări aceste conclu- 
zii cu altele noi, care vor avea — în plus — va- 
loarea lor aparte. 
4 

Nu sunt socotite printre cele 468 case ale co- 
munei Șanț, locuințele lucrătorilor fabricii de 
cherestea din Valea-Mare. Acestea fac parte din 
corpul fabricii 

Ele nu se integrează în nici unul din tipurile 
cerceiate mai sus. Pentrucă ar putea constitui o 
specie aparte de case netipice, nu le-am descris 
la rând cu celelalte case netipice, de care se deo- 
sebesc din anumite puncte de vedere, ci am pre- 
ferat să le înfățişăm aparte. De altfel, interesul 
ce-l prezintă aceste case pentru lucrarea de faţă 
este redus, 

Din totalul de 22 locuinţe, 18 sunt cu câte o 
cameră, iar 4 cu câte 2 camere, 


N 
s|slsls ES sala si_g 
z|la|2|z EREE 3g|sE|să 
a)i (| 8)| (4 (6) ||_(? (10) ! (11) | (12) 
a|sls|zlali: TEIR 18| 4 | z2 

numărul lucrătorilor 
|| osje|zjzjslala]nlus| s% 


Aceste camere sunt locuite de 89 lucrători 4) 


I. PETRESCU-BURLOIU 


JIȚURILE UNEI BISERICI DIN FARA MOȚILOR, 
MIJLOC DE A SURPRINDE IERARHIA DIN SAT» 


O întâmplare a dat la iveală câteva fapte sem- 
nificative de ierarhizare socială, în cătunul Gueşti, 
al comunei Vidra. Trebuia reparată biserica. Cu 
această ocazie, urmau a fi făcute din nou toate 
jițurile. Pe când repararea bisericii cădea în 
sarcina consiliului parohial, jiţurile urmau să ră- 
mână în a proprietarilor. Când să se treacă 
la fapte, iată dificultatea. Proprietarii răsăriseră 


SO — 


4 După statistica Echipei Regale 
1) Din lucrările campaniei 1937 a 


anţ 1936. 


ca din senin prea numeroşi. Astfel, una şi aceeași 
persoană avea mai multe jiţuri şi încerca să le 
vândă. Alţi patru fraţi, din două mame — legi- 
timă şi nelegitimă, recunoscuţă şi ea mai târziu — 
pretindeau toți dreptul la acelaşi jiţ; discuţii în- 
tre mamă şi fiică: eu am dela mamă, tu ești noră, 
caută-l după măta. Alt jiț era pretins de nu 
mai puţin de 14 persoane. 


chipei Regale studenţeşti Vidra. 


45 


O revizuire, față de această situație se impu- 
nea. Este uşor de înțeles însă, că fiecare va lupta 
din răsputeri să nu piardă dreptul la jiţ, Lupta a- 
ceasta, de a păstra un grad, cu semnificaţia lui 
la sat, prin stăpânirea unui jiț, a fost chestie de 
vieaţă şi de moarte. lată, de pildă, întâmplări 
chiar stranii: în comuna Vidra, frământările pe 
această temă nu numai că au fost mari și de lungă 
durată, ci s'a ajuns la admonestarea preotului; 
s'au născut procese — dintre care unul a ajuns 
până la Casație! 

Problema odată pusă, trebuia soluţionată chiar 
cu ajutorul poporului. „Văzându-mă în situația 
aceasta, ne spune preotul D, Ciurea, ce să fac? 
Stăi că fac regulament! Mă gândii să iau jiţurile 
dela toți, dar îmi săreau toţi în cap. Am adu- 
nat toate neamurile ca să-şi deie fiecare toate 
plângerile. După ce am fost în posesia materia- 
lului de plângere, am convocat consiliul şi adu- 
narea poporului. O, dar am lucrat cu arbore ge- 
nealogic. Așa am făcut, Să vezi cum i-am deter- 
minat la fiecare pe bază de genealogie jițul! Am 
adus aci martori din cei mai bătrâni, Să vezi cum 
am procedat: i-am chemat sub prestare de ju- 
rământ să facă declaraţii, Apoi, pă tablă lucram 
cu ei; cu cretă albă și cretă albastră. Cu alb în- 
semnam femeile, cu albastru, bărbaţii. Să vezi, 
am găsit multe cazuri ciudate: apăi pe mine, zi- 
cea, m'o băgat soacra în jiț; moștenitorul de 
drept spunea că a băgat-o de prietenie, dar nu 
că a avut dreptul. Când lucram la tablă, vine 
una plângând, că are drept la jiț. 

— Mă ai drept? 

— Am! 

Când luam epitrahilul la gât şi-i puneam cru- 
cea în față, abdică, zicea că i-au spus alții. Și 
în strană mergeau, Dădeau pe cantor afară, că 
au dreptul la jiț, de cânta cantorul în mijlocul 
bisericii! Dar de acolo i-am dat afară”, 

Regulamentul, deși alcătuit în colaborare cu 
poporul, neîndoios că el este un refugiu dibaci al 
preotului, Căci, întâi de toate, el închide din 
voința legitimă a lui, în vederea stabilirii unor 
norme pentru viitor, Așa că nu atât regulamen- 
tul în sine, cât mai ales poziţia stăpânitorilor ji- 
țurilor, cu ocazia discutării lui, oferă minunate 
piese pentru concluziile ce vor urma. Principiul 
de bază la întocmirea regulamentului, este: ji- 
urile nu se pot moșteni decât în linie directă 
bărbătească sau femeiască, In felul acesta, — 
după ce principiul fusese admis şi votat de po- 
por, au rămas multe jițuri libere, care s'au vån- 


46 


dut prin licitaţie (unul a ajuns la 1.500 Îeil), rea- 
lizându-se peste 4.000 lei, 

Regulamentul are şi alte părți interesante, noi 
însă, pentru concluzia urmărită, ne mulțumim 
doar cu transcrierea unora din ele aci, 


1. „Jițurile se pot obţine, fiind vândute de or- 
ganele parohiale, prin licitație publică, despre 
care se va dresa cuvenitul proces-verbal, ce va 
rămâne în arhiva bisericii, a) Judecatul cel pe 
care va rămâne licitația, nu poate fi om cu pur- 
tări neloiale față de biserică, care să fi fost pe- 
depsit de un for judecătoresc, pentru o crimă 
penală; b) care ar trăi în concubinaj; c) care ar 
avea copii neieşiți la vârstă şi i-ar ține departe 
de împlinirea tainelor bisericeşti, în mod voit sau 
obligație materială față de biserică. 

2, Jițul obținut, se poate lăsa moştenire, din 
tată în fiu, şi în general, numai în linie dreaptă 
de înrudire, avându-se în vedere înrudirea de 
sânge cu aceia, că dacă unul dintre urmași s'a 
făcut vinovat de unul din cazurile prevăzute la 
punctul I, sau a, b, c, d, vor urma a fi trataţi în- 
tocmai, adică își pierde, față de biserică dreptul 
de moștenitor şi, în cazul că ar fi unicul la pă- 
rinți (urmaș), antecesorii se consideră ca ră- 
mași, fără urmaşi; jițul urmând a se vinde după 
expirarea dreptului lor prin licitație publică, 

3, Se consideră ca moștenitori ai jițului, cu 
drept de apel egal, toți copii născuţi din aceeași 
părinţi, care au deţinut în Sf, Biserică, în modul 
următor: 

a) Jițul după tată nu va putea fi moștenit de- 
cât în linie directă, avându-se în vedere sexul, 
adică jițul tatălui se va moşteni în mod egal și 
de drept de toți copiii de sex bărbătesc, exclu- 
zându-se fetele, lar când unul din tinerii urmași 
vor contraveni celor prevăzute la part. I, îşi 
pierde dreptul de moştenire numai pentru sine 
şi urmaşii lui, ce se vor naşte, după ce părinţii 
sau părintele şi-au pierdut acest drept, conside- 
rându-se cei moștenitori de drept numai cei năs- 
cuți anterior pierderii dreptului; 

b) Jițul după mamă, nu poate fi moştenit de- 
cât ca mai sus, de fiică, sau de partea femeiască, 
înrudită în linie directă, cu aceleași condițiuni ca 
mai sus, 

4, Nimeni, având jiţ în biserică, nu-l poate 
vinde sau dărui, în afară de prevederile de mai 
sus, acest drept fiind rezervat exclusiv bisericii; 

a) De asemenea nu pot fi cedate jiţurile de că- 
tre unchi la nepoți sau de către mătuşe la ne- 


poate, şi în cazul când antecesorii vor avea moş- 
tenitori, jiţul revine de drept bisericii, care îl va 
vinde prin licitaţie, 

5, Fiul nu poate moşteni jițul după ambii pă- 
rinți, adică tata și mama, ci numai ca fel cei în- 
dreptăţiţi după sex, de asemenea nu poate moş- 
teni fiica, trecând peste drepturile de sex, și a- 
ceasta când sunt copii de un singur sex: 

a) Se face excepţie atunci când părinţii moş- 
tenitori de un singur sex şi anume: fiul sau fiica 
care va susţine pe acest fel de părinţi în vremea 
bătrâneţii lor, purtându-le de grijă, are dreptul 
a moşteni jițul părintelui de sex contrariu, pen- 
tru soția sau soţul său”, 

Cele petrecute în Gueșşti, ridică stăruitor pro- 
blema  ierarhizării sociale a satului. Satul, în- 
tr'adevăr, are categoriile sale de oameni, bine de- 
osebite: a fruntașilor (cu toate nuanțele: în sens 
de cel mai bogat, în sens de coboritor din o fa- 
milie stimată, în sens de cuvios, ş, a), a mijlo- 
caşilor, a săracilor; în unele locuri este şi acea 
a veneticilor, a coloniştilor, In vieaţa oraşelor, dis- 
tincţia între categoriile sociale este uşor de fă- 
cut, La sat, prin însăşi faptul că toată vieaţa de 
acolo este prinsă şi dominată de directivele ur- 
bane, avem impresia că e vorba de o nivelare 
socială destul de avansată, In realitate, nu este 
aşa, E drept că nu poţi vorbi în sate de cate- 
gorii sociale cu nuanţe aşa de precizate, dar sunt 
totuşi ierarhizări cu legi imuabile, justificate, 


„POCĂIȚII“ DELA 


Satul este așezat la 15 km de Municipiul Craiova; 
odinioară era înconjurat de păduri, azi mai rămâ- 
nând pădurea Lumaşu, fostă proprietate a Banului 
Mărăcine, ce-l mărgineşte în partea de Nord- 
Est, 

Existenţa sa este afirmată încă din anul 1480, 
când îl găsim clăcaș pe moşia mânăstirii Bistrița- 
Vâlcea, 

Starea de clăcaş, a fost schimbată în stare de 
proprietar deplin, de abia prin legile de împro- 
prietărire dela 1864, 1879, 1889, 1895, 1921, însă, 
numai pentru o parte de cetăţeni, restul rămânând 


In sat, de pildă, o prăbușire a fruntaşului, de- 
parte de a prilejui bucurie ca la oraş, în aseme- 
nea cazuri, ar fi un moment de panică, de de- 
sorientare. În vieaţa socială sătească, persistă încă: 
conştiinţa superiorității individuale şi recunoaş- 
terea acestei superiorităţi de către obşte. De 
aceea, după cum văzurăm, țăranii din Gueşti stă- 
teau — fiindcă aveau drepturi necontestate de ni- 
meni — în strană, „de cânta cantorul în mijlocul 
bisericii”, Și pentru aceasta, nu se supăra nici 
cantorul şi nici nu se auzea murmurul popo- 
rului, 

Ceea ce înseamnă că încercarea preotului de a 
pune ordine în chestia jițurilor a dat peste o ierar- 
hizare în vieața socială puternică, asupra căreia, în 
genere s'ar cade să se insiste mai mult, Și această 
încercare a însemnat o perturbare în rosturile oa- 
menilor, Fiindcă, acela care nu numai a adâncit 
vieața satului nostru, dar a răușit să se lase prins 
în angrenajul aspirațiilor şi sentimentelor ei, știe 
că pe lângă capul familiei, până și copilul ne- 
vârstnic, mâine moștenitor, simte o mândrie deo- 
sebită, ştiind că ai săi au drept undeva, în 
cazul de faţă, în biserică, în raport cu vecinul 
său, care are totdeauna loc întâmplător în lo- 
caşul Domnului, 

Cât nu exprimă şi această expresie, care se 
mai aude, ici, colo, cu tot consimțimântul dat al 
poporului : îmi luă popa jiju! 


FLOREA FLORESCU 


GHINDENI-DOL] 


perpetuu colon, clăcaş, muncitor cu ziua, pe mo- 
şiile boiereşti, Reţinem această situaţie de fapt şi 
de drept, 


Vieața religioasă, Biserica este clădită de pa- 
harnicul Kinezu şi, este aşezată în mijlocul sa- 
tului, ceea ce ne arată că, zidirea s'a făcut în 
timpuri mai apropiate, 

Majoritatea locuitorilor sunt creştini ortodoxi. 
Dar, din starea de robie, pe care am arătat-o, s'a 
ivit, după războiu, secta „pocăiţilor“, după cum 
o numesc aderențţii, în număr de circa 40. Am vă- 


47 


zut, in ziua de Duminecă, 17 Octomvrie 1937, cum 
treceau pe la ora 14, bărbaţi, femei, copii, spre 
casa „fratelui Alexandru”, spre a se ruga. Au 
părăsit biserica, pe care o privesc ca o sar- 
cină, povară; ca atare inutilă. Fiecare posedă 
Evaghelia, tipărită de Societatea Anglicană, 
cu pasagii subliniate. Îţi răspunde după ea. Intre- 
bat Marin Ciupitu, de ce nu se închină la „Icoane”, 
mi-a răspuns cu un pasaj din Evanghelie: „Să 
nu te închini la icoane”. I-am spus, că aceste cu- 
vinte se referă la închinarea la „Idoli", şi în tot 
cazul este o traducere greşită, Mintea lui este co- 
pleşită de această Evanghelie, pare fanatic, cu 
slabe speranţe de îndreptare, argumentul credin- 
ței strămoșilor săi, neavând niciun efect. De ase- 
menea, i-am zis să se ducă la biserică, care ne-a 
ajutat şi ne ajută. Mi-a răspuns tot cu un text 
din Evanghelie: „Unde vor îi adunaţi doi sau mai 
mulţi în numele meu, acolo este biserica voastră”. 

Explică părăsirea ortodozismului, că numai aşa 
au putut să se lepede: de înjurături, furt, bătăi, 
beţie, etc. Dacă ar fi ortodox, n'ar putea ca în 
acelaşi timp să fie şi ortodox şi fără să injure, 
fure, etc. Această transformare de credință ri- 
tuală, a avut puterea să-l îndepărteze şi să-i în- 
depărteze dela faptele arătate. 

Ca orice iubitori de idei, de credință, pocăiţii 
luptă să facă prozeliți, ucenici, se dedau la acte 
de teroare în cercul lor, asupra rudelor. Există 
un proces la Tribunalul Dolj, secţia IV, prin care 
sunt dați judecății, că au ars „icoanele! în stradă, 
deci, în fața lumii. Am văzut inculpaţii: tineri cu 
figuri blânde, slabi, supți la față, femei palide, 
bătrâni cu privirile în pământ, 

Ca iniţiere, Marin Ciupitu, a frecventat casele 
din Craiova, şi după aceea a spus ce a văzut și 
de aci, întinderea acestei idei, susținută şi de 
agenţi, care-i frecventează, 

În general, toţi sunt oameni săraci, şi un ce- 
tățean, mi-a comunicat că a fost un timp, când 
aproape întreg satul era să treacă la această 
formă a credinţei. Întrebat să explice aceasta, mi-a 
spus că din cauza taxelor de cununie, botez, morți, 
lumânări, etc. 

Dacă ei explică această transformare în mo- 
dul arătat, subsemnatul am şi altă părere: 

a) Starea de colon, clăcaș, prin perpetuitatea sa, 
a avut nenorocirea de a degrada judecata omu- 
lui. De pildă, legiuitorul, prin legea pentru orga- 
nizarea agriculturii, din 22 Martie 1937, a regle- 
mentat muncile agricole; determinând plata zilei 
de lucru, făcută pe moşia boerească. Cu toate că 


48 


Li 


exista această lege, cu toate că s'a dat o decizie 
de Camera de Agricultură Dolj, semnată de dele- 
gatul proprietarilor şi al sătenilor, totuși ei au 
declarat că, proprietarul nu va respecta legea, pe 
simplul motiv, că dacă refuzi munca, va da locu- 
rile la alţi oameni, care, din cauza înmulţirilor, 
sunt nevoiţi să primească oricum, numai să aibă 
ce munci. Orice documentare, că această părere 
nu poate sta în picioare, de oarece însuşi pro- 
prietarul a consimţit la modul de plată a muncilor, 
este în zădar. 

Le-am propus o asociaţie, un sindicat, au spus: 
bună și asta, dar la noi nu merge. Consider aceste 
judecăți ca o deviere, de oarece, s'a luptat pen- 
tru această lege, s'a promulgat şi acum să n'ai tn- 
credere, fără cel puţin să fi încercat aplicarea ei, 

Contrariu părerii anticilor, natura nu cunoaște 
starea de clăcaș, robie, ci starea de luptător, stă- 
pân, fie cât de mică proprietate, stare ce singură 
poate înfrânge obstacolele vieţii. 

In satul Ghindeni, oamenii fiind mereu clăcași, 
pe moșiile altuia, şi-au pierdut judecata de in- 
dependenţă, dar mai cu seamă judecata de a fi 
capabili să lupte singuri sau cu familiile și cetele 
lor. Ținuţi mereu sub aceeași presiune, munca din 
zori până în noapte, nicio zi liberă de gândire, de 
mergere la biserică, aşa cum făceau moșnenii în 
satele moşneneşti.Că, este așa, avem dovada că 
Dumineca, zi de odihnă, era zi de „curățat! mo- 
şia; 

b) Din această stare, nici procese (judecăţi), 
n'au avut, în trecut, care oricât s'ar spune, des- 
chid mintea; acte de comerț n'au îndeplinit, con- 
stituiri de cete n'au avut, în sfârșit, orice mani- 
festare de activitate socială le-a fost interzisă; 

c) Spre a înțelege mai bine această vieață, ne 
servim de metoda comparativă şi arătam cum se 
prezintă vieafa religioasă întrun sat moşnenesc. 
Să luăm satul cel mai apropiat Coşovenii-de-Jos, 

In acest sat, nu există nicio sectă religioasă, nu 
s'au arătat nemulțumiri contra schimbării calenda- 
rului, toţi locuitorii sunt creștini ortodoxi; deci, 
o superioritate în păstrarea credinţei strămoşeşti, 
întărită de starea lor de oameni liberi. i 

Biserica este clădită de moşneni, pe câtă vreme 
biserica din Ghindeni, este clădită de proprietar, 
deci o mai mare răspundere, grija pentru Casa 
Domnului, pe cât timp în Ghindeni, neluând parte 
la această construcţie, o privesc, ca pe ceva străin 
de ei; au făcut danii de pământ, cărți religioase, 
erau dascăli, preoţi, cu un cuvânt, întreaga rieață 
a lor era îmbinată de vieaţa religioasă, pe cât 


timp aici, se pare că toate aceste manifestări erau 
absente, Taxele pentru cununii, morți, le privesc 
ca răsplată pentru muncă, ştiind că, orice muncă 
trebue plătită, pe cât timp, în Ghindeni, după 
spusele oamenilor, le privesc ca o povară, 

Sunt capabili să fie creştini ortodoxi, fără să 
înjure, fure, etc., şi pentru aceasta nu este nevoie, 
să sufere o transformare de credinţă, așa cum ne 
explică pocăitul Marin Ciupitu din Ghindeni, că 
numai prin trecerea la „pocăiți”, s'a lăsat de în- 
jurături, etc, 

Sunt vreo câţiva moșneni, care duc adevărata 
vieață creștină ortodoxă, De pildă, locuitorul Ios 
P, Bărăgan, posedă următoarele cărți religioase: 
Psaltirea, Biblia, Pe urmele lui Cristos, cărţi-ru- 
găciune predate de I. Dumitrescu, jud, Dâmboviţa, 
carți de rugăciuni primite dela Prodromul din Sf, 
Munte, cartea Sf, marelui mucenic Gheorghe, 
cartea de rugăciuni numită „Lumina Sufletului“”, 
cartea celor 24 de vămi şi vieaţa Sf, Vasile cel 
Nou, cartea cu 64 minuni a Maicii Domnului, car- 
tea Vieaţa Sfinţilor, cartea Sfârşitul Lumii, Toată 
această superioritate se datoreşte vieţii lor de oa- 
meni liberi, moșneni, care a avut darul să între- 
ție în mod armonios judecata lor, Trebue să re- 
cunoaștem, însă, că, în unele sate de moșneni, 
cum este Leu-Romanaţi și Coşovenii de Sus-Dolj, 
s'au ivit martori de meserie şi au o purtare ar- 
țăgoasă, pe când în comuna Ghindeni, cu toate 
că există această sectă, încă n'au apărut aceşti 
călcători de jurăminte; 

d) Vieaţa noastră religioasă, presupune o vieaţă 
economică, mai bună, deci, din cauza şi a acestei 
vieţi, se pare că „pocăismul“ a prins rădăcini în 
acest sat. Am văzut o femeie, cu cămașa neagră, 
în zi de sărbătoare, multe case înghesuite, lipite 
una de alta, într'o curte 2—3 case şi un nămol în- 
grozitor din cauza prea multor oameni, animale, 
păsări, care trăiesc în ea, 

Pământul este nisipos, nu-i ajută, mulți pela- 
groși. Nu există bancă populară, cooperativă, aso- 
ciație ţărănească, dispensar. Câtă diferenţă între 
acest sat şi satul Işalniţa-Dolj! Muncesc mult, aşa 
că Dumineca, „nu le mai arde de biserică“, deci, 
oameni necăjiţi. Totuşi, „pocăiţii' se întrunesc 
regulat Dumineca şi săsesc astfel timp şi pentru 


odihna sufletească, Reiese deci, ca munca nu este 
un factor determinant în părăsirea bisericii, 

Demn de reţinut, este cazul tânărului, vecin cu 
pocăitul Marin Ciupitu, care la încercarea acestuia 
de a propaga credinţa sa, l-a combătut magistral, 
Aici, orice idee nouă prinde cu o ușurință de ne- 
închipuit, şi am asistat astfel, la revolta din 1907, 
care s'a încheiat cu 7 cadavre, aduse întrun car 
dela Cărcea, unde au fost împușcați; 

e) După războiu, s'au ivit şi agenți, unii chiar 
evrei de prin Basarabia, adevăraţi microbi de răs- 
pândirea boalei. Aici a găsit terenul slab, dato- 
rită faptelor expuse, de oarece vieaţa materială 
şi spirituală, n-au mers mână în mână, ci una a 
şchiopătat şi alta a alergat. 


Concluzie.  Ivirea acestui 
noastră religioasă, 


fenomen în vieața 
ne inspiră oarecare  îngrijo- 
rare, Dar, după cum tot noi am creat această în- 
Srijorare, tot noi trebue s'o înlăturăm, Această 
îngrijorare o înlăturăm prin însuși faptul că, la 
circa 600 capi de familii creștini-ortodoxi, sunt 
de abia vreo 20 „pocăiţi”, Să li se satisfacă do- 
rinţa, ne mai percepându-se nicio taxă pentru ce- 
remonii, lăsând să dea ce vor voi, De altfel, tre- 
cutul nostru ne vorbește în acest sens, care nu a 
cunoscut impunerea taxelor pentru serviciile reli- 
gioase, 

Pentru a scoate aceşti oameni din toropeala în 
care sunt, de va fi posibil să li se creieze o coo- 
perativă, o asociaţie, unde vor fi întrebuinţaţi, In 
felul acesta vor avea împrejurarea să se manifeste 
în mod cinstit pentru binele obştesc, așa după 
cum lupta ei, şi va înflori şi vieaţa lor economică 
decăzută, din cauza ocupaţiei de noua formă a 
credinţei „pocăismul'“, Prin această ocupaţie, vor 
fi sustraşi acestor gânduri rele, 

Vor fi păstoriţi de cele mai bune elemente, tn- 
lăturându-se astfel orice critică, 

Se va stimula apoi vieaţa economică a întregu- 
lui sat, se va îngriji de sănătatea locuitorilor şi 
apoi se va împlânta vieaţa culturală. 

Incurajaţi şi sfătuiţi bine, alături de ei, în tot 
momentul, am încrederea că vor deveni cele mai 
bune elemente, 


V, PETRESCU-CRAIOVA 


LA BIVOLARII BASARABENI DELA MARGINEA 
BUCUREŞTILOR 


Dacă iei tramwai-ul 8 şi ajungi cu el până în 
comuna Dudești-Cioplea, la Monument, de acolo 
mai ai de mers cale de încă 45 de minute făcute cu 
piciorul. Trecând de Pulberărie şi de linia ferată de 
centură, ajungi la nişte grădini, la niște vii, — mici, 
dar bine îngrijite. In dreapta drumului, în spa- 
tele grădinilor, până în marginea Popeştilor-Leor- 
deni, sat de Pavlicheni, se întinde lunca, o talpă 
de pământ, cu iarbă măruntă, pe care bivolițele 
pasc în turme numeroase, 

„Odăi“ şi bivolari. Pe limba aceasta de luncă, 
între drum și Dâmboviţa care se prelinge soioasă 
pe sub un mal chel de orice fir de iarbă, sânt 
„odăile” bivolarilor, povârnite, leproase, lângă cum- 
pene răschirate, răstignite pe tavanul cerului, 

Bivolarii, oameni amărîți, dorm în odăile acestea 
puturoase, cu capul pe saci de tărâțe, ori pe un 
putinei de muls, Mizerie şi murdărie lucie!! Bivo- 
larii dorm în două reprize: odată se culcă spre 
două noaptea, să se scoale în zori, și altă dată, 
în mijlocul zilei. 

Am stat la ei o zi întreagă. Trudă multă, fiindcă 
bivolița deşi nesimțitoare şi leneşă, e destul de 
neastâmpărată și încăpățânată. Până să le aşeze 
paznicul la locul lor pentru muls, până să le 
mulgă, momindu-le cu un pumn de tărâţe, ia vreme 
bună. Munca e grea şi lungă. 

Din vorbă în vorbă, mai de una mai de alta, 
despre bivolițe şi despre stăpânii lor, despre sim- 
brie şi despre alte necazuri, am ajuns să ne îm- 
prietenim bine şi ei să-mi răspundă fără frică şi 
neincrederea dela început, la tot ce voiam să ştiu. 
Venisem anume să-i cunosc și să aflu de pe unde 
sânt, ce i-a făcut să vină aci. 

Am vorbit cu mulți dintre ei, trecând din odaie 
in odaie, l-am lăsat să mă suspecteze fiecare pe 
rând şi să se uite temători, aproape mârâind la 
mine, cel care venisem să le tulbur tihna ceasuri- 
lor zilei, unele la fel cu altele. Cu mulți am vor- 
bit, dar nu i-am ţinut minte pe toți şi de sigur 
nici tot ce mi-a spus fiecare din ei. 

Câțiva. Anton, un vlăjsan voinic, bălan, — de 
acum doi ani, de când a terminat armata, ca ordo- 
nanță la un sublocotenent, aiei, în Bucureşti, n'a 
mai plecat, că a auzit că pe acolo, prin Basarabia, 


50 


pe la Soroca, se moare de foame. Ştia să zugră- 
vească. A crezut că va face ceva cu meseria lui, 
Dar la București n'a mers. A crezut că la Con- 
stanța va putea face ceva, mai ales că acolo avea 
un prieten, hamal în port, Toma, tot din judeţul 
Soroca, din Cuhureşti. L-a găsit pe Toma, dar şi 
el o ducea prost, că vieaţa în port era slabă. Au 
hotărit să vină amândoi la București, Cum au 
ajuns bivolari, nici ei nu știu bine. Au fost anga- 
jaţi odată cu alţii, o ceată întreagă de oameni, 
basarabeni de pe la Cetatea Albă unii, alţii de 
prin judeţul Tighina, 

Odată angajaţi, Anton şi Toma au scris repede 
şi cu bucurie la cei de pe acasă, Mirare mare i-a 
cuprins când drept răspuns la cartea lor poștală, 
s'au pomenit la vreo două săptămâni cu veri şi 
fraţi, lihniți de foame. Stăpânul mai n'a avut ce 
face cu ei, mai s'a gândit că or fi buni la treabă 
aspră, i-a angajat şi pe ei, pe unii la bivoliţe, pe 
alţii la nisip. 

Grigore, cu voce mlădioasă, moale și caldă, 
imi spune: „Pi mini m'o adus Maftei, Ș'o vinit 
di m'a hâțânat bini de-acas, dela nevastă și dela 
copii şâ m'o adus aişi, la stăpân. M'o hâjânat Mat- 
tei, ia, dar mai m'o hâțânat şi foamea“. Dacă l-am 
întrebat de ce a venit tocmai la Bucureşti, mi-a 
răspuns: „Apăi aişi s'o adunat totie cărboavilie 
şi pi la noi nişi una nu ma i. Li-o prăpădit seşieta 
şi năcazurile, pi răchiu şi pâne“, 

Grigore e un om în vârstă, puţintel de statură, 
fumează ţigare după ţigare, trage fumul adânc în 
piept şi vorbește rar, rar şi fără nicio intonaţie, 
El a venit de pe la Paşti, cu alţi vreo douăzeci 
de bărbaţi care sânt la cariera de nisip. E însurat 
şi are două fetițe. Abia aștepta zăpada, ca să se 
întoarcă acasă, îi era dor de ai lui. li luceau ochii 
în lacrămi când mi-a spus că i-a scris nevasta de 
fetiţe şi de ie, că s'a făcut puţin „gamai", că l-a 
făcut vin.. x; 

Matei Alion, a fost informatorul cel mai im- 
portant, el mi-a vorbit pe 'ndelete şi ca un sta- 
roste peste ceilalți basarabeni. Erau alții mai în 
vârstă decât el, adunaţi roată în juru-mi, dar îl 
lăsau pe Matei să vorbească, Simţise Matei ce 
trebuia să ştiu şi îmi vorbea ca şi când mi-ar fi 
dictat ca să scriu, 


Mi-a spus că bivolarii domnului Manta sânt ba- 
sarabeni de pe la Bălţi şi au venit odată, ceată, 
de cum s'a topit zăpada, astă primăvară. Cinci din 
ei au rămas la bivoli, ceilalţi la carierele de nisip 
ale lui Plăvan. Cei dela Patraulea sânt uni dela 
Cetatea Albă, alţii dela Soroca, câţiva dela Hotin. 
Nădăjduiesc să strângă parale şi de iarnă să se 
întoarcă cu ele acasă, 

Simbria e de 700 lei pe lună şi de-ale gurii: 
mălai şi lapte, Ce împuţinează banii e tutunul, 
Cât ar fi de ieftin cel mai prost tutun, de mult 
ce fumează, tot se duc o grămadă de bani în fie- 
care zi, 

Necazurile se ţin lanţ de capul lor. 

Acum o lună, o bivoliţă a căzut întrun puț, ni- 
meni nu ştie cum s'a putut, N'ar fi fost nimic 
cazna să o scoată, dacă ar fi scos-o teafără, dar 
au scos-o moartă, fiindcă se întâmplase să cadă 
cu capul în mâl. Au plătit-o cu bani buni, 

Nisiparii au păţit o groaznică nenorocire: un 
mal s'a surpat și l-a îngropat pe Simeon. Au să- 
rit şi bivolarii să-l scoată repede de sub nisip, 
dar Simeon era de ceară şi ţeapăn. Au pus mână 
dela mână, ca să aibă cu ce să-l îngroape, 

Ce folos, că dacă strângi două parale cu amar, 
după ce ai dat pe tutun, pe bivolița răposată în 
puț. şi pe capetele lui Simeon — iarna, în sat, 
amărit şi plictisit strici tot câștigul pe rachiu. Vii 
acasă mai necăjit decât ai plecat, mai fără minte 
decât atunci când ai plecat şi-ţi iei nevasta şi 
copiii la bătaie — înjuri şi uiţi că eşti, Te bagi 
sub ţol şi horcăi o zi şi-o noapte. Nevastă-ta 
plânge mai mult de mizerie decât de vânătăi, co- 
piii plâng mai mult de foame decât de cucuie, 

Sfătos şi expresiv, Matei Alion povesteşte într'o 
limbă blajină şi din băerile inimei. Barba albă, 
“nroșită de tutunul pipei, şi-o resfiră cu degetele: 
„Şi Colea al meu scuipă sânge la optsprezece ani 
cât are, şi domnișoru! Mircea, coconul domnului 
Patraulea, mă !njură şi mă 'mbrânceşte, când eu 
am copii ca el. Intri în puşcărie şi isprăveşti în- 
jurăturile înjurând mereu. Cine te aude!?“. 

In spatele lui, în jurul lui, basarabeni, bivolari 


slinoşi, pufăind fumul pipelor, sânt încinşi de vor- 
bele spuse de Matei. Se aud şoapte și se înoadă 
scrâşniri şi mârâeli, Dau din cap a dojană, unii 
suspină, alţii se uită în jos, După un timp te pri- 
vesc toți. Ochii lor parcă au plâns. Dacă i-ai 
ascultat, te imploră să faci ceva pentru ei, Dacă 
ai venit în mijlocul lor, dacă i-ai ascultat, ţi-ai 
plecat urechea la atâta suferință, înduioșat cum 
eşti, începi să crezi cu ei, că poţi să-i salvezi, să 
le îmbunătăţești vieaţa, Lucrul acesta îţi face pe- 
nibilă plecarea. Îngăimezi câteva cuvinte de în- 
curajare: „Lasă, au să se îndrepte lucrurile. N'o 
să fie mereu așa! Chiar au început să se ia mă- 
suri ca să aibă oricare cetăţean pâinea zilnic mă- 
car asigurată“, Îi incredinţez că se lucrează la 
aceasta, Că niciunul din ei nu vor mai fi nevoiţi 
să-și lase casa, bătrânii, nevestele, copiii şi să 
plece după un ban tocmai la Bucureşti. îndruşi 
vrute și nevrute, dai mâna cu toţi, îi îmbărbătezi, 
îi baţi pe umăr, ţi-i apropii, îi ai prieteni, te iu- 
besc și te cinstesc, iar tu dai îndărăt neputincios, 
Pretextezi că se lasă noaptea — uite-o cum se 
lasă, neagră ca o bivoliță — şi pleci cu capul în- 
tre umeri fără să te mai uiţi înapoi, mic și gol, 

Semne. Te-ai uita înapoi când ai fi departe de 
luncă, în şosea.. Ciorile din plopii Pulberăriei, 
croncănind cu zarvă mare, prevestesc că lucrurile 
nu s'or întoarce prea grăbit în bine, Ţi-e ruşine 
să mai priveşti odată în urma ta, Ciorile înegrese 
cerul ca lăcustele și relele pe pământ sânt multe 
cât şi ciorile din plopii Pulberăriei, 

Cu semnele acestea bătut, abătut, ajuns la Mo- 
numentul Eroilor din Cioplea, iei tranwai-ul 8 şi 
te înfunzi în larma Bucureştiului făţarnic, unde 
nimeni nu ştie nimic despre bivolarii din tanca 
Dâmboviţei, de „odăile“ lor jegoase, de perna lor: 
un putinei, ori un sac de tărâţe, de strigătele lor, 
cu care îndeamnă bivolițele la adăpat, de podul 
palmelor scorojite şi crăpate ca scoarţa copacilor. 

„Dă-mi o corespondenţăl“, 

Cu fiecare staţie, uiţi câte puţin ochii plânşi, 
înjurăturile ostenite, suspinele îinfundate, 


ŞTEFAN POPESCU 


ŞI 


PREZENTĂRI BIBLIOGRARICE 


IZVOARELE DE INFORMAȚIE STATISTICĂ ASUPRA 
REALITĂȚII ROMÂNEŞTI 


Un inventar, ce să consemneze izvoarele unde 
se găsesc datele necesare pentru lămurirea pro- 
blemelor unei colectivităţi poate fi de mare utili- 
tate, El face cu putință documentarea completă 
şi raţionalizarea muncii, scutindu-i pe cercetători 
de cheltuiala de timp a căutatului izvoarelor de 
documentare, 

Dăm aci un astfel de inventar al izvoarelor de 
informație statistică asupra realității românești, 

Datorită timpului scurt de care dispunem, pre- 
zentăm aci o primă redactare, în care indicăm pen- 
tru ficcare problemă publicaţiile statistice (ofi- 
ciale şi particulare, generale şi speciale, cu date 
proprii şi cu date împrumutate), mai importante, 
ce cuprind date cu privire la ea, 

Am vrea, însă să înfăptuim cât de curând in- 
tenţia noastră dintâiu și anume de a prezenta pu- 
blicului românesc un inventar complet, critic şi 
amănunțit, 


Cel mai important izvor general de informaţie 
statistică îl constitue Anuarul statistic al Romă- 
niei, editat de Institutul Central de Statistică, A 
apărut pentru întâia dată, în 1902, publicat fiind 
de Direcţiunea statisticii din Ministerul Finanțe- 
lor. Al doilea volum, a ieşit în 1909, iar al treilea 
în 1912; acestea au fost editate de Ministerul In- 
dustriei şi Comerţului, După războiu, în anul 1919, 
apare al patrulea volum, cu datele privitoare la 
Vechiul Regat din 1915—16, Intâiul volum care 
prezintă date cu privire la România întregită este 
Anuarul pe 1922, editat de Institutul de Statistică 
Generală al Statului, De atunci, anuarul apare 
regulat. Ultima ediţie, mult îmbunătăţită, atât în 
privința conţinutului cât şi a prezentării, este 
Anuarul Statistic al României pe 1935 şi 1936, 
care prezintă cifrele anului 1935. El conţine 303 
tabele statistice, care tratează următoarele pro- 
bleme: 1. Cadrul fizic şi administrativ (coordo- 
nate geografice, climatologice, organizarea admi- 


52 


nistrativă); 2, Cadrul biologic şi social (populaţia, 
migraţiuni, igienă şi sănătate, învățământ, justi- 
ție, muncă); 3, Producţia (agricultura, păduri, 
pescuitul şi creșterea animalelor, industria ex- 
iractivă, industria transformatoare, construcţii) ; 
4, Căi de comunicaţie și transporturi (drumuri, au- 
tovehicule, transporturi aeriene, transporturi pe 
apă, poştă, telegraf, telefon); 5, Comerţ (interior, 
exterior, prețuri); 6, Finanţe, capital, monedă 
(finanţe publice, finanțe private, societăţi ano- 
nime, burse, cursuri); 7, Diverse (incendii, măsuri 
și greutăți, brevete de invenţiuni), 

Această publicaţie, atât de completă, are un 
singur neajuns: apărând cu întârziere, nu dă date 
la zi, Suntem convinși însă că, odată cu noua or- 
ganizare a  statisticei româneşti, întârzierea 
aceasta va fi înlăturată, 


Buletinul statistic al României, scos, în fiecare 
lună, de Institutul Central de Statistică, nu reme- 
diază decât în parte acest neajuns al Anuarului, 
E la zi, Dar numai partea lui întâiu, cea demo- 
grafică (care pune la îndemână materialul pu- 
blicat în „Buletinul demografic al României”), 
despre a cărui cuprins vorbim mai departe, e 
completă, Partea a doua, cea economică e, în 
schimb, fragmentară, 


Rezultatele definitive ale recensământului ge- 
neral al populaţiei, din 1930, sunt în curs de apa- 
riţie, 

Până la publicarea lor, inventarul statistic, în- 
tocmit atunci, al realităţii româneşti, nu e cunos- 
cut decât prin Indicatorul statistic al satelor şi 
unităţilor administrative din România, prin unele 
tabele publicate în Anuarul statistic al României 
şi, prin câteva studii care prezintă şi interpre- 
tează cifre privitoare la unele probleme, 

Indicatorul statistic al satelor şi unităților ad- 
ministrative din România, apărut în 1932, cu- 


prinde următoarele date preliminare privitoare 
la structura populaţiei: numărul clădirilor, al gos- 
podăriilor, al locuitorilor şi întreprinderilor co- 
merciale şi industriale pentru fiecare sat, oraş, 
plasă şi judeţ, 

In capitolul Populația din „Conjunctura econo- 
miei românești“, I, 1—2 936, cea dintâi încercare 
de prezentare a aspectelor populaţiei ţării noastre 
după războiu, datorită d-lui D, C, Georgescu, dela 
Institutul Central de Statistică, se găsesc cifrele 
privitoare la distribuția populaţiei pe medii, sexe, 
grupe de vârstă, stare civilă, neam, profesiuni, 
comparativ cu alte State, 

Patru studii ale d-lui Dr. Sabin Manuilă, directo- 
rul Institutului Central de Statistică Les problè- 
mes démographiques en Transylvanie (Revue de 
Transylvanie, I, 1/934); România şi revizionismul, 
consideraţii etnice şi demografice (Arhiva pentru 
Știința şi Reforma socială, XII, 1—4/934); Le dé- 
veloppement des centres urbains en Transylvanie, 
(Revue de Transylvanie, I, 4/935) şi Aspects dé- 
mographiques de la Transylvanie (La Transylva- 
nie, 1938, p. 793 urmă.), informează asupra struc- 
turii etnice a României, îndeosebi a Transilvaniei, 
şi despre Românii de peste hotare. 

Știinta de carte a populaţiei României e pre- 
zentată în studiul datorit tot d-lui Dr. S. Ma- 
nuilă publicat în „Omagiu Prof. Gusti, XXV ani 
de învățământ universitar, II, 1936; poate fi cu- 
noscut aci procentul analfabeților pe județe me- 
dii şi sexe, 

Date privitoare la profesiunea populafiei rurale, 
pe județe, pot fi găsite în publicația Băncii Na- 
tionale a României: Contribuțiuni la problema re- 
organizării creditului în România, vol, I (1938), 
care distinge următoarele clase: agricultori, viti- 
cultori, pomicultori, pescari, crescătorii de ani- 
male, muncitori forestieri, patroni meseriaşi, lu- 
crători industriali, alții, 

Întreprinderile recenzate în 1930, sunt prezen- 
tate, într'un alt studiu datorat d-lui D, C. Geor- 
gescu, în „Conjunctura economiei românești, I, 
3—4, 1936, Tabelele oferite dau cifrele privitoare 
la totalul întreprinderilor şi al personalului, pe 
grupe şi clase de întreprinderi, 


Date statistice asupra realității românești, se 
mai găsesc în toate publicaţiile statistice speciale, 
oficiale şi particulare, 

Mişcarea populației. Datele privitoare la miş- 
carea populaţiei apar regulat, începând din 1932, 


în Buletinul demograłic al României, publicaţie 
lunară, editată de Institutul Central de Statistică, 
de sub direcția d-lui Dr. S. Manuilă. Principalele 
date puse la îndemână, sunt următoarele: numă- 
rul nașterilor, natalitatea, numărul deceselor, mor- 
talitatea generală, mortalitatea infantilă, numărul 
căsătoriților, al divorţaţilor şi excedentul natural, 
pe județe și medii, Apoi, nașterile, decesele pe 
sex şi starea civilă, născuţii vii şi decesele pe 
neamuri, decesele pe grupe de vârstă, pe cauze 
de boli, îmbolnăvirile prin boli infecțioase, etc. 
Institutul stabileşte şi tipăreşte, la sfârşitul fie- 
cărui an, datele provizorii anuale. Datele defini- 
tive ale mișcării populaţiei au apărut în broşuri 
anume, pe anii: 1929, 1930, 1931, 1932, cu bogate 
studii introductive, 


Sănătate, Dispunem, în afară de informaţiile cu- 
prinse în Buletinul demografic al României, de 
mai multe publicaţii speciale, Buletinul sfatistic al 
Eforiei Spitalelor Civile (1938, anul IV), care a- 
rată mişcarea bolnavilor în spitalele ce ţin de a- 
ceastă eforie, Clasitfică pe bolnavii trataţi, după 
boli, după provenienţă, după vârstă, etc, şi arată 
activitatea laboratoarelor, O publicaţie similară 
este Cronica neuro-psihiatrică (1938, anul IV), bu- 
letinul lunar al Institutului de boli mintale, ner- 
voase şi endocrinologice din Bucureşti, care arată 
mişcarea bolnavilor din acest institut, De ase- 
menea, Buletinul sanitar al Municipiului Cluj, ce 
apare lunar (1938, anul IV), dă mișcarea popu- 
laţiei din acest municipiu, activitatea medicilor 
oficiali, activitatea Oficiului de ocrotire al labo- 
ratorului regional, situația bolnavilor din spitalele 
acestui municipiu, etc. 


Instrucția publică. Secţia de studii, documen- 
tare şi statistică a Ministerului, publică neregulat 
Statistica învațământului din România. Ultimul 
volum cuprinde datele pe 1921/22—1928/29, In acest 
volum găsim datele privitoare la numărul copiilor 
în vârstă de școală, precum și situația elevilor în- 
scriși la finele anului şcolar, în școlile de toate 
gradele, Elevii sunt repartizaţi pe clase, sexe, re- 
ligie, cetățenie, neam, etc, El cuprinde şi datele 
privitoare la corpul didactic, Datele mai noi se 


găsesc mai scurt prezentate în Anuarul statistic, 


Munca. Publicaţia oficială a Ministerului Mun- 


'cii, e Buletinul Muncii, Apare trimestrial dela în- 


ființarea acestui minister (1920), Dă datele statis- 


tice asupra conflictelor colective, a şomajului, a 


53 


migraţiunilor, a activităţii tribunalelor de muncă, 
a activităţii Oficiilor de plasare, a salariilor sta- 
bilite în angajamentele prin Oficiul public de pla- 
sare, a preţului muncii, a indicilor generali de 
salarii, etc. 


In domeniul economic, buletinul trimestrial 
„Conjunctura economiei româneşti”, dă studii ce 
privesc toate ramurile economiei, având o anexă 
bogată în tabele statistice, în special de indici, 
fapt care nu satisface totdeauna nevoia de infor- 
mațiune statistică cu cifre absolute. Acest buletin 
apare din 1936 şi continuă Buletinul Institutului 
românesc de conjunctură, care a funcţionat în pe- 
rioada 1932—35, El prezintă studii privitoare la 
următoarele capitole: agricultură, industrie, miş- 
carea prețurilor, comerțul exterior, transporturi, 
finanțe publice, piața monetară, piaţa capitalului. 
Ca date statistice inedite, menţionăm indicele pre- 
ţurilor de gros (general, industrial, agricol), in- 
dicii producției industriale (pe ramuri de industrie, 
indicele general, indicele bunurilor de consuma- 
ţie şi a mijloacelor de producţie, etc.). Altă publi- 
caţie, ce dă cifrele privitoare la conjunctura eco- 
nomică, dar în perspectiva operaţiilor de bancă, 
este Bulletin d'information et de documentation, 
scos de Banca Naţională a României. Acest bu- 
letin apare lunar, începând din 1929, Pe lângă si- 
tuaţiile sumare ale Băncii Naţionale această 
publicaţie prezintă datele statistice lunare, privi- 
toare la finanţele publice, finanţele private, pro- 
ducție şi consumaţie, preţuri, comerțul exterior, 
transporturi, șomajul, activitatea oficiilor de pla- 
sare, proteste și falimente în jud. Ilfov, etc. Cu 
toate că aceste date sunt împrumutate din alte 
izvoare, Buletinul B. N. R., este unul din cele 
mai de seamă izvoare pentru cercetătorul vieţii 
economice, prin faptul că apare lunar şi regulat, 
cu date recente. 


Datele privitoare la Agricultură, se găsesc deo- 
sebit în Buletinul Informativ al Ministerului Agri- 
culturii şi Domeniilor, care a intrat în al IX-lea 
an de apariţie. In această publicaţie se pot găsi 
datele privitoare la suprafeţele însămânţate, pro- 
ducția agricolă, prețurile produselor agricole, sta- 
tistici zootehnice, numărul vitelor tăiate în aba- 
toare, exportul produselor agricole, exportul ani- 
malelor, etc. In afară de această publicaţie lunară, 
ministerul, mai scoate anual Statistica agricolă, 
care cuprinde 2 părţi: 1. Suprafeţele însămânţate; 
2. Producţia agricolă. Tot Ministerul Agriculturii 


54 


şi Domeniilor, scoate anual Statistica animalelor 
domestice, care dă numărul animalelor, pe specii 
şi pe județe. 

Revista Pădurilor, care apare de 50 de ani, ca 
organ al Societății „Progresul silvic", dă unele 
date asupra exploatărilor forestiere și a exportu- 
lui de produse forestiere (cuprinde și date com- 
parative cu alte state). 


Cifrele privitoare la industria extractivă, se pot 
găsi în Statistica Industriei extractive (apărută 
înainte sub titlul Statistica minieră), Publicația 
aceasta apare regulat din 1899 și dă datele pri- 
vitoare la producția minieră și metalurgică (pe- 
trol, cărbuni, metale, sare, producția carierelor). 
Ultimul volum apărut, dă şi statistica personalu- 
lui întrebuințat în industrie. Monitorul petrolului, 
(„Moniteur du pétrole roumain”) fondat în 1900 
şi scos în limbile română și franceză, se ocupă de 
problemele petrolului în România și străinătate, 
din punct de vedere industrial, comercial, finan- 
ciar şi economic, și dă statistici amănunțite asu- 
pra producţiei consumaţiei şi exportului produse- 
lor petrolifere. 
` 

Indicatorul Industriei Româneşti, ce apare ne- 
regulat sub conducerea Ministerului Industriei și 
Comerțului, publică un repertoriu al întreprinde- 
1ilor industriale, pe ramuri de industrii (metalur- 
gie, textilă, chimică, ceramică, sticlărie etc.), ară- 
tând pentru fiecare întreprindere: sediul, capita- 
lul social, capitalul investit, numărul maşinilor, 
forţa motrice, numărul lucrătorilor şi producţia. 

Bulletin de la Caisse autonome des Monopoles 
du Royaume de Roumanie, organ oficial al C. A, 
M., publică în afară de rezultatele finapciare ale 
exploatării şi cifrele privitoare la recolta, produc- 
ţia şi vânzarea tutunului, producţia, vânzarea în 
interior şi exportul sării, producţia şi vânzarea 
chibriturilor, Buletinul informativ al Industriei za- 
hărului, scos de S. A. R., cu același nume, dă pro- 
ducţia şi consumaţia pe judeţe a zahărului. 


Datele privitoare la transporturi le putem găsi 
în Buletinul Statistic C. F. R., editat de Serviciul 
statistic al acestei Regii autonome. Buletinul co- 
munică în afară de rezultatele financiare ale Re- 
giei şi date privitoare la traficul de călători, de 
bagaje, de mărfuri (cărbuni, petrol, cereale, etc.), 
venituri din fiecare trafic, accidente, etc. Datele 
din buletin sunt strânse în Anuarul Statistic al 


C. F. R., care le comentează într'un studiu amă- 
nunțit, 


Statistica P. T. T., apare anual, cu oarecare ftn- 
târziere, dând cifrele privitoare la corespondența 
internă, numărul scrisorilor, cărţilor poştale, zia- 
relor, telegramelor, etc., interne şi internaţionale, 
expediate şi primite, precum şi încasările respec- 
tive, numărul oficiilor poștale și telegrafice, re- 
zultatul financiar al exploatării, etc, 


Raportul Statistic P. C. A,, dă cifrele privitoare 
la traficul maritim şi fluvial, mărfurile în transit, 
etc, 


Comerţul exterior al României, editat de Ser- 
viciul statisticei financiare a Ministerului de Fi- 
nanţe (Vama Poştei), apare trimestrial, în 2 părţi. 
Prima dă cantitatea și valoarea mărfurilor im- 
portate şi exportate pentru fiecare articol! vamal 
şi subdiviziunea lui și pentru fiecare ţară, Partea 
doua, prezintă aceleaşi date totalizate, pe cate- 
gorii de mărfuri (32 la număr), balanța pe ţări, 
importul şi exportul, pe mărfuri, după clasifica- 
rea dela Bruxelles, etc, Datele provizorii ale co- 
merțului exterior (cifre pe categorii de mărfuri și 
pe ţări) sunt publicate lunar, în Monitorul Ofi- 
cial, 


Cu privire la prefuri, apar mai multe publica- 
ţii: „Buletinul prețurilor“ editat de Institutul cen- 
tral de statistică și scos lunar, începând din Au- 
gust 1937 (prețurile en gros, prețurile de detaliu 
ale principalelor articole de consum pentru fiecare 
capitală de judeţ, indicele prețurilor de detaliu). 
Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bu- 
cureşti, organ al acestei Camere (scris în româ- 
nește şi franţuzeşte), publică preţurile en gros de 
pe piaţa Bucureşti, Excelsior, ziar economic săp- 
tămânal; Argus şi Prezentul, cotidiane economice 
informează şi ele asupra Bursei mărfurilor. Argus 
publică în fiecare lună indicele preţurilor de de- 
taliu, 


|n domeniul finanțelor publice, Bugetul general 
al Statului, prezintă evaluări la venituri (impozite 
directe, indirecte, excedentele regiilor publice, a 
caselor autonome, a veniturilor ministerelor) și 
prevederi la cheltuielile ministerelor (cheltuieli 
de personal, material, datoria publică, pensii, etc.). 
Expunerea de motive ce-| însoţeşte, cuprinde con- 
sideraţiuni asupra executării bugetului pe exer- 


cițiul precedent, cercetarea amănunțită a venitu- 
rilor şi cheltuielilor pe exerciţiul curent, un stu- 
diu asupra finanţelor locale, precum şi unul asu- 
pra situaţiei economice şi financiare a ţării. Ex- 
punerea prezintă o anexă bogată în tablouri sta- 
tistice privitoare la finanţele publice și vieaţa eco- 
nomică, Modul de executare al bugetului poate fi 
cunoscut prin publicaţia oficială Situațiunea te- 
zaurului public, ce apare trimestrial, sub îngri- 
jirea Direcţiei generale a Contabilităţii Statului, 
i 

In privința finanfelor private, găsim informații 
în buletinul pomenit al Băncii Naţionale, şi fn 
câteva alte publicaţii. Statistica societăților pe ac- 
țiuni, editată până în 1935 de Institutul de Sta- 
tistică generală a Statului, e pe cale de a fi reor- 
ganizată de Institutul Central Statistic. În ea se 
poate cunoaște activul şi pasivul băncilor, a în- 
treprinderilor industriale şi comerciale, a societă- 
ților de asigurare, Buletinul Consiliului Superior 
Bancar, care apare din 1934, de când a fost în- 
ființat acest organ de control, publică bilanţu- 
rile semestriale ale băncilor precum și conturile 
de profit şi pierderi, Analele Băncilor, revistă care 
apare lunar şi e scoasă în limbile română și fran- 
ceză, publică studii şi date statistice, privitoare la 
profit şi pierderi, preţul aurului pe pieţele 
străine, etc. 

Buletinul Bursei Bucureşti, apare lunar, de 10 
ani, sub conducerea Bursei, ca organ oficial, Pre- 
zintă datele asupra volumului de tranzacţii în- 
cheiate, a cotaţiunilor pe compartimentele: va- 
lori cu venit fix (rente) şi valori cu venit varia- 
bil (acţiuni). Bursa, revistă economică săptămâ- 
nală, scoasă și în limba franceză, apare din 1901, 
Publică în afară de studii şi articole și rapoarte 
asupra pieţelor de textile, metalurgie, etc. Datele 
asupra bursei se pot găsi și în ziarele economice 
pomenite, 


Datele privitoare la cooperaţie se pot găsi în 
Anuarul Cooperaţiei, editat de O. N. C, Acest 
anuar dă datele asupra cooperaţiei românești în 
general: bănci populare, cooperative, de consum, 
de producţie, de exploatare de păduri, obștii de 
cumpărare de pământ, cooperative de arendare pe 
provincii şi judeţe. Datele se referă la: numărul 
unităţilor cooperative, la împrumuturile acordate, 
la capitalul social, fonduri de rezervă, etc. 


Ing, I. MEASNICOV și 
V. V. PROTOPOPESCU 


55 


SOCIOLOGIA AMERICANĂ ȘI ROLUL EI 


ÎN ORGANIZAREA 


I. Caracteristica predominantă a sociologiei ame- 
ricane — limitând înţelesul acestui epitet la apor- 
tul individual al savanților americani la desvol- 
tarea științelor sociale, al căror patrimoniu fiind 
universal nu poate fi îngrădit de niciun monopol 
naţional — este pe de o parte, sforţarea sociolo- 
gilor americani de a clădi ştiinţele pe temelii so- 
lide de beton-armat, care să poată suferi fără 
nicio primejdie adăugirile din ce în ce mai bo- 
gate ale cercetărilor de azi şi de mâine, şi pe de 
alta, o filosofie impregnată de pragmatismul lui 
William James și contaminată, poate, de utilita- 
rismul lui Jeremy Bentham, filosofie care se des- 
prinde din majoritatea cercetărilor sociologiei 
americane, şi care, pune în serviciul acțiunii prac- 
tice de imbunatățire a societății, adevărurile des- 
coperite, 

Astfel interpretarea sistematizată a fenomene- 
lor sociale care duce la formularea teoriilor so- 
cidlogice, nu are ca finalitate numai descoperirea 
legilor care conduc realităţile sociale, deci pro- 
movarea exclusivă a ştiinţei pure, ci şi aplicarea 
rezultatelor obținute la îmbunătăţirea mijloace- 
lor de trai ale indivizilor, consideraţi în cadrul 
lor natural: familie şi profesiune, și a guvernării 
Statului, 

A cerceta mijloacele prin care sociologii ame- 
ricani au reuşit să scoată sociologia din grămada 
încălcită a teoriilor à priori, care nu puteau, în 
formule steriotipate să redea oglindă exactă a 
realităților sociale, veşnic în preschimbare, a în- 
fațişa subiectele tratate şi 
deosebite în care s'au aventurat, şi a preciza apor- 
tul lor la progresul Statelor-Uhnite, prin promova- 
rea progresului social, acestea constituie cele trei 


varietatea cărărilor 


puncte esenţiale a căror deslegare o urmăreşte 
prezentarea de faţă, 


STATELOR-UNITE 


II, Până la 7894, când cea dintâi catedră ameri- 
cană de sociologie a fost înființată la „Columbia 
University” din New-York, atât Franklin Henry Gid- 
dings), eminentul profesor şi cugetător, preșe- 
dintele Societăţii Americane de Sociologie, pe 
care a creat-o, precum şi al Institutului Interna- 
tional de Sociologie, cât şi ceilalți sociologi ame- 
ricani, contimporanii săi, depuseseră o muncă în- 
delungată pentru a așeza sociologia americană, 
dacă nu pe locul de onoare, cel puţin la rang de 
egalitate cu celelalte științe pozitive, care mult 
timp au refuzat să admită sociologia în tovărășia 
lor, Știința socială, care a debutat în America, 
sub pavăza monumentală a lui Herbert Spencer 
(cu „Social Statics”, 1851; „Synthetic Sociology”, 
în 10 volume, dintre care: „Principles of Psycho- 
logy”, 1855; „First Principles”, 1862; „Principles 
of Biology”, 1864; „Principles of Psychology”, 
1872; „Principles ot Sociology”, 1880; „Principles 
of Ethics", 1879); a lui Lester Ward (cu „Dyna- 
mic Sociology”, 1883; „Outlines of Sociology”, 
1898; „Pure Sociology”, 1903), şi a lui William 
Graham Sumner (,„,Folkways", 1907; „Science of 
Society”, 1927, în 4 volume, în colaborare cu A, 
G. Keller, iar ultimul cu Keller şi M, R. Davie), 
a ajuns treptat, treptat, în decursul celor 40 de 
ani de investigaţiuni, să-şi clădească propriul ei 
edificiu, prin contribuţiile savanților şi cercetăto- 
rilor americani, Aceştia, urmând imboldul de 


muncă al predecesorilor, au reușit, — în mod cu 
totul independent, în majoritatea cazurilor, de 
cercetările contemporane din alte ţări, — să re- 


dea şi să interpreteze realitatea socială descriind 
şi analizând instituţiile şi fenomenele sociale, ac- 
țiunile şi reacţiunile indivizilor izolaţi sau gru- 
paţi în asociaţiuni felurite, pentruca din repeta- 
rea fenomenelor constatate, să deducă principiile 
fundamentale sociologice, 


1, Să mi se ingădue libertatea dea aduce aci tributul meu de adâncă recunoștintă distinsului sociolog a cărui studentă 
am avut onoarea să fiu beneficiind de seminatrele private de sociologie pe care le ţinea după eşirea sa la pensie, In tot 
timpul cercetărilor mele asupra problemelor de asimilare ale imigranţilor români din Statele Unite, sprijinul moral al 
profesorului Giddings cât şi a succesorului desale, a Profesorului Robert M, Mac Iver, mi-au fost un imbold înalt la muncă. 
Profesorul Giddings mi-a făcut onoarea deosebită de a prezida comisia examinatoare a teze! mele de doctorat, ultima pe 
care a prezidat-o, Moartea sa, survenită im 1931, nu a stins făclia acestei inteligenţe care continuă să ilumineze cerce- 
tările sociologice ále elevilor şi urmaşilor săi, şi care va continua a îmbogăţi generaţiile viitoare. 


56 


Astfel, din scrutarea şi interpretarea fenome- 
nelor şi teoriilor asupra evoluției sociale, Gid- 
dings. (în „Elements of Sociology", 1898; „Induc- 
tive Sociology“, 1901; „Studies in the Theory of 
Human Society”, 1922), ajunge la convingerea că, 
omenirea, sub influenţa mediului fizico-social, 
este veșnic împinsă către progresul social, fiind 
însuflețită de un elan organic neîncetat, care se 
manifestă prin etape succesive, atât timp cât nu 
este stânjenit de intervenția umană, In prealabil, 
Giddings insistase asupra necesităţii de a studia 
fenomenele sociale izolate, ori privite în comple- 
xele din care fac parte, cu preciziunea, scrupulo- 
zitatea şi minuţiozitatea celorlalte ştiinţe pozi- 
tive, în deosebi biologia psycho-fizică, De aci, ne- 
cesitatea imperioasă de a determina o metodă de 
lucru care să asigure și să menţină cercetărilor so- 
ciologice un caracter empiric. Influențat de stu- 
diile statistice importante ale unor Quetelet, Le 
Play, Block, von Mayr, Meitzen, De Morgan, Sir 
Rawson W, Rawson, Schäffle, Elderton, Bawley, 
şi de distinsul său coleg universitar Franz Boas, 
întemeietorul şcolii istorice şi biologice a etnogra- 
fiei americane, care a aplicat statistica la măsu- 
rătorile fizice ale omului („Changes in Bodily 
From of Descendants of Inımigrants, 1912), Gid- 
dings a aplicat metoda statistică, ca o uneltă de 
preciziune ştiinţifică, la evaluarea fenomenelor so- 
ciale, care, după interpretarea sa, sunt determi- 
nate de „conștiința homogenităţii”, („the conscious- 
ness in kind“), cundiţionată, la rândul ei, de ca- 
tegoriile de timp, spațiul şi mediu psicho-fizico- 
social. Uneori, el a împins cultul său pentru me- 
toda statistică până la extrem, preconizând (în 
„Inductive Sociology”, 1901, şi în „The Scientific 
Study of Human Society”, 1924), că fenomenele 
sociale, odată stabilită uniformitatea condițiilor 
ce le determină, pot fi anticipate, după calculul 
probabilităților şi cu un minimum posibil de 
eroare („coefficient of probability error in stan- 
dard deviation"), întrucât legea cauzalității ope- 
rează la baza determinismului științific. 

Aceste valoroase contribuţii ale decanului so- 
ciologiei americane s'au răspândit repede pe în- 
treg continentul american, influențând astfel cer- 
cetările sociologice atât ale contimporanilor lui 
Giddings cât şi acelea ale urmaşilor săi, 

Unul după altul, sociologii americani au cer- 
câtat, descris, analizat şi reconstituit fenomenele 
psicho-sociale, aplicând metoda statistică şi is- 
torico-comparativă a' lui Giddings, Ne vom măr- 
gini să menţionăm printre cei mai distinși cerce- 


tători ai ştiinţelor sociale, — căci o enumerare 
completă ar depăşi cadrul acestei prezentări, — 
pe: Charles Horton Cooley, dela Universitatea 
din Michigan, la Detroit, care a contribuit (Social 
Organisation, 1909; Social Process, 1918; Human 
Nature and Social Order, 1922, în ediţie nouă: 
Social Theory and Social Research, 1930), foarte 
mult la stabilirea, recunoașterea și popularizarea 
științei noi, şi care, împreună cu vecinul său dela 
Madison, Allport E. Ross, profesor la Universi- 
tatea din Wisconsin, a adus contribuţii însemnate 
la interpretarea psihologică a fenomenelor de aso- 
ciație şi a  instituțiunilor sociale; Howard W, 
Odum, dela Universitatea din North Carolina, la 
Chapel Hill, care proclamă necesitatea de a sin- 
tetiza studiile izolate ale fenomenelor și institu- 
ţiunilor sociale, insistând asupra studiului coor- 
donat, integral al tuturor manifestărilor economice, 
psichologice şi sociale, în cadrul totalitar al unei 
regiuni geografice, care, prin resursele sale na- 
turale, prin vieața sa economică şi tradiţiile sale 
culturale, formează un tot deosebit de celelalte 
regiuni învecinate; William F. Ogburn, dela Uni- 
versitatea din Chicago, care s'a specializat în pro- 
blemele de lentă adaptare a societăţii la progre- 
sele din ce în ce mai rapide ale Tehnicii, şi care, 
atribuie gradul imanent de desorganizare socială, 
tocmai acestei lipse de paralelism armonios între 
progresele tehnologice şi aplicările lor, sau mai 
bine zis, întârzierea în popularizarea şi aplica- 
rea lor practică, Totuşi, atât profesorul Ogburn 
cât şi majoritatea sociologilor americani, cred, în 
conformitate cu tendinţele teleologice ale sociolo- 
giei americane, că, dezechilibrul social, oricare ar 
fi cauza sa reală sau aparentă, poate fi redus la 
minimum, sub controlul inteligenţei, prin mijlo- 
cirea și aplicarea unui plan determinat în vieața 
economică și socială, ceea ce redă mai bine ex- 
presia în englezeşte de „planned economy“; Case 
şi Emory S. Bogardus dela „University of Sou- 
thern California”, din Los Angeles, care au împins 
investigaţiile lor sociologice, pe terenul psihologiei 
„Gestalt“ a lui Köhler şi Koffka, încercând să de- 
monstreze procedeul de continuă integrare şi pre- 
schimbare între mediul fizico-social şi indivizii 
grupați în asociațiuni, 


Este foarte greu a urmări toate cărările deose- 
bite, şi uneori intortochiate, în care s'au aventu- 
rat cu mai mult sau mai puțin succes, sociologii 
americani, De ajuns să relevăm cele mai însem- 
nate din cercetările lor ştiinţifice, 


57 


Astfel individul ca entitate psicho-sociologică, 
studiat în cadrul natural al familiei şi al ambian- 
tei lui sociale, a fost preocuparea esenţială a lui 
Cooley (Human nature and the Social Order, 
ediție revăzută, 1922), a lui Edward Lee Thorn- 
dike („Original Nature of Man, 1913; Measure- 
ment of Intelligence, 1926), a lui William Mac 
Dougall („Body and Mind", 1920; „Outlines of 
Abnormal Psychology", 1926; „Character and the 
Conduct of Life", 1927; „Introduction to Modern 
Psychology”, ediția treia revăzută, 1931; „The 
Frontiers of Psyhology“, 1936); John Boradus 
Watson („Psychology from the Standpoint of the 
Behavorist“, 1919; „Behavorism”, 1925, rev, 1931; 
„Ways of Behavorism", 1929); Ellsworth Faris 
(„The Nature of Human Nature and Other Essays 
in Social Psychology", 1937), şi mulți alții. 

Familia, ca instituție socială, fundamentală, în 
sânul căreia se desvoltă potențialitățile indivi- 
duale prin ciocnirea, adaptarea şi armonizarea ca- 
racterelor, precum și evoluția acestei instituțiuni, 
din punct de vedere al eugenismului, al fertili- 
tății rasiale, al eredității caracterelor mendeliene 
„recesive", preocupă în deosebi pe; E. Mowrer, 
(The Modern Family, 1927; „The Changing Pro- 
„blems of the Family“, 1927; „Family Disorgani- 
sation and Reorganisation"); Davenport şi pe dis- 
tinşii săi colaboratori dela Institutul de Eugenie 
din Long Island, Wi/lystine Goodsell („Problems 
oi the Family“, 1937), T. H. Morgan, („Physical 
Basis of Heredity”, 1932), Popenoe and Johnson 
(„Applied Eugenics", 1932), Robert Briffault („The 
Mothers", 1930), 1. M. Rubinow (Somme Statis- 
tical Aspects of Marriage and Divorce, 1936), Dr. 
R. Latou Dickinson (A Thousand Marriages, 1937), 
Genevieve Parkhurst (Should Marriage be subsi- 
dized, 1937), A. H. Estabrok („The Jukes in 
1915“, un studiu comparativ al procesului de de- 
generare fizică, care continuă constatările făcute 
în 1875, de R. I. Dugdale, în cartea sa „The Ju- 
kes"), etc, 

În ceea ce privește problemele de asimilare şi 
adaptare ale individului, la cerinţele colectivită- 
ţii şi ale instituţiilor sociale din cadrul ei, un nu- 
măr prodigios de cercetări a încercat să le clari- 
fice, pentru îndrumarea ulterioară a cetăţenilor: 

a) Problemele educaţiei în general, și în deo- 
sebi ale educaţiei de specialitate, ambele variind 
ca program şi metodă pedagogică după însuşirile 
individuale ale elevilor şi chiar a adulţilor, în care 
au excelat şi reuşit să capete o faimă internațio- 
nală: John Dewey („Democracy and Education” 


58 


1916, „The School and Society“ 1915, „Human 
Nature and Conduct” 1922, „Experience and Na- 
ture" 1925, „The Quest for Certainty" 1929, „A 
Common Faith“, 1934), William Head Kilkpatrik, 
(Education for a Changing Civilisation), Charles 
H. Judd („Measuring the Work of Public 
Schools“, 1916, „Introduction to the Scientific 
Study of Education”, 1918, „Problems of Edu- 
cation in the United States“, 1933, „Education 
and Social Progress“, 1934), Stephen Duggan, 
Paul Monroe şi alții; 

b) Problemele delictelor săvârșite de minori, 
ale căror exponenţi cei mai de vază sunt; Dr. 
William Healy (The Individual Delinquent 1915), 
Myriam Van Waters („Youth in Conflict”, 1927), 
Sheldon and Eleanor T. Gluck („One Thousand 
Delinquent Boys", 1935, „Five Hundred Delin- 
quent Cases", 1933), E. W. Sutherland („The 
Professional Thief”, 1937), Thomas Mott Osborne 
(Within Prison Walls”, 1915) etc;; 

c) Problemele imigrației în general, și în deo- 
sebi cele ale adaptării la condiţiile de vieaţă ale 
mediului social american, ceea ce americanii de- 
numesc „americanization problems“, precum şi 
problemele inerente la orice transplantare: con- 
flicte de cultură între diferitele grupări etnice, con- 
flicte de clasă, de rasă, metisajul şi consecinţele 
lui rasiale, conflictele de tradiţii, de religie, de 
moravuri, care au fost studiate de o pletoră de 
sociologi, printre care: H. G. Duncan („Race and 
Population Problems” 1929), H, P. Fairchild „Im- 
migration”, 1925), G. M. Stephenson („A History 
of American Immigration", 1930), Z. Thomas and 
Florian Znaniecki („The Polish Peasant", 1918), 
Lawrence Guy Brown („Immigration“, 1933); 

d) Problemele antagonismelor de rasă, între 
albi şi negri în special în Statele meridionale, 
unde intransigența şi ostracismul rasei albe a 
menținut pe negri pe un nivel inferior de cultură, 
şi care au fost foarte bine studiate de către Boo- 
ker T. Washington (Up from Slavery”, 1901; 
„Tuskegee and Its People” 1905; „The Story of 
The Negro“, 1909), care preconizează indepen- 
dența economică a negrilor pentru a-și menține 
identitatea etnică în mijlocul rasei albe atât de 
copleșitoare; Benjamin Brawley (Negro Builders 
and Heroes, 1937), Bertram W. Doyle (The Eti- 
quette of Race Relations in the South”); 

e) Problemele reeducației şi reabilitării crimi- 
nalilor ce au îmbogățit sociologia penală cu ope- 
rile lui J. L. Gilin („Criminology and Penology"), 
F, E. Haynes („Criminology"), Roscoe Pound 


(„Criminal Justice in America"), H. H. Lou (Ju- 
venile Courts in the United States), H. H. Hart 
(„Cotage and Congregate Institutions"), R. W. 
Holland („The Law Relating to the Child"), L. E. 
Lewis („20.000 years in Sing Sing“, 1934) şi al- 
tora. Interesant este de relevat că toți sociologii 
americani care s'au interesat de problemele de- 
licvenței minorilor şi criminalității la adulți, s'au 
ridicat împotriva Şcoalei antropologice a crimi- 
naliştilor italieni, în frunte cu Lombroso și contra 
şcoalei Neo-Lombrosiene a lui Nicola Pende, Ver- 
doni, di Tulio, care mențin determinismul ineluc- 
tabil al eredității criminale, pe când americanii 
adevărați  Environmentalists, susțin indetermi- 
nismul conduitei criminale, pe care o atribue, cu 
optimismul care caracterizează un popor tânăr, 
„influenței mediului“; 

7) Problemele religiei, care pasionează gândi- 
rea puritanică a descendenților primilor colonişti 
din Noua Englitera: Raymond Fosdick (The 
Meaning of Prayer), J. H. Leuba (The Psycholo- 
gical Study of Religion), E. W. Hopkins (Origin 
and Evolution of Religion, 1923), Lewis Browne 
(From Calvary şi This Believing World), Henry 
Morton Robinson (The Mind in the Making, 1923), 
Shervood Eddy; 

g) Problemele dezorganizării şi desintegrării in- 
dividuale, pricinuite de narcotici, alcoolism, pros- 
tituția, cu urmările lor nefaste asupra colectivi- 
tății studiate de: M. E. Minor (The Slavery of 
prostitution 1916), Fundaţia Russell Sage (The 
Pittsburgh Survey, 1916), H. B. Woolston (Pros- 
titution in the United States, 1921), Z. H. Stokes 
(Today's World Problem in Disease Control, 
1919), W. C. Watermân (Prostitution and Its Re- 
pression in New York City, 1932), Dr. Thomas 
Parran (Shadow on the Land, 1937) şi alții; 

h) Problemele sociale ale sănătății publice, 
asistenței sociale şi ocrotirii copiilor, precum și 
fenomenele de desorganizare individuală şi so- 
cială, datorite boalei, invalidității, bătrâneții şi 
şomajului, care au preocupat un număr conside- 
rabil de cercetători ştiinţifici şi reformatori so- 
ciali, printre care: Haven Emerson, I. V. His- 
cock (Comunity Health Organization, 1934), H. 
T. Devine („Principles of Relief”, 1904; „Misery 
and Its Causes”, 1909; „The Family and Social 
Work", 1912; „Social Work”, 1921; „Progressive 
Social Action” 1933), R. W. Kelso (The Science 
of Public Welfare) Klein şi colaboratorii săi (A 
Social Study of Pitsburgh, 1928), Jane Addams 
(Twenty Years at Hull House", 1910; şi „Second 


Twenty Years at Hull House“, 1930), Porter Lee, 
Gordon Hamilton, Clarence King, Edith Abbot şi 
Sophonisbe Breckinridge, Grace Abbott şi Kathe- 
rine Lenroot. 

Ar trebui pentru completarea cadrului diferi» 
telor domenii, în care s'au avântat sociologii 
americani în cercetările lor ştiinţifice, să mai 
adăugăm studiile demografice, în sensul monogra- 
fiilor Şcoalei d-lui Profesor D. Gusti, care, în 
Statele Unite, pune în relief caracterul specific, 
pe care o regiune o impune asupra instituţiilor şi 
fenomenelor sociale, din sânul ei. Astfel interpre- 
tată, noua ştiinţă a demografiei sociologice, a 
fost îmbogăţită, chiar înainte de a fi supranumită 
„Ecologia“, cu aportul științific a lui: S. Harri- 
son („The Pittsburg Survey“, 1916), a lui Z. Tho- 
mas şi E. W. Burgess din Chicago, a soţilor Ro- 
bert S. Lynd şi Helen Merrell Lynd (,,Middle- 
town, 1931 şi „Midietown în Transition", 1937), 
a căror operă în ansamblul problemelor tratate 
a devenit clasică. 


Bogăția cercetărilor sociologice a desvoltat în 
Statele Unite conştiinţa civică a cetățenilor, care 
aspiră la un nivel mai ridicat de vieață, la feri- 
cirea maselor lucrătoare. Totodată, ea a dat naş- 
tere la o tendință, vădit manifestată la Profesorul 
Robert M. Mac Iver de la „Columbia University” 
(„The Community", 1927, „Society Its Structure 
and Changes”, 1931) şi la Pitirim Sorokin de la 
Harvard University, (fost preşedinte al Institutu- 
lui Internațional de Sociologie), de a găsi o in- 
terpretare filosofică a fenomenelor sociale, supuse 
scrutării ştiinţifice, ajungând astfel, printr'o 
operă de sinteză a cercetărilor parțiale, la filoso- 
fia societății, visul lui Auguste Comte. 


II. Nu este de mirat, deci, să constatăm influența 
formidabilă, pe care investigațiile sociologice au 
exercitat-o asupra politicianilor şi reformatorilor 
sociali, care le-au considerat drept condiția sine 
qua non a reformelor sociale preconizate, fie de 
partidele politice, fie de fundațiuni cu caracter 
ştiinţific, ca: Smithsonian Institution (instituită în 
1846), care se ocupă de promovarea tuturor bran- 
şelor științelor anthropologice; Milbank Foun- 
dation (1905), care se ocupă de îmbunătățirea 
condițiilor fizice, mintale şi morale ale omenirii; 
Russell Sage Foundation (1907), care vizează 
ameliorarea condiţiilor de vieaţă și ridicarea ni- 
velului de trai (the standard of living), ale clase- 
lor muncitorești; Rockefeller Foundation (1913), 


59 


al cărei scop este promovarea ştiinţelor medicale, 
fizico-chimice, sociale şi a dreptului internaţional, 
precum şi protecţia sănătăţii publice, în general, 
şi, în deosebi, lupta contra bolilor tropicale şi a 
cancerului; Julius Rosenwald Fund. (1917), care 
se interesează la toate problemefe referitoare la 
reabilitarea socială a negrilor, Toate aceste fun- 
daţiuni, au urmărit de aproape evoluţia socială 
din Statele Unite și au încercat să îndrumeze or- 
ganizarea vieţii în Statele Unite. 

Astiel asistăm la înrâurirea, pe care a avut-o 
chiar din 1911, cercetările ample ale comisiei In- 
dustrial Investigation, Comisie numită de Pre- 
şedintele Thedore Roosevelt, (Rapoartele asupra 
lucrărilor a patru ani de investigare, dela 1907— 
1910, au fost prezentate în 31 volume la 1911), a 
caror rezultate imediate, au dus la formularea 
principiilor de protecţie a Mamei şi a Copilului, 
de către prima Conferinţă dh Washington, ła 
1909, şi la crearea, în 1912, a unui Federal Chil- 
dren's Bureau. Această instituţie, are ca scop stu- 
diul ştiinţific al tuturor problemelor care privesc 
ocrotirea copilului, Să ni se permită să reamintim 
că această primă conferință dela Casa Albă, a 
dus la reîntărirea principiilor, ce au fost adoptate 
cu unanimitate, la a doua conferință dela Washing- 
ton, internațională de data aceasta (în 1919), şi 
care a proclamat protecţia copilului și a mamei, 
ziua de opt ore de lucru, probhibiţia lucrului de 
noapte a copiilor şi a femeilor, Mai târziu, în 
1930, a treia conferință din Washington, a con- 
sacrat din nou aceste principii, în Children's 
Chart (Cartea Magna a Copiilor), care este de- 
clarația drepturilor copiilor la o ereditate fizică, 
sănatoasă, la condițiuni favorabile, pentru des- 
voltarea, educaţia şi progresul tineretului în sâ- 
nul familiei şi în mijlocul unei societăţi, care s'ar 
interesa de aproape la crearea şi promovarea 
mijloacelor celor mai desăvârşite, pentru desvol- 
tarea potenţialitaţilor latente în ei, 

Tot cercetările sociologice, întreprinse de data 
aceasta, de către Comisia de Investigare a Pre- 
şedintelui Hoover (în 1931), a redat oglinda fi- 
delă a condiţiilor sociale din Statele Unite, după 
crahul din 1929, Investigaţiile acestei Comisiuni, 
editate în 1933, (Report on Social Trends) au ser- 
vit de bază la reformele sociale ale Preşedintelui 
- Roosevelt: celor 850 coduri ale regimului New 
Deal sau NRA, adică National Reconstruction 
Administration), pentru apărarea claselor muncito- 
reşti, pentru lihertatea contractelor colective, pen- 


60 


tru dreptul la grevă şi, în general, pentru armo- 
nizarea raporturilor dintre capital şi muncă. 

La fel, investigaţiile Comisiei Wickersham, 
asupra problemei generale a crimei, — fenomenul 
social cel mai primejdios în Statele Unite — con- 
semnate într'un raport de unsprezece volume, ieșit 
în 1931, a reuşit să atragă atenția conştiinţei ci- 
vice americană, asupra importanței capitale a 
acestei probleme atât de dureroasă şi costisitoare. 
Cetăţenii americani, şi-au dat seamă că bugetul 
anual al naţiunii, este încărcat cu 13,000.000.000 
de dolari, pentru reprimarea crimelor (în această 
sumă, intră întreţinerea a celor 400.000 internați 
în şcoli de re-educare, în colonii de muncă, în 
închisori şi penitenciare, precum şi aceea a în- 
tregii poliții a Statelor şi guvernului federal), pe 
când bugetul total al educaţiei publice, pentru cei 
24.000.000 de copii, din școlile elementare și se: 
cundare, nu depăşeşte suma de 2.800.000.000 de 
dolari pe an, ceea ce în cifre mai concrete, revine 
la precizarea următoare: cetăţenii americani, nu 
cheltuiesc decât 99 (nouăzeci şi nouă) de dolari, 
anual pentru fiecare din elevii școlilor primare și 
secundare, față de 300 (trei sute) de dolari, costul 
mediu al întreţinerii unui criminal internat. Din 
cauza acestui adevăr amar, care se desprinde din 
rapoartele Comisiei Wickersham, a fost natural 
ca opinia publică să se alarmeze şi să salute cu 
încredere şi o oarecare ușurare, Institutul pentru 
Reprimarea Crimelor din New York, de sub con- 
ducerea d-lui Dr, Sheldon Glueck, precum şi re- 
organizaţia şi reîntărirea Serviciului de Investi- 
gaţiuni (Federal Bureau of Investigation, trecut 
în limbajul polițienesc, ca „G-men“) de sub con- 
ducerea d-lui J. Edgar Hoover. 


Nu este branşă de activitate publică sau parti- 
culară, care, în Statele Unite, să nu aibă armata 
sa de tehnicieni, cercetând realitatea fenomenelor 
economico-sociale, pentru a dirija reformele ne- 
cesitate de noile cerințe ale vieţii naționale şi in- 
ternaționale. 

Astfel, „The Economic Research Council“, din 
orașul New York, studiază şi prezintă, anticipat, cu 
o săptămână, prevederile fluctuaţiilor de Bursă 
din New Yorle, cu aceeaşi scrupulositate, cu care 
Institutul Rockefeller, de sub conducerea docto- 
rilor Flexner şi Alexis Carrel, smulg zilnic se- 
cretele naturii. „The Agricultural Research Coun- 


- cil“, (Consiliul de Cercetări Agricole), de pe lângă 


Ministerul de Agricultură, studiază problemele de 
-producție şi circulaţie, ale produselor agricole 


Şi aşa mai departe. In fiecare organizație ad- 
ministrativă, comunală, municipală, de Stat sau a 
guvernului federal, consiliile de tehnicieni, acu- 
mulează informaţii, cifre, probe convingătoare, 
care determină reformele. Tot cercetările sociolo- 
gice, au adus organele administrative de Stat şi 
ale instituţiilor publice şi particulare, să-şi dea 
seamă de importanţa şi seriositatea problemei de 
pregătire tehnică a personalului de care au ne- 
voie, pentru buna funcţionare a lor. 

Șomajul, declanşat din pricina crizei dela 1929, 
a necesitat mobilizarea unei armate de 35.000 de 
asistenți (bărbaţi şi femei) sociali, din care nu- 
mai 9.980 au avut o pregătire temeinică, fie la 
universitate, fie la şcoli speciale de serviciu so- 
cial. Această constatare a pricinuit desvoltarea 
imediată a noi şcoli de serviciu social, pe când 
cele- deja existente, au fost mărite pentru un nu- 
măr dublu de studenţi. Universitățile din Statul 
Washington, din California, din Denver şi altele, 
care nu aveau Facultăți de Științe Sociale, nici 
şcoli de serviciu social, au înființat catedre noi, 
pentru pregătirea tehnică a viitorilor asistenţi so- 
ciali, 

În aceeași ordine de idei, Statul, văzând ban- 
cruta democraţiei — sau mai bine zis a demago- 
giei de partid — şi inspirat, poate, de Consiliul de 
Tehnicieni (Brain Trust), a Preşedintelui Roose- 
velt, a creat şcoli speciale pentru administrația 
publică, ca cele dela Harvard University, Colum- 
bia University, Pennsylvania University, Califor- 
nia University, Washington University şi în spe- 
cial „The National Institute Of Public Administra- 


tion“, din oraşul Washington, unde studenţii uni-. 
versitari, care îşi prepară tezele de doctorat în 
chestiuni de administrație publică, au posibilita- 
tea de a face un stagiu de nouă luni, ca oaspeții 
guvernului federal, la unul din ministere sau la 
una din instituțiunile de Stat. 

Pretutindeni, în America, se constată pe tă- 
râmul ştiinţelor sociale, un imbold către pregă- 
tirea tehnică, către deşteptarea inteligenţii prin 
ştiinţă, către cercetările ştiinţifice, care nu e în- 
tru nimic mai prejos celui de pe tărâmul științe- 
lor fizice şi biologice. 


O problemă de bază, pe care nu au ajuns s'o 
rezolve cercetătorii americani, — poate din cauza 
că timpul sau oportunitatea le-au lipsit, — este 
aceea a sistematizării cercelărilor însăşi. Când so- 
ciologii americani vor ajunge să arate savanților 
din alte ţări că pentru ridicarea sociologiei la 
rangul de ştiinţă pură, trebue ca toţi să respecte 
şi să ducă din mâini în mâini, cercetările ştiinţi- 
fice ale predecesorilor lor, stabilind astfel o fi- 
liaţiune şi continuitate de sforțări şi cercetări 
obiective între o generaţie de sociologi şi alta, 
fără nicio discontinuitate, așa cum se procedează 
în domeniul ştiinţelor bio-chimice sau electro-di- 
namice, atunci, cercetările sociologice, coordo- 
nate într'un ansamblu sistematizat, vor ajunge să 
consolideze edificiul ştiinţelor sociale şi să dea 
maximum de rezultate, la care încercările izolate 
nu pot ajunge. 


CHRISTINA GALITZI 


61 


RECENZII 


REA LI TATE A 


NICOLAE CARANFIL: Cum renunțăm anual 
la miliarde. Bucureşti, 1938, 


Procesul mare de transformare a vieţii poporu- 
lui nostru, provocat de contactul lui cu cele câ- 
teva popoare, cărora le e datorită înfățișarea ac- 
tuală a Europei, nu e încă terminat, Dacă în unele 
laturi ale vieţii noastre sociale noi suntem contim- 
poranii prezentului, sunt încă altele, foarte impor- 
tante, în care suntem cu mult întârziaţi. Neavând 
răgazul să avem o evoluţie firească, împrejurările 
ne silesc să trăim, de mai bine de o sută de ani, 
intr'o continuă grabă, fără să avem timpul nece- 
sar nici celei mai mici reculegeri; nici măcar, tim- 
pul să ne bucurăm de atâtea lucruri mari şi fru- 
moase pe care le-am înfăpuit în această goană, 
nu ne-a fost îngăduit. Am avut noi liniștea nece- 
sară ca să ne pătrundem, prin bucurie, de toată 
frumuseţea zilelor Unirii, de pildă? Ne-am putut 
sândi îndeajuns cu câte jertfe am ajuns aici şi 
cât de mult ne indatorează ele pentru zilele de 
mâine? Nimic din toate acestea... Abia zilele 
Unirii trecute şi nevoile ne-au absorbit din nou, 
Nu le-am putut stăpâni îndeajuns, aceasta se poate 
constata azi, Mare parte din timp a fost pierdut, 
aşa consiată, oricine se uită înapoi peste anii din 
urmă, Unele lupte şi unele rătăciri— care nu apar 
motivate în niciun fel — ne-au luat prea mult din 
timp și din energie. Între cele ce se puteau face 


până acum este şi înjghebarea unui mare program. 


lipsa acestuia constitue 
dintre cele mai grave întârzieri care nu trebue 
iertată anilor ce s'au scurs după războiu. Ea face 
obiectul cărţii de față, Cu toată aşezarea noastră 
naturală în condiţii favorabile, sărăcia este ina- 
micul nostru Nr, 1' constată d-l ing. Caranfil: dru- 
murile, edificiile publice, şcolile, armata, toate au 
suferit din cauza lipsei de fonduri. Este oare în- 
dreptăţită această lipsă de fonduri? 

Iată câteva date: din cauza căilor de comuni- 
caţie necorăspunzătoare timpului, pierdem anual 2 
miliarde de lei, numai la exportul cerealelor; po- 
pulaţia agricolă, pierde, prin lipsă de activitate 


de lucrări publice; una 


62 


ROMÂNEASCĂ 


aproape 160 de zile dintr'un an (ceea ce înseamnă 
o pierdere anuală de 5 miliarde); apoi: energia 
neutilizată a apelor şi a gazului natural, lipsa 
unor silozuri necesare exportului de cereale, lipsa 
unor porturi moderne, randamentul agricol redus, 
exportul nostru făcut pe vase străine, exportul 
de cereale în mâini străine, petrolul de asemenea, 
mare parte din industrie și comerţ în mâini străine, 
câte pierderi înseamnă? 

Să ne gândim că 37% din gospodăriile rurale 
nu au nicio vită trăgătoare, că trei sferturi din nu- 
mărul familiilor acestei ţări au un venit brut de 
circa şapte mii de lei, că sute de mii de familii vor 
fi şi mai sărace, în curând (prin fărămițarea pro- 
prietăţii agricole), să ne aducem aminte de cum 
sunt locuinţele şi cum este alimentaţia pentru ca să 
ne întrebăm: ce folos că ţara este bogată dacă noi 
suntem așa de săraci? Stăpânii Dunării, ai petro- 
lului, ai pădurilor unui întreg lanţ de munţi, ai 
unui subsol plin de bogății, ai atâtor câmpii și 
dealuri, trăim de azi pe mâine, Ce scuză avem?.. 
N'are niciun rost s'o căutăm. Timpul ne cere să 
ieşim din acest impas. Altfel, bogăţiile noastre vor 
fi acaparate de alţii: „Dacă nu le vom pune noi 
înşi-ne în valoare, le vor pune străinii, căci actu- 
almente ne găsim în curs de angrenare în com- 
plexul european din care nu ne putem sustrage. 
Ca să facem față problemelor de mai sus, trebue 
ca Statul nostru să dispună de mijloace de comu- 
nicaţie, rapide şi ieftine, de o bună administraţie 
publică, de un utilaj naţional important, de o agri- 
cultură şi o industrie cu eficiență asemănătoare 
țărilor concurente pe piețele internaţionale, să 
aibe o populaţie sănătoasă, instruită și educată și 
în fine, să aibe o armată puternică“; pentru înde- 
plinirea acestora, din nefericire, timpul ne este 
măsurat: „lâncezeala era posibilă înainte de 1914 
în această parte a Europei, mai e posibilă azi pe 
alte continente, dar aici unde se află România, 
pentru cei ce au viziunea viitorilor ani, până la 
capătul acestui secol, este o chestiune de vieaţă 
sau de moarte, completarea organismului acestui 
Stat (pag. 10). 


Mai departe, în desfăşurarea programului pe 
care îl propune pentru îndeplinirea celor citate, 
d-l N. Caranfil, arată pe rând, ce bogății şi ce 
mijloace le pot pune în valoare; d-sa are grijă 
să demonstreze că urmărirea unui mare plan de 
lucrări publice, unit cu unul de ridicare a venitu- 
rilor populaţiei, ar costa mai puţin decât provi- 
zoratul de azi, iar înviorarea pe care ar da-o ţării, 
înseamnă garanţia vieţii ei în viitor, Sunt utilizate 
hărţi şi cifre, dimpreună cu alte date menite să 
nu lase nicio îndoială asupra posibilităţii de reali- 
zare a celor preconizate, 

Trebue să mărturisim că pe lângă partea ei bună, 
— arătându-ne ce putem face şi ce avem datoria 
să facem — cartea d-lui N. Caranfil, are şi o 
latură care ne întristează; arătându-ne plastic po- 
sibilităţile şi lipsurile noastre, ne face să ne gân- 
dim, nu numai la cât suntem de vinovaţi, pentru 
tot ce am făcut, — deși trebuia şi se putea — ci 
şi la datoria, aşa de presantă, a răspunderilor zilei 
de azi. Suntem obligaţi să ştim precis dacă meri- 
tăm locul pe care suferinţele de-a-lungul sutelor 
de ani care sunt în urmă, ni l-au dat pe bună drep- 
tate, D-l N, Caranfil a făcut un bine, publicând 
broşura de față. Apare tocmai acum când ritmul 
care ne duce spre răspunsul de care vorbim, e și 
mai precipitat decât era în momentul în care s'a 
gândit s'o scrie, Incepem lupta de trezire, pentru 
ca să urmeze imediat o luptă de educaţie care să 
ne obişnuiască cu orizonturile mari. Până acum, 
toate le vedeam prea mici. N'am avut curajul di- 
mensiunilor întinse peste momentul și locul de 
lângă noi. Se spune că Mitiţă Sturdza nu voia să 
vadă niciodată palatul Poştei: era prea mare pen- 
tru “ţărişoara noastră”, Faptul acesta ascunde o 
adâncă semnificaţie, referitor la complexul de in- 
ferioritate care ne-a dominat ca popor, Trebue să 
ne intre în cap că suntem un popor de 20 de mili- 
oane şi să tragem toate consecinţele care rezultă 
pentru atitudinile noastre, 

D-l Caranfil deplânge lipsa cercetărilor în ve- 
derea unui astfel de plan de lucru; regretăm că 
trece cu vederea eforturi de felul celui al Școlii 


Prof. Gusti. 
Dumitru Dogaru 


PAUL STERIAN: Idealul panromânesc şi des- 


voltarea economică a ţării. Bucureşti, 1938, 


Graţie unui mult prețuit prieten spiritual, — de 
clipa şi locul de odihnă al căruia ne desparte un 
secol întreg şi nenumărate leghe, — am aflat pen- 
tru întâia dată (it is long time ago!) că adânc ştiu- 


torul și proteicul Lord Bacon de Verulam ar fi fä- 
cut cândva o surprinzătoare constatare sau (sa~ 
crilegă) afirmare, Și anume, că nu poate fi vorba 
de o adevărată şi deplină frumusețe fără exis- 
tența sau, mai curând, prezenţa unui anumit grad, 
sau sâmbure, de ciudățenie. 

Se pare deci, că formula clasică a placidei şi 
desăvârşitei frumuseți, a fericitei secţiuni de aur, 
a canoanelor auguste prescrise în raporturi şi 
proporții neclintite nu mai poate satisface (şi 
încă din clipa deşteptării sale), spiritul dinamic 
al lumii moderne. Astăzi, taina frumuseţii unei 
opere (dacă şi câtă există) trebue căutată ală- 
turi de centrul geometric al celei din urmă; stă 
adică în acea subtilă asimetrie interioară, care 
îngăduie, nu actul minor de contemplaţie (admi- 
rare sau supunere), ci participarea, trăirea, in- 
tegrarea ei necesară în datele oricărei ecuaţii in- 
dividuale, Prin care se poate nădăjdui o soluţie, 
sau împăcare, 


Deferenţa observată totdeauna față de cititorii 
noştri ne obligă să mărturisim că această aparent in- 
solită introducere constitue, în primul rând, un 
răspuns la o dedicație primită, Pe de altă parte 
însă, se poate susține că sumarele consideraţii 
precedente sunt valabile şi pe alte planuri. In 
măsura în care ar fi în stare să justifice opoziţia 
tot mai accentuată a spiritului modern în faţa 
lucrurilor catalogate, împotrivirea sa la acceptarea 
şi mânuirea nesfârşitelor serii de prejudecăţi (zise 
şi intailibile), metode sau tehnici, unelte de gân- 
dire sau înfăptuire, Contestaţia nu privește efi- 
cacitatea imediată, mecanică, a instrumentului, ci 
valabilitatea sa universală. 

Magia positivistă, cu toate implicaţiile sale în 
diferitele domenii de gândire și activitate ome- 
nească, nu mai ispitește, — ca pe ucenicul vrăjitor 
de odinioară. Și nici nu-l mai surprinde, fiincă 
astăzi acesta cunoaşte desăvârşita caducitate a 
formulelor, care nu duc nicăieri, decât îin cazul 
când sunt susţinute sau absolvite de însăși finalita- 
tea spre care tind. lar aceasta, în forma sa ideală, 
preexistă şi, prin firea ei, este unică, totală, ire- 
ductibilă. De aceea, adevăratele soluţii sunt va- 
labile o singură dată! 


Pe planul acesta de preexistenţă şi unicitate 
asează Paul Sterian idealul panromânesc, pe care 
aproape se refuză să-l definească sau să-l justi- 
fice, într'atât îl socoteşte evident, clar, necesar: 
„domn al idealurilor româneşti“, Iscoditoarea 
stăruinţă a autorului îl descopere mereu prezent, 
mărturisit sau nu, niciodată împlinit însă, dea- 


63 


lungul întregii desfășurări istorice a vieţii nea- 
mului românesc. Astăzi îi denunță prezenţa şi 
afirmă categoric necesitatea iminentă a orien- 
tării tuturor eforturilor conştiente spre împlini- 
rea acestui ideal panromânesc, dat fiind că „revo- 
luţiunile au fost făcute”, 

Nu avem intenţiunea de a face o dare de seamă 
a studiului, remarcabil din toate punctele de ve- 
dere, al lui Paul Sterian. Cititorii noştri n'ar avea 
decât de pierdut dacă s'ar mulțumi cu o simplă 
expunere critică, fie chiar mai detailată, 

Definirea elementelor structurale ale economiei 
românești, analiza subtilă a problemelor esenţiale 
care se pun, originalitatea perspectivelor deschise, 
justifică efortul unei cercetări amănunțite din 
partea tuturor celor pe care destinele vieţii eco- 
nomice și rosturile neamului românesc îi interesează. 

Pe aceasta din urmă autorul o subordonează 
in întregime idealului panromânesc. Vieaţa eco- 
nomică nu poate fi concepută ca un scop, ci nu- 
mai un simplu mijloc în slujba acestui ideal per- 
manent, 

Elementul fundamental al economiei româneşti 
este agricultura, care „are drept nu numai de 
întâietate, ci de preţuire mai presus de orice ac- 
tivitate economică la noi; de o preţuire morală, 
mai înainte de orice consideraţie economică“, 
„Agricultura, înainte de a fi o ocupaţie, este o 
virtute în ţara noastră şi cată să rămână ca atare”, 

Ne găsim deci în fața unei schimbări de pers- 
pectivă, prin promovarea punctului de vedere mo- 
ral şi naţional în locul prejudecăţii înrădăcinate 
a primatului funcţiei economice a agriculturii 
Toate acestea fiind valabile în măsura în care 
există o autentică vieaţă țărănească familială, 
manifestată în cadrul unei economii familiale, uni- 
tate naturală care trebue păstrată şi ridicată cu 
orice preţ, constituind însăşi garanţia de perma- 
nenţă, de identitate şi continuitate a neamului ro- 
mânesc. Industria chiar trebue pusă în slujba eco- 
nomiei familiale ţărăneşti; iar pentru a se integra 
organic în economia naţională, renunțând la de- 
bușeul oferit de Stat, trebue ca, paralel cu pri- 
mul obiectiv, să fie concepută în sensul unei pu- 
ternice expansiuni balcanice, sau orientale în ge- 
nere, 

Rostul Statului în acest proces economic este 
de a fi un instrument de păstrare şi desvoltare a 
valorilor româneşti. In acest scop autorul mili- 
tează pentru „elaborarea unui statut economic al 
Statului, rezultat al unei viziuni generale a ac- 
tivităţii economice naţionale, în lumina întregii 


64 


desvoltări a României”. Și afirmă că, de fapt şi 
practic vorbind, esenţiale sunt numai :hestiunile 
de procedură, O procedură oportună, adecuată, 
eficientă, având mereu trează conștiința idealului 
urmărit, 

In ordinea realizării acestui ideal, după părerea 
autorului, în primul loc se așează, ca mijloc, „des- 
voltarea capitalului inteligenței — tehnic, cultural, 
etnic, — cel mai preţios capital economic, dacă nu 
singurul”, 

Postularea capitalului naţional al inteligenţei 
face cinste curajului şi mărturisește simţul de răs- 
pundere al autorului în fața gravelor probleme pe 
care le ridică viitorul economiei româneşti, Acest 
capital al inteligenţei l-am dori însă mai complet 
formulat, 

Ca încheiere mărturisim că (în genere) suntem 
de acord în mai mult decât o singură parte cu prie- 
tenul nostru Paul Sterian; atât pe planul puncte- 
lor teoretice de perspectivă şi definire a caracte- 
relor esenţiale constitutive ale economiei româ- 
nești, cât şi în privința căilor de soluţionare pe 
care le propune, 


O singură observaţiune temeinică avem de făcut, 
In acest „breviar de economie panromânească“, 
n'am întâlnit nicăieri satul românesc. Ce însem- 
nează această unitate firească de vieață româ- 
nească, care este importanţa sa socială şi econo- 
mică, în ce măsură constitue climatul necesar și 
însăşi garanţia fiinţei şi permanenţei familiei ță- 
rănești (element esenţial al vieţii economice, după 
însăşi mărturia autorului), este de prisos să subli- 
niem. Pentru bunul motiv că în nenumărate rân- 
duri am avut prilejul să cercetăm, împreună cu 
vechiul nostru prieten Paul Sterian, şi să cunoaș- 
tem acest sat românesc. 

Aşteptăm deci ca satul românesc, a cărui pre- 
zenţă este în măsură să amplifice perspectivele şi 
să uşureze soluţionările, să-şi găsească locul cu- 
venit cu prilejul unei mai amănunțite şi mai vaste 
edițiuni, pe care autorul exegezei panromânismu- 
lui ne-o făgăduieşte în introducere, ediţiune pe 
care o dorim cât mai apropiată și pe care o vom 
relua cu un interes mărit, 


D. C. Georgescu 


PETRU RAMNEANȚU, Dr.: Problema căsă- 
toriilor mixte în orașele -din Transilvania, în pe- 
rioada dela 1920—1937. Cluj, 1938. 


Există, în câmpul activităţii academice a cen- 
trului universitar care este Clujul, o categorie 


de preocupări în care siar putea susține că acesta 
excelează. O dublă orientare caracterizează în 
deosebi aceste preocupări, Pe de o parte, cer- 
cetarea ştiinţifică propriu zisă, stăruitoare şi cir- 
cumspectă, pe de altă parte afirmarea priorită- 
ţii imperativelor naţionale, în slujba cărora cea 
dintâi se înscrie conştient şi susținut, fără a träda 
însă riguroasa obiectivitate a adevărului ştiinţific, 

In această ordine de idei se aşează întreaga ac- 
tivitate a Institutului de Igienă și Sănătate Pu- 
blică din Cluj, precum şi cea a Secţiunii Eugenice 
şi Biopolitice a „Astrei”, — conduse de profesorul 
Dr. Iuliu Moldovan, cel dintâi teoretician în ţara 
noastră al „capitalului uman“ şi al „Igienii Naţiu- 
nii“,  Consecuent scopurilor urmărite, profesorul 
L Moldovan a înţeles să activeze şi pe tărâmul 
realizărilor practice, creând instrumentele de lu- 
cru necesare, instituțiile amintite mai sus, încon- 
jurându-se de o pleiadă de elevi şi colaboratori 
eminenți și isbutind să realizeze la Cluj o ade- 
vărată şi temeinică şcoală. Dovadă stau cerce- 
tările şi anchetele nenumărate organizate la te- 
ren, precum şi impresionanta colecție a „Buleti- 
nului Eugenic și Biopolitic”, care, deși a avut de 
luptat cu mari dificultăţi materiale, a intrat as- 
tăzi în al IX-lea an de apariţie. 


Din această ambianţă ştiinţifică și rodnică ac- 
tivitate, desprindem astăzi studiul remarcabil al 
doctorului Petru  Râmneanțu asupra căsătoriilor 
mixte în oraşele din Transilvania, în perioada 
1920—1937, adică practic vorbind dela Unire şi 
până astăzi, 

Subliniem mai întâi faptul că, pentru a obţine 
seria de tablouri cu elemente corelate, autorul a 
trebuit să depună o muncă deosebită, dacă se ține 
seama de cantitatea importantă de material brut 
statistic adunat, Noi înşine, care am activat în 
acest domeniu, ştim prea bine ce însemnează pre- 
lucrarea statistică a unui număr de 133,115 uni- 
tăți, câte căsătorii au fost înregistrate în mediul 
urban al provinciilor româneşti de dincolo de 
Carpaţi, în perioada considerată. Cititorii trebue 
să fie convinşi că efortul cerut de această prelu- 
crare nu constitue mențiunea cea mai puţin im- 
portantă care merită să fie subliniată cu prilejul 
unei cercetări de natura celei întreprinse de dr. 
Râmneanţu. 

Cât priveşte problema însăşi, autorul prezintă 
şi analizează următoarele capitole: a) frecvența 
căsătoriilor pure şi mixte între grupările etnice 
principale din Transilvania; b) neamul căsători- 


ților în raport cu profesiunea bărbaților; c) evo- 
luția numerică a căsătoriilor mixte dela 1920 şi 
până în 1937; d) căsătoriile mixte şi divorțurile, 

Trimeţând pe cititori la lucrarea originală, vom 
desprinde totuși câteva cifre sumare, dintre cele 
mai semnificative, precum şi unele din concluziile 
autorului, 

In primul rând, este legitim să ne întrebăm cum 
se situează românii, în raport cu celelalte nea- 
muri, în privinţa căsătoriilor mixte? La care în- 
trebare se poate răspunde prin arătarea frecven- 
tei relative (procente) a bărbaţilor şi femeilor de 
acelaşi neam cari, se căsătoresc între ei, adică: 


Frecvența căsătoriilor 
endogame 


(1) (3) 
Români . sa sue a e oa i 824 
Germani ....s cc... .... 70,1 
Unguri sacs e ee ma aaa mie 711 
Brel e ea r e ae n 92,8 


Din aceste cifre se constată, prin diferență, că 
bărbații contractă totdeauna căsătorii mixte mai 
frecvent decât femeile, — excepție făcând numai 
femeile germane, care leagă mai deseori căsătorii 
mixte decât bărbații de acelaşi neam. Cei mai în- 
clinafi spre căsătorii mixte sunt românii, trec- 
venja soțiilor de alt neam fiind la aceştia de 
30,9%/0, valoare neatinsă de niciun alt grup etnic. 
In special, evreii practică cu o rigurozitate remar- 
cabilă endogamia, fie că este vorba de bărbaţi 
(92,6%/0), fie de femei (92,8%), In opoziţie çu băr- 
baţii români, româncele sunt mai refractare la că- 
sătorii mixte decât femeile de neam german și 
maghiar. 

In ceea ce priveşte intensitatea căsătoriilor 
mixte, tot românii se aşează în frunte. Autorul 
constată că bărbaţii români se căsătoresc cu un- 
guroaice de trei ori mai frecvent decât ungurii 
cu românce. In linii generale, amestecul este mai 
frecvent cu grupul etnic al maghiarilor (femei și 
bărbați). 

Ca repartiție geografică căsătoriile mixte cu 
femei de neam maghiar se întâlnesc de predilec- 
ție în oraşele din Sud-Estul Transilvaniei, pre- 
cum şi în cele dealungul graniței apusene a Ro- 
mâniei, Sunt regiuni în Transilvania, în care ma- 
joritatea absolută (50%04+1) a românilor se că- 
sătoresc cu unguroaice, Astfel ar fi: Gheorghieni 
(66,7%/0), Tg.-Săcuesc (65,5%), Odorhei (63,1%), 


65 


Salonta (59,1%), Miercurea-Ciuc (53,0%), S£, 
Gheorghe (52,70/0). Dacă la acestea vom adăuga 
oraşele: Tg.-Mureş, unde românii iau unguroaice 
în proporţie de 49,5%, Oradea (47,4%), Baia 
Sprie (47,2%/0) şi Satu-Mare (39,8%), — vom con- 
stata că observaţia autorului, în privința distri- 
buţiei geografice, este valabilă mai ales pentru 
români, Cu femei germane se căsătoresc românii 
într'o proporție mult mai redusă, maximum 
28,5%/0, în Reşiţa şi, 23,1%, în orașul Orşova, Ce- 
lelalte oraşe, în care amestecul românilor cu fe- 
mei germane ar avea o importanță mai deosebită 
(între 10 și 20%/0) sunt: Timişoara, Lugoj, Carei, 
Caransebeș şi Oraviţa. In linii generale, frecvenţa 
căsătoriilor femeilor române cu bărbaţi de alt 
neam urmează aceeaşi răspândire geografică, dar 
cu o intensitate mai redusă, Fenomenul frecvenţei 
geografice a căsătoriilor mixte, ca atare, pare să 
fie legat direct de însăși aşezarea teritorială a di- 
feritelor neamuri conlocuitoare, 

Un aspect de o deosebită importanță pe care 
tl atacă autorul este cel al căsătoriilor mixte în 
raport cu profesiunea bărbaților. Din acest punct 
de vedere, situaţia se preznită astfel: 


Frecvența căsătoriilor endogame (intre cei de acelaşi 
neam) în raport cu profesiunea bărbaţilor 


Frecventa în procente i căsă- 
toriilor endogame la: 


Profesiunea bărbaţilor 


Evrei 
(5) 


Germani 


(4) 


Români 
(2) 


Unguri 


(09) 68) 


Funcționari de Stat. ... 68,1 62,2 60,7 890 
Funcţionari particulari . . || 60,1 80,8 76,9 90,1 
Ofiţeri gi subofiţeri . . . .|| 75,8 74,1 70,3 76,0 
Liber profesionişti .... 68,8 84,4 775 932 
Meseriaşi ..,..,... 59,1 81,5 70,9 92,8 
Agricultori ........ 89,9 89,8 81,7 94,1 
Ali cc cc... .. 70,3 80,8 66,2 93,4 


In cazul românilor, cei care acuză rezistența 
maximă la căsătorii mixte sunt agricultorii, Abia 
10,1% dintre ei se căsătoresc cu femei de alt 
neam, În schimb, meseriaşii, precum şi funcționa- 
rii particulari români, practică pe o scară foarte 
întinsă exogamia (40,9/0 şi 39,9%0), La niciunul 
din celelalte neamuri, în special la unguri şi 
evrei (întrucât germanii par mai sensibili decât 
cei dintâi la solicitările exogamiei), nu se ob- 
servă acest fenomen cu aceeaşi intensitate ca la 
români, 

Funcţionarii de Stat, liber profesioniștii şi mi- 
litarii români dau, de asemenea, procente impor- 
tante de căsătorii mixte, 


66 


In sfârşit, cercetând ultimele două aspecte ale 
problemei: evoluția numerică a fenomenului exo- 
gamiei, precum și stabilitatea sau gradul de coe- 
ziune, de rezistență al acestuia, autorul constată: 
în primul caz, că intensitatea căsătoriilor mixte 
la români se păstrează uniformă dealungul în- 
tregei perioade; iar cât priveşte stabilitatea lor, 
căsătoriile românilor contractate cu femei de alt 
neam apar tot atât de temeinic așezate ca şi cele 
făcute cu românce. Excepţie ar face căsătoriile 
românilor cu evreice, care se desfac prin divorţ, 
într'o proporţie de 15,3%/0, deci încă odată și ceva 
mai frecvent decât în cazul căsătoriilor cu un- 
Guroaice sau femei germane, 


In rezumat, dr, Râmneanţu constată deci: un 
amestec intens între neamurile conlocuitoare în 
orașele transilvane, în genere; o stabilitate re- 
lativă a acestui fenomen dealungul celor 18 ani 
cercetaţi; o participare predilectă a românilor şi, 
în sfârșit, — denunţă primejdia iminentă pe care 
acest amestec îl prezintă pentru fiinţa etnică a 
românilor din orașele provinciilor de peste munți, 
şi pentru năzuinţa de cucerire temeinică a acestor 
centre de rezistență minoritară. Rațiunea acestei 
atitudini negative o sprijină pe argumente de or- 
din biologic, istoric și naţional, pe cari în bună 
parte ni le însuşim, Dacă este vorba de realizat 
o încrucișare, autorul este pentru: o infuziune 
lentă între indivizi de neam asemănător, sau chiar 
de acelaşi neam însă proveniţi din regiuni deo- 
sebite ale ţării; dar se opune categoric unui ames- 
tec intens al românilor cu neamuri prea etero- 
gene, ca dat biologic, 

Pentru stăvilirea tendinţelor observate şi re- 
zolvarea problemelor ridicate de faptul căsătorii- 
lor mixte, autorul propune o serie de soluţii, că- 
lăuzit fiind în formularea lor de câteva obiective 
esenţiale care se cer împlinite, adică: cucerirea 
de către români a oraşelor transilvănene, orga- 
nizarea unei baze temeinice biologice pentru fa- 
miliile orăşeneşti, — odată cu ridicarea nivelului 
educaţiei fizice şi mintale, care va duce la des- 
voltarea conştiinţei de neam, 

Pentru prevenirea amestecului, excesiv şi pri- 
mejdios, denunţat, autorul socoteşte că două sunt 
căile care trebuesc urmate, 

Una de ordin legislativ, sintetizată în urmă- 
toarele puncte: 

a) pe tot cuprinsul țării, toți ofițerii, subofițe- 
rii şi funcționarii publici plătiți de Stat, judeţe 
şi comune, să fie obligați a se căsători exclusiv 


tu femei de origine certă românească (din naş- 
tere); 

b) fofi copiii născuți din căsătorii mixte ale 
românilor (bărbafi sau femei), sä fie obligafi a 
frecventa numai şcoli româneşti; 

c) ridicarea inamovibilității tuturor funcfiona- 
rilor publici români (bărbaţi sau femei), în toate 
județele de frontieră. Toate aceste măsuri fiind 
mijloace imediate de prevenire şi acțiune. 

O a doua cale de intervenţie eficace, în dome- 
niul care ne interesează, ar avea un caracter de 
ordin educativ, adică o acţiune complexă de lungă 
durată în sensul organizării timpului liber al di- 
feriților profesionişti, şi în special pentru masa 
importantă a meseriașilor şi lucrătorilor din oraşe. 
Pentru a realiza ceea ce astăzi nu există încă, 
şi anume: simţul răspunderii față de imperativele 
biologice ale neamului, cultul tradiției şi 
ştiinţa neclintită a idealului naţional, 

La această operă ar fi chemaţi să răspundă: 
Statul ca organ tutelar și singur în măsură de a 
procura mijloacele materiale, precum şi un per- 
sonal special pregătit și riguros selectat în acest 
scop. 

In sfârşit, autorul subliniază necesitatea unei 
intervenţii cât mai grabnice, întrucât acuitatea pro- 
blemelor deschise de către fenomenul căsătoriilor 
mixte în oraşele din Transilvania nu mai îngă- 
due nicio amânare, 


con- 


Din partea noastră, — recunoscând în între- 
gime deosebita calitate a studiului dr, Râmneanțu, 
ale cărui constatări rămân perfect valabile ca 
fapte şi semnificaţii, — ţinem să facem totuși, 
două observaţiuni de ordin metodologic, (na pri- 
veşte categoriile profesionale stabilite. Am fi do- 
rit să ni se arate criteriile de definire profesio- 
nală şi conţinutul fiecărui grup de profesiuni. De 
pildă, unde au fost înglobaţi meseriașii angajaţi 
în instituțiunile de stat, judeţene, comunale, ca- 
sele autonome, etc,; la meseriaşi sau la funcţio- 
nari publici? De asemenea, inginerii, medicii, ad- 
vocaţii, etc., plătiți într'o formă oarecare de Stat, 
județe, comune, case autonome sau  direcțiuni 
speciale, au fost trecuţi la funcţionarii publici sau 
la liber profesioniști? 

Toate aceste nelămuriri privesc însă numai un 
aspect al problemei, adică relaţia dintre profe- 
siuni și fenomenul exogamiei, deci sunt de o im- 
portanță mai redusă, față de ansamblul proble- 
mei, 

Cea de a doua obiecțiune poartă însă asupra 
însăşi fondului lucrării, întrucât privește chiar în- 


tensitatea sau, mai exact, sensul fenomenului de 
exogamie, Autorul a avut la îndemână, pentru de- 
terminarea originei etnice sau neamului în ge- 
nere, două criterii de orientare, singurele pe care 
le oferiau registrele de stare civilă consultate, și 
anume: numele şi religia celor căsătoriţi. In pri- 
vința religiei de pildă, românii pot fi ortodocşi şi 
greco-catolici; dar şi rutenii sunt ortodocşi sau 
greco-catolici. La fel germanii sunt fie catolici, 
fie luterani, însă şi ungurii sunt catolici, pe lângă 
cei de confesiune calvinistă, 

In aceeași ordinei de idei, numele poate preta 
la contuziuni, dacă se ţine seama de îndelunga 
şi stăruitoarea operă de maghiarizare dusă de 
fosta stăpânire ungară împotriva românilor, ger- 
manilor și rutenilor, acţiune care, fără îndoială, 
nu a trecut fără să fi lăsat urme serioase în ono- 
mastica patronimică a locuitorilor, 

Ținând seamă însă de eficiența reală a coro- 
borării celor două criterii menţionate, de anumite 
indicaţiuni preţioase isvorite din așezarea teri- 
torială a minorităţilor din Transilvania, precum 
şi de încercatul spirit de discernământ, de pro- 
bitatea ştiinţifică deosebită a autorului, un 
bun cunoscător al stărilor şi realităţilor lo- 
cale, — suntem convinşi că toate aceste piedeci 
au fost conjurate şi încredințăm pe cititorii noș- 
tri că toate constatările obţinute de Dr. P. Râm- 
neanțu se înscriu cu titlul de date certe şi in- 
tr'adevăr preţioase în patrimoniul ştiinţei româ- 
neşti. 


D. C Georgescu 


AL. IORDAN: Les relations culturelles entre les 
Roumains et les Slaves du Sud. Traces des voévo- 
des roumains dans le folklore balkanique. (M. O., 
Imprimeria Naţională, București). 


Relaţiile avute cu Șlavii din Şud au fost dese- 
ori examinate. Ele au fost privite din punct de 
vedere istoric şi quasi-literar, De fapt relaţii între 
masa slavă şi cea română au fost totdeauna și de 
natură socială, Trăirea Românilor din Timoc, cei din 
|ungul Dunării, coama Balcanilor și Rodope în mij- 
locul massei slave a creat astfel de raporturi. Im- 
periul româno-bulgar nu poate decât să confirme 
această ipoteză. Cum avea să ia naștere, dacă 
cele două popoare conlocuitoare nu se cunoșteau 
reciproc sau nu se sprijineau? 

Cu toate astea fenomenele de ordin social au fost 
totdeauna neglijate când s'au pus în discuţie ra- 
porturile noastre cu Slavii din Sud, 


67 


Pe lângă aceasta mai avem de semnalat şi urmă- 
torul fapt: niciodată, pentru lămurirea oricărei pro- 
bleme în legătură cu relaţiile avute cu cei de peste 
Dunăre, nu se găsesc printre argumente și Românii 
amintiţi, 

De ce? Nu este cam greu să-ţi imaginezi că 
raporturile le-au încheiat Slavii direct cu Românii 
din Nordul Dunării? De sigur. Dar dacă ți-i în- 
chipui pe Românii din Bulgaria mijlocitori? Totul 
pare mai firesc. Omul nostru de ştiinţă se „miră” 
de relaţiile primilor noştri Domnitori cu Țarii bul- 
ari. Alţii doar le înşiră, fără să le explice ge- 
neza lor. 

Bulgarii, de pildă, afirmă cu tărie că s'au întins 
şi peste Dunăre câtva timp. Faptul se ține sub 
tăcere la noi, Dar până când? Fiindcă nimic nu 
pledează în defavorul nostru, 

Profesorul C, Noe semnalează undeva — după 
notările notarului lui Bela IV — că voevodul Glad 
era din Vidin; că acest Glad cu reşedinţa aci stă- 
pânea Banatul. Acelaş profesor semnalează faptul 
că Timocul prin secolul al IX-lea era gubernie 
aparte şi vrea „deslipirea" de imperiul bulgar spre 
a se alătura la cel Franc. E vorba prin urmare de 
urmărirea până azi a fizionomiei deosebite a regiu- 
nii Timocului ca aspect etnic. Și dacă un voevod al 
nostru cu reședința în Vidin stăpânea în Nord, ne 
putem închipui şi un bloc românesc solid în acele 
locuri pe care se bizuia, 

Apoi, faptul că Țarii bulgari erau obişnuiţi cu 
stăpânirea asupra populaţiei româneşti din Bulga- 
ria, putea constitui aceasta pentru ei o dorință de 
a încerca să stăpânească aceeaș populaţie streină 
şi peste Dunăre. Un lucru este cert: Glad este ul- 
timul voevod al Timocului. Cu toate acestea, în 
tot decursul istoriei de aci încoace, toți Domnitorii 
români au pus piciorul dincolo şi au vrut să şi-l 
menţie. Niciodată Bulgarii nu s'au uitat în Nordul 
Dunării. Deci, dacă forţa unui imperiu i-a împinș 
pe arii străluciți ai Bulgarilor să treacă și peste 
Dunăre temporar, Românii încontinuu au urmărit 
stăpânirea politică asupra regiunilor românești, din 
recunoaşterea aceluiaşi organism etnic. Până astăzi 
poporul român n'a încetat să-şi vadă realizarea 
visului său, de a trasa graniţele până acolo unde 
se întinde elementul românesc, 

Cartea d-lui AL, Iordan utilizează tot ce s'a scris, 
Raporturile dintre Români şi Slavii din Sud le 
examinează pe baza celor relevate până acum de 


08 1 


cercetători. Partea aceasta mai mult de natură is- 
torică, e clară, dar din ea lipseşte semnalarea fap- 
telor vii. In sensul celor indicate până aci, zadar- 
nic vei căuta lămuriri. Și cred că urmărind o pro- 
blemă sub aspectul examinat de d-sa, s'ar fi putut 
ajunge la concluzii care nu numai că ar fi demon- 
strat veracitatea atâtor fapte istorice închise în 
folklorul balkanic Slav, dar şi căile concludente 
prin care a ajuns să circule aci. 

Sunt atâtea şi atâtea lucruri relevate de d-l Al, 
Iordan, care, dacă ar fi căzut și sub ochiul socio- 
logului ce ştie că sunt atâtea determinante ale 
vieţii, şi, mai ales, are mereu în față întrebarea 
de ce aşa şi nu altfel, am fi avut astăzi un manual 
pe care ar fi păcat dacă orice om de cultură şi de 
orientare sigură nu l-ar fi ştiut. Și așa autorul mi 
se pare că este cel dintâi care obiectiv, întemeiat 
riguros, pe date, înfăţişează după stadiul cercetă- 
rilor, cel mai bine relaţiile cu Slavii din Sud. 

Figuri de baladă sunt mai toţi Domnitorii noștri 
de început: Vladislav și Radu Basarab, Dan I Ba- 
sarab, Mircea Basarab, Mihai Viteazul, 

Sunt rânduri care prezintă viu şi înduioşător pe. 
Domnitorii noştri, Baladele au mereu grija să 
spună şi pământul stăpânit de ei, 

Și credem că numai Românii din Bulgaria și 
Serbia, care există până astăzi, au făcut ca să 
dăinue amintirea plină de simpatie a Domnitorilor 
noştri. Aci a putut fi un bilingvism parţial. Col- 
portor era şi Colă Ioniţă de pe lângă Negotin, care 
cânta cu o voce impresionantă, prin 1923, succe- 
siv: balade românești și balade sârbești, 

Alături de Românii din Bulgaria, același rol, au 
avut desigur şi armatele mercenare ale Domnito- 
rilor noștri. 1 

Chestiunea înfățișată admirabil de d-l Al, Ior- 
dan, va trebui să primească adăugiri în sensul ce- 
lor indicate de noi. 

Florea Florescu 


OBREJA, ALEXANDRU TH: Târgurile din 
Moldova în veacul al XIX-lea. Chişinău 1936. 


In Nr. 4 din 1936, al revistei „Arhivele Basa- 
rabieit!, dela Chişinău, 
serioase publicaţiuni de cercetări 
fice, a apărut lucrarea intitulată: „Târgurile din 
Moldova, în veacul al XIX-lea”, datorită d-lui Ale- 
xandru Th. Qbreja. 


care are reputația unei 


istorico-geogra- 


Problema târguşoarelor din Moldova, a fost des- 
bătută de mulţi, Chiar dacă am lăsa la o parte 
concluziile şi interpretările autorilor, pentru a nu 
lua odată cu ele şi eventuala patimă cu care au 
fost discutate, există totuşi un imens material do- 
cumentar tipărit, care-ar putea da folositoare în- 
drumări, Autorului îi lipsesc însă dela bibliografie, 
tocmai lucrările cele mai obiective, cum sunt ur- 
mătoarele catagrafii: 


1820. — „Catagrafia locuitorilor din Moldova făcută la 1620 
(Dosarele | acestei catagralii care se păstrau la arhiva 
Statului din laşi, au fost trimise Arhivei Statului din 
Bucureşti, unde se află actualmente, afară de 4 dosare 
Care s'au pierdut). 

1831. — „Catagrafia locuitorilor din Cnejia Moldovei, făcută 
la 1831“ (Care a fost intocmită în condițiuni f. bune, 
pregătită dinainte cu sancţiuni aspre împotriva celor 
ce sar sustrage, cu formulare tipărite etc, Catagrafia 
e făcută în fiecare ţinut, pe ocoale, pe sate şi pe târguri 
Se găseşte în Arhiva Statului din laşi sub. Trsp. 885, 
Op. 1.011/ Nr. 1 — 62 şi Trsp. 644, Op. 708). 

1838, — Catagrafia locuitorilor Moldovei din 1838, Toate 
acestea au fost publicate în parte, în ceea ce priveşte 
târguşoarele şi oraşele din Moldova. 


şi uimătoarele recensăminte, care stau la îndemâna 
oricui, fiind tipărite: 


1848. — „ Notițe statistice asupra Moldovei“, de 
N. ŞUŢU. (Traducere de T. KODRESCU, 1852). 

1859. — „Lucrări statistice făcute în anii 1859 - 1850“ (Publicate 
de Directia generală de statistică din Ministerul de 
Interne a Moldovei laşi, 1861). 

1899, — „Recensământul General al Populaţiei României“, 
Bucureşti, 1905. 

1912, — „Dicţionar Statistic al României întocmit pe baza 
rezultatelor definitive ale Recensământului General al 
Populaţiunii dela 19 Decemvrie 1912“ (Bucureşti, 1914). 

1930. — Indicatorul Statistic al statelor şi unităților adminis- 
trative din România, cuprinzând rezultatele recensă- 
mântului general al populaţiei din *29 Decemvrie 1930“ 
(Bucureşti, 1932). 


Prinţul 


Dacă autorul le-ar fi cercetat mai îndeaproape 
şi-ar fi putut preciza între altele: chestiunea evo- 
luţiei târguşoarelor, chestiunea etnicului lor, ches- 
tiunea datei apariţiei lor etc.. 

De asemeni, autorului îi lipsesc din bibliografie, 
lucrările de bază asupra chestiunii, cum este cea 
a d-lui N. Iorga, (Istoria Evreilor în țările noas- 
tre, — An, Acad, Rom, XXXVI/1913-14), a lui Z. B. 
Brociner. (Chestiunea israeliților români. Buc., 
1910), a lui G. Bogdan-Duică. (Românii şi Ovreii. 
Buc., 1913), a d-lui 7. Berkowitz (La question des 
israslites en Roumanie, Paris 1923), a d-lui Em. D. 
B. Vasiliu. (Situaţia demografică a României. — 
Cluj, 1923), etc., pentru a nu cita decât pe cele 


mai cunoscute, care se ocupă despre târgușoare, — 
şi pe care dacă le consulta, — o mare parte din 
concluziile la care ajunge autorul, ar fi suferit 
transformări, sau ar fi dispărut cu totul din lu- 
crarea d-sale, 

Neadâncirea bibliografiei nu îndreptățește pe 
nimeni să afirme că: „majoritatea  tirgurilor din 
Moldova nu s'au bucurat de vreo consideraţie 
mai deosebită, Numai în cazuri cu totul izolate, 
apar la lumină informaţii necomplete,,“ (p. 3). 

Din cauza lipsei de informaţii şi documentare, 
s'au strecurat în lucrarea citată, o serie de erori 
pe care-mi iau permisiunea să le semnalez. Este 
necesar aceasta cu atât mai mult, cu cât asemenea 
chestiuni stârnind discuţiuni aprinse, au fost mai 
de mult încă desbătute pe toate feţele, de cerce- 
tătorii anteriori, 

Prima greşeală — din care decurg apoi mai 
multe, — e, că autorul nu separă Târgurile vechi, 
de Târguşoarele, apărute în sec, XIX, (O face doar 
în schiţa de hartă, însă atât de puţin distinct, că 
nu poţi deosebi unele de altele, decât dacă le cu- 
noşti mai dinainte vechimea!), tratându-le la un 
loc pe toate, Distincţiunea aceasta nu e numai for- 
mală. Târgurile şi Târgușoarele sunt două soiuri de 
aşezări cu totul deosebite, Târgurile sunt vechi, 
unele cu mult mai vechi decât unele oraşe mari. 
(Hârlăul mai vechi decât Botoşanii, Neamţul mai 
vechi decât Piatra-Neamţ, Trotușul mai vechi de- 
cât Bacăul etc,,.), Ele au avut o desvoltare, întru 
totul identică oraşelor în Moldova, Mai mult de- 
cât atât. Până târziu în istorie, la noi nici nu se 
spunea oraşelor altfel, decât: târguri, Ex.: — Târ- 
gul Sucevei, deşi era capitală şi avea după, unele 
însemnări cca, 30.000 de locuitori, — ceea ce în- 
semna oraș mare pe atunci, — Târgul Bârladului, 
deşi e unul dintre cele mai vechi orașe ale Mol- 
dovei, Târgul Iaşului, oraş mare şi bine populat; 
Romanul veche capitală şi oraş încă de prin sec, 
XXIV, era „Târgul de Jos“, sau Târgul Roman, 
(până şi documentele vechi slavoneşti le transcriu 
pe acestea; Aski Torgâ, Romanovă Torgâ), etc, 

Aşa dar, adaosul de târg pe lângă numele unor 
orașe, nu spune nimic, Unele l'au pierdut, altele 
nu, Și nu e nici o socoteală geografică, în această 
pierdere, De altfel, chiar în documente cu totul 
recente, chiar de prin veacul XIX, găsim spunân- 
du-se şi Tg. Herţa, dar şi simplu; Herţa; şi Tg. 
Hârlău dar şi simplu: Hârlău; şi Tg. Fălciu dar şi 
simplu: Fălciu, etc... Unele oraşe şi-au putut pierde 
prin prescurtare adaosul acesta, altele nu, pen- 


69 


trucă numele adevărat rămăsese ca o locuţiune 
adjectivală pe lângă adaosul de târg, (Se spune 
Tg. Frumos pentrucă nu se poate spune numai 
Frumos, La fel cu Tg, Ocna, Tg. Neamţ, etc,,.), Cu 
alte cuvinte adaosul de târg era necesar doar pen- 
tru precizarea senzului adevărat al noţiunii, în- 
colo ele erau oraşe ca toate orașele, — Dimpotrivă, 
sunt târguşoare adevărate, care printr'o desvoltare 
mai grabită şi-au pierdut vechea titulatură de târg 
(Ex, Fălticenii, Paşcanii,,) deşi ele fac parte din 
categoria aceasta nouă a târgușoarelor, 

Aşa dar, simpla coincidență topică — titulatura 
de târg — nu îndreptățește pe nimeni să le ames- 
tece cu o categorie de așezări fundamental deose- 
bite, Altfel am cădea în eroarea de-a considera 
şi Tg, Jiu sau Tg, Mureș! printre tirguşoare; poartă 
doar topicul de Târg, Târgurile vechi erau aşa dar 
oraşe — decadente dacă vreți; — şi atunci pe 
baza cărui criteriu să le amestecăm cu târguşoarele 
cele noi? 

Neprecizându-și așa dar, nici sfera noţiunei des- 
pre care tratează!) era de aşteptat ca autorul să 
alunece și spre alte erori, Astfel d-sa crede că târ- 
guşoarele din Moldova au fost la început româneşti 
și numai pe urmă s'ar fi întrăinat;?) Și e cu atât 
mai regretabilă această eroare, cu cât ea conține 
însăși miezul chestiunii pe care o tratează: sunt 
târguşoarele o creațiune evreiască sau una româ- 
nească? 

Afirmația d-lui Obreja, se potriveşte Târgurilor 
vechi, care într'adevăr au avut multă vreme o po- 
pulație românească, deşi chiar despre unele dintre 
ele, nu se ştie precis, dacă au fost fundate de ro- 
mâni, Câteva se bănueşte a fi creaţiuni de-ale sa- 
şilor (Baia, Siretul, Neamţul.,.), altele poate de-ale 
ungurilor (Bacăul, Trotuşul,,,) altele, în fine, de-ale 
armenilor (Botoșani,,,), etc., Cât priveşte însă fâr- 
guşoarele, s'a dovedit că în majoritate ele apar 
dintru început evreieşti, De aci aspectul lor ori- 
ginal de ghetto, în mijlocul satelor românești, cu 
altă structură și formă, de aci și funcțiunea lor 
socială și economică deosebită, etc.. 

D, O, afirmă categoric că „este neverosimil a 
lega apariția sau desvoltarea tirgurilor exclusiv 


de evrei. Multe tirguri mici din Moldova, de jos şi 
chiar de sus, existau inainte de prezența acestui 
element“ 3), Dovada pe care o aduce, e următoarea: 
„Când tirgul avea şi o funcțiune administrativă 
de ocol, sau centru de plasă, nu se simţea nevoia 
evreilor cu atât mai mult, fiind substituită de acest 
rol, Ni se dă ca exemplu Vutcanii din jud, Fălciu, 
unde după 1907, evreii fiind alungaţi, calitatea de 
„centru de plasă“, a fost suficientă să-l menție ca 
așezare de târg curat românească (p, 13), 

Lăsând la o parte faptul că, cu un singur 
exemplu, nu s'ar putea hotărî soarta celor vro 66 
de târguşoare, lăsând la o parte și faptul că în 
acel exemplu nu e vorba de o populaţie primordial 
românească, ci de una primitiv evreiască, care a 
fost alungată, lăsând locul românilor — după cum 
afirmă d-l O, — adică întocmai ceea ce susțin și 
eu, trebue să atrag atenţia că e vorba şi aice de o 
eroare. Vutcanii n'au fost niciodată târgușor, nici- 
odată n'au căpătat vr'un hrisov de întemeiere ca ce- 
lelalte târgușoare, ci au fost întotdeauna sat, un sat 
mai mare, în care s'a așezat reședința subprefec- 
turii şi care, ca așezare mai prosperă, poate va 
fi atras cândva un număr oarecare de evrei, care- 
au fost mai apoi alungaţi, Atât, Deci nu trebue 
amestecat între târguşoare, 

Care sunt acum argumentele care dovedesc că târ- 
guşoarele au apărut dela început ca așezări evreieşti 
şi că numai incidental au cooperat la crearea lor 
şi alte elemente etnice? Voi cita câteva documente 
(hrisoave domnești) pe care întâmplător le am la 
îndemână; 


Cu privire la întemeierea TG. MIHAILENI (Vlădeni, 
cum se numea ia început); „lată dăm voie Domnia Me, ca 
să să facă târg pe numita moşie Vliădenii, adăugându-să 
Jidovii şi alţii numai din cei străini de peste hotar iar nu din 
locuitorii pământului acestuia“ (Hrisov dat de Alex. Const: 
Moruzi, în 12 Iulie 1792. Publicat de SCHWARTZFELD: Din 
istoria evreilor, etc.). 

Privitor la întemeierea TG. BUCECEA: „lată ăi dăm 
toată voie şi slobozenie, ca să facă târg pe numita moşie 
Bucecea cu a dumisale cheltuială şi din oamenii străini, cari 
să nu fie din locuitorii altor târguri sau sate, fără nici un 
amestec de vreo dare în pământul acesta“. (Hrisov dat de 
Ioniţă Sandu Sturza în 16 Ianuarie 1828. Publicat de 
SCHWARTZFELD: Din ist. Evreilor,.. p. 112). 


1) De aceia noi întrebuințăm termenul de Târguşoare, — care este de altfel uzitat şi de populaţie şi de autori — pentru 
micile aşezări apărute în sec. XIX, Târg rămânând o noţiune care se leagă fie de vechea numire a oraşelor, fie de funcţiu- 
nea economică care le-a dat naştere, adică târgul suu bâlciul (din ungureşte) sau iarmaracul (din nemţeşte: Iahrmarkt). 

2) Această afirmaţiune e repetată de mai multe ori (v, p. p. 12, 15, 26,...). „Structura etnică a târgurilor, primordial 
este românească după 1831 apare însă, o epocă de înstrăinare, datorită infiinţării negustorilor (2) de peste hotare“ spune 


d. OBREJA (p. 15). 


3) „Părerea lui SCHWARZFELD este greşită — afirmă încăodată d. O, — vechile tg. Moldovaneşti nu apar datorită 
evreilor nici cele_mai ngi din Muntenia care nu cunosc evreii până târziu. Cauzele apariţiei, sunt cu totul de altă natură“ 


(pag. 13). 


7O 


Privitor la întemeierea TG. IVEŞTI: — „Pentru naţia 
jidovilor să le dea proprietatea loc de gcoală, feredeu şi 
loc de înmormântare fără plată de bezmăn, la a căror clă- 
dire se va ajuta şi de proprietate la cheltuială“ (Art. 8 din 
Hrisovul dela 1856. Publicat de BROCIvER: — Chestiunea 
israeliților români. p. p. 33 — 36. „Curierul judiciar Nr. 21 
din 1902). 


Din toate acestea se vede clar că: nu numai că 
nu românii, erau fundatorii târguşoarelor (decât 
doar dintre vechii bejenari, care trăiseră un timp 
dincolo de hotar), dar legal ei nici nu aveau voe 
să se aşeze în noile târguşoare, sub ameninţare 
de aspre pedepse. De altfel în toate actele contem- 
porane şi în toate  hrisoavele de întemeiere, se 
poate vedea limpede aceasta. In unele se vorbeşte 
şi mai precis, ca noii veniţi să nu cumva să fie 
români, „Numai oameni birnici de ai fării să nu 
îndrăsnească a merge cu nume de străini, că, 
aflându-să, nu numai că să vor da de grumaz îna- 
poi, să vor pedepsi ca nişte spărgători de sate, 
cum şi târgoveţii de mare pedeapsă vor fi de vor 
primi locuitori ai țării, într'acest târg“.4). Fuse- 
seră prea mulți fugari, țara se depopulase, înmul- 
țirea străinilor însemna înmulţirea birnicilor, deci 
creşterea vistieriei, Nu era nici un interes ca noile 
așezări să se creeze pentru români, de aci constrân- 
gerile ca ei să nu se aşeze în noile târguşoare, 

Dar în afară de aceste puţine hrisoave pe care 
le-am avut la îndemână, însuși, d-l Obreja, ne fur- 
nizează un argument în plus, prin publicarea la 
anexa lucrării d-sale, a hrisovului de întemeiere a 
Tg. Dracşani (devenit mai pe urmă Tg. Suliţa) din 
jud. Botoşani. Citez câteva fragmente referitoare 
la fundarea acestui târguşor: 


$ 4 — „Jidovii să fie slobozi aşi ţine un scaun sau 
două de căsăpii plătind avaetul moşii câte două parale de 
mel, patru parale de oae şi berbec, şase parale de vițel“ etc. 

$ 5 — „Pâine şi cofrigi vor fi slobazi jidovii dea 
face şi vinde fără opr're“. 

$ 11 — „Pentru două şcoale de adunarea jidovilor, 
două casă a hahamilor lângă scoală, feredau pentru un 
țintirim afară din târg să nu fie supăraţi cu plată de bezmăn“ 
(Hrisov dat de Sc. Calimachi, la 1819). 


Cercetând un număr cât mai mare de hrisoave 
de întemeiere şi convenţii de bezmăn cu privire 
la târguşoare, autorul s'ar fi convins de sigur că 
evreii — în marea majoritate a cazurilor — stau 
la baza întemeierii târguşoarelor. Dealtfel chiar 
şin Regulamentul Organic, sunt unele dispoziţiuni, 
în care, împărțindu-se evreii în două categorii — 


a) evrei pământeni şi b) evrei hrisoveliţi (adică 
cei care în baza unui hrisov, au căpătat dreptul 
de-a întemeia târguşoare) — se dau indicaţiuni 
oficiale în această privință. 

D-1 Obreja, greşește dacă-și închipue cumva, că 
în felul acesta susține vreo cauză naționalistă, me- 
tamorfozând târguşoarele  evreeşti în așezări ro- 
mânești. Cauza naționalistă nu primeşte întru apă- 
rarea ei falsuri, ci numai adevărul curat, In loc să 
falsificăm adevărul, spunând că târgușoarele n'au 
fost evreiești, să facem constatarea reală că târ- 
guşoarele au apărut şi au rămas nişte nuclee străine 
de masa rurală, în care s'au ivit şi pe care nau 
înțeles'o n'au slujit'o, ci numai au exploatat-o. Ra- 
portul dintre aceste mărunte centre şi micul Hin- 
terland de sate din jurul lor, păstrează în el ceva 
anormal. A studia în intimitatea ei această ano- 
malie, e ceva tot atât de ştiinţific, ca şi cele mai 
importante laturi ale chestiunii. Problema unei su- 
pra-structuri economice străine, peste marea masă 
românească, trăsându-și sursele de vieaţă, un veac 
întreg, din această masă, dar continuând să nu se 
unifice cu ea, ci să rămâe tot atât de străină, ca şi 
la început; iată cum apare problema în lumina ei 
adevărată, 

Sunt în lucrarea citată, câteva mici scăpări de 
vedere, asupra cărora de asemeni îmi permit să 
atrag luare aminte, „Moldova de jos“, — aşa cum 
se numea odinioară — nu trebue confundată (v. 
pag. 17), cu Moldova sudică, nici istoriceşte, nici 
geograficeşte, E ştiut că în vechime — chiar până 
în sec, XVIII — sub numele de Moldova de sus, 
se înțelegeau ţinuturile din spre munte și cele din 
ţinutul dealurilor mari din podiș (chiar şi ţinutul 
Bacăului, până mai la Sud de Trotuș), iar prin Mol- 
dova de jos, se înțelegeau regiunile îndeobşte cu 
altitudine mai mică, dinspre răsăritul ţării (chiar 
şi ţinutul Iașului, al Orheiului și Sorocei 5), Se vede 
așadar că, cei vechi — chiar fără a avea la înde- 
mână tot materialul cartografic de astăzi asupra 
Moldovei, — aveau totuşi o mai bună intuiție pen- 
tru a deosebi josul de Sud şi susul de Nord. 

Autorul vorbeşte apoi despre Baia, ca despre o 
veche așezare ungurească, în care astăzi ar mai fi 
rămas „urme de unguri, vestigii a expansiunii sta- 
tului unguresc de altădată“, (p. 23). Ori, se ştie că 
ungurii, erau cu totul rari la Baia, mai rari chiar 
decât armenii. Localitatea era cunoscută însă, ca 


4) Hrisov dat de Gr, Calimah Vv. în 3 Iulie 1763. Publicat de N. IORGA — Docum fam. Callimachi, vol. I p. 458-70. 
5) Vezi pentru aceasta: VINTILĂ MIHĂILESCU: Moldova (cu o hartă a vechilor ţinuturi moldoveneşti) în Bul. Soc: 


egale Rom. de Geogr. Tom. 1927, p. 160, 


Ti 


veche aşezare săsească. Chiar d-l Năstase), pe 
care-l citează d-l O., spune lămurit lucrul acesta; 
ba mai mult, dă şi numărul sașilor, de acolo, care 
după Bandinus, ar fi ajuns cândva la 6.000 suflete, 
pe când pe unguri, îi numărai pe degete, 

Sunt de asemenea în lucrarea citată, unele mici 
erori gogratice care ar putea lipsi, Ex: — Tg. 
Suliţa, Bucecea, etc., nu se află pe linia de con- 
tact dintre Stepa Jijiei şi Dealurile Mari ale Sire- 
tului (pag. 20). O simplă privire a hărţii ne arată 
Tg, Suliţei, aproape la jumătatea distanţei dintre 
acea linie de contact şi Valea Jijiei, iar Bucecea 
de adreptul în lunca Siretului... etc... 

Totuşi aceste erori, rămân... inofensive pe lângă 
altele, prin care autorul ţine să introducă inovaţii 
în geografie, D-sa are fantazia de-a lega locali- 
zarea geografică a târguşoarelor din Moldova... 
de curba topografică de 200 m, (?) Cu toată insis- 
tența d-lui O., care revine asupra acestei descope- 
riri geografice de patru-cinci ori (v. pp. 5, 15, 20, 
25, etc..), nu ne poate convinge că ar exista vreo 
legătură între fârguşoare şi curba de 200 m.! Mai 
întâiu, ce reprezintă, caracteristic această isohypsă 
de 200 m, în morfologia Moldovei? Nicăeri în Mol- 
dova — afară de împrejurimile Iașului — ea nu 
prezintă caracterul de limită între regiuni natu- 
rale, S'a dovedit că există însă linii de mult mai 
mare interes geografic, dar acele sunt legate de un 
întreg complex de elemente fizice şi umane, De ce 
dar să ne oprim la o curbă de nivel? lată ceea ce 
e straniu în lucrarea d-lui O, 

Dar s'o cercetăm puţin. După lucrarea citată 
s'ar părea că linia aceasta — curba de nivel de 
200 m, — ar avea ascunsă în germene, posibilitatea 
de a fi creatoare de târguşoare. Ori realitatea e, 
că nici măcar nu grupează în lungul ei decât cam 
13%/0 din totalul târguşoarelor moldovenești. Atunci, 
se spulberă miracolul și după el... întreaga teorie, 
iar curba de 200 m, rămâne ceea ce e în realitate: 
o simplă linie fictivă, 

Tot cu privire la localizarea geografică a târgu- 
şoarelor autorul are şi alte concluzii grăbite şi 
necontrolate, Astfel d-sa afirmă că târguşoarele 
lipsesc din regiunile de stepă şi din cele păduroase 
fiind îngrămădite pe linia de contact dintre aceste 
două (v. pag, 15), Adevărul e tocmai pe dos, Ste- 
pele nu sunt?) lipsite de târgușoare, ci cuprind 
cca. 23%/0 din totalul lor, iar regiunile de pădure 
adăpostesc o mare majoritate a târguşoarelor, adi- 


că 6400, Aşa că, tocmai locurile în care autorul 
afirmă că târguşoarele lipsesc, cuprind 87°/o din to- 
talul lor, în timp ce, pe liniile de contact, se află 
doar 13%/0 Cum rămâne atunci şi cu această re- 
sulă? 

Luată în cercetare, e explicabilă lipsa târguşoa- 
relor de pe linia de contact. Se ştie că această 
linie a atras de timpuriu îngrămădiri de străvechi 
aşezări omeneşti. Târguşoarele, ca aşezări foarte 
recente, au găsit îndeobşte ocupate, cu însemnate 
densități omeneşti, aceste porțiuni, Nu tot același 
lucru se poate spune cu privire la oraşe. Acestea, 
ocupă în cea mai mare parte, într'adevăr porțiunile 
de contact dintre regiunile naturale (55%); ceea 
ce e iarăşi explicabil, orașele fiind îndeobşte aşe- 
zări mai vechi, 

Ca material cartografic lucrarea e întovărăşită 
de două schiţe de hărţi: una cu târgușoarele în 
raport cu curba de nivel de 200 m. (sic), alta cu 
târguşoarele în cadrul județelor; adică şi una și 
alta lipsite de interes geografic, (Ar fi fost mai 
necesară, cred, o hartă a târguşoarelor în raport 
cu regiunile naturale. Sau în raport cu data apa- 
riţiei lor, pentru a se putea urmări în spaţiu, fe- 
nomenul înaintării lor în cuprinsul țării, Sau în 
raport cu procentul evreilor din fiecare, putân- 
du-se astfel stabili chiar unele zone, pe “ntinderea 
Moldovei), Dar să le luăm aşa acum sunt. Autorul 
nu uită să se iscălească pe nici una din ele, însă 
numele târguşoarelor rămân nescrise, aşa că nu le 
poate dibui decât cine le ştie mai dinainte, sau 
cine., are un atlas la îndemână, Rezultatul hăr- 
ţilor rămâne aşa dar nul, căci scopul unei repre- 
zentări cartografice e în primul loc de a da lă- 
muriri asupra localizării, 

Curba de 200 m e dusă tendiţios, anume forțată 
ca să treacă prin diferite târgușoare; doar trebue 
să treacă, pentru a justifica o afirmaţie din text, 
O deplasare de 2—3 mm, a liniei, la scara hărții 
(care e de 1: 2,415,000 şi nu 1: 2.000.000, cum gre- 
şit se dă) înseamnă*o deplasare de cca, 7 km, pe 
teren! 

Sunt târgușoare notate pe hartă, cu semnul res- 
pectiv al târguşoarelor dispărute (Ex.: Mamorniţa, 
Buhuș, Folteşti, Vlădești, etc.. şi chiar orașe ca 
Piatra Neamţ), deşi aceste târguşoare trăesc şi 
probabil că încă vor să mai trăiască și de aci îna- 
inte, 


t) GH. NASTASE: Ungurii din Moldova la 1646 (Arh. Basarabiei, 1936), 
?) Pentru exactitatea acestor cifre, stau la dispoziţie cu tabelul altitudinei tuturor târguşoarelor din Moldova, 


extras după harta M, S. Major, la Sc. 1:50.000, 


72 


Unele târguri şi târguşoare n'au fost trecute de 
loc în hartă (Tg, Neamţ, Pungeşti, Plopana, etc...). 

Pentru ca să iasă la socoteală mai multe dublete 
de târguşoare pe Prut, autorul mai inventează târ- 
guşoare şi acolo unde ele nu există. (Oare dece 
atâta râvnă?! Doar descifrarea fenomenului nu 
aparţine d, O., căci el se găseşte chiar în cursul 
de Antropogeografie a d-lui Gh. Năstase, după 
cum şi în manualele mai vechi de curs secundar 
ale d-lui S, Mehedinţi). Astfel, în fața Ștefăne- 
ştilor, este pus un târgușor; acolo însă e doar un 
modest sat, Braniștea. De asemenea, în fața Bivo- 
larilor, e pus iarăşi un târgușor; acolo însă e Ba- 
lotino, sat, nu târg, etc.. 

Accetuăm că nu trebue să se deformeze reali- 
tatea pentru a o încadra în regulele noastre, ci pe 
acestea să le scoatem neforțat, din studiul obiectiv 
al realităților, altfel riscăm să sărim dincolo de li- 
mitele ştiinţei adevărate. 

Pentru a fi mai  lămuriţi, să dăm încă un 


ROMÂNII DE 


POPOVICI, Dr. A, L: O Ținţarima. Belgrad, 1937. 
Sub titlul „O Ţinţarima“, d-l Dr. A. I. Popovici, 


profesor la universtiatea din Belgrad, a publicat 
acum 10 ani, în 1927, o lucrare care a trezit un 
interes foarte viu, printre cărturarii de origine 
aromână, din diverse ţări. Ea a fost tradusă şi în 
româneşte, de cunoscutul publicist  macedo-ro- 
mân, C, Constante. 

Acum, cartea a reapărut în ediția a doua, 
completată cu date și materialuri noi, care, fără 
osteneala învățatului iugoslav, ar fi rămas inac- 
cesibile cercetătorilor români, ai acestei ramuri 
interesante a neamului nostru, 

Cartea d-lui Dr. I, A. Popovici, aşa cum se pre- 
zintă acum, este o lucrare peste care niciun cer- 
cetător serios al Aromânilor nu va putea trece 
în viitor. Ea caută să redea o fizionomie com- 
pletă a vieţii tlementului aromânesc din regiu- 
nile cercetate de autor, studiindu-l sub toate as- 
pectele, 

Deoarece însă, autorul, în studiul său, şi-a 
mărginit investigaţiile numai la aromânii de pe 


exemplu, Autorul face afirmaţia că Valea Siretu- 
lui adăposteşte în lungul ei puține târguşoare. Pen- 
tru ca să-şi susţie afirmaţia aceasta neexactă, d-sa 
citează numai pe unele dintre ele şi anume: Les- 
pezi, Paşcani, Sascut, (pag. 21), Ori, în afară de 
acestea, se mai înşirue în Valea Siretului și urmă- 
toarele: Mihăileni, Bucecea, Liteni, Onișcani, Dă- 
mieneșşti, Adjud, Domneşti, etc... 8), adică vreo zece 
din cele vreo 66 câte sunt în toată Moldova. 
Dat fiind că scopul acestei note nu e de a re- 
cenza lucrarea d, Obreja, ci numai de a clarifica 
unele laturi ale problemei târguşoarelor din Mol- 
dova şi a restabili unele adevăruri, trecem peste 
măruntele lipsuri de redactare, cum sunt câteva 
contraziceri, citate neexistente, sau fraze şi expresii 
nepotrivite şi ne permitem a recomanda o mai apro- 
fundată analiză a problemelor urmărite; altfel 
chiar unele observaţiuni bune, riscă să rămână în- 
mormântate în labirintul erorilor. 
Dr. Victor Tufescu 


ESTE HOTARE 


teritoriul vechii Serbii şi la cei din ţinuturile, 
foste austriace, unde ei apar abea prin secolul 
al 17-lea, el n'a putut cunoaşte, decât numai ra- 
mura de meșteșugari şi de comercianţi, a ele- 
mentului aromân. 

Ramurile aromânilor nomazi, au rămas în afară 
de posibilităţile sale de cercetare. La fel şi tre- 
cutul medieval al românilor, 

Această limitare, i-a fost impusă, nu numai de 
obiectul cercetării, care este acela de a arăta ro- 
lul aromânilor, în alcătuirea orăşenimii din Iu- 
soslavia, ci şi de materialurile cercetate, care i-au 
fost procurate de arhivele din vechiul regat sârb, 
şi din orașele din fosta Ungarie şi de datele ce a 
putut găsi în publicaţii maghiare, germane şi iu- 
goslave. 

Redăm pe scurt, cuprinsul lucrării: 

In introducere, autorul arată că orășenimea din 
Iugoslavia, a fost întemeiată de grupe etnice 
străine: cea sârbească, de Țințari (Aromâni); 
cea croată, de nemți. 

Studiul aromânilor, se începe printrun capi- 


5) Pentru a nu mai pomeni pe cele din basinul inferior al Siretului, din care d. O. face altă grupă. 


73 


tol, intitulat; „Un „Țințari!! despre problema Jin- 


țarilor". 
Aromânii, zice autorul, nu s'au definit ca o 
națiune, lipsindu-le condițiile esențiale pentru 


aceasta (număr, cultură proprie, trecut, teritoriu). 

Dacă ar fi adâncit studiul trecutului Aromâni- 
lor mai mult, şi dacă ar fi îmbrățișat în cercetă- 
rile sale și pe aromânii nomazi, ar fi putut afla, 
că cel puțin două din aceste condiţii au existat 
în trecut. Au avut adică un teritoriu, fosta Vala- 
hie Mare, şi un trecut propriu, rolul lor, în răz- 
boaiele contra Imperiului Bizantin, şi în forma- 
rea Statului Asăneştilor, 

Neavând o limbă cărturărească, constată au- 
torul, s'au confundat de multe ori cu grecii, sâr- 
bii, albanezii, etc. 

Intr'o vreme, însă, s'a vădit și la dânşii ten- 
dința de a forma o națiune, In această ordine de 
idei, d-l A. I. Popovici, relevă activitatea cunos- 
cuţilor cărturari aromâni. Theodor Cavaliotti, 
care, pe la mijlocul secolului al 18-lea, a publicat 
celebrul dicționar macedo-român, Daniil, tradu- 
cătorul evangheliei în dialectul aromân, Mihail 
Boiadji, autorul  gramaticei  vlaho-macedonene 
din 1813, şi se oprește îndelung asupra lui Gheor- 
ghe Rosa, student în medicină, la universitatea 
din Pesta. Acesta a scris şi tipărit în 1806, la 
Pesta, o carte, în care a redat paralel, în limba 
greacă şi germană, ale sale „Cercetări asupra 
Românilor sau aşa zişilor Vlahi, care locuesc din- 
colo de Dunăre". (Untersuchungen über die Ro- 
manier oder sogenannten Wlachen welche jenseits 
der Donau wohnen). 

Cartea lui Rosa, nu este importantă, atât prin 
profunzimea studiului, cât prin caracterul apolo- 
getic al ei, relativ la Aromâni, pe care caută să-i 
ridice în ochii celorlalte popoare, și mai ales prin 
faptul că Rosa susține că Aromânii sunt o ramură 
a Daco-românilor. El este, în ordinea cronolo- 
gică, cel dintâiu cărturar naționalist aromân. 

In capitolul următor, intitulat „Ilarion Ruva- 
rutz, despre alcătuirea orăşenimii noastre", auto- 
rul invocă autoritatea acestui celebru scriitor şi 
erudit sârb, care, printre cei dintâiu, a făcut con- 
statarea că pătura orășenească din vechiul regat 
sârb este alcătuită din elemente străine. „Ela ob- 
servat un fapt foarte însemnat — scrie autorul —: 
Că elementul aromânesc şi cel slavon din regiu- 
nea Vardarului, în special cel sudic, au participat 
de mult, în chip foarte activ, în vieafa noastră po- 
litică, culturală și națională”. „Incă în epoca ti- 
nereţii sale se simțea, în orașele noastre, în mă- 


74 


'moșştenitoarele poporului şi 


sură însemnată, în vieața, obiceiurile şi deprin- 
derile păturii urbane, spiritul greco-aromâni!, 

Cum se numesc ei şi cum îi numesc alte po- 
poare. În acest capitol, autorul dă numărul aro- 
mânilor după autori străini; se opreşte apoi asu- 
pra numelui ce-și dau aromânii, arătând că nu- 
mele de aromâni, vine dela romani şi că celelalte 
denumiri: „Ţinţari!, cum îi numesc sârbii şi 
bulgarii, „Cuţovlahi“, „Vlahi“, le sunt date de 
alte neamuri. 

Faptul că aromânii se prezintă, în epocile de 
mai târziu, ca greci, autorul îl explică prin îm- 
prejurarea că grecii s'au substituit, în Imperiul 
Roman de răsărit, elementului latin, adoptând nu- 
mele de romani „romai'“. Ambele elemente, cel 
aromânesc, prin originea sa latină, cel grecesc, 
prin substituirea puterii sale celei romane, erau 
imperiului roman, 
Contuzia, deci, se explică, Aromânii, vorbind o 
altă limbă, se vedea totuși că nu sunt perfect 
identici cu grecii, De aici expresia „vlahofoni 
eleni”! (greci vorbitori româneşte). Această dife- 
renţiere apare în numele comunităţii care susţi- 
nea școala greacă din Zemlin și care se intitula 
„Comunitatea  Romeilor şi  macedo-vlahilori!, 

Ei sunt numiţi şi se numesc de la o vreme sin- 
guri greco-vlahi, Această relație între greci și 
aromâni, s'a născut, spune d-l Popovici, în epoca 
turcă, din pricina marilor privilegii, de care se 
bucurau grecii în comerţ şi de care voiau să se 
împărtășească şi aromânii. Inainte de epoca turcă, 
e greu de stabilit în ce măsură, sub numele de 
greci, putem subinţelege pe aromâni, După desă- 
vârşirea acestei unități greco-aromâne, aceştia din 
urmă, se prezintă ca purtători ai culturii gre- 
ceşti în apus şi în deosebi în Peninsula Balcanică. 

Astfel, aromânul Markidi Pulliu (Puiu), cele- 
brul editor din Viena, care a editat primul ziar 
sârbesc, „Sârbskija Novini’, era un înflăcărat 
naţionalist grec. Tipografia i-a fost închisă şi el 
însuşi, isgonit din Viena, pentru că a publicat 
„Cântecele revoluționare", ale  consângeanului 
său Riga din Fer, celebru revoluționar „grec”. 

D-l Dr. A. I. Popovici, aduce numeroase alte 
cazuri similare și dovezi în care aromânii, deşi 
vorbeau acasă românește, se arătau fanatici greci. 
Astfel, marii lor bogătaşi din Viena: Sina, 
Dumba, Tirca, se dădeau de greci şi au făcut 
jertfe nespus de mari, pentru ridicarea greciei şi 
a grecismului, Marii binefăcători şi donatori pen- 
tru cultura greacă, Toşiţa, Sturnara, Pangas, Ave- 
roff, Sina, erau de sânge românesc, 


Deoarece marele centru atomânesc Moscopole, 
era în Albania, aromânii, câte odată, își dădeau 
şi numele regional de albanezi (din Albania). 
Grecii, îi numeau pe acești aromâni, „arvanito- 
vlahoi”, Câte odată, ţinţarii, se dădeau şi de 
sârbi, 

In capitolul „Origine şi număr“, d-l A, I, Po- 
povici, caută să stabilească localităţile de por- 
nire ale grupelor de aromâni, creșterea treptată 
a acestor grupe şi o descriere cât se poate de 
exactă şi sugestivă, făcută pe baze de isvoare, a 
localităţilor de pornire, 

Ca principal centru de pornire al acestor ele- 
mente, este orașul Moscopole din Albania, In ți- 
nuturile supuse fostei Austriei, grupurile aro- 
mâne, s'au așezat, în număr mai mare, după pa- 
cea dela Pojarevatz (1718), 

Recensământul din anii 1736—37, ne arată că 
în oraşele regiunii Srem!) (Zemlin, Karlovitz, 
Vucovar, Ossek, Irig, Mitrovitza), exista la acea 
epocă, un număr foarte însemnat de aromâni, 

Acest număr, arată un spor față de numărul 
indicat de recensământul din 1702, El sporeşte și 
mai mult, în urma căderii Belgradului sub turci?), 
Momentul culminant însă, al emigrării aromâni- 
lor în regiunile iugoslave, foste supuse Austriei, 
a urmat după anul 1769, data primei ruinări a 
orașului Moscopole, 

Despre Moscopole, acest centru odinioară atât 
de înaintat și atât de celebru în întreaga Penin- 
sulă Balcanică, nu ştim multe, El s'a ridicat pe 
la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul ce- 
lui de al XVIII-lea, în paguba altor centre aro- 
mâneșşti, ca Șipsca şi Niculiţa, Era centrul co- 
merțului, între Macedonia, Albania, Epir şi peste 
Bosnia, cu Austria, Înflorirea culminantă a atins-o 
între 1750—1769, când, după Novacovici, nu- 
măra 12.000 de case, construite din piatră cio- 
plită, având circa 50,000 locuitori, după Wei- 
gand 60,000, după Picot 80,000, Toţi locuitorii, 
erau aromâni, Moscopole, era în acea vreme, re- 
şedinţa mitropolitului din Berat, Dela 1730 îna- 
inte, se întemeiază în acest oraş o tipografie, în 
care se tipăresc numeroase lucrări, în limba 
greacă, slavonă şi, dela o vreme, şi în dialectul 
aromânesc (Dicţionarul lui Kavaliotti şi evanghelia 
în dialect a lui Daniil), 

In regiunile sârbești, moscopolenii apar în anul 
1769, In acel an, s'a produs, ca urmare a apari- 


1) Numele degradat al vechiului Sirmium, 


ției flotei ruseşti în Arhipelag, răscoala nereu- 
şită a grecilor din Pelopones, condusă de Kolo- 
cotronis, Se pare că simultan s'au produs răs- 
coale şi în Moscopole, ceea ce a oferit un prilej 
minunat de atac musulmanilor din împrejurimi, 
care pândeau de mult, ocazia de a jefui acest 
oraş, cu bogății fabuloase, 

Atunci, moscopolenii au început să se răspân- 
dească în lume, Mai întâiu în Turcia europeană, 
apoi, individual sau în grupuri și în Austria, prin 
Bosnia, 

Au urmat alte atacuri în anii 1788 şi 1821, 
Când Moscopole a fost distrusă, moscopolenii au 
format numeroase alte centre noi, sau au întărit 
pe altele mai vechi, In Turcia s'au așezat în 
Adrianopol,  Filipopol, Kiistendil, Perlepe, In 
orașul Veles, s'au aşezat întâiu 200 de familii, 
după care au urmat alte 50, Dela aşezarea lor, în- 
cepe înflorirea acestui oraș, Tot atunci, au ajuns, 
în mase considerabile, şi în teritoriile sârbești şi 
în Austria, i 

In restul capitolului, d-l A, I, Popovici, trece 
în revistă şi alte așezări aromâneșşti, care au dat 
imigranți oraşelor sârbe şi foste austriace, dând 
amănunte după diverşi cercetători şi călători, 

Vorbeşte astfel despre Blaţa, Sacişte, Cojani, 
Vlaho-Clisura, Neagustea, 

In capitolele „Caracteristici corporale“ şi „Por- 
tul lor“, vorbeşte, după Weigand, Kanitz şi alţi 
cercetători, despre însuşirile corporale ale aro- 
mânilor și despre portul lor, Ca însuşiri corpo- 
rale, se împart în două grupe; cel meridional, 
având coloarea feței închisă şi cel nordic, de co- 
loare mai deschisă, La ambele tipuri, se observă, 
în chip frecuent, indivizi cu trăsături romane, 
dacice şi slave, Cercetătorii, relevă deosebiri fi- 
zionomice şi corporale, accentuate între aromâni 
şi greci, | 

Cu privire la port, descrie numai portul aro: 
mânilor din ramura comercială, singura cunoscută 
în regiunile iugoslave, dând şi ilustraţii, 

In capitolul „Particularități psihice“, redă ca- 
racteristicile aromânilor, aşa cum au fost şi sunt 
văzute de sârbi: 

Aromânii au însuşiri fundamentale pentru negoț, 
Știu să vândă şi să cumpere, Mai presus de toate 
însă, sunt economi, În societatea noastră, spune 
autorul, „țințar” înseamnă tot una cu avar, iar țin- 
țarii cu avariţia, Ca avari, ei au servit la crea- 


2) Prin pacea dela Belgrad 1739, acest oraş care fusese dobândit, dimpreună cu Banatul şi Oltenia, de către 
Austria (pacea dela Pojarevatz 1718), a fost retrocedat Turciei, 


75 


rea unor tipuri din satira literară sârbă, ca „Kir 
Iani”, Hagi-Dișat ș. a. 

D-1 Popovici, sprijină aceste afirmaţiuni, cu 
multe citate şi exemple, care însă sunt contrazise 
de alte constatări şi exemple din alte capitole, în 
care se evideniţază contrariul: generozitatea aro- 
mânilor, Ceea ce înseamnă că aşa zisa sgârcenie a 
aromânilor, este mai mult o constrângere voită, 
fiind necesară pentru alcătuirea capitalurilor de 
care au nevoie, decât un defect congenital, 

Dar să urmăm pe autor în descrierea „particu- 
larităţilor psihice", Foarte circumspecţi, aromâ- 
nii, înainte de a se prinde întro afacere, o exa- 
minează îndelung, pe toate feţele, o întorc, o su- 
cesc fel și chip. De îndată ce s'au hotărît, merg 
însă înainte, cu toată energia, La dânșii sunt pre- 
țuiţi şi consideraţi mai ales oamenii care reușesc 
în afaceri. Pentru a reuşi în afaceri, nu-şi aleg 
mijloacele. Nu se căsătoresc până nu-și fac ca- 
pital. 

Această concepție materialistă, au adus-o şi 
în biserică, de care vieaţa lor este legată foarte 
strâns, 

Ei țin mult la legea creştină, Dintre ei s'au 
turcit mai puțini decât din oricare alt neam bal- 
canic, Au suportat orice, dar credința nu şi-au 
părăsit-o, Se roagă lui D-zeu de 2=3 ori pe zi, 
vizitează regulat biserica, Postesc posturile mari 
şi toate Miercurile și Vinerile. Pe zidurile came- 
relor au inscripţii care vorbesc despre milostenie 
şi despre pedeapsa lui D-zeu. Se roagă lui D-zeu 
mereu, dar mai ales dimineața și în deosebi, când 
au de făcut un drum mai lung, sau la sfârşitul 
unei călătorii. Când pornesc la un drum greu, cei 
mai bogaţi, plătesc preotului, ca să-i stropească 
cu aghiazmă şi să-i binecuvinteze, După realiza- 
rea fiecărei afaceri, aduc bisericii daruri bogate, 
Dăruesc mult bisericilor, 

Ţin foarte mult la rânduiala şi ceremoniile 
slujbelor bisericeşti, Patriarhul Vasile Bărkici, 
observase că ei ţin foarte mult la preoţi; că au 
preoţi cu grămada și că unii, mai bogați, ţin fie- 
care câte un preot particular pe seama lor. 

Ca şi la unele popoare vechi, această religio- 
zitate are un substrat materialist. D-1 A, I. Popo- 
vici, citează în sprijinul acestei afirmări, părerile 
a diferiți autori iugoslavi ca Erdeleanovici, 
Cviici, etc. 

Femeile, în deosebi, sunt foarte religioase şi 
au o vieață morală severă, Ei se căsătoresc pe la 
35 ani şi iau soții, uneori, de câte 15 şi chiar 12 
ani. In căsătorie, nu joacă rol simpatia, Sunt ca- 


76 


zuri, când tinerii căsătoriţi s'au cunoscut abia la 
nuntă. In timpurile mai vechi, se căsătoreau ex- 
clusiv între ei, 

„Ținţarii”, sunt socotiți ca un popor foarte 
curat, Hanurile lor, localurile ţinute de ei, sunt 
incomparabil mai curate, decât cele ţinute de 
bulgari sau albanezi. Le place confortul, aerul 
curat, apa bună, 

Sunt puţin sociabili. Nu sunt ospitalieri, In ca- 
sele lor, poţi străbate cu greu, Evită luxul, nu 
pentru că le lipseşte gustul, ci, de teamă să nu 
primejduiască echilibrul bugetului lor, ceea ce 
pentru dânşii e lucru sfânt. Dar, îndată ce se 
simt la largul lor, îşi satisfac din plin înclinările 
lor pentru strălucire, 

In a doua jumătate a secolului al XVIII, s'au 
ridicat în Zemlin, cele mai frumoase case ale 
epocii, de către familiile aromânești Duca, Ski- 
vra, Karamata, Darvar şi Vâlca, 

In piața Belgradului, exemplu similar, a fost 
acela al familiilor Kumanudi, Zagla, Guşa cel 
Mare, ş. a. Ţin mult la rudenii şi prietenii, Le- 
săturile de cumetrie sunt ca şi cele de rudenie, 
In casă, „sospodarul” porunceşte şi toţi trebue 
să-l asculte, Respectul şi supunerea față de cel 
mai bătrân, este nelimitat. In Zemlin, lovanovici 
Prâja, la doi ani după moartea tatălui său, pu- 
nea să-i curăţe zilnic cizmele şi haina, Işi iubeau 
nespus fe mult locurile natale. Unii din filan- 
tropii mari, de origine aromână, ca Mihail Ris- 
tici Kaleia din Palanca; Buracu din Kurlovitz, 
îşi amintesc, în testamentele lor, de locurile na- 
tale (Vlaho-Clisura). 

La mâncare şi băutură, foarte cumpătați, De 
aceea ajungeau la bătrâneți adânci. 

Toţi ştiu carte, bineînțeles grecește, Rar să gă- 
seşti „țintar! analfabet şi chiar femei de ale lor, 
analfabete, 

Ca şi grecii, adorau mult Sfânta Treime, din 
cauza Sfântului Duh, una din persoanele treimii 
sfinte, care trebuia să le insufle spiritul comer- 
țului, 

In paginile dela urmă ale acestui capitol, se 
arată sărbătorile la care ţin mai mulți, diverși 
sfinți pe care-i venerează de preferință, numele 
de botez, mai frequente la ei. 

Una din grijile lor de seamă, este locul unde 
şi modul cum vor fi înmormântați, 

Mormintele lor se remarcă de obiceiu prin crucile 
lor luxoase ; prin pietrele funerare bogate, orna- 
mentate frumos și cu inscripţii lucrate foarte 
bine, în care se arată ce a fost defunctul: locui- 


tor, comersant, cetățean, de unde a fost (Mosco- 
pole, Sacister, Vlaho-Clisura, etc.). Inscripţia este 
întâiu în grecește, apoi în sârbeşte. 

D-l I. A. Popovici, citează numeroase variante 
de inscripții din care se pot desprinde preocupă- 
rile lor, în fața morţii. 

„Ținţarii“ sunt foarte ambiţioşi. Doresc să lase 
după ei o amintire frumoasă. Dar preferă să 
moară ca neguţători, decât pe câmpul de luptă. 
Din arhivele Zemlinului, rezultă că, reuşiau, mulți 
dintre dânșii, să evite serviciul militar, Altfel, 
sunt de o loialitate desăvârşită. In 1795 au dat 
la Zemlin, cu contribuție benevolă de războiu, 
2.000 de părimi, în timp ce sârbii deabia 85, 

Implineau servicii de mare încredere ţării unde 
lucrau, Din actele arhivelor dela Satu-Mare, re- 
zultă că membrii companiei de acolo relatau au 
torităţilor austriace, tot ce vedeau sau auzeau în 
Turcia, 

Foarte practici, au ştiut să-şi croiască în mij- 
locul naționalităților din Austria, situații minu- 
nate, iar în Serbia, să se apropie întotdeauna de 
elementele care dețineau puterea şi să ajungă, 
prin forța lor economică și prin legăturile de în- 
rudire, să recupereze afacerile Statului. 


Lă 

„Ocupaţii în străinătate“ — Aromânii locuesc 
într'o regiune săracă, In afară de aceasta, ei sunt 
cu totul străini de agricultură, deosebindu-se 
prin aceasta, de toate celelalte popoare balcanice. 
Deci, minimul necesar vieţii lor şi familiilor 
lor, ei trebue Să şi-l capete umblând după câștig 
în străinătate, 

Indată ce atinge vârsta adolescenţii, orice flă- 
cău aromân, trebue să o pornească spre străină- 
tate, unde va lucra ca neguțător, hangiu, cârciu- 
argintar, giuvaergiu,  săpungiu, 
dulgher, croitor, boiangiu, simigiu, etc. Meşteşu- 
gurile sunt introduse la ei de sute de ani, şi în 
unele familii, același meșteșug se practică din ge- 
neraţie în generaţie. Ei merg acolo unde se poate 
câştiga mai ușor, Indată ce afacerile stagnează 
într'o regiune, ei pleacă în alta. Astfel, aromânii 
din Bitolia s'au deplasat, în zilele noastre, spre 
Scopia, 

In Serbia se găsesc în chip statornic în regiu- 
nea Moravei și a Dunării, 

La plecarea din localităţile lor, ei formează 
grupuri de câte 5—6, uneori mai mari şi câte- 
odată caravane întregi. Cei ce pleacă, sunt flă- 
căi, rare ori copii, Pe drum se despart, mergând 
fiecare spre locuri potrivite pentru câștig. 


mar, armurier, 


Astfel, din trei fraţi Karamatu, de origine din 
Catraninţa, unul a rămas în Zemlin, altul a mers 
în Pojon, al treilea în Lipsca. Membrii familiei 
Spirta, originară din Vlaho-Clisura, s'au stabilit 
în Zemlin, Kâvel, Rum, Sisk şi Viena, Familia 
Paligora din Gopeş se găseşte risipită în Grecia, 
Bulgaria, România și Serbia, etc. 

Câştigurile sunt sezoniere sau durabile, Sezo- 
niere : zidarii, spoitorii, dulgherii, pavagiii etc, Ei 
pleacă la Sf. Gheorghe și se întorc la Sf. Du- 
mitru, 

Cei cu ocupaţii statornice, rămân în străină- 
tate câte 10—15 ani Se întorc după 10—15 ani 
spre a se căsători, apoi pleacă iar, In străinătate 
lucrează 4 ani ca ucenici, apoi calfe şi la urmă 
pe seama lor, după ce şi-au însuşit toate tainele 
meşteșugului sau negustoriei, 

Acasă se întorc definitiv după ce-și fac un cà- 
pital care să le permită a trăi din rentă, Savantul 
Cviici, spune că în comuna Gopeș, greu poți găsi 
un bărbat care să nu fi fost în străinătate, După 
Cviici, cei mai celebri dintre aromânii care prac- 
tică înstrăinarea, sunt cei din Vlaho-Clisura, care 
nu s'au mulțumit a se fixa în oraşele Peninsulei 
Balcanice, ci şi în Egipt, în toate porturile Mării 
Mediterane şi în Europa, dela Londra până la 
Moscova, ` 

La fel cei din Cruşova, Nevesca şi alte centre, 


In două capitole „Colpotorii” şi „Piedici“, se 
arată că, după felul negoţului pe care-l practicau, 
aromânii se pot împărţi în „colportori” și negu- 
țători în mare (all'grosso), 

Ca neguţători mărunți, ambulanți, aromânii au 
inundat regiunea Serbiei vechi, Banatului şi a 
Ungariei, până în Croaţia şi până la Marea Adria- 
tică Dela o vreme, acest fel de comerţ, a fost 
practicat exclusiv de aromâni şi de greci, nume sub 
care de asemenea trebue să înțelegem, de cele 
mai multe ori, tot pe aromâni. 

Aceşti colportori au avut de întâmpinat pie- 
dici nenumărate din partea administraţiei aus 
iriace, care, timp de aproape un secol, a dus o 
luptă continuă în contra lor, 

Autorul aduce la lumină date foarte intere- 
sante, împrumutate dela diverşi cercetători ger 
mani, unguri şi slavi ai arhivelor austriace din 
secolul al 18-lea, cu privire la greutăţile cu care 
au avut de luptat negustorii ambulanți aromâni, 
Incepând din 1719, îndată după semnarea păcii 
dela Pojarevaţi (Passarovitz), se iau, faţă de ei, 
măsuri spre a-i sili să se fixeze, spre a-i împie- 


77 


deca a trimete bani acasă, în Turcia, a-i împie- 
deca de a importa anumite mărfuri, de a-i reţine 
în anumite zone efc, 

Ordonanţe peste ordonanţe pentru controlul lor, 
pentru supravegherea lor strictă se edictează ne- 
contenit, In cele din urmă, autorităţile austriace 
îşi pun toată stăruința, mai ales pe vremea îm- 
păratului Iosif II, a-i determina să adopte cetăţe- 
nia austriacă, 

Ceea ce n'au întârziat a reuşi, Prin edictul de 
toleranță din 1781, ei au obținut dreptul de a-şi 
practica cultul lor şi de a ridica biserici după 
ritul ortodox, Această atitudine a împăratului lu- 
minat, care ţinea foarte mult la aromâni, consi- 
derându-i ca un factor important pentru prospe- 
ritatea economică a monarhiei, a fost decisivă, 
Ea a contribuit mult ca ei să se hotărască a păşi 
în mase, spre acceptarea cetăţeniei austriace, 

In capitolul „Contrabandă şi fraudă“, se arată 
lupta care au dus-o autorităţile fiscale, vamale 
și polițienești austriace, spre a-i împiedeca de a 
introduce mărfuri interzise din Turcia în Austria, 
de a importa monete turceşti şi de a exporta mo- 
netă austriacă şi metale preţioase, în vremea când 
nu se fixaseră în Austria, și nu renunțaseră la 
gândul de a se întoarce acasă, cu avutul câştigat, 

Intr'un capitol scurt intitulat „Chezăşii“, se a- 
rată, cât de des aromânii se puneau ca chezași pen- 
tru ai lor, spre a le asigura diferite înlesniri sau 
a-i scăpa de diferite greutăţi, 

„Aromânii ca comercianţi“, In acest capitol, 
studiind activitatea aromânilor pe tărâmul nego- 
țului mare, d. Dr. A. I, Popovici, aduce contri- 
buţii de mare valoare, pentru cunoaşterea acestei 
chestiuni, ; 

Deşi în genere aptitudinele aromânilor ca ele- 
ment comercial, sunt cunoscute și subliniate la 
fiece ocazie, constatările la care ajunge d-l Po- 
povici, pe bază de cercetare strictă a izvoarelor, 
depăşesc cu mult, chiar şi cele mai favorabile pă- 
reri de până acum, în această privință, 

D-1 A, I, Popovici, face o deosebire între acti- 
vitatea comercială a aromânilor şi cea a gre- 
cilor, à 

Grecii acționează mai ales în porturi şi pe 
căile de apă, fie maritime, fie fluviale, 

Negoţul aromânesc își are punctele de pornire 
pe continent, Activitatea lor inițială se desfă- 
şoară în lungul drumurilor de uscat; ei se insta- 
lează în punctele mai însemnate din lungul dru- 
murilor, străbat în sate, apoi în chip progresiv, 
cuprind oraşele, întinzându-și cercul de activi- 


78 


tate tot mai departe, până ajung şi ei în porturi, 
pe mare 

In regiunile sârbești, apariţia lor e semanalată 
încă de pe la 1644—45, De atunci prezenţa lor este 
constatată din ce în ce mai des şi în oraşe tot 
mai numeroase, In Coşova Peci, Carlovitz, Salan- 
kemen, Novi-Sad, Titel, Arad, Pecica, Sikloş, apoi 
în  Vasarheli, Vesprin, Patay, Muncaci, Tocai, 
etc, 

Valoarea acestui element, spune d-l A, I, Po- 
povici, era cunoscută de autoritatea austriacă, 
Dela Maria Thereza, şi mai ales dela Iosif II, 
s'a dat o atenţie deosebită pentru ridicarea pu- 
terii economice a monarhiei și s'au pus stăruințe 
susținute pentru a fixa pe meseriașii şi negusto- 
rii aromâni în împărăție, In fapt, după pacea 
dela Pojarevatz, negustorii aromâni au inundat 
teritoriile austriace, 

Se ocupau cu cele mai variate îndeletniciri, 
dela schimbul mărfurilor celor mai grosolane, 
până la cele mai fine operaţiuni bancare şi fi- 
nanciare, „În unele ramuri de afaceri erau neîn- 
trecuți, iar altele au reuşit pur şi simplu să le 
'monopolizeze cu desăvârşire, Încercările de a li 
se smulge această exclusivitate, ca de pildă la 
Keschmark, boiangeria, care le aducea mari pro- 
fituri, au rămas zadarnice”, 

In Ungaria de N., erau cei mai mari exporta- 
tori de vinuri, Din Quarintia aduceau prin con- 
trabandă arme la Triest, In comitatul Oradiei, 
făceau schimb, dând mărfuri pe cereale sau tu- 
tun, pe ceară. Din Slavonia exportau animale şi 
grâu. 

Din 1770, au început să importe cereale în Ita- 
lia, care până atunci, se îndestula cu cereale 
din Egipt şi Ungaria, Incercarea a reușit pe de- 
plin, folosind pentru transport căile de apă, Sava, 
Dunărea, 

In Zagoria croată au acaparat întregul comerț 
al regiunii, Ce au însemnat ei pentru comerțul ți- 
nuturilor unde s'au aşezat, se vede din exemplul 
Zemlinului, 

Zemlin, aşezat la frontiera a două imperii, a 
ajuns, grație impulsului dat de aromâni, unul din 
cele mai puternice centre comerciale ale monar- 
hiei, 

Incă în 1754, ei dețineau aici, în mâna lor, cele 
mai de seamă ramuri de negoţ şi meşteşuguri, In 
curând, Zemlin a ajuns cel mai mare centru co- 
mercial pentru toate mărfurile austriace și tur- 
ceşti, Prin Kulpa şi Sava, veneau corăbii şi şle- 
puri, din Croația, cu mărfuri din acele părţi; pe 


Drava şi Dunăre, vase din Ştiria, Ungaria, Aus- 
tria, cu mărfuri ungare, austriace, engleze, fran- 
ceze, Descărcate de aceste mărfuri, vasele plutis 
toare se întorceau înapoi, încărcate cu mărfuri 
turceşti, Aici se putea schimba, în fiece moment 
monete din toate părţile Europei şi ale Asiei. 

In timpul Blocului continental, prin Zemlin, 
neguţătorii aromâni au organizat importul măr- 
furilor care altă dată veneau din Anglia, şi în 
deosebi, bumbacul, Numeroşi aromâni aveau cor 
răbii proprii, 

Aromânilor datoreşte Zemlin epoca lui de aur. 

Și în Şerbia, aromânii au deţinut situaţia pres 
cumpănitoare în comerţ şi meşteşuguri. In vres 
mea turcilor, paşii din Belgrad făceau împrumus 
turi dela dânşii, 

Foarte capabili, activi, ageri, departe văzători, 
ei creau capitaluri din nimic, Legăturile lor co- 
merciale se întindeau până departe de tot. Legăs 
turile Zemlin-Viena erau lucrul cel mai obişnuit, 
Casa Şpirta lucra cu Viena, Constantinopol şi 
Triest, Bunicul după mamă al dului Dr, Iovanos 
vici-Batuta, lucra cu Lipsca şi Hamburg; bunir 
cul d-lui Dr, Şteve Adamovici, care era din acest 
neam, avea legături de comerţ cu toate casele 
mari mondiale din Europa, din Orientul apropiat, 
China şi Algeria, 

Dl Dr. A. I. Popovici dă şi alte exemple, în 
felul acestora, din care se poate vedea activitas 
tea lor vastă şi neobosită, 

In afară de comerțul cu mărfuri erau neiîntre- 
cuți pe tărâm bancar şi financiar, Citează mai 
multe institute bancare cunoscute în întreaga 
lume financiară, astfel erau la Viena: Casa Dars 
vari, Gheorghe Şina, Lazăr Dimitrie, acţionar 
principal al Băncii Naţionale Austriace; la Bel- 
grad lenaki Cumanudi; la Zagreb Anastase Po- 
povici, etc, 

Capitolul se termină cu diverse alte ramuri de 
activitate comercială, ca de pildă monopolul să= 
rii şi altele, în care aromânii au ocupat totdeauna 
locul de frunte, 


Trecem peste foarte interesantele capitole inti- 
tulate „(Companiile Comerciale” — în care se dau 
amănunte asupra acestor puternice organizații de 
comerț, -m şi „Alte Qcupafiuni", în care se arată 
vrednicia şi îndemănarea lor în diverse profes 
siuni, şi ne oprim asupra capitolului „Familia 
Şina“, 

Această familie întruchipează cea mai înaltă 
expresie a poziţiilor la care s'au putut înălța aros 


mânii, prin energia şi priceperea lor, pe terenul 
activităţilor economice, 

Familia Şina, s'a ridicat din Moscopole, pela 
1750 şi s'a oprit întâiu la Şerajevo şi după aceea, 
prin oraşul Brod din Şlavonia, a ajuns la Viena. 

In Şeraievo nu s'a oprit mult timp. Aici s'a 
născut Şimeon Şina 1753, întemeietor al uneia 
din cele mai puternice case bancare şi 
ciale, nu numai din Austria, dar din 
lume. 

Simeon Gh. Şina pare că s'a ocupat mai 
mult cu întreprinderi bancare, Banca lui era una 
din cele mai de seamă, El s'a îmbogăţit în sper 
cial în vremea Blocadei Continentale, când a reus 
şit să organizeze transportul lânei şi bumbacului 
din India, prin Turcia, Atunci, a clădit o avere 
enormă. Pentru o mai uşoară dirijare a lucrărilor 
în Turcia, el a întemeiat o bancă şi în Şerajevo, 
Vaza şi faima lui au crescut văzând cu ochii, 
Când în 1818 a cumpărat moşiile Hodoş şi Kins 
dia, a dobândit şi titlul nobiliar cu predicatul de 
Hodoş şi Kindia, 

El s'a căsătorit de două ori. Prima lui soţie a 
fost Irina Cipa, iar a doua Caterina Ghira, am- 
bele aromâne, Gheorghe Şina, a fost cel mai mare 
bancher şi unul dintre cei mai activi promotori 
ai intereselor materiale ale epocii sale, El se ocupa 
cu cele mai diverse feluri de activitate, dela se- 
carea de bălți şi de terenuri mocirloase, până la 
cele mai fine tranzacţii bancare. Nu dispreţuia 
nici un teren de activitate, în care se putea lucra 
cu folos, Toată ziua era ocupat în convorbiri cu 
oameni de afaceri, 

Multe domenii de activitate, în fosta Austrie, 


comers 
întreaga 


dar mai ales în Ungaria,au a mulțumi desvoltas 
rea lor, ba chiar începuturile lor, lui Şina. Multe 
din casele comerciale, cele mai celebre din Şern 
bia, şisau început îmbogățirea prin contact cu 
ramurile de activitate pe care le dirija ina. In 
Austria, comerțul de bumbac şi tutun era întreg 
în mâinele lui. In Viena şi Pesta, avea imense de- 
pozite de bumbac şi lână. A făcut mult pentru 
ridicarea industriei textile, A adus servicii imense 
pentru construirea drumurilor şi propăşirea cos 
municaţiilor. El a fost principalul acţionar al Şos 
cietăţii de navigație cu vapoarele pe Dunăre. Una 
din faptele lui cele mai însemnate, este construi- 
rea podului pe lanţuri între Pesta şi Buda. In 
anul 1838, a ridicat el, pe cheltuiala lui acest pod, 
format din 12 lanţuri masive, din fier bătut, şi 
care a costat uriaşa sumă de 7.000.000 de fiorini 
(ceea ce în valută actuală, s'ar ridica la aproape 


r 79 


100.000.000 lei). Pe primul stâlp, pe placa de 
marmoră, alături cu numele împăratului şi al 
primului ministru St. Secseny, este numele ba- 
ronului Gh, Sina. Faima lui era imensă, Despre 
mişcările lui, presa zilnică, ţinea notă, ca şi des- 
pre mişcările împăratului. Cu toată bogăţia lui, 
era extrem de muncitor, cruțător, punctual. In 
vieaţa și activitatea lui se conducea de deviza 
pusă pe blazonul său de nobil „servare intamina- 
tum”, 

Cu bogățiile lui a cumpărat nenumărate castele, 
cu moşiile din jurul lor, folosindu-se în acest scop 
de nevoile de bani ale unor nobilimi risipitoare, 
ca cea austriacă, cehă, dar mai ales maghiară. 

Incă în 1841, poseda în Austria, Mayerbach, 
Rapoltenkirch, Gföll, Farafeld, Leopoldsdorf. In 
Moravia, patru castele, cu moşii din cele mai ce- 
lebre. In Ungaria, 15 latifundii, cu castele, luate 
dela conții Ilishazy, Brentano, Festetitz. 

După 1841, a cumpărat în Austria, trei mari 
latifundii, în Moravia 7, în Ungaria 16, în Țara 
Românească 2, în Grecia una, numită Eptalofos. 
In 1851, a reuşit să pue mâna pe faimosul castel 
Gödölö, pe care l-a cumpărat dela familia con- 
telui Hederwary, dimpreună cu întreaga moşie. 
Castelul a fost răscumpărat apoi de guvernul 
maghiar, spre a fi dăruit împăratului Francisc 
Iosif, ca dar de încoronare, Avea nenumărate 
palate monumentale în Viena şi aproape în toate 
principalele metropole ale Europei. 

Când a murit, a lăsat în numerar 80 de mi- 
lioane de fiorini (peste 8 miliarde în valuta de 
azi); 29 moşii mari cu 241.000 de jugăre, înzes- 
trate cu cele mai perfecte maşini şi inventare a- 
gricole. El s'a bucurat de nenumărate demnități, 
în Austria, Dar la nici una n'a ţinut poate mai 
mult decât la cea de... consul onorific al Statu- 
lui grec, 

Fiul său, Simeon Gh, Sina, s'a căsătorit cu Efi- 
ghenia Bică, o compatrioată a lui, care, ca no- 
bilă, purta titlul de Dejantalva. Pe când tatăl 
său era mai mult bancher decât baron, despre el 
se spunea că este mai mult baron decât bancher. 
Garderoba lui costa 800.000 de fiorini, în valută 
actuală 80.000.000 lei. Imbrăcămintea lui, în- 
clusiv nestimatele cu care se împodobise, la prima 
audiență la împărat, avea o valoare de 600.000 
fiorini, cam 60.000.000 lei, în valuta de azi, A fost 
prieten intim al regelui Otton al Greciei şi mi- 
nistrul lui plenipotenţiar la curţile din Viena, 
München şi Berlin. El a întemeiat cel dintâiu in- 
stitut de credit agricol, în Austria, apoi cea dintâi 


80 


Societate de asigurare. In instituţiile lui Îucrau 
peste 8.000 de funcţionari şi agenţi de tot felul. 

In saloanele lui din Hoher Markt se întâlnea tot 
ce avea Austria şi Ungaria mai sus pus, In Viena 
a ridicat, pe cheltuiala lui, biserica ortodoxă 
greacă. In Athena a ridicat palatul Facultăţii de 
Științe, care l-a costat peste 1.000.000 fiorini, 
(100.000.000 lei), în valuta actuală. A cheltuit pen- 
tru observatorul astronomic din Athena 200.000 de 
fiorini, ceea ce reprezintă 20.000.000 lei, în va- 
luta de azi. A făcut danii enorme la diferite bi- 
serici catolice, cum a fost Biserica Votivă din 
Viena, catedrala din Praga, ş. a. 

A murit în 15 Aprilie 1876. Unicul său fiu mu- 
rind, averea lui prin fetele lui care s'au măritat 
cu diferiţi duci şi conți, din cea mai înaltă nobi- 
lime, a trecut sub alte nume. 

Urmează mai multe alte capitole intitulate: 
„Aspectul orașelor noastre“, — în care se arată 
că aromânii formau elita cea mai înaltă a socie- 
tăţii urbane în Serbia, dând şi chipuri de negu- 
țători aromâni și de doamne aromâne; — „Gre- 
cii despre alții, şi alte neamuri despre Greci“; 
„Conflicte“, — în care se arată că aromânii ca 
puitători ai culturii greceşti au stat în calea sâr- 
bilor în diversele comunităţi ortodoxe din Aus- 
tria, în care, sârbii reprezentau tendinţele lor na- 
ționale, în timp ce aromânii, erau pentru cultura 
greacă; — „Conflicte și Asociaţii"; „Conflicte în 
biserică“, „Conflicte în şcoli”, „Conflictul din 
Adunarea dela Timişoara, din 1790“. 

Două capitole, cu titlul: „Aromânii ca războinici 
şi viteji“; „Aromânii în anturajul lui Karagheor- 
ghe şi Miloş“, dau amănunte cu totul noi asupra 
rolului jucat de aromâni în cele două răscoale 
sârbeşti, ca luptători, căpetenii şi diplomaţi, Se 
cunoaşte rolul jucat de aromâni în luptele pen- 
tru eliberare ale grecilor, dar nu se știa nimic 
despre contribuţia lor însemnată şi în războaiele 
sârbeşti,. 

Este un merit deosebit al d-lui Dr. A. I. Po- 
povici, că a atras luarea aminte în această di- 
recţie, 

Un capitol intitulat: „Aromânii ca nobili”, a- 
duce lumini interesante asupra numeroaselor fa- 
milii care s'au ridicat în Austria şi Ungaria la 
ranguri nobiliare; un altul: „Aromânii ca bine- 
făcători”, arată pe aromâni sub acest aspect. În 
capitolul: „Naționalismul aromânilor“, se arată 
înclinarea lor spre cultura greacă. Un capitol in 
titulat: „Sârbizarea şi împuținarea aromânilor”, re- 
levă procesul de dispariţie al acestui element de 


elită, care se topeşte în masa populaţiei alogene 
din oraşele Statelor Balcanice. 

Câteva consideraţii asupra stării lor de astăzi, 
în localităţile de origine, şi descrierea oraşului 
Crusova, încheie partea I-a a lucrării, 

In partea a II-a se dă, în ordine alfabetică, o 
listă bogată de familiile din ţinuturile sârbeşti, 
de origine aromână, cu lămuriri interesante asu- 
pra fiecăruia din ele, acolo unde asemenea lă- 
muriri s'au putut dobândi de autor, 


Ca încheiere, repetăm, lucrarea d-lui Dr. A, I. 
Popovici, scrisă cu o rară pătrundere şi cu o o- 
biectivitate care, la cei mai mulţi erudiţi balca- 
nici, lipseşte, este de un interes capital, pentru 
cunoaşterea acestei ramuri interesante a neamu- 
lui nostru. 

Ea ne arată totodată că este timpul să se pro- 
cedeze la gruparea în ţară a elementelor răzlețe 
ce au mai rămas încă neinstrăinate prin oraşele ță- 
rilor din Balcani, Aceasta ar face mai mult decât 
toate măsurile ce se edictează din birouri pentru 
îndrumarea spre naţionalizare a păturii noastre 
urbane. 

Const. Noe 


I. NICA: Problema Aromânilor (Colecţia Ar- 
hiva Armatolilor, tip, „Bucovina“. I. E. Torouţiu 
Bucureşti). 


Pin broşura d-lui I, Nica, familia Armatolii ina- 
gurează un ciclu de publicaţii destinate problemii 
Românilor de peste hotare „în cadrul marilor 
probleme, care frământă generaţia noastră în lupta 
de afirmare a românisului integral”. 

După cum precizează chiar autorul, broşura de 
care ne ocupăm vrea să înfățişeze — sumar şi 
obiectiv — problema Aromânilor, aşa cum se des- 
prinde din dureroasele realități create acestor în- 
depărtaţi fraţi ai noştri, în urma ultimelor schim- 
bări politice survenite în Peninsula Balcanică. 

Tocmai ceeace s'a căutat și prin coloanele acestei 
reviste, în care s'a examinat aproape număr de 
număr, adevărata situaţie a lor, în raport cu po- 
litica dusă până acum, Autorul reuşeşte să dea 
interpretări juste. Nu lipseşte însă, pe ici pe colo, 
şi câte o privire prea fugară, când ne-am fi aştep- 
tat la date, dacă nu precise, mai amănunțite. 
Astfel, de pildă, se trece cu nesiguranţă peste 
numărul lor, când în realitate studiile cunoscute 


ale d-lui Capidan şi completările d-lui Papa- 
hagi din Images d'étnographie Roumaine, ne 
dau aproape cu certitudine numărul Aromânilor. 
De asemeni şi localizarea Aromânilor e vagă: „In 
întreaga Peninsulă Balcanică, dela Dunăre până la 
coastele de sud ale Greciei şi dela Marea-Neagră 
la Adriatică”. In realitate răspândirea aşezărilor lor 
este bine cunoscută, Aşa de pildă de-a-lungul Du- 
nării, nu se află nicio aşezare, Poate că autorul a 
vroit să înglobeze şi ramura daco-română, aşezată 
în Bulgaria de-a-lungul acestui fluviu. Trece apoi 
la lucruri foarte interesante. Insistă asupra for- 
mării burgheziei, citând şi cuvintele lui Duşan Po- 
povici, dela Universitatea din Belgrad, care afirmă 
că cea mai mare parte din burghezia de astăzi a 
vechei Sârbii, este de origine  aromânească. Pe 
bună dreptate arată asimilarea treptată acestej 
burghezii. D-sa relevă cum din cauza lipsei de iz- 
lazuri peste iarnă păstoritul e anevoios, fiind ame- 
ninţat cu dispariţia; cărăvănăritul e desiiirțat prin 
căile de comunicaţie; industria casnică a țesături- 
lor, prin plecarea Turcilor stagnează. După aceea 
desbătând problema ocupaţiei, autorul conchide că 
le rămâne a se ocupa în viitor cu: „agricultura, 
meseriile orăşeneşti, comerțul şi ca muncitori cu 
ziua”. Pământ disponibil însă nu au. Câmpia 
Salonicului, a găzduit 1/2 milion de micrasiatici. 

Năvălirea acestor Greci din Turcia, a înlăturat 
in bună parte pe Aromâni şi dela comerţ. Este 
uşor de întrevăzut greutatea de a îi meseriaş sau 
muncitorilor cu ziua. Discutând şi conştiinţa indi- 
vidualităţii etnice, autorul subliniază tăria arătată 
în atâtea rânduri. D-l Nica trece după aceea la cu- 
rentul emigrării. Examinând problema dacă Aro- 
mânii, mai pot rezista sau nu în Balcani, dă un răs- 
puns negativ. Autorul, în „Soluţii”, pledează insis- 
tent pentru emigrarea în ţară: „singura soluție, 
potrivită cu interesele neamului românesc, care se 
poate da problemei Aromânilor, este migrarea lor 
în ţară”, 

Nu suntem însă pentru emigrarea lentă, preco- 
nizată, Este adevărat că locul de colonizare, ar fi 
Dobrogea, dar să nu se uite că sunt şi orașe unde 
ar trebui aduşi. 

Broşura d-lui I. Nica, se arată deci destul de in- 
teresantă şi utilă problemei, 

Ea reuşeşte să-l pună în curent pe cititor nu nu- 
mai cu soarta Aromânilor, dar îi indică și un ideal 
pe care are datoria să-l realizeze Statul Român, 


Florea Florescu 


81 


CRONICI 


COMENTARII SOCIOLOGICE LA PREFACERILE 
REALITĂȚII ROMÂNEȘTI 


ÎNTREGIREA STRUCTURII SOCIALE A ROMÂNIEI 


Chemarea la cârma țării a d-lor Cuza şi Goga, 
marchează momentul, în care necesităţile politice, 
de dinapoia sau dedesubtul antisemitismului, au 
ajuns să aibă un punct de plecare solid în reali- 
tatea românească. S'a format materia primă umană 
pentru o burghezie românească. Ea cere intervenţia 
autoritaţii de Stat, pentru consolidarea situaţiei 
ei şi a celor ce-i vor urma pilda, 

E o necesitate politică inexorabilă pentru fie- 
care neam ajuns la independenţă politică, dacă 
vrea să-şi păstreze Statul, ca toate funcțiunile mari 
ale vieţii colective (guvernare, administraţie, di- 
plomaţie, armată, economie, educaţie, etc.), să fie 
în seama lui, Numai în cazul conaţionalilor există 
certitudinea acelei țărmuriri a interesului particu- 
lar în perspectiva nevoilor colective şi a acelei 
coordonări naţionale a funcţiunilor colectivităţi, 
care e condiția neatârnării politice a neamurilor, 

Dar satisfacerea acestei necesităţi nu e în mâna 
conducătorilor politici. Ea presupune elementele 
capabile să-şi asume aceste funcțiuni, Conducă- 
torii Statului nu pot crea o burghezie economică, 
pot cel mult să-i uşureze apariţia, să-i consolideze 
Şi să-i asigure situația să-i îngroașe rândurile, Or- 
Sanizarea unui neam, aşa încât să-și poată croi 
singur destinul, presupune atingeera acelui stadiu 
de desvoltare, în care această organizare să fie 
dorită de fiecare membru în parte al neamului, 
şi să-i apară drept singurul chip de asigurare a 
vieţii lui, 

Gânditorii noștri politici au văzut de mult nea- 
junsul, pe care-l constituia lipsa unei burghezii 
economice româneşti, Marțian a scis adeseori, în 
vieața lui scurtă, despre primejduirea independen- 
tei politice, prin neputința economică, A arătat 
lămurit cauza, „Societatea ce n'sare decât două 
clase extreme, nu este organică şi societatea neor- 


82 


Sanică nu are putere de vieaţă. O clasă de mijloc 
economică este neapărat trebuincioasă, chiar pen- 
tru conservarea celorlalte două clase extreme“, 
(Analele economice III, 27), 

Neajunsul acesta era însă iremediabil atunci, 
Regatul Vechiu (şi într'o oarecare măsură chiar 
România întregită) a precedat structurarea de așa 
fel a neamului românesc, încât să nu-i lipsească 
nimic din ce e necesar pentru a avea un Stat pro- 
priu viabil, In privinţa administraţiei, a armatei, 
a învățământului, a diplomaţiei, domniile regula- 
mentare pregătiseră capitalul uman inițial, de care 
era nevoie, In comerț şi industrie, mănunchiul ro- 
mânesc, care să fi constituit punctul de plecare 
al unei pături economice româneşti, a lipsit însă 
la 1859, La această dată, comerţul ţărilor româ- 
nești era în mâna oamenilor de afaceri străini, 
îndeosebi Evrei, pe care îi atrăsese pe pământ ro- 
mânesc perspectiva de câştig a operaţiei de mari 
proporţii a inserării țărilor româneşti în comerțul 
mondial. Grija conducătorilor Regatului Vechiu 
pentru formarea cadrelor funcţionăreşti, a armatei, 
a învățământului, i-a lăsat pe acești beneficiari 
materiali ai modernizării economice a României 
nestingheriţi, timp de alte câteva decenii după 
constituirea Statului românesc modern, 

Intregirea a impus reluarea grijii de a crea ca- 
dre de funcţionari, de ofiţeri, de învăţători și 
profesori, Desvoltarea aparatului economic pe 
care și-l formaseră printr'o acţiune tenace Ro- 
mânii ardeleni şi a începutului de economie ro- 
mânească din Regatul Vechiu, a rămas și pe mai 
departe la periferia preocupării conducătorilor 
politici româneşti. Elementele, ce se ridicau din 
sate au fost canalizate țoate spre funcțiunile de 
Stat. In vieaţa economică au pătruns în mai mare 
măsură numai țăranii, care se perindă prin orașe, 


spre a câştiga în câţiva ani ca muncitori, mijloa- 
cele pentru a-şi întregi gospodăria. Prin ei însă, 
economia țării n'a devenit mult mai românească 
decât era, 

Cu trecerea anilor a apărut, însă, și punctul 
de plecare al unei acţiuni de românizare a econo- 
miei noastre, Răsunetul crescând al antisemitismu- 
lui este expresia acestei transformări, In oraşe 
elementele nevoite şi sata să trăiască din ocupații 
altele decât de Stat, au devenit numeroase. Cu 
deosebire în acea zonă intermediară între admi- 
nistraţie şi economie, care sunt profesiunile libere. 
Reprezentanţii lor mai tineri (licențiaţii Facultăți- 
lor de drept, absolvenții Facultăţilor de medicină, 
ai Facultăţilor de farmacie, ai Academiilor de co- 
merț, ai Politehnicilor, care n'au mai găsit posturi 
în administraţie şi au devenit avocaţi, medici, far- 
macişti, ingineri), constituiesc azi cartierul gene- 
ral al acţiunilor antisemite, contra personalului 
străin în întreprinderi și de românizare a vieții 
economice, (Materia aceasta primă pentru o vii- 
toare burghezie economică românească, a produs-o 
învățământul nostru postbelic, pus pe crearea de ti- 
trai, El e critidat aspru, de obiceiu, Titraţii ieşiţi 
în vieață după saturarea administraţiilor publice, 
au adus, e adevărat, neliniştea în vieața româ- 
nească, Se uită totuşi, cu prilejul acestor critici, 
că toate facerile sunt dureroase și crude, Că fără 
această supraproducţie, neamul românesc ar fi 
mult mai liniştit dar și lipsit de această materie 
primă pentru o mai bună organizare, lipsit de 
dinamizarea corelativă a administraţiei româneşti), 

La vigoarea acestor acţiuni au contribuit hotă- 
ritor şi elementele ţărăneşti, împinse în orașe de 
suprapopularea rurală. Acești salariaţi modeşti ai 
uzinelor de Stat, comunale şi ai întreprinderilor 
particulare, constrânşi de împrejurări să se fixeze 
în oraşe, caută astfel să-şi deschidă: drum în bur- 
Shezie şi să-şi consolideze situația. 

Răsunetul antisemitismului în Basarabia, Mol- 
dova de Nord, Bucovina şi Maramureş, vădeşte şi 
o oarecare vrere de a răzbi în negoţ a țărănimii 
din aceste regiuni, până acum exclusiv agricolă, 
pastorală şi forestieră, 

Faptul că a devenit posibil un guvern Cuza- 
Goga, a consacrat această prefacere a realităţii 
românești, Din abstractă, necesitatea de a face 
ca şi funcțiunea economică să fie satisfăcută de 
Români, în colectivitatea românească a devenit 
concretă. Conducătorii Statului nostru se preocupă 
de acum încolo de ea, pentru a mulțumi pături care 


nu-şi doresc decât să fie ajutate să pătrundă în 
vieața economică. 

Faptul însă că guvernul Cuza-Goga n'a putut 
rămâne la putere, arată că energiile românești 
dornice să constituiască pătura comercială rurală 
şi urbană și burghezia de angajaţi ai industriei şi 
ai comerțului din oraşe, nu pot fi canalizate de azi 
pe mâine, prin câteva legi generale edictate de 
guvern, Că e necesară, în acest scop, o acțiune 
individualizată, cu plan şi de lungă durată a ad- 
ministrației noastre. Năzuinţele difuze ale inşilor 
şi categoriilor trebuesc surprinse, sistematizate 
într'un plan, şi fiecare din cele găsite utile pentru 
organizarea economică a neamului promovată şi 
susținută de întreg aparatul de Stat, 

Acest plan n'ar trebui să urmărească imposibilul, 
Adică românizarea totală a economiei din Româ- 
nia, Suntem un Stat cu populaţie alogenă şi, ca 
atare, vieața noastră economică va da totdeauna 
de lucru unei părţi însemnate a acestei populaţii. 
Ar trebui chiar evitate toate vorbele mari, care 
slăbesc fără folos coherența populaţiei româ- 
neşti, Oraşele din Transilvania se românizează 
prin zecile de mii de locuitori români, ce li s'au 
adăugat în ultimii douăzeci de ani. Aşa trebue 
românizată vieața noastră economică. Purtând de 
grijă, ca tot ce se crează nou, să fie românesc, 

Premisa unei astfel de acţiuni însă este cunoaş- 
terea cât mai amănunțită a situaţiei, Spre a în- 
tocmi un plan temeinic e nevoie de un număr de 
cercetări şi de anchete întreprinse de o comisie 
sau de un institut, care să inventarieze posibilită- 
tile fiecărei regiuni şi a fiecărei profesiuni şi să 
descopere măsurile speciale ce trebuesc luate în 
cazul ei. Numai pornind dela atari cercetări prea- 
labile se poate ajunge la planul de acțiune pe 
toată țara şi pentru fiecare regiune şi fiecare 
profesiune în parte, 

lată câteva probleme, care ar trebui să preo- 
cupe cercetătorii din această comisie: 1) măsurile 
necesare pentru stimularea iniţiativelor românești, 
cooperative şi individuale, de aprovizionare şi de 
valorificare din sate; 2) posibilităţile unei puneri 
în valoare a inteligenţei economice a Românilor 
din Ardealul de miazăzi (Braşov-Sibiu-Făgăraş- 
Târnave) şi a întrepidităţii Oltenilor pentru câș- 
tigarea de poziţii economice în orașele și satele 
din răsăritul țării; 3) măsurile necesare pentru 
înlesnirea eficace a ridicării în burghezie a perso- 
nalului întreprinderilor comerciale şi industriale 
(credite pentru construirea ieftină de locuinţe atră- 
Sătoare, reorganizarea asistenţei medicale și a 


83 


asigurărilor, organizarea repausului etc,); 4) mä- 
surile necesare în cazul liber-profesioniştilor ro- 
mâni. 

Agentul unei atari acţiuni nu poate fi decât ad- 
ministraţia de Stat. Dar o administraţie cu prin- 
cipii temeinic revizuite, Ceea ce se face azi în cazul 
administraţiei centrale, prin coordonarea acţiunii 
Ministerelor ce se ocupă de aceeaşi problemă, 
trebue făcut şi pentru judeţe și comune, Și acestea 
au nevoie de conducători, care să le privească şi 


să le administreze în întregul lor, coordonând în 
cadrul unui plan de organizare a regiunii sau a 
satului, acţiunea specialiştilor ce depind de Mi- 
nisterele tehnice. Numai o administraţie astfel 
condusă, ar putea susține eficace acţiunea de or- 
ganizare a unui comerţ şi a unei industrii româ- 
nești în ţinuturile ţării, şi impune conducerea fn- 
treprinderilor create, potrivit intereselor generale 
ale naţiunii, 


ANTON COLOPENȚIA 


CĂRȚI DESPRE RECRUTAREA ȘI MISIUNEA 
FUNCȚIONARULUI 


Avem în față două cărţi: 

Una semnată de Felix Garas şi intitulată La 
sélection des fonctionaires. — Contribution à 
l'Etude de la Réforme de l'Etat, (Paris, Librairie 
Picart, 1936), 

Alta semnată de Raoul Dautry şi intitulată 
Métier d'homme, cu prefața de Paul Valéry, 
(„Presences“, Librairie Plon, Paris, 1937). 

Din puncte de vedere, diferite amândouă, ajung 
să pună aceeași problemă: funcţionarul public şi 
rolul său în administraţia Statului (iar pe alocuri, 
cartea a doua, mai ales prin prefața ei, se ocupă 
şi de om, ca profesionist în genere), 

Cea dintâi, după ce face o analiză a situaţiu- 
nii actuale a funcţionarilor administraţiilor pu- 
blice, îşi propune — studiind sistemele a mai 
multor țări — să contribue la elaborarea unei 
metode de selecţie a funcţionarilor administra- 
ţiei publice, 

Valoarea instituţiilor depinde de valoarea ce- 
lor ce le pun în funcțiune: „S'ar putea susține că 
forma Statului importă puţin şi că sunt sterile 
toate discuţiile, puțin demodate, asupra valorii 
respective a monarhiilor şi a republicilor, Cel ce 
contează nu este acela care vorbeşte ci acela care 
lucrează; nu legea ci felul cum este aplicată, in- 
terpretarea ce i se face, jurisprudența administra- 
torului, acestea sunt, adesea ori, adevărata rea- 
litate juridică. Lucruri mari au fost făcute, sub re- 
simuri rele ,de către mari funcționari, Militarii au 
dat imperii onor democraţii şovăitoare, Diplo- 
mafii au asigurat continuitatea politicii franceze, 


84 


cu toată căderea succesivă a guvernelor. Agenţii 
de finanţe, în obscuritatea unei munci ingrate, au 
reuşit să facă aplicabilă o fiscalitate complexă şi 
stângace,., Regimul politic actual nu supravie- 
țuește decât prin forța birourilor, grație unui corp 
de funcţionari rămași în ansamblul lor, la înălți- 
mea datoriei lor” (pg. 5—6). 

Şi în altă parte, găsim iarăși lucruri interesante 
despre rolul administraţiilor publice, în regimu- 
rile democratice: „Trebue să li se creeze (demo- 
craţiilor) o administrație care are calităţile pe 
care ele nu le au: permanenţa, stabilitatea, spiri- 
tul de continuitate, Există un îel de contradicţie 
între democrație — care se bazează pe ideia de 
liberă discuție, de neîncetată revizuire critică — 
şi administraţie care se sprijină pe ideea de auto- 
ritate, Democraţia a putut să dureze în Franţa 
pentrucă a rămas limitată la organele de guver- 
nământ, nepătrunzând încă în angrenajul adminis- 
traţiei. Cea de a treia Republică a păstrat aproape 
intactă puternica ierarhie a primului Imperiu, Aci 
este secretul duratei sale“ (pg. 11), 

In continuare, autorul constată că ordinea sta- 
bilită în administraţia publică se clatină. Indrep- 
tarea nu poate veni dela legi ci dela oameni. Iată 
de ce i se pare că problema recrutării funcționa“ 
rilor, este dintre cele ce trebuesc rezolvate în 
primul rând, 

Decadenţa instituţiilot administrative este cau- 
zată — autorul vorbeşte de Franţa în deosebi, — 
nu atât de o scădere a nivelului intelectual şi 
moral al funcţionarilor, Din contră, cei din urmă 


intraţi în funcțiunile publice sunt superiori în 
toate privințele celor mai vechi, Cauza e alta: 
inadecvările izbitoare care există între oameni şi 
funcțiuni, fapt care dă ca rezultat o lipsă de 
adaptare a omului cu mediul în care lucrează, Şi 
de aci, mediocritatea randamentului şi neantrena- 
rea la eforturile necesare ridicării instituţiilor pu- 
blice la înălțimea cerută de stul lor: „Există 
biurocraţi care ar fi administratori remarcabili şi 
Oameni cari, înzestrați pentru o muncă sedentară, 
sunt inutili sau insuficienți în posturi active. Din 
toate părțile se formulează plângeri în contra 
inerției birourilor: sunt denunţate relele rutinei... 
întârzierea soluţiilor aduse chestiunilor celor mai 
simple, randamentul mediocru al mașinei adminis- 
trative., Dar nu administraţia trebue să fie re- 
formată ci administratorii pe care nu e nevoie să-i 
înlocuim, ci să-i punem la locul lor potrivit”, 
(ps. 10), 

De ce nu se poate obţine uşor acest lucru? 
Deşi e admis de oricine, traducerea lui în faptă 
nu e deloc uşoară, Selecţia cadrelor se săvârşeşte 
după metode ce variază cu regimul politic al 
Statului, Administraţia nefiind altceva decât or- 
sanul care înfăptueşte directivele regimului care 
guvernează, este aproape firesc ca acesta să-şi 
aleagă oamenii pe care îi cunoaşte că au aceleaşi 
convingeri politice, Lucrul se verifică în istoria 
administraţiei oricărui Stat, Un regim feudal va 
da administraţia pe alte mâini, unul democratic 
pe altele, unul comunist pe altele, şi aşa mai de- 
parte. Tradus în lucrurile de toate zilele se poate 
întâmpla ca nu numai un regim să facă aşa, ci 
şi diferitele guverne, ba, uneori, chiar persoane 
anumite vor prefera şi ele în administrație pe 
acei cu care fraternizează întrun fel sau altul, 
Aşa că numai întâmplarea mai poate face ca 
funcţionarul respectiv să se și potrivească peniru 
locul în care a fost numit, 

Observăm, deci, cum scopul adevărat al admi- 
nistrației publice este uitat, Se uită că aceasta 
trebue să fie, în primul rând, bună, şi numai apoi 
să ne gândim dacă ea se acordă cu ideile de bază 
ale regimului. Funcţionarii să fie numiți sau 
aleşi? Funcţionarii să fie numiţi din această ca- 
tegorie de oameni sau din aceasta? Puțin importă, 
principalul nu e ceea ce pretinde ideologia unui 
regim ci ceea ce se urmăreşte: ca serviciul public 
să funcționeze bine, 

Cartea lui Felix Garas, este dominată, la 
urmă, de preocupări care aparțin dreptului ad- 
ministrativ, Din toate analizele pe care le face, 


asupra diferitelor administrații din țările mo- 
derne, urmăreşte să obțină materialul necesar re- 
formelor pe care le propune şi care privesc puncte 
ca acestea: clasificarea funcţiunilor, necesitatea 
de a considera fiecare funcţiune în particular, ra- 
ționalizarea recrutărilor, etc, 

Fără îndoială, selecția funcţionarilor nu are 
numai acest aspect, Deja din extrasele — acci- 
dentale în carte — pe care le-am citat, am putut 
vedea şi alte aspecte ale problemei, Unul dintra 
acestea — cum ar fi acela al șefilor de instituţii, 
este lăsat voit deoparte, autorul nevăzând po- 
sibilitatea ca prin mijloace administrative să gä- 
seşti pe cei cu această însuşire, Se pare că, nici 
selecţia sau orientarea profesională nu vor putea 
da prea mari rezultate, Acestea ne pot furniza 
cu uşurinţă pe cei mai buni şoleuri sau condu- 
cători de tramvaie, Dar nu trebue să aştepăm 
dela ele să ne furniseze diplomați, profesori emi- 
nenţi, savanţi, medici, ingineri etc, Este un lu- 
cru care scapă oricărei cercetări din afară, Nu 
voim să depreciem marile servicii pe care le pot 
da vieţii sociale şi oamenilor, socotiți individual 
selecţia şi orientarea profesională, Din contră, ne 
vedem datori să recunoaştem că din constatarea 
că „nu se poate măsura sufletul cu aparatele la- 
boratoarelor“, mulți se cred îndreptăţiți să pro- 
cedeze după bunul plac, tocmai în domeniul ma- 
rilor posturi din angrenajul vieții sociale. Sub 
pretext că nimeni nu ne poate furnisa o metodă 
de a descoperi pe cei mai buni diplomaţi, sau 
prefecţi, de pildă, se crede că aceste locuri pot 
fi ocupate de oricine. 

Cum se poate totuşi evita excesul de bun plas 
care domneşte aici? 

În primul rând o posibilitate de circulaţie a oa- 
menilor bazată pe însuşirile lor reale.. Orientarea 
profesională să nu fie un verdict dat odată pen- 
tru totdeauna. Ci numai indicaţii posibile de re- 
vizuiri şi completări ulterioare. până se obţine 
siguranța că stăm în fața unor aptitudini capa- 
bile să facă faţă cerinţelor genului de muncă, în 
care ne aflăm, 

Din afară înăuntru, nu se poate face prea mare 
lucru, în cazul oamenilâr care pot fi într'un fel 
sau altul fruntaşi. E necesar să li se asigure în- 
lăturarea unor bariere nedrepte, ce-ar putea fi 
porţi închise pentru ei. 

Lucrul cel mai important — pentru ca aceştia 
să devină cu adevărat şefi — este procesul de 
autoformare la care să se supună fiecare pentru 
a ajunge să se identifice cu condiţiile genului de 


85 


muncă În care se distinge, Cum se obţine con- 
știința datoriei pe care o ai de a te identifica cu 
profesiunea ta? 


Cu această întrebare ne apropiem de a doua 
carte anunțată, 

Autorul ei este director general al căilor ferate 
ale Statului Francez, Problemele tratate sunt cele 
puse de această instituție, Interesul ei trece to- 
tuși mai departe, 

Sunt două lucruri, care trebuiesc scoase în re- 
lief, 

Intâiu este autorul însuși, care din lucrarea pe 
care o publică, şi din toată activitatea lui asu- 
pra căreia insistă editura şi prefața lui Paul 
Valèry, — se poate vedea că este el însuşi pilda 
omului care îşi face datoria meseriei sale de om, 
acolo în istituția pe care o conduce, 

In al doilea rând, este punctul de vedere, care 
— dealungul problemelor speciale puse de insti- 
tuţia în care lucrează autorul — domină întreaga 
carte, Urmează să-l degajăm. 

Din chiar cuprinsul primului capitol, în care 
meseria de inginer este analizată în raportul ei 
cu viața socială, autorul scoate în relief impor- 
tanţa valorilor morale pretutindeni unde omul 
lucrează ca profesionist, „Funcțiunea socială — e 
vorba de ingineri aci, dar în altă parte extinde 
afirmaţia pentru toate cazurile — este mai com- 
plexă și mai delicată., decât funcțiunea tehnică”. 
Ca să faci parte din elită, nu e necesar să te 
găsești în funcțiunile cu dimensiuni mari, Elita 
este independentă de aşa ceva, Ea depinde de 
„caracter, de valoarea spirituală a omului”, „Nu 
„frunzele de stejar’ fac pe şeful nediscutat, Șef este 
acela care este credincios responsabilităţilor func- 
țiunii sale., Un şei nu este niciodată, nicăieri, de- 
cât acela care îşi îndeplineşte în întregime „me- 
seria sa de om, (son métier d'homme)”, pg. 18, 

Această identificare a omului cu profesiunea pe 
care o îndeplineşte, nu înseamnă anularea lui, 
cum s'ar putea crede, Natural, nu poate fi vorba 
de unele ocupații industriale, unde datorită unei 
diviziuni excesive, munca pe care omul este si- 
lit să o îndeplinească este așa de simplă încât 
ea nu poate antrena aproape nimic din vieaţa lui 
sufletească, Monotonia şi durata ei prea lungă 
sfârșesc prin a pustii un suflet, Exceptându-le pe 
acestea, confundarea omului în rosturile şi dis- 
ciplina profesiunii sale, poate antrena un întreg 
complex de însuşiri sufleteşti, în aşa măsură încât 
nu numai că omul este ferit de degradare, dap 


90 


este şi înălțat şi menținut la un nivel la care ni- 
mic nu-l poate asigura mai bine. Asupra acestui 
lucru insistă, în prefața cărții, Paul Valery, O 
meserie oricât de umilă,  înjghebează în noi o 
etică şi o estetică, Datorită acestora — cu toate 
că e vorba de câştigarea pâinii de toate zilele — 
printr'o muncă depusă într'o meserie oarecare, 
omul se poate ridica la o putere de înţelegere ge- 
nerală a vieţii și la un grad de şlefuire de sine 
cu totul surprinzător, în raport cu calitatea mun- 
cii, care poate fi destul de umilă, Când speciali- 
tatea este dintre acelea care poate trezi mân- 
dria de a te distinge în ea, şi dacă a reușit să se 
impletească strâns cu vieaţa celui care a îmbră- 
țișat-o, ea poate salva dela pieire toate însuşi- 
rile pe care le-a exercitat, în timp ce restul 
corpului şi sufletului este intrat într'un proces de 
degradare survenit din cine ştie ce cauze, Paul 
Valery, povesteşte că, cu 30 de ani în urmă ii 
s'a întâmplat să vadă un asemenea caz, Găsin- 
du-se, într'o zi pe una din străzile dealungul că- 
rora erau înşiruite spre vânzare diferite vechi- 
turi, atenţia i-a fost atrasă de singularitatea şi 
distincţia legăturii unei cărți vechi, Nu mai vä- 
zuse niciodată aşa ceva: 

In timp ce se gândea la acest lucru, cartea i-a 
fost smulsă din măini de un om cu o înfățișare 
mizerabilă, cu aerul rătăcit şi înspăimântător, cu 
paşi nesiguri şi cu hainele prea largi și jerpelite, 
Cu părul decolorat, cu fața spână, părea fără 
vârstă: era şi bătrân şi copil, Imbrâncind pe vân- 
zătorul care sărise să-şi apere bunul, el strigă, 
exalând o duhoare respingătoare de alcool; „Haida 
de., mă cunoaște pe mine această legătură”... Și 
întorcând, sucind şi deschizând cartea, beţivul 
fără culoare, cu fața de ceară, începu o explicaţie 
plină de termeni tehnici misterioşi, dovedind o 
pricepere a meseriei şi o elocvenţă plină de dra- 
goste şi de precizie.. P. V, mirat de aceasta, ob- 
servă, că ochii albaştri îi deveniseră frumoşi, iar 
mâinile nu-i mai tremurau, Ele îşi găsiseră obiec- 
tul lor.. 

S'ar fi zis că atingerea Cărţii schimbase acest 
om rătăcitor în Doctorul Legătoriei,,, A mărturi- 
sit apoi că este ultimul descendent al unei familii 
ce fusese vestită în această branșă, Trei secole 
de-arândul din tată în fiu, cu mândrie se ocupa- 
seră cu legatul cărţilor, El își dădea seama în mo- 
dul cel mai limpede de decăderea în care ajun- 
sese., 

— „Şi uneltele unde sunt? 

— „Au fost vândute ça lucruri vechi... şi băutę”, 


răspunde el ridicând din umeri. Privirea lui își 
reluă aerul pierdut. 


Am notat câteva din problemele pe care căr- 
ţile citate le pun în legătură cu faptul că omul 
are o meserie, Diviziunea muncii a luat azi pro- 
porţii neînchipuite altădată. Este firesc ca să ne 
întrebăm ce se poate întâmpla cu omul, silit să 
îndeplinească atâtea munci care nu-și pot găsi 
puncte de reazim în vieața lui sufletească, 

Este de necontestat că îndeplinirea unei munci 
simple şi identice în cursul unor ani numeroşi, 
sărăceşte și poate degrada pe om. Restul ființei 
lui işi cere drepturile. Idealul ar fi ca profesiu- 
nea să fie de așa natură, încât acest rest să nu 
reprezinte întregul. Adică, complexul de însuşiri 
sufletești angajate în îndeplinirea unei munci, să 
fie alcătuit din ceea ce este esenţial în om şi din 
cea mai mare parte a acestuia, Altfel nu se va 
putea evita nemulțumirea. Nevoia de completare 
va trebui să fie într'un fel satisfăcută. Energia li- 
beră va cere să fie risipită dacă nu se poate chel- 
tui. Foarte rar se întâmplă ca prisosul de energie 
să fie cheltuit în folosul fiinţei omeneşti. Majo- 
ritatea cazurilor ne demonstrează că nevoia de 
complectare pe care n'o satisface profesiunea res- 
pectivă, duce pe om mai jos decât acolo de unde 
vine: lecturi inutile, pierderea vremii în discuţii 
sterile, spectacole uşoare, alcoolul, iată câteva 
din „complectările” obișnuite majorității oame- 
nilor, 

Diviziunea prea mare a muncii, este o nedrep- 
tate ce se face omului. Profesiunile de azi sunt 
mult mai automate decât cele vechi. Şi prin ur- 
mare ele nu pot angaja în mod firesc cea mai 
mare parte din om. Din această cauză, profesiu- 
nile de azi sunt mult mai mult decât cele vechi, 
„mijloace de existență”, Iniţiativa, curajul, crea- 
ţia, nevoia de depăşire sau de dăruire de sine, 
nu mai au cum să fie angajate, lată de ce o re- 
vizuire în acest domeniu este necesară. 

Semne că ea a şi început să se facă, le putem 
găsi într'un număr destul de mare: organizarea 
timpului liber al muncitorilor italieni, biblioteci, 
teatre, terenuri de sport, cinematografe, într'un 
cuvânt, toată activitatea culturală, care se desfă- 
şoară în centrele muncitoreşti, înseamnă că lumea 
a observat că numai cu măsura în care vieaţa ome- 
nească este angajată în muncile respective, nu e 
posibilă o înălțare a omului până la demnitatea 
minimă pe care vremea noastră ọ concepe, Dar 


aceasta e numai un mic început. Câteva glasuri, 
izolate azi, dar din ce în ce mai dese mâine, cer 
să privim în ansamblul lor, desvoltările exage- 
rate ale unor industrii sau ale unor ştiinţe. Doc- 
torul Alexis Carrel, celebru tocmai pentru acest 
punct de vedere, susține că e necesară o știință a 
omului, a cărui ființă n'o cunoaştem. Deşi el e 
creatorul, ştiinţele lucrurilor anorganice şi apli- 
caţiile lor, acestea se desvoltă în paguba omului. 
Va trebui să se afirme cu tărie, că oricât de is- 
pititoară ar fi lucrurile, omul trebue să rămână 
măsura lor. 

Drepturile omului, despre care se face atâta 
caz — până la a se socoti întemeiată o luare în râs 
a lor — abia de acum înainte, își vor găsi con- 
cretizarea. Inţelese numai pe plan politic, va tre- 
bui să ne dăm seama că numai atât nu e sufi- 
cient, Drepturile naturale ale omului, nu înseamnă 
numai drepturile lui în raport cu Statul. Oamenii 
trebuesc apăraţi și de sufocarea pe care le-o 
provoacă propria lor operă, aşa cum reiese din 
punctul de vedere al lui Alexis Carrel. 

In al doilea rând, trebue să ne convingem că 
o asigurare formală a drepturilor, nu înseamnă 
că ne şi putem bucura de ele, Experienţa unui 
secol şi jumătate, ne face tocmai această dovadă. 
Garanţia libertății omului, stă în desvoltarea 
prin muncă a unor aptitudini. Libertatea obţi- 
nută pe plan politic, are nevoie să fie susținută, 
Altfel, omul este imediat subjugat sau învins, pe 
alte planuri, Ceeace face inexistentă libertatea 
lui politică. Nu-i foloseşte la nimic faptul că în 
casa lui „poate intra soarele şi vântul, dar nu 
pot intra regele şi agenţii săi", dacă în casa lui 
intră sărăcia, iar din sufletul său lipseşte ferici- 
rea. Aceasta este rezultatul unor procese inte- 
rioare. Cel dintâiu drept al omului — care este 
şi cea mai mare datorie — trebue să se refere la 
interiorul său, Libera formare de sine prin muncă, 
iată un articol din drepturile omului, care a fost 
cel mai neglijat. Omul are dreptul să muncească 
acolo unde sufletul său are de câștigat, Numai 
când oamenii ajung să-şi ridice nivelul interior, 
abia atunci dreptul formal în raport cu Statul, 
iși capată un punct de temelie. Niciun fel de or- 
ganizaţie socială nu se poate menţine, dacă ea e 
mai jos decât nivelul oamenilor respectivi, Voim 
îmbunătăţirea instituţiilor sociale ? Să ne îndrep: 
tăm asupra omului. 


DUMITRU DOGARU 


87 


PROBLEMA ŞEFULUI DE ÎNTREPRINDERE 


Pentru România, care tinde să-și creeze şi o 
industrie, spre a putea să urmeze un plan de re- 
lacere materială, independent de ceea ce se în- 
tâmplă în afară, problema șefului de întreprindere 
fără îndoială că trebue pusă pe primul plan, Avem, 
firește, o industrie începătoare. Posedăm materii 
prime în cantităţi aşa de mari, încât s'ar putea 
declanșa o campanie de industrializare însem- 
nată, Se pune însă întrebarea: care este aspectul 
industrializării actuale și ce învățăminte putem 
trage, pentru viitor, 

Întreprinderile mari din străinătate au o cali- 
tate: capitalul este şi rămâne anonim, Acţionarii 
ori câte acţiuni ar deţine, nu exercită asupra ni- 
mănui nicio siluire, La noi însă lucrurile stau cu 
totul altfel: marii acţionari, trecând peste şeful 
de întreprindere, sunt ei înșiși conducătorii, In fe- 
lul acesta întreprinderea devine o unealtă pusă 
în slujba politicii, care oricând va putea opune 
rezistență curentelor de refacere, din simple cal- 
cule străine de o întreprindere, Faza aceasta, este 
faza dela început. Cartea lui J. Wilbois despre 
Şeful de întreprindere (Funcțiunea și personali- 
tatea sa. Trad. de ing. Horia Botescu, Bucureşti 
1937), are meritul de a prezenta strălucit șeful de 
întreprindere şi funcțiunea sa, din care vedem, nu 
cu puţin regret, epoca de dibuiri stângace a in- 
dustriei noastre, 

Sunt atât de multe observaţii cuprinse în ea, 
încât lăsăm să urmeze, nu atât o recenzie, cât 
mai ales o schiță pe care o credem edificatoare 
pentru înțelegerea rostului de şef de întreprin- 
dere, Și, cine ştie, desbătându-se această pro- 
blemă mai des, se va ajunge la convingerea că şi 
în România întreprinderile trebuesc ferite de ar- 
bitrariul unor grupuri particulare, 

Pentru a deţine locul de fruntaş în întreprin- 
deri, neapărat se cer virtuţi înăscute, presupu- 
nându-se şi o experiență bogată. Printr'o carte nu 
poţi însă împrumuta virtuțile şi nici comunica 
practica, Cartea lui J. Wilbois se adresează toc- 
mai din acest motiv acelora care au fost vitregiți 
de o educație tehnică şi de principii necesare, da- 
torită împrejurărilor, Șapte volume sunt consa- 
crate problemei, Ele nu sunt altceva, decât 
extrase din cursurile predate la Școala de Admi- 
nistrație și Afaceri, 

După concepţia vechilor economiști, şeful de 


88 


întreprinderi, acumula funcțiunea de capitalist, 
tehnician şi de organizator, Când ţările Occiden- 
tului devin accentuat industriale, odată cu divi- 
ziunea muncii, ea se aplică chiar funcţiunii de şef 
de întreprindere, Câte odată, ca în uzinele de con- 
strucție mecanică, se detaşează funcțiunea de ca- 
pitalist, fiindcă ele sunt administrate de indivizi 
cu aport material neînsemnat. Când nu s'a cerut o 
invenţie perpetuă, se separă funcțiunea de tehni- 
cian, ca d, p. în torcătorii, In cazurile speciale, 
care cer o invenție perpetuă dar şi capital, iau 
naştere societăţile anonime, cu un şef, Sunt cu- 
noscute aversiunile contra şefului, în anumite 
momente foarte accentuate, In orice caz, prin con- 
tinua cultivare a maselor de atelier şi mai ales 
datorită faptului că în America se oferă posibi- 
lități de confort mai mari „nu se mai poate pro- 
duce cu succes, ca în cea mai mare parte a seco- 
lului al 19-lea, numai prin simpla conlucrare a ba- 
nului şi a tehnicii, Trebue să mai adăugăm şi pre- 
ocupările psihologice, Ele sunt așa de înalte că 
primează pe toate celelalte, Sunt așa de complexe 
că absorb vieaţa unui om". Cine este omul? O 
spune autorul: acest om va fi natural șeful, care 
de aci înainfe, trebue numit patronul, în sensul 
etimologic al vorbei, Suntem dar în fața unui om 
căruia îi incumbă datorii ce se confundă cu cele 
paterne, Conducătorul contemporan trebue să 
salte dintre toţi, prin puterea de muncă, prin in- 
geniozitatea vederilor sale, prin bunătatea sufle- 
tului său, să fie, cu alte cuvinte, o figură uimi- 
toare. Spre a înțelege acest tip de om, trebue să 
cunoaștem neapărat dinamismul producției, 

O întreprindere de producţie, citim în această 
carte, este un organism ale cărui energii converg 
către un scop, ori către un mic număr de scopuri 
reunite, definite de mai înainte, După cum se 
vede, definiţia întreprinderii de producţie este va- 
labilă, pentru întreprinderi de orice soi, Scopul 
întreprinderii este de a satisface trebuinţa al- 
tuia, Aceste trebuințe, numeroase, cunosc o dis- 
tincţie: conştiente şi inconștiente, Cele conştiente 
se pretează în a fi sau a nu fi satisfăcute. Cele 
care pot fi satisfăcute dau naştere la cerere, iar 
celelalte prilejuese simple dorinți sau visuri, De 
obicei sociologii au studiat până acum trebuinţele 
care dau naştere la cereri, întru cât numai ele se 
pretează la staţiştici şi anchete, 


Trebuinţele, mereu noi, trebuesc studiate în ve- 
derea satisfacerii. 

O întreprindere se cere a fi și morală, Căci sunt 
şi unele imorale (fumătorii de opiu ş. a). Ea nu 
poate să se considere, căci nu este, o unitate in- 
dependentă. In consecință este obligată să facă 
servicii. Asta nu însemnează însă că urmează să 
se facă pomană sau să se arunce în spinarea in- 
dustriașului toate. Profiturile unei întreprinderi, 
trebue însă să fie modeste; principiul ei nu se 
poate îndepărta de acela de a mulțumi. Căci, fără 
îndoială, este o eroare să se creadă că numai 
spiritul de câştig poate justifica fundarea şi ex- 
ploatarea unei întreprinderi comerciale sau indus- 
triale. In concluzie, întreprinderea trebue să sa- 
tisfacă clienţii — oferindu-le servicii avantajoase; 
să satisfacă personalul. 

Vânzând ieftin, cum poți plăti bine personalul? 
Prin a face întreprinderea eficientă, Unealta de 
lucru, agent, mașină, grup, etc., se numeşte efi- 
cient când lucrează cu un mare randament. 

Mijloacele de eficiență ale unei întreprinderi, 
sunt: 10%, Metodele, 2%. Maşinismul şi mai în ge- 
neral capitalul, 30. Eficiența umană: A. Eficiența 
personală, B, Eficiența colecţivă, prin diviziunea 
industrială a muncii, fie tehnică, fie adminis- 
trativă, 

Infăţișarea, în felul acesta a întreprinderii, este 
de fapt descrierea mediului a cărui cunoaștere ne 
dă indicaţii despre rolul șefului. 

Şeful se poate studia după cunoaşterea directă, 
adică devii secretarul lui şi-i urmăreşti gesturile, 
îi asculți discuţiile, încerci să-i ghicești gândurile, 
Te mai poți travesti în lucrător sau iei tu însuți 
rolul de şef. Metoda aceasta poate fi înlocuită 
prin alta tot aşa de pozitivă, dar indirectă. Dacă 
avem în minte tabloul analitic al unei întreprin- 
deri, notând în el toate lipsurile, dăm peste func- 
țiunile patronale. Căci şeful de întreprindere este 
cel care rotunjește totul, este un factor perma- 


nent, care trebue să rămână constant în anumit 
fel, Sunt întreprinderi care permit şefului să fie 
și tehnician, altele nu. Şeful în genere „nu trebue 
să pătrundă în servicii, trebue să domine servi- 
ciile”. El organizează la început şi supraveghiază 
periodic. Graficele, care „sar uşor în ochi”, sunt 
foarte utile în întreprinedri. Şeful spre a adminis- 
tra vieaţa întreprinderii sale, i se cere: „a des- 
coperi sau crea scopul întreprinderii; a provoca 
studiile ce vor determina modul său de acţiune; 
a elabora programul acestei acțiuni; a lucra, ceea 
ce pentru șef însemnează a decide şi a comanda; 
a controla rezultatele ordinelor sale”. Pentru 
aceasta este nevoie de aptitudini: spirit de com- 
binaţie, economie, simțul documentării, calități fi- 
zice: tinerețea; morale: cutezanță și abnegație, 
asprime loială, etc. Calitățile şefului pot fi împăr- 
tite în trei grupe: calități ce-i permit a organiza, 
a inventa și a comanda, Cu alte cuvinte am ajuns 
şi la definiţia şefului: „un organizator, un inven- 
tator şi un comandant în sensul cel mai larg al 
acestor trei vorbe“. 

După cele de până aci, dacă îţi pui întrebarea: 
de unde îl iei pe șeful de întreprindere român, 
vezi toate scăderile actuale: deținători de capi- 
taluri, care fac, fără să aibă o pregătire, pe teh- 
nicieniiy goana după câștiguri fabuloase — când 
în realitate întreprinderea adevărată nu se cre- 
ează pentru un asemenea și singur scop, etc, tre- 
buesc înlăturate, 

Avem nevoie deci de întreprinderi în care să 
se detașeze definitiv funcția de şef şi de cea de 
capitalist, fiindcă şeful întâi de toate este o va- 
loare, şi selecţionarea valorilor în industrie este 
imperios reclamată pentru prosperitatea sa. Fap- 
tul că nu s'au detașat până acum diferitele func- 
țiuni, toate sforțările n6astre industriale, se si- 
tuiază comparativ cu alte ţări, în faza dibuirilor 
de început. 


FLOREA FLORESCU 


UN OFICIU AL ROMÂNILOR DE PESTE HOTARE 


Comentând cronica „Tăcerea în privința Româ- 
nilor de peste hotare“, publicată în numărul 11— 
12 (1937) al revistei noastre, d-l Dragoş Vrân- 
ceanu, în ziarul Curentul (An. XI, Nr. 3.608, 1938), 
proclamă necesitatea unui oficiu al Românilor de 


peste hotare: „Avem nevoie, întâi de toate, de un 
Oficiu cultural al Românilor de peste hotare, care 
să aibă o umbră de responsabilitate, întoată a- 
ceastă chestiune, care să urmărească oricât de 
platonic, dar în chip documentat, situația Româ- 


89 


nilor de peste hotare. Trebuesc date la iveală pu- 
blicaţii speciale şi colecţii de studii asupra lor, 
Nu studiile filologice făcute de erudiţii inimoşi 
şi muncitori sunt suficiente pentru a da opiniei 
publice un sens mai eficace al ramurilor diferite 
ale neamului românesc, Sunt lucruri pe care, opi- 
nia conștientă românească le aşteaptă neincetat şi 
de multă vreme”, 

Dar, o problemă asemănătoare cu cea a Ro- 
mânilor de peste hotare avem şi în cuprinsul gra- 
niţelor: „Situaţia Românilor de peste hotare şi 
situaţia unor grupuri de Români (în regiunea se- 
cuiască şi în regiunea ucraineană din Bucovina, 
etc.), dinăuntrul hotarelor, trebue luată odată, cu 
simţ patriotic şi naționalism, în considerare”, 

Propunerea d-lui Dragoş Vrânceanu o găsim 
utilă timpului de faţă şi merită o desvoltare a 
chestiunii. 

Printre mijloacele lui de acțiune, am socoti: 

1, Centralizarea tuturor datelor referitoare la a- 
cești Români, obligându-se ca pe viitor, să se tri- 
mită toate publicaţiile, care tratează cât de vag 
această problemă, De asemeni, s'ar face apel la 
toți care au scris până acum, ca să trimită câte 
un volum din opera respectivă, la Oficiu, 

2, Acțiunea de documentare. Ar trebui să se 
lucreze sub dublu aspect: cercetarea în bibliotecă 
şi cercetarea pe teren, Cercetarea pe teren nu va 
fi altceva decât studiul realităţii potrivit princi- 
piilor Școlii Sociologice dela Bucureşti. In scopul 
acesta, ar urma să se facă apel la studenţii Ro- 
mâni din Transilvania, care ştiu ungureşte (p. 
studierea regiunii din Secuime), la cei din Bu- 


covina care ştiu ucraineana, etc, După aceeaşi me- 
todă se pot studia, prin profesorii dela şcolile de 
peste hotare, îndrumați de un specialist al Ofi- 
ciului, satele de Români din Cehoslovacia, Un- 
garia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, 

3, Gruparea la Oficiu a tuturor celor care sunt 
animați de această problemă, profesori, ziariști, 
precum și specialiști de tot soiul: istorici, linguiști, 
folcloriști, medici (veterinari şi umani) și socio- 
logi, 

In momentul când se va ajunge la întocmirea 
unui stoc important de informaţie publicistică şi 
anchetă la teren, se poate începe: 

a) Redactarea unui buletin informativ; 

b) Deschiderea unei biblioteci în mod perma- 
nent, spre a fi frecventată de cei interesaţi și 
unde ar trebui ca toate şcolile venite în vizită 
prin Bucureşti, să treacă cu elevii pe acolo, spre 
a li se da informaţii concrete asupra fraţilor lor 
de peste hotare și a celor din interior, care sunt 
încă înstrăinați, 

După cum se vede, acest Oficiu, ar putea avea 
un rol cât se poate de înalt, fără ca să necesite 
cheltuieli prea mari, 

Aşa cum am precizat scopul acestui Oficiu, el 
nu poate fi creat decât pe lângă Institutul Social 
Român, ca o secţie aparte, 

In concluzie, un Oficiu al Românilor de peste 
hotare şi al celor întrăinaţi din interior, creat în 
București, pentru scopul arătat, este un impe- 
rativ, 


FLOREA FLORESCU 


ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI 
AGRONOMICE AL ROMÂNIEI A 


Oricât de mari ar fi sforțările une: societăţi, 
dacă ele n'ajung să fie cristalizate în realizări sau 
aşezaminte durabile, cu nimic n'a ajutat la propă- 
şirea țarii sau fericirea ei de mâine, 

Dacă am arunca cercetător ochji în lunga pe- 
rioadă care s'a scurs după actul unirii, prea pu- 
ține lucruri de seamă vom întâlni, deşi mult prea 
multă energie s'a cheltuit, 


90 


Totdeauna, după actele mari, există o perioadă 
a dibuirilor, Este momentul când eşuiază pornirile 
cărora li se dă mult credit, şi ies triumfătoare, cele 
care nu te aștepți, Păcat însă că uneori, această 
perioadă — cum este cazul nostru — e cam lungă, 
De aceea, nu cu puţină strângere de inimă, la în- 
cheierea unei socoteli, abia reușeşti să întocmești 
un tablou anemic. 


Institutul de cercetări agronomice, în forma în 
care ni se prezintă astăzi, este fără îndoială o 
operă de depășire aproape a putințelor noastre, 
Romantismului agrar, cum vorbise anul trecut d-l 
Emanoil Bucuţa, i se opun astăzi vremurile de 
creație şi de dinamism, 

Institutele, în genere, implică ideea de adapta- 
bilitate, Rostul lor, prin urmare, va isvori din ne- 
cesitățile şi comandamentele locale, Pentru un in- 
stitut, achiziţia ştiinţifică de orice natură, pe care 
ar aduce-o cercetarea de dincolo de fruntarile 
noastre, este utilă numai în măsura în care ajută 
la verificarea datelor deja obţinute, precum şi su- 
gerarea de experimentări care, firește, ar putea să 
aibă rezultate similare, 


Institutele, prin caracterul lor specific — acela 
de a se documenta şi a născoci soluții şi procedee 
de ameliorare sau propăşire specifice, — consti- 


tuesc, pentru un popor, adevărate fortărețe, pe 
care, neglijându-le, niciodată nu vei putea să-ţi 
faci idee despre vecinul, de care te desparte un 
râu sau un simplu şanţ păzit de soldaţi; țara ve- 
cină, ca și cea îndepărtată, va fi o enigmă: atât 
în ce priveşte starea ei imediată, cât şi evoluţia 
de mâine a sa, 

Fără îndoială, că institutele sunt indiciul unei 
înaintate concepțiuni în gospodăria unei ţări, Ros- 
tul lor actual depăşeşte gândul iniţial, Create cu 
țelul vădit de cercetare, ele au elaborat adevă- 
rate legi ale experienţei, a căror nerespectare, în- 
semnează un adevărat prejudiciu, o stagnare, în 
toată puterea cuvântului, 

Examinând răspândirea institutelor în ţară, sau 
chiar în altă parte, observăm că ea este neregulată, 
Pentru celelalte ţări, occidentale, numărul și răs- 
pândirea, au ajuns la limită, Cu greu, s'ar mai pu- 
tea crea altul, fără ca să nu restrângă activitatea 
celui care deja există. La noi însă, nu este același 
caz, Afară de institutele medicale, toate celelalte, 
și tocmai ele, se enumără printre cele care sunt 
reclamate de necesităţile româneşti, sunt prea pu- 
ține, Pe lângă Bucureşti, avem Institutul social în 
Basarabia şi Banat-Crişana, N'avem însă în Mol- 
dova, Dobrogea, Transilvania și Maramureş — deşi 
rostul lor, în interpretarea fenomenelor sociale, 
locale, pentru bunul mers al organismului Statului 
este covârșitor, Doar Fundaţia Principele Carol 
şi-a extins cercetările sale în toate provinciile — 
rezultatele însă nu pot fi decât de caracter infor- 
mativ-general, 

Singur Institutul agronomic din Bucureşti, şi di- 
feritele stațiuni din țară, sunt create în condiţii de 


a putea să satisfacă orice problemă reclamată de 
agricultura noastră, alături de Institutul Naţional 
Zootehnic, 

Prezenţa şi propăşirea acestor institute, ridică 
multe chestiuni care depăşesc pe cele de princi- 
piu, Anume: ele n'au putut să însemne ceva îna- 
inte de a fi fost de Stat, Urmărind restul institu- 
telor, ca cele sociale, Fundaţia Principele Carol, 
observăm că din iniţiativă particulară, doar cu 
sprijin particular sau de Stat, au reușit să aducă 
pe tărimul ştiinţelor din România, un formidabil 
aport, Progresul științelor sociale în România, fără 
îndoială că reprezintă cea dintâiu dâră luminoasă 
în perioada ce-a urmat imediat războiului, 

Este adevărat că astăzi, Institutul de cercetări 
agronomice, este la o răspântie nouă, după un de- 
ceniu de activitate, Bilanțul secţiunilor și staţiu- 
nilor sale, diseminate pe întreg cuprinsul ţării, re- 
prezintă un moment unic în istoria ştiinţelor agro- 
nomice dela noi, Fără îndoială că evenimentul ju- 
bileului a zece ani de activitate (1926—1936) ră- 
mâne un punct de plecare pentru tot ceea ce ur- 
mează a se face în România, în această direcție, 
Şi bine ar fi dacă ar mai însemna și o pildă vie, 
de ceea ce înseamnă un institut, bine organizat, 
şi pus sub oblăduirea Statului, 

Succese de ordin politic, care întradevăr im- 
presionează pe cei din afară, nu le pot avea toate 
Statele, Cu toate acestea însă, şi ele sunt datoare 
a face față la unii din afară, Prosperitatea eco- 
nomică, vor zice, poate unii, este suficientă, Nu 
este însă adevărat, Statele mici, cum este cazul 
și al României, nu pot avea o desvoltare, care 
să se bazeze pe un capital intern, Apelând deci 
la ajutor extern şi în domeniul economic, oricât 
de multe resurse ai avea, străinătatea nu va uita 
cu uşurinţă starea ta de quasi-tributară, Atunci, 
prin ce ne putem ridica, totuşi în văzul străină- 
tății? Fără îndoială că prima etapă trebue cnosi- 
derată aceasta; progresul ştiinţelor, cele cu uti- 
litate pentru noi, 

Vom reuşi oare să le adâncim întratât dome- 
niul românesc încât străinătatea să fie conștientă 
că am reușit să achiziționăm maximum pentru 
ştiinţă? 

Atunci să fim siguri că suntem cineva, că fără 
să cultivăm prea mult prieteniile, vom avea tot- 
deauna apărători şi prieteni, 

Biruinţei armelor, trebue să urmeze biruința 
culturii O cultură care trebue alimentată din ceea 
ce este al nostru, cu tendinţă vădită de integrare 
în cultura universală, Dar pentru aceasta se cer 


91 


oameni, Institutele ar trebui să fie nu numai de- 
votate idealului de muncă ci şi aceluia de cău- 
tare a elementelor, Nu numai prin cooptare con- 
tinuă a elementelor tinere se asigură aportul în 
concordanță cu ceea ce se face dincolo de hota- 
rele ţării noastre, Adică se realizează integrarea 
de care vorbim, 

Cei care într'adevăr vor să se convingă de me- 


99 


nirea Institutelor într'o țară, n'au decât să pri- 
vească activitatea Institutului agronomic al Ro- 
mâniei; cei care vor să cunoască valoarea regio- 
nală a lor, să urmărească activitatea Institutului 
Social din Bucureşti, cu cele două ramificații: 
acela din Banat-Crişana şi cel din Basarabia, des- 
pre care s'a vorbit aci 


FLOREA FLORESCU 


PROFESORUL 


Profesorul René Maunier dela Facultatea de 
Drept din Paris, preşedintele Institutului Interna- 
tional de Sociologie, ne vizitează ţara, spre a ţine 
o serie de conferințe, în centrele noastre univer- 
sitare, 

Avem astfel prilejul de a-l cunoaște pe unul 
din sociologii reprezentativi ai Franţei de azi. 

Ca toţi sociologii francezi ai vremii, Prof. Mau- 
nier, se preocupă şi el cu deosebire de sociologia 
generală. Toate scrierile lui dela /'Origine et la 
fonction économique des villes (1910) şi L'&cono- 
mie politique et la sociologie (1910), până la So- 
ciologie coloniale (1932—36), sunt precizări de 
noţiuni sociologice prin analiza unui bogat mate- 
rial de fapte sociale europene şi de fapte etno- 
grafice, Datorită acestui caracter şi a stilului său 
care aliază claritatea latină cu o înviorătoare sfă- 
toşie rustică, cărțile Prof. Maunier, sunt unele din 
manualele de sociologie cele mai căutate. Essais 
sur les groupements sociaux (1929) şi Introduc- 
tion à la Sociologie (1929), sunt foarte mult fo- 
losite la Universitatea din Bucureşti, 

Printre sociologii francezi, Profesorul Maunier 
deţine o poziţie de sinteză, A fost elev atât al lui 
Durkheim, cât și al lui Tarde şi al lui Worms. E 
lipsit, ca atare, de exclusivismul, adeseori mani- 
festat ùl sociologilor francezi. 


RENE 


ÎNSEMNĂRI 


MAUNIER 


Privind o operă precupată de precizarea şi îm- 
bogăţirea sociologiei generale, ne dăm mai bine 
seamă de ceea ce e specific muncii noastre, Sun- 
tem preocupaţi și noi de teorie generală, dar ea 
ne serveşte de punct de plecare, de mijloc pen- 
tru a lămuri fragmente și aspecte într'una altele 
ale realităţii româneşti. Ținta noastră e lămuri- 
rea vieţii neamului nostru, în vederea unei mai 
bune conduceri a lui. Profesorul Maunier privește 
şi el realitatea; dar ea nu constitue pentru el de- 
cât materia primă din care trebue distilată no- 
țiunea ce să exprime trăsăturile tipice pentru di- 
feritele fapte sociale. Ținta lui e edificiul de no- 
țiuni de care are nevoie învățământul științelor 
sociale, 

De un interes deosebit e pentru noi sociologia 
colonială a Prof. Maunier. Această analiză a pro- 
cesului ciocnirii şi a fuziunii civilizației stăpâni- 
torilor albi cu cea a băstinașilor cuprinde nume- 
roase indicaţii şi sugestii și pentru studiul pro- 
blemei europenizării noastre accelerate din vea- 
cul al 19-lea și pentru lămurirea procesului de 
orășenizare a satelor noastre, adică a contactului 
dintre cultura tradițională a satelor şi civilizaţia 
europeană, de acum, a prașelor. 


A. G 


O ÎNFĂŢIŞARE A SISTEMULUI DE SOCIOLOGIE A PROF. GUSTI 


In volumul nou din Annales sociologiques (Série 
A, Sociologie générale, fasc. 3; Alcan 1938), a 
apărut o lungă Note sur les publications de l'école 
roumaine de Sociologie, scrisă de Mircea Vulcă- 
nescu, 

Ea a fost cerută de prof. Bougle, care ţinea să 
îmbogăţească mijloacele de informare ale cetito- 
rului francez asupra activităţii, care atrage tot 
mai mult atenţia, a şcolii prof, Gusti, 

Mircea Vulcănescu s'a achitat de această mi- 
siune cu temeinicie, Cele 10 pagini ale notei nu eu- 


prind nu numai o recenzie a publicaţiilor mai im- 
portante ale secţiei sociologice a Institutului Social 
Român din anii din urmă (Gusti: Sociologia mi- 
litans; Herseni; Teoria monografiei sociologice; 
Stahl; Tehnica monografiei sociologice; Herseni: 
Realitatea socială; Arhiva pentru Știința și Re- 
forma Socială, an. X; Gusti: Un an de activitate 
la Ministerul Înstrucţiei, Cultelor şi Artelor), ci 
oferă un tablou complet al ideilor călăuzitoare şi 
al activităţii şcolii sociologice din București, 
Reţinem din această notă înfăţişarea sistemati- 


93 


zării filosofiei şi a științelor sociale, ce alcătuește 
sociologia gustiană. Credem utilă traducerea şi 
publicarea ei. Ea poate informa şi pe Români 
despre punctul la care se găsește munca teoretică 
a şcoli, 

„Sistemul sociologic al profesorului Gusti îşi are 
punctul de plecare într'o critică a științei sociale 
contemporane, 

După un studiu al diferitelor tendinţe, ce-şi 
propun să explice faptele sociale: 1. Antropo- 
geogratia, care caută această explicaţie în in- 
fluența mediului fizic; 2. Sociologia biologică, 
care își aţintește atenţia asupra rasei şi a selec- 
tiei; 3. Sociologia psihologică, care socoteşte să 
o găsească în interacţiunea conștiinţelor indivi- 
duale, sau în presiunea exercitată asupra aces- 
tor conştiinţe de colectivitate; 4, Sociologia isto- 
rica, care încearcă să le reconstituiască prin evo- 
luţia instituţiilor, — prof, Gusti ajunge la concluzia 
că realitatea socială este condiționată multiplu şi 
ca explicaţia sociologică este îndeosebi o problemă 
de integrare a faptelor sociale în cadrele succesive 
ce o lămuresc: 1, în natură, 2. în vieaţă;, 3, în con- 
ştiinţă; 4, în istorie, privite nu izolat, ci în măsura 
în care condiționează fiinţarea anumitor totalităţi 
de interacţiune sui generis, 

E locul să remarcăm că în privinţa aceasta, con- 
cepţia profesorului Gusti se deosebeşte mult la 
întâia vedere, de concepţia durkheimiană, care so- 
coteşte că numai faptele sociale pricinuesc fapte 
sociale. Ea se deosebeşte totuși mult mai puţin de 
aplicaţiile făcute de chiar Durkheim. Intr'adevăr, 
școala franceză de sociologie recunoaşte existenţa 
anumitor condiţii nesociale ale vieţii sociale, cum 
ar fi „bazele geografice” sau „morfologia“. Aceste 
condiţii constituiesc în concepţia prof. Gusti „ca- 
drele” în sânul cărora se desvoltă vieaţa socială 
şi care îi condiționează funcţionarea aşa cum o 
condiţionează şi „reprezentările colective”, dar în 
alt chip. 

Nu putem analiza această opoziţie, care după 
părerea noastră nu e decât aparentă şi ne mărgi- 
nim să o semnalăm aci, trăgând nădejde că altă- 
dată vom putea reveni asupra ei mai amănunțit, 

Din această concepţie despre explicaţia sociolo- 
gică derivă o întâie distincţie între faptele sociale 
propriu zise (manifestările) şi condiţiile vieţii 
sociale (cadrele); distincțiunea aceasta dă naştere, 
de obiceiu, la două tipuri de sociologii: sociologii- 
lor cu tendinţe explicative (etiologice) şi sociolo- 
giilor cu tendințe mai mult descriptive (noologice), 


94 


ce corespund perfect la ceea ce ar putea fi nu- 
mit: 1. Sociologia cadrelor sociale şi 2, Sociologia 
manifestărilor sociale, 

Privind amănunţit cadrele vieţii sociale, prof, 
Gusti distinge două ce exprimă relaţiile faptelor 
sociale cu mediile nesociale și două ce exprimă 
relaţii de condiţionare reciprocă a faptelor sociale. 

Cele dintâiu sunt: 1. cadrul cosmologic şi 2. ca- 
drul biologic; celelalte două sunt: 3. cadrul psiho- 
logic şi 4. cadrul istoric, 

Fiecare sociologie unilaterală a cadrelor, ce pre- 
tinde a restrânge întreaga explicaţie socială la 
relaţii de un singur fel, este întemeiată în ce în- 
treprinde şi greşită în negaţiile ei, Căci fiecare din 
aceste sociologii unilaterale vădeşte un punct de 
vedere special de condiționare a realităţii sociale, 
dar reclamă exclusivitatea pentru punctul ei de 
vedere. Se poate însă ajunge la explicația socială 
dorită printr'o așezare alături eclectică a condi- 
ţiilor vădite prin studiul diferitelor cadre? Nu, 

Căci teoria generală a cadrelor vieţii sociale are 
particularitatea de a nu prezenta raporturi univoce 
între vieaţa socială şi întregimea circumstanțelor 
în care se desfăşură. Fiind o unitate vie, orice uni- 
tate socială dispune de o oarecare putere de reac- 
ţiune față de mediul din care provine, de o anume 
putere de a se sustrage acţiunii directe a anumitor 
cauze, prin interferența anumitor altor cauze, 
Acest fapt decurge din natura însăși a mediului 
de comportare, constituit de societate şi permite 
răsturnarea ordinei cauzale, întâiu prin anticipa- 
rea acţiunii prin reprezentare, apoi prin posibili- 
tatea alegerii mijloacelor şi a țintelor ce trebuesc 
atinse, Urmarea e că, explicația sociologică se 
pune ca problemă de „voinţă socială” și că scopul 
acestei explicaţii consistă în a caracteriza precis, 
pentru fiecare caz, acţiunile şi reacțiunile ce leagă 
vieața unui grup de întregul condiţiilor sale de 
fiinţare, 

Astfel problema explicaţiei sociologice primeşte 
în şcoala profesorului Gusti o accepţiune specială, | 
deosebit de rodnică pentru cercetările concrete, 
Deși, în privinţa teoriei, gândirea elevilor profe- 
sorului Gusti prezintă nuanţări, cercetările con- 
crete înlesnesc în mare măsură acordul, 

O întâie direcţie (reprezentată prin H. H, Stahl), 
socoteşte că problema explicaţiei se pune în socio- 
logie întru totul ca în celelalte ştiinţe naturale. 
Așa reprezentanţii acestui grup tind să apropie 
explicația sociologică de explicaţia ştiinţifică în 
genere, 


Aceasta e pricina pentru care recomandă între- 
buinţarea precumpănitoare a metodelor inductive 
şi controlul înregistrării „opiniilor“ prin observa- 
rea „faptelor“, 

După cealaltă direcţie, reprezentată de Ţraian 
Herseni, care interprețează gândirea prof. Gusti 
într'un sens mai mult diltheyan, analog celui fo- 
losit de Sombart în cartea sa asupra celor trei 
economii naţionale — sarcina sociologiei nu ar 
consta atât în „a explica“ faptele sociale — unice 
şi incomparabile, cât în a „înțelege! semnificaţia 
lor esenţială, 

Aceasta e pricina pentru care tendința aceasta 
acordă o atenţie deosebită metodei de intuire di- 
rectă şi studiului semnificaţiilor, 

O a treia tendinţă aşezată la mijloc — ce ur- 
mează o cale analoagă celei pe care laspers a în- 
cercat să unească ştiinţa explicativă cu fenome- 
nologia, în Psichopatologia sa generală — concepe 
metoda noologică numai drept o etapă întâiu ne- 
cesară pentru studiul cauzal al fenomenelor com- 
plexe, ce depind de un sistem de cauze interfe- 
rente, Punctul acesta de vedere am încercat să-l 
desvoltăm în studiul nostru consacrat Teoriei și 
sociologiei vieţii economice, publicat în Arhiva, 
anul X, numerele 1—4, 1932, 

Oricâte ar fi deosebirile de nuanţă teoretice 
dintre ele, cele trei tendinţe se întâlnesc practic, 
supunându-se exigenţei faptelor, în sensul că par- 
tizanii metodelor empirice sunt uneori autori de 
studii remarcabile asupra semnificației vechilor 
forme sociale; în timp ce, dimpotrivă noologii 
au publicat interesante studii de observaţie şi com- 
parative. 

Prof. Gusti însuşi, s'a pronunțat în darea de 
seamă, consacrată monografiei şi acţiunii sociale, 
în favoarea unei întrebuințări concomitente a ce- 
lor două metode — considerate ca două tipuri de 
cercetare complimentare, ce trebuesc să ducă la 
o sinteză reprezentând modalitatea de existență 
dublă, ca fenomen obiectiv şi ca tendinţă subiec- 
tivă spre acţiune, a voinţei sociale, 


Studiul manifestărilor sociale ridică la fe] în 
faţa profesorului Gusti probleme importante, 
ralel cu imanenţa lor în ansamblul realităţii so- 
ciale, 

Două căi se deschid în fața cercetătorului: în- 
tâia consistă în a face cu migală inventarul mani- 
festărilor sociale existente și a studia formele 
evoluției lor istorice. Aceasta e calea arătată de 
Prof. Bouglé în cartea lui prețioasă, consacrată 
„evoluției valorilor", 

A doua consistă în gruparea diferitelor mani- 
festäri după semnificațiile lor funcționale, E 
aproape de prisos să mai menționăm că întâia 
cale îi atrage pe toți empiriștii care, în chestiunea 
cadrelor sociale, trec de partea sociologiei expli- 
cative; în timp ce calea apriorismului îi adună 
îndeosebi pe noologi şi pe fenomenologi, 

Direcțiunea aprioristă încearcă o deducție a ca- 
tegoriilor vieții sociale, fie printr'o analiză logică, 
fie printr'o reducţie eidetică a voinţei, 

Ea ajunge să distingă categoriile constitutive 
economice şi spirituale ale vieţii sociale de cate- 
goriile regulative (etico-juridice şi politice), 

Distincție a priori, pur funcţională, a cărei folo- 
sire e utilă pentru înţelegerea vieţii sociale şi care 
nu exclude diferenţierea empirică a formelor de 
manifestare, 

Pornind dela aceste observaţii, problema expli- 
caţiei sociologice apare ca o problemă de dublă 
corelaţie: 

1. Gorelaţie de înţeles a manifestărilor între ele; 

2, Corelaţie a cadrelor şi a manifestărilor, 

De fapt, metodele intuitive şi metodele experi- 
mentale colaborează strâns la stabilirea unor ast- 
fel de paralelisme şi a semnificaţiilor lor; obser- 
vaţia directă reclamând un control al corelaţiei 
reale spre a stabili dacă se găseşte în faţa unei 
cauzalități directe sau numai a unei supravie- 
țuiri „sau devieri”; în timp ce orice paralelism 
inductiv sugerează o „cercetare menită să-i stabi- 
lească semnificaţia fenomenolojică” (50—55). 


STUDII AMERICANE DESPRE SOCIOLOGIA ŞCOLII DELA BUCUREŞTI 


Profesorul Mosely, distinsul sociolog dela „Cor- 
nell University!', — una din cele mai însemnate 
Universităţi americane, care a dat un imbold deo- 
sebit sociologiei rurale, Economiei domestice şi 
Agriculturii, — a înfăţişat în numărul de Decem- 


vrie 1937, al revistei americane Rural Sociology, 
(II, 4, 457—465), lumii americane, „Sociologia ro- 
mânească'!, revista românească de sociologie ru- 
rală (A new roumanian Journal of Rural Şocio- 


logy). 


99 


Începând cu o mică introducere filosotico-so- 
cială asupra însemnătăţii „Țărănimei' în cadrul 
preocupărilor moderne, Prof. Mosely, arată că în 
transformărle sociale, țărănimea ocupă un loc de 
frunte, prin faptul că ea reprezintă ramura vieţii 
sociale, în care, integrarea în colectivitatea na- 
țională a individului şi a grupului, se face în rit- 
mul cel mai lent, 

O accelerare a acestei evoluțiuni a individului 
şi a ambianţei rurale, pentru armonizarea ei cu 
pulsul rapid al evoluţiei centrelor urbane, iată 
problema capitală care se impune omenirii întregi. 

Ea a început să preocupe intens opinia publică, 
tendință ce reiese în mod clar din manifestările 
literaturii moderne, veșnic preocupată de „popo- 
ranism"”, „front popular“, „comunism“, „regiona- 
lism", „țărănism', chiar în America, unde ţărăni- 
mea nu există sub același aspect ca în Europa şi 
aiurea, cu o aşezare topografică milenară, bine 
îngrădită într'o rânduire socială deosebită, câr- 
muită de puterea tradiţiilor, a imitaţiei, a opiniei 
publice și a unei intuiţii rasiale, asupra economiei 
locale, 

După profesorul Mosely, această problemă atât 
de însemnată pentru geopolitica Statelor, cu po- 
pulație în mare măsură agricolă, este rezolvată 
cu multă înţelepciune şi cu rezultate foarte satis- 
făcătoare, în România, unde şcoala d-lui profesor 
Gusti, joacă un rol important în programul de ac- 
tivitate al organelor care stau la cârma țării, 

Statistica și dinamica Societăţii româneşti, e 
foarte bine studiată, prin metoda sintetică a mo- 
nografiei rurale, lansată chiar dim 1925 la semi- 
narul d-lui profesor Gusti, şi aplicată cu începere 
din anul 1934, de către Echipele Regale Studen- 
teşti, 

Analizând această metodă de lucru, preconizată 
în „Indrumătorul Muncii Culturale”, (Bucureşti, 
1936), Profesorul Mosely, arată cum opera coor- 
donată a unităților monografice, sau a echipelor 
studențești, care, până în prezent au studiat 21 
de sate, nu s'a mărginit numai la descrierea știin- 
țifică a vieții rurale şi la formularea teoriilor so- 
ciologice, bazate pe experiența şi realitatea so- 
cială, ci a procedat şi la o reorganizare, și la o 
înviorare a vieţii din sate, în toate manifestările 
ei economice și culturale, 

Peste 1.000 de cămine culturale, îndrumate de 
o serie de institute de cercetare şi de acţiune, din 
România, începând cu Fundaţia Regală „Princi- 
pele Carol“ şi cu Institutele Sociale, până la so- 
cietatea de Eugenie și Ereditate, Institutul Zoo- 


96 


tehnic și Institutul de Cercetări Agricole, lucrează 
intens pentru organizarea vieţii săteşti și integra- 
rea ei completă, în ritmul nou al vieţii românești, 

Trăsătura de unire între teorie şi practică, în- 
tre ideal şi realitate, o face cu prisosinţă revista 
„Sociologie Românească“, care se ocupă nu numai 
cu problemele mai interesante ale formelor şi ale 
fenomenelor sociale din trecut, — ca „tabu-uri“, 
asupra căsătoriilor, tradiţiile cumetriei, medicină 
prin farmece şi descântece, — dar și de cerințele 
moderne, ca; alimentaţia agricultorilor, serviciul 
medical rural și al sănătăţii publice, ocrotire so- 
cială, comasare, genealogie ţărănească, etc, 

Prof. Mosely, conchide cu un elogiu adresat 
României, relevând faptul că ţara este menită să 
progreseze, dat fiind că imperativul categoric: 
„cunoașterea de sine“, este bine aplicat de so- 
ciologia românească, care este în același timp me- 
todă științifică și mare mișcare socială, 


Joseph S. Roucek, trece în revistă, întrun ar- 
ticol intitulat: „Sociology in Roumania", apărut 
în „American Sociological Review“, (vol. III, Nr. 
I, Februarie 1938, pp. 54—62), conducătorii socio- 
logiei româneși, începând cu întemeietorul ei, d-l 
profesor Gusti şi urmând cu d-nii: prof. Nicolae 
Petrescu, prof. Petre Andrei, Traian Brăileanu, 
dr, Drăgănescu-Brateş și prof, Nicolae Iorga, — 
pe care îl consideră ca un istoric sociologic, 

Dr. Roucek, dovedește încă odată simpatia pe 
care o are pentru România, la cunoașterea căreia 
a contribuit cu o serie de interesante articole, pu- 
blicate în diferite reviste sociologice americane, 
şi în special, prin teza sa de doctorat: ,Contem- 
porary Roumania and Her Problems", (Stanford 
University Press, 1932), 

D-l Roucek, arată întreaga operă a d-lui prof. 
Gusti, incadrată în jurul Universităţii, a Institu- 
tului Social Român, a Fundațiilor Culturale Prin- 
cipele Carol şi în contribuţiile sale culturale, ca: 
„Arhiva pentru Știința şi Reforma Socială“, „So- 
ciologie Românească”, şi seria monografiilor celor 
21 de sate cercetate de către membrii Seminaru- 
lui de Sociologie, precum și de către Echipele Re- 
sale Studenţeşti. Apoi, trece la contribuţiile in- 
dividuale, — pe tărâmul teoretic al sociologiei, — 
ale celorlalţi sociologi români, pentru a termina 
această galerie biografică cu d-ra dr. Xenia Costa- 
Foru, directoarea Școlii de Asistenţă Socială „Prin- 
cipesa Ileana”, și cu d-na Veturia Manuilă, direc- 
toarea revistei „Asistenţa Socială”, două dintre 
pionerele serviciului social ştiinţific din ţară, 


Articolul d-lui Roucek, are o notă personală, 
caracteristică, Lipsesc mulți dintre sociologii ro- 
mâni, în special regretatul profesor Virgil Băr- 
bat, stâlpul sociologiei dela Universitatea din 
Cluj, a cărui operă, adevărată temelie în acest 
domeniu, a fost întreruptă printr'o moarte pre- 
matură, 

Este oarecum regretabil că această notă su- 
bieciivă este împinsă prea departe; întrun arti- 
col scris cu intenţia științifică de a reda realita- 


tea socială, se strecoară reproșuri asupra dificul- 
tăților de a obţine în România („după adevărata 
modă românească”, spune distinsul autor), orice 
informație concretă, fie prin corespondenţă, fie 
chiar la fața locului, 

Totuşi, din punct de “vedere al informaţiei, asu- 
pra sociologiei româneşti, în general, şi asupra 
aportului individual al conducătorilor sociologiei 
noastre, articolul d-lui Roucek, se bazează pe o 


bună documentare, GHRISTINA GALITZI 


INSTITUTUL SOCIAL ROMAN DIN BASARABIA 


Spre a prezenta rezultatele cercetării monogra- 
fice întreprinse în August 1937, în comuna Co= 
panca (I, G. Duca)-Tighina, Institutul a organizat 
ua ciclu de comunicări, Ele se fac în sala primă- 
riei municipiului Chişinău, în fiecare Vineri, ora 
20 (cu excepţia comunicării dela 4 Februaris 
din Sala Conservatorului Municipal), 


Programul lui e următorul: 19 Noemvrie 1937: 
Cuvânt introductiv de d-l Pan Halippa şi Geo- 
logia și Arheologia satului Copanca (cu proiec- 
ţiuni), de d-l N. Moroşan; 26 Noemvrie: Observări 
antropologice la Copanca, de d-ra Olga Necrasova 
și Structura etnică a satului Copanca, de d-l P, 
Guja; 3 Decemvrie: Copanca, California Româ- 
niei, (cu proiècțiuni), de d-l T. Știrbu, Vieaţa 
cooperatistică la Copanca de d-l S. Bogos: 10 
Decemvrie: Organizarea zootehnică a satului Co- 
panca de d-l dr. P. Grossu, Agricultura la Co- 
panca de d-l Gr, Vrabie. Apicultura la Copanca 
de d-l 1, Zatarovici; 17 Decemvrie: Problema fa- 
miliei la Copanca de d-l D, Barbu; 14 Ianuarie 
1938: Cadrul cosmologic al satului Copanca (cu 
proiecţiuni) de d-l Gh. Năstase; 21 Ianuarie: Flora 
satului Copanca de d-l Al. Arvat şi Fauna satu- 
lui Copanca de d-l M. Zeniștea; 28 Ianuarie: Școala 
şi căminul cultural din Copanca de d-l D. Barbu 
şi Literatura populară a satului Copanca de d-l 
P. Ştetănucă; 4 Februarie: Cântecul şi jocul ro- 
mânesc din Copanca (s'au făcut exemplificări de 
melodii locale) de d-l V, Popovici; 11 Februarie: 
Exploatarea pomicolă la Copanca de d-l M, Cos- 
tefehi; 18 Februarie; Situaţia juridică a pămân- 
turilor la Copanca de d-l V. Cotigă; 25 Februarie: 
„Solurile moșiei Copanca de d-l N, Florov; Vineri 
4 Martie: Manifestări religioase la Copanca de d-l 
S. Roşca; Arta  covoarelor la Copanca de d-l 


7 


V. Adiasievici; Ornamentarea interioarelor de d-l 
1. Antonovici. 

In colaborare cu Regionala Fundaţiei Culturale 
Regale, Principele Carol și Conservatorul Muni- 
cipal Chișinău, Institutul a organizat, în ziua de 
27 Decemvrie 1937, d serbare a datinelor de Cră- 
ciun și Anul Nou, cu două cete de colindători din 
satele Corcmaz şi Palanca, jud, Cetatea-Albă, Cu 
această ocazie, s'au transcris (text şi melodie) ur- 
mătoarele colinde; Palanca: Of Adame, ce-ai lu- 
erat; Ascultaţi cuvânt frumos; La poarta lui Ște- 
fan-Vodă, Pe stejia'm ceea parte, Sculaţi, sculați 
boieri mari, La doi meri şi la doi peri, Duminică 
dimineața, In Viileem s'a născut; Rusește: Darneţ, 
Devadues, Dnes, Cotemaz: Intr'o sfântă Dumi- 
necă, Mânăru'ș cântă un cerb în Codru. Jaim, 
Jaim, Astă seară ce-a înserat, A cui sunt aceste 
curți, Aist domn bun bătrân, Dumnezeu din- 
tru'nceput, ce-a crescut şi ce-a născut, Rusești: 
Hristos Spositel şi Dnes poiușci, S'au studiat 
toate obiceiurile de Crăciun şi Anul nou din 
aceste sate, în deosebi Luceafărul şi Căluțul (tea- 
trii populat de Anul Nou), 

Cu miatetialul privitor lå aceleaşi sărbători, cu- 
les din satul Copanca, jud, Tighina și alte sate 
din regiune, se va pregăti un studiu despre Obi- 
colurile de Crăciun și Anul Nou în satele de pe 
valea Nistrului de Jos, ce va apare în Buletinul 
Nr. 2 al Institutului, 


Institutul îşi continuă lucrările asupra bugetu- 
lui unei gospodării ţărăneşti din com, Lozova, jud, 
Lăpușna. In acest sat, a fost descoperit, în vară 
trecută, un gospodat, care are însemnări asupra 
veniturilor şi cheltuielilor din gospodăria să, tn- 
cepând cu anul 1979. Deocamdată se transcriu 
din carhëtele ce se păstrează la locuitorul Teodor 
Butnaru, toate sumele încasate sau cheltuite pen- 


97 


iru à putea fi totalizate pe ani. Se va proceda 
apoi la întocmirea unui studiu care să urmărească 
evoluția economică și socială a acestei gospodării 
din 1919 și până în preeznt. 


Ciclul de comunicări monografice privitor la 
satul Copanca continuă şi în același timp se con- 
îruntă datele şi se prelucrează materialele mono- 


CERCUL STUDENŢI 


Şedinţele de după Crăciun, ale Cercului au fost 
destinate comunicărilor cu caracter sociologic, po- 
litic şi etic, 

Astfel, d-l Coriolan Gheţie, a făcut o comuni- 
care despre Revolta maselor, titlul unei lucrări re- 
cent apărute, de Ortega Y, Gasset, Comunicarea 
a fost reluată în ședința următoare și completată 
cu considerațiuni critice asupra omului-masă ; ob- 
servaţiile critice în legătură cu această temă, au 
fost extinse și la operile lui Berdiaeff, Maritain, 
Spengler și Massis, 

D-1 C, Gib, a expus în două ședințe, făcând şi 
observațiile critice necesare, sistemul de sociolo- 
gie etică şi politică a lui Freyer, 

A urmat apoi comunicarea d-lui Axente Sever 
Popovici, despre Eugenio d'Ors. 

Sunt anunțate următoarele comunicări: Temeiu- 
rile politice ale negației dreptului; Despre Lu- 
cian Blaga şi Ideile sociale la Caragiale. 


RĂSPUNS LA CRITICA D-LUI 


Autorul broşurii de care trebue să mă ocup 
aci, e din nefericire conferenţiar de contabilitate 
la Academia agricolă din Cluj, Am subliniat din 
nefericire, pentrucă nu cunosc o altă activitate a 
d-lui Popescu-Bălteni, decât aceea etalată în două 
broşuri, ce se întrec prin josnicia stilului de ma- 
hala şi lipsă de obiectivitate, 

Din aceste două broșuri, mai rezultă însă şi 
altceva: lipsa completă de informaţie și orientare 
profesională. In prima broșură, apărută exact 
acum 10 ani, broşură intitulată pompos: „Demas- 
carea tentativei d-lui prof, dr. N. D. Cornăţeanu, 
contra contabilităţii duble agricole”. D-l Popescu 
a dovedit că nu cunoștea și nu era la curent cu 


ceea ce se publicase și lucrase în contabilitatea 


98 


grafice în vederea tipăririi lor în Buletinul Nr. 2, 
îndată ce Institutul va primi vreo subvenție în 
acest scop de undeva, Lucrările însă stagnează, 
din cauză că din Basarabia Institutul Social Ro- 
mân nu primeşte nicio subvenție, iar Statul nu 
sprijină cercetările ştiinţifice întreprinse de că- 
tre instituţii particulare, cu toate că s'a cerut spri- 
jinul necesar, P. $T, 


LOR ÎN SOCIOLOGIE 


Intr'o ședință specială, se va discuta conceptul 
de politică și se va face o expunere documentară 
asupra Revoluţiilor Româneşti, Printr'o activitate 
paralelă cu activitatea şedinţelor de Cerc, se urmă- 
reşte desăvârşirea unui fişier al tuturor cărţilor de 
existente la bibliotecile din Bucu- 
rești, Acest fişier este pe terminate. 

O parte din membrii cercului, fac recenzii, iar 
altă parte a întreprins o antologie a textelor cu 
caracter etic, sociologic şi politic, din scriitorii ro- 
mâni; D, Cantemir, I, Ghica, N, Bălcescu, S, Băr- 
nuţiu, etc, 

Pe lângă o orientare ştiinţifică a membrilor în 
problemele de sociologie, cercul mai urmăreşte şi 
un ataşament față de ştiinţele sociale în general, 
precum şi creearea unui mediu ştiinţific sociolo. 


gic, Se discută aici, mai ales probleme ce nu sunt 
desbătute la seminarii, C. GHEȚIE, 


specialitate, 


POPESCU-BĂLTENI 


agricolă, în străinătate, Altminteri, d-l Popescu, 
nu ar fi isbucnit atât de violent în contra încer- 
cării mele de a introduce în gospodăriile țără- 
nești contabilitate simplă, iar nu contabilitate 
dublă, 

Şi de data aceasta, prin broşura intitulată „Șar- 
latanii în sociologia Gustiană”, d-l Popescu-Băl- 
teni dă dovada unei complete nepregătiri în ma- 
terie de bugete ţărăneşti, E de prisos a aminti, că 
d-sa, într'o perioadă de activitate destul de lungă 
(se apropie doar de pensie sau deblocare), nu a 
călcat pragul unei gospodării ţărăneşti, nu a ana- 
lizat nicio exploataţie agricolă, nici prin ajutorul 
contabilităţii, nici prin ajutorul bugetului țărănesc. 

Găsesc de aceea — din punct de vedere psiholo- 


gic — firească violenta ieşire a d-lui Popescu, 
Comoda d-sale existență a fost totdeauna tulbu- 
rată oridecâteori am încercat a aduce unele 
contribuţiuni, într'o specialitate, la care d-l Băl- 
teni nu a colaborat decât prin broşuri de cel mai 
ordinar gust. Admit critica, Dar ea trebue să vină 
întâiu dela persoane, care au produs ceva şi care 
îşi cunosc specialitatea, 

In volumul omagial, publicat cu ocazia aniver- 
sării d-lui prof. D. Gusti, e cuprins şi articolul 
„Busete țărănești”, în care am arătat în ce constă 
tehnica bugetului țărănesc şi am dat şi un exemplu 
de buget țărănesc, care formează obiectul atacu- 
lui d-lui Bălteni, Acest buget a fost întocmit de 
d-l Gh, Ciulei, asistent la secţia de Economie Ru- 
rală din |. C. A. R. 

Fie cu ocazia tipăririi, fie cu ocazia traducerii, 
pe care nu am revăzut-o, s'au strecurat două gre- 
şeli, pe care d-l Bălteni le amplifică la proporţii 
de necrezut, Prima: în loc de 3 kg orez, consumat 
de familie, cum e în bugetul original, s'a tipărit 
ovăz, 

Pentru a dovedi lipsa de bună credinţă şi pa- 
timă a d-lui Bălteni, reproduc aci, ceea ce a fost 
în stare să cugete d-l Bălteni: 

„Ba găsim ceva, că bietul Isailă a cumpărat 
ovăz pentru menaj — cel puţin așa zice d-l cu pri- 
cina din Mélanges (Frais du ménage, pag. 112) 3, 
adică trei, nu mai mult, cu suma de 54 — cincizeci 
şi patru lei, 

Va să zică, după ce ilustrul nostru congresist 
a ascuns, ori a neglijat — și e tot atât de con- 
damnabil — recolta de ovăz; a mai aruncat, colac 
peste pupăză, şi a aruncat, cu furca, o cifră ima- 
Sinară, că pentru menaj a mai cumpărat săteanul 
3 kg ovăz, cu prețul total de 54 lei!!! 

Dar când s'a mai întâmplat să plătim cu 18 lei 
kilogramul de ovăz???; căci dacă impărțim pe 
cei 54 lei la cele trei kilograme, atât rezultă: 18 
lei a plătit plugarul Isailă Gaicea pe kilogramul 
de ovăziii 

Când stimate domn? Răspundeţi vă rog, când 
a fost, odată ca nicio dată, România-Ferice, când 
se vindea ovăzul cu 18 lei kilogramul? De unde 
aţi găsit acest preţ nemai auzit??? Din analele 
agriculturii? 

Nu se poate, nu se poate, cifra aceasta a luat-o 
tot după pereţi”, 

A doua greșeală de tipărire. In loc de 3 cai, 
cum e în bugetul original, s'a copiat după formu- 
larul, care e tipărit şi cuprinde inventarul com- 


plet, pe care ar putea să-l posede o exploataţie, 
trei boi, lucru care de sigur complică înțelegerea 
câtorva date din capitolul exploataţiei. Greșelile 
acestea nu îmi aparţin, dar nu le consider nici 
atât de grave sau de dezonorabile pentru orice au- 
tor de bugete ţărăneşti. 

Cetitorul, care nu e în curent cu întocmirea 
bugetelor țărănești, ar putea însă să fie alături 
de d-l Bălteni, în acuzaţiile ce-mi aduce, referitor 
la omisiunea trecerii în buget a o serie de produse, 
cum sunt: ovăzul şi paiele de ovăz, orzul şi paiele 
de orz şi porumbul, Pe această omisiune de fapt, 
se bazează tot atacu! veninos al d-lui Bălteni, cu 
o serie de capitole şi subcapitole, intitulate „Alta“, 
„Şi Alta”, „lar încă alta“, „Și încă şi iar incă 
alta”, g 

Aşi putea să întreb atunci, la rândul meu pe 
d-l Bălteni, de ce nu mă atacă şi pe chestiunea 
omiterii seminţelor de grâu, ovăz, orz şi porumb, 
netrecute la cheltuielile exploataţiei, sau de ce nu 
aminteşte de omiterea furajelor consumate de 
animale, E incomplet d-l Bălteni în critica ce mi-o 
face, dar e şi complet ignorant al tehnicei buge- 
tului țărănesc, 

Noi am elaborat formularele de bugete, sub 
conducerea d-lui prof, Gusti, după discuţiuni lungi 
şi aplicaţiuni practice, făcute cu echipele de stu- 
denţi la fața locului, în curtea ţăranului. Bugetul 
țărănesc nu poate înregistra toate — absolut 
toate — mișcările de valori, ce au loc într'o ex- 
ploataţie. Am fi complicat prin aceasta întocmirea 
bugetului, cerând ţăranului o serie întreagă de 
date, care nu ar fi fost de un folos practic şi am 
fi comis şi o serie de erori inerente, căutând să 
estimăm o serie de produse, ce nu au o valoare 
comerciabilă. Ceea ce urmărim prin buget, e stabi- 
lirea excedentului sau deficitului familiei ţărăneşti, 
cum şi structura venitului și cheltuielilor familiei 
țărănești, Pentru a stabili venitul total al familiei, 
luăm în considerare venitul brut al exploataţiei 
(gospodăriei) şi venitul din munca lăturalnică, 

Venitul brut al exploataţiei (ia notă măcar acum 
d-le Popescu-Bălteni e compus din produsele fi- 
nale, pe care le consumă sau vinde exploataţia, 
De aceea în venitul brut nu poate apare şi po- 
rumbul, pe care îl mănâncă porcii, şi carnea de 
porc vândută sau consumată de familie, 

In venitul brut, de aceea nu trecem nici paiele, 
nici furajele, nici cerealele consumate de vite, ci 
numai produsele finale ce ies din exploataţie sub 
formă de lapte, ouă, carne, animale vii, Îşi poate 


99 


închipui oricine la ce buget eronat am ajunge, 
dacă ar trebui să estimăm cantitatea de paie pro- 
duse, cantitatea consumată de fiecare grup de 
vite şi cantitatea, ce a rămas neconsumată, Numai 
o minte bolnavă, pătimașă şi străină de practica 
agricolă, poate broda și imagina astfel de abe- 
raţii, Am cere prin aceasta ţăranului, date, pe 
care. nici mulți mari proprietari nu le deţin, şi 
am ajunge la rezultate falşe, 

In bugetul țărănesc, nu putem trece atât de uşor 
diferența de inventar dela începutul şi sfârşitul 
anului, Dacă întocmesc ua buget la, 15 Iunie, e 
foarte greu să precizez cantitatea de furaje, se- 
minte, îngrăşăminte, alimente, ce erau în gospo- 
dărie, la 1 Ianuarie, dar mai ales e foarte greu 
să precizez situaţia acestor produse la 31 Decem- 
vrje, adică după 5 luni dela întocmirea bugetului, 
Lucrul acesta îl pot preciza atunci, când studiez 
gospodăria prin ajutorul contabilităţii, 

In cazul acesta formula ce o aplice e următaozea; 

(Ab—Aa) + I + PN = VB. 

In această formulă Ab—Aa, înseamnă. diferența 
de, inventar; I = încasările; PN = produsele natu- 
rale consumate de familie, In bugetul țărănesc 
întocmit la 15 Iunie, elimin pe Aþb— Aa şi trec 
încaşările probabile + produsele probabile consu- 
mate de exploatație, Idealul ar fi să trecem şi 
diferența de inventar, dar practic lucrul acesta 
nu e uşor realizabil, Noi avem întocmite şi bugete 
ţărăneşti, cu diferența de inventar, dar numai 
acolo, unde lucrul a fost posibil. Ceva mai mult, 
Dacă intocmesc bugetul la 1 Ianuarie, pot găsi 
în exploataţie foarte multe produse (capital cir- 
culant) greu de estimat; iar dacă intocmesc bu- 
getul la sfârşitul primăverii, aproape tot capitalul 
circulant e consumat. Cum capitalul circulant ser- 
veşte la producţia venitului-brut; nici la 1 Ianua- 
rie, nici la 15 Iunie nu falșifică cu nimic bugetul 
prin neluarea în considerare a capitalului circu- 
lant; Ceea ce trebue să ne intereseze, practic, e 
venitul brut final al exploataţiei, ţinând seama 
evident și de creşterea probabilă a averii, 

Simpliticarea la maximum a notărilor, iar nu 
complicarea şi luarea în considerare a tuturor pro- 
duselor necomerciabile, iată ce ne poate duce la 


rezultate ferite de erori, inerente estimaţiilor de 
acest fel. Acolo unde vrem să urmărim absolut 
toate valorile unei exploataţii, putem veni cu un 
alt instrument de cercetare şi anume cu contabi- 
litatea, 

Tot în legătură cu întocmirea bugetului țărănesc, 
trebue amintit, însă, şi faptul că sunt dese cazuri, 
când suprafața stăpânită de țăran, nu corespunde 
cu suprafața cultivată, Se prea poate astfel să 
găsim un țăran, ce declară că stăpânește cinci 
hectare şi cultivă opt hectare, Explicaţia, Sunt 
țărani care practică culturi duble, Ei seamănă 
1—2 hectare. cu nutreţ de toamnă, (măzăriche, se- 
cară etc,), pe care îl] recoltează în primăvară şi 
seamănă apoi porumb, fasole, sau dughie, Sunt 
țărani apoi, care lucrează în diferite sisteme de 
asociaţie, sau sunt țărani, care practică culturile 
intercalare, şi prezintă astiel la venituri, încasări 
din a serie de produse, cărora nu li s'a rezervat 
o suprafață proprie, lată, sunt ţărani care cultivă 
fasole şi dovleci în porumb, Deşi nu au declarat 
şi nu au o suprafață proprie rezervată fasolei, 
totuși, în venitul exploataţiei apar toate aceste 
produse, 

Pentru întocmirea, unui buget se cere deci o 
strictă adaptare la condiţiile de tehnică. Deseori 
nu poate fi vorba de o corelaţie între inventarul 
şi suprafața ce o posedă şi între venitul ce-l ob- 
ține exploataţia, Găsim țărani cu inventar redus 
şi venituri mari, de aci superioritatea gospodăriei 
ţărăneşti şi posibilitățile ei de adaptare şi de 
rezistență la condiţiile națurale şi economice ale 
regiunii, 

Ey aşi propune d-lui Popescu-Bălteni să iasă 
cu studenții săi, măcar într'o vară, pe teren, și 
va constata de sigur și d-sa variaţia mare de 
cazuri, ce trebue cercetată şi necesitatea de a ieşi 
din multele formule, al căror prizonier e atunci, 
când buchiseşte cursul după catedră, 

lar acelora care vor să se convingă de halul de 
exprimare, de patimă şi lipsă de obiectivitate la 
care poate ajunge un conferențiar universitar, le 
propun: să citească broşura d-lui Popescu-Bălteni, 


NICOLAE CORNĂȚEANU 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ 


1, Publicăm în numărul acesta al revistei, un 


o prezentare a Facultăților de ştiinţe sociale din 


studiu al d-şoarei Christina Galitzi, care cuprinde.  Statele-Unite şi propuneri pentru întemeierea unsi 


109 


astfel de Facultăţi în România, Studiul acesta 
deschide seria anunţată în planul de acţiune din 
fruntea acestui număr, Fiecare din numerele vii- 
toare ale revistei, va cuprinde o contribuţie, care 
să militeze pentru crearea unei Facultăţi româ- 
nești de ştiinţe sociale. 


2, Relatările şi reflecţiile vrednicului nostru co- 
laborator din Craiova, d-l avocat V. Petrescu, asu- 
pra pocăiţilor dela Ghindeni-Dalj, ne îngăduiese 
să atragem luarea aminte asupra problemei secte- 
lor. 

Lipsesc până acum cercetări amănunțite şi com- 
plete asupra ei. Ştim despre existența ei, numai 
datorită informaţiilor ce apar în ziare asupra ac- 
țiunii de combatere desfăşurate de biserica ortor 
doxă şi asupra, scrierilor teologice, care discută 
dogmele sectelor, 

Trecerea la secte nu constituie numai o pro- 
hlemă teologică. In cazul oamenilor din. Ghindeni 
ea esta o problemă. socială şi culturală: 

Acolo ţăranii săraci, care-şi ţin vieața mun- 
cind cu ziua, părăsesc biserica ortodoxă pentrucă 
nu pot face faţă cheltuielilor impuse de ea, şi se 
alipesc sectei pocăite, în care, evangheliile şi îm- 
părăţia Cerurilor sunt mai nemijlocit trăite, pen- 
tru a evada din vieaţa lor grea, 

In alte părţi ale ţării, în Banat şi Crişana, de 
pildă, se pare, că sectele îi atrag pe ţăranii no- 
vatori, cu aptitudini de burghezie rurală, Condu- 
cerea sectelor îi ajută să-şi cumpere instalaţii de 
lăptărie, îi învaţă să-şi împartă vieaţa, să-şi fo- 
losească avutul pentru a conduce mici întreprin- 
deri; brutării, etcs 

De abea. o serie de cercetări locale, care să 
înfățişeze unele grupuri mai însemnate de sec- 
tari: numărul celor convertiți, starea lor materială 
și culturală, ce_i-a_hotărit să se convertească, ce 
urmări a avut asupra vieţii lor, convertirea, în ce 
raporturi se găsesc cu consătenii lor rămaşi la 
ortodoxie, cum sunt conduşi de îndrumătorii lor, 
şi tot ce pare a avea o însemnătate pentru înţe- 
legerea apariţiei şi a dăinuirii lor, ar putea arăta 
fețele acestei probleme, 

Unitatea religioasă a neamului e o necesitate 
politică, în vremurile acestea de nesiguranţă ex- 
ternă, Stăvilirea acțiunii sectelor, şi readucerea 
celor care au părăsit biserica ortodoxă, nu poate 
fi realizată însă, numai prin dovada că dogmele 
pocăiţilor sunt eronate, Măsurile trebuesc luate 
cu privire la toate fețele problemei, Discuţia dog- 
matică și predicile misionare, nu pot avea efect 


decât când, prin măsuri adoptate, împrejurărilor 
locale, se vor înlătura neajunsurile sociale, care 
favorizează apariția sectelor, (în cazul Ghindeni- 
lor), decât când va fi satisfăcută pe altă cale 
îuncţiunea, de stimulare şi disciplinare economică, 
pe care şi-au asumat-o sectele şi când se va re- 
vizui sistemul de taxe la ceremonii şi se va în- 
viora printr'o transformare a preotului în duhov- 
nic, vieața, în multe părți prea osificată, märgi- 
nită la ritual, a bisericii noastre. A. G. 


3, Publicăm între documentele acestui număr, 
o mişcătoare dare dă seamă a tânărului nostru 
prieten, Ștefan Popescu, asupra unei plimbări la 
Bivolarii basarabeni dela margine Bucureştilor. 
Nu e o cercetare în sensul obișnuit de constatare 
calmă a. unui fapt. Ci, mărturia cuiva, care n'a 
găsit alt chip de a se arăta pe potriva încrederii 
unor nenorociţi;, ce i-au deschis sufletul lor, 

Lipsesc până acum, la noi, cercetările asupra 
vieţii în oraşe a ţăranilor tot mai mulți, ce nu 
mai au destul pământ, spre a trăi în satele lor 
şi a celor fără pământ. Știm numai că: Bucureşti, 
Constanţa, Ploiești, Galaţii, Cernăuţii, sunt plini 
de Olteni, de Basarabeni, de Ardeleni, veniţi să-şi 
găsească. chip. de trăit şi de hrănit familia lăsată 
acasă, 

Spra.a sugera astfel de cercetări şi spre a pune 
la îndemână. întâiele elemente, am publicat până 
acum, câteva. documente, cu privire. la vieaţa pró- 
letariatului rural din satele de munte ale Olte- 
niei, bărbaţi şi copii, ce vine în oraşe. Cele două 
pagini ale lui Ștefan Popescu, sugerează ceva din 
vieaţa Basarabenilor nevoiţi să-şi părăsească. tre- 
cător sau definitiv satele, 

A venit vremea unei preorupări metodice și de 
soarta acestei părţi. a neamului nostru, Acțiunea 
de ridicare a satelor şi a ţărănimii, care-i preo- 
cupă în tot mai mare măsură pe conducătorii ad- 
ministraţiei noastre, va consolida situaţia ţărăni- 
mii cu oarecare stare, Ea va putea crea posibili- 
tăți de traiu la sat şi pentru o parte din proletaria- 
tul agricol, în niciun caz însă pentru întreg pro- 
letariatul acesta. Spre a-l integra pe acesta în 
naţiune şi spre a evita frământări sociale viitoare, 
e nevoie de o altă acţiune. De una de îmbunătăţire 
a condiţiei ţăranilor nevoiţi să devie muncitori 
în orașe şi la ţară, Avem nevoie, adică de o se- 
rioasă politică socială, Nu numai cu privire la 
muncitorii din industrie şi comerţ, ci şi la cei 
din agricultură, 

Trebue să facem și noi pentru Românii nevoiţi 


101 


să-şi părăsească satele ceea ce au făcut, într'o 
oarecare măsură Englezii, Francezii şi Germanii, 
pentru muncitorii lor: să le purtăm atâta grijă, 
câtă numai se poate. Mărturiile de felul celei pe 
care o comentăm și studiile de felul celui al Prof. 
Ştirbu din Buletinul Institutului Social Român din 
Basarabia, asupra proletariatului agricol din două 
sate din Lăpușna, prevestesc începutul apropiat 
al unei politici muncitoreşti române, Căci măsu- 
rile din Apus, din a doua jumătate a veacului 
trecut, au fost pregătite şi înaugurate prin mărtu- 
riile literare ale unor sensibili ca Flora Tristan, 
(autoarea unor mult comentate „Promenades 
dans Londres”, şi a unui „Tour de France, état 
actuel de la classe ouvrière sous l'aspect moral, 
intelectuel et matériel”, 1844), şi prin marile an- 
chete ale Parlamentului englez, asupra stărilor 
din țărănime şi muncitorime, A, G. 


4, „Sociologie românească”, inaugurează în a- 
cest număr două rubrici noi: una a prezentărilor 


FAPTE, PUBLI 


1, O propunere cu privire la programul Congre- 
sului Internaţional de Sociologie dela Bucureşti 
Mircea Vulcănescu comunică o propunere cu pri- 
vire la programul Congresului Internaţional de 
Sociologie, ce se va ţine la Bucureşti, Ea e sus- 
ţinută şi de d-nii; Vlădescu-Răcoasa, Herseni şi 
de secretarul de redacţie al acestei reviste, 

Tema propusă este: Où en est la sociologie? 
(Bilan de la Sociologie mondiale en 1939). 

Ea ar comporta trei şedinţe plenare: 

1, Conceptions sociologiques contemporaines et 
leurs influences sur les sciences sociales parti- 
culières, 

Exposés et confrontations des différentes con- 
ceptions et de leur contribution à la solution des 
problèmes spéciaux. 

II. Les Méthodes actuellement employées en so- 
ciologie, Leurs visées. Leurs résultats, 

Exposés des différentes méthodes et de leurs 
résultats intéressants pour le développement des 
sciences sociales, 

Sections (variant selon le nombre des rapports 
communiqués): 

a) Sociologie monographique; 


102 


bibliografice, alta a cohentariilor sociologice la 
prefacerile realităţii româneşti, 

Socotim utilă o înfăţişare a izvoarelor de in- 
formaţie asupra diferitelor probleme ale socio- 
logiei şi ale ştiinţelor sociale românești şi străine, 
În numărul acesta, am prezentat izvoarele de in- 
formaţie statistică asupra realităţii românești şi 
sociologia americană, În cele următoare, vom în- 
fățişa succesiv: revistele româneşti de ştiinţe so- 
ciale, sociologia germană, literatura nouă cu pri- 
vire la folklor, etc, 

In comentariile sociologice, la prefacerile reali- 
tăţii românești, vom căuta să desprindem cu acel 
pozitivism politic, pe care-l impune meseria de 
cercetător al realităţii sociale, procesele cărora 
le corespund măsurile administrative, diploma- 
tice şi legislative ale conducătorilor Statului nos- 
tru, După ce am privit de data aceasta problema 
evreiască, vom analiza în numărul viitor necesi- 
tățile cărora le corespunde schimbarea regimului 
nostru politic și schimbarea mediului nostru po- 
litic prin Anschluss, 


CAP PE SII 

b) Sociologie statistique; 

c) Sociologie comparée, etc, 

III, L'utilisation des resultats de la sociologie 
par la politique d'Etat, 

Exposés des recherches sociologiques entrepri- 
ses, ou à entreprendre, par les différentes institu- 
tions publiques et privées, dans le but de faciliter 
les tâches de l'état et de l'administration, 

Invităm cetitorii noștri şi pe toți cei ce se in- 
teresează de Congres să ne comunice eventualele 
lor reflecții cu privire la propunerile oficiale ale 
congresului publicate în Sociologie Românească, 
II, p. 572, şi la aceste noi propuneri, 


2, Din cuprinsul numărului viitor: H. H. Stahl: 
Cultura satelor româneşti; Focșa: Civilizația țără- 
nească; Golopenţia: Rostul şi organizarea unei 
Facultăți româneşti de ştiinţe sociale; Tiberiu 
Morariu: Vieaţa pastorală în Alpi şi în Carpați; 
G. Turda: Săpânța, un sat din Maramureş; Mihai 
Pop: Cărți cehoslovace despre „inteligenţă“, mun- 
citorime şi țărănime; 2. E. Naghiu: Virgil I. Băr- 
bat, Date biografice şi scrieri; Florea Florescu: 
La Dioşti-Romanaţi.