Sociologie românească — 1938 Nr.7-9 — An III

ma d Am n — 
p«r ae er n aues aque pati e DE 


Fori a 


STUDII 


D. Gusti ....... .. “SERVICIUL: SOCIAL: i Ces exar a UA Ea aE PEUAEX asa aa 295—299 
Chr. Galitzi ........ ECONOMIA DIRIJATĂ ÎN REGIUNILE RURALE ALE STATELOR UNITE ..... 299—307 
T. Al. Stirbu ........ CALIFORNIA ROMÂNIEI: REGIUNEA COPANCA.... sonne nn n se 307—310 
Rom. Cotaru ..... .. ETICA DRÁGUSENILOR ..... eee eee enne m 310—338 


CERCETÁRI: 


Gh. I. Ciorănescu... LUNCA, SATUL DE FABRICANTI SI NEGUSTORI DE PRESURI ŞI VELINTE 


DIN DÂMBOVIŢA. ss stie cecene ta uta size, rs de y xe o Fais 339—343 
Mircea Stăncescu ....UN SAT DE FOSTI MOSNENI DIN CÂMPIA ROMÂNEASCĂ : POIANA 

DE LÂNGĂ IALOMIŢA... eee etn 344—348 
Dr. Iosif Jivan....... EVOLUŢIA PROPRIETĂŢILOR ÎN COMUNA SANT . .... seen 348—351 
Aurel Boia .......... INTEGRAREA TIGANILOR DIN SANT (NĂSĂUD) ÎN COMUNITATEA 

ROMÂNEASCĂ A SATULUI .... ceea 351—365 
Petre Ştefănucă ..... OBICEIURI ŞI CREDINȚE DELA NISCANI ÎN LEGĂTURĂ CU LOCUINŢA. .... 366 — 369 
Petru Bartoş........ CRIZA TERAPEUTICII ÎN SATELE ROMÁNESTI...... sss 360—372 

PROBLEMA MOTILOR: 
Avram N. Bodea..... NORME GENERALE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI SILVICE 

DIN TARA MOTILOR........ o setata a Rr rr cati aaa apă reir 312—314 
Florea Florescu ..... DRUMURILE PRIN ŢARĂ ALE UNOR MOTI VIDRENI....... eese 374—377 
Sergiu Ludescu ...... MOTII MINERI DELA ROŞIA-MONTANĂ .........s sse 377—380 


DOCUMENTE: 


Alexandru Vidican .. .ALIMENTATIA COPIILOR DE ŞCOALĂ LA CĂIANUL-MIC-SOMEŞ ......... 381—382 


CRONICI: 


Ştefania Cristescu ...PRIMUL CONGRES INTERNATIONAL DE FOLCLOR ............sss sess. 383 —387 
Mitu Georgescu ..... INSTITUTELE SOCIALE REGIONALE...... s. eset 388 — 392 
Dumitru Dogaru ....PREOCUPAREA DE SOARTA MUNCITORILOR ....... eese nnns 392—395 
Florea Florescu ..... PROBLEMA MOTILOR LA CONGRESUL ASTREI ..............sssoss een 395—397 


RECENZII: 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ: A. Bărbat: Desvoltarea şi structura economică a ţării Oltului 
(Georgescu Roegen), p. 398—399; M. Sevastos: Monografia oraşului Ploieşti (Dogaru), p. 
399 403; St. Márcug: Sătmar. Fragmente istorice şi culturale. Aspecte sociale (Florescu), 
p. 403—404; I. C. Petrescu: Contribuţii la o pedagogie românească (Dogaru), p. 404—406; 
G. Breazul: 300 Colinde (Sabin Drăgoi), p. 406—407; Rom. Vulcănescu: Scurtă privire 
asupra Mitologiei Româneşti (Ştefania Cristescu), p. 407—409 ...... ne 398- -409 


(Continuarea pe pag. 3-a a copertei) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DingcTon: D. GUSTI 
AnuL III, NR. 7-9 IULIE ~ SePTEMVRIE 1938 


SERVICIUL SOCIAL 


Sub regimul nou românesc, plin de curajul infáptuirilor, care, îndepărtând vechile 
formule şi clişee, nu ţine seamă decât de nevoile mari ale ţării, s'a întocmit o lege a 
Serviciului Social, considerată de unii pe nedrept de „revoluționară“. Căci ea a fost 
pregătită printr'o muncă de experimentare de cinci ani, destăşurată de Fundaţia Regală 
„Principele Carol“. 

In ziua de 6 unie din acest an, când s'a inaugurat, în prezenţa Maiestăţii Sale Regelui, 
Expoziţia lucrărilor Echipelor Studenţeşti din 1937, la Muzeul Satului, am zis, în cuván- 
tarea ținută, textual: „Ne îngăduim a crede sosit timpul, acum când România din hotare 
„în hotare se umple de un nou spirit, ca experienţa adunată sub ochii Maestăţii Voastre, 
„de Fundaţia Culturală „Principele Carol“, să fie pusă la îndemâna tuturor celor peste 
„15.000 de sate şi 172 de oraşe, pentru ca să se poată bucura de aceeaşi acţiune de însu- 
»Iletire, pe care, dealtfel, o şi aşteaptă cu înfrigurare“. 

Am marea satisfacţie să mă pot referi la un document foarte preţios, pentrucá vine 
din partea Inalt Prea Sfinţiei Sale Mitropolitul Nicolae al Ardealului, care, pentru Echipele 
Regale din Ardeal, a fost un adevărat îndrumător sufletesc şi care cere acelaş lucru 
prin adresa trimeasă de Inalt Prea Sfinţia Sa Consiliului Central Bisericesc : „La Lunca- 
„Calnicului (unde a lucrat o Echipă) s'au realizat vara trecută, scrie Inalt Prea Stintia Sa, 
„lucrări însemnate de folos obstesc, bisericesc şi comunal“. Şi Inalt Prea Stintia Sa adaugă: 
„Preoţimea din protopopiatul St. Gheorghe a studiat cum s'ar putea utiliza experienţele 
„din Lunca-Calnicului şi generaliza aceste experienţe prin elementele locale din fie- 
„care parohie“. Incheind: „In aceste judeţe (este vorba de satele secuizate din Sf. 
„Gheorghe, Odorhei şi Ciuc) ar ti trebuinfá urgentă de o acţiune de câţiva ani 
„consecutivi“... 

Ne bucură nespus de mult a aduce această înaltă mărturie a necesităţii lărgirii 
cadrului de muncă a Echipelor Regale. : 

Asemenea mai multi domni prefecti ai judeţelor unde au lucrat Echipele au avut si 
ei acelaş gând cerând Echipelor să întocmească propuneri pentru extinderea activității 
lor în toate satele din judeţ. 

Dar şi satele înşile trimet din ce în ce mai multe cereri insistente de a avea Echipe. 

lată, bunăoară, Căminul Cultural „Penteleu“ din jud. Buzău, care prin preşedintele 
lui ne scrie: „Comuna noastră are absolută nevoe de asemenea îndrumători (adică de o 
„echipă regală), întrucât este aşezată în mijlocul munţilor Carpaţi ai Buzăului şi le era 
„foarte greu conducătorilor judeţului, de a se interesa de aproape de ea“. Şi adresa adaugă: 
„mai mult, fiind o comună formată dintr'o salbă de sate, înşirate pe malul apei Bâsca 
„Roşilei, face ca de roadele Echipei Regale să se bucure multă populaţie nevoiaşă“. 


295 


Mai interesant este faptul, cá chiar stráinii ce ne viziteazá Echipele igi exprimá, pe 
lângă uimirea de mintea limpede si sufletul primitor al sáteanului, dar si de noutatea şi 
seriozitatea operei Echipelor, propunând chiar transpunerea şi împrumutul metodei de 
rânduire a satului românesc în ţara lor, pentru satele lor. Dorinţa aceasta au exprimat-o 
d-rul Hazeman de la Fundaţia Rockefeller, d-rul Stoppani de la Socieiatea Naţiunilor, 
d-na Hayem, directoarea revistei elveţiene „Aujourd'hui“, d-nii prof. Maunier şi de 
Montfort din Paris, dl. Jacquemyns, şeful anchetelor sociale de la Institutul de Sociologie 
Solvay din Bruxelles, care se află de câteva luni în ţară, a cercetat Echipele, învățând 
şi româneşte, şi studenţii italieni veniţi la Universitatea Latină dela Braşov. 

lată, dar, că Legea Serviciului Social corespunde unei adevărate necesităţi, de 
vreme ce din atâtea puncte diferite ea a fost si este solicitată ! 

Dar Legea „Serviciului Social“ îşi are o origine şi mai veche; ea a fost întrevăzută 
cu o clară intuiţie de om de Stat, încă din frageda tinereţe a Prințului Mostenitor de 
altădată, Regele Carol II de astăzi. Intr'adevăr, iată cum se exprima însuşi M. S. Regele, 
în ziua de inaugurare a reluării inoite a operei Fundaţiei „Principele Carol“. „Când în 
„anul 1920, Mi-a venit gândul, plin de un avânt tineresc, de a creia această Fundaţiune, 
„am fost mânat de ideea că în urma marilor reforme, împroprietărirea ţăranilor şi votul 
„obştesc, mai era şi un foarte mare pas de făcut pentru ridicarea şi aşezarea acestei ţări, 
„acolo unde trebue. Am fost convins, că numai prin drepturile politiceşi printr'o înzestrare 
„a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite, şi de aceea, întemeind această 
,Fundatie, am dorit să pătrund cát mai adânc în mijlocul poporului începând o adevărată 
„operă de îndrumare zi de zi, ceas de ceas, ca să putem ajuge să ne fălim şi noi, cum se 
„fălesc şi alte ţări, cu sate, nu numai pitoreşti, dar cu sate frumoase, cu sate sáná- 
„toase“. i 

lată originea „revoluţionară“ a legii Serviciului Social. 

Legea aceasta, gândită cu prudentă înţelepciune, este trăită ani de zile şi urmărită 
cu pasiune în munca împlinită şi supravegheată de Fundaţia Culturală cir „Principele 
Carol“ în atâtea şi atâtea sate din ţară, în peste 2.000 de Cămine Culturale, şi în 
programele de lucru alcătuite cu grijă. Abia atunci, când metoda de ridicare a satului 
românesc sa dovedit practică şi rodnică, atât descoperitorilor şi mânuitorilor ei, prin 
probele de teren, cât şi autorităţilor şi marelui public, prin fapte şi prin expoziţii, a venit 
şi Legea ca o încununare. 

Legea, adăugând doar ca noutate: caracterul de generalizare, de permanenţă şi de 
supraveghere sistematică, a ceeace fusese până acum numai fragmentar, periodic şi de 
scurtă durată. 


Prima caracteristică a legii Serviciului Social este elasticitatea şi realismul ei. 

Legea nu inventează o realitate socială românească nouă, care să fie apoi impusă 
ori suprapusă realităţii actuale. Ea nu impune şi nu inventează nimic, ci preconizează 
descoperirea nevoilor satelor, pentru a le satisface apoi integral. Ea are la bază 
Adevărul ştiinţific. Intradevăr, satele româneşti, dacă sunt asemănătoare, nu sunt 
niciodată identice. Greşeala fundamentală a legislaţiei româneşti (agrară, şcolară, 
economică, financiară ori administrativă) a fost tocmai presupunerea unui sat, egal cu el 
însuş, acelaş pe toată ţara. 

Cercetările monografice (pe care şcoala sociologică din Bucureşti le practică de 
peste 15 ani) au dovedit cu prisosinţă aceasta, răscolind până în adâncime realitatea 
sătească şi constatând cât de mare este prăpastia intre ţara reală şi ţara legală. Ţara 
legală trebuind să se clădească pe ţara reală, şi nu dimpotrivă, cum pare cá se credea 
până acum. 

Este clar, o ridicare a satelor trebue să se întemeieze pe cunoaşterea nevoilor 
lor, adică să se întemeieze pe satul concret, Satul fiind însă o unitate socială vie şi 
indestructibilă, cunoaşterea lui va fi în mod necesar totală. Greşeala cea mare, care s'a 
făcut şi se mai face încă, în cercetarea satelor, constă tocmai în faptul, că studiul unor 


296 


laturi a vieţii săteşti a ţinut locul acestei vieţi întregi. Cu alte cuvinte există o strânsă şi 
indisolubilă solidaritate între problemele satului, nu există adică aparte numai problema 
economică, ori numai latura biologică, ori numai cea culturală ; ci există una şi aceeaşi 
problemă a cunoaşterii satului, care este deodată şi economică şi biologică şi culturală, 
corespunzând singurei unităţi reale, vii şi concrete, care este tocmai unitatea socială a 
satului. 

De aceea foarte bine, credem noi, prevede legea Serviciului Social crearea unui 
„Institut de Cercetări Sociale al României“, închinat mai ales cercetărilor monografice 
ale satelor. Şi de aceea iarăşi foarte bine s'a spus chiar expres în această lege, că aceste 
cercetări vor contribui la stabilirea planului de lucru a] Serviciului Social. 

Cunoaşterii solidare a problemelor ridicate de sat îi corespunde o solidaritate 
a soluţiilor practice de ridicare a lor. 

Cu alte cuvinte şi aici greşit s'a crezut şi se mai crede, că sar schimba complet 
fata vieţii sociale, numai prin o reformă economică, ori numai prin alta biologic-sanitará, 
ori numai prin una culturală. Desigur o bună îndrumare economică va fi urmată de 
creşterea veniturilor, dar cum este posibil oare această îndrumare, fără ridicarea totală 
a nivelului de cultură a páturei ţărăneşti, adică fără ridicarea standardului de vieaţă, atât 
de redus astăzi, al ţăranului. Randamentul muncii şi sporirea producţiei atârnă, în primul 
rând, de gradul de cultură al ţăranului şi de sporirea necesităţilor şi nevoilor lui 
personale. Trezirea de noui trebuinti de vieatá superioară este totdeauna un imbold pentru 
o creştere a consumaţiei, deci şi pentru o creştere a producţiei. Altfel, oricât pământ s'ar 
da si ori câte instructii de la Centru s'ar trimete, ţăranul nu va putea deveni nici bun 
agricultor şi nici bun cooperator. 

Pe de altă parte, desigur, un ţăran oricât ar fi de înstărit şi cultivat, cu un trup 
uscat şi mâncat de boli, vai de el! Dar buna stare sanitară atârnă la rândul ei de felul 
de nutriţie, care iarăşi atârnă de starea materială şi de chipul cum ştie ţăranul să se 
alimenteze, să locuiască, să se imbrace, să doarmă şi să ducă un regim de igienă 
civilizată, cu intrebuintarea băilor şi a săpunului, starea biologic-sanitară atârnă de ei in 
ultima instanţă de gradul de conştiinţă culturală a ţăranului. 

Vedem, astfel, cát sunt de împletite împrejurările de vieatá țărănească, cum se 
condiţionează reciproc unele pe altele, cum nu poate fi înțeleasă una fără alta, cum adică 
un ţăran normal are nevoe să fie sănătos şi în acelaş timp să aibă o gospodărie rentabilă, 
un standard de vieatá râdicat şi deprinderi civilizate şi o conştiinţă morală şi cetá- 
teneascá desvoltată. Numai aşa vieata ţărănească poate fi ridicată din ruina în care se află. 
Țăranul dezghetat Gheorghe Vlad Ududec din Slobozia Pruncului (Bucovina), a prins 
nu se poate mai bine ceeace-i trebue ţăranului pentru o reconstrucţie temeinică a exis- 
tentei sale. li dăm cuvântul: „Dacă cumva — ferească Dumnezeu — te imbolnávesti, 
„domnul doctor are toată grija să te facă sănătos, ca apoi să poţi merge cu domnul 
„inginer agronom ca să-ţi stropeascá pomii roditori şi să-ţi dea sfaturi pentru gospo- 
„dărie, să-ţi arate cum să-ţi lucrezi mai bine pământul, să dea rod bun, ca să-ţi poti 
„creşte şi animalele bine — căci de boala lor n'ai nicio grijă, că domnul doctor vete- 
„rinar bine le mai ştie leacul la toate şi te scapă de nácazuri. 

S'apoi dacă eşti sănătos, animalele sănătoase, poti munci fără grijă, dar o mai 
,trimili şi pe nevasta sau pe fata, ca domnigoara profesoară sto înveţe cum se pot pregăti 
„şi nişte bucate mai bune pentru trupul istovit de muncă. 

„Şi dupăce munceşti o săptămână de zile lucrătoare, vine şi Duminica cea cu 
„şezători, la care domnul şef al Echipei Regale — pentru o ghicitoare — îţi dă revista 
„cea mai frumoasă „Albina sau „Curierul Echipelor Studenfestif — ca să-ţi mai 
„înmulţăşti cunoştinţele şi să-ţi mai limpezeşti mintea de munca din celelalte zile“. 

lată întreg programul. 

Ei bine, această vastă operă de educaţie ţărănească, această reformă totală a 
vieţii ţărăneşti, formează al doilea punct important al legii Serviciului Social, prin 
crearea Căminelor Culturale. 


297 


Căminul Cultural pune temelii noui pentru acţiunea de civilizare a păturii noastre 
rurale şi formează instituţia fundamentală de reformă a satelor. 


Căminul Cultural este o întâlnire fericită a unei îndoite selidaritáti: o solidaritate 
între autorităţile publice ce lucrează pentru sat, aşa că de astăzi înainte agronomul, 
medicul, veterinarul, preotul, învățătorul vor lucra mână în mână, cu foloase infinit mai 
sporite, decât cum lucrau, dacă lucrau !, izolat, şi apoi o solidaritate a sătenilor, cari prin 
strângerea lor laolaltă, pe deoparte, vor ajuta biserica, şcoala şi administraţia, în rosturile 
lor, iar pe de altă parte, vor lucra după un plan bine întocmit şi bazat pe cunoaşterea 
adâncă a nevoilor satului, în ordinea întăririi sănătăţii, a îndrumării muncii către o mai 
bună producţie şi a înălţării sufletului şi minţii lor in obştia satului, prin crearea a ceeace se 
numeşte astăzi „Muncă şi voie bună“. Cea mai bună caracterizare a Căminelor Culturale 
a dat-o Maiestatea Sa Regele : „Opera Fundaţiei este o operă migăloasă, spunea M. Sa, în 
„cuvântarea Sa, la 19 Mai 1934, este o operă de lucru în nuclee. Noi vrem, prin întărirea 
„Căminelor Culturale săteşti, adică prin întărirea unei organizaţii, aşi putea zice de 
„tutelă “morală asupra satului, să ajungem la scopul acesta, la ridicarea atât a individului, 
„cât şi a comunităţii“. 

Căminul Cultural, organizat pe aceste baze, va exista nu formal, ca o firmă, sub 
forma unui comitet, ci ca o forţă reală, creatoare şi organizatoare, menită să recládeascá 
satul pe temelii solide noi, trainice şi capabile de propăşire continuă. 

Pentru trezirea energiilor şi interesului pentru sat şi a voinţei de mai bine adormite 
la sate, Legea Serviciului Social întroduce un nou element: obligativitatea unui stagiu 
la fară pentru cărturarii universităţilor şi şcolilor noastre superioare. 

Până acum sute de studenţi se ofereau să-l facă de bună voie timp de trei luni, în 
fiecare vacanţă, în satele din tot cuprinsul ţării. Legea nu face decât, dealtfel după dorința 
exprimată de studenţi, să consfinţească şi să generalizeze acest început fericit a! Echi- 
pelor Regale Studențești. Principiul, metoda şi planul de lucru al Echipelor vor rămâne 
aceleaşi. 

Şi aici M. S. Regele a găsit cele mai potrivite cuvinte lapidare de caracterizare: 
„Noi nu am pornit la drum, — spunea M. S. astă primăvară, la inaugurarea celei de a 
„4-a expoziţii a Echipelor Regale Studenţeşti, — cu idei preconcepute. Noi nu am venit 
„în mijlocul satelor ca nişte dascăli cu intenţia de a şcolarici pe elevii minori. Noi am 
„venit să învăţăm noi înşine şi, din inváfáceii, cari au fost echipierii nostri la început, 

au devenit dascălii ţării. Aici este baza mare a acestei opere şi temelia ei morală“. 
ntroducerea Serviciului Social obligator pentru tineret are, într'adevăr, o semnificaţie 
profundá şi simbolică. 

Mai întâiu este datoria de recunoştinţă şi de solidaritate pentru cei 80 la sută din 
neamul nostru, care, nu din vina lor, au rămas până acum într'o stare pe care n'o merită. 
De aci obligaţia morală de a lua contact cu viața sănătăţii sátesti, a o sluji, a i se dărui 
şi a aduce acolo lumina, pe care ţăranul o aşteaptă cu nesaţ de multă vreme. 

Astfel se va naşte o noua intelectualitate, activă şi creatoare, care va face să dispară 
contrastul de astăzi, aşa de dureros, şi graniţa sufletească, atât de nedreaptă, între sat 
şi oraş. O intelectualitate realistă, ce va şti să cetească în cartea vieţii, lectură cu adevărat 
românească, pe care nicio carte şi nicio învăţătură de pe catedră nu le-ar putea-o da. 


Legea Serviciului Social mai prevede însfârşit un al patrulea element constitutiv. 

Pentruca tot ce s'a pus astfel la cale să aibă sorţi de izbândă, este nevoie de oameni 
pregătiţi, ca să poată fi la înălțime, fie că este vorba de cunoaştere, ori de activarea tine- 
retului la sate, ori de conducerea Căminului Cultural. Legea încredinţează în acest scop 
pregătirea cadrelor de tot felul unor cursuri şi şcoli speciale. Aceste şcoli şi cursuri 
ţărăneşti, de echipieri, sau de conducători de Cămine, au fost organizate în anii din 
urmă, în măsură mai restrânsă, însă cu mare folos şi cu mare răsunet. Sunt tipuri noui de 
şcoli, care au un mare viitor pentru opera de regenerare a satelor, adică a Neamului. 


298 


Dupá cum reese din aceastá expunere Legea Serviciului Social stá inaintea noastrá 
nu ca un semn de intrebare, ci ca o uneltá de lucru, care in mic a si fost incercatá si 
este bine cunoscutá. 

lar cele patru compartimente ale ei, Institutul de Cercetări Sociale al României, 
Cáminele Culturale, Serviciul Social obligator şi Școli de îndrumare, nu au o justificare 
autonomă, ci toate se ajută şi se completează reciproc, făcând parte dintr'un tot organic. 

Legea Serviciului Social deschide perspective grandioase şi orizonturi noui pentru 
reînoirea şi întărirea vieţii naţionale. 

Scopul: reorganizarea şi înălţarea satului — unitatea de bază a societăţii româneşti 
şi propăşirea solidară a locuitorilor lui — stratul de populaţie, pe care se sprijină aşezarea 
națională şi care formează imensul rezervor de viaţă proaspătă — este prea mare şi prea 
ispititor, ca să nu concentreze cu căldură şi entuziasm toate puterile şi toate voințele ! 


Trăim într'o atmosferă internaţională, atât de incoherentá si anarhică, încât pacea 
poate fi în orice moment turburată, surpându-se orice garanţie juridică. De aceea pretu- 
tindeni vedem că afirmarea puterii militare nu ajunge. Ea trebue să fie insufleţită de o 
putere morală de neînvins. Această forţă morală se traduce în mobilizarea colectivă şi 
civilă a tuturor factorilor de viaţă naţională. Este armata nouă. Legea Serviciului Social 
chiamă sub un singur steag şi în jurul unui program unic de solidaritate naţională toate 
autorităţile publice, tineretul intelectual dela oraşe, muncitorii manuali dela sate, toţi 
profesioniştii şi pe toti cetăţenii luminati ai Ţării! 

Desigur, vom spune nerăbdătorilor, opera aceasta fiind uriaşă, nu se poate desăvârşi 
prin baghetă magică, într'o clipă, fiind o operă la care îşi vor depune obolul lor toate 
generaţiile, de după noi! 

Să începem insă. Acesta este comandamentul momentului. 

Căci Serviciul Social, ce pune în serviciul Neamului şi al Statului această superbă 
solidaritate dinamică, este într'adevăr un serviciu naţional, de la care niciun Român, cu 
adevărat pătruns de patriotismul activ şi creator, nu poate lipsi ! 


D. GUSTI 


ECONOMIA DIRIJATĂ ÎN REGIUNILE RURALE 
ALE STATELOR UNITE 


Incepând dela planul cincinal al lui Lenin, şi cu toată origina lui sovietică, economia 
dirijată n'a încetat niciun moment să se propage după regulile naturale de imitație ale 
lui Tarde, trecând frontiere şi invadând până şi cele mai capitaliste ţări. Aceasta pentru 
că utilitatea ei a captat repede imaginaţia guvernan(ilor, cărora le oferea o soluţie prac- 
tică pentru problemele spinoase de dezorganizare economică şi socială, survenite după 
războiul mondial. 

De aceea nu trebue să ne mire că — după Italia şi Germania, după Olanda şi Mexic, 
după Chile şi Argentina — politica rooseveltiană, părăsind deviza atât de scumpă a lui 
„laissez faire“, a adoptat un plan de acţiune care nu putea decât să prindă într'o ţară 
pregătită deja — prin rezultatele strălucite ale taylor-ismului, aplicat în industrie, — ca 
să primească cu braţele deschise un remediu ştiinţific menit să ridice Statele Unite din 
dezastrul financiar dela 1929. 

Deşi, la începuturile lui, New Deal a desfăşurat o activitate prodigioasă — aproape 


299 


fenomenalá — pe cámpul vast al legislatiei industriale!), adevárul este cá contributia lui 
fundamentalá a fost in domeniul agriculturii. In adevár, aceastá sursá inepuizabilá de 
energie oferea posibilităţi de a absorbi — dacă nu in total, cel puţin in parte — pe cei 
20.000.000 de someuri pe care industria -— neputincioasă, dezechilibrată, paralizată de 
fluctuațiile pieţelor şi de nesiguranța cererii, înspăimântată prin amenințările pronosticu- 
rilor technocratice — refuză să-i mai angajeze. Iată pentru ce AAA (Agricultural Ad- 
justment Administration — Administraţia Retacerii Agricole) ieşită ca Minerva din 
însuşi creerul NIRA-ei? (Naţional Industrial Recovery Act, June 13, 1933), a sfârşit 
prin a-i lua locul, devenind astăzi, împreună cu Administratiile ei anexe — RA (Resettle- 
ment Administration) şi REA (Rural Electrification Administration) — pivotul central al 
politicii rooseveltiene, una din realizările cele mai interesante pe tărâmul modernizării, 
industrializării şi socializării regiunilor agrare. 

Iegitá din nevoile imperioase ale ţării şi mai ales din necesitatea de a canaliza tine- 
rele energii ale națiunii — forțate la inactiune, prin închiderea a numeroase uzini şi fa- 
brici — Administraţia Refacerii Agricole desfăşură, începând din 1933, un program de 
activitate, care cuprinde măsuri legislative, proiecte de cooperare şi de irigaţii, de electri- 
ficare, de drenaj, de edilitate şi edificare rurală — proiecte naţionale aduse la îndeplinire 
cu colaborarea administraţiilor locale şi companiilor particulare — precum şi programe 
de educaţie agricolă şi civică, care, în ansamblul lor, constituesc punctele esenţiale ale 
studiului nostru. Acest program, care părea şubred la început, din cauza măsurilor lui cu 
caracter de urgenţă, câte odată riscate, a devenit din ce în ce mai puternic pentru a 
adopta, in 1936, Norris-Rayburn Rural Electrification Bill?) care lansează un plan 
pe 10 ani de consolidare si de socializare agrará. Aceastá continuitate de eforturi susti- 
nute in executarea planurilor unanim adoptate, prin votul secret al cultivatorilor celor 
16 state agricole 5), sunt o dovadă ce ne îndreptățește să avem încredere în sagacitatea 
guvernului preşedintelui Roosevelt. 

In cadrul limitat al acestui studiu, nu putem să ne ocupăm de latura politico-juri- 
dică a imixtiunii guvernului federal în suveranitatea şi în chestiunile private ale Statelor 
confederate. Este o chestiune care a repus iarăşi pe tapet vechea dispută de ideologie po- 
litică dintre Jefferson, partizanul libertăţilor individuale ale Statelor confederate şi Ha- 
milton, federalistul înverşunat, apostolul centralizării puterilor guvernului federal. Ten- 
dinfele centralizatoare ale preşedintelui Roosevelt — care nu face decât să uzeze de 
prerogativele constituţionale ale Statului federal, pentru a exercita, mai ales în caz de 
urgenţă, puterile sale de control, chiar cu riscul de a încălca suveranitatea individuală a 
Statelor confederate — nu ne interesează decât prin consecinţele lor practice: amelio- 
liorarea vietei rurale, prin desvoltarea ştiinţifică a resurselor naturale ale ţării. 

Guvernul federal, în calitatea lui de paznic al bunei stări a naţiunii, s'a erijat mai 
întâi în legislator şi mentor, pentru a renunţa puţin mai târziu, din cauza necesităţilor 
urgente, la lunga lui tactică de neintervenţie şi pentru a-şi asuma responsabilitáti din ce 
în ce mai grele. Si nu fără să se lovească de dificultăți extraordinare —inerente soluţiilor 
rapide şi lipsei de experienţă — a reuşit guvernul federal să dea, după lovituri de încer- 
care, lovituri de maestru şi, angajat în primul rând să stârpească şomajul, a atacat pro- 
blema capitală a naţiunii americane, aceea de a armoniza ritmul vieţii urbane cu acela al 
vieţii agricole. Dacă sistemul rooseveltian, — New Deal-ul — a fost acuzat, pe drept sau 
pe nedrept, că e fascist şi totalitar, aparţine altora grija de a analiza motivele unei politici 
care, după exemplul tuturor „democraţiilor moderne“, impregnate de un utilitarism 
aproape machiavelic, răstoarnă toate doctrinele clasice ale democraţiei. 


t 


1) Mal mult de 850 de coduri de muncă şi de contracte colective au fost elaborate la Ministerul Muncii de către 
Comisli de experţi, sub supravegherea Exc. Sale Miss. Frances Perkins, între 31 Martie 1933 şi 27 Mai 1935, când Curtea 
supremă a declarat NIRA neconstituţională. 


2) 1936, World Almanach, New-York World Telegram, New-York City 1937, p. 63. 


3) 1937, Report of Rural Electrification Administration, United States Printing Otfice, Washington, D. C. Ia- 
nuary, 1938, pag. 15. 


3) 1936, World Almanach, 1. c., p. 167. 


300 


Dar să trecem la realizările acestui New Deal, care, pentru a pacifica pe neinter- 
ven(ionigstii alarmati, a ştiut să obţină aprobarea, aproape unanimă, a Camerelor 
Americane. 


A normaliza vieata rurală, descongestionând oraşele ; a pune în valoare pământurile 
de a doua calitate şi chiar pe cele nedefrişate, prin lucrări de irigație, de asanare, drenaj 
şi electrificare; a ridica nivelul vieţii agricultorilor consolidând preţurile cerealelor şi 
salariile agricole; a reacţiona contra izolării vieţii rurale americane ?) şi a desvolta un 
spirit de corp al populaţiei agricole, o coeziune socială prin organizarea şi desvoltarea 
cooperativelor agricole şi prin aplicarea unui program educativ; aceasta este opera 
economică şi socială pornită din iniţiativa, prevederea şi hotărîrea guvernului Roosevelt. 

Repopularea regiunilor rurale a început aproape automat, odată cu exodul şomerilor 
în agricultură. Dar, din 1933, mişcarea de înapoiere la pământ (back—to the land move- 
ment) primeşte sprijinul guvernului federal şi, sub această impulsie, populația rurală a 
crescut până în 1935 cu 2.000.000. de suflete 9). In afară de această emigrație a populației 
urbane la ţară, mai mult de 1.000.000 de persoane ?) au fost împiedicate, în acelaş interval 
de timp, ca să emigreze în oraşe, prin faptul că guvernul federal întreprinde educarea 
tineretului masculin dintre 18—25 ani (aceste limite de vârstă au fost împinse de la 17 
până la 25 ani în 1935) în 2109 8) lagăre de muncă create pentru a primi deodată 
350.000 persoane, si in care lucrările agricole ocupă anual 50°/ dintre studenti. Judecând 
după statistici, 1.235.400 9) tineri americani, conduşi de maestri furnisati de către Minis- 
terul Muncii, al Industriei, al Agriculturii, al Educației Nationale si al Apărării Nationale, 
au parvenit să asaneze, până in 1936, mai mult de 5.000.000 !9) pogoane de pământ, smulse 
flagelului insectelor distrugătoare, si să amelioreze 2.500.000 pogoane de pădure de lemn 
de construcție. 

Importanța acestor lucrări de repopulare a câmpului şi de revalorizare a pământuri- 
lor si resurselor agricole se înțelege si mai bine dacă reamintim cá in 1930 populația 
agricolă — evaluată la 30.445.350 !!) suflete si lucrând 986.771.016 pogoane de pământ — 
nu reprezenta decât 25 9?/, din toată mâna de lucru americană, în timp ce cu o sută de ani 
înainte ea reprezenta nu mai puțin de 750/, din populația activă. Aceasta din cauză cá, 
paralel cu introducerea maşinilor agricole şi cu reducerea nevoii de mână de lucru, s'a 
pornit, cu începere din 1849 — epoca sfârşitului expansiunii teritoriale către acel Eldorado 
care era Far West-ul — o mişcare puternică de emigratiune în oraşe. Nu numai imigraţii 
noi descinşi pe „Pământul Făgăduit“ se văd absorbiți de către industrie, în centre urbane, 
cu toată ocupaţia lor de agricultori, dar chiar şi copiii fermierilor yankei se lasă sub- 
jugati de atracţia oraşelor. Investigatiuni speciale, întreprinse in 1924 de cáre E. C. Young 
şi R. L. Gillet, arată că numai 69, 3°/ până la 72?/, din fiii fermierilor americani con- 
tinua ocupaţia părinţilor lor 12). Această infiltraţie a populaţiei agricole in centrele 
industriale se face în detrimentul exploatării intense şi ştiinţifice a ogoarelor. 


5) Pentru noi europenii este greu să concepem izolarea populaţiei agricole americane, care nu este de foc con- 
centrată în sate. Fermierul yankeu — tip de agricultor sui generis— este cea mai mare parte a timpului un puritan 
care îşi pune toată nădejdea în voinţa lui neclintitá şi în protecţia religiei lui, adesea aceea a sectei independente a 
Quakerilor. El se lipseşte de vieaţa gregară, pentru că el trăeşte separat de semenii lui prin spaţii imense. Această 
izolare geografică şi în acelaş timp şi o oarecare superioritate de cultură — deoarece mulţi din aceşti agricultori, în 
special Quakerii, posedă diplome universitare —au desvoltat in el spiritul de iniţiativă şi de cucerire şi au accentuat 
în el controlul de sine însuși şi ceeace se cheamă: „Self reliance“. De aceea este imposibil să comparăm pe fermierul 
american, mic sau mare capitalist independent, cu ţăranii noştri europeni, abia ieşiţi de sub vasalitatea feudală, cu care 
nu are comun decât dragostea de pământ şi orizonturile vaste. 

6) Baker, O. E. „A Graphic Summary of Features and Land Utilization in the United States“ United States 
Department of Agriculture, Miscellaneous Publication Nr. 260, May 1937, pag 2. 

7) Idem, p. 1 

3) Winslow, W. Thacher: ,Youth, a World Problem", National Youth Administration, United States, Government 
Printing Office, Washington D. C. 1937, p. 86. 9) 1936, World Almanach, [. c., pag. 73. 

1) Winslow, W. Thacher : „Youth“, 1. c, pag. 88. 1!) 1936, World Almanach, l. c., pag. 347. 

1) Sorokin P. „Social Mobility“, Harper & Brothers, New-York, 1927, pag. 416. 


301 


lată pentru ce Administraţia Refacerii Agricole are tot dreptul să se mándreascá că 
a putut să fixeze lucrători industriali în statele agricole prin excelenţă. Numai în cele 
trei state din Far West-Washington, Oregon si Idaho, — numărul fermierilor arendasi 
creşte, respectiv, cu 3900, 449/, si 220/0, între anii 1930 şi 1933 13). În aceeaşi perioadă 
de timp iau ființă 523. 041 14) ferme noi şi sunt date agriculturii 48.409.993 noi pogoane 
de pământ, ceea ce reprezintă o creştere de 70, în raport cu 1930. 

Totuşi se observă un fenomen paradoxal. Şi anume, în ciuda câştigurilor realizate 
în populaţie rurală, în pogoane de pământ arabil şi în număr de ferme noi, o scădere 
considerabilă a valorii proprietăţii rurale, o scădere cu 329/,. În adevăr, de unde în 
1930 valoarea totală a fermelor se ridica la 47.879.838.358 dolari, ea nu mai reprezen- 
ta în 1935 decât 32.884.342.375 dolari 15). Această devalorizare a pământurilor se dato- 
reste la trei cauze esenţiale : a) dobânzilor şi taxelor mari (66, 20/, din fermele proprietate 
sau cu arendă, adică 4.162.131 ferme sunt grevate pe ipoteci) 16); b) preţului scăzut al 
cerealelor şi c) secetei. 

Pentru a remedia această situaţie, AAA (Administraţia Refacerii Agricole) trans- 
formă EFMA (Emergency Farm Mortgage Act) din 12 Mai 193317), din măsura tem- 
porară care îşi propunea să vină în ajutor fermierilor, cultivatorilor de fructe şi 
crescătorilor de vite, într'o administraţie permanentă a creditului agricol (FCA sau Farm 
Credit Administration), având drept scop să coordoneze şi să completeze sistemul 
creditelor agricole pe termene lungi şi scurte, destinate să uşureze producţia şi des- 
facerea cerealelor. 

Graţie acestei organizaţii, care împarte ţara în 12 districte şi creează 12 bănci fede- 
rale agricole, în fiecare din ele cu 12 Bănci de Credit intermediar şi 13 corporaţii de 
credit agricol, guvernul federal reuşeşte să consolideze puterea de cumpărare a agricul- 
torilor în seminţe şi instrumente agricole, oferind fermierilor în majoritate mici proprie- 
tari, deoarece 22,909/, dintre cele 6.288.648 ferme nu au decât 20 până la 40 pogoane, 
21,85°/ au dela 50 până la 99 pogoane şi 21,05%, dela 100 până la 175 pogoane!8) 
credite pe termene reduse, nedepăşind 5 ani şi cu dobândă maximă de 59/,. 

În afară de aceasta, credite anuale de 50.000.000 dolari, pe timpul perioadei 
1937 — 1942, permit ca RA !?) sau RRA (Resetlement Administration sau Rural Resetle- 
ment Administration —  Administratia Refacerilor Rurale) sá scoatá de pe listele 
Asistentei Publice 290.000 familii de fermieri şi să le stabilească pe pământurile cumpá- 
rate de către guvernul federal la preţul curent al vânzărilor din 1930. Aceşti fermieri, 
— redeveniti din nou fermieri, — au un termen de 30 ani pentru a plăti preţul pămân- 
turilor lor, fără ca să le greveze pentru aceasta cu ipoteci. Şi pentru a favoriza mai mult 
repopularea câmpurilor, RA lansează un program de utilizare şi de defrişare a pământu- 
rilor care, completând munca tineretului american angajat în câmpurile de lucru ale lui 
CCC (Civilian Conservation Corps), transtormá, în 1936, 10.000.000 pogoane de 
pământ de calitatea doua 2) în pământuri arabile de primă calitate. La fel, prin lucrá- 
rile de drenaj şi de secare, 44.523.685 pogoane 2!) deschid perspective noi pentru exploa- 
tarea bogățiilor pământului american. În adevăr, dacă se ia în consideraţie că dintre cele 
1.903.216.640 pogoane care formează suprafaţa totală a Statelor Unite, numai jumătate, 
sau mai exact 986.771.016 pogoane sunt cultivate, mai rămâne încă — scăzând cele 
400.000 pogoane de deşerturi — o întindere de 516.500.00022) pogoane de pământuri 
care ar putea să fie date culturii, pe măsură ce se desvoltă şi se extind lucrările de iriga- 
tie, de drenaj şi de nitrificare a solului. 


13) Land Policy Circular, Resettlement Administration, Ian. 1937, pag. 8. 

1) 1936, World Almanach, l. c, pag. 192. 15) 1936; World Almanach, 1. c, pag. 192. 16) 1936, World Almanach, 
l c, pag. 137- 17) 1936, World Almanach, 1. c., pag. 65. 12) 1936, World Almanach, 1. c., pag. 530. 

19) Public Resolution Nr. Il, 74—th. Congress, aprobată la 8 Aprilie 1935. 

2) Land Policy Calendar, Resettlement Administration, Divizion of Land Utilization, Washington. D. C. January 
1937, pag. 21. 21) 1936, World Almanach, 1, c., pag. 354. 

2) Baker, O. E. 1. c, pag. 27. 


309 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 


Galitzl : Economia dirijată în regiunile 
rurale ale Statelor-Unite. 


R. A. ADMINISTRAŢIA REFACERII RURALE 
RESETTLEMENT ADMINISTRATION 


pi E DIRECTORUL GENERAL CEREREM 


CONSILIUL 


SUBDIRECTOR 
GENERALUL SECRETAR 


DIRECTIA 
PERSONALULUI 
Directorul angajează 
personalul, analizea- 


ză nevoile, menţine 

dosarele personalului 

şi cercetează nevoile 
personaiului 


— Seful numirilor 


SUB-SECRETAR GENERAL 


DIRECTIA 
ADMINISTRATIVÁ 
Administratorul ge- 
neral al intregii iutre- 
prinderi 


—| Şeful terenurilor 


_ Şeful clasificărei şi 
gradatiilor 


—| Şeful calificărilor 
—| Personalul regional 


Personalul special 


| 


DIRECŢIA. 
FINANCIARA 
Directorul manipu- 
lează toate afacerile 
con- 


administrative: 
trolul bugetului, re- 
achiziționează tonduri 


Controlor general 
—| Şeful contabilităţii 
—| Şeful contabilităţii 
ad-straţiei centrale 
Şeful contabilităţii 
ad-straţiei regionale 
_———| Setul controlului 
asupra bugetului 
Preşedintele 
censorilor 


Şeful cumpărărilor 
şi transportului 


DIRECŢIA 
PROCEDUREI 
Directorul propune şi 
revizueşte toate for- 
mele de organizare, 
metodele de lucru şi 
lucrările pe teren 


DIRECŢIA 
CERCETARILOR 
Directorul cercetează 


DIREC 
INFORMA 


IA 
IILOR 


Directorul ţine la dis- 

poziţia publicului in- 

formaţiuni asupra re- 
facerei rurale 


raporturile dintre di- 
feritele ramuri şi con- 
trolează neregulile 


(ONE E | 

—| Personalul orga- 
nizator 

—| Şefii planurilor de 
lucru 


—| Şeful reproducerii | 
—| Şeful poştei şi al 
arhivei 


——| Şeful stenografelor 


— Seful desenator 
i Şeful serviciului 
central 
Şeful regizor 


În 


DE ADMINISTRAŢIE 


DIRECŢIA 
RELAŢIILOR MUNCII 
Directorul stabileşte 
normele de lucru ş 
relațiile cu alte ad- 

ministratiuni 


DIRECTIA 
CONTENCIOSULUI 


Consilierul judiciar 
Directorul 


E 


—| Personalul investi- Şeful redacției — 
gator 


Şeful cercetărilor şi | | 
investigatiunilor 


—| Şeful contabilităţii Şeful tehnicienilor |—| 


Şeful lucrărilor pe | . 
teren 


—| Seful tehnicienilor [seta secfiunei istorice|— 
iig Seid iE | Şeful relaţiilor  |— 
| Şeful informaţiilor |— 


DIRECŢIA AMPLIFICĂRILOR 


SUB - DIRECTOR GENERAL 


DIRECŢIA 
UTILIZĂRII 
TERENURILOR 
NECULTIVATE 
Director subdirector 
achiziţia terenurilor, 
colonizări agricole 


AE Seful utilizárii 
terenurilor 


| l 


Şeful lucrărilor de 
cooperatie 


i DIRECŢIA 
DIRECŢIA 
REFACEREI RURALE Si ANL 


Director subdirector 
organizarea şi des- 
voltarea comunelor 
rurale, reinviorarea 


regiunilor rurale 


Director subdirector 
locuințe eftine in co- 
munele suburbane pe 
lângă centrele indus- 

triale 


—| Şeful proectelor 
__| Comisia de elaborare 
a proectelor 
__| Comisia arhivelor 
Şef 
Ad-straţia centrală 
Şef 


Consiliul tehnic Comisia cercetărilor || 
Şef 
—|Formularea proectelor Comisia de achizitio- |_ 
Se nare a terennrilor Sef 


DIRECTIA 
DE COORDONARE 
Director subdirector 
coopereazá cu cele- 
lalte directiuni, diri- 
jeazá si supraveghea- 
ză proectele comunale 


Com. examinatoare a 
proectelor Sef 


Com. educației tehnice |... 
Sef 


—| Comisia de elaborare 
a proectelor 


Comisia arhitecţilor | . 
Sef 


Comisia desvoltárii 
economice 


__| Conducerea lucrărilor Comisia constructo- | | 
in regiuni rilor Sef 


Com constructiilor 
extra bugetare — | 


L.| Comisia arhivelor Comisia arhivelor |__ 
Şef Şef 
Serviciul general Administraţia 
Set generalá Sef 


| ADMINISTRATIILE REGIONALE | 


Com. Întreţinerii şi 5 
contabilităţii Se 
Comisia arhivelor |_ 
Şef 
Administraţia centralá| | 
Şef 
Comisia inspectorilor 
regionali Inspector 


Şeful amenajărei 


| Subdirector judiciar |—— 

Şeful utilizării ză 
terenurilor 

Şeful refacerii rurale |—| 


Şetul domeniilor 


Subdirector judiciar 
premere 


Seful suburban al 


refacerii 


DIRECTIA 
LUCRARILOR 
Directorul mentine 


datele statistice, ur- 

măreşte progresele 

proiectelor şi execu- 
tarea lor 


O 


Şeful informațiilor 
asupra proectelor 


DIRECȚIA 
PLANURILOR 
Directorul General 
proecte de lungă du- 
rată asupra desvoltă- 


rii comunelor, mişcă- 
rii populației, proecte 
noui 


Consiliul tehnic |— 

Şeful proectelor — 

Şeful serviciului 
general 


În ceea ce priveşte valorificarea produselor agricole — problema de a echilibra 
oferta şi cererea lor — New Deal a crezut că a rezolvat problema protejând culturile 
naţionale prin tarifuri ridicate şi debarasându-se de surplusul de producţie prin despăgu- 
biri acordate fermierilor. 


Politica tarifurilor ridicate protectoare ale Guvernului Roosevelt nu este decât 
un efect imediat al politicii de „suficienţă naţională“, ajunsă la modă după războiul 
mondial. Cât despre distrugerea surplusului produselor agricole, ea este cea mai mare 
greşală pe care a comis-o „Brain Trust“ în 1933, în sfor(area nefastă în consecinţe, de a 
menţine preţurile agricole ridicate, fără de care fermierii erau ameninţaţi cu ruina. Seceta 
şi sărăcia din 1934 au dovedit Guvernului federal şi specialiştilor lui „Brain Trust“, în 
ce măsură parabola celor şapte vaci grase şi şapte vaci slabe, ar trebui să formeze sub- 
stratul economiei politicii moderne, chiar într'o ţară foarte îmbelşugată ca Statele Unite. 
lată pentru ce, părăsind această politică economică greşită, guvernul federal încearcă 
astăzi să echilibreze producţia şi circulaţia produselor agricole invitând pe fermierii ame- 
ricani, prin AAA, ca să adopte un plan de producţie restrâns la nevoile ţării. Mai mult de 
3.000.000 23) contracte agricole voluntare între AAA şi agricultori permit astfel să reducă 
producţia agricolă, prin prime de beneficii sau de despăgubiri acordate agricultorilor 
pentru preţurile recoltelor necultivate, şi ajung să menţină preţurile cerealelor tutunului 
şi plantelor fibroase la un nivel la care concurenţa industrială nu mai parvine, să pericli- 
teze stabilitatea viefei agricole. 


Dar, dintre toate contribuţiile lui New-Deal la programul refacerii agrare, cea mai 
eficace este, fără îndoială, ansamblul lucrărilor de electrificare rurală făcute de către 
REA (Rural Electrification Administration) 2%). Pentru a înțelege importanţa acestor 
lucrări, trebue să relevăm că, cu toate progresele tehnice ale Statelor-Unite, anumite 
regiuni agricole — mai ales Statele de Sud — erau înapoiate din punct de vedere econo- 
mico-social, din cauză că spiritul rural, înclinat spre rutină, este în general refractar ino- 
vaţiilor. Sociologii Ogburn si Sorokin, ca şi antropologul Kroeber, atrăseseră, prin 
lucrările lor, atenţia publică asupra faptului că invențiile pierd din intensitatea lor de 
propagare, pe măsură ce ele se îndepărtează de centrele emițătoare ale invențiilor. As- 
pectul ogorului american evidentia in mod elocvent acest adevăr, demonstrat pentru 
prima oară de către Tarde, în a doua jumătate a secolului al 19-lea. Cu tot confortul mo- 
dern şi cu toate instrumentele agricole introduse în ferme 25), acestea nu dispuneau, în 
1930, decât de o forță motrice totală de 50.900.009 H. P.26) şi în 1935 numai o fermă din 
10 avea electricitate?"). New-Deal, conştient de necesitatea de a împiedica exploatarea 
resurselor naturale ale Statului federal de către particulari, se strădueşte să păstreze ca 
proprietate federală Muscle Shoals din Alabama, în ciuda tuturor eforturilor lui Henry 
Ford de a obţine drepturi de concesiune asupra acestei exploatări hidro-electrice. In 
primăvara anului 1933, politica rooseveltiană înfiinţează TVA (Tennessee Valley Admi- 
nistration) pentru a utiliza forţa hidraulică dela Muscle Shoals şi a distribui curent elec- 
tric tuturor Statelor din vecinătatea văii Tennessee, a căror suprafață totală se ridică la 
42.000.000 mile patrate28). Camerele celei de a 74-a Adunări acordă administraţiei TVA 
un buget de 111.000.000 dolari pentru rezervorul şi barajul Norris Dam din apropiere de 
Knoxville (Tennessee) (ale cărui două uzine centrale produc 56.000 kilowaţi pe oră), 
pentru lucrări de nitrificare, de reimpáduriri şi de exploatarea resurselor miniere ale re- 
giunii. Pentru a pune la îndemâna lucrătorilor angajaţi în aceste lucrări, comodul necesar, 
un oraş nou Norris Town iese din creerul arhitecţilor şi technicienilor, o adevărată 
cetate muncitorească care depăşeşte, prin frumuseţea bungalow-urilor şi duplex-urilor 
lui, falansterele cartierului Karl Marx din Viena sau Cottage-urile de la Wellwynn, din 
apropiere de Londra. Lucrătorii şi fermierii din Noris Town au grădini pline cu verdeață, 


23) World Almanach, 1. c, pag. 64 24) Public Resolution No. 11, 74 th Congress, April 8, 1935. 
35) 1936 World Almanach, 1. c., p. 531. 2%) Idem. (4.184.695 automobile, 929.021 tractoare. 900.245 autocamioane). 
27) 1937, Report of Rural Electrification Administration, 1. c., p. 1. 2) 1936. World Almanach, I. c., p. 7-a. 


303 


prevăzute cu apă curgătoare şi electricitate, beneticiază de dispensarii şi de facilităţi 
medicale, de şcoli pentru copii şi pentru adulti, de centre de recreatie pentru persoane în 
vârstă şi copii; de asemenea de cooperative de producţie şi consumatie. Norris Town a 
servit drept model altor centre rurale născute din eforturile administraţiei R A precum: 
Greensbury in Pensylvania, Reedsville,, Elkins şi Winfield in Virginia de Vest, Matanus- 
ka in Alaska, Pine Mountain in Georgia, Cherry Lake in Florida, Mission County in 
Arkansas, Groveton in Texas, şi Crossville in Tennessee. Toate aceste centre rurale, 
afará de Matanuska, sunt imprástiate in regiunile de Sud Est ale Statelor Unite, unde 
nevoile casnice ale unei populatiuni de vreo 4.000.000 locuitori forteazá pe REA sá 
mărescă forţa hidraulică a regiunii, înmulţind barajele şi rezervoarele de apă. După 
Norris Dam, REA construeşte Wheeler Dam, in Tennessee, (cu un voltaj initial de 
36.000 kilovati pe orá si putánd ajunge páná la 282.000 kilovati pe oră), Wilson Dam în 
Alabama si Pickwick Dam in Tennessee. Dupá trei ani de muncá, cu 120 uzine in lucru, 
REA este capabilă astfel, să distribuie electricitatea la 1.200.000 famili de fermieri 29), 
ridicând prin aceasta procentul fermierilor care utilizează lumina electrică la 19%, adică 
o fermă la şease, 


ADMINISTRAȚIA ELECTRIFICĂRII RURALE 


PREŞEDINTELE STATELOR-UNITE 


DIRECTORUL GENERAL 
Executá,ordinele Presedentiale 
Iniţiază, formulează, administrează, supraveghează programul 
proiectelor aprobate, pentru generalizarea transmisiunea şi dis- 
tribuţia curentului energiei electrice în regiunile rurale 


DIRECŢIA DIRECŢIA DIRECŢIA DIRECŢIA 


DIRECŢIA 


CONTENCIOSULUI 
Aspectele legale a tutu- 
ror lucrărilor de elec- 
trificare rurală sub le- 
gile Statelor şi a gu- 

vernului Federal 


INGINERILOR 
Supravegherea lucrá- 
rilor de inginerie ; Stu- 
dii economice şi apli- 
caţia proiectelor. fn- 
specţia şi menţinerea 

proiectelor 


PROIECTELOR 
Alegerea proiecte- 
lor propuse şi coor- 
donarea lor; Raporturi 
cu Administraţia Fede- 
rală şi membrii Parla- 

mentului 


ADMINISTRATIVĂ 
Achiziţia şi păstrarea 
proprietăţilor (Uzine- 
lor Electrice); Plata 
personalului ; Cores- 
pondenţa ; Arhiva, men- 
ţinerea clădirilor 


EDUCAŢIEI 
Răspândirea informa- 
fillor asupra avanta- 
jelor electricității şi 
consumaţiei forţei e- 
lectrice în populaţia 

rurală. 


Dificultatea capitală de care s'a lovit REA în lucrările sale de electificare rurală a 
fost sabotajul companiilor private de electricitate existente deja in valea Tennessee. Auto- 
ritatea federală a trebuit să opteze pentru una din următoarele patru alternative: 30) 1) 
Companiile private să cumpere en gros concesiunea forţei hidro-electrice a uzinelor de 
stat, pentru a o distribui apoi consumatorului cu enorme beneticii realizate din preţul de 
detail ; 2) Companiile private şi guvernul federal să-şi întrunească forţele şi să transmită 
curentul electric al uzinelor centrale la companii locale, publice şi particulare, pe preţul 
curent actual al voltajului; 3) Trusturile electrice din sud „Commonwealth“, „Southern“ 
(proprietatea societăţii electrice Bond & Share Company“), „Tennessee Public Service 
Company“ din Knoxville, „Memphis Power & Lighit Company“, să cedeze complet Gu- 
vernului federal şi pe preţul de cumpărare, toate uzinele lor, a căror reţea se întinde până 
la Golful Mexic şi Oceanul Atlantic. 4) In sfârşit, guvernul, federal fără să aducă preju- 
dicii intereselor trusturilor şi menajánd în acelaş timp şi interesele consumatorilor, să 
împartă cu trusturile zonele electrice ale Văii Tennessee. 


29) 1937. Report of Rural Electrification Administration. |. c, p. l 
80) Christian Science Monitor, Boston, Massachussets, March 25, 1938, p.2 


304 


Guvernul federal a dat preferintá acestui din urmá plan de cooperare pacificá, gratie 
căruia preţul kilowatului pe oră a fost redus dela 1 cent 48 şi chiar dela 2 centi şi jumá- 
tate, la 1 cent 24, in timp ce liniile de electrificare ruralá au scázut dela 1.500 — 2.000 
dolari de milă engleză (1.353 m.) la 1.000 dolari de milă. TVA îşi propune să reducă chiar 
la 850 dolari 3!) costul milei electrificate, aşa încât preţul electricităţii să revină la 1 cent 
de kilovat pe oră. Lucrările pentru construirea uzinelor şi pentru distribuirea voltajului 
au costat pe REA 10.500.000 dolari în 1936 şi 55.000.000 dolari în 1937. După votul de 
încredere dat de cei 80% din fermierii regiunilor agricole unde guvernul federal colabo- 
rează cu companiile particulare, în favoarea continuării administraţiei REA până în 1948, 
Camerele americane au votat un buget anual de 400.000.000 dolari pentru lucrările de 
electrificare rurală, buget care a permis Administraţiei centrale ca să întreprindă cons- 
truirea a altor 19 uzine electrice. După exemplul iniţiativei federale, 18 State au promul- 
gat si ele legi, care permit infintarea de Companii de electrificare rurală, pe bazele 
sistemului cooperativ. 

Latura interesantă şi foarte importantă, din punct de vedere practic, în electrificarea 
rurală, este soluţia, la care a recurs guvernul federal pentru a acoperi deficitele bugetare 
rezultate din cauza acestor cheltuieli extraordinare. Fără cea mai mică împotrivire, 
guvernul federal a pus şi încasat taxe în valoare de 371.422.835 dolari în 1934 şi de 
526.222.251 dolari în 1935,37) pe toate produsele agricole manufacturate, cu o taxă (Pro- 
cessing Taxes) variabilă după natura produselor agricole: 30 centi pe baniţa de grâu, 
4,2 cenți pe livra de bumbac, 1,7 centi pe livra de tutun, !/; cent pe livra de zahăr etc. 
Graţie acestui subterfugiu — căci industria se vede supra-taxată în favoarea agriculturii, 
legislaţie prin urmare preferentialá pe care Curtea Supremă nu va ezita să o atace, deşi 
fără succes — politica rooseveltiană reuşeşte să dea un avânt puternic de socializare şi 
de modernizare vieții rurale. Fermierii, încurajați prin interesul pe care li-l arată auto- 
ritatea centrală, recapătă încrederea în ei, aşa în cât în loc de a mai vedea perpetuându- 
se mişcarea fermierilor către centrele industriale, asistăm la un fenomen tocmai contrariu. 
Mâna de lucru industrială, atrasă de către avantajele pe care le oferă astăzi regiunile 
rurale ale Statelor Unite, reia drumul câmpului şi exodul orăşenilor către centrele rurale 
se ridică la 783.000 persoane pe an; 5%) un semn palpabil că ritmul vieţii rurale se pune 
puţin câte puţin la diapazon cu vieafa urbană, oferind avantaje precuniare şi de ordin psi- 
hologic care contrabalanseazá atracțiile oraşelor ; vieata in societate, spectacolele şi recrea- 
tiunile diferite, dar nu întotdeauna sănătoase, 


Este incontestabil că dacă am căuta fermentul dinamic al întregii acestei opere 
grandioase de ridicare economică şi socială a regiunilor rurale — săvârşită prin coo- 
perarea guvernului federal cu statele confederate şi prin aportul ştiinţific al technicienilor 
şi specialiştilor — fără îndoială că acest ferment l-am găsi în programul de educaţie 
lechnicá, civică şi socială, iniţiat şi sustinnt de către generozitatea guvernului federal. 

Am văzut deja că administraţia centrală din Washington încurajază şi urmăreşte 
educaţia agricolă, forestieră şi industrială a tineretului american în lagărele de muncă ale 
lui CCC. În acelaş timp educaţia agricolă practică şi superioară a luat un avânt formida- 
bil în instituţiile politechnice şi în colegiile de Stat, care, în afară de cursurile lor regulate, 
au organizat şi cursuri de vară şi conferinţe regionale pentru a da putinţă agricultorilor 
americani ca să lichideze, într'un mod ştiinţific, economic şi rapid, problemele cărora 
trebue să le facă faţă. Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei Nationale, al Agriculturii, 
al Muncii şi cel de Interne, prin cercetările lor ştiinţifice şi prin publicatile lor, statele 
federale la curent cu progresele ştiinţei agricole şi evoluţiei sociale. Guvernul federal 
continuă astfel — dându-i tot mai multă anvergură — programul de educaţie adultă 
cuprins în legea Smith —Lever din 1914. În virtutea acestei legi, Guvernul federal oferă 


31) 1937, Report of Rural Electrification Administration, 1. c., p. 7 şi 65. 
12) 1936, World Almanach, |. c., p. 64 şi 299. 33) 1936. World Almanach, 1. c., p. 347. 


305 


Statelor Uniunii să împartă — şi este vorba de împărţirea clasică 50%, — cheltuielile 
programelor de extensiune universitară pentru perfecţionarea agricultorilor, programe de 
studii ce pot fi urmate prin corespondenţă, 3) şi care permit fermierilor să se familiarizeze 
cu progresele realizate în ramura lor. 

Alături de sforțările guvernamentale, iniţiativa particulară a creat instituţii jumá- 
tate educative, jumătate recreative, jumătate sociale, în care tineretul rural are posibili- 
tatea să reacționeze în contra izolării şi să participe la emulaţia vieţii colective în grupuri 
organizate. Aşa se explică cum cluburile 4 H (Head, heart, hand, health), organizate în 
1914, au ajuns să aibă în 1937, 10.000.000 membri. Sub ochiul vigilent al unor conducă- 
tori pricepuţi, experti în problemele vieţii rurale şi viefei colective, tinerii şi tinerele 
membre ale acestor cluburi învaţă să aplice în viaţa lor deviza : 


„Capul meu, în serviciul unei gândiri raţionale ; 

„Inima mea, în serviciul unei mai mari loialităţi; 

„Mâinile mele, în serviciul aproapelui; 

„Sănătatea mea, in serviciul unei vieţi mai bune in cercul meu, în comunitatea mea şi în fara mea“. 


Pe de altă parte, organizaţia „Future farmers of America“ caută, începând din 
1928, să desvolte spiritul de iniţiativă, de întreprindere şi de cooperare, printre studen- 
tii înscrişi la cursurile cu vocaţie agricolă şi printre tineretul trecut de 14 ani, angajat 
în ferme, Această asociaţie încearcă să stimuleze tineretul din ferme ca să-şi însuşească 
toate cunoştinţele din domeniul pregătirii tehnice superioare care le-ar da posibilitatea 
să-şi amelioreze profesiunea lor şi, prin urmare, mijloacele lor de existenţă. 


Toate aceste eforturi federale, guvernamentale şi particulare pentru ridicarea vietei 
rurale, au pus, desigur, în mod clar, în evidenţă, avantajele pe care le oferă aportul 
pone şi specialiştilor pentru economia dirijată. Coordonarea si armonizarea tuturor 
orfelor care lucrează în acelaşi scop, au demonstrat superioritatea cooperării raţionale 
asupra politicii nedecise de salturi dezordonate a ministerelor. lată pentru ce spiritul de 
cooperare câştigă pe fiece zi teren în Statele Unite, unde, începând din 1932, nu se mai 
vorbeşte decât de „politică rațională“, de „economie dirijată“, de „social enginering“ 
şi de „planned society“. 

New Deal a contribuit mult la desvoltarea acestui spirit, care câştigă tot mai 
temeinic statele confederate şi întreprinderile particulare; cooperativele de producţie şi 
consumaţie agricolă se înmulţesc, în timp ce statele trimit pe consilierii lor tehnici 
guvernamentali la sesiunile plenare ale lui COSGO (Consiliul guvernatorilor de state), 
pentru a discuta, cu ajutorul Comisiilor de experţi, problemele a căror soluţionare nece- 
sită acţiunea coordonată, raţională şi ştiinţifică a mai multor State (precum este proble- 
ma captării, purificării şi distribuirii apei fluviilor Delaware şi Ohio, care a întrunit 
colaborarea ştiinţifică a şapte state interesate). 

New Deal a inaugurat politica raţională şi ştiinţifică pentru ridicarea economică şi 
socializarea regiunilor rurale. Dar opera aceasta, pentru a îi completă, mai trebue încă să 
legifereze salariile maxime şi minime ale lucrărilor agricole şi să extindă avantajele asigură- 
rilor sociale — prime pentru boală, bătrâneţe, accidente de şomaj, oferite de către Federal 
Security Act din 14 August 1934 — şi la mâna de lucru agricolă, care, din nenorocire, 
este exclusă din categoria beneficiarilor acestei legi. Dacă este adevărat că New Deal 
face operă de prevedere socială, educând populaţia rurală ca să aprecieze beneficiile 
asigurărilor contra grindinei, lăcustelor, incendiilor etc., atunci, cu cât mai profundă şi 
mai eficace nu ar fi opera lui de securitate economică şi socială dacă ar reuşi să înlăture 
totodată şi riscul, pentru agricultori, ca să devină „o sarcină publică“. Pericolul unui 
dezechilibru social, între privilegiaţii oraşelor protejaţi prin legea federală contra riscu- 


9 Winslow W. Thacher, „Youth“ 1. c., p. 96. 


506 


rilor bátránetei şi şomajului şi între oamenii uitaţi („forgotten men“) ai câmpurilor, lăsaţi 
la hazardul caritátii publice, ar fi astfel eliminat, permiţând fermierilor şi mâinii de lucru 
agricole să beneficieze şi ei de avantajele lui „Security Act“. 

Cu toată acestă lacună — foarte serioasă pentru adepţii principiului prevederii, prin 
ajutorul asigurărilor sociale — realizările guvernului d-lui Rosevelt impun respect. 


Aceste rezultate ne interesează în deosebi, pe noi, ca ţară agricolă cu resurse naturale 
bogate, a căror exploatare şi valorificare depind, în adevăr, de educaţia technică, civică 
şi socială a ţăranilor noştri. 

Este de sperat că interesul viu pe care M. S. Regele îl poartă ridicării păturii tárá- 
neşti, cá opera deja inagurată de către Fundaţiile Regale, Ministerul Educaţiei Nationale, 
al Agriculturii şi Apărării Naţionale, şi că Serviciul Social obligator de către d. Prof. Gusti 
şi promulgat de curând vor ajunge, pe măsură ce munca se va perfecționa, să ridice 
nivelul economic şi social al vietei ţăranului nostru şi să asigure şi ţării noastre echili- 
brul şi armonia între ritmul vieţii urbane şi al vieţii rurale. 


CHRISTINA GALITZI 


CALIFORNIA ROMÂNIEI: REGIUNEA COPANCA 


La Sud de Tighina, pe valea Nistrului, se găseşte o regiune de mare fertilitate na- 
turală, acoperită cu livezi de pomi fructiferi, păduri de baltă, terenuri mlăştinoase şi 
inundabile. Localitățile mai importante sunt: Chițcani, Copanca şi Talmaz. 

Copanca, cu livezile ei situate în centrul regiunii între albia veche şi cea nouă a 
Nistrului, a constituit obiectul de cercetări monografice al Institutului Social Român din 
Basarabia, în vara anului 1937. 

Fertilitatea solului se datoreşte în bună parte aluviunilor rămase în urma revărsă- 
rilor anuale ale Nistrului — adevărat Nil al Basarabiei — revărsări care au devenit mai 
simţitoare după rásboiu din următoarele motive: 

1. Despădurirea Nistrului la origine în timpul războiului a contribuit la formarea 
torentilor care degradează terenul şi impotmolesc albia fluviului. 

2. Digul apărător de inundaţii făcut de Rusia Sovietică pe malul stâng al Nistrului 
îndreaptă cursul apelor spre teritoriul românesc. 

3. Reforma agrară din Basarabia creind parcele lungi şi înguste, aratul lor din deal 
in vale croeşte drum torentilor care duc spre Nistru tocmai partea cea mai fertilă a so- 
lului dar contribue în acelaşi timp la împotmolirea lui. 

Revărsările Nistrului, nefiind regulate şi îndrumate de mâna omului, prezintă însă 
şi pericol, cauzând uneori şi distrugeri mari şi răpind culturii mii de hectare terenuri ce 
se prezintă în permanenţă sub forma de mlastini neutilizabile. 

Ținutul Copanca este ameninţat de inundaţii la Nord din Balta Zahornei şi la Sud 
din bălțile Talmaz. Indiguirea şi irigarea cu ajutorul stăvilarelor care să dea grádinelor 
apa necesară la timpul potrivit, pe lângă că ar înlătura pierderile provocate de inundaţii 
şi ar reda culturii o bună parte din terenuri, ar contribui în acelaşi timp la sporirea ren- 
tabilitátii grădinilor actuale. Urmele unor diguri cu porti care aveau de scop să reguleze 
revărsările se văd şi astăzi la Gârla „Cazone“ între Talmaz şi Leontina. 

O mică peninsulă de lângă Leontina, denumită „Livada turcească“, dovedeşte că 
pomicultura a constituit ocupaţia locuitorilor de aci încă din timpuri mai îndepărtate, iar 


307 


fluviul Nistru a constituit o cale naturalá pe care fructele din Copanca erau trimise spre 
Galiţia şi Polonia, iar prin portul Caffa din Marea-Neagră spre Nijni-Novgorod, fiind 
apreciate pentru calitatea lor. 

Mosia Copanca ocupă o suprafaţă de 4.781 ha teren cultivabil din care 38% (1.833 
ha) sunt livezi. Populaţia prezintă o densitate de 77 locuitori pe kmp. Proprietăţile din 
regiune se pot împărţi în următoarele 4 categorii: 

1. Categoria proprietarilor vechi, locuind în ţinutul Copanca în timpul aplicării re- 
formei agrare, dar cărora li s'au recunoscut drepturile de proprietar abia în 1930. 

2. Categoria proprietarilor care au venit în ţară după reforma agrară şi stabilin- 
du-se în Copanca au devenit cetăţeni români până la 1930. 

3. Grădinile absenteiştilor — locuitori de peste Nistru — lucrate de rudele lor. 

4. Pământurile absenteiştilor definitivi, expropriate de Stat şi exploatate prin REAZ 
în regie sau date în arendă. De notat că acestea ocupă suprafaţa cea mai întinsă, Statul 
devenind astfel principalul proprietar din regiune. 


Grădinile sunt date în arendă locuitorilor din Copanca, Chițcani şi Talmaz, RE 
AZ-ul rezervându-şi dreptul de a rezilia contractele în cazul când se constată că arenda- 
şul a fost un interpus al negustorilor sau altor persoane străine de aceste locuri. Pentru 
valorificarea fructelor din grădinile exploatate în regie, REAZ-ul a înfiinţat, cu subven- 
fia Ministerului de Agricultură şi Domenii, o fabrică de magiun şi semifabricat de mar- 
meladă la Tighina, iar fructele bune de consumat în stare proaspătă sunt desfăcute prin 
magazinele REAZ-ului din Bucureşti. Fabricarea definitivă a marmeladei se face la Go- 
leştii Badii în judeţul Muscel. 

Livezile din regiunea Copanca sunt plantate în mare parte cu meri, predominând 
varietățile Sary Sinap şi Renette de Champagne. Există şi unele varietăţi indigene care 
nu se bucură de atenţie, pentrucă nu sunt cunoscute şi cerute de piaţă. Peri, pruni, nuci, 
caişi, persici, viţa de vie se cultivă puţin. Regiunea este foarte prielnică culturii de zar- 
zavaturi, in şi cânepă. Cultura cerealelor se face în mod rudimentar şi numai pentru con- 
sum propriu, locuitorii regiunii fiind pomicultori de meserie, destul de pricepuţi, lucru 
care se întâlneşte foarte rar în satele noastre. 

In anii cu recolta bună, femeile specialiste în sortarea şi ambalarea fructelor (amba- 
larea care de altfel se face pe o scară redusă) sunt plătite cu 100—200 lei pe zi, pe când 
în anii fără recoltă primesc abia 25 lei. Pomicultura fiind principala şi aproape unica 
ocupaţie a locuitorilor Copancei, fie că sunt proprietari de livezi, fie că sunt arendaşi sau 
muncitori cu ziua, nivelul de vieatá depinde de recolta pe care au dat-o livezile, recolta 
de obiceiu periodică şi lăsată exclusiv la discreţia factorilor naturii, Această periodicitate 
nar fi atât de greu resimţită dacă producţia anilor buni ar fi desfăcută în întregime şi în 
condițiuni optime. Ori regiunea Tighina-Chitcani-Copanca suferă tocmai din cauza po- 
sibilităţilor reduse de valorificare. În anii buni se recoltează circa 4.000 vagoane de fructe, 
din care pot fi exportate 1.500 vagoane mere de calitate superioară. 

In anul 1936 regiunea Tighinei a participat cu 24?/, din exportul de fructe al ţării. 
Dacă ar fi fost comunicaţia lesnicioasă, exportul s'ar fi dublat. 

Deşi suprafaţa ocupată cu cultura cerealelor în judeţul Tighina este de 36 ori mai 
mare decât acea cultivată cu livezi, producţia cerealelor are o valoare de abia 2 ori mai 
mare decât aceea fructelor. In ani buni un ha. de livadă dă 100 mii lei venit brut. Nu există 
însă o desfacere bine organizată. Fructele sunt cumpărate de negustori pe loc, contrac- 
tele de cumpărare a recoltei făcându-se uneori încă din toamna anului precedent sau în 
timpul iernii, când pomicultorii au nevoie de bani dar nu cunosc încă cantitatea şi va- 
loarea reală a recoltei viitoare. Negustorul cumpărător nu riscă nimic în această tran- 
sactie fiindcă îşi rezervă dreptul de a alege o recoltă din cinci ani, putând chiar alege 
întrun an numai recolta de mere, în alt an cea de pere etc., dacă livada are mai multe va- 
rietáti de pomi. Alegerea recoltei se face la sfârşitul lunei Iulie. Preţul plătit în astfel de 
cumpărări este de 10mm15%/ din valoarea reală. 


308 


Producătorii care nu se invoesc la preţ cu negustorii îşi păstrează recolta in piv- 
nitá, aşteptând un pret mai convenabil. O bună parte din recoltă se pierde din cauza 
modului cum este manipulatá înainte de a ajunge să fie încărcată în vagon. Fructele sunt 
aduse din livezi în care, rareori cu coşuri mari, în curţile ţărăneşti şi aruncate în grămezi 
sau duse în pivnițe, iar după 2—3 săptămâni sortate, încărcate iar în care şi transpor- 
tate spre Tighina. 

Drumul dela Copanca spre Tighina este de 15 km; pe o întindere de 12 km. (dis- 
tanta Chiţcani— Tighina) s'a făcut terasament de şosea, care urmează să servească şi ca 
dig de apărare contra inundaţiilor. Terasamentul acesta nefiind terminat şi bine îngrijit, 
dar fiind foarte mult utilizat (anual circa 500.000 căruţe) prezintă gropi adânci şi devine 
aproape impracticabil în timpul ploilor. O bună parte din fructe, neambalate şi transpor- 
tate în care pe acest drum, la sosirea în staţia Tighina, prezintă defecte din cauza cărora 
nu pot fi date exportului. Costul transportului unui kg. de fructe dela Copanca la Ti- 
ghina variază după anotimp dela 0,12 lei la 1,50 lei. 

Din cauza drumurilor impracticabile au putrezit in anul 1936, 500 de vagoane de 
mere bune, care socotite la 5 lei kg. prezintă o valoare la 25 milioane lei şi 800 vagoane 
mere de industrie socotite, a 3 lei kg., 24 milioane lei, deci în total, pierdere, intr'un 
singur an 49 milioane lei, pe când construcţia şoselei pe distanţa mai sus arătată n'ar 
costa mai mult de 25 milioane lei. De notat că tocmai în anul 1936 s'a obţinut autoriza- 
tia de a exporta in Germania un supliment de 600 vagoane de mere de industrie (merele 
căzute din pomi nu se valorificau până în 1936), Din cauza drumurilor impracticabile 
acest export nu sia putut efectua şi astfel au putrezit pe loc 1.300 vagoane de mere a 
căror gust şi conţinut de zahăr este superior celor din California. Recolta regiunii, eva- 
luată la circa 200 milioane lei, neputând fi valorificată în condițiuni bune, nu se fac nici 
investiţii noi în producţie, investiţii care ar putea mări rentabilitatea de 3-4 ori. 


In concluzie, bogăţiile comunei Copanca se datoreşte naturii, omul nia făcut nimic 
pentru a valorifica darul Nistrului. . 

Pe cánd negustorul avánd si sprijinul capitalului bancar, ín contractele de cumpá- 
rare a ţinut seama de periodicitatea recoltei, asigurându-se contra eventualei pierderi, 
producătorul nia ştiut să se acomodeze acestui fapt. In anii fără recoltă timpul şi braţele 
rămân neutilizate, deşi regiunea prezintă posibilităţi de activitate destul de mari; putând 
fi exploatate bălțile, stufăria şi pădurea de baltă, desvoltată cultura inului şi a cânepei 
şi intensificată cultura cerealelor care se face în mod rudimentar, mărginindu-se numai 
la satisfacerea consumului propriu. 

Trebue să se înlăture situaţia actuală când în anii fără de recoltă câştigul zilnic al 
meseriaşilor şi lucrătorilor satului este atât de scăzut încât nu poate asigura un minimum 
de existenţă. 

Trebue să se asigure pomicultorilor posibilitatea de valorificare a producţiei lor 
prin construirea de drumuri practicabile şi prin acordarea de credite la timp pentru a-și 
putea vinde recolta după greutate, calitate şi la momentul când preţul va fi convenabil. 

Pe lângă terminarea şoselei Chitcani-Tighina şi prelungirea ei până la Copanca, 
este nevoe să se facă si o şosea dela Copanca până la halta Chircăeşti, distanţa 7 km., 
transformând această haltă în gară de încărcare. Acest drum ar uşura mult transportul, 
pentrucă ar atrage şi carele din satele apropiate care astăzi nu se duc în Copanca din 
cauza drumului prost. Restabilirea navigaţiei pe Nistru ar deschide un nou drum foarte 
convenabil pentru transportul fructelor din Chitcani-Copanca-Talmaz. 

Fructele alterate, care nu pot fi exportate sau date consumului trebue să fie 
industrializate pe loc, transformate în magiun, marmeladă, conserve, cidru etc. 

Pentru industrializare este nevoe însă de cel puţin zece fabrici de capacitatea 
celei înfiinţată de R. E. A. Z. Fabricile de magiun ar putea da de lucru unei bune părţi 
din braţe de muncă disponibile sau utilizate numai în parte astăzi. 


309 


Pentru o bună valorificare este nevoie de standardizare, sortare şi ambalare a 
fructelor. 

Valorificarea în condițiuni bune ar îndemna la investigaţii noi care ar spori consi- 
derabil rentabilitetea. 

Grădinile ţărăneşti trebuesc transformate în grădini comerciale (şi nu în grădini 
botanice) şi plantate cu una sau două varietăţi dintre acelea care corespund climei, so- 
lului şi sunt mai cerute pe piaţă, aşa cum se practică in California. 

Prin indiguirea terenurilor s'ar reda culturii 15.000 ha de teren inundabil neutilizat 
astăzi. Dacă şi pădurea din luncă ar fi înlocuită cu pomi fructiferi, suprafaţa totală a 
livezilor din regiunea Tighina-Chitcani-Copanca-Talmaz s'ar ridica la 32.600 ha (astăzi 
sunt 10.600 ha) a căror recoltă socotită numai 5.000 kg. la ha a 4 lei kg. ar prezenta o 
cantitate de 30.000 vagoane şi o valoare de 1.200 milioane lei anual. 

Un consortium german a vrut să ia în exploatare pe timp mai îndelungat livezile 
REAZ-ului, obligându-se să facă noi plantări, să construiască şosele, fabrici de industria- 
lizare pe loc a fructelor, depozite pentru fructe, oferind şi o arendă anuală de trei ori mai 
mare cât realizează astăzi prin arendare la ţărani, iar un consorţiu elveţian s'a oferit de 
a construi o linie de tramvai electrică Tighina-Chiţcani-Copanca. Interesele politice de 
stat n'au putut permite concesionarea unor astfel de exploatări la frontiera răsăriteană 
a tării, dar un lucru rămâne stabilit: dacă s'au făcut asemenea propuneri înseamnă că au 
rostul lor. 

Bogăţiile naturale din valea Nistrului merită să fie cercetate cu mai multă atentiune 
din partea Statului. 

De aceeaşi atentiune ar merita să se bucure şi producătorul dela fruntariile răsări- 
tene ale ţării, cu ajutorul căruia s'ar putea întări acolo caracterul naţional al Statului 


nostru. 
T. AL. ŞTIRBU 


ETICA DRĂGUŞENILOR 
CRITERIILE MORALE ŞI FILOSOFIA PRACTICĂ ÎN SATUL DRÁGUS!) 


Decât boier în genunchi, mai bine 


țăran în picioare. 
(Proverb), 


Dintre toate manifestările de ordin spiritual ale omului în societate, cugetările şi 
faptele morale sunt cele mai anevoe de desprins şi caracterizat prin observaţie directă, 
chestionare sau monografii. Plămădite în intimitatea vieţii sufleteşti conştiente, ca rod al 
experientii personale şi colective, şi intretesute cu înrîuririle nemotivate ale inconştien- 
tului, manifestările vieţii morale trebuesc căutate, ca sens si semnificare, in considerarea 
întregii activităţi a omului, sub aspectul conditionárii sale voite, adică sub aspectul 
teleologic. 

Viaţa morală este viaţa scopurilor conştiente. Ea presupune în orice manifestare 
spirituală existenţa unui ideal etic şi o serie de mijloace sau comportări prin care se 
afirmă tendinţa de realizare a acestui ideal. 

Lumea valorilor etice cuprinde o morală deliberată şi o activitate. Deliberarea se 
exprimă în sentinţe, proverbe şi aprecieri; activitatea e cuprinsă în manifestările vieţii 


1) Observațiile folosite în articolul de faţă au fost strânse cu prilejul cercetării monografice a satului Drăguş 
(Făgăraş), întreprinsă în 1929 de Seminarul de Sociologie al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi de Insti- 
tutul Social Român, sub conducerea d-lui profesor Dimitrie Gusti, 


310 


zilnice, care au, fie implicit, fie explicit, un sens moral. Atât deliberarea cát si activi- 
tatea presupun rezolvarea pe plan personal a conflictului latent dintre om si societate. 

Nu există manifestare morală fără o personalitate, concepută ca factor social, in 
stare să cunoască validitatea mobilelor etice şi sá selectioneze posibilitátile de activitate 
rodnică, Plaşând pe om într'un anumit cadru natural si social, viața îl obligă sá reactio- 
neze fecund la această ambiantá determinată în timp si spațiu, 

Nimic mai uşor decát caracterizarea idealului moral sau codificarea principiilor 
călăuzitoare ale acestor reactiuni, atunci când ele sunt explicit formulate în discursuri, 
proverbe, în colecţii de folclor sau în cronici de fapte precise. Dificultatea apare însă la 
cercetarea grupărilor sociale care nu-şi enunţă principiile gândirii lor morale, sau la 
acelea care nu le enunţă pe acelea care cáláuzesc într'adevăr activitatea lor conştientă. 

In acest caz, idealul moral se află postulat în însăşi activitatea de fiecare clipă a 
grupului şi nu poate fi desprins decât prin considerarea ansamblului faptelor si manifes- 
țărilor în care se produce şi a realității sociale a grupului social cercetat, care în cazul 
nostru este satul. 


Viața morală a satului Drăguş se exprimă uneori in mod suticient de explicit si 
se poate desprinde din convorbirile avute cu sătenii asupra activităţii lor economice 
şi politice şi asupra credințelor şi aprecierilor lor religioase sau propriu zis morale. 

Dráguseanul nu e nici contemplativ ca tip, nici verbal. El are o mentalitate emina- 
mente practică. Când vorbeşte sau discută, gândul lui e urmărit de o acţiune trecută sau 
viitoare, El face sau povestirea unei fapte petrecute, sau planul unei acţiuni pe care vrea 
$'o îndeplinească. Graiul lui, uneori eliptic din punctul de vedere al limbajului discursiv 
obișnuit, este alte ori rezumat sau concentrat până la metaforă. Felul de a se saluta al 
sătenilor € caracteristic din acest punct de vedere. Dându-și binetele ei simpatizează, 
participă cu acțiunea celui cu care se întâlnesc ?). 

Trecând prin fata ográzii unui vecin care se pregăteşte de masă, dráguseanul se 
adresează referindu-se la preocuparea din acel moment a acestuia: 

— Puneţi de cure de amiazi? 

Iar vecinul răşpunde: 

— Mai punem o ţâr! 

Intâlnind un alt vecin care se îndreaptă seara spre pădure, el nu-i spune „bună 
ziua“, sau „ce mai faci“, ci îl întâmpină simplu cu întrebarea : 

— Mergi? 

— Mai Q tàr! 

lar altuia care munceste la cámp: 

— Mai poti lucra? 

— Mai, mai! 

Gándirea practicá a dráguseanului se oglindeste de asemenea in conceptia sa gene- 
ralá despre viaţă, despre problemele sociale si politice, Iată cum rezuma unul din ei, ati- 
tudinea critică a sáteanului care, deprins cu nevoile, — aspirá totuşi la o viaţă mai bună: 


„Nu-i dreptate destulă în lumea asta. Cel schilozi merg în urmă, ca oile cele slabe, la coada turmei, iar la cei 
bogaţi nu le pasă. Ei negustoresc marfa şi câştigă; capătă bani şi mănâncă iarba cea mai de frunte, iar oile cele slabe 
nu mai găsesc nimic în urma lor. Statul trebue să facă egalitate; să le ţie puţin în loc pe oile din cap ca să vie şi 
cele din urmă la păşune; să ceară la bancheri şi bogătaşi să nu le ia din avere, să nu le maiia atâta camătă, să nu 
mai plătim 18, 20 şi 30%. CĂ asta încă nu-i drept să stea bancheru pe grămada de bani şi grámada să crească sub el 
singură, numa din munca noastră, şi noi să muncim întins şi să n'avem cu ce ne îngriji când ne loveşte un beteşug 
ceva. Cá dacă îmi ia boeru acea camătă hofeascá când am nevoe de ban, atunci am să fac şi eu contra când oi avea 
tot ce-mi trebue, gi n'o să fac cucuruz şi grâu decât atâta cât mănânc în gospodăria mea. Şi aga să facă tot ţăranu; 
să vedem dacă boeru se poate hrăni cu franci. Că tot ţăranu stă la izvoarele bucatelor“ 3). 


2) Qbservaţie făcută de d. D. Ch. Amzăr. 5) Informator Lazăr Fogoroş. 


2 311 


Concepţiile politice dau, tn Drăguş, dovada aceluiaşi fel de a gândi. Ele privesc de 
cele mai multe ori fostul sistem de reprezentare a intereselor ţărăneşti prin intermediul 
partidelor politice sau neajunsurile administraţiei locale. Cu privire Ja acestea din urmă, 
principalele doleante ale drăguşenilor poartă asupra nevoii de disciplină în gospodăria 
satului şi în deosebi asupra rolului fruntaşilor şi îndrumătorilor pe tărâm cultural 
sau economic. 

Fiind aşezat într'o depresiune carpatică, în pământ foarte sărac şi neavând alte 
resurse decât acelea ale agriculturii ţărăneşti, Drăguşul trebue să-şi organizeze munca cu 
disciplină şi chiar cu severitate, pentru a putea face față nevoilor. Simţul disciplinii în 
muncă pare a fi ináscut la aceşti ţărani ardeleni. Atât mijloacele pe care le folosesc pentru 
a întregi resursele lor insuficiente, cât şi felul de a judeca orânduirea trebilor de interes 
obştesc sunt o dovadă a existenţii acestui spirit de ordine, care se desprinde de altfel şi 
din fizionomia generală a vieţii satului. 


»Táranu cât de harnic ar fi, spune un drăguşean 4), nu poate face nimic dacă îi lipseşte matca: conducătorul. 
Turma-i harnică, da ciobanu lipseşte. Noi ca popor punem pe preot în frunte, da când ai un preot ca al nostru, rămâi 
cu fruntea goală... Preotu nostru a trecut dela uniţi la ortodoxi pentru avere. Era popular şi credea lumea că-şi va 
mai lăsa darui băuturii când îşi ia chemarea sfântă faţă de poporeni. 

E rău că şi băieţii noştri când învaţă nu mai rămân în sat. Inainte copilu învăţa carte ca s'ajungă preot or 
învăţător în sat, ăstă-i era visu. Acu e deschis drumu în afară; să se facă avocat, județ.. Preoţia şi dăscălia a rămas 
de gradu cel mai de jos. Că să chiamă să fii de jos, să stai în sat şi să vorbeşti cu toate babele“ 15), 


Ocupati în tot timpul verii cu munca câmpului şi a gospodăriei, ţăranii din Drăguş 
arată un interes foarte redus pentru politică şi iau în deobşte o atitudine critică faţă de 
vechiul sistem de propagandă electorală. Promisiunile făcute în preajma alegerilor i-au 
desamăgit profund, fiindcă oridecâteori s'au dus să-şi spună necazurile şi să ceară îndrep- 
tarea injustiţiilor: „au găsit uşile închise. Deatunci nicinu mai citesc gazete de ale parti- 
delor... Domnii dă sus ar trebui să se ia după dreptate... nu după ăi de-au ţinut cu ei în 
alegeri. Nu-i drept?“ 6). 

Constiinfa rolului activ pe care țăranul îl are în viaţa satului şi a Statului se regá- 
seşte formulată cu multă limpezime. „Statul suntem noi toţi laolaltă, spunea acelaş dră- 
guşean. Cei dela putere fără noi ce-ar fi?... Că dacă am brăzda-o noi rău, şi în afară ar 
ieşi rău“. Majoritatea drăguşenilor critică instituţia parlamentului cam în acelaş chip. 


„De ce să fie câte 5—6 deputati de fiecare judeţ, se întreabă primarul satului”). Asta costă mult pe Ţară. Ar fi 
destul numai doi sau unu de judeţ. Că dacă's mulţi tot treabă multă nu fac, că se'ncurcá. La noi în ţară sunt prea mulţi 
funcţionari secretari şi parlamente“. Iar cu privire la acestea din urmă, primarul adăoga : „Cu cát o societate e mai mare, 
cu atât e mai greu de înţeles. Numa la mine în sat sânt trei sute de familii şi trei sute de păreri“. 


Alteori critica e tot atât de hotáritá, dar mai puţin clară, deşi inspirată de aceeaşi 
fundamentală nevoie de dreptate socială: 


„Noi muncim din greu şi abia ne scoatem din pámántu acesta rău cheltuelile şi hrana. Dar tot am fi mulţumiţi 
cu munca noastră, dacă n'ar veni necazuri pe satu nostru din vina partidelor politice. Eu nu zic să nu fie partide, că 
fara tot trebue cârmuită, da să nu se amestece pe noi şi nici noi pe ei. Sá nu ne ceară votu şi să nu ne nedreptăţească 
apoi dacă s'au ales sau nu s'au ales în satu nostru. Noi de treburile ţării tot nu ştim nimic. Să ne lase cu nevoile și 
cu munca noastră şi să ne facă dreptate. Că de n'or face-o partidele, se va găsi el un om s'o facă în locu lor"), 


Aceste consideraţii sunt inspirate de acelaş remarcabil simţ practic, care ia uneori 
forma unui desăvârşit oportunism. 


„Alegerile-s bune, spune alt drăguşean, da nu trebue să ne poarte pe drumuri. Că vezi d-ta, noi ne pierdem ziua 
a dragă de lucru şi nu ni se plăteşte loc“. Şi adaogă cu o neascunsă ironie: „Noi am fost totdeauna cu un partid cu 
toţii. Am votat... cam tot cu astea dela putere, pentru că ele's cu puterea şi tot credeam că doar, doar ne-o mai ajuta 
şi nouă“ 9), 


4) Informator Iosif Stola. 

5) Citatele care nu menţionează decât numele informatorului local sunt note culese de noi în timpul campaniei 
monografice a satului Drăguş, întreprinsă în vara anului 1929. 

€) Inf. Matei G. Sofonea. Nota d-lui I. Ionică. 

7) Inf. N. Poparad. 5) Inf. Aurel Trâmbiţaş. ?) Inf. Dionisie Fogoroş. 


312 


Critica nu poartă numai asupra „domnilor dela oraş“, ci şi asupra conducătorilor 
satului. Completând observaţia de mai sus privitoare la preot, alt drăguşean spunea: 


„Necazu nostru cel mare e că nu avem fruntaşi în sat. Preşedintele Băncii e om bătrân şi greu la minte. Şi 
unde nu are el datorii, crede că nu trebue să aibă nimeni. 

Nu vrea să primească ajutor dela bănci mari şi nu se pricepe la ale negustorii. E om bătrân şi încet, Nu poate 
conduce treburile comunei. Nu oricine poate sta în fruntea treburilor. Vorba cela: porcului balta şi boului jugu“ 10), 


Cu privire la orânduirea gospodăriei săteşti şi la administraţia comunală, drăguşenii, 
care au avut prilejul să călătorească şi în alte ţări şi care au fost în număr mare în Sta- 
tele-Unite ale Americii de Nord pentru a putea munci şi pentru a-şi plăti datoriile, fac 
in mod invariabil o observaţie valabilă pentru spiritul individualist al românului în general. 
Ceeace lipseşte este simţul de solidaritate, simţul de „iunie“, cum spun cei întorşi din Ame- 
rica. De altfel observaţiile pomenite mai sus nu fac deloc dovada unui spirit anarhic. Sunt 
rare satele româneşti în care disciplina muncii să fie mai bine organizată ca in Drágus. 
Criticile aduse vin din nevoia de a fi lăsaţi să muncească în linişte pe de o parte, şi pe de 
altă parte din încercarea de a găsi o cale mai bună de participare a săteanului la trebile 
obşteşti ale Statului. „Stăpânire trebue să fie, pentrucă sunt oamenii mişei, răi şi trebue 
să fie páziti zi şi noapte, până ce vor ajunge cunoscători de Dumnezeu“ !!). Jar în ceea ce 
priveşte gospodăria satului, primarul observa : „In trei sute de familii câte's la noi în sat, 
fiecare are voe să aibă o părere, despre pădure, despre cartofi, despre zilele de muncă 
la drum... da numa primaru trebue să hotărască“. Acceptarea constrângerii sociale e cu 
totul spontană in atmosfera satului. Ea se întemeiază pe o concepție foarte ordonată si 
severă a vieţii. 


„Cea dintâi armată pe lume, spunea un bătrân £) e religia, şi a doua: jandarmu. Fără religie jandarmu n'ar fâce 
nimic, căci el nu poate fi şi vedea in tot locul. Religia, adică inima, ruşinea care te fine mai tare ca toţi jandarmii dela 
rele. Omu, dacă are ruşine, nu face nimic fără lege. Dar dacă nu-l dojeneşte mintea pe el... geaba îl pui să-l păzească 
cu puşca. 

„Nu toată lumea, vezi d-ta, ştie de religie“. De aceea: „până la lumea cealaltă a religiei, e mai bine să ai pe 
lumea asta jandarmi să păzească, ca să dormim liniștiți“. 


Exprimând plastic aceeaşi corelaţie dintre rolul social al religiei şi funcţia organiza- 
toare a administraţiei, primarul adăoga: „lo ştiu că dacă vreau să-mi fac cruce trebue 
să pun la olaltă trei degete (şi aşezându-le cu mâna stângă pe fiecare, le numea: pri- 
marul, preotul şi învățătorul). Cu unu singur sau cu două degete nu pot face nimic. Asa 
şi aici: biserica, şcoala şi primăria trebue să stea laolaltă ca să ridice clădirea cea mare“. 

lar un alt sătean sfătos făcea la 21 lulie 1929 o observaţie cu caracter general: 
„Suntem încă departe de alte ţări, spunea el. Răul în ţara noastră vine dintr'o lipsă totală 
de carte şi de creştere“. Făcând o apropiere între situaţia dinainte de război şi cea de după 
război, drăguşeanul compara România cu o casă care a ars. „Cea veche s'a dus, Din ea 
iei pentru cea nouă, ici cărămizi, colo var“... Dar ca să poată fi începută clădirea: 
„trebue să se adune cinstea şi cartea la cârmă“ !9). 

Nu mai puţin interesante sunt concepţiile drăguşanului despre ideea de dreptate şi 
despre organizaţia juridică în general. Țăranul acordă legilor un caracter quasi-religios 


10) Inf. I. Micláug Codrea. 

1!) Inf. Vlase Rogozea. Nota d-lui N. Tatu. 12) Inf. I. Stanemir. $) Inf. Dumitru Tătaru, mort la sfârşitul lunii, 
Nota d-lui N. Tatu. Aceste critici sunt foarte asemănătoare cu acelea pe care le adresa, acum peste o jumătate de 
secol, Mihail Eminescu regimului economic la care era supusă țărănimea sub tirania legislativi împrumutate din străi- 
nătate sau copite dnpá modele străine, fără nici o înţelegere a tradiţiei şi a instituţiilor româneşti autohtone. Acela 
care a sintetizat aspiraţiile renaşterii naţionale a românismului scria la 13 Decembrie 1880: „Suntem ţărani, curată 
socoteală, şi ţărăneşte ar fi trebuit să gospodărim. Țăranul, ori cât seu la rárunchi ar avea, bani m'are, şi statul mo- 
dern are nevoe de bani. Un pas pe care-l face deputatul în cameră, o prostie pe care o zice, costă pe fară bani şi 
banul e muncă. — Un şir, scris de un ajutor de primar la sat, costă bani şi banul e muncă. O prelegere rea, ţinută la 
universitate, costă bani şi banul e muncă — în sfârşit banul este pretutindenea reprezentantul şi tálmácirea citeaţă a 
muncii, într'insul e sudoare şi putere musculară şi precum arătătorul pe ceasornic spune la numărul cutare câte cea- 
suri au trecut, asemenea suma din buzunarul meu arată cât s'a muncit pentru mine în societatea omenească“. M. Emi- 
nescit „Scrieri Politice“. Scrisul Românesc. Craiova : „Paralele economice“. p. 109—10. 


313 


pe care trebue să se sprijine autoritatea lor. „Legile sunt hotárite dela Dumnezeu şi dela 
om, dar ale omului nu sunt desăvârşite, ci pácátoase. Numai ale lui Dumnezeu sunt 
drepte“, sau „Judecătorului îi stă în mână să facă dreptate, căci e pus în locul lui 
Dumnezeu“ 14). Fiindcă: „pe calea dreaptă numai Dumnezeu umblă, noi cestilalti mai 
rătăcim“ 15). 

Cu tot conformismul său juridic, satul nu se ridică dincolo de concepția imanentistă 
a dreptăţii: „cine face fapte bune, sunt ale lui, cine face fapte rele tot ale lui sunt“. Omul 
care face fapte bune e bun si pe lumea asta şi pe cealaltă“ 16). In general însă „dreptatea 
e aşa cum cum zice legea“. De lege oamenii trebue să aibă frică şi respect. Ei nu trebue 
să-şi facă singuri dreptate. Când sunt nedreptátiti ei îşi cer dreptatea pe cale ierarhică 
şi cu respectul tuturor formelor, fiindcă „în orice neînțelegere, singură legea poate 
hotărî a cui este dreptatea“ 17), 

Dar singurul îndreptar al vieţii adevărate rămâne totuşi credinţa şi singura călăuză 
Biserica. Simţul de legalitate, caracteristic populaţiei ardelenec rescută sub regimul for- 
malist al dublei monarhii habsburgice, n'a stins conştiinţa unei moralităţi superioare 
literii codurilor şi legilor făcute de oameni. Drăguşeanul stie că: „legea care o face 
Dumnezeu e mai bună“, iar „omul care crede în Dumnezeu face fapte bune“ 18). 

Criteriul etico-religios, pe care l-am găsit formulat mai sus, în chip pitoresc, de 
săteanul Vlase Rogozea, apare uneori pentru a întări caracterul aproape sacru al func- 
iunii judecătorului, distribuitor de dreptate, iar alteori pentru a sublinia caracterul 
trecător şi imperfect al legilor omeneşti. 

Mentalitatea practică a drăguşeanului inspiră acestuia, față de ideea de dreptate 
şi față de instituţiile juridice, aceeaşi atitudine critică pe care am observat-o cu privire 
la instituţiile şi la viaţa politică. 


Incă înainte de a cobori în sat, cercetătorul putea bănui că nu va afla aci o 
grupare socială a cărei principală îndeletnicire să fie rugăciunile, dansul, procesele sau 
politica. Funcţia socială, tradiţională a satului românesc este mai mult păstrătoare decât 
creatoare sau organizatoare de valori spirituale. Satul îndeplineşte înainte de toate o 
funcţie creatoare de valori economice; producţia agricolă constitue principala inde- 
letnicire a ţăranului român. Pentru satul nostru această afirmaţie este deosebit de 
adevărată. 

Drăguşul este un sat sărac, cu pământ puţin 19) şi rău, neroditor, după cum spune 
cântecul: 

Tara Oltului 

Para focului 

Tara de ocară 
Pkită de sácará.. 9) 


Asa e azi, aga a fost şi înainte vreme sub stăpânire străină, când era sat de grăniceri. 
Pe atunci, ce-i drept, cine se făcea „cătană“, „primea puşcă în casă“ si se făcea „boier“. 
Dar boieria asta nu-i aducea avere; îi aducea numai încrederea împăratului. „Erai sărac 
de n'aveai ce mânca şi te chemai boier“2!), spun drágusenii. Ei adaugă cu resemnare 
ceea ce au constatat din truda lor şi a părinţilor lor: „sărăcia e bine legată de Drăguş şi 
nu se mai desparte cât îi lumea“22). Au cunoscut-o de când erau mici şi umblând prin ţări 


M) Inf. V. Rogozea, nota d-lui N. Tatu. 15) Inf. Aurel V. Fogoroş, idem. 

18) Inf. Nicolae Fogoroş. O dovadă a acestei concepţii imanentiste o dă şi următoarea credinţă : „Cându doi 
oameni se căsătoresc şi cându is prea rudă, moare omu şi rămâne boreasa. Că asta nu rabdă Dumnezeu. Omu moare 
că-i mai mare şi Dumnezeu ia stálpu casii. Aşa sa întâmplat cu Mariuţa a lu Tasarin Jurcovanu. O mai fost căsătorită 
in Ghişti şi i-o murit omu“. Inf. Ilina Ion Fogoroş. Nota d-lui F. Paşcanu. Pentru superstiții in general, vezi mai jos. 

17) Inf. Ion Sofonea, 1) Inf. Dumitru Fogoroş. 

1) Gral şi Suflet. Revista Institutului de Filologie şi Folklor. O Densuşianu. vol. 1, fasc. I, pag. 116, 1923. 

*) Titu Dinu : „Grai din fara Oltului“, inf. Ion Hanăş Drăguş. 

2) Inf. Vasile Păbrean; iar Dionisie Jurcovan: „noi n'am fost boieri de avere, ci cătane“. 4) Inf. N. Poparad. 


314 


stráine, ducándu-se in deosebi in America de Nord in cáutarea unei munci mai spornice 
ei au învăţat şi semnele după care se deosebeşte sărăcia țării şi a satului lor de buna 
stare a altora. Intorcându-se din America, unde muncise din greu câţiva ani, unul dintre 
ei povestea că, după un drum de mai multe săptămâni, ajungând în Serbia a văzut pe 
fereastra vagonului o femee păzind gâştele şi torcând cu furca: „când am văzut furca 
am zis: ia, am dat de sărăcie I^. Se deprinsese omul cu oraşu, cu fabrica şi cu buna stare 
„numai în Serbia şi'n tara noastră vezi femeile pe drum, torcând şi lucrând straiele, portul 
nostru de plugari fără avere“. 

E destul să afle cineva că acest sătuc de 300 de familii, sau „gazde“, are foarte mari 
datorii şi uneori peste 100 de emigraţi în America, pentru a înţelege cât de nefavorabile 
sunt condiţiile vieţii materiale ale Drăguşului. Săteanul sa obişnuit să-şi justifice singur 
situaţia de debitor: „Apăi dacă-i tata dator, cum să nu hie copiii; dacă-i ţara datoare, 
cum să nu him noi?“ 25) 

Uneori se desprind accente sincere de revoltă : „Şi animalul ţinut prea mult în jug 
se trânteşte jos“24), sau formule lapidare ca aceasta, care explică cum nevoile silesc pe 
țăran să calce bunele obiceiuri: „Sărăcia strică legea!“ 25) 

In ciuda unor condiţii economice atât de vitregi, drăguşanul nu se resemnează 
totuşi să trăiască în mizerie. Este o limită sub care nu pot cobori cheltuielile unui țăran 
de mijloc. „Noi mândria tot ne-o ținem“ spun drăguşenii. Ori cât ar fi de săraci ei 
cumpără totuşi „cârpă“ femeii, haine şi „chindele“ fetelor şi îngrijesc să aibă hrană bună 
de iarnă. Dacă recolta-i slabă, pământul sărac, dacă bucatele se vând fără preţ bun etc., 
ei fac datorii şi apoi emigrează pentru a le putea plăti, dar în mizerie nu trăiesc. Nu stau 
o clipă la îndoială pentru a se duce în colţul cel mai îndepărtat al pământului ca să afle 
banii de care au nevoie „pentru a-şi ţine mândria“ 26). Prin aceasta, Drăguşenii dovedesc 
că posedă intr'un grad de remarcabil acea trăsătură caracteristică a psihologiei româneşti: 
superficialitatea, cultul aparentelor, al vestmintelor, al întăţişării si podoabelor. Nimic 
mai lăudabil, fireşte, din punct de vedere moral decât curajul ţăranului care străbate 
două continente şi un ocean, pentru a putea clădi un cămin cu câştigul muncii sale. Dar, 
când cea mai mare parte a averii agonisite acolo, merge pe straie şi găteli, valoarea 
morală a sacrificiilor scade considerabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât, uneori, dela 
gospodar, hainele ajung în stăpânirea cârciumarului, cum spune cântecul: 

Hainele cele mai bune 

Is la crágmaru pe culme 

Hainele cele mai alese 

Sânt tot pela crágmárese. 
Fiindcă: 

Crâşmaru il ca tálharu 

Iti ia (undre şi cheptaru??) 


In Drágus, rolul pe care îl joacă iniţiativa privată prezintă cu tot conformismul şi 
traditionalismul in care e încadrată in general viaţa satului, o însemnătate deosebită, 
Drăguşenii ştiu din experienţă că nu au ce aştepta dela promisiunile oamenilor politici. 

Faţă de iluziile pe care obişnuia să le cultive propaganda electorală interesată a 
vechilor partide politice ei sfárgiserá prin a lua o atitudine oportunistă şi practică. 
„Votezi cu cine vrei şi eşti prieten cu toti?5) lar dela stăpânire nu are să aştepte 
cineva minuni. 

„Mă întorc la sărăcia noastră, spunea cândva primarul satului. Vie un guvern cât de bun, nu ne poate ajuta de 


loc, dacă pământul de aici din sat e rău şi noi n'o putem urni sau nu ne putem înțelege nici cu fruntaşii noştri. Fie 
miniştrii cât de buni, dacă póporul nu-şi are aleşii lui care să-i cunoască nevoile tot nimica !*. 


Strâns legată de economia sătească este chestiunea organizării muncii ţărăneşti 
sau aceea a orânduirii întregii serii de reacfiuni a voinţei sociale Ia condiţiile cosmo-geo- 


2) Inf. Dionisie Damian. Nota d-lui N. Tatu. 24) Inf. Acelaş. 2) Inf. Gh. Codru. Nota d-lui I. Stoian. 
æ) Inf. N. Poparad. 27) Inf. Dionisie Jurcovan. Nota d-lui L Stoian. 2) Inf. Sávancea Gugeilá. Nota d-lui N. Tatu. 


315 


grafice, de care depinde producţia bunurilor necesare vieţii. La rândul ei problema organis 
zării muncii va fi pusă aci în legătură cu problema emigrației şi cu aceea a solidarităţii 
săteşti, cu privire la care drăguşenii au ——atât în practică cât şi în concepţia lor generală 
despre economie s- reactiuni deosebit de interesante din punctul de vedere al socio- 
logiei rurale. 

Am văzut în ce condițiuni neprielnice se desfăşoară viaţa economică a Drágugului. 
Pământ puţin şi nerodnic, pădure şi apă neîndestulătoare pentru nevoile satului, datorii 
mari, produse de o fiscalitate apăsătoare şi de creşterea populaţiei; în fine, frământări 
provocate de partidele politice, indiferente sau incapabile să înţeleagă şi să contribue la 
satisfacerea nevoilor locale. 


Intrebarea este: cum a reacţionat omul la aceste condițiuni nefavorabile? Dintre 
toate comportările posibile mr noi sau tradiţionale -= pe care lema ales el, pentru a în- 
vinge dificultăţile şi pentru a dăinui intr'un mediu neprielnic? 

Activitatea de fiecare clipă a drăguşanului: munca, răspunde singură la aceste întrem 
bări. Pentru înţelegerea valorii etice a acestui răspuns, trebue notat faptul că nu-i vorba 
aci de simple reacţiuni inconştiente, ci de o alegere rezultată dintr'o deliberare conştientă. 
Intr'un mediu cu o voinţă socială mai puţin activă, o situaţie economică tot atât de grea 
ar fi putut determina o resemnare, o acceptare pură şi simplă a mizeriei sau o deplină 
toleranţă in fata încălcării legilor. | 

Cercetatá din punctul de vedere al mobilelor ce o inspiră, munca şi activitatea 
zilnică a drăguşenilor va ingádui înţelegerea criteriilor morale implicite şi funcțiunea lor 
în viaţa socială a satului, precum şi înțelegerea raportului dintre factorii inovatori şi 
conformismul caracteristic al vieţii rurale româneşti. 


Cea dintâi consecinţă a vitregiei condiţiilor economice este deosebita severitate 
care prezidează la organizarea întregii munci a satului. Munca pământului şi a gospo- 
dăriei se execută, în Drăguş, în acelaş timp, de către întregul sat, după un program 
foarte strict. Conditiunile climaterice fiind îndeobşte aceleaşi pentru toţi, ca şi felul muncii, 
satul s'a străduit şi a reuşit să introducă ordine deplină în repartizarea muncii. Dela 
topirea zăpezii de primăvară şi până la căderea zăpezii de iarnă, munca drăguşanului e 
organizată în mod solidar, cu o remarcabilă stricteţe, pe care fiecare o acceptă ca fiind 
lucrul cel mai firesc din lume. Aratul, păşunatul, semănatul, plivitul bucatelor, secerişul, 
mersul la pădure pentru aducerea lemnelor de iarnă şi însăşi munca gospodăriei, sunt 
întreprinse şi repartizate, ca şi lucrările datorite comunei pentru drumuri şi pază, după 
acelaşiprogram, pe care primarul, reprezentantul administraţiei locale, îl hotărăşte 
împreună cu consiliul comunal, îl adaptează după împrejurări şi după condiţiile meteo- 
rologice şi îl anunţă satului, în fiecare Duminică, în faţa primăriei sau a bisericii, după 
terminarea slujbei. Dacă un sătean nu şisa putut termina lucrul, fie fiindcă a avut mai 
mult ca ceilalţi, sau din alte împrejurări, el munceşte şi noaptea „până ajunge în rând cu 
satul“. De alttel şi fără aceasta, în timpul verii, munca durează in chip obişnuit 1920 
ore pe zi. Rămân 4m5 ore de somn şi odihnă, iar la ovăz „se ară şi se seceră şi noaptea 
pe lună“. Astfel încât, dela o vreme, toţi ţăranii prestează, în acelaşi timp, acelaşi fel de 
muncă. Şincronizarea aceasta devine cu putinţă datorită faptului că în fiecare an prima- 
rul şi consiliul comunal hotărăsc ce parte trebue să revie ovăzului, ce ogor „trebue închis 
pentru ovăz“, care pentru grâu, care pentru porumb etc. Şi în cazul în care unul din 
gospodari se opune, satul întreg e pus la vot. Votează proprietarii prin numărul ţugăre- 
lor; unde se adună majoritatea jugărelor acolo e hotărîrea pe care trebue s'o urmeze cu 
toţii. Şi fiecare e nevoit să se supună acestui ritm colectiv al muncii, cât şi sistemului de 
distribuire a insámántárilor, fiindcă în cazul în care un ţăran ar pune, de pildă, porumb 
în partea satului în care s'a semănat grâu, după seceriş, satul va putea intra cu vitele în 
ogorul sáu; raţiunea de a fi acestui sistem de rotaţie fiind, în parte; nevoia de a odihni 


316 


pământul, şi în parte, rânduiala păşunilor. „Trebue să pui ce pune vecinul că altminteri 
vine peste el cu vitele şi-l mănâncă“ 29) 

Cu toate acestea pământul sărac al Drăguşului e departe de a satisface toate 
nevoile satului. Se resimte îndeosebi lipsa „pământului de fânaţ“. De aceea drăguşenii 
sunt nevoiţi „să alerge până în mijlocul Târnavelor“ pentru a-şi procura hrana vitelor. 

Disciplina severă a satului se regăseşte în orice activitate productivă ingáduitá de 
condiţiile naturale ale muncii. Aşa de pildă, paza vitelor la păşune se face „pe vecinătăţi“. 
Fiecare vecinătate alege un „rânduitor“, care păzeşte toate vitele satului „câte o zi de 
fiecare vită pe care o are în ciurdă. Rânduitorul e scutit de pază dacă nu are decât două 
vite, dacă are mai multe trebue să presteze serviciul în rând cu ceilalţi“. Pentru a nu 
pierde braţele preţioase pentru munca câmpului, „vitele sunt păzite de regulă de bătrâni 
sau copii“. 30) 

Dar acolo unde starea pământului şi condiţiile economice specifice nu îngăduesc 
organizarea muncii în comun, drăguşenii ştiu să ia iniţiativa întreprinderilor ce le sunt la 
îndemână, şi nu se dau înapoi dela muncile cele mai grele. Ei muncesc „în parte“ la 
comunele vecine, iar atunci când nu izbutesc să-şi acopere nevoile gospodăriei cu ceeace 
câştigă sau când vor să întemeieze înşişi sau să ajute pe copiii lor să întemeeze noi gos- 
podării, emigrează în Statele-Unite sau Canada, unde muncesc câţiva ani în fabrici, cu 
o hărnicie exemplară, pentru a agonisi banii necesari. 


„Lucră comuna noastră, in parte şi pe bani la toate comunele din jur: la Sámbáta-de-Sus, la Sâmbăta-de-Jos, 
la Olteț şi Viştea, apoi trece peste Olt, la comunele străine, ca Ciucul-Mare, Ciucul-Mic şi altele“... „Este plin Ardealul 
numai de drăguşeni, spun ei. Bietul drăguşan e muncit de străini, de Saşi aproape ca în timpul iobăgiei“. „La Sas merg 
toti drăguşenii, spunea primarul, şi sărac şi bogat. Merge şi Samoilă Trâmbiţaş, care-i om cu stare"... „Când merg dră- 
guşenii să muncească la Sas, mai că nu dorm şi mănâncă foarte puţin“. 


Ei nu dau înapoi în fata muncii celei mai grele, şi aceasta nu numai din poftă de 
câştig, dar dintr'o hărnicie firească, caracteristică întregului Ardeal. 

„Dumitru Scurtu e cel mai bogat în satul nostru şi munceşte în rând cu ceilalţi şi mai tare ca ceilalţi, toată 
munca cea mai grea şi cea mai uşoară. Are o lăcomie de muncă, ca nimeni altul in sat. Simte că vieaţa-i grea dacă 
nu licră“ 31). 

„Când stai o zi şi nu munceşti parcă nu trece vremea. Când munceşti nici nu ştii când a trecut ziua. $i 
grijile le uiţi şi nervii capului se hodinesc* 32). 


Am văzut mai sus că ceeace deosebeşte, chiar pentru observatorul localnic, 
economia țărănească de sistemul economic al ţărilor industriale, este în primul rând faptul 
că produsele fabricate sunt înlocuite aproape în întregime cu produsele industriei casnice. 
Țăranul cumpără foarte puţine obiecte din oraş, puterea lui de cumpărare fiind foarte 
redusă. Pălăria (pentru cine a părăsit căciula), gheata sau cisma (pentru cei înstăriți, 
care nu mai poartă opinci), o cingătoare de piele pentru îmbrăcămintea bărbătească 
(acolo unde nu se mai poartă brâul), plug, coasă, seceră şi alte câteva instrumente 
agricole; în fine, zahărul, gazul lampant şi tutunul sunt aproape singurele produse pe 
care țăranul şi le procură din târg. Toate celelalte lucruri necesare imbrácámintii, hranei, 
gospodăriei şi muncii câmpului, sunt confecţionate prin munca ţăranului şi a ţărăncii. In 
sat diviziunea muncii e foarte rudimentară, aproape inexistentă ; rotarul şi potcovarul 
fiind aproape singurii meseriaşi. 

Munca drăguşanului nu se rezumă deci numai la lucrul câmpului; iar femeia cultivă 
cânepa şi inul, tese pânza şi abaua şi croeşte îmbrăcămintea întregei familii. Drágusenii 


2) Nota d-lui V. Rádulescu-Pogoneanu; Inf. Gh. Codrea. Nota d-lui prof. N. Cornáfeanu. Vezi de asemenea, 
N. Cornăţeanu : „Bugete ţărăneşti“. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Sociaiă, 1932. Nr. 1—4. p. 233: „Păşunatul vitelor 
e uşurat prin faptul că la Drăguş se găseşte încă forma veche de utilizare a terenului arabil, pe tarlale mari, în 
număr de trei, existând acolo şi aşa numita „sila pământului“ (Flurzwang), care obligă pe sătean a pune intr'o 
tarla numai o anumită cultură şi a recolta la timp, dând astfel posibilitatea ca vitele obştei să aibă în diferite 
epoci ale anului o suprefa(á mare, ce poate fi páscutá în comun“, 

%) Inf. Ion Sofonea. 3!) Inf. Ion Codrea. 5 Inf. Ion Sofonea. 


317 


recunosc singuri că femeile muncesc prea mult, lucru vizibil de altfel după repeziciunea 
cu care se ofileşte frumuseţea fetelor, de îndată ce se căsătoresc. 


„Femeile muncesc parcă prea mult“ observă un drágugan, 3) iar altul explică faptul astfel: „Dacă sărăcia te 
fine să faci haine cu mâna ta, trebue să liicri întinsu“%). Pentru bărbat iarna e un anotimp de odihnă: „Te găseşti în 
treabă pe lângă femeie, Ea lucrează şi ziua şi noaptea“. 


Cu privire la lipsa de lucru, dráguganii care sunt oameni de o rară hárnicie, deplâng 
deseori absenţa vreunui meşteşug, care să reprezinte pentru ei ceeace este ceasornicăria 
pentru ţăranii elveţieni, sau lipsa unei fabrici în apropierea satului, la care să poată lucra 
în timpul liber al lungilor luni de iarnă. Împreună cu sărăcia pământului, această împre- 
jurare explică „munca la Sas“ a drăguşenilor şi emigrarea lor temporară în America. 
Cu vremea emigrarea a ajuns pentru ei un fenomen natural. 


„Eu ştiu când s'a dus primul drăguşean în America, Ion Tătaru, acum treizeci de ani, spunea unul din ei 85), 
Mai de mult, bătrânii noştrii se duceau in România. In România era vieafa lor, acolo erau banii cei mai buni. Pleca 
băiatu de acasă cu traista şi bátu peste munţi şi din cioban ajungea bogătaş“. 


Câţiva ani înainte de războiu însă, răspândindu-se în Ardeal veşti despre câştigurile 
realizate de țăranii polonezi, germani şi maghiari emigraţi în America, cei mai întreprin- 
zători dintre drăguşeni au străbătut şi ei Europa şi Atlanticul cu ajutorul unor companii 
de transport, care organiza călătoria pe un preţ redus, şi au început a lucra în fabrici, 
fie în Statele-Unite fie în Canada, pentru a strânge banii necesari pentru nevoile 
gospodăriei lor. Ei rămâneau acolo 3, 6 sau 12 ani şi se înapoiau cu economii pentru a 
clădi o nouă casă, sau pentru a întemeia un nou cămin. 

Judecând după numărul mare al scrisorilor trimese din America în 1914, se poate 
constata că la începutul războiului era un grup însemnat de drăguşeni în Statele-Unite. 
Faptul e confirmat de altfel şi de amintirile unora dintre cei întorși în sat. 


„In timpul războiului“ spunea Iosif Stoica, „erau în America la vreo 120 de drăguşeni, cei mai voinici. Mulţi 
dintre ei s'au dus ca să nu lupte contra Românilor. Atunci delegaţia română din America era formată din: căpitan 


Stoica, Mofa şi Lucaci. 
Când ne spuneau Americanii să mergem în Ungaria noastră, să luptăm, răspundeam: ducefi-ne în Mexic să facem 


războiu %) ca să nu impugcám pe fraţii noştrii din armata românească”. 


Totuşi guvernul Statelor-Unite a împărţit pe emigratii străini în cinci clase, după 
greutăţile lor familiare şi mai târziu, când America a intrat în războiu, a şi trimes pe frontul 
francez prima clasă, aceea a celor neînsuraţi şi fără părinţi: 


„I-o îmbarcat şi i-o dus in Franţia de au luptat. După războiu s'o întors prin Cuba, la Washinton unde (unul 
din ei) 9) a căpătat drept să vie cu familia în Statele-Unite, fiindcă a făcut armata la ei. A trimes bani acasă de a 
plătit datoria de 100.000 lei. El mai stă un an doi acolo să mai facă ceva bani şi se întoarce, că mai şi imbătrâneşte 
şi i se urăgte“. 85) 


Aceeaşi afirmaţie se regăseşte la lon Sofonea: „Când s'a turnat Ungaria în războiu, 
noi ne-am gândit că o să ne pue să luptăm cu Români de-ai noştri şi am trecut în 
America, unde aveam de lucru şi nu era armată. Când a turnat România şi Italia 'n răsboiu, 
ni s'o spus cá cine vrea e slobod să se întoarcă în tara lui să lupte. Da noi tot nu vream...“ 
Drăguşenii se gândeau că dacă se întorc în România vor avea să lupte contra familiilor 
lor, ţinute cu sila în armata Austro-Ungară. 

Odată plecat în America, drăguşenii continuă să se simtă legaţi de satul lor. 
Scrisorile lor sunt pline de întrebări despre vieata şi munca celor lăsaţi acasă, cărora le 


8) Inf. Isac Stanemir. %) Inf. Ion Sofonea. Faptul că recunosc că femeile muncesc mai mult şi că „sunt mai 
necăjite“ nu-i impledecá totuşi pe drágugeni să spună despre tovarăşele lor de vieaţă că sunt în general mai supuse 
ca bărbaţii, că „se încaeră mai iute“ şi că „m'au minte“. 35) Acelaşi. 

3%) Era în vremea crizel mexicane — Aprilie 1914 — provocată de preşedintele Huerta, în timpul căruia prege- 
dinteie Wilson a fost in mai multe rânduri pe punctul de a întreprinde o expediţie militară, pentru apărarea intere- 
selor americane în republica vecină. 9) Matei [lie Sitea. 8) Acelaşi. 


318 


cer mereu sá le trimeatá vesti. Aga de pildá, Spiridon Tátaru scria in Decembrie 1914 
părinţilor lui, intrebándu-i: 

„Cum sunt holdele, adecá sămănăturile bunesu ori nu şi avutaţi de ajunsu şi cum au fostu.. Eu vaşu ajuta din 
câte poci, dară acuma nu să poate nici cumu, că şi eu am pusu acasă nişte bani şi mi-au venitu indărătu din Neviorcu, 
că nu potu merge. Miau părutu bine că iamu primitu îndărătu de nu iamu pertu. 39) 

„Dragă tătucule şi maică, spunei şi la nevasta mea Nefta şi la socru şi soacri şi spunele că eu le-am făcutu 4 
cărţi şi eu nu am primitu nici una. Nu le-au primitu ori cel de nu îmi scrie nimica. Aice m'am urâtu cu atâta. Spunel 
sămi scrie vreuna sau 2 să mai ştiu ce mai face si mai trăeşte iubitul meu copil ori nu, că este cam de mult de cin nu 
mai ştiu nimica despre acasă şi suntu foarte necăjitu şi cîn scriu acestea rînduri îmi curgu lacrămile din ochi şi suntu 
necăjitu foarte tare. Spunei multă voe bună şi cuscrului de din josu şi cuscri şi Leni şi lu Zenidofi acasă si Mariuţi 
şi lu George şi la ai Lascului şi badi Domu... la toţi care suntu pe acasă, la toţi vecinii şi la toate neamurile care 
mai trăescu Dumnezeu să le dea sănătate... etc.“ 


Această legătură dintre satul lui aşezat la poalele Carpaţilor şi marile oraşe indus- 
triale ale Americii îi apărea firească drăguşeanului şi confirmată prin asemănarea 
greutăților pe care avea să le înfrunte el dincolo de Atlantic, cu acelea cu care aveau de 
luptat cei de acasă. El povesteşte cum s'au închis fabricile, cum nu mai lucrează de vre-o trei 
săptămâni, cum „sunt oamenii cu miile de nu lucră. Să calcă omu pre omu; lucrările 
mergu foarte rău, 4%) nu numai aice ci în toate părţile...“ şi adaogá spre consolare: „Să vă 
spun din ce cauză mergu rău, că nu este bine în ţara noastră şi deaceea mergu rău, că 
cin este bine în America este bine şi în ţara noastră şi cin este bine în fara noastră este 
bine şi în America. Dară... veţi şti că am avutu un noroc mare noi care suntem în 
America, cá de eramu acasă eramu şi noi prin niscai şanţuri. .. cum suntu alti astăzi“ 
De'aceea e bucuros drăguşeanul că „nu mai merg vapoarăle“ şi nu se poate întoarce acasă, 
dar se plânge amarnic că nu primeşte nici o scrisoare dela ai lui şi cerând veşti despre 
nevasta lui, despre care a auzit prin alţii că ar fi plecată să îngrijească de răniţi prin şcoli, 
noul muncitor în fabricile americane îşi aminteşte de holdele satului spune părinţilor: 
»Scrietim ce mai facu boi mei de mai suntu“, şi le trimete o poezie plină de dor: 


Frunzuliţă lemn domnesc Numai frunza şi iarba 

Stau în loc şi mă gândescu Şi doru de maica 

Cum în lume să trăescu. Căsu departe rău de ea 

De trăitu nu trăescu bine Tomnai în America 
Supărarea-i tot cu mine Frunzuliţă de sácará 

Că suntu în ţară străine Stau în loc mă gândesc iară 
Unde nu cunosc pe nime Ce jale-1 în ţara mea. etc. 


Alt drăguşean, flăcău,—a cărui tinereţe se cunoaşte şi după faptul că, după cincispre- 
zece ani de lipsă din sat, şi-a americanizat numele şi iscăleşte lohn G. Tătaru,—scrie, la 
aceeşi epocă, nepoatei lui Rafira: „Imi scri că să viu acasă, că mă aşteaptă fete cu dor 
mare. la scriemi ce fete mă aşteaptă şi scriemi laolaltă cu dânsele o scrisoare că apoi 
poate că mă vor face să viu acasă mai curând“. Nici timpul, nici depărtarea nici marea 
deosebire dintre mediul rural ardelean şi acela al oraşului industrial american nu izbu- 
tesc să rupă legăturile dintre ţăranul emigrat şi satul lui de obârşie. El cere mereu vesti 
de acasă, trimete familiei cei câţiva dolari agonisiti pentru plata datoriilor făcute în ţară, 
întreabă cum merge lucrul câmpului, dacă a fost târg mare în acel an, dacă au venit la 
el arpăşeni sau sâmbeteni din satele vecine, trimete surorii lui un inel „sau verigă“ şi îşi 
termină scrisoarea în care povesteşte despre grevele muncitorilor din America sau despre 
frigul din iarna anului 1914, spunându-i: „Mai dute şi mai leagáná pe sorta şi pe Ionică, 
capoi îţi mai trimitea eu cáteceva...^ Trăind trupeste în mijlocul unei mari ţări depărtate, 


%) În aceste transcrieri păstrăm pe cât posibil ortografia originalului. 

9) Din dorinţa de a arăta a lor săi cum sună limba pe care o vorbeşte el în exil, drágugeanul face unele tran- 
scrieri fonetice. El spune de piidă că, întrebând pe un camarad despre soarta grevei şi despre data la care se vor 
redeschide fabricele, acesta i-a răspuns: '„ai dono, mebi eftu, tu tri uik“; ceeace vrea să însemne probabil: I „don’t 
know, may be two, two-three week“. 

Alteori câte un nepot născut în America trimite bunicilor săi din Drăguş, pe care nu i-a văzut niciodată, câteva 
ránduri în englezeşte, scrise de data aceasta, cu o ortografie corectă. 


319 


drăguşeanul rămâne sufleteşte in mijlocul satului lui şi-şi trimete sora să-i legene nepoții, 
ca şi cum i-ar vorbi din odaia vecină. 

Printre emigranţi există şi femei. La 20 Iulie, Eleonora Zugravu scria din Ohio, 
unei cumnate, din Drăguş, pentrucă aflase că acesteia îi murise un bivol, pentru a o întreba 
dacă a avut bani să cumpere altul sau dacă a trebui să se împrumute. 

In general bărbaţii cer veşti, despre starea holdelor şi a bucatelor, trimet bani, şi se 
arată mulţumiţi că nu i-a apucat războiul în ţară. Alteori ei descriu cu multe detalii munca 
in făbrici şi necazurile cu care au de luptat si mai trimet câte o poezie in care reminis- 
cenţa pastorală se îmbină în chipul cel mai nepotrivit cu cadrul vieţii de oraş. Când, mai 
târziu, prin 1928 societatea culturală „Codru Drăguşanu“ cere sprijinul consătenilor din 
America, aceştia se întrunesc şi se sfătuiesc să ceară amănunte asupra proiectelor puse 
la cale în satul lor de origine — ei cer să li se trimeată chiar o schiţă a clădirii plănuite — 
şi făgăduesc să vină în ajutor. 


Călătoriile şi munca în ţările streine a drăguşenilor a avut asupra mentalitátii lor o 
înrâurire foarte puternică. Această înrâurire s'a manifestat în primul rând printr'o lărgire 
a orizontului, care, deşi nu a rupt niciodată legătura sufletească dintre emigranţi şi vatra 
satului de origine, le-a îngăduit totuşi să privească cu înţelegere evenimentele timpului, 
şi să-şi explice legătura dintre ele şi propriile lor interese. La întoarcerea din America 
unul dintre ei lămurea faptele istorice şi sensul general al evenimentelor ce au urmat răz- 
boiului mondial într'un chip foarte apropiat realităţii: „Când s'a făcut pacea pe cele 14 
puncte de împăcare la care s'au „acomodat toate ţările“, povestea el, „toate fabricile au 
şuerat. Când am venit aici în 1919, am găsit numa urmele războiului. Am înțeles că 
războiu a făcut în ţările noastre sărăcia cea mai mare şi a adunat bogăţiile cele mai multe 
în America“ 41). 

Dar principala învăţătură pe care drăguşenii au desprins-o din experienţele lor în 
America este marea lecţie a solidarităţii sociale. 


„Muncitorimea în America trăia bine, fiindcă erau toţi ca unu. Cin nu-i plătea bine fabrica numai lucra. Aveau 
adunări dese şi se sfătuiau mai bine ca domnii... Tare bine ar fi dac'am avea şi noi plugarii o „iunie“ ca ei. D-ta care 
faci industrie te aduni, te sfătueşti şi nu vrei să ne dai marfa ieftin, negustorimea tot aşa, numa noi plugarii stăm ca 
proştii şi vindem pe nimica ce agonosim“ €). Şi mai departe: „Ei se adună toată săptămâna şi se sfătuesc şi cer plată 
cât vrea gi nu primesc mai puţin. Cer să le mărească plata sau de nu es toţi atară din fabrică şi tu dacă vrel să 
munceşti nu te lasă, cá te păzea cu revorveru la poartă. Io mă făceam că nu ştiu englezeşte şi mergeam la lucru 
ca 'nainte*, Şi povestind succesul avut de o grevă urmată de devastarea unor făbrici americane, drăguşeanul adăoga 
cu admiraţie: „Acolo-i bine că muncitorii se adună într'o „iunie“, nu stau singuri ca pe la noi". 


Tot atât de multă admiraţie au drăguşenii pentru cinstea şi simţul de echitate al 
Americanilor. „În America oamenii's mai cu dreptate. Dacă cineva pierde un lucru, cine-l 
găseşte îl aduce la oficiu; nu ca la noi, unde nu aşteaptă nici să-ţi cadă din buzunar. . . 

Cin le cereai de lucru, ei se uitau la tine; dacă ieşti mai gras îţi dă munca mai grea. 
Te plătea bine ca şi ceilalţi, da munceai la „faiere“ (topitoare)“. 43) 

Având aceste exemple în faţa ochilor, drăguşenii au stat deseori la sfat în America 
asupra chipului cum ar putea organiza mai bine munca lor agricolă. Odată întorşi acasă 
ei au îndemnat mai întâi tineretul satului să se adune în şezători, nu numai pentru petre- 
cere, dar şi pentru a se sfătui. Apoi s'au grupat în „tovărăşii“ sau „învoiri“ pentru munca 
în comun a mai multor familii, alături de munca în comun pe care o cere, disciplina se- 
veră a satului. Din această categorie fac parte tovărăşiile pentru exploatarea maşinii 
de treerat. Drăguşenii se grupează de preferinţă după prietenie şi rudenie. Aşa de pildă, 
tovărăşia lui Isac Stanemir e alcătuită din şapte drăguşeni, care sunt veri şi cumnati între 
ei, cu excepţia unuia singur care a fost luat în tovărăşie pentru cinstea lui de mult do- 
vedită si pentru hárnicia şi priceperea lui. Hotáririle inportante se iau prin vot, iar ser- 
viciile prestate sunt plătite socotind ziua de lucru, după sezon, între 60 si 80 de lei. 


u) Inf. Iosif Stoica. 8) Ing. Ion I. Sofonea. $) Inf. Poparad. 


320 


Továrágia lui Stanemir tine dela 30 Iulie 1910. Războiul şi pribegia a lăsat-o neatinsă. 
În atât amar de vreme o singură dată s'au certat, şi atunci „din cauza femeilor.“ 4) 

Actul de „învoire“, care e mai mult un act de prietenie decât un contract comercial, 
prevede că „pe baza aceasta noi ca tovarăşi ne supunem şi obligăm tuturor punctelor de 
mai jos şi totodată declarám sărbătoreşte cá ne vom îndeplini datorinţele cu cinste şi 
omenie între noi înşine“. 

Atât cheltuelile cât şi veniturile se împart egal între tovarăşi. 

Pe lângă solidaritatea instinctivă care se manifestă prin faptul că drăguşenii se 
căsătoresc între ei, chiar când emigrează, fie că se întâlnesc în America, fie că bărbaţii 
se logodesc în sat înainte de a pleca pentru a se căsătorii la întoarcere, după ce au strâns 
banii necesari întemeerii noului cămin ; pe lângă solidaritatea firească manifestată în 
aceste tovărăşii întemeiate pe rudenie, există şi o puternică solidaritate sătească, bazată 
pe un foarte desvoltat simţ al echităţii. Desbaterile consiliului comunal dovedesc stră- 
duința de a ajuta pe săteni, prin hotáriri de care să se poată folosi toti drăguşenii în mod 
egal şi conform urgentii nevoilor fiecăruia, astfel ca fiecare să poată ajunge „în rând cu 
toată lumea“. Satul va ajuta întâi pe un drăguşean să-şi facă acoperiş la casă şi la şură, 
dacă-i lipseşte şi apoi va ajuta pe un altul să-şi facă două şuri. 45) 

La ajutoare, bătrânii, văduvele şi copii vin în primul ránd. Aşa de pildă, Rafira I. 
Fogoroş a vrut să-şi facă o casă; bărbatul fiindu-i plecat în America şi neavând alt sprijin 
decât acela al bătrânului ei tată, fost „dijder« — casier. — „Au sărit oamenii de l-au 
ajutat pe tatăl meu, spunea ea. Pe omul de omenie toţi oamenii sar de-l ajută. Peste 60 
de care a primit ea atunci, ca să care piatra pe care-o cumpărase. Şi-a făcut şi fântâna 
tot aşa, parte cu bani, parte ajutată de săteni. A lucrat fântâna iarna, când pământul e 
îngheţat şi nu vine apa şi a costat-o 20 de zloți înainte de rázboiu. 46) 

Aceste preocupări de asistenţă socială sătească au fost în bună parte aduse din 
America. Acolo drăguşenii au alcătuit un „fond de ajutor şi cultură al Drăguşenilor 
Americani“, înființat în 1918. Articolul II al statutelor acestui fond vorbeşte despre 
„necesități colective“, iar articolul IV prevede că „scopul acestui fond este de ajutor si 
cultură ; pentru ca să ne îngrijim pentru cele necesare pentru copii de şcoală din comuna 
noastră, Drăguş“. Articolul XVI hotăra ca sediul fondului să fie la Ohio, „până la strá- 
mutarea lui în ţara veche“. 47) Asociaţia aceasta a cumpărat cărţi de şcoală, a cumpărat un 
clopot nou pentru biserică, în locul celui luat de Nemţi, a ajutat pe orfani, iar restul banilor 
l-a depus la bancă pentru cumpărarea unei treerători. 

Funcțiunea socială efectivă pe care o îndeplineşte în Drăguş acest simţ al solida- 
ritátii este aceea de echilibru sau cumpănă împotriva inegalitátilor prea mari, depe urma 
cărora au de suferit unii dintre consăteni. 

Încercat de marile greutăţi pe care le-a putut învinge cu extraordinara putere 
de rezistenţă, caracteristică economiei noastre ţărăneşti, Drăguşul a reacţionat printr'o 
serie de norme şi deprinderi care alcătuesc o adevărată etică a vieţii rurale. Comunitatea 
de muncă pe care o reprezintă familia țărănească s'a întregit astfel printr'un cod de 
morală, care serveşte de călăuză spirituală a comunităţii de muncă economică a satului, 
şi care adaptează la nevoile vremii vechiul obicei al pământului. 4) lmbogátit prin 
contactul cu exemplele de solidaritate ale muncitorimii americane, acest cod s'a păstrat 
totuşi în cadrul firesc, fixat de vieaţa tradiţională a satului. 


4) Inf. Isac Stanemir. Nota d-lui G. Dumitrescu. 

55) Şedinţa consiliului comunal din 3 August 1929. Nota d-lui M. Cernea. 

4) Inf. R. I. Fogoroş. Nota d-lor H, Stahl şi Paşcanu. 

1) Nota d-lui M. Cernea. 

55 Corelaţia dintre funcţia economică şi spirituală pe care o reprezintă comunitatea de muncă a gospodării 
ţărăneşti e scoasă in relief de d-1 G. Stanciu, în „Structura economică a satului românesc“, Bucureşti, 1938, pag. 131—32 
„Niciodată o manifestare economică a gospodăriei nu poate apare în forma ei pură. Manifestarea spirituală o însoţeşte 
întotdeauna. De aceea din punctul de vedere naţional-economic, gospodăria ţărănească este mai mult decât o comunitate 
de muncă. Ea este o comunitate socială cu o funcţie precisă, integrándu-se şi înlesnind explicaţia comunităţii de vieatá 
socială a satului. V. de asemenea Cap. III Satul şi sătenii, pag. 147 şi urm. 


321 


Pentru caracterizarea filosofiei practice a táranujui român e demn de remarcat 
faptul cá, din conțacțul cu formele inaintate de manifestare ale capitalismului occidental, 
drăguşenii nu au retinut decát ceea ce se potrivea nevoilor lor. Faţă de mercantilismul 
capitalismului apusean, pe care, „trecând apa“ (oceanul), au avut prilejul sá«l cunoască 
de aproape, ei au pástratrat aceiaşi atitudine criticá, care se regăseşte la toti reprezen= 
tantii economiei agrare, şi care este adânc înrădăcinaţă in comunifatea de muncă a fami- 
liei. S'ar zice chiar cá acest contact cu apusul isa fácut să vadă şi mai clar contrastul 
dintre cele două sisteme economice. Judecaţa pe care o poartă asupra celui dinţâi, din 
punctul de vedere al gospodăriei ţărăneşti, înţeleasă şi țrăiţă ca celulă organică a econo= 
miei rurale, este tot atát de aspră pe cát e de lucidă. 

Dacă Prudhon afirma, inspirat de o interpretareextremistá a ideii de utilitate socială, 
cá ,proprietatea este un furt^, drăguşeanul afirmă, cu argumente mult mai uşor de admis 
că, din punctul de vedere al economiei táránesti şi în raport cu rolul pe care îl joacă banul 
in exploaţarea agricolă „comerțul este un furt“. Am vázut la inceputul acestui studiu 
cát de viu protesta dráguseanul Lazár Fogoros contra cástigului ce revine bancherilor, 
din simplul fapt cá sunt detinátori ai unor mari sume de bani, si cát de sincere erau accens 
tele lui de revoltá atunci când spunea că „nusi drept să stea bancheru pe grámada de bani 
şi grámada să crească sub el singură“ numa din munca ţăranului care nu are cu ce săsşi 
acopere nevoile. In acelaş fel argumenteazá şi ceilalţi dráguseni. Asupra acestui punct, în 
sat pare a exista un consens general, explicat, în parte, prin exploatarea cámátáreascá la 
care se dedau institutiile de credit sau mai de grabă intermediarii sau reprezenfantii aces 
stora şi, în parte, prin raritatea banului. Cástigul rezultat din comert, spun drágusenii, e 
funciarmente necinstit, iar comerțul el însuşi e o hoţie. O dovada a faptului că gândesc 
astfel in mod cu totul sincer este că, înţr'o seară, vorbind cu câţiva orăşeni, ei îşi exprimau 
mirarea (care nu era lipsitá de oarecare umor) „cum de mai existá oameni cinstiti la oraşe, 
deoarece cea mai mare parte din ei se ocupă cu negoţul“. Deosebirea de pret pe care o pláteste 
consumaţorul şi care rezu]tá doar din faptul că marfa a trecut dintr'o mână intr'alta, această 
deosebire de pref, care nu corespunde unei deosebiri de valoare, nu poate avea. pentru 
etica gospodărescă a drăguşeanului, nicio explicaţie valabilă. Ea nu este numai inechi= 
tabilá, ci constitue deasa=drepțul un furt faţă de mijloacele de platá ale producăţorului 
agricol, o hotie la adresa puterii de cumpărare a consumaforului, care nu este dator să 
suporte adaosurile rezultate din numárul intermediarilor. Producátorul agricol poate tolera 
sporirea preţurilor cu atát mai greu cát el tráeste intr'un mediu unde moneda de circulaţie, 
averea báneascá, e aţâţ de rară. La această inechitate, legatá de însăşi structura societátii 
capitaliste, pe care ţăranii o criţică zadarnic — cátá vreme nu reacţionează solidar impos 
triva ei, eliminând intermediarij, prin cooperatie -— se adaogá exploaţarea strigátoare Ja 
cer, exercitatá de emisarii băncilor, depringi să ia o camátá neomeneascá. 

Aceastá criticá a mercantilismului, ţăranul din Drágus o face din puncţul de vedere 
al nevoilor organice ale economiei gospodáresti, căreia Sțațul n'a izbutit sási dea o inte» 
meiere sánátoasá, cu toate reformele agrare si în ciuda inceputului de organizare a cre- 
ditu]ui agricol. Criteriul lui este acela a] echitátii, desprins din comunitatea traditionalá 
de muncă a familiei şi a satului 19). Vigoarea acestei critici o explică şi condiţiile deosebit 


4) G. Stanciu: op. cit. p. 152; „Este o tradiţie vie, care trăeşte în sufletul sătenilor, după care se conduce şi care 
cuprinde, în forma cea mai curată, echitatea în vieaţă, sau ceea ce ţăranii numesc „omenie. 

Omenia circumscrie toată activitatea economică a săteanului. Aceasta nu-i permite să speculeze nici chiar să 
iasă din linia unei activităţi generale a satului. Niciodată producţia ţărănească nu-şi pierde scopul ei natural, acela 
de a întreţine vieaţa familiei, ea nu devine cu alte cuvinte un scop în sine“ (sublinierea noastră). 

După cum vom observa mai jos (p. 26), există unele puncte de contact între morala economică elementară a 
ţăranului, — refractară speculațiilor comerciale rx si concepţiile moderne de economie socială, ale sistemelor autarhice. 

De altfel, problema raportului dintre morală şi speculație se pune astăzi, în chip insistent, chiar în ceeace 
priveşte formele cele mai înaintate ale capitalismului comercial, şi independent de doctrinele economice propriu zis 
reacționare. In acest sens: Alfred Marshall : „Principes d'économie politiquefi. Paris, Giard et Brière 1906. Tome L p. 
8: „Epoca modernă a creat, fără îndoială, noi tentaţii pentru oamenii de afaceri de a fi necinstifi. Progresele ştiinţei 
au prilejuit descoperirea noilor metode de a da lucrurilor o aparenţă deosebită de realitate; ele au făcut cu putinţă 


322 


de neprielnice in care se desfăşoară vieafa economică a satuluij dar nu este mai puţin 
adevărat că, şi fără de aceasta, există o incompatibilitate naturală între sistemul econo- 
miei agrare şi sistemul schimbului din regimul capitalist, în primele sale două faze de 
desvoltare: faza capitalului comercial şi aceea a capitalului bancar. In concepţia drăgu- 
şeanului activitatea negustorească, funcțiunea de intermediar între producător şi consu- 
mator, sau între alt intermediar şi consumator, este socotită a fi cea mai de jos dintre 
îndeletnicirile la care se poate deda cineva). A rămâne legat de pământ şi a produce 
constitue activitatea cea mai nobilă. In lipsa, sau în cazuri de insuficienţă a pământului 
propriu, a munci pe pământul altora, în parte sau pe bani, alcătueşte încă o îndeletnicire 
onorabilă. In fine, când nici una nici cealaltă dintre aceste două căi nu-i îngădue să-şi 
acopere nevoile, drăguşeanul nu ezita să se exileze în America pentru câţiva ani -— atunci 
când emigrarea era posibilă — şi să muncească în fabrici pentru a strânge banii necesari 
orânduielii gospodăreşti. Dacă acceptă să facă un fel de comerţ, drăguşanul nu admite to- 
tugi să vândă produsele altora ; el vinde cel mult propria lui putere de muncă. Constatarea 
aceasta este deosebit de semnificativă pentru mentalitatea ţărănimii în general. Drăgu- 
şeanul priveşte cu compătimire pe orăşeanul care nu-şi are bucata lui de pământ. Oricât 
de bogatar fi acesta, el e privit cu milă şi comparat cu „ţiganii“ din sat?!) Această 
concepţie explică proverbul: „Decât boer în genunchi, mai bine ţăran în picioare“ 52). 

Sentimentul proprietăţii alcătueşte componenta dominantă a filosofiei practice a 
drăguşeanului. Pentru a fi în rând cu oamenii el trebue să se ştie stăpân deplin al unei 
bucăţi de pământ, iar atunci cănd e nevoit să înstrăineze ceva, elmu vinde decât acel 
element esenţial al producţiei bunurilor, care îi aparține de asemenea pe deplin: propria 
sa putere de muncă. Adversitatea pe care o manifestă faţă de spiritul comercial nu în- 
semnează cá el nu inţelege necesitatea schimbului de bunuri. La dreptul vorbind, această 
adversitate nu priveşte comerțul propriu zis, ci pe intermediarii care sporesc valoarea 
bunurilor de consumaţie şi realizează astfel câştiguri ce nu se justifică prin nicio par- 
ticipare la procesul însuşi al producţiei. Această participare efectivă la procesul de 
producţie a bunurilor este principala condiție pe care etica satului o impune schimburilor 
comerciale oneste. Deaceea, dacă condamnă morala pietii, unde marfa circulă prin mai 
multe mâini, drăguşeanul înţelege şi practică cealaltă formă a schimbului: fârgul, unde 
producătorul se înfăţişează însuşi cu rodul muncii sale înaintea cumpărătorului care-l 
achiziţionează pentru a-l consuma şi nu pentru a-l revinde sau pentru a-i specula 
valoarea 55). Drăguşeanul are deci o concepţie constructivă a comerţului iar nu una 
mercantilă, fapt care se confirmă şi prin absenţa caracteristicelor burgheze de tran- 
zitie din psihologia ţăranului înstărit. El pune pe acelaşi plan, sporirea costului mărfii 


multe forme noi de falşificare“. De asemenea, în ceeace priveşte aşa numitul mecanism al creditului bancar şi al spe- 
culaţiei monetare în regim capitalist: Frederik Soddy : „Wealth, Virtual Wealth and Debt", cit. Salvador de Madariaga, 
în „Anarhie ou hiérarchie* gallimard. p. 72—3; Dan Rădulescu: „Introduction à l'économie dirigée". Riviére 1937; şi 
Emile Bouvier : ,La moralité de la spéculation sur marge à la bourse", in ,Revue trimestrielle canadienne", 24 e année 
No, 93. Montréal, Mars, 1938, p. 1—33. 

5$) In Drágug, cárciuma — ţinută de altfel şi ea tot de un gospodar — nu-i socotită ca intreprindere comer- 
cială, ci ca un fel de instituţie rezervată petrecerilor şi întâlnirilor în zilele de sărbătoare. Meşteşugurile, care tran- 
formă bunurile în vederea utilizării lor, sunt considerate mai puţin nobile decât munca câmpului, care făce din om un 
agent productiv nemijlocit. Intr'un sat vecin, Porumbacu-de-Sus, meşteşugurile sunt lăsate, ca şi comerţul ambulant, 
pe sea na ţiganilor. Inf. Gh. Manea Grancea şi Niculae Frâncea. 

55) Drágugenii numesc „ţigani“ nu numai populaţia nomadă sau pripăşită în sat, dar şi pe românii care nu au 
pământul lor propriu. După cum înainte de rázboiu se chema „boer“ ţăranul care intra în armata împăratului, oricât 
de sărac ar fi fost (s'a păstrat de asemenea până azi numele de „boreasă“ pentru femeea măritată). Tot aga poartă 
denumirea de „ţigan“, pe lângă ţiganii propriu zişi, orice român rămas fără pământ. Ambele categorii de ţigani caută 
să iasă din condiţia lor de inferioritate; unii devenind stăpânitori de pământ, ceilalţi căsătorindu-se cu Români. Aşa 
de exemplu: „Roşu ciubotarul.. s'a însurat cu o româncă şi se ţine de român. Se mânie dacă-i spui că-i ţigan. Da tot 
degeaba, observa un drăguşean, că tot mai face puţină ruşine comunii noastre ; mai fură din lemnele altora în pădure. 
Tot se vede că-i de neam prost. Altminteri e isteţ“. Inf. Iosif Stoica. 

5) inf. fon Fogoraş, cules de d. D. C. Amzăr. 

5) Şi chiar aci moneda îndeplineşte rare ori o funcţiune activă în procesul schimbului. „La târg se face mai 
mult schimb decât vânzare“. Nota d-lui prof. N. Cornáfeanu. 


323 


rezultând din comerţul intermediarilor, cu profitul bancherilor care speculează banul, 
percepând dobânzi cu neputinţă de justificat prin participare la procesul producţiei 
propriu zise. 

In economia rurală închisă, producţia tinde să satisfacă în mod exclusiv nevoile 
gospădăriei ţărăneşti. In Europa răsăriteană, acest regim a fost depăşit încă dela sfârşitul 
primei jumătăţi a secolului trecut. Trecerea dela sistemul producţiei pentru nevoile 
casnice la producţia pentru piaţa liberă, ţăranul nu o poate face însă fără a se opri la un 
regim mijlociu de producţie pentru consumaţie, caracteristic comunităţii de muncă fami- 
lială sau gospodărească, şi stabilind un singur raport între producător şi cumpărător 
(consumator), prin acea instituţie caracteristică comerţul țărănesc, care este târgul. 

Din acest punct de vedere, gândirea economică a drăguşeanului e cu desăvârşire 
logică. Ea se sprijină, de o parte pe tradiţia vieţii ţărăneşti, iar de altă parte pe bogata 
experienţă a unei munci fără preget, prestată în condiţii deosebit de grele. 

E interesant de observat in ce fel a reacţionat voinţa socială a comunităţii sátesti, 
în fata unor condiţii economice atât de severe. Studiul acestor reactiuni concrete va face 
posibilă caracterizararea voinţei sociale a satului pe care îl studiem aci, sub aspectul mo- 
tivaţiei practice a manifestărilor lui spirituale şi economice. 

Apreciată din punctul de vedere al potenţialului realităţii sociale şi comparată cu 
cele patru feluri de a fi ale actualitátii sociale, voinţa socială a satului Drăguş aparţine 
în mod neîndoelnic tipului revoluţionar 54). Într'un mediu natural atât de neprielnic, reac- 
tiunea voinţei sociale a satului putea să ia forma unei resemnári cu mizeria, putea să 
încerce a compensa sărăcia pământului şi lipsei unui sprijin efectiv al administraţiei 
locale prin mijloace neîngăduite de lege, sau prin indeletnicirea legiuitá a comerţului, 
care însă, în raport cu etica satului e socotită incompatibilă cuideea pe care ţăranii o au 
despre cinste şi despre profitul onest. Drăguşeanul era liber să aleagă una sau alta dintre 
aceste căi, pentru a face faţă nevoilor normale ale gospodăriei. Această libertate de ale- 
gere pune în adevărata ei lumină valoarea morală a iniţiativelor la care satul a recurs 
în lupta lui cu sărăcia. El nu a apucat niciuna nici alta din căile de mai sus; n'a neso- 
cotit nici rigorile legii şi nici interdicţia cu care morala satului lovea profitul comercial 
realizat de intermediarii făTă nicio legătură cu procesul de producţie sau consumaţie. 
Dacă pământul lui era insuficient, drágugeanul se ducea să muncească „la Sas“, iar dacă 
şi această muncă asemănătoare cu aceea cu care era deprins, nu se dovedea îndestulă- 
toare, el se ducea în centrele industriale canadiene sau americane şi-şi vindea puterea sa 
de muncă în fabricile Lumii Noi, timp de câţiva ani. 

Adaptarea la condiţiile naturale, juridice şi morale ale mediului social cunoaşte totuşi _ 
unele excepţii. Drăguşeanul nu se mulţumeşte să facă numai o critică verbală sau teore- 
tică oránduelii administrative cu care nu se împacă. El o încalcă uneori, şi este deosebit 
de interesant să se vadă ce atitudine adoptă opinia satului faţă de aceste încălcări ale 
legii şi cum se explică ele din punct de vedere al mentalităţii tradiţionale a acestei colec- 
tivitáti rurale. Dacă ne întrebăm de pildă cum judecă Drăguşeanul crimele. furturile, 
adulterul, concubinajul etc., vedem cá, pe lângă compromisul care sfătueşte să te supui 
legii şi pe lângă concepţia imanentistá a ideii de justiţie,—după care fapta bună îşi gă- 
seşte răsplata în ea însăşi — apar, în unele cazuri, atitudini tolerante şi — oricum — mult 
mai puţin severe, din punct de vedere etic. 


4) Din punctul de vedere al caracterului voinţei sociale cele patru tipuri sunt: a) voinţă slabă cu potenţial 
puternic, dând in actual o stare socială înapoiată; 5) voinţă tare cu potenţial slab, dând manifestărilor sociale actuale 
un caracter revoluţionar, care transformă potenţialul insuficient al cadrelor geografice şi economice; c) voinţă tare şi 
potenţial tare, al căror produs e tipul evolutiv afirmându-se cu putere în actual şi d) voinţă slabă şi-potenţial slab 
caracteristice colectivităţilor deficiente. Dem. Gusti: „Curs de Sociologie“, prelegerea din 19 Mai 1938. 

In colectivitatea sătească a Drăguşului, voinţa socială este o voinţă tare, de tip b), care izbutind să se adap- 
teze condiţiilor neprielnice, dă un caracter revoluționar tuturor manifestărilor sociale. Voința socială a Drágugului 
este „revoluţionară“, în înţeles sociologic, nnmal în măsura în care constitue o forţă de transformare a mediului am- 
biant. Pentru problema voinţei sociale vezi în deosebi: D. Gusti: ,Sozialwissensehaften, Soziologie, Politik und 
Ethik..* Prologomena zu einem System. Zeitschrift für Politik. Cap. 3. p. 26—30. 


324 


Astfel, în principiu, „e mare păcat să omori“, crima e o faptă „până dincolo de 
rea 55). Dar iată că că în sat se petrece o crimă. Alexandru Trâmbiţaş îl omoară pe Cezar 
Jurcovan. Şi totuşi majoritatea satului nu condamnă prea aspru pe făptuitor, fiindcă 
„Cezar avea apucături rele, încă de tânăr 5). De asemenea, în principiu, „nimeni nu tre- 
bue să-şi facă singur dreptate. Să meargă cu legea in fata judecătorului şi „judecătorul 
să spună cine-i drept i cine nu*^. Şi totuşi, în desele conilicte pe care Drăguşul le-a avut 
cu comuna alăturată, Sâmbăta-de-Sus, pentru repartizarea apei ce porneşte din izvoa- 
rele aşezate în depresiunea carpatică din dreptulsatului, nu rare ori s'au dus drăguşenii la 
munte cu lopeti şi cu topoare să-şi ia dreptul de apă— nerecunoscut de judecător—şi fără 
de care morile şi ferestraele satului nu puteau fi puse în mişcare 57). In fine, mai există, între 
dreptul hotărît de lege şi dreptatea aşa cum e înţeleasă de mentalitatea difuză a satului, 
o margine care lasă loc unei atitudini tolerante în unele cazuri. Am văzut că Drăguşul 
consideră că dreptul său de a dispune de forța motrice a apei e atât de natural, încât 
satul îşi acordă sie însuşi facultatea de a corija legea sau de a hotărî singur, atunci 
când instanţele judecătoreşti întârzie să ia o hotărîre. Lemnele sunt, alături de ogor şi 
apă, cea de a doua materie primă indispensabilă vieţii satului. Drăguşul se alimentează 
cu lemne de foc din pădurea comună a satului, unde dreptul fiecărei gospodării e fixat 
de administraţia locală, care supraveghează distribuţia. Cotele atribuite astfel fiind insu- 
ficiente, sătenii obişnuesc să le rotunjească după puteri. Delictele silvice sunt, din această 
cauză, foarte numeroase în Drăguş. Faţă de aceste delicte drăguşenii se arată, deaseme- 
nea, foarte toleranfi. Nu fiindcă a călca legea nu ar fi un rău în sine ; drăguşenii au, cum 
vom vedea îndată, un foarte adânc sentiment al onestátii, dar acolo unde cármuirea ne- 
socoteşte o necesitate esenţială a vieţii, ei pretind că vina celui ce a încălcat o asemenea 
lege nu începe decât din momentul în care legiuitorul a putut dovedi existenţa delictului. 
Altfel, „nu poti da vina pe om dacă legea nu-l prinde“ 58), iar „hoţul nedovedit e negustor 
cinstit“ 59). d 

Dar faptul că aceste cazuri sunt întradevăr excepţionale e confirmat, între altele 
de următoarele două exemple care dovedesc cât de profundă şi de subtilă este idea de 
cinste a drăguşenilor. „Fug de minciună şi de lucru altuia ca de foc“, mărturisea unul 
din ei;9") „dar, când eram prins în Siberia, am mâncat odată din mâncarea unui ţigan. 
Poate ţiganul avea pâine de furat. Eu dac'am mâncat din ea, nu ştiam că-i de furat. 
Doamne iartă-mă !^ Iar altădată, acelaş sătean, vrând să vândă o icoană nu ştia ce preţ să 
ceară, fiindcă nu-şi amintea cât dăduse pe ea şi îi era frică să ia un ban mai mult decât 
îl costase. „Nu-i bine să precupetesti pe Maica Domnului“ spunea el. Dacă însă i se dădea 
mai mult decât îl costase icoana, ca dar, primea bucuros, ca pref nu. 

Cu tot spiritul utilitarist, care, în Drăguş este un produs direct al mediului, o înaltă 
preocupare de moralitate alcátueste o permanentă problemă de conştiinţă pentru drágu- 
şeanul a cărui voinţă socială este în mod necesar orientată în sens revoluţionar. 

Pivotul întregii vieţi economice şi spirituale a satului îl alcătueşte grija pentru agoni- 
sirea bunurilor necesare existenţei. Insăşi istoria satului este istoria luptei cu natura, istoria 
unei munci fără preget, care nici în trecut nu s'a bucurat de condițiuni mai uşoare ca azi. 

Cadrele istorice şi sociale ale memoriei colective a satului sunt alcătuite din preo- 
cupări de ordin aproape exclusiv economic. Aceste preocupări străbat obiceiurile, insti- 
tutiile şi tradiţiile Drăguşului. Iată cum se oglindeşte această unitate de gândire şi de 
preocupare economică în spiritul unui bătrân drăguşean, care se referă în povestirea sa 
la evenimente ce acopăr viaţa a patru generaţii 9!): 


„Inainte o fost obăgia : oamenii nu erau toţi deopotrivă. Oile, caii, vitele den sat mergea la Câmpu-Lung, în 
Tara Românească, cu ciobani den sat. Ciobanil den sat avea reghelă (carte), pe care o ţinea stăpânu de aici şi acela 


5) Inf. Maria Sofonea. 5) Inf. Isac Stanemir. 

8) „Nu-i iertat să-ţi faci voia, să-ţi cauţi singur îndestularea, legea s'o facă!“ Inf. Dumitru Fogoroş. 

5) Inf. Nicolae Fogoroş. %) Inf. Lazăr Fogoros. %) Inf. acelaşi. 

8) Inf. Gheorghe Husea, zis Ghica a Adamului, cioban in vârstă de 86 de ani (în 1929). Convorbirea relatată 
aci este un interesant document privitor ia transhumanță, în secolui XVIII şi XIX. Câteva acte vechi, datate din jurul 


325 


den Tara Românească Treceau hotaru cu reghela pe care o aveau dela socru meu, lon Husea, obagiu, care a mers 
páná la Telegrad (Tarigrad) cu oi. 

Gheorghe Popard, bunicu meu, a fost biráu, mai mare peste toţi, şi s'o dus la crâşmă intr'o zi şi-o spus crág- 
marului să nu mai dea rachiu pe datorie, fiindcă aga-i poroncise lui trefătuşu. Şi doi oameni beţi o venit la bunul 
meu, birăul, care mergea călare spre casă, i-o ţinut calea şi... o venit calul singur acasă şi el nu s'a mai întors. 

In urma lui o ramas birău Gheorghe Popa Codrea şi Ion Jurcovan, şi după el o rămas tatăl meu Ille. Când 
s'o şters obăgia el n-o rămas în Ardeal cu ceilalţi să lupte fiindcă o fost ceva mai ajuns. Atunci la 48, s-o adunat 
oamenii ş-o făcut beţie cu dible şi care o mers acolo le-a dat puşcă şi care avea puşcă în casă i-o zis boeriu. Ceilalţi 
trebuia să vie la casa lui, şi dacă nu venea îi bătea cu nuele ca la judecată. 


PET Atunci era tareráu; nu era lumea aga de umblată ca acu. Acu se duce omu lumea toată, şi trece marea 
n America. 
După 48 a venit Unguru şi a sărit la Neamţ. Si înaintea Neamțului a fost Turcu pe aici stăpân. Mi-a spus socru 


că i-a spus stămoşii lui; spunea că mergea cu târla cu oi in Tara Românească; cu oi, cu vite şi cu cai. La Sf, Dumitru 
venea Turcu, număra vitele şi la zece lua una şi număra oile şi lua una la zece şi din cai tot la zece unu lua. $i lua 
haraci şi alţi bani nu cerea. Şi-i dădea Turcului burduf negru tăbăcit la gură, negru şi incárligat cu fier. Dintâi o dat 
aici haraci şi apăi o dat haraci aici şi o dus în România. 

O venit dela un timp Muscalu şi l-o trecut pe Turc dincolo. Da cát o stat Turcu o dat haraci aici, şi da 
Turcu scrisoare la Câmpu-Lung şi după scrisoarea aia îi făcea drept precum c-o trecut prin vamă şi alţi bani să nu 
i se mai ia. Si se ducea prin câmp cu dreptu, până la Călăraşi. Acolo îi da drept de burduf, drept de puț ca să poată 
trăi până la St. Gheorghe. Şi dacă vrea să mai stea până la Sf. Dumitru îl lăsa, nu lua haraci*. 


Trecutul satului este istoria luptei pentru viaţă, istoria evoluţiei mijloacelor de 
muncă, în epoca de trecere din faza pastorală în cea agricolă. 

In ultimele trei decenii, Drăguşul a străbătut faza de adaptarea exploatării agricole 
familiale la regimul capitalist. In acest procesel s'a arătat ostil, — pentru motivele pome- 
nite mai sus — atât față de capitalismul comercial cât şi faţă de cel bancar, dovedind în 
schimb multă înțelegere faţă de capitalismul industrial, cu care avea în comun concepţia 
economică productivistă. Studiul bugetelor ţărăneşti explică această atitudine. 

„Din 34 exploatatii (drăguşene), 21 — adică un procent de 61,59/, —- au deficit 
bugetar. Prin urmare de o parte venit net multumitor, o fructificare multumitoare a ca- 
pitalului învestit, de altă parte numeroase goluri bugetare, care arată suficient cá familia 
țărănească trebue să recurgă la împrumuturi, la instráinarea exploataţiei sau la expa- 
triere — şi trebue amintit aci că în privinţa aceasta, la Drăguş, ca şi în satele învecinate 
e un puternic curent de a pleca în America“ 62). 

Sat de mică exploatare agricolă, care nu s'ar putea compara în mod avantajos cu 
exploatarea marii proprietăţi — din punctul de vedere al productivităţii bunurilor nece- 
sare gospodării, — decât în cazul în care ar compensa insuficienţa producţiei de cereale 
prin creşterea vitelor, a păsărilor şi a fructelor, sau a produselor derivate, Drăguşul are 
şi din acest punct de vedere o situaţie dintre cele mai nefavorabile 9). Atât vitele cât si 


anului 1800 dovedesc că şi în Drăguş dăinuia în pragul veacului trecut instituţia tradiţională a „oamenilor buni şi bă- 
tráni" sau a „oamenilor buni şi megieşi”. 

Aşezat aci, la margine de ţară, — Drăguşul a fost sat de graniţă, atât sub principii munteni cât şi sub voe- 
vozii ardeleni s'au împărații austriaci—, satul acordă instiţuţiei „oamenilor buni şi bătrâni“ o funcţiune oareacum deo- 
sebită de aceea pe care o îndeplineau deobicei şi care se mărginea la rolul de martori în ptocese de delimitări de 
moşii sau la judecăti. Astfel, Iosif Stola avea dela părintele său, în casa căruia sa ținut în preajma lui 1848 prima 
şcoală Drăgugeană, un act ce data de 5 Iulie 1803, privitor la o hotáríre a „bătrânilor satului“. Documentul cuprinde, 
între altele, următoarele: „Noi bătrânii satului din Lisa, care dedesuptu cu numele ne vomiscăli pe porunca Mării 
sale domnului căpitan (?). am ţinut judecată lungă... care au făcutu bătrânii satului din Drăguş, care săntu scrigu 
dă cela parte cu numele..,. Urmează expunerea litigiului dintre Fogoroş al Lascului şi cumnata lui, Salomiia, după 
care actul se termină cu fraza: „aşa am judecat să rămâie“. 

Un alt act. din 7 Iulie 1803, scris de Zaheiu Trâmbiţaş, se referă la o funcţie mai puţin judecătorească gi mai 
mnlt administrativă a sfatului bătrânilor, care se apropie şi mai mult de forma primitivă a instituţiei. Actul spune 
între altele: „Din porunca domnului s'au dat să se aleagă (pământurile). Cinstiţi bătrâni, noi dregători şi bătrâni am 
găsitu cu sufletele noastre pentru fundaşul casii, am judecat etc“. Notele domnişoarelor Negreanu şi Dărmănescu. 

Asupra instituţiei „oamenilor buni şi bătrâni“ — boni homines — vezi: N. Iorga „Istoria poporului Românesc“. 
Vol. T. Bucureşti 1922. p. 310: N. Iorga ; „Anciens documents de droit roumain“. 2 vol. Paris—Bucarest, 1930. p. 13, 65 
74 etc. In prefața ,Bréve histoire de droit coutumier rnumain“; G. Fotino: „Contribution á l'étude des origines de 
l'anclen droit coutumier roumain“. Paris 1926, şi Aido Albertoni: „Diritto bizantino, diritti balcanici, diritto italiano, 
în Studi Rumeni. Publicazioni dell'Instituto per l'Europa orientale. Serie XYI. Volume quatro, 1929—1930. p. 31. 

*:) Nicolae Cornăţeanu : „Bugete ţărăneşti“. Arhiva pentru Ştiinţă gi Reforma Socială. 1932 Nr. 1—4 p. 236-7. 

€) N. Cornăţeanu : loc, cit. p. 232, 235. 


326 


livezile lipsesc, iar sărăcia şi munca extenuantă pe care o impune un sol nefertil nu lasă 
drăguşeanului răgazul necesar pentru o sporire a rentabilităţii exploatatiei gospodăreşti. 

Deaci vine întreaga stráduintá depusă de voinţa de fier a ţăranului pentru a îmbu- 
nátáti condiţiile sociale ale mediului social, sau încercările dea complecta din resurse 
exterioare venitul neîndestulător al gospodăriei agricole 64). 

Energia creatoare depusă de un individ sau de o colectivitate nu se măsoară numai 
după rezultatul imediat şi efectiv al muncii ; adevărata valoare a acestei energii se mă- 
soară prin compararea rezultatului, cu mijloacele de care dispune individul sau colectivi- 
tatea. Din acest punct de vedere meritele drăguşenilor sunt remarcabile. Eforturile depuse 
de ei pentru a îmbunătăţi condiţiile de productivitate ale unei naturi rebele ating limita 
superioară a capacităţii de muncă a omului celui mai harnic. 

Din punct de vedere sociologic, cazul Drăguşului este deci cazul unei voințe sociale 
puternice, care, negăsind în mediul ambiant mijloacele necesare vieţii gospodăreşti, reu- 
şeşte să transforme acest mediu economic insuficient, cu mijloace aflate în alte regiuni 
şi uneori printr'o muncă cu totul deosebită de munca agricolă tradiţională. Prin raport 
la vitregia condiţiilor în care se desfăşoară epopeea muncii ţăranului, am văzut cât de 
măsurate apar accentele de revoltă ale drăguşeanului, împotriva rânduelii politice a Sta- 
tului, şi cât de indreptátite sunt criticile pe care le adresează sistemului administraţiei 
locale. In realitate însă, manifestările si reactiunile voinţei sociale a satului repreziută, 
în mod implicit, afirmările qnui autentic caracter de tip revoluţionar. Faptul este cu atât 
mai interesant cu cât ne găsim, în acest caz, în faţa unor comportăride ordin pur practic, 
în interiorul cărora ţăranul continuă a se considera obligat să respecte anumite interdic- 
tiuni hotárite de tradiţia şi de morala proprie vieţii rurale. Libertatea de alegere si de 
reacțiune a voinţei colective a satului este folosită de drăguşean pentru a remedia unor 
condiţii geografice şi economice dintre cele mai aspre, dar ea se păstrează totuşi cu sfin- 
tenie în limitele statornicite de etica saţului. Conform acestui criteriu, care nu ingádue 
nicio încălcare, ,faierele^ — cuptoarele — uzinelor din Chicago şi munca istovitoare în 
fabricile din Detroit se găsesc, pentru drăguşean, mult mai aproape de vatra satului şi de 
morala tradiţională de care aceasta e stăpânită, decât taraba neguţătorului din târgul ală- 
turat, sau decât traficul cu bunuri sau cu bani străini, cu care se îndeletnicesc locuitorii 
oraşelor vecine. Morala economică a satului cere ca drăguşeanul să îndeplinească un rol 
activ în procesul de producţie a bunurilor. Consideratá în sine, şi independent de insem- 
nătatea factorilor tradiţionali, această exigentá spontană reprezintă o viguroasă şi 
necontestată valoare morală autonomă. Dacă drăguşeanul poate îndeplini în sat această 
menire pe care morala şi tradiţia satulul i-o impun, cu atât mai bine; dacă nu, el va merge 
până la capătul pământului, pentru a participa la producţie şi a se aşeza astfel la 
izvoarele bogăției, tot aşa cum în satul lui el „stă la izvoarele bucatelor“. 


Pe aceste criterii fundamentale de morală economică îşi întemeiază drăguşeanul 
concepţia sa despre lume şi vieatá. Această concepţie este, prin raport la o tipologie gene- 
rală a manifestărilor spirituale, imanentistă şi optimistă. Pentru a putea ajunge însă la o 
caraterizare cât mai cuprinzătoare, să reamintim aci câteva date privitoare la judecăţile 
de valoare pe care drăguşeanul le poartă asupra vieţii morale religioase, artistice şi 
propriu zis ideologice. 

Ideologia practică a unei colectivităţi ţărăneşti se oglindeşte de obiceiu cu multă 
fidelitate în creatiunile artistice, unde imaginaţia şi ficţiunea joacă rolul principal. Dar 
mentalitatea şi sentimentalitatea drăguşeanului nu se manifestă întotdeauna în mod ex- 


9) Impotriva săraciei pământului, drăguşenii încearcă să lupte prin îngrăşăminte. cărora le acordă un rol foarte 
însemnat. „Gunoiul este un al doilea Dumnezeuf, mărturisea un drăguşean (Isac Stanemir). Ei cumpără dela primărie 
dreptul de a aduna acest gunoi de pe uliţi. Uliţele se împart pe „vecinătăţi“, iar distribuţia îngrăşemintelnr se face 
de către „tatăl de vecinii. Vezi: H. H. Stahl: „Vecinătăţile din Drăguş“.Sociologia Românească. Institutul Social Ro- 
mân Anul I. Nr. 1. p. 26. 

Alt exemplu care dovedeste tirania mobilului economic este cazul drágugeanului care trăia cu sora lui „pentru 
a nu înstrăina pámántulf 


QI 


397 


plicit. Aceste manifestări trebuesc scoase din activitatea zilnică a ţăranului şi din atitu- 
dinile sau comportările care exprimă adevăratul său fel de a gândi. Oamenii care, pentru 
a-şi satisface nevoile, sunt nevoiţi să muncească din răsputeri, împărțind lucrul între bărbat, 
femeie şi copii, muncind în alte sate sau chiar în ţări străine şi cari nu izbutesc cu toate 
acestea să iasă din datorii şi necazuri, nu vor avea multă vreme de pierdut cu poveştile. 

Politica, armata, dragostea şi petrecerile sunt, totuşi, atâtea prilejuri de manifestare 
a cugetării satului şi de exprimare a judecăților de valoare. In ceea ce priveşte politica 
am văzut cu cât spirit critic se exprima drăguşeanul asupra regimului din 1929 şi cu cât 
discernământ judeca neajunsurile administraţiei locale, Atât ideia lui despre fiinţa şi rostul 
Statului, cât şi concepţiile privitoare la organizarea gospodăriei săteşti, gravitau în jurul 
ideii de solidaritate. El cerea o simplificare a aparatului de guvernare, a Parlamentului in 
special, şi afirma în repetate rânduri că, numai dacă ar exista mai multă „iunie“, o mai 
puternică unire Ja cârma ţării şi la conducerea satului s'ar putea îndruma trebile obşteşti 
pe o cale mai bună. Drăguşanul cere unire în conducere, fruntaşi destoinici, şi hărnicie în 
sat. La doleanţele de mai sus privitoare la fruntaşi, un tânăr drăguşean de 21 ani, abia 
căsătorit, reprezentând deci generaţia nouă, adăoga următoarea observaţie: 


„In sat la noi sânt tot oameni harnici. Da ce folos că nu-s fruntaşi de seamă. Cât era în fruntea satului părin- 
tele Făgărăganu, toate treblle mergeau bine. Cum s-o stins el, Drăguşu rămâne în urma altor sate. Toţi oamenii de 
frunte din sat sunt slabi sau cu păcate, câți sunt la 30—40 de ani. Se vede treaba că din războiu au ieşit ei betegi, în 
vreun fel. La noi trebue să vie acum alt rând de oameni şi de ispravă, nu ca dânşii“ 65), 


Ca şi criticile precedente, care erau formulate de oameni în vârstă, aceasta din urmă 
exprimă voinţa de disciplină şi de conducere unitară dela care satul aşteaptă uşurarea 
nevoilor. 

Principala cauză a acestei nevoi de solidaritate este, aşa dar, însăşi sărăcia cadrului 
geo-economic al satului. 

O observaţie asemănătoare poate fi făcută şi în ceea ce priveşte caracterul autarhic 
al economiei drăguşene. Locuitorii acestui sat aşezat într'o regiune cu pământ insuficient 
şi neroditor, nu s'au mărginit de bună voie la economia familială închisă. Dacă ar fi avut 
pământ de prisos drăguşenii, cărora nu le lipseşte spiritul de iniţiativă, ar fi trecut şi ei 
dela comunitatea de muncă familială la producţia pentru piaţă, folosind salariaţi şi ur- 
mărind realizarea de beneficii. Caracterul rudimentar al exploatării lor agricole se dato- 
reste condiţiilor impuse de cadrele naturale ale satului şi nu unor interdicții fixate de 
mentalitatea înapoiată a locuitorilor lui, sau de dispoziţiile unei morale patriarhale. Dră- 
guşeanul înţelege munca pentru profit ; el o înţelege însă numai sub forma de muncă pro- 
ductivă. 

Faptul cá nu ne aflăm în fata unor manifestări ale mentalitátii primitive o dovedeşte 
spiritul practic şi judecátile lucide pe care dráguseanul le poartă asupra vieţii în genere. 

Cu privire la Dumnezeu, biserică şi religie, se găsesc reprezentate îndoeli şi super- 
stitii alături de cele mai autentice manifestări de religiozitate. Dar în religie ca si în mo- 
rală străbat mobilele economice, care trădează grija de căpetenie a drăguşeanului : munca 
şi agonisirea celor necesare pentru întreţinere şi pentru perpetuarea rasei. 

In ceea ce priveşte superstitiile, femeile şi în special femeile bătrâne, „boresele“, sunt 
adevăratele lor depozitare. Aceste superstiții trec din gură în gură, sub formă de poveşti 
despre duhuri rele şi despre spirite binefăcătoare care lecuesc bolile, ori sub formă de des- 
cântece la şezătorile de iarnă 6). Pentru a se îndemna la lucru, până noaptea târziu, femeile 
care au de tors lână şi de ţesut hainele, se adună în fiecare seară la o altă „gazdă“ — şi 
mai în fiecare uliţă se află câte o şezătoare — unde, cu un pahar de rachiu sau de vin îşi 


85) Inf. Ion Sofonea. 

9f) D. C. Amzár, ,Soclologia' gezátorli", Arhiva 1931, Nr. 4, p. 548. Bărbaţii se adună şi ei: capii de familie in 
„vecinătăți“, instituţii traditlonale participând la organizarea muncii in comun şi care par a fi avut în trecut şi unele 
funcțiuni de jurisdicție locală. Tinerii se adună In „cete“. Vezi H. H. Stahl : „Vecinătăţile din Drăguş* şi T. Herseni: 
„Ceata feciorilor din Drăguş“. Sociologia Rom. 1936. Nr. 12. 


3528 


petrec vremea povestind snoave, bârfind în glumă sau istorisind basme despre „măestre“ 
(strigoi) sau simple ficțiuni, copiate după motivele care circulă, cu unele variante, în toate 
provinciile româneşti. 

Bărbaţii sunt însă cu desăvârşire liberati de orice superstiție. Ei obişnuiesc să adre- 
seze tot felul de ironii şi să ia în râs femeile pentru „vorbele băbeşti“ sau pentru „credin- 
tele deşarte“ despre duhuri, spirite ori strigoi. Despre Gheorghe Codrea, care crede in 
vedenii, „măestre şi poceală“, ei zic că „e o ţâr cam sărit la minte“ 67). Alteori ei spun cá 
„lucrurile acestea au fost născocite de oamenii ăi mari, ca să tie p'ăi proşti în frâu“ 65). 
Dacă există duhuri rele şi duhuri bune, se întreabă acelaşi drăguşan, atunci „mie de ce 
nu mi s'a arătat niciodată ?... Numa ăia de se tem au năluci. Dacă te duci noaptea ţi-e o 
tár teamă şi auzi o larmá nelămurită; apoi minteni crezi c'a fost „lucru slab“ (diavolul). 
Intrebat despre puterea tămăduitoare a unui izvor cu apă sfinţită, dráguseanul spune: 
„Puterea credinţei îi vindecă, da nu că apa e bună de hibă (rană, boală); iar dacă apele 
fântânii, pe care femeile o numesc izvorul tămăduirii, se umflă primăvara, aceasta nu este 
deloc o minune: „se umflă mai la deal un pârău, când se topeşte zăpada“. La dreptul 
vorbind, „toate izvoarele sunt sfinte“, adaugă drăguşanul, amintindu-şi că satul lui suferă 
de lipsă de apă 69). 

Intrebat asupra legendelor privitoare la sfinţi şi minuni, care circulă în sat, un dră- 
guşan, ştiutor de carte, răspundea: „Eu nu le tin minte; in branga asta nu mă pricep. Eu 
mă ocup de plug şi de gospodărie şi aş vrea să strâng cát mai mult, ca omu lacom ! Femeile 
se tin de d'astea, da nici pe ele nu le-ascultá nimeni“ 79). Cantorul satului, relatează urmă- 
torul interesant obicei : 


„Se zice că atunci când se face o casă“, se ia măsura unui om, fără să ştie el, şi se îngroapă în temelie, Asta se 
păstrează de cín' s'o zidit mânăstrea dela Argeş, şi o zidit pe femeia 1w Manole în zid. Uomu, la trei ani după ce i-o 


luat măsura, moare. 
Cin' s'o zidit biserica din Viştea de Jos, maistru a făcut întrebare că cine vrea să ia măsura pe iel, capătă trei 
sute de lei. S'o găsit un drágugan, Vasile Borzea, $'o luat banii frumos, s'amu şade sănătos“ 71), 


Superstitiile, sunt de altfel, o preocupare exclusiv femeiască. Bărbaţii „sănătoşi la 
minte“, sunt cu desăvârşire emancipati în această privinţă. Emanciparea lor poartă uneori 
şi asupra credinţei propriu zise. Şi scepticismul se justifică uneori tot cu argumente prac- 
tice: „Religia zice: cresteti şi vá inmultiti, da nu socoteste cât costă“, observa primarul; şi 
adăuga într'un moment de sinceritate: „Religia-i pentru preot, ca să ducă femeile cu 
traista la el, na 1“72). Această emancipare e deseori semnul unui semi-doctism, intovárásit 
de respectul pentru cărturari şi pentru ştiinţa de carte, şi însoţit de afirmaţii de-a dreptul 
ateiste. 

„Nu cred într'o a doua înviere“, spunea răspicat tânărul lon Stoia. „Când un omare 
toate bunătăţile în lumea asta, poti să spui că raiul nu e în mâinile lui? Care e mort, mort 
rămâne: care e viu, viu!“'3) Ştiinţa-i mai necesară decât credin,a. „Trebue să ai o 
ştiinţă despre ce a fost şi de ce va urma. Nu poate să rămâie omul numai cu un simţ do- 
bitocesc !74)%. Femeile nu prea înţeleg acest lucru. „Poporu nostru nu crede în carte lucru 
mare, observa un fruntaş al satului. Femeia mea îmi spune tot mereu: din câte cărți a 
cetit ai vre'o dobândă ? Şi are o tár dreptate. Da vezi d-ta, nu poţi să-i explici boresii ce 
bucurie ai să şti ce fel îi lumea asta şi ce se mai petrece în ea 75)“. Uneori mărturisiri ca 
aceea făcută de Iosif Stoia: „am încetat de a mai fi cantor la biserică, pentrucă aveam 


€7) Inf, Ion Sofonea, 5) Inf. Matei G. Sofonea; nota d-lor D. C. Amzár şi I. Ionică. %) Acelas. 

1) Int. Ioan I. Fogorog, De altfel preocupările realiste ale vieţii zilnice ies uneori şi la femei biruitoare faţă de 
legende, poveşti şi superstiții. „După ce dai dă necazuri nu-ţi mai stă capu la poveşti, îţi stă la necazuri“ mărturisea 
cea mai bătrână femeie a satului, Magdalena Adămoi. Nota d-lui Dăncuş. 

1) Cezar Fogorog nota d-lui N. Drossu. 72) Inf. N. Poparad. 

7) Nota d-lui P. Comarnescu. Deasemenea afirmaţia : „Toţi cari's filosofi mari, toţi spun că nu-i Dumnezeu“ 
Acelag inf. 74) Inf. Matei G. Sofonea; nota d-lui I. Ionică. 75) Inf. Isac Stanemir; nota d-lui Bronzetti. 


329 


fată de măritat şi râdea lumea de meseria mea 76)“, trădează o ireligiozitate cu atât mai 
îngrijorătoare, cu cât pare a fi produsul unui conformism acceptat implicit de satul întreg. 

Religiozitatea îmbracă însă alteori forme cu adevărat autentice, după cum se poate 
vedea din viziunea cuprinsă în rugăciunea alăturată: 


Cruce'n masă Albghina se făcea stupchină 
Cruce'n casă Stupchina se făcea ceară 
Dumnezeu cu noi la masă. Ceara se făcea făclie 
Apucam pe-o călicică Făclia s'aprindea 

Până dam de-o floricică Raiul se deschidea ; 
Floricica se făcea albghină Pomete inflorete 


Dumnezeu sfântul să ne ierte. 77) 


Există din fericire şi alte manifestări ale conformismului sătesc, care vădesc 
dăinuirea religiozitátii şi încadrarea ei în tradiţia şi în spiritul de disciplină al satului. 
Din această categorie de manifestări face parte tradiţia care acordă fiecărui drăguşean 
locul său în biserica satului. Drăguşul fiind alcătuit din câteva mari familii, fiecare dră- 
guşean are locul său în biserică, fixat după spita de neam, după vârstă şi sex. In primul 
rând stau drăguşenii cei mai în vârstă, înapoia fiecăruia dintre bătrânii satului ia loc acel 
membru al familiei respective care, după vârstă, urmează imediat bătrânilor. Fiecare 
familie se înşiră, astfel în linie dreaptă până la reprezentanţii ei cei mai tineri şi până la 
copii, care ocupă partea din fund a naosului. In pronaos se ránduesc femeile, de asemenea 
după spita neamului şi după vârstă, fetele tinere ajungând aproape de uşă; iar după uşă 
stau „ţiganii“. Când moare câte un bătrân întregul rând înaintează cu un pas. Şi asta tot 
mereu până ce tinerii ajung în faţă 78). Această oránduire protocolará, care se extinde şi 
asupra stranelor, e observată cu multă stricteţe şi constitue o interesantă prelungire în 
instituţia Bisericii a unui contormism pe care drăguşenii îl respectă şi în organizarea vieţii 
Jor economice. 


Femeile sunt, fireşte, acelea care protestează mai puternic împotriva ateismului afişat 
de bărbaţi. Astfel Ilina Fogoroş spunea: „O fost nişte Husari (din familia lui Husea — io- 
bagi —), care tot s'o ţinut cu cartea şi cu gazetile şi s'o dat după prostii d'alea şi nu mai 
cred în Dumnezeu; nu-şi fac cruce. Sânt mulţi care zic că dacă mori eşti mort; n'are 
nimeni aface cu tine. Apái asta nu se poate...“ 19). 


Ca în orice grupare socială, există în Drăguş un contormism de tradiţie, reprezentat 
îndeosebi de bătrâni şi de femei, şi un conformism de inovaţie — o modă — reprezentat 
de generaţiile tinere. Observatorului superficial dela oraş îi vine greu să creadă că această 
a doua formă a conformismului se poate manifesta cu atâta tărie. Moda joacă totuşi în 
Drăguş un rol deosebit de important, în deosebi în ceeace priveşte portul fetelor 8). Astfel, 
de pildă, Ana Sofonea purta un cojocel care se încheia într'o parte. Aşa se purta anul 
trecut. Acum, adăoga ea, nu se mai poartă aşa, ci cu încheietura în faţă. Portul acesta 
se schimbase abia în primăvara acelui an. Cu un an, doi înainte, fetele mari purtau pălării 
cu flori de lână, ca băieţii, şi părul retezat. Azi au început să poarte şi ele părul legat cu 
cárpe albe, ca boresele 81). Dealtfel, şi în materie de gust, tot argumentul de ordin practic 
e hotărîtor, la femeile de orice vârstă. Elena I. Fogoroş vaduvá de 58 de ani, spunea că 
tesáturile noi sunt mai frumoase ca cele vechi, fiindcă „doar nu poti să máriti o fată azi 
cu ţesături bătrâneşti“ 8). Alteori criteriul estetic e de-a dreptul legat de sistemul econo- 
miei familiale. Intrebat care crede că e cea mai frumoasă fată din sat, un drăguşean răs- 


1) Nota d-lui P. Comarnescu, 7) Inf. Paraschiva Fogoroş; nota d-lui I. Manolache şi a dg. L, Gavát. 

18) Inf. Emilian Jurcovan şi Gheorghe Sitea, cantor. 

19) Nota d-lui D. C. Amzár. vezi T. Herseni: „Clubul Husarilor“. Arhiva 1935, Nr. 3—4, p. 437. 

%) Intrebat dacă se mai află în sat ţesături bătrâneşti, Ion Trămbiţaş, spunea: „Noi nu avem multe lucruri 
vechi, fiindcă toate se schimbă cu vremea. Noi le lăsăm de-o parte şi ne innoim, cu vremea şi cu obiceiurile“, In genere 
în ceeace priveşte portul, aspectul uniform al satului e mult mai legat de modă decât de tradiţie, la tineri. 

8) Inf. Zenovia Fogorog. €) Nota d-lui V. Stanciu. 


3530 


pundea: „aia care şi-a făcut totul cu mâna ei)“, Dealtfel ochiul dráguseanului e stá- 
pânit de conventionalism. Pentru a aprecia frumusețea unei femei el nu desbráca -- n'are 
timp pentru aceasta — şi se opreşte la costum. Frumuseţea trupului e pentru el frumu- 
setea trupului îmbrăcat, singurul pe care îl socoteşte obiect de apreciere estetică 84). 

Cum era de aşteptat pentru un sat prins înt'un program de muncă istovitoare, dra- 
gostea în Drăguş e caracterizată prin totala lipsă a erotismului. Poeziile de dragoste sunt 
realiste, prozaice chiar : 


Câte mândre-am avut eu Sau : 
Să le strâng ag face-un tău Vai de mine ce bărbaţi 
gi pe câte le-am lăsat De i-ag vedea răsturnați 

ă le strâng ag face-un sat. Si pe mine intre ei 
Foicică de aiuni Să fac ciudă ia femel. 55) 
Mi-a plecat badea de Luni 
ga lăsat doruj prin pruni Sau: 

i dragostea prin aluni Când eram în vremea mea 
— Na batista să Je-aduni Şapte mândre-mi trebuia 
Să le bagi în buzunări ar acu, pe vremea asta 
Să le scoţi ia zile mari Nu-mi pot iubi nici nevasta 


Următoarea strigătură a putut fi auzită chiar la claca popii: 


Aşa zice popa! nost' 
— Sá nu calci la fete'n post 
Preuteasa aşa zicea: 
— Me geţi feciori cât îţi vrea 
Veniţi şi ia fata mea 

i... la fată ca la fată 

a ia mine câte-odată... 88) 


Mobilul economic la însurătoare străbate şi în poezie, în mod fátis: 


Nu te uita badeo, nu, Să-ţi dea num'un loc de câmp 
Nu te uita mi te roagă Si-o mândruiiţă pe gând 
Că-ţi dă Iazá şi-o izioagă ŞI te uită'n lung sin lat 

Si-o mândruţă şontoroagă Să-ţi dea num'un loc de sat 
Da te uită bade, uită, Si-o mândruiiţă pe plac 9) 


Si te uitáà'n lat si'n lung 


Contactul cu civilizaţia şi maginismul provoacă obişnuitele reflexe reac[io nare, ca 
în versurile: 


Pàn'ce electricitatea Azi zburăm pe căi ferate 
Căi ferate şi vapoare Pe vagoane îndesate 

Incă nu erau afiate Sosim cu capete sparte 
Mergeau toate fără zor; Nemâncaţi şi degeraţi... 
Căci bătrânii erau moi Decât cu-atâtea nevoi, 

Şi mânau caru cu boi. Mai bine cwn car cu boi. 55) 


Sau duioase amintiri pentru tara in care au gásit o mai buná oránduire a treburilor 
obşteşti şi posibilitatea de a câştiga prin muncă cele necesare gospodăriei, ca in poezia 
următoare: 


Dorul de America Pe foiţă de lipan 

Ne vine prin Sâmbăta Pe rotile de traivan 
Pe foiţă de Georgină Pe foiţă de malin 

Pe rotitá de maşină; Pe rotiie dela trin. 5*9) 


Pe foiţă de bozor 
Pe roatili la motor ; 


, 


5) Inf. Dionisie Jurcovan, 63 ani; nota d-lui Argintescu. Intrebat despre frumusețea cântecelor, Iosif Stola 
răspundea : „Omul care cântă îşi face „coraje“. Iar in genere; „lucru frumos e lucru care-mi place: o vită bună, un 
om de omenie, care-ţi dă sfaturi bune... ŞI urâtu e frumos, dacă face bine“. (s. n.). 

4) In aprecierea frumuseţii femeeşti, ţăranul se opreşte, de cele mai multe ori, la expresia fefli. Vezi. N. Argin- 
tescu: „Contribuţii la problema gustului popular“. Arhiva 1732. Nr. 1—4, p. 428 

3%) Inf. Sofia Rogozea ; nota d-lui N. Drossu, gezátoarea dela 20 Mai 1929, 

35) Inf. Rafira Dumitru Stoica: nota d-iui N. Drossu: „Claca popii“: 1 August 1929. 

27) Inf. Rafira 1, Husca: nota d-lui St. A. Topală. — 59) Inf. Rafira I. Jurcovan.. 

%) Seana Rogozea; nota d-lui H. Brauner, text, d-na Maria Rădulescu. 


331 


unde lirica populará iucearcá sá imbrace in ritmica traditionalá motivele vietii indus- 


triale moderne. 
Alteori însă, în poezia drăguşană, sentimente mult mai alese isi găsesc expresia, ca 


de pildă în: 


Păsărică cenuşie Sau: 

Spune-i hradulul să vie, Mireasă'n velită'n flori 
Eu mânie el mânie Ia-ti gândw dela feciori 
Dragostea cin’ să ne-o jie9). Şi ţi-l pune la bărbat 


Că cu iel te-ai cununat 
Şi cu iel te culci în pat ?!). 


In general, până la măritiş, legăturile de dragoste sunt cu desăvârşire libere. Dea- 
ceea „în sat mai în fiecare an o fată face copil din flori“ 92), Munca însă nu lasă tineretu- 
lui multă vreme pentru această îndeletnicire. In general drăguşeanul e destul de indife- 
rent, atât faţă de dragoste cát şi fatá de concubinaj. 

Din contră, după căsătorie, cu foarte rare excepţii, femeile rămân cu totul fidele 
bărbaţilor lor. Soții pot muncii din răsputeri, ei pot merge în America şi rămâne acolo 
ani de-a rândul; în tot acest timp nevestele rămân credincioase şi îngrijesc de gospo- 
dărie şi de copii, până la înapoierea soţului %). 

La căsătorie mobilul economic e deseori precumpănitor. Flăcul care are ceva avere 
e socotit în tot satul ca „băiat bun“ 9%). Acelaş lucru pentru fete. „Ei, dacă te'nsori“, re- 
cunoaşte un tânăr drăguşean, „nu e de-alta, da trebue să-ţi faci o avere, să întocmeşti o 
gospodărie. Nevasta nu vine singură, ea aduce pământ şi loc de casă, câteodată şi bani %)*. 


La însurătoare ca şi în politică „şi pasărea se trage unde află hrană. Dacă-i strici 
cuibul odată, de mai multe ori, cum să mai stea în acel loc? Se mută în altă parte, unde 
poate trăi în linişte cu hrană. bună“ 99). 

Pe lângă această preocupare economică, prezentă în mai toate manifestările sociale 
cu caracter instituţional, o altă trăsătură caracteristică a mentalitátii drăguşenilor este 
aptitudinea acestora de a judeca impartial, obiectiv şi fără dogmatism, chiar în chestiu- 
nile care privesc in mod direct propriile lor interese. Intr'o chestiune eminamente subiec- 
tivă, cum este gustul ei nu dau niciodată replici definitive. Intrebati de pildă, care-i fata 
cea mai frumoasă din sat ei răspund: „eu o ţin pe cutare de frumoasă, dumineata nu 
ştiu pe care-oi tine-o* 97). 

Strigături de horă, or de şezătoare şi poezii ca aceste : 


M'o mânat máicuja'n clacá Sau: 
Toţi flăcăii să mă placă. Foicică miere piere 


Ei de-ai-dracului ce-o fost 

Nici unw nu m-o vás't 8). 
Sau: 

Vă închin dumneavoastră 

Ca o copchilă proastă 

De-aşi hi mai mare 

Aş inchina mai tare %) 


Hai la crájmà măi muiere 
— Io ag merge măi bărbate, 
Da’ mie frică cá ne-om bate. 
Şi rād oamenii de noi, 

Că se bat două nevoi. 

Şi râd oamenii prea tare 
Că se bat două tândale 100). 


vădesc din partea vorbitorului, o atitudine detaşată de orice subiectivitate, care alcătu- 
este fondul optimist al umorului țărănesc. Proverbul drágusan: „fiecare prost e mai 
deştept decât cellalt prost“, trădează aceeaşi dispoziţie de spirit a omului în stare să se 
domine pe sine şi să judece fără partialitate conflictele celorlalţi. 


%) Inf. Leana Bunea : nota d-lui St. A. Topală. 

3) Int. Rafira I. Jurcovan : nota d-lui M. Pop. Se strigă miresii, după cununie. 

2) Int. Axente Sofonea: nota d-lui Bronzetti. 3) Inf. Ion Racu: nota d-lui Bronzetti. 

%) Inf. Maria A. Sofonea: nota aceluiaşi. 35) Inf. N. Fogoroş. 9») Inf. Jon Sofonea. 9) Nota d-lui N. Argintescu. 
9) Inf. Ana D. Jurcovan; nota d-lui St. G. Topală. 9) Inf. Salomea Rogozea; nota d-lui I. Ionică. 

100) Inf. Rafira Zevedel Stola ; nota d-lui St. G. Topală. 


332 


In perspectiva cugetării practice a drágusanului, care are un puternic simţ al ierarhiei 
sociale, 101) marile probleme astracte ale vieţii colective: libertate, egalitate etc., isi gá- 
sesc soluţii intuitive, care lămuresc uneori mai mult decât un sistem de filozolie socială. 
Intrebat ce înţelege prin libertate un tânăr drăguşan răspundea: „Până nu faci rău eşti 
liber“ 102), iar altul rezuma întreaga problemă a egalităţii sociale prin sentinţa: „noi 
suntem egali fiindcă ne înțelegem“ 193). Cugetări laconice, simple care constitue însă, 
în fapt, — cu o adâncime nebănuită cercetătorului neprevenit, un adevărat sistem de gân- 
dire socială a drăguşeanului. Munca neîngăduindu-i să-şi pună problema metafizică sau 
religioasă a liberului arbitru, drăguşeanul se mulţumeşte să formuleze conţinutul etic al 
ideii de libertate aşa cum o întâmpina în vieata si in preocuprile lui de fiecare zi. Liber- 
tatea nu este libertatea de a face rău, drăguşeanul nu înţelege anarhia. Ea nu este nici o 
valoare abstractă, pe care dregătorul o poate dărui cetăţeanului, prin lege. Pentru dră- 
guşean libertatea este un principiu interior, care nu se poate obiectiva decât într'o orîn- 
duire socială clădită pe nevoile tuturor. Caracterul revoluționar al voinţei sociale a dră- 
guşeanului afirmă, în primul rând, o voinţă de disciplină şi de ordine socială eficientă. 

De asemenea, atunci când face din înţelegere o condiţie a egalităţii dintre oameni, 
el rezolvă, prin anticipare, problema deosebirilor dintre clasele sociale, şi lasă să cadă 
accentul pe factorul „comprehensiune“, dătător de seamă pentru unitatea sau desbinarea 
unei societăţi, indiferent de gradul de diferențiere al straturilor sociale care o compun. 
De aceea problema luptei de clasă nu apare în Drăguş sub nici'o formă, deşi drăguşeanul 
respectă totdeauna deosebirile de stare socială si se arată chiar deosebit de sensibil față 
de ele. El ia însă, în viaţa zilnică, în comportárile şi în comerțul său social, înțelegerea 
drept criteriu al egalităţii dintre clase şi rezolvă astfel una dintre problemele care, în 
împrejurări asemănătoare, ar duce la grave conflicte sociale. 

O gândire relativistă, care ştie că natura a vrut să fie „în tot satwun obicei, si'n 
toată casa un nárav* 14), recunoaşte şi acceptă orice critică făcută cu bună credinţă, 
fiindcă se întemeiază pe înțelegerea intuitivă a adevărului că „tot ce arde, nu putre- 
zeşte“ 105), O minte veşnic trează, deschisă larg asupra problemelor lumii întregii, pe care 
multi dintre dráguseni au străbătut-o în mare parte, şi o judecată echilibrată care, — în 
ciuda incoerentei aparente — se dovedeşte a fi totdeauna întemeiată pe realități ; astfel 
poate fi caracterizată, din punct de vedere fenomenologic, structura spirituală a satului. 
Când, în timpul campaniei monografice din 1929, drăguşenii se întorceau într'o seară 
dela munca ogoarelor şi cu straele încă murdare, se aşezau la sfat, în localul cooperativei, 
înainte de a începe munca în gospodării, discuţiile purtau asupra preţului grânelor si 
asupra factorilor care le înrăuresc. Dacă preţul cerealelor româneşti depinde de cantitatea 
şi de calitatea cerealelbr produse în ţări streine, atunci, unde se produce mai mult, cât 
produce Australia, cât Brazilia, de ce calitatea grâului canadian e superioară aceleia a 
grâului nostru şi ce metode ar trebui aplicate pentru îmbunătăţirea cerealelor româneşti. 
Acestea erau întrebările asupra cărora vroiau să se lămurească drăguşenii, al căror interes 
pentru chestiunile aflate în legătură directă sau indirectă cu munca lor, nu cunoştea 
margini. 

În rezumat, întreaga vieatá a drăguşeanului e străbătută de motive şi de mobile eco- 
nomice. Dar tocmai din cauza condiţiilor generale în care se desfăşoară vieata satului, 


1%) „Porcului balta, boului jugul“, spun drágusenil oridecâte ori apar neinfelegeri cu privire la ierarhia socială. 

1%) Inf. Gh. Codrea; nota d-lui S. Macri. 

15) Inf, Aure] V. Fogoroş; nota d-lui St. Macri. S'ar putea cita numeroase exemple de cugetări care oglindesc 
gândirea practică a drăguşeanului. Ne-am mărginit aci la cele mai semnificative. 

Un spirit tot atât de treaz se gâseşte şi la copii, din jocurile cáróra poate desprinde cineva exemple de o rară 
isteţime, cum sunt de pildă acelea cuprinse in următoarele ghicitori: 

„Cine intră întâi în biserică ?* Răspuns : „cheia“. Nota d-lui Zamfir Constantinescu 

„Ce ştie omu şi nu ştie Dumnezeu ?* Răspuns: „Omul stie de frică pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu ştie de 
frică pe om“. 

Aceste ghicitori au fost culese dela un grup de copii, între 7 gi 12 ani; nota d-lui Dăncuş. 

1^) Inf. Ion Bogdan. 155) Inf. Paraschiva Fogoroş; nota d-lui Zamfir Constantinescu. 


533 


economicul capátá aci o acceptiune mult mai largá decát sensul strict si obignuit al cu- 
vântului. Legati de un pământ atât de sărac, grija de a ieşi din nevoi si de a-şi plăti da- 
toriile alcătueşte pentru drăguşean o adevărată obsesie: „Dacă-mi plătesc datoriile sunt 
prieten bun cu toţi, dorm liniştit, nervii capului se hodinesc. Da acum n'ai cum face; tot ce 
cumpărăm e sporit, tot ce vindem e scăzut. Banca Naţională a sporit procentu. Asta-i du- 
rerea noastră, că d'acolo se trage camăta cea mare“ 1%). lar primarul din 1929, se plângea că 
lipseşte vreo fabrică prin apropiere la care să poată munci drăguşenii în timpul lăsat 
liber de munca câmpului... In America la muncă grea ai plată bună. La noi lucrurile 
merg rău fiindcă nimeni nu tine la binele de obşte. Tare bine ar fi dacă între lumea cu- 
minte şi cu carte dela noi s'ar găsi şi oameni ca cei din America. Da la noi niciunu nu-şi 
bate capu să facă făbrici. Cine are bani la noi, visează la ministru. Banii-i punen bănci 
cu camită neomenească“ 107). Dovada concepţiei fiziocratice şi ne-mercantile pe care ţă- 
ranul o are despre funcţia economicului în vieatá o aduce indiferența pe care o arată el 
faţă de bani, chiar atunci când îi lipsesc. Când merge la Sas sau în America el nu e atras 
de bani propriu zis, ci de posibilitatea de a munci. „Banu e aşa ca un obiceiu. Cu bani 
nu scapi de rele cât de multi ai avea. Cu fapte bune poti trece vămile“ 108). 


Proverbe ca: „sărăcia strică legea“, ori: „sărăcia strică obiceiurile“ 109), sau: „să- 
racă fată săracă, cá cu mâna ei se'mbracă“ 110), ca şi cinstea la care e ţinută hárnicia şi 
prețul pus pe disciplină şi pe solidaritate în muncă, pe de o parte, si dezinteresul faţă de 
gâlcevile partidelor politice 111), de altă parte, îşi găsesc explicaţia în aceleaşi aspre con- 
ditii economice în care se destăşoară vieata satului, 


Este cu atât mai plină de semnificaţie concepţia drăguşanului despre cinste $i con- 
damnarea pe care o menţine față de profitul intermediarilor, nelegati nici de producţie, 
nici de consumaţie 112). Astfel Nicolae Vrânceanu spunea că înţelege de ce au regăţenii 
apucături rele şi de ce sunt ţăranii aşa de săraci. „Legile lor erau grele, au avut mai 
multe greutăţi ca noi... Acum „legea merge strâmb“ si la unii şi la alţii. S'au mai îndreptat 
puţin „da prea multe apucături se fac“. Sub Unguri numa cu credinţa şi cu limba am 
dus-o mai rău. Incolo era bine“ 115). Aceasta nu însemnează că drăguşeanul e lipsit de 


16) Inf. Lazăr Fogoroş. După cum am amintit mai sus — nota 13) — Eminescu a apărat cu multă insistenţă în 
scrierile sale politice şi economice, asupra deosebirei dintre productivitatea puterii de muncă agricolă faţă de aceea a 
muncii industriale şi asupra neajunsurilor economice şi a injustiţiei sociale ce rezultă din această discrepanţă, în 
deosebi articolele: „Un abecedar economic“ şi „Paralele economice“, loc. cit, p. 134 şi 108. In contra acestei injustiţii 
drăgugenii reacţionează căutând debuşeuri pentru puterea lor de muncă în ţările industriale. O traducere în termi- 
nologia economică a acestei problematici eminesciene la d. prof. M. Manoilescu: , Théorie du protectionisme et l'échange 
international“. Piard. 1929. 

17) Inf. Vasile Poparad. 

108) Inf. T. Petre Bogdan: nota d-lui I. Ionică. 

19) Zicátoarea a fost rostită de un drăguşean care se refera la cazul de concubinaj menţionat mai sus, la 
nota 64, în fine. Intrebat pentru ce's oamenii răi, Iosif Stoia răspundea: „Apăi, pentru că e lipsă”. 

10) Inf. G. Jurcoveanu; nota d-lui H. Brauner. 

11) intrebat ce l-a îndemnat să ia parte impreună cu alţi 15 drăguşeni la o intrunire averescaná, V. Bobs:ica 
mărturisea : „păi dom'le, la noi politica se face şi de sărăcie. lo fusesem în străinătate, in Neviorc, in Paris, în Lu- 
xemburg, Berlin, Liverpol, şi în Bucureşti niciodată. Zic! De ce să nu mergu şi gratis şi să beau şi ceva rachiu: Şi 
m'am dusu. Acolo ne-o mai dat cu huo! din vreo două părţi, da le-am răspuns şi noi la fel“, Se vede deci că drăgu- 
şeanul nu lua niciodată in serios partidele politice. Se pare că „clubul Husarilor" constituie o excepţie. Vezi Traian 
Herseni : Arhiva 1935, Nr. 3-4, p. 437. 

u2) Concepţia socială reacționară a drăguşeanului se oglindegte bine in următoarea poveste, istorisitá de 
Iosif Stoia. 

„Matei Corvin, ca şi Cuza, mergea pe la sate să vadă cum merge treaba dreptăţii. Pe un drum odat, a întâlnit 
Matel un om, plugar, de avea trei feciori. Şi a zis el impáratului cá sărăcia-i mare, cá are trei feciori şi că toţi trei 
sânt la învăţătură. Cá pe unu vrea să-l facă hof, pe unu tâlhar şi pe altu colduş (om care ia pe sub mână, da pare 
om bun). 

A intrebat impáratu ce-i asta, şi omu i-o zis: că hofu-i avocat, că tálharu-i doctor fiindcă belegte pe oameni 
şi cá coldugu e popa, care duce oamenii în rai şi le golegte pe sub masă buzunarele“. Nota d-şoarelor Dărmănescu 
şi Negreanu. 

u3) Nota d-lui N. Tatu. 


334 


patriotism, ci numai că nu e lipsit de spirit critic şi de preocupări etice !!^). El cunoaşte 
drepturile istorice ale României asupra Ardealului şi ştie că „Ardealul, ieri al Ungurilor 
a fost alaltăieri al nostru“. Dealtfel chiar dacă ar fi din nou al Ungurilor „ce schimbare 
ar face ei în sat la noi? Tot cu pământ rău rămânem. Tot cu portu şi cu limba bătrâ- 
nească. Războaiele le fac numa regii şi împărații, şi după războaie numai domnii se 
schimbă. Táranu rămâne unde l-a lăsat Dumnezeu“ !!5). 


Cu privire la patriotism, Dionisie Jurcovan povestea cum a ajutat pe Români în 
timpul retragerii. Avea în casă peste treizeci de răniți. La plecare le-a dat mâncare şi 
fân pentru cai. Când au intrat Ungurii, jidovii lau párit. Ungurii l-au închis două săp- 
tămâni la Braşov şi l-au ţinut legat patru luni la Târgul Mureş. A luat un avocat şi a 
scăpat înainte de întoarcerea Românilor. Dar s'a înbolnăvit în temniţă şi a trebuit să 
umble după „mediţină“, după leacuri. S'a dus la târg să le ia. „Am auzit tot atunci, cu 
ele în mână, că a eşit România. Atunci nu mi-a mai trebuit nici un leac. Asta mi-a fost 
leacu meu, c'o ieşit România“. 

Următorul fel de a judeca războiul mondial este edificator, în această privinţă. 
„Lumea este bine să aibă înţelegerea“, spunea un drăguşean. „Nu cum o fost germanii, 
care s'o înarmat cu muniții şi s'o încrezut in ele. Da numai dela Dumnezeu o curs lucru, 
de i-o nimicit.“ Apoi cu un ton de indignare, pornită din convingerea că între război şi 
crimă nu există nici'o deosebire: „Dacă n'aveau ce mânca, apăi să omoare şi să facă 
război ? Asta e tâlhărie; d'aia n'au rázbit ei. Celelalte ţări s'o ridicat in contra, şi o învins, 
pentrucă Dumnezeu le-o dat gându cel bun. Orice ţară să stăpânească peste neamu său. 
Aiasta este o dreptate mare venită din cer, nu dela om. „Şi revenind la cazul Germaniei, 
drăguşeanul adaogá, gândindu-se la propriile lui reactiuni in fata mizeriei: „Să se ducă 
în Canada dacă n'au ce mânca, pentrucă acolo satele sânt ca dela Sibiu la Braşov de 
departe“. 

Drăguşeanul apreciază evenimentele cu o egalitate de judecată care iese învingă- 
toare deasupra epocilor şi a popoarelor deosebite cărora se aplică. Vremurile, care prefac 
din temelie instituţiile şi societăţile omeneşti, n'au clintit pe drăguşean din cadrele gân- 
dirii lui tradiţionale, care sunt însă, atât de adânc şi de general omeneşti, încât rămân 
valabile pentru epocile diferite. 

La capătul acestui studiu al manifestărilor morale, se pot trage unele concluzii ce 
vor putea fi folosite la caracterizarea sintetică a structurii spirituale a satului Drăguş. 


Am văzut că voința socială a satului aparţine, fără îndoială, tipului revoluţionar. 
In teorie drăguşeanul critică politica generală a Statului, administraţia locală a satului 
şi, mai ales, condiţiile vieţii economice în care se găseşte dezarmat. In practică, atât prin 
activitatea pozitivă, prin munca pe care o depune, cât şi prin interdicțiile pe care şi le 
impune, el reacţionează împotriva acestor condiţii economice precare, pe care nici ad- 
ministratia locală, nici politica generală nu izbutesc să le uşureze. Impotriva acestor con- 
ditii naturale şi sociale neprielnice, Drăguşul a reacţionat organizând si distribuind munca 
întrun ritm riguros şi disciplinat, care face să cadă accentul pe caracterul colectiv al 
activităţii economice a satului. Gradul de uniformitate la care au ajuns obiceiurile — fie 
în virtutea tradiţiei, fie în virtutea conformismului — structura manifestărilor spirituale 
săteşti, unificate prin mulţimea intereselor comune şi prin intensitatea vieţii de relaţie 
(„vecinătăţi“, şezători de femei şi tineri, cluburi bărbăteşti, sărbători etc.), în fine insistența 
cu care stáruesc drágusenii asupra necesității unei mai echitabile distribuții a muncii $i a 
mijloacelor de producție, subliniază încă si mai mult acest caracter. Este însă vorba aci 
de un pseudo-colectivism tradițional, orânduit conform cu aşezarea „genealogică“ a sa- 
tului românesc — aşezare care nu şi-a aflat încă în alcătuirea actuală a Statului o înte- 


14) Dovada conştiinţei patriotice a drăguşenilor se află, între altele, intr'o discuţie privitoare la apărarea ţării, 
cu care prilej majoritatea vorbitorilor sublinia necesitatea înarmării, adăogând, cu ironia caracteristică ţăranului ro- 
mân, că, — în ceeace priveşte armata noastră de atunci — „dacă ar veni duşmanu peste noi, ne-ar bate şi cu nuiele !*. 

115) Inf. Iosif Stoia. 


335 


meiere, o recunoaştere şi o consolidare instituţională — şi care face ca întreaga comu- 
nitate de vieatá şi de muncă a colectivitátii săteşti să apară sub forma unui ansamblul 
cu reactiuni solidare 11). 

Din punct de vedere sociologic este demn de reţinut iaptul că aceste reactiuni ale 
voinţei sociale duc la un concept lărgit al noţiunii de economie. Astfel încât, în loc să ne, 
aflăm în fata unui „homo oeconomicus*, subiectul preferat al economiştilor de specialitate 
preocupările de ordin material ale drăguşenilor au un rezultat opus. Omul nu devine un 
simplu instrument economic, ci din contră, funcţia socială a economicului este aceea care 
se extinde la ansamblul vieţii colective, tnriurind, prin etică, întreaga structură spirituală 
a satului şi rămânând totuşi determinată în mod hotăritor de această structură. Trá- 
sătura morfologică dominantă a acestei structuri spirituale o alcătueşte imperativul par- 
ticipări imediate a agentului economic la cel puţin unul din cele două procese extreme 
ale ciclului economic : producția sau consumatia. Este dela sine înțeles că această morală 
economică este în esența ei o morală cooperatistă. Deşi insuticient desvoltată şi du- 
când mai mult o existență potenţială, această etică economică se sprijină pe morala 
economiei autarhice sau familiale. 

Interesant este faptul că această analiză fenomenologică a manifestărilor etico-eco- 
nomice ale satului, face posibilă, astăzi, intelegerea adevăratei semnificaţii a economicului 
şi a funcției sale sociale în genere!!?), In fapt, socializându-se, funcțiunea economicului 


uc) Caracterul! „revoluţionar“ al volnfei sociale a drágugenilor are în acest studiu, numai o semnificaţie socio- 
logică şi nu una politică. Drágugeanul nu imprumutá şi nu imită de altfel niciuna diu formulele revoluţionare puse în 
circulaţie de propagandă politică streiná. Robustul său bun simţ îi spune că fiecare neam trebue să găsească, prin el 
însăşi, cel mai bun sistem de adaptare politică la condiţiile de vieaţă ce i-au fost hărăzite de natură şi de Dumnezeu. 

Prin aşezarea „genealogică“ a satului înţelegem aci tradiţia stăpânirii in comun care, în unele ţinuturi se aplica 
nu numai islazului şi pădurii, dar chiar şi ,delnifelor", exemple de proprietate familială sau devălmaşă. Pentru această 
chestiune vezi G. Fotino: op. cát. p. 140,153—154; H. H. Stahl: „Contribuţii la problema răzăşiei satului Nerej“. Ar- 
hiva pentru Ştiinţa şi reforma Socială: anul VIII. 404, anul IX. No. 1—3 şi: Xenia C. Costa-Foru şi Henri H. Stahl: 
„Caracteri:1 deválmag al familiei nerejene“. Arhiva: X. No. 1—4. 

17) Pe lângă sistemul de notare întrebuințat de şcoala sociologică germană şi americană în ceeace priveşte 
statistica comportărilor morale in legătură cu activitatea economică şi măsurătoarea cantitativă sau grafică a atitu- 
dinilor psihologice şi a opintei publice, poate fi folosit, pentru preocuparea metodologică ce trebue ţinută în seamă 
la cercetarea formelor vieţii economice sătești: M. M. Vulcănescu „Teoria şi sociologia vieţii economice“. Arhiva pentru Re- 
forma şi Stlinta Socială 1932 Nr. 1—4, p.2% şi 211. O critică a noţiunii înguste a economicului, asemănătoare criticilor da- 
torite lui Simmel, Max Weber şi Othmar Spann, se atlá şi la d. Eduard Spranger : „Lebensformen; Geisteswissenschaf- 
tiche Psychologie und Ethik der Persânllchkeit“. Max Niemeyer Verlag. Halle 6 Aufl. 1927. Asupra raportului dintre eco- 
nomie şi spiritual d. Sranger spune: „Şi spiritualul este integrat in mánunchiul fizic şi psihic al forţelor; aregiel la 
temelie o tehnică şi prin această componenţă materială el face parte, în acelaş timp, din cate soria valorilor econo- 
mice şi a bunurilor de schimb“. D. Spranger dă în general o interpretare etică economicului. „Omul preocupat numai 
de vieata economică este egoist“, p. 152. 

După cnm am văzut, studiul filozofiei practice a drăguşanului confirmă faptul că tipul economic pur, „hoino 
oeconomicus* este o simplă abstracție. In ciuda tiraniei mobilelor economice, drăguşanul consideră preocupările de 
ordin material din punctul de vedere al întregii sale ființe morale. Zicala drăguşenilor: „fiecare cu traista lui", de 
pildă, nu înseamnă de loc că ne-am afla în fata unui tip de egoism social. Drăguşanul îşi exprimă astfel doar un pu- 
ternic şi rafinat simţ al proprietăţii, pe care il regăsim la baza întregii sale vieţii, economice. Inf. Spiridon Hanes; 
nota d-lui M. Socor. 

De aci încercarea de a caracteriza această concepţie prin raport la diferitele sisteme de gândire economică. In 
„Egoismus und Altruismus*. Zur soziologischen Motivation des praktischen Willens. Ed. M. Schmersow, Kirchhain 
N-L, 1903, d. prof. D. Gusti măsoară ca $i Bücher, evoluţia şi gradui de organizare al societăţii după „lungimea vo- 
infel economice“, adică după lungimea drumului parcurs de bunuri pentru a ajunge dela producător la consumator 
şi prin seria mobilelor economice puse în funcţiune între mijloc şi scop (p. 53). In această concepţie, care parea acorda 
circulaţiei bunurilor şi participării intermediarilor în lungimea ciciului economic o funcţie precumpănitoare, procesul vieţii 
economice elementare in care nevoia şi satisfacerea ei stau in legătură imediată, ar înceta de a mai îndeplini vreo 
funcţie economică (p. 54). E deia sine înţeles că interpretarea care acordă, din contră, un mai însemnat conţinut de 
sociabilitate însuşi procesului de producţie şi de consumaţie a bunurilor, faţă de procesul circulaţiei, răstoarnă pro- 
blema şi dă manifestării economice elementare un î:ţeles pur social. 

Infelegerea acestei deosebiri de punct de vedere este încă şi mai mult îngreunată de faptul că se confundă în 
genere faza a doua şi faza a trela a sistemului capitalist — faza comercială şi cea industrială — şi se ajunge să se pună 
apoi în conflict mentalitatea corespunzătoare acestor două forme ale capitalismului cu aceea proprie colectivităţilor 
agricole. Exemplu unei asemenea contradicții la: F. Delharbe: „La pensée paysanne, contre la pensée industrielle" 
Le Mois — Synthese de l'activité mondiale. 8c année. No. 92. 


336 


coincide din ce în ce mai mult cu functiunea socială a politicului, —atât prin intervenţia 
Statului în sistemul economiei moderne, cát şi prin diferite forme de organizare socialistă, 
corporatistă sau sindicalistă a economiei planificate — şi, în acelaş timp, urmăreşte limi- 
tarea sau controlarea profitului şi a privilegiilor, care prin facultatea de a determina în 
chip automat politica prețurilor ducea, în sistemul economiei liberale, până la instaurarea 
unui drept de monopol al întreprinderilor private asupra economiei publice. 

Există astfel, între concepţia socială a economiei închise sătești şi aceea a siste- 
mului economiei autarhice, numeroase trăsături comune. Concepţia reacționară a satului 
este de acord cu criticile pe care naționalismul economic contimporan le aduce libera- 
lismului economic al veacului XIX. întru a pune accentul pe conţinutul procesului de pro- 
ductie şi de consumatie a bunurilor şi nu pe procesul circulaţiei bunurilor. Atât în sat, — 
unde comerțul şi intermediarii sunt excluşi—cât şi în doctrina economică recentă,—care 
preconizează controlul nivelului preturilor-—factorii de producţie şi de consumatie sunt 
socotiți ca adevărații reprezentanţi ai interesului general al colectivităţi, iar rolul si 
participarea lor în vieata administrativă sau politică, apar din ce în ce mai legitime si sunt 
revendicate cu o intensitate crescândă. 

Dătător de seamă asupra ideii interesului general, atât de mult discutată în teorie, 
este conceptul de „lungime a voinței sociale“. Acestui concept însă i se pot acorda, de 
fapt, trei semnificaţii cu totul deosebite : 1) în fimpul economic, înţeles în deosebi ca do- 
meniu propriu de producţie a valorilor, lungimea voinţei sociale însemnează aptitudinea 
de a urmări realizarea scopurilor de lungă durată; ceea-ce poartă azi denumirea de „eco- 
nomie dirijată“ sau „planificată“; 2) în spațiul economic, lungimea voinţei sociale mă- 
soară cuprinsul sau întinderea unei piețe în care are loc schiinbul de valori şi bunuri şi 
3) intr'o ultimă acceptiune, lungimea voinței economice mai poate însemna interferența 
unui număr mai mare sau mai mic de factori intermediari între producător şi consumator. 
Din punctul de vedere al permanentei şi al continuității sensului de desvoltare a unei 
societăţi, funcțiunea socială a intermediarilor fiind aceea de a crea discontinuitate în 
urmărirea scopurilor colective, primii doi termeni se găsesc față de cel de al treilea în 
următorul dublu raport de reciprocitate: întrun spațiu economic determinat, lungimea 
voinței sociale în ciclul voinței economice este cu atât mai mică, cu cât numărul facto- 
rilor intermediari este mai mare şi invers. Pentru evaluarea lungimii voinţei sociale intr'un 
timp economic determinat se poate stabili un identic raport de reciprocitate. Graţie a- 
cestei scheme interpretative de sociologie economică, rezultatele cercetării întreprinse în 
sînul unei colectivităţi restrânse, cum e satul, pot fi folosite pentru înţelegerea functiunii 
sociale a economicului în genere. 

In drágus, studiul raportului dintre etic şi economic vádeste existenţa unei lungimi 
a voinței economice înțeleasă în primul sens al acestui termen. Interesn] obştesc. fiind 
reprezentat aci în mod exclusiv prin interesul producătorilor şi consumatorilor, organi- 
zarea politico-administrativă a satului şi temelia etică, pe care se sprijină această orga- 
nizare, se împletesc în mod continuu cu procesul economic propriu zis, 

Intr'adevăr, cercetarea fenomenologică dovedeşte că, în afară de orice îndoială, la 
obârşia activității economice se află un act de natură etică : o alegere 115). Acest act este 
dublu deoarece el priveşte atât scopurile, sau valorile de realizat, cât şi mijloacele prin 
care această realizare devine posibilă. Drăguşeanul avea de ales, în ceea ce priveşte 


11) Intr'un „Essay on the Nature and Significance of Economic Science“. (ed. II 1937), d. L. Robbins, deşi recu- 
noaște că faptul economic este în esenţa lui o alegere, afirmă cá această alegere nu ar avea un caracter etic, fiindcă 
este indiferentă în raport cu dezirabilitatea sau indezirabilitatea diferitelor scopuri. Specificul economic ar consta în 
faptul că această alegere s'ar face după criterii pur raţionale. „Economia ne poate lămuri implicaţiile diferitelor sco- 
puri între care avem de ales. Ea ne face posibil să vroim cu deplină cunoştinţă aceea ce alcátueste obiectul voinţei 
noastre“. Or, această afirmaţie cuprinde totuşi o recunoaştere implicită a caracterului etic al alegerii între diferitele 
scopuri, nu numai pentrucă presupune o apreciere a ierarhiei necesităţilor vieţii, întemeiată pe judecăţi de valoare, 
dar şi fiindcă recunoaşte că promovarea pe plan conştient a ţelurilor biologice, instinctive sau neclare, este un fe- 
nomen de însemnătate esenţială pentru alcătuirea economie| ca ştiinţă (p. 14 şi 152). In acelaşi sens, vezi: D. Gusti: 
op. cit. p. 44-56; M. Valcănescu, loc., cit. p. 209—10. 


357 


scopul, intre mizerie si buna stare. El a ales dupá cum am vázut pe cea din urmá, cum 
era şi firesc, şi a căutat în resorturile voinţei lui sociale energia necesară pentru aflarea 
mijloacelor în stare să-i îngăduie realizarea acestui scop. El putea alege, în fine, între 
mijloacele aflate în afară de lege, deoarece legea nu-i asigura protejarea legitimă a inte- 
reselor lui vitale, sau se putea îndeletnici cu comerţul, căutând profitul prin îndeplinirea 
funcției de intermediar între producător şi consumator. Am văzut că drăguşeanul nu a 
ales nici una nici alta din aceste două căi şi, sărind peste concepţia comercială şi ban- 
cară a capitalismului, şi-a afirmat concepţia sa economică productivistă, intrebuintánd 
în mod exclusiv puterea sa de muncă în întreprinderi agricole sau industriale, fie în sat, 
fie aiurea 119). 

Dacă în spaţiul economic, activitatea productivă a satului întâmpină, deci, ca şi 
capacitatea lui de consumatie, limitele tradiţionale, impuse de sistemul producţiei autar- 
hice, având o singură punte de contact cu o vastă piaţă a muncii, aceea a Americii 
de Nord, prin emigrare, — în schimb, în timpul economic, satul cunoaşte o reglementare 
severă; de foarte lungă durată şi de o perfectă continuitate în urmărirea scopurilor pro- 
ductive. Programul de muncă al satului este hotărât până în amănunte, nu numai din 
cauza necesităţii de a se adapta condiţiilor meteorologice de-a lungul celor patru anotim- 
puri ale anului şi nu numai din cauza exigentilor impuse muncii agricole de tradiţia sa- 
tului, sau de folosirea în comun a păşunilor ; dar se poate spune că el este dinainte deter- 
minat de-a lungul întregei vieţi a drăguşeanului, prin repartizarea muncii, făcută cercu- 
rilor simpatetice şi, în special, grupărilor pe vârste. Astfel în cât, voinţa socială revolu- 
tionará a drăguşeanului, riguros condiţionată în spaţiul geografic, se realizează prin stă- 
pânirea pe care o exercită, în chip spontan, asupra timpului economic şi prin alegerea 
deliberată a scopurilor şi a mijloacelor de producţie a valorilor. 


Pentru caracterizarea personalităţii spirituale a colectivitátii săteşti, această alegere 
prezintă un deosebit interes. Dar, atât pentru atingerea acestui scop, cât şi pentru a 
desprinde structura dialectică a gândirii empirice pe care drăguşeanul şi-a făurit-o, în 
lupta lui de adaptare, trebue întreprins un studiu sintetic al tuturor manifestărilor sociale 
în care această structură spirituală a satului îşi găseşte expresia. 


ROMULUS COTARU 


19) Asupra aproprierii dintre sistemul economiei agrare şi cea de a treia etapă a capitalismului, vezi între 
altele: G. L. Duprat, „Formes élémentaires de l'économie sociale“, Arhiva 1935 Nr. 3—4 p. 28 şi concluzie, p. 382—3 ; 
acelaş: „Sociologie et économie sociale des populations rurales“, Arhiva 1930. Nr. 1—3 p. 126, si L. Salberon: „Un ré- 
gime corporatif pour l'agriculture". Etudes Coorporatives. Ed. Dunod. 1937 p. 206.. * 


338 


CERCETÁRI 


LUNCA, SATUL DE FABRICANTI SI DE NEGUSTORI 
DE PRESURI SI DE VELINTE DIN DÁMBOVITA!) 


Cea mai nordică comună a judeţului Dámbo- 
vița, situată în limba muntoasă a judeţului, ce 
separă Muscelul de Prahova este comuna Mo- 
roeni. Până la Pietroşiţa, punctul terminus al li- 
niei Bucuresti-Tárgoviste, pătrunde trenul, ce 
trebuia, după un proiect antebelic, a cărui exe- 
cuţie începuse, dar a fost părăsită, să fie conti- 
nuat până la Sinaia (24 km). Șoseaua naţională 
Bucuresti-Sinaia, construită din ordinul Regelui 
Carol I, străbate satul, mergând în lungul râului 
Ialomița, între două rânduri de dealuri, cu vege- 
tatie de tranziţie: fag, brad, alun și corn din a- 
bupdenţă (un deal chiar se chiamă Cornet). 

Ceea ce izbegte dela prima plimbare prin sat, 
e buna stare materialá, pe care o trádeazá casele 
lucrate în piatră, dintre care opt cu etaj și una 
cu colonade de influență citadiná, Satul se în- 
tinde pe o distanță de 6 km mai mult pe partea 
stângă a Ialomiței, pe o lățime medie de 200 m, 
Casele sunt apropiate unele de altele, ograda 
mică, iar locuri noi de vânzare, nici nu se gă- 
sesc. După unitățile reale existente, satul s'ar pu- 
tea împărţi în: Dobrești, la 15 km de comună, cu 
20 case în jurul uzinei electrice care alimentează 
Bucureştii, Muscelul, la 10 km depărtare, cu vreo 
40 case reslirate, regiune specializată în produ- 
cerea şi desfacerea brânzeturilor; Glodul, la 5 
km de Moroeni, cu vreo 50 așezări, locuit numai 
de ţigani; smeurari, spoitori, lingurari etc. Puche- 
nii, Moroeni şi Lunca, formează un trup continuu, 
totuşi cu deosebiri destul de marcante, Sătenii din 
Pucheni sunt mai mult muncitori la întreprinde- 
rile forestiere ale Societăţii Lomas, Cei din Lunca 
se ocupă, în proporţie de 80,62% cu industria ve- 
linfelor, iar cei din Moroeni, fac punte de trecere 
între industria velinfelor si alte feluri de munci 
(lucrători la construcţii la cel mai mare sanato- 
riu de tuberculoză din ţară, uzina electrică Do- 
bresti). 


Spre a studia o unitate bine distinctá, in care, 
prin excelență domină un singur fel de industrie, 
am ales satul Lunca. 

Numărul locuitorilor este de 1.028. Prezentám 
mai jos, statistica, pe familii, cu numărul meni- 
brilor lor. 


Numărul 
membrilor lor 


Numărul 
familiilor 


Cercetând ocupaţia unei familii din Moroeni, 
se constată cá activitalea ei se desfășoară pe mai 
multe planuri. Toţi sătenii produc rachiul sau 
ţuică din prunii ográzii sau ai livezilor de pe deal, 
86%/0 din locuitori au vite cu lapte, laptele consti- 
tuind alimentul de bază al populaţiei. Atât (uica 
cât si laptele, nu ajung decât la satisfacerea ne- 
voilor imediate ale familiei. 

Dar veniturile necesare întreţinerii familiei pro- 
vin din diferite ocupaţii pe care le menționăm 
mai jos: 


101 familii trăesc din industria presurilor 
85 familii traesc din industria velintelor 
16 familii trăesc din comerţul covoarelor 
11 familii de muncitori 

8 famili de comercianţi 

8 fam lii de prunari 

6 familii de croitori 

4 familii de bătrâni fără ocupaţie 

3 familii de tâmplari 

2 lamilii de cârciumari 

2 familii de birjari 

2 familii de preoţi 

1 familie de morar 

1 familie de antreprenor 

1 familie de fierar 

1 familie de cismar 

1 lamilie de cerealist 

2 familii de comisionari 


255 


1) Din lucrările Seminarului de Monografie Sociologică de sub conducerea D-lui H. H. Stahl (anul şcolar 1937/38). 


339 


Familiile ce se ocupă cu industria covoarelor, 
sunt in numár de 208 din numárul total de 255 
(81,560/0), 

Oameni de munte, întreprinzători şi vioi, sătenii 
din Moroeni, nu s'au lăsat supuşi de împrejurările 
neprielnice, ci au căutat să găsească un nou mij- 
loc de traiu. Probabil că deaceea industria velin- 
felor a apărut în Moroeni pentru prima dată și 
nu în alt sat din regiune. După războiu, industria 
velințelor s'a răspândit şi în comunele Pietro- 
șița, Runcu, Râul Alb si Pietrari. Fiindcă cererea 
pieţei era prea mare, Moroenii nu au putut-o sa- 
tisface numai cu braţele lor, Au început atunci 
să vină fetele din comunele alăturate, ca să lu- 
creze plătite cu bucata şi ca învățând meşteşugul 
sa-l transporte in comuna de origine (fig. Nr, 1). 

Dacă tehnica țesutului le-a fost ușor să o în- 
veţe fiindcă războiul exista în regiune pentru ţe- 
sutul pânzei, nu tot astfel a fost cu cromatica, pe 
care femeile din Moroeni, o ascundeau ca pe un 
secret profesional, După războiu, însă, un val de 
prost gust, importat. 


Din mahalaua oraşului sau dintr'o falsă inter- 
pretare a modernismului pătrunzând la sat, au 
început să apară velinfele cubiste, cu împreunări 
stridente de culori, ce nu cer prea multă com- 
petență în tehnica colorárii, 


De ce a prins aci industria velinfelor si nu în 
alte sate? Comuna Moroeni e aşezată pe un pă 
mânt pietros şi nu poate cultiva niciun fel de ce- 
reale. Singuri pomii fructiferi cresc cu roade îm- 
belşugate, dar pe lângă că nu rodesc decât odată 
la doi ani, în proprietatea mică a sătenilor nu pot 
hrăni din produsele lor o întreagă familie. 

De unde a pătruns industria covoarelor aci, nu 
se poate şti. Cei mai bătrâni din sat își amintesc 
că şi pe vremea lor se lucra la fel de intens ca si 
acum, Lucrul era chiar mai trainic căci, în locul 
bumbacului necunoscut pe atunci în industria lo- 
cală, se întrebuința urzeală de lâna răsucită (am 
putut vedea o astfel de velintá lucrată cu 50 de 
ani în urmă), în locul culorilor sintetice se lu: 
cra cu lână nevopsită (culorile alb, negru și ca 
feniu) sau se întrebuința o colorafie cu produse 
naturale, 


Descrierea războiului. Războiul este instrumen- 
tul care serveşte la ţesut. El se compune din două 
picioare, două braţe verticale, două suluri de 
lemn, două ife, două  pârnoage, o vátalá şi o 


spată. 


340 


Piciorul este partea laterală a războiului şi se 
compune din trei stálpi verticali de sprijin. Cel din 
față înalt de 40 cm, se uneşte cu simetricul lui, 
printr'o scândură lată ce serveşte ca scaun, pe 
care stă fesátoarea, Stâlpul al doilea are 80 cm. 
In scobitura lui se învârteşte un sul pe care se 
infágoará velinţa, Stâlpul al treilea, de aceeaşi 
înălțime, sprijină sulul din spate, pe care e înfă- 
şurată urzeala. Sub sulul din spate, o scândură 
face legătura între a treia pereche de picioare. 
Toate trei picioarele sunt unite in lung printr'un 
stâlp orizontal, Pe stâlpii orizontali ai picioarelor 
se înalță doi stâlpi verticali sau brațele războiului 
conexate printr'unul orizontal, Acest ax orizontal 
întinde două braţe, în crestăturile căruia se spri- 
jină vătala şi ifele. 

Vătala este un cadru dreptunghiular, cu latura 
superioară sprijinită pe braţele războiului. In par- 
tea de jos, dreptunghiul cel mare igi anexează un 
dreptunghiu mai mic numit spată, Spata are o 
mulțime de dinţi de fier, cu trestie dispuşi per- 
pependicular pe baza dreptunghiului. Vătala în- 
treagă serveşte la îndesirea fesáturii, Ifele sunt în 
număr de două, Fiecare din ele se compun din 
două bețe cilindrice. Pe cel superior se leagă 
din distanță în distanţă o bucată de bumbac în 
formă de ochiu, Pe cel de jos se fac acelaşi fel de 
ochiuri însă înainte de încheierea lui bumbacul 
este trecut prin ochiul superior. lja se prezintă 
deci astfel: 

In partea de sus, amândouă ifele sunt legate 
printr'o singură sfoară de un scripte. In partea 
de jos, fiecare îță e legată de vârful unei tălpici 
de lemn, ce atinge cu baza pământul. Apăsând cu 
piciorul pe o tălpică (pârnoagă, iapă), o ijá se 
trage in jos, iar cealaltá automat se ridicá in sus. 

Inainte de a începe țesutul se execută câteva 
operaţii premergătoare: depánatul, urzitul, învelitul 
şi năvăditul, 

Depănatul. Bumbacul se cumpără în pachete, 
în care se găsesc mai multe scule, Sculul de bum- 
bac este întins pe vârtelniță. Vârtelniţa este for- 
mată din două scândurele, așezate in cruce, ce se 
mişcă în jurul unui ax vertical, Aceste scândurele 
au niște găuri in care se introduce câte un băț in 
poziţie verticală. Pe braţele crucii sunt date mai 
multe găuri, ca prin mişcarea befelor să se for- 
meze cercuri mai mici sau mai mari, după mărimea 
sculurilor de bumbac sau cănurilor de lână. Un fir 


al sculului de bumbac întins pe vârtelniţă, se înfă- 
şoară pe un mosor așezat pe un ax mobil, ce se 
invárteste cu ajutorul unei manivele. Intregul apa- 
rat format din vártelni(á şi mosor poartă numele 
de sucală. 

Urzitul, Se execută pe parmacii dela gard sau 
pe pari anume bătuți în lunca râului cu un aparat 
numit urzitor. 

Urzitorul e o cutie paralelipipedică, străbătută 
in interior de un ax central vertical. Pe axul ver- 
tica} sunt fixate mai multe axe perpendiculare, 
pe care se găsesc mosoarele cu bumbacul depánat. 
Din capetele bumbacului, de pe toate mosoarele 
scoase afară, se formează un fascicol de fire, care 
se leagă de un par. Se merge apoi cu urzitorul pe 
lângă toţi parii, trecând fascicolul de fire in mod 
alternativ prin faţa şi spatele parilor (dacă la 
primul stâlp, firele trec prin față la cel de al doi- 
lea trebue să treacă prin spate şi a. m. d). 
Ajunşi la celălalt capăt, repetám operaţia, cople- 
tând-o în mod contrar în așa fel încât firele se 
prezintă ca niște mari ochiuri despărțite prin parii 
gardului, Fiecare ştie ce număr de fire îi trebuesc 
pentru un covor. Va face deci ocolul parilor, de 
atâtea ori până va completa numărul de fire ne- 
cesare, Când firele se scot după pari pentru a nu 
se încurca, în locul acestora se pun nişte bețe sub- 
firi ce se vor înfăşura odată cu urzeala pe sul. 
Aceste bete se numesc rosturi, 

In locul parilor de pe deal se poate întrebuința 
pentru operația urzirii, aparatul numit  urzitor. 
Operația se desfășoară în același mod. 

Invelitul. Se numeşte astfel operaţia invelirii 
sulului cu bumbacul urzit. Se aduce  sulul din 
spate al războiului ce prezintă o deschidere lon- 
gitudinală în toată grosimea lui. Pe această des- 
chidere sunt introduse firele în fascicole de zece 
numite ierbe. Fascicolele sunt legate de un băț 
ce va impiedeca firele să iasă prin deschiderea su- 
lului afară. Se leagă în fascicole de zece, ca să fie 
mai uşoară numărarea firelor când se lucrează mo- 
delul (alesul velintei). De capătul celalt al urzelii 
se leagă o copae în care se aşează bolovani, ca 
urzeala să se întindă bine. In acest timp sulul este 
învârtit şi pe el se înfăşoară urzeala întinsă cu 
rosturi cu tot, 

Năvăditul se cheamă trecerea firelor de pe sulul 
din spate al războiului prin iţe si spată. Năvă- 
ditul se execută de două persoane, una așezată 
în spatele războiului, după ife, alta în faţa itelor. 
Firele se dau rând pe rând să nu se incurce. Pri- 
mul fir se dá în ochiul primei ite, dar nu trece 


prin niciun ochiu al ifei de a doua. Al doilea fir 
nu trece prin niciun ochiu al primei ite dar trece 
printr'un ochiu al iţei a doua si a. m. Această 
dispoziţie a firelor are ca scop ca o apăsare pe 
párnoagá să antreneze, coborârea unei ife în jos, 
cu firele ei şi ridicarea celeilalte ife in sus, cu 
firele ei, După ce a fost trecut prin ife, fiecare fir 
este trecut  printr'un dinte al spatei. Firele se 
leagă în ierbe şi se prind de un băț care se leagă 
de sulul din față. 

Alesul, Firele aranjându-se atât de regulat, unul 
în sus altul în jos, lasă între ele un spaţiu întreg 
in care se introduce lână. Femeile care tes la răz- 
boiu au în față un model dar de cele mai multe 
ori ştiu pe din afară modelul. Ele aleg cu mâna 
numărul de fire indicat de model și fes bucata 
aleasă cu o culoare, apoi fes în continuare o altă 
bucată aleasă până când pe întreaga urzeală s'a 
țesut un rând dela un capăt la celălalt. Atunci, 
bat odată cu vătala ca firul să se comprime cât 
mai mult. Inainte de a ţese rândul al doilea al mo- 
delului, se apasă pe pârnoage ca să se schimbe 
aşezarea firelor de bumbac ce prind ca întrun 
cleşte firul de lână ţesut si aşa se continuă lucrul, 


Modelele. Cele mai curente modele de velinte, 
în Moroeni, sunt; rotifele (fig. 3), calea rătăcită 
(fig. 4), spicul (fig. 5 şi 6), România Mare, Putna, 
Námáesti, turceştile, cercelugul, oltenestile. 

Lâna. Inainte se lucra numai cu lână, care era 
de două feluri aspră şi figae. Femeile cumpărau 
lâna dela cîțiva negustori localnici, care o des- 
făceau în sat, o dărăceau la dărac, o torceau pen- 
tru urzeală şi o indrugau pentru bătătură, Acum 
nu se mai fac velinfe din lână tunsă decât pe co- 
mandá, cele mai multe fácándu-se din smulturá 
şi strámáturá, de lână dela fabricile de postav 
provenită din destrămarea peticilor vechi si de- 
colorate. Strămăiura se aduce mai ales dela Ploie- 
şti Această lână nu este atât de durabilă, firele 
fiind scurte. O velință, din lână tunsă ţine 30 ani. 
iar una din lână destrămată 5 ani. Velinfele de 
smultură prezintă avantajul negustoresc, că sunt 
mult mai grele gi prin urmare se pot vinde mai 
repede. 

Coloratul lânei se face acum cu culori de ani- 
lină. Altădată se intrebuinfau culori naturale ca: 
pentru negru, coajă de anin fiartă la care adáoga 
o mână de calaican (caraboi) sau coajă de nucă 
verde. Pentru roşu, planta numită sovárf, Aceste 
procedee au dispărut fiindcă cer o mai mare dex- 
teritate și o mai mare pierdere de timp. Din ani- 


341 


lină, femeile ştiu să facă mai multe combinări: 
amestecând verde cu limoniu (termen local), re- 
zultă un verde deschis prăzuliu, Din verde şi 
albastru, bleumarin; culoarea  seniniu se obţine 
prin intrebuinfarea unei mici cantităţi de albastru, 
In apa fiartă, unde se pune anilina, se toarnă și 
acid sulfuric (vitriol, pronunţat „vitilion!'), ca să 
se ,impietreascá", coloarea. Lâna este introdusă 
în cazan în sculuri groase numite canure. Canura 
se face pe răschitor (fig. 16), înfășurând firul de 
lână în lungul lui, până se face atât de groasă 
cât dorim, La o canură de lână se pune o linguriţă 
de vopsea. După ce au fost puţin fierte cu vop- 
sea, canurele fierbinți sunt duse pe cobiliță la 
sârlă, unde se „limpezesc!' în apă. După ce se 
usucă, canurele sunt puse pe vártelnijá şi trans- 
formate în păpuşi", Păpuşa e un fir de lână de 
2—3 m, care se infágoará în jurul degetelor, pen- 
tru a-i da forma de ghem. Ea se introduce între 
cele două rânduri de urzeală, servind drept bătă- 
tură, După cum cu vopsitul se ocupă numai fe- 
meile, cu confecţionarea păpuşilor se ocupă copiii. 


Când totul e gata țesutul poate începe. Sunt răs- 
boaie de ţesut pentru o singură persoană, pentru 
două persoane, sau chiar trei persoane, după cum 
se ţese un pres, o velință, sau un covor, Preşurile 
au de obiceiu 60 cm lăţime și 120 cm lungime. Se 
pot face preşuri de aceeași lăţime, cu mult mai 
lungi (220 cm,). Velinfa mică este de 120 cm, pe 
240 cm, Velinfa mijlocie are 300/200 cm. Velinfa 


mare 200/400 cm. Dupá tehnica lucrului velinfele, 


se pot împărţi in „vărgate!!, compuse din rânduri 
de vărgi alternative, deosebit colorate, ușor de 
executat. 

Velinfe „alese!f, în care pe acelaşi rând intră in 
joc mai multe culori, Fiecare casă lucrează ace- 
laşi model timp de un an; căci, învăţându-l pe din- 
afară țesutul merge mult mai repede. O velință 
mică, se ţese în trei zile, lucrând două fete incon- 
tinuu dela ora 6 dim, la 21, O singură femee lu- 
crează aceeaşi velință într'o săptămână, In unele 
case se lucrează intens si ziua gi noaptea la lu- 
mina lămpei. De curând a început să se întrebuin- 
teze lumina electrică, pentru a se putea lucra noap- 
tea, La velinfele mari, lucrează trei fete 6 zile. Fe- 
tele intră in rázboiu dela 13—14 ani, până la 
adânci bătrâneţe. Ele tes pentru zestrea lor 3—4 
velinfe, iar cu banii câştigaţi își cumpără salba de 
galbeni, și îşi fac zestrea. O fată fără salbă şi ve- 
linţe, nu se poate mărita. Lucrând intens cu piep- 
tul aplecat deasupra sulului războiului, timp de 


342 


mai mulţi ani multe fete se imbolnăvec de tuber- 
culozá, deşi tráesc într'un sat de munte. 
| 

Producția. Fiecare casă din Moroeni produce 
2—3 velinţe pe săptămână, Familiile ce au reușit 
să strângă capital nu mai lucrează în războiu, pro- 
priu, ci dau la cei mai săraci material, ca să-l pre- 
lucreze. Pentru țesutul unei velinfe mici se plá- 
teste 200 lei, Apoi acesti capitaliști în mic desfac 
velinţele in oras, rămânând cu un câștig destul de 
mare, fără să se obosească prea mult. Afară de 
săracii satului, mai lucrează după comandă pentru 
negustorii  capitalişti, femeile din satele vecine 
care primesc lână vopsită (căci nu cunosc tehnica 
colorării) şi 160, 200 sau 600 lei, după felul ve- 
linţei. Moroenii se alimentează cu braţe de lucru 
şi cu velinfe de comandă din satele: Pietroșița, 
Râul-Alb, Vulcana, Vârfuri, Bela, Bezdead, Bu- 
ciumeni, Runcu etc.. Pentru lucrul prestat fetele 
nu primeau, la început, nicio plată ci numai mân- 
care gi învățătură, Acum se plăteşte: 80 lei ve- 
lina mică (lucrează două fete deci 160 lei); 100 
lei velinfa mijlocie (200 lei); 200 lei velința mare 
(600 lei, cáci lucreazá 3 fete). Fetele din alte sate 
stau 6 zile pe săptămână in Moroeni. Sâmbăta 
seara se văd cârduri de fete întorcându-se spre 
casă, spre a reveni Luni dimineaţa în Moroeni, 

Pentru cei din Moroeni, mai convenabil este 
lucrul în sat străin, cu capital propriu, căci plă- 
tind aceeaşi sumă pentru ţesut ca şi în sat nu mai 
eşti obligat să dai mâncare si nici războiul nu mai 
ocupă loc în casă, 


Prețul de cost şi preţul de vânzare, câştig get. 
Velipţă mică dig destrămătură. 


6 kg lână a 90 lei kg .......... sess 360 fei 
Vopsele 227 svo are a o uec pen e iai Y es 40 , 
Bümbac uus nu e a a FUE e CK ROC CRIT $0 , 
Costul lucrului .. rss 160 , 
T: 
Total. 610 lei 
Velipţă. 
Preţul de cost ..... 2... ales 610 lei 
Preţul de vânzare ........ cc... .. 700 , 
Câştig net. . . 90 lei 
+ Munca. . . . . 160 , 
Câştig total. . 250 lei 
Veljnta mijlocie dig destrămătură. 
7 kg lână a 90 lei kg... rc... 630 lei 
Vopsele: 1-129 uA e at ae i catia St e Arg 80 , 
Bumbac: .. 4.21: 35. ea ae aaa de e 9 ue Eye aa 100 , 


Costul lucrului 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Ciorănescu: Preguri şi velinfe la Lunca. 


4 
e leni Roi, 

N Ginte: lere", 

AAI d 


DecovviNe PE 
cO V mE 
Aer Anar » y 
oseo nofionato * 
D 7 Aid 


des Do/ghbero 


Dele eno. 
Vard £4oo/v7 pu 
Fig.2 — Harta jud. Dâmboviţa (comunele care lucrează 


Fig. 1. — Harta satului Lunca. 
preşuri şi velinte pentru Lunceni, sunt subliniate). 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Ciorănescu : Preguri şi Velinte la Lunca. 


Fig. 3. — Modelul ,Rotitele". Fig. 5. — Modelul „Spicul“. 


Fig. 4. — Modelul „Calea rătăcită. Fig. 6. — Motivul Spicului. 


Preţul de cost. ... cc... 1.010 fei 
Preţul de vânzare, ..... cc... 1.400 , 
Câştig net... 390, 
+ Munca .,.... 200 , 
Câştig total. ... 590, 

Velinfa mare din destrámáturá 
10-kg làn. —45o vg oe EE a ia 900 lei 
Vopsele: 3:2 esa ce RR cat eere re poa m ez atur 200 , 
Bumbac: 43 x05 Ro nO. 9 ok ee uvis 200 , 
Costul lucrului ........ len 600 , 
Total. . . 1800 , 
Pretul-dé.cost ; ou ov YE. 1.800 , 
Preţul de vânzare ........ l.l 2500 , 
Câştig net. 100 , 
+Munca. .... 600 , 


Câştig total, , 


Desfacerea velinfelor. De fapt fiecare bărbat din 
sat desface velinţele lucrate de soţia şi fetele sale, 
pe o rază destul de întinsă în jurul satului ce ar 
cuprinde; Bucureştii, Târgovişte şi Valea Praho- 
vei. Vara negustorii specializaţi numai în vânzarea 
covoarelor, strâng un număr mare de velinţe dela 
mai mulți producători, plătind anticipat, dând nu- 
mai aconto sau rămănând datori să plătească la 
vânzare, 

Negustorii specializaţi se răspândesc în toată 
fara, exceptând regiunile producătoare de velinţe 
(Basarabia, şi unele părţi ale Olteniei), 

In timpul verii se găsesc negustori din Moroeni, 
în mai toate staţiunile climaterice, Drumul până la 
Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal şi chiar Braşov, 
e făcut pe jos, Pentru distanțe mai mari se între- 
buinfeazá calea ferată, Pe hartă (Fig. 16), sunt în- 
semnate cu cercuri staţiunile în care în permanenţă 
sunt negustori din Moroeni, şi cu puncte staţiunile 
pe care le frecventează mai rar, 

Intre producătorii de velinte şi cei care le des- 
scris, Singura 


fac nu  intervine niciun contract 


sancţiune împotriva negustorilor „răi de plată”, e 
pierderea creditului şi orice vază în sat, Aşa s'a 
întâmplat cu:  Davidoiu L, Popescu L, Florian 
Marcu, ce nu-şi mai pot exercita meseria, fiindcă 
nimeni nu le mai dá velințe spre vânzare, 

La postul de jandarmi Moroeni nu exista în 
anul 1937, nici un proces-verbal privitor la ne- 
£oful sau lucratul velintelor. In anul 1938, un sin- 


Sur om şi-a dat în judecată vecinul, fiindcă ace- 


sta vărsase conţinutul unui cazan cu apă vopsită 
lângă gardul lui murdárindu-i-l. 


Comisionari. Comerţul cu velinţe a dat naştere 
unei noi meserii, comisionariatul, Unii negustor! 
se stabilesc cu lunile în București, nemai ven:nd 
cu lunile prin comună, şi sunt alimentați cu pre- 
şuri aduse din sat de comisionari ce fac naveta 
Moroeni-Bucureşti, 


Prefaceri, Stând în oraş luni de zile negustorii 
deprind unele moravuri orăşeneşti, Intorgi acasă 
vor citi zilnic ziarul şi îşi vor lepăda costumul 
pentru „haine nemfesti", (Schimbării modei i se 
datorește poate numărul mare de croitori). la şi 
fota femeilor au fost şi ele inlocuite cu rochii din 
culori tipátoare şi material de mâna două. La 
horă vechile jocuri au fost părăsite pentru tango, 
foxtrot şi rumbă, a căror execuţie lasă de darit, 

Tot dela oraş au adus negustorii şi sifilisul, 
Deși doctor există în comuna alăturată, nimeni nu 
urmează un tratament serios, (De vină pare a fi 
neştiinţa ţăranului şi nepăsarea autorităţilor), De 
doi ani de zile s'a stabilit in sat o moage comu- 
nală ce face şi injecții cu neo-salvarsan, (Dar lu- 
mea spune că însăşi moaşa ar avea treponema- 
palida, Toată gama boalelor sociale, se găsește 
pe o întindere mare, Munca în războiu produce 
tuberculoza; abundența prunelor, alcoolismul; con- 
tactul cu oraşul, sifilisul, 

La fel şi bolile contagioase, când se întind, nu 
mai ies din sat. O scarlatină a ţinut din 1930 până 
în 1932, Când atinsese maximum de intensitate, 
cadavrele copiilor erau tránsportate cu vagonetul 
decauvillului la cimitir, 

Este cert cá industria velinţelor, a adus săte- 
nilor din Moroeni o bună stare materială, pe care 
nu le-o putea procura solul muntos, Dar se pare 
că sătenii nu au învăţat să dea încă intrebuinfarea 
cea mai utilă veniturilor lor, Tot astfel se pare 
că până acum oraşul a avut o influenţă nefastă 
asupra satului. Credem însă că bunei stări mate- 
riale îi va urma o bună sănătate trupească şi su- 
fletească, 

Este sarcina unui viitor monografist să ne arate 


progresul, 


GHEORGHE I. CIORĂNESCU. 


345 


UN SAT DE FOSTI MOSNENI DIN CÁMPIA 
ROMÂNEASCĂ: POIANA DE LÂNGĂ IALOMIȚA 


Satul Poiana din judeţul Ialomița se află așe- 
zat în Sud-Estul țării, în plin câmp al Bărăganu- 
lui, la o distanță de 140 km. de Capitală, 

El se mărginește la Nord cu satul Pribegi de 
care este despărţit prin râul Ialomița, la Sud cu 
moșiile satului, la Vest cu satul Ghimpați, iar la 
răsărit cu satul Ivánesti. 

E un sat vechi moșnenesc, 

Se spune că în timpul lui Mihai Viteazul, aici 
se găsea singura școală din judeţ. 

El numără astăzi, după ultima statistică făcută 
de primărie a. c., 1.250 de suflete, repartizate în 
188 de case, 

Cu toate satele, ce se ţin lanţ în lungul unei ape, 
majoritatea caselor le găsim în jurul râului Ialo- 
mifa; aşa avem 156 în satul propriu zis, iar 32 
pe ,deal", numire dată de localnici râpei Bără- 
ganului. 

Cercetând dovezile care pledează în favoarea 
calității de sat mognenesc, găsim că, prin legea 
improprietăririi țăranilor a lui Alexandru Cuza, 
făcută în anul 1864, au fost împroprietăriți săteni 
din satele Poiana şi Ghimpați în număr aproxi- 
mativ 40, restul locuitorilor fiind de mai înainte 
proprietari de pământ. 

Poiana si Ghimpaţii au fost unite până în 1927. 


Mosiile care cad în raza satului Poiana îşi păs- 
trează numirile vechi printre care întâlnim nu- 
miri moșneneşti, cum ar fi Pisculeasca și moşia 
satului Poiana, stăpânită la început de moşnenii 
satului. 

De remarcat că întâlnim in raza satului 3 fe- 
luri de moşii: 

1. Mosii călugărești (ținând de sf, mănăstire a 
Argeșului). 

2. Moşii particulare (stăpânite de mari proprie- 
tari). 

3. Moşii mosnenesti. 

Pornind dela Vestul satului spre răsărit găsim 
2 moşii, proprietate călugărească şi anume; moșia 
Poieni şi Erciuleasca. 

Aceste moşii erau administrate de călugări ce 
$e găseau în satul Buegti. Odată cu secularizarea 
moșiilor mânăstirești din 1864, ele au trecut asu- 
pra Statului, fiind luate apoi de Ion Marghilo- 


344 


man (tatăl lui Alexandru Marghiloman), fost prim- 
ministru al țării. Au rămas în stăpânirea acestei 
familii până după războiu, când făcându-se ex- 
proprierea cea mare au fost luate în întregime, 
deoarece proprietarii aveau și in alte părți moșii, 
rămânându-le numai conacele şi un petic de pă- 
dure gi de salcâmi în jurul lor. 

Au fost împărţite în loturi si date sătenilor. 

Urmează moşia Frunzoaica, moşie particulară, 
Primul proprietar cunoscut al ei ar fi Răducan 
Tarcá, — In sat se găseşte o bisericuță făcută 
în întregime din lemn, despre care se spune că ar 
fi ridicată de Răducan Tarcă, Această bisericuță 
este trecută ca monument istoric. După Tarcă 
moşia trece în posesia lui Matache Dumi- 
trescu, apoi fraţilor Frunzeanu, azi $i ei decedați. 

Moșia avea o suprafață de 1.500 ha, după ex- 
propiere au mai rămas 750 ha, 

Mergând tot spre Est, întâlnim moșia Pisculeasca, 
proprietate a mognenilor, la început, Dar o bună 
parte din ei sărăcind, au vândut partea lor unuia 
din ei mai înstăriți, anume Nae Poenaru, care a 
regrupat în mâinile sale apoi cea mai mare parte 
din acest pământ. La origine toţi acești boeri 
erau moșneni, iar bunicii lor şi-au făcut averea 
din fapte nu tocmai cinstite. Se spun despre ei 
următoarele: Satul Poiana a fost în trecut un po- 
pas principal în drumul mocanilor care se coborau 
spre sfârşitul toamnei cu oile lor din munţi spre 
a merge la iernat în balta Ialomiţei. Cei de mai 
sus împreună cu alți moșneni se întovărăşeau si 
atacau pe ciobani şi-şi insugeau turmele lor, având 
aşa o sursă necinstită, dar sigură de îmbogăţire, 
Şi azi lăutarii bătrâni mai cântă isprăvile acestor 
moşneni. După Nae Poenaru, moșia Pisculeasca, 
trece fiilor săi Dumitru şi Nicu Poenaru Jatan, 
iar la expropriere este împărțită și ea în bună 
parte, 

O altă moşie este moșia satului Poiana, tot pro- 
prietate moșnenească. Între moșneni s'a iscat un 
proces pentru a ieși din indivizie, Această moșie e 
stăpânită în devălmășie, Sunt două ramuri — unii 
moștenitori ai lui Tudor si alţii ai lui Stan Tarcă, 
In anul 1812 ei cer ieşirea din indivizie, se judecă 
procesul până în anul 1848, când se dă o hotărtre 


prin care se dă câştig de cauză moștenitorilor lui 
Tudor, 

Aceştia venind să aplice pe teren hotărîrea, nu 
vor să ia acolo unde judecata le hotărise locu- 
rile (în partea despre moşia Băneasa Cacalefi), ci 
voiesc să ia locuri în partea despre moşia Piscu- 
leasca, Aşa se naște un nou proces, care se ju- 
decă din 1889 până când în anul 1906 se dă câştig 
de cauză moştenitorilor lui Stan Turcă, Moşia ră- 
mâne în devilmásie până acum, 

Ultima moşie din raza satului Poiana este moşia 
Băneasa Cacaleţi, ai cărei proprietari actuali sunt: 
a) Paul Kiriacescu, prin dotă dela soţia sa născută 
Grigorescu; b) Matei Marinescu şi Lache Ionescu, 
iar capătul moşiei a fost expropriat aducându-se 
colonişti băltăreţi (locuitori din balta Ialomiţei). 
Astfel se prezentau înainte de războiu moşiile ce 
țineau de satul Poiana, 

După expropriere, fiecare țăran a fost impro- 
prietărit pe 5 ha. Pentru vite au fost acordate 
păşunile următoare: 

a) 591 ha păşuni naturale pe fosta moşie a 
satului Poiana; 

b) 43 ha păşuni de pădure, în lunca Ialomiţei. 


Vieaţa pe care o duceau locuitorii înainte de 
împroprietărire era grea, deoarece întâi trebuia 
să muncească pământurile boereşti şi apoi, să 
treacă la ale lor, pe care le luau în dijmá dela 
boieri (cei ce nu aveau), Cu împroprietărirea 
vieafa a început să fie mai uşoară, fiindcă fie- 
care sătean se bucura de rodul muncii lui, Dar 
lipsind capitalul necesar pentru procurarea unel- 
telor trebuincioase unei agriculturi serioase (aşa 
cum făceau marii proprietari înainte), producția 
n'a mai fost în cantitate mare şi nici de o bună 
calitate. Aşa preţurile oferite la vânzare faţă de 
cumpărăturile necesare oricărui locuitor erau prea 
mici, ba în anii setoşi, recolta era aga de mici, 
încât nu satisfăcea nici nevoile zilnice ale 
săteanului. Se observă abtinerea locuitorilor de a 
mai pune grâu, multumindu-se cu porumb, ovăz 
şi orz, Majoritatea trăiesc numai din asricultură, 
muncind primăvara, vara şi o parte din toamnă. 
larna aproape toţi trăesc din câştigul ce l-au 
adus cerealele. In anii secetogi, când bucatele nu 
se fac, în timpul iernei sunt nevoiţi să-şi vândă 
sau să-și arendeze o parte din pământ, pentru 
hrana familiei sau a vitelor. 

Țăranii sunt legaţi de pământ şi in special de 
acela pe care ei l-au moştenit dela înaintaşii lor. 
În casa unui locuitor am găsit planul cătunului 


Văleni şi a pri ueietății fiecărui sătean, făcut după 
cum spunea el între 1880—1890, cu ocazia unei 
nemulțumiri ge-«e:ale a locuitorilor contra unuia 
dintre ei anume Ioniță Dinescu Burtea, care era 
hrăpăreţ şi voia să intre în locurile altora. Acest 
plan este la scara de 1/100.000, şi a fost întocmit 
de un inginer „Fiali”, Trandafiali. 

Acest plan aratá proprietatea fiecăruia trecută 
in metri pătrați, dar este însemnat și din alt punct 
de vedere, de oarece indică vechiul mal al Ialomi 
fei dinainte de 1885. 

Pământul luat dela Stat de săteni putea fi vân- 
dut, după trecerea unui termen de 6 ani, Aproape 
jumătate din cei împroprietăriți şi l-au vândut, 

Dacă termenul vinderii era mai mare de exem 
nlu 30 de ani, atunci s'ar fi vândut mai greu şi 
era mai bine. Cei plecaţi din sat au vândut şi ei 
pumânturile, aşa că azi observi dacă priveşti cu 
atenţie o regrupare a proprietăţii. Observi cum 
din mijlocul țăranilor se ridică unii, 

Voiu da numele acelor care au cumpărat mai 
mult: Dumitru T. Dumitrache, Evghenie Geor- 
sescu, Dimache Tudorică, Dumitru Tudorică, Gh, 
S. Rădulescu, Nae S. Rădulescu, Preot Petre An- 
ghelescu, Sita Dinescu şi Alexandru Doicescu. ' 

Pământurile s'au mai împărțit prin decese $ 
prin căsătorii. In cazul căsătoriilor este de re- 
marcat că: 

a) "Țăranii care îşi căsătoresc fetele cu flăcăi 
din sat trebue să le dea ca zestre neapărat pă- 
mânt; 

b) Țăranii ce își căsătoresc fetele cu meseriaşi 
de prin orașe, care cer bani, trebuie să-şi vândă, 
la fel, din pământ. 

După împroprietărire a pătruns în sat vița 
de vie. Deoarece majoritatea gospodarilor a plan 
tat viţă proastă (terasă), nu pot să vândă vinul scos 
din ea în oraşe şi se mulțumesc să-l bea ei în tim- 
pul iernei, 

Sunt 23 de vii in câmp: Sița Dinescu, Gogu 
Zamfir, Ghiţă Cismaru, Grigore Popa, Nică Vetu, 
Toma Costache, Nae Turcul, Tache Sandu, Sirică 
Avram, Tase Avram, Costea Bratu, Evghenie a 
lui Constantin, Ghiţă Bifon, Dumitru Pompilian, 
Ghiţă Dinescu, Dumitru Dinescu, Ioniță Dinescu, 
Scarlat Dinescu, Costache Călugărul, Gh. Vetu, 
Costea Miu, Sandu Vetu, şi Ioan Stanciu. ` 

Spunând unuia din ei că punerea viței în câmp 
este un pericol pentru agricultură, de oarece bra- 
fele de muncă se impufineazá şi în acelaşi timp 
locuitorii se moleşesc din cauza vinului, mi-a răs- 
puns: „este hrana noastră de toate zilele”. 


345 


Vieafa ín sat. Satul Poiana fiind sat vechiu 
nu găsești alinierea ca în satele de tip nou. El 
se întinde mai mult în lungime decât în lărgime, 
mergând alaturi de râul Ialomiţa care este o bine- 
facere pentru sat, în această câmpie a Bărăga- 
nului Satul numără 185 de case, Ele sunt făcute 
în majoritate din gard. 

Fiecare casă are cel puţin 3 odăi și o tindă. In- 
veligul este in majoritatea cazurilor de tablă. 
Foarte puţine case sunt acoperite cu coceni de po- 
rumb ori stuf. Au curți mari înconjurate de uluci 
şi puţine din ele cu gard. În curte, bátáturá, cum 
o numesc sătenii, se găseşte un hambar pentru 
bucate și un grajd pentru vite, 

In sat avem 2 biserici, 

Una construită din lemn, se spune că a fost fă- 
cufá de moșnenii satului, împreună cu Răducan 
Tarcă, primul proprietar cunoscut al moșiei 
yFrunzoaca", la anul 1770. Poartă hramul Sf. Ni- 
colae. Nu am putut găsi niciun document din 
care să reiasă anul construcției, In fața bisericii 
se găsește o piatră mortuară scrisă in slavonește 
şi pe care citind'o am găsit un pomelnic între 
care este trecut si numele de Stan (se poate să 
fie numele lui Stan Tarcă). lată ce spune acest 
pomelnic: „Supt această piatră odihnesc oasele 
robii lui Dumnezeu, Chirca, Stana, Dragomir, 
Safta, Dumitrașco, Petco, Gheorghe, Tudorache 
Dobre, Maria, Tudora, Voica, Maria, Tudora, 
Stan Pena Matei, Radu, Ancuţa, Dumitra, Dobre, 
Zamfira, Ivan, Zaharia şi Pavel, E trecută ca mo- 
nument istoric — dar în tondiţiile în care se gă- 
:egte astăzi cu gemurile sparte, înăuntru necu- 
rățată de multă vreme — e o notă proastă pentru 
Parohia Poeni. 

A doua biserică este ridicată în 1804, de ob- 
ştea satului şi e trecută la fel, printre monumen- 
tele istorice (Monitorul Oficial din 29 Iulie 1919), 
in care se spune că toate bisericile şi mănăstirile 
zidite până la anul 1834, se clasează ca monu- 
mente istorice. 

În prima nu se mai slujește de 40 de ani; atunci 
când se slujea erau 2 preoți în sat. 

In cea de lemn veneau numai moşneni, iar în 
cea făcută în 1804 numai clăcași. Cea în care se 
slujeşte azi poartă tot hramul „Sf. Nicolae”. Mai 
găsim în sat o primărie, o şcoală şi un post de 
jandarmi. Sunt clădiri mari în comparaţie cu ale 
satelor vecine, 


Starea culturală a satului în trecut şi ín pre- 
zent. Fiind un sat vechiu moşnesc, sătenii au avut 


346 


încă din timpuri foarte vechi şcoală primară, 
Sunt foarte puţini acei care sunt neștiutori de 
carte. În această categorie intră mai ales femeile, 

Din mijlocul satului s'au ridicat foarte mulți in- 
telectuali, ofițeri, doctori, magistrați, profesori, 
avocaţi, funcţionari. Dar cei ce şi-au făcut situaţie 
atât materială cât și intelectuală s'au gândit 
foarte puţin la ridicarea nivelului cultura! al fá- 
ranilor din mijlocul cărora au plecat, 

Acum 10 ani s'a înființat în sat o societate cul- 
turală „Vasile Conta”, de către studenţii din acel 
timp. Au strâns fonduri, au creat o bibliotecă pe 
înţelesul tuturor, au alcătuit un comitet local care 
să aibă grijă de cărţi, să le poată împrumuta săte- 
nilor când vor cere. Însă în mai puţin de 4 ani, au 
dispărut majoritatea cărţilor, biblioteca închizân- 
du-se apoi. A fost o încercare care putea să aducă 
mult bine sătenilor, dar din reaua conducere a 
unora a eşuat, 

In timpul de față doar elevii școalei primare, 
celei secundare și studenţii, mai organizează în 
vacanţă șezători gi serbări culturale pentru să- 
teni. 


+s e MT r - 


Starea sanitară. Sub o guvernare a liberalilor 
când a fost ministru de interne Vasile Lascăr, s'a 
înfințat un dispensar comunal și la Poiana. El 
ma dăinuit mult, fiind închis odată cu plecarea 
titularului dela interne. De atunci încolo satul a 
ţinut de circumscripțiile Slobozia si Bereşti. 

In sat sunt 41 de puțuri, 9 de piatră, 32 de 
curte, din care 2 de piatră, 1 de tuburi, iar restul 
de lemn. Pufurile sunt suficiente, dar felul cum 
sunt întreținute lasă de dorit din punctul de ve- 
dere al igienii, 

Puţuri neacoperite, din ale căror găleți beau 
apă împreună cu oameni şi vitele, aceste toate nu 
pot da sănătate satului, 


Portul. Locuitorii poartă toţi îmbrăcăminte de 
oraş, 

Femeile îmbracă rochii de stambă de culori în- 
chise, si se imbrobodesc cu basmale. Fetele rochii 
colorate din imitație proastă de mătase. Privin- 
du-le într'o zi de sărbătoare îţi dau impresia 
unui curcubeu, 

Bărbaţii umblă în haine de dimie, de culori in- 
chise, flăcăii în haine de târg, 

Odată cu portul a dispărut şi hora, Ea a fost 
înlocuită după războiu cu baluri, care au loc 
noaptea, 


Indeletnicirea locuitorilor, In privinţa ocupaţiei, 
locuitorii fac parte din 5 categorii: 

1. Cei ce trăesc din agricultură; 

2, Cei ce trăesc din meserii; 

3, Cei ce mai fac negof în afară de sat, dar nu-l 
părăsesc decât temporar; 

4. Cei ce se ocupă cu grădinăritul, deprins dela 
bulgari; 

5, Cei ce se îndreaptă spre oraș, încercând să-și 
croiască o vieafá nouă, 

Cei ce trăiesc din plugărie duc o vieafá trudită, 
muncind din greu, Clima Bărăganului îi ţine cu 
ochii la cer, să vadă dacă vin ploile de care au 
nevoie. Din primăvară, până în toamnă muncesc 
în câmp, iarna în jurul casei, 

Se află la Poiana următorii meseriași: 

4 rotari, meșteșug învățat din tată în fiu și 
exercitat în sânul acelorași familii: 

1. Ile Tudorică şi fiul lui: Costică I. Tudorică, 

2. Costică Tudorică și fiul lui: Costică C, Tu- 
dorică, 

Ferăriile sunt ţinute de ţigani care sunt sin- 
gurii locuitori de alt neam din sat, (Ei sunt în nu- 
măr de 40). 

Trecând la a treia categorie, a celor ce fac 
comerț sau negof voiu arăta, situaţia din trecut 
ca apoi comparând cu prezentul, să se poată trage 
o concluzie clară asupra decadenței sau a pros- 
perităţii vieții comerciale a satului, 

Inainte vreme, acum vreo 70 de ani, satul Po- 
iana era vestit în comerţ, Aci veneau ţăranii din 
satele de până la 30 km depărtare să-și facă tár- 
guelile, Erau vestite prăvăliile lui Irimia Mitulescu, 
Vasile Răuţă şi în special ale lui Ivan Ivanovici 
(muntenegrean de origine) şi Costache Stănescu, 

Se găsea la ei, tot ce era de trebuinfá ţăranilor: 
dela stambá páná la zeghea ciobanului, (Poiana a 
fost un popas principal al ciobanilor, care coborau 
toamna din munți cu turmele de oi pentru a merge, 
la iernat, în Baltă). 

Din punct de vedere comercial, Poiana a căzut, 
atunci când Ion Marghiloman, a făcut un pod peste 
Ialomiţa, dând posibilitate concurenţei dintre Slo- 
bozia şi Poiana. 

De atunci Poiana decade treptat, pe când Slo- 
bozia se ridică şi a ajuns azi un centru comercial 
însemnat în jud. Ialomiţa. 

Azi sunt în sat 3 băcănii şi o cârciumă, care 
merg foarte prost, 

In prezent ia avânt un negof nou al satului, acela 
de păsări şi ouă. Câţiva săteni mai întrepizi au 
pornit acum 9 ani negoful de păsări şi ouă, Au 


achiziţionat mai multe căruțe sí și-au impărțit 
munca unii strângând în judeţ, alții pornind la 
București, cu ele şi găsind locuri sigure pentru 
desfacerea mărfii. Vorbind cu unul din ei mi-a 
spus: 

„Oricând aşi vrea să iau din orice comună 
păsări şi ouă pe datorie, mi s'ar da — după cum 
fratele meu ar putea să ridice bani din Bucureşti 
dela negustori, înainte de a da marfă”, Acest 
fapt denotă că ei şi-au creat piețe sigure şi pen- 
tru strângere în sate şi pentru desfacere în Bucu- 
resti, In fruntea lor stă Dumitru Birtagu cu cei 
4 fii ai săi: Nicu, Dumitrache, Stefan şi Petre, 
Altul care se mai ocupă cu acest negoţ este 
Alexandru Pușcariu, Tonia Costache neputând 
face faţă cerinţelor, a renunțat acum în urmă, 

Ei fac prețurile păsărilor în împrejurimi, 

De aceea şi la noi în sat sunt păsări foarte 
puţine, lată statistica lor făcută anul acesta de 
primărie: găini 3,468, gâște 328; rațe 541; curcani 
192; bibilici 26; porumbei 1,852, 

Aceşti negustori fac drumul până la Bucureşti 
intro zi şi jumătate, având gazde prin satele 
care trec, iar în București au gazdă în cartierul 
cimitirului Sf, Vineri, pe str. Siret, 

Cei ce se ocupă cu cultivarea grădinilor de 
zarzavat, deprindere datorilă grădinarilor bulgari, 
cărora li se închiriau în anume vreme grădinile 
pe timp limitat, Fiind obligaţi prin lege să pă- 
răsească ţara, sătenii, care au deprins acest fel 
de muncă, continuă si astăzi, având câștig ma- 
terial foarte bun. 

In raza satului sunt patru grădini de zarzavat, 
toate așezate pe malul râului Ialomiţa, apa fiind 
scoasă din râu cu roata. 

Ele sunt luate în tovărășie, 

Așa avem la prima grădină de 8 pogoane co- 
mandir pe Dumitrache al lui Anton, cu fiul său 
Vita, Ceilalţi 5 părtași sunt străini de sat, La 
a doua grădină sunt tovarăşi; Constantin M, 
Gruia; Ștefan Matei Gruia (fiu); Dumitru Ene 
Amzaru; Naie N, Gruia; Ștefan: N, Gruia; Petre 
Năstase; Nicolaie Ene Amzaru. 

La a treia grădină sunt asociaţi: Ilie Cristea 
(Bulgarul); Stefan I, Cristea; Gheorghe I, Cris- 
tea; Ioana Gh, I. Cristea; Costea Costel, 

A patra o ţine Dumitru Tudorică, 

Afară de cei spuși mai iau parte la munci şi 
săteni plătiți în bani şi legume, 

Grădinile de zarzavat sunt închiriate, 

Afară de arenda cu bani grădinarii mai dau, după 
cum se învoiesc cu proprietarii, şi zarzavat, 


247 


Afară de ce vând în sat, ei trimet si în Slobozia 
și maj ales vara la băile Amara. 

Am văzut categoria celor ce muncesc pămân- 
tul, acela ce se ocupă cu negoţul si a acelora 
care lucrează grădinile de zarzavat, vom trece 
acum la cei din ultima împirţire, la cei ce au 
plecat de mici la meszrii şi la acei care, desi 
până după armată nu at știut niciun fel de me- 
serie — totuși, au părăsit si ei satul, devenind 
oameni de serviciu in orașe. 

Acest curent a fost împins de mai multe cauze, 
având în frunte imitaţia, politicianismul de până 
acum, care prin promisiunile înșelătoare a spe- 
culat la maximum naivitatea ţăranului, apoi de- 
plasarea rapidă şi ușoară dela sat către oraș, 
datorită maşinismului modern şi în bună parte 
şi influența curentului școlărcsc, Toate aceste au 
determinat aşa zisele ^migrári dela sat spre oraş. 

Afară de copii, dela o vreme au început să 
plece si cei tineri cu armata făcută, 
la oraș cu întreaga familie, 

Contrar celor din Oltenia, care își lasă soțiile 
şi copiii acasă şi caută de lucru, ca apoi să se 


ducându-se 


reîntoarcă şi ei în sat — la noi — cei ce pleacă 
îşi duc si familia în oraş, vânzându-şi casele şi 
pământul, 


Cei ce au plecat din satul meu, în afară de 
scolírime, îi împart in 9 categorii, după meste- 
şugurile învăţate, In t :al sunt 71. 

Mecanică si dogăria: Ion Nistor; Costea Nis- 
tor; Ion Nistor; Dumitru Nistor; Matei Călugă- 
rul; N. Tudorică; lon Olteanu; Grigore Călugăru; 
Nicolaie Costache; Constantin Costache; Mihail 
Mușat; Tudor Vasilescu; Gheorghe Muşat; Nico- 
lae Mușat; Gheorghe Vasilescu; Ștefan Drago- 
mir; Scarlat Dragomir; Haralambie Luca; N. Cos- 
tache; Nae I, Nistor; Matei I. Nistoru; Ion N. 
Mitoiu; Ioan Bratu; Dumitru F, Dinu; Costică An- 
dreescu; Gheorghe Tănase; Mihail Dinescu (Bádoi); 
Dumitru Popescu; Mihail Olteanu; Dumitru Do- 
brată; Pantelimon Moiceanu; Măchița Moiceanu. 


Se observă că o mulţime din ei poartă același 
nume, fiind rude. Cel plecat după un timp oare- 
care, chiamă și pe ceilalți veri la oraş, să îm- 
braţişeze aceeaşi meserie, 

Croitoria: Cană Ciuplea; Vasile Ciuplea (vest- 
minte preoțești); loan F. Rinu; Mitoiu N, Con- 
stantin; Burbu I, Vasile; Vasile Olteanu; Drăgoi 
Dumitru; Răducan Ghiculescu; Mihail Ghiculescu; 
Cană Tudor; Vasile Tănase. 

Cismari: Matei Ioniță; Ioan Mitoiu; loan Bratu; 
Constantin Bratu; Petre Mihăiţă; Gheorghe Mi- 
háifá; Dumitru Dumitrache; Ștefan Moiceanu. 

»S. T. B.", (Sgc. Tramvaielor bucureştene): Pe- 
tre Tudor; Gheorghe Șerban; Sandu Feraru; Cos- 
tică Vetu; Dumitru Dinescu; Gheorghe Dragomir, 

Toţi din categoria acestora sunt căsătoriţi, au 
copii şi au fost mai înainte agricultori, afară de 
Costică Vetu, agronom şi Petre Tudor, fost con- 
tabil la cooperativa Mihail Marghiloman din 
Ghimpati-Ialomita. 

Șoferi: Gheorghe Dobrel; Guţă Dobrel; Nicu- 
laie Oprea; Dumitru N. Nica; loan Ghiculescu; 
Eugeniu Pârvu. 

B. N. R. (Banca Naţională a României): Nicu- 
laie Mihăiţă; Manolache Mihăiţă; Lisandru Ciucu; 
Nicu Dumitrescu. Toţi căsătoriţi în sat au copii, 


„s'au mutat la oraş cu familiile. 


Băieți de prăvălie: Spirea C. Tudorică; loan 
Niculescu; Lambre Braşoveanu, 

Poştă: Mandache Dumitrescu, 

Florărie: Nicolaie Feraru; Dumitru Feraru, (fi- 
gani). 

Toti îşi petrec vieata în mahalalele Bucurestiu- 
lui: Bucureștii Noi, Dudești şi Raion. 

Cei tineri, neînsuraţi, se întâlnesc între ei si 
rcvin în sat de Crăciun si Paste. 

In general vieața lor este grea, deoarece lefu- 
rile sunt mici si majoritatea celor plecaţi sunt 
căsătoriți, având şi copii. 


MIRCEA STANCESCU 


ŢIA PROPRIETĂȚILOR ÎN COMUNA SANT? 


este una din cele 44 comune din 
lvaniei, care au format Regimen- 
desc de graniță. Acest regiment, 

. a fost înfiinţat in anul 1763, de 


cátre Impáráteasa Maria Terezia. Menirea lui era 
ca atât în timp de rázboiu, cát şi în timp de pace, 
să se îngrijească de apărarea graniţelor. In schim- 
bul serviciilor militare, grănicerii au dobândit 


monografice ale Echipei Regale Şanţ (campania 1937). 


toate acele prerogative si imunităţi, de care se bu- 
curau oamenii liberi în Monarhia Austriacă, 

Șanțul, a luat ființă pe la 1773, adică la 10 ani 
dela înființarea graniţei. La început a fost un sim- 
plu cătun aparținător comunei Rodna-Veche; mai 
târziu a devenit comună care, spre a se deosebi de 
comuna mamă Rodna Veche, se numi Rodna Nouă, 
mai pe urmă Șanț. 

Grănicerii, în timpul graniţei, au dispus de bu- 
nuri imobile, păduri si păşuni. Toate acestea, însă, 
erau legate de obligaţia serviciului militar, La caz 
de moarte, averile mobile și imobile ale grănice- 
rului nu treceau în proprietatea Statului, ci ră- 
mâneau la moştenitorii şi urmașii lui, împreună cu 
obligaţia militară legată de bunurile respective. 

Bunurile imobile treceau în posesia Statului, 
numai în cazul când, după moartea grănicerului, 
nu rămâneau succesori, ori când grănicerul se 
muta într'o regiune negrănicerească. Pământul nu 
se putea vinde la sătean negrănicer, iar altui gră- 
nicer, numai cu autorizația Comandamentului mi- 
litar. 

Toate chestiunile militare, personale si patrimo- 
niale ale grănicerilor, au fost reglementate în Sta- 
tutul Grănicerilor dat la 12 Noemvrie 1766. 

Tot timpul cât regiunea a fost militarizată în 
cele 44 comune ale graniţei Năsăudene şi rapor- 
turile de drept privat au fost regulate prin auto- 
ritățile militare ?), 

Din timpul graniţei militare, nu avem un re- 
fistru al proprietăţilor din comuna Sant. Datele 
cuprinse în cadastrul fonciar al imobilelor din Șanț, 
redactat în limba germană şi verificat la 1859 în 
Bistriţa, ne indică numai ce proprietăți au avut 
locuitorii din Sant sub regimul militar, deci ina- 
inte de anul 1851, când s'a desființat regimentul. 

Conform acestuia 109 locuitori grăniceri au po- 
sedat: 


ATătOr Vox UA aa pac cae cate S RITU 168 jug. 101 stg. 
Págüne-. 0391 Cca Rm dare 0249 242 , 761 , 
Fánaf .......4 eer o n n s 1506 , 1481 , 
Pădure -————É— ae a 18 — 


Tot atunci comuna politică Șanț, a dispus de: 


Fánat« 4 s sac uec oom D data 14 jug. 1.278 stg. 
Pădure .... en ns 8628 , 48 y 
Păgune sm e on mea RU se 924 , 432 , 


Repartizat arátorul si fánaful, ca teren de cul- 
turá la 109 familii, revine de cap de familie media 
de 15 jug. 

. In afară de aceste imobile cele 109 familii au 


2) Dr. Victor Onişor : Legile grănicerilor Násáudeni. 


avut la dispoziţie 242 judh. pășune particulară sí 
984 jugh. păşune comunală, pentru pășunat, deci 
o medie de 1] jug. 

Conform regulamentului grăniceresc, în timpul 
cât a existat regimentul, nu era permis străinilor, 
să se aşeze în comună, Odată cu desființarea re- 
Simentului, acestă dispozițiune ne mai fiind in vi- 
goare, au venit în comună săteni originari din co- 
munele învecinate, precum și străini necultivatori 
de pământ. 

Datorită acestor împrejurări, precum şi având 
în vedere înmulţirea familiilor băștinașe, în con- 
scriptia din 1877, găsim în Sanf, 188 familii folo- 
sind aceeași suprafaţă. 

Raporturile de drept a grănicerilor asupra imo- 
bilelor, au fost reglementate prin legile XVII, 
XVIII, XIX din anul 1890. Conform acestora, imo- 
bilele, care la desfiinţarea așezământului de gra- 
niţă (22 Ianuarie 1851), au fost în posesiunea sin- 
£uratecelor familii de grăniceri, stu a singurati- 
cilor membri ai acestora, ori care a fost mai îna- 
inte natura lor de drept, — au trecut în deplina 
lor proprietate — fără nicio despăgubire. 

Pădurile folosite de grăniceri s'au declarat de 
averi comunale, 

Statistica economică din 1896, ne arată că în 
acel an, în Sant, 400 gospodarii au dispus de: 


NEMO. olores x PARS US . 352 jug 
FÜmab [ue e oeaks a e nt e ice a 2737 , 
Püádure ,... aa a .... . . a a a . | 19342 , 
Grădină e so e or um Realms 72 , 
Păşune ..... eee n | 2.75 , 
Improductiv ........ co... MA, 


Intreaga suprafață a hotarului are o întindere 
de 24.825 jugăre, 

Făcând o comparaţie între totalitatea imobilelor 
posedate sub regimul militar, sí cele în anul 1896,— 
constatăm că odată cu înmulţirea famililor, s'au 
sporit şi suprafaţa imobilelor. Totuși arătorul, gră- 
dina şi fánatul ne dă media de 7,7 jug. la cap de 
familie. 

Privitor la păşune si pădure, nu putem arăta me- 
dia de cap de familie, întru cât nu avem statistica 
amănunțită a proprietarilor, Cert este însă, cá în 
urma reglementării raporturilor de drept a proprie- 
tăţilor, făcută la anul 1890, mai multe comune au 
dobândit păduri şi păşuni în hotarul comunei Șanț. 
Situaţia din 1937, luată din cadastrul fonciar păs- 
trat la Primărie, şi înființat în anul 1932, ne arată 
mai fidel posesiunea şenţenilor, 


349 


Intreagá suprafață a hotarului se compune din: 


Arator Lon cot To cartei oc qos Sene do 220 jug. 1.449 stg. 
Fânațe i v e evum eee UR 3985 , 1415 , 
Pădure: lace în canta) Eee god DP ee să 2508 , 1445 , 
Grádiná 4 ao rra qu EP qe ae ter ONE 13 , 684 , 
Pásüüne 2535: v Ue esM 6.716 , 87, 
Improductiv .............. 304 , 960 , 
Total. . . 36.080 jug. 417 stg. 


Din aceste terenuri, locuitorii din Sant, — 730 
familii posedă: 


Arator 2 vou ei e dn Xx 220 jug. 1.449 stg 
FANA, iuc Iac. o RES 3385 , 1415 , 
Pădure .. e x. e a a 68 , 432 , 
Grădină. 2o ok RO s 13 , 684 , 
Pásune . o. voe iorum mm mus 451 , 105 , 
Improductiv .............. 257 „ 12385 , 


Total... 


Comuna politică Șanț, este proprietară urmátoa- 
relor imobile: 


Păşune comunală: fánat: 172 jug., 1.011 st.; págune: 974 
jug, 180 st.; pădure: 7 jug. 1.088 st. Total: 1.154 jug., 679 
st. Pădure comunală : págune: 4 jug, 689 st;; pădure: 1.486 
jug., 131 st,; improductiv: 2 jug., 1.285 st. Total: 1493 jug. 
505 st. Pădure grünicereascá administrată comulativ : fánat 
13 jug. 175 st.; págune: 27 jug, 831 st.; pădure: 9.130 jug. 
1400 st; improductiv : 20 jug., 411 st. Total: 9.192 jug., 311 st 


Sătenii, locuitori in comunele învecinate cu Sant, 
precum şi comunele Poiada, Maieru, Măgura, Rod- 
na-Veche, Ilva Mare şi Ilva Mică, au păduri, pă- 
suni comunale si administrate cumulativ precum 
si proprietăţile următoare: 


Fânațe. .. e e a e ee 251 jug., 906 stg 
Păşune ,.... oe ee . | 5258 , 1319 , 
Pădure. nn stea Ee RIRs 13785 » 1594 , 
Improductiv. ........... Ln 28 , 1179 „ 
Total . 19.356 jug. 198 stg. 


Totalizat arátorul, grădinele și fânaţul, — pro- 
prietăţile locuitorilor din Sant, — si repartizate la 
cele 730 familii, dobándim media de 4 jug. 800 st. 
pătraţi de cap de familie, 

Desigur, suprafața insuficientă, dacă avem in ve- 
dere cá în Sant, fiecare familie se compune din 5— 
8 membri, 

Constatăm că faţă de zestrea posesiunilor din 
vremea graniţei militare, — şi 1896 — starea pro- 
prietăţilor actuală este scăzută simţitor. Starea po- 
sesiunilor de prezent, ne arată situaţia fidelă a ra- 
murilor de cultură şi suprafaţa lor, deoarece sunt 
constatate după măsurătoarele efectuate cu ocazia 
transformării cărților funduare, — lucrare începută 
în comună la 1905 şi terminată la anul 1911. 

Deci aceasta este suprafața disponibilă pentru 
săteni, ea este constantă şi acesteia nu i se adaugă 


350 


4874 jug. 1018 stg^ 


nimica anual, — odată cu înmulţirea locuitorilor, 

Năzuinţa spre stăpânirea pământului a sătenilor 
din Șanț, precum şi înmulțirea locuitorilor a adus 
cu sine fărămiţarea proprietăţilor. In ce privește 
trecutul, numărul coalelor funduare ne demons- 
trează acest fenomen. Astfel la isbucnirea războiu- 
lui, în anul 1914 Șanţ-ul avea 1.029 coale de carte 
funduară, iar în anul 1937, are 1,436 coale. 

Dar numărul coalelor funduare, prezintă situa- 
ţia de drept a fárámitárii, Situaţia de fapt a fără- 
mițării, este cu mult mai mare, La Judecătoria 
Rodna Veche, am constatat cá, la Șanț — în câte 
o coală funduară, sunt înscriși mai mulţi proprie- 
tari, 

In aceste coale funduare, înscrierile de drept da- 
tează dela 1910, începând. Coproprietarii imobi- 
lelor, înscrişi în coalele funduare, în fapt azi fo- 
losesc pământul împărţit în natură între ei, si co- 
proprietatea indiviză de drept, există numai în car- 
tea funduará, 

Situatia de drept, de prezent din cartea fun- 
duară, care nici de cum nu consuná cu situaţia de 
fapt de azi a posesorilor, — se datoreste mai mul- 
tor împrejurări, 

Inainte de a se începe transformarea cărţilor 
funduare, in comuna Sant, (anul 1905), în multe 
protocoale funduare vechi ale comunei, în urma 
regimului succesoral egalitar, — asupra unui imo- 
bil, au fost înscrişi mai mulţi  coproprietari, Cu 
ocazia lucrărilor de transformare, judecătorul de 
ocol, a trecut în coalele funduare nou înființate, — 
starea neschimbată din protocoalele funduare vechi. 
In realitate coproprietarii s'au schimbat, sau au 
împărțit între ei în natură imobilul, şi astfel 
nu au stăruit pe lângă judecător, pentru ieșirea 
din indiviziune, Alt motiv a fost că în multe ca- 
zuri, moștenitorul unui imobil, a intrat în stăpâ- 
nirea aceluia, fără ca să fi urmat procedura succe- 
sorală prevăzută de lege. In ziua de azi, mulţi 
proprietari nu cer înscrierea în cartea funduară, 
din cauza taxelor fiscale, pe care trebuie să le plă- 
tească odată cu efectuarea înscrierii, 

Ocupaţia Sánfenilor este: 1. Agricultura; 2. Tă- 
iatul, exploatarea, şi transportul lemnelor din pă- 
durile grănicereşti, şi in sfârşit; 3, Creşterea vi- 
telor, 

Aşezarea geografică a comunei, precum şi su- 
prafaţa insuficientă a terenurilor potrivite pentru 
cultură, nu pot asigura existența deplină a fami- 
liilor, ce sporesc din an în an, 

Sătenii din Sant, taie şi transportă lemne din 
pădurile drániceresti, pe lângă o plată zilnică, ori 


exploateazá pádurea ín dijmá, Lucrárile se fac nu- 
mai cáteva luni pe am. 

Câştigurile realizate de aci le asigură numai o 
parte din veniturile trebuincioase la susținerea fa- 
miliilor lor, Dar veniturile acestea nu sunt perma- 
nente, şi suma lor diferă dela an la an. Ele se ori- 
entează după exploatările care se fac în pădu- 
rile grănicereșşti vecine cu comuna Șanț, şi depind 
de suprafața de parchet care se exploatează, 


Rămâne ultima ramură de producţie, menită să 
le producă venitul în completare, permanent, şi su- 
ficient, pentru susținerea familiilor. Aceasta este 
creșterea vitelor, 

Locuitorii au înţeles aceasta, Dela războiu în- 
coace, în comună s'a desvoltat în mod îmbucu- 
rător, creşterea vitelor, 


Dr. IOSIF JIVAN ` 


INTEGRAREA ȚIGANILOR DIN SANT (NĂSĂUD) 
ÎN COMUNITATEA ROMÂNEASCĂ A SATULUI” 


Țiganii sunt unul dintre cele mai ciudate po- 
poare. Ciudaţi prin origine — asupra căreia pă- 
rerile sunt încă împărțite — ciudati prin noma- 
dismul lor, prin obiceiuri, prin limbă, ei au atras 
atenţia multor cercetători. 

Lucrările acestora sunt ori istorice, ori etno- 
grafice, ori folklorice, Lucrări sociologice despre 
țigani nu s'au făcut. In (ara noastră, unde im- 
portanţa lor este si mai mare, fiind ţara cu cel 
mai mare număr de ţigani, Institutul Social Ro- 
mân, în cercetările sale de monografie sociologică, 
s'a ocupat şi de problema ţiganilor, Rezultatul 
unei asemenea preocupări este şi lucrarea de 
faţă, 

Datele pe care le-am folosit au fost culese în 
verile anilor 1935 şi 1936, în cadrul campaniilor 
de monografie sociologică organizate în comuna 
Sant, jud. Năsăud, de Institutul Social Român 
şi Fundaţia Culturală Regală „Principele Ca- 
rol”, 

Tiganií, trăind in contact cu Românii, au cău- 
tat să se integreze în comunitatea acestora, In 
lucrarea noastră vrem să arătăm în ce măsură a 
avut loc această integrare la ţiganii din comuna 
Sant Dela început trebue să spunem că vorbind 
de procesul acesta de integrare, trebue să facem 
deosebire între țiganii din Muntenia şi Moldova 
şi cei din Transilvania, Cei dintâi au trăit multă 
vreme sub un regim aspru, fiind robi fie la Domni, 


fie la mânăstiri, fie la boieri, pe când ceilalți s'au 
bucurat de un regim mai bun, 

„Maria Tereza a voit să-i civilizeze, i-a ajutat 
să stea sub corturi (1768—1773) sau în bordeie, 
i-a silit să-şi facă case, să nu se mai numească 
țigani, ci să se numească ţărani noi (Uy Magyar); 
să nu mai vorbească ţisănește, ci ungureşte, I-a 
luat în armată, iar care se va însura va arăta 
că are cu ce ţine femeia şi copiii. Murind Maria 
Tereza, ţiganii n'au mai păzit poruncile, Iosif al 
Il-lea a voit să civilizeze țiganii din Transilva- 
nia prin circulara dela 12 Septemvrie 1782, Ti- 
sanii trebuiau să-şi dea copiii la şcoală, să înveţe 
religia, să nu umble goi pe uliţă, nici să doarmă 
la un loc goi, băieţi cu fete, Tiganii nu vor avea 
cai, afară de aurari; proprietarii să dea pământ 
țiganilor de pe moşie, ca să-i facă agricultori, $i 
nu vor fi muzicanți decât aceia care n'au ce face 
altceva. Ordinele lui Iosif al II-lea au avut ur- 
mări bune; ţiganii din Transilvania sunt mulţi 
agricultori” 2), 

Faptul acesta a înlesnit procesul lor de inte- 
grare, Fiind stabili, contactul lor cu Românii din- 
tr'un anumit sat s'a permantizat gi în felul acesta 
au putut să se apropie de aceştia, împrumutând 
dela ei forme de vieaţă şi participând la vieața 
colectivă a satului, Pe de altă parte, starea lor 
materială şi culturală îmbunătăţindu-se, diferenţa 
de nivel între ei si Români n'a mai fost atât de 


1) Cercetare întreprinsă în cadrul campaniei monografice 1936 dela Sant a I. S. R. şi a campaniei de lucru 1937 a 
Echipei Regale Sant şi prezentată ca lucrare de licenţă în 1938. 
2) M, Kogălniceanu: Schiţă despre Tigani, traducere de Gh. Ghibănescu, lagi 1900, pag. 13. 


351 


prăpăstioasă, încât să facă cu neputinţă o inte- 
frare a lor în comunitatea românească, Dacă în 
Principate, prin robie, au fost trecuţi în rândul 
animalelor şi priviți de Români ca atare — ceea 
ce înlătura complet o apropiere între aceste două 
naționalități, mm în Transilvania, neexistând a- 
ceastă deosebire dela om la animal, relaţiile în- 
tre ei si Români au fost din ce în ce mai strânse, 
Cu timpul Românii, mult mai numeroşi şi supe- 
riori lor în toate privinfele, au isbutit să le im- 
pună anumite forme de vieafá, ceea ce micşora 
numărul deosebirilor între ei, De acum înainte 
țiganii iau parte la vieafa satului și se integrează 
din ce în ce mai mult, în aşa fel încât se poate 
vorbi, după cum vom vedea mai departe, nu nu- 
mai de un simplu proces de integrare (care e un 
fenomen de participare), ci uneori chiar de un 
proces de asimilare (fenomen de contopire, de ab- 
sorbire), 


Sá urmărim acest proces de integrare a ţiga- 
nilor, în comuna Șanț, 

In vieafa ţiganilor sánfeni, trebue să deosebim 
două perioade: înainte gi după ,, mutare", 

Mutarea a avut loc prin anii 1910—1911 si deşi 
se referă numai la o parte a ţiganilor, la cei de 
pe Cobágel, proporţional mai numeroşi atunci ca 
acum, a avut, dupá cum vom vedea, o insemnátate 
mare, 

Sá comparăm aşezările Țiganilor din aceste 
două perioade şi să tragem din această compa- 
rație concluzii privitoare la problema care ne 
preocupă, 


Aşezările țiganilor. Tiganii sunt aşezaţi în mai 
multe locuri, dintre care două sunt aşezări mai 
vechi: pe Cobăşel si în capul Cubavului. 

Prin „pe Cobágel" se înțelege așezarea din a- 
propierea capátului de Nord al satului pe unde 
intrá in sat rául Cobágel, iar ,capul Cubavului" 
îl formează aşezarea dela intrarea de răsărit a 
satului, udată de pârâul Cubavului, mai mult ali- 
mentat de ploi decât de izvor, Şunt deci, aşezaţi 
la margine de sat, după obiceiul ţiganilor, care 
mărturisesc: „mai pe scurt, așa sunt ţiganii: la ca- 
petele satului şi lângă apă” (inf, Xenia Nergheş, 
figancá, 64 ani, căsătorită), 

Ultima aşezare e cea mai veche, Cealaltă da- 
tează de prin anii 1910—1911, 

Din „Monografia comunei mari Rodna Nouă” 
a preotului Pamíiliu Grapini apărută in 1903, 
aflăm aşezarea ţiganilor în vremea aceea, 


2592 


Servindu-ne de lucrarea de mai sus am întoc- 
mit o hartă pe care am însemnat aşezările țigă- 
reşti de atunci, iar ca să putem să le comparăm 
cu cele actuale, pe aceeași hartă, am însemnat și 
pe acestea din urmă, 

Observăm din cercetarea acestei hărți cá în 
1903 ţiganii, în marea lor majoritate, ocupau 
centrul satului situat lângă biserică, Astăzi dim- 
potrivă, casele lor sunt așezate la margini, de 
abia ici, colo, fiind câteva, care caută să se a- 
propie mai mult de centru, 

Din cele 20 de case, câte erau în 1903, numai 2 
(Nr, 183—184) erau la marginea satului, în capul 
Cubavului, restul fiind răspândite astfel: 1 (Nr, 
19) pe Uliţa Grăpcinarilor, în imediata apropiere 
de Drumul Țării, la un interval de o singură casă; 
1 (Nr. 309) pe Uliţa Cârţibavului aproape de Şo- 
mes; 3 (Nr. 63, 66, 67), chiar în centrul satului, 
alături de biserică, dintre care una la dreapta, 
pe „Ulicioara Popii” şi celelalte două la stânga 
Cobăşelului, în actuala grădină a bisericii; 13 
(Nr. 104—116) îngrămădite, pe două rânduri 
strânse, pe Uliţa Cobăşelului, în spatele bisericii, 
Cele 13 case de pe Uliţa Cobăşelului erau aşezate 
pe o coastă, cu o pantă destul de repezită, In fig, 
1 se vede această coastă, precum şi apropierea ei 
de biserică, In fund, între pomi, se observă un 
fragment dintr'o casă aşezată pe Uliţa Cimiti- 
rului, 

Locurile pe care sedeau ţiganii nu erau ale lor. 
Veniţi, prin imigrare, din alte sate, în căutare de 
lucru, cei mai mulți fiind muncitori cu palma, 
s'au așezat pe unde au putut, ajungându-le atâta 
pământ cât să-şi facă un bordeiu, fiind toleraţi 
de primărie sau de proprietarul locului, „Nu a- 
veau aşezăminte stabile; unde puteau se adăpos- 
teau: în margine de stradă ori întrlun capăt de 
grădină de erau  suferiți de proprietari" (Inf, 
Preot P. Grapini, 81 ani), 

Câţiva, fiind meşteşugari si având nevoie de 
lemn pentru fácutul lingurilor, cosurilor şi cove- 
filor, „s'au tras la pădure” (Inf, Xenia Nerghes). 
Asa se explică cá găsim în 1903 stabilite în capul 
Cubavului familiile Ion Oniga si Iosif Nergheș, 
acesta din urmă — celălalt a murit — trăind si 
acum din vânzarea lingurilor si tarnifelor. 

Prezenţa lor în mijlocul satului nu convenea 
însă, Locuinţele lor, bordeie cele mai multe, nu 
cadrau cu celelalte locuințe româneşti de oameni 
înstăriți, iar, pe lângă acest neajuns de ordin 
estetic, certurile lor repetate și mai ales necură- 
fenia lor au făcut pe conducătorii satului să se 


gândească la mutarea ţiganilor in locuri mai re- 
trase, Prilejul a venit odată cu construirea unei 
noi biserici. Sánfenii au izbutit să facă una din 
cele mai márefe biserici din judeţ. Mândri de ea, 
au căutat s'o elibereze de tot ceea ce ar fi pu- 
tut să scadă ceva din frumusețea ei Și în cate- 
goria aceasta intrau și ţiganii. 

Pe lângă apropierea de biserică, la care slujba 
era adesea turburată de gălăgia lor, drumul că- 
tre cimitir trecea pe coasta pe care îşi aveau ei 
casele aşezate, ceea ce făcea ca la orice înmor- 
mântare oamenii să fie nevoiţi să treacă prin ne- 
curáfeniile lor, Apoi, colibele lor erau uşor ex- 
puse focului, 

Era deci firesc să fie mutaţi, aşa cum ne spune 
preotul satului: „Lucru natural. Tineau aici (Uli- 
cioara Popii) si pe strada aceea (Cobăşel). mare 
necuráfenie, Erau în mijlocul satului şi lângă bi- 
serică”, 

Mutarea s'a făcut in 1910—1911, în timpul pri- 
mariatului lui Pantelimon Domide (român, 69 ani), 
dela care am putut, privitor la chestiunea aceasta, 
să luăm următoarea informaţie: „Pe acolo, pe 
coastă (Cobăşel), a fost treaba că nu i-am mai 
putut suferi pe nicio cărare, Trebuia să se ducă de 
aici, Pentrucă erau în centrul satului şi ei se tot 
înmulțeau, Fiecare, după ce venea, şi nágtea si 
creştea familie mare, Aveau colibe aici şi apoi 
hrube, nu aveau case, Făceau foc în ele şi se aprin- 
deau hornefele şi apoi gălăgia si apoi mîntenaş 
din ceva nimicuri se apucau şi se băteau de tot 
satul se strângea în juru lor. 

Ședeau lângă cimitir, Pe drumul acela se fă- 
ceau câte necuráfenii, că nu aveau closete, Când 
mergeai cu un mort trebuia să mergi prin ne- 
curăţenia lor. Pe baza asta i-am luat gi mutat si 
dus acolo unde sunt", lar mai departe: „Au fost 
aproape de biserică și făceau gălăgie; de multa 
ori se întâmpla de se băteau tocmai când popa 
servea, Făceau gălăgie mare. Ori aveau nuntă, şi 
apoi ţineau nunțile prin betiile lor săptămâni în- 
tregi, Si se apucau dintr'un nimic, Si veneau si 
străini şi te miri din ce nu se puteau înţelege”, 
Si tot Pantelimon Domide ne spune: „Când s'a 
sfinţit biserica erau încă acolo. De aceea, am pus 
motiv, Biserica era frumoasă". lar din alte in- 
formaţii, de data asta din rânduzile lor, aflăm: 
„Păi au fost case şi a fost aproape de biserică şi 
a socotit să ne mute, pentrucă erau hâde casele”, 
(Inf. Gh. Buta, ţigan, 41 ani, necás, ştiutor de 
carte), „Păi ne-a mutat cá a fost coastă și rău 
si aveam case slabe, erau hurube, Erau căsuțe 


mici ca din bătrâni” (Inf. Raveca Lăcătuş, ți- 
gancă, 56 ani, căsăt.). Si o si mai elocventă re- 
cunoaştere din partea lor a temeiniciei motivu- 
lui pentru care au fost mutaţi: „Apoi a fost prea 
aproape de biserică şi apoi ştii cum sunt ţiganii!” 
(Inf, Mădălina Buta, ţisancă, 70 ani, văduvă), 

Mutarea ţiganilor n'a fost uşoară. Cei de lângă 
biserică, de pe Ulicioara Popii şi de pe Uliţa 
Grăpcinarilor, prin căsătorii sau prin emigrare au 
părăsit locurile unde ședeau. Ceilalți însă, de pe 
coasta din dosul bisericii, fiind mai mulţi si lo- 
cuind de peste 30 de ani acolo, s'au opus, soco- 
tindu-se in drept sá stápáneascá locurile pe care 
le avuseserá atáta vreme, 

A trebuit să li se dea anumite avantaje ca să 
poată fi mutaţi. Li s'au dat locuri, ale căror preţ 
era jumătate plătit de comună si li s'a dat gra- 
tuit material de construcţie. lar, fiindcă se lä- 
sau freu convinși, ca să-i convingă, primarul de 
atunci, Pantelimon Domide, după ce i-a amenin- 
fat că-i va muta cu forța, a trebuit, pentru a evita 
certurile, să recurgă la un vicleșug: i-a făcut pe 
cei mai încăpățânaţi conducători peste ei şi anume 
pe lon Onu birău, iar pe Simion Onu sub-birau, 
care fiind astfel numiţi de primărie, au pledat 
pentru cauza ei, 

Si fiindcă primăria nu avea disponibile locuri 
potrivite a cumpărat o grădină tot pe Uliţa Co- 
băşelului, la vreo jumătate km, la Nord, pe care 
a vândut-o apoi, cu jumătate preţ ţiganilor, dintre 
care, unii neavând bani s'au împrumutat dela o 
bancă din Rodna Veche, 

Locul a fost împărţit în zece părţi, numărul fa- 
miliilor care mai locuiau pe coastă, A fost trasă 
în mijlocul lui o ulicioară, de o parte şi de alta 
căreia s'a făcut parcelarea (fig. 2), 

„Ba s'au opus, Atunci întâiu nici pe o cărare 
n'a vrut să meargă, Au zis că de ce să se ducă de 
acolo, Le-am spus, după aceea: atunci vă voiu 
duce de aici cu forţa, cu puterea. După ce o ştiut 
că acolo au stat pe pământ comunal şi amu o să 
aibă pământul lor, nu cu ceartă mare sau în- 
voit şi ei la asta", (Inf, Pantelimon Domide). Şi 
tot acelaşi informator ne mai spune; „Apoi am 
găsit acolo unde sunt o grădină de vândut si am 
cumpărat-o $i ca să-i pot duce, pe cei mai gura- 
livi i-am făcut primari peste ceilalți țigani, Le-am 
spus așa: tu ai să cârmuești şi te pun în fruntea 
drumului, La aceia le-am făcut favoare, Pe baza 
aceasta ei i-au sfătuit pe ceialalţi: „Acolo e a- 
proape de lemne, acolo e pământ, părticele pen- 
tru fiecare”. Si apoi, pe baza aceasta, le-am dat 


353 


material din lemnăriile comunale ca să-și facă 
case şi de aceea au casele acelea acolo, că într'alt- 
fel nu puteam să-i ducem de aici, pentrucă era 
trecut de 30 de ani, era ca un fel de proprie- 
tate", 

Cele zece familii care au fost astfel improprie- 
tărite aici sunt: Ion Onu, Istrate Arman, Vasile 
Stoica, Eremia losif, Căndrilă Frunză, Mihăilă 
Onu, Florea Buta, Vasile Adam, Simion Onu şi 
Ion Jiga, 

Tiganii de pe Cubav, așezați acolo sí toleraţi, 
sunt şi astăzi în aceeaşi situaţie de tolerati, pri- 
mária si oamenii lásándu-i in pace datoritá fap- 
tului cá sunt la marginea satului si în al doilea 
rând, si faptului că locurile ocupate de ei sunt 
rele, Apoi, locuind de mult timp acolo, nimeni nu 
se mai gândeşte să-i necăjească mutându-i, Insă, 
nici nu-i intabulează, „Locurile sunt sátegti" (Inf, 
Todora A, Lăcătuş, țigancă, 35 ani, căs,). „Al nos- 
tru nu este nimic; numai sulletul", (Inf, Maria 
L Luca, figancá, 37 ani, cását), „De când sun- 
tem aici putea să ne intabuleze pe noi, dar, vezi, 
au umblat sătenii să nu lase, să fim tot necăjiţi”, 
(Inf. Xenia Nergheș), 

In felul acesta, în 1910—1911, ţiganii erau ase- 
zati în două locuri: pe Cobásel si în capul Cu- 
bavului, Inmulţindu-se însă, prin naşteri si imi- 
grări, aceste două așezări au devenit insuficiente 
şi atunci şi-au căutat altundeva locurile de casă, 
Câţiva din ei au cumpărat, unii le-au obţinut prin 
donaţii, alţii au ocupat locuri comunale, unde au 
fost toleraţi până la urmă, 

Astăzi cele 40 de case ţisăneşti sunt răspân- 
dite astfel; 11 pe Cobágel (fig, 2), pe locurile pe 
care au fost împroprietăriți in 1910—1911; una, 
a lui Carp Tánca, tot pe Cobásel, puţin mai la 
Sud, pe un loc cumpărat; una pe Drumul Ţării 
(Calistru Adam), pe un loc donat; una pe Câr- 
fibav (C. Iosif), pe loc cumpărat; 2 pe Ulita Iu- 
ganilor (una pe loc cumpárat, cealaltá pe loc do- 
nat); patru pe Ulița Cimitirului, in 
fostei aşezări de pe Cobăşel, pe locuri proprii, 
prin donaţii şi cumpărare, iar celelalte pe locuri 
ce nu le aparţin și anume: zece în capul Cuba- 
vului; una la marginea satului, lângă Cubav, însă 
peste Someş; cinci pe Uliţa Imașului, uliţă ce se 
desparte din Cobágel; iar patru la marginea de 
Nord a satului, la poalele unei cariere de piatră, 
(fig. 3). 

Dacă pe ceilalți primăria i-a lăsat în pace, pe 
aceştia din urmă, fiind așezați la un loc periculos, 
de oarece piatra scoasă cu dinamita din carieră 


apropierea 


354 


ii poate  primejdui, primăria a încercat să-i 
oprească să se instaleze acolo, Ei s'au opus însă, 
cu îndârjire, Până în urmă, ca să fie linişte, au 
fost lăsaţi în pace, 

Prin urmare, din aceste 40 de case, 20 sunt clă- 
dite pe locuri stăpânite de comună, 

Cele mai multe din aceste aşezări sunt pe 
locuri accidentate, Capul Cubavului este o coastă 
foarte accidentată, casele sunt aşezate, pe mai 
multe planuri de înălțime legate prin poteci 
strâmte şi intortochiate, Uliţa Imașului de ase- 
meni trecând pe lângă o coastă, lasă la dreapta 
ei, pe coastă, casele ţigăneşti. Cascle de pe Uliţa 
Cimitirului, uliţă ce urcă anevoios coasta, sunt la 
f.l aşezate, Asemenea este aşezată si casa lui 
Carp Tánca. 

Dacă drumurile acestea sunt drumuri pentru 
toată lumea, există însă şi un drum mai mult de 
circulaţie pentru ţigani, drumul ce leagă Cobă- 
şelul cu Cubavul, drum de picior, care te obligă 
uneori să sări garduri, Drumul acesta trece prin 
marginea de Nord-Est a satului, pe dealul ce se 
înalță aici, deal pe care se află izlazul comunal, 
Pe harta anexată, am însemnat acest drum, care 
scurtând calea pe jumătate, apropie mult așezările 
figánesti, 

Din cele de mai sus, reținem mai multe lu- 
cruri, 

In primul rând semnalăm distincţia categorică 
ce se făcea între Români si ţigani, datorită vie- 
tii mult inferioare pe care o duceau aceştia din 
urmă, Dacă au fost mutaţi a fost tocmai datorită 
acestui fapt, Prin felul lor de vieaţă, nu meritau 
să stea în sat, ci locul lor era la margine, 

Erau, cu alte cuvinte, scoși din comunitatea 
sătească, Improprietărirea lor s'a făcut tot la mar- 
fine de sat, 

Mutarea Íor a însemnat luptă între ei si Ro- 
mâni, Aveam de a face, prin urmare, cu'două 
unităţi sociale, bine distincte, încât procesul de 
integrare a uneia în cealaltă, era împiedecat, sau 
în tot cazul, îngreunat, 

Mutaţi, ţiganii încep o altă vieaţă, Relaţiile lor 
c: Românii se îmbunătățesc, Situaţia lor de tole- 
rali se schimbă, Acum sunt proprietari, Locuinţele 
în care stau şi locul pe care sunt clădite, sunt 
proprietatea lor, Faptul acesta este de o deose- 
bită însemnătate, fiindcă o locuinţă pe loc propriu 
înseamnă stabilitate, iar aceasta înseamnă, cum am 
spus şi mai sus, închegarea unor anumite relații cu 
ceilalţi săteni, care duc la apropiere şi deci la in- 
tegrare. Ei ştiu de aci înainte că sunt legaţi de 


Șanț, că sunt şănţeni, după cum sánfeni sunt si 
Románii din jurul lor. Si faptul acesta nu trebue 
trecut cu vederea. 

Am văzut cá de unde in 1910, toţi locuiau pe 
locuri străine, astăzi numărul acestora reprezintă 
numai jumătate din total, Pe lângă aceasta, un alt 
fapt care contribue la stabilitatea lor, şi deci la 
integrarea lor, este locuinţa. 

O caracteristică a locuinţei ţigăneşti, în genere, 
este aceea a lipsei celui mai elementar confort. 
Corturile sau bordeiurile din marginile Bucureş- 
tilor sunt un exemplu, Suntem obișnuiți ca de câte 
ori auzim vorbindu-se de locuinţe ţisănești să ne 
sândim la bordeie în pământ sau la cine ştie ce co- 
cioabe îngrămădite și neîngrădite, Cu totul altfel 
se prezintă situaţia în Șanț, 

Astăzi — spre deosebire de acum 25 de ani, — 
țiganii din Șanț sunt din acest punct de vedere, 
aproape egali cu Românii, sau, în orice caz, cu 
Românii de aceeaşi stare materială, 

Până la 1910—1911, înainte de a fi mutați, trăiau 
majoritatea lor în bordeie de pământ şi nuiele. 
„Numai bordeie. Vreo 2—3 căsuțe, celelalte nu- 
mai bordeie, colibe“, (Int. P. Domide). „A fost asa 
o colibă de nuiele și cu pământ pus între ele, Nu 
avea piatră. Numai coliba de nuiele şi făcea focul 
pe pământ jos", (Inf, Raveca Lăcătuș), 

Acum au toţi case, formate din mai multe odăi 
şi construite, după obiceiul sánfean, din bârne, ten- 
cuite, acoperite toate cu dranife (șiță), văruite si, 
in marea lor majoritate, măcar în parte, podite. 

Casele sunt construite în stilul obişnuit locului, 
lipsindu-le însă de cele mai multe ori târnaţul, 
atât de obișnuit la Sant. Lipsa lui se explică prin 
economia de material care se face în felul acesta, 

Cele mai multe case sunt alcătuite din două 
odăi, şi anume: o tindă și o cameră de dormit, 
Din 31 case cercetate are patru camere o casă, câte 
3 camere 3 case, câte 2 camere 24 case, iar câte 
o singură cameră 3 case, Deci 77% din casele ți- 
sanilor din Sant sunt formate din câte două camere, 
restul de procente distribuindu-se în felul urmă- 
tor: cu câte 4 camere 3%, cu câte 3 camere 10%, 
cu câte o cameră 10%, 

Din acestea, 18 case au toate camerele podite, 
8 le au parţial podite, iar 5 nu le au podite. Prin 
urmare, 60%/0 din case sunt total podite şi numai 
16"; au pe jos pământ. 

Cele mai multe sunt îngrădite cu gard de scán- 
duri, având uneori porţi frumoase, cum este aceea 
a lui George Buta (fig. 2). 


Deosebirea între locuinţele de acum, cele mai 
multe alcătuite din două odăi, podite şi ingrá- 
dite şi bordeile — dispărute complet — de până 
la 1910 este mare. Mult mai legat se simte cineva 
de o casă decât de un bordeiu pe care-l poate 
săpa uşor și altundeva. Prin construirea unor ase- 
menea locuinţe, pe lângă faptul unei stabilitáfi 
mai mari, țiganii urcă încă o treaptă către Români, 
pe unii din ei ajungându-i, 

Această situaţie bună a atras in comuna Șanț 
— desigur că a contribuit la aceasta şi fabrica de 
cherestea dela cătunul Valea Mare, pendinte de 
Șanț — țigani din alte părți, care au căutat să 
ia în căsătorie sánfene. Făcând statistica celor in- 
traţi în comună prin căsătorii, legale sau nele- 
sale, constatăm că din 34 bărbaţi, jumătate, adică 
17, sunt străini, iar din 38 femei, 13 sunt venite 
din afară, Cifrele acestea reprezintă 50% pentru 
bărbaţi și 34,2?/» pentru femei. Prin urmare, pro- 
porţia bărbaţilor intrați în comună este mai mare 
cu 15,8%/0 decât a femeilor, ceea ce are o impor- 
tanță foarte mare, fenomenul întâmplându-se in 
deobste invers. Numărul celor plecaţi din comună 
este, în schimb, foarte mic, Aceasta arată destul 
de elocvent tăria cu care ţiganii s'au legat de 
Sant. În acelaşi timp, datorită acestor împrejurări 
favorabile, numărul lor e în continuă creştere, 
spre deosebire de vremurile anterioare, când pro- 
porţia lor față de numărul Românilor varia dela 
an la an. 

După cum ne informează lucrarea citată mai sus 
a preotului Grapini, în anul 1817 se găseau în 
Sant, la 287 locuitori, 2 țigani, ceea ce înseamnă 
mai puţin de 1%/0. În anul 1834 erau 62 familii ro- 
mâneşti si 2 ţigăneşti sau din 352 suflete 11 erau 
țigani. Procentul ţiganilor se urcă deci la 3,19/o, 
pentru ca în 1841 să coboare iarăși sub 1% (3 ți- 
gani la 430 locuitori), 

Astfel stând lucrurile, nu poate fi vorba în a- 
ceastă vreme de o integrare a lor în comunitatea 
sătească, ci cel mult — din traiul lor printre Ro- 
mâni — de o simplă influenţă a acestor din urmă 
asupra formelor exterioare de vieaţă. 

Ca să ne putem da seama de procesul de inte- 
$rare pe care-l suferă ţiganii sánfeni, trebue să 
încercăm să facem o comparaţie între situaţia lor 
de odinioară şi cea de acum, pe de o parte, iar pe 
de altă parte să comparăm această situaţie cu cea 
a Românilor, 

Starea demogratică. In 1936, locuiau în Șanț 131 
de ţigani, cifră care, față de populația totală a co- 
munei, reprezintă cam 50/0, 


355 


Toți locuesc in Sant; în Valea Mare, deşi mulți 
lucreaza la fabrica de acolo, nestabilindu-se până 
acum niciunul, 

Dăm mai jos două tablouri, unul cu repartiţia lor 
pe grupe de vârste şi sex, iar celelalte cu repar- 
tiția lor pe sexe şi stare civilă. 

Iatá primul tablou: 


Vàrsta 


Bărbaţi 
Femei 


(4) e 
0 20ani ...... 22| 35, 23| 33, 45| 345 
21—40 p xxx 21| 339| 23| 334 44| 337 
41 300. u^ o dne 14| 22,0] 16| 23,2 30| 22,8 
Peste 60 ani ..... 5| 8 7| 19 12 9 
Total 62| 109 69| 100 131) 100 


Prin urmare, 74 inşi — cei dintre 20 şi 60 ani — 
ceea ce înseamnă 56,5%, sunt în vârstă de plină 
activitate, Comparat cu procentul pe întregul sat, 
care este de 51,8%/0, constatăm că este mai mare, 

Clasificarea ţiganilor după sexe şi starea civilă 
este următoarea: 


Starea civilă E ur 
iu 

(1) 0) | (5) 

Necacatoriţi ..... 29| 42 

Casatoriti 30| 435 

Concubini ...... 3| 43 

Divoriad «4 2| 2,9 
Vaduvi sss’ 5 73 V 
Total 62. zu | o9 1w | 131| 20 


Natalitatea. Calculând pe 40 ani (1895—1935), 
constatăm că din 144 născuţi 15, adică peste zece 
la sută sunt copii nelegitimi, față de 79/o care este 
proporţia nelegitimilor pentru întreaga popoulaţie 
a Șanţului, Naşterile nelegitime sunt aga dar mai 
frecvente printre Ţigani decât la Români, Totuşi, 
numărul lor este mult inferior celui pe care l-am 
fi putut crede, 

Mortalitatea. Repartizăm morţii din aceeaşi pe- 
rioadă de timp, pe grupe de vârstă: 
E rum 


z| |3 

Vårsta E 0 E 9o Total 0.9 

() 3)10i 4) | 5 | (6) (7) 

| 

| ame NENE e wx xus 21| 39,1 " 43,5 38| 40 
5.99 8| 146) 10| 25 iR) 19 
8-20... xo xU 4| 73 4| 14 8 84 
20 i PR RI a ae 4| 73 4| i 8 64 
40—U00. . 2... v 3| 5o 2 3 5 52 
Peste 60 ....... 15| 272 3| 75 18| 19 
Total | $5| 100 40| 109 95| 100 


356 


Constatăm cá raportándu-ne la totalul morţilor, 
proporţia copiilor care mor până la un an este de 
40%, iar a celor care mor între 1—5 ani de 19/0, 
cifre ridicate faţă de cele referitoare la întreaga 
comună care sunt respectiv de 32,200 şi 11,3"/e. 

Această mortalitate infantilă ridicată se explică 
prin starea sănătăţii şi igiena lor, 

Sănătatea. Boala care bântuie mai mult printre 
ţigani este sifilisul, De fapt sifilisul nu este o 
boală specifică ţiganilor sánfeni, ci ea se găseşte 
răspândită în măsură îngrijorătoare şi printre Ro- 
mâni, Găsim apoi între ţiganii şănțeni — ca o con- 
secintá a sifilisului, — şi degeneraţi și anume 3 
cretini, un bărbat şi 2 femei, lar Macedon Onu 
suferă de epilepsie, 

Medicina nu le este însă antipatică, Din regis- 
trul de consultaţii ale dispensarului Echipei Re- 
gale, constatăm că în cursul anului 1936, din tota- 
lul consultaţiilor date sánfenilor, 4?/o au fost date 
țiganilor, Proporția lor evident că este mai scăzută 
ca a Românilor — ei reprezentând 5% din totaiul 
populaţiei — dar în tot cazul este superioară celei 
la care ne-am fi aşteptat, 

Igiena. Afară de câteva familii restul nu cunosc 
igiena, Intr'adevăr, câteva case sunt foarte curate, 
contrastând cu murdăria si aerul închis din cele 
mai multe din ele, 

Igiena individuală de asemeni nu e respectată, 
după cum nu se poate vorbi nici de o igienă ali- 
mentará, Lipsa de igienă explică cele câteva ca- 
zuri de scabie. 


Starea economică. Tiganii din satul Șanț sunt 
în marea lor majoritate lucrători, Lucrează atât 
bărbaţii cât şi femeile, Bărbaţii lucrează la coasă, 
unde lucrează câteodată şi femeile sau, cei mai 
mulţi, la fabrica din Valea Mare, iar femeile în 
sat, la spălat, curăţat, văruit si tors, 

Sunt şi câţiva meseriaşi: Florea Buta, lemnar; 
Alexandru Frunză, fierar; Macedon Onu, Ioa Jiga 
și Ion Oniga, lăutari; Scridon Onu, zidar, Pe lângă 
aceștia, mai sunt câţiva care fac linguri, covel[i, 
coșuri şi tarnife (şei): Iosif Nergheș, care se ocupă 
numai cu aceasta, Vasile Stoica, Macedon Onu şi 
Sandu Larion, care fac și altceva, neisbutind să 
câştige cât le trebue din această meserie. 

Ca să se vadă cât poate câştiga un lingurar, tre- 
bue să arătăm că la o tarniţă se lucrează două 
zile şi se vinde cu 40—50 de lei, iar linguri se fac 
10 pe zi şi se vând cu un leu bucata. 

Pământ, afară de patru inşi, nu are niciunul. Au 
pământ: Ion Pahone, 10 jugăre; Ion Robotin, 4 ju- 


găre; Florea Buta, 2 jugăre şi trei sferturi şi Ale- 
xandru Frunză, trei sferturi de jugár, Pământul este 
cumpărat, ei fiind primii ţigani proprietari de pă- 
mânt din Șanț. Afară de câteva, foarte puţine vite, 
vreo 6—7, şi de tot atât de puţine păsări, n'au altă 
avere, 

Un alt mijloc de câștig îl au din întreprinderi 
forestiere, lau in antreprizá curáfitul de păduri. 
Asa sunt; Carp Tànca, lon Pahone, Ion Robo- 
tin şi Macarei Lăcătuş, Prin asemenea mijloace, au 
reușit Pahone şi Robotin să se instáreascá, După 
cum iarăși, foarte însemnat este comerțul de porci, 
fiind recunoscuţi ca negustorii cei mai buni. „Ei 
cresc porcii foarte bine. Toţi sunt buni crescători, 
Ei tot cumpără şi vând și aproape tot satul se apro- 
vizionează cu porci dela ţigani. Merg în Bucovina, 
la Năsăud, îi aduc din mari depărtări și-i vând 
aici, li iau micufi, îi ţin o lună de zile şi-i vând 
şi iau alţii, Fiecare după puterile lui", (Inf, Du- 
mitru Cotu, român, 49 ani). 

De asemeni ţin foarte mult la cai: „Ei tin mult 
să aibă cal şi căruţă, Care are se fine mai fudul 
ca ceilalți”, (Acelaşi inf). Cu toate acestea, nu- 
mai [on Pahone si Lazăr Stoica au câte un cal, 
care îi ajută să facă cáráugie. 

Vara, unii dintre ei pleacă la Vatra Dornei, unde 
fiind băi, găsesc mai uşor de lucru. Aşa în ulti- 
mul an au fost la Vatra Dornei: Alexandru Frunză, 
Istrate Onu si Florea  Țânca, cu soțiile, lar în 
timpul secerei, femeile pleacă la lucru în satele 
nemfesti din jurul Bistriţei, „la Sagi", cum zic ele 

Femeile mai câştigă şi din vânzarea smeurei. 
Am întâlnit culegând şi vânzând smeură şi pe un 
bărbat, pe Sâlivan Onu, socotit ca cel mai nevoiag 
țigan, 

Câştigând destul de greu, problema pe care şi-o 
pun, ca pe o soluţie salvatoare, este aceea a im- 
proprietăriri lor, „Domnişorule, fă să avem şi noi 
pământ batăr cât punem zece mierfe de napci, 
Te-oi pomeni cât oi trăi, Să le faci rânduială la 
țigani, să-ți dea Dumnezeu bucurie şi sănătate”, 
(Inf. Maria I. Luca), 

Un singur cerşetor există, Lati Moroșan (de ori- 
gine germană), care neputând lucra, fiind vârstnic 
(68 de ani) şi bolnav si trebuind să-şi întreţină şi 
soția bolnavă, a fost nevoit să ceară dela primărie 
autorizaţia de a cergi, care în Septemvrie 1934 i-a 
fost eliberată, Situaţia aceasta bună se deosebeşte 
de cea din Rodna Veche, unde țiganii cerșetori 
sunt mult mai numerosi, Este un lucru cu care ți- 
ganii şănțeni se mândresc, 


Când isbutesc să strângă bani — e vorba de cei 
mai înstăriți — îi dau camătă, pe care no pri- 
mesc în bani, ci tot în alimente sau în imbrácá- 
minte, „Când au bani îi dau cu camată la Români, 
Cum e Pahone, Írina Jiga. Si cămatuesc grozav, 
Nu iau în numerar camătă, o iau în alimente, im- 
brăcăminte, alte articole. Irina a dat 4.500 lei lui 
Dumitru Morariu, fost slugă la Nicolae Cotu, Și 
apoi îs în fiecare zi la casa Românului şi mai ales 
caută oameni cu bună stare, Când sunt ajunși in 
ceva impas, atunci le dă ţiganul bucuros și apoi de 
aici nu se mai poate scutura de el", (Inf, D, Cotu), 

După cum camăta o iau în alimente, tot aga, în 
schimbul lucrului la oameni, primesc de cele mai 
multe ori alimente. „Numai că nu căpătăm bani; 
căpătăm lapte, făină, napci, de astea cu care să 
putem trăi“, (Inf. Macedon Onu, țigan, 46 ani). 

Muncesc, prin urmare, mai mult pentru hrană. 
Cei mai mulți dintre ei, fiind muncitori cu palma, 
deabia isbutesc să câştige cele trebuitoare alimen- 
tafiei care in genere este insuficientă, „Și noi am 
mánca mai mult, dar e musai sá máncám pe má- 
sură, cá n'avem. Mănânci mai puţin, ca să pofi trái 
mai departe“, (Inf, Xenia Nerghes). 

Se hrănesc așa dar cu ce capătă din sat, Lap- 
tele, brânza, fasolea şi cartofii la care se adaugă 
mamalisa, este hrana lor obișnuită. Mai rar se 
hrănesc cu ouă şi foarte rar cu carne, 

Am urmărit timp de o săptămână alimentaţia 
câtorva familii. In tot acest timp, cu excepţia a 
trei mese ale familiei Timoftei Luca, când 5 per- 
soane au mâncat un litru si jumătate de „zeama 
de carne“, hrana lor a fost laptele, brânza, supa 
de cartofi, supa de fasole cu mămăligă sau pâinea 
de mălai goală, „Ce căpătăm de prin sat: fansule 
(fasole), napci (cartofi), coleşe (mămăligă), tot la 
fel; ce căpătăm pe lucru; noi n'avem nici lapte, 
nici brânză, nici mălai”, (Inf, Todora Lăcătuș), 

Dacă, din punct de vedere calitativ hrana lasă 
de dorit, lucrul se prezintă şi mai rău din punct 
de vedere cantitativ, Mănâncă puţin, foarte puţin 
chiar uneori renunță la o masă, 

Pentru ilustrarea celor de mai sus, arătăm în 
rândurile ce urmează, care a fost alimentaţia fa- 
miliei Niţă Luca, timp de 6 zile, 


Membrii familiei: 1) Niţă (N), 33 ani; 2) Maria (M), 33 
ani; 3) Tudora (T), 11 ani; 4) Emilia (E), 9 ani; 5) Anton 
(A), 5 ani. 

Luni, 17 August 1936. Dimineafa: toti:, 2 cupe?) de zea- 
má de fansule pástái; coleşe (3 cupe de fărină); Amiază: M., 
T. E, şi A.: baraboi fierţi cu sare (1 cupă); N. n'a mâncat 


3) Dăm echivalentul măsurilor locale: cupa=1,250 litri; felia=0,625 litri (1/2 cupă).; funtul=0,5 kg. 


357 


nimic fiind dus la pădure. Seara: toţi: lapte acru (1 cupă) 
coleşe (3 cupe de fărină). 

Marţi, 18 Augusi 1936. Dimineaţa: M., T. E. şi A.: pità 
poală de fărină de mălaiu (1 cupa); Amiază: aceeaşi: pitá 
goală de fărină de malaiu (i cupă); Seara: aceeaşi: zeamă 
de baraboi (1 cupă), N. plecat la lucru, a primit pentru cinci 
zile : 2 kg ceapă, 5 pite de mălaiua 2 cupe fiecare. 

Miercuri, 19 August 1936: Dimineaţa: M., T., E. şi A.: 
2 cupe de zeamă de fansule; pită de mălaiu (lia cupe de 
fărina); Amiază : aceeaşi: pită goală (l!a cupe); Seara: 
aceiaşi: Jintità (1 cupa); colege din 2 cupe de fărină. 

Joi, 20 August 1936: (N., M, şi A. la fân). Dimineaţa: 
N. M, şi A.: 150 gr. brânză; pită de mălaiu (1 cupă); T. si 
E.: brânză (cât un ou); colege (13 cupă); Amiază: N. M. şi 
A.: pită de mălaiu (1 cupă de fáriná); 150 gr. brânză; 2 ce- 
pe; T. şi E.: pită goală de mălaiu (1 cupă de fărină); Sea- 
ra: N, M. şi A.: pită de mălaiu (1 cupă de fărină); 150 gr. 
brânză; 2 cepe; T. şi E.: lapte dulce (!» felie). 

Vineri, 2 August 1936: (N. M. şi A. ia fân), Dimineaţa: 
N.: pită goală (200 gr.); M,: pită goală (100 gr.); A.: pită 
goală (100 gr.); T. şi E.: tocană de napci (12 kg); Amază: 
N.: pită goală (200 gr.); M. zeamă de fansule (la Cornelia 
lliegi româncă); T. şi E.: nimic; A.: pitá goală (100 gr.) 
Seara: N., T, E. şi A.: brânză (1 funt); colege (2 cupe de 
fariná); M.: nimic, 

Sâmbătă, 22 August 1936. Dimineaţa: toţi: brânză (! 2 
funt); lapte (1 felie); colege (2 cupe de fărină); Amiază: N. 
şi T. la Rodna Veche, nimic, M.: nimic (,nu mi-a trebuit“): 
E. şi A.: lapte dulce (i felle); colege (!/ felie de fáriná: 
Seara: toţi: brânză (1 funt), lapte (1 cupă), colege (2 cupe). 


Din examinarea situației lor economice, reținem 
următoarele fapte, care ne interesează pentru lá- 
murirea procesului de integrare ce ne preocupă 

Existenţa şi-o câştigă prin munca lor, fără să 
fie nevoie să cergeascá, Singurul caz de cerşetorie 
este un caz izolat, care nu spune nimic, cu atât 
mai mult cu cât nu e vorba de un țigan, ci de un 
german intrat în rândurile ţiganilor prin căsătorie. 
lar faptul cá se mándresc cu lipsa cerşetorilor dintre 
ei, arată ca-şi dau perfect de bine seama de su- 
perioritatea lor faţă de ţiganii din satele dimprejur. 
In felul acesta, ei pot trata cu Românii, fără acea 
plecăciune a cerșetorului față de binefácátor, lu- 
cru care ușurează integrarea lor, 

Mai mult chiar, raporturile lor economice cu Ro- 
mânii pot lua forme și mai convenabile lor: aceea 
de creditori, de întreprinzători, ori de negustori de 
porci, cazuri în care, raporturile lor cu Românii 
nu sunt de dependență, ci de  interdependenţă, 
ceea ce, fără îndoială, înseamnă mult față de si- 
tuaţia lor în trecut, când erau cu totul dependenți 
de Români. 

Insă faptul de cea mai mare importanţă este 
acela al devenirii lor proprietari de pământ. Deşi 
numărul acestora este mic — 4 familii din 36 — 
totuși, comparată cu starea lor dinainte, aceasta 
arată precis drumul pe care-l urmează, din punct 
de vedere economic, ţiganii şănţeni. Proprietari de 


358 


pământ sunt de câţiva ani numai. Desigur că, ur- 
mând pilda acestora, vor căuta și alții să devină 
proprietari de pământ, ştiut fiind că lucrul acesta 
este de o deosebită importanță pentru locuitorii 
satelor. In felul acesta se vor apropia mai mult 
de Români. Se înţelege că deocamdată economi- 
cegte sunt depártaji de aceştia, însă ceea ce am 
vrut sá arátám noi a fost nu starea lor economicá, 
ci procesul lor economic. 


Religia. Toţi țiganii din comuna Sanf, sunt de 
religie greco-catolică, religia sánfenilor, Tin săr- 
báforile şi au aceleași credinţe religioase ca şi Ro- 
mânii, „Și noi credem în Cruce, în Dumnezeu, în 
biserică, ne cununăm, ne botezăm, ținem ziua de 
Paşti şi de Crăciun“, (Inf. Maria T. Luca, ţigancă, 
27 ani). 

Nu există din acest punct de vedere nicio deo- 
sebire între ei şi Români. Biserica o frecventează 
însă mai rar, fapt datorit, pe lângă lipsa unei tra- 
diții în această privinţă, şi unor pricini de ordin 
economic, Frecvența bisericii cere din partea cre- 
dinciosilor haine bune, de sărbătoare, Ori unii din- 
trei ţigani n'au. Cu cele pe care le au nu pot in- 
tra în biserică, ,,M'ag duce la biserică în toată Du- 
mineca, dar cu ce să mă duc? Eu am fost învățată 
să mă duc, dar acum n'am de fel. N'avem haine, 
Eu sunt în picioarele goale. N'am, limpede, asta e 
amu", (Inf. Mădălina Buta). 


Obiceiurile: Fiind de aceeaşi religie si trăind 
în strâns contact cu Românii, ţiganii au adoptat o- 
biceiurile acestora, 

Găsim aceleaşi practici la botez, iar nunta lor 
decurge în același fel ca şi nunta Românilor. La 
fel obiceiul tocmelii, la fel rolul colăcarilor— flăcăii 


ce însoțesc pe ginere —, sau al druştelor — fetele 
ce însoțesc pe mireasă, — aceeaşi ceremonie a 
steagului, 


O singură deosebire este între aceste două nunți, 
deosebire atât de mare încât la o întrebare cât 
de vagă ai imediat răspunsul, Este vorba de joc. 
„Numai jocul. Jocul, ştii, ţigăneşte. Adică cum 
joacă ei de sar în sus. Nu se tot învârte atât. Nu 
ştiu cum îşi bagă picioarele, Ca cum joacă la urs 
şi apoi ei aceia zic că-i țigăneşte”, (Inf. Gh, Buta), 
„Ca şi noi (e vorba de nuntă); numai jocul e mult 
mai sálbatec", (Inf. D. Cotu). . 

Nunta lor este mai mult joc. Acestuia i se dá 
cea mai mare importanţă si pentru ca lucrul să 
iasă bine, ţiganii fac si sacrificii materiale, adu- 
când lăutari buni dela zeci de kilometri distanţă. 
„Joacă după ce vin dela cununie, apoi iar joacă 


iSOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ. 11, 7—9. 
Boia: Tiganii din Sant-Násáud. 


/ a 


Schița satului 
ȘANȚ - NÀASÀUD 


in] 
E (După ;mapa topograficã Rodna Nouš *, a 
3 pr. P. Grapini ). : 
iie "AE « 
Wree oett ese E e 
T 
„a. 2, 
MOR Copõtur =: sA 
D a Dromus o Cube Vulur. ] É 
câ pi a teree dS ETE A co Doo LA 


"e p d EO 

(2 vein 

SQT ET. 
c m p 


u 24 
ZZ 


à 
e . 
PA Ya 
a cdi 
e 7 P4 
o o 
Eh e 
La 
"EXPLICARE. 


VYA Case roménest: 
oog Case pgènrest (1936). 
BEB ^» foresti ( 1903). 


/ Petrescu-8 


Fig. 1. — Aşezările ţigăneşti din Sant la 1903 şi la 1936. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Boia: Tiganii din Şanţ-Năsăud. 


Fig. 2. — Vechea aşezare de pe Cobăşel, Fig. 3 — Noua aşezare de pe Cobisel. 


Fig. 4. — La intrarea Cobágelului. Fig. 5. — Interior din gospodária Vasile Stoica. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Boia Tiganii din Sant-Násáud, 


Fig. 6. — Tipuri de bătrâne: Ratila Cula. Fig. 7. — Tipuri de bătrâne: Sofia Gabor 


Fig. — 8. Tipuri de bărbaţi: Călement Iosif. Fig. 9. — Tipuri de tineri: Floarea Gabor, 
Ion si Floarea Oniga. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Boia: Tiganii din Sant-Násáud. 


Fig. 10. — Familie de bătrâni: Iosif şi Xenia Nerghes. Fig 11.— Familia 'on Robotin. 


Fig. 12. — Letitia Jiga si Damian Jugan. Fig. 13. — O personalitate: Macarei Lăcătuş. 


acasă, joacă până mai târziu, ţin până pe la a- 
miază. Mai mult joacă“, (Inf. Gh. Buta). 

Iar Dumitru Cotu, ne spune: ,Nun[file ţigăneşti 
sunt mai vioaie decât cele româneşti. Aduc mu- 
zicanţi dela mari depărtări; şi dela 70—80 kilome- 
tri, Până acolo merg, Tine petrecerea cu mult mai 
lung ca la Români; câte o zi şi o noapte neîntre- 
rupt. Si joacă cu o forţă de se cutremurá şi casa, 
atât cei bătrâni cât şi copiii mici de 5—6 ani. Jocu- 
rile lor sunt cu mult mai aspre”. 

Românii iau şi ei parte la nunțile ţigăneşti, unii 
fiindcă obişnuit au relaţii cu ţiganii, alții să se 
distreze, făcând chiar glume, uneori de prost gust. 
„La o altă nuntă țigănească era unul din muzi- 
canți cu barbă lungă şi notarul de pe vremuri a 
cerut la un tânăr să dea foc bărbii şi i-a ars barba”, 
(Inf. D. Cotu). Si un alt exemplu, dat de acelaşi 
informator, de data asta fiind vorba de un partici- 
pant evreu: „Ba la o nuntă țigănească, s'a pus de 
un jidan paprică (ardei) pe foc“. Şi glume de fe- 
lul acesta se întâmplă destul de des: „apoi se 
mai întâmplă de astea la nunţi de ale lor; mai la 
fiecare nuntă se întâmplă viţiuri de astea“, (Ace- 
laşi informator), 

Din pricina acestui accent pe care îl pun pe joc, 
pe petrecere, nunțile lor durează mai mult ca cele 
românești. 

Înmormântarea. Ceremonia înmormântării se face 
la ţigani la fel ca la Români. Sunt însă uneori ne- 
voiţi să o simplitice, lucru pe care îl fac din mo- 
tive economice, fiindcă la înmormântare o slujbă 
mai mult sau mai lungă, ori un cingeau sau ná- 
framă mai mult se plătesc. „Nu-i nimic deosebire 
(față de a Românilor)”, (Inf, Gh. Buta). „Suntem 
o lege, De prohodit şi de dus la groapă popa nos- 
tru ne duce si așa. Nu-i deosebire; numai cá ne- 
cazul le mai scurteazá din astealalte. (Inf. Mádá- 
lina Buta), „Dacă are bani, apoi îl bagă în biserică; 
nu-l bagă, dacă nu. Popa face pentru bani. Dacă 
are bani îl duce mai fain; dacă n'are bani îl duce 
numai așa; merge cu picioarele; nici nu-l des- 
leagă”, (Inf. Gheorghe Buta), Fiindcă uneori nu 
pot plăti ce i se cuvine preotului, „Ba la omul 
necăjit se întâmplă, Il pune într'o ladă, îl pune 
in car şi-l duce la groapă şi gata. Numai care are 
face pomeni şi lumini şi altele. (Inf. Palagica V. 
Stoica). 

La priveghiu însă mai practică un obiceiu jigá- 
nesc: jocul cailor, 

„Unul se îmbracă hâd (urit) ca ţiganii cei din 
târg, ca țiganii ungurești şi grăeşte ca aceia, şi pe 


doi îi face cal. Se pun ca caii, pe mâini şi picioare, 
se astupă cu o cergă (cuvertură) şi unul se sue 
călare. Si în cap îi pune o căldare rea și acela 
care se sue îi dă cu o botá (băț) în cap şi-l laudă 
că e bun. Si altul vine să-l cumpere. Se tárguesc. 
Si dă în cal şi fug şi aleargă prin casă şi sare de 
pe cal, fiindcă-l asvárle. 

După ce a târguit, pune banii la curea, apoi 
merge pe drum si adoarme şi unul se duce la el 
şi-i fură banii şi apoi merge la primărie: uitá-te, 
domnule primar, că mi-a furat banii de pe cal, 
Primarul îi strânge acolo şi-i bate şi întreabă ce 
a făcut banii; apoi vine jandarmul şi bate pe ți- 
gani şi scoate banii. Că-i bate jandarmul pe ți- 
sani”. (Inf. Irina Jiga, ţigancă, 42 ani), 

Obiceiul însă nu se practică cu prilejul fiecărui 
priveghiu, fiindcă cei care pot să facă treaba asta 
sunt puţini. Dispariția lui nu va întârzia multă 
vreme, 

Pomenile le ţin ca şi Românii, însă aproape le-au 
suprimat, ele necesitând anumite cheltuieli pe care 
nu si le pot ingádui. 

Superstifiile. Ráspándite in aceeaşi măsură ca si 
la Români, țiganii au superstiţiile pe care le au şi 
aceştia, 

Vrăji. Ca şi Românii, ţiganii au credinţa că anu- 
mite practici magice pot îndrepta soarta omului pe 
o anumită cărare, Desi vrăjitoria este considerată in 
deobste ca o principală ocupație a ţigăncilor, în Sant 
o singură figancá o practică, Este anume Xenia 
Nergheş. lar cu ghicitul, considerat la fel, nu se 
ocupá decát cáteva: Docia Onu, Nastasia Pahone, 
Titiana Jiga, Măriuca Iosif, Suzana Tánca. Ghi- 
cesc dând în cărţi, necunoscánd £hiocul. 


Limba. Tíganii din Șanț vorbesc româneşte. 
Limba țigănească n'o cunosc decât: Macarei Lă- 
cătuș, Nichita Gabor, Alexandru Frunză, Alexandru 
Lăcătuş şi Nicolae Cufitar. Interesant de obser- 
vat este că toţi aceştia sunt veniţi in Șanț din alte 
comune, Sánfenii nu mai ştiu de mult figáneste. 
Odată cu aceștia limba țigănească în Șanț va 
pieri — dacă alți venetici nu o vor mai aduce-o —, 
ei netransmițând-o mai departe, Si cei care o ştiu 
o vorbesc rar, In decursul celor două campanii cât 
am lucrat la Șanț nu am avut prilejul să-i auzim 
niciodată. „Nu ştim grăi țigăneşte, ci numai ro- 
mâneşte. Numai  Macarei Lăcătuş, Alexandru 
Frunză ştiu figánegte. Când grăesc undeva ceva si 
vreau să nu ştie ceilalți, gráesc ţigăneşte, La nuntă, 
în târg, în cârciumă, grăesc figánegte, Nu mai ştim 


359 


de mult ţigăneşte, Nici părinţii mei n'au ştiut grăi 
tigánegte", (In. Raveca Lacátus, — E. R.*). 


Literatura. Pierzându-şi limba, nu se poate vorbi 
la Șanț de o literatură poporană țigănească, Po- 
vestile pe care ei le cunosc — şi numărul celor 
care le ştiu este extrem de redus, ca şi repertoriul 
de altiel — sunt auzite dela Români, 

Sunt deci producţii datorite Românilor, Totuşi, 
strigăturile pe care le dăm mai jos, arată că avem 
aface gi cu o contribuţie țigănească: 

Unde joacă un ţigan 
Gândeşti că-i un căpitan, 
Unde joacă un Român 
Gândeşti că-i un car cu fân. 


Bate cisma la tureac 
Până-i făină la sac. 


Vai de mine n'am cămeşe 
Nici făină de colege. 

Vai săracii ţigani 

Cum se joacă cu bani 
De-a veni o vreme grea 
S'or juca şi n'or avea. 


(Int, Anisia Onu, ţigancă, 32 ani, — E. RJ. 


Jocurile, Asa cum am arătat, când am vorbit 
despre nuntă, jocurile ţigăneşti sunt mai vioaie 
decât cele românești. Iubitori de jocuri, la care au 
ținut și tin în deosebi, ţiganii nu renunţă atât de 
uşor la ele, Cu toate acestea, ei joacă de asemeni 
jocurile românești „de-a mâna”, „de-a invártita", 
»roata", „hora“, jocurile preferate de sánfeni. 


Muzica, Pentru același motiv şi-a păstrat şi mu- 
zica, 

„Muzica o avem deosebită de a Românilor, La 
noi e ca la Bistriţa, la oraş, Avem si cântări dela 
ţiganii bătrâni”, (Inf, Anisia Onu), 

Țiganii sunt un popor iubitor de muzică. 

Aşa se explică, că meseria lăutărească este o 
meserie prin excelenţă şi aproape exclusiv ţigă- 
nească, Dar ei practică muzica şi ca amatori. De 
pildă, in Sant, — pe lângă cei trei lăutari profe- 
sioniști mai găsim încă unul, pe Timoitei Luca, 
(31 ani, căsătorit), care în timpul liber cântă din 
titerá, Titera este un mic instrument de coarde, A 
învățat să cânte singur, „din natură”, cum se ex- 
primă el, Ştie de un an şi jumătate, Instrumentul 
l-a construit singur, „Din natură am învățat singur; 
am văzut una numai undeva şi am făcut şi eu. Au 
fost nişte unguri la fabrică — noi lucram la un 
cazan — si apoi am văzut că avea de asta; şi-am 
socotit să-mi fac şi eu una”, 

Apoi, la petreceri, nu se mulţumesc cu cântecul 
lautarului, ci cu toţii în cor îl acompaniază: „La 
masă cântăm toţi si lăutarul cântă cu vioara”, (Inf. 


Anisia Onu, — E. RJ. 


Colindele. Colindele, care constituie pentru ei un 
bun prilej de a mai căpăta dela Români câte ceva, 
sunt cele româneşti, Socotindu-le deci ca un mij- 
loc de câștig, sunt practicate nu numai de copii, 
ci şi de femei şi bărbaţi, 


Portul. Tiganii sánteni n'au un port al lor. Por- 
tul este cel obişnuit locului, Cândva au avut un 
port țigănesc, caracterizat prin inflorituri multe, 
care contrastau puternic cu portul românesc atât 
de simplu la Șanţ, L-au părăsit datorită faptului că 
acesta, prilejuind un punct de deosebire între ei 
şi Români, dădea acestora din urmă putinţa să 
râdă de ei, „Nu ne purtám ţigăneşte cá ne e ru- 
sine, cá râd Românii de noi, De suntem îmbrăcaţi 
cu port împănat (încărcat cu multe modele), zic 
Românii că-i ţigănesc, Noi nu mai purtăm așa, dar 
mama, tata, aga purtau”, (Inf. Ana Cuţitar, țigancă, 
31 ani. — E. RJ. i 

Au părăsit portul lor şi din pricini economice, 
fiindcă ei nu au putinţa să-şi facă haine singuri, 
aceasta costându-i mai mult, şi se mulțumesc cu 
ce capătă, în schimbul lucrului sau cu ce cumpără 
dela Români, „Purtăm cămăși curate, așa cum le 
cumpărăm, Le cumpărăm dela Români, Mai de mult, 
când era mai bine, am purtat haine de ale noastre; 
acum le purtăm așa cum dă Domnul, cum căpă- 
tăm, Toţi ne îmbrăcăm cu port românesc, nu cu 
haine nemfegti, că nu vrem să schimbăm mondurul 
(felul de a se purta)”, (Inf, Raveca Lăcătuş), 

In felul acesta au adoptat întru totul costumul 
românesc, Tot din această pricină, femeile nu ştiu 
să tese. „„Țesăturile nu le facem, le cumpárám gata, 
Nu ştim ţese ales, Numai Lucreția Lácátug*) stie, 
că a crescut între Români, a văzut şi aşa a in- 
vátat. 

Noi nu ştim, cá nu ne-am ocupat, căci ne-a ve- 
nit mai lesne să le cumpárám deagata, (Inf. Ana Cu- 
titar). 

Copiii până la 3 ani sunt purtaţi numai in că- 
mage, De abia dela această vârstă li se dau cos- 
tum întreg, 


Impodobirea casei, Casa sánfeaná este impodo- 
bitá în interior prin cingeauri (prosoape) atâr- 
nate pe pereți, prin cerge (cuverturi) şi prin perini, 

După cum hainele pe care le poartă ţiganii sunt 
cele românești, tot aşa si aceste obiecte de impolo- 
bire a casei sunt tot româneşti, ele având aceeaşi 
provenienţă ca şi îmbrăcămintea, 


4) Informaţiile însemnate cu inițialele E, R. sunt culese de d-ra Eliza Retezeanu, 
5) A se observa că Lucretia Lăcătuş este originară din altă comună. 


360 


Interiorul caselor este la fel aranjat cu cel româ- 
nesc, cu marea deosebire, în majoritatea cazurilor 
că este mult mai sărăcăcios. Pereţii sunt mai goi, 
ici, colo, câte un cingeau la o fereastră, o masă 
fără față sau lipsite de acele multe perine, pre- 
cum si de ruda cu cerge ce impodobesc atât de fru- 
mos casele sánfenilor. Totuşi la țiganii mai rásá- 
riți, interiorul caselor este tot atât de frumos şi 
uneori mai frumos aranjat decât în unele case ro- 
mánesti, Dar lucrul acesta nu se întâmplă decât în 
8 gospodării: Nichita Gabor, Titiana Jiga, Vasile 
Stoica, Carp Tánca, Alexandru Frunză, Scridon 
Onu, lon Robotin şi lon Pahone. 

Un lucru care există în plus, față de casele ro- 
mânești, este zugrăvitul. Trei case figánesti sunt 
zugrăvite. Modelele sunt dintre cele mai fipátoare. 
Zugrăvitul e făcut de Scridon Onu, zidar, la casa 
lui, la a socrului sáu, Carp Tánca si la a lui Ale- 
xandru Frunzá, Este un lucru cu care ei se mán- 
dresc şi asupra căruia caută să-ți atragă atenția. 

Exteriorul nu este împodobit în niciun fel. Gră- 
dină de flori nu au. 


Școala. Tiganii nu s'au împăcat cu şcoala si nu 
prea se împacă nici acum. Statistica stiutorilor de 
carte ne edifică complet asupra acestui lucru, Din 
101 persoane în vârstă de a şti scrie și citi, nu- 
mai 19 știu carte, restul de 82, ceea ce înseamnă 
un procent de peste 809/o, fiind neştiutori de carte. 
Asa stând lucrurile, problema cărții nu se poate 
pune. Totusi intre ei existá unul, George Buta, me- 
serias, la care se observá un oarecare interes cul- 
tural. În casa lui se găsesc un almanah si câteva 
cărți religioase. Interesant de relevat este faptul 
de a fi învăţat un alfabet secret pe care îl numeşte 
„tite“ (secret, pe ungureşte şi pe care pretinde că-l 
știe dela un profesor universitar ungur). Pe lângă 
aceasta, văzându-ne stenografiind, a întrebat: „Nu 
faceţi bine să-mi spuneţi ce alfabet e cela în care 
scriți? Vă rog să mi-l scriţi. L'oi învăţa eu; cum 
l-am învățat pe cel titc, l-oi învăța și eu pe a- 
cesta", 

Alfabetul foloseşte ca scriere secretă: „D'apoi te 
miri când am ceva nevoie să nu-mi ştie secretul, 
apoi scriu așa“, L-a folosit, de exemplu, în co- 
responden(a pe care, plecat din sat, o avea cu 
Florea Cotu (român), căci „acasă ştia Florea Cotu, 
că l'am dat în litere si apoi a învățat”. 

Tot această curiozitate care-l stăpâneşte, l-a fă- 
cut să se gândească și să încerce, împreună cu ace- 
lași Florea Cotu, construirea unui „perpetuum 
mobile”, 


Vieaja juridică. Nu se poate vorbi de o vieajá 
juridică specifică ţiganilor din Sant. Aceleași forme 
juridice sunt practicate de ţigani ca şi de Români. 
Acestea sunt aproape totdeauna cele orânduite de 
legiuirile Statului. Avem de asemeni de a face cu 
forme juridice nelegale, dar acestea sunt practicate 
nu peste ci alături de cele legale şi se referă la 
vieaţa juridică a întregului sat. 

Căsătoria. Căsătoria se îndeplineşte cu toate 
formele legale, atât civile cât şi religioase, Totuși, 
în unele cazuri, ea este anticipatá—nu înlocuită— 
de concubinaj. Tinerii care doresc să se căsăto- 
rească, neputând să facă nunta imediat, fiindcă 
aceasta presupune anumite cheltuieli, devin con- 
cubini, urmând ca nunta să fie făcută mai târziu, 
peste câteva luni, termen ce uneori se prelun- 
feste. 

Astfel s'a întâmplat, în 1936, cu Grigore Gabor, 
care, hotărându-se să se căsătorească, și-a adus 
mireasă în casă încă din primăvară, nunta fă- 
când-o de abia în Septemvrie. Din aceeaşi pricină 
mai există si celelalte câteva familii de tineri cou- 
cubini între ţiganii sánfeni, care aşteaptă însă, 
prilejul să se căsătorească. „Raveca lui Eremia, 
trăieşte cu Sidor Gabor. Sunt săraci. Nu se cu- 
nună din pricina paralelor. Ei n'au nici 100 de 
lei. Badea Florea Lăcătuş, n'a dat pentru asta 700 
lei la notar și popă? D'apoi Sidor e sărac şi n'are 
de unde să dea, așa că trăiesc de doi ani aga". 
(Inl. Anisia Onu. — E. RJ. 

Comparánd numárul concubinilor cu cel al cásá- 
toriților, găsim 30 perechi de căsătoriţi şi 3 pe- 
rechi de concubini, ceea ce înseamnă aproape 10°/o 
din numărul total al perechilor. Această cifră este 
mult mai mare, de cinci ori, decât cifra pe care 
o găsim la întreg satul, unde, la 511 perechi de 
căsătoriți, sunt numai zece de concubini, ceea ce 
reprezintă de abia 2%. 

Dacă, însă, pe de o parte, ținem seama că forma 
aceasta a concubinajului nu este decât provizorie, 
ea urmând să fie înlocuită cu cea legală a căsă- 
toriei, iar pe de altă parte, dacă raportăm această 
situaţie la starea lor economică, cele câteva cazuri 
de concubinaj reprezintă un procent destul de scă- 
zut, fiindcă nu trebue, de asemeni să uităm că în 
genere ţiganii au o vieață conjugală în afară de legi. 
Astfel stând lucrurile, cele peste 90% de căsătorii 
legale ne îndreptăţesc să spunem că, spre deose- 
bire de ţiganii din alte părți, țiganii din Șanț au 
înțeles să se supună orânduielilor Statului, fiind 
din acest punct de vedere, pe aceeași linie cu Ro- 
mánii. 


361 


Divorțul. Divorțul se face tot pe cale legală. 
Cele două cazuri de divorț (Irina Jiga şi Titiana 
Jiga), au fost rezolvate pe această cale. 

Divorțul, în ambele cazuri, s'a datorat neínfele- 
gerii dintre soţi: „Păi, n'am putut trái cu el, cá 
m'a ciufuluit (certat) si a fost rău şi apoi l-am lă- 
sat dacă a fost așa rău”, (Inf. Titiana Jiga, ți- 
gancă, 47 ani). 


Relaţii cu Românii. Intre Români si țigani, rela- 
fille sunt cu două fefe. Să ne explicăm. Românii 
desconsideră pe ţigani, din motive bine cunoscute, 
batjocorindu-i, iar aceștia urăsc pe Români, pe 
de o parte pentrucă își bat joc de ei, iar pe de altă 
parte fiindcă îi socotesc vinovați de starea lor preca- 
ră, „Românii ne ocárásc. Ne zic: „mânca v'ar pozna'. 
Ce ne ocărîți că suntem si noi oameni botezați? 
Sunt fără obraz, n'au ruşine. Ne zic: „la mai taci 
mă cioará' Tineretul, feciorii sunt răi. Cei căsă- 
toriţi sunt agezafi". (Inf. Anisia Onu. — E. RJ. 
„A putut să ne dea şi nouă, prin pădure, la munte, 
măcar cât o zi de lucru, dar nu ne lasă Românii, 
că dacă ne-am face averi cine le-o lucra lor? Să 
le lucrăm cu 20 lei pe zi şi când te duci la ei, zic 
că n'au', (Inf. Maria I. Luca). 

Cealaltă față a relaţiilor se prezintă în culori 
mai favorabile ţiganilor. Ei sunt socotiți oameni de 
treabă, de ajutor Românilor. lar Românii sunt so- 
cotiți de ţigani la fel, fiindcă trăesc de multe ori 
numai prin ajutorul lor. „Ba îi iubim că dela ei 
trăim”. (Inf. Stefania Gabor, ţigancă, 63 ani. -- 
E. R.). 

Este doar vorba de o dragoste de nevoie, dar 
în sufletul lor mocneste încă, gata să isbucneascá 
nemulțumirea. Fapt care îi face să isbucnească, 
de multe ori, în aceeași convorbire, deşi cu câteva 
cuvinte mai înainte, spuseseră lucruri mai bune, 
Pe de o parte, afirmă că sunt ajutaţi de Români, 
iar pe de altă parte, afirmă invers: „Să pierim, 
nu ne dă. Se caină ei şi nu ne dă nimic. Numai 
Măriuca Cotu ne-a dat astă iarnă, în Postul mare, 
o mierţă de mălai. Nu vrea să te priceapá că esti 
un biet necájit', (Int, Raveca Lăcătuş), 

Realitatea se prezintă în chipul următor. Ti- 
sanii fiind lucrători, Românii îi pot folosi ca atare 
şi în schimbul unei plăţi reduse, care pare cu atât 
mai mică cu cât de cele mai multe ori, ea se face 
în natură. Tiganii, rămânând de multe ori fără să 
aibă ce mânca, aleargă la Români, care le dau, în 
socoteala muncii care vor presta-o la cel dintâiu 
prilej. In felul acesta ei sunt legaţi economiceşte 


5) In timpul din urmă stau căsătorit. 


362 


de Români. Lucrul pe care îl fágáduiesc în schim- 
bul plăţii anticipate il fac, fiindcă de făgăduială 
se fin totdeauna. 

Pe lângă ajutorul acesta foarte obișnuit, există 
apoi ajutorul între ţigani si Românii vecini, 

Tiganii acordă, cel puţin formal, un oarecare 
respect Românilor: „Dar noi le zicem întâiu bună 
seara, că ei sunt mai mândri şi zic că noi cioarele 
să le zicem dintáiu. (Inf. Raveca Lăcătuş, — E. R.). 

La biserică, la cârciumă, stau împreună, iar când 
stau rezervaţi, țin seama nu atât de naţionalitate, 
cât de starea lor economică. La horă, sunt însă, 
mai puţin primiţi. 

Dar relaţiile dintre Români si ţigani sunt in- 
teresant de urmărit atunci când iau forme mai 
importante, cum este cea a rudeniei și a rudeniei 
spirituale. 


Rudenia cu Românii. Este cea mai interesantă 
parte a relaţiilor lor cu Românii, fiindcă ea dă 
loc la schimbări mari în vieafa lor, Căsătoria ți- 
sanilor cu Românce și a Românilor cu ţigănci, nu 
este un fapt tocmai rar. Astfel în Șanț, Istrate 
Onu, Florea Tánca, Meliton Moldovean, sunt cá- 
sătoriți cu Românce, iar Letiţia Jiga si Marina 
Arman, trăiesc în concubinaj cu Românii. De ase- 
meni, prin căsătorie au intrat între ţigani: Ignat 
Moroşan, german și Petre Rebaci, ungur. 

Dacă ţiganii se căsătoresc mai uşor cu Românce, 
căsătoria Românilor cu ţigănci este mai grea, ei 
urmând să le aducă între Români, fapt la care 
se împotrivesc Românii, ori în caz când împotri- 
virea este zadarnigă, ei sunt nevoiţi să părăsească 
pe Români, instalându-se la soție, ceea ce este 
contrar obiceiului, fiindcă, în afară de cazurile 
când femeia are avere, ceea ce nu-i cazul, bărbatul 
îşi aduce mireasa în casă, Aceasta, între altele, 
face ca Românii să se căsătorească în mai mică 
măsură cu ţigănci. Aşa de pildă Letiţia Jiga, ce- 
rută în căsătorie de Andron Flămând, nu s'a pu- 
tut căsători cu el, de oarece s'au opus părinții săi. 
Letiţia Jiga, în cele din urmă, a devenit concu- 
bina unui Român Damian Jugan, care, împotrivin- 
du-se voinței părinților, care nu admiteau o cásá- 
torie de acest fel, a fost nevoit să se mute la Jiga °), 
Motivul pentru care ea a fost cerută în căsătorie, 
a fost: „Țiganca e frumoasă, şi apoi e dragă la 
feciorii de Români", (Inf. Irina Luchi, româncă, 
38 ani). 

O căsătorie care a avut ca efect trecerea în rân- 
durile Românilor a unui ţigan și a urmașilor lui a 


fost cea a Xeniei Sot (româncă), cu Filip Capra 
(figan). Fiicele acestora nu s'au mai socotit neam 
de țigan, supárándu-se când li se zicea aga, sau 
căsătorit cu Români, iar urmaşii lor deși li se mai 
reamintește uneori originea țigănească, au părăsit 
definitiv acest neam. Se poate, prin urmare, prin 
căsătorie, face asimilarea ţiganilor, 

Rudenia spirituală, Tiganii căutând relaţii cu Ro- 
mânii, cer acestora să-i cunune si să le boteze. In 
chipul acesta, pe lângă sprijinul pe care-l speră 
dela naşi, se gândesc şi la folosul imediat pe care 
il pot avea dela un naş mai înstărit, Apoi au în 
consideraţie şi faptul că un Român, înseamnă pe 
lângă ei ceva. După cum, pe de altă parte, e greu 
să găsească printre ţigani nași, fiindcă această ca- 
litate cere cheltuială, 

Dacă Românii botează şi cunună pe ţigani, in- 
versul nu s'a întâmplat niciodată. Făcând o sta- 
tistică a cumetriilor, din 19 familii cercetate, am 
constatat că numai 9 sunt cununate de țigani, res- 
tul de 10 fiind cununate de Români, ceea ce re- 
prezintă un procent destul de ridicat, procent ce 
se mărește în timp, iar din 64 copii botezați, nu- 
mai 27 sunt botezați de ţigani, ceilalţi în număr 
de 37 fiind botezați de Români, ceea ce arată și 
mai bine intensitatea relaţiilor dintre Români și 
ţigani, din acest punct de vedere. 


Din cele de mai sus, se poate vedea lămurit că 
țiganii s'au integrat treptat-treptat în sat, deşi la 
început formau un corp străin, existenţa lor în sat 
fiind trecătoare, Românii s'au opus acestei inte- 
grări, însă ţiganii s'au socotit şi se socotesc ca 
părtaşi la vieafa satului, Mai mult chiar, dorința 
lor este să ia parte la conducerea treburilor ob- 
şteşti. Și această dorinţă este aga de mare, încât 
o problemă însemnată și-au făcut din cea a consi- 
lierului comunal. Nu pot înţelege, cum de ei sunt 
excluşi dela conducerea comunei, nefiind, când e 
vorba de candidaturi, primiţi pe nicio -listă. De 
aceea, cer insistent să se ţină seama de acesta de- 
ziderat al lor. Fiindcă, pretind țiganii, şi ei au 
de revendicat anumite lucruri si de apărat anumite 
interese, ca de pildă acela al unei împărțiri mai 
drepte a lemnelor ce li se cuvin din pădurile co- 
munale. Si, pe lângă aceasta, consideră neparti- 
ciparea lor la trebile comunei, ca un fel de neso- 
cotire a lor, pe care, în niciun caz, nu înţeleg s'o 
lase să mai dáinuiascá. Aceasta este, pe lângă cea 
a cererii de a fi împroprietăriți, problema care 
frământă in cea mai mare măsură si care, în orice 
discuţie privitoare la situaţia lor, revine din ce în 


ce mai insistent, Fiindcă au impresia că sunt per- 
secutați de Români, 

Aceasta îi face să se adune din când în 
când, să se sfátuiascá şi mai ales să protesteze 
împotriva unor nedreptăţi ce pretind cá li sar 
face. „Se mai strâng când se fac nedreptăți în 
comună, Se strâng laolaltă: uite că cutare şi cu- 
tare a căpătat atât şi atât și noi n'am căpătat ni- 
mic. În prima dată pădurile comunale. La Români 
le dă cât le trebue. Și vând, vând mult și tu nu 
poţi să-ţi iei măcar 2—3 cupe de mălai, după cât 
capeti, Se fac nedreptăţi, Astea se fac oricând, 
De ce-am zis că trebue să fie unul din ţigani în 
primărie”. (Inf. Gheorghe Buta). Acelaşi informa- 
tor, în altă convorbire: „Uite ce, în privința asta 
cu lemnăria, cu pădurile comunale, de se dă lem- 
nul, intáiu asta nu e cu dreptate față de ţigani. 
De pildă, la un om sazdă (bogat), i se dă zece cu- 
bici (metri cubi), iar mie un lemn, Pădurea comu- 
nală se împarte. Gazdele iau câte 10—15 cubici si 
mie îmi dă o jumătate de cubic. Al doilea, eu pres- 
tafie fac asemenea ca şi ei şi aici nu suntem im- 
pácafi, ca să fim şi de ai noştri în consiliul comu- 
nal să știm de toate tárápániile lor. Ce fac, noi nu 
ştim, Păi ne dá afară. Nu ştim nimic, Trebue să 
avem şi noi primarul ţigănesc, care să stea în co- 
mitet acolo şi să ştie ce se face și ce se voteaza. 
Am cerut la primărie să avem drepturi în comitet, 
de a avea un candidat adică senator, dar au zis 
că nu se poate. A zis că așa trebue și batár cá 
(cu toate că) suntem de ajuns la număr, avem 
drept a fi Ja atâta popor cât suntem amu". (E. R.). 

In susținerea acestor idei au pe Macarei Lăcă- 
tus, pe care, cei mai mulţi dintre ei îl socotesc 
conducător. Macarei Lăcătuș, este un om căruia, 
înainte de toate, îi place să vorbească mult și care 
în fiecare clipă, în convorbirile cu ceilalți ţigani, 
vântură ideile ce-i preocupă, arătându-le pretinse 
nedreptáfi ce li se fac — fiind de bună credință 
însă — şi căutând să-i convingă de singura solu- 
fie pe care ar avea-o această stare de lucruri, a- 
nume reprezentarea lor în consiliul comunal, vi- 
zându-se bineînțeles pe sine. Este din această pri- 
cină, considerat ca un ,biráu" (primar) al țigani- 
lor. „Uite cum e el. E mai mare peste ţigani, El 
este biráu peste ţigani. Tiganii l-au ales ca să fie 
el”, (Inf. Letiţia Jiga, figancá, 20 ani). In reali- 
tate, însă, el nu este ales, ci reuşind să se impună, 
e recunoscut ca atare de ceilalţi țigani. 

Prin participarea lor la treburile publice, ei în- 
cearcă să rupă bariera care-i desparte încă de 
Români. 


363 


O asemenea încercare au mai făcut-o, strángán- 
du-se în jurul unei Societăţi a Romilor. Aceasta 
le-a fost sugerată în două rânduri: în 1935, când 
au încercat constituirea unei grupe a Uniunii Ge- 
nerale a Romilor din România şi la sfârșitul lui 
1936, când au constituit legal o filială a acestei 
Uniuni, 

Prima dată, prin contactul cu ţiganii din Coşna, 
(Bucoyina), dela care au primit instrucţiuni, au în- 
ființat această grupă, după ce mai întâiu s'au tot 
întrebat dacă nu au de a face cu o simplă excro- 
cherie, Uniunea Romilor neexistând, 

Grupa înființată a rămas pe hârtie, ea neacti- 
vând nici într'un fel, neîndeplinindu-se măcar toate 
formalităţile de constituire. Aceasta, datorită ne- 
încrederii cu care era privită chiar de cei care o 
înfiinţaseră. Fiindcă nu avuseseră în niciun chip 
putinţa să se convingă, că există într'adevăr o so- 
cietate a romilor si că, prin urmare, cotizafiile care 
li se cer, nu încap pe mâini de hoți. 

A doua oară, a sosit in Șanț, un delegat dela 
Uniunea Asociaţiei Generale a Romilor din Ro- 
mânia, — cum se numeşte — care i-a convins de 
avantajele reuniunii lor într'un subcentru al aces- 
tei Uniuni. Astfel a isbutit să incaseze dela ei circa 
1.000 de lei, fapt care, după plecarea delegatului, 
i-a pus ca și de cealaltă dată, pe gânduri, între- 
bându-se dacă nu cumya nu e lucru necurat. 

Și-au ales un comitet, având ca președinte pe 
Carp Táncá; Macarei Lăcătuş, neștiind carte, a 
ramas numai vicepreşedinte. 

Subcentrul a fost aprobat de Uniune. 

La Crăciunul 1936, i-am găsit în fierbere. So- 
siseră tocmai la poştă cărţile de membru și nu 
erau încă hotăriţi să le scoată sau nu, neștiind 
dacă nu cumya sunt excrocaţi. Pe de altă parte, 
la constituirea filialei, cei mai mulți dintre ei, ne- 
având bani au fost împrumutaţi de Carp Țânca și 
Macarei Lăcătuş, care acum nu mai puteau să-și 
incaseze banii, fiindcă ceilalți îi suspectau. De fapt 
aceasta este cea mai mare piedică împotriva fiin- 
țării unei asemenea societăți. Nu au incredere unii 
în alţii. Scopul societăţii îl ştiu ca pe alegerea 
unui deputat ţigan, fiindcă, socotesc ei, si ţiga- 
nii trebue să aibă deputatul lor. Scopul real al 
Uniunii, este însă asistența materială și mai ales 
culturală a ţiganilor, urmărind prin aceasta eman- 
ciparea lor, 

Dacă ţiganii doresc să dispară bariera dintre ei 
si Români, prin participarea lor la treburile ob- 
şteşti, sau prin solidaritatea lor, care le-ar da pu- 


504 


tinfa să lupte contra disprefului cu care sunt tra- 
tati de Români, ei merg mai departe dorind chiar 
să se integreze cu totul Românilor. 

Astfel am putut constata o încercare de evadare 
a unor ţigani din unitatea căreia, prin origine, 
aparţin, încercare care a dat naștere chiar la 
înăsprirea relaţiilor între aceştia şi ceilalţi. Este 
vorba de familia Jiga. „Nu ne avem bine cu ye- 
cinii că ne pizmuiesc, că zic că suntem márefe". 
(Inf. Titiana Jiga). Intr'adeyár, vecinii au drep- 
tate când zic cá sunt márefe. Măreţia aceasta e 
ușor explicabilă. Titiana Jiga, este cumnata lui 
Ion Pahone si lui Ion Robotin, oameni mai înstă- 
ridi decât ceilalți ţigani, ceea ce o face să fie mân- 
dr&. lar fiica ei Letiţia, fiind şi frumoasă, si trá- 
ind in concubinaj cu un Român, este deasemeni 
mândră. Deosebirea materială a cumnaţilor ei o 
face să nu se mai considere la fel cu ceilalţi ți- 
gani, ci să se considere mai mult Româncă. De 
asemeni surorile ei, măritate cu aceștia precum și 
fiica ei, măritată cu unul mai sărac, Cálement Io- 
sef, se consideră la fel. S'a creat deci, în sânul 
unităţii ţigăneşti, o categorie nouă socială, ce tinde 
să se elibereze de unitatea înăuntrul căreia a luat 
naștere. „Noi nu ne răspundem cu ei. Aceia toți, 
pentru ce tu ai, .otfi sunt dușmani. Eu nu trăiesc 
cu ei. Nu mă răspund eu cu ţiganii. Ce să mă duc 
eu la ei? Nu mă duc eu la oameni care sunt gazdă, 
mai gazdă ca mine”. (Inf. Nast. Pahone, țigancă, 
51 ani). 

Vorbeşte dar dispre ţigani ca și când ar fi cu 
totul stráiná de ei. La fel vorbeste si sora ei, Floa- 
rea Robotin (34 ani): „Dintre ţigani, noi  sun- 
tem mai aleși, Nici nu ne răspundem noi între ți- 
gani. Pentrucă noi nu ayem îmbrăcăminte așa rea. 
Noi avem ayere cát ne trebue. Avem ca și în sat. 
Avem mărhai (vite), ayem ofárá de moșie. Cesti- 
lalţi n'au. Vezi alţii mănâncă numai atunci când 
merg în sat. Când lucră şi când... Noi, ne-a ferit 
Dumnezeu. Si noi lucrăm. Nu asa ca ei. Noi nu 
știm face cotárci, cum știu țiganii". Ea merge însă, 
şi mai departe, socotindu-se superiori nu numai 
celorlalţi ţigani, dar chiar și unora dintre Români: 
„Apoi după un rând care-s şi pe ulicioara asta, nu 
mă dau pe ei (pe Români). Numai numele că-s Ro- 
máni si atâta”, 

Iar Letiţia Jiga nu-i poate suferi pe ţigani: „Eu 
nu grăiesc cu feciorii de ţigani si de aia mă piz- 
muesc. Fetele mă urăsc că văd că am mai multe 
haine ca ele. Ele n'au, că aşa sunt ţiganii, necá- 


jiti. Ne zicem numai bună ziua, dar eu nu má duc 
pe la ele si nici ele nu vin pe la mine", (E. R.). 

De altfel, dorinţa aceasta de a evada din $rupu 
social căruia aparțin, se manifestă şi la alți ți- 
sani. Numele de ţigan este o denumire pejorativă, 
Aceasta îi face pe ei să caute a o înlătura, ceea ce-i 
determină să se considere mai mult Români decât ți- 
gani, aducând ca argumente întru susţinerea aces- 
tui lucru religia şi limba, care sunt aceleași ca 
ale Românilor, Din aceeaşi pricină, caută să se deo- 
sebească de ţiganii nomazi, pe care îi socotesc ți- 
gani propriu zis, ei socotindu-se ţigani românești, 
„Şi noi credem în Cruce, în Dumnezeu, in bise- 
rică, ne cununăm, ne botezăm, ţinem ziua de 
Paşti si de Crăciun, Sunt ţigani de mai multe fe- 
luri; care umblă cu căruţa, n'au nimic; noi sun- 
tem ţigani româneşti, între Români trăim”, (Inf, 
Maria T, Luca), lar Macedon Onu, fiind întrebat 
de ce naşii ţiganilor nu sunt dintre ţigani, rás- 
punde; „Aici aga-i, noi altminteri nu suntem așa 
țigani, fără apoi e vorba, D'apoi pentrucă în za- 
dar m'ai întreba pe mine ţigăneșşte, eu nu ştiu ni- 
mic", Unii dintre ei se supără chiar când li se zic 
că sunt ţigani, cum este Meliton Macedon, care tă- 
găduieşte cá este ţigan, sau cum este Letiţia Jiga, 
care fiind concubina unui Român, crede că trebue 
să fie considerată și ea Româncă, „Acum eu nu 
mai (in cu ţiganii; bărbatul meu e Român; sunt cu 
Românii”, 


Concluzii. Din cele expuse în paginile de tad 
se poate ușor constata că la ţiganii din Sanf, avem 
a face cu un pronunțat proces de integrare, 

Fiind legaţi de sat, prin faptul că au devenit 
proprietari de locuinţe trainice, clădite pe locuri 
proprii, contactul lor cu Românii a fost din ce în 
ce mai strâns, In felul acesta, au putut să se apro- 
pie mai mult de Români, să micșoreze prăpastia 
care-i despárfea de aceştia și, prin urmare, să grá- 
bească procesul lor de integrare, 

Am văzut că astăzi ţiganii din Șanț, nu mai vor- 
besc ţigănește (cele câteva excepţii le constituie 
țiganii venetici), că nu mai practică obiceiurile fi- 
sănești (singurul obiceiu ţigănesc, „jocul cailor”, 
dela priveghiu e pe cale să dispară), că au înce- 
put să cânte şi să joace româneşte, că se îmbracă 
în straie românești, că literatura lor poporană este 
cea a Românilor, ale căror colinde le spun în săr- 
bătorile Crăciunului și în ale căror superstiții cred, 
că atâtea alte elemente caracteristice ţiganilor au 
fost înlocuite cu altele românești, 


La acestea se mai adaugă şi dorinţa lor de a fi 
părtaşi la treburile obşteşti si, mai ales, dorința 
de a fi consideraţi Români, Depărtaţi de Români 
au rămas încă din punct de vedere economic si cul- 
tural, deși, privită şi astfel, situaţia lor s'a îmbu- 
nătăţit, 

Economicește ei stau mai bine astăzi ca odi- 
nioară, cu toate că regretă timpurile trecute, 
fiindcă deși câştigau mai bine atunci, astăzi câţiva 
din ei au izbutit să facă și ceva avere, în jurul că- 
reia să închege şi o activitate agricolă, pe când 
în vremea aceea activitatea lor se mărginea la lu- 
crul cu palma sau la negoful de porci, 

Ceea ce aratá starea economicá a omului dela 
țară nu este suma câștigată intr'un anumit timp, 
fiindcă aceasta poate avea variafiuni mari, depin- 
zând de fel de fel de împrejurări, ci este proprie- 
tatea agricolă, 

Astăzi la Șanț, câţiva ţigani am văzut că au 
ajuns proprietari agricoli, ceea ce arată — cu tot 
numărul lor mic — că din acest punct de vedere, 
țiganii au progresat, Nu mai vorbim de locuințe 
mult superioare celor din trecut, 

Culturalicește, iarăşi ei merg pe drumul ce-i a 
propie de Români, Am arătat numărul mare de 
analfabeți ce se găsesc între ei, Trebue să adăo- 
găm că, raportat la vârste, proporţia scade invers 
proporţional cu vârsta, tinerii fiind din ce în ce 
mai mult daţi la şcoală, 

Dar procesul acesta de integrare, tinde să se 
desăvârşească, transformându-se într'un proces de 
asimilare, 

Acest proces de asimilare a început mai de mult 
timp, El se realizează prin căsătorii mixte intre 
Români şi țigani, Un copil născut dintr'o aseme- 
nea căsătorie, se va considera mai mult Român 
decât ţigan, iar, cel mai târziu după o generaţie, 
asimilarea va fi complet făcută, Am arătat în de- 
cursul lucrării un asemenea caz, 

Ridicaţi culturaliceşte, dar mai ales economi- 
ceste, căsătoriile mixte se vor înmulţi, Fiii ţiganilor 
înstăriți vor putea uşor să se căsătorească cu Ro- 
mânce, si desigur că vor căuta s'o facă, 

Ridicarea lor, suntem îndreptățiţi să credem cá 
va continua, In acest fel, procesul de asimilare se 
va intensifica, Dar până la întreaga lui depănare 
va mai trece încă multă vreme, fiindcă oricât se 
va intensifica, el va rămâne totuşi un proces lent, 


AUREL BOIA 


365 


OBICEIURI SI CREDINTE DELA NISCANI 


ÎN LEGĂTURĂ 


Satul Niscani te impresionează prin gospodăriile 
lui, bine organizate, Trecând pe străzi, vezi mai în- 
tài porţile mari de stejar si gardurile de nuiele, 
spinuite şi cu acoperemânt îndesit cu cătină, Casele 
si dependinţele sunt situate, de obiceiu, mai în fun- 
dul curţii, 

Niscánenii îşi construiesc casele din materialul pe 
care îl au la îndemână: nuiele, lut şi piatră, Satul, 
fiind situat  într'o regiune de codru, are cele 
mai multe case construite din furci şi nuiele, Din 
cele 420 de case, câte sunt în sat, 303 case sunt con- 
struite din nuiele, Celelalte case sunt construite 
din chirpici (108 case) şi piatră (9 case). După ráz- 
boiu, defrigándu-se pădurile din apropierea satului, 
lemnul s'a scumpit şi locuitorii au început să-şi con- 
struiască locuinţele din chirpici si din piatră, In tre- 
cut însă, aproape toate casele s'au construit din 
nuiele și din bârne, Astăzi nu mai există nicio casă 
de bârne, Bătrânii au apucat însă case de bârne °), 
Nişcănenii îşi lucrează singuri casele, Fac clacă la 
lipit cu lut (la casele de nuiele) sau la făcut chir- 
pici. Angajează lucrători specializaţi la șindrilit, la 
construitul cuptorului sau al sobei, Meşterii sobari, 
sunt cunoscuţi sub numele de ,rusi", chiar dacă 
unii dintre ei sunt români de naţionalitate, 

Construcţia caselor, nu se face la întâmplare în 
orice loc, Dimpotrivă, locul ales pentru construcţie, 
trebue să îndeplinească următoarele condițiuni: „să 
fie sănătos, tare, să nu fie bahnă. Nu poți face casă 
pe un ponor, Dacă se pornesc niște ploi, crapă pă- 
mântul, crapă şi pereţii. Locul să fie mai ridicat, ca 
să nu se facă glod în faţa casei, Casa se face cu 
fața la ameaza, ca să fie lumină în casă, Iarna, 
dacă-i casa cu fața la soare, tot se mai desghiaţă 
fereastra; dar dacă-i cu fata la miezul nopții, apu-i 
frig)", 

Se caută ca locul ales pentru casă să fie în apro- 
pierea unei fântâni sau unui izvor, Din cauza lip- 
sei izvoarelor, nu se fac case până sus pe podiș, 
ci mai mult sub deal, unde e pânza de izvoare, 


CU LOCUINŢA) 


Locurile alese pentru case trebue să fie curate și 
din alt punct de vedere, Se cercetează dacă nu s'a 
întâmplat vreun omor sau dacă nu iese noaptea 
duhuri necurate, 

In cazul când s'a întâmplat așa ceva, atunci „a- 
duci preotul si sfinţeşte locul, sfinfeste apa şi stro- 
peste cu agheazmă ca să se curețe, Se zice că fuge 
răutatea de asheazmă, Dar de-amu ci-cá nu fuge 
dracul de agheazmă; s'a hârtit el, Da el dacă sa 
făcut agheazma cu credinţă tot fuge el" 4), 

La Niscani, mazilii au gospodăriile organizate 
ca niște cetăţi, De jur împrejur, sunt înconjurate 
cu garduri de nuiele îndesite cu spini şi cătină, 
Porţile mari si solide, cu greu, îți permit să vezi ce 
se petrece în gospodăria omului, Cele mai multe 
case, sunt retrase în fundul curţii, iar când sunt 
construite la stradă, sunt întoarse cu dosul spre 
drum, Mazilii, caută să-și ferească gospodăriile 
lor de ochii trecătorilor, Acest fapt se datoreşte 
în mare parte şi caracterului prea individualist al 
mazilului, 

O explicaţie interesantă a izolării dincolo de 
sardurile înalte ale curţii, ne-a dat-o mazilul Va- 
sile Mârzac: „Nu-mi place să fie casa cu fața la 
drum că şade femeia la fereastră, vede cine trece 
pe drum şi o întreabă: „Unde te duci” și prăpă- 
deste vremea stând la vorbă, Scoate femeia o cloşcă 
cu pui, şade closca 'n osradă, nu se duce la drum. 
Ori se poate cineva uita şi zice: „Măi, da ia ce pui 
o scos!“ Si apoi se deoachie, Poate, ţine omul o 
vită frumoasă la casă şi nu se deoachie dacă o ţine 
mai la dos. Eu is pățit, Iaca unde stau eu, s'o 
tâmplat s'am avut o vacă care făcea vreo 5,000 de 
lei, 

Venea lumea la şuşmea și s'a deochiat vaca, Sunt 
la noi femei de descântă, au descântat-o şi apoi 
i-a trecut, 

Gardul îl indesim cu hlăndari (bete dela câ- 
nepă) şi cu spini ca să nu se vadă din drum, Nu-i 


1) Din cercetările Institutului Social Român din Basarabia (1936). 
2) Inform. María C. Stratan, 82 ani: „Casa asta a me mi-o facut-o oamenii, că eu am apucat case de bârne s'o fost 


unde-i biserica amu 
alţii. La casa cei de bârne care am apucat-o, prispa era 


i dacă s'o atârnat sa facă biserica pe locul nostru, mi-o făcut casă ’n loc, Case de bârne erau şi la 
in butuci cât prispa de mari“ Datia Dumitru Stratan, 90 ani 


„Casa lui Lupu Stratan era din bârne si acoperită cu stuh şi ferestrele ereau de bârdâhan de vacă, fiert ca să fie mai 


subţire“, 
5 Informator Joan C, Stratan, 66 ani, ştie carte. *) informator Vasile Márzac, 56 ani, ştie carte, 


566 


frumos la noi la ţară să se vadă din drum in gos- 
podária omului", 

Aceste păreri sunt in perfectă concordanță cu 
firea practică, puţin sociabilă si superstiţioasă a 
mazililor. 

Intemeierea gospodăriei începe prin sfințirea lo- 
cului de casă. Se sapă, la început, șanțuri adânci 
de 1/2 metru, pentru temelie, In cele patru colţuri 
ale șanțului se pune câte o piatră şi câte o lumâ- 
nare aprinsă. Preotul citeşte rugăciunile obișnuite 
la o asemenea ocazie, stropește cu agheazmă şanţul, 
pietrele și locul împrejur „ca să curețe locul. Poate 
să nu fie ceva vreun duh necurat“. Preotului i se 
dă o tătușie (prosop sau bucată de pânză) si 50 
lei. După sfinţirea locului, se face praznic la care 
iau parte preotul, rudele şi vecinii. 

Obiceiul de a turna undelemn sfinţit la temelia 
caselor nu este cunoscut. La construcţia biserici- 
lor însă, se pune la temelie „un sip de undelemn 
şi hârtia cu ctitorii, supt altar la prestol". 

Se obișnuiește să se pună la construcţia case- 
lor, sub piatra dela temelie, bani de argint „ca să 
fie casa cu noroc“, 

Acest obiceiu e cunoscut în deosebi la evreii 
din târgul Călăraşi 5). Alteori se toarnă o gărafă 
de vin „ca să-i meargă în plin“, 

După ce se ridică căpriorii sau pereţii la casele 
de chirpici, se face o cruce de lemn, care se pune 
pe căpriori, sau pe zid „ca să ajute Dumnezeu”. 
După ce se termină acoperișul, „crucea de lemn se 
lipește în zid. Crucea ii de ajutor la casă" 9). 

In această zidire a crucii se poate vedea o evo- 
lutie în sens creştin a credinței zidirii unei jertf> 
vii la lemelia unei clădiri pentru a fi trainică, 
credință ce stă la baza legendei „Mânăstirii Arge- 
sului", 

Credința zidirii umbrei e puţin cunoscută. Se 
aude că atunci „când face rusu (meșterul zidar)“ 
un beciu ori o casă, apoi pune umbra în zid. Il 
măsoară pe om cu un băț cát îi de lung şi pune 
măsura în zid. Da-s minciuni! Eu l-am întrebat 
pe un'rus, care făcea la noi un beciu, si mi-a spus 
că-s minciuni, Sunt oameni fricosi şi se tem să nu 
le iee umbra. Adică moare omul dacă-i pune um- 
bra în zid, adică şade sufletul in beciu. Da-s min- 
ciuni! Inainte, când făceau oamenii beciuri, nu le 


făceau răsuflători si când se ducea cu lumânarea 
*n beciu, se stingea lumina si el, se speria gi zicea 
cá este stafie. Vorbá bátráneascá" 7). 

Din rândurile de mai sus, vedem că slăbește 
credinţa în puterea răufăcătoare a zidirii umbrii. 
Intervine spiritul critic si cunoştinţele căpătate la 
şcoală, care arată cauza stingerii luminii. Cei ne- 
știutori cred că în pivniţă sălășluiește spiritul ce- 
lui căruia i s'a zidit umbra și el vine de stinge 
lumina, 

Meşterii şi lucrătorii, care lucrează la construc- 
tia caselor, se bucură de o îngrijire deosebită din 
partea stăpânului, căci, „dacă nu cauţi meșterului 
cinstea, se crapă casa, se prăvale“ 8). Bunávointa 
şi dragostea de lucru a meseriașilor se capătă 
prin daruri diferite, mâncare bună și vin. Ei sunt 
îngrijiţi în felul următor: „Atunci când tocmesti 
meşteri la lucru, să bei vreo trei, patri gărafe de 
vin, pentru adálmas. Meşterii igtea is din Sadova 
(sat vecin cu Nişcanii) şi au venit la noi pentru 
lucru. Când ridică căpriorii, fac o cruce de lemn 
si gospodarul le pune un prosop si o sută de lei 
podarcá" (cadou) °). 

La sfinţirea locului de casă, meşterii sunt rás- 
plătiţi cu câte 20 de lei şi câte un prosop „peste 
împăcăciune (preţul cuvenit). Așa se dă ca o 
podarcă, cum ar fi , că apoi si pe dânsul il trage 
inima la lucru”, 

La lipit nuielele cu lut, gospodarii mai înstăriți 
angajează lucrători cu ziua sau fac clacă la lipit. 
Ei dau „dacă-i lasă inima, la cei care lipesc, câte o 
pereche de schimburi, îi pun la masă, îi cinstesc, 
le dau câte un colac cu lumânare 19). 

La Niscani, există câţiva meseriași specialiști în 
construirea cuptoarelor si a sobelor. Uneori, când 
nu sunt mulţumiţi cum lucrează meşterii din sat, 
aduc ,rugi" — așa se numesc sobarii în graiul 
local — din târgul Călăraşi, 

Cei mai mulți sobari, sunt ruși de naţionalitate, 
De aici şi extinderea noţiunii de „rus“ cu sensul 
de zidar şi asupra altor persoane, chiar dacă nu 
sunt ruși. 

Buna funcționare a sobelor si cuptoarelor de- 
pinde de atenţia și buna dispoziție cu care lu- 
crează meşterii, De aceea se crede că meșterul tre- 
bue să fie bine păzit cu mâncarea gi băutura. In 


5) Inform: Ion Harea, 38 ani. „Eu am lucrat la jidaui la case giTei pun parale în colt. La Mendel in Caláragi a 
pus jidanui o corboavă de cele de argint şi eu am pândit când s'a dus băiatul în prăvălie, că i-a pus jidanca să păzască 
şi am luat corboava să fac la fete nişte cercei. Dumitru Stratan, când a făcut casă, a pus un argint (carboavă), dar n'a 
fost chip s'o ieu. La madam Iladi (proprierară in vecinătatea Nigcanilor) a pus un galben de cinci, supt piatră la temelie“ 


6) Informator: Vasile Márzac, 50 ani. 


7) Informator Andrei Mârzac, 38 ani, ştie carte. 


8) Informator Jon Stratan, 


45 ani. 9) Informator: Andrei Márzac, Sani. 10) informator Vasile Mârzac, 56 ani ştie carte, 


367 


zilele când se lucrează soba si cuptorul, se cere ca 
membrii familiei să fie bine dispuşi, Orice supărare 
sau ceartă are ca efect imediat proasta funcționare 
a sobei şi a cuptorului, Gospodarii au deci grijă ca 
atunci când „se porneşte soba ori cuptorul, să fie 
voie bună în casă, Dacă-i sfadă, ori supărare, 
apoi atuncea iese fum, 

După ce-i gata cuptorul, gospodina coace pâne 
ori plácinte, Tot ce coace trebue să impartá în ju- 
mătate cu meșterul, ca să aibă vac cuptorul. Me- 
sterul lucrează și el atunci mai cu inimă, Nu-i 
bine să se târguiască omul cu meşterul când face 
cuptorul. Să-i dee cât cere dacă vrea să ardă, Nu- 
mai la tămâie și la cuptor nu te târguiești, Aşa-i 
lăsat dela Dumnezeu. 

După ce mântuie cuptorul, dai un adălmaș, Pe 
meșter să-l hrănești bine, dacă vrei să-ţi facă un 
lucru bun” !), 

Siinjirea casei. Casa nouă se sfințește Duminica, 
Pieotul, după ce termină serviciul religios, face 
semnul crucii cu undelemn sfințit pe pereţi, la fe- 
restre, la usi, în patru părți, şi stropeste cu aghiaz- 
má, prin casă si pe afară ca să le sfințească, 
Preotul primește pentru serviciul religios, o „tă- 
tusie si 100 lei. Preotul, rudele şi prietenii, care 
au luat parte la sfințire, rămân şi la praznic“, Ru- 
dele și vecinii vin la casă nouă cu daruri în bani 
sau în natură. De obiceiu aduc: câte 20—30 de lei, 
o garafă de vin, un prosop, o găină, un curcan, 
un obroc cu grâu şi altele, Alţii „siuruiesc câte 
un purcel, ori o oaie; ce-i lasă inima”, 

La praznic, urează păharul cu următoarele cu- 
vinte; „Să trăiţi, s'o stăpâniţi și să fie casa cu 
noroc“l,, 

Unii gospodari locuiesc in case nesfinfite, Des- 
pre aceștia însă, cred cá „nu le merge în gospo- 
dárie", Se povestesc chiar nenorociri petrecute in 
unele familii, despre care se crede cá provin din 
cauza că nu au avut grijă să-și sfinfeascá la timp 
locuința, lată o asemenea întâmplare: „Casa lui C. 
Sticlariu, nu-i sfințită, Lui i-au murit doi băieţi si 
un cal. Calul s'a calicit la un picior. Oamenii zic cá 
de atâta i-au murit copii, că nu și-a sfinţit casa. 
Drept cá şi femeia lui e o iudá la inimă eil A fă- 
cut o beșicuţă si în două, trei zile s'a dus !*), 

In casă nouă nu te pofi muta ori când vrei. Tre- 
bue „să potrivești să fie lumină plină, táman in 
sara aceea” 13), 

Apărarea casei. Locuinţa poate fi distrusă de 
foc, de trăsnet, bântuită de „duhuri necurate“ sau 


călcată de hoţi. Impotriva tuturor acestora se iau 
următoarele măsuri, de apărare: „Ca să-și apere 
omul casa de foc, de duhuri necurate, are icoană 
sfinţită, în casă, Când fulgeră şi trăsneşte tare, ca 
să nu-ți trăsnească casa, aprinzi candela, ori tă- 
mâie și bafi mătănii la icoane, Nu stai in prag că 
te trăsneşte, Mâţa, câinele să nu stee în prag, cá 
trăsnește casa. Mâţa nu-i curată, îi sălbatecă, îi 
mănușa lui Noe, Când a intrat în covceg (corabie), 
a ieșit un şoarece și au vrut să spargă ca să iasă, 
Maica Domnului a zvârlit cu o mănușă şi a zis: 
„Cât ăi fi şi-i trăi, să mănânci șoareci”, Ea a ju- 
rat-o pe mâţă, 

Când plouă tare, arunci vătrarul, cleștele dela 
vatră, lopata ori sapa în pământ ca să stea 
ploaia 14), 

Ca să-şi apere casele de duhuri necurate, niş- 
cănenii, fac sfințirea apei în casă, iar împotriva 
tâlharilor, plătesc slujbe la mânăstire „ca să-i des- 
copere Dumnezeu”, 

Se cunosc numeroase cazuri de case bântuite de 
duhuri rele, Mulţi nișcăneni, povestesc întâmpla- 
rea unui moşneag, care spunea că „aude cum mă- 
tură noaptea prin casă, cum  clempáneste la uşă, 
iar dimineaţa, când se scoală, nu vede nicio urmă. 

Sunt socotite ca necurate „casele ín care şăd in 
ele jidanii“. La Nişcani, vin vara la aer evrei din 
târgul Călăraşi si din Chişinău, In luna August 
1935, am găsit în sat și au stat toată vara, o co- 
lonie de copii dela un orfelinat evreesc din Chi- 
sináu. După ce pleacă evreii, gospodarii, care 
le-au închiriat camere, văruiesc locuinţele şi chia- 
mă preotul să le sfinfeascá. 

In acest sens e interesantă următoarea informa- 
fie: „Chiar la mine la vale (sospodarul are două 
case în sat), a sázut Șmil o lună de zile la dace 
(vilă, aer), şi când s'a dus, am văruit-o binigor si 
am chemat preotul si a făcut sfinţirea apei, Ji- 
danii au obiceiu de învelesc icoana, ori chiar o iau 
din colţ, Si jidanii is oameni — umblă curaţi si 
cât de bine se îmbracă! — dacă tot put, Dacă nu-s 
botezați! 15). 

Sunt bântuite de duhuri necurate, mai ales, graj- 
durile de cai. De aceea e bine „când ai grajdul 
gata, să împuști o cofofaná şi s'o legi în grajd, cá 
nu se licheşte de vite necuratul, Se întâmplă câte 
un grajd necurat şi când te duci dimineaţa, gáse- 
şti coama cailor încâlcită, Pe la mânăstiri (in câte 
un berbec, în grajdul cailor. La un om a fost un 
grajd necurat şi s'a pus de pândă. A luat o ba- 


1") informator: Z. Stratan, 38 ani. 1?) Informator Nicolae Stratan, 42 ani, nu [stie carte. 3) Informator Vasile 
Márzac, 56 anl ştie carte. 14) Informator Jon Stratan, 45 ani. '5) Informator ; Vasile _Mârzac,56 ani. 


368 


terie (lanterná), şi a stat până la miezul nopţii. 
Cum a simţit că se munceşte calul, a tras cu 
aima şi când a aprins bateria, numai dohot a găsit 
pe jos. Care vor să ţie caii mai curafi, găsesc ei 
coţofane !*). 

Semne de noroc şi semne rele. In Nişcani, nu se 
cunoaşte obiceiul de a pune la prag o potcoavă. 
Se crede că „numai jidanii pun o potcoavă la prag 
pentru ca să tragă lumea la ei, La noi la moldoveni 
n'au de ce pune" !?), 

„Când cade icoana din perete, să ştii cá moare 
unul din casă. La noi, odată, când trăia tata, ge- 
dea icoana 'n perete si era la noi un rus la lucru, 
făcea o sobă, I-a picat icoana 'n cap si la două 
săptămâni a şi murit''18), 

Alte credinţe: „Când se deschide singură ușa şi 


plesnesc icoanele, se cheamă că moare cineva din 
casă 19), 

„Nu se dă apă pe fereastră, se dă numai pe ușă. 

«Nu se dă de pomană peste prag”. 

„Dumineca nu-i bine să faci focul în casă. De 
Foca dacă faci, s'aprinde casa''20), 

Despre şarpele de casă, se spune că „dacă te-a 
muşcat, leac nu ai", 

Mai periculoase însă sunt chiftirifele (care trá- 
iesc in pereţii caselor), despre care cred cá au 
mușcături veninoase, Se povesteşte întâmplarea 
nenorocită cu o femeie din Călăraşi care a murit în 
urma mugcáturii de chifterijá, Există totuși leac 
pentru această mușcatură; „numai dacă numeri un 
oboroc cu mac" 21), 


PETRE ŞTEFĂNUCĂ 


CRIZA TERAPEUTICII ÎN SATELE ROMÂNEȘTI 


Vieaţa satului, reprezintată prin tot ceea ce su~ 
tletul şi mintea au realizat în decursul timpurilor, se 
resimte puternic de contactul cu oraşul, Sáteanul, 
organism cu vieafá bine definită, va avea de reac- 
tionat față de ceea ce — într'un fel sau altul — 
tinde a-i schimba starea actuală, Astfel fenomenul 
social de pătrunderea vieţii orășenești la sate, este 
însoţit de reacţiunea ce se soldează cu dibergenía 
dintre generaţii: deoparte se grupează generaţia 
veche, păstrătoare de tradiţii, generaţia ce se stinge 
cu amare clătinări din cap; de altă parte generaţia 
nouă, pentru care tradiţia este un ce de care se 
dispensează din ce în ce mai mult, din ce in ce cu 
mai multă ușurință, ducând în mod fatal la com- 
pleta părăsire a ei, Am spus „în mod fatal” si 
aceasta datorită marei mulţimi de factori care inter- 
vin în acest proces: spiritul de imitație, ironia în- 
tâlnită de sătean la oraș, intensa propagandă de in- 
troducerea culturii la sate, Si dacă ţinem seama de 
faptul că săteanul la oraş intră în contact cu locui- 
torii periferiilor, la care ironia pentru tot ceea ce 
este țărănesc e atât de vie, ne dám seama cât de 
greu atârnă factorul ironie în părăsirea tradiţiei, 

Divergenţa între generaţii este deci prima carac- 


teristică a satului plecat spre altă cultură, In acest 
moment viea(a satului, nu prezintă mari deosebiri 
față de trecut; tradiţia este păstrată cu îndârjire 
de cei ce-şi dau seama că, odată cu plecarea lor, 
faţa satului va fi alta. 

Lucrurile se petrec astfel în majoritate satelor, 
căci tinerii, sunt acei care încep a prinde contactul 
cu orașul, tinerii, sunt materialul maleabil, apt, dacă 
nu pentru a suferi modelări, cel puţin pentru a le 
produce desechilibrul necesar începerii altei vieţi. 

Sunt însă sate care, prin ocupaţiunea locuitorilor, 
au dat un mare procent de plecaţi și întorși acasă, 
Aici fenomenul divergenţei este mai puțin marcat 
sau lipseşte cu totul; satul întreg este într'un con- 
tinu du-te-vino din care se creează tipul de satean, 
pentru care casa lui reprezintă doar ţinta unei o- 
dihne de scurtă durată şi în drum spre care a văzut 
destul de multe, pentru a uita sufletul satului său. 
Am întâlnit un asemenea sat în Transilvania; aici 
locuitorii, intermediari in comerțul cu ceară, nu 
păstrează nicio urmă din vieaţa sufletească pe care 
cândva trebue s'o fi avut. Toate anchetele mele re- 
lativ la tradiţie primeau acelaşi răspuns: „Ştiau bă- 
trânii”, Și, când, fericit de a o fi descoperit, am pus 


16) Informator Jon Hlinoi, 38 ani, zidar, originar din comuna Volintiri judeţul Cetatea Albă. ») Informator Gheorghe 


Stratan, 45 ani, ştie carte, 


18) Informator Vera I Stratan, 48 ani nu ştie carte, 


1) Informator Jon Mârzac, 28 ani 2 clase. 


2) Informator Joan Stratan, 89 ani anulf, ?!) Informator Jon Hlinoi, 38 ani. 


369 


intrebárii unei locuitoare de peste 90 ani várstá, 
răspunsul a fost: „Știau bătrânii... noi nu știm”, 

Natural, sunt şi sate în care spiritul oraşului în- 
tâlnește suficientă refractare şi unde nu se produce 
un desechilibru. Exemple de acest gen găsim în sa- 
tele de producători ce-şi desfac produsele cu aju- 
torul intermediarilor; la aceştia contactul cu oraşul 
este reprezentat prin timpul servit în militărie, foi 
sătești şi unele rari și disparate ocaziuni de privire 
spre altă vieaţă, 

Si dacă locuitorul, acestui sat, a putut rezista prin 
el însuşi oraşului, — se înțelege că intermediarul, 
de cele mai multe ori străin de neam, nu poate in- 
fluenţa cu nimic vieafa satului, — vieafa sufletească, 
Aici asistăm la un alt fenomen: aspect exterior de 
oraș si sub acest aspect satul își tráegte vieafa aşa 
cum o trăia acum 100 ani, Astfel se întâmplă că în- 
tâlnim sate cu locuitori îmbrăcaţi orășeneşte 1) dar 
care, atunci când seceta ameninţă holdele, aruncă 
în fântână o piatră luată de pe mormântul unui 
evreu — cerul se va supăra de un asemenea sacri- 
legiu şi apele înfuriate vor cădea potop asupra sa- 
tului ce şi-a spurcat fântâna, 

Ținând linia generală, a satului, în care diver- 
genţa dintre generaţii este fenomen manifest, aici 
vom avea de întâlnit un al doilea fenomen: este 
momentul de criză, când generaţia veche s'a stins 
și când faţa satului, este complet schimbată prin 
dispariţia tradiţiei, 

Este necesară acum stabilirea unui nou echilibru, 
găsirea de forţe necesare importului şi apropierii 
altei vieţi, Până la naşterea acestei forţe asistăm la 
satul arid, satul lipsit de manifestări sufletești, căci 
în locul celor pierdute nu a avut încă puterea să a- 
ducă lucruri noui, 

Dar, dacă sunt lucruri pierdute a căror înlocuire 
se face destul de greu, sunt şi manifestaţiuni a căror 
lipsă nu poate fi mult timp suportată, 

Se pare că în toate timpurile prima manifesta- 
fiune artistică a fost dansul — dansul și muzica, 
Sunt puţine regiuni în care momentul crizei să gă- 
sească lipsa acestor manifestafiuni, ea fiind repede 
împlinită prin import; este ceea ce face ca, la un 
moment dat, satul să semene picătură cu picătură, 
periferiei oraşelor, cu muzică modernă servită de 
ţigani, ce au cântat în localuri de mahala sau de în- 
torşii din armată, care au prins pe armonică un 
dans orăşenesc, 

Muzica şi coreografia sunt elemente culturale, 
elemente de primă necesitate sufletească; importul 


lor, nu necesită decât învingerea unei inerfii și 
această inerție se găseşte slăbită de impetuoasa ne- 
voie a unor manifestări artistice; această necesitate 
este atât de vie, încât pătrunderea dansului şi a mu- 
zicii nouă, se face de multe ori înainte ca tradiţia 
să se fi stins complet — spunând aceasta ne amin- 
tim că sunt sate unde se joacă un dans de oraș, 
alternând cu o horă sau bătută (aici intervine poate 
si faptul că inovațiile sunt ale tinerilor şi tinerii 
sunt acei care dansează), 

Alături de muzică si dans mai sunt şi alte ele- 
mente al căror import se face uşor şi pentru care 
spiritul are aceaşi predilecție; totalitatea lor în- 
tredeste aspectul de periferie orășenească la sate, 

Se înţelege că elementele astfel importate îşi 
pierd în largă măsură semnificaţia de artă, deoarece 
arta ca atare este un produs de elaborare al cul- 
turii celui ce o manifestă, ceea ce — în condiţiile 
de mai sus — nu există, fiind vorba de un împrumut 
în care nu intervine niciun discernământ și în care 
spiritul de imitație, își are rolul covârșitor, Ade- 
vărata artă, produs de cultură, necesită elaborare 
şi aceasta timp, pe care dorinţa manifestărilor nu-l 
poate aștepta, Pătrund unele elemente orăşeneşti, 
în timp ce cultura este încă mult departe, 

Civilizaţia are la bază cultura fără care dorinţa 
de a trăi mai bine rămâne un deziderat, pentru a 
cărui înfăptuire individual nu face niciun efort, 

Cultura este vieaţa minții; civilizaţia este imbu- 
nátá(irea vieţii fizice, Dacă sunt părţi culturale ce 
pot fi împrumutate fără elaborare, civilizaţia im- 
plică un triplu efort: elaborare psihică (substrat cul- 
tural), efort fizic si un surplus de cheltuială bă- 
nească, 

Am arătat pe scurt care sunt procesele satului în 
drumul spre cultură: 

1. Divergenfa între generaţii, 

2, Criza din momentul când generaţia bătrână, de- 
ținătoarea tradiţiilor, s'a stins, In acest moment de 
criză lipsa unor manifestaţiuni este adânc simțită 
şi tocmai acestea se pot importa, fără a fi necesar 
un efort. 

Sunt însă elemente de cultură şi mai ales de civi- 
lizaţie care cer un efort intelectual, fizic, pecuniar; 
pentru depunerea acestui efort este necesară o în- 
felegere de necesitatea acestor elemente, este nevoie 
de o stare pe care am putea-o numi precultură: sta- 
rea când săteanul, igi dă seama că în locul celor pă- 
răsite este absolut necesar să aducă ceva nou şi că 
felul lui de vieaţă trebueşte să fie îmbunătățit, 


1) Intermediarul a găsit modalitatea de a-şi lua înapoi o parte din banii cu cari a plătit produsele, aducând in 


schimb produsele orăşeneşti. 


370 


Atingerea momentului de preculturá, este mar- 
catá printr'o vieaţă activă pentru mai mult sufletesc 
si mai bine fizic. 

In urma celor expuse mai sus, vom incadra me- 
dicina în civilizaţie; este, deci, o ramură a cărei gre- 
fare dela oras la sat, necesită un adânc şi bogat sub- 
strat cultural din partea satului. 

Originea medicinii populare trebuește căutată în 
timpurile în care omul s'a găsit dotat cu suficientă 
inteligență pentru a-şi aminti şi a compara între 
ceea ce era eri şi ce este azi, când a putut stabili 
legătura dintre factorii din imediata-i apropiere şi 
starea sa, In ziua aceea s'a născut medicafia cu foc, 
căci, fără îndoială, focul a fost primul factor tera- 
peutic. 

Desigur cá ránitul în lupta cu fiarele pădurii is: 
găsea locul cel mai plăcut în faţa focului, că la căl- 
dura lui era întins mădularul sfârtecat, pentru sen- 
zaţia de vieaţă pe care i-o da activarea circulației. 
Si, atunci când abia trecuse pragul inteligenţei ani- 
malelor, a observat că rana — expusă eri la foc — 
azi e uscată. 

Fiu al focului, fumul, îşi face intrarea — cre- 
dem — mult mai târziu în terapeutică. Larga între- 
buinfare a fumului de către vrăjitoarele timpurilor 
vechi şi azi încă acolo uade mintea admite exis- 
tenfa spiritelor rele, ne face să conchidem că fumul 
a intrat ca factor terapeutic atunci cánd omul a fost 
destul de evoluat spre a porni spre dincolo de ceea 
ce se vede; când sentimentului de groază, născut în 
fața copacului incendiat de trăznet, i-a putut urma 
întrebarea „de unde, de ce?" mintea lui a născut un 
spirit al răului; şi acest spirit al răului trebuia alun- 
gat. Boala însăşi se datora pătrunderii spiritelor rele 
în individ şi trebuia să fie alungat şi de acolo. Fo- 
cul, paznic al somnului şi alungătorul fiarelor, tre- 
buia să fie si izgonitorul spiritului rău care trebuia 
să fugă, nesuportând fumul. 

Cu paşi uriaşi inteligența s'a desvoltat şi odată cu 
ea imaginaţia, ducând spre şi mai mult misticism. 
Izgonirea spiritului rău se făcea cu fum, adăugân- 
du-i-se în urmă diferite sgomote şi strigăte, origi- 
nea descântecelor care s'au născut târziu, atunci 
când imaginaţia a putut împleti un complicat angre- 
naj al relafiunilor între diferiţi factori ce reprezintă 
forţele naturii. 

Medicația se complica cu diverse practici cu atât 
mai mult cu cât omul, mereu lovit de necunoscut, 
se infunda în misticism. Astfel intervin — pe lângă 
foc şi fum — factorul, timp în care trebueşte apli- 
cată medicaţia (anumită zi, anumită oră din noapte); 
diverşi factori ai Universului (noapte cu lună plină, 


noapte fără lună, momentul când cade o stea etc.); 
locul unde se practică medicafía (de cele mai multe 
ori malul unei ape, răscruce de drumuri); diferite 
condițiuni pe care să le îndeplinească acel ce face 
medicafia (cel mai mic din cei trei sau şapte feciori 
ai celui mai bătrân locuitor); etc., etc. 

Pe lângă aceşti factori mistici, au intervenit în te- 
rapeutica focului şi o serie, de factori a căror in- 
troducere se datorește spiritului de observaţie; din 
tre aceştia cel mai important este natura corpulu 
în care se înmagazinează căldura. Cu multă drep- 
tate ştie poporul să aleagă corpul capabil să strângă 
atâta căldură câtă este necesară unei anumite părţi 
a organismuuli; aşa, nu se poate stăpâni mirarea 
când se recomandă ceara încălzită când este de apli. 
cat căldura în regiunea ochiului, pe când pentru o re 
fiune mai puţin sensibilă se recomandă căldura în 
magazinată în sáculeful, ce confine cenuşe înfier 
bántatá, Exemple din care să reiasă bunul simţ sunt 
multe. Aceleaşi lucru se poate spune şi despre va 
riatul număr al corpilor, cu care se fac fumigaţiuni 

Dela frunza aplicată ca simplu mijloc de izola 
rea rănei într'o zi din negura istoriei şi până la 
vasta şi bogata medicafie cu plante, medicaţie în 
sofitá şi de data aceasta de toată gama magiei fur 
nisată de misticism, a trecut timp în care fapte dc 
justă observatiune s'au adăugat, 

Poporul nu cunoaşte însă numai o medicaţiune 
curativă; în sânul lui s'a născut şi ramura preven- 
tivă a medicinii, are o igienă a sa. Este focul peste 
care, în unele regiuni, tinerii, băieţi, şi fete, sunt 
chemaţi a-l sări în ajunul S-tului Ion — aceasta, 
pentru a nu-i prinde boala. Este aici pretenţia pre- 
venirii boalelor, dar este cu siguranţă un mijloc de 
a arăta satului gradul de desvoltare al copiilor, căci 
cei incapabili a sări focul indică un grad redus de 
desvoltare şi sunt — în consecință — expuşi mala- 
diilor. 

Intră în această categorie obiceiul de a se spăla 
cu prima zăpadă a anului, pentru a nu prinde ră- 
ceală — şi nu se poate spune că afirmaţia este lip- 
sită de adevăr. Mai este în această categorie obi- 
ceiul de a înghiţi 9 boabe din prima grindină a anu- 
lui; obiceiul de a presăra frunze de pelin in aster- 
nut, pentru a impiedeca prásirea puricilor. 

Sunt — mai ales in aceastá ramurá de preve- 
nire — o serie de credinţe şi obiceiuri in largă mă- 
surá págubitoare: sá nu se omoare purecii ín cursul 
lunii Mai, căci cel ce o va face va fi aspru perse- 
cutat de aceste lighioane; sá nu se spele capul nou- 
lui născut in primul an, al existenţei sale, căci nu 
se vor închega bine oasele; şi, pentru a termina se- 


371 


ria exemplelor, lăsăm să se deducă răul ce survipe 
din credinţa cá se poate preveni turbarea, dacă cel 
muşcat se afumă cu părul animalului muşcător, 
Poporul nostru a posedat un bogat material tera- 
peutic în care partea magică ocupa primul loc: cata- 
plasmele nu-și făceau efectul decât atunci când 
erau aplicate de bătrâna satului, cunoscătoare de 
descântece; tratamentul nu era eficace decât dacă 
se aplica într'un anumit timp, noaptea cu miezul ei 
fiind cea mai propice în majoritatea cazurilor, 
Pătrunderea unui alt spirit din vieafa satului, se 
remarcă, din punct de vedere al medicaţiei, prin pă- 
răsirea părţii legată de magie. Pentru ilustrarea a- 
cestui fapt vom reda medicaţia unei maladii a oilor, 
maladie manifestată prin inflamaţia purulentá a 
ugerului şi vom spune medicaţia aplicată în două 
sate, ale aceluiaşi judeţ din Transilvania. Intr'unul 
din sate, sat locuit de intermediari în comerţul cu 
ceară — deci oameni foarte mult umblaţi, se tra- 
tează oaia bolnavă frecându-i ugerul cu pietre în- 
fierbântate în foc, Deci, o simplă medicaţie cu căl- 
dură, înmagazinată într'un corp lesne de procurat — 
nicio urmă de magie, In același judeţ (la 23 km, de 
satul de care am vorbit), este un sat locuit de agri- 
cultori, oameni foarte stabili și cu restrâns contact 
cu oraşul, la care merg doar pentru unele cumpără- 
turi, Factorul terapeutic, în maladia care ne preo- 
cupă, este tot căldura înmagazinată în pietre; dar se 
mai cer aici o serie întreagă de condițiuni: trata- 
mentul se aplică la miezul nopţii, pe marginea unui 
râu, puţin mai sus de locul unde se află moara satu- 
lui; după ce pietrele au fost înfierbântate în foc, se 
mulge oaia bolnavă, pe acele pietre, se freacă uge- 
rul, se aruncă pietrele în râu, operaţie după care 
cineva trebue să ridice stăvilarul morii — cum au 


PROBLEMA MOTILOR 


slobozit apa morii, tot aşa se va slobozi laptele 
oilor, După cum se vede, factorul magic abundă în 
acest tratament practicat în satul cu restrâns con- 
tact cu oraşul, 

Abandonarea descántecelor ar constitui divergen(a 
dintre generaţii despre care am vorbit mai sus, Dar 
contactul cu orașul a avut ca urmare restrângerea 
până aproape la suprimare a cadrului de medicină 
populară. Că în locul celor părăsite nu s'a adus 
încă nimic, că în majoritatea satelor, încă nu a pă- 
convingerea tuturor celor ce-şi aruncă privirea asu- 
pra satelor, Sătenii igi poartă la infinit rănile in- 
fectate, îşi hurducă pieptul în tuse interminabile si 
mamele poartă în braţe copii debilitati la ultima 
expresie de enterite netratate, 

Toţi aceştia vorbesc de „leacuri mueresti", „lea- 
curi din bătrâni” sau „leacuri d'alea prostesti", pe 
care nimeni nu le mai întrebuinţează, Știe fiecare 
din ei că la răni e bună „apa tare” (apa oxigenată), 
că la spiterie sunt colburi pentru tusá; iar mama a 
încetat a mai da copilului enteric apa în care a 
fiert coaje de stejar, pentrucá stie cá spiferul are 
leacuri pentru aga boală, 

Dar, câţi din ei trec pragul farmaciei? Atât de 
puţini încât medicul de plasă poate regreta petecul 
de hârtie pe care a scris ordonanța: soarta refetei 
este de a rămâne împăturită în colţul colbuit al po- 
liţei, în dosul blidurilor, 

Atunci, în ce fază se află satele noastre, din 
punct de vedere al medicinii, al acestei ramuri din 
civilizaţie? In faza în care totul a fost părăsit, fără 
a aduce ceva nou: în faza de criză. 


„ PETRU BARTOŞ 


NORME GENERALE PENTRU REZOLVAREA 
PROBLEMEI SILVICE DIN ȚARA MOTILOR 


Pădurile din Munţii Apuseni, care constituiesc 
actualmente principalul şi aproape unicul mijloc 
de existenţă al Moților, se găsesc într'o stare de- 
zastruoasă şi sunt pe cale de dispariţie, din 
cauza politicii forestiere izvorâtă din înţelegerea 
greşită, poate, a problemei ajutorării moţilor şi 


372 


din cauza demagogiei politice ce sa practicat 
acolo, 

Jaf sistematic şi organizat din bunul comun, 
în favorul câtorva trepăduşi politici şi în detri- 
mentul celor mulți si lipsiți de protecția părin- 
teascà a Statului, — jos, 


Toleranfá sau ignoranță, neglijență si compli- 
citate la jaf a autorităților comunale, a căror me- 
nire ar fi fost păzirea şi nu călcarea legilor — 
sus, 

lată pricinile situaţiei jalnice în care au ajuns 
pădurile falnice de odinioară din Munţii Apu- 
seni, 

Tolerarea acestei stări de lucruri, după reforma 
din anul acesta a conducerii si a administraţiei 
românești, ar fi o adevărată crimă, un sacrilegiu. 

In cel mult 10 ani, mofii ar ajunge muritori de 
foame, trebuind să se supună soartei vitrege, care 
li s'a creat, sau „să se mute în altă țară”, 

Deci, repararea acestor greşeli intolerabile, se 
impune, ca un imperativ categoric şi grabnic al 
momentului, 

Răul trebue stârpit din rădăcină, iar refacerea 
pădurilor trebue să se facă după un plan bine 
studiat, sistematic şi eşalonat pe un termen lung, 

Pentru atingerea acestui scop, preconizăm lua- 
rea următoarelor măsuri: 

1, Sistarea totală a tăierii esenfelor rășinoase, 
până la intocmirea unui plan raţional de exploa- 
tare, plan care se poate face de către specia- 
lişti, 

2, Anularea deciziei ministeriale a 
trecut, prin care s'a dat comunelor mofesti, o 
mare parte din pădurile Statului, pentru a fi 
tăiate în termen de 5 ani, plătindu-se Statului 
25 lei de mc, Această măsură a fost luată sub 
pretext că în Munţii Apuseni nu sunt suficiente 


regimului 


păşuni pentru vite, in care scop s'a dispus defri- 
sarea Munţilor şi transformarea lor în terenuri 
de pășunat, Această măsură e şi antieconomică şi 
profund eronată, Adevărul este acesta: în Munţii 
Apuseni sunt mai mult decât suficiente întinderi 
de păşuni, după cum rezultă și din studiul d-lui 
inspector general Ion Luca Ciomac, „Munţii Apu” 
seni", Din păcate, însă, aceste păşuni sunt com- 
plet neîngrijite şi neamenajate, iar planul de ex- 
ploatare stabilit, nu se aplică şi nu se respectă 
nicáirea, Nu trebue să facem ca morarul, care, 
pentru a scăpa de şobolani a dat foc morii, 

Problema păşunatului se poate rezolva în mod 
integral şi definitiv, prin: 

a) Curăţirea terenurilor de pășunat, de us- 
cături, buciumi şi alte resturi, rezultate din táie- 
rea pădurilor; 

b) Stârpirea mărăcinilor; 

c) Distrugerea muşuroaielor; 

d) Drenarea terenurilor mlăștinoase, prin san. 


furi deschise sau umplute cu bolovani, pentru ca 
lucrarea să coste cât mai puţin; 

e) Distrugerea mușchiului, in care scop, fiecare 
Eforie comunală de păşuni să fie obligată să pro- 
cure măcar 3—5 grape flexibile ; 

7) Crearea eventuală a pășunilor artificiale, in 
care scop să se înființeze, încă din anul acesta, 
câmpuri de experiență în mai multe centre, în 
vederea găsirii combinațiilor celor mai potrivite 
de sáminfe de ierburi şi, concomitent cu aceasta; 
înființarea culturii ierburilor, în vederea obține- 
rii de semințe, care este foarte costisitoare; 

g) Intocmirea unui plan raţional de exploa- 
tare, care să se respecte cu sfinţenie, 

3, Rezilierea imediată a tuturor contractelor în- 
cheiate între comune şi diverşi exploatatori de 
păduri, întru cât aceste contracte sunt oneroase 
pentru comune şi prea avantajoase pentru antre- 
prenori şi poate, de asemeni, şi pentru cei care 
au dus tratativele şi le-au încheiat, 

Cum s'a ajuns la aceste contracte? După ce 
Statul a dat pădurile sale comunelor, în condi- 
fiunile arătate la punctul precedent, prin deci- 
ziuni ulterioare — aşa se spune — a dispus ca 
aceste comune să verse întâiu Statului cota cu- 
venită de 25 lei de mc, şi numai după aceasta să 
înceapă exploatarea, De asemeni li s'au mai pus 
condițiuni că dacă nu taie aceste păduri în 5 ani, 
Statul le va relua indárát. Dar comunele, nea- 
vând de unde să verse anticipat sume de lei 
3—500.000 anual și pentru ca, — vezi, Doamnel— 
Mofii să nu scape acest chilipir, au descoperit so- 
lufía salvatoare: Să vândă pădurea unor particu- 
lari, care ar putea să le plătească valoarea ína- 
inte. Cu ce sumă? Cu 28—30 lei de mc, atunci 
când Moţii ofereau 45—65 lei de mc, însă, natu- 
ral, numai pe măsura exploatării lemnului! 

Cine puteau fi particularii, care puteau înde- 
plini aceste condițiuni? Se înţelege: Străinii şi 
bancherii. Aceştia, prinzând de veste, au început 
să dea târcoale în jurul „ciolanului“, atât de 
mare, ajungând, prin metode uşor de priceput, la 
rezultatele dorite. Astfel, şi-au făcut apariţia în- 
tre alţii Toader Ion Bodescu, in jud. Turda si 
Cluj, fostul deputat Petre Bucoveanu, dela Cluj, 
în același judeţ, care a înființat Cooperativa fo- 
restieră „Moțul“, iar în județul Turda, alți bine- 
voitori ai Moților s'au constituit in Societatea 
Cooperativă „Arborea”, din Valea Ierii etc, care, 
în realitate, au făcut loc aproape numai capita- 
lului evreiesc, pe lângă capitalul câtorva bancheri 


373 


románi, excluzándu-se micii proprietari localnici, 
care ar fi trebuit in primul rând cointeresaţi, 

Din cele expuse până aci, se poate deduce cât 
de bine a reușit regimul trecut să rezolve una din 
marile probleme ale Moților, Moţii conştienţi si 
preocupaţi de soarta lor şi a urmaşilor, cer stä- 
ruitor Statului să retragă aceste „avantajii“, acor- 
date lor, care, sunt în realitate crunte desavan- 
taje. 

4, Interzicerea imediată a fabricilor de cheres- 
tea, de a mai lucra, până la reglementarea exploa- 
tării pădurilor care trebue să ajunsă de drept 
şi de fapt în mâinile locuitorilor Moti. 

5, Desființarea neintârziată a tuturor pseudo- 
cooperativelor forestiere, care fac afaceri veroase, 
exploatând sărăcia şi naivitatea Moților, înfiin- 
fánd alte veritabile Cooperative cu capital dela 
Stat şi particulari, cointeresându-se toţi locuito- 
rii la aceste cooperative, 

6, Să se interzică, pe viitor, Moților, de a-și 
mai vinde partea cuvenită din pădure la comună 
sau particulari, pe prețuri derizorii, Cine nu-şi 
exploatează singur partea, şi în folosul lui, să-şi 
piardă dreptul la pădure, aceasta trecând în pro- 
prietatea Statului, 

7, Interzicerea ca evreii să mai facă comerț cu 
lemne in Munţii Apuseni, (Roth, Nussbaum & Co, 
dela Gara Câmpeni), problema cumpărării şi va- 
lorizării materialului lemnos trecând în grija Sta- 
tului, care o poate rezolva, fie direct, prin Coope- 
rative de cumpărare şi valorificare, create de Mi- 
nisterul Cooperaţiei şi Centrala Cooperativelor de 
Import-Export, cu fondurile sale, fie indirect, prin 
sprijinirea băştinaşilor în exercitarea acestui co- 
merţ, — de aceştia găsindu-se destui şi price- 
puti, — prin acordarea de credite pe termen mai 
lung şi ieftin, 

8, Obligarea comunelor să înceapă, încă dela 
primăvară, reimpădurirea tuturor terenurilor de- 
frișate în ultimii 10 ani, pentru refacerea păduri- 
lor, lar pe viitor, pe măsura tăierilor să se facă 


şi replantarea, Puieţii să se planteze cu grije şi 
sub controlul pădurarilor și a organelor comunale, 
sub răspunderea lor morală şi materială, pentru 
a se înlătura batjocura din trecut, când se plan- 
tau mai mulți puieţi în acelaşi cuib, sau pur şi 
simplu se ascundeau duzine întregi, numai pentru 
a epuiza stocul de puieţi primiți dela pepinierile 
silvice, 

Tot în legătură cu această problemă, să se in- 
terzică cu desăvârșire, păşunarea în plantațiile 
tinere, de oarece, în caz contrar, toată munca şi 
cheltuiala se irosesc în zadar, 

9, Revizuirea, pe comune, a tuturor planurilor 
de exploatare din trecut, pentru a se constata 
întru cât s'a respectat limita parchetelor anuale, 
Această revizuire este necesară, fiindcă nu cre- 
dem să existe o singură comună unde această mă- 
sură să se fi respectat, Odată cu această opera- 
fiune, să se descopere toți vinovaţii, care să fie 
pe loc şi imediat sancționați, în mod exemplar, 
ori cine şi ori cât de sus puşi ar îi, 

10, Reglementarea eliberării biletelor de trans- 
port a lemnului, pentru înlăturarea abuzurilor şi 
afacerilor, Eliberarea acestora să se facă de că- 
tre cei în drept, iar nu ca până acum, de toţi ne- 
chemaţii, 

11, In sfârşit, ordinea şi cinstea în Munţii Apu- 
seni, nu se va putea întrona atâta timp, cát nu 
se vor înlătura toți profitorii din fruntea comu- 
nelor, care, în majoritatea cazurilor sunt rude- 
nii, ce se tolerează şi se sprijinesc reciproc în 
afaceri ilicite, (Intre cei mai mari călăi ai Mofi- 
lor, sunt şi băştinaşii din pătura suprapusă, — 
care au pus stăpânire pe conducerea treburilor 
obşteşti). 

Aplicarea măsurilor şi îndeplinirea desiderate- 
lor arătate mai sus, cu bunăvoință şi înţelepciune, 
cu continuitate şi stăruință, credem cá ar fi de 
natură a rezolva odată şi pentru totdeauna pro- 
blema silvică şi a păşunilor din Tara Moților! 


AVRAM N. BODEA 


DRUMURILE PRIN ȚARĂ ALE UNOR MOTI VIDRENI') 


Drumurile mofilor vidreni, pe care le prezen- 
tăm, fac parte din cele câteva sute de astfel de 
drumuri, identificate în vara acestui an, de către 
echipa din Vidra, In acest scop ea s'a folosit de 


un chestionar special întocmit pentru studiul rea- 
lităţilor sociale din Tara Moților şi în care, dru- 
mul făcut de mojul vânzător, adică ciclul locali- 
tăților străbătute, figura printre întrebări, 


1) Din cercetările Echipei Regale Vidra (Campania 1938), 


374 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Florescu : Drumuri de Mofi vidreni. 


e Zoo oe Arrés 
Lypsa pro” 


PLAY 
- V 
--7 
Si 
iasa 
Ipu 
E . 
i) 
Món 
eite NI, 
o A E 
Adpnorz locov// V 
legende O Sar 
P Er 209 " 9Jeóeio/ K 
ocahtoli principle shri borot iu 37 f 
"m eire ay cop ygd y 


— 523E p0//opafe 
Sose/e foelen i romi WIDI e 


Y 


desen ugt 


Fig. 1.— Drumul lui Cârja Alexandru. 8 Iunie — 8 Iulie 1938. 


Comare] 
OCvsor , or 


Llegenda 
o  Loottèt principo stròbčtote 
e ve “vertade in scopul võnečru 
— Jose/e nahone 
+» jodelene şi famarr vicinot 


GES. (Dee 


Fig. 2. — Drumul lui Vesa D. Onică. 25 Iulie — 9 August 1938, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 71—9. 
Florescu : Drumuri de Mofi vidreni. 


Ca4monest 


Fm! Vareg 


VALCEA 


DD a a d 
a. 


`, 
` 
R 
N 
A - 
SCA MY 
"amante Hi 
- 4 
T S Tomara IN 
Ir riggnest y 
ROMANATI | E p S ^ 
H LE, 
— Q On 1 
Rusanesti dj. NALE, 
y Cope», I nen, 


(orare 


——/egeno=— 
o doco/4% prmcoore strdódtore 
e ZocolGA viae um SOpel vanedre 


Josele naliona 
Josele jud lene si drumori wainale 


Fig. 3.— Drumul lui GomboşSNicolae. 28 Aprilie — 6 Iulie 1938. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 7—9. 
Florescu : Drumuri de Moti vidreni. 


HUNEDOARA 


o by 

23 

Jerovos altă Pda 
Ceverosoz/tte D, "n 


Caransebes ` 
Coronsebesei You s 
Bachin: n 
e Coco 4 
e sooro N 


Y 
“Ano 
1 e 


1 
D cree 


legendo < 
o  Locohtin primate strióotote 

a state n Jogo vapeăr 
Josete nojponrote 
Josel judetene u dremort w 


desen- Qugheru! 


Fig. 4. — Drumul lui Morar Iosif. 20 Februarie — 5 Iunie 1938. 


Numărul drumurilor făcute de mofi, Ele osci- 
lează între 2—4—96. Din punct de vedere al re- 
giunii preferate, acelaşi mof poate avea mai multe 
drumuri în aceeaşi regiune sau în regiuni dife- 
rite, împerechiate: Ardeal-Banat ori Ardeal-Re- 
gat; altul străbate veşnic același drum, Dar să ur- 
mărim pe fiecare mof ín parte. 

Cârja Alexandru, un flăcău de 19 ani, străbate 
orașe şi sate din câteva judeţe: Alba, Hunedoara, 
Sibiu, T.-Mică, Localitățile pe care le frecventează 
le stie ca pe „Tatăl Nostru", El însă ajunge şi în 
Regat, căci în anul 1937, din şase călătorii, două 
le-a făcut acolo, 

Vesa Dumitru lu Onica, din contră, nu merge 
decât în Ardeal: „De peste 30 de ani, tot pe un 
loc, De şi câinii mă cunosc, necum oamenii, Acolo 
am apucat, acolo am crescut, cum se zice, Am fost 
cu tata, Știu drumurile, ştiu oamenii”, Că este 
strâns legat de locurile de care ne vorbește — locu- 
rile copilăriei, — se vede şi din termenii în care 
ne vorbeşte de regiunea Hunedoarei, destul de îm- 
belgugatá şi iubită de moţi: „Am mai fost şi cátá 
Deva cu scânduri, ceva mai de mult, da acolo n'ai 
ce căuta“, 

Morar Iosif, în schimb, este îndrăgit de Banat, 
ca și Nicolae Gomboș de Regat, 


Drumul fiecăruia din aceşti moi poate fi ur- 
mărit într'una din hărţile anexate, In aceste hărţi 
am redat localităţile vizitate în scopul vânzării 
mărfii, ca și pe cele care au servit doar ca punct 
de trecere, (Localitățile cu cerc alb, afară de cele 
de până la Sebeş, au fost vizitate de Vesa D, 
Onica, în alte călătorii), 

Timpul in care fiecare dintre mofii vidreni a strá- 
bátut drumul identilicat, Cárja Alexandru — o a- 
devărată ștafetă — sumedenia satelor a strábá- 
tut-o în exact o lună de zile, — 8 Iunie—8 Iulie 
1938, N'a vândut însă marfă în fiecare sat, ci doar 
a trecut prin el cu gândul ca să vândă, In unele 
din sate nici nu abătea pe ulițele secundare, De 
revenit n'a revenit în sate decât întâmplător. 

Vesa Dumitru lu Onica a călătorit întrun in- 
terval mai mic: 25 Iulie—9 August 1938, Numă- 
rul satelor străbătute este extrem de mic, dar, 
după cum ne spune, le-a făcut de două, trei ori, 

Gombos Nicolae, în Regat, i-a trebuit mai mult: 
28 Aprilie—6 Iulie 1938, Și Morar Iosif, a stat 
prin Banat, începând cu sfârșitul lui Februarie 
(20), până la 5 Iunie 1938, 

Sunt caracteristice la aceşti doi mofi din urmă, 
revenirile: nu însă în sátulefe, ci mai ales în sate 


mari, oraşe, târguri, Morar a revenit în Timişoara 
de trei ori şi în Lugoj de patru, 


De unde încep moții să-și vândă maría? Ar fi o 
eroare să se creadă că marfa mofului o poţi pro- 
cura unde o întâlneşti. Nu, Acasă la ei, la cei 
care-şi adună marfă să plece, trebue să plătești 
între 150—200 lei un ciubăr, Și dacă ţi-l dă! Nu-l 
vând şi nicio explicaţie muljumitoare nu găseşti, 
De asemenea pe drum, Fiecare vinde dintr'un anu- 
mit loc, Să-i vedem pe cei patru mofi de care 
vorbim, 

Cârja Alexandru începe vânzarea din Alba 
Iulia, când pleacă în Ardeal; Vesa Dumitru lu 
Onica: „Nu mă opresc până la Sebeș niciodată”, 

— Dece? 

— Pă nu-mi place! 

Gomboş Nicolae, începe să vândă dela Câineni 
„Aşa de gură“, şi apoi dela Râmnicu Vâlcea si 
după aceea trece la Slatina, Este desigur mai in- 
teresant Morar Iosif, care nu s'a oprit până la Ti- 
mişoara, căci „Acolo o fo stafionul"! 


Modul de deplasare. Afară de Dumitru Vesa lu 
Onica, care a mers cu căruţa cu un cal, toţi cei- 
lalţ au călătorit cu căruţa cu doi cai, 

Marfa dusă de fiecare nu este aceeaşi în soi şi 
în cantitate. Din tabloul care urmează, (I), putem 
vedea cu ușurință acest lucru, 

Preţul de cumpărare şi vânzare îl redăm tot 
în acest tablou, 

Nu trebue însă să considerăm riguroase preju- 
rile de vânzare. Ele sunt greu de controlat, te 
mulțumeşti doar cu declaraţia verbală a omului, 
De fapt, în timpul anchetei, el însuși oscilează, pe 
de o parte este o timiditate firească — încearcă 
chiar să spună mai puţin — iar pe de alta, îşi 
dă seama cá chair dacă ar voi să-ți spună ade- 
vărul, nu poate, De aceea, te întrerupe destul de 
des: „cum pofi rupe cu Rumánu'", 


lată cum poate fi rezumată întreaga gamă a va- 
riației preţurilor: 

„Altu i$ dă 20 lei, Il pui în căruţă si iară te în- 
treabă: 

— Mi-l dai? 

It mai dă zece. lar îl pui. I$. mai dă zece. Dă 
douăzeci şi te găseşti la cinzecil" (Gombos). 

Preţurile de procurare ale mărfurilor sunt con- 
trolate de noi, iar oscilaţiile lor trebuesc puse în 
legătură cu sezonul de lucru şi de plecare, 


375 


Tabloul | 


Cárja Alexandru 


z Pref unitar 
z Hal SA 
E Maria vândută D 
3 EL| De 

v o Ss vân= v 
z a | os a 
z o | aaj zare | 9 


() 

1 Donje ........ . 15 8 |[10—12| — 
2 Ciubere. ....,.,.... 12 | 500 | 18—110| — 
3 | Cercuri, ......... .] 200 — — 600 
4 | Vâltaie (vase mici). . . . .|| 20 3 5 — 
5| Zdràncàne ,,....... — — - ~ 
6| Fedelege ......... 20 — |30-35| — 
1 Filiera 22.52: 10 1 2—3 ~ 
8| Boate,........... — — — = 
9 Putinee. .......... 5 20 35 — 
10] Cofe .,...... P 5 35 | 45—50] — 
11 | Sălărite ...., . 50 | 4—5] 8—10| — 


O medie insă, fără nici cea mai mică suspiciune, 
o avem în datele înfățișate, care nu se îndepăr- 
tează de cele câteva sute de anchete la alti vidreni, 

Avem chiar o medie de vânzare întovărăşită de 
muncă, a cercurilor: „Câte o pălărie de bucate 
la şase cercuri, pentru un ciubăr, Aia se vine tri 
litruţe (= 3 kgr.)“ (Vesa D. Onica). 

Câteva cuvinte despre munca depusă pentru fa- 
cerea fedeleşelor şi cercurilor — căci n'au fost 
cumpărate — şi procurarea materialului, 

Lemnul pentru cercuri se ia gratuit, Nuielile 
sunt tăiate de bărbat, femeie și copil. Se aduc cu 
calul, De lucrat, lucrează într'una; „Am venit din 
țară ieri şi azi încep să le fac" (Onica), 

Pentru o încărcătură lucrează cam 10—12 zile, 

Cârja Alexandru, pentru fedeleşe, a cumpărat 
lemn cu 200 lei şi a confecționat 100 bucăţi. Le-a 
lucrat iarna, 


Cát a realizat fiecare din aceşti moli vânzători, 
afară de Morar Iosif, asupra cărora am stăruit cu 
amănunte, se poate vedea din tabloul următor (II]: 


Tabloul Il 


* Cât a realizat z 

E s 

8 | Numele vânzătorului : Naturá 3 

Ez Lei grâu |porumb 5 
ü) (2) (4) e 

1 | Cârja Alexandru . . 500 | 10litre| 30litre| Litra = 
2 | Vesa Dumiru iu Onica 10 8, 4, 20 kg. 
3 | Gomboş Niculae . .|| 1.000 |30 , [30 , 


3) Nu putem reda situaţia 
cantitate nu şi-a putut aduce aminte, 


376 


Vesa D. Onica 


Preţ unitar 


Gomboş Niculae 


Preţ unitar 


D 
v 
E e De E 2 De Observa[iuni 
25 vàn-] 2 $ g vân- 
e b] xd 
Aa|zare| Ş A'A, | zare 


1) 


(12) 


La Cârja Al. şi Gomboş 
N. am trecut (rubrica cum- 
22 părare) pentru ciubere res- 

pectiv 500 şi 260-—1000, Uni- 
? tatea pentru ciubere la 
6 mofi este tişiţa, formată 
35 din 8—20 ciubere. Am res- 
3 pectat preţul acestei unl- 

- | tăţi. Cât priveşte fedelegele 
primului şi cercurile celui 
din urmă, detalii in text2). 


8—10 
260-1000 


aN N o ovul 
i 


10—12 


Am observat mai sus cá nu au vândut pe grâu 
sau porumb maria si totuşi, în tablou figurează, 
Ei bine, adăugăm că banii realizaţi din vânzare, 
sunt folosiţi la cumpărarea bucatelor. De fapt, dau 
vase Si pe bucate, mai rar, dar cum măsura este 
prea probabilă, am renunţat să stăruim în această 
privință, 

Cum se strigă prin sate? „Apăi cauţi să strigi 
cum e modia prin sat, Se schimbă. Aici la noi, pe la 
Sibiu, se spune ciubere, încolo, pin Regat se spune 
hárdaie" (Gomboş), Cei care merg cu ciubere, 
strigă; „Hai la ciubere, putinele etc," (Se ingirá 
toată marfa). Cei care merg cu cercuri: „Ciubere 
de legat cu cercuri”, Și mai întrebi la oraş: „Dom- 
nule, nu ie ceva de legat, de repárat?" (Onica). 


Supărările drumului: hoţiile, bătaia, „Mai trece 
unu noapte, mai fură, ne mai dă boate" (Gom- 
bos). „Aci se fură, pin Alba Iulia până în Zlatna, 
pe Ampoi” (Onica). Pe aicea (Ardeal), ne mai 
place. Nu's oamenii hot, Da cum ne bágám dela 
Boita încolo, către Râmnicu Vâlcea, — acolo sunt 
mari hof, până la Slatina” (Cârja), 


Atitudinea spirituală a acestor mofi față de pen- 
dulările lor prin fară. 

Este deosebit de semnificativă, „Imi place (să 
merg). Aşa suntem obişnuiţi. Vedem multe și pă- 
fim multe, Toate trec peste capu nostru" (Cârja), 
La întrebarea dacă îi pare rău de casă, sat etc, 


pentru Morar losit, fiindcă a mai cumpărat marfă şi în regiunile umblate, de a cărei 


rüspunde categoric „Nu, nu, nu ne pare rău. Chiar 
de nimicl", La intrebarea dacă ar mai pleca, în 
caz că i s'ar da hrană, răspunde: „Tot mai pleci 
în lume să mai capeţi ceva". 

Ceilalţi doi moti vorbesc cu totut allfel. „Dacă 
n'am ce, caut să plec. Mi-a rămas o feldere când 
am plecat. Si pe aia au linins-ol" (Onica). 

La întrebarea dacă îi pare rău de casă, sat etc.: 
„Păi vezi bine că-m pare rău de nevastă şi copii, 
că agi sta acasă să imi văd de lucru“. La întreba- 
rea dacă ar mai pleca în caz că i sar da hrană, 
este spontan: „Da spun drept cá nu! Crucea!” Do- 
rinfa lui este „Să nu bat drumurile, să lucru aci 
acasă”, 

Gomboş Nicolae nu se îndepărtează de gându- 
rile lui: „Noi suntem ca la armată. Acum am ve- 
nit ca la permisie, Noi stăm iarna două luni acasă. 


De ar fi dată Dumnezeu să spânzure pe cel ce s'a 
aşezat în munţi! Noaptea trist, ziua trist. Oame- 
nii-s aşa de nu-şi bagă de seamă vieaţa. Un ţăran 
care este la ţară, nu s'ar duce să ştie c'ar cere 
(=cerşi)!” In aceste gânduri, Gomboş îşi depă- 
şeşte tovarăşii: „Ca să ne ducă, ar însemna să 
scoată pe țărani (adică, să-i colonizeze). Aici dacă 
s'ar putea face fabrici. Cât cărbuni, cát aur s'ar 
găsi. Să lucreze ziua şi noaptea să-și vadă omu 
casa", O sfâşiere sufletească citeşti de asemeni şi 
aci: „Câte 12 zile aduc, pe bieţii cai, porumbu din 
Caracal, ca să mănânce găinile in Vidral", 


Dar toate feţele problemei nu se pot prinde în 
câteva însemnări, odată cu prezentarea celor câ- 
teva drumuri ale moţilor vidreni. 


FLOREA FLORESCU 


MOTII MINERI DELA ROŞIA MONTANĂ 


Călătorul care continuă drumul dela Câmpeni 
spre Abrud, în mai puţin de o jumătate de ceas, 
ajunge la Gura Roșiei, poarta Californiei româ- 
neşti. 

Intreprinderile Statului, sunt lângă gară şi sgo- 
motul lor se aude de departe ca şi bocănitul ritmio 
al steampurilor particulare. 

Satul se prezintá superior celor de pe valea Arie- 
şului Mic; aspectul proletar se manifestă în portul 
oamenilor, în obiceiurile locului. Lucrători în haine 
orăşeneşti trec pe şosea, pe jos sau pe biciclete; 
două, trei cârciumi se înșiră şi se concurează, la in- 
tervale mici. Din colţul práváliei lui Iosif Toma, 
tânăr patron de mină, proaspăt deschisă, se începe 
drumul care suie către Roşia Montană, centrul au- 
rifer, spre care se îndreaptă, siliți de foame.și de 
vitregia solului lor, Moţii din împrejurimi. 

O vale închisă între dealuri scunde, calme, împă- 
durite, îngustându-se tot mai mult cu şoseaua care 
urcă spre Roşia, adună câteva fire de apă galbenă, 
miloase, scursă de pretutindeni, din piepturile de 
piatră învălurite, din dâmburile depărtate şi care 
nu se văd încă ale Orlei. 

Ici, colo, pe malul stâng al văii, case şi steampuri, 


1) Hârleţul, 


minuscule fabrici în care se sdrobește minereul scos 
din adâncuri, 

Pământul nu e prielnic plugului; în locul aurului 
holdelor, aici e aurul apelor fágnite din măruntaele 
cu avufii fabuloase, pe care le-au cunoscut şi le-au 
prețuit chiar strábunii romani. Osándifi să ignore 
cultura pământului, oamenii s'au resemnat şi s'au 
apucat... de aur. Dârgul 1) a înlocuit sapa plugaru- 
lui şi şteampul ograda gospodarului de pretutindeni. 
In bátátura casei, în care ar trebui să cotcodáceascá 
găinile şi să scurme porcul, aici, pe întreaga vale 
de aur a Foesului, răsună bodogănitul sacadat şi ne- 
întrerupt, al râșnițelor, steampurilor primitive încă, 
Neavând porumb, omul macină piatră, Ca și morile, 
şteampurile umplu vâlceaua, încălecînd pâraele, iz- 
voarele, foeşurile cu ape gălbui, strumicind mine- 
reul si prefácándu-l într'o pastă de noroi cimentos 
şi aspru pe care hárleful căutătorului de aur îl scor- 
moneste cu încordată atenţie din zori şi pânăn 
noapte târziu. O simplă autorizaţie dela percepţia 
comunei acordă munteanului din Roşia dreptul de a 
sfredeli pământul, de a cerne nisipul şi foeșul care 
se scurge spre valea cea mare cu toate bogăţiile, a- 
devărat nepăsător și rece, strecurându-se prin ciu- 


377 


rele mofilor şi lăsând pretutindeni, uneor: darnic, 
alte ori mai sgârcit, preţioasele fire de aur care cu- 
prinde o parte din biata fericire a oamenilor, 


Invidia ciubărarilor pribegi de pe valea Arieşu- 
lui Mic, ca şi aceea a pădurarilor dintre Scărișoara 
şi Biharea, au creat în jurul vecinilor aurari nimbul 
unor legende fantastice, Nimic mai neadevárat, mai 
fals, Vieaţa acestor pasionaţi ai hazardului închide 
tot atâta mizerie gi suferință ca si a mofilor vaga- 
bonzi pe întinderile țării, De dimineaţă şi până se 
întunecă, omul scurmă pământul şi mâlul, strecoară 
pietrișul şi apele, râşneşte piatra, cu ochii dilataţi, 
crispat, incordat, pentru a deosebi mai bine metalul 
de huma netrebnică, Zile întregi trec fără ca omul 
să poată descoperi un singur grăunte de aur în 
masa de piatră devenită, sub călcâiul tare al ste- 
ampului, gelatină cenușie, informá, Saptezeci de 
ani s'a scurs foegul de aur, printre picioarele lui Ni- 
colae Catincea şi tot atât timp omul a frământat cu 
dârgul nisipul adus de apele míloase pe ruga?), să- 
pată într'adins și, totuşi, după acest amar de vreme 
l-am găsit mai bătrân decât trebuia să fie, abia îm- 
pingând roaba cu prefiosul pietriș spre /ompul?) 
unde se alege aurul, îmbrăcat în nişte sdrenfe, ne- 
mâncat, slăbit, dar cu aceleaşi sclipiri de nădejde 
de acum şapte decenii aprinse în privirile sale a- 
prige, pátimage. 

Speranţa îmbogăţirii susţine în aceşti nefericiţi 
scânteia vieţii, Psihologia lor se aseamănă întru- 
câtva cu aceea a jucătorilor de noroc care nu se 
pot desprinde dela masa hazardului, din amágito- 
rul, înşelătorul miraj al marei şanse, 

Pe valea Foesului moful mizează propria-i vieafá, 
obsedat de aurul pe care-l bánueste ascuns în ape, 
în adâncurile de piatră ale pământului. 

Nimic însă din aventurierul californian, în acest 
paşnic cercetător valah, al apelor si stráfundurilor. 
In afară de identitatea scopurilor urmărite, nimic 
nu-i uneşte, Căci dacă scouts-ul din pădurile Ca- 
nadei, înfruntă primejdiile vieţii de căutător de aur, 
dintr'un imbold de lăcomie şi aventură, mofii aurari 
din văile Apusenilor, isi transmit din generaţie în 
generaţie hurcile*) si steampurile lor, ca pe nişte 
întreprinderi, bunuri şi meserii, obligatorii, deoarece 
nu întrevăd alte posibilităţi de vieaţă. Dar, ca şi ve- 
cinii lor, ciubărarii, muntenii din Roşia, s'ar simţi 
mai fericiți să conducă un plug pe câmpii rodnice, 
decât să „se Joace cu apele şi cu pietrele” cum spi- 
nea cu amărăciune mogul Achim Rus, după o zi de 


2) Şanţ. 3) Groapă cu apă, 


378 


zadarnică trudă, Fireşte, sunt cazuri când norocul 
împinge pe rugile mofilor fire de aur masiv, care re- 
compensează dintr'odată munca cea stearpă, vana 
aşteptare din trecut, 

Dar aceste cazuri, sunt extrem de rare şi, atunci 
când se produc, intervine în existenţa înavuţitului 
multiple cauze care grăbesc recăderea sa în mize- 
ria iniţială, reînceperea vieţii de trudă, 

Aparent paradoxală, bizară, vieaţa de mizerie a 
aurarilor este însă o întristătoare, dureroasă rea- 
litate, Din aur, omul abia poate trăi, abia îşi poate 
târî zilele, Mai ales cei care nu reușesc să-şi cons- 
truiască un steamp propriu, nevoiţi să lucreze pe o 
hurcă modestă, Aceștia culeg doar fărâmiturile si 
foarte rar au norocul de a prinde pe sacii lor, un 
gram de aur, 2—300 de lei pe săptămână se fi- 
xează ca standard de vieajá pentru sármanii scor- 
monitori care se încredinţează mai mult hazardului 
decát uneltelor si priceperii lor. 


Proprietarii de mine in schimb, dintre care majo- 
ritatea e formată din unguri și nemți, reprezintă 
capitalismul puternic şi triumfător al regiunii, 

Câteva sute de mine particulare £áuresc dâmbu- 
rile Chernicului şi Cetăţii, care se zăresc de departe, 
dezolante, ca niște preşuri vechi, rupte, peticite, ce- 
nuşii. 

Sunt interesante aceste coline asemănătoare cu 
acelea ale Balcicului şi pe care odinioară, desigur, 
creșteau vii, livezi, dar de care, acum, vegetaţia se 
fereşte; aceste dealuri sterpe, ráioase, ciumate, pe 
care le bănuești scobite ca un imens caşcaval si pe 
care dacă le-ai ciocăni ar răsuna sec golul galeriilor 
si tunélelor săpate înlăuntru, Sute de oameni lucrează 
ca sobolii în adâncurile acestor muguroaie, sfrede- 
lind, crestând, dăltuind, spărgând cu explozii stânca 
cea dură, urmărind vinişoarele de pirită, prefioasele 
filoane, care se ascund în miezul cel tare al pietrei, 
răspândite în toate direcţiile, silind pe om să se scu- 
funde în beznele profunzimilor, să se ridice prin 
bolți, pe scări şi frânghii, până la suprafața solului, 
lăsând cerul, lumina să pătrundă în adâncuri; să se 
abată pe galerii perfide ale căror coloane nu totdea- 
una susțin pereţii grei de calcar, sdrumicînd în prá- 
bușire, pe acei care se află în interiorul de piatră, 

Doi până la douăzeci şi sasezeci de oameni mun- 
cesc în aceste băișaguri care împrumută numele stă- 
pânilor lor: Arpad, Șuluţiu, Benediţi, Racosi, Fer- 
dinand, Exploatarea se execută printr'o amiabilă în- 
ţelegere între proprietar şi lucrător; acesta acordă 


4) Site de strecurat foeşul; cel mai primitiv mijloc de obţinere a aurului, 


celui dintâi in schimbul folosinţei minei o vamă, a 
zecea parte din minereul extras. O muncă liberă şi 
cointeresată rásplátegte trudita existenţă de cártifá 
a minerului. 

Desigur, marii capitalişti nu se organizează pe 
aceste temeiuri de tovărășie care caracterizează pe 
proprietarii mărunți în majoritate băștinași, ţărani, 
foşti mineri, Întreprinderile particulare serioase re- 
fuză cointeresarea muncitorilor. Un salariu, de cele 
mai multe ori sub standardul de vieaţă răsplătește 
insuficient, munca de zece ceasuri pe zi a lucrăto- 
rului, devenit proletar, dar controlul puţin sever 
permite minerilor pe lângă libertatea odihnei, trans- 
portul unei părți din aurul descoperit, în lămpile 
cu carbid. 

Dar dacă particularii nu silesc pe muncitorii mi- 
neri „la forță mare“ si consimt tacit fraudei, la Stat 
lucrurile se schimbă. In Galeria Sfânta Cruce din Or- 
lea, 500 de oameni lucrează dela şase dimineaţa şi 
până la două după amiază cu salariu fix și sub un 
permanent control, 

Aici se strâng motii si nemţii si ungurii din Roșia 
Montană și din Gura Roșiei, Sohodol, Cărpiniş, Bu- 
ciumani, Vârtopi și de mai departe chiar, din ţinu- 
turile Hunedoarei şi Aradului. Dealul Orlei e „tăt 
sfredelit“' de sute si mii de galerii și tunele, un de- 
dalic labirint în care omul se rátáceste printre bolți 
și puțuri, printre exploatări părăsite, infundate, linii 
de vagonete, magazii de dinamită, materiale, gră- 
mezi de minereu. O sută si șaizeci de metri coboară 
scara de piatră în adâncurile cu răcoare şi bezne 
în inima cărora dinamita și târnăcopul minereului 
au săpat pe distanţe de zeci de kilometri hrube si 
peşteri. Explosibilul a înlocuit de mult dalta ro- 
mană, distrugând fără rațiune şi fără alegere 
stânca; metodele de explorare apar diametral 
opuse. Faţă de linearul si simetria străbunilor 
care  sfredeleau cu infinită răbdare la lumina 
opai[ului vârât în peretele de piatră la înălțimea 
ochilor, dinamita modernă sparge răvășit, desor- 
donat, haotic, cutremurând bolțile, slábind teme- 
liile, prăbușind zidurile si coloanele. Exploata- 
rea se face acum pe teritorii şi pe galerii; fi- 
lonul e urmărit luni de zile si ani chiar, pe toată în- 
tinderea sa. Abandonarea urmează epuizării sau le- 
găturii cu alte vine de aur pe pilonii de sprijin care 
susțin tavanul de piatră. Dar omul nu s'a mulţumit 
să scurme numai în lături; el s'a scoborât mai adânc 
în pufurile oarbe după cum s'a cățărat cu schele şi 
frânghii în hornurile create prin explozii, sfredelind, 


5) Zile lucrătoare, 9) 15 kilograme. 


scobind mereu, la infinit. Iongarii scot cu trocul şi 
cu coșarca piatra smulsă de târnăcoapele şi rángile 
minerilor, vagonetarii transportă minereul și loco- 
motive aleargă pe aceste tărâmuri subterane din Ta- 
rina pe hotarele Cătălinei şi Mişcolţului cáránd pia- 
tra, pietrisul, nisipul spre „pălăcraie“ şi marile ste- 
ampuri unde se sfărâmă, se macină și se selecfio- 
nează, obținându-se însfârșit metalul pur, 

Muncă mare şi grea în aceste străfunduri frigu- 
roase şi sumbre. După opt ore de lucru, oamenii 
apar palizi, cu buzele vinete, iar ochii lor clipesc iute, 
nervos în lumina puternică de afară. Salariile nu 
compensează nici a zecea parte din această muncă 
de risc şi istov, Căci dacă minerii de a doua și a 
treia categorie primesc între 75 şi 95 lei zilnic, pen- 
tru a ajunge după 20—25 de ani de serviciu la ma- 
ximum-ul de 150 de lei pe zi, al primilor mineri, 
vagonetarii sunt retribui(i cu 61 lei zilnic, iar bieții 
iongari n'au decât 45 lei pe zi. 

Am duce-o bine dacă s'ar mai lesni bucatele — 
mărturisea bătrânul miner Gligor Iosif. Că după 
cum o ordonat d-l ministru pe o foaie de o venit 
și la noi ar trebui să hie șaptezeci de lei litra de 
fărină, da negustorii din Abrud nu reșpectă avizu 
şi n'o lasă din nouăşcinci. 

Si pe aici la Roșia, viefuirea e tare scumpă. Că 
sâmt liciori de Mofi care-s veniți de departe de 
nau părinți și casă, nici pe nimeni si trăesc așa 
cum pot, ca vai de Dumnezeu din doudscinci de 
suturi*) la lună, de le vine cam o mie si ceva de 
bánufi. Apdi mai sânt si dările prea mari cá alt- 
minteri n'am avea bai de scumpete, că lucru e tătă 
vremea. 

Intr'adevăr, locurile sunt sterpe, sărace. Ca şi 
pe valea Arieșului Mic, afară de cartofi, fasole și 
varză nu creşte nimic. Grául, porumbul, minerii îl 
cumpără din Abrud şi o litră€) ajunge doar câteva 
zile unei familii compuse din trei, patru persoane. 
Cei care nu sunt din partea locului trăesc mai greu 
decât toţi ceilalți mineri; o pâine de trei kilograme 
costă patruzeci de lei, adică exact cât câștigă un 
iongar, într'o zi de muncă. Dar atunci casa, „im- 
brăcarea, încălțarea“? 

„Nici murim prea tare, nici nu sâmtem prea vo- 
ioși“, spunea cu humor si obidă vagonetarul Ion 
Cotişel. Sărăciei se adaogá incertitudinea și riscul 
din fiecare clipă. Moartea pândește la toate colțu- 
rile, în toate ungherele, sus, jos, în lături, în în- 
tunericul galeriilor, lipită de zidurile cutremurate 


379 


de dinamită, várátá in temeliile, tavanele şi coloa- 
nele slăbite de târnăcoape, 

„Minerii simt tăt tineri, d-le — spunea Dumitru 
Vădanu — că unii mai mor, alții rămân betegi şi-i 
scoate la penzie cu patru, cinci sute la lună sau ii 
mai fine la lucru mai lesne, pe afară, pe baie, ca 
străji şi altele. Că accidente sâmt întâmplător mai 
mereu; ia acu câteva zile numai, pe Țarină, s'a 
slobozit o surupătură pe bietu' Zaharia de l-o fă- 


380 


cut papă. O scobelit el în hotarele pietrei da' n'o 
simțit săracu nenorocirea şi nici ingineriu nu i-o 
zis să se tragă de acolo. O rámas femeia lui cu vreo 
patru prunci de copii, numai cu o mie la lună, 
doamne fereşte de vieafa lor“. 

Aşa se perindă amare şi triste, între mizerie şi 
moarte, zilele mofului dintre stâncile şi râurile de 
aur ale Roșiei Montane. 


SERGIU LUDESCU 


DOCUMENTE 


ALIMENTATIA COPIILOR DE ŞCOALĂ 


LA CÁIANUL- 


Intr'un sat ce se distinge printr'o continuă goană 
după noi loturi care să fie adăugate lângă averea 
moştenită, 1) alimentaţia ridică multe probleme, 

Funcţionând ca învăţător (1936/1937) la şcoala 
primară din Căianul-Mic, am căutat să văd alimen- 
taţia copiilor din clasele ce le conduceam, Mi-am 
propus ancheta aceasta nu numai pentru a cu- 
noaşte mai bine acest sat care plăteşte cu prețuri 
exagerate jugărul de loc (până la 100.000 lei), ci 
şi pentrucă observam că elevii prezentau o vă- 
dită slăbiciune intelectuală si psihică, care sur- 
prinde părinţii lor fiind foarte iscusiţi, 

"Timp de 8 zile la rând, am anchetat asupra ali- 
mentaţiei a 50 de elevi din cl. II. 

Totalizând, am aflat că in 56, deci 14% din cele 
400 cazuri analizate, elevii veneau dimineaţa ne- 
mâncaţi, cá în 240 cazuri (6005) mâncaseră mălaiu 
gol şi cá in 104 cazuri (2690), mâncaseră zeamă ori 
carne cu mălaiu, 

La amiază, din cele 400 cazuri, în 78% elevii 
mâncaseră mălaiu cu lapte, cârnaţi ori zeamă, în 
180/0 pitá ori mămăligă goală, iar în 4?/o veniseră 
nemâncaţi, 

Seara, din cele 400 cazuri ale anchetei, in 409/o, 
elevii mâncaseră mălaiu gol, în 18%% pâine goală, 
în 42%/0 málaiu cu groştior, 

Ce atenţie au putut avea aceşti elevi în clasă 
si progresul lor la învăţătură, am putut să constat 
singur, In tot cazul prea puțin îmbucurător, 

lată bunăoară ce mâncase elevul I, M.: 


Dimineaţa .......... nimic 

la12... es $9 ema mălai gol 

seara, „. oo o rt on n mălai cu groştior (smântână) 
Alt elev: 

Dimineaţa .........- lapte cu mămăligă 

ja 12 sasa rea a ae mălai cu baraboi 

[c MEE mămăligă prăjită (turte) 


MIC—SOMES 


Dám lista de bucate pe 8 zile a elevului V. V: 


Luni Marti Miercuri 


măm. cu brânză 
toşmagi (tăeţi) 


nimic 
mălai cu cârnaţi 


mălai cu cârnati 
mălai cu groştior 


nimic lapte cu mălai mălai gol 

Joi Vineri Sâmbătă 
plăcinte mămăligă cu borg mălai cu cârnaţi 
mălai cu lapte mám. cu baraboi mălai cu groştior 
plăcinte nimic lapte 


In cazul de mai sus vedem deci că în fiecare zi 
s'a mâncat mălaiu cu oricare fel; la 2 mese a luat 
plăcintă; de 3 ori cârnaţi, de 4 ori lapte, 1 brânză; 
1 togmagi; 1 borş, 1 baraboi, iar de 3 ori n'a mân- 
cat nimic. Bucatele sunt variate, în schimb nu sunt 
suficient de nutritive, iar dacă considerăm și 
faptul că elevul timp de 24 ore n'a mâncat nimic, 
(de luni dela 12 până marti la 12) ni se pare de-a- 
dreptul surprinzător că acest elev a putut presta 
şi muncă intelectuală, 

Menu-ul săptămânal continuă aproape la fel la 
toți cei 50 de anchetați, Unul singur din cei 50 
elevi este hrănit bine şi cu hrană suficientă, 

In tot decursul celor 8 zile, aflăm că elevii au 
mâncat în acest răstimp de câte 3 ori carne, 17 o 
singură dată, iar unul n'a mâncat de loc, Alimen- 
tul cel mai frecvent şi obişnuit locului este mă- 
laiul ori mămăliga, Nu găsim zi în care un sin- 
gur elev să nu fi mâncat mălai, 

In timp de 8 zile pâine au mâncat, în medie 4 la 
zi şi numai la o singură masă, 

In legătură cu alimentaţia copiilor de școală, 
m'am gândit că în oarecare măsură voiu putea 
stabili si articolele de comerţ ce le-au introdus 
mamele în pregătirea hranei, Am luat numai ceaiul 
zahărul și cafeaua, stabilind următoarele: în 10 ca- 
zuri din cele 1.200 mese din cursul a 8 zile, elevii 
au luat ceaiu ori cafea, zahăr în 9, Le-am găsit 


1) Vezi studiile din numărul 7—8 anul II al Sociologiel româneşti despre Căianul Mic. 


381 


consumate intr'un procent foarte mic si considerate 
drept bunătăţi de zi de sărbătoare, 


Ce constatăm în faţa acestor cifre? 

1. Alimentaţia copiilor de şcoală nu preocupă 
in mai mare măsură mamele şi nici nu se dă cu 
chibzuială. 

2. Raportul ce trebue să existe între o bună des- 
voltare fizică la copil, precum și cea psihică, în 
legătură cu alimentaţia nu se cunoaște aproape la 
nicio familie din sat. 

3. Hrana zilnică se ia la repezeală dacă este. 
Dacă nu este, bine si aga. Vine nemáncat. 

4. Desi familia are materii prime, nu le stie pre- 
găti (málaiu cu cárnat crud). 


382 


5, Articolele de comerţ nu se întrebuințează. 
(Familia voștinarului s'a obişnuit cu hrană săracă 
şi din ce are. Un ban scos din buzunar pentru a 
cumpăra cele necesare pregătirii unor bucate mai 
bune este o abatere gravă dela ideea dominantă... 
„Pământul”), E 


Toate aceste constatări aduse ja cunoștința fa- 
miliilor — părinților în special — așa în lumina 
cifrelor și a exemplelor fireşti, au avut darul să 
mire, și să lase un mare semn de întrebare. Pă- 
rintii cu care am vorbit mi-au răspuns de cele mai 
multe ori cu up „nu se poate“ ironic şi lipsit de 
interes. 


A. VIDICAN 


CRONICI 


PRIMUL CONGRES INTERNATIONAL DE FOLKLOR 


Folklorul, conceput ca studiu al ansamblului 
tradiţiilor populare ale unui neam dat, a fost so- 
cotit dintru început ca o știință prin excelență 
naţională, De aceea epocile de mare patriotism au 
favorizat întotdeauna cercetările  folklorice, iar 
Romantismul a fost cu desăvârșire prielnic insti- 
tuirii acestei ştiinţe noi. 

Dar, cercetări amănunțite asupra tradiţiilor, au 
scos la iveală o altă faţă a acestora, decât cea na- 
fionalá dela care se pornise, Studiul cánteculu: 
popular, dar mai cu seamă studiul poveştilor po- 
pulare din diversele țări, au desvăluit înfăţişarea 
oarecum internaţională a tradiţiilor, 

S'a văzut că poveștile, de exemplu, trec grani- 
tele naţionale, în linii de răspândire ce trebuiesc 
lămurite printr'o înţelegere alta a vieţii popu- 
lare de pretutindeni, Cercetătorii Folklorigti şi-au 
dat atunci seama că o rămânere în cadrul strâmt 
al unei ţări riscă să înlăture caracterul ştiinţific 
al cercetărilor lor, Altul deci, trebuia să fie dru- 
mul lămuririlor ştiinţifice, Efortul de organizare 
al ştiinţei ce deschidea perspective noi, trebuia 
urmărit pe plan internaţional, 

Francezii şi-au dat seamă de aceasta. De aceea, 
in 1889 s'a ţinut la Paris în Muzeul de Etnografie 
din Palatul Trocadéro un „Congres Internaţional 
al tradițiilor populare“. S'au întâlnit cu această 
ocazie nume de seamă ale ştiinţei folklorice fran- 
ceze şi străine... Dar lucrările şi planurile făurite 
s'au terminat odată cu Congresul, 

Nevoia de colaborare internaţională s'a ivit din 
nou în grupul Folkloriştilor ce se ocupau cu stu- 
diul poveștilor populare. Prin 1907, Suedezul Von 
Sydow, Danezul Axel Olrik si Finezul Kaarle 
Krohn, au înfiinţat Societatea „Folklore Fellows“ 
care plănuia să realizeze colaborarea internaţio- 
nală visată, să convoace congrese, să editeze o re- 
vistá,, S'a publicat aga celebra colecţie tratând 
atâtea probleme ale literaturii și credințelor popu- 
lare „Folklore Fellows Communications“, conti- 
nuată până în zilele noastre, prin grija guvernului 


finez, Totuşi adevărata colaborare între Folkloristi 
încă nu s'a realizat. 

Iată însă momentul cultural de seamă al meto- 
dei geografiei linguistice, Se naşte aşa ideea hăr- 
filor folklorice. Cu această ocazie se vede din nou 
şi cu mai multă limpezime cum toate faptele folklo- 
rice trec graniţele naţionale, in joc arbitrar de 
răspândire. Au dovedit-o cu prisosinfá lucrările 
extrem de interesante ale Germanilor,— în acest do- 
meniu,— Ideea colaborării internaţionale se aprinde 
din nou. Pasionatul cercetător al poveştilor popu- 
lare, Suedezul Von Sydow încearcă să reinvie 
organizarea „Folklore Felows“. 

Cerinţele muncii cartografice au făcut ca — în 
1936 — cu ocazia unui mic Congres folkloric ținut 
la Berlin, să se pună bazele „Asociaţiei Internaţio- 
nale a Folklorului European" (A. I. F. E.), care-și 
propune să compună hărți asupra faptelor folklo- 
rice cu arie de răspândire vastă, In organul inter- 
naţional de publicitate „Folk“ rămâneau să fie 
discutate de către Folkloriști chestiunile de prin- 
cipii şi metodă. (Jan de Vries, vicepreşedintele 
A. L F. E: „De l'internationalisation du Folklore", 
com. la Congr. Internafional de Folklor din 1937). 

Din această convingere a faptului cá  stiinfa 
folklorului cere neapărat o colaborare interna[fio- 
nalá a fost convocat, de către Francezi, primul 
„Congres Internaţional de Folklor“ din 1937, des- 
pre ale cárui lucrári ne vom ocupa ín rándurile ce 
urmează. 

Intre 23—28 August 1937 — cu ocazia unei noi 
Expoziţii Internaţionale şi-a ţinut sedinefele — la 
Ecole du Louvre — cel dintâi „Congres Internafio- 
nal de Folklor", prezidat de D-rul Paul Rivet, Di- 
rectorul Muzeului Omului, secretar fiind colabora- 
torul acestuia, Georges Henri Riviére, vicepreşe- 
dintele „Societăţii de Folklor Francez“, Acesta 
din urmă a îngrijit publicarea lucrărilor Congre- 
sului intr'un volum de 448 pagini, plus XVI planșe 
„Travaux du l-er Congres Internațional de Folklore 
Tours, 1938", (Publications du Département et du 
Musée National des Arts et Traditions populaires). 


385 


La acest Congres, ţinut sub înaltul patronaj al 
mai multor miniştri și al Comisarului General al 
Expoziţiei din 1937, au luat parte reprezentanţi de 
seamă ai Folklorului din diferite ţări, 

Delegații oficiale au fost trimise de către: Bel- 
gia, Cehoslovacia, Danemarca, Germania, Grecia, 
Irlanda, Luxemburg, Mexic, Polonia, România, 
(Un delegat al d-lui Profesor D, Gusti, Comisarul 
General al Pavilionului român la Expoziţia interna- 
ţională din 1937), Statele-Unite şi Ungaria, 

De grija deosebită pe care au pus-o făuritorii 
acestui Congres întru buna lui realizare, stă do- 
vadă Comitetul Francez de Organizare, lată, de 
exemplu, numele Vice-Preşedinţilor: Henri Beer, 
Marc Bloch, C. Bouglé, 1. Charles-Brun, Albert 
Demangeon, Edouard  Dolléans, Lucien Febvre, 
Henri Focillon, René Maunier, Marcel Mauss, 


In rândurile de mai jos, vom încerca să redăm 
cât se poate de fidel atmosfera Congresului, De 
aceea îl vom urmări în însăși ordinea desfăşurării 
lui, așa cum aceasta ne este indicată de către 
cartea lui G, H, Rivière, menţionată mai sus. Vom 
enumera problemele discutate, stăruind uneori asu- 
pra comunicărilor care ni s'au părut mai intere: 
sante: 

Congresul a avut două secţiuni: L Secţiunea 
Folklorului descriptiv, cu patru subecţiuni: 

a) Civilizație materială; 

b) Tradiţii şi literaturi orale; 

c) Structuri sociale; 

d) Metodologie, şi 

II. Secțiunea Folklorului aplicat la viaţa socială 
cu alte patru subsecțiuni: 

a) Artă populară. Meserii, Costum; 

b) Construcţie modernă; 

c) Muzică, Teatru, Dans. Serbări; 

d) Tinerime, Muzee populare de Folklor, 

La şedinţa solemnă de deschidere (Luni, 23 Au- 
gust 1937), Preşedintele Congresului, Profesorul 
Paul Rivet, amintește cu emoție — în discursul 
său — pe cel care, dacă ar fi trăit, ar fi trebuit să 
prezideze acum acest Congres, pe Nourry, mai bine- 
cunoscut sub pseudonimul ştiinţific de Saintyves. 
Regretă de asemenea absenţa dela Congres a lui 
James Frazer, Preşedintele de onoare al ,Socie- 
tăţii de Folklor Francez". 

Incearcă apoi o lámurire-defini(ie a Folklorului, 
această știință care are atâtea probleme comune 
cu Etnografia, Sociologia, Geografia umană şi 
Linguistica, Definiţia e următoarea: „Folklorul este 
studiul a tot ce supraviefuegte într'o societate evo- 


384 


luată din obiceiurile, felul de vieaţă, tradițiile, cre- 
dințele, aparținând unui stadiu anterior de civili- 
zafie", (pag. 21), 

Recunoaste că Franţa e în urmă cu cercetările 
folklorice, desi — în afară de Saintyves — nu tre- 
buesc uitaţi Sebillot, frumoasele lucrări ale lui 
A. van Gennep, anchetele Societăţii de Folklor 
Francez (prezidată de Ren6 Maunier), precum nici 
cele ale „Comisiei de cercetări colective” (creată 
de L. Febvre). 

Se citeşte apoi Mesagiul lui James Frazer. 

Marți, 24 August, s'a ținut o şedinţă de confe- 
rinfe în fața celor două secții reunite, De remarcat 
strălucitul expozeu al lui A, van Gennep, care 
prezintă Congresului Volumul III al „Manualului 
de Folklor” al său, Acest volum reuneşte instru- 
mentele de muncă ale Folkloristului, De remarcat 
apoi expozeul D-rului Martin Waehler (Berlin), 
cu titlul sugestiv de: „Was kann die Volkskunde 
zur Erkenntnis des Volkscharakters der euro- 
páischen Völker beitragen?", 

Urmează apoi şedinţele plenare ale celor două 
secțiuni, 


L SECȚIUNEA FOLKLORULUI DESCRIPTIV 


a) Civilizație materială: S'au citit comunicări 
în legătură cu locuința rurală: Albert Demangeon 
(Sorbona), Sigurd Erixon (Stockholm), Adolf Hel- 
bok (Leipzig), Marc Bloch (Sorbona). 

Problema locuinţei rurale e considerată ca fiind 
de domeniul Geografiei umane, Se constată rapor- 
turile dintre tipurile de case şi diferite fapte de 
structură socială: clasele sociale, familia etc.. 
Asa, efectele disolufiei vechilor comunităţi fami- 
liale de tip patriarhal, asupra locuinţei, constituesc 
o problemă interesantă, In ţările slave de sud, 
unde desmembrarea zadrugiei 
epocá foarte apropiatá de noi, se vede cá acest 
fenomen a avut ca rezultate o înmulţire însemnată 
a numărului caselor. (Marc Bloch: „Types de mai- 
son et structure sociale"). 


s'a făcut într'o 


Urmează comunicări în legătură cu munca agri- 
cold, morile, animalele de muncă și de tracțiune, 
repartiția geogratică a cárufelor cu două $i cu pa- 
tru roate etc.. | 

b) Tradiții şi literaturi orale: E foarte intere- 
santă comunicarea lui C, W. von Sydow: „Circula- 
tion des contes populaires". 

Prin cuvântul ,conte", s'au înţeles greşit — 
până acum — tot felul de povestiri, pe care von 


Sydow incearcă să le reducă la tipuri diferite, 
Sunt așa: legendele (fabulats), farsele (joculats), 
şi poveştile propriu zise. 

Pe când legendele si farsele sunt povestiri scurte, 
uniepizodice, poveştile propriu zise sunt lungi, 
multiepizodice. De altfel acestea din urmă sunt si 
ele de două feluri: poveștile himerice (chimâ- 
rats), a căror acţiune se petrece în țări fantas- 
tice, cu personagii ireale (poveşti gustate mai cu 
seamă de Indoeuropeni), si poveştile realiste, 
(novellats), a căror acţiune se petrece în ţări 
reale (poveştile caracteristice popoarelor semitice). 

E evident că aceste grupe de poveşti aparţin la 
diverse straturi sociale şi că au o origine, condiţii 
de existenţă și desvoltare, particulare. Farsele şi 
legendele, se țin minte mai uşor, revenind prin aso- 
ciaţie de idei, adeseori în convorbirea curentă, 

Poveştile propriu zise însă (chimérats sau novel- 
lats), de dimensiuni mai lungi, cer calm şi repaos. 
Ele cer de asemenea un povestitor dotat cu me- 
morie și talent, capabil de a captiva un auditoriu, 
un povestitor de meserie, 

Și în materie de poveşti, nu trebue să crezi că 
tradiţia este proprietatea întregului popor. Numă- 
rul purtătorilor de tradiţie (traditeurs), este foarte 
redus, 

Și circulaţia poveștilor, de aceştia depinde... 

S'a crezut până acum posibilă reconstituirea 
formei primitive a unei poveşti prin studiul sta- 
tistic al variantelor, Este o mare greșeală. Trebue 
cercetat felul în care această tradiţie trăeşte în po- 
por, condițiile sale de vitalitate şi propagare etc... 
Pentru aceasta, colaborarea între savanții diferi- 
telor naţiuni este foarte necesară, 

Se citesc apoi comunicări în legătură cu circu- 
lafia cântecului popular. Concluzia: cântecele cir- 
culă, emigrează și se transplantează cu aceia care 
le cântă, 

Este de mult interes comunicarea lui G. Du- 
mézil, (Director de studii la Ecole Pratique des 
Hautes  Etudes-Paris): „Le crime de Sisyphe". 

Din ea se pot trage învățăminte metodice de 
lucru, pentru cercetátorii unor probleme similare: 

Pentru a interpreta supliciul lui Sisif, lasá la 
o parte jocul alegoriilor deşarte și-l explică prin 
fapte reale. „Nu trebue să separăm infernul de 
pământ. Nu trebue uitat că imaginaţia omenească 
nu este nici extravagantă, nici desinteresată şi 
nici măcar liberă... Producțiile sale, mai cu seamă 
miturile, sunt fesute din real, din vieaţă trăită, so- 
cială, economică, politică, mai mult sau mai pu- 
fin transfigurată, 


Şupliciile infernale nu sunt adesea decât suplicii 
din dreptul terestru”, (pag. 158). 

Astfel, crima lui Sisif, (pârăşte pe Zeus lui 
Asapos că i-a răpit pe fiica sa Egina. Zeus, in- 
furiat, îl aruncă în infern şi-l condamnă să poarte 
pe spate, sau în braţe o stâncă). Este una din cele 
două greşeli (1. bavardajud, 2, adulterul), pe care 
dreptul medieval le pedepsea prin purtarea pie- 
trelor: „lithophoria”, 

Tot ca indicație metodologică este interesantă 
şi comunicarea lui Roger Caillois (Paris): „L'an- 
neau de Polycrate“, 

Intrfadevăr, exemplul legendei lui  Policrate, 
poate fi instructiv pentru felul transformărilor pe 
care le suferă o poveste prin circulaţie, deci prin 
schimbarea atmosferii culturale, Anecdota se păs- 
trează, dar conţinutul este adaptat, 

Povestea e aceeași, dar nu mai are deloc acelaşi 
sens. O nouă semnificaţie îi este dată de noul me- 
diu intelectual şi moral, în care ea se află trans- 
misá, 

De seamá e apoi comunicarea lui Albert Dauzat: 
„Rapports de la Dialectologie et du Folklore't: 

1. Linguistica permite datarea bucáfilor de lite- 
raturá orală cu formă fixă, 

2, Dialectologia poate să stabilească centrul ori- 
ginar al cutărui obiceiu sau instrument. 

3, „Dialectologia aduce Folklorului învățăminte 
de Psihologie socială, arătându-i paralelismul care 
există între dispariţia dialectelor şi a costumelor 
regionale, lovite de moarte, din ziua în care clasa 
conducătoare încetează să le mai poarte pe aces- 
tea din urmă sau să le mai vorbească pe cele din- 
tái", (174). 

4, Dar Dialectologia poate da Folklorului sfa- 
turi metodice şi anume: Folklorul trebue să uti- 
lizeze în cercetări obserparea directă şi metoda 
cartografică; 

c) Structuri sociale. Avem aci comunicarea lui 
René Maunier (Paris), „Le Folklore juridique". 

Arată că aga cum există o viea[á populară, există 
şi o lege populară, care este regula vieţii poporu- 
lui, Acest drept obişnuelnic popular, are trei trá- 
(adică 
nepublicat, neoficial), „Il est du licite en marge du 
code... I! est parfois de l'illicite allant contre les 
codes: et dans ce cas non seulement il este privé, 
mais il este secret, ou il est caché", (187). 

Acest drept popular, înscris în inimi gi spirite, 
este un capitol al Folklorului. De aceea, Ren€ 
Maynier, a alcătuit un lung chestionar de Folklor 


sături proprii: e oral, local și particular 


385 


juridic, El a fost distribuit pentru anchetă prin 
„Comisia de cercetări colective". 

In această secţiune avem Comunicarea d-lui 
H. H, Stahl, ,Bornes, limites et signes de pro- 
priété champêtres“. (Notes de Folklore juridique 
roumain), Problema schijatá aici, se vădeşte ca 
extrem de interesantă pentru viitoare cercetări, 

Trecând în fugă dela regimul proprietăţii in- 
diviziunii absolute, din regiunile românești de tip 
arhaic (în care nu existau decât frontierele exte- 
rioare ale satului sau grupului de sate — ca de 
ex, în Vrancea) — la sistemul indiviziunii pe cote- 
părți familiale din satele de tip vechiu românesc, 
satele de răzeși (în care pe lângă frontierele ex- 
terioare ale satului, se adaugă cele interioare ale 
grupărilor familiale), stărue asupra acestui din 
urmă tip de sate, 

In aceste sate de răzeși, cele două feluri de li- 
mite erau rezultatul unui întreg calcul destul de 
complicat, Din această cauză, în psihologia popu- 
lară, aceste vechi limite, ca și puţinii oameni, care 
le mai cunoşteau secretul, erau inváluifi într'o at- 
mosferá de sfinţenie, 

Delimitările erau simple puncte de reper, marcate 
cu pietre mari sau cu stejari ,imbourafi'!, 

Dar şi satele acestea de răzeși au dispărut cele 
mai multe, Se ajunge aşa la proprietatea indivi- 
duală. Delimitările interioare se înmulțesc, Pentru 
consolidarea acestei proprietăţi individuale, s'a 
constatat în Vrancea un interesant proces de ma- 
gie juridică: cel care voia să nu se atingă nimeni 
de pământul lui, punea la cele patru extremități 
ale lotului său, ramuri desírunzite de  sánger, 
„lemne de pocire", care făceau necurat lotul de 
pământ aferent, Procedeul acesta a dispărut şi el 
azi, Dar, originea magică şi adeseori nedreaptă 
a delimitărilor particulare, a dat naştere la o serie 
de legende şi credinţe populare, foarte semnifica- 
tive: liniile de hotar, sunt locuri rele, pe care nu 
e bine să dormi... pe care însă, dimpotrivă, vrăji- 
torii care vor să se întâlnească cu spiritele rele — 
sunt binevenifi. 

Urmează o serie de comunicări în legătură cu 
vecinătatea, comunitățile sătești,  confreriile şi 
grupările de tineri, 

d) Metodologie, Cu această ocazie se discută 
chestiuni de metodă, 

Se cere armonizarea metodelor in cartogralie şi 
bibliogratie, (André Varagnac-Paris). 

O bibliografie generală a Folklorului se impune. 

Se discută principiile de organizare ale Oficiilor 
de Documentare folkloricá. 


3806 


Jean Soulas (Reims), face următoarea comuni- 
care: „Travaux cartographiques en France". 

Cartografia folkloricá s'a desvoltat mai intái in 
Germania. In Franţa deabia în ultimii ani, Fol- 
kloriştii au ridicat hărți (pe plan regional), de lo- 
calizare şi evoluţie a tradiţiilor populare, (ca de 
ex, A. van Gennep, pentru Savoia si Dauphiné). 
De curând „Comisia cercetărilor colective”, fon- 
dată în 1934, de L. Febvre, a lansat chestionare 
asupra obiceiurilor dela seceriș, focurilor tradifio- 
nale, alimentaţiei populare etc, 

Hărțile folklorice pot să se prezinte sub două 
forme bine distincte: hărți de documentare si hărți 
de ipoteză. 

Hărțile trebue să fie limpezi: un singur subiect 
de fiecare hartă, 

D-l Prof, Constantin Brăiloiu face mm în această 
secțiune — o comunicare privind „Tehnica înregis- 
trărilor sonore“, Prezintă ca titlu de comparaţie 
tehnica de înregistrare sonoră utilizată de „So- 
cietatea Compozitorilor Români”. 

Amintește necesitatea alcătuirii antologiilor mo- 
nofrafice (clasate după gen şi regiune). — Ele vor 
duce cu vremea (la noi în ţară), la o Antologie 
sonoră a Muzicii populare a Românilor, 

G, H. Rivière face o comunicare despre „Meto- 
dele muzeogralice" ale Muzeului Artelor și Tra- 
diţiilor populare, al cărui Conservator este, Pla- 
nul Muzeului ce se va alcătui în Palais de Chail- 
lot (fostul Trocadero), ar fi acesta: 

Din peristil se va trece în vestibulul de onoare, 
Va urma apoi o sală de introducere, care va situa 
Folklorul francez, în cadrul său rasial, linguistic, 
preistoric, istoric, economic, 

Se va trece apoi în săli consacrate genurilor de 
vieafá: pădurea, câmpul, muntele, torenţi-râuri, 
marea, sala schimbului, sala oraşelor, sala satelor, 
casa populară, Omul, sala „Du berceau à la tombe", 
sala calendarului, 

Va fi şi o sală de expoziţii temporare. 

Se fac apoi comunicări în legătură cu demonta- 
rea, transportul, reconstituirea si conservarea ele- 
mentelor arhitectonice ale unui muzeu în aer liber, 


IL SECŢIUNEA FOLKLORULUI APLICAT LA 
VIEATA SOCIALĂ 


a) Artă populară, Meserii, Costum, 

Louis Cheronnet (Paris), face o comunicare: 
„Le Folklore et les loisirs ouvriers". El vorbește 
despre rolul pe care pot să-l aibă lucrările de artă 
populară, în organizarea timpului liber al lucră- 


torilor. Trebue însă bine băgat de seamă, ca aceste 
lucrări să nu se facă în vederea unui câştig bănesc. 
Trebuesc făcute lucruri ce pot fi utilizate in gos- 
podăria creatorului, Numai așa vom avea adevă- 
ratele beneficii morale si culturale, pe care aceste 
lucrări de artă populară, inspirate de tradiţie, le 
pot da. 

Citează experienţele de acest gen, făcute în Ro- 
mânia, care-i par cele mai semnificative; e vorba 
de acţiunea Societ, „Astra”, prin reînvierea şezăto- 
rilor şi prin premiile date proprietarilor caselor 
celor mai frumoase şi mai bine întreţinute, 

Urmează foarte interesanta comunicare a D-rului 
P. Bogatyrew (Bratislava): „Le costume national 
villageois du point de vue fonctionnel dans la Slo- 
vaquie Morave". 

Socoteste cá metoda funcţională aplicată Etno- 
grafiei poate s'o ducă pe aceasta la descoperiri 
interesante si pentru ea şi pentru Sociologie. 

Costumul naţional popular, are mai multe funs- 
fiuni deodată: funcțiunea naţională, estetică, prac- 
tică etc, 

Costumul este, deci, pe de o parte up obiect, pe 
de alta un semn, Înţelegi funcțiunea socială a cos- 
tumului atunci când ai înţeles semnul pe care 
acesta îl reprezintă, 

Costumul este un semn al regiunii 
poartă. i 

„El este determinat de acela care îl poartă mai 
mult decât limbajul de acela care îl vorbeşte”, 

„„ In costumul național se reflectă concepțiile es- 
tetice, morale, naţionale, regionale, etc., ale ce- 
lor care îl poartă! (pag. 350), 

Există deci o legătură foarte strânsă între costu- 
mul naţional şi întreg mediul sătesc, De aceea, 
schimbarea costumului popular reprezintă o parte 
din schimbarea întregei ființe a unui grup social. 
De aceea, încercările de păstrare a vechiului cos- 
tum, după transformarea structurii spirituale a 
grupului social, vor fi muncă zădarnică; 

b) Construcție modernă: Se tac o serie de comu- 
nicări în legătură cu problema dacă trebuesc sau 
nu menținute în arhitectura caselor moderne ele- 
mentele folklorice. 

Se ajunge la concluzia că arhitectonica modernă 
trebue să ţie seamă de caracterele regionale ale 
clădirilor de odinioară, ce purtau pecetea pămân- 
tului şi sufletului provincial. 

c) Muzică, Teatru, Dans, Serbări: Comunicări 
în legătură cu dansurile şi cântecele populare re- 
gionale în şcoală, Folklorul în şcoală, etc...; 

d) Tinerimea. Muzeele populare de Folklor: 


în care se 


Andreas Lindblom, (Directorul Muzeului Nordic: 
Stockholm), face o comunicare interesantă: „Le 
musée de Folklore et la jeinesse”, 

In Suedia este un mare interes ín favoarea uti- 
lizării muzeelor, pentru educaţia tinerimii, In 
„Muzeul Nordic” există un funcţionar spedial, 
însărcinat cu Învățământul, un fel de „Lector de 
muzeu” (post creat în 1929), Cursurile lectorului 
se adresează, fie profesorilor, fie tinerimii, 

Lectorul ţine conferințe și demonstraţii speciale 
pentru profesori, cu scopul ca aceştia, la rândul 
lor, să le poată explica elevilor, când îi vor aduce 
să viziteze muzeele, 

Muzeul trebue să fie astfel un izvor viu şi proas- 
păt pentru tineret, care să-l facă să-şi iubească 
şi mai mult pământul natal, 

La şedinţa solemnă de închidere, vorbeşte: Jan 
de Vries (Vicepreşedintele Asociaţiei Internafio- 
nale a Folklorului European), despre „Internațio- 
nalizarea Folklorului", iar Paul Rivet, Preşedin- 
tele Congresului, pronunţă discursu, de încheiere, 

Astfel se termină lucrările primului Congres In- 
ternafional de Folklor, In sânul fiecăreia dintre 
cele două secţiuni ale Congresului s'au luat unele 
hotăriri, ori s'au exprimat dorințe, lată-le pe cele 
ale Secfiunii Folklorului descriptiv: 

1. Congresul internaţional de Folklor decide cá 
in sánul Comisiei sale permanente s'a instituit un 
Comitet executiv, format din: Helbok, Riviére şi 
Stith Thompson (care comitet poate să-şi mai 
aleagă patru membri în plus), 

2, C. |. F, L, decide instituirea unei strânse co- 
laborări cu „Asoc. Internaţ, de Folklor European": 
A. I, F, E. Pentru aceasta C, I. F, L, si A, L F. E. 
creazá o comisie de coordonare folkloricá, formatá 
din 5 membri, desemnaţi din sânul celor două aso- 
ciaţii 

Revista ,Folk" va fi organul oficial al acestor 
două instituţii, 

Se decide că viitoarea sesiune a C. I. F. L. va 
fi comună cu a A, I, F. E. 

3, Congresul însărcinează Comitetul executiv, 
mandatat de Comisia permanentă, să studieze po- 
sibilitatea adoptării, (pentru știința poveştilor), 
terminologiei unificate, propusă de Prof. Von 
Sydow: 

a) Mémoriat et fabulats = Sage, légende; 

b) Chimerat et novellat = Märchen, ccnte; 

c) Joculat a Schwank, farce. 

4, C. L F, L. cu concursul A I, F, E., instituesc 
o comisie pentru armonizarea Atlasurilor folklo- 


rice. 


387 


5, C, L F. L. si A. L F, E., instituesc o comisie 
de bibliografie. Congresul declară că o bibliografie 
folklorică internațională este necesară, 

Congresul internațional de Folklor emite apoi 
următoarele deziderate: 

1. In fiecare țară să se creeze o Institufie oficială 
pentru studiile Folklorului. 

2, Catedre publice de Folklor la Universități. 

3, Studiul Folklorului să fie înscris în progra- 
mele de învățământ. 

C. I. F. L. mai emite dorința ca toate țările să 
accepte că Folklorul studiază domeniile stiinfi- 
fice si tehnicele următoare; 

a) Civilizație materială; 

b) Structuri sociale; 

c) Tradiții si literaturi orale; 

d) Metodologie, (bibliografie, cartografie, înre- 
gistrări sonore, anchete, museografie), 

Secţiunea Folklorului aplicat la vieaţa socială 
emite următoarele deziderate: 

1, In toate organizaţiile tinerimii să se consti- 
tue o Comisie de Folklor, care să păstreze legă- 
tura cu Instituţiile si grupările ce se consacră stu- 
diilor de Folklor, (aceasta pentru a asigura con- 
cursul tineretului la acest gen de cercetări), 

2. Costumul regional să fie păstrat. Rolul edu- 
cativ al muzeelor de Folklor pentru această men- 
tinere, In regiunile unde costumul a dispărut, să 
se încurajeze reînvierea lui, 


3, Incurajarea muzeelor regionale de Folklor, a 
muzeelor in aer liber, precum și crearea de muzee 
în fiecare sat. 


In rândurile de mai sus am încercat să redăm 
amănunțit si fidel atmosfera primului Congres In- 
ternafional de Folklor, Cu tot interesul probleme- 
lor discutate, ea nu a fost lipsită de oarecare ro- 
mantism. 

Francezii au pus foarte mult entuziasm întru 
organizarea acestui Congres, dela care au sperat 
lămurirea multor probleme ce le-au devenit dragi 
deabia acum, Intr'adevár, în cercetările lor, ei sunt 
printre cei care au mai mult de profitat dela ex- 
perienfa la teren a altora. Recunosc ei íngigi că 
în acest domeniu lucrările lor au rămas în urmă, 

Din punct de vedere metodologic, toate popoa- 
rele au de învățat dela cercetările dialectologice 
şi folklorice ale Germanilor. Poate de aceea sunt 
menţionate adeseori la acest Congres cele două 
cărți (sistem și dare de seamă în acelaşi timp), ale 
lui Adolf Bach: „Deutsche Mundartforschun$" si 
„Deutsche Volkskunde“. 

Oricum, Francezilor le rămâne întâietatea ini- 
fiativei de colaborare internaţională, Și poate cá 
acest entuziasm nou, pe care-l picură ei acum, în 
acest gen de cercetări, să fie imbold de noui lim- 
peziri şi realizări în domeniul ştiinţei Folklorului, 


ȘTEFANIA CRISTESCU 


INSTITUTELE SOCIALE REGIONALE 


Vieafa publică românească a suferit mult si tot- 
deauna din pricina improvizafiei şi a lipsei de ín- 
formaţie exactă asupra stărilor de fapt, Dacă lipsa 
de informaţie condiţiona şi invita la improvizație, 
sau dacă aceasta din urmă a constituit una din tră- 
săturile caracteristice ale omului public românesc 
este greu de stabilit, iar o discuţie asupra acestui 
fapt nu-şi are locul aici. In schimb am putea afirma 
ca, de puţină vreme, ceva s'a modificat în menta- 
litatea celor care se găsesc în locurile de răspun- 
dere şi acţiune socială şi politică, înţeleasă în sen- 
sul cel mai larg. E unanim acceptată astăzi afir- 
marea că fără o cunoaştere prealabilă a realităţii, 
(chiar dacă faptul nu este totdeauna respectat), nu 


388 


poate fi vorba despre o acţiune eficace, Bine infe- 
les a realităţii româneşti, fiindcă importul ideologic 
şi al formulelor gata făcute şi-a dovedit în nenumă- 
rate rânduri caducitatea. 

In această luptă împotrivă improvizafiei prin 
cercetarea realităţilor românești, Institutul Social 
Român şi Seminarul de Sociologie din București au 
avut un rol deosebit de important. Primul prin pu- 
nerea în discufiune a diferitelor probleme sociale 
de ordin general, al doilea prin campaniile de cer- 
cetări monografice, întreprinse pe teren asupra 
satului românesc, Privite la început cu oarecare ne- 
dumerire şi chiar neîncredere, atât metoda folosită 
cât şi orientarea lor ideologică au isbutit să se im- 


pună, în cursul ultimului deceniu, astfel încât as- 
tăzi „metoda monografică“ şi „monografia socio- 
logică” sunt termeni curenți, 

Nevoia cercetării atente a diferitelor aspecte ale 
vieții româneşti a găsit, spre cinstea noastră, ră- 
sunet în rândul intelectualilor din diferite regiuni 
ale ţării, cari în mod spontan s'au organizat in cen- 
tre de studii şi acţiune socială. Astfel, au luat ființă: 
în anul 1932, Institutul Social Banat-Crişana, cu 
sediul la Timişoara, si cu o filială la Arad, iar a- 
cum patru ani /nstitutul Social Român din Basara- 
bia, cu sediul la Chișinău. Amândouă institutele, 
fie că recunosc sau nu paternitatea spirituală a 
scoalei sociologice din București, au adoptat atât 
orientarea programatică cât şi metoda monogra- 
fică ale  şcoalei amintite (deosebirile subliniate 
uneori sunt mai mult aparente decât reale și esen- 
țiale), Activitatea acestor institute sociale regio- 
nale, — cu toate greutățile pe care le întâmpină 
încă, din păcate, la noi, orice inițiativă științifică 
desinteresatá, — este dintre cele mai meritorii, iar 
o parie din rezultatele cercetărilor la teren au fost 
tipărite în două publicaţii de o deosebită impor- 
tanfá, Astfel Institutul Social Banat-Crişana, a pu- 
blicat „Anchetă monografică în comuna Belin[" 
(1938); iar Institutul din Chișinău, „Buletinul Insti- 
tutului Social Román din Basarabia. (Tomul I, 


1937), 
* 


Institutul Social Banat-Crigana a început, încă 
din 1934, o serie de cercetări monografice în satele 
bănăţene, S'a cercetat astfel comuna Belinf (jud. 
Timiş Torontal), în 1934; Sărbova (jud. Timiş To- 
rontal), în 1935, şi comuna Pojejena, (jud, Caraş), 
în 1936, Materialul documentar adunat a fost pre- 
lucrat ulterior, iar la începutul acestui an, Insti- 
tutul Social Banat-Crişana a putut să ne ofere 
„Ancheta monografică a comunei Belinţ“, o lu- 
crare ce ne arată maturitatea ştiinţifică a cercetă- 
rilor și mărturisește simțul de răspundere si ade- 
văratul naționalism de care este animată pătura in- 
telectualilor bănăţeni, 

Banatul este o regiune a țării noastre care ri- 
dică o serie de probleme dintre cele mai arzătoare, 
In special sub raportul demografic, Se ştie, pen- 
trucă s'a insistat deseori asupra acestui aspect în 
ultimul timp, că Banatul, spre deosebire de cele- 
lalte regiuni ale ţării, nu este în stare să-şi men- 
țină cifra populaţiei prin excedentul său natural. 
Faptul poate fi urmărit din datele mișcării demo- 
grafice publicate de Institutul Central de Statis- 
tică şi expuse mai jos, 


Tab. | — Natalitatea, mortalitatea şi excedentul 
natural în Banat şi fara întreagă în perioada 1930/37 
(Proporjii la 1.000 locuitori) 


Banatul Tara întreagă 
Nata- eat] Exce- Morta-| Exce- 
litate | litate litate | litate | dent 
Q | B e | O19. 
35.0 194 | 4-156 
334 209 | + 12.5 
35.9 217 | 4-142 
320 18.7 | +133 
324 207 | 4-117 
307 21.4 | + 96 
315 198 | +117 
30.8 1934 +115 


Dacá in ceea ce privegte mortalitatea, Banatul 
dá valori cu foarte puţin inferioare mediei întregii 
țării, tabloul de mai sus dovedește că natalitatea 
se găsește la un nivel foarte scăzut, cel mai scă- 
zut chiar din toate regiunile ţării noastre, O con- 
secinfá a acestui fapt este un excedent natural cu 
totul redus, deseori net deficitar, De unde urmează 
că Banatul nu este în măsură să-şi mențină nu- 
mărul locuitorilor, populaţia nu numai că rămâne 
staționară dar chiar scade, Se poate vorbi deci des- 
pre o depopulare a acestui vrednic ţinut din păr- 
file apusene ale țării și, dacă nu va interveni o 
îndreptare, Banatul va avea soarta oricărui ţinut 
supus unei infiltraţii străine de populaţie, 

Faţă de această situaţie, Institutul Social Ba- 
nat-Crigana şi-a propus să studieze amănunțit cau- 
zele şi să prevadă soluţiile necesare, In acest scop 
a ales comuna Belinţ din judeţul Timig-Torontal, 
întru cât în acea comună fenomenul depopulării 
părea a prezenta caractere foarte acute, Intrade- 
văr pornind dela anul 1869 și până la 1934, popu- 
laţia comunei Belinţ a scăzut considerabil, dela 
3.473 locuitori la 1.996 locuitori, pierderea fiind 
de 1.478 locuitori sau de 43,0% în timp de 65 ani. 

Pe perioade cifra populaţiei comunei Belinf, a 
evoluat astiel: 


Tab Il — Evoluţia populației comunei Belinf 
in perioada 1869—1934 


Numărul Scăderea : 
locui- i 
Anul torilor Mitis Procente angaa 
(0 (2) (3) (4) 

1869 . 3.473 — — — 
1880 . 3270 203 5.8 0.58 
1890 , 3.099 171 4.9 049 
1900 . 2.884 215 62 0.62 
1910 , 2.618 266 7.6 0.76 
1930. 2.087 531 155 078 
1934 . 1.996 92 30 075 
1869-1934 , — 1478 430 0.66 


Nu numai cá aceastá scádere este foarte impor- 
tantă, dar se poate vorbi în acelaşi timp de o acce- 
lerare continuă, a ritmului de descregtere, în spe- 
cial față de perioadele din secolul trecut, Și si- 
tuaţia este cu atât mai alarmantă cu cát este vorba 
despre o comună românească, în care proporția 
elementului național este de 95,39/o, 

Ancheta întreprinsă de Institutul Social Banat- 
Crişana a avut loc în anul 1934, între 15 August 
si 2 Septemvrie, iar rezultatele obținute au apărut 
în cursul acestui an, în publicaţia amintită, Cerce- 
tarea pe teren a fost efectuată de către diferiți 
specialiști, care au întocmit câte un raport asupra 
constatărilor făcute, rapoarte discutate în şedinţă 
comună și apoi publicate în volum. Acest volum este 
însoțit de un „Cuvânt înainte” al d-lui Prof. C. C. 
Teodorescu, Rectorul Politehnicii din Timișoara si 
Preşedintele Institutului Social Banat-Crişana; de 
„O mică retrospectivă” a d-lui Dr. C. Grofșoreanu, 
conducătorul echipei monografice în comuna Be- 
linţ, precum si de „Raportul general" al Prof. Tra- 
ian Topliceanu, secretarul general al Institutului, 
Tot cu caracter general sunt rapoartele asupra ca- 
drului geografic (Prof, A. Conirea) şi istoric (1. 
Miloia), precum si cele statistice, primul privind 
populaţia (Prof. Emil Mihai), iar al doilea dome- 
niul economic și social (Prof. Ghenadie Ilie). Ma- 
terialul -documentar analitic, adunat de cercetări, 
apare în volum sistematizat după cele 5 secțiuni ale 
Institutului Social Banat-Crişana, și anume: 

I. Secția Medico-Socială, cu rapoartele asupra: 
populaţiei infantile (Dr. I. Nemoianu), examinării 
populaţiei din punctul de vedere al boalelor vene- 
rice şi vieţii sexuale (Dr. Augustin Maior), mor- 
biditátii şi mortalităţii prin tuberculoză (Dr. Isaia 
Popa), anchetei medico-sociale la femei (Dr. Maria 
Popovici), examinării populaţiei sub raport oculis- 
tic (Dr. Virgil Popovici), examinării populaţiei din 
punct de vedere stomatologic (Dr. Nerva Dră- 
gan), examinării populaţiei din punct de vedere 
al vârstei, emigrărilor, imigrărilor gi igienii cas- 
nice (Gh. Atanasiu). 

IL. Secția Culturală, cu rapoartele asupra: vieţii 
religioase (Marius Bucătură), folklorului (Prof. Tr. 
Topliceanu), scoalei (Prof. Lazăr Anfila). 

III. Secţia Economică cu rapoartele asupra: cer- 
cetărilor din punct de vedere economic (Prof. ing. 
A. Lupan), cercetărilor din punct de vedere agri- 
col (M. Demetrovici), hidrologiei şi lucrărilor hi- 
drotehnice (Ing. V. Zbegan). 


IV. Secţia juridică cu rapoartele asupra: refor- 


390 


mei agrare (Dr. Ilie Radu) şi manifestărilor juri- 
dice din sânul familiei (Dr. Ilie Radu) si însfărșit, 

V. Secția de Sociologie și Politică Socială, cu ra- 
poartele asupra anchetei etico-juridice (Dr. C. 
Grofşoreanu) şi asupra cercetărilor etico-juridice 


(Adrian Brudariu). 


Nu avem putinţa să facem o recenzie propriu 
zisă a întregului material documentar enumerat 
mai sus, Subliniem însă faptul că toţi cercetătorii 
s'au dedicat cu totul investigațiilor întreprinse, 
dovedind nu numai, cum spuneam, o deosebită ma- 
turitate ştiinţifică dar și un remarcabil simț de 
răspundere, astfel încât ușor se poate trece peste 
cele câteva critice de amănunt, 

In schimb (inem să arătăm cititorilor noştrii cá 
observaţiile consemnate în acest volum de peste 
400 pagini desvăluie, rx pe lângă multe 
bune si temeinice în ceea ce priveşte așezările, obi- 
ceiurile şi mentalitatea românilor din acea regiune, 
wm O serie de stări dintre cele mai grave, Astfel, 
„Raportul General”, redactat de Prof. Traian To- 
pliceanu, arată că depopularea se datoreşte atât 
împiedicării nașterilor normale prin diferite mij- 
loace cát si mortalităţii infantilă foarte ridicate, A- 
celași raport constată că: deşi tipul constituțional 
ar fi bun, subnutriția populaţiei este foarte avan- 
sată, rachitismul răspândit, parazitismul intestinal 
asemenea, O proporție de 60,2%/0 din copii au greu- 
tatea subnormală; alimentaţia în familie este rea 
în 41,9% din cazuri, iar locuinţa în 36,60/0; numai 
19,5%0 din populaţie au o alimentaţie bună și nu- 
mai 31,7%/0 trăiesc în locuințe satisfăcătoare din 
punct de vedere igienic, Pentru restul populaţiei și 
locuințelor, situația este mediocră; peste 96%/ din 
locuințe sunt podite cu lut. Alimentafia cu apă 
este deasemenea neglijată, Femeile sunt debile, sub- 
nutrite printr'o muncă istovitoare continuă și prin 
vieafa sexuală foarte timpurie. Avorturile se prac- 
tică pe o scară destul de întinsă; 98,6%/0 dintre 
mame nu au nici cele mai elementare cunoştinţe 
pentru îngrijirea copiilor. 

Dintre boalele sociale, tuberculoza este frequ- 
entă, datorită în special contaminărilor familiale; 
alcoolismul cronic a fost întâlnit în 14,2% din 
cazuri, iar moderat într'o proporție de 40,2%/0, 

Căsătoriile se fac la vârste foarte fragede: 17 ani, 
pentru băieţi şi 14 ani pentru fete; 310/0 din tineri 
nu se căsătoresc şi religios, iar o proporție de 
250%/0 din căsătorii încep prin concubinaje (deseori 
repetate), de lungă durată. Moravurile sunt destul 
de laxe; astfel pudoarea şi fecioria sunt dispre- 


lucruri 


fuite sau indiferente, adulterul foarte frequent, un 
anumit $rad de desfráu sexual, explicat printr'o 
sensualitate morbidă etc, Divorfurile de asemenea 
sunt numeroase, 

In asemenea condițiuni nu este mirare cá vita- 
litatea populaţiei și puterea ei de procreare este 
profund turburată, Copii sunt puţini, dar numărul 
lor in familie este condiţionat si de controlul pe 
care bătrânii îl exercită asupra sarcinilor, limi- 
tându-le de teama ca averea să nu se fárámifeze, 
fiindcă, în mentalitatea locală, dorința de imbogá- 
fire este o virtute, Din păcate, aceasta nu este tot- 
deauna realizatá, din pricina veniturilor familiale 
scăzute (cu toată munca istovitoare depusă de toţi 
membrii gospodării) şi din cauza cheltuielilor foarte 
ridicate pe care le fac, mai ales pentru a satisface 
luxul exagerat al femeilor, 

Faţă de această situaţie întunecată, observată în 
comuna  Belinţ Institutul Social Banat-Crişana, 
conform punctului său de vedere programatic, ini- 
tial, propune o serie de soluții grație cărora s'ar 
putea obține ameliorarea dorită, 

Astfel, în ordinea medico-socială, propune reor- 
ganizarea sanitară, crearea unui dispensar, — cu 
medic, soră de ocrotire si agent sanitar, — inzes- 
trat cu toate mijloacele de acțiune sanitară, pro- 
filacticá si curativă, Paralel cu aceasta, o acțiune 
de ridicare a nivelului igienii individuale, familiale 
şi a locuințelor, In domeniul cultural se simte 
nevoia construirii unei Case naționale sau Cămin 
Cultural, mărirea şi îmbunătățirea şcolii, educa- 
fia practică agricolă si casnică a tinerilor si fe- 
telor şi, mai ales, redeşteptarea încrederii în bise- 
rică şi şcoală, Pentru ameliorarea standardului 
economic, se impune prevenirea inundațiilor pe- 
riodice, care se abat asupra comunei, redând cul- 
turii o suprafață importantă de teren, îngrăşarea 
pământului, rafionalizarea si specializarea ex- 
ploatărilor agricole, crearea unei cooperative de 
desfacere și a unei ferme model, plantaţii de pomi 
împăduriri;  desvoltarea  ocupaţiilor 
anexe în agricultură, etc, 

In sfârşit, pentru o mai bună şi mai temeinică 
aşezare juridică şi etico-socială, Institutul pro- 
pune revizuirea reformei agrare (încă neterminată), 
iar pe cale legislativă, interzicerea concubinaju- 
lui, obligativitatea căsătoriei religioase, îngreuna- 
rea formalităţilor de divorţ, impuneri pentru fa- 
miliile sterpe şi ușurarea sarcinilor fiscale pen- 


fructiferi, 


tru familiile cu copii numeroși, 


In chipul acesta, Institutul Social Banat-Crişana 
înțelege să facă o operă completă, adică, după 
cercetarea stărilor de fapt, să indice și măsurile 
cele mai adecuate pentru îndreptarea lot, Felul 
în care s'a concretizat activitatea acestui Institut, 
munca stăruitoare si devotată cauzei românești, 
astfel cum este mărturisită prin publicaţia care 
a făcut obiectul rândurilor de față, merită cele 
mai călduroase elogii şi ne îndreptățesc să aștep- 
tăm cu deosebită satisfacție şi nerăbdare apariţia 
rezultatelor celorlalte trei anchete întreprinse de 
Institutul Social Banat-Crișana, în comunele: Sâr- 
bova (Timiş-Torontal), Pojejena (Caraş) şi Ohaba 


(Severin), în 1935, 1936 şi 1938, 
a 


Institutul Social Român din Basarabia, spre 
deosebire de cel precedent, nu a dat la iveală „o 
anchetă monografică” de sine stătătoare, ci, în 
primul număr al Buletinului său, publică o serie 
de studii, privind diferite aspecte ale vieţii sociale 
şi economice din două sate așezate în fosta re- 
giune a Codrul-Bâcului, satele Nigcani şi Iur- 
ceni din judeţul Lăpuşna, Anchetele publicate stă- 
ruie, în deosebi, asupra satului Nigcani, unde s'au 
cercetat: Geologia satului privită în cadrul cos- 
mologic monografic (N. N. Moroşan); Solul mo- 
şiei (L. M. Guştiuc); Natura şi omul (P. I. Guja); 
Plantele ornamentale, plantele medicinale şi me- 
dicina populară (A. A, Arvat); Satul Nişcani după 
documente şi tradiţii, personalități religioase si 
culturale (P. Mihailovici); Nişcanii în lumina da- 
telor statistice (S. Bogos); Vopsitul cu buruieni 
(M. A. Ienigtea); Bibliotecile ţărăneşti (P. Ștetă- 
nucă); Ornamentarea interioarelor (I. Antonovici); 
Răstignirile sau troitele (I. Antonovici); Problema 
Calendarului îndreptat (S. Roşca). 

Asupra satului lurceni, Buletinul dă numai două 
studii: Răzeşia Iurcenilor (A. V. Savu) si Industria 
olăritului (S, Gonfa). In schimb, găsim două cer- 
cetări, punând în paralelă satele amintite: Mani- 
festări economice la lurceni si Nişcani (T. A. 
Știrbu) si Probleme şcolare în stele Nişcani, Iur- 
ceni si Stolniceni (D. Barbu), De asemenea d-l 
prof. P. Ștefănucă, secretarul general al Insti- 
tutului Social din Basarabia, vechiu şi activ mo- 
nografist, publică „Două variante basarabene la 
basmul Harap Alb", In sfârşit, Buletinul prezintă 
o „Cronică“, bogată în; însemnări, idei şi fapte, 
recenzii, discuţii şi păreri etc, etc, 

Nu a fost nici in intenfiunea redactorilor Bule- 
tinului Institutului Social din Basarabia, d-nii: 


Dr, N, N. Moroşan, P. V. Stelánucá si T. A, Știrbu, 


391 


şi nu este nici în spiritul unui buletin să prezinte 
monografii complete, Dar, din numeroasele studii 
şi din bogatul material documentar oferit, avem 
putinţa să cunoaștem o serie întreagă de aspecte 
dintre cele mai interesante, privitoare la vieafa ţă- 
rănească din satele moldoveneşti de dincolo de 
Prut, precum şi problemele pe care acestea le 
ridică, 

Astfel ar fi; îmbunătăţirea si rationalizarea ex- 
ploatárii agricole, ingrágámintele, impăduririle şi re- 
gimul apelor, drumurile de comunicaţie, ridicarea 
nivelului cultural, al igienii familiale și a locuin- 
felor etc. 

Informaţiuni extrem de interesante se oferă de 
T. A. Stirbu, 1n studiul sáu, privitor la aspectele 
economice particulare a satelor lurceni şi Nișcani, 
D-sa cercetează structura economică deosebită a 
celor două sate, problema claselor sociale fárá- 
neşti, specifice regiunii, disponibilităţile de muncă 
ale păturii rurale, specializarea exploatării agri- 
cole, industriile anexe si mestegugurile, regimul 
muncii şi rentabilitatea exploatării agricole, 
schimburile, contactul cu oraşul etc. De asemenea, 
d-l P. Stefánucd, studiază pătrunderea şi circula- 


ţia cărţii în satul basarabean, natura şi frecvenţa 
ei, genurile preferate, făcând totodată câteva su- 
gestii asupra mijloacelor de acţiune în mediul 
rural, graţie cărţii tipărite, 

Celelalte articole publicate în Buletin şi asu- 
pra cărora nu avem putinţa să insistám aci, exce- 
leazá prin cercetarea amănunțită a domeniilor res- 
pective, prin calitatea informaţiei şi justefea ob- 
servaţiunilor, cu un cuvânt prin seriozitatea cu 
care fiecare problemă a fost atacată. 

Asteptánd viitoarele numere ale Buletinului, pre- 
cum $i o eventuală monografie completá,— recunoaș- 
tem greu de realizat cu mijloacele mai mult decât 
modeste de care dispune Institutul Social Român 
din Basarabia, cu toată pregătirea și devotamentul 
membrilor săi— subliniem, în sfârșit, faptul cá a- 
cest Institut depune, în plus, o muncă remarcabilă 
pentru consolidarea culturii româneşti, în general, 
şi cunoaşterea satului basarabean, în special, prin 
organizarea de conferințe publice şi expoziţii, în- 
deplinind un rol dintre cele mai importante în 
aceste ţinuturi îndelung vitregite de soartă şi de ne- 
păsarea oamenilor, 


MITU GEORGESCU 


PREOCUPAREA DE SOARTA MUNCITORILOR 


Fără îndoială că activitatea, din ce în ce mai 
dătătoare de speranţe, pe care o desfăşoară Mi- 
nisterul Muncii, nu este o iniţiativă izolată, si nici 
nu se datorește întâmplării, In marele plan de 
adaptare a vieţii noastre de guvernământ, la rea- 
lităţile naţionale, ea a fost, desigur, prevăzută, 
Departe de a fi surprinşi, deci, aşteptăm să vină 
partea cea mare a programului, ce va fi fost trasat. 

Felul cum au început lucrurile, este imbucurá- 
tor. Prin excursii, serbări, teatru, cinema, biblio- 
teci, sport etc, „Muncă şi voie bună”, vrea, în 
primul rând, tocmai ceea ce se şi cuvenea: câş- 
tigarea sufletească a muncitorilor, Și, ne îngăduim 
să credem, cá tot în acest fel vor fi câștigați si 
patronii, Căci, fără colaborarea acestora, „Muncă 
şi voie bună”, nu-și poate ajunge frumoasele si 
îndreptăţitele scopuri. Desigur că iniţiatorii de azi 
nu pierd din vedere că dacă azi — din motive ce 
depind de delícatetea chestiunii în discuţie — 
conducerea e, oarecum, în mâinile lor, ea trebue 


392 


să ajungă până la sfârşit, în chiar mâinile acelora 
cărora le este destinată această nouă instituţie de 
formare a muncitorimii, Trebue să se ajungă la o 
autodeterminare a acestora, în cadrul vieţii nafio- 
nale. Altfel muncitorii rămân, ca şi până acum, 
pradă interesafilor si nepăsării, 

Faţă de numărul lor mic, în raport cu populaţia 
țării, muncitorii au fost obiectul unei dorințe cu 
mult prea exagerată, Socialismul si socialiştii ro- 
mâni au făcut un sgomot ce n'a putut fi justificat 
prin o realitate muncitorească, Cauza acestei si- 
tuaţii, pare să fie „pregătirea” socialistă a unora 
dintre fiii ţării, ce-și făceau studiile în ţări, în 
care muncitorimea indreptájea un curent socialist, 
Odată întorși în ţară, cu „concepții socialiste", 
tinerii români, de până de curând căutau ceea ce 
nu prea aveau cum să găsească: clasa proletară, 
de care aveau nevoie şi căreia voiau să-i impár- 
tăşească ideile lor de reformă socială, Partide so- 
cialiste, cercuri „de studii”, biblioteci, reviste și 


ziare socialiste, au apărut cu duiumul, deşi nu 
existau decât „conducătorii“ si ,fruntagii", fără 
„mase proletare“, din fericire.. Rezultatul aces- 
tei „activităţi“ socialiste a fost destul de trist 
pentru puţinii muncitori români, Nu foloseau ni- 
mic din „cultura“ socialistă oferită de socialiștii 
noştri, În schimb nepăsarea acestora, unită cu 
aceea a „burghezilor“ apăsa, strivitoare, asupra 
truditei lor vieţi. Probabil că, văzând atâţia „frun- 
taşi" socialişti — unii dintre ei se găseau si prin 
Parlament — și văzând „intensa“ lor activitate 
pentru îmbunătăţirea vieţii proletarilor, guvernan- 
ţii nu mai credeau cá e nevoie să se amestece si 
ei: erau doar destui care se sacrificau ziua şi 
noaptea pentru mai binele acestei clase de ro- 
mâni, 

Astăzi li se intinde mâna în mod deschis, fără 
niciun alt fel de scop, decât acela mărturisit: să 
se facă ceva pentru ei, Momentul este cât se poate 
de serios, Si, prin urmare, nimeni nu poate dori 
altceva decât ca Ministerul Muncii să aibă deplin 
succes, 

Din felul cum s'a început, se poate ușor desprinde 
preocuparea principală: muncitorimea română tre- 
bue integrată în spiritualitatea română, Nu este 
în interesul neamului, ca o parte din fiii săi să se 
simtă străini în propria lor ţară, Si nu se poate 
o mai întristătoare înstrăinare de neam, decât 
aceea la care i-ar fi dus campania bine susținută 
a făuritorilor de principii de „înfrățire univer- 
sală“, Dar dacă nu e în interesul neamului ca mun- 
citorimea să-și facă idealuri străine de el, socotim 
că muncitorii înşişi s'au putut convinge că o cale 
de tot mai radicală îndepărtare de propriul lor 
neam, nu le poate fi decât vătămătoare, Acea 
înfăţişare deosebită, pe care o prezintă atmos- 
fera muncitorească, anumita ostilitate care se sim- 
fea în toate manifestările lor, în fine, acea tristă 
şi — trebue să-i spunem pe nume — josnică alură 
de permanenţi „revoluționari“, pe care o aveau 
muncitorii — oricât ar fi fost de îmbucurătoare 
pentru făuritorii de principii umanitariste — era 
o piedecá pentru orice fel de nădejde într'o inál- 
jare a vieţii omeneşti, Nu se poate înălța inima, 
in care, in mod sistematic, este cultivatá ura. 
Smulgerea muncitorilor din mâinile in care încă- 
puseră, era de mult o nevoie de stat, Totul este 
de făcut aici unde nimic bun nu s'a făcut, si unde 
intenţiile spre rău activau nestânjenite de nimeni, 
Cel dintâiu lucru care va trebui să se lămurească, 
este prezentarea în adevărata lui falsitate a amă- 
gitorului refren al înfrăţirii muncitorilor peste 


graniţele statelor, Fiecare stat se îngrijește de 
muncitorii lui, şi puţin îi pasă de-ai altora, Singura 
înfrățire care aduce îmbunătăţirea vieţii proleta- 
rilor, este înfrăţirea cu propriul neam, In locul 
urii de clasă trebue să se pună iubirea de patrie, 
Iubirea de patrie vine, în primul rând, din cunoaș- 
terea ei, Statul este, el intáiu, dator să inlesneascá 
muncitorilor cunoașterea patriei în toată bogăţia 
aspectelor ei: geografice, istorice, spirituale, 

Dar nimeni nu-și închipue că lucrurile vor ră- 
mâne aci, Dacă atașamentul față de patrie, este cea 
dintâi condiţie, şi cea dintâi datorie, trebue s'o 
recunoaștem fățiș cá nu e singura, Ci că, dacă ar 
rămâne singura, ar însemna să-i urmeze o pericu- 
loasă, si poate iremediabilá, desamágire. Nu tre- 
bue să uităm cá dacă foștii exploatatori ideologici 
ai muncitorilor n'au ajuns niciodatá sá-i desamá- 
gească, faptul se datoregte scuzei pe care și-o in- 
vocau oricând, că ei nu sunt încă la putere, Statul 
era prezentat ca având interesul să-i țină intr'o 
situație cât mai precară, conform rostului său de 
instrument de exploatare, mânuit de clasa bur- 
gheză, Ceea ce ţinea strânse legăturile in frontul 
muncitoresc, era ura, Azi însă, când statul însuşi 
intervine, locul urii trebue să-l ia buna credință 
şi iubirea de oameni, Sentimente rari dar absolut 
necesare, Fără ele, nimic nu se face, Este bine, 
iarăşi, să avem în vedere, că dacă la început ac- 
tualul program al organizaţiei „Muncă și voie 
bună“ are efecte frumoase, acestea se vor rări 
dacă alte măsuri, privind problemele esențiale ale 
condițiilor vieţii muncitorești, nu vor urma cât 
de curând, Cel căruia îi revine grija acestor mă- 
suri, este Statul, Așa după cum rostul organiza- 
tor al acestuia, este acceptat în toate manifestările 
sociale ale unei naţiuni — lucru neingáduit odi- 
nioară — tot aşa și în ce priveşte muncitorimea, 
vieafa ei, nu poate fi lăsată în voia liberului joc 
al intereselor celor tari, Nu putem pretinde „ome- 
nie" în esenţa vieții economice, In locul omeniei, 
dreptatea trebue s'o asigure Statul, singurul care 
poate privi lucrurile prin prisma intereselor ge- 
nerale ale colectivităţii, 

Aşa stând lucrurile, rolul Ministerului Muncii 
este obligatoriu nu numai de arbitru, ci tot lui 
îi revine sarcina iniţiativelor, Prima inițiativă a şi 
fost luată: „Muncă şi voie bună“ a şi început să-și 
desfășoare programul de formare sufletească a 
muacitorilor. De aici înainte însă, încep greutăți, 
Pentru a le putea birui, Ministerul Muncii va tre- 
bui să distingă mai multe categorii de muncitori, 
ale căror interese nu sunt identice, 


393 


Prima categorie, o formează acei care sunt 
orășeni, sau care, deşi veniţi din sate, au tendinţa 
de a se fixa definitiv în orașe, Incadrarea acestora 
în oraşe este un proces social de mare importanță 
si cu multiple aspecte. Reuşita încadrării lor n'ar 
insemna numai un fapt la care au dreptul, ca oa- 
meni, ci ar fi și un proces de umplere a unui gol 
de toți simţit în structura noastră socială. Oare 
n'ar putea fi acești muncitori stabiliți în oraşe, 
primele elemente care ar urma să constitue for- 
marea clasei de mijloc ce ne lipseşte azi şi ale 
cărei funcțiuni le îndeplinesc străinii? Pentru rea- 
lizarea acestui ideal de importanţă capitală pen- 
tru însăși solidaritatea vieţii noastre de Stat, to- 
tul e de făcut. Nu e nevoie să înşiruim aici un 
program în care ar fi foarte uşor să înşirăm cele 
trebuitoare: locuinţe, asistență sanitară, condiţii 
morale favorabile demnităţii vieţii, etc, Nu fixa- 
rea programului este greutatea, Am putea spune 
că programul va peni dela sine, dacă în cercurile 
în care se decide asupra măsurilor referitoare la 
muncitori, va domni în mod permanent o yoinfà 
neobosită de ínfápluire imediată. Niciun fel de 
consilii, de conferinţe sau de găunoase discursuri 
si declaraţii, Asemenea lucruri s'au mai văzut 
acolo. Ceea ce trebue, este trecerea imediată la 
fapte, In mod tăcut dar perseverent, cei cărora le 
revine datoria de a lucra, sunt datori să nu obo- 
sească în urmărirea acestei opere, care, pe lângă 
rostul ei naţional, înseamnă o muncă de ocrotire 
a demnităţii omeneşti şi de alinare a unor sufe- 
rinfe adânci, 

A doua categorie o formează muncitorii veniţi 
temporar din sate, cu intenţia de a se reîntoarce 
acolo, după ce îşi vor completa isvoarele lor de 
venituri, Vieaţa acestora este mult mai rea în 
oraşe, Nici locuinţe, nici alimentaţie cum trebue, 
Mulţi dintre ei se întorc în sate cu sănătatea, tru- 
pească şi morală, subrezitá, După câte ştim şi 
acestora li se fac anumite refineri în contul Asi- 
gurărilor Sociale. Intru cât ei nu vor ajunge să 
aibă drepturi pentru pensie, credem cá un traiu 
omenesc li s'ar putea organiza. Toate fabricile ar 
trebui să fie obligate să aibă cămine pentru un 
anumit procent din muncitorii pe care îi întrebuin- 
țează. Instituţiile respective ale Statului ar trebui 
de asemenea să dea exemplu. E vorba aici de pro- 
tecția capitalului uman al neamului. Căci îmbol- 
năvirea acestora, nu este un pericol numai pentru 
ei, ci, mai ales pentru satele în care se întorc. 


394 


Toate anchetele făcute de Fundaţia Regală „Prin- 
cipele arol!! sau de Seminarul de Sociologie 
Monograficá, au arătat că satele care furnizează 
muncitori orașelor, sunt cele mai bântuite de boli 
sociale. 

In fine, o a treia categorie de muncitori, este 
aceea a muncitorilor agricoli, cea mai năpăstuită 
şi de a cărei soartă nimeni nu s'a ocupat în această 
țară „eminamente agricolă!!. Cine cunoaşte, cát de 
puţin, câtă suferință poate încăpea în inimile aces- 
tui fel de oameni, va recunoaşte, că lipsa oricărei 
preocupări pentru neomeneasca lor existență, este 
una dintre cele mai mari rușini publice, ce nu va 
fi iertată niciodată celor care i-au fost, sau îi sunt 
contimporani, Si tăcerea bieţilor oameni, sfinţe- 
nia îndurării lor neştiute şi nealinate, este cel mai 
strivitor blestem cuvenit totalei lipse de omenie, 
cu care oricine a deţinut intr'un fel, un oricât de 
loc de răspundere, i-a tratat, Un om de 
Stat din zilele noastre ar trebui trimis să vadă 


mic 


cum se scurge zi cu zi vieaţa într'o casă de săteni 
fără pământ, De va fi în el oricât de puţină inimă, 
nu se poate să nu admită că Statul, în care omul 
suferă atât de mult, nu merită nicio zi respectul 
cuiva, Este un semn de mare nobleţă din partea 
sătenilor, că niciun fel de rătăcire nu i-a ispitit, 
deşi vitregia stăpânirii ar fi îndreptăţit-o, Când 
vor trece anii și vieaţa satelor va fi mai bine cu- 
noscută, abia atunci publicul cu răspundere va 
înțelege ce nepăsare vinovată a domnit acolo, în 
lumea satelor. Fundaţia Regală „Principele Ca- 
rol", a cărei operă de ridicare a satelor nu e încă 
cunoscută de nimeni în întregimea ei — ar putea 
singură să furnizeze ori câte date ar fi necesare 
pentru a ilustra inaptitudinea şi neglijenţa orga- 
nelor de îndrumare publică din sate, Dar, nu e 
aici locul unei asemenea răfueli, 

Incheind aceste câteva rânduri, am avea dreptul 
să spunem: Statul a dat semnalul, muncitorii au 
răspuns, Acum e rândul patronilor. Starea sufle- 
tească a muncitorilor nu e în niciun fel o piedecă 
în rezolvarea problemelor lor, Va fi aceeaşi stare 
de suflet şi în rândul patronilor? Rămâne de văzut. 
Recunoaştem că raporturile dintre muncitori și pa- 
troni sunt condiţionate, în fiecare ţară, de măsura 
în care se respectă acolo demnitatea omenească, 
Nivelul omeniei diferă dela un popor la altul. 
Acolo unde echitatea şi bunul simţ al oamenilor 
nu sunt suficient de prezente, Statul este dator să 


intervină el pentru a dicta dreptatea. Conducătorii 
Ministerului Muncii au obligatia de a nu se des- 
curaja in fața viitoarelor rezistenţe ce se vor ivi 
imediat ce vor depăşi faza excursiilor și a ser- 
bărilor populare, Cáláuzi(i de dreptatea socială, 
să aibă convingerea că națiunea întreagă le va 


aproba loviturile de biciu ce se vor cuveni spină- 
rilor acelora care vor contraveni uneia dintre pu- 
finele cuceriri ale vremii noastre: împiedecarea 
exploatării omului de către om. 


DUMITRU DOGARU 


PROBLEMA MOTILOR LA CONGRESUL ASTREI 


In zilele de 10—12 Septemvrie a. c., a avut loc 
Congresul anual al Astrei la Abrud. S'a ales acest 
oraş din Munţii Apuseni, pentrucă în trecutul nu 
prea îndepărtat, el a fost un centru important al 
Moților, care luptau pentru libertate. Și Congresul 
urma să desbată tocmai situația acestei populații, 


Raportul întâi la ţinut d-l ing. Ioan Popa- 
Zlatna despre Problema minieră. Mărturisim că 
nu numai că a fost interesant, dar poate şi cel 
mai bun. D-sa arată cu mult lux de date exploa- 
tarea minelor din timpurile cele mai vechi, vine 
cu expunerea până în epoci apropiate, când, prin 
anumite privilegii acordate urbariilor şi oprelişti 
faţă de Români, îi înlătură pe aceştia dela vechea 
lor îndeletnicire în mare parte. O continuitate a 
Românilor în munţi, prin tratarea acestei ches- 
tiuni, a fost pe deplin dovedită, Dar numai partea 
istorică a fost examinată amănunțit, Situaţia ac- 
tuală nu a fost înfățișată decât sumar, Dacă d-sa 
ar fi înfățișat şi această a doua parte a chestiu- 
nii, ca să zicem aga, ar fi fost o însemnată contri- 
bufie la cunoaşterea mineritului la noi. De pildă, 
cred că ar fi stârnit un interes mare prezentarea 
problemei copiilor dela Roşia, a acelor copii sub- 
firi, ce cară neobosiţi cu cáluful din zi şi până 'n 
noapte, minereul la şteampuri! Numărarea copiilor, 
identificarea satelor din care vin (Muşca mi se 
pare cá define recordul), tururile făcute (între 
30—100, după apropierea sau depărtarea șteam- 
purilor), plata lor, hrana, ocupaţia părinţilor, pu- 
teau lămuri aspecte impresionante ale mineriei din 
Munţii Apuseni, Nu mai vorbesc de steampurile nu- 
meroase, în továrágie, cu sulițe al căror număr e 
împărțit pe frați, pe vecini (câte 6 de fiecare), de 
învoirea lor de a lucra cu rândul, căci apa nu per- 
mite în tot decursul săptămânii să lugreze toate, 
ci câte 3, tk 


Erau necesare aceste lámuriri pentrucá admi- 
nistratorului i s'ar fi adus un argument în plus in 
favoarea soluțiilor preconizate, 

Al doilea raportor a fost d-l Jon Micu. D-sa 
discută problema școlară. Propunerile sunt foarte 
numeroase si îmi permit a le reda, Statul ar urma 
să înfăptuiască multe: creiarea de cămine şcolare 
în satele cu multe cătune, care să adăpostească 
5—600 elevi; localurile existente de şcoli să fie 
reparate din bugetul Statului şi nu al comunelor; 
şcolile să se scoată de sub ocrotirea comunelor 
politice, acordându-se subvenții din partea Statu- 
lui; toate şcolile să fie împroprietărite cu pămân- 
tul necesar pentru deprinderea lucrărilor de prac- 
tică agricolă; să fie înzestrate — cel puțin cele 
centrale — cu ateliere, săli speciale pentru edu- 
cafia fizică şi săli pentru serbări festive, cinema- 
tograf, radio, baie etc.; să se creeze internate în co- 
munele: Mogoş, Bucium, Câmpeni, Albac, Scări- 
şoara, Vidra, Lupșa sau Sălciua. In aceste centre 
sá.fie plasați în internate, pe cheltuiala Statului, 
copiii din cătunele îndepărtate, căci numai astfel 
vedem asigurată frecvența regulată şi instrucția 
bună; în şcolile din această regiune învățătorii să 
fie recrutați numai din elementele regiunii; dacă 
nu-i avem să ni-i formăm, căci numai prin educatori 
stabili vom avea continuitatea instrucției, atât de 
necesară învățământului creator; în ce priveşte 
salarizarea lor, toată regiunea munților Apuseni 
să fie decretată zonă culturală, cum s'a făcut în 
regiunea secuizată, şi pe lângă salariul ce-l au 
asigurat de lege, să li se mai acorde încă un spor 
de 50 sau 75 la sută, căci numai astfel li se poate 
cere educatorilor muncă si efort, dacă sunt puși 
la adăpostul nevoilor materiale si sufletești; rein- 
fiinfarea școlilor desființate; înființarea a două 
școli normale cu „burse! suficiente; înființarea 
unei școli miniere la Roşia Montană; una silvică 


595 


in Câmpeni, iar la Brad, „o şcoală de agricultură 
alpină” etc, 

Cum se vede, pentru realizarea unui învățământ 
ideal, trebuesc cam multe, Vor veni timpurile să 
le avem pe toate, dar, cu slabele mijloace ale Sta- 
tului, cam puţine se pot face, Aşa că ţinând seama 
de posibilităţi, s'ar putea face multe retugári, De 
pildă: creiarea de cămine şcolare se poate amâna, 
din moment ce Statul deja a înființat pe cătune, 
școli (în Vidra sunt 3, A. Iancu tot 3 etc.) care 
asigură cu multă greutate — o frecvență de 85/0, 
Nu cred că e bine apoi să se instaleze obiceiul de 
a se recruta elementele didactice numai din cele 
locale, Prin acest sistem — să ne aducem aminte 
chiar de foarte multe elemente locale din Munţii 
Apuseni — se iartă prea uşor abaterile, se tole- 
rează incapacitátile, E mai bine celălalt criteriu: 
orice element valoros, indiferent de unde ar fi, 
Cât privește salarizarea e bine că se cere o sporire, 
dar cred că ar fi injust ca ea să se facă numai pen- 
tru Munţii Apuseni, O salarizare mai omenească 
pentru începători, pe toată ţara, de acord, Cât 
priveşte loturile pretinse pentru deprinderea prac- 
ticelor agricole, obiectăm că nu e de unde să le 
dai, (ex. Vidra, Ponorel, A, Iancu, Sohodol! etc.). 
Păcat că d-l Micu nu ne-a dat informaţii asupra 
obiectului școalei de agricultură alpină, pe care o 
cere la Brad și a celei silvice la Câmpeni; de ase- 
meni ar fi fost interesantă o enunfare cát de scurtă 
cu privire la şcoala de minieri ce trebue înfiinţată 
în Roşia, 

Faptul că d-l Micu urmărește adaptarea şcoa- 
lei la nevoile locale, îi atrage un deosebit merit. 

D-l profesor Z, Safta, discută problemele econo- 
mice din Munţii Apuseni. Constatările d-sale au 
fost de ordin prea general și tot așa şi propunerile. 
N'a examinat amănunţit problema economică, sub 
raportul îndeletnicirii cu: lemnăritul, mineritul, 
fructăritul — adică nu ne-a informat, ca si d-l 
Popa, de ceea ce este realitate actuală — pe ceea 
ce pun deosebit accent cercetările monografice. 
D-sa a afirmat apoi că nu se dau parchete sufi- 
ciente și a lăsat ca să se înţeleagă că e natural 
ca să fie delicte, care n'ar trebui împiedecate, 
Această afirmaţie a concordat întrucâtva şi cu 
ceea ce a spus d-l Rámneamtu.. 

In numărul trecut al revistei am schiţat un 
prim plan de refacere pentru regiunea Moților, 
Menţionez că acolo nu numai că demonstram ne- 
cesitatea impiedecării delictelor, dar chiar exami- 
narea situaţiei fiecărui cap de familie, căruia să 
i se dea posibilitatea exploatării de pădure, în ra- 


396 


port cu necesităţile familiare, Am considerat că 
acesta este singurul mijloc ca pădurea să rămână 
un rezervoriu local. 

D-l Petre Rámneam(u a susținut un raport in- 
teresant: Capitolul biologic uman. D-sa a părăsit 
terenul limitat asupra căruia făcuse investigaţiile, 
aruncând în umbra generalului si frumoasele date 
deţinute. 

Mă gândesc la procentajele de care vorbea în 
privinţa sifilisului, la împărţirea pe categorii a 
locuitorilor: bogaţi, mijlocași, săraci etc, Căci prin 
însăşi specializarea dela sat la sat, de care vor- 
bea d-sa, se înlătură orice putință aproape de a se 
ilustra o situaţie prin totaluri, procentaje, Procen- 
tul sifiliticilor dela sat la sat va fi mai mare după 
contactul pe care locuitorii sunt siliți să-l aibe 
cu regiuni contaminate, cu orașul, Din cauza ocu- 
de trai, cu toată împărţirea, după situaţia dela 
primărie va fi în funcţie — la vidreni de pildă — 
de dibăcia personală a fiecăruia, de piața frecuen- 
tată, de anotimpul plecării etc, Aşa că nu este 
exclusă posibilitatea unui trai mai bun, chiar la 
unul foarte sărac, 

Cât priveşte afirmaţia că dușmanii mofului sunt 
calul şi porcul (calul nu face băligar și îl duce 
pe mof pe drumuri grele; porcul îi mănâncă po- 
rumbul) merită o discuţie mai desvoltatá, mai 
ales că d-sa se gândește că prin cooperativele de 
desfacere a mărfii, se poate face înlăturarea ca- 
lului, Calul, va rămâne totuşi, fiindcă niciodată nu 
se va putea ajunge — cum propunea d-sa — la 
desfacerea mărfii prin cooperative, din aceste pri- 
cini; 

a) Nevoile satelor pentru produsele mofilor sunt 
variabile în mare măsură, un motiv de deziluzio- 
nare a cooperativelor ce nu vor putea să-şi creeze 
o piață stabilă, neglijând primitivismul mărfii, 

b) Intru cât sunt sate de mofi care nu fac vase, 
ca de pildă Ponorelul, Vidra, Avram Iancu etc., 
în care doar o infimă minoritate produce mariă, 
ar urma ca prin aceste cooperative să-i reduci la 
foamete sau să-i pui să concureze, în caz că ar 
începe si ei să facă, cu cei în mâna cărora roşeşte 
cufitoaia.., 

c) Desfacerea vaselor prin cooperative sau in- 
termediari are de consecință o simjitoare coborire 
a preţurilor, Pe lângă că vasele vor fi vândute mai 
ieftin, acasă vor mânca în plus: capul familiei cu 
insofitorul sáu — frate sau copil — şi vaca, Deci 
o simplificare într'o parte si o îngreuiere în alta. 


In acest spirit am dat peste o judecată în altă 
parte: Nereju-Vrancea, Studiind aceiaşi problemă 
a prelucrării lemnului acolo, în vara acestui an, 
am constatat o părăsire a îndeletnicirii. Cauza: 
exploatarea prin ferestraie a pădurii şi interme- 
diarii cu magazinele din Odobeşti, care nu oferă 
decât unul și acelaşi preț. Stând de vorbă cu in- 
formatorul Nistor Antonescu am putut afla că el 
câştiga încă odată mai mult când își vindea singur 
marfa prin sate, afară — accentua în mod deo- 
sebit — de hrana sa și a vitelor, pe întreg acest 
interval de două săptămâni. 

Dar şi în ce priveşte alungarea porcului, fac o 
constatare, Aşi crede tocmai dinpotrivă, mai ales 
că el se hrăneşte cu cartofi fierfi cu balegă de cal. 
Nici vorbă cá ar mânca prea mult porumb, Si apoi 
un lucru să se mai ştie: dacă n'ar fi porcul, pufina 
carne — numărul păsărilor este foarte redus — 
ar dispare şi ea din alimentaţie, ca să nu mai vor- 
besc de slănină, tovarága de drum a  mofului 
călător, 

Las la o parte celelalte afirmaţii, care au fost 
o pledoare pentru moți, bine justificată din punct 
de vedere psihologic, Totuși nu pot încheia cu ob- 
servaţiile, fără să amintesc că dacă ar fi fost des- 
voltat în măsura în care cerea subiectul, raportul 
d-lui Râmneamţu putea trece printre contribuţiile 
de seamă în acest domeniu, 


Aruncând o privire în urmă, este dela sine în- 
feles că despre congresul dela Abrud, în concluzie, 
se poate spune; 


Problema mofilor a fost privită sub multe as- 
pecte. 

Discuţiile nu s'au întemeiat totdeauna pe cer- 
cetări proprii, ci s'au folosit lucrări de ordin mai 
general, care atacau sub o formă oarecare această 
chestiune, Dar nici chiar toate studiile cu privire 
la această chestiune nu au fost utilizate, (Amintesc 
de pildă lucrările Fundaţiei Principele Carol, care 
prin echipa Vidra, a relevat numeroase fapte sem- 
nificative), 

Din cauza celor dela punctul precedent, solu- 
țiile indicate n'au fost totdeauna în concordanţă 
cu necesităţile reclamate de realităţi, 

De acest lucru se pare că însăşi reprezentanții 
Astrei au fost convinși, fiindcă au proclamat ne- 
cesitatea cercetărilor mai departe, în Munţii Apu- 
seni, 

Aceasta, desigur, nu scade nimic din valoarea 
congresului, care — mai ales prin frumosul cortegiu 
etnografic — a readus în faţa opiniei publice din 
nou probelma moților, care, alături de altele, se 
așteaptă soluţionată, 

Rămâne ca dezideratul — atât de important — 
al cercetării, formulat la congres, să fie cât mai 
grabnic împlinit, Fundaţia Principele Carol, ală- 
turi de Institutul nou înființat de Cercetări So- 
ciale al României, va contribui, de sigur, în mă- 
sură încă mai mare ca până acum, la buna cunoaş- 
tere a situaţiei din Munţii Apuseni, 


FLOREA FLORESCU 


397 


RECENZII 


REA LI TATE A 


A. BĂRBAT, Desvoltarea și structura economică 
a țării Oltului, Cluj, Tipografia Naţională, 1938, 
320 pp, 


Lucrarea inaugurală a d-lui Al, Bărbat consti- 
tue o monografie completă a Țării Oltului, Subiec- 
tul care prezintă interesante aspecte specifice 
acestei regiuni cu evoluţie deosebită întru totul 
de celelalte regiuni transilvănene, nu este singura 
cauză a interesului pe care îl prezintă lucrarea, 

D-1 Bărbat înfăţişează întrun chip armonios 
Tara Oltului, sub toate aspectele ei, dela primele 
începuturi de vieaţă românească acolo, mai ales, 
şi aici este marele merit al autorului, insistând, 
asupra intercorelaţiei între social și economic, reu- 
sind pe această cale să ne arate cát de preţioase 
ar fi pentru cunoaşterea formelor de vieafá pro- 
prii nouă, monografii asemănătoare pentru toate 
regiunile care s'au individualizat cu timpul pe cu- 
prinsul locuit de Români, 

Autorul păstrează, de-a-lungul lucrării, grija 
unei prezentări care să fie pe cât de completă, pe 
atât de vie, 

Cadrul fizic, ne este fixat dela început printr'o 
descriere amănunțită, pentru ca în limitele sale, 
să urmărim mai târziu, în chip dinamic, vieafa oa- 
menilor din Tara Oltului, 

In delimitarea regiunii pe care o studiază, d-l 
Bărbat se bazează, atât pe elementul geografic 
cât și pe cel etnografic, limitele astfel fixate — 
între Olt, dela Turnu Roşu la Mateiaș, Munţii 
Perşani şi Munţii Făgăraşului — cuprinzând o 
unitate pură. O depresiune brăzdată de văi para- 
lele, cu două rânduri de sate, — satele de jos și sa- 
tele de sus, ultimele provenind prin desvoltare din 
primele, — care şi-au păstrat, „în pofida tuturor 
influențelor la care a fost supus Ardealul, tot ca- 
racterul lor românesc”, 

Nu este, așadar, o simplă întâmplare că această 
regiune este cunoscută sub numele de Țară, Că- 
zând în secolul al XII-lea sub stăpânirea coroanei 
ungurești, rezistă ca o masă compactă oricărei în- 
cercări de colonizare. Cronicarii vremurilor, un- 


398 


ROMÂNEASCĂ 


guri chiar, sunt nevoiți să recunoască unitatea 
acestei regiuni, care nu poate fi învinsă, ci, cel 
mult infeudată ca vasală, numind-o Terra Blacho- 
rum, adică fara celor ce o locuiau, 

Dar mai ales faptul că între 1365 si 1462, Tara 
Oltului, dela Avrig la Mateiaş, revine stăpânirii 
domnilor munteni, înainte ca aceasta să fi fost îm- 
părțită în moşii pentru nobilii unguri, constitue 
cel mai important moment din istoria acestei țări 
şi factorul determinant al evoluției ei ulterioare, 
In acest secol și jumătate, domnii români au ri- 
dicat pe mulți din credincioşi la rangul de boeri, 
cu drept de deplină si ereditară proprietate asu- 
pra moșiilor lor, 

Aceste moșii s'au fărâmițat mai târziu, ajun- 
fándu-se pe această cale la crearea unei pături 
de ţărani, cu drepturi de nobili, Bineînţeles, că 
aceste drepturi, precum si celelalte care ţineau de 
libertate și nu de rang, au fost treptat încălcate, 
pentruca, până la 1848, să nu mai fi rămas vreo 
urmă exterioară de existența lor. Doar tradiţia 
unui suflet de boer român. 

Din punct de vedere economic, Tara Oltului n'a 
prezentat avantaje naturale excepționale locuito- 
rilor ei. Climatul n'a permis agriculturii să ia o 
desvoltare prea mare, ceea ce explică îndreptarea 
activităţii economice către industria casnică, mai 
întâiu si către industriile comercializabile mai târ- 
ziu, Tara Oltului a fost renumită din tot timpul 
pentru tăbăcăriile ei. 

Așezată între două colonii de Sași, a fost îm- 


piedecată în completarea evoluţiei sale econo- 
mice, Românii din Țara Oltului, n'au putut 
decât  intr'o foarte mică măsură, deveni ne- 


$ufátorii propriilor lor produse industriale. De 
altfel nici această singură posibilitate, aceea de a-şi 
desvolta in voie industria locală nu le este lá- 
sată până la sfârşit, Din secolul al XVIII-lea, prin 
urcarea taxelor vamale între Ardeal și celelalte 
țări, afară de Austria, industria românească din 
Ardeal este strivită de concurența industriei mai 
bine pregătite din Boemia si Austria, şi îndepărtată 
dela debușeul ei natural, care era format din ță- 


rile româneşti. Ardealul întreg a fost împins prin 
uniunea vamală austro-ungară către o activitate 
care nu i se potrivea, către agricultură si creşte- 
rea bivolilor adică, Războiul vamal dela 1886 n'a 
făcut decât să termine ceea ce era deja de mult 
început. În ciuda tuturor acestor lucruri, Tara Ol- 
tului a păstrat legături foarte strânse cu Tara Ro- 
mânească, 

Peste 5.000 de emigranţi se îndreaptă spre Ro- 
mânia între 1899—1913, D 

Aci, mulți din ei întemeiază întreprinderi de co- 
mer( cu vază și păstrează prin toate mijloacele 
legături strânse cu cei de-acasă, (Autorul ne com- 
pletează monografia prin biografiile câtorva ne- 
gustori originari din Tara Oltului, Este un alt as- 
pect al lucrării d-lui Bărbat, care o face să ia 
o formă şi mai vie în ochii cititorului). 

Am menționat mai sus numai câteva din faptele 
mai de seamă expuse şi din concluziile atinse în 
lucrare, 

Autorul nu lasă la o parte niciunul din punctele 
problemei: instituţiile de credit, meseriile, struc- 
tura proprietăţii agricole, creşterea animalelor, 
drumuri și ape navigabile, bugetul gospodăriei ru- 
rale, eic. Pentru analiză, d-sa se sprijină de date 
statistice de cel mai mare interes, Multe din aceste 
date, acolo unde cifrele oficiale lipseau, au fost 
stránse de autor personal, ceea ce denotá devota- 
mentul d-lui Bărbat in tratarea subiectului așa de 
fericit ales. 

În anexă, este prezentat un plan de organizare 
economică a Țării Oltului, care ni se pare mult mai 
puţin gândit, în comparaţie cu monografia propriu 
zisă, Prin acest plan, d-l Bărbat stărue, ca foarte 
multi alți economiști, în credinţa că reorganizarea 
unei regiuni atârnă numai de factorul capital-mo- 
nedă, care, la rândul său, poate fi obţinut prin 
£ajarea bogățiilor naturale ale acelei colectivităţi 
economice, 

Este drept că o injecție monetară poate activa 
uneori ca un stimulent pentru un sistem deja or- 
ganizat, dar în criză trecătoare; posibilităţile de 
producţie ale Țării Oltului, nu vor putea fi în- 
zecite prin acest sistem, Ele rămân în funcție de 
potențialul ei actual, iar noi investiții de capital 
acolo nu se pot provoca, fárá ca acesta sá nu fie 
luat din altă parte — din ţară sau străinătate, 

Planul, aşa cum este prezentat, constitue, în 
schimb, un model de inventar al avufiei regio- 
nale. 


N, Georgescu-Roegen 


M. SEVASTOS: Monogratia oraşului Ploieşti. 


Cartea Românească, Bucureşti, 1938, 


Intr'un arátos volum de aproape o mie de pagini, 
format mare (4%), ne este înfăţişată vieafa unuia 
dintre oraşele mari ale fárii, important nod de 
drumuri, centru industrial si capitalá a petrolului 
României, Pentru importanța orașului socotim ne- 
cesar — înaintea oricărei păreri critice — să ex- 
tragem câteva date asupra lui, 

Cu o origine, jumătate legendă, jumătate adevăr, 
Ploieştii apar în documente numai în secolul al 
XVII-lea. Mihai Viteazul, i-a dat ființă de târg 
şi de loc de adunare a oștilor sale, Până atunci 
Ploieştii erau un sat de moșneni, Parcurgándu-i in- 
teresanta istorie, ne dăm seama că un mânunchi de 
virtuți moşneneşti — spirit de inițiativă, muncă ne- 
obosită, mândria libertăţii personale și o îndârjită 
credință în dreptate — sunt creatoarele acestui 
oraș, a cărui structură merită să fie cunoscută în- 
deaproape, fiind între puţinele oraşe ale ţării, cu 
o burghezie românească, bine inchegatá, Amenin- 
fati să ajungă clăcaşi — înduioșarea de rudă a nu 
ştiu cărui domn fanariot pentru un văr al său, grec 
care n'avea avere suficientă pentru a trăi con- 
form rangului său, îi făcuse dar acestuia — ploie- 
ștenii susțin, câteva decenii, adevărate lupte, inter- 
minabile „sălcevi”, lungi şi numeroase jalbe adre- 
sate Domnilor, poposiri in Bucureşti, a delegaţii, 
uneori formate din majoritatea populaţiei, cu fe- 
mei și copii. E o luptă măreaţă prin neostenita dâr- 
zenie cu care înfruntă pe toți stăpânii vremii, in 
numele dreptăţii lor străvechi. Ifi amintesc une- 
ori de cea mai frumoasă luptă pentru dreptate din 
câte cunoaşte istoria noastră socială: aceea a moş- 
nenilor Vrancei, ameninţaţi să ajungă și ei tot clă- 
cașii unui grec, proaspăt boerit, Mereu înfrânți de 
arbitrarul unor Domni hrăpăreţi ei înșiși, în fapt 
n'a putut nimeni să-i facă robi. Au înfruntat pe 
oricine le-a venit acolo să le ia un drept pe care 
nimeni nu putea să li-l ia, In fața lor stăpânirea 
apărea aşa cum era în realitate; nelegitimă, 
gaşcă de abuzivi care exploatau nenorocirea unui 
popor. Nu pofi să-ţi stăpâneşti revolta când citeşti 
ordinele stăpânirii care hotăra să se ia dela mâna 
ploestenilor actele cu care ei îşi dovedeau liber- 
tatea de stăpânire a moşiei. Aceste necazuri pentru 
o dreptate niciodată dobândită explică, la ploie- 
şteni, neîncrederea și pasivitatea față de orice stă- 
pânire, pe care le întâlnim până târziu în zilele 
noastre, D-l prof, N. Iorga, crede că nota aceasta 
de veşnic opozant, „iubirea pentru sgomot, îndărăd- 
nicia faţă de guvernele de orice culoare, oarecare 


399 


brutalitate în apucáturi: ar fi un aport bulgăresc, 
datorit populaţiei bulgare, stabilită în Ploiești la 
1831, despre care vom vorbi mai jos. 

Constiinta lor de oameni liberi, întărită si întă- 
ritată de permanenta rea voință a unei stăpâniri 
străine şi nelegitime, vine, în secolul al XIX-lea 
in contact cu atmosfera revoluţionară din apusul 
Europei. Ne putem ușor da seama de ce sa în- 
tmplat. Ploieştenii vor fi amestecați în toate eve- 
nimentele vremii şi vor fi totdeauna alături de 
granița dincolo de care bunul simţ este isbit. Ia- 
tă-i, într'adevăr; cea mai impunătoare delegaţie, 
de peste o mie de oameni, din câte ies in întâm- 
pinarea lui Soliman Pașa, cerându-i să recunoască 
Constituţia dela 1848, este aceea a prahovenilor; 
un ploieştean, Sian Popescu, era pe capra trá- 
surii, cu care Cuza-Vodă a fost scos peste gra- 
nifá; printre complotiștii detronării acestuia, se 
mai afla un alt ploieştean: Candiano Popescu, cre- 
atorul, de mai târziu, al faimoasei Republici; Ori- 
gină ploieşteană igi are gi celebrul dicton al lui 
Rică Venturiano, Box Populi, Box Dei: îl găsim 
scris ca motto în ziarul Democrația, scos de Can- 
diano; în luptele electorale ale vremii ei sunt tot- 
deauna cei mai neînfricaţi: virtuțile lor cetáfe- 
nesti — liberali care știau să reziste tuturor in- 
gerințelor conservatorilor — au fost răsplătite de 
„Națiunea recunoscátoare", cu nu mai puţin ce 
lebra Statue a Libertăţii; tot din trecutul vieţii 
politice a ploiegtenilor, putem desprinde acest haz- 
liu obiceiu al fruntașilor vremii: In Ploiești exista 
o statue a lui Neptun, care are spatele cam în- 
tors înapoi, încât poate să dea impresia că.. fl 
arată celui care s'ar găsi în direcţia cu pricina. 
Intâmplarea a făcut ca șefii ploieşteni ai celo: 
două partide politice importante pe vremuri, să fie 
doi cetăţeni care își aveau locuinţele alături, de o 
parte şi de alta a acestei statui, Se înțelege, Nep- 
tun arăta... spatele unuia dintre ei. Când cel în 
cauză venea la putere, dădea ordin organelor pri- 
măriei să întoarcă pe Neptun cu spatele către ad- 
versar. La rândul lui, acesta, când venea la putere, 
nu uita să ordone operaţie inversă. In felul acesta, 
învingătorul făcea „rușine si necaz” cocoanelor din 


casa  învinsului; în fine, amăgit de  Candiano, 
care — datorită relaţiilor lui cu I. Brătianu și 
trecutului lui de conspirator — putea fi crezut, 


spiritul de opozant al ploieştenilor transformă 
într'o gafă — Republica", — planul de de- 
tronare al domnitorului Carol, conceput şi 
pus la punct de Eugeniu Carada. Tronul urma să 
fie oferit unui nepot de frate al lui Napoleon. Data 


400 


răscoalei fusese fixată atunci când a fost procla- 
mată Republica. Dar Eugeniu Carada, o amână cu 
câteva zile,  Candiano, — șeful  conspiratorilo: 
ploieşteni, nu crede în cei care îi aduc ştirea sau 
—cum se spune—dornic de a se evidenția, o ia ina- 
inte, sperând că va fi urmat de ceilalţi din restul 
ţării, şi transformă astfel în ridicol un plan care 
ar fi putut aduce mult rău ţării. Iată chiar cuvin- 
tele lui Carada: ,,.. Ar fi fost o mare nenorocire 
pentru noi, dacă isbuteam să-l detronăm; si isbu- 
team de sigur, dacă nu făcea Candiano nimic după 
capul lui”... Datorită lui Carageale, amintirea aces- 
tei Republici ploiegtene este inveselitoare. Ca ce: 
tățean si părtaş efectiv la instaurarea ei, Carageale 
ne-o descrie el însuși în „Boborul”, Vinul a jucat 
un important rol în vieața — scurtă, dar „cu rol 
strălucit în complexul universal” — a „veselei 
republicii podgorene". Intr'adevár toată noaptea, 
care a precedat a fost petrecută cu jocul „la ki- 
lometru' de către toţi viitorii republicani, la ora 
șapte dimineața, are loc un chef cu lăutari la Li- 
pănescu, se desfundă poloboace la toate ráspán- 
tiile, etc, Se ştie, apoi, halul in care a fost găsit 
bietul Stan Popescu, de către „Reacţiune” și ce 
răspuns demn a dat: 

— „Cine te-a pus pe tine aici? răcneşte strag- 
nic reacfionarul, 

— „Boborul”, răspunde foarte rágugit republi- 
canul. 

Se stie de asemenea, că şi ancheta care s'a fă- 
cut a evidenţiat rolul -important al vinului. Toţi 
câţi au ocupat poşta erau befi si au continuat să 
bea până ce au adormit, lăsând astfel liber pe te- 
legrafistul care a anunţat Bucureştii. Refinem, 
dintre atâtea declaraţii pe aceea a lui Tache Fri: 
zerul: „D. Candiano m'a făcut un fel de caporal si 
mi-a zis să îngrijesc de oamenii care se îmbată, 
să nu piarză săbiile”. In fine, ca să fim drepţi, 
comandantul regimentului — care trebuia să îm- 
piedece răscoala — era plecat... la vie, tocmai 
atunci. . 

Alături de vin, pentru a ne da un pic seama de 
ce moravuri politice erau pe vremea aceea, mens 
fionám fapte ca acestea: ofițerii care păzeau pe 
acuzaţii arestaţi cu ocazia anchetării acestei Re- 
publici, făceau parte şi ei din complotul general 
condus 'de Carada, si dacă acesta le-ar fi cerut-o 
i-ar fi stat oricând la dispoziţie; aceiaşi ofițeri 
inlesneau comunicaţii între acuzaţi, sau chefuia 
cu toţii ca fraţii; s'au sustras toate piesele din do- 
sar care ar fi putut duce justiția spre descoperi- 
rea complotului; prefectul de Dâmboviţa, — pro- 


cesul s'a judecat la Târgovişte — s'a prezentat 
acuzatului Carada (!) „pour lui présenter ses res- 
pects et lui faire savoir qu'il était à ses ordres; 
ofiţerul de gardă a permis intrarea lui Ion Bră- 
tianu, in camera în care deliberau juratii (!!), pen- 
tru a le cere achitarea tuturor celor acuzaţi; ală- 
turi de această totală lipsă de seriozitate din par- 
tea organelor Statului, adáogám cá procurorul, 
— nepotul ministrului, — care nici nu prea ştia 
româneşte, i-a trimes unchiului o telegramă care 
punea várf ridicolului: „J'ai été sublime, Condam- 
nation certaine", 

Dar, dacă pe plan politic, ploieștenii au avut de 
suportat acest simpatic episod republican, spiritul 
lor de independenţă şi dragostea pentru „urbea“ 
lor sunt mai fericite în alte direcţii, Ei sunt prin- 
tre cei dintâiu care reușesc să aibă un înfloritor 
învățământ, înzestrându-l cu localuri bune şi asi- 
£uránd plata personalului, Când a fost vorba să 
se lege, prin cale ferată, Moldova cu Bucureştii, 
ploieştenii s'au opus din toate puterile, proiectu- 
lui care trasa linia prin Urziceni, şi au reuşit s'o 
treacă pe la ei, Aceeași stáruinfá încununată cu 
succes au depus şi când s'au legat cu Capitala cele 
două porturi dunărene, Galaţii şi Brăila, Să ne 
sândim si la avantajele așezării lor: la confluența 
văilor Prahovei şi Teleajenului, ambele pline de 
populaţie si de bogății, dintre care una, drum de 
legătură cu Ardealul. 

Extragem câteva date asupra populației. 

In 1810 erau 536 case cu 2.024 locuitori. In 1837 
sunt 3,090 familii (între care 72 familii de evrei), 
In 1859, populaţia se urcă la 26,468 suflete. Gă- 
sim mai departe: 45,107 loc, in 1899; 56,460 în 
1912 si 77.341 în 1930, 

Ca structură socială, populaţia Ploiestilor se 
prezintă astfel: In 1837: 38 familii de boieri de 
neam, 94 fii de boieri de neam, 5 familii de pos- 
telnicei, 28 fam, de fii de postelnicei, 38 fam, de 
preoți, 4 de diaconi, 9 de mazâli, 12 de fii de ma- 
zâli, 635 de patentari, 1,634 de birnici, 339 de su- 
diți, Tot din 1837 se păstrează o catagrafie a ce- 
lor 41 de corporaţii existente în oraș. 

In 1880 găsim: 441 cârciumari, 226 cismari, 125 
croitori, 100 cojocari, 177 agricultori, 119 tăbă- 
cari, 134 lăutari, 34 avocaţi, 57 băcani, 38 bărbieri, 
20 boiangii, 48 bogasieri, 51 brutari, 33 cofetari, 
14 cáldárari, 36 dogari, 62 dulgheri, 16 făinari, 
241 fierari, 47 grădinari, 22 lemnari, 31 lipscani, 
41 măcelari, 14 medici, 2.228 muncitori si 27 femei 
libere. 

In 1930: din cifra totală a populaţiei, numai 


54,4*/o sunt născuţi în Ploiești, După religie, popu- 
laţia se prezintă astfel: 67.663 ortodocși, 3.876 mo- 
zaici, 2.635 catolici, 1.112 luterani, 1.067 greco- 
catolici, si alții, Iar după neam, sunt: 67.364 ro- 
mâni, 1.576 unguri, 1.314 germani, 3.741 evrei, 1.045 
țigani, 102 bulgari, 259 ruși şi alții, Știință de 
carte; 78,7% (faţă de circa 60% media în ţară), 
Mişcarea populaţiei se prezintă astfel; natalitatea 
variază între 30,6% şi 23,3% (bună în raport cu 
oraşele mari), Tendiţă de scadere, Părinţii cu 
profesiuni manuale dau cei mai mulți copii. Copiii 
nelegitimi sunt bine reprezentaţi: 250%/ din cifra 
náscufilor (față de 9,5%/0 media în țară), Mortali- 
tatea e ridicată în raport cu orașele mari, Osci- 
lează între 23,1 şi 18,89 (Braşovul de pildă, are 
12,5%0), Excedentul populaţiei: 3,695. Referitor la 
căsătorii, dăm datele din 1935; 698 români s'au 
căsătorit cu: 676 românce, 5 unguroaice, 10 nem- 
foaice, 4 srecoaice, 3 evreice si 6 de alte neamuri; 
33 unguri s'au căsătorit cu: 16 unguroaice, 15 ro- 
mânce, 1 nemţoaică si 1 de alt neam; 15 germani 
s'au cásátorit cu: 7 románce, 1 unguroaicá, 4 nem- 
foaice şi 3 de alt neam; 49 evrei s'au căsătorit cu; 
45 evreice si 4 românce, Tiganii nu dau căsătorii 
mixte, 

Datorită vieţii lui industriale, din ce ín ce mai 
înfloritoare, Ploieştii este un oraș bogat: impozi- 
tele către Stat sunt cam în jurul cifrei de un mi- 
liard anual; primăria are un buget de cam 200 
milioane anual, In anul 1935, erau 248 firme co- 
lective si 1,983 firme individuale. Intre ele se 
află; 15 mari ralinerii, 3 mori, 5 tăbăcării moderne, 
apoi fabrici de cermică, tricotaj, textile, etc, Sunt 
şi cam 1.000 cârciumi, 

Vieaţa culturală este de asemenea înfloritoare: 
şcoli, 12 atenee populare, 12 tipografii, 48 ziare 
şi publicaţii periodice, biblioteci, un muzeu, etc, 


Planul de lucru după care s'au condus colabo- 
ratorii monografiei  Ploiestilor este următorul: 
L Trecutul: istoricul, galeria oamenilor de seamă; 
arhitectura, IL, Teritoriu și populație: geografie fi- 
zică, geologie; populaţia; mișcarea populaţiei; ca- 
tagrafia orașului. III. Politica și administrația: 
conducerea politică; galeria primarilor, administra- 
fie; finanţe si poliţie; armata; justiţia; igiena şi 
sănătatea publică; asistența socială; organizarea 
zootehnică;  edilitate şi urbanistică; comunicații, 
IV. Economia: comerţul și industria; munca, V, Cul- 
tara: instrucțiunea publică; cultele; presa; cul- 
tura populară, Fiecare capitol este urmat de 
Anexe, unde sunt date acte vechi, extrase din alte 


401 


lucrări gi altele, cu scopul de a întregi capitolul 
respectiv, 

Pentrucă lucrarea de care ne ocupăm începe 
prin a spune că autorul ei principal a fost ajutat, 
în alcătuirea ei, de „anchetele monografice şi stu- 
diile relative la monografia sociologică, conduse 
de spiritul animator al d-lui prof D. Gusti"... gá- 
sim necesar să ne întrebăm în ce măsură ajutorul 
pe care îl invoacă i-a fost de folos. După cum se 
poate vedea, planul de lucru, reprodus mai sus, 
n'are nimic comun cu felul de a lucra al şcolii so- 
ciologice din București. E oare necesar să înșirăm 
aici toate problemele importante care lipsesc in- 
tegral sau să demonstrăm că cu un astfel de plan 
nu se putea ajunge decât acolo unde s'a ajuns: o 
mare colecţie de date și atâta tot? Citească oricine 
lucrarea și ne va da dreptate, Dar chiar proble- 
mele care sunt cuprinse în planul de lucru, nu 
sunt studiate în spiritul cercetărilor monografice, 
Diferitele capitole sunt cu totul inegale ca valoare 
ştiinţifică, Lipseşte o privire de ansamblu prin 
prisma căreia să se fi revăzut toate studiile făcute 
de colaboratorii izolaţi. Să urmărim scăderile lucră- 
rii, prin analiza felului cum a fost studiată o pro- 
blemă, lată, de pildă, problema Bulgarilor din 
Ploiești. In anul 1831, s'au așezat acolo — în îm- 
prejurări care ne sunt arătate — 320 familii bul- 
fare. Se păstrează lista nominală a tuturora. Ce 
s'a întâmplat cu ei? In mod cu totul incidental 
— din capitole diferite — am putut afla: la 1877, 
Bulgarii din Ploieşti, au ieșit cu pâine şi sare îna- 
intea țarului Alexandru II; în unele documente 
reproduse în anexele unor capitole, citim că ace- 
lora dintre ploieştenii care erau oricând gata de 
gâlceavă li se spunea „sârbi“ (poporul numea cu 
acest termen chiar pe bulgari); maiorul Polizu a 
declarat la instrucţia „Republicii”, că între ma- 
nifestanţi se găsea mai ales, „mulțimea poporului 
din mahalalele orașului, în mare parte sârbi“; din 
excelentul studiu asupra arhitecturii, făcut de d-l 
T. T Socolescu, mai aflăm că aceşti bulgari au a- 
dus un anumit stil în arhitectură; tot d-sa ne spune 
că până acum 50 de ani se mai vorbea încă bul- 
gărește în mahalaua  „sârbească”, Toate acesta 
date, sunt datorite întâmplării, Ce s'a petrecut cu 
aceşti Bulgari? Dacă s'au românizat, cum s'au ro- 
mânizat: ca limbă, ca nume? Se mai păstrează în 
opinia publică, sau în sânul familiilor respective, 
conștiința originii lor străine? Din capitolul con- 
sacrat populaţiei aflăm că 69 de locuitori dintre 
cei 102 de neam bulgar, au ca limbă maternă limba 
bulgară. Nu e îndreptăţit să știm dacă aceştia 


402 


sunt sau nu dintre cei din 18317 O confruntare a 
cifrelor recensământului cu numele din 1831, sau 
măcar o cercetare a originii celor 102 bulgari de 
azi, era absolut necesară, Trebuia să se vadă cum 
s'a petrecut procesul de dispariţie a Bulgarilor în 
masa românească. Recunoaştem că nu era ușor, 
Procedeul statistic e mult mai comod, decât să rás- 
colesti registre, sau să întrebi bătrânii. D-l prof, 
Socolescu ne dă motive să credem că s'ar fi ajuns 
la rezultate interesante. In capitolul d-sale — pe 
care îl recomandăm tuturor colaboratorilor mono- 
grafiei Ploieştilor ca model de studiu monografic, 
prin felul cum ştie să folosească toate elementele 
conexe pentru a reconstitui vieaja trecută a faptu- 
lui de care se ocupă — găsim date ca acestea: din 
tată în fiu, unii bulgari devin Tănescu (din Tane), 
Stetescu (din Stetcu), etc, 

Să mai luăm încă o problemă, pentru a demon- 
sira acelaşi lucru. In ce priveşte breslele, oare să 
nu se mai fi păstrat nimic, nici despre organizarea 
lor, nici despre tehnică, despre unelte, des- 
pre raporturile dintre  breslagi, dintre pa- 
troni și calfe? Nu este îngăduit ca în monogra- 
fia unui oraș să nu aflăm nimic despre toate astea, 
Bine înţeles găsim numai cifrele şi aici. Unele date, 
tot la anexe, și tot întâmplătoare, ne fac să cre- 
dem că s'ar fi obținut rezultate foarte prețioase: 
e vorba de încercarea de reconstituire a străzii 
Lipscani, aşa cum era pe la 1878, semnată de N. N, 
Iosifesca, 

Dacă s'a găsit cineva care ştia toate numele şi 
toate prăvăliile, de ce să nu se fi mers mai departe? 
lată-l tot pe d-1 T. T. Socolescu, dându-ne relații 
asupra profesiunilor așa cum se practicau ín tim- 
pul copilăriei d-sale. Este de mare preţ descrie- 
rea frizeriilor din vechime, pe care ne-o dă d-sa, 
In acest sens trebuia să se procedeze cu toate pro- 
fesiunile vechi. Slavă Domnului, d-l prof. Soco- 
lescu, nu este cel mai bătrân ploieştean! Mai este 
necesar să spunem că trebuia să găsim date ase- 
mănătoare şi despre profesiunile de azi? Tehnica 
de lucru, inventarul si descrierea uneltelor, mijloa- 
cele de desfacere, bugete, etc, a câtorva repre- 
zentanţi de azi ai meseriilor, nu sunt date, Mä- 
car despre petrol să ne fi dat ceva în această di- 
recţie, Nu avem decât numărul rafineriilor! 

Spaţiul nu ne îngăduie să arătăm lipsurile tu- 
turor capitolelor lucrării, Și repetăm, nu uităm 
ceea ce nu s'a tratat de loc, 

In general, Monografia Ploieştilor, nu reuşeşte 
să fie decât o cantitate oarecare de material, re- 
feritor la acest oraş. Facem excepţie pentru: stu- 


diul d-lui Socolescu, despre arhitecturá, capitolul 
despre geografia regiunii, datele dela recensămân- 
tul din 1930 şi câteva părți din capitolele asupra 
administraţiei. In ansamblul ei, lucrarea nu redă 
vieata oraşului, Alcătuită in cabinet, rămâne frag- 
mente şi cifre, Lipsesc sistematic datele dela fafa 
locului, culese de cel care face studiul, Din mono- 
grafia unui oraș ca Ploieştii, toată lumea are drep- 
tul să afle lucruri de preţ despre un oraș mare si 
despre un oraș românesc. Ploieştii sunt şi una şi 
alta şi tocmai date referitoare la problemele vie- 
ţii lui de oraş mare și de oraș românesc, ne lipsesc 
total, Este cea mai mare scădere a lucrării, Faptul 
acesta o scoate dela început din rândul studiilor 
utile, 

Este dela sine înţeles că nu ne-am ocupat de 
lucrare decât din punctul de vedere al metodei de 
lucru, E treaba specialiștilor și a ploieștenilor să 
vadă măsura în care, atât puţin cât e redat, este, 
măcar, exact, 

Dumitru Dogaru 


ȘTEFAN MĂRCUȘ: Sătmar. Fragmente istorice 
și culturale. Aspecte sociale. Tip. Românească, 
Oradea, 1938), 


Ideea intocmirii unei monografii a Sătmarului 
îl preocupă de mult pe autor, Lucrarea de față 
este o nouă contribuție, și nu ultima, la ceea ce a 
publicat în 1932: „Din trecutul Sătmarului”. Ea se 
prezintă ca up fragment de care se vor lega încă 
două volume care vor urma, Planul întregii lucrări 
este preţios, „Volumul I se va ocupa cu formarea 
pământului şi preistoria ţintului până la apariția 
Urgurilor în bazinul dunărean. Volumul II va cu- 
prinde adevărata istorie a Românilor din Sătmar, 
dela venirea Ungurilor până la 1918, iar volumul 
III va concretiza străduințele de consolidare a do- 
minafiunii româneşti”, Deşi de caracter pur isto- 
ric, primele două volume de care ni se vorbește în 
prefaţă, ele pot fi brăzdate de consideraţii — 
după cum vom arăta că şi este primul — care să 
intereseze intr'un grad foarte înalt pe cititorii re- 
vistei noastre, Autorul, de pildă, nu face istorie 
de dragul unor date aflate, ci încearcă ca prin 
prezentarea lor, să lămurească trecutul unei re- 
giuni nu numai strâns legată de trupul românis- 
mului, dar şi cu o unitate de vieață românească, 
determinată de contingenfe permanente, 

D-l Mărcuş apelând la multe discipline: arheo- 
logie, istorie, filologie etc., nu face altceva decât 


să mărească mijloacele prin care se defineşte uni- 
tatea Sătmarului, 

In introducere, cu mult lux de referințe, în spe- 
cial la publicigtii unguri, autorul spulberă rând pe 
rând, fie afirmații pripite, fie teorii eronate, sus- 
ținute de către vecinii din Vest, atât de puţin lip- 
sifi de cel mai elementar simț al probitáfii ştiin- 
lifice. Deşi curioasă această introducere care nu 
cadrează de loc cu ceea ce ni s'a spus: „Volumul 
I se va ocupa cu formarea pământului şi preisto- 
ria ținutului până la apariţia Ungurilor în bazinul 
dunărean”, era necesară, Cel puţin pentru atât: o 
informație dată cititorului într'o chestiune dena- 
turată de alţii, Fireşte că imediat autorul trece la 
un capitol prin care, de altfel, se începe însăși tra- 
tarea în sensul cuvintelor citate, D-l Márcus mili- 
tează pentru cunoaşterea amănunţită a solului şi 
a subsolului, „Prefacerea mediului chiamă la for- 
me noi si în natură si în istorie”, Nu este locul 
aci însă de a se vorbi de prezentarea atât de amă- 
nunțită a pământului din regiunea Sătmar, Totuși 
lectura despre ea poate fi utilă cititorului pentru 
completarea culturii generale, 

In capitolul Oamenii, se găsesc interesante con- 
sideraţii cu privire la preistoria ținutului, Aci 
sunt concentrate achizițiile de până acum ale 
acestei discipline. E, am putea spune, un îndrep- 
tar critic, care şi-a găsit locul într'un volum care 
n'a avut intenţia să fie de un cadru mai general, 
Autorul, o putem spune, nu s'a ferit de loc de a 
nu forța sfera subiectului printr'un conţinut străin 
de ea, In loc, de pildă, ca la capitolul „Pămân- 
tul”, să rămână la constatări de înregistrator al 
celor constatate, începe să vorbească despre mine- 
rit, producția lui trecută, actuală! Deși, cum se 
poate uşor deduce, întreaga preocupare de scoa- 
tere a aurului se încadrează la un capitol, fie de 
istorie, fie economic, în care pofi arăta îndelet- 
nicirea scoaterii aurului în trecut şi în prezent, 

Este regretabil că d-l Mărcuş, deşi deţine date 
suficiente pentru o lucrare excelentă, nu şi-a avut 
un plan care să-i permită o bună punere în va- 
loare a lor. Amintesc, în speţă, că d-sa utilizează 
scrieri ungurești, cum ar trebui să se facă cu in- 
tensitate atâta timp cât mai ştim ungurește, (Ce 
bine ar fi dacă s'ar face şi anumite încurajări ofi- 
ciale în acest sens, mai ales că pe fiecare zi ce 
trece uităm această limbă, în care sunt scrise nes- 
pus de multe documente ce vorbesc de vieafa tre- 
cută a neamului nostru). 

Cât priveşte etimologia lui „Sătmar“, d-1 Măr- 


405 


cuş respinge propunerile filologilor nostri sau ale 
străinilor, si, pe baza anumitor consideraţii, pro- 
pune ,sutá", pentru partea întâia si mar (mapa, 
râu), partea a doua. Propunerea este în orice caz 
interesantă, Refinem cá in Anonimus se spune cá 
tre: zile Ungurii au luptat pentru cucerirea cetății 
Șătmar, ceea ce însemnează confirmarea existen- 
fei ei în epoca preungara. 

În ultimile pagini (174—190), autorul prezintă, 
deşi nu găsim nicio justificare, satul său natal, 
Mădăraș, Incă odată autorul forțează propria 
enun[are asupra conţintului volumului. Cam aces- 
tea sunt procedeele cărora li se pot face obiec- 
tiuni, alături de expresiuni care ar mai fi putut fi 
cizelate, și de care autorul ar fi bine să ţie seama. 

Incolo, recunoaștem: o muncă grea, cu bun re- 
zultat, pentru care d-l Márcug merită apreciere, 


Florea Florescu 


I. C, PETRESCU: Contribuţii la o pedagogie ro- 
mânească. Vol. L: Satul — Temeiul Statului. Ra- 
muri 1938. 


Ca auditor al cursurilor de pedagogie din Bu- 
cureşti, am avut deseori ocazia să má simt desa- 
máfit şi străin faţă de problemele deșbătute acolo, 
Cu toată proclamația oficială că idealul trebue să 
aibă rădăcini în realitate, n'am văzut nicăieri şi pe 
nimeni luând în serios acest principiu. Este a- 
proape sigur că între studenţii care se consacră 
pedagogiei nu există prea mulţi care să aibă pus 
la punct acest concept al realității. Că lucrurile 
stau așa ne-o dovedesc toate manifestările deter- 
minate in fara noastră de ştiinţa pedagogiei. Ele 
dovedesc cá prin realitatea — care ar urma șă 
sprijine idealul educaţiei — nu se înțelege altreva 
decât realitatea psihologică a copiilor, la anumite 
vârste, 

Nici măcar realitatea psihologică a copiilor ro: 
mâni, Că pedagogia românească n'a fost in stare 
şă furnizeze poporului român, idealul educativ, 
care i se cuvenea ne-o dovedesc două mari fapte: 
a) intáiu este insuccesul sforțărilor didactice, ilus- 
trat prin analfabetism — ante si post şcolar — şi 
prin caracterul vifreg al mentalitá(ii creiata de 
şcolile publice; b) in al doilea rând, este faptul că 
încercarea de a inviora viaţa şcoalei, vine din afara 
pedagogiei româneşti; străjeria, școlile țărănești, 
etc... 

O revizuire a concepţiilor care au dus la fali- 
ment pedagogia noastră oficială era de mult sim- 


404 


țită, D-1 prof. I, C, Petrescu, care predă la Fa- 
cultatea de Litere si Filosofie, un curs de Peda- 
&ogie Socială, era cel mai în măsură să facă acest 
început de mare importanţă, D-sa descoperă cá 
ceea ce explică găunoșia pedagogiei românești, 
este raționalismul ei: incercarea de a făuri sco- 
puri şi a alege mijloace, întemeiat pe simple date 
conceptuale, fără nicio analiză a vieţii sociale, 

Pedagogia noastră, a rămas tot timpul burgheză, 
ceea ce înseamnă că a fost străină pentru cel pu- 
țin 80% din poporul nostru, Că şcoala românească 
nu a urmărit decât o osatură abstractă, neglijánd 
total mediul în care se află, ne-o poate spune 
chiar legea învățământului primar, care nu e ve- 
che (e din 1934), Iată rostul şcoalei primare: „pri- 
mele patru clase formează temelia celorlalte gra- 
de de învățământ, Din ele se dau elementele de 
cultură generală, indispensabile elevilor care vo- 
iesc să urmeze în şcoale de un grad mai înalt” (art. 
56, citat de autor), 

Raționalismul acesta al pedagogiei noastre ofi- 
ciale a avut două mari urmări, care sunt în ace- 
laşi timp şi două mari scăderi: inaderenfa învă- 
fámántului la viaja românească și îngustimea osi- 
zontului preocupărilor, Mărginită la realitatea psi- 
hologică — autorul găseşte, pe bună dreptate, că 
şa pierdut cam prea mult timp cu „treptele for- 
male", — pedagogia românească, poartă, în parte, 
răspunderea insuccesului ei. Poate fi de foarte 
mare preţ ca să ştii cum să-i predai o lecţie ele- 
vului care ţi-a venit în clasă, dar nu e tot atât de 
preţios să te interesezi și de cel care nu trece pra- 
sul scoalei? De ce nu vine? Sau, acel care vine, 
de ce uită totul, deseori chiar şi literele alfa- 
betului? 

Din acest prea strâns atașament de psihologie, re- 
zultă impopularitatea pedagogiei, Prea mult s'a 
vorbit de: apercepfie, de „generalizare“, de Pesta- 
lozzi, de Herbart, sau de alte atâtea cuvinte de 
„specialitate”, Oare, subalimentafie", „lipsa dela 
școală”, ,analfabetism", „agricultura“ şi altele de 
acelaşi fel, n'ar fi atras mai mult ,interesul" — ca 
să ne exprimăm în limbaj „de specialitate“, — pu- 
blicului? Și n'ar fi fost acestea mai potrivite pen- 
tru a trezi simţul de răspundere al celor care ar 
fi trebuit să-i aibă? Pedagogia este răspunzătoare 
pentru cercul închis pe care l-a preferat luptelor 
din arenă, Educaţia nu este un monopol al peda- 
£ogilor. Ea este o activitate socială, dintre cele 
mai esențiale. Dacă pedagogia uită acest lucru, ea 
este eliminată, cu tot bagajul ei de „metode” şi de 
„idealuri”, 


Procesul prin care o generaţie dobândeşte in- 
treaga experienţă a celei anterioare ei, scapă ar- 
bitrarului oamenilor. Dacă aceştia nu se apleacă 
asupra lui pentru a-i cunoaşte intimitatea, zadar- 
nice vor fi toate încercările, Factorul psihologic, 
este cu totul secundar în educaţie. „Pedagogia va 
trebui să-și lărgească domeniul, Va trebui să de- 
vină o pedagogie socială, în sensul de a urmări fe- 
nomenul educativ cu toate determinările sale so- 
ciologice şi de a da îndrumări întru organizarea 
acestor factori”, (pag. 217). 

Odată acest lucru știut, nu înseamnă că am ter- 
minat. Pentrucă realitatea socială diferă, urmează 
că şi preocupărle pedagogice, vor diferi, In conse- 
cință, în fara noastră, pedagogia va urmări reali- 
tatea românească. Trebue să spunem cu părere de 
rău că toţi câţi au cerut şcoalei româneşti să ser- 
vească poporului român n'au fost pedagogi de ca- 
rieră: „M, Eminescu, Haret, D. Gusti, M, Sa Re- 
gele Carol al II-lea”, 

Cu lucrarea de faţă, pedagogia românească, face 
un pas serios în spre adevărata sa datorie, Pentru 
că nu este îngăduit ca organele prin care o socie- 
tate îşi continuă fiinţa în viitor, să fie influențate 
de preocupările altor popoare, Pedagogia româ- 
nească trebue să aibă în vedere frământările vieţii 
poporului român, Există în lumea întreagă o ten- 
dintá de împrospătare a culturii, prin elementele 
vieţii rurale, pentru ca să se asigure viabilitatea şi 
originalitatea. Cu atât mai mult deci, şcoala ro- 
mânească e datoare să-și astupe urechile faţă de 
ce se aude de dincolo de hotare, Școala româ- 
nească este datore „să se înfrăţească cu pământul 
românesc". Va contribui şi ea chemării acestui pă- 
mânt. Va contribui şi ea, cum n'a putut-o face 
până acum, la întărirea spiritualității românești... 
Ea nu va mai fi orientată în lumina pedagogiei 
străine, Nu va mai avea pretenţia să formeze omul, 
ci Românul. Și nu pe Românul — tip — creaţie 
artificială a minţilor deformate de rafionalism — 
ci pe Românul concret, Ea va tinde să integreze pe 
Român, nu în umanitate — pe care romanțe de- 
modate încă o slăvesc — ci în mediul de viaţă a! 
lui (pag. 4—5). 

Unde poate fi gásit Románul — concret? Cu- 
vintele regale, pe care autorul le ia drept motto 
al lucrárii o spun ráspicat: ,Dela sat, dela matcá, 
dela crisalidá isvorágte tot ce e adevárat romá- 
nesc", 

Sau un alt cuvánt luat din scrierile lui Emi- 
nescu: „Chestiunea ţărănească e poate singura, in 
care am scris cu toată patima de care e capabilă 


inima noastră, cu toată durerea şi cu toată mila, 
pe care ne-o inspiră tocmai ţăranul, acest unic şi 
adevărat popor românesc, El, căruia nu-i dăm ni- 
mic în schimb, păstrează prin limbă şi datini uni- 
tatea noastră naţională; el e păstrătorul caracte- 
rului nostru in lumea aceasta franţuzită și nem- 
titi ^ (pag. 150—151). 

O întrebare la care întreaga lucrare caută să 
răspundă este, apoi, următoarea: satul românesc, 
în starea în care se află, poate constitui un punct 
de plecare, pentru desvoltarea viitoare a poporu- 
lui român? Convingerea afirmativă ne este sus- 
ținută de desfăşurarea capitolelor lucrării: I, Fa- 
milia românească; IL Satul Românesc şi Școală, 
Ultimul capitol este consacrat învățătorului ro- 
mån, scoțând in relief: contribuţia acestuia la 
munca de a pune satele în centrul preocupărilor 
publice; nevoia selectării învăţătorilor pe bază de 
aptitudini; problema unei alte pregătiri ce trebue 
să i se dea pentru a putea corespunde nouilor con- 
cepţii despre sat. 

Lectura cărţii, devine interesantă şi prin faptul 
că întâlnim priviri critice asupra tuturor încercă- 
rilor de muncă culturală la sate. Observaţii foarte 
juste asupra haretismului, asupra activităţii d-lui 
doctor C, Angelescu, a d-lui prof. D, Gusti, a 
Fundaţiei Regale „Principele Carol", precum şi 
asupra tuturor legilor privitoare la viaţa satelor, 
măresc interesul lucrării. 

Cu drept cuvânt, repetăm afirmaţia că lucrarea 
d-lui prof, I. C. Petrescu, aduce o noutate în pre- 
ocupările de pedagogie, Dar,credem cá ea cores- 
punde unei nevoi de mult simțită, Faptul cá Aso- 
ciaţia Învăţătorilor o ia ca prim număr dintr'o bi- 
bliotecá, 
poate fi de asemenea, un indiciu. Observațiile critice, 
foarte dese, asupra cărora ar trebui să insistăm în 
mod special, ne fac să credem că în volumele vii- 
toare, vom găsi puse la punct și alte probleme, 
care nu sunt atinse decât în treacăt, Sunt absolut 
necesare câteva principii de pedagogie româ- 
nească; ele vor putea fi ușor trasate din atâtea 
cunoștințe despre sat, câte s'au cules în ultimul 
timp, si din practica românească, pe care o au 
atâţia membri ai corpului didactic şi care ia o 
atât de interesantă înfăţişare în străjerie, de pildă, 
Deocamdată, ne oprim asupra acelora dintre obser- 
vaţiile critice care se referă la activitatea Fun- 
daţiei Principele Carol. 

Recunoastem cá ele sunt de amănunt şi că în 
generalitatea ei opera desfăşurată de Fundaţie, 
este bine apreciată, alături de altele similare. Dar 


ce se va intitula „Școala Românească“, 


405 


nepárándu-ne întemeiate le semnalăm: D-l prot. 
L C. Petrescu, nu crede in întregime afirmaţia 
d-lui H. H, Stahl — din „Cartea Echipelor", pag. 
113 — că ,trebue o anumită regie de ordin aproape 
teatral, in munca Echipierilor", pretinzând că: „Ac- 
fiune spectaculoasă s'a mai dus la sate, N'a reuşit 
tocmai din pricină că a fost prea spectaculoasă", 
Şi urmează câteva rânduri încă, pe care nu le pu- 
tem socoti necunoscute echipierilor, (Deci caracte- 
rul lor de sfat nu se menţine). Am recitit în între- 
gime articolul de care e vorba. Credem că „anumita 
regie", de care vorbește d-l Stahl nu este acelaşi lu- 
cru cu „acţiunea spectaculoasă” cu care o iden- 
tifică d-l prof. I, C, Petrescu, 

Cele ce le scrie d-l Stahl pot fi în întregime sub- 
scrise de oricine a trăit zi de zi, într'o Echipă Re- 
gală, sau a condus efectiv un Cămin Cultural, 
Munca de desţelenire a conștiinței de obstie si de 
infiripare a gândului cá un gospodar, trebue să se 
întrebe în fiecare zi ge mai poate face pentru im- 
bunătățirea vieţii lui, pe toate planurile, şi că la 
fel trebue să gândească şi un sat (că e răspunză- 
tor de nivelul vieţii, lui publice), este foarte grea. 
Cunostinfa unei anumite tehnici de lucru este, ne- 
cesará, Tehnica aceasta de lucru este, într'adevăr, 
un fel de regie. Dar nu e tot una cu acţiune spec- 
taculoasă, E diferență de scopul urmărit. Acţiu- 
nile spectaculoase de altă dată, era simple mij- 
loace pentru a putea sprijini cine ştie ce scop 
străin de sate, In timp ce munca de azi a echipie- 
rilor, nu urmăreşte să inducă pe nimeni în eroare. 
Dovada cá e așa e si faptul că ea este așa de puţin 
cunoscută încât, sunt puţini acei care știu ce în- 
seamnă cu adevărat munca unei echipe, Exact aşa, 
cum scrie autorul, „pe tăcute” şi prin trăirea, zil- 
nică, a sentimentului de comunitate: echipierii, ne- 
stiufi de nimeni, lucrează la începutul nouii vremi 
care ne va da o viață mai bună în zilele de 
mâine, 

A doua observaţie, dela pag. 227: nu impártásgim 
de loc teama autorului, că, fiind prea dela inceput 
ridicate, construcţiile pentru Cămine, vor 
soarta altora, ridicate tot asa de mândre, tot pen- 
tru sate, în alte vremuri, Este credem o deosebire: 


avea 


aceste localuri pentru Cămine, care încep să a- 
pară în satele țării, sunt construite de satele íngile. 
Viaţa care trebue să fie în ele există, n'o așteptăm 
să vie, Nu le-a creiat chiar ea? Dacă cineva are 
vreo indoială în această privință îi sunt deajuns 
câteva zile trăite întrun sat cu Cămin Cultural, 
care şi-a construit singur localul, pentru ca să-şi 


406 


dea seama că acest local corespunde într'adevăr 
unei instituţii vii, 

Prin aceste două mici observați nu voim de loc 
să micșorăm valoarea lucrării d-lui I, C. Petresc't, 
Ea rămâne întreagă si credem că atitudinea de 
răscruce pe care o reprezintă, va avea urmări bine- 
făcătoare pentru știința pedagogiei româneşti 


Dumitru Dogaru 


G. BREAZUL. 300 Colinde. Editura Fundațiilor 
Regale „Principele Carol”, București 1938, 


Naționalismul este marele eveniment al secolu- 
lui nostru, care creiază atmosfera artelor și din 
care în general se alimentează orice muncă spiri- 
tuală, deci este un imperativ categoric în această 
perioadă de mare elan patriotic, ca si neamul nos- 
tru să-și exploateze si evidenfeze ce are mai carac- 
teristic, pentru o mai amplă, firească şi accelerată 
desvoltare, Naţionalizarea muzicii este posibilă 
numai ţinând seamă de marele nostru tezaur po- 


poral de o ideală invenfiozitate si originalitate 
fluidă, 
Entuziaşti, colecționari, conştienţi si pătimaşi 


cercetători, printr'o muncă sistematică și perse- 
verentă captează acest rezervor de frumuseți si va- 
lori nepieritoare, Unul dintre cei mai chemaţi şi 
merituoşi animatori ai acestei estetici naţionale 
este fără îndoială G, Breazul, strajă neclintită, 
credincios fanatic al mărturisirii naţionalismului 
integral, d 

In Cartea satului, publicată de Fundația Cul- 
turală Regală „Principele Carol", sunt 300 colinde 
din toate ținuturile locuite de Români, în mare 
majoritate culegeri si notații proprii, Cartea este 
împărțită in: Colinde de Moş Ajun, cu text reli- 
gios si lumesc, Cântece de stea, Colinde de Anul 
Nou, Bobotează, Lăzarelul, de Florii, de Paşti etc. 
Putem numi cu drept cuvânt Primul Antifonar al 
Colindelor, prima codificare a acestui soiu de cân- 
tece poporale, 

Marele merit al d-lui Breazul si al editurii este 
de a fi ales si pus la îndemâna tuturora colinde de 
pretutindeni si pentru totdeauna intr'un volum, 
alese cu grijă şi percepere din culegerile proprii 
si ale altora, culegeri mai puţin accesibile prin sco- 
pul şi întocmirea lor, 

Toate acestea au o importanţă nu numai folklo- 
ristică, pentru o constintá iluminată de arta Euter- 
pei, ci printr'o flacără purificatoare satisfac în 
noi, marea majoritate a celor strâns legaţi de ghlie: 
toate aspirațiile pe care civilizația le refuleazá. 


Prin aceste cântece izvoráte din sudoarea chinui- 
ioarelor munci țărănești, ne leagáná, ne conso- 
leazá gi în zadar vor fi unii care reneagă valoa- 
rea lor, noi cei grupați în jurul cântecului romá- 
nesc vom preaslăvi pe fofi acei care cred şi mun- 
cesc pe acest ogor binecuvântat. 

Sabin V. Drăgoi 


ROMULUS VULCĂNESCU: Scurtă privire asu- 


pra Mitologiei românești. Craiova, 1938. 


lată o carte care numără puţine foi, dar asu- 
pra căreia se cuvine să atragem atenţia. Pe lângă 
alte merite ale sale, de care vom vorbi mai jos, 
ea îl are pe acela de a exprima cu tărie o cre- 
dintá: credința că poporul nostru românesc are o 
Mitologie a lui proprie, care n'a fost încă înfăți- 
şată până acum decât fragmentar si nesistematic, 
dar a cărei prezentare completă şi sistematică nu 
mai poate întârzia. Căci, socotește autorul aces- 
tei cărţi, lipsa acestei mitologii reprezintă „o in- 
suficientá de condamnat a culturii noastre". 

De aceea, după ce schifeazá istoricul cercetá- 
rilor mitologice la noi, încearcă să definească ori- 
finalitatea mitologiei româneşti, originalitate care 
să-i îngăduie acesteia dreptul la o existență ce 
i-a fost adeseori contestată. 

Cartea este scrisă pe alocurea confuz Am ci- 
tit-o însă cu atenţie și ne-am străduit să infele- 
gem şi ceea ce era neexprimat, dincolo de cu- 
vinte. 

Să urmărim deci, cartea: A 

Cronologic, cel dintâiu care înfăţişează o serie 
de mituri este Domnitorul Moldovei, Dimitrie 
Cantemir. În cartea sa „Descriptio Moldaviae", in 
capitolul „Despre religiunea Moldovenilor”, amin- 
teste el „divnităţile náscocite", Iată deci prima 
încercare de mifografie românească, nu însă de 
mitologie. 

Va trebui să așteptăm apoi vremea din jurul 
anului 1880 ca să avem o retrezire a interesului 
pentru acest gen de cercetări. Lucrările care apar 
acum sunt de două feluri. In unele se studiază as- 
pecte, fragmente ale unei mitologi românești, fiind 
deobiceiu simple prezentări de folklor mitic (art. 
lui At. Marienescu, Gaster, L. Sáineanu). In altele 
se încearcă o teorie a mitologiei românești, mai 
de grabă o explicare istorică a acestei mitologii. 
(N. Desusianu, Tocilescu si At, Marienescu: „Cul- 
tul păgân şi creştin”). 

Pasiunea cercetărilor din urmă este aceea de a 
dovedi că mitologia daco-romană a servit ca izvor 


de inspiraţie, mitologiei românești. Până la con- 
cepţia unei adevărate mitologii nu s'a ridicat însă, 
niciunul dintre ei. Iată însă, două excepţii: G. Dem. 
Teodorescu şi Sim. Fl. Marian. Cel dintâi a scris 
cartea ,lucercári critice asupra unor credințe, da- 
line si moravuri ale poporului românesc” (1874), 
în care ilustrează aproape complet teza fondului 
latin al mitologiei noastre, 

Simion Fl. Marian, în „Mitologie daco-romană“ 
(1878), are strânse patru studii: „Balaurii, Spiri- 
duşii, Solomonarii și Moroii, care sunt, adevărate 
capod'opere ale genului. 

De-acum, abia prin 1903, mai avem o încercare 
de lucrare mitologică a El. Nic. Voronca: „Dati- 
nele şi credinţele poporului românesc“ (adunate 
şi aşezate în ordine mitologică). Cartea aceasta 
însă, este mai mult o Antologie a Folklorului mi- 
tic contemporan, decât o mitologie propriu zisă. 
Meritul mare al El. Nic. Voronca, este acela de 
a fi strâns un material foarte bogat, care poate 
servi oricând cercetătorului mitolog. 

Urmează apoi lucrarea lui Tudor Pamfile, mare 
iubitor al Folklorului, dar nu îndeajuns de bine 
pregătit pentru a lămuri greaua problemă a mi- 
tologiei, ce şi-o luase asupra-şi. De altfel, recu- 
noagte el însuşi aceasta în prefața primului vo- 
lum, din cele trei pe care le-a supraintitulat: „Mi- 
tologie românească” (I: Duşmanii și prietenii omu- 
lui, II: Comorile, III: Pământul). T. Pamfile, ră- 
mâne deci si el un simplu colecţionar, un mitograf 
cu gust, dar nu un mitolog. (Nici măcar gruparea 
miturilor culese nu e făcută după criteriile clasi- 
ficărilor mitologice), 

Mai face apoi greşeala de a elimina din Mito- 
logia sa ciclul miturilor referitoare la Dumnezeu 
şi la Satana, tocmai a acelor mituri care, vom 
vedea că formează nodul dramatic al mitologiei 
românești, stăruind în schimb asupra spiritelor 
bune si rele, ce reprezintă conflictele secundare 
ale mitologiei noastre. Încercările lui T, Pamfile 
„îi lipseşte teatrul de acţiune mitologică, fără de 
care orice mitologie devine o înşirare searbădă de 
povestiri goale, o prezentare monotonă de frumu- 
seti sterile (pag. 6). 

Deci, singurele cărţi bune de Mitologie româ- 
nească rămân, până acum cele ale lui G. Dem. 
Teodorescu şi Sim. Fl. Marian. Cărţile acestea 
au trecut însă, pe nedrept, aproape nebágate in 
seamă. 

După lucrările El. Nic. Voronca şi ale lui T. 
Pamiile, in care, problema mitologiei noastre fu- 
s2se pusă si solufionatá greșit, se pune întreba- 


407 


rea dacă noi avem sau nu o mitologie originală 
románeascá, N'a trebuit mult pentru ca sá ni se 
conteste orice mitologie. S'a spus cá miturile ro- 
mánesti sunt simple imprumuturi lipsite de orice 
notă autohtonă, Infiltraţiile mitice străine; geto- 
dace, latine, slave etc, au dat un amalgam lip- 
sit de noimá, S'a mai adăugat apoi cá răspândi- 
rea creştinismului la noi a distrus aceste elemente 
mitologice de provenienţă străină, tocmai în faza 
în care ele, poate, s'ar fi contopit într'o mitologie 
nouá, a noastră, 

R, Vulcănescu se ridică împotriva tuturor aces- 
tor negaţiuni. Noi avem o mitologie a noastră, ro- 
máneascá, cu nota ei specifică: 

Mai intáiu, intervenţia creştinismului, tocmai în 
faza închegări mitologiei românești a constituit o 
binefacere de netăgăduit. Căci „ceea ce a dat uni- 
tate acestei mitologii peste care s'au scurs veacu- 
rile unei istorii atât de vitrege a fost (tocmai) creg- 
tinismul" (pag 8). 

Mitologia românească s'a structurat deodată cu 
limba $i sufletul neamului nostru. Ca și acestea, 
deci a fost împregnată, dintru început, de spi- 
ritualitatea creștină-ortodoxă, Caracterele speci- 
fice ale mitologiei românești sunt, de aceea, creş- 
tine, Iată-le: 

1, Concepţia de vieaţă, ce se desprinde din în- 
tregul sau părțile mitologiei noastre, este concep- 
fie de vieaţă cregtiná-ortodoxá, fie cá e vorba de 
zeitățile cereşti, subpământești, din văzduh sau de 
eroii de pe pământ, 

2, Cauzalitatea mitică e subordonată cauzalită- 
fii cregtine-ortodoxe, Dumnezeu, ca figură cen- 
trală si dominantă a mitologiei românești e cauza 
tuturor celor văzute si nevăzute, alături de Sa- 
tana fratele lui geamăn. 

3, Divinităţile păgâne care au rămas în mitolo- 
fia românească au fost ierarhizate și subordonate 
lui Dumnezeu si lui Satana într'un sistem structu- 
rat organic, 

4, Biserica apare drept centru mitologic, „fie că 
luăm natura în plinătatea spectaculosului ei, drept 
biserică, fie că socotim numai simpla construcţie 
tradiţională”, Alături de biserică, e cimitirul si 
răscrucea, 

Această mitologie românească, în care vibrează 
în adâncuri credința creștină, ce constituie cu- 
loarea de fond a ei, trebue alcătuită, adică trans- 
pusă de pe planul mentalității sătești pe cel al 
mentalităţii culte, Pentru aceasta trebuie cules 
mai întâiu întreg folklorul mitic autohton, Va 
apărea poate apoi maestrul sistematizării lui, 


408 


Acesta este felul în care înţelege R, Vulcă- 
nescu, că s'ar putea alcătui o mitologie a noastră, 
românească, Am impresia că vede just. Cercetă- 
rile şi sistematizárile (care nu par a fi deloc 
uşoare), rămân s'o dovedească, Meritul lui R. Vul- 
cănescu stă în faptul de a fi pus problema. 

I se cuvine apoi toată mulfumirea pentru fap- 
tul cá a încercat să șteargă colbul de pe cărţi, 
ce-au fost uitate și care, poate, n'au fost îndea- 
juns bágate în seamă, nici în vremea apariţiei lor, 
Intr'adevăr, tot neajunsul lucrărilor de acest gen 
ce s'au făcut, sau se fac la noi, stă în faptul lip- 
sei de apreciere a muncii altuia. Treci peste ea, 
fără să te osteneșşti a o cunoaște, Incepem munca 
dela capăt, ca şi, cum nimeni n'ar fi existat până 
la noi. De aceea este mare meritul lui R, Vulcă- 
nescu, care şi-a făcut un titlu de cinste din a a- 
trage atenția cercetătorilor actuali asupra cărţii 
bine scrise a lui G, Dem. Teodorescu şi mai cu 
seamă, asupra celei a lui Sim. FI. Marian, care 
reprezintă prima încercare de mitologie româ- 
neascá izbutitá în problemele pe care le tra- 
tează. 

R. V. atrage apoi atenţia asupra Folklorului 
mitic de azi ce trebue strâns, „Românul trăeşte 
încă în plină mitologie”, Dovadă stau reacţiunile 
mitice colective, reacţiunea superstițioasă spon- 
tană, de exemplu, a unui sat întreg care desgroapă 
pe mortul ce s'a transformat în strigoiu, şi a fă- 
cut să se abată asupra satului lor vremuri de grea 
cumpănă. 

Această trăire în mitologie a ţăranului român, 
nu se datorește lipsei lui de cultură, ci contopirii 
lui întregi cu peisagiul în care trăește, „aderenţei 
lui cosmice“, (In această privință i se pare că L, 
Blaga, în discursul său de recepție, la Academie, 
făcând elogiul satului românesc, a înţeles chipul 
trăirii ţăranului nostru, în satul pe care-l soco- 
teşte centrul lumii şi în care trăieşte, dincolo de 
timp, în orizonturi geografice, ce se prelungesc în 
mit), 

Asupra acestui fapt se cuvine să stăruim puţin, 
S'a strâns desigur mult material de Folklop mitic 
până acum, Cărţile, articolele de revistă, simplele 
notițe trebuesc revăzute toate cu multă atenţie și 
grijă, Nu trebue uitat însă lucrul mai sistematic ce 
se poate face încă, acum, în ceasul al unspreze- 
celea, la feren. Si este desigur o problemă fru- 
moasă aceea de a încerca să vezi felul în care 
Folklorul mitic se mai crează — poate încă în 
timpul nostru, Imaginaţia mitică, la îndemâna celui 
mai umil sătean, mai stabileşte ea raporturi între 


el: şi lume? Se mai crează mituri, sau imaginaţia 
lucrează numai în adăugiri la miturile existente? 
(Deși mitul cere asentimentul unui grup mare, el 
fiind prin excelență, o credință colectivă şi deşi, 
poate, spun unii, vremea creaţiei lui a trecut). 
Recunoaştem că, întru alcătuirea unei Mitologii 
a noastre, românești, trebuiesc descrrise mai întâi 
miturile care ne vin — pe linia timpului — ca 
vechi moștenitori (daco-romane, slave etc.), că- 
rora creştinismul (sau alte curente religioase ce 
s'au abătut asupra plaiurilor noastre), le-a făurit 
o axă nouă, Nu trebuie însă neglijată nici această 


posibilitate de creaţii în domeniul mitologiei, chiar 
dacă ele sunt numai acte de creaţie individuală, 
de gen mitic, cărora să le lipsească doar consfin- 
tirea colectivului. Poate că unele surprinderi de 
fapte, pe viu, ne-ar ajuta să înţelegem felul în 
care imaginaţia mitică românească a contribuit la 
îmbogățirea si poate chiar înfrumusețarea vechilor 
mituri ce constituiesc averea noastră sufletească, 
moştenită din strămoși, Și acesta ar fi un capitol 
interesant la sfârşitul acelei „Mitologii  româ- 
negti", pe care o visează R, V, 

Stefania Cristescu 


409 


ÎNSEMNĂRI 


CONGRESUL INTERNAŢIONAL DE SOCIOLOGIE DELA BUCUREŞTI 


In vederea celui de al XIV-lea Congres Inter- 
naţional de Sociologie, ce se va ţine în 1939, la 
Bucureşti a fost lansată de d-l René Maunier, pro- 
fesor la Universitatea din Paris, preşedintele In- 
stitutului Internaţional de Sociologie, si d-l prof. 
D. Gusti, preşedintele acestui Congres, următoarea 
invitaţie: 


Stimate domnule Coleg, 

Avem onoarea să vă aducem la cunoștință 
faptul că al XIV-lea Congres Internațional de 
Sociologie, va avea loc la București, între 29 
August şi 14 Septemvrie 1939, 

Acest Congres, care se bucură de Inalta Pre- 
şedinție de Onoare a M. S. Regelui Carol al 
II-lea, va fi organizat de Institutul de Cercetări 
Sociale al României. 

In numele Biroului Institutului Internaţional 
de Sociologie şi al Institutului de Cercetări So- 
ciale al României, vă rugăm să onorafi cu pre- 
zenfa Dv. Congresul dela Bucureşti. 

Participarea Dv. la desbaterile asupra te- 
melor SAT si ORAȘ, tipurile de unități sociale, 
învățământul sociologiei şi organizarea cercetă- 
rilor sociologice, va fi dintre cele mai apreciate, 

Ne îngăduim să vă trimitem, alăturat, progra- 
mul Congresului și informaţiile preliminare. 
Institutul de Cercetări Sociale al României va 
furniza cu plăcere lămuririle suplimentare, pe 
care le veţi socoti necesare, 

Contăm pe contribuția ştiinţifică a Dv. la lu- 
crările Congresului, 

Siguri că vom primi cât de curând adeziunea 
Dv., vă rugăm să primiți, stimate domnule Coleg. 
salutările noastre cele mai cordiale, 


Invitaţia este însoţită de programul Congresu- 
lui. Ţinând seamă de sugestile primite şi de im- 
prejurările actuale, Comitetul de organizare, pre- 
zidat de d-l prof. Gusti, a hotărît punerea în cen- 
trul preocupărilor congresului a problemei Sat- 
Oraş, care interesează in egală măsură sociologii 
americani şi europeni şi îngăduie punerea în va- 


410 


loare a lucrărilor Şcolii dela Bucureşti. Temele de 
discuţie pentru şedinţele de după masă sunt: Ti- 
puri de unităţi sociale, Invăţământul sociologiei şi 
al ştiinţelor sociale şi Organizarea cercetărilor so- 
ciale. Redăm acest program: 


Marţi, 29 August 1939. După masă. Şedinţa de 
deschidere. 

Miercuri, 30 August 1939, Dimineaţa. Sat și 
Oraş, I, Definirea teoretică, Noţiunile sociolo- 
gice de sat si oraș: geneză, tipuri de structură, 
subunități, relaţii şi interacțiuni, procese, ten- 
dinfe. 

După masă. Discuţie: Tipuri de unităţi so- 
ciale. Starea actuală a concepțiilor si a cerce- 
tărilor sociologice asupra tipurilor de unităţi so- 
ciale (familie, grupuri de vârstă și de sex, clasa, 
partid, confesiune, naţiune şi celelalte), 

Joi, 31 August 1939. Dimineaţa. Sat și Oraş 
II. Metodă. Metode sociologice pentru studiul 
satului şi al oraşului: geografică, biologică, an- 
tropologică,  etnologică, demografică, istorică, 
psihologică, etnografică, economică, juridică, po- 
litică, statistică, comparativă, fenomenologică, fol- 
clor, anchetă, survey, monografia sociologică etc. 

După masă. Discuţie: Invăţământul sociolo- 
giei şi al ştiinţelor sociale. Organizarea inváfd- 
mânțului sociologiei si al științelor sociale: in- 
stitute de învățământ sociologic, facultăți de 
ştiinţe sociale etc. 

Vineri, 1 Septemvrie 1939. Dimineaţa. Sat s 
Oraş, III. Funcțiunea practică a cercetărilor, 
Contribuţia cercetărilor sociologice la organiza- 
rea şi ameliorarea satului și a oraşului: poli- 
tica socială, ridicarea nivelului de vieaţă, serviciul 
social, planificarea, urbanism şi ruralism etc. 

După masă, Discuţie: Organizarea cercetări- 
lor sociale. Organizarea şi rolul cercetărilor so- 
ciale (Institute, Fundaţii şi cercetători izolaţi). 

Sâmbătă, 2 Septemvrie 1939. Dimineaţa. Şe- 
dinfa administrativă. Şedinţă de închidere, 

După masă. Vizifarea Muzeului Satului şi a 
Expoziţiei sociologice. 


Duminecă, 4 Septemvrie 1939, până Marți, 13 
Septemvrie 1939. Excursie pentru a cunoaşte 
opera practică si de cercetări a Echipelor, ín 
sate din: Muntenia, Basarabia, Moldova, Buco- 
vina, Transilvanie, Banat, Dobrogea. 


Odată cu invitaţia si cu programul au fost tri- 
mese sí următoarele lămuriri, cu privire la di- 
mensiunile şi termenul de predare al comunicări- 
lor, la înlesnirile de călătorie şi de şedere: 


Participanţii celui de al XIV-lea Congres In- 
ternafional de Sociologie sunt rugaţi să ia cu- 
nostinfá de următoarele informații: 

I. Urmează să trimeată Biroului Congresului, 
la Institutul de Cercetări Sociale al României, 
strada Latină 8, Bucureşti III: 

a) Buletinul de adeziune; 

b) Titlul comunicărilor; 

c) Rezumatul, de zece până la douăzeci de 
rânduri al acestei comunicări, înainte de 1 Ia- 
nuarie 1939; 

d) Textul complet al comunicării, înainte de 
15 Martie 1939, spre a îngădui imprimarea ei, 
inainte de Congres si de a permite, astfel, ca să 


se dea o temelie sistematică desbaterilor Con-. 


gresului. După toate aşteptările aceste comuni- 
cări vor ajunge să aibe o mare importanță în 
domeniul cercetărilor ştiinţifice asupra Satului 
şi a Orașului, a învățământului sociologic şi a 
rolului Sociologiei în viitor. Durata maximă a 
fiecărei comunicări este fixată la 20 de minute. 
Textul nu ar trebui să depășească zece pagini 
de tipar (format în 80) exclusiv ilustrațiile si 
tablourile de cifre. 

II. Limbile oficiale pentru rapoarte şi comuni- 
cări sunt: engleza, franceza, germana, italiana. 

Ill. Participanfilor, care vor completa si res- 
titui Buletinul de adeziune, le vor fi remise le- 
gitimaţii de participare, spre a obține pentru ei 
și membrii familiei lor: 


ACTIVITATEA 


CERCETĂRILE MONOGRAFICE DELA NEREJU 


Cu prilejul Congresului Internaţional de Socio- 
logie, Școala Sociologică dela București urmează 
să prezinte mai multe rezultate ale cercetărilor 
monografice întreprinse în cadrul Institutului 
Social. 


N 

1. Gratuitatea vizei dela Legafiile române. 

2. Reduceri de 75°/o asupra tarifului: 

a) Căilor Ferate Române (pe toate rețelele); 

b) Serviciului Maritim Român, care deserveşte 
linia: Alexandria, JaHa, Pireul, Istanbul, Con- 
stanfa (vapoare de lux de I-a, II-a si III-a clasă, 
serviciu săptămânal); 

c) Serviciului Danubian Român, între Viena şi 
Giurgiu (serviciu săptămânal), şi 

3, Reducerile pe care celelalte guverne vor 
binevoi să le acorde participanților, la interven- 
fia Institutului de Cercetări Sociale al României 

IV. La hotelurile din București vor fi obținute 
prețuri speciale pentru participanți şi membrii 
familiei lor. Lista acestor hoteluri va fi comu- 
nicată din vreme. 

V. Participanţii şi membrii familiei lor vor li 
oaspeții președintelui Congresului, pentru du- 
rata excursiei stiinfilice dela 4 la 14 Septem- 
vrie 1939 (transportul, întreținerea etc.. 
plet gratuite). 

Participanţii și membrii familiei lor sunt ru- 
gafi să menfionzee pe Buletinul lor de adeziune, 
dacă doresc să participe la excursie. 

VI. Agenţiile Cocks, American Expres, Wa- 
gons Lits, Cit, Mer, din capitalele europene, pre- 
cum şi cele din New-York, vor primi, până la 
1 Mai 1939, informaţiile speciale asupra lămu- 
ririlor, reducerilor şi facilitáfilor, pe care cele- 
lalte guverne vor avea amabilitatea să le acorde 
membrilor Congresului. 

VII. Adeziunile la Congres, titlurile şi rezu- 
matele comunicărilor (în dublu exemplar), textele 
complete ale comunicărilor (în dublu exemplar), 
ca si cererile de informaţii vor fi adresate Bi- 
roului Congresului, la Institutul de Cercetări So- 
ciale al României, strada Latină Nr. 8, Bucu- 
reşti, III. 


com- 


INSTITUTULUI SOCIAL ROMÂN 


In acest scop se vor publica, între altele, 
două mari volume de cercetare monografică: Ne- 
reju (Vrancea) si Drăguş (Făgăraș). Redactările 
se vor face în extenso în românește şi cu anexele 
suprimate în bună parte, în limba franceză (Ne- 
reju) si englezeste (Drăsuşul). 

Lucrările monografice din Nereju au fost în- 


411 


credinţate d-lui H., H. Stahl, asistent universitar 
şi director de studii la Fundaţia Principele Carol, 
fiind unul dintre principalii membri ai campaniei 
monografice din 1927, 

Satul Nereju fusese ales din două motive, Aci, 
mai mult ca ori unde, putea fi urmărită cu suc- 
ces în spaţiu şi timp deválmágia rázegeascá; for- 
mele ei de disoluţie fiind în plin curs, pot fi sur- 
prinse, li se poate apoi cerceta cauzele provocă- 
toare (capitalism, administraţie de Stat etc.), şi, 
in același timp, se pot indica solufiuni tocmai la 
timp, spre a se evita o adevărată prăbuşire, 

In camp-nia din 1927 s'au urmărit o serie în- 
treagă de probleme, dintre care multe au şi fost 
prezentate in numeroase studii din Arhiva pentru 
ştiinţa socială, In campania din vara acestui an, 
nu numai că s'a ajuns la epuizarea tuturor proble- 
melor, dar s'au verificat şi supoziţiile născute pe 
baza primelor cercetări, care s'au dovedit aproape 
în întregime întemeiate. 

In rândurile următoare, vom reda — doar enun- 
ciativ — ceea ce a format obiectul studiilor de 
peste vară (lulie-Septemvrie), cu regretul că n'am 
putut oferi o prezentare mai desvoltată, atât din 
cauza spaţiului, cât şi din cauza datei apropiate a 
apariției volumului; căci, nu numai redactările 
parţiale sunt gata, ci şi mare parte din redacta- 
rea generală, care aparţine d-lui H, H, Stahl. 


H. H, Stahl: Reconstituirea vechilor stăpâniri 
de munţi de către satele vráncene; vechea devăl- 
mágie nerejaná şi cauzele disolujiei; familia; 
dreptul de proprietate: privilegiul masculinitáfii; 
credinţe şi superstiții; nuntă, naştere, botez; ştiinţe 
populare etc, 

Victor Tufescu: Cadrul cosmologic, Regiunea 
Vrancei și satul Nerej, Hărţi, schițe, plange. 

Ing. Agr. Petre Stănculescu: Munca şi tehnica 
de lucru în agricultură, la pădure etc, Rentabilita- 
tea, Mori, ferestraie, pive, dârste, Meseriile din 
Nereju. Comerţul: centre de desfacere şi aprovi- 
zionare, 

Valeriu Butura: Plantele cunoscute in Nereju; 
folosirea si semnificaţia lor în vieaţa spirituală; 
descântece, 

C. Brăiloiu: Folklorul muzical, magie, — 

Mitu Georgescu si C. Ştefănescu: Demografie, 

Const. D. Gib: Moralitate. Convorbiri sociologice 

I. C, Cazan: Literatura populară (lirică, epică 
si didactică); influența cărţilor populare in lite- 
ratura nerejaná, 

lon Vintilescu: Drumuri in Nereju; geologia si 
geografia populară. 


412 


Gh. Serafim: Semnele de disoluţie ale Vrancei, 
Statistica procesivităţii în raport cu celelalte sate 
vrâncene (în colaborare cu d. Stahl). 

C. Cristea: Construcţia caselor în Nereju, 

D, Simionescu: Pescuitul in Nereju. 

I. Gh. Filip: Studiul gospodăriei 
spiţe de neam. 

D. V. Nicolescu: Familia (raporturi dintre sexe) 

Florea Florescu: Dogăritul (prelucrarea lemnu- 
lui în vase mici: cofe, bocle, suştare etc.); dru- 
muri de nerejeni vánzátori; vechimea neamurilor, 
după opinia satului, 

Au mai lucrat în satul Nereju: Pr, Teodorescu. 
preşedintele Căminului Cultural (la cadrul isto- 
ric); Ing. A, Rusu (la cadrul cosmologic); Cris- 
tache Ştefănescu (la cadrul biologic); desene teh- 
nice, artistice, hărți: Gh. Costache si Caius Oan- 
cea; fotografii: Dode. F, Florescu 


Dudarilor; 


CERCETĂRILE MONOGRAFICE DELA DRĂGUȘ 


Campania monografică dela Drăsuş. Fundaţia 
Regală Principele Carol si Institutul Social Ro- 
mân din Bucureşti au trimes vara aceasta în cola- 
borare o echipá monograficá, sub conducerea lui 
Traian Herseni, in satul Drăguş (judeţul Făgă- 
rag), pentru încheierea cercetărilor monografice în- 
cepute mai de mult. Campania a durat trei luni, 
(lulie, August şi Septemvrie). 

Victor Tunsoiu a cercetat cadrul fizic al satului, 

I, Petrescu-Burloi a cercetat problema locuinţei, 

Valeriu Butură a întocmit un studiu despre cre- 
dinfele și practicile medicinale cu buruieni, Raul 
Călinescu a cercetat fauna, în special din punct 
de vedere bio-geografic. Marin Popescu-Spineni s'a 
ocupat de geografia economică. In chipul acesta 
s'a completat cadrul cosmologic, 

La cadrul biologic, pe lângă cercetarea antropo- 
logică făcută încă in 1932, de Prof. Fr, Rainer si 
cercetările demografice ale lui D. Georgescu, s'a 
făcut un nou recensământ al populaţiei de către 
toţi studenţii din echipă, s'a studiat apoi alimen- 
tatia de Witold Truszkoswshi (student polonez), 
igiena socială de D. Georgescu şi starea sanitară 
de Dr, I. Orășteanu. 

La cadrul istoric s'au întregit cercetările de is- 
torie socială ale lui H. H, Stahl, printr'un studiu 
despre trecutul graniţei de Dr. I, Jivan, 

La cadrul psihologic s'au efectuat măsurători 
psihologice de o echipă a Laboratorului de Psiho- 
logie din Bucureşti, sub conducerea lui I, Nestor. 
G, Focșa a studiat problema mentalităţii ţără- 


nești, iar Valentin Jeju, a întocmit convorbiri so- 
ciologice cu ţăranii. 

La manifestările economice s'a continuat studiul 
economiei țărănești, a negofului, industriilor şi me- 
seriilor de către Al, Bărbat. Paula Herseni şi-a 
încheiat studiul despre industria casnică, Ing. agr. 
I. Stoichițiu a cercetat tehnica agricolă, iar ing. 
silvici Mircea Sandi şi Al. Rusu au studiat pădu- 
ritul. 

La manifestările spirituale, pe lângă studiile ve- 
chi ale lui C. Brăiloiu, despre folclorul literar şi 
muzical, I. Ionică, despre ideologia țărănească, 
Octavian Iosif despre vieafa religioasă, Gh. Focşa 
despre moralitatea satului; s'au studiat; vieafa ar- 
tistică de o secțiune condusă de Al, Dima, limba 
de către D. Șandru, portul de G. Rogozea şi starea 
culturală de M. Marinescu. Ştefania Cristescu şi-a 
încheiat lucrările în legătură cu magia, 

La manifestările juridice s'au adăugat la stu- 
diul despre dreptul obignuelnic al lui H. H., Stahl, 
un studiu despre dreptul civil de Dr. I, Jivan şi un 


studiu asupra procesivităţii și criminalității de Gh. 
Lupchian. 

La manifestările politico-administrative s'au ur- 
mărit politica locală si concepţiile despre stat de 
Coriolan Ghefie, administraţia locală de Augustin 
Tarţă şi finanțele comunale de Gh, Lupchian. 

La unităţi, relaţii şi procese sociale, pe lângă 
studiile vechi întocmite de Traian Herseni şi H. H. 
Stahl, s'au mai cercetat gospodăriile ţărăneşti de 
D. Papadopol şi relaţiile sociale de E. Refezeanu. 

In felul acesta s'a cules întreg materialul nece- 
sar redactării monografiei sociologice a satului 
Drăguş. Lucrarea este în curs de redactare şi va 
apare în limba engleză, în vederea Congresului 
Internaţional de Sociologie dela București (1939). 

Echipa monografică dela Drágus şi-a extins cer- 
cetările şi asupra regiunii. S'au cercetat locuinţa 
(L Petrescu-Burloi) magia (Ştefania Cristescu), 
riturile agrare (Ion Ionică) si cetele de feciori in 
Tara Oltului (Traian Herseni). Rezultatele acestor 
cercetări se vor publica în lucrări aparte. T.H 


ACTIVITATEA INSTITUTELOR SOCIALE REGIONALE 


INSTITUTUL SOCIAL BANAT-CRISANA 


Activitatea monografică din comuna Ohaba 
bistra. Echipa noastră monografică a venit în co- 
muna Ohababistra (jud. Caraş), în ziua de 13 Au- 
gust 1938, pentru a ancheta problema influenţei 
industrializării asupra elementului autohton, deci 
transformarea populajiunei agricole în, muncito- 
rime industrială. 

In vederea examinării acestui fenomen s'a ales 
comuna  Ohababistra (Ferdinand), unde se află 
uzinele metalurgice , Ferdinand", de oarece dela 
această comună şi până la Zăvoiu, se manifestă 
mai tipic influența marei industrii asupra popula- 
ției agricole, 

Comuna Ohababistra, înainte cu 15—20 ani, avea 
o populaţie a cărei singură îndeletnicire o forma 
creşterea vitelor şi agricultura. De când însă uzi- 
nele Ferdinand şi-au mărit producţia metalur- 
gică, cerându-se braţe de lucru, populaţia din co- 
mună, fără a-și părăsi vechea ocupaţie ances- 
trală, a încercat să se încadreze întrun ritm nou 
de vieaţă, majoritatea bărbaţilor angajându-se ca 
lucrători, : 

In consecință, situaţia acestor țărani români, 
care încep a nu mai fi agricultori, fără să devină 


în schimb muncitori industriali calificați, este 
unul din cele mai interesante fenomene sociolo- 
fice din fara noastră, 

In vederea studierii lor $i in conformitate 
cu metodologia Institutului nostru, echipa din 
Ohababistra a lucrat in urmátoarele secfiuni: 

1. Secția juridică, condusă de d-l Dr. Cornel 
Grofgorean şi având ca anchetatori pe d-nii Dr. 
Emil Botiş, Adrian Brudariu, Dr. Alexandru Gro- 
zescu, Traian Stângă, Mihai Demetrovici şi d-na 
Dr, Emilia Gaspar. Această secţie a studiat înfă- 
țișarea juridică a logodnei, căsătoriei, a relaţiilor 
personale în sânul familiei, a relațiilor materiale 
în sânul familiei şi a obligafiunilor, in total 72 în- 
trebări; apoi a aplicat chestionarul etico-juridic, 
cu 230 întrebări; chestionarul politico-social, cu 
124 întrebări; chestionarul referitor la sistemul de 
proprietate, cu 110 întrebări; toate revizuite şi com- 
pletate de către d-l Dr. Alexandru Marta, Rezi- 
dent Regal, președintele secţiei juridice, S'au mai 
anchetat câteva cazuri de concubinaj, de divorț, 
de adopfiuni şi de căsătorii mixte. In fine, a fost 
copiat registrul cadastral. 

2. Secţia religioasă, condusă de către părintele 
Melentie Sora, fiind asistat de către d-şoara Ta- 
tiana Stanca. S'au examinat 30 de fişe familiale. 


413 


3, Secţia medicală, compusă din d-nii Dr. Ni- 
colae Gaspar, Dr. Ioan Adam, Dr, Ioan Iovu si din 
asistenții Ioan Maxim, Simion Bistrian şi Petre 
Sârbu, învăţător, Au fost examinaji 797 adulţi, cu 
fişe medico-sociale, 247 copii dela 0—15 ani cu 
fige medico-sociale, 236 copii şi adulţi, fără fige 
medico-sociale, din comunele vecine; în total s'au 
examinat deci 1,280 de locuitori. S'a mai recoltat 
sânge pentru depistarea frecvenței sifilisului, prin- 
tre locuitorii comunei Ohababistra şi anume: dela 
796 adulţi din această comună şi 20 adulţi din co- 
munele vecine, Sângele astfel recoltat a fost zil- 
nic transportat, prin curier special, la Laborato- 
rul de Igiená din Timişoara şi analizat de către d-l 
Dr, Petre David, directorul laboratorului, Până de 
prezent se cunosc 767 de reacţii, dintre care pozi- 
tive sunt 58, adică 7,55%, Apoi s'a mai dat me- 
dicamente, de către această secţie la 50 de bol- 
navi, iar la numeroși pacienţi s'a prescris reţete, 
Concluziile generale ale secției sunt următoarele: 
se remarcă frecvenţa guşei, ascarizilor, alcoolis- 
mului, reumatismului, articular şi mugchiular, pre- 
cum şi a sifilisului. Igiena casei a fost examinată 
de către d-l Gheorghe Atanasiu, 

Tot în această secţie activa secţia dentistică, 
condusă de d-l Dr, Nerva Drăgan si asistat de d-l 
Titus Knapp, d-na Vioara Knapp si d-l N, Landl, 
examinând 622 locuitori, S'au mai făcut 312 ex- 
tracţii la locuitorii din Ohababistra, iar 270 ex- 
tracţii la populaţia din satele vecine sí 80 extracţii 
la copii, Tot în această secţie a activat şi d-na Dr, 
Hilda Drăgan, anchetând medicina populară. 

4. Secţia economică, condusă de d-l C, Cocârlan, 
având ca anchetatori pe d-nii Coriolan Comloșan, 
Simion Stanca, lon Stancu, Romulus Crișan, Vic- 
tor Andrei, Gheorghe Ionescu, Alexandru Fiat, 
Romulus Sosoi, apoi pe d-nele Elena Secheșan, 
Ana Percea, Sofia Păsulă, d-ra Aurora Baicu, Ma- 
ria Sora, Paraschiva Murgu, Eleonora Birăescu şi 
Doina Păsulă, care, după ce terminaseră anchetele 
gospodăreşti, au fost repartizate la această secție, 
Au fost interogate 98% din totalul gospodăriilor 
de 278, Secţia s'a călăuzit după chestionarul eco- 
nomic cu un total de 421 întrebări referitoare la 
gospodărie, grupate în 4 mari capitole: proprieta- 
tea, produsele, cheltuielile si generalităţi. In total 
sau pus 141,120 întrebări, Au mai fost studiate 
deosebit problemele muncitoreşti, 

5, Secția Zootehnică, compusă din d-nii Traian 
Matei, învățător, Dr. Eugen Prestescu. D-na Dr. 
Ina Prestescu, medici veterinari şi Simion Soro- 
ceanu, student agronom. S'au chestionat 77 fa- 


414 


milii, care aveau 40 cai, 55 vaci, 224 oi, 20 capre, 
791 găini, 126 rațe, 37 gâşte, 56 câini sí 88 pisici, 
constatându-se la porci pesta porcină, iar la ga- 
life cholera. 

6, Secția Scolará a fost condusă de d-l Gheor- 
ghe Boran, învăţător-director, cercetând materia- 
lul întreg, referitor la învățământul primar, 

7. Secția istorică, condusă de d-l Gh. Birăescu, 
care a cercetat istoricul comunei, apoi istoricul 
comunități de avere a regimentului de grăniceri, 
cu sediul în Caransebeş şi cu un comandament lo- 
cal în Ohababistra, precum şi istoricul Uzinelor 
Ferdinand, 

8. Secţia geografică a fost condusă de d-l pro- 
fesor Ilie Stinighufd, ajutat de către d-l Titus 
Oancea, 

9, Secţia de Igienă socială a copilului, condusă 
de d-na Mia Marian, a întocmit 191 de fişe, refe- 


` ritor la igiena şi creşterea copilului, constatând 


totală ignoranță a părinițlor în acest domeniu; 
cărui fapt se datorește catastrofala mortalitate in- 
fantilă, Se impune în modul cel mai imperios tri- 
miterea unei sore de caritate, care să activeze un 
timp mai îndelungat în comună, 

10, Secția Folklor: a) muzical, compusă din d-nii 
profesor Dr, Nicolae Ursu şi Ion Crișan; b) coreo- 
gratie, unde a activat d-l profesor Iuliu Ilca; c) 
Cântece gi jocuri de copii, examinate de d-l An- 
drei Victor, director şcolar; d) toponomia gi ono- 
mastica, de către d-l Vichentie Ardelean; e) fol- 
klor bisericesc, părintele Melentie Sora şi d-ra Ta- 
tiana Stanca, învățătoare şi f) folklor literar, exa- 
minat de către d-na Mia Marian şi de către d-l di- 
rector Gh. Atanasiu, 

In ceea ce privește folklorul muzical s'au cules 
260 de cântece populare; apoi s'au mai cules cân- 
tece și din comunele: Valea-Mare, Zăvoiu, Ci- 
reașa, Crágma, Mal şi Obreja, toate aşezate pe va- 
lea Bistrei, 

Trebue remarcat cá în această secţie au activat 
membrii delegați de către regionala „Astrei“. 

11, Secţia munca, igiena corporală, odihna și gos- 
podăria, condusă de d-na Ana Percea şi asistată 
de d-nele Sofia Păsulă, Elena Sechegan, Elena Dr. 
Secoșan şi d-rele Aurora Baicu, Doina Păsulă si 
Agir Mardan. " 

12. Secţia etnografică a fost condusă de către 
d-na Elena Secoșan, fiind asistată de către toate 
d-nele şi d-şoarele din echipă, 


Nu putem încheia acest raport asupra activită- 
fii echipei pe teren, fără a remarca munca istovi- 


toare si plină de elan şi insufletire a d-lor me- 
dici Dr. Nicolae Gaspar, Dr, Ionel Adam si Dr. 
Ion Jovu, care au depus o activitate foarte labo- 
rioasă. Totodată ținem să mulțumim tuturor 
d-nelor şi d-relor care au activat timp de 3 săp- 
tămâni în diferite secţiuni, înfruntând toate nea- 
junsurile unei vieți rustice, In deosebi d-na A. 
Percea, d-na Elena Dr. Secoşan, d-na E, Seche- 
san, d-na Sofia Păsulă şi d-ra Aurora Baicu, au 
binemeritat dela Institutul Social, In fine, mul- 
fumim tuturor d-relor si în deosebi d-relor Maria 
Sora şi Paraschiva Murgu, care au dat mână de 
ajutor lucrărilor din birou, 

Printre realizările pe teren ale echipei, trebue 
să amintim ridicarea íroifei, în partea de apus a 
comunei, în urma stăruinşelor părintelui Sora, exe- 
cutată de către echipierul părintele Plinius Oan- 
cea şi zidirea unei uscătorii de fructe. Această lu- 
crare de mare utilitate într'o regiune fructiferă, se 
datorește d-lui student agronom Simion Soro- 
ceanu, care a condus lucrările, 

In ziua plecării Institutului, la 4 Septemvrie 
1938, echipa şi-a luat rămas bun dela locuitorii 
comunei, în cadrele unei solemnități, onorată cu 
prezența d-lui Dr. Alexandru Marta, Rezident Re- 
gal, cu care ocazie s'au inaugurat şi o expoziție et- 
nogralicd, instalată de ctăre d-na Elena Dr, Se- 
coşan, 

In decursul celor trei săptămâni monografiştii 
au ținut diferite conferințe; astfel d-1 Dr. N. Gas- 
par, care a combătut alcoolismul, d-l Dr, Ionel 
Adam, care a vorbit despre alimentația copilului 
şi bolile mai răspândite printre copii, precum si 
despre combaterea lor si d-l profesor Ilie Stini- 
ghuță, dând sfaturi țăranilor, Aceste conferințe 
s'au ținut în cadrele unei șezători, organizată de 
către echipă cu concursul elevilor şi elevelor con- 
duse de d-nii Gheorghe Muroni, invátátor-direc- 
tor, Traian Ladariu, învăţător, d-nele Mia Marian 
şi Drăguţ, învățătoare, A A 

In ziua de 27 August echipa a făcut o excursie, 
vizitând Uzinele Ferdinand, întreprinderea fores- 
tieră „Lomaș"”, fabrica de mosorele din Zăvoiu si 
Uzina Hidro-Electricà dela Márul, unde, impre- 
ună cu Echipa Regală, a asistat la parastasul de 
40 zile in amintirea Reginei Maria, lar în ziua de 
2 Septemvrie echipa întreagă a făcut o excursie 
la Sarmisegetuza, ? 

Cu această ocazie ținem să mulțumim din nou 
Il. P. S. S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul Româ- 
niei şi Președintele Consiliului de Miniştri, d-lui 
Colonel Gheorghe Praporgescu, prefectul Jude- 


țului Timig-Torontal, precum şi conducerii Comu- 
nității de avere, din Caransebeș, pentru sprijinul 
financiar acordat Institutului nostru, Mulţumim 
apoi d-lui profesor C, Daicoviciu dela Universi- 
tatea din Cluj, pentru pretioasele lămuriri date 
echipierilor noştri, cu ocazia excursiei dela Sar- 
misegetuza, In fine, mulţumim intelectualilor din 
comună pentru sprijinul dat echipei şi anume d-lui 
ing, inspector Mihai Cloșa, șeful ocolului silvic din 
Ohababistra, părintelui Ion Țerovan, d-lui direc- 
tor şcolar Muroni şi d-lui Martin Guleran, prima- 


rul comunei, Dr. Emil Botiş 


INSTITUTUL SOCIAL ROMAN DIN 
BASARABIA 


Sumar de problemele cercetate monogratic de 
către Echipa Regală Monografică Nr. 1 a Institu- 
tului Social Român din Basarabia în satul Popeștii 
de Sus, jud, Soroca, în luna lulie şi August 1938, 
Cadrul cosmologic, 1. Dr. N, Moroşanu. Cerce- 
tarea cadrului cosmologic: geologia, hidrologia și 
arheologia satului Popestii de Sus, colectarea de 
material documentar pentru muzeu, 

2. Inginer Leonid Guştiuc, asistent la Facultatea 
de ştiinţe agricole Chișinău, Solul moșiei satului 
Popeștii de Sus, Alcătuirea unei hărţi agrogeolo- 
fice a întregii moşii şi împrejurimilor, legătura ìn- 
tre principalele plante de cultură și tipurile de 
sol, felul de îngrășare si de mărire a fertilității so- 
lului, cunoașterea de către țărani a factorului eco- 
nomic — sol. 

3. Paul Guja, profesor, Aşezarea geografică a sa- 
tului Popestii de Sus. Regiunea înconjurătoare — 
observări morfologice, Vatra satului, tipul de sat 
şi mărimea lui, 

4. Alexandru Arvat, licenţiat în ştiinţe naturale, 
institutor, Numirile populare ale plantelor sălba- 
tece şi ornamentele din grădinile sătenilor, între- 
buinfarea lor, Întocmirea unui ierbar. Cunoştinţele 
de botanică ale locuitorilor din Popestii de Sus- 
Soroca. 

5, M. Jenigtea, asistent la Muzeul Regional din 
Chişinău, I. Cromatica populară din regiunea Po- 
peştii de Sus, jud. Soroca, II. Fauna si vânatoarea. 

6. C. Braga, profesor. Raportul dintre natură şi 
locuința omului Organizarea interioară a gospo- 
dăriilor, evoluţia tipurilor de case, culegerea de 
fotografii și schițe pentru cercetarea celor mai în- 
semnate tipuri de gospodării şi case din sat, 


Cadrul biologic. Doctori: Vasile Maftei, I. Fa- 


415 


zacag şi V. Budescu. Starea materială a satului Po- 
peştii de Sus, starea sanitară si igienică a gospo- 
dăriilor. Bolile sociale din sat (prezentări statis- 
tice). Mama şi copilul. Legătura dintre climat şi 
unele boli sociale, medicina empirică, starea de 
cultură sanitară a poporului. Autorităţile sani- 
tare locale și starea sanitară generală a satului. 
Salubritatea publică, Toate aceste cercetări sunt 
documentate cu fotografii luate la faţa locului. 
S'au completat 20 formulare medico-sociale, 

8, Olga Braga, profesoară, Alimentaţia la Po- 
pesti: alimentele consumate de locuitori, felul cum 
se găteşte, mâncările pregătite la praznice, cume- 
trii, nunţi si alte ocazii, S'au completat 12 fişe 
alimentare, 

9, Alexandru Arvat, licenţiat în ştiinţe natu- 
rale, institutor, Plantele medicinale şi aromatice 
cunoscute și întrebuințate la lecuirea diferitelor 
boale în satul Popeştii de Sus, Practicele medici- 
nale si magice în care se întrebuințează plante. 
Comerţul cu plante medicinale in Popestii de Sus 
şi în regiune, Babele descântătorese din sat, colec- 
tarea plantelor medicinale cunoscute, pentru mu- 
zeu, 

10, Paul Guja, profesor, Structura etnică a satu- 
lui Popestii de Sus. 

Cadrul psihologic, 11, Petre Ștefănucă, profesor. 
Influența inochentismului asupra vieții spirituale 
a Popeştenilor, 

Cadrul istoric 12, Paul Mihailovici, Trecutul sa- 
tului Popeştii de Sus. Intemeierea, familiile şi tra- 
dițiile păstrate, Biserica şi cronica ei, Un erou po- 
peştean în războiul dela Plevna, 1877: Gh. Spo- 
ială, 

Manifestări economice, 13, Teodosie Știrbu, pro- 
fesor, Vieaţa economică a satului Popestii de 
Sus şi a regiunii, Legăturile economice cu târgul 
Zguriţa şi gara Drochia. Influenţa cooperafiei asu- 
pra comerțului, Creditul bancar, mijloacele de 
transport şi căile de comunicaţie, 

14, Grigore Vrabie, inginer agronom. Cercetarea 
agriculturii satului Popeştii de Sus: Cultura cerea- 
lelor şi a prăşitoarelor, tehnica pregătirii solului 
pentru culturi, recoltarea, producția la hectar, se- 
lecţionarea semințelor şi semănatul, Rentabilita- 
tea culturii cerealelor, Colecfionarea de probe de 
cereale pentru muzeu, 

15. A. Meleghi, inginer agronom. Situaţia agri- 
colă a satului Popeştii de Sus: Viticultura şi Vini- 
ficafia. 

16. T, Rusnac, inginer, agronom şi profesor la li- 
ceul tehnic agricol din Soroca. I. Problema munci- 


416 


lor agricole: a) asociaţii de muncă; b) angajări cu 
ziua pe termen; c) prețul muncii; d) cáráugia; e) 
dijma; f) arendárile de teren; g) utilizarea timpu- 
lui liber, II. Industriile agricole anexe gospodăriei 
sătești: a) industria laptelui; b) industria uleiu- 
rilor; c) morăritul; d) vinificafia; e) dubitul piei- 
lor, 

17, S. Bogos, Mişcarea cooperatistá din Popeşti 
şi împrejurimi, 

18, Pavel Grosu, doctor veterinar, Creşterea, îm- 
bunătăţirea si apărarea sănătăţii animalelor domes- 
tice şi a păsărilor, Originea raselor animalelor si 
a păsărilor din sat, Măsurile de ameliorare a ra- 
selor. Reproducătorii masculi, procurarea şi în- 
trefinerea lor, Folosirea reproducátorilor masculi. 
Ingrijirea animalelor in caz de boală, Tratamen- 
tul popular la bolile vitelor, Epizotiile ivite şi mă- 
surile aplicate, Confruntarea raselor animalelor 
din sat cu rasele indicate de hărţile zootehnice ale 
Ministerului de Agricultură, 

19. A, Meleghi, inginer agronom, Ingrijirea ani- 
malelor (hrana), 

Manifestări spirituale, 20, Petre Ștetănucă, pro- 
fesor, ÍI, 1. ,Caloianul", numit la Popestii de Sus, 
„Păpuşa” sau ,Mortul", 2, Obiceiurile la naştere 
si înmormântare, 3. Obiceiurile şi credinţele in le- 
gătură cu toate sărbătorile de peste an, 4, Hora, 
5, Supersiţii, 6. Basmul si povestitul (s'au cules 
18 basme), II, Influența schimbării calendarului 
asupra vieţii spirituale si economice a satului Po- 
peştii de Sus, 

21, Vasile Popovici, profesor, Cântecul şi jocul 
popular in Popestii de Sus: a) Prilejul când sá- 
tenii practică muzică; b) Cântecele legate de anu- 
míte obiceiuri; c) Muzica instrumentalá, S'au tran- 
scris 60 de melodii, 

22, D, Barbu, institutor. Starea culturală: şcoala 
şi analfabetismul, S'a stabilit stadiul cultural în 
care se află locuitorii din satul Popeştii de Sus, 
S'au cules informafiuni asupra stării materiale a 
gospodarilor din sat pentru a se stabili raportul 
dintre punctul economic sí cultural la toate gos- 
podăriile din sat, S'a urmărit dacă ştiinţa de car- 
te are sau nu vreo influenţă asupra felului de vie- 
fuire a locuitorilor, S'a întreprins statistica amă- 
nunfitá a stiutorilor de carte, pentru a se stabili 
procentul analfabetilor din sat. 

23, Sergiu Roşca, licenţiat în teologie, Situaţia 
inochentismului în satul Popeştii de Sus: a) Apa- 
riţia acestei secte in sat; b) Doctrina; c) Cultul; 
d) Organizaţia; e) Raporturile dintre inochentisti 
şi ortodocși; /) Readucerea lor la dreapta credinţă, 


S'au descoperit 2 cărţi şi 2 manuscrise de doc- 
trină inochentistă, S'au colecfionat pentru muzeu 
10 iconiţe inochentiste. 

24. I, Antonovici, profesor. Interioarele caselor 
din Popestii-de-Sus: impodobirea lor, mobila, co- 
roane, ţesături, aranjamentul lor în odăi. Alte ma- 
nifestări artistice: zugrăvirea pereţilor şi sobelor, 
încondeierea ouălor. Noţiunea frumosului la po- 
peşteni. 

25, Petre Chicico, profesor, 12 peisaje caracte- 
ristice din Popeștii de Sus si împrejurimi. (Case, 
vederi, gospodării, biserici, troife). 

Manifestări  politico-administrative. 26. Al. 
Antohi, avocat, I. Vieaţa administrativă şi poli- 
tică a satului Popeştii de Sus: a) Regimul legal al 
comunei din care face parte Popestii-de-Sus, bu- 
getul de venituri si cheltuieli pe 1938—1939. Impo- 
zite la Stat; b) Istoricul primáriei: primari, consilii 
comunale, funcţionari; c) Obştia satului: infiin- 
farea și cauzele care au determinat ca să existe 
până azi, ca formă de administrare a satului ală- 
turi de regimul legal. II. Conflicte sociale iscate. 
III. Vieaţa politică: partide, membri, organizaţii, 
ideologii și manifestări politice, 

Statistica: 27. S. Bogos, profesor, si D. Mihai- 
lovschi, student la Academia Comercială. Comple- 
tarea fişelor statistice demografice si economice la 
474 gospodării. (La .completarea figelor au fost 
ajutaţi de G, Meniuc, I. Constantinov şi de Tvileac, 
studenți). 

28. A. Meleghi, inginer agronom. Completarea fi- 
selor pentru studiul vieţii economice la 8 gospo- 
dárii. 

Unități sociale. 29. Vasile Cotigă, avocat. Roirea 
Popestenilor. Popestii-Noi, Bulbocii-Noi (Titireaza) 
şi Bererenca (Gh. Vodă). 

30, Gr. Vrabie, inginer agronom. Intinderea ho- 
tarului moşiei Popestii de Sus-Soroca, achiziționa- 
rea pământurilor, 

31, D-ra Olga Necrascv, asistenta universitară la 
Iaşi, fiind plecată la studii în străinătate în tim- 
pul campaniei monografice, va cerceta ulterior An- 
tropologia şi grupurile sanguine în satul Popeştii 
de Sus-Soroca. 

Pentru documentarea problemelor cercetate s'au 
făcut 210 fotografii. 

Urmează să se mai cerceteze in timpul iernii 
clăcile de tors si șezătorile, precum si obiceiurile 
legate de sărbătorile de iarnă. 

Programul şedinţelor monografice ţinute la 
Popeştii-de-Sus, jud. Soroca, cu ocazia campaniei 
monografice din acest sat. 


I. Şedinţa din 31 Iulie 1938. a) D-1 Petre Ste- 
fánucá, profesor: Metoda monografica; b) Distri- 
buirea problemelor de cercetat, dup& cadre si ma- 
nifestári. 

Participanți: membrii monografişti. 

II. Şedinţa din 3 August 1938. a) D-1 Gr. Vra- 
bie, inginer asronom: Culturi agricole (raport); 
b) D-1 C. Braga, profesor: Organizarea interioară 
a gospodăriilor (plan de lucru); c) Completarea 
formularelor pentru studiul vieții economice a 
gospodăriilor (instrucţiuni). 

Participanți: membrii monografişti si învățătorii 
din sat. 

III. Şedinţa din 5 August 1938. a) D-1 Dr. N 
Morosan, profesor: Geologia, arheologia şi hidro- 
logia regiunii Popegtii-de-Sus, Soroca (raport); 
b) Repartizarea lucríiilor pentru noii monogra 
fişti sosiți; c) Organizarea şezătorii culturale da 
Duminecă. 

Participanți: membrii monografisti. 

IV. Şedinţa din 8 August 1938. a) D-l Vasile 
Maftei, medic uman: Starea sanitară a satului şi 
regiunii Popeştii-de-Sus, Soroca, (raport); b) Com: 
pletarea formularelor privitoare la alimentaţia 
sătenilor (instrucţiuni). 

Participanți: membrii monosrafişti si învățătorii 
din sat. 

V. Şedinţa din 12 August 1938. a) D-l Petre 
Șteiănucă, profesor: Manifestări spirituale la Po- 
peştii-de-Sus, Soroca, (raport); b) D-1 Paul Mi- 
hailovici, preot: Date istorice asupra satului Po- 
peştii-de-Sus, Soroca; c) Completarea figelor pri- 
viitoare la studiul vieţii economice a gospodăriilor 
(discuţii); d) Problema alimentării locuitorilor 
(discuţii). 

Participanți: Membrii monografiști, preotul pa: 
roh, învățătorii satului, medicul şi moaga de plasă 
şi 10 locuitori din Popeștii-de-Sus. 

VI. Şedinţa din 15 August 1938. a) D-1 Al, Arvat, 
licenţiat în ştiinţe naturale: Flora în general şi 
plantele medicinale din satul Popeştii-de-Sus, So- 
roca (raport); b) Paul Mihailovici, preot: Ra- 
port privitor la excursia de studii istorice ín sa- 
tul Izvoare, jud. Soroca; c) D-nii V. Maftei si I. 
Fazacas, medici umani: Studiul stării sanitare a 
copiilor din satul Popeştii-de-Sus (plan de lucru), 

Participanți: Membrii monografişti, învățătorii 
din sat, d-l Năstase, directorul Liceului de băieţi 
din Hotin, locot, Năstase şi inginer Guja, 

VII. Şedinţa din 16 August 1938. a) D-1 D. Barbu, 
institutor: Starea culturală a locuitorilor din sa- 
tul Popeştii-de-Sus, (raport); b) Paul Mihailovici, 


417 


preot: Raport privitor la excursia de studii isto- 
rice în satul Hristici, jud. Soroca. 

Participanți: membrii monografişti si învățătorii 
din sat, 

VIII. Sedinta din 17 August 1938, a) D-l AL 
Antobhi, avocat: Vieafa politică si administrativă a 
satului  Popeştii-de-Sus, jud. Soroca (raport); 

Participanți: Membrii monografiști şi d-l A, 
Constantinescu, prefectul jud, Soroca, 

IX. Sedinta din 17 August 1938, a) D-1 Al. An: 
tohi, avocat: Vieafa politică şi administrativă a 
satului Popegtii-de-Sus, jud. Soroca, (in conti- 
nuare),  Obștia satului  Popeștii-de-Sus; b) D-l 
Braga, profesor: Organizarea interioară a gospo- 
dăriilor din Popeştii-de-Sus, Soroca (raport); c) D-l 
Vasile Cotigă, avocat: Roirea Popestenilor (raport). 

Participanți: Membrii monografiști, preotul pa- 
roh si invafátorii din sat, 

X. Şedinţa din 28 August 1938, D-1 L. Gustiuc: 
Studiul solurlior moşiei Popeştii-de-Sus, Soroca, 
iplan de lucru), 


Infaptuirile culturale ale Echipei regale mono- 
grafice Nr. 1 din satul Popestii-de-Sus, jud. So- 
roca, in luna August a. c.: 

1. S'a înfiinţat un Cămin Cultural, cu numele 
„M. Kogălniceanu“, 

2. S'a donat acestui Cămin o bibliotecă de 120 
carți şi reviste, procurate de către inspectorul 
echipei, prof, P. Stefánucá, din prisosurile Biblio- 
tecii Centrale din Chigináu. 

3. S'a donat Cáminului Cultural din satul Po- 


peştii-de-Sus 30 de cărți si reviste, procurate dela 
Biblioteca Centrală din Chişinău, 

4. S'au dat la săteni exemplarele din revista 
„Albina“ şi alte publicaţii pentru popor, trimese 
de Fundaţie. 

5, S'au organizat în trei Dumineci după amiază 
trei şezători culturale, cu scopul de a intra în le- 
gături de prietenie cu sătenii. Cu această ocazie 
s'au ţinut următoarele conferinţe de îndrumare 
culturală: 

a) P. Stefánucá: Rostul unui Cămin, Cultural 
în vieața satului Popeştii-de-Sus; 

b) Dr. V, Maftei; Bolile sociale, tuberculoza şi 
sifilisul, 

c) Gr. Vrabie, inginer agronom: Lipsurile con- 
statate in agricultura satului Popestii-de-Sus; 

d) Dr. veterinar P, Grosu: Spre o mai bună în- 
grijire a animalelor; i 

e) D. Barbu, institutor: Cronica ştirilor din, țară 
şi străinătate (inclusiv preţul cerealelor porto- 
Galaţi); 

71) A. Antohi, avocat și P. Stefánucá: Moara 
obgteascá din Popeştii-de-Sus. (Indrumări privi- 
toare la reorganizarea obștei satului). 

6. Echipa sanitară compusă din d-nii: V. Maftei, 
l Fazacaş si V. Budescu, a dat 590 consultaţii la 
dispensarul echipei şi a făcut 60 vizite sanitare 
la domiciliu, S'au împărţit la bolnavi medica- 
mentele trimese de Fundaţie, 

7, Dr. veterinar P. Grosu a dat consultații la 
120 animale bolnave şi a vizitat 150 de gospodării. 


P. Stelánucá 


CERCETĂRILE MONOGRAFICE ALE ECHIPELOR REGALE STUDENŢEŞTI 


Cunoaşterea atrage după sine acţiunea, iar ac- 
fiunea cere cunoaşterea. Echipele monografice ale 
Institutului Social Român, a căror menire era stu- 
diul satelor, nu au scăpat prilejurile de a acţiona 
pentru mai buna organizare a satului, înființând 
cooperative, clădind Cămine, oferind dispensare, 
La fel, Echipele studenţeşti, trimese să lucreze la 
mai buna organizare a satelor, întreprind nume- 
roase cercetări, spre a se orienta în satele în care 
au fost trimese și spre a cunoaște nevoile speciale 
ale acestor sate şi mijloace locale, ce ar putea fi 
mobilizate în vederea înlăturării lor, 

Dar cercetările Echipelor nu s'au menţinut nu- 
mai în limitele necesităţilor de informare ale Echi- 
pei. Acestea au fost depășite adeseori. Multe 


418 


Echipe, care numărau printre membrii lor cerce- 
tători de vocaţie au dus la capăt cercetări de un 
interes mai general, care puteau contribui şi la 
mai buna cunoaştere a României rurale de către 
conducătorii administraţiei ţării şi de către toţi 
cei preocupați de situaţia ţării. In cazul lor, Echi- 
pele, avantgărzi ale unei metode mai active și mai 
directe de reorganizare a ţării, au devenit şi. un 
fel de observatorii sociale mobile, 

In campania 1938, ultimă probă în ajunul în- 
troducerii Serviciului Social obligatoriu şi a în- 
fiintárii Institutului de Cercetări Sociale al Ro- 
mâniei, activitatea de cercetare a  Echipelor 
a fost considerabil potențată. Puterea lor de 
acţiune fusese îndeajuns verificată în companiile 


1934—937. In campania 1938, urma sá fie stabi- 
lită măsura in care Echipele pot contribui la stu- 
diul ţării şi la mai buna ei cunoaștere, 

Atât în cuvântul rostit la plecarea Echipelor, 
cât şi în numeroase circulare, prof. Gusti a agus 
la cunoștința Echipelor intenţia aceasta a D-Şale. 
Adunarea dela 1 si 2 Şeptemvrie a şefilor şi a 
inspectorilor de Echipă a stat şi ea sub semnul 
lozincei campaniei 1928: „Cercetărilel”. 

Li s'a cerut Echipelor să întreprindă pe lângă 
recensământul demografic-sanitar şi economic, ur- 
mátoarele anchete: asupra gospodăriei țărănești, 
asupra fărămițirii proprietății, asupra mortalității 
infantile, asupra condițiilor de vieafd din punctul 
de vedere al igienii şi asupra alimentafiei, asupra 
învățământului şi a cetitului. Deosebit de aceasta 
au avut de consemnat într'o monografie sumară 
constatările lor cu privire la structura socială a 
satului şi a ținutului natural din care face parte. 

Deşi aceste cercetări au încărcat considerabil 
programul de lucru al Echipelor, agăosând înda- 
toririlor obişnuite de organizare a satelor o con- 
siderabilă muncă suplimentară, ele s'au achitat 
mai mult decât mulfumitor de însărcinarea ce le-a 
fost dată, probánd cá sunt capabile de a inge- 
plini misiuni qe cercetare comparată a sate- 
lor din giferitele regiuni ale ţării. Experienţa aces- 
tui an îngăduie organizarea permanentă a unei ac- 
tivităţi ge cercetare a Echipelor, ale cărei rezu]- 
tate să depăşească cu mult cadrul pregătirii prin 
cercetări prealabile a muncii deosebitelor Echipe. 
Formâng în şcoli speciale echipierul însărcinat cu 
direcţia tehnică a cercetărilor în fiecare echipă si 
instruindu-l| special, in vegerea anchetelor campa- 
niei respective, Echipele pot deveni un organ de 
cercetare simultană în zeci de sate, din toate finu- 
turije ţării, a problemelor ļa ordinea zilei, fără pe- 
reche în ţară şi în marea majoritate a celor]alte 
Ştate. 

Cu tot caracterul de experienţă a] activităţii de 
cercetare din acest an, rezultatele obţinute în vara 


aceasta sunt gestul de numeroase si calitativ în- 
deajuns de mulfumitoare, încât să poată fi prelu- 
crate, Cele 55 Echipe au predat Fundaţiei, la 
sfârşitul campaniei, recensământul demografic şi 
economic a 42 sate, bugetele a 340 gospodării din 
57 sate şi anchete asupra inventarului şi a mun- 
cii acestor gospodării; anchete megico-sociale şi 
asupra alimentației in 328 gospodării din 53 sate; 
anchete asupra mortalităţii infantile în 53 sate; 
anchete asupra învățământului şi al cetitului în 53 
sate; monografiile sumare a 30 sate şi numeroase 
studii speciale. 

Despuierea statistică a acestui material a în- 
ceput încă la 1 Qctomvrie. Congusă de autorul 
acestei însemnări, care e ajutat de g-l C. Ştefă- 
pescu, referent în Oficiul ge studii din Ministerul 
Muncii, si beneficiind de experienţa d-lui Mitu 
Georgescu din Ştatul-Major al Institutului Central 
Ştatistic, lucrarea ocupă 50 echipieri şi func- 
fionari ai Institutului Central ge Statistică şi 
ai Oficiului ge stugii din Ministerul de Finanţe, 
Potrivit estimatiilor făcute, ea necesită 21.000 ore 
de lucru. 

După prelucrare, în Februarie, rezultatele ur- 
mează a fi interpretate ge conducătorii prelucră- 
rii diferitelor anchete. Rezultatele anchetelor, asu- 
pra condiţiilor sanitare si a alimentaţiei si asu- 
pra mortalităţii infantile, vor fi înfăţişate de doc- 
torii: D. D. Georgescu şi [iberiu Ionescu; rezul- 
tateje asupra fărămiţirii proprietăţii, de d-nii: I. 
Measnicov, Dem. Georgescu şi Vâlsan din Qficiul 
de studii a] Ministerului de Finanţe; rezultatele 
anchetei asupra gospodăriei țărănești, de d-nii: C. 
Ștefănescu şi Ştănculescu; rezultatele anchetei des- 
pre învățământ şi ştiinţa de carte, de autorul aces- 
tei însemnări, Insofite de monografiile sumare ale 
satelor cercetate, ele vor fi publicate până în vară, 
când, aceste anchete și monografii simultane, ur- 
mează să fie prezentate Congresului Internaţional 
de Sociologie din București. 

Anton (Golopenţia 


ACTIVITATEA SEMINARULUI DE SOCIOLOGIE DIN BUCUREŞTI 


Lucrărije de licenţă in Şociologie, prezentate 
în sesiunea ge toamnă, 1939, se disting de cele 
din alte sesiuni prin faptul că depăşesc fără ex- 
cepţie nivelu] |ucrărilor obişnuite de diplomă. De 
obiceiu, ierarhia între ļucrăriļe prezentate ]a un 
examen e ușor de făcut. In cazul celor trei, din 


toamna aceasta, lucru] e cu neputinţă, de oarece 
fiecare din ele este foarte bună şi se mișcă pe un 
plan ge preocupări propriu. Pricina acestei situa- 
fii puţin obişnuite chiar şi in Şeminariile active, 
este buna pregătire si individualitatea pronunţată 
a celor trei candidaţi. 


419 


In lucrarea Cauzele sociale ale rüscoalei lui 
Horia a d-lui Miron Constantinescu, principiul 
care dă preţ prezentărilor istorice: voinţa de a 
folosi învăţătura trecutului pentru îndrumarea pre- 
zentului, este prezentă în fiecare rând. Nu este o 
lucrare de descoperitor de ştiri istorice noi, de 
strângător de materialuri istorice (care nici n'ar 
fi la locul ei altundeva decât intr'un Seminar de 
istorie), Ci o lucrare de interpretare a datelor 
cunoscute, care se străduește să evidenţieze şi în 
cazul răscoalei lui Horia, învățătura că, spre a fi 
ferite de frământări revoluţionare, colectivitáfile 
politice, naţiunile, trebue să-și stabilească o rân- 
duială care să nu lipsească de posibilitatea unui 
traiu omenesc nicio pătură socială, 

In anii aceştia, în care Horia şi Iancu sunt din 
nou adeseori infáfisati, d-l Miron Constantinescu, 
crede cá trebueşte amintită condiţia grea, în care 
a ajuns, în veacul XIII, prin introducerea regimu- 
lui feudal, țărănimea din Ardeal si zecile de răs- 
coale pe care le-a pornit. Horia nu este numai un 
căpitan, ci este tot atât de mult expresia unei a- 
numite stări sociale, indrázneful care, asemenea lui 
Tudor, a primit să îmbrace cămaşa morții pentru 
a o schimba. Proba o furnizează chiar faptul că 
Moţii si Crişenii nu s'au răsculat până în veacul 
al XVIII-lea, când Austria a stricat starea lor de 
oameni slobozi, făcându-i prada nobilimii şi fis- 
cului. In cursul acestui veac, însă, frământările 
s'au ținut lant la ei, culminând prin răscoala dela 
1784. 

Acum când Ungaria, feudală încă, râvneşte să 
reia ţinuturile pe care, cândva n'a ştiut să le orân- 
duiască trainic, aceste motive sociale ale răscoa- 
lelor ardelene ar trebui cât mai des reamintite, 


Pe când lucrarea d-lui Miron Constantinescu este 
de pedagogie naţională, lucrarea camaradului său 
Coriolan Ghefie: „Persoana“ în societatea contim- 
porand", este o expunere dogmatică în favoarea 
creştinismului social. Aderent foarte bine infor- 
mat al acţiunii duse de Biserica Romei, pentru a-și 
întări poziţia cu argumente furnizate de criticii 
civilizației moderne, d-l Gheţie (care de altfel este 
redactorul revistei religioase greco-catolice „De- 
calogul"), oferă în lucrarea sa un tablou bine al- 
cătuit al acestei poziţii, care, de dragul libertăţii 
interioare a persoanei, cere limitarea autorității 
statului şi a tehnicei şi restaurarea „puterii spi- 
rituale” a Papalității medievale. Răspândită în Oc- 
cident, e drept nu în marile cartiere ale oameni- 
lor de acţiune, ci în cele ale clericilor şi ale căr- 


490 


turarilor dimprejurul lor, această poziţie, care are 
drept urmare o apreciabilă acţiune socială, trebue 
cunoscută si la noi, unde ar putea contribui la 
orientarea tentativei bisericii noastre de a lucra 
$i pe tărâm social. 


Teza d-şoarei Mariana Klein, cu titlul şcolăresc: 
Spirit obiectiv şi obiectivat este o înfăţişare foarte 
sigură a rezultatelor efortului făcut în Germania, 
pe urmele lui Hegel si Dilthey şi, în lumina feno- 
menologiei, de Litt, Freyer şi Nikolai Hartmann de 
a contura ontologia vieţii culturale. Comentarul 
acesta curajos la Hartmann (Das Problem des geis- 
tigen Siens, 1933) si Freyer (Theorie des objek- 
tiven Geistes, 1923), invinge, dupá íntáiele pagini, 
dificultatea expunerii pe româneşte si descrie vioi 
procesul de încorporare al ideilor în opere și rân- 
duieli, vieața desprinsă de autor a acestora, mă- 
sura în care ele pot fi retrăite, înțelese şi ac- 
ceptate de contemporani şi urmaşi, şi lupta în- 
tre creatorii ideilor şi ale rânduielilor noi cu ope- 
rele moștenite, care stáruie în prezent amenințând 
să-i răpească posibilitatea oricărei iniţiative, 

Nota proprie a lucrării o constituie faptul că d-ra 
Klein deplasează  tineregte accentul de pe opera 
şi rânduiala realizată, care sunt pe primul plan 
în scrierile de maturitate dela care porneşte, pe 
procesul de creare a lor, pe funcțiunea eliberatoare 
a creaţiei, pe lupta contra tradifei inmármurite. 


Recolta aceasta spiritualá buná care a fácut bucu- 
ria prof, Gusti si a colaboratorilor săi dela Semi- 
narul de Sociologie, va fi apreciată în curând şi 
de cetitorii „Sociologiei Româneşti”, în rândul co- 
laboratorilor căreia vor intra d-ra Klein și d-nii Mi- 
ron Constantinescu şi Coriolan Gheție. 

In cursul iernii, lucrările lor vor apare în ca- 
drul anuarului Seminarului de Sociologie din Bu- 
cureşti, serie nouă a studiilor de Sociologie, Etică 
şi Politică, în care a publicat, la Iași, prof, Gusti, 
lucrările bune ale elevilor săi. A. G. 


Trebue să pomenim, cu acest prilej, lucrările de 
licenţă ale d-lor L. Dimulescu si Mihail N, Bădu- 
lescu, intitulate: Dimitrie Cantemir, primul socio- 
log român şi Ideile sociologice în opera lui Ștefan 
Zeletin, prezentate în sesiunea Februarie, respec- 
tiv Iunie a anului acesta. Fără a epuiza problema, 
dintr'o insuficientă cunoaştere a izvoarelor străine 
ale autorilor studiaţi, ele sunt semnificative pentru 
interesul, care se trezeşte la sociologii români, 
pentru predecesorii lor români, ele vor fi publicate 
probabil în acelaşi Anuar al Seminarului. 


„BALCANISMUL“ SI „REVISTA GEOGRAFICĂ ROMÂNĂ“ 


In primul Nr. din „Revista Geogratică Română“, 
d-l N. Al. Rădulescu, publică un articol intitulat 
„Poziția Geopolitică a României“, in care d-sa se 
strădueşte să arate că România nu face parte din- 
tre ţările Balcanice. Nu intrăm în discuţie cu au- 
torul articolului pe această chestiune. Lăsăm la 
o parte şi argumentele de caracter pur geografic 
pe care d-sa le aduce spre a-și susţine părerile. 
Facem însă câteva observafiuni asupra argumente- 
lor de ordin etnografic şi istoric aduse de d-sa, 
deoarece ni se pare că d-sa ignorează sau trece 
cu vederea fapte care, sub niciun cuvánt nu tre- 
bue să fie ignorate sau trecute cu vederea de un 
cărturar român, oricât ar fi ispitit a o face de 
dorinţa de a-şi susține tema. 

lată câteva dintre aceste fapte: 

1, Discutând părerea d-lui Jaques Ancel, care, 
în lucrarea sa Peuples et nations des Balkans, a 
spus: „On considére parfois le Danube comme li- 
mite septentrionale des Balkans. Or, le Danube 
moyen ne fut jamais une frontière”. D-sa se ri- 
dicá în contra acestei păreri, spunând: „Fără ín- 
doială că nu putem fi de acord cu argumentele 
aduse mai sus. Credem că, din paginile următoare 
se va vedea tocmai contrariul; deocamdată ne în- 
găduim să atragem atenția că, nu numai Dunărea, 
ci toate fluviile au tendința de a face legătură în- 
tre riverani. Aceasta nu exclude însă ideea 
de hotar“. 

La aceasta observăm şi noi, deocamdată, că 
e drept că „nu exclude ideea“ de hotar, dar nici 
nu o implică cu necesitate. Exemplul cu Nistrul 
nu e concludent. Trebue să ne márginim la Du- 
năre, care, pe cea mai mare parte a cursului ei, 
are de un mileniu, state pe care le străbate prin 
mijloc: Austria, Ungaria. 

Dar să vedem ce spune în paginile următoare: 

Citând diverşi autori, care aşează România prin- 
tre ţările nebalcanice, d-sa constată cu satisfacţie 
că „atât Sârbii cát și Bulgarii, pun în studiile lor 
geogratice, România în afara Peninsulei Balcanice. 
S'ar putea, continuă autorul, ca această comuni- 
tate de păreri să se datoreze dorinței nemárturi- 
site de a exclude România din sferele intereselor 
politice balcanice; dar nu ne îndoim că în primul 
rând cunoașterea realitáfilor i-a indemnat la a- 
ceastă încadrare“. 

Noi, ne îndoim. Ceea ce-i îndeamnă să împinsă 
fara noastră în afară de Peninsula Balcanică este 
intr'adevár „cunoaşterea realităţilor” dar nu a a- 


celora pe care le presupune d. R., ci a unor rea- 
lităţi pe care d-sa le isnorează gi care pledează 
tocmai împotriva antebalcanicităţii. Aceste reali- 
tăţi le vom preciza pe măsura ce vom discuta sus- 
ţinerile greşite ale d-lui R. 

Discutând chestiunea sub raportul populației, d. 
R., spune: Ne mărginim numai la două elemente 
pe care vrem să le analizăm: colonizările germa- 
nice şi extinderea mohamedanismului". 

De ce să ne márginim numai la aceste două ele- 
mente? De ce să ne ferim de a vorbi de puternica 
masă românească din vechia Dacie Aureliană, care 
ocupă spaţiul dintre Morava sârbă, la apus şi 
Ogost la răsărit, mergând de a lungul Dunării, pe 
malul drept, până la Osma? 

Dar, referindu-ne la mahomedanism, nu íntele- 
gem următoarea observaţie a d-lui R., pe care o 
dă ca argument pentru susținerea părerii sale: 

„În schimb, însă, caracteristic peninsulei este 
răspândirea mohamedanismului, care — excepție 
făcând Dobrogea și Bugeacul, — se opreşte tot pe 
linia Sava-Dunăre. La N. de Dunăre, în Europa 
centrală, nu se mai găsesc mohamedani", Apoi, pe 
noi nu ne înteresează Europa centrală, ci porfiu- 
nea din dreptul României. Tocmai aici, însă, în 
Bugeac, se produce acea excepţie, pe care d. R., 
o trece așa de uşor cu vederea. Numai vorbim 
de Dobrogea, care, fiind aşezată în Sudul Dunării, 
are darul să încurce şi mai mult socotelile d-lui R. 

Să venim acum la evenimentele istorice care, 
după d. R., pledează şi ele în favoarea acestei în- 
cadrári", 

Aici d. R., comite cele mai vádite gregeli, pro- 
cedând tocmai după maniera gazetărească de care 
declară, la începutul studiului său, că vrea să se 
ferească. D-sa spune: 

„Imperiul turcesc, efectiv, nu a trecut dincolo de 
Dunăre“. Afirmația e greșită şi grăbită: Turcii iau 
în stăpânire raiaua Giurgiului, încă din timpul lui 
Mircea, cuceresc Chilia și Cetatea Albă, pe vre- 
mea lui Stefan-cel-Mare, cuprind Tighina şi Ba- 
sarabia de Eud, pe vremea lui Rareş (1538) Stă- 
pânesc ,efectiv" Basarabia de Sud, aproape 300 
ani, până la pacea dela Adrianopol 1829, 

Tot turcii iau în stăpânire ,efectivá" Ungaria 
de pe ambele maluri ale Dunării, dimpreună cu 
Banatul, la anul 1526. Pierd Ungaria, prin pacea 
dela Carlovitz, 1699, dar păstrează Banatul încă 
20 de ani, până la 1718 (in total 192 de ani), iar 
partea din preajma Orşovei, până la 1791. 


421 


Mai departe: 

„Nici Imperiul Bizantin nu a trecut la N. de Dus 
nare decât sporadic", Imperiul Bizantin a trecut 
Dunărea de nenumărate ori, oridecâteori isa fost 
posibil, iar când n'a putul să o treacă el, au trecut-o 
statele care s'au format la Dunăre. Bulgarii au 
stăpânit ambele maluri ale Dunării, posedând sub 
primul imperiu, cu începere dela Crum 802m«814, 
regiunea Sirmium, precum şi Banatul, al cărui do- 
mnitor Glad, de pe vremea Ungurilor, este ară- 
tat, de către cronicarul anonim al regelui Bella, 
ca fiind din Vidin, Această situaţie se prelungește 
până pe la 1.000, şi reînvie pe vremea celui de al 
doilea Imperiu Bulgar, mai bine zis româno-bulgar, 
sub Ioniță si Ion Asan II, care stăpânesc o parte 
a Olteniei, 

„Imperiul Roman, spune d. R., tot până la Du- 
nárea s'a întins”, Așa e numai cá a cucerit si Da- 
cia, pe care a stăpânitao vreo 170 de ani si pe care, 
până în secolul al 74lea, s'a încercat de nenumă- 
rate ori s'o recucerească. Dar după perderea Da- 
ciei ce s'a petrecut? Rămas-a Dunărea un hotar 
politic? Nu. Hunii au trecut-o, cucerind si Dacia 
Aureliană, după cum se constată din opera „Dess 
pre Ambasade a lui Priscus — Retorul!!. După ri- 
sipirea Hunilor, găsim pe Ostrogoţi la Sistov, pe 
atunci Novi. De aici porneşte Theodoric cel Mare 
contra lui Odoacru. Deci, neamunile gotice stăpâ- 
nesc ambele maluri, 

Pe vremea Imperiului Bizantin, am văzut că 
Bulgarii își întind stăpânirea şi în Nordul Dună- 
rii, ţinând sub ascultarea lor pe ducii 
Glad şi Gelu şi domnind între Dunăre şi Tisa, 
prin ducele Salan, după cum arată Notarul Ano- 
nim al Regelui Bella. 

La fel pe vremea Turcilor. Dar după retragerea 
""urcilor din Ungaria, ce se petrece? 

După cum Turcii trecuseră Dunărea când erau 
în apogeul puterii lor, acuma încercă a o trece 
rivalii lor din Europa centrală sau din regiunea 
carpatică. Austria cucerește în 1718 Banatul, Ol- 
tenia şi Serbia, 

Apoi Bosnia şi sangiacul Novi Pazar, în sudul 
Savei (la 1877). Românii cuceresc Dobrogea la 
1878 şi Cadrilaterul la 1913, aşa cum făcuse odi- 
nioară Mircea. Sârbii trec Dunărea şi pun mâna 
pe o parte din Banat în 1918, 

Nu, Dunărea n'a fost niciodată un hotar sta- 
tornic, Dacă adunăm exact anii când malurile ei 
au fost sub aceleaşi stăpâniri, vom vedea că ei, 


români 


499 


în unele sectoare ale Dunării române, întrec pe 
aceia în care ele au fost sub stăpâniri deosebite, 

Am făcut aceste observafiuni, nu pentru a com- 
bate teza antibalcanistă a dlui R., ci pentru a nu 
lăsa să fie acoperite adevăruri de mare însemnă- 
tate pentru destinul neamului nostru, 

Dul Rădulescu, vorbind de Românii din Penin- 
sula Balcanică, spune: 

„Ei sunt cea mai tare verigă care ne leagă — 
e drept indirect mm de statele balcanice. Suferințele 
lor au găsit totdeauna ecou în inima noastră. 

„Dar tot aşa suntem legaţi şi de Europa conti- 
nentală prin românii trannistrieni și de America, 
prin emigranții mm destul de numeroşi mm de acolo. 
Dar acestea sunt o legătură de duioasă fráfie, nu 
sna geografică". 

Nu una geografică? 

Această afirmaţie şi comparaţie cu Românii e- 
migrați în America, arată că atunci, când vorbes 
ste de Românii din Peninsula Balcanică, d, R., se 
gândeşte numai la ramura pindeană a Românilor 
transdunăreni, 

In afară de această ramură mai depărtată, care 
„ne leagă indirect de Statele Balcanice”, sunt însă 
Românii din MoravasTimoc, care ocupă tot spa- 
fiul din dreptul Banatului si Olteniei, mergând 
spre S., până la Niş, acoperind aproape toată su- 
prafaţa vechii Dacii Aureliane şi care ne leagă 
direct, cu o legătură geografică, de Statele Balca- 
nice, (Această masă de români din fața Olteniei 
și Banatului, atinge un număr de peste 600.000), 

Este profund regretabil cá un geograf român 
ignoreazá sau vrea să isnoreze această realitate, 
Tocmai această realitate, la care readaugá si Do- 
brogea, este aceea care face pe autorii sârbi şi: 
bulgari să ne împingă cu o bunăvoință atât de 
apreciată de d. R., afară din Peninsula Balcanică. 

Incă odată: Nu suntem contra ideii de a alipi 
România de Europa centrală sau de orice altă 
parte a Europei, care i se pare d-lui R., mai ac- 
ceptabilă. Dar să invocăm argumente juste și să 
nu facem, în chip grăbit, afirmaţiuni care sunt 
inexacte si care, dăunează intereselor țării si nea- 
mului. 


Semnalez si o eroare geografică, La pag. 28, 8 2, 
dusa vorbește de confluenţa ,Vardarului și a Mes- 
teit, Nu există o confluență a Vardarului cu 
Mesta. Aceste ape se varsă în Mare, prima în gol- 
ful Salonic, a doua la 100 km depărtare, spre R., 
în Marea Egee. 


Argumentul cu relațiile economice nu e conclu- 
dent. Dacă schimbul cu ţările balcanice nu este 
mai activ, aceasta se datorește tocmai similitudi- 
nii de producţie a ţării nostre cu unele state bal- 


R E V I S T A R 


Revista Institutului Social Banat-Crigana. Fas- 
cicola I, anul VI, Nr. 22—23, (Aprilie-Septemvrie). 
Contratele nostru, organ al Secţiei Institutului So- 
cial din Banat-Crişana, aduce cu fiecare număr, 
din ce în ce mai bogată contribuţie la cunoașterea 
celor două provincii de Vest. Dintre studii menţio- 
nám: C. Miu-Lerca, Bánáfenism si creaţie: Grigore 
Ion, Pe urmele ,specilicului" bánáfean; Ing. Sever 
Dugdiagu, Monografia agricolă a comunei Sárbova, 
jud. Timiş-Torontal; Dr. C. Grofgorean, Lupta ge- 
nerațiilor. Sunt foarte bogate Insemnările si Re- 
cenziile, in care descoperim aceeași preocupare de 
a prinde cât mai multe din faptele privitoare la 
vieaţa numitelor provincii. Ne place strădania d-lui 
C. Miu-Lerca, de a răspunde la întrebările: există 
un fel de a fi bănățean? Si, cine este bănăţean? 
D-sa reuşeşte să demonstreze că Banatul este în 
primul rând o bine conturată unitate geografică, 
remarcată de savanţi, încă dela începutul secolu- 
lui trecut. In această unitate naturală au avut loc o 
serie de evenimente istorice, proprii ei. Se observă 
aceeași unitate în limbă, port, dans, etc. Rezul- 
tatul tuturor acestora este un mediu spiritual spe- 
cific, în care trăiesc, toţi locuitorii provinciei. Chiar 
şi când unii dintre aceştia au venit din afară, uni- 
tatea specifică a vieţii spirituale bánáfene, i-a asi- 
milat și când îi vedem manifestându-se în diferi- 
tele planuri sociale, ei sunt bănățeni. Un Drăgoi, 
Bredicenii, Mocionegtii, etc., confirmă teza auto- 
rului. O unitate naturală si spirituală, cum este 
Banatul, trebuia să aibă şi un fel propriu de mani- 
festare politică: regionalismul lor, nu este fără te- 
meiu. 

Studiul de față este o dovadă de efectele bune, 
pe care le poate avea Institutul Social al Banatu- 
lui: strânge în jurul său pe toţi câţi iubesc acea 
parte de ţară. Adâncirea cunoașterii realității de 
acolo aduce, pe lângă o nouă lumină aruncată 
asupra faptelor locale, — a căror valoare romá- 
nească n'am fi sesizat-o niciodată — îndârjirea la 
muncă pentru intensificarea specificului local, con- 


4 
canice, ceea ce nu se poate invoca drept un ar- 
Sument în favoarea deosebirii geogralice a ţării 
noastre de Peninsula Balcanică. 


C. Noe. 


E V ISTELO R 


tribuind astfel la completarea fizonomiei de an- 
samblu a întregului neam. 

Dintre Insemndri remarcăm bogăţia de material, 
cuprinsă în Din raiul sovietic. 


Revista Fundațiilor Regale. Anul V. — În nu- 
mărul 5 (Mai) Louis Lavelle, semnează articolul 
Arta ca revelaţie. Adevărata funcțiune a artei 
constă în a descoperi prezenţa realului, despoindu-l 
de tot ce conţine momântan și utilitar. Dacă nu 
ne face să sezisăm realul în el însuși, actul creator 
nu dă opera de artă. Acolo unde ni s'ar părea că 
operei de artă nu-i corespunde nimic din lume, 
realul constă în ordinea și armonia pe care o rea- 
lizează (muzica, de pildă). Aci, e vorba de rapor- 
turi şi nu de lucru, Toată schimbarea aparentă a 
lucrurilor — transformarea lor în spectacol pur — 
pe care o fac artiștii, este făcută în vederea des- 
coperirii esenței lor tainice. 

D-1 Petre Pandrea, publică un fragment din lu- 
crarea lui Aurel Popovici, Die Vereinigten Staaten 
von Gross-Oesterreich (Leipzig 1906), ce va apare 
tradusă in Editura Fundaţiei Regele Carol al II-lea. 

Din numărul 6 (Iunie), reținem: j 

Camil Petrescu: Octavian Goga. 

Maurice Blondel: Aspecte actuale ale problemei 
transcendenfei. 

C. Rădulescu-Motru: Menirea unui institut nafio- 
nal de psihologie, care ar avea să coordoneze munca 
laboratoarelor şi institutelor de psihologie existente, 
în aşa fel încât conducătorii țării să aibă la înde- 
mână „evidența tuturor datelor actualității sufle- 
teşti a poporului român, pentru ca pe aceste date, 
să se poată susține o politică de prevedere”. 

Virgil Chirnoagă: Pregătirea financiară a răz- 
boiului. 

D-1 Jon Popescu, face (în numărul 7, (Iulie), o 
dare de seamă, despre Contribuțiile Institutului So- 
cial Román din Basarabia, pentru o mai bună cu- 
noastere a stărilor de lucruri din această provincie. 

Numărul 8, (August), indoliat, incepe cu Doamna 


425 


noastră Maria în mărturisirile sufletului Ei de d-l 
N. Iorga. 

La cronici, continuând seria contribuţiilor la de- 
finifia Europei, d-l D. I, Suchianu, se ocupă de fe- 
nomenul gangsterismului, analizându-i, în raport 
cu Europa, cauzele, 

In fine, atragem atenția asupra următoarelor ar- 
ticole semnate de d-l prof, P. P. Panaitescu: De 
ce au fost, Tara Românească şi Moldova fări se- 
parate?, publicat in numărul 6 (Iunie), şi Cum 
au ajuns Bucureştii, Capitala fării? din numărul 8 
(August). In amândouă găsim analiza determinării 
cursului istoriei de către factorii geografici. Iată 
câteva din cauzele care explică de ce poporul ro- 
mán, a dat naştere la două state: a) aşezarea Un- 
gurilor, tocmai în centru cadrului nostru fizic, aşa 
de unitar (prin asta Moldova şi Muntenia, deveneau 
două regiuni excentrice); b) Cursul diferit al ape- 
lor; c) Zone de influenţă politică diferite; d) Tra- 
diţii dinastice proprii şi e) Faptul că fiecare erau 
străbătute de drumuri de comerţ, ce serveau inte- 
resele a două popoare diferite, Tot prin prisma de- 
terminantelor geografice este analizată şi evo- 
luţia capitalelor Munteniei dela Curtea de Argeş 
la București, Interesul acestor articole stă în faptul 
că înţelegerea şi explicarea faptelor, istorice, sunt 
mult lărgite. In locul determinismului, pe o sin- 
gură linie, d-l prof, Panaitescu, foloseşte explicația 
determinării unui ansamblu de factori, Prin aceasta 
se aproprie mult de paralelismul sociologic susţinut 
de conducătorul revistei noastre, d-l prof. Gusti, 


Vieafa Românească. Revistă de literatură ştiinţă 
si ideologie, Anul XXX, Nr, 7 şi 8. D-1 Vera Pam- 
lil semnează un articol despre problema personali- 
táfii în literatura rusă (în numărul 7), Caracteri- 
stic pentru literatura rusă este preferința ei, pen- 
tru problemele sociale,  Știut fiind cá literatura 
reflectă vieaţa sufletească adâncă a unei epoci, se 
poate deduce că poporul rus, trăeşte de multă 
vreme drama continuei căutări a unei forme de or- 
ganizaţie socială, care să i se potrivească, Toate 
curentele politice care au agitat vieaja publică a 
Rusiei, îşi au reprezentanţii lor în literatură, Aşa 
că nu poate fi vorba despre o concepţie unitară 
despre personalitate, Această unitate lipsește chiar 
şi în literatura de după instalarea comunismului, 
Unii scriitori se tem cá „îndestularea“” și unifor- 
mizarea vieţii, ce vor fi aduse de noul regim, vor 
fi pàágubitoare individualităţii umane, mediocri- 
zând-o (Oleşa, Leonov,.). Pentru alţii, acest fel de 
a crede este socotit ca neiegit din sfera de influență 


424 


a vechiului regim, Socíalismul nu aduce „șablonul“ 
unei mase impersonale ci oferă largi perspective de 
desvoltare a personalităţii. Sunt şi scriitori care 
reprezintă aceste două feluri contrarii, de a vedea 
lumea comunistă, ca frământând încă unele ființe, 
fară să poată trece într'o parte sau alta, Iată cum 
gândeşte eroina unui roman din această categorie: 
„Revoluţia m'a lipsit de trecutul meu, dar nu mi-a 
arătat viitorul. Prezentul a devenit pentru mine cu- 
setul, Cu gândul vreau să înţeleg ceea ce nu pot să 
pricep cu simțul, Vieaţa omului e normală numai 
atunci când raţiunea si sentimentul sunt în armonie 
perfectă, Mie-mi lipseşte această armonie şi de aceea 
vieaja mea în lumea nouă este nenaturală. Cu ra- 
fiunea pricep deplin înțelesul comunismului, Inte- 
lectul mă face să cred că victoria proletariatului e 
firească si inevitabilă, Simţurile mele se opun însă, 
Sunt ruptă în două”, 

Pe scurt în vechea literatură rusă accentul cădea 
pe individ şi pe soarta lui: „Universul dispare cu 
mine odată, cu mine se stinge soarele, odată cu 
ultimul meu suspin, tot universul se preface în 
praf”, Scriitorii de azi ai Rusiei dispreţuesc indi- 
vidul şi tot ce se leagă de destinul lui. Omul nu 
se realizează decât participând la vieaja socială, 

In ambele numere, Locotenentul Popescu Tudor 
Nicolae, face o analiză militară a războiului civil 
din Spania, scoțând importante învăţăminte din 
felul cum s'au desfășurat diferitele faze ale acestui 
mult prea lung sbucim intern al unui stat, 

In Cronica Științifică din numărul 8, inginerul N. 
Romanescu, caută să arate că acei care văd în ma- 
şinism — triumf al ştiinţei — o degradare a omu- 
lui sunt sau niște inadaptabili — fie şi numai din 
punct de vedere intelectual — sau nişte oameni 
care se descurajează văzând că „efortul uman este 
indreptat încă spre țeluri cu totul străine adevă- 
ratului, progres, irosindu-se în munci inutile care 
nu contribue cu nimic la ridicarea umanităţii”. 
Pentru d-l N, Romanescu, doctorul Carrel, ar fi 
un om „cu mari pretenţii de universalitate și cu o 
mare işnoranţă a problemelor ce stau în afara spe- 
cialitátii sale". D-1 N. Romanescu, trebue să fie 
foarte tînăr în cel mai favorabil caz.. 


Convorbiri literare. — lanuarie-Mai, 1938. 

Cu acest număr începe revista al şaptezeci şi 
unulea an de apariţie, păstrându-și preocuparea 
inițială de a fi organ de conlucrare a generațiilor 
ce trec cu cele care se ridică. 

D-1 D. Bodin, în articolulul „Junimea în fața is- 


toriei“, se ridică, împotriva afirmaţii d-lui prof. 
Iorga, în privinţa cercului Junimea, 

Fără a convinge prea mult caută să arate că Ju- 
nimea n'a fost „o cafenea literară”, cu scopuri ne- 
științifice, ci că a fost o adevărata societate cu 
ţinte precise în ceea ce priveşte ridicarea limbii şi 
literaturii noastre. 

D-1 Mihai Berza, analizează teoria lui Henri Pi- 
renne, asupra începutului Evului. Mediu occidental. 
(H. Pirenne şi originile Evului Mediu Occidental), 
care teorie se deosebește de cea curentă prin aceea 
că vede inceputurile Evului Mediu în sec, VII, şi 
nu în sec. V si atribue transformarea cursului is- 
toriei ridicării puterii islamice, care imprimă alt 
caracter civilizaţii, până atunci mediteranee de cu- 
loare încă romană. 

D-1 Al. Tzigara-Samurcaș, redă din impresiile 
bune, făcute străinilor de Pavilionul românesc, dela 
Expoziţia din Paris, 1937. Sunt relevate în arti- 
colul „Muzeul național Carol I la Expoziţia din 
Paris, 1937, mai ales elogiile obţinute de bogăţia şi 
frumusețea artei noastre populare. 

In restul numărului studii de istorie literară, 
poezii, cronici şi recenzii. 


Cele Trei Crişuri. Oradea, Anul XIX, lulie-Au- 
gust, 1938, 

Condusă de d-l colonel George Bacaloglu, aceste 
anale culturale — cum îşi spun singure — îndepli- 
nesc un frumos rol, acolo la granița de Vest, Numă- 
rul de faţă este închinat Reginei Maria, semnând 
articole d-l Gr. Táugan şi d-ra Elena Văcărescu. 
D-l Ion Petrovici, consacră un articol lui Octavian 
Goga. D-l prof. Z-A. Candrea ne dá mai multe pa- 
gini despre Vieafa Cuvintelor. In general, articolele 
ce urmează sunt de literatură. 

Sunt şi două articole de politică internaţională: 
al d-lui G, Sofronie despre Aspectul internaţional 
al problemei minorităților în Cehoslovacia, şi al di- 
rectorului revistei intitulat Orizontul politic euro- 
pean se înseninează. Soarta acestui din urmă ar- 
ticol, a fost asemănătoare cu aceea a unora dintre 
comunicatele meteorologice. Aproape imediat după 
apariţia articolului orizontul politic european s'a 
întunecat de tot răsturnând toate asigurările au- 
torului, după care nici Anglia şi nici Italia n'ar 
permite micşorarea Cehoslovaciei, în avantajul 
Germaniei. De unde o învățătură: e riscant să în- 
cerci profeţii în contul unor oameni de care Ora- 
dea, e aşa de depărtată... Politica externă joacă 
feste chiar şi diplomaților, dar'mi-te scriitorilor... 


Revista de Psihologie. Cluj, vol. I, Nr. 2, Aprilie- 
Iunie 1938. 

Numărul de față se ocupă în aprope toate stu- 
diile sale de ideea integrării, 

Şcoala dela Cluj, defineşte integrarea ca:: „O 
coordonare şi organizare a componentelor psihofi- 
ziologice într'o unitate armonică”, (Al. Roşca). 

Despre această integrare scriu: Al. Roşca: Inte- 
grarea psihică. 

Zev. Barbu: Aspectul psihologic al onestitáfii 
(autorul priveşte onestitatea ca un act de integrare 
socială), 

D-1 FL. Ştefănescu-Goangă, se ocupă de raportul 
dintre Constituţia biopsihică şi criminalitate, 


Jurnal de Psihotehnică. Director C. Rădulescu- 
Motru. Vol. II, Nr. 2. Aprilie-lunie 1938, București. 

In subtitlu sunt menționate preocupările acestei 
noui reviste româneşti: Antropologie psihologică, 
psihologie practică, biometrie psihotehnică şi er- 
gologie şcolară, docimologie, psihiatrie infantilă, 
eugenie, pedagogie practică şi organizare. 

Primul articol, Raţionalizarea examenelor uni- 
versitare, îl semnează d-l I. M. Nestor. Pornind 
dela faptul știut, că, oricât ar voi altfel, un profe- 
sor, nu poate sustrage nota pe care o dă unui elev 
de sub influența propriei sale pesonalitáfi, d-sa a 
încercat raţionalizarea examinării prin utilizarea 
unui text de cunoştiinfe, care cuprindea un număr 
de chestiuni, aceleaşi pentru toţi candidaţii, din ma- 
teria făcută la curs, Pe lângă însușirile sufleteşti 
ale examinaţilor, textul experimentat pune in lu- 
mină si randamentul acestora. Intr'un număr viitor 
ni se va da comentariul rezultatului obţinut. Sub- 
liniem cu toată căldura această încercare a d-lui 
L-M. Nestor şi dorim ca rezultatele ei bune să fie 
adoptate de întreaga lume didactică, Se ştie doar 
câtă lume se plânge că „profesorii nu ştiu să apre- 
cieze". Din nefericire această constatare e mult mai 
adevărată de cât se crede. Preocupările de a re- 
media acest rău, cu urmări periculoase pentru 
vieafa sufletească a şcolarilor, au luat, în lumea 
psihotehnicienilor şi a pedagogilor, caracterul unei 
adevărate noi ştiinţe:  rafionalizarea examenelor 
și a randamentului muncii şcolarilor, I s'a găsit şi 
un nume: docimologia. 

In articolul următor, d-l Vasile Pavelco, face un 
„studiu critic şi experimental” noului model de 
fişă psihologică pentru şcolari, propus de d-l prof. 
Gh. Zapan, în colaborare cu d-l prof. C. Narly. 
Multe dintre obiecțiile ce se fac pot fi luate in 


425 


seamá, Sá nu se uite insá cá noua foaie de obser- 
vatie a ieşit din cauza insuccesului alteia. In con- 
secința, pe lângă această comparaţie cu ceea ce ar 
trebui să fie — foarte onorabilă pentru omul de 
știință —nar trebui lăsată la o parte comparaţia 
cu ceea ce este, cu actualele fişe în circulație, fapt 
care interesează mult pe practicianul fişelor. Dacă 
o socotim ceea ce este: o încercare de a suplini lip- 
surile fişelor existente nu credem că trebue să fie 
așa de aspru criticată, Incercare fiind, ea nu ex- 
clude alte încercări, Aceasta am voi: ca imper- 
fectiunile constatate să dea naştere altor incer- 
cări, Până se va ajunge la ceea ce trebue: o bună 
fişă psihologică cu care să se poată realiza ade- 
varatul ei rost în şcoală, 

La sfârşitul revistei, d-l ].-M. Nestor, dă o bo- 
gată Bibliogratie necesară unui laborator de psi- 
hologie şcolara, de foarte mare folos tuturor pro- 
fesorilor de filosofie. 


Revista de Drept Public. Anul XIII, Nr. 2, Apri- 
lie-lunie,1938. Director Paul Negulescu. 

Cuprinde: 

In memoriam Reginae Maria; Principes gene- 
raux de droit administratif anglais par W. Ivor 
Jennings, Professeur a l'Université de Londres; La 
législation sur l'urbanisme en Suisse par O. Leim- 
dr ber Vice-Chancelier de la Confédération Suisse; 
Proprietatea zacamintelor miniere în România de 
I. G. Vântu; Executarea creanţelor împotriva ad- 
ministraţiilor locale in regimul nouei legi adminis- 
trative de Tudor Vladimir; Institut internațional 
des Sciences Administratives et Union internatio- 
nale des villes et pouvoirs locaux par C. D. Dimi- 
friu; 

Cronica actualităţii, reviste, idei si fapte, infor- 
maţii bibliografice etc. 

Reţim câteva date din articolul asupra legisla- 
fiei urbanistice din Elveţia: autorul începe prin a 
atrage atenţia asupra complexităţii si delicatetei 
problemei urbanismului, a cărei importanţă crește 
azi din cauza suprapopulării orașelor, concepţilor 
despre confort, despre agrement, din cauza modu- 
lui presant cu care se cer rezolvate problemele 
puse de igiena publică etc, Găsim și o bună defi- 
nifie a urbanismului: tot ce se referă la amenaja- 
rea Si înfrumusețarea orașclor sau satelor...; intr'o 
anumitá másurá, urbanismul cuprinde igiena gene- 
ralá, salubritatea publică, confortul (cu tot ee se 
leagă de el: aerisire, măturat, evacuarea deșeuri- 
lor de tot felul, aprovizionarea cu apă, etc.), este- 
tica (alinieri, conservarea și valorificarea parcu- 


426 


rilor, monumentelor istorice, artistice), mărirea 
oraşelor, etc, 

In Elveţia, cum era de așteptat, nu există o le- 
gislaţie generală asupra urbanismului, ci una can- 
tonală, sau chiar comunală. Așa că nu ne putem 
face o ideie decât urmărind legislaţia unui anumit 
canton. Autorul ne prezintă pe aceea a Ziirichului, 
Aflăm că încă din 1727 există o lege asupra pro- 
filului construcțiilor, că dreptul particularilor de a 
construi a fost reglementat încă din 1835 şi cá din 
1770 există regulamente de poliţie a focului. Le- 
file actuale cuprind numeroase prevederi si există 
tendinţa de a nu lăsa nimic, referitor la urbanism, 
care să nu fie obiectul unei legi. Iată câteva, pilde: 
construcția trotoarelor este suportată jumătate de 
comună şi jumătate de proprietari, Tot aceştia au 
si grija curáteniei drumului dinaintea casei lor. Lo- 
calurile care nu sunt in întregime deasupra pă- 
mântului, nu pot fi folosite ca locuinţe sau pentru 
dormit. Aceeaşi interdicţie pentru încăperile al 
căror volum este mai mic de 15 m cubi, De ase- 
menea mansardele nu pot fi destinate locuitului, 
decât dacă îndeplinesc anumite măsuri referitoare 
la protecţia în contra incendiilor sau influențelor 
temperaturii. Bisericile si teatrele sunt obligate să 
aibă mai multe ieşiri şi toate ușile trebue să se des- 
chidă în afară (sândiţi-vă că la Costești-Argeș, 
ușa a fost cauza întregii nenorociri.). Nenumărate 
sunt prevederile referitoare la protecția blocuri- 
lor, sau stâncilor (interesând ştiinţa), arborilor, iz- 
voarelor minerale, punctele si peisagiile de interes 
estetic sau ştiinţific etc, Nici un fel de intervenție 
omenească nu este îngăduită decât în interesul con- 
servării sau valorificării. În fine, anumite străzi, 
sunt total interzise pentru construcții sau reparații 
neaprobate de un consiliu special care are rolul 
de a păstra nedeformată valoarea lor, estetică sau 
istorică, 


Revista de Pedagogie. Anul VIII. Caietul II, 
Aprilie—lunie. Director: C. Narly. Cernăuţi. 

Aceeaşi preocupare de a înbrăţișa cát mai mulie 
din problemele științei şi practicei educaţiei o în: 
tâlnim și în acest număr al Revistei de Pedagogie, 
Si cu aceleaşi permanente griji: de a rămâne înlă- 
untrul faptelor — al realităţii pedagogice — și de 
a le exploata la maximum în folosul invájámántu- 
lui românesc, Seria Studiilor o deschide d-l prof. 
G. Breazul cu Educaţia muzicală în şcoala primară. 
Citim pentru prima dată o tratare competentă a 
acestei probleme, Ca în multe alte aspecte ale is- 
toriei învățământului nostru public, aflăm si aici 


lucruri intristátoare: nici învățământul muzical n'a 
fost scutit de spiritul străin, Atâtea cântece ale co- 
pilăriei noastre sunt luate de aiurea. Chiar şi cân- 
tecul plugarului, al fierarului şi chiar sí multe ru- 
găciuni, tot dela străini au fost luate!! Cu drept cu- 
vânt, constată autorul, aceste melodii străine nu 
se puteau lipi de inima copilului român, Ele repre- 
zentau un material străin, fără selecţie critică, fără 
cunoaşterea sufletului şcolarului român. Un bun 
învățământ muzical românesc trebue să aibă în ve- 
dere; cântecul copilului (creiat de el sau determi- 
nat de el), cântecul poporului şi cântecul religios, 
De asemenea d-sa se ridică în contra abuzului de 
»solfegii" şi „exerciţii” muzicale, 

O altă problemă bine 
deosebirea ce trebue să se facă între educația mu- 
zicală şi educația prin muzică, In acest din urmă 
sens — total neglijat până azi — muzica poate să 
contribue, nu numai la realizarea idealului peda- 
gogic urmărit în școală, dar si „la reintegrarea co- 
pilărimei în fiinţa sufletească istorică a obştei, in 
spiritualitatea, credinţele, obiceiurile, datinele, în 
mit, în legendă, in vápaia de dor, de năzuinţe si 
eroism românesc”, 

Din restul studiilor reținem: 

Aspecte din pedagogia franceză contimporană de 
prof, Ernest Kallós. Găsim reliefată originalitatea 
pedagogiei franceze (teorie filosofică asupra sensu- 
lui și valorii educaţiei) și principalele ei preocu- 
pări (individualizarea învățământului; şcoala ac- 
tivă şi liberalismul). 

Practicile şi trăirile religioase în educaţia tine- 
rimii şcolare de prof, univ. S, Reli, 

Problema gramaticei în țară şi în şcoala romá- 
nească de Al. Procopovici, profesor universitar, 

La actualități găsim o dare de seamă asupra 
Săptămânii Pedagogice, organizată, din inițiativa 
directorului revistei, pentru a treia oară la Cernăuţi, 
în primăvara anului curent, 


tratată este următoarea: 


Revista generală a învățământului. Anul XXV, 
Nr. 3—4. D-l prof, C. Rădulescu-Motru, semnează 
articolul intitulat Criza Umanismului, D-sa demon- 
strează că idealul omului antic — socotit ca sin- 
gurul ideal potrivit omului — este numai un exem- 
plar, alături de altele, care sunt posibile. Criza uma- 
nismului, e datorită tocmai nepotrivirii tipului an- 
tic, pentru omul zilelor noastre. Un nou ideal de 
om va ieși din frământările prezente. Cultul omu- 
lui nu va fi părăsit, ci se va menține și în viitor, 
mult mai înflorit, însă cu altă înfățișare. Se pare 
că în locul notelor comune tuturor oamenilor — 


cum se credea altă dată — valoarea umanităţii 
poate fi reliefată si de particularul — esenţial — 
al diferitelor popoare. Se va pune mai mult pref, 
pe energie şi pe munca tuturor oamenilor — anticii 
credeau că munca desonorează — potrivit aptitu- 
dinilor fiecăruia, De asemenea — spre deosebire 
de cei vechi — omul de azi şi de mâine trebue să 
creadă că destinul său individual nu dobândeşte 
înţeles decât „prin contopirea lui, în destinul nea- 
mului întreg din care face parte”. 

In doisprezece ani de pedagogie românească d-l 
Onisifor Ghibu, scoate în relief — numai din punc- 
tul de vedere al legislației — gravele greşeli ale 
pedagogiei noastre oficiale. In anii de după unire 
administraţia noastră şcoalară, nu a reuşit să sta- 
bilească „un sistem care să cuprindă într'un tot 
organic principiile generale ale educaţiei si ale în- 
vátámántului în raport cu vieafa de Stat şi cu vieața 
modernă”, Din această cauză pedagogia, a avut 
mult de suferit, ca știință. Neputinţa ei, e datorită 
„lipsei de legături, cu tradiția noastră culturală, re- 
ligioasă şi socială, unei dependențe prea strânse 
de pedagogia străină și urmăririi de odată a prea 
multor scopuri îndepărtate”, Ni se pare interesantă 
remarca, pe care o face autorul: în timp ce la alte 
popoare — sașii şi maghiarii dela noi, de pildă — 
întâlnim, la fiecare pas cuvintele confesiune, na- 
țiune, rasă, la noi întâlnim tot aşa de des cuvintele 
ca acestea: foleranță, umanitate, etc. 

D-1 prof, Iosif Gabrea, analizează, împrejurările 
si scăderile şcoalei, datorită cărora străjeria e ne- 
cesară, Statul nostru, n'a dovedit că înţelege ade- 
vărul, înţeles de alte state, că cine are tineretul 
are viitorul, Școala Statului, nu s'a ocupat de for- 
marea tineretului ci cel mult, de instruirea lui, 
Străjeriei, îi revine, această sarcină, Mai departe 
autorul abordează delicata problemă a perfectei 
coordonări, care trebue să existe în acţiunea şcoa- 
lei şi a strájeriei, 

Mai departe găsim articole de interes didactic, 
semnate de d-nii Gh, Adamescu, T, Bărcănescu, O, 
Zăbavă etc, 


Vieafa Forestieră. August — Septemvrie, 1938. 
Desi se adresează specialiştilor, găsim deseori 
în paginile acestei reviste, lucruri care ne intere- 
sează pe toti. Ca, de pildă, în numărul de faţă, care 
are câteva articole consacrate legiferărilor fores- 
tiere. Se propune creierea unui. organ-comisie, in- 
stitut etc,, care să se ocupe ani în șir, cu strân- 
gerea materialului necesar unui cod silvic, care să 
se potrivească realităţii noastre forestiere, atât de 


497 


variată, Numai aga vor putea fi evitate greşelile 
grave strecurate în legiuirile silvice anterioare. Ne 
sperie măsura în care aceste legi se arată străine 
intereselor legate de păduri, Menţionăm o singură 
mare greşeală, dintre atâtea câte ni se arată. pro- 
prietátile forestiere, sub 10Q ha sunt în număr de 
89/0 din total, dar nu reprezintă decât 8%, din 
întreaga suprafaţă împăduriţă a ţării. Orientándu-se 
după numărul mare al proprietăţilor, legiuitorul a 
luat la aceștia măsuri de protecţie, iar majoritatea 
padurilor ţării a fost lăsată pradă devastării, pen- 
tru motivul că ea e stăpânită de un număr mic de 
proprietari! „S'a legiferat fără luarea în seamă a 
realitatilor, fără temeiuri”, Cu drept cuvânt, con- 
chide d-l P, Ioan, că obieștul legiferării trebue să 
fie categoria de păduri şi pu categoria de proprie- 
tari, 

D-l C. Ivanovici, în Un nou cod silvic? constată 
că, foarte multe legi silvice, nu s'au aplicat fie din 


cauză că n'au corespuns realităților, fie fiindcă a 
lipsit priceperea şi hotărîrea celor chemați să le 
aplice. lată ce zice d-sa despre legea ameliorării 
pădurilor degradate din 1930: „Din cele 2 milioane 
terenuri degradate ce fac obiectele expunerii de 
motive a legii, nu s'a împădurit în opt ani, nici a 
mia parte, din terenuri. Lucrând în acest tempo, 
mai repede se va împăduri Sahara şi se va pune în 
valoare fundul Mării Mediterane, decât mlăştinile 
Dunării, munţii desgoliti şi câmpiile noastre aride“. 
Menţionăm articolul Note si Impresii din Ger- 
mania de G. T. Toma, în care ni se arată organi- 
zarea şcolilor silvice de acolo. In treacăt ni se dau 
si impresiile foarte juste—deşi foarte neplăcute pen- 
tru noi — ale unor nemți, despre Bucureşti, oraş 
al contrastelor, cum îl numesc ei, (bogaţi-săraci; 
leneşi-muncitori; lux-mizerie; case de toate sţilu- 

rile şi de toate nivelurile, etc.). 
Dumitru Dogaru 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ 


Studiul formelor complexe ale economiei ro- 
mánegti rurale. Cercetarea d-lui Ciorănescu asu- 
pra satului Lunca, prezintă unul din cele mai ti- 
pice cazuri pentru cunoaşterea formelor complexe 
ale economiei noastre șurale. E drept că majori- 
tatea satelor noastre trăeşte din agricultură şi 
creșterea vitelor, că gospodăria fărănească, de un 
tip intermediar între autarhia familială si produc- 
tia pentru piaţă, este fenomenul cel mai însemnat 
al economiei rurale românești. Imprejurarea nu 
justifică totuşi aproape completa trecere cu vede- 
rea a formelor mai complicate ale economiei noas- 
tre rurale: activitatea de producător şi de negus- 
tor de obiecte manufacturate (olărie, şindrilărie, 
vasărie), activitatea de colportor  (gaz-pácurá, 
icoane-oflinzi, manufactură), activitatea de strân- 
gator de materii prime şi de alimente (ceară, păr 
de porc, păsări, vite de tăiat: viței şi miei îndeo- 
sebi), deosebit, şi specializarea producției agricole 
şi zootehnice (srădinărie, creştere de porci, de 
cai, oierie, apicultură), a inşilor şi mai ales a sa- 
telor întregi. Unele din aceste forme, sunt supra- 
vieţuiri ale diviziunii intersăteşti şi reg'onale a 
muncii, din economia noastră precapitalistă; al- 
tele, remedii la suprapopularea agricolă a satelor 
până la apariţia unor posibilităţi de plasare mai 
întinse în industrie, ca muncitori; altele, în sfâr- 
sit, inserári a populaţiei rurale în activitatea in- 


498 


dustriei, In unele cazuri şi câteodată schimbul se 
face în bani, în altele şi alte dáti în natură. 

In „Sociologie Românească” au apărut până 
acum, câteva cercetări consacrate formelor vieţii 
noastre economice: rurale. Nu amintim decât în- 
făţişarea Marchitanilor dela Spineni, dată de d-l 
lovescu; cercetările lui Florea Florescu, asupra 
industriei de vase şi ciubere a Moților dela Vidra 
şi asupra desfacerii acestora; tabloul trasat de doc- 
torul Bartoș al satului de ,,vostinari", de strân- 
sători de ceară, Căianul-Mic din Someș. Le-au ur- 
mat câteva altele despre sate, „fabrică de căruţe“ 
si sate de grădinari. Urmărim, cu aceste cercetări, 
strângerea materialului necesar pentru precizarea 
tipurilor şi a caracterelor mai însemnate ale for- 
melor complexe ale economiei noastre rurale, Cu 
ajutorul lor, va fi cu putinţă inventarierea prin- 
tr'o mare anchetă, asupra formelor complexe ale 
economiei rurale româneşti, ce ar putea fi reali- 
zată prin Echipele Serviciului Social şi Căminele 
Culturale. 

Lunca, satul care prilejueşte această reflecţie, 
este un caz de sat cu meserie, de o rară bogăţie 
de caractere, (204 din 255 gospodării trăesc direct 
din presuri si velinţe, restul indirect). Cum pro- 
duc(ia de preşuri şi de velinte e veche in sat, ne 
găsim în faţa unui caz, care, studiat amănunţit, ar 


oferi, probabil, multe preciziuni, cu privire la evo- 
lufia autonomă a industriei casnice și a desfacerii 
precapitaliste, Regăsim aci toate elementele, con- 
statate în Saxonia şi Silezia, în ajunul apariţiei fa- 
bricilor textile; antreprenorii de ţesături, care pun 
la dispoziția industriei casnice, transformate în 
muncitorime la domiciliu, materia primă şi mate- 
riile colorante, și care comercializează produsul; 


p ] a 
BULGARIA 


comisionarii care desfac în oraș si localități bal- 
neare, (introducem aci o hartă de desfacere a pro- 
ducţiei Luncane, executată cu întârziere); mono- 
polul satului prin păstrarea secretului vopsirii 
lânei; exploatarea tineretului din satele vecine. 
Bine îndrumat si ajutat efectiv, un sat ca acesta 
poate deveni un exemplu de inserare perfectă a 
vechilor forme ale economiei românești, în econo- 


mia modernă a ţării, Anton Golopenţia 


Cercetare şi guvernare. Monografia economico- 
socială a regiunii Copanca, adevărat model al ge- 
nului, pe care d-l TA. A. Știrbu, o publică în nu- 
mărul acesta, ne îngădue să întrevedem raportul 
normal între activitatea cercetătorului realității na- 
ționale şi activitatea conducătorilor naţiunii, 

Când, în 1937, Echipa monografică a Institutului 
Social Român din Basarabia a întreprins cerceta- 
rea regiunii Copanca, administraţia noastră se 
preocupa în măsură destul de redusă de acest punct 
decisiv în producția si în comerțul nostru de fructe, 
O singură regie, REAZ, se ocupa de ea, dela Bu- 
cureşti, așa cum se poate întâmpla lucrul, pentru o 
instituţie aşezată departe, la frontieră şi greu ac- 
cesibilă, Conferinţele din iarna 1937/938, prin 
care Institutul Social al Basarabiei da seamă asu- 


pra rezultatelor cercetării monografice dela Co- 
panca, au atras atenţia tuturor organelor regio- 
nale ale administraţiei noastre, asupra problemei. 
Câteva luni mai târziu, în vară, Prof, Ionescu-Si- 
segti, ministrul agriculturii, a inspectat regiunea 
$i a ținut chiar la fața locului un consiliu, cu or- 
sanele tuturor ministerelor si regiilor, a căror con- 
tributie e necesară pentru completa punere în va- 
loare a acestei regiuni. (Cuvânt Moldovenesc, Au- 


gust 1938). 
In marea diviziune a muncii din sânul unei 
naţii, cercetătorii realităţii sociale: economiștii, 


demografii, anchetatorii vieţii sanitare și cu deo- 
sebire sociologii, sunt un fel de avanigardă infor- 
matoare a guvernanfilor. Specializaţi în a cerceta, 
ei trebue sá vadá regiunile si problemele, care le 
scapă celor chemaţi să îndeplinească alte misiuni, 
Munca aceasta, trebue să înlesnească, întâi de 
toate, conducătorilor naţiunii, guvernarea cea mai 
perspicace cu putinţă, guvernarea căreia, să nu-i 
scape nimic din ce-ar putea fi făcut, din ce-ar pu- 
tea face națiunea spre a deveni mai bine oránduitá, 
mai capabilă să înfrunte împrejurările, 

In cazul regiunii Copanca, această conlucrare 
necesară, a avut loc în mod îmbucurător, In multe 
alte cazuri, prilejurile au fost scápate (aşa, în ca- 
zul litigiului româno-yugoslav, cu privire la averile 
părții românești a regimentului grăniceresc, cu se- 
diul la Biserica Albă, de pildă, care a fost solu- 
tíonat, pare-se, fără luarea în seamă a lămuririlor 
obţinute de Institutul Social din Banat şi publi- 
cate in parte si în revista noastră), sau nu s'a 
ajuns încă la ea (cazul măsurilor de luat în Mun- 
tii Apuseni sau în Cadrilater, unde, Institutul So- 
cial Român a întreprins cercetări, ale căror rezul- 
tate au fost publicate, în parte, tot în „Sociologie 
Românească"), 

Cercetătorii, cel puțin cei formați la Institutul 
Social Român, de Prof, Gusti, si în destul de mare 
măsură şi cei grupați în jurul „Observatorului So- 
cial-economic" clujean, au înțelegerea justă a mi- 
siunii lor de a fi lămuritorii realității româneşti 
pentru cei chemați s'o conducă, Rămâne ca şefii 
departamentelor şi a marilor administrații cen- 
trale si regionale să folosească în mai mare mă- 
sură, materialul informativ ce le e pus la înde- 
mână, să normalizeze colaborarea aceasta, luând 
cunoștință de cercetările întreprinse din inițiativă 
proprie, de Institutele de cercetare a vieții româ- 
nesti, si cerând anchete asupra problemelor, pe care 
vor să le soluţioneze, Odată cu trecerea pe seama 


429 


Statului, adică a celor ce-l guvernează, a tot mai 
multe din funcțiunile care înainte, de câteva de- 
cenii, erau lăsate încă pe seama iniţiativei private, 
recursul acesta la organul de informaţie, specia- 
lizat, care sunt cercetătorii, a devenit o măsură 


tot mai necesară. Administraţia eficace a Statelor- 
Unite si a Germaniei, se datorește, în mare măsură, 
bunei organizări a acestei colaborări între cerce- 
tare şi guvernare. 

Anton Golopentia 


DIN CUPRINSUL NUMĂRULUI VIITOR (OCTOMVRIE—NOEMVRIE 1938) 


D. Gusti: Institutul de Cercetări Sociale al Ro- 
mâniei; G. lacquemyns: Structura socială a popu- 
laţiei agricole italiene; H. H. Stahl: Comasarea şi 
economia noastră rurală; Stefania Cristescu: So- 
ciologizarea folclorului; T. Herseni: Câteva cete 
de feciori din Tara Oltului; Th. Stirbu: Vălenii din 
Cahul; V. Tufescu: Botoşanii. Un oraş care de- 
cade; V. Papilian si C. C. Velluda: Cercetári an- 


430 


tropologice asupra Moților; G. Zane si VI, Stoian: 
Anchetele monografice asupra economiei familiare 
țărănești ale Seminarului de Economie Politică 
a Universităţii din laşi; Și. Popescu: Zidarii bi- 
horeni dela Bucureşti; S. Ludescu: Coloniștii din 
jurul Capului Caliacra; N. Mânătoru;: Depártári 
între delnite si casă la Nepos-Násáud; Zăvoianu: 
Morile dela Prigor-Caras.