Sociologie românească — 1939 — Nr.04-06 — An IV

C U P R I N S U L 


STUDII: 


D. Gusti. . .. . .UN SISTEM DE CERCETĂRI SOCIOLOGICE LA TEREN ++ .......ooo o... +... 153—160 
lon Veverca. .. . .PLANUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI... cc re reno rro 160—167 
Ton Donat .... . „CULTURA POPULARĂ ÎN OLTENIA ..... cec nene nene 167—170 
Veturia Manuilă .... PAUPERISMUL ŞI CRIZA FAMILIALĂ ÎNTR'UN CARTIER MĂRGINAŞ AL 
BUCUREŞTILOR (TEI) ..... ceea 170—178 
Petre Stefánucá...... MUNCITORII AGRICOLI BASARABENI ÎN DOBROGEA ........ ..0..o..o.o.. 178—186 
Marin Popescu-Spineni GEOGRAFIA ECONOMICĂ A SATULUI DRÁGUS ............- rrr rreo 186—198 
loan Pop1-Zlatna ....PROBLEMA MINIERĂ DIN MUNŢII APUSENI ¿oo oooocoommocmoo+o> . .... 198—208 
CERCETĂRI: 
Anton Golopenţia ....GRADUL DE MODERNIZARE AL REGIUNILOR RURALE ALE ROMÂNIEI. .... 209—217 
Scoala de Comandante ` 
Broşteni, Neamț ..... FAMILIA ŞI COPILUL ÎNTR'UN SAT DIN NEAMŢ (HOLDA) ............... 217—242 
Th. Marculescu- 
Dunăre .......o..... PESCARII DIN TURTUCAIA .....sesssssosesesssesreressesererrererrto 243—252 
lon Chelcea.... ..... OBICEIURI DE PESTE AN ÎN DOUĂ SATE DIN ALMÁJ (PĂTAŞ ŞI BORLO- 
VENII VECHI, CARAŞ) ........0oooooooosorrormmmoo eee sr raro rr 253—271 
Petre Lenghel-Izanu.. ALIMENTAŢIA ŞI ÎMBRĂCĂMINTEA IN BÁRSANA, MARAMUREŞ ... ...... 271—275 
Marcel Olinescu ..... PORTUL SATENILOR DIN REGIUNEA SIRIA, JUDEŢUL ARAD ............. 275—280 
Alexandru Gruia . ..ELEMENTUL SÁRBESC DIN CLISURÁ (BANAT) ......ocoocooomo.»o . . . 280—283 
Florea Florescu...... CEREMONIA AGRARĂ A CUNUNII ÎN MUNŢII APUSENI ............... +. 283—286 
DOCUMENTE: 
lon I. lonică.......... FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC AL UNUI ÎNVĂȚĂTOR DIN ȚARA OLTULUI .. 287—293 
DISCUȚII: 
Dr. losif Jivan....... PROBLEMA PĂDURILOR COMPOSESORALE DIN TRANSILVANIA-BANAT ... 294—297 
lon Veverca.......... METODE DE POLITICĂ COMERCIALĂ ........ooooooccrcrooo e 297 —298 
CRONICI 
Dumitru Dogaru..... NOUA LEGE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI NORMAL ,......0.o.oooooo». 299—301 


RECENZII: 


ŞTIINŢE SOCIALE: G. Zane: Elemente pentru studiul economiei politice (Ada Dogaru), p. 302; 
Şerban Ionescu: Consideraţiuni critice asupra eticei materialismului economic (Const. D. Gib), 
p302 = 304s ra aa aaa 302—304 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ: S. Mehedinți: Die geopolitische Lage Rumäniens (lon Conea), 
p. 304—305; Mihai David : Consideratiuni geopolitice asupra Statului român (lon Conea), 
p. 305—306; Graham Hutton: Danubian Destiny (Petru Comarnescu), p. 306—307 ; M. Simio- 
nescu-Râmniceanu în colaborare cu A. Beligrádeanu, I. Stoica şi Dan Simionescu-Rámniceanu : 
Contributiuni la o ideologie politică specific românească (D; Dogaru), p. 307—308; Aurel C. 
Popovici : Stat şi Națiune (lon Veverca), p. 308—309; Andrei Rădulescu : Romanitatea dreptului 
nostru (Ada Dogaru), p. 309—310; Stelian J. Popescu: Problemele unei economii dirijate in 
Româma (lon Veverca), p. 310; G Mladenatz : Gândirea cooperativă in România (D. Dogaru), 
p. 311—312; Dr. D. C. Georgescu : Mortalitatea prin tumori maligne în România (Anton Golo- 
penfia), p 312 314; Dr. Grigore Benetato : Anchetă asupra alimentaţiei ţăranului din Munţii 
Apuseni; Dr. M. Enescu şi Dr. A. Radenschi: Cercetări asupra alimentației ţăranului moldovean; 
Prof. Dr G. Băltăceanu : Alimentatia muncitorului ; Dr. loan Claudian : Alimentaţia poporului 
român (Dr. D. C. Georgescu), p. 314—319; M. Drácea : Grija de pădurile ţării; M. Drăcea : Con- 
sideraţiuni asupra domeniului forestier al României; Marin Popescu-Spineni : Economia fores- 
tieră a României; Marin Popescu-Spineni : Pădurea României (Ştefan Popescu), p. 319—323; 
C. D. Constantinescu-Mirceşti : Un sat Dobrogean, Ezibei ; Boris Malski: Viaţa Moldovenilor 


(Continuarea pe pag. 3-a a copertei) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DirecTOR: D. GUSTI 
AnuL IV, Nr. 4-6 APRILIE - [unie 1939 


UN SISTEM DE CERCETĂRI SOCIOLOGICE 
LA TEREN") 


Se împlinesc cincisprezece ani de când am întreprins împreună cu câţiva tineri 
colaboratori, membri ai Seminarului de Sociologie al Universităţii din Bucureşti, cea 
dintâi monografie sociologică sătească. Am pornit atunci, în 1925, la Goicea-Mare, cu 
intuiţia precisă că observaţia directă pe care se întemeiază cercetările de teren, va des- 
chide pentru sociologia românească o perioadă nouă. Aveam Convingerea că cearta 
necurmată dintre şcoli şi curente, care macină de o jumătate de veac sociologia occiden- 
tală, va putea fi înlocuită cel puţin la noi, cu un drum nou, de colaborare şi stráduintá 
rodnică. Astăzi avem dreptul să constatăm că nu ne-am înşelat. Sociologia românească 
a devenit o ştiinţă de realităţi, care a părăsit opera stearpă de bibliotecă, pentru contactul 
viu cu faptele, pentru scormonirea necontenită a vieţii sub formele ei imediate şi adânci. 
Institutul de Cercetări Sociale a] României, prezidat de însuşi Suveranul ţării, consfinţeşte 
această stráduintá ştiinţifică şi îi dă amploarea care i se cuvine. Dacă până acum munca 
noastră la sate se lega de un seminar universitar, de un institut ştiinţific particular (Insti- 
tutul Social Român) şi de o Fundaţie Regală („Principele Carol“); prin Legea Serviciului 
Social din 1938, atât cercetările cât si qa culturalá, capátá o intindere si o insem- 
nátate pe care numai Statul le poate da. Serviciul Social asigurá astázi nu numai o acti- 
vitate temeinică pentru ridicarea satului românesc, dar şi putinţa unei cunoasteri siste- 
matice a lui. Sociologia capătă, datorită înțelegerii de care se bucură din partea Statului, 
un nou temeiu şi o nouă perspectivă de desvoltare. 

Institutul de Cercetări Sociale al României, care federalizează toate institutele ştiin- 
tifice închinate cunoaşterii ţării şi are câte o regională pentru fiecare regiune istorică a 
țării, dă putinţa oamenilor de ştiinţă dela noi să se dedice cercetărilor şi sá săvârşească 
lucrări de lungă durată. Ceea ce era acum cincisprezece ani dorința unui grup neînsemnat 
de oameni, cáláuziti mai mult de entuziasm decât de o metodă riguroasă de lucru, a de- 
venit astăzi, prin munca celor care au crezut în drumul acesta şi s'au păstrat pe linia lui, 
o acţiune pe deplin conştientă de însemnătatea şi puterile ei. 

Noua stare în care se găseşte sociologia impune însă celor care i-au asigurat 
această desvoltare, îndatoriri peste care nu putem trece. Anume, îndatorirea de a conduce 
şi călăuzi toate cercetările sociologice de teren care se întreprind în țară. 

Până de curând abia dacă existau câteva zeci de cercetători grupați în câteva 
echipe monografice. Conducerea acestora era o treabă relativ uşoară. Astăzi ea cere, 
dimpotrivă, o mare putere de organizare, pentru a nu lăsa sá se împrăştie stráduinfele 


1) Reproducem în fruntea acestui număr al revistei, pentru însemnătatea lul principială, studiul introductiv al 
volumului, în curs de apariţie, Planuri de lucru şi chestionare pentru cercetarea monografică a satelor. 


153 


sutelor de cercetátori tineri porniti sá cunoascá satul gi pentru a nu lása aceste strá- 
duinfe să se irosească zadarnic. Pe de altă parte încercările de muncă ştiinţifică ale cer- 
cetătorilor singuratici, atât de rare şi sporadice până de curând, sunt tot mai dese şi 
mai susținute, încât trebuesc şi sprijinite şi călăuzite, pentru a nu fi părăsite şi pentru a 
fi duse la bun sfârşit. Conducerea şi sprijinul tuturor acestor cercetări se face de către 
Institutul de Cercetări Sociale al României, prin toate organele lui. Rămâne însă 'nedes- 
legată problema îndrumării ştiinţifice. 

Până de curând cercetările monografice erau conduse de puţine persoane şi datorită 
numărului mic de cercetători, îndrumarea se făcea direct, dela om Ja om. Astăzi lucrul 
acesta a devenit cu neputinţă. Cei câţiva cercetători cu experienţă nu mai reuşesc să ia 
contact cu toţi cercetătorii noui, care îngroaşă din ce în ce mai mult rândurile observa- 
torilor de teren. De aceea se impune un mijloc mai lesnicios de contact: publicarea îndru- 
mărilor necesare, pentru a le pune la îndemână tuturor. Din pricina aceasta, odată cu 
desvoltarea mişcării monografice, ne-am simţit datori să cerem colaboratorilor noştri mai 
vechi să strângă intr'un volum ideile care i-au călăuzit în cercetările lor de până acum, 
pentru a se putea folosi şi alţii de experienţa lor. In chipul acesta s'a redactat de către 
Direcţia Cercetărilor Sociale, condusă de d-l Traian Herseni, volumul de faţă. El rezumă 
pe plan de metodă şi tehnică de lucru, o experienţă colectivă de cincisprezece ani şi 
aplică în cercetarea vieţii săteşti sistemul nostru de sociologie, conceput cu mult mai 
înainte. Ca toate cele expuse de colaboratorii noştri să fie înțelese pe deplin, trebue să 
arătăm, deci, cel puţin pe scurt, legăturile lor teoretice cu sistemul de sociologie şi chipul 
exact în care concepem cercetările la teren şi întrebuinţarea îndrumărilor stiinfifice care 
se dau aci. Ne folosim de prilejul acesta ca să înlăturăm şi unele nedumeriri care ar 
putea frământa pe cei care n'au putinţa sau vremea să urmărească mai de aproape 
munca noastră științifică. i 

La prima impresie, monografia sociologică apare ca o strângere întâmplătoare de 
material, care nu poate duce decât la o colecţie de date fără legătură organică între ele. 
Faptul că termenul de monografie se întrebuinţează pentru denumirea unor lucrări ştiin- 
tifice profund deosebite — dela încercările nespecialiştilor până la cele mai vaste şi siste- 
matice investigaţii ale savanților — întăreşte uneori impresia aceasta. Cum pe de o parte 
numărul monografiilor săteşti întocmite din nespecialişti, din dragoste pentru satul lor 
sau din nevoi profesionale este mai mare decât al celor întocmite de specialişti din interese 
ştiinţifice, monografiile descriptive şi superficiale întrec numărul celor explicative şi de 
adâncire a realităţii, se înţelege uşor că termenul de monografie este de cele mai multe ori 
în desavantajul lucrărilor sistematice. De aceea socotim necesar să stăruim asupra 
principiilor care călăuzesc munca noastră monografică, deşi am mai făcut-o şi în alte 
lucrări, şi sá precizám cu de-amănuntul poziţia şcolii dela Bucureşti în această materie. 2) 

Mai întâi, monografia sociologică, aşa cum este concepută de noi, nu este o simplă 
culegere de fapte. Ea nu urmăreşte faptele pentru un interes în sine, ci vrea să constru- 
iascá şi să întemeieze pe ele considerafiile teoretice ale ştiinţei, care prea adeseori sunt 
pure construcţii raţionale dacă nu numai operă de imaginaţie. Noi pornim dela convin- 
gerea că orice ştiinţă este legată de realitate şi că ea nu se înfăptuieşte cu adevărat 
decât în măsura în care exprimă această realitate şi ne dă putinţa să o explicăm şi să o 
mânuim. Convingerea aceasta definitiv înrădăcinată în ştiinţele numite exacte sau 
experimentale, întâmpină încă multă rezistenţă în ştiinţele sociale, spirituale sau filosofice, 
dintre care se consideră că face parte şi sociologia. Nesocotirea faptelor şi speculaţia la 
nesfârşit făcută pe cărţile clasice, scrierea de cărţi după alte cărţi, apare din ce în ce mai 
mult ca o imposibilitate în ştiinţele naturale. Faptul mai este posibil încă în ştiinţele sociale, 
deşi afară de public, care acceptă asemenea construcţii mentale, niciun temeiu epistemo- 


3) Cf. D, Gusti: Sociologia Militans, în speclal cap. Il. Sociologia Monograficá, ştiinţa realității sociale şi lu- 
crările programatice ale elevilor noştri; Traian Herseni: Teoria monografiei sociologice şi H. H. Stabl: Tehnica 
monografiei sociologice, precum şi Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, anul X (1932). 


154 


logic nu este în favoarea lui. Desigur ştiinţa este şi aşa cum 0 vrea epoca istorică în 
care se desvoltă, dar nu este mai puţin adevărat că o experienţă, care s'a dovedit fecundă 
într'unul din sectoarele ei, trebue extinsă şi în celelalte şi că oamenii de ştiinţă trebue să 
spargă tiparele vremii ori de câte ori pe calea aceasta se poate face un pas înainte. 
Stráduinta noastră tocmai într'acolo se îndreaptă: să dăm teoriei, adică ştiinţei, un temeiu 
sigur în realitatea însăşi pe care o cheamă să o lămurească şi să o ordoneze. De aceea am 
definit sociologia ca ştiinţa realităţii sociale şi susţinem că singura metodă care promo- 
vează cunoştinţa omenească este observația. 

În felu! acesta trebuie înţeleasă şi afirmatia noastră mai veche, care a stârnit oare- 
cari nedumeriri, că „sociologia va fi monografică sau nu va fi“, Întrucât socotim mono- 
grafiile sociologice ca mijloace perfectionate de observaţie, care îmbină intuiţia, trăirea 
şi înţelegerea cu măsurătoarea, cu statistica şi reconstituirea trecutului, nu ne-am gândit 
să înlăturăm prin ele niciuna din metodele existente, ci numai să legăm pe acestea nai 
strâns de realitate şi să dăm întâietate observaţiei directe, cât mai amănunțite şi cât mai 
precise, într'o nouă ordine metodologică, pentru scopurile cele mai înalte ale cunoaşterii 
omeneşti, 

Observaţia care stă la baza monografiei sociologice nu poate fi însă întâmplătoare. 
Ea trebue să se aplice anumitor categorii de fenomene, într'o ordine sistematică, după 
reguli precise şi pentru scopuri bine lámurite, Aceste principii care caracterizează în chip 
original monografiile concepute de noi, trebuesc să fie intátigate. 

Şi în privinţa fenomenelor cercetate, monografia poate insemna lucruri foarte 
diferite. Tot monografie se cheamă şi studiul relaţiilor de prietenie, al cercurilor de vizită, 
în genere al relaţiilor sociale, cât şi studiul unui oras, al unei regiuni sau chiar al unui 
continent. Aceasta însemnează că monografia sociologică trebue caracterizată şi în 
funcţie de fenomenele cărora li se aplică, pentru că nu este acelaşi lucru, dacă cercetarea 
urmăreşte un singur fenomen în toată răspândirea lui de pe glvb, sau se îndreaptă către 
viaţa socială a unui spaţiu restrâns şi, în sfârşit, dacă se mărgineşte la studiul unei familii, 
unui sat, al unui singur aspect, maiinteresant, sau altuturor aspectelor unui fenomen social. 

In concepţia noastră monografia sociologică se ocupă cu unitățile sociale concrete, 
cum este un sat, un oraş, o regiune, Faptul acesta îl socotim însemnat din mai multe 
puncte de vedere. Alegerea unui singur fenomen concret dă putinţa unor cercetări mult 
mai amănunțite şi deci cu rezultate mult mai sigure. Nu trecem cu vederea peste impor- 
tanta răspândirii unui fenomen, dar credem că înțelegerea acesteia îşi găseşte cel dintâi 
izvor în studiul amánutit al unui caz concret. Numai întemeiată pe monografie, cerce- 
tarea răspândirii unui fenomen duce la bogate şi serioase rezultate ştiinţifice, 

Unitatea socială mai prezintă şi avantajul că este de cele mai multe ori, precis deli- 
mitată în spaţiu şi deci accesibilă cercetării sistematice. Fenomenele sociale care nu sunt 
legate de un anumit spaţiu, scapă adeseori chiar celui mai bun observator şi studiul lor este 
incomplet sau ceea ce este mult mai rău, nu ştim niciodată cu exactitate dacă este com- 
plet sau nu. De altfel unitatea socială se prezintă delimitată nu numai spaţial, ceea ce nu 
fine neapărat de natura ei, ci şi prin structură, fapt care este caracteristic şi am spune 
esenţial, pentru ea. O unitate socială cuprinde un număr anumit de membri, organizaţi 
într'o anumită ordine de coordonare sau erarhizare şi îndeplineşte funcţii caracteristice, 
care îi întăresc şi mai mult individualitatea. Un sat, de pildă, chiar dacă sociologic nu se 
restrânge în hotarul său, pentru că mulţi dintre indivizii care îi aparţin îşi agonisesc 
traiul în altă parte, prin munci sezoniere sau prin munci la oraş, totuşi se ştie precis din 
cine este alcătuit şi ise poate urmări activitatea sub toate formele existente. Din pricina 
aceasta, unitatea socială prezintă un avantaj vădit faţă de alte fenomene sociale. Un fe- 
nomen uşor de delimitat, chiar dacă nu înseamnă un fenomen uşor de cercetat, poate fi 
însă cercetat cu exactitate. De aceea nu trebue nesocotit felul fenomenului supus 
cercetării. Unitatea socială, ca obiect al monografiei sociologice, dă ştiinţei mai multă 
siguranţă şi temeinicie. 

Nu trebue să se uite apoi faptul, tot atât de însemnat, că unitatea socială este un 


155 


fenomen cu caracter de întreg; chiar dacă ea se cuprinde în unităţi sociale mai întinse 
şi se subdivide în subunități organice, păstrează totuşi, prin structura şi funcțiunile ei, un 
caracter de relativă independenţă, de fenomen capabil să se menţină singur şi deci un 
caracter de totalitate vie, cu tendinţa de a-şi satisface singură cât mai multe din nevoile 
de existenţă. Faţă de o relaţie socială de pildă (conflict, amiciţie, concurenţă, colaborare) 
sau faţă de o funcţie socială (funcţia economică, politică, religioasă), care de fapt sunt 
simple abstracții, unitatea socială prezintă întotdeauna un caracter de totalitate şi prin 
aceasta dă ştiinţei posibilitatea unei cercetări complete, din toate punctele de vedere, aşa 
cum vom vedea că se procedează în monografia sociologică concepută de noi. Din nou 
alegerea fenomenului supus cercetării nu este indiferentă pentru ştiinţă şi va hotărî de 
aproape natura rezultatelor. 

Dar mai este o consideraţie, poate cea mai puternică, pentru care socotim uni- 
tatea socială ca obiectul cel mai potrivit pentru monografia sociologică: anume, faptul 
că ea nu este decât chipul concret în care se înfăţişează realitatea socială, adică 
societatea însăşi. Ea nu este pentru noi o entitate metafizică şi nici o formă sau categorie 
raţională de cunoaştere, ci pur şi simplu societatea vie, aşa cum o găsim în experienţa 
de toate zilele. 

Societatea este o idee generală. In realitate nu există decât unităţi sociale sub ne- 
numărate forme răspândite pe întreg globul: familii, triburi, sate, oraşe, ţări, popoare, 
naţiuni. Sociologia, dacă vrea să fie ştiinţă de observaţie, trebue să ia ca punct de ple- 
care unitatea socială, studiul amănunţit şi integral al căreia fiind însăşi monografia socio- 
logică. Prin urmare, chiar dacă n'am fine seama de foloasele metodologice pe care le-am 
înşirat, alegerea unităţii sociale ca obiect de studiu nu este arbitrară, ci ține seama de 
singura indicație de neîndoelnică obiectivitate, realitatea însăşi. Sociologia de cabinet 
poate proceda după cum doreşte, în funcție de imaginaţia şi inspiraţia fiecărui gânditor. 
Sociologia de teren trebue să pornească dela fapte şi nu are valoare decât în măsura în 
care fine seama de acestea, şi este expresia lor exactă pe plan teoretic. Sociologia mono- 
grafică formulată ca ştiinţa realităţii sociale, trebue să ia ca punct de plecare unitatea 
socială, pentrucă realitatea socială însăşi ni se înfăţişează sub formă de unităţi sociale. 

Punctul acesta de vedere, în acelaşi timp realist şi critic, ne călăuzeşte întreg siste- 
mul de sociologie. El impune, după alegerea obiectului de cercetare, natura şi ordinea 
problemelor, ceea ce constitue a doua caracteristică esenţială a monografiilor sociologice 
concepute de noi. 

Intrradevár, chiar dacă toată lumea ar fi de acord că trebue sá se pornească în 
studiul realităţii sociale, pe cale monografică, dela unităţile sociale concrete, încă nu s'ar 
crea o unitate de vederi perfectă, căci acelaşi fenomen social şi cu atât mai mult o uni- 
tate socială, pot fi studiate din mai multe puncte de vedere. O unitate socială poate fi 
privită ca structură, ca formă, ca funcţiune, ca proces etc. şi studiul ei dă fatal rezultate 
diferite după aspectul sub care o privim. Şi de astă dată monografia sociologică poate sá 
însemneze lucruri cu totul diferite şi deci, înţelegerea exactă a poziţiilor ştiinţifice care 
se pot ivi, nu se face dela sine, ci prin urmărirea fiecărui caz specific în parte. E o altă 

reşeală, destul de frecventă, care se face cu privire la monografiile sociologice dela noi. 

ei care cunosc alte tipuri de monografie, unele mult mai vechi decât cele dela noi, par 
nedumeriţi cu privire la noutatea metodei noastre, pentrucá ne atribue fără critică o po- 
zifie pe care de fapt nu o avem. De aceea câteva precizări sunt necesare. 

Unitatea socială fiind realitate, nu schemă, nici idee generală, nu poate fi cercetată 
decât ca realitate, adică aşa cum se prezintă ea, sub toate aspectele ei esenţiale. Punctul 
de vedere realist reclamă respectul integral al realităţii, iar punctul de vedere critic cere 
şi ne ajută să deosebim exact, în sânul realităţii, aspectele ei esenţiale. 

Unitatea socială ne apare ca o realitate în sine, cu trăsături proprii, cu o fiinţă 
aparte. De aceea, prima problemă sociologică în legătură cu ea este analiza esenței şi a 
structurii ei. Unităţile sociale fiind de fapt grupări de oameni, formele de vieatá ale aces- 
tora au ca esenţă voinţa. Societatea la un moment dat nu este decât voinţa socială 


156 


actualizată într'o structură anumită, desfăşurată în funcțiuni sau manifestări proprii si 
cuprinsă într'un mediu, întrebuințat după posibilităţile obiective ale acestuia şi puterea 
voinţii însăşi. 

Voința este însă prin definiţie un principiu dinamic cu manifestări de vieafá. Mani- 
festările vointii sau manifestările sociale constituesc a doua problemă esenţială a unei 
sociologii realiste. O unitate socială după ce e studiată în structura ei, trebue studiată 
în manifestările ei. După ce stabilim din cine se compune o unitate şi cum este organi- 
zată, trebue să stabilim ce funcțiuni îndeplineşte, ce activităţi depune şi care este înfă- 
țişarea actuală a acestora. Sistemul nostru de sociologie încearcă să reducă tipologic 
manifestările sociale şi stabileşte numărul lor la patru: economice, spirituale, juridice 
şi politice. Această tipologie dá un caracter original şi monografiilor sociologice între- 
prinse de noi, căci acestea, pe lângă studiul unităţilor sociale, sunt şi studiul manifestă- 
rilor sociale, adică al manifestărilor economice, spirituale, juridice şi politice ale unităţii 
sociale sub toate aspectele lor concrete. 

Voința nu este însă absolut liberă în manifestările ei. Ea depinde de o seamă întreagă 
de condiții naturale şi sociale, care dau după loc şi timp, înfăţişări felurite unităţilor 
sociale. Mediul geografic, rasa, trecutul istoric, mentalitatea etc. au şi ele un cuvânt de 
spus în soarta oamenilor şi sociologia realistă nu le poate nesocoti, cu atât mai mult cu cât 
fără ele o explicaţie ştiinţifică a fenomenelor sociale nu este cu putinţă. Şi în privinţa 
factorilor condiţionanţi sau a cadrelor sociale, cum îi numim noi pe aceştia, sistemul nostru 
încearcă o reducere tipologică şi stabileşte numărul lor la patru: cadrul cosmologic, 
biologic, istoric şi psihic. Cadrele constituesc a treia problemă fundamentală a cerce- 
tărilor sociologice de teren, după indicaţiile realităţii însăși şi discernământul critic 
care ne sileşte să deosebim unitatea de manifestările ei şi pe acestea de cadrele în 
care se ivesc. 

La teren, însă, ordinea aceasta a problemelor este răsturnată, după cum ni se înfă- 
țişează fenomenele. Aici nu putem lua contact direct cu voința socială, ci trebue să 
cercetám mai întâi cadrele, care ne apar întâi şi dau măsura şi expresia voinfij sociale, 
apoi manifestările, pe care le desvoltă unitatea şi abia la sfârşit structura şi procesul 
social, pentru a putea caracteriza voința. 

Dacă se înțelege exact chipul în care am stabilit problemele, îndrumați fiind numai 
de analiza critică a datelor realității, sistemul nostru va putea fi înţeles corect până la 
capăt. Altfel sar putea crede că avem a face cu o enciclopedie, cu un eclectism teoretic 
sau cu o compilaţie de material, nu cu un sistem unitar. In istoria doctrinelor se cunosc 
numeroase sisteme sociologice care urmăresc societatea numai sub aspectul ei economic, 
spiritual, juridic, sau politic, ca şi sisteme care nu studiază decât condiţiile geografice, 
biologice, istorice sau psihice în parte. Faţă de acestea sistemul nostru, deşi mult mai 
complet, ar putea să apară ca o simplă compilaţie, fără nicio unitate organică. 

n fapt, procedeul nostru, fără să nesocotească istoria doctrinelor, nu fine seamă 
decât de realitate. Realitatea ne prezintă vieata socială concretizată în unităţi sociale. 
Realitatea ne prezintă unitatea socială ca pe o formă de voinţă, care depune cele patru 
manifestări. Tot realitatea ne înfăţişează unitatea socială ca fiind condiţionată de cele patru 
cadre, Noi n'am făcut decât să interpretăm critic aceste date ale realităţii. Interpretarea 
critică era însă necesară, deoarece sociologia nu poate fi o simplă compilaţie sau O 
simplă enciclopedie, ci ea trebue să fie o înțelegere sistematică a realităţii sociale. 

Monografiile sociologice, întreprinse de noi, au, deci, ca obiect, unitățile sociale ; 
iar pe acestea, le studiază într'o ordine sistematică şi, am zice, organică, dela 
condiţiile lor de vieafá, la manifestările lor obiective şi structura láuntricá. Pe calea 
aceasta, ele asigură sociologiei nu numai o culegere completă de material, dar şi reda- 
rea riguroasă a realității în formele ei unitare şi posibilitatea de a trece dela des- 
criere la explicaţie, de a se înfăptui deci ca ştiinţă, în adevăratul înţeles al cuvântului. 


Observaţia, care stă la baza monografiilor sociologice şi caută să deslege problemele 


157 


amintite, trebue sá îndeplinească însă anumite reguli, care e bine să fie înfăţişate şi aici, 
în fruntea unui îndreptar pentru munca ştiinţifică la teren. 


Observaţia trebue să fie obiectivă, adică să redám cât mai exact realitatea. Regula 
aceasta, pe cât de elementară în teorie şi dela sine înțeleasă, pe atât e de greu de realizat 
în practică. Chiar cercetătorul înzestrat cu mult spirit critic nu este ferit de primejdie. 
Educaţia, concepţia politică, ambianța spirituală, dorinţa de mai bine etc., pot fiecare sá 
strecoare o notă de subiectivitate în observaţia ştiinţifică şi deci să-i denatureze caracterul. 
Aceeaşi primejdie poate veni din partea informatorilor, În materie omenească, oricât am 
observa exterior lucrurile, totuşi va trebui să ne adresăm şi oamenilor, care în loc de 
Jucruri ne pot comunica opinia lor despre lucruri sau lucrurile văzute şi diformate de 
optica intereselor de clasă, de neam, de profesie, cultură, ceea ce este cu totul altceva 
decât lucrul însuşi. De aceea, ori de câte ori va fi cu putinţă, vom întrebuința documentul 
obiectiv şi vom căuta în toate împrejurările să ne asigurăm exactitatea informaţiilor din 
mai multe părţi, ca să înlăturăm posibilităţile de eroare. 

Observaţia trebue să fie, apoi, completă, să îmbrăţişeze fenomenele în toate amă- 
nuntele, adâncimea şi unitatea lor. Nu este deajuns ca ceea ce redám să fie exact, ci 
trebue să redăm fenomenul cât mai întreg, pentrucă redarea parţială nu e decât un alt 
mijloc de a falsifica realitatea. Toate înterpretările eronate care se dau de obiceiu faptelor 
purced din observaţii trunchiate, care, în aparenţă, dau dreptul să fie întrebuințate stiin- 
tific, fiind socotite ca o imagine completă a realităţii, dar, de fapt pierd din vedere tocmai 
legăturile semnificative, integrările funcţionale, în complexele mai cuprinzătoare. Feno- 
menele sociale chiar cele mai bine conturate, cum sunt unitățiie sociale, cu o mai mare 
putere de neatârnare, se leagă şi ele în chip organic de alte fenomene şi împrejurarea 
aceasta schimbă de cele mai multe oti natura şi înţelesul lor. De aceea, cercetarea uni- 
tátilor sociale este şi un scop şi un mijloc în acelaşi timp. Un scop, pentru că ne 
străduim să surprindem de fiecare dată fenomenul întreg; un mijloc, pentru că prin aceasta 
ni se deschide calea spre noi probleme, cari ne silesc să ne angajăm în alte observaţii, din 
din ce în ce mai cuprinzătoare, care ne vor duce în acelaşi timp la sinteze din ce în ce 
mai înalte şi mai bogate. 

Observatia trebue să mai fie controlotá şi verificată. Despre acelaşi fapt trebue 
să culegem informaţii din cât mai multe părți şi să-l observăm în cât mai multe împrejurări 
ca să ne dăm seama de faţa lui constantă. Dar mai trebue să culegem şi cât mai multe 
fapte de acelaşi fel, ca să avem putinţa să confruntăm observaţiile, să le verificăm una 
prin alta şi să obţinem siguranţa că datele culese pot fi întrebuințate în construcții stiin- 
tifice superioare, cum este stabilirea caracterelor generale şi a sintezelor prin comparații 
şi inducţii. Regula aceasta este destul de anevoioasă. Cercetătorul este de cele mai multe 
ori grăbit, e] doreşte rezultate cu ori ce preţ şi este înclinat să sacrifice adeseori precizia 
muncii ştiinţifice, de dragul posibilităţii de publicare imediată a datelor. Ştiinţa este însă 
o activitate de lungă durată şi de mare răbdare, Mai bine rezultate puţine, dar sigure, 
decât o mulţime de date, care nu inspiră încredere, nefiind controlate în deajuns şi veri- 
ficate în chip serios şi care nu fac decât să împiedice lămurirea ştiinţifică a realităţii. 

In sfârşit, observaţia trebue să fie colectivă. Cerinta aceasta se înţelege uşor după 
cele înfăţişate până acum. Obiectivitatea, ca şi controlul şi verificarea, se obţin mai sigur 
de un grup, decât de un cercetător individual. Confruntarea observaţiilor strânse de mai 
mulţi este unul dintre cele mai bune mijloace de a obţine date serioase. La fel o observaţie 
este mult mai completă ín grup, pentrucă ceea ce scapă unui observator individual, e greu 
să scape mai multora. 

Dar mai sunt şi alte consideraţii care cer ca observaţia: sociologică să fie colectivă. 
Cea mai însemnată este specializarea excesivă a cercetătorilor. Realitatea nu ne apare îm- 
bucátátitá ca disciplinele ştiinţifice. Ceea ce se întâmplă în sânul acestora din nevoia divi- 
ziunii muncii, bazată pe neputinta omului de a adânci şi de a cuprinde mult în acelaşi 
timp, nu se petrece şi cu realitatea. Aici faptele se prezintă unitar, cu fețe multiple, dar 


158 


organic imbinate, incát dacá vrem sá redám exact realitatea, fárá sá o schematizám dupá 
puncte de vedere abstracte si adeseori diformatoare, va trebui să facem apel la un număr 
nu numai mare, dar şi cât mai variat de cercetători. Observaţia colectivă ne asigură pe 
calea aceasta, pe lângă un randament mai mare, calitatea lucrărilor şi putinţa adâncirii 
problemelor. Din colaborarea aceasta foloseşte atât sociologia, prin putinţa de a cuprinde 
în sintezele ei un număr mai mare şi mai variat de elemente, cât şi celelalte ştiinţe, prin 
lărgirea punctelor de vedere, şi împrospătarea datelor şi a interpretărilor. Observaţia 
colectivă se dovedeşte din toate punctele de vedere superioară celei individuale. 


E momentul să precizăm un nou aspect al problemei care ne preocupă: scopul 
urmărit de cercetările sociologice de teren. Socotim şi punctul acesta ca fundamental 
pentru înţelegerea sistemului nostru. S'ar putea crede că monografia sociologică este o 
simplă culegere de material fără niciun scop ştiinţific mai înalt. Interpretarea aceasta a 
muncii noastre ar fi complet greşită. Chiar pentru cercetarea unei unităţi sociale, care 
poate fi lămurită ca fapt concret prin monografia sociologică, strângerea materialului, 
deşi absolut necesară, nu este totuşi esenţială. Materialul, oricât de bine ar fi el cules, nu 
rămâne decât tot numai material, adică un mijloc pentru operaţii şi construcţii ulterioare. 
Materialul odată cules formează baza unei sinteze superioare, prin comparație spre gene- 
ralizare sau tipologie, care ne vor permite apoi să stăpânim fapte noi, prin simpla lor 
încadrare deductivă în teoriile formulate. Scopul cercetărilor la teren întrece deci cu mult 
strângerea materialului, el atinge toate treptele ştiinţifice dela culegerea şi sistematizarea 
datelor, până la interpretarea Si încadrarea lor teoretică. 

Metoda noastră de cercetare nu este numai empirică, ci şi sintetică, adică ra- 
fională sau teoretică. De aceea trebue sá precizăm că volumul de față nu este o cule- 
gere de chestionare în sensul curent al atâtor ştiinţe. Ceea ce înfăţişem aici sunt numai 
directive, planuri de lucru, îndrumări scoase dintr'o îndelungată experienţă pe teren. Noi 
am combătut întotdeauna metoda chestionarelor răspândite în marele public, pentru a ob- 
ţine prin intermediari răspunsuri la anumite întrebări ştiinţifice. Planurile noastre de lucru 
nu se adresează intermediarilor, ci vor să fie o călăuză pentru cei care cercetează direct şi 
personal realitatea socială. Dar ceea ce este deopotrivă de însemnat: planurile acestea de 
lucru n'au valoare decât dacă observaţia făcută prin ele se încadrează în sistemul de so- 
ciologie expus, sistem formal, căruia observaţia îi dă fără îndoială un conţinut empiric, 
dar care la rândul lui dă faptelor o ordine logică şi le asigură o interpretare raţională şi 
o întrebuințare teoretică dincolo de simpla lor înfăţişare. 

Prin cercetările la teren, ştiinţele sociale capătă o nouă vieafá, pe care nu le-o 
poate asigura biblioteca sau cabinetul de lucru. Ele câştigă pe calea aceasta noui im- 
bolduri şi perspective, deci noui putinţe de înaintare. Faptele însă neîncadrate într'un 
sistem, rămân nesemnificative, simple colecţii fără nici un folos teoretic. De aceea noi 
intrebuintám metoda cea mai riguros experimentală, dar cea mai larg teoretică, prin 
observaţia minuțioasă a faptelor, dar si prin intuirea esentialului, prin interpretarea sen- 
sului adânc şi surprinderea principiilor generale. Metoda noastră îmbină vieata cu prin- 
cipiile, într'o sinteză care însemnează o putință de împrospătare pentru teorie şi de înţe- 
legere raţională pentru studiul faptelor. Suntem oameni de ştiinţă exactă fără să dispre- 
tuim filosofia socială. Credem dimpotrivă că experimentul si speculaţia filosofică trebue 
să meargă mână în mână, pentru a ridica faptele la teorie şi a le da o întrebuințare ştiin- 
tificá, dar în acelaşi timp pentru a da un temei real gândirii şi a menţine teoria pe linia ei 
firească, de interpretare şi expresie raţională a realităţii. 

Acum se va putea înțelege exact natura volumului de faţă. Indrumările culese aici 
fac parte dintr'un sistem de sociologie, fără cunoaşterea căreia intrebuintarea lor nu poate 
să dea decât rezultate întâmplătoare. Indrumările acestea se referă la unităţile sociale 
caracteristice țării noastre, la sate, către care ne-am îndreptat munca până acum. Ele pot 
fi întrebuințate cu mici adaptări şi în studiul oraşelor şi al regiunilor naturale. Dar ceea 
ce nu trebue să se piardă din vedere e faptul că îndrumările de aci nu vor să fie decât 


159 


simple instrumente de lucru, mijloace pentru culegerea cát mai precisá gi unitará a mate- 
rialului, pentru a obţine date suficiente care să facă cu putinţă teoria sociologică. Ele nu 
au nimic definitiv şi nimic rigid. Intrebuintate cum înţelegem noi, numai de către cerce- 
tători, adică de oameni de ştiinţă, ele vor fi adaptate mereu Ja realitate şi vor fi imbuná- 
táfite cu fiecare experienţă în parte. Experienţa noastră va fi astfel îmbogăţită si 
desăvârşită prin experienţa altora. 

Acestea sunt gândurile care ne-au călăuzit când am cerut întocmirea indrumárilor 
cuprinse în volumul de faţă. i 


D. GUSTI 


PLANUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI 


Problema planului economic a devenit la noi de o acută actualitate, cu deosebire în 
urma însărcinării dată prin lege Consihului Superior Eccnomic de a alcătui un asemenea 
plan pentru organizarea si îndrumarea unitară a economiei românești. De curând, acor- 
dul economic incheiat cu Germania ridică din nou aceeaşi problemă, stabilind că tradu- 
cerea în fapt a acestui acord se va face pe baza unui plan româno-german cu durată de 
cinci ani. 

Consiliul Superior Economic a publicat încă în vara trecută un preambul, sub forma 
unor „Orientări generale“, pentru alcătuirea planului economic. In legătură cu această 
lucrare pregătitoare, problema a început să intereseze cu atât mai mult opinia noastră 
publică şi să formeze obiectul disputelor economice dela noi. O mulţime de comentarii au 
venit să analizeze sub diferite aspecte cuprinsul „Orientărilor“. in diverse articole şi 
studii, problema a fost reluată în mod mai amănunţit, cercetându-se alături de aspectele 
generale şi unele chestiuni de ordin tehnic, ca şi alte probleme de detaliu. La unele con- 
grese profesionale, problema s'a bucurat, deasemenea; de un loc de frunte pe ordinea de 
zi. Asociaţia generală a economiştilor din România a închinat, la rândul ei, întregul ciclu 
de comunicări din anul acesta aceleiaşi probleme. 

In toate aceste discuţii s'au adus multe lămuriri preţioase, s'au ridicat probleme 
noi, S'au descoperit aspecte neîntrevăzute, dar s'a cheltuit şi multă vorbă de prisos, 
producând confuzii şi amestecând idei contrarii într'un fel cu totul págubitor clarificárii 
lucrurilor. 

Ceea ce se poate observa cu deosebire în aceste discuţii, este lipsa unei idei clare şi 
precise în ceea ce priveşte însăşi noţiunea planului economic, 

Din temele desbătute, se vede că nu s'a insistat decât foarte întâmplător şi vag 
asupra naturii şi condiţiilor planului economic, urmărind a preciza, în funcţie de ceva 
cu totul nebulos, probleme de detaliu ce se pierd fără rost în noianul faptelor. 

n asemenea împrejurări, primul lucru asupra căruia trebue să ne oprim este încer- 
carea de a arăta ce este planul economic, ce presupune alcătuirea unui plan economic şi 
care este legitimitatea acestui plan pentru organizarea şi îndrumarea economiei noastre 
naţionale. 


CE ESTE PLANUL ECONOMIC ? Planul economic este, înainte de toate, un act politic de 
gospodărire naţională. Cu ajutorul său, conducerea politică a Statului fixează măsurile 
şi mijloacele pozitive prin care se realizează, în diferitele domenii ale vieţii economice, 
felurile pe care le urmăreşte. Ce înseamnă asta? 

1. Înseamnă că planul economic este o măsură de politică economică a guvernului, 
cu un caracter precis; 


160 


2. Înseamnă că planul economic este în funcţie de anumite deziderate politice si 
economice ale conducerii de Stat; 

3. Înseamnă că planul economic poate avea înfățișări deosebite, după natura scow 
purilor pe care trebue să le servească ; 

4. Înseamnă că planul economic urmăreşte în timp realizări succesive, în funcţie de 
o ierarhie a scopurilor. 

Din aceste precizări, reese că ideea de plan economic presupune, dela început, 
ideea de intervenţie directă a Statului în vieata economică. Elaborarea planului este prea 
miza economiei dirijate. Din această cauză, este cu totul firesc să se precizeze că, logic, 
un plan economic nu poate nici când avea la bază un deziderat de libertate economică 
generală. Ori vrei libertatea economică şi atunci renunti la orice plan economic, ori vrei 
plan economic şi atunci renunti la politica de libertate economică. Prin însăşi funcțiunea 
sa, planul limitează libertatea, o incercueste, o suprimă uneori, în funcţie de scopurile ce 
le prevede. 

Fiind o măsură de intervenţie directă a Statului în vieaţa economică, planul econo 
mic este expresia unei ideologii politice şi economice, funcţie a unui ideal naţional şi social. 
De aceea ideea planului economic presupune implicit nevoia de-a avea la bază un 
program politic şi economic hotărît. Nu poţi alcătui un plan economic fără să ştii precis 
ce trebue să servească acest plan, ce scopuri trebue să urmărească şi în ce condiţii trebue 
realizat. Fără un program naţional-economic, planul economic rămâne un simplu dezi- 
derat ipotetic. 

Având la bază acest program de deziderate politice şi economice ale conducerii 
de Stat, planul economic va îmbrăca aspectul pe care-l necesită seria dezideratelor. Va 
fi, fie un plan economic care să fixeze în mod general anumite țeluri de atins æ şi deci un 
plan perspectivic, direct, prevăzând doar marginile generale, fără determinări cantitam 
tive precise; fie un plan economic care să stabilească în mod tehnic şi amănunţit realin 
zările ce trebuesc efectuate, şi deci un plan executiv; fie un plan economic numai pentru 
anumite sectoare economice; fie un plan economic pentru întreaga economie naţională. 

Deci: 1. Plan perspectivic; 2. Plan tehnicmexecutiv; 3. Plan perspectivic şi plan 
tehnicuexecutiv; 4. Plan parţial; 5. Plan general. 

După natura dezideratelor, planul va avea astfel unul sau altul din caracterele de 
mai Sus, căutând a-şi îndeplini, în funcţie de acest caracter, rostul pentru care a fost 
prevăzut. 

In fixarea scopurilor de atins, planul va avea de stabilit încă ordinea de urgenţă a 
măsurilor şi o ierarhie a ţelurilor pentru o perioadă precisă de timp. Astfel, înăuntrul unui 
plan general, fixat pe o perioadă de 4, 5 sau 6 ani, vor putea exista planurile agricole, 
industriale etc., anuale sau de 2 ani şi scopuri de ordinea 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 etc. 

Toate acestea tin de natura intimă a planului economic şi trebuesc avute necondiţion 
nat în seamă la lucrările pregătitoare pentru alcătuirea unui asemenea plan. 


NEVOIA ŞI OPORTUNITATEA UNUI PLAN ECONOMIC ÎN ROMÂNIA. O a doua problemă care se 
pune şi care a fost prea puţin lámuritá este aceea de a şti care este necesitatea şi în ceasul 
de față, oportunitatea unui plan economic în România. 

Sunt încă şi astăzi destui din aceia cari contestă necesitatea şi mai ales posibilitatea 
unui plan economic la noi. 

Evident, nu e vorba de a convinge pe toţi aceştia de necesitatea sau de posibilitatea 
unui asemenea plan pentru ţara noastră, ci de a căuta, pentru lămurirea problemei, care 
sunt factorii care determină şi fac posibil la noi planul economic. 

Că avem nevoe astăzi de un plan economic, o dovedeşte ipotetic însăşi faptul că 
puterea politică s'a văzut împinsă să legifereze o asemenea măsură, însărcinând încă din 
vara anului trecut, Consiliul Superior Economic cu alcătuirea planului economic. 

Ce motive puteau duce la o asemenea măsură? 

Desigur, în primul rând, două: starea de desorganizare în care se găseşte economia 


161 


românească, cu nevoile, lipsurile şi grijile ce o apasă, si apoi condiţiile de desvoltare ale 
economiei mondiale, tendinţele de organizare ale statelor şi conflictele de interese econo- 
mice ce dăinuiesc între diferitele ţări. 

Cu toţii ne dăm seama, simţim fiecare, din nevoile şi experienţa vieţiizilnice, cât de 
multe lipsuri apasă asupra populaţiei noastre şi cât de desorganizată este viaţa noastră 
economică, exploatată şi secătuită de toate bogăţiile ce le cuprinde, în faţa tendinţelor 
hrăpăreţe ale unei minorităţi oligarhice. 

Cu toţii ne dam seama, în faţa evenimentelor recente, de ce însemnătate se bucură 
în vieata statelor moderne puterea şi organizarea lor economică şi ce loc însemnat trebue 
să aibă în consolidarea ţării noastre factorii economici. 

Criza capitalismului şi procesul de destrămare lentă a sistemului economiei mondi- 
ale, cu consolidarea pieţelor naţionale şi tendinţele autarhice, sunt în aceste împrejurări 
condițiuni cu atât mai explicabile în lupta de neatârnare şi autonomie economică a nafiu- 
nilor. 

Planificarea economiei româneşti se impune în funcţie de aceste imprejurári. Ea este 
expresia nevoii de consolidare economică a ţării în faţa nevoii de neatârnare politică si 
consecinţa directă a luptei de apărare în faţa tendinţelor de expansiune economică din 
afară. Căci o asemenea planificare înseamnă tocmai măsuri de prevedere cât mai precise, 
capabile să asigure, cu concursul nelimitat al Statului, propăşirea economică a ţării şi 
posibilitatea unei libertăţi de mişcare pe baza unei neatârnări imperios necesare. 

Nevoia unui plan economic în România este aşadar impusă de: 

1. Cerinţele de îndrumare şi organizare unitară ale economiei româneşti în slujba 
consolidării politice şi propăşirii naţionale ; 

2. Tendintele de evoluţie ale economiei mondiale cu dispariţia automatismului eco- 
nomic şi măsurile autarhice servind scopuri imperialiste. 

Guvernul identificându-se în rostul său cu necesităţile vitale de organizare econo- 
mică a ţării, a preconizat acest plan, spre a putea, cu ajutorul lui, să răspundă obliga- 
tiilor ce-i incumbă de a apăra şi de a ajuta ridicarea ţării. 

Nevoia elementară -- istorică — a organizării şi îndrumării economice a ţării pe 
baza acestei politici de planificare, corespunde, în datele ei fundamentale şi cu introdu- 
cerea unei noi discipline naţionale şi sociale, care să asigure utilizarea maximă a forţelor 
de creatiune ale neamului şi desvoltarea tuturor forţelor productive, prin valorificarea 
maximă a bogafiilor naturale. 

Este vorba deci de o nevoe care nu se poate discuta şi asupra căreia nimeni nu are 
dreptul să arunce sâmburele îndoielii. 

Cât priveşte oportunitatea acestui plan, e destul să amintim că, alături de toate 
motivele care-l impun, el este în ceasul de faţă cu atât mai oportun cu cât clauzele trata- 
tului economic cu Germania îl presupun categoric. 


CONDIȚIILE PLANULUI ECONOMIC ROMÂNESC. Intre condiţiile planului economic românesc, 
cea mai de seamă este aceea a formulării dezideratelor politice şi economice pe care 
trebue să le realizeze planul economic. 

In această privinţă, conducerea politică reprezentând idealul naţionalist, nu poate 
preconiza decât un program de deziderate cari să asigure un maximum de putere naţio- 
nală şi un maximum de dreptate socială. 

Lozincile acestui program sunt: 1) Neatârnare politică şi economică; 2) Primatul 
naţional; 3) Organizarea puterii naţionale; 4) Dreptatea socială. 

In funcţie de aceste imperative, programul economic va avea de formulat telurile 
permanente ale economiei româneşti, fixând liniile mari ale evoluţiei economice ce tre- 
bue imprimată ţării. Planul economic urmează să traducă, treptat, eşalonând pe perioade 
de timp, în fapt, aceste țeluri. 

Care sunt aceste țeluri economice permanente? 1) Neatârnarea economică față de 
străinătate; 2) Exploatarea la maximum a bogățiilor naturale; 3) Desvoltarea tuturor 


162 


forţelor productive; 4) Rafionalizarea aparatului de producţie şi circulaţie; 5) Protecţia 
muncii şi capitalului national; 6) Impiedicarea inegalitátilor sociale; 7) Ridicarea maximă 
a standardului de viaţă; 8) Tendinţa de cruţare şi acumulare ; 9) Asigurarea unui poten- 
tial de război cât mai însemnat; 10) Impiedicarea desechilibrului social-economic-national. 

Pe baza acestor deziderate permanente, planul economic are să stabilească scopu- 
rile sale, în funcţie, pe de o parte, de ordinea de urgenţă şi de nevoile mai arzătoare ale 
momentului şi, pe de altă parte, de structura şi situaţia actuală a economiei naţionale, în 
legătură directă cu conjuctura economică mondială. 

Ceea ce trebue să urmărească, în primul rând, cei cari îşi iau sarcina alcătuirii unui 
asemenea plan economic, este să-şi adune până în cele mai mici detalii întreg materialul 
informativ cu privire la economia ţării, ca să poată şti care este situația de fapt şi pe ce 
bază se pot începe lucrările de alcătuire şi aplicare a planului. Căci a proceda la o ase- 
menea lucrare fără a şti în prealabil care este situaţia de fapt, ce roade a produs îngri- 
jirea de până acum, unde şi în ce măsură se simte nevoia a interveni cu măsuri de îmbu- 
nátáfire, este la fel cu a doctori pe un pacient nevăzut şi neştiut, pe un pacient ipotetic, 
neîntrebat de suferinţele lui. 

Fiecare sector de producţie, circulaţie şi distribuţie, fiecare ramură, fiecare cate- 
gorie trebue luată şi cercetată în parte, în toate detaliile pe care le comportă şi apoi 
pusă în legătură cu întreg aparatul economiei naţionale, spre a se stabili ce funcțiune are 
de îndeplinit şi cum îşi îndeplineşte în momentul actual această funcţiune. Numai în acest 
chip se va putea şti unde lucrurile merg bine, unde au de înfruntat piedici, unde trebuesc 
luate măsuri, ce mai e de făcut şi cum se poate face. 

Pentru acest lucru, se cere, cu toate sacrificiile, organizarea unui vast aparat de 
studii şi informații, împreună cu centralizarea şi organizarea pe alte baze a tuturor ser- 
viciilor de statistică economică a Statului, necesare în această formă nu numai pentru 
pregătirea lucrărilor în vederea alcătuirii planului economic, ci şi pentru vremea de apli- 
care a acestui plan, faţă de nevoile de coordonare a măsurilor şi de control a execu- 
tării lor. 


DETERMINAREA SCOPURILOR ŞI FIXAREA ORGANELOR. — Primul act în alcătuirea planului 
economic este sá se stabilească telurile principale de desvoltare ale economiei nationale 
şi să se determine ierarhia lur, spre a fi urmărite şi realizate într'o perioadă anumită de 
timp, pentru care este prevăzut planul respectiv. 

Stabilirea acestor țeluri se face, pe baza dezideratelor economice permanente, în 
funcţie de două lucruri: 

a) Situația actuală a economiei nationale şi a economiei mondiale; 

b) Nevoile economice şi politice arzătoare ale momentului. 

Alegerea, fixarea şi ierarhizarea acestor țeluri este un act politic. 

Pentru planul economic al României, determinarea scopurilor pe care trebue să le 
urmărească ţin de: a) Structura vieţii economice româneşti; b) Conjuctura economică 
mondială ; c) Clauzele tratatului economic româno-german ; d) Nevoile politice arzătoare 
ale momentului. i 

In funcție de aceste condiții generale, urmează să se prevadă atât caracterul pla- 
nului cât si scopurile, ierarhia lor gi timpul de realizare. 

Având în vedere situația generală a economiei româneşti, cât si nevoile ei actuale, 
putem stabili că ne trebue, pe de o parte, un plan economic perspectivic, care să prevadă 
în general tendințele ce trebuesc urmărite în diferitele sectoare ale producției, circulației 
si distribuției economice; iar, pe de altă parte, un plan tehnic de amănunt, care să fixeze 
în detaliu investițiile $: lucrările ce trebuesc întreprinse pe branse, unități şi regiuni. 

După cum se vede, ne trebue un plan de caracter general, cuprinzând întregul pro- 
ces al economiei nationale gi nu numai diferite părți, având o funcțiune prespectivică si 
alta tehnicá—cantitativá. 

Scopul principal al planului este sá realizeze o coordonare a tuturor másurilor de 


163 


îndrumare a vieţii economice şi să ducă la organizarea diferitelor sectoare, ramuri şi 
categorii din procesul de producţie, circulaţie şi distribuţie. Căci prima nevoe pe care o 
simte economia noastră naţională în plin proces de desorganizare este să fie reorganizată. 

In acest scop, se cer măsuri precise de slăbire a arcului de tensiune demografică, eli- 
minând treptat suprapopulatia agricolă şi proletariatul satelor ; de adaptare a procesului 
de producţie la nevoile consumului ; de acomodare a circulaţiei la nevoile producţiei şi 
consumului; de adaptare între ele a diferitelor sectoare de producţie; de armonizare 
a producţii agricole cu cea industrială; de armonizare între ele a diferitelor categorii de 
producţie agricolă şi industrială m toate în funcţie de nevoile organizării şi echilibrului 
forţelor productive ale economiei naţionale. 

In primul rând aşadar, plan de reorganizare cu scop de armonizare. 

In al doilea rând, investiţii pentru nevoile adaptării aparatului industrial la nece- 
sităţile apărării nationale. 

In al treilea rând, investiţii pentru lucrări publice. 

In al patrulea rând, investiţii pentru valorificarea bogățiilor naturale. 

In scara ierarhiei, fiecare din aceste scopuri îşi are importanţa şi ordinea de mă- 
rime în funcţie de voinţa şi nevoile politice în primul rând. Din punct de vedere econo- 
mic-social, fiecare are aproape aceeaşi urgenţă şi aceeaşi necesitate, fiind scopuri ce se 
condiționează reciproc. 

Potrivit telurilor acestora, vom avea în primul rând planul economic general, fixat 
în funcţie si de prevederile tratatului economic româno„german, pe o perioadă de cinci 
ani. Acest plan se va restrânge să prevadă perspectivic tendinţele ce trebuesc urmărite 
în diversele sectoare, ramuri şi categorii ale întregului proces al economiei naţionale şi 
să fixeze organele menite să controleze, îndrumeze şi să organizeze aceste directive. 

Inlăuntrul acestui plan general cincinal vom avea planul tehnicrexecutiv pentru 
aceiaşi perioadă şi planurile tehnice executive anuale, unul pentru agricultură, altul 
pentru industrie, altul pentru lucrări publice şi altul pentru comerţul cu străinătatea. 

Deci: 

1. Un plan cincinal general. 

2. Un plan cincinal tehnicrexecutiv. 

3. Patru planuri tehnicesexecutive anuale : 


a) pentru agricultură ; 

b) pentru industrie ; 

c) pentru lucrări publice ; 

d) pentru comerţul cu străinătatea. 


Planul tehnic executiv şi cincinal, şi planurile anuale pentru cele patru sectoare vor 
prevedea, după caz, nevoile, categoriile de investiţii, randamentul, ritmul lucrărilor, 
ordinea de execuţie. 

Instituţiile ce vor trebui create pentru punerea în aplicare a acestor diferite planuri 
sunt indicate de caracterul lor. 

Pentru planurile cincinale va fi nevoe de : 


1. Un organ central de îndrumare, control şi corectare; 2. Un serviciu general al 
producţiei agricole ; 3. Un serviciu general pentru păşuni, creşterea vitelor, păduri, bălți, 
pescuit ; 4. Un serviciu general al producţiei industriale ; 5. Un serviciu general al trans- 
porturilor ; 6. Un serviciu general al preţurilor şi comerţului intern ; 7. Un serviciu gene- 
ral al comerţului cu străinătatea ; 8. Un serviciu general al creditului şi monedei ; 9. Un 
serviciu general al muncii ; 10. Un serviciu al studiilor şi propagandei. 

Serviciile generale vor sta în directă subordine a organului central de îndrumare, 
control şi corectare, având sarcina de a executa lucrările, supraveghea şi îndruma ra- 
mura respectivă, sypunánd orice măsură luată aprobării organului central. Aceste servicii 
vor putea funcţiona în cadrul departamentelor economice respective, stabilind puncte de 
legătură între organul central al planului economic şi organul de conducere al Ministe- 


164 


rului, punând de acord măsurile şi dispoziţiile generale ale planului cu diferitele măsuri 
ale titularilor de departament. 
Pentru planurile anuale se vor înfiinţa distinct de serviciile generale respective : 


1. Un comisariat general al planului anual agricol; 2. Un comisariat general al 
planului anul industrial; 3. Un comisariat general al planului anual de lucrări publice ; 
4. Un comisariat general al planului anual pentru comerţul exterior. 

Aceste comisariate generale vor lucra în legătură directă cu serviciile generale 
pentru aceleaşi probleme şi vor avea un caracter tehnic. 

Cu acest aparat de îndrumare, control şi executare, planul economic general cum 
şi planurile anuale vor putea fi puse în aplicare şi vor putea fi adaptate nevoilor 
imediate. 

Desigur, economia aceasta planificată nu presupune etatizarea vieţii economice 
româneşti, ci doar organizarea, îndrumarea şi adaptarea ei, pe baza unui plan economic, 
la nevoile țării. Ea presupune neapărat păstrarea proprietăţii private, a mijloacelor de 
producţie şi libertatea de mişcare, înlăuntrul prevederilor generale, a iniţiativei private. 
Statul luând rolul de organ central de îndrumare şi conducere a vieţii economice, nu 
vrea să se substitue inițiativei private, ci să dirijeze această iniţiativă în direcţiile folo- 
sitoare şi să o infráneze în direcţiile păgubitoare. Jocul liber al forțelor şi iniţiativelor 
economice se transformă într'un joc organizat de puterea Statului, transformând eco- 
nomia liberală desorganizată într'o economie naţională organizată. Statul este acela care 
fixează în funcţie de interesul naţional-economic — care trebue să primeze față de in- 
teresul privat economic — cadrele de desvoltare, iar indivizii însufleţesc cu activitatea 
lor aceste cadre în folosul general. 


DETAILAREA PLANULUI. Odată fixate scopurile planului, determinate criteriile de 
selectionare şi distinse organele trebuitoare, putem păşi la examinarea metodelor de 
cercetare a detalierii planului economic general stabilit pentru o perioadă de cinci ani. 

Problema aceasta este destul de dificilă şi necesită posibilitatea mânuirii unui ma- 
terial informativ asupra economiei noastre naţionale pe care, deocamdată, nu-l putem 
avea din nici-o parte. 

In general, lucrurile necesită următoarea operaţiune :. 


1. Adunarea, verificarea şi coordonarea întregii noastre legislații economice ; 2. In- 
ventarierea avutiei nationale; 3. Bilanţul activităţii economice naţionale. 

In funcţie de acest material, urmează analiza procesului activităţii economice : 

1. Punerea de acord a diferitelor etape specifice din circuitul economic şi verifi- 
carea lor. 

Punerea de acord şi verificarea producţiei cu circulaţia, repartiţia şi consumul. 

2, Punerea de acord a diferitelor sectoare din domeniul producţiei, circulaţiei, dis- 
tributiei şi consumului şi verificarea lor. Punerea de acord şi verificarea agriculturii cu 
industria, a agriculturii cu creşterea vitelor etc. A transporturilor cu comerţul, a comer- 
tului intern cu cel extern, a acestuia cu moneda şi creditul, a venitului naţional cu cel 
public şi privat, a veniturilor private între ele etc. 

3. Punerea de acord a diferitelor ramuri din agricultură, industrie, creşterea vitelor, 
transporturi, comerţ, credit şi verificarea lor. Punerea de acord şi verificarea producţiei 
de cereale, cu fânețe artificiale, leguminoase, plante industriale, plante medicinale, hor- 
ticultură, viticultură, pomicultură ; a producţiei de petrol cu a gazului metan, a cărbuni- 
lor, a metalelor nobile, a metalelor diverse, a carierelor şi izvoarelor; a producţiei 
industriei alimentare cu cea chimică, textilă, metalurgică, a lemnului, a hârtiei, pie- 
lăriei etc. 

4. Punerea de acord a diferitelor grupe sau subgrupe din ramurile producţiei, circu- 
lafiei şi distribuţiei şi verificarea lor. 

Această punere de acord şi verificarea sistematică, începând cu aspectele cele mai 


165 


generale şi sfârşind cu cele mai márunte, ale procesului activităţii economice nationale, 
au de scop să constate: 


1. Tendinţele de supremație şi oprimare a unor sectoare asupra altora, a unor ra- 
muri asupra celorlalte, a unor grupe asupra altora, a unor grupe asupra unor ramuri, a 
unor ramuri asupra unor sectoare etc. 


2. Lipsa unei desvoltări proporţionale faţă de nevoile reale, de condiţiile naturale 
şi interesele economice, politice şi sociale ale ţării. 

3. Posibilităţii îndrumării pe alte baze ale întregului proces economic, corectarea 
exagerărilor, încurajarea unor ramuri în detrimentul altora, a unor categorii în detri- 
mentul celorlalte. 


Pe această bază planul stabileşte o seamă de criterii şi directive precise, cu ajutorul 
cărora caută armonizarea, treptată, a vieţii economice 

O privire de ansamblu, în funcţie de asemenea operaţie, a economiei româneşti ne 
arată că norma distinctivă a acestei economii este disarmonia : disarmonia între producţie 
şi consum, între circulaţie şi producţie, între distribuţie şi consum; disarmonia între agri- 
cultură şi industrie, între agricultură şi creşterea vitelor; disarmonia între diversele cate- 
gorii de culturi agricole, între diversele ramuri industriale, comerciale, bancare etc.; di- 
sarmonia între diversele categorii de venituri private şi aşa mai departe. 

Această disarmonie nu are la bază, în general, decât lipsa de organizare şi îndru- 
mare unitară a economiei româneşti : desorganizarea de astăzi. 

De aci are să plece planul economic general! El trebue să ajute reorganizarea 
economiei româneşti; să prevadă măsuri precise de armonizare. 

Producţia să nu exploateze distribuţia şi consumul; circulaţia să nu oprime pro- 
ductia, distribuţia şi consumul ; distribuţia sá nu ruineze puterile productive ! Industria sá 
nu exploateze agricultura, comerțul să nu oprime industria şi agricultura, creditul sá nu 
ruineze agricultorii, comercianții şi industriasii etc. | 

Procedând astfel, se vor şti ce ramuri trebuiesc încurajate, ce ramuri echilibrate, 
ce investiţii trebuesc făcute, ce posibilităţii există şi ce nevoi trebuiesc satisfăcute. 

Desigur, în această privinţă, cea mai evidentă pricină a disarmoniei vieţii noastre 
economice de astăzi provine din caracterul, în mare parte unilateral, al producţiei româ- 
neşti, exportând materii prime şi importând produse industriale; din stăpânirea capita- 
lismului comercial, şi lipsa de organizare a pieţelor economice ; din monopolul industrial 
şi exploatările hrăpareţe ; din datoriile externe; din tensiunea demografică si proletari- 
zarea agricolă ; din exploatarea muncii româneşti de către capitalul străin. 

Tendinţele generale ce trebuesc indicate de plan sunt în funcţie directă de aceste 
împrejurări : 

1. Industrializarea ţării, valorificând la maximum bogăţiile subsolului şi solului ro- 
mânesc, eliminând, treptat, dependenţa economică şi suprapopulatia agricolă şi creind 
cu toate sfortárile un utilaj cât mai bogat industriei necesare apărării naţionale. 

Nu însă o industrializare haotică, — ci o industrializare organizată. Nu o industria- 
lizare cu orice preţ, bazată pe import de materii prime şi cu atât mai puţin o industriali- 
zare bazată pe import de produse semifabricate şi pe export industrial. Nu o industrie 
parazitară şi nici o industrie, cu orice preţ, dificitară. 

O scară a industriilor: folositoare, mai puţin folositoare şi păgubitoare. 

2. Ridicarea productivităţii agricole şi raţionalizarea culturilor. 

3. Eliminarea din aparatul de schimb a intermediarului speculant şi organizarea 
pieţelor de desfacere cu normalizarea preţurilor. 

4. Intensificarea exportului de produse agricole industrializate. 

5. Investiţii de lucrări publice. 


In funcţie de aceste tendirfţe generale, urmărite stăruitor, planurile anuale au de 
fixat, executarea, treptată, a lucrărilor necesare, prevăzând în detaliu modalităţile tehnice. 
Ca mijloc de acţiune pe acest drum, Statul are la dispoziţie între alte modalităţi, 


166 


politica de finanţare cu ajutorul creditului. Creditul acesta poate face adevărate minuni, 
cum ne poate arăta nu numai exemplul altor ţări ci şi exemplul nostru de până acum. 


Dar pentru un succes deplin e nevoe şi de altceva: de adeziunea sufletească a 
tuturor la acest efort de ridicare a ţării, de elanul, de munca neprecupeţită a întregei 
generaţii chemată sá înfrunte o nouă epocă. 


ION VEVERCA 


CULTURA POPULARĂ ÎN OLTENIA 


Trăim astăzi fără îndoială într'o vreme de adâncă prefacere a vieţii noastre tárá- 
neşti, deoarece prima oară grija de sat se găseşte în miezul preocupărilor Statului. Stră- 
dania aceasta însă nu priveşte numai bună-starea omului, ci—după cum e firesc şi nece- 
sar,—ea názueste sá se facă simțită şi în viaţa sufletească a acestuia. Acum, mai mult 
decât oricând, ne interesează tot ce au adunat în sufletul ţăranului român pornirile sale 
înnăscute, istoria sau îndepărtatele ecouri ale tradiţiei. Numai că aci trebue făcută o 
deosebire : pe când în viaţa materială a satului, Serviciul Social năzueşte să schimbe şi 
să îndrepte stările de azi, în ce priveşte adevărata cultură a poporului noi trebue să ne 
străduim dimpotrivă să păstrăm ceea ce avem. Aceste două fețe ale muncii Cáminelor 
Culturale trebuesc lămurit deosebite între ele, căci nu ne este îngăduit, sub nici un cuvânt, 
să venim cu măsuri care să strice, cu oricât de puţin, simtirea şi datinele poporului, care 
neatinse trebuesc păstrate pentru viitor. 


Treaba nu este totdeauna uşoară ; căci dacă, pentru un lucru oarecare de folos ob- 
ştesc, fruntaşii unui Cămin vor găsi fără greutate drumul cel drept, mulţumită experienţei 
lor de gospodari, apoi aceste cunoştinţe nu-i vor ajuta cu nimic când va fi vorba sá 
hotărască o măsură privitoare la vreuna din nenumăratele probleme pe care le ridică, 
pentru un Cămin Cultural, arta, cântecul, jocurile sau costumul poporului. Ca să afle şi 
aci măsura cea dreaptă, cineva trebue să cunoască o seamă de amănunte în legătură cu 
comoara de datini şi înfăptuiri artistice din însăşi partea ţării unde e chemat să lucreze. 
Iată de ce, în cuvinte puţine şi cât mai pe înţeles, vom arăta acum, mai cu seamă pentru 
conducătorii Căminelor noastre din Oltenia, câteva lucruri ce trebuesc cunoscute cu 
privire la arta şi cultura populară din acest minunat colţ al pământului românesc. 

Este deajuns să priviţi pe o hartă a ţării noastre, ca să vă daţi seama că pământul 
Olteniei e un tot, un întreg. Cele trei hotare fireşti ale lui, Muntele, Dunărea şi Oltul, au 
fost totdeauna respectate de oameni, — vecinii Olteniei răşluind numai arar, pentru cine 
ştie ce temeiuri istorice, câte o fărâmă din acest întreg, cum s'a întâmplat cu câmpia 
dela izvoarele Jiiurilor, — dela Cámpul-lu-Neag până la Pietroşani, — care a trecut din 
vremuri vechi la Haţeg ; sau cu valea Lotrului, unde câteva sate ca Mălaia, Voineasa 
şi altele ţineau odinioară de judeţul Argeş. Incolo, Oltenia a fost totdeauna o unitate 
politică, pusá—de pe la 1500,—sub puterea Marelui Ban, iar mai târziu a Caimacanului 
care ţinea în Scaunul Craiovei locul Voievodului dela Bucureşti. 


Această cârmuire deosebită se potrivea şi cu firea oamenilor de aci, care în unele 
datini şi apucături se simțeau formând o familie deosebită de a Muntenilor de peste Olt: 
era un sentiment pe care îl puteai întîmpina şi aiurea, în vremea aceea de statornicie în 
datini. In Vrancea, o vorbă veche spune astfel: mireasa Vrânceanului nu trebue să îi 
băut apă de Milcov, ceea ce arată că un flácáu de acolo era oprit să-şi aleagă soatá de 
aiurea decât din Vrancea lui. Tot astfel în Făgăraş, băştinaşul ştie şi azi aşa de lămurit 


167 


unde se terminá fara sa, incát se spune cá dacá treci Oltul cátre miazá-noapte, ,calci pe 
Ardeal“. Si aceeaşi ştiinţă a hotarului, care desparte două ţinuturi, o arată si Olteanul 
nostru, când zice: 
Hal, mândro, să trecem dealul, 
C'amândoi ne ştim amarul; 


Hat, mândro, să trecem Oltul, 
Să schimbăm vorba şi portul, 


Dar cine, — faţă de toate acestea — ar socoti că pretutindeni în Oltenia se găseşte 
aceeaşi fire şi aceeaşi cultură populară, acela ar cădea tocmai în greşala împotriva căreia 
am crezut noi că trebue să ne ridicăm, fiindcă măsurile vătămătoare despre care am vor- 
bit mai înainte pot să pornească numai din această rea înţelegere a lucrurilor. Cântecul, 
portul, datinile şi arta populară sunt în Oltenia,—poate mai mult decât oriunde aiurea în 
cuprinsul pământului românesc, -- deosebite dela o regiune la alta, sau — ca să ne 
spunem gândul întreg - dela vale la vale; iar explicaţia faptului se găseşte deopotrivă 
în firea pământului şi în istorie. 

Mai întâiu, aci stau faţă în faţă două lumii diferite: a Muntelui şi a Dunării. Dar, 
pretutindeni pe pământ, muntele este păstrător de datini, de sânge curat şi de limbă ne- 
amestecată, — şi prin urmare, acelaşi lucru se va petrece cu Oltenia de sus, unde fără 
îndoială cultura populară de acum oglindeşte credincios pe cea din întunecatele vremi 
ale Descălecatului. Pe aci se ţin cele mai dese sate moşneneşti, în locuri cum nu se poate 
mai potrivite. Intr'adevăr dela Olt şi până către Baia-de-Aramă se găseşte—între munte 
şi şirul de înălţimi dela Sud — o curmătură adâncă şi largă, pe care cărturarii au botezat-o 
Depresiunea Olteană. Ea e tăiată de văi săpate în curmeziş de multele pârae şi râuri 
pe care le adună mai cu seamă Jiul. In aceste văi mánoase, unde se face plugăria şi unde 
iarna este atât de domoală încât poate să crească în voie castanul dulce, iar liliacul 
urcă sălbatec pe feţele însorite ale muntelui, ca în ţările dela miază-zi, omul a sălăşluit 
totdeauna, fiindcă avea din belşug hrană, apă şi adăpost de primejdii. Aceste văi au 
pentru istoria poporului român o covârşitoare însemnătate, căci țărănimea liberă de 
aci a creat cele dintâi injghebári de state ce se cunosc în părţile noastre: voevodatul 
lui Litovoi depe Jiu şi cnezatele lui lon şi Farcas, care desigur tot în cotloanele acestea 
de munte vor fi fost. 

Fireşte, aşezările omeneşti de aci au o foarte mare vechime ; iar cetele de moşneni 
păstrează şi azi hrisoave pe piele de ciută dela cei dintâi Voevozi, în care se arată 
adesea că stăpânirea ţine în acelaşi chip dinainte de întocmirea Tárii-Románesti. Omul a 
fost legat de munte, de cureaua lui de moşie şi de satul pe care nu l-a părăsit niciodată 
—si, deaceea, multe din rosturile vieţii sale sunt şi astăzi ca în vremile cele de demult. 

Altfel se petrec lucrurile cu şesul — şi cu atât mai mult cu valea Dunării, care 
înainte de toate a fost un mare drum de trecere pentru nenumăratele semintii din stepa 
Rusiei, ce căutau pe la noi calea spre inima Europei— : anume, valea înlesneşte tot- 
deauna împrumutul, înnoirea şi amestecul în tot ce priveşte viaţa şi cultura locuitorilor. 
Apoi satele de aci au altă istorie, sunt mai noi şi altădată erau destul de rare : în regiu- 
nea Băileştilor din Dolj, un ţinut mare cât o plasă era, pe la 1500, pustiit loc al Domniei, 
pe care Voevozii îl puteau dărui oricui. 

Pe asemenea locuri, mânăstirea sau boierii ajunşi proprietari adunau oameni şi 
făceau sate. Ni s'au păstrat o mulţime de cărţi domneşti în care se spune chiar aşa, că 
stăpânul moşiei era volnic să adune, pe siliştile cele vechi, oameni de pretutindeni, 
— „măcar Sârb, măcar Arbănaş, măcar Grec, măcar Ungurean, măcar Moldovean, măcar 
Armean.....“, numai să nu fi fost cumva înscrişi în catastivele altei moşii. In vremuri de 
primejdie, oamenii aceştia, pe care nimic nu-i legau sufleteşte de pământul te nu era 
al lor şi de viaţa care era tot atât de anevoioasă, oriunde s'ar fi dus, plecau care încotro 
şi nu se mai întorceau. Adesea, din pricina „bogatelor nevoi“, cum se spune în hrisoave, 
ei treceau Dunărea în Tara Turceascá — şi de aceia sunt şi azi atâţi Români de ai noştri 
în Craina sau pe valea Timocului. 


168 


Lângă aceste sate de adunătură — din care câteva se şi cheamă Adunați — fiintau 
şi aşezări de moşneni, coboriţi din regiunile înalte, mai ales pe văile râurilor, cum ne 
arată harta răspândirii lor în Qltenia. Numai că în regiunea aceasta de câmpie sau de 
dealuri domoale, uşor de bătut, în apropierea Dunării, unde vieata era grea şi sărăcia 
mare, din cauza războaielor şi a jafului, în cele mai multe cazuri obştiile de moşneni nu 
şi-au putut plăti dajdia cu care se găseau datoare către Visterie, şi atunci moşiile lor au 
încăput pe încetul în mâna boerului vecin sau a mânăstirilor. De altfel, împrejurările 
istorice au făcut ca însăşi satele de moşneni rămase libere sá nu aibă o vieatá sufletească 
tot aşa de bogată ca a celor dela miazănoapte, ci una mai scăzută şi mai plină de 
amestecuri. 

Din tot ce am spus până acum, se desluşeşte limpede că lumea celor două laturi ale 
pământului oltean are fiecare o fire a ei deosebită, cum se poate urmări cu uşurinţă şi 
în cultura populară. lată, de pildă, este ştiut lucru că portul foarte frumos împodobit al 
ţărănimii bogate dela munte scade şi sărăceşte cu cât cobori către şes, în satele foştilor 
pálmasi impropietáriti abia dela 1864 încoace. Acestea nu însemnează însă numaidecát 
că ţăranul de acolo şi-a părăsit portul, ci arată deosebirea ce a existat totdeauna între 
munte şi şes. Pricina este de altfel uşor de înţeles, dacă ne gândim că arta, ca să înflo- 
rească, are pretutindeni nevoie de două lucruri: de timp şi de material; iar haina rumâ- 
nului sărac, îndatorat să facă boieresc şi sá dea nenumărate dijme, trebuia în chip firesc 
să fie mai săracă şi mai proastă decât a moşneanului înstărit şi mândru. 

Tot aşa, iată un alt exemplu, din cele care se pot urmări uşor, cu privirea: chipul 
în care se poartă greutatea de către femei. La vale, spre Dunăre, acestea aduc apa pe 
cobilitá, în căldări, pe când în satele de moşneni, sau în cele care se dovedesc istoriceşte 
că au fost cândva de ţărani liberi, apa sau greutăţile sunt purtate pe cap. Qbiceiul este 
fără îndoială străvechiu pe aci, căci Herodot, cel care a fost numit de Grecii cei vechi 
„Părintele Istoriei, arată undeva că şi Tracii, frații buni ai Dacilor noştri, aveau acest obi- 
ceiu. El povesteşte anume că împăratului Darius i s'a întâmplat odată să vadă la aceia O 
femee foarte frumoasă şi bine legată, purtând pe cap vasul cu apă, ducând cu o mână un 
cal după dânsa la adăpat şi cu alta torcând in. Lucrul, care a fost de mirare pentru împă- 
ratul Perşilor, se vede adeseori în satele noastre, unde femeile sunt şi azi tot atât de har- 
nice. Ceea ce merită însă a fi observat de noi este faptul că, în Oltenia, linia care des- 
parte pe oameni din punctul de vedere al celor două chipuri de a purta greutăţile, se po- 
triveşte foarte de aproape cu hotarul dintre satele de moşneni şi cele ale foştilor ţărani 
neliberi ; iar cine a cercetat mai amănunţit vieata sufletească a ţărănimii oltene mai ştie 
că, asemenea potriveli se întâlnesc şi atunci când este vorba de ariile geografice ale unor 
obiceiuri sau tradiţii. 

Dar deosebirea arătată, dintre munte şi vale, nu este nici singura, nici cea mai 
însemnată pentru noi. Am spus că cultura populară s'a putut păstra mai curată în păr- 
tile de către miazá-noapte ale Qlteniei. Comoara cea mai de seamă a simţirii româneşti 
acolo se găseşte, în văile ascunse ale râurilor de munte, care oricât de mici ne-ar părea, 
formau odinioară, singure câte o „ţară“ sau un judeţ, ca cel al Motrului, al Jaleşului sau 
al Gilortului, despre care vorbesc documentele. Atât de puternic a fost simţul artistic şi 
tradiţia în aceste văi, încât deosebirile apar dela una la alta. Este deajuns să faci drumul, 
peste culmi, dela Qlt la Cerna, într'o duminică însorită, când se încing prin sate horele 
şi când lumea e în port de sărbătoare, ca să observi cât de felurit este portul fiecărei văi. 
Infloritura máiastrá a porţilor, podoabele casei, —páná şi făptura troitei de lângă drum— 
toate tin regula diferentierii. Filologii au arătat că aceleiaşi legi i se supune şi graiul: 
la Tismana, în Gorj, omul vorbeşte o limbă mai curată, — am zice oltenească —, pe când 
la numai câţiva kilometri, peste deal, în valea Celeiului şi a Isvernei, el grăeşte ca 
Bănăţenii. 

La rândul lor, datinile sunt pe aci felurite şi pline de interes. Adeseori ele cupripgd 
însă numai câteva sate, şi de aceea ne rămân necunoscute, până ce le izvodeşte vreun 
povestaş îndrăgostit de toate ale poporului. 


169 


Din toate acestea se desprinde lămurit o învăţătură foarte prețioasă pentru noi şi 
anume, că fiecare datiná, fiecare element de cultură populară, este legat de un teritoriu 
al său, unde s'a născut şi trăieşte. Şi atunci, dacă azi într'un sat oarecare oamenii nu 
mai ţin Pluguşorul sau alt obiceiu tot atât de frumos, aceasta nu însemnează că ei l-au 
uitat, ci de cele mai multe ori se dovedeşte lămurit că satul acela nu este cuprins în aria 
sau teritoriul obiceiului despre care e vorba; căci aşezările cu aceleaşi datini nu sunt 
împrăştiate la întâmplare, ci formează regiuni sau grupe ce se potrivesc de cele mai 
multe ori cu faţa pământului. 

Deosebirea aceasta dela un loc la altul este tocmai partea cea mai de preţ a cul- 
turii populare româneşti, fiindcă ea arată cât de bogat în putinţe de creeare este sufletul 
acestui popor, a cărui mare unitate naţională, adânc simțită de fiecare ins şi recunoscută 
de străini, nu este cu nimic ştirbită prin aceasta. 

Cine încearcă deci să aducă de aiurea, în satul lui, obiceiuri care n'au existat nicio- 
dată acolo, acela greşeşte. Numai dacă într'un loc o datină a murit, cum se poate în- 
tâmpla, datorită mai ales vreunui schimbări puternice, — numai atunci se cade să inter- 
venim, înviind obiceiul, datina, sau portul de odinioară. lar împrumuturi sá nu facem; 
căci dacă satul el însuşi împrumută uneori, lucrul îşi are atunci rostul lui şi nu se face 
după socoteala minţii cuiva, ci după legile adânci ale simţirii populare. 

Numai aşa ne vom dovedi cu adevărat luminati pástrátori de datini. 


ION DONAT 


PAUPERISMUL SI CRIZA FAMILIALĂ ÎNTR'UN 
CARTIER MÁRGINAS AL BUCUREȘTILOR (TEI) 


Standardul de viaţă al diferitelor clase sociale este în strânsă legătură cu starea 
economică. Este un fenomen bine cunoscut că, unei perioade de prosperitate economică 
îi corespunde o bună stare a populaţiei; iar o criză economică are drept consecinţă scă- 
derea nivelului de viaţă, care se evidenţiază prin reducerea cheltuielilor individuale şi 
familiale, restrângând sub strictul necesar chiar şi cheltuielile pentru locuinţă, alimentaţie 
şi educaţia copiilor. , 

Am verificat, experimental, această corelaţie, dar ne lipsesc date statistice suficiente, 
spre a putea da rezultate precise şi concludente. Problema este însă deschisă de mult şi 
sperăm că activitatea Institutului de Cercetări Sociale aduce o reală contribuţie în cu- 
noaşterea acesteia. 

Criza familiei, ca instituţie socială, s'a accentuat odată cu mecanizarea muncii, cu 
înlocuirea forţei umane prin forţa mecanică. Astăzi, unii specialişti atribue aceeaşi origină 
şi crizei economice. Mecanizându-se producţia, multe braţe muncitoare au rămas fără 
lucru, ceeace a avut ca urmare pentru unii, şomajul, iar pentru cei cu lucru, salarii insu- 
ficiente. Şomajul şi salariile insuficiente sunt cele două cauze principale ale pauperismului 
în masă; privind însă cazurile izolate, am constatat intervenţia şi a altor factori cauzali, 
cum ar fi: boala, ce aduce incapacitatea de muncă y infirmitatea mintală sau morală, dis- 
pariţia capului de familie sau a membrului care întreținea familia. Pauperismul exprimă 
o stare de fapt patologică şi nu poate fi luat drept o cauză a dependenţei sociale. 

Pe tărâm social, pauperismul este un simptom comparabil cu temperatura în me- 
dicină. Temperatura nu este o boală, ci este întotdeauna un efect produs de o boală, ca 
şi pauperismul în viaţa socială. 


Pentru a ne putea da seamă în ce măsură influenţează criza economică familiile 


170 


noastre muncitoare, am întreprins un studiu a 765 familii atinse în mod grav de paupe- 
rism, familii cari s'au declarat incapabile să lupte mai departe singure pentru existența 
lor, fiind nevoite să apeleze la ajutorul asistenţei sociale. Din analiza acestor 765 familii 
dependente, ne putem da seama de felul cum criza economică afectează familia. 

Şcoala superioară de asistenţă socială are la Centrul ei de asistenţă din 7ei, nu- 
meroase caziere detaliate unde sunt studiate aceste familii. Astfel de documente posedă 
şi Biroul de asistenţă socială al sectorului 1 Galben al Municipiului Bucureşti, singurul 
sector care lucrează pe bază de caziere. Întreg materialul de studii a fost selecționat cu 
grije, fiind delimitat la sectorul I al Capitalei şi utilizându-se numai materialul ce prezintă 
garanţie sigură. Cu excepţia cazierelor referitoare la problemele morale, care sunt con- 
fidenţiale şi care nu influenţează subiectul nostru, oricine poate cerceta şi verifica ma- 
terialul nostru documentar. 

Din studiul acestui material se observă că procesul de dependenţă se produce lent 
şi are diferite etape, familia putând fi afectată din punct de vedere sanitar, psihic, moral 
şi social. 

In ceea ce "priveşte situaţia sanitară, problema este studiată sub două aspecte: a) 
salubritatea locuinţelor si 6) buna stare fizică a membrilor familiei. 

a) Salubritatea locuinţelor se prezintă în condițiuni cu totul defavorabile. Intreaga 
populaţie cercetată, în număr de 2.782 persoane, locueşte în 805 camere, dintre care 436 
au fost găsite nesalubre. Am considerat ca nesalubre camerele de un cubaj mic, mai mic 
decât 2 x 3 m., camerele igrasioase, fără ventilaţie suficientă, fără soare sau fără lumină. 
Aceste camere sunt un permanent atentat la sănătatea oamenilor care le locuesc. Nu 
trebue sá ne închipuim că încăperile cari au fost clasificate ca salubre, ar fi spaţioase, lumi- 
noase şi bine mobilate. Sunt simple încăperi locuibile, fără pericol sanitar iminent. In 
cele 722 locuinţe cercetate, s'au găsit 478 bolnavi adulţi, 502 copii anemici şi 210 copii 
bolnavi. Deci 43 °/ din populaţia ce locueşte în aceste încăperi prezintă o gravă pro- 
blemă sanitară. 

Incontestabil că orice muncă de asistenţă este iluzorie cât timp populaţia va con- 
tinua să locuiască în astfel de încăperi. Astăzi, lucrătorul cu palmele nu poate plăti o 
chirie lunară mai mare de 400 lei, cel mult 500 lei. Aşa s'a ajuns la creiarea de camere 
de închiriat cu 200 lei lunar, camere cari nu sunt altceva decât magazii din scânduri, 
tencuite pe dinăuntru şi denumite apoi camere de închiriat. Adesea plouă înăuntru, viscolul 
aduce zăpadă în casă, iar vântul şueră în voe. Natural că aceste locuinţe nu pot fi sa- 
lubre şi în împrejurări normale nu ar trebui să fie nici locuibile. 

Din cauza crizei însă, muncitorul sărac cu mulţi copii se vede silit să le accepte 
aşa cum sunt. In str. Dionisie Fotino există o casă, mai mult un fel de baracă tencuită 
cu 11 locuinţe, toate mici, neîncăpătoare, cu insuficiente posibilităţi de ventilaţie. Unele 
din aceste camere sunt atât de mici, încât dacă se aranjează înăuntru un pat, o maşină 
de gătit, nu mai rămâne loc de umblat prin casă. Şi pentru aceste aşa zise camere, pro- 
prietarul ia 300 lei lunar de fiecare. 

In ceea ce priveşte problema chiriilor, am studiat-o separat pentru familiile din Tei 
şi pentru cele din cartierul Floreasca. 

Situaţia din cartierul Floreasca se prezintă în modul următor: din 308 familii, 66%/,, 
adică exact două treimi, sunt cu chiria plătită la zi, 15%/ din familii au o restantá de 
2 — 3 luni. Nici o familie nu are restantá mai mare de 6 luni. lar restanfele de 4— 5 şi 6 
luni abia fac 2 — 39/, din total. Concluzia se impune dela sine: înainte de toate se plăteşte 
chiria. Sistemul nostru de legislaţie în privinţa apărării drepturilor proprietarilor func- 
tionezá foarte bine, întru cât nici chiar criza economică nu a fost în stare sá determine 
într'o măsură mai mare neplata chiriilor, 

De remarcat este faptul că la locuinţele cu două camere, restantele sunt mai mici 
decât la cele cu o cameră, aceasta din cauză că ceicu locuinţe de două camere sub- 
închiriază una şi din venitul respectiv îşi plătesc chiria. 

In cartierul Tei fenomenul se petrece asemănător. La grupul şomerilor însă situaţia 


171 


este schimbatá. In timp ce procentul de chirie plátit la zi este de 650, pentru celelalte 
grupuri, adică două treimi, dintre şomeri abia 42,2%/, sunt cu chiria plătită la zi, adică 
mai puţin de jumătate, Acest procent se micşorează până la o treime pentru şomerii cari 
locuesc o singură cameră insalubră. Astfel, dintre aceştia numai 30,30/, sunt cu chiria plá- 
titá la zi, restul de 69,7%/, sunt în restantá cu plata chiriei, ei fiind protejaţi de evacuare 
pentru neplata chiriei. 

Totalizând datele privitoare la situaţia chiriilor celor 765 familii studiate de noi, 
vedem că, în general, aproape 60%/, din familiile dependente şi ale şomerilor sunt cu chiria 
plătită la zi. Restanţele sunt deobiceiu de 2 şi 3 luni şi abia 6—7°/ au o restantá de 
patru şi mai multe luni, fiind mai mari — după cum este firesc — la grupul celor cari 
locuiesc în camere insalubre. 

Relativ la raportul ce ar putea exista între mărimea chiriei şi profesiunea locatarilor, 
am constatat următoarele: ' 

Aproape 80°/ din familiile dependenților sunt de profesiune meseriaşi, vânzători, 
servitori si lucrători manuali. Dintre celelalte profesiuni, alcătuind restul de 20%/,, funcți- 
onarii dau cel mai mare coeficient de dependenţi: 6,5%/,. Toate aceste familii dependente 
locuiesc în condițiuni sanitare foarte rele. O privire asupra chiriei plătite ne va convinge 
despre aceasta. 25°/ din muncitori plătesc chirie sub 300 lei lunar, sau locuiesc gratuit. 
Peste 60%, plătesc sub 500 lei chirie lunar, pentru întreaga familie. Numai 27 familii din 
521 stau în locuinţe a căror chirie trece de 800 lunar, adică 9.600 lei anual. Această elită 
a dependentilor nu constitue decât 5°/ din numărul lor total. 

Am cercetat dacă ar putea exista o corelaţie între întârzierile de plată a chiriei şi 
mărimea salariului dependentilor. In general, cei cu salariul mic şi cei cu salariul mare 
plătesc mai regulat chiriile decât cei cu salariul mijlociu. Cauza este intoleranta proprie- 
tarilor faţă de micii salariaţi pe cari îi evacuează fără milă la prima restanfá, de frica 
insolvabilităţii. Muncitorii cu salariul mijlociu sunt ingáduiti până la începerea sezonului 
de lucru. t 

Nu încape îndoială că insuficiența câştigului influențează în primul rând felul 
locuinţei unei familii. Prima restrângere a unei familii lovite de şomaj sau de venituri 
insuficiente se face asupra locuinţei. Dureros este că restrângerea nu înseamnă numai 
reducerea la cubajul locuinţei, ci şi la salubritatea ei. O familie compusă din mai mulţi 
membri cari au locuit în două camere salubre, nu se restrâng la o cameră, ci se mută mai 
întâi într'o locuinţă tot de 2 camere, cu o chirie mai mică, dar în condițiuni de salubritate 
mai rele. Avem familii, care în timp de 2 ani şi jumătate şi-au schimbat de 3—4 ori 
a de fiecare dată găsind că chiria este încă tot prea mare pentru capacitatea lor 
de plată. 

Un alt factor, extrem de important pentru buna stare a membrilor familiei, este felul 
şi posibilităţile lor de a se odihni noaptea. La cele 765 familii, avem în total 2.782 membri. 
Revin deci mai puţin de 4 membri de fiecare familie. Toată această populaţie nu dispune 
decât de 1.150 paturi. In mijlociu, de fiecare cinci persoane revin 2 paturi. 433 familii nu 
au decât un singur pat în cameră. 286 familii au 2 paturi, 45 familii au 3 paturi şi numai 
o singură familie are 4 paturi. Peste 50%/, a familiilor dependente au un singur pat în 
locuinţă. În acest singur pat dorm toţi membrii familiei, indiferent de vârstă, sex sau 
relaţii familiale. 

Cercetând această problemă în legătură cu chiria plătită, vom observa, după cum 
este firesc, că cei cari plătesc chirie mai mică au câte un singur pat, iar cei care plătesc 
chirie mai mare, sau locuesc în case proprii, au câte două sau mai multe paturi. 

Se pot lesne înţelege rezultatele acestei promiscuitáfi din punct de vedere sanitar 
şi moral. Bolile venerice şi în general bolile infecțioase, se propagă cu uşurinţă de neîn- 
Chipuit. Astfel se lămureşte de ce se găsesc copii cu infecţie de blenoragie sau chiar sifilis. 
Faptul că în mare parte, ei nu se desbracă noaptea, ci dorm cu hainele pe ei, constitue 
o măsură — să zicem — de „profilaxie inconştientă“. Altfel situaţia ar fi într'adevăr 
dezastruasă. 


172 


Dacă la conditiunile insalubre in care tráesc în mare parte familiile noastre, 
adăogăm şi insuficienţa de hrană, se înţelege dela sine că starea sanitară a acestor familii 
nu poate îi decât rea; 

b) Am arătat întrun studiu apărut în revista „Asistenţa Socialát!) care sunt 
cauzele cari determină, la noi, starea de dependență socială şi am comparat datele rezul- 
tate din experienţa noastră, cu cele din Statele-Unite. Din datele expuse în acea lucrare, 
rezultă că cea mai frecventă cauză de dependenţă socială la noi, este incapacitatea fizică 
— rezultată atât din boale, cât şi din infirmitáti — 58%/, din cazuri la noi, faţă de 41%/, 
în Statele-Unite. 

Deci, acest capitol merită cea mai mare atenţiune, pentrucă el determină, alături 
de starea de dependenţă, şi procesul de desorganizare a familiei. 

Din cele 765 familii, 722 au furnisat date pentru acest capitol. In toate aceste 
familii există şi copii. Numărul copiilor este de 1.425. Impártind aceste familii pe grupuri 
principale, după salubritatea locuinţelor, vedem că aproape 60%/, din familii stau în 
locuinţe nesalubre şi 89%/, locuesc într'o singură cameră. 

Din 1.425 copii, 502 sunt vădit anemici, subalimentati; aceasta înseamnă că 350/, 
dintre copiii trecuţi de perioada sugară sunt suferinzi. Dacă adăogăm la starea de vădită 
salubritate şi defectele fizice de cari suferă cei mai mulţi din copii, putem constata cu 
uşurinţă ce material uman avem la periferia Capitalei şi ce perspective au pentru viitor 
copiii dependentilor din Capitală. 783 copii, adică mai mult de jumătate, trăesc într'o 
singură cameră clasificată insalubră. Dintre aceşti copii, 446 sunt anemici şi subalimen- 
taţi şi 210 bolnavi. Sunt familii fără nici un singur membru sănătos. Dintre familiile care 
locuesc într'o singură cameră clasificată salubră, în grupul celor cu 4 copii (deci minimum 
6 persoane într'o cameră), avem 92 copii, dintre care 40 copii subalimentaţi şi 25 bolnavi. 


Copii sănătoşi în aceste familii formează aproape o excepţie. 

La 13 familii, de câte 6 copii, locuind deci 8 persoane într'o singură încăpere insa- 
lubră avem 28 copii anemici şi subalimentati şi 19 copii bolnavi. Grupul prim, deşi 
apare mai puţin grav din punct de vedere sanitar, este totuşi grupul de avangardă al 
tuberculozei. 

Boala care interesează în cea mai largă măsură asistenţa socială este, fără îndoială, 
tuberculoza, 

În cele 213 familii dela Asistenţa familiei din Tei, am avut 113 cazuri de tuberculoză 
diagnosicate de medici. Bineînţeles aceasta este situaţia între familiile dependente, nu 
situaţia generală a populaţiei. 

Să vedem acum în ce mod se prezintă situatiunea din punct de vedere moral. 

Şi din acest punct de vedere criza economică are repercusiuni serioase asupra 
familiei. In primul rând, capul familiei, care nu mai poate face față situaţiei, îşi pierde 
autoritatea faţă de familie, al cărei conducător este. Familia nu mai are încrederea neclin- 
tită pe care o avea atunci când el putea câştiga suficient ca s'o întreţină. De aici lupta 
disperată a omului dornic de a-şi vedea familia la adăpost împotriva condiţiunilor vitrege; 
goana după lucru, alimentaţia insuficientă, frigul şi grija zdrobitoare a zilei de azi şi de 
mâine când nu ştie ce va da copiilor de mâncare, Toate acestea îl neurastenizează şi 
învins, zdrobit, ajunge la asistenţă. Vine timid, nu ştie ce să spună, evită să privească 
lumea în ochi, parcă ar fi furat ceva. De ce? Nu este obişnuit să ceară şi se cunoaşte 
imediat că suferă moraliceşte. Este pentru el primul pas greu de făcut, prima etapă a 
demoralizării, pentrucă deşi îi dai un ajutor, îi iei în schimb ce are mai preţios: demnitatea 
de om independent. 

Câte drame de felul acesta nu se perindă în Biroul de Asistenţă, drame pe care numai un 
bun psiholog le-ar putea urmări în toată intensitatea lor. In deosebi, în condiţiunile 
noastre de asistare, apelul la asistenţa publică, este o cumplită degradare morală. Oricine 


1) Asistenţa Socială, anul III, vol. I, p. 65, 


173 


îşi poate Închipui ce simte un om conştient, condamnat sá stea alături de toţi declasafii 
şi vagabonzii, pentru o bucată de pâine, cum se întâmplă aproape în toate birourile de 
asistenţă dela noi. Birourile noastre de asistenţă ar trebui să aibă un loc, cât de mic, unde 
să se poată sta de vorbă cu ace] nenorocit, spre a nu fi expus curiozităţii oamenilor si 
cu modul acesta să nu-lştie toată lumea că are nevoie să fie ajutat. Numai păstrând dem- 
nitatea oamenilor, trezim în ei dorinţa de a se întreţine singuri, cât se poate mai repede. 
Acesta este un mijloc de a preveni permanentizarea situaţiei de dependenţă. Astfel, după 
a doua, a treia vizită la asistenţă, dependentul poate să se obişnuiască cu atmosfera de 
acolo şi cu cerşitul, devenind prin obişnuinţă un permanent client al asistenţei. 


Lipsa de raţională organizare a asistenţei sociale la noi în ţară mai pune o gravă 
problemă morală : problema delicvenţei. In faţa alternativei de a rămâne cinstit, răbdând 
de foame, îndurând frigul, lăsându-și copiii să piară sau de a-i salva prin mijloace 
necinstite, orice părinte cu instincte morale va alege ultima alternativă, ajungând astfe] 
în conflict cu legea. Numai acei cu o constituţie nervoasă mai slabă, caută să scape prin 
dezertare sau sinucidere din această situaţie echivocă, din acest conflict psihic, extrem 
de chinuitor. Desigur că este mult mai grea situaţia omului care îşi sacrifică principiile, 
renunţă la personalitatea lui, la demnitatea lui, ca să-şi salveze familia. Lupta Jui este o 
luptă crâncenă, conflictul psihic în care a intrat îl macină încet, încet. zi de zi, pas cu pas, 
şi se întâmplă cazuri în cari adevărata rezolvire a crizei rămâne în sarcina psihiatrului, 
chiar atunci când criza economică a trecut. 


Acestea sunt drame pe care opinia publică nu le cunoaşte şi de aceea este oricând 
gata să arunce piatra acestor oameni. Uman este ca sá nu fie loviți, ci ajutaţi şi chiar 
trataţi cu dragoste pentru ca să scape de tensiunea psihică în care au ajuns, nu din vina 
lor, ci din cauză că n'au putut în mod cinstit să-şi câştige existenţa lor şi a copiilor lor. 
Altfel, lăsaţi singuri şi condamnaţi de societate, ei cad din ce în ce mai jos, ducând cu ei 
şi familiile lor. Interesul conservării orânduirii sociale cere ca un om, chiar dacă a devenit 
delicvent, să nu fie exclus din societate, ci să fie reintegrat, reeducat, spre a deveni un 
membru util al ei. 


lată acum un caz, — un aşa zis „fapt diversi — peste care noi trecem cu destulă 
ușurință. 


Un funcţionar particular cu 6 copii, avea o leafá de 4.000 lei pe lună. 3 din copii se îmbolnăvesc de 
pojar în toiul iernii, unul după altul. Medicul, doctoriile, regimul lactat, l-au pus în situaţia de a nu-şi 
putea plăti chiria lunară de 1.500 lei, timp de două luni. Dela patron n'a mai îndrăsnit să ceară avans 
fiindcă luase anterior pentru palton. Prietenii şi cunoştinţele se găseau şi ei în situaţii similare, astfel că 
nimeni nu-i putea da nimic. Pus în faţa situaţiei de a fi evacuat, cu lucrurile reţinute, cu copiii conva- 
lescenţi în stradă, pe un astfel de frig, funcţionarul care era casier a sustras suma de 3.000 lei din casa 
patronului şi şi-a plătit chiria, cu gândul că va lua de undeva un împrumut şi va pune banii la loc. Odată 
începutul făcut, de câte ori era la strâmtoare, lua cât îi trebuia din casă. CS Fugi sumele erau mici, 
câteva sute de lei ca să-şi plătească datoria la lapte, câteva sute la băcan, la brutar, ghetele copilului 
mai mare şi impozitul care trebuia plătit. Pe urmă s'a întâmplat ceeace era fatai să se întâmple, Controlul 
casei şi stabilirea lipsei de 5.800 lei. Patronul nu s'a adresat parchetului, dar l-a concediat, lăsându-l fără 
slujbáin miez de iarnă cu nevastă şi 6 copii. Rezultatul a fost dezastruos, Fiind fără lemne, 3 din copii au 
contractat pneumonie, 2 au murit, al treilea a fost salvat la spitalul de copii. Tatăl lor a umblat după 
ajutoare prin toate părţile, dar fără prea mult rezultat. Este criză, nu sunt bani. Dela primărie a luat ca 
şomer câteva sute de lei şi alimente: fasole, linte, cartofi şi pâine. Lua ce putea şi dela Palat, dela ziare 
şi diferite societăți de binefacere, Suferinta l-a învăţat să mintă ca să poată obține mai mult. Omul acesta 
nu mai are demnitate, nu mai este omul de odinioară, funcţionarul cinstit timp de 16 ani. Când nu avea 
lemne, fura de unde putea, câte o bucată două dela depozite, dela particulari, în stradă dela cárutele de 
lemne, cerea dela servitoare, impresionându-le cu trista lui situaţie, 


Şi când nu mai avea altă soluţie, fura din garduri ca să-şi încălzească copiii. Omul acesta nu are 
nici un viciu, este cel mai devotat soţ şi tată. Când găseşte, lucrează orice, cară pietre, lucrează la pavaj. 
Acum o săptămână a intrat curier cu lefă de 1.800 lei lunar. Familia lui nu a ştiut de unde aduce el toate 
lucrurile, nu a ştiut că ei fură şi minte ca să-i poată salva. 


Noi cunoaştem şi alte familii cari — în mod sisțematic — se încălzesc din garduri 
furate, când nu au cu ce să-şi cumpere lemne. 


174 


lată dar cum oamenii trebuind să trăiască, pauperismul îi sileşte să-şi ia mijloacele 
de trai de unde pot şi cum pot. Efectul ? Se inmulteste furtul, minciuna şi înşelătoria. 

Un alt aspect al problemei ni-l dă marele număr de concubinaje cu consecinţe de 
ordin eugenic, economic şi moral, prin copii nelegitimi ce rezultă din aceste concubinaje. 
Concubinajul este forma de convieţuire cu caracter temporar sau permanent, de prefe- 
rintá a oamenilor sáraci. In mare parte femeile sunt acelea care cautá prin concubinaj un 
refugiu împotriva sărăciei sau a muncilor grele: „Să am şi eu un om sá câştige la casă“ 
este reflectia lor. Criza economică însă a inversat rolurile în mod uimitor. Găsim bărbaţi 
cari vin să trăiască în concubinaj cu femei cari au un venit stabil, chirie, leafă lunară sau 
o profesiune ce aduce un câştig bun. Acestea sunt cazurile când femeea refuză să se cásá- 
torească cu el, fiindcă nu vrea să-l întreţină toată viaţa ei. 


O croitoreasă a trăit în 4 ani pe rând cu 6 bărbaţi. Are trei copii, fiecare de la alt bărbat. 

O altă femee a trăit cu un bărbat căruia i-a uitat şi numele. Din concubinajul lor de 4 luni i-a 
rămas un băiat. După ce concubinul a părăsit-o fără veste, a trăit câteva luni cu alt șomer cu care nu a 
avut copii şi pe acesta l-a întreţinut ea. Plictisindu-se de grijile existenţei şi-a căutat un concubin în 
situaţia de a o întreţine şi şi-a găsit un camerist. Cu acesta a avut o fetiţă, 


Mai trist este că instituţia concubinajului creiază femeilor o situaţie incomparabil 
mai grea şi mai defavorabilă decât bărbaţilor pentru următoarele motive: 

1) Ca regulă generală, întotdeauna bărbatul părăseşte familia, fără să simtă o cât 
de mică obligatiune morală sau materială faţă de copii şi lasă femeia să se lupte singură 
pentru existenţa acestora. 

2) Concubinii îşi terorizează mereu femeile cu părăsirea, exploatándu-le într'un 
mod neuman. Ele îndeplinesc orice muncă, sunt silite să muncească şi să-şi ţină menajul 
de frică să nu fie părăsite. 

3) Femeile sunt părăsite în mod definitiv, deobicei, la o vârstă mai înaintată, când 
capacifatea lor de muncă este redusă. Atunci sunt lăsate fără sprijin, adesea cu copii şi 
cu boli venerice. Legea noastră nu le ocroteşte, iar asistenţa poate face prea puţin 
pentru ele. 

Este gravă indeosebi problema bolilor venerice. Aproape toate aceste femei sunt 
bolnave şi este firesc să fie aşa, luând în considerare promiscuitatea în care trăiesc şi 
ignoratia lor în ceeace priveşte chiar cele mai elementare reguli de igienă. Găsim femei 
părăsite după 12 sau chiar 20 ani de convieţuire, când soţul formează o altă familie cu o 
femeie mai tânără şi-şi lasă sofia bolnavă de blenoragie învechită cu toate complicațiile 
inerente acestei boli. 


Un sifilitic trăeşte in concubinaj cu o fată tânără, o infectează cu sifilis virulent şi după ce o vede 
cu pielea pigmentată de sifilis o părăseşte, fiindcă-i displace s'o vadă aşa. Pleacă la ţară şi se întoarce 
cu o altă fată tânără, foarte drăguță, sănătoasă, o tovarăşe din copilărie, pe care „o ştie că-i cinstită“, 
Deşi conştient de boala sa, el promite acesteifete că se va căsători cu ea imediat ce va avea parale. La 
cinci săptămâni dela venirea ei, fata prezintă un sifilis rebel şi speriată, îşi părăseşte concubinul şi fuge 
la părinţi. La două săptămâni dela plecarea ei apare a treia victimă, tot o fată dela țară tânără sănătoasă. 


Din cele expuse până aici, se vede cât de înspăimântătoare este ignoranţa acestor 
femei şi provizoratul în care trăesc. Ele ştiu perfect de bine că li se poate prea uşor 
întâmpla să fie părăsite de concubin şi să rămână şi cu sarcina copiilor şi totuşi consimt 
să trăiască în concubinaj. Femeile părăsite, lăsate cu mai mulţi copii, nu pot face faţă 
situaţiei în mod satisfăcător, fiindcă nu pot câştiga suficient pentru întreţinerea lor, iar 
pe de altă parte, ele fiind duse la lucru, n'are cine să îngrijească copiii acasă şi sá le facă 
educaţia. Copiii stau singuri, umblă toată ziua pe stradă, se alimentează insuficient şi 
dacă nu au ce mânca, cerşesc sau fură unde pot. Trebue să ne gândim că aceşti viitori 
cetăţeni vor întemeia şi ei la rândul lor tot asemenea familii! Copiii ai căror părinţi au 
trăit în concubinaj, consideră această stare de lucruri ca normală şi la rândul lor tráesc 
şi ei în concubinaj. 

La cele 521 de familii din grupul asistafilor dela Sectorul de Galben şi dela Asis- 


175 


tenta Familiei din Tei, s'a gásit un numár de 197 cazuri de concubinaj, deci aproape 40%/, 
din aceste familii rezultă din concubinaje. Este uşor de închipuit ce înseamnă, din punct 
de vedere al alcătuirii familiei, acest procent excesiv de concubinaj. Cazurile nu sunt 
accidentale, ci au o vechime apreciabilă şi din ele a rezultat un număr de 739 copii. 

Cele mai multe concubinaje sunt de o vechime între 3—5 ani. 37,5% din concubi- 
naje cad în această grupă de vechime, 22%/, au o durată mai mică, iar restul depăşeşte 
durata de 5 ani. 

Studiul făcut de către Institutul Central de Statistică, în colaborare cu Asociaţia 
pentru progresul Asistenţei Sociale asupra fenomenului nelegitimitáfii în comuna 
Bucureşti, în anul 1936, arată că 76,30, dintre copiii nelegitimi din Bucureşti sunt născuţi 
din concubinaje şi încă din concubinaje de lungă durată. S'au făcut, timp de unan, 
anchete la domiciliul mamelor cari au născut copii nelegitimi în acel interval de timp în 
Bucureşti, — adresele fiind luate zilnic dela Oficiul Stării Civile — şi s'a cercetat cauza 
nelegitimităţii. Rezultatele studiului sunt extrem de interesante, prezentând, pentru prima 
oară la noi în ţară fenomenul ilegitimitátii sub diferitele sale aspecte. Astfel, se poate 
constata că pauperismul este unul din factorii de seamă în determinarea legăturilor 
de concubinaj. 

lată deci cum instituţia concubinajului este şi ea influenţată şi favorizată de criza 
economică. Urmărite grave, demoralizatoare, în organizarea familiei, precum şi frecvenţa 
cazurilor, ar trebui să oblige conducătorii Statului să caute o soluţionare a acestei 
stări critice. 

Incontestabil că depresiunea economică atinge pe membrii familiei şi din punct de 
vedere psihic. Este însă extrem de greu de stabilit în ce măsură, pentru motivul că reper- 
cusiunile tensiunii nervoase provocate de grija şi nesiguranța zilei de mâine, nu se 
manifestă decât mai târziu. Specialiştii în igiena mintală au început pretutindeni studii 
documentate pentru a observa influenţa depresiunii economice asupra familiei, din punct 
de vedere psihic. Dr. G. Pratt, unul din cei mai distinşi specialişti în igiena mintală din 
Statele-Unite, afirmă?) că depresiunea economică are influenţă distructivă asupra vieţii 
familiale în general, fiindcă provoacă reducerea standardului de viaţă în massă. Aceasta 
constitue primul pas spre desechilibru şi demoralizare în viaţa individuală sau familiară. 
Cu cât criza se accentuiază, cu atât sporeşte şi desechilibrul nervos al membrilor familiei. 
Dr. Pratt crede că în viitor o să apară psihoze şi nevroze în massă, generalizate în toate 
ţările, ca urmare a depresiunii economice actuale şi a lipsei de siguranţă. 

Din materialul prezentat până acum, nu putem trage nici o concluzie documentată 
în ceeace priveşte influenta pauperismului asupra stării psihice a familiei. Nici nu a fost, 
aceasta intenţia, fiindcă rezultatele depresiunii economice asupra familiei, evidentiindu-se 
gradat, abia mai târziu, după cáfi-va ani, vor putea fi verificate in mod documentar. 

Pentru ca aceastá verificare ulterioará sá fie insá posibilá, trebue sá avem un termen 
de comparaţie între datele viitoare şi cele actuale sau trecute. Pentru acest motiv am 
întreprins studiul acestor 765 familii, căutând să le fixăm situaţia lor actuală, din punctele 
de vedere pe cari le-am crezut esenţiale şi. mai susceptibile influenţei depresiunii econo- 
mice. Familiile le avem împărţite şi pe grupuri profesionale, cu situaţia veniturilor şi 
cheltuelilor lor, cu situaţia sanitară şi culturală a copiilor lor, toate aceste date fiind 
absolut necesare peste câțiva ani, când comparându-le cu datele ce se vor constata 
atunci, se va putea vedea dacă standardul social al grupelor respective este mai ridicat 
sau mai scăzut, în ce măsură şi datorit căror împrejurări. Studiul acesta s'ar fi putut face 
mai bine, luând la rând toate familiile dintr'un cartier, studiindu-le astfel întreaga comu- 
nitate, aşa cum este ea în realitate, nu numai o anumită clasă socială. 

Cum însă o monografie a întreg mediului urban este foarte anevoioasă, costisitoare 
şi de lungă durată, a trebuit să ne delimităm numai la familiile asistate, urmărindu-le 
timp îndelungat, chiar şi după normalizarea lor. 


2) Mental Hygiene Bulletin: „Mental Hygiene and the Depression”, 4 lan. 1932. 


176 


Dar dacă nu putem încă fixa rezultatele imediate, nu trebue sá trecem cu vederea 
unele impresii pe care le avem toți cei ce lucrăm pe teren social, urmărind influenţa de- 
presiunii economice asupra familiei. Se pare că din studiul celor 765 familii întreprins 
de noi, anumite rezultate confirmă aceste impresii ale noastre, pe care recapitulându-le, 
putem spune că criza economică afectează familia în două feluri: a) ca instituţie socială 
şi b) ca unitate socială. 

Ca institufiune socială, familia suteră în coeziunea şi în constituţia ei. Şomajul si 
câştigul insuficient silesc femeile şi copiii să intre în arena vieţii, ca să câştige minimumul 
absolut necesar oricărei existente. 

Lupta pentru existență, angajând femeile în afară de cămin, copiii rămân fără în- 
grijire, fără educaţie, familia îşi pierde coeziunea, pentrucă membrii familiei au din ce în 
ce mai puţin contact între ei. Interesele lor devin tot mai disparate si familia, încetul cu 
încetul, îşi schimbă organizarea ei internă, luând o formă de familie socializată. Familia 
devine astfel un grup social compus din membri individualizaţi din ce în ce mai mult. 
Căminul fără tată şi fără mamă în tot timpul zilei, este rece, neprimitor. 

O experienţă recentă a Centrului de Asistenţa Familiei din Tei, confirmă acest fapt 
cu prisosintá. Dela Şcoala Primará Nr. 36 de fete sau selecționat toţi copiii-probleme : 
copiii cari au multe absente nemotivate, cari sunt turbulenţi la şcoală, vagabondeazá, fură 
şi cei întârziaţi sau cu probleme sanitare. Cu această ocazie, s'a constatat că din cei 84 
copii de şcoală selecționați din 530, majoritatea nu au acasă un cămin normal, părinţii find 
profesionişti. Ca urmare, s'au pus la dispoziţie birourile Centrului nostru pentru copiii 
cari vor să-şi facă lecţiile acolo. Copiii vin de pe la ora 1!/,, deci direct dela şcoală, fără 
să se mai ducă acasă. Este semnificativ, fiindcă nimeni nu merge bucuros la străin, dacă 
are acasă o atmosteră plăcută. Aşadar copiii tânjesc după un cămin cald, luminos, unde 
să găsească dragoste şi înţelegere. Aceşti copii pot fi salvaţi dela vagabondaj, cerşetorie 
şi delicvenţă dacă li se dă un cămin, sau, în lipsa acestuia, măcar un adăpost prietenesc. 

In aceste împrejurări, cu o viaţă de familie în plină dezorganizare şi lipsiţi de or- 
ganizatiile menite să înlocuiască căminul în timpul absenței părinţilor, rezultatul nu poate 
fi decât înmulţirea numărului copiilor-probleme. 


Ca institufiune socială, familia este influențată şi de concubinaj. Am văzut cum 
creşterea numărului concubinajelor este în raport direct cu criza economică. Concubi- 
najul este o formă patologică de familie care dă rezultate dezastruoase, nu numai din 
punct de vedere moral, ci şi din punct de vedere al bunei stări familiale şi în special în 
ceeace priveşte situaţia de drept şi buna stare a copiilor lor. Prin înmulţirea concubina- 
jelor şi recunoaşterea lor de către societate, ca o formă acceptabilă de familie, se creiază 
o situaţie periculoasă pentru naţiune, cu consecinţe grele din punct de vedere eugenic. 
Este dovedit în toate ţările, că copiii nelegitimi dau un procent mai mare de mortalitate 
infantilă, de delicventi şi de retardaţi mintali 3). 

Prin urmare, creşterea concubinajelor înseamnă în mod implicit, creşterea procen- 
tului mortalităţii infantile, creşterea numărului anormalilor mintali şi a delicvenţilor, 
ceeace duce în mod precis la degenerarea rasei. Criza economică restrânge şi posibilită- 
tile de educaţie şi instrucţie a copiilor, din cauza salariului insuficient al părinţilor, iar în 
familiile unde tatăl este şomer, copiii trebue să-şi câştige singuri existenţa. Biroul copii- 
lor din Departamentul Muncii al Statelor-Unite, arătă că dintre copiii cari au părăsit 
şcoala până la 1 Iunie 1931, 40%, au intrat deadreptul în industrie, la mecanică sau ma- 
nufacturá?), fără să mai aibe vre-o posibilitate de a învăţa o meserie. Aceasta înseamnă 
că aceşti copii sunt condamnaţi să rămână toată viaţa lor muncitori necalificaţi. Acelaşi 
raport arată că majoritatea acestor copii au fost siliţi să părăsească şcoala din cauza 
pauperismului familiei. 


3) Zllegitimacy as a Child- Welfare Problem Vol. 1 şi 11 Bureau Publication, Nr. 75. 
4) Children at Work, Survey 15 Febr. 1932, p. 543. 


177 


Deoarece în organizarea Statului, familia este celula socială cea mai importantă, 
avem cu toţii datoria, Stat şi particulari, să contribuim, prin munca noastră la consoli- 
darea acestui organism social, familia, de care depinde viitorul şi existenţa statului de 


mâine, 
VETURIA MANUILĂ 


MUNCITORII AGRICOLI BASARABENI ÎN 
DOBROGEA 


Dobrogea întreagă, (atât cea veche cât şi Cadrilaterul) are un pământ bogat 
pentru agricultură. Cultura cerealelor şi creşterea vitelor sunt rentabile în această regiune, 
dacă ne gândim că porturile sunt aproape şi centrele mari de desfacere (Constanţa, 
Bucureşti şi staţiunile balneare în timpul verii) la îndemână. 

In plus Dobrogea are căi de comunicaţie (şosele şi căi ferate) bune. 

După ce s'a început colonizarea Dobrogei cu români macedoneni şi români din 
Vechiul-Regat, pe pământurile rămase libere în urma plecării turcilor, acest colţ de 
pământ românesc a început să cunoască o vieatá socială intensă. 

Pe ruinele satelor de bordee turceşti se ridică astăzi sate şi târguri noui româneşti cu 
case mari şi uliţe largi. In câmpiile de altă dată, intelenite, răscolite numai pe alocurea 
de turme de oi, a răzbătut plugul, şi peste tot se întind astăzi lanuri de grâu, de orz şi 
de porumb. 

In această forfoteală de vieatá şi de muncă se cer multe braţe de lucru. 

Dobrogea nu are braţe de lucru suficiente şi din această cauză au fost căutate şi 
aduse de aiurea. Astăzi muncitorii agricoli sunt basarabeni din judeţele de sud ale Basa- 
rabiei, iar păstorii la oi din părţile Transilvaniei. 

Colindând în lung şi în lat Dobrogea, cu ocazia unei concentrări din primăvara 
anului 1939, peste tot pe unde am umblat (sate, gări, ferme), am întâlnit muncitori din 
Basarabia. 

Ştiind că Basarabia e o regiune agricolă ca şi Dobrogea, — deci are nevoie de 
braţe de lucru — primele întrebări pe care mi le-am pus au fost: 

1. De ce pleacă aceşti oameni după lucru cu miile de la vetrele lor? 

2. Pleacă numai pentru sezonul muncilor agricole sau rămân definitiv în Dobrogea ? 

3. In ce condițiuni materiale lucrează, în această regiune, şi cum îşi duc vieata ? 

4. Care naţionalităţi pleacă după lucru în mai mare număr: Românii, Ruşii, Bul- 
garii sau Găgăuzii ? ` 

Răspunsurile au fost următoarele : 

Ceea ce-i sileşte, în primul rând, pe basarabeni să-şi părăsească gospodăriile lor şi 
să plece după lucru în oraşele şi satele din Dobrogea şi Vechiul-Regat e seceta. 

In anii de secetă, exodul spre centrele agricole şi industriale din Dobrogea e orga- 
nizat. Prin târgurile Basarabiei de Sud, (Volintiri, Tatar-Bunar, Sarata, etc.) sunt fixate 
zile anumite din săptămână când pleacă cu căruţa transporturi întregi de flăcăi şi fete. 

Muncitorii se grupează câte 6 —8 persoane, plătesc împreună un cárutas, şi pe unde 
pe jos, pe unde în trăsură, pleacă după lucru în Dobrogea. Cei care nu au bani pentru 
tren sau căruță, pleacă pe jos, făcând câte 12 — 14 zile, — din satele lor din jud. Cetatea- 
Albă sau Tighina. 

In anii de secetă, pleacă din Sudul Basarabiei nu numai muncitorii agricoli, ci şi 
meseriaşii. Negăsind de lucru sau fiind nevoiţi să lucreze pe un preţ foarte scăzut, îşi 
iau şi ei uneltele şi pleacă în Dobrogea. Aici găsesc de lucru, pe un preţ mai bun, la 
coloniştii ce-şi ridică gospodării noui. 


178 


Pleacă basarabeni după lucru în Dobrogea si în alți ani decât cei secetoşi. Mai 
ales familiile numeroase şi cu puţin pământ trimet prisosul lor de braţe de lucru în alte 
părţi unde se plăteşte munca mai bine. 

Multi dintre cei care au fost anchetați, mi-au declarat că au pământurile lor, date la 
împroprietărire, dar fiind prea departe de sat (60-70 km), nu le pot lucra, le arendează 
sau le vând, iar ei pleacă după lucru. Această situaţie e mai frecventă în satele româ- 
neşti de pe valea Nistrului (jud. Tighina) care au fost împroprietărite în Bugeac (la 
Manzâr unde astăzi pe pământurile lor e colonia evreiască Lambrovca şila Văratec, jud. 
Lăpuşna, unde loturile lor au fost cumpărate de Bulgari). 

În satele româneşti de lângă Nistru, din vestita regiune pomicolá Copanca şi Chițcani, 
pleacă mulți locuitori după lucru în Dobrogea, deoarece la ei nu se găseşte de lucru în 
tot timpul. 

Pomii roditori cer muncă mai intensă, primăvara, la curăţit, stropit şi toamna la 
culesul fructelor. Deosebit de asta, pomii rodesc numai la doi ani odată, aşa că un an 
din doi nu au de lucru la grădini şi sunt nevoiţi să plece. În satele din Sudul Basarabiei, 
bântuite destul de des de secetă, sătenii au sărăcit în aşa măsură încât îşi lucrează 
pământurile lor cu totul primitiv. Din această cauză agricultura nu mai renteazá, Se 
adaugă în plus şi lipsa căilor de comunicaţie şi depărtarea pieţelor de desfacere a 
produselor agricole. 

Mâna de lucru nu poate fi întrebuințată pe loc, deoarece nu sunt ferme sau gos- 
podării mari care să caute muncitori. Acolo unde mai sunt, de pildă coloniile nemţeşti din 
sudul Basarabiei, dau un preţ cu totul mic, fiind oferta prea mare de braţe de lucru. 


La început pleacă după lucru în Dobrogea bărbaţii. Lucrează câţiva ani în timpul 
sezonului agricol (Aprilie-Noemvrie) şi toamna târziu se întorc acașă. După ce găsesc 
locuri bune de muncă, mai aduc şi alţi membri ai familiei, băieţi sau fete. După câţiva ani, 
pleacă după lucru toată familia definitiv în Dobrogea. Casele le dau cu chirie, dacă nu 
reuşesc sá le vândă, iar pământurile le arendeazá la cei care rămân în sat. Pe mulţi dintre 
ei îi stăpâneşte dorul de casă şi de locurile unde s'au născut şi sunt hotăriţi sá se întoarcă 
după ce vor aduna ceva bani. Alţii, dimpotrivă, nici nu vor să audă de Basarabia. Au 
groază de secetă şi de foamete, Aceştia cer să fie colonizați. Mulţi dintre ei au putut sá 
se colonizeze acum câțiva ani în urmă (unii s'au colonizat), dar fiind hotăriţi să se întoarcă 
acasă, mau primit să renunţe la loturile de pământ din Basarabia, pentrua primi altele în 
Dobrogea. Astăzi însă regretă că nu s'au colonizat !). Minoritarii de altfel nici nu au dreptul 
să se colonizeze. Dintre Români unii au reuşit să se colonizeze. 

Cei mai mulţi muncitori din Basarabia sunt intrebuintati la muncile agricole şi în 
gospodării. Foarte puţini dintre ei sunt meseriaşi : lemnari sau cizmari. Femeile se anga- 
jează servitoare sau lipesc cu lut casele noi ale coloniştilor. Lipitul cu lut a ajuns în 
Dobrogea o specialitate a femeilor basarabence, după cum muncitorii cu braţele în agri- 
cultură sunt preferaţi tot basarabenii. 

Cei mai mulţi se angajează la muncile agricole cu sezonul (Aprilie-Noemvrie) băr- 
batii primind, lunar câte 700-800 lei, iar femeile câte 500-600 lei, hrana, în unele cazuri 
şi incáltámintea. 

Proprietarii de ferme aduc muncitori agricoli prin oficiile de plasare din Tighina, 
Cetatea-Albă şi Ismail. 

În asemenea cazuri proprietarii suportă şi cheltuielile cu transportul pe C.F.R. 

lată, de pildă, Haim Vainer, proprietarul fermei agricole Gherzelar, jud. Caliacra 
(ferma are o întindere de 517 ha şi o moară ţărănească) a angajat prin Oficiul deplasare 
Tighina 50 de muncitori pentru sezonul agricol curent. Majoritatea acestor lucrători sunt 
din com. Alexandreni jud. Tighina. Numai câţiva sunt din com. Baccealia şi Chițcani jud. 
Tighina. În anul 1938 a angajat lucrători din jud. Tighina din următoarele sate ro- 


1) In satul Arman jud. Caliacra s'au colonizat 25—30 familii din jud. Ismail încă din anti 1900—1914. 


179 


mâneşti: Chitcani (6 lucrători), Copanca (8 lucrători), Baccealia (11 lucrători), Calfa (1 
lucrátor), Bulboaca (1lucrátor), Ermoclia (1 lucrátor), Nicoláeni (1 lucrátor), Tighina (11 
lucrátori). 

RAM basarabeni în gări sunt plătiți cu câte 200 lei pentru încărcat un vagon. 

Se asociază mai mulți hamali, încarcă vreso câteva vagoane într'o zi şi fiecare dintre 
ei se alege cu câte 60580 lei pe zi. 

Munca în Dobrogea e sezonieră: primăvara, vara şi toamna, e mai mult e cáun 
tată mână de lucru în timpul treerului (Iulie şi August). Atunci se plăteşte şi 100 lei pe 
zi muncitorilor cu braţele. Hamalii în gări au sezonul lor de câştig luna August şi Sepa 
tembrie, după ce se termină treerul, când se fac mari vânzări de cereale, 

Din banii ce-i adună în acest timp, lucrând zi şi noapte, trăiesc toată iarna, când 
nu găsesc aproape nimic de lucru, 

Muncitorii sezonieri locuiesc la conacurile moşiilor sau la gospodăriile la care s'au 
angajat. 

La moşii dorm în bordee sau case construite anume pentru lucrători, Bărbaţii şi 
femeile dorm în case separate. Celor căsătoriţi li se dă camere separate. In bordee sunt 
construite paturi de lemn peste care sunt aşternute rogojine, Dorm unul lângă altul în 
şiruri de 40-50 de persoane. 

Mai greu o duc cu locuinţa cei care se angajează la Bulgari. După cum mi-au den 
clarat mai mulţi muncitori : „La Bulgari iarna dormi în grajd. Tot acolo şi mănânci, 
Este lege la Bulgari: În casă un strein dacă e slugă nu poate intra. Doi ani am stat 
slugă la bulgar şi în casă la el n'am intrat. In grajd am dormit îmbrăcat şi iarna 
şi vara şi tot acolo am mâncat“. (Informator Teodor Ostapencu, 30 ani, rus din jud, Ismail). 

Cei care s'au hotărît să rămână definitiv în Dobrogea închiriază case cu câte 1—2 
camere pentru care plătesc 200-400 lei pe lună; în bani sau în muncă, Unii adună bani 
si după cessi procură locuri de casă, încep sássi construiască bordee sau case, Fiind sán 
raci, banii din munca cu braţele de abia le ajunge pentru hrana zilnică. Stau ani întregi 
cu câte o jumătate de casă descoperită. Locuesc, până ce gătesc casele în şoproane sau 
„aplecătoare“ (dependente de casă) cu câte o singură cameră, Acolo se îngrămădesc 
iarna câte 5-m 10 persoane şi dorm, câţiva pe paturi, iar cei mai mulţi, desadreptul pe 
pământ, 

Din banii ce-i adună vara şi toamna, sezonul lucrului, îşi cumpără îmbrăcăminte 
Şisşi procură provizii pentru iarnă. Iarna nu găsesc de lucru şi trăiesc din economiile din 
timpul verii. elor mai multi nu le ajung economiile şi atunci sau se împrumută, anga- 
jándunsi braţele pentru vara viitoare, sau stau flămânzi, mâncând odată pe zi. | 

Aceşti muncitori agricoli nu sunt înscrişi la „Casa Asigurărilor Sociale“. În cazuri 
de boală sau de moarte, se abate asupra lor cel mai mare dezastru. Nu au cu ce se îngriji 
şi de cele mai multe ori se lasă în voia soartei spunând: „Vie şi moartea ; de abia scap de 
o vieatá de chin“. 

Se întâmplă de multe ori conflicte de muncă între muncitori şi proprietari. 

Atunci muncitorii se adresează, în primul rând, şefului de post sau primarului, Au- 
torităţile însă aproape întotdeauna sunt conrupte de către proprietari cu câte un miel, o 
putină cu brânză, aşa că dreptatea, în cele din urmă, o are tot cel mai tare: proprietarul 
si nu cel mai slab: muncitorul. 

Mulţi muncitori renunţă să mai urmărească banii ce le datorează proprietarii, 
numai pentru a scăpa de urgia lor şi a şefului de post care îi bate, spunánduule cáns bol- 
şevici din Basarabia. Mai greu o duc fetele care se angajează ca muncitoare agricole sau 
servitore. Multe din ele cad victime poftelor proprietarilor sau vătafilor, ajungând apoi 
prostituate. 

n timpul scurt cât am stat în Dobrogea, n'am putut urmări statistic numărul 
muncitorilor agricoli originari din Basarabia în Dobrogea. 

Am putut însă înregistra populația flotantă trecută în controalele şefilor de post 
din raza comunelor Serpeni, Preselenţi, Spasova, Duranlar, Gernăuca şi Arman din judeţul 


180 


Caliacra. Datele în cifre sunt trecute în tabelele alăturate: Din aceste tablouri constatăm 
că cei mai numeroşi sunt Gágáutii (35,709/,), vin apoi Ruşii (31,91%/,), Românii (21,70%/,) 
şi puţini de tot Bulgarii (10,63%/,). Dacă socotim că Românii din Sudul Basarabiei, în 
comparaţie cu toate celelalte naţionalităţi sunt puţini, procentul de 21,70%/¿ e destul de 
ridicat. 

Faptul e cu atât mai dureros, cu cât o regiune cu atâtea minorităţi cum e Sudul 
Basarabiei unde fiecare român trebuie să fie socotit ca un factor de apărare şi întă- 
rire a románismului, n'ar trebui sá dea populaţie de flotanti agricoli români. Ei trebuiesc 
ținuți şi ajutaţi acasă la ei, ca prin prezența si prin raporturile cu celelalte naţionalităţi 
să devină agenţii vii de românizare al acestui ţinut. 

Mulţi dintre Români, plecând singuri după lucru sau cu familiile, gospodăriile lor 
sufăr o mare desorganizare, prin faptul că lipsesc de acasă, bărbaţii, stâlpii gospodăriilor, 
sau rătăcesc din sat în sat cu familiile în căutarea unui loc unde să prindă rădăcini. 

Urmărind anii când au venit sau s'au stabilit în Dobrogea, constatăm că cei mai 
multi sunt din ultimii ani (1937 - 1939) ceea ce denotă că sunt încă în situaţia de flotanti, 
neavând timpul necesar să se stabilească definitiv în Dobrogea. Din anul 1928 sunt în 
aceste sate 11 capi de familie. Sunt mai multi din acest an față de alţi ani, deoarece se 
ştie că atunci a fost în Basarabia o secetă grozavă când au plecat foarte mulţi muncitori 
după lucru în centrele agricole din Vechiul-Regat şi Dobrogea. 

Afluenta mánii de lucru din Basarabia în Dobrogea se explică prin apropierea 
dintre aceste regiuni şi prin asemănarea de climă. Românii, Ruşii, Bulgarii şi Gágáutii 
din Bugeac, fiind obişnuiţi cu clima de stepă, mai uşor se pot adapta unui regim de 
vieafá din Dobrogea. 

Privitor la situaţia muncitorilor basarabeni din Dobrogea, se pot face şi alte con- 
statări: Statul urmăreşte să colonizeze această regiune numai cu Români. Bulgarii, Găgăuţii 
şi Ruşii sunt opriţi dela colonizare. Aceste minorităţi fiind oprite de a se stabili în 
Dobrogea ca proprietari de pământ, se pot stabili însă definitiv ca muncitori agricoli. 
Numărul lor prea mare trecut din Basarabia în Dobrogea contribuie ca această regiune 
să-şi păstreze şi mai departe caracterul de conglomerat etnic. Normal ar fi ca minoritarii, 
muncitori agricoli, din Sudul Basarabiei, să fie indreptati spre centrele agricole curat 
româneşti ca, pe această cale, să se poată întreprinde românizarea lor. 

Faptul că o regiune cu caracter pur agricol cum e Sudul Basarabiei, are un aşa de 
mare prisos de braţe de lucru, ne arată că în această parte a ţării domneşte o cruntă 
sărăcie ; iar agricultura se face în mod cu totul primitiv. Nu numai din Sudul Basarabiei 
pleacă după lucru muncitori în Vechiul-Regat. Muncitorii dela nord: Lăpuşna, Orhei şi 
Bălţi se îndreaptă mai mult spre Muntenia, Moldova şi Ardeal (Ilva-Mică). De pildă la 
moşia lui lon Marian din Piatra-Olt sunt peste 1.000 de muncitori la tăiat lemne în pădure 
şi la muncile agricole. Despre muncitorii agricoli basarabeni din Moldova şi Muntenia ne 
vom ocupa cu altă ocazie. 


Populaţia flotantă şi colonizată originară din Basarabia de Sud, în satele din raza 
comunelor: Şerpeni, Preselenfi, Spasova, Duraular, Cernăuca si Arman, jud. Caliacra 
(luna Aprilie 1939) 


= 


Nr. Nr. 
Naţionalitatea capilor 0/9 Judetele capilor 0/0 
de familie de familie 

(1) (2) 3) (4) (5) (6) 
51 21,70 Cahil vis rta ia 92 40 
75 3191 IMA a a 60 25,53 
Bulgari. o... o... ..... 25 10,63 Tighina ... cc... 36 1423 
Găgăuţi ............... 84 35,70 Cetatea-Albă ............ 47 20 
Total capi de familie ........ 235 — — 235 99,76 


Starea Civilă 


(1) 


Necăsătoriţi sau váduvi plecaţi singuri după lucru 


Căsătoriţi, plecaţi singuri după lucru, familiile cu 1-8 copii rămase în Basarabia 
Căsătoriţi plecaţi după lucru cu familiile (fără copii) .. 


Căsătoriţi plecaţi după lucru cu familiile (cu 1—8 copii) . 


Numărul persoanelor 


(2) 


n cor AS cir d atasa cin aria 96 


T 26 

24 bărbaţi 
( 24 soţii 

3 capi de familie 
( 395 soţii şi copil 


Total general , ...; 658 persoane 


MUNCITORI ŞI COLONIŞTI DUPĂ PROFESIE 


magi Servitori | Vácari | Fântânari| Apagii 
(1) (2) (E) (4 © 


Total çapi Agricultori 
i 
Cismari de fam. [Agricultori industriaşi Total 
(6) (7) (8) (9) (0) 


116 | 51 | 4 | 3 | 4 1 | 209 | 23 | 3 | 26 
Data sosirii Data sosirii Data sosirii Datą sosirii Data sosirii 

Anul N-rul Anul N-rul Anul -ru Anul N-rul Anul N-rul 

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (2 (8) (9) (10) 
9M..... 1 1925 0.5.1. 2 1929 . 6 1933 e a 3 1997 ..... 28 
1921 ..... 1 1926 .... 1 1930 ..... 1 1924 ..... 5 19388. .... 61 
1923 .. 1 1927 ..... 5 1931 ,.... 1 1935 .... 5 
1924 . 5 1928 .... 11 1932 . . 2 1986 ..... 10 

Total .. a As A + . + . 235 capi de familie, 


ANEXÁ: MUNCITORI AGRICOLI BASARABENI ÍN DOBROGEA 


1. Iftimie Smirnov, 43 ani, rus, originar din 
Ceadár-Lunga jud. Tighina. Are soţie şi 7 copii. 

„Am plecat în Dobrogea, după lucru, în anul 
1929, primavara, gi m'am oprit la Arman judeţul 
Caliacra, La noi era foamete mare atunci, Și amu 
nu-i prea bine, Am în Basarabia 4 ha, lot de îm- 
proprietarire, — casa cu chirie fineam şi eram me- 
seriaş — tâmplar, Daca aveam altă avere, stam şi 
acuma în Basarabia. Am plecat singur şi m'am 
oprit la Arman unde mam angajat lemnar la 
şcoala ce se facea atunci, Comitetul şcolar mi-a 
ramas dator cu 5.000 lei, Am trimis bani acasi şi 
a venit soţia cu trei copii şi pe urmă i-am adus şi 
pe ceilalți doi, Femeia se angaja la lipit casele cu 
lut, că basarabencele lipesc casele. Astea de aici 
nu ştiu, Plăteau ziua la lipit cu 60—70 lei. 

În anul 1931 m'am mutat la Casim, judeţul Ca- 
liacra și am lucrat la colonişti, la case, 

Am tot crezut că se face bine la noi în Basara- 
bia ca să mă întorc înapoi la locurile noastre. De 
asta nici nam cerut împroprietărire. D-l primar 
mi-a spus: „lipseşte-te de pământul din Basarabia 
si îți dam aici, Amu nu prea este pământ”. 

Am lucrat la construcția primăriei, a școalei şi 
am zis: „Domnule primar, dafi-mi şi mie un loc, 


1) Concentrarea din 1939, luna Martie. 


182 


să-mi fac şi eu un bordeiu, un adăpost”, Mi-au 
dat o jumătate de firtá și am pornit casa. 

Am plătit peste 10.000 lei chirie în 5 ani. 

Plăteam câte 1.800—2.400 lei pe an. 

Am băgat pe 2 copii argati la boieri, am adunat 
bani şi am început casă. 

Copiii se angajează cu luna şi cu anul: 

1. Grigore, 19 ani, e argat la un boier bulgar, 
cu 900 lei pe lună, 

2, Vasile, 18 ani, e argat la alt boier, tot cu 
900 lei pe lună, 

3. Tatiana, 16 ani, e servitoare la Bazargic, cu 
200 lei pe lună, cu îmbrăcăminte, 

Intervine soţia lui Iftimie Smirnov: „Are îmbră- 
căminte din vechituri. Oil da ce să faci, dacă n'ai 
putere să-i tii pe toți acasă!”. 

4, Gavril, 13 ani, e argat la un macedonean, cu 
400 lei pe lună. 

5. Ileana, 11 ani, e servitoare la o cârciumă, 

Doi copii sunt mici gi stau acasă cu noi. 

Astă iarnă am fost toţi acasă, Ziceam că nu se 
mai mântue iarna, Eram mulți și nu mai aveam ce 
le da de mâncare și iarna nu-i de lucru. Ce-am 
câştigat vara, până în primăvară tot s'a dus. 

Până la concentrare 1), cágtigam câte 60—70 iei 


pe zi, chiar si 100 lei, Amu nu-i nimic. De când 
m'am întors dela concentrare (o săptămână), n'am 
pus tesla în mână S'a început lucrul la silozuri 
la gară şi plătesc 45 lei pe zi. 

Nu-ţi ajunge nici de mâncare, Un om mănâncă 
20 lei şi-i rămân 25 lei, da la noi cu copii, ajung 
25 de lei? 

Amu, slavă Domnului, c'am băgat pe copii la 
slujbă, că de acolo avem de mâncare, Amintreli, 
nu ştiu ce-am face“, 

Observaţii. In Septemvrie 1938, a început să-şi 
construiască o casă, A înălțat pereţii de chirpici 
și i-a acoperit cu paie ca să nu se rázmoaie. A 
construit alături cu casa „un aplecator“ cu o ca- 
meră şi bucătărie, In bucătărie are si atelierul, 

In cameră sunt două paturi, Astă iarnă, patru 
persoane au dormit pe paturi, iar 5 persoane, jos 
la pământ, pe rogojini. Camerele sunt curate şi se 
observă un bun simţ pentru gospodărie, Sărăcia 
însă nu poate fi învinsă numai prin acest simţ, 


2, Toader Ipati, 41 ani, român, originar din sa- 
tul Závártaica, Republica Moldovenească, are so- 
tie şi doi copii, 

„Am trecut Nistrul în anul 1930, pe la Olăneşti, 
cu sofia şi doi copii. M'am oprit întâi la Talmaza, 
lângă Nistru si acolo am stat 3 ani de zile, Luam 
câte 3—4 hectare de pământ dela oameni şi să- 
mănam porumb, cartofi, fasole, 

Am auzit că încoace, în Dobrogea, câştigă mun- 
citorii mai bine, Am venit în anul 1934, da, cásti- 
gul e tot acela ca și la Talmaza. Acolo era si iarna 
câștig, că lucram la nuiele, făceam coşuri, dar aici 
nu-i, 

Aici este de lucru la sapă, la hárman (la treer). 
Se găseşte şi iarna de lucru, dar mai greu, O bu- 
cată de pâine, tot o câştigăm, In Dobrogea îs de 
patru ani, pe-al cincilea, M'am oprit în satul Sandu- 
Aldea, judeţul Caliacra şi m'am angajat mirigiu 
(la păzit mireaua, țarina). Am stat un an de zile 
şi m'au plătit cu câte o banifá jumătate de porumb 
şi câte o jumătate de banitá de grâu la hectar, 

Am câștigat noi doi, că doi am fost angajați, 
vreo 5.000 kg de gráunte și le-am vândut cu 4 lei 
kg şi am luat 20,000 lei. Ne-a venit câte 10,000 lei 
de om. Grâul l-am mâncat cu soţia şi copilasii. 
Soţia a umblat şi ea cu ziua la prágit si primea 
câte 30—40 lei pe zi. Copiii umblau la școală, 

De-acolo m'am mutat în satul Ciobancuis (lo- 
cuit de sârbi), Aici am intrat la un proprietar și 
lucrez cu ziua şi eu și nevasta cu câte 40—50 lei pe 
zi si în timpul harmanului (treerului), şi 100 lei 
pe zi, 

Lucrez şi iarna şi vara, larna se plăteşte mai pu- 
fin. Stau cu casă cu chirie la un învăţător, de- 
acum de doi ani pe-al treilea. Plătesc 100 lei pe 
lună, Nu-i dau bani, da-i muncesc, că-i om cinstit, 

Avem o singură cameră, Am cercat să-mi fac o 
casă, da-i scump pământul. Cine să pună cuvânt 
pentru mine să mă colonizeze? 

N'am auzit să dea pământ la transnistrieni gi 
basarabeni de-ai noştri, 

Cât lucrăm, ne ajunge numai bine de mâncat și 


îmbrăcat, Eu îs îmbrăcat, copiii gi nevasta îs tm- 
brăcaţi, un ban de cheltuială am. Până amu m'am 
purtat bine şi am fost sănătoși, mánfámásc lu 
Dumnezeu, 

Avere nu poţi face, dar de cheltuială se gasește, 

Nu-ţi aduci aminte de Zavărtaică, nu te trag lo- 
curile înapoi? 

Nici aminte nu-mi aduc, M'at dat prin străină- 
táti. Dacă ar fi vreodată pace, şi să zică mergeţi 
pe la locurile voastre, m'aș duce. Dacă ar fi bine, 
cum a fost cu crucea 'n mână, cum am apucat dela 
părinţi, m'as duce. Da amu îi rău. Pe toți gospo- 
darii îi duc la Sibiri (Siberia). 

Soţia mea îi din Cioburciu, de dincolo (Repu- 
blica Moldovenească), şi avea grădină la Talmaza, 
județul Tighina, 6 ba, De asta ne-am tras noi la 
Talmaza, Grădinele, cât am stat noi, le ţineau 
dela Stat jidanii, cu giráfenii (şiretenie), faceau 
agronomii invárteli Mă duceam cu nevasta vara 
în grădină şi plângeam amândoi când vedeam ce 
urajai (roadă) este si nu ni le dă nouă în arendă, 

Mai mult de jale am plecat încuace, ca să nu ve- 
dem cum culeg alții urajaiu (roada) de pe copacii 
noştri. Am plecat să nu mai vedem cum stăpâ- 
nesc alţii locurile noastre“, 


3, Stefan Zinovencu, 31 ani, rus, originar din sa- 
tul Sagani, judeţul Cetatea-Albă, căsătorit, fără 
copii, n'are părinţi. Are şapte frați. Părinţii au 
avut 6 ha pamânt şi l-au împărţit la copii. Iată 
cum se prezintă situaţia acestei familii: 


1. Caiistrat Zinovencu,42 ani, căsătorit, cu 4 copii, rămas 
in Basarabia. 

2, Fedea Zinovencu, 32 ani, necăsătorit, fără copii, lucră- 
tor cu soția in Dobrogea, . 
$ Pavel Zinovencu, 20 ani, necăsătorit, lucrător în Do- 

rogea, 

4. Vladimir Zinovencu, 33 ani, căsătorit, cu un copil, 
lucrător in Basarabia. 

5. Simion Zinovencu, 24 ani, necăsătorit, lucrător în Do- 
brogea. 

6. Ivan Zinovencu, 38 ani, căsătorit, cu 2 copii, lucrător 
în Dobrogea. 

7, Ştefan Zinovenco, 31 ani, căsătorit, fără copii, lucrător 
în Dobrogea la un fermier macedonean. 


De ce n'ai rămas în Basarabia, să-ţi cauţi de lu- 
cru acolo? 

Cum să stau acasă? să mor de foame? 

„Trebuia să mă duc undeva să caut de lucru, 

Nu mă duc să fur. Să lucrez la nemți (colonişti 
în Sudul Basarabiei), cu un pol pe zi? 

Nemţii nu pleacă după lucru, că ei au pământ, 
câte 40 ha, si 6 cai. Sunt la noi nemți la Tuzla, la 
Sărata (judeţul Cetatea-Albă) și trăiesc bine, Când 
a fost criza (seceta), în 1928, cei bogaţi din 
Sagani veneau si dau 1 pud (16 kg) de făină şi 
luau un hectar să-l samene. 

Am făcut armată și noi; la români dă pământ, 
(loturi de colonizare), dar nouă nu ne dau, Pentru 
mâncare şi îmbrăcăminte ajunge, dar numai atâta, 
La noi este unul la moşie cu soţie şi doi copii. Lu- 
crează şi el şi soţia, gi când împlineşte anul, nu 
are nimic de primit dela boier, ba şi dator rămâne 
câteodată. 

Boierul plăteşte foarte bine, dar nu-i ajunge”, 


183 


4, Axente Sevcencu, 27 ani, rus, din satul Dra- 
gulea, judeţul Ismail, căsatorit,+ cu un copil de 
7 ani. Are părinţi bătrâni. Tatăl e de 70 ani şi 
mama de 67 ani. Au 3 ha de pámánt. 

Are doi frați mai mari, care au rămas în Basa- 
rabia: 1) Pricopie, de 48 ani, casátorit, cu doi co- 
pii, agricultor cu 2 ha; 2) Simion, cásatorit, cu un 
„apil, agricultor câ 1 ha, lucrător cu ziua. 

Axente Șevcencu, lucreaza ca hamal la gara 
Casim, 

„Se plăteşte de încărcat vagonul cu 80 lei pe 
zi, Se întâmplă de două ori pe săptamână să fie 
de lucru, dar patru zile stai gi aştepţi să vină 
marfa. După treerat se gaseste de lucru în fiecare 
zi, Cât câştigi atunci, îți ajunge să manánci şi să 
te îmbraci, 

Dar ca să strângi bani şi să cumperi vreun hec- 
tar de pamânt, nu-i chip, 

Stau cu chirie si platesc pentru o cameră 250 lei 
pe lună, 

Ai de gând să te întorci în Basarabia? 

Nu mă duc, Ce să mu duc, dacă n'am acolo nici 
pamânt nimic. Nu sunt înscris la „Asigurări So- 
ciale” şi ferească Dumnezeu să te imbolnávesti, nu 
vine să te caute nimeni. Mori cu zile. Când sunt 
bolnav eu, mă cauta nevasta, când e bolnavă ea, 
o caut eu”, 


5. Evdochim Țapu, 44 ani, originar din satul 
Chițcani, județul Tighina, are soţie şi patru copii: 
Ileana, 14 ani; Liuba, 8 ani; Maria, 6 ani; Ion, 
17 ani, lucrează cu tatăl în Dobrogea, 

Are la Chițcani 1/2 ha livadă de pomi roditori 
şi casă, A arendat livada cu 4,000 lei pe un an, cu 
rod la alegere: din 5 ani. 

„Nesustorul alege anul când e roadă mai mare 
din 5 ani, 

Negustorului îi convine să dee 4.000 lei şi să iee 
cea mai bună roadă din 5 ani, un an. El scoate 
15.000—20.000 lei venit, 

Am avut un lot la Mânzăr județul Tighina, de 
6 ha. Nu m'am putut duce acolo că-i departe, 
70 km dela Chițcani, Am vândut lotul cu 18,000 
lei, Din banii aceștia, am plătit datoria pe pământ 
şi am rămas cu 8000 lei. Banii i-am cheltuit că 
s'a nimerit un an greu, 

Aci în Dobrogea lucrez al doilea an. Am mai 
lucrat în anul 1928 în Oltenia la grădina lui Barbu 
Știrbei, Am lucrat acolo cu câte 1,800 lei pe lună, 
Am fost dela noi din Chițcani, chemaţi sá îngri- 
jim grădinele (livezile) vreo 20 de oameni. La 
grădina ceea. era lcgofát (administrator) un om 
dela noi din Chițcani şi el ne-a chemat, 

La noi la Chițcani nu este tot timpul de lucru, Pri- 
măvara se găseşte la hultuit (altoit), la legat, dar 
pe urmă toată vara mai puţin. Numai toamna la 
cules, vreo lună jumătate se găseşte și nu în tot 
anul, Un an este roadă în livezi, un an nu este. 

In anul trecut, am slujit vreo 7 luni la d-1 Vai- 
ner (moşier) și m'am întors acasă cu 5.000 leí, 
amândoi, cu băiatul, Am mai trimis şi acasă, când 
câte 300 lei, când câte 500 lei. Am trimis vreo 
4,000 lei. Din banii iştea am trăit toată iarna. Am 


184 


cumpărat pâine la copii si la pâine udătură, că 
samanătură n'am avut”, 


6. Profir Budicerico, 19 ani şi Eugen Budicenco, 
19 ani, fraţi, ruşi, agricultori, din satul Zolocani, 
județul Cetatea-Albă. 

Are acasă părinţi şi trei fraţi, Doi fraţi sunt mai 
in vârstă şi lucrează şi ei în Dobrogea, 

Al treilea frate e mai mic şi stă acasă, 

Profir Budicenco s'a angajat ca slujitor la vite 
la un bulgar. 

Bulgarul avea 36 cai şi 16 boi, vaci, și era sin- 
Sur noaptea la aceste vite. Era mult de lucru, nu 
isbutea şi stăpânul îl înjura și îl bătea, A fugit 
de-acolo, lăsându-și actele la stăpân şi plata pe 
o lună si jumătate, S'a angajat pe 10 luni în alt 
sat, (Arbajia, judeţul Caliacra), cu 9,500 lei, 

Aici a slujit trei luni şi venindu-i telegramă de 
acasă că e greu bolnav tatăl său, a plecat în Vine- 
rea Paştelui. Stăpânul nu vroia să-i dea banii, 
Fiind reclamat la șeful de post, i s'a plătit (600 
lei), iar restul de 2,150 a rămas să i se plătească 
pe urmă, 

Neajungându-i bani de tren (trenul până la Ce- 
tatea-Alba costă 880 lei), s'a urcat întrun tren 
cu ostaşi şi a călătorit clandestin până la Feteşti, 
urmând să ia de acolo trenul mai departe, 

Au plecat de-acasă, după lucru, în toamna anu- 
lui 1938, unul cu 88 lei și altul cu 100 lei în bu- 
zunar, 

„Am călătorit până în Dobrogea pe jos, timp de 
13 zile; noaptea dormeam pe câmp, pe la colibe, 
iar ziua ne duceam prin sate. Unde erau Bulgari 
sau Nemfi, nu ne lăsau noaptea în sat. Unde erau 
Ruşi ori Români, trăgeam la câte un om sărac și 
ne primeau, Câtă foame am tras, numai noi ştim! 
Erai bucuros că te primea, cá-fi dă drumul sá 
dormi într'un grajd, 

Tata acasă e bolnav şi nu poate lucra, Pământul 
îl arendăm că avem datorie la Percepţie. La noi 
e secetă, La noi toţi băieţii pleacă după lucru în 
Dobrogea. 

Lucrezi cât lucrezi, dar se întâmplă că stăpânul 
nu te plăteşte, Ba te şi bate și dacă te duci și te 
plângi la şeful de post, stăpânul are legătură cu 
şeful, rácneste şeful la tine şi de nevoie fugi fără 
parale, 

Am plecat de-acasă cu o cămașă, și de când slu- 
jesc, s'a rupt şi stăpânul nu vrea să-mi dea nici 
bani, nici cămașă să-mi facă, Da în „împăcăciune” 
(contract), este scris să-mi facă o cămașă, izmene, 
şi o pereche de opinci”. Eugen Budicenco e an- 
gajat pe 11 luni cu 5,000 lei, socotit lunar 454 lei, 
din care plăteşte impozit comunal 191 lei. 


7. Mihai Sinică, 32 ani, român, originar din co- 
muna Baccealia, judeţul Tighina, căsătorit, cu dol 
copii. Are casă și 3 ha de pământ, N'are vite. 

A lucrat cu anul la Grigoreni (judeţul Tighina), 
primind între 3,000—4,000 lei pe an. Dela 3 Mar- 
tie 1938, s'a angajat la d-l Vainer (moşier, jude- 
ful Caliacra) cu 8.000 lei pe an. După un an de 
zile s'a dus acasă cu 3.000 lei, S'a îmbrăcat cu res- 


tul banilor şi a mai trimis si acasă (23 Aprilie), 

„La noi e cam prost timpul, Chiar și acuma 
grâul de abia iese din pământ, Multe grâne au pie- 
rit şi le-au arat de-al doilea, dar aici, ia uite-te ce 
grâne frumoase! 

Parcă noi venim de flori de cuc? Venim după 
muncă, să ne hránim. Dacă ar fi la noi recoltă, 
n'am veni; am sta şi am lucra bucățica noastră. 
lacá, chiar anul ista îi secetă; iese norodul la câmp 
si plânge că nu-i nimica, Te duci la unul acolo si 
lucrezi şi-ţi dá 15 lei pe zi, Noi. dacă n'am sti ce 
pâine mâncăm aci, n'am veni îndărăt în Dobrogea 
după lucru, Femeia mai lucrează pe lângă casă, 
la câmp, Cum să stau acasă, să ne uităm unul la 
altul (omul cu soţia)? 

— De ce nu vii în Dobrogea cu toată familia? 

— D'apoi cu copiii ce să faci? De bine de rău, 
acolo au un acoperemânt. Aci în Dobrogea este 
mai mult pământ şi se găseşte de lucru”, 


8: Haralambie Simacenco, 44 ani, rus, originar 
din satul Șagani, judeţul Cetatea-Albă, A plecat 
după lucru încă din anul 1924, Are 4 ha de pământ 
şi casă. Are soţie și patru copii: 

Copiii: 

Mihail, 19 ani, lucrător cu ziua, 

Alexandru, 17 ani, servitor la Pretura „I. Gh 
Duca”, judeţul Caliacra. 

Maria, 12 ani, învaţă la şcoală. 

Alexandra, 8 ani, învaţă la şcoală, 

Haralambie Simacenco e păzitor de noapte în 
satul „I. Gh. Duca”, judeţul Caliacra, Ziua lu- 
crează pe unde se întâmplă, Soţia sa lucrează la 
spălat rufe şi la lipit cu lut, 

A plecat din Basarabia din cauza secetei, A se- 
mănat 30 ha (lua pământ în dijmă) şi nu s'a făcut 
nimic trei ani la rând, Acum îi lucrează pământul 
sora sa, Din banii ce-i primește, plătește impozite. 
Intrebat fiind dacă nu cumva intenționează sá se 
întoarcă în Basarabia, spune: „tot gândesc să mă 
întorc înapoi dacă nu ieu, măcar copiii mei se vor 
întoarce” Când a venit în Dobrogea, s'a oprit la 
satul Uzular, judeţul Caliacra şi a luat pământ 
în dijmă dela un bulgar, Bulgarul l-a alungat în 
timpul recoltei și n'a putut să-i facă nimic, de- 
oarece luase pământul fără contract, 

—. In Basarabia, la noi, lucrează fără contract 
si nici nu ştiam atunci româneşte. După aceea am 
început să lucrăm cu ziua, cu soţia şi cu copiii ca 
să câştigăm o bucată de pâine, Am dat acum vreo 
câțiva ani în urmă 3.000 lei unui agronom să mă 
colonizeze, Agronomul s'a spânzurat ca să scape 
de urmărire că mai făcuse el tâlhării cu coloni- 
zarea și n'am mai văzut nici pământul, nici banii. 
Primăria mi-a dat o jumătate ha de pământ, loc 
de casă si mi-am făcut un bordeiu, Lemnul m'a 
costat vreo 4.500 lei. Bordeiul m'a ţinut vreo 8.000 
lei, Lucrez la ce cade: tai lemne, strâng sunoiu, 
sap şi câştig un ban, de sare, petrol. 

O zi se întâmplă de găsesc de lucru pentru o 
pâine, da două, trei zile nu se găsește nimic, Stai 
şi te gândești încotro să apuci. 

Am săpat trei zile la şanţ şi am câștigat 150 lei, 


3 


Dar ce ajung 500 lei la 6 suflete? Mâncare trebue, 
sare trebue, gaz trebue, 

Două luni de zile se găsește de lucru la sezon: 
la secerá, la harman (treer), și atunci câştigăm 
și ne îmbrăcăm, Dar iarna ședem, că n'avem ce 
ace”, 


9. Trofim Vácáriu, 30 ani, román, originar din 
satul Hárbovet, județul Tighina, Are numai mamá 
şi un frate de 20 ani, însurat, Are 3 ha pământ, 

„Lucrez de vreo 10 ani în Dobrogea 

M'am căsătorit cu o nemţoaică din satul Facria, 
judeţul Constanţa, M'am întâlnit cu dânsa la lu- 
cru şi așa ne-am cunoscut, 

Avem 2 copii, lucrez eu singur cu 8.000 lei pe 
an (şi mâncare în produse) fasole, cartofi, uleiu, 
etc. 

Primesc lunar câte 32 kg făină de grâu, 10 kg 
mălaiu, 1 kg uleiu, 1 kg ceapă, 1 kg sare, 1 kg 
petrol, 10 kg cartofi, 1 kg fasole. Stăpânul îmi mai 
dă o grădină pentru zarzavat lângă casă şi jumă- 
tate ha porumb, un purcel și locuința, Soţia dá 
ajutor la muls vacile şi primeşte câte 1 kg jumă- 
tate în fiecare zi, 

In anul trecut am hrănit 4 porci și i-am vândut 
cu 6.800 lei. Cu banii ieștea am cumpărat un los 
de casă la Facria unde vreau să mă mut”, 


10, Iacob Purcariu, 48 ani, român, originar din 
satul Faraonovca, judeţul Cetatea-Albá, Are soţie 
si trei copii: 

Copiii: 

Spiridon, 19 ani, slujeşte cu 7.000 lei pe an, 

Grigore, 13 ani, slujeşte cu 3,000 lei pe an. 

Ileana, 12 ani, slujeşte cu 100 lei pe an, 

Are 5 ha împroprietărire şi le-a dat pe 3 ani în 
arendă cu 200 lei ha, când i-a murit soţia, 

In anul trecut, Iacob Purcariu a slujit la gospo- 
darul Tache Albu, din satul Cerchez, judeţul Con- 
stanta, cu 4,000 lei 1/2 an şi îmbrăcămintea: pá- 
lărie, opinci și pantaloni, 

Cu ocazia concentrării din 1939 Aprilie, a ple- 
cat la regiment şi când s'a întors la satul Cerchez, 


nu l-a mai angajat, În timpul anchetei (luna Apri- 
lie 1939), caută de lucru, 

„Când am venit cu băiatul la lucru în Dobrogea 
în anul trecut, pe timpul secerei, am făcut drumul 
pe jos două săptămâni, Stăteam noaptea pe la oa- 
meni, pe unde se nimerea. Ne duceam întâiu la 
şeful de post si ne arătam actele”. 


11, Vasilie Simicenco, moldovean, 20 ani, origi- 
nar din satul Copanca, judeţul Tighina, 

Are mamă şi doi fraţi: Leonea, 26 ani, căsătorit 
si Ifim, 23 ani. 

„Avem la Copanca 6 hectare de pământ, lot de 
împroprietărire, dar e prea departe de Copanca 
60 km, și-l arendám în fiecare an, cu câte 700 le: 
hectarul. Din banii iştea plătim impozitele, 

Fratele meu Ifim, e croitor, Tatăl meu a fost 
cismar şi el, Acasă avem două vaci. Mama lucrează 
la croitorie. 


185 


Slujesc de un an de zile, cu 800 lei pe an, fo- 
chist la moară la d-1 Vainer”. 


12. Teodor Cuzmencu, 52 ani, originar din satul 
Cicima, judeţul Ismail, Căsătorit, cu patru copii. 

Copiii: lon, 23 ani, în armată; Grigore, 20 ani; 
Fadei, 12 ani; Claudia, 13 ani. 

A avut pământ 4 ha, dar l-a vândut ca sá plece 
în America, S'a oprit emigrafiunea şi a rămas 
fără pământ și bani; i-a cheltuit cu actele şi inter- 
ventiile, 

A venit după lucru în Dobrogea în 1932, 

Lucrează cu ziua, el cu soţia şi copiii, ,Plátese 
pentru locuință 200 lei pe lună. Când găsești de 
lucru, ai ce mânca, când nu, stai flămând, Câşti- 
găm acuma câte 35 lei pe zi (tatăl) şi 25 lei bă- 
iatul. Nu e în fiecare an același lucru, Proprietarii 
se adună şi pun preţul. 

Bulgarii dau preţ prost, Am cerut să fiu împro- 
prietarit, dar au spus că-s bătrân“, 


13. Alexandru Doicencu, rus, 36 ani, originar din 
judeţul Cetatea-Albă, plecat în anul 1926 după 
lucru în Dobrogea, A stat 3 ani la Constanţa și 
acolo s'a însurat, Azi are 5 copii, E lucrător la 
gara Cara-Omer, județul Constanţa. Incarcá si 
descarcă cereale si alte mărfuri. Cerealistul grec 
Jean Luben, plăteşte la vagon 200 lei; se aso- 
ciază câte 8—9 lucrători și încarcă 4—5 vagoane 
pe zi. Câştigă fiecare persoană câte 90—100 lei 
pe zi. De lucru se găseşte mai mult în lunile Au- 
gust, Septemvrie şi Octomvrie, 

Alţii s'au stabilit definitiv la Cara-Omer, 

In Cara-Omer, sunt 30 familii de basarabeni. Cei 
mai mulți vin şi lucrează în timpul sezonului, 

Nu se gândesc să se mai întoarcă acasă, 

„Aicea găsim o bucată de pâine, da la noi (în 
Basarabia), îi sărăcie“, 


PETRE STEFANUCA 


GEOGRAFIA ECONOMICĂ A SATULUI DRÁGUS 


Geografia economicá a unui sat se infá 
titutia solului, reţeaua hidrografică, clima; 


tiseazá sub felurite aspecte. Relieful, cons- 


apoi arterele de comunicaţie, mijloacele de 


transport şi centrele comerciale şi, în sfârşit, populaţia ; toate contribue la varietatea de 


peisagiu a vieţii economice a satului. 


Problemele pe care geograful şi le pune când are să prezinte economicul unei 
regiuni sau ţări, trebue să şi le pună — natural în mic — şi pentru unitatea socială ce se 
numeşte sat. Mijloacele de investigaţie sunt aceleaşi, numai că realizările sunt mult mai 
reduse. Structura geologică şi clima trebuiesc integrate unei regiuni mai mari, deoarece 


fenomenele încadrate acestor două capitole, 
cificul neputând fi găsit pe o porţiune aşa d 


se pot explica numai într'o totalitate; spe- 
e mică, cum este satul. Şi dacă ar îi posibil — 


mă gândesc la climă — fenomenul nu poate fi definit numai printr'o observaţie trecătoare, 
ci el trebue urmărit şi cercetat cu ajutorul mijloacelor ştiinţifice într'un timp mai înde- 


lungat. De aceea, elementele climei: 


maximele şi minimele temperaturii, mersul ploilor, 


direcţia şi frecvenţa vânturilor — la studierea unui sat — nu pot fi decât elemente împru- 


mutate din regiunea în care se găseşte satul. 


Satul Drágus este aşezat în Tara Oltului, la 18 km S-V de oraşul Făgăraş, la o 
egală distanţă între Olt şi Munţii Făgăraşului şi între comunele Sámbáta-de-Sus şi 


Vistea-de-Sus, 


Teritoriul satului este format dintr'o regiune muntoasá spre Sud şi o regiune de şes, 
sau câmp, formată din conuri de dejectie spre Nord. 

Regiunea muntoasă are ca limite: Valea Sâmbetei spre Est, valea Viştişoara spre 
Vest şi creasta munţilor Gălăşescu (2298 m) spre Sud. Această parte începe dela Casa 
dela Mânăstire (640 m), Piscotei şi Poiana la Huplea, se întinde pe o lungime de circa 
10 km, ocupând partea abruptă, unde relieful are înălțimi între 600 — 2.298 m. 

Dela poalele muntelui spre Nord se continuă regiunea câmpului, pe o lungime de 
aproape 13 km, cu o altitudine ce variază între 430 — 630 m. 

Este mărginită de Dealul Măgurenilor, Dumbrava, Lacul Botului, Capul Câmpului, 
Cărpenişul şi linia situată cam la 4 km spre Sud de Oit. 


186 


Látimea medie a teritorului este 5 km. Forma hotarului ar fi deci un dreptunghiu 
cu baza 5 km si lungimea de 23 km. 

Profilul geografic ne arată diferența de înălţime a regiunilor componente ale satului 
şi ne scoate în evidenţă înfăţişarea nu numai longitudinală a teritorului, ci şi transversală. 
Muchea muntelui Drăguş coboară oblic dispărând sub conul de dejectie al văii Sámbetei. 

Câmpul dela poalele muntelui, este format din viitura celor două ape care au ferăs- 
truit muntele şi au creat conurile de dejectie ale Sâmbetei şi Viştişoarei pe aripile cărora 
se desfăşoară hotarul Drăguşului, limita: între aceste două conuri formând-o pârâiaşul 
Drăguşelul. 

Prima parte — regiunea muntoasă — se împarte în: „Muchia“ şi „Coasta Drăgu- 
şului“. Cea de a doua — regiunea câmpului — în: „Intravilanul“ (Vatra Satului), „Peste 
Vale“, „Din jos de sat“, „Țarina“ şi „Piscu Seaca“. Fiecare din acestea se împart în 
altele mai mici, având denumiri ce se leagă de partea economică a locului (vezi planga I-a) 


ViGălășescu 
2298 


Vi Drå gusul 
1229 


Com. Drăguş 


Fig. 1. — Profilul geografic al regiunei Drăguş 


Munţii cristalini ai Făgăraşului au un povârniş repede spre Tara Făgăraşului. In 
văi, se desfăşoară larg urmele eroziunii glaciale, alături de poduri întinse. Materialul 
eroziunii glaciale a coborit în vale şi formează substratul teritoriului pe care este aşezat 
satul Drăguş. Podurile au fost prinse de păşunile alpine şi de pădurile de brad şi de fag. 

Depresiunea Făgăraşului este un depozit cuaternar de roci cristaline, venite din 
munte, peste care s'a aşezat un strat de loess şi de pământ vegetal, mai gros în unele 
părţi şi mai puţin gros în altele !). 

Precipitaţiile atmosferice în regiunea munţilor sunt peste 1.200 mm şi coboară până 
la 800 mm., în regiunea Oltului 2). 

Satul Drágus se încadrează unei regiuni cu destulă umezeală. 

Reţeaua hidrografică o formează râul Drăguşului, cu apă suficientă, numai pri- 
măvara şi toamna, când ploile sunt abundente, care este rezultatul unei difluienfe a 
Viştişoarei la cota de 650m; pârâul Drăguşelul, care se uneşte cu râul Drăguşului, 
înainte de a ajunge în sat, Vâlcelele — o serie de pârâiaşe — care prin confluenţa lor 
formează Vâlcica, pârâul colector al apelor hotarului din sus şi al mustului de gunoiu, 
scurs dintr'un număr destul de însemnat de gospodării. Este singura apă ce trece chiar 
prin sat şi care, din punct de vedere economic, are o importanţă covârşitoare — e mana 
grădinilor prin care se poate face irigație — atât pentru producerea nutretului de vite, cât 


1) Emm, de Martonne, La Valachle, Paris. 1902, Carte géologique : V. Mihăilescu, România, Bucureşti, 1936, pag. 47. 
2) Emm, de Martonne, o. e. Carte pluviométrique, 


187 


şi pentru pomárit. Singurul teritoriu de clasa I-a din satul Drăguş e format din aceste 
grădini, care se cosesc de patru ori pe an şi cu producţie sigură de fructe. 

Din nefericire, suprafaţa udată de Vâlcica este abia de vre-o 10 ha. 

Apa curgătoare este prefuitá mult în satele din regiunea dela poalele muntelui. 
Drăguşenii se consideră nefericiţi că cele două râuri mari ce-şi strâng apele depe moşia 
muntelui lor, se îndreaptă unul spre Sâmbăta-de-Sus şi Sámbáta-de-Jos şi altul spre 
Viştea-de-Sus şi Vigtea-de-Jos. Intre locuitorii din Drágus şi cei din Sâmbăta a existat şi 
există continuu un conflict pentru alimentarea cu apă. Legea regimului apelor din 1924 
recunoaşte drepturi de folosinţă pentru Drăguşeni asupra apei de prisos ce se va arăta 
în Valea Sâmbetei. Pentru aceasta, urma să se facă numai o legătură între Sâmbăta şi 
văile seci ale Drăguşului. Drepturile satului Drăguş asupra apei din Sâmbăta s'au mărit 
odată cu anexarea regiunii de 280 jugăre dela poalele muntelui „Muchia Drăguşului“, de 
lângă Mânăstirea lui Brâncoveanu, cu care a fost împroprietărită comuna pentru păşunat. 
Acest pământ, înainte de războiu, era proprietatea satului şi era păşunea hergheliei din 
Sâmbăta-de-]os. In această vreme din râul Sâmbăta, era îndreptat un canal cu apă prin 
mijlocul păşunatului, spre a servi de adăpat vitele în permanenţă. După ce moşia a fost 
trecută Drágusenilor, locuitorii din Sâmbăta-de-Sus au izolat acest canal, încât regiunea 
a devenit cu totul lipsită de apă. 

Pentru această nevoie vitală s'au făcut anchete şi s'au întocmit procese-verbale ce 
formează mari dosare de corespondenţă, problema fiind un mijloc de propagandă şi pro- 
misiune politică continuă. 


Este interesant de văzut corespondenţa dintre Serviciul apelor din Braşov, Minis- 
terul Lucrărilor Publice şi Primăria din Drăguş. Din ea se vede cum geniul rău al 
politicei tot amână o realizare atât de binefăcătoare unui întreg sat. Drăguşenii plătesc 
întocmirea de proiecte, se obligă singuri să facă cu prestație săpăturile celor 500 metri 
de canal, dar totul este în zadar, fiindcă autoritatea se mărginea numai să vină în sat, să 
„lămurească populaţia“ asupra „soluționării tehnice în conformitate cu legile“ 3). Din 
1924 şi până în 1938, conflictele se tin lanţ, iar problema este încă nesoluţionată. 

Fără îndoială Drăguşenii nu vor ceda, pentrucă apa le este necesară nu pentru 
irigație şi nici pentru grádinárie, ci pentru nevoile vitelor, mai ales în timpul verii când 
ciurde de bivoli trebuie să se scalde. 

In legătură cu apa, trebue menţionat că în cuprinsul hotarelor satului nu sunt 
torenti. In regiunea muntoasă, apa Sámbetei are un curs repede care ar putea să fie Între- 
buinţată ca forţă motrice. Dráguselul este utilizat pentru mişcarea a trei mori şi 2 ferás- 
trae (joagăre). 

Pe un astfel de relief şi sol, cu o umiditate destul de variată şi bogată, se grefează 
zonele de vegetaţie etajate. Muntele cu pădurea şi păşunile; câmpul cu grânele şi livezile. 

Pădurea comunală este aşezată pe hotarul de Sud dela 640 m. până la 1.700 m. 
altitudine, şi se etajeazá în : mesteacăn, fag, brad şi zona alpină. Ea se întinde pe o su- 
prafatá de 968,82 hectare, fără goluri. Golurile cuprind 140 hectare şi servesc pentru 
ne Pădurea se găseşte între valea Sâmbetei-de-Sus, la Est şi hotarul de Vest al 
muntelui. 

Exploatarea se face anual, separat parchet de fag, separat parchet de brad, 
pădurea având două serii de tăieri în cupoane anuale. Suprafaţa unui cupon anual de fag 
este de 6 hectare. Tăierea se face succesiv, adică 1/3 din materialul existent şi din 10 în 
10 ani. 

Posibilitatea anuală la fag este de aproximativ 900 metri cubi, până la 1.200 
metri cubi. Pentru aceasta se taie cam 800—1.400 arbori. După ce materialul lemnos a fost 
marcat, cantitatea realizată se distribue între locuitori. Se fac 305 părţi egale, adică 
numărul familiilor din Drăguş, obţinând fiecare 1/305 parte. 


a 
3) Dosarp! este la Primaria comunei Drágus. 


188 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 
M. Popescu-Spineni : Geografia economică a satului Drăguş 


1 ÎNTRAVILANUL 
u DESTE VALE 

m Dim jos DE SAT 

Iv TARINA 

v SLAVA SI (COASTA DRAGUSULUN 
viMucHeA DAAGUSULU1 ` 

vu Piscu 


Pentru acest material se incaseazá de comuná, dela un locuitor, pentru cota 1/305 
parte, 80—120 lei. Din această sumă se realizează un fond, care întreţine cheltuielile de 
pază, administrare, impozit anual. Sistemul de repartiție este foarte interesant de ştiut, 
deoarece, el arată sociabilitatea şi încrederea ce există între conlocuitori. 

1/305-a parte se obţine de un locuitor în chipul următor: Se fac 305 bilete, scrise cu 
numărul dela 1—305, ce reprezintă cantitatea respectivă a unei cantităţi proporţionale 
lemnoase. Aceste bilete se introduc într'o căciulă sau pălărie şi se trag la sorţi de un 
concrezut, ales de oameni, la faţa locului, în pădure. Sortul ce reprezintă arborii formează 
dreptul fiecărui locuitor. Arborii sunt tăiaţi de fiecare locuitor în parte şi aduşi acasă în 
piese lungi. 

Cupoanele anuale de brad se taie ras de pe porţiune. Suprafața anuală este de circa 
2 hectare. Materialul se vinde în licitaţie publică numai între locuitorii Drăguşului. In 
ziua fixată pentru licitaţie, toţi locuitorii sunt prezenţi la faţa locului în pădure. Primarul 
începe cu numărul 1, fixează preţul licitaţiei, orientându-se după estimaţia serviciului 
silvic şi, dela acest preţ în sus, se concurează locuitorii între ei. 

Sumele rezultate se incaseazá de Casieria comunală şi cu ele se întreţin 900 metri 
patrati de pepinierá şi 180 m? de cărări şi poteci. Pepiniera este cu puieti de molid. 
Plantaţiunile se fac sub conducerea personalului silvic, cu prestație publică, primarul 
trimițând sătenii, în grupe, pentru muncă. 

Se taie cam 1.300 arbori groşi, cu diametru între 12—54 cm şi se realizează un 
volum de circa 650 m3, Valoarea metrului cub se ridică la 140 lei, la faţa locului în 
picioare. 

Pe lângă obişnuitele cupoane anuale, li se mai aprobă, de către Ocolul silvic, în 
urma inventarierilor brigadierului de control, arbori rupti de vânt, vicioşi şi bătrâni. 
Sistemul de obţinere este acelaş. 

Materialul de brad se întrebuinţează la construcţiile gospodăreşti. Locuitorii nu au 
voie să vândă. Se fac totuşi unele schimbări cu material de stejar adus din Ardeal, necesar 
pentru stâlpii de şură şi stâlpi de poartă. Din materialul de fag o parte este vândut pe 
ascuns, în oraşul Făgăraş. 

Pădurea este moştenită dela grăniceri, de pe timpul Mariei Tereza, când satul 
devenise grăniceresc. 

Din cele 968,82 ha. de pădure 623,52 ha. este pădure de brad, iar 345,30 ha. este 
pădure de fag. 

Din suprafaţa totală comuna Drăguş — adică Primăria politică — are 718,24 ha., 
iar restul aparţine: 

Comuna Vovidenii Mici: 19,56 ha.; comuna Vovidenii Mari: 138,12 ha.; comuna 
Sâmbăta-de-Sus : 21,54 ha.; Biserica ortodoxă română Drăguş: 11,51 ha.; Statul 59,85 ha. 

Dăm statistica exploatării pădurii de către Primăria Drăguş, pe ultimii 10 ani, 
arătând valoarea în lei a cantităților rezultate prin tăierea parcelelor de brad şi de fag. 


1928 1929 | 1930 1931 1932 1933 1934 1935 | 1936 1937 
(2) 6) (4) 5) (6) (7) (8) (9) (10) (1) 
107.008 | 89.195 | 60.720 | — | 34346 | 67337 | 43.120 | 52988 | 69.578 | 107.292 


In 1932, lemnul de construcţie s'a ridicat ca valoare, la 300—350 lei metrul cub, iar 
în 1937 între 400—480 lei metrul cub. 

Lemnul de construcţie este prelucrat în cele două ferăstrae de apă, folosite numai 
pentru trebuinfele locuitorilor. Am putea spune că, din lemnul de construcţie, 100/, se 
schimbă cu stejarul adus din dreapta Oltului. 

Agricultura este ocupaţia de căpetenie a locuitorilor din Drăguş. Munca la câmp 


189 


constitue o onoare şi face noblețea sătenilor. Teoria că faima agricolă a ţării o dădea 
înainte marea proprietate prin posibilităţile raţionale de muncă şi producţie cât şi prin 
superioritatea cantitativă şi calitativă a produselor ce a realizat, nicăeri nu poate fi mai 
uşor răsturnată decât în satul Drăguş. Aici pământul este fărămiţat în parcele, tocmai 
opus sistemului amintit, unde proprietarul era unul şi moşia una. In schimb însă, trebue 
să adăugăm că în Drăguş sătenii nu sunt lipsiţi de inventarul agricol. Din moşi-stră- 
moşi ei au fost stăpânii moşiilor lor. Aşa că inventarul agricol s'a desvoltat în ritm cu 
timpul. Obştea, după experienţe îndelungate, a ajuns la concluzia că teritoriul satului, 
pentru ca să dea rezultate mai bune în muncile agricole, să fie împărţit în tarlale, unde 
fiecare sătean să aibe partea lui de pământ de muncă, deoarece semănăturile se fac prin 
sistemul rotației. Aşa că pe fiecare tarla, în comun şi fiecare aparte, ară, seamănă anual 
un Singur fel de sămânță. O tarla rămâne anual pentru odihnă servind în acelaş timp şi 
pentru mărirea izlazului. 

La Nord de sat, spre Olteț şi Sâmbăta-de-]Jos, sunt două tarlale : „Peste Vale“ sau 
»Bunget“—probabil regiune ce odinioară a fost pădure—şi „Din jos de sat“ sau „Hota- 
rul-de-Jos* cu dealul Borzarilor şi dealul Ungurenilor, despărțite de pârâul Mierii. La Est, 
spre Sâmbăta-de-Sus, este „Țarina“, formată din: ,Sighita Bularda, Mlăcile şi Marginea“. 
Țarina se întinde până la valea Drăguşelul, de unde spre Vest, se întinde „Piscu Seaca“. 
Din această tarla, o parte este izlaz de vite şi porci, iar alta „Jarişte“ pe care se fac 
arături. Menţionăm şi tarlaua „Lazuri“, la Sud de poalele muntelui, pe care este izlazul 
comunal. 

Proprietatea funciară este distribuită astfel: 1.426,49 ha. sunt împărţite în 333 lo- 
turi, care au mărimea cuprinsă între 1—10 ha. ; 704,38 ha. sunt împărţite în 44 de loturi, 
care au mărimea dela 10—100 ha. şi 642,11 ha. şi formează numai două loturi dela 
100 ha. în sus. Aceste două Joturi, din urmă, sunt moşiile ce aparţin comunei şi Statului. 
Statistica arată că în satul Drăguş predomină proprietatea mică. 

lată repartiţia proprietăţii mici: 


Mărimea proprietăţii | 0—1 ha.| 1-2 | 2-3 | 3—4 | 4—5 | 5-6 | 6-7 | 7-8 | 8-9 | 9-10 | Total 
(2) 68) (4) (5) (6) (D & (9) ao) | 01) (12) 
28 43 49 25 30 


47 34 332 


= — 1 


333 


Tigani .......... 1 


30 


28 


43 


o| 


49 


——— | — 


47 34 


Proprietatea comunei aparţine: Primăriei, Şcoalei, Bisericii ortodoxe române şi 
Bisericii greco-catolice. 

Pământul de muncă, dat în arendă prin licitaţie, este singura arendare pe care o 
acceptă locuitorii, căci Drăguşenii se consideră umiliţi să ia pământ de muncă din altă 
parte decât din hotarul comunei. 

Valoarea pământului de muncă se ridică la 24—30.000 lei ha. arabil; hectarul gră- 
dină 30— 40.000 lei; fáneatá ha. 20—25.000 lei; şi izlaz ha. 15—20.000 lei. In general, 
vánzári nu prea se fac. 

Calitatea pámántului nu este la fel. Tarlalele corespund tocmai acestei diferente gi 
se poate vedea din următorul tablou, făcut pentru pământul arabil: 


Clasa I II III IV v VI VII VIII 

(1) (2) [£)) (4) 6) (6) (2) (8) (9) 

Valoarea In lei pentru jugăre ..... 350 | 330 | 300 | si | 250 180 | i> 125 
» . o „ hectare .... 603 , 564 554 12 431 310 1 215 


Calitatea am exprimat-o având în vedere venitul net pe jugăr şi hectar numai la 
pământul cultivat cu cereale. 


190 


In ordinea cultivárii, cerealele se claseazá astfel: In primul ránd ovázul, apoi 
porumbul, grâul şi secara. Suprafaţa cultivată în hectare : 


Anul Grâu Secară Ovăz | Porumb Anul | Grâu Secară Ovăz | Porumb 
(1) (2) (3) (4) (5) (1) (2) (3) (4) (5) 
1932. a a aaa 130 90 285 196 || 195........ 165 110 270 205 
Ls IPEE IN 133 86 299 181 | 196........ 220 140 281 210 
E A 142 89 290 185 | 1987........ 210 150 270 21 
Producţia şi valoarea cerealelor este următoarea : 
Secară Ovăz Porumb 
Producţia totală Producţia totală Producţia totală Producţia totală 
Anul Cantitate | Valoare | Cantitate | Valoare | Cantitate | Valoare | Cantitate | Valoare 
Kg Lei Kg Lei Kg Lei Kg Lei 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) 
1 ce oa lar fat 101.400 405.600 101.259 303.750 193.800 445.740 214.440 823.200 
1933 oct a riza cae 106.400 404.320 86.000 258.000 209.300 502.320 108.600 434.400 
IA tir E E 120.700 446.590 106.800 427.200 191.400 574.200 333.000 1.332.000 
1035. n ce ai da 136.950 520.420 121.000 435.600 186.300 504.640 323.900 1.133.650 
18 iii 184.800 831.600 175.000 630.000 202.320 627.192 378.000 1.323.000 
TIT. cai ai 172.200 895,440 168.000 705.600 175.500 719.550 322.660 1.451.970 


Producţia se diferenţiază dela an la an, datorită atât calităţii solului lucrat cât şi 
precipitatiunilor atmosferice. Dám media pe câţiva ani, pe hectar, în Kg. 


| Porumb 


Anul Grâu Secară Ovăz Porumb | Grâu Secară Ovăz 
(1) (2 (3) (4) (5) (1) (2) (8) (4) (5) 
1902, a 780 1.120 680 1.400 | + 2 A a 830 1.100 690 1.580 
1933. ..... A 800 1.000 700 600 1936. ....... 840 1.250 720 1.800 
MB. 850 1.200 660 1.800 E A 820 1.120 650 1.460 


Producţia se diferenţiază şi după proprietăţi. Venitul brut si net pe hectar este mai 
mare la proprietăţile mijlocii, adică la cele care au 10 — 100 ha. Aceasta se poate 
vedea din următoarea statistică: 


Proprietăţi Mici 1 — 10 ha. Mijlocii 10 — 100 ha. 
A | medjocri | buni mediocri răi 
Ani (3) (5) (6) (1) 
(1) Lei Lei 
Bruto.. „| 3.500 3.000 2.500 3.800 3.300 2.800 
GRÂU ( Netto. a -| 2.600 2.100 1.600 2.900 2.400 1.900 
SECARÁ Bruto... 4.200 3.700 3.200 4.500 4.000 3.500 
Netto. .. 3.300 2.800 2300 3.600 3.100 2.600 
OVĂZ { Brito . sa 2.900 2.400 1.900 3.300 2.700 2.200 
Netto. .. 2.000 1.500 1.000 2.300 1.800 1.300 
ruto... 6.300 5.800 5.300 6.600 6.100 5.600 
PORUMB | EN E înc 5.400 4.900 4.400 5.700 5,200 4.700 


Ultimul tablou ne scoate în evidenţă cât de însemnată este valoarea producţiei 
agricole în satul Drăguş. Lăsând la o parte anii răi, constatăm că producţia unui hectar 
se ridică, în medie, la peste 2.000 lei pentru proprietatea mică şi la peste 3.000 lei pro- 
prietatea mare. Aceasta ne arată că se lucrează intensiv şi sistematic, cu toate că solul 


191 


este lipsit de materii de îngrăşăminte. Locuitorii rávnesc la locurile de muncă ale celor 
din satele vecine şi se consideră oropsiţii soartei. Dau toată atenţia îngrăşămintei, pe 
care o fac 90°/ cu bálegar şi 10%, cu îngrăşăminte artificială. Sunt îngrăşate numai 
locurile arate cu grâu şi porumb. 

Munca se face cu vitele, mai mult cu bivoli şi se ară cu plugul. Au şi patru maşini 
agricole, cumpărate în tovărăşie. Fiecare familie munceşte singură câmpul. Lucrători din 
alte părţi nu aduc. Cel mult — şi aceştia sunt cei mai înstăriți — dacă îşi angajează lu- 
crători din sat. 


Preţul zilei de muncă este: 


Primăvara 


(2) 


Bărbaţi ......... —60 70—100 50—60 —50 
Fem... 40—50 50— 60 40—50 30—40 
COP 30—40 40— 60 30—40 20—30 


Ziua cu carul se plăteşte între 180 — 250 lei. Preţurile ne arată că munca este pre- 
fuitá şi bine răsplătită. 

Lucrul la muncile agricole durează cam 197 zile. Adăugăm că în timpul verii se 
lucrează şi noaptea, mai ales când este lună, la cărarea cerealelor şi făcutul ogoarelor. 
Munca de noapte este cerută şi de faptul că, în timpul zilei, căldurile fiind mari bivolii 
nu pot fi întrebuinţaţi. 

Cantitatea produsă constitue fondul de hrană. Surplusul este vândut la târgurile 
săptămânale din Făgăraş sau la negustorii din Voila şi Beclean. Vânzarea se face fără 
mijlocitori. Produsele nu se industrializează. In sat sunt trei mori de apă, folosite numai 
pentru nevoile locuitorilor. 


Ovăzul îl vând armatei. 


Din tabloul ce urmează, se vede cantitatea în kg., reţinută şi vândută pe ultimii 
5 ani: 


Grâu ________ Secară ____ Ovăz Porumb 
Anul Reţinut Vândut | Reţinut Vândut Refinut Vándut Refinut Vándut 
(0) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) 
1932. ita a că ae stra 81.120 20.280 10 875 30.375 68.520 125.280 192.080 82.320 
Ti e căi e 85.120 22.280 60.200 25.800 83.720 125.580 176,120 32,480 
RO 96 640 24.140 74,740 32.040 16.560 114.840 233.100 99,900 
AA 109.560 27.39 84.700 36.300 74,520 111,780 226.730 97.170 
1930 A sta sooo ate 147.840 36.960 122.500 52.500 80.928 121.592 264.600 113.400 
1937 is e ai 137.760 34.760 117.600 50.400 70,200 105.300 225.862 96 798 


În general, se constată că se vinde cam un sfert din producţie, restul fiind reţinut 
pentru nevoile casnice. Deasemenea, se poate observa că grâul este oprit în mare parte, 
ceea ce înseamnă că locuitorii se hrănesc mai mult cu pâine, în special în timpul munci- 
lor agricole, numai ca să câştige cât mai mult timp de lucru. Porumbul este folosit ca 
hrană pentru oameni, mai ales în timpul iernei, deoarece acum muncile sunt făcute în 
gospodărie, iar femeile, pe lângă tors, ţesut, găsesc şi timpul necesar pentru pregătirea 
hranei. 


Cartofii şi porumbul sunt folosite în general pentru îngrăşatul porcilor, hrana 
vitelor şi a păsărilor. 
Ca plante industriale, ei cultivă cânepa şi inul. Intreaga recoltă se întrebuinţează în 
Teg casnică, deoarece țăranii folosesc ca îmbrăcăminte numai produsele prelucrate 
e ei. 


192 


Recolta obtinutá este destul de insemnatá. In medie se lucreazá cam 10 ha. 


Cánepa | In 


Supr. Recolta obţinută Supr. Recolta obţinută 

Anul h Cantitate Valoare h Cantitate Valoare 

Se Lei a: Kg. Lei 

(4) (5) (6) (7) 
MO is în, 0 ui d, ao 10 8.000 480.000 2 1.000 120.000 
1933: ia pe ctg Ie 3 oo a et ara e 11 9.350 561.000 3 1.800 216.000 
NS A A E 9 8.100 486.000 2 950 114.000 
DN 13 11.500 690.000 4 2.200 264.000 
O A 0 fat 973 12 12.000 720.000 3 1.800 216.000 
1037; scie sate EC ei e ae aa ace 11 10.000 646.800 2 800 120.000 


Plantele textile sunt topite, in mod natural, în iazurile făcute special din firul apei 
curgătoare al Drăguşelului, numite „topile“. Meliţarea o fac femeile toamna, iar toarce- 
rea o fac iarna. Tot iarna, ele fes pânza, din care fac îmbrăcăminte de corp şi aşternu- 
turi pentru pat. Din produsele de in şi cânepă, locuitorii nu vând. 

Loc de cultura zarzavaturilor Drăguşenii nu au, deoarece hotarul comunei nu 
merge până în lunca Oltului. Ei cultivă zarzavaturi în grădinile de lângă casă, pe o 
suprafaţă cam de 60—100 m2, deaceea sunt nevoiţi să cumpere din alte părți: din Rucăr, 
Galaţi şi Făgăraş. Deasemenea nu au nici livezi de pomi aparte, ci numai pomii 
de prin ogrăzi. Suprafaţa plantată cu pomi fructiferi este de aproape 35 ha. şi produce, 
în medie, 50.000 kg. fructe, cantitate ce nu ajunge nici pentru consumul din comună, 
necum sá mai facă vânzări. Valoarea produselor se ridică între 160.000—190.000 lei. 
Pomii sunt bine îngrijiţi. Pepiniere speciale nu sunt. Din fructele stricate se fabrică ţuică, 
cu cele cinci cazane sistem vechi, ce sunt în comună. Se fabrică între 1.800—2.500 litri 
de ţuică. Problema alcoolului locuitorii o rezolvă altfel: din secară fabrică, cu un sistem 
ştiut numai de ei, o băutură destul de tare, pe care o numesc secărică. 

Păşunatul şi fâneaţa ocupă un loc de seamă în geografia economică a satului Drágus. 

Peste 1.000 de pogoane din proprietatea satului o ocupă locurile pentru păşunat 
şi anume 152 ha. în regiunea numită „de deal“, unde calitatea păşunatului este bună, 
apoi 240 ha. în tarlaua care, prin rotația trienalá a culturii, rămâne un an spre odihnă şi 
115 ha. în regiunea de munte. La acestea, trebue să adăugăm păşunile accesorii, adică 
miriştile şi porumbiştile, în care locuri se obişnuieşte sá se dea vitele spre păşunare, 
îndată după strângerea recoltelor. 

Păşunatul se face în comun, fără să se ţină cont că locuitorii nu au proprietăţi 
egale de teren şi că nici numărul vitelor nu este acelaş. Având loc mult şi larg de păşu- 
nat, toţi sătenii au vite mari, afară de Tigani—11 familii— şi de 2 familii de Români. 

Vitele sunt trimise la izlaz şi acolo sunt păzite de câţiva copii care sunt plătiţi cu o 
sumă fixată de primar pe cap de vită. 

In cuprinsul pădurii nu se păşunează decât în golurile de munte sau în izlazul dela 
poalele pădurii, unde intentiunea şi interesul comun dictează ca arborii să dispară. 

Nutreţuri artificiale, ca lucerná, trifoi şi mei se cultivă pe întinderi mici. In general, 
pentru iarnă se simte lipsa nutreţului, deoarece nu au destul loc pentru fân şi nici nu-l 
cultivă artificial. Lipsa este completată cu fânul adus de dincolo de Olt, din Ardeal, unde 
Drăguşenii merg să-l coseascá şi să-l strângă dela Saşi, care, pentru muncă, primesc 
drept dijmă o treime din produs. 

Intinderea şi calitatea păşunilor, în care se cuprind şi locurile de fánaf, este următoarea: 


Naturale deal De ogor De munte 


(2) 6) (4) 


| 152 | 240 115 
mijlocie slabá slabá 


Ha dd e Data 


193 


Această păşune poate fi mărită sau micşorată, după cum tarlaua, care se trece la 
odihnă, este mai mare sau mai mică. Păşunea statornică este de 394,63 ha, 

După cum am arătat, satul Drăguş este bogat în produse agricole şi în păşuni. 
Munca agricolă se face cu animalele, maşinile lipsind. Situaţia agricolă a satului impune 
locuitorilor grija de a avea vite mari, de aceea în tot satul numai 2 săteni sunt lipsiţi 
de vite. Proporția la hectarul de semănătură pe cap de locuitor întrece media obişnuită. 

Păşunea comună îndeamnă pe săteni la creşterea vitelor mici. Numai cele 11 fami- 
lii de ţigani nu au niciun fel de vite. 

Proporția de vite la hectarul de semănături pe cap de locuitor este aceasta: 


Vite mari Vite mici 
AA AA (2 (6) 
Ha: ie A A E A 1,36 3,70 
Cap de locuitor ....... «0.1... . <<... 0,30 0,18 


Situaţia numerică a animalelor pe ultimii trei ani este: 


Cai 
lepgoare 
Anul lepe su 55 adi Armăsari 
— MY I _ 6) (4) 
1080. i cre e es 30 1 — 
MOT IERI CR 20 8 1 
MB... .. 30 — — 


Junci unci i 
Anul Tauri Vaci peste 2 |sib2ani] Boi | Juncani || Total 
ani 

(1) (2) O) (4) (5) (6) m (8) 
1936. .....oo 1 656 45 61 59 163 985 
a PA 5 638 33 134 134 171 1.115 
ls A 3 637 51 267 115 46 1.119 

Zimental 
1939... NL |} 224 5 | TO 16 | 3 $ 51 
Oi 
Berbeci Oi peste Oi sub 

Anul E prăsilă Ln dean Berbeci Total 

(1) (2) (3) (4) (5) (5) 

E 8 766 459 29 1.259 

TU O A A Ad i 9 859 42 16 925 

1038 ee e a ee e a să 20 1.009 39 309 1.377 

Porci 
Porci cas-| Castrați 
Vierl Scroafe | Purceluge traji peste | sub 1 an Total 
an 

(2) (3) (4) (5) (D 

1 133 122 6 666 

5 231 188 94 1.042 

3 253 125 3 101 


194 


Păsări 


Gâşte Rate 
Anul | Găini e E Rat le Curcani 
(1) (2) (3) (4) (5) 
RR 4.430 36 241 10 
UT i coca a rai ee A ca 4.477 Y 152 — 
1938 ....,....... .... .. .... 4.768 68 215 6 
Albine 


Stupi sis- 


a 
Stupi nesis- 
tematici i Tótal 


tematic: 


(2) 6) (4) 
tae Aaa A taa 35 36 71 
Ai ol aa Aa) dn 0 AT 0 a A a a) aaa) ala 52 32 84 
Aa irene Sea ea, das 44 46 90 


Din statistica arătată, se vede numărul mare de vite ce se găsesc în acest sat. Ele 
sunt crescute pentru nevoile locale, iar o parte sunt vândute. Vânzarea se face 900/, în 
târguri şi 109/, între ei. In medie, se vând anual cam: 


190—240 vite mari cornute 80—100 oi 
6—8 cai 100—150 păsări de curte 
100—160 viței 400—500 porci 


De asemenea, se mai vând circa 12.000 ouă. Negustorii din Bistrița strâng, din sat 
ouăle si puii, pentru aprovizionarea oraşului Sibiu. 

La capitolul bogățiilor animale, menționăm vânatul pe care locuitorii îl fac în 
pădure. Se vânează : capre nepre, cápriori, urşi, lupi, vulpi, viezuri, cocoşi de munte, 
potárnichi, prepelite şi păsări răpitoare. 

In raza comunei nu sunt heleştee, deaceea nu au peşte. 

Satul Drăguş este aşezat la 10 km de calea ferată şi de şoseaua naţională. Drumu- 
rile ce leagă satele vecine cu Drăguşul sunt prost întreţinute. Cărăuşia se face cu bivoli, 
deaceea— în timpul iernei— drumurile sunt aproape pustii—din cauza frigului—iar în tim- 
pal verii circulaţia se face mai mult noaptea. Centrele comerciale sunt Făgăraş şi gările 

oila ...... 


porc afumată, slănină, lapte, brânză, păsări şi pâine. 

Masa principală se ia vara la ora 6 dimineata, iar iarna la ora 9 dimineaţa. 

Toate produsele de hrană şi îmbrăcăminte şi le fac ei, necumpărând decât sare, 
tutun, petrol şi chibrituri. 


195 


Pentru treerat, locuitorii s'au asociat în cooperative ca să poată avea maşinile lor, 
mai ales că sistemul îi scutea şi de impozite. 

Cooperativa „Plugarul“ are 82 asociaţi. Veniturile realizate în anul 1937 s'au ridi- 
cat la 44.284 lei. Suma a revenit din cota de 4%, ce o plătesc asociaţii la treerat. Din 
această sumă s'a plătit: benzină 9.230 lei, reparaţii 15.760 lei, personalul de serviciu 
5.660 lei, diverse 2.263 lei, adică în total 33.113 lei. Cooperativa şi-a soldat lucrările cu 
11.171 economie. 

Dăm mai jos statistica cerealelor treerate de această cooperativă, din care se va 
vedea atât suprafaţa cultivată cât şi produsul realizat în kg. 


Grâu 


Supr. ha 
(1) 


83,40 | 72.691 


Cooperativa „Agronomul“ are 75 de asociaţi şi treerá cu 5°/ la asociaţi şi cu 89/, 
la străini. Veniturile s'au ridicat la 28.749 lei, cheltuelile la 25.716 şi economiile la 4.533, 
din care s'au plătit impozite de 1.500 lei. 


Grâu Ovăz 
Supr. ha Supr. ha 


(1) (3) 
71,46 | sor | 54,64 | 41.236 


Supr. ha pi 
(5) 6) 


78,36 | 41.012 


Cooperativa „Inaintarea“ are 61 asociaţi şi treerá cu 8%/, la asociaţi. Bugetul reali- 
zat este : venituri 32.482 lei, cheltuieli 26.096 lei, economii 6.386 lei. Maşina este scutită 
de impozit. 


Grâu | 
Supr. ha | Kg Supr. ha He 
(1) (2) (3 4) 
ma | sam | asas | 23880 


Cooperativa „Infrățirea“ este în curs de constituire şi are 43 asociați. Treerá cu 
7%/, la asociaţi şi străini. Bugetul la venituri înregistrează 27.001 lei, cheltuieli 14.669 lei; 
cu suma de 12.332 lei s'a achitat o parte din datoria rămasă prin cumpărarea maşinei. 
Maşina mai este încă datoare cu 4.200 lei. 

O maşină are şi Gh. Codrea cu mai mulţi săteni, fără să fie constituiți în cooperativă. 
Autorizaţia o au din 1937 şi au realizat: 


Grâu Secară Ovăz 


Supr. ha Kg Supr. ha Kg Supr. ha Kg 
(1) (2) (3) (4) (5) 


42,82 | 37.714 | 30,92 | 31.948 | 3131 | 31.374 


Sistemul acesta de cooperafie există numai de 8 ani. Maşinile lucrează numa 
pentru ei, neavând voie să iasă din sat. Ele sunt scutite de impozit şi au fost scutite şi de 
vamă. Conducerea o are un consiliu cu un preşedinte, care convoacă adunarea generală 
după ce lucrul a fost terminat. Adunarea se termină cu o petrecere în comun. 

Din examinarea celor de mai sus se desprind două concluzii: 

1. Anul de care ne-am ocupat, a fost un an de producţie sub mediocră, deoarece 
raportând cantitatea produsă la suprafaţa cultivată, constatăm că hectarul semănat cu 
grâu a produs 821 kg, cel cu secară 936 kg şi cel cu ovăz 684 kg. Înregistrarea cifrelor 


196 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 
M. Popescu-Spineni : Geografia economică a Satului Drágus 


Fig. 1. — La cosit în cântecul clarinetului 


eroticos E 


A 


Fig. 2, — Cáratul snopilor cu bivolii 


este cea adeváratá, deoarece este fácutá sub controlul továrásiei. Subproductia se dato- 
reste faptului cá ploile n'au cázut la timp. 

2. Fără intervenţia statului, ideea cooperaţiei a isvorit în Drágus dintr'o realitate 
socială. În Drăguş am arătat că predomină mica proprietate şi că se face o plugărie 
raţională şi intensivă, folosindu-se de braţele familiei. Solul însă nu este aşa de productiv, 
iar munca este grea. De aici ideea ca produsul realizat să nu fie înstrăinat prin interme- 
diari. Tovărăşiile ţărăneşti de treerat au de scop tocmai ca produsul să nu fie exploatat 
de capitalistul care ar fi putut avea singur maşina de treerat. Credinţa în acest principiu 
a fost întărită în momentul când şi-au dat seama că şi capitalul, învestit pentru cum- 
părarea maşinilor, a fost realizat în câţiva ani, rămânându-le, după aceea, maşina ca 
proprietate colectivă. Asociaţia economică nu mai reprezintă o asociaţie de capitaluri, 
ci o asociaţie de persoane cu drepturi egale, De altfel ideea colectivitátii este foarte mult 
desvoltată la Drăguşeni, şi se reflectă în principiu, solidarităţii mutuale şi principiul 
ajutorului reciproc. 

Ideea cooperaţiei o întâlnim şi la morile de apă şi la joagáre, cum şi la cooperativa 
de consum şi la Banca Populară. 

Moara Rogozarilor are 10 asociaţi şi scoate circa 26 hl. din care 16 sunt ai asocia- 
ţilor, iar restul ai morarului. 

Moara Popilor are 4 asociaţi şi realizează 28 hl. din care 14 hl. sunt ai asociaţilor, 
iar restul ai morarului. 

Moara dela Sipot are 17 asociaţi şi scoate circa 34 hl. din care 17 sunt ai asociaţilor, 
iar restul ai morarului. 

Lângă moara Popilor, este ferăstrăul aceloraşi asociaţi ; iar un alt ferăstrău este al 
lui Serghie cu doi asociaţi. 

Atât morile cât şi ferăstraele nu se concurează. La mori se ia vamă (oiem) 30, ; la 
joagăre se taie metrul cu 2 lei. La mori impozitul este de 1.500 lei anual; iar la joagăre 
este de 1.600 lei anual. 

n grupa a doua de tovărăşie se observă că ideea exploatării nu există în Drăguş. 
Capitalul aparţine asociaţilor, munca este a lucrátorului. 

Munca morarului este răsplătită cu jumătate din produsul total. 

Tovărăşiile de muncă, de exploatarea pădurilor, de creşterea vitelor în comun, 
cooperafiile de treerat, măcinat ne arată cât de desvoltat este sentimentul de solidaritate 
concetăţenească. 


Concluzii : Satul Drăguş e aşezat în Tara Oltului, între Olt şi Munţii Făgăraş şi între 
Sâmbătă-de-Sus şi Viştea-de-Sus. Teritoriul satului (5 km lăţime cu 20 km lungime) ar 
însemna un dreptunghiu. Format dintr'o regiune de munte şi de câmpie, cu loess şi pă- 
mânt vegetal, satul stă bine şi din punct de vedere hidrografic mm numai că vechiul 
conflict cu Sâmbătenii pentru folosinţa apei din râul Sâmbătă şi de către Drăguşeni nu 
s'a terminat încă. 

Zonele de vegetaţie se grefează etajat; muntele cu pădurea şi păşunele; câmpul cu 
grânele şi livezile. 

Pădurea (dela 640 m până la 2.200 m altitudine) mm formată din mesteacăn, fag, brad 
şi zonă alpinămare 968,82 ha şi e exploatată de primărie, cu locuitorii satului, într'un 
mod cu totul original şi interesant. 

Totul se întrebuinţează cu rost şi nimic nu se vinde în afară de sat. 

Buni agricultori, Drăguşenii au pământul parcelat, şi întrebuinţează la semănat 
sistemul rotației. Predomină mica proprietate. Se cultivă — în ordine descrescândă—ovăz, 
porumb, grâu şi secară. Având în vedere că producţia la hectar se ridică la peste 2.000 
de lei pentru mica proprietate şi la peste 3.000 lei pentru marea proprietate, denotă că 
se lucrează intensiv şi sistematic, în lipsa ciudei de îngrăşăminte. Se munceşte mai ales 
cu bivolii; au şi patru maşini agricole în afară de pluguri, cumpărate în tovărăşie şi 
vând, din producţie, cam !/4. Mănâncă mai mult pâine; porumbul îl dau la porci şi pasări; 


197 


inul şi cânepa (10 ha) le dă pânza bună pentru îmbrăcăminte. Lucrează totul în casă. 
Cultură de zarzavaturi nu au, deoarece hotarul comunei nu merge până în lunca Oltului. 
Au însă mici grădini pe lângă casă şi pomi prin ogrăzi. Din secară fac secărica, 

Păşunea ocupă peste 1.000 pogoane şi păşunatul se face în comun. Lipsiţi de 
nutreturi artificiale, Drăguşenii cumpără fân dela Saşii de peste Olt, unde cosesc. Ani- 
malele—multe la număr şi variate—sunt crescute pentru nevoile locale şi pentru vânzare. 
Departe de calea ferată (10 km) şi de şoseaua naţională, cu drumuri rele şi cu animale 
proaste de cărăuşie — bivoli — Drăguşul are o viaţă economică, în legătură cu arterele 
de comunicaţie, redusă la minimum. 

Satul are 2.878 km? suprafaţă agricolă, 1.511 locuitori, deci o densitate de 61 locuitori 
pe km?. 

Curaţi, ei se îmbracă în portul vechi românesc, se hrănesc bine şi nu cumpără decât 
sare, tutun, petrol şi chibrituri. 

Treeratul îl fac, în asociaţie de cooperative, cu maşinile. Sunt trei cooperative: Plu- 
garul, Înaintarea şi infrátirea. Cooperarea a isvorit dintr'o realitate socială. 

Predominând mica proprietate şi făcându-se o plugărie raţională şi intensivă, solul 
nefiind aşa de productiv, iar munca grea, ideea, ca asul realizat să nu fie înstrăinat, 
prin intermediari, a venit ca ceva necesar. 

„Tovărăşiile de muncă la exploatarea pădurilor, la creşterea vitelor în comun, 
cooperatiile de treerat şi măcinat ne arată cât de desvoltat este sentimentul de solidari- 
tate „concetăţenească“. 


MARIN POPESCU-SPINENI 


PROBLEMA MINIERĂ DIN MUNȚII APUSENI” 


Cercetând istoria poporului român fără multă osteneală putem vedea că Românul 
are rădăcini de autohtonie puternic înfipte în glia strămoşească, rădăcini cu care sar 
mândri alte popoare cu civilizaţie mai strălucită, dacă le-ar avea. Infráfirea dintre glia 
românească şi Român, dintre codru şi Român, rezultate din fenomenul zămislirii unui 
neam pe un teritoriu al său, a fost cel mai puternic argument juridic, pe care Românii 
tuturor veacurilor îl infátigau în faţa omenirii şi istoriei; întru afirmarea dreptului lor 
istoric asupra pământului ţării. 

Nu există colţ de țară românească unde să nu găsim în toate timpurile vie şi activă 
această suveranitate a etnicului românesc şi de unde să nu putem desprinde specificul 
unor îndeletniciri, care au legat pe Românul veacurilor de pământul stăpânit de el, 
cultivat de el şi apărat cu preţul sublimei jertfe de sânge. 

Márginindu-ne la colțul de ţară cunoscut sub numirea de Munţii Apuseni, aci, con- 
statăm că, alături de codrul, pavăza românismului contra năvălitorilor, de dealurile 
păşunate de turmele pástorite de români, în cântecul doinei de înfrățire cu natura, un alt 
factor economic a cuprins în câmpul său de preocupări pe românii acestor plaiuri : Mi- 
nieritul sau băişagul. 

Ramura aceasta de productiune din Munţii Apuseni, în special exploatarea minelor 
de aur, ne ajută să facem nu numai legătura între poporul românesc şi ascendenfii săi, ci 
ne ajută să dovedim în faţa tuturor neamurilor continuitatea elementului românesc în 
stăpânirea acestor plaiuri. 

Tratând istoria minieritului de aci, intrăm în istoria sbuciumată a neamului românesc 


1) Comunicare la congresul Astrei din 10—12 Sept. 1938, ţinut la Abrud. 


198 


din Cetatea Munţilor Apuseni, începând cu regele Decebal stăpân al comorilor de aur şi 
Împăratul Traian cuceritor al tezaurului Dacilor autohtoni. 

Datele istorice ne arată cu certitudine că încă înainte de cucerirea romană, popu- 
latia autohtonă de aci, s'a îndeletnicit cu extragerea aurului din nisipurile diluviale şi din 
filoanele munţilor metalici. În monografia județului Alba (pag. 120 şi 121) se arată că 
Dacii au exploatat aurul din subsolul Munţilor Apuseni, la Corna, Bucium şi Roşia Montană. 

Regretatul arheolog Vasile Pârvan, în valoroasa lucrare „Getica“, pag. 141 şi 679, 
apreciează bogăţia în aur a Dacilor după obiectele găsite, atât pe teritoriul Daciei, cât şi 
în teritoriile din afara ținutului dac. Bogăția în aur a acestui popor mai e oglindită şi prin 
tezaurul posedat de Decebal, ascuns în albia Văii Streiului (Sargetia) de unde a fost scos 
de Romani în urma divulgării secretului de către dacul Bikilis, căzut prizonier, (vezi 
Getica, pag. 141 şi revista Bányászati és K. Lapok, din anul 1906, pag. 275, a articolului 
Urban Mihail). 

Argumentele istorice de nedesminţit ne îndrituesc a afirma că Dacii au exploatat 
aur, atât în regiunile aurifere ale munţilor Apuseni, cât şi din nisipurile diluviale ale 
râurilor, exploatate odinioară de Agatirşi. Bogăția în aura acestui ţinut a atras asupra 
Dacilor atacurile altor neamuri şi în special a Romanilor. 

Cucerită de Împăratul Traian, Dacia şi-a oferit bogăţiile fructuoasei exploatări 
romane. Bogăția scoasă de acisá servească drept mijloc pentru promovarea valorilor 
spirituale, pe care un neam mare avea chemarea să le transmită urmaşilor. Împăratul 
Traian a fost primul care a înţeles acest imperativ. Născut în regiunea auriferă Baietica 
(oraşul Italica din Spania) Traian însuşi cunoştea arta extragerii aurului şi importanța 
nobilului metal în consolidarea Imperiului. Această cunoaştere l-a ajutat să organizeze 
în cel mai scurt timp exploatarea minelor de pe întreg cuprinsul Daciei şi în special, mi- 
nieritul aurifer din comunele: Băița, Săcărâmb, Baia-de-Cris, Ruda, Brad, Stánija, Criştior, 
Căraci, Căinel, Trestia, Măgura, Tebea, Techereu, Poiana, Almaşul-Mare, Slatna, Bucium, 
Roşia, Cărpiniş, Baia-de-Aries, Băişoara, lara, precum şi spălarea aurului din albia Arie- 
şului, Crişurilor, Ampoiului, Mureşului şi afluenților acestor râuri. Faptul că Romanii au 
pus imediat în exploatare aceste centre miniere ne îndreptăţesc să presupunem că des- 
coperirea şi exploatarea minelor de aur de aci, a fost precedată de Daci. 

Munca în mine a fost prestată de Dacii autohtoni rămaşi în creerul Munţilor Me- 
talici şi de Dalmatini şi Epiroţii, pricepuţi în arta extragerii aurului, colonizați în re- 
giunea auriferá a Daciei de Impăratul Traian. Colonizarea Dal matinilor s'a făcut în re- 
giunea Zlatnei şi Bucium, după cum ne dovedeşte inscripţia de pe monumentul ce se află 
zidit în peretele casei Inginerului loan Vas din Zlatna, ridicat în amintirea lui T. Aurelius 
Afer, șef de grup dalmatin, adus în Dacia (Corpus Inscriptiorum Latinarum, lll, 1932). 
In regiunea auriferá a Rogiei Montană au fost colonizați Epiroţii, fapt ce rezultă dintr'o 
tablă cerată găsită în 1854, în minele Sf. Simion Ohaba, în care comuna Roşia figurează 
de vicus pirustarum C. I. L., III, e. 994). Mai sunt şi alte inscripţii cari justifică această 
afirmatiune (C. 7. L., 1323 gi Dacia Aranybanyaszata de Rakoţi Samuil, B. C. Lapok, 
1906, p. 474). 

Minierii au fost recrutaţi fie dintre sclavi, fie dintre condamnaţii şi cei persecutați 
pentru cultul creştin. Au fost însă angajaţi la întreprinderile miniere şi oameni liberi sau 
militari. Coloniştii Dalmatini au adus în Dacia cultul creştin (Arch. Kózlóny, XII, p. 84; 
Kiraly P. rev. B. K. L., 1906, p. 475). In Dacia, ca în celelalte provincii romane, subsolul 
a fost considerat proprietatea Statului. Pe calea vânzării minele au intrat şi în proprie- 
tatea particularilor, după cum rezultă din tablele cerate găsite la Roşia Montană, care 
cuprind convenţii de arendarea minelor de către proprietari. 

n scopul deservirii cât mai grabnice a intereselor miniere, Romanii au destinat loca- 
litatea Ampelu (Zlatna) pentru reşedinţa administraţiei miniere. Aceasta era localitatea 
cea mai potrivită, fiindcă de aci se ramificau diferite căi de comunicaţie la toate cen- 
trele miniere, în aşa fel, că potrivit mijloacelor de locomoţie de atunci, şeful adminis- 
trafiei, procurator aurariarum, într'o singură zi putea culege informatiuni dela toate 


199 


exploatările din raionul său. Încă de pe timpul Impăratului Traian, s'a inaugurat în Dacia 
un regim administrativ, care prin perfecțiunea lui a făcut posibilă punerea în exploatare, 
pe o scară întinsă, a minelor de aur, ajungându-se la extragerea cantităţii de 11.200 kg. 
aur anual, conform calculelor lui Kólesery şi Rakofi (B. K. L., 1906, p. 481). 

Datorită exploatării raţionale a bunurilor naturale, Dacia Traiană s'a transformat 
în scurt timp în Dacia Fericită, iar bogăţiile exploatate şi în general aurul, au contribuit 
la consolidarea tezaurului roman, făcând în acelaş timp posibilă construirea admirabi- 
lelor şosele şi ridicarea monumentelor de artă descrise în Corpus Inscriptionum Lati- 
narum, precum şi înălţarea castrelor dela Alba-lulia, Craiva, Geoagiu, Aiud, Turda, 
Vurpár, Táut, Vefel, Uroi etc., menite să apere Munţii Metalici în contra invaziunilor 
barbare. ; 

Geniul roman a ştiut sá se afirme în mod strălucit prin puterea de creație, prin res- 
pectul muncii şi prin subordonarea tuturor intereselor particulare, interesului general al 
Statului. Creafiunile de artă, architectonice şi altele, ale epocei, relatate de istorie, ne do- 
cumentează asupra puterii creatoare a Romanilor. Ridicarea sclavilor muncitori la rangul 
de oameni liberi şi decretarea bogățiilor naturale de bunuri exclusive ale Statului, ne 
dovedesc cu prisosință că Romanii respectau munca şi aveau cultul sublim al iubirii de 
neam. Íntr'o astfel de ambiantá se perpetua procesul contopirii celor două neamuri mari, 
întru zămislirea poporului român, sortit a rămâne stăpânul firesc al Daciei. 

Aci, în creerul munţilor, îndeletnicindu-se cu extragerea metalului lucitor, după 
căderea Daciei de sub stăpânirea romană, un popor avea sá vietuiascá, înfruntând sálbá- 
tecia Sarmafilor, Slavilor, Goţilor, Hunilor, Gepizilor, Avarilor şi a tuturor popoarelor 
barbare, închegându-se sub un Comandament Naţional, ca popor român, care pe la 
sfârşitul secolului al IX-lea stătea sub conducerea ducelui român Gelu. Prosperitatea 
voevodatului românesc a fost în bună parte asigurată prin producţiunea de aur. Mártu- 
risirea că poporul autohton se ocupa cu extragerea aurului a lăsat-o Ogmand, omul de 
încredere al lui Tuhutum, prin raportul făcut asupra aurului diluvial din râurile ținutului 
stăpânit de Gelu (Anonimus, Historia de septem Ducibus, XXV, Rakoţi Samuil, B.C. L., 
1907, p. 28, 29. În lucrarea „Mileniul minieritului ungar“ se afirmă după D. Venţel şi 
Pech că în momentul cuceririi ungare, în teritoriul dobândit a existat un minierit activ, 
găsindu-se aci popoare care s'au ocupat cu minieritul. (B. C. L., 1896, p. 178). Că exploa- 
tarea aurului din Munţii Apuseni a fost continuată după Romani de Români ne-o con- 
firmă Dr. Szoke şi Dr. Balkai în lucrarea „Magyar Bânya Jog“, p. 11 unde se spune: 
„precum e de neíndoios că la venirea Ungurilor în noua lor Ţară, s'a găsit in con- 
tinuare exploatarea minelor rămase dela Romani, tot atât de cert e că, exploatatorii 
acestor mine au fost lăsaţi în vechile lor organizări şi obiceiuri“. 

Exploatatorii minelor romane din Dacia, în special din Munţii Apuseni, la venirea 
Ungurilor erau Românii. Istoricul ungar Horvat Mihail in Geschichte der Ungarn, vol. 1, 
p. IX, scrie categoric: „Transilvania era populată de Români, când Ungurii şi-au făcut 
apariția în Panonia“. Acelaş lucru e confirmat de istoricii ungurii Hunfalvi şi Husti 
Andras (vezi România şi revizionismul maghiar p. 135, Dr. Gociman). Că Românii au 
fost stăpânitorii Munţilor Metalici la venirea Ungurilor ne-o confirmă, după Anonimus 
şi Urban Mihail în lucrarea sa „Erdely Tórténelem Bânydszata“, B. C. L., 1908, p. 
280 unde scrie: „În teritoriul Munţilor Metalici domnea Gelu. Dela el teritoriul a 
fost cucerit de Tuhutum, prin lupta dela valea Almagului în care a căzut şi Gelu. 
Văzând Valahii căderea Voevodului lor au jurat crediţă lui Tuhutum în locul numit 
Eskülö“. După Anonimus rezultă că Românii văzând moartea Domnului lor, de bună 
voie dându-și mâinile şi-au ales Domn pe Tuhutum, ducele maghiarilor şi cu jurământ 
şi-au întărit credinţă. (Teodor Păcăţeanu, Cartea de Aur, vol. |, p. 115). 

Prin pierderea ducelui Gelu, Românii nu au pierdut dreptul lor de stăpânire a ţinu- 
tului locuit de ei. De bună voie alegându-şi Domn pe Tuhutum, au admis pe Unguri să 
conlocuiască cu ei, cu aceeaş cetăţenie şi drepturi regnicolare. Egalitatea de drepturi 
între cele două naţiuni rezultă din conventul despre universitatea locuitorilor maghiari 


200 


şi români din Transilvania, dat la 1437 în Cluj, Mănăştur; în care se arată, că drepturile 
cetăţeneşti ale Românilor şi Ungurilor au fost egale încă din timpul alegerii lui Tuhutum 
ca domn al ambelor naţiuni şi că pe timpul regelui Ştefan cel Sfânt ambele naţiuni aveau 
aceleaşi imunităţi (Suplex libelus Valachorum, Cartea de Aur p. 115.) 

Egali în drepturi cetăţeneşti, Românii au avut însă şi în acele timpuri superioritatea 
proporţionalităţii în stăpânirea Transilvaniei, întru cât colonizarea Ardealului cu Unguri 
S'a făcut mult mai târziu. Rezultă deci cu destulă evidenţă atât continuitatea elementului 
românesc în Munţii Apuseni ca urmaşi ai Daco-Romanilor, cât şi stăpânirea firească a 
pământului ce a format leagănul zămislirii neamului nostru. Din această stăpânire 
istorică a rezultat indestructibila conştiinţă despre plenitudinea drepturilor pe care 
poporul românesc le avea asupra gliei străbune. Această conştiinţă i-a dat putere 
Românului să lupte şi la nevoie să moară pentru dreptate. 

Muntenii din acest ținut nu au cerut nici când ceiace nu li-se cuvenea. În vál- 
toarea frământărilor naționale şi sociale, luptându-se cu barbarii sau Ungurii spo- 
liatori, ei au mânuit coasa întru apărarea celui mai scump patrimoniu: Tárána cuprin- 
zând osemintele strămoşilor. 

Răpirea acestui sfânt patrimoniu a fost preocuparea de căpetenie a nobilimii maghiare 
din toate timpurile. 

Lăsaţi în vechile obiceiuri, Muntenii s'au bucurat de bogăţia solului şi subsolului 
Munţilor Apuseni neconturbaţi de nimeni până între anii 1143—1150, când Geza ll a 
colonizat în regiunile miniere Germani şi Flamanzi. Colonizarea regiunilor miniere la în- 
ceput a fost puţin supărătoare pentru Românii autohtoni, adevărata primejdie începând 
numai din momentul când din rândurile coloniştilor s'au ridicat usurpatori de talia lui 
Torotzkay şi alţii şi când coloniştii pretindeau a avea drepturi mai sfinte decât Românii 
cu rădăcini de autohtonie adânc înfipte în pământul Daciei. 


CENTRELE MINIERE. Populaţia Munţilor Apuseni a gravitat în jurul următoarelor oraşe 
miniere: Zlatna, Abrud, Baia-de-Arieş şi Baia-de-Cris, toate reináltate din ruinele vechi- 
lor centre miniere romane. Oraşele aveau o largă autonomie şi s'au bucurat de multă soli- 
citudine din partea unor regi, fie din casa Arpadienilor, casele diferite sau casa de Anjou. 
Bună starea locuitorilor şi prosperitatea economică a regiunei a înflorit întotdeauna 
când voința regală a intervenit întru sprijinirea oraşelor miniere. Pauperizarea şi mize- 
ria şi-au arătat colții atunci când regii slabi, urmărind alte interese decât înflorirea regiu- 
nei, au făcut donaţii din teritoriile ținutului pentru nesăţioşi favoriţi şi pentru Capitulul 
Mănăstirii Romano-Catolice din Alba-lulia. Seria donațiilor a fost inaugurată prin dona- 
rea teritoriului Abrud banului luliu, fiind apoi donat împreună cu Zlatna şi satele din 
împrejurimi de regele Ştefan V. Capitulului Mănăstirii Rom.-Cat. din Alba-lulia, conform 
actului dat la 1271 de Csak Mate, voivod al Ardealului. (Desvoltarea cetăților montane 
din Transilvania de Aradi Victor, revista Societatea de mâine p. 16-17, 1925 şi Urban 
Mihail op. cit. p. 283). 

Călugării mânăstirii, având misiunea de a maghiariza şi a trece la catolicism popula- 
ţia regiunei, s'au pretat la cea mai nemiloasă spoliere a populaţiei, fapt ce a provocat 
răscoala minerilor din 1277, în contra preoţimii catolice. 

Paralel cu exploatarea barbară făcută de preoţii amintiţi se iveau şi latifundiarii cu 
pretenţii de a stoarce vlaga populaţiei muncitoare. Muntenii, astel încolţiţi, au trebuit să 
solicite în continuu intervenţia regilor ungari pentru respectarea vechilor drepturi, iar 
când intervenţia regală se dovedea ineficace, restabilirea dreptăţii se căuta prin mişcările 
sociale. 

Regii ungari, apreciind importanţa aurului pentru tezaur, au căutat să asigure pros- 
peritatea regiunilor miniere prin diplomele lor în care se concretizau drepturile populaţiei. 
Astfel Carol Robert, la 1342, a dispus printr'un decret că în oraşele miniere să fie un oficiu 
de schimb, pentru schimbul aurului şi argintului exploatat din mine. Ela ridicat în 1325, 
oraşul minier liber, Baia-de-Arieş, la rangul de oraş minier cu privilegii, ca locuitorii lui 


4 201 


să se bucure de toate drepturile deţinute de exploatatorii minelor de aur din regat. În 1327 
a dispus că aurul şi argintul subsolului formează proprietatea regelui, aşa că tezaurul 
regesc putea dispune în mod arbitrar de aurul şi argintul exploatat. Asupra acestor 
măsuri a trebuit să revină, întru cât metalul nobil a început să fie tăinuit, rămânând mai 
departe teritoriile miniere la dispoziţia oraşelor miniere. În timpul lui, oraşul minier Abrud 
şi Zlatna au fost obligate la 1318 şi 1326 să recunoască dreptul de proprietate asupra lor 
exercitat de capitulul Mănăstirii Romano-Catolice, Alba-lulia. Cu asemenea favoruri regale 
preoțimea catolică, uitând păţania dela 1277, a practicat cele mai grave persecuții asupra 
populaţiei băştinaşe, jefuind-o de bunurile materiale şi căutând în acelaş timp, să-i 
răpească şi comoara spirituală. Zeloasă întru apărarea patrimoniului strămoşesc, populaţia 
regiunilor miniere a isbucnit în nenumărate revolte toate provocate de funcţionarii Capitu- 
lului şi de nobilimea îngâmfată. Această stare de lucruri l’a silit pe regele Ludovic cel Mare 
să se deplaseze în anul 1357 în Ardeal, cu care ocaziune a dispus să se respecte libertă- 
file şi drepturile minierilor diu regiunea Zlatnei, conform uzanțelor din celelalte regiuni 
miniere. Dacă ţinem seamă de dispoziţiunile decretului XIII, din 1351, al lui Ludovic cel 
Mare, prin care se dispunea respectarea dreptului de proprietar al latifundiarilor asupra 
terenurilor miniere, putem constata că, măsura dela 1357 a fost forţată de împrejurări şi 
nu rezultată de dorinţa sinceră de a-i ajuta pe minierii Zlatnei. Principiul ca nobilii să dis- 
pună de terenurile lor în cari s'ar găsi substanţe miniere, spre a nu li se putea lua decât 
în schimb cu voinţa regelui, a fost decretat şi de regele Sigismund, la 1405; Matei Corvi- 
nul, la 1486 si Ulaslo II, la 1492 (Dreptul minier ungar, p. 6, Szoke si Balkai). 

Nobilii şi Capitulul Mănăstirii Romano-Catolice din Alba-lulia, nu înțelegeau să înca- 
seze numai taxele cuvenite regelui după domeniile donate lor, ci încercau să sugrume liber- 
tatea şi drepturile vechi ale populaţiunii din Munţii Apuseni. Faţă cu atari tendinţe, regele 
Sigismund a redactat diploma din 1427, prin care face cunoscut tuturor credin- 
cioşilor şi supuşilor săi, că potrivit uzului şi libertăţilor cunoscute, pentru stofe, fier, 
plumb, struguri, făină, carne de porc, peşte, orice alimente şi lucruri necesare întreţinerii 
şi muncii populaţiei din munţi, de oriunde ar fi transportată, nu se vor încasa taxe de 
vamă sau impozite şi taxe de cărăuşie. Regele Sigismund a ocrotit oraşele miniere, do- 
nându-i oraşului minier Abrud Chiba, Teben şi Risca situate în munţii Abrudului (Urban 
Mihail, op. cit. p. 284). 

In urma răscoalei din 1437, regele Albert, la 1438, ia sub ocrotirea sa deosebită ora- 
şele miniere Baia-de-Arieş, Abrud, Zlatna şi Baia-de-Criş şi, prin diploma din 1438, 
ordonă voivodului Ardealului, Losonkzi Desideriu, să respecte privilegiile şi libertăţile de 
orice ordin şi rang, cuvenite după drept şi dreptate, populaţiei miniere din regiunile de 
munte cu minierit. Prin această diplomă se dispune în special respectarea drepturilor vechi 
ale minierilor din regiunile Băii-de-Arieş, Abrud, Baia de Criş şi Zlatna (Erdely Victor, 
B.C.L., 1913, p. 86). 

Sub Huniadeşti, dela 1446 - 1490, oraşele miniere au pierdut mult din independenţa 
lor datorită donațiilor făcute favoritilor, mai ales în regiunea Baia-de-Criş. Sub Matei 
Corvinul oraşul Abrud a trebuit să jure credinţă Capitulului Rom.-Cat. Alba-lulia. Tot în 
acest timp s'au ivit mari neînţelegri între populaţia minieră din Zlatna şi funcţionarii 
episcopali (Urban Mihail, op. cit. p. 284). 

In anul 1519, regele Ludovic II a trebuit să înoiască diploma regelui Sigismund. 
Acest rege, cu scopul de a pune capăt sistemelor uzurpatoare practicate de atotputernicii 
acelor timpuri, declară în anul 1523 libertatea minieră pentru toată ţara, decretând prin 
decretul Nr. XXXIX, următoarele: „Oricine are dreptul a exploata mine şi a săpa aur 
şi argint. Pentru ca să fie belşug de aur şi argint, M. S. Impăratul îngăduie ca minele 
de aur, argint, cupru şi alte mine metalifere, oricine sá le exploateze în toată liberta- 
tea şi pentru exploatarea acelora să se cheme muncitori şi minieri şi din ţări străine, 
aducându-se aceasta spre cunoştinţa publică. Şi după aceasta să binevoiascá, atât pe 
aceia, cât şi pe minierii actuali să-i țină în vechile libertăţi ale lor şi să-i apere contra 
tuturor uzurpatorilor. (1. Popa, rev. Miniera, 5-6, p. 2297). 


202 


_ Orașele miniere au fost ocrotite şi de regele Ferdinand care în anul 1544 a dispus 

ca nimeni să nu tulbure în libertăţile şi privelegiile lor pe locuitorii oraşelor miniere şi 

en Sita să-i apere (Rusu Abrudeanu: Aurul Românesc, p. 225, după Franz Anton 
chmidt, 

Întărirea muntenilor în libertăţi şi privilegii s'a făcut şi sub Principii Ardealului ca, 
Sigismund Bathori, G. Rakofi iar Bethlen Gheorghea acordat la 1615, privilegii minieri- 
lor, care au fost legiferate prin art. VII, din 1657. 

Din datele înşirate se evidenţiază că, populaţia minieră din munții Apuseni, fiind 
chemată a scoate din întunerecul minelor aurul sclipitor pentru tezaurul regesc, a fost 
ocrotită de Suveranii şi Principii Ardealului. Acestor binevoitori populaţia le făcea daruri 
omagiale, constând din piei de vulpe, jderi, miere de stup, unt, anumite cantităţi de aur, 
după cum rezultă din diploma dela 1676 şi 1689 a Principelui Mihail Apafi (Rubin Patita, 
Tara Topilor, 1912, p. 8). 

Au fost însă şi multe cazuri când, datorită împrejurărilor haotice, regii, nerespec- 
tând privilegiile muntenilor, au donat anumite ţinuturi favoriţilor, cum s'a întâmplat de 
atâtea ori cu regiunea Baia-de-Criş, Abrud şi Zlatna. Această călcare a tradiţiei a fost 
isvorul nenumăratelor revoluţii, prin care neamul românesc de aci îşi dădea sângele pentru 
apărarea drepturilor sale fireşti. Cu drepturi moştenite dela strămoşi, având voivozi din 
neamul lor ca: Bolia dela Criştior, lacob dela Abrud, Şerban dela Cris şi alţii, împărțind 
justiţia prin bătrânii satelor şi oraşelor autonome asociate în uniune, stăpâni ai codrilor 
seculari şi a minelor de aur. Muntenii sau considerat întotdeauna stăpânii de drept ai 
acestor plaiuri neprimind nici draconicele dispoziţii ale legilor lui Verbotzy şi nici umili- 
rea oferită de trufaşii Unguri. 

Obiceiurile şi statutele locale au guvernat minieiritul până la extinderea în Ardeal 
a ordonanţei maximiliane, care s'a făcut prin artícli novelari dela 1747. Ordonanţa 
maximiliană, statutele locale şi obiceiurile vechi au ajutat prosperitatea minieritului prin 
marile înlesniri în lipsa formalităţilor la acordarea drepturilor miniere. Autorizafia pentru 
explorări se acorda cu obligafiunea pentru explorator, de-a solicita concesiunea de 
exploatare în termen de 3 zile dela descoperirea filonului. Exploatatorii pierdeau dreptul 
minier în cazurile când nu exploatau mina. Aşa fiind în secolul al XVIII-lea după cum 
rezultă din vechile cărţi miniere, Românii deţineau majoritatea concesiunilor miniere din 
Munţii Apuseni. 


ÎN CE ÎMPREJURĂRI AU PIERDUT ROMÂNII STĂPÂNIREA MINELOR DE AUR DIN MUNŢII APUSENI ? 
Cei mai crunt loviți în libertăţile, obiceiurile şi existenţa lor au fost Crişenii, datorită do- 
nării şi arendării veniturilor acelei regiuni la diferiţii favoriţi ai regilor. După trecerea 
acestei regiuni în patrimoniul Coroanei, deja prin diploma dela 1573, 27 Septembrie, pri- 
vilegiile s'au acordat cu restricţiunea ca să se predea Statului partea a opta din pro- 
ducfiune. 

Cu trecerea Ardealului sub domnia Habsburgilor, Impáratul Leopold, la 1693, trece 
o parte din regiunea Băii-de-Criş, în stăpânirea Statului, iar o altă parte o donează cre- 
dincioşilor săi. Probabil tot în acest timp s'a decretat restul ținutului Munţilor Apuseni 
ca Domeniu fiscal, împărţit în Domeniul de sus, Domeniul de jos, Domeniul de mijloc şi 
Domeniul Ofenbăii, cunoscut sub numirea de Domeniul Zlatnei. Românii din întreg ți- 
nutul Munţilor Apuseni au fost consideraţi dela 1715 încoace iobagi ai Statului. (Densu- 
sianu: Revoluția lui Horea, p. 82). Dela această dată darurile cari înainte se dădeau 
Regilor şi Principilor de bună voie, în semn de recunoştinţă au fost transformate în taxe 
domeniale, aşa încât, la 1722 oraşul minier Baia-de-Criş cu ținutul său plăteau anual 4800 
florini ungari, în care se cuprindea taxa pentru fânaţe, cárciumárit, dijmá, a noua parte 
din producţie şi a opta parte din minierit. Cu astfel de sarcini minieritul a alunecat pe 
panta decadenţei, iar locuitorii se plângeau delegatului Hann, trimis de guvern sá cerce- 
teze centrele miniere, că mizeria se datorează retragerii privilegiilor. Urbariul Mariei Tere- 
zia asemenea a provocat mari supărări în Munţii Apuseni. Situaţia devenind insuportabilă, 


203 


Crişenii au delegat pe Costea Mihail sá se ducă la Viena pentru a obține dela Împără- 
teasa Maria Terezia înoirea priviilegiilor. In contra acordării privilegiilor latifundiarii au 
făcut întâmpinări, prin care afirmau că populaţia fiind incultă nu poate trăi cu pri- 
vilegii, că locuitorii sunt leneşi, că nu ştiu administra, că sunt fără Dumnezeu şi nu fin 
sărbătorile, etc. In urma acestor întâmpinări Curtea a trimis pe Cozma losif, referent la 
Curte, originar din Zarand, care a cercetat regiunea Băii-de-Criş şi după ce s'a controlat 
netemeinicia afirmațiilor latifundiarilor, Cancelaria a întocmit documentul privilegiilor, 
pentru care trebuia să se plătească o anumită taxă. Nobilii au împiedecat poporul a-şi 
scoate diploma privilegiilor. (Erdely Victor: Tanulmányok Erdélyrészi bányászat tór- 
tenetebăl, 1913, p. 17). 

Taxele iobăgeşti au fost mărite din an în an, aşa că Românii din Munţii Abrudului 
până în anul 1775 plăteau 5.859 florini, în 1775 taxa de răscumpărare a fost ridicată la 
14.769 florini, 12 cr., iar în 1783 taxa a fost urcatá la 21.555 florini, 2 cr. (Densuşianu, 
op. cit., p. 83), adăugând la acest sistem spoliator şi abuzurile funcţionarilor domeniali, 
desprindem uşor icoana mizeriei în care au fost adânciţi muntenii. A scăpa din mizerie 
şi de o stăpânire vitregă spoliatoare şi pătimaşă era suprema preocupare. Providența a 
trimis muntenilor omul ce avea chemarea să moară zdrobit cu roata pentru mântuirea 
neamului. Populaţia ținuturilor miniere prea mult batjocoritá şi doborită din vechile ei 
drepturi în starea de sclavie, a fost cea dintâiu care a ascultat porunca omului provi- 
dential Horia, avântându-se sub comanda lui în lupta de desrobire a neamului românesc. 
Numai lupta pe vieafá şi pe moarte le deschidea poarta de-a ieşi din cumplitul regim so- 
cial care le impunea sarcini constând din: 1. Prestarea a 4 zile robot pe săptămână, taxe 
iobăgeşti exagerate, reducerea loturilor de pământ date în folosinţa lor, la un sfert de 
jugăr şi darea darurilor la Crăciun şi la Paşti latifundiarilor şi funcţionarilor domeniali, 
în majoritate Armeni spoliatori. 

Din cauza zilelor de robot minele nu au mai putut fi lucrate, astfel că, potrivit 
legilor în vigoare, concesiunile miniere ale Românilor, în mare parte au fost retrase 
pentru încetarea lucrărilor. 

Marea jertfă adusă la altarul libertăţii naţionale de martirii Horia, Cloşca şi Crişan 
sileşte pe Impáratul Iosif al II-lea să ordone ştergerea sclaviei personale. In vieafa econo- 
mică şi naţională nici după această revoluţie nu s'a schimbat nimic. Alte contingente de 
trupuri româneşti trebuiau să îngraşe pământul ce-şi pretindea desrobirea. Istoria trebuia 
să mai înregistreze sublima jertfá din 1848/1849 a Craiului Munţilor, Avram lancu şi 
înălţarea în panteonul martirilor neamului a celor 800.000 eroi, pentruca insfirgit 1918 
să-i găsească uniți sub sceptrul Regelui Ferdinand gia Reginei Maria, făuritori ai Ro- 
mâniei Mari. > 

Prin întregirea neamului, Muntenii au văzut împlinit visul lui Horia : libertatea na- 
tionalá. Nu s'a putut însă nici până azi aranja în mod echitabil, pentru Munteni, proble- 
mele sociale şi economice în acest colţ de ţară. 

Reluând firul istoric al problemei miniere constatăm că şi înainte, dar mai ales după 
revoluţia dela 1784, în locul proprietăţilor miniere ale Românilor apar marile proprietăţi 
ale urbararilor şi conților. Populaţia regiunilor miniere era împărţită în secolul XIII şi 
XIV în urbarari şi metalurgi. Urbararii erau, în general, întreprinzătorii veniţi în regiune 
pentru a se ocupa cu exploatarea aurului şi erau sprijiniți de guverne şi dieta ungară. 
Metalurgii erau locuitorii băştinaşi deveniți cu timpui iobagi ai fiscului. Asociaţiile mi- 
niere formate din urbarari asociaţi cu conții şi baronii — deţinătoare ale marilor proprie- 
táti miniere — se bucurau de multe privilegii, erau încurajate, ajutate şi administrate de 
Stat în favoarea Societarilor. In această situaţie bună se găseau în anul 1844, patru 
zeci şi patru întreprinderi miniere în regiunea Zlatna, Bucium, Trâmpoele, Almaşul Mare, 
Techereu, Poiana, Porcurea, Sácárámb, Hondol, Băița, Câinel, Fizeş, Trestia, Topliţa, 
pei js Ruda, Brad, Boiţa, Baia-de-Arieş (vezi Calendarul minier din 1844, p. 

Statul a investit mari sume pentru asemenea întreprinderi nu numai sub pretextul 


204 


încurajării minieritului, ci mai ales pentruca prin ele să-şi acapareze teritoriile miniere in 
dauna populaţiei româneşti băştinaşe. Este deci inexactá afirmatiunea cuprinsă în unele 
lucrări, pe care evit a le cita, că Românii au părăsit minele pentrucă nu le-au putut ex- 
ploata în adâncime şi că nu au fost îngrădiţi la acordarea drepturilor miniere pentru Ro- 
mâni sub fosta stăpâgire. 

Din programul revendicărilor naţionale dela 1848, întocmit pe Câmpul Libertăţii 
din Blaj, unde la punctul 6 se cere desfiinţarea zeciuelii asupra metalelor şi la toţi pro- 
prietaţii de fodin (concesiuni miniere), fără osebire între urbarari şi metalurgi, să li se dea 
acelaş drept în privinţa măsurei hotarului fodinei, rezultă în mod evident că metalurgi- 
lor, adică minierilor români, bástinasi, din Munţii Apuseni, li se acordau concesiuni mici 
(de formă prismatică cu laturea de 14,23 m.), pe când urbararilor li se acordau suprafeţe 
întinse, prin loturi miniere mari, adiacente. 

Că s'a urmărit răpirea patrimoniului minie din stăpânirea Muntenilor, pezultă şi din 
memoriul înaintat, în 1852, Prințului Schwarzenberg de preotul Simiog Balint din Roşia 
(fost prefect a lui Avram lancu), în care sunt înfăţişate şicanele şi greutăţile pe care stă- 
pânirea înţelegea să le arunce pe capul trudnicilor Munteni din ţinuturile miniere. Zeciu- 
iala, taxele exagerate pentru lemnul necesar întreținerii minelor, apoi persecuțiile de 
ordin politic, concurau întru scoaterea Muntenilor din făgaşul minieritului, pe care ei 
apucaseră din epoca Daciei Felix. Legea minelor din 1854 nu a mai putut îndrepta soarta 
Românilor proprietari de mine, întru cât marile societăţi miniere sprijinite de statul aus- 
tro-ungaţ, epau deja în stăpânirea subsolului, pe când bieţii Români secátuiti de putere în 
orice lupte naţionale, pierdeau rând pe rând bunuţile miniere devenind din stăpâni, slugi 
ai străinilor, ca prin istovitoarea lor muncă să îmbogăţească pe atotputernicii acelor 
vremuri de tristă memorie. 

In rezumat, Muntenii au fost frustafi de patrimoniul minier prin: 

1. Donaţiile făcute de unii regi ai Ungariei favoritilor. 

2. Nerespectarea sau chiar retragerea privilegiilor Muntenilor minieri pe care ei le 
aveau din timpurile vechi. 

3. Sustragerea populaţiei dela exploatarea minelor prin arbitrarele sarcini iobă- 
gesti, ca prestarea muncii de patru zile pe săptămână în serviciul nobililor sau alte insti- 
tuţiuni, sarcina vărsării cotei de unu a opta, unu a noua şi, mai pe urmă, unu a zecea 
parte din produsul minier, în favorul nobililor sau tezaurului egal, taxele anuale exage- 
rate la cari erau supuse oraşele miniere cu ţinuturile lor, etc. 

4. Acordarea de proprietăţi miniere întinse urbararilor asociaţi cu nobilii sau cu 
casa regală şi Statul, în detrimentul populaţiei româneşti din munţi. 

5. Impunerea la taxe exagerate pentru lemnul necesar întreţinerii galeriilor. 

6. Şicanele politice şi administrative notoţii în regiune. 

7. Dispozitiunea ca toţi proprietarii de mine să-şi măsoare în termen de 6 luni lo- 
turile miniere sub sancţiunea nulităţii concesiunii, cuprinse la art. 272 a legii austriace 
din 1854. Probabil datoţită acestei dispozitiuni, Românii, lipsiţi de mijloace pentru efec- 
tuarea măsurilor, şi-au pierdut o mare parte din concesiunile miniere, aşa încât, în noile 
cărţi miniere, întocmite după 1854, nu s'au înscris un însemnat număr de proprietăţi 
miniere. 

8. Surparea galeriilor şi lucrărilor din subsol în timpul războiului mondial, pentru a 
căror ţedeschideţe Românii întorşi de pe câmpul de luptă, nu a mai avut posibilităţile 
financiare necesare. 

Acestea sunt factorii cari au constrâns populaţia românească din munţi să se 
despartă de sacra lor moştenire lăsată de Daci şi Romani. Spoliaţi fără milă şi torturați 
secole de-a-rándul, Muntenii au ajuns epopeia libertăţii nationale, lipsiţi de patrimoniul 
lor strămoşesc: minele de aur. Din drepturile miniere existente în anul 1918, cca. 100/, 
erau deţinute de Români, iar 90°/ erau deţinute de străini. În această situaţie precară, 
Muntenii lipsiţi de drepturi, sleiţi de forţe prin subnutriţie, distruşi total din punct de 
vedere economic, erau chemaţi de dr. Amos Frâncu, preşedinte al organizaţiei militare din 


205 


Ardeal, să lupte contra bandelor de Sácui şi contra comuniştilor unguri, promițându-li-se 
că ale lor vor fi minele, păşunile şi pădurile din munţi Apuseni. Dar după extazul înăl- 
țării gloriosului tricolor românesc în centrul Buda-Pestei, inima Muntenilor mândră de 
victoria naţională, închide într'însa rana vulnerabilă a nedreptăţilor economice. 


CE TREBUIA SĂ SE FACĂ PENTRU MUNTENI DUPĂ ÎMPLINIREA VISULUI MILENAR ?, O singură şi 
nealterată dogmă politică era de aplicat aci, anume: „A-i face pe Munteni stăpânii 
solului şi subsolului Munţilor Apuseni, aşa după cum l-au stăpânit ei cu Voevodul 
Gelu şi după cum au dorit marii Căpitani : Horia, Cloşca, Crişan, Avram lancu şi toți 
ceilalți martiri jertfiți pentru acest drept şi înălțător ideal. 

Pentru a reda Muntenilor subsolul minier, era necesară pentru inversarea sistemului 
practicat de Unguri înainte de 1854, anume: Încurajarea, ajutorarea şi finanţarea socie- 
tátilor miniere formate de băştinaşi Munteni şi administrarea acestor societăţi de către 
Stat. Trecerea patrimoniului minier în proprietatea unor astfel de organisme economice 
era uşor realizabilă în intervalul dela 1918 până la 1927, când marile societăţi străine 
doreau să-şi lichideze bunurile miniere din România. 

Prin asocierea a trei factori: 1. Statul proprietar al subsolului, 2. Banca Naţională 
dând capitalul şi 3. Muntenii dând munca, s'ar fi format întreprinderile raționale pentru 
exploatarea minelor de aur din munţii Apuseni, asigurându-se prin ele mai umane condi- 
tiuni de trai pentru trudnicii acestui ținut. 

Cu oarecare greutăţi înlăturabile, cu respectarea art. 17 din Constituţie, res- 
taurarea Muntenilor în vechile lor drepturi miniere, este şi azi realizabilá. Le revine 
factorilor de răpundere nobilă sarcina de a se ocupa de această problemă vitală pentru 
Munteni. 

Stăruind asupra problemei miniere din munţii Apuseni, mărturisim că, atât în 
campaniile de presă, cât şi în memoriile redactate, s'a tratat chestiunea minieră în mod 
superficial, stăruindu-se asupra validării drepturilor miniere, ieftenirea materialului 
explosibil şi alte chestiuni de mică importanţă, fără a se fi insistat asupra celei mai 

ingaşe părţi, asupra fondului însăşi, care este proprietatea minieră. S'au cerut înlesniri 
a validări, dar lipsea obiectul, fiindcă Românii munteni, în multe cazuri asociaţii nebăştinaşi 
deţin doar abia 10%, din suprafaţa concesiunilor miniere. S'a cerut ieftenirea materialului 
explosibil, în vreme ce lipsa capitalului făcea imposibilă redeschiderea putinelor mine 
deţinute de Românii băştinaşi din Munţii Apuseni. 

A lipsit total politica naţională dea reda Muntenilor proprietatea minieră ce-i fusese 
uzurpată în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea şi ceeace este mai dureros, e că dela război 
încoace Românii băştinaşi din Munţii Apuseni nu au obținut nici o concesiune minieră. 

n lipsa unui plan economic pentru Munţii Apuseni şi în vâltoarea desinteresului 
oficialități faţă de imperativul reparafiei istorice scadentă pentru Munteni, capitalul 
particular a pus stăpânire pe bogăţia minieră auriferă din munţi, iar populaţia de 
as a fost silită să deservească prin braţele muncitoare pe noii stăpâni ai minelor 

e aur, 

Iniţiativa şi capitalul particular au trei merite: 

1) A dat o mare perfecţiune tehnică minieritului aurifer. 

2) A salvat din ghiarele şomajulului un număr important de muncitori minieri. 

3) A mărit tezaurul public cu importante cantități de aur. 

Din punct de vedere social şi economic pentru ţinutul Munţilor Apuseni, fără a mai 
diseca amănuntele, putem spune că acest capital cu extraordinare fructificári, n'a fost la 
înălţimea îndatoririlor impusă de trecutul istoric naţional al acestui ținut. Această 
afirmaţie îşi găseşte justa valoare pentru oricare cercetător al comunelar din regiunea mi- 
nieră. O comună minieră ar trebui să fie satul model. In realitate însă, aceste comune 
oferă priveliştea sărăciei întruchipate, cu biserici umile şi neînzestrate, şcoli dărăpănate, 
lipsă totală de case culturale şi biblioteci, lipsă de băi populare, de locuință sănătoasă 
şi de gospodării îngrijite. Populaţia acestor comune, din subsolul cărora ies la iveală 


206 


mari cantităţi de aur, nu se deosebeşte de populaţia celorlalte comune din munţi, în care 
bântue sărăcia cumplită, cu aspectele ei variate ca: subnutriţi, bolile sociale, tuberculoză, 
alcoolism, analfabetism. 

Şi acum iată întrebarea firească ce trebuie s'o adresăm tuturor constiintelor romá- 
neşti: E admisibilă o atare stare de lucruri în regiunea care a dat dela răsboiu încoace 
cantitatea de cca 32.000 kg aur în valoare de peste 5 miliarde lei? E admisibil oare ca 
într'un unghiu al privirii noastre, să cuprindem cu admiraţie figurile ilustre deţinătoare 
ale bogățiilor munţilor Metalici, iar în alt unghiu de vedere să cuprindem o populaţie 
incultá, umilită, sărăcită şi slăbită, apucând drumul cerşetoriei ? Pentru aceasta a murit 
oare Horia sdrobit cu roata şi lancu înebunit de durere? Nu, hotărît nu! Aci, în Munţii 
Apuseni ne trebuieşte o populaţie viguroasă, luminată şi eroică. Ca să fie aşa, se impune 
în mod imperios, inaugurarea unei politici de Stat în Munţii Apuseni, care să întoarcă 
înapoi cursul istoriei. Deci capitala cerinţă care-şi pretinde realizarea este: Restaurarea 
Muntenilor în vechile lor drepturi. 

Până la atingerea acestui sublim ideal sunt necesare unele măsuri urgente ca: 

1) O salarizare mai omenească pentru muncitorii din industria minieră, care actual- 
mente au o salarizare medie de 60 lei pe zi. E uşor de înţeles că dintr'un astfel de salar 
nu poate trăi omeneşte o familie de minieri compusă din 5 — 6 membri. 

2) Cointeresarea muncitorilor la beneficiul întreprinderii miniere şi metalurgice. 

3) Creiarea unui fond social pentru Munţii Apuseni, ce ar urma să fie alimentat din 
20|, din beneficiul întreprinderii miniere sau metalurgice; 50%, din cota premiilor date 
de Banca Naţională peste preţul oficial al aurului, pentru cantităţile de aur preschimbat; 
0,50%/ din cota impozitelor miniere asupra metalelor nobile. 

Fondul social ar urma să fie sub administraţia unui funcţionar de Stat care să împli- 
nească onorific această misiune, urmând a fi destinat: a) Ajutorarea instituţiilor de 
culturalizarea maselor populare; b) Idem, a instituţiilor sanitare ; c) Finanţarea cooperati- 
velor de aprovizionare şi consum; d) Iniţierea şi încurajarea economiei de munte; 
e) Sprijinirea Industriei casnice; f) Crearea pepinierelor pomicole şi îndrumarea spre 
cultura livezilor; g) acordarea de credite ieftine muncitorilor minieri şi metalurgi; 
h) construirea de locuinţe salubre pentru muncitori ; i) Construirea de drumuri comunale 
şi realizarea de opere sociale reclamate de viaţa satului. 

4. Modificarea legii minelor în sensul simplificării formalităţilor pentru obţinerea 
drepturilor miniere de către Munteni, 

5. Acordarea de credite auritere micilor întreprinderi formate din băştinaşii români 
din Munţii Apuseni. 

6. Crearea de centre de flotatie şi ceanurare pentru produsele miniere ale micilor 
producători de aur. 

7. Reducerea taxelor de prelucrarea minereurilor şi concentratelor preschimbate de 
micii producători la uzinele Statului. 

8. Repararea bazinelor de apă dela Roşia Montană. 
îi 9. leftinirea materialelor explozibile şi a lemnului necesar susţinerii minelor pentru 

unteni. 

Dezideratele formulate au un dublu scop: 1. Propăşirea industriei miniere din 
Munţii Apuseni; 2 Echitate şi dreptate socială pentru miile de oameni ce scot metalul 
nobil din pământ. 

Se cade ca muncitorul să nu mai fie considerat un fel de sclav al întreprinderii, ci 
să fie cât mai mult împărtăşit din echitatea socială. Munca ajutând desrobirea noastră 
economică şi valorificarea bogățiilor, se impune a fi preţuită, iar muncitorul respectat 
ca forță creatoare. Cinstind muncitorul şi ridicându-i standardul de vieaţă socială prin 
culturalizare şi propăşire economică, patronul din industria minieră din acest ţinut, îşi va 
face o datorie patriotică de primul rang. Astra înţelege ca prin rostul ei să aline sufletele 
oropsite şi să contribuie la tămăduirea lor. Se impune însă ca şi patronii şi conducătorii 
întreprinderilor miniere să se alăture acestei acţiuni nobile, supunându-se poruncii 


207 


neamului: ,Inláturafi suferinţa şi luminaţi prin farul înţelepciunii drumul propăşirii 
Muntenilor 1“ 


Regretatul profesor Bogdan Duică scria într'un articol: „Mişcările naţionale mari 
sunt datoare să aibe grija de Moţi“. Sub numirea de Moţ el înţelegea pe toţi Muntenii. 
Noi trăim vremuri de adevărate prefaceri naţionale, iniţiate şi desăvârşite de marele 
Rege Carol al II-lea. 

In aceste împrejurări vom fi oare capabili să uităm îndatoririle faţă de Munteni? 
Nu ! Insuşi primul cetăţean al Ţării, Augustul Suveran şi-a îndreptat privirea spre cetatea 
Munţilor Apuseni, fortăreață a românismului din toate timpurile. In urma acestui fapt, 
Astra, prin rostul adunării generale din Munţii Apuseni, împlineşte o sacră indatorire : 
Deschide porţile cetăţii ca privirea Augustului Suveran să pătrundă cutele dureroaselor 
realităţi de aci. 

Văzute aceste realităţi, îndreptarea nu va întârzia. Atare îndreptare este cerută de 
duhurile sfinte ale tuturor marilor noştri mucenici, care veghiază destinele acestui neam 
şi cari vor trimite gând bun cârmuitorului de azi al României Mari. 


IOAN POPA-ZLATNA 


208 


CERCETĂRI 


GRADUL DE MODERNIZARE AL REGIUNILOR 
l RURALE ALE ROMÂNIEI 


Am cartografiat tabela reprodusă în anexă, 
care cuprinde procentul de nestiutori de carte, 
constatat cu prilejul recensământului din 1930, 
in populația rurală), de dragul lámuririlor ce 
pot fi obfinute astfel asupra măsurii în care s'au 
modernizat diferitele regiuni ale ţării. 

Procentul nestiutorilor de carte s'a modificat 
considerabil în decursul celor nouă ani trecuţi 
dela recensământul din 1930, Cercetările din vara 
1938 ale Echipelor Regale Studențești 2), în cadrul 
cărora a fost întreprins şi un recensământ al 
ştiinţei de carte, au arătat peste tot o diminuare 
apreciabilă a analfabetismului, iar în Basarabia 
scăderi de până la 30%. Impărțirea administrativă 
reprezentată pe harta alăturată, cea din 1930, 
a suferit şi ea între timp, prin legile de organi- 
zare administrativă din 1931 şi 1938, modificări 
considerabile, atât în ceea ce priveşte numărul 
cât şi delimitarea plășilor. 

Astfel, harta alăturată, care reprezintă carto- 
grafic o situaţie considerabil modificată, este, din 
punctul de vedere al ştiinţei de carte actuale a 
României, un document istoric, 

Importanța acestei hărți rezidă în faptul că ea 
constitue întâiul mijloc eficace de a delimita obiec- 
tiv regiunile în care se subimparte ţara din punct 
de vedere al adaptării locuitorilor la condiţiile 
vieţii moderne. 

Mai nimeni nu ştie, în această privinţă, altceva 
decât spun constatările foarte generale: „Basara- 
bia e mult mai înapoiată decât restul ţării; iar, 
în aceasta, Ardealul și Bucovina întrec Muntenia 
şi Moldova”, 


Atlasurile speciale ale României, cum sunt cel 
linguistic $) şi cel al agriculturii 4), nu îngăduesc 
delimitarea pomenită. Niciunul nu ne duce în cen- 
trul fenomenului care ne preocupă; adoptarea ati- 
tudinilor şi technicilor, proprii populațiilor ru- 
rale a țărilor ce ne servesc drept model din punc- 
tul de vedere al organizării vieţii rurale. Atlasul 
linguistic stabileşte ariile dialectelor si graiurilor 
româneşti pe teritoriul țării. Cert, că diferitele arii 
constatate corespund şi unor anumite deosebiri de 
stare culturală; stările culturale respective nu pot 
fi cunoscute, însă, din atlas, ci trebuiesc stabi- 
lite prin cercetări deosebite, purtând asupra altor 
manifestări (igienă, alimentaţie, gradul de produc- 
tivitate al muncii, capacitate de a-şi valorifica 
produsele, de a-şi însuşi perfecfionári tehnice 
etc.). Atlasul agricol, la rândul lui, oferă o serie 
de indicaţii complimentare: randamentul la hectar 
al diferitelor culturi, măsura în care sunt adoptate 
unele culturi de mai mare productivitate (sfeclă de 
zahăr, tutun, pomi fructiferi, plante furajere) şi 
măsura în care sunt crescute animale de rentă; 
înzestrarea cu animale de tracţiune, cu unelte cu 
tracțiune animală şi cu maşini. Dar, ca tot ce pri- 
veşte agricultura, aceste date sunt în funcţiune nu 
numai de nivelul cultural al populaţiei, ci gi de 
condiţiile cosmologice, de sol şi de climă. 

Știința de carte este mult mai potrivită pentru 
acest scop. In procesul de trecere dela forma de 
viață arhaică la viaţa orânduită raţional, ştiinţei 
de carte îi revine rolul de stimulent şi de suport 
al modernizării, 

Forma de viață arhaică a fáránimilor se ba- 


1) Obţinută dela; Institutul Central de Statistică, prin bunăvoința d-lui Director Dr. Sabin Manuilă şi a d-lui 
Dr. D. C. Georgescu, De curând constatárile cu privirea ştiinţa de carte ale Recensământului din 1930 au devenit accesibile 
şi marelui public, volumul III al rezultatelor acestui Recensământ fiind pus în comerţ. 

2) Aceste cercetări au fost prelucrate în cursul iernii trecute şi se află acum sub tipar. 

3) Atlasul linguistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj, sub Înaltul Patronaj al M. S. Regelui Carol 
II, de Sever Pop şi Emil Petrovici, sub direcţia lui Sextil Puşcariu, 10 vol, în curs de apariţie din 1937 şi Micul Atlas 


linguistic român, 1937, 


4) L'Agriculture en Roumanie. Atlas statistique, publié par le Ministere de Agriculture et des Domaines, Bucureşti, 1938, 


209 


zeazá pe tradiţie; aceasta limitează orizontul geo- 
grafic la câteva sate și la regiunea dela ai cărei 
locuitori se obţin, prin schimb, produsele, pe care 
natura nu le produce în regiunea proprie, ea im- 
pune confecţionarea în gospodărie a tuturor lu- 
crurilor necesare gi numai a acestora; tot ea 
oferă elementele folclorice, din a căror combi- 
nare la infinit, potrivit procedeelor, apucate şi ele 
din bătrâni, trăeşte spiritualitatea arhaică. 

Viaţa modernă rafionalizatá, dimpotrivă, urmă- 
reste diviziunea muncii şi specializarea şi se ba- 
zează pe transmiterea scrisă. Se tinde la integra- 
rea cât mai completă şi a satelor în viața naţiunii. 
Orizontul geografic e lărgit până la limitele între- 
gului teritoriu şi a planetei, prin chemări la ar- 
mată şi la lucru; producţia e specializată în cultu- 
rile cele mai rentabile, îndrumată să producă 
cât mai mult gi să-și cumpere ceea ce poate fi 
produs mai ieftin altundeva, Spiritualitatea lo- 
cală e înlocuită cu cultura comună naţiunii în- 
tregi; tehnicile ei empirice de lucru, de vin- 
decare, de trai, sunt înlocuite prin cunoștințe de 
agricultură rațională și zootehnie, de medicină, 
de igienă. Pentru toate aceste transformări, ştiinţa 
de carte e neapărat necesară: nu se poate circula 
in ţară fără o oarecare cunoştinţă a cititului și 
scrisului, nu se poate vinde și cumpăra, nu se pot 
învăța câte sunt necesare. 

Nu e de mirare că toate neamurile, dela Atlan- 
tic până la Pacific, şi-au început şi-şi încep ac- 
fiunea de scoatere a populaţiei țărănești din li- 
mitarea tradițională și de integrare a ei în viaţa 
intregului lor teritoriu şi Stat, prin campanii de 
răspândire a științei de carte, 

Totuși, răspândirea ştiinţei de carte nu repre- 
zintă un indice perfect al ,modernizárii”. Nu-l 
poate constitui decât o tehnică potrivită másu- 
rării acelei schimbări de atitudine, în care con- 
sistă  „modernizarea”, Fiind poarta spre toate 
schimbările modernizatoare, ştiinţa de carte este, 
fără îndoială, indicele cel mai cuprinzător pentru 
stabilirea modernizării populațiilor rurale. Trebue 
să ținem seamă însă, la interpretarea datelor asu- 
pra științei de carte, de restricfia de mai sus. A 
sti carte nu insemneazá a fi civilizat, ci creeazá 
numai premisele in vederea adoptárii formei de 
viață, zise civilizată. Ca atare, e sigur că acolo 
unde lipsește ştiinţa de carte n'avem cum găsi 


populaţii care au adoptat forma de viaţă raţio- 
nalizată a epocii noastre, In schimb, e totdeauna 
problematică măsura în care ţinuturile cu ştiinţă 
de carte au ajuns să-şi insugeascá forma de viaţă, 
spre care-i îndrumă ştiinţa de carte gi pe care 
le-o transmite cartea. 


Infăţişând știința de carte a populaţiei rurale 
mai mari de 7 ani din cele 322 plăşi, în care era 
subîmpărțită țara în 1930, harta pe care o pre- 
zentăm, arată destul de amănunţit structura po- 
pulafiei de pe teritoriul ţării, din punctul de ve- 
dere al familiarizării cu scrisul și cititul, 

Analiza ei poate preciza judecăţile asupra mă- 
surii în care s'au apropiat de stilul de viaţă mo- 
dern diferitele regiuni ale ţării, 

Unităţile în care am putut subimpárfi ţara, plá- 
sile, fiind numeroase, harta aceasta exprimă des- 
tul de apropiat situaţia ştiinţei de carte în fiecare 
punct al țării. Comparaţia cu hărţile care carto- 
grafiazá media neștiutorilor de carte pe județe 3), 
poate invedera acest fapt, 

Marea diversitate a ţării din punctul de vedere 
al ştiinţei de carte o vădeşte faptul că putem în- 
tâlni în 1930, atât o plasă cu mai puţin de 10% 
neştiutori de carte, cât şi 12 plăşi care aveau 
între 70—80% neştiutori de carte. 

Intre limitele acestea, plágile in care era im- 
párfitá ţara în 1930 se distribuiau în felul arătat 
în tab, I. 


Tab. I. — Plăşile țării după procentul de nestiutori 
al populaţiei rurale (1930) 


Procentul Numárul 
negtiutorilor plăşilor 

OM... ..oo.. 1 
10—20 cc... ....... 24 
A 22 
a A 54 
40—50 .... 81 
SOS00......... 85 
O= A aice e e a te 43 
70—80 ....,..... .. 12 
Totalul plágilor ,.... 322 


Analizând modul cum sunt distribuite plăşile 
din aceste categorii pe teritoriul ţării, observăm 
existenţa a 5 centre de știință de carte și a 5 
centre de analfabetism, 


5) Astfel de hărţi se găsesc în studiile care au infátigat rezultatele recensământului din 1930 cu privire la Ştiinţa 
de carte: Dr. S. Manuilă: Ştiinţa de carte a populaţiei României, Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, XIV, p. 931 
şi Dr. S. Manuilă şi Dr. D.C. Georgescu în articolul Populaţia din vol. 1 al Enciclopediei României, apărut şi ca extras sub 
titlui Populaţia României, în editura Institutului Central de Statistică, 


210 


Centrele de ştiinţă de carte sunt: 1) Ardealul 
de Sud-Vest, parte din Vâlcea şi Argeş, Musce- 
lul, Dâmboviţa şi Prahova; 2) Şesul Tisei dela 
plasa Oraviţa la Nord până la plasa Satu-Mare; 
3) Bucovina şi Năsăudul în jurul plăşilor Dor- 
nei (C.-Lung) şi Ştefan cel Mare (Rădăuţi); 4) 
judeţul Cetatea-Albă; 5) plăşile de-a-lungul râu- 
rilor (malul drept al Prutului, lunca porțiunii de 
jos a Siretului şi lunca afluenților lui, Putna şi 
Buzăul Ialomița) şi a şoselelor ce duc la Galaţi 
şi Brăila, cu o prelungire în Dobrogea. 


100 — Piáss 


y 


peocente 0-10 10-20 20-30 '30-4n 40-50 50-60 60-70 70-80 


Graficul 1. — Distribuţia plágilor după procentul de neştiu- 
tori de carte a! populaţiei rurale (1930) 


Aceste centre de ştiinţă de carte se grupează 
in genere în jurul unor plăşi cu peste 70% ştiu- 
tori de carte. Excepţie fac: regiunea Ardealului 
de Sud-Vest şi a judeţelor de munte ale Mun- 
teniei, care are la mijloc plasa Săcele (Braşov) 
cu peste 90% ştiutori de carte; Sesul Tisei gi Ce- 
tatea-Albă, care au ca nuclee plăşi cu peste 80% 
ştiutori de carte (Jimbolia, Centrală, Periam şi 
Sân Nicolaul-Mare din Timiş; Aradul Nou din 
Arad; Săcueni din Bihor și Carei din Sălaj, res- 
pectiv Tarutino în Cetatea-Albă) și regiunea de 
pe arterele ce duc la porturile Dunării maritime, 
care este așezată în jurul unui bloc de 9 plăşi 
cu un procent de ştiutori de carte mai ridicat de 
60% (judeţul Brăila şi plásile de jos din Covur- 
lui, Dealul și Câmpul din Râmnicul-Sărat, Slobo- 
zia şi lalomifa, Dunărea din Constanţa), 

Centrele de analfabetism se găsesc localizate 
în; 1) Munţii Apuseni în jurul plășii Vașcău şi 
în masivul Poiana Rusca-Retezat; 2) Mara- 
mureş, Satu-Mare şi Someş la miazăzi de plă- 
şile Iza şi Vişău; 3) dealurile circumcarpatice și 


câmpia dela poalele lor, din Munţii Banatului 
(plasa Cornereva), prin Oltenia, Teleorman, Vlaşca 
şi Ilfov, Buzău, Vrancea, plăşile Oituz şi Tazlău, 
Bistriţa şi Siret (Bacău) la regiunea din jurul 
punctului de întâlnire între judeţele Vaslui, Tu- 
tova, Tecuci, Bacău şi Roman gi în Baia (Siret), 
Botoşani (plasa Botoşani), Dorohoi, cu nucleul în 
Vlaşca; 4) Durostorul cu prelungire în Caliacra 
(plasa Ezibei); 5) Basarabia cu centre în Hotin, 
şesul Bălţilor (pl. Slobozia-Bălţi) şi codrul Ba- 
sarabiei (plăşile Bravicea, Orhei, Călăraşi, Nis- 
poreni şi Hâncești Lăpuşna), Cu excepţia bráu- 
lui circumcarpatic Oltenia—Dorohoi, constituit 
din plăşi cu mai puţin de 40% ştiutori de carte 
şi cu un nucleu de plăși cu mai puţin de 30%, 
ştiutori de carte la mijloc (Zimnicea gi Alexan- 
dria din Teleorman, întreg judeţul Vlaşca şi Bu- 
dești din Ilfov), toate centrele de analfabetism au 
la mijlocul lor plăşi cu mai puţin de 20% gtiutori 
de carte, 

Restul regiunilor face trecerea dintre centrele 
de știință de carte şi centrele de analfabetism. Ast- 
fel în jurul nucleului de plăși cu mai mult de 80% 
ştiutori de carte din Ardealul de Sud-Est se gru- 
pează spre Nord-Vest și Sud o cunună de plăşi, 
cu mai mult de 70%, de 60% şi de 50%/0 de ştiu- 
tori de carte, care se prelungește în centrul de 
analfabetism al Munţilor Apuseni pe văile Arie- 
şului şi în depresiunea Hațegului; iar în centrul 
de analfabetism din câmpia munteană şi dela 
curmătura Carpaţilor prin plágile Cozia şi Cot- 
meana din Vâlcea, prin Uda si Teleorman din 
Argeş, Găeşti, Titu, Finta din Dâmboviţa, Fili- 
peşti şi Câmpia din Prahova, Buzău din Braşov. 

Trebuesc remarcate pe această hartă câteva 
plăşi izolate care se deosebesc de împrejurimea 
lor, prezentând, fie o ştiinţă de carte mai mare, 
fie una mai redusă decât aceasta, Sunt centre de 
ştiinţă de carte în devenire, respectiv resturi din 
regiuni de analfabetism. Printre intâiele, trebue 
să socotim plasa Ocolul din Romanați, insulă cu 
53% știutori de carte în largul Olteniei, care cu 
excepţia Nordului Vâlcei se află numai pe treapta 
dintre 40—50% ştiutori de carte. O altă astfel de 
insulă este plasa Baia-Mare, cu 39% neştiutori 
de carte, flancată de plăși cu procente mult mai 
ridicate de neştiutori de carte din centrul de 
analfabetism din Nord: Somcuta-Mare cu 51%, 
Mănăştur cu 45%, Sighet cu 49%, Oag cu 59%, 
Seini cu 42%, Cehul-Silvaniei cu 45%, Dintre ce- 
lelalte, sar în ochi plasa Moldova-Nouá din Ca- 
ras (53% neştiutori de carte), prelungirea cen- 


211 


trului de nestiint4 de carte, Oltean in Munţii din 
Sudul Banatului; plasa Budești din lifov cu 62% 
nestiutori de carte, promontor detaşat al insulei 
de analfabetism Teleorman-Vlasca; Plasa Câmpul 
din Buzáu, (cu 50% nestiutori de carte) várf stin- 
gher al cununei de nestiintfá de carte Oltenia-Baia. 
Tot aci trebue să socotim plășile cu 50—60% ne- 
ştiutori de carte din Nordul Moldovei, resturi, 
capete si fragmente intermediare, care dăinues: 
din vremea când cununa de regiuni de neştiu- 
tori de carte circumcarpatică ajungea din Me- 
hedinti in Dorohoi. Potrivit dinamicei, îndeajuns 
de cunoscute, a desfășurării în spaţiu a fenome- 
nelor sociale, insulele de ştiinţă de carte pome- 
nite, sunt pe cale de a deveni centre de ştiinţă 
de carte, iar insulele de nestiutori, sunt resturi ale 
unor centre de neștiință de carte în curs de dis- 
pariţie, 


Structura culturala a ţării, arătată de harta 
alăturată, evidenţiază o serie de fapte, care me- 
rită să fie reţinute. Cele mai importante dintre 
ele sunt, poate, lipsa de omogenitate a Ardealului 
şi așezarea Bucureștilor în miezul cununii de știință 
de carte redusă Mehedinfi-Baia. 

Procentul relativ ridicat al ştiinţei de carte a 
populaţiei rurale ardelene (67,3%), se dovedește 
a fi media între ştiinţa da carte foarte diferită 
a regiunilor istorice, judeţelor si plășilor Ardea- 
lului, (în medie, judeţele Transilvaniei propriu- 
zise, numără 73,8% ştiutori de carte, judeţele Ba- 
natului 80,1%, iar judeţele Criganei şi Máramu- 
reșului 67,8%). Cum am văzut, Ardealul rural 
prezintă atât plăşi cu 99% neștiutori de carte, 
cum sunt Săcelele Brașovului, cât şi plăși cu 
71,2%, respectiv 72,1% şi 75,2%, cum sunt plágile 
Vașcău, Vişeu și Iza, Ardealul, in genere, privit 
în perspectiva nivelului mediu, nu este în între- 
gimea lui așa de „inaintat”, pe cât se crede de 
obiceiu, Nivelul acesta mediu este o abstracţie, 
care acoperă nivelul într'adevăr remarcabil al 
centrului de știință de carte din Ardealul de Sud- 
Est şi nivelul surprinzător de jos al populaţiei 
barierei de munţi din Nordul şi Apusul Transil- 
vaniei (Someşul străpunge această barieră, Mure- 
şul însă nu). Intre extremele indicate, aproape 
fiecare din „văile“ și „țările in care e atât de 
bogat Ardealul, are nivelul ei specific. 

Triunghiul Braşov-Făgăraş-Sibiu-Târnava se do- 
vedeşte a fi pepiniera noastră cea mai de seamă 
de burghezie rurală. 

Celelalte centre de ştiinţă de carte: Câmpia Ti- 
sei, Năsăudul sí Bucovina, judeţele din Nordul 


212 


Munteniei şi din jurul porturilor Dunării-de-Jos, 
sunt toate la fel, regiuni cu o pătură destul de 
groasă de țărănime chiaburá. 

Oltenia, Muntenia şi Moldova constituesc, pe 
cât se vede, cu excepţia centrului de ştiinţă de 
carte din jurul Brăilei şi Galatilor şi a judeţelor 
de munte (Vâlcea-Prahova), un centru relativ de 
nestiinfá de carte, Deși foarte ¿ntrepidá, populaţia 
pártii apusene a Cámpiei románesti, indesitá de 
abea în cursul ultimei sute de ani, prin aşezări 
masive de populaţie supranumerară din judeţele 
de munte si de refugiaţi din peninsula balcanică, 
constitue o problemă pentru administraţia noastră 
de Stat și îndeosebi pentru organele preocupate 
de răspândirea civilizaţiei. Satele mai puţin 
prospere ale Moldovei de mijloc, cu populaţii 
venite in cursul veacului al XIX-lea din Codrii 
Basarabiei, ridică aceeaşi problemă, Faptul că în 
jurul Bucureștilor știința de carte e foarte re- 
dusă. pe când în raza Galaţilor şi Brăilei ea este 
relativ ridicată, constitue o problemă, care ar 
merita să fie lămurită prin cercetări monografice, 


Explicaţia acestei structurări a poporului ro- 
mánesc, din punctul de vedere al ştiinţei de carte 
a populaţiei din diferitele ei regiuni și a moder- 
nizării acestora, o oferă cadrele vieţii sociale a 
acestor regiuni: orografia lor; neamul gi tradiţia 
culturală a locuitorilor; în cazul Românilor, con- 
formaţia fizică şi psihică specifică regiunii; trecutul 
social şi politic al locuitorilor ei, încadrarea lor 
mai strânsă în evoluţia actuală a ţării; procesele 
sociale care le sunt specifice. 

Putem verifica, şi cu acest prilej, justefea con- 
statării că niciunul din aceste cadre nu deter- 
mină singur starea culturală a regiunilor ţării, 
Pe alocuri e precumpănitor unul, aiurea altul; fie- 
care din ei este sensibil pretutindeni ca factor 
condiţionant. 

Astfel, centrele de analfabetism ardelene, loca- 
lizate în cele trei masive muntoase ale frontului 
apusean al Carpaţilor (Munţii Maramureșului, 
Munţii Apuseni, Masivul Poiana Rusca-Retezat) 
sunt datorite, de sigur, în bună parte orografiei şi 
dificultăților de comunicație ce decurg din ea. 
Faptul, însă, că judeţele de munte ale secuilor fac 
parte din Centrul de ştiinţă de carte al Transilva- 
niei de Sud-Est arată importanța acțiunii de Stat 
în răspândirea ştiinţei de carte şi a înlesnirilor ci- 
vilizaţiei moderne, Maramureșul, Munţii Apuseni şi 
Haţegul, au rămas centre de analfabetism, pentrucă 
administraţia austriacă şi apoi maghiară, nu a so- 
cotit util să construiască şosele, să înființeze şcoli 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, IV, 4—6 
Golopenţia: Modernizarea regiunilor rurale 


ROMANIA 


PROCENTUL NESTIUTORILOR DE CARTE PE PLĂȘI 


DATELE RECENSĂMÂNTULUI DIN 1930 


Legenda. 


>e ... e 
+o o 


[e 


a 
09050 


Cartograf Victor Popescu 
Y p 


Harta 1.— Ştiinţa de carte a populaţiei rurale mai mari de 7 ani, pe plăşi, la data” recensământului din 1930 (hartă de bază), 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, IV, 4—6 
Golopenţia : Modernizarea regiunilor turale 


ne Pl Secureni 
Spemluiui_ 
J CERNĂU ID 


= 


R 


JUD. ORHEI 
PMisciuji 


JUD NASI 
„PI Codru 


PI Bocsa 
PI Teregova, 


JUD.CARÍAS 
A ranita 


PI Bozovici 


Pi Moldora -Noua 


4 


Harta 2. — Ştiinţa de carte a populaţiei rurale mai mari de 7 ani, pe plăşi, la data recensământului din 1930 (hartă de orientare cu impárteala administrativă din 1930). 


si sá organizeze aceste regiuni, Basarabia, în care 
Statul rus a copleşit de privilegii coloniile germane 
din Sud, oferindu-le, astfel, posibilitatea de a-şi 
organiza ele însele şcoli, dar nu s'a ocupat de Ro- 
mâni, (regiunea „Codrului“, inima românească a 
Basarabiei, era în 1930, la 12 ani după Unire, încă 
o insulă de analfabetism) este o altă dovadă con- 
vingătoare pentru importanţa factorului acesta, 

Acest fapt al purtării deosebite de grijă de care 
au beneficiat diferitele regiuni și populaţii, tre- 
bue ţinut în seamă atunci când se privește faptul 
că aşezările unora din frânturile etnice, aşezate 
pe pământ românesc, coincid cu centrele de ştiinţă 
de carte. Nivelul acestora se datorește nu atât unor 
deosebiri de neam, cât beneficiului îndelungat de 
privilegii economice și a unei purtări de grijă 
în privința culturii. Dovada că nu poate fi vorba 
de aptitudini mai reduse ale Românilor pentru 
învățătura de carte şi pentru deprinderea cu ati- 
tudinile civilizaţiei moderne, o oferă tocmai Tran- 
silvania de Sud-Est, gesul Tisei, Năsăudul şi Bu- 
covina şi judeţele de munte cuprinse între Vâlcea 
şi Prahova, unde populaţie românească prezintă 
procente ridicate de ştiutori de carte, Vecinăta- 
tea elementelor favorizate; săsesc, şvăbesc, ma- 
ghiar şi secui, a stimulat, de sigur, pe Români, Nu- 
clee noi de ştiinţă de carte în regiuni atât de lip- 
site de elemente străine, cum e plasa Ocolul din 
Romanați, sau centrul din jurul Galafilor gi a 
Brăilei, arată, însă, că acest stimulent nu e in- 
dispensabil. 

Toate regiunile locuite de Románi, sunt pe cale 
de a-şi însuşi ştiinţa de carte şi de a se familia- 
riza cu inlesnirile civilizafiei moderne. Ele nu au 
atins însă pretutindeni același stadiu de evoluție. 
Nordul Munteniei, cu plaiurile lui, al căror pri- 
nos de populaţie s'a scurs, fără întrerupere, la 


şes, făcând cu putință o relativă concentrare a 
averilor şi, la fel, judeţele de munte ale Moldo- 
vei de Nord sunt mult mai înstărite şi mai inte- 
grate în civilizaţia modernă decât judeţele de şes 
cu o populaţie colonizată, Maramureșul, Munţii 
Apuseni, Basarabia centrală, la rândul lor, n'au 
atins nici măcar stadiul acestora din urmă, 


Structura ţării din punctul de vedere al familia- 
rizării ei cu civilizaţia modernă, trebue să fie ți- 
nută în seamă, Ea îngădue conducătorilor să-și 
diferențieze acțiunea după starea deosebitelor re- 
giuni. Pot evita pulverizarea indistinctá a mijloa- 
celor şi urmări deliberat nivelarea diferențelor 
prea accentuate între regiuni’), prin eforturi spe- 
ciale în cele înapoiate, 

Sigur că în decursul celor nouă ani trecuți dela 
recensământul din 1930, ştiinţa de carte va fi spo- 
rit, într'o oarecare măsură, şi în centrele relative 
de ştiinţă de cante arătate, Dar deosebirile dintre 
regiunile centre de analfabetism gi regiunile centre 
de ştiinţă de carte, vor putea fi constatate şi cu 
prilejul recensământului din 1940 (atenuate, e 
drept, prin creşterea proporțional mai repede a 
procentului stiutorilor de carte in regiunile centre 
de analfabetism). 

Numai o campanie de modernizare a regiunilor 
centre de analfabetism ar putea schimba dela rá- 
dáciná starea acestor regiuni si inlátura inferiori- 
tatea lor, urmă a stăpânirilor străine care mai dăi- 
nueste. 

O acţiune corespunzătoare, de stimulare a pro- 
greselor din centrele de ştiinţă de carte, ar trebui 
să întregească acțiunea din regiunile inapoiate, 
spre a scoate progresele țării de sub imperiul in- 
tâmplării şi a le pune în întregime sub semnul dı- 
rijării, 


ANEXĂ: PROCENTUL ŞTIUTORILOR DE CARTE ÎN POPULAȚIA RURALĂ, PE PLĂŞI 
(Recensământul din 1930) 


Județul Alba... none 60,0 
1. Plasa Abrud ...... o... .. .. 60,6 
Doa OANĂ pe ee aere e la acer fecale 585 
O AR ee E a 49,9 
4. „  Ocna-Mureşului ............... 62,0 
5 y Sebeş o ... ooo oo. oooao ono. 73,3 


6, Plasa Telug ¿cir e a ae 62,5 
To o.  Vinful-de-Jo8 ................ 53,7 

Judeţul Arad... ee 648 
1. Plasa Aradul-Nou ...... +... ....... 81,1 
2. „ Chigineu-Crig8 ... +... ........+.. 68,9 


6) Lipsa unui raport între numărul posturilor de învățători şi măsura ştiinţei de carte a populaţiei diferitelor 
judeţe ale ţării, este arătată în cercetarea „Ştiinţa de carte şi numărul învăţătorilor“, întreprinsă de d. Ing. I. Measnicov 


şi apărută în această revistă (An. II, Nr. 2—3). 


213 


3. Plasa Hălmagiu O ias 380 
4 , IU: a e a n a a a 48,1 
So i Pecica is is du ia ae au Rai 79,5 
6. 3. Radna e spec poa oii o donat ai a 55 
Ai CE Sfânta Ana ............. că 71,6 
8. , Sebiş . O RR a da 57,6 
D 3 Siria. 3: e See O 68,5 

Judeţul Argeş ..........c ce 50,1 
1;. Plasa. A cea ut dn pata d e 50,2 
2 „ Dámbovnic.................. 479 
3 go Oltul en E oa e E ue ia 460 
do, Teleorman ................. 52,2 
l ES Vda AE A AAA A Ea sa 527 

Judeful Bacău .......oo.ooooocoooomm.o.o.. 47,0 
1. Plasa Bistriţa ...... A fe ăi E ala 46,6 
2: sp Muntele 2... oc... ias. 52,9 
3. + Oituz iii eee e cata ta e 46,6 
o, Sireti ta eo AAA a 479 
So, Tazlău 3 cp e a Iri reala ung 403 

Județul Baia .......... ca oroare aia a 52,3 
I. Plasa Moldova .................. 55,1 
2: 1-a Paşcani ooo a e n ee la o 47,5 
F Siret A a tc a lea du ci al a vă 539 

Județul Bălți ...... ovala ii .- 28,8 
1. Plasa Făleşti .... „cc... 31,4 
- A Răscani. e eo aa Da ata at aie da 30,0 
3. Slobozia-Bălţi . ............ ... 244 

Judeţul Bihor ........... decit A ad .... 516 
1. Piasa Alegd.................. ... 344 
2 +» Belug.,.... IS apela Tai . . . 328 
E FRI ORI AA AE 35,7 
do Mi a ba Ce ina dragi e dai ră 310 
S Centrală ......., 3 funii a A 71,8 
6 , Marghita. oa e a a a ai dee a S 637 
Te e Saloñta A A 66,1 
8: -w “Săcueni cias a e 85,4 
9. „ Sărăcadi e it uta 3 74,2 
103 ni: Tileagd. vocr e ea ei arta a 505 
Hz. m TINCA: scie ae ee a ci 51,4 
Re, Vagcătt= cc ta e catena a 28,1 

Județul Botoşani ............. dara si aa 50,2 
1. Plasa Botoşani ................... 48,1 
2 æ Jijia ....... Eaa ie dacă dure at 52,4 
O e ee area ae Toba of 50,6 

Judeţul Brdila.................. ida 63,3 
1. Plasa Cálmátul............ dia, DEL 
2 » Ianca: n a are au ca le ce datat a A 63,2 
3 , Silistraru ...... EA OO a auda 65,3 
IN A mea ba te a a 60,6 

Județul Bragov.............. epica ae dea aa 82,7 
1. Plasa Bran............ Sr n e e 824 
2 „ Buzăul Ardelean............... 66,1 
d m SĂCELE: pi ioana a a a a Poeta a a ne a 90,1 


214 


$ alee tă 

Județul Buzău occ ccoo 49,9 
1. Plasa Buzău ....... cc... .. 46,3 
E A Câmpul genene o ua 49,9 
3. Slanic ice ce 20 ga cota e i iaca mA 52,6 
4. Tohani, A A RI 52,5 

Județul Cahul ................ NR la PEN 326 
1, Plasa Cantemir .................. 337 
Z og loan Voevod (..........oo oo... 3146 
3. „ Ştefan cel Mare ............... 31,2 
4. Tralani dada) 28 30,5 

Județul Caliacra...........o.o.o....... ...- 51,8 
1: Plasa: Balcic, ase o o 58,0 
Za A A ce fe ce aia tanda 0 a de ae 8 57,3 
A Ezibel A ae gi i aa se ia 46,4 

Judeţul Câmpulung ....... cnc... 67,8 
1. Plasa Dornei .........o.....o..... 72,2 
2. „ Humorului , ce... 697 
3. y Moldovei. ,.... cc... ..... 627 

Judeţul Caraş .................... so, sii 60,9 
1. Plasa Bocşa Montană ........,....... 66,3 
2r Bozovici. ooo a ts - 540 
E y Moldova Noud........ *....... 46,5 
4. îm. Oraviţa: se ai me a a e era ei eta a ară 66,8 
5. a. Reşiţa ......... a ES ... 621 

Județul Cernăuţi.......... Re sila 575 
1. Plasa Cosminului ........... AN 53,4 
2 5 Nistrulli......... o... ..... 54 
3, Prutului ................... 53,2 
4 y  Sipenifulld.................. 652 

Județul Cetatea-Albá.......... e 53,8 
1. Plasa Cazaci ..................... 41,9 
2 », Tarutino............. a 76,6 
Ea Taglie n cae aa A căi TA 
A Tatar Bunar ...... E e a ei a 8 68,5 
S a Tuzla ........... Ae Doe ala 57,9 
6 a Volințiri oi ce a pi dări o . 410 

Județul Ciut... onnenn 74,9 
1. Plasa Centrald............. o... .. 82,3 
2. œ Frumoasa .. +... cc... 674 
E Gheorgheni ...o. «<<... «.<. «+. 69,5 
4 , Sân-Martin ................. 84,3 

Județul Cluj coco suites +... 520 
1, Plasa Borşa ......... bargs data a .... 504 
2: a: E i IA 60,2 
E os Ol a e 55,8 
4, Hidas a a a ara 50,6 
5 , Huedin a: sou ea aa RA 49,2 
6 , Mociu io a A ar, 45,3 
A Sármagl............ +... ..+.. 47,1 

Județul Constanţa ............ NEO .... 604 
1. Plasa Horincea............. A a 59,7 
y a Prutul de Jos .......... ie . 6L1 


: 24 i x 
judeţul Ĉovuriut.... 0...000000000. $6,2 A ea ză, do ai i aia dlè 
1. Plasa Dunărea ...... o... ..... 611 8 „  OMágtit. oo o.oooooo.o oo o.- e... 632 
2. Mangalia ............... ... 531 9 Petroşani . mea 65,2 
s Ovid e A a ac Gita 59,8 0. PU ide A n Bii a da 41,2 
4, Traian is a as 530 
i Judeţul Ialomiţa .........oo.o.o..o.o...... . 56,0 
Județul Dâmbovița ........o.oooooocco..... 50,7 1. Plasa Călăraşi ...... Acei ep AR 58,8 
1. Plasa Finfa..................... 46,6 2 , BOAT o a A 51,5 
E A O eta up dee 46,7 3 a ASIODOZÍA + ooo ie ae 60,4 
3. „, Pucioasa. ........ E ENE T E ES 57,9 4 , Tămdărel, n e 3 pepe ae e aaa 59,5 
4 „ Târgovişte —............... . 506 5. „  Urziceni...... TO OO: ia? „ae Ta. N 50,2 
5. , TINU sei a a a ral a tă 48,9 
6 n» Volnezti ooo. oooomoo.ooo”.. S45 Judeţul laşi ooo 53,6 
: 1. Plasa Bahlui-Cârligătura ............. 52,2 
Județul Dolj.......... cec. GT, ii ai ec ilie a aurie 529 
1. Plasa Amaradia .................. 43 3 , Turia Ai nea a A cil. au 56,3 
Z s o A e aa ca aa tag să i a 494 
3. „ Calafato oie ca ete ae a e ie 488 
O AN 45,1 Judeţul Ilfov -......oooomomoooonom.ooon.... 42,2 
S A Ocol. s a ae iS rie abaa iS 432 1. Plasa Băneasa ................... 45,2 
6 za 4: Pleniţă:; scie ate ea 4 dania ae oa 87, te aid 4,5 2 „ Bidegtic: e aia a cetei d coarda ag 37,8 
E g Domnegti .................. 418 
Judeţul Dorohoi ................... is 44,4 = n stelei o 43,2 
1. Plasa: Bages dece Poate atare di aa a 422 » Oltenița as i d etapa 404 
6 , Sárulegtl................... 46,1 
E Herfi ER a ES 42,6 7. Vidra... i 415 
3. , OA ROA -. .- 491 A a OS a 
Judeţul Durostor ........ooomococnnnnn.... 34,3 i A de ea NEA blo aci ic e Dece N i a p 
1 Plasa Accadánlar .......... iia da 280 2 aña GHIAN EA A E A E taie pupi 
2, Curtbunar .................. 33,2 " AS ducat Bac Al y 
d IS è 3 Fântâna Zánelor............... 383 
3 y Silistra: uri e Price e ade . 497 4 Reni 354 
4 Turtucaia ..... eta) c-ai aaa pisó 28,2 A O E SUA deea d 
Judeţul Făgăraş... ceeace 78,0 ns pure Blue ze a soli 276 
1. Plasa Arpagul de jos. .......... 75,5 de klaga e a noa a a apa bea 291 
2 „ Chigináu ............. AE 32,0 
2. no FAgåfag a e a o do Nou mă dă să 81,7 3 Ha ti , 24 
3. Sercala.......... pita Adei dai d mata 747 AS A us dc at id G GES 8 
» artei C , Nisporeni ............ .. . ... 25,1 
Judeţul Fălciu. ............... on. „= 56,0 Judeţul Maramureş .............. cec. 31,4 
1. Plasa Dimitrie Cantemir. ............. 57,6 1. „Plasa: Iza, i a e ci caca e ai 24,8 
2 `y Mihail Kogălniceanu ............ 54,6 2. „ Sighet TE ae nt E NEE AE ia 41,0 
3. OS dat 0 Rota hai T 279 
Judeţul Gorj ...........c cec. 46,9 to 
1. Plasa Gilort o o eadeni i a a 444 Judeţul Mehedinţi. ............c cc... 45,6 
2 , VA erae A A E a NE iu d a 447 1. Plasa CáMPpU.................... 44,6 
Bo NOVAC cin A a a Ra e 48,7 Z- ao A ee erei arc d roate 463 
L Vulcan. ....... e a Sao aia is de 497 a , Motru ....... A UI 46,0 
d a OCOM „ca a... a 46,3 
Județul Hotin ......... cc... 28,4 
1. Plasa Briceni .............. sala ati 316 Judeţul Mureş ........... fi ut atacată oa aia 64,7 
Pe a POI: ea pe n le aaa a e a 24,2 1. Plasa Badd..................... 57,2 
d. y Lipcani >. a na i a a 323 Da a si Mercurea Nirajului A oaza ai ara aia 79,7 
4. Secureni. nitro eee aaa reni dude ata A6 3. s Mureş .,...... A a . 73,7 
4 , Râciu . a ad è da 51,4 
Județul Hunedoara................ see 478 5 » Reghin, cc... 61,0 
6 , Teaca a tn a Aa a a EIE stat Ad, 59,1 
1. Plasa Avram lancu ........oo....... 964 7 Toplița 577 
2 aa Brad A A a 41,9 sas, Da pe e ii Pg pi ce i 
a , DEA AA A e A 
dr a rs 366 Judeţul Muscel .............cc cec 59,5 
Sire to Hateg eo cier aa a sa 7 36,2 1. Plasa Podgoria. ......... nana’ e.. 377 
6. „ Hunedoara ...........o...«.. 43,6 2 „ Radu Negru ............ co... 665 


județul Năsăud... eee 64,1 
1. Plasa Bârgău. ................... 67,5 
2. „ Năsăud .. cc... ... 533 
3, „ Rodma ............ +... +... +... 68,0 
4 op Şieu ec... .. 67,5 

Județul Neamț... aoee 56,8 
1. Plasa Bistrița ............. +. +... «> 55,4 
2, - De Mijloc .................. 55,7 
3. Muntele ... cc... cc... ... 61,6 
do. Neamt........... +... . +. .... 57,3 

Judeţul Odorhei ........... cc. 84,5 
1. Plasa Cristur. .. ... cc... cc... .. 83,8 
2. , Ocland........«...«<..o...... 80,9 
3...“ Odorhei ...... cc... . .  . ... 87,3 
E AREE Praid oia rada ir ia a ao 79,4 

Județul Olt... 424 
1. Plasa Drăgăneşti ........ cc... ... 40,3 
2. Dumitregtl............-. 40,8 
3. Spineni .......o. o... o... >. 46,0 

Județul Orhei .... oone 31,0 
1. Piasa Bravicea. ...,.... cc... .. 26,6 
2. Ciocâiteni ...... cc... .... 323 
3. „ Mascáufl......... «o... ..... 30,2 
4 „ ReziMa........ pn ter ee ae i A 36,0 

Judeţul Prahova ............. SE Pa . 51,4 
1. Piasa Câmpina. .......... A 54,4 
2 „ Drăgăneşti....... Sa O 46,1 
3 „ Filipegti....... a a e inec e DA. 
4 Ploegti ..... cc... 485 
Bo. Simala ........ +... +... ..... 649 
6 s» Urlaţi .......o «ooo... ... » 48,9 
T. a Válei....... «o... .. Le 47,6 

Județul Putna... cnc 524 
1. Plasa Mărăgeşti .. ..... cc... cc... 57,2 
2. „ TrotUB........ o... o... ... 53,5 
3, Vrancea ... ........ ... e . . .. 458 

Judeţul Rădăuți... cnc. ck.. Rite 61,2 
1. Plasa Putilei. ............ MER RA 3,9 
2. Siret A m a e RA ate ea ai e 60,1 
3. Stefan Vodă ..........<.o...... 716 

Judeţul R-Sărat........ cc... 596 
1. Plasa Câmpul .......... +... +... ... 545 
2. „ Dealul... cc... ... . . .  ... ..| 60,9 
3 s, Muntele ......oooo o ooo ooo.» 529 

Județul Roman ..........<<c scene. 50,1 
1. Piasa Miron Costin ..... +... .«. +... ..» 51,6 
2. „ Roman Vodá................« 496 

Judeţul Romanaţi................ ee naste ele 47,5 
1. Plasa Dunărea ........ o... o... .. 42,0 
2. i DEM ARA IA A uta ae a 53,2 
3. „ Oltulde Sus. i d e a ........ 46,4 


216 


ma pp 


> odi >da 


PN 


ope 


pp n 


Judeţul Săiaj cozi ai zaț ata au dat aa arta 626 
Plasa Carei. ..... o... o... +... ... 80,5 
„  Cehul Silvaniei .......+. +... ..... 55,1 

» Crasna. ,.. cc... «o. +... ... 47,6 
E ee ce e ae o e Tosa. erect ast ce e 507 
» Simleul Silvaniei. ............+ 61,5 
» Tăşnad .........«.«.....<... 69,9 
» Valea iul Mihai ............... 76,9 

A Zalău. oa A a A 58,4 
Judeţul Satu-Mare .......... cnc... 58,6 
Plasa Arded ........... o... . +. 68,7 
„ Baia Mare .............. +... 60,7 

e Mânăştur .............. +... 45,2 
> Oaşiu ...... cc... coco. 41,3 
„ Satu Mare ..........o....«..». 727 

sn Se O AA As e 58,5 
» Somcuta Mare... ............ >» 48,8 

5 Ugocea. ..,........... ..... 58,1 
Județul Severin .......... cc... 57,0 
Plasa Birchig...............«..... 55,5 
» Caransebeg...... E a GEE E 50,9 
» E A i aa e ae d a 61,9 
> Lugoj: a ia arti aie, a IS acte 62,1 
> A se iai ae a aaa 59,3 
m Teregova .....o.oooooooo oo». 49,1 
Judeţul Sibiu ............. aia . 82,0 
Plasa Mercurea Sibiului. .... Sat rana ratat ae 75,6 
Ocna Sibiului ................ 795 

a Sáligte......-. a E eT . 83 
a Siblu........ cata dot cota 81,3 
Judeţul Someş ......... sata adela nooo... 448 
Plasa Beclean ts fn i . 47,5 
a Del a A EETA o. ... 44 
»  Gárbou EPRS 3 333 
„ Gherla ...........* n... . . | 526 
» Ileanda... ..... .... . . o... ..< 40,9 
S Lăpuş .............. a E | 390 
Judeţul Soroca............. sec... 36,0 
Plasa Bádicemi...... +... «+... .. +... 41 
> e AA 36,5 
» Cotiugenii Mari .....+......... . 97,6 
Fioregţi. aio: e tas a faca tataie 35,9 
Judeţul Storojinef........oooooooooomo.... 54,9 
Plasa Ceremugulul ...........<...... 50,2 
» Flondoreni.....+.............. 609 
Rástoacelor .... +... .. +... . +. .« 49,9 
Județul Suceava ........ cc mom”. 64,8 
Plasa Arbore. ..... ... «oo... .«.... 61,8 
„ Dragomirna .............. ... 62,2 
Migegti ..... <<... «o... .. «. 73,5 
Judeţul Târnava-Mare. ......... ch... 82,0 
Piasa Agnita.. ..... «o .«.«...... 84,2 
„ Media... .. o... +... ..... .. 027 
„ Rupea ..... cc... cc... . n... SIA 
„ Sighigoara ...... +...» +... .«.« 80,0 


Judeţul Târnava-Mică......... cc... 66,6 


1. Plasa Blaj ........ $5 E rd 62,0 
2 y Diciosármantin .......... +... . . 669 
de E Dumbrăveni .......... les agan 79,9 
4, Iernut ..........+. o a 08,2 

Judeţul Tecuci ....... carena 52,7 
1. Plasa Homocea. .. co... +. +... 45,4 
2. . legti......o.o.. oo... o... .1. 57,1 
3. a Podu-Turcului . .............. . 504 

Județul Teleorman ........oooooo.oo.. oo... ALA 
1. Plasa Alexandria .........«.. «o... BA 
2 , Balaci ......... oo... Qil 
3. + Rogiorlide Vede. ............. + 42,6 
4 „ Turnu-Mágurele ...... co... ..... 46 
5. „ Zimnicea..... aja af dara dă >, 36,6 

Judeţul Tighina ........ cena. 323 
1. Plasa Bulboaca. ......... +... ..... . 310 
Zs 3 Căuşani ..........- Da E 30,9 
3, „ Ceadár-Lunga . ........-+ A De rY 34,7 
Ls Cimiglla ......... a ÍA 

Județul Timiş-Torontal................... 77,3 
1. Plasa Buzlag ............. Dia d 5 68,8 
2 „ Centralá.........-. da aa <.. 838 
3. „ Ciacova ......... Ai o... 785 
die sp O ay în e. ..... 780 
5. „ Jimbolia o a a 81,8 
6. „  Lip0va........- tea fn au Pta, E .. 639 
Tos Periam... n... gi ce ana E ăi 820) 
8. Recas coo... oooooooo ooo: . 694 
9. Plasa Sánicolaul-Mare ca è 80,2 
10. „ Vinga ..... A a a, Îi ai site 771 

Județul Trei-Scaune.......... cc... 83,2 
1. Plasa Baraoit ........... di d în 857 
2. „ Covasna..... DA RE d 8 832 
3. « Sf.Gheorghe... . + ©... 836 
4 „  Targul-Sácuies +. ... o... ....... . 81,7 


Județul Tulcea ......... ce. 50,3 
1. Piasa Babadag .............- cor... 404 
2. „  Gurile-Dunării . .. cc. cc... 457 
A Măcin: ió: a a e a ... 40 
4&4 „ Topolog.....o o... +... +... „ 598 

Județul Turda. ......... cecene. 53,2 
1. Plasa Baia-de-Arieg .. -.: ... ....... 55,6 
2, Câmpeni... cc... 36,7 
dE 3 Câmpia- Turzii. ....... to... ... 61,6 
4 „ lara Da TR dn e ` 51,5 
5 „ Luduş A 52,8 
b- Mihai-Viteazu . ............ +... 64,4 

Județul Tutova ...cooooomonrrrrr 52,9 
1. Plasa Manolache Epureanu ........... +. 56,7 
2. „ Vasile Párvan ..............+ . 56,2 
3. Vlăhuţă ...... «<<. .«........ 45,8 

Județul Vâlcea ......... eee. 476 
1. Plasa Cerna ....... ad Ñ 43,0 
2 » Cozia. a i a în a a el d a . 559 
3. „ Drăgăşani... .... e... e 445 
4. „ Horezu. „o... nn... 526 
de Zătreni., ec a co. o... 438 

Județul Vaslui ..... a iaca a tu 47,8 
1. Plasa Movila lui Burcel ............. + 49,5 
2. „ Stefan cel Mare ..... AS A dă 46,1 

Județul Vlaşca ........ nenea. 35,2 
1. Plasa Călugăreni .............. co... 366 
2. „ CAlmigtea.......... +. ++ 34,2 
3 2. Dunărea ........ o... ..... 348 
4. „ Glavacioc .... o... oo. +... +... 36,9 
5. . Neajlov ............ +... è . 329 


ANTON GOLOPENTIA 


FAMILIA ŞI COPILUL ÎNTR'UN SAT DIN NEAMȚ 
(HOLDA)” 


Așezarea satului Holda). Cătunul Holda este si- 
tuat pe malul stâng al Bistriţei moldovene în cu- 
prinsul judeţului Neamţ, la o distanță de 98 km 
de oraşul cel mai apropiat — Piatra-Neamţ. 

Ca înfăţişare exterioară, este un sat împrăștiat; 


el însuși face parte din comuna Broşteni, situată 
la 3/z km depărtare de vatra Holdei; la rândul 
său, Holda însăşi formează o serie de ramificații, 
determinate de cursul pâraielor sí numite după 
numele apelor dealungul cărora sunt aşezate, 


1) Cercetarea a fost întreprinsă sub conducerea d-nei Nataşa Popovici-Raiski, directoarea de studii a Şcolii de 
Comaudante dela Broşteni - Neamţ, care a dirijat-o şi redactat fişele. Contribuţia elevelor este menţionată în dreptul fiecărui 


capitol. 2) Material cules de Eliza Petrescu şi Silvia Botescu. 


5 


217 


Astfel, de Holda se fine micul grup de case dela 
gura pârăului Căboaie, denumit Căboaia, — lunga 
ingirare de case dealungul apei Puzdra, cu ace- 
laş nume, apoi Cârjoaia și Capra, de pe pârăul 
Caprei, Toate laolaltă însă, formează un tot, atât 
ca unitate de organizare, cât şi ca viaţă socială 
şi diferă considerabil de cătunele mai îndepărtate 
şi dependente tot de Broşteni — Neagra gi Cotâr- 


saşi. 
Ca toate aşezările omeneşti, care caută apă spre 
a se desvolta în apropierea ei, — satul Holda se 


întinde mai mult în lungime decât în lățime, îm- 
prăştiindu-se pe mici platouri, alcătuite de cotitu- 
rile Bistriţei; mersul apei e paralel cu drumul prin- 
cipal al cătunului, 

O altă arteră de comunicaţie este drumul Puz- 
drei, care merge dealungul pârâului cu acelaşi 
nume, până în interiorul satului, 

Din aceste două drumuri principale, pornesc 
nişte ulife înguste şi intortochiate, înconjurând 
cuiți mici şi parcele mărunte cu păpuşoiu semă- 
nat în apropiere de casă, 

Dealurile din jurul cătunului, îl strâng până 
aproape de apa Bistriţei. Casele, răsfirate dea- 
lungul apelor, se pitesc la picioarele dealurilor 
cu culmi împădurite şi coaste acoperite cu iarba 
islazurilor, 

Doar câte unele din case se rázlefesc şi ele pe 
coastă, unite cu vatra cătunului prin poteci sau 
prin câte un drum îngust. 

Flora. Munţii din jurul Holdei sunt acoperiţi 
cu coroana bogată a pădurii, Această vegetaţie se 
datorește calităţilor solului şi anume: micaşistu- 
rile, din care în mare parte sunt alcătuiți mun- 
ţii, — având duritate mică — sunt uşor desagre- 
gati de agenţii atmosferici şi dau uşor naştere 
primului strat de sol, prielnic desvoltării vege- 
tafíiei. Pe la vârfurile munţilor creşte mai mult 
bradul roşu sau molidul, iar mai jos, esenfele sunt 
amestecate; între brazi, — apare mesteacănul, ari- 
nul, paltinul, carpenul, fagul, teiul, alunul şi ră- 
chita, Muntele Pleşu e despădurit în urma unui 
uragan puternic, care a desrădăcinat aproape toată 
pădurea. Actualmente, e acoperit cu fânețele şi 
islazul comunal, 

Plante folosite de populație: Dintre esențe, nu- 
mai bradul este exploatat; celelalte servesc de 
combustibil, Alte plante, sunt unicele fructe care 
bucură copilăria tinerilor holdeni şi acoperă toate 
coastele munţilor din jur: fragi, smeură, mure, 
căpşuni, afine, Ciuperci bune de mâncat cresc în 
abundemtá; fiecare soiu de ciupercă are o anume 


218 


întrebuințare în gospodăria holdencei; de ex., bu- 
refii grași îs buni la sarmale, pupii merg pen- 
tru borş, hribii şi vinefele de tocaná. Sunt și o 
seamă de plante de leac, care cresc în pădure: 
slăbănogul, pojarnita, trifoiu, nughia văii, dum- 
bravnic, iarba sihastrului, scoruş, arnică, ramură 
de smeură, limba vecinei, mintă rece şi gálbenele. 
In sat există câteva femei, care le cunosc și le 
întrebuinţează contra durerii de stomac și de cap. 

Climă: Holda are o climă muntoasă; verile nu 
sunt prea călduroase, cu diferenţe de temperatură 
mai accentuate dimineaţa şi seara; iernile sunt 
destul de blânde și permit ciobanilor să stea şi 
iarna cu oile pe munte la stâni, Ploile, ca în toate 
regiunile de munte, sunt abundente şi deseori 
însoţite de descărcări electrice. Toate acestea nu 
stingheresc întru nimic activitatea holdenilor, cari 
obişnuiţi cu natura înconjurătoare, înfruntă cu 
tărie toate intemperiile şi improvizează pe loc 
mijloacele de apărare în contra lor. 

Aşezarea gospodăriilor: Aşezarea gospodăriilor 
nu este regulată, fiind determinată de accidentele 
terenului şi de rețeaua pâraelor, Casele sunt ma- 
sate la confluența Puzdrei cu Bistriţa, iar apoi se 
resfirá dealungul apelor, 

In majoritatea cazurilor, fațada caselor e în- 
dreptată spre drum, Tipul caselor se apropie de 
tipul bucovinean, se întâlnesc chiar construcții 
caracteristice bucovinene, Materialul de construc- 
tie este lemnul, în special bârne de brad, iar pen- 
tru acoperiş e generalizată șiță, 

Condiţiunile naturale determină întrucâtva fe- 
lui de a fi al locuitorilor Holdei, 

Aşezarea satului pe apa Bistriţei şi între munţi, 
dar mai ales conformaţia solului, au contribuit 
la alcătuirea unui tip patriarhal de viaţă econo- 
mică şi socială, care s'a menţinut neştirbită până 
aproape de epoca războiului, Abia după acea 
dată şi mai ales în timpurile din urmă, sub in- 
fluenţa factorilor de organizare social-economică 
a Văii Bistriţei, viața Holdei a început să se 
schimbe, după cum vom vedea mai departe, 

Deocamdată, să vedem cum se plasează gene- 
raţia tânără a satului în acest cadru natural, 


CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA CON- 
DITIUNILOR DE TRAI ŞI EVOLUŢIA SATU- 
LUI. — Cea mai veche aşezare din această re- 
giune a Bistriţei, Holda, pare să fi fost şi cea 
mai populată pe vremuri, judecând după arenda 
ce o plătea mânăstirii Voronefului de prin 1742. 
De atunci, satul nu numai că și-a schimbat înfăţi- 
şarea externă, dar viaţa sa economică a suferit o 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 
Şcoala de Comandante Broşteni : Copilul în Holda - Neamţ 


Fig. 1, — Satul Holda se întinde mai mult în lungime decât în lăţime, imprăştiindu-se pe 
mici plaiuri, alcătuite de cotiturile Bistriţei 


Fig. 2. — Dealurile din jurul cătunului, 


transformare; iar în prezent, satul se află chiar 
în pragul unei faze complet noui de evoluţie. 

Viaţa şi structura de temelie a satului, pare să 
fi fost creiată în primul rând de condifiunile ca- 
drului natural, care a determinat vechile aşezări, 

Din acest punct natural, se desprind două ele- 
mente principale: apa Bistriţei şi munţii acoperiţi 
cu pădure, 

Aşezarea satului lângă Bistriţa, i-a hărăzit co- 
municarea uşoară cu alte aşezări mai la vale, iar 
cu timpul, holdenii au comercializat acest drum 
de comunicaţie, îndemnându-se să ia parte la ex- 
ploatarea pădurilor din jur, 

Deşi Holda n'a fost centru pentru plutărit, și nici 
nu a numărat prea mulți plufaşi printre locuitorii 
ei, — care situaţie e păstrată şi în prezent, — to- 
tuşi ea a suportat multe influențe din par- 
tea plutaşilor care treceau prin ea dela Barnar 
la vale, lar în clipa în care s'au creiat centre de 
exploatare sistematică a lemnului, la Barnar şi la 
Broşteni — aceasta din urmă chiar cu un caracter 
industrial pronunţat, — tot satul a început să 
resimtă influenţa acestui fapt asupra vieţii sale 
economice şi sociale însăşi, 

Totuşi, până în timpuri mai recente, Holda 
îşi mai păstra caracterul de odinioară, acel al unui 
sat de crescători de vite. Atât aşezarea, cât şi 
natura solului determinau locuitorii sá îmbrăţi- 
şeze această ocupaţie, presărând cu stâni inima 
dealurilor. Era şi natural să se ocupe cu vitele, 
atunci când agricultura era la început exclusă 
din rândul ocupafiilor principale, odată ce pă- 
mântul arabil din raza Holdei nu întrecea 14 ha. 

In mintea sătenilor, a rămas până acum convin- 
gerea că „vita este bogăţia omului'!, Puterea mate- 
rială a unei gospodării se calculează şi acum după 
numărul vitelor, ce le posedă. 

Insă lucrurile sunt în prezent mult schimbate: 
Holda este înconjurată de pădure, care ocupă 
5.000 ha din 5.946 suprafaţa totală, lăsând abia 
500 ha fánafe şi 330 ha islaz și págune. 

Ori, pădurea aparține în întregime Domeniului 
princiar şi soarta păşunatului depinde de mă- 
surile luate de administraţia acestuia, Inainte 
vreme, vitele holdenilor păşteau în pădure, fără 
să fi prezentat nicio problemă în privinţa între- 
finerii lor. Aproape nu există sătean, care să nu 
plângă acele vremuri, când „pădurea era liberă 
de păşunat!, şi fiecare putea să ţină vaci şi oj 
cât de multe. Măsurile actuale, însă, luate în ve- 
derea protecției pădurii și restricfiunile inerente 
regimului silvic, au drept urmare restrângerea pă- 
şunatului și scăderea creşterii de vite; împreju- 


rárile sunt de aşa natură, că mulți săteni îşi vând 
vite, din lipsa de păşune, Vitele scad nu numai 
cantitativ, dar şi calitativ, din cauza hranei şi în- 

ijirii necorespunzătoare; la mijlocul acestor 
sţări de lucruri, stau lipsa de cunoştinţe nece- 
sare, dar mai ales imposibilitatea materială a să- 
teanului de a-şi procura alt soiu de condițiuni, 
De aci, scăderea considerabilă a speciilor în ul- 
fima perioadă a vremii. lată cum se repartizează 
animalele domestice a Holdei, Holdiţei, Căboaiei 
şi Caprei laolaltă, ceea ce însemnează cca. 700 de 
locuitori: 


Specie Numărul de capete 
ODE vii ar a pt dep a E de pri e 1.360 
Bovina 336 
Cabaline s coi ea ns nete a a ed 5 
Porcii a aii 47 
Pis ie as A cs dă 929 


Impiedicánd şi scăzând creşterea vitelor, regi- 
mul silvic actual oferă în schimb, ocazia de muncă 
în pădure, la centre de exploatare, ceea ce în- 
curajează din ce în ce mai mult pe holdeni să se 
lase de vechea lor ocupaţie şi să intre ca mun- 
citori angajaţi în industria lemnului, 

Urmări sociale ale acestui fapt, sunt de cea mai 
mare importanță, 

In prezent, locuitorii satului văd în munca la 
pădure unica lor sursă de câştig. Regimul de 
muncitori angajaţi gi mai ales contactul lor cu 
elemente străine, întâlnite inevitabil în cursul 
muncii lor la exploatări, — le transformă menfa- 
litatea, prefăcându-i în ceva mijlociu între fá- 
rani şi lucrători propriu zişi. Mai ales tineretul, 
apare receptiv la aceste schimbări. Reducerea 
creşterii vitelor şi mutarea centrului de gravi- 
fate a muncii, dă naştere la un oarecare desechi- 
libru economic; de aci — tendinţa, apărută re- 
cent, de a creia surse de venit prin înjghebarea 
de mici ateliere în sat (lemnari, cismari, stolari, 
croitorese, cojocărese, etc.), 

Altă serie de locuitori şi, în special, tineretul 
de ambe sexe, îşi caută câştig angajându-se în 
serviciu la gospodari chiaburi din alte sate şi în 
special la Broşteni, pe timpul sezonului de vile- 
giatură, ceea ce însemnează încă o cale pentru 
infiltrafiuni de influenţe orăşeneşti, Se crează o 
anume clasă, aceea a săracilor, care fiind siliți 
să câştige traiul dincolo de hotarul satului apar 
ca aducătorii inovaţiilor şi zguduitorii tradiţiilor, 
Apropierea Brostenilor, ca centru de industrie gi 
de vilegiatură, joacă un rol deosebit şi, prin in- 
fluenţa pe care o exercită diferite manifestări co- 


219 


mune care au loc la acea comuná centralá, de 
pildă hora de Duminecá. Și pe această cale, pá- 
trund in Holda influenţe străine, de orágenizare in 
ceea ce privește portul, limbajul, jocul şi chiar 
obiceiurile. 

Dar unde se resimte mai mult acest proces de 
transformare, care începe să cuprindă Holda cea 
veche, — este familia; familia intră de pe acum 
într'o fază extrem de critică a modificărilor care 
tind să-i atace cu timpul însăşi structura. 


Ca să ne dăm seama de mentalitatea holdenilor 
privitor la procreafie, e bine să nu uităm că avem 
in faţa noastră o Holdă veche, puternică încă, şi 
una nouă, care tinde încetul cu încetul să-i ia lo- 
cul 5). E vorba de evoluţia familiei holdene, în ritm 
cu evoluţia economică și industrială a satului. 

Dela Holda cea veche, a rămas o anumită tra- 
ditie familiară, un crez al familiei patriarhale, le- 
gat cu credinţa în Dumnezeu şi cu o supunere fa- 
talistă şi necontestată față de voința superioară, 

O parte din populaţie însă, şi în special bărba- 
ţii — ca muncitori de pădure şi la plute, iar în 
timpul din urmă gi unele din fete tinere, — au în- 
ceput să se desrădăcineze, în funcție de muncă, 
din tradiţia satului şi din ambianța familiei vechi. 
Muncitorul ambulant a fost acela în care s'a 'ncui- 
bărit primul element de transformare, primele in- 
filtrafiuni de influenţe străine, orăşeneşti, indivi- 
dualizate şi desorganizatoare de familie. Acestea 
se transmit pe nesimţite şi în faza actuală, se for- 
mează la Holda un început de curent de sociali- 
zare, de eliberare individuală de sub presiunea răs- 
punderilor și sarcinilor familiare, Aceasta nouă 
influență cuprinde rândurile tinerilor şi tinerelor, 
atrăgându-i cu formula de viaţă liberă şi viaţă 
din plin. In această concepţie, procreaţia apare ca 
o piedică şi un neajuns, care trebue evitat şi com- 
bătut, Această tendință este acceptată deopotrivă, 
atât de băieţi cât şi de fete. 

Si totuşi, substratul tradiţional se dovedeşte a 
fi prea puternic pentru a fi biruit definitiv de a- 
ceste idei nouă. Si într'un moment dat, — la în- 
cheierea nouei căsnicii, — familia patriarhală 
apare triumfătoare şi categorică, susținută şi de 
bărbat, — care din clipa înființării familiei pro- 
prii cere respectarea regulelor şi moralei patriar- 
hale, — şi de femeia, care îşi descoperă întipărit 
profund în întreaga-i ființă idealul unui cămin pa- 
triarhal. 


3) Material cules de d-rele Tomegea şi Dimitriu. 


220 


Conflictul se strecoară în ciocnirea inevitabilă 
dintre rămăşiţele tendinţelor de emancipare din 
tinereţe şi forma rigidă şi definită a vieţii fami- 
liare tradiţionale. Din acest conflict ies primele 
cazuri de neadaptare, primii învinși şi primele fa- 
milii desorganizate, dacă nu ca formă, în orice caz 
ca fond. Aceea care suferă mai mult de pe urma 
acestui conflict este femeia. Bărbatul, prin însuşi 
caracterul vieţii şi a muncii sale, îşi continuă exis- 
tenfa sa individuală, regăsindu-se în tovărăşii de 
muncă şi schimbându-și cu ușurință mediul. Dar 
femeia rămâne într'o stare de desorientare şi deo- 
camdată caută sprijin şi îndrumare în vechea tra- 
diţie, care singură o poate scuti de dibuiri în ne- 
cunoscut, Și din această clipă, femeia devine ele- 
meniul stabil şi conservator al familiei, 

Această deosebire între soț şi soţie se vede clar 
în mentalitatea diferită a femeii şi a bărbatului în 
ceea ce priveşte însăşi dorinţa lor de a avea copii. 

Bărbatul are un raționament de prevedere, el 
vede în copii o chezágie a bătrâneţii paşnice şi în- 
grijite, îi consideră ca pe un fel de asigurare a lui 
pentru caz de incapacitate de muncă, 

„Zicem noi aşa si așa, până suntem tineri, dar 
ne gândim că e bine să avem copii cât de mulți, 
că la bătrâneţe, când vine greul, ce te faci fără ei“? 
(V. Bilb). 

In drumul spre această etapă a infirmităţii vii- 
toare, copiii reprezintă pentru tată, un ajutor în 
gospodărie, De-aci şi dorinţa lui de a avea mai 
mulți băieţi. j 

„Bărbatului îi place să aibe băiat... Lui îs dragi 
tare băieții. Că băieţii is mai de folos, vezi, că-i 
partea bărbătească... 

„Jinem şi la băieţi şi la fete, da' par-că la băieţi 
mai mult... 

„Dacă naşte femeia băiat, are bucuria bărbatu, 
da'dacă naşte o fată, e supărare“, 

Această preferinţă, totuşi, nu trece la conflicte 
familiare: „unii mai drâmboiesc că nu-i băiat, da' 
p'urmă li trece drámboitul”, fără să lase urme în 
ceea ce priveşte viitorul tratament al copilului. 

Femeia însă, în cadrul familiei sale, capătă o 
altă atitudine faţă de procreatia în sine. Prezența 
copiilor apare ca un element inerent familiei tra- 
ditionale şi dorinţa de a-i avea se află în funcţia 
idealului de familie şi a scopului personal al fe- 
meii, 

Pentru ea, copiii apar, indiferent de sex, ca un 
element de legătură trainică, de solidarizarea soți- 


lor în jurul aceloraşi interese familiare si gospo- 
dáresti; dau un rost muncii lor comune, prezintă 
ceva ce justifică existenţa femeii, o asigură în casa 
e1 însăși, în familie şi în sat; îi definesc întrucâtva 
sensul vieţii şi directiva purtării, îi dă și putinţa 
de a-și concentra afecțiunea și a căuta mângăierea, 
în lipsa unor alte satisfacţii. Intrfun cuvânt, îi dă 
un cămin complet, si holdeanca îl caută, ghicind 
în el unicul mediu în care ea poate să-și găsească 
apărarea contra inovafiilor distrugătoare, o sigu- 
ranță materială gi morală și echilibrul ei perso- 
nal, asigurat de făgașul tradiţiei, 


„Femeia care nu are copii prinde a Innebuni şi 
face alte ráutáfitt. (V, P., 37 ani). 

„Femeia care ħu are copii, lumea záce că trä- 
ieste buiacá şi nu ştie de Dumnezeu". (V. N., 
29 ani). 

Pentru femeie, copii prezintă mai ales che- 
zășia familiei solid legată. Acest rol al procrea- 
fiei reiese destul de clar din mărturisirea femei- 
lor, care și-au închegat și păstrat căminul numai 
datorită apariţiei copiilor. 

„Mui bine c-am avut copchii, că m-am liniştit 
eu şi dacă i-am avut, astăzi sant cu ell. (|. T. 
35 ani). 

„Mie-mi plac copiii, măcar că e greu de trăit. 
Eu mă iau cu ei. Este o legătură între noi. Că 
dacă-s băieți, se curmă repede neinfelegerile. In 
viața grea pe care o duc cu bărbatu-meu, m'am 
gândit că poate au copiii noroc şi mă scapáfl, 
(N. L). 

ln special femeile, care „trăiesc rău cu bär- 
batu 'zác că e bine să facă copii, că se mângâie 
cu ei, 

Dar și atitudinea bărbatului, de multe ori se 
schimbă după apariţia copilului. 

„După ce am tăcut un băiat si o fată, par!că 
s-a schimbat viața, grija lui era mai mare”. 

Multe recunosc, că „dacă n'ar fi avut copii, nici 
n'ar fi stat împreună, dar „copilul i-a legat". 

Câte odată, lipsa copiilor formează cauza de 
dezorganizare a familiei. 

„Za F., dacă femeia n'a tăcut copii, a lăsat-o 
bărbatu!!, 

„Mai de mult aşa era, dacă nu făcea până!n 
7 ani copil, bárbatu' o lăsa şi lua alta, să-i facă 
roadă'!, 

„Femeile care nu fac copii, sunt ştir. N'au nici 
cinste, nici milă dela bărbat". (V. N.). 

„Dacă nevasta nu face copii, bărbatul o párá- 
seste, să ia pe alta ca să-i facă copiitf. (V. N.). 


In alte cazuri, lipsa copiilor inseamnă lipsa unui 
factor care ar îndemna la muncă gi aceasta pro- 
duce cazuri, nu numai de tensiuni familiare grave, 
dar şi decădere morală. 

„Aşa e unu in sat, care a dat în daru’ befiel, că 
nu i-a făcut muierea copii!. (N. V.). 

„E unu care bea tot ce câștigă, că nu-i face 
nevasta copii". (N. L). 

Toate acestea sunt tot atâtea pericole și hol- 
deanca e conştientă de ele. Este conștientă și de 
faptul că prezenţa copiilor care-i salvează cămi- 
nul — o leagă iremediabil în ceea ce priveşte li- 
bertatea ei personală, 

„Cine nfare copii, se duce unde vrea, se culcă 
când vrea şi se hodineste când îi trebue". 

„Dacă n'ai copii, te duci, dar dacă ai, rămâi 
acasă". 

„Dacă ai copii, nu ai vreme să te gândeşti la 
hodină. Trebue sá tot faci şi să munceşti, ca să 
ai cu ce-i creştei!, 

„N'am cu cine lăsa copiii, trebue să stau de 
nevoiel!, 

„Boierimea caută sá n'aibe copii, să le aibe 
grijă, căci el se mai mută de ici-colo, dar noi 
stăm liniștiți la casele noastre. Stau cu ei mult, 
de când fac copii, — n'am mai ieşit deloc la deal... 
Mă fiu acasă ...!!. (A, Sr.), 

Această linişte inseamnă pentru femeie o muncă 
intensă, un efort pe care întreaga ei ființă îl de- 
pune din plin, — la început conştient şi cu do- 
rinfa de a-şi asigura căminul, — mai apoi inert, 
din obignuintá și din neputinţă de a evada. Nu- 
mărul mare de nașteri și avorturi, morţi frecvente 
care seceră copiii, — obişnuesc femeia să pri- 
vească cu sânge rece apariţia unui nou prunc şi 
dispariţia unui altuia. Femeia rămâne să nască, 
să alăpteze, să dea o oarecare ocrotire copilului, 
cât e mic şi neajutorat; educaţia propriuzisă și 
conducerea spirituală a copilului, îi scapă, munca 
rea, care o sileste să înlocuiască și pe bărbatul 
ei în treburile gospodăriei, o istovește, o sleieste 
de puteri. 

Femeia ajunge la un grad de abrutizare, la un 
fel de resemnare tăcută; câte una doar are scă- 
pări de revoltă în contra sarcinei prea grele pen- 
tru puterile ei. 

Aceasta a doua fază a desvoltării femeii în fa- 
milia patriarhală are legătură mai mult cu facto- 
rul economic decât cu tradiția însăşi; chiar și re- 
volta unora din femei e îndreptată împotriva con- 
diţiilor grele de trai şi nu atinge familia ca in- 
stitufie. 


291 


Totuşi, sub presiunea greutăților materiale, atât 
femeia, cât și bărbatul ajung să dorească sá nu 
aibe prea mulţi copii. 

„N'am dorit să mai am dela al patrulea“... 

„Amândoi am vrut s'avem, dar nu mulți“, 

„Am vrut s'avem 4, ca s'avem cu ce-i fine, pa- 
tru baiefi, patru prăjini de loc“. 

„Mă gândeam la 1—2, dar nu la mai mulți“. 

Atitudinea generală a satului este în acord de- 
săvârșit cu mentalitatea de mai sus. Privind me- 
reu ca ceva anormal, o familie fără copii, com- 
pátimeste pe acei care au copii prea mulţi și-i 
sfătueşte chiar să întrerupă viața conjugală obiş- 
nuită, pentru a nu mai spori familia; 

Si tot sub presiunea acestor greutăţi şi poate 
dându-și seama întru câtva de tristeţea propriei 
sale vieţi, femeia din Holda, deși condamnă în 
principiu purtarea tot mai străină, emancipată a 
copiilor ei, — totuşi nu luptă ca să-i împiedice 
dela această experienţă a tinereţii, ci chiar îi 
încurajează „să bată fierul până e fierbinte“ și 
„să trăiască viaţa plină“, „până când nu-s greu- 
táfi”. Nu e nevoie să insistăm asupra faptului, că 
fiecare generaţie îşi face experiența de emanci- 
pare tot mai accentuată, „cu mai multe răsfrân- 
geri asupra personalităţii lor şi cu mai mare rază 
de îndepărtare dela idealul familiei patriarhale. 

Rămâne de văzut, cum se încadrează copiii în 
acest mediu, — în familie, gospodărie sí sat, cum 
se desvoltă si cum ajung sá ocupe locul lor in- 
dependent în viaţa satului, 


Locul tinerei generaţii în cadrul populației to- 
tale a Holdei*). Din totalul de 474 suflete, care 
formează populația Holdei, 41.4% reprezintă ge- 
nerafia tânără, adică copii și adolescenţi până la 
18 ani; 41,0% sunt oameni maturi (19—49 de 
ani), iar restul de 16% au împlinit 50 de ani. 

Ca să apreciem această distribuţie, o vom com- 
para cu distribuţia populaţiei rurale din Româ- 
nia în 1930, 

Cifrele comparative se pot vedea din Tab, I, 


Tab. I. Distribuția procentuală pe vârste 


Graficul 1 reprezintă astfel această situaţie: 


ZZA fezâie 


Distribuţia procentuală pe vârste 
Graficul 1 


Se vede, prin urmare, că procentul generaţiei 
tinere din Holda este mai mic decât în România 
întreagă. Inffitenta războiului nu poate fi invo- 
cată, deoarece și în cazul recensământului din 
1930, ca şi în cazul satului Holda, copiii născuţi în 
timpul războiului au intrat în prima grupă. 

Această diferență se vede mai bine la vârste 
mici, Astfel, în România rurală (1930), copiii sub 
5 ani reprezintă 15,3%/0 din totalul populaţiei, pe 
când la Holda abia ajung la 11.090, 

Aceste cifre ne precizează, că procentul redus 
al grupei 0—19 ani se datoreşte vârstei între 
0—4 ani. Aceasta s'ar putea explica sau prin 
natalitatea redusă, sau prin mortalitatea infantilă 
mare, sau prin natalitatea şi mortalitatea infan- 
ilă normale, dar mortalitatea generală redusă 
sau, în fine, prin imigrări masive a oamenilor de 
vârstă matură, 

Ori, în cazul satului Holda constatăm că na- 
talitatea este în ultimii 5 ani de 43.%o0, deci foarte 
ridicată, chiar superioară mediei ţării. Pe de altă 
parte şi mortalitatea generală este mai mare de- 
cât media satelor româneşti, fiind egală cu 31.4%o. 
Distribuţia de mai sus a populaţiei se poate deci 
explica numai prin mortalitatea infantilă ridi- 
cată, 

Intr'adevár, în ultimii patru ani această mor- 
talitate a avut următoarea variaţie: 


Anul 1085 0 e a a d ta A 27.3" 
ao Wi pe 29.690 
Wa Sd 3140 

O re a asta as ceia date Aia ăia 2500 


Cifre extrem de ridicate în comparație cu mor- 
talitatea infantilă din ultimii ani în satele româ- 
nesti, care a variat între 17 şi 19%o, 


4) Material cules de Ecaterina Leon, Rozalia Tepes Bila, Leontina Cojocaru şi Emilia Ciobanu, 


222 


Populaţia Holdei este grupatá în 113 familii, 
familia medie fiind de 4,1 suflete, cifră care este 
ceva mai redusă decât cea constatată ca medie 
(1930) în satele Moldovei (4.3 copii la familie) 
sau în satele judeţului Neamţ (4.2 copii). 

Din punct de vedere al procreafiei, totalul fa- 
miliilor holdene poate fi împărţit în categoriile 
arătate prin Graficul 2. 


EZZ fit cu copo ve 
ERZA 1000 co cgpa morp 
E 06 ri cope. 
BER 20 nconpiete 


1) Familii cu copil Vil. ....... +...» «+ .85 la număr 

2) ». ” . MOMfl....o.....o oo. 8, > 

3 , fárá copil ......«..»..».. 18, ” 

4) », necomplecte ............. die 
Graficul 2 


Avem, deci, 111 familii normale, din care 93 au 
avut copii şi 18 nu i-au avut de loc. 

Totalul copiilor născuţi, declarați de cele 111 
familii, se ridică la 393, din care 104 au murit, 
iar restul de 289 trăesc, Dintre aceştia, 206 sunt 
copii sub 18 ani, iar restul de 83 au împlinit 
18 ani, 

In medie, de v familie s'au născut 3,5 copii. 

Analizând numărul copiilor născuţi într'o fa- 
milie, în raport cu durata căsniciei, situația se pre- 
zintă după cum arată Tab, II. 


Repartizarea numărului de copii pe familie, în 
funcție de durată a căsătoriei, este reprezentată 
în Graficul 3. 


2-30 16-20 10-15 6-10 9-5 


1, 2, 3... = Numărul mediu al copiilor de familie în funcţie 
de durata căsniciei. 


Graticul 3 


De aci se pot desprinde următoarele constatări: 
numărul mediu de copii, născuţi la o familie, este 
de 3.3. 

Normal, acest număr variază în funcţie de du- 
rata de căsnicie, Lăsând la o parte grupele de 
peste 41 ani durată de căsnicie, în ale căror de- 
claaţii nu putem pune temeiu, — din cauza bă- 
trâneţii lor, — observăm că femeile din grupa 
de căsnicie 31—40 ani, — au avut un număr foarte 
mare de copii, în medie 6,6 de femeie, Natural că 
acest număr scade cu cât durata căsniciei se mic- 
șorează, Totuşi, nu credem ca acest număr de 6.6 
copii de familie să fie vreodată ajuns de genera- 
ţiile următoare, care are numai 4.3 copii de fe- 
meie sí posibilitatea căreia de a face copii mulţi 
e redusă, Putem conclude astíel că Fecunditatea 
femeilor scade la generaţiile mai tinere. . 


Tab. II 


Nr Nr. Copil Copii morți Nr. familiilor Nr. 
DURATA CĂSNICIEI i copiilor opa ojo din tota- copilior vii 
familiilor de familie Cu copii p 
născuți Nr. 1 copiilor Fără copii morți sub 18 ani 
(3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) 
mea a aa 13 3.2 5 38.5 1 - — 
dl O... .... 15 30 8 533 — 1 — 
Bl y —4........ 66 6.6 26 39.4 — 3 — 
21 a — 30... .. 16 46 18 23.7 — 1 23 
16 p =D... .ooo.. TI 43 27 35.1 5 = 47 
e S E pa 63 33 I0 15.9 2 2 53 
6 y =M.....ooo. 68 27 * 12 17.6 5 — 56 
— . — See... ... 15 21 = — 5 — 15 
Total, 393 35 104 26.5 18 8 206 


In ceea ce priveşte numărul «wopiilor declarați 
morţi, observăm că mor 26.5%o din copiii născuţi 
de toate femeile din Holda. Vezi Graficul 4. 

Acest procedeu nu diferă mult de cifra morta- 
lităţii infantile, despre care am pomenit mai sus. 


d? 


72 


20 


10 


o. E IL 


1 = copii rămaşi în viaţă. 
2 m copii morţi. 
Graficul 4 


Totuşi, având în vedere că în Graficul 4, sunt 
trecuţi toţi copiii morţi, — deci şi cei peste 
un an, credem că la recensământ au fost tăinuiţi 
o parte din copiii morţi. Această afirmaţie se în- 
tăreşte prin faptul că după declaraţiile sătence- 
lor, din totalul copiilor născuţi de femeile cu 
căsnicie sub 15 ani, au murit numai 15% din co- 
piii de toate vârstele, pe când din datele stării 
civile, pe ultimii ani, mortalitatea se ridică la 
24,5%o, 

Revenind la numárul total al copiilor vii sub 
18 ani, ajungem să constatăm că din totalul de 
206, 10 sunt plecaţi din sat, iar 3 femei de 17 şi 
18 ani sunt măritate. Astfel că, în cercetarea 
noastră, ne vom márgini la restul de 193 copii şi 
adolescenţi, din care 95 băieţi şi 98 fete, 

Din punct de vedere al stării civile, copiii din 
Holda se împart în legitimi şi nelegitimi. Vezi 
Graficul 6. 

Ca situaţie familiară, copiii din Holda se pre- 
zintă in modul arătat în Graficul 7, 

Majoritatea lor fac parte, deci, din familii cu 
forma păstrată intactă şi abia 9.7%/o provin din 
familii desorganizate, 


224 


Din Tab. III vedem cum se repartizează copiii 
după situaţia economică a părinţilor. 

Aceste date sunt arătate şi prin Graficul 8. 

Deci, jumătate din copii fac parte din clasa 
mijlocie, 40.5%/0 sunt săraci şi numai 16 copii a- 
partin părinţilor bogați. 

Analizând repartizarea copiilor după categoriile 
de ocupaţie ale părinţilor, aflăm situaţia arătată 
alăturat. (Vezi Tab. 1V şi Graficul 10). 

Deci, majoritatea copiilor satului aparţin fami- 
liilor de muncitori (lucrători în industria lemnu- 
lui, muncitori la pădure, cărăuși, etc.). In al doi- 
lea rând vin „alte ocupaţii”, unde intră intelec- 
tualii și funcţionarii satului (primăria, poşta, bi- 
serica, jandarmeria), apoi locul al treilea este 
ocupat de agricultori, Categoriile ultime le consti- 
tue meseriașii satului plutagii și negustorii, 

Pentru a ne da seama de situaţia economică a 
fiecărei categorii de profesiune, să vedem repar- 
tizarea familiilor după ocupaţia părinţilor şi gra- 
dul lor de avufie. 

In grupul muncitorilor, unde se clasează cel 
mai mare procent al copiilor holdeni, situaţia 
economică predominantă este aceea a sărăciei. 
Am specificat grupul celor „foarte săraci”, în 
care intră familiile complet lipsite de' avere și a- 
vizate în întregime la câștigul capului de familie, 
Acest câștig este în general suficient pentru sa- 
tisfacerea nevoilor imediate ale familiei, însă nu 
poate realiza nicio economie. In categoria celor 
săraci intră familii cu proprietatea parcelară, care 
depind mult în existența lor de venitul muncii. 


N 
o 


Repartizarea copiilor după vârste și sex 
Graficul 5 


Mijlocii reprezintă proprietatea mică, de 3—4 ha, 
iar înstăriţii posedă în medie 5—6 ha, plus vite 
oi, etc., care-i fac să se sprijine întru câtva pe 
produsele propriei lor gospodării, 

La alte ocupaţii apare categoria bogafilor, cu 
proprietatea de peste 6 ha. Aici predomină starea 


bună, determinată de surplusul venitului din func- 
ţii ocupate de capii de familie. 

Agricultorii formează categoria mijlocie ca 
avere, cu tendința spre starea bună. Lucru ușor 
de înțeles, pentrucá la această ocupaţie rămân 
numai acei care au posibilități materiale nece- 
sare; cei lipsiţi de pământ de exploatare trec la 
categoria muncitorilor. Micul grup al săracilor 
rămaşi la agricultură e constituit din elemente 
incapabile de a îmbrăţişa o altă muncă, de ex. 
văduve, oameni care nu pot să se ocupe cu in- 
dustria lemnului, din motive sanitare şi perso- 
nale, etc. 

Meseriaşii reprezintă sărăcia concentrată a sa- 
tului. De fapt, de meserii se apucă holdenii care 
nu au nicio altă speranţă şi nicio altă posibili- 
tate de trai. Puţini mijlocii îşi crează prin me- 
serii o sursă suplimentară de venit, bazându-se 
totuşi pe avuţia lor reprezentată prin pământ ori 
vite, Această sursă suplimentară fiind cerută de 
necesitățile unor familii prea numeroase pentru 
produsul numai al gospodăriei, 


ZA ! 
mos 2 


1 = legitimi; 2 = nelegitimi. 
Graticul 6 


Negustorii în Holda se împart în 2 categorii: 
începătorii, care abia încearcă să înfrunte concu- 
renfa evreiască, şi cei vechi, care şi-au format 
averea din negustorie. 

Plutașii sunt puţini şi au toţi starea economică 
bună. Faptul se explică prin mentalitatea holdé- 


nilor, care se abfin dela plutárit, înfricoşaţi de 
pericolele acestei meserii, astfel că concurenţa în 
acest sens e minimă. 

Din datele de mai sus, putem să ne dăm, deci, 
seama de mediul economic şi profesional în care 
creşte şi se desvoltă tânăra generaţie a Holdei. 


AA 


VIA 


N 


Sa 


Ed 


1 = copii legitimi (fam. org.); 
2 = copii nelegitimi (concub,); 
3 = orfani; 4 =æ părăsiţi; 
5 = legitimafi; 6 = înfiaţi. 


Graticul 7 


Să aruncăm acum o privire generală asupra 
desvoltării fizice a copiilor din Holda, rezervân- 
du-ne revenirea asupra laturii higienico-sanitare 
a acestei chestiuni, la fiecare vârstă aparte, 

Din totalul de 168 copii până la 14 ani, au fost 
cercetaţi medical 139 copii, adică 83%/0, 

Desvoltarea lor fizică poate fi urmărită din 
Tab. V. 

E interesantă constatarea ce o facem, privind 
Graficul 11. 

Predominarea netă a 
mai accentuată la băieţi. 

Comparând desvoltarea fizică a copiilor cu 
sexul gi vârsta lor, ajungem să stabilim urmá- 
torul Grafic, (Vezi Graficul 12). 

Constatăm, că diferența în desvoltarea fizică, 
între fete şi băieţi, e mai accentuată în prima co- 
pilărie şi tinde spre uniformizare în cursul ani- 
lor, dispáránd în pragul adolescenței; cu excep- 
ţia primei copilării, — când fetiţele au desvolta- 
rea fizică normală in 75%, — restul grupurilor 


desvoltării subnormale, 


225 


prezintă situația nesatisfăcătoare, arătând ten- 
dinfa precisă spre subnormal gi debilitate, 

Cercetând motivele acestei stări de lucruri, gă- 
sim o corelație între starea de desvoltare fizică 
a copiilor şi alimentația lor așa cum reiese din 
Graficul 13. 


Tab. IH 
Starea economică |Nr. copiilor] “e fața de PE 
(1) (2) (3) (4) 
Săraci o... oo... 80 40.5 27 
Mijlocii......... 95 40.2 34 
Bogaţi , < 1... . ... 16 83 5 
Total. 193 100.0 66 


e 
e 
fe 


N 
> s 

445435 TLL ALTZA 

A 1220 22 202 22 q OL ZA 


LZ 


1 = familii sărace ; 
2 = copii săraci; 5 = familii bogate; 
3 m familii mijlocii; 6 = copii bogafii. 


Graticul 8 


Vedem deci, că alimentaţia abundentă lipseşte 
cu desăvârșire celor cu desvoltare 
Observăm in acleagi timp că această deficiență 
de desvoltare se extinde peste ambele sexe şi se 
accentuează pe măsura creşterii copiilor, ceea ce 
ne face să bănuim o problemă serioasă în însăși 
alimentarea lor. 


4 = copii mijlocii; 


subnormală, 


Dar iată că gi starea sanitară a copiilor pre- 
zintă o situaţie care dă de gândit, Din aceşti co- 
pii până la 14 ani, 66.1% sunt bolnavi. 

Proporția bolnavilor și sănătoşilor se poate ve- 
dea din Graficul 14. 

Un serios procent din cazuri de boală se da- 
torește lipsei de higiená. Astfel, scabia ne dă 
29,3%/0, În ordinea frecvenţei, vin: gripe, ascarizi, 
afecțiuni pulmonare (bronşite, t, b. c.), heredo- 
sifilis, enterite, boli infecto-contagioase, etc. Le 
vom examina amănunțit la fiecare vârstă, 


226 


Distribuția generalá a afecțiunilor e reprezen- 
tată de Graficul 15. 

Din analiza datelor de mai sus, desprindem 
următoarele indicii asupra populației din Holda, 
şi, în special, asupra problemei copilului; 

1. Procentul generației tinere din Holda, este 
inferior mediei țării, 

2, Această stare deficitară se accentuează la 
vârstele tinere, datorită mortalității infantile ri- 
dicate. 

3. Fecunditatea femeilor din generațiile tinere, 
este scăzută, 

4, Media de copii pe familie este de 3,5 gi se 
observă tendința spre tipul de familie cu 2—3 
copii, 


Tab, IV 

Nr, |0/0 faţă r 

PROFESIUNEA copiilor £ total fami- 

(D (2) (3) (4) 
Agricultori............ 8 
Muncitori forestieri .. .. ...+ 34 
Meseriagl.............. 6 
Piutaşi ...«.. «o... .. 2 
Negustori ..........». 2 
Alte ocupaţii. .......... 14 
Total. .. 66 


Ceea ce grafic se prezintá astfel: 


E. 
EZA 7 MM: EZAs. 
Ezgo ZA. SSI: 


RI les 
1 
AA e 
1 = familii de muncitori; 
3 = familii (aite ocupaţii); 
5 = familii de agricultori; 
7 = familii de meseriaşi; 
9 = familii de plutagi; 
11 = familii de negustori; 


2 = copii de muncitori; 
4 = copii (alte ocupaţii); 
6 = copii de agricuitori; 
8 = copii de meseriaşi; 
10 = copii de plutaşi; 
12 == copii de negustori. 


Graficul 9 


5, Ca situaţie familiară și socială, copiii se pre- 
zintă astfel: marea majoritate are situația fami- 
liară normală, cazurile de desorganizare a fami- 
liei părintești ca formă sunt puţine; majoritatea 
copiilor se plasează în categoriile de stare eco- 
nomică mijlocie și săracă; majoritatea lor apar- 


fine muncitorilor, apoi persoanelor cu alte ocupaţii: 
agricultorilor, meseriașilor, etc., starea materială 
variind după caracteristicele fiecărei categorii, 

6, Ca desvoltare fizică, majoritatea copiilor se 
află sub normalul vârstei lor. Aceasta este în 
legătură cu alimentaţia necorespunzátoare. 

7, Starea sanitară a copiilor este nesatisfăcă- 
toare; 66.1%o din cei cercetaţi prezintă cazuri de 
diferite îmbolnăviri; se observă rolul ce-l joacă 
lipsa de higiená. Se semnalează şi prezenţa here- 
ditátii încărcată din punct de vedere al bolilor 
sociale, 


MATERNITATEA SI PRIMA COPILĂRIE 5)— 
'Analizând aspectul general, demografic gi so- 
cial, al familiei holdene, şi mai ales urmărind ati- 
tudinea ei față de procreaţie, am atins problema 
maternității în linii generale. Urmează să o în- 
fățişăm în diferitele ei etape, privind-o din punct 
de vedere higienico-sanitar, al mentalitátii şi al 
condițiunilor economice şi sociale locale, 

Avorturile sunt frecvente în sat, Cele declarate 
de femei ajung la un număr de 29 la 110 naşteri 
normale, Faptul că marea majoritate a familiilor 
cu frecvenţa de avort fac parte din categoria gos- 
podarilor înstăriți, denotă că sărăcia şi traiul greu 
inerent acestuia, nu au rol determinant în pro- 
vocarea avortului. In schimb, există unele indicii, 
ca; mortalitatea infantilă ridicată, debilitatea con- 
genitală a sugacilor, naşteri gemelare și frecvenţa 


morţilor-născuţi în familii cu avorturi dese, — care 
fac să se întrevadă un motiv de ordin sanitar și 
anume: prezența bolilor venerice, care par a juca 
un rol activ în determinarea avortului în 19.8%/0 
din totalul familiilor holdene, 

Constatări precise în acest sens, nu se pot face 
din cauza lipsei de cercetări medicale corespun- 
zătoare, mai ales a examenelor de laborator, 

Indicarea fenomenului însuşi e făcută în Grafi- 
cul 16, 

Aceste avorturi declarate sunt considerate ca 
spontane şi deci ca ceva ce se poate mărturisi, 
Femeile le explică câteodată prin diferitele aba- 
teri, făcute de gravidă dela anumite reguli de pur- 
tare, strâns legate cu semne şi superstiții; altă- 
dată avortul rămâne inexplicabil și se trece pe 
seama unui legământ sau blestem misterios, 

„Trebue să-i citească, dacă a avortat, ca s'o 
deslege, că nu se ştie de ce o fi aşa”. (G., 36 ani, 
ştie carte), 

In orice caz, avortul spontan e privit ca ceva 
destul de obişnuit. 

Cu totul altă categorie o alcătuieşte avortul pro- 
vocat. Intervenţiile voite, cu scop de întrerupere a 
sarcinei, sunt tăinuite cu cea mai mare stricteţe, 
Sunt totuşi frecvente, Ceea ce le determină, nu 
este în niciun caz lipsa de mijloace pentru a creşte 
copiii. In această privință, mentalitatea satului 
este precisă: E 

„Fiecare cu norocul lui; si dacă n'avem cu ce-i 


Tab, V 


Copii desvoltati normal 


Muncitori Alte ocupaţii Agricultori 


1 RS32 


LÀ 3. 


Copii cu desvoltarea subnormalá 


enese lo Băeți | Fete piilor 


(9) (09 1.00 | 03 | (031 04 


Negustori 


Meseris5/ 


m + 


Graficul 10. — Repartiția copiilor pe orofesiunile părinților şi situația lor economică, 


5) Material cules de: Nichita, Rozalia, Ţepeş Bila Ştefania Trifu Popescu, Trailovici şi Nicolaescu. 


crește, — dacă ni-i dá Dumnezeu..”. (H. G. 
36 ani, stie carte). 

„Inaintea lui Dumnezeu toţi fac copii, şi cei să- 
raci şi cei bogați îs tot una'. (H. G.). 

„Oricare-i din sămânță să tacă, tot face, şi bo- 
gat şi sărac“. (V. V., 24 ani, ştie carte), 


i 
| 


| 


Totalul copiilor : 1 = normal; 2 m subnormal. 
Băeţi : 3 = normal; 4 = subnormal. 
Fete: 5 = normal; 6 = subnormal. 


Graficul 11 


Din când în când intervine un element personal, 
un fel de dorinţă a femeii de a se scuti de greută- 
file sarcinii, în legătură cu starea sa sanitară gi 
capacitatea de rezistență. Însă teama de păcat o 
reține de obiceiu şi în acest caz. 

„Am mai zis eu, câte odată să fac ca o seamă, 
dar ia apoi — ce-a şi dela Dumnezeu, a şi şi de 
frică, — n'am mai tăcut“. (I. G., 36 ani). 

„M'am gândit așa, că tot bolnavă am fost şi că 
tare greu mai nasc. Dar mi-a fost frică de Du- 
mnezeu să fac o poznă“. 

Ceea ce insă determină provocarea de avort, 
este frica de opinia publică a satului, în cazuri de 
legături nelegalizate, părăsiri etc. Atât încercări 
de prevenire a concepţiei, cât şi avort provocat, 
se practică de obiceiu de tinerele fete care înţeleg 
să trăiască liber. 

. „Vor să se distreze, să fie cu mâinile libere”. 
(N. T.), 

Această tendinţă se observă mai ales la fetele 
din familii înstărite, care pot să-şi procure „dela 
farmacie, leacuri ca să nu se prindă”. (H. Tăr., 
17 ani); tot această categorie de fete apelează la 
măsuri de întrerupere a sarcinei, dacă aceasta to- 


228 


tugi are loc. În sat există o moașă empirică, care 
practicá provocare de avorturi, cu ajutorul unor 
„buruene de pe deal”, Altele îşi procură droguri 
avortive dela farmacie. „Sunt niște așa ceva ce le 
beau și tot atuncea seara le avortează. Ştiu o fată 
din..., ce-a mers la farmacistă şi a luat o pastilă, 
şi seara a şi svârlit un copil în regulă de 5 luni“. 
(H. G.). In caz de complicații, se decid — cu 
oarecare greutate — să meargă la spitalul din 
Lungeni. Ca mijloc curat, însă, este întrebuințată 
băutura de bujor roşu şi fetele care apelează la 
ajutorul ei, preferă sá se descurce singure şi fără 
martori, în afară de cazuri excepţionale, 

Satul are atitudine de desaprobare față de aceste 
lucruri, 

“Asa le duce mintea pe cele care nu cred în 
Dumnezeu. (V. V., 24 ani, ştie carte), 

„Satul nu zice nimic, numai nu se uită nimeni 
la ceea, dac'o ştie“. 

„Altele zic, s'o mai judecám un timp, — apoi se 
trece“. (I. G., 36 ani). 

„Satul nu fericeste pe femeia ce-a avortat, c'o 
făcut un mare păcat“. (N, T.). 

„Bătrânii noştri zic că-i mare păcat, că așa 
scrie şi în epistolie“. (N. T.). 


N 


f~ 
A 


BREN 
SS 


| VA 
m E 
A 


SSSS 3 QUINA 4 


1 = normal fete; 2 = subnormal băeţi; 
3 = normal fete; 4 = subnormal fete: 
Graticul 12 


Pentru fetele bogate, un asemenea trecut poate 
fi ușor răscumpărat cu zestrea lor și cu regimul 
aspru şi rigid al familiei lor celei noui. Fetele 
sărace de obiceiu nu reuşesc să se reabiliteze şi 
formează grupul declasatelor sociale, după cum 
vom vedea în analiza familiei propriu zise. 

Rareori se întâmplă cazuri mortale în urma 
avortului. 


a 


H. G., de 36 ani, abia îşi aminteşte de un ase- 
menea caz; 

„Una a avortat copilul şi i s'a umilat pántecul 
mare de tot și a murit, ia aşa am văzut-o cu 
ochii mei pe laifá moartă“. 

„Unele care nu au cine să le caute, se infec- 
tează ceva înăuntru şi sata. Se 'ntâmplă să şi 
moară, auzeam dinainte“. 

In prezent, cu existenţa spitalului ca ultim re- 
lugiu la nevoie, nu se întâmplă asemenea cazuri 
decât excepțional. 

Sarcina. — Femeile observă şi se conving de 
sarcină după aceleași semne fiziologice, ca: opri- 
rea menstruației, precum şi apariția unor feno- 
mene speciale, ca grefuri, nervozitate, greutate în 
respiraţie etc. 5 

„Știu că-s groasă, — spune V. V., 24 ani — 
când îs tot mânioasă, nimic nu mi-e bine şi am 
şi grefuri”. 

„Am poftit rachiu odată, şi după ce mi l-au 
adus, nu mi-a mai trebuit. De atunci am socotit 
că trebue să fiu cu copil“. (I. G., 36 ani). 

„Mă'năduş întruna“. (N. T.). 

Cel din urmă semn convingător este mişcarea 
fătului, Acesta este în același timp, semnul că 
nicio încercare de avort nu se mai poate face, 
căci „are viafá'n el“; deci sarcina rămâne de- 
finitivă, ` 


Graficul 13 


Aspectul higienico-sanitar al sarcinei. — Femeile 
gravide, de obiceiu cunosc regulele de higiená şi 
declară că le respectă, dar realitatea este alta. 
Higiena individuală lasă foarte mult de dorit. Spá- 
latul este îngreunat gi de faptul că locuinţele sunt 


în mare parte suprapopulate, dar cauza princi- 
pală a murdăriei generale este lipsa de convin- 
gere a femeilor însăşi şi o atitudine pasivă, inertă, 
lipsită de orice iniţiativă, a lor. 

„Păi umblu ca de obiceiu, cum pot, că dacă 
muncesti la pământ — nu te poți fine curată. 
Iarna má spăl mai rar; vara mă spăl mai des, în 
vale“. (V. V., 24 ani, știe carte). 


2 = sănătoşi. 
Graficul 14 


1 m boinavi. 


Dar şi acest spălat „mai des“, este foarte su- 
perficial. In cazuri excepționale, femeile mai ră- 
sărite şi cu pretenţii de fruntaşe, consultă moașa, 
— de preferinţă pe cea empirică — şi adaugă la 
spălatul în vale şi câte o spălătură specială. 

Hrana gravidei constă în lapte, ouă, rareori carne, 
legume după sezon, dar toate în cantități insuficiente. 

„Mănânc supă de legume, carne puțină, când tai 
vreo găină; brânză şi lapte când capăt dela mama, 
căci vezi, casa mea nu e îndestulată“. (N. T.). 

„Am mâncat după cum am avut, și mai bun gl 
mai rău“. 

Hrana variază după anotimp. Vara mănâncă 
mai prost, căci consumă aproape numai legume şi 
nici nu au timp să pregătească mâncarea, fiind 
ocupate cu munca în afară de casă. Legumele nu 
sunt nici ele variate și se rezumă la: cartofi, varză, 
fasole, ceapă şi usturoiu. Fructe sunt puține, 
— fragi şi smeurá — şi constitue privilegiul co- 
piilor. larna se adaugă carne de porc, tăiat în 
casă, iar primăvara este epoca mieilor. 

„Mâncăm iarna şi primăvara mai bine, că noi nu 
vindem nici miei, nici porci”. (V. V., 24 ani). 

Alimentaţia se face neregulat, numărul mese- 


229 


lor pe zi nefiind fix. Mănâncă, de câte ori le e 
foame gi de câte ori au, 

„Mănânc de 3 şi de 4 ori pe zi, când flămân- 
zesc". (V, V.). 

„Mănânc de 3 ori pe zi; altădată, sunt bucu- 
roasă că am ce să dau băieților“. (N. T., 24 ani). 


OSITO 


1 = acabie. 5 = sifilis. 8 = otite. 
2 = gripă. 6 = enterite. 9 = tetanos. 
3 = ascarizi. 7 = infecto- 10 = malarie. 


contagiocse, 


Graficul 15 


4 = afec. pulmon. 11 amigdalite. 


Gravidele nu-și adaugă nimic deosebit la hrana 
obișnuită și nici nu sunt oprite dela niciun fel de 
mâncare, 

„Numai să ai poftă să mănânci şi să ai ce”. 
(N. Ţ.). 

Cazuri excepționale constituie femeile, „care 
poitesc” la ceva deosebit; fiind credința că a- 
ceasta este necesar copilului, li se admite să-şi 
pro ure ceea ce vor, în limita posibilităților de 
achiziţie a fiecăreia, 

Alcoolul se consumă, în cursul graviditáfii, ca 
si altă dată, fără vreo restricție specială. Se con- 
sumă mai ales vin, câteodată amestecat cu apă, 
pentru potolirea setei, Femeile ştiu că nu este 
recomandabil să bea în timpul sarcinei, totuşi nu 
refuzá când au ocazia să bea, Acest lucru este cu 
atât mai firesc prin faptul că graviditatea nu 
opreşte femeia dela participare la fel de fel de 
manifestații colective sătești, — dela serbări, 
nunți, botezuri etc., care sunt tot atâtea ocazii de 
alcoolizare, În general, consumarea alcoolului la 
gravide, este în funcţie de „polita“ lor. 

„N'am băut niciun fel de băutură, n'am avut de loc 
poftă; am băut numai cu cel dintâiu“, (1. T., 38 ani). 

„Am avut poftă de rachiu şi mi-a adus Ion, că-i 
bun, dar n'am băut decât un păhărel, că mi-a tre- 
cut pofta“. (I. G., 36 ani). 

„N'am băut în timpul sarcinei, că nu pofteam. 
Altădată, orisicánd as bea“. (V. V., 24 ani). 


Femeile gravide muncesc din greu, fără să ţină 
seama de situaţia în care se află, Aceasta, nu 
pentrucă nu-şi dau seama de necesitatea unei 


230 


menajări, ci pentrucă sunt constrânse de greutățile 
traiului, 

„Am muncit 8 luni de sarcină, şi în gospodărie, 
si la câmp; bărbatul meu e tot plecat la legat 
plute“. (N. T., 24 ani). 

„Muncim la polog, la ogor şi mai toarcem, mai 
fesem la lână. Muncesc până'n timpul ce fac“, 
(V. V., 24 ani). 

„Făceam treabă la fel ca şi cum sunt acuma. 
(L T., 38 ani). 

„Vara muncim afară, iarna fesem, toarcem în 
casă. Când te simți istovită, te mai hodinegti...”. 
(V. V., 24 ani). 

„Seara am lăsat treaba, şi noaptea am făcut...”, 
(I. G., 36 ani). 

In afará de ideia că munca făcută până aproape 
de ceasul nașterii, ușurează facerea, — domneşte 
conştiinţa necesităţii muncii neintrerupte, „Tre- 
burile trebuesc făcute“ şi „m'are cine să le facă“, 
deci femeia „munceşte până chică“, „până nu mai 
poate“, căci „dacă n'ar munci, nar avea cu ce 
trăi“. Cea mai grea perioadă este aceea a verii, 
când bărbaţii sunt plecaţi la munte şi la pădure, 


Su: ZZA: ai Ny SNE 
Graficul 16 
si trebuesc inlocuifi cu tot preful de femei; — 
de aceea femeile care nimeresc sá fie insárcinate 
în timpul toamnei şi al iernii, sunt invidiate, Ce- 
lelalte rămân să tragă mai târziu consecinţele, 
„Am fost tare şi voinică cu alți copii, amu abia 
má misc, că sunt bolnavă şi slabă“. (1. G., 36 ani). 
„Nu mai pot face drept nică, dar că nu pot să 
tot stau şi atunci ia mai torc o fár', alta nu tac“, 
O singură femeie, I. T., de 38 ani, cu soţ co- 
merciant în sat, are o altă părere, 


„Nu am muncit niciodată prea mult în timpul 
sarcinei; trebue să mă păstrez, ca să tráesc”. 

Odihna nu se bucură de nicio consideraţie spe- 
cială, Este mai de grabă pusă deoparte, ca ceva 
de prea mică importanță faţă de nevoile impe- 
rioase ale vieţii de toate zilele. „Nu căutăm not 
la hodină, că n'are cine ne face treburile“. (V. V., 
24 ani). Odihna se rezumă la cca 5—6 ore de 
somn în timpul nopţii; iarna, fiind noaptea mai 
mare, odihna e cu ceva mai lungă, vara de multe 
ori nu ajunge nici la 5 ore de somn peste noapte. 
In timpul zilei, odihna e rară; nu se admite decât 
în zile de sărbătoare, Femeile fin minte ziua în 
care li s'a întâmplat să doarmă: 

„La Rusalii am dormit 2 ore dupá-amiaz”", — 
zice N, Į. Condiţiunile somnului nu corespund ce- 
lor mai simple cerinţe, Se doarme în comun, în 
aceeași cameră, în acelaşi pat, în deplină promis- 
cuitate cu toți membrii familiei. Gravidele nu fac 
nicio excepţie, 

„Până m'apucă, eu tot aci dorm cu táfi, că-i 
bine şi cald“. (|. G., 36 ani). 

„Dorm tot mereu cu toții, aya dormim noi, — 
cine are să se uite la mine?“ 

Această promiscuitate durează până la naştere 
şi în majoritatea cazurilor continuă și după, 

Rare excepţii, cum e de exemplu nevasta co- 
merciantului, declară că „nu pot suferi pe ni- 
meni alături cât îs gravidă“, 

In timpul somnului de peste noapte, femeile nu 
se desbracă, decât cel mult desleagă brâul și lasă 
la o parte catrinfa. 

In general, îmbrăcămintea gravidei nu diferă 
întru nimic de cea a femeii obişnuite, Toate poartă 
brâul, care le strânge la mijloc şi le ajută să su- 
porte mai bine greutatea sarcinei. 

„Cu brâu m'am strâns, când oiu fi fost ca în 
luna a 5-a“, zice Ileana G., 36 ani. 

„Eu port brâul cam dela 2 luni de sarcină; nu-l 
scot decât noaptea, ca să fiu liberă”, zice I. T., 
38 ani. 

In ceea ce priveşte higiena imbráciminfii, fe- 
meile, in general, observă o anumită curățenie ex- 
ternă, fiindcă „albiturile nu fin”, gi le stă urât 
să se arate în sat cu cămăși murdare. Acest con- 
siderent de ordin pur social le face să schimbe 
hainele cam de 2 ori pe săptămână; nu se face 
aici nicio deosebire între gravide şi femei neîn- 
sărcinate și în orice caz, nimeni nu se gândește la 
cerințele higienii. 

Starea de graviditate aduce foarte puţine restric- 
fiuni în viața familiară obişnuită, De fapt există 


părerea, că e bine să se respecte graviditatea, în 
vederea sănătăţii fătului, cel puţin timp de 3 luni 
înainte de naştere, Totuşi, sunt foarte puţine fe- 
mei care aplică această tendință, Majoritatea se 
supune fără murmur poruncii bărbatului, resem- 
nându-se chiar fără voia lor. 

„Mă rog, ce ştiu ei de astea“. 

„Numai dacă nu e acasă, atunci e bine“, 

Doar starea sanitară întradevăr proastă, de- 
termină gravidele să întrerupă relaţiile sexuale în- 
tra VI—VIl-a lună de sarcină, In orice caz, la 
toate gravidele se păstrează o aspirație la odihnă 
în acest sens, amestecată cu credința că, în acest 
caz naşterea ar fi mai ușoară, 

Majoritatea gravidelor şi în special cele tinere, 
îşi supoartă uşor şi normal sarcina, în afară de 
cazuri patologice când intervine avortul spontan, 

„Da' nici n'am ştiut cum am purtat, m'am dus 
la prăşit şi iată că l-am si tăcut“. (I, T.). 

Cazurile de complicaţii în timpul sarcinei nu 
se bucură de nicio atenţie şi, în general, nu li se 
oferă nicio asistență medicală ştiinţifică. In pri- 
vința precizării boalei, femeile sunt foarte confuze; 

. Asa câteodată mă durea în pântec, aveam o 
răutate“. (I. G., 36 ani, ştie carte), 

„Aşa îs eu acum, umilată butuc şi amorțită”. 

„Am o durere în deşert, în partea dreaptă“. 
(N. Ţ.). 

Tratamentele se aplică după sfaturile vecinelor 
lor, a moașelor empirice, câteodată a moașei co- 
munale și foarte rar a medicului, 

Astfel, în contra „răutăţii”, se bea „untdelemn 
cu rachiu, sirop cu unt, cu spirt de miere“, care 
e „tare de leac“, Contra „durerii de deşert“, se 
pun prisnite cu spirt; se bea ceai de coji de ci- 
rese. Intr'un caz excepţional, femeia, sub influența 
sfaturilor medicale ale echipei din prima serie, se 
ține de regim și ia urotropină adusă din Broșteni, 

Rolul covârșitor, însă, îl joacă mijloacele ma- 
gice şi practici religioase, care împreună cu o serie 
de credinţe în legătură cu zămislirea şi sarcina, for- 
mează un cadru viu, în care decurge viaţa și ac- 
ţiunile gravidei, — şi care-i modelează mentalitatea. 


CREDINȚE IN LEGĂTURĂ CU SARCINA. — 
Copiii fiind socotiți ca o binecuvântare a lui Dum- 
nezeu, dar mai ales ca legătura cea mai puternică 
dintre cei doi sofi, e natural ca femeia ce-a aştep- 
tat destul, să se îngrijoreze şi să ia măsuri împo- 
triva sterilitáfii ei. Sunt babe care dau buruieni 
femeilor pentru astfel de cazuri, dar tot „puterea 
lui Dumnezeu s'o arătat prin buruieni”, când o 


231 


femeie a făcut copil după ce-a luat buruieni dela o 
babă, 

Determinarea sexului copilului. — In tainele 
sarcinei, nu se amestecă nimeni, decât singur Du- 
mnezeu. Nimic nu poate fi determinat de om. Má- 
car că Natalia Tifui (24 ani), a reușit să facă 
băiat, după sfatul unei crágmárite („când ăi avea 
contactu' cu bărbatu'”, să te invárfi repede pe 
dreapta și stai asa”), — totuşi femeile Holdei sunt 
de acord asupra părerii că în determinarea sexu- 
lui, numai voința divină joacă rol. „Dacă vrea 
D-zeu să-ți dea băiat, îți dă; dacă nu, nu”. (Ileana 
Vrânceanu, 31 ani). Femeia atâta doar poate: 
să-şi dea seama în timpul sarcinei dacă va face 
băiat sau fată. „Dacă sarcina o porți greu, atunci 
faci băiat“. Se poate să ghicești sexul copilului și 
din tXlmácirea vreunui vis. Așa Natalia Tifui a 
visat că intraseră în casa ei două păsărele și a 
născut două fetițe gemene, iar fata Minodora 
Paraschivescu — (18 ani), — ne asigură că „dacă 
visezi că găsești ceva, un lucru bărbătesc, zis e 
că faci băiat; dacă e lucru de femeie, faci fată“. 

Măsuri de luat ca naşterea să fie ușoară. — Fe- 
meile acestea care au fost gi mai sunt încă lipsite 
de o serioasă asistență medicală în timpul sarci- 
nei şi la naştere, își îndreaptă gândul cu toată 
nădejdea la Domnul, pe care vor să-l îmblânzească 
şi să-l câştige pentru greul ce le aşteaptă, De-aci 
a ieșit o morală specială a femeii însărcinate și 
o serie de prescripfiuni pentru ea. 

Ca să nască uşor, trebue să roage prin acatiste 
pe Maica Domnului și Sfántul Nicolae, „pentru 
ugurare”, iar după mărturia Nataliei Velnifá (29 
ani), femeile citesc, în timpul sarcinei cărți de ru- 
găciune, postesc şi se mărturisesc la preot?). 

Spaima poate dăuna femeii însărcinate, dar 
semnul Crucii, rugăciunea — Tatăl nostru — 
spusă de femeie, ori citania preotului pentru ca- 
zuri mai grave, sunt remediile cele mai sigure 
contra sperieturii, Să bagi apoi bine de seamă că 
atunci „când eşti groasă, nu e voe de loc să po- 
menești pe diavolul“, (Velnifá Natalia). 

Postul Vinerii e respectat cu sfințenie tot pen- 
tru naştere uşoară. „Vinerea o păstrăm; postim 
nouă Vineri cu post și curățenie, ca să fie naş- 
terea uşoară. (Aceeaşi). 

Incă un duşman al copilului din pântece este 
pofta, care dacă nu e satisfăcută, duce la pier- 
derea copilului. Dar oamenilor aceştia atât de 


lipsiţi şi care nu-şi pot satisface așa de uşor pof- 
tele, tot Dumnezeu le vine în ajutor, căci n'ai de- 
cât să zici o rugăciune „«Miluește-mă Dumnezeule», 
si-fi trece pofta“. (Aceeaşi). 

Tot pentru naştere uşoară, femeia însărcinată 
să aibă grijă să nu se așeze cu spatele la foc, 
fiindcă „să prinde copilul de sale şi să face său 
gros ca de oaie şi na mai face luci copilu ca să 
alunece“. (Natalia Tifui). ' 

Alte femei mai vin cu o recomandafie: „să nu 
porfi mărgele în timpul sarcinei, ca să nu iasà 
copilu’ cu buricu' după gât“. 

Indelunga observafie a femeii a dus la consta- 
tarea recunoscută gi gtiintificeste, că femeia însăr- 
cinatá e foarte impresionabilá şi că, ceea ce o im- 
presionează puternic în timpul sarcinei, poate avea 
urmări pentru pruncul ce se va naște, De-aci, 
grija viitoarelor mame de a lua măsuri de pre- 
venire. 

Nu este mamă pe care grija frumosului să n'o 
neliniştească în timpul sarcinei. 

Pentru evitarea semnelor ce ar urâţi pe copil, 
un leac „stuchitul” e folosit mai mult ca oricare 
si recomandat de toate femeile. 

Femeia Maria Dániloaia (65 ani), crede că 
„dac'a videa pă un jâdan închinându-să cu corn 
în frunte, să face copilului o bolfá ca o nucă pă 
cap. Femeia nu l-a stuchit, d'aia i-a ieșit așa“. 

Dacă vezi un pocit „să-l stucheşti“, sau chiar 
să-l chemi pe D-zeu în ajutor, rugându-l: 
„Doamne fereşte, ca să nu iasă copilu’ pocit". 
(Maria Manea, 26 ani), 

Pe scurt, Maria Dăniloaia zice: „Ori pă cine 
a vedea, cu orice patimă, femeia grea să stuchească 
jos şi să spună: să nu łac şi eu copilu’ aşa“. 

Să se ferească femeia însărcinată să mănânce 
carne de pasăre sau de vită incolfitá de lup, ca 
să nu iasă copilul cu semn de mușcătură. Și tot 
de teama semnelor să nu pună în sân sau sub brâu 
o floare sau altceva. 

Dacă se duce la mort, femeia grea „se leagă cu 
un fir roşu la deget sau la cheietoarea cămăşii, 
ca să nu fie copilu’ galben“. (Ileana Cátánoaia). 

In sfârşit, ca să trăiască copilul, nu trebue să 
lucrezi nimic pentru el, înainte de a-l naște. Cele 
mai multe femei aşa fac. Sunt însă şi din acelea 
care au încercat să înfrângă tradiţia şi călcând-o, 
au constatat că „nu-i adevărat că dacă faci pelinci, 
cămășuici, bunefele, moare copilu’. Că, câți au fă- 


$) „Dacă plátesti la o babă care e bătrână şi care nu are bărbat, e o babă curată, ea are mai mare credință ca noi 


şi ea posteşte 3 zile şi se roagă noaptea, te rogi şi tu şi mai 
din sat care ştiu că are noroc. 


sau de plasă sau o babă bun 
29 ani, căsătorită, ştie carte). 


232 


lăteşti la popă 1, 2, 3 acatiste, mal piăteşti moasa din sat 
vem noi pe moaşa Ileana care are noroc“. (Velniţa Natalia 


ss 


cut aşa, nu le-a murit copilu". (Ileana Vrânceanu, 
31 ani). 

Acestea sunt însă, foarte puţine, 

Gravida, în familie şi în sat, — Femeia gravidă 
îşi consideră propria ei stare cu oarecare ruşine, 
care dispare cu timpul. In general, sarcina e pri- 
vită ca un fenomen normal, orânduit „de Dumne- 
zeu", sí ca atare, femeii gravide, nu i se dă nicio 
atenţie specială, Soţul este acela care, mai ales 
crede de cuviinţă să nu intervină cu ajutor ori 
sfat sí să lase lucrurile să treacă cât mai neob- 
servate, 

„Aici nu mă sileşte la treabă, nici nu mă opreşte“, 
(V. B.), sau „nu se interesează niciodată“, „nici nu 
se uită la mine”, (I. P.). Câteodată, bărbatul gá- 
seste de bine să combată ideea că gravida ar avea 
nevoie de unele menajamente: „bărbatului 
place când vede femeia scremánd si treabă nefá- 
când“. (M. D., 65 ani); „puteam să mor, făcând 
treaba, el nu zicea nimic, să tot fac“. (1, T., 35 ani); 
„omu-meu, când mă vede cu burta mare, nu-i e 
milă de mine”. (N. T.). 

Această atitudine a soţului, deși frecventă, a- 
proape generală, stârneşte amărăciune în femeia, 
care constată resemnată: 

„Pe acest fel de pământ 

Fel de tel de traiuri sint...”, 

Unele femei singure nu-şi admit niciun trata“ 
ment deosebit: 

„Nu o sileşte la treabă, dar se duce ea la treabă“. 
(I. C). 

„Nu mă silia la treabă, dar treburile mele tre- 
buiau făcute“, (I. M.). 

In fine, un mic grup de bărbați, de o deosebită 
bunătate sufleteascá, gí mai ales cu posibilități ma- 
teriale, acordă nevestelor lor gravide un trata- 
ment special, plin de grijă; 

„Numai cât nu mă vede el, fac ceva, — c'apoi 
dacă vine, mă ocdráste, zice că ce-mi lipsește“, 
(L G.). 

„Cât am fost grea, mi-a pus o slugă, să mă uşu- 
reze. Dacă má mişcam mai repede, îmi spunea sá 
le las toate, ca să fiu sănătoasă“. (A. Gr.). — Ca- 
zul unui chiabur. 

Unii chiar ajută femeile la treabă, cât timp ele 
se află în imposibilitate de a lucra, Alții înțeleg 
a o ajuta, ducându-se la biserică şi rugându-se 
pentru sănătatea ei, 

In sat, femeia gravidă îşi păstrează toate re- 
latiile sale sociale obișnuite, Poate merge ori- 
unde, poate cununa, boteza şi, în general, poate 
lua parte la toate ceremoniile religioase şi sociale 


nu-i 


din sat, E privilă ca un fenomen normal gi nu e 
îngrădită de nicio restrictiune, 

Un loc aparte ocupă o fată gravidă, — care nu 
a reușit nici să aranjeze căsătoria cu tatăl copi- 
lului, nici să pună capăt sarcinei. E izolată prin 
atitudinea dispreţuitoare a satului, 

„Satul nu se uită la ea... o râde... dacă-i rea“, 

Câteodată, câte o observaţie sarcasticá din par- 
tea vreunei femei, înlocuiește conversaţia: 

„Ce, ai încărcat căruța? Da când vrei s'o rás- 
torni?“, 

Viaţa acestei fete este limitată strâns de cercul 
rudelor sale cele mai apropiate; atmosfera ne- 
prietenoasă şi batjocoritoare a satului o opreşte 
de a se amesteca în viaţa lui socială, 

Mai ales, sunt tratate fără milă fetele care 
„strică casa” unor familii formate. Sunt sistema- 
tic ocolite si li se arată demonstrativ disprețul 
satului, pe toate căile, Un tratament mai milos îl 
au fetele complet sărace, mizeria cărora le ser- 
vește drept scuză, 


NASTEREA.—Aspectul higienico-sanitar al naş- 
terii. — Locul pentru naştere nu se alege, Deoa- 
rece femeile gravide muncesc fără întrerupere 
până la ceasul facerii, se întâmplă să fie prinse 
de dureri, chiar la locul muncii lor, 

„Nasc unde apucă, şi pe deal“ (N. T.). 

De-aci, dorinţa lor unanimă, să nască acasă la 
ele, dorinţă, a cărei realizare depinde mai mult 
de concursul împrejurărilor decât de voinţa fe- 
meii, In ultimul timp, a apărut încă o tendinţă, — 
aceea de a merge la spital pentru naşteri. Ideia 
încă nu e populară, e amestecată cu frica de spi- 
tal şi de doctor; pentru unele femei însă, se pre- 
zintă ca unica posibilitate de a se bucura în 
timpul lehuziei de confortul unui pat şi unei 
odihne obligatorii, o posibilitate care în acelaşi 
timp le atrage şi le sperie, ca ceva prea boeresc 
pentru un fapt atât de obişnuit ca naşterea, 

In general, deci, nasterile au loc în sat, acasă, 
Acelea care nasc acasá, uzeazá de patul pe care 
dorm deobiceiu, fără să-și facă vreo pregătire 
anterioară pentru naștere, In cazuri rare, se intre- 
buinfeazá un cearceaf, Ca lingerie de corp, de ase- 
menea, nu există nicio grijă; fiecare se simte 
obligată să aibe o „cămaşă de lehuzá”, pe care 
urmează s'o dea moaşei, după obiceiul botezului; 
dar această cămașă e păstrată pentru acest scop 
ritual, Femeia naşte „cu ce se nimereste”, doar 
uneori „când vede că o apucă, schimbă o cămaşă 


mai curată”; în general rămâne „cu ce are pe ea, 


233 


că şi așa o primenește!!, In principiu, toată lumea 
işi face baie înainte de naștere, 

„Dacă avem ştire că nasc, fac aşa o baie în ciu- 
bar” (Y, V., 24 ani), cu apă caldă şi săpun, 

Mult mai des se întâmplă „să nu fie timp, și 
atunci se spală numai trupul jos”, sau, în cazuri 
de debilitate a lehuzei, după sfatul moaşei empi- 
rice, „se fac aburi cu oțet". Majoritatea recu- 
noaște, că înainte de a naşte „au făcut câteodată 
baie!!, altădată „nu şi-au spălat decât picioarele”, 

Unele femei nasc pe jos, altele pe pat, fără să 
existe vreun criteriu deosebit de alegere, Unele 
nasc stând în genunchi, „după cum e mai la 'nde- 
mână”, 

Asistenţa la naştere. La naștere vine cine se în- 
tâmplă mai repede prin apropiere, Până când vine 
ajutorul în persoana moaşei, femeia este asis- 
tată de rudele mai apropiate, mamă, soră, mă- 
tuşă etc,, care dau mai mult un sprijin moral, 
însă nu se mestecá în mositul propriu zis, Per- 
soana principală în această chestiune este moașa 
empirică, înconjurată de încrederea unanimă: 

„Ea e menită pentru aiastă treabă, că ea are 
darul, de îndată naști când stă ea". 

La Holda sunt două babe care au o vastă prac- 
tică a moșitului empiric. Una are la activul ei 
cam 100 de copii moşiţi, alta aproape 180. Am- 
bele și-au însuşit meseria dela alte babe din sat 
şi au început s'o practice „de nevoie”, în timpul 
bejeniei şi al războiului, când aveau nevoia să 
câștige pâinea pentru copiii lor, Ambele femei 
se bucură de un prestigiu necontestat, născut din 
experiența lor în această materie şi de obiceiul 
înrădăcinat în sat: 

„Chemăm babele, că aşa e obiceiul" (N. T.). 

„La noi moşeşte cea ce-am zis, (N. Ș, IL L), 
astea-s numite, îs mai cu seamă, dar mai sunt si 
altele, care cum se întâmplă şi cum se nimeresc 
la nevoie. Poate moşi oricine, că doar ce să facă, 
dacă o apucă pe femeie! Altele nu suferă pe mama 
lor, atunci chiamă alte femei, care ştiu a moşi. 
Alea bátránele îs mai bune, că cu ele naști mai 
degrabá!t, (I, T., 35 ani), 

Practicele moașei empirice sunt simple: 

„Lelica Ileana noastră îi mai face un abur, o 
trage cu untdelemn tot asa roată pe pântec, pune 
şi o petică caldă. Aşa de bine face, că îndată se 
naşte copilul aşa"! (I, G.) 

Mositul propriu zis e urmat de practici reli- 
gioase. 

„Dar cel mai bine e, că se roagă, face o mä- 
tanie!!, 


234 


În general, moașa este în această clipă un sprit 
jin moral, de încurajare şi îndemn pentru fe- 
meie, Tot ea apreciază gravitatea cazului si dela 
ea pornește îndemnul de chemare a asistenţei ca- 
lificate, — moagei comunale sau medicului, 

„Femeia asta ce-ţi spusei, cunoaşte cum vine 
copilul sau poate vede şi alta, și-i spune omului, 
de-și duce femeia de 'ndatá mare la spital, sau 
întâi chiamă moaşa comunală!!, 

Aceasta, deci, e chemată în special la nașteri 
grele, Moaşei comunale îi revine întreaga comună 
Broșteni, inclusiv 7 cătune grupate în jurul co- 
munei. Distanţa dela Holda la domiciliul ei este 
de circa 4 km, depărtare. Când vrei să fii sigur 
de sosirea ei la timp, trebue să trimiţi o căruţă; 
altfel vine şi pe jos „noaptea ori ziua", dar cu 
întârziere, Aceasta iarăși contribue la menţinerea 
obiceiului de a apela la moaşa empirică, ce se 
află la îndemână şi e mai uşor de adus, 

Privitor la moașa oficială, femeile recunosc că 
„are știința de carte", însă au mult mai multă 
afinitate sufletească cu baba din sat, „care se și 
roagă!! şi are o anumită putere magică în însăși 
persoana ei. 

Părerea moaşei, totuși, e respectată: 

„Când spune moașa că e greu si de-amu nu- 
mai doctorul are ce-i face", familia chiamă me- 
dicul. „Pe noi ne-a păzit Dumnezeu", adaugă in- 
formatoarea, V, V, de 24 ani. 

Acest privilegiu aparține celor mai înstăriți, 
care au posibilitatea să ajungă cu căruța până 
la medicul circumscripţiei la depărtare de 6—7 
km. de sat, ca să-l vestească, 

Mai des se practică ducerea femeilor, în stare 
aproape desperată, la spital, 

„O femeie qyea un copil mort în pântece; a 
născut la moaşă acasă, apoi au dus-o la spital!!. 

„Se întâmplă să şi moară, la spitalu' din Piatră 
au murit trei odată. Acum 2 ani a făcut una doi 
gemeni şi nu ştie ce i-o făcut femeile de-a dus-o 
la spital şi-acolo a murit"! ($. G., 36 ani). 

Atitudinea faţă de spital nu este dușmănoasă; 
femeile își dau seamă că apelează la spital în ca- 
zuri extreme, când de fapt ajutorul este proble- 
matic. Si, în general, moartea femeilor e privită 
cu sânge rece: a murit că i s'au gătit zilele, Ceea 
ce lasă o urmă de amărăciune, sunt amintiri de 
mai de mult, când problema de căpetenie era 
aceea a taxelor spitalicesti: 

„Altu-i om de omenie, altul cere bani, şi dacă 
nu-s, ce să te mai duci? lată că a fost o femeie 


de s'a dus la spital, dar n'au primit-o şi a născut 
într'o corlă în drum, ghiata femee!! (V, V., 24 ani), 

Asemenea amintiri mai ales creiază o atitudine 
de rezervă, care începe încetul cu încetul să ce- 
deze, datorită mentalitátii întrucâtva modificate a 
tinerilor şi unei alte orientări a spitalului însuș, 

Instrumentar folosit la naştere. Moaşele empi- 
rice nu folosesc niciun instrumentar. Moaga co- 
munală posedă instrumentarul necesar pentru in- 
jecţii, irigator, vată etc. Aplică tratamente uşoare, 
care sunt acceptate de femeile care au apelat la 
ajutorul ei, Farmacia se află la distanţă de 4 km. 
de Holda, în comuna Broşteni; de obiceiu, se 
merge după medicamente pe jos, Medicamentele 
se cumpără gi se întrebuințează de cei care ajung 
să cheme asistenţa medicală oficială şi care dis- 
pun de mijloacele necesare pentru procurarea 
doctoriilor prescrise. Cumpărarea medicamentelor 
este însoţită cu oftat și observaţie: 

„Mai înainte, dădea Dumnezeu să nu avem ne- 
voie de-aisteat!,,, 

Cheltuieli la naştere. — Moaşa empirică nu 
este plătită de lehuză, Plata acesteia cade în sar- 
cina aceluia care botează copilul. A doua zi după 
botez, când naga face baie copilului, o plăteşte si 
pe moagá, după posibilităţile sale materiale. Dașă 
nașul face parte dintr'o clasă superioară familiei 
finului, în loc să care apă în cristelnifá pentru 
botez, o angajează pe moasá s'o facă sí o plá- 
teste pentru acest serviciu, Lehuza plăteşte moa- 
şei nu bani, ci așa zisele „mâneci“, care constau 
într'o cămașă cusută dinainte, sau într'o bucată 
de pânză pentru cămașă. I se mai dă moaşei că- 
maga lehuzei, pe care moaşa o dă la vreo femeie 
săracă, Dacă lehuza e mai înstărită, mai dă moa- 
şei şi ceva bani, 

Nici moașa comunală nu e plătită, Deobiceiu, 
moașa comunală vine pentru vizita reglementară 
după naştere şi atunci primește un dar: lână, 
prosoape, miei, caș, ouă etc. 


CREDINȚE SI PRACTICI IN LEGĂTURA CU 
NAŞTEREA. In afară de măsurile luate în timpul 
sarcinei pentru o naştere cât mai uşoară, mai sunt 
altele care se iau chiar în momentul nașterii, 
„când a venit ceasul şi femeia este în munci”, 

In amintirea Sfintei naşteri petrecută în ieslea 
vitelor, şi azi femeile noastre „aștern fân pe jos 
sau în pat şi pe fân o plocadă şi o pernă şi acolo 
stă trei zile", (Maria Dăniloaie). 

Moașa chemată în grabă, să spună pe drum: 
„Crez într'un Dumnezeu“, pentrucá aga zice popa 


„să crezi într'un Dumnezeu, când te duci să mo- 
sesti'!, Când a ajuns la casa celei ce trebue să 
nască, să nu uite să spună la intrare: „cât de: 
grabă am venit, aşa degrabă să naşti copilaltt, 
(Natalia Tifui). 

Moaşa Maria Dăniloaia mai recomandă să faci 
şi nouă mătănii îndată ce ai ajuns la casa lehuzei, 

O băutură preparată de moaşă, dintr'o leacă de 
rachiu cu untdelemn, precum și ungerea șalelor 
contribue la uşurarea muncilor, 

Despletirea lehuzei e necesară „ca să se des- 
chidă ciolanele“. E bine ca femeia în munci „să 
pună un ban de argint sub brâu şi să-l lase să 
cadă zicând: cât degrabă a căzut banul, aşa de- 
grabă să cadă capilulll, (Natalia Tifui). 

Dar printre toate aceste practici, nădejdea cea 
mare e tot în Dumnezeu si 'n sfinţi. Aceea ce-a 
născut pe Fiul lui Dumnezeu, e chemată întot- 
deauna în ajutor, Se dă femeilor „icoana Maicii 
Domnului şi Visul Maicii Domnului să citească, 
ca să fie munca ușoară”. (Maria Dániloaia). 

Mama celei ce naşte, ar trebui îndepărtată din 
odaia chinurilor pentrucă atunci când femeia se 
roagă: „ajută-mi, Maica Domnului, să nasc, Maica 
Domnului se poate să-i răspundă: ,Ajutá-fi mă-ta, 
că ea e lângă tine“. (Natalia Tifui). Sau, după 
spusele Mariei Dăniloaia, se mai poate întâmpla 
că văzând-o femeia întâi pe mama ei, s'o roage pe 
ea zicând: „mamă, nu mă lăsa să mor“, şi atunci 
Maica Domnului ar putea să-i zică:  ,ajutá-fi 
mă-ta, dacă nu te rogi mie“, 

Tot pentru uşurarea de munci, se foloseşte pie- 
lea unui şarpe, pe care „o pui într'o bucăţică de 
pânză nouă, o pui peste burtă în dreptul buricului 
şi spui când începe truda: cât degrabă se 'nvâr- 
teste şarpele, aşa degrabă să se nască copilul”. 

Dacă ceea ce naşte se ştie în vrăjmăşie cu ci- 
neva, poate fi bănuială că a fost blestemată, şi 
atunci e nevoie să se facă deslegarea de blestem 
în felul următor: „atunci se duce şi o cheamă le- 
huza şi-i cere.să bea apă din pumn şi lehuza bea 
de trei ori, iar cealaltă aruncă apa pe ea apoi, şi 
spune: răul ce fi l-am voit, să mi-l dea Dumnezeu 
mie!!. (Natalia Tifui). 

Dacă a avut cineva norocul să pice într'o casă 
în care femeia e'n durerile facerii, nu poate sá 
mai plece până ce nu naște femeia, „că dacă 
pleacă, atunci se 'nvârte şi copilul înapoi!. (N. 
Tifui). 

Pentru binele copilului ziua naşterii, fie că-i o 
zi de sărbătoare, fie că-i o zi de post, și mama și 


235 


copilul s'o ţină mereu. Aceasta-i credința gene- 
rală, 

Credinţa în ursițoare nu esfe cunoscutá la 
Holda. Familia însă, îşi poafe da seama de yiifo- 
rul copilului, după ziua în care a fost zămisliţ, 
după ziua și ceasurile în care s'a náscut, după 
cum a fosf vremea în ziua nasterii și după locul 
unde s'a náscut. 

De ziua în care s'a zámislif cineva, depinde 
sănățaţea minţii, a trupului şi norocul lui. Asţfel, 
după Ileana Căţănoaie, pácatul zămislirii copi- 
lului spre zile mari, se pedepseste prin; „copii 
prosfi, surzi şi seci de noroc". Deaceea, preotul 
sfafueste pe oameni „să se păzească de praznice 
la zile mari, (M. D.), 

In schimb, copiii care se nasc spre zile mari sunt 
norocosi. Și Vinerea e bine să se nască copilul, 
Aşa, al Ileanei Vrânceanu „s'a născuț Vinerea, 
şi-i norocos", mai ales că „sta náscuf odafá cu 
vițeii!!, 

Copiii au parte de viaţă după cum s'au náscut 
la inceputul sau la sfârșiţul zilei. „Copiii care se 
nasc dimineața, să zâce că fráesc şi aceia care 
se nasc dela amiaz în deseară, aceia morf!, (Na- 
talia Tifui). Sunt ceasuri bune și ceasuri rele, y: 
dacă te nasti în ceas bun ai noroc. Ceasurile bune 
sunt la miezul nopții şi dimineața; cele rele, 
seara, 

Norocul noului născut se poate ghici gi după 
vreme: „Dacă se 'nfámpla să fie iarna şi ninge, 
afunci se zice că are să fie bogaf copilu’; sau daci 
plouă vara, fot bosaț are să fie. Dacă-i secefa, 
afunci are să fie sărac, (necajit și rămâne si mic 
de sțațură), I se zice când e mare: pai, n'o plouaf 
când fe-o fácuf má-fa. Dacă se naşte pe furfuná, 
are sa aibă suferință şi greufáfi în viață; va Fi 
vreun náfáng sau o furfuná s'a pefrece în viafa 
lui”. (Maria Dăniloaia). 

Dacă nu esti de-ajuns lămurit în privința no- 
rocului unui copil, îl poţi încerca dăruindu-i yife. 
Dacă-i ţrăesc, esti sigur de norocul lui. „La äl 
mare i-am daf un miel, un vifál şi ce i-am daf i-o 
pierif'!, (Maria Manea, 26 ani). 

Și locul nasterii îți poafe spune ceya. Dacă se 
naste copilul acasă, e noroc; dacă se naste pe 
câmp, „va munci din greu în viaţă!!. (M. D.). 

Cât priveşţe norocul copiilor din flori, părerile 
sunt impártite. Natalia Tifui, judecând după ea, 
care a fost facută din flori, zice că „n'am noroc'; 
babele insă, „spun că-s norocoși copchiii din 


Hori", (Velnifá Natalia). 


236 


BOTEZUL. Abia au sfârşit cu opiceiurile gi 
măsurile ce frebuiau luate imediat după nastere 
şi părinţii intrá în grijile boţezului, care se face 
la scurt fimp după naşțere, Ziua hotáritá bote- 
zului e Sámbáta. Inainte de botez, copilul e pă- 
sân si nedemn de a fi stropit cu aghiazmă sau 
inchinat la icoane. 

Prima grijă e să cauţi nași şi nu se găsesc aşa 
de uşor, pentrucí oamenii sunt săraci. Nașii de 
cununie ai părinţilor nu se simt datori să le bo- 
teze copiii. E bine însă ca părinţii copilului să-şi 
facă daţoria si să-i instiinfeze și dacă acestia nu 
pot, să caute alţii. Așa că, după cum spune Na- 
talia Cátánoaie, (25 ani), ,bofeazá care cum se 
infámpla, care poafe, care are bunăvoință si mai 
ales care are cu ce". Dacă se înțâmplă sá se gă- 
sească mai mulți nași, „boțează mai mulți, câți se 
găsesc!!, (El. Tărâţă, 17 ani). O femeie poate bo- 
teza chiar dacă este insárcinatá. E păcat însă să 
boteze „când e spurcafá la lună, clafunci face co- 
pilul bube! (aceeaşi), 

Dacă n'ar fi lipsa, oamenii nu s'ar da înapoi 
dela botezarea unui copil, penţrucă exisţă cre- 
dința că „dacă ai fini mulți, ei se roagă penfru 
naşi. Dacă ai până la pafruzeci de fini, nu mai 
ai vămi pe ceea lume; esfi ierțaţi!, penţrucă finii 
sunt îngeri, (Seyastifa (Ungureanu, 29 ani). 

Mai ales la bătrâneţe oamenii se grăbesc să 
boteze mai mulţi copii: Vasilica Căţănoaia, zice 
că „babele care au pácafe mulfe, care au avut 
canon, bofeazá cáfe pafruzeci de copii, ca să scape 
de iad, să se ducă în raiu". E pomană mare să 
botezi. Și când copilul este slab, aga degrabă să 
te duci, că poţi să pleci „cu un picior încălțaț şi 
alțul desculf, s'alergi, să-l faci cresfinf!. (Vasilca 
Cátánoaie). Dacă a murit necresfinat, pácatul 
cade pe acela care a fost chemaţ să-l boteze şi n'a 
veniţ. Paraschiva Haralamb Pietrifa, de 35 ani, 
zice că e bine să ai fini mulţi şi pentru alt moțiy; 
„Când are o pefrecere, fe pofțește, îți caufá 'n 
cinsțe!!. 

Numele copilului se alege de cátre părinţi. Na- 
şul n'are niciun amestec, Băieţilor li se pune de- 
obiceiu numele sfinţilor care urmează, iar fetelor 
pe al sfânţului care a trecut, Asa că, la Holda, 
dacă stii numele copilului, şţii şi luna în care s'a 
náscut. Copiii născuţi morți sau inainte de ter- 
men, se boţează cu numele de Ion sau Ioana. 

Nasilor li se anunţă ziua botezului prin tafál 
copilului sau moasj. Nu li se duce nașilor niciun 
dar jnainţe de botez. 


Naşul vine în ziua botezului la biserică, Rare- 
ori se duce acasă să vadă lehuza şi copilul îna- 
inte de creştinare, Dacă vine înainte îi aduce lehu- 
zei „pâine sau plăcintă, sau ce-ar vrea lehuza 
atunci să pofteascá”, (N, Cátánoiu). 

In ziua botezului, în timp ce copilul este la bi- 
serică, se aşează acasă, pe o masă „o strachiná 
cu plăcintă şi pâine coaptă — o sticlufá cu ceva 
băutură, ca să nu fie masa goală, (Paraschiva 
Haralambie), De pe masă să nu lipsească „mai cu 
seamă zahărul, ca să fie viața copilului dulce“. 

Naşa aduce la biserică pentru botez, crismă, 
lumânare, tulpan şi fașă, Este datoria ei să care 
şi apa pentru botez, Dacă nu poate sau nu vrea, 
trebue să plătească moasei pentru această treabă. 
La biserică, în afară de ritualul creştin obișnuit, 
nu se mai observă nimic deosebit, 

Spre casă, ar fi bine ca nașa să aducă copilul, 
Acasă, sunt întâmpinați cu „bine aţi venit”. 
Moaşa îl închină la icoane şi-l pune apoi pe 
masa plină de bucate „ca să fie cu noroc”, De 
pe masă îl ia nasa şi-l dă mamei, zicând: „poftim, 
dela Dumnezeu creștin (crin) şi dela mine fin”, 

Lehuza răspunde: „Mulţumesc că ne-afi sărit în- 
tr'ajutor şi nu ne-afi lăsat şi cum aţi ajuns de-afi 
botezat, să dea Dumnezeu să şi cununafi”. (Va- 
silca Cătănoaie), 

Toată lumea adunată urează nagului: „Să fie cu 
noroc finul“ și „Să ai parte de dânsul“, sau „Să-ţi 
fie de bine cometre mare, Cum ai ajuns de-ai bute- 
zat, să şi cununi“. După aceste urări, toată lumea 
gustă din bucatele puse pe masă, apoi pleacă la 
casele lor. 

Cumetria cea mare se face a doua zi, cam pe 
aceeași vreme când s'a făcut botezul, 

Se 'ncepe cu scăldătoarea copilului, Naşa pre- 
gáteste apa oalá nouá, avánd grijá s'o 
toarne de sus, pentru ca să crească copilul înalt, 


într'o 


In apă se pune: aghiazmă, o creangă de busuioc, 
popuşoiu, pâine, sare („ca să aibă pâine și sare 
cât trăieşte"), zahăr, („ca să-i fie viaţa dulce”), 
ilori („ca să miroasă frumos ca florile"), fluer, 
(„ca să cânte frumos“), carte sau creion („ca să 
învețe"). Naşa spală apoi copilul cu sápunul 
adus de ea. Este prima scăldătoare după botez, 
pentrucă nu este permis să scoţi copilul din crismá. 
în care trebue să stea timp de douăzeci şi patru 
de ore cu mirul dela botez, După ce l-a spălat, 
naga ia în gură busuioc, zahăr şi o fărâmitură de 
pâine şi suflă copilul în gură şi la toate încheie- 
turile. ca să aibă noroc de toate, Aprinde apoi 


lumânarea dela botez şi-l picură, crucis, pe copil 
în baie, de trei ori, 

Când îl scoate din apă, îl îmbracă în rufária 
adusă de naşă, îl închină la icoane, apoi îl pune 
pe masă și-l înveleşte în bonda nănașei „ca să 
fie blând ca oaia şi să aibă noroc la oí”. (Sevastia 
Ungureanu). li mai pune şi bani pe piept, pun şi 
cei de față şi aşa cu banii pe el, îl dă mamei cu 
aceeaşi formulă: „Poftim dela mine fin, dela 
Dumnezeu creştin“, Naşului i se face iarăși ura- 
rea să ajungă să şi cunune, iar pe copil „il me- 
neste fiecare, să fie chemat ca oamenii, să-i ami- 
roase gura ca busuiocu', să aibă noroc la oi, la 
boi, la cai” şi-i dárueste pelnici Mama primeşte 
şi ea în dar basma şi oghial. 

După toate acestea, lumea se aşează la masă, 
Mai târziu se mai dă o masă la casa naşului. După 
spusele Paraschivei Haralambie „părinții copilu- 
lui, dacă copilul e mic, sau chiar finul dacă e 
mare, duce doi colaci, o casincă, o lumânare, o 
<ficlă cu vin, săpun, zahăr, bomboane, o basma de 
buzunar, la nănaşu său. Astea e musai să-i dai, 
că-i păcat altfel. Chiar dacă moare finu', tot pă- 
rinții copilului îi dă naşului colaci şi batistă şi 
lumânare. Acolo este masă gi vine pe cine pof- 
teste naşu' şi părinţii finului. Naşul ti fură o oaie, 
sau o vacă şi-i spune: „vino în cutare timp să ţi-o 
dau“. 

Cam cu această masă se sfârșesc legăturile na- 
şului cu finul, Vasilca Cătănoaie zice că „între 
nas şi fin, legătură nu e mare, Ámu o cam pierit 
ceea ce era, Nu se cam tálnesc nănașii cu finii. 
Finii sunt unii ca străini de naşi la urmă“. Când 
se întâlnește finul cu naşul, trebue să-i sărute 
mâna. 

In viaţa copilului, naşul n'are niciun drept să 
se amestece, El este obligat însă să-l cunune, 
Sevastițţa Ungureanu spune cu revoltă că, dacă 
nu primeşte „n'ai ce să-i faci; fi-e inima ră, dar 
dacă-i cu inima afurisitá, n'ai ce-i faci”. Dealtfel, 
obligaţia aceasta se vede din urarea dela botez: 
„cum ai ajuns şi-ai botezat, să cununi şi iarăși să 
botezi”. 

Dacá se intámplá sá moará finul, nagul trebue 
să vină la înmormântare, Altfel e păcat, Când 
copilul este mic, el poartă sicriul, Nașului i se dá 
„pomul“, făcut de părinţi pentru sufletul copilu- 
lui, Pomul este pus într'o oală sau împlântat în- 
tr'o pâine. Pe el se pun păsărele, colăcei, bom- 
boane şi un rând de schimburi, Toate acestea îm- 
preună cu o másufá şi un scaun, se dau de po- 


237 


mană nașului. Până la groapă nașul duce sicriul 
și nașa pomul, 

Năşia este ca un fel de rudenie, Părinţii şi ru- 
dele copilului îi zic nagului cumătru, iar fraţii 
finului îi zic şi ei tot nánas. 

In caz că ar muri nașul, calitatea de nas se 
transmite copiilor lui sau dacă n'are copii, rude- 
lor. Acestora urmează să se adreseze finul, când 
ar avea nevoie de naş. 

Legătura dintre nași şi fini, care era altădată 
așa de strânsă pentru tot restul vieţii, a slăbit 
cu desăvârşire azi, Aceasta se datoreşte faptului 
că nașii fiind săraci, n'au putut să răspundă în- 
totdeauna îndatoririlor ce le aveau faţă de fini 
și aceștia văzându-se tot mereu refuzaţi, au sfár- 
git prin a nu se mai adresa nagului. 


PERIOADA DE DUPĂ NAȘTERE. Primele în- 
grijiri ce trebue să se dea lehuzei, nu sunt cu- 
noscute nici chiar moașelor empirice, dar ele nu 
sunt făcute în prea bune condițiuni. Iată, după 
spusele femeii F. C., 30 ani, cam cum se proce- 
dează imediat după naştere: „După ce femeia a 
făcut şi locul, moaşa o spală cu apă caldă şi so- 
pon, pe urmă o freaca cu untdelemn pe burtă, ca 
să tragă, să ridice la deal mitra, pe urmă o leagă, 
o încinge cu un prosop udat, pentrucă ai argifá 
la burtă, ca sá nu te infectezi. li dă o catea nea- 
gră, pentru ca să-i întărească inima, pe urmă, la 
câteva ceasuri un pahar de rachiu, cât de mult să 
fie, că pune putere!!, 

1. Femeia N. Tipu, ne dă câteva reţete, bune de 
folosit imediat după naștere: cafea neagră, „ca 
să oprească hemoragia, apoi rachiu fiert cu pă- 


troacă, arnicá și lumânărică şi cu miere şi-l com- . 


binează apoi într'un pahar de vin cu untdelemn, 
că-i bine, alinează durerea si curăță. Se mai dă 
lehuzei şi zeamă de sfeclă roşie tot cu rachiu şi 
untdelemn, pentru sânge asta", 

2. Cazurile de febră puerperală, de complicaţii 
și de infirmitáfi din naștere, nu sunt rare. E îm- 
bucurător totuş faptul că femeile îşi dau seama 
că neingrijirea e cauza bolilor de după naştere. 
Cunoscând cauza, își vor da poate osteneala să 
ia cât mai multe măsuri pentru evitarea lor. 

„Se întâmplă des să se îmbolnăvească după 
naştere. N'are moaşă bună şi n'are îngrijiri bune". 
(F. C., 30 ani, ştie carte). 

3. In cazuri de infecţii la naștere, moașele nu 
iau măsuri decât după ce au încercat toate reţe- 
tele lor şi când cazul a devenit prea grav. Când 
nu mai au ce-i face, trimit lehuza la spital. 


238 


Sunt babe care fac legători pentru astfel de 
cazuri: „Pisează rădăcină de iarba lui tatiu și o 
prájeste cu grăsime de porc ca să fie unsuroasá. 
Pe urmă-i pune la burtă sau lá şale. Și alte îi 
face cu nagme: tot o pisează, tot prăjită, dacă 
are nevoie îi pune spirt, diana şi tot aşa o pune 
pe burtă sau şale. De băut îi dă rachiu cu pojar- 
nifá şi cu untdelemn. li face bine la mitră". 

După naştere, higiena individuală e mult ne- 
glijatá. Lehuza e îngrijită în primele 2—3 zile de 
moaga empirică, care-i face spălături externe şi-i 
schimbă rufele. La opt zile, moaşa îi face o baie 
generală gi după aceea femeia singură se ingri- 
jeşte destul de prost. Până la opt zile e totul, 
„P'ormă nam mai făcut nimic, că după opt zile 
femeia e curată". (A, S., 19 ani, ştie carte). 

Nu se dă nicio atenţie îngrijirii 
timpul aláptárii, Se spală odată, după naştere, cu 
aghiazmă — desigur, fără vreun gând de cură- 
tenie; poate cu gândul sfințirii, pentrucă propriu 
zis nu se spală, ci numai se udă sânul — cu apa 
sfinţită. Mai târziu sânul se spală, când se spală 
femeia pe tot corpul, lucru ce se întâmplă destul 
de rar. „De spălat n'am timp, doar odată pe săp- 
tămână, când mă spál pe tot trupul", (F. C., 30 
ani). 

Pentru cazuri de „umflarea sânilor! sau alte 
complicaţii, tot medicina empirică a babelor e 
chemată în ajutor. Femeia F. C. (30 ani, fără 
ştiinţă de carte) a pus comprese reci pe sânii 
care o dureau gi întâmplându-se apoi să nu-i mai 
vină lapte, a mai băut „păr din sare!! ca să i se 
„destunde sfârcurile!!. Dacă se întâmplă să coacá 
sânii și să se „răscoacă laptele", leacul este în 
buruieni şi oblojeli. 

Higiena imbrácáminfii e destul de respectată 
în timpul lehuziei. De n'ar fi sărăcia cu lipsa de 
schimburi gi de săpun pentru spălat, grija de cu- 
rățenia rufáriei ar fi mai mare. 

„După ce am născut, m'am premenit tot la două 
zile; asta până la patru săptămâni. P'ormă tot la 
o săptămână şi mai des, după cum ai şi haine şi 
ai cu ce te spăla!!, (A. $.). 

Odihna lehuzei însă, nu se face în bune condi- 
fiuni, având în vedere că ea doarme într'o cameră 
în care doarme de multe ori, întreaga familie, 
Apoi, timpul recomandat pentru odihnă, nu este 
întotdeauna respectat, Nevoia le îndeamnă de 
multe ori pe femei la muncă, înainte de a fi fost 
complet restabilite, Când nlau niciun ajutor de 
nicăeri şi nici cu ce plăti pe cineva, uită de pri- 
mejdie şi se apucă de lucru, „Am muncit înainte 


cu fetița mijlocie şi s'a pornit hemoragie si era 
rău de tot". (T. N., 24 ani, ştie carte). 

In ceea ce priveşte alimentarea, se observă că 
majoritatea lehuzelor se alimentează suficient, 
atât cantitativ, cât si calitativ, în prima săptă- 
mână, Urmează după aceea hrana obişnuită, să- 
racă şi lipsită de variaţie: lehuzele ştiu ce hrană 
li se potriveşte; „nu-i bine să mănânci mâncare 
tare, căci începe să te doară în burtă şi-ţi tre- 
bue clistire, Eu mănânc prima săptămână numai 
supă de găină cu fidea, câte o leacă de lapte şi 
carne de loc şi brânză mai puțină; asta pentru sto- 
mac”. (F. C., 30 ani). 

Păcat, că deşi femeile cunosc sfatul bătrânelor 
că „băutura strică fáfa şi-i face copilului rău“, 
nu renunță așa de uşor la ea şi „dacă este bău- 
tură, beau“, (F. C.). 

Durata şederii in pat a femeii lehuze este în 
mod obişnuit de opt zile. Atunci vine preotul şi-i 
face o moliftá, după care se poate apuca de tre- 
burile casei, Sunt însă multe lehuze care părăsesc 
patul şi mai de vreme, Cu toată atenția soţilor, 
care cel puţin în prima săptămână, sunt destul 
de intelegátori şi nu le lasă la treabă prea grea, 
femeile nu prea fin seamă. „El îmi spune să um- 
blu încet, să nu mă grămăluesc, da mai mult eu 
mă grămălui. Treaba trebue făcută!, (F. C.), 

Se scoală din pat la opt zile, dar din curte nu 
iese până la 6 săptămâni, când merge la biserică 
şi li se face iarăși o slujbă. 

„Au ies din hotarul meu 40 de zile, căci arde 
pământul pe unde trece lehuza!!. (N, T., 24 ani). 

După 40 de zile, viața obişnuită este reluată, 
Femeia poate face orice şi merge oriunde, 

Cam acelaşi termen de 40 zile este respectat şi 
pentru întreruperea relațiilor sexuale. După spu- 
sele unora slar prelungi până la două luni, dar 
nu din convingerea că nerespectarea lui ar aduce 
vreun rău, ci, din cauză că soţii lor ocupându-se 
cu plutăritul şi cu lucrul la pădure, lipsesc de- 
acasă şi câte şase luni pe an. 

Pentru respectarea acestei opriri mai intervine 
si credinţa că e bine pentru curăţenie şi norocul 
copilului, „Păzesc mai cu seamă cele şase săptă- 
mâni, că-s de curățenie pentru copil, căci se spune 
că dacă nu fil acele, copilul e murdar şi n'are nici 
noroc". (N, T., 24 ani, ştie carte). 

Noul născut, Din 40 de copii între 0—3 ani, nu 
este niciunul care să nu fi fost vaccinat cu B. C.G. 
Vaccinarea este obligatorie şi se face de către 
moașa comunală, Cele mai multe reguli de higienă 


sunt cunoscute de mame, dar privite cu neîncre- 
dere. 

Nu se pune în ochii nouilor născuţi nitrat de ar- 
gint sau zeamă de lămâie, decât atunci când moaşa 
comunală a asistat la naştere, 

„Eu nu las să pue nimic la ochii băieților mei, 
că dacă suntem noi curafi sunt şi ei şi nau ne- 
voie", (F, C.). 

Altele însă, îşi dau seama că procedeul nu e 
rău, „Moaşa i-a pus nişte picături albe într'a- 
mândoi ochii şi-i tare bine, că la alții la care nu 
pune, îi dor ochii". (A, S.). 

Copiii nu sunt scáldati imediat după naştere, 
ci numai stergi cu o cârpă moale şi lăsaţi să se 
odihnească cam 12 ore, 

Prima scaldă, o tace moaşa, Ea amestecă apa 
în baie cu aghiazmă, „că se zice că să n'adaogi 
apă rece până la şase săptămâni!, 

In apă au fiert flori de bonciogi, văzdioage, bu- 
suioc, stroh, frunze de nuc, ca să fie copilul fru- 
mos şi „să-l întărească”, Se mai pune în apă o 
petică cu puţină cenuşă, ca să se ducă fulgii de 
pe spatele copilului născut din mamă care a mân- 
cat carne de găină în timpul sarcinei; apoi un 
gálbenus, puţină făină de grâu şi zahăr, Se spală 
apoi copilul cu această apă şi cu săpun, se trage 
cu grăsime în crucis, ca sá se întindă şi sá se în- 
moaie oasele. Copilul se scoate din baie de cap, 
până la şase săptămâni, ca să se întindă trupul 
bine, Se pune după aceea într'o rufă mare, pe 
urmă se învârte şi se freacă bine, cu palma, pe 
spate, „ca să se ia fulgii ceia bine, pentrucă pe 
fulgii ceia se prinde gălbenuşul şi făina". 

Primele zile ale vieţii sunt însoțite de mai multe 
reguli: ca să crească copilul înalt, i se îngroapă 
casa la rădăcina unei răchite şi se zice atunci: 
„să crească copilul ca răchita!', sau se îngroapă 
lângă casă şi se tămâiază pe deasupra. Cu 
aghiazmă făcută de preot după naştere, moaga 
stropeşte drumul pe care au mers mama şi copilul, 
Apă sfinţită se pune şi în scăldătoarea mamei şi 
a copilului, Copilul să nu sugă până ce sânul ma- 
mei nu a fost sfinţit cu aghiazmă, 

Plágilor ombilicale nu li se dă mare importanţă 
şi nicio îngrijire specială nu se observă, Obişnuit 
se încinge copilul cu o sfoară îngustă cam de 3—4 
degete. Pe când se leagă buricul copilului, moaşa 
alungă viciile cu vorba, zicând: „Să nu fii tâlhar, 
befáv, să fii om de treabă“, (M. Dániloaie). 

Folosul băilor e recunoscut de toate mamele, 
dar numai până la un anumit timp. Până la tre: 
luni copilul se îmbăiază de două ori pe zi. După 


239 


aceea se răresc mult băile, pentrucá „el creşte şi 
mare nevoie de multă baie, că-l suge, îl slabeştet, 

Unele mame mai au prostul obiceiu de a unse 
copilul în baie cu untură de porc. 

Opărerile sunt destul de frecvente după spusele 
mamelor, Ele cunosc cauza mm neîngrijirea, baia 
neregulată, „Dacă-i îngrijit bine, îi faci baie şi-l 
schimbi des, nu se opăreşte!!. (N. T., 24 ani). Au 
învăţat însă care-i leacul cel mai bun şi folosesc 
pudră de talc, când e nevoie, 

„După baie, dacă e opărit, trebue să-l presari 
cu pudră de talc, ca să se usuce şi trebue să qi 
grijă să nu mai fie ud, (A. S., 19 ani, gtiutoare 
de carte). 

Odihna copiilor in primele săptămâni după 
naştere, se face în patul mamei, apoi în leagăn, 
„Leagănul îl afumi cu tămâie şi-i pui o carte la 
cap, îngerul il păzeşte şi n'ci nicio grijáfl, mama 
poate să-şi caute de treabă, 

Altfel, nu e îngăduit să fie lăsat copilul singur, 
timp de 6 săptămâni. După acest termen, mama 
poate să-l lase, cu condiția „să pună la capul 
lui mătur, clestele, cuțitul şi cartea Sf. Sisoe şi 
să-i faci cruce“ (N. Tifui). 

Aşternutul din leagăn nu e păstrat în bune 
condițiuni, poate pentrucă femeia se dă treburi- 
lor şi-i lasă pe micuti să fie legănaţi de copiii mai 
mărişori, care nu se pricep să-i şi îngrijească, 

Aerul pe care-l respiră copiii până la şase 
săptămâni, este numai acela al casei. Indiferent 
de anotimp, copiii nu sunt scoși din casă timp 
de şase săptămâni, decât numai la botez. „Până 
la 40 de zile nu se scoate copilul afară, că nu-1 
bine", (C, F., 30 ani), dar mamele îşi dau seama 
de nevoia de aer curat și pun copilul pe o pernă 
lângă geam, îl înfaşă şi-l înveleşte bine, lăsâa- 
du-l numai cu gurifa liberă, vreo 15—30 minute. 
Dacă e iarnă, „nu-l scoţi afară 3—4 luni, Nu-l 
scoţi regulat, când se întâmplă, şi dacă copilului 
ii e tare cald, sau trebue să te duci în vizită sau 
n'ai pe cine-l lăsa acasă, când te duci la muncă. 
Afară îl ţii cât pofi, 2mr3 ceasuri. La soare nu 
poți şă-l ţii că-i mic şi-l doare ochii; îi ţii mai 
mult la umbră“, 

Până la 3 luni, copiii sunt infágafi complet. 
După această vârstă, mâinile sunt lăsate libere. 

Higiena alimentară. mm Alăptatul începe după 
24 de ore dela naşterea copilului. In acest timp 
i se dă numai ceai de romanifá „ca să se curețe 
înăuntru!!, (F. C., 30 ani). 

Alăptarea se face fără nicio normă, atât ziua 
cât şi noaptea, I se dá să sugă mai des sau mai 


240 


rar, după cum mama e ocupată şi mai ales după 
cum plânge copilul, „De după Sf. Maria, poate 
să fie de două ori de şqse săptămâni, eu mă due 
la polog şi-l las acasă. Suge dimineața şi seara; 
în restul timpului îi dá gris cu lapte şi cu zahăr, 
Dacă nu vei munci, la iarnă ce vom mânca?t!, (F, 
C.). Și mai departe, în altă ordine de idei, aceeaşi 
femeie spune: „când plânge, ştiu că-i este 
foame“, 

In timpul nopții, suptul e „după cum doarme 
copilul“, (Aceeaşi), 

De obiceiu, în primele 3—4 luni i se dă să 
sugă de 7—8 ori în 24 de ceasuri, apoi din ce în 
ce mai rar, spre sfârşitul primului an, pentrucá 
dela 7—8 luni începe alimentația mixtă, De atunci 
înainte suge cam de 2mm3 ori pe zi, 

Cantitatea de lapte pentru fiecare supt, de- 
pinde de multe ori tot de timpul pe care-l are 
mama, In genere însă, copiii sunt lăsaţi să sugă 
până se saturá. 

Dacă o mamá nu-şi poate alápta singură copi- 
lul, îl hrăneşte cu lapte de vacă, Nu se obisnuieste 
să se ducă copilul la altă femeie pentru alăptare, 
Biberonul e folosit de multe mame gi ştiu cum 
să-l întreţină, Se găsesc şi din acelea ce nu vor 
să-l admită. „Eu mă mir la boierime de ce-l dă, 
fă doar acela-i otrăvitor, nu-i aşa acătării!, şi 
aprobă în schimb felul cum o femeie din Mădei 
a crescut fete şi flăcăi, hrănindu-i cu gura, la 
lapte de vacă în gură şi pune copilul cu gura la 
Sura ei, prinzând-o de buza de jos gi sugánd. 
(Aceeaşi). Ñ 

Cam la 7mm8 luni, începe alimentația mixtă. In 
loc să se dea copilului ceea ce poate el înghiți, 
i se dă fel de fel de alimente, pe care mama le 
trece mai întâiu prin gura ei, „Intâiu, până faco 
el dinfigori şi până poate mesteca, ca să poată 
înghiți, îi mesteci bine mâncarea şi pe urmă îi pui 
în gură", (A, $S.). 

Infárcarea copilului se face tot la întâmplare, 
Cum vrea mama, A, $, zice: „eu cred c'am să-i dau 
să sugă până la 2 ani, că-i singur si mi-i dragi!, 
Obişnuit, se infarcá copilul între 11/2 an şi 2 ani, 
„ca să nu rămână prea repede grele", aşa spun 
femeile. 

După ce a fost intárcat, copilul mănâncă „după 
cum îi e foamefl, de 5 ori pe zi. „Mănâncă când 
se întâmplă, după cum cere, li dai după cum îi 
timpul şi ce ait. (N, T., 24 ani). A. $. spune: „mă- 
nâncă când doreşte şi când vede mâncare. Când 
eşti la muncă, mai rabda*, 

Cazurile de îmbolnăvire în timpul înțărcatului, 


sunt foarte numeroase, pentrucá in general, tre- 
cerea la alimentaţia mixtă se face fără pregătiri 
speciale, Copilul primeşte coji de pâine, bucăţi de 
mămăligă etc., începând să roadă tot pe ce poate 
pune mâna el sau fraţii lui mai mari. In general, 
cât durează alăptatul, desvoltarea copiilor, ca: 
dentifia, creşterea, greutatea, urmează curs nor- 
mal, cu mici întârzieri sau neregularități prove- 
nite din cauze hereditare, Scăderea sub normal 
începe odată cu alimentaţia mixtă. Totuşi până la 
2 ani, copiii se susţin şi cu lapte de mamá. După 
această perioadă, hrana lor devine la fel cu a 
adulților, cu lapte puţin, cu mese neregulate, cu 
mămăligă, brânză, ouă şi nelipsitul borş cu cartofi 
sau cu fasole, 

La această vârstă, cea mai mare frecvenţă o au 
afecțiunile gastrice şi pulmonare, Mulţi copii au 
bronşite si chiar forme mai grave (pneumonii şi 
broncho-pneumonii). Tratament medical în aceste 
cazuri lipseşte cu desăvârşire; natura trebue să-şi 
facă singură opera de rezistență şi refacere, Cel 
mult, se aplică copiilor bolnavi oblojeli sau băi 
calde, Majoritatea cazurilor însă, rămâne la voia 
întâmplării, Această împrejurare ne face să nu 
ne mirăm de procentul ridicat al mortalităţii la 
copiii mici, 


DESVOLTAREA PSIHICĂ ȘI SOCIALĂ A 
COPILULUI PANA LA 3 ANI, — Inceputurile 
desvoltării sufleteşti şi sociale ale copilului sunt 
încercuite în mediul restrâns al familiei. 

Copiii îşi pot forma cunoştinţe, prin interme- 
diul celor ce-i înconjoară (părinți, fraţi, surori) 
şi din proprie experiență, Cei mari îi învaţă să 
cunoască lucrurile şi să vorbească prin actuala 
metodă pentru învăţarea limbilor străine, metodă 
pe care pedagogii au ajuns s'a recomande asa de 
târziu, Cuvântul rostit, zic ei, să fie însoţit de 
arătarea lucrului pe care-l denumim. La Holda 
nu se cunoaşte altă metodă, Toţi copiii așa în- 
vafá: li se arată obiectul şi li se spune numele, 
De obiceiu insă, se rostesc cuvintele puţin defor- 
mate prin imitarea rostirii celor mici, 

Din lumea înconjurătoare cunoştinţele copiilor 
până la 3 ani se referă numai la lucrurile din 
casă şi animalele din curte. Dintre acestea, cele 
mai apropiate şi cele mai 'tinere sunt cunoscute 
mai repede şi considerate ca tovarăşi de joacă. 
Cea cunoscută de toţi e pisica. În rândul al doi- 
lea urmează vifica. Au predilecție pentru ceea 
ce e insuflefit, lucrurile neinsuflefite sunt mai 
anevoie cunoscute, Dintre ele locul întâiu îl ocupă 


lucrurile de care se servesc mai mult: lingura şi 
farfuria, pe care Lenuţa le cunoaşte dela un an. 
Până la trei ani, lumea cunoştinţelor cuprinde 
casa şi curtea cu lucrurile şi ființele din ea. 

Limbajul, până la această vârstă, e alcătuit din 
cuvinte auzite din gura celor mari şi adoptate 
posibilităţii de rostire a copiilor şi din cuvinte 
create de ei din asocieri de sensafii diferite, da- 
torite propriei lor experienţe. 

Pentru acest limbaj propriu copiilor n'avem 
decât un singur exemplu: pentru Lenufa (1 an), 
soba este „buba“, 

Cuvintele învăţate din rostirea altora, suferă 
în genere, cam următoarele transformări: 

1, Sunt prescurtate, reduse la două silabe; minte 
(cuminte), dure (pădure), mese (cămeşe), Chifa 
(Dochifa). 

2, Grupele  consonantice sunt reduse: cane 
(carne), catinfe (catrinte), stică (strică), Când în 
aceste grupe se găsesc -r-, ele sunt transfor- 
mate într'altele mai uşor de rostit: calte (carte). 

Din materialul insuficient ce s'a adunat, numai 
puţine concluzii se pot trage, cu privire la bo- 
gátia vocabularului, Numai pentru vârsta până la 
aproximativ doi ani, se poate spune lămurit că 
nu sunt folosite decât două, trei cuvinte, rar pa- 
tru, Toate sunt substantive bisilabe, având fie- 
care silabă compusă dintr'o consonantă şi o vo- 
cală, Cuvintele cunoscute de toţi sunt: mama, 
tata, baba şi papa. Sunt cuvinte care răspund 
exact nevoilor lor. Știu deci să numească cu un 
termen general hrana (papa) şi pe cei ce le-o 
procură (mama, tata). 

După doi ani se aud şi cuvinte de trei silabe, ca 
— purcica, vifelu. Se rostesc rare ori şi cuvinte 
mai lungi, ca — mămăligă, — dar tendinţa de 
prescurtare a cuvintelor persistă, 

Limbajul lor se referă strict la mediul ce-i tn- 


conjoará. 

Faţă de fenomenele naturii copiii până la trei 
ani sunt aproape complet indiferenți, Işi dau 
seama ce-i aceea ploaie şi ştiu s'o rostească 


„plouă“. Deosebesc tunetul de alte sgomote, în- 
feleg că vine de sus, căci Marina (3 ani), ne spune: 
„tună'n pod“. 

Este zadarnic să căutăm ideea curáfeniei la co- 
piii până la trei ani, La început nu este decât o 
nevoie, aceea de a te simţi bine, născută din reac- 
fiunea corpului la neplăcerile murdáriei. Plânsul 
copiilor, când se simt murdari, asa se explică. 
Numai mai târziu, când această nevoie se pune 


941 


de acord cu ceva din simtul estetic, poate fi vorba 
de ideea de curăţenie, 

Mama unei fetiţe de un an, ca să arate că fe- 
tifa ei știe ce-i aceea curăţenie, spune; „nu se 
suferă udă“. Este vorba aci, după cum am mai 
spus, numai de jena pe care o produce copilului 
murdăria, 

Poate mai vrednic de luat în seamă, în acest 
sens, este cazul lui Gheorghe (1 an), care îşi dă 
seama când murdáreste pe jos şi arată articulánd: 
ay Y 

Ceea ce fac mai tárziu cánd se spalá imitánd 
pe cei mari, nu înseamnă mare lucru, 

Fetitele sunt acelea la care preocuparea de cu- 
ráfenie se manifestă mai mult şi mai de timpu- 
riu. Marina (3 ani) se spală singură pe faţă, în 
fiecare zi, iar vara se scaldă cu plăcere în pârăul 
de lângă casă, 

Primele noțiuni de religie. — In viaţa lor, mai 
mult instinctuală, nu simt prezenţa lui Dumnezeu, 
Dumnezeul lor e cel ce le satisface nevoile. Atri- 
butele puterii divine sunt raportate de copii, până 
mai târziu, la părinţi. Cu atât mai mult, la acea- 
stă vârstă nu poate fi vorba de ideea de Dumne- 
zeu. 

Intre doi si trei ani copiii sunt duși la biserică, 
dar acolo nu văd altceva decât „oameni'”, (Ileana 
3 ani, Fănică 3 ani, loana 2 ani). Cea din urmă 
se amuză că a miruit-o preotul făcându-i „poc, 
poc”. Învață însă toţi să-şi facă cruce și mătă- 
nii, iar Marina (3 ani) zice făcându-și cruce și 
„Doamne, Doamne“, imitând pe o soră mai mare. 

Copiii în mediul familial și social. — Copiii 
învață de timpuriu că nu le este permis orice, 
Lumea în care se simt bine, e aceea a persoane- 
lor ce-i îngrijesc şi iubesc, In această primă pe- 
rioadă a vieţii lor, ei încep să trăiască în mic, 
viaţa de mai târziu, cu încercări de libertate din 
partea individului şi restricfiuni din partea so- 
cietáfii, substituită exclusiv de familie în cazul 
lor, 

Nevoia de activitate care-i pune întrun con- 
linuu neastâmpăr e potolită de cei mari cu fraze 
ca acestea; „Stai frumos, c'am să te dau la un 
țigan“ sau „vine figanul să te ie“. Blândeţea in 
poveţe din partea celor mari, mai ales în casele 
cu copii mulţi, e rareori folosită. Părinţii sunt 


oameni necăjiţi, obosiţi de munca necurmatá şi: 


de grijile zilei, recurg mai des la bătaie, vorbe 


242 


vulgare si sperieturi, decât la vorbe bune. Mai 
multă înțelegere găsesc la frații gi surorile ce n'au 
trecut de copilărie. 

In multe case educația se face cu lovituri și cu- 
vinte urâte. Carol (2!/2 ani), este oprit să-şi ia 
mâncarea cu mâna, cu vorba ,porcule” și lovit 
peste cap, pentrucă n'a voit să salute pe cineva 
la plecare. Bătrânele sunt mai blânde. Bunica 
Ileanei (3 ani) zice: „îi mai infricám noi, dar nu-i 
bine, că răsar din somn“, 

Multe mame spun că nu e bine nici să baţi, 
nici să sperii copiii, dar amândouă aceste procedee 
sunt la înălțime în mai toate familiile. 

In purtarea față de mai marii lor, micuţii sunt 
conduşi de două feluri de reguli: unele impuse de 
cei mari prin vorbă, bătaie, sperietură şi altele 
deprinse din experiență personală, Celor dintâiu 
se supun fără convingere și le uită repede, Ei cad 
în recidivă pentru nevoia de a gti si nevoia de 
activitate e mai puternică decât teama de pe- 
deapsă. Pe celelalte nu le uită pentrucá au ieşit 
din constatarea că făcând așa, este sau nu este 
bine. 

Față de străini au o atitudine de cercetare si 
de rezervă. Din doisprezece copii urmăriți în a- 
cest scop, dintre care șase fete şi şase băieți, fe- 
tele s'au dovedit foarte prietenoase (cu o singură 
excepție), iar băieții ruginogi şi rezervaţi, fără 
nicio excepție. 

Băieții în schimb sunt cu inițiativele gi își im- 
pun dorințele bătând pe cei mai mici, mai ales 
pe fete. Mihai (1 an şi 8 luni) pus în fața unui 
vecin de aceeaşi vârstă, se repede să-l lovească, 
iar Fănică (3 ani), se joacă cu ceilalţi copii, dar 
pe surorile lui le bate. Veronica Pusleică, 37 ani, 
mărturiseşte că „băieții le iau de cap câteodată 
pe fete şi le alungă“, 

Rolul mamei în creşterea copiilor se micşorează 
văzând cu ochii. Nici în timpul alăptării nu poartă 
singure de grija lor, Îndată însă ce a trecut de 
perioada alăptării, ei sunt lăsaţi în seama frafi- 
lor şi surorilor mai mărişoare, dacă sunt, Dacă 
nu, mai rămân şi singuri. Fraţii mai mari înlo- 
cuiesc de obiceiu pe mamá. Ei îngrijesc, supra- 
veghiază, protejează şi fin tovărăşie de joacă ce- 
lor mici. In societatea acestora se desvoltă ei 
mai mult, 

Şcoala de comandante Brosteni-Neamf 


Seria Il-a, 1939 


PESCARII 


Faptul că la gurile Dunării şi pe litoral, pes- 
cuitul se făcea de Lipoveni, e lărgit adeseori la 
afirmația că nu suntem o nație de pescari, că nu 
avem contact cu marea. În atari împrejurări se 
uită constatarea cercetărilor prof. Antippa, asu- 
pra pescuitului în apele românești, cum că o mare 
parte din terminologia pescărească a acestei părţi 
europene este românească şi se mai uită că la 
Turtucaia e centrul pescuitului pe Dunăre, unde 
a fi Român sau a fi pescar, însemnează acelaşi 
lucru, 

Prezint aci rezultatele unei cercetări asupra 
pescarilor turtucăeni, care vădeşte măsura mare 
în care sunt legaţi Românii de Dunăre şi pes- 
cuit, 

Turtucaia, portul dobrogean cel mai apropiat 
de Capitala țării şi orăşelul cel mai vechiu în 
limba şi cultura românească, strajă veche la gra- 
nița de S. E., impánzeste Dunărea prin pescarii 
ei vestiți şi indemánateci, dela T.-Severin — sec- 
torul cataractelor — până în Deltă şi o porţiune 
din albia Nistrului — dincolo de Orhei, — unde 
se întâlnesc cu Lipovenii, Aşezată pe marginea 
podișului prebalcanic, în formă de amfiteatru, cu 
case scunde, înghesuite şi etajate, cu străzi ce 
urcă şi coboară, Turtucaia dă călătorului impre- 
sia că se află într'o regiune de dealuri, mai cu- 
rând de munte şi într'adevăr cunoscând originea 
şi trecutul geosinclinalului câmpiei române, se 
adeveresc aceste afirmaţiuni, Nu mare e uimirea 
când descinde pe malul opus în portul Olteniţa, 
din lunca Dunării şi Argeşului modificată an de 
an prin aluvionările, závoaiele, grindurile, ce apar 
sau se pierd la fiece viitură puternică a apei, când 
are în faţă panorama acestei așezări umane ce 
coboară în trepte până în albia bătrânului Istru; 
adesea când etiajul e ridicat peste chei, temelia 


— mazaua — caselor e sub apă gi, proprietarul 
pentru a merge după treburi îşi mână barca chiar 
din ceardacul — prispa — casei, 


Privită de pe cheiul portului oltenifean, Turtu- 
caia oferă în parte aspectul oriental, prin mina- 
retul geamiei ce-şi profilează semiluna ca un ul- 
tim vestigiu de când Osmanlâii stăpâneau pe aci; 
dar, semnul biruitor şi sfânt se ridică mult mai 
semeţ prin turlele bisericii, cu trecut apăsător, 
parcă mai sbuciumat ca pe aiurea, vestind maha- 
laua românească a pescarilor, Tot aci se găseşte 


DIN TURTUCAIA 


şcoala primară, care a menţinut limba şi con- 
ştiinţa naţională în Sudul Dobrogei, încă din anul 
1774, 

Mahalaua pescarilor e situată de-a-lungul albiei 
Dunărene, între punctul Cimitir si Chei, de unde 
începe centrul comercial și instituţiile de Stat; 
geamia vesteste la Sud mahalaua turcească; Bul- 
Sarii se întind la N.-Estul cartierului românesv, 
iar pe platou este cartierul mai nou al colonisti- 
lor agricultori, 

Turtucaia, prin aspect neîncăpătoare pentru 
populația de astăzi, numără 406 gospodării de 
pescari, dintre care numai 27 sunt construcţie 
nouă, ale fruntașilor din această mahala. Cu toate 
că ne aflăm într'un centru orăşenesc, majoritatea 
locuinţelor sunt din gard, pe temelie de piatră, 
situaţie care se continuă și astăzi din cauza stă- 
rii financiare a acestui grup; numai casele frun- 
tagilor sunt construite din cărămidă, Locuinţele 
vechi sunt construite pe pantă având temelia pe 
maza sau beciu, care ţine loc de cămară ori ma- 
gazie, acestea ocupă locul primordial în cartierul 
pescăresc; urmează cele pe talpă, asemănătoare 
caselor din câmpia română, unde panta a fost ni- 
velată prin pămosteală (umplerea locului cu pă- 
mânt ori piatră). 


Tabloul I, — Situaţia familiilor pe gospodării 


Locuinta Posedă pământ | Situația 

Tip Proveniența bugetului 

A E z a 

EEE HFE 

ZSR a 5] A5 

(5) | (5) | (6) (10) | (11) 

135 | za | zril 20| sa | ea | a | zrs | 40 | 1021 304 


Casele tip vechiu, construite pe pivnifi—maza— 
nu tocmai adâncă (1,50m — 2 m), nu sunt o ne- 
cesitate a terenului accidentat, ci în parte sunt 
creaţia Românilor transilvăneni, asemănătoare cu 
bolta pe care se ridică casa Sibienilor, căreia îi 
dau aceeaşi întrebuințare de cămară şi magazie; 
aceasta este temelia casei construită numai din 
piatră, deasupra căreia se ridică locuința propriu- 
zisă, astfel că trebueşte să urci pe scară pentru a 
merge în casă, Prispa sau pridvorul ţine loc de 
intrare inconjuránd casa din două părţi; face 


243 


parte integrală din casă numai prin prelungirea 
acoperişului, constituind un adăpost puternic în 
timpul iernii, iar ca aspect infrumusefeazá locu- 
inta, dându-i înfățișarea caselor româneşti cu 
ceardac; vara podeaua prispei ţine loc de adă- 
post bucătăriei, Din prispă se face un coridor care 
fine loc de sală la cele mai multe locuinţe, având 
lungimea de 3—4 m, iar lăţimea de 1,30—1,50 m; 
In sală se fac 2 intrări, una deservind camera de 
musafiri iar cealaltă, tinda comună unde locueşte 
familia; tipul acestor case numără foarte rar 3 
camere, majoritatea sunt compuse din tindă sau 
sală gi camera destinată musafirilor. Intreagá fa- 
milia locueşte în tindă, camera fiind folosită pen- 
tru păstrarea lucrurilor de preţ, zestrea fetei şi 
pentru musafiri, 

Casele tip talpa sunt tipul celor munteneşti din 
lunca Dunării, construită pe plan orizontal (um- 
plutură-pomosteală); în față are prispa, care aci 
nu este imblánitá cu scânduri, din care se intră 
direct în tindă, Tinda are o singură uşă şi o firidá 
ochi de geam, (dimens.: 20X20 cm, 30X20 cm), 
care dă în cameră; şi aci, camera este nelocuită 
de familie. Ferestrele la primul tip de casă, sunt 
făcute aproape de temelia casei, 30—50 cm dis- 
tantá, astfel că stând pe pat ori jos, se poate dis- 
tinge bine ceeace se petrece afară; aceasta se 
explică prin înălțimea camerelor care rare ori 
trece de 2,50—3 m; pe jos, primul tip de case are 
pardoseală din scânduri, celălalt tip are pământ, 

La mijlocul peretelui despărțitor al camerei de 
musafiri, se află cotlonul de gătit, care dă şi căl- 
dură pe tot timpul iernii, Coltonul ţine locul ve- 
trei româneşti, care se continuă în camera de mu- 
safiri prin soba oarbă sau românească, sistem care 
astăzi a ieşit din uzul oraşelor, Cotlonul are dea- 
supra plita de tuciu şi cuptorul de copt la casele 
mijlocii, însă deseori se mai întâlnesc şi vetrele 
prelungite cu hornul din tindă; cei cu vetre gă- 
tesc mâncarea pe pirostrii gi locuiesc în cameră, 
acestea fiind locuite de bătrânii care se mulțumesc 
cu acest acoperământ pentru a ageza în casele 
mai noui pe fiii lor, 

Casele tip nou sunt construite pe maza ori talpă 
însă au mai mult de 3 camere, în plus au geam- 
lácuri (coridoare cu geamuri), ferestre mari, toate 
fiind pardosite cu dugumea şi tencuite cu var, 
spre deosebire de celelalte tipuri care sunt lipite 
cu pământ, ori văruite, 

Nu rareori întâlnim sub acelaşi acoperământ 
două locuinţe, una având fața spre apus, iar cea- 
laltă către răsărit şi nord, fiind despărțite numai 


944 


printr'un zid comun; alte dependinţe nu găsim 
în petecul de curte al gospodăriei pescărești, 

Din primul contact cu aşezarea acestor pescari 
se observă clar mizeria în care trăiesc; desimea 
gospodăriilor, adesea având ieșiri ori intrări prin 
uliti şi poteci neaerisite, mai mult apropiate de 
ganguri dărăpănate, face din mahalaua pescá- 
rească un haos de case pe care autorităţile nu 
ştiu cum să le readucă la lumină; ani de-a-rândul 
s'a lucrat la planuri și încă nu s'a ajuns la ceva 
bun; părinţii din dragostea de a avea pe copii 
cât mai aproape de sine, le-au construit case chiar 
pe locul păstrat dela strămoși şi, cum aceasta s'a 
repetat câteva sute de ani, împrejurările a făcut 
din acest cartier haosul pe care nu știu cine si 
când l-ar putea îndrepta; toată răspunderea o 
poartă numai autorităţile locale, care n'au îngă- 
duit împroprietărirea pescarilor de-a-lungul Du- 
nării, ori prin apropiere, nefinánd seamă de ne- 
cesitátile meseriei lor, Vânarea în ceată, — în to- 
vărăşie — i-au făcut să se aşeze cât mai strânşi 
unii de alții. Dependinte nu sunt în gospodăria 
acestor pescari a căror curte este redusă la câțiva 
mê, iar closetul ambulant deserveşte 2—3 familii, 
Construcţia closetelor este primitivă: uneori există 
3 pereţi din gard acoperiți cu coceni, iar uşa e 
formată din pânză de sac, de cele mai multe ori 
lipseşte; aceşti pereţi sunt aşezaţi pe o podină de 
scânduri, dedesubtul căreia se află o găleată care 
este curățită săptămânal prin spălarea în Du- 
náre. 

Intreagă familia locuieşte numai într'o cameră 
sumar mobilată: 1 pat ce ocupă aproape în în- 
tregime tinda, fără saltea, acoperit cu rogojini 
ori foiţe de cárpe (zdrenfe, denumite local), unde 
dorm toţi membrii familiei aşezaţi de-a-curmezigul 
patului, pentru a fi cât mai încăpător; o masă 
mică cu 4 picioare, de format rotund, câteva scău- 
nele, fiindcă majoritatea stau jos când mănâncă; 
o rogojină pe jos la cei mai înstăriți, constitue 
mobilierul tindei unde locuiesc, Camera de mu- 
safiri are 1—2 paturi curat întreţinute, unde este 
aşezată teanc (una peste alta, grămadă), zestrea 
fetei; pe paturi sunt macaturi — velințe — de 
lână, o masă în fund, așezată între paturi, o 
oglindă, iar pereţii sunt impodobifi cu şervete 
de pânză, borangic ori bumbac înălbit, fesute în 
4—6 ife, care prin îmbinarea motivelor româ- 
nesti, dau aspectul unei case zugrăvite, 

Proveniența caselor este moştenire din bătrâni, 
iar cele cumpărate sunt tot case vechi, bă- 
tránesti, însă le-au făcut numai reparaţie parţială 


PESCARII DIN TURTUCAIA 


PROVENIENTA FAMILIILOR VENITE DE MAI PUTIN DE PATRU GENERAȚII 
SI BALTILE IN CARE PESCUESC 


{ JuD, QA 


Porana i o s 
Y q 
ia Sen * “Porumbacu 
Vale Y, SUDUL, TRANSILVANIEI 


: -rm 
A a aaa 


i 

: JUD. 
NMU SCEL 
E 2 


1 A 
i SR 
[ra] | JUD 
1 MEHEDINȚI 
~ 


3i 


; testi 
D) pema es 


JUD DOL eoliano 

¿Cetate i : al = VLAS GAng 
3 me Magura o 

Maglavit ha al NA fucuruzu 


; os i; JUD 
Calata! Bistrelu ,.. atte 


o 


ss Rastuo 
o 


T Bectiei KEN Celer 


“e 


¿Ne y2Lorabia 7 MAGURELE AS, 
¿NO e h 


Zimnicea 


ap TAS 


~se 


Chirnogi 


SOCIOLOGIE ROMÁNEASCÁ, IV, 4—6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


TIGHINA % 


. 
Pea 
ed 


a O 
Greci TULCEA 


JUD TULCEA 
Y 


j Hársova 3 LE 
JUD IAL OMITA o Ghindăregii m” Zi 
16 Ghimbasen Ă Topalu 


A fi Pietrow, Fetesti 
sA ârleanu J 
Oltenta™™~ $ Chirnog: Scar y 
Mânăstirea Ni. | Várásti itina, 


b Cernavoda 


Cáscioarele Chiselet 


CI R a D3 
> girar, AN Je c 
o \ Úimeni| fe SA Ki 
O 9 > Oltina 


r Márleanul 


o) o JF o Popine 
Es SILISTRA A 
57 o eseul vale 
TUR 
$, 7 


CARI GRAI VICTOR POPISCO 


si prin cheltuiala reparafiei invocá motivul cum- 
părării; numărul celor cu chirie sporeşte anual, 
prin scoaterea în vânzare de către fisc a caselor 
moştenite dela părinţi, 

Roca dominantă din Turtucaia o formează cal- 
carul, peste care s'a aşternut lósul a cărui gro- 
sime medie este de 15—20 cm, iar în altele a fost 
spălat si a scos la iveală roca humă, acestea sunt 
locurile sterpe — nefolosite —; acesta este as- 
pectul regiunii unde sunt proprietarii de terenuri 
de vie sau de agricultură, care nu produc nici cât 
să alimenteze familia pe sezon. Posesorii de pă- 
mânt cuprind în numărătoarea celor câteva de- 
căre, ori dolumi”), teren sterp, pe coastă, des- 
tinat viei, astăzi şi acesta necultivat prin scoate- 
rea hibrizilor care-l populau, şi teren agricol, Rás- 
pândit în 2 sau 3 părţi ale oraşului, gospodina 
care munceşte acest pământ mai mult îşi pierde 
timpul cu drumurile pe care le face până la locuri 
decât să producă ceva efectiv pentru gospodărie, 
În anii productivi, din aceste locuri abia se pot 
hrăni pe timpul verii, iar restul anului trebueşte 
să cumpere din oras. In parte aceasta este expli- 
cafia situaţiei mizere a pescarului turtucăian, care 
nu a fost împroprietărit, deoarece autorităţile lo- 
cale au pornit dela concepţia greşită de a-i pe- 
depsi, sub motivul că parte din mahala şi-a făcut 
stagiul militar sub regimul bulgar. Astăzi, mai 
mult ca oricând, asistăm la dezastrul şi desorga- 
nizarea pescarilor care se impufineazá pe fiece 


Tabloul II, — Situaţia în familie 


Capi de + Rude prin 
Totalul familie Rude prin afiliere fillafiune 
23 = v 
oz 1. R: a e= z| Y = 
22| 555| 58 2 /5|sfénlse s] E] |3 
9o|să|lalalălălăpoeeslelz|Z|E 
1010180101651) | (7) 18) | (9) 100) (10)! (11)! (12) 

| 

sol 2100| sol ol 403] = | 1l = | Il l 21i sal 605 


an, apucând calea altor oraşe, ori se numără 
printre hamalii din port. Din' statistica recentă 
am putut constata că numai în decursul a 4 ani, 
1934—1938, au părăsit meseria de pescar 528 
ingi, majoritatea capi de familie, care au ră- 
mas în oraș la dispoziţia celor care au nevoie de 


brațe şi hamali în port; fiii acestora, de sigur că 


1) I-decar = 1000 m2; 1 dolum == 2 decare= 2000 m?, 


n'au mai fost îndrumați către pescuit, ci în mare 
parte sunt daţi prin Bucureşti, la meserie. În ta- 
bloul Nr, 2, se observă clar situaţia gospodăriilor, 
care au rămas abia la numărul infim de patru 
sute şase, în care sunt inglobafi numai capii de 
familie, care au lucrat în anul 1938; numărul 
real al pescarilor se ridică la șase sute optzeci şi 
doi. Numărul total al sufletelor este de două mii, 
una sută nouă, destul de scăzut faţă de anul 1905, 
când numărul lor era de 3.818 — statistică făcută 
de Bulgari, după ce a suferit modificările pe care 
statul bulgar le-a impus celor cucerifi; mai jos 
dau o copie după un act de naștere al unei fiice 
de român, pe care autorităţile au trecut-o ca fiică 
de bulgar; se vede clar tendința de a bulgariza 
pe Români. La finele actului se vede iscălitura ta- 
tălui şi a martorilor români, pe care Bulgarii n'au 
putut s'o mai modifice, 


Copie (traducere din limba bulgară). 
Act de naştere al Ecaterinei Nicolova ?). 

Nr. 322. — La anul una mie nouă sute un- 
sprezece, douăzeci mai, la ora 9 înainte de 
amiază, înaintea noastră Atanas Abadjiev, 
primar şi ofiţer al stării civile al primăriei 
oraşului Tutracan, aceeaș plasă, s'a înfățișat 
în localul primăriei Nicola lv, Totanov, de 
treizeci şi opt ani, cioban, domiciliat în ora- 
şul Tutracan, care ne-a declarat naşterea 
unui copil de sex femeiesc, declarându-se că 
el s'a născut în casa sa la optsprezece ale 
aceleiaşi luni, la ora 4 înainte de amiază, al 
său gi al soţiei sale Paraschiva Ivanova To- 
tanova, de treizeci şi trei ani, fără meserie, 
şi că i s'a dat numele Elisaveta, Această de- 
clarafiune ni s'a făcut în asistența lui Nicola 
Iv. Popov, de şaptezeci ani, bucătar gi Ilia 
N. Popov, de douăzeci și şase ani, funcţionar, 
domiciliați în or, Tutracan, după care, incre- 
dinfándu-ne personal de nașterea şi sexul co- 
pilului, am întocmit prezentul act, care s'a 
semnat de noi, declarantul și martorii, după 
ce acesta li s'a cetit, 

Declarant (ss) Nicolae 1. Totan (semnat ro- 
mâneşte). 

Martori: (ss) lv. N. Popov, Nicolae Ion 
Popa (semnat româneşte), 

Primar (ss) Af. Abadjiev. 

Căsătorită cu d. Gheorghe C-tin Iliescu, în 


3) Originalul actului de naştere Nr, 322 1911 al comunei Turtucaia din jud. Durostor, se găseşte la fila Nr, 107 a 


registrului respectiv de Stare Civilă, 


245 


comuna Căscioarele, judeţul Ilfov, în ziua de 
5 August 1937. Act. Nr. 16, 

Făcut azi 17 August 1937. 

Ofiţer al stării civile (ss) B. P. Draganov. 

Faţă de populaţia totală a oraşului Turtucaia, 
care numără astăzi 11,375 cetățeni, dintre care 
6.528 Români, pescarii constituiesc cu adevărat un 
număr destul de mic; acum câteva zeci de ani, 
populaţia românească a Turtucaiei era constituită 
numai din pescari, iar conducerea eforiilor 3) era 
tot din sânul acestor pescari, nicidecum funcţionari 
de carieră, 

Prolificitatea pescarilor a căror nașteri cresc 
intre 2—13 copii, care nu ajung la majorat decât 
maximum 8, în medie 3—4, restul murind între 
vârsta fragedă de 4 luni—9 ani, explică situaţia 
rea, lipsa de higienă şi alimentaţie în care tră- 
iește acest grup de pescari, 

Dacă analizăm nașlerile familiilor tinere, ob- 
servăm acelaşi fenomen, în plus tendința de ur- 
banizare a mamelor de a opri nasterile prin avor- 
turi provocate, Din tabolul Nr. 3, de mai jos, se 
poate distinge numărul mic al familiilor care a- 
jung la 8 copii, situaţie ce este în continuă evo- 
luţie, gi va duce la micșorarea nașterilor, cu ten- 
dința de a se pierde. 


Tabloul III 


Nr. familiilor || 27 | | | E 6 
(1) (9) | (10) 


Nr, membrilor din 
familie 


Urmărind tabloul Nr. 4 distingem starea dáu- 
nătoare şi lipsa de higienă în care trăiesc; aglo- 
meratia într'o singură cameră cu cel mult 30—35 
m de aer, insuficiența alimentară, explică îndea- 
juns cele enunțate mai sus: 


Tabloul IV. — Dorm în aceeași cameră 


Familii 59 1o | 9 | 3 
(1) (2) | (3) ! (4) 1 (5) 1 (6) | (T) i (8) | (9) I (10) 


Membrii ¿lala lalololzlselolwo 


Fără să mai aruncăm vina pe trecut, cercetând 
prezentul observăm lipsa de interes pe care o de- 
pun autorităţile locale: ulterior s'au dat dispozi- 
țiuni generale de serviciul sanitar central să se 


3) Eforiimcomitete de conducere a oraşului. 


246 


construiască closete în fiecare gospodărie, dacă 
uu higienice, în limitele posibilităţii, să fie con- 
struite. Aci la Turtucaia, în această mahala romá- 
nească pe care am cercetat-o, nu am găsit acest 
ordin îndeplinit de către medicul orașului. Nu 
mai trebueste să amintesc de consultaţiile ce se 
fac de către medicii locali în acest oras..., iată 
un prim aspect al acestui cartier privit de auto- 
ritáfile locale, argumente care ne dovedesc sufi- 
cient scăderea acestui grup de pescari români, 
cercetaţi cu regularitate de organele fiscale — sin- 
Sura autoritate ce-i mai vizitează, 

Costumele românești astăzi sunt pe cale de dis- 
paritie, abalele fiind înlocuite cu postavurile de 
târg, pânza fesutá în casă de femeie, prin stăm- 
burile mai ieftine şi de calitate proastă; sumar 
voiu descrie costumul pescarului iurtucăian păs- 
trat numai la bătrânii care-l folosesc în zi de săr- 
bátoare, când vin la biserică: peste cămașa de 
pânză poartă flanela, ţesută cu vărgi albastre 
pentru cei în vârstă şi albă pentru flăcăi; mâne- 
cile flanelei sunt lucrate cu (mansetá) mánecufá, 
peste care înainte se punea o altă mánecutá mo- 
bilă lucrată cu flori, astăzi inexistentă, Peste in- 
dispensabili poartă poturii de aba, garnisifi cu și- 
returi negre, largi în tur şi foarte strámfi dela 
genunchi în jos, unde se încheie în copci, termi- 
nate cu gáetane (șiret); pantalonii sunt strânşi 
apoi în ciorapi de lână, lucraţi de femeie în cro- 
şet şi cârlige, terminafi prin várgi roșii ori al- 
bastre. In picioare purtau pantofi carámbe sí iminei 
(asemănători pantofilor de azi); în zile de lucru 
purtau poturi de aba simpli și opinci. 

Peste flanelă poartă ilecul din aba și lucrat cu 
găetane; cel de sărbătoare era făcut din postav 
bleu-marin garnisit cu aplicaţii de stofă roşie, iar 
pe marginea aplicaţiilor găetane de diferite culori, 

La mijloc se încing cu brâu roșu ori alb. Iarna 
în locul ilecului purtau zăbunul, haină vătuită; pe 
cap, pălărie vara şi iarna căciula fără mof, ro- 
tundă. Când pleacă la pescuit, mai cu seamă 
toamna şi iarna, îmbracă boiul, şubă lungă până 
în pământ, căptușită cu blană de oaie, Pe timp 
de ploaie au o muşșama făcută din americă groasă 
impregnată cu vizir, iar pe cap pun gluga; în pi- 
cioare au cisme lungi până sus de genunchi; obie- 
lele acopăr ciorapii de lână şi numai după aceea 
pun cismele, 

Femeile poartă peste cămașa de pânză învăr- 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 


Pescarii din Turtucaia 


Márculescu-Dunáre : 


$, 
CEA 


Y 
“iza, 


Y 


t ; 
cu vre 


Teren 


Lă 


Anul 
Drosu fai Îurtucar3 Se. 


5006 


oscar romeni 


ÎN 


gatá cu borangic, fusta fesutá creafá (în dungi 
de diferite culori, albastrul perdominá) si cu vo- 
lan pe poale. Dela mijloc în sus poartă bluza 
(bolca) ţesută tot în război; deasupra fustei, în 
faţă pun sorful garnisit cu dantelă, înlocuit pe 
vremuri cu pistelca (sort simplu fără dantelă). 
In picioare au ciorapi croşetaţi din lână ori bum- 
bac, cu flori roşii şi papuci; pe cap poartă cium- 
ber, peste care uneori au coltulul. 

Silifi de împrejurări au trebuit să părăsească 
aceste costume comode şi mai durabile, pentru a 
le înlocui cu cele de târg, potrivite pentru buge- 
tul lor, mai totdeauna deficitar. 

Cum şi când s'au stabilit Românii în această 
regiune, vom vedea din cele ce urmează: 

Turtucaia, pe vremuri vast teren cu păduri de 
stejar, tufá, tei etc., a ademenit populaţii din 
aproape toate regiunile româneşti; primii locui- 
tori stabiliţi aci, au fost vecinii mărginaşi de pe 
malul stâng, refugiaţi în parte pentru a scăpa de 
regimul sever al armelor, unde stăpânirea tur- 
cească de peste noapte, le crea un traiu aspru şi 
chinuitor, în timp ce raialele padigahilor erau dis- 
truse şi rezidite la comandă, iar Românii vasali tre- 


in trecere către cetatea Dristorului, unde era si- 
tuat centrul principal al raialelor turcești, con- 
stituind astfel populaţia stabilă, bástinage a ve- 
chei cetăți romane, Aceasta este explicaţia croni- 
cilor și articolelor ráslefe referitoare la trecutul 
şi istoria Peninsulei Balcanice, unde găsim la fn- 
ceput o rezisenfá valahă — românească — şi nu- 
mai în partea a doua a desfășurării evenimente- 
lor, apar ostașii ce au stăpânit pe-aci. 

Deci urmașii Romanilor, contopifi cu Românii 
fugiţi din cetăţile şi raialele turcești situate pe 
malul stâng, au format populaţia băstinaşe a 
Turtucaiei. Bătrânii încă povestesc scene din 
viața amară, când pădurea se întindea până la 
punctul Ceatal şi bande organizate din Turci 
— Cerchezi — mai târziu Bulgari, ori Cazaci, ata- 
cau în lipsa bărbaţilor familiile pescarilor ro- 
mâni, 

A doua perioadă de stabilire românească în 
aceste părţi s'a făcut concomitent cu pendularea 
oierilor transilvăneni, dela munte spre șesul bo- 
gat în nutreţ şi mugur al Dunării cât şi în Do- 
brogea sudică cu climat potrivit iernatului; pe aci 
treceau oierii în drumul lor spre Bazargic şi su- 


Tabloul V. — Originea pescarilor turtucăieni până la a patra generaţie 


DOBROGEA 


lalo- 
mita 


Duros- 
tor Tulcea | Ilfov 


Viaşca Teleor- 
man 


xy 
- 
al 
E 


(0) L(2) LG) L(4 (7) | (8) 


Muscel 


TRANSILVANIA! 


Alte | Mehe-| por | Alte | sim | Atte | BANAT 
judeţe | dinţi judeţe judeţe 

xd 

3¡8 

E) 

e | = 


(9) (10) (11 (2) 13) (14)l(15)((16) '(17)1 (18)! (19)1 (20)! (21)! (22) ' (23) (24)! (25) (26) (27)1(28) 


sol usl al 1 usl 128 16l Al as) sıl el Il 2l l sl 14 3] dl sel 9) sl al srl al asl 18 al 1 


buiau să apuce alte căi pentru' o viață mai linig- 
titá, Aceştia sunt factorii care i-au hotărît pe Ro- 
máni să-şi aleagă ca ultim refugiu acest ținut de- 
luros cu tabii și câmpuri propice unei vieți mai 
stabile, mai mulțumitoare, care nu rareori a 
avut de suferit din partea stăpânitorilor dornici 
de expansiuni şi războaie. Pentru tabloul V, pre- 
zentat aci fin să adaug că Ilfovenii, în majoritate, 
provin din com. Chirnogi, Radovanu, Mânăstire 
urmând com. Greaca şi Hotare, Ulmeni, Spantov, 
Chiselet, Românii lăturaşi, veniți de prin vechile 
aşezări înşirate dealungul Dunării, s'au înfrățit 
cu ostașii români rămaşi prin aceste meleaguri, 
fie ca pázitori ai cetății (Mihai-Viteazu, 1594), 
fie ca ostatici, ori rătăciți din expedițiile ce erau 


dul județului Constanța, unde cea mai mare parte 
a așezărilor omeneşti sunt înființate de ei. Dar nu 
numai aceste cauze au determinat pe oieri sá co- 
boare la şes; un alt factor puternic a fost şi cel 
economic, — oierii veneau toamna și plecau pri- 
măvara după ce îşi vindeau gealepilor turci, oile 
sterpe, berbecii bătuţi, mieii şi seul, oprind pen- 
tru munte numai mânzările — mulgătoarele —; 
din actele şi documentele cercetate am putut con- 
stata ca factor determinant în transhumanță şi pe 
cel economic. Din aceşti oieri transilvăneni gi ol- 
teni, cei mai mulți la număr fiind Sibienii din co- 
munele: Sălişte, Vale, Tilișca, Poiana-Sibiu, Orlat, 
Porumbacu, ademeniţi de lărgimea locului și de 
buna desfacere a produselor, cu timpul s'au stabi- 


247 


lit aci, Sá nu uitám cá majoritatea mocanilor erau 
neinsurafi — juni — şi venind cu regularitate 
prin aceste părţi, stabilindu-şi turmele la margi- 
nea vreunui sat, în cazul de faţă pe platoul şi în 
marginea cartierului pescăresc, la adăpostul per- 
delei de ogrinji ori de trestie unde aveau impro- 
vizate saialele, saivanurile, pentru fătatul oilor, 
legau fără vrerea lor intimitáfi cu románcele pes- 
carilor, ce duceau la căsătorie şi stabilire defini- 
tivă, Dar această înrudire se făcea de către slu- 
gile, de păzitorii turmelor, proprietarii rareori 
se căsătoreau cu fete din Turtucaia, aceştia îşi 
aduceau familiile şi fetele din satul de unde co- 
borau, Astfel se explică numărul mare al transil- 
vănenilor în Turtucaia, azi descendenţii lor ocu- 
pând-se cu pescuitul — ori agricultura — iar creş- 
terea oilor o limitează numai pentru necesităţile 
gospodăriei, Amintire a descendenţei lor păs- 
toreşti, de remarcat la Călimoceni 1) — situaţi pe 
ostrovul Călimoc, între balta Turtucaiei, islazul 
comunal gi lunca Dunării, bogată în grinduri şi 
ostroave, este faptul că pe lângă pescuit şi agri- 
cultură se ocupă şi cu ciobănitul, aceasta din 
cauza pășunilor pe care le au în imediata apro- 
piere, Pescarii turtucăieni fiind lipsiți de aceste 
terenuri, în urma aglomerárii ce s'a făcut prin co- 
lonizări şi micşorarea terenurilor de păşunat, nu 
mai profesează ciobănitul, iar puţinele oi pe care 
le-au avut până prin 1929—30, astăzi numai se 
ridică decât la numărul infim de 29 capete. 
Explicaţia părăsirii ciobănitului şi profesarea 
pescuitului este următoarea: în expedițiile repe- 
tate pe care le făceau stăpânitorii turci, aveau ce- 
rinfe noi pentru aprovizionarea armatei şi sin- 
gurul mod îl găseau la vasalii români, prin gos- 
podăriile cărora făceau adevărate urgii; le luau 
tot ceeace putea fi de prim ajutor, până când 
şi porcii îi ridicau pentru aliaţii lor. Desigur că 
Românii simțeau prăpădul şi dinainte se refugiau 
prin bălțile prea cunoscute lor în colindarea cu 
turmele la păşunat, însă de Cerchezii, zapcii cálá- 
raşi, cu greu puteau să scape, căci aceştia erau 


de profesie hoţi şi în același timp constituiau 
garda de pradă a zavergiilor turci, Desmoşteniţi 
de avutul lor, conducătorii turmelor rămâneau 
până trecea urgia prin bălțile protectoare, unde 
se infráfeau cu pescarii gi pe încetul îşi însu- 
şeau această meserie, la care Turcii nu se prea 
bágau. O altă cauză a îmbrățişării meseriei de 
pescar a fost şi larga posibilitate pe care au avut-o 
în ultima perioadă a dominaţiei turceşti, când Ro- 
mânii erau împroprietăriți cu pământ pentru a- 
griculturá în urma mai fiecărui războiu câştigat 5); 
Românii cu mare greutate au putut să intre în po- 
sesia terenurilor dăruite de Poartă, căci Turcii 
proprietari de dolumuri cu greu se puteau acomoda, 
gándindu-se că au alături pe Român, cauze care 
au contribuit la părăsirea acestui dar ori la lucra- 
rea în devălmăşie din partea celui mai curajos, 
iar bietul Român trebuia să înveţe pescuitul, Din 
oier, a fost pe rând agricultor, pescar de ocazie 
— pentru hrana familiei, — pentru ca în cele din 
urmă să devie pescar de profesie colindând Du- 
nărea pe fiece an mai mult, pentru ca astăzi ur- 
maşii lor să o răscolească cu mai multă energie 
şi drag, în credința sfântă a respectului dat fafá 
de strămoşi, 

lată pe scurt etapele stabilirii Românilor în a- 
ceastă regiune şi felul acomodării la viaţa pásto- 
rească; de câte ori raiaua Tutracanului n'a fost 
arsă din temelie şi Românii au trebuit să apuce ca- 
lea bălții, unde siliţi de împrejurări au învățat 
meseria pescuitului la care Turcii nu se bágau. 

Să nu se creadă că meseria pescuitului Românii 
au împrumutat-o dela Turci, cum şi-o închipuiesc 
unii necunoscători: Turcii nu aveau ca unealtă de 
vânat decât plava de scrumbii cu care vânau pe 
timpul opritului. — Mai şi Iunie „o ras scrumbru'“ 
pe şinalul Dunării, în dreptul Ostrovului Cusui; cu 
aceasta mai prindeau scoici încât la vânătorile 
organizate veneau cu lotcile încărcate de acest 
lamelibranchiat, aliment preţios pentru hrana lor, 
Alt instrument de vânat nu aveau, 

Românii stabiliți în Turtucaia au învăţat mese- 
ria, din tată în fiu, desigur dela băstinaşii aflátori 


4) Cálimocul este prima aşezare românească de unde a luat tiinfá Turtucaia. Pe urmele vechii cetăţi Transmarisca 
primii Români care sau agezat par a ti Călimocenii ce şi-au dus viaţă nestingherită până aproape de venirea Turcilor, Cu 
aproape 2 secole este mai veche această aşezare decât Turtucaia; bătrânii spun că părinţii lor au venit prin bălți, s'ar fi 
stabilit la Cálimoc şi că Turtucaia ei ar fi înflinţat-o, dar aceasta numai când vremurile s'au liniştit. O cauză a stabilităţii 
la Turtucaia a fost terenul deluros gl împădurit care-i ferea de inundaţiile de care suferea în tiece primăvară yi 
toamnă Numal în urma inundaţiilor părăseau locuinţele din pădurile ceatalului şi îşi aşezau stânile pe vechile locuri 
din ostroave; Călimocenii sunt pescari Dunăreni şi în majoritate au strămoşi oieri, deaceea şi astăzi fiecare familie ma 
fine pe lângă casă oile de care spun că nu se pot despărţi. Călimocul numără astăzi 63 gospodării cu 242 suflete intre 


care 22 pescari iar restul agricultori şi oieri. 


5) Poarta respecta mult pe Români pentru dibăcia în mânuirea armelor şi pentru fortificarea armatei, îi împămân- 


teneau. 


248 


aici ca păzitori la gura Argeşului, — Mariscus — 
incá din vremea impáratului Constantin cel Mare, 
pe care scurgerea timpului şi civilizaţia latină i-a 
romanizat; aceştia sunt descendenții pescarilor 
despre care Adrian vorbeşte că mergeau la pes- 
cuit cu bărcile scobite dintr'o bucată, reminiscență 
a monoxilelor romane; într'adevăr la Olteniţa și 
Turtucaia sunt bălțile cele mai mari din tot cu- 
prinsul Dunării, iar regiunea e bogată în iezere, 
canaluri, brațe, ostroave, grinduri, cracuri, con- 
stituind un loc minunat pentru depunerea şi des- 
voltarea peştelui; pe lângă pădurile de lemn tare 
pe care-l aveau la îndemână pentru construirea 
lotcilor, aveau libertatea vânării si punctul de 
desfacere al mărfii foarte apropiat — Bucureştiul, 

Din tabloul I s'a putut vedea clar starea eco- 
nomică deficitară a acestui grup, boicotat de con- 
ducătorii locali de după rázboiu şi chiar de cei din 
ultima guvernare, în parte bulgarizafi, pe mo- 
tivul că sunt Români, impunându-i la dări enorme 
de care n'au putut să se achite nici astăzi, 

Un alt rău, o nouă situaţie a început să se 
creeze în bălțile pe unde pescuesc; arendaşii ori 
concesionarii acestor bălți vin şi angajează pes- 
cari din Turtucaia întrun număr mic, pe care-i 
utilizează în conducerea vânătorilor, fiind recu- 
noscufi mánuitori şi, pe lângă aceștia mai iau ca 
ajutori pe ţăranii locali, mărginașii bălții respec- 
tive, care lucrând anual, au învățat meseria pes- 
cuitului, De unde înainte se făceau angajári în- 
tr'un număr mare, astăzi se fac din ce în ce mai 
restrânse din pricina inmulfirii pescarilor locali, 
agricultori de meserie, care au pescuitul ca anexă, 
vânatul coincizând timpului când treeratul şi cu- 
lesul grânelor sunt pe sfârşite, Concesionarul a- 
lege pe cel mai puţin plătit, iar pescarul turtu- 
căian, care nu are altă posibilitate de câştig, este 
silit de împrejurări să fie la cheremul şi dispozi- 
fia oricui muncind pe cât i se oferă, pentru ca 
la finele muncii — anului — să vie adesea şi fără 
barcă, în urma datoriilor pe care le-a făcut. Cu 
timpul pescarii turtucăieni nu vor mai putea să 
vâneze în aceste ape, prin înmulţirea pescarilor 
márginasi. 

Trebueşte ştiut că meseria pescuitului este mult 
mai riscantă decât agricultura şi bietul pescar nu 
rareori se pomeneşte după 4—5 luni de astep- 
tarea vânatului cu apele prea scăzute şi peştele 


retras din bălți, ori aşteaptă o scădere pentru a 
putea să intre la vânat), 

Meritul de propagandişti şi maeştrii în de ale 
pescuitului, prin învățarea agricultorilor români, 
le revine tot pescarilor turtucăieni, fie că astăzi 
le dăunează, totuși niciodată nu s'au sindicalizat 
pentru a lua măsuri de îndreptare; mai mult, au 
apucat calea Nistrului unde au de luptat cu sla- 
vii ce pescuiesc în regiunile cele mai bogate în 
peşte, cu gândul că vor pune mâna cândva şi pe 
Delta strămoşilor prea îndepărtați, 

Bătrânii încă mi-au povestit scene din viața de 
greu impas când se ciocneau cu pescarii Cazaci, 
otrăvitori de unelte, care uneori îi lăsau „cu mâi- 
nile în sân“, furându-le sculele; aceasta este ex- 
plicatia inexistenţei  turtucăienilor pe litoralul 
Dunării maritime şi în Deltă, 

Urmare a stării economice mizere, numărul lor 
scade; bărcile înegrite înşirate dealungul cartie- 
rului pescăresc în dreptul ulifei ori gospodăriei 
respective dispar an de an, Rolul căpităniei por- 
tului semnează numărul destul de micşorat: 857, 
De unde până mai dăunăzi portul Turtucaia se 
număra al treilea pe țară ca număr de bărci, as- 
tăzi, nu mai îşi poate satisface aproape nici că- 
răuşiile necesare vieţii lor, 

Alimentafia este insuficientă şi nehránitoare: 
rare sunt zilele din an când pescarul cumpără 
carne; de obiceiu se hrănește cu peşte proaspăt 
ori sărat, mămăligă şi numai la sărbători pâine 
făcută de femee, în casă; în gospodărie nu toate 
femeile cresc păsări, fiindcă nu au posibilităţi, 
iar pe terenul destinat viței de vie, uneori cultivă 
zarzavat „numai pentru gustare”, cum mi-au po- 
vestit aceste femei, 

Comori neprefuite pierdem prin continuarea și 
reaua credință de a-i lăsa în mizerie şi grea răs- 
pântie, dând frâu liber şi drum deschis pescari- 
lor de origine slavă să stăpânească porțiunea 
cea mai bogată în peşte din întreg litoralul româ- 
nesc. Porțiunea Dunării dela T, Severin până la 
Călăraşi ne-am însuşit-o în parte, prin formarea 
noilor pescari din agricultorii lăturaşi ai bălților 
respective, lipsind însă o bună organizare a do- 
meniilor pentru ca viaţa românească să fie imbu- 
nătăţită; căci arendagii fiind în majoritate lipsiţi 
prin origine şi discernământ de etnicul românesc, 
preferă din principiu pe cei de origine slavă, în- 


6) În anul acesta pescarii turtucăeni ce pescuiesc prin bălți, abia după 20 Iulie încep vânatul, apele flind prea 
mari nu se prevede un câştig bun, deoarece în lunile Iulie, August, Septembrie, peştele nu este căutat şi cheltulelile de 


întreţinere a gardurilor împovărează mult câştigul. 


249 


mulțind astfel numărul lor gi în curând ayutia 
neprefuitá a pescuilului va trece pe mâini străine. 

Cu toate suferințele gi asupririle stăpânirilor, 
acest grup de Români iși are locul său bine me- 
ritat în paginile istorice ale țării, fiind singurii con- 
tinuatori și păstrători ai limbei și graiului româ- 
nesc în Sudul Dobrogei, peste care s'au abătut 
ani dearândul vremuri de grea urgie. Viaţa con- 
tinuá pe apă, pánatorile în ceată i-a unit legân- 
du-i sufletește de regiunile copilăriei. 

Câtă ambiantá se observă la cetaşii încercaţi 
ce pornesc în aval spre a-şi întinde oria, plávile 
ori cegarnita, plase cu cari îşi asigură existenţa 
zilnică a familiei ráscolind apele din imediata 
apropiere a casei, căci numai cu aceste unelte mai 
pot vâna chiar pe timpul sezonului oprit. In acest 
timp Țurtucăienii nu vânează decât pe şinalul 
statului local, Bucuria astăzi o simt tinerii încre- 
zători în forţele lor şi amăgiţi de an mai bun, 
odată cu limpezirea apelor; ceva nostalgic cu- 
prinde sufletul tânărului abia începător în mese- 
rie, al cărui ideal se împletește și realizează prin 
cumințenia, munca şi respectul paternel, simbol 
si indrumar moștenit din bătrâni, Fiul nu pără- 
seşte pe tată în vânătorile pe care le execută, 
mai mult moşteneşte pe tată fidel în meserie: 
dacă mogul, bunicul a fost vânător dunărean, 
toată familia acestuia se perfecţionează numa: 
în răscolirea vânatului de pe acest fluviu. Nu se 
folosesc totdeauna aceleași unelte de Dunăre, în 
apele curgătoare, ori în baltă, ci pentru fiecare 
există unelte speciale, ce se întrebuinţează pe 
anotimpuri, 

Datorită istefimei și muncii depuse ani de-a- 
rândul, au perpetuat şi adaptat uneltele, înmul- 
findu-le după nevoie, devenind adevăraţi artiști 
aj meseriei, fapt pentru care se numără printre 
primii pescari români civilizafi, posedând un nu- 
măr de peste treizeci unelte, ceea ce nu găsim 
pe-aiurea, 


Pescarii turtucăieni vin în ordinea stării mate- 
riale, după cum se va vedea din tabloul VI: 
pălmaşii sunt pescarii cei mai nevoiaşi, cari lu- 
crează cu palmele; aceştia sunt lipsiţi de scule 
si barcă fiind angajați de obiceiu de proprietarii 
bălților, arendași ori concesionari, după cum se 
înțeleg. Plata diferă după balta unde lucrează, 
după mărimea peştelui şi după sezon. Altă cate- 
gorie de pălmași sunt aceia care lucrează, se an- 


250 


gajeazá pe şinalurile şi în pálfile Ştatului, unde 
li se plăteşte uniform, având în vedere măsura 
peştelui vânat, Acestei categorii îi revine suma 
cea mai mică, deoarece nu au scule, cu toate că 
prestează aceeași muncă. Çetaşii sunt pescarii 
cari pe lângă barcă, sunt proprietari de scule 
mici, printre cari se numără: vârşile mari şi mici, 
mreaje, plavă, cârlige pentru Dunăreni, cegarnifá, 
lăptaș, áláu..., etc, scule pe care în parte le iau 
la vânat în regiunile unde se angajează, Acesta 
este marele neajuns al pescarilor turtucăieni; an- 
gajándu-se cu scule, care costă enorm, riscă ade- 
sea să le piardă, fără să efectueze niciun profit 
material; proprietarul ori concesionarul bălții îi 
angajează cu 2—6 lei de kgr. pentru peştele scos, 
ori 45—50% din suma luată pe cantitatea de peste; 
deseori se întâmplă ca apele să fie prea mari, ori 
scăzute şi vânează o cantitate infimă de peşte, 
pentru care prestează aceeași muncă și foloseşte 
sculele obişnuite, care la finele sezonului trebuesc 
de cele mai multe ori înlocuite. Inainte pescarii 
le mai puteau repara, însă astăzi firele fiind de 
calitate inferioară sunt nevoiţi să le construiască 
aproape în întregime, Din pufinul realizat, pes- 
carul trebueste să-şi refacă sculele, să-și între- 
țină familia. Viaţa de loterie, cum adevărat spun 
aceşti pescari, i-a clasificat printre breslașii gi 
populaţia cea mai săracă din Turtucaia. Uneori vi- 
tregia soartei îi urmăreşte, lăsându-i peste noapte 
fárá de scule, când apele cresc neprevázut, la a cá- 
rui pagubă trebueste să aștepte un an mai rodnic 
şi norocos, Dintre grupul pescarilor turtucăieni, 
cari se bucură de o viață mai bună, sunt proprieta- 
rii de neyoade: sunt 2, 3 până la 4 tovarăşi, pe un 
nevod; aceştia sunt cei care angajează pe pălmaş, 
ori cetas şi tot ei sunt cei cărora le revine cel mai 
mare câştig, având unealta cea mai mare de pes- 
cuit, ce atinge în lungime 200—220 stânjeni, cos- 
tând între 35.000 până la 50.000 lei; numai între- 
ținerea anuală trece de 15.000 lei, iar o vârşă 
costă până la 1.000 lei. Câte vârși trebuesc ingi- 
rate pentru a putea vâna cantitățile enorme de 
peşte care să compenseze și să aducă un venit 
din care să trăiască pescarul pe tot timpul sezo- 
nului mort, când este silit să nu muncească, altă 
meserie şi venit neavând! Din toată munca de- 
pusă, realizează câştig numai concesionarul ori 
proprietarul bălții căruia îi revine totdeauna din 
pufinul scos, acoperindu-şi cheltuielile pentru în- 
treţinerea proprietăţii în sezonul mort. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4-6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


Fig. 1. — Un colţ din cartierul pescăresc, cu catedrala oraşului înălţată de pescari 


Fig. 2. — Strada Principesa Elisabeta din cartierul pescăresc 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


Fig. 3. — Casa pescăriilor din Turtucaia, situată pe malul Dunării 


Fig. 4. — Vedere din cartierul pescăresc. Se poate observa aglomeraţia gospodăriilor 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4-6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


iz NN 
| 


| 


Fig. 6. — Casă de pescari, tip talpă, asemănătoare celor din lunca Dunării 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, 1V, 4—6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


Fig. 7. — Sacul dela gura gardului Boaz ; bărcile, aşezate la o depărtare de 4-5 m. de gard, servesc 
pentru mânuirea şi depozitarea peştelui din sacul gardului, singura portifá de ieşire a peştelui 


Fig. 8. — Gardul dela Boaz. Îngrădire, făcută din lemne, pentru a opri peştele (pe timpul opri- 
tului) în baltă. Canalul Boaz este singurul care face legătura bălții Calimoc cu Dunărea; golul 
liber ce se observă la mijloc este astupat prin sac, plasă unde se prinde peştele 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 
Mărculescu-Dunăre : Pescarii din Turtucaia 


Fig. 9 — Pregătire pentru a merge la pescuit în regiuni mai depărtate 


Fig. 10. — Colibă pescărească de vară. Velinţele cu care se acopăr peste noapte sunt din 
pânză albă, cusută în formă de burduf, pentru a-i apăra contra ţânţarilor 


Tabloul VI 


A DE: 

ESI CERE 
aa e E z 
Vârsta actuală [o2/2-=[3E8| 3| e|% Sl.s| Y 
$Sosjes-| E| | 5 | See] 8 
SzeszEisla|s|zl5izla 
(1) la 010 1016 | (7) | (8) | (9) 1(10) 
BM... 52 -| — [-|-=|-=]|-=|-=|- 
MI ..... e 156| 54 1 4 5—| 2 1] 3 
18—21 ...... 4 42 11 35| 6 1] 2[—|— 
RD seseo 8| 79 1| 59 16| 4 I—|= 
26—29 .......[—| T| 2] 40| 27 2] 6| 3 — 
30— 33 . . . 1| 58| — 29| 27| 2| 23 3|— 
A-3 ...o.oo 1| 77 3| 30| 42| 5 5|— 2 
38— 41 ennaa’ -| m a z| aj 3 -|-| 1 
2-4 .......] 1 47] 2l 19] 23] 5s—|—| 1 
46-49 .......[—| 34 — | 4] 15) 8 —[|—]| 1 
50—58 ....... —-| 41 11 33| 25) 3) =|—]| 1 
MS ....... — | 29 — 14| 13| 2 — 2| — 
58— 6l .. . =| 15 y 6 7 21—|— 2 
62— 65 ... . —]| 17 Y 4| 2 Il—|— 1 
66— 69 ....... -|35 1 7 a 4—|—|— 
A |-| n y al s 3-—|-|- 
E i =|iaj 2 s 6 1—]—[— 
78—81 .. I=| 5 y 2] 2 1i=|-|— 
82— 85 . ` — 1| = |— l=|=|=|— 
86— 89 să -| 2] 2a-| 2]—][—][—1|— 
90--103 .... -l ı | -i-l-l-l-l-— 

De aci din Turtucaia, pornesc în fiecare primă- 


vară pescarii cutreerând şinalul Dunării romá- 
neşti, bălțile, canalurile, cracurile, grindurile, os- 
troavele..., — adevăratul regulator al acestui flu- 
viu în timpul marilor viituri, — părăsind pentru 
câteva luni ori pentru tot timpul anului, până la 
Sf, Niculae, familiile şi cáminurile pentru a forma 
aşezări temporare de cete răzlețe, prin bălțile şi 
regiunile pe unde strămoşii lor au trasat primele 
drumuri. Spre deosebire de Lipovenii ce-şi târăsc 
femeile după ei pe tot timpul vânatului, Turtu- 
căienii singuri îşi gospodăresc colibele, având ci- 


raci — ajutoare — pe fiii lor pe care-i pregătesc 


Nu continuă meseria tatălui 


in 


+ xS K A i 
agga | os gla] ali Ea 
SE Sloslósis,JEsloglus| 2132) E 23/82 
želis < |287 ESS iaz Ej<3| 5 [28] 2 |E2|22 
anlal aa) (191 (15)| (16)! (17)) 08| (19)! (20)| (21)! (22)| (23) (24) 
9 — 39| 35 4| 16 3 a 1| — 2] 5 1| 24 
37| — 3| 28 7 5| — 1] — 1 1 6 1| 12 
15| — 3| 17 3| 2 1 4 1 1| — 4 1 9 
54 5 3| 19 5 6| — 3 —|— 2 3| — 9 
«| 2| 7| 16| 3| 2 3 4| 1—| 1] 2—| 8 
54 s al 24| 3l a a 4-—| 1]—| yj 4 
sel 6| si 9o9-| 1] —| 4—|—|—| 3 1 3 
35 al 10 4 — |---| Ud=|=|-| 2 1 — 
al 4 8] 2-|=i=|l=]| 1i=|=| U=|-— 
2| 2 168 2-=|=|=| 1i-=[|-=|-=| Y -—]- 
2-|lpi=ol=i|=|=|=|=|=|-i=|-|= 
a 1 d|=!|=|-[f=I|=Í=|-|-=|-|- 
limi |-|=|=|=[|=|-|-=|-]|- 
y 2] 12 -—-|=|=[|=|=|-|=|-|=|=-]|-= 
y 3| TlI—i=]=|l=l=|=|=|=|=|=|- 
1| — | M=|=(=|=|=|=-|=]|]-|-|-]|- 
E] Pati Sz=zli=|=|]=i|=l|=|=|=|-|— 
RE DI 5: A] A A O O A A O E A A 
=|-— 2| — loi|o=l|=iI=|=Il=[|=|=i|— 
==) é il 


în această meserie încă dela vârsta fragedă de 14 
ani, pe tot timpul vacanței şcolare. In tabloul VII 
arăt regiunile însemnate unde pescuiesc, iar în 
hartă se văd aproape toate localităţile pe unde 
merg anual. Inainte vreme aria de vânat se în- 
tindea şi pe o porţiune din Dunărea maritimă 
până la Tulcea, unde bătrânii spun că mergeau 
3-5 nevoade, deci peste 60 de pescari, dacă ți- 
nem seamă de numărul de oameni folosiţi la mâ- 
nuirea unui nevod ce nu depășește niciodată nu- 
mărul de 12; deasemenea, la Ismail mergeau 6—7 
nevoade; astăzi nu mai merg decât câţiva cetagi 


si pálmagi, în jurul lacului Cahul. 


Tabloul VII. — Regiunile unde pescuesc 


Mehe- Dolj | Roma- | Teleor- | Viaşca Ilfov Tighi- Lapis: 
dinți nafi man na Orhei 
Cal a gP 

Îsi lo D| x T| a oja S| «a oj a oj æ oja o| s oj e oj a O| a ke] 
E| g| S| E| g| $| E| g| $| £| g| $| E| g| $| £| g| $| £| g! $| E| g| $| E| 2| $| E| g| $| £| £| $| E| £| 2| E| S18 

3 | al Ell li 53/10] aj 3 pola y ia o ou] ala | vc | | ||| x| | pe 
= |3|2|2|8|2|zlg|z|z|s|zlz|s|2| 213|2[£883/2[(2[38/2 (2[8|[2[£[8/2[4 [8/2 |£[8|[2[4 8/2 
1l2l3la4lsi6l|7 [8191101 11) 12l 13] 141 15] 36| 17| 18l 19| 20| 21| 221 23| 24| 25| 26| 27| 28| 29| 30| 31| 32| 33| 34| 35| 38| 37| 38:39 


1a) el E] 26| sol al sol 1al l sol 19] l 10] 16| 5 120] 136| 29] ssl 


sel 12120 ss] al sl al- al al-l ol al al ol al alir] sl- 


251 


Numărul mare, şi perfecţionarea sculelor 7) gi ve- 
chimea stăpânirii, le-a dat dreptul, întâietatea con- 
ducerii regiunilor pe unde şi-au petrecut parte 
din viață devenind comandanții meseriei lor. De- 
numirea de care se bucură, este aceea de cap de 
baltă, corespunzătoare celei de vătaf, astăzi nein- 
trebuintatá, însă să nu se creadă prin aceasta o 
specializare numai în vânătorile organizate în apele 
stătătoare. Capul de baltă este cel care se ocupă 
cu administrarea cetelor, având grija bunului mers 
al vânătoarei. Pentru a arăta situaţia pescuitului 
în anul 1938, amintesc numele câtorva capi de 
baltă: Dimitrie Bozu, în vârstă de 85 ani, a con- 
dus Calăraşii; Nicolae Voinea, de 66 ani, şinalul 
Bugeacu-Silistra; I. Tudor Balan şi M. Mitruş, 
sinalul Silistra-Cernavodă şi balta Oltinei; Gh. 
Viziru, de 70 de ani, balta Greaca; IZ. Marin Botea, 
de 56 ani, balta Căscioarele; Radu Dobre Sandu, 
balta Prundu; Ion Dobre Sisu, şinalul Zimnicea; 
I. Durbalău, balta Turtucaiei etc. Din numele 
celor indicaţi se observă că printre pescari nu 
s'au putut strecura Bulgari; în actele de stare ci- 
vilă pe care le-am mai putut găsi, am constatat 
tendința autorităţilor de a bulgariza numele ro- 
mánesti, adăugându-le sufixul ov ori of. 

Hărnicia pescarului turtucăian se vede clar când 
grupuri ráslefe colindă Dunărea îngheţată, inar- 
mati cu topoare și dálfi, ori târnăcoape utile la 
facerea copcilor, prin ajutorul cărora pot pă- 
trunde la adâncime în apă, pe unde vânează 
peştele ce nu scapă de armele lor nici în acest 
anotimp. Iarna vânează mai mult cu várgile, pe 
care le introduc în interiorul copcilor, prinzând 
tot soiul de peste — în pistraf —, iar dintre plase 
oria, specifică acestui anotimp, adaptată mai mult 
pentru somn, instrumente cu cari intrefin cu pri- 
sosință alimentaţia oraşului. Dacă apele nu în- 
gheaţă, pescuitul nu încetează decât în lunile opri- 
tului, Aprilie—Iunie. 

Nu am găsit pescar care să nu-mi accentueze 
despre dispoziţiile nu tocmai potrivite a opritu- 
lui vânătoarei pe timpul April—lunie pentru tot 
soiul de pește; din constatările și experiența zil- 


nică au observat că majoritatea peștelui aflător 
în bălți, lacuri sí pe o mare porţiune din Dunăre, 
se prinde întotdeauna cu icre şi lapfi. Singur cra- 
pul (se bate), işi depune icrele în aceste luni 
oprite. Tocmai în timpul potrivit vânatului, când 
apele sunt de obiceiu mari, pescarii nu pot vâna 
peştele mare, mulțumindu-se numai cu câteva so- 
iuri libere, căci odată cu scăderea apelor, peştele 
se retrage din bălți şi apucă drumul Dunării mari- 
time; cu toată stăvilirea prin gardurile ce se fac 
în principalele canaluri care leagă Dunărea de 
bălți, nu reuşesc să oprească peştele pentru care 
li se oferă un preț mai bun. Numai dacă toamna 
este bogatá, prin creşterea debitului apelor, pot 
să-şi recupereze timpul pierdut, i 

Tablourile statistice prezentate, explică în de- 
ajuns stadiul în care se află această mahala de 
pescari români, dacă Statul se va interesa şi-i va 
improprietári, aşa cum s'a procedat cu tofi Ro- 
mânii de prin aceste părţi, situația lor pare a se 
îmbunătățiți, fiindcă anii neproductivi în pescuit 
vor fi mai ușor de suportat, având asigurată 
hrana familiei, prin producția pământului. 

Grupul pescarilor turtucăieni trebueşte ajutat, 
fiind punctul de plecare firesc pentru acțiunea de 
românizare a pescuitului; faptul că este format 
prin emigrări de elemente româneşti din mai toate 
regiunile ţării (Vechiul Regat, Sudul Transilva- 
niei), este dovada că Românii nu sunt prin firea 
lor incapabili de a se dedica pescuitului. 

O îmbunătăţire a stării economice a tuturor ła- 
miliilor de pescari printr'o bună conducere, sus- 
ținută de guvern, ar putea creea un nou curent 
de elemente ce sar dedica pescuitului; cei 528 
foşti pescari de meserie, astăzi hamali, vor îm- 
pânzi ca mai înainte apele Dunării, luând din- 
tr'odată locul atâtor slavi cari i-au înlocuit. 

Școala de pescari pe care au promis-o atáfi oa- 
meni de Stat ce s'au perindat pe aci și impamán- 
tenirea familiilor tinere de pescari pe litoralul 
Dunării maritime, ar fi binevenite în această epocă 
de declin al pescarilor români. 


TH. MARCULESCU-DUNARE 


7) la studiul complet „Pescarii din Turtucaia“ voi descrie fiécare instrument pescăresc. 


252 


OBICEIURI DE PESTE AN ÎN DOUĂ SATE DIN ALMÁJ 


(PÁTAS SI BORLOVENII VECHI, CARAS) 


„Noi cu vitele trăim. Apăi n'e plac'e 
o nu n'e plac'e, Pământuri aşa bune 
mavem ca să lucrăm." 


Asta înseamnă că încadrarea lor în regiune, 
ca locuitori, e fármuritá dela început de condiţiu- 
nile geografice în care trăesc, De fapt, situarea 
lor se leagă de limita de NE a bazinului Bozo- 
vici — ţinut înconjurat de munţi cu păduri. 

La limită, predomină de fapt relieful deluros 
ce exercită o puternică atracţie asupra creşterii 
vitelor şi a pomiculturii, O condiţionare, precum se 
vede, decisivă, mai ales dat fiind, relativa age- 
zare în timp a acestor locuitori aici, subliniată 
şi de alţii cu orice ocazie. (V. Em. Petrovici, Fol- 
klor din Valea Almăjului (Banat), in Anuar. Arh. 
de Folklor III şi D. Șandru. Enquête dans 1'Almáj, 
in Bulletin Linguistique, V). 

In urma acestor consideraţiuni, am socotit că 
nu mai e cazul să reiau firul unor informafiuni 
date odată sau de mai multe ori, întru cât scopul 
“meu, prin monografia în colaborare ce se plá- 
nuia 1), era limitat la complexul folcloric în viața 
locuitorilor din cele două sate, 

Pentru aceea, am preferat să mă urmez pe mine 
printre locuitorii de aici pentru tot timpul cât 
am stat printre ei — până la fixarea lor obiec- 
tivă ca comunitate, prin tradiţia care le slujește 
drept oglindă credincioasă a felului lor de a fi 
sub acest aspect, 

Intrând în Pătaş, mersesem multă cale: dru- 
mul dela Oraviţa la Bozovici şi apoi o cale bună 
la Pátas si Borlovenii-Vechi?), mam găsit ime- 
diat la un loc de margine. La un loc de fund — 
pentru aceasta nu mai puţin pitoresc; şi oarecum, 
antrenat într'un fel de curiozitate, să cunosc nişte 
locuri şi nişte oameni nemaivázufi, necunos- 
cufi, — am aşteptat să se producă răspunsul do- 
rintei mele, Inainte de a intra in sat in Pătaș, o 
femeie ieşea din holda de porumb cu un braţ de 
„buiedz'., Plouase puţin. Am mai văzut şi mai 
târziu pe om înfipt în pământul pe care-l hră- 
nește, Mai apoi însă, am constatat un lucru im- 


portant: ca să ajungi să-ți dai seama de carac- 
terul populației de aici, nu e deajuns să iai în con- 
siderafie pe om fie şi colectiv — fie și legat de loc, 
numai la el în sat. De atâtea ori am simţit în su- 
fletul meu acest adevăr în timpul cât am stat în 
Pătaş şi Borloveni: că satul propriu zis, pentru 
locuitorul de-aici, nu-i aparţine îndeajuns, sau 
mai bine zis, caracterul lor nu se desprinde nu- 
mai din el. Casa, satul, — așa cum le-avem as- 
tăzi, nu fac parte în totul din caracterul lor. Sau, 
se poate spune, că acestea la un loc, se vor aparte. 
Uliţele sunt forţat geometrizate şi cu casele ali- 
niate, construite din cărămidă ori piatră dură, 
care-ţi face impresia că apasă greu asupra unui 
suflet obișnuit cu perspectiva, libertatea natu- 
rală,,, Sufletul locuitorilor pare constrâns, lipsit 
de ordinea naturală, din care cauză, pare a tânji 
iremediabil... Numai ducándu-te la sălaşe, vei 
putea reintegra, pe borlovean mai ales! Dar în 
măsură destul de mare şi pe pátágan, în cadrul 
unei vieţi, de unde-l vei putea prinde, fie şi în 
linii cât mai simple... 

Nu mai vorbim de faptul că satul propriu zis, 
are un caracter cuasi temporar. Ca așezare, multă 
lume, multă vreme, nu stă în sat, ci petrece timpul 
in lupta vieţii de toate zilele, in afară, mai ales 
pe la „sălașe“ şi pe la colibi ori „țarină“, Viaţa 
lor nu mai apare atunci, asa de sedentară şi lo- 
cală: unitară, Intr'un spaţiu cât de mic ajungem 
să avem o relativă mobilitate omenească, ce dă să- 
tenilor un caracter psihologic adecuat, 

Cu toată ordinea în dispoziţia așezărilor, am 
spus, caractere arhaice evidente se fac văzute; 
ici colea urme de primitivism, brăzdează profilul 
psihologic al acestor locuitori, cari şi astăzi duc 
în spate sarcini grele de lemne si fân, Transpor- 
tul şi păstrarea făinei, a boabelor de porumb, îl 
fac locuitorii, în saci de piele de oaie, numiți 
„foale“, iar in ordine socială, voiu da numai un 
caz, ce ilustrează până în adâncul fibrelor şi cu- 
telor sufleteşti, această populaţie. Unul din mo- 
durile frecuente de a se obţine satisfacţie într'o 


1) Ancheta monografică colectivă a fost inițiată din partea Asociaţiei de Cultură din Ardeal „Astra“ (despărţă- 
mântul Oraviţa). Din diferite motive însă, contribuţiile au rămas să fie publicate separat. 
2) Distanţa dintre cele două sate, după cum se vede şi din hartă, e imperceptibilă le desparte doar un pod despre 


care amintesc şi în lucrare. 


253 


pricină dintre două persoane, este bătaia directă 
(deschisă) sau ne, unde se întrebuinţează şi cuțitul 
— dar mai ales, spargerea geamurilor pe intu- 
neric, Când cineva, — eu de ex., sunt în ceartă cu 
el și nu pot să-mi iau satisfacţie pe altă cale, — 
el fiind mai tare decât mine, atunci noaptea, când 
nu vede nimeni, sau că plătesc pe alţii, ca să-mi 
ducă planul la îndeplinire, sau că sávárgesc în 
persoană răzbunarea, merg şi sparg geamurile, 
Dau cu ,petroanie”, cum zic ei; îi sparg ferestrele 
și mă fac nevăzut. 

Câtă satisfacţie publică ori personală va fi pri- 
mind această răzbunare, pentru moment nu pu- 
tem preciza în amănunte. Dar măsura nu este 
dintre cele mai recomandabile spre a fi trecută 
cu vederea, atunci când căutăm sá fixăm o fizio- 
nomie spirituală colectivă de seama celei din 
Pătaş şi Borloveni. 

Apoi, furtul. E cunoscut faptul că la Pátag se 
fură,  băgându-se „prin cáguri”, mai ales „ra- 
kiie” — dar cei mai tari în această privință sunt 
tot Borlovenii, care bagă unii pe la alţii vitele 
„preste otavă”, Nu ne este prea strein acest obi- 
ceiu, care şi aici, se moşteneşte din generaţie în 
generaţie, Eram în drum spre una din gările ce 
duc pe Borloveni spre T.-Severin: Zablenifa; cu 
vizitiul care mă transporta în căruța lui cu cai, 
Eram ieşiţi din sat din Borloveni şi ziua în amiaza 
mare, Timpul fânurilor. Acesta, la o oarecare 
depărtare de drum, văzând nişte fân de curând 
cosit, s'a dat jos liniştit (poate linişte aparentă) 
şi a înhățat un braţ de fân aducându-l la căruța 
lui, motivând: „cita d-asta verd'e!”, notez că omul 
era de 63 de ani, 


Si în continuarea aceloraşi realităţi care te 
stăpânesc, căutăm să ne regăsim, Nu e de-ajuns 
că borloveanul şi pătășeanul e mai mult pe „deal“; 
că viața lor e fărămițată şi că izolarea pe la co- 
libi, livezi, țarină şi sat îi duce spre un tip social 
— psihologic caracteristic — dar, toată situaţia 
geografică a acestor două sate, este astfel dis- 
pusă, că a' determinat o anume mentalitate; în 
primul rând a făcut ca să rezulte o viață arhaică, 
Dar, despre această situaţie geografică, par a fi 
și ei conştienţi. Sunt conştienţi atunci când spun 
că „noi cu vitele trăim. Apăi ne place o nu ne 
place.. Pământuri aşa bune n'avem ca să le lu- 
crăm'. Cât se potrivește această caracterizare, 
atât de succintă, mai ales cu traiul Borlovenilor! 
In nordul celor două sate, se 'nalfá muntele Se- 


menicul (1447 m). Relieful se ridică, iar deoparte şi 
de alta, a depresiunii Almăjului, cu centrul Bo- 
zovici, se profileazá N.—S, dealuri, aşa încât, 
aici este terminafiunea dinspre Nord a depresiunii, 

Toamna, chiar și iarna, când stau mai mult pe 
la farină — dar vara şi primăvara, ei sunt retrași 
pe la colibele dinspre Nord, Creșterea vitelor, 
le e una dintre ocupațiile de căpetenie, Colibeie, 
pe unde-și practică această ocupaţie, (cum se va 
vedea din alt studiu), nu sunt numai simple să- 
lașe temporare, parte din ele sunt adevărate lo- 
cuinfe — unele, cum spun permanente ?a),Aşa în- 
cât, aceste sate, sub acest raport par dedublate şi 
dacă mai ținem seama și de timpul cât stau la 
țarină, aşezările acestea nu numai că se dedu- 
blează ca viață, dar se trifurcă, în viaţa de peste 
an, privindu-se vatra satului, totuşi, ca centru de 
roire al lor, E o dovadă mai mult, că atât borlovea- 
nul cât și pătășanul, a simţit nevoia să evadeze 
dintr'un sat forțat aliniat şi să-şi desfacă larg 
cărările, ieșind la înălțime gi la loc deschis. E 
vocea sângelui în această pornire, care nu se 
desminte, și care, aici îşi află cel mai edificator 
caz de exemplificare. 

Populaţia din cele două sate, dar mai ales cea 
din Borloveni, cum fin să subliniez, seamănă mult 
cu populaţiile izolate, cu toate că au satul de tip 
concentrat, Traiul lor e asemănător unui trai de 
munte. Al unei populaţii ce duce viaţă de tip 
rásfirat. Dusul şi venitul — pentrucă ei au de 
mers; fac naveta colibá-sálas-sat, — se concreti- 
zează mai cu deosebire în portul opincilor, dar 
mai ales în portul traistei, nelipsită dela mână, 
nici în cel mai mic pas ce-l fac... Așa încât îţi 
vine să te întrebi: nu este în unele părţi locuite 
de neamul nostru caracteristică din acest p. de v. 
gluga? Aici e traista! 

Datorită acestui fapt, se dau cazuri tipice de izo- 
lare chiar înlăuntrul comunităţii sătești; cel care 
trăeşte mai pe de lături, în sat „caută“ ca un om 
fricos. El nu ştie ce e prin sat: „O este o poruncă, 
el nu stie”. Cei care trăesc pe la sălaşe, și mai rău, 
Aceştia sunt de-a-dreptul ,pádureni”; „crescuți 
in ferigá”... In această privință, urmează un dia- 
log, care oglindește mai bine fenomenul izolării: 

— Tu nu ești păduros? 

— Nu. , 

— De ce? 

— Eu mi-s mai pre-acas! 

A fi mai pe-acasá, deci, insemneazá a fi la ace- 
laşi nivel de informaţie, de viaţă, cu cei din sat. 


3a) Ion Chelcea, Cercetări Etnografice. Rev, Geograf. Română, vol 111 (1939) Fasc. |. 


254 


A fi mai izolat, insemneazá a le apropia mai 
mult de natură; cum spun ei, de pădure şi ferigá... 
Simt adânc această izolare, şi ei îşi dau seama 
despre aceasta, 

Eram pe unul din dealurile, pe unde vara Bor- 
lovenii îşi pasc şi cresc vitele (pe „Lulinţ!). Pe 
aici, sunt, ici colo sălaşe, unele gospodării în re- 
gulá, în jurul cărora se face grâu, ovăz; unde au 
„moşiia”, grădina cu pruni — ba chiar straturi cu 
ceapă şi grădină de zarzavat în toată regula. Pen- 
tru aceasta, ridicăturile, relieful solului înalt și 
despărțit în suprafeţe deluroase cu fizionomii pro- 
prii, predomină spaţii proprii păşunelor — apoi 
vin pădurile — așa încât, nota predominantă, nu 
e aceea dată de sat, ci aceea a traiului de pe la 
vite — departe de sat, în intimitatea vitregiilor gi 
intemperiilor cosmice, ca şi în răslăţul unui strá- 
lucit de soare, ce te vrăjeşte. Dela natură la om, 
aici legătura se face în ,scurt'” cum zic ei. Dela 
un deal la altul, legătura se face pe ocolite, nu 
mai vorbesc de legătura ce se face între dealurile 
acestea şi sat, Trebue ca nu numai să ocolesti, 
dar cu piciorul de sui, va trebui să faci popasuri, 
spre a răsufla, Cu toate acestea, căruţa sue sus 
de tot, cum am spus, ocolind, lar despre o legă- 
tură ce s'ar face peste spaţiu, ce ne despart vši, 
dintr'odată, nu e nimic mai nimerit, decât stri- 
gătul gurii, ce primește înălțimilor ca şi spaţiilor 
spânzurate, Treceam, aşa dar, din deal în deal şi 
pentrucă se poate observa bine de pe un deal pe 
altul, orice legătură se face în felul următor: 

Că — Cine e? 


— De ce-o venit? 
— Nu l-am întrebat, 
— De undi-o ven'it? 

misent AN 
— Unde merge? 

Se poate spune cá partea femeiascá, fetele mai 
ales, sunt mestere în cântece de coastă, Glasul lor, 
pe-aici pe la colibi e ridicat gi lásat sá cadá in 
prelung ca o privire dela o înălțime pe vale., 
Modulafia, accentul, arată o adâncă simţire,„, Pe 
aici se pot găsi psihologiceste Borlovenii şi Pátá- 
genii... Și cum zile de stat acasă sunt puţine, sár- 
bători şi adunări  dasemenea, ei pe aici îşi for- 
meazá un mod de a fi, față cu cerinţele pentru 
trai.. 

Cine a trăit între Motii (din Munții Apuseni), 
s'a putut convinge de acest fel de trai pe înăl- 
timi, cu care am asemănat aşa de mult populaţia 
din partea locului — minus faptul, că sunt mai 


deschişi la vorbă, au însă, prin felul lor de tra: 
poate, chiar trăsături fiziognomice proprii firii 
Moților. Ca şi aceştia sunt hártuifi de lipsă (in 
sens mai puţin propriu) şi par rávágiti sufletește; 
în tot cazul, se observă lipsa de ceva deplin for- 
mat, ca înțeles al vieţii în sens colectiv, Intál- 
neşti aceeaşi cârteală contra „domnilor — ace- 
eaşi dreptate, după care aşteaptă: sufletul nea- 
mului, e dornic să vadă într'o zi ordinea şi drep- 
tatea circulând în carne și oase în mijlocul popo- 
rului... Merg până acolo, încât, spun că din p, d. 
v. al organizaţiei de stat, a fost mai bine sub ve- 
chiul regim... Omul din popor, trăește mistica sta- 
tului autoritar, drept, M'am convins despre 
aceasta în contact cu ţăranii de aici, cari merg 
până a-ţi spune pe degete greşelile politice şi ad- 
ministrative... Dealtfel, aceeași constatare o fac şi 
funcţionarii sátesti... Si din această cauză, dintrlo 
situaţie geografică specifică, dintr'un trecut vitreg 
pentru ei — dintr'un prezent letargic, nu poate 
rezulta altceva mai bun, decât îndoiala. Un fel de 
descurajare, întru cât, aici, şi „marva slăbeştet', 
nu numai omul, zic eu... 


Ca orice populaţie izolată, — de caracter ferm 
rustic, deşi în mare parte umblată (ca Moţii), ei 
sunt bánuitori. In această privință, poate că ar fi 
interesant să arăt, reacţiunea produsă în sufletele 
locuitorilor la venirea noastră printre ei. Ceea ce 
i-a isbit mai mult, a fost analiza sângelui. In min- 
tea lor nu puteau să-şi explice, că luarea sânge- 
lui serveşte la analiză — în scop eugenic — an- 
tropologic; ei aveau în credinţa lor şi în mentali- 
tatea lor anumite antecedente, că la vreme sângele 
lor poate servi Evreilor şi că poate fi vândut, 
Asociația s'a făcut imediat, cu acele vechi ele- 
mente primite oral sau prin lectură bisericească: 
şi de-aici, acest sânge se va duce la Cluj şi se va 
vinde Jidanilor, spre a le regenera rasa şi neamul 
lor, ,Cin-o veni de ne va lua sânzie la mina 
dreaptă, că mi-s înscris la diavolu; aşa spune la 
carte: că atunş Cristos mincinogi... Pe sinzlele 
nost ia bani"... Nu mai vorbesc, de asociaţia pe 
care au făcut-o între cercetările noastre şi o even- 
tuală reexaminare, a inventarului lor, mobil şi 
imobil; spre a fi supuşi pe această cale, la o nouă 
dare, In mintea lor, nu puteau să-şi dea cu ideea 
unei cercetări a vieţii lor. Era pentru ei ceva ab- 
stract şi neîntâlnit, Dacă n'ar fi fost printre noi 
d, prof. Rusmir, de fel din Borlovenii-Vechi, am fi 
întâmpinat mult mai mari şi mai multe greutăţi 
în drumul nostru, 


255 


Dar, ceea ce n'au putut să creadă ei, a fost, că 
noi nu se poate să nu primim plată grasă pentru 
aceste cercetări, În mintea lor, se aciuase ideea, 
că din contră, suntem bine plătiţi, astfel că n'au 
fost în stare să creadă, că noi nu primim niciun 
ban pentru munca noastră... Sufletul for se poate 
compara cu locuinţa lor. Cu hodaea unde dorm; 
cu ungherele de lumină gi întuneric ale acestei 
locuințe.. aceeași impresie-fi face, Întreabă o fe- 
meie din Pátas, despre alergări de cai, la vreme 
de sărbătoare?), ea răspunde, înfruntând indis- 
creația mea: „is alergați iei, de luni dimineața 
pînă simbătă seara, săraş 'i... Necazurile, grijile 
lor, bucuriile lor, le formează chiagul sufletesc... 
secretul vieții lor, care se împărtășește în taină 
dela inimă la inimă gi dela suflet la suflet, este un 
atribut ce le aparţine gi care nu se dă, fără să ră- 
mână rană în această inchegare... 

Când e vorba de spus cântece, de ex. ei fac 
semne pe la spate şi te trimit dintr'una 'ntr'alta, 
Se uită bănuitor, Toată dibăcia trebue pusă la 
contribuție.. Când e vorba de cele sufletești, au 
lacăt la gură, Refugiul, îl găsesc în aceea că „eu 
nu mi-s maistor; ieu az le cint şi miin'e le zuit". 
Aceasta, în ceea ce i se cere, lar parte din femei 
merg până acolo, în a se declara drept proaste, 
numai să scape de iscoada anchetei, Spune deci 
fără multă întârziere, că „ieu mi-s coarná”.., 

Chiar când se arată bucuroşi, spunând lucruri 
„şoade” ei fac aceasta pentru a masca complexul 
spiritual pe care-l dețin prin neam, din strămoși, 
şi care îl apără de profanare... acuma el fiind în 
proprietate subiectivă, Sufletul neamului se vrea 
apărat și ferit cu orice preţ — dar această calitate 
nu e generalizată; nu e generală, Avem în materialul 
cules cântece obscene; ba şi obscenul, e reactuali- 
zat în scopul de-a masca proprietatea etnică, al 
cărui paznic, e în bună parte, țăranul de-aici, Nu- 
mai etatea cercetătorului, cu a celor anchetați, e o 
portiță de scăpare, Intrebarea „de unde vi sun- 
teti”, e întrebarea de seamă, Se caută identitatea 
de simtire, de lege şi de credință, Cu cineva, cine 
ştie, dintre ai lor, se dau mai lesne.. Am găsit 
multe femei, cu grijea ca să acopere unele lu- 
cruri ce ar fi părut că nu le făceau cinste, mai 
ales tn Borloveni... 

Primitivitatea, arhaismul, nu pándeste atât re- 
muscarea lor, cât lipsa de curățenie.. Arhaismul, 
primitivitatea e o structură de vieafá, ea nu se 
poate confunda cu acea stare de judecată valorifi- 


2) Obicelu practicat de tineri, Întreceri, 


256 


cată ca rea — de lepădat sau de luat în conside- 
rație cu desgust, Prin firea lor și a lucrurilor, 
acești oameni sunt egali cu ei înşişi, dar în con- 
ditiile în care trăesc şi cu trecutul care le stă de 
mărturie, ei, se vede treaba, că nu pot fi altfel 
decât așa cum sunt.. Si un ochiu atent au la o 
comoară pe care am descoperit-o, totuşi, în cu- 
tele sufletului lor; e omenia. Bucuros te însoţeşte; 
îți arată drumul până departe; te întreabă dac'ai 
mâncat și îţi pune la dispoziţie bucuros din pu- 
finul lor. M'am convins despre aceasta, tot pe la 
colibi, ca şi în sat, unde sunt buni bucuroși să te 
aibă la praznic de e, Când am suit la colibi, deşi 
din sat pân’ aici nu sunt decât 3—4 km, ei se 
miră totuşi de faptul că nu m'am rătăcit; se mirá 
că am plecat singur, ceea ce ar denota, în ultimă 
analiză, un orizont strâmt (1?) Cu toate că băr- 
baţii umblă mai mult, sau poate că e vorba mai 
degrabă de o idee ce şi-o fac despre domni. 

Și pentrucă a venit vorba de bărbat şi femeie, 
aceştia au potrivit structurii lor psihice, îndemâ- 
nări diferite, În gospodărie, rămâne stâlp de casă, 
femeea — bărbatul merge „pe la lucru”, de unde 
venind, pe banii strânşi, cumpără cele trebuin- 
cioase casei, Femeile nu merg să câştige în afară 
de sat ca bărbatul, afară numai dacă sunt prea 
„sărăş'e''— însă, toată strădania lor, e in ,mogsiie”, 
în livada de pruni, de care nu-ţi dai seama că 
există, dacă nu te ridici la colibi — unde e femeea; 
vezi vara că femeea se urcă cu ușurință prin 
pomi, de culege prune, cireşe — suindu-se sus de 
tot, cu coguletul, fără nici o frică, 

Si totuși, sunt unele lucruri pe care le săvâr- 
şesc bărbaţii, deși cineva s'ar aștepta la contrariu: 
în Pătaș (in Borloveni n'am avut ocazia să văd), 
bărbaţii sunt aceia care văruesc casele, și numai 
când nu poate omul, atunci, acest lucru, e făcut 
de femee. Femeea, însă, în lupta pentru existență, 
e la cot cu bărbatul; chiar la munci mai rele, 
La coasă, de ex.,.. nu mai vorbesc, că femeile 
„kitesc” la fân în ,clan'e” la cot cu bărbaţii — 
deşi femeea, cum am spus, rămâne deobiceiu, mai 
mult pe-acasă, 

Aspectul satului în timpul verii, e caracteristic: 
oamenii sunt plecaţi la muncă. Rar câte unul, doi 
din ei răsar in drum, ca o curiozitate., Luaţi pe 
departe, (noi am făcut ancheta în timpul verii).. 
ei cad în stare de defensivă, ca în faţa unui duş- 
man nedeclarat şi fi se răspunde dintr'o anume 
convenientá... E prea mare distanța dintre mine, 


proaspăt sosit şi această realitate, geografică, 
economică — sufletească mai ales, ce se adună 
prin condifionári diverse în unitatea etnică a celor 
două sate.. Un divertisment psihologic: eram pe 
dealuri, pe la colibi. Pe aici am întâlnit oameni, 
am lucrat cu ei; am mâncat cu ei şi chiar am dor- 
mit, Intr'o zi, întâlnesc în drum doi băetani, din- 
tre care unul, mai mărișor — unul dintre aceea 
care pretind a se însura şi care-i curg ochii după 
fete: Imbrescu Lazăr, de 18 ani, din Borloveni. 
Acesta, după câteva informafiuni, când a venit 
vorba de identitate, m'a minţit pur şi simplu, că-l' 
cheamă „Lică Bojinescu”, In realitate, îl chema 
Imbrescu Lazăr. A fost între timp pe la pădure, 
după lucru, unde erau şi unguri. Făceau la furci — 
aici Imbrescu a circulat sub numele... de „lon 
Brâncoveanu Palici Hectoru”, adoptat aşa, de-a fi 
el stăpân pe numele lui și de-a nu se împărtăși 
cu cei ce nu-l cunosc, 


La această notă de arhaism, de bănuială — de 
sárguinciogi apărători ai proprietăţii sufleteşti, se 
adaugă pentru completare gi spiritul de adversi- 
tate sătească, In tot cazul, cele două comunităţi 
deși aga de apropiate, în relafiunile lor, caută 
să-şi impună una alteia voința şi să predomine, 
cum se întâmplă adesea, Dată fiind natura fapte- 
lor, între aceste sate, se vede numai ceea ce e 
deosebitor şi fiecare comunitate în parte, se ri- 
dică, ca unul în faţa celorlalte — retranșându-se 
fiecare într'ale sale, cu orice ocazie, E tot un fel 
de-a te situa cu grije pe locul și pe baza insugi- 
rilor ce te definesc: ca sat, ca popor.. O arată 
aceasta şi poreclele, 

Această definire prin caracterele comune, într'al 
tău şi între ai tăi, după sate, l-am mai întâlnit. 
Putem spune că el se evidenţiază cu orice ocazie 
și e de fel de-a ne face să reamintim că între co- 
pii si băieţii mai mari se face totuşi o deosebire 
ca fiind în faţa a două clase de vârstă, atunci 
când sunt laolaltă. Copiii au strânsurile lor, în- 
tâlnirile lor. Ei nu se bagă în továrágiile — mai 
mult sau mai puţin strânse, ale celor mai mari 
ca ei, decât, cu riscul de-a mâncă ,mardzialá”, 
cum zic cei mai în vârstă, 

La rândul lor, junii, formând o lume a lor, cu 
caracter mai mult sau mai puţin strâns şi durabil, 
faţă de rândul oamenilor căsătoriți, — şi ei for- 
mează o treaptă, de sine stătătoare, ce iese în 
public, la horă-joc — la strigarea peste sat dela 
Sân-Toader, ca şi la datul în vileag, în cazul când 
cineva (chiar din sânul lor) fuge cu o fată, neso- 


cotind tradiţia, La ieșirile lor, au de furcă de 
multe ori, atât copiii, cât mai ales băieţii, cu auto- 
rităţile — care, reprezintă legea, — oficialitatea — 
altă lume, abstractă! Si, se 'nfelege, că cele două 
feluri de mentalități vin în conflict şi ele: pe 
chestie de turburare de ordine — când copiii şi 
chiar şi junii la o ieşire oarecare a lor, fug de nu 
le mai rămân opincá 'n picior... Din aceste, dife- 
rite moduri de-a se înțelege relaţiunile, fie între 
etăți, fie între comunități (distincţie venticalá şi 
în afară de organismul propriu zis sătesc) — re- 
iese un fel de-a fi. Deci, față de jandarmi... întru 
cât, junii au obiceiul de-a se lua de după cap si 
de-a cânta până târziu prin sat, 

Intre sate, în primul rând, vin în consideraţie, 
cele mai apropiate, acelea care vin în atingere 
mai des, Prezenţa acestor două realităţi umane, 
răspunde şi în cântecul de coastă sau din sat: 


Borloven'i-i sat micuf; 

toatá fata-i cu drágut — 
Pătăş'elu-i sat mai mare, 
ni's o fată drăguţ n-are, 


Incep să-și facă loc autoregăsirile colective, și 
am arătat, cum acestea pornesc dela lumea copii- 
lor, dela juni, cari se fin la pod, unde se hotă- 
răşte granița spirituală şi teritorială a celor două 
sate.. 

Diferențe sunt de vârstă, atunci când se fac 
vertical, pe scara etáfii, ca între copii, Intr'un 
sat şi altul sunt gi diferențe de esență spațială, 
Aşa, la Borlovenii-Vechi, între „Dumbrăveni" 
care ating „Gura Dumbrăvii” cu partea de Nord 
a satului, cu aşezările lor şi între ,Támágeni” 
(cei din Sud) între care nu există cea mai 
bună relaţie, Discordanţa o remarcă tot tineretul 
si aici şi în special copiii, cari au în cele două 
părți „întimplături”; trăesc cam rău şi se cam 
bat. — Insă toate aceste vrășmăşii, interioare 
satului, se topesc la divergența care se arată la 
pod... Inainte, suntem informaţi chiar, că Pătă- 
şenii nu aveau îndrăzneala să treacă podul, E 
vorba fireşte de băieţi, în care trăeşte mai cu tă- 
rie spiritul de frib cum ar spune Arnold van 
Gennep. 

Pentru Borlovenii-Vechi, cei din satul Prigor, 
sunt ,Cerban'i” sau cápáfánogi ca boii, fiindcă-s 
abotagi”; „bătăuş””, dă la cap... Pătăşenii sunt în 
schimb ,teslari”, după lucrul cu tesla pe care-l 
fac. Pătăşenilor li se mai zic gi „pauri“; dela inima 
dela car şi „almăjeni,..” ori „teşilari” că se duc la 


257 


biserică cu teșila la șold, pe care o pun apoi şi în 
„sălş'in'er””, 

Celor dela Pirlipáf, li se zic „şandi“; ca un fel 
de neam de ţigani, Până 'ncât, şi Cragovenii sunt 
luaţi în consideraţie, după faptul hazliu, că ar fi 
pus cocoșu pe „loitră* — bătrânilor şi-acuma le-a 
rămas numele ,cucurigu”! Și aceștia ,té-omoará 
cu bota“,,, 

Celor din satul vecin, (Borlovenii-Noi — for- 
mat prin dislocare din loc de sat pe la colibi — 
în sat adevărat) Borlovenii-Vechi le zic „golani“, 
dar nici ei nu scapă neclasificaţi, fiindcă, alţii le 
spun ,bácui”, 

Un fenomen social curios, îl mai oferă — în 
satele acestea, câte un prostănac, cunoscut de tot 
satul, ba gi de cele din jur, Aici s'ar zice poate 
„prostovan”; sau chiar câte un caz de demenţă 
găsim, cum ar fi în Borlovenii-Vechi, „baba Tri- 
Fuleasá”, care se ceartă cu toţi pe drum, dar mai 
ales cu copiii, Unii spun — ironic, că e nervoasă 
—dar ea strigă cât o ía gura: „printru ș'e vá bac'eţ 
joc? Vă bac'et j'oc!", Lumea zice că e „smin- 
tită”, Ea de necaz se despleteşte pe drum, îşi face 
cruce, pentru ca dracii de copii să nu mai conte- 
nească la adresa ei cu fel de fel, Face mătănii 
în drumul mare etc, cei mai bătrâni îi dau pace, 
zicând că e o „năhoată" proastă — dar ea se în- 
căpățânează gi merge la morfárie, Acolo are un 
nepot, mort, căruia, i-a îngrădit şi acoperit mor- 
mântul cu o îngrăditură de nuiele; cu uşe în re- 
gulă, şi cu lacăt, Când are de îndurat mai mult 
prin sat, — ea locueşte în tigánie, la „Trifu“ si e 
socotită ţigancă — merge la ghereta nepotului 
său si începe să comunice cu el, împărtășindu-i 
ce are pe inimă, Acolo, a dus ea toţi sfinţii — 
hărţi colorate, flori; Toma l-a chemat şi astfel, 
se cântă şi povesteşte cu el — mai ales îi spune 
ce-a făcut oamenii cu ea prin sat.. 

In Pátag e un mut şi „corn': surdo-mut, Lu: 
i se zice „fratili Suntai”, după cum se adresează 
el la lume, lar populaţia urmează a-l desemna, 
prin: „servus frac'e Șuntai”! Umblă şi prin sate. 

Sunt tablouri instantanee, rupte dintr'o reali- 
tate ceva mai complexă, asupra căreia vrem să 
insistăm, deşi în treacăt. 

„Câte odată, apoi, cazuri relativ importante, 
ajung de ne face să înţelegem o problemă în- 
treagă de fond — în adâncime. Astfel, e cazul 
raportului dintre diferitele elemente conlocuitoare 
dintr'un sat. Aici avem în ambele sate; şi ţigani, 
şi cu toate că au o situafiune periferică, nu se 
poate evita amestecal dintre unii şi alţii, Lasă că 


258 


numai prezența lor aici, ne arată că au găsit un 
loc prielnic în aceste sate — conlocuirea pe ace- 
laşi teritoriu, cu populaţia românească, le prie- 
ste. 

Nu intárzie nici procesul de o mai stránsá apro- 
piere între ei, Astfel, Climente Buzdugánaru, ți- 
gan, ține o româncă, Ghiţă loan, daesemenea ți- 
gan, fine în căsătorie o fată de pădurar; pe Ema 
Marșavela-Codreanu. Și invers, în aceste sate 
aflăm şi români, ţinând în căsătorie, ţigănci, cum 
este Gavrilă Tilea (Borchescu), tine o tiganca. 
Petru Băşilă, deasemenea, a ţinut o tigancá, Bri- 
lanca Florea şi Gheorghe Bășilă (ratele), iarăşi, 
tin în căsătorie ţigănci, Asa „le-o plăcut lor”, mi 
se spune, ceeace dovedeşte că această plăcere nu 
s'a isbit aici de aceea distanță socială, cum se 
mai numeşte, după care un grup de populaţie de- 
clarat inferior, rămâne izolat și constrâns la le- 
gáturi matrimoniale închise, potrivit situaţiei lor 
sociale, Nu e vorbă, că mi se spune că aici n'ar 
fi vorba de „ţigani răi” — ceea ce nu însemnează, 
totuşi, că faptul e mai puţin grav, fiindcă, situa- 
ţia socială a românilor este de aşa natură încât 
nu exclude o asemenea posibilitate, Nu trebue să 
surprindă pe nimeni această apropiere; populaţia 
românească de pe aceste plaiuri, are soarta popu- 
laţiilor de baştină, împinse în locuri mai puţin 
ospitaliere. Inrudirea ca grad de mizerie are o 
singură consecinţă: pierderea demnităţii, Chiar 
între Pătaş şi Borloveni se observă acest lucru. 
Pătaşul are o situaţie economică mai înfloritoare, 
farini mai întinse, Locuitorii acestui sat sunt mai 
avuti, Pătăşenii au gi ,mogii” mai bune, Dar ei 
par şi oameni mai de omenie, în sensul că aspec- 
tul arhaic în apucături e mai atenuat decât la 
populaţia satului Borlovenii-Vechi, La o astfel de 
treaptă, fireşte, e mai greu sá aspiri, când esti de- 
clarat țigan., Și totuşi, trecutul acestor două 
populaţii îngădue această strânsă relaţie, până 
încât a se întâlni, sporadic, cazuri de amestec de 
sânge.. 


Asupra obiceiurilor de peste an în cele douá 
sate: Impresiunea lăsată de rândurile ce au ur- 
mat, nu se curmá brusc, intrând în obiect, Ba, 
din contră; ele primesc confirmarea logică gi psi- 
hologică, datorită pe deoparte, cum am mai spus, 
fie caracterului geografic, fie provenienței rela- 
tiv recente a locuitorilor din cele două sate, 

Intr'adevăr, caracterului izolat geografic, face 
ca aici să se surprindă anumite trăsături în tra- 
diție, nemaiintálnite sau puțin întâlnite în altă 


parte. Ca de ex.: atunci când e vorba de o anu- 
mită reacțiune ce o îndeplinesc junii când sunt în 
fața unei inovaţii din devieri de tradiţie, la nuntă, 
spre a da numai un exemplu. lar faptului că 
locuitorii sunt relativ recenți aici, s'ar datori în- 
tre altele nedeplina lor fixare în cadrul tradiţio- 
nal așteptat de oricare dintre noi. Fiindcă, pre- 
cum se arată, colindatul apare slab reprezentat, 
iar ritul de scormonire a tăciunilor din vatră, lip- 
sește, ceea ce ne-ar indreptáfi sá renuntám la o 
venire a lor din părţile de S. E. oltene. Aşa că, 
în dreptul umblatului cu steaua, irozii, cerbul, 
(capra, furca, brezuia), sorcova se poate trage 
câte o linie în semn de lipsă, ceea ce nu ne-ar 
indica numaidecât o anumită direcţie de venire a 
lor, cât mai degrabă de o combinaţie de elemente 
populare ce nu-s încă pe deplin cristalizate, re- 
zultată dintr'o dislocare. 

E interesant că din acest punct de vedere, nici 
Anul Nou şi nici Paştele nu fac excepţie, Ceea ce 
se poate afirma însă, e că Sf. Gheorghe se răs- 
frânge tradițional de aşa natură, încât ne duce 
vrând-nevrând la concluzia că ocupaţia creșterii 
vitelor a fost dominantă pentru trecutul acestor 
locuitori, In această privință ar corespunde unor 
impresii de apropiere cu populaţiile desprinse de 
viaţa de munte-deal. Este însă un inconvenient, 
şi anume, acela că nedeele, rugile, hramurile sunt 
așa de bine reprezentate — sunt asa de atașați 
acestor practici, încât, îi situiază pe undeva pe 
aproape de Banat sau chiar în Banat, dacă nu 
cumva, nu ar fi să vedem în ei, cum am spus și 
mai sus, o combinaţie de elemente eterogene ca 
proveniență, neîndestul de bine cristalizate ca în- 
treg propriu-zis, 


„Tot satu cu zănatu'* 


Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza. Cu toate că e 
aproape de necrezut, se poate afirma că în Almăj 
nu se colindă 4). Nici Vasile Popoviciu, parohul 
Pátagului, care a făcut monografia comunei Pá- 
tas 5), nu are mult de spus cu privire la colindat. 
Fără îndoială că chestiunea nu e tocmai uşor de 
deslegat. Să nu fi fost niciodată mai mult decât 
astăzi din acest punct de vedere, în aceste două 
sate? Noi înţelegem că fizionomia folclorică a di- 
feritelor părți din ţara noastră, e inegal repar- 
tizată; că în unele părți predomină anumite as- 
pecte şi rămâne ca în acestea să găsim caracte- 


rul dominant — folcloric — gi deci și spiritul co- 
lectiv. Dar nu numai la Crăciun, ci şi altă dată, 
şi cu alte ocazii, vom avea prilejul să constatăm 
un fel de sărăcie folclorică în aceste două sate, 
Ceva măcinat, ca un fost vâri de munte, supus 
agenţilor disolvanţi: grohotiş de poale, peste care 
planează ceva inform, neprecis. Centrul conser- 
vator spiritual, e deplasat în prăznuirile ce se fac 
la unele rugil Aşa că, la Crăciun, în cele două 
sate, cu steaua nu se umblă. Jrozii nu se fac aici, 
ci vin din altă parte. Tot astfel cu cerbul, (turca, 
brezaia). Sorcova nu se obișnueşte şi nici cu ursu, 
nu vine nimeni în sat. 

Din această lipsă, în sărbătorile Crăciunului, 
putem desprinde abea următoarele linii, care au 
drept scop să încadreze tradițional momentul a- 
cesta în cele două sate, La colindat, dacă se poate 
spune astfel, în noaptea de ajun, pleacă şi aici, 
trei categorii de colindători: copii, cei de curând 
căsătoriţi si junii. Aceştia se adună la un loc 
prin „piaţ”, n'au o casă a lor gi nici pe departe, 
în acest timp, organizaţia lor. Ei se strâng, avân- 
du-se în vedere înrudirea de sânge, vecinătatea 
şi prietenia. Adaog că se constată cum şi în a- 
ceste două sate se mai menţin anumite conflicte, 
provenite din nepotrivirea de vârstă’), Nu e 
vorba, că cei mai mici, pleacă mai devreme, iar 
cei mari, mai ,amánat”, Se specifică, apoi, că 
junii cântă la fereastră şi numai noaptea târziu 
când aceștia s'au îmbătat, iau ,tirguri şi n'e bat“, 
spun copiii”. Nu ne suferă pre piaf, se bat şi n'e 
mán'acas”, Se'ntelege, copiii nu dau ascultare a- 
cestor avertismente aspre, nicidecum, 

Felul cum înţeleg să-și petreacă junii, în a- 
ceastă noapte, e semnificativ pentru gruparea lor 
ca feciori. Ei nu mai dau pe-acasă în această 
noapte, până la ziuă: stau pe unde-s „fec'e mari" 
—.intrucát acestea rămân pe la casele lor și nu- 
mai cele mai tinere, pleacă cu copiii la colindat. 
E vorba de fetiţele care n'au intrat la joc, Că ce 
fac ei, ce nu fac pe la ,fec'e”, nu e greu de ghi- 
cit 1). Destul că la colindat, ei nu joacă fata gaz- 
dei — în schimb, aşa cum s'a arătat, nu este ex- 
clus, ca ei să se îmbete, să se mulțumească alun- 
gând copiii, şi ca până la ziuă să nu mai ştie de 
ei, mergând la „fec'e“. 

Se observă la căsătorie un stadiu precoce: la 
vârsta de 16—18 ani, tânărul trece în rândul ce- 


4) v. Emil Petrovici, op. cit., p. 40. 5) v. Publicată în Caransebeş, 1914. 
8) v. şi strigătul peste sat, în cele ce urmează. 7) Vom vedea din acest p. d. v. căsătoria, 


259 


lor cari aparțin de drept societăţii oamenilor 
gata de-a întemeia o căsnicie, pe când, la colin- 
dat, merg până la 28—30 de ani. Se constată deci 
această ritmică în viața socială, necorespunzá- 
toare cu mersul în succesiunea epocilor, care tre- 
buesc să corespundă anumitor evenimente din 
viaţa publică, legate organic de vârstă 8). 

Copiii, după ce-şi fac câte un „bit“ frumos, 
se strâng pe ,piafu-41 mare“, de unde pleacă, 
câte „patru-şinș'” în rânduri. Se zice: „hai în co- 
lendă''! Ajunși la gospodar, în curte, întreabă: 
„primiți colindátori”? Ei zic: ,primim”! Şi atunci 
incep să cânte cântece „de-ale lu Isus”. 

Junii încep să cânte prin ,piat” — după care, 
am spus, se duc şi ei „pre la oameni", Seara-s 
„slobozi; n'are să-i oprească jindari... îs mult în 
ajun“, Junii se simt laolaltă în ajun și se cred 
slobozi să facă ce vor, sfidează chiar şi autori- 
tatea publică. Numai că, pentru a nu decădea, le 
lipseşte un minimum de organizare a unui drept 
pe care-l simt instinctiv că-l au în Ajun. În felul 
acesta, nu e greu, ca ei să degenereze în conflict 
cu ordinea publică, ori cântând prin piaf, ei să 
se afle 'n treabă, Semnificativ mi se pare pasagiul 
din Popoviciu?) unde spune: „Colindătorii sunt 
aşteptaţi de săteni cu drag, împărțindu-le colaci, 
bucățele de carne şi cârnaţi mici; alune, cucurudz, 
pe care unii le pun în ciur, din care le aruncă 
peste colindători şi aceştia le adună de pe jos, 
astfel că de multe ori, cei mai mulți când merg 
acasă și caută ce au adunat în traistă, la lumină 
găsesc în loc de cârnaţi şi câte patru-cinci c...fi 
de porc“. 

Procedeul magic — rit de fructificare — al co- 
lindătorilor, de-a merge drept la foc, şi de-a im- 
părţi cărbunii din vatră spunând: atâtea oi, atâţia 
porci, atâtea vacil,,, ş, a. m, d,, de care aminteşte 
Popoviciu, în monografia sa, nu mi s'a mai rela- 
tat de nimeni ca fiind în uz. Si nici de obiceiul 
de-a umbla între Crăciun gi Sfântul lon cu 
„Şerbu" 10), nu mi s'a mai putut da vreo relaţie 
pozitivă, ca o datină ce nu mai e în fiinţă şi nici 
n'a fost în aceste două sate. Doar la Bobotează, 
dacă mai vin cu „şerbu“ — şi numai în ultimul 
timp — de prin alte sate, — mai ales din Ru- 
dăria, 


Dintre colinzi abea mai supraviefuesc ca acestea: 


„Azi îi ziua lu Ajun 
Miine-i ziua lu Crăşun 
Că s-o născut fiu sfint 
Fiu sfint și pre pámint!... 
Și-n yer l-o ridicat 
Pre trei stilpuri d'e arzint 
Si frumos l-o -mpodobit 
Tot cu stele márunfele 
Si cu luna printre iele. 
Sfintu soare unde-mi rază; 
Rază-m cruş'e la fireastă 
Să-m fiţi gazdă sănătoasă..." 
+ 


„Crăs'un'e, mos bátrin'e — 

Saltă cu noi bine, 

Crăs'un'e ai ven'it cu n'ea mare — 
Să n'e-adus și-a primăvară 

Cu florile 'nflorite 

Cu lumea veselă si cintátoare 

Și păsări sburátoare... 1!). 


In altă ordine de idei, Crăciunul ca zi mare, 
oprește şi aici atenfiunea omului și formează pri- 
lej de introspectie colectivă, în legătură cu viaţa 
sa. Locuitorul la această zi mare, mulțumește lui 
Dumnezeu, c'a ajuns și Crăciunul, De aici petrece 
un an întreg, care s'a scurs și scrutează în viitor 
un nou an, Bine înţeles, la aceste sărbători se si 
petrece. Mai întâiu nu trebue trecut cu vederea a- 
numite mâncări — specifice — din care se în- 
fruptá nu numai cei din familie, ci şi parte din 
vecini, neamuri, când fac de ex. „borindău“, un 
fel de pomană, ce se mai cheamă si ,mogi”. In 
vorbire directă: „fașem borindău, fipám carne, 
fărină,  să-ngroşiază si-mpárfim cu colac la 
veşini și neamuri, de pomană”. Acești ,mogi”, 
nu se fac numai la Crăciun, ci şi la Simpietru 
— la Simţi, iarna — prá postu páresimilor. Nu- 
mai că, la Simpietru fac mogi „cu colaci cu 
brînză şi cu miere de sîmpietru, pe când la simţi, 
iarna, moşii se fac din „colaș' cu cocos, cu crum- 
pei, că-s de post"... 

Prin aceste câteva aspecte putem contura una 
din cele mai mari sărbători de peste an — aici 
fără linii, fără contur distinct; în alte părți, însă 
Crăciunul în complexul tradițional al vieții dela 


8) „Dzioa umblă părintili prin sat, Sara umblă toată lumea-n colendă“. 9) Op. c, p, 71, 


1) Em, Petrovici, op. c., p.41, 


11) Dela /ancu Stingu, din Borloveni, de 15 ani, Ştie carte, Din această din urmă colindă, se vede aspectul palid al 
Crăciunului ca moment tradiţional, peste an, La Crăciun, Anul nou, dealtminterea ca şi la botez, vin de cântă pe la case 


„cinc'eşe dumn'ezalegtl*, 


260 


țară, e un moment culminant. Fără prea mari re- 
zultate trecem la ,Sin-Vásti” şi Bobotează 
(Boc'edz). In noaptea de Anul Nou, tineretul mai 
ales, este stăpânit de anumite credinţe, în legă- 
tură cu viitorul soţ, mai rar partea bărbătească, 
cu viitoarea soţie, când pun sub farfurii: bani, 
râze, așternut, oglindă, cărbune etc, și când una 
dintre fete care vrea să-și afle norocul, ridică, se 
zice că „zgodzeşc'e”, la care-i pică oglindă sub 
farfurie, însemnează că viitorul soț e frumos. 
Cărbune însemnează că viitorul soţ, e negru ca 
tăciunele, sau de-adreptul ţigan, Cine află sub 
farfurie bani, viitorul soț îi va fi bogat; aşternut, 
n'are'ncáltáminte, „tuflăgos”, Pe la unele case se 
mai şi petrece, în sensul că se mănâncă şi se bea. 
Toate aceste credinţe fac parte din substratul ma- 
gic de gândire al poporului. 

Doar la „boc'edz"” şi numai în ultimul timp, mai 
umblă cu „şerbu”, — obiceiu cunoscut în alte 
părți, sub denumirea de: capra, turca, brezaia, 
Cei ce umblă cu cerbul, vin de prin alte sate, în 
cazul nostru din Rudăria, Am putut constata că 
unele obiceiuri, în partea locului, trec, spre a fi 
îndeplinite, in seama țiganilor. Aceştia merg şi 
la colindat, iar paparuda e practicată aici, exclu- 
siv de ţigani. | 

Patruzeci de sfinți. — Buna Vestire. — Sfântul 
Gheorghe. — La sărbătoarea celor Patruzeci de 
Sfinţi, („mociniş”) locuitorii din cele două sate 
obișnuesc să serbeze tot în felul praznicelor des- 
pre care vorbim şi în altă parte; adică, fac şi a- 
cum „moşi” cu zámiski, crumpei şi cocos”, Carto- 
fii fierfi gi curăţaţi se pun astfel „pre zămişki” 
şi se împart, La acest praznic, făcut în cinstea ce- 
lor patruzeci de mucenici, ia parte familia pro- 
priu zisă, prin gazda casei cu cei ce dăruesc şi 
dáruifii, care sunt cam tot aceeași dela praznice. 
Mogii sunt împărţiţi între cei mai apropiaţi ai 
casei; se mai împart la „veşini” şi la „neamuri“; 
la moaşe şi la nași. Aceştia intervin constant de a- 
tâtea ori, de câte ori interesul familiar este depășit. 

Cu cei care nu stau în legătură de bună veci- 
nătate — sau scurt, în raporturi normale, nu fac 
schimb. Consideraţia pe care o dá respectiva fa- 
milie, celorlalte în felul arătat, o are şi ea la rân- 
dul ei, după aceleaşi norme, ce se moştenesc din 
generaţie în generaţie, 

In afară de moşi, sătenii obignuesc să aprindă 
focul în grădină, în credința că fumul face bine 
la pomi. Mai fin de nu mănâncă decât „pieşc'e”, 
Tot astfel la Joi Mari, fac focu-n grădină, în ace- 
laşi scop — pentru curăţire şi roadă la „moşiie“, 


Sfântul Gheorghe, coincide în cele două sate, 
cu suirea oilor la sălaşe — dar Sfântul Gheorghe 
(„Singiordz”) coincide şi cu puterea primăverii, 
când codrul inverzeste. Populaţia, ca un rest de 
cult al vegetației, aduce pe la case ,Írundzá verd'e 
d'e lag”, Copiii, mai ales, se duc de o aduc din 
pădure şi o pune „de-arindu pe la fifini la uşi 
şi la feresti”; înțelegând oamenii, că aşa au po- 
menit... Nu mai vorbim, că pe cel cu numele Gheor- 
she îl sărbătoresc cu ,uspáf cu răkiie“, Si în a- 
ceastă zi, se petrece un fel de schimb — un fel 
de praznic de Sfântul Gheorghe: „faş'em coieg, cu 
caș cu dzăr — îl dus' la veşini într'un tăier”, ŞI 
se petrece același lucru: întorc şi ei în acelaşi chip. 
Duc numai o felie de „dzăr scos din caş şi cu 
cas”. Dacă-s mai mulţi, cum ne şi putem aştepta, 
o împart între ei. Atâta că, duc la „tot ves'inu 
cîte una” — dar și aici se petrece acelaşi feno- 
men ca şi la patruzeci de sfinţi, ca şi la praznice: 
schimbul se face între un cerc de vecini şi nea- 
muri, cu care ocazie, se au în vedere şi morții, 
întrucât, care au oi dau cas, care nu, „alceva”. 

Vedem astfel, că la sfântul Gheorghe, în partea 
locului, se fac de asemenea „moşi (cu cas”)... în- 
trucât, e vorba că, aşa cum am spus, ziua coin- 
cide cu suirea oilor la sălașe, de unde aduce lap- 
tele, sau de-adreptul cas pregătit pentru a fi îm- 
părțit, Deci, coincidenfei cu inverzirea codrului, 
datorăm arborarea vegetației de fag pe la uşi, fe- 
resti; coincidenfei cu suirea oilor la sălaşe: pregá- 
tirea caşului pentru împărțit la rude şi vecini. In 
plus, sărbătorirea onomasticei, este un fenomen, 
cu mult prea cunoscut spre a a mai insista asu- 
pra lui, 

Dar, datina la care se fine mult, e ín legáturá 
cu suirea oilor la sálase; cu măsuratul şi mulsul 
laptelui, 

(La suire — adesea — se strâng doi „ortaş”, 
care voiesc să facă ,pilc”). 

Când suie oile la sălaşe, atât Borlovenii, cât si 
Pătăşenii obişnuese de pun toporul la pragul pe 
unde trec — să le păzească de „răle”, Mieii sunt 
despărțiți — oile merg la păscut; ca pe la 12 să 
le mulgă. Atunci păcurarul aduce un „creang de 
tufă”, gospodina mai „faşe cita colac acolo-n 
țăst“'. Dimineaţa se duce de-l face şi când vine, 
e tocmai gata „cita tîrj dă fag”, unde pune colacul. 
In tot timpul cât oile se mulg, colacul stă în „stiri“, 
cum se zice, sau în „creang” de tufá de fag. Co- 
lacul spre a fi atârnat în creanga de fag, se 'nţe- 
lege că e cu gaură în mijloc, El e pregătit de că- 


261 


tre femei acasă, care îl duc la stână cu această 
ocazie, Lângă colac se mai află un fel de unsoare 
si un fir de lână roşie: „dziş'em că-i șercă“, Se 
mai obisnueste, deasemenea, usturoi, leustean, 
„salcă”. La oi la sălaș, păcurarul este acela care 
aduce „frundză verde” la ușa strungii, rămânând 
ca numai după masă s'aducă şi acasă din această 
frunză, 

Când s'apucă de muls, unge oaia „pre cap, aga 
prin la coadă”, iar când s'a „dă-muls” oile, ia „aşa 
din lapte şi fag'e colac”, După toţi informatorii 
urmează ruperea colacului. Dar în timp ce după 
unii acesta se rupe sub pulpa oii, după alţii, co- 
lacul se rupe în așa fel, că unul stă afară de 
strungă şi alt păcurar, înlăuntrul strungii — gi 
rup colacul... Barbu Franţ12) ne informează că 
colacul este luat din creanga de fag şi după ce 
s'au terminat oile de muls, la ultima oaie, se bagă 
colacul sub pulpă şi trag doi ingi de colac; 
unu'nir'o parte, și altu'ntr'altă parte, In partea 
cui rămâne mai mult colac, „ala spune că trăiește 
mai mult” 11), 

Când pun colacul spre a fi rupt, aşa cum s'a ară- 
tat mai sus, şi înainte de a trage de el, zice unu: 
,cucu”; celălalt „răscucu'” și trag... După ce au ter- 
minat de muls și de rupt colacul, se strecoară lap- 
tele — la colibă — văd cât au aflat la „dzio-aia”; 
îl măsoară şi atunci știu ei cât lapte au oile când le 
dau la ,pilc”. 

Urmează, ca un corolar al acestui eveniment in- 
semnat, alt moment, final: cánd femeile dau de po- 
maná în sănătatea „marhi” — săvârşindu-se impár- 
firea feliei de cas, descrisă mai sus, între vecini şi 
neamuri, Poporul spune pe drept cuvânt, că dă a- 
cestea în sănătatea vitelor. La sálag, se face dea- 
semenea un banchet la care iau parte gazda şi păcu- 
rarii. Şi nu se scapă din vedere, că după ce păcu- 
rarii mulg oile, să tragă cu armele — impuscánd — 
peste oi şi vite întrun scop bine determinat, E 
ceea ce neamful numeşte: , Abwehrhandlung”" — 
practică magică, de alungare a spiritelor rele, 


1) De 32 ani. Croitor în sat. Ştie carte). 


Sán-Toader. Pân'acum — privitor la Sán-Toader, 
în partea locului, cunosteam anumite credinţe, pe 
care le observă locuitorii, de frică, ca nu cumva, 
caii lui Sán-Toader, să-i pocească, Se feresc să nu 
„lucre”, mai ales lucru „mueresc“ 14). Tot de aceste 
credințe se fine şi obiceiul după care, fetele în 
aceste zile, își spală părul cu unghia caprei gi cu 
oman — ori cu mugur de plută; când fetele își 
scurtează părul şi-l duc într'o plută să crească 
mare şi frumos, Tot astfel se procedează şi cu ani- 
malele, în deosebi cu caii. Li se tund coama, coada; 
aici însă nu mai fug cu ei, adică cu caii „pră piaf”, 
ca la Bozovici. Tradiţia sub această formă, se pre- 
zintă redusă la alte forme, pe care le vom releva. 

Sân-Toaderii sunt ţinuţi nouă zile, Zic, sub as- 
pectul suprestifios, Sân-Toaderii sunt mai cunos- 
cuti; s'a stăruit mai puţin asupra celor ce vom 
căuta să arătăm mai jos. Într'adevăr, informaţiu- 
nile ce le primim, sunt unanime în a recunoaşte că 
în aceste zile, mai avem de-aface și cu „lume multă” 
—cu deosebite împrejurări, pe care le vom aminti la 
locul lor. In această zi, tineretul obișnueşte de se 
«fufue” — fără plată, în „virtej“, cu care ocazie, 
fetele se sue şi băieţii le „țuţulă”, 

Obiceiul acesta este cunoscut şi în alte părţi 
locuite de Români; şi este destul de răspândit, şi 
în afara graniţelor noastre 15), Aceasta n'ar fi un 
motiv pentru a nu ne da seama mai de aproape, 
de felul cum se prezintă obiceiul în Borloveni şi 
Pátas. Vârtejul se face infigándu-se în pământ 
un ,pociumb” găurit la mijloc... care are un závor 
de fier, la care se atașează o prăjină cam de 
5—6 m de lungá. Prájina se cere sá fie tare. La 
aceasta, mai vin bătute patru „cun'e”; două 
de-oparte şi două de-alta, la” capătul prăjinii. 
Acesta ar fi „scrânciobul“ din alte părți sau du- 
lapul, cum i se mai zice. Odată vârtejul gata, 
se'nţelege că vin fete gi ¡feciori” — tineri gi bă- 
trâni, care laolaltă, formează, precum relatează 
informatorii noștri, „lume multă”, 

Vârtejul, fine toată „Săptămâna albă”, dar zilele 


13) Important ni se pare a releva faptul, că la Popovici copiii şi cel mai tineri se împart jumătate în strungă şi 


jumătate afară de strungă. Fiecare trebue sá pue mâna dreaptă pe colac, şi când cei din stânga strigă „cucu“, cei din 
afară răspund de trei ori: ,ráscucu”, fără ca sá se mai amintească faptul că în mâna cui rămâne mai mult colac, trăeşte 
mai mult. Afară de asta, nu sunt nici douzeci şi patru de ani de când avem informaţa, că la al treilea colac se lua 
mielul cel mai tânăr şi se împodobea frumos cu flori. Cei dinlăuntru ţineau mielul în uşa strungei, în aşa fel, ca să vie 
cu capul „spre uşe“, Tot aceştia-i puneau colacul peste cap strigând iarăşi la cei din afară, „cucu“ şi primind acelaş 
răspuns: „răscucu“ — când mielul este înstârşit, tras prin colac. Această trecere a mielului prin colac, se face de trel ori 
(a doua oară mielul este întors invers, de către cei de afară, cari, repetă la rândul lor „cucu“ şi ceilalţi răspund „răscucu“ 
Ruperea colacului sub oale, după relaţiunea dată de Popovici, se face nu numai după acest rit al trecerii mielului prin 
colac, cu repetarea de trei ori a răspunsului: „cucu“, „răscucu“. latá-né deci în faţa unui rit magic de fecunditate — rela- 
tiv bine cunoscut — dar, cu vremea, din ce în ce mai ameninţat cu dispariţia. 
u) v, Em. Petrovici (op. c., p. 43). 15) v. D. Zelenin. Rusische (ost-slavische) Volkskunde, 1927, p. 352, 


262 


indicate pentru distractie, sunt: Duminica, Marfia, 
Joia gi Sámbáta. In aceastá ipostazá a obiceiului, 
tineretul se sue, iar 2—3 copii, se bagá intre vártej 
şi învârtesc, Ceilalţi, fete cu băieţi, se ,cará” (în 
termeni locali). E lumea lor. Când se dau jos, 
băieţii mai ,piscá” fetele şi se îndteaptă cu ele 
care 'ncotro, „de mînă“, 

E drept, că mai ales, partea femeească, în aceste 
zile, e mai mult sub tirania pretinşilor cai ai lui 
Sán-Toader; de-aici, şi caracterul profund super- 
stiţios ce se dă acestor sărbători de către cea mai 
mare parte dintre noi. Insă, spre a determina cu 
adevărat caracterul sociologic al acestei sărbători, 
va trebui să mai insistám: chiar exceptând vártejul 
— devenit cunoscut ca un rit de lustrafie prin 
aer 1%) — când copiii, junii, în aceste zile fac vâr- 
tej cu lanţ în vreun dud cu creangă plecată, Când, 
la nevoie se iau lanţurile de pe la care, şi ei nu 
se lasă până ce nu fac vârtej. 

La această distracţie anuală, deşi iau parte mai 
ales tinerii, nu arare ori se vâră şi cei de curând 
insurafi, fără însă, ca sá se amestece cü junii; „cei 
insurafi se trag cu cei insurafi; z'un'i să trag cu 
fef'e”, lată deci, una dintre cele mai pregnante deo- 
sebiri ce se fac în viaţa socială a borlovenilor gi 
pătăşenilor, când vârsta își are un rol mai bine 
precizat, 

Dar, pentru a ne face o idee şi mai clară, privi- 
toare la rolul relativ important ce-l deţine factorul 
vârstă în viaţa colectivă a celor două sate, Borlo- 
venii-Vechi și Pătaş-Caraș, va trebui să ne mai 
dăm seama de încă un moment însemnat-tradiţio- 
nal, foarte însemnat chiar peniru noi: si anume, 
de strigarea peste sat, care în partea locului se 
spune pe scurt „aori”, după cuvântul de început al 
strigării însăşi, 

Strigarea peste sat, face parte din obiceiurile 
răspânduite la poporul nostru. Nu e locul aici, însă, 
nici să desvolt problema acestui obiceiu atât de 
interesant şi cu atât mai mult nici să-i arăt ex- 
tensiunea geografică — lucru care s'ar face, de- 
sigur, atunci mai ales, când s'ar urmări anume, a- 
ceastă problemă, De aceea păşesc la redarea cât 
mai exactă a faptelor, întrucât viaţa etnic-naţio- 
nală a celor două sate e relativ variată. Işi aş- 
teaptă deci, fiecare nuanţă de suflet etnic, reda- 
rea sa, 

Intre posturi, juni au obiceiul de-a mărita fe- 


tele. Pentru aceasta ei, în ambele sate, se adună 
mai întâiu în „cruşea drumului“. Apoi se suie 
pe deal unde stau „cita la foc" — pentrucă aici, 
ei fac un foc mare. Acuma fie ca să atragă luarea 
aminte, fie ca să poată pune în legătură cu vreo 
observaţie de ordin magic, destul că aici, ei se 
sfătuiesc un moment, pe „care cu care“. Adică pe 
cine să strige cu cine. Parte din ei stau de ascultă 
— rămân în sat — aproape de deal. Aceştia re- 
cenzează critic (subiectiv-obiectiv), după interesul 
ce-l au, prin afirmaţii sau înjurături, Dacă s'au 
pus de acord şi asupra acestui lucru, se pregătesc 
de strigat, Pătăşenii se urcă pe dealul din apro- 
piere, „Dealul Cucului“ şi pe dealul Tilva 17), iar 
Borlovenii, pe dealul „Bujorului“, De obiceiu, se 
împart jumătate, Asupra împărțirii dictează nu- 
mărul, mai mare sau mai mic, de juni. Desfacerea 
lor în două părţi se face prin bună invoialá, Des- 
tul că, odată gata, în formă dialogată, se anga- 
jează următoarea dispută între o parte si alta: 

— Aori-maori, má...A...A...! 

— Da ge ţi tlie má...A...A.../ 

— Da cum sá nu-m fije măl 

Că m-o minat máre minat má...A...A... 

Sá fac pod d'e aor si d'e-arzint mă.„ă...ă... 

Dela Niţu Mengu mă...ă..ă.., 

Pin la Izidor Bobaif mi... 4... A... 

Sá ia Anton prá Sofiia má...A...A... 

După aceea „prostrigă“ tot cei din „vîrvu“ Bu- 
jorului: „o i bun mă.„ă...ă"? Strigă la cei din sat. 
Dacă aceştia zic, că nu'e nimerit, răspund că „nu-i 
bun”... şi atunci ,prostrigá”, cu alt băiat, $. a. m. d. 

Forma sub care se efectuează această strigare 
peste sat, este stereotipă. Ici colea dă însă loc la 
varietăţi, ca mai jos. Se menţine însă „aori-maori” 
ca şi întâmpinarea, iar când vine rândul ca să se 
completeze, are loc următorul zăspuns: 

„Da cum să nu-m fiie miie, 

Că mi-s mic, 

Micuc'el; 

Nu mă văd, dintr'o urmă de purcel... 

M-o minat măre minat 

Tata ficiorului... 

Să-i fac drum d'e-aor și d'e-arzint 

Sá n-ajung la pămînt; 

Pin la fata lu... 

Deodată cu toţii cer consimţământul celor din 


x 


vale: „o fi bună mă...ă...ă'? Alţii îi injurá — care 


16) D, Zelenin (op. c., p. 353) de ex., vede în acést obiceiu, un rif agrar: mişcarea la înălțime, ca şi sáritul de pe 
scândură, simboiizează o rapidă şi mare creştere a plantelor. Apoi un simbol magic al puterii faţă de imperiul aerului. 
1) Cei din Pátas, impárfindu-se în două, uni: pe un deal şi ceilalţi pe celălait deal, 


263 


nu le convine, — alții aprobá.., Anul acesta, de ex. 
s'au strigat fetele cu feciorii care au rămas în sat, 
care n'au vrut să iasă; din diferite motive, 

Strigarea se face de trei ori consecutiv, în trei 
seri. La Sân-Toaderul cel Mare — când se începe, 
pe la mijloc şi la sfârşitul Sân-Toaderilor, Mai 
frumos, este atunci când se termină Sân-Toaderii— 
adică zilele de sân-toaderi, fiindcă atunci ies mai 
mulți feciori să strige peste sat. 

Chestiunea se pune aşa: feciorii, prin strigarea 
peste sat, se simt indreptátiti să mărite fetele, Cu 
această ocazie, ei batjocoresc fetele bătrâne, (care 
trec de vârsta de şaisprezece ani., şi pe care le 
mărită cu câte un ,mos'"). O altă categorie for- 
mează fetele care, nu numai că le-a trecut vremea 
de măritat, dar lasă de dorit şi sub raport moral — 
care n'au atâta ,,omen'ie”, cum se spune, Pe aces- 
fea nu le mai batjocorásc, ci de-adreptul le „măs- 
cáresc”, în termen local, Adică, le fac de râs cum- 
secade, punându-le în rândul 
câini etc, 


animalelor: cai, 


O derogare dela uz, formează cazul când feciorii 
au „S'iuda“ pe fete — care n'au vrut ele să se ducă 
după ei... Atunci, deasemenea, se întâmplă, că 
de-adreptul, le măscăresc cu dela sine putere. Dar 
atunci feciorii, se așteaptă din partea rudelor celor 
prea batjocorite, — în felul arătat, — la răzbunare. 
Răzbunarea se face prin ceartă ori bătaie, In tot 
cazul surprindem următorul simțământ: feciorii 
constituiți în corp, potrivit vârstei, sunt în timpul 
când riscă, ca o poruncă — ei trec peste orice ob- 
stacol. Dela sine înțeles: obiceiul trecând margi- 
nile oricărui cod modern de conduită socială, ei au 
de lucru şi cu „jăndari” până când îndeplinesc obi- 
ceiul. Aceştia aleargă după ei, Informatorul nos- 
tru 18), nu uită să menţioneze, că „jăndari curea 
după noi”; ba se'ntâmplă că chiar tata fetelor, le 
ieşea înainte şi le cerea socoteală, 

De menţionat (şi de reamintit focul); am spus că 
el este aprins — poate pentruca să atragă atenţia 
celor din sat, El se face cu o „sarcină” două de pae. 
Mai aprind ,gumie”: gumă, opinci rupte „de pre 
motoare“, In acelaşi scop, ei mai sună gi dintr'un 
corn de bou: ca să audă satul întreg, că ei au ple- 


cat şi ca să asculte la ei până strigă fetele... In- 
tr'adevăr, noaptea iar iese toată lumea de prin case, 
Nu mai vorbesc de fete, acestea — unele scoase din 
răbdări „le răspund feciorilor: să le „ţuce-n c”, 
Cât prvieste faptul discordiei ce se află între au- 
toritatea oficială şi cea a obiceiului, — avem de-a- 
face iarăşi cu un fapt des întâlnit: „d'e cice ori 
i-o mascárit şi pre iei primaru ca să nu-5 bată 
joc de gloac'e”... dar feciorii, potrivit pornirilor, 
înfruntă cu îndărătnicie toate obstacolele, și la 
Sân-Toaderi, toată lumea așteaptă interesantul 
obiceiu 19); 

Inainte de a pomeni de Marfea Vaselor şi de 
Joi Mari, va trebui să ne oprim la lăsatul de post 
în vederea Invierii Domnului. Evenimentul acesta, 
în sat, îl marchează, în afară de lăsatul de sec, 
(„zăpostit”), facerea de ,,maimus” sau: ,comedze”, 
cum zic ei, Maimușii, nu sunt altceva, decât feciori 
travestiți. Se'mbracă'n „toale domn'esti” mai mulți 
tineri; dela 3—4 la număr până la 30—40; mai ales 
când e timpul bun, Maimușşi se fac — junii, la lä- 
sata secului de postul mare şi mic, In acest scop, 
se adună la unul dintre ei si se fac: mire şi mireasă 
— fac, după cum spun ei „nuntă“, în toată legea... 
Strángi la un loc, fac în aga fel şi-şi cumpără „ki- 
puri“ (obrazuri) întrucât, parte din ei sunt mas- 
cafi, Pentru a părea cât mai de râs, îmbracă „ki- 
mes rupc'e” — dela popă, dela dascăl, sau chiar 
dela láefi şi care au voal, în care imbrobodesc mi- 
reasa, o fac „govie”,,, şi „nodojenie“; mire, Acesta 
e cu „cășula” ruptă; cu „papuş rupț”, şi urmaţi de 
lume, pleacă pe drum: „doi cîte doi”, Tânăra pe- 
reche e urmată de naș gi nașe — fin şi cumnat de 
mână, Când gi când, mascafii se reped după copii. 
Dintre aceştia, care-s mai indráznefi „strigă” după 
ei: „maimuca papuca”,.. — iar maimușii se întorc 
şi cur” după ei. Copiii însă nu se lasă şi strigă 
în urma lor: 


„Ou rogu-n cur la moșu 

S'iapá-apá'n cur la babă!” 
Sau: 

„Șiapă albá-n cur la babă 

Ou rogu-n cur la mogu” *), 


18) Imbrescu Lazăr. 19) Alte forme de strigăt peste sat: 


— „Aori-maori má! 

— Da ye fi má? 

— Da cum sá nu fiie mă? 

...cá fata lu... s'ar mărita mă! 
— După şine mă? 

— După... 

— Să trăiască mă...ă...ă... 


sau: 
„M'o minat măre minat, mă...ă...ă.., 
Iosif Moţ, să fac drum d'e-arz'int, 
pin la An'esa Imbreştilor.., 

(čare si del un fiş'or) — 

să n'ajungă la pămint 

pin la fata lu An'esi Imbreştilor. 


x) „Ş'e-i in lume, aia trebue să spul..“ se încurajează informatoarea singură.. 


264 


Maimugii nu se leagă în tot lungul drumului 
numai de copii, ci și de femei. Dar numai de cele 
tinere, Nu e vorbă, că ele se feresc de maimuş' — 
se feresc şi cei mai bătrâni — ei au în vedere mai 
ales copii şi femei tinere. De întâlnesc ,fec'e” 'n 
drum, le ,fucá”, Obiectivul lor principal este în- 
deplinirea cununiei, Se fac că se duc să se cunune 
la biserică (cel puţin, așa ,dzic") — în realitate, 
ei se duc la un pom şi acolo pun clopote în pom 
şi-l clatină — zicând că trage („traze arinsu'), 
clopotul, că se cunună, 

Chiar se pronunță formula sacramentalá: „cu- 
nună-se robul lui Dumnezeu... cu roaba... şi înde- 
plinesc ritualul căsătoriei întocmai, fiindcă, au şi 
un popă cu ei, Mirele şi mireasa, se sărută cu ade- 
vărat,,, după care, se duc acasă şi „prind” — de 
formă — în realitate iau o vadrá de apă si se duc 
la râu, însoţiţi de tot alaiul, care se strânge de prin 
sat, Au un căuc, și în continuarea îndeplinirii ri- 
tualului căsătoriei, aici mirele toarnă goviei?!), 
Aceasta face în aşa fel, încât nu se lasă — des- 
face pumnii şi pune pe mire în incurcáturá, De ne- 
caz, mirele zice că nu stă cu ea, Vine rândul go- 
viei să-i toarne, De se întâmplă de-l prinde, şi-i 
toarnă, insemneazá că „stă“ împreună; „ie al iei!" 
Și astfel, se duc prin sat, merg şi pe la cei mai bo- 
gafi, cu care prilej, mai beau „cita rakiie“,,, Spre 
seară, se desbracă, iarăș intrând în normal, Ca mai- 
musi, astăzi, iau parte bărbaţi de 30—40 de ani, 
precum și tineri sub 30 de ani, Mai înainte, mi se 
spune 2?), că luau parte şi bătrâni, Au măşti de 
carton — cumpărate, Au însă si din cele făcute de 
ei, dar după modelul celorlalte, 

Acestea sunt semnele premergáloare zilei de 
Paşti, când nu vom înregistra nimic de seamă sub 
raport magico-religios, afară de acest obiceiu al 
măimușilor, element traditional precrestin, deşi a 
decăzut şi aceasta la simplu joc distractiv, el to- 
tuşi, s'a salvat pe această cale traducánd în ter- 
menii arátafi, parte din semnificaţia originară — 
întrucât, mireasa, ca mod de reprezentare a unui 
rit de fructificare, nu e un caz izolat 3), Se întâl- 
nesc şi în alte părți: „die Braut ist geradezu zur 
Maske geworden und tritt nun als Maibraut und 
als Fastnachtgestalt auf”, Intră deci, în categoria 
obiceiurilor de primăvară, De-aici, cu toate că 
măimuşii din partea locului sunt trecuți neobser- 
vaļi, în cea mai mare parte, de cercetători ante- 
riori, ei au din acest p. d. v, o importanţă netă- 


gáduitá, ca o datiná ce a rămas până astăzi neîm- 
piedicată de biserică sau, din partea oficialitáfii 
— prezentând un conţinut magico-religios ino- 
fensiv. Obiceiul s'a salvat dela pieire, graţie latu- 
rei sale distractive şi glumefe... Intr'adevăr, in 
sat, obiceiul acesta trezește haz şi este privit cu 
drept cuvânt ca un fel de teatru, Semnificația ma- 
gicá a ritualului poate da loc, totuşi, la diferite 
interpretări, 

Intre sărbătorile mari, sunt unele de mai mică 
importanţă, care au un caracter limitat; când nu 
se lucrează, şi când se observă anumite practici, 
care au de scop evitarea răului din toate p. d. v. 
Acestea sunt practici pasive sau apofeuctice si fac 
parte astfel, din categoria riturilor cu caracter 
profilactic, ce au drept scop, cum spunem, ca să 
ferească omul de influența nefastă a forţelor 
oculte, aducătoare de primejdii:1), Lumea sate- 
lor le dă totuşi, oarecare importanță, mai ales 
partea femeiascá, Așa avem Marfea Vaselor: 
natunş'ea se spală vasle că tună pră post“, Acum 
mâncările nu mai sunt pregătite cu grăsime; ci cu 
untdelemn (,zaig'in”), Ori ca spre pildă, Joi Mari, 
când „tot natu” la morfáriie aprinde câte un 
foc de circa 1/2 m., cu care ocazie, copiii săraci 
primesc pomană: colag', zámiski—citá lumină și co- 
coş” (flori de porumb)—pe care, cea mai bătrâna 
din casă le aduce într'o traistă, Copilul cu această 
ocazie, zice „bodaproste“! Și în scurt timp, bie- 
tei femei nu-i mai ajunge, necum sa-i mai ră- 
mâe dir darurile aduse.. În telul cum se arată, 
mai sus, avem de-a face cu o formă străveche de 
cult al morților — mai ales, că suntem in săptă- 
mâna Paştilor; e deci lesne înțeles acest moment, 
Focul se face din scândurile, cari n'au atins pă- 
mântul niciodată, la mijloc fiind credinţa că pă- 
mântul este înegrit de păcatele oamenilor, Focuri 
se mai fac, după cât sunt informat, pe la sálage 
„Prin plafuri”, Focul ca mijloc de curăţire, ca 
mijloc de purificare, începe să fie din ce în ce mai 
puţin practicat — mai ales, din cauză că s'au în- 
tâmplat cazuri când copiii sărind peste el, au luat 
foc... 


Atát zápostitul cu travestirea in maimuș, cât si 
Marfea Vaselor, Joi Mari, aratá cá ne apropiem de 
Inviere. Cum se sărbătoreşte învierea in cele două 
sate? Incă de Sâmbătă noaptea, se face focul în 
„năvliia” bisericii., în grădină, Pentru aceasta, 


2) v, aci nunta. 2) fancu Stingu, (Borloveni), ştie carte, 4 cl. primare și Dumitru Betiia de 14 (Pátag), ştie carte. 
2) v. P. Geiger: Deutsches Volkstum in Literatur und Brauch, 1936, p. 82, 4) Eugen Kagarov. 


265 


tineri ne 'nsuraţi sau de curând căsătoriți, umblă 
cu ,caru” după lemne prin sat, cu cari vor face 
foc după biserică 5), Aici, pe lângă acest foc se 
vor strânge moși, babe, ce stau la „păzit“, în sen- 
sul că păzesc mormântul Domnului, In acest timp, 
Vineri, junii se pun cátane*%) în chipul ostaşilor 
cari au străjuit mormântul Mântuitorului — în nu- 
măr de patru, Aceștia, câte unul în fiecare colţ 
de masă, fac cu schimbul, Odată cu lemne de prin 
sat, ei mai adună gi ouă, pentru ca în timpul când 
păzesc, când fac joc, ciocnesc ouă roșii, 

Mi se spune că la păzit, fetele nu iau parte; că 
nu le lasă părinţii, sunt însă destui ingi, ca să 
formeze totuşi, o adunare variată, Stau pe lângă 
foc, se împing şi se trántesc — aici fiind mai mulți 
tineri (afară de fete mari). Acestea vin la denii, 
Stau pe lângă foc. Vorbesc, Sâmbătă dimineaţa, 
după ieșire, bat toaca prin sat (din noapte) — 
şi dimineața pocnesc, Pocniturile, le dau cu 
„pivă“ 2), la care întrebuinţează „prau“ 2), „tă- 
c'iun'e, cărămidă” — semn ca să vină lume, Di- 
mineața, vin şi fete şi femei în vârstă şi fac cu 
toţii focul aşa de mare, ca să se vadă toată „av- 
liia” bisericei,,, 

les cu crucea, cu Domnul nostru Isus Cristos 
răstignit şi opresc pe la crusi”, pe la „corn“; ba 
merg cu toţii în felul acesta pe la toate buna- 
rele *), unde binecuvântă părintele stropind cu 
busuioc, 

După ce s'a terminat, cu toţii merg acasă. Aici, 
copii, fete şi bătrâni, ciocnesc ouă roşii: merge pe 
sparte — care ou rămâne spart, se ia din partea 
celui care a reușit să-l spargă, Fac astfel şi câte 
20—30 de vuá și în special se caută ouăle tari. 
Ciocnirea ouălelor roşii fine două zile, A treia zi 
nu se mai ciocnesc ouă roşii.. Si ca un fapt de 
consecvență, întrucât suntem într'o regiune unde 
cultul morţilor joacă un mare rol, a doua zi de 
Paşti, „mai iese cu litia la morfarie unde tot natu-5 
scrie pe o hârtie toți morții, pe care-i pomeneşte 
preotul, Și de-astă dată, femeile sunt acelea cari 
duc de pomană morţilor la cimitir, Ele se duc la 
morminte şi pun ouă — acolo — dă de pomană: 
„Să fiie lu”.., şi dau câte un ou, două, şi pentru 
cei trecuţi la cele veşnice, 

De notat pentru magia acestei sărbători că în 


tot timpul Paştilor, în aceste părți, nu e obiceiul 
să se ude.. şi nici la strânsul feciorilor — bă- 
trânilor, în jurul focului, în curtea bisericei, nu 
ni s'a relatat alte obiceiuri ce se întâlnesc în alte 
părți, ca de ex, în unele locuri din ținutul Mo- 
tilor ori prin judeţul Mureș, 

Invierea aici, este una din acele sărbători care 
a i butit în cel mai mare grad să îndepărteze alte 
obiceiuri mai vechi şi să-şi menţină caracterul 
strict religios, Cele câteva încercări de strâns 
de lume, sunt pe de-a'ntregul în nota creștină. 

Va trebui să așteptăm o săptămână: Marţi după 
Paşti — ca să avem un nou prilej de a surprinde 
o datină din rândul celor ce ne preocupă, E măt- 
călăul, cum i se mai zice aici, când tinerele fete 
şi băieți cam de aceeaşi vârstă, se dau veri — ori 
verişoare cum se spune în alte părţi, Aici: „tciz”, 
„văr“ ,ortac”, „furtat”; „pec'ni” — pentru băiat; 
wsăstră”; „iederă; váruici”, ,foiofiea”, ,bráduta”, 
pentru fete, 

Dar să trecem la obiceiul propriu zis: Mătcălăul 
se face la o săptămână după Paşti și constă în 
faptul că se strâng unii cu alţii, băieţii de pe la 
7—8 ani până la 16 ani — adică până când se 
însoară, Se strâng pe-acasă sau pe stradă şi au 
câte un ou roşu sau două pe cari le schimbă între 
ei, De cele mai multe ori, se strâng, sub câte un 
măr sau în cel mai rău caz, rup o creangă de 
măr pe care o leagă cu o aţă în formă de cunună 
prin care se sărută reciproc, După ce se sărută, 
ciocnesc ouăle (pe cari le schimbă între ei), Tot 
acum îşi dau mâna unu cu altul, şi se fin: ,ve- 
gin”, ufurtatu”, „văr“, ,tc'iz”; („cum vreai să-i 
'dziş”), 

In afară de faptul că se sărută între ei prin 
creanga de măr şi-şi schimbă între ei ouăle roșii, 
ei mai au şi „cîta” sare'n mână şi ling unul dela 
altul, puţin aşa — după care ciocnesc ouăle, 
Parte din informaţiile primite arată că băieţii 
bagă mâinile prin creanga de măr făcută cunună 
şi astfel ling sarea... Acestui moment din viaţa 
lo”, i se zice „văruikit'', — când fetele si băieţii se 
mătcălăesc 2), 

Fetele deasemenea iau şi ele sărbătoarea în 
serios şi fac în această zi, o cunună de „pom” 
cu Hori de măr, şi „șed sub párec'e”, lau şi ele 


25) Focul, e privit ca un element precregtin, ca un mijloc de alungare a spiritelor rele, folosit şi în alte părţi, cf. 
M. P. Nilsson: Die Volkstiimlichen Feste des lahres, Tiibingen, 1914, p, 8—9, ca şi W. Mannhardt, care a arătat şi el că 
acest obicelu, deşi e strâns legat de biserică (v. Wald-und Feldkulte, vol. 1 (1904), p. 502) îl raportă la o magie dinainte de 


Cristos şi e de pus în legătură cu mersul soarelui, p. 518. 


26) Si sunt alegi mai mult dintre junii recruți ori cari au scăpat de armată. 
1) Praf. Piuă. 2%) Fântânile. 2) A cărei etimologie, 7iktin o dă ca necunoscută. 


266 


„cîta” sare în mână si când e sá se mătcălească, 
ling amândouă din sare, „leu îi dzic iei brádufa, 
veșinia, săstra — ia miie, iar-aşa“”,,, La fel se 
întâmplă şi cu ouăle roşii, pe care le petrece prin 
cunună: al iei mi-l dá miie si-al mieu i-l dau iei 
— dup-aia ling sarea — devin: „ortaca!, „văr- 
uica!!, „săstra!', cum s'a spus mai sus. 

Cei mátcáláiti astfel se simt din acest moment 
buni prieteni, E o chestie de ,ortásiiell cum în- 
cearcă să motiveze poporul, Tin unii cu alţii la 
necaz şi voe bună. Feciorii când umblă după fete 
prin sat — noaptea — se întovărășesc pe baza 
acestui legământ, consemnat prin lingerea sării, 
prin schimbul de guă roşii şi prin sărut. Acest le- 
gámánt tine până la moarte, 

Intre Rusale şi Sântoaderi, e o legătură ca de 
la tot la parte: Rusalele sunt ,rupte” din Sántoa- 
deri, după credinţa populară. Acest adevăr de- 
curge din identitatea care există între riturile 
magico-religioase ce se observă la Sântoaderi si 
Rusale. In Borlovenii-Vechi, în această zi, obis- 
nuesc preotul cu poporul să iasă cu litia la „ţa- 
riná”, Pentru aceasta se face o cunună de grâu, 
pe care o scoate afară în procesiune cu sfeagu- 
rile dela biserică. Es epitropii, cântăreții și după 
un tipic bisericesc stabilit, cântă până la locul 
cunoscut, 

Locul acesta ales, se datorește unei întâmplări 
şi anume: poporul spune că a fost un om în Bor- 
loveni şi s'a dus cu caru la lemne, dar, s'a intám- 
plat că a căzut sub car şi de-aici, i s'ar fi tras 
moartea, Dacă ne aflăm în fața unui adevăr sau 
nu, este o altă chestiune, fapt este că poporul de- 
senează acest loc, ca loc rău şi locul rău, este 
combătut ca peste tot, cu un lucru bun, Ideea co- 
lectivă leagă întâmplarea de acel loc, iar proce- 
siunea se repetă an de an la locul indicat, Nu tre- 
bue însă, a ne mulțumi cu această relatare, In 
anul acesta, ne-am aflat chiar la această sărbă- 
loare în localitate — dar procesiunea n'a mai avut 
loc, sub cuvânt că nu o să fie destulă lume pentru 
o ieşire la țarină, Poporul este cel mai inte- 
resat pentru așa ceva, deoarece, de această 
ieşire se leagă ideea de rodire a țarinei, aflán- 
du-ne în fața unui anumit rit productiv de 
esență agrară, dar preotul, și iniţiativa slăbind, 
biserica în multe părţi ca şi aici, nu mai susține 
şi parte din datinile ce-i fusese impuse de credin- 
tele populare, se desolidarizează din ce în ce de 


A A LEE i 


trecut. Dealtfel, preotul şi poporul din sat, într'o 
oarecare măsură, se împlinesc, prin acelaş des- 
interes față de fondul tradiţional popular, dato- 
rită mai ales, unui cerc de cunoștințe neindestul 
de desvoltat. Trebue însă a se fine seamă că sár- 
bătorile, în cea mai mare parte, au caracter ma- 
g,co-religios — renunţându-se la ele, comunita- 
tea se desorganizeazá singură sufletește, 

La Sinziene (nașterea Sfântului Ion Botezáto- 
rul), poporul se duşie la munc'e” — la un izvor 
cu apă ,rágle”, Acolo, spun sătenii, că este un 
lac unde fac bae. Vin gi din alte părți, les acolo, 
unde au diferite distracţii, între care şi muzică. 
Preotul face slujbă, aici fiind o capelă. Se face 
şi joc. Intre femei gi fete mai este răspândită 
credinţa în florile de Sánziene, pe care le fac cu- 
nună gi când fac bae, le bagă în scaldă, In acest 
sens este întrebuințată gi baia de rouă si chiar 
în râu: rit de purificare prin apă 30), 

Și la Rusalii, ca dealtiel şi la Florii, „să-n- 
skimbá gloac'ili frumos“; bucuria femeilor şi fe- 
telor, e „să-nskimbe”, 

Nedee 3), (Rugă); praznic. Complexul telcloric 
se deosebeşte dela regiune la regiune; adesea dela 
sat Ja sat; de-acolo, în partea locului, zicala: „tot 
satu cu zănatu".. Si în lumea celor două sate, 
sunt din vremuri îndepărtate, statornicite sărbă- 
tori ce se fin în cinstea satului, când colectivita- 
tea întreagă își serbează ziua. Sunt așa numitele 
nedee, când se face „rugă. Atunci este sărbă- 
torit hramul bisericei,.. dar la această sărbătoare, 
ia parte toată casa — tot satul; trăind fiecare, 
în acelaşi duh creştinesc, Trecând la anumite lá- 
muriri directe pe această cale, ne incredinfám de 
următoarele: fiecare comună — sat în partea lo- 
cului, îşi are ziua sa fixă, Poporul din sat, ex- 
plică acest lucru, în felul său, fireşte, Unii dintre 
ei văd la origine, o întâmplare; când a fost 
„odată!! o „holeră” mare, Çând „or fuzit oamenii 
la muncile — unde-or făcut rugás'uni” — prin 
care mijloc, Dumnezeu s'a îndurat de ei. Că aceste 
rugăciuni au fost urmate de mâncări și de-atunci, 
li s'au dat numele de nedee; pop.: „nledzeie!' — 
în amintirea locului și timpului când a fost os- 
pátul la ,munc!e", 

Aceste sărbători se țin cu punctualitate, chiar 
dacă în călindar, n'ar fi, — cum zic ei: ,crugle 
roşiie!”, 

Și explicaţia populară își urmează cursul ei: 


30) v, şi descântecul (în urmare) unde apa joacă un rol însemnat în magia vorbei. Capitoj ce va urma. 
381) Nedee > ksl. nedélja: wochenmarkt = târg săptămânal. (v. Tiktin: Rum. Deutsch. wrtb. s. v.). 


267 


„łiieşte care om taş'elt — în amintirea, când a mu- 
rit lumea de „ș'iumă!! 3), 


De ruga dela Prigor de ex. — sat vecin — se 
leagă următoarea povestire cu „Mihoit' 83): ,,Mihoi 
a fost catană — „este!, îmi spune informatorul... 


şi când vine din cátániie, n'are gle să măninşe, — 
O, Doamn'e g'e să mănînc jeu, zice el? Atunş'Dum- 
n'edzău de mila lui, într-o dzi o arat; într-o dzi 
o sămănat, și două dzile: una copait; o săpat în- 
tâiu şi-a treilea l-o-ngropat. O făcut mogoro'iu 
mare la iel — şi-a patra dzi l-o uscat.. şi-n a 
y'inglelea dzi l-o cules şi iel, D-aia o dzis Mihoi; 
o fost măreț că Dumn'edzău lui l-o ajutat; că are 
si iel cucurudz ca aielalf. O jucat d'e bucuriie!,,, 

Nedeea, potrivit celor spuse, este legată de ideea 
fertilităţii, a ajutorului, în vite, în sănătate etc, 

Cu toate acestea, la Borloveni, nedeia nu se 
leagă de nicio întâmplare. Cât priveşte pentru 
Pătaş, o motivare precisă în acest sens — iarăș 
lipseşte; „fosta cu niscaiva vijoli şi-atunș' o prins 
praznic", Nedeea dela Pătaş de ex., (se tine la 
Sf. Ilie), este asteptatá cu nerăbdare şi alcătueşte 
un moment însemnat în viaţa locuitorilor, Cu 
câteva zile înainte, se pregătesc cu toţii; vărue, 
mătură — în aşa fel, ca sărbătoarea să-i găsească 
cât mai liberi şi fără vre-o grije mai de seamă, 
In ajun, pătăşenii se văd dând zor la munca 
câmpului, în acest scop, In această zi (Sf. Ilie), 
aproape fiecare locuitor se pregăteşte de oaspeţi — 
páosti” din alte sate vecine sá le stea înainte, cu 
de-ale mâncării și cu băutură, după care merg la 
joc. Se-nţelege; mai întâi merg la biserică. Destul 
că această vizită cu ocazia sărbătoarei hramului 
bisericesc, ia caracterul de obligaţie intersătească, 
cu aspect fix şi relativ nelimitat în sens obligato- 
riu. In ceea ce priveşte obligaţiile dintre gazdă şi 
mosafiri — „goşti! — spune informatorul nos- 
tru, că eşti dator, pe tot timpul cât ţine petrece- 
rea să-i dai pat „ca la un ministru!!, Se 'nfelege, 
„ca la un ministru", însemnează că cei veniţi pen- 
tru o zi, două, din altă parte, se bucură din par- 
tea gazdei, de toată solicitudinea. 

Această obligaţie pe care săteanul de aici o are 
faţă de goşti se bazează pe un fapt definit de re- 
ciprocitate, întrucât, „aşa, a făcut şi iel"; adică 
oaspele de astăzi, atunci când a fost rugă în sa- 
tul lui... a făcut la rândul său la fel. De aici ca- 
racterul obligatoriu — de etichetă socială — pe 
care-l au vizitele între sate cu această ocazie, La 


aceasta se mai adaugă şi alte fapte de o natură 
şi mai profundă. Sofronie Băcilă din sat din Borlo- 
veni, chiar ţine s'o sublinieze. Cei ce fac pe 
„goştit la nedee, sunt deobiceiu, tot „cam n'ea- 
muri şi prieteni în scurtffl— adică mai de-aproape... 
Ne putem închipui, părăsind explicaţiunile popu- 
lare de mai sus, si luând în consideraţie aceste 
elemente, ce rezonanţe adânci pot avea aceste în- 
tâlniri de sărbătoare; între neamuri din alte sate, 
între rude „în scurt! din alte sate şi cei din satul 
unde se face ruga. Când se pune înaintea celui 
ce-i calcă pragul la această zi mare — rudă fiind 
sau prieten — tot ce omenia poate în aceste părți, 
Și trebue s-o spunem, omenia în aceste două sate; 
m'am convins dealtfel, nu e o noţiune goală, 

latá-i pe „goşti!! urmaţi de localnici ieşiţi dela 
biserică, pe toţi așezați la masă, E momentul: 
procedeu universal, ca mai întâi să se roage 
pentru belşug — în „marvă! şi „,cucurudz”, 
Un om ,dzig'e tatăl nostru"; tămâie cu ,¡támi- 
n'eru”, Operafiuni care nu fac altceva decát, 
ca sub înfățișarea ideei religioase, în aspectul 
ei explicativ popular. să iasă la iveală fondul 
originar: magico-religios al momentului, Fer- 
tilitate, abundență, iată scopul ultim al săr- 
bátorii... La praznicul din această zi (Si, Ilie) se 
mai chiamă întâmplător şi streini din drum, Pe 
masă pun un „colac d'e-arang'el, cu crus'e; cu lun 
mină — şi grîu sub colac şi se dzişie: 

Sfîntu Iliie, grîu să rádicim — 

Griu să rod'ească 

Gazda să trăiască; 

Ai goşti aibă und'e traze!!.,, 

Tot în acest timp — fiecare — mai ia câte un 
bob de grâu în gură — magie imitativá — după 
care beau în sănătatea gazdei strigând cu toţii: 
„să trăiască gazda noastrăli!, 

La o casă, la nedee, se întâmplă de vin câte 
1—2—3; 7—8—9 „soşti!!, După masă, se 'ncinge 
joc. Vine astfel al doilea moment caracteristic, 
cel social, după cel magico-religios subliniat în 
cele de mai sus, Jocul ţine până a doua zi, şi se 
face în curtea bisericii, La Borloveni e condus de 
comitetul bisericesc, cu rolul de a conduce dan- 
sul — în sensul că hotărăște taxa la joc şi o şi 
încasează, E o veche tradiţie, ca la nedee, cei ce 
vin din alte sate, să nu plătească jocul — aceasta 
intrând tot între obligaţiile pe care le are gazda 
de ,gogti”, Deci, taxa la horă, pentru cei ce dan- 


2) Relaţiuge dată de către Dumitru Bojinescu, — Borloyeni — dela cagg cu Nr. 182. 
=) Privitor la „Mihoit cf. şi Em. Petrovici, op. c. (Extras), p. 45. 


268 


seazá și cari întrunesc calitatea de „goşti” este 
plătită de locuitorul din sat, care are onoarea 
de-a reprezenta acum suma obligaţiunilor sale ca 
membru al unei grupări sociale date. Tot el este 
acela care, la plecarea goştilor, le urează drum 
bun, mulțumindu-le pentru că au venit. Aceștia, 
la rândul lor, unul după altul, îl roagă pe acesta, 
să poftească şi el să vie, când îi ruga 'n satul lor, 

In urma acestor lucruri, nu e greu să ne dăm 
seama şi de urmările ce le dau nedeele — aceste 
rugi, cari, în primul rând întăresc în acelaş mit 
pe săteni; satisfăcându-se instinctiv un act de în- 
credere faţă de sfântul, al cărui hram se 
prăznueşte pentru a se provoca abundența in 
vile, în porumb — în sănătate şi voe bună. 
Puntea de trecere nu lipsește: latura socială 
a evenimentului are drept urmare, stabilirea 
a noui cunoştinţe între membrii unui cerc social 
mai mult sau mai puţin precizat — cimentarea şi 
menţinerea unor relaţii între membrii aceleeagi 
grupări sociale, bazate pe înrudire de sânge, pe 
trecut comun, simpatetic etc, de unde nu trebuesc 
trecute cu vederea, viitoare căsătorii între tineri, 
Traditional, viața socială, in cele două sate este 
stăpânită unitar şi definitiv de acest obiceiu care, 
urmărit ca o problemă de sine stătătoare ar duce 
la alte rezultate din acest p. de v.*!), 

Cam de pe la Sfântă Maria Mare, încep „praz- 
nicele“; la Sfântul Ilie, aşa cum s'a arătat, se fine 
la Pátas; la Sfântă Maria Mare, e la Prilipáf; la 
Sfântă Maria Mică, e la Putna. La Sopot, e la 
Cristáv (după Vinerea Mare). La Mihoi, e la Pri- 
gor; Borlovenii au o săptămână după Prigor — 
iar la Breazova, spun locuitorii din Borloveni, 
praznicul satului se fine „odată cu-al nostru”, 

Aceste praznice mari, coincid cu toamna — şi 
sunt ţinute ca drept mulțumire cerului pentru 
roadă, Din p. de v. social; un praznic — nedee 5) 
este legat de altul, prin cercul social interesat şi 
fundat, cum am spus, pe bună vecinătate; rudenie 
în scurt şi legături de prietenie între locuitori. 

Intre rugă (nedee) și praznic, nu e mare deo- 
sebire de conţinut, Praznicul e însă desbrăcat de 
caracterul social al nedeei. Caracterul de cult, fie 
faţă de sfinţi, fie față de morți, stăpâneşte dela 
început desfăşurarea acestui moment din viața 
omului legată de sărbători, 

Praznicul întruneşte un cerc social mai restrâns, 


Şi aici participă familia — iau parte vecini şi nea- 
muri: naşi, moaşe — întâmplător chiar streini, Nu 
mai e vorba însă de o relaţie inter-sătească, Am 
luat parte la un astfel de praznic, in casa lui Ne- 
culae Drăgoi de 74 ani (Nr. 186) din Borlovenii- 
Vechi, Ca patron al casei îl avea pe Sf, Petru, 
Seara, înainte de această zi, vestesc praznicul 
printr'o „şinişoară!', Mâine-i Sf, Petru, zi mare. 
Praznicul fine însă și a doua zi de Sf, Petru, când 
e „poitrița”; când le dă morţilor de pomană. 

La un astfel de praznic, pe masă se află o pâine 
de casă, deasupra căreia pun o farfurie, un colac 
deasupra şi câteva boabe de grâu — lumânare şi 
tămâie, Inainte de a începe gustarea, unul mai bă- 
trân dintre meseni, numit cu această ocazie „popă” 
zice tatăl nostru, Tămâie și de-astădată, roată 
masa cu ,támin'eru” și intră în joc un ajutor, re- 
crutat tot dintre meseni: „Crisnic”, care pune 
mâna să ridice în sus spre „blagoslovire“ ce e pe 
masă, Aceasta se reduce la faptul că toţi din ju- 
rul mesei prind de farfurie şi zic: 38) 


„Griu vá rádicám, 
griu sá rod'eascá — 
cimpu sá nu lipseascá 
şi gazda sá trăiască!", 


La care răspunde gazda: „şi goştii d-impreunál”. 
In timpul mesei gazda supraveghează din scurt, 
felul cum se serveşte la masă, Să dăm compoziția 
cinei de cu seară de ex. Mai întâi se serveşte o 
supă cu táefei (sau cu franzelufe, numite aici, 
wzámigki”, (zdrumicate în supă de carne de găină) 
dacă nu e zi de post, Suntem însă în zi de post, 
şi ni se dă „vardză, păsui pipărat” peşte (păs- 
trávi; o specialitate a acestor locuri), Se 'ntelege, 
înainte beau „răkiie”, Pe masă, se află puse una 
peste alta trei pâini, deasupra cărora este aşezat 
un blid cu un colac şi boabe de grâu. Pâinea 
de dedesubtul blidului cu grâu şi colac e 
numită ,pácurárifá”; zice gazda casei: „o du- 
şem miine la oi”. Tot pe masă mai sunt „lu- 
mini”; una în sfeşnic şi alta în blid lângă colac, 
Și la praznic se zice „tatăl nostru”! înaintea că- 
ruia s'a zis în numele tatălui de trei ori, Se în- 
conjoară la fel praznicul detrei ori cu támin'erul 
şi se încheie cu „Sf, Petru la multi ani!”. Privi- 
rile se îndreaptă la gazdă, care îndeamnă la cină 
astfel: „ia n'e luaţi d'e şină! ia-n luat d'e y'inaf!”. 


4) O astfel de problemă mi se pare că a rămas — în manuscris — dela regretatul prof. G. Vâlsan. 
es) Între praznic şi nedee, în popor nu se face prea mare deosebire. 
%) Dacă unul din ei nu ajunge, atinge cu mâna corpul din faţa sa, al altui mesean, 


269 


Pentru atentiunea ce se dă acestei serbări a pa- 
tronului casei, este exclusă mămăliga: „culieş'e”, 
Ín cursul gustării încep a depána una şi alta, De 
ex., în timpul de față s'a discutat între altele de- 
părtarea, izolarea satului: „noi am stat mai în pă- 
dure, cum n'e-am trezit,că”'mai înainte iera lu- 
mea mai veselá”.., nu lipsesc aluzii la conducerea 
proastă politică, 

A doua zi, de Sf, Petru, cum s'a amintit ma: sus, 
se face praznic pentru morţi 37), Pe masă, sunt de 
astădată la aceeași familie; paisprezece colaci pe 
masă: „tot natu să aibă câte-un colac” motivează 
gazda; lângă care, (sau de-asupra) e o bucată 
mică de brânză, aşa cum se face în partea locu- 
lui, În fiecare colac sunt fixate lumânări, cari se 
aprind — toate — înainte de a începe să mă- 
nânce, Aspectul unui astfel de praznic, e intere- 
sant 

Intre aceşti colaci, doi sunt mai mari: „capi d'e 
colaş'”” sau scurt; „capec'e”, cari se dau la „n'ea- 
muri”, În mijlocul mesei sunt pahare şi ulciorul 
cu „rakiie”, După ce s'a procedat ca şi în cealaltă 
zi, adică după rugăciune, deodată se ridică paha- 
rele, când mesenii închină cu toții: „Dumn'edzău 
să primascá şi să n'e pomen'eascá! „Popa” bine- 
cuvintează şi el: „Dumn'edzău sfintu să primas:á 
morţilor!”, Se întâmplă că pentru binecuvântare se 
duc la preot; atunci nu se mai ridică „tăieru cu co- 

lacu; de-astă dată fiind ocupați, n'au avut timp, 
rămânând să ridice ei în de ei blidul care repre- 
zintă roada si ofranda celor de pe altă lume, Se 
prind însă la ridicarea blidului, unii de alții ca şi 
la „ş'inişoară”, Acum se hotărăşte din partea gaz- 
dei căror morți aparţin cele puse pe masă, fără ca 
să se uite viii.» Astfel „dincoace să fiie morţilor; 
dincoace să-mi fiie miie şi la Nicolae” zice soția 
lui Drăgoi, Intr'un târziu, se termină gi praznicul 
morților, Este vorba, deci, de praznicul în onoarea 
sfântului protector al casei şi de praznicul în 
amintirea celor morți, Nu sunt excluşi dela acest 
de-al doilea act al tradiționalului existent, în le- 
sătură cu cei morţi, nici vii, Ba, poate că, mai de- 
grabă acest praznic, e prilejul pentru a împăca 
credința în ajutorul sfântului, a împăca setea şi 
foamea celor morți, dar şi pentru a-şi asigura din 
vreme, pe cealaltă lume, partea sufletului... 


Sătenii ştiu, că după praznice încep nedeele. 
Noi însă am început cu nedeele, potrivit rezo- 
nanţei sociale ce o au acestea şi deci atenfiunei 
mari, de care se bucură ele în lumea satelor de aici, 

Dodola. — In zilele de vară, când seceta ame- 
ninfá sá compromită recolta, — şi aici — se 
provoacă magic, ploaea,, Se face păpăruda, din 
alte locuri, care aici se numeşte „duduloaie“ 38), 

Dodola sau „duduloaia” e o femee îmbrăcată 
în frunze pe de-a 'ntregul — aici îmbrăcându-se 
în „buiedz”; boj, O condiţie principală a acestui 
rit de fertilitate — de provocare a ploii, o for- 
mează personajul care se îmbracă în frunze; fe- 
meea, trebue să fie însărcinată („încărcată“), Incă 
cu două-trei femei după ea, duduloaia pleacă prin 
sat, — şi din casă în casă, dar mai ales pe drum, 
le ies gospodarii înainte cu găleți cu apă — 
udând-o cât mai bine.. 

Cele 2—3 femei care conduc duduloaia, obiș- 
nuesc de cântă: 


Duduloaie-loaie, 

ado Doamn'e ploaie; 
o găleată d-apă, 
prestă lumea toată, 
Cucurudzili, 

cît grádinili; 

săcara, 

cit scara; 

spicu, 

cît voin'icu, 
Bumburel de-arz'int 
varsă-l prá pămînt... 
Ploaie, Doamne, ploaie, 
locul să se-moaie.., 
und'e dai cu plugu 
să meargă ca rîu; 
und'e dai cu sapa, 

să meargă ca apa...) 

Cu ,dodola”, umblă astăzi exclusiv tigáncile: 
tie din Borlovenii-Vechi, fie mai ales din Pátas, 
cum s'a 'ntâmplat anul acesta, Pentru această um- 
blare a lor cu ,dodola”, primesc bani dar mai 
ales, ţigăncile primesc „c'eva faniná"; „cîta unt”, 

Obiceiul face parte din riturile „protreptice” 
sau productive cum le numeşte Eugen Kagarov 0) 


%) Unii fac prânz pentru morți; alţii se mulțumesc să facă o cină. 

%) Uzitatá sub acest nume gi la Bulgari: „Dodola“ c. f. M, Arnaudoff: Die Bulgarischen Festbráuche. 1917, p. 65 şi 
este acelaş srb. cr. ,dodola*: v. P. Caraman. Datinele româneşti în limba franceză, p. 85. 

$) Informat de Şaiu Marina, de 35 de ani, auzită şi de ea din bătrâni. Borlovenii-Vechi. Nu ştie carte. 

40) V. lucrarea: Essai de clasification des rites populaires. 1931, p. 55. (Extras din Rivista dei Istituto de Etnologia 


Tom, II. p. 49—59). 


270 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 
Chelcea : Obiceiuri de peste an 


Fig, 1. — „Dodola“, Borlovenii-Vechi 


Fig. 2. — Renumitul „sbor“, despre care se va vorbi mai pe larg în numărul viitor 


4—6 


ce au de scop un succes; fericirea pozitivá a co- 
lectivitátii... Mai bine spus, „carpogonice“, privind 
creșterea forţelor productive.. Ele se bazează fie 
pe analogie, ca în cazul nostru, fie prin contact 
direct. In cazul de faţă avem un exemplu clasic 
de magie imitativă sau homeopatică după Frazer; 
conjuraţia ploii prin paparudă. Aceste manifesta- 


fiuni sunt privite ca resturi — supraviefuiri a 
unor vremuri îndepărtate, când întâmplări din na- 
tură depindeau, după credința oamenilor, de con- 
strângerea magică ce li se făcea, Când, imitarea 
unui eveniment grábea şi înrâurea magic, însăși 
cvenimentul 4), 


ION CHELCEA 


ALIMENTAŢIA SI ÎMBRĂCĂMINTEA ÎN BÁRSANA, 
MARAMUREŞ 


Alimentafia ţăranului din Bârsana este foarte 
simplă. Temelia hranei lui de toate zilele este 
pâinea de porumb sau pita de mălai, 

Carne se mănâncă arareori. Sunt familii sărace, 
care mănâncă cel mult 2 kg.carne pe an, Qoamenii 
mai înstăriți ingragá, de obiceiu iarna, un porc, 
care trebue să le ajungă tot anul. Vara se mănâncă 
şi puţină carne de oaie. In toată comuna sunt nu- 
mai două măcelării, cu măcelari evrei, La ei se 
taie anual circa 5 vite mari, 10—15 viței si 150— 
200 oi şi miei. Cea mai multă carne este consu- 
mată de Evrei, Dacă Românii mănâncă carne de 
porc iarna şi la sărbătorile mari: Paști și Crăciun, 
la Evrei este nelipsită, în fiecare Sâmbătă şi pen- 
tru cei mai săraci, Plus de aceasta ei ingrasá 
Sâşte, rațe şi alte păsări, numai pentru folosinţa 
lor; în schimb Românii cresc găini şi alte păsări 
numai pentru vânzare, De multe ori este dat Evreu- 
lui şi oul de sub găină, pentru chibrituri, tutun, 
petrol etc, 

In medie, un locuitor din Bârsana consumă 
anual 4—5 kg. carne, 

Pe lângă pita de mălai, un aliment principal în 
hrana bărsăneanului este laptele cu derivatele 
sale: smântână sau grostior, zemintită, lapte acru, 
brânză şi urdă, 

In tot satul sunt 452 vaci cu lapte, 20 bivolite, 
2017 oi și 374 capre, repartizate la 520 familii, 
Cam 400 de familii n'au vacă sau oi cu lapte. In 
medie, o vacă dă între 4—6 litri lapte la zi. O 
parte din lapte se vinde la lăptăria evreiască din 
sat, cu 2,40 lei litrul, 


Mâncarea cea mai favorită şi mai des repetată 
este tocana cu mămăligă cu lapte, ori cu brânză, 
cine are. Brânza se face din lapte de oi, după un 
procedeu special 1), 


Pâinea de grâu se mănâncă de regulă la Crăciun, 
Paşti şi la diferite ceremonii: nuntă, botez, înmor- 
mântare etc. Evreii în schimb mănâncă mai mult 
pâine de grâu, Pentru Români de altfel, nici po- 
rumbul nu le ajunge decât maximum până la Paşti, 
restul anului cumpărând dela Evrei, Sunt familii 
care cumpără tot timpul anului, Făina de porumb 
se macină în morile din sat, 10 la număr: a lui 
Tesler Eizig, pe Valea Muntelui; a lui Dunca Mi- 
hai și Bodea Gheorghe, pe Valea Morii; a lui Băr- 
san Nuţu, pe Valea Caelor; a lui Cahan Mendel, a 
Bisericii greco-catolice, Cudrici Lupu, Bărsan Va- 
sile, Cudrici Ion și Pop Toader, pe Pârâul Morii, 
Construcţia acestor mori este rudimentară; o roată 
mare de lemn, mânată de apă, pune în mișcare o 
piatră rotundă, care învârtindu-se pe altă piatră 
sdrobește porumbul, făcând făina. Tot cu aceste 
mori se macină grâul și ovăzul, Făina de grâu nu 
poate fi însă aleasă, e numai o singură calitate. 
Pentru facerea păsatului din porumb sunt două 
râşnife: a văduvei lui Lenghel loan (vezi fig. 1, 
p. 78, din Lenghel-Izanu) şi a lui Hodor Petru, la 
cae roată de piatră, care sdrobeste porumbul, se 
învârteşte cu ajutorul unei bâte împinsă de forța 
musculară a mâinii, 

Primăvara se mănâncă şi zarzavaturi, mai mult 
mâncare pregătită din salată verde, numită șă- 


t) yv. Hans Naumann. Grundzüge der deutschen Volkskunde 1922, p. 89. 
1) Descris la capitolul ,Stána” din Monografia Bârsana a autorului acestei cercetări. 


271 


late, In toată comuna sunt 890 grădini mici de zar- 
zavat, toate așezate în jurul casei. Vara la fel se 
mănâncă, pe lângă pita de mălai, mămăligă şi 
lapte şi mâncări din cartofi, fasole verde, dovleac 
etc, Toamna şi iarna se mănâncă mai mult mâncări 
din: fasole, cartofi gi curechi sau varză, 

Conserve de fructe sau zarzavaturi nu se fac, 
Prunele se usucă sau se face ţuică din ele, Ma- 
fiun se face puțin, 

Mâncărurile se acresc cu oţet, făcut din pere 
sau mere pádurefe, numite liznife şi cu zer sau 
izvarnifá. 

Unele gospodine mai harnice usucă pentru iarnă 
fasole verde înșirată pe aţă şi hribe sau ciuperci, 

Varză sau curechiu se mănâncă mai mult iarna, 
pusă la murat în butoaie, Tot pentru iarnă se pun 
la murat în berbinte şi puţini castraveți, numiţi 
pepeni, Pătlăgele, ardei şi vinete nu se cultivă de 
Românii țărani, ci numai de intelectuali şi Evrei, 
(Cea mai frumoasă grădină din sat este a d-nei 
protopopese M, Hotea, o grădină model, dela care 
bărsănencele învaţă foarte mult), 

Iată din ce constă menu-ul unui țăran într'o zı 
de vară la câmp: 

In zi de post: dimineaţa: pitá de mălai cu car- 
tofi fierfi, cu ceapă sau cu castraveți, La amiază: 
o supă din cartofi sau fasole frecată, Seara: de 
regulă aceeaşi mâncare dela amiază, reincálzitá. 

In zi de dulce: dimineaţa: tocană cu lapte sau 
cu brânză. La amiază: pâstăi (fasole verde) sau 
supă de cartofi, ori dovleac, Seara: din nou to; 
cană cu lapte sau cu brânză, ori altă mâncare din 
cartofi ori fasole, Foarte mulți lucrează toată 
vara, la sapă și la fân, cu pită de mălai şi ceapă 
sau castraveți, 

O mare parte dintre bársánegli fin toate postu- 
rile bisericeşti, în care zile nu mănâncă: carne, 
lapte, ouă gi mâncare pregătită cu untură ci nu- 
mai cu uleiu din floarea soarelui, semințe de 
dovleac sau cumpărat din prăvălie, Și într'un an 
sunt peste 200 de zile de post: Lunea, Miercurea 
şi Vinerea din săptămână: postul mare sau al Paş- 
telui, 49 zile; postul Crăciunului 42 zile; postul 
Si, Petru, a căror zile variază dela an la an; pos- 
tul Sf, Marii, 14 zile și postul Sf, Cruci, 8 zile, 
Mai sunt apoi Vinerile mari și ajunurile sărbăto- 
rilor mari, în care nu se mănâncă nimic, nefiind 
permis să se bea nici apă, Unii ajună fără apă şi 
mâncare, din Joia-Mare până în Duminica Pag- 
tilor, obiceiu foarte dăunător sănătăţii. 

La masă se bea numai apă; vin beau unii dintre 
Evrei. Apa se scoate din fântâni săpate la o adán- 
cime de 4—8 m. Stratul de apă este de 0,50—1 m 


272 


Interiorul fântânei este pietruit, iar la suprafață 
are ghizduri de lemn, Apa din fântână se scoate 
cu zigheria (vadra) de badog (tablă, sau găleata 
de lemn. Unele fântâni au vârghină (cumpănă), 
unele roată, iar unele numai un simplu cârlig din 
lemn, la capătul căruia atârnă gáleata. Din punct 
de vedere igienic aceste fântâni nu prea sunt în- 
grijite cum trebue, curáfindu-se odată la 2—3 ani. 
Și multe dintre ele fiind în apropiere de bălega- 
rul din grajd, aşa se pot lesne, infecta, Apoi o 
mare parte dintre ele sunt descoperite, intrând în 
apă praful şi alte murdárii. 

In toată comuna sunt 876 fântâni, In general apa 
din ele este bună de băut, fiind apă rece de 
munte, 

Pentru copii nu se pregăteşte mâncare specială, 
fiind hrăniţi cu aceeași mâncare pe care o mă- 
nâncă părinţii lor, chiar dela vârsta de 6 luni, fapt 
care contribue mult la mortalitatea infantilă. 

Femeile din Bârsana, lucru rușinos pentru ele, 
ca dealtfel toate femeile din Maramureș, nu ştiu 
să pregătească mâncarea, Chiar acele femei care 
au o stare materială mai bună, având la dispoziție 
alimentele necesare, fac mâncări simple şi fără 
gust. 

Următoarea înşirare a felurilor de mâncări obig- 
nuite ín comuna Bársana, ne va convinge gi mai 
mult despre aceastá constatare, 

I, Mâncări din mazăre (fasole): 

a) Mazăre cu oțet ori acrită cu zer, se face din 
fasole roșie, cu apă, puţin oţet sau zer, peste care 
se pune un rântaş, Se mai face la fel şi mazărea 
cu moare (zeamă de varză); 

b) Mazăre frecată, se fierbe fasolea uscată, cu 
foarte puţină apă şi apoi se toacă, Peste ea se 
pune mujdar făcut din usturoiu cu apă sărată; 

c) Păstăi, fasolea verde se fierbe cu apă şi se 
acreste cu oțet cri zer; 

d) Păstăi aite, se fierbe 
stoarce de apă şi peste păstăile de fasole se pune 
mujdar. In zilele de dulce, păstăile aife se şi pár- 
găluesc cu slănină; 

e) Mazăre cu buraci (sfeclă), se fierbe fasolea 
uscată, de unt sau roşie, cu bucăţi de sfeclă roșie, 

IL Mâncări din picioci (cartofi): 

a) Picioci cu slatină, se fierb cartofii, se cu- 
ráfá de coajă şi se mănâncă cu slatiná (saramură); 

b) Picioci pârsăluiți, cartofii fierfi şi curăţaţi 
de coajă se pârgăluesc (prăjesc) cu uleiu, în zi de 
post şi cu untură sau smântână în zi de dulce; 

c) Picioci cu zeama lor, cartofii curăţaţi se fierb, 
făcându-se o supă din zama lor proprie, fără a fi 


fasolea verde, se 


acrifi cu ceva. La sfârșit se pune şi un rântaș 
peste ei; i 

d) Picioci acrifi, se fac ca gi piciocii cu zeama 
lor, acrindu-se cu oţet, zer sau zeamă de varză; 

e) Picioci frecafi, se fierb cartofii fără coajă 
şi apoi se freacă cu focănăul (făcăleţul); 

f) Picioci fripfi, se frig cartofii în bloadăr (cup- 
torul dela plită) sau în jarul dela vatră, mâncân- 
du-se eu slatină; 

g) Plăcinte de picioci, cartofii mai mari, cură- 
tati de coajă, se rad cu reseica (răzătoare) şi se 
amestecă cu puţină făină de grâu şi ouă. Din 
aluatul format, se fac plăcinte mici, cu lingura, 
care se coc în untură sau uleiu. 

JII. Mâncări din aluat de grâu: 

a) Laşte de post, se face o foaie de aluat, din 
care se taie mărunt lastele (tăiţeii) care se fierb 
în apă. Se mănâncă cu această zeamă după ce au 
fost pârgăluite cu uleiu; 

b) Laste cu zeamă, se fac ca şi laştele de post, 
fiebându-se în zeama de carne; 

c) Turte tăiate, din foaia de aluat se taie táifei 
mai mari care după ce sunt fierţi se store de 
zeamă şi se pârgăluesc cu uleiu sau slănină; 

d) Scoverzele se pregătesc ca şi clătitele, dar 
fără brânză; 

e) Plăcinta se face din aluat dospit şi se coace 
pe lespede, în uleiu sau untură, Se face şi plăcintă 
cu brânză, varză sau magiun; 

f) Pancovele se fac ca şi gogogii, în uleiu sau 
untură, 

La Crăciun, Duminica Floriilor, la Paşti, la 
Arhanghelul Mihail şi Gavril, când e hramul bi- 
sericii; la Rusalii și la înmormântare se fac co- 
laci şi turte cu curechi și cu magiun, care se 
noc în cuptor ca şi pâinea. Pâinea de grâu dela 
Paşti se numeşte pască, cea dela Anul Nou, sfol- 
nic, iar dela nuntă, țipoi. 

IV. Mâncări din curechiu (varză): 

a) Curechi umplut, foile de varză se umplu 
cu păsat, din porumb sau cu hriscas (orez). Se 
fierb şi cu carne, Este mâncarea cea mai obișnuită 
la nunţi și la înmormântări, numindu-se si haluste; 

b) Curechi fript, varza murată se frige în uleiu 
sau untură; 

c) Curechi dulce, varza dulce tocată mărunt 
se fierbe cu apă şi se toarnă peste ea un rântaș. 

V. Mâncări din pecie (carne): 

a) Zeamă de pecie, se fierbe carnea, din care se 
face o supă, care este mai mult o apă chioară; 

b) Din carne de porc se fac cârnaţi foarte grași. 
Carnea se amestecă cu usturoiu şi cimbru, se vâră 
cu mâna în maţe, printr'un corn de vită găurit 


Păsăticii (cartaboşii) se umplu cu pasat amestecat 
cu sânge fiert, ficati şi plămâni, 

Soldurile (şuncile) nepregătite se pun la afumat 
şi se mănâncă la Paşti. 

Din ouă se face mâncăruşă (papara). 

La supele de tot felul li se spune páziturá 

Toate mâncările se sărează cu slatiná (apă să 
rată). 

In general, mâncările din Bârsana, prin felul 
cum sunt pregătite, sunt puţin nutritive şi fără 
gust, Supele de post sau păziturile nu sunt altceva 
decât o apă fiartă cu câţiva cartofi sau boabe de 
fasole. 

Gospodinele Bârsanei au absolută nevoie de un 
curs practic de gospodărie, pentru a învăţa să 
gătească. Istefe în lucru de mână și alte îndelet- 
niciri, uşor ar putea învăţa şi arta culinară. In- 
váfátoarele şi intelectualele din sat au datoria de 
a se ocupa de aceastá problemá, atát de impor- 
tantá: a gátitului mâncărurilor, 


Portul: Cât priveşte portul bârsăneştilor, ca 
de altfel a tuturor maramuregsenilor, este destul de 
interesant, Si în îmbrăcăminte ca şi la locuință 
sau alimentaţie, se observă simplitatea în care 
tráesc. 

Bătrânii poartă plete lungi până la umeri, pe 
care în sărbătoare le ung cu untură sau cu unt, 
Pentru bărbaţii care intră Dumineca în biserică 
nelăuți pe cap, adică nepieptănaţi şi cu părul ne- 
uus, este o ruşine, De multe ori vara, în sărbători, 
nu poţi sta în biserică din cauza mirosului greu 
ce-l produce untura de pe cap. Cum acest obiceiu 
urit a rămas din bătrâni, de pe timpul când bâr- 
săneștii erau mai bogaţi, este foarte greu să-i 
desobisnuesti de a-l părăsi şi a-şi spăla capul nu- 
mai cu apă. Dealtfel şi femeile cu copii, înainte 
de a fi pieptănate, îşi ung părul cu untură, Doar 
acei săraci. care n'au pe ce să-și cumpere untură 
dacă mai renunţă la acest obiceiu neplăcut și ne- 
isienic. Totuşi untura de pe cap serveşte ca un 
fel de deparazitant. Un lucru care nu face iarăşi 
cinste bârsăneştilor, este cătatul în cap. In Dumi- 
neci şi sărbători nu arareori vezi cum în fața oa- 
menilor, fără nicio ruşine, femeile aşezate pe 
prispa casei sau la portife îşi caută reciproc în 
cap: de regulă mamele la copii şi fetele la părinţi. 
La sărbători mai mari, femeile îşi spală capul cu 
leşie, făcută din cenuşă, Evreicile îşi ung părul 
cu petrol, Barba şi-o rad toţi bărbaţii, de regulă 
odată pe săptămână: Sâmbăta seara. Mustafa, care 
o lasă, o poartă scurtă. In toată comuna numai 
Husar Ion I, Petru poartă barba mare, despre 


273 


cure se povesteşte că prin aceasta ispăşeşte pă- 
cate din tinerețe, 

Portul bărbaţilor constă din: camaşă, gatii, cioa- 
reci, lecric, cojoc, gubă, curea, opinci sau cisme, 
traista sau tasca şi clop ori cuşmă, 

Camaşa şi gatiile sunt făcute din cânepa sau din 
humbac. Unele au numai bătatură din bumbac. 
Camaga este formată din trei bucăţi: două mâneci 
larg: şi pieptul scurt încât la unii flăcăi se vede 
buricul cu burta, Feciorii poartă cămăși impodo- 
bite frumos cu colfi şi ajur, pe la guler şi pe la 
poale. Gatiile, un fel de ismene, sunt legate cu 
brácinarul gi sunt foarte largi, — în partea de jos 
au roitori şi colfi. Unii barbafi, peste mijloc se 
incing cu o curea lată, care le ajută de a ridica 
diferite greutăţi, ţinându-le corpul strâns ca în- 
(r'un corset, Iarna, peste gatii, poartă cioareci, un 
fel de pantalonagi groși şi largi, făcuţi din dimie 
de casă. In spate poartă lecricul ori guba. Lecricul 
este facut tot din dimie ca şi cioarecii numai din 
lână sură, nu din lână albă. Guba este o haină 
mițoasa care îţi face impresia unei piei de oaie 
cu lâna mare. Sub lecric sau gubă unii bărbaţi. 
poartă cojoc din piele, fără mâneci, împodobit 
frumos, Cei mai săraci poartă un cojoc din același 
material ca lecricul, uneori vopsit în albastru sau 
alte culori, numit beches. Peste cămaşă, în gât, 
de-a-curmezișul corpului, fiecare bărbat, dela co- 
pilul cel mic, poartă traista în care-și fin diferite 
lucruri: tutun, chibrituri, briceagul etc. Traista 
este făcută din lână, cu baierul şi fundul impo- 
dobit cu harast de diferite colori. Oamenii mai bă- 
trâni în loc de traistă poartă o tascá din piele, 
Pe cap poartă clop sau pălărie făcut din paie sau 
par. Tipsia la clop este mică iar borurile mari si 
drepte. larna în loc de pălărie se poartă cușmă 
sau căciulă rotundă, făcută din piei de miei negri. 
Mulţi bărbaţi umblă gi iarna cu pălărie de paie, 
fara a le păsa de frig. In vremurile mai vechi pă- 
lăria de paie, purtată iarna era semnul nemegiei. 
Feciorii, în clopuri sau cugme, pun strufuri, fel gi 
fel de flori. Păcurarii poartă un fel de pălărie 
tăcută din postav preparată special de ei: unsă de 
mai multe ori cu unt sau seu. Tine decenii şi de- 
vine impermeabilă. Cei ce stau la munte, vara, la 
fel îşi prepară şi schimburile: cămaşa gi ismana, 
care de culoarea neagră, din cauza untului, se nu- 
mesc smolence. In picioare poartă opinci din piele 
de vită sau din cauciuc făcute de ei. In sárbator: 
feciorii şi fetele poartă gi cisme. In mâini poartă 
mănuși alese din harast şi mânecaruri, un fel de 
hrățare tot din harast colorat, pe care sunt împle- 


974 


lite fel gi fel de motiv=. Iarna la lucru se poartă 
şi mănuși din dimie, cu un singur deget. 

Portul femeilor este mult mai complicat decât 
al bărbaţilor, Cámaga lor, la cele mai multe, este 
o singură bucată, ca forma unui sac mare cu două 
guri. Sunt şi cămăşi din două bucăţi, cămaşa pro- 
priu zisă gi poalele sau stanul, Gura cămășii, nu- 
mită gi gurifá este foarte mică gi așezată lateral. 
Umerii gi extremităţile mânecii au niște increfi- 
turi numite bezeri. Pe la guler și la mâneci se face 
din aţă colorată o podoabă specială numită 
pogmatá, care constă din diferite motive româ- 
neşti. Poalele cămășii sau stanul sunt împodobite 
cu diferite ajururi și colţi. Aceşti colfi lucraţi cu 
multă măestrie se fac și la mâneci, Materialul din 
care se fac cámágile femeilor. este acelaşi ca la 
bărbaţi: cânepa sau bumbacul. Peste cămaşă se 
incing zaghiile, două fote făcute din lână cu fond 
negru și vârste roşii, galbene și puţin albastru. 
Foarte multe fete umblă cu sumne de mătase, de 
lână sau stămburi de bumbac, cumpărate dela oraș, 
încingându-se numai cu o singură zaghie, pe di- 
nainte. În sărbători se poartă cojoc, împodobit ca 
la bărbaţi cu franjuri și flori cusute cu mătase, 
sau becheș albastru ori verde. Iarna, peste cămaşă 
poartă lecrie din lână sură închisă sau colorat 
albastru sau verde închis. Femeile mai bogate, 
peste lecric poartă gi gube mifoase. Pe cap se aco- 
pere cu pânzeturi sau năframe, din lână, mătase 
sau bumbac, de diferite colori, cumpărate din co- 
merf. In jurul gâtului se poartă zgárdan, un fel 
de bándutá formată din mărgele mărunte colorate 
sau zgardă scumpă, o salbă mare cu mai multe şi- 
ruri de mărgele mari şi rotunde făcute din coral. 
In urechi poartă cercei iar în picioare opinci ca şi 
bărbaţii, — în zi de sărbătoare cizme. In mâini 
la fel poartă mănuși și mânecăruri împletite, Pă- 
rul îl poartă împletit în coade lungi pe care îl 
despletesc odată sau de două ori pe săptămână, 
când se lau pe cap: Joia şi Sâmbăta, 

In general, portul Bârsăneştilor este mult mai 
frumos ca al satelor vecine: sobru şi neîmpopoțo- 
nat ca la Ruteni, cu culori prea stridente. Atât la 
băibaţi cât gi la femei, el şi-a păstrat în cea mai 
mare parte originalitatea. Puţine sunt acele fete 
care, după ce au luat contact cu oraşul, întorcân- 
du-se la sat, au căutat să-și schimonoseascá por- 
tul. Doar sumnele și pânzeturile de mătase care 
pătrund tot mai mult, în locul frumoaselor zaghii 
de lână, contribue la această desrădăcinare. Peste 
tot însă, femeile din Bârsana dovedesc prin con- . 


fecfionarea îmbrăcămintei, în special a cámásilor, 
un simț artistic innáscut. 

Un obiceiu care trebue sá dispară este că, atât 
bărbaţii cât şi femeile nu se schimbă decât cel 
mult odată pe săptămână, de multe ori umblând, 
din cauza lucrului, cu rufele murdare, deşi la fie- 
care casă găseşti apă, 


Deaceea auzi pe unii flăcăi strigând la joc: 


„Asta-i lelea cea bogată 
Cu cămaşa nespălată. 
De și-a spăla cămeșa 
Apa 'n râu s'a turbura”, 


PETRE LENGHEL-IZANU 


PORTUL SĂTENILOR DIN REGIUNEA ŞIRIA, 
JUDEŢUL ARAD 


Portul țărănesc din judeţul Arad se imparte 
după anumite caracteristice — pe care le voi de- 
scrie pe larg în studiul ce-l voi publica asupra 
portului din întreg judeţul Arad — în șase gru- 
puri ușor distincte şi ale căror centre ar fi: 1) Hăl- 
magiu, 2) Ineu, 3) Șiria, 4) Săvârșin, 5) Chișineu- 
Criş, 6) Pecica, 

Aceste împărțiri nu corespund subîmpărțirilor 
administrative a plágilor, ci mai mult configura- 
ţiilor geografice, Astfel Hălmagiu cu subcentrul 
Gurahonţ, ar corespunde regiunilor muntoase. Lo- 
calitatea Ineu (cu subcentrul Șebiş) ar grupa por- 
tul sătenilor din șesul Crișului. Siria, pe cel al sa- 
telor din Podgoriile Aradului; Chișineu-Criș pe cel 
din satele sesului arădan, Săvârşin pe cel din va- 
lea Mureșului, iar Pecica-Nădlac grupează satele 
de pe graniţa de Vest, în care portul a fost aproape 
complet părăsit, 

In articolul de faţă voi prezenta o descriere cu 
caracterizările necesare a portului sătenilor din 
centrul Șiria. Am dat portul din regiunea podgo- 
riilor, nu pentru că ar fi cel mai caracteristic din 
punct de vedere etnic, ci pentrucă este cu totul 
aparte faţă de portul transilvănean și în genere 
faţă de ceea ce se înţelege în mod obișnuit sub 
numele de port naţional românesc, 

Centrul Șiria cuprinde satele din  Podgoriile 
Aradului: Șiria, Galşa, Mâsca, Măderat, Pâncota, 
Agriș spre Est, până la Araneag, Covásint, Cuvin, 
Ghioroc, Minis, Păuliș, cu prelungire în șesul ară- 
dan spre Sâmbăteni, Cicir, Mandruloc, Glogovăţ, 
Micălaca, spre Vest: către Sânatna prin Caporal 
Alexe, iar spre Nord: spre Sebiş prin Târnava şi 


Chier. 


Vom da mai întâi o descriere amănunţită a por- 
tului din această regiune, urmând ca la sfârșit, să 
tragem concluziile necesare. 


Portul bărbaților e simplu. Cămaşa de cânepă, 
uneori de bumbac, e fesutá și cusută de femei în 
casă, Lungimea cămășei depinde de gust şi după 
loc. In genere e mai scurt de genunchi cu vreo 
20—30 cm, Se încheie în faţă cu bumbi albi de os, 


Regiunea Şiria 


Pieptul cámágei, care se numeşte prin partea lo- 
cului ,forment”, are 4—5 cute (indoituri, pături) 
cusute din latul pânzei. Gura cămăşei nu e simplă, 
ci dublată cu guler întors, simplu, fără podoabe, 
doar rare ori cu găurele (,ciuruit”), Gulerul e 
înalt de 4—5 cm. (două degete în măsura popu- 
lară) şi se încheie cu doi bumbi albi de os sau de 
„porţolan“”. Atât pieptul cât şi spatele e întins pe 


275 


corp. Mánecele largi sunt increfite şi sus la în- 
cheierea umerilor și jos, unde sunt prinse intr'un 
,pumnar” (manşetă), lat de patru degete, Pumna- 
rul se încheie într'un singur nastur (bumb), la fel 
ca şi bumbii dela pieptar. Pumnarul n'are nicio po- 
doabá. Mâneca e făcută dintr'un lat de pânză, a- 
dică atât cât e de lată pânza la război. (cam 60 
cm.). Cămaşa se poartă peste ismene sau pantaloni 
si neîncinsă, 

Ismenele se poartă largi (cam 3 lafi sau un me- 
tru şi jumătate de picior) din pânză de cânepă 
în zilele de lucru şi de bumbac sărbătorile, Șirienii 
obignuesc să vâre ismenele în cisme, legándu-le 
mai jos de genunchi cu o aţă sau curea. În spre 
câmpie însă, ismenele se lasă libere peste cisme 
şi atunci marginea lor este împodobită cu sălbănaș, 
(modele decorative de ordin floral cu găurele 
— ciuruite — și cusute apoi cu fir de mătase albă 
sau aţă) și dantele în colţuri (cipcă). 

In picioare se poartă cizme negre cu  tureac 
(cărâmbi) tare, făcut din piele de vițel. Cei mai 
săraci poartă bocanci cu jambiere de lână sau de 
piele, 

Pe cap se poartă palărie neagră de postav, Bor- 
dul (băltărița) e îngustă si lăsată în jos în faţă 
(pe ochi), iar inapoi întoarsă in sus. Panglica 
(primă) e neagră, fără nicio podoabă. Doar flá- 
căii le 'mpănează sărbătorile la horă cu flori na- 
turale, îndeosebi muşcată sau flori de celuloid, 
cumpărate din oraș sau furate dela fete. 

Vara pălăriile (clopurile) sunt de pai, negru sau 
alb gi cu báltárifele largi, Iarna se poartă, ca pre- 
tutindeni la ţară, căciuli, 

Acesta este costumul de toate zilele în timpul 
verii, Sărbătorile şi în lunile anotimpurilor reci, 
bărbaţii îmbracă haine din stofă neagră de lână, 
asemănătoare în formă şi culoare portului bărbă- 
tesc al Svabilor. Modul de asimilare al portului 
negru e asemănător modului de întrebuințare al 
acestui costum, Şirienii ca şi vecinii lor, rar poartă 
numai costumul alb sau numai cel negru întreg, 
Peste costumul alb se poartă în mod obișnuit vesta 
neagră, iar în sărbători şi haina neagră sau haina 
neagră şi pantalonii negri. Rar se poate vedea în 
zi de Duminică vreun bătrân mergând la biserică, 
fără haina neagră, care si în acest mediu e ţinuta 
de solemnitate. Întreg costumul negru se poartă 
numai În anotimpurile reci, chiar sub guba albă. 

Haina neagră se face pe corp, întocmai ca o 
haină de oraş, dar numai după un singur model, 
E deschisă în față, cu marginele încheindu-se în- 
tr'un singur şir de nasturi (bumbi), însă rar se 
poartă haina încheiată. Un alt rând de nasturi, 


276 


paralel cu cel dintâi, servește ca decor. Câte două 
buzunare (jeburi) mici, aşa cum se poartă la cos- 
tumul de sport, dar fără a fi încheiate cu nasturi, 
completează partea dinainte a hainei. Reverul hai- 
nei e simplu. În spate haina e largă, iar cei mai 
tineri o poartă strânsă pe corp. 

Vesta (zobon sau laibăr) se face de obiceiu din 
aceeaşi stofă ca şi hainele. Cei mai tineri poartă 
zobon de mătase sau de catifea, mai ales, când nu 
iau haina pe ei. Are un singur rând de nasturi care 
încheie vesta şi patru buzunare, ca la vestele obiş- 
nuite, Vesta insă nu se poartă niciodată încheiată, 
In buzunarele vestei îşi fin bărbaţii  briceagul 
(brişca) tigaretul (sipca) chibritele, vreun creion 
şi toate lucrurile mici de neapărată trebuintá. De 
aceea vesta e mai totdeauna purtată, 

In părţile de şes, pe la Sâmbăteni şi Minis, lai- 
bărul e de mătase sau de stofă albastră, neagră 
sau cafenie, lungă până mai jos de brâu, impodo- 
bit pe faţă, pe la buzunăre sau în spaţiul dintre 
buzunare şi margine cu cipcă neagră, îngustă sau 
cu gnur (jinor) negru sau de aceeaşi culoare cu 
laibărul, Mulţi pun și jinoare aurite, Laibărul are 
în partea dreaptă cincisprezece bumbi de nichel. 

Iarna, bărbaţii poartă sub vestă cojocel scurt, 
fără mâneci făcut din piele de oaie. Pe faţa co- 
jocului se coase de către cojocari sau cojocárite 
anumite, „pene“ (flori) roșii, albastre, galbene şi 
verzi, stele și diferite alte ornamente cu lână colo- 
rată, Cojocelul se încheie pe umărul stâng cu doi 
bumbi, iar la subsuoara stângă cu trei bumbi, 

Pantalonii (nădragii), tot din aceeași stofă nea- 
grá, sunt croifi strâmţi după picior, dar nu se 
poartă niciodată în alt mod decât vârâţi în cisme, 
increfindu-se astfel puţin la genunchi, 

Cea mai caracteristică îmbrăcăminte bărbătească 
e însă şuba (sucman, suman). Ea e haina străve- 
chie, care caracteriza pe Românul din părțile cri- 
sene. Astfel într'o broşurică din anul 1835 a preo- 
ților evanghelici: Dr. Haan Ludovic şi Zayacz Da- 
niel din Nădlac (jud. Arad), vorbind de portul 
Românilor din aceste părți scrie: „Cei mai săraci 
poartă şi astăzi şubă până la genunchi“, 

Dacă atunci, în 1835, se spunea „și astăzi”, e o 
dovadă că portul şubelor datează de foarte mult, 
de pe vremea Dacilor, amintim în treacăt aici, — și 
că el constituie o îmbrăcăminte esențialmente ro- 
máneascá, Ea a rămas neschimbată de vreo in- 
fluenfá străină, — singurele modificări, de amá- 
nunt doar, — fiind aduse numai de gustul de de- 
cor şi de frumos al Românului, 

După şubă se cunoaşte Românul. Mai mult încă, 
După podoabele ce decorează şuba, se poate cu- 


noaste si cárui sat ii aparfine, deoarece, fiecare 
sat are podoabele lui, ca un semn de recunoaştere 
şi de distincţie, Șuba prin importanța sa etnică 
şi istorică, va face obiectul unui studiu aparte şi 
de aceea nu voi da aici, decât o descriere sumară 
a ei, 

E făcută din aba (habá) albă, nuanţată slab în 
galben. E lungă până la genunchi şi e tot atât de 
largă, pe cât e de lungă, Lărgimea ei e în unele 
sate, la fel sus la umeri ca şi jos la poale, In cele 
mai multe sate însă, şuba se strâmtează spre şol- 
duri, lărgindu-se apoi în spre poale, Se poartă ne- 
încheiată, de oarece nu are niciun fel de nasturi. 
Când e frig, Românul o strânge pe lângă corp, 
trecând o pulpană (o aripă) peste cealaltă şi ți- 


judeţul Arad. Marginile acestui ţinut în spre mia- 
zăzi, către Mureş: Sâmbăteni, Păuliş, Miniş, ca şi 
satele de pe versantul nordic al podgoriilor, Tár- 
nova, Chier, au şube cu ornamentafie simplă şi de 
o singură coloare, 

Decorul constă în petece de postav roşu, negru, 
albastru (alboieţ) peste care se coase cu mătase 
ori lână colorată, flori (pene), steluțe, râuri în 
trei colori: ros, galben şi albastru şi uneori si 
verde, În afară de aceste modele se găseşte (la 
Covăsinţi de ex.) şi laleaua (fulipanul) stilizată, 
luată din decorativul maghiar, Decorurile se gá- 
sesc aşezate dealungul marginei dinlăuntru, pe 
piept, pe partea dinainte, în dreptul brâului, la 
buzunare, la mânece gi la încheietura părţilor la- 


Portul în regiunea Şiria 


nând-o strâns cu mâna. Nu are buzunări, ci acolo 
unde ar fi trebuit să aibă, sunt nişte tăieturi, prin 
care săteanul vâră mâna, pentru ca şi în acest 
mod să-şi ţină şuba lipită de corp. 

Decorurile (podoabele), depind după sat. Cel 
mai bogat decorat din această regiune este şuba 
din Covăsinţ, cea mai simplă din Cuvin (doui 
sate alăturate) și din satele de lângă Mureş: Sâm- 
băteni, Miniş, Păuliş, Cele din Șiria, ca și cele 
din Caporal Alexe, din câmpia aradană, sunt şi ele 
destul de bogat împodobite, Se observă că şubele 
cu cele mai multe şi mai colorate podoabe se gá- 
sesc în centrul acestei regiuni vinicole (Șiria, Co- 
vásint) cu prelungire spre regiunea Tebis-Ineu, 
ale căror şube sunt poate cele mai împodobite din 


terale. Podoabe mai simple compuse din linii ce se 
intretaie tivesc toate marginile, precum şi încheie- 
turile părţilor care compun şuba. (La guler, la 
umeri, la spate etc.). 

Din cele arătate până aici, portul bărbătesc e 
destul de simplu. Fie cu totul alb ori impestrifat 
cu vesta sau cu haina neagră, ori complet negru, 
el e tot aşa de impresionant, văzut în masă, ca şi 
atunci, când în sărbătorile de iarnă, simplitatea 
subelor albe contrastează cu bogăţia și impestri- 
teala costumelor femenine. 

In adevăr costumul femeiesc e mult mai com- 
plicat şi exagerat de ornamentat. O femeie din 
părţile şiriene pare o apariţie anacronică a costu- 
mului feminin occidental, a crinolinei epocei ul- 


277 


timului imperiu francez. Bătrânele îşi amintesc de 
timpul când purtau rochii cu raif, adică rochii ce 
aveau în partea de jos un cerc de sârmă (drot), 
ca sá pară ca o roată, Astăzi raiful e inlocuit prin 
mulţimea poalelor (fustelor de dedesubt), care dau 
aspectul „cloche“, pe care-l doresc. Impresia pe 
care o lasă oricărui străin de localitate şi neobig- 
nuiţi cu astfel de costum, e că portul feminin din 
această regiune e cu totul străin. In adevăr se gá- 
sesc multe influenţe străine: germane, ungurești, 
slovace, însă privit în totul, costumul nu este nici 
german, nici unguresc, nici slovac, Am putea spune, 
fără a părea paradoxali, că e un port românesc 
cu elemente străine. Din descrierea de mai jos se 
va vedea acest lucru, 

Costumul femeiesc e compus din spătoi, poale, 
bluză, fustă şi cot. 

Cămașa (spătoi,-ie) este ţesută de femei în casă. 
Din cânepă se poartă numai la lucru. Altfel este 
făcută din bumbac subţire (misir). E scurtă până 
la șolduri şi croitá pe corp. Mânecile sunt scurte 
până la cot, și strâmte. Sunt terminate cu „fodre“ 
(volanage). Fodrele au ca podoabe, pe forme de 
filet, flori, păsări, coşuri crogetate cu fir alb D. 
M. C, Unele sunt numai cu găurele (ciuruite). Ma: 
sus de fodre se află o bandă (jură) îngustă, cu- 
sută cu modele ornamentale, compusă din flori şi 
frunze stilizate, de cele mai multe ori împrumu- 
tate din diferite caiete de modele tipărite şi răs- 
pândite de casele de filaturá D, M. C, Ornamen- 
tele sunt cusute cu aţă de bumbac sau fir de mà- 
tase din comerţ. Colorile mai întrebuințate sunt: 
verde, roz, lila, roşu închis, galben gi albastru (al: 
boiet). 

La gât spătoiul este tăiat roată, atât cât tre- 
bue ca să poată fi trasă pe cap. Jur împrejur mar- 
ginea e festonatá (tăzlită). Alte modele de spátoi 
sunt tăiate într'o parte până la umăr, încheindu-se 
prin nasturi. Acestea au platcă pe piept şi pe spate, 
numită forment. Dela forment in jos spătoiul e în- 
crefit. 

In sărbători și iarna, femeile poartă o bluză 
(duşanc viziclu) din stofă felurit colorată (mai 
obișnuite verde, galben şi cafeniu) și confecţio- 
nata după un anumit tip. E largă, căzând drept 
în jos şi legată pe deasupra fustei cu şnur, cordon 
sau curea de lac, Mânecile sunt lungi şi strâmte. 
Jos sunt înnădite cu pumnari din aceeaşi stofă sau 
din mătasă cu cipcă (dantelă). 

Bluza e confecționată din stofe cumpărate din 
oraș, Viziclul e făcut din stofe mai simple și mai 
ieftine (creton). Duşanca (după nume ar fi de ori- 


278 


gine sârbeasca) insă e croită numai din stofe 
scumpe, mătase, crépe-de-chine, crépe georgette şi 
de preferat mătăsurile înilorate, Duganca arată 
buna stare a femeii. Pentru fete, ea e în acelaşi 
timp o recomandare, pe lângă nurii trupeşti, a zes- 
trei ce o va aduce fata în căsnicie. Pentru acest 
motiv (poate şi din orgoliu feminin) gi bluza şi 
fusta şi cotul de după cap trebue să fie din mătasea 
cea mai scumpă și fiecare caută să nu fie în- 
trecută. 

Fusta (sumna) e totdeauna de mătase (crépe-de- 
chine) sau stofă grea, colorată şi împodobită cu 
flori de aceeaşi coloare, De cele mai multe ori 
sumna e din aceeași stofă cu bluza. Sumnele de 
creton sunt dovadă de sărăcie, Totuşi în satele 
de după podgorii, sumnele de creton se poartă 
obişnuit, 

Sumna e foarte largă, de 5—6 metri, deoarece 
sub ea, trebue să se pună poalele, care în cel mai 
rău caz, sunt în număr de trei, Cele mai multe 
fete şi femei au câte 5—6, De aceea la brâu sumna 
e foarte încreţită, uneori purtându-se piisaiă, iar 
în jos ea trebue să stea întinsă, rotată. 

Sumna e de obiceiu cusută simplu, fără podoabe. 
Se poartă totuși, de către acele femei, care vor 
să se reliefeze, volane din aceeaşi stofă, margini 
festonate sau înădite cu cipcă (dantelă), 

Sub fustă se poartă 2—6 poale. Poalele sunt de 
două feluri, Unele mai scurte şi mai groase de câ- 
nepă și altele tot atât de lungi ca sumna, mai sub- 
tiri, dar întărite (asprite). Aceste poale sunt din 
ce în ce mai late, 

Toate sunt decorate cu motive de ordin floral sau 
geometric, învăţate din şcoală, copiate după mo- 
dele din librării sau moştenit din bătrâni. Aceste 
motive ornamentale sunt cusute pe pânză cu bum- 
bac sau mătasă, în toate culorile, Culorile sunt vi 
şi cu cât sunt mai vii, cu atât sunt mai agreiate 
de femeile, care le cos. Predomină roșul, rozul, 
verdele şi mauve-ul, Se mai întrebuinţează şi ne- 
gru, albastru şi galben. 

Poalele de deasupra, adică cele de bumbac 
(misir) sunt întărite (asprite) ca să stea drepte 
(corfos), frumos rotunjite în jurul corpului. Cam 
la 20 cm. de marginea de jos, poalele acestea sunt 
decorate cu sălbănaş (volănaşe) prin care se cro- 
şetează cu aţă sau mătase albă, după ce s'au tras 
fire, struguri, mere, flori (pene) etc. Sălbănașul a- 
cesta se numește „viroş“. Mai jos de viroş, se ná- 
desc fodre (volănașe), de care se prind dantele 
(cipcă), cu aceleași modele ca si la „viroş”, sau 
numai colţuri, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 4—6 


Marcel Olinescu : 


Portul în regiunea Şiria 


(Planşa I-a) 


Ă, 1V, 456 
Portul in regiunea Siria 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASC 


Marcel Olinescu : 


(Planga a II-a) 


Poalele au rolul să ţină rochia (sumna) cât mai 
înfoiată şi cu cât stă mai întinsă, cu atât se crede 
că fata e mai „mândru! îmbrăcată, 

Peste fustă se poartă un sort (zadie, zaghie) din 
stofă sau mătase, Zadia se pune numai în față, Are 
forma dreptunghiulară, cu colțurile de cele mai 
multe ori rotunjite. Jur împrejurul zadiei se prinde 
cipcá cy fir, adică dantelă cu fir de aur, Sorful 
e de obicei făcut din aceeași stofă ca și sumna, 
Cele mai bogate cumpără însă zadii anume de 
barșon (catifea) sau mătase, peste care se coase 
flori mari şi vii colorate, de obiceiu trandafiri, Za- 
dia se leagă de mijloc pe sub dușancă, cu o curea 
sau cordon, 

Fetele până nu se măritau, umblau cu capul gol. 
Acum însă, s'a pierdut obiceiul acesta, Femeile, 
după ce se învelesc, poartă pe cap o basma mică 
roşie (cot de cap, cotuf), pentrucă, odată măritată, 
femeia nu mai trebue să-şi arate părul, Cotuţul îl 
poartă femeile totdeauna. Pe deasupra lui se pune 
o maramá mai mare (cotu) din aceeași stofă ca gi 
bluza sau de barşon (catifea) de predilecție în co- 
lori mai închise şi cu flor din aceeași coloare sau 
colori diferite, Bátránele poartă cot negru, Sár- 
bătorile, mai ales în anotimpurile reci, femeile își 
pun o maramă mare, de vreo doi metri patrafi, în- 
doită diagonal în două, După ce și-o petreceau pe 
după grumaz, pe după cap (de unde gi numirea de 
„cot de după cap”) o aduceau în faţă, incrucisánd-o 
pe piept, iar apoi ducând aripele pe subsuori, o 
înodau la spate, Cotul acesta se face din lână 
de croşetat și are aspectul unui sal. Ele se lu- 
crează în diferite ochiuri, de femei, în timpul ier- 
nii, Pe margini se lasă să atârne ciucuri, Pentru 
a-şi arăta bogăţia, unele femei poartă şi coturi 
mari de măiasă, 

Femeile, nici cele mai bătrâne, ng mai poartă 
şubele albe. Subele se mai poartă iarna de către 
femei, numai în spre Târnova şi la Sud pe la Sám- 
băteni, Păuliş, dar şi aici foarte rar. Acum fe- 
meile își cumpără dela oraș, în mod obișnuit „că- 
bat! de stofă, mai ales de plus (plis) presat (pes- 
nit) negru sau cafeniu, Altele, mai bogate poartă 
bundă (blană) de lutru (sil, silskin). 

În picioare, femeile poartă pantofi de oraș în zi- 
lele de sărbătoare, In zilele de lucru, papuci 
(slarfe) de piele, ori de catifea neagră sau roşie, 

La gât se poartă mărgele de sticlă (iagă), în toate 
colorile, iar în zilele de sărbătoare, lanţ de aur cu 
iconitá (fotografia celei care poartă şi a iubi- 
tului), salbe cu galbeni (taleri de argint, bani 
vechi), 

Din cele descrise mai sus, reiese neîndoielnic, 


că portul femeiesc din acest ţinut, este cu totul 
aparte, faţă de portul national din toate regiunile 
românești, A afirma că în această parte nu există 
port national femenin, deoarece costumul Șirien- 
celor nu-i decât o copiere a costumelor moderne 
orășenești, ar constitui o inexactitate, pentrucá cos- 
tumele de oraș, fie cele purtate de lumea bună, fie 
cele din lumea periferiilor, suferă toate fluctua- 
tiile modei. Portul Siriencelor este din contră uni- 
tar, neschimbându-se după capriciile modei, Se 
găsesc, desigur variații după sat, unele purtând 
mai multe poale, altele mai puţine, deci unele sunt 
mai înfoiate, altele deloc, Aceste variaţii însă sunt 
mici si ele trec de multe ori neobservate, Cu vre- 
mea ele au trecut dela un sat la altul, încât acum 
nu se poate spune precis de exemplu că, femeile 
din Pâncota poartă mânecile lungi și strâmte ca 
la nemţoaice, că cele din Agriş au bluza cu cor- 
don la mijloc, iar cele din Sámbáteni o lasă liberă, 
ori că cele dela Măderat au preferință pentru a- 
numite culori, iar cle dela Covăsinţ spre altele, 
Nu. Aceste variaţii se găsesc în fiecare sat, dar 
ele nu schimbă întru nimic portul model, așa cum 
l-am. descris noi mai sus, Deci femeile din aceste 
locuri an un port, un anumit port şi chiar naţio- 
nal, pentrucă nu e purtat decât de românce, 

Se poate obiecta însă că hainele femeiești din re- 
giunea Siriei nu alcătuesc un port specific românesc 
si nici măcar un port naţional împrumutat, el fiind 
o corcitură de porturi străine, germane, ungu- 
resti şi slovace, Și această obiectie e greșită, 
Pentru mentalitatea nostră gi pentru amorul nos- 
tru propriu, care a generalizat costumul naţional 
feminin la ie gi fotă, de sigur că portul Sirience- 
lor nu poate forma un costum naţional, Totuși 
aşa cum se poartă, el nu este identic cu niciunul 
din porturile minorităţilor conlocuitoare. Portul 
german este sobru, in stofe ieftine, de coloare 
albastră sau neagră, cu umerii bufanți, cu ro- 
chiile, — multe e adevărat — prinse imediat sub 
sân. Portul ungar şi slovac e bogat, luxos, dar nu 
întrebuințează ştofe grele de mătasă, iar în ce 
priveşte croitul şi decorul costumelor este prea 
puţin asemănător, 

Aşa cum am afirmat mai sus, portul Șiriencelor 
a luat câte ceva dela toate aceste minorități, însă 
le-a asimilat într'atâta, încât le-a dat o nouă înfă- 
tisare. Astfel îmbrăcămintea de dedesubt: cămașa 
şi poalele sunt specifice portului românesc, îndeo- 
sebi ardelenesc, dela Satu-Mare până la Făgăraş 
şi dela Năsăud până la Arad. Bluza gi cu rochia 
de culoare si nu albă, s'au luat dela Germani; șalul 
de după cap dela Slovaci; panglicele multe, dante- 


279 


lele și unele motive decorative dela Unguri. In- 
fluenfele sunt desigur evidente, însă nu se poate 
nega că Româncele, împrumutându-le (un obiceiu 
frecvent la toate porturile naţionale) nu le-a asi- 
milat spiritului românesc, 

Celor care ar mai avea îndoieli dacă acest port 
este românesc sau nu, le-aşi atrage atenţia că şi fe- 
meile din jurul Brașovului au un port asemănător 
celui dela Șiria, atât numai că în loc de duşancă 
sau de viziclu de stofă, braşovencele poartă ie de 
borangic. Incolo aceeaşi fustă largă din stofe 
grele împodobite cu flori, aceeaşi tendință de cât 
mai scump, cât mai bogat, dusă aşa de departe, 
încât de multe ori, costumul Siriencelor pare foarte 
modest, 

Afară de explicarea comună a influenfárii prin 
legături apropiate cu minoritățile conlocuitoare, 
sau a teoriei părăsirii portului în contact cu ora- 
şul, noi credem că aci altul este motivul părăsirii 
vechiului port alb cu cămașă, pantaloni şi poale 
de către locuitorii din această regiune, 

Așezaţi la marginea câmpiei arădene, adică a 
ținutului bogat în grâne şi pe versantul dealurilor 
acoperite cu vestite podgorii, oamenii din aceste 
ţinuturi, în care altădată stăpâneau cei mai vestiți 
şi mai bogaţi grofi, au avut o stare mai bună decât 
în orice altă parte a Transilvaniei, Către acest ți- 
nut bogat ca un Eldorado, porneau în fiecare an 
pe vremea lucrărilor agricole locuitorii săraci din 
părțile Hălmagiului şi a Bihariei, Unii din ei, sătu- 
rafi de sărăcia și răul trai de acasă, rămâneau aici, 


mai întâiu ca slugi pe lângă domeniile nobililor, , 


ori ca meşteșugari în lemn, pentru ca apoi însu- 
rându-se să se stabilească definitiv în aceste lo- 


curi. Costumul alb al muncitorilor clăcași dela 
munte, al celor noui veniţi, al „veniturilor” cum li 
se mai zicea, se confundă repede cu portul servi- 
torimei, cu al clăcaşilor, cu al celor pribegi şi ne- 
stabili prin aceste locuri. Băşiinașii şi oamenii, 
care pe urmă şi-au putut câştiga o stare mai bună 
şi deci şi oarecare independenţă, n'au mai vrut 
să fie confundați cu ,servitorimea ,proastá”, ne- 
stabilă şi săracă, Din orgoliu — şi de aceea poate 
schimbarea e mai evidentă la costumul femeiesc — 
oamenii din partea locului au căutat să se deose- 
bească de costumul alb, care se confunda cu să- 
răcimea, adoptând portul negru al funcţionărimei 
„dela curte”, (în majoritate Unguri şi Nemfi) pre- 
cum şi tot ce părea mai bogat, tot ce putea arăta 
bună starea din porturile altor neamuri, Cum nu 
ar fi putut fără riscuri să imite portul orăşenesc 
portul oarecum al nobililor şi nici să inoveze, au 
fost siliți de împrejurări să împrumute, să adap- 
teze costumele străine la felul de traiu şi de sim- 
fire românească, fără a adopta în întregime por- 
tul nemfesc sau unguresc, pentrucă asta ar fi în- 
semnat şi desnafionalizarea și părăsirea neamu- 
lui şi asta nu o voiau, 

Pentru acest motiv, bărbaţii, cari aveau un simţ 
de răspundere mai mare, au împrumutat mai puțin 
și şi-au păstrat portul alb mai mult decât femeile, 

Aşa se explică de ce acest costum s'a ivit numai 
în acest ținut, ramificându-se apoi în spre câm- 
pia arădană și de ce acest costum e atât de aparte, 
încât mulți îl confundă cu portul unguresc, Dacă 
e plăcut, dacă e frumos, pentru felul nostru de a 
vedea si a simţi frumosul, aceasta e altceva, 


MARCEL OLINESCU 


ELEMENTUL SÂRB DIN CLISURĂ (BANAT) 


Vom căuta să desvăluim rolul preponderent ce 
l-a avut şi continuă încă să-l aibă — elementul 
sârb, în regiunile de contact, asupra celui român. 

Influenţa sârbă, în Clisura Dunăreană, a avut 


un rol covârșitor” Dovada o servesc — pe lângă 
unele împrumuturi în limbă, moravuri, cântec şi 
joc — mai ales sutele (ca să nu exagerám, miile) 


de Români sárbizafi cu desăvârşire, 
Analizând chestiunea aceasta mai îndeaproape, 
rămâi uimit de dârzenia cu care Românii sárbizafi 


280 


persistă în a nu-şi recunoaște adevărata lor obár- 
şie, 

Spre a se putea ilustra mai bine, forța de impu- 
nere în limbă a vocabularului sârbesc, în regiunea 
aceasta a Clisurei bănățene, cu nomenclatură cu- 
rat sârbească, e destul să știm că, toți bărbații 
— bine înţeles Români — cu nume de: Dumitru, 
Gheorghe, Ion, Nicolae, Matei etc., sunt identifi- 
cafi în această regiune prin prescurtárile sârbeşti 
de: Mita, Gioca, Iva, Nica, Mata etc., iar nume 


de femei, ca: Măria, Ana, Floarea, Elena etc., 
sunt cunoscute de: Mara, Anca, Tveta, Lenca etc. 

In manifestările lor, pe toate tărâmurile şi în 
toate problemele, Sârbii şi-au impus ideile, punc- 
tul lor de vedere gi conlocuitorilor români. Un 
punct de reper este în această privinţă: stilismul. 
Sunt si azi unele sate curat româneşti (Tisoviţa, 
Lescovita, Pojejena-de-Jos, Susca etc.), in care 
locuitorii nu se pot impáca incá cu práznuirea zi- 
lelor sfinte, după stilul nostru cel românesc şi, in 
consecință, când revin aceleaşi sărbători pe stil 
vechiu la Sârbi, le prăznuiesc din nou, fie mani- 
festând fățiș, fie că în zilele acelea se abţin — mai 
fanatic chiar decât la noi, dela orice lucru. Aceasta 
mi-au declarat-o sincer, mulţi dintre dânșii. 

Deşi ştiut este că, serviciul Divin în biserica 
sârbă se săvârşeşte în limba veche slavă, deci 
într'o limbă ne'nteleasá azi de biserica ascultă- 
toare, totuşi sunt foarte mulți, chiar dintre Români, 
cărora le plac mai bine slujbele ce se fac în limba 
aceasta veche — ne 'nfeleasá de dânșii — decât în 
cele săvârşite în bisericile noastre, unde își aud 
limba lor. 

Inrâurirea aceasta avută, a elementului sârb 
asupra celui român, se proectează la fel în cân- 
tece, jocuri şi în port, 

Doina noastră atât de scumpă şi de cântată pe 
întinsul țării noastre, aici e rară ca să nu zicem 
inexistentă. 

Intri, dacă e sărbătoare, în vreun sat din aces- 
tea şi dai peste un tineret săltând mereu aceleași 
ujichine, magiarafi, etc. Influența acestor jocuri 
cu caracter sârbesc, a pătruns chiar şi în unele 
sate curat româneşti. 

Nu mai vorbim de port. Acesta dacă nu e îm- 
pestrifat, e cu caracter sârbesc pretutindenea, 
Onoare ne fac însă, ,bufenii” (colonişti olteni) 
din unele comune românești, ca: Boşneag (Mol- 
dova-Nouă), și mai ales Coronini, care au reuşit 
să-şi păstreze — la sărbători mai ales — vechiul 
şi pitorescul costum românesc (oltean, zis „bufă- 
nesc”), 

Cât de mult şi-au instráinat conștiința de neam, 
acești rátácifi şi pierduţi fii ai noştri, putem vedea, 
pentru a fi mai precigi, şi din următoarea acţiune 
pe teren: Aflând o sumedenie de nume curat ro- 
mâneșşti printre aşa zişii Sârbi de azi de pe aici, 
cu „puzderia', după cum ne-a dat citate de nume 
de acestea şi Păr. T. Constantin, în lucrarea fră- 
fiei sale, „Sârbii din Lescoviţa”, nume ca: Balea, 
Brăila, Cioancă, Tundrea etc., şi ocupându-mă de 
trecutul şi originea acestor familii, am reuşit să 


le pot dovedi — ceea ce mulţi au şi recunoscut r- 
locul şi originea de baştină a acestora, din sate 
curat românești; la zeci de km. depărtare de Cli- 
sură şi pe unde încă şi azi mai au mulţi dintre 
dânșii rude. Totuşi îndrăznesc, în afafa acestor 
neputinţe de explicare, sá considere toate acestea 
ca simple ipoteze inventate de noi, fără a nesa 
de natia lor de azi, sârbă. La întrebarea pusă, 
10 în acest sens, cei mai mulţi mi-au răspuns cam 
în felul următor: „Păi, o fi părinte! dar ála (cel 
care a venit mai întâiu dintre ai lor pe aici), a fost 
Deda meu, însă tata şi mama mea sunt de aici, 
iar noi tot aici am fost născuți”, 

Aici trebue notat faptul important, că deda, tata 
şi fiii aceștia odată stabiliți în Clisură prin sa- 
tele mixte şi cu majorităţi sârbe, s'au căsătorit, 
mai toți cu fete sau femei sârboaice, în care caz 
explicaţia vine dela sine: Mama își desmearda şi 
leagănă pruncii în cântecele şi limba dánsei. 

In fruntea tuturor mijloacelor de contopire, de 
către elementul sârb a celui român, tronează bi- 
serica ortodoxă sârbă, care în decursul istorie: 
şi-a avut contribuţia ei considerabilă şi plină de 
succese în această materie, după cum sa putut 
vedea — întrucâtva — şi din cele anterioare, Nu 
trebue decât să amintim faptul în această materie 
de presiuni din partea bisericii ortodoxe-sârbe, — 
că, la 1821, Vlădica sârbesc Vitomirovici al Vârșe- 
fului a dat o circulară, în sensul că, la toate nu- 
mele românești fără sufixul ,ici” să se adauge în 
matricolele de botezuri acest sufix, așa familia 
Ursu a ajuns Ursulovici; Gruia: Gruici etc. 

Cu toate aceste pierderi, în decursul istoriei, to- 
tuşi — deşi tardivă — salvatoare si binecuvântată 
a fost măsura luată de cei mai mari ai noştri, în 
urma convenției şcolare şi bisericeşti, dintre cele 
două state vecine şi amice în 1935, când, s'au tri- 
mis în toate satele cu populaţii mixte din Clisură, 
preoţi catiheţi, elemente tinere, pline de ideal gi 
energii bogate, crescuţi şi încălziţi la altarul Pa- 
triei, pentru care înţeleg să conlucreze din răs- 
puteri până la sacrificiu, 

Din cele 18 comune de pe malul drept al Dună- 
rii, 10 sunt cu naţionalităţi şi confesiuni diferite; 
7 curat româneşti şi numai una cu majorităţi sârbe. 

Çele 10 mixte până în 1935, adică circa 17 ani 
au dăinuit fără biserică și preot român, cu alte 
cuvinte nepăstorite în duhul ortodox român şi lă- 
sate în voia curentului slav a cărui matcă era și 
este, peste Dunăre. 

Dacă cei pripăşiţi de ai noştri pe aici erau 
conştienţi de sângele românesc din ei, transmis din 


281 


mosi-strámosi, rezistând cu dârzenie influenței de 
contopire a celor două elemente conlocuitoare, ris- 
cau sau să fie ironizafi mereu în fel şi chip de 
fraţii sârbi, până ce erau forțați ori să plece aiurea, 
ori cedau, contopindu-se în masa sârbă, uitând de 
neam, de țară. 

Nu rare ori, cu privire la limba de vorbire, deşi 
incontestabil, că limba noastră e mult mai ușoară, 
mai frumoasă, mai sonoră și mai poetică în expre- 
siuni, totuși cei pierduţi din aceştia de ai noștri, 
ba chiar gi alţii care încă mai dau semne de con- 
știință românească, și-au însuşit afară şi în fami- 
lia ca limbă de vorbire, sârba, lar unde limba 
sârbă nu a putut pătrunde, au schimonosit limba 
românească cu termeni de împrumut, sârbești, Mi-a 
fost dat de multe ori, să trec pe lângă câte vreun 
Român de aceștia pe care cunoscându-l, am ținut 
să-i dau binefe pe limba mea cu străbunul: „Bună 
ziua", în scopul de a putea constata dacă reușesc 
să-i stimulez simfámántul de mândrie al originii 
sale. Mi s'a răspuns, — cu: „Bog pomogo" =Dum- 
nezeu să ne ajute, 

Printre alte cauze de sârbizare, se pot adăuga 
și măruntele socoteli de partid ale foştilor noştri 
politicieni refagti, din vechile regimuri politice, 
apuse din fericire azi. Aceia, pentru meschine 
calcule, tolerau, ba chiar încurajau aceste cutro- 
piri şi nedreptáti ale graţiilor sârbești, în detri- 
mentul elementului românesc, S'a întâmplat chiar 
ca unii din slujbagii de pe aici, în subordine, care 
pe lângă exercitarea profesiunii lor, să contribue 
și dânșii la postulatul național şi bisericesc, adu- 
cându-ne un preţios aport prin modestul apostolat 
pe care-l făceau, să fie ameninţaţi cu transferarea 
şi chiar cu suspendarea din serviciu, 

Aceasta se întâmplă numai din cauza că, sate- 
litul aciuatului politic de la putere, era un „fac 
totum” în regiune, Pe deasupra, unii sateliți erau 
de origine minoritară (sârbă), In felul acesta se 
dădea câștig de cauză — întotdeauna — minoritá- 
ţii sârbești, stingánd în felul așa orice licárire 
si zel de naționalism a acelora care înțelegeau a- 
ceasta mult mai bine decât ,marii” dela conducere. 
Astfel am ajuns sá constatăm că, conducători ai 
treburilor publice gi private de pe aici, în loc să 
sprijine și încurajeze elementele româneşti, an- 
gajând numai pe aceştia la orice lucrări sau în- 
treprinderi, satisfăcând astfel şi un postulat na- 
tional, imperios cerut în mai toate legislafiile, 
stimulând în același timp sentimentul de mândrie, 
că Românul e stăpân în Tara lui; din contra, sa- 
tisfăceau alte cereri, ale minoritarilor şi sectarilor, 


282 


înlăturând pe Românii nevoiaşi dela binefacerile 
cu care ar fi putut, măcar în parte, alina suferin- 
tele şi mizeria celor de acasă, In această perioadă 
de atotputernicie a sateliților minoritari gi de 
slăbiciune a foştilor noştri guvernanţi de până 
mai ieri, putem aminti cazul concret al doamnei 
învățătoare, F. Vălimăreanu, din comuna Belo- 
breşca, care, conform legilor în vigoare, din anul 
1936, fusese numită membră de drept în consiliul 
comunal, care era compus numai din Sârbi, Cum 
treaba aceasta însă, nu era pe placul acestui or- 
gan de administrare, simțindu-se probabil stinghe- 
riți de această româncă în mijlocul lor, dar mai 
ales pe placul unuia din cei mai influenţi sateliți 
ai regimului de pe atunci, un fel de dirijor al 
destinelor acestei Clisuri bănăţene, mare proprie- 
tar şi negustor sârb, atotputernicul zilelor acelora 
rușinoase pentru noi, s'a sistat numirea de membru 
în consiliul comunal al susnumitei doamne. Acea- 
sta s'a întâmplat în urma faptului că, un negustor 
minoritar se opunea. Ceea ce — spre durerea 
noastră — s'a şi întâmplat, deoarece nu trecuseră 
decât numai câteva zile şi numirea doamnei învă- 
țătoare F. Vălimăreanu, de membră de drept în 
consiliul comunal se şi revocase, fiind înlocuită cu 
învățătorul sârb, 

Printre alte slăbiciuni a alor noștri și în detri- 
mentul Neamului, este şi nesocotinfa unor func- 
tionari de ai noştri, Români, care pripășiţi pe aici, 
în funcțiuni, ca flăcăi, divorțaţi sau văduvi, ră- 
mân pe veci legaţi de fraţii sârbi, prin căsătoriile 
mixte pe care le contractează, făcând așadar, 
— volens-nolens — parte din familiile noilor lor 
tovarăşe, In felul acesta, având obligaţii de a 
servi sumedenii de rude ale soțiilor lor, de aci- 
înainte nu va mai putea lua nicio măsură de stă- 
vilire a influenţei acesteia dăunătoare, 

In comunele mixte trăiesc ca la circa 2,000 de 
suflete de Români-Sârbi, 

Din experiența celor aproape patru ani de păs- 
torire pe meleagurile Clisurei bánátene, am avut 
atâtea ocazii a face şcoala renașterii româneşti, în 
ținutul acesta vitregit de natură și om. 

Din toate cele văzute şi constatate prin această 
regiune, îndrăznesc a propune unele reţete de în- 
dreptare, prin care, cred, vom reuși a intra iarăși 
în posesia patrimoniului nostru naţional și spiri- 
tual, 

In primul plan se cere, să se ridice în locul mo- 
destelor capele actuale, improvizate din săli de 
învățământ, în comunele mixte, lăcașuri de ru- 
găciune, 


Într'una din conversațiile avute cu un român- 
sárbizat, am căutat într'un mod cât se poate de 
mlădios şi abil, să-l fac a reveni în mijlocul na- 
fiei sale, arătându-i după cum putea foarte bine 
și dânsul să observe — că, acum au şi Românii 
preoții şi bisericile lor, rugându-se şi cântând pe 
limba lor strămoşească. La aceasta, rătăcitul nos- 
tru frate român ripostă: „Ce fel de biserici sunt 
astea, fără turn, fără clopote; pe câtă vreme frații 
sârbi au catedrale”, Aga că nu face să treacă dela 
„moară la râşniţă”. Ca acesta vor fi încă mulţi, 
din aceştia care vor folosi aceleaşi raționamente. 
Iată deci, iminenta necesitate de ridicare a bise- 
ricilor în locul modestelor capele de azi. 

La această soluţie să se adauge apoi alta „ejus- 
dem farinae”; anume ca, această acţiune de rea- 
ducere la matcă a celor pierduţi să nu fie lăsată 
numai în seama preoftilor-catihefi. 

Sărăcia şi inexperienţa lor, cei mai mulți fiind 
foarte tineri, nu-i ajută la o propagandă abilă, 
continuă, fără preget, 

Ar fi de dorit — astfel stând lucrurile — ca 
toate notabilitátile oficiale şi particulare de pe 
aici, cât şi dela centru să conlucreze cu preoții 
umăr la umăr şi pas de pas, 


Un serviciu plin de roade ni l-ar aduce, în a- 
ceastă materie, Serviciul Social, prin înființarea 
de Cămine Culturale, în fiecare din satele Clisurii, 
având la dispoziţie atâtea mijloace cunoscute și 
eficace. In felul acesta, prin slovă si graiu romá- 
nesc, s'ar putea, foarte bine, treptat-treptat, câş- 
tiga terenul pierdut şi în acelaşi timp infiltra cât 
mai mult duh românesc. Cu timpul, Clisura noa- 
stră nu va mai avea aspectul de azi, impestrifat si 
imbácsit de graiu, datini, cântece și jocuri minori- 
tare sárbesti. 

Intreg complexul acestui postulat national as- 
tăzi era soluționat, dacă tembelismul şi incon- 
stienta guvernanţilor noştri de până acum nu sar 
fi ţinut de capul lor timp de şaptesprezece ani 
de zile dela Unire. 

Lucrurile sunt mult mai serioase şi dureroase, 
tráindu-le la faţa locului, nu vizitate din fuga ma- 
şinilor odată la doi, trei ani, sau soluționate pe 
hârtie la masa verde a birourilor. 

Insă, şi în această chestiune rămâne viabilă tot 
vechea zicătoare: „Nimic nu e prea târziu”, 


ALEXANDRU GRUIA 


CEREMONIA AGRARĂ A CUNUNII ÎN MUNȚII APUSENI 


Ceremoniile agrare în regiuni unde agricultura 
este ştearsă, ca în munții Apuseni, pot fi apre- 
ciate numai prin faptul că cine ştie ce concluzii— 
in urma unor studii consacrate problemei — s'ar 
putea trage, cu privire la originea lor în acest 
masiv muntos. 

Obiceiul cununii, una dintre ceremoniile cele 
mai interesante din Ardeal, se află mai în toate 
regiunile masivului munților Apuseni. Propriu zis 
extensiunea ei poate fi judecată, cu această con- 
tributie, în felul in care ni se vorbeşte de ea în 
această regiune. O prezentare a ceremoniei din 
unele părți ale munţilor Apuseni s'a făcuti). O 
ceremonie în altă regiune, a fost semnalată şi de- 


scrisă amănunţit în revista „Sociologie Româ- 
neascá” ?), 

In comuna Vidra, urma acestei ceremonii este 
evidentă. Inrádácinarea ei adâncă în conștiința 
poporului denotă o îndelungată şi îndepărtată 
deprindere în a o practica, Este semnificativ fap- 
tul că deşi suprafeţele cultivate, în special cu 
grâu, sunt reduse şi ele aparțin la un număr re- 
strâns de cultivatori, s'a mai putut menţine chiar 
în formele in care o găsim. Nu este mai puțin ade- 
vărat că dacă cântecul cununei fi se pare prea 
redus şi neînsemnat, rămâi totuşi surprins de fap- 
tul că fiecare proprietar îngădue a i se face cu- 
nuna sau crucea la sfârşitul seceratului, 


1) Vezi Val. Butura : Credlate in legătură cu cultura grâului la Românii din Transilvania, in Sociologie Românească: 


„anii, p. 358—362. 


3) Vezi H. H. Stahi etc. Cu nuna în Sant, în Sociologie Românească, an. I, 


283 


N'am avut posibilitatea observării ceremoniei: 
crucii, care, după cât am putut deduce, e privită 
cu alţi ochi. Totuşi, o lămurire indirectă, am pu- 
tea-o găsi în regretul fetei care va purta cununa, 
că nu s'a făcut crucea, Crucea presupune o muncă 
mai mare spre a o face şi se poartă în mână, 
Când se stropeşte, nu se stropeste numai ea, ci 
şi fata, întocmai ca în cazul când se poartă cu- 
nuna pe cap, 

— Nu face cruce? întreabă una dintre seceră- 
toare, . 


— Ba zice cá nu vrea (gazda) sá facem cruce. 
Facem cununá, E mai greu de fácut cruce, 

Prezentarea ceremoniei cununii, o facem pe baza 
celor inregistrate in 15 Septemvrie 1938, in cá- 
tunul Vidrei, Pueni*). Gazda a fost Bordea Za- 


haria. Locul secerat se aflá la punctul numit 
Dámbul Bocilor. Cu secerátoarele a fost Trif, 
Gheorghe, băgat în casă, si cu copilul său în 


vârstă de 14 ani, Josif. Numele secerătoarelor — 
trei din Sohodol, comună vecină, și două din 
Pueni, îl redăm; 


Berindee Lina ............ 19 ani Sohodol 
Bobariu Maria ............. 34 ani Pueni 
Bobariu Victoria .......... 13 ani Pueni 
Sicoe Lina ................ 18 ani Sohodol 
Vesia Váruta ............. 19 ani Sohodol 


Pe la orele 51% mai este încă de secerat, Fe- 
tele insá au inceput sá vorbeascá mai stáruitor 
de cunună, Peste câteva clipe, Lina Berindee 
merge să aleagă spice, Munca merge cam anevoie, 
Vine s'o ajute Váruta Vesia. După ce au ales un 
mănunchiu destul de mare din snopi, se începe 
împletirea de către Lina Berindee. Cealaltă, Vesia 
Váruta îi dă spice. Se aduce apă, se udă spicele 
ca să se poată impleti mai uşor, Impletirea e sim- 
plă. Se iau cam 50 fire. Se încep, de lângă spic, 
a se impleti în trei, Se introduc tot dela spice, 
apoi, treptat, câte o guvifá de paie, Intre timp, 
cununa este gata, de secerat nu mai este, Se în- 
cepe strângerea vaselor, secerilor, Clăile sunt si 
ele pe terminate, făcute de gazdă. Fetele au înce- 
put să ,huhureze”, Ultimul snop în claie este pus 
când se lasă şi pieptenul cu care fetele şi-au fă- 
cut părul, s'au gătit, 

Cunună fără apă nu se poate! Trif Gheorghe îl 
cheamă pe Vâtca Niculae, care își păştea pe mi- 
risti boii, în apropiere, îi dá donita şi-l trimite 


la apă. Într'o clipă este înapoi. O ascunde după 
elái.* 

«Să nu o vadă fetele!» îmi spune, Dar faptul 
că are doniţa cu apă e o bucurie, care trebue îm- 
părtăşită, aga că sub forma unei táinuiri pe care 
o vrea dela altul, îi spune fetigcanei Victoria: 

«Să nu-i spui că am apál» 

Tăinuesc, deci, şi fetele mici, cărora mâine le 
va veni rândul să fie udate — alături de băieţi, 
care au tot interesul ca fetele să fie cât se poate 
de calme, 

Cununa este gata. Dar Lina Sicoe care o va 
purta, în lipsa gazdei, are grijă de obiectele aduse 
la loc. Când ele au fost încredințate Mariuţei 
Bobariu se gândeşte la cunună, 

«Unde este donita?» Și începe s'o caute, Vâtca 
Niculae simulează o fugă într'o parte, spre a o 
ascunde, în timp ce Trif o doseşte gi mai bine. 

Cine duce cununa, nu se ştie încă, 

«No, mai vorbeşti?» Intervine gazda ș: Vâtcă 
Niculae simultan, 

O prinde acum o încearcă gi o pune pe cap. 

«Cum s'o pun pe cap? Peste cârpă sau peste 
păr?» Peste cârpă este de părere doar flăcăul, 
+Ei atât crezură că sunt de proastă — se referă 
la doniță — nu pricep eu atâta lucrul; Dar nu 
pare că s'ar opune la udat, Râde, cântă, legându-şi 
buricul degetului, pe care şi l-a crestat cu secera, ` 

Incă nu şi-a pus cununa pe cap şi flăcăul stă 
cu donita de apă în mână, gata s'o arunce, Nu 
mai este o taină aruncarea apei, Nu i s'a dat voe 
să arunce cu apă din cutia) coasei şi nici cu 
lapte sau apă din oală, 


Incă puţin și cununa este aşezată pe cap. E 
gata. Dar o mică amăgeală nu strică, pentru ea 
ca apa să meargă în plin. 

«No, aici îi mai trebue cevaly zice una. In 
timpul acesta, Vâtcă Niculae, aruncă donita cu 
apă pe ea. Fuge, huhurează şi zice: 

«No, udati de putetil» 

Ajunsă pe coastă, purtătoarea cununei începe: 


Frunză verde crăstrăvete, 
Cununa moare de sete! 
Frunză verde de alună, 
li trebe apă la cunună! 


Din nou Vâtcă Niculae îi aruncă apă în ochi, 
După aceea se face cortegiul, Secerătoarele în- 
cadrează fata care poartă cununa, pe care o nu- 
mesc „mireasa“, li zic mireasă numai prin com- 


3) Vezi Florea Florescu: Çetele de secerátoare din Cuhea-Maramureg, în Sociologie Românească, an. Il, p. 507—511. 


4) O cutie în care se pune gresia de ascuţit coasa, 


284 


parafie cu mireasa propriu zisă, căreia i se pune 
cununa pe cap în biserică sau este vorba de îm- 
perecherea simbolică a fecioarei în vederea ro- 
dului din anul viitor? 

Cortegiul format, împreună cu mireasa, cântă, 
Nu însă un cântec de proporţia şi factura celor 
înregistrate, de pildă, în regiunile năsăudene, Ci 
simple frânturi, care ele prin ele, câteodată n'au 
decât un înţeles local, închizând o uşoară notă de 
ironizare» 


Cine nu udá cununa, 
Sá n'ajungă săptămâna, 
Apăi, cine va uda, 

Să n'ajungă nici sara! 


Cunună de grâu frumos, 
Să fii gazdă, sănătos, 
Cunună de grâu c'odoase 5) 
Să fii gazdă sănătoase! 
Nu ştiu holda-i cu odos 
Or îi gazda mánios 


Frunză verde de alună 
Adă apă la cunună. 
Frunză verde castravete, 
Cununa moare de sete! 


Acum intervine aluzia la starea locală: 


Poenarii n'au ce bea, 
Da să ude cununa! 


Este aluzie la starea locală în cuprinsul aces- 
tor două versuri, de oarece cătunul Pueni suferă 
îngrozitor de apă, Teren calcaros cu grote şi peşteri, 
fără un strat de argilă proteguitor de apă, ici colo, 
dacă a permis deschiderea unui isvoras. In timp 
de secetă rămâne o singură fântână, la peste 100 
de numere, lar ca să fie asiguraţi de apă, sunt ne- 
voifi ca în timpul nopții să stea câte 2—4 ore, până 
ce se adună apa sau le vine rândul, Străbaţi câte 
odată un crâng întreg, fără să poţi găsi apă cel 
puțin să-ţi usuci “gura, Am auzit deseori ripostán- 
du-se; „Dacă te măritai cu... aveai apă destulă şi 
aproape, nu umblai un km. şi jumătate”, Ironizarea 
de care am amintit de altfel, este răutăcios accen- 
tuată în strigăturile următoare: 


Frunză verde căstrăvete, 
Fântână lângă perete 
Si Bordestii*) mor de sete! 


Cu fântâna la fereastră 
Si donifa uscată 'n casă. 
Să coboară jos, la bae, 
Să o strângă din vălae?). 


Cortegiul înaintează repede, La un moment dat 
cârmeşte spre nişte tufișuri, Undeva, în „hucari“ 8) 
lăsaseră de dimineaţă o damigeană cu apă. 

Mai sus, ascuns după un alt tufis, o pándeste 
Alexandru Goia. Cánd se apropie, se repede spre 
ea, o udă, se luptă, o trânteşte jos şi vrea s'o pupe 
căci ea însăși intonase: 


Cununa trebue udată 
Și mireasa sărutată! 


După puţin timp, prinsă de Trif. Iosif, este 
udată cu două donite de Vârci Marin. 

Acum gazda reflectează: 

— A scăpat! 

— Dece? întreb eu 

— Nu mai sunt holde, S'a gătat cu ele, 

Intr'adevăr mireasa a fost udată numai în zona 
holdelor şi va mai fi când va ajunge acasă, 

Cortegiul însă huhurează şi cântă mai departe, 
Se repetă, nu în ordine, versurile deja cântate, 
afară de acestea: 


li săracă mireasa, 
li uscată cununa 
Și n'avem cu ce-o udal 


Precum si adaose după versuri deja spuse; 


Frunză verde şi-o aluná 
Trebue apă la cunună, 
Dar Budestii n'au ce bea, 
Cum sá ude cununal 


Când se vede casa gazdei dintr'odată isbucnesc 
fetele din cortegiu: 


Frunză verde dintr'o baltă, 
Caștigă-ne gazdă apă! 

Hii gazdă cu voe bună, 

Că ţ-aducem o cunună, 
Cunună împletită în trii 
Trăiască gazda de-aci! 

Nu fii gazdă supărată, 

Că holda fi-i seceratá! 


Din nou o cantitate mare de apă se aruncă: de 
gazda Rafila Trif, copilul său Trif Iosif, Trif $te- 
fan, precum şi de Bordea N, şi Bordea P. 


5) Odos, odoase = ovăz sălbatic. 8) Un însemnat neam al cătunului Pueni. 
7) Vălae = ţărâiaşe mici, adică pârâiaşe. 8) Hucari = tufigurl. 


285 


Mireasa urcă apoi în cameră, pune cununa pe 
masă şi pleacă să se desbrace, Ceremonia, prin 
aceasta se consideră încheiată, Cununa e luată 
apoi de gazdă, se pune în cui. Mai târziu ea va 
fi imblătită și sămânța aruncată în grâu, 


Din elementele caracteristice ale acestei ceremo- 
nii agrare nu putem trage o concluzie în sensul 
unei păstrări a obiceiului într'o formă arhaică, ne- 
alterată, Din contră, Totul pare diluat de timp, îm- 


 ——— a — 


prejurări, loc. Si așa însă, chemarea apei, denumi- 
rea fetei „mireasă”, chemarea sărutului, grija de 
gazdă, referinfele dese la holda terminată sau îm- 
belşugată, toate acestea, pot fi considerate firicele 
plăpânde rămase din comoara trecutului, valoroase 
prin chiar această vagă aducere aminte despre ce-a 
fost, către care ne îndreaptă să privim stáruitor ?), 


FLOREA FLORESCU 


9) In altă parte (v. Monografia comune! Vidra, destinată Congresului Internaţional de Sociologie), am ajuns la con- 
cluzia că forțarea cultivării grâului la înălţimi de peste 1.300 m. se datoreşte tendinței Moților călători, de a-şi asigura 
pentru vremuri de restrişte, prin cultură locală, existenţa. Cultura grâului deci, reese că ar fi importată, iar odată cu ea * 
wa importat şi această ceremonie a cununei. Ar mai fi posibil, ca o populaţie de câmpie emigratá in munte, să fi impus 
cultura grâului şi să fi adus ceremoniile in legătură cu el. Această ipoteză este exclusă, dacă ne gândim la greutăţile pe 
care le-ar fi încercat o populaţie de câmpie transpusă la munte, în faţa unor îndeletniciri necunoscute ei. Deaceea, 


în lucrarea amintită, nici nu am pomenit de această ipoteză. 


286 


DOCUMENTE 


FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC AL UNUI ÎNVĂŢĂTOR 
DIN TARA OLTULUI 


Intr'unul din drumurile ce ne-au purtat acum 
vreo patru ani de zile de-a-lungul si de-a-curme- 
zișul Ţării Oltului, am găsit la Arpasul-de-Sus pa- 
ginile manuscrise pe care le publicăm aci. Sunt ale 
unui învățător localnic Gheorghe Smădu. 

Pe învățător l-am cunoscut abia atunci. Nu era 
încă un om bătrân, fafa lui purta însă semnele is- 
tovirii atâtor ani de muncă şcolară. Fără să atingă 
şaizeci de ani, el ajunsese la epoca la care gândul 
se întoarce cu predilecție înapoi spre tărâmurile 
mai luminate ale copilăriei şi ale tinereţii. La în- 
váfátorul Smádu, întoarcerea aceasta, care se 
putea citi în lumina mereu îndepărtată a privirii, 
se întovărășea cu o nemulțumire mărturisită — de- 
loc surprinzătoare pentru cei mai în vârstă — 
față de timpurile de astăzi. Ne vorbea, amărit şi 
descurajat, de morala egoistă care stăpâneşte fa- 
miliile noi, de lipsa de conştiinţă a femeii în dato- 
riile ei cele mai de seamă, de moravurile corupte 
care din clasele de sus coboară în zilele noastre 
în popor, în concluzie de „sistemul copilului unic“, 
şi de dezastrul natalității. Ca un protest senti- 
mental şi ca un derivativ, începuse să-şi însemne 
amintirile din îndepărtata copilărie. 

Un fragment din acestea, scrise pe nişte formu- 
lare administrative ungureşti — poate tot ceea ce 
lucrase până atunci — mi le-a încredințat ca un 
fel de răspuns la o întrebare pe care mi-aşi fi 
pus-o despre stările trecutului. I-am propus să le 
dau vreunei reviste regionale sau să i le inapoiez. 
A ridicat din umeri: să fac ce cred. Se detașa 
parcă de toate cele de-aci. 

Un an mai târziu a murit. 


Manuscrisul mi-a rămas. Prins de ocupafiuni mai 


grabnice. n'am putut revedea decât în timpul din 
urmă paginile acestea care au. pentru cine cer- 
cetează îndeaproape Tara Oltului, şi un alt interes 
decât acela al unei pioase amintiri de familie. 

Scris într'un ton glumef (care totuși nu se poate 
menține fără numeroase locuri comune şi chiar 
obositoare), cu elemente uneori hazlii de înscenare 
şi transpozifie, bazate, probabil, pe istorisirile re- 
petate ale părinților, poate şi pe propria-i expe- 
rienfú de tată, fragmentul acesta de memorial 
oferă şi un material documentar. Sunt aci unele 
date privitoare la credinţe şi obiceiuri, la practici 
magice locale, toate în legătură cu nașterea şi bo- 
tezul. Pe alocurea încearcă să se desprindă dintre 
rânduri şi câte-o icoană de ansamblu a vieții în 
sat, cu o generaţie, două înaintea noastră. Datele 
acestea, ca şi încadrarea lor vie — partea cea mai 
prețioasă a informaţiei, dacă ar fi obiectivă — im- 
pun însă o firească prudență critică pe care li- 
bertatea de prezentare a autorului pare a o justi- 
fica. Ori cum ele rămân ca puncte de plecare pen- 
tru cercetări ulterioare. 

Ca valoare documentară aceste pagini intere- 
seaza si prin preocupările pe care le vădesc, între 
care îngrijorarea, deja subliniată, pentru scăderea 
natalității, odată cu aceea a moralității publice, 
apare ca un leit-motiv minor în întreaga povestire. 
Apoi felul în care este scris acest memorial, limba, 
cadrul lui şi chiar faptul lui însuşi ajung să dea o 
imagine a intereselor culturale, a mentalitáfii şi 
în genere a vieţii sufleteşti a unui învățător oltean 
din vechea şcoală. 

Și aceasta are iarăşi prețul său. 


ION I. IONICA 


287 


MEMORIILE LUI 


1. In valea plângerii. — Nu ştiu altul, dar eu ştiu 
că am fost prezent la venirea mea în valea plân- 
gerii. Reamintindu-mi acest eveniment, pare că 
din nou trăiesc acele clipe de sbucium pentru a 
veni mai degrabă cu o clipă la lumină. Dar această 
dorință îmi era împiedicată de lelea Eva 1), moaga, 
doctorifa și descântătoarea satului. Aceasta, pe 
când biata mama se sbătea în spasmurile naşterii 
şi eu dădeam din mâini şi picioare, dând năvală la 
ușa de ieşire, spunea vorbe mângâietoare, rugán- 
du-se de mama să mai sufere, să mai aștepte pu- 
țin, pentrucă nu au trecut ceasurile rele. lelele 
acuma îşi fac jocul lor măiestru, şi în cazul acesta, 
plodul născut va fi pocit. Ursitorile îi vor ursi rău. 
Va fi slut, schilav, căci până joacă ielele, ursito- 
rile bune nu se apropie, ci numai cele rele care 
apoi își vor face mendrele cum voiesc, Între aces- 
tea, tot ieşea afară, privea la stele, intra din nou 
în casă și spunea: 

— N'a sosit timpul, mai sufere, nu te lăsa slabă, 
încă vreun ceas. 

Auzind aceasta, din toate puterile m'am asvárlit 
către ieşire, dând busna peste voia lelei Eve, si, 
până să prindă de veste, am și intrat în valea 
plângerii, sbierând pe cât îmi permiteau plumá- 
nile, că de ce m'or ţinut atât închis, Văzând 
aceasta, strigoaica de moașă nu a avut grija mea, 
ci fuge afară, să uită din nou la stele şi începe să 
descânte ielelor ca să le alunge și să poată veni 
ursitoarele bune. După care ispravă, intră din nou 
în casă cu fața radioasă, arătându-și singurul colț 
ce-l mai avea în gură şi spunând: 

— Noa, nu-i nimica, le-am făcut eu de deochiu, 
cu descântecele mele le-am alungat, 
veni ursitoarele bune, 


acum pot 


În timpul acesta, eu fipam din toate puterile, 
fiindu-mi foame, dar hârca de babă nici habar 
n'avea; ea aştepta să vie ursitoarea ca să-mi pre- 
zică viitorul, făcând pe cei din casă să stea în li- 
nişte ca să nu o sperie. Toţi o ascultau, numai eu 
nu. De atunci se vede că am început a-mi impune 
voința. Eu sbieram cât puteam de foame, iar ele 
toate pándeau ursitoarea. Dar au putut mult și 
bine a pândi, căci nu au văzut și auzit nimic, Deci 
văzând eu că nu-mi au grijă să-mi dea să mănânc, 
fiind și obosit de atâta drum, știind că leacul cel 


1) Eva"Adam Nan, de ani 70. 


288 


GHEORGHE SMÁDU 


mai bun contra foamei este somnul, am stráns din 
ochi și am adormit. Până pruncul doarme, ursitoa- 
rele nu se apropie. Acest fapt ma impiedecat gi 
pe mine să aud ce era să mi se spună din partea 
ursitoarei, ceea ce ar fi fost bine, pentrucă poate 
nu dădeam în atâtea gropi în calea vieţii. Dar ce 
să-i faci, se vede că şi alţii au pățit aşa, fiind pu- 
țini acei norocoşi care își ştiu soarta înainte, 

Baba Eva, folosindu-se de somnul meu, m'a în- 
fíágurat în zdrenfe, legándu-má pe deasupra strâns 
cu o față de lână, la a căreia capăt erau într'o 
zdrenturá legate tămâie, chiper, usturoiu și mai 
ştiu eu ce, iar la cap mă legase cu o cârpă roşie 
ca să nu mă deoachie cineva. În timpul acestei 
operaţii, m'am trezit din somn, sbierând din nou 
după mâncare. Dar pasă-mi-te nici în seamă nu 
au luat scâncelile mele, ci m'au dus de m'au închi- 
nat pe la icoane, ca să fiu evlavios, căci după pă- 
rerea lor eram predestinat pentru popie. Isprávind 
ceremonia aceasta, au strigat apoi pe tata, să-i 
arate odrasla şi, voind să-l şăguiască că's fată, era 
cât p'aci să fiu dat de ușă, Dar la spusele babei: 
„sărută-ţi feciorul, loane!!, m'a strâns la piept, în- 
Shimpându-mi obrăjorul cu mustafa și barba-i ne- 
rasă, la ceea ce eu fipai cât mi-a luat gura, Tata: 
„Bravo! are gură, se face cântăreț, e bun de 
popă!!, 

Mă dădu din nou babei, care, ca să nu mai 
sbier, mi-a astupat gura cu o zdreanță udă din 
care venea ceva dulce — de bună seamă o fi fost 
zachăr îmmuiat, căci, plăcându-mi, am încetat a 
mai plânge. Și trăgeam cu zor din zdreantá prima 
mea gustare, 

Se spune că „de nu se va naște cineva din apă 
şi din duh, nu va intra în împărăţia cerurilor", Eu 
să spun adevărat că apa mi-a plăcut, dar duhul nu. 
lată cum s'a întâmplat: Ă 

După ce era să rod şi zdreanfa, isprăvindu-se 
zachărul din ea, má ia baba din nou în braţe, má 
trânteşte pe pat, mă desface de zdrente şi mă in- 
troduce într'o alvie cu apă călduţă, Simtind eu de- 
liciul acestei ape cáldute, nu mai puteam de bucu- 
rie. Dam din mâini şi picioruşe încât săreau stropi 
de apă în toate părțile, dar hoata de bătrână nu 
mă lăsă în voia mea nici acum, Cu o mână îmi 
prinse picioarele sí cu ceailaltă má frecă pe cap, 


pe după urechi, pe sub barbă, de mi se roşise 
pielea ca racul, fiind mâinile ei plesnite de muncă, 
cu care má sgâria ca cu o gripsá. Mă ridică apoi 
din apă, mă așeză pe zdrenţe din nou şi a suflat 
apoi duh peste mine în formă de cruce, care duh 
suflat mi-a ajuns si în nările nasului, refináandu-mi 
răsuflarea, din care cauză am sbierat la ea, dând 
cu picioarele să o lovesc și cu mâinile sá o apuc 
de păr; dar nu ajungeam, ea având mâinile lungi, 
sta departe de mine, Ce vor mai fi făcut cu mine, 
nu ştiu, Am leșinat, am adormit ca după o baie, 
ori ce alta s'a întâmplat, căci când m'am trezit, 
eram din nou legat, si aveam ceva în gură, moale, 
cald, dulce, din care sugeam lapte. Acest lucru a 
fost prima mea plăcere şi satisfacţie de când am 
intrat în valea plángerii. 

II. Botezul. mm Dimineaţa, toată uliţa a aflat nou- 
tatea cea mare și zi cu zi veneau una-două vecine 
sau rubedenii să mă vadă. lar tata nu mai ieşea din 
cârciumă până seara, cinstindu-şi prietenii de bu- 
curie că a căpătat al treilea copil şi încă fecior. 
Nu ca în ziua de astăzi, când taţii, după câte o 
naștere care nu a putut fi împiedecată, beau de 
dimineaţa până seara, dar nu de bucurie, ci de 
ciudă că au mai căpătat un mâncător pe capul lor. 

Vecinele şi neamurile, când ne cercetau, apoi 
nu veneau cu mâna oală. Fiecare aducea plocon: 
arpácas cu lapte şi cu zachăr sau pui fript impá- 
nat cu slănină să fie gras, tocană grasă ori supă 
grasă de găină în care pluteau bucăţile de slănină, 
si rachiu îndulcit cu miere sau ars cu zachăr. 
Aceste mâncări şi băuturi trebuiau mâncate de 
mamă, dar din fiecare trebuia să aşvârle puțin 
după uşă şi să zică: „cine mi-a adus mâncare fer- 
mecată, fermecat să rămână, după cum stă după 
uşă mátura, calul strigoaielor!" Dacă făcea așa, 
apoi nu se legau fermecele de ea și rămânea sănă- 
toasă. Cu toate acestea, mama tot s'a bolnăvit, 
dar nu doar de fermece, ci de mâncările cele 
grase şi de rachiul dulce, din care cauză a căpătat 
rosurile (stricarea stomacului), In urma acestora, 
apoi nu se mai gátau descántecele, făcăturile, pen- 
torsurile ce le practicau babele mestere asupra 
mamei, Deși eram mic, eu ştiam pentru ce e mama 
bolnavă, In zadar fipam eu la babele cele meştere 
când se apropiau de patul nostru, că ele nu-mi în- 
țelegeau limba, Ştirea mea se baza pe gustul de 
rachiu dulce ce-l simţeam în laptele ce-l sugeam la 
sânii mamei. Tata, un om mucalit care nu credea 
în fermece şi pocituri, gácind cauza rosurilor ma- 
mei, nía mai lăsat-o să mănânce plocoanele grase, 
ci le-a mâncat el, bând şi rachiul, aşa că tata se în- 


grága în urma fermecelor din plocoane, iară mama 
s'a făcut sănătoasă spre bucuria mea, ne mai sim- 
find în ţâță gustul rachiului. Poate că puterea fer- 
mecelor din rachiul plocoanelor care îl simțeam 
în gustul fáfei, mía făcut pe mine mai târziu, si 
şi acum, de îmi place rachiul, 

In timpul acesta, cumetrele discutau cu mama 
chestia botezului meu. Aveau frică să nu mor 
cumva nebotezat si să mă fac „vârcolac“, având 
ele credinţa că toţi copiii ce mor nebotezafi se 
prefac în vârcolaci care, neavând alta ce face în 
lume, se apucă de mănâncă luna şi cu cât vor fi 
mai mulți, vor da-o gata, rămânând noaptea fără 
lumină. Naşa își disputa întâietatea, spunând că 
ei îi trebue timp de o săptămână până va ţese 
scutec nou, cum știe ea, Doará ea știe ce și cum 
trebuie, fiind tată de popă. Se vede că cumătra nu 
voia să rămână mai pe jos ca altele. Tata încă se 
pregătea după cum ştia el pentru botez, 

Intr'una din zile, ce mă pomenesc în legănuţul 
meu cu cârâituri de găini, gágáituri de gâște, mă- 
căituri de rațe, de parcă ar fi intrat în coteţul lor 
o turmă de vulpi. Pasă-mi-te, erau cumetrele care 
pregăteau botezul, iar tata rostogolea un poloboc 
în casă; cu siguranță că nu era gol, că troscănise 
pragul ușii sub greutatea lui. Vecinele făceau o 
gălăgie de se părea un cârd de gáste, mai “cu 
seamă după ce tata le dase să guste din conţinutul 
butoiului. Apoi să fi auzit păreri, tocănituri de cu- 
țite la tăiatul tăieţeilor şi verzelor, sfârâitul cra- 
tefelor, dar mai cu seamă tocănitul gurifelor, o 
hărmălaie la care eu am protestat prin strigătele 
mele, spunându-le că am lipsă de linişte, să pot 
dormi! Nu m'au înţeles. O cumătră, mai dihai ca 
celelalte, întreabă că nu cumva am rămas fără 
scaldă și de aceea fac gură, şi fără doar si poate, 
pune apă intrlo trocut4, mă desface de zdrenţe şi 
hai să mă arunce în apă, când intră pe uşă și baba 
moaşă care bagă degetul în apă şi, pipăind!o, era 
cât placi să-i dee cumetrii prea zeloase cu cárja 
în cap, spunând că era să mă opáre... Mă ia în 
primire, dar venindu-mi degetele reci ca furfurii 
de ghiafá în atingere cu pielea mea goală, aşa am 
tipat, de era să mă scape de spaimă. Introducán- 
du-mă în apă, alt țipăt din partea mea, la care 
toate cumetrele sfau adunat în jurul meu, spunând 
că nu-i a bună plânsetul meu în chiar ziua de as- 
tázi. Toate erau de părere că am fost diochiat de 
careva, din care cauză, toate m'au scuipat fiind de 
credință că, dacă mă scuipă şi aceia care m'a dio- 
chiat, îmi va trece. Inchipuifi-vá ciuda mea, să 
sufer asupra mea liorcile lor, fiind neputincios, 


289 


fără ca să le pot face ceva, Pasă-mi-te, ele căutau 
cauza în diochi, şi nu în temperatura apei, pe care 
baba moaşă cu degetul ca sloiul a constatat-o prea 
fierbinte, pe când ea era prea rece şi mie nu-mi 
convenea aceasta, Deci sbieram întruna, până 
m'au scos și infágat, 

Adormind, nu am auzit cauza care le-a determi- 
nat să cheme pe popă să mă boteze acasă şi nu 
la biserică, nici cauza pentru ce mi-au destinat nu- 
mele creștin de Gheorghe și nu alt cum, căci nu 
eram pe timpul acestui sfânt, Destul că m'am tre- 
zit în brațele naşei şi în fața mea un chip păros 
de numai nasul se vedea, prin care bolborosea ceva 
ce eu nu infelegeam, Această vedenie m'a speriat 
gi, începând să plâng, nașa a îngenunchiat cu 
mine, iar popa, ca să nu-l mai văd, mi-a acoperit 
fața cu ceva sgáricios şi cu miros de mucegaiu, 
Intre aceasta, aud pe nașa care şoşotea singură, 
spunând credeul şi, ca să se arate mai cu forfoiu 
ca alte naşe, fiind ea fată de preot, încheie cu: 
„Şi într'una sfântă, catolică şi apostolică biserică”, 
Poate că aceasta a fost cauza de, mai târziu, am 
îndrăgit pe uniţi, fiind eu, prin declararea nagei, 
dat sfintei biserici catolice, Se vede că popa a în- 
cercat să mă spele de declararea naşei, căci a luat 
o cană cu apă, m'a desbrăcat, cu o mână ma ți- 
nut pe sub piept şi mi-a turnat apa peste mine, 
ceea ce cred că nici dv, nu v'ar fi plăcut, apoi mie, 
De mă întorcea popa şi pe ceailaltă parte, poate 
mă spăla de toată gregala naşei, dar aşa am ră- 
mas jumate catolic, jumate ortodox, adică unit, 

După această ceremonie, la masă, pe chef, urări 
pentru noul creștin, dintre care a popei a fost cea 
mai straşnică, căci de meșteşugită ce era, sughita 
mereu gi, voind să se scoale în picioare, cineva îl 
trăgea înapoi, Cheful s'a întins până ce popa ia 
drept preoteasă pe vecina suralivă de lângă noi, 
pe lelea Marie, care-i spune ca să-şi tundă barba, 
că o înțeapă, E bun cheful Românului la botez şi 
ospete, că-şi mai uită și el de cele necazuri, dar 
nu face pentru popa. Pe mine, prin botez ma in- 
trodus în turma creștină, dar prin chef a uitat să 
mă introducă şi în catistiful creştinilor, ceea ce, 
mai târziu, când a fost să merg la oras, la şcoală, 
unde trebuia să arăt cartea de creştin, popa nu 
mi-o putea da, nefiind scris la pravila lui, Tot tata 
mai cuminte, fuge acasă şi aduce ciaslovul nașului, 
unde era însemnată naşterea mea, de pe care mi-a 
eliberat apoi şi popa cartea de creștin, 

III, Copilăria, — După mai mult chin, tárán- 
du-mă cum am văzut mai târziu la melc, lăsând 
în urma mea umezeală ca şi acesta, apoi în patru, 


290 


trei şi două, iată-mă copăcel în picioare, Un bon- 
doc de copil gras, otov de tot, de piciorugele, sub 
greutatea corpului, dădeau în lături, formând între 
ele un gol de forma suveicei, Aceasta îmi câștigă 
un nou nume dela frátiorii mei mai mari, numele de 
„crăcea", Epitetul l-am purtat numai până ce am 
aflat cum să cobor cele 6 trepte, săsind curtea si, 
în ea, pe Balan, un dulău de câine látos, gi, cu 
acesta impreuná, grádina, — mai cu seamá grá- 
dina, draga mea grădină, raiul meu din copilărie, 
în care, intrat odată cu prietenul meu Bălan, ui- 
tam toate, De dimineață până seara, nu ne mai 
trebuia mâncare, ci alergam unul după altul, când 
ascunzându-mă eu, când el, Sluga, ca toate slugile, 
ca să imbuneze pe bunica — o bătrânică sbárcitá 
care pe mine mă iubea până la idolatrie, iar pe ai 
casei îi cicălea toată ziua, ba de multe ori şi 
noaptea, pentru toate nimicurile de-i băga în spe- 
rieţi, îmi adjustează o căruță cu 4 cărigi, iar prie- 
tenului Bălan hamuri din scoarță de salcie, Aga 
iată-mă Făt-Frumos din povești, cu hinteiu de aur, 
tras de smeul de Bălan. Ciuda mea era mare şi 
acum, cu toate că eram mândru ca un fecior de 
împărat, când mă aşezam sus si chiuiam odată ca- 
lului meu, dar aceasta numai prin cunte, în văzul 
tuturor, căci de multe ori cálutul meu, având pică 
pe muşte, după care clonțănea din dinți, ori în- 
torcându-se la mine, mirosindu-mi bucata de pái- 
ne, má golea din căruță, răsturnându-mă frumu- 
sel, Prin grădină nu mergea din motivul că roa- 
tele căruciorului meu apucau iarba după ele, care, 
infágurándu-se, le impiedeca învârteala şi, ori si 
cât scotea Bălan limba, nu ne puteam urni din 
loc, 

Odată, din nou înham pe Bălănuțul meu la că- 
rut (putând acum şi eu), má aşez bine, biciul într'o 
mână, bucata de pâine în ceailaltă, când cineva 
deschide poarta la stradă; în stradă un alt dulău, 
se vede o fi fost vreun amic, căci Bălanul meu o 
rupe în sărituri mari, de bună seamă să-și spue 
binete cu prietene-so, căruța după el, eu în că- 
rufá, până când, nu ştiu, căci m'am trezit cu na- 
sul rupt, plin de prav, háinufele rupte, iar bietul 
meu Bălan chielălăia amarnic, Nici această páta- 
nie nu mi-a fost de rău, aflând în urma ei un alt 
teren de joacă pentru mine şi anume strada unde 
mai erau puzderie de copii care știau cu mult mai 
multe ca mine și mai ştiau şi drumul la gárlá, unde 
apoi de dimineața până seara nu făceam altceva 
decât ne bălăceam prin noroiu, prin apă, pe prun- 
digul încălzit de soare, mai dihai ca niște purce- 
laşi, In urma acestora, şi piciorusele mele încep a 


se îndrepta ca la alţi copii, dar și grăsimea de pe 
mine dispăruse, 

Iarna ar fi trecut destul de uşor cu plăcerile ei. 
Sániufa cu care mă săniam pe dealul dinaintea 
porţii, de multe ori îmi sparse capul, scrintindu-mi 
picioarele ori mâinile; dar în urmă, bătaia tatii era 
cu totul nesuferită, ne mai având sprijinul şi apă- 
rarea bunicufei care se duse într'o altă lume mai 
bună, unde nu sunt copii de legănat, nici feştile 
de tors, 

In urma acestui fapt, feştile de tors îmi dădea 
mama, ca să-l leagăn pe frăţiorul şi să fac ţevi cu 
sucala mă învăța nuiaua din mătură, Aceste stări, 
mai spre primăvară, atâta îmi erau de neplăcute, 
încât, dacă apucam să ies din casă, câte două-trei 
zile nu dădeam pe acasă, dormind pe la vecini şi 
neamuri, Urmarea era că creșteau dungi pe păr- 
file mai moi când mă aflau. De tata, adică de 
stânga tatei, am scăpat, fiind ales el mai mare 
peste sat, așa că, dimineaţa când pleca, eu dur- 
meam, iar seara când venea, eram culcafi. Destul 
că pe mama o vedeam de multe ori plângând. 
Poate că de aceia tata mirosea mereu a rachiu şi 
se legăna când da vreo dată ziua pe acasă, 

Incepându-se lucrul câmpului, ea cu sluga şi cu 
lucrătorii mergeau la câmp, iar pe mine şi pe frá- 
fiorul, după ce ne băga merindea în tráistufá, ne 
ducea în grădină, încuind uşa casei și poarta uli- 
fei. Spunea ea că să nu ieşim pe uliţă, iar în 
casă să nu fac vreo năsdrăvenie şi să o aprind, 
fiindcă eram cam năsdrăvan şi scorneam năsdră- 
venii de care își făceau cruce, iar pe mine mă năs- 
drăveneau de nu puteam şedea jos ca alți copii, ci 
întrlo parte, Imi dădea în grijă pe frăţiorul care 
acum era şi el bondoc de gras, cum am fost şi eu, 
şi pe care trebuia să-l port de mână și în cârcă. 
Mare neplăcere să auzi pe uliţă droaia de copii 
strigând şi tu să faci pe dădaca, După un timp, vă- 
zând tovarășii din vara trecută că le lipsesc năs- 
drăveniile mele, veneau la poartă şi prin <răpă- 
tură mă invitau la joacă la început, mai târziu tot 
prin acest metod mă huleay. , 

In timpul acesta de criză nu mă simțeam nici- 
decum bine. Pe Bălan nu-l mai aveam să tragă că- 
ruta, fiind cy oile la munte, rămânând sá mă fac 
eu Bălan, înhămându-mă în hamurile de salcie, a- 
şezând pe fráfiorul în căruţ şi căruțându-l până 
mă oboseam. Aceasta a mers cât a mers, dar când 
auzeam joaca copiilor pe stradă, deodată mă a- 
puca ny ştiu ce şi fugeam cu căruciorul mai dihai 
ca Bălan în vara trecută, când şi-a văzut ortacul. 
Alergarea aceasta era bună pentru mine, dar nu 


pentru fráfior, care de frică, ajungea sub cáruf, 
pupând pământul dacă îl lăsa năsucul, dând din 
picioare şi din mâini, Atunci deodată mă linis- 
team, spălam pe fráfior, îl stergeam, părăseam 
căruțașul, mergeam în grădină, luam  straifa cu 
merindea, mâncam şi-i spuneam că-i noapte să dur- 
mim, Să adorm eu când auzeam strigătele de 
joacă? Nu, ci păzeam până adurmea el, apoi tip- 
til, ca şi când m'ar vedea mama, mă furişam la 
gard, peste el la vecinul şi de acolo la copii în 
stradă, 

Vă puteți închipui că, fiind copil, uitam sfatul 
mamei, uitam de fráfior şi hăt colo la vecernie 
când mi se făcea foame, îmi aduceam aminte de 
casă, Când mă reintorceam, gáseam pe fráfiorul 
leşinat de foame şi plâns. Urmarea era că má pira 
mamei seara şi nuiaua din mătură din nou se juca 
cu mine, Aceste întâmplări se repetau cu regula- 
ritate matematică, până ce odată o făcui lată de 
tot, Ca să scap de jucăria cu nuiaua mamei, în- 
tr'o zi, după plecarea mamei la câmp, fur un ou 
din coteţ dau busna la o boltă, cumpăr zachăr ca 
să-l dau frátiorului să rămână de mine, de oarece 
acuma ny voia să se mai culce, ştiind că eu fug la 
copii şi cu aceştia la scaldă, Cu zachărul îl înșel 
eu și rămâne şi singur. Dar prostuțul de el, după 
ce am plecat eu, mâncând zachăr, a tot alergat prin 
grădină până a ajuns în dreptul stupinei, Aci ce a 
făcut, ce nu, a adurmit, În timpul acesta, albinele 
simțind zahărul pe mânuţele lui şi pe gurifá, dau 
busna la dulceaţă, el dă din mâini, iar albinele din 
coadă, şi cu toate că sunt mici, au îngrăşat pe 
bietul frátior în așa formă, de capul si faţa erau ca 
o lobenitá, ne mai cunoscându-se gură, nas, ochi, 
etc, La aceasta, fiind aproape seara, nici n'am aş- 
teptat pe mama, ci până la celalt capăt de sat, la 
o rubedenie, nu m'am oprit, Urmarea acestei năs- 
drăvenii nu a mai fost jocul cu nuielușa mamei 
cu care eram dedat ca şi cu muştele de pe față, 
când durmeam cu obrazul nespălat, ci o pedeapsă 
cu mult mai straşnică, despre care numai mai târ- 
ziu mi-am dat seama, Observ că mai căpătasem 
un frățior şi mai mic, pe care mama îl căra cu ea 
la câmp. După întâmplarea cu albinele, într'o di- 
mineafá, văd că nu ne mai pregăteşte tráistufa cu 
merinde, ci ne ia sluga si ne trântește pe fân în 
căruţă şi hai şi noi la câmp, ca să nu mai facem 
drăcii pe acasă, Așa a mers apoi restul de vară. 
Să fi văzut chinul meu la câmp unde nu mai a- 
veam ortaci de joacă, nici vale să mă scald, Une- 
ori era căldură nesuferită, fără umbră, cum era 
in grădină, alteori venea câte un zoton de ploaie 


291 


de ne uda ca pe șoareci, neavând şura unde să ne 
adăpostim ca acasă, De plângea micuțul, eu eram 
de vină, de se speria cestălalt de vreo şopârlă, le 
incasam, Când odihneau ei, trebuia să stau la 
vite să nu intre în brazda vecinului; de mă puneam 
să mă culc, nu-mi dădeau pace mustele, care nu 
mă cunoșteau ca cele de acasă, ci má infepau ca cu 
acul, Apoi unde mai pui frica ce o aveam când 
eram trimis cu ulciorul după apă la fântână. Tre- 
când prin bucatele crescute, la fiecare mişcare a 
vântului, vedeam lupi, iepuri, șerpi, balauri, încât 
până mă întorceam cu puţină apă, curgea apa pe 
mine ca si când ieșeam din vale la scaldă. Alte 
ori la reintoarcere, întâlnind câte un ortac de joc 
la fântână, luam apă și ieşeam la cale, puneam 
ulcioarele jos, şi dă-i băiete unul intr'altul cu fá- 
râna până mi se încălzea apa din ulcior ca leşia, 
cu care când ajungeam si o gustau, ne-o vărsa în 
cap şi, după o lungire a urechilor, nefiind nuieluşa 
la îndemână, eram retrimisi după altă apă. Până 
eram numai cu mama, sluga şi lucrătorii, mergea 
cum mergea, dar când vedeam că merge în câte o 
zi şi tata la câmp, toată ziua mă durea la foale de 
frică să nu dau peste vreo boroboafá, că, vai, cu 
tata nu era de glumit. 

După vorba lor, fiind acum „trei diavoli în 
casă” şi apropiindu-se zăpada, ca să nu răsturnăm 
cumva casa cu fundul în sus, a făcut tata o joardă 
de mesteacăn împletită, a pus-o sub grindă, dân- 
du-i numele de Sf. Haralambie, De acest sfânt nu 
s'or prea folosit, fiind grinda prea înaltă, tata fiind 
mai mult pe afară, iar mama nu ajungea la ea, ne 
făcea sfinţi şi cu sfânta ei de nuielugá din mătură. 
Cu toate aceste pregătiri, o înnebuneam pe mama 
de cap, cum spunea ea, cu hărmălaia noastră din 
casă, Ca să scape de noi doi mai mari, ne dădu 
voie să mergem la alți copii la joacă. Dar mitite- 
lul nu a încetat din sbierat până nu l-am luat si 
pe el cu noi, spre nefericirea noastră. legind în 
stradă, o mulțime de copii se dădeau cu sániufele 
pe dealul dinaintea casei noastre, Eu, hustiuluc 
înapoi în curte, iau săniuţa, ies cu ea pe deal, 
aşez pe frăţior înapoi, eu înainte la cármá şi dru- 
mu, băiete, pe deal la vale. Panta dealului fiind 
cam iute, neputând cârmui săniuța bine, din cauza 
greutăţii, ne pomenim în mijlocul zăvoiului, cople- 
sifi de apă si de zaiu. La strigătele spăriete a co- 
piilor de pe deal, vine mama şi ne scoate din apă. 
jumătate inghetati. A fost ultima mea sániere şi 
întâlnire cu ortacii de joacă în iarna aceasta, 

Ajungând în casă, ne desbracă de opincufe, că- 
ciulă, pieptar și bubuiaș, și ne lasă în cămăsuie, în 


292 


care îmbrăcăminte am rămas până în primăvară, 
Am încercat în câteva rânduri şi așa ghiața de pe 
lângă fântână, dar nu mi-a convenit, lăsându-mi 
pielifa de pe tălpile picioarelor lipită de ea. In 
urma acestora, am fost siliți a ședea în cuptor şi a 
ne delecta cu alte jucării. In astfel de împrejurări, 
câte nu poate născoci fantezia unui copil? Dela 
ştiubei de cucuruz, la care le puneam găteje din 
mătură drept coarne, picioare şi coadă, făcându-i 
boi şi vaci, oi negre si albe din boabe de fasole, 
pişcarea pisicei de coadă ca să zgáriie pe vecinul, 
până la jocurile de-a orbencea, prinselea, obie- 
luşa, imitarea strisătului animalelor, de din depár- 
tare se părea că odaia este corabia lui tata Noie, 
unde şi-au dat tot soiul de animale întâlnirea. La 
multe din jocurile noastre privea mama cu drag, 
ne mânca din ochi dar şi la alte multe se prindea 
de cap, bocindu-se, că cu hărmălaia noastră, o du- 
cem în groapă. 

Nu-mi pot închipui ce dragoste, ce ardoare pot 
avea cucoanele dela oras față de căţeii ce-i poar- 
tă în brațe şi ori si unde merg, le urmează, láu- 
dându-se şi invidiindu-se pentru ei, iar pe odras- 
lele lor, corp din corpul lor, le lasă pe mâna dă- 
dacelor şi servitorilor, Ce educaţie le pot da aceș- 
tia? Ori cultura, 'bunăstarea şi scara socială pe 
care s'au ridicat le îndrituiește a creşte căţei, a 
tine jururi, a imita pe sexul tare etc., ori a-și creș- 
te copilaşii pentru care au fost destinate de Dum- 
nezeu? Durere că aceste apucături rele încep a 
se destinde la popor, transplantându-le aci acei 
ce au servit la oraș pe astfel de cucoane. Sărmană 
femeie de la ţară, cât te trudesti cu nevoile vieții, 
dar de odraslele tale nu-ţi uiţi! 

Mă cuget la biata mamă cât de bucuros ar fi 
luat parte la jocurile noastre, cât de bine ar $ 
îndreptat ea sburdălniciile noastre, dacă ar fi a- 
vut timpul necesar, Cât de bine ne simțeam când 
se juca cu noi, când ne spunea câte o poveste 
pilduitoare ori câte o glumă; râdeam cu ea îm- 
preună până ne dădeau lacrimile. Mai cu seamă 
în zile de sărbătoare când era liberă, cei mici să- 
reau în poala ei, certându-se şi împărțind-o în 
două, începând dela degete până la ochi şi urechi, 
ne mai lăsându-mi şi mie din ea afară de gură şi 
nas care nu se puteau face în două. Ea se îm- 
párfea cu mai multă dreptate strângându-ne cu 
mâinile pe toţi trei la piept si sura o dădea la 
toţi trei la rând, iar ochii îi lăcrămau de dragoste 
şi bucurie. Cred că ea nu s'ar fi jucat cu căţei și 
pisici să fi dispus de timp. Dar timpul la ea era 
împărțit militărește: dimineaţa ne încălța, ne spă- 


la, ne îmbrăca, ne spunea „Tatăl Nostru” si ne 
punea la masă, unde până ce noi băteam cu lin- 
gurile ea fugea afară la salițe şi porci, ingrijin- 
du-i. Vara toată ziua la câmp, toamna: furca gi 
războiul cu tesáturile de lână, iarna: furca şi ráz- 
boiul cu ţesăturile de pânză, toate acestea ca să 
intoleascá casa. Mai pune pe lângă acestea cu- 
ráfenia casei, coaserea háinufelor cu chindisituri, 
pregătirea mâncării, etc. Unde mai avea timp şi 
de noi? Cu toate acestea, ochiul ei aser nu se 
despártea de noi. Aşa era creşterea noastră, aga 
am crescut şi aşa cresc mai toţi copiii dela ţară. 
Si bine-i, Doamne, aceasta. Viaţa liberă în aer li- 
ber. Cunoaşterea naturii prin sensuri pe socoteală 
proprie, care cunoștințe vor fi pururea nesterse. 
Unde mai pui sănătatea corporală care este baza 
la toată vieata. Un copil la ţară nu primește ju- 
cării de-a gata, le face el cu briceagul, cu care 
de multe ori îşi taie degetele, câştigând expe- 
rientá. O jucărie dela oraş pusă în mâinile unui 
copil nu va dura decât cel mult o săptămână, 
fiind montată și demontată pentru a vedea cum 
si din ce e făcută, pe când un copil la oras o are 
mai mulți ani în aceeaşi stare cum a primit-o, ba 


unii o păstrează și o dă mai departe la copiii lor, 
La ţară se aleargă descult şi cu capul gol, se scal- 
dă în apă rece, caldă, curată, tulbure, când şi de 
câte ori se vrea, Se mănâncă simplu şi când vine 
foamea, nu la ore fixe, lată 
pe care o prefer mult înaintea celei orășenești, 
dándu-fi corp robust, sănătos, inteligență cásti- 
gatá prin experiență proprie, voinţă tare, carac- 


creşterea dela ţară, 


ter natural, etc. Un copil dela ţară nu-ţi va spune 
că vaca dă lapte şi bivola cafea, ori că prunele 
cresc în cosarcá. lată aportul unui copil ce intra 
întâiu pe băncile şcoalei, pe care educatorul îl 
poate edifica fără frică dacă are dexteritate, 

Adio fericită copilărie! Adio libertate! Adio rai 
pământesc, căci vine timpul să merg la școală, 
unde, după spusele tatei, învățătorul cu joarda lui 
mă va desváfa de drăcii, unde va trebui să învăţ 
carte, să merg, să vorbesc, să mă port la poruncă, 
ca şi când, vezi-Doamne, intrând în şcoală am și 
devenit om mare, matur, cu sângele domol, nemai 
având lipsă de libertate și mai cu seamă de joacă. 
Dar vom vedea cât îmi va putea dascălul înfrâna 
sburdălnicia copilăriei, 


Gheorghe Smădu 


293 


DISCUŢII 


PROBLEMA PĂDURILOR COMPOSESORALE 
DIN TRANSILVANIA-BANAT 


Composesoratele de păduri sunt  asociaţiuni 
agrare de drept privat, constituite în codevăl- 
magie forțată şi perpetuă, Natura lor juridică de 
drept privat însa, nu împiedică Statul, de a in- 
terveni în organizarea lor, Statul are dreptul să 
supravegheze cum se administrează averile din 
aceste composesorate, Acest drept cuprinde şi 
obligafiunea de a elabora norme privitoare la ad- 
ministrarea averilor în comun, 

Reorganizarea acestor păduri este cerută azi, 
din considerente juridice, economice, sociale şi 
naţionale, 

Composesoratele de pădure au dobândit o formă 
de organizare prin legea 19 din 1898, Legea a- 
ceasta a fost abrogată la 17 Iunie 1923, prin le- 
gea apărută în Monitorul Oficial Nr. 59 din 1923, 
potrivit căreia, Codul silvic din Vechiul Regat, 
cum şi modificările aduse acestuia prin legea din 
18 Septemvrie 1920, au fost extinse pe tot teri- 
toriul României, ; 

Codului silvic i s'au adăugat: 

1) Unele dispozifiuni din Regulamentul pentru 
aplicarea legii pentru satisfacerea trebuinfelor 
normale în lemne de foc şi de construcţie din 
16 Aprilie 1925; 2) Unele dispozifiuni din Legea 
Cooperaţiei; 3) Unele dispozifiuni din Legea pri- 
vitoare la organizarea gi încurajarea agriculturii 
(Monitorul Oficial Nr. 67 din 1937); 4) Legea ad- 
ministrativă; 5) Decretul-Lege Nr, 2.269 din 1938, 
privitor la administrația şi exploatarea pădurilor; 
6) Decretul-Lege Nr. 1.977 din 1938, privitor la 
controlul circulației materialului lemnos, 

Haosul gi necunoaşterea modului de adminis- 
trare a pădurilur composesorale se datoreşte ina- 
inte de toate faptului că dispozifiunile ce privesc 
pădurile composesorale se află cuprinse şi resfirate 
în mai multe legi, 

Dată fiind valoarea pe care o reprezintă pă- 
durile composesorale in avuţia forestieră naftio- 
nală a Ţării, — nu poate fi indiferent Statului, — 
cum se administrează aceste păduri. 


294 


Avem azi în Transilvania, Banat, Crişana si Ma- 
ramureş: 2,448 composesorate de păduri, care în- 
globeazá aproximativ 210,000 membri, 

Unităţile de mai sus posedă: 


32.585 ha. goluri de munte şi poeni, 
197.728 ha. păduri răşinoase, 
428 513 ha. păduri foioase. 


658 826 ha. total. 


Averile de mai sus valorează cel mai puţin 
7.364.000.000 lei, adică şapte miliarde trei sute 
șasezeci şi patru milioane lei, 

Din aceste păduri se exploatează anual, con- 
form amenajamentului; 


2.197 ha. păduri răşinoase, 
9.506 ha. păduri foioase. 


Se exploatează din posibilitatea anuală de mai 
sus, cel mai puţin: 


658 800 m. c. material lemnos răşinoase, 
1.093.190 m. c. material lemnos foioase. 


Valoarea minimă a materialului lemnos exploa- 
tat anual pe picior, este 504,310,450 lei, deci ju- 
mátate de miliard, 

Din exploatarea anuală, se distribue membri- 
lor, pentru trebuinfele lor, în lemne de foc și con- 
structie: 


Lemn de construcţie: 


1, Răşinoase ..... o... .... 210.000 m. c. 
2. Foioase .............. 109.318 m. c. 
Lemne de foc: 

1. Foioase ........... 588 000 m. steri 
2. Crengi ........... 420.000 m. steri 


Socotit după volum, din posibilitatea anuală, 
jumătate se distribue membrilor, iar restul se co- 
mercializează. 

Valoarea minimă a lemnelor distribuite mem- 
brilor se evaluează la 238—240,000,000 lei. 


Se comercializează anual mai puţin: 
Lemn de construcţie: 
1. Răşinoase ........... . 317.040 m. c. 
2, Foioase ............+ 109.318 m. c. 


Lemne de foc: 
1. Foi0ase ........... 177.233 m. steri 
2, Crengi ........... 235.914 m. steri 


Valoarea lemnelor comercializate diferă, dupa 
cum ele sunt vândute, la licitaţie publică, prin 
bună învoială la cooperative forestiere sau se 
exploatează în regie proprie, In orice caz, înca- 
sările anuale variază între 300—400,000,000 lei. 

Statul încasează anual de pe aceste păduri: 


1. Impozit de 26% după valoarea de picior a 


materialului lemnos exploatat. . . . . .lei 139.918.334 

2. Drept taxă de pază, administraţie şi impă- 
duriri «cc... ++ lei 34.258.952 

3. Drept impozit de 7%o după vanzárile de pă- 
duri pe vecie. . ....... ..... „ „lei 6.917.400 
Total. lei 181.094.686 


Veniturile, care se încasează din posibilitatea 
anuală, întrec cu mult cheltuielile împreunate cu 
administrarea pădurilor composesorale, Firesc ar 
fi deci, ca, fiecare composesorat să-şi încheie bu- 
getul cu un excedent, 

Totuşi, în realitate, majoritatea composesora- 
telor își închid bugetele cu deficit, Aceasta, da- 
torită faptului că se irosesc zeci şi chiar sute de 
milioane, fără nicio teamă de a da seamă cuiva 
despre aceasta, 

Vom expune în mod sumar cauzele acestei ri- 
sipe; 

1, In primul rând, — cu nepricepere sau inten- 
fionat, cu ocazia exploatărilor anuale, conducáto- 
rii composesoratelor de pădure, neluând în seamă 
estimafia minimă sau medie a inginerului silvic, — 
subestimează atât volumul precum gi valoarea (pe 
picior şi comercializat) materialului lemnos realı- 
zat din posibilitatea anuală, 

Prin această operațiune a conducătorilor, com- 
posesoratele pierd anual 24—48,000,000 lei, 

2, In majoritatea bugetelor composesorale 
nu sunt cuprinse veniturile care se încasează din 
produsele accesorii şi secundare ale pădurilor, 

Produsele accesorii sunt: arendări de poeni 
pentru livezi sau fânețe, arendarea solurilor de 
munte pentru págunat, învoieli la păşunatul în 
pădure (shindărit sau la jir), arendarea dreptu- 
lui de vânătoare în pădure, arendări de terenuri 
agricole ce ţin de domeniul silvic, vânzarea sau 
arendarea dreptului de a ridica lutul, pietrele, 


nisipul etc, din carierele cuprinse în perimetrul 
pădurii, 

Produse secundare sunt: 

Karituri, uscaturi, curafiri şi doboráturi de vânt. 
Si în cazul că, unele din ele sunt prevăzute în 
buget, valoarea lor reală nu intră în activul com- 
posesoratului sau nu se încasează deloc, 

In cazurile acestea de mai sus, composesora- 
tele sunt lipsite anual de suma de cel puţin 
6—12,000.000 lei. 

3, La composesoratele de paduri care au în in- 
teriorul lor şi păşuni, în bugetele anuale nu sunt 
cuprinse sumele care se incaseaza pentru págu- 
nat, Se practică şi obiceiul că pentru păşune se 
formează un buget aparte. 

Dar acest buget al pașunii, deoarece se afla 
în interiorul pădurilor composesorale, nu este 
prezentat spre aprobare Consilieratului Agricol, 
Şi tot aşa, nu se arată adunării, composesorale, 
intrucât se crede că, nu este de atribufiunea ei. 
Această confuzie se produce foarte uşor, pentrucă 
nu avem dispozifiuni corespunzătoare, 

Prin aceste operaţiuni, încasările evaluate 
anual la 8—10.000,000 lei, — scapă controlului 
autorităţilor în drept, 

4, Nu sunt prevăzute în buget şi nu se înca- 
seazá valoarea materialului la plata căruia au 
fost condamnaţi delicvenfii silvici. 

In ultimii ani, valorile şi despăgubirile acordate 
nu s'au încasat din cauza amnistiilor date, După 
cum s'a pronunţat Inalta Curte de Casaţie și Jus- 
tifie, — în delictele silvice amnistia privește nu- 
mai amenda şi despăgubirile silvice, valoarea ma- 
terialului însă, se poate urmări, Ori, azi asistăm 
la practica înrădăcinată că, composesoratele nu 
încasează deloc valoarea materialului, 

Sumele din valorile adjudecate care nu se in- 
caseazá anual, se evaluează la 7—8,000,000 lei, 

5, Donatiunile excesive, care se fac la compo- 
sesorate, contribue la fel, la desechilibrarea bu- 
getului, La acest punct înțeleg donafiunile de ar- 
bori sau lemne fasonate, precum gi reducerile gi 
iertárile la valorile şi despăgubirile acordate prin 
sentințe judecătorești, 

Donafiunile cuprinse şi înţelese la acest punct, 
inglobeazá anual sumele de 10—12.000.000 lei. 

6, Se fac cheltuieli neprevăzute în buget, anual 
în sumă de 3—4.000,000 lei. 

7, Se fac cheltuieli destul de mari, în ce pri- 
veşte salariul, diurnele și cheltuielile de depla- 
sare ale conducătorilor composesoratelor, 

Sumele acestea întrec prevederile bugetare, 
anual cu 3—4,000,000 lei, 


295 


Trebue sá subliniem că, sumele menţionate mai 
sus, la toate punctele, sunt evaluate la minim, 
Şi în ipoteza aceasta chiar, se întrevede ce sume 
mari nu intra ın patrimoniul composesoratelor. 


Elaborarea unei legi speciale se impune, pentru 
că avem azi dispozifiuni privitoare la composeso- 
rate care sunt cuprinse în nenumarate legi, şi nu 
avem dispozifiuni pentru soluționarea mai multor 
chestiuni privitoare la composesorate, 

Noua lege ar trebui să cuprindă; 

a) Precizarea atribufiunilor organelor de con- 
ducere din composesorat (adunarea generală, pre- 
şedinte, casier, econom, notar); 

b) Prevederea că atât distribuirea lemnelor pe 
seama membrilor, precum şi comercializarea ma- 
terialului lemnos, trebue hotărită în adunarea ge- 
neralá de toamnă a composesoratelor, 

Se ştie ca anul forestier incepe, in afară de ex- 
ploatarea raşinoaselor, la 15 Septemvrie a anur 
lui, De prezent se obişnuieşte ca administratorii, 
dupa ce primesc parchetul de exploatare anual, 
să distribue lemne de foc şi construcție membrilor, 
să comercializeze materialul lemnos rămas gi să 
aducă la cunoştinţa  composesoratelor cantitatea 
de lemne distribuită, comercializată și suma de 
bani încasată din ambele operaţiuni de abea în a- 
dunarea generală din primăvara următoare, 

Această procedură credem, dă loc la abuzuri, de- 
oarece astfel se adúc la cunoştinţa adunării ge- 
nerale numai fapte implinite, pe care nu poate da- 
cât să le confirme, 

Repartizarea foloaselor în natură precum gi mo- 
dul de valorificare a părții rămasă din parchet, în- 
seamnă punerea în exploatare a pădurii, şi în con- 
formitate cu art, 42 din Codul silvic, aceste ope- 
raţiuni cad în atribufia adunării. Jată deci şi un 
motiv de drept în susținerea propunerii noastre, 

c) Reglementarea vânzării la societăţile coope- 
ative, 

Legiuitorul a acordat cooperativelor preferințe 
la preţ egal. Şcop ideal propus, pentru a avantaja 
societăţile cooperative, care lucrează fără interme- 
diar, Ori, din practică s'a constatat că, la multe 
composesorate s'au prezentat cooperative, infiin- 
tate fictiv de către persoane interesate, numai cu 
scopul ca sá beneficieze de dreptul de preferinţă 
sau cumpărare prin bună învoială; 

d) Determinarea amănunţită a responsabilităţii 
conducătorilor; 

e) Organizarea în aşa fel a composesoratelor în- 
cât hotarirea adunării generale sa exprime majo- 
ritatea, 


296 


Pentru aceasta, legea va trebui să cuprindă dis- 
pozițiuni privitoare la numarul de voturi nece- 
sare, pentru ca hotărîrea întrunirii să poată fi 
valabilă. 

F) Stabilirea amănunţită a atribufiunilor organe- 
lor de control; 

8) Garantarea publicităţii activităţii administra- 
torilor, aşa încât să fie cunoscută composesorilor, 
pentru ca ei însăşi să poată exercita un autocon: 
trol. 

Composesoratele de pădure sunt asociafiuni a- 
grare cu personalitate juridică şi se înglobează in 
dispoziţiile Codului civil. Se conduc după princi- 
piul voinţei majorităţii. Ca formațiuni cu caracter 
privat, au autonomia lor, exteriorizată prin dispozi- 
țiunile organelor lor; adunarea generală și adminis- 
tratori. Această autonomie este restrânsă numai 
de controlul exercitat din partea Statului. Echili- 
brul acestor două influențe este menținut prin 
dreptul de apel al composesorilor, De altă parte, 
composesorii ei însuşi exercită un autocontrol, a- 
supra tuturor acțiunilor săvârșite în interiorul com- 
posesoratului, Dar ei nu vor putea controla, reclama, 
şi apela, dacă nu ştiu, nu află cum se adminis- 
trează averea comună, Pentru aceasta, toate drep- 
turile şi obligafiunile membrilor, dar mai ales re- 
partizarea lemnelor între ei în natură şi procedura 
de urmat la vânzarea lemnelor, trebue descrisă în 
amănunte în lege; 

h) Reglementarea iertărilor şi a donafiunilor. 

In apărarea averii composesoratului trebue 
reglementată şi chestiunea reducerii la despăgu- 
biri şi restituiri cuvenite composesoratului, pre- 
cum şi donafiunile de orice fel, In cazul păduri- 
lor Statului sunt admise reduceri până la 25 la 
sută. In cazul padurilor composesorale nu avem 
norme pentru aceste cazuri; 

i) Reglementarea modului şi formei de organi- 
zare, administrare şi control a păşunilor, care se 
află în interiorul pădurilor composesorale, precum 
şi a păşunilor împădurite; 

j) Reglementarea cooperativelor forestiere, 

[n prezent pădurile composesorale se conduc 
după prevederile Codului silvic român, Cooperati- 
vele forestiere formate din membrii composesori, 
se conduc după dispoziţiile legii cooperativelor, 

Aplicarea dispoziţiunilor, din cele două legi men- 
ționate, aduce cu sine desavantaje materiale atât 
membrilor composesori singuratici, precum şi com- 
posesoratelor însăşi. Membrii composesori contri- 
buie la formarea cooperativei forestiere cu drep- 
turile şi părţile lor, potrivit prevederilor Codului 


silvic, in schimb materialul lemnos se exploateazá 
după prevederile legii <ooperativelor, 


Inainte de a se pune în aplicare noua lege, tre- 
buesc verificate composesoratele de pădure exis- 
tente azi, Avem coinposesorate de pădure (urbariale 
şi nobiliare) formate după anul 1848 până la 1910, 
în urma regulării proprietăţilor, Mai întâlnim com- 
posesorate de păduri formate: a) din pășunile îm- 
pădurite; b) şi din pădurile cumpărate de către să- 


teni înainte şi după efectuarea exproprierilor, ne- 
mijlocit dela proprietarul pădurilor, 

Datele, privitor la composesoratele de paduri, se 
pot câştiga dela Camera agricolă, Ocolul silvic şi 
Judecătoria de ocol (Oficiul carţii funciare). 

Numai după ce toate problemele acestea vor fi so- 
lutionate, — în mod obiectiv — averea composeso- 
rală — pădurea — va îi conservată şi îngrijită, 


Dr. IOSIF JIVAN 


METODE DE POLITICĂ COMERCIALĂ 


Legea recentă de valorificare a grâului pune în 
discuţie metodele de politică comercială ale Sta- 
tului şi cu deosebire valoarea sistemului protec- 
tionismului indirect aplicat în ultimii ani. 

Stat debitor cum suntem, cu datorii externe de 
peste 100 de miliarde moştenite din împrumuturi 
vechi și noui, a căror valoare s'a irosit nu numai 
în ţară, trebue să acoperim solul balanței plăţilor 
cu o balanță comercială puternic activă, Din 
aceste motive, exportul este pentru noi, în primul 
rând, o necesitate de acoperire a unor plăți de du- 
rată, angajate pentru exigenţele dobânzilor gi nu- 
mai în al doilea rând, o necesitate de desfacere a 
surplusului producţiei interne pentru schimbul cu 
alte produse. Noi suntem forţaţi a exporta surplu- 
sul — chiar dacă nu reuşim să acoperim cu acest 
export nicio mică parte din nevoile de import, 

Exportul nostru, ţinând seamă de structura şi 
desvoltarea economică a ţării, este, ca o tristă fa- 
talitate, exportul unei ţări cu însemnate bogății 
şi cu un popor sărac; export colonial de materii 
prime şi produse agricole: petrol, lemn şi cereale, 
Ceea ce inseamnă export de substanţă, valori 
brute şi mână de lucru nevalorificată, 1 

Din cele trei categorii ale exportului, primele 
două nu întâmpină nicio greutate în găsirea de 
debușeuri, producţia mondială putându-se uşor va- 
lorifica datorită nevoilor generale, cu deosebire 
în urma noilor tendinţe de organizare economică 
si de diviziune internaţională a muncii, Cel de-al 
treilea element însă, este permanent supus nesigu- 
ranţei gi crizei, atât datorită producţiei de peste 


10 


ocean si preţurilor mondiale, cât şi tendinţelor de 
reagrarizare a Statelor industriale, 

Ca să poată lupta totuși cu aceste dificultăţi, în 
dorinţa de-a asigura ocupaţiei de căpetenie a Jo- 
cuitorilor ţării o rentabilitate dorită, Statul s'a vă- 
zut nevoit să recurgă, pentru nevoile exportului 
de cereale, la sistemul protectionismului indirect. 
Acest sistem constă în acordarea de prime şi în- 
curajarea exportului prin asigurarea unui preț re- 
muneratoriu, care cu adaosul de primă trece peste 
preţul piefii mondiale, 

La început, introducând sistemul general al pri- 
melor, Statul avantaja de fapt nu producţia, ci 
exportatorii, care de cele mai multe ori erau sin- 
gurii beneficiari ai primei. Acesta a fost cazul, în 
ultimii ani, cu valorificarea grâului, - 

Anul acesta sistemul a fost oarecum corectat 
prin fixarea legală a unui preţ de vânzare mini- 
mal, cu prima de acoperire si cota de devize la ex- 
port, Statul pune în acest scop, prin Banca Na- 
tionalá, 2 miliarde lei la dispoziţie. Valorificarea 
o face cu organele sale Institutul Naţional al Coo- 
perafiei, 

Desigur, Statul — necáutánd o altă soluţie — 
trebuia să intervină cu aceste mijloace pentru a 
scoate, măcar în parte, agricultura țarii din con- 
secinţele angrenajului capitalist, spre a-i asigura 
o rentabilitate suficientă prin sacrificiile făcute, 

Sistemul acesta, oricât de convenabil ar fi pen- 
tru mentalitatea unora din producători şi expor- 
tatori, nu poate fi însă continuat în viitor cu o 
îndărătnicie suverană, fiindcă el aduce pagube de 


297 


miliarde Statului, fără nicio altă compensație. Im- 
prejurările ar trebui să ne dea de gândit asupra 
unei noui direcţii a producției agricole a ţării, cu 
mijloace capabile să ne scoată din cercul vicios 
în care ne găsim astăzi, 

Producţia cerealieră practicată, într'o lipsă de 
prevedere şi simț negustoresc, astăzi nu poate da 
decât rezultate deficitare, atât pentru producători 
cât şi pentru Stat. Căci lipsind surplusul destinat 
exportului de preţuri rentabile pe piaţa mondială, 
nu poate fi decât o muncă nerăsplătită: sforfare și 
substanță aruncată fără rost: maximum de sfor- 
fare şi minimum de rezultate. 

Pe viitor asemenea sistem poate fi dezastruos, 


298 


De aceea el trebue, neapărat, schimbat, În acest 
scop se cere, pe de o parte, rafionalizarea și res- 
trângerea suprafețelor cultivabile cu cereale gi 
îndeosebi cu grâu pentru a nu da cantităţi atât 
de însemnate pentru export, cultivarea pentru ex- 
port a plantelor industriale, a trifoiului, a soiei; 
a orezului și a bumbacului chiar, pentru nevoile 
interne, mult mai rentabile pe piaţa internă gi pe 
piaţa mondială, Cu acest sistem agricultura poate 
fi ușor scoasă din sistemul capitalist cu fixarea 
pentru cereale pe piaţa internă de prețuri fixe 
sau minimale, în cadrul organizării unitare a eco- 
nomiei naţionale. 


ION VEVERCA 


CRONICI 


NOUA LEGE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR 
ŞI NORMAL 


Noua Constituţie a impus revizuirea tuturor le- 
gilor care nu mai corespundeau spiritului sau pre- 
vederilor ei, Acesta a fost şi motivul principal de 
revizuire a legii învățământului primar, Acordul 
între lege gi Constituţie trebue să vizeze tocmai 
noutatea de ordin principial pe care o aduce Con- 
stituţia, Fiind vorba aci de formarea sufletească 
a marilor masse, grija de a asigura condiţiile care 
să fructifice prevederile mari ale Constituției 
apare foarte îndreptăţită. Citim în expunerea de 
motive: „Principiile care călăuzesc viaţa publică 
românească de azi trebue să intre în conştiinţa 
tuturor Românilor, Incepând cu clasele primare 
si sfárgind cu universitatea, şcoala trebue sá pre- 
gătească solidaritatea tuturor forţelor şi integra- 
rea lor în Statul creator de valori”, 

lar mai departe, d. prof. Andrei, ministrul edu- 
catiunii nationale, precizează că legea trebue să 
formeze pe muncitorul social potrivit rolului pe 
care, în măsura capacităţii sale, îl va juca, Ideea 
că individul trebue subordonat faţă de comunitate 
şi că, în interesul acesteia, subordonarea trebue 
să se facă, punând pe fiecare la locul lui (selecția 
elementelor), este socotită drept preocupare esen- 
tialá a autorului legii. 

Prin măsurile prevăzute Ministerul Educaţiunii 
a dorit să accentueze cele două lucruri dorite de 
multă vreme de toţi câţi s'au ocupat indeaproape 
de învățământul elementar: 1) legea să cores- 
pundă cât mai mult nevoilor de azi ale vieții ro- 
mânești; 2) să intereseze publicul cel mare în așa 
grad încât grija școlii să n'o mai poarte singur 
Statul, ci şi cei cărora le este destinată. 

Să scoatem în evidenţă prevederile care urmă- 
resc o cât mai fidelă adaptare a legii la nevoile 
sociale, In articolul 2 găsim ca instituţii de for- 
mare a copiilor; căminul de copii mici, grădina de 
copii, şcoala primară, şcolile pentru neșştiutorii 
de carte şi şcolile speciale. Grija ministerului de 
a înşirui aceste şcoli precum gi prevederea din 
articolele următoare în care se scrie că ministerul 


va ajuta sau autoriza orice fel de instituţie care 
urmăreşte instructia elementară a celor ce nu 
şi-au insugit-o, dovedeşte hotărîrea de a nu cruța 
niciun mijloc pentru a imputina numărul celor 
ce nu se bucură de binefacerile gratuitátii instruc- 
fiei elementare. Căminul de copii mici și prevede- 
rea că grădinile de copii pot funcţiona şi vara 
înseamnă hotárirea de a veni în ajutorul fami- 
liilor muncitoare, articolul 10 specificând că ros- 
tul acestor instituţii este de a primi şi copii sub 
cinci ani „având îngrijirea şi conducerea necesară 
in tot timpul cât părinţii lor lucrează”, Artico- 
lele 62—67 se ocupă îndeaproape de măsurile 
menite să nu lase analfabet pe niciunul care ar 
fi trecut de vârsta şcolii primare. Până la 16 ani 
oricine n'a terminat cursul primar complet, sau 
n'a urmat deloc, este obligat să urmeze cursuri 
pentru neştiutori sau pentru întregirea cunoştin- 
telor, Dincolo de această vârstă ministerul aş- 
teaptă colaborarea  Străjii Țării (16—18 ani), 
a Serviciului Social, a Ministerului Apărării Na- 
tionale, a fabricilor, a uzinelor, a fermelor şi a 
oricăror instituţii care folosesc personal anal- 
fabet, Recensământul neștiutorilor de carte adulţi 
este obligatoriu pentru toate instituţiile care au 
între angajaţi oameni lipsiţi de instrucţia primară, 
Obligativitatea şcolară se întinde astfel până la 
orice vârstă, penalităţile fiind aceleaşi ca şi pen- 
tru vârsta dintre 5 şi 14 ani, Articolele 77—83 
se îngrijesc ca sá se asigure instrucţia elemen- 
tară tuturor categoriilor de subnormali (intárziafi 
la minte) gi de anormali (surdomuţi, orbi, defi- 
cienții morali şi delicvenţii minori), Monopolul 
cărților didactice (ingáduind ieftenirea cărții si 
gratuitatea ei pentru cei săraci) ajutorarea cu 
hrană şi îmbrăcăminte (art. 105), precum şi má- 
surile luate de a face eficace sancţiunile în con- 
tra celor ce se sustrag obligativităţii școlare, tre- 
buesc adăogate aceloraşi mijloace prin care mi- 
nisterul dorește să se ajungă cât mai repede la 
stârpirea analfabetismului, 


299 


Dupá aceste prevederi care au scopul sá nu 
rămână nimeni care să nu fi trecut prin şcoala 
primară, legea stipulează alte măsuri datorită 
cărora învățământul primar sa fie practic şi sinte- 
tic, cu alte cuvinte să i se asigure o utilitate ma- 
ximá. Pentru a se ajunge aci, legea prevede o 
programă minimală de cunoștințe necesare, aceeaşi 
pentru toate şcolile din ţară, şi o programă supli- 
mentara de adaptare a şcolii la mediul local şi re- 
gional (art. 17). Această programă suplimentară 
poate diferi chiar înlauntrul aceluiaşi judeţ, dacă 
împrejurările o cer, Îndeosebi ciclul superior pri- 
mar va avea un caracter accentuat practic şi va- 
riabil, după regiunile geografice şi economice 
(art, 22). Pentru a nu lăsa nicio confuzie, legea 
intitulează acest ciclu clasele pregătitoare de 
muncă, specificând: „cunoştinţele predate în acest 
ciclu vor servi pentru iniţierea profesională a co- 
piilor, potrivit împrejurărilor locale şi regionale 
pentru desvoltarea îndemânării practice şi pen- 
tru pregătirea viitorului gospodar rural şi urban, 
piecum şi pentru cultivarea simțului cetățenesc 
și național"! (art, 22). Pentru ajungerea aceluiaşi 
scop, îndrumarea elevilor spre înţelegerea prac- 
ticá a celor invatate, se înființează, ca instru- 
mente de lucru, comunitățile de muncă școlară, 
Orice şcoală primară trebue să aibă următoarele 
instituţii anexe (în care vor activa comunităţile de 
muncă): cantina şcolară, farmacia, echipele de 
educaţie fizică, atelierul clasei gi corul religios 
(art. 36). lar ciclul superior poate lucra, în grup 
de muncă, chiar și pe ogoarele părinţilor, sub 
conducerea maestrilor şi învăţătorilor (art. 26). 
Subliniem importanța acestor instituţii anexe 
pentru desăvârşirea practicizáril cunoştinţelor şi 
pentru atmosfera de pregătire pentru viață, în 
care vor face să trăiască elevii, 

Prin legiferarea colaborării cu Serviciul Social, 
Ministerul Educațiunii Naţionale afirmă obliga- 
tia şcolii primare de a se îngriji de fostul ei 
elev, chiar gi când a ajuns gospodar, Pentru vârsta 
de 14 şi 18 ani, Ministerul a prevăzut cursuri spe: 
ciale in vederea desvoltárii spiritului practic gos- 
podăresc (art. 2), iar pentru sătenii adulți e pre- 
văzută susținerea de şcoli superioare ţărăneşti, 
Invăţătorii sunt obligaţi să presteze muncă în ca- 
drul Serviciului Social şi să urmeze cursuri de 
iniţiere în metodele de lucru ale acestuia. La orice 
avansare a membrilor Corpului didactic primar, 
nota Serviciului Social este obligatorie, 

Incercare cu totul nouă ale cărei rezultate vor fi 
așteptate cu interes de toată lumea didactică este 
înfiinţarea școlilor pentru copiii înzestrați cu in- 


300 


teligenfá şi calități deosebite (art. 71), unde ele- 
vii vor fi aleşi pe baze ştiinţifice şi vor fi educați 
după metode şi programe speciale, precum şi re- 
crutarea prin concurs, pentru a fi ajutaţi să-şi 
continue studiile a celor mai buni elevi din judeţ 
(art, 90), 

In seria măsurilor pentru a face massele mari 
să se intereseze de şcoala primară, notăm urmă- 
toarele: 

Sunt în primul rând toate acelea menite să facă 
învățământul cât mai practic şi de un cât mai 
real folos pentru ocupaţia principală a localită- 
tii respective. Obligaţia de a ieşi pe ogoarele pă- 
rintilor — conduşi de un maestru agronom — obli- 
gatia de a veni şi vara la şcoală pentru a lua parte 
la unele lucrări practice, precum gi înfiinţarea 
cursurilor complimentare (între 14 şi 18 ani) şi a 
şcolilor ţărăneşti, vor trebui să ducă la evidenţie- 
era, pentru mintea sáteanului, a utilității învăţă- 
mântului elementar, Cu cât şcoala primară se va 
face mai prezentă în sat cu atât satul o va socoti 
mai a lui. Cu toate că legea pune şcoala în sar- 
cina satului din punct de vedere material, totuşi 
pentru sătean ea este a statului. Ocolirea ei de 
către un procent aşa de mare sau neutilizarea ei 
în viaţă (analfabetismul post şcolar) trădează inu- 
tilitatea ei în mentalitatea sătenilor, Odată ce 
ministerul a ajuns la convingerea că şcoala tre- 
bue să folosească vieţii mai mult decât a folosit, 
nu ne îndoim că va ţine ca prevederile în această 
direcţie sá se aplice cât mai exact, cu orice preț, 
Sunt foarte mari greutăţile de învins. Primele 
cursuri care să asigure practicizarea școlii primare 
s'au şi ţinut în această vară (la Grădiştea au fost 
chemaţi învăţători şi agronomi pentru a-i perfec- 
ţiona în predarea ştiinţelor agricole la sate), Cu 
ocazia acestor cursuri unde s'au pus toate aspec- 
tele problemei, greutăţile ne-au apărut cu ade- 
vărata lor proporţie. Formarea specială a unui 
personal calificat, revizuirea totală a problemei 
grădinilor şi loturilor școlare, problema semințe- 
lor, a uneltelor modernizate şi încă altele vor da 
de lucru ministerului, Aşa cum este alcătuită le- 
gea este bună. Aplicarea ei va fi o încercare a 
personalului îndrumător şi executiv de care dis- 
pune ministerul, Și, în măsură mai mare, legea 
va fi o piatră de încercare pentru noi toţi. Prin 
înființarea consiliilor pedagogice, putem spune că 
soarta şcolii nu o mai deţine numai Statul, ci în- 
treaga populație a țării. Pentru lămurirea impor- 
tanţei acestor consilii pedagogice, dăm însuşi 
textul legii: 

„In fiecare judeţ şi Tinut va funcţiona câte un 


consiliu pedagogic; consiliul pedagogic judeţean 
adună datele privitoare la viaţa şcolii primare, 
alcătuieşte programe de îndeletniciri practice, va- 
riabile, după diferitele regiuni şi după imprejurá- 
rile locale din judeţ, pentru fiecare şcoală în 
parte, dă avizul pentru întemeierea şcolilor şi 
așezămintelor în legătură cu școala, se ocupă de 
aproape de starea localurilor de şcoală gi de ne- 
voile de material didactic din judeţ, Consiliul pe- 
dagogic judeţean se compune din; prefectul ju- 
defului, care este președintele de drept al consi- 
liului, inspectorul școlar judeţean, un reprezen- 
tant al Străjii Ţării, un reprezentant al Serviciu- 
lui Social, un profesor de pedagogie dela școala 
normală, sau un profesor de filosofie în judeţele 
unde nu este şcoală normală, medicul primar al 
judeţului, protoiereul, directorul serviciului agri- 
col, reprezentantul pregătirii premilitare, un re- 
prezentant al Camerei de Comerţ, președintele 
Asociaţiei învăţătorilor din judeţ, un director de 
şcoală primară din oras și un director de şcoală 
primară rurală, Consiliul pedagogic judeţean se 
întruneşte în fiecare trimestru odată, sub preșe- 
dintia prefectului, ascultând rapoartele subinspec- 
torilor şcolari judeţeni, discutând situaţia fiecă- 
rei şcoli şi propunând măsurile care se impun. 
Fiecare inut va avea un consiliu pedagogic al 
său, cu atribuţiuni speciale. Consiliul pedagogic al 
Ținutului are îndatorirea de a aduna datele refe- 
ritoare la viața școalelor din inut, de a urmări 
mersul şcolilor de experiență, de a propune mă- 
suri de luat pentru şcolile din întregul Tinut. A- 
cest consiliu pedagogic se compune din: Reziden- 
tul Regal al Ținutului, care este preşedinte di 
drept; prefectii judeţelor respective, inspectorul 
general şei al şcolilor din inut, inspectorul ge- 
neral primar, comandantul ţinutal al Străjii Țării, 
reprezentantul Serviciului Social, al pregătirii 


premilitare, inspectorul șef al Serviciului sanitar 
din ţinut, directorul Serviciului agricol, reprezen- 
tantul Camerei de Comerţ si Industrie din oraşul 
de reşedinţă al Ținutului, un reprezentant al Mi- 
nisterului Muncii, profesorul de pedagogie dela 
şcoala normală superioară, doi profesori de pe- 
dagogie dela şcolile normale de băieţi şi fete din 
Tinut, un reprezentant al clerului, președintele 
Comitetului finutal al Asociaţiei învăţătorilor si 
un învățător. 

Consiliul pedagogic al Ținutului se întruneşte de 
două ori pe an şi în urma discuţiunilor urmate, 
face propuneri Ministerului Educatiunii Nafio- 
nale, pentru bunul mers al şcolilor respective“. 
(Art. 92—97). 

Se vede cum fiecare regiune are libertatea de 
a-şi avea școala care îi trebuie. După calitatea 
oamenilor locali, fiecare va avea şcoala pe care 
o merită, prin grija ce i-o va acorda, Dacă se va 
pune suficientă stáruinfá, credem că aceste con- 
silii pedagogice vor da excelente rezultate. Prin 
ele şcoala va deveni cu adevărat a poporului. 

Această lege nouă a învățământului primar şi 
normal găseşte un răsunet special în cercul mono- 
grafistilor şi a tuturor colaboratorilor la opera 
Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol, în- 
tru cât cele mai importante capitole inovatoare ale 
acestei legi au fost mai întâi descoperite prin cer- 
cetările monografice la teren, şi, apoi, experimen- 
tate prin Echipele Regale studenţeşti, De altiel este 
semnificativă înrudirea ideilor reformatoare ce 
stau la baza acestei legi, cu ideile ce se săsesc în 
ante-proiectul legii învățământului primar si nos- 
mal, prelucrat sub ministeriatul d-lui prof. D. 
Gusti (vezi volumul D, Gusti: Un an de activitate 
ministerială), 


DUMITRU DOGARU 


301 


RECENZII 


y ___xz «0D £€£É£—02 


ŞS T 1I I N POE 


G. ZANE: Elemente pentru studiul economiei 
politice, Iaşi, 1938, 


Cartea profesorului G. Zane dela Iaşi, care dă 
posibilitatea de inițiere în isțoria doctrinelor eco- 
nomice, conține din clasicii gândițori în acest do- 
meniu acele fexfe care le caracțerizează concep- 
țiile şi care, impreună cu informațiile isțorice, 
biografice și bibliografice dațe de autor, formează 
o lucrare de oriențare generală asupra cugețării 
şi problemelor de economie polițică. 

Ne aminfim de acea antologie a textelor de so- 
ciologie făcuţă de Bouglé si Raffault intitulatá 
Eléments de Sociologie şi care realiza același 
scop în domeniul stiintelor sociale. Fragmentele 
semnate íntre alţii de: Durkheim, Bouglé, Jaurés, 
Coulanges, adunaţe acolo, clasate după proble- 
mele care se puneau, mai ales sociologiei fran- 
ceze, erau precedaţe de o inţroducere a aufori- 
lor în problematica fiecărei chesţiuni. Am simţii, 
personal folosul acesţei culegeri de ţexţe gi fap- 
ful că în románeste s'a publicat o asemănăţoare 
lucrare şi în domeniul economiei politice (penjru 
esfeficá și pedagogie exista mai de mulţ), nu 
poaţe trece neobservaţ. Cu aţâţ mai mulţ cu câţ 
„Elemenţele pentru studiul economiei poliţice” 
ale d-lui G. Zane, profesor la Universifatea Iaşi, 
conțin şi fexfele mai puţin accesibile sţudenţilor 
nostri, ale scriiforilor englezi sau germani, 

Puncţul de vedere cronologic şi sisţemaţic e 
cel care l-a călăuziţ pe autor in așezarea texte- 
lor. Sisţemaţic economişţii sunt grupaţi în cadrul 
şcolii respective din care fac parte şi în ordinea 
cronologică infátigati în şcoala lor. lar şcolile în- 
săşi sunt expuse în ordinea apariţiei lor istorice. 
J-cepánd cu mercanţilişţii — din sec. 17 — şi 
sfârșind cu cei isțorici, se poafe urmări evoluţia 
gândirii economice, precizarea obiectului stiintei 
economice, a meţodelor ei, 

Sunt publicaţe aci texte din: mercanţilişţii: 
Jean Bodin, Giovanni Botero, Antony de Mon- 
chrétien, Th. Mun; fiziocratii: Fr. Quesnay, Le 


302 


S Ọ C I A L E 


Mercier de la Rivière, Turgoţ;  liberalistiiz A. 
Smith, Malthus, Ricardo, Jean Baptiste Say, J. 
Stuart Mill si, în fine, isforiciiz Fr. List, W. Ro- 
scher, B, Hildebrand. 

Fiecare şcoală e precedafá de o expunere a prof, 
Zane, conținând clar gi precis noțiuni generale 
şi indispensabile despre şcoala respectivá, cău- 
fánd sá o sifueze şi explice, prin curențele si men- 
talitafea ţimpului. Făcând apoi un rezumat al 
ideilor şcolii, arățând eventualele ei aplicări sau 
influențe practice, şi apoi enumárándu-i principa- 
lii adepți și sfârșind prin o bibliografie asupra 
mișcării, La rândul lui, fiecare auțor e precedat 
de datele importante din viața și activifafea lui, 
precum si de bibliografia respectivá. Astfel că 
se dau celor atragi în mod special de vreo școală 
sau gândiţor economic, informațiile necesare ca 
să ducă mai departe cerceţări mai amănunțţiţe. 

Bibliografia generală a  cugeţării economice, 
dată în ordinea cronologică a apariţiei lucrărilor 
și cuprinzâgi şi scurfe remarce crifice de pre- 
fuire a fiecărei scrieri, e deasemenea de un real 
folos, 

Lucrarea mai conţine şi un indice pe maţerii 
si auţori 


Ada Dogaru 


ȘERBAN IONESCU: Consideraţiuni critice asu- 
pra ețicei materialismului economic. Ediţia Il-a. 
Bucuresti, Ediţura „Spor”, 1938, în 80, 207 p. 


In ordinea morală a acţiunilor omenesti, doctrina 
marxistá culminează într'o eficá, care poaţe fi nu- 
mitá „ețica maţerialismului economic”. Conceptia 
materialisţă a istoriei, ,socofifá ca fundamentul 
doctrinei marxismului”, imprimă acestei efice carac- 
ferul acelui deţerminism inevifabil, care guver- 
neazá si reglementeazá raporturile materiale si cu 
ele, cele spiriţuale dintre oameni, 

Pentru ilusţrarea acesfui deferminism, auţorul a 
spicuit din operele lui Marx, diferife citate din 


care reproducem si noi câteva în rândurile aces- 
tei recenzii, pentru caracterul lor semnificativ: 

„Ansamblul raporturilor de producfiune for- 
mează structura economică a societăţii, baza ade- 
vărată pe care se înalță suprastructura politică şi 
juridică, şi căreia corespund anumite forme sociale 
ale conştiinţei. Felul de producfiune a vieții mate- 
riale, condiţionează în general procesul vieţii so- 
ciale, politice și spirituale, Nu e conștiința omului, 
care hotărăște existenţa sa, ci din contră, exis- 
tenfa sa socială determină conţinutul conștiinței”, 
(Zur Kritik der politischen Oekonomie, Vorrede, 
Berlin, 1921). 

„Atât legislaţia politică, cât şi cea burgheză, 
proclamă sau înregistrează numai voinţa raportu- 
rilor economice“, (Das Elend der Philosophie, VIII, 
Aufl, Stuttgart, 1920, p. 62). 

„Un anumit drept civil este expresia unei anu- 
mite desvoltári a proprietăţii, adică a producfiu- 
nii”, (Das Elend..., p. 13). 

„Ce alta ne arată istoria gândirii, decât, că pro- 
ducfiunea intelectuală se schimbă odată cu pro- 
ducfiunea materială? “Ideile dominante ale unei 
epoci au fost totdeauna ideile clasei stăpânitoare 
din acea epocă“, (Manifest, p, 60), 

Din aceste citate se vede clar cum manifestările 
economice sunt cauză unică manifestărilor sociale, 
sufleteşti, 

Mai departe, autorul arată detailat cum neo- 
marxiștii Heinrich Cunow, Karl Kautsky şi La- 
briola încearcă să derive chiar religia creştină din 
complexul relafiunilor social-economice ale vieţii, 
Tot astfel ideile juridice decurg din raporturile 
economice dintre oameni, 

In partea critică a acestui prim capitol, intitulat 
„Materialismul istoric ca fundament al eticei ma- 
terialiste”, d, profesor Șerban Ionescu, luând po- 
zifie faţă de doctrina marxistă, arată cu o bogá- 
ție de citafiuni din diferiţi autori, nu numai că 
ideile ca produse spirituale și cu ele valorile mo- 
rale şi religioase, nu sunt un efect al proceselor 
de producfiune economică din cuprinsul unei so- 
cietáfi, așa cum susține marxismul, ci dimpotrivă, 
ele au o putere a lor proprie de realizare şi chiar 
proprietatea de a determina mersul evoluției so- 
ciale, influențând până gi puterea de acţiune a fac- 
torilor ei economici, O influență asemănătoare 
asupra fenomenelor economice o exercită și ideile 
filozofice, 

In paragraful următor, autorul vorbeşte despre 
etica materialismului economic, Mai întâi expune 
criticile aduse de reprezentanţii eticei materialiste 


diferitelor sisteme de morală din vremea lor, ca de 
pildă; apriorismul moralei kantiene, universalismul 
moral, Prin criticarea acestor sisteme, neo-marziştii 
Kautsky şi Cunow încearcă să dovedească că nu 
există adevăruri morale cu valabilitate universală, 
ci numai adevăruri a căror relativitate este în 
funcţie de variațiile instinctive ale omului, deter- 
minate ele înşile la rândul lor de variabilitatea con- 
difiunilor economice, în care se desvoltă viaţa so- 
cială, Kautsky îndeosebi consideră ideile morale 
ca „reflexe ale vieţii animale”, care în ultima ana- 
liză se reduce la o serie de instincte naturale, prin- 
tre care cele mai de seamă sunt: instinctul con- 
servării vieţii si cel sexual, Aceste instincte iau 
diverse forme sociale în relafiunile dintre oameni. 
Devotarea pentru binele social, curajul pentru apă- 
rarea intereselor comune, credința față de comu- 
nitate, sinceritatea ce se desvoltă între membrii 
societăţii sunt instincte sociale și totodată ,ma- 
rile virtuţi etice” sau substratul comun al legii 
morale, Cele mai mari virtuţi sunt acelea care ies 
victorioase în conflictele dintre instincte, 

Idealul moral, fiind „forţa instinctivă a luptei 
de clasă” nu poate fi explicat nici ca lege a na- 
turii şi nici ca imperativ al unei conștiințe supe- 
rioare, Mijloacele lui de realizare sunt: violenţa 
și teroarea care sunt susceptibile de diferite inter- 
pretări înlăuntrul diverselor sisteme socialiste, 
care le folosesc: sindicalism, comunism sovietic, 

Autorul, combătând acest ideal și întregul sistem 
al mijloacelor lui de realizare, constată referitor 
la stalinism, ultima formă a socialismului marxist, 
că: „Dictatura proletariatului se schimbă intr'o 
dictatură a minorității biurocratice, iar desfiinfa- 
rea capitalului şi a concentrării proprietăților trece 
în creiarea statului capitalist şi a concentrării bu- 
nurilor în mâinile statului, Democraţia evoluiază 
spre absolutism, iar libertatea si abolirea autorită- 
fil în totalitarismul absolutist al statului, urmărit 
în domeniul politic, economic şi spiritual“. (p, 153). 

De unde, după doctrina marxistă, statul nu mai 
avea niciun rost ca putere politică, aceasta trecând 
în mâna clasei proletare din toată lumea, în sta- 
linism, care se ridică pe temelia acelei doctrine, 
statul devine putere absolută și dominantă asu- 
pra tuturor manifestărilor social-economice din cu- 
prinsul Sovietelor. Apoi, alături şi deasupra clasei 
proletare se formează o elită restrânsă biurocra- 
tică, deţinătoare a toată puterea dictatorialá, 
lucru pe care nu-l prevázuse marxismul, In $ 3, 
autorul răspunde la întrebarea; „Ce contrapune 
idealismul moral creştin materialismului economic”? 


303 


Ceea ce dupá d-sa crestinismul opune materialis- 
mului economic se reduce în fond la următoarele 
elemente: Universalismul și spiritualismul legii mo- 
rale; armonizarea socială prin spiritualizarea eu- 
lui; principiul iubirii, al dreptăţii, al solidarităţii 
şi al păcii sociale; realizările practice ale iubirii 
creştine; ideea de cooperafie, ideea de pace uni- 
versală, 

Valoarea eticei creştine, pusă în discuţie de etica 
materialismului economic, rămâne deci, mai pre- 
sus de orice încercare de a fi coborită la nivelul 
unor interese materiale, puse în slujba satisfacerii 
unei clase sociale oarecare, Creștinismul este strâns 
legat de spiritualitatea omenirii şi în această si- 
tuafie nu-l interesează niciuna din problemele 
puse de sistemele socialiste, Dacă totuşi urmăreşte 
refacerea şi renașterea lumii, aceasta o face prin 
forţa morală de care dispune şi pe care vrea s'o 
trezească şi s'o transpue în om, Această forță 


REA LI TATE A 


S, MEHEDINȚI: Die geopolitische Lage Ru- 
măniens, extras (8 pagini) din „Zeitschrift für 
Geopolitik”, pe August 1938, 


„România zace pe istmul ponto-baltic, aşa dar 
în marginea Europei, așezată în fața nomazilor şi 
a hiperbordeilor Asiei, Cea dintâi carcteristică a 
Românilor este aceea de popor de margine” — 
sunt cuvintele cu care începe articolul d-lui Me: 
hedinfi. 

Apoi: istmul ponto-baltic formează hotarul în- 
tre două lumi cu totul deosebite, din p. de v. mor- 
fologic și biogeografic, Acest rol geopolitic al sus- 
zisului istm n'a ieşit, însă, în evidenţă decât de 
puţină vreme — şi aceasta, din pricină că până 
ieri-alaltaieri ceea ce se găsea la est de el a fost 
puţin sau aproape deloc cunoscut, Herberstain, 
(sec. XVI), poate fi considerat descoperitorul Ru- 
siei, Până în acest secol, XVI, figurează pe hăr- 
file Rusiei acei Montes Rhipaei ai anticilor, No- 
mazii o calcau şi o stăpâneau, în sud. In nord — 
Suedezii, Letonii, Polonii, Lituanienii — o stăpâ- 
neau și o ţineau, ca şi Mongolii în sud, la o parte 
de Europa (e vorba de Rusia), Lucrarea lui Her- 
berstain — Moscovia — apărută în 1549, deabea 


04 


morală nu mai este însă, cum susține doctrina 
marxistă, un element al suprastructurii sociale, 
având ramificații adânci în valorile materiale ale 
societăţii, ci un factor spiritual autonom, menit 
să dea vieţii sociale ceea ce factorul economic nu 
poate da sub nicio formă şi anume, acel element de 
ordine care, orientând viaţa umanităţii spre sfe- 
rele înalte ale vieţii divine, o pune în afară de 
orice relativitate pământească specifică şi inerentă 
materialismului economic, 

Bunurile materiale ale societăţii nu-şi găsesc deci 
adevăratul lor rost decât în faptul de a fi un mij- 
loc de realizare al idealului moral impus de această 
viaţă divină, care este adevărata viaţă creștină, 

Concluzia autorului e: Valoarea sistemelor so- 
cialiste „stă în legătură cu fondul moral creştin pe 
care ele şi l-au însușit mai mult sau mai puțin”, 
(p. 203), 

Const. D. Gib 


ROMÂNEASCĂ 


ea scoate de pe harta Rusiei pe acei Rhipaei Mon- 
tes, ai anticilor, In timp ce în Europa înfloreau 
artele, literatura, ştiința,,, marea câmpie din est 
de Carpaţi zăcea încă în întunerici,,, Cruciade, 
cavalerism, burguri, orașe, scolastică, artă gotică, 
nimic din toate acestea, la est de Carpaţi, „Asia, 
cu adevărat că se întindea atunci până în istmul 
ponto-baltic şi nu este exagerat să-l socotim pe 
Herberstain ca descopertior al Rusiei, cel puţin 
în sensul în care ulterior Humboldt a fost socotit 
ca al doilea descoperitor al Americei” (pp, 1-2-3). 
Urmează după aceea, răspunsul la întrebarea: 
„Cum se face că un ţinut aşa de apropiat de Eu- 
ropa a rămas necercetat”, atâta vreme? — Trei 
istmuri în curmezişul Europei au observat, de 
mai multă vreme, geografii: unul, între Biscaia şi 
Mediterana; al doilea, între Adriatica şi Marea 
Nordului al treilea, cel ponto-baltic. De impor- 
tanta acestuia din urmă, însă, celelalte două stau 
departe, Ultimul, în adevăr, desparte două lumi 
deosebite: geomorfologia, clima, vegetaţia, regi- 
mul apelor curgătoare — fiecare din acestea este 
de un fel în estul şi de alt fel în vestul acestui 
istm. Dar şi etnografia, antropogeografia, istoria, 
geopolitica, — acelaş lucru ne arată; că un fipar 


de lume (ca să spunem așa) a fost gi este în 
vest şi un alt tipar în est de istmul ponto-baltic 
(pp. 4—5—6—7). 

Cine a ctiit cartea d-lui Mehedinţi: Le pays et 
le peuple roumain, sau conferinta sa, ţinută acum 
câţiva ani la Berlin: Der Zusammenheng der ru- 
mănischen Landschaft mit dem rumänischen Volke, 
sau chiar numai manualul despre România, — 
acela cunoaște punctul domniei-sale de vedere în 
această privință; cunoaşte, vrem să spunem, ar- 
gumentele cu care d-sa susține susnumita funcţie 
geo-istoricá (să zicem așa) a istmului ponto- 
baltic, 

In pagina ultimă, d, Mehedinţi scrie (şi încheie): 
„Abea în 1918 echilibrul s'a restabilit, Granița 
Rusiei Sovietice începe acum din Goliul Finic şi 
urmează cursul Nistrului românesc până la Marea 
Neagră, Istmul (ponto-baltic) s'a eliberat din nou, 
Dela Dina și până la Dunăre — Letonia, Litua- 
nia, Polonia și România, formează o graniţă fi- 
reascá în lungul lui, Factorul geografic se eviden- 
ţiază din nou, în chip limpede, 

„Insă, de data aceasta, importanţa geopolitică a 
noului hotar s'a făcut vădită mai mult ca oricând 
înainte, In timp ce, la încheierea războiului mon- 
dial Statele Europei se organizau, pe temeiu geo- 
grafic, etnografic şi istoric, în spiritul unei justi- 
tii internaționale, — Republica, sub titulatura de 
«Sowjet”, se situa într'o poziție de vădit conflist 
cu tot restul lumii: Cel mai mare stat continental 
pási la luptă, călcă în picioare dreptul internaţ:o- 
nal şi declară războiu tuturor acelora cari nu se 
voiau comunişti, Acest războiu, care numai după 
bolşevizarea întregii lumi trebuia să înceteze, se 
situează, față de pacea veşnică pe care o anunța 
Wilson, în cea mai vie opoziţie posibilă, Drept 
răspuns la această concepţie si viziune comunistă 
a lumii, s'a auzit chemarea pentru un „Cordon 
sanitar”. Istmul ponto-baltic a fost considerat, 
atunci, în funcţia unui fel de carantină europeană 
în fața Republicei comuniste, 

„Cum stau lucrurile azi (Aug, 1938, adică), se 
știe, 

„Să mai privim odată harta, Fără să vrem, ur- 
mătoarea concluzie ni se impune: 

„Zona istmului ponto-baltic este, pentru lumea 
statelor din Apus, de o mare importanţă, Din p 
de v, geologic, morfologic, climatic, hidrografic, 
biogeografic, etnografic, antropogeografic, geopoli- 
tic, ţările baltice cu Polonia și România laolaltă 
constituesc hotarul Europei în faţa ,Marei-Sibe- 
rii", Mai ales Românii, cu originea, cu limba şi 
cultura lor, care înspre Mediterana își au obârşia, 


mai ales ei — apar ca un popor de margine prin 
excelență, aşa cum şi Carpaţii sunt un bastion al 
Europei”, 

Ion Conea 


MIHAI DAVID: Considerafiuni geopolitice 
asupra Statului român, laşi, Tipografia Alexandru 
Terek, 1939. 


Lucrarea este un extras din volumul „Invăţă- 
torul român contemporan şi destinul neamului 
nostru”, editat de Asociaţia Inváfátorilor din 
Iaşi — şi conţine „materialul a trei lecţiuni ţinute 
Corpului didactic primar în Aula Universităţii 
din laşi, dela 29 Iunie la 3 Iulie 1938", — Tre» 
prelegeri, aşa dară, transpuse în scris, 

Nu ştim dacă, punându-le în frunte titlul de 
mai sus, d, Mihai David, profesorul de geografie 
al Universităţii din laşi, se va fi gândit (şi se va 
fi lăsat, deci, fericit influenţat) de titlul care avea 
să fie cel dintâiu de acest fel în istoria literaturii 
geopolitice:  Geopolitische Betrachtungen über 
Skandinavien. 

Apáreau, acestea din urmá, sub semnátura ni- 
mánui altuia. decát a lui Kjellén, acum 24 de ani, 
în „Geographische Zeitschrift” (1905, S. 670 usw.). 
De atunci si páná azi — multá apá a curs pe Du- 
náre şi multă literatură geopolitică s'a scris, 

La noi, însă, această literatură abia e la în- 
ceput, Avem, totuşi, o revistă de geopolitică (apare 
sub îngrijirea unui comitet în frunte cu profesorul 
(si) de politică — ca şi Kjellén — Dimitrie Gusti) 
decât care nici chiar Zeitschrift für Geopolitik 
(cea mai răsunătoare de acest fel publicație), nu e 
mai bună; Affaires Danubiennes; (nu-i lipsesc, 
până azi, decât schițele cartografice, ca să fie o 
publicație geopolitică model; are colaboratori din 
întreg orizontul geopolitic dunărean, ba gi din 
Polonia, Franța). 

In plus, au început să apară şi lucrările de geo- 
politică propriu zise. 

Intre acestea, fireşte, se situează şi „Conside- 
rațiile” d-lui Mihai David, al căror conţinut iată 
cum îl anunţă autorul la începutul primei prele- 
geri: 

1, „Se cuvine o prelegere extrem de importan- 
tei chestiuni privind locul pe care-l ocupă terito- 
riul ţării noastre, gándindu-ne nu numai la pro- 
blemele vecinătăţii, ale complexului politic euro- 
pean, dar şi la împrejurările speciale de desvol- 
tare istorică ca naţiune si stat, lar în strânsă de- 
pendentfá cu acestea, să vedem problemele capi- 


305 


tale ale particularităţilor teritoriului nostru natio- 
nal, privite mai mult prin prizma calităţilor de-a 
fi putut favoriza desyoltarea unui popor ce-a ştiut 
să se lege atâta de indisolubil de el atâta vreme, 
cum arată puţine popoare și state europene. 

2. „ln al doilea rând (obiectul celei de-a doua 
prelegeri, n. n.), să privim putințele de desvoltare 
economică a acestui teritoriu, cât a fost și este de 
dăruit în toate bunurile, și cât am știut să le folo- 
sim și în ce grad, 

3. „lar în a treia şi ultima prelegere, se impune 


a privi de aproape populația acestor ţinuturi, cu - 


toate calităţile și lipsurile ei, cu gândul princi- 
pal la temelia acestei populaţiuni, aceea sătească, 
şi cu principalele probleme pe care le pune viața 
satului românesc“, (pp. 4—5). 

Prelegerea primă s'a numit: „Problemele de or- 
din geopolitic ale locului si ale spaţiului ocupate 
de statul român, (pp. 5—32); a doua: Structura 
economică a Statului român, (pp. 33—61); a treia: 
Problema populațiunii cu privire specială asupra 
ţăranului român, (pp. 61—86). 

„O bucată de planetă și un fragment de ome- 
nire organizată? — iată ce este statul, spunea 
Ratzel. Și astăzi, geopolitica cam acest lucru este: 
analiza potenţialului şi yirtualitátilor politice care 
zac în cele două elemente mai sus numite: pă- 
mântul și poporul unui stat, Puterea şi menirea 
unei naţiuni ca expresie politică, analiza, ca şi 
descifrarea şi indicarea acestora, iată obiectul dis- 
ciplinei geopolitice — cum o concep astăzi cei 
mai mulți, 

Aşa concepe geopolitica si d, Mihai Dayid. Şi, 
consecvent acestei concepţii, autorul, în „,Consi- 
deraţiile” sale „analizează mai intáiu virtuțile 
geopolitice ale pământului românesc, privit în 
așezarea și întinderea sa (aceasta din urmă, —: 
„condiţia de grandoare a statelor”, spunea Ratzel). 
Trece în revistă, apoi, „darurile pământului” ro- 
mânesc: câte și care sunt; de când le exploatăm 
(noi sau inaintasii) şi în ce măsură; cu care din 
ele facem.. Raubwirtschaft; ce rezerve ayem din 
fiecare; pe care din ele le yalorificám mai mult, 
pe care mai puţin, pe care aproape de loc; unde 
am ajunge dacă le-am exploata si valorifica ratio- 
nal; perspectivele de yiitor, care de noi depind, 
numai, ca să fie excepţionale. — Și ultimul ele- 
ment, analizat cu pătrundere si multă căldură 
sufletească (d. Dayid este un suflet și un dascăl 
cald) — este nafia. Trece în revistă calităţile ei 
sufleteşti excepţionale, aptitudinile nu mai pre jos 
pentru toate îndeletnicirile care pot înălța o na- 
tie, dar si sănătatea ei zdruncinată; indică, după 


306 


aceea, căile și mijloacele prin care vom putea re- 
dobândi ce am pierdut şi yom putea spori şi pune 
în valoare ceea ce ayem: neprefuitul material tru- 
pesc şi sufletesc al celei mai prolifice şi mai în- 
zestrate, sufleteşti, naţii, etc, Atâtea primejdii ne 
ameninţă. Să le cunoaștem, să le inláturám pe 
unele, să le evităm pe altele, 

Cartea d-lui Mihai David. e un rechizitoriu, 
dar este şi un tonic. Terminând-o de citit, o simți 
cum stăruie în gând. E ca o invitaţie la preocupa- 
rea de neam; preocuparea de durerile, de bucu- 
riile, de grijile acestuia, — de destinul lui, într'un 
cuvânt. Cartea d-lui Dayid e una din cărţile care 
ne trebuiau; care ne trebuesc, 

Citiţi-o, tineri. E o carte care, scrisă de un în- 
vățat şi de un om de inimă, merge drept la inima 
celor pentru care a fost scrisă (a d-voastră adică), 
Subiectul ei, e în centrul preocupărilor voastre. 


Ton Conea 


GRAHAM HUTTON: Danubian Destiny. G. 
Harrap, London. 


In timpul crizei provocate de chestiunea Su- 
detilor şi a conferinţei dela München, un ziarist 
englez, colaborator la multe publicaţii importante, 
printre care şi The Economist, d. Graham Hutton, 
a călătorit prin ţările Europei Centrale pentru a 
se informa și a observa nu numai evenimentele 
prezente, ci tendinţele care vor defini viitorul ţă- 
rilor dunărene, Rezultatul acestei călătorii de stu- 
dii este cartea Danubian Destiny (Destin dună- 
rean), unde autorul se ocupă de o arie mult mai 
mare decât aceea pe care a observat-o direct în 
decursul călătoriei, 

Este o carte de tipul acelora care se scriu în 
deobste în zilele noastre: fără erudiție istorică și 
fără filosofie, căutând să se bazeze mai mult pe 
observaţie şi statistici, deci observând tot ce e 
uşor de observat pentru un călător mai yioiu, iar 
acolo unde n'a mai putut observa sau nu s'a mai 
putut deplasa, suplinirea observaţiei prin nişte 
date dorite să fie cât mai ştiinţifice, 

Fireste că într'o carte despre destinul dună- 
rean nu puţine sunt referinfele la țara noastră. 
Dar, dacă nu gresim, referintele ce ne privesc nu 
sunt întemeiate pe o observaţie directă, pe o cer- 
cetare pe teren, cât pe informaţii primite din alte 
părţi. Cel puţin aceasta e impresia pe care ţi-o 
lasă cartea, care fără să ne fie ráuyoitoare, pare 
totuşi a nu ne înţelege îndeajuns realităţile şi a 
nu cunoaște îndeajuns condiţiile şi situaţia noas- 


tră, Adevăraţii Români, care pentru d. Hutton, 
sunt „în parte un grup latinizat” (partly a Lati- 
nized stock, p. 44), tot aşa cum ţara noastră ar fi 
„numai în parte o țară slavă” (only partially a 
Slav country, p. 46), — nu sunt priviţi íg reali- 
tatea lor sintetică, în structura lor complexă, pen- 
trucă autorul nu se încurcă nici cu date istorice gi 
nici cu psihologia socială a neamului nostru. Re- 
porterii de felul d-sale caută să simplifice cât mai 
mult pentru a impresiona pe oamenii simpli, dân- 
du-le impresia că pot cunoaşte mult şi stragnic. 
Dar, în cazul nostru, d. Hutton ne simplifică până 
si situaţia geografică şi demografică, susținând că 
„adevărații Români” sunt masafi mai mult în cen- 
trul ţării, pe când minoritățile sunt aşezate la 
marginea frontierelor (p. 44). Interesant gi nou 
lucru pentru noi! Nu? Š 

Am pomenit mai sus că această lucrare nu este 
răuvoitoare față de noi. Nu ne fericeşte, dar nu 
ne consideră nici ,nefericifi” ca pe Unguri! E o 
gentilete, desigur, care ne vine dela un adevărat 
Creştin! Totuşi, să nu credeţi că d. Graham Hut- 
ton ar fi scris cumva o carte morală. D-sa nu se 
referă măcar la regimul atât de echitabil şi 
cinstit pe care îl au minoritățile la noi. D-sa mi- 
zează pe forța politică a factorilor demografici 
în complexitatea situaţiei internaţionale prezente. 

Și, ceea ce e mai interesant încă — şi aici se 
vede tactica ziaristului — d-sa caută să stârnească 
panică pe anumite chestiuni tocmai pentru a apăra 
situaţiile ce-i par nelinistitoare. E dezagreabil gi 
exagerat tocmai pentru a atrage atenţia celor care 
trebue să se apere sau să stea de veghe, 

Danubian Destiny caută mai ales să arate îp ce 
măsură destinul ţărilor dunărene ar fi influențat 
de întărirea Germaniei în centrul Europei (întă- 
rire ce s'a efectuat şi prin anexarea Boemiei sau 
Cehiei, eveniment petrecut imediat după apariția 
cărții din Anglia), şi în ce măsură influența ger- 
mană în țările dunărene intră în conflict cu inte- 
resele engleze. Realist, d, Graham Hutton arată 
că intrladevár influența Germaniei se simte în eco- 
nomia si chiar îp politica ţărilor dunărene; dove- 
deste cum apele, drumurile și căile ferate leagă 
din ce în ce mai mult centrul Europei de Sud- 
Estul european; menționează cum Germania con- 
sumă o parte din ce în ce mai mare din bunurile 
pentru export ale ţărilor dunărene, susținând că 
influența Italiei este minimă dacă nu inexistentă, 
în regiunile noastre, Germania lăsând Italiei alte 
zone de activitate şi influenţă şi căutând să capete 
aici o preponderență vădită față de orice altă 
mare putere, inclusiv Franța gi Anglia, 


Totuși, chiar dacă, în calitate de economist en- 
glez, autorul atrage atenţia compatriotilor săi asu- 
pra expansiunii economice germane, nu putem 
spune că d-sa ar fi un pesimist nici faţă de patria 
sa gi nici faţă de o ţară ca a noastră, Argumen- 
tează că Sud-Estul european nu va putea fi nici- 
odată, economiceşte, la dispoziţia unei singure 
mari puteri (p. 240), și la fel şi în politică, Eco- 
nomiceşte, țările care cred şi practică o econo 
mie mai realistă şi ştiinţifică au mai multe șanse 
decât celelalte, La fel, şi acei conducători care nu 
au, asemeni lui Napoleon, oroare de economia po- 
litică, 

In ceea ce priveşte România, este interesant de 
semnalat că d. Graham Hutton recunoaște demna 
stráduinfá a țării noastre şi a marelui ei Condu- 
cător de a-şi păstra în tot acest complex integri- 
tatea şi independenţa, Deasemenea, realismul po- 
liticii şi activităţii economice românești, reiese din 
plin în această carte, care ajunge să ne fie vădit 
favorabilă numai dacă îi prelungim și judecám 
concluziile şi implicaţiile mm în sine ea necăutând 
să ne fie pe plac, nici altfel, Intr'o lume care 
impune „oameni şi metode disperate”, România 
apare ca o ţară bine condusă, realistă, cinstită și 
loială faţă de toţi factorii determinanfi ai soartei 
Europei. Ceea ce este deplin adevărat, 

In cadrul destinului dunărean, destinul româ- 
nesc apare depmp si cu mulți sorți de izbândă, 
oricât de grele i-ar fi încercările, Astfel am infe- 
les noi sensul acestei cărți scrise de un ziarist 
și economist englez, carte nu lipsită de paradoxuri 
si obscuritáfi, 

Petru (Comarnescu 


MARIN SIMIONESCU-RAMNICEANU, în co- 
laborare cu A, BELIGRĂDEANU, I. STOICA gi 
DAN SIMIONESCU-RÂMNICEANU:  (ontribu- 
țiuni la o ideologie politică specific românească 
Bucureşti, 1939, 


Autorii acestei lucrări “încearcă să analizeze 
ultimele evenimente politice din țara noastră, cu 
scopul de a contribui la formularea unei ideolo- 
gii politice proprii nouă. Formată din capitole, 
închinate fiecare unui eveniment sau unei reforme 
(11 Febr. 1938, Frontul Renaşterii Naţionale, Au- 
toritarismul ca dictatură a legalităţii, Straja Tá- 
rii, Serviciul Social, Regenerarea Administraţiei 
de Stat, Restabilirea puterii executive, etc.), lu- 
crarea încearcă să arate şcăderile care au făcut 
necesară reforma de care se ocupă și efectele 


307 


bune care se asteaptá dela aceasta. Metoda folo- 
sită este, deci, următoarea: din cántárirea scá- 
derilor şi părților bune pe care neamul le pre- 
zintă în sectorul analizat, se vede si mai bine le- 
gitimitatea nouei reforme, 

Crezând că în istorie există o linie ascendentă, 
autorii sunt pentru contopirea curentelor care se 
luptă, O lume nouă nu se poate naşte prin distru- 
gerea unei părţi. In cazul țării noastre, faptul că 
lumea nouă s'a realizat printr'o adevărată conto- 
pire a tot ce era bun, fără eliminarea niciuneia 
din părţile naţiunii, este un motiv să credem în 
trăinicia ei. Autoritarismul a fost instaurat de 
chiar factorii care aveau calitatea s'o facă: Re- 
gele, în primul rând, ajutat de toţi fruntașii vie- 
ţii politice. Am ieșit dintr'o fază primejdioasă, în 
care ne aduseseră luptele sterile ale ideologiilor 
politice, în modul cel mai legal posibil. 

In contra teoriilor cu circulaţie sgomotoasă, au- 
torii cred că — deşi nu e o rasă pură, — popo- 
rul român este o rasă istorică, care şi-a păstrat 
un suflet unitar dealungul timpurilor. Acest su- 
flet unitar este format cu mult înaintea cuceri- 
rii romane, Latinitatea este o influenţă, dintre 
cele mai puternice, care n'ar fi reuşit să ne schimbe 
specificul nostru dacic: „Țara ce o stăpânim as- 
tázi, este fara cucerită, stăpânită şi apărată de 
strămoşii noştri Daci. lar trupul masiv al nafiei 
se trage exclusiv din trupul dac... Si rezistând or- 
garic tuturor năvălitorilor romani şi neromani, 
neamul dacilor autohtoni ne-a transmis ce avem 
noi astăzi în suflet şi în modul de înțelegere a 
vieții, drept specific românesc“ (pg. 25). ..Acest 
specific dac trebue sá fie adevárata noastrá mán- 
drie şi singura nădejde de viitor, După ce am 
cucerit independenţa şi întregirea, „latinitatea“ 
nu mai poate fi un ideal cu care să ne putem an- 
gaja în istorie. Deloc exploatat până azi, spe- 
cificul nostru românesc (nu latin şi nici ortodox), 
trebue să fie din ce în ce mai scos în evidență. El 
nu e greu de găsit. Numai să ştim să-l găsim. De 
altfel e suficient să fie cineva român (nedeformat 
de influenţe străine), peritru ca — în cazul când 
e artist — tot ce crează să poarte marca specifi- 
cului. Autorii susțin că mare parte din formele 
de viaţă din sate sunt străvechi tracice, 

Intreaga lucrare urmăreşte să demonstreze că 
toate reformele din ultimul timp vor putea să ne 
elibereze de sub influenţa oricăror factori străini, 
că aceste reforme sunt mai potrivite felului nos- 


308 


tru de a fi şi că, pot constitui un complex de 
mijloace care să facă generaţia actuală să fie la 
înălțimea răspunderii care îi revine. 


Dumitru Dogaru 


AUREL C. POPOVICI: Stat şi Națiune. Sta- 
tele-Unite ale Austriei-Mari. Traducere din limba 
germană, cu o prefață de Petre Pandrea, Editura 
Fundaţiei pentru literatură si artă „Regele Carol 
II“, Bucureşti, 1939, X+327 p. („Biblioteca Do- 
cumentară'), 


Desi fără nicio actualitate, depășită istoric de 
două ori cu o fatalitate neînchipuită, traducerea 
si publicarea în româneşte a celebrei cărți apărute 
la Lipsca, în 1906, a bănăţeanului Aurel Popovici, 
Die Vereinigten Staaten von Gross-Osterreich”, 
este, totuşi, un act vrednic de-o atenţie deosebită, 
Din două motive. Intáiu, că ea este un document 
pentru cunoaşterea, în cercurile largi românești, a 
unui om plin de o credință nestrămutată, nestăpâ- 
nită, necugetată, vulcanic isbucnită, în puterea de 
afirmare a vitalităţii românești în lume, Al doilea, 
că este un document istoric pentru cunoașterea 
suferințelor, umilinţelor fără preţ, chinurilor gi 
persecuțiilor îndurate în trecut de Românii din 
Ardeal şi Banat pentru voinţa şi lupta dârză de a 
nu dispărea inghitifi sub neîndurata apăsare a stă- 
pânirii străine, ungurești. 

Răsfoind cu răbdare cartea, vedem cum, într'o 
aparentă eroare, autorul, neîndrăznind, deocam- 
dată, visuri mai mari, încearcă o luptă care fintea 
la urma urmei să pregătească soluţia definitivă a 
marei chestiuni româneşti nedeslegate. Căci, pre- 
conizând teza unei Austrii-Mari, prin distrugerea 
dualismului austro-maghiar, cu autonomia natio- 
nalá a popoarelor Imperiului gi injghebarea unui 
Stat federal, Aurel Popovici vedea clar cá acea- 
sta nu poate rămâne o soluţie definitivă, ci numai 
un nou şi mult mai prielnic prilej pentru un nou 
pretext de emancipare naţională de sub stăpâni- 
rea străină, în vederea pregătirii zile icelei mari 
desagregare definitivă a acestui imperiu al veşni- 
cei discordii. El știa foarte bine că scăpând nea- 
mul românesc, din Ardeal şi Banat ca şi din alte 
părţi, de sub asuprimea ungurească, obţinând pen- 
tru el o autonomie federală, va putea mult mai 
uşor să lupte pentru orice alte revendicări, Ştia, 
tot așa de bine, că Monarhia federală nu poate 
fi o soluţie definitivă, cu atâtea autonomii si-atá- 
tea revendicări naţionale, în fața unei puteri mo- 


narhice complet descompuse şi sub puterea unui 
instinct care nu iartă nimic, De aceea a preconi- 
zat el ideea Statelor-Unite ale Austriei-Mari și 
de aceea a căutat să convingă în primul rând pe 
Habsburgi de utilitatea ei, 

Lupta sa, ardoarea convingerilor, pledoaria veş- 
nic insufletitá, dreptatea tezei, nu pot veni la un 
om ca el, care a preconizat convingeri ca acelea 
din „Naţionalism sau Democraţie”, sau din ,Re- 
nașterea Naţională”, carte rămasă din păcate sub 
teasc, decât din această mare strategie de om po- 
litic fără astâmpăr în urmărirea visului de desro- 
bire şi unitate al Românilor, 

Teza cărții nu e falsă — e depășită istoric, Is- 
toria a fost, în revărsarea ei dumnczeeasca, mai 
generoasă cu un proces pe care Aurel Popovici îl 
aştepta să se rezolve treptat. Ea a sărit două 
trepte, pe care nimeni nu le putea aştepta așa de 


curând, 
Autorul poate fi astăzi invinovátit doar de fap- 
tul çă nu a avut harul să vadă — să simtă, să 


asculte — cu simțuri de profet drumul apropiat al 
lichidării lucrurilor. De acea eu nici nu cred că, 
fiind desmintit de evenimente, Aurel Popovici ar 
fi cunoscut acea amărăciune cumplită a unei pră- 
bugiri de proiecte, cum afirmă cei mai mulţi, „ve- 
cine cu dezastrul", El nu putea avea în sufletul 
său decât o mare, singură, sfântă amărăciune că 
a fost prea mic în fața istoriei mari şi că nu a pu- 
tut vedea mai departe, Cu această amărăciune, 
cumplită pentru un om ca el, a plecat în lumea 
cealaltă, nepierzând o ciipă nădejdea că urmaşii 
vor şti aprecia după cuviință marea lui dragoste şi 
credința nestrămutată în viitorul neamului, 

Ion Veverca 


ANDREI RĂDULESCU: Romanitatea dreptului 
nostru. Monitorul Oficial, 1939, Academia Ro- 
mână, Memoriile secțiunii istorice, seria III, to- 
mul XXI, mem. 1. 


Comunicarea aceasta cautá sá arate pe scurt, 
in ce măsură se regăsesc in Dreptul nostru ele- 
mente de Drept roman. Ca o introducere, autorul 
aminteşte çe au crezut predecesorii noştri despre 
romanitatea Dreptului nostru: Dela acel Paul Gio- 
via din sec, XVI, care nu se miră că legile Vala- 
hilor sunt romane, ci că şi limba lor e latină, tre- 
când la Constantin Cantacuzino care-şi face stu- 
diile de drept în Italia, până în sec. XIX, când 
ideea că Dreptul roman e temelia celui român, 
era un fel de „dogmă“, când tinerii sunt, trimiși 


tot în Italia, iar nu în Germania sau Franța, pen- 
tru a studia dreptul, când în comentarii, în or- 
ganele învățământului și în orice manifestare cul- 
turală predomină această credință, se vede că toți 
cei ce cunoșteau Dreptul vechiu românesc îi atri- 
buiau origină română sau greco-romană, Când 
după 1890, părerea aceasta nu se mai întâlneşte 
faptul se explică prin aceea că generaţia de a- 
tunci n'a cunoscut acest drept, 

Trecând la cercetarea realităţii, indiferent de 
părerile altora, d. prof, Andrei Rădulescu, se 
ocupă de Dreptul românesc nescris, cuprins în 
aşa zisul obicei al pământului, a cărui valoare a 
fost valabilă până la 1866 şi chiar azi e recunoscut 
şi întrebuințat în unele cazuri, Deși recunoaşte 
faptul că n'avem adunat tot Dreptul nescris, şi nu 
se pot trage decât concluzii parţiale pentru anu- 
mite regiuni, epoci şi materii, totuşi din simple 
consideraţii logice admite că Dreptul nescris s'a 
format din elemente romane, la care se vor fi 
adăogat şi câteva trace locale. Nu admite argu- 
mentul, bazat doar pe termeni, care susține ori- 
gina slavă a Dreptului nostru, Și nici cele ba- 
zate pe anumite instituţii: organizarea moşnenilor, 
răzeşilor, care se poate apropia mai curând de 
„gens romana”, decât de „mirul” slav, Expune 
apoi considerafiile sale pentru susținerea romani- 
tăţii dreptului nostru nescris: organizarea fami- 
liei, sărbătorirea nunţii, adopfiunea, regimul bu- 
nurilor, vecinătatea, toate au urme puternice ro- 
mane, 

D-sa trece apoi la dreptul scris, inaugurat la 
noi, odată cu „Cartea românească de învăţătură” 
a lui Vasile Lupu şi cu „Indreptarea legii”, a lui 
Matei Basarab. Aceste două dintâiu legi scrise 
ale noastre, s'au dovedit a fi luate din lucrările 
romanistului italian Prosper Farinaccius şi din 
dreptul bizantin, deci ele reprezintă dreptul ro- 
man sau greco-roman. Deasemenea toate incer- 
cările de legiferare din sec XVII au la bază acest 
drept. lar la întocmirea unor părți din Pravila 
lui Matei Basarab, au fost folosite monumente de 
drept roman şi mai ales greco-roman. In timpul 
Fanariofilor acelaşi drept a fost mult pus gi în 
practică, Si începutul sec. XIX, în názuinta lui de 
a alcátui legi cát mai adaptate nevoilor fárii, tot 
de dreptul roman sau greco-roman s'a folosit. Co- 
durile Caragea şi Calimah au aceleaşi izvoare. 
Odată cu dreptul nou, adoptat din Apus, în a 
două jumătate a sec. XIX, (după 1860), elementele 
romane nu dispar, căci chiar la popoarele apu- 
sene, de unde ne-am împrumutat, spiritul roman 


309 


$1 principiile lui sunt baza drepturilor respective, 
Concluzia care se desprinde e că, dreptul nostru 
vechiu e in cea mai mare parte roman şi greco- 
roman, iar dela 1864 e un Drept romanic, 

De aci rezultá, — incheie d. A. Rádulescu co- 
municarea sa, — datoria de a conserva această 
romanitate in domeniul dreptului. 


Ada Dogaru 


STELIAN J, POPESCU; Problemele unei eco- 
nomii dirijate in România, Bucureşti, 1939, 244 p. 


Cu un explicabil interes, în mijlocul frământă- 
rilor actuale, pentru noile formule de organizare 
economică şi socială în fața problemelor variate 
pe care le ridică criza, nerezolvată, a economiei 
moderne, autorul — cu îndrăzneală de tânăr cer- 
cetător — încearcă să desbată, într'o formă mai 
largă, problema reorganizării economiei românești, 
pe baza unei acţiuni conştiente de dirijare eco- 
nomică, In acest scop cercetează, în primul rând, 
condiţiile desvoltării economiei capitaliste, criza 
structurală și soluţiile ce s'au dat pentru ieşirea 
din criză, O literatură variată, cu citate, caută să 
sprijine părerea că, în situația actuală, nu se mai 
poate vorbi de-o reîntoarcere la sistemul libertăţii 
economice și că acţiunea de dirijare economică, 
pe bază de planificare, este singura soluţie indi- 
cată de realităţi, atât pentru o economie de tip 
capitalist, cât şi pentru o economie socialistă, 

Analizând situaţia economiei românești cu as- 
pectele determinate de criza economică mondială 
şi de condiţiile specifice locale, autorul pune în 
discuţie diferitele probleme ce se cer rezolvate, 
cercetând, analitic, necesitatea, oportunitatea şi 
posibilităţile de dirijare ale economiei româneşti 
în cadrul unui plan economic, 

In partea ultimă se discută, sumar, problemele 
pe care le pune organizarea economică a războ- 
iului gi măsurile ce se cer luate în vederea organi- 
zării economiei românești pentru caz de rázboiu. 

Desigur, asemenea probleme sunt de-o actua- 
litate dureroasă în momentul de față—necesitând 
un interes deosebit, Atât multiplele probleme ce 
se pun lucrărilor pregătitoare pentru planul eco- 
nomic al României, cu a cărui alcătuire a fost în- 
sărcinat Consiliul Superior Economic, cât şi per- 
spectivele neliniștitoare în fața unui război gata 
să isbucnească, ne forțează a găsi mijloace şi so- 


310 


luții cât mai practice pentru organizarea cât mai 
neîntârziată a vieţii economice, 

Lucrarea prezentă, fără a putea avea pretenţia 
că aduce lucruri noi sau soluţii inedite, are toc- 
mai meritul de a fi pus pentru prima oară la noi, 
în discuţie, în forma aceasta, cu ajutorul unei li- 
teraturi variate, gama întreagă de probleme ce 
interesează, atât economia internaţională, cât si 
în mod special economia românească. Autorul a 
sistematizat o bună parte din materialul existent, 
cunoscut direct sau indirect, şi a căutat să subli- 
nieze, într'o încadrare de ansamblu, importanța 
fiecărei probleme în parte, 

Sunt interesante în această privință părţile pri- 
vitoare la criza economiei românești, cât și acelea 
care analizează soluţiile preconizate pentru dife- 
ritele compartimente ale sectorului agricol, ban- 
car, financiar, al comerţului exterior, etc. 

Partea privitoare la organizarea economiei na- 
tionale în planul economic, cuprinde consideraţii 
şi sugestii destul de interesante pentru problemele 
planului economic din România, deşi într'o per- 
spectivă nu întotdeauna unitară, 

Merită a fi subliniate din această parte cu deo- 
sebire considerafiile cu privire la caracterul şi 
sfera acţiunii de dirijare economică a Statului, 
preconizând o planificare a tuturor sectoarelor 
economiei naţionale, cu menţinerea proprietăţii 
private și delimitarea sferelor de influență prin 
norme precise şi prevederi de înfăptuiri în dome- 
niul economiei publice, 
economiei private, 


economiei controlate şi 


Problemele puse în acest cadru merită o discu- 
tie amănunţită, având multe soluţii juste, cât şi 
multe păreri contradictorii, Desigur, spaţiul nu ne 
îngădue a le discuta aici pe fiecare, mulțumindu-ne 
a sublinia, în treacăt, câteva. Aşa de pildă, e ne- 
logic să preconizezi, într'un regim de dirijare eco- 
nomică generală, ca întreprinderile economice de 
Stat să lucreze pe picior de egalitate cu întreprin- 
derile particulare, fără niciun avantaj special, 
cum e, de asemenea, cu totul fals să ceri pentru 
cooperaţie un regim de autonomie față de Stat, 
contrastând cu însăşi principiul elementar al ori- 
cărei dirijări de ansamblu. 

In general, lucrarea aduce un material destul de 
variat şi interesant, putând sá preocupe pe toţi 
acei care gândesc asupra problemelor de organi- 
zare ale economiei românești. 


i Ion Veverca 


GROMOSLAV MLADENATZ: Gândirea (oo- 
perativă in România. vol, I, Biblioteca Economică 
Nr, 15, Editura „Independenţa Economică!t, Bu- 
curești, 1939. 


Autorul [storiei Gândirii Cooperative, lucrare 
de temeiu pentru pregătirea economică a tineri- 
mii noastre, își continuă cercetările istorice asu- 
pra gândirii cooperative, dându-ne rezultatul lor 
în lucrarea de față, De data aceasta e vorba de 
gândirea cooperativă în ţara noastră, Bine indi- 
cat, prin lucrările anterioare, dintre care menfio- 
nám: Cooperafia în economia agricolă; Tratat ge- 
neral de cooperafie; Cooperafie română şi criza 
economică; Curente economice actuale; Legislaţia 
cooperativă «etc, 

Planul de prezentare a gândirii cooperative ro- 
mâne este tot cel din Istoria Gândirii Cooperative, 
pentru care lucrarea de faţă este socotită un 
adaos; punctul de vedere al prezentării cade pe 
sistemul de gândire cooperativă, căruia se înca- 
drează gânditorul cercetat, Cum era de aşteptat, 
primii români care gândesc asupra problemelor 
sociale din sectorul cooperafiei sunt sub influ- 
enta ideilor care frământau în vremea lor centrele 
culturale din Apus, 

Foarte bogată în fapte, informată până în de- 
talii, lucrarea este o contribuţie serioasă nu nu- 
mai în domeniul ei, dar și pentru cunoașterea 
exactă a secolului nostru al XIX-lea, Ca încă alte 
sectoare şi aci, găsim o anumită umbrire a unor 
foarte preţioase fapte din jumătatea secolului, de 
către sgomotul pe care îl fac cei interesaţi, sau 
ignoranfii, în jurul unor fapte mai recente, Se a- 
deverește încă odată că multe gânduri pe care 
unii ar fi ispitifi sá le creadă că au început cu 
ei, au frământat și pe alţii dinaintea lor, lată de 
ce cartea este şi o punere la punct și o dreaptă 
ridicare a celor ce umbra altora îi ascundea ve- 
derii, 

Planul general al întregei cercetări va fi urmă- 
torul: începuturile gândirii cooperative în ţările 
româneşti (influenţa socialismului asociationist); 
perioada de amestec între ideile asociaţioniste si 
prezentări ale sistemelor practice cooperative; 
perioada primelor realizări cooperative (care se 
termină cu momentul 1903: instituirea tutelei Sta- 
tului); mișcarea cooperatistá modernă. Pentrucă 
mare parte din scrierile pe care le cercetează nu 
sunt la îndemâna cetitorului, d, Mladenatz, a cre- 
gut util să redea în text paginile ce i s'au părut 
interesante, Aceasta până la apariţia Antologiei 
cooperative româneşti, la care lucrează, 


Așa că, cetitorul poate găsi mai mult decât a 
reţinut, în studiul său, autorul, Este, repetăm, o 
ocazie să aflăm multe lucruri, ale căror isvoare 
nu le putem avea la îndemână, 

Primul volum cuprinde: începutul gândirii coo- 
perative (influenţa ideilor asociationiste: Teodor 
Diamant, [on Eliade Rădulescu şi N. Rusu) şi pe- 
rioada de amestec între ideile asociaţioniste şi 
prezentarea înfăptuirilor practice de aiurea: (Jon 
Ghica, [on [onescu dela Brad şi P, $. Aurelian), 

In introducere găsim precizat că nu e vorba 
decât de istoricul gândirii cooperative în fara 
noastră, şi cel mult apoi, de forme de cooperatie 
ieşite din gândirea cooperativă, Forme primitive 
de cooperaţie, însă, au existat și există și în ţara 
noastră ca gi în alte părţi, 

In ţara noastră ideile de reformă socială, pă- 
trund, mai ales din Franţa, și mai mult pe calea 
literaturii, Dar gi direct, prin contactul cu lucrá- 
rile economiştilor, Bălcescu, Eliade Rădulescu, 
Ion Ionescu, Ion Ghica, Cezar Boliac, N, Crefu- 
lescu şi încă alţii au cunoscut lucrările (unii chiar 
şi pe autori) unor: Blanc, Fourier, Proudhon, 
Qwen, Saint-Simon, etc, 

Primul român care aduce în ţară şi răspândește 
ideile asociafioniste este Teodor Mehtupciu Dia- 
mant, La început adept al lui Saint-Simon — se 
afirmă că ar fi fost portar al coloniei Saint-Si- 
moniene din Menilmontant — devine adept înflă- 
cărat al lui Fourier, cu care a stat mult timp în 
legătură, Din ţară chiar îi scria sau îi recomanda 
prietenii care plecau în Franţa (N, Creţulescu, 
Ion Ghica au fost la Fourier cu scrisori dela Dia- 
mant), La Paris a publicat o broşură cu scop de 
propagare a sistemului fourierist, In ţară colabo- 
rează la „Curierul Románesc!! (Sistema D. Carol 
Fourier). Incearcá chiar să infáíptuiasci ideile 
maestrului său, determinând pe boerul Manolache 
Bălăceanu sá înființeze un falanster la Scăeni- 
Prahova (a durat cam un an), Printr'un memoriu 
adresat consiliului administrativ al principatului 
Moldovei, propunea să fie însărcinat cu organi- 
zarea vieţii Țiganilor domneşti pe aceleaşi baze 
fourieriste, 

Jon Eliade Rădulescu a cunoscut ideile lui Fou- 
rier, Blanc şi Proudhon. Spre deosebire de Dia- 
mant, care adoptase pe deantregul ideile lui Fou- 
rier, găsim la Eliade străduința de a adapta prin- 
cipiile reformatoare la condiţiile noastre proprii 
şi de a găsi în economia noastră forme economice 
corespunzătoare plásmuirilor reformatorilor so- 
ciali, forme economice mult mai bune gi mai 


311 


drepte, Dela Fourier a reţinut ideea de asociație 
economică, produs al iniţiativei particulare; ideea 
infráfirii între categoriile sociale (schimb echita- 
bil între bunurile economice), Dela Proudhon: 
schimbul direct (product contra product) şi cre- 
ditul gratuit. Dela Blanc reține principiul asocia- 
fiel. Cu aceste idei, Eliade propune pentru țara 
noastră: 1) organizarea unor asociafiuni agri- 
cole, care să muncească o moşie fără să 
o împartă, unii primind bani, alții muncă 
după aptitudini, Asemenea asociaţii agricole 
vor da „nişte ferme sau comune ori sate mo- 
del”; 2) organizarea creditului, prin înființarea 
unei Bănci Naţionale (mai târziu case de credit 
reciproc), Ideea de bază aci este asocierea „averii 
imobile cu cea circulantă“, pentru a fi una alteia 
de folos. 

N. Russu Locusteanu, proprietar în Romanați, 
a fost colaborator al lui Eliade, căruia i-a editat 
scrisorile şi i-a apărat ideile, Dela maestrul său 
a luat pentru a susține următoarele idei: 1) apli- 
carea ideii asociationiste în agricultură: „proprie- 
tatea boerească cât şi cea țărănească este vifiul 
proprietafii, este o stare antisocială, funestă pro- 
prietátii, omului!'. Adevărata proprietate este pro- 
prietatea colectivă (pe care Românii au avut-o 
„dela renașterea Domniatelor până la ora în care 
scrim aceste linii”), E în contra atât a proprietă- 
tii mari — antisocială — cât şi a celei mici — an- 
tieconomică; 2) Banca rurală. 

lon Ghica face trecerea spre a doua fază în 
istoria gândirii cooperative, el cunoscând pe lângă 
ideile asociaţioniste gi înfăptuirile practice din 
Anglia şi Germania. Cultura lui economică e foarte 
temeinică; a cunoscut şi audiat pe Fourier, J. B. 
Say, P. Rossi, A. Blanqui, etc. A cunoscut bine 
şi operele lui Adam Smith, Ricardo şi J. St. Mill, 
precum şi pe acelea ale reformatorilor sociali; 
Saint-Simon, Enfantin, Louis Blanc etc, Cultura 
lui economică era academică, De aci şi spiritul 
său mai realist în judecarea faptelor şi propuneri- 
lor de reformă, Activitatea lui de publicist econo- 
mic este cunoscută, lon Ghica este pentru o coo- 
peratie liberă, bazată pe libera iniţiativă a clase- 
lor muncitoare, Ea trebue să urmărească ajutorul 
propriu şi să respingă ajutorul Statului, Popu- 
larizează prin scris ideile şi înfăptuirile coopera- 
tive din Anglia şi Germania. Crede că în agricul- 
tură capitalul star putea foarte bine asocia cu 
munca pentru producție (exploatarea în comun a 
pământurilor) şi preconizează organizarea în a- 
cest fel a țăranilor împroprietăriți la 1864. Pen- 
tru organizarea creditului agricol, lon Ghica re- 


312 


comandă băncile cooperative de tip Schultze-De- 
litzsch, Convingerea lui era că rolul de împăciui- 
tor între diferitele categorii economice îi revine 
cooperatiei. 

Ion Ionescu dela Brad, agronomul cunoscut, care 
era tot aşa de bun economist și statistician, pre- 
gătit serios la Paris între 1838—42, Ideile lui eco- 
nomice sunt: libertatea muncii, dreptul de împro- 
prietărire şi împroprietărirea țăranilor, O exploa- 
tare agricolă, însă, are neapărată nevoie de ca- 
pital, pentru ca țăranii să nu cadă în „robia mun- 
cii prin bani”, Capitalul se obține prin organiza- 
rea creditului rural, idee pe care o susținuse în 
numeroase lucrări, și în Parlament (în 1876, a 
depus şi un proiect de lege pentru înființarea unei 
Bănci sătenești), 

Cu P, S, Aurelian, seria propagandigtilor se 
termină, Chiar acesta desfăşoară în tinereţe o ac- 
tivitate de prezentare a ideilor cooperative, pen- 
tru ca la maturitate să devină realizator, fiind 
între primii realizatori de instituții cooperative în 
tara noastră, Potrivit planului de lucru însă, par- 
tea aceasta din activitatea lui P, S, Aurelian, îm- 
preună cu a celor ce vor urma va fi tratată în vo- 
lumul al doilea. 

Dumitru Dogaru 


D. C. GEORGESCU: Mortalitatea prin tumori 
maligne în România. Bucureşti, Institutul Central 
de Statistică, 1939, în 8%, 78 p. 


Studiul doctorului D, C, Georgescu, este un 
exemplu de clasică desăvârşire pentru grija cu 
care trebue să fie analizat şi lămurit un fapt so- 
cial, atunci când e luat în cercetare, Faptul celor 
63,655 decese, datorate tumorilor maligne, con- 
statate de Institutul Central de Statistică, în bu- 
letinele de deces ale anilor 1931—1938, e privit 
in acest studiu pe toate fețele lui, „Mortalitatea 
prin tumori maligne în România”, prezintă impor- 
tanta acestei cauze de deces în rândul cauzelor 
de deces din țară, o compară cu importanța ce-i 
revine în alte ţări, stabileşte evoluția ei, apoi 
analizează colectivul cazurilor de deces prin tu- 
mori maligne, din intervalul studiat, după locali- 
zarea tumorilor, în raport cu sexul, cu vârsta, cu 
starea civilă, cu confesiunea şi originea etnică, 
mediile sociale şi cu localizarea pe teritoriul 
țării, 


Lămuririle astfel obţinute asupra uneia din 
componentele mortalităţii ridicate a României, 


sunt de foarte mare interes pentru toţi cei preo- 
cupatfi de cunoaşterea și de mai buna organizare 
a realităţii sociale româneşti, 

Cancerul gi celelalte tumori maligne, nu fac 
parte dintre factorii ce decid mortalitatea ridi- 
cată a populaţiei românești. Chiar dacă subesti- 
mafia, comisă cu prilejul stabilirii proporţiei de- 
ceselor prin cancer și datorită diagnosticárii de- 
fectuoase, în deosebi la țară, și cea datorită fap- 
tului că populația probabilă, la care se raportă 
cazurile de deces survenite în populaţia rurală, 
este superioară celei reale, în urma exodului ru- 
ral, pe care le evidenţiază doctorul Georgescu, 
ar fi evitate şi procentul de 2%, pe care-l dețin 
cazurile de deces prin cancer și alte tumori ma- 
ligne augumentat, acestea ar reprezenta totuşi o 
cantitate aproape neglijabilă faţă de bolile apara- 
tului respirator, de mortalitatea infantilă, de bo- 
lile infecțioase şi parazitare și de bolile apara- 
tului digestiv, Acestora din urmă se datoresc anual 
respectiv câte 365, 362, 293, 238 cazuri de deces 
la 100.000 locuitori, pe când tumorilor maligne nu 
li se datoresc, chiar dacă majorăm cu 100% pro- 
portia de 44.2, constatată, decât 88 de cazuri de 
deces, la 100.000 locuitori. 

Desi mortalitatea prin cancer gi alte tumori ma- 
ligne e intr'o creştere continuă, (a trecut, in inter- 
valul 1931—1938, dela 37 cazuri de deces la 100.000 
locuitori in 1931 la 45 în 1938), nu intră în rândul 
problemelor sanitare, care cer o acţiune generală, 
pe tot întinsul ţării, 

Este tocmai meritul deosebit al analizelor te- 
meinice ale doctorului Georgescu demonstraţia că, 
atât cancerul cât și celelalte tumori maligne, sunt 
cauze de deces specifice mediului urban, (in 
acesta, revin, la 100.000 locuitori, 101 cazuri de 
deces prin cancer și alte tumori maligne, pe când 
în mediul rural, la acelaşi număr de locuitori, 
numai 33), 

In acest mediu, mortalitatea prin cancer 'atinge 
cu deosebire populația evreească, germană şi ma- 
ghiará (anual, 149 respectiv 137 şi 112 cazuri de 
deces prin cancer şi alte tumori maligne, la 100.000 
locuitori), Populaţia urbană de neam român pre- 
zintă o proporție considerabil mai redusă de ca- 
zuri de deces datorite acestei cauze, (anual, 88 la 
100.000 locuitori). Populaţia urbană a Transil- 
vaniei, Bucovinei, Basarabiei şi a unor județe cum 
sunt: Ilfovul, Covurluii, Iaşii, unde unul sau altul 
sau tustrele aceste neamuri sunt puternic repre“ 
zentate, prezintă mortalitatea relativ cea mai ri- 
dicată prin cancer. Judeţele cu proporţii relativ 


11 


mai ridicate de mortalitate prin cancer (Timiş, 
Târnava-Mare, Braşov şi Trei-Scaune cu 60—79 
cazuri de deces la 100.000 locuitori, Arad, Făgă- 
ras, Ciuc, Năsăud, Câmpulung, Storojineţ şi Cer- 
náuti cu 50—59,9 cazuri de deces la 100.000 loc.), 
cuprind toate fránturi etnice germane ori ma- 
ghiare, sau o populație rurală evreească nume” 
roasá. 

la aceste judeţe şi în deosebi in cele cu Sas! 
şi Svabi, țărănimea românească prezintă şi ea un 
procent mai ridicat de cazuri de deces prin cancer. 


Frecvența cazurilor de deces prin cancer şi ce- 
lelalte tumori maligne pare a fi şi un indiciu de 
urbanizare. Cazurile de deces prin tumori ma- 
ligne sunt depistate mult mai riguros ia regiunile 
mai familiarizate cu civilizaţia modernă, care 
atrag în mai mare măsură medicii. Rar deosebi- 
rile mari între mortalitatea medie anuală prin 
cancer în mediul rural şi mediul urban, justifică 
presupunerea că genul de viaţă al orașelor pre- 
dispune la tumori maligne, corelaţie datorită că- 
reia populaţiile rurale cu o viaţă mai apropiată 
de nivelul orașelor ar prezenta o mortalitate mai 
ridicată prin cancer și celelalte tumori maligne. 

In tot cazul, comparafia cartogramei 6 a lucrá- 
rii doctorului Georgescu, care aratá mortalitatea 
medie anualá prin cancer in mediul rural al Ro- 
mániei, pe judete, (proportii la 100.000 locuitori, 
1931—1936), cu cartograma din acest numár al 
revistei, ce înfățișează procentul nestiutorilor de 
carte pe plăşi în populaţia rurală mai mare de 
7 ani, arată numeroase corespondențe. Transilva- 
nia de Sud-Est, centrul cel mai masiv de știință 
de carte, este şi zona teritorială cu mortalitatea 
cea mai ridicată în mediul rural prin cancer, Ce- 
lelalte centre rurale de știință de carte, se supra- 
pun toate cu ariile de mortalitate canceroasă ri- 
dicată în mediul rural: Timis-Arad; Năsăud- Câm- 


„pulung; Cetatea-Albá. Muscelul şi Brăila se dis- 


ting de restul județelor oltene şi muntene şi prin- 
tr'o mortalitate canceroasă mai ridicată (la 100.000 
locuitori anual, între 20—29,9 față de proporţia 
10—19,9), iar Durostorul şi Basarabia centrală 
prezintă mortalităţi canceroase din cele mai scá- 
zute, (sub 10 respectiv 20 la 100.000 locuitori). 
Deosebirile dintre aceste dauă cartograme, cum 
ar fi centrul cu mortalitatea canceroasă ridicată 
din Nordul Bucovinei, faptul că Moldova, în ge- 
nere reprezintă o mortalitate canceroasă mai ri- 
dicată decât Muntenia și Oltenia sau faptul că 
bariera de Vest a Ardealului are o mortalitate 
canceroasă destul de ridicată, se explică. 


313 


Lucrarea aceasta a doctorului Georgescu, unul 
din cei mai vechi membri ai Echipei de cercetátori 
pe care o conduce prof, Gusti, este o probá con- 
vingătoare a contribuţiei decisive la lámurirea 
problemelor sanitare pe care o poate oferi alianța 
dintre medicină și ştiinţele sociale, 


Anton Golopenţia 


1, Dr, GRIGORE BENETATO: Anchetă asupra 
alimentației ţăranului din Munţii Apuseni, 

2, Dr, M, ENESCU şi Dr. A RADENSCHI: 
Cercetări asupra alimentaţiei ţăranului moldovean, 
cu observafiuni asupra pelagroşilor, (Revista de 
Igienă Socială, An, VII, Nr, 9, 10 şi 11, 1937), 

3, PROF, Dr, G, BALTACEANU: Alimentafia 
muncitorului, Bucureşti, 1939, 

4, Dr, IOAN CLAUDIAN: Alimentafia poporului 
român, în cadrul antropogeogratiei şi istoriei eco- 
nomice, Bucureşti, 1939, 


Fără să micşoreze importanța ansamblului agen- 
tilor patogeni, in genere, a maladiilor organice și 
nici a medicinei curative, — preocupările lumei 
ştiinţifice medicale şi ale organizafiunilor de să- 
nătate publică de pretutindeni, se îndreaptă în- 
tr'o egală măsură spre studiul condifiunilor bio- 
sociale în care se exercită anumite procese fisio- 
logice normale ale colectivităţilor omeneşti, Intre 
acestea intră şi alimentaţia, 

Incontestabil că, în țările civilizate, foametea 
esle o eventualitate atât de excepțională încât nu 
interesează, Problema care se ridică este însă alta, 
şi anume dacă alimentaţia obicinuită a masselor 
de populaţie, — astfel cum ea este întocmită în 
raport cu resursele de hrană locale, cu regimul de 
alimentaţie adoptat, cu higiena şi moravurile ali- 
mentare, — corespunde sau nu nevoilor reale ale 
populaţiei şi principiilor unei alimentafii rafio- 
nale, 

Cercetările făcute până acum, se pare că au pus 
în evidenţă, aproape în unanimitatea lor, lipsuri 
mai mult sau mai puţin grave în regimul alimentar 
al diferitelor grupe de populaţie, Mai rar, în ceea 
ce priveşte nivelul mijlociu energetic al rafiilor 
alimentare consumate, şi foarte frequent din punct 
de vedere calitativ, mai ales de când noţiunea şi 
realitatea maladiilor de carenfá și a avitamino- 
zelor a fost demonstrată, Lipsei sau insuficienfei 
alimentelor zise protectoare, a sărurilor minerale 
si a vitaminelor s'ar datora, între altele, unele 
maladii generale de carenţă şi slaba rezistență a 


314 


anumitor grupe de populaţie la maladiile infecto- 
contagioase, O vitalitate mai precară, un randa- 
ment social mai scăzut sunt consecinţele unei ali- 
mentaţii deficitare sau rău închegate, 

In termenii ei, problema aceasta nu este nouă, 
dar trebue să recunoaştem că ridicarea ei la 
treapta unei preocupări de ordin internaţional, 
care să intereseze masse tot mai largi de populaţie 
se datorește organizaţiei de Higienă a Ligii Na- 
fiunilor şi Comitetului tehnic pentru problema 
alimentaţiei, O serie de cercetări: asupra regimului 
alimentar; asupra bazelor fisiologice ale alimenta- 
ției; asupra raporturilor dintre alimentaţie, hi- 
gienă, agricultură şi politică economică; asupra 
politicilor naţionale de alimentaţie; asupra pro- 
ductiei, consumafiei şi prețurilor, etc,; precum gi 
ultimele anchete asupra „Vieţii Rurale", — au pus 
în evidență dificultăţile şi complexitatea proble- 
mei, Pe de altă parte, s'a căutat să se standardi- 
zeze investigația şi să se omogenizeze informaţia, 
astfel încât rezultatele cercetărilor să fie con- 
cludente şi comparabile, 

Cea mai importantă contribuţie, în această or- 
dine de idei, a fost adusă tot de Societatea Nafiu- 
nilor, prin Organizaţia de Higienă şi Comisiunea 
Tehnică a Alimentaţiei, cu lucrarea: „Directives 
pour les enquétes sur la nutrition de populations”, 
Genève, 1939, datorită eminentului profesor dela 
Universitatea din Bruxelles, Dr. E. J, Bigwood, 

Ne rezervám dreptul de a reveni cu alt prilej 
asupra acestei lucrări de o importanță deosebită, 

Ca un ecou al acestor eforturi şi la noi în ţară, 
cercetările asupra alimentaţiei devin din ce în ce 
mai numeroase. Pe drept cuvânt, fără îndoială, 
întrucât convingerea noastră este că ameliorarea 
regimului alimentar al populaţiei noastre rurale 
constitue o problemă esenţială, nerezolvată încă, 

Din această convingere au pornit, de altfel, cer- 
cetările mai vechi şi mai noui în acest domeniu 
ale Institutului de Cercetări Sociale al României, 

Pe de altă parte, preocuparea de alimentaţia 
păturii ţărăneşti câştigă tot mai mult teren in 
opinia publică, în aşa măsură încât problema ali- 
mentafiei trebuia să constitue punctul principal 
al desbaterilor Congresului Secţiei medicale și 
bio-politice a „Astrei”, care urma să aibă loc la 
Braşov la începutul lunei Septembrie, 

In sfârşit, se anunţă că Ministerul Muncii a tn- 
fiinfat, în Bucureşti, un institut pentru studiul 
alimentaţiei muncitorului și un altul pentru stu- 
diul fisiologiei muncii. 

Se pare, deci, că ne găsim în faţa unui început 


serios gi organizat, în a cărui roade ne place sá 
nádájduim. 

Astăzi, pentru informaţia cititorilor noştri, ne 
facem o datorie din a prezenta mai jos, sub forma 
unor sumare expuneri, contribuţiile cercetătorilor 
români în domeniul alimentaţiei, apărute în ulti- 
mii trei ani, 

g 


1. Ancheta asupra alimentației fáranului din 
Munţii Apuseni, a d-lui dr. Grigore BENETATO, 
este o lucrare mai veche, apărută în revista 
„Clujul medical” Nr, 11—12, 1936, gi care publică 
rezultatele anchetei întreprinse de autor, în cadrul 
cercetărilor medico-sociale ale secției medicale gi 
biopolitice a „Astrei“, cu colaborarea Institutului 
de Fisiologie şi Institutul Surorilor de Ocrotire din 
Cluj. 

Prin această anchetă, autorul a căutat să deter- 
mine, atât din punct de vedere calitativ, cât gi 
energetic, rafia de întreținere şi de lucru la adulți, 
precum gi rafia de creștere la copii, cercetând 
un număr de 182 persoane, dintre care 131 adulți 
și 51 copii, în diferitele cătune ale comunei Mă- 
guri din munții Apuseni, 

Metoda folosită în acest scop, a fost cea a ob- 
servafiei directe, cântărindu-se toate alimentele 
consumate în cursul unei zile de o anumită per- 
soană, în cadrul gospodăriei din care făcea parte, 
supravegherea alimentaţiei începând dela orele 5 
dimineaţa şi până la 9—10 seara, 

De obicei observaţia a ţinut o singură zi pentru 
aceeași persoană, mai rar 2—3 zile consecutiv. In 
schimb s'a înregistrat alimentaţia în situaţii dife- 
rite, adică în zile de lucru, de repaus, în zile de 
dulce şi de post. 

În sfârșit, compoziţia alimentelor principale uti- 
lizate de locuitori, a fost stabilită prin analize per- 
sonale, iar pentru transformarea principiilor nu- 
tritive în echivalentul lor energetic, s'au folosit 
coeficienții lui Atwater, care fin seama de gradul 
de digestibilitate al principiilor alimentare. 

Faţă de cele arătate mai sus, vom constata că 
autorul a ales pentru cercetare una din cele mai 
dificile, dar şi exacte, metode. 

Singura obiectiune serioasă, care se poate aduce 
rezultatelor, este că valorile obţinute de autor, 
sunt valabile pentru o epocă foarte restrânsă a 
anului, adică pentru zilele de vară cercetate, ele 


*) Ancheta Dr. Gr. Benetato. 


neputând exprima nivelul mijlociu real al ali- 
mentafiei populaţiei regiunii, ştiut fiind că alimen- 
tafia populaţiei noastre rurale variază in raport 
cu anotimpul şi resursele alimentare pe care ex- 
ploatarea țărănească proprie le oferă gospodăriei 
la epoci determinate ale anului. In cazul comunei 
Máguri, obiecțiunea poate fi atenuată prin faptul 
că regiunea pare a nu avea un caracter net agricol. 

In ceea ce priveşte rezultatele, vom observa că 
rațiile obținute de autor sunt inferioare celor gă- 
site de noi, ca valori mijlocii anuale pe zi — uni- 
tate de consumafie, cercetându-se în 1938, în 12 
sate din Transilvania, 50 familii compuse din 263 
persoane, reprezentând un total de 237 unități de 
consumație, după cum se poate constata din cifrele 
de mai jos: 


Satul 12 sate din 

Măguri *) Transilvania **) 
Proteine (grame). ...... 82,5 134,6 
Grásimi (grame) . ...... 62,2 115,9 
Glucide (grame) . ...... 517,0 680,7 
Calorii fisiologice ...... — 4.3043 
Catorii nete ........» 2.650 3,873,9 


Explicaţia acestor diferente simtitoare stă, dupa 
părerea noastră, în primul rând, în metoda şi 
durata anchetei, adică în faptul că cercetările 
noastre privesc alimentația pe întregul an, nu în- 
tr'o singură zi. Apoi există incontestabil varia- 
țiuni regionale, în funcție de starea materială a 
locuitorilor, care în Munţii Apuseni este dintre 
cele mai precare. 

Deosebirile sunt mai puţin accentuate în ceea 
ce priveşte aportul celor două regimuri, animal şi 
vegetal, la compunerea raţiei energetice a locui- 
torilor satelor cercetate. 


Satul 12 sate din 

Măguri Transilvania 
Total isis is 100,00 100,0 
Regnul animal .......... 27,52 24,6 
1. Cárnurl .......... 0,52 45 
2. Grăsimi animale ..... 6,44 10,3 
3, Lapte ........... 13,56 7,0 
4. Bránzd........... 7,00 22 
5. Alte alim. animale. .. . . — 0,6 
Regnul vegetal. ......... 72,48 754 
6. Cereale .......... 66,40 64,1 
(din care porumb) .... (6-7) (33,5) 
7. Uleiuri vegetale ,..... — 0,5 
& Zahăr ,.. ss... — 0,9 
9. Fructe ».....».... 0,43 23 
10. Legume uscate, cartofi , . } 565 56 
11. Legume proaspete, ... Ñ 20 
12. Alte alimente vegetale . . — 0,1 


**) Anchetele Institutului de Cercetări Sociale al României. Valorile sunt date pe zi-unitate de consumaţie. 


315 


În amândouă cazurile, aportul regnului vegetal 
este covârșitor, peste 70% din totalul caloriilor 
consumate de ţărani; în schimb, importanţa di- 
feritelor categorii de alimente în cadrul fiecărui 
regn variază, am putea spune, în avantajul satu- 
lui Máguri, dacă rațiile expuse precedent n'ar 
situa alimentaţia locuitorilor din această regiune 
la un nivel mult mai scăzut, 

In plus, din cercetările noastre reese că proporţia 
de proteine animale este puţin mai ridicată 
(31,2%) pentru cele 12 sate, decât cea obţinută de 
autor în cazul satului Maguri (29,3% la adulți şi 
chiar 24,6% pentru copii); diferenţă care se ac- 
centuiază simţitor dacă se ia în considerare raţia 
zilnică absolută de proteine animale, (42 grame 
in medie pentru cele 12 sate, faţă de numai 27 
grame pe zi în Máguri). 

Este de prisos să insistăm asupra acestei insu- 
ficiente ratii de proteine animale gi urmărilor ei. 

Cercetând separat rațiile alimentare la copii si 
adulţi, autorul constată, în primul caz, că, faţă 
de raţia normală de calorii, cei 40 de copii an- 
chetati, prezintă abateri impresionante între 
+ 671% şi — 62%, o treime din copii dispunând 
de o raţie energetică inferioară între 22—62% 
celei normale, 

Deasemenea rafia de proteine este în medie 
cu 10% mai mică decât „minimum de albumină“, 
necesar teoretic copiilor, fapt cu atât mai grav, 
cu cât în pătura noastră rurală copiii muncesc 
efectiv, 

In sfârşit, autorul mai constată că regimul ali- 
mentar al locuitorilor din Máguri este limitat 
în privința conţinutului în vitamine şi apare de- 
ficitar în special pentru vitaminele C şi D. 

In ceea ce privește rafia energetică a adulţilor, 
autorul dă următoarele rezultate în funcţie de 
sex şi travaliu: 


Raţia calorică zilnică 


Medie Bărbaţi Femei 
Rafia de întreţinere ....... 2.057 2.107 1.946 
Raţia pentru lucru mijlociu , 2.530 2940 2.390 
Raţia pentru lucru greu ..,.. — 3.420 — 


media generală pentru întreaga masă de adulţi, 
bărbaţi gi femei la un loc, fiind de 2.650 calorii 
pe zi și pe cap. 

Precizám cá aceastá rafie este cu 12% sub 
standardul energetic de 3.000 calorii, adoptat în 
gunere în calculele statistice ca valoare medie pe 
cap de locuitor adult, Cât privește rafia de între- 
finere a adulţilor din Măguri, aceasta variază 


316 


între 1.250 şi 3.100 calofii, iar ca valoare mij- 
locie, ea este chiar cu 14,3% inferioară raţiei 
normale de întreţinere a unui adulţ (2.400 calorii 
pe zi). 

Pentru a încheia, cităm o parte din concluziile 
autorului asupra alimentaţiei populaţiei cerce- 
tate: 

„Regimul alimentar al faranului din Máguri este 
pufin variabil (sic) constánd din cereale, lapte si 
derivate. 

„Rația alimentară a copiilor din Maguri este 
insuficientă. Prin valoarea sa energelică, această 
rafie se apropie de limita inferioară a celei nece- 
sare, iar prin calitatea sa se îndepărtează muli de 
cea necesară, 

„Ea prezintă un deficit remarcabil în ce pri- 
veste confinutul in proteine. Din cauza confinutu- 
lui sărac în legume gi fructe si a excesului de 
cereale, aportul de vitamine este limitat, iar apor- 
iul acido-bazic al alimentelor este deviat spre 
partea acidă, 

„Deficitul calitativ al rafiei influențează în mod 
nefavorabil creşterea şi capacitatea de rezistență 
a organismului contra maladiilor infecto-conta- 
gioase, 

„Gradul de subnutrifie al copiilor din Măsuri 
este mai accentuat decât cel din alte comune din 
plasa Gilău, (39,4% subnormali ca nutriție în 
Wăguri, 22,5% în alte comune), 10% din copiii 
de şcoală din Măguri sunt sub limita de înălțime, 
ceea ce trădează un deficit pronunțat şi de lungă 
durată al rafiei alimentare, 

»Rafia alimentară la adulți din punct de ve- 
dere energetic se apropie de cea necesară, rămâne 
totuși mult inferioară rafiei alimentare intrebuin- 
țate de alte popoare şi de țăranii din alte regiuni 
ale țării. 

„Ea este defectuoasă din punct de vedere ca- 
litativ, din cauza conținutului sărac în proteine, 
vitamine şi săruri minerale alcaline, 

„Acest defect al rafiei poate avea influență ne- 
fastă asupra organismului, determinând scăderea 
capacităţii fizice şi chiar psihice a organismului“, 

In sfârşit, autorul propune o serie de măsuri 
practice, menite a ameliora această tristă stare 
de lucruri, 

Considerând în ansamblul ei, lucrarea d-lui Dr. 
Grigore Benetato, noi vom remarca aci caracte- 
rul deosebit de laborios al acesteia, precum și 
grija de metodă şi exactitate a autorului în tra- 
tarea problemei alimentaţiei țărănești, 


2, In Cercetari asupra alimentației ţăranului 
moldovean, pornind dela planul de cercetare al 
Proiesorului Pelci şi al colaboratorilor sai, în ca- 
drul Institutului cehoslovac de igienă publică, — 
autorii d-nii d-ri M, ENESCU şi A, RADENSCHI) 
şi-au propus şi au studiat efectiv alimentaţia 
a patru familii din comuna Păuceşti, judeţul Ro- 
man, înregistrând în fiecare zi hrana acestor fa- 
milii, cu un total de 34 persoane, timp de un an 
întreg, 

La prima familie s'a cântărit în fiecare zi şi la 
fiecare masă cantitatea de alimente consumate 
de fiecare persoana; pe când la celelalte familii, 
zilnic vizitate, s'a înregistrat cantitatea globală 
de alimente consumate de familie, iar periodic s'a 
determinat cantitățile consumate de fiecare mem- 
bru al gospodăriei, Determinările consumului ali- 
mentar erau completate cu înregistrarea stării de 
nutriţie și cu natura şi durata lucrului efectuat, 
Unele familii au fost alese astiel, încât să aibă 
şi cazuri de pelasră, spre a se vedea eventuale 
deosebiri de regim alimentar, 

Anchetele familiale au început la 15 Scptem- 
vrie 1935 şi au durat până la 14 Septemvrie 1936, 
deci un an încheiat, Raţiile alimentare s'au cal- 
culat în fiecare zi, (în cazul primei familii pe 
persoană), stabilindu-se apoi medii săptămânale, 
lunare, trimestriale, anuale, 

Valori mijlocii obținute de autori, confirmă în 
mare parte constatările cercetătorilor anteriori, 
în ceea ce priveşte structura și nivelul regimului 
alimentar al ţăranului român, Observafia zilnică 
a hranei celor patru familii, a stării sănătăţii, a 
muncii efectuate completează însă in mod fericit 
datele asupra alimentaţiei şi vieții acestor familii, 

In linii generale, se constată că alimentația fa- 
miliilor cercetate se sprijină în chip considerabil 
pe regimul vegetal sí în special pe porumb, Cu 
excepţia zilelor de Paşti, sa mâncat mămăligă în 
fiecare zi, în toate cele patru familii, timp de un 
an întreg, La aceasta se mai adaugă leguminoasele 
(între 133—220 zile pe an), apoi cartofii, ceapa, 
varza, morcovii, etc. Pâinea cade pe un plan cu 
totul secundar, 

Alimentele animale ocupa un loc foarte puțin 
important în alimentaţia ţăranului din Păuceşti, 
In primul rând laptele, care ar fi un complement 
fericit al acestei alimentafii exclusiv maidice, se 
consumă în cantităţi insuficiente (între 40—90 
litri anual pe cap). Carnea de porc şi pasăre con- 
sumate de aceste familii într'un an este sub orice 
limită: fam, | = 42 kg (5 pers.); fam, II = 78,5 


kg (10 pers.); fam. III = 46 kg (10 pers.); fam. 
IV = 30 kg (9 pers.), — dacă se ţine seamă de 
numarul membrilor care compun familiile. 

Ca nivel energetic şi nutritiv, rațiile zilnice 
sunt în mijlociu la limită pentru adulţi, dar nu 
le îngădue un efort intens de lungă durată; în 
schimb la copiii sub 10 ani, rațiile sunt cu totul 
insuficiente şi cantitativ şi calitativ, şi cu atât 
mai mult cu cât vârsta este mai fragedă, fapt care 
ar explica debilitatea şi lipsa de rezistență a co- 
piilor la diferite boli şi la contagiune; mortali- 
tatea infantilă considerabilă, turburárile gastro- 
intestinale a copiilor în prima copilărie, 

Pe lângă regimul alimentar deficient, în ceea 
ce privește proporţia proteinelor animale din 
carne şi lapte şi a grăsimilor din aceeaşi sursă, 
se mai adaogá inegala distribuţie a acestor pu- 
fine alimente protectoare în decursul anului, din 
pricina posturilor care însemnează 185 zile pe an, 
din care două de lungă durată (Crăciun şi Paşti). 
Perioada de iarnă (Noemvrie—Martie) este de- 
asemenea deficitară şi în ceea ce priveşte consu- 
mul de vitamine, din cauza lipsei de alimente 
proaspete şi verdefuri. S'ar explica astfel, după 
lunga carenfá a iernei, apariția eritemelor pela- 
groase de primăvară, De altfel autorii sunt de 
părere că pelagra nu ar fi o avitaminoză simplă, 
ci ar avea o patogenie complexă, 

Autorii afirmă importanța factorului economic 
în determinarea stării de nutriție a ţăranului, a- 
poi, ca mijloace de îndreptare, propun: rafionali- 
zarea gospodăriei ţărăneşti, recoltarea porumbu- 
lui selecționat în bune condițiuni, încurajarea 
grádináritului de zarzavat, educaţia gospodine- 
lor pentru prepararea şi conservarea alimentelor; 
deslegarea în anumite condițiuni a credincioşilor 
de posturile ortodoxe severe, în special pentru 
copii, educația şi protecția femeilor însărcinate 
şi celor cate alăptează şi, în sfârșit, favorizarea 
unei industrii casnice remuneratorii pe timpul 
lungilor perioade inactive din iarnă, 


3, Spre deosebire de primele două, care pre- 
zintă resultatul unor cercetări pe teren, lucrarea 
d-lui prof. G, BALTACEANU (Alimentafia munci- 
torului) urmăreşte un scop practic, imediat, şi 
anume sá pună la îndemâna cititorului, în 
speță muncitorului urban industrial, o serie de 
cunoştinţe folositoare în ceea ce priveşte: prin- 
cipiile generale ale unei alimentafii raţionale; care 
sunt elementele de nutriţie: alimentele propriu 
zise; apa, sărurile minerale şi vitaminele; im- 


317 


portanfa lor fisiologică, sursele principale ali- 
mentare şi calitatea lor; cantităţile de alimente 
necesare unei bune alimentafii în funcţie de sex, 
vârstă și munca îndeplinită, etc, Mai departe au- 
torul exemplifică, prin câteva cazuri, urmările 
primejdioase ale unei alimentafii rele sau insufi- 
ciente și, în sfârşit, oferă un număr de 7 regimuri 
alimentare tip, regimuri care pot asigura, — în 
raport cu vârsta, sexul gi natura muncii efectuate 
de către lucrător, — o alimentaţie echilibrată 
din punct de vedere cantitativ şi mai ales calita- 
tiv, ştiut fiind că ceea ce caracterizează alimen- 
tafia lucrătorului român nu este atât o rafie e- 
nergetică insuficientă, ci lipsa mai mult sau mai 
puţin accentuată a alimentelor de protecţie, a vi- 
taminelor şi sărurilor minerale, 

Scrisă cu un scop bine determinat, şi intrlun 
stil uşor aocesibil cititorilor, lucrarea d-lui prof. 
G. Băltăceanu este menită să ofere păturii mun- 
citoreşti dela noi putinţa de a fi exact și corect 
informată asupra principiilor esenţiale impuse de 
o alimentaţie raţională. De altfel lucrarea a apă- 
rut prin ingrijirea și în editura Ministerului Mun- 
cii, in cadrul organizaţiei Muncă şi Voe bună. 


4. In opoziţie cu lucrările precedente, din care 
una stabileşte standarduri, iar celelalte două co- 
boară spre o amănunțită, uneori microscopică, 
cercetare a alimentaţiei ţăranului român, volumul 
oferit de Biblioteca „Enciclopedică! a Fundaţiei 
pentru literatură şi artă „Regele Carol II! şi da- 
torat d-lui dr. loan CLAUDIAN, (Alimentafia 
poporului român) încearcă, în cele 150 pagini, 
să cuprindă zone teritoriale mai vaste şi să ex- 
pună milenii de evoluţie bio-socială, pentru a aşeza 
în locul cuvenit hrana poporului român, în funcţie 
de cadrul antropogeografic și evenimentele istoriei 
economice, cum de altfel d-sa precizează în sub- 
titlul volumului, 

Incercarea autorului, — sprijinită pe un vast 
material bibliografic de: geografie, antropogeogra- 
fie, botanică, antropologie, etnografie, folklor, is- 
torie, filologie, sociologie, economie socială, me- 
dicină socială, igienă, alimentaţie gi statistică, — 
apare cu deosebire interesantă, prin caracterul 
enciclopedic sub care este prezentată problema. 

Ceea ce isbuteşte autorul să facă este să dove- 
dească solidaritatea pământului românesc cu un 
anumit domeniu geobotanic şi cu zona de culturi 
de cereale (în special a porumbului) în Europa; 
să arate raporturile care există între alimentaţie 
şi genul de viață al unei populaţii date, în cazul 


318 


poporului nostru genul de viaţă pastoral-agricol, 
care avea o întindere mult mai vastă în tot sudul 
şi vestul Europei. 

Din pricina culturilor de cereale nepanifica- 
bile în trecut, în special a meiului gi mai rar or- 
zul, iar în secolul XVIII a porumbului, alimenta- 
fia poporului român s'a caracterizat şi se carac- 
terizează încă prin larga, aproape exclusiva, con- 
sumafie a fierturilor şi turtelor nedospite, cum ar 
fi: pásatul, coleaşa, mămăliga, mălaiul, turta, In 
trecut, cultura meiului se datorează faptului că 
această plantă găsia pe pământul nostru condi- 
fiuni optime de vegetaţie, convenind, pe de altă 
parte, atât agriculturii rudimentare din acea vre- 
me, cât şi ritmului de viață impus de ocupaţia 
pastoral-agricolă a locuitorilor acestor meleaguri, 
care impunea cultura unei plante puțin preten- 
fioase şi cu perioadă de vegetaţie scurtă, Un po- 
por de păstori, care practică în mod lăturalnic 
agricultura, prezintă o alimentaţie caracterizată 
prin abundența laptelui, iar migrafiunile perio- 
dice la care este supus îl vor face să adopte cul- 
turile de cereale cu perioada de vegetaţie scurtă, 
precum și cel mai simplu mod de preparare a 
mâncărilor de cereale, adică fierturile şi turtele 
nedospite, amintite, La acestea, se adaugă; laptele 
şi grăsimile animale, care se pot extrage din el; 
unele legume și zarzavaturi precum și o largă 
folosire a plantelor de culegere, 

Acest stadiu de alimentaţie a fost depăşit în 
occident prin evoluția economică şi socială sur- 
venită, care a dus la consumul de pâine de grâu 
gi secară, — rezervat cândva numai anumitor 
clase sociale, — precum şi la regim alimentar bo- 
gat în cărnuri şi băuturi alcoolice, 

In ţara noastră însă „faza fierturilor şi galete- 
lor” nu a apus încă, după toate constatările, 
Această stare de lucruri are o condiţionare ex- 
trem de complexă, în care se îmbină cadrul geo- 
grafic, istoria, economia socială precum gi obice- 
iurile propriu zis alimentare. In multe regiuni ale 
țării alimentaţia este un tip arhaic, chiar regresiv. 

Astfel de pildă, adoptarea şi răspândirea po- 
rumbului la noi poate avea o triplă explicaţie: 
1) mai întâi zona porumbului coincide cu zona 
de cultură optimă a meiului; 2) acesta a fost în- 
locuit de cel dintâi întrucât oferea o producţie 
superioară; 3) cultura porumbului a fost inițial 
cu totul liberă, controlul exercitându-se, în trecut, 
în special asupra grâului, cereală exclusiv cău- 
tată de Turci pentru consum. Mai târziu, după tra- 
tatul dela Adrianopol, grâul nostru este tot atât 


de căutat, insă de data aceasta de celelalte țări 
europene, Preţurile obţinute duc la cultura inten- 
sivă a grâului, în paguba pășunilor şi fánefelor, 
Marii proprietari şi ţărani cultivă grâul, dar nu 
pentru ca să fie consumat în țară, ci pentru export, 
Țăranul rămâne tot la mămăligă şi vechiul regim 
alimentar, agravat însă prin lipsa complementului 
ideal al mămăligii, laptele, dispărut odată cu vi- 
tele și oile din gospodăria majorităţii locuitorilor, 
drept urmare a reducerii fánefelor și págunilor na- 
turale prin defrișări de pădure şi epuizarea is- 
lazurilor comunale, 

Alimentaţia ţăranului este excesiv de simplă 
si relativ uniformă pe întinsul ţării, Există bine 
înțeles deosebiri regionale, de pildă între alimen- 
taţia provinciilor de dincolo de munţi şi cea din 
vechiul Regat, unde predomină mămăliga; dar 
aceste deosebiri sunt mult mai puțin accentuate 
decât cele care există între diferitele grupe et- 
nice şi în special între diferitele clase sociale, Ali- 
mentaţia orăşenilor este profund deosebită de 
cea a imensei majorități a populaţiei rurale ro- 
mânești, care după autor, pentru motivele ară- 
tate mai înainte, îmbracă un caracter arhaic şi 
regresiv, oglindind starea economică de criză a 
țărănimii noastre, o stare de transifie spre forme 
economice mai evoluate și mai bine echilibrate, 
adică spre o agricultură raţională intensivă şi spre 
industrializare, Autorul este convins că soluțiile 
definitive nu pot fi decât de ordin economic şi, 
știut fiind că ceea ce lipsește alimentaţiei fárá- 
nesti este laptele şi carnea, vede soluția adevărată 
în creșterea vitelor, Cum fânețele naturale sunt 
cu totul insuficiente, creşterea animalelor nu mai 
poate fi extensivă si, în stadiul actual al proble- 
mei, nu este cu putință decât prin pășuni şi fânețe 
cultivate, la care să se adaoge o raţionalizare 
a celorlalte culturi, La acestea să se adaoge o 
politică raţională de populaţie care să canalizeze 
excedentul natural al mediului rural, 

Autorul este de părere că eforturile care se fac 
pentru modificarea vechilor obiceiuri alimentare 
sunt mult mai puţin importante, dacă nu sunt 
sprijinite de o schimbare a stării economice, În 
situaţia actuală, înlocuirea porumbului în ali- 
mentaţia ţăranului este o imposibilitate economică, 

In aşteptarea marilor reforme, singurele soluţii 
imediate, pe care le vede autorul, sunt cele care 
se îndreaptă spre valorificarea produselor agricole, 
pe lângă o serie de măsuri directe care să per- 
mită fiecărei gospodării țărănești să aibe vite de 
lapte şi porci, — măsuri care rămân încă de găsit. 

Incheind, ţinem să mărturisim că apreciem în 


chip deosebit lucrarea d-lui loan Claudian și aş- 
teptăm dela d-sa participarea la eforturile co- 
mune pentru împlinirea celei de-a doua fețe a 
problemei, adică cunoaşterea exactă şi amănun- 
țită a alimentaţiei ţărăneşti actuale, cu tipurile 
regionale pe care le prezintă, 


Dr. D. C. Georgescu 


1, M. DRACEA: Grija de pădurile fării, Bucu- 
resti, „Bucovina“, I, E, Toroufiu, 1938, în 8, 13 p. 

2, M, DRACEA: Considerafiuni asupra domeniu- 
lui forestier al României. Bucureşti, ,Bucovina”, 
I. E, Torouţiu, 1938, in 8, 39 p. 

3, MARIN POPESCU-SPINENI: Pădurea Ro- 
mâniei. — Cluj, Cartea Românească, 1938, în 8, 
39 p, 

4, MARIN POPESCU-SPINENI: Economia fo- 
restieră a României. — București, Tiparul Univer- 
sitar, 1938, în 80, 40 p. (VI pl). 


1, Broşura d-lui M, Drăcea cuprinde conţinutul 
unei conferințe la Radio, (ținută în Martie 1937, 
la „Ora Națiunii” şi publicată întâi în Revista 
Pădurilor, 1937, p, 462—3), 

Nu ne-am fi ocupat atât de pe larg de această 
lucrare, dacă cele ce se spun în ea nu ne-ar fi în- 
demnat. În cuvinte puţine și convingătoare auto- 
rul, animat de dragoste puternică pentru pădure, 
alarmează pe cititori de primejdia ce ne-ar ame- 
ninfa părăduirea pădurilor noastre. Apelul comu- 
nicării acesteia ne sesisează şi solicită grija ce tre- 
bue să o avem, măcar de azi înainte, de pădurile 
țării, 

Preambulul este vestitor al seriozității cu care 
problema va fi înfățișată şi justifică de ce tot ce- 
táfeanul trebue să cunoască problemele mari, vi- 
tale, să fie inițiat în trebile ţării, lată cum începe 
cuvântarea d-lui M. Drácea: 

„Ceea ce trebue să admirăm în structura popoa- 
relor tari, este tocmai faptul că, Fiecare cetățean 
este perfect documentat... asupra nevoilor întregii 
națiuni, în diferitele domenii ale vieţii sale“. Ce 
trebue să ştie oricare cetăţean: „Un mănunchiu 
de puține adevăruri mari şi permanente, de prac- 
tice consecvente în domeniul gândirii şi infáptuirii 
care interesează...“ (națiunea), 

w.Față de treptata democratizare a popoare- 
lor, (autorul vorbeşte de democrația reală), răs- 
punderea treburilor cu caracter public cade din 
ce în ce mai mult şi mai exclusiv pe umerii cetá- 
fenilor“, Deaceea, ceea ce se cere este „crearea 
unei conştiinţe forestiere a poporului român“. 


319 


Importanța pădurilor, a lemnului, sa dovedit 
in numeroase rânduri capitală, In deosebi, răz- 
boiul mondial a arătat-o. Pilda páraginei din ţă- 
rile sudice și în Balcani să ne indemne la urgen- 
tarea îndreptării relelor dela noi, 

Invocánd marea ctitorie forestieră a Regelui 
Carol I, întrebuinţând expresia fericită a profe- 
sorului Mehedinţi — padurile sînt obrazul țării — 
găsește că „lipsa unei tradiţii forestiere româneşti... 
este păcatul originar al economiei noastre silvice“. 

Cele mai elementare principii de economie fo- 
restieră au fost călcate de: 1) Capitalismul hră- 
páret; 2) Nevoile de bani ale tuturor categoriilor 
de proprietari; 3) Vremurile de după războiu, care 
au declanșat eterna foame de pământ a poporului. 
Redresarea economiei forestiere e cerută de în- 
săşi apărarea noastră naţională, 

Intemeindu-se pe bunul simţ al Românului, e 
posibilă creiarea unei tradiţii, a unei ştiinţe si a 
unei practice silvice, Dacă nu ne putem compara 
cu Germania şi Franţa, nu ne putem compara 
nici cu țările balcano-asiatice; iar împăduririle 
nisipurilor sburătoare făcute prin legiuiri bune, 
ne-au adus elogiile Apusului, 

Menţionarea principalelor legi a pădurilor în 
România, este făcută cu scopul de îndemn pentru 
alte legiuiri, care să se aplice cu sfințenie, 

Dar cum orice literă scrisă rămâne moartă dacă 
sufletul nu este animat de iubire, de iubire iscată 
din cunoaștere, din adâncă cunoaştere, tot astfel 
legile noastre silvice vor fi inutile, dacă sufletul 
naţiunii nu va înţelege să iubească pădurea pen- 
tru farmecul şi folosul ei. Acest lucru se poate 
realiza printr'un minimum de cunoștințe despre 
pădure, făcut cu ajutorul școalei şi prin mijloa- 
cele moderne: presa, cinematograful, literatura. 

Nimerit remarcă d. Drăcea cum literatura 
noastră, mișcarea noastră artistică nu au niciun 
raport cu pădurea, cu viața arborilor. Continuă 
autorul: „în special, literatura are aerul a fi cre- 
iată întrun mediu fără arbori... fără păduri. Li- 
teratura noastră cultă este (cea a) unui popor de 
stepă... 

Desfășurarea unei campanii cu ajutorul litera- 
turii, a artelor, ar duce la cunoaşterea măreției şi 
utilității pădurilor, ar duce la dragostea de ar- 
bori — totdeodată la respectarea, la aplicarea 
legilor silvice chibzuite atent — în prealabil. 

Acestea toate, fiindcă; „Lemnul este un bun de 
primă necesitate, ca aerul, ca pâinea, ca apa”. Și 
fiindcă; „Așa tacute cum sânt, pădurile spun to- 


520 


tugi... adevăruri crude şi de durată, care hotărăsc 
creditul moral şi material al unui popor. 

Grija de pădurile ţării şi-o arată d. M. Drăcea 
în puţine vorbe, expresiv, lapidar, fără să as- 
cundă relele, cu optimism şi multă încredere pen- 
tru măsurile ce se vor lua de-aci înainte. 


2. Ca pretutindeni — în toate lucrările d-lui M. 
Dracea, un pasionat cercetător al problemelor 
noastre silvice, — se preconizează realizarea unui 
suflet forestier: pe care nu îl are România nici 
până în pragul vremurilor moderne, Urmăreşte 
problema istoric, ajutându-se în arătarea relelor 
ce le-ar semăna proasta supraveghere a pădurilor, 
de fapte din Nordul şi Centrul Europei— pilde 
bune de urmat; din Sudul Europei, părţile medi- 
terane şi balcanice, exemplificatoare a răului de 
moarte, 

In considerafiunile asupra domeniului forestier 
al României, d. M. Drăcea expune istoriceşte — 
comparativ, ce s'a întâmplat, ce este şi ce se va 
întâmpla cu domeniul forestier al României. In 
vedere — în trecut, trebue cu atât mai mult să 
luăm măsuri drastice, urgente şi susținute pentru 
a îndrepta măcar în ceasul al doisprezecelea ce 
se mai poate îndrepta. 

Expunerea stărilor de fapt, din trecut şi pre- 
zent, din țările din Nordul și Centrul Europei, o 
face autorul pentru a determina la noi ceea ce tre- 
bue făcut. Tot astfel, arătând însemnătatea lem- 
nului în economia națională a unui popor, ca şi 
importanța pădurilor în distribuirea ploilor și 
asupra pământului, se cauta a sesiza poporul de 
cinstea, de dragostea gi totdeodatá de grija pe 
care o solicită arborii. 

Notează înţelegerea absolut nulă a massei şi 
mai ales a păturii conducătoare, în materie fo- 
restieră, a sufletului mediteranean, pontic, bal- 
cano-asiatic. In fața răului exemplu, d-l Drăcea 
opune pilda bună a Germaniei și Franţei unde— 
din timpuri — pavăză pădurilor, în fața nepreve- 
derii poporului, s'a ridicat simțul de răspundere 
al principelui, al regelui, al împăratului, la înce- 
put, iubind pădurea numai pentru vânat. Apoi— 
inmultindu-se populaţia, sporind nevoile, distri- 
buirea pădurilor se face cu multă grije, se ingá- 
due folosirea pădurilor numai cu respectarea tu- 
turor măsurilor, care le putea asigura păstrarea 
şi buna stare. 

ln centrul Europei, de timpuriu (în Germania 


chiar, din sec. al VI-lea) de pe la 1300, în ţările 
de obârşie germană și celtică, exploatarea pádu- 
rilor e deja orânduită după anumite „amenaja- 
mente”, 

În Apus — înca din epoca mercantilismului se 
iveste grija de a conserva padurile in vederea apă- 
rarii naționale“. „Pădurea şi mai cu seamă lem- 
nul cu calitățile excepționale, devin aproape un 
monopol de Stat“. „Fapt care la poporul românesc 
se schifeazá abia în... 1936, ....în ceea ce priveşte 
lemnul de aviație“ (p. 23). 

De ce la noi lucrurile s'au întâmplat cu totul 
altfel: Fiindcă — desvoltarea simțului de prevedere, 
elaborarea tradițiilor presupun, între altele, şi o 
oarecare liniște, pe care poporul român nu a 
avut-o, Pe lângă aceasta, d. M. Drăcea face res- 
ponsabil în materie de ocrotire şi prevedere a pa- 
durilor — „duhul... balcano-asiatic, ce s'a in- 
staurat în farile Româneşti“. „Elementul grecesc... 
a impregnat multă vreme pătura noastră conducă- 
toare“. El „nu putea sa aduca... cultul arborelui 
şi al padurii, fiindcă nu-l avea nici acasă... Nu 
puleau aduce cu sine grija pentru viitorul acestui 
popor, oameni streini de fara în care nu știau ce 
se va întâmpla mâine cu ei“. La fel: „Ce înțeles 
putea să aibă pentru pădure un egumen venit din 
cine ştie ce parte a Balcanului ucigator de pă- 
dure, care n'avea decât o lege: sa prade cât mai 
mult şi care în trândavia lui orientala n'avea nici 
cel puțin patima vânatului, dela care purcede în- 
ceputul silviculturii în Centrul Europei“, (p. 26). 

„Turcii (venind la noi) nu erau puși sa apere 
padurile noastre, ci dimpotriva cărau de-aci, pe 
apă, tot materialul de pref pentru reconsiruirea 
orașelor, ...pentru construcțiile maritime“, (p. 26), 

În urmă, când din elita ţării se pregăteşte la 
Nancy un corp de forestieri români, aceştia aveau 
să lupte — întorşi în patrie — cu lăcomia capita- 
lismului, pe care nu totdeauna au putut-o învinge. 

Dupa războiu, reforma agrară a sacrificat po- 
doabă de păduri: „Și astfel România Mare, în 
pragul existenței sale, atunci când trebuia să-și 
consolideze viitorul prin păstrarea intocmirilor 
firii, începe cu o uriașă măcelărire forestieră, 
(p. 29). La sfârşitul războiului mondial, suprafața 
totală a pădurilor era de cca, 7.310.000 ha. Azi, 
este de 6,340.000 ha., adică abia 21,7%o din supra- 
faţa ţării, 

Padurile noastre au fost mâncate de două rele: 
1) Defrigsarea pentru agricultură; 2) Degradarea 
prin păşunat, 

Cum d. M. Drăcea socotește că o bună pregá- 


tire forestiera cere intuiţia viitorului, dă exem- 
plu celor două țări democratice: Elveţia, pen- 
tru ce este si Statele-Unite, pentru ce va fi: ,po- 
porul american... democrat, prin excelență, ....isi 
simte si raspunderea față de generațiile viitoare; 
când își constată greșelile, reacționează puternic. 
In America naște azi o tradiție si o conștiință fo- 
restieră naţională, cu o putere inzecitá față de 
aceea care în ultimele decenii a distrus pudurile, 
(p. 31). 

La noi, felul cum s'a taiat vestește un cataclism, 
pe care conferințele d-lui M, Dracea vor să-l în- 
lăture, sesizánd pei cei pricepuţi, sá rationalizeze, 
de-aci înainte măcar, taierea padurilor şi să înte- 
teascá măsurile şi munca de regenerare a pădu- 
rilor prost taiate, Numai așa nu se va slei bogăţia 
noastră forestieră, 

O bună gospodarire silvică — preconizata cu 
atâta fervoare, totdeauna, de autorul brogurilor 
de care ne ocupăm azi — trebue să înceapă prin 
„calcularea posibilităților anuale sau a cantităţii 
de lemn ce ni se cuvine anual dintr'o pădure“, 
pentru ca „pădurea să poată da permanent veni- 
turi“, 

Prin arătarea aspectelor îngrijoratoare, natio- 
nalizarea domeniului nostru forestier, naționali- 
zarea economiei nvastre forestiere, trebue grabnic 
perfectatá printr'o poliție severă şi printr'o poli- 
tică silvică inteleaptá, De marele cataclism al des- 
páduririlor ne poate scăpa pădurea țării noastre 
— atât cât mai avem (21,7%) — încăpând în mái- 
nile Românilor, toți cultivați în prealabil pentru 
dobândirea unui suflet forestier, fără de care nu 
se poate avea o îndreptare în economia noastră 
silvică, 


3, In ultimul timp, poate numai grija de padurile 
noastre i-a facut pe specialişti, pe geografi în ge- 
nere, sá dea la iveală o brogurá, ori un studiu 
care să arate starea de astazi a domeniului silvic 
al României, fiindcă scrierile despre cele fores- 
tiere se înmulțesc repede. 

Fiecare, — inginer silvic, geograf, — se gasește 
obligat de conştiinţa de Român, de intelectual şi 
de specialist să dea alarmă asupra celor ce se 
întâmpla cu padurea românească şi ce ne aşteaptă 
dacă nu vom opri felul, deloc înțelept, de gospo- 
dărire al lemnului şi sa adoptăm o metodă care 
sa ne asigure în cât mai scurt timp posibil rege- 
nerarea padurii noastre. Reaua gospodărire por- 
neste de-acolo că — din lăcomie mai mult decât 
din nestiinfá și din nepricepere — se taie mai 


321 


mult decât crește. Aşa procedánd, e lesne de 
infeles de oricine unde se va ajunge, 

Am grupat cele patru recenzii despre lucrări 
privind pădurea şi economia noastră forestieră, 
tocmai pentru a ne da seama mai bine de primej- 
die — noi toți. Si astfel, dându-ne seama, să se 
formeze o opinie publică, iar forurile competente 
să procedeze la cele de trebuinfá, urgent şi sever, 
puţin și din imboldul acestei opinii publice. 

In studiul despre care scrim acum: Pădurea Ro- 
mâniei, autorul lui, d, profesor Marin Popescu- 
Spineni îşi distribue materialul pe două cicluri şi 
anume: I, Zone de vegetaţie şi sol; II, Evoluţia 
proprietății şi repartiția economică a pădurilor, 

In primul ciclu se ocupă de distribuirea pe zone 
a pădurilor ţării, de suprafaţa lor, de originea 
lor, de condiţiunile climatice gi de felul lor, 

În al doilea ciclu discernem următoarele ches- 
tiuni tratate: Proprietarii pădurilor până la Uni- 
rea cea mare; Suprafețele împădurite pe provincii; 
Marile masive păduroase; Pădurile Bucovinei; ale 
Transilvaniei; Maramureșului, Procentul de împă- 
durire pe judeţe; Posibilităţile forestiere in ra- 
port cu numărul locuitorilor; Situaţia pădurii pe 
vârste, 

D, profesor Marin Popescu-Spineni nu lansează 
niciun semnal de alarmă cu privire la starea la- 
mentabilă a pădurilor noastre; d-sa expune doar 
situaţia dând atent cifre, făcând comparaţie, pro- 
centaje. Din acestea, desigur se citeşte îngrijorarea 
autorului, poate mai convingător, În lumina cifre- 
lor, necazul ce ne pândeşte, dacă nu ne vom li- 
nisti lăcomia în exploatarea forestieră, ne apare 
şi mai amarnic, Tabelele de cifre, în asemenea caz, 
ar putea să ne pună în faţa tristei realităţi cu mai 
multă cruzime decât oricum altfel, 

Folosind cu multă abilitate şi seriozitate stiin- 
fificá, un aparat bibliografic bogat, studiul sin- 
tetizează investigaţiile antecesorilor, în puţine li- 
nii și cu concluzii limpezi, 


4, A patra lucrare pe care o recensám în revista 
noastră, este datorită tot d-lui profesor Marin 
Popescu-Spineni: Economia forestieră a României, 
Şi ea priveşte nechibzuielile ce s'au făcut cu pădu- 
rea noastră, cu severitate și totdeodată cu justifi- 
cată îngrijorare pentru ce se va întâmpla, Afirmă 


autorul: România a fost considerată întotdeauna ca 
o țară cu imense păduri, Da, dar astăzi acest lucru 
— scrie mai departe d. Marin Popescu-Spineni — 
nu corespunde de loc unei realităţi, 

Ne mândrim că România este ţara care dispune 
de lemn de export. Și mai mult — după cereale şi 
petrol, al treilea articol de export, — în ordinea 
cantităţii exportate este: lemnul, Bine observă 
autorul când spune: „Ținând seama de procentul 
de 21, ar trebui ca România să nu fie o țară care 
să dispună de lemn de export“, Și, mai departe, 
putem vedea cum față de nesăbuiala noastră, 
străinii dau un strașnic exemplu de infeleaptá 
gospodărire a pădurilor, „Sunt țări, ca de pildă 
Germania (27%0), Bulgaria (28% ), care întrec în 
procentaj pe a noastră şicare nu dispun de lemn 
de export, necum să socotească lemnul printre 
bogăţiile principale ale lor“, (p. 3—4). Acesta 
este faptul, D, profesor Marin Popescu-Spi- 
neni căspunde la un întrebător de ce, astfel: „în- 
tâiu, pentrucá esenfele diferă în ce priveşte pute- 
rea de ardere... Dacă esenţele noastre au o mai 
mică putere de ardere!), de ce nu renunfám la 
o bună cantitate din export şi să o intrebuinfám 
pentru noi o parte, restul rămânând în pădure? 

„Al doilea, fiindcă cerințele consumului întrec 
puterea de producție a pădurilor:..”. Noi, lacomi, 
exportăm incontinuu, fără să chibzuim ce va fi, 

„Al treilea, fiindcă sistemul de exploatare nu co- 
respunde necesităților vremii“, Continuă autorul: 
„Germania trebue să importe lemn, pentrucă po- 
pulafia este numeroasă, industria foarte desvol- 
tată... Noi, nu avem populaţie prea deasă şi aici 
industrie prea desvoltată, Nu avem însă nici pro- 
centul de pădure necesar asigurării nevoilor ime- 
diate, pentru aceasta avem voie, cu multă emfasă, 
să ne socotim lemnul, al treilea articol de export. 
(Deși are 28% pădure, nu 21,2% ca noi, totuşi 
Bulgaria cumpără. Noi continuăm să vindem!) 

„Bulgaria trebue să cumpere pentru motivul că 
exploatarea se face greu, iar comunicaţia plină de 
dificultăți”. 

Ceea ce mai intervine pentru ca Germania (27% 
pădure) și Bulgaria (28%) să fie țări importatoare 
de lemn, este „politica de Stat care opreşte des- 
păduririle, căutând mai bine să cumpere decât să 
degradeze ţinuturi întregi ce nu pot găsi apoi altă 
întrebuințare“, (p. 4). Acestei cumpănite judecăţi 
noui, îi opunem o cruntă neghiobie: „In decurs de 


t) Sau dacă esenţele noastre au o mai mare putere de ardere decât au esentelé germane ori bulgare, atunci totuşi, 
având un procent scăzut de pădure, să ne gospodărim în aşa fel, încât să nu avem veşnic teamă pentru generaţiile viitoare 
că nu vor mai avea lemn, nu pentru export, ci nici pentru industria şi consumul intern —in cantitate suficientă. 


322 


20 ani, peste 1.400.000 ha din pădurile României, 
au fost transformate in ,cimitire”, ...”, (p. 3) *). 

Dupá un istoric al comertului, plin de invátáturi 
şi înainte de a analiza situația de după rázboiu, 
d. M, Popescu-Spineni prezintă o situaţie a con- 
sumului lemnului în interiorul ţării. 

Considerând împreună cu autorul — pe baza 
cifrelor abundente ce le dă — venitul pe care îl 
aduce Statului exportul lemnului, constafi moti- 
vul pentru care. se uită cât ar trebui să tăiem şi 
să vindem: câștigurile enorme. Abuzul tăierilor 
sunt explicate si așa: „Preţurile ridicate con- 
tribue ca pădurile să fie cât mai mult tăiate şi 
vândute; posibilitățile de plasare ale pădurilor 
noastre sunt însă mult mai mari decât capacitatea 
normală de producție. La aceasta se mai adaugă 
industria lemnului în România, industrie ce se 
găsește în mâna capitalistilor străini care diri- 
jează dela Milano, Geneva şi Budapesta operaţiile 
pentru lichidarea pădurilor de rășinoase... 

România este o țară deficitară în producție. La 
suprafața de peste 6 mil. ha, ar fi normal ca pro- 
ducfia anuală să se ridice la 26 mil. m*, dacă pro- 
ducfia pe ha este de 4 m’, dar România nu are 
decât cca. 14 mil. m3, deci nici pentru necesitățile 
interne. 

Și, totuşi, lemnul ajunge, in 1925, să reprezinte 
53,7% din valoarea exportului total al României. 
Aceasta însemnează că pădurea se taie din plin, 
fără milă şi socoteală“, (p. 14). 

Un grafic al exploatării pădurilor ilustrează ca- 
pitolul (cu acelaşi nume). Arată irezistibila ispită 
a câștigurilor: „Dela 2 lei şi până la 1.200—1.500, 
cát s'a vándut lemnul fasonat pentru export, pro- 
Fitul se cifrează la 1.000 lei pentru fiecare sută de 
lei investită”, (p. 16). 

Regenerarea şi amenajarea pădurilor a fost fă- 
cută în ultimii ani cu mai multă râvnă; tabelele 
de suprafeţe amenajate, de semănături şi plantaţii 
mărturisesc acest lucru, In legătură cu această 
problemă se menţionează că: „în ultima vreme ac- 
tivitatea silvică este îndrumată spre cultura dife- 
ritelor plante exotice, cu creştere repede şi cu 
lemn prețios,... Se fac plantaţii cu nuc american, 
plop de Canada, stejari americani, etc.”, (p. 19). 


Ajutorul şi supravegherea dată de casa păduri- 
lor (C. A. P, S.) şi de perfectionata legislaţie 
silvică 3), vor îndrepta răul cu urmă adâncă în 
istoricul economic al ţării. Rămâne numai ca dis- 
pozitiunile categorice din lege să fie respectate 
cu sfințenie. Altminteri, degeaba truda cu mâz- 
gálitul hârtiei şi degeaba truda cu alcătuitul legii, 
dacă porunca ei nu e respectată literă cu literă, 

Informată, cu economie în vorbă, lucrarea d-lui 
Marin Popescu-Spineni, se adaugă cu toată cumin- 
tenia ei în rândul contribuţiilor serioase, de spe- 
cialitate. 

Bună oránduialá a capitolelor, bună orânduială 
a ideilor. 

Nimerit e capitolul final al lucrării (Pădurea și 
poezia română), reprezentând un sugestiv adaos 
la acest apel de îndreptare a unor stări de lucruri 
dela noi. 

Stefan Popescu 


1 C D. CONSTANTINESCU-MIRCESTI: Un 
sat dobrogean, Ezibei. Edit. Bucovina, 1939, Bucu- 
resti. 

2. BORIS MALSKI: Viafa moldovenilor dela 
Nistru (studiul sociologic al unui sat nistrian). Ce- 
tatea Albă, 1939, 


1, Un fost student al Seminarului de Sociologie 
din Bucureşti şi membru al primei echipe mono- 
grafice din 1925, d. C. D. Constantinescu-Mirceşti 
profesor şi director al liceului de băieţi din Ba- 
zargic, ajutat de câţiva colegi: G. Datcu, Dr. N. 
Bărbulescu, G. Robescu, A. Dumitrescu, I, Popa 
si Pr. Enoiu, ca şi de mai multe serii de elevi din 
ultimele clase, a făcut să apară de curând o in- 
teresantă monografie a satului dobrogean Ezibei 
(Caliacra), 

La noi în țară, acest studiu în care profesorii 
şi elevii au colaborat atât pentru o mai deplină 
reuşită a cercetărilor, cât şi cu scopul deprinderii 
tinerilor generaţii cu realitatea socială, constitue 
un început care desigur trebue imitat, 

Cu atât mai mult cu cât rezultatele muncii lor 
cristalizate în lucrarea de faţă, sunt apreciabile 
sub toate raporturile, 


2) Fiindcă „După răsboi, fie prin defrişări, pentru a face loc islazurilor comunale, fie prin exploatări iraționale, 


pădurea a căzut pradă acelora care prin mijloace uşoare, puteau să agonisească averi colosale sau să câştige simpatii 


politice“ P 3). 
3) Dela primul act care vorbegte de protejarea lástarului în bazinul Dunării (1772), trecánd prin cele din 1843 


(pentru Moldova) şi 1847 (pentru Muntenia), prin cele din 1877, 1881, 1910, modificată în 1920 şi extinsă în 1923, până la cea 
din 1936 gi 1935 (lege pentru organizarea cooperaţiei), care pe lângă pericolul politicianist (înlăturat cu legea din 1930) cere 
să se înlăture elementul strein şi să se acorde avantaje cooperativelor forestiere, — mereu s'a îmbunătățit legislaţia noastră 
silvică. 


323 


Ceea ce face ca monografia Ezibeiului sá apará 
ca pretioasá, e faptul cá, cea dintái, cerceteazá 
locuri puţin cunoscute despre care nu sa spus 
şi cu deosebire nu s'a scris înca mai nimic, Stu- 
diul reuşeşte sá infafigseze în amănuntul intere- 
sant specificul regiunii, oamenii şi problemele ei 

Astfel, pe rând sunt înfăţişate principalele as- 
pecte: cadrul cosmologic-istoric, mișcarea popu- 
laţiei, alimentaţia şi igiena, folclorul — cuprin- 
zator de admirabile piese de literatură populară 
macedo-română, viaţa economică, din păcate, in- 
suficient studiată şi necompletá. 

De asemenea, monografiştii au acordat o aten 
ție specială minoritatilor satului: Turci, Bulgari, 
Tatari, — ori pentru o mai bună cunoaştere a 
existenței sí obiceiurilor acestei populaţii cu care 
noi Românii avem tot interesul să trăim în pace, 
paginile respective din monografie sunt extrem de 
utile, 

In acest sens, expunerea amanunfitá a asocia- 
tiei familiale bulgare Zadruga pe care autorul o 
defineşte ca o comunilate agricola compusă din 
mai mulți membri descinzând din acelaș stramoş 
si reprezentând ramasifele unei vechi forme tra- 
difionale a proprietafii, formá care există încă în 
Ezibei ca şi în multe părţi în Cadrilater — con- 
stitue, de sigur, unul dintre articolele cele mai 
interesante ale monografiei şi care poate lărgi în- 
țelegerea noastră asupra satului şi regiunii. 


2, Timp de trei ani cât a activat Echipa Funda- 
tiei Culturale Regale „Principele Carol” în satul 
Olaneşti Cetatea Alba, unul dintre echipieri, Boris 
Malski a 1eugit să strângă un vast material mo- 
nografic. 

Din aceste fişe, date, informaţii şi documente 
s'a născut monografia aparută recent. Concepută 
pe mari dimensiuni, o muncă dârză a prezidat la 
confecționarea ei, ceea ce trebue apreciat așa cum 
se cuvine, 

Trebue să recunoaştem impreună cu d. profesor 
Gusti: capitolele monografiei nu sunt tratate de 
specialiști aşa cum cere o monografie ideală; Bo- 
ris Malski atacă problemele ce i se ivesc, căznin- 
du-se sá infátigeze cât mai clar lucrurile, des- 
curcând situaţiile confuze, prezentând concluzii 
şi soluţii posibile. 

Din nefericire, autorul comite printre altele, 
două mari erori; depăşeşte măsura, tratând ches- 
tiuni uneori nu îndeajuns de interesante pe zeci 
de pagini şi — din loc în loc — teoretizeaza. Mono- 
grafia trebue să fie o lucrare de sinteză, pentru 
a putea fi utilizată, Boris Malski s'a lăsat învins 


324 


de materialul strâns pe care s'a trudit să-l utili- 
zeze în întregime, Așa se explică vastitatea cărții 
— 160 pagini — din care, jumătate constitue un 
balast în economia necesară a studiului, 

Totuşi, împotriva defectelor ce prezintă, aceste 
două monografii acopere importante lacune ale 
cunoaşterii ţării. 

De aceea le primim ca atare, cu speranța că 
lucrările viitoare vor reuşi să cuprindă numai 
ceea ce formează problema de viaţă a unui sat 
sau unei regiuni 

Mircea Tiriung 


TRAIAN SIMU: Originea Croșovenilor. Studiu 


istoric şi etnografic, 1939, 


In inima Banatului, nu prea departe de orașul 
Reşiţa, trăieşte o interesantă alcătuire etnică, cu- 
noscută sub denumirea de Crogoveni. 

Despre aceşti Croşoveni, sau Cárgoveni, Cara: 
soveni şi Cotcovefi, cum li se mai spune, au scris 
până în prezent câţiva istorici străini, Studiile lor, 
după cum era şi de aşteptat, sunt însă vădit ten- 
dentíoase. 

Decuránd, un studiu mai mult decât obiectiv, 
bazat pe documente şi pe cercetări personale fă- 
cute în cele 7 sate croşovenești, vine în sfârşit 
să pună lumină în această chestiune, 

Studiul se datorește unui harnic dascăl_bănă- 
fean, d. Traian Simu, priceput istoric şi etnograf 
în problemele celui minunat colț de țară, — Ba- 
natul. Cu privire la Croșoveni, d. Simu, stabileşte 
dintru început, împrejurările istorice în care ei 
s'au aşezat în acest cuib din centrul Banatului, 

Croşovenii, o  frântură de populafiune  vădii 
slavă, bulgaro-sârbească, provine în cea mai mare 
parte din regiunea Vidinului, care a fost nevoită 
să se refugieze din acele locuri, din cauza perse- 
cutiunilor. Trecută la catolicism, pe timpul lui 
Ludovic cel Mare al Ungariei, această populaţiune 
a trebuit să apuce drumurile cât mai spre Nord, 
ajungând până în Banat, ca să scape de persecu- 
ţiunile Țarului bulgar Strasimir, care reocupá Vi- 
dinul, în 1369, 

Dar, lucru curios, — şi tocmai în aceasta con- 
sistă noutatea si importanţa studiului d-lui Simu, 
alături de populafiunea slavă, din aceste părţi, 
documentele amintesc la fiecare pas şi pe Români. 

Rămâne astfel indiscutabil că, în populaţia 
care a fost persecutată pe acele vremi, se găseau 
şi o bună parte de Români, care s'au asimilat în 
massa slavă, 


Fenomenul acesta nu trebue sá ne mire, ma 
ales la popoarele din Peninsula Balcanică, unde 
— după cum au aratat şi alți istorici, — feno- 
menul asimilării și a pierderii reciproce dintre 
populaţiuni, este foarte frecvent, fapt care a dus 
la acel substrat caracteristic şi comun tuturor nea- 
murilor balcanice. 

După această primă emigrare, urmează o a 2-a 
emigrare, mai ales de Sârbi, care schimbă cu to- 
tul fisionomia unor regiuni bánáfene. 

In această perioadă, care se fixează cu incepu- 
tul secolului al XVI-lea, au loc chiar şi emigrări 
mai mici, adevărate cete, care alimentează de acum 
întâia emigrare, 

Incontestabil că, şi în aceasta de a doua peri- 
oadă, au venit iarăşi gi mulți Români, de prin 
acele părţi ale Serbiei, unde elementul românesc 
a fost absorbit în marea massă slavă, pe baza 
aceluiași fenomen, de care am amintit, 

Acestei colonizari, îi urmează o a treia, cam 
pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. 

Nu vom insista asupra acestor colonizări, Ne 
mărginim doar, ca în darea noastră de seamă, să 
subliniem faptul atât de însemnat că, în toate a- 
ceste emigrări, pe lângă populatiunile slave, sau 
cuprins şi elemente româneşti, absorbite de către 
cele dintâi, 

In concluzie: Crosovenii, sunt un amestec de 
populaţie slavă, care de origine cuprinde si o 
însemnată parte de Români, populaţie care, după 
stabilirea ei în Banat, se desvoltă în cuprinsul 
unor legi proprii şi curioasă, datorită regimului 
de protectorat al regilor maghiari, catolici, care, 
desigur, drept răsplatire a persecufiunilor pe 
care le-au suferit din cauza catolicismului, au 
căutat să le menţină noua religie dimpreună cu 
graiul şi ființa etnică așa cum s'a format ea. 

Cât de numeroasă trebue să fi fost această 
parte româncască a populaţiei crogovenesti, se 
poate deduce chiar numai din numele curat ro- 
mánesti, pe care d. Simu le-a extras din registrele 
dela Caragova. 

Astfel, se po! întâlni, numai din aceste scripte, 
încă de pe la anul 1620, nume ca: Bălan, Belcia, 
Cincul (azi Tincul), Ciumag, -Giurcul, Giurgiubina 
Hoţa, Herja, Curiac, Luca, Malul, Mircionea, Ma- 
rian, Patoşul, Petroşco (sic!), Rebegila, Seva, Ur- 
sul, Vlah, Vătav, etc. 

Până şi nume craşovenești, cu totul bulgarizate 
sau serbizate şi pe care nu mai indráznesti să le 


1) Sociologie Românească, IV, 1—3. p. 127—9, 


consideri de nume româneşti, —sunt totuşi ca 
atare, după cum se poate vedea, de pildă, din 
acea însemnare a căsătoriei lui „Crăciun Filca 
juvenis Carassova cum Ana virgine Valaha filia 
Petri Jerencsev'. Deci, Petru Jerencsev, este și 
el Român! 

Trecând peste atâtea alte consideraţii de ordin 
toponimic sau onomastic, este interesant de amin- 
tit că, şi în ceea ce priveşte obiceiurile Croşove- 
nilor, ele sunt aproape identice cu cele ale Ro- 
mânilor. Acest fapt a fost semnalat de altfel chiar 
si de preoţii lor, care, în „Historia Domno” dela 
Caraşova spun că „Mores Krassovensium et vi- 
vendi ratio, non multum differt a Valachio”, 

Ne intrebám acum: — Nu cumva autorul aces- 
tui studiu atát de important, a cáutat cu buná 
stiinfá, sá nu trezeascá anumite susceptibilitáti 
si sá nu acorde un rol hotáritor elementului ro- 
mánesc, cu privire la originea şi viaţa Croşove- 
nilor? 

Credem că într'adevăr, autorul a fost oprit de 
acest gând, la care se mai adaugă și modestia 
care se desprinde din toată lucrarea. Și, din acest 
punct de vedere, autorul nu a procedat îndeajuns 
de bine. 

Nu cumva acest mănunchi de suflete, a avut pe 
vremuri, pe lângă românismul în favorul căruia au- 
torul aduce nenumărate dovezi, — gi o conştiinţă a 
fiinţei şi rostului lor, căci altfel, ce ar fi avut 
să caute tocmai la Carașova, acel Băsărab, amin- 
tit în „Toponimia“ d-lui prof. Nicolae Drăgan, şi 
asupra căruia îmi atrage atenţia d, prof. Conea? 

Poate noui cercetări, fie ale d-lui Simu, fie al- 
tele pe care le aşteptăm, vor putea duce până 
la capăt o problemă atât de interesantă dar şi 
atât de grea, pe care d. Simu are marele merit 
că a atacat-o cu atâta curaj şi pricepere. 


I. Jura 


ALEXANDRU ANCA: Din vieafa dascălului 
lon Pop Reteganul şi aprecieri despre activitatea 
lui. Editura Alexandru Anca, Cluj, 1938, 40 p.. 
lei 30. 


Cu prilejul înfaţişării „Vieţii de basm a lui Ba- 
dea Gheorghe Cárfan” 1), aminteam de un act ne- 
îndreptăţit al neamului: Ion Pop Reteganul, har- 
nic învățător şi iscusit culegător de poveşti şi 
basme ardelenesti, 

Ne mai plângem acolo şi de uitarea cu care 
înțelegem — înţelegere devenită aproape obís- 


325 


nuinfa — sá cinstim pe inaintagii vrednici de adu- 
cere aminte. Dacă în ceea ce priveşte pe Badea 
Cârţan lucrurile trebuiau să ne mâhnească, cu Ion 
Pop Reteganul socotelile se schimbă puţin, 

Nu fiindcă nu am fi avut dreptate în jalbă, ci 
fiindcă Reteganul ţine de un tărim pe care Ro- 
mânii din Principate au început să-l cerceteze 
abia cu începutul veacului nostru. 

Şi anume, ne-am obișnuit să privim Ardealul 
numai prin prisma luptei cu neamul stăpânitor. 

Din secolul al XVIII-lea, răsmeriţele răsleţe ce 
aveau loc pe întreg cuprinsul Transilvaniei, se 
intrupeazá in ideologia şcolii latiniste, care 
schimbă de-o clipă numai teatrul de operaţiuni; 
clipă ce avea rostul să pregătească oameni în- 
drumători de mulţimi. 

Inrâurirea adâncă a acestora a îndreptat tine- 
retul pe un singur drum: cel al călirii, prin înzes- 
trazea cu adevărul istoric, săritor tuturora în ochi. 
E un fel de mobilizare generală a inváticeilor 
pentru o mai uşoară diriguire spre istorie, armă 
cu care, printr'o puternică stăpânire, nu se putea 
pierde bătălia. 

Aşa e lămurit dece începând cu 1800, manifes- 
tările culturale sunt sub stăpânirea celor istorice 
şi de drept. Această orientare ne-a deprins să 
vedem numai Ardealul latinigtilor, al lui Horia, 
Avram lancu și al Memorandiștilor, deşi aspec- 
tele sub care se infáfiga erau multiple, 

De pildă, prefuim la Andrei Mureşanu Cântecul 
deşteptării, dar nu pomenim nimic de naivele lui 
cântece de dragoste. 

Nici astăzi, după ce avem în faţă pe Coșbuc, 
Oct. Goga, Lucian Blaga, Sabin Drăgoi, n'am iz- 
butit să lărgim colţul din care priviau înaintașii 
noştri. 

Slăvim mai mult pe Oct. Goga-luptátorul de- 
cât pe Oct. Goga-poetul. 

E firesc deci, ca un neostenit adunător de po- 
veşti din popor să nu izbutească să ne atragă pri- 
virile asupra lui, deşi ajunsese secretar general al 
wAstrei” și cunoscut tuturor de acolo. 

Imbrăţişarea întregii realități româneşti pe care 
o cere și o face o anumită şcoală, ne silește la 
indreptările cuvenite, 

Ne cade acum în mână broșura de mai sus, în 
care d-l Alex. Anca, a adunat un mănunchiu de 
scrieri privitoare la vieaţa şi lucrările folkloristu- 
lui transilvănean. Ea avea menirea dea arăta 
opiniei publice româneşti, cine a fost acel căruia 
în ziua de 8 Iunie a. c., i s'a sfințit un bust în 


grădina Casei Invăţătorilor din Cluj, alături de 
bustul lui Gheorghe Lazăr. 

Aflăm în ea judecăţi drepte despre personali: 
tatea şi scrierile lui, facute de deosebiți capi ai 
breslelor cárturáregti din Transilvania: A. Pora, 
insp. general şcolar; Dr. Sebastian Stanca, con- 
silier eparhial; Dr. Ilie Dăianu, Horia Petrea Pe- 
trescu şi Dr. Em. Elefterescu. 

lată de pildă acelui dintáiu: 

— ulnvăţător în cea mai înaltă acceptiune a 
cuvântului, el a căutat să-şi dăruiască întreaga 
lui fiinţă pentru propágirea economică şi culturală 
a satelor pe unde a trecut şi activat, căci infele- 
gea și atunci, cum trebue să înțeleagă gi astăzi 
fiecare inváfátor al neamului, că cercul — în ge- 
nere izolat, al vieţii sătești, nu are un reprezen- 
tant mai autentic, pe planul preocupărilor de or- 
din moral şi cultural, decât învățătorul, al cărui 
teren de activitate are multe şi variate orizonturi 
de chise”. (A. Popa, Jon Pop Reteganul, pag. 
9—10) 1). 

Si tot astfel se înșirue aprecierile celor spugi 
mai sus, pentru a dovedi că Reteganul a fost unul 
din cei mai însemnați educatori sociali şi folklo» 
rişti din veacul trecut. 

Tot ceea ce credea dascălul din Reteag că poale 
îi de folos ţăranului român, s'a muncit să-i pună 
la îndemână, A scris despre agricultură, pomărit 
şi albinărit, i-a dat în nenumărate cărticele sfa- 
turi şi tot în nenumărate cărticele glume și snoave 
pentru a-i mai descrefi fruntea. 

A doua parte a broşurei conţine câteva frag- 
mente din „Amintiri din copilărie“, editate de 
“Astra” din care reproducem aceste două pasagii 
ce întregesc chipul lui Jon Pop Reteganul: 

— „Numai voia adică să șeadă în acea căsuță, 
unde în timpul iobăgiei máncase mălaiul„inundat 
de lacrămi de groaza măcăului de alun; nu mai 
voia să şadă în acelaşi bardeias alcătuit pe furci de 
goron şi acoperit cu paie, dela fereastra căruia ti 
strigase birául domnesc de atâtea ori: Mitre! 
mâne să ieși la domni cu tată-tău, cu mama-ta şi 
cu muierea-ta, că de nu — știi ce te aşteaptă!" 
(Casa părinţilor mei, p. 31). 

Inţelegem de ce avea dreptate să cânte pe uli- 
tele satului, copil fiind: 

„Când o crăpa mugurul 
Să crape gi ungurul“. 

Și altul: 

„Aseară, fu seara plăcintelor. Un blid mare, 
plin cu plăcinte cu brânză, era în mijlocul mesel. 


1) Ar trebui redate cât mai multe citate, fiindcă astiel, printr'o revistă de sociologie l-am putea face cunoscut 


cititorilor, 


326 


Găina triptá in alt blid. Ulceaua cu vinul era la 
îndemână şi lângă ea paharul cel mare. Lumina 
cea de său ardea şi lumina toată casa. Eu cu sorá- 
mea stam la vatră şi puneam la cale trebile plá- 
cintelor. — „Tu nu capefi una întreagă“ îmi zicea 
ea, că ai mâncat când le cocea mama pe lespede“! 
— „Ba tu nu capefi” îi ziceam eu, „că tu eşti mat 
mică şi apoi şi tu ai mâncat când le cocea“. Ba tu, 
Ba tu, ba tu, ba tu şi hai de cap. Sorá-mea fipa 
ca din gura șerpilor: „vezi-l mamă?“, atunct usa 
se deschidea si dreptatea țării intra. — „Da ce 
aveți?“ striga tata si pacea era gata“. 
(Prinderea postului de Crăciun). 


ROM ÂNII DE 


CONSTANTIN NOE et Dr. MARIN POPESCO- 


SPINENI: Les Roumains en Bulgarie, Ramuri, 
Craiova, 1939, 91 p. 11 schiţe cartografice, 
31 clişee, 


Cam de un an de zile și ca un răspuns, parcă, 
la generozitatea pe care, prin Grecia, anul trecut la 
Salonic, a dovedit-o Infelegerea balcanică faţă de 
vecina noastră de sub Dunăre — lăsându-i mână 
liberă spre a se înarma cât vrea și eliberând-o 
de toate obligaţiile tratatelor de pace, care i se 
păreau ei umilinţe) — cam de atunci, zic, dela în- 
cheierea acelei (s'a împlinit mai alaltăieri anul) 
convenţii dela Salonic între Grecia (în numele, 
am spus, al întregii Infelegeri balcanice) pe de o 
parte, si Bulgaria pe de alta, — vecina noastră 
dela miazăzi a început şi ea să fluture, la înce- 
put mai timid, dar tot mai sgomotos pe urmă, un 
mic steguleţ revizionist. — D, Kiosseivanoff s'a 
dus nu de mult pe la Berlin şi a fluturat spre noi, 
la innapoiere, o aşa zisă Presintare de socoteli, 
cum îi spunea d. lorga, deunăzi. — Aşa că, cum 
nici nu se poate mai la timp, apare cartea 
aceasta, bună, a celui ce a fost Constantin Noe 
şi a doctorului Popescu-Spineni. 

Constantin Noe hrănea mai de mult în minte 
ideea cărţii, ce apare la atât de scurt timp dela 
moartea-i, Dârzul macedonean se simțea dator să 
răspundă Bulgarilor printr'o carte. Și o carte nu 
pătimașă, nu insultând sau disprefuind pe cei 
cărora li se adresează, ci o carte larg înțelegă- 
toare, scrisă calm, cald gi frumos. 

Cartea aceasta e ca un fel de socoteală isto- 
rică și etnografică între România gi Bulgaria. Să-i 


PESTE 


Aga a trăit şi crescut Ion Pop Reteganul. A 
învăţat dela țăranul român şi toată ştiinţa lui de 
carte la îndemâna ţăranului român. 

Și conducea pe acea vreme, revista „Convorbiri 
pedagogice“. 

A făcut tot ceea ce putea face o minte ome- 
nească, pentru a se numi un vrednic pedagog 8o- 
cial. 

Ne gândim, cu părere de rău, la câte n'ar fi 
făcut sprijinitorul dăscălimii de aici, Spiru Haret, 
cu unul de măsura lul Ion Pop Reteganul. 


Gh. Reteganul 


HOTARE 


numim capitolele: Românii în Bulgaria, Românii 
în timpul primului imperiu bulgar, Românii sub cel 
de-al doilea imperiu bulgar, Românii în Balcani 
pe vremea Turcilor, Românii în statul bulgar, Ro- 
mânii în statisticele oficiale bulgare. Situaţia ac- 
tuală a Românilor, Concluzii. 

Cititorul a înțeles, prin urmare: E vorba de o 
carte care face o incursie în trecutul şi în pre- 
zentul Bulgariei, spre a scoate în evidenţă, în am- 
bele acestea, prezența unui element românesc care 
a avut şi el un cuvânt de spus în istoria bulgară, 
mai veche gi mai nouă; un element românesc care, 
cu mult mai numeros cândva, nu e nici astăzi de 
disprețuit: aproape 150.000 de suflete. Jiricek, 
prietenul Bulgarilor, arăta numirile româneşti 
foind, acum treizeci de ani, în unele regiuni ale 
Bulgariei — şi făcea numărătoarea pe judeţe a 
populaţiei româneşti din ţara vecină: era multă, 
rămășiță a uneia care fusese cândva şi mai multă, 
Dar cine din noi nu ştie lucrurile acestea? Cine 
nu știe ce a fost şi ce a însemnat, mai ales în vre- 
mea lui de început, cel de-al doilea imperiu bul- 
gáresc, de pildă? Cine nu ştie că Bulgaria de rá- 
sărit era plină de Valahi în evul mediu, pe vre- 
mea cruciadelor? Cine nu ştie ce spune Cvijic 
despre mulfii Români cari umpleau Bulgaria nor- 
dică pe aceeaşi vreme — ca şi Jiricek despre cei 
ce o umpleau pe cea apuseană? Cine nu ştie că 
studiile antropologice ale lui Wateff şi ale lui 
Pittard au găsit că Bulgaria nordică şi Câmpia ro- 
mână hrănesc o populaţie cu acelaş indice cefa- 
lic (la baza căreia nu pot sta desigur Bulgarii, 
ei cari — după socoteala chiar a istoricului lor 
Zlatarski — erau aga de... mulţi când au venit, că 


327 


nu puteau umple, în picioare, nici macar o supra- 
faţă de un km?)? Cine nu ştie că renașterea mo- 
dernă, culturală și politică, a vecinilor noştri s'a 
facut cu sprijinul moral, material — şi chiar de 
sânge — al poporului românesc?! 

Cartea aceasta, însă, nu atâta pentru noi e fa- 
cutá, nu atâta nouă ni se adresează ea, — cât 
străinilor, Sub ochii acestora, ea pune şi face o so- 
coteală — socoteală între noi şi Bulgari — şi, cu 
cifre si date reci, precise şi elocvente, arată că nu 
cine ţipă e şi cel cu dreptatea, Și e ca un fel de 
nobilă invitație spre o mai largă înţelegere, spre 
cumințenie şi prietenie cu noi, adresata vecinilor 


de peste Dunăre 
Ion Conea 


VASILE DIAMANDI-AMINCEANUL:; Românii 
din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1938, Institu- 
tul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, 


Un volum de 262 de pagini, cu două anexe — un 
facsimil după un manuscris ebraic şi o hartă a 
comunelor arománesti — înfaţişează elementul ro- 
mânesc din Balcani, începând cu expunerea celor 
dintâi etape de cucerire romană a peninsulei, 

Planul astfel conceput este deosebit de preţios 
de oarece dacă există şi se pune o problemă a 
Românilor din Peninsula Balcanică, se datoreşte 
tocmai invocarii pe care o facem cu privire la au 
tohtonismul lor, 

Primul capitol este rezervat în întregime epocii 
de cucerire romană, El este isbitor de clar, mai 
ales ca citatele din autorii greci şi romani, care 
confirmă considerafiile autorului, sunt toate tra: 
duse în româneşte, Al doilea capitol este consa- 
crat epocii valahe. Aci se urmăreşte soarta elo- 
mentului romanizat, Datorită elementelor năvăli- 
toare — slavo-bulgarii, — care se stabilesc in 
Nordul Peninsulei, elementul românesc este dis- 
locat. De unde la început el se fixează în munții 
Hemus, îşi continuă treptat calea spre Sud, In 
sprijinul acestei orientári spre Sud pe care ar fi 
avut-o acest element, autorul face câteva citate: 
ms, referitor la viața Sf, Dumitru, găsit la Mun- 
tele Athos de catre bizantinologul rus Uspensky, ci- 
tafiunea cronicarului Cedrenu, din sec. VII, Cât 
priveşte existența Românilor în Sudul peninsulei, 
d-l Diamandi, din nou vine cu un lux de referinţe 
edificatoare, Autorul arată apoi părerile diferitor 
cercetători asupra originii Aromânilor, după ce el 
însuşi făcuse aceste afirmafiuni: 

„Cu tot hiatusul ce domneşte în istorie dela sfár- 
şitul secolului al IV-lea şi până târziu, totuşi, ba- 


328 


zafi pe istoricii latini și pe cronicarii bizantim, ne 
putem pronunța că elementul romanic din Pen- 
insula Balcanică — azi Aromânii — nu este decât 
rezultatul amestecului (unirii—mélange) al colo 
nistilor şi legionarilor Romani din timpul Sena- 
tului si Imperiului (August şi Aurelian), cu popu- 
laţiunile indigene (autohtone) din Balcani si din 
Iliria, care se romanizaseră treptat, treptat. Unele 
neamuri ca Mezienii şi Tracii se románizaserá prin 
influenţa coloniştilor lui Aurelian, altele ca cele 
din Iliria se aromânizaseră prin influența colonişti- 
lor Romani de pe coastele mării Adriatice și din 
Dalmația, provincia cea mai romanizatá şi limt- 
trofá cu Peninsula Balcanică, după cum ne spun 
si marii istorici francezi Lavisse şi Rambaud, în 
lucrarea lor, care sună astfel; „Aceşti Vlahi din 
Peninsula Balcanică, nu se coboară toți din co- 
loniştii lui Traian. Coasta Dalmației a fost şi ea 
altădata colonizată cu orașele romane: Apolonia, 
Dyrrachium etc, Românii de lângă Adriatică când 
avură loc invaziunile, imitară pe aceea din regiu- 
nea danubianá, adăpostindu-se în munţi, Între 
aceștia şi aceea există o deosebire dialectală, după 
cum au suferit diferite influențe”, (Histoire Géné- 
rale t Îl, cap. XV, p. 833, Paris, 1893), Capitolul 
este încheiat cu discutarea numelui Vlah, dat Ro- 
mânilor, Autorul constată că el apare la toate po- 
poarele cu care am venit în contact dela venirea 
Slavilor, Cuvântul este de origine slava, și „Prin 
cuvântul Vlah, Slavii indicau poporul de origine 
romană, după cum Germanii prin Welch şi Wal- 
lon înțelegeau popoarele din párflie lor, care ca 
si Vlahii erau de obârşie romană”, 

În capitolul III se arată împărțirea provinciilor 
romane, iar în al patrulea (Timpurile Medievale), 
sunt menţionate toate indicaţiile autorilor despre 
Români, pe care-i găsim în întreaga Peninsulă Bal- 
canică, alături de armatele bizantine sau contra 
lor, dominând totdeauna înălțimile munţilor, ne- 
supuşi de nimeni şi adesea cu conducătorii lor, 
ce-i conduc la răscoale, ca Niculitá. 

Imperiul Româno-Bulgar este discutat în capito- 
lul al cincilea, Autorul, citează cuvintele Papei, 
din care reiese originea română a lui loanifiu: 

„Căci şi noi am auzit cum că strămoşii tăi şi-au 
tras originea din nobila viţă a cetăţii Roma”, (A. 
Theiner: Vetera monumenta Slavorum, t, Í, p. 2, scri- 
soarea sub Nr, XVIII, Sau altă scrisoare din 1202; 

„Şi ne readuce la memoria sângelui şi a patriei 
noastre din care ne scoborim, (A. Theiner: idem, 
p. 15, scrisoarea XVI). 

Autorul demască tăcerea în această privință a 


Bulgarilor până şi a bizantinologului rus A. A. 
Vasiliev, sub semnátura cáruia apare, Histoire de 
L'Empire Byzantine, Paris, 1932. 

Autorul redă gi in grecește, la sfârşit, citația 
cronicarului Niceta Choniatu, dela pag. 49, referi- 
toare la declarația adresată împăratului Asan, în 
limba Vlahă, de către un preot căzut prizonier. 

Timpurile moderne — care cunosc stăpânirea 
Turcilor în Balcani, — formează obiectul altui 
capitol. După ce arată quasi independența Aromá- 
nilór, datorită căreia iau desvoltare atâtea orașe, 
indică opere înfăptuite de Aromâni în diverse ţări 
şi rangurile la care s'au putut ridica. 

In câteva pagini, cap. VII, ni se vorbește despre 
moravuri, obiceiuri, datine gi ocupafiuni. Se amin- 
teşte autoritatea bătrânilor, tatăl având aproape 
aceleași atribute pe care le avea pater familias. 
Elementele înfățișate, deși semnificative, sunt prea 
puține. a 

După aceasta, autorul dă unele indicaţii de fe- 
lul cum au fost administrate comunele românești 
de munte, recunoscute ca organizaţii de sine stă- 
tătoare, de către diferitele stăpâniri, 

In urmă, ajungem la un capitol interesant (IX): 
Redesteptarea națională, chestiunea școlară. In 
mod cronologic sunt arătate deschiderile de școli 
în Balcani. In total, în anul 1914—1915, au fost 
în toată Peninsula Balcanică 91 de şcoli primare, 
de băieţi şi fete, cu 111 institutori, 76 institutoare, 
53 de preoţi, cu un buget anual de 315.228 lei, plus 
un liceu, două școli comerciale, o şcoală normală- 
profesională de fete. Intregul buget pe anul şco- 
lar 1914—1915, s'a ridicat la suma de 744.000 lei, 
iar numărul elevilor trece de 5.500, 

Mai departe, d. Diamandi, dă documente ex- 
trem de interesante, în legătură cu preocuparea 
de soarta Aromânilor, cauzată de războiul balca- 
nic. Guvernul român de atunci, a impus statelor 
balcanice, autonomia școlilor şi bisericilor româ- 
nesti din satele locuite de consângenii noştri, Ea 
a fost respectată până la intrarea României în 
războiu, D, Diamandi redă apoi un tablou de fos- 
tele şi actualele şcoli şi biserici.. 

Cu acestea, volumul se încheie (p. 150). Totuşi 
urmează lucruri foarte interesante (Anexe, cap. 
XII, pp. 151—182, numele martirilor, pp. 183—190), 
la care se adaugă Bibliografia, pp. 191—262. 

Anexele cuprind fel de fel de documente refe- 
ritoare, în special la politica culturală, în Balcani. 

Bibliografia, foarte bogată, are două părți, In 
prima parte sunt redate scrierile autorilor nearo- 
mâni, iar în a doua, a celor de origine aromá- 


19 


=> 


neascá. Valoarea cărţii, prin aceste anexe și bi- 
bliografia, atât de bogată. sporeşte simţitor. 

In concluzie, lucrarea d-lui Vasile Diamandi; 
Amniceanul, este clară, plină de amănunte şi re- 
ferinfe interesante. 


Am gásit cu cale, totuși, să facem câteva obiec- 
fiuni autorului: 

1. Cartea nu trebuia intitulată Românii, cî Aro- 
mânii din Peninsula Balcanică. Motivul: autorul 
nu aminteşte cu niciun cuvânt ramura daco-ro- 
mană din Peninsula Balcanică, cu mult mai nu- 
meroasă, putând astfel crea confuzii în desavan- 
tajul intereselor româneşti. 

2. C. C. Giurescu, în Vlahia Asăneștilor, arată 
convingător că nu e vorba de Târnova din Sudul 
Balcanilor, ci de cea de Nord, In consecinţă, Pe- 
tru şi Asan, sunt ei de origine aromână sau fac 
parte din vechiul element românesc, de care s'au 
desprins Aromânii gi din care, au rămas pe loc 
doar Daco-Românii din dreapta Dunării? 

Autorul spune textual (pag. 40): „Se ştie că nu 
toți Vlahii au trecut Balcanii. Cei din „Mezia in- 
ferioará” (Bulgaria de azi) s'au retras în munții 
Balcanului, unde au format Vlahia-Albă (Vala- 
chie Blanche), cum îi zice Victor Bérard (la Tur- 
quie et l'Hellenisme contemporain, cap. V, Paris, 
1893), jucând un mare rol în secolele XII-lea si al 
XIII-lea”. 

Intrebarea rămâne: ce este de făcut cu aceşti 
Români, dacă nu am admite teza Giurescu? 

Dar, chiar dacă se va veni cu argumente care 
să combată existența unui imperiu Româno-Bul- 
gar în Târnova din Nordul Bulgariei — rămâne 
deschisă cealaltă problemă a continuității elemen- 
tului românesc în „Mezia Aureliană”, Căci numai 
aşa ne explicăm prezența Românilor între Morava 
și Timoc, între Timoc şi Nicopole. Acest element 
românesc a continuat până azi să formeze cu cel 
din stânga Dunării o unitate etnică, cu un contact 


_ permanent favorizat de acest fluviu, care a atras 


după sine o pronunțată identitate lingvistică. Dacă 
lucrurile n'ar sta aşa, cum se explică voievodatul 
lui Glad, originar din părţile Vidinului, care 
îşi avea reședința în Vidin, de unde stăpânea tn- 
treg teritoriul dintre Morava până dincoace de 
Timoc, împreună cu Banatul? 

Iată unele chestiuni nedesbătute de autor, ce 
se pun cu mai multă insistenţă filologilor, care 
nu s'au încumetat de a le da o atenfiune pe care 
o merită. 

Florea Florescu 


329 


INSEMNĂRI 


D. PROFESOR D. GUSTI, 


AL INSTITUTULUI 


Institutul de Sociologie din Anglia, una din insti- 
tutiile federalizate ale Institutului Internaţional de 
Sociologie, cu sediul la Paris, a relevat în ultimul 
număr al revistei sale trimestriale — The Socio- 
logical Review, — opera Institutului de Cercetări 
Sociale al României gi în deosebi programul vast 
al cercetărilor monografice, precum şi activitatea 
desfăşurată pentru organizarea celui de-al XVI-lea 
Congres Internaţional de Sociologie, care urma să 
aibă loc la 29 August a, c. şi care a fost amânat 
pentru Aprilie 1940. 


VICEPREŞEDINTE 


DE SOCIOLOGIE DIN ANGLIA 


Impresionafi de caracterul ştiinţific al mono- 
grafiilor din România gi al contribuţiei personale 
a d-lui Profesor Gusti, la promovarea Științelor 
Sociale, Membrii Institutului de Sociologie din An- 
glia au votat în unanimitate, la adunarea lor ge- 
neralá din lunie a. c., numirea d-lui Profesor 
Gusti, ca Vice-Preşedinte al acestui Institut. Dis- 
tincfia aceasta se acordă numai sociologilor emi- 
nenfi străini, care s'au distins prin aportul lor in- 
dividual la îmbogățirea patrimoniului Științelor 
Sociale, 


INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE AGRICULTURĂ 
DESPRE ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE SOCIOLOGIE 


Societatea Naţiunilor lucrează, după cum se ştie, 
la o serie de vaste anchete asupra problemelor de 
un interes central pentru lumea contemporană, 

Am mai avut astfel prilejul să vorbim în paginile 
Sociologiei româneşti despre studiul problemei ali- 
mentafiei, pregătit recent de către Societatea Na- 
țiunilor, | 

De curând un nou studiu, menit să îndeplinească 
rolul de documentare ştiinţifică pentru o viitoare 
conferință europeană despre viața rurală, a apă- 
rut în editura Societăţii Naţiunilor, De data 
aceasta, raportul a fost lucrat ca o contribuţie a 
Institutului Internaţional de Agricultură, de către 
D-1 C, J, Robertson, redactor principal al Biroului 
de Statistică Generală din acel Institut, 

Tema raportului este „Populația şi agricultura; 
problema suprapopulării rurale“. 

Pentru noi, chestiunea prezintă un deosebit in- 
teres, Congresul Internaţional de Sociologie care 
urma să aibă loc la Bucureşti şi care a fost amânat 
din motivele cunoscute, pusese şi el la ordinea de 
zi, această problemă centrală a vieţii satelor, Nu- 
meroase rapoarte fuseseră dealtfel trimise, de că- 


330 i 


tre sociologii străini ca o contribuţie a lor la re- 
zolvarea acestei probleme, 

Broşura Societății Naţiunilor constituie şi ea 
un prețios aport, nu numai prin materialul sta- 
tistic şi analizele sociologice pe care le cuprinde, 
cât mai ales prin punctul de vedere metodologic 
pe care îl apără, şi care se aseamănă surprinzător 
de mult cu poziția Şcoalei noastre de Sociologie, 

Faptul acesta este chiar observat de către au- 
torul raportului, care citează în sprijinul său şi 
dă ca exemplu pentru alții, munca făcută de către 
noi. Este drept, că această muncă nu este cunos- 
cută decât prin cele două studii publicate în 
limba engleză de către Profesorul american Phi- 
lip Mosely, Cum acesta însă este foarte bine in- 
format, ca unul care a lucrat efectiv cu noi în 
campaniile monografiilor sociologice, autorul ra- 
portului despre care vorbim ajunge la concluzii 
foarte exacte. 

Pentru a permite cititorilor noştri să-și dea 
seama critic de felul în care autorul brogurei So- 
cietăţii Naţiunilor vede problema, dăm în tradu- 
cere românească un pasagiu ceva mai lung, inti- 


tulat: „Studii regionale şi anchete cu caracter 
local“. 

„Inainte de a putea realiza progrese adevărate 
şi depăşi stadiul afirmațiilor vagi, cu caracter ge- 
neral, care sunt atât de multe până în prezent, cu 
privire la raporturile dintre populația agricolă si 
pământ, nu este deajuns să se procedeze numai 
la o muncă preliminară în domeniul definirilor 
statistice; mai trebueşte sá se organizeze şi stu- 
dii regionale amănunțite, cu ajutorul geografilor, 
a sociologilor şi economiştilor, lucrând în strânsă 
colaborare cu un număr mare de alți specialişti. 
Este foarte greu, ca sá nu spunem cu neputinfá, 
să se aprecieze starea unei regiuni, fără să se fi 
studiat cu grije felul ei de a fi, la teren; trebueste 
într'adevăr să cunoaştem nu numai pământurile, 
modul lor de folosire de astăzi, posibilitățile pe 
care le oferă, ci si pe locuitori, capacitatea lor, 
mentalitatea lor, precum și organizarea munci; 
lor, din punct de vedere economic, social şi politic, 
Cum există foarte mari deosebiri între regiuni, 
atât din punct de vedere al factorilor naturali, 
cât şi al factorilor umani, nu numai dela o ţară 
la alta ci şi în cuprinsul chiar al fiecărei țări, un 
studiu special lucrat la teren este necesar pentru 
fiecare regiune, Nu trebue să ne mărginim să stu- 
diem situația nufnai în regiunile unde nivelul de 
viață şi raportul între populație şi pământ sunt 
defectuoase, ci este necesar să se examineze deo- 
potrivă şi acelea unde situația poate fi socotită 
drept satisfăcătoare, în scopul de a folosi expe- 
„riența obţinută în acest de al doilea grup, pentru 
a îmbunătăți soarta celui dintâi, 

Prea multe studii făcute în acest domeniu, ori- 
cât de infinse ar fi ele, nu cuprind decât conside- 
rațiuni generale care se aplică la ansamblul unei 
țări. De fapt însă, nu există nici o ţară în care 
situația populaţiei agricole, în ansamblul ei, să fie 
de tot bună sau de tot rea. Dimpotrivă, situaţia 
muncitorilor agricoli, întocmai ca a acelora din 
alte profesiuni, variază după categorie şi regiune, 
Dacă se adună la un loc datele privitoare la o ţară 
întreagă, aceste deosebiri sunt în mare parte ne- 
utralizate, astfel că se ajunge la concluziuni care, 
deseori, nu duc la altceva decât la o întunecare 
a problemei. Dacă se doreşte un progres în stu- 
diul raporturilor dintre om şi pământ, este necesar 
să se adopte pretutindeni metoda anchetelor regio- 
nale, Aplicarea aceleiaşi metode la studiul popu- 
latiilor va permite, deasemeni, fără îndoială, să 
se atace într'un fel cu mult mai precis și problema 
celui mai ridicat nivel de viaţă. 


Ca un exemplu a posibilităţilor pe care le cu- 
prinde un studiu amănunţit și localizat a aglo- 
merărilor agricole, pot fi semnalate lucrările efec- 
tuate într'o ţară a Europei orientale, România. 
Profesorul Dimitrie Gusti din Bucureşti, uti- 
lizând metode foarte vecine de acelea care au 
fost stabilite de către Frederic Le Play şi Patrik 
Gedees pentru studiul triologiei „Populaţie, muncă 
şi mediu geografic!! a organizat încă din 1925 an- 
chete la teren, conduse de grupuri de experţi şi 
studenți deprinşi cu cercetarea colectivă, Fiecare 
grup de studiu cuprinde cam 40 de membri, printre 
care se află economişti, agronomi, silvicultori, me- 
dici, veterinari, arhitecţi, persoane interesate de 
problemele sociale şi specialişti ai folklorului, 
Acest grup formează o echipă însărcinată să alcă- 
tuiască o monografie. Rezultatele cercetărilor sunt 
publicate în Arhiva pentru știința și reforma so- 
cială şi în Sociologia Românească. Aceste an- 
chete sunt făcute în timpul verii. S'au constituit 
deasemeni şi echipe studenţeşti cuprinzând între 
8—15 membri care lucrează în acelaș sat, timp de 
trei ani consecutivi, Cunoștinţele profesionale ale 
membrilor din aceste echipe sunt aceleaşi ca şi 
cele din echipele dintâi. Ele cuprind nu numai 
studenți, ci şi funcționari ai ministerelor, care își 
închină vacanța lor de vară muncii acesteia, Lu- 
crările acestor grupe sunt supraveghiate, fie de 
personalul Fundaţiei Culturale Regale „Principele 
Carol", în care deasemeni lucrează D-l Profesor 
Gusti, fie de către Universitatea din București sau 
Institutul Social Român, In 1936 lucrau 47 de 
echipe cuprinzând 447 de membri. Munca constă 
în a face mai întâi un studiu sociologic al satului 
după planul de amănunt adoptat de către echipele 
monografice, Echipele însă nu se mărginesc numai 
la studii; ele aduc deopotrivă sătenilor o asistenţă 
practică şi îşi asigură astfel buna lor voință, dân- 
du-le în acelaş timp o organizare menită să-i 
ajute ca să-şi remedieze singuri dificultățile, 

In sfârşit, se caută să se obțină colaborarea 
sătenilor celor mai luminați şi a reprezentanților 
profesiunilor liberale, pentru studiile acestea lo- 
cale, | 

Este evident că şi în alte țări decât în România 
ar fi deseori cu putință să se obtie o colaborare 
de felul celeia care a fost descrisă, nu numai 
între experţi şi studenți, ci şi între specialiști și 
populația agricolă a regiunii. De pe acum s'au ob- 
ținut chiar, mai ales în Marea Britanie, colabora- 
rea institutorilor, şi cu ajutorul lor, a copiilor de 
şcoală, pentru anchete în sate şi în alte aglome- 


331 


rații omenești, rezultatele fiind foarte bune, 
Este recunoscut — și această constatare a fost 
făcută în multe ţări — că școlarii pot servi drept 


misionari pentru introducerea ideilor noi în că- 
mine şi sate care ar rămâne altfel foarte înapoiate. 
Într'un domeniu mai tehnic, succesul deosebit al 
anchetei asupra utilizării pământurilor în Marea 
Britanie executată mai ales de către copiii de 
şcoală sub controlul unui birou central, dovedesc 
ce se poate obţine prin stimularea entuziasmului 
tineretului, Dealtfel, folosirea acestei metode pen- 
tru realizarea unei opere de o asemenea impor- 
tanță socială, este conformă și cu teoriile moderne 
asupra educaţiei”, 

La aceste frumoase rânduri, ar fi de sigur de 
făcut unele rectificări, Astfel, citarea în paralelă 
a monografiei sociologice alcătuită de şcoala 
noastră, cu celelalte şcoli zise ,monografice”, 
ceea ce a devenit un loc comun în publicistica 
actuală, nu este atât de fericită, Metoda pe care 
o folosim noi are cu totul alle premise teoretice 


şi cu totul alte metode practice, decât cele folo- 
site de alții. In primul rând, ceea ce am fi vrut 
să refie autorul acestui memoriu, este principiul 
uității sociale din care derivă principiul necesi- 
tăţii organizarii colective a echipelor de cercetare. 
De aceia noi nu suntem atât de entuziaști, nici în 
ceeace priveşte intrebuintarea copiilor de şcoală 
la alcatuirea de anchete şi, cu atât mai puţin, 
transformarea lor în misionari culturali, Ameste- 
cul copiilor în aceste probleme poate fi admis 
nuraai întru cât monografia serveşte drept unealtă 
pedagogică. Anchela ştiinţifică propriu zisă tre- 
bueşte însă să fie rezervată exclusiv oamenilor 
maturi şi numai acelora dintre ei care sunt bine 
pregătiți, Dar să nu insistăm asupra acestor puncte 
de controversă, ci să ne exprimăm numai multu- 
mirea noastră pentru faptul că şi cercetători 
străini de noi ajung, în linii mari cel puţin, la con- 
cluziile noastre găsind, în acelaş timp, pentru noi, 
care am fost pionerii acestei mișcări, un cuvânt 


de recunoaştere, H, H. Stahl 


STUDIUL ŢĂRII ŞI SOCIOLOGIA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA 


In numărul 12 al anului I (1937) al revistei 
Raumforschung und Raumordnung (Studiul gi 
organizarea țarii) a Comunităţii de lucru pentru 
studiul țarii [Reichsarbeitsgemeinschaft für Raum- 
forschung) a apărut o cronică cu titlul de mai sus, 
semnată de Dr, Leo Hilberath, 

Reţinem din acest articol justa înțelegere a în- 
semnataftii, care îi revine şcolii prof, Gusti în evo- 
luţia modernă a sociologiei, 

„Nu numai satele mai mari au creat discipline 
speciale pentru studiul ţării şi a spaţiului lor de 
viață, ci gi satele mai mici prezintă initiative im- 
bucurătoare pentru reorganizarea politică a ţării 
lor, Astfel Institutul Social Român, înființat în 
1918, se ocupă în mod deosebit de sociologia po- 


INSTITUTUL DE CERCETĂRI 


A C T I V 1 TA T E A 

Direcția Documentării Științifice, Bibliotecii, Ar- 
hivei monografice şi Propagandei, de sub conduce- 
rea d-nei Galitzi Brătescu, a desfușurat activitatea 
prevazuta în programul general de lucru, apro- 
bat de d. profesor Gusti, la 1 Martie 1939, 


332 


D I 


litică a satului, a mediului rural și de modul de 
organizare al vieţii sătești. Ținând seamă de fap- 
tul că sociologia satului a fost cu totul lăsată la 
o parte in Europa, datorită precumpănirii oraşe- 
lor şi a culturii urbane, lucrările Institutului din 
Bucureşti de pe tărâmul studiului așezărilor ru- 
rale (nu numai cele de ordin metodic) trebuesc 
să fie privite ca deschizătoare de drum, atât până 
acum cât şi de acum încolo” (505—506), 

Ne bucură aprecierea aceasta în organul, ce re- 
prezintă azi în Germania conlucrarea dintre cer- 
cetare si guvernare, asigurată, aici, la București, 
prin înființarea concomitentă a Institutului de 
Cercetări Sociale şi a Serviciului Social, 


A, G. 


SOCIALE AL ROMANIEI 


RE C ŢI UNI LO R 

I. Bibliografia satului românesc, pornită din în- 
demnul d-lui profesor Gusti, a fost întocmită sub 
conducerea d-lui prof. N. Georgescu-Tistu, cu con- 
cursul a 150 de studenţi ai Seminarului de Socio- 


logie şi cu colaborarea personalului ştiinţific din 


Direcţia Documentării şi în special a d-lui N, 
Ludu şi a d-relor: Chr, Tuduri, E. Retezeanu si 
M, Anghelescu, S'au colectat în total 7,857 fişe in- 
formative şi analitice, din care, după o selecţionare 
riguroasă, s'au ales bune pentru tipar, 3.796, Mate- 
rialul a fost colectat, selecționat şi clasat, potrivit 
planului iniţial al d-lui profesor Gusti, în ideea 
de a scoate în relief următoarele aspecte ale pro- 
blemei satului românesc: 

1, Cadrul cosmologic, cu bibliografie relativ la: 
a) Geofizică; b) Natura şi omul; c) Antropogeogra- 
fie; d) Hotărnicii, 

2, Cadrul biologic, cu: a) Demografie; b) Igiená 
socială; c) Antropologie, Rasă, 

3, Cadrul istoric, cu: a) Documente; b) Mono- 
grafii istorice, 

4, Cadrul psihic cu: a) Studii generale; b) Per- 
sonalități; c) Credinte și opinii, 

5, Manifestări spirituale: a) Viaţă religioasă; 
b) Filosofie şi știință populară; c) Magie; d) Artă 
populară; e) Obiceiuri și ceremonii; f) Graiu; 
g) Instrucție şi educaţie; h) Tehnologie, 

6, Manifestări economice: a) Istorie economică; 
b) Statistică; c) Producţie; d) Meserii; e) Co- 
mert; f) Transport; g) Credit, Bancă; h) Coope- 
raţie; i) Gospodărie țărănească, 

7, Manifestări etnice şi juridice: a) Etică; 
b) Drept obişnuelnic; c) Legislaţie, Statisticá-ju- 
ridică; d) Criminalitate, 

8, Manifestări administrative şi politice: a) Ad- 
ministrafie; b) Politică, 

9, Unităţi sociale: Satul, 

10, Relaţii şi procese: 
b) Sat şi oraş, 

Textul introductiv a fost redactat de către d, 
profesor Georgescu-Tistu în limba română şi 
franceză, iar capitolele şi subdiviziunile menfio- 
nate mai sus, au fost traduse în limba franceză, 
engleză, germană şi italiană, 

Bibliografia satului românesc este prima încer- 
care de documentare retrospectivă asupra acestei 
probleme atât de importante pentru noi, Ea pre- 
zintă un interes tot atât de mare şi pentru socio- 
logii străini care vor participa la cel de-al XIV-lea 
Congres Internaţional de Sociologie, ce se va fine 
la Bucureşti, a cărui temă generală este „Sat şi 
oraş”, 

Pentru acest din urmă considerent, toate tit- 
lurile fișelor analitice au fost traduse în limba 
franceză de d-ra M, Coandă, 

Sub raportul calitativ şi cantitativ al materia- 
lului Bibliografia satului românesc prezintă o lu- 
crare meritorie, pe care însă Direcţia Documen- 


a) Problema agrară; 


tării o consideră numai ca o simplă introducere 
pentru o lucrare mai amplă, care va fi luată în 
studiu în cursul anului viitor, 

II, „La Sociologie Générale”, — Lucrarea care 
urmăreşte să prezinte în mod critic toate publi- 
cafiile referitoare la sociologia generală, apărute 
în lumea întreagă, în 1937 şi 1938 — a depășit 
faza ei de documentare prealabilă, 

S'au întocmit 420 fişe bibliografice, conform mo- 
delului figelor internaționale culese din urmă- 
toarele surse bibliografice: 

Bibliographie de la France, Bibliographie Gran- 
din (catalogue), Les Livres du Mois, Bibliogra- 
phie der Staats- und Wirtschaftswissenschaften, 
Deutsche Nationalbibliographie, Schmollers Jahr- 
buch, Soziale Praxis, Il Libro Italiano, Annales So- 
ciologiques, Revue Internationale de Sociologie, 
Revue Philosophique de la France et de l'Etranger, 
Revue des travaux de l'Académie des Sciences 
morales et politiques, Revue de l'Institut de So- 
ciologie Solvay, The American Sociological Review, 
The American Journal of Sociology, The Annals 
of the American Academy of Political and Social 
Sciences, 

Din acest material informativ s'au selecționat 
250 fişe, cu concursul d-lor: Dr, Traian Herseni, 
Dr. A. Golopenţia si Dr, D, C, Georgescu, directori 
ai Institutului, 

S'au comandat 229 cărţi, dintre care: 89 engleze, 
40 franceze, 52 germane şi 47 italiene şi s'au fă- 
cut 6 noui abonamente la reviste, 

In „ceea ce priveşte analiza critică a acestor 
cărți şi reviste, s'au recenzat până în prezent 11 
cărți și 41 articole engleze, 7 cărți și 23 articole 
franceze, 6 cărți şi 2 articole germane și 2 cărți 
italiene, Din cauza urgenfei lucrărilor Congresului 
Internaţional de Sociologie, restul cărţilor şi re- 
vistelor, vor fi recenzate în cursul lunii Septem- 
vrie, 

Redactarea lucrării se va face în Octomvrie, când 
va fi trimisă Institutului Internaţional de Coope- 
rafie Filosoficá din Paris, de sub conducerea d-lui 
Prof. Raymond Bayer, care a cerut d-lui Profesor 
Gusti colaborarea Institutului de Cercetări So- 
ciale al României, 

III, Inzestrarea şi amenajarea bibliotecii. S'a 
făcut sub conducerea d-rei Chr. Tuduri şi a d-lui 
Ludu, 

Biblioteca a fost sporită cu 280 volume noui. 

Serviciul Biblioteconomic și-a concentrat toate 
forţele pentru alcătuirea Bibliografiei satului ro- 
mânesc şi a revizuit în acelaşi timp fişierul bi- 
bliotecii, 


333 


IV, Arhiva monograficá a fost transportatá dela 
Seminarul de Sociologie al Universităţii din Bu- 
curegti în localul Institutului, 

S'a clasat materialul satului Cornova (Orhei) 
care a fost remis integral Regionalei Institutului 
de Cercetări Sociale din Basarabia, 

V, Congresul Internaţional de Sociologie. Lu- 
crările pentru organizarea Congresului au fost în- 
credintate Comitetului Organizator, al căruia se- 
cretară este d-na Christina Galitzi Brătescu, Co- 
mitetul a lucrat sub directa îndrumare a d-lui 
Prof, D, Gusti şi a colaborat cu Serviciul de Pro- 
pagandá de sub conducerea d-rei M, Paraschi- 
vescu, 

S'a stabilit că şedinţele Congresului vor avea 
loc în localul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale și Industriale, 

Numărul participanţilor străini se ridică până 
în prezent la 224, dintre care 30 membri ai In- 
stitutului Internaţional de Sociologie, 11 membri 
asociaţi, 114 invitați şi 64 membri ai familiilor 
participanţilor, 

In ceea ce priveşte comunicările Congresului, 
s'au primit până la 1 August 75 comunicări străine 
şi 74 comunicări românești, Aceste comunicări 
alcătuesc raportul Preliminar al Congresului, care 
este sub tipar şi care va servi drept bază desba- 
terilor Congresului, 

Toate lucrările de detaliu pentru organizarea 
Congresului (primirea, găzduirea oaspeţilor etc,), 
sunt puse la punct prin îngrijirea Comitetului de 
Organizare al Congresului, 

Expozifiile Congresului, Cu prilejul Congresu- 
lui s'au organizat Expoziţia Sociologică sub con- 
ducerea d-lui Stahl și Expoziţia Internaţională a 
Cărţii sub supravegherea d-rei Chr. Tuduri, cu 
concursul d-lui Profesor Georgescu Tistu, d-lui 
Ludu si d-rei Soreanu, Ambele expoziţii vor avea 
loc în Pavilionul Cărţii din Piaţa Senatului, 


Direcţia Cercetărilor intreprinde cercetări mo- 
nografice în Țara Oltului, Regiunea de studiat cu- 
prinde toate satele din stânga Oltului, 

La Făgăraş, d, Prof, Herseni cu echipa compusă 
din d-nii: Gheorghiu, Asaftei, Levcenco şi d-şoa- 
rele: Gâdei, Focga şi Theil, organizează primirea 
Congresului International de Sociologie, Se lu- 
crează la o broşură cuprinzând în rezumat indi- 
cațiuni asupra monografiei satului Drăguș, D-nii: 


334 


T. Herseni, Ion Ionică, Ion Chelcea, Valer Butura 
şi d-na Stefania Golopenţia, pregătesc comuni- 
cările pentru Congres, 

Pe teren se găsesc răspândite la lucru; echipa 
istorică, condusă de d-na Marina Lupas- Vlasiu; 
echipa lingvistică a d-lui asistent D, Şandru, cu 
d-nii: Cazan și Tomescu; echipa d-şoarei Eliza 
Retezeanu pentru relaţii sociale, cu d-soarele: 
Julia Dobran şi Maria Zamatio, 

D, Hans Schaerf studiază comunitatea săsească 
din Tara Oltului; preotul N, Petrache studiază 
biserica și viața religioasă, 

Mai sunt pe teren d-nii: Ilarion Cocişiu, Ion 
Frunzetti, Cornel Irimie, Costel Stănescu, Aurel 
lacovescu, Ion Halmaghi. 

In comunele Cuciulata, Dejani, Lisa, Arpagul- 
de-Sus, Porumbacul-de-Jos şi Cârța sunt echipe 
de câte 3—4 jurişti, cari fac statistică demografică 
și recensământ, 

La judecătoriile din Șercaia şi Arpagul-de-Jos, 
echipele de jurişti fac statistică judiciară, 

Deasemeni, o echipă de agronomi si alta de me- 
dici veterinari lucrează în regiune, 


Direcfiunea Statisticei şi Prelucrárilor Tehnice— 
In primele luni ale anului, Secţiunea de Statistică 
a acestei Directiuni a desăvârșit prelucrarea ma- 
terialului adunat de Echipele Regale in vara 
1938, întocmind tablourile statistice recapitulative, 
privitoare la structura şi mişcarea populaţiei în 
satele cercetate, A redactat și tipărit următoarele 
rapoarte: 1) Alimentatia populaţiei rurale; 2) Ali- 
mentafía în satul Drăguş; 3) Alimentaţia în sa- 
tul Nereju; 4) Morbiditatea în satul Drăguș, 

Deasemenea a redactat şi dat spre tipărire ur- 
mătoarele rapoarte: 1) Starea și mişcarea popu- 
laţiei satului Drăguş; 2) Mișcarea populaţiei sa- 
tului Nereju; 3) Structura populaţiei satelor cer- 
cetate de Echipele Regale în vara 1938; 4) Miş- 
carea populaţiei satelor cercetate de Echipele Re- 
sale in vara 1938; 5) Locuinţa în satul Drăguş; 
6) Locuinţa în satul Nereju. In tot acest timp s'a 
ocupat, în special, cu alcătuirea formularelor de 
anchetă și instrucțiunile respective privitoare la 
cercetările pe teren, ce se întreprind în acest an, 
In prezent are în curs de redactare următoarele 
rapoarte: 1) Fertilitatea femeilor din satul Drăguş; 
2) Fertilitatea femeilor din satul Nereju; 3) Re- 
laţiile dintre Drágus şi satele învecinate, 

Pentru campania monografică în curs, această 
Direcţiune conduce şi supravegehazá culegerea pe 
teren a datelor necesare studiului structurii şi 


mişcării populaţiei, precum și a locuinţei gi stá- 
rii economice, în cele 68 de sate ale Ţării Oltului. 

Din aceste 68 de sate au fost alese 12 sate ca- 
racteristice şi anume: Cuciulata, Perșani, Șinca- 
Nouă, Porceşti, Porumbacul-de-Jos, Cârța, Voila, 
Galaţi, Hârseni, Dejani, Lisa şi -Arpagul-de-Sus, 
care vor fi studiate în amánuntfime pentru toate 
problemele de mai sus, pe de o parte printr'un re- 
censământ al populaţiei şi al bunurilor, pe de altă 
parte prin extragerea datelor de mişcarea popu- 
laţiei din registrele de stare civilă ale primăriilor 
şi parohiilor locale. Lucrarea se va face în două 
etape. Pentru prima etapă un număr de 20 tineri 
din Serviciul Social, împărțit pe echipe de 3-4, 
inși au început să lucreze, sub conducerea şi su- 
pravegherea direcţiei, în următoarele 6 sate: Cu- 
ciulata, Porumbacul-de-Jos, Cârța, Dejani, Lisa 
şi Arpaşul-de-Sus, urmând ca în a doua etapă, 
aceleaşi echipe să lucreze în celelalte sate carac- 
teristice. 

Pentru celelalte sate din Tara Oltului nu se va 
face decât extragerea datelor de mişcarea popu- 
laţiei, din registrele de stare civilă. 

Secţia de prelucrări tehnice a acestei Direcfiuni 
având rolul de a ilustra şi documenta prin re- 
prezentări grafice rezultatele anchetelor mono- 
grafice întreprinse de Institutul de Cercetări So- 
ciale al României, a efectuat un însemnat număr 
de hărţi, schiţe, peisaje, profile geografice, planuri 
de localităţi, de case şi de gospodării, cartograme, 
diagrame, precum și diferite planşe şi desene ar- 
tistice, insofind în cea mai mare parte monografia 
satului Drágug. Deasemenea, această secţiune a 
dat un număr de reprezentări grafice pentru co- 


ACT IVI TA T-E A 


Institutul de Cercetări Sociale al României, Re- 
gionala Cernăuți, In acest interval de timp, a avut 
loc adunarea generală de constituire a Secţiunilor 
Institutului, fapt asupra căruia am informat la 
timp, arătând numărul Secţiunilor şi preşedinţii 
acestora, 

S'a constituit pe data de 27 Iunie Secţiunea 
de Religie, în frunte cu Păr. Prof. univ. Vasile 
Gheorghiu, Preşedinte; Prof. univ. Simion Reli, 
vicepreşedinte şi Prof. univ. O. Bucevschi, mem- 
bru. 


municările Congresului International de Socio- 
logie. 

In prezent Secţiunea de Prelucrári Tehnice com- 
pleteazá materialul grafic pentru sus zisul Con- 
gres, ocupându-se în acelaşi timp cu organizarea 
expoziţiei de artă națională dela Făgăraş, unde 
o echipă de 4 tineri din Serviciul Social, absol- 
venti ai Școalelor de arte frumoase, sub condu- 
cerea secţiei, adună tot materialul necesar gi a- 
julă la executarea desenelor reprezentând arta 


națională în Tara Oltului. 


Direcţia Publicafiilor va face să apară pentru 
al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, 
periodicul Archives de Sociologie Roumaine (noua 
serie a Arhivei pentru Știința şi Reforma Socială). 

Rezumatul în frantuzeste al celor 3 ani din pe- 
riodicul Sociologie Românească se tipăreşte in- 
tr'o broşură de 64 pagini, 

Comunicările prezentate la Congresul al XIV-lea 
de Sociologie se tipăresc în circa 10 volume, Fie- 
care volum, cuprinzând 10—12 comunicări (150— 
170 pagini), este închinat câte unei probleme, 

Comunicările străine vor fi publicate într'o 
serie de volume, iar cele româneşti deosebit, 

Deasemenea se lucrează la tipărirea monogra- 
fiei satului Nerej şi a satului Drăguş; prima în 
limba franceză, a doua în românește. 

Vor mai apare în fața Congresului: 

1, Starea de azi a satului românesc; 

2. Plan de lucru şi chestionare pentru studiul 
monografic al realitáfilor sociale; 

3. Monografia Clopotiva, un sat din Hafeg, şi 

4, Bibliografia satului românesc. 


R E G I O N A LELO R 


S'a întocmit tabelul definitiv al echipei mono- 
grafice care va lucra în plasa Humorului, In ve- 
derea acestei activități Secretarul General al In- 
stitutului s'a deplasat la fața locului, cercetând 
mai multe sate şi comune din plasă şi stabilind 
modalitatea de lucru cu autorităţile locale. 

S'a fixat, ca primă etapă de lucru, Valea Mol- 
dovei, adică satele Voroneţ, Mânăstirea Humoru- 
lui, orăşelul Gura-Humorului, satele Păltinoasa, 
Capul-Codrului, Valea-Seacă şi Capul-Cámpului. 
Primul sediu al echipei monografice va fi oraşul 


335 


Gura-Humorului, de unde se va face zilnic depla- 
sarea în satele Voroneț, Mânăstirea Humorului şi 
Păltinoasa, 

Pe data de 10 Iulie echipa monografică va fi la 
Gura-Humorului fncepándu-gi activitatea, 

Institutul de Cercetări Sociale al României, Re- 
glonala Chișinău. S'a ales pentru cercetările mo- 
nografice din luna August c, satul Vâprova, 
judeţul Orhei, 

Sediul echipei va fi la Váprova. Se va ancheta 
vieafa socială a satelor de pe văile Cula gi Ichel, 

S'a făcut, definitiv, delimitarea regiunii Codru- 
lul din Basarabia, In legătură cu această delimi- 
tare se va publica, în curând, un studiu în rev, 
„Sociologie românească”, 

Se fac pregătiri pentru campania monografică 
viitoare (se întocmesc chestionare, fişe, planurile 
de lucru etc,), Se tipăresc ultimele studii din 
vol II al Buletinului privitor la satul Copanca. 


Institutul de Cercetări Sociale al României, 
Regionala Timișoara. — Dela 29 Iunie la 16 Iulie, 
a lucrat o echipă statistică la Bozovici. După 16 
Iulie au mai rămas: d-na Secogan, d, dr, Grozescu 
şi d, Cocárlan. In 17 Iulie, d, V, Nedelea a plecat 
cu echipa statistică, (Maxim Olariu și Oancea) la 
Bănia pentru întocmirea foilor de familie, 

lar echipa întreagă s'a reîntors la Bănia în ziua 
de 23 Iulie, împreună cu d, director dr, C, Grof- 
şoreanu. 


Institutul de Cercetări Sociale al României, Re- 
gionala Craiova, — La Cezieni, in Romanați, se 
găseşte pe teren, încă dela 15 Iulie, echipa mo- 
nograficá ataşată Institutului Regional Craiova, 
care lucrează sub conducerea d-lui D, Papadopol, 
directorul institutului, pentru a cerceta regiunea 
plăşii model din Oltenia. Echipa este alcătuită în 
întregime din membri ai Seminarului de Sociolo- 
gie dela București, licenţiaţi şi absolvenţi ai Fa- 
cultăţii de Litere şi Filosofie: Mihai Levente, Flo- 
rica Gheorghiu, Maria Nicolaescu, Dimitrie 
Neacşu, Stelian Mateescu, Al. Papacoseta, Florica 
Nadolu, Virginia Brumărescu, 

Acestei echipe care lucrează în partea de Nord 
a regiunii, stabilită la Cezieni, i-a fost ataşată o 
a doua, trimisă special pentru Dioşti de către In- 
stitutul Central, în vederea Congresului de Socio- 


339 


logie, Aceasta este condusă în vederea congresului 
şi de d, H, H, Stahl, 

” Problemele urmărite sunt în genere cele cu ca- 
racter regional, prin urmare nu numai cele limi- 
late la cuprinsul unui singur sat, 

S'au cercetat şi sunt în curs de cercetare, în 
primul rând, câteva probleme cu caracter econa- 
mic, . 

Astfel: 

1, Solul romănățean, cu faună, floră, climă, ape 
accidente de teren etc, (prof, C, Lacrifianu). 

2, Aspectul demografic al satului Ceziení, sta- 
bilindu-se statistica populației dela 1920—1938, 
același lucru urmărindu-se în toate satele din re- 
giune (întreaga echipă). 

3, Planul amănunțit al satului Cezieni, cu de- 
terminarea locului fiecărei gospodării studiate 
{la fel se va proceda cu toate satele din regiune), 

4, Conacul gi toată mişcarea de producție agri- 
colá pe ultimii cinci ani, la proprietățile Bránco- 
veanu şi Otetelişanu (din Cezieni), precum şi ra- 
porturile actuale dintre marea proprietate şi sa- 


tele vecine — implicit Cezienii: învoieli, islazuri 
etc, 

5, Trei gospodării tip, ţărăneşti: bună, mijlo- 
cie, săracă, — în fiecare sat din regiune, 


6, Trei bordeie dela Cezieni: sistem de locuinţă, 
inventar, starea averii, condiţiile de trai, cauzele 
pentru care locuința nu a evoluat paralel cu cele 
dela alte gospodării. Bordeiele vor îi urmărite în 
toată regiunea, 

7. Gospodárii pe cale de completă părăsire a 
muncii pământului şi de industrializare în cadrul 
economiei rurale: moară, presă de ulei, mașină de 
treerat etc, 

8, Ateliere de lemnărie si fierărie, altele decât 
cele de țigani, cu producţie care depășește nece- 
sitatea unui sat, cu utilaj modern (unul la Cezieni), 

9. Cârciumile satelor — latura lor economică si 
mai ales cea socială (loc de adunare a sătenilor, 
unde se desbat probleme ale satului si ale gospo- 
darilor; problema cametei, întru cât cârciumarul 
deține sau nu un rol; gospodării în funcţie de câr- 
ciumă; alcoolismul etc,), 

10, Tipul de locuință local; bordeiul, casa tip 
romănățean, casa tip nou. 

11, Satele „bulgăreşti”; Corlăţeştii, Stoenestii, etc, 

12, Exodul rural. 


13. Cei sáltafi pe trepte sociale mai inalte gi 
legáturile lor cu satele de obársie, 

14, Clăcaşi şi mosneni. 

15. Instituţiile satelor: biserica, școala, primă- 
ria, băncile, cooperativele, căminele culturale, 

16. Procesivitatea, 


17. Administraţia — raporturile ei cu 
realizări de gospodărie rurală etc, 

18, Biserica şi influenţa ei asupra satului, 

19. Frecvența școlară în regiune, 

20. Folclorul romănăţean. 

21. Oierii stabiliți în Romanați. 


satul; 


CERCETĂRI MONOGRAFICE SI ECHIPE STUDENŢEŞTI ÎN GERMANIA 


Reproducem în traducere românească darea de 
seamă de mai jos, care a apărut în numărul de 12 
Iulie 1939 al cotidianului Deutsche Allgemeine 
Zeitung, sub titlul Studenten gehen ins Protektorat, 
Erntehilfe und politisch Arbeit in den deutschen 
Volkstumsinseln. [Studenfi, care pornesc în Pro- 
tectorat, Ajutor la recoltă şi acțiune politică în 
insulele etnice germane). 

Nu știm măsura în care această inițiativă s'a 
orientat la ceea ce se face de ani de zile în Ro- 
mânia. Şi nici nu ne interesează prea mult. Refi- 
nem numai faptul că, ceea ce se face la noi Ro- 
mânii, şi a fost întruchipat de noi, pe tărâmul 
științelor sociale si a acțiunii practice la sat, e 
socotit necesar si util în tot mai multe părți. E o 
confirmare, care arată că acele cercetări la teren, 
îmbinate cu acțiuni de mai bună organizare, pe 
care le-a conceput și organizat Prof. Gusti, cores- 
pund unei nevoi generale a vremii, în perspectiva 
atât a reformei ştiinţelor sociale, cât și a peda- 


gogiei. 


Zilele acestea 30.000 de studenți germani por- 
nesc spre Prusia Orientală şi Silezia pentru a da 
ajutorul necesar la strângerea recoltei şi pentru 
prestarea „serviciului rural” (Landdienst) stu” 
dențesc. Peste zece zile, câteva grupuri mai mici 
părăsesc Miinchenul plecând cu un tren specia) 
în Protectorat, Ei vor fi instalaţi în cele patru 
mari insule etnice din Protectorat: Iglau, Briinn, 
Olmútz şi Budweis. In total 600 de studenţi din 
München şi 70 din Erlangen şi Núrnmberg (Şcoala 
Superioará de Agronomie), la cari se adaugá 
grupuri mici formate din studenți ai Școalelor 
Superioare Normale din Minchen şi Esslingen şi 
un grup de elevi ai Institutului de Educaţie Na- 
țională Politică din Backnang (Württemberg) îşi 


fac „serviciul rural" în câteva duzini de sate din 
Protectoratul Boemiei şi Moraviei; 300 se duc în 
ținutul Iglau, 150 în ţinutul Brünn gi 140 în ți- 
nutul Olmútz. Restul se duc la Budweis, Insta: 
larea acestor studenți în regiunile etnice ger- 
mane urmăreşte două scopuri: in primul rând să 
se dea un cât mai mare ajutor ţăranului; de altă 
parte, scopul urmărit este politic. Trebue să se 
întărească în locuitorii regiunii de frontieră cre- 
dinţa în ideea national-socialistá, 

Alcătuirea grupelor pe sate. Ajunşi în Protec- 
torat, studenţii se instalează pentru trei zile în 
Tabăra de pregătire (Einfiihrungslager). Aici ei 
sunt pregătiţi pentru misiunea lor care este deo- 
sebit de grea gi plină de răspundere. Prin refe- 
rate şi discuţii se expune istoria rásáritului stu- 
denţii sunt puşi la curent cu situaţia naţională 
din ţinuturile Protectoratului şi tot atunci se dau 
directivele generale de activitate. Rostul lagăru' 
lui de pregătire este să familiarizeze pe studenţi 
cu toate problemele în legătură cu munca ce vor 
depune. Urmează repartizarea studenților în sate 
şi la gospodării. Modul de organizare al „ajutoa- 
relor satului” (Landhelfer) este asemănător ce- 
lui din Prusia Orientală şi din Silezia. Grupul stu- 
denţesc al fiecărui sat formează înlăuntrul aces- 
tuia o unitate, Grupele pe sate reunite, formează 
altele mai mari pe districte, Despre latura prac- 
tică a muncii, nu este de remarcat ziimic deose- 
bit. Fiecare student este dator să depună toată 
energia ca să fie întradevăr un ajutor pentru 
ţăran. De o deosebită însemnătate este însă mi- 
siunea politică şi culturală a studenţilor, 

Activitatea cultural-politică, In Protectorat, ca 
şi în celelalte regiuni din răsărit, unde este ne- 
voie de ajutoare pentru recoltă, fiecare student 
va depune toate silinfele ca să adâncească şi să 
strângă legăturile dintre ţăran şi neamul său, 


337 


atât din punct de vedere economic cât şi politic 
şi cultural. Studenţii din Reich vor aduce cân- 
tece noi germane, pe care le vor răspândi, Dar 
şi ei vor învăța multe dela gi despre caracterul 
naţional al Germanilor din Protectorat. Scopul 
este deci să se întărească şi să se dea o formă 
mai activă conștiinței de cultură germană în Pro- 
tectorat, întru cât este necesar sau posibil. Gru- 
pele sătești de studenţi şi-au propus lucrări spe- 
ciale pentru întrunirile lor  camaraderesti. In 
afară de discutarea punctelor tehnice, grupul să- 
tesc de studenţi care aparţine totdeauna unui 
grup mai mare de camarazi ai şcoalei superioare 
are de efectuat o muncă de cercetare și adunare 
de material, pe cât de deosebită pe atât de în- 
semnată, Aceasta constă întâi din alcătuirea 
unui „dosar al satului“, de către fiecare grup să- 
tesc. Tot ce merită să fie știut: structura satu- 
lui si a locuitorilor lui, istoria satului, mișcările 
de populaţie, neamurile şi familiile, va fi trecut 
în mapa satului, Redactarea materialului adunat 
îi revine conducătorului grupei, Insă toţi studen- 
tii sunt obligaţi să colaboreze. La adunările ca- 
maraderești se face un schimb de experienţe gi 
observaţii şi, când este nevoie, se dau anumite 
însărcinări, Este greu de prevăzut de pe acum în- 
semnătatea rezultatelor posibile ale „dosarelor” 
de sate bine alcătuite, Este sigur, însă, că se 
adună astfel, într'un mod cu totul nou un mate- 
rial preţios, 

Fiecare student va începe printr'o prezentare 
de ansamblu a situației gospodăriei la care a 
fost repartizat. Pentru alcătuirea chestionarului 
va recurge la o fişă specială din care își va scoate 
întrebările necesare, Va trebui sá dea o schiţă 
exactă a familiei ţărăneşti din punct de vedere 
al eredității biologice şi din altele asemănătoare; 
observaţiile sale vor trebui să cuprindă gospodă- 
ria în toate amănuntele ei: epoca întemeierii, pro- 
prietarii precedenţi, întinderea, calităţile de pă- 
mânt, întinderea portiunilor de diferite culturi, 
numărul vitelor gi produsul întreţinerii lar, va- 
loarea recoltei, consumul necesitat de întreține- 
rea gospodăriei. Studentul mai trebue să-și no- 
teze numărul braţelor de muncă şi felul muncii 
pentru care este apt fiecare, să amintească ma- 
sinile posedate, să expună starea higienicá a curții 
şi a grajdului şi, în sfârşit, să observe starea cul- 
turală a gospodarului lui. Din acest capitol fac 
parte întrebările privitoare la activitatea muzi- 
cală a gospodarului, la numărul cărților pe care 
le posedă şi la asociaţiile din care fac parte. El 


338 


va mai fi întrebat dacă posedă aparat de radio 
şi ce posturi pot fi prinse, 

„Dare de seamă asupra gospodăriei”. Dare de 
seamă asupra satului“, Bine înțeles că anchetele 
de acest fel nu au nimic deaface cu „spionajul“, 
Numai pe temeiul a foarte numeroase și cât mai 
constiíncioase observări, care se extind asupra 
tuturor domeniilor vieţii țărănești, se poate în- 
tocmai o imagine totală a cărei cunoaștere con- 
stitue la rândul ei un fundament necesar pentru 
o activitate rodnică politic-culturală gi naţională, 
Dar aceste anchete se fac pe o scară şi mai în- 
tinsă, In afară şi deosebit de referatul privitor 
la o singură gospodărie, grupul sătesc întocmește 
o dare de seamă asupra întregului sat, mult mai 
cuprinzătoare decât prima. Desigur că, din multe 
puncte de. vedere aceasta se întemeiază pe ob- 
servatiile sí datele culese individual în gospodărie 
şi familie, Dar chestiunile cuprinse aici, privesc 
şi cele mai mici colţuri de viață sătească. Se în- 
cepe prin întocmirea unei statistici a locuitori- 
lor satului, după rasă, naţionalitate şi confesiune 
şi, în sfârşit după aptitudinea politică. Se în- 
cearcă o expunere a situaţiei generale a satului 
din punct de vedere etnic, a punctelor în care 
aceasta pare primejduilă şi se indică remediile 
care par necesare. Se face un inventar al bunu- 
rilor culturale ale satului și se încearcă sá se pá- 
trundă structura economică a lui. La mişcările 
populaţiei, care trebuesc descrise amănunţit, se 
va adăuga un bilanţ al migrațiunilor. In sfârșit, 
vor fi reținute toate faptele care prezintă un in- 
teres etnografic şi folkloric. Este o misiune sdro- 
bitor de grea, care, în majoritatea cazurilor pro- 
babil că nu va putea fi îndeplinită dela prima în- 
cercare. Dar grupul de camarazi studenţi se mai 
întoarce în sat în cei doi ani următori. În acest 
fel datele culese pot fi completate, rectificate şi 
lucrul continuat până când acest material ne- 
prelucrat asupra satului poate fi folosit şi pus în 
valoare. 

Utilizarea şi punerea în valoare a „muncii la 
sat“, In acest punct se evidenţiază caracterul de- 
osebit al muncii depusă de studenţi in Protecto- 
rat. După ce și-au terminat serviciul rural, stu- 
dentii se întâlnesc pentru două zile în lagărul 
de încheiere a lucrărilor, unde din nou are loc 
un schimb de vederi gi de cunoştinţe, de data 
asta mai cuprinzător, Activitatea rodnică din se- 
mestrul următor se va datora în mare parte re- 
zultatelor muncii la sat. In același timp activi- 
tatea universitară, care se întemeiază pe obser- 


vafiile şi experienţele câştigate în timpul cam- 
paniei sătești, constitue, la rândul ei, un punct 
de plecare pentru acţiunea anului viitor, Din ma- 
terialul cules de grupurile săteşti rezultă pro- 
bleme foarte variate, probleme care pot fi apro- 
fundate şi soluționate fie individual în lucrările 
pentru obţinerea diplomei, fie de grupuri la con- 
cursurile profesionale instituite de Reich. Totuși 
se înțelege dela sine că prelucrarea ştiinţifică a 
materialului cules la sate va trebui făcută sau cel 
puțin supraveghiată de profesori. Nici nu pot fi 
întrevăzute toate consecinţele şi rezultatele prac- 


tice ale acestor cercetări. Nu trebuesc trecute cu 
vederea indicaţiile preţioase pe care conducerea 
politică le va obţine pentru acţiunea ei actuală 
şi viitoare din consultarea raporturilor grupelor 
săteşti, 

In sfârşit, trebue menţionat că în „serviciul ru- 
ral” din Protectorat se găsesc şi studente, Re- 
partizarea lor se face după situaţia şi nevoile lo- 
cale, Gospodăria şi îngrijitea copiilor — se ur- 
măreşte probabil şi înființarea de grădini de co- 
pii, atât de puţin numeroase în Protectorat — le 
oferă probleme însemnate, 


REFERINŢE DESPRE ROMÂNIA SI ROMANI ÎN CĂRȚILE ŞI FILMELE 
STREINE 


Din ce în ce se arată mai grea de îndeplinit în- 
deletnicirea pe care ne-am propus-o de mai multă 
vreme, anume de a consemna tot ceea ce se scrie 
sau apare semnificativ în străinătate despre noi 
și ţara noastră, Din ce în ce mai mult cărţile şi 
revistele străine' se ocupă sau se referă la noi şi 
oricâtă atenţie am da lucrului acesta, trebue să fie 
încă multe referinţe care ne scapă. 

Intâmplător, citind, zilele trecute, o carte de 
călătorii în America Latină, am dat peste câteva 
referințe destul de interesante pentru a le 
însemna aici. Lucrarea d-lui Hudson Strode, South 
by the Thunderbird (Random House, New-York, 
1937), unde am găsit referinfele, a avut mare rá- 
sunet în America, Autorul ei este un reporter de 
calitate superioară, care mereu caută să vadă și 
să informeze cât mai temeinic, Si, o face cu des- 
tulă limpezime şi vioiciune pentru a fi tot timpul 
interesant şi instructiv, chiar dacă rămâne de- 
parte de profunzimea unui Keyserling, de subti- 
litatea lui Morand, de precizia strălucitoare a lui 
Waldo Frank, care și ei au scris despre America 
de Sud, ca şi Humboldt, Darwin, Prescott, Hud- 
son, Graham, Bryce, Tomlinson, Philip Guedalla, 
André Siegfried, Kasimir Eschmid, Blair Niles, 
Carleton Beals sau faimosul romancier Joseph 
Conrad (Nostromo). 

D-1 Hudson Strode, care a parcurs Ámerica de 
Sud cu avionul, participând la primejdioasa tre- 
cere a Anzilor, s'a oprit în toate centrele impor- 
tante ale Columbiei, Ecuadorului, Perului, Chi- 
liului, Argentinei, Uruguayului și Braziliei iar 
cartea sa, admirabil tipărită şi legată cu scoarfe 


Li 


argintii, ce-ţi iau ochii ca şi licărirea unui avion 
în razele soarelui, are ceva din viziunea verticală 
şi generală a aviatorului, 

La un moment dat, e vorba si de un Român, pe 
care d. Hudson Strode l-a întâlnit la Rio de Ja- 
neiro (pp. 317—322). Autorul reproduce o bună 
parte din conversaţia pe care a avut-o cu acest 
Român nenumit, care se naturalizase în Brazilia 
si care cunoştea bine viaţa noii sale patrii. („He 
was very knowledgeable in the ways of his adopted 
country“). Cu mult humor şi simţ al realităţii, 
„Românul“ explică scriitorului american viaţa şi 
spiritul locului, Nu sunt constatări prea adânci 
şi nici prea fine, căci „Ihe Roumanian” nu este 
nici filosof și nici scriitor, dar din cele consem- 
nate în carte el apare ca un om foarte inteligent 
şi cu spirit de observaţie, fiind, într'un sens, tipic 
pentru însuşirile neamului nostru, Se vede că l-a 
impresionat pe călătorul-aviator de vreme ce ci- 
tează pe cinci pagini mari cele ce i-a spus „Ro- 
mânul”, 

Si aceasta nu poate fi decât o dovadă de stimă 
şi de preţuire faţă de inteligența şi pătrunderea 
neamului nostru. Deși naturalizat în Brazilia, in- 
formatorul d-lui Hudson Strode i s'a prezentat, 
acolo, la cafeneaua, unde au avut lunga convor- 
bire, ca Român, de vreme ce la tot pasul autorul 
scrie; The Roumanian said (Românul îmi spunea). 

Ce-i spune „Românul“? Despre ce-i vorbeşte 
el? Despre tot felul de lucruri semnificative din 
viața cotidiană. Despre emotivitatea Brazilienilor, 
despre faptul că acolo rasele nu sunt duşmănite, 
despre sinceritatea oamenilor, care nu-şi ascund 


339 


nici boalele sexuale de care se cautá (Románul 
cita un caz, când o femeie, cu care intrase în 
„flirt”, i-a spus în chip firesc că mergea la medic 
pentru injecții şi despre tratamentul ce-l urma), 
despre lipsa de calciu în alimentaţie (Românul 
turna calciu în băutura comandată la cafenea), 
despre nevoia de zahăr în acest climat, unde za- 
hărul se consumă așa de mult; în sfârşit, despre 
afacerile rentabile ce le fac firmele medicale ger- 
mane şi franceze în Brazilia, unde 75% din re- 
clame recomandă doar produse medicale. Dar in- 
formaţiile Românului se ridică uneori şi la con- 
sideratii şi observaţii cu caracter general şi oare- 
cum abstract, atunci când încearcă să caracteri- 


zeze reporterului american pe Brazilianul-mijlo- - 


ciu. Cum vede Românul pe Brazilian? Il vede in- 
teligent, vioi, indatoritor, dar nestatornic. („He 
has little sturdiness of character"). Deasemenea, 
Brazilianului nu i-ar plăcea nici să muncească şi 
nici să lupte. Chiar când protestează, încă între- 
buințează un limbaj domol, 

Mai ales, acest fapt pare a-l fi izbit pe Român: 
Brazilienii nu întrebuinţează cuvinte tari, necum 
înjurături, Observaţia o repetă şi în următorul con- 
text destul de savuros, pe care-l reproducem, Ni- 
meni nu ucide aici pentru bani. Brazilienii omoară 
din iubire sau pe cei care le adresează cuvinte 
urite. Oamenii sunt prea sentimentali și, de aceea, 
nu admit pedeapsa cu moartea şi achită, în genere, 
uşor pe criminali, Scuza că nu s'a putut stăpâni, 
lipsa de auto-control, este un motiv care emo- 
ționează până şi pe judecători. Și Românul dá 
următorul exemplu, unde revine iarăşi oroarea 
față de cuvintele tari şi urite. Un asasin a fost 
jignit de patronul său, care i-a spus cuvinte tari, 
(„who called him ugly names”). Asasinul a arătat 
Curţii, cu lacrimile în ochi, cât de mult a suferit 
din pricina acestor insulte şi că insultele primite 
l-au hotărît să aştepte o zi întreagă cu cuțitul 
deschis pe patron, pentru a-l ucide, „Judecătorii 
au plâns şi ei şi l-au lăsat liber”, astfel îşi în- 
cheie povestea Românul, 

Iată observaţiile şi figura pe care o face un Ro- 
mân anonim într'o carte de reportagii moderne şi 
vii, unde nu vorbesc, în genere, decât oameni in- 
teresanti și inteligenţi, aduşi să informeze pe ce- 
titori. Este evident că The Roumanian a impus 
d-lui Hudson Strode, aşa cum va impune şi citi- 
torilor săi. Altfel, apărea acum în ochii străinilor, 
care și ei ştiu acum să privească mai relevant şi 
mai adânc un om sau o realitate socială, Acum 
trei-patru decade, mai ales în unele piese sau ro- 
mane frantuzesti, Românii, mai ales cei anonimi, 


340 


apăreau uneori întrun context de escrocherie si 
impostură. Acum apărem, aşa cum se si cuvine, 
într'un cadru de inteligenţă, spirit de observaţie 
şi humor, 


In cartea d-lui Paul Lahovary, „In umbra mare- 
lui Flaubert, Doamna Colet, Amanta Bárbafilor de 
Geniu”, (editura Vremea, 1939), ni se semnaleazá 
o referință oarecum pejorativă, In această carte, 
unde se proiectează portretul doamnei Colet, acea 
muză capricioasă, care l-a zăpăcit pe filosoful 
Victor Cousin, pe atunci ministru al artelor, și 
care „l-a făcut de râs“ pe Alfred de Musset, „l-a 
terfelit”, dar l-a şi inspirat pe Gustave Flaubert 
şi a încercat să-l ucidă pe Alphonse Karr, d, La- 
hovary vorbeşte şi de salonul parizian al acestei 
scriitoare, care însă a rămas numai ca inspira- 
toare a altor scriitori. In acest salon veneau băr- 
baţii cei mai iluştri ai Franţei, dintre care cităm 
pe Alfred de Vigny, pe Leconte de Lisle, Théo- 
phile Gautier, Champfleury, Eugen Sue, pe sculp- 
torul Pradier, actorul Riviére, matematicianul Ba- 
binet, comicul Trianon. Elementul femenin, însă, 
nu era compus decât „din câteva actriţe şi princi- 
pese valahe", dată fiind reputaţia d-nei Colet, D-1 
Paul Lahovary menţionează că aceste date sunt 
luate dintr'un cronicar al timpului, D. Roger des 
Genettes (p. 48). 

Chiar dacă „principesele valahe” frecventau sa- 
loane pe care le ocoleau „principesele franceze”, 
nu-i mai puțin adevărat că ele alegeau locul unde 
se întâlneau spiritul şi graţia, inteligența şi ele- 
ganta. Ceea ce, în fond, nu este aşa de ruşinos şi 
de pejorativ, pe cât au voit, poate, să fie notafiile 
d-lui Roger des Genettes. Corelaţia inteligență — 
Român sau Româncă funcţionează mai în toate 
zontextele, 


In sfârşit, până şi filmul american începe să 
ştie că există ţara noastră, nu numai ca un loc 
de desfacere comercială, Acum câţiva ani, în 1930 
sau 1931, acel scriitor de mâna treia, Konrad Ber- 
covici, care adesea a confundat în romanele și 
povestirile sale pe țăranii români cu ţiganii, în- 
tocmindu-le o viață de romantá si lăutărism cu 
totul nerelevantă, pentru ca tot goana după sen- 
zational şi facilă născocire să-l facă să scrie nişte 
reportagii care l-au depărtat definitiv şi de ade- 
văr, şi de țara în care s'a născut, — a încercat sá 
monteze un film din viaţa lui Avram Iancu. Nu 
ştim cât de românesc ar fi fost acest film al d-lui 
Bercovici, dar chiar și așa, d-sa nu a putut ajunge 
la capăt, conducătorii firmei din Hollywood voind 


să îmbrace pe țăranii români în costume ungu- 
reşti, ceea ce scriitorul american, originar din Ro- 
mânia, a refuzat, cum era și firesc, 

Iată, însă, că, recent, şi Hollywoodul a început 
să-şi mai schimbe atitudinea, chiar dacă nu încă 
într'un chip impunător. Intr'un film numit, ni se 
pare, Big City şi care a rulat la noi sub numele: 
Nam să te uit niciodată, interpreţii principali 
fiind Luise Rainer și Spencer Tracy, eroina părea 
să fie Románcá, Ea vorbea în film câteva cuvinte 
românești, pe care le repetau apoi alte personaje. 
Dar, dacă am putut bine auzi tot textul englezesc, 
nu am remarcat niciodată a se fi menţionat nu- 
mele ţării noastre sau al locuitorilor ei. Atmosfera, 
însă, era vădit legată de românitatea şi orto- 
doxismul nostru. O nuntă cu cor si cu preoţi îm- 
brácafi aproximativ ca preoţii noştri, aducea un 
exotism în plus peste cuvintele românești pro- 
nunfate şi ele aproximativ de corect, E drept că 
slujba religioasă se termina cu orgă, dar astfel de 
licenţe nu pot supăra când e vorba de arta fil- 
mului, care trăește atât de mult din licenţe și 
aproximaţii, Deasemenea, printre figurantfi erau 
și câţiva care păreau a avea tipul românesc, 

Eroina filmului, făcut după un text al d-lui 
Norman Krasna, care se părea că a fost şi regi- 
sorul lui (Krasna sună iarăși româneşte, putând 
fi un nume luat după localitatea Crasna, dinspre 
Huşi), este o ființă demnă şi pateticá. O fată 
simplă, foarte sentimentală şi sfioasă, care se în- 


Q CARTE DESPRE UNGURII 


„Sub altă Zodie! este titlul cărţii d-lui Francisc 
Szemlér, apărută în limba maghiară, în Cluj (Edi- 
tura Enciclopedia Ardeleană). Sub formă de au- 
tobiografie, autorul descrie frământările Unguri- 
lor din Transilvania, după Unire. Deşi viaţa auto- 
rului cuprinde date interesante, pline de sensibi- 
litate, din primele zile ale copilăriei până la matu- 
ritate, tema personală rămâne pe planul al doilea, 
problema principală fiind aceea socială. 

Este o carte românească, deşi scrisă în limba 
ungară, deoarece tratează un proces firesc și per- 
petuu în ţara noastră, acela al minorităţii ma- 
ghiare. Lucrarea cuprinde constatări precise şi, 
ași pulea spune chiar „ştiinţifice!!, Autorul de- 
scrie desorientarea Ungurilor, când erau numiţi 
„străini”, căci „doar nu noi ne-am căutat o patrie 


drăgosteşte de un şofer, persecutat de o bandă 
de şoferi-gangsteri; o fată cinstită şi curată; care 
ştie numai de dragoste şi care la urmă se sacri- 
fică pentru binele soţului şi a tovarășilor lui, pri- 
goniţi, ieșind din ascunzătoare şi predându-se au- 
torităților încă favorabile gangsterilor si fiind 
gata să fie expulzată în ţara-i de obârşie, mai 
având încă șase luni până să devie cetáfeaná ame- 
ricaná. Inevitabilul happy-end şi demascarea 
gangsterilor-soferi și a protectorilor lor, fac să 
triumfe justiția şi fericirea acestei fete, venită 
dintr'o ţară bună, dar exotică, unde soţul ei n'ar 
fi putut să trăiască din meseria de șofer, fiind 
numai sate! 

Asta reiese din dialogul filmului. Dar chiar 
dacă atmosfera dela noi este naiv evocată, totuși 
țara intrupatá de eroina jucată de Luise Rainer 
rămâne o ţară curată, cu oameni sentimentali şi 
devotați, cu firi cinstite și care știu să lupte îm- 
potriva răului, Figură frumoasă face şi fratele 
eroinei, care este omorît de gangsterii nimiciți la 
urmá de un grup de boxeuri. In totul, filmul acesta, 
care are atâtea stângăcii și aproximafii, care nu 
este o operă de artă, conţine elemente patetice 
privind firea și condiţiile aspre în care trăesc 
imigranții străini în America, în speţă niște imi- 
granfi români. E un început bine intenţionat gi 
care nu ne dezonorează ţara, ci dimpotrivă. De 
aceea l-am şi semnalat, 

Petru Comarnescu 


DIN TRANSILVANIA 


nouă, dacă n'am fi fost mulțumiți cu cea veche. 
Cu noi, pământul însuşi a pornit-o din loc, ne-a 
dus, ne-a târât cu el ca pe niște copaci cu rădăi 
cini adânci, duși de potop...! Fireşte mulți s'au 
întreținut cu vise revizioniste, în spirit de şovi- 
nism exagerat, s'au închis în carapacea pe care 
şi-au creat-o ei înșiși și acesta este motivul pen- 
tru care s'au trezit — cam târziu — la viaţa nouă 
ce trebuiau să o ducă, de aceea starea lor eco- 
nomică n'a progresat normal. Autorul remarcă 
situația Saşilor. Aceştia au ştiut sá se adapteze, 
îndepărtându-se brusc de Ungurii, cu care o zi 
înainte se socoteau fraţi. Observaţia arată tot 
realismul Sagilor, care s'au încadrat — din cal- 
cul si interes — în ritmul nou al vieţii, profitând 
din urma acestei atitudini, 


341 


D. Francisc Szemlér, a fost unul dintre primii 
studenţi unguri la Universitatea din Bucureşti, 
unde a urmat Facultatea de drept, Deşi în viaţa 
de student a autorului sunt momente interesante, 
problema principală se menţine aceea socială, După 
războiu, majoritatea tinerilor studiau în Ungaria, 
căci nu cunoşteau limba română; totuşi autorul, 
a urmat Universitatea în limba română, învățând 
cu dicționar, La început nu înţelegea nimic din 
ceea ce se spunea la cursuri, a locuit apoi în ca- 
meră cu un fiu de țăran român, dela care a înce- 
put a cunoaşte limba română gi pe țăranul român. 
Pe măsură ce trecea timpul, tânărul student se 
adaptează mediului în care trăia şi începe să se 
simtă bine în oraşul care nu i se mai pare străin 
şi între colegii care, în totdeauna au fost plini de 
bunăvoință faţă de el, iar la sfârșitul anului, pro- 
fesorii îl laudă pentru succesul la examene 

In timp ce autorul îşi croia drumul prin viaţă, 
cei mulți din neamul lui îl socoteau renegat si în 
acest fapt se cristalizează antagonismul între două 
grupuri, unul realist care „acceptă realitatea gi în- 
cearcă să-şi găsească loc intrinsa”, şi altul con- 


servator, care nu vrea să meargă înainte, ci se. 


lixează pe un piedestal construit din iluzii, uneori 
şi egoism, ramânând pe loc, impietrit. 

Se încearcă în primii ani organizarea unui cerc 
de studenţi unguri în Bucureşti, procesul de în- 
chegare al acestui cerc este cât se poate de inte- 
resant, Activitatea începe prin discuţii asupra ma- 
rilor poeţi ai neamului, Ady Endre, și alţii, dar 
această comunitate literară nu reuşeşte să creeze 
un grup omogen, deoarece se opresc asupra dife- 


renfei de religie, fiind influenţaţi de generaţia ve- 


che, — care nu da tineretului nimic pozitiv — și 
întârzie astfel formularea unui principiu. Spune d. 
Szemlér: „Eram puțini — eram „minoritari“ — în 


lumea puternică și organizată a unui popor do- 
minant, Fiind puţini, a trebuit să căutăm aceea ce 
ne unește şi nu aceea ce ne desparte“, Astfel, spi- 
ritul tineresc şi luminat al generaţiei noi a trebuit 
să lămurească noţiunea de neam, indiferent de con- 
fesiune — căci „trebuia să găsim locul — (noi Un- 
gurii, n. n.), unde să ne putem fixa piciorul cât 
mai sigur. Piciorul nostru şi nu al altcuiva, pentru 
ca să nu ne pierdem capul nostru (si nu al alt- 
cuiva), Mai bucuros am fi apărat şi noi un prin- 
cipiu, decât un avantaj, mai bucuros am fi salvat 
lumea decât pe noi înşine, însă forța majoră ne-a 
dus spre acost egoism“, 

Cartea d-lui Szemler este un document antire- 
vizionist şi antişovinist, Scrisă de fiul unei vechi 
familii de intelectuali unguri, om care a mers poate 
primul pentru a netezi cărările minorității ma- 
ghiare în România, este un bun fiu al neamului 
său, dar este și un bun şi conștient cetăţean al 
țării noastre, Are obiectivitatea unui om de știință, 
viziune şi spirit larg în a trata probleme sociale, 

Asupra formei cărţii, un străin de limbă nu-şi 
poate da avizul, dar fondul este deopotrivă de in: 
teresant atât pentru noi Românii cât şi pentru 
Unguri. Această lucrare merge inainte pe linia de 
acțiune culturală a d-lui Szemlér, care va scoate 
în curând o antologie a poeziei românești în limba 
ungară, fiind un admirabil interpret al limbii 
noastre, 

Dr, Lucia Nasta 


PENTRU CUNOAŞTEREA NAȚIUNII 


Aşa se numeşte esseul d-lui Vasile Băncilă, pu- 
blicat în „Universul Literar” din 1 Iulie 1939, în 
care analizează patru metode mai însemnate ce 
stau la îndemâna celor ce se străduesc să cu- 
noască națiunea. Credem folositoare o stăruire 
asupra lucrurilor spuse de d-l Băncilă aici, într'o 
revistă de Sociologie, organ al unei şcoli ce-și 
propune să atingă acelaşi ţel: cunoașterea proble- 
melor ridicate de existența unei naţiuni, 

S'ar putea despărți în trei studiul d-sale, 

In partea întâi, se oprește asupra piedicilor 
ce stau în calea unei cunoașteri obiective a su- 


342 


fletului colectiv. Procesul de cunoaştere a purces 
dinafară inláuntru. Individul şi-a îndreptat în- 
tâiu privirile cercetătoare asupra realității ex- 
terne, din care nădăjduia să scoată la iveală 
adevărul etern. In istoria filosofiei, ştiinţă a des- 
voltării spirituale a omenirii, se cunoaște o pe- 
rioadă când deslegarea problemei existenţei şi a 
naşterii lumii, se caută exclusiv în natură, 
Urmează o vreme în care stăpânii dialecticei 
fac o schimbare de obiectiv: soluţia întrebărilor 
chinuitoare se găseşte numai în noi şi deci, săpă- 
turile trebuesc făcute numai în sufletul nostru, 


Tot dinafară înăuntru a purces şi cunoaşterea na- 
fiunii. S'au cercetat întâiu státulefele vecine, 
Ceea ce face Aristoteles studiind constitufiile ce- 
lor 150 de cetăţi dimprejurul Mării Mediterane şi 
Mării Negre, S'au ceea ce face Machiavelli în ra- 
poartele trimise de prin țările vecine, apusene, 
ori în genere toţi diplomaţii. E o deosebire însă 
între scopul cu care cercetează Aristoteles con- 
stitufiunile statelor vecine gi cercetarea lui Ma- 
chiavelii, 

Gândul celui dintâi fusese să dea o constituție 
cât mai bună, care să stea la rădăcina tuturor în- 
tocmirilor de Stat. 

Cel de-al doilea, om al unui veac cuprins de 
boala întinderii stăpânirii asupra câtor mai multe 
teritorii, avea să informeze pe principe despre fe- 
lurile țărilor vecine, Astăzi, amândouă aceste 
gânduri își dau întâlnire în ştiinţele sociale, 

Cam în acelaşi timp în care își face loc în fi- 
losofie, atitudinea critică își face loc și în gtiin- 
tele sociale, Timp destul de întârziat de altfel, 
fiindcă stăpânirea cercetării sufletului individual 
a fost de lungă durată. Așa dar, o cunoaștere 
obiectivă a colectivitáfii nu se poate căpăta decât 
printr'o ieşire din jugul individualitáfii, printr'o 
despersonalizare, și consecință logică, printr'o în- 
zestrare cu maximum de atitudine critică. 

w mici cercetătorul trebue să poată avea o 
atitudine dublă: pe deoparte să aparţină structu- 
ral, profund, realităţii etnice, pedealta, să aibă 
conştiinţă critică, Adică să aibă ceva din psiholo- 
gia omului vechiu, care era confundat în comu- 
nitate, dar să aibă şi ceva din psihologia omului 
din epoca individualistá, când conştiinţa ajunsese 
la o mare luciditate”, 

In a doua parte, se trece la expunerea celor 
patru metode propice cunoașterii naţiunii, Cea 
dintâiu, e ceea ce d-l Băncilă numeşte intuiție sau 
inspiraţie, constând dintr'o pătrundere fulgerătoare 
şi cât mai în adâncime a totalităţii, Reprezentanți 
ai acestei metode sunt: Blaga, Crainic, lorga gi 
Rădulescu-Motru, înşiraţi probabil în ordinea în 
care aceştia folosesc intuiţia, 

Metoda istorică, cea de-a doua, se bazează pe 
credința că stările actuale nu-și au începutul și 
sfârşitul în ele înșile, ci sunt coboritoare din is- 
torie, din trecut, din ceea ce a fost. 

„Națiunea nu se poate cunoaște fără istorie, 
cum nu s'ar putea cunoaşte un râu ignorándu-se 
drumul pe care-l face de la izvoare şi până la lo- 
cul de unde-l priveşti“. 

Se încearcă deslegarea şi limpezirea sufletului 
etnic — și aceasta constitue metoda a treia — 


pornind dela creaţiile folklorice împletite cu cele 
etnografice. 

„Metoda tolkloricá, la care trebue să se adaoge 
şi cea etnografică, cercetează spiritul etnic în re- 
alizările lui obiective, în datini, artă, poezie, mu- 
zică, în tot ce a dat creaţia culturală a popo’ 
rului, fără știință de carte sau întrucât a creiat 
după o logică, ce nu e aceea a cărții”, 

„In sfârşit, metoda monografică cercetează uni- 
táfi sociale ale etnicului ori anume fenomene ale 
acestuia. Ea a fost împământenită la noi mai ales 
după războiu, ajungând acum, sub impulsul d-lui 
D. Gusti, la o mare extindere. Fără a fi o me- 
todá logică originală, ci mai mult un mănunchiu 
de metode, ea are meritul că, bine aplicată, oferă 
cunoaşterea unor fapte pozitive, Accentul ei ca- 
de pe aspectul documentar, ceea ce face ca sin- 
teza să se amâne pentru mult mai târziu. Extinde- 
rea pe care a luat-o la noi această metodă se da 
toreste, între altele, tocmai faptului că aplicarea 
ei a coincis cu nevoia, de care vorbeam, de a se 
trece dela conștiința pur individualistă la aceea 
a studierii realitáfilor comunitare“, 

Partea a treia o constitue încercarea d-lui Băn- 
cilă de-a împăca partizanii acestor metode, Fie- 
care e dator: „Să-şi joace rolul cu onestitate, cu 
talent, urmând ca adevărul să rezulte din func- 
fiunea tuturora“. 

In cazul naţiunii noastre însemnătate deose- 
bită credem că au cele din urmă două metode, 
Si iată pe ce se sprijină tendința noastră, Pátrun- 
derea fulgerătoare, intuiţia, nu poate explica de- 
cât atitudinea luată în fața unor întâmplări sau 
evenimente, atitudine caracteristică sufletului ce-i 
drept, dar neînstare să lămurească toate atri- 
butele unei naţiuni. Se poate deslega atitudinea 
în fața  transcendentului, ceea ce face Lucian 
Blaga sau Crainic, şi de aici o sumedenie de crea- 
ţii ce fac obiectul metodei folklorice gi etnogra- 
fice, dar nu ne dă putinţa unei explicări al rolu- 
lui de coordonatoare şi diriguitoare al destinelor 
neamului pe care trebue să-l joace națiunea. Ace- 
lași lucru şi cu metoda istorică, In țara noastră 
stările actuale nu pot fi privite nicidecum drept 
urmaşe ale stărilor ce-ar reeși din luarea în seamă 
a constituţiei sufletului românesc. Stările actuale 
din tara noastră sunt rezultatele unei plantări a 
orânduirilor apusene întrun mediu cu totul străin 
lor, De acest neajuns al istoriei s'a sezisat gi Ni- 
chifor Crainic într'o conferinţă ţinută acum câţiva 
ani la Târgul-Mureşului. In cazul Angliei, unde 
tradiția e o lege pentru întreaga națiune — nu 
numai pentru o parte a ei, cum se întâmplă la noi— 


343 


metoda istorică nu poate suferi sdruncinări, Dar 
calea dintâi din studiul d-lui Băncilă, asociată cu 
metoda folklorico-etnograficá, ne dau o cunoaş- 
tere integrală a unei părți din sufletul nostru et- 
nic: al spiritualitații, 

Al atributelor organizatoare și al măsurii în 
care această spiritualitate e în stare să se înca- 
dreze unor forme cu rostul de reglementatoare 
in vederea împlinirii destinului, nu ni-l poate da 
decât metoda propusă de sociologia românească, 
Metoda care nevoind să dea o explicare a întregii 
realități românești, nu alungă din domeniul ei nici- 


MĂ TRĂ GUN A 


In același număr din „Universul Literar”, dl, 
Mircea Eliade scrie despre ,Mátráguna în Ro- 
mânia”. Din cele două rosturi ale plantei, auto- 
rul se restrânge în această schifare numai la între- 
buinfarea pe care i-o dau fetele satelor noastre 
în farmece, Mătrăguna, Doamna mare, Doamna 
Codrului, Impărăteasa buruienelor, larba Codru- 
lui stă într'ajutorul fetelor cărora li se apropie 
vremea máritigului, Insemnătatea pe care o are 
în săvârşirea acestui act, face ca practicele pen- 
tru culegerea ei să fie din cele ce cer o grijă deo- 
sebitá. Ele-s analizate cu atenţie de autor, Pe 
lângă ajutorul pe care-l dă în realizarea căsăto- 
riei, ea poate menţine voia bună, dragostea în 
căsnicie, Poate aprinde în sufletul tinerilor sen- 
timentul de iubire, Peste tot, în practică, fetele-s 
intovárágite de vrăjitoare, La săvârșirea acestora. 
nu trebue să fie văzute de nimeni, jocul din jurul 
ei făcându-l aproape goale şi spunând farmece de 
felul acestora: 


„Mătrăgună, Doamnă bună, 
Mărită-mă'n astă lună. 


REVISTA R 


Revista Institutului Social Banat-Crişana, anul 
VII, Nr, 25, 1939, 

Primul articol al revistei e al d-lui prof, D. 
Gusti, despre „Serviciul Social“, 

Restul numărului conţine: 

D-1 Dr, Emil Botiş: „Aspectele depopulării Ba- 
natului sub prizma cercetărilor monografice ale 


344 


una din căile propuse de d-l Vasile Băncilă, deși 
personal nu recunoaștem valabilitatea decât a ul- 
timelor două (în cufundarea intuifiei în metoda 
folklorico-etnograficá). 

Cea istorică poate sá dea roade până la un 
punct în Transilvania, unde Românul are o is- 
torie ieșită din adâncul sufletului — acele răsme- 
riţe ce cereau o stăpânire potrivită sufletului lor— 
și unde legislația a ţinut seamă de acest suflet 
într'o măsură mai mare decât au ţinut legiuirile 
dela 1848 încoace în Principate, 

Gh, Reteganul 


A 


ÎN RO MÁ NI A 


De nu'n asta, în aialaltă 


yea 


Numai sá nu mai fiu fată“, 


Versurile culese din județul Turda sau Mara- 
mureș le-am găsit întru totul, fără niciun cuvânt 
schimbat și în partea de Nord a judeţului Someș, 
Ele ne dovedesc însemnătatea mare a mătrăgunii 
în cele de lume lucruri și ne mai dovedesc un fapt 
pe rare nu aici e locul să-l pomenim, 

Pe lângă rolul ce-l are în farmece, mătrăguna-i 
și o plantă medicinală, Mai e credinţa că cine 
mănâncă un număr infim de fructe, inebuneste. 
Poveştile care-au ieșit de aici, sunt pline de fru- 
musefe. 

D-1 Mircea Eliade mai anunţă un studiu „La 
Mandragore”, Păcat că limba acestei cărţi nu va 
fi cea românească, deci se va rápi unei bune părţi 
de cetitori, putinţa citirii, 

Einobotanica începe să se îmbogăţească cu stu- 
dii şi culegeri din ce în ce mai frumoase, 


Gh, Reteganul 


E V ISTELO R 


Institutului Social Banat-Crişana“ Incepe preci- 
zând că fenomenul descresterii populaţiei în Ba- 
nat nu e specific bănățean, ci Banatul e doar pri- 
mul ținut în care a apărut această ameninţare a 
vitalitáfii poporului nostru, Din cercetările mo- 
nografice dela Belint şi Sârbova se vede că de- 
popularea se manifestă prin impiedecarea voitá a 


naşterilor și prin mortalitatea infantilă. Cauzele 
sunt: economice; morale: decăderea femeii dela 
rolul ei, a familiei gi a mortalităţii; religioase: 
căsătoria şi-a pierdut caracterul sacru; biologice: 
degenerarea rasei din cauza vieţii sexuale pre- 
coce; medicale: avorturi, boli venerice, lipsă de 
igienă, de asistență medicală prenatală, natală şi 
postnatală, subalimentafia mamei; psihice: imi- 
tafia oraşului; culturale: luxul, falimentul siste- 
mului educativ rural, Din toate aceste cauze, spe- 
cific bánáfene sunt luxul sátencei, practica a- 
vorturilor și a mijloacelor anticonceptionale. Re- 
medierea acestor triste stári nu ¿e poate realiza 
efectiv decât prin o constrângere legislativă pa- 
ialelă cu o propagandă persuasivá gu nuanţe pa- 
triotice pentru redresarea biologică. 

Mijloacele legislative pe care le preconizează 
d-rul Botiş, sunt: 

Legiferarea instituţiei bunului de familie, atri- 
buit descendentului cu cei mai mulți copii, a de- 
grevárii fiscale pentru familiile cu copii nume- 
rogi, credite ieftine la băncile populare pentru a- 
celeagi familii, stimularea procreafiei prin pre- 
mii, protecția maternității, înăsprirea pedepsei a- 
vo1turilor, lar, dintre mijloacele educative şi per- 
suasive: nunțile patronate de autorităţi, biserica 
să lupte contra imoralitáfii, un muzeu al Statului 
în care să se arate consecinţele befiei şi avorturi- 
lor, adulterul pedepsit şi de biserică, în fruntea 
ierarhiei sociale să stea părinţii cu mai mulţi co- 
pii, 

Sugestii pentru ,Nafionalizarea industriei“, în- 
cepând cu muncitorii, dă d-l Gh. Biráescu. 

D-1 Salvator Brădeanu: „Un aspect al unificá- 
rii legislative: Extinderea legiuirii române în Bu- 
covina“: după ce arată cum prin păstrarea insti- 
tufiei cărţilor funciare şi întinderea şi la imobile 
a principiului siguranței comerțului juridic, le- 
giuirea din Bucovina e un prim aspect al unifică- 
rii legislative, prin câteva exemple cere armoni- 
zarea legilor cu noua concepție politico-socialá a 
Statului, Din acestea reținem ideea d-sale de a 
se organiza tutelele comunale în cadrul Cămine- 
lor Culturale, pentru o mai permanentă prive- 
ghere asupra activităţii tutorilor şi îndrumării 
spirituale a minorilor, Accentuiază necesitatea 
unui nou tip de „Român” care să-şi consacre 
toată puterea de muncă şi creaţie Statului. 

D-1 Gh. Cioman: „Românii din Iugoslavia“: în- 
făţişează: situaţia politică; completă desorientare; 
conducătorii dușmani între ei din motive perso- 
nale; viața culturală: inexistentă, învățătorii stau 


13 


departe de ţărani; situaţia economică: agricul- 
tura tânjeşte din lipsa mijloacelor baneşti, deşi 
pământul e fertil, 

D-1 P. Cocârlan în „Asupra concepției şi tehni- 
cei de cercetări economice şi sociale a satului“, 
cere o apreciere a rezultatelor cercetărilor în ra- 
port cu potenţialul economic local şi regional. 

In articolul său politic , Europa Sud-Estică“ 
ca şi în însemnarea sa despre ,Panislamism”, di- 
rectorul revistei, d-1 dr. C. Grofşorean sugerează 
o apropiere a României de forțele expansive ale 
popoarelor islamice. Un bloc sudic: România, Iu- 
goslavia, Grecia, Turcia, Irak, Iran şi Afganis- 
tan ar opri, prin o zonă neutrală, atât avalanga 
sovietică înspre Europa centrală cât şi expansiu- 
nea politică a Germaniei în Sud-Estul Europei. 

D-l Gh. Boran, publică up „Raport monografic 
asupra şcoalei primare de Stat din Ohababistra- 
Severin“, 

Dumitru Dogaru 


Revista Fundațiilor Regale, anul VI, Nr. 5, 
1939, i 
, Acest număr serbează cei 100 de ani implinifi, 
anul acesta, de când s'a născut primul nostru 
rege Carol I. De personalitatea lui, de faptele 
lui, ca gi de întreaga atmosferă a epocei 1860— 
1914 ne vorbesc cei ce semnează articolele de 
față. Din toate reese forța de caracter a Domni- 
torului nostru, curajul, cu care a primit tronul 
unei țări supuse Turcilor şi obiceiurilor de ser- 
vilism oriental ‚mintea sa infelegátoare a situației 
reale din Principate şi viziunea a ceea ce pot a- 
ceste Principate conduse cu desinteresare gi må- 
nate de idealul național. 

„Despre Regele Carol I" e titlul articolului d-lui 
prof. N. Iorga. Arată cum a ajuns el să se facă 
sá se ştie că țara sa e o ţară care se cârmuieşte 
de sine gi în stare sá se apere. 

D-l P. P. Panaitescu expune evenimentele care 
au dus la urcarea pe tronul Principatelor române 
a Principelui Carol de Hohenzolern („Urcarea în 
scaun a Principelui Carol de  Hohenzolern“), 
dându-ne amănunte asupra tinerefei prinţului, fă- 
când istoricul detronării lui Cuza, a formării ideii 
dinastiei străine, a originei candidaturii prin- 
cipelui, rolul lui Bismark, raportul dintre Regele 
Carol şi societatea română, accentuând perocu- 
parea principală a Regelui: ridicarea economică 
a țării, 

D-1 Z. Nistor descrie vizita Regelui Carol I la 
Cernăuţi („Regele Carol la Cernăuţi“). Aci apare 


345 


in o lumină trista instrainarea unor români care 
aveau posibilitatea prin starea lor materială și 
culturală să rămană români, in faţa unui rege care 
deşi de origină straina s'a straduit o viaţă în- 
treagá sa fie Román prin gânduri şi fapte. 

lar din „Un început de cariera sub Regele Ca- 
rol i", scris de d-1 Radulescu Motru, vedem at- 
mosfera ostila la inceput a studenfimii noastre 
față de cel care prin imiemeierea Fundaţiei ce-i 
poartă numele, s'a gândit mereu la ridicarea cul- 
turala a țarii şi care, aşa cum am mai spus-o, 
le-a iertat ofensele, intelegándu-le mentalitatea, 
deşi cu durere în suflet. 

D-1 Alex. Lahovary, analizează politica externă 
a Regelui Carol I („Regele Carol gi politica ex- 
terna"): legatura cu Imperiile Centrale, dar şi ra- 
porturi cordiale cu celelalte ţări. 

Interpretând filosofic personalitatea primului 
rege, d-l T. Vianu, arata cum valoarea morala a 
caracterului Regelui e cea care a inspirat pri- 
mele lucrari de filosofie românească în care pro- 
blema caracterului e cea mai acută („Regele Ca- 
rol 1 într'o interpretare filosofică”). 

In grija sa pentru prosperitatea ţării, Regele 
Carol, cel ce ne-a venit pe apă şi a cărui ultimă 
călătorie tot pe apă a fost, s'a interesat de aproa- 
pe de Dobrogea, de porturile Mării şi ale Dună- 
rii noastre, de organizarea comerțului fluvial şi 
maritim. Acestea toate le arată d-1 Em. Bucufa, 
în articolul său, intitulat „Un Rege al Mării”. 

Tot despre figura acestui măreț rege al nostru, 
scriu şi d-nii: M.Sadoveanu („O imagine a Rege- 
lui Carol I") gi Cezar Petrescu („Profil sever. 
Note marginale pe o carte veche de memorii“). 

Urmează apoi un bilanţ al activităţii spirituale 
sub primul nostru rege. Astfel, d-l Dr. Banu, se 
ocupă de „Medicina sub Carol I". Al. Mironescu 
de „Activitatea stiinfificá sub domnia Regelui Ca- 
rol 1", d-l Pompiliu Constantinescu „Literatura sub 
Carol 1”, d-l VI. Streinu de epoca ,1866—1914", 
şi d-l Camil Petrescu de „Teatrul între 1866— 
1914”. 

Din toate se vede realul progres infáptuit sub 
imboldul regal. 


Dumitru Dogaru 


Buletinul Legislativ Român, 1939, Nr. 1. 

D-1 Const. Gr. C. Zotta, preşedinte de Tribunal, 
profesor la Școala ofițerilor de jandarmi și de a- 
plicatie a geniului, Bucureşti, scoate în fiecare 
lună acest buletin, cuprinzând texte de legi şi 
regulamente cu caracter general promulgate în 


346 


luna precedentă. Aceste texte sunt luate din Mo- 
nitorul Oficial şi publicate în ordinea lor crono- 
logică. Fiecare buletin conţine un index alfabe- 
tic ca şi o tablă de materii cronologică. Astfel 
oricine poate avea la îndemână rapid textul ce-l 
interesează. La aceasta va contribui şi indexul 
general alfabetic şi tabla cronologică de materii 
care se va publica la sfârşitul anului, 


Dumitru Dogaru 


Revista Muncii, Sanatafii şi Ocrotirilor Sociale. 
Organ de documentare sanitară şi indrumare so- 
ciaia, Anul VII, Nr. 1, 1939, 

Conţine: prof. M. kalea: „Legea Asigurarilor 
Sociale”: retormele administrative şi legislative 
privind modul de asigurare şi anume: câmpul a- 
sigurarii (cuprinzând angajaţii profesioniştilor li- 
beri şi cei ai persoanelor juridice care nu au un 
scop lucrativ) gi dreptul asiguraţilor: (interna- 
rea lor în spitale publice, pensiile de invaliditate, 
pensiile de accident, pensia de bătrâneţe, de re- 
tragere). 

Urmează textul legii Asigurărilor Sociale, „Bi- 
lanțul unei prime etape” (a instituţiei „Muncă gi 
Voe Bună"; spectacole, excursii, Universitatea 
muncitorească, ora dela Radio, etc.), informații 
din câmpul muncii, sănătății gi ocrotirilor sociale. 

Dumitru Dogaru 


Buletinul Uniunii Camerelor de Comerţ şi de 
Industrie, anul XIV, Nr. 3, 1939, 

Cuprinde la Studii şi dări de seamă: Expozeul 
d-lui Mitiţă Constantinescu, asupra bugetului ge- 
neral al României pe exerciţiul 1939—1940; Co- 
mentarea şi textul tratatului economic româno- 
german; prof. dr. C. Bungefianu: „Intăţișarea câ- 
torva întreprinderi româneşti. Organizaţie gi preţ 
de cost (Uzina „Ford-Română”, industria meta- 
lurgică grea, uzinele Reşiţa, soc. Socomet, Astra 
Vagoane-Braşov, Industria uleiurilor vegetale, In- 
dustria berei, Intreprinderile pentru fabricat za- 
hăr, Casa Autonomă a Monopolurilor. Realizări 
ale Camerelor de Comerţ şi Industrie din ţară pe 
anii; 1936—1938). 

La Comunicări din străinătate: sunt publicate 
date ale consulilor noştri comerciali din ţările 
respective asupra: Comerţului exterior al lugos- 
laviei în anul 1938; Reglementării garantiilor con- 
tra riscurilor la export, în Elveţia; Situaţia gi 
structura schimburilor comerciale între Dane- 
marca şi România; Schimburile comerciale franco- 
române în 1938; Situaţia Casei poştale de econo- 


mie a Bulgariei pe Decemvrie și întreg anul 1938 
şi activitatea pe ultimii patru ani, 

Urmează informaţii asupra activităţii Uniunii 
Camerelor de Comerţ şi Industrie asupra preocu- 
pării Camerelor judeţene, repertoriu legislativ, 


Dumitru Dogaru 


Viața Romineascá, revistă de literatură, ştiinţă 
şi ideologie, anul XXXI Nr, 3, 1939, 

La cronica pedagogică, d-l Stanciu Stoian, se 
ocupă de importanța cercetărilor folklorice pen- 
tru ţara noastră („Pedagogie şi folklor“), Arată 
astfel cum învățătorii care s'ar familiariza cu 
folklorul ținutului lor s'ar adapta perfect spi- 
ritualității acestui ţinut şi atunci ar fi adevă- 
rafi agenţi culturali, Scopul studierii unei re- 
giuni sau localități si a folklorului lor ar fi de- 
terminarea caracterului regiunii, în vederea 
realizării unei şcoli adaptate locului, Astfel de 
şcoală, diferită dela o regiune la alta, — loca- 
lismul şcolar — să urmărească cultivarea virtuți- 
lor locale și ataşarea fiecărui individ de me- 
diul său, Idealul ar fi crearea unui învățător 
ruralizat, adică a acelui tip care prin cerceta- 
rea producţiilor folkloristice a ajuns să cunoas- 
că virtuțile spirituale ale mediului rural în care 
e chemat să lucreze sí care caută să promoveze 
aceste virtuți pe linia lor naturală, Nu va schim- 
ba astfel nici portul, nici locuinţa, căutând să 
oprească orice tendințe de înstrăinare sau de 
transplantare a unui anumit fel de viață care 
nu s'ar potrivi satului respectiv, Prin arta popu- 
lară cu răbdare şi rațiune se poate reface viaţa 
sufletească a poporului, In acest sens curentele 
vechi de „culturalizare a masselor”, greşeau căci 
considerau drept artă populară ceea ce nu era, 
Căminul Cultural, în forma lui de azi realizează 
educaţia populară prin „promovarea spiritului și 
artei poporului în mod organic şi integral”, Că- 
minul Cultural, ajută cunoaşterea şi cultivarea 
culturii poporului şi deci şi a folklorului, Ast- 
fel privit localismul educatvi coboară şcoala în 
mediul ei natural, în vederea cultivării acestui 
mediu, 

D-l Andrei Serbulescu se ocupă la Cronica e- 
conomică de „Problemele economice ale războiu- 
lui modern", Economia de războiu, fenomen pa- 
sager, se deosebește de economia planificată, ne- 
limitată în timp, prin aceea că pe când în eco- 
nomia planificată producţia creşte şi se ajunge 
la libertatea totală a consumului individual, în 
economia de războiu din cauza epuizării forte- 


lor productive, strânse în timp de pace, consu- 
mul individual e restrâns din ce în ce. Războiul 
modern implică o mare capacitate de producţie 
industrială şi o mână de lucru numeroasă şi ca: 
lificată pentru utilizarea instalaţiilor existente, 
Din cifrele expuse rezultă că o ţară mică şi îna- 
poiată, în războiul modern nu se poate echipa 
singură convenabil, Economic o astfel de ţară 
nu poate decât sau să se închine sau să se alieze, 
Neutralitatea ideală presupune înarmare prin 
mijloace proprii — lucru în putință doar sta- 
telor industriale mari și bogate, 

Zugrăveala în arta ţărănească aplicată la bi- 
serici, locuinţe, mobile, ouă, icoane pe sticlă e 
înfăţişată la Cronica plastică de d-l G, Oprescu. 


Dumitru Dogaru 


Arhivele Olteniei, anul XVII, Nr. 97—100, re: 
vistă de istorie, literatură, artă și cultură a Olte- 
niei, condusă de d-1 prof, C, D, Fortunescu, pu- 
blică: 

D-1 St, Nicolaescu: „Domnia lui Radu Vodă 
Paisie si a fiului său Marcu Voevod“; M, Grego- 
rian: „Graiul și folklorul din Oltenia Nord-Estică 
şi Banatul răsăritean“, cuprinde descrierea aspec- 
tului general al terenurilor şi al comunelor din 
părțile mărginașe între ale Olteniei şi Banatului, 
Constată în comunele bănăţene un aspect dife- 
rit de Oltenia, comunele sunt mai mari, cu case 
de cărămidă, acoperite cu țiglă, lar în construc- 
fia caselor se vede o influenţă străină şvabă. In 
graiul Olteniei Nord-Vestice a găsit puternice in- 
fluenţe ale graiului din Banat, Explică acest fapt 
prin trecerile locuitorilor din Banat în Mehedinţi 
si prin conviefuirea locuitorilor olteni cu Bănă- 
fenii în Valea Cernei superioare, Studiază apoi 
influențele bănățene în graiul oltenesc din punct 
de vedere fonetic şi morfologic, 

D-1 O, Lecca, în articolul „Domnul Țării Ro- 
mâneşti“, arată că aceasta e titulatura exactă, 
iar nu cea din Voevodul Țării Românești, că te- 
melia Țării, e centrul din dealurile Olteniei și din 
Argeş si Muscel, și că „judeţ“, vine dela semni- 
ficaţia de loc, scaun de judecată, iar nu dela cea 
de dregător, 

D-1 Chiriţă, scrie despre „Bogățiile Brâncove- 
nilori!, 

Partea din revistă intitulată „Oltenia istorică”, 
cuprinde documente referitoare la diferite acte 
domneşti, în legătură cu moșii şi comune olte- 
nesti, 


Dumitru Dogaru 


347 


Artă şi Tehnică graficá. — Caietul 8, lunie-Sep- 
temvrie, 1939, 

Buletinul Imprimeriilor Statului aduce cu fie- 
care număr, un real progres în materie de prezen- 
lare a textelor, a imaginilor, 

Un progres şi — adesea chiar — pentru noi, un 
fel de minune, fiindcă până la caietele de Artă 
și Tehnică grafică, n'am avut în nicio publicație 
atâta grije a formei, a înfățișării, 

In fiecare caiet, nu numai forma ireproșabilă 
işi cere elogiere, dar gi conţinutul, Ca și în nu- 
merele precedente, despre care am avut să scrim 
cuvinte de laudă, în caietul despre care vorbim 
astăzi — al 8-lea, pe trimestrul lunie-Septemvrie 
1939, — în Importanța grafologiei şi iconografiei 
endocrinologice pentru studiul istoriei, prof, dr. 
C. I, Parhon socotește mijloace de control obiec- 
tiv al istoriei personagiilor (alături de istoria po- 
posrelor) Grafologia şi Endocrinologia. Fără să 
intre în amănunte de specialitate, conclude: nfo- 
tografiile şi într'o mai mică măsură picturile ce 
reprezintă diferite personaje istorice ne vor putea 
servi într'o oarecare măsură la interpretarea con- 
stitufiei lor, deci şi la înțelegerea psihologiei şi ac- 
tivitáfii lor si la controlul datelor ce se găsesc la 
descrierea istoriogratilor”. (p. 10). Regretám că 
paginile academicianului C, 1, Parhon nu au fost 
ilustrate de grafice, de scheme, de clişee ce ar fi 
dat prilej de inovaţii în punere în pagină, fără să 
dea un caracter prea savant, cum poate s'a temut 
secretarul de redacţie, 

Cea dintâiu amintire, semnată de Liviu Rebreanu, 
cuprinde pagini de prosă pietroasă, prilei de ade- 
vărată încântare, într'o vreme când graba scribi- 
lor noștri învaţă pe puţinii cetitori de carte romá- 
nească să nu prețuiască stilul şi limba bine strun- 
suite, 

Studiul d-nei Marcelle Lambrino: A propos de 
la céramique d'Histria, aduce lumini inedite în- 
tr'un domeniu în care — la noi cel puţin — nu 
s'a spus ultimul cuvânt. E o pledoarie pasionată 
pentru ceea ce înseamnă ceramica veche, Intr'o 
notă autoarea mărturiseşte că studiului d-sale 1 
s'ar fi potrivit mai bine titlul: Défense de la Cé- 
ramique (cf, nota, p. 18), 

Deasemenea, amplul studiu al bibliotecaruluí 
Universităţii din Cluj, d. Ion Mușlea despre Xilo- 
gravurile ţăranilor români din Ardeal, relevă 
posibilităţile simțului popular, pentru artă, al Ro- 
mânului. Incă odată se dovedeşte puterea de crea- 
ție a neamului nostru. Exemplificările aduse de 
reproduceri sunt pildă vie a ingeniozitátii cu care 


348 


sufletul ţăranului nostru îşi închipue lumea lui 
spirituală, 

Prezentarea cărții din vremea lui Matei Basarab: 
Indreptarea legii (1652), pe care o face cu bună 
silinfá d, Dan Smântânescu, este prilej revistei să 
oglindească priceperea celor ce o tipăresc în a 
reda artistic, clişeele de pagini şi ilustrație, 

Mai ales prin astfel de studii Artă şi Tehnică 
grafică îşi găseşte menire puternică, servind real 
ceea ce este adevăr național, românesc. Pentru 
materialul necunoscut de artă, expresia pe care 
caietele Buletinului Imprimeriilor Statului i-o dă, 
este cea mai potrivită, De aceea — publicaţiei pe 
eare o recensăm — îi găsim un rost deosebit de 
adânc, singularizându-se nu numai prin formă, ci 
si prin conținut, 

In ultimele pagini ale caietului, cu prestigiul 
competentului, d. ing. Alexandru Bunescu, tipă- 
reste un extras din cursul d-sale de Tehnică Gra- 
ficá, predat la Școala Politehnică din Bucureşti, 
Ilustrat de scheme si grafice, dă cetitorului incán- 
tat de caietul pe care l-a parcurs cu privirea, taina 
si prețul atâtor frumuseți, 

Discret, cu o reverență de venerație, caietul 8 
din Artă și Tehnică grafică se alătură—prin inse- 
rarea în paginile lui a discursului rostit de M. S. 
Regele Carol II, la desvelirea statuei Regelui Ca- 
rol I și a poezeii Criticilor mei de Mihail Emi- 
nescu — la comemorarea celor doi iluştri dispăruţi, 

Cromotipii (venirea Regelui Carol I pentru 
prima oară în Sf, Mânăstire Răteşti, la 1867, de 
Pitarul Nicolae Teodorescu), gravuri (Marină I gi 
II, de Ștfean Popescu), autotipii (Balcic, desen 
de Henri Daniel; Autoportretul lui Sabin Popp), 
ca si vignetele lui Iser, împodobesc ultimul număr 
al Buletinului, 

Cronica artelor grafice şi plastice să nu lipsească 
din niciun caiet, ea aducând de fiecare dată, în 
fraze puţine, o scurtă privire asupra a tot ce se 
tipăreşte la noi: periodice şi cărți, Judecátile a- 
cestei cronici să crească grija, pentru aspect mă- 
car, a publicaţiilor noastre, atâtea cu o înfățișare 
de necalificat, 

Stefan Popescu 


Revista istorică, publicaţie trimestrială sub 
conducerea d-lui W, Iorga, vol, XXV, Nr, 1—3, 
1939 


In acest număr, d-1 profesor Iorga îşi publică 
lecţia de deschidere a cursului său din Octomvrie 
1938, intitulată „Ce înseamnă astăzi concepția 
istorică“, Insistă întâi asupra rostului Universi- 


tAfilor, care nu e să pregătească profesori de li- 
ceu, ci să formeze o mentalitate, să  deslánfue 
dinamismul societății prin cunoaşterea supre- 
melor adevăruri, ce se desprind din ştiinţă, lar 
lecţia de istorie în cadrul Universităţii trebue să 
fie o privire asupra societăţii în totalitatea mani- 
festărilor ei artistice, economice, militare, Isto- 
ria însăşi trebue simțită, căci e „viață omenească, 
problemele de odinioară sunt problemele de 
acum", 

Din rest reținem prezentarea pe care d-l N, 
Iorga o face cărţii unui german (Gerhard Vel- 
burg) care şi-a scris impresiile din timpul ocu- 
pației țărilor noastre de către Puterile Centrale 
(„Rumănische Etappe, Der Weltkrieg, wie ich 
ihn sah“), Destul de obiectiv, autorul arată păr- 
file bune gi rele văzute la ocupanţi şi ocupați, Ai 
noştri, cu excepţia claselor de sus sunt prezentaţi 
cu „creștină resignare, nesfârşită bunătate, şi 
faţă de duşmani”, 

Dumitru Dogaru 


Gândirea, anul XVIII, Nr, 4 şi 5, 1939, 

D-1 Z. Petrovici, scrie despre „Emile Boutroux' 
(Nr, 4), E un rezumat al ideilor filosofului fran- 
cez asupra existenţei, a ordinei din natură, a ra- 
fiunii şi a lui Dumnezeu, In jurul acestei idei, de 
Dumnezeu, d-l Petrovici construeste un argument 
propriu d-sale, derivat totuşi din Boutroux, din 
care trage concluzia unei existenfe divine crea- 
toare a lumii înconjurătoare, Și anume, ideea că 
existenţa nu e un fapt necesar, ci un fapt con- 
tingent, Noţiunea de Dumnezeu apare ca onto- 
logic cerută, 

D-l N, Crainic, în articolul său intitulat: „Teo- 
logie si estetică“ (Nr, 4), arată că teologia nu 
poate rămâne indiferentă faţă de complexul de 
probleme ridicate de estetică pe socoteala artei, 
Prin analiza operei de artă, estetica scoboará 
prestigiul ideii de frumos şi de artă, De aseme- 
nea, ea operează o serie de eliminări în concep- 
tul frumosului, (spre ex,, nu acordă frumuseţii 
naturii nicio calitate estetică), şi astfel zona es- 
tetică este redusă și răstălmăcită în diferite fe- 
luri care contrazic nu numai sensul teologic dar 
si cel estetic, Omul este înjosit şi caricaturizat din 
creaţiile artei moderne, iar această înjosire şi ca- 
ricaturizare e justificată de teoriile estetice, Faţă 
de o atare situaţie, încheie d-l Crainic, „teologia 
e obligată să-și spue cuvântul”, Și ea şi-l spune 
mai departe, vorbind despre „Frumuseţea naturii” 
(Nr, 5), Aci ni se analizează punctul de vedere 
al esteticii contemporane (Lalo, Schultz, Vianu), 


care, în opoziţie cu estetica tradiţională (Scho- 
penhauer, Volkelt), elimină natura din preocu- 
pările estetice, Dar, părerea aceasta, că, frumu- 
sefea nu e o proprietate a naturii — natura e 
anestetică — interesează atitudinea teologică faţă 
de natura în numele căreia protestează aci pe 
bună dreptate d-1 Crainic. D-sa arată cum, prin 
asemenea idei estetica modernă „ofensează mag- 
nifica frumuseţe a naturii”, A gusta frumuseţile 
artistice e privilegiul unei minorităţi culturale, 
dar a gusta frumusețea naturii e lucru obișnuit 
si la îndemâna oricui, Superficial apare de ase- 
menea raportul omului cu natura în estetica mo- 
dernă. Turist, vilegiaturist, amator de floră sau 
faună e omul, Dar mai presus de toate e atitu- 
dinea omului creștin, faţă de natură, Contempla- 
ţia creştină, înfăţişată ca o îmbrățișare extatică 
a omului faţă de Dumnezeu şi a dragostei lui 
Dumnezeu față de om, are un caracter mai mult 
estetic decât etic, Astfel apare neserioasă și o- 
biecfia modernă că anume contemplafia religioasă 
a naturii trebue eliminată din preocupările este- 


» ticei, nefiind emoție pură, Contemplafia estetică 


a naturii devine religioasă când, în faţa naturii, 
privită ca opera lui Dumnezeu, cineva participă 
la frumuseţea văzută și prin ea ajunge la ceg ne- 
văzută transcedentă, Astfel că această contem- 
plaţie actualizează pe Dumnezeu, A realiza însă 
o atare atitudine teologică cere existența obiec- 
tivă a frumuseţii în natură, existența contestată 
de estetica modernă şi a cărei realitate încearcă 
astfel să o demonstreze d-l N, Crainic, 

In „Ortodoxie şi latinitate“, d-l D, Stăniloae 
(Nr, 4), înfăţişează cum „O prea exclusivă răzi- 
mare a noastră pe împrumuturi dela popoarele 
latine si o lăsare în uitare a factorului ce ne deo- 
sebește în cadrul latinităţii, ar fi pentru noi un 
mare pericol”, Acest factor e ortodoxia, după 
d-sa, singurul susținător şi creator de originali- 
tate etnică în cadrul latinitáfii, 


Dumitru Dogaru 


Revista de Igiená Socială, director dr, G, Banu, 
anul IX, Nr. 4, 1939, 

In acest numár gásim: 

D-I Gh. Caluschi: „Contribuţii la cunoașterea 
igienii urbane la noi“, Expune constatările d-sale 
în circumscripția I medicală Ploieşti, Priveşte 
problema din punctul de vedere al locuinţei, popu- 
lafíei, salubritáfii, natalității, mortalității gene- 
rale si infantile, a bolilor sociale, epidemice, a 
protecţiei materno-infantile, a controlului loca- 


349 


lurilor publice şi întreprinderilor industriale. lar 
concluziile ce le trage, generale şi locale, privesc 
organizarea activitații biroucratcie a serviciului 
sanitar, perfecționarea instrumentelor instituțiilor 
sanitare, intensificarea aportului  medico-preven- 
tiv al Casei de Asigurări Sociale, crearea de spi- 
tale pentru bolile sociale, reglementarea activi- 
tátii medicilor şcolari, centralizarea asistenţei so- 
ciale sub direcţia serviciului sanitar, 

D-l dr. B. Javorschi: „Contribuţiuni la problema 
cancerului în mediul rural“: conţine date asupra 
situaţiei cancerului în circumscripţia Șapte Bani, 
județul Bălţi. Date triste din care se vede că ma- 
rea majoritate a canceroşilor sunt femei gi că 
doar 12 la sută din cei cu leziuni canceroase au 
fost trataţi şi operafi, Pentru remedierea unei 
atari stări cere în fiecare comună rurală o moasá 
cu diplomă și generalizarea tratamentului gratuit 
în mediul rural. 

Dumitru Dogaru 


Preocupari oconomice şi financiare, anul 11, Nr. 
7—8, 1939, 

Revista aceasta e editată de studenţii Acade- 
miei Comerciale şi Industriale din Bucureşti. 

D. Dumitru Fara, în „Structura crizelor econo- 
mice postbelice“, socoteşte ciclicitatea şi crizele 
moderne, — în forma lor de azi de supraproduc- 
tie, — ca fiind fenomene specifice producţiei. Stu- 
diază ciclicitatea, apoi monopolul ca factor de 
schimbare structurală a crizelor şi analizează ca- 
racterele specifice crizei economice din 1929—32: 
lungimea crizei, generalitatea ei, — cuprinde toate 
industriile inclusiv agricultura, afară de industria 
de războiu, — intensitatea, scăderea preţurilor mai 
mare ca în alte crize, scăderea profiturilor, criza 
comercială, cea de credit. Această criză apare ca 
o criză ciclică modificată însă fundamental de cri- 
zele de după războiu. Dela 1933 ea a intrat în de- 
presiune. într'o conjunctură parţială manifestată 
prin: a) repercusiunile înarmărilor asupra indus- 
triilor metalurgice, chimice, miniere, textile, fără 
a provoca însă o nouă prosperitate; b) scăderea 
valutei cu devalorizarea datoriilor, concentrarea 
capitalului bancar, gruparea statelor în blocuri; 
c) autarhie comercială; d) capitalism de stat. Ter- 
minând, constată că depresiunea economică de azi 
nu prezintă indicii mulfumitoare. Ea se leagă de 
o conjunctură artificială inflafionistá. Dat fiind 
caracterul monopolist al producţiei, lipsa de noi 
pieţe externe şi interne, subconsumafia și criza 
agrară nu e posibilă o redresare economică, Ci, 
tendinţele care au influenţat trecerea crizei în de- 


350 


presiune, pot duce la o nouă criză, semnalată si de 
buletinele economice străine, y 

D. St. Cufuleapu, in „Expansionismul contempo- 
ran”, defineşte  expansionismul economic prin: 
1) Concentrarea producţiei şi a capitalului, mani- 
festată mai ales în întreprinderile monopolizate; 
2) Fuzionarea capitalului bancar cu cel industrial, 
formând concentraţii financiare care caută să pă- 
trundă în toate colțurile lumii; 3) Globul pămân- 
tesc împărţit între marile puteri capitaliste; im- 
portanta semnificaţie a exploatării capitalului. Ur- 
măreşte dependenţa expansiunii economice a unui 
popor de desvoltarea sa industrială. Astfel că im- 
periul colonial presupune o ţară industrializată cu 
imense colonii ca izvor de materii prime gi ca de- 
buşeuri de desfacere, De aci poziția economică a- 
vantajoasă a ţărilor cu colonii. Dintre ţările lip- 
site de materii prime proprii şi de debuşeuri, care 
însă au o industrie desvoltată, Germania e cea care 
are cel mai ,formidabil” plan de expansiune. 

Ea caută să şi-l realizeze prin autarhie interuă 
şi acorduri bilaterale externe. Arătând cum prin 
sistemul devizelor țările din sfera de expansiune 
economică a Germaniei, au ajuns să-i plătească 
parte din armament, postulează idealul unor țări 
egale între ele, adică fiecare ţară să posede indus- 
tria ei, care se va desvolta conform cadrului geo- 
grafic şi materiile prime proprii. 

D. M. Hafeganu: „Noui tendințe în agricultura 
românească“, E vorba de măsurile legislative luate 
de stat pentru a canaliza producția agricolă, a o 
stimula şi redresa. Aceste măsuri, sunt: intrarea ` 
în ţară a maşinilor agricole ca: tractoare, semănă- 
toare, secerătoare, batoze; distribuirea semințelor 
selecţionate şi adecvate regiunilor respective, a 
pomilor fructiferi; punerea în funcţiune a silozu- 
rilor de conservat cereale și a cuptoarelor de us- 
cat fructe. Prin compararea datelor producţiei me- 
dii ale noastre față de cele maxime obținute în 
unele regiuni, se văd mari posibilităţi pentru agri- 
cultura noastră. Pentru aceasta preconizează: in- 
dustrializarea agriculturii, înmulțirea silozurilor 
moderne, valorificarea producţiei agricole prin 
crearea de industrii ataşate agriculturii, organiza- 
rea exportului de către Stat. lar misiunea tine- 
retului actual o vede în recâştigarea încrederii pă- 
turii țărănești în cooperafie. 

D. Adrian Văcaru: „Cauzele economice ale răz- 
boaielor'“, o privire în istoria lumii pentru a arăta 
că „la baza oricărei cuceriri există o cauză eco- 
nomicá”. 

D. C. Andrei, face „Analiza unui bilanţ: S. T. B. 


1934—37". 
Dumitru Dogaru 


Independența Economică, revistă de studii eco- 
nomice si sociale, anul XXI, Nr, 4—6. 

D-1 Virgil Madgearu, in Germania şi Sud-Estul 
Europei, arată ţelurile Germaniei în politica ei 
de expansiune în Sud-Estul Europei: a spori au- 
tarhia ei în materii prime şi a ocroti industria ei 
manufacturieră, Urmăreşte apoi, prin ce mijloace 
si pe baza căror principii se realizează colabora- 
rea economică germano-sud-est europeană, Ger- 
mania încurajează procesul de industrializare a 
unora din țările acestea, — Turcia, Bulgaria, Iu- 
goslavia, — pentru a avea debuşeuri în industria 
ei manufacturieră, 

Dar se remarcă și o atitudine defavorabilă a 
Germaniei faţă de industrializarea totală a unor 
ţări, — ca Komânia, D-l Madgearu, examinează 
apoi metodele de comerţ exterior ale Germaniei cu 
Sud-Estul european. Constată că comerţul țări- 
lor acestora cu Reichul ar fi mai avantajos pen- 
tru ele dacă s'ar schimba actualele metode de co- 
merţ şi s'ar reintroduce liberul schimb, Astfel, 
încât cât va dura regimul economic actual în lume, 
țările sudice vor fi constrânse economic, Reco- 
mandă organizarea acestora intr'un sistem de 
cooperare intens, 

Politica grâului in România (campania 1937— 
38): 1. 1. Tatos: conţine date asupra recoltei 1937, 
asupra acţiunii Statului pentru corectarea veni- 
tului, 

D. M. Popa Veres, ocupându-se de Geneza şi 
morfologia vieţii economice româneşti deosebeşte 
în viaţa noastră economică două aspecte; orăşe- 
nesc, născut sub influența unei  spiritualitáti 
străine, limitat la viaţa oraşului şi sătesc. Ca în- 
cheiere cere abolirea dualismului economic sat- 
oraş, încheiat azi în favoarea orașului. Căci, se 
cere o viaţă a Statului clădită organic: „Econo- 
mia naţională nu poate dăinui ca o expresie con- 
tradictorie a diferentierilor de forţe sociale, eco- 
nomice şi politice grupate pe interese, pe sectoare 
şi zone de viaţă”, 

D. Gr. Mladenatz în Dela socialismul asocia- 
fioníst la sistemul cooperafiei moderne. (Contri- 
bufie la istoria gândirii cooperative în România), 
face un mic istoric al mișcării cooperatiei şi ex- 
pune apoi ideile lui Ion Ghica, a cărei activitate 
cooperatistă s'a mărginit la expunerea exactă dar 
literară, fără iniţiative sau aplicări practice, a 
dif ritelor forme de cooperatie, Ghica a avut în 
judecarea rolului social al cooperaţiei o concep- 
tie burgheză, 

Interesant e şi articolul d-lui Victor Vasiloiu: 
Idei imperialiste în gândirea lui Fr. List. Acest 


ctitor al imperiului german propovăduia o ex- 
pansiune a poporului său pe văile Dunării şi dea- 
lungul întregului țărm al acestui fluviu, Cerea 
construirea unui canal Rin-Dunărea prin Main, 
pentru a lesa Marea Nordului cu Marea Neagră, 
urmărind prin aceste planuri nu numai descon- 
gestionarea teritoriilor suprapopulate ci şi ex- 
pansiunea puterii politice germane în Sud-Estul 
european, Parte din felurile lui (prăbuşirea im- 
periului turcesc, retragerea Rusiei dela Prut, ane- 
xarea Austriei de către Germania), şi-au înce- 
put realizarea, 

La „Comentarii”, d-l M. Popa Veres, discutând 
dacă economia politică e o știință de norme sau 
nu, afirmă că nu e o ştiinţă normativă, ci sens 
noimativ are doar politica economică, 

In acelaşi număr găsim gi cronica d-lui dr. N, 
Niţulescu, asupra crizei economice din Franța. 


Dumitru Dogaru 


Jurnal de Psihotehnică, revistă trimestrială, di- 
rector C, Rădulescu-Motru, vol. III, Nr. 1 şi 2, 
1939, 

D, C. Rădulescu-Motru în „Psihologia in servi- 
ciul medicinii“, (Nr. 2), dovedeşte că pentru me- 
diei cunoştinţele de psihologie teoretică şi experi- 
mentală devin din ce în ce mai preţioase, Tradu- 
cerea afirmațiilor subiective ale bolnavului în date 
obiective, în diagnosticarea boalei, intrebuintarea 
metodei testelor pentru cunoaşterea bolnavului, cu- 
noaşterea psihologiei durerii, a memoriei, a gândi- 
rii, a sentimentelor, voinţei sunt mijloace puse de 
psihologie la îndemâna medicului practicant pen- 
tru o mai largă înţelegere a bolnavului, Deaseme- 
nea, tn terapeutica medicală, fie ea individuală, 
(psihoterapie propriuzisă), fie ea socială, medi- 
cina foloseşte datele psihologiei, 

D, Em. M. Brandza: Aptitudinea didactică şi se- 
lecfionarea profesională (Nr. 1). Defineste aptitu- 
dinea didactică şi apoi expune mijloacele pentru 
selectionarea profesorului, Aptitudinea didactică e 
„puterea de concepţie si elaborare a inteligenţei 
în domeniul realităților şcolare”. Aceste realități 
sunt: profesorul, programa, lectiunea, elevii, ma- 
nualul, materialul, mobilierul şi localul şcolar, In 
rezumat, cere unui bun profesor să fie: 1) om ales 
ca fizic şi psihic; 2) cu discernământ; 3) ingenio- 
zitate metodică; 4) cu interes pentru manifestările 
elevilor; 5) cu sárguintá şi îngrijire pentru mate- 
rialul didactic; 6) cu spirit critic; 7) cu simţ gos- 
podăresc. E adevărat că aceste calități pe care 
d-l Brandza le enumeră pot părea dela sine inte- 


351 


lese şi deci, inutile de analizat, Totuşi, în momen- 
tele actuale selecţionarea se cere sá se facă atât 
de riguros încât o enumerare a însușirilor nece- 
sare nu e deloc superfluá, In ce priveşte selectio- 
narea corpului didactic, aceasta sa se facă prin- 
tr'un examen care să verifice cunoştinţele candi- 
datului și prin altul care să-i constate aptitudinea 
didactica. De acest ultim examen se ocupă auto- 
rul aci. Examenul de aptitudine didactica urmează 
să stabilească interesul candidatului față de rea- 
lităţile şcolare enumerate şi abilitatea cu care 
poate el elabora, Făcând observaţii asupra felu- 
iui defectuos în care până acum se făcea practica 
pedagogică la Seminariile pedagogice şi asupra 
felului tot atât de defectuos în care candidaţii dă- 
deau lecţia practica la examenele de capacitate, 
d-l Brandza dă aci un amănunţit plan de cum 
s'ar putea face cu rezultate mai sigure pentru în- 
váfámánt selecfionarea membrilor lui. 

In o lámurire de ,Principii” intitulată „Psiho- 
tehnica asociafionista, — sau psihotehnicá struc- 
turalistá — totalitara?”, d-1 G. Pasculescu vrea sá 
lămurească cum psihologia practică intrebuinfánd 
metodele cunoscute, nu cade în asociaţionism, ci 
păstrează fără a o contrazice prin practică, teoria 
unei structuri totalitare, Citeaza în acest sens fraze 
din care reese că psihologia practică a depășit faza 
critică de proclamare a raporturilor cantitative 
drept unice ca valoare de cunoaştere în domeniul 
faptelor sufleteşti, căci „Scopul actual al psiho- 
tehnicei este prinderea personalităţii omeneşti ca 
o unitate şi totalitate psihofiziologică”, 

Arată că deasemenea şi în practică, psihotehni- 
cianul e „conştient de necesitatea totalitátii”. Pen- 
tru el expresia matematică a rezultatelor e doar 
o tehnică, un fel de exprimare. lar profilul psiho- 
logic doar interpretat, nu cetit duce la înţelegerea 
și sesizarea personalităţii, 

D. R. Felix: „Munca şi aspectul social al psiho- 
tehnicei” (Nr. 2), arată că, prin psihotehnicá, atât 
individul cât și societatea câștigă. O nouă ordine 
socială în care fiecare lucrează acolo unde e apt 
se introneazá astfel, Se realizează şi ierarhizarea 
celor care lucrează, ierarhizare întemeiată pe ca- 
litatea muncii lor, independent de clasa socială 
sau starea materială, 

Şi. Zissulescu: „Preocuparile psihotehnice în 
Germania actuală“, sunt: 1) alegerea cea mai ade- 
cvată a omului gi a profesiei, ucenicul fiind cel în 
jurul căruia se concentrează toate eforturile de cu- 
noastere, orientare şi ameliorare; 2) formarea uce- 
nicului pentru muncă gi profesie prin exerciţiu, evi- 
tarea oboselii dăunătoare, muncă disciplinată după 


352 


plan, conştiinţa propriei puteri de lucru; 3) for- 
marea unei concepţii integraliste despre muncă; 
4) formarea unei concepţii sănătoase despre viaţă: 
scopul superior al vieţii: creaţia. 

La rubrica „docimologică”, d-l V, Harea, în 
„Examenul de bacalaureat şi fişa individuală“ 
(Nr. 2), vorbeşte de importanţa fişei individuale, 
care la bacalaureat ajută pe examinatori să dea 
un rezultat cât mai apropiat de cel meritat. 

D. D. Muster, precizează „Semnificaţia notelor 
şcolare“, ele nedându-se aptitudinilor, ci capacitá- 
tii generale de învăţare, 

Alte studii; Fabio Metelli: „Activitatea stiinfi- 
tică a Institutului de psihologie din Padova” (Nr. 
2); St. Sorescu: „Organizarea orientării profesio- 
nale si a uceniciei în Franța” (Nr, 1), etc. 


Dumitru Dogaru 


Jurnal de Psihologie Militară, vol. 1, Nr. 1 şi 2, 
1939. Revistă trimestrială, director C, Rădulescu- 
Motru. 

După un an de apariţie a Jurnalului de Psiho- 
tehnică, Societatea română de Cercetări Psiholo- 
gice din Bucureşti, a început scoaterea unui alt 
jurnal, tot trimestrial, intitulat: Jurnal de Psiho- 
logie Militară, Caietul roşu, aşa e deosebită această 
revistă de cealaltă înrudită (caietul albastru), se 
ocupă de aceleaşi probleme de psihologie aplicată 
la nevoile şi realitățile armatei. Astfel va trata: 
Psihologie practică, Biometrie, Antropologie psiho- 
logică, Pedagogie practică (până aci puncte co- 
mune Jurnalului de Psihotehnicá), apoi spre deo- 
sebire de acesta; Psihologia educației de războiu, 
Psiho-sociologie, Psihologia luptei şi conducerii 
războiului, Psiholagia nevrozelor de războiu; Ra- 
fionalizare, In fond aceeaşi preocupare: o mai bună 
întrebuințare a individului potrivit calităților sale, 
calități care trebue cunoscute şi exploatate, De o 
parte în şcoală, printr'o mai bună orientare în 
viață (Jurnal de Psihotehnică), iar de alta în ar- 
mată, peniru a face din soldați cetățeni conştienţi, 
iubitori de patrie şi în stare să și-o apere, (Jurnal 
de Psihologie Militară). 

Acest nou jurnal se alătură în același timp celei- 
lalte reviste nouă militare, cu preocupări asemănă- 
toare „Spirit militar modern”, amândouă izvorând 
din aceeaşi nevoie de a introduce în armată toc- 
mai un „spirit modern”, căci dacă până acum da- 
tele noi ale ştiinţelor exacte (fizico-chimice, me- 
dicină), erau de îndată folosite, în schimb pro- 
gresele realizate de psihologia aplicată nu pă- 
trundeau aci, deşi o primă şi mare problemă care 


se pune ofiferului în fiecare an, e cunoaşterea 
recrutului, cunoaştere la care prin metodele psi- 
hologiei, poţi ajunge mai uşor, 

După cum expune d-l C. Rădulescu-Motru, — di- 
rector şi al acestei reviste, — în articolul prim 
Psihologia în serviciul armatei (Nr. 1), psihologia 
prin metoda ei totalitară (viața sufletească con- 
cepută ca o diferenţiere treptată a totalitátii su- 
fleteşti), s'a putut apropia de armată, instituţie 
prin excelenţă totalitară. Cu noile vederi cágti- 
gate astfel de armată, accentul nu se mai pune 
acum exclusiv pe materialul de războiu, ci pe 
adaptarea armamentului la funcțiunile sufleteşti 
ale soldatului. Toate cazurile de nedesciplină, 
inadaptare socială, superiorii militari interpretân- 
du-le ca expresie a totalităţii sufleteşti a celui 
în cauză, se explică altfel şi se tratează deosebit 
decât până acum, In acest fel psihologia in ser- 
viciul armatei, însemnând „introducerea cunoas- 
terii de sine în viaţa celei mai însemnate institu- 
ţii a Statului, „înseamnă prevedere şi consoli- 
dare“, 

Mai departe, generalul Vasile Mitrea, în Avem 
nevoie de un institut psihotehnic militar (Nr. 2), 
arată cum în toate armatele mari și în special 
în cele totalitare, cercetările de psihotehnică au 
dus la crearea de institute şi laboratoare care se 
ocupă cu rafionalizarea pregătirii militare para- 
lel ca: progresele armamentului. La noi, stadiul 
cercetărilor psihotehnice, prevederile constitutio- 
nale, şi organizarea actuală a națiunii, caracte- 
rul totalitar al viitorului războiu, înmulţirea şi 
perfecționarea armamentului, tendința reducerii 
termenului serviciului militar, potenţialul de răz- 
boiu redus, nevoia selectionárii aviatorilor, șofe- 
rilor şi personalului specialist, toate acestea fac 
necesară crearea unui institut psihotehnic mili- 
tar în armata noastră, Scopul lui ar fi: a spori 
valoarea calitativă a oștirii printr'o recrutare, or- 
ganizare, instrucţie şi educaţie cât mai ştiinţifică 
a cadrelor şi a trupei. 

Probleme de psihologie tratează: general Grig. 
Constandache, in Societatea, individul, războiul 
(Nr. 1); col. Ion Gheorghe, în „Ofiţerul ca educa- 
tor şi conducător al poporului“ (Nr, 2). 

D. general Mitrea, aduce deasemeni și „Con- 
tribufiuni la psihologia soldatului român“ (Nr. 1), 
arătând calităţile şi defectele acestuia, ca şi va- 
loarea pe care o reprezintă ele pentru armată, 
Conchide că soldatul nostru are mai multe cali- 
tăţi decât defecte, iar în războaie s'a dovedit a 
ti devotat șefilor ce-l înțeleg, supus, muncitor, 
răbdător, inteligent, credincios şi viteaz, 


D-l medic cpt. dr. 1. Popescu-Sibiu, în legă- 
tură cu psihologia nevrozelor de războiu, face: 
„Consideraţiuni de biopsihologie socială asupra 
nevrozelor de rázboiu (Nr, 1), schifánd condiţiile 
biopsihologice şi sociale ce favorizează apariţia 
acestor nevroze, pentru ca aceste condiţii odată 
cunoscute să se întreprindă o necontenită profi 
laxie social-mentalá, Problemele de rezolvat în 
acest caz, sunt de natură medico-socială, peda- 
gogicá, psihologică şi economică, 

Activitatea practică a laboratorului psihologia 
al armatei germane o prezintă d-l cpt. Zikeli: 
(„Metoda caracterologică şi selecțiunea valorilor 
militare” (Nr. 1). Remarcă în această activitate 
întregirea principiului psihotehnic cu cel caracte- 
rologic. 

Despre necesitatea „Orientării şi selecției pro- 
fesionale militare“, scrie It, Alex, Chiappe (Nr. 1). 

O monografie psiho-profesională militară schi- 
teazá lt. D. Atanasiu, în ce priveşte specialitatea 
transmisiunii din arma geniului, (,Dificultatea 
selectionárii specialiştilor” (Nr, 1). 

Deasemenea, tot în acelaș spirit se poate în- 
cadra şi studiul d-lui lt. Z. Pajură: „Indicaţiuni 
date de tipologie pentru selecfionarea instructori- 
lor și trăgătorilor“, (Nr, 2), 

Dumitru Dogaru 


Spirit Militar Modern, Revistă de psihologie, 
pedagogie, sociologie şi etică, anul I, Nr 2, 3, 4, 
1939, 

Din suprinsul celor trei numere, ref' 

Lecţia de deschidere dela Școala Superioară 
de războiu, ţinută de d-l prof. N, Iorga, intitulată 
„Răzbaaie şi stări de spirit”. Anunţă, amintind 
că de 25 de ani nu s'a repetat niciodată tema 
cursului: stările de spirit din care au ieșit răz- 
boaiele, adică „cum gándiau şi cum simţiau oa- 
menii din antichitatea orientală până la noi pen- 
tru a începe și duce războaiele lor, cu ce suflet 
au purtat aceste războaie gi ce a rezultat pentru 
națiunea întreagă din aceste războaie, Arată misiu- 
nea ofițerului: de a fi învățătorul celorlalţi, mai 
ales a celor care nu ered în puterea neamului gi 
„care trebue pálmuifi în faţă“. Educaţia energe- 
tică a naţiunii, care menţine această naţiune tre- 
bue făcută de ofiţeri, căci „stările de spirit decid, 
căci eu am convingerea că totul pleacă dela su- 
fleiul omenesc. Puterea cea mai mare, care întrece 
motorul cel mai extraordinar şi tot ce poate da in- 
dustria este acest suflet omenesc, care el le face 
şi, dacă nu are puterea lui proprie, acestea nu 
au niciun fel de valoare”. (Nr. 1, pag. 8). 


353 


„Reflexiuni asupra spiritului militar şi asupra 
tormiirii lui“ de d-l David Popescu: priveşte spiri- 
tul militar sub un prim aspect definit drept cali- 
tatea caracteristică soldatului de profesie şi care-l 
face apt să-şi însușească virtuțile indispensabile 
meseriei armelor şi anume: respectul disciplinet, 
abnegaţie, rabdare şi suportare cu seninatate a tu- 
turor greutăților razboiului, încredere în şefi şi 
disprețul pericolului, Spiritul militar apare rar 
ináscut, formarea lui fiind opera educaţiei. 

Din punct de vedere rasial şi sub raportul spiri- 
tului militar, poporul român combină vitejia, în- 
crederea în sine şi ardoarea războinică dacică, 
cu posibilitatile maxime de mladierea virtuţilor, 
prin educaţie, specifice elementelor latine, Spiri- 
tul militar modern e acel la desăvârşirea căruia 
contribue mijloacele puse la îndemână de ştiinţa 
modernă pentru o adaptare la condiţiile actuale 
ale razboiului şi la intrebuintarza bună a omului 
şi mijloacelor. Necesar e, fiindcă războiul de mâi- 
ne va prezenta același pericol pentru toţi, com- 
batanţi sau nu, sá se extindă acest spirit militar la 
întreaga naţiune. Se pune astfel problema formării 
spiritului militar şi mijloacelor de răspândire a 
lui. Tineret. 1 trebue crescut în o atmosferă morală 
şi în principiile respectului de autoritate. Se simte 
astfel nevoia unei refaceri morale, Străjeria ajută 
la formarea unei mentalități noi a unui spirit ce- 
tafenesc, care ușurează educaţia spiritului militar. 

Deosebirea între spiritul războinic şi cel militar 
o face d-1 prof, C. Spáláfelu (Spirit militar-spirit 
razboinic, suflet ostasesc”*, (Nr. 2). In direcţia for- 
mării spiritului militarist-disciplină până la rigidi- 
tate primatul îl dețin diversele metode de instruc- 
ție, pe când în desăvârşirea spiritului războinic mai 
elastic, — mai înclinat spre inițiativă — primatul 
revine tactului şi iscusinjei ofițerului ca educator. 
Incheie afirmând că „Armata română dispune de cel 
mai vrednic militar, de cel mai iscusit războinic si 
de cel mai echilibrat suflet ostágesc”, 

D-1 general I. Manolescu se ocupă şi d-sa de 
„Spiritul războinic şi spiritul militar“, primul mai 
legat de prezent ca celălalt, (Nr, 4). 

In „Graiu şi forță“ d-l Gabrea se întreabă care 
e contribuţia raiului, așa de impestrifat în ar- 
mata noastră, la sporirea forței fiecărui ostaş și a 
armatei întregi. Răspunde că înţelegerea termeni- 
lor sporeşte forța intelectuală a luptătorului, iar 
cuvintele străine diminuiază atât forţa de intele- 
gere intelectuală cât și pe cea morală, De aceea 
cere revizuirea neîntârziată a graiului pentru sta- 
hilirea termenilor româneşti corespunzători oricá- 
ror inovaţii tehnice din armată, 


354 


„Problema cunoaşterii semenilor in armată“ e 
studiul început în Nr, 3 de d-l conf. G. Zapan. Se 
ocupă aci de importanţa cunoaşterii semenilor în 
armată (reținem: perfecționarea ofițerilor, şi vii- 
torilor ofiţeri, cunoaşterea însuşirilor necesare bu- 
nului militar, examenele de selecţie la şcolile mili- 
tare, intrebuinfarea oamenilor în funcțiuni şi mı- 
siuni potrivite calităților lor, Dintre metodele de 
cunoaştere a semenilor ne sunt expuse: cunoaşterea 
după prima impresie, după observaţii îndelungate 
prin anchetele cu elevii asupra aptitudinii semeni- 
lor, 

Mijloace peniru „Cunoașterea recrutului“ le dă 
d-l prof. C. Sandovici, prin teste pentru cercetarea 
aptitudinilor (în Nr. 2), iar chestionarul pentru a- 
flarea „Antecedentelor recrutului” (in Nr. 3) ca gi 
soluționarea problemei de psihologie şi pedagogie 
„Diferenţiere şi omogenizare“ (Nr. 2) sunt contri- 
bufia d-lui It -col. C. Atanasiu, 

Despre soldatul bulgar, scrie d-1 lf.-col. St, I- 
chim („Pentru cunoaşterea soldatului bulgar“, Nr. 
3), iar despre cel revoluţionar d-l general H. He- 
roys (Le soldat rouge“, Nr. 2 şi 3), Acesta din ur- 
mă e un studiu mai întins, privind „soldatul roşu” 
fizic şi psihic de o parte şi apoi ca fenomen sociolo- 
gic, explicând psihologic apariţia spiritului revolu- 
fionar printre soldaţi: prin disoluția armatei regu- 
late şi a întregii organizaţii sociale apare scânteia 
furiei populare, care-și caută atunci coesiunea mi- 
litară în rândurile unei noi armate de tip roşu, E 
dovada comoetinţei şefilor revoluționari în acfiu- 
nea lor psihologică gi politică, faţă de ignoranta în 
această materie a albilor, a şefilor militari profesio- 
nişti. Rezultat astfel al unei furii, soldatul roșu n'ar 
putea dura după ce criza mintală ar înceta. De aci, 
explică d-l general Heroys, tentativele bolşevice de 
a sădi în sufletul acestor soldaţi conştiinţa natio- 
nală printr'un patriotism trucat. E o fluctuatiune 
mintală perpetuă în care soldaţii naţionali, roşii, 
verzi sau albi, participă sub presiunea forţelor po- 
litice şi sociale 

Nevoia creerii de teste proprii fiecărei naţiuni 
pentru armata sa, reese din darea de seamă a doc- 
torului Debicka asupra desvoltării psihotehnice mi- 
litare în Polonia („Le developpement de la psycho- 
technique“, Nr. 4). 

Un studiu de aplicări de psihologie în armată e 
cel al d-lui /f.-col. C. Atanasiu: „Calitățile ordi- 
nului“: scurte, precise, clare, la timp şi neprecon- 
cepute (Nr. 3). 

În „Știința militară în învățământul superior”, 
It.-col. Atanasiu, e pentru introducerea în Univer- 
sitale a unor cursuri despre forța armată a nafiu- 


uii şi despre rázboiu, aceasta în vederea măririi 
potențialului psihic general pentru un cât mai mare 
randament în războiu (Nr. 4), 

Faţă de îngrijorarea clipelor de față, directorul 
revistei arată necesitatea reducerii spiritului biro- 
cratic în armată si a desăvârși pe de altă parte 
spiritul militar (,Reflexiuni asupra clipelor de 
tată”, Nr. 4). 

Dumitru Dogaru 


Románia Militará, ' revistá generalá 
anul LXXVL, Nr. 6, 1939, 

In articolul „Centenarul nașterii Regelui Ca- 
rol 1. Din viața şi opera sa militară“, redacţia re- 
vistei înfăţişează în lumina împrejurărilor isto- 
rice infáptuirile şi progresele realizate în armata 
noastră, sub simbolul Regelui Carol 1, Bun mili- 
tar, dinainte de a-și cunoaşte misiunea, ajuns 
Domnitor al Principatelor române, una din preo- 
cupările sale principale a fost organizarea din 
temelii a armatei, Această preocupare e evidentă 
în cuvântările, scrisorila şi actele sale. Din ordi- 
nul său, Ministrul de războiu studiază nevoile 
armatei, apoi se sporește oștirea, cazármile, mate- 
rialul de războiu. S'a interesat de instructia în 
armată, iar în vederea războiului plăteşte din 
lista sa civilă indemnizaţii de războiu ofiţerilor, 
In timpul războiului de independență, Comandant 
al oştirii române şi ruse veghează pretutindeni, 
el însuşi fiind cel ce alcătuieşte planurile de 
luptă. Odată neatârnarea câştigată, pornind la 
consolidare interioară a ţării pe tărâmurile cul- 
tural, ştiinţific, artistic, nu uită armata. Stărue 
pentru desvoltarea culturii militare, pentru adân- 
cirea în armată a conștiinței naţionale şi a tra- 
diţiei militare, 

Articolul d-lui G-ral Costandache despre „Su- 
Hetul ostașului român“, explică acest suflet prin 
împrejurările geografice, istorice şi instituționale 
care l-au determinat. 


lunară, 


Dumitru Dogaru 


Revista Generală a Învățământului, anul XXVII, 
Nr. 3—4, 1939, 

D-na Demetra M. Sánzianu dá bogate infor- 
maftii în legătură cu „Organizaţia tineretului ita- 
Jian“, 

In acelaşi număr e publicată cuvântarea d-lui 
prof. Mehedinţi, despre felul cum a funcţionat 
prima şcoală normală superioară din țara noas- 
tră, al cărei elev a fost. („Cea dintâi școală nor- 


mală superioară“). Cuvántarea e ţinută la Școala 


normala superioară din Bucureşti, cu prilejul in- 
ceperii cursurilor din acest an. 

Restul numărului: Z. Zamfirescu: „In legătură 
cu proiectul examenelor de agresaţi“; C. Floru şi 
C. Calavrezo: „O clasă de bursieri la Colegiul 
„Sf. Sava“; Maria Gabrea: „Solidaritatea şi dis- 
ciplina naţională in Stat”; C. Arginteanu: ,Mate- 
maticile în învățământul comercial”. 


Dumitru Dogaru 


Școala si Viaţa. Revista Asociaţiei Generale a 
Invăţătorilor din România, anul IX, Nr. 3—4. 
1938—1939, 

Cu următorul cuprins: Gr. Tăuşan: „raiul spi- 
ritual în antichitate“; Aurel Pampu: „Copiii in- 
travertiţi şi extravertifi”'; Ap. Culea: „Educaţia 
sanitară în şcoala primară prin cooperarea ele- 
vilor; Eleonora Filipidescu: „Manualele scolare”; 
Const, I. Sandovici: ,Scoale pentru copiii anor- 
mali”; GA, Serafim: „Concepții si curente în psi- 
hologie, Asociaţionismul'; Iordan I. Tacu: „In- 
vátátori din vechea gardă”; Ileana Zara: „Invă- 
fátori artişti”; Isabela Sadoveanu: „Cronica idei- 
lor”; Milena lacob: „Educaţia copiilor întârziaţi”, 
A. P. C. H. Mc. Cloy: „Teste şi măsurători în 
educația fizică”, 

Dumitru Dogaru 


Libertatea, Economică, politicá, socială, cultu- 
ralá, Director I. P, Gigurtu, anul VII, Nr. 10 și 12, 
1939. 

O atmosferá de incredere ín viitor, in pace, se 
desprinde din Nr.10, al acestei reviste. 

D-l P. Dinopol, în articolul prim „Eșirea la 
Mare“, încearcă să dovedească teza destul de sin- 
gulară că ieșirea la Mare nu e totdeauna de impor- 
tantá capitală pentru o țară. Deosebeste între ade- 
văratele ieşiri la mare (cum au Franţa, Anglia) și 
simplele accese la căile de comunicaţie maritime 
(cum e cazul cu Germania, România), Singurul a- 
vantaj real al ieșirii la mare e cazul ţărilor care 
nu dispun de mari capitaluri, e eftinătatea trans- 
porturilor, Dar şi în acest caz trebue ţinut seama de 
apropierea mării întrucât transportul până la mare 
e sau nu costisitor. Ca o ilustrare a acestei teorii se 
ocupă de coridorul polonez, care pentru Polonia, 
susţine d-sa, n'are importanţă vitală, Insistă în a 
nu se crede că dă dreptate Germaniei în revendi- 


„cările ei, dar spune că în timp de pace” cu sau 


fără coridor Polonia își va putea duce mărfurile 
la mare, iar în timp de războiu, coridorul nu-i 
poate fi de niciun folos, ori cu cine s'ar bate, adică 


355 


fie că s'ar bate alături de Nemfi, fie că ar lupta 
contra lor” (p. 146). 

D-1 St, Antim, vorbind despre „Intervențiile 
preşedintelui Roosvelt”, îşi exprimă părerea sa 
că ele vor fi din ce în ce mai ascultate în con- 
tinentul nostru, 

„Elite sau Elita” e titlul articolului d-lui P. 
Dinopol (Nr. 12). Arată cum în mod legitim nu 
se poate vorbi nici despre elite, nici despre elită, 
ca un tot, ci numai de individualități de elită, 
Aplicând acest fapt în politică spune că țările nu 
trebue guvernate cu ajutorul elitelor, ci cu con- 
cursul tuturor, lar teoria elitelor ca mijloc de 
selecfionare a valorilor sociale nu rămâne ast- 
fel valabilă, Căci „cât timp nu vom putea cobori 
în sufletul oamenilor spre a ne da seama de cele 
ce se petrec acolo, nu vom putea alcătui o Elitá 
veritabila“ (p. 179). 

Discutând măsurile luate de mai toate statele 
europene pentru soluţionarea crizei, d-1 Traian 
Vuia în „Economie dirijată? Libertate?”, pune 
problema economiei dirijate sau a libertăţii în po- 
lítica economică a unei ţări. Consideră economia 
dirijată pentru o ţară cu civilizația veche ca un 
mijloc provizoriu de salvare a economiei ţării, 
un regim de bolnav, care să restabilească ordi- 
nea și să oprească abuzurile regimului de liber- 
tate. Ca regim stabil, economia dirijată duce la 
moartea societăţii ce-o adoptă. Pe când regimul 
libertăţii, al industrialismului şi al contractului 
e un regim superior de progres, cel al economiei 
dirijate e astfel un regim de regres, (Nr. 12). 

In „Viitorul războiului“ (Nr, 12), d-l Șt. Antim 
constată că odată cu mersul vremii şi cu progre- 
sul în omenire războaiele s'au rărit, Aceasta 
fiindcă războaiele din ultimele timpuri au conse- 
cinfte mai mari ca înainte, sunt mai costisitoare 
față de eventualele câștiguri. Vor dispare, pre- 
vede d-l Antim, în ziua când vor deveni defici- 
tare atât pentru învinși, cât gi pentru învingă- 
tori, 

La „Cronica politică“, directorul revistei scrie 
în Nr. 10, despre noile alegeri și „le salută” cu 
bucurie din punct de vedere constituţional, dar 
spune: „Avem convingerea că sub o guvernare 
bună, orice alcătuire de control parlamentar sau 
legislaţie devine inutilă” (p, 153), lar cu privire 
la situaţia externă îşi exprimă credința într'o 
pace de durată mai lungă, făcând socoteala că 
Germania de azi e mai puternică şi mai mare 
decât înainte de războiul mondial şi deci, n'ar 
avea interes să provoace războiu pentru Danzig. 
Rolul conferinţei Inţelegerii Balcanice îl vede în 


356 


găsirea mijloacelor de natură să încurajeze schim- 
bul de mărfuri între țările amice şi să încura- 
jeze schimbul turistic, 

„Cronica politică”, a celuilalt număr consem- 
nează deschiderea Parlamentului, statutul func- 
fionarilor publici, manifestările străjereşti, vă- 
zând în toate, semnele unei regenerări a ţării 
noastre. 

Dumitru Dogaru 


Lumea Nouă, director M. Manoilescu, anul VII, 
Nr, 11—12, anul VIII, Nr. 1—2. 

Aproape tot numărul 11—12 din 1938 «e ocu- 
pat de articolele polemice dintre d-nii Mihail Ma- 
noilescu și Walter Graevell (publicate întâi în . 
revista germană „Braune Wirtschaftspost'), 

Autorul german recunoaște exactitatea teoriei 
d-lui Manoilescu asupra inegalitáfii de producti- 
vitate a muncii, dar se indoieşte că ar exista o 
singură soluţie politico-socială: industrializarea 
țărilor agricole, așa cum crede d-l M, Manoilescu, 
Cu toate motivele privind apărarea națională şi 
faptul că în domeniul politico-social e vorba de 
o colaborare etică, greu de atins, 

W. Graevell crede că egalitatea producției mun- 
cii trebue obținută prin distrugerea disproporftiei 
dintre preţurile agricole şi industriale, Faptut 
apare posibil dacă se priveşte istoricul prețuri- 
lor industriale gi este necesar dacă se are în ve- 
dere că sunt unele popoare care nu pot ajunge 
la autarhie economică decât cu riscuri greu de 
intrevázut, Autorul german susţine colaborarea 
anumitor țări în grupe economice închise, exclu- 
zând dintre ele orice comerț de exploatare. 

Natural discuţia este interesantă și argumen- 
tele se pot inmuHi atât pentru o teză cât și pen- 
tru alta. Fiind vorba de măsuri politico-sociale, 
se înţelege că dreptul de a le lua e condiţionat. 
Țările industriale de pildă — care ar fi vino- 
vale de pretenția ţărilor agricole de a se indus- 
trializa, întru cât ele au pornit campanii în fa- 
voarea agriculturii, — periclitând prin asta echi- 
librul țărilor agricole, — n'ar putea merge în în- 
curajarea agriculturii dincolo de posibilitățile na- 
turale, mici în raport cu nevoile. După cum, de- 
asemenea, ţările agricole nu pot merge cu indus- 
trializarea până a lăsa agricultura să producă 
pentru nevoile interne, Citim printre rândurile: 
autorului neamt, că în acest caz riscurile ar fi 
foarte mari, deoarece ţările industriale n'ar a- 
vea nicio posibilitate normală de salvare a vieţii 
lor. Intru evitarea acestui rezultat, soluția unită- 
tilor economice formate din grupe de state, între 


care comerţul exterior să fie o tovarăşie, ar fi 
singura care ține seama de evoluţia omenirii, de 
nevoile actuale şi de constatările d-lui M. Manoi- 
lescu (exploatarea ţărilor agricole de către cele 
industriale). 

lar numarul prim din 1939, aproape în între- 
gime, conţine articole analizând poziţia revistei 
în cei șapte ani de când apare şi arătând cu citate 
cum ea a anticipat evoluţia societăţii româneşti, 
cerând dela început antipartidism, corporatism, 
partid unic şi naționalism. In acest sens, sub tit- 
lul mare și comun: „Dreptatea Lumei Noi”, scriu: 
Discipol despre „Antipartidismul“, d-l Chr. Pe- 
trescu:  Corporatismul“; d-na El. Manoilescu: 
„Partidul unic“; d-l Sully: „Naționalismul“; d-1 
Mircea Pienescu: 
datoriilor“. 


„Din primii paşi”, „Asanarea 


Din restul numărului, reținem articolul d-lui M. 
Maroilcscu: „Impotriva  Ideologiilor?": priveşte 
problema orientării neamului nostru în mijlocul 
ideologiilor vremii. E contra teoriei neutralității 
sufletești, sprijinindu-se atât pe consideraţii fi- 
losofice cât şi pe consideraţii politice. Căci spune 
că viața unui popor nu se poate concepe în afara 
oricăror orientări ideologice şi că întreaga noa- 
stră tradiție naţională, istoria noastră ne arată 
că linia pe care trebue să o urmăm e cea a ati- 
tudinilor curagioase şi tari. Socoate un impera- 
tiv al vremii noastre: „alianțele sufletești bazate 
pe identitatea concepției de viață şi pe un sen- 
timent comun de oroare, împotriva bolşevismului, 
cosmopolitismului şi curentelor de disolufie so- 
cială” (p. 6). 


Dumitru Dogaru 


Turánismul, Revistă de afirmare națională gi 
țărănească. Anul XV, Nr. 11—13, 1 Iulie 1939. 

Periodicul își propune de 15 ani de zile incoace 
să lămurească și să informeze ţara, de câte trebue 
să le ştie, într'un larg şi luminos înțeles de afir- 
mare națională şi faráneascd. Având crez cinstea, 
adevărul, publicaţia, fără mistificare gi fără spe- 
culatie a supertițiilor ce mişună în sufletul de 
poet al ţăranului român, inserează in coloane 
fapte grăitoare și o literatură realista, construc- 
tivă, optimistă. 

Cum urmareşte să fie în țărănime un ziar cu 
grije de suflet, de minte și de trup — revista 
orândueşte în numerele sale articole ce să slu- 
jească culturalizării maselor, spiritualizării lor, 
ne neglijând osârdia pentru sănătatea păturii dela 
sate. 


L V. Pristolu semnează articolul: Cetăţeanul 
și alcutuirea sociala, în care — între altele — 
spune cuminte: 

«Dacă acest „isvor al întregei vieţi naţio- 
nale”, — cetățeanul — nu găsește în alcatuirea 
societății din care face parte resorturile morale, 
spirituale, care să facă din el un neastâmparat al 


muncii — dacă nu are încredere în alcătuirea so- 
rietății sale şi vede în toate manifestările ei un 
capriciu bolnăvicios — în acest caz „conştiinţa 


poporului“, adevăratul „capital public” lâncezeşte, 
— energiile se pierd». 

Nu poate fi nimic mai prețios pentru propășirea 
unei țări decât crearea unei oránduiri publice, 
unei astfel de alcătuiri, încât să alimenteze „un 
tineret tare, liber şi respectuos, cu tot ceea ce 
poate să dea cetateni cu inimi hotariie și cu inte- 
ligente luminate“, încrezători, plini de elan, plini 
de nadejde, în pragul vieţii, citind în ochii parin- 
ților bucurii, mulțumiri, credință. 

Cităm rândurile de mai sus, fiindcă stradania 
imensă a Serviciului Social se încumeta sa rea- 
lizeze această înaltă misiune. 

Dr. D. Ionescu publică privirile sale asupra ra- 
portului Tuberculoza în mediul rural al d-lor d-ri: 
M. Ciucă şi M. Nasta, prezentat la Congresul Na- 
tional de Tuberculozá, ţinut la Cernăuţi. Printre 
alte citate pe care le interpretează, sunt și aces- 
tea: 

„România se încadrează între țarile cu cea mai 
mare mortalitate tuberculoasă. 

„Tuberculoza rurală este în creștere în aproape 
50% din judeţe, iar în rest este staționară... Prin 
comparație cu mediul urban, reiese evident o si- 
tuafie mai rea în mediul rural...”. 

„Fără îndoială că o ridicare a nivelului econo- 
mic al populației, ridicarea nivelului ei social şi 
cultural, aducând după sine o ameliorare a stan- 
dardului de viață, o alimentaţie bunu o locuință 
igienică, o muncă rațională ar aduce o marire a 
rezistenfei organismului față de infecție”. 

Pentru toate relele se găsesc şi leacurile, inter- 
pretările doctorului D. Ionescu au o notă sfătui- 
toare şi încrezătoare în îndreptarea stărilor ac- 
tuale. 

In articolul despre Românii de peste holare, d. 
N. Balașanu scrie: 

«.„ Idealul nostru s'a infaptuit cu prilejul Unirii 
celei mari. E adevărat că cei mai mulți Români 
s'au unit, însă au rămas în afară de hotare aproape 
3 milioane de fraţi, iar pe de altă parte traesc în- 
tre noi cam 4 milioane de străini. 


357 


Cánd asa stau lucrurile, un nou ideal se im- 
pune, ,panrománismul”, care nu e, totuşi, agresiv, 
dar trebue sa fie îndeajuns de impetuos. 

Nicolae Bălcescu, observă: „copleșiți şi amenin- 
fafi astazi de panslavism și de pangermanism, noi 
nu ne putem mântui fără numai opuindu-le pan- 
románismul». 

D. G. Vladescu-Albesti se ocupă în Lumina sa- 
tului de problema acută a României: analfabe- 
tismul. Indemnánd la grabnică remediere, face 
apel la posibilităţile Căminului Cultural. Si, fiindcă 
vrea indreptare cu orice preț, e circumspect şi 
totdeodată dornic de bine: 

Camin Cultural a fost şi altădată, mai mult că- 
min decât cultural, sa fim atenți să nu cădem şi 
astăzi in păcat, 

Sa nu ne mulțumim cu firma căminului şi cu cei 
câțiva musafiri, care vin odată pe lună sau pe an. 

Acolo în sat, cu ce are el: învățători şi preoţi, 
sa le dam îndemn şi mijloace de a lucra. 

Sunt oameni infelegátori şi dornici de muncă. 

Întunericul dela sate nu-i aşa de apăsător ca 
mormântul, 

Sufletul săteanului nestiutor de carte, prinde 
binele şi-l pastrează. Ascultă povafa şi se bucură. 
Indemnul il ia frățeşte şi-l poartă în tot locul. 

Nu ne bucură că vremea l-a prins aşa. Nu-i vina 
lui. 

Ceea ce trebue cu chibzuinţă făcut — și avem 
nădejdea că se va face — este îndrumarea şcoalei 
româneşti, pe drumul ei românesc. 

Nu ne mai este îngăduit să păstrăm în şcoală o 
marfă străină de sufletul nostru, învățătura fără 


DIN CUPRINSUL NUMĂRULUI 


1, Tiberiu Morariu: Viaţa pastorală în Alpii 
francezi și în Carpaţi. (Contribufiuni de geogra- 
fie umană şi economică). 2. Lita Storck Botez: 
Ingrijirea copilului dela naștere şi până la vârsta 
de 3 ani, în satul Rociu-Argeș. 3. Ilarion Cocişiu, 
Cântece rituale de mort, în Hunedoara. 4. N. Eco- 
nomu: Intáiele împărțiri administrative, în plăși, 
în Muntenia, din punct de vedere cartografic. 


358 


folos. Să dăm şcoalei drumul muncii. Ce întâlnim 
în viață găsim în carte. 
Actualităţi, știri şi fapte întregesc revista, 


Ștefan Popescu 


Timocul. Revistă de luptă naţional-culturală, 
Redactor Florea Florescu. Anul VI, Nr. 3—4, 
1939, 

Reţinem din precizarea Soc. Timoc, în legătură 
cu Dobrogea românească (La Dobroudja rou- 
maine. Une précision), intenţia societății de a 
desvălui adevărata situaţie a Românilor din Bul- 
garia: în număr de 250.000, fără niciun drept, 
in ce priveşte instrucţia și cultul; această tristă 
situaţie e în contrast cu privilegiile acordate mi- 
norilátii bulgare de Statul român. Se găsesc ci- 
tate din chiar savanţi bulgari, care afirmă că 
populaţia bulgară a Dobrogei nu e autohtonă şi 
că această provincie a fost încă din primele tim- 
puri sub stăpânirea voevozilor români. 

D-l Jon Conea, din „Trei nume din vecini“, 
constată întinderea vetrei noastre istorice şi dect 
a indreptáfirii noastre de viefuire politică. 

D-1 FI. Florescu semnează articolul: „Românii 
din Valea Timocului in lumina evenimentelor dela 
1878”, (e vorba de preocuparea lui M, Kogălni- 
ceanu, pentru soarta Românilor din peninsula bal- 
canică). 

In „Românii dintre Vidin şi Timoc. Constatări 
şi propuneri“, d-l Gi. Atanasiv arată marea apre- 
ciere a acestor Români în grădinărit şi propune, 
ca Statul român, să înlesnească venirea grădina 
rilor români din Vidin, pentru ca grádináritul să 
devie exclusiv românesc, 

Dumitru Dogaru 


VIITOR 


5, G. Fácáoaru: Polonia etnografică. 6. Mircea 
Tiriung: Aspecte ale satului Poiana-Câmpina. 
7, Ștefan Popescu: Vânzătorii de ziare. 8. Florea 
Florescu: O înmormântare în Cuhea-Maramures. 
9, Gh. Reteganul: Impreunatul oilor la Mocod-So- 
meş. 10. Mihoi Levente: Cazul sfintei din Herăs- 
trău, 11. G. Focșa: Civilizaţia și spiritualitatea 
țărănească,